%
13v
fiW /
■' ISTORIA ROMANILOR
                  TOMUL X.
                                                            I
                                             P A R T E A B I

A
                                    CURS FĂCUT LA FACULTATEA DE LITERE DIN BUCURESCI "
                                  DUPE DOCUMENTE INEDITE
                                                           DE
                            A. URECH1A
                 PROFESOR DE ISTORIA ROMÂNILOR LA FACULTATEA DE LITERE DIN BUCURESCI, MEMBRU ACADEMIEI ROMÂNE, MEMBRU CORESPONDINTE AL ACADEMIEI SPANIOLE, AL SOCIETÂŢEI ECO-NOMICO-MATRITENSE, AL INSTITUTULUI ETNOGRAFIC DIN PARIS, AL SOCIETĂŢILOR GEOGRAFICE ROMÂNĂ ŞI ITALIANĂ, AL SOCIETĂŢEI ACADEMICE INDO-CHINEZE, MEMBRU FONDATOR AL ATENEULUI ROMÂN, PREŞEDINTELE GRUPULUI ROMÂN AL CONFERINŢEI INTERPARLAMENTARE, PREŞEDINTELE MANTENANŢEI FELIBRIGIULUI LATIN, AL SOCIETĂŢEI SCIINŢIFICE ŞI LITERARE DIN ALA1S (GARD), MEMBRU ONORAR AL SOCIETĂŢEI HERALDICE FRANCESE ŞI AL INSTITUTULUI ARAL-DICO-ITALIÂNO, MEMBRU AL SOCIETĂŢEI DE STUDII JAPONEZO-CHINEZE,
                          LAUREAT AL FACULTĂŢEI DE LITERE BRITISH ATHENAEUM, PREŞEDINTE AL COMISIUNEl MONUMENTELOR ISTORICE, PREŞEDINTE AL SOCIETĂŢEI DE CULTURĂ MACEDO-ROMÂNE, MEMBRU AL SOCIETĂŢEI SCIINŢIFICO LITERARE DIN IAŞI, MEMBRU CORESPONDENT AL INSTITUTULUI PORTUGEZ DIN COIMBRE ŞI AL ALTOR CONGRESE ISTORICE ŞI LITERARE.

tomul x. Jartea b

                                              * ACADEMIEI*
                                          BUCURESCI
   INSTIT DE ARTE GRAFICE „CAROL GOBL“ S-sor ION ST. SASIDESCU
                                  16, STRADA D 6 M N E X, 16
                                               1902.
                                      ilStĂRIâ «t AffldţftlA
                                          ren fere *.*:
   j.fi’Jîv PsA îT'îss.’'4r-j > i :
„•s?'1                   ’ iwcvn::--;
.y
          ISTORIA ROMANILOR
                       TOMUL X PARTEA B
                                                    Cap. I.
  Numirea noilor Domni. Cronologie. Mare emoţiune în Principate. Partidele politice în ele. Curentul francofil în crescere. Caragea este el candidat al Franciei ? Sciri false în Bucuresc! şi ţeră. Consulii streini. De Gentz.
  Am aretat care este exacta dată, la care începe domnia formală şi cea de fapt a lui Ioan G. Caragea. (1)
  Completăm informaţiunile relative, dejâ aduse în studiul nostru despre biserică şi justiţie, şi cu alte notiţe. La 19 Septembre (deci la 7 Septembre stilul nostru) se scrie din Bucurescî către «Gazeta de Frâne fort»:
  «Un tătar sosit aici ieri (18 Septembre) a adus soirea atât de importantă pentru ţerile nostre, a numirii Domnilor destinaţi a le guvernă. Principele Calimach a fost numit Domn al Moldovei şi Principele I. Caragea (Karodschia l) Domn al Valachiei..... Aceste numiri au produs o mare sensaţiune printre locuitorii din Principatele nostre, cari sunt alipiţi (attaches) de Muscali.» (2) 1 2
   (1) Pag. 5 din T, X partea A.
   (2) Ve<Ji Moniteur Universel, No. 288, Mereredi, 14 Octobre 1812.
    V. A. Urechiă.—Tom. X Partea B.—Istoria Romanilor.
1
2
V. A. DEECHIĂ
  Representantul Prusiei von Werther scriâ şi el cătră Regele seu, din Bucurescî, în 5 Septembre 1812.
  «Domnul de la Tour-Maubourg aşteptă la Bucurescî—de unde eră gata să plece,—pe Caragea, qui a passe le Danube et qui arrivera demain dans Ies environs de Buearest, ou il fera une quarantaine de quelques jours.»
  Va să (Jică la finele luî Novembre 1812 (stilul nostru) este data sosirii la Văcăresc! a Iu! Caragea. Dec! tocmai la 24 Novembre! Patru <Jile apoî Caragea dă pitacul către spătar, ce am adus mai sus. (1)
  Nu ma! stăruesc asupra cestiuni! date! începeri! Domnie!, deja elucidată.
  MS întreb numaî: ce voesce să înţelegă jurnalul german prin vorbele «aceste numiri (ale noilor Domni) au produs o mare sensaţiune printre locuitorii din Principate... cari sunt alipiţi de Muscali?»
  Care a fost caracterul aceste! mari sensaţiuni ?
  De ce numai locuitori! alipiţi de Ruşi au primit acea sensaţiune?
  Cu numaî noue <Jile înainte de a publică scirea de ma! sus, acelaşi jurnal german publică o altă corespondenţă (de la Bucurescî, 10 Septembre), prin care se spuneâ lumi! culte europene, că «cea mai mare tristeţe domnesce în ţerile nostre. E adevărat că cea mai mare parte din trupele rusesci le-a abandonat; dar Divanul nu este mai puţin însărcinat de a grăbi plata contribuţiunilor arierate până la Anele acestei luni, ceea-ce este afacere forte anevoiosă în o ţeră sărăcită prin o ocupaţiune de 5 anî, nu mai seim noi înşine: ocupaţiune de amici ori de inimici? Mai mulţi din boerii cei mai bogaţi abandonă ţerile nâstre ca să se ducă să se aşeze în statele Austriace. Velul cel mai des ne ascunde încă forma viitore a guvernului nostru. Se pretinde că Sultanul a oprit, cu cea mai mare severitate, ori-ce candidare la locul de Hospodar, de ore-ce M. S. trebue să A făcut dejă însuşi în secret alegerea acestora». (2)
  Va să <Jică scirea numirii lu! Caragea produce sensaţiunea cea mare, pentru că face să înceteze incertitudinea despre viitdrea sdrte a ţărilor române, despre forma viitorului lor guvern. Acestâ numire de Domn!, după ce atâta timp Muscali! asiguraseră pe partisaniî lor din Principate, că încorporarea lor la Rusia este lucru hotărît în mintea şi în sfatul împăratului Alexandru I, de sigur că a produs o sen- 1 2
   (1)  Vefjî la pag. 6 din studiul meu despre «Biserica română». Vcdî tom. Xdin «Istoria Românilor» partea A. pag. 6.
   (2) Reprodusă în Moniteur Universel. No. 283, Vendredi, 9 Octobre 1812.
ISTORIA ROMÂNILOR
3
saţiune mare, mai ales în mintea acelora, cari erau partisani ai Rusiei.
   Pe cât aceştia nu-şî puteau explica nereuşirea politicei rusesci, lucru de care se întristau, pe atâta însă se bucurau şi erau şi ei cuprinşi de sensaţiune mare, acei Români, cari — ori cât de redus numărul lor — nu iubiau pe muscali.
   Gum-că erau de aceşti Români în ţerile nostre, nu încape îndoială. Latour-Maubourg, trecend, în Novembre 1812, prin Bucurescî, în în-toreerea sa de la Oonstantinopole spre Francia, a găsit destui boerî în Bucurescî cu antipatie pentru Ruşi şi cu simpatie pentru Francia
   Evident că între cei din urmă se aflau mai ales boeriî, cari fuseseră, persecutaţi de regimul muscălesc. (1)
   Şi pe lângă boerii prigoniţi de Muscali, cari acum se bucurau de noua stare de lucruri, mai erau şi de acei cari înţeleseseră, la Bucurescî şi la Iaşi, că deşertarea Principatelor de oştiri rusesci şi mai ales numirea de Domni noi, nu putea însemnă tocmai o isbândă a politicei rusesci, ci mai mult eră un eşec al ei.
   Iacă de ce şi marea sensaţiune între boeriî compromişi prea mult în legăturile lor cu Muscalii. Unii din aceştia se şi ridică din ţeră cu tote ale lor şi trec în Rusia, împreună cu oştirile muscălescî. Şi iacă de ce, din contră, boerii căfjuţî în disgraţia Muscalilor se întorc din exilurile lor, pe dată ce sosesce în Bucurescî noul Domnitor.
   Desigur că, în asemenea condiţiuni, curentul galofll ori anti-rusesc este în crescere, după ce Napoleon dă, la 14 Septembre, bătaia de la Smoletisk, şi ales după ce la 20 Novembre arde Moscova şi bate la 29 Novembre pe Cutuzof la Orasnoi.
   Este locul să ne întrebăm dacă Caragea eră ales de Porta Otomană ca un candidat agradat de Francia?
   Făptuirile anteriore ale lui Caragea nu erau tocmai de natură a-1 recomanda simpatiei Franciei. Dacă Andreossy din Oonstantinopole nu avusese ocasiunea a se lăudă cu purtarea lui Ioan Caragea, nu mai puţin de isbuteâ să ieâ tronul vre-un Moruzi, se dedeâ prin acesta o lovitură neîndoidsă politicei francese şi eră un testimoniu şi mai neîndoios al triumfului celei rusesci. Cunoscutul consul engles din Bucu- (I)
  (I) Latour-Maubourg urmăriâ la Bucurescî, îa Novembre 1812, scopul de menager des relations ă sa Cour avec Ies Orecs de C-nople qui se trouvent ici (Bucarest) ef avec eeuxdes boyars valaques qui ont ete persecutes par Ies Russes. (larga, Acte şi Fragm., pag. 491).
4
• V. A. URECHIĂ
rescî explică alegerea lui Caragea şi a lui Calimach prin cumpărarea tronului pe bani (4.000.000 lei!).
  Europa era prea atentă la cele ce aveau să se petrecă în nordul seu, la ciocnirile grăznice dintre armatele franco-rusescî, pentru ca să se fi interesat mult de evenimentele de la Dunăre. Totuşi omenii de stat austriac! şi mal ales francesî aveau ochii aţintiţi într’acăce. Acăsta ne explică satisfacţiunea cu care, deşi Caragea nu eră pronunţat amic nici al Austriei, nici al Francieî, se primi, la Yiena ca şi la Paris, scirea că Părta l-a numit pe el şi pe Calimach Domnii Principatelor. Guvernul frances se grăbi să scrie lui Ledoulx, fostul consul al seu la Bu-curescl, să-şi reia postul. Ministrul Maret scrie lui Ledoulx, în 18 Oc-
tobre 1812: «.... doresc să te duci pe cât mal grabnic posibil (la
Bucurescî). Este important de a se observă primele demersuri ale nouel administraţiunl (a lui Caragea) şi de a se sci exact tot ce se va face relativ la demarcaţiunea nouelor hotare. Convine asemenea a se cu-nosce mijloeele de influenţă ce Rusia va fi căutat negreşit să-şi me-nageze asupra locuitorilor ţărilor acestora, cum şi disposiţiunile acestora cu privire la acestă putere»...
  Ledoulx plăcă imediat la postul său şi în 29 Ianuarie 1813 pote deja trimite lui Maret o primă notă.
  La Paris nu eră cum se vede prea mare domirire asupra simţi-mintelor lui Caragea. De aceea Ledoulx este trimis grabnic la postul său din Bucurescî, să studieze mal de aprăpe pre noul Domnitor. Ledoulx abia sosit, în Ianuarie 1813, la Bucurescî, căută să-şi deâ sâmă despre cugetele lui Caragea, după însărcinarea primită de la ministrul său Maret. In nota sa de la 29 Ianuarie declară, că încă nu păte să-şî formuleze opiniune prea exactă despre Caragea, dar că, din câte află, e dator să credă, că Domnitorul Muntean este imparţial, că nu s’a dat cu nici o partidă, că menageză pre toţi, că se .silesce a nu se strică cu Ruşii şi a nu indispune în contra sa pre Francesî. Adevăratele intenţiunî ale lui Caragea vor fi cunoscute numai după deschiderea campaniei proxime. Ledoulx judecă definitiv pre Caragea, când (jice, ca despre orî-ce fanariot, că: «dînsul va fi ori-ee îi vor cere împrejurările să fie.» O lună mal târ<jiu, Ledoulx stărue pe lângă Maret să-î trimită o scrisore pentru Caragea, recomandându-I călduros pre boerul Filip Linche, om care nutresce simţiminte francese şi care, de l-ar lua Caragea în vre-o slujbă, o să servăscă minunat politica francesă, ţinend pe Ledoulx în curent de tote făptuirile lui Caragea.
ISTORIA ROMÂNILOR
5
Vodă nu-1 numesce, că se teme să nu supere pre Muscali, pre consulul rusesc «care este de o insolentă fără exemplu.» (1)
   Se vede deci, că nici Francia nu crede că pote să compteze pe Caragea.
   Cea mai neîndoiosă explicaţiune ce Românii îşi deteră din faptul numirii lui Ion Caragea fu însă, că nu prevalase la Portă, prin acestă numire, politica rusescă.
   De aceea mare sensaţiune la Bucurescî şi Iaşi în ambele tabere boerescî şi în cea rusescă şi în cea mică, dar spornică, anti-rusescă, tabără care suntem dispuşi a o numi naţională, căci naţionali erau, deşi nu purtau acest nume acei cari nu le era inimei lor plăcut să fie încorporată patria lor la Imperiul rusesc.
   Emoţiunea vie din ţeră, din ambele tabere, căutau şefii muscali, cari încă se mai aflau în Bucurescî şi Iaşi, să o potolescă prin răspândirea de scirî false Silnice. Evident că şi cei cu daruri anti-muscălescî şi cei alipiţi de politica rusescă ciuliau urechile să afle scrieri, noutăţi despre operaţiunile militare de la nordul Europei. (2) [Ga să întreţină simpatii pentru Rusia în Principate, Jaltuchin rămas în Bucuresăî cu puţine trupe — căci după tractatul de la 1812, Rusia nu avea să 1 2
  (1) Vetjî ce (Jice Wilkinson (pag. 107—108).
  Ledoulx scrie lui Maret, din Bucurescî, în 29 Ianuarie 1813:
  «Sans pouvoir donner encore â V. E. une opinion bien exacte des sentiments du P-ce Caradgea, je dois croire, d’apres tout ceque fentends dire ici qu’il n’a epouse aucun parti; qu’il menage tout, qu’il eherche ă ne pas brouiller avec Ies Princes et â ne pas indisposer contre lui la France. Les veritables intentions ne seront bien connues, ses opinions ne se prononceront qu’apres l’ouverture de la campagne prochaine. En un mot ce prince n’a pas, je crois, de caractere âlui; ii sera tout ce que les circonstances exigeront.»
  Ledoulx ă Maret, Bucarest, 25 Fevrier 1813:
  «Le P-ce Caradgea d’un caractere tres-faible ne Femploie pas, de crainte, je crois, de donner de Fombrage au Consul de Russie, qui est, comme j’ai eu Phonneur de le mar-quer â V. E. d’une insolence sans exemple. II serait tres utile que M. Linche rentre dans Ies affaires ici: je reponds que par lui je saurai tout ce qui se passe â cette Cour Grecque. V. E. pourrait donc nFenvoyer pour le P-ce une lettre de recom. en fa-veur de Mr. Linche, qui produirait infailliblement Feffet quenous devons en attendre. Une fois ce boyard reinstalle dans les affaires, il recroirait grandement recompense de ses Services passes et engage â rendre de plus grands Services encore. Cette lettre de recom. nous assurerait ici, parmi les boyards, un homme entierement de~ voue â nos interets. M. Linche merite sous tous les rapports que V. E. daigne s’in-teresser â lui.
  (2) Ve<JÎ Moniteur Universel de la 9 Octobre 1822.
6
V. A. URECHI A
evacueze deplin Principatele decât la 14 Octobre—inunda ţările române de buletine de victorii închipuite repurtate de Ruşi asupra osteî lui Napoleon. (1)
   Totuşi strabăteau în Bucurescî şi Iaşi şi noutăţi mai oneste despre isbândile Francesilor. De ore-ce încă la 19 Septembre «Tadministra* tion du pays est presque entiărement entre Ies mains des Autorites nationales» (2), nu era posibil lui Jaltuchin să împedice străbaterea în ţeră şi de scirî opuse vederilor Rusiei. O corespondenţă adresată din Buda, cu data de 1 Octobre 1812, <Jice că «Ies nouvelles victoires des Frangais en Russie font beaucoup de sensation dans la Moldavie et la Yalachie». (3)
   Şi guvernul de la Viena aveâ ocliii aţintiţi spre Bucurescî şi Iaşi Austria eră representată Ja Bucurescî prin agentul seu Fleischhaekel. Nu târcjiu însă se vor stabili relaţiuni mal apropiate între Oaragea şi guvernul Austriac, prin faptul că Domnitorul Muntean va căpetâ de corespondent politic secret al seu pe Cavalerul Frederic de Gentz. Ministrul Meternich învoesce acestuia să devină corespondentul Domnitorului Caragea, (4) după ce un moment eră vorba ca acel corespondent să fie corniţele Hardenberg, ministru de Hanovra la Viena, sau consilierul de legaţiune Prusiană Piquot. Alegerea lui Meternich pre-vală în 27 Decembre 1812 şi în aceeaşi <Ji el scrise Domnitorului Muntean prima sa corespondenţă. Consulul Fleischhaekel stabili înţe * 2 3 4
  pi N. 282 de Joi 3 Octobre 1812.
                                                                                                               Bucarest, 7 Sept.
   Le grand vizir apres sa deposition a ete exiie â Brussa. Son successeur est parti pour se rendre a Sumla.
   —  Gheslib Efendi et le Drogman de la Porte Moruzi sont toujours ici (Bucarest).
   —    II arrive tous Ies jours â Bucarest des bulletins qui donnent des nouvelles des victoires qu’on dit remportees par la Russie. On Ies distribue avec profusion pour Ies soldate qui sont encore ici. Les lettres particulieres de la Russie sont tout ă fait en contradiction avec ces bulletins et tout annonce que l’Empereur des Francai s s’avance vers Moscou.
   —    Notre pays est au reste dans la plus triste situation. Plusieurs des riches bo-yards quittent nos provinces pour s’etablir en Autriehe. (Observateur Autriehien)-
   (2) Moniteur TJniversel du 14 Octobre 1812. JSTo. 288, după Gazette de Francfort.
   (3) Moniteur TJniversel du 16 Octobre 1812.
   (4) După Challemel-Lacour (Revue des deux mondes. 1868 luna Iunie I, pag. 635>
de Gentz nu a refusat a purtă, ceva mai târziu, titlul oficial de «agent diplomatic al Principelui Valachiei.»       .
ISTORIA ROMÂNILOR
7
legerea definitivă cât priviâ emolumentele, ce Domnitorul oferiâ lui de Gentz.
   Importanţa lui de Gentz din respectul politicei austriace la Cons-tantinopole este mare. Graţie relaţiunilor secrete dintre de Gentz cu Caragea, Austria nu va întârzia de a avă «la main hanţe», atât la Bucurescî, cât şi la Constantinopole, unde, prin Caragea, Meternich va face să străbată acele scirî şi vederi, cari puteau să-î fie dînseî profitabile. (1)
   Anglia nu putea nici dînsa perde din vedere importanţa politică a curţilor Române, cu totă atenţiunea încordată a Europei spre altă parte. Ea numi în 1813 de consul al seu pe W. Wilkinson. Acesta va aduce la Bucurescî vederi contrare vederilor luî Fleischhaekel şi celor ale luî Ledoulx. Pe când aceşti din urmă caută să îndepărteze pe Români de la Muscali, Wilkinson devine partisanul împărţirii Principatelor între Rusia şi Austria, tocmai pe motivul—risum teneatis — că este în interesul Europei, să împedice extensiunea Rusiei şi că numai ast-fel s’ar pute împedecâ mai departe mergerea Rusiei spre Constantinopole.
   Rusia, după eşirea definitivă a lui Jaltuchin din Principate, va fi şi dînsafrepresentată la Bucurescî prin consululKiriko. După catastrofa Francesilor în Rusia, aceşti consuli şi cei din Iaşi vor deveni de o insolenţă şi de o incomoditate groznică pentru guvernele naţionale din Principate.
   Căderea capetelor Moruzescilor, partisaniî neîndoios! ai Rusiei, pusese deocamdată multă apă în vinul consulilor rusesc! din Principate. Francia nu văijuse cu ochi buni raptul Basarabiei, rapt datorit de Rusia Moruzescilor. De aceea o vedem interesându-se de aprdpe de negociaţiunile ulteridre agitate între Portă şi Rusia, cu referinţă la delimitarea Basarabiei. Francia doriâ ca Porta să acorde Rusiei cât mal mică porţiune de pămînt.
   Acelaşi lucru — deşi mal platonic — îl doriâ şi Austria.
   Tocmai pentru a urmări asemenea afaceri Napoleon grăbise să trimită la Gonstantinopole pe energicul Andreossy. La 13 August 1812, acesta fu primit în audienţă Solemnă de către Sultan. (2)
   Alegerea de Pdrtă a lui Caragea şi Calimachi, întîmplată, cum ve-«Jurăm, în August, după sosirea ilul Andreossy, a trebuit, orî-cât de se- 1 2
   (1)  Ved> despre Fr, de Gentz articolul publicat de P. Challemel-Lacour, intitulat Diplomates et publici'stes de l’Allemagne, în Revue des deux Mondes de la 1 Iunie 1868, pag. 620. — Idem, Albert Sorel, în aceeaşi revistă, de la 16 Decembre 1876.
   (2) MonitetirUniversel. No. 261, din 17 Septembre 1812.
8
V A. DRECHIĂ
cretă să se fi ţinut, să nu fi fost fără de soirea, de nu şi fără de consimţirea representantulu! frances. De aceea (Jiserăm, că emoţiunea în ţâră, între boeriî rusofili fu mare.
   Tot influenţei francese se ^iceâ că datorise Caragea şi rechemarea sa pe câte-va <Jile ca Dragoman al Porţii, din cursul lunii August, după depunerea lui Panaiotache Moruzi «parce qu'il (Moruzi) passait pour etre devoue aux interets de la Itussie. (1.)
   In locul lui I. Caragea deveni Dragoman Spătarul Iacovachi Af-ghiropulo, (2) frate cu ginerele Domnitorului.
                                                Cap. II.
  Căimăeămie. Sosirea luî Caragea la Bucuresei. Alaiuri. Arderea Curţii Domnesel. Diverse evenimente.
   Ioan Caragea nu vine imediat la Bucuresci, din causă că, după o disposiţiune a tractatului de la 1812, evacuarea Principatelor eră ho-tărîtă a se efectua în mod complet numai pe <jiua de 2 (14) Octo-bre. La acestă dată eră dator Jaltuchin să lase guvernul ţerii românesc! în mânile Divanului ei.
   La Bucuresci se găsiâ încă Galib Efendi şi Dimitrie Moruzi, colaboratorul seu la tractatul de Bucuresci, prin care Rusia ne răpi Basarabia. Acolo află Moruzi despre neisbutirea candidaturii sale la Domnie, pe care o credea bine asigurată. El fu tot odată însciinţat în secret, ca să nu mai mergă la Constantinopole, că nu-I va fi vieţa în siguranţă. Rusia îi oferi asii la ea, ba şi o bună pensiune... Dimitrie Moruzi, avend familie la Constantinopole, se temu să nu o expună la perire. încumetat pe abilitatea sa, preferi să mergă, să-şi justifice purtarea. El speră să dea de culpabil pe Galib Efendi... Acesta însă mai dinainte arătase că singurul culpabil al perderil Basarabiei eră numai D. Moruzi. Cât trecură amândoi Dunărea, Galib arestă pe Mo- 1 2
   (1)   Iancu Caragea mai fusese Dragoman al Porţii în 1807—1808. Influenţa fran-cesă la Constantinopole era forte mare înainte de catastrofa lui Napoleon în Rusia— este momentul când 140 de prisonierî Ruşi se turciseră în Constantinopole. Moni-teur Universel, din 17 Septembre 1812 (No. 263), în o scrisore datată din Constantinopole de la 13 August, povestesce solemnitatea cu care se făcu acestă trecere la mahometanism a acelor Ruşi.
   (2) Moniteur Universel. No. 288, 14 Octobre 1812.
ISTORIA ROMÂNILOR
9
ruzi şi-l expediă la Şumla, unde era Vizirul... Aci fu ucis pe dată, şi capul lui trimis la Constantinopole, unde fu expus trei (Jile la porţile Seraiului, alăturea cu al frate-seu Panaiotache Moruzi, carele ţinuse locul de Dragoman pe timpul cât Dimitrie stătu la Bucuresci.
   Şi pe când ast-fel Moruzescii, amici ai Rusiei, plâtiau cu capul lor trădarea, Caragea eră primit cu onoruri în audienţă solemnă de învestitură de către Sultanul, la 8 (20) Octobre. Padişahul otoman îi dete cuca şi caftanul de onore.
   I.  Caragea fu primit de Sultanul «avec la bienveillance la plus dislinguee» scrie, în 26 Octobre, din Constantinopole, corespondentul jurnalului Gazette de Francfort. (1) In o a doua audienţă primi tuiul Domnesc.
   Avend a întârijiâ la Constantinopole mai mult timp, până ce să se ridice din ţeră Muscalii, Caragea trimise la Bucuresci caimacami, cari să ieâ guvernul ţerii în numele seu.
   O corespondenţă din 2 Octobre (20 Septembre 1812), trimisă din Bucuresci guvernului din Paris şi publicată în «Moniteur», vestesce că la data acesta sosise deja în capitala Munteniei Caimacamul şi Postelnicul noului Domn. Gr. Suţu e Caimacamul. Acesta e fiul luî Mi-chaî Suţu. După Werter însă,. în corespondenţa lui cu regele Prusiei, Caimacam eră Gh. Arghiropulo, care în <jiua sosirii luî Werter la Bucuresci, tocmai dădeâ un mare bal domnului de Maubourg (2).
   Gazeta de Francfort confirmă, că Ghiorgache Arghiropulo, frate cu noul Dragoman al Porţii, a sosit la Bucuresci, în 24 Septembre (6 Octobre), şi a comunicat boerilor adunaţi firmanul (zapt-firman) al Sultanului, prin care este însărcinat să administreze Principatul în numele lui Caragea (3). 1 2 3
   (1) Vccji Moniteur Universel. No. 348 din 13 Decembre 1812.
   «Le 20 le nouveau Prince de Valachie a recii, dans une audience solennelle, des mains de S. H. la kouke ou le bonnet de Prince et la pelise d’honneur. II a ete trăite, par le Gr. Seigneur, dans cette occasion, avec la bienveillance la plus dis-tinguee. Jeudi est le jour designe pour la ceremoine de la queue de cheval, que le nouveau Prince a coutume de recevoir, pour marquer son rang dans le gouver-nement.»
   (2)   Ve<Ji nota lui Werter cătră Regele Prusie!, din 5 Decembre st. n. 1812. Moniteur Universel de la 26 Octobre 1812. No. 3U0, scrie: «Caimacamul şi Postelnicul noului Principe al Valachie! Iancu Caragea, au sosit aci la Bucuresci. Primul se chemă Gr. Suţu fiul lui Michail Bey; cel de al doilea se chemă Tschapan (?) »
    (3) N. 313. Dimanche 8 Novembre 1812.
                                                                                         «Valachie, Bucarest, le 9 Octobre.
    «M. Georgachi Arghiropolo, frere du nouveau Dragoman de la Porte, estarrive le 6
10
V. A. URECHIĂ
   E posibil că pe lângă Arghiropulo să fi sosit la Bucurescî şi Gr. Suţu. In tot caşul, postelnic în domnia lui Caragea vom află pre Vlăhuţ.
   Pe dată ce Caimacamii sosiră în Bucurescî, s’aii început reparaţiu-nile palatului Domnesc din Delul Spirei, care ajunsese în prostă stare, din causă că servise de spital în timpul ocupaţiuniî rusescî. (1)
   O    altă corespondenţă a Gazetei de Francfort, dată tot din Bucu-resci, din 18 Novembre (6 Novembre), confirmă că, la acea dată, încă nu sosise Domnitorul Caragea, dar că eră aşteptat din un moment în altul şi că neîntârtjiat vor reveni la Bucurescî şi representanţiî (ori Aianiî) streini, cari, la momentul rupturii dintre Rusia şi Turcia, se îndepărtaseră din Principatele ocupate de Ruşi (2).
   In adever, nu întârcjie să sosescă la Văcăresc! noul Domnitor. Aci se opresce după vechiul obiceiu, pentru a-şi pregăti oficiala intrare în capitală. Corespondenţele Monitorului frances scriu, că conăcirea de mai multe cjile la Văcăresc! a Domnitorului era şi în interesul sănătăţii publice, ca o carantină făcută de Domnitor, fiind-că veniâ din o parte de loc, în care se însemnase ciuma.
   Se profită de acestă reşedere la Văcăresci, pentru a se luă mesurî pregătitore intrării în Bucurescî. (3) * 1
de ce mois et a fait eonaître aux boîars assembles le firman (zapt-firman) du Gr. Seigneur, par lequel il lui est ordonne de se charger de Fadministration de la Prin-cipaute au nom du nouvel Hospodar.»
   (1)   On a commence aussitot â travailler aux reparations dont le palais du Prince a le plus grand besoin; il a servi d’hopital pendant tout le temps du sejour des Russes dans cette capitale.
   On a la certitude que le gouvernement sera remis au Caimacam le 2 (14) (sic) Octobre, jour fixe par le trăite de paix.
   Senatorul Mielocevici (Milosievic!) a fost numit guvernator civil al Basarabiei. II devait quitter Jassy le 13.
   Moniteur Universel. N. 313, din 8 Novembre 1812.
   (Journ. de Francfort) Coresp. din Bucurescî de la 9 Octobre 1812.
   (2) Gaz. de Francfort.
                                                                        Yalachie. Bucarest, le 18 N*bre (deci 6 Novembre).
   On attend ineessamment Farrivee du nouveau Prince Ianco Karatschia et le retour des ayans etrangers qui, au moment de la rupture entre la Russie et la France, s’etaient eloignes de ces Principautes encore occupees par Ies Ruses.
   (3)  VecLî pag. 7 din tom. X. Iacă şi un alt act cu. referinţă la repararea pavelei din strada Şerban-Vodă:
   Porunca ce s’au făcut în dosul însciinţării ispravnicilor de Ilfov şi a Vornicului politiei, pentru dregerea podului Şerban-Vodă,
                             iu* Ioan Gheorghe Caragea Voeved i Gospodar zemli Vlahscoie.
   Domnia-vostră ispravnicilor din sud. Ilfov şi domnia-ta epistatule al dvorniciei
ISTORIA ROMÂNILOR
11
  La 25 Novembre 1812, adecă neînţârcpat după sosirea la Văcăresc! Caragea adreseză ţeriî obicinuitul manifest de Domnie nouă. Ca tote programele politice, proelamaţiunea luî Caragea promite mult, ba încă adauge a <Jice> că cele ce le promite vor fi «înfiinţate, iar nu numai cuvîntate». Caragea se jură pe vieţa fiilor seî, că n’o să trecă cu vederea răpirea şi nedreptatea. (1)
  La <Jiua hotărîtă de 12 Decembre, Domnitorul îşi face solemna intrare în Bucurescî.
  Dăm în notă aci alaiurile întocmite cu pitac Domnesc, pentru Domnitor şi pentru intrarea în Bucurescî a Domne! sale Elena. (2) 1
politiei, am ve<Jut Domnia-Mea arătarea ce Ne faci printr’acestă însciinţare, ci dar dă vreme ce ca să se astupe acele baltacuri de la căpătâiul podului celui dres până la Cel-lalt căpătâiu dupre \socotela boerilor este atâta discolie şi zăbavă, pentru pricinile ce arătaţi, primită este Domnieî-Mele chibzuîrea că faceţi, următore fiind şi altor asemenea pilde, şi poruncim, ca dregerea acelui drum să o săvîrşiţî cum mai în grabă, adecă de la maidanul ot Dulap şi până la căpătâiul podului celui dres şi bun. — 1812/ Decembre 1.
       Arh. Stat. Cod. 74, fila 4.
    (1)  Ve<Jî întrega procîamaţiune în volumul X al Istoriei Românilor Partea A. pag. 454.
    (2) Iacă alaiurile aceste:
    Orînduiala alaiului Domniei, după obiceiul ţeriî, la intrarea în Bucurescî.
    Stegul catanelor de ţeră cu căpitanii i catanele acestui steg, toţi călări şi înarmaţi.
                                                    Bresla agiască.
    Călăreţi polcovnicesci toţi călări şi înarmaţi.
    Vel căpitan de cazaci cu stegul i sârmaciul şi toboşarul seu.
    Talpoşi dorobănţesci pedeştrî cu chivere, cu tobe i cu cimpoiele lor.
    Yel căpitan de dorobanţi cu zapciî seî înainte i cu câţi-va din bresla armăşască cu tacâm curat împrejur şi stegul seu cu toba după dînsul.
    Podarii toţi pedestri câte doi.
    Cazacii agiescî asemenea pedestri cu cimpoiu i tobele lor.
    Yînătorii, asemenea.
    Căpitanii agieştî înarmaţi cu tacâm curat pedestri.
    Ceuş agiesc.................................. . cu logofăt agiesc.
    Polcovnicul de pod..............................cu polcovnicul de ciocli.
    Polcovnicul de vînători .............. cu polcovnicul de Tirgovişte.
                                           Vel aga cu podoba, după obiceiu.
    Stegul cu stegar agiesc i călăraşi cu prapurile i trâmbiţile, cu toba şi sârmaciu, după obiceiu.                                                    >
    Dumne-luî vel vornicul za politie, cu omenii şi tacâmul domniei-sale.
12
V. A. URECHIĂ
  In alaiul lui Vodă ieau parte şi cei doi fii ai lui I. Caragea, anume
  Neferii toţi înarmaţi, călări cu Baeracul lor, câte doi. Beşlega, cu tacâm curat.
                                                       Bresla spătărescă.
  Lefegiii cu stegurile lor, călări.
  Vel căpitan de lefegii cu zapciii sei, i buciugul, toboşari, sârmaci după dînsul. Seimenii călări iarăşi înarmaţi, toţi cu haine roşii şi cu moţurile galbene. Baş-buluc-başa cu stegul cel mare i toba şi sârmaciu.
  Scutelnicii spătăresci înarmaţi.
  Delii călări, toţi înarmaţi cu suliţe în mâni, câte doi, potriviţi, dimpreună cu odo-başiî lor, înaintea dumne-lui vel spătarul.
  Poteraşii, toţi înarmaţi, călări, cu haine curate fistichii, cu moţuri şi cu musi-canţiî lor.
  Căpitanii spătăresci înarmaţi cu tacâm curat.
  Ceuş spătăresc............... .... • . cu logofet spătăresc.
  Vel căpitan de Mizil............................. cu polcovnicul de poteră.
                                            Vel Spătarul eu podoba după obiceiu.
  Stegul cu stegar i buciuc şi lefegii, cu prapurile i trâmbiţe i tobe şi sârmaciu după dumne-lui.
  Copii din casă ..........................................cu păhărnicei.
  Vătaf de vistierie................ ......................cu vătaf de păhărnicie.
  Aprobi vătăşescî.........................................cu aprobi ceuşesci.
  Vătaf de aprobi.................... ................. cu ceuş de aprobi.
                                                       Bresla portărescă.
  Portărei în rînd pe jos cu semnele în mâni.
  II portar . .............................................cu III portar.
                                                          Vel portar.
  Dumne-lor boeriî veliţi i al doilea, cum se arată în deosebită foe, şi înaintea dum-ne-lor: starostea cu neguţătorii pămînteni.
                                                      Bresla armâşescă.
  Armăşeî.................................................cu puşcaşi.
  II armaş...................... . .........................cu III armaş.
  Vel armaş Aleco Mavrocordat cu podoba după obiceiu, avend pe toţi lăutarii domnescî.
  Stegurile ţerii i trombetaşî domnescî şi cu muzicanţii nemţi.
  Tuiurile
  Iuruc-baerac.
  Sacagiii după obiceiu cu sacalele.
  Salahorii călări, cu beţele în mâni.
ISTORIA ROMÂNILOR
13
George şi Constantin. In al Ddmneî sunt fiicele: Ralu, Smaranda şi Roxandra.
                         Caii domnesc! împodobiţi.
                         Trăgendu-î comişei! câte unul.
II comis..........................................cu Răhtivan Aslanoglu.
6 postelnice!.....................................cu 6 postelniceî asemenea.
                                                 Capoturî şi tacâm curat.
      III logofăt..................• . III vistier
      II logofet.......................II vistier Iorgache Slugeroglu.
      II logofet.    ..................II postelnic? Costache Arghiropulo,
      Vel postelnic....................Vel comis Dumitrache Mânui.
      Un ceuş împărătesc............... Alt ceuş împărătesc.
      Un capegiu împărătesc.............Alt capegiu împărătesc
g ^
s= o
p<
d p<
o
r* d;
O
p-tr.
o ^ cro p p
"UI fcj
CD 05
* Hs
cl d
p co
3 8“
^*•<0 O t-if
Iuz-başa.
O 05
* M*
pud
P 03 O c
Beizadea cu ciohodari! i un saracci... . . Beizadea cu ciohodarî i un saracci.
   O O*          
P*ît CD          
B P P<           
  o g P          
-03 g d Un satâr 
   d d* Un satâr 
*-j M,p          
   ~g§. Un satâr 
CD               
CD CO            
P CD             
1 f-c            
Dumne-lui agaua cu ciohodari! domniei-sale.
                                                                                                                                                                                                                      o O*
S- »-S
                                                                                                                                                                                                                   P 3- CD
                                                                                                         ts p p< £ '
03
P
                     ................. ............................alt satar. g b
                     ............., . .................. .... alt satâr, g 5.
                     . ............................................alt satâr. r< g
                                                                                                                                                                                                                CD O CD
                                                                                                                              ? a
Mataragi iamac .... alaiu ceuş . ......................mataragi başa.
Saracci iamac .... icioclan ceuş.......................sarasci başa.
Un gavaz....................................... alt gavaz.
Un peic împărătesc. . ..................................alt peic împărătesc
Un haznaharlâu............•............................alt haznaharlâu.
Delibaşa ............................• . . ............başciohodar, tufecci başa.
Cu toţi ciohodari!............................... cu toţi ciohodari!.


 %

%>
\ polc. /


  A®

ct?


Vătaf de Divan înarmat . ......................cu II spătar cu sabie gianat
Saidacur!......................................i topuzul.
Semnul Domnie! .............................. . sangiacul.
14
V. A. URECHIĂ
                                   Este de observat, că cu totă deaoarganisarea şi miseria în care Muscalii lasă ţera, tot se mm găsiră cete destule de ostaşi din diversele
   Copii din casă purtând prapurile . ..     .     — vel grămătic.
   Vel cuparul Costache Mavrocordat ...............vel ispravnic de curte.
   Vel cămăraş  ...................................II grămătic vichil d-luî.
   Divictar........................................postelnicul Vasilache.
   Şi ceî-lalţî boeri ai curţii şi idiclii, câte doi.
   Mehter başa cu totă taifăua sa cântând.
                                                                Ct
                                                                p
                                                                *-s
                                                                CD
                                                                U*
                                                                OQ
                                                                O
                                                                Ui
                                                                O
                                                                p.
                              Im Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahscoie.
   Poruncim Domnia-Mea..............să aveţi a însciinţâ d-lor boerilor i zapciilor mari
şi mici şi tuturor mai sus arătaţilor, că..........la. . . . . căsurî din di cu aju-
torul lui Dumnedeu este să se facă obicinuit alaiu Domniei Nostre şi să fie toţi strînşî la • . . . . şi întregi la orânduială, ca la ridicarea nostră să se afle toţi gata spre mişcare, însă să grijiţi a nu se face vre-un cusur sau vre-o atacsie la pornire, că veţi fi în vină; aşijderea arătaţi porunca Domniei-Mele fie-căreia brăslă, ce la mergere să aibă a păzi buna-cuviinţă şi orînduială, fără de a se face sgomot la vorbă sau vre-o amestecătură, ci fie-care cu tăcere să urmeze mişcarea alaiului, iar un alaiu ciauş călare să aibă a încunjurâ călare necontenit înainte vestind mişcarea alaiului la mergere, ca să mărgă cu bună orînduială. —1812. Decembre.
   Cod. LXXV, fila 9.
                           Orînduială alaiului prea iubitei Domne a Domniei-Mele, la intrarea în
                                                            Bticuresci.
   100 seimeni polcovnicesci călări, toţi cu haine roşii înarmaţi şi cu moţuri galbene. 100 seimeni bulucbăşescî asemenea călări, toţi cu haine roşii şi cu moţuri galbene şi înarmaţi.
   4 postelnicei cu capoturî roşii.............. . . .iar patru postelnicei asemenea.
   Căuşul spătăresc .............................. cu căuşul agiesc.
   Polcovnicul de pod................... .   , . • . . cu polcovnicul de ciocli.
   Polcovnicul de seimeni...........•..............cu polcovnicul de vînătorî.
   II  comis ......................................cu II pitar.
   Başbuluc baş....................................cu polcovnic de tîrg.
   Vel căpitan de Mizil.............•..............cu vel căpitan de lefegii.
   III  postelnic, fiul d-neî Efrosina.............cu Râhtivan Asanoglu.
   Vornicul de harem...............................cu vel căpitan de dorobanţi.
   II grămătic, fiul ddui postelnic Vasilache . . . .cu grămătic domnei Filipescă.
   II postelnic Costache Arghiropolu...............cu II spătarul Gianetache.
   Biv-vel pitar...................................cu biv vel pitar.
   Vel armaş Aleco Mavrocordat.....................cu vel pitar.
ISTORIA ROMÂNILOR
15
arme, cari să intre cu alaiu. Nimic mai deosebit în aceste alaiuri decât la altele de la anteriorii Domni, decât că se bagă în alaiuri, nu numai spata şi topuzul Domnesc, dar şi sangiacul şi tuiul dat ad-ho-norem de către Sultan. Intre diversele musici, cimpoie, trombiţaşî etc., iea parte la alaiu şi o musică nemţescă, aceea pe care neîntârziat I. Caragea o va desfiinţa. (1)
   Maî observăm că în Garda Porţii iar sunt nemţi: «50 nemţi din Portă, în haine fistichii.»
   Din primul moment I. Oaragea manifestă o deosebită plăcere pentru parade. El e nemulţumit de alaiurile orînduite pentru recepţiunea lui.--Cetele de seimeni, de panduri, diversele bresle din administraţiune nu s’au presentat în haine curate, în uniforme. De aceea în anii următori 1814 şi 1815 Domnitorul va da noue ordine pentru modul cum au să fie organisate alaiurile Domnesc!. I. Caragea ordonă Marelui Logofăt de ţera de sus, să oblige pe zapciiî Divanului, câte 15 omeni «îmbrăcaţi în forme», de-asupra să aibă cepchenurî şi în cap să fie tot un fel, pentru că, «la alaiurile DomnescI ce s’au făcut, s’au vecjut de înşine Domnia-Mea cu haine nepotrivite, prdste, încă şi sparte.»
   Luî Yel Spătar încă scrie Caragea, ca seimenii, lefeciiî, căpitanii şi alte bresle spătăresci, să nu mai intre în alaiuri decât «în formă, cu haine curate, pentru buna poddbă cari împotrivă la alaiurile ce s’au * 12 * * * I&
   50 nemţi din Portă, pe jos, toţi cu haine fistichii curate.
   12 fustaşî a! haremului cu darde în mâni şi iuz başa al lor.
   8 căpitani, patru ai seimenilor spătăresci şi patru agiescî, pe jos, înarmaţi cu zardabale.
   10 ciohodarî lângă careta Domnescă de amândouă părţile.
   6 ciohodarî lângă careta prea iubitelor nostre Domniţe.
   D-lor jupânesele mari pămîntence, după obiceiu, în caretele d-lor, după Domniţe.
                             I& Ioan Gheorghe Caragea foevod i Gospodar zemle Vlahiscoe.
   Poruncim Domnia-Mea, polcovnice de seimeni, să aibă în sciinţă atât mai sus arătaţii boeri şi zapcii cu breslele lor, cât şi dumne-lor jupânesele, ca să scie că cu ajutorul lui Dumnezeu, la . . . cesurî, este să fie intrarea prea iubitei Domnei Mele în Bucurescî, pentru care să porţi grijă a fi toţi orînduiţiî adunaţi la . . . . de unde să se facă alaiul acesta, cu orînduială luî fără de cusur. Tolco pisah gpd.--1812 Decembre.
   (Pecetea gpd.)
   Cod. LXXV, fila 11.
   (!) Verii la cap. şcolelor şi culturii publice, voi. X, Partea A, pag. 425.
16
V. A. URECHIĂ
făcut, vecjendu-se de Domnia-Mea cu haine sparte, nepotrivite, de nici semenă unul cu altul.» (1)
   In Decembre 1815, Ioan Caragea dă un pitac, prin care ordonă ca, la Domnescile alaiuri, să fie şi doî dintre boeriî veliţi, adecă d-1 vel logofetul de obiceiuri, ca un trebuincios şi cu sciinţe de ale obiceiurilor, i d-luî vel hatman ca un zabit al Divanului. Aceştia să mergă înaintea lui Vodă la alaiuri, împreună cu vel comis, păzind fie-care rîndul seu, după trepta cinului. (2). 1 2
   (1) Pitac către vel logofetul de ţera de sus, a îndatora pe zapciii Divanului să aibă câte 15 omeni îmbrăcaţi în formă tot un fel pentru halaiurî când va fi, după orîn-duiala veche.
                             7u> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahscoie.
   Cinstite şi credincios boerule al Domniei Mele, d-ta vel logofete de ţera; de sus Iordache Filipescule, fiind-că pentru buna podobă, după orînduiala veche, sunt de a fi şi cei ce se află în slujbă pe la zapciî, adică păhărniceii, apropii, copiii din casă, cu haine curate, mai vîrtos de-asupra să aibă cepchenurî şi în cap să fie tot un fel, pentru că la halaiurile Domnesci ce s’au făcut, s’au ve<Jut de înşine Domnia-Mea cu haine nepotrivite, proste, încă şi sparte, lucru cu totul în potriva datoriei lor şi a voinţei Domniei-Mele, ci dar primind Domnescul Nostru pitac, să aduci înaintea Domniei-Mele pe toţi zapciii Divanului cei mari, să le areţî că este porunca Domniei-Mele straşnică, ca fieş-care să aibă câte 15 omeni ai seî îmbrăcaţi tot-dea-una în formă cu port tot un fel, după povaţa ce li se vor da de către d-ta. Tolco pisah gpd.—1814 Decembre 2.
   Cod. LXXIV, fila 161 v.
   Pitac către vel spătarul a ave pe breslele spătăriei cu haine curate, potriviţi pentru halaiurî, după orînduiala veche.
                             I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahscoie.
   Cinstit şi credincios boerule al Domniei-Mele, d-ta vel spătare, fiind-că pentru halaiurile Domnesci ce se întîmplă a se face, este vechiu obiceiu a fi şi seimenii i lefegiii, căpitanii şi alte bresle spătăresci în formă, cu haine curate, pentru buna podobă, care împotrivă la halaiurile ce s'au făcut, ve<Jendu-se de Domnia-Mea cu haine sparte, nepotrivite, de nici asemănă unul cu altul, poruncim d-tale, să dai nizam pentru acesta a fi în totă vremea breslele de halaiu în formă, potriviţi îa haine după vechiul obiceiu. Tolco pisah gpd.—1814 Decembre 2.
   Asemenea pitac s’a făcut şi la vel agă.—1814 Decembre 2.
   Asemenea şi la vornicul politiei.—1814, Decembre 2.
   Cod. LXXIV, fila 161 v.
                           (2) Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahscoie.
                                         Fiind-că la Domnescile halaiurî trebuinţă este tot-deauna ca să se păzescă nu numai buna orînduială, ci şi buna întocmire şi eftacsie, ca şi orînduiala boerilor să se
ISTORIA ROMÂNILOR
17
   Multiple sunt orînduirile de alaiuri: mergerea la biserică de sărbători mari şi hramuri a lui Vodă, a Domnei, a beizadelelor pentru hirotonisirî, la biniş, la Sf. Panteleimon, la ocasiunî de primiri de peşcheşuri, la recepţiuni de personagie străine importante, etc. (1) Dar să reluăm şirul naraţiunii Domniei lui Caragea. * 1
păzescă precum se cuvine şi obiceiul vechiu să se urmeze întocmai fără strămutare şi buna întocmire la ale halaiurilor fără a se întîmplâ zăticnirî şi atacsii, am ho-tărît, ca la Domnescile Nostre halaiurî să orânduim doi dintre boeriî veliţi, adecă pe d-lui vel logofetul de obiceiuri, ca un trebuincios şi cu sciinţă de ale obiceiurilor şi pe dumne-luî vel hatman, ca un zabit al Divanului asupra căruia privesc întîm-plătorele jălbî ce se dau către Domnia-Mea şi poruncim să mergă înaintea Nostră la alaiuri dumne-luî vel logofăt de obiceiuri dimpreună cu dumne-luî vel postelnic şi dumne-luî vel hatman dimpreună cu dumne-lor vel comis, păzind fie-care rîndul seu după trepta cinului; poruncim dar şi dumne-vostră orînduiţilor boerî, ca de acum înainte să fiţi cu luare aminte, ca să se păzescă totă buna orînduială la ale obiceiurilor şi ale alaiurilor, împlinind fără de strămutare acestă Domnesca Nostră poruncă şi spre a fi sciută şi păzită tot-deauna, poruncim să se trecă şi în condica Divanului. Tolco pisah gpd. — 1815 Decembre 4.
   (Pecetea gpd.)
                                                                                                                    Vel Logofăt.
   (1) Alaiul Măriei Sale Ahmet-Paşa de a veni de la conac la Domnesca Nostră curte.
   Bresia spătărescă cu totă uniforma bez bairace.
   Lefegii după orînduială câte doi.
   Seimenii cu zapciî mici asemenea.
   Scutelnicii spătăresci asemenea.
   Căpitanii spătăresci asemenea.
                                                      Stegarul spătăresc.
         Căuşul spătăresc.                          Cu polcovnicul  de poteră.
         Vel căpitan de lefecii.         *          Cu vel căpitan de Mizil.
   Breslă agiască iarăşi cu uniforma, bez bairace.
   Călăreţii polcovnicesci câte doi, după orînduială.
                                                     Vel căpitan de cazaci.
               Talpoşi dorobănţesci.                Cu podari.
               Cazaci.                             Cu  vînătorî.
               Zapciî mici.                         I căpitani agiesci.
                                                         Căuşul agiesc.
            Polcovnicul de ciocli.                     Cu polcovnicul de pod.
                                                   Vel căpitan za dorobanţi.
                                                            Stegarul.
                                                            Vel agă.
Neferii toţi ai beşlegăî. ,Cu odobaşa lor.              
Zapciu al Divanului.      Cu alt zapciu al Divanului.   
Z apciu al Divanului.     . Cu alt zapciu al Divanului. 
III portar.               Cu II portar.                 
Rahtivanul.               Cu II comis.                  
V. A. Urechiă.—Tom. X Partea R.—Istoria Românilor.
                                                                                                                2
18
Y. A. URECHII
  Cu doue diverse firmane primesce Ioan Caragea Domnia Ţeriî-Ro-mâneseî. Cel dintâiu, mai scurt, nu pomenesce de loc despre tractatul cu Rusia, ci numai îl numesce Domnitor, considerându-î credinţa în serviciile anteriore, în 2 ale luî Ramazan, anul Egireî 1227, şi îl îndemnă să întocmescă pricinile pămîntuluî, cu obicinuita sa dreptate şi credinţă, ocrotind pe săracii supuşi şi pe ceî-lalţî de obşte locui-
Yel vornic za politie. Delii.
Un salahor.
Un alaiu-eeuş.
Trei sa târî.
Un cavaz.
Doî-spre-<Jece ciohodarî.
Vel portar.
o         Meh. mandar.
|         Cu   tufecciî.
S*        Cu   alt salahor.
          Cu alt alaiu-eeuş.
B         Cu   trei satârî.
          Cu alt cavaz.
zn
gc        Cu   doî-spre-<Jece ciohodaiî.
         I& Ioan Gheorghe Garagea Voevod i Gospodar zemU Vlahscoie.
   Poruncim Domnia-Mea.............ca mâne................la . . . din <Ji, să în-
grijesc! a fi gata negreşit acest alaiu pentru venirea Măriei Sale Paşăî, aici la Dom-nesca Nostră Curte. Tolco pisah gsd. — 1813 Februare 6.
   Cod. LXXV, fila 54.
   Alaiul cu care are a merge prea iubita Nostră Domnă la biserica Sf. Gheorghe nou, pentru <Jiua hramului de mâne.
      Polcovnicul de seimeni.                   Cu polcovnicul de vînătorî.
                                                 împreună cu omenii lor.
II comis. Baş-bulucbaş.
III postelnic.
Vel pitar.
10 nemţi din portă.
Cu II pitar.
Cu polcovnicul de tîrg. Cu rahtivanul.
Cu vornicul de harem. Cu alţi atâţia.
Fustaşii haremului cu iuz-başa.
Cinci ciohodarî.
o
p
a>
Cincî ciohodarî.
                                                                                              CfQ
                                                                                              O
m
                                                                           *3
                                                                            O
                                                                           P-
                             7o> Ioan Gheorghe Garagea Voevod i Gospodar zemlî Vlahscoie.
   Poruncim Domnia-Mea, vătaşe de curte, să îngrijesc! ca astăzi la noue cesurî să se întocmescă alaiul de maî sus arătat şi să fie gata aicî la Domnesca Nostră Curte.— 1813 April 22.
   (Pecetea gpd.)
ISTORIA ROMÂNILOR
19
tor!.. «şi trămiţend la vreme împerătăsca mirie la bogata mea comoră,
sau la locurile ce se va face havaleâ, şi cu multă sîrguinţă silindu-te ca să trimiţi necontenit tote felurile de zahereâ....»
   Al doilea firman, cel 4is «zapt ferman», adecă de luare în stăpânire, acel care a fost cetit înaintea boerilor adunaţi la spătăria cea mare, începe cu amintirea răsboiuluî terminat: «sciut să fie ţie, că râsboiul ce au fost între înalta împărăţia Mea şi între curtea Rusiei, prefăeeii-du-se acum întru pace şi prieteşug, s’au orînduit <Jisa curgere de vreme pentru deşertarea locurilor, de la treî luni de la întărirea tractaturilor păcii. Deci, schimbându-se aceste întărite cărţi la 5 ale lui Regep, se împlinesce sorocul deşertării locurilor, la 5 ale lui Şcevaf, când se întorce şi-se face teslim la înalta Mea împărăţie, câştigarea sa cea de moştenire Ţera-Românăscă dimpreună cu Craiova.
   Restul firmanului este o repetire amplificată a primului firman. (1)
   Ioan Caragea se aşeză la Curtea Domnăscă, cea zidită de Al. Ipsi-lant, în apropiere de Michaî-Vodă, dar peste puţine <Jile, în Decembre, un incendiu prefăcu în cenuşe acel palat, şi Domnia luă reşedinţa în casele lui Gr. Ghica care, cum arătarăm dejâ, există şi astă<JÎ, în fundul curţii casei d-lul Al. Lahovari, cu intrarea acum despre actuala stradă a Academiei. (2) 1 2
   (1) Ambele aceste firmane se pot ceti în Tesaur de monumente, II, p. 351 şi 352
   (2)  Un călător englez William Macmicliael a visitat pe Caragea în 1818. La el se pote vede în ce mod vorbesce de palatul acestui Domn:
   «Domnitorul are o locuinţă mai puţin bună decât a vecinului seu de la Iaşi, din causă că palatul Domnesc a ars accidentalmente, acum doi ani (se înşală, erau mult mai mulţi ani), când, se spune că a avut o pagubă de circa 100.000 de lei. El ocupă actualmente doue case de o înfăţişare mai puţin importantă, întrunite între ele printr’un geamlîc de lemn». (Journey from Moscow to Constantinople in the years 1817,1818 by William Macmichael. Londra 1819.—A se vede cartea în BibL Urechiă de la Galaţi. — Am reprodus anteriorarnente după ea stampa: promenada boerimeî la Copoii, In anul acesta d-1 profesor Iorga a tradus unele fragmente din acestă carte noue cunoscută încă de vre-o 25 de anî, în «Arhiva» d-luî A. D. Xenopol. No. 1 şi 2 (1896), la pag. 10. Ne-am servit cu o traducere făcută pentru noi altă dată de pe atunci studentul Caliman). Te-aî aşteptă ca Macmichael să descrie interiorul Curţii lui Caragea, dar el se mărginesce a <Jice, că «nu este nimic mai deosebii în sala in care am fost prirmţi, decât că podelele erau acoperite cu un covor engle-sesc, ceea-ce negreşit se va pâre mai curios în casa unui oriental.»
   Arderea Curţii Domnesci in Decembre 1812, este aceea vestită de Bosghiovicî către Regele Prusiei, din Constantinopole, 25 Ianuarie 1813:
   «Les dernieres lettres de Bucarest\nous ont annonce que la maison de la resi-dence de FHospodar a brule et que le nouveau Prince Caragea, dans ce malheur a
20
Y. A. URECHII
   Nu vom înşira din nou aci făptuirile noului Domn, încă din luna Decembre 1812. Paretesisul Mitropolitului Dositei Filiti, numirea lui Nectarie în loc, alegerea de nou Episcop la Rîmnicul Vâlceî; organi. sarea Divanului Domnesc prin Const. Filipescu, luptele acestuia ca să înlăture din visterie pe Gr. Brâncoveanul; apropierea Văcărescilor de Caragea, ca încuserit, căci Enache Yăcărescu avusese ca ultimă soţie pe o fată a primului Caragea Yvd.; mijlocele întrebuinţate de Caragea, ca să-şi reintre în 'capitalul de 4 miliăne cât îl costase Domnia; sporirea birurilor; adăogirea havaturilor; starea făcută de el bisericii ortodoxe şi în genere la t<5tâ biserica; înfiinţarea hatmanieî de Divan; aceea a Logofeţieî străinelor pricini: sunt tăte cestiunî deja atinse în capitolele speciale, în studiile ariteriore.
   Nu voiu reveni aci asupra studiului nostru referitor la administra-ţiunea ţării şi în deosebi la necontenitele schimbări întîmplate în Divanul Domnesc al lui Caragea Vodă.
   Administraţiunea lui Caragea, lăudată de Fotino, energic criticată de Fănuţă (Zilot Românul), este în colori negre descrisă de Macmi-chael. El reprobă despotismul exercitat de Domnitorul grec. «Autoritatea Domnitorului se menţine prin intrigă, prin frica insuflată de gu vernul turcesc, prin toleranţa naţiunilor vecine şi prin chiar lipsa absolută de energie a locuitorilor ţerii». Ţăranul rabdă grele apăsări, boerul e scutit de taxe şi desfrânat şi poftitor de slujbe. Apoi Domnitorul a plătit tronul cu 3 până la 4 milione de lei şi are să mai deâ pe fie-ce an sume mari la Constantinopole, la cei ce-1 sprijină. De aceea se pune să facă bani cu ori-ce preţ. Deci sistemul de corupţie în ad-ministraţiune se întinde de la Domn până la cel din urmă slujbaş de sat. Toţi jăfuesc ţăranii, cari fug rătăcind din loc în loc, când vine vremea perceperii dărilor. Se cunosc mijlocele barbare, caznele întrebuinţate de perceptori .... Ca să scape de ele, ţăranii emigreză şi când se întorc din emigrări, dacă se întorc, se fac sudiţî austriac!, ca să scape de guvernul propriu al patriei lor.
   Jefuirile din timpul Domniei lui Caragea au dat nascere proverbului: «fură ca în vremea Im Caragea»—scrie Ion Ghica. (1)
   La capitolul despre financele ţării sub Caragea, lectorul va pute * 1
perdu pour 300.000 piastres en effets, qu’il n’a pu sauver, le feu s’etant manifeste de nuit.»
   Ve$i şi Lagarde, o. c., 321—322.
   (1) Scrisori, pag. 32.
ISTORIA ROMÂNILOR
21
vede, în mod documentat, cari fură dările şi sporul lor sub Domnia, de care ne ocupăm.                                                 ---
   «Când (cu dările) i se părea că nu se împleâ destul de repede punga, i avea — mal <Jice I. Ghica — şi alte cdrde la arc. Scotea pe aga în . tîrg cu cântarul şi cu falanga; acesta prindea cu ocaua mică pe vre- i un brutar, pe vre-un cârciumar, pe vre-un măcelar, îl trînteâ câte 100 nuele la tălpi, sau îl ţintuiâ de ureche în mijlocul pieţei. Vodă eră sigur, că isnaful aveâ să alerge de la unul la altul ca să facă curamâ, iar pedepsa încetă îndată ce starostele veniâ la Curte cu un porcoiu de mahmudele ....»
   Numai atâta mijloc aveâ Caragea ca să adune bani ? Am veijut sub \ dînsul birul temniţei şi birul femeilor cari au păcătuit .. .(1) Cine / dintre Domni a avut mai ingeniose metdde de a jăfui ţera?
   I. Ghica ne spune, că la asemenea jăfuiri Caragea eră ajutat de boerii Belu, Golescu, Mânu...
                    Belu belesce,
                    Golescu golesce,
                    Mânu jupuesce ...
   O! mai putea satiricul poporal face lungă, mult mai lungă lista boerilor împreună jăfuitori cu Caragea. Eră timpul în care un boer dojenit de Vodă, căci făcuse nisce hoţii din care Vodă nu avuse parte, răspundea Domnitorului: xXsîtoo, xXăirtetţ, v.'/dzzi: (fur, furi, fură).
   Când documentat poţi constată că întemeiate fură acusările aceste aduse lui Caragea, te miri găsind în Aaron Florian aflrmaţiunea că: «Prinţul Io an Caragea, în vremea acesta grea, şî-a pus Iote silinţele ca să uşureze pe locuitori de povara acestor nenorociri şi i-a mângâiat în necazurile lor cele grele!» (2)
   Şi-ca-şi. când jafurile şi hoţiile slujbaşilor nu erau de ajuns, mai ■ veni asupra ţerii şi alt foc: de la Portă se dete poruncă (am arătat |. acăsta dejâ) ca să se trimită sute şi mii de ţărani cu carele lor, ca | salahori, să lucreze la reîntărirea cetăţilor după Dunăre... Câţi.se j mai întorceau din acei nefericiţi români, la vetrele lor ? (3) 1 2 3
   (1)   WHlrinson spune că numeral femeilor rele eră atât de mare la Bucurescî, în ; cât «le dernier aga ou directeur de la police suggera au Prince l’idee de lever une 'j taxe sur chacune d’elles, ce qui lui procurera un nouveau revenu de quelques cent miile piastres.» (Page 129).
   (2) Manual de Ist. Principatului României, pag. 183.
   (3)   La Porte fait travailler avec une grande activite aux fortifications des places de Braila, Isaccea, Tulcea et Masin (Macin?), situees sur le Danube. Les habitants de Moldavie sont obliges de fournir gratis les palissades, les vivres et les ouvriers.
22
V. A. URECHIĂ
     Nu avem de a reveni asupra Domniei lui I. Caragea din punct de vedere al justiţiei. Tote aceste cestiuni s’au studiat pe temeiu de sute de documente. Ceea-ce putem spune aci, este că prea puţin timp remase lui Ioan Caragea ca să vatjă resultatele aplicaţiuniî noului seu Codice de legi.
     O faptă, care, din respectul justiţiei, merită totă atenţiunea istoricului, este următorea: In timpul ocupării rusesci, pentru a-şi pute plăti dările şi rechisiţiunile, au fost siliţi să-şi vîndă imobilele mulţi locuitori, ba une-orî li s’au jăfuit, ori hrăpit, cu nedrepte cuvinte. La 3 August 1814 întregul Divan supune lui Ioan Caragea următorea anaforâ:
               Prea înălţate Domne,
     Cu plecată anaforâ arătăm Măriei Tale, că în vremea trecută a răzmeritei, din pricina grelelor patimi, au adus pe săracii locuitori ai ţării la ticăloşie şi pe cei mai mulţi dintr’înşiî la desnădăjduire, în cât unii dintr’înşii siliţi au fost de multa lor nevoie a-şî vinde lucrurile ce aveau mişcătore şi nemişeătore, spre a pute să întâmpine şi să-şi urnescă grelele cereri şi nevoi, până în cât au ajuns la mare lipsă şi sărăcie, când atunci cei ce se aflau în slujbe afară^prin judeţe, cum sameşî, polcovnici, vătaşî de plăşi, căpitani şi zapcii, găsind vreme cu prilej ca să dobândescă moşii» acareturi şi altele asemenea, cu multe nedrepte mijloce încărcând şi năpăstuind pe săracii locuitori, le-au hrăpit moşiile în nume de cumperătore, după cum s’au şi dovedit la unele pricini ce s’au cercetat în Divan, că mulţi din locuitori şî-au vîndut moşiile şi acareturile lor numai şi numai pe încărcătura şi năpăstuirea ce le făcea hrăpitorii ce s’au <Jis mai sus, la dăjdiî şi angariî, fără de a se folosi ticăloşii locuitori cu nimic dintr’acele vîndărî, lăsându-î ca nisce străini în patria lor şi săraci desăvîrşit. înălţimea Măriei Tale, ca un Domn milostiv şi drept stăpân al ţeriî şi ca un părinte doritor cătră toţi locuitorii de obşte, ai pus tot felul de silinţă şi pururea nelipsit te trudescî, ca să depărtezi de la dânşii tote nedreptăţile şi supărările, spre a-şi dobândi fieş-carele vieţuirea în odihnă, uşurare şi liniştită petrecere, dar şi noi slugile Măriei Tale, ca nisce patrioţi având sciinţă de necazurile ce au pătimit săracii locuitori în vremea răzmeriţei şi de înstrăinarea ce li s’au făcut a moşiilor lor întru aceeaşi vreme, de către aceia ce s’au arătat mai sus slujbaşi ai judeţelor cu feluri de mijloce viclene şi hrăpitore, nu lipsim, după datoria nostră, â arătă Măriei Tale, că, de se va găsi şi de cătră Măria Ta cu cale, să se facă luminate porunci de publicaţii în totă ţera, spre a veni cu îndrăznelă la prea înalt scaunul Măriei Tale acei sărmani locuitori ce li s’au hrăpit moşiile cu mijlocul ce arătăm mai sus, în trecuta vreme a răzmeriţei? unde făcendu-se cercetare cu de-a-măruntul, tote acele moşii câte se vor dovedi hrăpite în nume de cumpărătore
   C’est un fardeau tres lourd pour la province. On vient aussi d’acheter pour le compte de la Torte beaucoup de chevaux et de grains, que Von transporte au delâ du Danube. — Moniteur Universel. No 177, 26 Juin 1814, în o scrisore din ţeră de la 7 Iunie.
ISTORIA ROMÂNILOR
23
drept încărcături şi năpăstuirî, să se întorcă înapoi la stăpânirea locuitorilor, şi va remâne luminat numele Măriei Tale în veci pomenit şi lăudat de către toţi pentru acestă milostivire ce veî aretâ cătră dînşîî. — 1814 August 3.
   Constantin Filipescu vel Vistier, Radu Gole seu Vel Vistier, Constantin Creţulescu Vel Ban, Iordache Slătineanu Vel Vornic, Barbu Văcărescu Vel Vornic, Radu Slăti-tineanu Vel Vornic, Constantin Bălăceanu Vel Vornic, Dumitraşcu Racoviţă Vornic, Iordache Filipescu Vel Logofet, Constantin Filipescu Vel Logofet, Fotache Ştirbei Vel Logofet, Nestor Căminar.
   Caragea aprobă acestă propunere ast-fel:
                            I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahscoie.
   Primită fiindu-ne acestă obşteseă anaforâ a D lor boerilor, o întărim Domnia-Mea şi poruncim d-vostră veliţilor logofeţi să se facă Domnescile nostre porunci de publicaţii prin totă ţera, întocmai după cuprinderea de mai jos arătată.—1814 August 9.
       (Pecetea gpd.)                                         Vel Logofet.
       Cod. LXXIX, pag. 66.
   Mesura acesta avea de scop de a mai potoli nemulţămirile ţeriî din causa birurilor. Aceste nemulţămirî cresceau pe totă tjiua. Deja în 1814 se manifestă prin acte de rebeliune din partea unora din boeriî maî micî. Aşa un Alexandru Comăneanu făcea oposiţiune de ore-care violenţă Divanului şi Domnului. Divanul ceru luî Caragea, în 25 Oc-tobre 1814, ştergerea din Arhondologia ţeriî a luî Comăneanu şi exilarea luî la mănăstirea Mărgineni. Cu cea maî mare grabă aprobă Caragea acestă anaforâ, în aceeaşi în care i se supuse. (1) 1
        (1) I<h Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
    Spre răsplătirea nemulţumirii şi obrăzniciei acestui netrebnic şi spre pilda şi înfrânarea şi altor asemenea luî, întărim Domnia-Mea anaforaua acesta a Preaosfinţiei Sale părintelui Mitropolit şi a obştiei d-lor veliţilor boerî, şi poruncim d-tale vel Vistiere, să se ştergă cu totul numele lui de la arhondologhia Domnescii Nostre Vis-terii, cum şi d-luî vel Logofetul de ţera de sus, ca îndată să se facă Domnesca Nostră volnicie, spre a se trimite surgun la mănăstirea Mărgineni, fiind acestă pe-depsă cu scădere după mesura vinei luî. — 1814 Octobre 25.
        (Pecetea gpd.)                                              Vel Logofet.
        (Cod. LXXIX, pag. 418)
              Prea înălţate Domne,
    Cu plecată anaforâ aretăm Măriei Tale, că Alexandru Comăneanu, după netrebnica urmare şi nemulţumire cu care s’au aretat la carea şi nemărginita milostivire a Măriei Tale cinstindu-1 din Serdar cu cinul Căminăriei, vrednic erâ de mai mare pe-depsă, dar noi chibzuind a i se face o pedepsă asemănată cu milostivirea Măriei
24
V. A. URECHIĂ
   Din anul 1814 vom mai aduce un act, prin care Caragea dispune a se face hotărnicia locului vechii Curţi Domnesc! de la Tîrgovişte, al căreia loc se încălcase de unii-alţiî. Acest loc sau ruinile, ce maî târziu avea să le cânte poeţii renascerii nostre, aii fost dăruite de Caragea Vornicului Isaac Ralet, încă din 1813 Septembre. (1)
Tale, adecă pentru nemulţumita cu care s’au arătat să remâe lipsit, nu numai de cinstea Căminăriei, ci şi de ori-ce alt cin, iar pentru obrăznicia ce au arătat, să se trimită surgun la mănăstirea Mărgineni, în cât soroc se va hotărî de Măria Ta spre bine şi învăţătură de minte şi spre pilda şi altora; de care ne rugăm Măriei Tale să fie primită acea pedepsă, ce cu uşurinţă din câte i se cădea a i se face.— 1814 Octobre 25.
   Al Ungrovlahieî Ignatie, Constantin Filipescu, Grigorie Brâncoveanu, Constantin Creţulescu Vel Ban, Vel Vornic Barbu Văcărescu, Constantin Bălăceanu Vel Vornic, Iordache Slătineanu Vel Vornic, Grigore Băleanu Vel Logofăt, Const. Filipescu Vel Logofăt, Fotache Ştirbeiu, Nestor Căminar. S’au făcut volnicie şi s’au trimis surgun la Mărgineni, unde s’a poruncit a nu fi slobod fără de al doilea poruncă.
                              < (1) /<£ Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Hrisovul d-luî Vel Logofătului Isac Ralet pentru hărăzirea zidurilor ot curtea, gpd din judeţul Dâmboviţeî.
   Mărirea şi lauda Domnilor şi a oblăduitorilor aceştii pravoslavnice şi de Dumnezeu păzite ţări Valahieî se arată întru adevăr cu mare strălucire şi de alte lucruri îmbunătăţite cu felurimi de faceri de bine, ce cu iubire de omeni şi cu părintescă osîrdie revarsă de obşte către toţi supuşii lor pămînteni, spre a se mângâia împăr-tăşindu-se fieş-carele după supunere, sîrguinţă şi vrednicie de stăpânescă milostivire. Drept aceea fiind-că cinstit şi credinciosul boerul Domnieî-Mele d-luî Vel Vornicul de ţera de sus Isac Ralet prin anaforâ a făcut arătare Domniei-Mele că în oraşul Tîrgovişteî' sud Dâmboviţa sunt nisce surpâturi de ziduri domnesci ce aii fost odiniorâ Curte Domnescă, făcută de r epos aţii întru fericire Domnii ţerii, sunt cu totul neţrebuinciose acele ziduri, rămânând a fi numai pentru incuibarea păsărilor sălbatice, iar locul Curţii pote să fie de oreşi ce trebuinţă, însă de se va curăţi întâiu cu grea cheltuială din surpăturile vechi, şi aşa nici în treba ţării, nici a Domniei nefiind trebuinciose, nici zidirile nici locul a se metahirisi la cevaşi, aii făcut rugăciune Domnieî-Mele ca să-î hărăzim acele surpături de ziduri, împreună cu locul lor, a-şî face un locaş, ca să-l aibă spre scăpare la o vreme de nevoie, precum este acesta de acum a năprasnicei băle, aflându-se însărcinat cu treba cu grea familie, şi ne avend nici moşie, nici alt loc. Aşijderea şi mila ce are biserica Domnescă să se întărescă ca să se potă ţine tot-deauna în stare bună; care anaforâ a d-sale orînduind-o Domnia-Mea în cercetarea d-lor veliţilor boerî, prin anaforâ de la August 26, ne-au fcăut arătare dându-ne pliroforie, că acele surpături de ziduri nu sunt de nici o trebuinţă, nici Domniei, nici ţerei, şi nici este vre-o pricină zăticnitore de a dobândi acest har d-lui numitul boer, după care acea arătare şi pliroforie a d-lor, binevoind Domnia-Mea pentru slujbele i bătrîneţele d-sale şi pen-*tru greutatea familiei cu care este însărcinat, prin întărirea ce am dat încă de la
ISTORIA ROMÂNILOR
25
   încă de la începutul Domniei luî Caragea, Ţera-Românescă este din
trei ale acestei luni, la numita anaforâ, am hotârît, şi ca nisce lucruri domnescî slobode ce sunt şi netrebuineiose nici Domniei, nici ţeriî, am hărăzit d-sale acele surpături de ziduri ot Tîrgovişte, împreună cu locul, lor, ea să fie moşie stătătore şi ohavnică d-lui şi clironomilor d-luî în veci; iar biserica Domnescă cu locul de patru stânjeni împrejur are a rămâne slobod şi tot cu aceeaşi orînduială şi numire ce au fost şi până acum, fără numai atâta osebire facem, ca d-lui numitul boer să aibă epistasia veniturilor acestei biserici, îngrijind de a se strînge de eclisiarhul cel după vremi, tote pe deplin şi la vremea lor, din care să se facă şi să se împlinescă tote trebuinţele bisericesc!, cu bună orînduială spre podoba bisericii şi pe tot anul să ieâ eclisiarhului socotăla de venit i de cheltuială, ca să nu se urmeze vre-o risipă şi vre-o rea economie la venit, care socotelă să fie dator şi d-luî a o arătă stăpânirii ca să fie sciută şi într’acelaşî chip să se urmeze epistasia şi îngrijirea veniturilor acestei biserici şi de către chironomii d-luî. Deci atât pentru hărăzirea acelor surpături de zidiri împreună cu locul lor la d-lui numitul boer, după mijlocul ce s’a <Jis mai sus i pentru orînduială bisericii, iarăşi după cuprinderea ce se arată mai sus, că r s’au hotărît de Domnia-Mea, cât şi pentru milele ce are biserica, ca să le aibă şi de acum înainte nestrămutat, am dat hrisovul acesta întărit cu însăşi Domnescă Nostră iscălitură şi pecete şi cu credinţa prea iubiţilor Domnieî-Mele fii Gheorghe Caragea Voevod, Constantin Caragea Voevod, martori fiind şi d-lor cinstiţi şi credincioşi veliţii boeri ai Divanului Domnieî-Mele, pan Constantin Filipescu Vel Vistier, pan Radu Go-lescu Vel Ban, pan Constantin Vlăhuţ Vel Postelnic, pan Isac Ralet Vel Logofăt de ţera de sus, pan Barbu Văcărescu Vel Vornic de ţera de jos, pan Dumitraşco Ra-coviţă Vel Vornic al treilea, pan Istrate Creţulescu Vel Vornic al patrulea, pan'Gri-gorie Băleanu Vel Logofet ie ţera de sus, pan Iordache Slătineanu Vel Logofet de ţera de jos, pan Constantin Suţul Vel Spătar, pan Mihalache Mânui Vel Vornic al politiei, pan Atanasie Hristopolu Vel Logofet al străinelor pricini, pan Nestor Vel Clucer, pan Alexandru Mavrocordat Vel Căminar, pan Iordache Scanavi Vel Comis şi Ispravnic, pan Grigorie Băleanu Vel Logofet de ţera de sus; şi s’au scris hrisovul acesta la anul de la Hristos 1813 Septembre 10, de Manolache Logofet de Divan.
        Cod. LXXVII, fila 158.
                             7o> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
    Cinstite şi credincios boerule al Domnieî-Mele Biv Vel Clucere Scarlat Mihăilescuie, Ispravnic ot sud Dâmboviţa, vei vede arătarea ce ne face printr’acestă anaforâ dumne-luî biv Vel Dvornicul Isaac Ralet, pentru care îţî poruncim, ca văcjend cuprinderea Domnescului Nostru hrisov, ce am dat domnieî-sale, pentru hărăzirea acelui loc, să faci mesurătore, atât pentru lăţimea acestui hărăzit loc, cât şi pentru lungimea luî, ca să se vadă cât este şi apoi să se cerceteze cine sunt aceia ce arată că au făcut călcare sau împresurare ? de âu făcut niscai binale asupra acelui loc hărăzit şi ca de ce preţ sunt ? precum şi pe ce vreme le-au făcut, cu voe sau poruncă , dată? şi să înştiinţezi Domnieî-Mele. — 1814 August 3.
        (Pecetea gpd.)
        Cod. LXXX1; pag. 172.
26
V. A. URECHI A
nou ameninţată de resmeriţă. Monitorul Universal al Francieî, (1) publică, lâ 4 Ianuarie 1813, o serisdre din Iaşi cu data de 2 Decembre, prin care se vorbesce, că din Turcia au venit scirx «qui menacent le repos de la Yalachie et de la Moldavie....» Numirea lui Pehlivan-Aga la postul de Paşă de Rumelia (la care se numerâ şi Bulgaria) a aţîţat mari nemulţumiri în Turcia. Illire-Oglu, rivalul lui Pehlivan-Aga, a isbutit să fugă cu 350 de persone, cari îi erau eredincibse, din vecinătatea Rusciuculuî în Basarabia, trecend prin ţările române.
   Molah-Paşa, guvernatorul Vidinuluî, a imitat exemplul predecesorului său Pasvan-Oglu şi s’a răsculat contra Porţii şi contra lui Pehlivan-Aga, sub ordinele caruia eră pus. Molah-Paşa a concentrat o 6ste de 20.000 de dmeni. Pehlivan-Aga şi el a trimis contra lui pre Havis-Ali-Paşa, cu care se vor uni 8.000 de omeni, trupe cari revin din Rusia, unde erau prisonieri. Acest răsboiu intestin nu pote ave loc fără ca Muntenia să nu fie devastată.
   Asemenea scirî sosind şi în Bucurescî, spaima şi grija se întinseră din noii. Zadarnic Caragea asigură pre boeri, că nu au de ce să se temă, ei îşi puseră totă averea în sipete şi stăteau gata mereu de a le încărcâ ca să fugă din Bucurescî.
   Ceea ce contribui şi mai mult la lăţirea grijeî, fu evenimentul petrecut în Martie 1813.
   La 12 Martie se scria din Bucurescî Monitorului Universal (2), că * 1
             Prea înălţate Domne,
   Locul cu zidire ce din vechime au fost Curte Domnescă ot Tîrgovişte, care prin luminat hrisovul Măriei Tale ni s’au hărăzit încă din anul trecut, am înţeles, că de către unii alţii s’ar fi făcend împresurat dintr’acel loc al meu; me rog Măriei Tale, ca să fie luminată poruncă către dumne-lor boeriî ispravnici, să mesore locul Curţii până în apa Ialomiţei câţi stânjeni au fost din vechime, ca să se scie cine au împresurat din loc şi cu ce sinet? şi să-mi facă carte de hotărnicie după orînduială şi cei ce se vor fi întins cu împresurare să se tragă, ca să-mi pot ave stăpânirea locului deplin fără de prigonire şi cum va fi luminată porunca Măriei Tale.—1814 August 7.
                                                                   Isaac Ralet.
   (1) Moniteur Universel, 4 Janvier 1818.
   (2)  Ramiz-Paşa este aşteptat aci, «dans quelques jours avec sa suite; il a ecritau Pr. Caradja pour lui demander 52 maisons, qu’on s’occupe en ce moment â dis-poser. On dit que ce Pacha fera un long sejour en Yalachie, on presume meme qu’il commandera meme un corps de troupe.»
   Ledoulx către Maret. — Bucurescî, 17 Martie 1813.
ISTORIA ROMÂNILOR
27
Ramiz-Paşa, întorcendu-se din Rusia, era aşteptat să sosescă din Iaşi, cu suita sa. Altă corespondenţă, cu 3 <Jile mai târcjiu, spune că s’a lăţit scirea, că Ramiz-Paşa nu putuse sosi la Bucurescî din causa căleî rele şi că rămăsese în popas la Urzicenî, de unde avea să plece spre Bucurescî numai la 13 Martie. Corespondentul frances observă totuşi,în <Jiua de 12 (24)Martie, o mişcare extra-ordinară în oraş: «toute la garde du Prince etait sous Ies armes; de nombreuses patrouilles d’Arnaoutes et de Turcs armes parcouraient Ies rues: ces derniers faisaient pârtie d’un detachement sous Ies ordres de Mahmud-Aga, bimpacha du Grand-Visir, et qui etait arrive ici avec le Prince Ca-radchia et mis en quartier â Wakarest. Enfin, tout annonşait qu’il y avait quelque evenement extraordinaire; tout le monde ătait en con-sequence dans la plus grande attente, lorsque, vers deux heures de l’apres-midi, la nouvelle se repandit que Ramiz-Pacha avait ete dă-capite par ordre du Grand-Seigneur, â Kolentina, â un quart de lieue d’ici. Cet ordre â etă execută par Mahmud-Aga et par le tu-fectschi-baschi-taka du Prince. Comme Ies premiers coups qu’on porta â Ramiz-Pacha ne l’atteignirent pas, il se mit en defense avec sa suite, et il y eut dans cette occasion dix-sept personnes tuees ou blessees. Du nombre des premiers se trouve le capitaine du cercle du district de Jalomitza, qui avait par honnetete accompagne le Pacha depuis Ursitzeni jusqu’â Bucarest, et qui fut tue dans cette malheureuse circonstance; il est genăralement regrette. Aussitot apres l’execution de cette scene tragique, Mahmud-Aga partit pour Constantinople avec la tete de Ramiz-Pacha. Ces troupes ne resteront ici que jusqu’au moment ou Ies individus qui font pârtie de la suite du Pacha, et qui sont encore en arriere, auront ete transportes au-delâ du Danube-Cette mesure â deja eu lieu pour ceux qui avaient precede leur maître et qui ont ăte desarmes immediatement apres son supplice. On a envoye â Rustchuck, pour y etre enterre, le tronc du Pacha decapite»(l). 1
   (1) Moniteur Universel. No. 115. Dimanche, 25 Avril 1813. Corespondenţa e datată din Bucurescî.
   Le Moniteur Universel. No. 141. Vendredi, 21 Mai 1813 (după Gazeta de Francfort), Constantinople, le 12 Avril. Un autre evenement qui occupe ici l’attention generale, est la mort de Ramiz-Pacha, qui a ete decapite le 25 du mois dernier preş de Bucarest. Ramiz-Pacha ancien favori du fameux Mustapha-Bairactar, qui l’avait fait Capitain-Pacha, avait pris une part tres-active â la revolution de 1808, et s’etait enfui en Russie, apres la fin tragique de Mustapha. II revenait de cet Empire (ou il n’a-vait point ete prisonnier de guerre, comme on l’a annonce par erreur) et se ren-dait avec securite â Constantinople, apres que la paix eut ete conclue entre Ies deux
28
V. A, URECH1Ă
   Asemenea făptuire nu eră de natură a potoli grijile şi temerile Bu-curescenilor. Mai mult decât ori când, boeriî erau gata de a se încărca şi a plecă din oraş. Treptele mai de jos ve^end pregătirile boe-rilor erau şi ele gata a urmă pilda lor. Atunci Caragea, la 24 Iulie 1813, dete următorea publicaţiune către totă boerimea halea şi mazîli: (1)
   «Cinstiţilor şi credincioşi boerilor veliţi ai Divanului Domniei'Mele, halea şi mazili, cu cât Domnia-Mea se cuvine ca să îngrijim pentru liniştea şi repaos i buna petrecerea locuitorilor, nu numai a celor de aici din politie, ci şi celor de prin totă Domnesca Nostră ţeră, după a stăpânirii datorie, cu atâta socotim, că şidumne-vo-stră de sine-vă veţi fi porniţi după al patriotismosuluî datorie, ca să o doriţi acea bună petrecere a obştei norodului ţării; acea dar liniştită petrecere a pururea îngrijind Domnia-Mea de a se păzi întru tote întru norod şi necontenit chibzuind mijlocele câte sunt destoinice spre a păzi cu întregime şi tot-deuna cercetând ca un părinte doritor pentru petrecerea norodului, aflat-am chiar de la unul din dum-ne-vostră, că s’ar fi încuibat întru inimile norodului de aici din politie o frică pentru o bănuială neînfiinţată, cu care acea bănuială tot aceia din dumne-vostră ne-aţî făcut arătare, că pe de o parte au început a se potoli şi a se şterge din inimile lor, iar pe de altă parte frica nu conteneză de la ei din pricină că văd pe la casele unora din dumne-vostră cară aduse într’adins. Nu ne mirăm dar Domnia-Mea de acest fel de bănuială şi frică a prostimeî, pentru că cu drept cuvînt o au, ve<Jend acest fel de gătire pe la obraze mari; iarăşi cu drept cuvint socotesce prostimea
puissances, lorsqu’il fut arrete tout-â-coup dans Ies environs de Bucarest et mis â mort.
   Acest eveniment este povestit de Dionisie Fotino. (Tom. II, pag. 261, trad. de G. Sion). Ramis-Pacha bine primit la Curtea împăratului Alexandru se întorcea aducând o scrisore autografă a aceluia pentru Sultanul. Dar tocmai acestă reco-mandaţiune’erâ contrarie politicei turcesci şi fatală pentru recomandat : Sultanul, cunoscând caracterul şi valorea lui Ramis-Paşa şi mai ales antipatia ce aveau în contra lui ienicerii, pe cari el îi răsboise în timpul revoltei lor, îndată ce au auclit de eşirea lui din Rusia, au trimis un funcţionar Deli-başa cu câţi-va Turci în Ţera-Românescă, cu ordin ca să-î aducă capul. Ramis-Paşa, sosind în Iaşi, fu tratat cu tote onorurile cuvenite de Domnul Moldovei Scarlat Yodă Calimach; şi apoi, după petrecere de câte-va (Iile, a plecat spre Bucuresci. Deli-başa cu Turcii sei sta de pândă la mănăstirea Cotrocenî, sub felurite pretexte, fără a sci nimeni scopul seu ; cum au au(Jit însă de apropierea lui Ramis-Paşa, î-au eşit înainte ca spre întîmpinare din partea Domnului. Atuncea folosindu-se de un moment, când omenii lui Ramis-Paşa se aflau în urmă, s’au repezit asupra lui şi l-au ucis chiar în caretă cu câte-va lovituri de pistole, după care luându-i capul, au plecat
   Sultanul a răsplătit acest asasinat săvîrşit cu ajutorul lui Caragea, trimiţendu-î dar un cal arăbesc, la 16 (28) Aprilie 1813. (Ve$î Hurm., Supl. I, voi. II, p. 747).
   (1) Cum nu eră să se temă lumea de nou răsboiu ?
   Ledoulx scrie lui Maret din Bucuresci, 25 Marş 1813:
   «E vorba de sosirea de trupe turcesci în curând. Se aprovisioneză Brăila şi Giurgiul. Consulul Rusiei a ordonat supuşilor sei să plece îndărăt în Rusia. Nu toţi au primit.»
ISTORIA ROMÂNILOR
29
că urmeză a ave mai multă sciinţă decât ei pentru orî-ce lucruri întîmplătore, ci împotrivă avem mirare sciind că şi acele obraze, precum toţi de obşte din politie, sunt bine încredinţaţi, că de a li se da voe de la Domnia-Mea ca să scoţă afară la ţeră măcar un ac din ale casei este prin neputinţă, şi aeestă pliroforie avend-o, cu totul de prisos este ţinerea carelor aici, şi în potrivă pricinuitore de o acest fel de obştescă turburare, când, precum mai sus am clis, înşi-ve dumne-vostră sunteţi aceia cari se cuvine a fi de sine-ve porniţi spre dorirea liniştei locuitorilor patriei dumne-vostră; de aceea dar domnesce ve poruncim şi părintesce ve sfătuim, ca îndată după primirea acestui Domnescului Nostru pitac, fără de a face câtuşi de puţină zăbavă, acele obraze printr’ale căror case se vor fi aflând care, să le dea drumul trimiţendu-le afară, de unde le-au adus, căci când de astăzi înainte, după cercările ce avem a face, se va găsi vre-un car de acestea în vre-o casă, acel stăpân al casei să scie cu încredinţare şi fără de părere de reu, că se va căi, fără a se pute ajutoră. Tolco pisah gpd.—1813 Iulie 24.
       Cod. LXX1V, fila 71.
       (Pecetea gpd.).
                                                                 Vel Logofăt.
   Ca să are te că în adever nu este de ce să se îngrijescă nimeni, că lucrurile s’au liniştit şi la Vidin şi peste tot, Caragea merse cu totă Curtea, în 26 Iulie, a doua <Ji după circulara mai sus adusă, la Sf. Pan-telimon, cu un ’alaiu, cu o pompă mai extraordinară decât merseră acolo în alţi ani, alţi Domnitori. (1) 1
  (1) Iacă pitacul de constituire a alaiului şi programul alaiului:
                              /£> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
  Poruncim Domnia-Mea, vătaşe de păharnicî, ca mâne Sâmbătă, la şepte cesurî din <Ji, să îngrijiţîde a fi a cest alaiu gata şi venit în Curtea Domnescă, spre a merge cu Noi la Sf. Pantilimon, atât la ducere cât şi la întorcere, păzind însă de a merge fieş-care la rînd şi întocmirea ce sunt aşezaţi mai sus, făr de a se face câtuşi de puţin cusur.—1813 Iulie 25.
      (Cod. LXXIX; fila 74.)
  Orînduiala biniş-alaiuluî la eşirea Domniei afară, la sf intui Panteleimon.
  Catanele de ţeră cu căpitanii lor, toţi călări şi înarmaţi.
                                                       Bresla agiască.
  Călăreţii polcovnicescî, foţi călări şi înarmaţi.
  Vel căpitan de cazaci
  Talpoşii dorobănţesci pedeştri
  Vel căpitan de dorobanţi cu zapciii sei înainte.
  Cazacii agiescî pedeştri.
  Vînătoriî, asemenea.
  Căpitanii agiescî, înarmaţi, cu tacâm curat.
  Ceuşul agieî, cu polcovnicul de ciocli.
30
V. A. URECHIĂ
Eră un fond de adever în asigurările pacifice ale luî Vodă Caragea.
Polcovnicul de vînătorî, cu logofetul agiesc.
Polcovnicul de seimeni, cu baş-bulucbaşa.
Vel căpitan de Mizil cu logofetul spătăresc.
                 Vel aga, cu podobă, după obiceiu.
Buciucul i călăreţii cu prapurile după d-luî.
                                                       Bresla spâtărescă.
Lefegii călări.
Vel căpitan de lefegii cu zapciiî seî i buciucul după dînsul.
Scutelniciî spătăresci înarmaţi.
Poteraşiî, toţi înarmaţi.
Delii călări, toţi înarmaţi cu suliţe în mâni, cu odobaşiî lor.
Seimenii buluc-băşescî, înarmaţi, cu haine roşii şi cu moţuri galbene.
Căpitanii spătăresci, înarmaţi, cu tacâm curat.
Polcovnicul de poteră, cu căuşul spătăresc.
                  Vel Spătarul, cu podoba după obiceiu.
Buciucul lefegiu cu prapore după d-luî.
Copii din casă .....         ...........................cu păhărniceî.
Vătaful de Vistierie....................................cu vătaful de păhărniceî.
Aprodii vătăşesci.......................................cu apropii ceuşescî.
Vătaful de aprobi ......................................cu ceuşii de aprobi.
                                                       Bresla portărescâ.
Portăreii, rînd, pe jos, cu semnele în mâni.
      II  portar.....................................cu III portar.
                                                           Vel Portar.
                                                      Bresla armâşescâ.
     Armăşeii......................................cu puşcaşii.
     II armaş......................................... cu III armaş.
        Vel armaş cu podoba după obiceiu, slugerul Niţescu în locul lui. Sacagii, după orînduială, cu sacalele Salahorii călări, cu beţele în mâni.
                           Caii Domnesc! împodobiţi, trăgendu-î comişei câte unul. &
   & II comis
   S? Şese postelnici cu capoduri i tacâm III logofăt o Vel pitar ^ II logofet S Vel postelnic g> Beizadea cu ciohodarî.
        Rahtivan
curat Şese postelniceî, asemenea III postelnic II postelnic II logofăt Vel comis.
        Beizadea cu ciohodarî.
Toţi lipcanii cu odobaşa
ISTORIA ROMÂNILOR
31
   In adever că încă din primele <Jile din Maiu 1813, Mollah-Paşa, rebelul de la Vidin, se supusese Porţii. (1)
05
Hs
P
CD
P
Pu
P
P-
CD
                                                  Un satâr Un satâr Un satâr Hataragi iamac Saraeiu iamas
             Un cavaz Delibaşa cu chehaiaua cu toţi ciohodariî
o
SP
O
p-
p
               Alt satâr Alt satâr Alt satâr
alaiu-ceuş            matargi baş
icioglan ceuş          sărăci baş
               alt cavaz
          baş ciohodar, tufecci başa cu toţi ciohodariî.
!       o
:      o*
i      sr
;       o
!      P.
j       P
. ■    **
05
Hb
P
CO
e-*-
P
•GO
C5
P
P<
P
P*
CD
Vătaful de Divan înarmat cu caidanuri.
co
CD
3 II spătar cu sabie §            i topuz.
Vel cămăraş
Vel ispravnic za curte
O
o
3
3.
3*
                                                                                                        vel grămătic II vistier.
h-u.
g-
3*
C5
p
CD
P
^5
^3
P
*-s
CD
Vel cupar
II cămăraş
III vistier Muhurdar Cafegi baş Tutungi baş.
iş ciohodar II grămătic vătaf za curte divictar caftangi başa şărbecci başa
şi alţi idicliî
o
p
CD
e-t-
P
O
o
CD
P
*3
*■*
P
►P
P
•-s
CD
                                        P-
   (1)   Le Moniteur Universel. No. 135, Samedi, 15 Mai 1813. Valachie. Bucarest, le 14 Avril.
   Les nouvelles qui arrivent â Pinstant nous apprennent la soumission â la Porte Ottomane de la viile et de la forteresse de Widdin. Dris-Mollah-Pacha s’est rendu â discretion avec tous les siens; il est aetuellement entre les mains du serasquier Hasis-Aly-Pacha; il attend qu’on prononce sur son sort.
(Gazette de France).
32
V. A. TJRECHIĂ
   Un eveniment întâmplat la Constantinopole părea un moment, în luna Aprilie, a fi neliniştit şi pe însuşi Oaragea: Aianul sau Kapu-kehaia lui, Bibică Rosetti (1), a fost exilat la Angora în 4 Maiîî (stil nou). Neliniştea luî Oaragea-Vodă nu fu reală, căci Porta dete loco-tenenţa Kapukihaiatului, până ce Domnitorul va numi alt titular, lui însuşi Dragomanul Porţii (2). Se sciu relaţiunile bune de încuscrire ale acestui Dragoman Iacovache Arghiropol cu Domnitorul Oaragea. înlocuirea momentană a lui Bibică Rosetti (surgunit, crede-se, chiar după înţelegerea cu Oaragea) prin Arghiropulo eră, ca să facă loc la Kapuchiat altui ginere al seu, lui Michaî Suţu. Asemenea schimbări au trebuit să liniştescă însă pe boeri, cari un moment putuseră crede că sortea lui Bibică Rosetti va fi curend şi aceea a lui Vodă Ca-ragea.
   Liniştirea fu deplină câte-va 4^e apoi, când veni în Bucuresci o delegaţiune a Sultanului, care aduse luî Vodă Oaragea daruri ono-rătore din partea Padişahuluî.
• La 18 Maiu 1813 sosi cu daruri pentru Domnitor trimisul Sultanului, care fu primit cu alaiuri strălucite (3). 1 2 3
   (1) Despre acest Bibică Rosetti iacă ce se scrie Regelui Prusian în 12 Aprilie 1813:
   Bosghiovicî câtră Rege. Constantinopole, 12 Aprilie 1813
   «L’agent de l’Hospodar actuel de la Valachie, nomme Bibicka, qui avait ete pre-mier-drogman avant Ies Moruzi, a ete disgracie et envoye en exil â Angora. On dit qu’il s’etait a vise d’intriguer dans Ies affaires du Patriarche. Les Franqais per-dent en lui un partisan tres chaud. (Iorga, Acte şi fragmente, II, p. 493).
   (2)  Le 4 de ce mois (Mai), le premier Kapi-kiaja, ou l’ayant du Prince de Valachie preş de cette Cour, Bibika-Rosetty, a ete envoye en exil â Angora; on Pa transporte directement de la Porte sur la cote d'Asie, et il a ete oblige, sans autres formes, de continuer son voyage pour sa destination. En attendant, la nomination d’un nouveau Kapi-kiaja de la part du prince Ianko Caradschia, le drogman de la Porte a ete charge d’office de faire les affaires de ce Prince a la Cour du Grand-Seigneur.
                                                                                                     (Gazette de Francfort).
    (3) Iacă alaiul ordonat:
Orînduiala alaiului la aducerea peşcheşului Măriei Sale.
                                                                       Stegarul agiesc pe jos înaintea dumne-luî vel Agă.
                                                                                                                                                                                                                            02
}r-4 ©
                                                                                                                                                                                                                        o'Şb
                                                                                                                                                                                                                            03
iCS
                                                                                                                                                                                                                            )r-l
                                                                                                                                                                                                                        <0-1 O
s |
                                                                                                                                                                                                                            co
                                                                                                                                                                                                                            N
Dumne-luî vel agă.
Dumne-luî baş beşlegă cu tacâmul seu.

3
Ol
o
:p-
CD
O 5 i-« S3 SOc
& eri-
ISTORIA ROMÂNILOR
33
   Oaragea putu ast fel a-şî manifesta în mod strălucit alipirea lui de Turcia. Trimisul Sultanului aduse scirea, că Meca şi Medina au fost în fine cucerite de P6rtă şi că ele au reintrat în posesiunea ei. Acest fapt şi supunerea rebelului de la Vidin, după o rebeliune de 20 de ani, fură cu mare pompă serbate de Oaragea Vodă. Strălucite festi- * 3
   Dumne-luî vel spătarul asemenea cu stegarul înainte, i cu zapeiî mici şi cu alţi omeni ai spătăriei înainte, i în urmă şi pe de lături.
LO
O*
Q-
a>
                                               Vel portar cu tacâmul seu.
                                                                                                                              3-
                                                                                                                              co
s
0
3-' o
Vel armaşu cu tacâmul seu.
ct>
0
to
O*
3-
3j
3
0
III logofăt de jos. II logofăt de jos. II portar.
III logofăt de sus. II logofăt de sus. vel pitar.
to
Ol
SD<
s»
</i
                                              Vătaf de comişei înainte dumne-luî vel comis.
                                            Vătaf de călăraşi i odobaşî de lipcani, cu stegarul asemenea.
o
*3.
                                                                                                                                                                                               <-+■
p
0
p
0Q
Dumne-luî comis.                  Dumne-luî vel portar.
              Beizadea mică.
              Cu ciohodarî i un sărăciu.
Beizade                           Dumne-luî divan efendisă
cu ciohodarî i un saraciu.        cu ciohodarî i un saraciu.
Un căpitan, Un postelnicel, Un postelnicel, Un postelnicel, Un postelnicel, Alt căpitan. Un căpitan, Un postelnicel, Un postelnicel, Un postelnicel, Un postelnicel, Alt căpitan. Un fustaş Un postelnicel, Un postelnicel, Un postelnicel, Un postelnicel, Alt fustaş. Un fustaş, III portar, III armaş, II portar, II armaş, Alt fustaş.
Un fustaş, Un căuş agiesc, Căuş spătăresc, Polc. de ciocli, Polc. de pod, Alt fustaş. Un fustaş, Polc. de seimeni, Polc. de vînăt, Polc. de poteră, Baş-buluc-baş, Alt fustaş. Un fustaş, Polc. za târg, Vel căp. za dor., Vel căp. za lefegii, Vel căp. za seimeni, Fustaş. Un fust., Văt. za curte, Văt. za păh., Văt. za vist., Văt. za div., Căuş za apr., Văt. de apr. fus. Un satâr.                                                  Alt  satâr.
             Un satâr.                                     Alt  satâr.
             Un satâr.                                     Alt  satâr.
                                                                                           V. A. Ureckiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor.
3
34
V. A URECHIĂ
vităţî dete Yodă la Herăstrău, la care asistă trimisul Sultanului, consulii străini şi boeriî de tote treptele (1).
  In locul lui Bibică Rosetti, Caragea, repetim, numi Kapukihaia la Con-stantinopole, pe Michaî Suţu; care îi eră alt ginere. La 10 August
   Mataragi iamac           alaiu-c6uş        mataragi başa.            
    Saraciu iamac              icioglanî ceuş saraciu başa.             
             un gavaz                         alt gavaz                 
Delibaşa, răhtivanul, chehaiaua, Baş ciohodar, II comis, tufecci başa   
ciohodarî, ciohodarî,                             ciohodarî, ciohodarî, 
iar ciohodarî.                   o                       iar ciohodarî. 
                                POC                                     
                                pc                                      
                                 n                                      
V»                             t->C                                     
                                                                      o 
                    %       Yel spătar.                               4 
Vel grămătic.                                 Yel cămăraş.              
II vistier.                                   Vel ispravnic za curte.   
Izciohodar.                                   Vel cupar                 
II grămătic.                                  II cămăraş.               
Muhurdar.                                     Divictar.                 
Caftangi başa.                                Cafegi başa.              
Şerbecci başa.                                Tutungi başa.             
                        Şi ceî-lalţî idicliî.                           
                             /<£ Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiseoie.
  Vătaşe de apro<Jî, iată te orînduim zapeiu să pui acest alaiu la orînduială ca mâne . . . la . . să fie gata, îngrijind de a nu se face vre-un cusur.—1813 Maiu 18
  Cod. LXXVy fila 65.
  (î) Moniteur Universel. No. 195, Mercredi, 14 Juillet 1813. Valachie-Bucarest, le 15 Juin.
  La Mecque et Medine ont ete conquises et sont rentr£es sous la domination ot-tomane. Le rebelle Idris-Mola, pâcha de Widin, a ete renverse et cette forteresse, dont la garnison etait revoltee depuis 20 ans contre la Porte et inquietait sans cesse la Valachie par ses incursions, s’est enfin soumise, avec tout son territoire, â la domination turcque. On a ordonne des fetes dans tout TEmpire â cet occasion; le Princp regnant de Valachie Ianko-Karasea en a donne une des plus brillantes â Kerestreu (Herestreu) preş de Bucarest, â laquelle ont assiste Penvoye de la Sublime Porte, qui a apporte â ce Prince un present en recompense des Services qu’il a rendus dans differentes occasions, plusieurs etrangers et tous Ies boyards, sans distinction de rang.
                                                                                                  (Journal de PEmpire).
ISTORIA ROMÂNILOR
35
st. nou se scrie, din Oonstantinopole, Gazetei de Francfort, că în acele <Jile şi sosise la postul seu noul Kapukihaia. (1)
   Vara anului 1813, după tote acele evenimente ce mai sus le memorarăm, se păreâ că va aduce pace, linişte şi belşug în nenorocitele ţări române. Iarna groznică din acest an încetase şi câmpiile promiteau recolte îmbelşugate. Oum se ertase tributul ţării pre 2 ani, lumea spera să răsufle maî liber.
   De puţină durată fură asemenea speranţe, căci din primele măsuri luate de Domnitor, şi mat ales după isgonirea lut Gr. Brâncoveanu de la Visterie, ţera înţelese cugetul lui Caragea-Vodă, cunoscut de iubitor de bani încă de pe când erâ boer în serviciul unor Domni anteriori. De aceea nici este de mirare, că în anul 1813 se găsiră boeri, cari să lucreze în secret în contra lui Caragea.
   De nemulţumirile boerilor nu se puteau folosi Moruzescii, în urma uciderii capilor acestei familii, acusaţî de trădare (2) la ocasiunea ne-goţîerilor tratatului de la Bucurescî din 1812. Suţesciî nu erau de asemenea periculoşi, maî ales că intraseră prin Michaî Suţu în rudenie cu Domnitorul Caragea. încă în Ianuarie 1813, noul Domnitor se sili să ajute cu bani pe fostul Domn Alex. Vodă Suţu, după ce Michaî Suţu va fl ginerile seu. Negreşit că ajutorul de dat lui Alex. Suţu nu erâ să iasă din casseta privată a lui Caragea, ci tot din Visteria bietei ţări!
   Am arătat cum la 1806 Porta numise în locui lui Constantin Ipsilant, Domnul Ţării-Muntenescî pe Alex. Suţu. Obligat de invasiunea mus-călescă şi de revenirea luî Const. Ipsilant la Domnia Ţerii-Munte-nescî, Alex. Suţu se retrase în pripă din efemerul său scaun. Acum 1 2
   (1)   Le gendre du Prince de Valachie, Michel Sutzo, est revenu ici ces jours der-niers avec sa familie de Bucarest, pour occuper le poşte de Kapu-kiaya ou d’a-'geiit de son Prince preş la Porte.
   (Gazette de Francfort). Apud Moniteur Universel, du 15 Sept. 1813. No. 258.
   (2) Moniteur Universel. No. 255. Jeudi 22 Aout 1816.
                                                       Constantinople, le 10 Juillet.
   Le Prince Alexandre Moruzi, connu par ses richesses et Ies emplois qu’il a oc-cupes, est mort le 5 d’un coup d’apoplexie. On se rapelle que ses deux freres puînes, le Prince Dimitrasko et Panajottaki Moruzi furent, par ordre du Grand Sei-gneur, decapites en 1812, â leur arrivee â Schoumla, pour avoir eu des intelligences secretes avec la Russie. M. Deval, premier drogman de l’ambassade ft'an caise ici, a ete egalement enleve par une attaque d’apoplexie.
                                                       • (Gazette de Francfort).
36
V. A. urechi!
la 1813, A. Suţu reclamă de la amicul şi încuscritul cu el Caragea Vodărăfuirea socotelilor Domniei sale. Caragea scrie la 14 Ianuarie 1813:
                          /m Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Cinstiţilor şi credincioşi dumne-vostră veliţi boeri ai Divanului Domniei-Mele i dumne-ta Vel Visternice, vrend Domnia-Mea să luăm pliroforie de socotela iratu-rilor şi cheltuelilor Domniei Sale fratelui Alexandru Vodă Suţul, adecă cât irat i s’au cuvenit să ieâ de aci din ţară şi câte cheltuelî s'au făcut în diastima vremeî oblăduirii sale din urma Domnului Constantin Vodă Ipsilant ot lei 1806, poruncim Dom-nia-Mea ca adunându-ve cu toţii la un loc, unde aducend faţă şi pe cel de atunci sameş al Visteriei Stolnicul Aleco Nenciulescu şi cerend de la Visterie tote socotelile dintr’acea vreme să teorisiţi cu de-amenuntul şi cu bună luare aminte acestă socotelă a Domniei Sale fratelui Alexandru Vodă Suţul ca să ve pliroforisiţî cât a luat Domnia-Sa fratele Alexandru Vodă Suţu din iratul ce au eşit din ţeră în vremea oblăduirii Domnieî-Sale şi cât i se mai cuveniâ să ieâ şi nu l-au luat, să arătaţi Domnieî-Mele înscris întrega desluşire prin vătaful de Visterie.—1813 Ianuarie 14.
      (Pecetea gpd.)
      Cod. LXXIV, fila 119.f
   La cât se ridică suma ce Divanul binevoitor recunoscu că are drept să ieâ Alex. Şuţu de la ţeră, nu putem spune în mod documentat.
   O altă familie din cele cu dreptul de a ajunge la Domnia ţerilor române se părea că nu mai este în stare să agite contra Domniei luî Caragea. Acesta petrecea acum liniştit în reşedinţa sa de la Cotrocenî, unde se mutase în Iulie 1813. (1)
   Neaşteptată fu deci scirea ce primi Caragea, că Alecu Hangeri a isbutit să-şi facă o partidă şi în Iaşi şi în Bucuresci şi că, ajutat negreşit de Francia, lucră acum la Constantinopole să restorne sau pe Caragea ori pe Calimachi.
   Eră însă prea tare situaţiunea lui Caragea în Constantinopole şi prea slăbită influenţa francesă, în urma încheeriî triplei alianţe (Austria, Prusia, Rusia) de la 2 la 9 Septembre st. n., cu totă isbânda de la 1
    (1)  Poruncim Domnia-Mea cuvioşieî vostre epitropilor aî mănăstirii Cotrocenî, ca îndată ce veţi fi primit acest Domnescul Nostru pitac, numai decât să puneţi a me-remetisi casele Domnesc! din năuntru din mănăstire, ca să nu aibă nici un cusur? cum şi cele-lalte odăi să fie măturate, curăţite şi destoinice spre a se locui, fiind-că într’aceste <Jile avem a ne mută Domnia-Mea acolo în mănăstire, şi zăbavă câtuşi de puţină să nu faceţi, ci să urmaţi negreşit întocmai precum maî sus se porun-cesce. Tolco pisah gpd. — 1813 Iulie 10.
    (Pecetea gpd).
    Cod: LXXIV, fila 66 v.
Vel Logofăt.
ISTORIA ROMÂNILOR
37
Lipsea de la 16—18 Octobre st. n., pentru ca să isbutescă întreprinderea luî Alecu Hangeri. Energic luereză prin Kapukehaeua sa la Constantinopole contra acestuia, aşa că la 9 sau 10 Octobre 1813 (st. nostru) Alecu Hangeri a fost surprins de agenţii Porţii în casa sa, condus la temniţă la Bostangi-başa şi surghiunit la Rodos, pe când amicul seu, împreună lucrător, Samurcaş, fu exilat la Angola (1).
   Norocul lui Caragea fu deplin, căci tot în acesteaşî 4-ile muri de ciumă la Constantinopole Molah-Paşa, faimosul rebel de la Vidin. Acesta, deşi trăia retras, graţiat, nu mai puţin continuă să fie obiect de grijă şi de spaimă şi pentru Turci şi pentru Români.
   Sbucnirea ciumei în cursul anului 1813 (2) vine să neliniştescă Domnia lui Caragea. O corespondenţă a Monitorului Universal frances (No. 329, din 25 Novembre 1813) afirmă, că ciuma a sbucnit mai întâiii în Bu-curescî, din causă că nisce persone imprudente au fost isbite de acestă bolă deschicjend nisce baloturi de marfă venite de la Constantinopole, fără; de a luă prealabilele mesurî de precauţiune usitate în asemenea circumstanţe. Corespondentul guvernului frances recunosce însă că, cu multă pricepere, Caragea a luat mesurî de combatere a bolei şi că acestă bolă a fost combătută cu succes şi în Moldova. (3) Ne-am ocu- 1 2 3
   (1) Principele Alecu Hangeri, dovedit că a urzit —atât la Iaşi cât şi la Bucurescî— intrigi, ca sa restorne pe unul ori pe altul din «des ci-devant Hospodars», a fost surprins la 21 din luna acesta în casa sa, condus la temniţă la Bostangi-başa şi surghiunit în insula Rodos. Vechiul luî Kapukehaia, Samurcaş, avu aceeaşi sorte şi este exilat la Angola. Moniteur Univ. No. 300, 27 Oct. 1813, din o corespondenţă de la Constantinopole, din 25 August. *
   (2)  Se pare că ciuma a sbucnit la o mănăstire de lângă Bucurescî, probabil adusă de niscai călugări greci, veniţi din Orient.
   (3) Le Moniteur Universel, No. 329, Jeudi, 25 Novembre 1813.
   — II paraît, suivant des nouvelles de Vienne, que Ies bruits repandus sur Ies r a vages exerces par la peste dans Ies provinces turcques voisines du Bannat, de la Transylvanie et de la Servie, ont ete exageres. On pense meme que Ies specula-teurs sur Ies cotons, guides par des vues interessees, n’ont pas ete etrangers â la propagation de ces bruits. La verite est que, dans la Servie, il n’existe aucune trace de cette maladie; que dans la Bulgarie la peste ne s’est manifestee que dans quel-ques villages, et qu’elle ne s’est pas etendue au-delâ. La Valachie en a ete exempte, â Pexception de la viile de Bucharest, ou quelques persorines imprudentes en ont ete atteintes en ouvrant des ballots de marchandises venant de Constantinople, sans prendre Ies precautions usitees en de pareilles circonstances. Heureusement on a pris aussitot Ies moyens propres â. prevenir la contagion. On esperait que ces me-sures .suffiraient. L'Hospodar de la Valachie a lui-meme exerce une surveillance active et rendu des ordonnances tres-sages â cet egard. II est notoire que dans le cours de Pannee deraiere, la peste s'etait manifestee dans quelques communes de la Moldavie, et qu’on a eu le bonheur d’en prevenir la contagion ulterieure.
38
Y. A. TJEECHIĂ
pat în mod special de epidemia ciumei şi de măsurile luate pentru combaterea ei. Nu vom reveni asupra acestui studiu.
  Dar preocupaţiunile despre ciumă, ori-cât de mari, erau mai puţin superătore pentru Oaragea decât cele politice.
  Pe t<5tă <Jiua consulul rusesc îl învăluesce mai mult în reţelele sale. Domnitorul s’a ve<Jut nevoit să intre în corespondenţă secretă cu Italinski, Fonton şi chiar cu fostul Domn Ipsilanti. Deja partida ru-sescă domină în Bucurescî într’un mod scandalos. Divanul e compus numai de boerî, cari au funcţionat pe timpul Muscalilor, pe când. cei cari nu erau partisanî ai acestora sufer şi astătjî. Cunoscutul Varlaam, boer, care după ce au trădat guvernul seu, a fugit în Rusia, şi cu cel mai mare intrigant Scufa, sprijiniţi de consulul rusesc, capătă pe nedreptul bani de la Visteria ţeriî. Scufa, ajutat de Fonton, reclamă de la Yisterie 200.000 de lei sub pretext de despăgubiri pentru închipuite perderi ce ar fl avut ca arendaş al poştelor, sub regimul muscălesc, şi totuşi Scufa mai capătă în arendă vămile sub Caragea, măcar că fiind străin, după obiceiul ţeriî, n’aveâ dreptul să fie arendaş al vămilor. Gonsulul rusesc exercită o putere nelimitată. Justiţia nu mai există: când e vorba de un proces între un supus rusesc şi între un pămîntean, procesul e sigur câştigat de Muscal. Lui Napoleon îi displăcea acestă supunere la Ruşi a lui Caragea şi întrebă pre Ledoulx ce crede el despre Domnitor. Acesta <Jteeâ către Maret, în scri-sorea sa din Bucurescî, din 17 Martie 1813: «Nu-mi voiu permite să resolv problema asupra Principelui Caragea, dar privesc ca o datorie a mea de a da semă E. V. de cete ce se petrec sub ochii mei.» (1)
   O lună aprope mai târziu, ministrul Maret întrebă pe Ledoulx, cari sunt corespondenţii lui Caragea în Paris şi în cele-lalte capitale, şi în ce sens aceşti corespondenţi îi fac raportul despre situaţiunea Europei? (2)
   S’a putut bănui un minut, că corespondent al lui Caragea la Paris putea să fie cunoscutul Gaspar Belleval. In adevăr acesta încă pe la finele anului 1812 a căpătat permisiunea de a se reîntdrce în Franţa. (3) 1 2 3
   (1)   Ve$i nota luî Ledoulx între actele consulare de la archiva. M. af. Str. din Paris.
   (2) Idem nota din 19 Martie 1813.
   (3) Duc de Rovigo â Maret duc de Bassano, din Paris, 20 Oct. 1812.
   Ministrul Poliţie! informa pe cel al Relaţ. externe, că prin decisiunea de la 20 Sept.>
Gr. Frangois Louis Joseph Gabriel Luce de Gaspari-Belleval, «ancien secretaire d’Etat dela P-te de Valachie», are dreptul de a reintră în Francia. Să i se vestescă acesta. Iacă nisce inforraaţiunî relative la Belleval.
ISTORIA ROMÂNILOR
39
    Ledoulx la 17 Aprilie 1813 scrie luî Maret, că n’a putut până astă<Jî află cine este corespondentul luî Caragea la Paris, dar că scie că cel de la Viena este un Grec numit Belio. (1)
    Se vede de aci cu câtă iscusinţă Caragea păzi secretul relaţiunilor sale politice cu cavalerul de Gentz. Acest secret îl pusese de Gentz ca condiţiune sine qua non. «La seule eondition sur laquelle je dois dăs â present insister, scrie de Gentz, est le secret le plus absolu, tant sur mon nom que sur la correspondance....; car si la chose venait d’etre connue ici (Viena) ou ailleurs, adieu Vindependance (-?), â laquelle je tiens par principe et qui m’est indispensable pour bien re-pondre â l’attente de mon commetant.» (2) Au<jî! independenţa, când el avea să fie ecoul lui Metternich!
    Sub influenţa campaniei începute de Napoleon, Ledoulx se silesce a aduce pe Caragea făţiş în partea Francieî. L-a sfătuit să nu ţie cu Muscalii şi Vodă «a păru frappe de toutes ces verites. II m’a fait comme â son ordinaire Ies plus grandes protestations d’attaehement pour la France; mais je sais d’une maniere â n’en plus douter, que ses correspondants greco-russes egarent tout-â-fait ses principes. Conduita sa privată e parţială.» (3)
    Nu isbutesc silinţele luî cătră Caragea în acestă direcţiune. In aceeaşi notă a sa recundsce, că influenţa muscălescâ este covîrşitdre.
    «Caradgea est faible de caractere. II voit Ies Russes gouverner â * 1
                                 De Gaspary Belleval cătră Afacerile străine Prusiane.
                                                  Bucurescî, 7 Septembre 1813.
  Cere a i se primi serviciile in Turcia, că-î este cunoscută prin 16 an! de locuinţă acolo. Iorgay Acte şi frag. //, pag. 494.         *
  La 27 Septembre 1813 Belleval scrie direct Regelui. Arată că a primt indigenatul în Prusia.
  A servit pe lângă Domnii Moldovei şi Yalachieî ca «secretaire d’Etat ayant le de-part. des Affaires etrangeres,—cet emploi uniquement cree pour moi fut supprime, quand je cessai de Texercer.»
  Îşî propune serviciile, pag. 495.
  Afacerile străine resping cererile luî Belleval la 4 Novembre, 1813. Ibid., pag. 495.
  Belleval nu se descuragiază şi în 8 Ianuarie 1814 răspunde ministrului Afacerilor străine, spuind că o să-î trămiţă raporturi politice cu scirî mai răpeai decât cele ce-î vor veni de la Constantinopole. Pag. 496.
  (1)  Ve<Ji nota luî Ledoulx cătră Maret din Bucurescî, 17 Aprilie 1813. Aceste acte nu vor întârzia a se publică în colecţiunea Hurmuzachi, de aceea nici le aducem aici integral.
  (2) Apud Challemel-Lacour in Revue des deux mondes, 1868, 1 Iunie.
  (3) Nota lui Ledoulx cătră Maret, din 3 Aprilie 1813,
40
V. A. URECHII
Berlin; il a des correspondants mal intentionnes qui augmentent sa pusillanimite...» Caragea va fi scăpat numai dacă Francia va câştigă noue victorii.
   Asemenea constatare împinge pe consulul frances să amintescă, că «numai Principele Suţu este actualmente devotat împăratului Napoleon, dintre toţi Grecii: şese ani de adversitate nu l-au schimbat..... bine era să fie fost el acum Domn......
   Iată cum cu 6 ani mai înainte se pregătiâ Domnia Suţescilor.
   Caragea se recesce cu atât mai mult în relaţiunile sale cu Ledoulx, cu cât de Gentz, în depeşa sa din 2 Februarie 1813, îl demonstra că Austria singură pdte ajunge să aducă pacea în lume. (1)
   Intr’altă depeşă de la 11 Marte 1813, de Gentz pune în relaţiune faptul, că însăşi Rusia se arată dispusă a nu mai urmări politica sa veche, egoistă, turbulentă, avidă de cuceriri şi de dominaţiuni.........
   Tote aceste informaţiuni erau de natură a îndepărtă pe Caragea de Francia, în loc de a-1 apropia.
   Când la 1813, Martie 29, Austria deveni aliata Rusiei şi când apoi, în primele cjile din Aprilie, Ruşii intrară la Hamburg, Caragea nu mai avu reserve faţă de Ledoulx. Fleischackel şi eu consulul rusesc sunt stăpâni pe situaţiune. Ledoulx scrie lui Maret în 17 Aprilie:
   ..L’entree des Russes â Hambourg a acheve de faire perdre la raison â la Cour
de Caradjâ ; tout ce que je dis actuellement â ce Hespodar n’est ecoute qu’avec cette froide politesse qui caracterise si bien la duplicite des Grees. Les ministres font les conjectures les plus malveillantes.
   La 25 ApriUe Leodoulx adăogâ a scrie:
   Les succes des Russes rendent ma position tout â fait penible (au milieu de ces Grees). De când oştea neamicâ* e la Dresda, Lipsea, Hamburg... le credit du consul de Russie est monte au pont de rendre toutes mes demarches presque nulles.
   Succesele neaşteptate ale Francesilor de la 2 Maiu (Lutzen), de la Bautzen, Wurtchen şi Hoch^kirschen (19-22 Maiu) schimbă însă, după cum eră de prevecjut, direcţiunea giruetei de la Bucuresci. Deja după victoria de la Lutzen, Ledoulx scria lui Maret:         :
   Victoria de la Lutzen a fost publicată la Bucuresci.
   «II me serait difficile de rendre avec assez de verite â V. E. l’effet que cette vic-toire a produit dans ces contrees. Le Prince... semblait n’etre plus le meme homme. II a ete jusqu’â me dire qu’il respirait enfin!
   Când Monitorul Universal frances sosi în Bucuresci, aducând de- 1
   (1) Ve^lî pag. 6 din cartea Comitelui Prokesch Osten fiu.
ISTO&IA ROMÂNILOR
41
taliile bătăliei de la Lutzen, revirimentul la Curtea lui Caragea se făcu şi mai pronunţat:
   Ledoulx scrie (1) la Moniteur Univ., aducend scirea afacerii de la 2 Maiu: «Les par-tisans russes en Yalachie sont consternes et je puis deja annoncer â V.E. que Fesprit public commence, dans ces contrees, â etre en armonie avec les aigles victorieuses de notre grande nation. Le Prince Caradja reşoit tres freq-t des estafettes de Vienne... Le trimite îndată la Constantinopole. L’entree de S. M. â Dresde a frappe ici tout le monde d’etonnement. Le Prince m’a dit que le grand visir en le remer-ciant du soin qu’il a de le tenir au courant des evenements de la guerre, lui exprime
tout le plaisir qu’il a ressenti en apprenant la victoire remportee par S. M. sur
l’ennemi naturel de FEmpire Ottoman.
   La 16 Iunie 1813 Ledoulx adaogă:
   Spiritul public în Yalachia... commence â revenir en faveur du vainqueur. Les partisans russes se taisent.; le Prince prend des formes plus amicales vis-ă-vis de nous; les sujets de S. M. sont deja ţraites avec plus de douceur.
   Ne mai venind la Bucuresci câte-va <Jile veşti favorabile Muscalilor, Caragea, pe care Ledoulx nu uită de a-1 numi, «notre faux amu, a is-butit să-l facă a dori împăcarea cu Francia şi l-a îndemnat să scrie însuşi o scrisore ministrului Maret. (2)
   Le Prince Caradja paraît desirer aujourd'hui la bienveillance de notre gouver-nement; que ce deşir soit sincere ou non, j’ai cru devoir pour le bien du service lui laisser entrevoir Fesperance de Fobtenir. Ii me remet aujourd’hui une lettre pour Y.-E. en me priant de la faire parvenir surement. 1 2
  (1) Bucuresci, 1 Iunie 1813.
  (2) Nu-î de mirare că Caragea se decide a adresă lui Maret următorea epistolă:
                                                        Bucarest, 26 Juin 1813.
  Les qualites eminentes de V. E. et la haute reputation, dont elle jouit ă si juste titre, m’avaient depuis longtemps inspire le deşir de pretendre â Fhonneur de sa conaissance directe.
  Le passage par Bucarest du courrier se rendant preş de V. E. m’en fournit Foc-casion et je la saisis avec empressement pour faire hommage â Y. E. des sentiments dont je suis anime.
  Je suis flatte, Mr., que le Consul de S. M. Imperiale et Boyale en Valachie, aura deja porte â la connaissance de V. E. Fattachement que j’ai voue â la nation fran-gaise, alliee de temps immemorial et toujours amie de la Sublime Porte Ottomane et la part que je prends aux interets des sujets de S. M., qui se trouvent dans le pays.
  Je m’estimerais heureux si Y. E. veut bien croire aux temoignages qu’on aurait pu donner en ma faveur et si elle daigne me fournir Foccasion de faire preuve de mon devouement et je la supplie d’agreer la haute consideration avec laquelle j’ai l’honneur d’etre, etc.
                                                        Prince de Caradja.
42
V. A. URECHIĂ
   Ledoulx îndemnă pro şeful seu Maret să nu refuse de a răspunde lui Caragea, căci «o simplă scrisore produce câte odată efecte forte salutare asupra spiritului unui Gospodar». Armistiţiul de 40 de <Jil© acordat de Napoleon, după ultimele luî victorii, arată pe acest suveran din noii stăpân situaţiunii.
   Ca să-şi manifeste apoi apropierea de Muscali, saii cel puţin de tripla alianţă, ori de puterile cari aveau s’o semneze neîntârijiat, Caragea, la momentul psichologic, când înţelese că Napoleon e pe ducă (la 14 Aprilie st. n., se făcuse coaliţiunea Puterilor europene la Gând şi la 18 Iunie se întîmplase învingerea de la Vaterloo), începu a se purtă forte rău cu representantul Francieî la Bucurescî, Ledoulx.
   Acesta, la 28 Iunie, scrie din Bucurescî către Principele de Benevent, ministrul Afacerilor străine din Paris, că pe cât timp Caragea sciu pe Napoleon în picidre, s’a purtat bine cu dînsul, a fost imparţial cu re-presentanţiî tuturor Puterilor, iar după ce regalitatea s’a înfiinţat în Francia, închipuindu-şi că Francia nu va mai ave înrîurire pe lângă imperiul otoman, ori că Rusia singură este de temut şi de respectat, ca una ce singură are înrîurire la numirea şi la mazilirea Domnilor Români, pe totă (fiua îşi manifestă rea voinţă pentru Ledoulx, pentru supuşii francesi.
   Restul anului 1813, cu alternativele de succese şi de perderi ale lui
   Maret, după povăţuirea consulului Ledoulx, nu întârzie a răspunde luî Caragea in modul următor:
                                             Maret către Prinţul Caragea.
                                                         Dresda, 11 Iulie 1813.
                    Principe,
   Scrisorea ce Excelenţa Vostră mî-a făcut onorea de a-mî adresă la 26 Iunie, mî-a fost remisă la Dresda, unde se întorse Maiestatea Sa, în timpul armistiţiului care a urmat primele sale victorii. Eu sunt cu atât mai mult simţitor la dorinţa ce voi exprimaţi, Principe, de a ave relaţiuni cu mine, cu cât eu împărtăşesc sentimentele ce ve îndemnă să le formaţi. Maiestatea Sa va lipsi câte-vâ (file pentru a visitâ nouele armate cari vin să se reunescă cu forţele, cu cari ea a deschis aşa de glorios campania. Eu îl voiu întreţine la reîntorcerea sa despre disposiţiunea ce voi aţi binevoit a-mî exprimă. Maiestatea Sa ve va fi mulţumitore pentru protecţiunea, de care supuşii săi vor continuă să se bucure în Principatul ce ve este încredinţat, şi ea va vede cu plăcere că sistemul de amiciţie, ce-1 unesce cu Sublima Portă, este exact urmat de unul din oficerii Înălţimeî Sale, care se bucură de favorea ei cea mai mare şi de înalta sa încredere. #
   Am onore de a oferi Excelenţei Vostre asigurările înaltei mele consideraţiunî.
                                                     (S.) Maret duc de Bassano.
ISTORIA ROMÂNILOR
43
   Napoleon, face şi pe Curtea din Bucurescî să nu mai scie încotro să-şî maî întorcă vîntrelele. Din luna luî Iunie, de când cabinetul de la Yiena deveni centrul tuturor negociaţiunilor, Austria, şi decî agentul eî Fleischhackel este cu deosebire omul cjileî pe lângă Caragea. La începutul luî Iulie 1813, se lăţesce în Bucurescî şi Iaşi ba şi la Con-stantinopole svonul că, dacă pacea nu se va face, Austria va fi aliata Ruşilor. Acestă scire o confirmă «Gazeta de Petersburg». Decî girueta de la Curtea din Bucurescî se mişcă violent între cele două curente— Austro-Rusesc. (1)        ' <L
     Intre aceste, la 10 Iulie 1813 sbucnesce ciuma. Ledoulx raporteză luî Maret, că acestă epidemie a isbucnit într’o mănăstire la o mică leghe depărtată de Bucurescî şi că terorea este mare în capitala ţeriî. Cel cu dare de mână fug din Bucurescî care în cotro. Până la 15/27 August 1813 muriră 92 de Bucurescenî, în 8 <Jile, isbiţî de acestă bolă. Cu totă groza boleî, Caragea retras din Bucurescî la Cotrocenî, ne scăpând din vedere declaraţiunea de răsboiu făcută de Austria contra luî Napoleon la 3/15 August şi apoi încheerea Tripleî-Alianţe de la 2—9 Septembre st. n.; cunoscând resultatele bătălieî de la Lipsea (16 —19 Octobre); luarea Danţiguluî de Muscali după un an de asediu;
   intrarea Prusienilor la Amsterdam, în 24 Novembre_________pe tdtă <pua
   maî mult îşi întorceâ faţa de la Ledoulx.
     încă înainte de finele anuluî 1813, Caragea profită de presenţa luî Talleyrand la Yiena, ca să stăruescă pe lângă dînsul să recheme pe Ledoulx.
   , In aşa împrejurări înţelegem cele ce Ledoulx scrie:
/ «Consulul Rusieî este singurul ascultat. Supuşii şi protejaţii ruşi / sunt singurii cari obţin dreptate. Acestă atenţiune mică este împinsă aşa de departe, în cât consideraţiunea nostră a căcjut cu totul într’o stare de nesuferit. La Iaşi, Francesiî au fost maltrataţi, fără ca să fi putut obţine reparaţiune. Aicî, uitând că pavilionul regal fâlfâe de-a-supra caseî consulare, uitând respectul datorit florilor de crin şi cocardei albe, maî mulţi Francesî au fost insultaţi de Greci. Am reclamat cu căldură, împins chiar de a duce plângeri la Constantinopole, fără ca D. Principele Caragea să fi vruta arunca o privire asupra capitula-ţiunilor nostre. In sfîrşit, Domnule, acum în urmă, o insultă gravă fiind făcută consulatului, eu m’am hotărît de a expedia printr’un curier plângerile mele la Ambasada Maiestăţii Sale, la Constantinopole. Eu nu voiu întreţine aicî pe Alteţa Vostră cu tote amănunţimile plicticose 1
     (1) Veţlî nota luî Ledoulx cătră Maret, din 9 Iulie 1813.
44
V. A. URECHIĂ
  ale acestei insulte, sperând că d-1 ambasador va obţină cu uşurinţă reparaţiunea care ni se datoresce. Voiu cită numai o singură frasă pronunţată de D. Principele Caragea, şi aceea pentru a da Alteţei Ydstre măsura opiniunilor sale actuale.
    «Asupra dreptelor observaţiunl ce eu îl făcui, el a îndrăsnit să-mi spună:
    «Nu mai este ea în timpul luî Napoleon; acuma eu pot scrie direct Regelui Vostru şi să-l fac să te recheme, dacă acesta mi-ar convenim
    El a adăogat cu ironie o mulţime de lucruri aşâ de ridicule, ca şi modul seu de a vede.
    «Am tot dreptul de a speră, că Ambasada va luă în consideraţiune dreptele mele plângeri şi că Porta nu va face nici o dificultate de a ordonă Prinţului Caragea de a ave pentru consulatul Maiestăţii sale prea creştin aceleaşi consideraţiuni ce le are pentru acei ai altor Puteri.»
    Nu avem anume detalii asupra scandalului întîmplat contra căruia reclamă Ledoulx. Din notele acestuia resultă, că aii fost insultate drapelul şi scutul regal frances de la pdrta consulatului de nisce Greci din dmeniî Curţii şi că la una din petrecerile de pehlivănii de la Curte au închipuit un manechin îmbrăcat în haine de ofiţer frances, avend şi panglica legiunii de onore la pept, şi servitorii palatului îl aruncau de la unul la altul spre marele chef al spectatorilor, între cari însuşi Domnitorul. In Hurmuzaki se pot vede protestul şi raportul, cari au motivat plecarea din BucurescI a luî Ledoulx.
    Talleyrand, la 6 Ianuarie 1814, scrie colegului seu Jocourt cum că Domnul Muntean l-a adresat mal multe tânguiri contra luî Ledoulx şi că l-a satisfăcut cererea. Talleyrand vestise în adevăr luî Caragea, că Ledoulx fusese îndepărtat. In faptă, în ultimele luni ale anului 1813, nu mal găsim pe Ledoulx la BucurescI şi pare că e dus la Constan-tinopole. La finele anului însă, Ledoulx se întorce la BucurescI. Caragea reclamă din noii la Talleyrand şi acesta scrie ministrului Jocourt în 6 Ianuarie, că întorcerea lui Ledoulx în Ţera-Românescă, după ce Talleyrand a fost vestit lui Caragea rechemarea acestui consul, este necuviinciosă şi deci cerea Talleyrand, ca Jocourt să trimiţă ordine lui Ledoulx de a plecă din BucurescI imediat la noul seu post de consul, la Rodos.
    Marile evenimente din centrul şi apusul Europei, din 1814, au exer-| citat de sigur influenţa şi asupra Principatelor. Partidul anti-muscă-,!| lese primesce o lovitură grea, din faptul căderii împăratului Napoleon.
ISTORIA ROMÂNILOR
45
Italinski devine iar • omnipotent la Constantinople. (1) La Bucurescî şi Iaşi reveniau consulii rusesc!.
   Campania luî Caragea contra representantului frances din Bucurescî era de sigur încurajată de consulul rusesc. Neîndoios, că ambasadorul rusesc din Constantinopole ajută pe cât mai bine pe Caragea în re-clamaţiunile luî la Părtă contra luî Ledoulx. De sigur că a măsurat, că cu cât se îmbogăţise maî mult, pe atâta crescuse şi înrîuirea luî Caragea la Constantinopole, aşa că nicî acusările ce acolo străbăteau din ţâră în contra storceriî eî de către Domnitor, ne cum reclamaţiu-nile luî Ledoulx nu puteau să-l înspăimînte. Departe de a-şî perde trecerea pe lângă Vizirul, la finele luî Maiu 1814, Sultanul trimite luî Caragea, prin unul din boeriî partisanî ai luî, un nou hat plin de laude şi însoţit de un inel împodobit cu diamante, ca dovadă a bunei opiniuni de care Caragea se bucură în Turcia. (2)
   La acestă dată, Pdrta permite luî Caragea să învoescă exportare de grâne în Ardeal, unde era fomete. (3)                                        —
   Acestă distincţiune o vede cu propriii seî ochî Ledoulx, care, cu t6te ordinile primite de plecare, rămăsese în Bucurescî. Se pare că avii chiar şi asupra luî Ledoulx ore-care influenţă solemnitatea primirii de către Caragea a firmanului însoţit de daruri de la Sultanul, la 5 Iunie, căci printr’o notă a luî către Talleyrand, din 13 (25) Iunie, se arată maî puţin duşman Domnitorului Muntean (4). 1 2 3 4
  (1) Moniteur Universel. No. 129, Luni, 9 Maiu 1814.
  ]5în Constantinopole, de la 26 Martie se sună că Italinski, ambasadorul Rusiei, care eră acolo de 2 ani, a fost primit în audienţă de Sultanul şi de Vizirul «avec toutes Ies marqties de distinction dues â un personnage de son rang et au representant d’une puissance voisine aussi considerable.»
  Acestă recepţiune făcută luî Italinski eră în legătură cu scirile ce începeau a veni la Constantinopole despre concentrări de trupe rusesc!.
  Din Valachia se primesc în Iunie şi Iulie 1814 scirî, că Rusia concentra oştiri la fruntaria Poloniei.
   (2) Moniteur Universel. No. 197, Jeudi, 16 Juillet 1814. Constantinople, 10 Juin.
   Le 5 du meme mois (Juin), un boyard a ete expedie â Bueharest pour porter au
Prince Karadscha un hatt tres flatteur du Grand Seigneur avec une bague garnie de diamants, comme une preuve evidente de la safisfaction de ses Services.
   (3) Borghiovici cătrâ Rege. Constantinopole, 10 Iunie 1814.
   Sultanul a permis exportul a 50.000 kile de grâu din Valachia în Transilvania, unde e fomete. Pag. 497, lor ga*
   (4)                                                Bucarest, 25 Juin, 1814.
   Le Prince Caradja, dont la conduite dans ces derniers temps a ete tres mesuree, jouit un moment d'une tres grande confiance; il vient d’en recevoir un temoignage rare dans Pempire Ottoman : c’est une lettre autographe du Sultan avec un superbe poignard, cadeau tres honorable pour Ies Prinees Grecs.
46
V. A. URECHIĂ
   Mai tenace Oaragea în ura luî contra lui Ledoulx. Acum maî cu semă, când Napoleon nu mai era şi când Ludovic al XVIII-a intrase la Paris, Caragea adreseză din nou scrisore luî Talleyrand şi reclamă din nou în contra luî Ledoulx «cel maî incomod domnişor care vr’o dată a fost adversarul meii».
   «Viee-consulul naţiunii francese, d*l Ledoulx, cu uniformă de mareşal de Francia, şi cu pretenţiunî de ambasador, s’a făcut în Bucurescî corifeul tutulor intrigilor».
   Cauza ocasională a ultimelor superărî ale luî Ledoulx, Caragea o pune pe sema uneî bătăi dintre un ciohodar Domnesc şi vizitiul d-neî Ledoulx. Acesta voia să trecă în gona cailor într’o stradă, unde eră adunare de lume. Ciohodarul Domnesc apucă caii de frâne şi-î opresce. De acî certă şi bătae între vizitiii şi ciohodar. Ledoulx declară, că s’a insultat pavilionul frances şi vechea neînţelegere dintre consulul frances şi Domnitorul Caragea iea din acel moment faţa unui conflict diplomatic. Acestea le arată scrisorea luî Caragea din 7 Iulie cătră Talleyrand, în cuprinderea următore:
                 Principele meii,
   Absenţa Alteţei Vostre din scena politică fu epoca celor maî mari nenorociri ale Europei şi reîntorcerea sa însemnă pacea. Cel dintâiu om de stat al secolului seu, ministru al celei maî puternice Monarchiî a creştinătăţii, pe lângă un Monarch pe care virtuţile, luminile şi nenorocirile sale îl fac obiectul a tuturor respectelor şi speranţa lumii civiiisate. Ast-fel este tabelul consolator, ce acestă Francie, altă dată arbitra naţiunilor, maî apoi mlăciul lor, presintă astăzi tuturor speranţe pentru repaosul şi prosperitatea poporelor. Decî, Principe, cu o plină încredere vin în acest moment a cere asistenţa Vostră contra celui mai incomod domn, care *r’o dată a fost adversarul meu. Vice-consulul naţiunii francese, d-1 Ledoulx, cu uniforma de mareşal de Francia, şi cu pretenţiunî de ambasador, s’a făcut aici corifeul tuturor intrigilor, protejeză partidele, se răsboesce contra altora, onoreză pe cine-î place, aruncă disgraţia sa celui care n’are noroc să-î convină; şi răul meu noroc me pune în primul rang al acestora. Eu nu fac de loc Alteţei Vostre istoricul tuturor gravaminelor, de cari am avut a me plânge. Odată numai am făcut acesta.
   Acesta fu în luna luî Februarie 1813. Ocasiunea fusese neînsemnată, şi E. S. D. Ambasador îmi făcu dreptate. Acesta va fi a doua şi îndrăsnesc să sper, cel puţin eu o doresc cu căldură, că acesta va fi ultima. Sunt câte-va <Jile de când un alba= nes al d-neî Lodoulx âvu o certă cu unul din ciohodariî meî, sau paji. El primi câte-va lovituri, cari nu lăsară urme de loc. Causa fu că trăsura acestei dame fiind oprită în o stradă de o îngrămădelă, vizitiul seu vroi să forţeze trecerea, cu cea mai mare iuţelă, într’un loc forte strîmt, împedicat de o mulţime de trecători. Pajul meu, care era acolo de serviciu, temendu-se ca cine-va sa nu fie călcat, pentru a modera iuţela cailor, se aruncă înainte şi-i opri de frâne. Albanesul d-neî Ledoulx se dete atunci jos de, după trăsură şi bătu pe pajul meu. Apoi d-1 Ledoulx îmi trimite plângerea sa prin chiar albanesul seu. Din partea mea, eu vroii să ascult şi
ISTORIA ROMÂNILOR
47
pe paj. Nici unul din doi nu voiau să fie provocatorul. Pentru maî multă convingere, d-1 Ledoulx hotărî să facă o anchetă la faţa locului; tot aşa am făcut şi eu şi amândouă resultatele se găsiră însă contradictorii. In fine ca la nisce agenţi de asemenea specie, se pote presupune o educaţiune forte negligiată şi greşeli din ambele; părţi eu am trimes; să se propună d-lui vice-consui de a împărţi şi pedepsa, pentru că în definitiv el cerea una. La acestă propunere el alergă la mine plin de mânie, ameninţându-mă că se va duce să se plângă însuşi şi-mî ceru un paşaport. Mirarea mea fu extremă şi eu îî răspunsei: d-le, nu maî este timpul luî Napoleon. Ludovic al XVIII-a are alte principii. Tot ceea ce el a vrut să riposteze este nedemn de un frances, şi eu nu îndrăsnese s'o scriu Alteţei Vostre. Ast-fel este, Principe, detaliul acestei miserabile, dar ciudate afaceri. Dacă Alteţa Vostră a fost informată de insolenţa cea peste măsură a d-luî Ledoulx în purtarea sa; dacă ea a fost încunoscinţată de discordiile şi scandalurile causate de acest caracter cu totul îndrăsneţ; ea va binevoi a ajută contra lui pe supuşii unui stat care, de trei secole, fu cel maî intim şi cel maî fidel aliat al Augustei şi gloriosei case a Francieî, şi care nu pote decât sa voescă cu multă ardore a reînoi legăturile sale cu Mo-narchul aşa de just dorit, pe care cerul ni l-a redat de eurend.
                                                                                                            Am onorea de a fi...
   Nu seim dacă Talleyrand a respuns la serisorea lui Caragea. E probabil eă nu, de ore-ce el trimete o a doua serisore la 20 August 1814, prin care revine asupra cestiunii numind-o certă de slugi (querelle de valets). In acestă a doua serisore mai mult ca în cea dintâiii, Caragea face paradă de sentimente filo-francese.
   Iată şi acestă a doua serisore:
                                            Principele Caragea către Talleyrand.
                                                       Bucuresci, 20 August 1814.
             Princip e}
   Ataşamentul meu cunoscut pentru Francia, amica şi aliata naturală a Sublimei Porţi şi, pot s’o spun, opiniunea stabilită despre constanţa principiilor mele, pro-beză în destul, că la vîrsta la care am ajuns, bănuiala, că mi-am schimbat sentimentele, n’ar pute să fie primită; dar sunt şi mai afectat de întreprinderile răutăţii de a mă pune rău cu Francia. Din astă pricină, am onore de a mai vorbi iarăşi cu Alteţa Vostră despre tracaseria ce mi-a făcut şi pe care o urmeză cu înverşunare viee-consulul naţiunii francese.
   Am avut, Principe, onorea de a vă face cunoscute, în totă veracitatea lor, amănuntele certei de valeţi (querelle de valets), din care d-I Ledoulx face manifestul declaraţiunii de răsboiu contra mea. Ceea ce nu sciam atunci, e că făcu la faţa locului scenei un proces-verbal de informaţiuni semnat de câţi-va individî din drojdia poporului, devotaţi luî. Aceşti indivizi sunt cei mai mulţi omeni făr’ de căpătâiu. Am probă la acesta în tribunalele Principatului meu, prin reclamaţiuni (Jilnice, ale căror motive sunt următorele:
   Câţi-va scăpaţi din insulele Ionice, din provinciile de pe ţărmul drept al Dunării şi din alte ţări ale Turciei, cari nu prea sciu bine ce e Francia, dar cari din faimă
48
V. A. URECHIĂ
au aflat că se află în acest oraş un consul frances, care îşî permite de a protegey la trebuinţă chiar contra poliţiei şi drepturilor ţării, se grăbeşce de a se pune sub scutul lui. Dar în adevăr, căinţa urmeză după orba încredere, iată că tânguiri repeţi te îmi spun, că, din causa ciumei, mulţi di h tipuri de acest fel de ai ddui Ledoulx au murit anul trecut, şi că clironomii lor legitimi n’au găsit după ei decât păreţi! goi şi nemişcâtorele; şi până astăzi reclamaţiunile de mobile şi de bani se urcă la suma de 150.000 lei. Aşa dar sigiiiele puse de el (Ledoulx), după mortea acelora, se văd că n’au fost decât formalităţile ilusoriî şi din depositele încredinţate în mânile lui nu s’a ales mai multă realitate.
   Asupra acestor fapte puteam autorisâ şi primi reclamaţiunî seriose. Pote că eram dator, dar scandalul ar fi fost neplăcut naţiuni! francese; am preferat dec! mij-locele tăcute ale conciliaţiunii. Unul din primii boerî ai Valachieî, d-1 Vornic Slăti-neanu, magistratul însărcinat cu afacerile de acestă natură, a fost trimis de mine la el, ca să trateze de aceste trebî, şi a fost insultat de el. In scrisorea, ce avusei onorea de a scrie Alteţei Vostre, în luna lui Iulie trecut, ea a vădut tăcerea mea asupra acestor gravamine, şi dacă astăzi nu mai perseverez în aceeaşi modera-ţiune, este pentru că d-1 Ledoulx mă silesce să probez, că e cel puţin forte distras şi că aserţiunile şi procesele sale verbale nu merită mâi multă credinţă, de cum sigiliile şi depositele sale n'au realitate.
   Dacă e adevărat că spiritul de conciliaţiune este calitatea necesară ori-cărui agent politic, repet, d-1 Ledoulx este de caracterul cel mai antidiplomatic, şi mai că este cu neputinţă de a ave de tratat cu el, fără de a primi de la el insulte. Suprim nu-merosele probe despre acesta. Totă nobilimea ţării se jăluesce de el.
   Dar ceea ce e şi mai funest, este acea aviditate de intrigi, care duce discordia în familii, silindu-se în acelaşi timp s’o aprindă între autorităţi. Ei a aruncat în de-solare pe una din cele mai întâiu, din cele mai puternice şi maî numerose case din Valachia; surprins de un june boer din acestă familie, într’o circumstanţă în care tînerul boer primiâ cel ma! mare ultragiu, a fost (Ledoulx) maltratat şi bătut. Acestă aventură, ajunsă la cunoscinţa publică, fu de un mare scandal şi con-sternă mult «pe ceî-lalţî agenţi străini aflători aci. De astă dată nu i-a trecut prin minte să se jăluescă despre cele întîmplate, la Ambasadorul seu.
   Jăluirea ce a dat contra mea de curend a ocasionat din partea Ex. Sale o notă către înalta Portă; şi eu am fost silit să-mî fac raportul meu, şi M. Sa Imperato-rul, stăpânul meu, găsind că sunt în tot dreptul meu (irrepprochable) în acestă afacere, nPa oprit de a consimţi să dau satisfacerea ce d-1 vice-consul pretindea de la mine. Totuşi Ex. Sa, d-1Aînbasador i-a scris să mi-o ceră, şi, la refusul meu, să închidă Consulatul şi să plece. Conformându-mă ordinelor ce aveam, am refusat, şi d-1 Ledoulx a plecat, ca să asculte de acele ale Ex. S. d-1 Andreossy.
   întemeiat tare pe «ma droiture», mă rezim, Principe, pe conduita mea şi esen-ţialmente pe justiţia şi interesul Alt. V., daca vei binevoi a mi le acordă.
   Am onore, etc.
                                                    Principele I. de Car adj a.
   De astă-dată reclamaţiunea lui Oaragea este ascultată: Andreossy chemă la Constantinopole pe Ledoulx, sub pretext ca să sprijine mar bine şi mai direct reclamaţiunile Ambasadorului la înalta Portă, de satisfacţiune pentru insulta adusă de Oaragea pavilionului Franeiel.
ISTORIA ROMÂNILOR
49
Ledoulx vestesce lui Talieyrand în 23 August plecarea din Bucurescî, adăugând că speră că va ave în curend satisfacţiunea de a-î anunţă, că s’a întors la postul seu din Bucurescî şi că consideraţiunea Fran-cieî la acestă Curte grecescă e complet restabilită.
   Numai la 13 Septembre 1814, cu tote acestea Talieyrand răspunde lui Caragea în mod evasiv, apelând numai la bunele relaţiuni ce tre. bue să existe între el şi Francia.
   Ledoulx nu pare cu tote acestea să fi fost mulţumit de mersul afacerii, de <5re-ce-l vedem căutând a dispune bine în favorea sa pe Directorul general al cancelariei ministeriului Relaţiunilor externe din Paris. Se pune bine cu sfinţii mai mici. Prin ei cârcă a-şi asigură po-siţiunea de la Bucurescî şi a explică din nou conflictul, legitimân-du-şî purtarea. (1)
   Intre acestea se înîîmplă înlocuirea ambasadorului frances Andreossy de la Constantinopole. Andreossy iea cu dînsul pe Ledoulx şi 1
   (1) Scrisorea lui Ledoulx către d-1 Reinhard, Director general al cancelariei la mi-nisteriul Relaţiunilor externe din Constantinopole, 25 Septembre 1814.
   Arată că de la suirea pe tron a lui Ludovic XVIII, Grecii se portă ostil cătră Francia. Principele Caragea, în loc de a repară insulta ne maî audită, care a fost făcută sub ochii lui consulatului Regelui, a decis prin ultragiî continue plecarea sa la Constantinopole. «Nu ve voiu întreţine eu cu detaliile unei afaceri care intereseză atât de direct consideraţiunea nostră. Notele oficiale ale Ex. Sale d-luî Ambasador; raportele amănunţite ce i-ara presintat; totul a fost trimis ministeriului şi în aceste acte veţi găsi convingerea ultragiilor, de cari ne acoper Grecii, ultragiî, cari puteau nimici pentru tot-deuna creditul nostru în provinciile Valache şi Moldave, daca d-1 Ambasador n*ar fi aretat în acestă împrejurare, ca în multe altele, acest caracter de tărie, acestă demnitate ce-1 caracterisă şi cari impun tuturor inimicilor secreţi ai Franciei.»
   Ledoulx şî-a părăsit la Bucurescî nevasta şi copiii, numai ca să nu se scadă consideraţiunea Franciei! In Orient, la începutul noului regim din Francia, trebue ţinută sus acestă considerare! Laudă mult pe Andreossy din acest punct de vedere, căci lucreză energic şi în cestiunea lui, ca să fie de pildă şi pentru alţi consuli. Caragea şi el, simţind cu tot partidul seu, că şi-a atras o cestiune periculosă, respândesce aurul cu amândoue mânile, face să umble tote resorturile unei intrigi groznice: false avertisărî, calomnii, corupţiunî de tote felurile; el întrebuinţeză tote mijloeele, cari fac a nu isbuti demersurile d-luî Ambasador. Nu ne îndoim, că Al. Sa Principele Benevent, ve<Jend raportul d-luî Ambasador în cestiune, se va rosti în favorea mea. Dar fiind-că Principele Caragea se razimă pe veehî legături, ce are cu unul din primii slujbaşi ai Ambasadei francese; încredinţat că aceşti omeni, cari neconsiderând decât interesul lor personal ar pute să presinte lucrul sub un fals punct de vedere şi acesta pentru a atenua ceea ce e culpabil în conduita Principelui Vaîachiei, în privinţa nostră; sciind de asemenea că nu sunt lipsit de invidioşi, neamicî, chiar printre subordinaţiî mei, cari, cred, ar pute să profite de ocasiunea de a ine pune reu la biurourî; am recurs, d-le, la inapreciabila dv. amiciţie ...
   V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor.
4
50
V. A. TJEEOHIĂ
ajungând la Bucurescî, în trecerea sa spre Francia, cercă, nici maî mult nici mai puţin, de a-1 impune Domnitorului, măcar că eră înlocuit prin Foresta.
   Din Bucurescî, cu data de B Decembre 1814, Ledoulx scrie lui Tal-leyrand, alăturând pe lângă nota sa un lung memoriu, prin care cercă a explica şi a legitimă purtarea sa şi face istoricul cestiuniî. Prin acest memoriu acusă de trădare a intereselor Francieî pe un impiegat de la Ambasada din Constantinopole, pe Devale, (Jicend că acesta a conspirat împreună cu agenţii Domnitorului Muntean, ca amic declarat al lui Caragea. Ledoulx, în sprijinul memoriului, alipesce la nota sa şi alte acte justificative, între cari şi copii după raporturile sale anteriore cătră ambasadorii din Constantinopole şi mai cu semă copia deda-raţiunii d-luî Ruffin consilier la Ambasada francesă, însărcinatul de afaceri din Constantinopole. (1)
   Ruffin, ca să apere purtarea lui Ledoulx, face biografia lui Caragea înainte de a ajunge Domn, ţinend să probeze că acesta fusese trecut făţiş neamic al Francieî.
   Domnitorul Muntean, vetjend că în mod neaşteptat s’a întors la Bu-curesci incomodul consul frances, nu mai găsesce alt mijloc de a se aperâ contra lui decât de a cere intervenirea amicului seu de Gentz din Viena printr’o lungă scrisore, în care se tânguesce de purtarea acestuia şi de modalitatea, prin care fostul Ambasador al Francieî la Constantinopole, corniţele Andreossy, a cercat să impună pe Ledoulx, 1
    (1) Ledoulx către Talleyraud. Bucurescî, 3 Decembre 1814.
                Domnule,
    Am onorea de a aduce la cunoscinţa Alteţei Vostre o amintire istorică, care a fost între Principele Caragea şi mine; de la restabilirea Prinţilor noştri legitimi pe tronul Francieî, conduita mea a fost dictată de cel mai profund devotament; a fost aprobată de Excelenţa Sa d-1 Ambasador şi în ultimul loc de d-1 Ruffin, a căruia ates-taţiune trebue să fixeze o judecată exactă asupra sentimentelor Principelui Caragea în privinţa Francieî.
    M’am întors la postul meu şi Excelenţa Sa d-1 Ambasador va avea bunătate să informeze pe Alteţa Vostră de tote împrejurările ulteriore acestei afaceri. Grecii aflând că eram înlocuit aici prin d-1 Foresta şi menit la postul de la Rodos, care este privit în Levant ca un loc de exil, pentru că cea maî mare parte din paşale sau miniştrii depuşi acolo sunt surghiuniţi, spun în public, că Principele Caragea a isbutit să facă asemenea schimbare prin puternica sa influenţă şi că mi s’a vestit acesta printr’o scrisore a Alteţei Vostre trimisă imediat de Caragea la înalta Portă. Totuşi serviciile mele, devotamentul meu şi justiţia, care caracterisă pe Alteţa Vostră îmi oferă garanţia liniştitore, că intrigile grecesci nu m’au făcut să dement.
ISTORIA ROMÂNILOR
51
să-l oblige a-1 recunosce din nou. Caragea respinge cu tărie acestă recundscere şi declară că va ave de aprope priveghere pentru interesele supuşilor francesi el însuşi, până ce Francia va trimite un alt consul, agreat de dînsul. De Gentz este rugat să stăruescă pe lângă Talleyrand ca să-l debaraseze «de acest ospe incomod» (1). * II
   (I) Iată întrega scrisore a lu! Caragea către de Gentz. Buc., 4 Novembre 1814.
            Mon cher Monsieur Gentz,
                                      ’        m
  II y a trois jours depuis S. E. Monsieur le Comte Andreossy ci-devant Ambassa-deur de France preş la S. P. est arrive ici de retour de son ambassade ; il a ra-mene avec lui ce Monsieur Ledoulx au sujet duquel j’ai pris la liberte d’ecrire deux fois â S, Altesse Monsieur le Prince de Talleyrand et que S. A. avait nomme par S. M. tres-chretienne â un autre consulat, comme Elle a bien voulu vous Pecrire, et il insiste â me le faire connaître comme consul de France â Bucarest, sans avoir egard â tout ce que j’ai eu Phonneur de lui communiquer.
  Je lui ai repondu que puisque Mr. Ledoulx a ferme publiquement le consulat et est parti d’ici d’une maniere tres-choquante; que j’ai pris la liberte de porter mes griefs contre lui â la connaissance de S. Altesse Mr. le Prince de Talleyrand, qui a bien voulu me faire savoir par le canal â’xm ami, que Mr. Ledoulx est nomme â un autre consulat; que j’ai vu dans Ies papiers la nomination d’un autre â sa place et que j’ai ete oblige de porter toute cette affaire â la connaissance de mon gouvernement; il ne nPetait plus permis de reconnaître Mr, Ledoulx comme Consul de France en Valachie, de mon chef. J’ai prie S. E. de vouloir bien faire grâce non seulement â moi, mais encore a toute la noblesse Yalaque, â laquelle Mr. Ledoulx a cause tant de scandales, et de nommer, s’il est autorise â cela, telle autre personne qu’il lui plairait pour gerer Ies affaires du Consulat frangais ad interim, mais S. E. n’a nullement voulu demordre et persiste â reinstaller Mr. Ledoulx, Consul de France -en Valachie.
  J’ai promis â la fin â Son Altesse Mr. le Prince de Talleyrand d’une part, et â mon gouvernement de Pautre, de me conformer aux instructions que je re-cevrai, que je respecterai dans cette intervalle, comme j’ai fait toujours, la nation et son consulat, mais que je ne saurais me resoudre â etre en relation avec Mr. Ledoulx. Pour toute reponse S. E. m'a fait dire, que Mr. Ledoulx est le veritable Consul de France â Bucarest; que malgre tout ce que S. A. Mr. le Prince Talleyrand ecrit ou voudrait ecrire, Mr. Ledoulx sera toujours Consul en Valachie, ex-eepte s’il reşoit un ordre formei de la Cour, qui Pen destitue. Que Mr. de Jaucourt lui ecrit en chargeant Mr. Ledoulx de quelques affaires qui regardent son poşte actuel, et que si merae il y a eu nomination d’un autre Consul en Valachie, ces sor-tes de nominations deviennent tres-souvent nulles dans Ies nouveaux gouvernements et que leur changement est tres frequent; que pour cette raison il autorise Mr. Ledoulx â reprendre ses fonctions.
  Voilâ, mon cher Mr. Gentz, ou nous en sommes. Je ne saurais vous dire combien j?en suis peine et quel affront serait pour moi d’etre force d’avoir affaire â une personne qui nPa insulte et qui est odieuse â la Principaute que je gouverne. J’ai donc recours â votre amitie et vous supplie de vouloir bien interposer vos bons
52
V. A. URECHIĂ
  In afacerea dintre Ledoulx şi Garagea colecţiunea Hurmuzaki, su-plement I, volum II, aduce diverse acte.
  In totă acesta afacere dintre Caragea şi Ledoulx, repetim că Consulul rusesc a fost un resort de acţiune. Ledoulx nu era persona grata pentru Muscali, de multă vreme. Se scie că Ledoulx a fost nevoit, în 1812, să abandone postul din Bucurescî din ordinul Muscalilor (1)
  Afacerea acesta se întîmplă când în Bucurescî sosise vestitul Consul engles Wilkinson, autorul cărţii: «■Tabel istoric, geografie şi politie al Moldovei şi Valaehiei.» El nu amintesce nimic despre acest conflict, care urmă să intereseze pe toţi consulii, dacă cu adevărat culpa era numai a luî Caragea. (2)
  La 1 Novembre 1814 se deschide Congresul de la Yiena. Turcia nu este chemată să participe la acest Congres. Acesta dă ocasiune de bă-nuelî: se svonesce că la Congres se va pune pe tapet şi Gestiunea Orientului. Se publică broşuri în acest sens. Chiar însuşi Wilkinson, representantul Angliei din Bucurescî, exprimă părerea, că cel puţin Principatele ar fi trebuit împărţite între Austria şi Rusia, susţinend că numai aşa s’ar pute împedicâ întinderea mai departe a Rusiei a-supra Turciei !...
  Totuşi Austria şi Rusia pândindu-se una pe alta, cestiunea fu evi-
offices et de supplier de ma part S. Al. Mr. le Prince de Talleyrand, de vouloir bien m’accorder sa protection contre cette maniere imperieuse de Mr. Andreossy. Vous connaissez facilement Ies funiees qui doivent monter â la tete du petit Monsieur Ledoulx, qui a raison de devenir intraitable, en se voyant appuye, en depit de toutes Ies raisons du monde. Si S. A. Mr. le Prince de Talleyrand daigne s’interesser â moi et veut bien mg debarasser d’un hote aussi incommode que Mr. Ledoulx, je recon-naîtrais cette bonte de S. A. comme un bienfait insigne, qui m’inspirera une vive et eterneile gratitude.
   J’attends avec la plus grande impatienee votre reponse, mon cher Mr. Gentz, et vous prie d'agreer mes excuses pour cette importunite et la liberte queje prends de vous charger d’une telle commission. Je sais que vous voulez bien vous inte-resser â moi et c’est pourquoi je serai pour la vie etc.
                                                                                            Prince Jean de Car adj a.
   P. S. JusquJâ ce que Pordre formei pour Mr. Ledoulx arrive ici, je m’impose le devoir de faciliter toutes Ies affaires qui regardent Ies Fran^ais et le Consulat de France â Bucarest, avec toute la faveur et la justice possible, comme j’ai fait pendant Fabsence de Mr. Ledoulx, sans toute fois traiter directement avec lui.
   (1)  Vedi documentele DCCCCVIII şi DCCCCX din Hurmuzaki, Sup. I, voi. II, pag. 697 şi 698.
   (2) Ve<Jî documentul DCCCCLXXXIV, Supl. I, voi. II. Hurm., pag. 751.
ISTORIA ROMÂNILOR
53
tată pe cât posibil. Turcia însă, până la care străbătură sgomotele de împărţire a ei, încă din 1813, începu, după sfatul Francieî, a se pregăti din nou de râsboiu, şi în 1814 se adresă la Viena, prin inter-nunciul Austriac Stiirmer, întrebând ce este adevărat din asemenea sgomote? Ea declară energic, că se va aperă.
   De acî o desfăşurare mai mare în mijlocele de apărare. Reîntărirea şi reaprovisionarea cetăţilor de la Dunăre se face cu energia dar şi cu adaus de greutăţi pentru ambele Principate. (1)
   Şi cu tote aceste greutăţi, se pare că la Iaşi se serbeză cu mare pompă ultimele evenimente şi schimbări din Europa, de mai nainte de adunarea Congresului la Yiena. (2)
   Aceste manifestaţiuni sporesc numărul partisanilor Muscalilor. O corespondenţă datată de la fruntariile ungare, din 2 Novembre 1814, şi publicată în Moniteur Universel din 19 Novembre 1814, No. 555, afirmă că «Les Russes eonservent eneore un grand nombre de parti-sans dans ces deux provinees», cu tote că «le regime des Hospodars actuels de la Valachie et de la Moldavie est assez doux (??)» şi că locuitorii nu mai manifestă în privirea lor aceeaşi nemulţumire, ca şi altă dată. (3).
   Cum să nu sporescă din nou influenţa rusescă în Principate, când tote succesele politicei rusesc! erau cu mare zel trîmbiţate ? 1 2 3
   (1) Le Moniteur Universel. No. 344, Samedi, 10 Decembre 1314.
   S'a publicat o broşură: «Sur le Congres de Vienne» de Lips.
   «Le projet de partage de la Turquie, qu’on a Fair d’attribuer aux souverains assem-bles â Vienne, a excite Fattention du Divan, qui a fait demander des eclaircisse-ments â Mr. Sturmer,Tinternonce Autrichien.» Acesta naturalmente a desavuat broşura... «mais Fimpression est restee et les Turcs ont declare â Mr. Sturmer qu’ils etaient prets â se defendre.» (Gazeta de Niirenberg).
   (2) Le Moniteur Universel. No. 177, de Duminecă, 26 Iunie 1814. —
                                                                                                 Moldavie, Iassy, le 1-er Juin.
   «Les grands evenemenfcs qui viennent de rendre la paix â l’Europe ont cause ici une joie universelle et tres-vive, soit parmi les boyards, soit dans toutes les classes des habitants. Les consuls d’Autriche et de Russie ont illumine leurs mai-sons et donne de fort belles fetes.»
   (3) Le Moniteur Universel. No. 555, Lundi, 19 Decembre 1814.
   De la fruntariile Ungariei în 2 Decembre. - Spune că nu mai este ciumă nici în Bulgaria, nici în Moldova, nici în Valacbia, apoi adaogă:
   «Le regime des Hospodars actuels de la Valache et de la Moldavie est assez doux, les habitants ne manifestent plus ă leur egard le meme mecontentement qu’autrefois. Malgre cet etat de choses, les Russes eonservent eneore un grand nombre de par-tisans dans ces deux provinees».
54
V. A. URECHIĂ
   In 1815, mai mult decât în 1814, se colportă soirea, că suveranii Europei aii intenţiuni ostile Turciei. (1)
   In luna Ianuarie 1815 noue nenorociri şi greutăţi s’au năpustit asupra unei părţi a Ţeril-Românescî, anume asupra judeţelor Oltene. Turcii din insula Adacali, sub pretext că Ţera-Românescă nu dă şi cetăţii lor provisiuni, zaherele şi sare, precum se dă cetăţii Vidinuluî, aii invadat judeţele Mehedinţi şi Jiul-de-sus şi le-au luat în stăpânire, puind ei ispravnici şi zapcii, cu îndatorirea să le strîngă zahereâ şi s’o transporte în cetatea din insulă. La ce tristă stare ajunsese ţera, pentru ca o mână de oşteni să potă aşa impune voia lor! Iată resul-tatele desfiinţării oştirii de cătră Muscali.
   Turcii invadatori aveau de gând, după ce vor prăda la Strihaia mănăstirea, să atace şi Craiova. Caimacamul Craiovei vestesce acesta lui 1
   (1) Le Moniteur UniverseL No. 7. Samedi, 7 Janvier 1815.
   Nos lettres de Vienne nous informent du fait important qui suit: Non-obstant la deelaration positive de PEmpereur Alexandre, que rien ne pourrait le faire desister de son plan de prendre la eouronne de Pologne, et qu’il etait preţ â soutenir ses pretentions par la force des armes, la reponse des Cours d’Autriche et d’Angleterre a fait changer cette resolution. Cette reponse etait que ces Puissances etaient pretes â consentir â ce qu’il retînt la pârtie de la Pologne qu’il occupe, Pinfortune duche de Varsovie, mais qu'elles ne pouvaient le reconnaître comme roi de Pologne. Telle est la maniere veritablement curieuse dont cette violente discussion s’est terminee! Ainsi cette pârtie de la Pologne se trouve remise â la Russie sans constitution et sans conditions. II est â presumer que la meme reponse sera faite pour la Saxe, et que beatus qui tenet, heureux celui qui tient. Cette tournure soudaine des af-faires corrobore, dans Vopinion de notre correspondant, la verite du bruit qui avait circule, qu’une intelligence secrete regnait entre Ies Empereurs pour effectuer le p arţag e de la Turquie.
   On croit que PAutriche a demande Ies îles Ioniennes, comme preliminaire de ce nouveau projet de violence; mais elle ne pourrait Pavoir fait sans renoncer â son ancien systeme de ne pas permettre que le beau plan qui aurait reconcilie le cabinet de Vienne avec ce partage, c’est ce que nous ne savons pas; mais il est cer-tain que toutes Ies lettres du congres font mention que cette matiere est sur le tapis. II y a d’autres personnes qui pensent que ce n’est qu’un moyen de mo-tiver la cortinuation des discussions, jusqu'â ce qu’on ait pu convenir de quelque acte plausible d’une balance nominale qui offre quelque chance de paix, afin qu’il ne soit pas dit que Ies principaux potentats de PEurope se sont reunis et separes sans avoir fait quelque chose de semblable.
   Le Moniteur Univers el, 6 Janvier 1815.
   Din Veneţia, la 19 Novembre.
   «Nous apprenons d’un bâtiment venu en peu de temps des cotes de la Turquie, que le Divan est tres-alarme des projets des souverains qui forment la coalition europeenne. On assure qu'il a ordonne de grandes levees de troupes.
ISTORIA ROMÂNILOR
55
Oaragea şi îndemnă pe locuitorii din judeţele invadate să fugă care în cotro. Din vechea ăste desfiinţată, mai multe cete de panduri se reorganiseză de la sine-le cu dorul de resbunare contra Grecilor apăsători. Ei sunt acusaţi în actele timpului, că s’au apucat să prade judeţele de munte. Dacă e să credem afirmaţiunea lui Dionise Eclesi-archul, (1) apoi pandurii români se purtară mai rău decât Turcii, căci «omora şi ardea omenii şi-î prăda şi au prădat şi mănăstirile muntelui.» Yom vede, că alta e semnificaţiunea acestei răsmiriţe. Şi de Tudor Yladimirescu s’a dLis, că el şi cu ai lui jăfuiau ţâra!
   Oaragea, faţă cu aceste împrejurări, lipsit de oştire pămîntenă, nu putu decât să scrie lui Paşa de la Vidin şi Aianuluî de la Oreava, ca să trimiţă grabnic oştiri turcesc! pentru apărarea Olteniei, şi pe de altă parte a vestit fapta de rebeliune a Turcilor din insulă la Porta Otomană. Sosiră oştirile turcescî de apărare, dar acestea erau o nouă greutate pentru ţâră, căci în mijlocul unei ierni cumplite ţărănimea eră nevoită să ducă după oştirea turcâscă care cu zahereâ la Mehedinţi şi la Craiova. Sultanul trimise firman unui Aian devotat al său, să mai vină cu altă ăste, ca o parte să steâ în Oraiova, ca garnisonă apărătâre, şi altă parte de oste să apere la Dunăre şi să oprescă nouă încercări de invasiune a rebelilor Turci din insulă.
   Temerea de invasiune la Oraiova se potoli; o parte din panduri fură prinşi şi pedepsiţi, dar nu mai puţin ţâra avu pe grumajii săi maî tot anul 1815 greutatea întreţinerii oştirii turcescî. Oaragea cu multă abilitate negoţiă p.e lângă capii rebeli Turci din Adacali, ca să-şi facă supunerea cătră Portă şi să-şi câră ertare de la Sultan, promiţând că vor lăsă pe Români în pace. Isteţul Domnitor isbutesce în planul său şi el mai întâiu vestesce la Oonstantinopole, că rebelii Adaclii s’au supus. Sultanul, bucuros de acâstă scire, trimete lui Oaragea firman de laudă şi daruri: un cal arăbesc înşelat preţios şi o blană scumpă.
   «Lauda Domnilor aî nemuluî creştinesc, rezimul celor maî mari din seminţia lui Isus, Domnule al Valahiel Ischerlet zade Oaragea Iâncule, fie-ţî bune sfîrşiturile! Printr’aeestă a nostră împerătescă poruncă îţi facem cunoscut, că otcârmuitorul Tricalilor şi căpetenie celui despre Vidin, trup al oştirilor nostre, luminatul sfetnic şi al nostru Vizir velaiu Binbaşa (a căruia slavă păzescă-o în veoî pre înalta Tărie) prin scrisorile sale au însciinţat deunăzi cătră înalta nostră Curte, cum că Adema Isalih şi Bechir, fraţii mortului Regep, ce au fost închişi în cetatea Adali, au cădu cerend de la noi ertarea celor greşite şi milostivire, pentru care după prea înţeleptul împărătesc al nostru cuget ce avem spre a ne milostivi şi a milui pe cei cari se apucă de pulpănile milostivirii nostre, am dat înaltă a nostră poruncă scrisă 1
   (1) Vei,li Tesaur de Monumente. Voi. II, pag. 233.
56
V. A. URECHIĂ
cu însăşi împăratesca nostră mână cătră luminatul Vizir al nostru, dâruindu-le acestora ertarea ce au cerut; iar în cele după urmă au sosit şi ale tale cătră noi scrisori vestitore, cum că după cuprinderea împărătesei! nostre porunci, şi după a nostră împărătescă voinţă, numitul Vizir al nostru au adus pe numiţii fraţi aî Re-gepuluî afară din cetatea Adali şi l-au trimis cu totă familia lor, iar cetatea Adalii au dat-o în mâna Capugi-başiî Curţii nostre, cinstitul Derviş-Beiu; de care acesta ne-am încredinţat şi din scrisorile numitului Vizir al nostru, ce în urmă au venit, şi aşâjcu ajutorul lui Dumnezeu au luat sfîrşit şi ace stă grijă a lucrurilor despre Adaeli; iar tu fiind-că eşti din slugile cele credinciose ale prea puternicei, neclintitei şi vecî-niceî nostre împărăţii şi din cele care urmeză pe calea cea dreptă, ridicat de însăşi a nostră mână şi ramură de de-a-drepta nostră sădită, care după firesca ta dreptate, înţelepciune şi credinţă te-aî aretat cu osîrdie spre cea după plăcere să-vîrşire a tuturor trebilor la care te-aî orînduit, şi de când ţi s’au încredinţat Domnia Valahiei aî otcârmuit întru dreptate, cu mare silinţă şi privighere, tote trebile câte privesc asupra ta, sau ţi s’aîî poruncit de prea puternica nostră împărăţie, întocmai după înaltul şi prea dreptul cuget al nostru şi după trebuinţa întîmplărilor vremii, iar mai vîrtos cele la pricina Adalii te-aî aretat cu credinciosă râvnă şi silinţă de a însciinţâ mai naintea tuturora de sfîrşitul acestei pricini, şi tote acestea s’aîi aretat forte plăcute şi lăudate de către a nostră Mărire şi nu puţin ne-am bu, curat, căci şi întru acesta te-aî silit de a-ţi arătă cătră noi credinţa cea cu supunere-fiî trăind a pururea şi te împărtăşesce de masa cea îmbelşugată a împărătescilor nostre mili; find însă că după dovedile ce până acum avem de a ta multă sciinţă şi înţelepciune şi după cea din adâncul inimii plămadă a credinţei şi a dreptăţii tale, nădăjduim şi de acum înainte prea multe slujbe următore împărătesei! nostre voinţe şi dragoste deosebită cătră tine, lăudând cele dintâi şi mai din urmă după plăcere slujbe ale tale, ţi le răsplătim spre facere de bine cu împărătesei ale nostre daruri, trimiţendu-ţi o blană de samur şi un cal iute, cu podobe de aur, împreună şi cu acestă înaltă poruncă, care s’au scris spre lauda celor trecute slujbe ale tale după cea de mai nainte scrisă cu a nostră sfîntă slovă. Ci dar îndată ce va sosi aci împărătescă nostră poruncă, vei primi-o cu întîmpinare luminosă, şi blana după ce vei săruta-o cu căzuta supunere o vei îmbrăca, şi asemenea sărutând şi scările calului, îl vei încăleca, şi după săvîrşirea obicinuitului alaiu, vei urmă de a face căzutele rugăciuni către cel prea înalt, pentru a nostră îndelungată vieţuire, strălucită stare şi întemeere întru prea înaltul împărătescul scaun; şi către acesta, după datoria multei sciinţe şi^a dreptăţii tale, vei îngriji ca şi de aci înainte otcârmuind cu vrednicie împărătescul pămînt, ce ţi s’au încredinţat, după cea slobodă stăpânire care ţi s’aîi dat, a legă şi a deslegâ, să mângâi în tot chipul pe supuşii noştri, găsiţi sub umbrirea milelor nostre, tot asemenea să săvîrşesci şi să pui în lucrare cu mijlocul înţelept şi vrednic de laudă câte privesce la Domnia Valahiei, ce ţi s’au încredinţat şi într’acestaşi chip să adaugi la trecutele tale slujbe şi alte fapte lăudate, să te vedem încă mai cu adaus, că te silesci de acum înainte a face lucruri plăcute şi vrednice de laudă, şi să arăţi în faptă la ori-ce trebă rîvna şi credinţa ce o nădăjduim de la tine. Acestă împărătescă a nostră poruncă care o vei păzi făr’ de strămutare, cunoscând seninul cel sfînt al nostru, s’au scris pe la jumătatea lui Muharem, let 1231—1815 Decembre 26. (1) 1
    (1) Cod 77, fila 230.
ISTORIA ROMÂNILOR
57
  Ou deosebită plăcere va fi sărutat Oaragea scara şeleî şi blana oferită de Sultan, după cum însuşi firmanul îl recomandă să facă, dar de la acestea puţin folos trăgea ţera. Ea cerea, că de ore-ce s’a făcut pacea cu Adaclii, să se ridice oştirile turcesc! din Oltenia. Numai pentru a se face acesta, Turcii cereau spese de răsboiu aprdpe de jumătate milion. Yisteria eră săcă. Divanul Domnesc propune lui Oaragea, în Novembre 1815, să se facă un împrumut de 420.000 leî, de la neguţitorul grec Gheorghe Sachelarie. Domnitorul aprobă acest împrumut la 19 Novembre. împrumutul se face, dar până în 1816 ajunge la suma de un milion ! împrumutul e garantat cu veniturile ţării de la oerit, dij mărit, etc.
  In timpul Muscalilor, Manuc-Bey eră împrumutătorul Vistieriei şi nu este îndoială că şefii Muscali se folosiaii din împrumuturi împreună cu Manuc. Tot asemenea încape bănuială, că Oaragea şi mulţi boerî din Divan se folosiră din împrumuturile lui kir Gh. Sachelarie.
  E probabil că banii împrumutaţi de la Sachelarie stropiră multe consciinţî şi în Oonstantinopole, căci firmanul de laudă şi darurile mal sus amintite de la Sultanul sosesc la Bucurescî numai după contractarea împrumutului. (1)
  Nu toţi pandurii necredincioşi Domniei, aliaţi al Adaliilor fură răpuşi de oştirile turcesc!. Mal multe cete se supuseseră de bună voe lui Oaragea. încă în 30 Aprilie 1815, după mijlocirea Episcopului de Rîmnic, a Divanului Craiovel şi a vechilului de caimacam Oostache Samurcaş, trei cete de panduri sub căpetenia lui Haidul, Păunul şi Tîmpa, fură graţiaţi de Domnitor şi învoiţi să se întorcă la vetrele lor în judeţul Jiul-de-Sus. (2) 1 2
  (1)  Jurnalul de Franefort vestesee acestă distincţiune acordată de Sultan lui Ca-ragea, prin care declară <fisul jurnal, că S. A. est adoree de tous ses sujets.
  Scrie în acest jurnal un corespondent din Bucurescî, la 10 Decembre 1815:
  On vient de recevoir de Constantinople un ordre autographe du Grand Seigneur, par lequel S. H. confirme S. A. notre Hospodar dans la Principaute. Le grand Seigneur en temoignage de Sa satisfaction particuliere, lui envoie une pelisse d’honneur de tres grand prix, ainsi qu’un tres bel etalon, caparaconne avec tout le luxe asiatique; Ies harnais tout ornes de pierres precieuses. Cette distinction, qui n a jamais ete accordee â aucun des predecesseurs de notre Prince, a fait ici une sensation d’autant plus agreable, que S. A. est adoree de tom ses sujets.
  LeMoniteur Unlversel. No. 30, Mardi, 30 Janvier 1816. Bucarest, le 10 Decembre 1815.
  (2)  Zemli Vlahiscoie.—Cu tote că Haidul buluc-baş i Păun căpitan şi Tîmpa căpitan, dinpreună şi cu ceta lor, fiind locuitori aî Domnesciî nostre ţeri în sud. Gorju şi de acolo trăgendu-se s’au unit cu hoţii Adalăî făcend şi porniri tălhăresci împreună cu ei asupra ţeriî şi a locuitorilor, sînt supuşi la englimaticesca învinovăţire, ca unii
58
V. A. URECHIĂ
  In Decembre 1815 mai graţiază şi pe alţi şefi de bande din ceî cari luaseră parte la prădăcium cu Adaliii.
  Mult contribui la supunerea Adaliilor cătră Portă împrejurarea că aceia fură abandonaţi de aceste diverse cete de Români. Data firmanului de laudă, mai sus adus, alăturată la data ultimelor graţieri, din 16 Decembre 1815, justifică afirmaţiunea nostră. (1).
  Rescola acesta a pandurilor din Mehedinţi şi Jiul-de-Sus are în istoria nostră o însemnătate, care nu au cunoscut-o istoricii noştri. Adevărat că Dionisie Eclesiarchul a calificat pe pandurii răsculaţi cu numele de hoţi şi a afirmat cum că omorau, ardeau şi prădaţi, dar n’aii calificat alt-mintrelea chiar unii scriitori contemporani mişcarea lui Tudor Vladimirescu? Cetele acestuia n’au fost şi ele numite cete * 1
ce s’au aretat vrăjmaşi chiar ai patriei lor, dar fiind-că acum cunoşcendu-şi acestă a lor greşală, de şinele au că<Jut cu rugăciune cătră Domnia-Mea, prin mijlocirea iubitorului de Dumnedeu Sfinţiei Sale Episcopului Rîmnieuluî i a dumne-luî ve, chilului căimăcămiei ot Craiova şi a dumne-ldr boerilor Divanului nostru de acolo-ca să-i ertăm şi să fie primiţi a se întorce la urmă în patria lor, milostivire făcend asupra lor, iată printr’acest Domnesc al nostru sinet le hărăzim ertarea lor şi neţi-nerea de minte a necuvioselor fapte ce au urmat până acum; pentru care şi poruncim domniei-tale cinstit şi credincios boerule al Domniei-Mele biv vel dvornic Costine Samurcaş, vechilule al căimăcămiei Craiovei, şi dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, să aibă voie mai sus numiţii împreună şi cu cetele lor de a se întorce la casele şi locaşurile lor făr’de nici o băntuială. I saam receh gpd. — 1815 Aprilie 30
   Cod. LXXIV:; fila 196.
   (1)  Zemli Vlahiscoie.— Cu tote că aceşti de mai jos aretaţi, în trecută răzvrătire a Adalii, pribegind din patria lor şi unindu-se cu Adalăî, s’au aretat cu urmări vrăj-măşescî în potriva patriei şi celor-lalţî patrioţi ai lor, pentru care li se cuveniâ pe-depsa după mesura vinei lor, dar cădend la Domnia-Mea cu rugăciune, ca să le ertăm greşalaşi să le dăm slobozenie a se întorce la patria lor,ne-am milostivit asupră-le şi-î ertăm de tote greşelila trecute, dându-le şi slobodenie a se întorce iarăşi la patria lor; de care facem sciutmomnieî-tale cinstit şi credincios boerule al Domniei-Mele biv vel vornice Costache Samurcaş, vechilule al căimăcămiei Craiovei, i dumne-vostră boerilor divaniţî de acolo şi dumne-vostră ispravnicilor ai judeţelor, că mai sus numiţii s’au ertat de Domnia-Mea şi sunt slobozi a se întorce la patria lor şi de aceea li s’au şi dat la mânile lor acestă carte a Domniei-Mele de ertăciune, i saam receh gpd.
   Păun Nicolicescu bim-başa.
   Barbu Rogabet bim-başa.
   Pătru Grecu bim-başa.
   Adecă trei împreună cu buluc-başa lor. —1815. Decembre 16.
   (Pecetea gpd).
   Cod. LXXIVy fila 232.
Vel logofet.
ISTORIA ROMÂNILOR
59
   de hoţi, de cătră boerime şi Greci? Şi Ungurii n’au calificat de cete de hoţi pe vitejii lui Iancu de la 1848?
     Da, pandurii de la 1815 au prădat, au ars, au omorît, însă pe cine? Eră sosită ora răsbunării! Pandurii de la 1815 sunt predecesorii pandurilor lui Vladimirescu şi numai când ai sciinţă că ţera, de peste Olt, s’a manifestat deja în contra regimului, fie acela cu numele de Caragea, sau de Suţu; numai atunci poţi ave filiaţiunea revoluţiuniî lui Tudor; numai atunci eroul de la 1821 nu apare în istorie, ca un inexplicabil Dens ex machina.
     Dionisie Eclesiarchul şi altă dată, la Domnia lui Mavrogheni, s’a aretat nepricepător de mişcările tainice ale ţării, de aspiraţiunile ei. Nu putem, întemeiaţi pe cuvîntul lui, să calificăm de hoţi pandurii rebeli lui Caragea în 1815. Chiar faptul că Episcopul de Rîmnic şi înşişi boeriî Craioveni intervin pentru graţiarea acestor cete de panduri, ne arată, o dată mai mult, că în ţâră şi mai cu semă peste Olt, cresceâ mereu curentul, care aveâ să devină şivoiii impetuos la 1821.
     Acest curent îl înteţesc miseriile şi spornicele biruri. Jurnalul german de la Francfort, mai sus citat, afirmă că Domnitorul Caragea eră adorat de supuşii săi. Rebeliunea pandurilor din Mehedinţi şi Jiul-de-Sus, de la 1815 şi o nouă răscălă de la 1816, de care mai departe vom ave a vorbi, sunt de natură a desminţi afirmaţiunea de sigur plătită a gazetei de la Francfort.
f Departe de a fi. adorat de ţeră, Caragea se făcea tot mai nesuferit I de ea prin storcerile şi lăcomia lui. Nu putem negă deşteptăciunea l acestui Grec, sau cel puţin grecisat de mai multe generaţiuni. Acestă I deşteptăciune l-a servit ca să se pună bine pe lângă suveranii cei mai \ puternici din Europa.
     Cu puţine <Jile înainte de deschiderea Congresului de la Yiena, de Gentz scria lui Caragea, cu privinţă la Porta Otomană. Corespondentul Domnitorului Ţerii-Românesci tjiceâ că: «Mi se pare de necesitate ţ urgentă, ca Porta să facă un demers, de nu solemn, cel puţin fdrte po- j sitiv şi forte pronunţat, pentru a angagiâ principalele puteri să garan- 1 teze drepturile şi posesiunile ei prin un act formal.» De Gentz vedeă eşind din Congres Rusia «neamicul cel mai periculos al Porţii, singurul de care dînsa are a se teme astăzi», cu enorme .avantagie, cari vor face posiţiunea Porţii mal ameninţată decât orî-când.
     De sigur că asemenea propuneri comunicate Porţii Otomane de Caragea, pe cât contribuiau a face plăcut pre Domnitor înaintea Divanului turcesc, pe atâta înteţiau măsurile de apărare ale Turciei şi deci greutăţile pentru Principate.
60
V. A. TJRECHIĂ
   Şese cjile după deschiderea Congresului din 1814, Metternich, prin de Gentz, comunică lui Caragea scirea, că Austria consideră Imperiul Otoman nu numai ca pe un aliat util şi fidel, dar încă ca pe o putere, de conservaţiunea şi prosperitatea căreia este esenţial şi în mod ne-separabil legată mântuirea sa proprie.
   Turcia prin Caragea cercase pe lângă Austria, să se aducă în Congres cestiunea retrocesiunii Basarabiei. Metternich, la 7 Novembre 1814, informeză, prin de Gentz, că acestă cestiune nu se p6te aduce în Congres, căci «limbagiul verităţii şi al justiţiei, nu-1 mai înţelege astătji Rusia ; remonstranţele cele mai energice, dacă nu sunt imediat însoţite de ameninţări seriose, sau de demonstraţiuni ostile, nu mai fac nici un efect asupra acestei Puteri; şi conduita împăratului Alexandru, de când a intrat în Paris şi mai cu semă de la sosirea lui la Yiena, a probat cu abundenţă că nu va mai ascultă de aci înainte decât consiliile cari nutresc ambiţiunea lui, ori linguşesc ideile lui favorite. (1)
   Aprecierile acestea, cu referinţă la Rusia, arată limpede, că de astă-dată Austria eră sincera aliată secretă a Turciei. Acesta, repet, explică pentru ce Rusia nu va cercă să aducă cestiunea orientală în Congres, în 1814.
   -In 1815 cestiunea garanţiei integrităţii Turciei de înscris în instrumentul de paciflcaţiune generală, care va fi redactat la finele Congresului, e sprijinită şi de Anglia (2).
   Caragea scriâ adesea şi direct Principelui Metternich, îmboldit de Divanul Otoman. De Gentz, în depeşa sa de la 23 Aprilie 1815, asigură pe Caragea, că Principele de Metternich are bună opiniune despre dînsul şi-î este ataşat.
   Evenimentele petrecute în Francia, după fuga lui Napoleon din insula Elba, activeză Congresul, care se termină cu actul final la 9 Iunie 1815, după 9 luni de desbateri. Cestiunea garanţiei posesiunilor tu-thror Puterilor Europene, propusă Congresului, fu înlăturată din desbateri, din causa oposiţiuniî Rusiei, care prin acesta vedeâ, că Porta otomană aveâ să beneficieze şi dînsa de asemenea garanţii.
   Ast-fel pentru Imperiul Otoman şi pentru Principate, tractatul celor patru Puteri Europene nu aduse nici o schimbare.
   Desastrul* neîntârtjiat, însă al lui Napoleon la Yaterloo, urmat de abdicaţiunea lui (22 Iunie), au însă pentru Bucurescî şi Iaşi tristul efect al sporirii şi mai mult a influenţii rusesc! şi a tiraniei consulilor 1 2
   (1) Cavalerul de Gentz, pag. 120.
   (2) Veţlî depeşa lui de Gentz, din 24 Februarie 1815, pag. 143
ISTORIA ROMÂNILOR
61
   acestei ţerL Politica Austriei faţă cu Porta a remas aceeaşi, precum afirmă şi de Gentz (depeşa de la 15 Octobre 1815).
     Cu împlinirea anului al 34ea al Domniei, Porta aşteptă ca Ioan Ca-' ragea să se ţină de legămîntul secret de a-şî da demisiunea. Ori că avea dorinţă Porta să-l înloeuescă, pentru a ave ocasiune de un noii câştig, sau că l-ar fi reîntărit pe Caragea, plătind din noii bune bacşişuri omenilor Porţii, demisiunea lui Caragea putea să fie dorită de ceî cari sciaii, că la 1812 Halat-Efendi câştigase de la Caragea nu maî puţin de 4 milione de lei.
     Acestă demisiune nu se dete, cu totă supărarea tăinuită a Porţii; dar din causa acestei purtări, se pare că unii din principalii Turciei se cam concertau cu noii pretendenţi la Domnie, cu neamicii lui Caragea. Cu tote acestea, precum (Jice Aron Florian, prin bani «Caragea a împedicat maî de multe ori furtunele ce se pregătiau să se spargă asupra capului lui şi tot-deauna a triumfat despre viclenele uneltiri ale vrăşmaşilor seî» (1). Triumful lui Caragea de astă dată îl datoresce maî mult interveniriî M Italinski, solul Rusiei la Constantinopole (2).
     Orî-cât Metternich, prin de Gentz, căută să ţină sub influenţa Austriei * 2
                      (î) Manual de Istoria Principatului României. 1 voi. in-8°. Bucurescî, 1859, pag. 184
     (2)   Despre intenţiunea Porţi! de a înlocui pe Caragea la finele a trei ani de Domnie scrie Senfft de Pilsach cătră Regele Prusiei, din Constantinopole, în 25 Octobre 1815. Vestindu-î că Turcia trimite trupe spre Dunăre, Ambasadorul adaugă: «Circumstanţa sporesce crisa : sunt tocmai trei ani de când Principele Caragea guvernă Valachia, şi Porta se pare dispusă a-1 mazili, ca să dea Domnia la altul. On nomme meme Ies candidatSj/tjui sont le vieux Arghiropolo, interprete de la Porte, le Prince Suzzo, gendre du Prince actuel de Valachie et le Prince Hangerli, odieux a la Russie, qui n’igore pas ses anciennes rnenees avec Ies agents de Bonaparte â Con-stantinople. La versalite des Turcs est connue; ils ont de la peine â se tenir au trăite fait avec la Russie, qui leur impose de conserver Ies Hospodars de Valachie et de Moldavie pendant 7 ans, dans une place qu’ils aiment â mettre a Pelican le plus souvant que possible. Cette disposition du Divan est augmentee par Ies GreeS du Fanai, qui intriguent sans cesse, Pargent â la main, pour obtenir une de ces places qui font Pobjet de leurs deşirs et pour lesquelles ils ne se font aucun scrupule de commettre des crimes et de trahir leurs plus proches parents. Le Comte d’Italinski est parfaitement informe des mesures guerrieres qui occupent la Porte et des intrigues qui la poussent â deposer le Prince Caradja; il en paraît tres me-content et il declare hautement que la deposition du Prince Caradja equivaudrait â une declaration de guerre contre la Russie. Ii me Pa dit encore hier, â Poccasion d*un officier qui a commande mon escorte en voyage et qui nPa fait prier de lui accorder une lettre de recommandation pour le Prince Caradja.»
     (Oficerul n’a plecat, aşteptând să vadă ce se alege cu Domnia luî Caragea.)
62
V. A. TJRECHIĂ
   pre Domnitorul Muntean, evenimentele se însărcinau mereu să influenţeze Curtea Munteană în folosul Rusiei.
     De aşa natură a trebuit să fie şi încunoscinţarea ce Caragea primi, în Iulie 1815, despre încorporarea ducatului Varşoviei la Imperiul rusesc. (1)
     Relaţiunile lui Caragea cu representantul Rusiei îl îndemnă să pri-mescă forte bine, în trecerea lui prin Bucuresci,' pe trimisul Regelui Prusiei la Constantinopole, d-1 Senfft de Pilsach.
     Acesta scrie din Bucuresci cătră Regele seu, la 14 Septembre 1815, cu laudă despre Domnitor.
     Rescola pandurilor deşi reprimată, Caragea simţi că trebuesce să liniştescă şi reclamaţiunile din ţeră, cari reclamaţiuni puteau influenţă la Constantinopole. Caragea prin urmare se preocupă de finanţele ţării — de care mai la vale vom vorbi—şi reduce birul direct al ţerănimeî. La finele anului 1815 casa răsurilor, adecă a lefilor, avend de nazir pe fostul Mare Ban Gr. Brâncoveanu, constată că din causa scăderii birului, casa acesta este în deficit până la finele viitorului Ianuarie 1816, cu 213.000 taleri. Divanul propune să se acopere deficitul acesta prin un împrumut de 223.650 de taleri, iar împrumutul să fie garantat în vinăriciul viitor care se va spori. Domnitorul aprobă facerea acestui nou împrumut, care se contracteză la fostul mare Vistier Ioan Moscu, cu taleri 7 şi jumătate la pungă pe lună Aceşti bani cu dobânda lor se vor plăti din adaosul vinăriciuluî din 1816.
     Scăderea veniturilor ţării pe o parte, şi pe de alta urcarea cheltu-elilor, au nevoit pe Domn să ieâ o măsură care nemulţumesce boeri-mea. Amintim acestă măsură şi aici, când facem istoria Domniei lui 1
     (1) Dumne-vostră ispravnicilor ot su.d__sănătate, vă facem Domnia-Mea în scire,
    că Excelenţa Sa Elciul ruses^din Ţarigrad, prin notă făcend arătare cătră înalta Portă a prea puternice! nostre împărăţii pentru ducatul Varşoviei, cum că prin ob-ştăsca priimire a tuturor Evropienescilor împărăţii s’au unit cu Imperiul Rusiei, au făcut rugăciune de a se vesti tuturor acelora câţi vor fi din ţinutul numitului ducat şi se vor fi aflând în ţinutul stăpânirii prea puternicei împărăţii, însă Leşi de-sertorî, să se arete cătră consulaturî, ca să li se dea cea desăvîrşitâ ertare şi uitarea celor urmate, care li s’au hărăzit de cătră împărăţia Rusiei; de aceea poruncim Domnia-Mea, ca prin publicaţie să o faceţi acesta sciută prin tot judeţul, ca verî-câţi Leşi desertorî sau neguţători se vor fi aflând în orî-care parte de loc a judeţului să vie să se arăte aici la cinstitul consulat al Rusiei, cu tote documenturile lor ce vor fi avend, spre dovadă că sunt de la Lehia, ca să dobândescă ocrotirea împărăţiei lor, şi fiţi sănătoşi.—1815 Iulie 28.
          Cod. LXXIV, fila 212.
ISTORIA ROMÂNILOR
63
Caragea, după ce de dînsa avem a vorbi la cap. finanţelor. S’au rîn-duit boerî, cari să cerceteze de aprăpe: ce număr de scutelnicî şi pos-luşnicî are fie-eare boer ? şi s’au redus din numărul acestora, mai cu semă de la cei cari nu se bucurau de vre-o influenţă mai deosebită. Cu acest mijloc Visteria speră să mai îmmulţescă numărul contribuabililor, pote nu atât de redus din causa ultimului răsboiti şi a ciumei, cât din causa abusivelor faceri de scutelnicî şi de posluşnicî. In 1816 Ianuarie, numărul posluşnicilor «ce prin sfat de obşte s’au hotărît» rămâne totuşi de 10.737 de individ şi în plus câţi-va adaoşî mai apoi prin reso-luţiuni Domnesc!, iar ceî-lalţi sunt daţi venit Yisterieî. Aşezămîntul posluşnicilor este din Maiu 1814, dar, la 25 Ianuarie 1816, Domnitorul îl reîntăresce, amintind că pe lângă boerii pămîntenî, se cade să aibă posluşnicî şi acei străini «sălăşluiţi şi aşezaţi aici în pămîntul ţării cu starea căsniciei lor, după vremi, unii mai dinainte, alţii mal din urmă, şi au rămas nestrămutaţi de aici, cari toţi aceştia s’au cinstit după cuviinţă şi cu cinul de boerî».
   In 1816 se aruncă o dare extraordinară, cu care să se pătă plăti 149.250 de taleri, preţul la 3.400 de salahori şi a 580 de care, ce ţera eră datore să dea la cetăţile turcesci pe fie-ce lună. Cei 16.000 de lude, \ cât mal rămăseseră în ţeră, se îmbracă cu acestă dare, aşâ că de lude vine câte 9 taleri şi bani 40, «făr’ de răsură şi altă încărcătură.» Darea acesta se plătesce de la 1 Aprilie 1816. (1)
   Cu tote sporirile de dări, Ţera-Românescă e datore, în Maiu 1816, pe împrumuturi diverse, 1.356.983 taleri şi 65 bani. Ca să acopere acest gol, Domnitorul stăruesce la kir Gheorghe Sachelarie, să primescă asu-pră-şi huzmeturile ţării, cu adaosul banilor necesari pentru dobândă şi agiu.
   Se pote bine înţelege cu cine împărţiâ câştigurile, fie Sachelarie, fie Moseu, împrumutătorii Statului Românesc!
   Nemulţămirea cresce mereu în ţeră şi în tăte clasele societăţii, pe măsura în care sporesc birurile şi vexaţiunile. In 1818 August, Ca- j ragea simte obligaţiunea a mal uşura dările. Yom aduce la capitolul fi- 1 nanţelor actele relative la aceste nouă «gheniki», întocmire a dărilor, \ impărţindu-le în trei categorii: în banii Visterieî din 6 semî pe an (în \ care intră şi haraciul cătră Portă), în banii poştelor şi în banii lefilor. \ Caragea suprimă în 1818 banii răsurilor.
   Acestă «gheniki», întocmire nouă de biruri, Caragea pune pe boerî 1
  (1) Vcd î Tesaur de Monumente de Papiu. Tom II, pagina 398.
64
V. A. URECHII
să jure că nu o vor mal adăogi, ca să liniştescă agitaţiunile sporinde din ţeră.
  Cu începutul anului 1816, spiritele erau agitate peste tot în Principate şi în Turcia de sgomotele răspândite despre o nouă invasiune rusescă, ameninţând Principatele şi Constantinopole. (1)
  Maî mult decât ori-când, de Gentz regretă că Congresul n’a garantat integritatea Porţii, căci acesta integritate n’o interesă numai pe dînsa, ci şi pe tăte cele-lalte Curţi, siguranţa generală şi stabilitatea păcii Europei. Porta însăşi nu primise să tracteze despre acăstă garanţie, doră temendu-se nu cum-va să aibă ca prim resultat încorporarea Principatelor la Austria şi la Rusia, amintindu-şî, cum la un moment dat, Napoleon I, tot în interesul integrităţii restului Imperiului Otoman, fusese gata de a cedă împăratului Alexandru I ţările române. Anglia fusese dispusă să sprijine în Congresul de la Viena garantarea integrităţii Imperiului turcesc, prin formula generalei garanţii a integrităţii tuturor statelor, ^ista neprimindu-se în programul desbaterilor nici numele Imperiuluf'Otoman n’a fost de loc articulat.
  Tractatul ulterior al sf. alianţe, din Septembre 1815, de asemenea nu atinge de loc Părta Ofdniană. D-l Gentz afirmă, că «spiritul şi tendinţa noului tractat de alianţă sunt maî curend indirect favorabile Porţii.» Acestă concîusiune o şcăte de Gentz din faptul, că ceî patru monarch s’au legat de a nu tu%ură*pacea generală. D-l Gentz crede, că şi împăratul Alexandru a renunţat cu totul la planurile lui faţă cu Turcia.
  De Gentz este însă îngrijat, căci vede, că tocmai Părta Otomană manifestă sentimente răsboinice (pag. 209 şi 210). Turcia se pregătesce energic de răsboiţi şi nu se preocupă de alianţe cu Europa, visând la o ruptură cu tăte Puterile, persuadată că va triumfă de întrăga Europă.
  De sigur asemeneâ acusărî aduse Porţii îşî aveau sorgintea tot în intrigile rusesc!. De Gentsf îndemnă pe Turcia să se apropie de Austria şi de Anglia, să le consulte şi să profite de sfatul lor, maî ales acum în preziua când vor veni iar la ordinea (Jileî desbaterile dintre 1
  (1)   Ve<j! depeşa de la 1 Ianuare 1816 a lu! de Gentz, în care scrie: «Depuis que je suis de retour â Yienne, j’ai ete frappe de tout ce que j’ai entendu sur l’etat des choses, sur vos frontieres, sur Ies alarmes qui regnent dans Ies Provinces otto-manes limitrophes de la Russie, sur la disposition des esprits de part et d’autre; et par un rapport officiel que j’ai vu ces derniers jours, j’ai appris avec etonnement que, d’apres des avis d’Odessa, on s’attendait â une invasion procliaine, et que l’on croyait Constantinople directement menacee».
ISTORIA ROMÂNILOR
65
  P<5rtă şi Rusia, pentru execuţiunea definitivă a tractatului de la Bucu-rescî şi restituţiunea cetăţilor oprite de Rusia contra stipulaţiunilor exprese ale acelui tractat.
    Ceea ce doriâ de Gentz eră dorul lux Meternich, care cu drept cu-vînt se temea să nu se începă un răsboiu între Portă şi Rusia, răs-boiu care puteâ fi fatal Imperiului Otoman. Şi se temea Austria eu atât maî mult, că împăratul Alexandru luase iniţiativa neaşteptată a unei sf. alianţe, pe basă religiosă creştină. Singurul fapt că tractatul acesta era între creştini puteâ să se interprete în defavorea Turciei. (1)
    Seim însă, că în definitiv altul eră scopul sf. Alianţe, încheiate la 26 Septembre 1815. Pericolul pentru Părta Otomană nu puteâ veni din-tr’acolo şi maî cu semă imediat. Afacerea relativă la insulele Ionice, puse sub protectoratul Angliei, displace Porţiî cu tote îndemnurile Austriei de a vede evenimentul cu ochî bunî. Se spuneâ Porţiî, că întărirea Anglieî în Mediterana erâ o garanţie a integrităţii Imperiului Otoman maî eu semă faţă cu ev'entualitatea răsboiuluî ce s’ar pute nasce din reclawiaţiunile Turciei contra neexecutăriî de Rusia a tractatuluî de la Bucurescî.
    Prin faptul că însuşi împăratul Alexandru comunică la Constanti-nopole, prin Italinski, tractatul sf. Alianţe cu explicaţiunea, că numai împrejurarea cum că toţi semnatarii acestui act sunt creştini a îm-pedecat cererea adesiuniî şi a Sultanului, se aduce ăre-care liniştire în Constantinopole şi în Principate. Şi cu tote acestea, pe când tote Puterile Europene au desarmat şi desarmeză, singură Rusia conservă întrega sa oştire. Acesta erâ un punct negru la orizontul Europei-Adevărat că din Petersburg se explică întârijierea licenţierii oştirii şi mai cu semă se explică păstrarea oştirii, pe ţărmiî Nistrului şi în apropiere de Turcia, cu împrejurarea, că magasinele de provisiunî eraii aşezate într’aceste regiuni şi că oştirea urmă să se folosescă de aceste provisiunî înainte de a operă o schimbare în posiţiunile armatei Netăgăduit aceste explica ţiunî nu explicau nimic şi principele Constantin Ipsilanti spuneâ, la Petersburg, ori cui voiâ să-l asculte, că răs-boiul nu păte fi înlăturat. 1
    (1)   «Le premier mouvement de presque tous ceux qui apprirent l’existence de ce trăite etait de le regarder comme Ie precurseur d’un projet contre la Turquie. La religion chretienne, disait-on, etant l’objet ostensible et le mot sacramental de cette piece, il est clair qu’elle n’exclut point des entreprises contre Ies infideles, et que le voeux secret de l’Empereur Alexandre a ete celui de rallier Ies premieres Puis-sances de la chretiente, par un engagement solennel, pour leur proposer plus tard une espece de nouvelle croisade.» (Pepeches du chevalier de Gentz, page 219).
      V. A. Urechii.—Tom. X. Partea B.—Istoria Bomănilor.
&
66
V. A. TIRECHIĂ
   Mai multe circumstanţe întariau acesta aserţiune: se aşteptă dintr’un moment într’altul o nouă răscălă în Serbia. Amiralul rusesc Gray a fost însărcinat să pregătăscă o flotă de 13 vase pe Marea-Negră şi Italinski se manifestă maî recalcitrant la Constantinopole. Fusese vorba să fle înlocuit prin alt ministru plenipotenţiar, Strogonoff. Acum se lăţise scirea, că Strogonoff nu va maî merge la Constantinopole..... (1)
   Cu tote aceste simptome, de Gentz credeâ, cu drept cuvînt, că pacea nu va pute fi imediat conturbată. Acesta convingere resultâ şi din lungile conversaţiunî ale generalului Austriac Steigentesch, trimisului la Petersburg, cu împăratul Alexandru (2).
   Aprecierile optimiste ale generalului Steigentesch nu împedicau ca îndată după sosirea luî Strogonoff la Constantinopole, negociaţiunile cunoscute dintre Portă şi Rusia, cu referinţă la execuţiunea unor articole din tractatul de la Bucurescî, să ieâ un caracter tot maî iritant. Strogonoff se siliâ să probeze, că Părta este vinovată într’acestă privinţă. El susţineâ, între altele, că stipulaţiunile tractatului, întru cât pri-vesce Principatele Valachia şi Moldova, au fost rău executate şi că au fost cu totul eludate şi răsturnate, în ceea ce privesce pe Serbia. In loc de a restitui cetăţile de pe Marea Negră, cari se cuveniau Turciei Rusia cereâ din contră insula Şerpilor la gurile Dunării.
„ Asemenea reclamaţiunî şi dintr’o parte şi dintr’alta nu vor avă negreşit consecinţe grave, decât cu câţî-va ani maî târziu.
   Aşâ fel de negociaţiunî împlu anii următori din Domnia luî Caragea.
   Negociaţiunile dintre Rusia şi Turcia pe la jumătatea anuluî 1818, ieau un caracter ameninţător şi în tot caşul penibil. In Londra se credeâ chiar că o mare explosiune eră de aşteptat. La Yiena lucrul se presintâ ceva maî puţin ameninţător.
   Intre punctele negociate acum intră şi afacerea ambelor Principate. După de Gentz aceste afaceri vor formă un punct esenţial. (3)
   In anul 1816 se svonesce din nou vorba de mazilirea luî Caragea Scrie despre acesta Senfft cătri? Regele său, în 10 Iunie, 1816, dar adaugă a <Jice că el nu crede lucrul.
   Din corespondenţa representantuluî Prusian cu Regele seu, culegem o informaţiune surprin4ătore: conspiraţiunea de la 1816 din Bucurescî să fi fost urzită de consulul Austriac Fleischhackel, care avusese o neînţelegere forte vie cu Domnitorul. Baronul de Stiirmer, internunţiul 1 2 3
   (1) De Gentz (Depeches inedites), pag. 256—257.
   (2) Depeches inedites de Gentz, pag. 270.
   (3) Depeşa lui de Gentz din Viena, 30 Iunie 1818.
ISTORIA ROMÂNILOR
67
    Austriac, dintr’un mare interes pecuniar (de sigur vre-un candidat la Domnie îi promisese bani) ajută pe Fleischhackel în reclamaţiunile lux la Viena. Conspiraţiunea acăsta de a doua nu isbuti, dar internunţiul Austriac nu maî puţin lucră pentru mazilirea luî Caragea.
      Despre conspiraţiunea din 1816 în contra luî Caragea nu pomenesc scriitoriî noştri. Că ea a existat, ba că s’a încercat în două rîndurî, ne pote sta de dovadă corespondenţa luî Pilsaeh cătră Regele Prusieî. La 25 Iunie 1816, Pilsaeh negă, ce e drept, că a urmat o a doua cons-piraţiune în Bucurescî, dar nu maî puţin constată trista situaţiune a ţării din causa lăcomiei Turcilor, a Domnitorului şi a intrigilor diverşilor candidaţi de Domnie, printre carî citâză pe Hangeri, omul «cel plin de spirit, de îndrăsnălă şi de datorii».
      Pe la începutul lui Iunie 1816, se descopere în Bucurescî conspiraţiunea contra luî Caragea şi în contra boerimiî. In acestă conspi-raţiune intrau omeni din trepta cea maî de jos şi de sigur şi din pandurii, carî în anul trecut se revoltaseră în Oltenia (1).
      Ca acestă rescolă să fl fost inspirată, dacă nu înjghebată în taină, de consulul austriac Fleischhackel, noi nu posedăm documente şi nicăirî nu aflarăm informaţiunî aşâ positive şi afirmative ca în corespondenţa luî Senfft, maî sus adusă. Adevărat că în conspiraţiune ieau parte şi câţîvva sudiţî Austriacî, dar acesta nu explică în mod lămurit interesul ce putea să aibă Austria de a răsturnă pe Caragea, prin care tocmai ţineă firele politice la Constantinopole. Condicele Domnescî ale luî Caragea nu păstreză amintiri directe despre acestă încercare de rebeliune. De Pilsaeh însă, într’o notă a luî de la 24 August 1816, spune că: «procesul acusaţilor de conspiraţiune de la Bucurescî s’a terminat. Cei doi Austriacî implicaţi au fost condamnaţi la spânzurâ-tăre şi fiind-că art. 8 din pacea de la Carlovitz autorisă executarea pedepsii supuşilor Austriacî chiar în Turcia, vor suferi pedepsa de morte la Bucurescî, afară numai dacă internunţiul nu va obţine să fie predaţi autorităţilor austriace, ca să fie pedepsiţi cu morte în Transilvania (2). 1 2
      (1) Le Moniteur Universel. No. 170. Mardi, 18 Juin 1816.— Valachie—Bucarest, 1 Mai. On a decouvert ici, îl y a quelques jerars, une conspiration, tramee par quelques
    seditieux de la plus basse classe du peuple contre la vie de notre Prince et ten-dant â renverser notre gouvernement. On a deja emprisonne dnq des principaux seditieux, qui attendent la juste punition de leur crime.
      (2) Senfft de Pilsaeh cătră Rege. Constantinopole, 24 August 1816.
                                            ... Le proces des coupables de conspiration â Bukarest est fini. Les deux Au-trichiens impliques ont ete condamnes â etre pendus, et, comme le huitieme article
68
V. A. TJRECHIĂ
      Cum că rolul atribuit de Senfft lui Fleischhakel în acesta conspira-ţiune nu este întemeiat, se pote vede şi din faptul, că cancelarul Metternich, în cursul lui Iulie 1816, trimite consulului Austriac din Bu-curesci o scrisore, prin care îi mulţumesce de purtarea lui în împrejurarea tulburărilor din Bucuresci şi-î trimite ca răsplătire o tabachere de aur împodobită cu diamante (1).
      Suntem înclinaţi de a bănui, că aeestă conspiraţiune eră pe placul Muscalilor amicii Prusiei, pe care o representâ de Pilsach la Conslan-tinopole. Tocmai Rusia, urmărind reclamaţiunile ei faţă cu Porta Otomană, ordonase.oştirilor sale să se apropie de Principate. Aeestă scire o comunică Porţii Domnitorii ţărilor române, dar îndată apoi tot ei o desminţesc, atribuind mişcările de trupe la simple manevre. (2)
      Din următorul an 1817 avem a aminti fapte importante. Mai în-tâiu călătoria împăratului Austriei prin Ardăl şi Bucovina dă ocasiune Domnitorilor Români să-l curtenescă. Caragea trimite spre a salută pre împăratul, pre ginerele său Banul Arghiropulo. La 8 Septembre st. n., acesta e primit cu distincţiune în audienţă, la Sibiiu. (3) * 1
     ele la paix de Carlovitz autorise Fexecution des sentences portees contre Ies individus de cette nation, en Turquie meme, ils doivent subir la peine de mort â Bukarest, â moins que Finternonce n’obtienne qu’ils soient livres aux Autrichiens, pour etre mis â mort en Transylvanie... (Iorga, Acte şi fragm. II,).
       (1) Le Moniteur Universel. No. 214, Jeudi 1-er Aout 1816. Vienne, le 20 Juillet.
       M.   Fleischhakel, agent d’Autriche â Bucarest, a re§u du prince de Metternich une lettre par laquelle ce ministre lui temoigne sa satisfaction sur la conduite qu’ii a tenue lors des troubles qui ont eclate contre le hospodar et Ies nobles du pays, et lui envoie en meme temps une tabatiere d’or garnie de diamans.
       (2) Senfft de Pilsach către Rege. Constantinopole, 25 Novembre 1816.
       ....Les Princes de Moldavie et de Valachie ayant informe la Porte Ottomane
     que les troupes russes, sous les cgpires du general Benigson, se concentraient de plus en plus dans le voisinage des confins de l’Empire turc, le gouvernement avait envoye en hâte des ordres pour mettre en etat de defense les forteresses du Da-nube et pour preparer fout ce qui est neeessaire pour s’opposer â une invasion. A peine que ces ordres etaient partis, la Porte Ottomane s’est entierement rassuree par les memes Princes-Hospodars sur le mouvement de Farmee russe, qui n’avait ete motive que par des manoeuvres d’exercices, que le general Benigson lui ayait faît executer--- (Iorga, Acte şi fragm. II).
       (3) Le Moniteur Universel. No. 275, Mardi, 30 Septembre 1817.
                                                                                         AutrichA Vienne, le 18 Septembre.
       D'apres les dernieres nouvelles d’Hermahstadt FEmpereur a parcouru le 7 et le 8 tous les environs de cette viile. S. M. a preside le 9 un conseil sur les finances de la province. L’Empereur se proposait de se rendre le lendemain sur lesfrontieres de Valachie pour examiner les etablissements de quarantaine, ainsi que les superbes restes de la Voie Julienne, ouvrage des Romains. La Cour devait partir le 12 pour
ISTORIA ROMÂNILOR
69
      Al 2-lea fapt este mortea violentă a luî Cerni George, capul'insurec-ţiuniî serbescî. Acesta se întîmplă în August 1817, la Belgrad, unde se întorsese din Chişineu, cu ocasiunea negociaţiunilor pentru fruntariile Serbiei. Aeestă împrejurare vine şi ea să măreseă conflictul latent dintre Rusia şi Turcia. Cerni George a fost ucis de comandantul turc din Belgrad, care-î trimise capul la Constantinopole (1).
      Aeestă împrejurare obligă pe Porta la concesiuni faţă cu reclama-ţiunile rusescî, în cursul luneî luî Septembre, cât privesce regularea fruntariillor despre Moldova. Porta primesce ca aeestă fruntarie să frecă la Dunăre, pe ţermul drept al braţului Sulineî, până la punctul unde se întrunesce cu braţul Chiliei, maî sus de Ismail. (2)
    : Luî Andreossy la Constantinopole succedase, ca ministru plenipotenţiar al Regatului frances, marchisul de Rivier. Acest ambasador nu maî continuă faţă cu Rusia, faţă cu Strogonoff, acţiunea predecesorului seu-De aceea nici nu se maî ocupa Franţa de sortea Principatelor. Intrega jumetate de an din 1817, Monitorul Universal frances nu maî aduce decât rare notiţe cu referinţă la ţerile nostre. Nu aşa se petreceau lucrurile sub Napoleon I-iîi!
      Singurile notiţe ce găsim în Monitorul Universal, în jumătatea din 1
     Kronstadt. Le gendre du Prince de Valachie, Ban Arghiropulo, que ce Prince avait envoye â Hermanstadt pour complimenter LL. MM. a eu, le 8, Fhonneur de leur etre presente.
       Le Moniteur du 5 Septembre 1817.
       La August 1817 au căletorit MM. LL. Austriace în Bucovina (dans le beau pays de Buckowine (!), ou la vegetation est magnifique. Les derniers points sur ces frontieres, que LL. MM. avaient parcouru, sont le passage de la Porte de fer de Trajan et celui de la Tour Rouge sur le fleuve de l’Aluta.
       (1) Ve<Jî Le Moniteur Universel, de la 21 August 1817.
       (2) Le Moniteur Universel. No 280. Mardi, 7 Octobre 1817.
                                                                                                    Vienne, le 25 Septembre.
       M. le baron de Strogonoff a eu, le 22 du mois passe, une eonference avec le Reis-effendi, concernarit le reglement definitif des frontieres. Cette eonference s’est tenue avec le plus t de solennite possible, et le ministre avait donne ordre a un courrier de se tenir preţ â partir le 26 pour Saint-Petersbourg.
       Le Mointeur Universel. No. 298. Samedi, 25 Octobre 1817.
                                                                                            Constantinople, le 10 Septembre.
       Les negoeiations avec la Russie ont pris une tournure tres-heureuse. Dans une eonference tenue le 2 de ce mois avec le baron de Strogonoff, la Porte a adopte les propositions de PEmpereur Alexandre pour les nouvelles frontieres de la Bes-sarabie. La nouvelle ligne de demarcation entre les deux Empires passe sur la rive droite du Danube connue sous le nom de Sulina, et suit jusqu’â Tendroit ou il se reunit avec le Kili, au-dessus d’Ismail. M. Bogdanovich, le commissaire de demarcation pour la Russie, est deja retourne â Petersbourg.
70
V. A. URECHIĂ
    urmă a anului 1817, sunt în numer de doue. Prin acea d’întâia se vor-besce de o mişcare, care s’ar fi întîmplat la Bucuresci, în urma căreia Domnitorul Caragea ar fi fost silit să părăsescă capitala. (1)
      A doua desminte scirea despre mişcarea arătată mai sus şi apoi cu mult optimism laudă domnia lui Caragea şi dă scire despre un cutremur întîmplat şi despre mersul timpului. (2)
      In anul 1818 negociaţiunile cu Rusia continuă. In fond sunt tot a-celeaşi din anii anteriori. In formă, ele ieau alt demers. Strogonoff nu mai desparte cele patru puncte sub lite: a) Exeeuţiunea tractatului de pace cât privesce pre Serbî, cărora Porta s’a angajat să le recunoscă dreptul de autonomie civilă şi religiosă; b) Partea acordată Rusiei în administraţiunea Principatelor Moldovei şi Valachie! şi dificultăţile, cari s’au ridicat asupra execuţiunii acestui articol; cj Diverse cestiunî relative la fixarea fruntarielor şi la indemnităţile stipulate; d) Restituirea unor cetăţi în Asia, cerute de Portă şi nestipulate prin ultimul tractat. (3) 1 2 3
       (1) Le Moniteur Universel, No. 302. Mercredi, 29 Octobre 18J7. Yienne, le 17 Octobre.
       Les lettres de commerce annoncent qu’il y a eu ă Bucarest un mouvement, â la
     suite duquel PHospodar a ete, dit-on, obligi de quitter eette capitale.
       (2)  Le Moniteur UniverseL No. 320. Dimanehe, 16 Novembre 1817. Vienne, le 1-er Novembre.
       Nouş avons reşu ici des lettres de Bucarest, du 14 Octobre. II en resulte que la plus parfaite tranquillite regne dans la Valachie; que Petat sanitaire des habitants de eette province est tres satisfaisant; qu’on n’y deeouvre plus la moindre trace d'une maladie contagieuse, etc. Les symptomes deda peste, qui s’etaient manifestes, l’ete dernîer, dans quelques communes de la Moldavie, ont dispăru entierement. Les memes lettres rapportent, qu’on a ressenti le 12 Octobre, â Bucarest, trois secousses assez fortes de tremblement de terre. La deraiere etait assez violente; mais elle n’a cause aucun dommage. Le temps etait pluvieux, et il y avait un brouillard assez epais toute la journee du 12 Octobre.
       (3) Le Moniteur Universel. .No. 213. Samedi, 1-er Aout 1818. Constantinople, le
     20 Juin.                                                       *
       Les negociations entre la Sublime-Porte et le ministre de Russie, M. le baron de Strogonoff, ne paraissent offrir rien de nouveau quant au fond; c^st seulement sous le rapport de la forme qu’elles ont, â ce qu’on assure, pris une autre marehe. La Russie, dit-on, a ordonne â son ministre de ne point separer les quatre objets de la negociation. On pretend que ces objets şont: 1) Pexecution du trăite de paix pour ce qui concerne les Serbes, auxquels la Porte a promis Pexercice libre de tous les droits civils et religieux; 2) la part accordee â la Russie dans Padministration des Principautes de Moldavie et de Valachie, et les difficultes qui se sont elevces sur l’execution de cetarticle; 3) diverses questions reiaţi ves ala fixation des fron-tieres, et aux indemnites stipulees, qui sont restees indecises lors de la derniere con-vention; 4) la remise de quelques forteresses en Asie, que la Porte demande, et qui,
ISTORIA ROMÂNILOR
71
   Asupra acestor puncte, Rusia admite negociaţiunile imediat, sau la un alt moment, după cum va plăce Porţii. Acestă concesiune o face împăratul Alexandru, fiind-că se pregătiau suveranii mari aî Europei să se întâlnescă la o nouă conferinţă sau congres, la Aix-la-Chapelle : şi de sigur, că voia ca Europa să nu fie indispusă în contra lui şi * 1 să-l considere ca pregătitor de tulburări nouă a păcii universale.
   Pe când la Constantinopole, în anii al 6-lea şi al 7-lea al Domniei lui Caragea, continuau asemenea negociaţiunl, la Bucyrescî, pe totă <Jiua, se făcea mal grea acestă domnie. Dionisie Eclesiarchul, a căruia lucrare se termină cu anul 1815, nu ne mai pote servi pentru istoria Domniei luî Caragea din aceşti anî. Zilot Românul (Fânuţă) amintesce însă de intrigile boerilor din anul al 5-lea al Domniei lui Caragea. Constantin Filipescu, care simţiâ că se înnecă corabia luî Caragea, acum «prin ipochimene rusesc! la Ţarigrad» provdcă reclamaţiunî ale consulului rusesc în contra jafurilor ţării, de cari eră acusat Domnitorul, jafuri de cari se folosise, este sciut, şi însuşi marele Vistier Constantin Filipescu. .
   E probabil că mişcarea boerescă provocată de Const. Filipescu este aceea, de care pomeniâ Monitorul Universal frances din 29 Octobre 1817. Domnitorul înăbuşi lesne asemenea mişcare, făcend surghiun pe Filipescu la moşia sa Bucovul.
   Asemenea sortă avură şi alţi doi boerî înţeleşi cu Filipescu, anume Vornicul Const. Bălăceanu şi marele Logofăt Grig. Ghica. Acest succes nu asigură totuşi triumful definitiv al lui Caragea şi împlinirea celor 7 anî de domnie. Averile luî mari, cunoscute la Constantinopole, erau tocmai un pericol pentru capul lui. Cu boeril răsvrătiţî tot se putea împăca el şi la nevoe se putea cotorosi de eî chiar şi prin otravă, cum a fost acusat de public la mortea luî Const. Filipescu, căruia îl dete voe, din causă de bolă, să şe întorcă la BucurescI, după câte-va luni de exil şi care muri neîntârziat, dând loc la asemenea bănuială de otrăvire. Dar nu eră tot asemenea de uşor să-şl asigure impunitatea la Constantinopole şi mal cu sămă să-şî apere acolo averile, după ce se va fi dus în urma împlinirii celor 7 ani de domnie.
   Insciinţat de amicul său de Gentz, că între punctele în desbatere dintre Strogonoff şi Portă va fi şi întrebarea dăinuirii domniei sale, (1)
n’est pas stipulee dans le dernier trăite. On ajoute que la Russie laisse â la Porte l’alternative de negocier actuellement sur tout l’ensemble de ces questions, ou bien de remettre toute negociation â un autre moment.
                                                   iJournal de Francfort).
  (1) Depeşa din 30 Iunie 1818.
72
V. A. URECHIA
Caragea preferi să-şi ieâ mesurile de preeauţiune înainte de ori ce soluţiune s’ar fi dat unei asemenea întrebări, cu atât mai mult că nu putea să spere una bună, din moment ce o parte din boerii ţării lucrau acuma împreună eu Rusia contra lui.
   Aşa fiind împrejurările, Caragea se hotărî să abandone tronul şi ţera. La 29 Septembre, Domnitorul asistă la îmmormîntarea lui Radu Golescu. După aceea prânzi la curtea Sa şi în urmă simula o promenadă afară ,din Bueurescî, după ce-şî luase, negreşit, tote dispo-siţiunile pentru fugă, ducend cu sine familia Sa, ba şi pe ginerii sei, Banul Arghiropulo, Postelnicul Vlahuţă şi pe Mavrocordat. După 4 ore de călătorie, sosi în Bueurescî un trimis al luî Vodă cu însărcinări de căimăcămiepe numele Banului Brâncoveanu, Vornicului Barbu Văcărescu, Logofătului Samurcaş şi boerului Vistier Ghica. Se adună îndată Divanul întreg şi se hotărăsce a se comunică la Constantinopole scirea f'ugeî lui Caragea. Iată arzul boerilor din 29 Sept. 1818 către Porta Otomană:
   Arzul cătră împărăţie, când a fugit Domnul ţării Ioan Gheorghe Caragea Voe-vod, 4818 Septembre 29.
   Noi, robii prea puternicii împărăţii, mitropolitul, episcopii, egumenii i boerii mari şi mici, căpitani şi totă săraca raiaua, din cea neapărată datorie îndemnându-ne, ca nisce supuşi aî prea puternicii şi a nostră hrănitore împărăţie şi cu cele până în pămînt închinăciuni către prea înălţatul împărătesc prag, arătându-ne printr’acest prea plecat al nostru obştesc arzul-mahzar, însclinţăm prea blândului au<J al prea puternicii împărăţii, că Domnia-Sa Ioan Vodă Caragea, Domnul acestei ţări, astăzi, la 29 ale acestei luni Septembre, pe la clece cîasuri din $i, lăsâncl scaunul Domniei, aplecat, eşind afară din politie întocmai cu acelaşi chip ce obicinuiâ de eşiâ afară la plimbare, iar peste prea puţină trecere de vreme, ca de vre-o patru cîasuri, ne-am pomenit că din urmarea drumului Domniei-Sale ne trimite câte-vâ porunci în scris, care iarăşi după a supunerii datorie şi povăţuire socotim că se cuvine a se face sciut şi la împărătescul au<J al prea puternicii împărăţii. Iată trimetem şi copii după dînsele adeverite cu iscăliturile nostre mitropolitului, episcopilor şi boerilor, trimiţând osebit şi copie după o notă ce în urmă ni s’a trimis de către cinstitul general consulat al Rusiei de aici, spre a se face cunoscută către împărătescul au<J şi cererea ce face prin numita notă Excelenţia Sa generalul consul rusesc. Şi tocmai după primirea acestor porunci ale Domniei-Sale ce s’a <Jis mai sus, în-credinţându-ne cu bună-semă de a sa pribegire de aici din ţeră, cu totă familia sa, numai decât pe de o parte noi boerii am îmbrăţişat cu toţii străjuirea politiei şi btcârmuirea ţării, priveghind din totă virtutea de a se pune în lucrare şi a se urmă ori-câte mijlbce privesc la întregimea acestui împărătesc cheler, după a supunerii strămoşescii nostre fierbinte râvne şi credinţă, ca unii ce de la a sa îm-părătescă milă aşteptăm totă hrana şi mângâerea, iar pe de altă parte pentru ni-zamul mărgineî n’am lipsit de a însciinţâ fără de zăbavă şi pe luminaţii i slăviţiî muhafizi aî serhaturilor de acestă fără de veste întâmplare, până când ne vom învrednici a sosi şi a se arătă acestă vrednică de jale a nostră însciinţare la împă-
ISTORIA ROMÂNILOR
73
rătescul prea înalt prag, înaintea căruia, aşternend cele până la pămînt ale nostre închinăciuni, să ne tânguim de acestă fără de veste şi nenădăjduită întimplare a pribegiriî Domnului, care nu puţină spaimă şi turburare a pricinuit la obştea supuşilor raele de aici ale ^prea puternicii împărăţii, întocmai ca şi la alte trecute întâmplări de pribegiri ale acelor Domni, cari, aretându-se în pămîntul terii cu desâvîrşită stăpânire şi putere, au pus în lucrare fără de sfială iote cugetările i voinţele lor, când nu puţine reutăţi şi pagube am suferit, în cât din nisce urmări ca acestea ale Domnilor am ajuns a ni se turbură a pururea liniştirea ţevii (care este eheler împărătesc), şi în vreme ce noi tot-deauna suntem şi în totă vieţa nostră vom fi supuşi şi credincioşi, ne vedem încungiuraţi de asemenea superătore tur-burărî. Dar cu tote acestea, împlinind datoria supunerii şi a credinţei nostre către prea puternica împărăţie, am odihnit cu cele mai blânde şi cuviineiosele mijloee pe supusele raele, am pus în bună orînduială curgetorele trebi ale ţârii, şi tote câte am socotit că privesc la nizamul cel obştesc al pămîntului le-am întocmit cât ne este prin putinţă, spre înlesnirea sfintelor împărătesei porunci, spre săvîrşirea curgăto relor trebî şi spre întocmirea liniştirii cei obştesci. De aceea dar, alergând totă obştea supuşilor locuitori de la acest împărătesc şi nouă de hrană dătător eheler al prea puternicii împărăţii, ne rugăm cu cele până la pămînt închinăciuni, ca să-şi reverse prea puternica împărăţie cea cu blândeţe părintescă şi împărătescă mila sa, către cei ce cu nesăţiosă dorire aşteptă şi privesc la aceeaşi împărătescă a sa milostivire, şi precum apururea de la moşii strămoşii noştri am dobândit mângâere de la a sa nemărginită milă, ce privesce către toţi supuşii prea puternicii împărăţii, asemenea şi acum să ne învrednicim a dobândi ceea-ce a sa stăpânescă, părintescă şi împărătescă privighere, cu ochi milostiv privind asupra supuşilor săi, va bine-chibzui spre a li se păzi cinstea, dreptăţile i privileghiurile, care prin împărătescile şi vredhicile de închinăciuni hatişerifuri ni s’au hărăzit, cum şi liniştita petrecere i odihna, atât a părţii bisericesci i a neamului boerilor pămînteni, cât şi a totei obştei supuşilor raele a ehelerului împărătesc, căci noi a pururea cu totă obştea înălţăm mâni de rugăciune către înaltul Dumnezeu, pentru prea puternicul şi prea dreptul al nosţru făcător de bine şi ţiitorul dreptăţii stăpân al nostru, spre îndelungirea anilor vieţii împărăţiei sale şi spre întărirea şi starea împărătescului său scaun până în veci,
   Prin acest arz boerii fârte timid se mărginesc abia de a rugă Porta Otomană «a.li se păzi cinstea, dreptăţile i privileghiurile, cari prin împărăteştii© şi vrednicele de închinăciune hatişerifuri li s’aîi hărăzit» (1) * 1
   (1)-Ton Schladen, în raportul său cătră Regele Prusiei, din Constantinopole, 24 Novembre 1818, amintesce că boerii Munteni au profitat de interegn ca să revendice «des certains droits, usurpes ou eludes depuis nombre d’annees par Ies Hoş-podars. Les Kaimaeams nommes par le Prince fugitif, au moment de son depart, apres avoir reeueilli les dUferentes representations des principaux boyards, ont adresse une requete au Grand Seigneur, en reclamant:
   1. Le droit de nommer aux places vacantes da clerge.
   2.  Celui de remplir exclusivement par des indigenes toutes les charges dans la Principaute, excepte celles de la Cour.
74
V. A. URECHIĂ
   Boerimea nu profită măcar de ocasiune ca să ceră înapoerea dreptului ţerii, de a-şî alege însăşi pre Domnitorul seu.
   Ca răspuns la arzul boerilor nu întârcjie a le veni din Constanti-nopole firman, prin care Porta se arată mulţufnită de devotamentul boerilor şi le vestesce înlocuirea lui Caragea, prin Alexandru Suţu. Iată acest firman după traducere grecescă:
   Tălmăcirea acestui firman grecesc al Vizirului, respuns la arzul ce au trimis boerii pentru fuga Domnului Caragea şi pentru Măria Sa Alexandru Suţu, ce s’a făcut Domn.
   Laudele celor maî aleşi din norodul Mesieî, boeri aî Ţării-Românesci, îmmul-ţescâ-se supunerea vostră. In scurt vi se face sciut, că am primit şi cu de-ameruntul am înţeles cele dintâi şi maî în urmă trimise armahzarurile vostre, împreună şi cu alte hârtii, adeveritore de cea în faptă dintru început plecăciune de slugă şi dreptatea vostră, şi cuprin<Jetore, că la 10 ale luneî lui Zihilge, în <Ji Duminecă, Domnul Valachiei Caragea Iancu, fugind cu aî casei şi cu copiii lui, au trimis scrisori din cale de 4 cesuri de la Bucuresci şi că cel din Bucurescî consul Rusesc a trimis notă franţuzescâ, ale cărora scrisori cum şi ale notei aţi trimis copii; că urmând după vreme şi după întîmplare cu tote puterile ve nevoiţi spre nimerirea mijlocelor celor ce privesc spre odihna şi aducerea la stare a memlechetuluî împărătesc şi spre liniştita şi neclătita stare a săracei raele, că ve aflaţi nevoindu-ve spre osîrd-nică împlinirea înaltelor porunci ce sunt date, aşezându-ve spre înaltă bună plăcere, cunoscând acesta de netăgăduită datorie de slugă şi de laudă avendu-ve şi că, într’acestea aflându-ve, aşteptaţi arătarea înaltei milostivei împărătesei hotărîri, dintr’aeestea s’au arătat bine primită şi bine plăcută prea puternicului Devlet silinţa vostră spre a vesti înaltei Porţi lucrul cum s’a urmat spre supunere şi sadacat, îndreptându-vă neabaterea vostră din calea supunerii şi a dreptăţii, şi punerea îndeletnicirii vostre cei ce are sfîrşit bun spre păzirea nizamului raelei şi spre paza liniştei ei. Iar acum, fiind-că cel ce a fost Domn Moldovei, Alecu Suţul Voevod, orînduindu-se Domn Valachiei, a îmbrăcat caftan* şi s’a trimis din partea numitului Domn Caimacam, pentru care s’a dat după obiceiu înaltă poruncă de Căimă-cămie, şi fiind-că numitul Domn s’a încredinţat de la cei ce merg şi vin de pornirile vostre cele spre bună plăcere şi de punerea silinţei spre economia memlechetuluî Împăratului, a însciinţat de acesta unele ca acestea fapte bine plăcute şi dovedi de 3
    3.  Celui d’exiger que Ies Ilospodars soient tenus â ramener, â l’expiration de leur regne, tous Ies Grecs qu’ils auraient introduits dans la Principaute.»
    i40 de boerî s’au învoit să revendice aceste drepturi. Aceşti boeri, după Schladen, ar fi voit să detroneze imediat şi pre Metropolitul Nectarie, căci eră grec... (Ve<Ji HUrm., Supl. I. 311—2.—Ye^i N. Iorga, Acte şi fragm., pag. 539). Boerii nu s’au putut înţelege în privinţa Metropolitul ui Nectarie.
    Copie după arzmagzarul boerilor s’a trimis şi noului Domn Alex. Suţu. Acesta consultă pre Strogonoff, de este legală jalba boerimeî. Strogonoff respunse că da, de ore-ce este anterioră venirii lui Suţu la domnie.
    E de credut că boerimea Munteană nu trimisese arzul, fără a consultă prealabil pre vestitul consul Rusesc Pini.
ISTORIA ROMÂNILOR
75
credinţă au îndoit mulţumirea. Deci până va sosi aci maî sus cjisul Domn, spre bună plăcere şi dreptate, aşezându-ve ve veţi sili şi ve veţi nevoi dimpreună cu sfatul celor ce s’au trimis Caimacami, spre nimerirea mijlocelor ce privesc spre a nu se întîmplâ turburare la nizamul iconomiei memlechetuluî, şi ca să ve siliţi spre arătarea dreptăţii întru care ve lăudaţi, arătând cea desăvîrşită destoinicie, spre dovedirea cuviincioselor fapte ale dreptăţii, vi s’a scris acestă scrisore, care, cu dum-ne^leesc ajutor sosind, veţi urmă după chipul ce vi se scrie, şi pe a celui ce urmeză povăţuim. (1)
      In Ţarigrad.                                       Derviş Mehmet.
   Caragea pregătise pe îndeletele fuga lui din ţeră. De mai multe luni îşî trimisese banii în Elveţia, Anglia şi Rusia. Acesta o spune şi o corespondenţă a Monitorului Universal, din Constantinopole, cu data de 14 (26) Octobre. (2) 1 2
   (1) Cod. 77, fila 341 v. şi 342.
   (2) Iată diversele corespondenţe din Monitorul Universal, relative la fuga lui Caragea:
   Le Moniteur Universel. No. 215 du 11 Nov. 1818. Din Viena, la 1 Novembre.
   Des lettres arrivees hier de Buearest en Yalachie annoncent que le Prince regnant de ce pays, Jean Caragia, vient de partir secretement avec toute sa familleaet toute sa Cour. Ce Prince avait acquis dans la Valachie une fortune immense en fort peu de temps. II etait devenu si puissant aupres de la Porte, qu’il a exile plusieurs boyards de premier ordre qui s’opposaient â son ambition. II paraît certain que le Grand Sei-gneur avait l’intention de le perdre pour s’emparer de ses tresors. Mais celui-ci a eu le temps d’imiter son predecesseur, le Prince Ypsylanti. On a etabli aussitot, apres la fuite du Prince Caragia, un gouvernement provisoire. On craint beaucoup que cet evenement n’occasionne des troubles.
   Le Moniteur UniverseL No. 317. Vendredi, 13 Novembre 1818. Vienne, le 31 Octobre.
   D’apres des lettres authentiques de Temeswar, de la date du 13 de ce mois (Voir le Moniteur du 11), le Prince Caragia, Hospodar de la Valachie, y etait arrive avec sa familie, et a demande au gouvernement la permissiou de fixer son domicile en Transylvanie. II avaiţ appris,” par un correspondant affide de Constantinople, que son beau-fils, qui est charge de la fonction de Dragoman de la Porte, et qui depuis longtemps intriguait contre son beau-pere, avait enfin reussi â faire decreter sa des titution et probablement sa mort. Le prince Caragia convoqua sur-le-champ le Divan de Buearest, lui remit Ies renes du gouvernement, et partit dans la nuit pour les-frontieres de l’Autriche. Quelques heures apres son depart, le firman du Grand-Sei-gneur, ordonnant de le deposer et de lui couper la tete, arriva â Bucharest.
   Le Moniteur Universel. No. 324. Vendredi, 20 Novembre 1818. Vienne, le 8 Novembre
   L’Hospodar de la Valachie, Janko Caradscha, n’est pas arrive â Temeswar, comme on avait dit, mais â Cronstadt en Transylvanie. II arriva sous l’escorte de 600 Arnaoutes, qui s’en retournerent en Valachie. Le temps de son regne, quidevait etre de sept ans, en vertu du dernier trăite avec la Russie, etait sur le point de s’ecouler. Les boyards de la Valachie ont pris Ies renes de l’administration jusqu’â ce que son successeur arrive de Constantinople. Le Prince emigre a invoque la protection de l’Empereur de Russie. Le prince. Czetwerlinski, attache â l’ambassade russe â Vienne, est parti pour porter cette nouvelle â son Souverain â Aix-la-Chapelle.
76
V. A. URECHIĂ
   Ca să nu afle boeriî, cari l-ar fi putut opri de a fugi, Caragea se ocupă cu trebile ţării până la ultimul moment şi chiar în (Jîua fugeî sale. Din acestă <Ji posedem decretul lui, prin care acordă Domneî Ru-xandra Hangeri, sora răposatului Beizadea Grig. Ghica, o pensiune de
2,000 de taleri pe an şi alţi taleri 3,000 pe an clironomilor răposatului Beizadea Gr. Ghica, din veniturile mănăstirii Ghiculescilor, sf. Spiridon nou. (1)
   Le Moniteur Univevsel. Samedi, 12 Decembre 1818. Constantinople, le 28 Octobre.
   La Porte a re§u, relativement â Fevasion de FHospodar de Valachie, Prince Ka-radja, Ies details suivants:
   «II etait accompagne de son epouse, son fils, ses deux gendres, Arghiropulo et Vlahutzky, et du bojard Mauro Cordato. II paraît qu'il avait prepare de longue main son evasion, car il avait depuis plusieurs mois fait pasşer des capitaux considerables en Suise, en Angleterre et en Russie. La Porte a donne amicalement connaissance au ministre de Russie de Fevasion de FHospodar, et elle lui â represente la neces-site de nommer â ce poşte, qui etait devenu vacant. M. le baron de Strogonoff a reconnu avec la Porte cette necessite; mais il a observe que, jusqu’â ce que le terme de sept* annees de regence stipule par le trăite fut ecoule, Ia place d’Hospodar ne pouvait etre remplie qu’ad interim par un kaîmacam.»
   Le Moniteur Universel. No. 353. Samedi, 19 Decembre 1818. Petersbourg, le 24 Novembre.
   Des lettres de Bucharest racontent de la maniere suivante Ies circonstances de Fevasion du Prince Caradja, Hospodar de Valachie:
   «Le 10 Octobre â midi, le Prince Caradja se trouvait encore a Bucharest; il as-sista â la ceremonie funebre du feu Ban Golesko. Apres avoir dine dans son pa" laisr il feignit de faire une promenade vers le faubourg Bayor (?) et executa par ce moyen le projet de fulte qu?il avait medite. Reuni â son epouse, son fils, ses filles et ses gendres, accompagne de Ban d’Arguiropulo et du Postelnieh Vlakhoutzky, et pourvu d’equipages de voyage, il prit la route de Cronstadt. Environ trois cents Arnautes, sur la fidelite desquels il ne pouvait cependant pas compter avec certitude, composent son cortege. Pour empecher toute poursuite, il a fait rompre derriere lui Ies ponts jetes şa et lâ sur Ies marais et Ies rivieres: c^st ainsi qu^il atteint sans obstacle la frontiere d'Autriche. Le lendemain matin, il a envoye des depeches aux boyards qu^l avait nommes gouverneurs; savoir: au Ban Brankovan, au Vornik Barbo Va-karesko, au Logothete Samour-Kache, et au boyard Vistier Ghica.»
                           (1) /«> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahscoie.
   Cinstit şi credincios boerule al Domniei-Mele biv vel căminare Iancule, epitrope mănăstirii sfîntulu! Spiridon Nou, fiind-că prin hrisovul Domniei-Mele, ce am dat, am hotărît şi am orînduit ca taleri 2.000 ce avea răposatul Bezdadeâ Grigorie Ghica, fiul răposatului Domn, ctitorul al acestei mănăstiri, ajutor la cheltuelile sale din veniturile mănăstirii, afară din taleri 3.000 ce s’au aflat vechi orînduiţî, aceşti taleri
2.000 ce au fost orînduiţî pe obrazul răposatului Beizade şi cu alţi taleri 100 adaos din veniturile mănăstirii, am orînduit ea să se dea Luminăţiei Sale Domneî Lucsan-dreî Hangearli, sora răposatului Beizadea Grigorie Ghica, ca să-i ieă pe tot anul prin
ISTORIA ROMÂNILOR
77
   Deja în 16/28 August 1818, era la Curţile ambilor Domni agitaţiune, temere despre mazilirea lor înainte de cei 7 ani deplin. Page, gerantul Consulatului frances, în timpul concediului lui Formont (care înlocuise , pe Ledoulx), scrie de acesta o notă Ducelui Richelieu.
   Şepte (Jile după acestă notă, Page adreseză ministrului seu Richelieu alta, în care îi dă detaliile fugeî lui I. Caragea în modul următor:
   Page â Richelieu. Buc. 47 Octobre 1818.
   Vestesce că la 11 ale lunii a fugit Caragea.
   Apres avoir assemble tous Ies boyards du pays pour Ies rassurer sur Ies craintes qu’ils avaient, il en a nomme de suite plusieurs aux places tant du Divan que de la police et il est parti pour Cronstadt avec toute sa familie, dans la meme journee, accompagne de 500 Arnaoutes. Ce depart a păru d’autaut plus precipite qu’on supposait qu’il attendrait le retour du tartare expedie, il y a quelques jours, â Constantinople, pour, dit-on, porter au Bezadey George, son fils, des instructions sur la conduite qu’il devait tenir. Du reste, tout s’est passe paisiblement, d’autant plus que Tadministration de ce Prince est peu regrettee ; c’etait un homme sans moeurs et tres avare, qui a depouille tous Ies malhereux habitants de cette Pro-
 vince.. On est aujourd'hui dans la plus vive impatience de savoir quel Prince
 sera nomme ici. Tous Ies vceux semblaient se tourner vers le bon et malheureux Prince Soutzo, dont Fadministration a toujours ete fort douce.
   Consulul Austriac şi Rusesc au favorisat mult fuga lui Caragea. «Le Prince de Moldavie a deinande son rappel», ca să-şi vadă pe tatăl seu.
   Nicolae Filimon, în «Ciocoii vechi şi noî»> aduce următorul pitac-aflpt al lui Iw Ioan Gheorghe Caragea, din 29 Septembre 1818, prin care Domnitorul ar fi anunţat ţerii abandonarea domniei:
   «Cu mila lui Dumnezeu Ico Ioan Gheorghe Caragea V. V., etc.
   «Dumne-vostră veliţilor boerî ai Divanului Domniei-Mele.
   «Cum veţi primi acest pitac al Domniei-Mele, săve adunaţi la Mitropolie şi să faceţi cunoscut tuturor boerilor Hale şi Mazili, că eu am lăsat scaunul domniei pentru scoposuri ce numai mie mi se cade a le sci; iar după aceea să alcătuiţi Căimăcămia şi să căutaţi trebile ţerii cu osârdie şi dreptate; şi pentru o mai bună pază a liniştel locuitorilor, să făceţî mehtup (raport, aretare) către muhafiziî sărhatu-
 dumne-luî cinstit şi credincios boerul Domnieî-Mele Grigorie Ghica vel Vistier, în cât va ave Luminata Domnă Hangearli vieţă, iar taleri 3.000 ce sunt vechi urmeză a se da pe tot anul la clironomiî răposatului Beizade Grigorie Ghica. Ci dar într’aces-aşî chip să urmezi cu darea acestor bani din veniturile mânăstiriî. Tolco pisah gpd. — 1818, Septembre 29.
   Cod. LXX VII, fila 340, v.
78
V. A. URECHIÂ
 rilor după marginea Dunării, ca să vă deâ ajutorul trebuincios. Tolco pisah gospodsvomi.» (1)
   Este acesta un pitac ce în adevăr a existat, şi ce s’a lipit pe tăte zidurile Bucurescilor, cum afirmă minunatul romanţier alDomnieîlui Caragea, ori e o închipuire a lui, ca scriitor? Nu putem spune, dar, de ore-ce nu am aflat în nici o Condică Domnăscă asemenea act şi de ore-ce despre el nu se face menţiune de boeri în arz-magzarul lor către Pdrtă şi nicăiri, noi îl bănuim neautentic.
   Un punct care ne autoriză să credem acesta este şi căci pitaeul în-dămnă pe boeri să alcătuescă eî Căimăcămia. Apoi «Căimăcămiile», după obiceiu, nu le organisaîi boeriî, ci noii Domni, până la venirea lor din Constantinopole. Chiar de va fi ordonat Caragea să se facă o Căi-măcămie, boerimea preferă să stea ţera pe mâna el şi de aceea titlul noueî administraţiuni interimare este: Noi boeriîţeriî. In cod. LXXXVII (pag. 93 verso), întîlnim pitace date de «Noî boeriî Ţeriî-Româneseh, de la începutul lunii Octobre 1818 până la 20 Octobre, când boerimea se decide a restrînge administraţiunea în mânile a câtor-vâ boeri. Aceştia îşî <jic • Noi boeriî otcârmuitorî Ţeriî-Românescî. (2) Numai la 12 Novembre 1818, când Alexandru Nicolae Suţu este numit Domn, se institue «Căimăcămia» (Cod. LXXXVII,pag. 105.) Kepeţim maî întâiu administreză ţera «Noi boeriî Ţeriî-Românescî», apoi «Noi boeriî otcârmuitorî.»
   Caragea stătu cât-vâ timp în Transilvania la Braşov şi în alte părţi după care se duse în Italia, unde rămase până la sfîrşitul vieţii sale.
   Wilkinson, raportând în scrierea sa evenimentul fuge! lui Caragea, d,ă cu totul alte informaţiuni decât cele de mai sus; el <jice Urmă-tărele: «Hospodarul Caragea strîngând o imensă bogăţie în cursul, ' celor 6 ani de şedere în Valachia, şi temendu-se ca să nu i se ceră \, compt la întărcărea sa la Constantinopole, de acestă acumulare de | bogăţii aplicată în profitul său, cre^u convenabil de a face o retragere prudentă, şi de a se stabili într’o ţeră creştină ăre-care din 1 2
   (1) Ciocoii vechi şi noi, ediţia Miiller. Bucurescî, pag. 132. No. 82 şi 83.
   (2)   O earte deschisă din 20 Octobre 1818 vine să ne lămurescă în mod neîndoios, că după fugirea Domnului din scaun, pentru buna petrecere a tuturor pentru nizam, i pentru ferire de reu, i pentru a dreptăţii pază şi pentru orînduelile cele bune cari se află întocmite a se păzi, spre a nu se întîmplâ vre-un cusur, sau vre-o ataxie, iar mai vîrtos pentru datorile ţeriî cele netăgăduite, cari merg la P In. Portă a împărăţie! şi pentru îndestularea celor trebuinciose ale prea vestite! cetăţi Ţarigraduluî, ce merg de aci, după întocmirile ce se află făcute încă de când eră Domn în scaun, ne-au ales obştea.
ISTORIA ROMÂNILOR
79
Europa, în afară de atingerea puterii turcesci. El trimese tote fondurile sale la bănci europene; şi în luna Octobre 1818, întrunind pe câţî-vâ din principalii boeri, le încredinţa frânele guvernămîntului şi părăsi Bucurescii, pentru a se duce cu totă familia sa la Kronstadt, în posesiunile austriace, unde el sosi fără accident» Resultă din acestă informaţiune a lui Wilkinson, că Domnitorul nu părăsi Bucurescii, fără de a fi însciinţat prealabil pe câţi-vâ din boeri. Acestă informaţiune este din nou şi cu mal multe amănunţimi adusă mai departe de Wilkinson, în apendicele No. III, pag. 255. (1) 1
   (1)  Iată intregă acestă informaţiune, care venită de la un martor ocular, e forte preţiosă. Ea-este extrasă din două scrisori adresate din Bucuresci la Londra. La 7 Octobre curent (1818), un mesager pentru Principele sosi în 3 dile din Constantinopole, şi în aceeaşi di sgomotul circulă în oraş, că Principele se gătiă de ducă. A doua di dimineţa, se ve<Ju postelnicul Vlăhuţă, cu femeea sa (fiica Principelui) şi familia sa, eşind din oraş într’o trăsură de călătorie; şi în timp ce mari preparative de depărtare se continuau la Curte, sgomoteie se măriră, şi poporul începu să fie alarmat.
   Duminecă 11, după ce ceremonia obicinuită a Baeramului turcesc fusese făcută la Curte, Principele conferi titluri la diferite persone şi făcu câte-vâ schimbări în afacerile publice. După masă, el însoţi convoiul bătrânului Banul Golescu, şi, la în-torcerea sa, el chiamă în cabinetul său pe Spătarul Băleanu, pe Aga Văcărescu, şi pe alţi câţi-vâ, şi îi informă că fiind în pericol de a perde vieţa, dacă ar rămâne mai mult timp în ţâră, se află în momentul plecării lui. El le recomandă de a-şî da tote silinţele pentru a menţine ordinea şi liniştea, şi numi un guvern provisoriu, compus din Metropolit, Brâncoveanu şi Samurcaş, cărora el le dădu instrucţiuni, pentru a dirigiâ afacerile în timpul absenţii sale, şi până când Porta va luă măsuri, pentru a regula noua administraţiune. El trimise de asemenea să caute pe d-1 Pini, consulul general al Rusiei, şi după ce l-a decis de a ave grijă de afacerile particulare, pe cari el n’ar fi avut timpul să le reguleze, îşi luă în mod amical congediu de la ei toţi, şi plecă în caleşca sa ordinară, urmată numai de doi servitori, ca şi cum ar merge să-şi facă obicinuita sa plimbare de seră. El se duse la Bănesa, unde se întâlni pu Princesa femeea sa, cti Princesa Ralu, fiica sea şi bărbatul eî Banul Arghiropulo, tînărul Principe Constantin, postelnicul Mavroeordat, aga Vlangali, şi un mic număr de servitori, cari îi aşteptau toţi cu trăsuri de călătorie, cu cai de poştă, cu bagage, etc. Eî merseră împreună, şi la o mică distanţă de Bănesa, eî-se uniră cu 400 de Albanesi (garda corpului Principelui) bine montaţi şi armaţi. Eî se îndreptară spre Kronstadt, în Transilvania, unde sosiră în siguranţă, după o călătorie de 4 ^Lile; eî fură perfect de bine primiţi de generalul austriac, care comandă la frontiere.
   Cei 400 de gar<Ji fură trimişi înapoi şi Principele, pe când el se afla încă pe drum trimise diferite ordine guvernului provisoriu, ca şi cum el ar fi continuat de a fi singurul şef al ţării.                                            ‘
   Se dice, că nu va sta mult timp la Braşov, dar că se va duce în Elveţia, unde are intenţiunea de a-şî fixă locuinţa.
   Imediat după depărtarea, sa, consulul rus puse pecetea Imperială pe tote aparta-
80
V. A. URECHIĂ
  Pe la jumetatea anului 1817 în Constantinopole erau doue curente: unul în fruntea căruia era Vizirul, sub influenţa corespondenţelor lui Caragea cu de Gentz, nu erâ favorabil pretenţiunilor muscălescî. Cela-l-alt curent, cu totul pacific, erâ condus de însuşi Sultanul. Acesta or-
mentele Curţii, dintre car! multe conţineau efecte de mare valore; după ce puse un secvestru formal pe proprietăţile particulare ale Principelui, sub pretextul că nu plătise maî multe sume, ce erâ dator faţă de nisce supuşi ruşi.
   Toţi boerii se întruniră la 12 şi scriseră Porţi! particularităţile acestui eveniment neaşteptat. E! avură, după acesta, mai multe conferinţe şi se decise în fine de a trimite o petiţiune Sultanului, pentru a-l expune calamităţile la car! e! erau supuşi sub administraţiunea Principilor greci, şi a-l ruga să încredinţeze pe viitor guver-nămîntul Principatului Divanului singur; eî se angagiau în caşul acesta de a observa cu credinţă tote condiţiunile, cari fuseseră până atunci impuse Hospodarilor. Noi aşteptăm acum cu frică măsurile ce Porta va crede convenabil să adopte, şi acestă resoluţiune nu este de o mică importanţă pentru sortea ţării. In aşteptare noi trăim în temeri continue, nu eum-vâ Paşalele tureescî din vecinătate, să nu ieâ asupră-le de a trimite trupe pentru a ocupa ţera, circumstanţe cari, în loc de a produce efectele bune ale unei măsuri prudente, vor pune totul în confusiune şi desordine, şi înspăimântă la un aşa grad un mare număr de familii, în cât fac deja preparative pentru a se retrage în Transilvania şi în Moldova.
   10   Decembre. Totul s’a petrecut forte liniştit. Sultanul, după ce a deliberat în consiliul său asupra petiţiuniî boerilor, a refusât de a primi cererea lor, şi a numit pe Principele Alexandru Suţu nou Hospodar al Valacliiei. Caimacamii săi sunt deja sosiţi şi au luat administraţiunea provisoriu a afacerilor publice. Noî seim acum în-tr’un mod ore-care, că Principele Caragea a părăsit Kronstadtul şi-şi va fixă reşedinţa sa la Geneva.»
   Ve<JÎ în ce mod este narată întîmplarea fugei din Bucuresci a lui Caragea şi consecinţele ei de către von Schladen, represintantul Prusiei la Constantinopole, în 14 (26) Octobre 1818, în nota sa cătră Regele său. (lorga, Fragm. II).
   O   altă variantă, care resultă din informaţiunea lui Wilkinson, este următorea: După Wilkinson boerii, prin arzul lor cătră Portă, ar fi cerut încetarea domniei fanario-tice şi să fie eî însărcinaţi cu administrarea ţării. Arzul nu cuprinde în mod explicit cererea boerilor de a administra eî ţera pe tot-deauna, dar este un document precursoriu mişcării de la 1821, în acel sens, că critică şi desaprobă domniile Fanarioţilor, în pasagiul unde <Jice, că asemenea pribegii, s’au întîmplat şi din partea altori Domni, «cari arătându-se în pămîntul ţării cu desăvârşită stăpânire şi putere au pus în lucrare făr’ de sfiejă tote cugetările, voinţele lor, de la cari nu puţine răutăţi şi pagube am suferit, în cât din nisce urmări ca acestea ale Domnilor, am ajuns de a ni se tulbură de-apururea liniştea ţării....... în vreme ce noî tot-deauna
suntem şi în totă vieţa nostră vom fi supuşi şi credincioşi.....».
   Boerii se recomandă în locul Domnilor greci, dar ezită de a pune punctul pe i.... Totuşi lui Wilkinson i se scrie din Bucuresci, că boerii erau hoţărîţî să ceră Sulta-nului, ca pe viitor guvernul ţării să fie lăsat pe sema Divanului singur (Apendice III, pag. 257-258).
   In tot caşul, chiar dacă cererea acesta de încetare a Domniei Fanarioţilor nu s’a
ISTORIA ROMÂNILOR
81
donă în Iunie 1817 Vizirului, ca neîntârziat să se înţelegă cu Rusia (1).
făcut în 1818, măcar cu curagiul cu care a fost formulată la 1774, nu mai puţin pro-beză că curentul anti-fanariotic există în ţeră şi că, mereu spornic, pregătesce naţionala mişcare a luî Tudor Yladimirescu.
   Yon Scbladen spune în notele cătră Regele Prusiei * că cererile din arzul boerilor (140 de boerî) se mărginiau la mai puţin decât ce a scris Wilkinson şi că la numirea lui Suţu, acele cereri boerii le comunicară şi noului Domn.
   In notele, încă inedite la ora când scriem aceste şiruri (1890, 6 Septembre) ale luî von Schladen cătră Regele Prusiei, din Octobre-Novembre 1818, se ved dificultăţile ridicate de Strogonoff, carele susţinu tesa, că fuga luî Caragea nu e un delict atrăgend mazilirea luî. Peripeţiile acesteî ciudate controverse le lăsăm la o parte, de ore-ee finalmente modul de a vede al Porţiî triumfă, cum von Schladen anunţă Regelui seu, prin nota sa din 28 Novembre 1818.
   (1) Le Moniteur UniverseL No. 211. Mercredi 30 Juillet 1817. Constantinople, le 20 Juin.
   «Jusqu’â present le Divan, ou Conseil du Grand Seigneur, n’avait pris aucune de-liberation decisive sur Ies representations de M. le Comte de Strogonoff, ministre de Russie, relatives aux pretentions Ies plus justes et Ies mieux fondees de cette Puissance. Les obstacles â cet egârd provenaient de l’influence du grand-Visir sur le Tefterdar (ministre des finances) et le Reis-Effendi (ministre des affaires etran-geres). Le Sultan, qui avait au contraire extremement â coeur une reunion avec la Russie, adressa de son propre mouvement, le 3 Marş, au grand-Visir, le Haiti-Scherif ou rescrit ci-dessus, remarquable par Penergie avec laquelle il est congu:
   «II y a eu jusqu’â present plusieurs discussions tres-longues sur la note qu'a remise le ministre de Russie, cependant on ne nous a encore remis aUcun protocole de vos seances. II y a deja plus de quarante jours que cetta affaire a ete soumise a votre deliberation. Pourquoi n’avez-vous rendu aucune decision â cet egard ? Nous devons croire d'apres ce delai, que vous ne vous occupez dans vos seances que de choses inutiles. Voulez-vous donc. attendre • jusqu’â ce que le ministre de Russie se fâehe et en vienne aux menaces? Si vous croyez que la guerre soit ine-vitable, pensez aux moyens de defense. Kxposez-nous en detail les motifs suffisants poiir donner lieu â cette guerre, et Tetendue des ressources dont vous ferezusage. Mais si le temps^ ou nous sommes, et les circonstances ne nous permettent pas d^en-treprendre la guerre, prevenez le plutot possible par une reponse convenable le mecontentement du ministre de Russie.»
   «L’impression que ce rescrit a faite sur le Divan etait facile â prevoir. Elle a donne lieu â un second Hatti-Scherif, qui est congu en ces termes:
   «Mes ministres, apres avoir murement tout examine, ayant reconnu la necessite de renoncer â tout pro jet de guerre, et de prendre le sage parti dJun accommo-dement, il est absolument indispensable que les conferences s’ouvrent incessament, et que la note, dont il s’agit, soit remise sans delai par le; Reis-Effendi au ministre de Russie. Mais il faut mettre le plus grand soin a ce que cette note soit bien faite et clairement redigee, et non comme la premiere qui n’avait point de sens, afin de faire connaître â la Russie que notre intention est d’arranger les choses â Pamiable.»
   «Les dispositions pacifiques du Sultan et son langage decisif ont suffi pour amener la chute du parti oppose. Le grand-Visir a ete vivement reprimande; mais
   V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor.                         6
82;
V. A. UEEGHIĂ
                                                   Cap. III.
                                                Finanţele.
   Nicăirea mai plastic nu se poto face icona unei Domnii, ca în studiul finanţelor ei.
   Să vedem dar, cum se presintă finanţele sub I. Caragea.
   In urma răsboiuluî şi a grelei ocupaţium muscălescî dintre 1806—1812, Vi ster ia ţării ajunsese la forte mare lipsă, din causă maî cu semă că numărul contribuabililor era forte redus, prin ciumă, prin emigra-ţiune şi prin faptul că nenorociţii ţărani îşi lăsau osele pe drumuri, ducend, în; depărtare şi chiar peste hotare, în toiul erniî, proviant pentru oştirea rusescă. Apoi abusurile de tot felul şi cu deosebire abusul cu posluşnicii, cu scutelnicil, acordaţi boerimei, pe la mănăstiri şi pe la tot felul de persone, făcuse forte grea cisla, adecă repartiţiunea birurilor. >
   Prima preocupaţiune a lui Caragea a fost, o recunoscem, de a re-organisâ finanţele. încă cu începutul anului 1813, Caragea a cerut Divanului, mai nainte de tbte, să chibzuescă asupra îmbunătăţirii calemurilor Visteriei, fie la centru, fie în judeţe. Marele Vistier Const: Filipescu i-a arătat Domnitorului, că «din pricina răsvrătirii trecutei vremi, sumeşii de pe la judeţe au ajuns la o mare s eh i mono sire şi până la cel mai desăvîrşit catahrisis, depărtându-se. şi buna orîndu-Slă şi liniştirea obştei şi întîmplân'du-se şi multe zătieniri la cur-geţorele trebuinţe ale Vistieriei şi ale ferii, urmându-se şi lucruri %n potrivă». Caragea găsesco că răul vine mai înainte do ţâţe din causa nestabilităţiî funcţionarilor Visteriei şi deci dispune, ca să fie ca şi din vechime «nestrămutată statornicie a calemurilor Visteriei şi să se întemeeze în stare neclintită, împodobindu-se cei ce se vor alege destoinici .şi practicoşi calemgii după credinţa şi vrednicia cu care se vor aretă, eu milă şi cu cinste de la Domnia-Mea»,
   Prin hrisovul seu din Iunie 1813, Caragea împarte cancelaria Visteriei în 16 calemurî, fio-care cu câte un sameş, un «extractar», un logofăt-de bresle, un logofăt al liavalolelor, altul de scutelnicî, unul asemenea de slujitori şî câte un logofăt la rămăşiţuri, la capari, la răspunsuri,
le Hfeis-EHeaăi, qui lui- seryait d’instrument, â eţe destitue et remplace par le Dzaiţil-Effendi, quira deja occupe pluşieurs foiş ce poşte.
      ;■ "                                        . (JouviKil de Francfort).
ISTORIA ROMÂNILOR
83
un logofăt de posluşnicî, unul de jâlbî, unul al răsurilor, prin care să se deâ lefile, un condicar şi trei logofeţi, cari să aibă «găzdiile» judeţelor, şi şese zarafi. După recomandarea Vistierului Const. Filipescu, Caragea numesce funcţionari la tote aceste posturi, declarându-le inamovibile şi scutindu-î de orî-ce dare sau havaet, afară de caşul când vre unul va căde în «vină vedită şi cercetată» şi atunci încă cu hotărîre Domnâscă. Pentru sameşiî de la judeţe încă dispune Caragea, prin acelaşi hrisov, «ca să fie 6meni de cinste, cu sciinţă de socotelă şi cu 'praxis de ale judeţului, unde se va rîndui, şi să li se deă de la Visterie cărţile Domnieî-Mele cu ponturi aretătore, ca să scie fiecare cuviinciosa lui datorie».
   Intre obligaţiunile sameşilor, Caragea pune următorele:
   1) . Să aibă în tătă vremea catagrafie adevărată a stării judeţului;
   2) . Să aibă extrădări de lude pentru tote împlinirile din judeţ;
   3)   . Să ţină catastişe curate pentru încheerea socotelelor, pentru breslele judeţelor, de scutelnicî, de posluşnicî, de slujitori şi de verî-ce orînduelî ale Visteriei;
   4)   . Să ţină în regule poruncile Domnescî, ce se vor trimite la judeţe, fără de a se amestecă la trebile condicărieî;
   5)   . Să steâ sub ascultarea ispravnicilor şi să îndeplinescă poruncile Domnescî şi ale Visteriei;
   6)   . Să deâ la Vistierul cel mare ca «Modorimă», când se numesce în funcţiune, numai câte talerî 1.500, iar nu maî mult; şi
   7)   . Să fie inamovibili, pe cât timp nu vor cădă în vină veghiată şi cercetată. (1) 1
                       (1) Hrisov pentru orînduela şi întocmirea calemurilor Vistieriei şi sameşilor de pe la judeţe, ca să fie nestrămutaţi din slujbă,
   Fiind cu mila lui Dumnezeu din început, de când ni s’a încredinţat Domnia şi oblăduirea aceştii pravoslavnice Domnesciî Nostre ţeri, maî întâiu am îngrijit pentru a norodului obştescă răsuflare, punend în lucrare câte cuviinţa a cerut, ca să petrecă fieş-care cu acea vieţuire, după care, aflându-şî îndestulare, să ne hrănescă cu ale mulţumite! sale semne, şi nu am lăsat după acesta nici un ces măcar să trecă făr’de a nu socoti chipurile şi mijlocele cele bune ale verî-câreia în liniştită petrecere, şi am întocmit întru întemeere câte nizamurî s’au cuvenit, găsind la multe starea ţeriî cu schimbarea neîntocmiriî şi depărtată din cuviinciosa eî alcătuire; aşa dar, după cercetările ce am făcut Domnia-Mea, dându-mi-se o desăvîrşitâ încredinţare şi pentru tagma Vistieriei, adecă calemurile ce sunt însărcinate fieş care în parte cu treba, scăzută cu totul din întocmire statorniciei de mai înainte, asemenea şi pentru sameşiî de pe la judeţe din pricina răsvrătirii trecutei vremi au ajuns la o mare schimonosire şi până la cel mai desăvîrşit catahrisis depărlându-se şi buna
84
Y. A. TJRECHIĂ
                                  încă înainte de darea hrisovului pentru organisarea calemurilor Yisterieî, Caragea s’a preocupat cu drept cuvînt de abusurile făcute
orînduială şi liniştirea obşteî şi întîmplându*se şi multe zăticnirî la curgătorele trebuinţe ale Visterieî şi ale ţării, urmându-se şi lucruri împotriva. Deci, ca pentru o neapărată trebuinţă şi ca un lucru ce statornicia este un temeiu întru care razimă în totă vremea cele mai bune alcătuiri şi de folosire şi de laudă, spre întocmirea orînduelilor, şi spre .... tuturor mădulărilor ca să se urnescă verî-ce trebă atât de bine, în cât fieş-carele, cunoscând fapta adevărului, să o potă numi după cuviinţă isvor al întemeeriî nizamuluî. De aceea, binevoind Domnia-Mea, am hătărît, ca să întărim cu acest Domnescul Nostru hrisov, ce s’a dat cinstitului şi credinciosului boer al Domniei-Mele dumne-lui vel Yisterul Constantin Filipescu şi tuturor celorlalţi boerî dregători aî Yisterieî Domniei-Mele, acea de mai înainte şi din vechime nestrămutată statornicie a calemurilor Yisterieî, şi să se întemeeze în stare neclintită, împodobindu-se cei ce se vor alege destoinici şi prahtieoşî calemgii, după credinţa şi vrednicia cu care se vor arătă, cu milă şi cu cinste de la Domnia-Mea, am orînduit a fi în canţelaria Visterieî 16 calemuri, adecă sameşî aî Vistieriei, extrac-tar, logofăt de bresle, logofăt al havalelelor, logofăt de scutelnicî, logofăt de slujitori, logofăt de rămăşiţurî, logofăt de capan, logofăt de răspunsuri, logofăt de posluş-nicî, logofăt de jălbî, logofăt al răsurilor, prin care să se dea lefile, i condicar şi trei logofeţi să aibă găzdiile judeţelor şi 6 zarafi, numindu-le aceste dregătorii ale Vistieriei Domniei-Mele, cu care am însărcinat pe cei ce s’au arătat de dumne-lui vel Vistierul de credincioşi şi de destoinici de aceste slujbe, cărora să li se dea şi deosebite cărţi ale Domniei-Mele, euprindătore de treba fieş-căruia, cum şi pentru datoria supunerii ce se cade a ave către dumne-lui vel Vistierul şi de privilegiul ce ne-am milostivit aii se hărăzi, pentru ca să slujescă fieş-care cu credinţă, cu osîrdie şi nici unuia să nu i se mai facă nici o dată schimbare de la calemul la care se va află, nici să fie supuşi calemgiii sub vre-o numire de dare, cu cuvînt de havaet, pentru ca să nu înconteneze sciinţa Vistieriei, nici odată strămutându-se hârtiile cale. murilor de la o mână la alta, cu adesea schimbări ce făr’ de orînduelă se urmeză până acum, în cât nici odată stăpânirea nu putea să-şi afle întregă îndestulare la întrebările ce făcea, şi aşa să fie neclintiţi şi nestrămutaţi aceşti dregători slujbaşi aî Visterieî Domniei-Mele în totă curgerea vieţii lor, fără numai când se va găsi vre-unul cădut în vre-o vină vădită şi cercetată şi va fi cu cuviinţă a lipsi, după scumpă cercetare ce se va face de către dumne-lui Vel Vistierul, arătându-i-se învinovăţireă cu anaforâ la Domnia-Mea, atunci să se lipsescă, să-şî ieâ şi căzuta, răsplătire, făcendu-se alegere de alt obraz prahticos şi cu sciinţă de acea meserie şi se va orîndui în locul celuia ce se va lipsi de înşine Domnia-Mea a fi la acel calem, şi după starea ce va ave, va fi cinstit şi prin caftan, precum a fost obiceiu de mai înainte întocmit. Aşijderea şi pentru sameşii de la judeţe, făcendu-se de către dumne-lui Vel Vistierul cu scumpătate alegere, ca să fie omeni de cinste, cu sciinţă de socotelă şi cu prahsis de ale judeţului, unde se va orîndui, să li se dea de la Visterie cărţile Domniei-Mele cu ponturi aretătore, ca să scie fieş-care cuviinciosa lui datorie şi urmarea ce are să facă, şi să fie şi ei de-apururea nelipsiţi şi nestrămutaţi, când vor sluji cu dreptate, cu silinţă la meseria lor, a-şî ave în totă vremea catagrafie adevărată a stării judeţului, extracturî de lude pentru tote împlinirile din judeţ şi pentru încheerea socotelilor, câtastişe curate pentru breslele judeţului,
ISTORIA ROMÂNILOR
85
prin excesiva acordare de posluşnicî, cu paguba Yisterieî şi spre încărcarea cislei satelor. Aşa, cu acest scop Oaragea provocă, prin pitacul şeii, Divanul Domnesc, să chibzuescă un cuviincios nizam pentru pos-luşnicî. In Martie 1813, Divanul se adună la Metropolie, sub preşedinţa Metropolituluî Nectarie şi cere marelui Vistier catastişe de câţi postelnici are fieş-cine? Marele Vistier nu pote da asemenea catastişe, <Ji-
de scutelnicî, de posluşnici, de slujitori şi de verî-ce orînduelî ale Visterieî şi tote poruncile Domnescî ce se vor trimite la judeţ, să le aibă în păstrare, neamestecân-du-se la trebile condicărieîvce sunt pricini ale Divanului Domniei-Mele, îndatorat să fie sub ascultarea dumne-lor ispravnicilor a se sili spre săvîrsirea Domnescilor porunci şi ale Visterieî, ca să ieâ săvîrşire la vreme şi fără cusur, ferindu-se de urmările cele împotrivă, să li se păzescă privilegiul pe deplin, a se afla la treba să-meşieî neclintiţi şi nestrămutaţi, afară numaî când vor arătă dumne-lor ispravnicii pentru vre-unul din sameşî, că a că<Jut în vre-o vină, acela să se cerceteze la judecata «yisterieî, şi vădindu-se vina lui, cu anaforaua d-lui Vel Vistierului să searăte Domnieî-Mele, ca nu numai să lipsescă din sămeşie, ci să se şi pedepsescă, spre pilda altora, orînduindu-se altul în loc, care se va alege de destoinic şi cu sciinţă, păzin-du-se nestrămutat întocmirea cea mai sus arătată. Dar fiind-că sameşiî după cuviin-ciosa orînduială din început s’au legat la Visterie, care de la o vreme încoce s’au cunoscut ca un chip de irat al Vistierului celui mare şi dintr’acesta a venit lucru supus sub catahrisis, hotărîm Domnia-Mea, ca sameşiî ce se vor alege şi se vor orîndui de acum înainte să dea la Vistierul cel mare, ca o filodorimă, numai câte taleri 1.500, iar nu mai mult. Acestă bună întocmire şi aşezămîntul ce l-am hotărît Domnia-Mea, atât pentru calemurile dregătorilor Visterieî, cât şi pentru sameşiî judeţelor, este o statornicie a orînduelilor ţării celor bine întocmite de la Visterie, poruncim Domnia-Mea, dumi-tale Vel Vistiere şi dumne-vostră altor boerî, ce după vremi vă veţi afla în acestă dregătorie, să o păziţi cu totă scumpătatea şi să fiţi ur mători întocmai după cum se cuprinde, căci dintr’acesta isvorăsce odihna şi folosul obştei şi înlesnirea sâvîrşiriî tuturor orînduelilor ţării şi trebuinţelor Visterieî, şi spre întemeerea acestei bune orînduelî, rugăm şi pe cei-lalţi fraţi Domni, ce în urma nostră îi va învrednici milostivul Dumnezeu, oblăduitorî acestui pămînt, să se păzescă nestrămutată, ca să se învrednicescă şi dumne-lor a li se păzi hotărîrile întocmai, şi acest Domnesc al Nostru hrisov, trecendu-se la condicile Divanului şi ale Visterieî Domniei-Mele, să se dea la sf. Mitropolie întru păstrare, care s’a adeverit cu însăşi credinţa Domniei-Mele, I<£ Ioan Gheorghe Caragea Voevod, punend mărturie pre prea sfinţitul duhovnicescul nostru părinte Mitropolitul ţării chir Nictarie, pre prea iubiţii noştri fi!, Gheorghe Caragea Voevod, Constantin Caragea Voevod şi pe toţi cinstiţii şi credincioşi boerii veliţi dregători ai Divanului Domniei-Mele: pan Constantin Filipescu Vel Vistier, pan Radu Golescu Vel Ban, pan Isaac Ralet Vel Vornic de Ţera de-sus, pan Grigorie Ghica Vel Logofăt de Ţera-de-sus, pan Radu Văcărescu Vel Vornic de Ţera-de-jos, pan Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic al treilea, pan Istrate Creţuiescu Vel Vornic al 4-lea, pan Iordache SlătineanuVel Logofăt de Ţera-de-jos, pan Constantin Suţu Vel Hatman, pan Mihalache Mânu Vel Vornic de politie, pan Mihalache Suţu Vel Spătar, pan Constantin Vlâhuţ Vel Postelnic, pan Ata-nasie Hristopol Vel Logofăt al străinelor pricini, pan Nestor Vel Clucer, pan Aleco
86
V. A. URECHIĂ
cend, că aşteptă să se facă catastişele pe judeţe. Divanul amână deci redactarea nizamuluî cerut de Vodă, iar de o cam dată, pentru a înlesni Visteria, dispune, că «câţiposluşnicî va fi avend veri-cine străin, să se ieâ pe soma Visterieî afară de vieri de pe la vii, pescari şi vî-nătorî, cari şed pe moşii străini şi afară de posluşnicii mănăstirilor şi ai boerilor din oraşul Bucuresci şi Craiova, unde le sunt casele şi starea. Să lase posluşnicî şi văduvelor boerilor, (1) tocmai ca sentinţa * 1
Mavrocordat Yel Căminar, pan Constantin Creţulescu Vei Paharnic, pan Iordache Tufeanu Vel Stolnic, pan Scanavi Vel Comis, pan Costache Caracaş Vel SJuger, pan Mihail Vel Pitar şi Ispravnic, pan Constantin Filipescu Vel Vistier, scriindu-se hrisovul acesta la întâiul an dintru întâia Domnie a Domniei-Mele, aici în oraşul scaunului Dom-nieî-Mele Bucuresci, la anii de la zidirea lumeî let 7321, iar de la nascerea Domnului Nostru Isus Christos let 1813 Iunie, de Nicolae Logofet za Vistiere.
       (Pecetea gpd)
                           (1) 7d) Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahischotâ.
   Dumne-ta vel Vistiere, primită fiind Domnieî-Mele acestă aţtaforâ a părinţilor, ar-herei şi a dumne-lor boerilor, o întărim Domnia-Mea, spre a-şî ave urmarea întocmai şi numai acestă osebire facem ca: la vremea când se va face întocmirea pentru câţi posluşnicî se cuvine a ave fieş-care, să li se dea negreşit adeverinţă eu pecetea Visterieî, ca să fie sciut de a nu se mai urmă vre-o catahrisis de adaos, pentru care adeverinţi poruncim, ca nimenea să nu îndrăsnescă a lua o para ca avaet sau de alt cevaşî, când se vor da posluşnicilor.—1813 Aprilie 3.
   (Pecetea gpd.)
                                                                                                                   Vel Logofet.
             Prea înălţate Domne,
   După luminata porunca Măriei Tale ce prin pitac ni s’a dat spre a chibzuî un cuviincios nizam pentru posluşnicî, adunându-ne cu toţii la sf. Mitropolie, am cerut de la dumne-luî vel Vistierul să ne arete catastihul de câţi posluşnicî are fieş-care şi <Jise, că nu sunt cunoscuţi Visterieî toţi posluşnicii, căci încă până acum n’aîi venit catastişe de la tote judeţele, de aceea n’aii avut după ce face chibzujre, ci vor remâne posloşiiicii tot în orînduiala ce sunt, ca pe o vreme ce este şi ne daşnică, până vor veni catastişe de la tote judeţele şi atunci vom chibzuî câţi posluşnicî se cuvine să aibă fieş-care obraz după starea sa, şi vom aretâ Măriei Tale prin deosebită anaforâ şi catastih, iar acum de o cam dată câţi posluşnicî va fi avend veri-cine pe moşie, străini, să se ieâ pe sema Visterieî, afară însă din vierii de pe la vii i din pescari şi vînătorî cari şed pe moşii străine i din posluşnicii ce au mănăstirile i boeriî în oraşul Bucurescilor şi în oraşul Craioveî, unde le sunt casele şi starea, şi afară din politie nici jupânesele văduve ce nu au moşii şi ţin câte câţi-vâ posluşnicî ori aici sau afară pe moşii străine şi prin oraşe unde le sunt casele lor, aceştia ne rugăm Măriei Tale să nu se supere şi când se va face întocmire pentru câţi posluşnicî să aibă fieş-care, se^ vor socoti şi aceştia din numerul acelora cărora posluşnicî ce va remâne a fi buni, măcar că <Jice dumne-luî vel Vistierul ca să li se dea adeverinţă cu peceteâ Visterieî, dar acest fel de adeverinţă ne rugăm Măriei Tale să se poruncescă dumne-lui vel Vistierului a nu se da, că ei cu vreime
ISTORIA ROMÂNILOR
87
din fabula, când lupului nu i se dă voe să ieâ mai mult decât câte o pelceâ de fie-care oie.
   Cu tdte aceste întocmiri din anul 1813, boerii fiind 'interesaţi a-şî păstră câţi mai mulţi posluşnicî şi scutelnicî, nu se grăbesc a da ni-zamlil cerut de Domnitor şi a întorce Visterieî ca dajnicî posluşnicii şi scutelniciî abusiv luaţi de fie-care.
   In Mâiu 1814, Divanul face o nouă aşezare a dărilor. După provocarea prin pitac Domnesc, de la 21 Aprilie, cheltuelile Visterieî se declară la 2.558.660 taleri, afară de spesele întreţinerii menzilurilor, adecă ale poştelor ţării, care după socotela boerilor taie suma de 1.515.176 taleri, pe lângă care se mai adaogă 1.990.253 taleri, datoria ţeriî, până la 1 August 1814 şi încă un plus de 382.048 taleri, împrumutaţi de la spătarul Mihalache Suţu, de la Ioan Moscu şi de la «Kir» Const. Deliu. Aceste sume urcă budgetul ţării, în 1814, la 8.476.137 taleri. Suma acesta boerii o găsesc exagerată şi «nici, cum <}ic eî, nu pote a se analoghisi cu cea de acum stare a ţeriî.
   Maî înainte de tote, Divanul ridică într’un mod nedocumentat suma ludelor dajnice, care era redusă din 40.620 lude, cât eră la 1804, la 13.434; acum o urcă la 25.000 lude, câte 5 indivizi la un lude, ceea ce dă o poporaţiune dajnică de abia 125.000 suflete. La acestă sumă de 25 mii lude speră boeriî să ajungă, când se va face alegerea definitivă a posluşnicilor şi când se vor adăogâ familiile ce nu se vor fi scris în aii-teridra catagrafie. Aceşti 25.000 lude vor ave să plătescă câte taleri 200 de lude, începând de la August, însă în 5 sferturi, câte 24 taleri» un Mraciu de 30 şi două orînduelî câte de 25 pentru menziluri, şi grajdul Domnesc.
   Prin urmare dajdia ludelor va produce taleri 5 milione pe an. La acestă sumă se va adăogi taleri 150.000 dajdia breslelor, plătibilă în trei tetrameniî, din care prima pentru haraciul împărătesc.
   Se maî adaoge 80.000 taleri de la 2 isprăvnicaturi de străini, ceea-ce urcă în total cifra venitului ţării la 5.230.000 taleri.
   Boerii divaniţt reduc şi cheltuelile la 4.588.660, ceea-ce le dă mijlocul
calandisesce lucrul la catahrisis, ca să se ieâ bani pentru acele adeverinţe, ci atunci la vremea când se va întocmi orînduiala posluşnicilor, să dea fieş-care boer foe în Visterie de, câţi posluşnicî i se va lăsă, după care să se facă luminate poruncile Măriei Tale către dumne-lor ispravnicii judeţului spre a fi cunoscuţi că au rămas buni posluşnicî. 1813 Martie 30.
   Nectarie Mitropolit, Iosif Ar -eş Episcop, Constantin Pilipescu vel Bin, Radu Go-lescu vel Vornic, — vel Logofet.
   Cod. LX XVI, fila 104.
88
Y. A. URECHIĂ
de a echilibra budgetul şi a ave un excendent de 641.340 taleri, sumă ce o destină pentru întreţinerea poştelor.
   Dar ţera era datore... Datoria Visteriei de 1.990.253 taleri Divanul vrea să o acopere cu adăogire la dijmărit, oerit şi vinăriciu, a câteva parale peste banii cămăreî a listei civile. Asemenea şi altă datorie de 382.048 taleri Divanul spera a o pute plăti în anul viitor tot din adaosul la huzmeturile cămărei «spre a se vede odată ţera limpede de tot şi să-şi potă purtă cele de peste an obişnuite cheltueli. (1)
   Decât echilibrul budgetar este ilusoriu. Chiar boerii din Divanul care a făcut acestă regulare se îndoesc, că se vor pute găsi în ţeră 25 mii lude, de aceea ca să ajungă la acestă cifră exagerată, boerii 1
   (1) 17 cărţi la 17 judeţe pentru prostichiul de trei parale la vinăriciu i la oerit.
   Zemli Vlăhiscoie. Fiind-că dumne-lor veliţii boerî prin anaforaua ce ne-au făcut pentru datoria veche a ţării, ca să se plătescă, au găsit cu cale a se pune la trei huzmeturî, însă la dijmărit şi oerit câte parale trei şi la vinăriciu câte parale două de vadră peste ceea-ce este orînduit prin ponturile Domniei-Mele a se luă, care şi acest vinăriciu şi oerit, ce prin ponturi s’au vîndut la cei dintâi cumpărători este orînduit iarăşi cu sfat de obşte, prin anaforaua dumne-lor boerilor, dar Domnia-Mea milostivire asupra locuitorilor fâbend, am ridicat de la dijmărit acestă dare, iar la vinăriciu şi la oerit am hotărît şi am orînduit ca să se ieâ câte parale trei prostichiu peste ponturile cele orînduite pentru plata datoriei ţeriî, care acest pros-tichiu de parale trei cumpărându-se de cătră dumne-luî biv vel Vornicul Mihalache
Mânui, am dat acestă Domnescă nostră carte..............ce s’a orînduit de către
dumne-luî la sud. . . . carele prin scirea şi ajutorul dumne-vostră ispravnicilor judeţului, să aibă voe să umble în judeţ cu taxiMariî cumpărătorilor acestor două huzmeturî, fiind împreună la scris, la măsuratul vinurilor şi la număratul i catagrafia oilor, ca strîngend banii într’un loc de odată ai prostichiului acestuia cu cei orînduiţî prin ponturi la vremea cea orînduită, iar nu despărţiţi, ci într’o casă, să-şi ieâ fieş-care analogon al părţii sale, adecă cei dintâiu cumpărători după ponturile ce au cumpărat, iar omenii dumne-luî Vornicului acest prostichiu de trei parale ce se arată mai sus, fără de altă cea maî mică cerere şi făcend catastişe după orîn-duială asemenea de amândouă părţile iscălite cu catastişele ce vor rămâne la taxil-darul, care catastişe dimpreună cu banii să fie datori a le aduce aici ca să le dea la găzdia acestui huzmet al prostichiului, cu care acesta nu are să ne facă vre-o cheltuială locuitorilor sau supărare cu cerere de poclone, sau încărcături, sau plată de răvaşe, căci de odată au să se strîngă şi aceste parale ale prostichiului dimpreună cu ale huzmeturilor şi un răvaş are să se dea de plată, cuprinzător pe fotă suma huzmetuliiî şi al prostichiului, iscălit de amândouă părţile; de care poruncim şi în-datorim pe taxildarii acestor huzmeturî, ca întocmai să fiţi următori şi să nu faceţi vre-o zăticnire sau supărare în vre-un chip cu a se păgubi dumne-luî boerul cumpărător al acestui prostichiu, i saam receh gpd.—1814 August 13. (*)
    (Jod. LXXV, fila IU v.
   (*) A se vede în Tomul X, partea Il-a a Istoriei Românilor de V. A. U., tote schimbările urmate apoi în vinăriciu, oerit, dijmărit, de la 1814—1818.
ISTORIA ROMÂNILOR
89
îşi pdrtâ în fine iar atenţiunea asupra posluşnieilor şi scutelnicilor. In catastişele Visterieî o comisiune de doi boerî rînduită de Divan (Barbu Yăcărescu vel Vornic şi Gr. Băleanu vel Logofet) aii făcut alegerea posluşnieilor de la vel Clucer la vale până la cea din urmă stare, fieş-care câţi posluşnici să aibă. Pentru eparhii şi boerii cei mari a făcut alegerea însuşi Divanul «jertfind din eeî ce aveau pe cei mai mulţi spre ajutorinţa satelor şi poprind pe sema nostră mai puţini decât ne-a fost trebuinţa». Divanul lasă Domnitorului să hotărască numărul de posluşnici a 3 beizadele, ce locuesc în ţeră, şi a câtor-vâ din coconele văduve. Numărul posluşnieilor cunoscuţi la Vis-terie era de 14.346. Divanul dă în bir 3.609 şi rămân buni posluşnici 10.737 stătători pe moşii stăpânesc!, «căci cei după moşii străine se dau la dajdie după vechile legi ale ţerii».
   Boerii mai propun şi un fel de regulament în 7 articole şi anume:
   Cele trei huzmeturî, adecă dijmăritul împreună cu tutunăritul şi po-gonăritul străinilor, vinăriciul şi oeritul, au fost arendate în 1814 pe suma de un milion. (1)               ~— 1
                                           (1) Vîmjarea acestor 3 huzmeturî, adecă dijmăritul, împreună cu tutunăritul şi po-gonăritul străinilor, i vinăriciul şi oerit pe acest următor an 1814 pentru taler!
1.000.000, adecă un milion, cari ban! a! cumpărături! să-î răspundă cumpărătorul la sorocele ce se arată, însă:
. taleri
   Î46.000 întâiul câştiu al dijmărituluî la 15 Iunie.
   146.000 al doilea câştiu la <Ji întâi Iulie.
   300.000 întâiul câştiu al vinăriciuluî la 10 ale lui August.
   300.000 al doilea »        »         la 10 Septembre.
   ,230.000 întâiul câştiu al oerituluî la 10 Octobre.
   230.000 al doilea »         » la 10 Novembre.
    50.000   ipac, al treilea câştiu al oerituluî pentru oile Ungurenilor, la sfîrşitul lui ■        Decembre.
1.000.000, şi aşijderea să se păzescă la fieş-care din cele mai sus aretate huzmeturî întregi şi nesmintite cu aceste mai jos aretate ponturi.
                                                          La dijmărit.
   1)  . Să se ieâ de la obşte la fieş-care litră pecî i sfinî, câte parale 10, pentru nume-rătore, de fieş-care nume câte parale 4 şi pentru răvaş câte parale doue, şi câţi din locuitor! vor ave litre maî multe de <Jece să plătescă şi plocon po taleri unul, re-mâind în urmă nebântuiţi de orî-ce alte cereri, iar slujbaşii să aibă a da de primirea banilor răvaşe cuprintjetore, că cutare a dat atâţia ban! pentru atâtea litre, şi care va plăti şi plocon, precum maî sus se arată, să s||cuprin<Jă într’acel răvaş, aşijderea şi let şi luna şi <Jiua în care va plăti.
   2) . Pentru pogonăritul străinilor să se ieâ de fieş-care pog'on câte taleri patru şi
parale 16.          , .
90
V. A. URECHIĂ
   1. Scutelniciî după cărţi şi chrisove să remâe buni pe câtă vreme vor fi făcuţi din omeni străini, iar nu din birnicii ţerii.
   3)   . De la tutunărit să se ieă câte parale 10 de la stînjin, care se socotesce stîn-jinul de opt palme Domnesc!, cu stînjinul ce li se vă da de la Visteria Domniel-Mele cu damgal, iar mesurătorea să fie atâta : slujbaşul să fie dator să măsore lungul şi latul a unei margini a fieş-căruia pogon şi pentru câţi stînjin! va găsi într’aceste două trăsuri să ieă câte parale <Jece fără de plocon, şi câte parale două pentru, răvaş al fieş-căruia nume.
   4)   , Câţi vor ave privileghiurî ca să scutescă dijmărit, or! cu hrisove, au prin cărţi Domnesc!, să nu plătescă nimica, iar ceî-lalţ! toţi de obşte să plătescă cum maî sus se arată, şi: panduri! să plătescă tot precum maî sus se arată, fără deosebire dă ceî-lalţ!.
   5)   . De va căută însuşi cumpărătorul huzmetul, să fie cu îngrijire ca să nu se facă cel maî mic cătălin si s, sau năpăstuire locuitorilor, iar de-1 va vinde la alţi!, să ieă şi de la aceia straşnice, chezăşii că vor păzi cu îngrijire şi nesmintit cea maî şus arătată rînduelă.
                                                           La vinăriciu.
   1). Locuitori! împreună şi cu panduri! din cele cine! judeţe ot preste Olt să plătescă vinăriciu, de vadră câte parale 5 şi cu obicinuitul pârpâr, şi câte două parale la vadră de fieş-care nume, iar plata de cramă şi altele, ce se urmă maî înainte, cu totul să lipsescă şi afară din cele maî sus arătate, de nimeni să nu se ieă un ban maî mult.
   c2). Bă nu fie slobodă măsurătorea la tote poporele, aşijderea şi câte vor fi înclinate fiind-că milile au să iesă dreptul lor numai la ce! din vechime orînduiţi taleri a! vinăriciuluî, împreună şi cu pârpârul lor după vechiul obieeiu şi după Domnes-cile hrisove şi cărţi Domnesc! ce vor ave în mână, iar prostichiul are să rămâe pe sema cumpărătorului.
   3)    . Tote vasele de obşte să se măsore cu cotul cel dangalisit ce li se va da de la Domnesca Yisterie şi vinul să se măsore ori când va fi fiert şi aşezat îit buţî, sau până a nu începe să fierbă şi în marginea fieş-căreia buţî să fie dator slujbaşul să lipescă ţidulă cuprin<Jetore de suma vedrelor ce va eşî la măsurătore.
   4)    . Câţi privileghiaţi vor ave la mânile lor hrisove şi cărţi Domnesc!, întru nimic să nu se supere de cătră taxildar şi slujbaşi, fiind-că aceia n’aă să plătescă vinăriciu; iar câţi sudiţ! a! altor stăpâniri vor ave vii, să plătescă vinăriciu după cel dintâiu pont fără osebire şi eî împreună Cu ceî-lalţ! locuitori şi dacă cine-vaşî din-tr’aceî sudiţî vot* ave sineturi Domnescî la mânile lor, cu car! vor vre să scutescă vinăriciul, să fie dator! slujbaşi! să le ieă de la mânile lor, acele sineturi să le tri-miţă la Domnesca Visterie, iar pe dînşiî să-î supue să plătescă vinăriciu întoeiiial ca şi ceî-lalţ! locuitor! a! ţăriî.
   5)    . Slujbaşul să fie dator să dea fieş-căruia stăpân de vie răvaş de primirea banilor în care să se cuprindă: «cutare om, pentru atâtea vedre de vin a plătit atâţia lei,» şi tot într’acel răvaş să se cuprindă veletul, luna şi <Jiua în care va plăti.
   6)    . De va căută însuşi cumpărătorul huzmetul, să îngrijescă a nu se face cel maî mic catahrisis sau năpăstuire locuitorilor. Aşijderea de-1 va vinde la alţiî, să îngrh
ISTORIA ROMÂNILOR
91
   2.    Să se cerceteze actele privilegiaţilor; nemuri, postelnicei, mazili, breslaşi, cumpaniştî şi câţi se vor găsi că au fost birnicî şi prin abus
jescă forte bine, ca să nu facă nici aceia catalirisis, iar când vre-unul se va abate din datoria sa, să fie dator îndată să-l arete stăpânirii spre a-şi luă pedepsa.
                                                            L a o e r i t.
   1) . Toţi locuitorii de obşte să aibă a plăti oerit de fieş-care oie câte parale 10 şi taleri doi poclon; câţi vor ave maî mult de <Jece câte parale 4 de numerătore, şi câte parale doue de răvaş pentru fieş-care răvaş de nume.
   2)    . Câţi se numesc sudiţi şi se află şezători în politie şi satele aceştii ţeri şi au oi să plătescă oerit întocmai precum şi ceî-lalţi locuitori pentru câte oi se vor găsi la catagrafie, fiind-că şi aceştia întocmai îşi fac neguţătoriile lor prin ţeră.
   3)    . Câţi sunt sudiţi străini, a căror sălăşluire este înlăuntru, şi vin numai cu oile lor spre păşune în ţeră şi pe urmă iarăşi se întorc, au să plătescă, după vechiul obiceiu, oerit la luna lui Decembre, precum scurmat în trecuţii ani. Aceştia să plătescă şi obicinuitul văcărit al străinilor, adecă câte 33 pentru vita mare şi pe jumătate acestor bani pentru cea mică vită; aşijderea şi câţi alţii vor fi străini să plătescă văcăritul străinilor câte bani 66 pentru vită, după obiceiu; să se păzescă însă într’acestă veche rînduială întocmai, precum cuprind ponturile Domnescî, fără de a se face cea maî mică catahrisis din partea slujbaşilor.
   4)    . Sf. mitropolie, episcopiile, mănăstirile, metocele şi schiturile după Domnescile hrisove, aşijderea şi boeriî de la trepta Băniei cei mari şi până la Clucer de arie, aşijderea şi jupânesele văduve ai aceştii stări, n’au să plătescă oerit, precum s’a urmat şi în trecuţii ani.
   5)    . Câte oi se cumpără din ţeră de către casap-başa prin saigii pentru trebuinţa mirieî, aşijderea de cătră neguţătorii gelepî pentru mumbaeua Ţarigradului, să rămâe nesupăraţi de oerit până la sfîrşitul viitorului Novembre, să fie datori însă slujbaşii să le scrie şi acestea şi aşternend catastişe, anume câte sunt ale fieş-căruia gelep şi sub a căruia vătaf şi îngrijire sunt, să le trimiţă ca să dea la Domnesca Visterie, iar pentru câte oi se vor găsi după sfîrşitul lui Novembre, ale saigiilor şi gelepilor, să se ieă oerit, întocmai, ca şi de la ceî-lalţi locuitori, fiind-că acele oi rămân pe sema neguţătoriei numiţilor.
   6)    . Pentru câte capre vor cumpăra zalhanagiii ca să le taie la zalhanale, până la sf. Dimitrie, adecă la 26 Octobre, să nu plătescă oerit, iar pentru câte după sf. Di-mitrie se vor găsi în natură să plătescă întocmai ca şi ceî-lalţi locuitori.
   7)    . De va căută însuşi cumpărătorul huzmetuluî, să îngrijescă ca să nu sq facă cel mai puţin catahrisis, sau năpăstuire locuitorilor, aşijderea şi de-1 va vinde la alţii, să îngrijescă forte ca să nu facă nici aceia catahrisis, iar când vre-unul va îndrăzni să se abată din datoria sa, pe dată să-l arete stăpânirii, ca să-şi ieă pedepsa.
   Şi pentru tote aceste trei huzmeturi să se dea porunci către ispravnicii judeţului cuprin^ătore, ca sâ-i dea mână de ajutor cu slujitori îndestul; aşijderea şi către za-biţii judeţelor: a nu i se prieinui nici cel mai puţin cheder; către acestea să fie dator afară din <Jisa simfonie a vîndării acestor trei huzmeturi, să plătescă şi aceste mai jos însemnate havaeturî a fieş-căruia huzmet, la întâiul soroc al numărătorii banilor a fieş-căruia huzmet, după următorul chip, adecă la dijmărit la doi boeri, cei mari logofeţi, şi doi al doilea logofeţi, câte taleri 5 bani 60 la pungă, la totâ suma
92
V. A. URECHIĂ
au căpetat sineturi de privilegiaţi, să li se ieâ sineturile şi să se dea pe la sate în bir, scutindu-se numai cei bătrîni şi infirmi, ori că<Juţ\ în grele datorii. Toţi cei-lalţî să se deâ la bir.
   3.   Breslele slujitorescî de pe la judeţe: seimenii, vînătorii, lefegiii, talpoşii, apropii, copiii din casă, afară de slujitorii polcovnicilor şi ai căpitanilor de pe la judeţe şi ai isprăvnicaturilor şi plăşilor, să se deâ în bir la sate.
   4. Să lipsescă scutirea de dăjdii a unor sate şi să se deâ la dajdie.
   5. Să nu se admită silişte mai jos de trei lude.
   6.   Numărul scutelnicilor şi al posluşnieilor din fie-care judeţ să nu fie mai mare decât suma birnicilor.
   Cu asemenea chip Divanul speră, că numărul ludelor se va urca la 25 mii. Domnitorul promulgă noua aşezare a Divanului la 24 Iulie 1814, însă cu ore-care modificări, reducând darea unei lude la taleri 163 din 200 propuşi, ceea-ce reduce suma veniturilor de la lude la
4.075.000 taleri. La acestă sumă adăogându-se cele-lalte suini prevă-
vîiKjariî; aşijderea şi dumne-luî logofătul za obiceiuri cu logofătul al doilea câte taleri 2 . bani 65 la pungă; la cutia milosteniei taleri 50C; pentru spitalul străinilor câte taleri 2 la pungă, şi cişmelelor taleri 850; la mănăstirea Arnota după hrisov taleri 100, la mănăstirea Stavrodrom câte taleri 10 de fieş-care judeţ; divictarului şi mu-, hurdaruluî taleri 100 la totă suma vîn<Jării; câte taleri 50 ai extractoruluî pentru fieş-care judeţ şi câte taleri 40 ai logofătului de havalele, asemenea de fieş-care judeţ.
   La vinăriciu, la doi boerî mari logofeţi şi al doilea logofeţi câte taleri 5 bani 60 la pungă, la totă suma vîmjăriî; aşijderea şi dumne-luî logofătului de obiceiuri cu logofătul al doilea câte taleri 2 bani 65 la pungă; la cutia de milostenii taleri 500; pentru spitalul străinilor câte taleri 2 la pungă; la cişmele taleri, 850; aî dohtoruluî Craioveî taleri 350 ; la mănăstirea Arnota după hrisov taleri 100; la mănăstirea Stavrodrom câte taleri 10 pentru fieş-care judeţ, divictarului şi muhurdaruluî la totă suma taleri 100; câte taleri 30 aî extractoruluî de fieş-care judeţ şi câte taleri 40 aşijderea de fieş-care judeţ aî logofătului de havalele.
   Şi la oerit, la doi cei mari logofăţi şi doi al doilea logofeţi câte taleri 5 bani 60 la pungă la totă suma vîmjării; aşijderea şi dumne-luî logofătului de obiceiuri cu logofătul al doilea câte taleri 2 bani <65 la pungă şi la cutia de milostenii taleri 1.250; pentru spitalul străinilor câte taleri 2 la pungă; ai cişmelelor taleri 1.700; aî dohtoruluî Craioveî taleri 350; la mănăstirea Arnota după hrisov taleri 100; la mănăstirea Stavrodrom câte .taleri 10 de fieş-care judeţ ; divictarului şi muhurdaruluî taleri 100 la totă suma vîmjăriî; câte taleri 30 de fieş-care judeţ aî extractoruluî; asemenea de fieş-cara judeţ câte taleri 40 aî logofătului de havalele.
   Iar după acestea, totă dobânda sau paguba să fie pe semă cumpărătorului.
   1.000.000, adecă un milion taleri au rămas aceste trei huzmeturî din totă ţâra asupra dumne-luî vel Ban Radu Golescu cu ponturile ce mai sus se arată. — 1814 Iulie 14.                                                            Proin vel Vist.
   (Pecetea gpd.)
ISTORIA ROMÂNILOR
93
<Jute în lucrarea Divanului, se ajunge la suma totală de 4.305.000 taleri, la care împlinindu-se şi răsura, câte 8 parale la leu, pentru leflle slujbaşilor, suma totală a veniturilor ajunge la 5.166.000 taleri. Oheltuelile Domnitorul le aprobă în sumă de 4.588.000 taleri. Excedentul îl destină, ca şi Divanul, pentru poşte (1). 1
                            (1) la* loan Gheorghe Caragea Voevod i gosgodar zemle Vlahscoie.
   De vreme ce Prea Sfinţia Sa părintele Mitropolit i sfinţia lor iubitorii de Dumnezeu părinţii episcop! şi dumne-lor cinstiţi şi credincioşi veliţii bo erî halea şi mazâlî printr’acestă anaforâ ne fac arătare, că temeiul întru care urm eză să razime veniturile Yisteriei Domnieî-Mele, ce trebue să se agonisescă în curgere de un an, spre a se pute întîmpinâ cele de peste an netăgăduite cheltueli şi arătate eu socoteli, anume în vilegul obşte! adunării, este ca negreşit suma ludelor birnicî din totă ţăra^ Domnieî-Mele să se urce până la 25.000 (căcî pe acest număr de lude s’a făcut şi socotela banilor) şi ca să se potă alcătui acestă sumă de 2 5.000 lude chibzuesc toţî de obşte mijlocele ce înlăuntru se arată în şepte ponturî, tote urmărî folosi-tore spre ajutorinţa satelor şi sporirea cislaşilor, primite sunt Domnieî-Mele părerile ce întru acestă anaforâ se cuprind şi le întărim Domnia-Mea şi hotărîm, ca la începutul aşezămîntuluî să se pue tote în lucrare întocmai precum s’au chibzuit şi sJau găsit cu cale, fiind învederată dovada că sunt tote spre folosul obşte! locuitorilor, dar suma banilor ce s’au chibzuit a se răspunde de fieş-care lude po taler! 200 pe an în 5 sferturi, fieş-care sfert po taler! 24 i un araciu po taleri 30 şi două rînduelb ale menzilurilor ţării, asemenea fieş-care po taler! 25, fiind că după multele necazuri şi nenorociri ce a avut ţera în totă vremea râsboiuluî trecut, când fieş-care din locuitori şî-au perdut dobitocele şi alte agoniseli ce au avut în prejma case! sale din pricina urmatelor răzvrătiri, cum şi după răsboiu întâmplându-se din urgia Dumnedeescă împrăştierea năprasnicei bole a ciumei, maî prim tote judeţele au poprit pe fieş-care din alişverişurile ce puteau să facă spre întemeerea şi bivşugarea pârlejului său, am chibzuit Domnia-Mea, că se va judecă sarcină sim-ţitore şi va căde cu greu locuitorilor. Dec! şi hotărîm Domnia-Mea răspunderea de ban! peste an de fieş-care lude po taler! 163, numai împărţindu-se acestă sumă iarâşr după chipul cuprinderi! aceste! anaforale, adecă cinci sferturi po taler! 22 la un-sfert, un haraeiu po taler! 29 şi două orînduelî ale menzilurilor po taler! 12 de' lude fie-care, şi aceştia socotindu-se pe 25.000 de lude fac într’un an taler!
4.075.000 şi cu taler! 150.000 aî breslelor i cu taler! 80.000 a două isprăvnicatur! străine, se adună taler! 4.305.000, la care împlinindu-se şi răsura po parale 8 la leu î-n-socotela lefilor ce se răspund slujbaşilor, taler! 861.000, să se facă peste tot totă suma veniturilor 5.166.000, iar dintr’aceştia taler! 4.588.000 să se cheltuescă în- trebuinţele ţării-după socotela ce s’a vădut de către Obştesea Adunare în sf. mitro. polie, şi cei-lalţ! ce maî rămân, adecă taler! 578.000, să se cheltuescă în trebuinţa menzilurilor ţări!, cu chipul ce maî jos se arată, însă taler! 2.538.000 în plata de 3.384 caî, po * taler! 75 de cal pe ah, i taler! 2311840 în plata de 640 surugii po taler! 30 pe lună fieş-eăruia, adecă 87 din sud Slam-Râmnic i 47 din sud Buzău i 171 din sud Ialomiţa, i 167 din sud Ilfov, i 45 aî poşte! Bucurescilor şi 118 din sud Vlaşca, din lude 192, care va să cjică pe la unele din judeţe, numaî unde fiind menzilhanele multe, nu sunt satele în destoinicie şă fie atâta sumă de surugii şi toţi ceî-lalţ! bh
94
V. A. URECHIĂ
                                  ji Aşezarea acesta, din Maiii 1814, nu dăinuesce. Oaragea simte că ne-| mulţumirea ţerii sporesce pe fie-ce <Ji; din causa dajdiilor. El se decide
  cigaşî din cele-lalte judeţe, cum şi rotarii i dârvarii să se dea în natură cu scă-(Jemînt de câte o jumătate de lude fieş-eare după caidul şi orînduiala Visterieî, şi ceî-l-alţî bani ce mai rămân până la îndeplinirea de taleri 578.000, să se cheltuescă în socotela inamurilor, judecându-se însă acestă reformă a poştelor nu vre-o zmin-telă sau schimbare contractului ce s’au încheiat eu dumne-lor epistaţiî, la Decembre let 1812, ci numai oreş-care schimbare celui de al doilea aşezămînt ce s’a făcut cu numiţii, la luna lui Maiu let 1813, fiind vreme de asidosie şi dăjdiile ţerii nepuse în orînduiala şi mai vîrtos că o acestă schimbare nu dor că voim Domnia-Mea să o facem pentru vre-un folos Yisterieî Domnieî-Mele, fiind cunoscut şi învederat, că făeăndu-se socotela banilor minzilhanelor po taleri 24 de lude la 25.000 lude, se adună intr’un an toţi banii venitului, taleri 600.000, în potriva cărora puindu-se chel-tuelile după chipul de mai sus, se dovedesce cu îndestulă înţelegere, că banii ce au să se împlinescă din ţeră cu numirea minzilurilor au să se cheltuescă iarăşi in trebuinţa minzilurilor, ci râvnind Domnia-Mea la repaosul obştei şi la întemeerea stării fieş-căruia, am chibzuit cu totă întregimea părerea duhovnicescilor noştri părinţi şi a dumne-lor veliţilor boerî, după care am dat şi înşine acestă întărire ; iar când dumne-lor epistaţiî nu vor primi a li se da numai po taleri 30 pe lună de surugiu şi vor cere orî po taleri 40, precum li s’a plătit până acum, sau ‘.surugii în natură pe la tote minzilhanelele, după legătura contractului, care este şi dreptă cerere a numiţilor, din care nu pot fi depărtaţi nici odată, atunci iarăşi pe la mai sus arătatele judeţe, unde nu este mijloc a se da surugii în natură, vor fi îndatoraţi ispravnicii a găsi surugii cu plată şi a-i da în slujba poştelor, scă<Jendu-se cu plata lor în socotelile ce vor trimite la Visterie şi le va ţine în semă, păzindu-se cu acesta şi tărimea contractului cu împlinirea trebuinţiî surugiilor poştei şi repaosul locuitorilor, nefiind îndatoraţi la atâta răspundere de bani numai pentru acestă madeâ, iar pentru finul şi orzul minzilhanelelor, cu tote că într’acestă anaforâ se cuprinde a se plăti în bani, dar fiind că şi acesta urmezâ a fi îndestulă sarcină pentru locuitori, adăbgendu-se răspunderea banilor, am chibzuit Domnia-Mea, că mai bine se cuvine să se dea în natură, cu orî-ce chip se va găsi cu cale şi se va da carar din Visteria Domnieî-Mele, sau de se va chibzui vre-un mijloc, ca să se alcă-tuescă şi pentru acestă madeâ vre-un venit, se va da de iznovâ hotărîre. Intr’acestaşi chip, judecând Domnia-Mea întocmirea ce se cuvine a se face, întărim câte mai sus se arată şi poruncim dumi-tate Vel Vistiere, ca la începerea aşezămîntuluî să se pue tote în lucrare cu bună orînduelâ şi să se facă cunoscute locuitorilor cu bună desluşire, ca să înţelegă fieş-eare mila Domniei-Mele şi părintesca rîvnă şi dorire ce avem pentru dînşiî.—1814 Iulie 24.
        (Pecetea gpd.)                                              Vel Logofăt.
              Prea înălţate Domne,
    După luminată porunca Măriei Tale strîngendu-ne cu toţii la sf. Mitropolie, am cetit cu înţelegere luminat pitacul Măriei Tale, scris' de la 21 ale trecutului Aprilie şi cuprindător, că âpropiindu-se vremea de a se pune în orînduelâ dăjdiile ţării şi dupărarătarea ce sra făcut înălţimii Tale, de cătră dumne-lui fratele vel Vistier, că trebuinţa cheltuelilor Domnesciî Visteriî este până la 2.588.660, bez cheltuela min-
ISTORIA ROMÂNILOR
95
dar a-şi dâ aerul că e preocupat de fericirea ţerii şi, în prima <Jî â anu-lui 1815, adreseză Divanului un pitac, prin care propune unele scă-
zilurilor ţerii, s’a dat întru a nostră cercetare, ca să facem o hotărîre: în ce chip s’ar cuveni ca să punem acesta în orînduelâ? şi că făcendu-se şi de cătră Măria Ta oreşi-care perierghie asupra aceştii de acum stare a ţerii, s’a vă<Jut, că suma ludelor Visterieî a ajuns la o forte mare împuţinare, care acesta a odrăslit şi din întîmplările trecutei răsmiriţe, măcinându-se mulţi din locuitori, (Jar maî cu deosebire din catahrisis ce se urmeză la stările obşteî, ne păzindu-se cele după vremi întocmite prin testamenturi obştesci şi hotărîre i hrisove a multor luminaţi Domni ce s’au învrednicit oblăduirii acestui pămînt, şi cu tote că spre a se păzi nizamul ţârii s’aii făcut Măriei-Tale feluri de provline, între care una cu a se strămută cu totul cele de acum întocmiri la otcârmuirea ţării, prin care şi de se vede, că ar fi spre folosul Visterieî, areţându-se osebirea ce se urmeză da negoţieri de la o vreme încoce în tote felurimile, adecă la vite, zaherele, cherestele şi f alte producturî ale ţării, dar cugetul înălţimii Tale depărtat fiind cu totul de alcătuiri nouă şi neo-bicînuite până acum, pe de o parte a îndemnat pe Măria Ta a nu, primi nici unele dintr’acestea, iar pe de alta răzimând la arătarea cheltuelilor dumne-lui vel Vistierul, ai dat întru a nostră alegere şi hotărîre şi trebuinţa cheltuelilor Visterieî şi ale ţării şi repaosul obşteî locuitorilor. Intru adevăr, prea înălţate Domne, se cunosce mila şi părintescul cuget ce hrănescî Măria Ta asupra acestui norod, ce dintru a sa norocire prin buna-voinţă a milostivului Dumnezeu s’a încredinţat oblăduirii Măriei Tale, de vreme ce şi interesul Visterieî şi repaosul obşteî locuitorilor le-ai dat sub alegerea şi hotărîrea nostră, îngrijind ca nimeni întru nimic să nu cerce supărare şi năpăstuire, iar noî şi de avem datorie a fi cu ferbinţeJă şi dorire cătră totâ obştea, ca nisce pămîntenî ce suntem, dar cunoscând că şi cheltuelile Visterieî sunt netăgăduite şi după orînduelâ, de odată cu toţii întru o glăsuire ne-am aflat silitori a face o întocmire asupra apeştii pricini, culcat este prin putinţă maî folositore şi cu mulţumită tuturor, având însă maî întâiu. . înaintea ochilor nepotrivirea sţării de mai înainte cu a celei de acum, după care am cerut să ni se arăte suma ludelor ce sunt astăzi în ţeră şi am vă(Jut că abia se adună până la 13.434 liider asemenea ni s’au arătat şi catagrafiile ce sunt în. Visterie venite după la judeţe şi ne-am pliroforisit, că totă şuma familiilor birnici ahiâ se adună la 91.400; deosebit am cerut să ni se arăte şi cheltuelile ce are ţâra în trebuinţa minzilurilor şi ni, s’a, arătat o socotelă vrednică de mirare, care nici odată nu s’a maî f pomenit aici în ţera nostră, adecă că peste an tae până la taleri 935,796 plata cailor i a bi cigaşilor şi a inamurilor, bez altele ce se dau în natură, adecă rotari, dârvarî, fîns şi orz care şi acesta socotindu-se în bani, rotarii i dârvarii po taleri 40, finul şi orzul chila i carul po taleri 20 fac taleri 579.380, care va să ^ică peste tot, după so-cotâla ce văzurăm, se urcă cheltuelile poştelor într’un an până la taleri 1.515.176 bez meremeturile poştelor, cari şi acelea, au destulă greutate, cad pe sarcina locuitorilor; ni s’au maî arătat încă două catastişe, unul cuprinzător de taleri 1.990.253, ce sunt a se da în cheltueli şi alte mărunte datorii ale Visterieî, până la di ’ntâiu de August, când are să se pue în orînduelâ dăjdiile ţării, trecând peste sorocul asidosieî, şi altul de taleri 382.048, datorii ale Visterieî din, socotelile ce s’au teorisit, care aceste condee adunându-se peste tot, se cunosce învederat că chibzuirea urmeză să se facă pentru taleri 8.476.137, după socotela ce mai jos anume se arată, însă:
96
V. A. URECHIĂ
derî, imediat compensate prin adăogirea celor trei huzmeturî: oeritul, vinăriciul şi dijmăritul. Iacă acest pitac:
                               Ioan G. Caragea Stăpân şi Domnitor întregii Ungro-Vlahie.
   Prea Sfinţite şi de Dumnezeu înainte puse Sfinte Mitropolit al Ungro-Vlahieî, prea iubitori de Dumne<Ju Episcop! şi prea cinstiţi şi prea nobili şi prea iubiţii noştri boeri
   2.588.660 catastihul ce s’a aretat Măriei Tale de către dumne-lui fratele vel Vistier pentru trebuinciosele cheltuelî de peste an.
   1.515.176 cheltuelile poştelor, ce se adună într’un an. precum se urmeză astă<Jî.
   1.990.253 cei ce sunt trebuincioşî până la <Ji’ntâiu de August, în cheltuelî şi alte mărunte datorii ale Visterieî.
    382.048 alte împrumutări ce s’au făcut la trebuinţele Visterieî şi s’aîi trecut la datorii în socotelile ce s’au teorisit, însă:
                                                      92.048 de la dumne-lul vel spătarul Mihalache Suţul, în socotela Cămării
                    Domnescî, din taleri 212,048.
             140.000 de la dumne-lui biv vel Vistierul Ioan Moscu.
             150.000 de la dumne-lui chir Constantin '.Belii.
   _______ 382.048
   8.476.137 şi aceştia încă bez banii ce se cer în plata proviantuluî, pentru a cărora respundere aretându-ni-se luminat pitac al Măriei Tale, facem aretare cu deosebită anaforâ, iar aceşti bani ce se arată mai sus, însă taleri 8.476.437, fiind o sumă forte mare, care şi de este după trebuinţă, dar nici cum nu pote analoghisî cu cea de acum stare a ţerii, am chibzuit ca să facem alegere mai întâiu de cele de peste an trebuinciose cheltuelî, ce au să se cheltuescă de la viitorul August şi apoi să vorbim de cele trebuinciose până la alcătuirea dăjdiilor i de la datoriile ce mai sunt; aşa dar socotim, că la luna lui August spre Septembre, de va fi vremea cu îndeletnicire şi se va găsi cu cale, să se întocmeseă aşezămîntul întru a căruia razim ce va luă Visteria în tote stările obştiei, să se alcătuescă cel puţin şi negreşit suma dajnicilor în 25.000 lude birnici, socotindu-se aici drept matcă a Visterieî cinci la un lude, adăogându-se însă în suma catagrafiilor la <Jece doue, adecă familiile ce nu se vor fi scris pentru feluri de pricini ce urmeză, când se fac catagrafiile i prisosele ce se vor găsi la tote eele-lalte stări, când se va face scumpă alegere şi posluşnicii că s’au găsit cu cale a se da în dajdie, precum în jos pe larg se arată, şi asupra acestor 25.000 lude să se orî nduescă pe an respundere de bani po taleri 200 noi de lude, încependu-se de la August cu acestă închipuire adecă 5 sferturi i un haraciu şi doue orîndueli pentru cheltuelile menzilurilor i a grajdului gpd, prc-cum se arată, însă:
   De lude po taleri 24 sfertul ot August şi Septembre.
                    24 sfertul ot Octobre şi Novembre.
                    30 haraciul de Decembre şi Ianuarie.
                    24 sfertul lui Februarie şi Martie.
                    24 sfertul lui Aprilie şi Maiu.
                    24  sfertul luî Iunie şi Iulie.
                    25  orînduela menzilurilor i a grajdului gpd. de primăvară, socotindu-se pe 6 luni.
                    25 orînduela menzilurilor de tomnă.
                   200
fsfoRIA ROMÂNILOR
sf
halea şi mazili, nu e unul din dumne-vostră care să nu cunoscâ câte şi câte trude suferim neîncetat pentru a asigura în tote chipurile şi întru cât ne stă prih putinţă buna stare a supuşilor încredinţaţi nouă; nici e nevoie de vorbe da să dovedirii că' nimic nu cruţăm şi de bună-voîe şi cu plăcere primim orî-ce cheltuelă şi pagubă, când e vorba să uşurăm sarcinele, ce cu greu suportă nenorociţii locuitor! şî săj aducem o mângâere mai mult sau mai puţin eficace la multele suferinţî ce le apasă' inimile. Acesta fiind ţinta nostră, am desfiinţat atâtea şi atâtea orînduelî, cari, şî
şi cei câte 24 taleri la sfert să se socotescă cheltuelile • . . . . Domniei, ale Cămării, ale isprăvnicieî Curţii gpd, ale beilicului, ale serhaturilor i alte mărunte cheltuelî şi plata lefilor celor ce slujesc ţării, adecă dregătorii zabiţî ai judeţelor, neferî aî Spătăriei, ai Agiei şi alte ogecurî; în cei câte taleri 30 este haraciîi împărătesc, în cei câte taleri 25, ce sunt să se împlinescă de două orînduelî pe an, să intre şi cheltuelile poştelor, însă plata cailor, a inamurilor i a finului şi a orzului cel trebuincios, adecă cu închipuirea ce maî jos vom arătă şi finul i orzul grajdurilor Domnescî, dându*se bani cu pecetluituri gpd din Yisteria Măriei Tale, drept natură, şi dumne-lui vel Comisului şi dumne-lui vel Pitarului şi într’acest chip al-cătuindu-se acestă întocmire peste suma venitului de 25,000 lude, care după orînduela de maî sus, po taleri 200 de lude, împreună tocmai taleri 5,000,000, să se adaoge şi dajdia breslelor, aşezându-se de la Visterie în taleri 150,000, iarăşi precum a fost în trei tetraminii de peste an, din cari cea de Ianuarie să fie în socotela şi cu numirea haraciului împărătesc şi cele-lalte două pentru arătatele cheltuelî ale Visterieî, şi să se adaoge şi dăjdiile de peste an a două isprăvnicaturi străine, ce sunt după întocmirea ce au în sumă şi acelea de taleri 80,000, precum cu tahmios ni se arată de la Visterie şi să se facă peste tot totă suma veniturilor dăjdiilor taleri 5.230.000, din care scădendu-se taleri 4.588.660 cei din socotela ce s’au arătat Măriei Tale de cătră dumne-lui fratele vel Vistier, sărămâe taleri 641.340, cari să fie pentru cheltuelile poştelor ţării, schimbându-se tertipul ce se urmeză astădî la madeua poştelor, fiind-că învederat se eunosce, că este o mare dărăpănare a ţării şi nici odată nu se va pute ţine într’acestă curgere, dar spre mai bună pliroforie a Măriei Tale, atât de veniturile şi cheltuelile ce maî sus arătăm, cum şi de tertipul cu care socotim că s’ar cuveni să se pue poştele în orînduelă, făcurăm maî jos acestă închipuire de soeotelă, adecă:
  3.000. 000 iac 5 sferturi peste an, po taleri 24 de lude la 25.000 lude.
    750.000  haraciul în Decembre şi Ianuarie.
  1.280.000 două orînduelî cu numirea menzilurilor ţării şi grajdurilor gpd., însă:
             625.000  orînduela de primăvară po taleri 25 de lude, la 25.000 lude.
             625.000  orînduela de tomnă.
            1.250.000
  5.000. 000
    230.000  se adaogă, însă:
             150.000  breslele, un haraciu şi două tetraminii.
              80.000  dăjdiile de la două isprăvnicaturî străine.
             230000
  5.230.000
  4.588.660 se scad în suma cheltuelilor pe un an. * V.
    641.340 rămâne pentru cheltuelile minzilurilor ţării, însă:
    V. A. Urechiă. -~Toni. X Partea B.—Istoria Românilor.                           7
§8                                    V. â. tfHEcitiA
prin natura lor şi mai ales prin abu şurile blamabile a celor prepuşî la executarea lor, aduceau greutăţi, saă mai bine cLis causau ruina locuitorilor. Şi acestă uşurare le-ar fi fost mai simţitore, dacă alte împrejurări diverse, pe car! nu le puteam nici prevede nici întîmpinâ, nu l slăbiau în continuu, când prin lipsa de rode şi producte aşteptate, causată din sterilitatea anului, când prin contribuţiun! comune la nevoi ivite pentru patrie, aşa că în sfîrşit vedem curat şi spre mâhnirea nostră, că starea lor financiară slăbesce din <Ji în <Ji şi reclamă neapărat ajutorul părintesc şi asistenţa nostră, ca să potă şi eî să se ridice întru cât-va şi să se mângâe. Ludii
              253.800 pentru   plata de 3.384  cal po taleri 75.
              169.200   »      »    »   8.460  care fîn po taleri 20.
              126.900   »      »    »   8.460  chile orz »   »    15.
               91.440 ce mai   rămân,   ca să  fie pentru plata inamurilor.
              641.340
şi surugiii cum şi rotarii i dârvarii câţi vor fi de trebuinţă, să se dea în natură, precum au fost şi mal înainte, cu scă<Jemînt de câte o jumătate de lude şi să nu se mai plătescă în bani, precum se urmâză acum, fiind-că starea întru care se află ţera nu este destoinică a răspunde atâta sumă de bani şi nici locuitorilor nu pote să le fie cu greu, fiind lucru obicinuit pe la sate din vechime a da bicigaşi! în slujba poştei, când însă se va urcă suma ludelor birnici peste 25.000 să se sca<Jă din suma de taleri 200 la lude, precum va analoghisi sporul cel peste 25.000 lude, ca să nu răspundă birniciî mai mult decât aceşti taleri 5.000.000, ce se arată mai sus, iar pentru condeiul de taleri 1.990.253, ce sunt trebuincioşî până la di ’ntâiu de August, în chel-tueliie Yisteriei şi alte multe datorii, dându-ni-se făgăduelă de cătrâ dumne-lui fratele Vel Vistier, câ cu ajutorul banilor ce s^au scos acum pe Maiu, Iunie şi Iulie, va iconomisî dumne-lui ca la vre-o taleri 400.000 pentru cei ce maî rămân, adecă taleri 1.590.253, am socotit să facem rugăciune Măriei Tale ca să binevoescî a da în Yisterie şi unele din veniturile Cămării Domnesc!, adecă dijmărit, oerit şi vină-riciu şi dându-se în Visterie, după multă trebuinţă ee este, să se vîndă, nu după vechiul obiceiu, ci eu adaose, şi socotim că nu va fi năpăstuire locuitorilor, fiind-că au să plătescă din rodurî şi lucruri cu cari se neguţătoresc şi se folosesc, maî vîrtos că şi preţurile acestor producturî s’au îmmulţit la vîndârile lor şi nu se potrivesc cu cele ce erau atunci în vremile trecute, când s*a întocmit de cătră stăpânire preţul datoriei răspunderii; însă adaosul să4 se alcătuescă în vîmjarea, la câte trele aceste huzmeturi cu chipul ce se arată, adecă: dijmăritul de litră parale 10, oeritul de oie po parale 10 şi vinăriciul de vadră po parale 5, alăturându-se la tote acestea ponturile ce s’au urmat în anul trecut, şi înt’acest chip vîn<Jându-se, socotim că vor prinde aprope tote de taleri 1.000.000; aceşti bani să se hotărască pentru răspunderea de taleri 1.590.253 ce mai rămâne datorie până la viitorul August, şi pentru cei ce nu se ajung spre exoflisis, cum şi pentru suma de taleri 382.048 ce maî sunt datorii, după socotelile Visterieî, ce s’au încheiat, să se urmeze acest adaos la aceste huzmeturi şi pe anul viitor, şi strîngendu-se pe sema Visterieî să se dea negreşit în răspunderea acestor datorii, spre a se vede o dată ţera limpede de tot şi să-şi potă purtă cele de peste an obicinuite cheltueli cu linişte; acestea tote ca să se potă pune în bună orînduelă şi să rămâe nestrămutate cu îndelungată ţinere, urmeză fără tăgăduire să se întocmescă hotare fără nici un fel de schimbare, şi fiind-că ţera nu e în vre-o stare bogată, ci putem <Jice mai mult săracă după analo-
îifdRl ROMÂNILOR
U
ţerii nostre Domnesc!, după ce au scăzut succesiv până la şese-spre-<Jece mii şi lipsesc în fîe-care an câte două mii lude din cei opt-spre-<Jece mii, pe basa cărora s’a stabilit proporţiunea generală a neapăratelor cheltueli ale Stăpânirii, de acu do! ani deja, rămâne la acelaşi punct şi nici e speranţă să crescă pe viitor. Faţă cu starea a Domnesciî nostre Visterii, paguba provenită din lipsa celor două mi! lude este forte simţitore, nu e însă timpul present să ne gândim la completarea lor; maî curînd necesitatea reclamă de la părintesca nostră prevedere să remediătil nevoeî
ghia rodirilor ce are şi a negoţurilor ce urmeză, care acesta firesce se înţelege, că s’a pricinuit şi din vremea răsvrătirilor trecute şi din urgia Dumne<Jeescă, ce s’a întîmplat cu acăstâ năprasnică bolă a ciumei, şi de <pcem că cel puţin să se întoc-mescă suma ludelor birnicî la 25.000 de lude, dar după împuţinarea întru care se află astăcji, am socotit că numai din birniciî cei de acum nici odată nu se va pute da atâta spor, şi aşa văzând că şi suma posluşnicilor după sporirea catahrisisuluî ce s’a urmat într’aceştî ani trecuţi, s’a ajuns să fie numai cei sciuţî în catasti-şele Visterieî, peste 14.000 lude, s’au orînduit iarăşi dintre noî doi boeri, adecă dum-ne-luî fratele Barbu Văcărescul Vel Vornic, şi dumne-lui fratele Grigorie Băleanu Vel Logofăt, care s’a făcut alegere de la Vel Clucer la vale până la cea din urmă stare, fieş-care cât se cuvine să aibă şi pentru eparhii şi boerii cei mari, ne-âm făcut însuşi noî alegerea, jertfind din ceî ce aveau pe cei mai mulţi, spre ajutorinţa satelor şi poprind pe sema nostră maî puţini decât ne-a fost trebuinţa, fiind că cunoscem întru adevăr prosta stare a satelor; am lăsat şi întru alegerea şi hotă-rîrea Mărieî-Tale puţine obraze, adecă trei luminate beizadele, ce sălăşluesc aici în ţeră şi vre-o câte-vâ din coconele văduve, şi după tote acestea alegeri trăgend cinurile catastihului, vedem că din totă suma posluşnicilor cea sciută Visterieî, din 14.346 se hotărăsc de dajnici 3.609 lude şi rămân buni posluşnici 10.737 lude, fiind însă şi aceştia pe moşii stăpânesc!, căci câţi se vor găsi pe moşii străine, după caninele oblăduirii acestei ţări şi după caidul Visterieî, cu un cuvînt, trebue să se dea în dajdie, bez morari şi vieri; dar cu acest ajutor numai a alegerii posluşnicilor nu este din destul a se spori ludele, ca să nu cerce greutate la răspunderea banilor, ci de se va găsi cu cale, ne rugăm Mărieî-Tale cu osebit testament, să se în-tocmescă cu întregime câte maî jos arătăm:
   1). Scutelnicii după cărţi şi hrisove este un dar al stăpânirii, hărăzit către ceî ce li s’au cuvenit a se împărtăşi, de aceea se şi cuvine a se păzi întocmai câte cărţi sau hrisove vor ave cuprindere de omeni fără pricină, prin cercetarea ce se va face, fiind încredinţări date pentru cei ce sunt făcuţi din adeverinţele isprăvnicatuluî, ărătându-î ea nu sunt din dajniciî Visterieî, ci din cei fără pricină, cărora li s’au dat de la Viâterie şi pecetluituri Domnesci, să fie bună-voinţa Mărieî-Tale, ca să ră-mâe nesupăraţî, iar pentru cărţile şi hrisovele ce vor fi cu cuprindere de omeni străini, unii ca aceia, dovedin iu-se prin scumpă cercetare, că sunt făcuţi seutelnicî din pămîntenî şi birniciî ţerii prin hatîruri şi iconomiile dregătorilor de pe la judeţe, să se arete la Visterie de aşezămînturi cu catastih anume ai cui sunt, fă-cendu-şî cunoscut şi pricinile lor i mijloeele prin cari s’au făcut, şi de aici se va da hotărîre în ce chip să se urmeze şi când după hotărîrea ce se va da, se va luă de la cine-vaşî, acela ca nu împărtăşit de acestă hărăzire, prin mijlocirile ce va putea ave, aducend din părţile străine omeni fără să cunoscă cea maî puţină împotrivire de câtră dregătorii judeţelor, să i se dea din acei omeni străini seutelnicî în
iOO
V. A. TJRECHIĂ
supuşilor chiar din deficit şi să le aducejn mângâere uşurându-î pe cât permit împrejurările şi cheltuelile Stăpânirii. Acesta uşurare am găsit cu cale să o orîn-duim în modul următor.
   a)   . Orînduela pentru carele cu sare de la Ocne, deşi de mult sţabilită şi din capul locului aplicată, să lipsescă de aci înainte pentru tot-deauna, iar paguba ce va resultă din acesta să o sufere Camara nostra D.QţnneşQă, precum şi orînduela actual în vigore pentru unt.
   b) . Cele doue-spre-<Jece în total.......(nedescifrabil) ale ţerii nostre Domnescî,
provenind din acestă orînduelă, să lipsescă asemenea şi ele pentru tot-deauna în * 2 3 4
locul celor ce i se vor luă, păzindu-se neclintită cuprinderea hrisovelor şi a cărţilor ce va ave fieş-eare, şi dregătorii isprăvnicaturilor şă-şî urmeze datorie! şi credinţei, ca să nu se mai ieă dintre birniciî satelor, a se da unora şi altora scutelnic! după cărţi şi hrisove, cu numire că sunt omeni fără pricină, sau să-i numescă că sunt străini; iar cari! se vor dovedi cu vre-o urmare împotrivă, ispravnicii să-şi ieă căzuta răsplătire şi ce! ce vor acestă hărăzire, de vor cercă vre-un chip păgubitor cătră Domnesca Yisterie, ca nisce neeunoscetorî darului stăpânirii, să-ş! per<jă peri-vileghiul acesta, spre pildă şi altora.
   2)  . Asemenea să se cerceteze şi tote sineturile privileghiaţilor: nemuri, postelnieei, mazili, breslaşî, cumpanişt! câţi vor fi făcuţi de la ... . şi până acum, şi de vor fi după orînduelă şi caidul Yisterieî, adecă din feciori şi nemuri de privileghiaţî, să reinâe buni fieş-care la orînduela întru care se va găsi, işr câţi se vor dovedi că au fost bir nici ai satelor şi prin înşelăciuni şi mijloce de caţahrişis s’au făcut între privileghiaţî, să li se ieă sineturile şi să se dea pe la sate cu adaos de lude, a fi în rîndiil dajnicilor, după cum au fost şi maî înainte; asemenea şi pentru cei ce se ocrotesc cu cărţi de apărare, să li se facă cercetare şi numai cei trecuţi în vîrsta bătrîneţelor şi cei bolnavi şi sacafsiţî, cum şi cei ce vor fi căluţi în grele datorii şi mare sărăcie, la aceia s^ cade să se păzescă acestă apărare, iar de ja ceî-lalţi toţi şă se ieă cărţile de la mânile lor şi să se dea pe la sate în cisla dajnicilor.
   3)  . Breslele slujitoresci ce sunt pe afară pe la judeţe, adecă seimeni, vînătorî, lefegii, talpoşii, aprodiî/copiii din casă şi alţii, bez slujitorii polcovnicilor i ai căpitanilor de pe la judeţe şi ai isprăvnicaturilor i ai plăşilor, de obşte şi fără osebire să se dea pe la sate, încărcându-se cu lude după starea şi puterea lor, şi în locul acelora să se dea alţii pe la tote stegurile din politia Bucureştilor.
   4) . Satele cele ridicate să lipsescă cu totul din ocrotirea unuia şi altuia, fiind-că
oprotindu-se cu chipul acesta ce s'a urmat până acum şi se urmeză pe alocurea şi astăzi, nu numai pricinuesc scăderea ludelor Yisterieî, ne fiind încărcate după starea şi puterea lor, plătindu-se răspunderile lor de cătră stăpânii ce au şi acelor stăpâni se fac hatâruri de către dregătorii, judeţelor, ci încă şi de se înţîmplă vre-o orînduelă de la Visterie, cu ocrotirea ce se face acelor sate apărându-se dc acea orînduelă, cade totă sarcina pe cele-lalte sate şi pe alocurea dintr'acestă pricină, şi nu mai cercă îndestulă greutate locuitorii la verî-ce angarale vin după trebuinţă; de aceea fiind bună-voinţa Măriei Tale asupra îndreptării tuturor stărilor, să fie luminată porunca Măriei Tale către cine se cuvine, ea acelor sate fără de sfielă să li se facă catagrafie pe faţă şi după suma bmenilor i după starea ce vor ave să se aşeze cu ludele, ce se va cuveni, dându-se în zaptul isprăvnicaturilor ca şi tote celelalte sate.                                         ,                                .
ISTORIA ROMÂNILOR
101
viitor; iar untul necesar pentru trebuinţele oraşului să se cumpere de stăpânire cu preţurile curente la ţeră.
   e). Din cele cinci sferturi ce sunt a se percepe de la 1 Februare anul curent 1815, până la finele lui Novembre: cinci diminiî, formând un total de 2.112.000 lei, să se erte locuitorilor biriiioi 1.112.000 lei şi să se încassese numai un milion lei în acest interval de <Jece luni ale anului curent; iar fiind-că din abrogarea orînduelilor de mai sus resultă pentru Stăpânire o pagubă de peste 200.000 mii lei pe an, pe care
  5)   . Iîi vremile trecute pe la unele sate s’a urmat un nesuferit catahrisis, scă-dendu-se un sat cu o sumă de scutelnici şi rămâind o bagatelă de lude a răspunde dajdia la Yisterie, care şi acea bagatelă se rădică de către unul altul şi rămâneau sate a posluşi d’avalma fără a se sci care este scutelnic şi care este biruie, lucru cu to tul în potriva caidului Vis tăriei. De se vor mai află şi astăzi acest fel de sate, să se cerceteze eu scumpătate şi să se alegă dintr’înşiî scutelnici anume din mijlocaşi, după orînduela ce este, şi birnicî iarăşi de o parte, cari să se aşeze după starea şi puterea lor, şi pe cei ce vor alege scutelnici, de nu îi vor lăsă satele afară din eislele lor, să nu remâe scutelnici, ci să se încarce satele şi cu dînşiî cu ludele pecetluiturilor ce vor fi purtat, fiind-că celui ce va fi avut aceşti scutelnici într’acel sat va să i se dea alţii în loc din alte sate, iarăşi cu scă^emînt de lude, după suma pecetluiturilor ce va ave; să fie sciută şi în catastihul Yisterieî, dar şi Visteria să fie volnică a da scutelniciî ce vor lipsi fieş-câruia din suma ce are a ţine după catastih.
  6)   . Să nu fie silişte mai jos de 5 lude, sau fiind-că satele acum se află în prostă stare, pe unde nu va fi prin putinţă a se legă siliştea de 5 lude, să nu fie maî jos de patru lude sau cel puţin trei lude; asemenea să fie şi mare luare aminte, ca la fieş-care judeţ suma scutelnicilor şi a posluşnicilor să nu fie maî sus decât suma birnicilor, precum văzurăm pe la unele judeţe că se urmeză acum, de va fi acesta însă cu îndeletnicire la tote judeţele.
  7)   . De se va găsi cu cale şi se va primi de cătră înălţimea Ta, să lipsescă cele în părte orînduelî ce se fac pe la judeţe, adecă de grâu, de fin, de orz şi de lemne, şi cel ce vă ave trebuinţă de acelea să le cumpere cu bani, şi să-şi împlinescă trebuinţa, că cu chipul acestor orînduelî mare zmăcinare se face locuitorilor, păgubin-du-se şi năpăstuindu-se de tote părţile.
  Acestea tote puindu-le în lucrare, cu pe deplină hotărîre, şi la întocmirea aşeză-mîntttluî orînduihdu-se aşezămîntari boeri vrednici, cinstiţi, cu frica lui Dumnedeîi şi cu sciinţa de acesta meserie, cari să fie cu dorire şi de cătră Domnesca Yisterie şi cătră stările locuitorilor, nădăjduind că nu numai suma birnicilor va ajunge la numărul de 25,000 lude, ce s’au <jis maî sus, şi răspunderea dăjdiilor după închipuirea ce s,at arătat nu va fi vre*o sarcină simţi tore, păzindu-se drepta cumpănire, ci încă şi în tot cuprinsul ţerii Măriei Tale se va ţine nizamul oblăduirii cu întregime, şi nimenea întru nimic nu va cercă cea mai puţină năpăstuire sau nedreptate; asemenea este a noştră plecată părere, iar hotărîrea desăvîrşită rămâne a se face de Măria Ta. — Maiu 10, 1814.
  Filipescu vel Vistier, Radu Golescu vel Ban, Grigorie Brâncoveanu biv vel Ban, Isaac Ralet vel Vornic, Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu vel Vornic, Iordache Slă-tineanu vel Vornic, Grigorie Filipescu, Grigorie Bâleanu vel Logofăt, Fotache Ştirbeiu vel Logofăt, Constantin Creţuleseu, Alexandru Nenciulescu vel Vornic.
                                                    l* ACADEMIEI
102
V. A. urechi!
din propria voinţă şi iniţiativă o luăm asupra-ne pentru tot-deauna, spre uşurarea şi liniştea locuitorilor şi scăpareâ lor de exacţiunile ce li se fac mereu din causa sus fiselor doue orînduelî; iar din ertarea acelor 1.112.000 lei pe anul curent se causeză o paguba prea mare şi forte simţitore Visterieî nostre Domnescî, mai ales faţă cu spesele enorme ordinare şi extraordinare ale Stăpânirii, spre a aduce o mediocră aranjare şi a lucrului, socotim să se vîn<jă cele trei huzmeturî: dijmăritul, vinăriciul şi oeritul, după orînduela făcută anul trecut, nu numai pentru anul trecut dar şi pentru cel următor; ast-fel că prin acesta, afară de paguba anuală de 200.000 lei ce se va aduce Stăpânirii din causa desfiinţării celor doue orînduelî a untului şi a carelor de la ocne şi din ertarea acelor 1.112.000 lei birnicilor pe anul curent, paguba se atenueză până la patru sute doue-spre-<jece mii lei, şi totalul perderii Stăpânirii consistă la 612.000. Intr’un cuvînt, prin modul acesta Yisteria sufere o pagubă simţitore, nu e vorba, faţă cu starea actuală a lucrurilor şi enormităţii spe-selor, suportabilă însă de alt-fel şi mediocră, iar locuitorii birnici obţin un folos forte simţitor beneficiind de cei 1.112.000 lei în intervalul de <jece luni ale anului curent; iar cele luate prin adăogirea huzmeturilor spre atenuare întru cât-vâ a pagubei Yisteriei nostre Domnescî, se ieau de la locuitori de felurite clase, adecă de la acei avend, sau vii, sau stupariî de albine, sau vite şi nu de la acei lipsiţi şi în sărăcie, precum se întîmplă adese ori la percepţia birului de la locuitorii birnici. Intrunindu-ve dar cu toţii, prea Sfinţiţi, şi cercetând cu atenţiune şi îngrijită chib-zuire cele încuviinţate de noi, spre îmbunătăţirea stării şi mângâerea generală a locuitorilor, să-mi faceţi cunoscut prin adresă opiniunea dumne-vostră asupra lor, adăogând şi cele ce veţi găsi dumne-vostră de cuviinţă. —1815 Ianuare 1. (1)
                                                                                                          Vel logofăt.
   Ou tote aceste adaose şi scăderi, propuse, ori realisate de Divan şi de Vodă, nu mai puţin cifra veniturilor era încărcată, de ore-ce budgetul se făcuse pQ basa a mai multor lude decât erau în realitate.
   Divanul găsesce că totuşi cheltuelile puţin se mai pot scade, şi Ia 12 Februarie 1815, în loc dea reduce cheltuelile ţeriî în proporţiune cu venitul, Divanul află cu cale, să se adaoge dăjdiile celor 18 mii de lude, cari vor plăti birul lor nu în 5, ci în 6 sferturi, fără răsură (câte 27 taleri bani 60 pe sfert), în cari sferturi intră şi haraciul împărătesc. După socotela Visterieî, acestă dajdie, începând cu Aprilie 1815, va da
2.970.000  taleri. Se va mai adăogi la acestă sumă taleri 276.000, dăjdiile breslelor, cu răsură cu tot, şi taleri 76.000 dăjdiile străinilor. Peste tot venitul Visterieî în 1815 se urcă deci la 3.446.000, iar spesele se reduc la 3.103.960, în care sumă intră şi finul şi orzul grajdului Domnesc şi al pităriei, cari socotindu-se tote în bani, se speră în 1816 un excedent de 142.040 taleri, la care se va adăogâ 95.425, ce, după contract, întreprinderea poştelor are să plătescă pe orzul şi finul ce i se aduce. Acest excedent urmeză a fi întrebuinţat pentru poşte, pentru grajduri) Tradus din greeesce. Se. vede că originalul a fost scris de chiar Domnitorul.
ISTORIA ROMÂNILOR
103
rile, pităria şi isprăvnicia de Curte Domnescă. Se maî adaogă la birul ludelor doue sferturi de câte taleri 17, bani 60 fie-care, dare pentru poşte şi alţi tal. 78 de fie-care lude în 6 diminii (adecă la fie care doue luni), deci câte 13 taleri la fie-care 2 luni, începând de la Februarie 1815, cari să servescă pentru plata lefilor slujbaşilor ţării. Aceşti bani aî lefilor, Divanul cere să se concentreze ’într’o cassă specială, cjisă Cassa lefilor, precum eră organisată de C. Ipsilante. Acestă Cassă va fl administrată de un boer pămîntean simandicos, cu lăfă, avend un sameş pentru împărţirea şi primirea banilor lefii. Ispravnicii vor primi ordine să percepă separat banii lefilor şi să-I trămită direct la Cassă. Le-file funcţionarilor să se plătescă la fie-care 2 luni, şi boerul nazir al Casseî să dea socoteli înaintea veliţilor boerî din 6 în 6 luni.
   Cu t<5tâ acestă chibzuire a boerilor, datoria ţării se constată a fi, la finele lui Ianuarie 1815, în sumă de 1.320.304 taleri, plus deficitele de la diferinţa dintre 25.000 lu<Ji, când în realitate au fost numai 18.000. Pentru acestă datorie a ţerii, Divanul dispune, ca şi pe anul acesta să se arendeze tot cu adaos, ca în trecutul an, dijmăritul, oeritul, vină-riciul, şi adaosul să fie pentru datoria publică, iar huzmetul, ca din vechi, pentru Cămara Domnâscă. Deacă nu, se va acoperi în acest adaos suma datoriei, boerii se angajeză a chibzui din nou.
   Prin urmare, de fie-care lude se va percepe în 1815 nu mai puţin de taleri 278. Ca mângâere pentru nenorociţii birnici, li se promite, că nu vor fi obligaţi la alte orînduelî şi havalele şi că se va face dreptă cumpănire tuturor satelor, ca nu unele să fie ocrotite, şi că vor lipsi ca-tahrisisul ispravnicilor şi jafurile zapciilor, polcovnicilor şi căpitanilor. (1) 1
       (1) /& Ioan Gheorghe Garagea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Gu tote că prea sfinţia sa părintele Mitropolitul i iubitorii de dumnezeu sfinţia lor episcopii şi totă obştea dumne-lor veliţilor boerî ne fac arătare printr’acestă anaforâ, că ajungând suma ludelor ţerii numai numărul de 18.000 iar nu de 25.000, precum socotise la trecuta luna Iul Maitî let 1814, nici că este prin putinţă să se împlineseă cheltuelile Visterieî Domnieî-Mele şi găsesc cu cale a se împlini din ţeră numai pentru trebuinţa Visterieî şi a menzilurilor ţerii po taleri 200 de lude tocmai pe an, fără răsură, îinpărţindu-se aceşti bani în 5 cîi'erturî i un haraciu şi doue orînduelî de minzilhanele, fieş-care cîfert i haraciu po taleri 27 bani 60 de lude, cum şi fieş-care orînduelă de menzilhanele po taleri 17 bani 60 asemenea de lude, iar pentru neaj ungerea banilor să se maî adaoge pe lângă aceştia alţi taleri 78 de lude pe an, împărţindu-se şi aceştia de la cji’ntâiu a următorului Februâre în 6 diminii po taleri 13 noi de lude la fieş-care diminie şi aceşti bani făcendu-se taxil prin dumne-lor ispravnicii judeţului, să se dea negreşit în lefile slujbaşilor ţerii prin orînduit într’adins boer Nazir al Casseî lefilor, ce se va întocmi deosebit, dar
104
V. A. URECHIĂ
  Domnitorul aprobă aşecjarea acesta cu resoluţiunea următore:
                             ZA loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
  Pre Sfinţia Ta Părinte Mitropolite, iubitorilor de Dumnezeu Sfinţia Vostră Epi-scopilor şi toţi dumne-vostră veliţilor boerî, halea şi mazili, precum apururea de când am sosit Domnia-Mea aici la Domnescul Nostru scaun, am făcut şi suntem por-
Domnia-Mea socotind acestă schimonosire de obşte la tote dăjdiile, (Jicem, că făcen-du-se acum, va pricinui locuitorilor mai vîrtos turburare decât folos, pentru că unindu-se tote dăjdiile de peste an (însă numai cele ce sunt întocmite pentru chel-tuelile Yisterieî) şi analoghisindu-se pe 5 cîfertur! i un haraciu, una peste alta po taler! 27 ban! 60 de lude, vine pe fieş-care două Iun! maî mult de lude taler! 1 ban! 12 decât ceea-ce s’a hotărît la aşecjămînt, adecă po taler! 221 şi răsura po parale 8 la leu, care acest prisos şi de se îmbracă în câte 5 sferturile cu anologhie din a-daosul ce se urmeză la sema haraciuluî, de lude po taler! 29 şi parale 8 la leu răsură, dar negreşit vine maî cu uşurare locuitorilor să plătescă de lude la fieş-care doue luni po taler! 22 şi răsura cea înctomită şi tocmai la suma haraciuluî po taleri 29 i răsura, pentru că acestă sumă se urmeză tocmai la luna Iu! Decembre şi Ianuarie, când locuitori! se află după săvîrşirea a tot lucrului de peste an şi îş! pot face negoţuri şi alişveriş cu cel maî bun preţ, aflându-se fieş-care împrejmuit cu tote cele trebuinciose, atât pentru hrana case! sale, cât şi pentru nutreţul vitelor ce are, şi ma! vîrtos că sciind fieş-care o sumă maî cu osebire la Iun! hotărîte, cu înlesnire să câpuesce din vreme să-şî împlinescă datoria, fără de a simţi vre-o greutate sau strîmtorare. De aceea şi hotărîm Domnia-Mea: cât pentru sferturile i haraciul să se urmeze împlinirea banilor în totă ţera, întocmai şi nestrămutat, precum s’a hotărît şi s*a publicarisit locuitorilor la aşe<Jămînt, prin cărţile Domnieî-Mele, adecă la fieş-care sfert po taler! 22 de lude i la sema haraciuluî po taler! 29 şi la toţî aceşti bani răsură po parale 8 la leu, care răsură să se socotescă pe sema socotelilor Visterieî Domnieî-Mele, iar nu în socotela lefilor ţării, precum s’a fost hotărît atunci când se nădăjduia suma ludelor ţeriî că vor ajunge la 25.000, asemenea ur-mându-se şi la dăjdiile breslelor i a străinilor şi când se vor adăogâ ludele peste suma ee acum sunt, atunci se va face de Domnia-Mea chibzuire pentru a se scăde locuitori! dajnic! din bani! ce s’a hotărît a răspunde pe fieş-care sfert i haraciu iar pentru bani! mizilhanelelor, fiind-că după suma ludelor ce s’au alcătuit acum nu se ajung ace! câte taleri 12 şi răsurile ce s’au fost hotărît la fieş-care orînduelă de 6 luni, hotărîm, să se împlinescă de la lude po taleri 13 bani 90 i răsura ce s’a arătat po parale 8 la leu, care va să dică din ceea-ce ni se arată acum, maî puţin de lude cu taleri 2 peste an şi toţî aceşti ban! să se dea în primirea epista-ţilor, precum s’a hotărît; şi cu tote că cu aceştia, după suma ludelor nu se vor pute exoflisi epistaţil minzilurilor până la un ban, dar puţin cusur ce le vor maî rămâne se va plăti din bani! Yisterieî, ca să nu cerce locuitori! adaos simţitor, nicî vre-o schimbare de chipul dăjdiilor, ce li s'a arătat; pentru care şi poruncim Domnia-Mea aşa să se urmeze negreşit, iar pentru taleri 78 ce se găsesc cu cale să se adaoge la lude peste an în 6 diminil, încependu-se de la următorul Februarie, po taleri 13 no! de lude, car! ban! strîngendu-se în osebită Cassă să se dea în plata lefilor slujbaşilor ţări!, cu tote că este îndestulă sumă peste ceea-ce s'a hotărît a se da, dar cunoscând şi Domnia-Mea fiinţa neputinţe!, din pricina neajungeri! ludelor la ceea-
ISTORIA ROMÂNILOR
105
niţi nu numai ascultare de a dâ la acest fel de cuviineiose şi obştiei folositore rugăciuni, ci încă şi în faptă de a arătă nemărginita dorire ce avem, ca să vedem fâr’de contenire petrecerea tuturor supuşilor noştri, întru cea maî bună, fericită şi
ce s’a fost nădăjduit, primim chibzuirea acesta, ce ni se arată printr’aeestă anaforâ şi poruncim, dumi-tale cinstite şi credincios boer al Domnieî-Mele vel Vi&tiere, să se sca<Jă acestă diminie aretându-se şi locuitorilor prin cărţi slobode ale Domnieî-Mele chibzuirea ce prin sfat de obşte s’a făcut şi să faci şi hrisov al Domnieî-Mele pentru osebirea lefilor ţeriî din Visteria Domnieî-Mele, ca să se orînduescă osebită Cassă şi să orînduim Domnia-Mea şi osebit boer otcârmuiţor Nazir al ei, căruia i se vor da şi catastişe pecetluite de cătră Domnia-Mea, pe fieş-care diminie, ca să scie în ce chip să urmeze cu darea lefilor. Aşijderea poruncim dumi-tale, să publicueseî, pe unde veî socoti şi va fi trebuinţă, împlinirea sorocului contractului dumne-lor epistaţilor menzilurilor la viitorul August, ca să se găsescă muşterii de va fi prin putinţă să se îmbrace şi cu finul i orzul poştelor, dându-li-se banii ce prisosesc din cheltuelile Yisterieî, şi să lipsescă natura, precum ni se arată maî jos într’acestă anaforâ, spre a lipsi mijlocul de năpăstuire ce încape la primirea acelor iraturî, şi cătră acesta poruncim ca să lipsescă cu totul şi felurimea orînduelilor în natură cu urmare întocmai după cum maî jos se arată.—1815 Februarie 20.
(Pecetea gpd.)
                                                       Vel Logofăt.
             Prea înălţate Domne}
   După luminată porunca Măriei Tale, ce prin pitac ni s’a dat, adunându-ne cu toţii la sf. Mitropolie, am ve$ut lipsa ce are Visteria, ne putend să întîmpine tre-buinciosele de peste an cheltuelî, din pricină căci la întocmirea dăjdiilor ţeriî, ce s’a fost făcut prin obştesca nostră anaforâ de la Maiu din anul trecut sila August, când s’au aşezat dăjdiile, se socotise că la aşe^ămînt se va sui suma ludelor dajnicî până la 25.000, iar acum isprăvindu-se aşecjămîntul, de abiâ a ajuns suma ludelor la 18.000, pentru care fiind-că cheltuelile ţeriî de peste an ce s’au fost îmbrăcat de 25.000 lude sînt neapărate şi mijloc de împuţinare nu este, cu sfat de obşte am găsit cu cale, să se adaoge dăjdiile după suma de 18.000 lude ce s’au putut întocmi acum la aşezăm în t, adecă să deâ de lude pe an po taleri 200 drepţi făr’de răsură în 6 sferturi, la sfert de lude po taleri 27 bani 60, în cari sferturi intră şi haraciul împărătesc şi se fac pe an la lude taleri 165, încependu-se aceste dăjdiî de la viitorul Aprilie întâiu şi la lude 18.000 fac pe an 2.970.000, lângă cari adăogând şi taleri 276.000, însă
180.000 ce sunt dăjdiile breslelor cu răsură cu tot, şi au a-î răspunde şi de acum înainte făr’de a se pomeni nume de răsură, fiind obicinuite breslele a da aceste dăjdiî i taleri 96.000 dăjdiile străinilor asemenea, fac taleri 3.246.000, din care scăpând taleri 3.103.960 cheltuelile Visterieî de peste an, în care sumă intră şi fînul i orzul grajdului gpd i al pităriei, socotindu-se tote în bani, rămân prisos taleri 142.040 şi cu taleri 95.425 ce sunt legaţi prin contract epistaţiî poştelor ca să platescă orzul şi fînul ce se aduce la poşte, însă carul de fîn po taleri 5 şi chila de orz po taleri 6, fac taleri 237.465; cu aceşti bani să îngrijescă Visteria a face contract ori cu însuşi epistaţiî poştelor, sau cu alţii, in vreme cuviinciosă, să le deâ şi banii din vreme spre a cumpără fînul şi orzul cel trebuincios, cum şi comişia i pitărja, şi isprăv-nicia de Curte, tote naturile ce sunt trebuinciose pentru Curtea Domnescă să le cum-
106
V. A. URECHIĂ
îmbelşugată stare; asemenea şi rugăciunea ce ni se face printr’acâstă obştescă ana-forâ, găsind-o a fi în adevăr în tot chipul prieinuitore de învederată fericire, lăudăm acestă rîvnâ şi îmbrăţişare a îngrijirii de acest obşteşc folos ce ni se arată mai jos, pentru care şi, primind rugăciunea'ce ni se face, poruncim, ca adunându-ve eu
pere cu rizapazar din bani! ce li se vor da de la Visterie, iar din ţeră să nu se ieâ nimic cu orînduelă în natură, nici pentru aceste trebuinţe, nici pentru alte obraze, verî-cine va fi orînduelă să nu se facă nimuluî, măcar decât de puţină natură sau alte angariî, să mai dea ţera, şi pentru cai i alte cheltuel! ale poştelor de lude pe an po taler! 35 în două sferturi, unul primă-vara şi altul tomna, la fieş-care sfert .de lude po taleri 17 ban! 60, însă sfertul din primă-vara de estimp a poştelor să se începă de la 15 ale viitorului Martie spre a nu veni cu greu locuitorilor, dar să se socotescă de la Februarie 1; iar pentru totă suma lefilor celor ce slujesc ţeriî, să se ieâ deosebij! bani din ţeră, de lude po taler! 78, din car! să nu ieâ Yisteria nici un ban cu nume de avaet şi să se răspundă aceşti ban! a! lefilor în şese diminiî, în fieş-care diminie' de lude po taler! 13, care răspundere să se incepă de la (Ji’ntâiu a aceşti! Iun! Februarie, şi fiind-că de multe or! numai se zăticniâ plata lor, din vremea lor, din vremea cea hotărîtă, ci încă se întîmplâ de rămâneâ şi păgubaş! uni! de câte două trimini! întregi, din care nu puţină mâhnire li se pricinuiâ, pâgu-bindu-se din dreptă simbria lor, alte or! luând Visteria ban! dintr’a! lefilor cu numire de împrumut şi neîmpărlejindu-se a-î răspunde în vremea ce se plătiâ lefiie, ce se pricinuiâ aceeaşi mâhnire şi pagubă. De aceea, cu toţi! de obşte ne rugăm Mărie! Taie, să se întocmescă o deosebită Cassă pentru lefi, unde să se rîn-duescă de cătră Măria Ta unul din dumnedor boeriî pămîntenî simandichi şi efnastatichi cu lefă, după cum se va găsi de cătră Măria Ta cu cale, a fi Nazir Casseî, având şi un sarneş pentru primirea şi împărţirea banilor lefii, îndatorindu-se ispravnici! de la tote judeţele, prin luminate poruncile Mărie! Tale, ca bani! lefilor să-î strîngă deosebiţi şi să nu-î amestece în bani! Visterieî, nici să-î lase în remă-şiţurî ci pe totă diminia să-î istovescă şi să-î trimiţă drept la Cassă, unde să deâ şi Visteria extract, ca să scie Cassa câtă este suma ludelor la fieş-care diminie, bine-voind Măria Ta a se face pentru acestă Cassă a lefilor şi luminat hrisovul Mărie! Tale, după hrisovul Mărie! Sale Constantin Vodă Ipsilant, cu hotărîre, ca de acum înainte să nu se ma! amestece întru nimic Visteria la bani! lefilor, ci de la is-prăvnicaturî să se trămiţă drept la Cassă, de unde pe fieş-care doue Iun! să se plă-tescă iefile cele orînduite de cătră Măria Ta, avend datorie boerul Nazir al Casseî la fieş-care şese Iun! a-şî da socotela la obştea dumne-lor veliţilor boerî; iar pentru taler! 1320.304 ban! 96 ce se yed că lipsesc spre plata datoriilor ţări! i a cheltuelilor Visterieî până la sfîrşitul lu! Ianuarie let 1815, i pentru taler! 60.642 din taler! 180.642 lipsa a lude 6.842 pe sfertul lu! Februarie şi Martie, bez taler! 120.000 a! lefilor ce se împlinesc pe acest sfert, în uşurarea acestor datorii, găsim cu cale, ca şi într’acest următor an să se vîn<Jâ huzmetele Cămării, tot cu adaosul ce s’au vîndut în trecutul an, adecă dijmăritul po parale 10 i oeritul po parale 10 şi vinăriciul po parale 5, din care să-ş! ieâ Cămara numaî bani! drepţi ce au fost obicinuiţi din vechime de luâ, adecă de la dij mărit po ban! 13 i de la oerit po ban! 10 şi de la vinăriciu po ban! 5, iar prisosul să se deâ în plata numitelor datori! şi apoi pe anul viitor să remâe slujbele acestea a se urmă tot cu plata cea. obicinuită din vechime, făr’ de vre-un adaos, şi pentru cusurul lefilor ce va română neplătit, după ce se va da
ISTORIA ROMÂNILOR
107
toţii la un loc, împreună şi cu toţi dumne-lor boerii câţi vor fi cinstiţi cu cinul cluceriei cei mari, să faceţi tote cuviineiosele chibzuiri asupra acestui folositor ni-zam şi să arătaţi Domniei-Mele prin obşteseă anaforâ, pentru care orînduim şi zap-ciu pe Ceauşul de aprodî.
       (Pecetea gpd.)
                                                               Vel Logofăt.
                                                (Anaforaua scrisă grecesce).
   Cod. LXXVI1I, pag. 401.
   Ca o consecinţă a acestei noue aşecjărî a birurilor, Marele Vistier adresez ă Domnitorului următor ea anaforâ :
            Prea înălţate Domne,
   Fiind-că pe la unele judeţe sameşii ce astă<Ji se află, după sciinţa şi pliroforia ce am, nu sunt destoinici a săvîrşi treba meseriei ce li s’a încredinţat, întocmai după cuprinderea luminatelor cărţi ale Măriei-Tale, spre paza bunei orînduelî a corespondenţei şi socotelilor judeţelor, am găsit cu cale să se orîndescă alţii în locul
adaosul mai sus numitelor slujbe, vom chibzui de unde să se deâ. Aceste întocmiri se socotiră de cătră noi şi se hotârîră că se cuvin a se urmă, cari de se vor găsi şi de cătră Măria Ta cu cale, se vor întări şi se va da poruncă a se pune în lucrare şi a se urmă până când, prin cea vrednică de laudă şi dorire de ţeră ce ai Măria Ta, se va mai adăogâ suma ludelor peste 18.000 ce sunt acum, iar atunci să se sca^ă ceea-ce se va cuveni, după analoghie, din taleri 278 ce (Jicern să deâ peste tot ludşle pe an; atâta numai ferbinte ne rugăm Măriei Tale, ca naturile i orînduelile şi ha-valelele să lipsescă cu totul a nu se cere nici de cum de la ţeră (afară numai din havalelele ce se cer cu porunci împărătesei); aşijderea ne rugăm a se da de • cătră Măria Ta straşnice porunci, spre a se face o dreptă cumpănire tuturor satelor fieş-căruia judeţ, ca nu unele să fie ocrotite şi altele năpăstuite, ci tote de o potrivă, după suma birnicilor ce au să-şî porte sarcina dăjdiilor şi unul la altul privind, să cunoscă în faptă, că se păzesce dreptatea făr’de osebire, să lipsescă şi catahrisis ale ispravnicilor i jafurile zapciilor i a polcovnicilor şi a căpitanilor ce au suit avae-turile la preţuri mari, pe cari le împlinesc de la sărmanii locuitori cu feluri de if-tirale şi pricini nedrepte, cum şi al slujbaşilor huzmeturilor, căci s'au nărăvit rău a asupri şi a încărcâ pe ticăloşii locuitori, pe cari noi ca nisce pămînteni îi dorim şi Măria Ta, ca Domn drept şi milostiv, se cuvine a-î ocroti de tote hiăpirile, căci de se şi adaogă suma de bani a dăjdiilor, după cum arătăm mai sus, dar lipsind naturile şi orînduelile de havalele i catahrisis şi jafurile slujbaşilor după afară, cari pricinuesc mare stingere şi sărăcie locuitorilor, socotim că nu vor simţi atâta greutate şi vom remâne şi noi cu toţii pururea rugători cătră milostivul Dumnezeu pentru buna stare şi întărirea Măriei Tale în prea luminat scaun, până la adânci bătrîneţe.—1815 Februarie 12.
  Al Ungrovlahieî Nectărie, Iosif Argeş, Costandie Buzău, Constantin Filipescu Vistier, Grigorie Brâncoveanu, Constantin Creţulescu Vel Ban, Barbu Văcărescu Vel Vornic, Constantin Bălâceanu Vel Vornic, Mihalache Mânu Vel Vornic, Grigore Bă-leanu Vel Vornic, Tudorache Văcărescu Vel Vornic, Gheorgache Filipescu Vel Logofăt, Scarlat Grădişteanu Vel Logofăt, Fotache Ştirbeiu Vel Logofăt.
108
V. A. URECHIĂ
acelora, cu praxis, cu sciinţă de acesta trebă şi cinstiţi, în cari să se potă‘ răzimă Visterîa şi să fie încredinţată, că nu se face vre-un sfeterismos, sau încărcătură la vre-o socotelă; pentru care mă rog Mărieî-Tale să ne dea luminată întărire la aeestă plecată a mea anaforâ, spre a fi orînduiţî ceî ce se vor alege, ca să nu stea bata-lisite hârtiile judeţelor, iar hotărîrea cea desăvîrşită se va da de cătră înălţimea Ta-—1815 Iulie 19.
       Vel Vistier.
   Domnitorul aprobă raportul prin următor ele cuvinte:
   Dumne-ta Vel Vistiere, după arătarea ce ne faci printr’acestă anaforâ, dăm Domnia-Mea voie de a se orînduî alţi sameşi în locul acelor nedestoinicî, alegendu-î însă ca să fie cinstiţi, vrednici şi cu destoinicie la trebile judeţului şi la săvîrşirea poruncilor Domnescii Nostre Visteriî. — 1815 Iulie 24.
       (Pecetea gpd.)                                         Vel Logofăt.
   Cod. LXXXIV, pag. 413.
   După propunerea Divanului, mai sus adusă, s’a reorganisat separat Oassa lefilor şi, în 15 Februarie 1815, fostul Mare Ban Gr. Brân-coveanu este numit de Caragea Capziman sau Nazir al acestei Casse şi i se dă un sameş şi doi logofeţi scriitori (1) 1
   (1) Pitac cătră Banul Brâncoveanu ce-l orînduesce Capziman al Cassei lefilor.
   Cinstit şi credincios boerule al Domnieî-Mele, dumne-ta Vel Bane Grigorie Brân-covene, după chibzuirea ce prin sfat de obşte s’a făcut, ca să se deosebescâ darea lefilor slujbaşilor ţării şi a altor obraze, după cuviinţă, din Visteria Domnieî-Mele, şi orînduindu-se boer mare într’adins ocârmuitor aceştiî Casse, să împlinescă banii din ţeră cu osebită numire a lefilor, trămiţendu-se prin dregătorii judeţelor în primirea acelui orînduit boer, carele să aibă a împărţi lefaşilor după catastişele ce i se va da de la Visterie, încredinţate cu pecetea Domniei-Mele, fiind trebuinţă a se face şi alegerea de un boer iscusit, cu sciinţă de trebile ţării şi de stările lefaşilor, i cu blândeţe şi cu frica lui Dumnezeu, ca să-şi afle fieş-care îndestulare de dreptul seu, am făcut Domnia-Mea aeestă alegere asupra dumi-tale, cunoscendu-te de tote acestea mai sus arătate şi încă însoţit cu multe alte asemenea bunătăţi; deci te orînduim printr’acest al Nostru pitac otcârmuitor al Cassei lefilor de la <Ji ’ntâiu a următorului Februarie, pe care primindu-1 dimpreună şi cu catastişele lefilor pe aceste două luni, Februarie şi Martie, pecetluite de Domnia-Mea, vei ceti şi hrisovul ce am întocmit pentru Cassa lefilor şi întocmai vei fi următor întru tote, păzind buna orîn-duelă ce sq cuvine la acest memuriet, după care vei face alegere de sameş şi de doi logofeţi scriitori şi arătându-i, îi vom aşe<Jâ Domnia-Mea la Cassa lefilor, cu osebite cărţi ale Domnieî-Mele. Tolco pisah gpd.—1815 Februarie 15.
   Cod. LXXIV, fila 118.
                                           Carte de sameş la Cassa lefilor.
                                       Zemli Vlahiscoie. Prin' hrisovul Domnieî-Mele deosebindu-se de la Visterie darea efilor călor ce se află slujind ţării, şi a altor obraze, după cuviinţă s’a făcut Cassă osebită asupra cărora lefi însărcinându-se de cătră Domnia-Mea ocârmuitor dumne-luî
ISTORIA ROMÂNILOR
109
   In Martie 1815, după intervenirea naziruluî Cassei răsurilor, se gă-seşoe mijlocul de a se mai adăogi 8 parale ca răsură peste ceî 13 taleri de lude, pe diminie pentru plata lefilor. Noua disposiţiune avea aparenţa de a fi o scădere în favorea ludelor, pe când în realitate eră o mică sporire, justificată pe necesitatea Cassei lefilor, care ameninţă să aibă deficit (1).
cinstit şi credinciosul boerul Domnieî-Mele Grigorie Brâncoveanul biv Vel Ban şi făcend trebuinţă a se orînduî şi un sameş pentru primirea banilor de pe la judeţe şi darea lefilor, i pentru întîmplătorea corespondenţie ce va ave boerul otcârmuitor, după alegerea dumne-luî am orînduit Domnia-Mea la aeestă trebă, pe credinciosul Domnieî-Mele Constantin Biv Vel Medelnicer, cu lefă pe lună câte taleri 250, precum se cuprinde în hrisov, şi în câtă vreme se va află cu slujbă plăcută şi fâr* de vrednică învinovăţire, să nu se lipsescă dintr’acestă trebă; căruia pentru ajutorul Cassei sale î-am orînduit Domnia-Mea a ţine şi lude 10 scutelnicî cu pecetluirile Domnieî-Mele., precum au şi calemurile Visterieî, cu scă<Jemînt însă numai de câte lude jumătate, pe cari să-î aibă întru a sa posluşanie în câtă vreme se va află slujind la Cassa lefilor; deci, să îfie şi numitul îndatorat ca să se afle nelipsit de lângă dumne-luî boerul otcârmuitor şi să se porte cu totă supunerea şi credinţa, la câte de dumne-luî i se va porunci, ţiind şi catastişe curate de primire, de dat, iar când la datoria sa se va arătă împotrivă următor şi cu vină destoinică de a fi lipsit, atunci fâeendu-se prin anaforaua dumne-luî vina sa cunoscută Domnieî-Mele, să se lipsescă din trebă. Tolco pisah gpd. — 1815 Martie 6'.
  Cod. LXXVy fila 118.
                                       Carte de log o fet orînduit la Cassa lefilor.
  Zemli Vlahiscoie. Davat gospodvami luî Dumitrache sîn pitarul Dragomir, pe carele după alegerea dumne-luî cinstitului .şi credinciosului boeruluî Domnieî-Mele Grigorie Brâncoveanul biv Vel Ban otcârmuitorul Cassei lefilor, l-am orînduit Domnia-Mea logofăt la Cassa lefilor, cu taleri pe lună câte 100, după cuprinderea hrisovului, şi în câtă vreme se va află cu slujbă plăcută, să fie nestrămutat de la aeestă ţrebă şi far’de vrednică învinovăţire să nu se lipsescă. Să scutescă şi drepte bucatele luî de dijmărit i vinăriciu şi, în câtă vreme se va află slujind, să ţie pentru ajutorul casei sale şi lude doi scutelnicî cu scă<Jemînt din dajniciî Visterieî, cu pecetluiturile Domnieî-Mele, apăraţi de rîndul dajdiilor Visterieî i de alte podve<JÎ, şi poruncim Domnia-Mea tuturor de obşte dregători, ce veţi fi orînduiţî cu verî-ce slujbe, nimeni întru nimic supărare peste cartea Domnieî-Mele să nu-î facă. Tolco pisah gpd. -- 1815 Martie 6.
  Asemenea carte s’a făcut şi luî Ioniţă Lăceanu, ce s’a orînduit logofăt la Cassa lefilor.
  (Cod. LXXVy fila 118 v.)
                          (1) 7uj Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
  De vreme ce şi părinţii arhierei dimpreună cu dumne-lor boeril print^acestă anaforâ au găsit cu cale chibzuirea dumne-luî biv Vel Banul Grigorie Brâneoyeanu Nazîrul Casseî răsurilor, ce şe arată în dos, făcendu-ne rugăciune a se pune şi în
110
V. A. tîRECtIIÂ
                                  In Decembre 1815, Brâncoveanul riazirul Casseî lefilor constată, că acestă Cassă la sfîrşitul viitorului Ianuarie 1816 va ave un deficit de
213.000 taleri. Divanul propune acoperirea acestui deficit din arendarea vinăriciului pe anul 1816, cu un adaos de 9 parale la vadră, iar până când să se încasseze venitul acesta, Cassa să facă un împrumut, ca să se pofă plăti lefile slujbaşilor, plătindu-se dobânda de 71/2 -la pungă pe lună. Divanul crede, că se va pute plăti împrumutul cu sporul de la vinăriciu, iar dacă va mai remâne vre-o bagatelă, se va face de Visterie chibzuire nouă (1).
lucrare, primită este Domnieî-Mele şi poruncim dumi-ţale Vel Vistiere, să se facă domnescile nostre porunci cătră ispravnicii judeţelor, cuprincjetore întocmai precum maî jos cu desluşire se arată.—1815 Martie 18.
       (Pecetea gpd.)                                             Vel Logofăt.
       Cod. LXXXIV, pag. 172.
             Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca Măriei Tale de la acestă anaforâ a dumne-lui biv Vel Banului Origorie Brâncoveanul Nazirul Casseî răsurilor, adunându-ne la un loc am ve<Jut ară-firea ce face dumne-lui, că fiind întocmite dăjdîile Visteriei Domnescî cu răsura lor se cuvine să se întocmescă asemenea şi banii lefilor, adecă dintr’acei taleri 13 noi ce s’au orînduit a da ţera de lude pe diminie pentru plata lefilor, să se sca<Jă taleri 2 şi să remâe a răspunde câte taleri 11 vechi cu răsura răsurilor spre a nu găsi mijloc zapciiî să facă catahrisis la împlinirea acestor taleri 13, a-î luă cu răsură şi a se năpăstui săracii locuitori; care acestă chibzuire a dumne-lui fiind eu bună orînduelă, ne rugăm să fie primită înălţimii Tale, făcendu-se luminate porunci cătră boerii ispravnici, spre a urmă cu împlinirea acestor bani ai lefilor într’acestaşî chip, adecă să ieâde lude po taleri 11 cu răsura lor po parale opt la leu, ce face peste tot taleri 13 parale 8, cu care acel adaos de parale 8 de lude să se ajutoreze oreşi-ce lipsă ce urmeză a cercă Cassa acum în vremea primă-veriî, la scădămentul ce va fi să se facă negreşit judeţelor, iar hotărîrea remâne la Măria Ta. — 1815 Martie 14
   Al Urigrovlahiei Nectarie, losif Argeş, Costandie Buzău, Constantin Filipescu Vistier, Barbu Văcărescu Vornic, ..... Vel Vornic, Teodorache Văcărescu Vel Vornic, Gheorghe Filipescu Vel Logofăt.
       (1) Im Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiseoie.
   Dumne-ta Vel Vistiere, primită fiind Domniei Mele acestă anaforâ, poruncim să se ptie în lucrare cu urmare întocmai precum mai jos se cuprinde.—1815 Decembre 5.
   (Pecetea gpd).
                                                                                                                Vel Logofăt.
   Cod. LXXXII, fila 168.
            Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca Măriei Tale, ce prin pi tac ni sJa dat, pentru madeua lipsei lefilor, ce a arătat înălţimii Tale dumne-lui biv Vel Banul Grigorie Brâneo-veanu Nazirul Casseî lefilor, că lipsesc Casseî până la sfîrşitul viitorului Ianuarie ta-
ISÎORÎA ROMÂNILOR
iii
/ Se vede că Brâncoveanu nu-î mulţămit cu resultatele ce dâ Cassa (v Jefilor, căci el în 1816 se demite de la postul de Nazir al Casseî şi~er
   lerî 213.000, cum că nu pote fi suferită la părintesca îngrijire ce ai înălţimea Ta pentru locuitori cu a fi supăraţi câtuşi de puţin la acestă lipsă, ci să găsim mijlocul împlinirii din altă parte şi să arătăm Măriei Tale prin anaforâ, ne-am adunat aici la Domnesca Măriei Tale Curte şi alt mijloc nu puturăm găsi, decât să se vîn<Jă vinăriciul anului viitor 1816, cu adaos de 22 de bani peste cei canonisiţî din vechime cinci bani de vadră, adecă din bani 31 ce au fost estimp de vadră să se scadă bani 4, ca să cunoscă locuitorii uşurinţa, şi la anul viitor să se vîn<Jă peste tot pe bani 27 de vadră, care fac parale 9 i pârpârul după obiceiu şi vîn<Jendu-se într’acestaşi chip după asemănarea vîndăriî acestui an, urmeză să prindă adaosul taleri 225.831 bani 40, precum se arată în socotelă mai jos:
    taleri bani
   335.833 40 s’aîi vîndut estimp po parale 10 şi un ban.
    43.333 40 ceî ce analoghisesc po patru bani de vadră.
292.500  — remâne vîn<Jendu-se po bani 27, adecă 9 parale.
    66.668 80 se scad cei ce se cuvine pe cinci bani şi rămân pe seina Domniei şi
____________ a milelor ce sunt hărăzite prin hrisove Domnescî.
225.831 40 rămân ai adaosului.
213.000  — se scad dintr’aceştia, cererea Casseî lefilor ce are la sfîrşitul lui Ianuarie. 12.831 40 mai prisosesc.
    Dar fiind-că până la numărătorea banilor viitorului vinâriciu este îndestulă zăbavă şi Cassa lefilor nu pote să aibă acestă adăstare, fiind îndatorată a face răspunderea lefilor la orînduita vreme, mai vîrtos că între lefaşi sunt mulţi omeni sărmani, car! numai la acestă lefă nădăjduesc, am socotit că se cuvine să se facă iarăşi obştescă împrumutare cu zapis adeverit prin iscăliturile nostre, puindu-se şi drept amanet, pentru siguranţa împrumutătorului, adaosul acestui vinăriciu, ce mai sus se arată, întocmai precum s’a urmat şi la trebuinţa cheltuelilor Adalei, la cele-lalte huzmeturî al dijmăritului şi al oerituluî, cari bani să se răspundă toţi în nalit la Cassa lefilor, ca să potă dumne-lui fratele biv Vel Ban Grigorie Brâncoveanu să întâmpine trebuinţa şi să mulţumescă pe toţi lefaşii de drepta lefă ce au a luă până la sfîrşitul viitorului Ianuarie, pentru care am poftit cu toţii pe dumne-lui fratele Vel Vistier ca să găsescă vre-un neguţător să împrumute Cassa lefilor cu taleri
213.000 ce are lipsă, încredinţându-1 cu chipul ce maî sus arătăm şi fiind-că împru-mutătorul, după pilda ce avem şi după canonele neguţătoriei, urmeză să ceră şi agio şi dobânda po taleri 7 şi jumătate la pungă pe lună până la vremea vinărieiuluî, cari bani pote să se urce până la taleri 40.000 şi prisosul din adaos nu este maî mult decât taleri 12.831 bani 40, precum se arată la socotelă maî sus şi lipsesc aprope de taleri 28.000, <Jicem că de se va vinde vinăriciul cu preţ mai mare decât într’acest următor an, să se dea şi acel adaos tot într’acestă socotelă de agio şi dobândă, iar de va lipsi oreşi-ce după vînclare, fiind o bagatelă, să se facă de cătră Visterie cuviinciosa chibzuire, după chipul ce se va socoti şi se va găsi cu cale de cătră înălţimea Ta.—1815 Decembre 2.
    Constantin Filipescu Vel Ban, Radu Golescu biv Vel Ban, Constantin Creţulescu Vel Vistier, Dumitraşco Raeoviţă Vel Vornic, Mihalache Mânu Vel Vornic, Grigorie
112
V. A. URECHIÂ
înlocuit cu fostul mare Vornic Constantin Samurcaş. Acesta constată pe 1816 un deficit de 41.321 taleri, avend un budget de 1.497.600 taleri, pe când lefile tăiau suma de 1.615.872. Divanul, în Ianuarie 1817, propune urcarea biruim, de lude, pentru lefi, la 14 taleri 60 bani, ca să se potă acoperi deficitul. (1)
Filipescu Vel Vornic, Mihalaehe Racoviţă Vel Logofăt, Scarlat Grădişteanu Vel Logofăt, Fotache Şirbeiu Vel Logofăt.
            Prea înălţate Domne,
  Vă<Jendu-se şi de cătră noi acest obştesc zapis al părinţilor arhierei şi al obşteî dumne-lor boerilor, următor întru tote anaforalei ce iarăşi de cătră părinţii arhierei şi obştea dumne-lor boerilor mi s’a făcut de la 20 ale trecutei luni Novembre, îl întărim Domnia-Mea, spre a-şi ave fiinţa şi urmarea sa nestrămutată întru tote, întocmai precum mai jos se arată.—1815 Decembre 12.
  (Pecetea gpd.)                                                  Vel Logofăt.
            Prea înălţate Domne,
  După netăgăduita datorie ce are ţera a se împrumuta taleri 223.650, adecă două sute două-deci şi trei de mii şi şese sute cinci-<Jecî, spre întîmpinarea lipsei lefilor, ce este să se plăteseă celor ce slujesc ţării, până la sfîrşitul viitorului Ianuarie, gă-sindu-se mai întâiu mijloce de răspunderea acestor bani, din adaosul vinăriciuluî anului viitor, cu let 1816, precum mai pe larg cu desluşire se arată prin anaforaua ce am făcut-o «cătră Măria-Sa Vodă, încredinţăm cu acest obştesc zapis, adeverit prin iscăliturile riostre, că la acestă trebuinţă s’a împrumutat ţera taleri 223 650, adecă două sute două-deci şi trei de mii şese sute cincî-<Jecî, de la dumne-lui biv Vel Vistierul Ioan Moscu, cari bani să se răspundă dumi-sale, din adaosul vinăriciuluî din totă ţăra, a anului viitor, cu let 1816, precum mai sus s’a dis? împreună cu dobânda lor câte taleri şepte şi jumătate la pungă pe lună, până la cea mai desăvîrşită răspundere, iar de nu se va ajunge suma adaosului vinăriciuluî spre desăvîr'şită răfuire a acestui zapis, sigurifsim pe dumne-luî împrumutătorul priutr’acest zapis, că de se va întîmplâ la anul viitor scădere la rodirea viilor şi nu va cuprinde adaosul vinăriciuluî suma ce va ave să ieâ împrumutătorul, lipsa ce va fi, să se adaoge ori la acelaşi vinăriciu, sau la oeritul din anul viitor, spre mai bună încredinţare i se dă dumne-lui zălog mai sus numitul adaos de vinăriciu, ca să fie plătit şi ră-fuit de acestă împrumutare, cu chipul ce se arată, fără câtuşi de puţină pricinuire. — 1815 Decembre.
  Nectarie al IJngro-Vlahieî, Constandie Buzău, Radu Golescu biv Vel Ban, Constan, tin Creţulescu Vel Ban, Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic, Teodorache Văcărescu Vel Vornic, Mihaiu Racoviţă Vel Logofăt, Scarlat Grădişteanu ţVel Logofăt, Fotache Ştir-beîu Vel Logofăt, Mihalaehe Mânu Vel Vornic, Grigorie Filipescu Vel Vornic.
        (1), 7«fi> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahseoie.
  Primită fiindu-ne acestă obşteseă anaforâ, a părinţilor arhierei şi a dumne-lor boerilor, o întărim Domnia-Mea şi poruncim dumi-tale vel Vistiere, să se facă poruncile Domniei-Mele cuprindătore întocmai precum mai jos s? arată. — 1817 Ianuarie 8. (Pecetea gpd.>                                                Vel Logofăt
       Cod. LXXXVIy pag, 11:
ISTORIA ROMÂNILOR
113
   La 1813 Februarie 1 deja, Caragea adreseză următorea carte deschisă: Publicaţii la tote judeţele i la Caimacam şi la Mitropolit pitac.
                                I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar z'emle Vlahiscoie.
   Dumne-vostră ispravnicilor ot sud...............sănătate. Ve facem în scire, că fiind
trebuinţă de a scî Domnia-Mea scutelnicii şi alte mili ce au fieş-care mănăstiri metoşe şi schiturile cum şi alţii cu hrisove şi cărţile fraţilor Domni de mai nainte, căci de la Divan nu se pote luă pliroforie întregă, fiind unele condici din a răsmi-riţii întîmplare repuse, ve poruncim dar ca să arătaţi egumenilor de jpe la mânăs-
             Prea înălţate Domne,
   După luminata poruncă Măriei Tale. am ve$ut anaforaua ce au făcut cătră înălţimea Ta dumne-lui biv vel Dvornic Constantin Samurcaş Nazirul Cassei lefilor, cum că cercetând socotelile acestei Casse pe anul trecut 1816, de la Februare întâiu până la sfîrşitul lui Ianuarie 1817, după suma ludelor ce sunt sciuţi Yisteriei Măriei Tale, se vede că lipsesc taleri 41.321 din suma lefilor ce sunt orînduite a se plăti prin catastişele cele pecetluite de Măria Ta şi prin pitace, osebit de lipsa ce urmeză a ave Cassa pe următorul an de la Februarie înainte, de nu se va face îndreptare, cerend ca să se dea luminată poruncă Măriei Tale, să se facă chibzuire: de unde să se împlinescă atât banii ce lipsesc până la sfîrşitul următorului Ianuarie, cât şi de atunci înainte? şi fiind-că ni se poruncesce de către înălţimea Ta, ca să facem chibzuire şi să arătăm înălţimii Tale în scris, am urmat luminatei Măriei Tale poruncă şi întrebând pe dumne-lui Vornicul Samurcaş cât este lipsa ce are Cassa de la Februarie înainte pe curgătorul an, până la sfîrşitul lui Ianuarie cu let 1818, ne arată prin socotelă în scris, că venitul Cassei lefilor cel orînduit pe lude 16.000, ce este suma birnicilor pe 6 diminii ale anului, de lude po taleri 13 i răsura la lei po parale opt, fac taleri 1.497.600, iar suma lefilor iarăşi pe 6 diminii, precum sunt până acum întocmite, este taleri 1.615.872, din care seădendu-se taleri 1.497.600 suma venitului, lipsesc până la împlinirea sumei lefilor taleri 118.272 şi cu taleri 41.321, ce lipsesc din anul trecut, se adună acestă lipsă peste tot taleri 159.593. Deci fiind-că plata lefilor dintr’untâiaşi dată este canonisită a se răspunde de locuitorii birnicî a! ţerii3 căci cel ce ieau lefi se ostenesc în slujbele i trebile terii, găsim cu cale ca pe lângă taleri 13 cu răsura lor, ce da până acum ludele birnicî, să dea de acum înainte câte taleri 14.60 iarăşi cu răsura lor la leu po parale 8, adecă cu adaos de taleri 1,60 cu răsura lor peste aceea ce da până acum, încependu-se acest adaos de la viitorul Februarie, cu care adaos se împlinesce lipsa lefilor din anul trecut, este deplin şi suma lefilor de la Februarie înainte şi mai prisosesc la Cassâ taleri 13.207 a-a ave pentru vre-o întîmplătore trebuinţă şi seva da luminata poruncă Măriei Tale cătră dumne-lui vel Vistierul, ca la viitorele diminii, ce se încep de la Februarie înainte să se întocmescă răspunderea lefilor de cătră locuitorii birnicî la diminie de lude câte taleri 14,60 cu răsura lor, iar întremându-se locuitorii şi sporindu-se udele, atunci analogon se vor scăde şi banii lefilor — 1817 Ianuarie 4.
   Al Ungro-Vlahiei Nectarie, episcopul Buzău, Radu Golescu^Vel Ban, Grigorie Brân-coveanu, Isaac Ralet Vel Vornic, Mihalaehe Marin Vel Logofăt, Grigorie Bâleanu, Constantin Caliarh Vel Vornic, lordache Golescu Vel Logofăt.
   V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor,                           8
                                                     \ .
                                                                                            r
114
V. A. tTRECHIĂ
tirî i schituri şi metoce, cum şi ori-cine alţii vor fi avend hrisove i cărţi Domnesc!, atât de scutelnic! cât şi de alte mii! ca să fie nici să se arăte cu ele fără zăbavă, că cel neurmător îşi va perde mila ce are.—-1813 Februarie 1.
   Cod. LXXV, fila 50 v.
   Gestiunea scăderii posluşnicilor nu face mulţi paşi înainte. Boeriî interesaţi în cestiune nu se grăbiaii să-şî ştergă dintre venituri pos-luşnicil şi scutelniciî. Totuşi îmboldiţi de Vodă î-am ve<Jut cum în Maiu 1814 aii făcut o primă regulare, scăpând ore-care sumă din posluşniciî aretaţî în catastişul Yisterieî. In Ianuarie 1816, boeriî din Divan mai adaog un numer de posluşnicî peste întocmirea din Maiu 1814, şi Domnitorul aprobă aceste adaosuri, ba încă găsesce cu cale să recunoscă şi boerilor Greci dreptul de a ave posluşnicî, deşi Divanul găsise cu cale să le tăgăduescă asemenea privilegiu. (1) 1
        (1) Ju> loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Măcar că peste suma posluşnicilor ce se cuprind în obştescă anaforâ ot let 1814 Maiu 7, peste adaosul ce s’a mai lăsat la unele obraze, în urma aceste! întocmiri (bez vieri! celor ce au numai vii, i pescarii deosebitelor obraze) se ma! face acum şi osebit adaos de posluşnicî, ce găsesc cu cale sfinţia lor părinţi! arhierei şi dum-ne-lor boeri! printr’acestă obştescă anaforâ, dar find-că în rîndul boerilor pămîn-tenî sunt şi alţi! sălăşluiţi şi aşezaţi aici în pămîntul ţării cu starea căsniciei lor după vrem!, uni! însă ma! dinainte, alţi! mai din urmă, şi au rămas nestrămutaţi de aici, car! toţi aceştia s’au cinstit după cuviinţă şi cu cinuri de boeriî, avend aici şi case i moşi! (precum sunt chiar din ce! trecuţi în catastih) şi uni! ca aceştia ce nu s’au trecut în catastih şi au moşi! ca nisce pămîntenî, avend dar trebuinţă şi cu dare de posluşnicî, primită este Domnieî-Mele de a se împărtăşi şi aceia de acest Domnesc al Nostru har de posluşnicî, după întocmirea posluşnicilor ce s’au hărăzit prin obştescă anaforâ ot let 1814 Maiu a părinţilor arhierei şi a dum-ne-lor veliţilor boerî halea şi mazili înaintea aşecjămîntuluî. Drept aceea împreună şi cu adaosul de ma! sus arătat, întărim Domnia-Mea şi acestă de acum obştescă anaforâ, şi poruncim dumi-tale vel Vistiere, ca întocmai să se urmeze. — 1816 Ianuarie 25.
   (Pecetea gpd.)           *                                            Vel Logofăt.
              Prea înălţate Domne,
   După luminata porunca Mărie! Tale, adunându-ne cu toţi! aic! la Domnesca Curte, am vărîut arătarea ce a făcut Mărie! Tale, printr’acestă anaforâ, dumtie-lu! vel Vistierul, pentru rîndul posluşnicilor, la care făcend şi no! cuviinciosa chibzuire, arătăm înălţimi! Tale, că suma posluşnicilor, ce prin sfat de obşte s’au hotărît a fi 10,787 şi s’au arătat Mărie! Tale prin obştescă nostră anaforâ, care s’a întărit şi cu luminata pecetea Mărie! Tale, se cuvine să rămâe tot-deauna a se păzi nestrămutată, dimpreună însă şi cu adaosul de posluşnicî ce s’au ma! lăsat în urma ace! întocmiri, la unele obraze, fieş-căruia câte cât s'a socotit, după starea şi trebuinţa moşiilor ce au, i vierii celor ce au numai vii, iar nu şi moşie, şi pescari! unora deo-
ISTORIA ROMÂNILOR
115
    Nu era tocmai nimerit mijlocul de a echilibra budgetul şi a plăti datoria ţării, care, în 1816 Maiu, este de 1.256.983, afară de dobâmjî şi agio, căci de câţî-vâ ani nici agio nu lipsiâ de la argint la aur.
    Pentru plata acestor datorii ce materie imposabilă află boeriî? De sigur tot pe ţăran, sub forma celor trei huzmeturî: oerit, dijmărit şi yinăriciu. Boeriî nu erau scutiţi de ele? Ei propun deci, în 8 Maiu 1816, luî Vodă Caragea, arendarea celor trei huzmeturî, cu adaosuri şi îndatorire, ca întreprinijetoriî să plătescă quota-partea cuvenită Cămării Domnesci, iar adaosul să servescă pentru lichidarea datoriei ţării, cu tote dobâruple şi agiul. Chir Cheorghe Saehelari, «înduplecat» de însuşi Vodă, oferă să plătescă 1.363.357 taleri pe cele trei huzmeturî, adecă un excedent de 6.374 taleri peste suma datorită. (1) 1
sebite obraze, fiind o bagatelă, şi obicinuit din vechime a ave acele obraze pescari i posluşnicî de aici din oraşul Bucuresci, ce s’au lăsat iarăşi pe sema obrazelor ce-î au, şi osebit de aceştia, fiind-că unele obraze din boeriî pămîntenî, ce li se cuvine să aibă posluşnicî şi la întocmirea catastihului sume! ce-î hotărîtă din 10.737, s’au uitat de nu s’au pus, să se dea acum şi acelora trebuincioşiî posluşnicî, după starea fieş-căruia, iar ceî-l-alţî câţi prisosesc din suma adaosului ce arată dumne-luî Vel Vistierul că s’au găsit, după catastişele boerilor aşedămîntarî, să se facă venit Viste-riei, cum şi nizamul ce a chibzuit dumne-luî Vel Vistierul a se urmă de acum înainte la acestă madeâ a posluşnicilor l-am găsit şi noi cu cale şi se va da luminată porunca Măriei Tale de a se pune în lucrare şi a se urmă întocmai, iar ho-târîrea rămâne la Maria Ta.—1816 Ianuarie 17.
   Nectarie Ungrovlahias Mitropolit, Constandie Buzău, Constantin Filipescu Vistier, Radu Golescu Vel Ban, Grigorie Brâncoveanu, Constantin Creţulescu Vel Ban, Barbu Văcărescu Vel Vornic, Dumitrache Racoviţă Vornic, Istrate Creţulescu, Constantin Bălăceanu Vornic, Mihalache Mânu Vel Vornic, Grigore Filipescu Vel Vornic, Grigore Băleanu, Dumitraşco Racoviţă Vornic, Teodorache Văcărescu Vel Vornic, Ioan Ştir-beiu biv Vel Logofăt, Constantin Caliarhi, Constantin Filipescu Logofăt, Scarlat Gră-dişteanu Vel Logofet, Matache Ştirbeiu biv Vel Logofet, Grigorie Romanitis Vistier, Ştefan Belu biv Vel Vistier, Grigore Rali Vel Hatman, Nicola Golescu biv Vel Hatman, Toma Creţulescu Vel Logofet, Alexandru Filipescu Vornic, Ioan Moscu, Costache Samurcaş, Alexandru Nenciulescu Vornic.
                             (1) Ju> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahseoie.
  Vădendu-se şi de cătră Domnia-Mea cuprinderea de maî jos, că de se va găsi muştereu să răfueseă soeotela ce se arată, să se dea, iar de nu, să se vîn<Jă fieş-care huzmet în vreme, şi primită fiindu-ne arătarea ce ni se face asupra acestei vîn<Jărî, am înduplecat înşi-ne pe chir Gheorghe Sachelarie, să le ieâ într’acest preţ încă cu taleri 6.374 maî mult peste acestă socotelă, adecă peste tot taleri 1.363.357, din carî aceşti taleri 6.374 sunt adăogiri de dobândi până la facerea zapisuluî de vîn<Jare, pentru care şi poruncim Domnia-Mea dumi-tale Vel Vistier, să se facă zapisul vîncjăriî pe acest preţ, pe numele numitului neguţător şi răspunderea banilor să fie, precum se arată maî jos, adecă ceî legiuiţi bani din vechime aî fieş-căruia
116
V. A. UEECHIĂ
    Abusul cu posluşniciî şi scutelnicii este tot mal mare. Caragea dă în 1814 Octobre 3 următorul pitac:
                              I(b Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlăhiscoe.
    Prea sfinţia ta părinte Mitropolite, iubitorilor de Dumnedeu sfinţia vostră Episcop! şi dumne-vostră cinstiţilor şi credincioşi boerilor veliţi a! Divanului Domnie!-Mele, împreună cu dumne-ta Vel Vistier, din diua ce ni s’a încredinţat oblăduirea şi Domnia acestei ţerî, fiind-că cea mai de folos şi maî dulce cătră no! din cele bune fapte domnesc! este facerea de bine, făr’ de trebuinţă socotim a fi şi lucru în potriva haractirulu! nostru de a vorbi cele de laudă pentru sine-ne, în vreme ce chiar faptele vestesc, cum că adecă nici am contenit, nici vom conteni, cu ajutorul luî Dumnezeu, de a face bine supuşilor noştri, în cât este prin putinţă, şi precum no! mărturisim, cum că fieş-care trăptă şi fieş-care breslă a supuşilor noştri din întîm-
huzmet să se răspundă la obicinuitele soroce, în câştiurile cele sciute, iar bani! adaosului de la tote să se răspundă la facerea contractului, prin care răspundere să îngrijesc! dumne-ta a se luă obştescile zapise de împrumutări răfuite cu dobânda lor desăvîrşit şi căutarea fieş-căruia huzmetsă se urmeze în vremi, precum s’a urmat şi ani! trecuţi. — 1816 Maiu 10.
       (Pecetea gpd.)                                            Vel Logofăt.
       Cod. LXXXV, pag. 17.
             Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca Mărie! Tale ce prin pitac ni s’a dat, ca să ne adunăm la un loc şi să facem chibzuire pentru datoria ce ni se arată, că mai este ţera datore taler! 1.356.983 capete i dobândi şi agiile amândouă, spre a se exsoflisi totă acestă datorie, ce o arătăm mai jos în condee anume, în care sumă a datorie! intră şi dreptul Cămări! Domnesc!, ce are a luă de la aceste trei huzmeturî şi se găsi cu cale, ca oeritul, pe acest an 1816, să se răspundă de oie po parale 26 i dijmăritul po parale 17 de litră, şi vinăriciul de vadră po parale 10, şi găsindu-se muşterii pe acest preţ drept totă răfuirea şi plata datorie! i a dreptului Mărie! Tale, la vreme, cum şi tote cheltueîile şi avaeturile cele canonisite, aşa se vor da de acum huzme-turile şi va rămâne ţera slobodă de datorie, fără a ma! ave datornici! a maî cere de la ţeră vre-o dobândă, cât de puţină cerere, iar când nu se va găsi muşterii a cumpără huzmeturile cu aceste adăogiri spre răfuirea a totă datoria ţări!, urmeză a fi îngăduitor! datornicii, până se vor vinde huzmeturile la vremea lor, şi atunci li se va plăti datoria cum şi dobânda câtă se va face până se vor vinde câte trele huzmeturile, însă acestă vîndare a huzmeturilor, cu adăogirile ce se arată peste răspunderea cea din vechime obicinuită, să se facă numai pe acest an, ca să scape ţera odată de datorie, iar de aici înainte să se urmeze după vechiul obiceiu, însă dijmăritul po ban! 13, vinăriciul po ban! 5, şi oeritul po ban! 10. Acestă chibzuire am făcut şi nu lipsim a o arătă Mărie! Tale. — 1816 Maiu 8.
   Al Ungro-Vlahieî Nectarie, Iosif Argeşiu, Constandie Buzău, Constantin Filipescu, Radu Golescu, Grigore Brâncoveanu, Constantin Creţulescu Vel Ban, Barbu Văcă-rescu Vel Vistier, Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic, Istrate Creţulescu, Constantin Bălăceanu, Mihalache Mânu Vornic, Grigorie Filipescu Vel Vornic, Teodorache Vă-
ISTORIA ROMÂNILOR
117
plările vremi! a ajuns a ave neapărată trebuinţă de Domnesca nostră îmbrăţişare şi ajutor, cu atât buna cunosciinţă a norodului, ce ni s’a încredinţat, nu pote tăgădui, că decât tote cele-l-alte am îngrijit mai întâiu pentru cea cătră dînşi! putin-ciosă facere de bine. Acestă dar bună faptă a unu! adevărat Domn şi oblăduitor şi sciind-o şi împlinind-o, de o potrivă seim iarăşi, că pe lângă or!-ce faptă bună sunt alăturate pe de amândouă părţile atât lipsa din cât se cuvine, cât şi adaosul cel pentru cuviinţă, şi de aceea facerile de bine ale Domnului, când se săvîrşesc făr’de intregă cunosciinţă, sunt folositore făr’ de vreme, slăbesc făr’ de cuvînt fiinţa supuşilor şi păgubindu-se de lucrarea mulţimi! mânilor ale locuitorilor dajnicî, care este cea ma! de trebuinţă, se socotesce întocmai ca un primitor al aceste! catabrisis. Cei ce au domnit aici înaintea nostră, une-or! din milă şi milostivire porniţi fiind cătră ce! sărac! şi scăpătaţi, alte or! îndemnându-se spre răsplătirea lor de slujbe, pe lângă ce! orînduiţ! şi cu cuvînt de privilegiu legiuiţi slujbaşi, le dăruia posluşnicî,
cărescu Vel Vornic, Mihalache Racoviţă Vel Logofăt, Iordache Golescu Vel Logofăt, Toma Creţulescu Vel Logofăt, Pană Costescu Vel Vornic.
                                                  Socotelă de banii ce este ţera datore.
  taleri bani
400.000  — 20.000 —
420.000  --37.800 -
202.219 —
15.166,51
675.185,51
235.503,54
910.688,105 309.001, 80
                                                                                                                                    1.219.690,65 137.293 —
1.356.983,65
împrumutarea ce s’a făcut de la chir Sachelarie.
Agio după aşe<Jămîntul ce a fost.
Novembre 13 ot let 1815.
Dobânda acestor ban! socotindu-se pe 6 luni.
Ipac luaţi cu împrumutare de la numitul neguţător spre răfuirea socotelilor celor până la 15 Novembre, car! s’au arătat la sfînta Me-tropolie.
Dobânda acestor bani pe 5 luni, de la 13 Decembre până la 13 Maiu. Daţi în trebuinţa cheltuelilor Adalei.
Ipac în trebuinţa lipse! lefilor, însă:
213.000  — cei luaţi la Cassa lefilor cu împrumutare.
10.650 — agio al lor po taler! 5 la sută.
223.650 —
11.853 54 dobânda acestor ban! de la 2 Decembre let 1815 până la
____________ 13 Maiu.
235.503 54
Se adaogă bani! Domnesc!, car! intră în suma hotărîriî, însă
120.000 — dijmăritul, po ban! 13.
122 333 — oeritul po ban! 10.
66.668, 80 vinăriciul po ban! 5, în car! intră şi milele.
309.001, 80
s’au maî cheltuit în trebuinţa Adale! de la 15 Novembre până la 25 Decembre 1815, în urma arătări! socotelilor.
Adecă un milion treî sute cinc!-<}ecî şi şese de mi! nouă sute opt-^ecî şi treî, bani 65. — Biv-vel Paharnic.
118
V. A. TJRECHIĂ
  adecă omeni pentru slujbă la cele ce aveau trebuinţă ceî ce se miluiau, sau se res-plătiau cu felul acestui har, cu trecerea vremii şi cu schimbarea Domnilor, ajungend la o nemărginită catahrisis, în adever cu totul şi-a schimbat firea sa, şi cele din-tâiu izvore al acestui din bună-voinţă har curgere a celor de bună-voîe şi cuviinciose răsplătiri, cu tote împreună făcendu-se un forte mare părîu, s’au revărsat peste totă Domnesca nostră ţeră, dar atunci, de şi mergea spre crescere, acestă catahrisis nu ajunsese însă la covîrşirea eî, şi de aceea şi ludele Yisterieî (precum tuturor este sciut) erau une-ori cincî-decî, alte-orî patru-<Jecî şi cinci de mii, şi în cele după urmă, înaintea răsmiriţiî, în Domnia luî Constantin Yodă Ipsilant, se adună la patruzeci şi trei de mii, atunci adecă când şi cheltuelile erau cu mult mai puţine şi mai uşore decât cele de acum; iar acum, când Domnesca nostră ţeră, din cumplitele întîmplărî ale vremi! cu totul a obosit şi a dat în brânci, ajungend şi la datorie, care cu greu o va pute plăti, şi când are trebuinţă de răsuflare şi de a nostră pă-rintescă şi Domnescă mângâere mai mult decât din orî-ce altă vreme, ore nu suntem dator!, împlinind cu orî-ce mijloc datoria unui Domn îngrijitor, să presărăm după putinţă asupra ranelor lor lecuitorele balsame? precum şi orînduitele dăjdiî, şi sarcina celor-l-alte cheltuelî ale Domnesciî nostre Visteriî, cât va fi prin putinţă prin mijlocul cel maî uşor să le iconomisim? Cum dar este prin putinţă şi o aşa sumă mare a ţări! să o iconomisim şi orînduitele dăjdiî să le strîngem şi cele din tote          a^e Domnesciî nostre Yisteriî (cari s’au îndoit) să le întîmpinăm, de
  nu vom încărca tote acele sarcini, cu dreptă cumpănire, pe ale multora spinări? Adever, învederat este, că cu cât greutatea se împarte la mulţi, cu atâta se face maî uşoră şi mai lesne purtătore. Cum se pote însă a se pune în faptă acestă dreptă uşurare a greutăţii prin mulţimea spinărilor, când cea maî multă parte din ceî ce ar pute să porte greutăţile, prin catahrisis prefăcendu-se în posluşnicî, abia se adună ludele Domnesciî nostre Visteriî până la treî-spre-dece-miî? Suma locuitorilor Domnesciî nostre ţări este de o potrivă (ca să nu <Jicem maî mult) cu suma locuitorilor din vremea celui dinaintea nostră Domn; iată dar unde a ajuns răul catahrisisului posluşnicilor, în cât din cincî-<Jecî mii de lude numai treî-spre-<Jece mii au rămas, iar 31.000, unii au sărăcit, alţii s’au făcut posluşnicî. Este dar al posluşnicilor catahrisis, care a ajuns la cel din urmă punct al necuviinţei şi al obştesciî stricăciuni. Neapărată datorie avend Domnia-Mea a o opri ca un obştesc părinte al norodului ce ni s’a încredinţat şi cu mâna cea dreptă, ţiind cumpăna dreptăţii, iar cea stângă avend-o întinsă spre facerea de bine şi atât ca un Domn, cât şi ca un părinte chib-zuindu-ne, Domnesce hotărîm şi poruncim, ca la fieş-care după rîndul şi trepta sa să remâe suma posluşnicilor ce s’au găsit cu cale şi s’au orînduit prin obştescă chibzuire a Prea-sfinţieî Tale şi a dumne-vostră, iar suma ce va prisosi peste cuviinţă, în dreptate să se aşe<Je la ludele Domnesciî nostre Visteriî, fiind bine încredinţaţi, că cu acest mijloc şi catahrisis împuţinându-se şi darul într’ale sale firesci hotare ocolindu-1, împărţim greutatea prin adăogirea ludelor, şi cu tote că ceî de maî înainte au schimbat acest dar făcendu-1 catahrisis şi obştescă stricăciune, acum iarăşi dobândesc Domneseile nostre daruri prin cât este cu cuviinţă şi cu atâta îndestulare, în cât măcar că se cuveniâ să suim ludele Domnesciî nostre Visteriî la suma celor dinaintea nostră Domni, dar ne-am mulţămit numai, ca să le adăogăm cu acele 12.000 de lude ce s’au găsit cu cale prin obştescă anaforâ şi adu-nându-se peste tot lude 20.000, bine-voind şi atunci a împărţi din prisos, iarăşi cu cuvîntul facerii de bine, haruri de posluşnicî fieş-căruia după cuviinţă şi trebuinţă,
ISTORIA ROMÂNILOR
119
de ne vor îndeletnici trebuinţele Domnesciî nostre Visteriî ; într’acestaşî chip dar fiind Domnesca nostră hotărîre, iată printr’acest al Nostru pitac Domnesc o şi facem cunoscută. — 1814 Octobre 13.
   Cod. LXXIV, fila 146.
   In loc de a găsi mijlocul de a scade numeral posluşnicilor boerescî, Marele Vistier dă culpa spornicului lor numer pe existenţa unui biuroîi special cu «logofetul de posluşnicî», cel organisat de Vistierul Brân-coveanu. Prin anaforaua din Aprilie 1818, Vistierul cel Mare propune desfiinţarea acelui nou biuroii şi trecerea atributelor lui la vechiul biurou al «extractoriei». Tot-odată propune şi un Nizam, după care să se urmeze de acest calem în afacerile relative la posluşnicî. (1) 1
                           (1) I(b Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Primită fiindu-ne acestă anaforâ a dumne-luî Vel Vistierul o întărim Domnia-Mea şi hotărîm să-şi aibă urmarea în fiinţa sa întocmai fără câtuşi de puţină strămutare^ după care poruncim dumi-tale Vel Vistiere, să se dea de scire la Cassa lefilor de la (Ji’ntâiu a viitorului Maiu.—1818 Aprilie 28.
      (Pecetea gpd.).                                            Vel Logofăt,
            Prea înălţate Domne,
   Arăt înălţimii Tale cu acestă a mea anaforâ, că pe lângă alte înnoiri şi prefaceri ce s’au urmat la Cassa lefilor Visterieî, încă din anul dintâiu al Domniei Măriei Tale, aflându-şe Visteria sub otcârmuirea dumne-luî banului Brâncoveanu, s’au des-ghinat şi de la calemul extractării catastişele posluşnicilor şi s’a orînduit osebit calemgiu cu acestă purtare de grije, numindu-se logofăt de posluşnicî, care acesta încă de atunci a fost primită şi Măriei Tale, fiind întru adever şi lucru ca acela, care de ar fi fost mijloc de a se aduce în starea ce se silesce Visteria a-1 întocmi, ar fi putut aduce oreşî-care folos şi nu s’ar plăti întru zadar lefa ce se dă acum acestui osebit logofet, dar fiind-că din vreme în vreme schimbându-se logofătul acestui calem şi maî vîrtos că, de sunt vre-o trei ani încoce, s’a făcut, pot dice, obiceiu a se orîndui la acest calem logofetul ce-1 va fi avend după vremi dumne-luî Vel Vistierul, precum şi eu însumi sluga Măriei Tale am urmat, şi acest logofet al celui după vremi Vistier, seiind, că are să fie la acestă meserie numai pentru un an, nu numai că nici un fel de îngrijire nu are pentru folosul Visterieî, năzuind şi privind maî mult la al seu interes, ci încă împismuindu-se cu cel fost înainte, iarăşi pentru în parte-le interesurî vătămătore Visterieî şi nefolositore, intră la acestă trebă cu totul orb şi fără nici un fel de sciinţă, pentru că cel dinainte-î, şi spre a-1 dărăpăna din ipolipsis şi spre a-şî ascunde ale sale, lasă drept matcă în Visterie un catastih încărcat, care nu are nici asemănare cu fiinţa ce este pe la judeţe şi până să-l descurce cel halea şi să-l pue în orînduelă se isprăvesce şi anul Visterieî, când ur-meză şi acesta ca cel maî dinainte-î şi întru acestă stare de neorînduelă aflându-se acestă trebă a posluşnicilor, nu numai că a pricinuit un deosebit catahrisis, ajun-gendu-se ceî cu posluşnicii, cu ispravnicii judeţelor şi cu calemgiul întru aşternerea
120
V. A. URECHIĂ
   Este adeverat că noul nizam dă maî multe garanţii, că abusul va fi mai mult stăvilit decât prin desfiinţatul calem.
mătceî şi trecend suma de posluşnicî, alţii iarăşi lăsându-î pe din afară, în deosebite foi, ca la vremea de întrebare să-î trecă, ci se află şi Visteria întru o ne-sciinţă, în cât nu pote să dea un nizam cuviincios, şi osebit de acesta se perde din di în di un simţitor ajutor, ce ar pute să cunoscă birnicii locuitori pe alocurea, aju-tându-se unele sate mai neputinciose şi prin alte părţi făcendu-se şi oreşî-care sporire, care o să fie pentru îndeletnicirea dării scutelnicilor la obrazele ce vor fi avend lipsă şi ce se cuvine; de aceea şi părerea mea este, ca să se strice acest vătămător Visteriei calem şi să se dea posluşnicii iarăşi la extractarie, precum au fost maî nainte, asupra cărora să urmeze extractarul după cuprinderea de mai jos.
   1)   . Prin tote mijlocele corespondenţei Yisterieî şi prin orî câte chipuri de iscodire va pute face, să dovedescă fiinţa posluşnicilor de pe la judeţe, după care să aş-ternă matcă asemenătore cei de obşte, alegere, ce s’a făcut la chibzuirea întocmirii aşedămîntului trecut, iar pentru acele obraze ce nu se vor fi cuprinzând într’acestă alegere, să facă un deosebit catastih, care va rămâne întru chibzuirea şi alegerea celui după vremi Vel Vistier.
   2)   . Să înceteze cu totul trecerea în catastihul Visteriei a posluşnicilor celor ne-sciuţi Visteriei şi alcătuiţi numai prin hotărîrile dumne-lor ispravnicilor, căci una ca acesta se cuvine a se face numai prin poruncile cele mai mari.
   3)   . După ce se va alege matca posluşnicilor cea adevărată şi primită Visteriei, aşter-nendu-se catastih anume şi pe obraze i pe judeţe, să se adevereze de cătră d-lui cel după vremi Vel Vistier şi să stea în Visterie; asemenea să se scoţă dintr’acea matcă 17 catastişe pe 17 judeţe îndoite şi să se trimiţă cătră dumne-lor ispravnicii, din care unul, iscălindu-se de cătră dumne-lui Vel Vistierul, să stea la zărăfia judeţului spre întemeerea nizamuluî, şi altul neiscălit să se iscălescă de cătră dumne-lor ispravnicii şi să se trimiţă la Visterie, drept sinet al dumne-lor, că vor fi întocmai următori hotărîriî Visteriei.
   4)   . Ori-ce îndreptare se va face după trebuinţă în urmă acestor catastişe, să se îndrepteze în josul catastihului, prin arătare cu desluşire şi să se adevereze iarăşi de cătră dumne-lui Vel Vistierul ce va fi după vremi, după care să se scrie de la Visterie iarăşi cu desluşire şi cătră ispravnicii acelor judeţe îndreptarea ce s’a făcut, ca asemenea să se urmeze şi de dumne-lor cu catastihul ce vor ave şi să fie sciinţa Visteriei cu a judeţelor întru tote asemănată, fără câtuşi de puţină schimbare.
   5)   . Toţi posluşnicii ce vor fi pe moşii străine şi primiţi Visteriei, după căderile ce sunt alcătuite întru acesta, cari sunt vieri, pescari şivînătorî, să se trecă în sfîr-şitul catastihului cu osebite sume fieş-care la tagma sa, cu numele, cinul i satul şi cu obrazul stăpânului unde posluşesce, ca să fie şi pentru aceştia o desluşită sciinţă în Visterie, iar pentru posluşnicii ce vor fi prin oraşe, să se facă osebite catastişe, neamestecându-se nici cum în suma celor de pe la judeţe, fiind-că sunt dintre rup-taşî, iar nu dintre ludele birniciior, şi apoi lămurindu-se se vor da pentru aceştia osebite povăţuirî.
   Intr'acest chip nădăjduesc că se va îndreptă catahrisisul ce s*a clădit în Visterie, luându-şi cu totul o altă închipuire; dic însă să se alătureze posluşnicii iarăşi la calemul extractărieî, precum au fost şi mai nainte, pentru două cuvinte: unul căci acest calem nu se £>ote schimbă aşa lesne, fiind din cele mai alese, şi cu cât se în-
ISTORIA ROMÂNILOR
121
Departe de a renunţa la posluşnicî, scutelnicî, (1) boeriî maî re-
vechesce cu atât se întemeeză sciinta Visteriei maî mult, fiind maî vîrtos hrisov al Mărieî Tale a nu se strica nici unul din calemgii, fără pricină vădită şi cercetare, care s?a alcătuit numai pentru acest interes al Visterieî, şi alt cuvînt, căci posluş-niciî ne fiind ca alte bresle a se face şi a se lepăda în dajdie numaî prin poruncile Visteriei, ce rămân şi la alegerea dumne-lor ispravnicilor judeţelor, mai vîrtos cei nesciuţî Visterieî, când se trimit extracturile ludelor birnici, se dau drept la extrac-tar a se căută, şi numitul vă<Jend osebirea şi îndreptări, ori prin sporire, sau prin întemeerea unor sate cu acest fel de omeni, nu maî are trebuinţă a năzui şi la ajutorul altui calem, din care pricină să zăticnescă prin osebită zăbavă încheerea socotelilor judeţelor, ce fiind însărcinat singur cu catastişele posluşnicilor şi cu sciinţa toteî corespondenţei ce se cuvine a se urmă într’acestă pricină, pote să aşternă o adevărată matcă, carea întru adevăr să se asemene cu fiinţa adevărului; acesta este plecata-mî părere; iar hotărîrea cea desăvîrşită rămâne a se face de cătră înălţimea Ta.—1818 Aprilie.
  Vel Vistier.
      Cod. LXXXIX, fila 873.
                           (1) /w Ioan Gheorghe CarageaVoevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
  Dumne-ta Vel Vistiere, pe lângă 28 posluşnicî ce ne arăţi printr’acestă anaforâ, că s’au lăsat jăluitoruluî, bine-voind Domnia-Mea, poruncim să i se maî dea alţi doi posluşnicî, ca să aibă peste tot jăluitorul 20 posluşnicî.—1814 August 13.
  (Pecetea gpd.)
                                                                 Vel Logofăt.
         Prea înălţate Domne,
  Dumne-luî Paharnicul Constantin Creţulescu, jăluitorul, la catastihul de posluşnicî s’a găsit cu lude 38, şi după alegerea ce au făcut dumne-lor boeriî cei orînduiţî, s’a lăsat pe sema dumne-luî, ca să aibă 28 posluşnicî, iar 10 s’au dat la dajdie, ce rămâne precum se va hotărî de cătră Măria-Ta.—1814 August 17.
  Vel Vistier.
  Cod. LXXIX, pag. 269.
            Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
  Dumne-ta Vel Vistiere, de vreme ce atât din mărturia calemgiului havalelelor, cât şi din catastihul Visteriei de scutelnicî, se face dovadă că a a vait jăluitorul Aleco, Slugerul sineturi Domnescî pentru aceste privileghiurî, bine-voind Domnia-Mea, poruncim să se facă cartea Domnieî-Mele de înoirea acestor privileghiurî ce se arată maî jos, în anaforaua dumi-tale.—1813 Martie 8.
  (Pecetea gpd.)                                                    Vel Logofăt.
            Prea înălţate Domne,
                                         După luminată porunca Măriei-Tale, ce ni se dă la alăturata jalbă a slugeruluî Alexandru Mincu, cuprindetore caprin sineturi gpd., după slujbele sale, este miluit de
122
V. A. URECHIĂ
reclamă noue restituiri de privilegii perdute de ei sub Mavrogheni-Vodă. Aşa, Divanul, la 30 Aprilie 1816, intră cu anaforâ la Domnitor, <Jicendu-î că: «aretăm M.-Tale, că totă nădejdea chiverniselii boerilor pămîntenî rezimă în veniturile moşiilor şi al viilor, în vreme ce de a intră în alte slujbe şi chiverniseli ale ţeriî, aşteptă câte 2—3 ani, până le vine rîndul, şi de nu vor ave ajutor de la acareturile sale, re-mân în ticăloşie şi în prdstă stare». EI cer să nu plătescă vamă pe bucatele lor, zahereâ şi vite ce le vînd prin tîiguri ori prin sate. Mai cer să fie scutiţi pogonaşiî, cari lucrez ă la viile lor, de podvetjî şi bei-licurî, că li se împedică lucrarea viilor şi să nu se îngădue importul de vin din Ţera-Turcescă. Se mal tînguesc şi că de la arendaşii şi ispravnicii de pe la moşiile lor nu aleg nimica, căci arendaşii lepădă moşiile, din causă că li se ieâ zahereua pentru Ţarigrad.
  Domnitorul respinge cererea de vamă, căci ar aduce o prea simţi-tore pagubă «la venitul Domnesciî Cămări», căci scăderea va trece peste 30- 50 de pungi de bani. Cât pentru supărările ce se fac arendaşilor pentru zaherăua de Ţarigrad, cu care boeriî că se păgubesc arendaşii, de le lăpădă moşiile, Vodă răspunde, că nu pdte împlini zaherăua numai de la locuitorii birnicî. Când se va pute acesta, vor fi scutiţi arendaşii, numai şi ei să nu cum-vâ să apere zahereâ de a locuitorilor, «Jicend că este a lor, că vor fi pedepsiţi. In privinţa pogonaşilor, Caragea hotărăsce să fie scutiţi de podvetjî şi angarale numai vierii paznici ai viilor mănăstiresc! şi boeresci, iar pogonaşiî vor fi scutiţi numai când nu va fi vre-o grabnică trebuinţă
ţinea <Jece omeni fără pricină de dajdie i o prăvălie şi o cârciumă scutită, cari sineturi le-a dat în Visterie la II Vistier Aleco Carabulea, de la calemul havalelelor, ca să se înnoescă şi s'au repus, rugându-se la mila Măriei-Tale, a i se înnoi şi de cătră înălţimea Ta, fiind că omenii îi are şi până acum, am cercetat, şi întru adevăr este că i s’au repus după mărturia ce a dat-o în scris numitul calemgiu, arătătore, că două sineturi ale numitului jăluitor, unul al răposatului întru fericire Mihaiu Vodă Suţul dintru al doilea Domnie şi altul al Măriei-Sale Alexandru Moruz dintru întâia Domnie, ce cuprindea pentru dece scutelnici, i o pivniţă şi o prăvălie, ca să aibă jăluitorul, i le-a dat în Domnia a treia, tot a Măriei-Sale răposatului Mihaiu Vodă Suţul, ca să se înnoescă şi, la fuga Bucurescilor, de atunci au rămas în ladă la Visterie şi s’au răpit cu alte hârtii; aşijderea mai adeverez şi de la calemul scutelnicilor, că aceşti (Jece omeni scutelnici, după sineturile ce a avut jăluitorul, îi are şi până acum. Ci cât pentru cererea de rugăciune ce face, ca să i se înnoescă acestă milă şi de cătră Măria-Ta, rămâne la hotărîrea milostivirii înălţimii Tale.—1813 Februarie 27.
   Vel Vistier.
   Cod. LXXIII, pag. 273.
ISTORIA ROMÂNILOR
123
împerătescă şi în timpul lucrării viilor. In fine; importul vinurilor străine este din nou prohibit în 1815 şi 23 Maiu 1816. (1)
       (1)  J<î> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Prea Sfinţia Ta Părinte Mitropolit, iubitorilor de Dumnezeu Episcopilor şi dumne-vostră veliţilor boeri, câteşî patru cereri de rugăciune, ce ne faceţi printr’acestă obşteseă anaforâ, chibzuind Domnia-Mea, la cea dintâi, a vămii, răspundem Sfinţiilor Vostre şi dumne-vostră, că precum şi altele multe rugăciuni ce aţi făcut Dom-nieî-Mele, după vremi, spre mângâerea părţii boerescî şi mânăstirescî, nu le-am trecut cu vederea, după cum şi în faptă aţi cunoscut, asemenea am fi primit-o şi acesta, cu jertfirea interesului Domnesciî Nostre Cămări, când ar fi prieinuitore de o pagubă numai ca de treî-decî, patru-<Jeci, sau cel mult de cincî-cjeci pungi de bani, iar când scăderea venitului, ce urmeză a se pricinuî din rădicarea sau lipsirea acestei vămi, se va sui şi va trece suma banilor ce se vor sui mai sus (precum şi nu este îndoelă, fiind mai totă ţera alcătuită de moşii mânăstirescî şi boerescî), nu putem primi într’alt chip o aşa simţitore pagubă la venitul Domnesciî Nostre Cămări, afară numai când iarăşi cu toţii împreună veţi face chibzuire, ca să găsiţi alt mijloc de o potrivă şi cuviincios spre împlinirea sumei ce se urmeză a se scăde din ridicarea acestei vămi. Iar pentru cea de a doua a arendaşilor, <Jicem că nici înşi-vă nu puteţi tăgădui neapărata datorie a supunerii şi a bunei cunoscinţî ce se cuvine a ave către prea puternica şi nouă tuturor dătătore de hrană împărăţie, ca să ne arătăm din totă virtutea osîrduitor spre împlinirea poruncilor şi trebuinţelor sale, dintre care una şi cea mai delicată, fiind şi madeua zahereleî, când este trebuinţă şi nu se va pute împlini numai de la locuitorii^birnici i de la cele-l-alte bresle suma ce va fi cerută pentru trebuinţa împărătescă, atunci numai să fie datori şi arendaşii boerescî i mânăstirescî a da zahereâ în natură cei ce vor ave, iar nu în bani, şi să li se plătescă aceea zahereâ, după fiiatul cu care se va plăti locuitorilor i ce-lor-l-alte bresle, iar când ceruta zahereâ se va pute împlini numai de la locuitorii birnicî i cele-l-alte bresle, atunci numiţii arendaşi să nu fie câtuşi de puţin supăraţi; să se ferescă însă şi ei, ca nu cum-vaşî, cu pricina acestei apărări, să primescă zaherele de ale locuitorilor birnicî i a celor-l-alte bresle şi să le numescă că sunt ale lor, ca să le apere, căci dovedindu-se vre-unul în vre-o acest fel de urmare, să scie, că nu numai se va pedepsi cu străşnicie, ci încă după ce se va luă acea zahereâ, se va îndatora apoi a dă şi de la sine-şî îndoită peste acea sumă făr* de nici o plată. I pentru cea de a treia, a pogonaşilor, hotărîm, ca nu numai vierii paznici ai viilor mânăstirescî şi boerescî să fie apururea apăraţi şi ocrotiţi de orî-ce pod-vadă şi angara, iar pogonaşiî, atunci numai să fie şi ei asemenea ocrotiţi, când nu va fi vre-o grabnică trebuinţă împerătescă, sau când acea trebuinţă se va întîmplâ a se cere asupra lucrului viilor, iar când trebuinţa va fi grabnică, sau nu seva întîmplâ pe vremea lucrului viilor, atunci şi aceşti pogonaşî să fie datori, tot pentru cuvintele de mai sus arătate, de a săvîrşi acele angarale şi podve<Jl împărătesei; pentru care amândouă aceste madele, adecă a arendaşilor şi pogonaşilor, poruncim dumi-tale Yel Yistiere, să se păzescă întocmai nizamul de maî sus arătat, iar pentru vinurile străine, hotărîm să se păzescă nizamul popririlor, precum a fost poprit de mai înainte, pentru care şi poruncim dumne-vostră Veliţilor Logofeţi, să se
124
V. A. TJRECHIĂ
  Caragea continuă a prohibi importul vinurilor şi spirtoselor, spre a
facă cuviinciosele porunci, atât cătră dumne-luî Vel Spătarul de a scrie căpitanilor de margini, cât şi cătră ispravnicii acelor judeţe. — 1816 Maiii 23,
   (Pecetea gpd.)                                                     Vel Logofăt.
       Cod. LXXXV, fila 56.
            Prea înălţate Domne,
   Cu plecata nostră obştescă anaforâ, arătăm Măriei-Tale, că totă nădejdea chiverniselii boerilor pămîntenî rezimă în veniturile moşiilor şi al viilor, în vreme ce de a intră în alte slujbe şi chiverniseli ale ţării, aşteptă eăte 2—3 ani, până îi vine rîndul, şi de nu va ave ajutor de la acareturile sale, rămâne în ticăloşie şi în prostă stare, neavend cu ce să-şi ţie rînduela şi haractirul seu, după cinstea ce s’au învrednicit [atât de la alţi luminaţi Domni, cât şi de la Măria-Ta; aceste venituri dintru început şi-au avut privileghiurile lor păzite pe deplin, fără a se vătăma cu vre-o pagubă şi scădere, iar de la o vreme încoce s’au stricat acele privileghiuri, întâiu că mai înainte de răsmiriţa ot let 1787, mănăstirile şi boeriî de la drepte bucatele lor ce vindeau, zahereâ şi vite, ori prin sate sau prin tîrguri, vamă nu plătiau, iar de atunci încoce au rămas lipsiţi de acest privileghiu, pentru care, cu tote că se pune în ponturile vămilor, că, de va fi vîndătorul boer sau mănăstire, să plătescă vama cumpărătorul, iar de va fi cumpărătorul mănăstire sau boer, să plătescă vîn-(Jetorul, dar orî-cum va fi, tot mănăstirea şi boerul plătesce vamă, pentru că cel ce cumpără de la aceste două tagme, sciind că are a plăti vamă, nu-i dă preţul ce î-ar fi dat, când ar fi sciut că lucrul acela ce-1 cumpără este făr’de vamă, şi scade vama din preţ, cum şi cel ce vinde la mai sus numitele tagme, iarăşi asemenea încarcă preţul lucrului, ca să nu rămâe vama plătită de el, ci de cumpărător, şi aşa s’a perdut cu totul acest privileghiu, ce dintru început 1-aîi avut mănăstirile şi boeriî.
   Al doilea, arendaşii ce cumpără veniturile moşiilor mănăstiresc! şi boeresci se îndatoreză de dau zahereâ ori în natură sau în bani, şi nefiind acesta pagubă din nerodirea timpului, care este în norocul luî, o trage şi perde însuşi stăpânul moşiei, fiind-că se tocmesce pentru dreptăţile şi privileghiurile ce are asupra moşiilor sale şi volnicesce obrazul său asupra cumpărătorului arendei, pătimind şi acei arendaşi supărare de necaz, în cât dintr’acestă pricină mulţi dintr’înşiî s’au tras şi s’au lăsat de a nu se mai amestecă la aren<JÎ, iar şi care dintr’înşiî ar vre să ieâ arendă, să o ieâ cu preţ pe jumătate, de care unii din stăpânii moşiilor, pentru felurimi de pricini, neputend a merge însi-şî să-şi caute moşiile lor, şi remâind pe mâna ispravnicilor, nu puţină pagubă li se pricinuesce din furtişagul ce fac şi scăderea ne-căutării venitului, precum se cade, şi aşâ nealegendu-se mai cu nimic şi nici alt mijloc de ehiverniselă neavend, este silit a o vinde cu totul.
   Al treilea, că pogonaşii cei orînduiţi de le lucreză viile, luându-se la podvetjî de cărat cheresteâ şi alte angarii în vremea lucrului, se zăticnesc viile din lucru şi se pricinuesce şi de la acesta mare pagubă, în cât nici cheltuela nu o pot scote, necum să se folosescă de cevaşi, iar şi când scapă din pod vadă şi pot de lucreză viile la vreme şi este şi timpul rodos, atuncea iurudisesc vinuri din Ţera-Turcescă, ce sunt poprite printr’atâtea luminate Domnescî hrisove a nu veni nici de cum în ţeră, şi rămân vinurile pămîntenilor la preţ de nimic şi le este cheltuela şi oste-nela în zadar, ci ne milostivim milostivirii Măriei-Tale ca un Domn milostiv şi pă-
ISTORIA ROMÂNILOR
125
favorisâ viile boeresci. Erâ o concesiune cu scăderea venitului vămilor, dar nu putu să o refuse, căci erâ din vechili practicată. (1)
rinte doritor, să reverşî milă asupra nemuluî boeresc şi asupra mănăstirilor, a face părinteşea şi Domnesca Măriei-Tale îndreptare la aceste privileghiurî ale ne-muluî boeresc şi părţii mănăstiresc! cu scădere şi vătămare din vreme în vreme să se dărapene de tot, şi să remâe la cea desăvîrşită ticăloşie.—1816 Aprilie 30.
   Al Ungrovlahiei Nectarie, Iosif Argeşiu, Constandie Buzău, Constantin Filipescu, Radu Golescu biv Vel Ban, Grigorie Brâncoveanu, Constantin Creţulescu Vel Ban, Barbu Văcărescu Vornic,... Vel Vistier, Dumitrache Racoviţâ Vel Vornic, Istrate Creţulescu Vel Vornic, Constantin Bălăceanu, Grigorie Filipescu Vel Vornic, Teodoraehe Văcărescu Vel Vornic, Gheorghe Filipescu, Mihalache Racoviţă Vel Logofăt, Iorda-che Golescu Vel Logofăt, Ioan Ştirbeiu Logofăt, Toma Creţulescu Vel Logofăt, Pană Costescu Vel Vornic.
                            (1) /<£ Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahscoie.
   De vreme ce Părinţii Arhierei, dimpreună cu dumne-lor boeriî, ne arată prin-tr’acestă anaforâ, cum că vinurile i rachiurile străine din vechime sunt oprite prin hrisovele fraţilor Domni de mai înainte, cum şi prin ponturile vămilor, ce se fac în toţi anii, a nu veni nici de cum în ţeră, ca să se potă vinde ale pămîntului, primită este Domniei-Mele cererea şi rugăciunea ce ne fac, poruncim dumi-tale cinstite şi credincios boerule al Domniei-Mele, Vel Logofete de Ţera-de-sus, să se facă Donv nescul Nostru hrisov şi porunci, cu cuprinderea ce li se arată mai jos, în care să li se dea şi acestă poruncă, ca să trimiţă la Domnia-Mea catastih de câte vinuri şi rachiuri au venit din părţile străine împotriva opririi, făr* de porunca Nostră. — 1815 Februarie 9.
   (Pecetea gpd.)                                                     Vel Logofăt.
         Pr'ea înălţate Domne,
   Cu plecată anaforâ arătăm Măriei-Tale, că din vechime, prin hrisovele luminaţilor Domni i prin ponturile vămilor, ce se află pe tot anul, cum şi chiar acum în prea fericite filele Măriei-Tale, sunt oprite cu totul vinurile şi rachiurile de peste Dunăre i holirca din Ţera-Leşescă, a nu veni nici de cum aici în ţeră, ca să se potă vinde al pămîntenilor, iar estimp vedem că au adus unii alţii mulţime de vinuri i rachiuri străine prin ţeră, din care pricină, nu puţină pagubă au pămînteniî, cum şi chiar Visteria Măriei-Tale, pentru că văzând locuitorii pămîntenî ce au vil şi livezi de pruni, năvălirea vinurilor şi a rachiurilor străine, mulţi dintr'înşii le-au părăsit şi le-au lăsat nelucrate şi inţelenite, în vreme ce munca şi strădania lor este mare, cum şi plata lucrului viilor scumpă, ajungend până la parale 50 pe <Jh după care nu pote să fie cuvînt de pricinuire pentru oreş-care adaos al preţului vîndârii, căci în alt chip munca lor remâne în zadar, neputend să-şi scoţă cheltuela, mai vîrtos când se întîrnplă timp cu rod puţin, după cum au fost an-ţert. Deci fiind-că nădejdea pămîntenilor într’acest venit al viilor şi al livedilor razimă, căci zahereua şi vitele sunt pentru alte trebuinţe ale datoriei ţeriî şi de a perde acest folos, suntem încredinţaţi că nu este suferit luminatului aud al Măriei-Tale, fiind ferbintea rîvnă şi părintesca dorire ce aî Măria-Ta cătră ţeră, cu neadormită siguranţă a se
126
v. a tntEcaxl
   După ce aşa sporiră dările sub tote denumirile, apoi groznică eră perceperea lor. Caznele cele mai nepomenite se aplicau la ţărani, ca să-şî plătescă sfertul. In Jiul-de-Sus s’au vetjut perceptori greci cari, ca să oblige ţăranul a plăti birul, îi luă copilaşul şi, în toiul erniî, bă-gându-1 în apă, îl atîrnâ pe o cracă în puterea gerului, de cădeau cărnurile după corp......
   Asemenea orori nu puţin contribuiră la sbucnirea de răscole.
   Răseolele pandurilor din 1815 şi 1816 şi nemulţămirile chiar şi ale boerilor, pe lângă a ţărănimii, în aşe4area birurilor din 1815, silesc pe Caragea să facă o nouă aşedare a dărilor, cu atât mai mult că nemulţămirile străbătuseră până la Porta Otomană.
   Şi pe lângă dările după întocmirea din 1815, câte alte dări extra ordinare nu mai apasă ţâra, de la 1816—1818! In 1816 bună oră, Caragea aruncă o dare extraordinară, cu care să potă plăti 149.250 taleri, preţul a 3.400 de salahori, ce ţâra-î obligată să dea la cetăţile turcescl pe fie-care lună. Cei 16 mii de lude, cât mai rămăseseră în ţeră, se îmbracă cu acâstă dare, numai ei, dar nu şi boerii, aşa că de la lude vin câte 9 taleri bani 40, fără de răsură. Darea se plătesce de la 1 Aprilie 1816. (1) Totuşi Caragea emite, în Ianuarie 1817, un hrisov, prin care, cu multă emfasă, desfiinţăză darea uniuluî şi mai desfiinţâză, cu nu mai puţină emfasă, şi alt beilic ori podvadă, anume aceea, ce-î dreptul dând loc la multe abusuri, a carelor de transpor-
ocroti de tote cele împotrivitore şi a nu se vătăma obştescul folos, ne rugăm milostivirii Mărieî-Tale, să se înnoescă acest privilegiu al ţării şi prin luminat hrisovul Mărieî-Tale, următor celor de mai înainte Domnesci hrisove, şi să se facă luminate porunci cătră tote isprăvniciile, ca să întărescă paza marginilor cu totă străşnicia şi să nu îngăduescă a veni în ţeră cât de puţin vin sau rachiu din alte ţări, fiind acesta, după cum <jicem, şi spre paguba Visterieî, publicând în tot judeţul, ca să scie toţi cu hotărîre, că cel ce se va îndrăsnî la o urmare ca acesta împotriva poruncii, nu numai vinul şi rachiul acela i se va luă pe sema Domniei, ci încă i se va face şi grea pedepsă, asemenea porunci făcendu-se şi aici către dumne-luî Vel Spătarul, ca să facă prin pristavî tuturor sciută hotărîrea, i la Craiova cătră dumne-luî Caimacamul şi cătră dumne-lor boeriî Divanului de acolo, spre a se face asemenea urmare.—1815 Februarie 7.
   Nectarie Mitropolit, Iosif Argeş, Constandie Buzeii, Constantin Filipescu Vistier, Grigorie Brâncoveanu, Constantin Creţulescu Ban, Barbu Văcărescu Vel Vornic, Constantin Bălăceanu Vel Vornic, Mihalache Mânu Vel Vornic, Grigorie Băleanu Vel Vornic, Teodorache Văcărescu Vel Vornic, Gheorghe Filipescu Vel Logofăt, Scarlat Grădişteanu Vel Logofăt, Fotache Ştirbeiu Vel Logofăt, Nestor Vel Clucer.
   Cod. LXXVIII, pag. 338.
   (1) Ve<jî Tesaur de Monumente, T. II, pag. 329.
ISTORIA ROMÂNILOR
127
tat sarea la porturi. Mare scădere totuşi nu se făcea cu acesta la grelele biruri. (1) Ţera continuă a cere scăderi mai reale.
   (1) Hrisovul ce s’a făcut pentru ertarea untului şi a carelor de sare, a nu mai fi.
   Este netăgăduit şi mărturisit de totă obştea înţelepţilor, eă între părinţi şi fii, în-soţindu-se îngrijirea cu supunere, săvîrşesc o datorie între dînşiî, prin care se în-nalţă, întru podoba înţelepciunii şi de o potrivă se hrănesce întru dorirea mângâeriî, acestă falnică zidire a omenirii, care s’a clădit de către Mântuitorul nostru mai cu osebire simţitore decât orî-ce altă fiinţă ce avem întru vedere, pentru că părinţii îngrijitori aflându-se pentru înălţarea şi crescerea fiilor lor, privesc cu totă rîvna la ceea-ce ar pute să le aducă rodirile fericirilor, iar fiii cunoscători fiind de căderile supunerii, hrănesc simţirile părinţilor prin fapte şi dorirea mângâeriî ce au cătră ai lor firescî ocrotitori şi prin aceste, legate de cătră fire răsplătiri, se să-vîrşesce acea vecînică datorie, întocmai după sfînta poruncă. După acestă dar firescă asemănare, părinte se pote numi verî-earele din dumnecjeesca bună-voinţă s’a învrednicit a fi oblăduitor de norod, cum aşijderea şi fiii, verî-carele s’au născut a fi supt umbrire de oblăduitor, pentru că acelui dintâiu este îngrijirea odihnei supuşilor luî, descoperirea dreptăţilor şi în scurt aplecarea a tot felurilor de mij-loce spre a lor fericită petrecere, iar a acelui de al doilea supunere, credinţă şi să-vîrşirea celor după trebuinţă, şi după trebuinţă întocmite hotărîrî, şi acestea tote se asemănă cu urmările datoriilor ce mijlocesc între cei firescî părinţi şi fii. Deci şi Domnia-Mea, din cesul ce ne-au învrednicit milostivul Dumnezeu, să oblăduim asupra acestui pravoslavnic norod, cunoscând asupră-ne datoria oblăduirii întocmai ca o părintescă îngrijire, nu am încetat cu a săvîrşi către supuşii noştri locuitori, câte faceri de bine ne-au fost prin putinţă şi ne-a îndeletnicit îndemânarea vre-milor; şi judecând între altele, că răspunderile naturilor ce din vechime erau obicinuiţi locuitorii să dea prin feluri de orîndiieli, nu numai că trebuia să fie sarcină simţitore pentru dînşiî şi mai vîrtos pentru cei ce se întîmplâ să nu aibă felurimea cererii, siliţi fiind unii ca aceia, de cătră ai lor cislaşi, să le săvîrşescă prin cumpărătore de bani, ci şi prilej de hrăpire a acestor cislaşi, cari, cugetând la al lor în parte folos şi cu totul mântuire de o asemenea răspundere, împovărau pe cei nemernici ai satelor, adăogând la acest fel de cheltueli, am hotărît şi Domnia-Mea, să aplicăm un mijloc prin care să înceteze unele ca acestea şi încă din vremea aşedămîntului ot let 1814 de odată cu aşezarea satelor, s’a publicat la toţi de obşte, că au lipsit cu totul şi din tot cuprinsul ţării Domniei-Mele, orîn-duelile de mai jos, adecă: grâul şi lemnele isprăvniciei Curţii gpd, şi orînduela finului şi a orzului grajdurilor Domnesci şi a minzilhanelelor ferii, rămâind datoria Visterieî Domniei-Mele îndatorată ca să împlinescă asemenea trebuinţe prin numărătore de bani, precum se şi urmeză de atunci şi până acum. Asemenea dar şi acum voind Domnia-Mea, să arătăm în faptă lucrările milostivirii Domniei-Mele cătră obştea locuitorilor, cari odrăslesc din părintescă îngrijire ce avem asupra supuşilor oblăduirii nostre, la di’ntâiil de Ianuarie a următorului an cu let 1817, am arădicat cu totul şi pentru tot-deauna şi alte doue orîndueli ce se urmau în ţeră, adecă orînduela carelor de sare, ce din vechime eră obicinuit aici, şi orînduela untului Ţarigradului, ce se împliniă din şese judeţe din aceste 12 de dincoce de Olt, care acestă orînduelă se presără şi asupra tuturor breslelor, ce se află şe-
V. A. URECHIĂ
^ Reclamaţîiinile ţSrii în 1813 silesc pe Oaragea să scrie Divanului, înde-" " mnându-1 să-şi porte atenţiunea asupra aşe4ăriî birurilor. Ei îndemnă
  să se mai reducă greutăţile d’asupra ţăranilor, nu numai prin desfiinţarea orîndueliî carelor de sare şi a orîndueliî untului din cele 12 judeţe de dincoce de Olt, dar şi asupra scăderii dăjdiilor cătră Viste-rie, de la Februarie 1817 până la Novembre acelaşi an, cu suma de
  1.112.000 taleri din 2.112 000.
   La 5 Ianuarie 1817, Divanul supune Domnitorului Oaragea anaforâ, prin care îl laudă pentru bunul seu cuget de a uşura pe dajnici! Sumele scăzute Divanul le înlocuesce adăogându-le la dijmărit, vină-riciu şi oerit, cari cine altul decât ţăranul le plătiâ?
  (Jetore întru aceste judeţe, iar spre a lor împlinire am hotărît Domnia-Mea paguba Cămării, prin scăderea venitului din vîn<Jarea ocnelor, şi osebită cheltuelă a Vis-teriei prin cumpărătore de unt, de unde se va pute şi cu preţui ce se va găsi, ca să se teslimatisescă după cuviinţă la locul ce se va cuveni, încredinţat fiind Domnia-Mea, că prin ridicarea şi acestor două orînduelî, nu puţină mângâere vor cunosce supuşii noştri locuitori şi vor rămână întru desăvîrşită veselie, cunoscendu-se apăraţi de asemenea răspunderi pricinuitore de hrăpiri şi deosebit şi cunoscute chel-tueli, dar pentru ca să aibă tot-deauna putere şi tărime aridicarea acestor orînduelî din ţeră, adecă atât acelor ce de la aşe<Jămînt s’au lipsit, cum şi celor din urmă doue, după care, curoscend cu toţii uşurare din bună-voinţă a Domniei-Mele, să ne fie şi nouă vecinică pomenire întru vecul de apoi, am hotărît Domnia-Mea, să încredinţăm acestâ aridicare prin hrisov al Domnieî-Mele, şi iată alcătuim acest Domnesc al Nostru hrisov, întăritor aridicăriî numitelor orînduelî din ţeră, întru al cincilea an a intâia Domnie a Domnieî-Mele, carele s’a dat să stea în păstrare la sf. Mitropolie, spre vecinică laudă a acestei bune hotăriri, care este întru desăvîrşită soglăsuire a obşteî părinţilor arhereî şi a dumne-lor veliţilor boeri halea şi mazili, şi 1-am adeverit Domnia-Mea chiar cu credinţa şi pecetea Domnieî-Mele, martor puind pe prea-sfinţia sa duhovnicul nostru părintele Mitropolitul ţării chirNectarie i pre prea iubiţii noştri fii Gheorghe Voevod şi Constantin Voevod şi pe totă obştea dumne-lor cinstiţilor şi credincioşilor veliţi boeri dregători ai Divanului Domnieî-Mele, pan Radu Golescu vel Ban, pan Grigorie Brâncoveanu Vel Spătar, pan Cons-stantin Vlăhuţă Vel Postelnic, pan Isaac Balet Vel Vornic de Ţâra-de-sus, pan Grigorie Ghica Vel Vistier, pan Eustatie Creţulescu Yel Vornic al Obştirilor, pan Mi-halache Mânu Vel Logofăt de Ţera-de-sus, pan Grigorie Băleanu Vel Vornic de Ţera-de-jos, pan Constantin Caliarh Vel Vornic al treilea, pan Gheorgache Golescu Vel Logofăt de Ţera-de-jos, pan Toraa Creţulescu Vel Logofăt de obiceiuri, şi ispravnic fiind pan Grigorie Ghica Vel Vistier, şi s’a scris hrisovul acesta aici în oraşul Bucurescilor, scaunul Domnieî-Mele, de Nicolae Logofăt za Visterie, în anul de la mântuirea lumii cu let 1817.
    Cod. LXX VII, fila .257 v.
ISTORIA ROMÂNILOR
129
   Ciudată scădere! Se înlocuiau ddră MrHrile unele cu altele. (1)
   (1) Pitac catră Părintele Mitropolit i .catră dUm^^or veliţii boeri, halea şi mazili, ca să se strîngă la Mitropolie, pentru a face^hibzuire a trei huzmeturî: vinăriciul, oeritul şi dij măritul.
                              iui Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahscoie.
   Prea Sfinţia Ta Sfinte Mitrop oliţe, iubitorilor de Dumnezeu Sfinţia Vostră Epi-scopilor şi dumne-vostră veliţilor boeri, halea şi mazili, măcar că plata vinăriciuluî şi a dijmăritului încă dinaintea venirii nostre aici, după ale vremurilor întîmplărî şi ale ţării neapărate trebuinţe, au început a se adăogâ (precum vă este sciut), ajungând la preţul ce se urmezâ acum; dar precum pentru altele am îngrijit Domnia-Mea, de am făcut bune şi folositore întocmiri, asemenea şi pentru acesta îngrijind a se face o cuviinciosă întocmire, poruncind ca adunându-vă cu toţii la un loc şi privind cu bună cumpănire asupra osebirii ce are acum preţul vîn^ării lucrurilor celor supuse la plata numirilor acestor trei huzmeturî, din preţul ce avea, pe când se urmă plata ce era orînduită de mai înainte, să faceţi chibzuire, ca câtă scădere s’ar cuveni să se facă din plata ce acum se urmeză, şi să arătaţi Domnieî-Mele prin ana-forâ. Tolco pisah gpd.—1817 Septembre 25.
   (Pecetea gpd.)                                                     Vel Logofăt
      Cod. LXXXVIIy fila 45.
                              -Zto Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
• Primită fiindu-ne şi acesta obştescă părere a părinţilor arhierei şi a dumne-lor veliţilor, o întărim Domnia-Mea şi poruncim dumi-tale cinstite şi credincios boe-rule al Domnieî-Mele Vel Vistiere Grigorie Ghica, ca pentru vîn<Jarea huzmeturilor sau împrumutarea Visterieî, să se facă urmare întocmai după cuprinderea de mai jos arătată, asemenea şi pentru scăderea dăjdiilor Domnescii nostre Visteriî să se facă cărţi slobode ale Domnieî-Mele cătră locuitori, aretătore de acestă milostivnică hotărîre a Domnieî-Mele şi cuprin<Jătore, ca pentru a lor desăvîrşită liniştită petrecere în sfertul de Februarie şi Martie i in sfertul de Aprilie şi Maiu, nici pe acei câte taleri 5 şi jumătate i răsura lor de lude la un sfert, ce rămân după scă<Jămîntul ce le-a făcut din taleri 26 şi parale 16 ce plătiâ până acum fieş-care lude la un sfert, dimpreună cu răsura, să nu-i răspundă, fiind-că cei mai mulţi se află cumpărători de nutreţuri pentru vitele lor şi mulţi iarăşi cumpărători chiar de bucate pentru hrana lor din pricina nerodiriî timpului ce s’a urmat pe alocurea, iar cu toţii se află asupra primăverii silitori şi sîrguitorî în lucrul pămîntului, ci întru aceste mai sus numite patru luni să răspundă numai banii lefilor i o oarte din banii minzilhanelelor şi la sfertul de Iunie şi Iulie vor răspunde dimpreună cu banii acestui sfert şi pe cei de Februarie şi Martie, cum şi la August i Septembre pe cei de Aprilie şi Maiu, remâind la cel de al 5-lea sfert, adecă la viitorul Octobre şi Novembre slobozi a răspunde numai pe ceî câte taleri 10 şi jumătate de lude i răsura lor po parale 8 la leu şi într‘acestă curgere de patru luni se va strîmtorâ Visteria la ale sale netăgăduite cheltueli şi să orînduescă cetitori prin tote judeţele, ca să le cetescă din sat în sat, în au<Jul tuturor şi să lase şi pe la tote bisericile câte o asemenea carte slobodă a Domnieî-Mele, ca şi cel ce nu i s’a cetit în au<Jul său să potă ceti în ori-ce vreme va ave îndeletnicire şi printr’acest mijloc să rămâe
   V. A. Urechiă.—Toni. X Partea B.—Istoria Românilor.
9
130
V. A. TJRECHIĂ
  Asemenea reduceri de biruri şi havalele erau departe de a mulţam! ţera, cu totă cetirea pitaculuî Domnesc pe la biserici! Caragea se vede silit a cere în 1818 Divanului o nouă aşezare de biruri.
  In Iunie 1818, Divanul supune Domnitorului o «ghenichi întocmire a dăjdiilor», propunend clasificarea dăjdiilor în 3 categorii:
  a)  Bani! Visterieî, b) banii poştelor şi c) banii lefilor. Bani! Viste-
cu toţii încredinţaţi de buna-voinţă a Domnieî-Mele; cătrâ acestea primită fiind Domnieî-Mele şi rugăciunea ce ni se face printr’acestâ anaforâ de a se face, adecă şi Domnesc al nostru hrisov pentru aridicarea orînduelilor de carele de sare şi de untul Ţarigraduluî, poruncim dumi-tale, ca să se alcătuescă un asemenea hrisov de la Visteria Domnieî-Mele, cuprindător însă şi legiuitor nu numai de aridicarea acestor două orînduelî a carelor de sare şi a untului Ţarigraduluî, ce şi de câte alte orîndueli din vechime obicinuite în ţeră am bine-voit Domnia Mea de le-am ridicat cu totul spe odihna şi repaosul obştei locuiturilor, adecă orînduela grâului şi a lemnelor isprăvnicieî Curţii gpd, orînduela finului şi a orzului grajdurilor comisiei şi a pitărieî, i altor tainaturi şi orînduela fînuluî şi orzul minzilhanelelor, ho-tărînd după acesta ca tote aceste orîndueli să se respmujă în bani de la Visteria Domniei-Mele şi să scape ticăloşii locuitori, nu numai de greutatea acestor răspunderi, ci şi de hrăpirile ce făceau prin mijlocul acestor orîndueli, şi săvîrşindu-se hrisovul acesta, să se trecă mai întâiu în condica logofeţiei Divanului Domniei-Mele> apoi să se trecă şi în condica Visterieî, şi pe urmă să se dea în păstrare la sf. Mitropolie spre a sta drept lege mântuitore de multele sarcini şi greutăţi ce au fost cercat ticăloşii locuitori. — 1817 Ianuarie 8.
       (Pecetea gpd.)                                             Vel Logofăt.
             Prea înălţate Domne,
   La (Ji’ntâiu de anul nou a următorului Ianuarie cu let 1817, cetindu-se în postelnicia Măriei Tale, luminatul pitac al înălţimii Tale cuprindător de milostivul cuget şi buna-voinţă, ce şi întru acestă fericită dLi aî arătat Măria Ta cătră obştea locuitorilor aî acestei pravoslavnice ţări, ce s’a încredinţat din mila lui Dumnedeu sub drepta oblăduire a înălţimii Tale, cu a se aridicâ de-asupra lor cu totul şi pentru totdeauna mai întâiu orînduela carelor de sare, prin paguba Cămării Domnesci, cu tote că este răspundere a ţării din vechime canonisită, al doilea orînduela untului din ceste 12 judeţe de dincoce de Olt, asemenea cu totul şi pentru tot-deauna, iar răspunderea acestui unt să se facă prin cheltuela Domniei la locul ce se va cuveni, şi cea de al treilea şi mai simţitore facere de bine' cătră locuitorii birnici de a se scăde într’acest următor an dăjdiile Visterieî ce se urmeză în curgere de <Jece luni, încependu-se de la Februarie până la sfîrşitul lui Novembre cu taleri 1.112.000 din
2.112.000 ce analoghisesc a răspunde după suma ludelor ţării de acum, rămâind asupra lor curaţi de răspundere taleri 1.000.000, care va să $ică, că se cunosce înfiinţat folosul locuitorilor birnici mai mult decât cu suma jumătate din ceea-ce a fost întocmit a răspunde ; alt nu putem <Jice decât, cunoscând în faptă osebită rîvnă, cum şi părintesca îngrijire ce aî Măria Ta pentru liniştita petrecere a acestui norod, să aducem mulţumită din parte-i cătră Măria Ta, aflându-ne pururea rugători cătră milostivul Dumnezeu, ca să învrednicescă pe Măria Ta la asemenea facere de bine, întă-
ISTORIA ROMÂNILOR
131
rieî se vor percepe în şese rîndurî pe an. Intr’aceştia intră şi hara-ciul. Se suprimă răsura de la tote trele categoriile. Boeriî mai cerură şi adăogirea de scutelnicî şi posluşnicî şi ore-carl scăderi la lefuri. Domnitorul primind anaforaua în Iunie, nu-î dă în parte aprobarea decât la 3 Septembre 1818, (Jicend că atunci, «când e vorba de asemenea trebi şi întocmiri, datoria nostră neapărată şi sfîntă o socotim de a ămblâ cu
rind slava şi.puterea Măriei Tale în prea luminat scaun întru mulţi şi fericiţi ani; osebit de acesta văzurăm tot în cuprinderea acestui luminat pitac, că după acestă bună întocmire a Măriei Tale, care şi de este simţitor folos al obşteî locuitorilor şi mai cu osebire al birnicilor, dar se aduce pagubă mai multă de 1.312.000, însă peste 200 000, dinardicarea a două numitelor orîndueli şi 1.112.000 din scăderea dăjdiilor, şi acestă pagubă ne fiind în stare Visteria Măriei Tale ca să o sufere de odată, avend netăgăduite cheltuelî pe totă luna, s’a găsit cu cale ca trei slujbe, a dijmărituluî, vinăriciului, oeritului, să se vîncjă şi pentru estimp numai după alcătuirea anului trecut, ca cu adaosul acestor vîn<Jărî să se mai potă întîmpinâ, remâind pagubă curată taleri 412.000, iar locuitorii şi birnicii cunosc în prea fiinţă folos de 1.112.000, judecându-se acest adaos ca un ce folositor în tote chipurile, mai întâiu adecă că întîmpină o simţitore sarcină a locuitorilor birnici, precum s’a <Jis, simţind cu toţii folosul din ridicarea orînduelilor şi din scăderea dăjdiilor, şi al doilea că şi de este o răspundere cu adaos peste ce s’a fost urmat în vremile trecute, dar nu numai se împărţesce pe tote treptele bez a priveleghiaţilor, dar şi cei ce răspund dau din ceea-ce au, adecă din vii, stupi, rîmătorî şi oi, cu cari se folosesc şi se neguţătoresc, şi poruncesc! Măria Ta, ca adunându-ne cu toţii la un loc să arătăm Măriei Tale şi plecata nostră părere după tote chibzuirile ce am făcut, găsim acestă părere cu desăvîrşire temeinică, şi întru adevăr prin simţitorea pagubă a Măriei Tale, mângâere a săracilor, prin care cjicem şi noi cu de obşte priinţă şi oglăsuire, ca să se vîn<Jă aceste trei slujbe după întocmirea anului trecut şi încă fiind-că Visteria, lipsindu-se de ale sale alcătuite venituri de acum de la Februarie, firesce nu se pote iconomisi la ale sale cheltuelî, fiind orînduite şi necontenite pe totă luna, (Jicern să se vîn<Jă de acum câte trele, de se va găsi muşterii, iar căutarea lor să se urmeze la orînduitele soroce cu aşe-zămînt, însă ca banii adaosului să-i răspundă pe luni după analoghie în trebuinţa Visterieî, iar cei legiuiţi la banii cei drepţi în orînduitele vremi a fieş-căreia dintr’aceste slujbe, sau când nu se va găsi muşterii cu preţul ce se va cuveni, se va găsi cu cale de cătră Măria Ta, atunci spre întîmpinarea curgătorelor cheltuelî, să se împrumute Visteria cu zapisele dumne-luî Vel Vistierul, puindu-se emanet la împrumutători adaosul acestor slujbe şi acele zapise se vor socoti încredinţate şi adeverite din partea nostră tuturor, fiind urmâtore părerii ce arătăm Măriei Tale, să se împrumute însă Visteria pe fieş-care lună din banii adaosului acestor huzmeturi cu suma ce se va analoghisi pe fieş-care lună, socotindu-se acest adaos venit al Visterieî, în curgerea de <Jece luni, spre întîmpinarea banilor ce lipsesc din scăderea sferturilor; asemenea şi dobânzile i agio ce se vor plăti la aceste împrumuturi au să se dea tot din preţul vîn^ării prostichiuluî ce se urmezâ estimp la aceste trei huzmeturi; ci cât pentru scăderea dăjdiilor şi vîn<Jarea huzmeturilor sau împrumutarea Visterieî, se va porunci dumne-luî Vel Vistierul, ca să urmeze celor ce se vor găsi cu cale de cătră Măria Ta, iar pentru aridicarea numitelor două orîndueli, ne ru-
1B2
V. A. URECHIĂ
orînduelă şi cu întregă chibzuire şi cu cea desăvîrşită luare aminte.» Oaragea nu aprobă deplin lucrarea Divanului şi ordonă, să se adune din nou, ca să desbată asupra punctelor neaprobate. (1)
găm Măriei Tale să se facă luminat hrisov domnesc, spre a fi vecînică pomenire a înălţimii Tale cătră supuşii locuitori ai ţării. — 1817 Ianuarie 5 Al Ungro-Vlahiei Nectarie, Constandie Buzău, Constantin Filipescu, Radu Golescu Yel Ban, Grigorie Brâncoveanu, Constantin Creţulescu, Isac Ralet Vel Vornic,... Vel Vistier, Istrate Creţulescu Vel Vornic, Constantin Bălăceanu, Mihalache Mânu Vel Logofăt, Grigorie Băleanu Vel Vornic, Constantin Samurcaş, Iordache Slătineanu Vornic, Dumitrache Racoviţă, Teodor Văcărescu, Constantin Caliarh Vel Vornic, Mihalache Racoviţă Logofăt, Constantin Dudescu Logofăt, Iordache Golescu Vel Logofăt, Toma Creţulescu Vel Logofăt, Pană Costescu Vel Vornic, Ştefan Belu biv Vel Logofăt, loan Ştirbeiu Logofăt.
       Cod. LXXXVI, pag. 12.
                           (1) I& loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahscoie.
   Prea Sfinţia Ta Părinte Mitropolite, iubitorilor de Dumnedeu Sfinţia Vostră Epis-copilor şi dumne-vostră cinstiţilor şi credincioşi veliţilor boerî ai Divanului Domniei-Mele, halea şi mazili, cetindu-se de cătră Domnia-Mea cu destulă luare aminte anaforaua ce ne-au făcut de la. . . . ale trecutului Iunie, am înţeles câte printr’însa în ponturi aţi găsit cu cale pentru cea ghenichi întocmire a dăjdiilor, împărţind-o în trei, adecă în banii Visteriei din şese semî de peste tot anul (în care intră şi ha-raciul), în banii minzilhanelelor şi în banii lefilor, lipsind răsura cu totul din tote aceste felurimi de dări, precum aşa am şi dat îndată trebuinciosele porunci ale Domniei-Mele în următorea diminie a lui August şi Septembre, cuprimjătore întocmai după chibzuirea şi întocmirea ce este arătată în mai sus <Jisa anaforâ, iar întărirea, ce aţi cerut a da Domnia-Mea la acea anaforâ, s’a prelungit până acum din pricină căci, când este vorba pentru asemenea trebi şi întocmiri, datoria nostră neapărată şi sfîntă, socotim de a umblă cu orinduălă şi cu întregă chibzuire şi cu cea desăvîrşită luare aminte, făr* de a lăsa nimic nechibzuit, ci încă şi pentru cele mai mici să îngrijim; de aceea şi până a nu dă ceruta întărire prin Domnescile No-stre hotărîri şi legiuiri, cari au a se păzi în urmă nestrămutate, de mare trebuinţă am socotit a vă arăta acestă a nostre băgare de semă, adecă măcar că anaforaua Prea Sfinţiei Vostre şi a dumne-vostră are cuprindere de multe câte învederat privesc spre uşurarea locuitorilor şi chibzuirea ce aţi făcut asemenea tot la acest sfînt sfîrşit privesce, la pontul însă al lefilor ni se pare a nu fi prin neputinţă de a se face un simţitor scădămînt din taleri 14, ce aţi găsit cu cale, precum mai pe larg vă veţi pliroforisi din catastihul ce vi se va arăta de cătră dumne-lui cinstitul şi credincios boerul Domniei-Mele biv Vel Dvornicul Costache Samurcaş, epistatul Casseî lefilor, aşa şi la cele-l-alte ponturi pote nu vă va fi trecut prin gînd niscari-va mijloce de uşurare mai bine întocmite şi repaos al locuitorilor, precum acesta se dovedesce şi din arătarea i rugăciunea ce ne faceţi la sfîrşitul anaforalei pentru scutelnicii. i posluşnici, care se vede a fi lipsă şi se cuvine a se face mai cu întregime; de aceea dar, iarăşi poruncim, ca de al doilea adunându-vă la un loc, prea sfinţia vostră şi dumne-vostră şi mai chibzuind aceste ponturi, să întocmiţi pontul
ISTORIA ROMÂNILOR
■183
   Boerii se adună şi până în Septembre întocmesc noua aşecjare de biruri. Prin acestă aşezare de la 8 Septembre se dispune:
lefilor, şi în scurt tote câte sunt aretate in maî sus disa anaforâ, de iznovă, chib-zuindu-le cu ma! multă cercetare şi iscodind ori-ce privesce spre cea dorită şi noue şi înşi-ve uşurare a locuitorilor, maî întâiu să ne arătaţi făr’ de zăbavă prin obş-tescă anaforâ cele ce veţi găsi cu cale pentru întregimea acestei întocmiri a felurimii dărilor ţării, iar chibzuirea pentru scutelnicî şi posluşnicî, ce o veţi face cu întregimea şi cea desăvîrşită fiinţă, cât va fi prin putinţă, să o arătaţi Domniei-Mele, prin osebită anaforâ, îngrijind ca şi dintr’acesta să-î facă maî simţi tore cât va fi prin putinţă cugetată uşurinţă cu lipsirea a ori-ce fel de catahrisis s’ar fi urmând. Tolco pisah gpd.—1818 Septembre 4.
    (Pecetea gpd.)                                                             Vel Logofăt
        Cod. LXXX VII, fila 89.
                                I(h loan Gheorghe Garagea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
    Fiind-că întru săvîrşirea bunătăţilor rezimă pohvala a ven-căruia săvîrşitor şi mai vîrtos când este soglăsuită cu lucrările celor ce privesc spre binele obştesc, de aceea toţi cei ce s’au învrednicit după vrem! să li se încredinţeze oblăduiri de norode, nu numai au cugetat întru asemenea bune cugetări, ci încă s’aîi sîrguit cu dinadinsul întru a lor întemeere, prin testamenturî, ca să li se păzescă fapta şi fiinţa întru vecînică neclintire şi statornicie; unele ca acestea au lăsat până astădi nemuritor numele celor ce au îmbrăţişat maî înainte de tote iubirea de dreptate şi urmarea facerilor de bine, carii prin fapte vrednice de laudă au statornicit organele bunătăţilor, cu ale cărora mişcări s’au clădit urmările şi s’au ivit cunoscinţa dreptăţii, cel maî dintâiu temeiu întru pornirea lucrărilor şi pentru care se cuvine a ne sîrguî cu neîncetare tot omul ce s’a învrednicit să înţelegă cuvîntul pentru care s’a zidit de cătră făcătorul a tuturor fiinţelor, aceste chibzuiri, iscodind în cugetul Domniei-Mele, feluri de păreri spre binele obştei şi maî cu osebire din cesul ce prin bună-voinţă a milostivului Dumnezeu, ne-am însărcinat cu oblăduirea acestui pravoslavnic norod, am mişcat tote mijlocele acele ce ne-au fost prin putinţă şi nu am încetat din săvîrşirea facerilor-de-bine, atât în parte, cât şi în obştea locuitorilor, îndreptând şi lucrând tote cele întru îndeletnicirea Domniei-Mele şi încă la mai multe cu prisos peste ceea-ce s’ar fi cuvenit, după asemănarea vremelnicelor întîmplări, din cesul ce am domnit, tote mijlocele spre încetarea urmării mumba-elelor, zaherelelor Ţarigraduluî, rămâind de atunci şi până acuma cu toţii ca să-şi vîndă zaherelele la reizi pe la schele şi pe la alţi neguţători, pe la tîrgurî şi chiar dintru ale lor sălăşluirî, prin aşezămînturî de rizapazar/numai pentru ale lor folo-surî, privind cu acesta la înlesnirea negoţului; după care să cunoscâ fieş-care liniştita petrecere întru care se află şi căderea stăpânirii, ce se cuvine să aibă asupra rodurilor muncii sale. După totă cererea cuviinţei, am înnoit aridicarea orîndu-eliî finului şi a orzului poştelor şi a grajdurilor Domnesci, întocmind osebit hrisov al Domniei-Mele şi am primit să săvîrşim acestă netăgăduită trebuinţă prin dare de bani, fiind-că ne-am fost îndestulat de năpăstuirile ce se făceau; asemenea urmare am făcut iarăşi prin osebit hrisov al Domniei-Mele şi cu orînduele de untul Ţarigraduluî şi a carelor de sare, privind paguba Cămării Domniei-Mele, ca să nu cerce locuitorii şi acestă povară întru lucrarea cetăţilor de pe la serhaturile împărătesei,
134
V. A. URECHII
  Ca numeral ludelor dajnici pe 1818 va fi socotit la 17 mii;
am făcut tote mijlocele spre înlesnirea răspunderii lăcuitorilor, osîrduindu-ne cu cât ne-a fost prin putinţă a le împuţina datoriile după trebuinţele ce au fost, am pus la orînduelă ce a fost prin putinţă mumbaeua oilor din ţeră, scă<Jend şi din suma luări! şi adăogând şi la bani! fiatuluî, spre a cunosce locuitori! şi la acesta osebire din ceea-ce au în vremile trecute; am căutat dreptate fieş-căruia cu de-ame-runtul, avend deschise uşile Divanului Bomnieî-Mele pentru jălbile fieş-căruia, şi nu am putut suferi nici odinioră năpăstuirea săracilor, trimiţând feluri de cercetător! spre ale lor despăgubiri şi pedepsind pe cei năpăstuitorî, spre încetarea acestora, şi în scurt or!-ce bine pentru obşte a trecut prin cugetul Domnieî-Mele, le-am săvîrşit cu mare bucurie pre cât ne-au fost prin putinţă, hărăzind şi milă pe la spi-taluri chiar din venitul Cămări! Domnieî-Mele şi adăogând venitul atât la şcolile politiei, cât şi la Cutia de milostenie, spre împărtăşirea săracilor. Aşa dar, invitat fiind de rîvnirea ce avem spre faceri de bine, la trecutul cîfert de Iunie şi Iulie, am mângâiat pe locuitori, scă<Jendu-î cu răsura ce obicînuiau la bani! cifertului po parale 8 la leu, după care dându-ni-se anaforaua obşte! părinţilor arhere! şi a dumne-lor cinstiţilor şi credincioşi veliţilor boerî, halea şi mazîlî, scrisă de la.....a tre-
cutului Iunie, cuprimjătore atât de mulţămirea acestui bine, cât şi de rugăciunea ce ni s’a făcut ca să bine-voim a scăde răsura, nu numai la acest următor cîfert, ci la câte şese peste an, între car! eră unul hotărît ma! cu adaos pentru banii ha-raciului, sau să chibzuim a se mângâia locuitorii la vre-un alt chip de uşurare, Domnia-Mea îndată la amândouă ne-am înduplecat, şi nu numai am scă<Jut răsura, după rugăciunea ce ni s’a făcut, ci încă şi din banii ce rămânea să răspundă pe an fieş-care lude, bez răsura, taleri 139, am mai scăzut atunci alţi taleri patru, rămâind a se răspunde de lude în soeotela semilor Visteriei taleri 135 numai, între cari să fie şi bani! haraciului, şi împărţindu-se ace! taleri 135 în şese părţi de o potrivă, spre a nu se ma! urmă neasemănare la răspunderea dăjdillor, precum a fost ma! înainte, fiind banii haraciului ma! cu adaos decât cele-l-alte semî, am hotărît să se răspundă de lude pe fieş-care două luni în soeotela semilor Visteriei po taleri 22 bani 60 şi printr’acestă hotărîre a Domnieî-Mele am dat-o întru chibzuirea obştei şi banii minzilhanelilor, după asemănarea cheltuelilor poştelor ce sunt întru legătura contrac" tuluî, asemenea şi bani! lefilor, voind ca şi la aceia să se facă mângâere locuitorilor prin scădere, după asemănarea catastihului lefilor, pe care l-am dat a se chibzui şi a se aşterne după dreptă părerea obşte!, alăturând cum că aceşti ban! fiind întru osebite trebuinţe, precum şi numirile îi arată, nu au nic! un amestec cu bani! semilor Visteriei, după care strîngendu-se cu toţi! la un loc, atât părinţii arherei, cât şi obştea dumne-lor veliţilor boerî, halea şi mazîlî, la 20 ale trecutului Iulie, au făcut cuviinciosa chibzuire şi ne-au arătat prin acestă anaforâ, atât mulţumirea pentru buna voinţă a Domniei-Mele, cât şi chibzuirea ce au făcut, ca pentru bani! poştelor să se împlinescă din ţeră, la orînduelă, adecă în curgere de şese luni, de lude po taleri 17 bani 60, fără nic! un fel de răsură, i pentru banii lefilor po taleri 14 de lude tocmai la fieş-care două luni, asemenea fără răsură, făcend socotelă pe
   17.000 lude ce se află ţera acum, şi adăogând pentru amândouă aceste două păreri destoinice cuvinte şi arătătore de bunele chibzuiri ce au făcut. Asemenea aşternend şi catastihul lefaşilor asemănat acestor câte taleri 14 de lude la o diminie, la acestă anaforâ ne-au cerut şi întărirea Domniei-Mele spre mai bună întemeere şi stator-
ISTORIA ROMÂNILOR
135
                                           Oă fle-care lude să aibă a plăti pe fie-ce lună câte 19 taleri, fără
nicie; am zăbovit cu darea acestei cerute întăriri, nu doră că nu ne-au fost primite ehibzuirile ce s’au fost făcut, ci pentru că de atunci şi până acum nu am încetat din socotinţa ce s’a cuvenit să aplecăm spre mai desăvîrşită uşurare a locuitorilor, judecând a nostră sfîntă datorie la asemenea obştesci alcătuiri, să ămblăm cu totă orînduelă şi cu întregă chibzuire şi cu cea desăvîrşită luare aminte, fără de a lăsă nimic nechibzuit, şi aşa puind mai întâiu înaintea vederilor Domnieî-Mele catastihul lefilor ce a fost alcătuit prin sfatul obşteî, ca să mai uşurez răspunderea locuitorilor, am făcut un simţitor scădămînt chiar la lefile slujbaşilor Domniei-Mele, adăogând şi la acesta buna-voinţă a Domnieî-Mele, cu a nu scăde vre-un ban măcar din lefile cinurilor pămîntului, ci lăsându-le tote, precum s'au găsit cu cale şi ni s'au arătat prin aşternerea catastihului întru acestă urmare, cunoscând mijlocul de mân-gâere al locuitorilor, la 4 ale următorei, prin Domnesc al Nostru pitac, am vestit de iznovă părinţilor arhereî şi tuturor dumne-lor cinstiţi şi credincioşi boerî, halea şi mazîlî, acestă hotărîre a Domnieî-Mele, arătându-le, că precum la acestă răspundere a lefilor s’a găsit mijlocul de scădere, asemenea pote să fie şi alte îndemnări, cari socotindu-le maî bine să se chibzuescă cu de-amăruntul binele obştiei şi să ne arăte iarăşi prin anaforâ, după acest Domnesc al Nostru pitac, strîngendu-se cu toţii la Domnesca Nostră Curte, au făcut sfat de obşte şi cugetând cu de-amăruntul întru uşurarea locuitorilor, au chibzuit, că se cuvine să urmeze cu hotărîrea după asemănarea aşe<Jămîntuluî din let 1804, fiind acel aşecjămînt după soglăsuirea prea înaltului împărătesc hatişerif, după care făcând tote cercările ce privesc la binele locuitorilor, ne-au arătat prin anaforâ, scrisă de la 8 ale următorei, că pentru rîndul semilor Visteriei găsesc cu cale să se împlinescă de lude la o semă, adecă în curgere de două luni po taleri 19, carii fac într'un an taleri 1.938.000, socotindu-se la
17.000  lude şi aceştia împreunându-se la primirile Visteriei cu taleri 300 000 din banii breslelor, iarăşi într’un an să fie pe sema cheltuelilor Domniei şi ale ţării; pentru banii minzilhanelelor cunoscând înlesnirea contractului ce urmeză acum, după asemănarea cheltuelilor ce au să răspundă, după legăturile ce stau într’acest contract, făcând şi soeotela banilor iarăşi pe 17.000 de lude, găsesc cu cale să se răspundă de lude pe an po taleri 35 în două orînduelî, fieş-care po taleri 17 bani 60 de lude, cari fac pe an taleri 595.000, împreunându-se într’aceştia şi obicinuitele avaeturi i aridi-cături ce sunt şi la aceşti bani, după vechiul obiceiu, şi pentru banii lefilor, făcând socotelă după suma catastihului ce s’a îndreptat cu scădere de cătră Domnia-Mea, tot pe 17,000 lude, a ajuns de lude po taleri 10 bani 60 la o diminie, carii fac pe an taleri 1.071.000, şi aşâ împreunând banii semilor Visteriei ce se adună, de câte taleri 19 de lude la o semă cu banii de mai sus arătaţi ai lefilor, potrivesc răspunderea locuitorilor lude 17.000 asemenea cu sema din let 1801, care se lua de la 40.620 lude ce eră ţera atunci, afară numai din banii minzilhanelelor fiind maî cu adaos decât cei de atunci, dar clic şi pentru acesta, că acest de acum contract, cu tot adaosul banilor, este mărturisit, cum că este maî folositor pentru ţeră, fiind că lipsesc îndestule havalele din cele de atunci, pe cari anume le arată, şi la tote aceste dau învederate şi netăgăduite arătări pentru binele obşteî; osebit de acesta tot într’acestâ anaforâ la pontul al 4-lea vorbesc şi pentru isprăvnicatul străinilor ca să se strice, şi toţi cei ce sunt legaţi la otcârmuirea acestor isprăvnicaturi sub numire de străini, să se aşe<Je între birnici cu lude, după starea şi puterea ce vor ave arătând pentru
136
V. A. URECL1IĂ
de nici un fel de răsură, din doue luni în doue luni, plus câte 14 tal. la doue luni banii lefilor, asemenea fără de răsură;
aceste doue lucruri bune, unul că au să prisosescă lude al cărora folos au să aducă iarăşi scădere dăjdiei, şi altul că înceteză dăjghinarea celor adevăraţi bir nici dintre aî lor cislaşî, alăturându-se pe la slobodiile străinilor prin mijloce de dosire, după care întru adever se cuvine a se pricinui mâhnire satelor. Asemenea şi la pontul de al cincilea <Jic, cum că urcându-se ludele într’un an până la 18.000, să se facă asemenea scădere din dăjdii cu analogon ce va căde pe 1.000 lude peste cea de acum chibzuire şi pe lângă acesta mai arată, cum că fiind că întru o asemenea curgere de un an urmeză să prisosescă vre-o câţi-vâ bani peste cei de maî sus arătaţi, cu sumele lor găsesc cu cale ca să se alcătuescă o osebită Cassă sub numire de Cassâ a terii, numai pentru întîmplătore şi netăgăduite trebuinţe ale ţării, la care orîndu-indu-se otcârmuitorî, unul din arhierei şi trei boeri din cei mari şi cu ipolipsis, să se primescă la acestă Cassă, prin socoteli de Yisterie, ori-ce prisos va fi peste venitul de
17.000 lude la banii semilor, asemenea şi din banii minzilhanelelor ori-ce prisos va fi peste cheltuelile contractului, cum şi din banii breslelor câţi se vor dovedi, că prisosesce peste taleri 300.000 aî Visterieî (înţelegendu-se însă acest prisos peste taleri 300.000, bez obicinuitele pricini şi avaeturi şi simbrii ce se dau şi din banii breslelor, precum este sciută orînduela la Yisterie, iar de la Cassa lefilor aşişderea ori câţi bani vor prisosi peste venitul de 17,000 lude, şi să nu fie volnici aceşti orînduiţî a cheltui un ban măcar din aceste prisosuri, cu vre-o poruncă în parte, ci să-î potă da numai prin anaforale ce se vor face cu sfat de obşte pentru vre-o întîmplătore şi întru adever netăgăduită trebuinţă a ţării, căci la ori-ce împotrivă urmare vor fi răspunzători despăgubirii de la sine-şî, aflându-se după acesta şi îngrijitori ca să-şî dea socotelă întocmai ca Yisteria i tote cele-lalte Casse; şi dic cum că acestă Cassă şi după scăderea ce se va face dăjdiilor din prisosul de 1.000 lude, precum mai sus se arată, să-şî urmeze asemenea aceştii datorii până la alt adaos de alte 1.000 lude peste 18.000, cum şi de acolea înainte cu asemenea chip de-apururea. Acestea tote chibzuindu-se prin sfat de obşte, precum s’au <Jis, şi cătră acesta hotărîndu-se cu legătură prin blăstem şi afurisenie asupra veri-căruia va cugetă vre-odată la vre-o schimbare spre paguba ţării, ni s’a cerut întărirea Domniei-Mele, cum şi spre întemeere şi statornicie osebit hrisov, prin care, pe lângă cele de mai nainte bine întocmite, să se statorni-cescă şi aceste de acum bune chibzuirî, întru folosirea locuitorilor, vorbindu-se şi pentru dijmărit i vinăriciu şi oerit, ca să fie răspunderea lor după vechiul obiceiu, iar nu cu vre-un adaos, asemenea tot şi pentru oerit, ca să fie căutarea tot-deauna tomna 'după osebit Domnesc hrisov, ce este şi pentru acesta; aşâ dar vă<Jend Domnia-Mea acestă alcătuire a răspunderii lor, cum că este soglăsuită prea înălţatului împărătesc hatişerif şi cu mare mângâere pentru locuitori, asemenea şi arătarea ce ni s'a făcut pentru aşezarea străinilor între birnici, cum şi pentru întocmirea osebitei Casse a ţării, cum că privesc la binele obştei şi a locuitorilor, ne-am înduplicat cu mare bucurie şi am dat a Nostră Domnescă întărire la numita anaforâ la tote cele de maî sus arătate, întocmai după cererea ce ni s’a făcut, hotărînd răspunderea fieş-căruia lude într’un an pentru semile Visterieî po taleri 114, adecă câte taleri 19 la o semă, în care aceştia intră şi răspunderile naturilor ce se da mai nainte din ţeră cu orînduelî, adecă grâul la isprăvnicia curţii gpd., lemne de foc i fînul i orzul grajdurilor Domnesci, pentru banii minzilhanelelor po taleri 35, în cari intră plata
ISTORIA ROMÂNILOR
137
   Să se facă scădere la lefile slujbaşilor Domniei;
   Să se facă aşezarea birurilor în conformitate cu hatişeriful din 1804 ;
   Să se respumjă de fle-care lude pe an taleri 35 în doue rate, banii poştelor;
cailor şi inamurilor, i a unora din surugii ce se dau în bani, cum şi a finului i a orzului poştelor, remâind tot pe sema epistaţilor şi meremeturilor minzilhanelelor, iar ţera cu totul apărată de ori-ce asemenea cereri şi pentru banii lefilor po taleri 63 iarăşi într’un an, adecă câte taleri 10 bani 60 la o diminie, şi aceştia adunându-se peste tot într’un an la taleri 212, bani drepţi, făr’ de nici un fel de răsură, precum s’au hotărît mai dinainte, sunt cu taleri 92 bani 24 mai jos din taleri 304 bani 24, ce s’aii fost chibzuit maî dinainte iarăşi prin sfat de obşte, precum se face acestă băgare de semă şi în numita anaforâ. Am făcut însă şi deosebită hotărîre, ca ajungând suma ludelor în curgere de un an până la 18.000, adecă cu 1.000 adaos peste
17.000  asupra cărora s’a făcut acum chibzuirea, să se sca<Jă iarăşi dăjdiile cu ana-logon ce va căde spre uşurarea locuitorilor, căci acesta este folosirea lor şi totdeauna folosul locuitorilor se cuvine a fi căutat maî nainte din tote; dar ca să se păzescă tote aceste arătate şi cuprinse în cjisa obştescă anaforâ, la care l-aii dat şi Domnescă nostră întărire, după chipul de mai sus, vecînice, neclintite şi nestrămutate, pe lângă legăturile ce s’au făcut cu voinţa a tuturor prin blăstem cu afurisenie, şi pe lângă a nostră întărire, asemănată rugăminte ce ni s’a făcut, am dat şi acest Domnesc al nostru hrisov, prin care nu numai întemeem cele maî nainte bine întocmite şi spre uşurarea locuitorilor alcătuite cu totă orînduela, adecă aridicarea orînduelilor de finul i orzul grajdurilor Domnesc! i poştilor, cum şi a untului Ţa-rigradului i a carelor de sare, cari le avem hotărîte cu osebite testamenturi ale Domniei-Mele. Dar întărim şi legiuim şi tote acestea ce s’au chibzuit >cum prin obştescă anaforâ, care şi într’acest hrisov al Domniei-Mele se arată anume, spre a fi sciute în veci şi mărturisit chipul, după care s’au alcătuit; asemenea legiuim şi dijmăritul să se urmeze după vechiul obiceiu, po bani 14 de litră, de la cei făr’de plocon, iar de la cei cu plocon po bani 13 şi ploconul po bani 80 şi de la toţi câte 4 parale de nume-rătore şi câte două parale de nume pentru răvaş; întocmai de o potrivă urmare să se facă şi la tutunărit, adecă să ieâ câte 14 bani de stînjen, făcend mesurătorea stînje-nilor pe două margini ale locului ce va ave tutun, în lung şi în lat, şi câţi stînjeni vor eşî într’aceste două margini, să se facă o sumă şi să se ieâ tutunărit pe dînsele câte bani 14, după cum s’a dis, făr’ de nici un plocon şi câte doue parale de nume pentru răvaş, fiind-că acestă mesurătore s’a găsit cu cale prin sfat de obşte, de sunt vre-o câţi-vâ ani, spre încetarea catahrisisului ce se urma mai nainte întru mesurătorea pogonelor, la care trăgendu-se şi socotela banilor, s’a dovedit că nu este nici un fel de asuprire pentru locuitori, ci încă cu a lor mulţumire, pentru că se domiresc forte cu înlesnire cu acestă măsurâtore ; iar pogonăritul străinilor să fie precum s’a urmat, de pogon po taleri 4 şi 16 parale; asemenea şi vinăriciul să se urmeze po bani 5 de vadră i obicinuitul pârpâr, adecă câte 4 parale de vasul de stejar, şi câte parale doue de vasul de brad, i câte două parale de nume pentru răvaş; şi oeritul avendu-şî tot-deauna căutarea tomna, precum este legiuit şi prin
138
V. A. urechi!
  Să se strice isprăvnicatele străinilor şi sudiţiî să plătescă cu ludele, după starea şi puterea ce vor ave;
  Să se înfiinţeze o Cassă a Ţeriî, unde să se verse darea de la ludele ce vor trece peste 17 mii şi excedentele chiar de la 17 mii, pentru ca banii din acestă Oassă să servescă la întîmplătâre şi netăgăduite trebuinţe ale ţeriî. Acestă Oassă va fi administrată de unul din archerei şi de 3 boerî din ceî mari cu ipolipsis. In acestă Cassă să se verse şi excedentul şi economiile de la Cassa lefilor. Nici un ban să nu se potă cheltui de la acestă Oassă decât prin anaforâ cu sfat de obşte, pentru vre-o întîmplătore şi în adever netăgăduită trebuinţă a ţeriî.
  După acestă întocmire, dajnicul în aparenţă numai e scăzut şi neîncărcat cu darea, iar cifrele dărilor se însemnau ast-fel:
alt Domnesc hrisov, să se urmeze de oe i de capră po bani 11 de la cei făr’ de plocon, şi po bani 10 la ceî cu plocon, şi po bani 80 ploconul şi de la toţi câte 4 parale de numărătore şi câte doue parale de nume pentru răvaş. Rugăm dar şi pe toţi ceî din urma nostră fraţi Domni, ce-î va învrednici milostivul Dumnezeu oblă-duitorî acestuî pravoslavnic pămînt, să păzescă tote aceste hotărîrî ale Domnieî-Mele, ce sunt asemănate sfatului obştesc întocmai, precum anume’se arată, ca să se păzescă şi hotărîrîle Domnieî-Lor asemenea de cătră ceî din urmă oblăduitorî. Acest hrisov al Domnieî-Mele s’a alcătuit întru al şeptelea an al întâeî Domnii a Domnieî-Mele, aici în cinstitul oraş al Bucurescilor, scaunul Domnieî-Mele, întărin-du-se chiar cu credinţa şi pecetea Domnieî-Mele, şi după ce s’a trecut din cuvînt în cuvînt în condica Divanului şi a Yisterieî şi s’au scos şi 21 copiî după dînsul, cari adeverindu-se s'au trimes 3 la trei episcopii, 1 la Divanul Craiovei, şi 17 la 17 judeţe, acesta, care este cel adevărat, s’a dat în păstrare la sfînta Mitropolie, martori puind Domria-Mea pe prea sfinţia sa duhovnicescul nostru părinte Mitropolit al ţării, i pe prea iubiţii noştri fii Gheorghe Yoevod şi Constantin Voevod, şi pe toţi cinstiţii şi credincioşii veliţii boerî dregători ai Divanului Domnieî-Mele pan Radu Golescu Vel Ban, pan Grigorie Ghica Yel Vistier, Gheorghe Arghiropolu Vel Spătar, pan Istrate Creţulescu Vel Vornic de Ţera-de-sus, pan Constantin Bâ-lăceanu Vel Logofăt de Ţera-de-sus, pan Gheorghe Slâtineanu Vel Vornic de Ţera-de-jos, pan Constantin Dudescu Vel Vornic, pan Alexandru Mavrocordat Vel Postelnic, pan Ioan Ştirbeiu Vel Vornic al Obştirilor, pan Alexandru Ghica Vel Logofăt de Ţera-de-jos, pan Grigorie Ralea Vel Logofăt za Obiceiuri, pan Ştefan Bălăceanu Vel Hatman, pan Mihalache Cornescu Vel Vornic al politiei, şi Ispravnic fiind pan Grigorie Ghica Vel Vistier, şi s’a scris hrisovul acesta de Nicolae Logofăt za Vis-terie, în anul de la Mântuitorul nostru Isus Christos, cu let 1818, în luna lui Sep-tembre.
   (Iscălitura şi pecetea gpd.)
                                                                                                   Grigorie Ghica Vel Vistier.
       Cod. LXX VII, fila 332.
ISTORIA ROMÂNILOR
139
   Taleri 1.938.000 de la 17.000 lude câte 19 taleri,
     >     300.000 din banii breslelor pe an,
     »     2.238.000 total, bani pe sema cheltuelilor Domniei şi a ţeriî
            595.000   »      » poştelor, de la 17.000 lude, câte 35 ta-
         __________ Ieri pe an.
          2.833.000
   La suma 2.833.000
   Se adaogă: 1.071,000 banii lefilor, câte 10 taleri 60 bani la diminie.
               3.904.000 taleri.
   După acestă aşe4are, dajdia de lude pe an se urcă la 212 cu o scădere de 92 taleri 24 bani, din taleri 304 bani 24 ce s’au fost chibzuit mai înainte, iar prin sfat de obşte.
   Boeriî mai propun, că dacă se va adăogi numerul ludelor de la 17 la 18 mii, să se scadă dăjdiile cu analogie spre uşurarea locuitorilor. Mai cer ca să se ridice de-asupra acestora rînduelile de fin şi orz la grajdurile Domnescî, de unt pentru Ţarigrad, de care de transportarea sării, şi de rechisiţii în natură pentru poşte.
   In fine se propune lui Caragea, ca dijmăritul să fie după vechiul obiceiu, câte 14 bani de litră de la cei fără de plocon şi câte 13 bani de la cei cu plocon şi ploconul bani 80 şi plus de la toţi câte 4 parale de numerătore şi câte 2 parale de nume pentru revaş.
   De la tutunărit câte 14 bani de stînjen, făcând măsurătorea stînje-nilor pe doue margini a locuitorilor cu tutun în lung şi în lat. Plocon să nu se ieâ, ci numai câte 2 parale de nume pentru răvaş.
   Pogonăritul străinilor va fi de 4 taleri, 16 parale de pogon.
   Yinăriciul 5 bani de vadră şi obişnuitul părpăr, adecă câte 4 parale de vasul de stejar şi câte 2 de cel de brad, plus câte 2 parale de nume pentru revaş.
   Oeritul ce se va căuta numai tomna, de oe şi de capră câte 11 bani de la cei fără de plocon şi câte 10 bani de la cei cu plocon. Ploconul va fi de 80 bani şi de la toţi câte 4 parale de numerătore şi câte 2 de nume pentru revaş.
   Domnitorul nu numai încuviinţez ă acestă întocmire de dări, dar încă şi dă chrisov, tot în Septembre 1818, de întocmai urmare, în care se laudă însuşi cu multe vorbe bune, că a fost el Domnitorul cel mai milostiv ce a avut ţera !...
   Şi încă la 12 Septembre, după cererea Divanului, scrie Metropolitului, să dea carte de blăstem şi grdznică afurisenie pentru desâvîrşita ţinere şi statornicie a noului aşe<Jămînt al dăjdiilor:
140
Y. A. URECHIĂ.
                             I(î> Ioan Gheorghe Garagea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
  Prea sfinţia ta părinte Mitropolite, fiind-că după obştesca anafura de la ... . ale acestei luni ce ni s’a făcut, bine-voind Domnia-Mea, am hotărît a se pune în lucrare şi a rămâne legiuite întru statornicie tote câte pe anume le arătăm în Dom-nesca nostră întărire de la . . . ale acestei luni, am dat la anaforaua de mai sus arătată, ca unele ce privesc spre folosul ţării şi simţitore uşurinţă i fericire a locuitorilor săi, am poruncit dumne-luî Vel Vistierului, de Va alcătuit şi hrisov al Domnieî-Mele, cuprinzător nu numai de cele ce de acum s’au legiuit prin sfat de obşte, ci şi de cele de mai nainte lucrări, ce am întocmit Domnia-Mea pentru binele obştei, ca cu tote împreună să se pâzescâ şi să urmeze aici într’acestă de Dumne-deii păzită ţeră, pururea neclintite şi nestrămutate, cari aceste bune întocmiri, cum că sunt desăvîrşit folositore şi bine primite obştei şi de înşi-vă prea osfinţia vostră i de obştea dumne-lor boerilor, într’o unire se glăsuesce prin mai sus aretată obştesca anaforă, în cât şi rugăciune printr’însa ne-aţî făcut de a se hotărî şi blăstem i afurisenie pentru a lor desâvîrşită ţinere şi statornicie, care acestă obştescă rugăciune închipuitore fiind de rîvna ce o potrivă hrăniţi spre al ţeriî obştesc folos şi bine fu primită Domniei-Mele, şi iată printr’acest Domnesc al- nostru pitac, poruncim să se facă o carte de blestem şi groznică afurisenie asupra verî-căruia din trepta bisericescă ori politicescă va cugetă vre-odinioră după vremi la veri-ce întâmplări, ca să iscălescă ori va iscăli sau pre altul măcar va îndemnă de a se porni sau a iscăli spre câtuşi de. puţină schimbare sau strămutare (spre paguba ţeriî) celor întocmite prin Domnescul nostru hrisov de mai sus arătat, unul ca acela să fie sub osînda acelui blăstem şi afurisenie, care acestă carte după ce se va iscăli de prea osfinţia ta i de sfinţia lor episcopii, să se iscălescă apoi şi de toţi cei-l-alţî arherei câţi se află aici şi trecendu-se atât în condica Mitropoliei, cât şi a Domnescului nostru Divan, cât şi într’a Visteriei, să se păstreze apoi la sf. Mitropolie, împreună cu acest pitac i cu hrisovul Domniei'Mele, ce s’a <Jis mai sus; tolco pisah gpd.—1818 Septembre 12.
   (Pecetea gpd).
                                                                                                             Vel Logofăt.
   A doua-<Ji după primirea pitaculuî Domnesc, Metropolitul dă urmă-torea carte de blăstem.:
   Nectarie Milostiiu Bojiiu Arhiepiscop i Mitropolit al Ungro-Vlahieî şi exarh plaiurilor. Fiind-că după obştesca anaforă ce de la.. . . aceştii luni s’a făcut către prea Luminatul nostru Domn, bine-voind şi înălţimea Sa a hotărît a se pune în lucrare şi a remâne legiuite întru statornicie tote câte pe anume se arată în Domnesca Măriei Sale întărire de la... aceştii luni, ce s’a dat la anaforaua de mai sus aretată, ca unele ce privesc spre folosul ţeriî şi simţitore uşurări i fericire a locuitorilor sei, s’a poruncit dumne-luî Vel Vistierului, de s’a alcătuit şi hrisovul înălţimii Sale, cuprinzător nu numai de cele ce acum s’au legiuit prin sfat de obşte, ci şi de cele de mai nainte lucrări ce s’au mai întocmit de cătră Măria Sa pentru binele obştei, ca cu tote împreună să se păzescă şi să se urmeze aici într’acestă de Dumnezeii păzită ţeră, pururea neclătite şi nestrămutate, cari aceste bune întocmiri, cum că sunt desăvîrşit folositore şi bine primite obştei, cum şi de cătră smerenia i de obştea dumne-lor boerilor, într-o unire se glăsuesce prin mai sus arătata obştescă
ISTORIA ROMÂNILOR
141
anaforă, în cât şi rugăciune printr’însa s’a făcut de a se hotărî şi blestem i afurisenie pentru a lor desăvîrşită ţinere şi statornicie, care acestă obştescă rugăciune închipuitore fiind de rîvna ce de o potrivă se hrănesee spre al ţeriî obştesc folos, s’a bine primit şi de cătră prea Luminatul nostru Domn, şi prin luminat pitac se poruncesce, ca să se facă o carte de blestem cu groznică şi înfricoşată afurisenie, atât asupra verî-cărora din trepta bisericescă, cât şi politiceseă, car! vor cuteză vre-o-dinioră după vrem! la verî-ce întîmplărî, ca să se iscălescă or! va iscăli, sau pe altul măcar va îndemnă de a se porni sau strămutare (spre paguba ţeriî) cele întocmite prin Domnescul Mărie! Sale hrisov de ma! sus aretat, unul ca acela să fie sub osânda acestui greu şi nedeslegat blestem şi afurisenie. Deci, pentru ca să scie şi pentru ca să se legiu-escă aceste hotârîri nestrămutate şi neclintite de cătră verî-carî, după vremi, soborni-cesce scriem acestă carte cu înfricoşate blestemurî şi groznice neertate afurisenii, asupra verî-cărora, după vremi, parte bisericescă şi politiceseă, carii, de le vor ţine întocmai şi nestrămutate, vor fi ertaţî şi blagosloviţi, iar când orî-cari! dintr’aceia se vor abate, vrend a strică cu vre-o scădere dintr’aceste obşteşti şi Domnesc! hotă-rîrî, unii ca aceia ca nisce netemâtorî de Dumnedeu şi de ale lor suflete, procliţî şi afurisiţi să fie de Domnul Nostru Isus Christos şi de 318 Sfinţi Părinţi de la soborul Nichei! i de tote sfintele sobore, asemenea şi de cătră smerenia nostră i de cătră toţi fraţi! arhereî ce ma! jos se arată iscăliţi; parte şi lăcaş să aibă la un loc cu Iuda vîn<Jetorul şi cu afurisitul Aria, să-î lovescă cutremurul lu! Cain şi să-î moştenescă bubele lu! Ghezi, să se deschidă pămîntul şi de vi! să-i înghiţă ca pre Datan şi Aviron, gemend şi tremurând să fie pe faţa a tot pămîntul, şi să intre ca untul-de-lemn blestemul în maţele luî, să nu va<Jă faţa lu! Christos, şi când se va judecă, să se pue de-a stînga cu păcătoşii, şi în vieţa acesta de tote ostenelile şi trudele luî să nu se alegă ca praful în faţa vîntuluî, aceste scriem, amin, amin, amin. —
   Nectar ie Mitropolit, Costândie Buzeu, Sevastis Dionisie, Dionisie Pogonianis, Ie-ropoleos Neofit, Acachie Laudichias, Hrisopoleo Lavrentie, Ioanichie Stratonichia. —1818 Septembre 13.
   Cod. LXXV11; fila 335.
   Nu erau numai cele de sus dările impuse dajnicilor locuitori, câte adecă s’aii legat cujurămînt în 1818. Continuă vechile şi cunoscutele dări, despre cari menţioneză actele următore, cu date anteriore:
   1). Fumăritul de Bucuresci:
   Carte de fumăritul Bucurescilor. Zemle Vlahiscoie. S’a dat acestă carte a Dom-nieî-Mele.........carele pe anul   acesta cu let 1813 a   cumpărat fumăritul      Bucurescilor, ca să aibă a căută acestă                                               slujbă afară din sf. Mitropolie, episcopiile i mă-
năstirile cele mari, dumne-lor veliţi cele după vechiul obiceiu sunt de a scuti câte o pivniţă şi afară din cei ce au hrisove şi cărţi de a scuti fumărit, iar ceî-lalţî toţi cei ce vor ave prăvălii i cârciume să aibă a plăti fumăritul după obiceiu, însă de prăvălie sau cârciumă mare po taleri 5, bani 66, iar de prăvălie sau cârciumă mică de a doua mână po taleri 2 şi jumătate bani 36, iar de la prăvălie sau cârciumă mai mică de a treia mână,    po taleri 1 bani 48       şi nu maî mult, căci se va
pedepsi, iar câţi sudiţl ai străinelor curţi ţin cu chirie prăvălii să şi-l ieâ fumăritul
acelor prăvălii, să şi-l ieâ fumarul de la stăpînul prăvăliilor, urmându-se după obiceiul ce s’a urmat şi în anii trecuţi, pentru care poruncim Domnia-Mea dumne-
142
V. A. URECHIĂ
vostră zabiţilor Bucurescilor, pe care îl va arătă mai sus numitul, ca nu se supune a-şi plăti fumăritul, pe unii ca aceia sâ-î faceţi a plăti şi făr* de voia lor; i saam receh gpd.—1813 Ianuarie 1.
   Cod. LXXV. fila 24.
   2). Sărăritul munţilor :
                                              Carte de sărăritul munţilor.
   -Zemli Vlahscoie. S’a dat acestă carte a Domnieî-Mele . . . carele pe anul acesta cu let 1S13 â cumpărat slujba sărărituluî munţilor, să aibă a umblă prin tote satele cele sciute din sud. Saac, Buzău şi Slam-Rîmnic, să caute acestă slujbă, şi de la toţi omenii ce se îndestuleză cu sare din munţi făr* de bani, să aibă a luă de la omenii casnici de om po bani 66, după obiceiu, iar mai mult nu, că se va pedepsi. însă acestă slujbă să fie volnic a o căută până la Sfinţii Apostoli şi numai o luare de bani să fie, iar de la Sfinţii Apostoli înainte să nu se cuteze a mai umblă. Poruncim Domnia-Mea şi dumne-vostră ispravnicilor de la aceste judeţe, pe cari îl va arătă mai sus numitul, că nu se supune a-şî plăti sărăritul, pe unii ca aceia să-î faceţi şi făr’ de voia lor a plăti după obiceiu, i saam receh gpd. — 1813 Ianuarie 1.
     Cod. LXXV, fila 2i v.
                                       3). Iratul cazanelor de poverne. La 1814 s’a înfiinţat acest irat în folosul celor doi Vornici: de politie şi al Obştirilor, cu actele următore:
                                     Cărţi la tote judeţele pentru iratul cazanelor.
    Zemli Vlahscoie. Fiind-că între alte bune întocmiri la iratul boerilor, care cu sfat de obşte, prin hrisovul Domnieî-Mele, ce am dat, se cuprinde şi acesta, că doi din dumne-lor veliţi Dvornici, al treilea şi al patrulea, carii nu aveau până acum nici un irat, să aibă de aci înainte a luă de la tote povernele sau velniţe neguţătorescî verî-câte cazane se vor află, făcend rachiu de neguţătorie în ţotă ţera Domnieî-Mele, de fieş-care cazan po taleri 15, din cari taleri 7 parale 20 să se ieâ de cătră dumne-lui Vel Dvornicul al treilea şi taleri şepte şi jumătate de cătră dumne-lui Vel Dvornicul al patrulea, iar velniţele i povernele i cazanele verî-câte vor fi în totă ţera, mănăstiresc! i boeresci, de la Yel Ban până la Clucer de arie, asemenea şi jupânesele cele văduve de acestă treptă, acelea să fie apărate şi nedajnice întru nimic, iar când se vor da şi acestea în arendă, să plătescă arendaşii acei po taleri 15 de cazan, ca unul ce se neguţătoresce cu povarnă, precum se urmeză şi la vama grâului, şi cazanele cele mici ale locuitorilor ţărani, ce le au pentru folosul şi negoţul lor, să fie cu totul apărate de acestă răspundere; deci după cuprinderea hrisovului Domnieî-Mele s’a dat Domnesca Nostră carte la sud ... lui. . .ce s’a orînduit de cătră dumne-lor veliţii Dvornici, ca să aibă volnicie a umblă în tot judeţul acesta şi de la acei ce se cuvine a luă după cuprinderea de mai sus, să ieâ de fieş-care po taleri 15; pentru care poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, să daţi totă mâna de ajutor orînduitului, ca să potă strînge acest venit fără cusur, cum şi împotrivă să nu îngăduiţi a cere şi a supără pe aceia, carii nu sunt datoraţi la acestă dare. I saam receh gpd.—1814 Octobre 27.
    (Pecetea gpd.)                                                 Yel Logofăt.
     Contra acestui avaet se ridică mari reclamaţii. Atunci Vodă scrie ispravnicilor:
ISTORIA ROMÂNILOR
143
   Zemli Vlahiscoie. Dumne-vostră ispravnicilor ot sud. sănătate, din multele jălbi ce au venit la au<Jul Domniei Mele din partea locuitorilor, ne-am însciinţat Domnia Mea, că slujbaşii ce sunt orînduiţî pentru strînsul şi căutarea slujbei cazanelor, ce este irat al dumne-lor veliţilor Vornici al treilea şi al patrulea, urmând în potriva cuprinderii Domnescului nostru hrisov, fac năpăstuiri locuitorilor în feluri de chipuri, ci dar ca să lipsescă acest fel de năpăstuitore urmare şi să nu se îndrăznescă slujbaşii a se abate câtuşi de puţin din cuprinderea hrisovului, iată într’adins cu desluşire vi se scrie şi vi se poruncesce în ce chip au să uimeze slujbaşii cu strîn-gerea acestui avaet:
   1)   . De la velniţele i povernile sau cazanele ce lucreză rachiu ori mânăstirescî sau boerescî, de vor fi până la vel Clucer de arie, nu au a cere slujbaşii nici un ban, ci să fie apăraţi, iar când acei stăpâni ai lor le vor da în arendă şi va lucră cu dîn-sele arendaş pentru neguţătoria sa, să plătescă acel arendaş câte taleri 15 de cazan.
   2)   . De la vel Clucer de arie, între cari sunt şi privileghiaţii, în jos până la locuitorii ţărani, adecă birnicii câţi vor ave velniţe, poverni sau cazane, lucrând într’însele jachiuri pentru neguţătorie, iar nu pentru trebuinţa caselor lor (care acea trebuinţă nu pote fi de mai multă sumă decât până la cincî-spre-<Jece, mult două-<Jeci vedre), toţi aceia să plătescă câte taleri 15 de cazan.
   3)   . Toţi locuitorii birnicî, de vor lucră cu cazane mici rachiuri, fie măcar şi pentru neguţătorie, să nu fie supăraţi câtuşi de puţin; iar câţi şi din locuitorii birnicî vor ave ori poverni, ori velniţe, ori cazane mari, lucrând într’însele rachiuri pentru neguţătorie, şi aceia să fie datori a plăti câte taleri 15 de cazan ca şi ceî-lalţî.
   Să se ferescă însă slujbaşii a face câtuşi de puţin catahrisis în vre-un fel de chip, sau să ceră avaet de la dajnicii acestui venit, numai câţi se va întâmplă să găsescă prin casele lor vre-un cazan mare sau mic în care să fie lucrat în anii trecuţi rachiu, iar nu şi într’acest an, căci când şi acum în urma aceştii porunci a Domnieî-Mele, ce cu desluşire se arată mai sus, se va dovedi vre-unul din slujbaşi că au urmat în potrivă, să sciemnul ca acela, că după ce îi vom îndatora de va întorce îndoit ceea-ce va luă rău, apoi îl vom şi pedepsi cu străşnicie, chiar acolo la faţa locului, ca să se facă pildă şi altora, şi ca să fie sciută acăstă poruncă tuturor de obşte, numai de cât să puneţi a se scote copii întocmai şi să orînduiţî a se ceti prin tote satele în audul obştei, care acele copii după ce se vor ceti, să le şi iscă-lescă în dos preoţii, pârcălabii i caimacamii satelor, prin încredinţare că le-au au^it şi le-au înţeles şi să le trimiţi aici la Divanul Domnieî-Mele. I saam receh gpd. — 1314 Novembre 6.
   Cod. LXXIV, fila 154 v.
   Contra acestei taxe puse pe rachiuri şi ţuici (căci ţăranii la munte nu făceau rachiuri, ci ţuică din prune, deşi nu eră cu acest nume în comerciu, ci cu cel de rachiu), se agitau, pe lângă ţărani, şi cârciu-mariî din Bucurescî. Vodă şi Divanul, emoţionaţi de acestă agitare, răstălmăcesc pitacele anteriore, 4ic§nd, în 1816, că n’au fost cuprinse cârciumile din Bucurescî în noul avaet şi deci le scutesc. (1) 1
                             (1) I& Ioan Gheorghe Garagea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
                                         De vreme ee în hrisovul sau poruncile Domnieî-Mele ce s’au dat pentru acest irat al cazanelor, nimic nu se cuprinde pentru politia Bucurescilor şi nici că au
144
V. A. UKECHIĂ
                        Iată şi un act relativ la abusuri în perceperea dării caz anelor:
                              /w loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
  întocmai după acestă anaforâ a dumne-lor veliţilor Vornici, poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, să faceţi urmare, neîngăduind nici într’un chip pe pârâţii slujbaşi a face jăluitorilor câtuşi de puţină supărare mai mult peste orînduela şi cuprinderea Domnescului nostru hrisov, după care poruncim şi dumi-tale Vel Lo-gofete de Ţera-de-sus, să se dea jăluitorilor şi copie a acei periode de hrisov, adeverită cu iscălitura dumit-tale, ca să o aibă la mânile lor, spre a nu pute slujbaşii să le facă în potrivă supărări.—1814 Octobre 12.
  (Pecetea gpd.).
            Prea înălţate Domne,
  După luminata porunca înălţimii Tale ce mi se dă la acestă jalbă a locuitorilor i preoţilor din satul Crângul de jos ot sud Vlaşca, luând sema am vă<Jut arătarea
avut vre-o supărare de plată rachierii, nici de la Cămara gpd.; de când s’a întocmit acest irat şi până acum, după pliroforia ce ne dă dumne-lui Vel Logofătul printr’acestă anaforâ; pentru acel dar cuvînt şi pentru cele-l-alte câte mai jos se arată, nici o dreptate nu au cumpărătorii acestui irat la cererea ce fac, ci poruncim Domnia-Mea ca jăluitorii să fie apăraţi de plata acestui avaet.—1816 Ianuarie 17.
   (Pecetea gpd.).
                                                                                                                    Vel Logofăt.
             Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca înălţimii Tale ce ni se dă la acestă jalbă a rachierilor şi cârciumarilor de aici din politia Bucurescilor, făcend cercetare vă<Jul cuprin^endu-se în Luminat hrisovul Măriei Tale, unde este orînduit acest irat al cazanelor, că scrie a lua de la tote povernile sau velniţele neguţătoresci, veri-câte cazane se vor afla, făcend rachiu de neguţătorie în totă ţera, să dea pe fieş-care cazan po taleri 15, iar boeriî i mănăstirile până la Clucer de arie, să nu se supere, cum şi cel-l-alţi locuitori ce vor face de trebuinţa caselor lor, după care s’au dat şi luminate cărţile Măriei Tale, pe 17 judeţe, poruncitore cătră ispravnici, atât în anul trecut cât şi într’acest următor an, la cei ce au cumpărat iratul acesta de la dumne-lor veliţii Vornici al treilea şi al patrulea, iar pentru cârciumari sau rachieri, cari ţin prăvălii in politie de fac vutcă şi alte rachiuri osebite, nu se cuprinde nimic, precum se vede şi urmeză că nu s’a făcut vre-o poruncă pe Bucuresci, care este osebită de is-prăvnicaturî, iar mai vîrtos că politia Bucurescilor are fumărit, căminărit, vamă şi alte ajutorinţe ce fac isnafurile i cheltueli grele, cumpărând lemnele scumpe, iar velniţele pe afară nu ah nici unele de acestea, mai vîrtos că până acum n'au fost supăraţi, că acum li se cere făr* de a ave poruncă de la Măria Ta, dată pe Bucuresci, ci de va fi primit Măriei Tale, cu cuviinţă ar fi, ca să aibă osebire rachierii şi câr-ciumariî din politia Bucurescilor pentru alte dări şi havalele ce au, sau precum mai bine se va chibzui de înaltă înţelepciunea înălţimii Tale, se va da poruncă de urmare. — 1816 Ianuarie 15.
                                                                                                                   Vel Logofăt.
       Cod. LXXXI1, fila 251.
#
ISTORIA ROMÂNILOR                       145
ce fac, cât şi cuprinderea luminatului hrisov al Măriei Tale, după care s’au dat şi luminate cărţi la mâna celor orînduifi cu strîngerea acestui irat al cazanelor şi de va fi precum arată, se vede că sunt supăraţi în potrivă; şi ca să nu se facă luare nedreptă, nici să ceră de acolo de unde nu se cuvine, găsim cu cale, să fie luminată poruncă, atât câtră dumne-lui Vel Logofătul, ca să le dea copie de periodis al cuprinderii luminatului hrisov pentru iratul acesta al cazanelor, cât şi deosebit să se porunceseă şi dumne-lor ispravnicilor judeţului, ca să nu îngăduescă slujbaşii a supără pe locuitori împotriva hrisovului şi a luminatei cărţi a Măriei Tale, ce are slujbaşii la mână, ci numai de acolo, de unde i se orînduesee a luă, de acolo să se facă şi împlinire, de care arătăm înălţimii Tale.—1814 Octobre 7.
   Grigorie Bălăceanu Vel Vornic, Dumitrache Racoviţă Vel Vornic.
   1815 Ianuarie 12. S’a făcut carte deschisă la mâna Şătrarului Petre, ce se află lâ sud. Saac, cu îndreptarea aşezămîntuluî cuprinzător ponturilor ce s’au dat către ispravnicii judeţelor pentru avaetul cazanelor, ca să cerceteze şi aicea şi, unde va găsi luare în potriva poruncii, să pue să întorcă înapoi. (1)
   Cod. LXXIVy fila 170.
   Reclamaţiunilor ţăranilor de la munte, Vodă le face ore-care concesiune prin actul de maî jos:
                         Cărţile ce s’au dat pe acest următor an pentru cazane, 1816 Octobre 1%
                                                    iratul Vornicieî.
   Zemli Vlahscoie. Dumne-vostră ispravnicilor ot sud . . . sănătate. Ve facem în scire că pentru iratul dumne-lor veliţilor Dvornicî, al treilea şi al patrulea, care cu sfat de obşte prin hrisovul Domniei-Mele, încă din anul trecut s’a întocmit a se luă de la povernile sau velniţe neguţătoresci, care se vor află făcend rachiu de neguţătorie în totă ţera Domniei-Mele, să ieâ de fieş-care cazan po taleri 15, şi pentru mai buna întocmire după multele jălbî ce au venit la au<Jul Domniei-Mele, iarăşi din anul trecut, la Novembre 6, am făcut Domnia-Mea ponturi cu desluşire cum are să se urmeze şi s’au trămis la tote judeţele, cari ponturi se arată mai jos, spre a se urmă şi
a se păzi şi acum am dat dar acestă carte a Domniei-Mele la mâna.........ce s’a
orînduit de dumne-lor veliţii Dvornicî al treilea şi al patrulea, ce prin seirea dumne-lor ispravnicilor să caute acest huzmet, cu urmare după cum maî jos se cuprinde întocmai, însă : 1
                            (1) /<» Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiseoie.
   Credincios boerule al Domnieî-Mele Biv Vel Şătrare Petre, fiind că din madeuâ huzmetuluî cazanelor au rămas asupra Serdarului Iancu Cătuneanu taleri 10425, fiind fost orînduit primitor banilor acestui huzmet, bez taleri 3000 ce s’ait răspuns la dumne-lui Stolnicul Aleco Vilara huzmet iar, după chiar socotela cea iscălită de numitul Cătuneanu, care se vădu şi de cătră noi, straşnic poruncim Domnia-Mea, să faci taxil aceşti bani negreşit de la mai sus numitul, şi fiind-că tot în acea soco-telă arăta Cătuneanul, că el a răspuns banii la Căminarul Cocorăscul, îşi va căută deosebit cu Cocorăscul. Tolco pisah gpd,—1815 Februarie 8,
   (Pecetea gpd.)                                                    Vel Logofăt*
   Cod. LXXIV, fila 174 v.
   V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Otomanilor.
10
146
V. A. urechi!
  1)   . De la velniţele sau povernile sau cazanele ce lucreză rachiul, or! mănăstiresc! sau boerescî de vor fi, până la Yel Clucer de arie, nu au a cere slujbaşii nici un ban, ci să fie apărate, iar când acei stăpâni aî lor le vor dă în arendă şi va lucră cu dînsele arendaşii pentru neguţătoria sa, să plătescă acel arendaş câte taleri 15 de cazan
  2)    . De la Vel Clucer de arie, între cari sunt şi toţi privileghiaţii în jos până la locuitorii ţărani, adecă birnicî câţi vor ave velniţe, povernl sau cazane, lucrând în-tr’însele rachiuri pentru neguţătorie, iar nu pentru trebuinţa caselor lor (care acea trebuinţă nu pote a fi de mai multă sumă decât până la 15 mult 20 vedre), toţi aceia să plătescă câte taleri 15 de cazan.
  3)    . Toţi locuitorii birnicî de vor lucră cu cazane miei, fie măcar şi pentru neguţătorie, să nu fie supăraţi câtuşi de puţin, iar câţi şi din locuitorii birnicî vor ave ori velniţe ori poverni, ori cazane mari, lucrând într’însele rachiuri pentru negu-ţâtorie, şi aceia să fie datori a plăti câte taleri 15 cum cei-l-alţi.
  Să se ferescă însă slujbaşii a nu face câtuşi de puţin catahrisis în vre-un chip sau să ceră avaet de la dajnicii acestui venit, numai căci se va întîmplâ să găsescă prin casele lor vre-un cazan mare sau mic, în care să fi lucrat în anii trecuţi rachiu, iar nu şi într’acest an, căci când şi acum în urma aceştii porunci a Domniei-Mele, ce cu desluşire se arată maî sus, se va dovedi vre unul din slujbaşi, că a urmat împotrivă, să scie unul ca acela că, după ce-1 vom îndatorâ a plăti îndoit ceea-ce va luă rău, apoi îl vom şi pedepsi cu străşnicie chiar acolo la faţa locului, ca să se facă pildă şi. altora, i saam receh gpd.—1815 Octobre 12.
    Cod. LXXV, fila 135.
    Ţeranii din judeţele muntene nu ved, pentru ce cârciumarilor din Bucuresci Vodă le-a putut ardicâ darea pe rachiuri şi nu şi lor, cari produceau mai mult pentru propria lor casă. Ei se opun şi chiar resping forţa publică venită în favorul taxildarilor ir a tuhiî cazanelor. Cum anul 1816 fu şi acel al unei agitaţiuni de o natură maî pericu-losă, aceea a unor cete de panduri din judeţele Oltene, Caragea simţi că e prudent pentru domnia lui a suprimă peste tot avaetul acesta supărător al velniţelor şi cazanelor. El dete deci următorul pitac:
                             1(5 Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
    Prea osfinţia ta părinte Mitropolite, iubitorilor de Dumnezeu episcopi şi dumne-vostră cinstiţilor şi credincioşi veliţilor boeri ai Divanului Domniei-Mele, binele nu este bun când are sfîrşiturî rele, adecă cugetând cine-vaşi a face bine cătră altul şi apoi cu pricinuirea acelui bine, isvodindu-se de cătră alţii răutăţi, acea faptă bună nu maî are fiinţă de bine; ca când am <Jice Domnia-Mea (precum avem pururea Dom-nescă şi părintescă îngrijire pentru locuitorii Domnescii nostre ţări de a-i mângâia şi a-î ocroti spre a lor odihnă şi bună petrecere), asemenea îngrijind şi pentru trepta boerescă (iar mai ales a celor ce se află slujind) de a-i ajutoră cu facere de bine, îngrijit-am şi pentru dumne-lor veliţii Dvornici al treilea şi al patrulea de a le face un irat al dregetoriei dumne-lor şi aşa, prin Domnescul nostru hrisov, încă de la let 1814, am întocmit pe sema acestor două dregătorii, precum vă este sciut, de a plăti cei ce lucreză rachiuri cu velniţe i cazane un avaet hotărît, care cătră aceia nu ar
ÎSTORtA ROMÂNILOR
iii
fi fost simţitor, iar cătră dumne-lor veliţii Dvornici al treilea şi al patrulea de folos şi ajutor; n'a apucat însă a se usca bine eernela scrisorii hrisovului şi au început cumpărătorii şi slujbaşii acestui irat a urmă prin ţeră asupra locuitorilor feluri de catahrisis, de hrăpire şi năpăstuiri cu numirea acestui avaet, în cât de multe ori şi cercetători am trimis prin judeţe de au împlinit acele nedrepte luări, dat* nimic n'am folosit, căci unde aşteptam a vede, de nu desăvîrşită contenire, măcar scădere oreşi-care a aceştii felurimi de jafuri, împotrivă, din necontenitele jălbi ale locuitorilor, ce pe tote dileie ni se dau, vedem în fiinţă o erescere şi adaos al acestui rău cătră obştea locuitorilor, care obştesc rău şi pagubă fiind cu neasemănare maî mare şi mai simţitor decât folosul ce dobândesc două obraze şi ne maî putem du-1 suferi, iată hotărîm: ca de acum înainte să se ridice cu totul darea acestui avaet şi vom chibzuî Domnia-Mea ce alt irat să orînduim; dar pentru că dumne-lor veliţii Dvornici au apucat de l-au vîndut pe acest an, şi fiind-că de la vîn^are până acum a trecut îndestulă vreme, în care au avut cumpărătorii pas a strînge acest venit în cât vor fi apropiind a-1 istovi, ca unul ce se strînge din velniţe i cazane, ce nu se pot tăinui, iar maî vîrtos materiile din cari se lucreză rachiul şi nu este ndoelă că nu trebuesc multe luni spre a le pute face catagrafia slujbaşii fie-căruia îudeţ şi a strînge venitul lor, a căruia strîngere şi căutare putem <Jiee, că se asemănă cu căutatul dijmăritului sau al oeritului, de aceea dăm Domnia-Mea cumpărătorilor soroc hotărît până la sfîrşitul viitorului Februarie, ca până atunci să îm-plinescă a strînge şi a istovi acest avaet, cu urmare întocmai după Domnescile nostre porunci, ce sunt date mai dinainte prin publicaţie şi apoi să conteneze cu totul; pentru care şi poruncim dumne-vostră veliţilor logofăţi de Ţera-de-sus şi de jos, ca într'acestaşi chip să se facă Domnescile porunci de publicaţie prin tote judeţele cătră ispravnici, poruncindu-li-se straşnic de a priveghiâ forte, ca să nu se abată cum-vaşî slujbaşii acestui irat în luare de un ban maî mult peste chipul şi cuprinderea Domnescilor nostre porunci, căci orî-ce în potrivă urmare se va dovedi, în-şi-şi ispravnicii vor fi pedepsiţi şi sub grea răspundere. Tolco pisah gpd. — 1816 Ianuarie 26.                                                                    —
  (Pecetea gpd.).
  Cod. LXXIVi fila 236.
Vel Logofăt.
  Publicaţii la tote judeţele cătră ispravnici pentru ertarea iratuluî cazanelor, a nu. maî fi.
                              Iw loan Oheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahscoie.
  Dumne-vostră ispravnicilor ot sud........sănătate. Vă facem Domnia-Mea în soire.
Că după cum am avut şi avem pururea Domnescă şi părintescă îngrijire pentru locuitori, de a-î mângâia şi a-i ocroti, spre a lor bună odihnă şi petrecere, asemenea am jngrijit şi pentru trepta boerescă, iar maî ales pentru cei ce se află slujind, de a-î ajutoră cu facere de bine; îngrijit-am dar şi pentru dumne-lor veliţii Dvornici al treilea şi al patrulea, de a le face un irat al dregătorieî dumne-lor şi aşa prin Domnescul nostru hrisov, încă din let 1814 am întocmit pe sema acestor două dregătorii, precum vă este sciut şi dumne-vostră, de a plăti cei ce lucreză rachiuri cu velniţe î cazane un avaet hotărît, care cătră aceia nu ar fi fost simţitor, iar cătră dumne-lor veliţii Dvornici al treilea şi al patrulea de folos şi ajutor, dar n’a apucat a se
148
V. Â. tîRECjHll
usca bine cernela scrisorii hrisovului şi au început cumpărătorii şi slujbaşii acestui irat a urma prin ţeră asupra locuitorilor feluri de catahrisis şi năpăştuirî cu hrăpiri în numirea acestui avaet, în cât de multe ori şi cercetători am trimis prin ju^-deţe de au împlinit acele nedrepte luări, dar nimic nu am folosit, căci unde aştept tam a vede, de nu desăvîrşită contenire aceştiî felurimi de jafuri, în potrivă, din necontenitele jălbi ale locuitorilor, ce pe tote filele ni se dau, vedem în fiinţă o cres-cere şi adaos al acestui rău cătră obştea locuitorilor, care acest obştesc rău şi pagubă fiind cu neasemenare mai mare şi mai simţitor decât folosul ce dobândesc două obraze, şi ne mai putendu-1 suferi, am hotărît, cade acum înainte să se ridice cu totul darea acestui avaet; dar pentru că dumne-lor veliţii Dvornicî au apucat de l-au vîndut pe acest an şi fiind-că de la vîndiare şi până acum au trecut îndestulă vreme, în care au avut cumperătorii pas a strînge acest venit, în cât vor fi apro* piind a-1 şi isprăvi, ca unul ce se strînge din velniţe i cazane ce nu se pot tăinui, iar mai vîrtos materiile din cari se lucreză rachiul şi nu este îndoelă, că nu tre? buesc multe luni spre a le pute face catagrafia slujbaşii fieş-căruia judeţ şi a strînge venitul lor, a căruia strîngere şi căutare putem <Jice, că se asemănă cu căutatul dijmă-» ritului sau al oerituluî; de aceea dăm Domnia-Mea cumpărătorilor soroc hotărît până la sfîrşitului aceştii următore luni Februarie, ca până atunci să îngrijescă a-şî strînge şi a-şî istovi acest avaet cu urmare întocmai după Domnescile Nostre porunci, ce sunt date de mai înainte prin publicaţie, şi apoi să conteneze cu totul ; pentru care şi poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, să priveghiaţi forte spre a nu se abate slujbaşii acestui irat în luare de bani mai mulţi peste chipul şi cuprinderea Domneştilor Nostre porunci, căci ori-ce în potrivă urmare se va dovedi, înşi-şi dumne-vostră veţi fi pedepsiţi şi sub grea răspundere; şi spre a fi> sciută ridicarea acestui irat în totă vremea, să se trecă acestă Domnescâ a Nostră carte în condica judeţului, după care şi scoţendu-se copii, să se trimiţă pe la zapciii plăşilor, spre a le ceti prin tote satele, ca să scie şi ei, şi fiţi sănătoşi. —1816 Fe-^ bruarie 2.
   Cod. LXXIfila 327 v.
   Publicaţiunile ce s’au făcut la 9 judeţe, adecă la Focşani, la Buzău, la Prahova, la Olt, la Teleorman, la Ilfov, la Ialomiţa, la Ylaşca şi la Dâmboviţa, pentru rămăşiţa cazanelor.
Milostivă Bojikl loan Gheorghe Caragea Voeved i Gospodar zemli Vlahiscoie
   Dumne-vostră ispravnicilor ot sud......sănătate. Vă facem în scire, că sfîrşitul
şi cuvîntul sorocului ce am dat Domnia-Mea prin publicaţii până la sfîrşitul trecutului Februarie, pentru contenirea venitului huzmetuluî cazanelor nu a fost ca să păgubim cumpărătorii huzmetuluî de dreptul lor (precum se face acestă dovadă tot din cuprinderea acelor porunci, unde <Jicern, că au îndestulă vreme până la sfîr-‘ şitul trecutului Februarie să istovescă strîngerea acestui venit), ci ca să scape odată locuitorii de smăcinările slujbaşilor; când dar ori din îndărătnicia celor ce au fost datori la plata acestui avaet, după ce au vă<Jut Domnescile nostre porunci, sau din neîngrijirea dumne-vostră, nu vor fi putut în adevăr cumpărătorii acestui huzmet,1 precum .mai sus au jăluit, a-şî strînge şi a-şi istovi acest drept şi canonisit irat, nus este cu cuviinţă pentru ale altora greşeli să rămâe ei păgubaşi acestui huzmet, dintr’aeel judeţ, far’ de a se mai încungiurâ ei prin judeţ, să-i aduceţi înaintea dumne-vostră, unde să dea fbi de numele celor ce sunt datori a plăti'şi n’au plătit/
ISTORIA ROMÂNILOR
149
cari foi cercetându-le, câţi vor fi după cuprinderea ponturilor ' îndatoraţi la acestă plată, să aveţi a face dumne-vostră împlinire cu urmare întocmai după poruncile de publicaţi! ce am dat Domnia-Mea, far’ de a vă abate câtuşi de puţin în vre-o catahrisis, adecă or! mai mult a împlini de la ce! datori, peste cuprinderea numitelor porunci ale Domnieî-Mele, sau slujbaşilor a le cere ruşfeturî, căci avem a face în-tr’adins cercetare pe sub cumpăt, şi dovedindu-vă în câtuşi de puţină împotrivă urmare, veţi fi inşi-vă dumne-vostră sub grea răspundere şi învinovăţire. I saam receh gpd. —1816 Martie 6.
   (Pecetea gpd.)                                                    Vel Logofăt,
   Cod. LXXTV, fila 240.
   Chiar din primele s’au făcut abusurî cu darea, cum probeză şi aceste acte:
                            /(£ loan Gheorghe Caragea Voivod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   întocmai după acestă anaforâ a dumne-lor veliţilor Vornici, poruncim dumne-vostră ispravnicilor a! judeţului, să faceţi urmare, neîngăduind nici într’un chip pe pîrâţiî slujbaşi a face jăluitorilor câtuşi de puţină supărare mai mult peste orîn-duela şi cuprinderea Domnescului nostru hrisov, după care poruncim şi dumi-tale, Vel Logofete de Ţera-de-sus, să se dea jăluitorilor şi copie a acei periodos din hrisov* adeverită cu iscălitura dumi-tale, ca să o aibă la mânile lor, spre a nu pute slujbaşii să le facă în potrivă supărări. — 18J4 Octobre 19.
   (Pecetea gpd.)                                                    Vel Logofăt.
             Prea înălţate Domne,
   După luminata porunca Măriei Tale ce ni se dă la acestă jalbă a locuitorilor din plaiul despre Buzău sud Saac, luând sema am vă<Jut arătarea ce fac, cât şi cuprinderea luminatului hrisov al Măriei Tale, după care s’aii dat şi luminate cărţi la mâna celor orînduiţi cu strîngerea acestui irat al cazanelor, şi de va fi, precum arată, se vede că sunt supăraţi în potrivă, ci ca să nu se facă luare nedreptă, nici să se ceră de acolo de unde nu se cuvine, găsim cu cale, să fie luminată poruncă, atât cătră dumne-luî Vel Logofătul, ca să le dea copie de periodos al cuprinderii luminatului hrisov pentru iratul acesta al cazanelor, cât şi deosebit să se porun-cescă şi dumnă-lor ispravnicilor ai judeţului, ca să nu îngăduescă pe slujbaşi a supără pe . locuitori în potriva hrisovului şi a luminatei cărţi a Măriei Tale, ce au slujbaşii la mână, ce numai de acolo de unde i se orînduesce a luă, de acole să se facă şi împlinire; de care arătăm înălţimii Tele. —1814 Octobre 14.
   Vel Vornic.
   Tutunăritul (1) se arenda în primul timp deosebit, aşa în 1813 până la 1816. In anul acesta s’a luat de un stînjen de cultură câte 17 parale fără de plocon şi numai câte 2 parale de răvaş de nume. Culturile privilegiaţilor sunt scutite de acestă taxă. Nici chiar pandurii (i)
   (i) Carte de slujba tutunârituluî.
   Zemle Vlahiscoie Vîndarea tutunârituluî pe anul acesta cu let 1813, după trebuinţele cele învederate, s’a hotărît, cu sfat de obşte, să se ieâ de un stînjen câte <Jece parale şi măsurătorea să se facă cu stînjenul ce şe va cla de^a Vistierie infieraţ me^
150
V. A. URECHIĂ
   din judeţele oltene nu sunt scutiţi, ceea-ce nu puţin îî supără şi con-tribue la agitaţiunile lor.
   surându-se locurile de tutun în lat şi în lung şi pe câţi stînjenî va eşî, să plătescă de stînjen, cum s’a <Jis mai sus, câte <Jece parale făr’ de plocon, numai câte două parale de răvaş de nume, şi slujbaşii tu tunari să fie datori a da răvaşe de plată iarăşi cu suma banilor şi cu suma stînjenilor, căci măsurătorea cu cotul ce se urmă din vechime, se făcea cu catahrisis, făcendu-se multe năpăstuiri locuitorilor, iar mesurătorea cu stînjenul s’a găsit mai dreptă; de aceea s’a hotărît a se urmă mesurătorea cu stînjenul. Vîn<}area însă a tutunăritului este afară de cei privileghiaţî şi cei ce au hrisove i cărţi Domnesci de scutelă, iar ceî-lalţi toţi, cum şi pandurii din patru judeţe ot peste Olt, au să plătescă tutunăritul, precum mai sus se cuprinde, şi de va fi ca să se caute slujba de cumpărătorul judeţului, să se ferescă de a nu face cea mai puţină nedreptate locuitorilor, cu luare de bani mai mult peste suma hotărîtă, că apoi ceea-ce se va dovedi, prin cercetările ce sunt a se face, că au luat mai mult prin catahrisis, va fi silit, nu numai ca să intoreă înapoi îndoit, ci se va şi pedepsi după măsura vinei, iar de va fi să se vîncjă huzmetul la altul, îndatorat să fie a se chezăşui cu acel cumpărător, ca să nu se facă câtuşi de puţină năpăs-tuire locuitorilor, că nici acela nu va scăpa de pedepsă. Deci cu acestă orînduelă s’a
   dat acestă carte a Domniei-Mele -............ce s’a orînduit de dumne-lor boerii
   cumpărători cu tutunăritul la sud .... să aibă volnicie a căută slujba şi cu stînjenul ce i se va da pecetluit de la Visterie să mesore şi să ieâ şi banii, cu urmare precum se cuprinde mai sus, să nu îndrăznescă însă a pune în măsurătore şi loc fără tutun, cu cuvînt că ar fi avut tutun semănat Şi nu s’a făcut, ci numai loc în care va fi tutun şi mai mult să nu se îndrăsnescă a cere ce-vaşi cu nici un fel de numire, nici conace făr’ de plată să nu facă, ci ori ce le va trebui, să le cumpere cu bani gata, că dovedindu-se în potrivă următor, se va pedepsi. Şi dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, să îngrijiţi a se urmă întocmai, precum poruncim, dân-du-le şi ajutorul cel cuviincios, ca la o slujbă ce este a Yisteriei Domniei-Mele; i saam receh gpd.—1813 Maiu 20.
     Cod. LXXV, fila 68.
                                          Cărţi de tutunărit pe judeţe, la let 18ţ6.
     Zemli Vlahiscoie. Vîn<Jarea tutunăritului pe anul acesta cu let 1816, după trebuinţele cele învederate, cu sfat de obşte s’a hotărît, să se ieâ de un stînjen câte parale 17 şi mesurătorea să se facă cu stînjenul ce se va da de la Visterie înhierat, . măsurându-se locurile de tutun în lat şi în lung şi pe câţi stînjenî va eşî, să plătescă de stînjen, cum s’a <Jis mai sus, câte parale 17 făr’ de plocon, numai câte doue parale de răvaş de nume să ieâ, şi slujbaşii tu tunari să fie datori a dâ răvaşe de plată iarăşi pe suma banilor şi cu suma stînjenilor, căci măsurător ea cu cotul, ce se urmă din vechime, se făceâ cu catahrisis, făcendu-se multe năpăstuiri locuitorilor, iar măsurătorea cu stînjenul s’a găsit mai dreptă; de aceea s’a hotărît a se urma mă-\ surătorea cu stînjenul; vîndarea însă a tutunăritului este afară din cei privileghiaţî / şi cei ce au hrisove i cărţi Domnescî de scutelă, iar cei-l-alţi toţi, cum şi pandurii y din patru judeţe ot preste Olt, au să plătescă tutunăritul, cum mai sus se cuprinde, ... şi de va fi ca să se caute slujba de cumpărătorul judeţului, să se ferescă de a nu face cea mai puţină nedreptate locuitorilor cu luare de bani mai mult peste suma
ISTORIA ROMÂNILOR
151
   Pogonăritul străinilor continuă a se arendă cu taxa de 4 tal. 16 parale de tot pogonul. (1)
   Fumăritul bălţilor, adecă taxa pe dreptul de a pescui fără de plată în bălţile statului, peste Olt se plătesce 66 bani de fie-ce casă. (2)
hotărîtă, că apoi ceea-ce se va dovedi prin cercetările ce sunt a se face, că au luat mai mult prin catahrisis, va fi silit nu numai ca să întorcă înapoi îndoit, ci se va şi pedepsi după măsura vinei; iar de va fi ca să vîndă huzmetul la altul, îndatorat să fie a se chezăşui cu acel cumpărător ca să nu facă câtuşi de puţină năpăs-tuire locuitorilor, căci în potrivă urmând, nici acela nu va scăpă de pedepsă; deci
cu acestă orînduălă s’a dat acestă carte a Domniei-Mele........ce s’a orînduit de
cumpărătorul acestui huzmet cu tutunăritul la sud Dolj, să aibă volnicie a căută slujba şi cu stînjenul ce i se va da pecetluit de la Visterie să măsore şi să ieâ şi banii, cu urmare precum se cuprinde mai sus; să nu îndrăsnescă însă a pune în măsurătore şi loc fără tutun, cu cuvînt că ar fi avut tutun semănat şi nu s’a făcut, ci numai loc în care va fi tutun, şi mai mult să nu se îndrăznăscă a cere ce-vaşi cu nici un fel de numiri, nici conace făr’ de plată să nu facă, ci orî-ce le va trebui să le cumpere cu bani gata, că dovedindu-se în potrivă următori, se vor pedepsi, şi dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului să îngrijiţi a se urmă întocmai, precum poruncim, dându-le şi ajutorul cel cuviincios, ca la o slujbă ce este a Vis-teriei Domniei-Mele, i saam receh gpd. (precum şi ruptaşiî cei noi să plătăscă). — 1816 Iunie 1.
   1817 Iunie 1, asemenea s’a făcut.
   Cod. LXXVf fila 156 V.—159.
   (1) Carte de 'pogonăritul străinilor.
   Zemli Vlahiscoie. S’a dat acestă carte a Domniei-Mele.....carele pe anul acesta
cu let 1818 au cumpărat slujba pogonăritului străinilor la sud....să aibă volnicie
printr’acestâ carte a orîndui omeni, să caute slujba şi măsurându-le viile ce au aici în pămîntul ţării, de la străinii cari nu sunt legaţi cu dajdie la Visterie, drept, după obiceiu cu stînjenul cel pecetluit, ce i se va da de la Visterie, să aibă a luă de tot pogonul po taleri 4 parale 16, iar mai mult să nu se îndrăznăscă a luă, că se va pedepsi; şi slujbaşii ce vor umblă cu acăstă slujbă pentru mâncarea lor şi a cailor lor supărare sau cheltuelă locuitorilor să nu facă, ci tote, orî-ce le va trebui, cu tocmelă şi cu bani gata să aibă a le cumpără, iar fără plată să nu se îndrăznăscă a luă, că se va pedepsi, urmând însă cu căutatul acestei slujbe după obiceiul ce va fi urmat şi în alţi anî maî dinainte. Pentru care poruncim Domnia-Mea şi dumnă-vostră ispravnicilor, să îngrijiţi de a nu se face urmări în potrivă, i saam receh gpd. — 1813 Maiu 20.
   211.000, adecă două sute un-spre-clece miî s’a vîndut dij măritul la dumnă-lui Vel Spătarul şi Vel Postelnic.
   Cod. LXXVy fila 68, v.                              \
   (2) Carte de fumăritul bălţilor.
   Zemli Vlahscoie. După obiceiu s’a dat acăsta carte a Domniei-Mele ..... carele pe anul acesta cu lăt 1813 au cumpărat fumăritul bălţilor, ea să aibă a căută acest venit şi a luă de la omenii ce sunt şezători la satele cele sciute de lângă bălţi în
V. A. urechi!
152
   Goştinăritul din tată ţera. In 1813 de la rîmătoriî exportaţi, taxa este de 8 bani de rîmător, dacă exportatorul e pămîntean. Exportatorul sudit e scutit de acestă taxă, plătind numai vama de 3 la sută. (1) Aceşti 8 bani este taxa în favorea Căimăcămiei Craioveî, dar exportatorul mai are de plătit 4 parale de rîmător, havaet al ispravnicilor judeţului respectiv de peste Olt, dar nu şi pentru ispravnicii din cele lalte 12 judeţe de dincoce de Olt. Adevărata taxă însă de trecere este de 4 taleri de părechea de rîmător! şi în plus vama. Sudiţi! fiind scutiţi de aceste taxe, fie-cine înţelege lesne, cât eră ea de odiosă pentru pămînten! şi cum sudiţi!, înţeles! cu pămînteniî, frustrau fiscul de acestă taxă, trecend oile ca oî sudeţescî. (2) * 1
5 judeţe ot preste Olt, care se îndestuleză cu pescele bălţii făr’ de bani, de totă casa po bani 66, iar mai mult să nu se îndrăznescă a luă, că dovedindu-se se va pedepsi; însă acestă slujbă după obiceiu are să o caute numai până la sfinţi! Apostoli ; înainte nu are a mai umblă. Poruncim Domnia-Mea dumnă-vostră ispravnicilor de prin judeţe, să daţi mână de ajutor maî sus numitului, ea să potă strînge venitul acesta; i saam receh gpd.— 1812 Ianuarie 1.
   Asemenea două cărţi ca acestea s’au făcut pe 12 judeţe de dincoce de Olt.
   (1) Carte de goştinărit.
   Zemli Vlahscoie. Dat-am Domnesca Nostră carte.........carele pe anul acesta cu let
1813 a cumpărat slujba goştinărituluî din totăţera, ca să aibă volnicie a căută acestă slujbă înfcincî judeţe ot preste Olt, urmând întocmai după mijlocul ce se cuprinde maîJjos, ca să ieâ goştinărit numai de la rîmătoriî ce es afară din ţeră, iar de la rîmătoriî ce nu es afară din ţeră n’are a cere goştinărit; deci dar, câţi, orî din neguţători, orî din străinii cari strîng rîmătorî de neguţătorie şi vor vre a-î scote afară din ţeră, orî la ce parte, de la aceî rîmătorî ce vor eşî din ţeră, să ieâ goştinăritul deplin, după vechiul obiceiu, de un rîmător bani opt, iar de va fi sudit adevărat acel ce scote rîmătoriî din ţeră şi vor fi vitele adevărate ale suditului, cumpărate de el, iar nu alt meşteşug, de la acel sudit nu are să ieâ goştinărit, plătind însă suditul vama la sută trei, la vameşul schelei. Poruncim Domnia-Mea şi dumne-vostră ispravnicilor de prin judeţe, pe cari îî va arătă maKsus numitul, că nu se supune a plăti, să-î supuneţi a plăti şi fără voia lor a da goştinărit, după cum se cuprinde maî sus; i saam receh gpd.—1813 Ianuarie 1.
   Asemenea două cărţi s’au făcut pe 12 judeţe de dincoce de Olt, bez schela Câinenilor*
   Cod. LXXV, fila 25 v.
   (2)  Ponturile cu cari se dă în vîn<Jare pe acest următor an, socotindu-se de la Aprilie 1 cu let 1813 până la sfîrşitul luî Martie cu let 1814, slobozenia trecerii rîmătorilor în Transilvania, prin schelele din tot cuprinsul ţării, adecă Vălenii, Gâmpina, Vâlca-nul şi Mehadia.
   1)  . Cel ce se va arătă de cumpărător, să deâ maî întâiu chezăşie vrednică de credinţă pentru răspunderea banilor în vreme şi apoi să ieâ asupră-î acest huzmet.
   2)  . Slobod este verî-cine va voî să trecă în Transilvania rîmătorî, prin scirea vameşului din]partea locului şi a cumpărătorului acestui contract.
   3) , Cumpărătorul are să ieâ havaeţ de la toţi cei ce vor trece rîţnători în Ţrau-
ISTORIA ROMANILOR                       153
Dijmăritul a fost sporit în Maiu 1813 pe euvînt că este deficit la Visterie. Acestă dare n’o plătesc Metropolia, Episcopiile, boeriî cn caf-
silvania, de păreche po taleri 4, şi trecătorul are voe să răspundă numitului aceşti bani, bez vama ce este îndatorat să plăteseă vameşului, din partea locului, pe la tote schelele, după catalogul vămilor şi bez parale’opt de un rîmător ale Caimăcămieî Craioveî i parale patru tot de la un rîmător ale ispravnicilor judeţului, pentru rî-mătoriî ce vor trece pe la schelele din judeţele ot peste Olt, care aceste câte parale opt şi câte parale patru au să se răspundă de cătră trecători, numai pentru rîmă-torii ce vor trece din judeţele ot peste Olt, iar nu şi pentru cei ce vor trece pe la schelele acestor 12 judeţe de dincoce.
   4)   . Cumpărătorul să nu se îndrăznescă a luă nici un ban mai mult peste orîn-duitul avaet şi din totă suma ce va trece, fieş-care luându-şî avaetul, să dea şi cărţile in mâna trecătorului, cuprindătore atât de suma rîmătorilor ce vor trece peste hotar, cât şi de suma banilor ce au plătit, numindu-se tot într’aeea cărţulie şi numele trecătorului.
   5)   . Toţi cei ce vor trece rîmătorî în Transilvania, afară dintr’aceste mai sus numite dări a trecătorii, a vămii i a Caimacamului şi a ispravnicilor de la judeţe ot peste Olt, nu au să mai răspundă la nimenea nimic.
   6)   . Cumpărătorul,; din <Jiua ce i se va întări contractul vîn<Jării, să i se dea tot ajutorul prin cărţi Domnesc! de la Logofeţia Divanului Domnieî-Mele, spre căutatul şi strînsul acestui irat.
   7)   . Suma banilor să o răspundă cumpărătorul în trei câştiurl, la începerea de fieş-care patru luni, adecă câştiul dintâiu la Aprilie întâiu, cel de al doilea la August întâiu, şi cel de al 3-lea la întâiu Decembrie.
   8)   . Afară din preţul cumpărătorei nu are să maî dea nimic cu nici un fel de numire.
   9)   . Veri ce risico-pericolon se va întîmplâ la acest huzmet în curgerea acestui an, să fie pe sema cumpărătorului, căci Domnia-Mea nu se amestecă la acăsta.
, (Pecetea gpd.).
                                                                                                                 Vel Logofăt.
   Cod. LXXV,, fila 58.
                              /d> loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahseoie.
   Dumne-vostră ispravnicilor din sud. Mehedinţi, sănătate. Dumne-luî paharnicul Pană Costescu cumpărătorul trecătorei rîmătorilor a schelei dintr’acel judeţ în Ţera-Nemţescă, prin jalbă a făcut arătare Domniei-Mele, că omul ce l-a avut orînduit la acea schelă, anume Ghenache, a aflat că ar fi murit, şi fiind-că are bănuelă că l-ar fi omorit alţii, avend asupra sa şi bani de-aî huzmetului, într’adins trimite pe acest om al său spre cercetare; de aceea vă^ poruncim Domnia-Mea, ca îndată după primirea aceştii porunci, să faceţi scumpă cercetare acolo în faţa locului, atât prin alte dove<Jî, cât şi prin carte de blestem, mai întâiu pentru mor tea lui, când şi din ce pricină i s’a întâmplat? al doilea, câtă sumă de rîmătorî a trecut în Ţera Nemţescă? de când s’a orînduit numitul Ghenache şi până acum ? al treilea, câţi bani a strîns din soeotela acestui huzmet ? căci paharnicul arată prin jalba sa, că nici un ban nu i-a trimis de când l-a orînduit, şi câţi bani se vor găsi strînşî, să-i faceţi teslim în mâna aoeştuî trimis al paharnicului, după cum însuşi în jalba sa a făcut cerere; şi
154
v. a. urechi!
tan, feciorii de boerî şi văduvele de boer. Asemenea nu plătesc pos-telniceiî, nemurile şi mazilii, dar plătesc dijmăritul pe stupi şi rîmă-tori pandurii. (1)
al patrulea, pentru lucrurile mortului, câte a avut şi câte se află acum? şi pentru tote acestea să însciinţaţî Domniei-Mele, cu întregă pliroforie. Tolco pisah gpd. — 1813 Maiu 14.
   Cod. LXXIV, fila 46.
   (1) Cărţi de slujba dijmărituluî, pe let 1813 Maiu 20.
   Zemli Vlahiscoie. Vîntjarea dijmărituluî pe anul acesta cu let 1813, măcar că nu se cuveniâ a se adăogâ la plata acestei slujbe, dar după cunoscuta lipsă întru care se află Visteria şi după curgetorele cheltuelî ce urmeză necontenit în feluri de trebuinţe ale ţării, cu sfat de obşte s’a găsit cu cale, ca estimp, numai la acestă trebuinţă să se ieâ dij mărit de la una până la deeede sfinî i de pecî câte <Jece parale de litră făr* de plocon, iar de la <Jece în sus iarăşi câte <Jece parale de litră şi plocon, câte taleri unul de nume, i patru parale de numerătore şi două parale pentru răvaşul de nume, iar alt ciuruc sau vre-o altă încărcătură cu totul să lipsescă, şi acestă luare are să se urmeze numai în anul acesta. Slujbaşii dijmarî,la toţi cei ce vor plăti dij mărit să dea răvaşe de plată într’acestaşî chip, adecă: atâţia bani a plătit cutare, din satul cutare, banii dijmărituluî pe atâţia pecî şi pe atâţia sfinî, de litră câte parale dece, şi cari vor plăti şi plocon, să-i trecă şi plocon în răvaş, căci ori-carele se va îndrăsni a da răvaş fără sumă de bani şi fără sumă de litre, se va pedepsi făr* de milostivire; vînclarea însă este afară din privileghiaţî, precum la vale mai pe larg se arată; cu acest dar mijloc vîn<Jendu-se la cochii-vechî slujba dijmă-
ritului pe acest an la dumne-lui.......s’a dat acestă carte a Domniei-Mele ..... ce
s’a orînduit taxildar, carele să aibă volnicie a orîndui slujbaşi, să caute slujba la numitul judeţ, precum poruncim mai sus, şi precum prin ponturile de la vale se orînduesce, adecă :
   1)   . Mitropolia, Episcopiile, mănăstirile cele mari, cu metoşele lor cele sciute, dij-mărit să nu plătescă, după vechiul obiceiu.
   2)   . Dumne-lor beoriî i jupânesele veduve, ce le-au stătut boerii dumne-lor în boeriî cu caftan, i feciorii de boer ce sunt sciuţî, iarăşi să nu plătescă dijmărit, precum a fost obiceiul.
   3)   . Postelniceiî, nemurile i mazilii şi alţii, ce au sineturi de scuteli, să li se pă-zescă privileghiul ce au.
   4)   . Toţi ceî-l-alţî, atât pămîntenî i Sârbi, cât şi pandurii din patru judeţe ot preste Olt, ce vor ave stupi i rîmători, să aibă a-şî plăti dijmăritul pe deplin, precum mai sus se cuprinde, şi slujba să aibă a o căută cu cercătură cu tot până la Septembre în 10.
. 5). Cei-ee scutesc dij mărit forte să se feresfră de a nu amestecă stupii “i rimătoriî, cu ai acelora ce plătesc dij mărit în bucatele lor, cu gând ca să păgubescă slujba, că apoi unii ca aceia dovedindu-se, nu numai că pe acele litre ce se vor dovedi ascunse va plăti dij mărit îndoit, ci încă şi pe ale lui drepte bucate va plăti dij-mărit, în rînd cu ţeranii şi i se va strica de tot privileghiul scutelii.
   6). Boeriî ce scutesc dij mărit pe drepte bucatele ce vor ave de tamazlîc, de dij-mârit, să nu se supere, iar pentru cele ce va ave cumpărate de neguţători e, pe acelea să plătescă dij mărit.
ISTORIA RON ANILOR
155
   Cântarul Domnesc în 1813 s’a arendat cu dreptul de a lua la suta de oca 15 bani. (1)
   Ţiganii dau iratuFarmăşiei, dar în 1817 Cămara Domnescă îl ieâ în folosul eî. Armăşia înceteză de a-1 strînge şi Caragea dispune ca să-l adune Cămara Domnescă şi să se dea Domne! anologia ce i se cuvine. Până la 1817 marele Armaş eră şi judecătorul pricinilor cri- 7 8 9
   7) . Toţi cei ce veţi ave stupăriî şi rîmătorî, să aveţi a ve arătâ bucatele vostre la orînduiţiî slujbaşi, căci ori-care îşî va dosi bucatele sale, dovedindu-se va plăti dij-mărit îndoit.
   8) . Cumpărătorul de judeţ, de va fi să caute slujba însuşi, să se ferescă de a nu face cea mai puţină nedreptate locuitorilor, cu luare de bani mai mult peste suma cea hotărîtă, că apoi ceea-ce se va dovedi din cercetările ce sunt a se face, că au luat mai mult prin catahrisis, va fi silit nu numai ca să întorcă înapoi îndoit, ci se va şi pedepsi după măsura vinei, iar de va fi ca să vîmjă huzhmetul la altul, îndatorat să fie a se chezăşui acel cumpărător, ca să nu facă câtuşi de puţină năpăstuire locuitorilor, ci să urmeze întocmai după cuprinderea ponturilor, căci împotrivă urmând, nici acela nu va scăpă de pedepsă
   9) . Poruncim Domnia-Mea şi vouă slujbaşilor ce veţi umblă cu acestă slujbă şi a cailor voştri, supărare sau cheltuelă locuitorilor să nu faceţi, ci tote, ori-ce va trebui, cu tocmelă şi cu bani gata să luaţi, iar făr’ de plată să nu vă îndrăsniţi a luă, precum nici pui de găină sau alt-ce-vaşî să nu cereţi ca obiceiu, că ori-care se va cuteză a luă mai mult peste poruncă, sau va face supărare, sau cheltuelă locuitorilor, unul ca acela dovedindu-se, nu numai ceea-ce va luă va plăti îndoit, ci încă se va şi pedepsi, poruncim şi dumne-vostră ispravnicilor să căutaţi să fiţi cu privighere de a nu îngădui pe slujbaşi a face urmări mai mult peste aceste ponturi, că veţi fi răspunzători, Ci după aceste ponturi, poruncim ca şi dumne-vosţră să le daţi tot ajutorul cel cuviincios, ca la o slujbă ce este a Visterieî Domniei-Mele, i saam reeeh gpd —1813 Maiu 20.
   Cod. LXXV, fila 66.
   (1) Carte de slujba cântarului Domnesc.
   Zemle Vlahischoie. După obiceiu s’a dat acestă carte a Domniei-Mele...........
carele pe anul acesta cu let 1813 a cumpărat slujba cântarului Domnesc de aici din oraşul Bucuresci, ca să aibă a căută acestă slujbă şi să fie dator a ţine cântar drept, şi alt nimeni să nu aibă voe a ţine cântar sau a cântări marfa ce este de vîn<Jare, ci numai el, şi de tot omul ce vor aduce ori-ce fel de marfă de vîn<Jare şi ar ave să cântărescă, să aibă a o cântări şi a luă la suta de oca bani 15, iar nu mai mult, numai să aibă a se feri, ca ori ce fel de marfă se va cântări, să o cântărescă cu cântar drept, iar nu cântar mai mic, ca să facă la vre-o parte nedreptate, că dovedindu-se se va pedepsi, i saam receh gpd.—1813 Ianuarie 1. 6
   Asemenea două cărţi s’au făcut, una pe 12 judeţe şi alta pe Craiovaşipe 5 judeţe ot peste Olt.
   Qod. LXXV,; fila 26,
156                          v* A- UREGHIĂ
minale ale ţiganilor Domnescî, iară de 1a data acesta marele Oămăraş remâne desărcinat de asemenea judecăţi. (1)
  Mănăstirile (2), cari în timpul ocupaţiunir rusescî au fost obligate, pre-
   (1) Carte prin care se dă eforia strîngerii iratului şi a cercetării pricinilor Ar -măşieî la dumne-lul vel Cămăraşul.
   Zemle Vlahiscoie. Cu tote că birul ţiganilor Domnescî i cele-lalte orînduite dări ale lor din vechime, până acum s’au obicinuit ase strînge de cătră cei după vremi dregători aî Armăşieî, dar fiind-că şi acest venit ca unul ce se adună de la aceşti ţigani, cari sunt buni şi drepţi aî Domnieî, se socotesce şi este al Cămării Domnescî, precum sunt şi huzmeturile, după cuviinţă urrneză a fi legat şi acesta împreună cu cele-lalte la Cămara gpd; de aceea iată printr’aeestă Domnesca nostră carte, întocmind Domnia-Mea acestă cuviinciosă orînduelă, ridicăm de acum înainte Armăşieî strîngerea acestui venit şi hotărîm să fie sub îngrijirea şi eforia celui după vremî vel Cămăraş şi strîngendu-se la Cămara gpd., de acolo să se dea şi Luminăţiei Sale Domneî analogon ce i se cuvine dintr’acest venit, după orînduelă ce se urmă până acum; şi cătră acesta, fiind-că cel după vremî vel Armaş pe lângă strîngerea acestuî venit al biruluî ţiganilor Domnescî, cu care eră însărcinat, avea şi îngrijirea cercetărilor pricinilor englimaticescî, ce se caută la Departamentul criminalion de cătră judecătorii acelui Depertament, de aceea pe lângă eforia şi îngrijirea strîngerii acestuî venit, cu care am însărcinat de acum înainte pe cel după vremî vel Cămăraş, îl însărcinăm tot pe dumne-luî şi cu îngrijirea i eforia cercetării englimaticescilor pricini, ce se caută la maî sus numitul Depertament, că să fie şi de acum înainte iarăşi unite amândouă aceste eforii, i saam receh gpd.— 1817 Iunie.
   (Pecetea gpd.)                                                      Vel Logofăt.
   Cod. LXXV, fila 182.
       (2) Im loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Văhischoie.
   Cetindu-se înaintea Domnieî-Mele acestă anaforâ a durnne-lor veliţilor boerî şi făcând şi noî chibzuire, n’am găsit cu cuviinţă a se împlini condeiul rămăşiţelor ce ni se arată că sunt asupra mănăstirilor, în vreme ce mănăstirile îndestul au fost împovorate cu alte dări de ajutore la ale ţării trebuinţe, ce srau întîmplat, fără numai cele de maî jos arătate trei condee: însă taleri 3.896 ce prisosesc din banii proviantuluî asupra Mitropoliei i taleri 3.635 ce maî sunt asupra Mitropoliei din cei câte taleri 5 luaţi de la preoţi i diaconi, poruncim dumi-tâle vel Logofete de Ţera-de-sus, să-î împlinesc! de la prea osfinţia sa părintele Mitropolitul; aşijderea şi pentru cel de al treilea condeiu de câte taleri 3 până la taleri 8 de la preoţi i diaconi, pe suma ludelor 8.138, ce s’au găsit în anul trecut, să se facă Domnescile nostre porunci cătră ispravnicii judeţelor, ca prin protopopi strîngendu-se de la tagma preoţescă, să se trimită aici la cancelaria Divanului Domnieî-Mele, ca şi acei bani, împreună cu suma banilor mai sus arătatelor condee, să se dea pitarului Yelcei, spre cea desăvîrşită despăgubire a sa.—1816 Septembre 3.
   (Pecetea gpd.).                                                     Vel Logofăt.
             Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca Măriei Tale de la acestă jalbă a pitarului Velcei, am făcut chibzuire pentru ţalerî 49.431 parale 30, ce cu luminată hotarîrea Măriei Ţale are şa
ISTOÎtîA IROMÂNILOH
157
cum ve<Jurăm, să contribuescă cu sume importante pentru provian-tul rusesc, continuă a fi învăluite cu cererea de rămăşiţe. Totuşi la 1816, Domnitorul le scutesce pe cele maî multe de aceste rămăşiţe*
ieâ numitul pitar de la câte patru eparhiile ţării, preot! şi mănăstiri din madeua proviantuluî rusesc, şi fiind-că prea osfinţia sa părintele Mitropolitul arată, că Mitropolia a primit pentru acest proviant taler! 153.896, însă 75.491 din cisla mănăstirilor de taleri 96.000, i 37.055 din cisla preoţilor i a diaconilor, lude 7.411 a câte patru eparhiile, de lude po taler! 8 şi s’au împlinit numai po taler! 5 (iar ceî-lalţî 3 arată prea sfinţia sa, că nu s’âu împlinit) i 33.850 a primit de la pitarul Velcea din vîn-(Jarea de proviant şi 7.500 de la pitarul Ioniţă, iar după proviant, iar la Visterie s’au dat numai taler! 150.000 şi prisosesc asupra Mitropoliei taleri 3.896, fără a se ţine în semă alte condee ce mai arată prea sfinţia sa; s’au dat însă taleri 3.216 părintelui Mitropolit Dositeiu; fiind-că aceşti bani sunt daţi din lefa ce avea a luă prea osfinţia sa de la Mitropolie, nu se cuvine a se scăde din bani! proviantuluî, ce ur-meză a fi daţi din iraturile Mitropoliei i taleri 15.000 ce arată pitarul Ioniţă logofătul Mitropoliei, că s’ar fi plătit dobândă câte taleri 7 şi'1/, şi câte taleri 8 pe lună la bani ce s’au ridicat în galbeni maî nainte până a se luă din eparhii, de s’au dat la Visterie, i taleri 8.000 ce arată iar pitarul Ioniţă că s’au păgubit de la cursul galbenilor, nici aceste două condee nu se ţin în semă de nu va încredinţa pitarul Ioniţă prin jurămînt evanghelicesc faţă fiind şi pitarul Velcea, că sunt adevărate aceste condee două cum le arată el, cum şi taleri 17.000 capete şi dobândă ce arată prea osfinţia sa părintele Mitropolitul, că î-a fost luat împrumut părintele proin Mitropolit Ignatie, tot pentru acest proviant, şi î-a răspuns în urmă Mitropolia, iarăşi nu se ţin în semă căci ne-am pliroforisit, că acei bani s’au dat în vremea răsmiriţi! pentru altă contribuţie, iar nu pentru proviant, ci găsim cu cale ca acei taleri 3;896 ce prisosesc asupra Mitropoliei din bani! proviantuluî, după cum arătăm mai sus, să-î răspundă prea sfinţia sa părintele Mitropolitul, aşijderea să răspundă prea sfinţia sa şi alţi taleri 3.635 ce se văd că au rămas asupra Mitropoliei din cei câte taleri 5 ce s’au luat de la preoţi şi diaconi şi, împlinindu-se aceste două condee, ce fac taleri 7.531, de dumne-lui vel Logofătul de Ţera-de-sus, ce din luminată5 porunca Măriei Tale este orînduit mumbaşir asupra acestei madele, să se dea pitarului Velcei, căci cisla preoţilor din banii proviantuluî se vede pe lude 7.411, iar la cisla de ajutorul şcolei din trecutul an s’au găsit că sunt Iude 8.138 şi de aceea prisosesc aceşti bani asupra Mitropoliei şi deosebit de aceste două condee să fie luminată porunca Măriei Tale cătră dumne-lor ispravnicii judeţelor, ca prin protopopi să se împlinescă şi acea rămăşiţă de câte taler! 4 de la ceta preoţescă şi sâ-î trimiţă drept aici la dumne-lui vel Logofătul, ca sâ-î dea pitarului Velcei, cum şi taleri 20.509 ce arată iarăşi prea sfinţia sa prin anaforâ cătră Măria Ta, că sunt rămăşiţă tot din cisla proviantuluî ,1a unele mănăstiri, să trimiţă dumne-lui vei Logofătul Logofeţieî de Divan mumbaşiri cu luminate poruncile Măriei Tale, ca să-î împlinescă şi să se dea şi dintr’aceia câţi vor trebui până a se împlini banii pitarului Velcei, iar prisosind ce-vaşi se va face chibzuire, unde să se dea acel prisos şi vom arătă Măriei Tale prin. osebită anaforâ, iar hotărîrea rămâne la Măria Ta. —1816 Maiu 17.
   Radu Goleseu Biv vel Ban, Barbu Văcăreseu Vornic, Grigorie Filipescu Vel Vornic, Teodor Văcărescu Vel Voriiic, Mihalache Racoviţă Vel Logofăt.
158
V. A. tJftECHlI
   Mănăstirile perd adese-orî vinăriciul, care se dă de cătră Caragea, pentru întreţinerea lazareturiior de ciumă. (1)
   La 1813 Ianuarie, Oaragea reînflinţeză apaliul cărţilor de joc, destinând venitul lui pentru apanajul Domneî, fiind-că i se scăzuse unele venituri din ale vămilor. (2) 1 2
   (1) Publicaţii la tote judeţele, ca milele de vinăriciu să le trimiţă la Cassa nazîrilor lazareturiior.
   Dumne-vostră ispravnicilor ot sud . . . sănătate. Pentru milele mânăstirescî, după hotărîrea ce s’a făcut a se luă în tomna trecută pe sema Cassei spitalurilor şi a lă-zăreturilor de năprasnica bolă, şi de cătră Domnia-Mea aţi fost dumne-vostră însărcinaţi prin poruncile ce am dat, încă de la trecuta lună a lui Novembre în 16, ca banii aceştia să-î strîngeţî dumne-vostră şi cu catastih să-î trimiteţi la dumne-lor boerii nazîri aî lăzăreturilor, făeendu-se exeresis de milele de vinăriciu ce nu au a se supără, precum cu îndestulare se cuprinde într’aceeaşî poruncă; acum dar cu mirare ne fuse, când am au$it de la dumne-lor boerii nazîri aî Cassei spitalurilor, că n’aţî trimis nici catastih, nici bani, după care urmare a dumne-vostră se cădea a vi se face şi osândă spre resplătire la nebăgarea în semă, după porunca ce vi s’a dat, şi vi s’a fost poruncit, ca în grabă să trimiteţi banii, şi căci acum vi s’a trecut cu vederea greşala şi iată de iznovă vă poruncim straşnic, ca cum mai fără de zăbavă să trimiteţi banii milelor de vinăriciu cu catastih iscălit, căci ne urmând şi acum, şi viindu-ne însciinţarea, că iarăşi n’aţî urmat nici aceştii de al doilea porunci, să sciţi cu hotărîre, că veţi căde în urgia Domnieî-Mele. — 1814 Februarie 16.
                              (2) Ap altul cărţilor de joe.
   Fiind-că din vîndarea vămilor vre-o câte-va venituri scă^endu-se se dau în ira-turile Luminăţieî-Sale Domniţei, şi pintr’acele iraturi ale Luminăţiei Sale, unele ră-mâind atât de mai înainte, cum şi după vremi, cât şi acum tot în vîndarea venitului vămilor, iar altele ridicându-se cu totul pentru obştescul bine şi folos, a rămas Luminăţia Sa în desăvîrşită lipsă de acele drepte căderi iraturi; deci ca să se facă oreşi-care îndestulare la acea lipsă, care s’a făcut pentru obştescul bine, am hotărît Domnia-Mea, că vîndarea cărţilor de joc să se dea prin apalt, şi să se vîn$ă în totă ţera Domnieî-Mele, adecă atât în politia Bucurescilor, cum şi prin tote oraşele i tîrgurile judeţelor de pe afară de la unul numai ce se va încărca cu acestă vîn^are, iar acel vîn<Jetor cumpărând huzmetul acestui apalt de la cochii-vechi cu preţul ce se va tocmi, să aibă a face zapt totă treba apaltuluî, aretându-i-se că de la o <Ji hotărîtă are să vîn<Jă cărţi de joc numai el prin tote locurile, precum s’a <Jis mai sus, şi acei bani ce va vinde huzmetul să fie irat al Luminăţiei Sale prea iubitei nostre Domne, în locul celor ce s’au aridicat din venitul vămilor şi ca să se întocmeseă acest tertip, poruncim Domnia-Mea, cinstit şi credincios boerule al Domnieî-Mele biv Vel Vistiere Ioane Moscu, ca îndată ce vei primi acest Domnesc al Nostru pitac, mlmindu-te Cassă al acestui huzmet, să faci cunoscută hotărîrea Domnieî-Mele la cei ce vor arătă muşterii şi să vînxjă acest huzmet al apaltuluî cărţilor de joc cu strigare de cochii-vechi, sub ponturile ce mai jos se arată:
   1). Cumpărătorul peste cinci <Jile după vîndarea huzmetuluî să aibă a începe la vîndarea cărţilor de joc in politia Bucurescilor, iar totă ţera în curgere de 15 $ile-
ÎSTOftlA ROMÂNILOR
159
    Venitul oeritului de la ciobanii ardeleni continuă a da ocasium la multe reclamaţiunî. In interesul acoperirii datoriei vechi a ţeriî, acest venit se menţine cu tote reclamaţiunile primite şi cu totă greutatea ce întîmpinâ vama, care avea obligaţiunea să vegheze, ca ciobanii să nu şe întorcă în Ardei cu vite mari altele decât pe cari le-aii adus la păscut în munţi. (1) De la vitele mari aduse pentru păscut în munţi
   2). Din <Jiua ce se va vinde huzmetul, cumpărătorul, împreună cu om orînduit din partea Cassei, să aibă a face catagrafie de tote cărţile de joc ce se vor găsi prin tote prăvăliile din Bueurescî, asemenea catagrafie să facă şi pe la tote tîrgurile şi oraşele de prin judeţele de afară, prin marifetul dumne-lor ispravnicilor, dându-se cărţi Domnesc! deschise de la Logofeţia Divanului Domnieî-Mele şi împreună cu catagrafia ce se va face, atât aici în politie, cât şi pe afară, pe care să pue pecetea, ca să nu aibă voe a vinde cărţi de joc neguţătorii ce le vor fi avend, socotindu-se acestă poprire din diua ce se va face catagrafia.
t 3). Cumpărătorul huzmetuliu să fie îndatorat a luă asupră-i câte cărţi se vor găsi în ţeră, adecă atât în politie, cât şi pe afară, pe care să aibă a le plăti celor ce le vor fi avend cu preţul cp se. va găsi cu cale de cătră orînduitul cu Cassa boer al Domnieî-Mele, carele are a hotărî, acest preţ după socotela ce va face, atât al costului cărţilor de totă felurimea, cât şi a interesurilor, şi tot acest boer are să hotărască după chibzuirea ce va face şi preţul cu care are să vîn<Jă cumpărătorul apaltuluî cărţile iarăşi de totă felurimea, făcendu-i socotelă, atât după preţul cumperătoreî celor de aici cărţi şi celor ce va aduce din lăuntru, cum şi de alte cheltueli i in-teresurî.
   4)  . Cel ce se va dovedi, că a îndrăznit să vîn$ă cărţi din <Jiua ce se va publicul yînţjarea acestui apalt, să se facă controbont totă felurimea cărţilor şi pentru câte cărţi se va dovedi că â vîndut, să plăteseă apaltoruluî duzina cu preţ îndoit de cel ce se va hotărî sa vîn<Jă el, iar la Cassa apaltuluî să plăteseă geremeâ pentru un duzin po taleri 50, şi acela să se şi pedepsescă ca un nesupus hotărîriî Dom-niei-Mele.
   5)  . Banii vîn<Jăriî să aibă a-i numără cumpărătorul la Cassa apaltuluî în trei câş-tiurî, adecă la fieş-care începere de patru luni, socotindu-se acesta din $iua ce i şe va vinde huzmetul la cochii-vechi.
   Cu aceste ponturi vîn<Jându-se huzmetul, poruncim, orînduitule boer al Domnieî-Mele, pe cel ce se va hotărî de cumpărător să ni-1 faci cunoscut prin anaforâ în scris, arătându-ne şi preţul cu care se va întocmi vîn<Jarea huzmetului, ca să i se dea şi cartea Domnieî-Mele spre a fi sciut de apaltador la toţi de obşte, iar banii luându-î,.să albi ad da în socotela Luminăţiei Sale Domneî, sub adeverinţă de primire.— 1813 Ianuarie 18.
   Cod. IX, fila 30.
                                        (\) I& loan Gheorghe Caragea Voevod.
  •Vătaşe de la plaiul Prahovei sud. Prahova. Cinstita chesaro-crăescă aghenţie prin notă ne-a făcut arătare, că deda sudiţiî cheşaricescî ce acum, pe vară, es cu vite mari din lăuntru la munţii ţării pentru păşune şi iar se întorc înapoi plătind la stăpânii munţilor prin învoire păşunea, le-aî fi cerend şi tu osebit avaet cu nume
m
   Â. frUEeHIA
nu se lua nici o taxă. Pentru ele se plătiâ numai proprietăţii păşu-natul după învoelă.
de erbărit; ci fiind-că în cartea de vătăşie ce ţi se dă nu se cuprinde a luă de la acest fel de vite vre-un erbărit, precum nici vameşilor în ponturile vămilor iarăşi nu se cuprinde o orînduelă ca acesta şi datorie ai a îngriji forte tare, ca numai eu vitele acelea ce au eşit din lăuntru la păşune să se întorcă, iar să nu amestece altele de aici din ţeră, căci acelea nu sunt slobode a eşî nici într'un chip din ţeră, ci daj îţi poruncim ca de la acest fel de vite mar! ce vin numai pentru păşune, car! sunt adevărate ale sudiţilor, nu numai să nu îndrăznesc! a cere ceva, ci să şi însciinţez! Domnieî-Mele cu ce cuvînt ai făcut acestă cerere, acesta îţî poruncim. —1814 Iunie 13,.
   Cod. LXXIV, fila 127.
                            lîh loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Dumne-ta Vel Vistiere, de vreme ce jăluitori! aceştia au dovedit, că au plătit bir între străin! în diastimă de 2 ani, după pliroforia ce ne da! printr'acestă anaforâ, poruncim, că de nu voesc a maî plăti bir şi de acum înainte, să se ridice cu vitele lor de aici a trece în Ţera-Nemţescă. — 1818 Martie 18.
       (Pecetea gpd.)                                          Vel Logofăt.
   Cod. LXXXIX, pag. 297.
            Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca Mărie! Tale ce ni se dă la nota cinstite! Aghenţiî pentru loan Secai i Stoica Iarteş! de la Bran şi loan Gherman de la Fisaraşi, pentru car! arată că ar fi eşit cu obicinuite reghî şi paşaporturî la oile lor ce le au în judeţul Buzăului, şi cum că în pămîntul acesta nici o namestie nu au, iar zapciul străinilor de la acel judeţ le-ar fi luat taler! 100 de la fieş-care asupra căruia se aduce pâră pentru acestă pricină, fâcend cercetare. maî întâiu mî-a arătat, că el se află numaî cu oile aici şi ce! din sus do! inşi făcend pe toţi a! lui, iar nevasta îi este înlă-unţru la Bran, şi cum că do! an! plătesce bir la străin!, pentru care mi s’au arătat şi răvaşele zapciuluî de le-am vădut, arătând şi sameşul de străin! carele a venit înaintea mea trimis de dumne-luî Stolnicul Iacovache, întîmplându-se a fi bolnav, cum că sunt aşezaţi în catastihul străinilor de do! ani, apoi l-am întrebat când s’a sciut că este sudit şi numai cu oile se află aici, cum de s’a suferit de a plătit de rînd do! ani dajdie între străini şi nu a mers să arate cinstite! Aghenţiî, răspunse că nefiind statornic aici ci călător, când înlăuntru la casa luî, când aici, dînşii vede numaî oile, nu au avut vreme să vie până aici să se arate, şi aşa pîătiau omeni! lui, nesocotind că o să i se ceră pentru vreme, din care se cunosce că a fost cu primirea lor, î-am cerut reghiile ca să le văd, şi mi-a arătat o reghie din let 1817 a nepotu-său, iar a luî <Jise că o are la o! şi de cercetarea ce am făcut nu lipsi! (a arătă) înălţimii Tale. — 1818 Martie 12.
   Vel Vistier.
îâTOflîA ROMÂNILOft
161
                                         OAP. IV.
                                          Ţeranul sub Caragia.
   Ţăranul încă este un factor din societate, ori cât fie el de că<Jut şi de neconsiderat sub domnia luî loan Caragea. Oare este dar situa-ţiunea ţăranului sub acestă domnie?
   In manifestul adresat ţării la începutul domniei, Caragea ordonase ispravnicilor să adune pe toţi bătrîniî şi fruntaşii din sat, la anumită di, să le cetăscă acel manifest în care promitea locuitorilor în genere, de a nu îngădui cea maî mică năpăstuire nici cel mai uşor jaf. (1) Oa tote programele politice minţiâ şi manifestul noului Domn, căci în practică altmintrelea eşi lucrul decât el promisese în manifest. Ce-I dreptul, în primul an de domnie, ţărănimea, luând în serios manifestul, ce cu multă solemnitate li se cetise într’o anumită di în fie-ce sat, începe a se jălui noului Domn în contra mănăstirilor,
sau moşierilor, pe moşiile cărora îşi dau claca.
  Dintre primele procese de acestă natură, din 1813, sunt acelea în /
în totalitatea luî, ci ei să deâ dilel0 de muncă şi dijmă, după speciale | învoeli anteriore. Aşâ sunt procesele următore:
   a). Locuitorii din satul Cozia, cari se jăluesc în contra egumenului J
obligă la pontul legiuit, adecă la claca de 12 dile pe an, în 4 anotim- \ puri câte 3 dile, la dijma porumbului de pogon câte 8 baniţe cocoloşe, ori 4 baniţe grăunţe, iar pentru dijma finului, din livedile curăţite de locuitori, să deâ din dece una şi să nu fie egumenul volnic de â le luă de sub stăpânirea ţăranilor. Asemenea să fie datori ţăranii din 10 pruni a da 1 mănăstirii şi câte 2 oca de fasole la pogon, după cuprinderea aşedămîntuluî ce au făcut cu egumenul în anul trecut. (2)
   b). Nu numai proprietăţii erau ţăranii datori clacă, ci şi la unii func-ţ ţionarî: aşâ la vătafii de plaiu:
   Trei cărţi legate cătră ispravnicii Yâlcei i Gorj şi Mehedinţi, a supune şi pe bresle i nemuri, mazili, scutelnici şi posluşnici a da claca cea obicinuită pe an acelor vătafi de plaiu, bez tagma bisericescă şi boerescă. * V.
   (1) Ye<h tom. X, partea A., pag. 455 din Ist. Rom. de V. A. U.
   (2) Ve('lî actele în tom. X, partea II, din Ist. Rom. de Y. A. U.
     V. A. Urechiă.—Tom. X Partea B.—Istoria Românilor.                               11
eari ţăranii după moşii mănăstiresc!, reclamă să nu li se aplice pontul
schitului Cozieî, că le iea dijmă peste obiceiul ce ei au avut. Ei cer I să deâ numai deciuelă din porumb după vechiul lor obiceiii, dar Dom- [ nitorul, pentru că dînşii nu presintă o învoelă anterioră, în scris, îi j
162
v. A. URECHII
                                lu> Io an Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
  Dumne-vostră ispravnicilor ot sud...., sănătate. Fiind-că locuitorii casnici de prin plaiuri sunt datori a da la vătaşi pe fieş-care an obicinuita şi legiuita clacă, şidumne-luî Vel Vornicul de Ţera-de-sus a făcut arătare Domnieî-Mele că breslele de prin plaiuri, adecă nemuri, mazili, scutelnici şi posîuşniei şi preoţi nu s’ar fi supuind a răspunde la vătaşi acestă clacă, de aceea poruncim Domnia-Mea, ca să îndatoraţi pe tote breslele de maî sus arătate de a răspunde la vătaşi orînduita clacă, ca un drept al lor urmat din vechime şi păzit, afară numai din tagma boerescă şi a preoţilor după anaforaua ce ne-au făcut părinţii arhierei i dumne-lor veliţii boeri şi s’a întărit de Domnia-Mea, care apărare a preoţilor să bine facă cunoscut că este musaadeâ cătră dînşii, şi de urmarea poruncii să însciinţaţi Domnieî-Mele, şi fiţi sănătoşi. — 1817, Iulie 31.
  Cod. LXXXVII, fila 39 v.
                              Jalba lui State Pardalisy vătaful plaiului Hurezului din sud Vâlcea.
                                /<£ loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
  Poruncim Domnia-Mea dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, să îndatoraţi pe pîrâţiî de a fi următori cu răspunderea dreptului jăluitorului întocmai după co-prinderea Domnescilor nostre ponturi, ce sunt arătate în cărţile vătaşilor de plaiu—
  (Pecetea gpd.)                                                    Vel Logofăt.
            Prea înălţate Domne,
  Cu plecată anaforâ arăt Înălţimii-Tale, că din vechime s*a obicinuit ca toţi locuitorii plaiurilor ţării, atât birnicî cât şi bresle, să dea claca cea obicinuită la cei după vremi vătaşi ai plaiurilor, şi jăluitorul dreptate avend la cererea ce face, se va da luminată porunca Inălţimiî-Tale cătră dumne-lor boeriî ispravnici ai judeţului, să îndatoreze pe locuitorii numitului plaiu, birnicî şi bresle, să dea clacă la vătaful lor, iar anii Mărieî-Tale să fie mulţi şi norociţi întru fericire. *—1815 Fe-vruarie 19.
  Barbu Văcărescu Vel Vornic.
  Cod. LXXVIII, pag. 415.
  c)    . In Martie 1813, e judecata Divanului între mănăstirea Arnota din Vâlcea şi ţăranii şezători pe moşia mănăstirii. Egumenul se jăluesce că ţăranii nu se supun a-şi face claca şi a-şî da dijma, nepăzind nici legăturile zapisurilor lor, nici obiceiul pămîntuluî, atât la altele, cât şi la livezile de pruni din cari fac rachiu pentru alişveriş. Domnitorul rînduesce afacerea în cercetarea ispravnicilor (1).
  d)  . Locuitorii din 3 sate: Copăceniî, Călinesciî şi Brătenii, din jud. 1
   (1) Ve<Ji actele în voi. X, partea B.
ISTORIA ROMÂNILOR
163
&>*
i
Argeş, refusă de a clăcui 12 <Jile pentru mănăstirea Cornetul, proprie- j tara moşiei, căci obiceiul lor a fost să dea numai 6 <Jile de clacă. Domnitorul Caragea obligă aceste 3 sate la clacă şi dijmă, după pontul legiuit, de dre-ce ele n’au la mână o învoelă în scris pentru maî puţin (1).
   e). După tânguirea consulului rusesc Luca de Chiricov, că locuitorii { din Zimnicea nu se supun a răspunde adeturile moşiei la epistatul ei, j Caragea dă ordin la 5 August 1813, să fie supuşi la pont locuitorii cu forţa (2).
   ,). Locuitorii din satul Domneştii jud. Muscel cer ca episcopul de Argeş să nu le schimbe învoăla, care o au din vechi cu mănăstirea, de a nu clăcui decât câte 6 <Jile pe an, fiind acesta aşezămîntul de la / 1793 şi neschimbat maî mulţi ani. Representantul mănăstirii pretinde că înşişi locuitorii aii primit să dea 8 <Jile de clacă. Domnitorul curmă procesul hotărînd aceste 8 <Jil« de clacă, iar cele-lalte obiceiuri ale pămîntuluî să se urmeze întocmai după vechia învoelă.
   Să amintim că scăderea numărului de <Jile de clacă la sătenii de pe moşiile mănăstirii a ordonat-o la finele secolului trecut Domnitorul Mavrogheni, care ţinea să-şi facă partisani în popor, îu ţărănime, în contra boerimiî lui necuviinciose (3).
   g)   . Ţăranii după moşia Ciolănesca şi Slăvăsca a Mitropoliei (jud. Teleorman) se tânguesc că li se cere de arendaş mai multe încărcături la obiceiurile pămîntuluî, ce din vechime le-au avut. Ei cer să fie apăraţi de clacă, care n’au avut-o nici o dată şi au plătit numai câte un zlot de vatră şi că, dacă sunt obligaţi la clacă, satul se risipesce. In tot caşul ţăranii cer să aibă protimis la arendarea moşiei. In 28 Aprilie 1814, Caragea recomandă ispravnicilor de judeţ afacerea împreună cu cererea de protimis.
   h)   . Din documentul de la 12 Maiu 1814 se pote împrospăta în mintea lectorului tot şirul de îndatoriri, cari la data acesta se consideră ca legiuite pe spinarea ţăranului, în privinţa proprietăţii moşiei.
   i)   . Procesul dintre epitropul casei Vornicului Varlam cu locuitorii de la moşia Ulmeniî din jud. Teleorman, că nu se supun la obiceiurile pămîntuluî. Locuitorii nu vor clacă, ci să dea câte un zlot de vatră. Domnitorul chemă pe locuitori la judecata Divanului în 3 Iunie 1814.
   (1) Ye<Jî actele în voi. X, partea B.
  . (2) Idem.
   (3)   Tote actele relative la acest Capitol se vor ceti la finea acestui volum al nostru.
164
V. A. ttRECHIĂ
   înfăţişarea se face la 2 Iulie 1814, iar la 10 Iulie Domnitorul dă pe locuitorii remaşî de judecată, obligându-î la tot pontul, de ore-ce n’au o deosebită învoelă cu proprietatea.
     j)   . Locuitorii din satul Grecii din Vlaşca, în proces cu arendaşii moşiei, refusă de a transformă cele 12 (jile de clacă în bani. Urmeză
i detalii şi despre cele-lalte obligaţiuni. Domiittorul îî obligă la cele 12 \ (jile de clacă şi la diversele datorii după pont, în 9 lunio 1815.
     k) . Locuitorii din 3 sate: Chirnogii, Stupinele şi Clătesciî din Ilfov,
j în proces cu mănăstirea Pantelimon, cer scădere din (jilele de clacă. / Jioînni-toruLîi^ obligă la cele 12 <jile şi dea'ciă.....'caUte 6 va3rSna'"20
   vedre din vii£ Insă nu în banîr^~~“---------
     l)   . Maî mulţi podgoreni din Dealul-mare se învoesc prin zapis, ca vierii lor să nu ţină vite, cari strică prin vii, afară de o vacă şi doî bol, cari şi acestea să le aibă sub pază de văcari, căci întîmplându-se vre-o vită să trecă în vre-o vie streină, proprietarul viei are dreptul să o tae. Tot-odată eî cer să numai sălăşluescă ţăranii printre viî. Domnitorul, la 8 Iulie 1816, întăresce zapisul şi aprobă îndepărtarea de prin vii a locuitorilor de la poporele din Dealul-Mare. Aceştia însă, la 20 Aprilie, acelaşi an, deja primiseră prin zapis a se strămută pe la sate până la finele luî Maiu şi se învoiseră, că orî-ce vită de a lor va intra prin vii, proprietarul viei să o potă tăiâ fără nici o despăgubire.
                          to> loan Gheorghe Garagea Voevod t Gospodar eemle Vlahiseoie.
     Cetindu-se înaintea Domnieî-Mele acest zapis, ni s’a citit împreună şi însciinţarea ce ni s’a trimis de dumne-lor ispravnicii ot sud Buzei!, de la 4 ale trecutului Maiu arătând că atât podgorenii cei cu viî dintr’aceste popore ce se văd iscăliţi în-tr’acest zapis, cât şi locuitorii din mal jos numitele popore, ce sunt cu vitele lor acolo, fac cerere a li se întări acest zapis, după care isprăvnicescă însciinţare cercetând Domnia-Mea prin dumne-lor Vel Vistierul, de se pote pricinui vre-o pagubă Domnescei nostre Visteriî, cu mutarea acestor locuitori din numitele popore, ne-a pliroforisit anaforaua ce ne-a făcut de la 3 ale acestei luni, că acel locuitori nefiind dajnicî aî satelor, ci mazili şi alte bresle, nu pote ave Visteria, din mutarea lor, nici pagubă nici folos, iar huzmetul vinăriciuluî va rămâne folosit, lipsind stricăciunea ce fac vitele lor la acele vil. Drept aceea dar, după pliroforia ce ni s’a dat de cătră dumne-lul Vel Vistierul, şi după cererea amândorora părţilor, întărim Domnia-Mea zapisul acesta spre a-şl ave fiinţa şi urmarea sa nestrămutat. —1816 Iulie 8.
     (Pecetea gpd.)                                              Vel Logofăt.
     Cod. LXXXV, pag. 167.
     De vreme ce locuitorii ce s’au încuibat cu şederea printre vil, şi în prejma viilor de la poporele Mircesciî, Zorescil, Valea-Tănculul şi Săsenil, înfăţişindu-ne la cinstitul isprăvnicat, după porunca Măriel-Sale lui Vodă, au provalisit, că înşişi cu-
ISTORIA ROMÂNILOR
165
nosc stricăciunea ce se pricinuesce cu locuinţa prin delurî din pricina vitelor ce au, dar la acesta stricăciune se împărtăşesc şi vierii boerescî avend multe vite, cerând ca acea legătură ce dau eî, cu a se tăia vitele acele ce se vor prinde prin viî făr’de nici o bântuire ce să fie bune tăiate, să fim şi noi datori a sigurifsi cu aceeaşi osândă pentru vitele vierilor noştri, adecă cine va ţine vier, să nu aibă voe a ţine acel vier vite în deal, ce să le cobore unde-vaşî, iar pentru o vacă şi doi boi de va ţine ipentru trebuinţa viei, să le păzescă cu atâta privighere în cât să nu scape în vre-o vie, iar când se va prinde vre-o vită de ale vierilor noştri în vie streină, să aibă voe acel cu via să o tae şi să nu fie întru nimic supărat şi stăpânul acelui vier ce i se va tăia vita, de nu se va fi sigurifsit cu vierul seu, să fie răspunzător vierului, pentru că asemenea adeverinţă cu asemenea cuprindere am luat şi noi de la numiţii, şi ca să se păzescă acestă legătura întocmai, am iscălit cu înseşi iscăliturile nostre la mâna numiţilor, ca să se cre<Jâ. — 1816 Aprilie 24.
   Ioan Şoimescu, Sandu Căpitanul, Petrache Slugerul, Frangulea Yernescu, Panai-tache Medelnicerul, Mihalache Yernescu, Savastiţa Cârlova, Ioan Logofăt.
             Sud Buzău.
   Aretându-se dumne-lor boerii şi boerinaşii cei în dos iscăliţi cu zapis la isprăv-nicat şi Zicând, că cu voia şi cu primirea dumne-lor l-au dat, după rugăciunea ce ne-au făcut, l-am adeverit cu iscăliturile.
   Alexandru Vilara, Nicolae Greceanu. — 1816 Aprilie 24.
   Adeverinţa nostră la mâna domne-lor boerilor i boerinaşilor şi tuturor podgorenilor ce au vii din poporul Săsenii şi până în poporul Mircescilor, precum să se scie [că după luminată porunca gospod, ce s’a dat la anaforaua dumne-lui vel Logofătul, pentru stricăciunea şi paguba ce până acum am pricinuit cu felurimea dobitocelor nostre la viile dumne-lor, că de va fi jalba ce au dat adevărată, să avem a ne ridică cu locuinţa de prin prejma delurilor cu viile şi a ne mută pe la sate, de a nu mai pricinui supărări şi pagube la vii, înfăţişându-ne dumne-lor boerii ispravnici, şi după cercetările ce ni s’au făcut, neputând nici înşine a tăgădui că nu aducem stricăciune şi pagubă la rodul viei, iar mai vîrtos şi din noi cunoscând, că ne aflăm păgubiţi cu şederea prin delurî, şi fiind-că la înfăţişarea ce am mai avut tot la cinstitul isprăvnicat, la trecuta luna lui Noemvrie, când dedesem legătură că acum într’acestă primă-vară ne vom mută, şi că de atunci şi până ne vom mută, vom face străjuire vitelor şi depărtare din prejma viilor, ca să nu facă stricăciuni şi nepăzind nici una nici alta, nu am mai avut acum nici un cuvînt de prelungire. Drept aceea am dat acest zapis cu acestă legătură cerută de noi şi ce privesce la folosul şi al dumne-lor şi al nostru, puindu-ne soroc ca până la sfîrşitul lunei lui Maiu, să avem a ne mută cu toţii pe la satele ce vom vre, şi ne legăm cu acest zapis ca, când la acest soroc nu vom fi următori a ne mută cu toţii pe la satele ce vom vre şi ne vom află iarăşi cu şederea prin delurile cu vii, atunci să fie volnici a ne tăiâ casele ori căruia se va găsi nemutat, fără să mai avem vre-un cuvînt de răspundere, şi până atunci ori-ce vită se va găsi prin viî să fie volnic a o tăiâ stăpânul viei, după cum şi cei cu viile asemenea adeverinţă ne-au dat, ca ori-ce vită a vierilor celor ce au vite vom găsi în viile nostre, asemenea să avem voe a le tăiâ, fiind măcar boereseă, ori a altuia, şi ca să se cunoscă acest zapis, că este adevărat şi cu primirea nostră, s’a trecut şi în condica judeţului şi s’a adeverit de câtră cinstitul isprăvnicat.
166
V. A. URECHIĂ
   Constantin Chiriscă, Barbu Logofăt, Stancu Logofăt, Iordache Mânu, Dinicu Che-laru, Manole Forfesche, Cosma ot Zorescî, Nedelco, Iordache Logofăt, Mihaiu, Barbul sin Constandin, Lefter Holdobanu, Nicolae sin Mânu. — 1816 Aprilie 20.
       Sud Buzău.
   Viind cei în dos iscăliţi cu zapisul la isprăvnicat şi arătându-ne că cu voia şi primirea numiţilor l-au dat, după rugăciunea ce ne-au făcut, spre a fi temeinic şi a se păzi întocmai, l-am adeverit cu iscăliturile.
   Alexandru Vilara Căminar. — 1816 Aprilie 2.
   m). Se continuă sub Caragea vechiul monopol al proprietăţilor asupra cârciumilor şi băcăniilor pe la sate, precum se pote vede din aceste acte:
                             /a) Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiseoie.
   Cu cale fiind anaforaua acesta a d-lor veliţilor boeri, poruncim d-vostră ispravnicilor ai judeţului, ca întocmai să se facă urmare.—1817 Aprilie 18.
       (Pecetea gpd.)                                            Vel Logofăt.
             Prea înălţate Domne,
   Pricina aceştii moşii, în anul trecut, a fost intrat în judecata dumne-lor boerilor divaniţî şi a rămas a se cercetă la faţa locului, care cercetare nu s’a făcut acum, <Jice jăluitorul, că pîrîţiî au făcut cârciumă pe acea moşie de pricină, unde altă dată n'a mai fost, nici au avut pîrîţiî stăpânire la acea moşie, ci să fie luminată porunca Măriei-Tale cătră dumne-lor ispravnicii judeţului, ca să cerceteze, şi de n’au maî avut pîrîţiî cârciumă acolo, nici acum să nu aibă ci să i se tae cepul şi să fie oprit a nu vinde vin şi rachiu până li se va hotârî judecata, iar hotărîrea rămâne la Măria Ta. —1818 Aprilie 9.
   Radu Golescu Vel Vornic, Dumitrache Racoviţă Vel Vornic, Vel Vornic, Vel Clucer.
   Cod. LXXIII, pag. 517.
                             7<î> Ioan Gheorghe Caragea Voeved i Gospodar zemli Vlahiseoe.
   Cu cale fiind anaforaua acesta a dumne-luî Vel Logofătului de Ţera-de-jos, poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, ca întocmai să faceţi urmare.— 1813 Aprilie 29.
       (Pecetea gpd.)                                            Vel Logofăt.
             Prea înălţate Domne,
   Următor fiind luminatei porunci a înălţimii Tale, ce mi se dă la acestă jalbă a locuitorilor din satul Văleniî-de-munte sud Saac, am făcut cercetare şi mă pliroforisiî, că totă plângerea jăluitoruluî este pentru un Gheorghe, arendaşul moşiei Văleniî-de-munte a sf. mănăstiri Cotroceni, şi că pîrîtul nu-î îngăduesce a vinde rachiu cu mărunţeua numai Duminecă la tîrgul Văleni, după obiceiu, care obiceiu <Jic că l-au avut jăluitorii de la moşi strămoşii lor, cum şi câţi arendaşi după vremi au ţinut în arendă acestă moşie Vălenii, de nici unul jăluitorii popriţi n’au fost, decât nu-
ISTORIA ROMÂNILOR
167
mai pîrîtul în silnicie voesce să le strice acest obiceiu, silindu-î ca să ieă rachiul de la pîrîtul ocaua po taleri unul; ci fiind că pîrîtul arendaş nu se află de faţă ca să vedem ce are a răspunde în potrivă, găsesc cu cale să fie luminată porunca înălţimii Tale cătră dumne-lor boeriî ispravnici, ca să aducă faţă înaintea dumne-lor pe amândouă părţile să le cerceteze pricina prin judecată, şi asupra dreptăţii urmând să facă jăluitoriior îndestulare la dreptatea ce vor ave, şi când vor fi avut acest obiceiu jăluitorii, a vinde rachiul lor cu mărunţeua în tîrgul Vălenii, numai Dumineca, pentru hrana şi alişverişul lor, care obiceiu de li se va fi păzit şi li se va fi urmat din vechime şi până acum, atunci să fie slobozi de cătră pîrîtul arendaş a-şî vinde rachiul la acel tîrg Vălenii, sau când pîrîtul arendaş va fi avend vre-o simfonie în scris cu mănăstirea Cotrocenii, cuprin<Jătore a nu fi slobozi locuitorii din satul Văleni a vinde în tîrg Dumineca numai rachiu cu mărunţeua şi jăluitorii vor <Jice că au în potrivă a răspunde, atunci dumne-lor boeriî ispravnici, cu carte de judecată şi cu dLi orînduită de soroc înscris, să-î sorocescă aici la luminat Divanul înălţimii Tale, spre a se înfăţişă cu pîrîtul arendaş înaintea dumne-lor veliţilor boeri, iar hotărîrea rămâne a sa face de Măria Ta.— 1813 Martie 29.
  Iordache Slătineanu Vel Logofăt.
  Cod, LXXVI; pag. 79,
  Anaforaua veliţilor boeri în pricina ce are Rizu dascălul cu Stolnicesa Elena Lu-poianca pentru clacă, a nu vinde vin şi rachiu la alişverişul unei băcănii.
                             7o> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiseoie.
  Pe acestă alăturată anaforâ a d-lor veliţilor boeri, ne rămâind odihnit Rizea dascălul *d-lui Vel Hatman al Divannlui, l-au înfăţişat la Divan înaintea Domniei-Mele, cu Costache fiul şi vechilul Stolnicesei Elenii Lupoenceî, unde intrând şi Domnia-Mea în cercetarea pricineî, am cerut de la Rizea de ne-a arătat zapisul Stolnicului Lupoianu soţul Stolnicei, care cetindu-se în Divan şi ne fiind tăgăduit nici de vechilul Stolnicesei, îl vă<Juî scris din let 1793 Iunie 30 şi cuprinzător, că i-a dat Rizeî o pereche de case ce le avea Stolnicul în Câmpina luate de la un Năstase Cojocarul, i casele de feciori, cuhnie şindrilită, care acestea cu tote că îl ţinea preţ mai mult, dar i le-a dat numitului Rizea în taleri 200, iar locul casei cu curte cu tot i le-a dăruit, arătând şi cuprinsul locului cu cine se vecinesce, care loc, $ice să-l stăpânescâ Rizea şi tot nemul lui în pace, fără numai vin sau rachiu să nu aibă voe a vinde, după care acestă cuprindere a zapisuluî, făcend şi Domnia-Mea cuviinciosa chibzuire asupra pricineî, măcar că băcănia este facere de alişveriş ca şi cârciuma, precum se arată în anaforaua d-lor veliţilor boeri, dar <Jicendu-se in zapis, că numai vin şi rachiu să nu aibă voe Rizea a vinde şi nepomenindu-se nimic pentru băcănie sau pentru vre-un astfel de alişveriş, curat se dovedesee una dintr’aceste două, adecă ori că pe moşia Stolnicesei numai vinul şi rachiul este poprit a nu vinde altul strein, iar altfel de alişveriş este volnic veri-cine a face, şi de aceea n’a pomenit nimic Stolnicul Lupoianu în zapisul său, nici pentru băcănie nici pentru altfel de alişveriş sciindu-le slobode, bez vîmjarea vinului şi a rachiului, şi aşa fiind urmeză a fi şi Rizea slobod şi nepoprit de a ţine băcănie, sau de sunt poprite tote felurile de alişverişuri pe acestă moşie a nu le face altul decât stăpânul moşiei, precum a poprit Stolnicul prin zapisul său pe Rizea din vînZarea
168
Y. A. URECHIĂ
vinului i a rachiului, asemenea putea să-l proprescă şi de băcănie i de orb ce altfel de alişveriş şi acesta nepomenind-o în zapis, ci în potrivă (Jicend că numai vin şi rachiu să nu vîn$ă însuşi Stolnicul Lupoianu, cu acestă noimă a zapisuluî a volnicit pe Rizea ca să facă orî-ce alt alişveriş, afară din vin şi din rachiu, şi măcar că vechilul Stolniceseî a pricinuit, «Jicend că însuşi Stolnicul Lupoianu tată-seu trăind i-a surpat Rizei acea băcănioră, poprindu-1 de acest alişveriş, dar nici acesta i s’a <Jis că nu vatămă dreptatea Rizeî, pentru că după ce odată i s*a dat voe a ave băcănie, reu a urmat Lupoianul de i-a surpat-o. Drept aceea în puterea zapisuluî Stolnicului Lupoianu, hotărîm Domnia-Mea să aibă voe Rizea a ţine acolo băcănie cum şi ori-ce alt alişveriş să facă, afară numai vin şi rachiu să nu fie volnic a vinde, după cum chiar aşa se cuprinde în zapis. — 1814 Maiu 25.
  (Pecetea gpd.)                                                  Vel Logofăt.
            Prea înălţate Domne,
  După luminată porunca Măriei-Tale de la acestă jalbă a Rizei dascălului, dumne-lui Vel Hatmanul al Divanului înfăţişându-1 înaintea nostră cu Costache fiul şi vechilul dumne-ei Stolniceseî Elenii Lupoenceî, am făcut cercetare pîrei lui ce aduce, cum că pentru căci a învăţat copiii răposatului soţului dumne-eî şi a epistasit la facerea caselor, şi a împrumutat cu taleri 3.000 fără dobândă la facerea casei şi i-a dat 7.300 ocă porumb la vremea fometeî şi două şîrî de fin, şi a epistasit la moşia sa; drept aceste slujbe ale lui i-a dat reposatul o casă drept taleri 200 cu puţină curte, prin zapis, unde făcend şi o prăvălioră cu eheltuela lui, avend şi marfă într’însa, ca de taleri 600, i-a surpat-o Stolnicul în trecuta răzmeriţă şi a păgubit acea marfă, pentru care ne arată jăluitorul zapisul ce î-a dat răposatul Stolnic Lupoianu, cu let 1793 Iulie 30, cuprinzător, că la trebile ce a avut la moşia sa Câmpina, cum şi la învăţătura copiilor săi, îndatorindu-1 jăluitorul cu slujba ce s’a arătat şi se arată, î-a făcut şi dumne-lu! căzuta mulţumită şi î-a dat casele ce le-a avut Stolnicul luate de la Anastase Cojocarul, care case fiind de tot dărăpănate, le făcuse Stolnicul de iznovă, asemenea şi casele de feciori cu cuhnie şindri-lită, care acestea ţineau pe Stolnicul peste taleri 300, dar jăluitorului le-a dat numai drept taleri 200, asemenea şi locul casei cu curte cu tot i-1 dăruesce, ca să-l stăpî-neseă cu pace el, copiii, nepoţii şi strănepoţii lui, fără numai vin sau rachiu să nu aibă voe a vinde. întrebându-se şi vechilul pîrîteî ce răspunde ? ne arătă o anaforâ a departamentului ot let 1810 Iunie 23, alta a boerilor divanijjî tot dintr'acel let Iulie 9 şi o hotărîre a comitetului, iar dintr’acel let Iulie 30, de asemenea pîră ce a fost pornit jăluitorul şi atunci, când s*a hotărît că băcănia este întocmai ca şi cârciuma şi când nu face cine-vaşî într'adins aşezămînt cu stăpânul moşiei, ca să ţie prăvălie sau băcănie de alte alişverişuri, nu pote fi slobod, în vreme ce acestea sunt folosul stăpînuluî moşiei, nici se pote întorce jăluitorul a cere de la Stolnicesa plată pentru slujbele ce a făcut răposatului, căci drept tote acele slujbe ale lui s’a mulţumit cu acestă casă ce î-a dat-o în taleri 200 dimpreună cu locul ei, ca să şeZă într’însa şi să se odihnescă, precum nici pentru stricarea de băcănie şi paguba mărfeî ce Zice Rizea că a vîndut-o cu scăZemînt din ceea ce-1 ţinea, din pricină căci îi oprise reposatul băcănia, nu are dreptate a o cere de la Stolnicesa. Deci fiind-că acestă casă s’a dat Rizeî cu şart, ca vin şi rachiu să nu vînZă, şi băcănia este ca şi cârciuma, după cum nici l-a îngăduit Stolnicul Lupoianul trăind a deschide băcănie, ci î-a stricat chepengul ce-1 făcuse şi l-a oprit. Drepte sunt mai sus numitele.
ISTORIA ROMÂNILOR                       169
judecăţi şi asemenea găsim şi noi cu cale, să aibă Stolnicesa pace de pîrile Rizeî, carele să fie oprit a nu face nici băcănie, nici cârciumă cu vîn^are de vin şi rachiu nici alt alişveriş, ci să-şi aibă casa numai spre şederea şi odihnă sa, iar hotârîrea remâne la Măria Ta.— 1814 Maiu 11.
   Radu Golescu Vel Ban, Iordache Slătineanu Vel Vornic, Nestor Clucer (1).
   Cod,. LXXX, pag. 207.
   Ţăranii de la Nucet sunt opriţi de a vinde vin şi rachiu, nu numai flind-că acesta este un monopol al proprietăţii, care este mănăstirea, ci şi pentru că, princhrisov de la Michaiu Racoviţă Vodă, mănăstirea a dobîndit acest monopol, mal ales la ocasiunea sborurilor.
          /w Ioan Gheorghe Garagea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Poruncim Domnia-Mea dumne-vostră Ispravnicilor aî judeţului, ca de nu vor ave acei vîn<Jătorî a! vinului şi aî rachiului vre-un cuvînt de împotrivire, să-î popriţi din vîn<Jare, iar avend în potrivă a răspunde, cu cercetarea ce veţi face în scris, după 15 ale viitorului Maiu, să-i sorociţi la Divanul Domnieî-Mele. —1816 Aprilie 23.
   (Pecetea gpd.)                                                     Vel Logofăt.
   Cod. LXXXVj pag. 11.
          Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca Măriei-Tale de la acestă jalbă a cuviosului egumen ot Nucet, următor fiind, î-am luat săma arătării şi cererii ce face, cu a i se înnoi un 1
        (1) J<î> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Anaforaua acesta a dumne-luî Vel Logofătului de Ţâra-de-sus, ca o următore a pravilnicesciî condici şi obiceiului pămîntuluî, o întărim Domnia-Mea şi poruncim dumne-vostră Ispravnicilor ai judeţului, să daţi cuviinciosul nizam de a se face urmare întocmai, precum mai jos se cuprinde. — 1815 Maiu 12.
       (Pecetea gpd.)                                             Vel Logofăt.
       Cod. LXXXIVy pag. 177.
             Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca înălţimii Tale ce ni se dă la acestă jalbă a dumne-ei Clu-cereseî Elencăi Creţulesca, făcend cercetare arăt înălţimii Tale, că după pravilni-eesca condică, după obiceiul pămîntului, vîn<Jarea vinului i a rachiului este a fi a stăpînului moşiei, şi fiind-că dumne-ei Cluceresa arată cum că la tîrgurile ce se fac pe moşia dumne-ei Oâmpul-mare din sud Argeş, vînd unii alţii vin şi rachiu în silă, păgubindu-se dumne-ei de folosul vîncjării, şi cererea dumne-ei fiind cuviin-ciosă, găsesc cu cale să fie luminată porunca înălţimii Tale, să nu îngăduescă pe nimeni a face vîn<Jare de vin şi rachiu pe moşia dumnă-ei, nici la filele de tîrguri nici în altă vreme, ca să se vîndlă numai vinul dumne-ei şi rachiu, de care arăt înălţimii Tale. — 1815 Maiu 10.
   Gheorghe Filipescu Vel Logofăt.
170
V. A. URECHIĂ
privileghiu ce-1 are mănăstirea asupra vîn^ări! vinului, când se face acolo sbor, care privileghiu se văZu şi de sluga Mărieî-Tale cu let 7252 al Domnului întru fericire Mihaiu Răcoviţă Yoevod, cuprinzător, ca să fie volnic la hramul mănăstirii, la sfîntul marele mucenic Gheorghe, când se face sbor, numai vinul mănăstirii să se vînZă, iar altul nimeni să nu fie volnic, dar de la o vreme încoce Z^e că s'ar fi obicinuit fie-care în <Jhia sboruluî de a aduce vin şi rachiu de vînd, unde şi de va fi îngăduit cei mai dinainte egumeni, dar acest de acum egumen fiind-că s’a arătat cu jalbă cerend a-şî ave mănăstirea vîn<Jarea vinului şi a rachiului, după pravil-nicesca condică, care Z*ce curat că vîn<Jarea vinului şi a rachiului are să fie a stă-pînuluî moşiei, cât şi după sinetul domnesc, dreptate are la cererea ce face a nu maî fi slobozi de acum înainte a mai vinde vin şi rachiu alţi streini acolo decât numai mănăstirea; care acesta fiind drept al stăpînului moşiei, găsesc cu cale cu luminată porunca Mărieî-Tale, dumne-lor Ispravnicii judeţului să nu maî îngădu-escă acestă nedreptate a se face mănăstirii, ci după condica Divanului urmând, să dea cuviinciosul nizam, iar hotărîrea cea desâvîrşită rămâne la Măria-Ta. — 1816 Martie 8.
  Iordache Golescu Vel Logofăt (1). 1
                          (1) 7u> loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
  Poruncim Domnia-Mea dumi-tale cinstite şi credincios boerule al Domnieî-Mele biv Vel Spătare Costache Suţu, Caimacamuie al Craiovei şi dumne-vostră boerilor di-vaniţî de acolo, ca întocmai după pravilnieesca condică şi obiceiul pămîntuluî, să daţi nizam de a se face urmare asupra pricineî, sau fiind pricina într’alt chip să însciinţaţi Domnieî-Mele.—1816 Iulie 26.
  (Pecetea gpd.)
                                                                                                             Vel Logofăt.
  Cod. LXXXV, pag. 278.
            Prea înălţate Domne,
  După luminată porunca înălţimii Tale, ce ni se dă la acestă alăturată jalbă a cuviosului Lavrentie Protosinghelul, egumenul sfîntului schit Ţînţăreni din sud Mehedinţi, făcănd cercetarea văZui pentru rînduela acestui tîrg aceste sineturi, însă:
  1793 Martie 21. Poruncă a dumne-luî postelnicul Caragea, ce eră Caimacam Craiovei, cuprinZătore ca să nu vînZă vin şi rachiu la bîlciul schitului alţii decât numai schitul după obiceiul pămîntuluî şi după hrisovul domnesc ce a avut.
  1793 Septemvrie 46. Carte domnăscă a Măriei Sale Alexandru Vodă Moruz, prin care se orînduesce a se face tîrg pe fieş-care săptămână Dumineca.
  Pe acestă moşie Ţînţăreni este obiceiul din vechime de se face şi bîlciu odată pe an, la 25 Maiu.
  1793 Octomvrie 20. Poruncă a dumne-luî Hatmanului Costache Caragea Caimacamul, în dosul jălbii egumenului Ţînţăreanu, prin care scrie locuitorilor ce vor fi împrejurul moşiei Ţînţarenii, că după porunca domnăscă vin şi rachiu este să se vînZă numai al mănăstirii, iar alţii nu sunt sloboZi; aşijderea şi neguţătorii ce vor veni la acel tîrg cu marfă de vînZare, să-şî dea avaetul la egumenul mănăstirii după vechiul obiceiu.
  1799 August 8. Jalba egumenului că umblă unii din alăturaşi! moşiei, ca să mute
ISTORIA ROMÂNILOR
171
   n). Dreptul ţeranilor la pădure mărginit pentru trebuinţele casei, con- ^ tinuă şi sub Caragea. Acesta se pote constată din actele ce dăm în I notă. Din aceste acte se vede că proprietarii de moşii puteau să-şî a-pere dumbrăvile, pădurile în crescere, dar nu puteau refusâ ţeranilor lemnul pentru casele lor.
                                                   Carte de pădure poprită.
   Zemle Vlahiscoie. Dumne-vostră Ispravnicilor ot sud Vlaşca şi Teleorman, sănătate. Fiind-că la Domnia-Mea a dat jalbă biv vel Pitarul Iancu Perdicaru, că pe moşia
tîrgul şi alţii ca să strice obiceiul să vîrnjă vin şi rachiu, la care după orînduelă s’a dat porunca Măriei Sale Moruz Vodă cătră ispravnici.
   1803 Martie 2. Carte a dumne-luî Postelnicul Caragea iscălită şi de cei-lalţi boerî divaniţî ot Craiova, prin care se arată că din peristasis al vremilor şî-a perdut schitul hrisovele ce a avut şi a ajuns şi la dărăpănare, iar din privileghiul ce a avut, care au fost sciute Divanului fiind şi bîlciul ce se face la <Jiua Bunei-Ves-tirî cu vîn<Jarea vinului şi a rachiului, să fie numai al schitului şi de la tote prăvăliile mari să ieă câte 20 parale i de la cele de mijloc parale 10 şi de la cele mici parale 5, cum şi de la vite ce se vînd în tîrg la neguţători să ieă câte 2 parale pentru călcarea moşiei ce se face.
   1805 Martie 13. Altă carte a dumne-luî Caimacamului şi a boerilor divaniţî în dosul cei maî de sus asemenea cuprindetore.
   1810 Ianuarie 17. Zapis al prăvăliaşilor din Ţînţăreni, când se pornise în judecată cu schitul făcut la divanul Craiovei înaintea lui II Vistier Vasile Lăcusteanu, ce a fost orînduit de Divan să-î impace, şi printr’acest zapis ce se vede adeverit şi de numituL/boer împăciuitor, se legă ca să-şi păzescă fieş-care aşezămînturile lor ce au făcut cu schitul prin zapise pentru obiceiurile pămîntuluî şi îndatorirea lor ce sunt cătră schit. Deci, nu numai după aceste sineturi şi după hrisovul ce se cuprinde că l-au avut, ci şi după pravilnieesca condică, şi după obiceiul pămîntuluî, vînejarea vinului i a rachiului este a stăpînuluî moşiei, cum şi paralele de la prăvălii i de la vite iarăşi sunt obicinuite şi drepte pentru călcarea moşiei ce i se face şi pentru îngrijirea ce are, iar maî vîrtos că i se cuvine a ave irat de la moşia sa, precum şi vînejarea de pâne i tăerea de carne, iarăşi se obişnuesce pe la alte moşii de se face de cătră stăpîniî moşiilor şi nu pot locuitorii a luă iratul stăpînuluî moşiei, ca să-l facă ei după cum tot în pravilnieesca condică se cuprinde, că şi băcănie şi alte alişverişurî. precum şi vinul i rachiul nu pot nimeni să le facă făr\ de slobozenie de la stăpîn, găsesc cu cale să fie luminată porunca înălţimii Tale cătră dumne-luî vechilul Căimăcămieî Craiovei i cătră cei-lalţi boerî divaniţî, ca să dea nizam de a se păzi şi a se urmă obiceiul tîrgului acestuia ce se arată mai sus, precum s’a urmat şi până acum, iar simfoniile prăvăliaşilor, ce şed peste an, să se urmeze după zapisele lor, supuind pe ceî împotrivitori la datoria lor, ca să nu se păgubescă schitul de dreptul seu, sau fiind pricina într’alt chip, să însciinţeze Mărieî-Tale, iar hotărîrea cea desăvîrşită rămâne a se face de cătră înălţimea Ta. — 1816 Maiu 13.
   Mihalache Baco viţă Vel Logofăt.
172
V A. URECHIĂ
sa Isvorul ot sud Ylaşca, ce trece şi în judeţul Teleormanului, avend pădure cu copaci roditori de ghindă, care acum de curînd a adus-o la acestă stare,. locuitorii de prin prejur o tae şi o fărâmă pentru folosul şi trebuinţa lor, cerend porunca Domnieî-Mele a o ave apărată, pentru care poruncim Domnia-Mea să cercetaţi şi păzind orînduela pădurilor, să daţi acelor locuitori nizamul cel cuviincios după obiceiul locului, ca locuitorii ce sunt şezători, adecă pe acestă moşie, cari clăcuesc şi dau dijma, de la cari se folosesce stăpînul moşiei, să aibă voe a tăia numai pentru trebuinţa caselor lor fără de plată lemne de foc pentru încălzitul caselor lor, i nuele şi pari, şi alte mărunţişuri pentru trebuinţa caselor lor, iar nu pentru vîn<Jare şi alişverişul lor, căci pentru cherestele şi lemne de vîndare au datorie a plăti adetul pămîntului şi aşa vor ave voe de la stăpînul moşiei, ferindu-se însă ca nici cu pricina lemnelor pentru trebuinţa caselor lor să nu sfărîme şi să stâr-pescă copacii cel roditori de ghindă, iar alţi streini locuitori şe<Jetorî pe altă moşie, cari clăcuesc şi dau dijma la stăpînul moşiei unde locuesc, sunt popriţi şi nu pot fără de voe de la stăpînul acelei păduri tăia lemnele sau cheresteua moşiei sale. I saam receh gpd. — 1813 Martie 8 (1).
                                                          Vel Logofet
  Cod. LXXVy pag. 57. 1
        (1) I& loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   După pliroforia ce ni se dă asupra pricinii printr’acestă anaforâ de cătră dumne-luî Vel Logofet de Ţera-de-jos, poruncim Domnia-Mea dumne-vostră ispravnicilor aî judeţului să faceţi cercetare cu urmare întocmai şi să însciinţaţl Domnieî-Mele cu întregă pliroforie dreptul adevăr. — 1813 Martie 27.
       (Pecetea gpd.)                                                Vel Logofet.
             Prea înălţate Domne,
   După luminată poruncă ce mi se dă la acestă jalbă a Tarsiţeî sîn Clucerul Vasile, făcend cercetare că jăluitorea avend moşie la Dragodana în sud Vlaşca, pe care avend şi dumbravă păzită cu copaci, <J*ce că locuitorii de acolo de pe acestă moşie şi de prin prejur î-ar fi tăiat mulţime de copaci pentru a lor trebuinţă, când fă-cendu-se cercetare la faţa locului, s’au şi dovedit copaci tăiaţi peste 2.500, pentru care ve<Juî din condica Divanului şi o poruncă dată de la Divanul ţării din 1808 poruncitore cătră ispravnicii Vlaşceî, răspuns la însciinţarea isprăvnicieî, ce se făcuse cătră Divan, prin care se arată, că cercetând atunci la faţa locului s’au dovedit tăeţî copaci 2.500 şi pentru căci nu s’a putut dovedi totă acestă sumă de cătră cine s’a tăiat, precum şi grosimea copacilor de ce stare este, de aceea se porun-cesce ispravnicilor, ca de iznovă să facă şi acestă cercetare, prin carte de blestem; am Zis jăluitoreî să-mî arate ce urmare s’a făcut atunci după acestă poruncă şi răspunse, că fâcendu-se atunci cercetare s’a şi dovedit atât tăerea copacilor de cătră numiţii locuitori, cât şi de grosimea lor, însă acea însciinţare nu o avu să mî-o arăte, Zieend că i s’a repus de un Vistier Hristache, ee-1 avea rînduit vechil şi de ‘ atunci zăcend la bolă n’a putut să umble într’acesţă pricină, iar de la trecutul No-emvrie let 1812, dând jalbă la dumne-lor boeriî Caimacami al Mărieî-Tale, veZuî porunca ce s’a dat cu mumbtşir orînduit cătră dumne-lor ispravnicii, să cerceteze
ISTORIA ROMÂNILOR
173
  o): Ţeranil nu se pot strămuta, după vechiul pont, decât cu mari
de iznovă, atât prin alte dovedi, cât şi prin carte de blestem, şi dovedindu-se copacii tăiaţi de locuitori pentru trebuinţa lor, să-i apuce a împlini de fieş-care co-paciu po taler unul, iar nici după acestă poruncă <Jise jăluitorea, că nu i s’a făcut nici o urmare, pentru căci dumne-lor ispravnicii nu s’au îndeletnicit a intră în cercetare, avend alte trebî ale judeţului; deci cât pentru că s’a tăiat o sumă de copaci din pădurea jăluitorei de cătră ai cui locuitori, atât în vremea Ruşilor, cât şi în urmă după ducerea oştirilor, făcendu-se dovadă din multe porunci ale Divanului, ce se ved date pentru acestă madeâ şi pentru căci nu s’a făcut împlinire jăluitorei de dreptul ei, căci pîrîţiî locuitori se aperă, (Jicend că acei copaci toţi s’au tăiat pentra trebuinţa oştirilor din silnicia ce le-au făcut, iar nu doar pentru a lor trebuinţă şi alişveriş, precum jăluitorea arată; de aceea dar, spre a se pute descoperi dreptul adevăr, găsesc cu cale să fie luminată porunca Mărieî-Tale cătră dumne-lor ispravnicii, să facă scumpă cercetare în faţa locului, atât prin alte vrednice dovedi, cât şi prin carte de blestem de va fi trebuinţă, când se va descoperi că în adevăr tăerea copacilor s’a făcut de cătră acei locuitori chiar pentru al lor interes, iar nu pentru neapărata trebuinţă a Ruşilor, atunci să se împlinescă dreptul jăluitorei de la dînşiî pe suma copacilor ce se va dovedi tăiaţi, cu preţul acela ce se va hotărî de cătră înălţimea Ta, însciinţând dumne-lor boeriî ispravnici şi grosimea copacilor ca cât va fi fost, şi de va luă acestă prigonire a pricinui săvîrşirea se cuvine a se orîndui şi mumbaşir, iar hotărîrea cea desăvîrşită rămâne a se face de cătră înălţimea Ta.
   Iordache Slătineanu Yel Logofăt. — 1813 Martie 23.
                                                Carte de pădure poprită.
   Zemli Vlahiscoie. Dumne-vostră ispravnicilor ot sud Ilfov, sănătate. Fiind-că dum-n-luî cinstit şi credincios boerul Domnieî-Mele Constantin Creţulescu biv Yel Yornic ne-a făcut arătare, cum că pe moşia dumne-luî ce se numesce una Popescii şi alta Creţulescî, dintr’aeel judeţ, avend păduri cu copaci roditori de ghindă, locuitorii ce sunt şezători pe aceste moşii i alţii după în prejur şi de prin alte părţi le tae şi le sfărîmă pentru folosul şi trebuinţa lor, cerend porunca Domnieî-Mele a le ave apărate, pentru care vă poruncim Domnia-Mea să cercetaţi şi, păzind orînduela pădurilor, să daţi şi nizamul cel cuviincios, după obiceiul locului, ca locuitorii ce sunt şedetorî pe aceste moşii cu pădure, cari clăcuesc stăpînuluî moşiei şi-şi dau dijma, de la care sefolosesce stăpînul moşiei, să aibă voe a tăia, adecă numai pentru trebuinţa caselor lor făr’de plată, cum lemne de foc pentru încălzitul caselor lor, nuele, pari, şi alte mărunţişuri pentru casele lor, iar nu pentru vîn<Jare ş[ alişveriş, căci pentru cherestele şi lemne de vîn<Jare au datorie a plăti adetul pâmîntului şi aşa vor ave voe de la stăpînul moşiei. Nici pentru treba de alişveriş să nu sfă-rîme şi să stîrpescă copacii cei roditori de ghindă. Iar alţii streini locuitori pe alte moşii, cari clăcuesc şi-şi dau dijma la stăpînul moşiei unde locuesc, sunt popriţi şi nu pot făr'de voe de la stăpnul pădurilor a tăia lemne sau cheresteua moşiei domnieî-sale. I saam receh gpd1813 Martie 28.
   Cod. LXXV; fila 58 v.
174
V. A. TTRECttlÂ
greutăţi, ba sunt aduşi îndărăt la urma lor. In interesul fiscului, ţe-
            Poruncâ de pădure a Ghinea Speteanuluî a o ave aperată.
   Zemli Vlahiseoie. La Domnia-Mea a dat jalbă boerul Domnieî-Mele Ghinea Spe-teanul biv Ceauş agiesc, cum că dimpreună cu alţi părtaşi ai lui pe moşia lor Spe-tenii ot sud. Ialomiţa au pădure poprită pentru trebuinţa caselor lor, cu cărţi domnesc!, şi omenii ce sunt şezători alăturea pe alte moşii, în silă şi fără de a luă voe de la din şi! se pun de le-o tae şi le fac stricăciune, pentru care li se pricinuesce pagubă. Drept aceea, am dat Domnia-Mea acestă carte la mâna numiţilor jăluitori, cu care să aibă a aperâ acestă pădure, ne îngăduind pre nimeni să le-o tae. Pentru care poruncim Domnia-Mea şi dumne-vostră ispravnicilor de judeţ pe cei ce se vor arătă cu împotrivire să-î faceţi şi fără de voia lor să se supue. I saam receh gpd.— 1813 Maiu 7.
       (Pecetea gpd.)                                          Vel Logofăt.
   Cod. LXXIV, fila 47 v.
V
                            I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiseoie.
   După arătarea ce ni se face printr'acestă anaforâ de cătră dumne-lu! Vel Logofătul de Ţera-de-jos, orînduim pe sluga Domnieî-Mele, ..... aprod vătăşesc, carele prin scirea dumne-lor ispravnicilor a! judeţului luând pe pîrîtul să-l aducă aici.— 1813 Maiu 27.
       (Pecetea gpd.)                                          Vel Logofăt.
   Cod. LXXVI, pag. 265.
              Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca Măriei-Tale ce ni se dă la acestă jalbă a dumne-lui Pitarului Ioan Perdicaru, următor fiind am făcut cercetare pricinii ce are cu acel Pană sîn Unchiaşul Miricâ i Radu sin Dumitrescu şi Necşu sîn Idita Văduva ot Strâmbenî, din sud Teleorman, cari împreună cu alţi săteni tovaroşi ai lor î-ar fi stricat de la moşia dumi-sale Isvorul, cerend a-1 aduce aici după isprăvnicesca anaforâ ce are la mână, de cercetarea pricinii în faţa locului, care anaforâ o văcjuî şi eu, cu let 1813 Aprilie 17, cuprincjlătore, că după alegerea ce au făcut acolo, au găsit cu cale dumne-lor ispravnicii, că acea stricăciune de pădure să o plătescă numitului pitar cu taleri 771 bani 60, însă o parte satul Strâmbenî şi alta Râca-nouă cu Pa-langa, pe care sumă de bani nemulţumindu-se jăluitorul, nici pîrîţii şi-au pus soroc amândouă părţile, că la 15 ale următorei luni să se afle aici; ci fiind-că jăluitorul se află aşteptându-se, iar pîrîţii de mai sus numiţi n’au urmat a veni, să fie luminată porunca Mărieî-Tale, cu mumbaşir a se aduce, şi cu isprăvnicescă anaforâ, şi cu jalba acesta să-i înfăţişeze la judecată, unde se vor orîndui de cătră Măria Ta, iar desăvîrşita hotârîre rămâne a se face de cătră înălţimea Ta.—1813 Maiu 19.
   Iordache Stătineanu Vel Logofăt.
ISTORIA ROMÂNILOR
175
rănii fiind jegalî cu.......Lu,cLe...la .V.is.terie.,.,s.e aplică mai cu rigdre acestă
netoleranţă de strămutare a ţăranilor                                  ’       ---------.
                            /<j5 Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiseoie.
   După pliroforia ce ni se dă asupra pricineî de cătră dumne-luî Vel Vistierul, cu cale fiind anaforaua acesta, o întărim Domnia-Mea şi poruncim dumne-vostră
   Zemli Vlahiseoie. Dumne-vostră ispravnicilor ot sud . . Ialomiţa, sănătate. Fiind-că dumne-luî cinstit şi credincios boerul Domnieî-Mele Iordache Tufeanu Vel Stolnic, prin jalbă ne-a făcut arătare, cum că pe moşia dumne-luî ce se numesce Tufenii dintr’acel judeţ, avend pădure poprită de ghindă, locuitorii ce sunt şezători pe acestă moşie i alţii după în prejur şi de prin alte părţi o tae şi o sfărâmă pentru folosul şi trebuinţa lor, eerend porunca Domnieî-Mele a o ave aperată, pentru carele Ve poruncim Domnia-Mea, să cercetaţi şi păzind orînduela pădurilor, să daţi ni-zamul cel cuviincios după obiceiul locului, ca locuitorii ce sunt şezători pe acestă moşie cu pădure, cari clăcuesc stăpânului moşiei, să aibă voe a tăia adecă numai pentru trebuinţa caselor lor făr’de plată, cum lemne de foc pentru încălzitul caselor lor, nuele, pari şi alte mărunţişuri pentru casele lor, iar nu pentru vîn<Jare şi alişveriş, căci pentru cherestele şi lemne de vîn<Jare au datorie a plăti adetul pă-mîntuluî şi aşa vor ave voe de la stăpînul moşiei, nici pentru treba de alişveriş să nu sfărâme şi să stîrpescă copacii cei roditori de ghindă, iar alţii streini locuitori după alte moşii, carii clăcuesc şi-şi dau dijma la stăpînul moşiei unde locuesc, sunt popriţi, şi nu pot făr’de voe de la stăpînul pădurii a tăia lemne sau cherestea după moşia numitului boer. I saam receh gpd. — 1813 Maiu 9.
                                              Carte de dumbravă poprită.
   Dumne-vostră ispravnicilor ot sud. . . Ilfov, sănătate. Ve facem în scire, că la Domnia-Mea a dat jalbă credincios boerul Domnieî-Mele Costache Micşunescu, cum că la vale pe Mostişte, unde se află lipsă de păduri, avend dumbravă păzită cu multă ostenălă şi cheltuelă, locuitorii împrejurenî o tae şi o sfărâmă pentru folosul şi trebuinţa lor, eerend poruncă Domnieî-Mele a o ave aperată, cum a fost şi până acum; pentru care ve poruncim Domnia-Mea să cercetaţi şi păzind orînduela pădurilor după obiceiul locului, să daţi nizamul cel cuviincios, spre a o pute ave pă^ zită şi aperată de cătră locuitorii împrejurenî şi alţii streini să nu o tae şi să o sfărâme făr’de voe de la stăpîn sau de la omul seu, ca să se potă cresce, spre a veni în stare bună, după cum şi mai înainte a fost aperată. I saam receh gpd. — 1813 Iulie 21.
   Cod. LXXV, fila 70.
                             I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiseoie.
   Pe acestă anaforâ a departamentului câte trele părţile remâind mulţumiţi şi odihniţi au dat şi adeverinţă în scris sub iscăliturile lor la cancelaria Divanului Domnieî-Mele, mărturisită şi de zapisul cel orînduit, care s’a ve$ut şi de cătră noi. Drept
176
V. A. URECHIÂ
                      ispravnicilor ai judeţului, ca întocmai să faceţi urmare, ne îngăduind însă şi pe stăpînul moşiei de a nu le face jăluitorilor vre-o supărare întru nimic la dreptu=
aceea, după a lor primire şi mulţumire, o întărim Domnia-Mea, şi hotărîm ca întocmai să se urmeze. —1813 Iunie 24.
      (Pecetea gpd.)
  Cod. LXXVI, fila 446.
            Prea înălţate Domne,
  După luminată porunca Mărieî-Tale de la acestă jalbă a locuitorilor birnici ot satul Râca-Nouă şi Palanga, î-a înfăţişat orînduitul zapciu înaintea nostră cu dumne-luî Pitarul Iancu Perdicaru, şi făcend cercetare, nu avu dumne-luî Pitarul vre-o altă dovadă că ar fi tăiat şi jăluitorii 148 tufani şi copaci, decât numai <Jice că sătenii Strâmbenî i-au arătat şi pe ei cu acea sumă tăiată, iar sătenii Strâmbeni în potrivă (Jiseră, că jăluitorii n’au tăiat lemne pentru trebuinţa caselor lor, ci numai pentru sărăriadela Zimnicea, de beilic, precum şi jăluitorii (Jiseră tot prin blestem, că n’au tăiat nici un lemn pentru casele lor, ci numai beilicul din poruncă, care nu se cuvine a plăti; aşa dar dintr’acestea eşind dovadă de nevinovăţia jăluitorilor, rău s'aîi adus cu mumbaşir, şi găsim cu cale, cu luminată porunca Mărieî-Tale, să fie slobozi a merge la casele lor, şi dumne-luî Pitarul îşi va căută paguba copacilor de la Strâmbenî, cari n’au tăgăduit că au tăiat pentru trebuinţa caselor lor, precum cuprinde anaforaua ce am făcut între Strâmbenî cu dumne-luî Pitarul, iar hotărîrea rămâne a se face de cătrâ Măria-Ta. Ioan Greceanu Paharnic, Nicolae Me-delnicer, Ianache Medelnicer, Scarlat Lambrino. — 1818 Iunie 16.
                    Ponturile ce s’au dat prin carte gpd, pentru aper ar ea pădurilor Lapoşul şi Salcia a dumne-luî Vornicului Barbu Văcărescu.
  Zemle Vlahiscoie. Dumne-vostră ispravnicilor ot sud Saac, sănătate. Vă facem în scire, că dumne-luî Vel Vornicul Barbu Văcărescu, prin anaforă a făcut arătare Domniei-Mele, cum că la moşiile d-sele Lapoşul şi Salcia dintr’acest judeţ, avend păduri oprite şi păzite cu grea cheltuelă, de le-a adus în starea cea mai bună, şi la trebuinţa ce a fost de tăiat cherestele pentru meremetul cetăţilor, s’a tăiat din-tr’aceste păduri o sumă mare de cherestea, ca peste trei mii copaci roditori, cari în multă sumă de ani nu se pot aduce în starea lor, şi pentru acestă învederată pagubă şi stricăciune ce s’a făcut la pădurile dumne-luî, pentru folosul şi datoria patriei a cerut porunca Domniei-Mele, ca de acum înainte să fie apărate aceste păduri despre tote trebuinţele locului ce vor eşî pentru tăiat de cherestele domnesci, i pentru trebuinţa ţării şi altele, care cerere a d-sale primind-o Domnia-Mea, poruncim dumne-vostră ca de acum înainte la ori-ce trebuinţă de cherestele se va întîmplâ a se cere, aceste păduri să fie cu totul apărate şi nesupărate întru nimic, şi ca să se păzescă apururea apărarea pădurilor, s'a dat acestă carte a Domniei-Mele păzitorilor acestor păduri, prin care poruncim la toţi de obşte, ca întocmai să fiţi următori, pentru nici un fel de trebuinţă a tăia şi a strică pădurile acestea. I saam receh gpd. — 1814 Iulie 24.
  (Pecetea gpd).
  Cod. LXXVII, fila 191 v.
Vel Logofăt.
fSTOitiA ROMÂNILOR
m
rile moşiei peste cuprinderea pravilnicescii condici şi obiceiul pămîntului. — 1813 Aprilie 22.
   (Pecetea gpd.)                                                         Vel Logofăt.
             Prea înălţate Domne,
   Ascultând luminată porunca înălţimii Tale, ce mi se dă la acestă jalbă, am adus pe jăluitorî înaintea mea şi mai întâiu făcendu-le cercetare, nici unul nu s’au dovedit streini, ci toţi strămutaţi de prin satele judeţului Vlăşcei, încă unii şi slujitori de la căpitănia Hodivăi, numai trei dintr’înşiî s’au dovedit a fi din hazul Giurgiului, dar nu streini, ci şi aceştia după vremi fugiţi de aici din ţeră, şi cererea ce fac de a fi slobozi a merge la pămînturile lor, nu este alt decât să se strămute din loc, să se împrăştieze prin satele Vlăsceî, să se apropie de margine, ca să se căcirdisescă în hazuri. Ci de vreme ce ei sunt legaţi cu lude în Visterie, să fie luminată porunca înălţimii Tale cătră dumne-lor ispravnicii judeţului, să-i dea cu chezăşie, ca să nu se strămute din locul lor, şi să-î îndemneze a se apucă şi de munca pămîn-tului, slobo<Jindu-se şi vitele de jug ce <Jic că le au ispravnicii în pază, pentru ca să-şi facă semănăturile de primă-veră, iar câţi au apucat de s’au strămutat dintr’înşiî şi şi-au făcut semănăturile detomnă împrejurul satului, de vor fi strămutaţi în cuprinsul acestui judeţ, să trimiţă să-i aducă la urmă-le, iar de se vor fi strămutat mai cu depărtare, să facă foe de tote acele semănături cu numele stăpînuluî şi să o trimiţă la Visterie, ca să fie sciut, şi când nu vor veni la urmă-le până la vremea secerişului, ca să se aşeze cu locuinţa în siliştea lor, de unde s’au strămutat, să se ieâ acele semănături pe sema Domniei, cum şi jăluitorilor să nu li se facă de cătră ispravnici vre-o supărare mai mult peste starea şi puterea lor, nici stăpînul moşiei să nu-i supere întru nimic la clacă şi alte dreptăţi ale moşiei, peste obiceiul pămîntului, iar peste cele ce <Jic că au răspuns în vremea trecută în bani la stăpînul moşiei, din cercetarea ce am făcut, m'am adeverit că într’acestaşî chip le-a fost aşe<Jămîntul ce a avut cu dînşii, ci pentru acesta rămâne la hotărîrea înălţimii Tale. — 1813 Aprilie 19.
       Vel Vistier.
  Carte deslegată de ferirea dumbrăvii dumne-lui Vel Căminar Nicolae Văcărescu, ce o are dincoce de Colentina pe moşia dumi-sale.
  Zemle Vlahiscoie. Fiind că dumne-luî Căminarul Nicolae Văcărescu prin jalbă a făcut arătare Domniei-Mele, cum că dumbrava ce are la Bănesa, dincoce de Colentina, pe moşia părintescă a dumne-luî, sădită şi păzită cu multă ostenelă şi cheltuelă, care este şi ca o podobă politiei, ar fi mergend unii cu pricină că este trebă domnescă, o sfărâmă şi o tae, cerend porunca Domniei-Mele de a o ave apărată. Deci acesta dumbravă mică, ce este şi podobă politiei în ochii tuturor, cunoscut este că s’a făcut şi s’a păzit cu îndestulă cheltuelă şi ostenelă, care de nu va ave şi de acum înainte aceeaşi pază şi ferire, în adevăr este că îndată se va sfîrşî; dăm dar acestă domnescă nostră carte la mâna omului ce-1 are păzitor, prin care poruncim atât domniei-vostre ispravnicilor ot sud Ilfov, cât şi la toţi alţii câţi se cuvine, ca să daţi mână de ajutor orînduitului spre a fi ferită şi păzită acestă dumbravă de cătră toţi, să nu tae nici să strice dintr’acestă dumbravă cu nici un fel de numire sau trebuinţă, ci să fie tot-deauna apărate. I saam receh gpd.—1814 Iunie 24.
  Cod. LXXV; fila 95 v.
                                                                                           V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor.
12
178
V. A. tJHECHlĂ
   p)î Ţeranii cari răsvrătiau pe consătenii lor în contra statului, orî a proprietăţii, erau cel puţin strămutaţi prin alte sate de o depărtare de 6 ore de la al lor.
                              Im ion Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoe.
   După cum a găsit cu cale dumne-lui Vel Vistierul printr’acestă anaforă, o întărim şi Domnia-Mea şi poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţelor, ca întocmai să faceţi urmare, precum mai jos se cuprinde.—1816 Iulie 21.
   (Pecetea gpd.).                                               Vel Logofăt.
   Cod. LXXXV, pag. 185.
            Prea înălţate Do7nnef
   Arăt înălţimii Tale că plângerea locuitorilor satului Poenarî din sud Ilfov, după multe cercetări ce a făcut Visteria, nu este alta fără numai trei fraţi dintre sătenii lor anume: Dumitru Ciungul, Năstase şi Niculae, uniţi fiind întru răutate, patru ani sunt de când feluri de chipuri răsvrătitore metahirisesc, nu numai că nu se supun a-şî plăti dăjdiile lor, ci sunt şi dătători de rele pilde celor-l-alţi locuitori ai satelor, aprăpe fiind în multe rînduri dintr’a pîrîţilor pricină a se sărgălui siliştea fără de a fi altă pricină cât de mică; ci, de se va găsi cu cale de cătră înălţimea Ta, pentru desăvîrşita odihnă a locuitorilor, pe de oparte dumne-lor ispravnicii judeţului, prin într’adins credincios al isprăvnicatului, mai întâiii să cerceteze la faţa locului şi câtă rămăşiţă vor dovedi din dăjdii i alte orînduelî asupra pîrîţilor trei fraţi, să împlinescă de la dînşiî şi să o dea jăluitorilor, ca să plătescă şi numiţii de pe unde s’au împrumutat pentru dînşiî, iar pe de altă parte să-i ârdice pe câte trei cu tote ale lor şi cu lude ce se va cuveni după a lor ^putere să-î aşecje cu dajdia, împărţiţi prin alte sate depărtate de jăluitorî, cale de şese cesurî, ca să nu mai potă ave chinonie unii cu alţii. Părerea mea într’acest chip este, iar hotărîrea cea de-săvîrşită rămâne a se face de cătră înălţimea Ta.—1816 Iulie 8.
      Vel Vistier.
   Ţeranii sunt obligaţi a se strămuta la alt loc, în interesul proprietăţii.
                             Im loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Cu cale fiind a^foraua acesta a dumne-lor veliţilor boerî, poruncim Domnia-Mea dumne-vostră isprăvniceilor ai judeţului, ca să faceţi cercetarea de mai jos arătată, cu urmare întocmai precum într’acestă anaforâ se cuprinde şi să însciinţaţi Dom-nieî-Mele.—1816 Iulie 3.
      (Pecetea gpd.)                                             Vel Logofăt.
            Prea înălţate Domne,
   Pe acestă alăturată alegere isprăvnicescă şi a departamentului, nerămâind odihniţi locuitorii ce şed în luncă la Pitesci sud Vlaşca, din luminată porunca Măriei-Tale orînduitul zapciu Vătaf de aprobi, î-a adus înaintea nostră pre trei din-
ISTORIA ROMÂNILOR
1Î0
tr’înşiî, anume: Petre Bobirică, i Dinu frate-său şi Şerban ot Popeseî, faţă cu Petraehe biv III Logofăt stăpînul moşiei, cjicend aceşti locuitori prin apelaţia ce au dat, că din vechime s’au aflat acolo şedătorî moşiei şi părinţii lor, cum şi ei, unde au case, ogrăzi şi alte nămestii şi că le este cu neputinţă a se mută în deal, căci sunt omeni scăpătaţi, cu case grele şi cu slujbă domnescă, dîrvarî, cărbunari ai luminatei Curţii Măriei-Tale şi alţi dajnicî ai Visterieî şi că în deal nu se pot face nici puţuri, fiind locul înalt, unde ridicând pîrîtul câte-vă case din satul lor de le-a adus în deal, s’au căsnît vr@-o trei ani de <Jile să facă puţuri şi vă<jend că nu pot, eră să se întorcă înapoi şi neprimindu-î pîrîtul nici într'un chip, le-a plătit casele cu bani şi le-a îngrădit cu garduri şi acei omeni au fugit, şi că atât Popesca ce ţinea moşia mai ’nainte, cât şi pîrîtul, după ce a cumpărata în doi ani, nu î-a supărat a se mută, iar pîrîtul răspunse, că tote satele din partea locului sunt puse pe deal iar lunca Argeşului o a îi pentru arături de bucate şi livedi de fîn, fiind locul rodos, cum şi pe moşia lui în deal sunt 28 de case, cari se îndestuleză cu apă de puţuri, după cum şi‘jăluitorii mutându-se acolo să le dea povîrnit spre vale, unde pot să-şî facă puţuri, iar a mai şede acolo în luncă nu-î primesce, căci în toţi anii fac stricăciune vitele lor la bucate şi se păgubesc atât cei eu bucatele* cât şi el de dijmă şi că nici cei de mai ’nainte stăpînitori nu i-au primit a fi în luncă, dar ei aii şe<jut în silnicie, după cum ne arată un răvaş al Şătrarului Mateiu Popescu, fiind cătră un Pană, că n’are voe să se mute în vale, asemenea şi văduva fiica Popescului, de la care a cumpărat el moşia, în multe rînduri s’a judecat cu jăluitorii, cari au dat şi zapis că se vor mută în deal şi următori n’au fost, ci şed în silnicie de fac stricăciune bucatelor şi când se orînduesc ispăşitori, dosesc şi rămân cei cu bucatele stricate, păgubaşi, după care arată pîrîtul spre dovadă o jalbă a Vătafului de cărbunari, că câţî-vâ locuitori din deal, ce au dat-o către isprăvnicatul Vlasceî, în anul trecut, şi de la isprăvnicat s’au trimis cu însciinţare cătră Măria Ta, în care jalbă se plângea, că din pricina jăluitorilor, câţi se află cu locuinţa în luncă, nu numai lor li se face pagubă la bucate şi legumi, ci şi stăpînului moşiei la rodul pomilor ce are în luncă, unde unii şi-au făcut locuinţa cu vicleşug, iar alţii în silnicie de vre-o câţi-vă ani încoce, cu cari în două rînduri s’a judecat stăpîna moşiei cea mai dinainte şi au dat şi zapis la isprăvnicat, că se vor muta în deal şi următori n’au fost, rezemându-se la silnicia lor, căci sunt cărbunari domnesc!, pentru care cerend acei jăluitorî să li se orînduescă ispăşitor la faţa locului, a le ispăşi paguba şi a le face împlinire, au rînduit ispravnicii slujitori, ea luând pe preotul satului, să mergă să ispăşescă stricăciunea şi să aducă foe iscălită de preot i pe cel ce au făcut paguba, spre a o împlini şi au însciinţat zapciul plăşiî, că toţi locuitorii din luncă au fugit nestând de faţă a se face ispăşania, iar un Mateiu Cărbunarul s’a împotrivit cu înjurături, dicend că nu voesc să facă ispăşania, aşij-derea serie în alegerea isprăvnicescă, că a făcut arătare şi Medelnicerul Nicolae, vameşul judeţului* cum că chiar unul din locuitorii din luncă, anume Mateiu Bu-dureanu, a arătat că s’a judecat stăpîna moşiei cu dînşiî la isprăvnicat şi î-a îndatorat judecata a-şî mută casele din vale în deal şi urmare n’au făcut. Deci, fiind că atât stăpînul moşiei, cât şi locuitorii din deal se jăluesc, că cei ce şed în luncă le pricinuesc stricăciune şi pagubă cu vitele lor la bucate şi livedi şi apoi când este să se facă ispăşanie, ca să plătescă paguba dosesc, şi fiind-că acei locuitori din luncă pricinuesc, că acolo în deal nu pot face puţuri, iar Petraehe stăpînul moşiei cjice, că are loc să le dea în deal povîrnit spre vale, unde pot să-şi facă puţuri
180
V. A. URECH1Ă
acolo unde le dă Petrache loc, ca să se mute şi să însciinţeze Măriei Tale şi atunci se va da izbănire pricinii, iar liotărîrea rămâne la Măria Ta.— 1816 Maiu 26.
   Radu Golescu biv Vel Ban, Barbu Văcăreşcu Vornic, Dumitraclie Racoviţă Vel Vornic, Grigorie Filpescu Vel Vornic, Mihalache Racoviţă Vel Logofăt, Iordache Golescu Vel Logofăt, Toma Creţulescu Vel Logofăt (1).
   Cod. LXXXV, fila 164.
   q) . Carageaface şi din brutării un monopol al proprietarilor de moşii (1).
   r)   . Neînţelegerile dintre proprietari sau arendaşi eu ţeraniî, proveniau adesea şi din causa nedrepte! măsurători cu stînjenul şi cu baniţa, ceea-ce va ocasionâ procese diverse şi trimitere de stînjeni şi de baniţe cu pecetea Visterieî (2).
   Numerose sunt, cum se vede, procesele de la dreptul de cârciumă dintre ţărani şi proprietate (3).
   Un act extraordinar cunoscem din domnia luî Caragea. Acela este chrisovul dat locuitorilor Slătiorenî din Romanaţi, ca să-şi aibă privilegiul vîn4ării rachiului peste tot anul, iar al vinului numai până la 6 Decemvrie. Asemenea claca să o plătescă în bani, câte un zlot de casă pe an şi dijma să se ieâ ca la alte moşii. Domnitorul le mai acordă şi alte privilegii şi scutiri, pentru că satul Slătiora fusese sat de moşneni până ce Alex. Ipsilant, în întâia luî domnie, îl dăduse Vornicului Pârş-coveanu. Iată chrisovul:
                   Hrisovul locuitorilor Slătiorenî de privileghiurile ce au cătrâ stâpînul moşiei şi cu anaforâ întărită s’a hotărît în urmă, câţi să fie la acest privileghiu, adecă cel vechi.
   Dat am Domnescul nostru hrisov locuitorilor birnici din satul Slătiora sud Romanaţi, ca să aibă privileghiul ce l-au avut până acum, adecă vîn^area rachiului să fie slobodă la toţi locuitorii pentru tot anul în totă vremea, cum şi la vîn<Jarea vinului să aibă slobodenie, numai de la culesul viilor până la <Jiua de Sf. Nicolae, Decemvrie 6, a se vinde vinul locuitorilor făr’de poprire şi făr’de nici o dare la stă-pînul moşiei, iar de la Sf. Nicolae înainte să se vîndă vinul stăpînului moşiei; aşijderea şi claca să o plătescă de casă câte un zlot pe an, nesuperându-se de lucru, iar la dijmurî hâ. se urmeze, cum se urmeză şi la alte moşii; asemenea şi podul de la trecetorea apei Oltului să-l aibă locuitorii pe sema lor tot-deauna şi să dea locuitorii la stăpînul moşiei pentru venitul podului, pe fie-care an câte taleri 150, deosebit să fie şi aperaţî de vamă la vitele ce vor cumpără de la sătenii lor şi le vor tăia la scaune în satul lor, pentru alişve^şul lor, pentru că acestă moşie din vechime fiind fost slobodă domnescă, răposatul Domn Alexandru Vodă Ipsilant întru
   (1) Vecjî anexa din voi. acesta X, partea B.,
   (2) Ve<Ji anexa relativă mai departe în acest Tom. X, partea B.
   (3) Idem, idem.
ISTORIA ROMÂNILOR
181
întâia Domnie a hărăzit-o la răposatul Vornicul Pârşcoveanu, dar iarăşi Domnia-Sa şi cu alţi răposaţi Domni din urmă au împărtăşit şi pe locuitorii ce sunt şezători pe acestă moşie cu privileghiurile ce se arată mai sus, ca să fie adecă apăraţi de clacă, dând numai câte un zlot pe an, i slobozenia vînZării rachiului să o aibă pe tot anul, şi sloboZenia vînZării vinului de la culesul viilor până la Sf. Nicolae, şi stăpînirea podului la trecerea apei Oltului să fie pe sema lor, cu dare de taleri 150 pe an la stăpînul moşiei şi apărarea de vamă la vitele ce vor cumpără de la sătenii lor şi le vor tăia la scaune în satul lor, cari tote acestea li s’aîi dat, nu ca un obiceiu al pămîntuluî, ci ca o milă şi hărăzire Domnescă, pentru care am veZut la mâna lor şi sineturi Domnescî, însă carte a răposatului Domn Alexandru Vodă Moruz cu let 1794 Iunie 20, i hotărîre a răposatului Alexandru Vodă Ipsilant cu let 1797 Fevruarie 15, i carte de judecată ce s’a urmat din let 1804 între aceşti locuitori cu răposatul Medelnicer Radu Bengescu, ce eră stăpîn prin zestre aceştii moşii Slă-tioreî, şi hotărîre cu Divan a răposatului Constantin Vodă Ipsilant, tot dintr’acelaşî let 1804 Iunie 80, prin care tote acestea li se întăresc privileghiurile ce se arată mai sus; pentru cari privileghiuri viind cu jalbă şi cătră Domnia-Mea, numiţii locuitori Slătiorenî, arătând aceste sineturi şi Zicend dumne-ei Ecaterina Fărfăraia, stăpînă acestei moşii, vînZend-o statornică la Sărdarul Polihronie, ea să nu li se smintescă mila ce o au prin sineturi Domnescî, au cerut să li se întărescă şi de către Domnia-Mea privileghiurile ce au avut, a căror jalbă rînduind-o la dumne-luî Vel Logofătul de Ţera-de-sus, ne-a făcut arătare prin anaforâ de la 7 ale trecutei lunii luî Aprilie atât de cuprinderea privileghiurilor ce se arată mai sus, cât şi de numita moşie, că dumne-eî Ecaterina Fărfăraia, care a avut acestă moşie coborîtă prin zestre de la răposatul Vornic Pârşcoveanu, întâiu la mâna dumne-eî, apoi dumne-eî a vîndut-o statornică la Sărdarul Polihronie şi cum că cumpărătorul are să stăpinescă dreptatea ce a avut-o dumne-eî Ecaterina Fărfâroia, iar privileghiul locuitorilor are să se păzescă cu ori-cine va fi stăpîn, care anaforâ de la trecuta lună a lui Iulie 11, cu milostivire cătră locuitori am întărit şi Domnia-Mea, ca să se păzescă privileghiul locuitorilor, ce au avut. Drept aceea, pentru mai buna întemeere a acestor privileghiuri ale lor, ce se arată mai sus, ca să se păzescă tot-deauna cu nestrămutare, am întărit acest Domnescul nostru hrisov cu însăşi Domnescă Nostră iscălitură şi pecete, i cu credinţa prea iubiţilor Domniei-Mele fii: Gheorghe Caragea Voevod, Constantin Caragea Voevod, martori fiind şi dumne-lor cinstiţi şi credincioşi boeri veliţi al Divanului Domnieî-Mele: pan Radu Golescu Vel Ban, pan Grigorie Brâncoveanu Vel Spătar, pan Barbu Văcăreşcu Vel Vistier, pan Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic de Ţera-de-sus, pan Mihalache Mânu Vel Logofăt de Ţera-de-sus. pan Grigorie Băleanu Vel Vornic de Ţera-de-jos, pan Alexandru Mavrocordat Vel Postelnic, pan Constantin Du-descu Vel Vornic al treilea, pan Petrache Ritoridis Vel Logofăt al streinelor pricini, pan Iordache Ştirbei Vel Vornic al Obştirilor, pan Nicolae Golescu Vel Logofăt de obiceiuri, pan Alexandru Filipescu Vel Logofăt de Ţera-de-jos, şi Ispravnic pan Mihalache Mânu Vel Logofăt de Ţera-de-sus; şi s’a scris hrisovul acesta întru al şeselea ah dintru întâia Domnie a Domniei Mele, aici în oraşul scaunului Domniei-Mele, Bu-curescî, la anii de la nascerea Domnului DumneZeu şi Mântuitorul nostru Isus Hristos 1817 Octomvrie 6, de Mihai Logofăt de Divan.
       (Iscălitura şi pecetea gpd.).
                                           Mihalache Mânu Vel Logofăt procitolx.
   Cod. LXX VIIj fila 276 v.
182
V. A. URECHIÂ
   s). Locuitorii de la Gherghiţa se jăluesc asupra epistaţilor Mitropoliei proprietară, că aceştia îi asupresc îndatoririle ce au, primind unii carte de blestem la afirmaţiunea lor. Se face anchetă din ordinul Domnitorului. Se aleg nenorociţii cu bătae câte 200 toege fie-care, ca răsvră* titorî şi mincinoşi şi ca stricători ai pădurilor Mitropoliei. (1) 1
       (1) 7d> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Cât pentru pricina pădurii, cu cale fiind anaforaua acesta a dumne-lor veliţilor boerî, o întărim Domnia-Mea şi hotărîm, ca întocmai să se urmeze, iar pentru urmările acestor locuitori, de vreme ce prin cercetarea de la faţa locului a orîndui-tuluî nostru s’a dovedit, precum mai jos se arată, că sunt adecă mincinoşi şi călcători de jurămînt şi că cei răsvrătitorî dintre ei surit aceştia ce pe anume se arată mai jos, adecă: Cârstian Cojocarul ot Merii Petchiî Şi Negu sîn Stan ot Ciumaţi, precum orînduitul cercetător în insciinţarea să ce a făcut cătră Domnia-Mea îi arată pe anume, de aceea atât pentru a lor înfrînare şi înţelepţire, cât şi ca să fie pildă altora asemenea ca ei, volnicim pe credinciosul boerul Domniei-Mele, Sluge-rul Ioniţă Chiriţescu, orînduitul cercetător, să mergă şi prin ajutorul ispravnicilor judeţului, aducend pe mai sus numiţii răsvrătitorî, chiar acolo în faţa locului să-i pue în falangă în vileag, şi să le dea câte 200 toege fieş-căruia, cărora să le dea apoi a înţelege că, de se vor mai purtă şi de acum înainte cu asemenea urmări de nesupunere şi răsvrătitore, pedepsa lor va fi spânzurătorea. —1816 Aprilie 27.
       (Pecetea gpd.)                                            Vel Logofet.
   Cod. LXXXII, fila 416.
            Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca Măriei Tale, ce ni s’a dat la alăturatul tacrir al Slugeru-luî Ioan Chiriţescul, cercetătorul ce a fost^orînduit de cătră Măria Ta, a cercetă prigonirea ce au locuitorii ot Gherghiţă cu epistaţii moşiei sfintei Mitropolii de acolo, am făcut cercetare, şi atât din cele scrise în tacrir, cât şi din cele ce ne arată prin graiu, luarăm înţelegere, că după arătarea ce a fost făcut de acei locuitori de dijma porumbului i a finului, cum că li s’a luat de epistaţii moşiei, primind unii şi carte de blestem, li s’a făcut socotelă şi găsindu-se oreşi-care năpăs-tuire, a fost trimis orînduitul cercetător însciinţare cătră Măria Ta, de la 80 ale trecutului Martie, cum că li se face acelor năpăstuiţi împlinire, prin care însciinţare cerend numitul Sluger povăţuire, cum să urmeze la madeua finului şi la mesurătorea pogonelor de porumb şi orînduind Măria-Ta acea însciinţare a sa în cercetarea nostră, am făcut Măriei-Tale anaforâ, de la 5 ale acestei următore luni, în ce chip am găsit cu cale a se face urmare la aceste doue madele, i pentru pricina gâlcevii, a se vede de cătră Măria-Ta în ce chip a dovedit cercetătorul şi a se da poruncă cum să urmeze, iar cum arată Slugerul că pîrîle locuitorilor, cum că î-ar fi încărcat epistaţii la dijma porumbului şi a finului, s’ati dovedit mincinose, căci mesu-rându-se pogonele de porumb de astă tomnă ale unora din davagii şi ale altora din sudiţi ungureni, s^u găsit mai multe decât pe câte (Jiceau ei că au plătit dijma, şi că cei mai mulţi ce au primit carte de blestem nu sunt pravoslavnici, ci unii de la satul Meriî-Petcăi sudiţi, iar vre-o 5 de la Gherghiţa hu sunt omeni vred-
ISTORIA ROMÂNILOR
188
  t). Satele plăeşescî din Rucăr şi Dragoslavele capetă. de la Garagea o
nici de credinţă şi nisce desnădăjduiţî şi becisnicî, din cari unii au primit blestem în zadar făr’de a ave porumb arat, şi cum că, după cum aceştia s’au dovedit mincinoşi din măsurătorea. pogonelor de astă tomnă i la baniţă nepotrivite arătările lor, se dovedesce că şi cele-l-alte pîri ce au făcut pentru doi ani mai înainte, cum că î-au năpăstuit epistaţii la dijma porumbului şi a finului, sunt mincinoşi şi numai din răutatea unor turburători ce i-au arătat prin altă însciinţare a sa, vrend aceia să păgubescă sfînta Mitropolie, ca să-şi potă dobîndî alt cuget al lor, au rădicat şi pe alţi mulţi săteni cu feluri de pîri şi categorii mincinose asupra epistaţilor, pricinuind pagubă şi cheltuelă săracilor săteni, în vreme ce însuşi unul din-tr’aceia ce veniâ la cercetător a se scrie de năpăstuiri, ăheeâ că sunt siliţi să vie ca să se arăte nume multe de davagii, căci, de nu vor veni, le elicea zurbagiii, că au să pătimescă răutate şi încărcături de cheltueli, după cum arată cercetătorul, că şi însuşi el a avut pe un loniţă Giura, <Jicend cătră unii din săteni că, de nu vor veni a se scrie, au să plătescă totă cheltuelă, făcendu-le şi alte înfricoşări. Deci după acestă arătare ce face acum orînduitul cercetător, că cei ce au primit blestem nu sunt pravoslavnici ci uniaţi, carii s’au dovedit şi călcători de jurămînt, cum şi pîrile lor fără cuvînt şi mincinose, se cuvine a rămâne epistaţii apăraţi de pîrile lor şi a se face şi căduta cercetare răsvrătitorilor ce le-au dat pricină de s’au pornit cu pîri mincinose, i zurbagiilor ce au făcut gâlcevă şi s’au arătat cu obrăsni-cie, după cum se va găsi de cătră Măria-Ta cu cale, iar pentru stricăciunea ce s’a făcut la pădurea Mitropoliei, care o avea poprită, bez cea-l-altă parte de pădure, ce este lăsată slobodă pentru trebuinţa locuitorilor ce şed acolea pe moşie, fiind-că pădurile poprite se păzesc cu pădurari într’adins nelipsiţi din pădure pentru pază, iar acolo ne arata însuşi Slugerul Ioan, că pădurarul nu şedea în pădure să păzescă, ci şedea în sat, şi nu se scie cine câtă stricăciune a făcut, de aceea nu se pot îndatora la plată, iar de acum înainte vor orîndui epistaţii pădurari â păzi napristan în pădurea cea poprită, să nu se tae de nimeni, iar în pădurea nepoprită să aibă voie locuitorii ce şed pe însăşi acea moşie şi clăcuesc Mitropoliei, ca să-şi tae lemnele ce le vor fi trebuinciose pentru casele lor, iar hotărîrea rămâne la Măria-Ta.—Radu Golescu biv Vel Ban, Barbu Văcărescu Vel Vornic, Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic, Grigorie Filipescu Vel Vornic, Mihalache Racoviţă Vel Logofăt, lorda-che Golescu Vel Logofăt, Nestor Clucer.—1816 Aprilie 21,
                               /(B Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Fiind-că din osebita anaforâ ce ne-au făcut dumne-lor veliţii boerî, de la 21 ale aceştii luni, pentru urmările acestor locuitori, ce s’au arătat pîrîşi ai sfintei Mitropolii, asupra madelei obiceiurilor pămîntului, ne-am pliroforisit, că numiţii s’au dovedit în faţa locului, prin cercetarea orînduituiui nostru, mincinoşi, răsvrătitorî şi călcători de jurămînt, hotărîm ca sf. Mitropolie să rămâe cu totul în pace şi nebîntuită de aceste pîri ale lor, ce făceau până acum,—1816 Aprilie 27.
       (Pecetea gpd.)                                                Vel Logofet
   Cod. LXXXll; pag. 417.
184
V. A. URECHIĂ
nouă recunoscere a situaţiunii lor privilegiate, ca unele ce dau plăeşii
             Prea înălţate Domne,
   Am ve<Jut alăturata însciintare ce a trimis cătrâ Măria-Ta, Slugerul Ioan ce este orînduit de Măria-Ta cercetător la prigonirile ce au locuitorii clăcaşi ot Gherghiţa» cu epistaţiî aceeaşi moşii a sfintei Mitropolii, prin care la' unele madele, ce <Jice că sunt întunecate şi nu se pricepe cum să urmeze, cere povăţuire şi făcend chib-zuire la întrebările sale, după cum ni se poruncesce, arătăm înălţimii Tale în ce chip se cuvine a se urmă, adecă:
   Pentru madeua finului ce arată cercetătorul, că unii din locuitori au avut obiceiu, să dea din cinci copiţî una, alţii, adecă streinii sudiţî cei cu zapisul, din trei una şi alţii, cari n’au avut livezi şi avend trebuinţă de fîn s’ar fi învoit a cosi în livezile Mitropoliei şi a lua ei fînul jumătate şi Mitropolia jumătate, iar la vremea dijmei avend trebuinţă de tot acel fîn pentru vitele lor, s’au rugat de epistaţi de li s’a lăsat tot fînul pe săma lor, şi după socotălă pe câte care au pus epistaţiî, cu tahmin au şi plătit epistaţilor, de car po parale 60, şi în urmă, cărând fînul la casele lor cu care mari cu câte patru şi şese boi, cari ei singuri au arătat la cercetător că putea să vie un car de acelea opt şi nouă stînjenî, şi unde eră pus de epistaţi un om Zece care, acel om arată acum, că a dus la casa lui cu mijlocul ce s’a $is mai sus numai 5 sau 6 care şi pe acesta a şi primit carte de blestem, la acesta se cuvine să urmeze cercetătorul într’acestaşi chip, adecă să nu se facă socotălă după numărul carelor mari cu câte 4 şi 6 boi, cu care au cărat locuitorii fînul la casele lor, ci să se facă pe numărul de care de cele obicinuite cu câte doi boi, şi pentru câte acest fel de care cu doi boi vor primi locuitorii carte de blestem, că a fost într'acel fîn cosit din liveZile Mitropoliei, să li se socotăscă plata de car po parale 60, după cum s’au învoit cu epistaţiî şi de li se va fi luat ce-vâ mai mult, să li se întorcă înapoi, iar de vor fi dat mai puţin, să împlinăseă şi rămăşiţa tot în bani, după învoela ce au făcut.
   Pentru măsurătorea pogonelor de porumb, în anaforaua nostră după care s’a dat şi luminată întărirea Măriei-Tale a se face urmare, scrie, ca măsurătorea acesta să se facă cu prăjina cea obicinuită; acea prăjină obicinuită noî seim că este de 18 palme Domnesc! şi un pumn, precum scrie cercetătorul că s’a adeverit şi de la alţii streini, i de la chiar unii din locuitorii adiiaforî, iar nu este de palme 24, precum arată cercetătorul, că cu acest fel de prăjină mare şi ne-obicinuită cer locuitorii să se facă măsurătorea pogonelor, care cerere a lor fiind nedrăptă, nu se cuvine a primi, ci să se dea luminată porunca Măriei-Tale cătră orînduitul cercetător, ca cu
prăjina cea obicinuită de 18 palme Domnesci şi un pumn, să se facă măsurătorea pogonelor de porumb.
   Iar pentru pricina gâlcevii, fiind-că în luminată buiurdizma Măriei-Tale se poruncesce cercetătorului, ca să facă cercetare atât prin alte doveZi, cât şi prin carte de blestem, şi în ce chip va dovedi adevărul să însciinţeze Măriei-Tale, ca să dai apoi Măria-Ta cuviinciosa poruncă de urmare, şi fiind-că arată cercetătorul prin însciinţarea sa, în ce chip a cercetat şi a dovedit, rămâne a se vedă de cătră înălţimea Ta cele ce scrie cercetătorul pentru acăsta, şi a se da poruncă cum se va găsi cu cale de cătră înălţimea Ta.—1816 Aprilie 5.
   Radu Golescu biv Vel Ban, Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic, Grigorie Filipescu Vel Vornic, Teodorache Văcărescu Vel Vornic, Nestor Clucer,
ISTORIA ROMÂNILOR
185
de paza margine! şi a potecelor din munte. Actele de scutire şi de privilegii sunt cele următore:
                                            Hrisovul sătenilor ot Dragoslavele.
   Dat-am cartea Domniei-Mele la mâna pârcălabilor de la satul Rucăr-Dragoslavele din sud Muscel, cari prin jalbă, întru cea dintâiu luminată domnie a răposatului întru fericire Domn Alexandru Vodă Ipsilant, arătând că în vremea resmiriţeî Ruşilor ot let...., cel de atunci vătaf al plaiului Dâmboviţeî, s’a fost întins de a luat şi aceste sate în cuprinsul satului Plăeşesciî, cu care mijloc le făcea multe cereri, luându-le câte o lână şi câte un miel şi câte un caş de fiesce-care stână, şi altele asemenea, şi cerea să se deosebescă de plaiu, să fie supuşi ispravnicilor judeţului, şi sub ascultarea vameşilor de Dragoslavele, cum şi mai nainte ar fi fost, arătând la acesta drept dovadă câte-vâ hrisove vechi ale multor răposaţi fraţi Domni cu care îi deosebiâ de plaiuri; în protivă atunci a arătat vătaful de plaiu o carte a Domnieî-Sale răposatului întru fericire Domn Alexandru Vodă Grhica, cu care da aceste sate vătafului de plaiu a le ave plâeşescî. Deci Măria-Sa, orînduindu-î la dumne-lor veliţii boerî spre cercetare, a ales a fi mai de folos la interesurile ţării cu a fi osebite, însă mai întâiu să dea zapisele la Visterie, că vor păzi şi vor străjui drumul şi potecile din plaiul lor forte cu privighere şi când se va pricinui ori-ce întîmplare în potriva orînduelilor ţării şi a margineî, să aibă a da sema pentru care prin anaforâ arătând Măriei-Tale, şi cu cale găsind-o acea alegere a dumne-lor veliţilor boerî, a orînduit pe dumne-lui vel Vistierul de a primit za-pise cu aceste legături la Visteria gospod, după care a şi dat cartea Mărieî-Sale la mânile lor cu cuprindere, ca să fie osebiţi de satele plăeşescî, nici un fel de amestec cu dînşii să nu aibă vătaful de plaiu, să fie apăraţi de lâna i de mielul şi caşul ce luă de la stînă şi de tote alte cereri, fără numai să fie supuşi ispravnicilor judeţului la orînduelile Visterieî, şi să aibă a păzi drumul şi potecile forte cu privighere a nu se întîmplâ cât de mică pricinuire în potriva orînduelilor ţârii sau spre paguba vămii, că atunci după zapisul ce au fost dat ei, vor ave a răspunde şi la pricinile ce se vor face în satele lor, cum şi la pripasuri, vătaful de plaiu să nu se amestece, ci cei ce vor ave Vornicia, fiind-că acestea sunt la Vorni-cie, care carte a Mărieî-Sale fratelui Constantin Vodă Ipsilant scrisă cu let 1775 Iulie 10, cum şi altă carte a Mărieî-Sale fratelui Constantin Vodă Ipsilant. fiul răposatului întru fericire mai sus arătatului Domn, cu let 1807 Maiu 15, prin care în-tăresce şi înnoesce acest privilegiu, vă<Jendu-se şi de cătră Domnia-Mea, am binevoit, de vreme ce milostivul Dumnezeu ne-a învrednicit şi pre noi cu domnia aceşti! pravoslavnice creştinesc! ţări, de am înnoit şi am întărit, şi printr'acestă carte a Domniei-Mele privilegiul acesta, ca să li se păzescă întocmai şi întru tote, precum se cuprinde mai sus. Drept aceea, poruncim Domnia-Mea dumne-vostră ispravnici' lor ai judeţului, vameşilor şi ţie vătaşe de plaiul Dîmboviţei, nici un fel de supărare să nu vă cutezaţi a face numitelor sate de acum înainte în potriva poruncii Domnieî-Mele.
   Scris de II Vistier Eftimie Logofăt calemuluî jălbilor Visterieî, la anul de la Hris-tos 1813 Octomvrie 27.
   Cod. LX XVII, fila 847 v.
186
V. A. URECHIĂ
                             /co Io an Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
  Anaforaua acesta a dumne-lor Vel Logofeţi de Ţera-de-jos şi de-sus, cu cale fiind ca următore ponturilor şi catalogului vămilor, întru tote o întărim Domnia-Mea şi poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, ca întocmai să faceţi urmare şi după ce veţi împlini de la pîrîtul vameş, tote câte va fi luat de’la jăluitorî în potriva acestei anaforă, pentru fieş- care pont să însciinţaţi apoi Domniei-Mele, de sunt adevărate aceste în potrivă urmări ale pîrîtului ? ce om este? şi de unde se trage de felul luî ? ca să dăm cuviinciosa poruncă, şi de vor fi adevărate aceste urmări ale lui, să împliniţi de la dînsul şi câte cheltuelî jăluitorilor s’au pricinuit, cu venirea aici şi întorcerea lor înapoi. — 1813 Maiu 12.
  (Pecetea gpd.)                                                  Vel Logofăt.
            Prea înălţate Domne,
  După luminată porunca Mărieî-Tale, ce mi se dă la acesta alăturată jalbă a locuitorilor de la satul Rucăr sud Muşcel, făcend cercetare, vă$uî la mâna lor aceste sineturi, însă:
  7184, de ani 136, hrisov al răposatului Domn Duca Vodă, ce-1 dă locuitorilor din satul Rucăru, ca să fie în pace de vama pânei şi a mălaiului şi alte bucate ce aduc din ţeră pentru hrana caselor lor, i de miel de turmă i de cîrduri de cătră scheleri, veri-cari ar fi schelerii la Dragoslavele şi de cătră călugării cari sunt puşi de mănăstirea Câmpu-lungului la schelă, de nimeni supăraţi să nu fie.
  7215 Septemvrie 9, de ani 106, carte a răposatului Constantin Vodă, prin care iarăşi poruncesce a nu se supără de vamă pentru cele ce duc de hrana caselor lor.
  1760 Aprilie 14, de ani 53, cartea răposatului Scarlat Vodă Ghica, prin care arată că a vă<Jut asemenea carte şi a răposatului Nîcolae Mavrocordat, ca să fie apăraţi de vamă şi le-a dat şi Măria-Sa acestâ carte prin cercetare de judecată înaintea dumne-lor veliţilor boerî, căci caută vameşii a le luă vamă câte două sute de bani de butea cu vin, cum eră cel ce îl scote peste hotar şi prin sate, nefiind fost obiceiu a se luă vamă, le dă apărare, ca pentru vinul ce-1 vor duce în satul Rucăru i Dragoslavele, pentru trebuinţa locuitorilor, să nu se supere de vamă şi la catalogele i ponturile vămilor ce au dat după vremi, fiind orînduit ca cele ce vînd şi cumpără locuitorii între ei, ori vite sau semănături pentru hrana lor, să nu se supere de vamă, acesta se păzesce în totă ţera Mărieî-Tale, şi acum iar la jăluitorî, căci sunt aprope de hotar, şi este vameş acolo în satul lor, al schelei Dragoslavelor, care vămuesce lucrurile ce sunt slobode şi es din ţeră, nu numai ale altora, ci şi chiar ale acestor locuitori Rucărenî, la cele ce scot afară peste hotar, plătesc şi ei vama ca şi ceî-l-alţi; aşijderea privigheză numitul vameş şi pentru cei ce vinde dincoce, la care este orînduit a luă vama, iar la Câmpu-lung fiind din vechime ridicată vama cu totul, nici de cum vameşii Domnesci nu intrau, ci numai de la cei streini ce veniau cu lucruri de vîndiare, luă mănăstirea vamă, şi acum cu prostichiul ce s’a făcut, cu tote că Câmpu-lungul nu este pus în cele-l-alte vămi, dar vameşii Pitescilor pentru streini cari nu sunt locuitori în oraşul Câmpu-lung, intră vameşii de ieă vama prostichiului, iar pentru locuitorii orăşeni din Câmpu-lung se păzesc şi acum hrisovele ce au, de nu plătesc vamă nici de cum la ori-ce alişverişurî vor face cu lucruri de ale pămîntuluî; mai ve$uî la mâna jăluitorilor şi o anaforâ a
ISTORIA ROMÂNILOR
187
Logofeţiei cu lăt 1805 Iunie 7, întărită de Măria-Sa Constantin Vodă Ipsilant, cu cuprindere după ponturi i catalog şi după sineturile lor. Acum jăluitorii arată, că un vameş ce se află în satul Dragoslavele, îmbrăcat strimt, ^icendu-i Muscal, le face aceste supărări, ci în 7 ponturi se arată, însă:
   1)   . Pentru rîmătorii ce se cumpără de la vale de prin judeţe, plătesc o vamă la judeţ şi trecendu-î înlăuntru ii apucă vameşii Dragoslavelor: peste vama trecătorei şi peste avaetul slobozeniei care îl plătesc, le mai iea şi câte 2 taleri la perechea de rîmătorî.
   La acesta căutându-se catalogul vămii, vă<Jui scriind că rîmătorii de alişveriş, oi*i unde se vor vinde, să plătescă vînZătorul de unul 40 bani, iar cei ce vor scote peste hotar afară să plătescă la vameşii schelei trei la sută şi de va fi raia, cel ce scote rîmătorii, să mai plătescă goştinărit 8 bani de unul, aşijder ea şi slobozenia trecătorei este hotărîtă într’acest an la o pereche de rîmătorî taleri patru.
   Ci pentru acesta dumne-lor ispravnicii judeţului să dea nizam, ca la cumperătorea lor de prin judeţe să nu se supere jăluitorii cumpărători întru nimic, căci 40 de bani de un rîmător este rînduit să o dea vînZătorul, iar scoţendu-i peste hotar, să plătescă vamă trei la sută, bani 8 goştinărit, şi taleri 4 de pereche ai sloboZenieî.
   2)   . Vitele mari ale lor ce le vînd la tîrgurî prin judeţe îi apucă vameşii pe drum de le iea la o păreche taleri 3, şi la obor unde se vinde plătesc al doilea vamă; după catalog i ponturi sunt datori a plăti numai o vamă acolo unde le vinde şi dumne-lor ispravnicii judeţului, cercetând şi dovedind pe acei ce le-au luat vamă pe drumuri, unde nu se vînd, fiind-că acesta este urmare de jaf, să-î pue pe aceia să plătescă îndoit şi să li se arăte că de vor mai face aşa, nu numai plata le va fi mai grea, ci încă se vor şi pedepsi.
   3)   . Vitele ce le au la ernatic la fin mai la vale, cale de treî-patru cesurî, şi pri-mă-vera, când le ieau la munte, îi apucă vameşii de le iea vama.
   Rea este urmarea vameşilor la acesta şi să urmeze dumne-lor ispravnicii, ca şi la pontul al doilea de din sus.
   4)   . Pentru vinul şi rachiul ce aduc în satul lor, de-1 vend cu amăruntul pentru trebuinţa lor şi îi supără vameşii de vamă, şi că ceea-ce găşesce mai mult le iea controbont.
   Rea este urmarea vameşului, căci nu numai după mai sus num iţele sineturi vechi, ce au, este apărat acest sat, ci şi chiar după catalogul vămilor de estimp nu sunt sloboZÎ vameşii a vămui vin sau rachiu prin sate, fiind pe larg şi cu îndestulare cuprindere la rachiu în ponturi de la cap. 34, cum şi în catalog scrie, ca butea cu vin ce se vinde prin tîrgurî, să dea de bute bani 51, şi pentru acesta să urmeze dumne-lor ispravnicii a cercetă şi cu ce va fi jăfuit locuitorii, să le împlinescâ
   5)   . Pentru pâne sau opinci, slănină şi alte lucruri ale mâncării ce aduc la casele lor, le iea vamă nu numai în potriva sineturilor domneseî ce au, ci şi chiar în potriva ponturilor, a catalogului şi a obiceiului vechiu ce se urmeză şi acum este acestă urmare, fiind-că în totă ţera, de va cumpără cine-vă acest fel de lucruri pentru casa lui, nu are vamă, cu cât mai vîrtos acest sat, care are aceste privileghiurî; rămâne dar ca dumne-lor ispravnicii judeţului să urmeze şi pentru acesta, după cum s’a Zis mai sus la cele-l-alte ponturi.
   6)   . Când merge om slobod ori de la casele lor la odăi sau de la odăi vin a casă sera după sfinţitul sorelui, şi dimineţa până când se scolă el târZiu, îî opresce şi care îndrăznesce a trece îi închide, îl bate şi-l globesce.
188
V. A. URECHIĂ
       Pentru acesta dumne-lor ispravnicii să cerceteze şi de va fi vre-o urmare ca acesta, nu numai să facă îndestulare jăiuitorilor şi să dea şi nizam de îndreptare, ci încă să şi însciinţeze a i se face şi altă pedepsă, de va fi vinovat.
       7). Pentru cele ce scot din lăuntru în satul lor, cum îmbrăcăminte i bumbac tors» glugi, cisme, lână şi altele asemenea şi de ale mâncării pentru casele lor, n’au avut obiceiu să plătescă vamă, iar acest vameş îi apucă de le iea vamă, iar ceea-ce le vor aduce de prisos a le duce la tîrg pentru vîmjâre, la acelea nu se împotrivesc a plăti vama; cum şi pentru alte supărări ce le face cu feluri de mijloce, când îşi aduc cele trebuinciose de la oraşul Câmpu-lung, cer a se da nizam.
       Pentru acesta să cerceteze dumne-lor ispravnicii, cum s’a urmat obiceiul din vechime şi precum se va fi urmat mai nainte să dea nizam şi acum a nu se supără pentru cele ce aduc de trebuinţa caselor lor de peste hotar, lucruri proste ţărănesc! de îmbrăcăminte şi de purtare, cari vor fi pentru trebuinţa caselor lor.
       Văclui şi însciinţarea dumne-lor ispravnicilor ce fac Mâriei-Tale, de la 30 ale trecutului Aprilie, prin care arată, că cu asemenea jalbă au mers şi cătră dumne-lor şi cercetând pe alţi vameşi ce au stătut la numita schelă înaintea acestui de acum, s’a adeverit, că n’au fost supărate aceste sate de vamă Ia lucrurile de hrană şi. de trebuinţa lor, de care scriind numitului vameş în două-trei rîndurî a despăgubi pe jăiuitori cu ceea-ce le va luă mai mult peste obiceiu şi a se părăsi de a le mai face supărări în potrivă, şi ne dând nici o ascultare la poruncile is-prăvnicescî, siliţi au fost jăluitorii a veni la luminatul Divanul Măriei-Tale şi de aceea şi dumne-lor însciinţeză Mărieî-Tale, spre a-şî dobânbî jăluitorii îndestularea lor. Deci cu tote ofi dumne-lor ispravnicii îl arată pe numitul vameş de nesupus, dar acesta au uriiaat-o cu mijloc blând, ca să nu prieinueseă în urmă că dor i s’a făcut vre-o pagubă, iar acum cu luminată porunca Mărieî-Tale să trimiţă dumne-lor ispravnicii judeţului mumbaşir straşnic asupră-i, ca să-1 aducă şi fără de voie înaintea dumnedor, ca să cerceteze tote madelele ce se arată mai sus, şi cu ceea-ce se va găsi vinovat, să facă îndestulare şi despăgubire jăiuitorilor, dându-î nizam a se părăsi de urmări împotrivitore, încă cu cale ar fi să le plătescă şi cheltuela jăiuitorilor, ce le-a pricinuit, şi peste acestea să cerceteze şi pentru politia numitului vameş: de unde este? şi ce ipochimen se află? ca de va fi vre-un om netrebnic, să însciinţeze, ca prin scirea capzimanilor văpăii să se isgonescâ şi să se orîn-dueseă altul, sau precum va lumină Dumnezeu pe Măpia-Ta, se va da hotârîre şi poruncă de urmare şi de îndreptare, şi hotărîrea rămâne la înălţimea Ta.— 1813 Maiu 8.
                                                                      Vel Logofăt.
       u). înregistrăm acî în note o serie de acte relative la neînţelegerile I dintre ţărani şi moşieri sau arendaşi. In 17 Fevruarie 1817, Domnitorul ordonă oprirea stăpînilor de moşii de la abusurî în contra aşezării pontului. Multe reclamaţiuni ţerănesci sunt în contra încărcării la \ dijmă. (1) 1
                            (1) Iă> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
                                               Fiind-că pîrîţii locuitori ot moşia Albeseii a dumne-luî Vel Vornicului Barbu Vă-cărescu în cele după urmă au dat adeverinţă în scris, de la 20 ale lui August, sub
ISTORIA ROMÂNILOR
189
  v). Pe lângă necazurile ce ţeranul avea ca să îndure de la proprietate/ 3
iscăliturile şi punerea degetelor lor, adeverită fiind şi de ispravnicii din sud Prahova, de la 21 tot ale trecutului August, care s’a ve^ut şi de către Noi, următore fiind pra-vilnicescii condici, că se mulţumesc adecă a clăcui eâte42$ile pe an, respun^end şi tote adeturile moşiei după obiceiul pămîntului, hotărîm dar Domnia-Mea, şi po-runcim dumne-vostră ispravnicilor aî judeţului, să-i îndatoriţi a fi întocmai următori.
   (Pecetea gpd.).
            Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca înălţimii Tale, ce s’a dat la anaforaua dumne-lui Vel Vornicului Barbu Văcărescu, arătând că locuitorii clăcaşî după moşia dumne-lui Albescii dintr’acest judeţ Prahova nu se supun a face clacă câte 12 <Jile pe an după obiceiul pămîntului şi după condica Divanului, următor fiind luminatei porunci, am adus înaintea nostră pe pîrîţii locuitori, faţă fiind şi Gheorghe Cernovici, vechilul din partea dumne-lui Vornicului, şi întrebându-se pentru ce nu sunt următori a clăcui câte 12 <Jile după obiceiu, răspunseră «Jicend, că sunt acum 20 de ani de când au plătit fieş-care clăcaş numai câte taleri 2 şi jumătate, iar mai multă supărare, n’au avut, arătând şi acesta, că vitele lor pasc pe moşie streină şi plătesc erbărit, cum şi lemne de foc i nuele şi mărăcini pentru trebuinţa caselor lor iarăşi după moşie streină le cumpără, nefiind pe moşia dumne-lui Vornicului, unde se află şezători, şi pentru acăsta ar fi plătit numai câte taleri 2 parale 20, iar vre-un deosebit aşedămînt al stăpînuluî moşiei Albescii înscris n’au avut, ca sa nu clăcuescă câte dile 12 pe an, sau să plătăscă numai câte taleri 2 parale 20, ce prin graiu nu mai arătară, că supărare mai mult peste răspunderea acestor câte taleri 2 parale 20 ce au avut obiceiu nu li s’a mai făcut până acum, ci fiind-că pîrîţii clăcaşî nu au rămas odihniţi cu a clăcui de acu înainte după obiceiu, cerend a veni la Divanul Mărieî-Tale a se înfăţişa, se sorociră că la 20 ale următorei luni se vor află la luminatul Divan, de unde se va da cea desăvîrşită hotărîre.—1814 Maih 1'2.
   Alexandru Ruset Spătar.
      Cod. LXXX1V, fila 12.
         7o> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Cu cale fiind anaforaua acesta a dumne-lui Vel Logofătului de Ţera-de-sus, poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, ca întocmai să faceţi urmare. — 18î 5 Iulie 26.
   (Pecetea gpd.)
                                                                     Vel Logofăt.
         Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca a înălţimii Tale ce mi se dă la acestă jalbă a locuitorilor ot satul Mueresca de Sus sud Vâlcea, făcend cercetare, arăt înălţimii Tale, că atât cu aceşti locuitori de la Mueresea-de-sus cât şi cu locuitorii de la Mueresca-de-jos, a avut multe judecăţi sf. Episcopie a Râmnicului, pentru clacă pentru dijma bucatelor, i pentru dijma din pruni ce au de neguţătorie şi mărturisind
190
V. A. URECHIĂ
şi de la arendaş şi mai grosnice erau acele din partea administra-
chiar ei, că moşia este dreptă a sfintei Episcopii, dar că ar fi şi ei din nemul vîn-(Jetorilor, şi neavend vre-un aşezămînt în scris în potriva obiceiului pămîntuluî, care se urmeză la tote moşiile de obşte* s’au îndatorat claca să o facă 12 <Jile, cum şi dijmă să dea din tote semănăturile şi din pruni din 10 una, iar la fîn după obiceiul ce se urmeză în partea locului a da dreptul stăpînuluî moşier; căci arătările lor sunt pricinuiri deşerte şi neprimite la dreptate, iar pentru mora ce arată că au prefăcut-o ei, să fie luminată porunca înălţimii Tale cătră dumne-lor boeriî ispravnici din sud Vâlcea, ca mfăţîşându-i cu iconomul sf. Episcopii, să cerceteze pricina morei: cu ce aşezămînt au făcut?de au acel aşezămînt în scris sau nu? şi prin judecată făcend alegere dreptăţii, ori sa le facă îndestulare său sa în-sciinţeze Măriei Tale pricina.—1815 Iulie 22.
   Vel Logofăt.
       Cod. LXXXIV, pag. 12.
                             I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   întocmai precum mai jos se arată într’acestă anaforâ a dumne-luî Vel Logofătul de Ţera-de-sus, poruncim dumne-vostră ispravnicilor aî judeţului să faceţi urmare sau neodihnindu-se de acolo vre-o parte, cu cercetarea ce veţi face în scris să-î sorociţi la Divanul Domniei-Mele.--1815 Iunie 29.
   (Pecetea gpd.)
                                                                                                                Vel Logofăt.
             Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca înălţimii Tale, ce mi se dă la acestă jalbă a dumne-luî Căminarului Costache Mânu, făcend cercetare, văijui hotărîrea Mărieî-Sale Alexandru Vodă Moruz ot let 1798 Iunie 19, când s’a judecat Sărdarul Nicolae Cuzi, stăpânul moşiei Rasa, adecă socrul jăluitorului, cu locuitorii satului Suhatul după moşia mână ştirii Plătărescii, pricină avend pentru păşunea vitelor acelui sat că, neavend9 loc pe moşia mănăstirii, trec vitele pe moşia Sărdaruluî şi locuitorii picând că nici pe moşia Sărdaruluî n’au loc de păşune, ci numai trec pe moşia Mitropoliei, de şi le pasc acolo, iar Sărdarul arătând, că păşunea şi-o fac pe moşia sa, a orînduit Măria-Sa pe răposatul Medelnicer Alexandru la faţa locului, să va<Jă de este pe moşia Sărdaruluî şi locuitorii să plătescă suhatul păşunii, după condica Divanului, cu care plată vor fi scăzuţi din obicinuitele $ile ale clăciî de la stăpînul moşiei pe care şe<J, iar de nu va fi loc de ajuns de păşune, sau ei nu se vor îndupleca a plăti Sărdaruluî suhatul, să fie popriţi cu totul a nu călca mai mult moşia Sărdaruluî, pentru care se volnicesce vornicelul ce va fi la acea plasă, cum şi Sărdarul Nicolae, ca când după acesta se vor găsi vite de ale locuitorilor în moşia Rasa, să le prindă, să le ducă la ispravnicii judeţului şi ispravnicii să însciinţeze, ca să se ieâ pe sema Domniei, după cum s?au legat înşişi ei la Divanul Domnesci; acum dumne-lul Căminarul <Jice, că acei locuitori în urma hotărîrii domnesci s’au învoit cu socrul său şi î-au dat zapis, ca să clăcuescă, şi că acum nu urmeză nici după legătura acelui zapis. Deci, fiind-că prin hotărîrea domnescă, ce se arată mai sus, că s’au îndatorat" a păzi locuitorii, se cuprinde; că este legată şi după a lor prin-
ISTORIA ROMÂNILOR
191
ţiuniî. Ţeranul din plaiuri, precum şi nemurile: mazilii, scutelniciî şi
sore şi legătură ce au dat la Divanul Domnesc, se cuvine ca acea hotărîre să o pă-zescă şi pîrîţii, cum şi dumne-luî Căminarul în locul socru-seu, iar de va fi şi zapis de învoire, precum arată, se va urmă zapisul lor. Găsesc cu cale să fie luminată porunca înălţimii Tale cătră dumne-lor ispravnicii judeţului, să cerceteze faţă cu amândouă părţile şi de vor tăgădui pîrîţii zapisul ce arată de învoire, să pue în faptă hotărîrea domnăscă de a se urmă şi a se păzi întocmai, iar fiind mărturisit zapisul învoirii, să-î îndatoreze a face (Jilele clăcii ce vor fi legaţi pentru călcarea moşiei jăluitorului cu vitele lor, sau fiind pricina într’alt chip, să însciinţeze Măriei -Tale.—1815 Iunie 26.
   Vel: Logofăt.'
   Cod. LXXXV, fila 325.
                     Carte legata către Ispravnicii ot sud Saac de a îndatora pe arendaşii moşiilor a luă avaetul pămîntuluî întocmai după condica Divanului.
                             I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Ylahiscoie.
   Dumne-vostră Ispravnicilor ot sud Saac, sănătate. Am văcjut Domnia-Mea însciin-ţarea ce ne faceţi, pentru locuitorii acelui judeţ, că pătimesc asupriri şi nedreptăţi de cătră arendaşi la adeturile moşiilor, pentru care poruncim să cercetaţi şi câţi din locuitori nu vor fi avend vre-un deosebit aşezămînt în scris cu stăpîniî moşiilor, să-î îndatoraţi a fi următori întocmai după condica Divanului, cu respunderea ade-turilor moşiei, şi la ceea-ce vor fi năpăstuiţi să le faceţi cuviinciosa îndestulare, iar carii vor fi avend aşezămînt în scris cu stăpîniî moşiilor, să-î îndatoraţi a fi următori după acelaşi aşezămînt, iar cei ce nu vor rămâne odihniţi de acolea, să-î trimiteţi la Divanul Domniei-Mele, cu însciinţarea dumne-vostră în scris şi fiţi sănătoşi. — 1817 Fevruarie 17.
   Cod. LXXXVII, fila 16 v.
   Porunca ce s’a făcut în dosul înscinţăriî orînduitulul cercetător Ioniţă Chiri-ţescu Medelnicer, ce a mers la locuitorii ot satul Cojasca i Cornesciî cu Mihalache arendaşul dumne-ei Băneseî Ecaterineî Cornescăi, pentru dreptăţile ce le-au făcut la adeturile moşiei.
                             /<£ Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Cu tote că pîrîtul arendaş a luat arenda aceteî moşii de Ia dumne-ei Vornicesa, Ecaterina Greceanca, eu simfonia ce se arată într’acestă înseiinţare, cu acesta însă nu se îndatoreză şi jăluitorii locuitori de a fi şi ei următori acestei simfonii, fiind în potriva eondicel Divanului şi fiind-că după deosebita arătare ce ne-a mai făcut, în urma acestei însciinţărî, orînduitul cercetător de năpăstuirile ce le-a făcut jălui-torilor pîrîtul arendaş, ne-am pliroforisit Domnia-Mea, că la dijmuirea porumbului a încărcat numitul arendaş pe jăluitori la 500 pogone de porumb câte oca 62 de pogon, care fac peste tot oca 31.000. De aceea poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, ca fără de altă prelungire să împliniţi negreşit jăluitorilor de la pîrîtul arendaş ori în natură suma porumbului de mai sus arătată, sau în bani, socotin-
192
V. A; UHECHIĂ
posluşnici! erau, cum vestirăm, datori a da o <Ji de clacă Vătafului
du-se oca po parale 4, după cum ne am pliroforlsit că se urmeză acum în partea locului porumbul, dându-î şi cuviinciosul nizam, că de acum înainte să nu îndrăz-nescă a le dijmui porumbul cu baniţă mai mare decât ceea-ce este orînduit în condica Divanului, adecă de ocă 22 grăunţe şi de ocă 44 ştuleţi, sau a le luă de pogon mai mult decât patru baniţe din cele mai sus arătate, şi mesurătorea po-gonelor să se facă cu prăjina de 18 palme domneşci şi un pumn, căci în potrivă dovedindu-se, atunci să scie, că se va şi pedepsi, şi apoi el după osebita simfonie, cu care arată că a luat arenda acestei moşii, îşi va căută cu dumne-eî Vornicesa, precum şi pe jăluitorii locuitori poruncim să-î îndatoriţî a-şî răspunde şi ei claca câte 12 <Jile pe an, după pravilnicesca condică, afară numai de vor ave vre-un deosebit aşedâmînt înscris de la stăpînul*moşiei, căci atunci are a se urmă după acel aşedâmînt. — 1817 Martie 6.
       (Pecetea gpd.)                          Vel Logofăt...... biv Vel Căminar.
   Cod. LXXXVI, pag. 133.
                              I& Ioan Gheorghe Garagea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Pe acesta anaforâ a dumne-lor veliţilor boeri, amândouă părţile, remâind mulţumiţi şi odihniţi, au dat şi adeverinţă în scris sub iscăliturile lor la canţelaria Divanului Domnieî-Mele, adeverită şi de dumne-luî vel Hatman al Divanului, care s’a vă<Jut şi de cătră Noi. Drept aceea, după a lor primire şi mulţumire întărim Dom-nia-Mea şi poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, ca întocmai să se facă urmare prin sluga Domnieî-Mele....... aprod hătmănesc. — 1817 Martie 6.
   (Pecetea gpd.)                                                       Vel Logofăt.
             Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca Măriei-Tale, ce s'a dat la jalba cuviosului arhimandrit, Sofronie, egumenul mănăstirii Nucetul, dumne-lui vel Hatman al Divanului, prin căuş de apro<Jv înfâţişindu-1 înaintea nostră cu locuitorii din trei sate ce şed pe moşiile mânăstirii, prin 12 dintr'înşi], anume: Stan sin Mateiu, Dumitru Lăzuroiu Gheorghe sîn Nicolae, Dumitraşco Unchiaşul ot Nucet i Paraschiva sîn Iordache, Dumitru sîn Mărinică, Iordan Slujitorul, Ioan Ciobanul ot Movila-tăiată, i Florea sîn Florea, Dinul Pârcălabul, Radul Minea ot Olari şi Ioan Scurtul ot Şuţa, am făcut cercetare pîrii ce aduce egumenul asupra locuitorilor acestora, cum că nu sunt următori a împlini la mănăstire cele drepte adeturî ale moşiei, şi vădhii la mâna cuvioşieî-sale o anaforâ a Logofeţieî ot let 1805 Martie 12, întărită şi de răposatul Doimi Constantin Vodă Ipsilănt, într’âcelaşî let Martie 15, poruncind dumne-lor ispravnicilor judeţului, ca să urmeze după cuprinderea acestei anaforale, iar <Jmend vre-unii din locuitori, că au a răspunde ce-vaşi în protivă cu cercetarea dumne-lor înscris, să-i sorocescă aici la Divan, în care acestă anaforâ se arată datoriile ce au locuitorii cătră stăpînul moşiei am întrebat dar pe pîrîţiî locuitori: cu ce cuvîni se împotrivesc, de nu daţi dreptul mânăstirii după obiceiul pămîntului şi răspunseră, că până acum elăcuiau mânăstirii câte 9 ^Lile pe an, iar acum le cere egumenul câte 12 <Jile pe an; i-am întrebat de au vre-un aşezăm în t în scris de la egumenul
ISTORIA ROMÂNILOR
193
       plaiului pe fie-ce an. In loc de acesta <Ji, ţeraniî erau obligaţi la multe <Jile şi multe havalele şi beilicurî. Un vătaf din plaiul Vâlcanuluî de
i
       de maî nainte pe mal puţine clile? şi (jliseră că nu au, şi neavend, datori sunt după pravilnicesca condică să clăcuescă 12 <Jile pe an în patru vremi ale anului, precum se cuprinde în mai sus numita anaforâ a Logofeţiel; pentru dijmă finului Ziseră locuitorii, că dau până acum câte 10 sau 12 parale de car, iar acum le cere egumenul dijmă în natură din cinci una. De au vrut egumenii de maî nainte să le ieâ parale, a fost în voia lor, iar dreptatea mănăstirii după obiceiul pămîntului, care sunt datori pîrîţiî a-1 urma, este într'acestaşî chip, adecă: din livezile ce vor fi avend locuitorii, curăţite de dînşiî cu toporul şi cu tîrnăcopul, au să dea mânăstirii dijmă • din (Jece care de fin unul şi până nu-şi vor da dijma, să nu ridice finul de pe loc, ca să-l facă clăi, iar pentru livezile mânăstirescî, cari nu sunt curăţite de dînşiî, au ‘să dea dijmă, după cum se vor pute învoi cu egumenul şi după cum dau şi locuitorii de pe alte moşii dimprejur; pentru dijma prunilor aii să dea mânăstirii din clece pruni unul, însă să nu alegă egumenul prunii cei mai buni, ci să ieâ de rînd şi din buni şi din proşti; dijma porumbului să o deâ după pravilnicesca condică, de pogon, baniţe patru, baniţa za ocă 22 grăunţe, şi pentru că <Jic locuitorii, că le-ar fi luat egumenul dijmă cu baniţă maî mare za ocă 30, să pue dumne-lor ispravnicii judeţului, ca să cumpenescă baniţa cu grăunţe spre a fi de ocă 22 şi să
       0  însemneze, ca cu aceea să le ieâ egumenul dijma, iar nu cu alta maî mare, şi de va fi luat de la vre-unul cu baniţa mai mare, să-i întorcă înapoi, iar cei ce vor fi rămăşiţă, să răspundă dreptul mânăstirii, cum şi prăjina pentru măsuratul po-gonelor de porumb să se facă la isprăvnicat, de 18 palme domnesci şi un pumn, precum este obicinuită şi cu acea prăjină să li se mesore pogonele; pentru care să fie luminată porunca Măriei-Tale, cu mumbaşir de la zapciul cel orînduit cătră dumne-lor ispravnicii judeţului, ca alegendu-se dreptul mânăstirii ce va ave a luă, să
       1  se facă şi împlinire, atât de acesta ce arătăm maî sus, cât şi de alte adeturî ce sunt obicinuite, iar pentru puţul ce <Jic locuitorii că l-au făcut de pomană şi egumenul l-a stricat, fiind-câ dumne-lor ispravnicii judeţului, prin însciinţarea ce fac de la 6 ale acestei luni, arată, că au trimis într’adins om credincios, de au văcjut acel puţ, unde îl făcuse, şi le-aii adus răspuns, că nu este făcut lângă drumul cel mare, precum (Jiceau locuitorii, ce maî înăuntru moşiei, lângă o lesă de mărăcini; unde sunt şi se fac arături pe lângă dînsul şi că cu adevărat se pricinuesce pagubă la arături, cu adăparea dobitocelor celor ce trec pe acel drum, să rămâe stricat că un pricinuitor de pagubă şi stricăciune semănăturilor şi de vor vre locuitorii a-şi face puţ de pomană, să-l facă prin şcirea egumenului şi la drum mare, unde nu aduce vătămare bucatelor, însă dijmurile sunt datori locuitorii după obiceiul pămîntuluî să le care cu carele lor la aria şi fînăria şi pătulul stăpînuluî moşiei, iar ho-tărîrea rămâne la Măria-Ta. —1817 Ianuarie 21.
         Radu Goleseu Vel Ban, Isac Ralet Vel Vornic, Mihalache Mânu Vel Logofăt, Gri-gorie Băleanu Vel Vornic, Constantin Dudescu biv Vel Logofăt.
                I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlaliiseoie.
         Cu cale fiind anaforaua acesta a dumne-luî Vel Logofătul de Ţera-de-sus, poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, să faceţi urmare întocmai, precum mai
                                                                                      V. A. Urechiă.—Tom. X Partea B.—Istoria Românilor.
13
194
V. A. UHECHIA
la Jiul-de-sus căsniâ şi închidea pe ţeranî în butuci şi în temniţe, precum se pote vede în actele următore:
          /6> Ioan Gheorghe Garagea Voevod i Gospodar zemle Vlahiseoie.
    Cu cale fiind anaforaua acesta a dumne-lui Vel Vornicul de Ţera-de-sus, poruncim Domnia-Mea, credincios boer al Domniei-Mele, biv Vel Serdare Răducane Dîm-boviţene, mergend la faţa locului să aibi a face urmare întocmai, precum mai jos se cuprinde.—1818 Iunie 20.
    (Pecetea gpd.)
                                                                    Vel Logofet.
       Prea înălţate Domne,
   Luând sema jălbiî şi cererii ce fac Mărieî-Tale locuitorii ot plaiul Vâlcamjluî sud Gorj, ve<Juî că plângerea lor este pentru Serdarul Iancu, ce este Vătaf, că-î căsnesce şi-î închide în butuci şi în temniţă şi alte năpăstuirî le face, cerend a se scote din vătăşie şi să se cerceteze arătările lor, pentru care fiind-că mă pliroforisiî, că într’acel judeţ este rînduit de Măria-Ta dumne-luî Serdarul Răducanul Dîmbo-viţeanu, găsesc cu cale să fie luminată poruncă cătră numitul, să cerceteze tote arătările lor şi de le va fi făcut vre-un jaf, să-î despăgubescă, aducend Mărieî-Tale pliroforie pentru tote, ca apoi să se dea hotărîre desăvîrşită—1818 Iunie 20.
   Dumitrache Racoviţă Vel Vornic.
   Cod. LXXXII, fila 449..
   însuşi Domnitorul Caragea afirmă într’un pitac al seu din 24 Iunie
jos se cuprinde, iar fiind pricina într’alt chip şi neodihnindu-se vre-o parte de acolo cu cercetarea dumne-vostră, în scris să-î trimiteţi la Divanul Domnieî-Mele. — 1817 Maiu 11.
    (Pecetea gpd.)                                                  Vel Logofet.
       Prea înălţate Domne,
    După luminată porunca înălţimii Tale, ce ni se dă la aeestă jalbă a cuviosului Antim, egumenul sf. mănăstiri Comaneî, fâcend cercetare veijui, că cererea îi este pentru locuitorii de la CiolănescI sud Teleorman, cari sunt şezători pe moşia mănăstirii, că nu vor să facă clacă câte 12 <Jile pe an, cum se urmeză şi la moşiile vecinilor, ci fiind-că după obiceiul pămîntului i după pravilnicesca condică şi după a Mărieî-Tale hotărîre, datori sunt locuitorii a face clacă stăpînuluî moşiei câte 12 clile pe an, care are să se păzescă, găsesc cu cale să fie luminată porunca înălţimii Tale cătră dumne-lor ispravnicii judeţului, să cerceteze şi de nu vor fi avend vre-un aşezămînt în scris cu stăpînul moşiei, să-i îndatoreze a face claca câte 12 <Jile pe an, de care aret înălţimii Tale, şi rămâne la luminata Mărieî-Tale poruncă. — 1817 Maiu 5.
    Vel Logofet.
    Cod. LXXXVJ; fila 266.
ÎSTORÎA ROMANILOR
195
  1818, că pînă şi poterele trimise pentru urmărirea de hoţi şi făcători de rele, peste Olt, «înşişi ei au ajuns a fi hoţi» :
    Căr{ile legate la 5 judeţe ot preste Olt de a priveghiâ ispravnici! la omeni! Săr-darulu! Diamandi şi cât îî va dovedi făcend jafuri locuitorilor, să-i trimită în fiere la Caimacam.
                               loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
    Dumne-vostră Ispravnicilor ot sud........sănătate. Am luat Domnia-Mea însciin-
  ţare că omeni! Serdaruluî Diamandi, încunjurându-se prin judeţe, cu pricinuire că sunt gonaci a! hoţilor, pradă şi jăfuesc în feluri de chipuri pe locuitori, născocind şi scormonind asupra unora din ei pricini de hoţii urmate de câte 5, 10 şi 15 ani, iar asupra altora numai bănueli neînfiinţate, cu care acest mijloc, în loc de a fi ocrotitorii locuitorilor despre hoţi şi făcători de rele, înşişi ei au ajuns a fi hoţi, şi măcar că i s’a trimis numitului Sărdar osebită poruncă a Domniei-Mele prin dumne-luî Caimacamul Craiovei, dar vă poruncim şi dumne-vostră, ca după ce i se va arătă Sărdaruluî acestă poruncă şi va da înscris, că a vă<Jut-o şi a înţeles-o, să priveghiaţi apoi cu mare luare aminte şi pe orî-carele din omenii lui îî veţi află de acum înainte într’acest fel de fapte ce arătăm mai sus, numai decât, ridi-cându-1 în fiere ca pe un hoţ, să-l trimiteţi la dumne-lui Caimacamul Craiovei, ca să urmeze după cum este poruncit de Domnia-Mea, şi fiţi sănătoşi. — 1818 Iunie 24.
    Asemenea carte s’a făcut şi cătră dumne-luî Caimacamul Craiovei, tot pentru asemenea pricină şi cuprindere.
    Zemle Vlahiscoie. Fiind-că locuitorii ot satul Rîncăciovul din sud Dîmboviţa, prin alăturatele lor jălbi, fac plângere cătră Domnia-Mea, că li s’au făcut nedrepte luări în multe chipuri, cu dări în felurimi de cherestele şi altele de cătră obrazele ce sunt arătate în jalbele lor, iar mai vîrtos tot de cătră Slugerul Iamandi, ce a fost Sameş la numitul judeţ, de aceea orînduim pe credincios boerul Domniei-Mele biv Vel Serdarul Petre şi poruncim să mergă la mai sus numitul judeţ, unde să facă scumpă şi amăruntă cercetare de tote câte se cuprind în jălbile mai sus numiţilor locuitori, şi osebit şi de ori-ce alte catahrisis va fi făcut prin judeţ numitul Sluger Diamandi, şi ori câte luări nedrepte va dovedi că s’au făcut acestor locuitori de cătră cei arătaţi în jălbî, iar de Slugerul Iamandi şi altor măcar dintr’acel judeţ câte li se va fi făcut, împlinindu-le până la un ban celor păgubiţi, de la aceia asupra cărora se vor găsi, să ieâ apoi adeverinţă de la toţi cei păgubiţi şi năpăstuiţi şi să le aducă aici la Domnia-Mea spre dovada despăgubirii lor. I saam receh gpd.—1818 Iulie 3.
    (Pecetea gpd.)                                                  Vel Logofăt.
    Cod. LXXXVI1, fila 83 v.
    Din causa abusurilor vătafilor de plaiuri emigreză mulţi ţărani în
196
V. A. URECHIĂ
    Moldova. In Iulie 1815, unii din fugari sunt readuşi la urma lor şi urmeză proces între ei şi între vătafii denunţaţi ca prevaricatorî.
            Id> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
      După arătarea ce ne face dumne-lui Vel Vornicul de Ţera-de-jos printr’acestă anaforâ, poruncim credincios boerule al Domnieî-Mele biv vel Pitare Marco, ca mergând în partea locului, să mergi la acest plaiu şi să faci şi cercetarea de mal jos arătată cu urmare întocmai.—1815 Iulie 18.
          (Pecetea gpd)                                           Vel Logofăt.
                Prea înălţate Domne,
      Vătaful Dimitrie din plaiul Slăniculuî sud Buzeu mă însciinţeză că, ridicându-se câţi-vaşî locuitori ot satul Mânzâlesci dintr’acel plaiu, au fugit în Moldova, după care ducendu-se însuşi î-a adus la urma lor, şi la cercetarea ce le-au făcut dumne-lor ispravnicii, au arătat că au fugit din pricina greutăţilor şi din supărările slugilor lui Petrache i a nepotului său Aleco Logofeţelul, ce sun t cu locuinţa în plaiu, şi fiindcă el a âmblat o lună după fugari şi dumne-lor ispravnicii au avut orînduit vechil, acel vechil nu-i dă nici un analogon al avaetului ce au luat, nici ceea-ce a luat el din plaiu; osebit scrie, că pe un mocan borfaş dovedindu-1, l-aluat Aleco Logofeţelul cu zorul de la poprela Vătăşieî; au şi necinstit pe vătaf. Ci fiind-că la acel plaiu, după jălbile unora din locuitori, este orînduit de cătră înălţimea Ta cercetător dumne-lui Pitarul Marco, mă rog Măriei-Tale să se poruncăscă Pitarului a cercetă şi aceste pricini şi ceea-ce va dovedi că a luat vechilul din plaiu, în lipsa vătafului după fugari, să împlinescă vătafului, cum şi călcarea Vătăşieî de cătră acel Aleco şi necinstea, ce a făcut vătafului, dovedindu- se adevărată, să însciinţeze Măriei-Tale spre a-şî luă căduta pedepsă—1815 Iulie 18.
          Constantin Bălăceanu Vel Vornic.
          Cod. LXXX1V; pag. 431.
v. Dajniciî cătră Visterie se împuţinaseră mult şi prin abusiva trecere V a numeroşi ţărani şi neguţători ca sudiţî Austriaci. Caragea reîn-ţ noesce ancheta în 1815, cu hotărîre de a da la bir pre toţi acei, cari nu vor pute probă că sunt cu adevărat sudiţî. Iată un raport adresat 'Domnitorului în Martie 1815 de Alex. Filipescu, Vornicul oraşului:
                Prea înaltul şi binevoitorul meu stăpîn,
      Supus raportez înălţimii Tale de Dumnedeu păzită, că la anchetarea sudiţilor la care servitorul Măriei-Tale am fost orînduit prin Dumne<Jeescul şi prea strălucitul Măriei-Tale pitac, se presintară supuşi austriaci din cari unii, cei mai mulţi, chiar îndrăsnesc a <Jice, că nu aupasporte din ţâra lor şi întrebaţi: pentru ce? răspund unii, că li s’aii luat de Vornicia de pe timpul predecesorilor servitori ai înălţimii Tale, iar alţii de cătră servitorii Agenţiei; carele este patria? un glas: Transilvania; de câţi ani locuesc aci ? unii nu sciu, alţii ^.ic, că de mai mulţi ani, alţii iar, că aci au vă<Jut lumina qlilei, dar că părinţii lor erau Transilvăneni, pe când parte au alte^pas-
ISTORIA ROMÂNILOR
197
  porte noi, posed şi ecarete şi sunt şi căsătoriţi. Ca să afle dar ancheta de unde sunt ? de câţi ani stau aci? dacă au ecarete sau nu? întrebă pe vechii zapcii ai oraşului, neavend alt mod de orientare la cunoscerea adevăraţilor supuşi sau nu. Zapciiî însă declară ceea-ce sciu, că nu sunt din Transilvania, ci din Turcia, că sunt localnici şi unii din eî foşti posluşnici ai boerilor. Asistenţii, din partea Agenţiei alegă contrariul şi că au plătit şi plătesc şi actual bir la Braşov, exhibând spre credinţă un fel de catastif necertificat de nici o semnătură şi susţinând energic, că zapciiî de hatîr depun contrariul. De aci, prea înalte Stăpâne, discuţiunî, amînări şi zăbavă. Rog dar, înălţimea Ta de Dumnedeu păzită, să dea prea strălucit ordin în scris, cum să urmeze ancheta:
    a)  pentru cei ce au ecarete, deşi originari din Transilvania;
    b)    pentru cei neavend actual ecarete, dar înzestraţi şi de anî locuind aci şi originari din Transilvania;
    c)  pentru cei fără pasaporte;
    d)  pentru cei din Rumelia avend pasaporte şi
    e)    pentru cei necăsătoriţi născuţi în Yalachia, dar de părinţi Transilvăneni. Dacă Înălţimea-Ta de Dumnezeu păzită ar încuviinţă să dea Domnesca Eî hotărîre în privinţa lor, sper că servitorul Măriei-Tale va termină în curînd ancheta Austriacilor supuşi, căci a rămas să se cerceteze numai vre-o două sute şi să se folosescă cel puţin cu acesta Yisteria Domnesca, căci din cei şese-sute-opt-qţecî cercetaţi până acum, abiă o sută s’au trimis la bir, şi aceştia cu multă trudă. (1/
                                           Al înălţimi! Vostre de Dumnezeu păzite Servitor infim.
    1815 Martie.                                   Alex. Fllipescu,
                                                    Vornicul oraşului.
    Cod. LXXXIV, pag. 13. (Traducere din grecesce)
    Intre rarele acte umanitare ale lui Caragea este acel din 11 Aprilie 1815, ce-vâ mai în favorea ţăranilor. Aceştia sunt mereu încărcaţi cu datorii de cătră proprietari şi arendaşii de moşii. Caragea ordonă ispravnicilor din judeţele Olteniei, unde manifestaţiunea nemulţămirilor era mai făţişă, să cheme pe arendaşi şi moşieri la răfuela socotelilor şi să nu se primescă condeele de bani nejustificate, din cele puse pe spetele ţeranilor (1). 1
    (1) Şese cărţi, una la Caimacanul, cinci la ispravnicii acelor judeţe, pentru locuitorii ce se află datori la arendaşi! moşiilor, şi cu soroc de opt luni să plătescă datoria ce va fi bună să dea.
    Zemle Ylahiscoie. Dumne-vostră ispravnicilor ot sud.......sănătate. Fiind-că ne-
  am însciinţat Domnia-Mea, cum că locuitorii ce sunt şezători pe moşi! boerescî, mănăstiresc! şi veri a cui, cari se dau de cătră stăpîniî lor la arendaşi, se fac nă-păstuiri şi asupriri la tote adeturile moşiei ce sunt datori a da, după întocmirea ce este făcută, ne urmând condicilor Divanului şi dintr’acestă pricină remân dator! pe la acei arendaşi şi apoi arendaşii le fac mari asupriri şi siluiri, cu a-şi plăti remăşiţurile cu car! î! însărcineză, care acesta fiind urmare cu catahrisis asupra locuitorilor necăjindu-î şi superându-î peste orînduelâ, poruncim dumne-vostră să
I
198
V. A. URECHIĂ
  Intenţiunea era bună, dar când seim cine erau însărcinaţi a o realisâ, seim că ea nu dete resultate, ca şi altă circulară din 24 August 1814, ca să nu fie zăboviţi ţăranii în procesele lor. (1)
chemaţi pe acei arendaşi, şi cari dintr’înşii vor aretâ că au să ieă remăşiţur! dijmă, clacă şi altele, şi nu vor fi tăgăduite nici de locuitori şi după ce veţi alege cât are să ieă, să daţi straşnice porunci, ca de acum înainte, cu soroc de opt luni să plătescă locuitorii cu încetul rămăşiţa ce vor fi datori, îngrijind dumne-vostră apururea acesta a nu se face smăcinărî locuitorilor cu trageri prin judecăţi şi supărări de cătră arendaşi, că aşa este porunca Domniei-Mele. — 1815 Aprilie 11.
   Cod. LXXIV, fila 195 v.
   (1) Carte legată la 5 judeţe ot preste Olt, ca să nu zăbovescă pe locuitorii ce au pricini de judecăţi la acele isprăvnicaturî.
                            iGi loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Dumne-vostră ispravnicilor ot sud. ..... .sănătate. Am luat Domnia-Mea însei-inţare, că dumne-vostră găsiţi pricină, cuprinderea unui pont din cele trimise la Divanul Nostru ot Craiova, pentru nizamul ce am hotărît a se urmă, unde <Jice să nu se orînduescă de la Căimăcămie mumbaşir pentru împliniri ale locuitorilor bir-nici, aţi început a vă abate la izvodiri de alte catahrisis, adecă pe cei ce se orîn-duesc la aceste isprăvnicaturî, ori cu poruncile Domnieî-Mele, sau cu ale Căimăcămiei buiurdizme, ca să-i judecaţi pentru felurimi de prigoniri, rezemându-se în pontul de mai sus arătat, că este poprită Căimăcămia de a trimite mumbaşir, pentru acele pricini, pe ipotesiarî prelungindu-se, în cât de câte patru şi cinci orî siliţi sunt a merge de la acel judeţ pe la Craiova, ca să jăluescă Divanului nostru de acolo pentru prelungirile ce pătimesc, cu cari acele mergeri, osebit de treped şi per-dere de vreme ce cercă acei ipotesiarî, apoi firesce urmeză a face cu călătoria lor atâtea cheltuelî, cât adăogându-se pe lângă perderea lor de vreme, covîrşesc făr’de îndoelă cheltuela ce ar fi putut face cu mergerea şi întorcerea unui mumbaşir trimis de cătră Căimăcămie, ca să grăbescă săvîrşirea acei pricini şi să aducă pe cei neodihniţi la Divanul Nostru ot Craiova (urmare cu totul în potriva bunului sfîrşit, pentru care am întocmit ponturile de mai sus arătate); iată dar cu străşnicie vă poruncim Domnia-Mea, ca de acum înainte să vă părăsiţi de a mai metahirisî înţelegerea bunelor nostre întocmiri întru izvodire de catahrisis şi pricinile de judecăţi ce se orînduesc la acest isprăvnicat, orî cu porunci ale Domnieî-Mele, sau cu buiurdizmele Căimăcămiei date la jălbile ipotesiarilor, să le săvîrşiţi în scris, fără cea mai puţină zăbavă şi să daţi carte de judecată la mâna celui ce va ave dreptate, iar celor neodihniţi să li se dea soroc în scris, ca să mergă la Divanul Nostru ot Craiova, căci câte din amelia dumne-vostră, sau din vre-o altă pricină părtinitore, în vre-un feî de chip, va fi silit vre-unul din ipotesiarî a merge să jăluescă la Căimăcămie, din prelungirea ce i se face, şi Căimăcămia va trimite mumbaşir, atunci trimiterea mumbaşirului se va socoti chiar a dumne-vostră în potrivă urmare, iar nu a Căimăcămiei, precum se vede că o tîlmăciţî şi înşi-ve veţi fi căluţi întru aceeaşi osîndă a celor următori în potriva Domneşqilor postre porunci, şi fiţi sănătoşi. — 1814 Octomvrie 14.
   Cod. IXXXVII\ fila 4$ v,
ISTORIA ROMÂNILOR
199
   La o revendicare curidsă se dă drept de Caragea locuitorilor, în 24 August 1814, în actul următor:
   Publicaţii la tote judeţele pentru locuitorii ce li s’au luat, în vremea trecută, cu năpăstuirî moşii, acareturi şi altele.
   Zemli Vlahiscoie. Dumne-vostră ispravnicilor ot sud........sănătate; ve facem
în scire, că dumne-lor boerii prin obştesca anaforâ au făcut aretare Domniei-Mele, cum că în trecuta vreme a resmiriţeî, din pricina grelelor patimi, s’au adus săracii locuitori ai terii la ticăloşie, în cât unii dintr’înşii siliţi au fost de multa lor nevoie a-şî vinde lucrurile ce aveau mişcătore şi nemişcătore, când atunci cei ce se aflau în slujbe afară pe la judeţe, cum sameşî, polcovnici, vătaşî de plaiu, căpitani şi zapcii, găsind vreme cu pîrlej ca să dobîndescă moşii, acareturi şi altele asemenea cu multe şi nedrepte mijloce, încărcând şi năpăstuind pe săracii locuitori în nume de cumperătore, numai şi numai pe încărcătura şi năpăstuirea ce li se făcea de hră-pitorî la dăjdii şi angarii, li se luau moşiile şi acareturile lor, de aceea fac aretare dumne-lor boerii pentru unii ca aceştia, ce s’au năpăstuit într’acea vreme cu hră-pirea acareturilor lor, ca prin cercetare să şi le dobîndescă. Deci, fiind-că din cercetările ce am făcut şi Domnia-Mea şi din multe pricini de acestea ce s’au înfăţişat la Domnescul Nostru Divan, pliroforisindu-ne cu îndestulare că s’au urmat unele ca acestea, am hotărît de a se pune în faptă; pentru care şi poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, săorînduiţi om vrednic a ceti acestă poruncă a Domnieî-Mele în tote oraşele şi satele acestui judeţ, spre a o face sciută şi cunoscută la toţi locuitorii de obşte, ca verî-care în vremea trecută a răsmiriţeî li se vor fi hrăpit lucrurile lor cu mijloc de vnujare, prin încărcături şi năpăstuirî de cătră sameş, polcovnici, vătaşî de plaiu, căpitani şi zapcii, să vie la Divanul Domniei-Mele cu în-drăznelă şi să fie bine încredinţaţi, că prin amăruntă cercetare ce are a se face, dovedindu-se hrăpite în nume de cumperătore, după mijlocul ce se arată mai sus, li se vor întorce înapoi la stăpînirea lor tote acelea; care poruncă a Domniei-Mele, după ce se va face sciută şi cunoscută, să o iscălescă în dos şi preotul i pîrcălabul şi fruntaşii fieş-căruia sat, că au înţeles şi au au<Jit porunca şi hotărîrea acesta a Domniei-Mele, şi apoi făr’ de zăbavă să o trimiteţi cu însciinţarea dumne-vostră la Domnescul nostru Divan, spre încredinţare. I saam receh gpd. ■—1814 August 24.
   Cod. LXXIV, fila 138 v.
   Se ieau de cătră Caragea, în 30 Aprilie 1816, trei disposiţiuni importante în privinţa ţăranilor. Aceste sunt cele următore:
   I)    . Se recunosce ţăranilor dreptul de protimisis la arendarea moşiei, pe care se află, însă cu acelaşi preţ şi condiţiunî, cari le oferă şi alţii.
   II)    . Nu se vor pute lua de la ţărani curăturile ce au făcut de tufă şi de crâng gros, chiar dacă întinderea curăturiî este mai mare decât trebuinţele lui. Pe viitor însă ţăranii nu vor mai pute curăţi locuri decât cu învoirea şi în întinderea acordată de proprietari.
   III)    . Ţăranii cari vor ave speciale alcătuiri în privinţa pontului? ponform pravilnicescii condjce şă le păstreze, iar alte nouă învoelî, re-
200
V. A. URECHIĂ
ducend claca, cu gând ca ast-fel proprietarii să*şî îmmulţescă locuitorii pe moşie, nu mai sunt învoite (1).
                              (1) M loan Gheorghe Qaragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Cetindu-se înaintea Domnieî-Mele acestă obştescă anaforâ a părinţilor arhierei şi a dumne-lor boerilor şi chibzuind cele de cuviinţă asupra fieş-căreia madeâ, <Jicem întâiufrpentru pontul de protimisis, că atunci când s’a făcut acestă întocmire în pravilnicesca condică, fiind veniturile moşiilor mult mai eftine decât acum, adecă analoghisite cu starea şi puterea locuitorilor spre a pute să le cumpere, a avut cuvînt acel răposat Domn a hărăzi locuitorilor acest pronomion de protimisis, iar acum ajungând arendile moşiilor la un mult mai mare preţ decât cel de atunci, precum este ve<Jut, nu este câtuşi de puţină îndoelă, că prea puţini din locuitori ar pute să aibă stare şi pîrlej de a cumpără arenda chiar pentru trebuinţa sa şi chiar în norocul seu de pagubă sau câştig, iar ceî-l-alţi toţi de se şi arată cumpărători de arenei, în puterea acestui pronomion de protimisis,||negreşit că nu le ieau pe sema lor, ci pentru alţii streini, pornindu-se într'acestă cerere numai pentru vre-o părtinire cătră cel nou arendaş şi pentru vre-o pismuire cătră cel vechiu^precum de multe orî cercetându-se chiar în Divanul Domnieî-Mele acest fel de prigonire de protimisis între cei vechi arendaşi şi între locuitori, s’a dovedit cererea locuitorilor de protimisis pornită nu pentru sine-le, ci pentru alţii streini, cu care acestă a lor urmare se pricinuesce în adevăr numai stăpînilor moşiilor pagubă, iar locuitorilor nu numai nici un folos, ci încă şi trepede i perdere de vreme şi chel-tueli, âmblând prin judecăţi, şi aşa acest pronomion, în loc de ale fi folositor, are a le fi păgubitor şi de prigoniri i de trepede pricinuitorjf De aceea şi hotărîm, ca de acum înainte stăpînii de moşii, când vor vre a-şî vinde veniturile moşiilor, ori pe un an sau pe mai mulţi, să dea de scire prin Ispravnicii judeţului locuitorilor acei moşii, arătându-le preţul venitului şi chipul simfoniei ca, de vor voi să-l cumpere cu acel preţ şi simfonie, să vie numai decât la stăpînul moşiei, ca să săvîrşescă cumperătorea, fără a pute să ceră câtuşi de puţin soroc,Jrnăcar cu pri-cinuire de a-şî luă sema sau în vre-un alt chip, dar şi stăpînul moşiei primind acei locuitori de a cumpără venitul cu acel preţ şi simfonie, şi viind cătră dînsul de a săvîrşi cumperătorea, să nu fie volnic a-i depărtă pe ei şi a da venitul altuia tot cu acelaşi preţ şi simfonie, iar când acei locuitori nu vor voi să cumpere venitul, după mijlocul ce s’a <Jis mai sus, să deaxespuns prin Ispravnicii judeţului numai decât, ca şi Ispravnicii să însciinţeze pe stăpînul moşiei, ca să-şi caute alt muş-tereu. Al doilea pentru pontul curăturilor de tufă şi de alt crâng gros, măcar că unii din locuitori cu pronomion al acestui pont au cuprins locuri mai multe peste ceea-ce le este trebuincios pentru hrana lor şi a dobitocelor lor, dar de vreme ce ei au apucat de au făcut acele curăturî de prisos şi stăpînii moşiilor, avend dicheomă de a-î popri, n’au îngrijit, nu se învinovăţesc acei locuitori, nici este cu dreptate a li se luă înapoi acele curăturî, al cărora rod l-au dobîndit în puterea pravilnicesciî condici, ci hotărîm, ca ori-care locuitor, câte curăturî de tufă sau de alt crâng gros va fi apucat de au făcut până acum pe moşia în care locuesce, să remâe a fi bune tot ale aceluia, şi atunci numai să potă luă stăpînul moşiei cură tura de fîn sau de arătură a locuitorului, când acel locuitor de acum încolo nu o va cosi şi nu o va ară în diastimă de trei ani în rînd, iar de acum înainte să nu fie volnic un locuitor
ISTORIA ROMÂNILOR
201
   Ast-fel trataţi ţeraniî, dacă se agită în contra celor cari îi mal- j trateză şi-î nedreptăţesc, regimul îi declară răsvrătitori şi atunci gropa ? ocnei, bătaia şi une-orî uciderea îi aşteptă. Asemenea făptuiri au provocat mişcarea pandurilor — şi ei tot ţeranî — de care aiurea am vorbit.          ^—~~~
   In noul seu codice de legi, promulgat la 1817, Caragea găsesce cu j cale a introduce, la cap. 6, legea relativă la ţeran, nu îmbunătăţii!- j du-i sortea, ci făcendu-i-o mai grea, de cum eră în Cod. lui Alex. Ipsi- \ lanţ, şi cu mult maî rea decât eră sub N. Mavrogheni.                     1
   Prin art. 1 din acest cap. 6, legiuirea lui Caragea definind claca, ) recunosce că proprietarul moşiei are dreptul de a primi sau a nu primi \ pe clăcaş să şedă pe moşia sa. Acestă şedere pe moşie a clăcaşului nu
de a curăţ! loc de fîn sau de arături făr’de scirea stăpînului moşiei, ci să fie dator a merge la acel stăpîn, să-î ceră locuri şi, de va ave, să-î dea câte îi vor fi trebu-inciose pentru hrana sa şi a dobitocelor sale, sau şi mai mult, de se va învoi cu stăpînul moşiei, pe cari măsurându-le şi însemnându-le, să nu fie volnic acel locuitor a se întinde mai mult peste acele semne, iar în potrivă urmând, să i se ieâ de stăpînul moşiei acel prisos de curătură peste ceea-ce i se va da, făr’de a pute cere acel locuitor vre-o chetuelă pentru curăţit, precum şi când locuitorul îşi va ave curăţările sale pentru livezile de fîn şi arături ale stăpînului moşiei, şi va voi acel stăpîn, ca să deosibescă la o parte locurile de fîneţe şi arături ale locuitorilor de cătră ale sale şi să le dea tot acolo în prejma locului alte locuri de o potrivă atât la mărime cât şi la felurimea pămîntului, să fie volnic la acesta făr’de a pute locuitorii să se împotrivescă câtuşi de puţin, ca să potă cu acest mijloc stăpînul moşiei a-şî ave ferite locurile sale, avendu-le deosebite. Al treilea, pentru pontul clăciî, fiind-că pravilnicesca condică deosibes.ee pe cei ce vor ave vre-un deosebit aşe<Jămînt în scris cu stăpînul moşiei, de aceea ori-câte acest fel de aşecjămînturî vor fi apucat, de s’au făcut până acum în scris între stăpînii moşiei şi între locuitori, acelea hotărîm să le păzescă Vistierii cu dreptă cumpănire, atunci nu pot găsi locuitorii pricină a umblă fugari din sat în sat, şi orî-cine sau boer sau mănăstire va face vre-o urmare cu scăderea clăciî, ca să-şi îmmulţescă satul, să per<Jă cu totul şi acest privileghiu, ca un mâglisitor şi împotrivitor aşe<Jămîntuluî ţării, ce, de obşte se cuvine a se păzi nestrămutat. — 1816 Aprilie 30.
   Al Ungrovlahiei Nectarie, Iosif Argeşiu, Costandie Buzeu, Gostantin Filipescu, Radu Golescu biv Vel Ban, Grigorie Brâncoveanu, Constantin Creţulescu Vel Ban Barbu Văcărescu Vornic, Vel Vistier, Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic, Istrate Creţulescu Vel Vornic, Mihalache Racoviţă Vel Logofăt, Constantin Bălăceanu Vel Vornic* Grigorie Filipescu Vel Vornic, Teodorache Văcărescu Vel Vornic, Gheorghe Filipescu, Iordache Golescu Vel Logofăt, Ioan Ştirbeiu Vel Logofăt, Tomiţă Creţulescu Vel Logofăt, Pană Costeseu Vel Vornic.
   Cod. LX XXV, pagina 8.
                            .ACADEMIEI *
V. A. URECHIĂ
I 202
i ~
   este aşa dar un drept al luî, ci resultatul unei îngăduinţe a proprie-j tarului pămîntului.
j Prin art. 2 se menţine cifra de 12 <Jile de pont, adecă (Jilele de lucru hotărîte să le facă un clăcaş pe an, în folosul moşierului. Decât legiuitorul adaogă, că «pe viitor, de se va tocmi vre-unul din stăpîniî moşiilor cu clăcaşul pe mai puţine <ţile, tocmela aceea să nu aibă i ' tărie.»
1 înscrierea acestei reserve în legea luî Caragea, dă mesura relei i voinţe a acestui Domnitor şi a boerilor luî, faţă cu ţăranul român! j Singura explicare ce dă legiuitorul acestei reserve, care vătăma egal-j mente dreptul proprietăţii, ca şi al ţăranului, era că prin faptul îm-j puţinâril dilelor de clacă, se momiau clăcaşiî de pe alte moşii să se ■ strămute acolo unde erau <Jile de clacă maî puţine. Dar eră acesta i o scusă ? Cum nu se putea împedicâ momela, punend pedepse contra celui care momiă ? Art. 3 din cap. 6 prevede de ajuns asemenea pe-depsă: Cel care trage clăcaşî pe moşia sa (prin împuţinarea (Jilelor de clacă) să per<Jă privileghiul clăcii şi să plătescă şi stăpînului moşiei claca clăcaşilor ce aii tras.
     Dar nu era de ajuns asemenea disposiţiune rău voitdre pentru ţăran: Caragea mai adaogă (art. 4), ca clăcaşul, bez claca de 12 să are stăpînului moşiei încă o <ji primă-vera sau tomna, să-I dea şi un car de lemne la Crăciun, cărându-le ori la moşia luî, sau aiurea, unde are stăpînul trebuinţă de ele, până la un loc cu depărtare de 6 cesuri.
     Atâtea nu sunt de ajuns!
  I Legea acordă proprietarului dreptul de a transformă (Jilele de clacă \ în bani (art. 5.)
     Clăcaşul nu p6te face curătură fără voiam scris a stăpînului, cu-prin<Jătore : unde şi cât loc să cure, iar urmând în potrivă să-şi per<jă ostenela şi să ieâ curătură stăpînul moşiei.
     Care din clăcaşî, fără voia stăpînului (pe curătură sa), va sădi vie pe locul luî, să o per4ă.
     Când clăcaşul va lăsă via sa nelucrată în 3 ani, să fie tras la judecată şi atunci dându-I judecata încă un an soroc, de nu o va lucră... s’o pâr4ă şi să o ieâ stăpînul (10).
     Clăcaşul să nu pdtă să vîn<Jă vin sau rachiu pe moşie, de nu se va tocmi cu stăpînul (11).
     Clăcaşul să nu pdtă deschide băcănie pe moşie, de nu se va tocmi cu stăpânul.
  \ Clăcaşul să nu pdtă face moră pe moşie.
ISTORIA ROMÂNILOR
203
   Clăcaşul să nu pdtă să vîneze pesce în eleşteul stăpînului. Numai j în bălţile Dunării, dând 4eciuâlă, şi în rîurile curgătore prin moşie, ţ fărij. tjeciuelă, legea slobdde pescuitul. Va să <Jică şi în acestă pri- \ vinţă legea scurteză un drept, acela al clăcaşului.
   Clăcaşul fugind de pe moşia luî perde dreptul de proprietate a pă-mîntuluî seu, care intră în stăpînirea proprietarului moşiei. Tot asemenea se întimplă de mdre clăcaşul fără clironomi: casa, grădina, curătură luî o iea în stăpînire proprietarul moşiei (15).
   Dar ascultaţi art. 16, ce sarcini mai pune pe umerii clăcaşului:
   Clăcaşul să dea stăpînului:                                            j
   Din 20 de vedre din vinul său o vadră domnescă.                        \
   Din 10 căpiţe de fîn una.                        ■■■■.)
   Din 10 clăi de grâu, de orz, de meiu, una.
   Din tot pogonul de porumb, 4 baniţe porumb bătut sau 8 cocoloşi, cu baniţa de 22 oca.
   Din tote cele-l-alte rodurî, de la 10 una.
   Tăte acestea să le care clăcaşul cu carul seu, la casa stăpînului j moşiei.                                                             ' jf
   Apoi de ţine stupi, clăcaşul să dea stăpînului moşiei câte 3 bani / de fle care (17). Asemenea de fie-ce capră (fie iarna fie vara) câte bani / 2 (18). De fle-ce turmă de oi, de la Blagoveştenie până la Sf. Gheorghe, j şi fătare câte un miel şi un leu şi de fie-ce stână, brânză sau bani, j după tocmălă.
   Singura disposiţiune maî favorabilă ţăranului clăcaş este defigerea paragraf iei» la un an numai adecă a timpului, până când are proprietarul moşiei dreptul de a-şî reclamă (Jilele de clacă. (Partea a 6, cap. I, articolul 7.)
   Multe neajunsuri suferiâ ţăranul şi de la măsurările cu stînjen ori | prăjină, mărite ori scăzute după interesele moşierului sau arendaşului. v\
   Stînjenul de mesură. Caragea dă veliţilor boeri ai Divanului, următorul pitac:
                                           I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod.
   Cinstiţi şi credincioşi dumne-vostră veliţilor boeri ai Divanului Domnieî-Mele> fiind-că pentru stînjenii cu cari se măsoră moşiile, se întîmplă multe pricini de judecăţi, atât că nu se găsesce un temeiii sau o mesură care să fie cunoscută de dreptă şi pentru stînjenul răposatului Domn Şerban-Vodă, şi pentru stînjenul răposatului Constantin Vodă Brâncoveanul, cari se văd că se obicinuesc, al doilea care din-tr’aceştî doî stînjenî să se metahirisescă şi unde unul şi unde altul; poruncim dumne-vostră, şă faceţi scumpă cercetare prin orî-ce dovedi veţi socoti că sunt tre-
204                           V. A. URECHIĂ
   buinciose, ca să găsiţi cea adevărată măsură a acestor stînjenî şi mijlocul care se cuvine a se păstră măsura şi a fi tot-deauna crezută şi fără bânuelă, deosebit şi pentru a se metahirisî unde se cuvine şi care, şi să faceţi Domnieî-Mele arătare prin anaforâ. Toleo pisah gpd.—1815 Ianuarie 12.
         (Pecetea gpd.)
     Cod. LXXI V. fila 168.
   ţ
I Unul din cele maî grele beilicurî, la care era supus bietul ţeran l român, era salahoria cu carul şi cu braţele la cetăţile turcesc!. De la I extremităţile ţeriî, ţeraniî erau duş! cu miile în asemenea beilicurî. Trebue să recundscem lu! Caragea un serviciu adus ţăranului român : el isbuti să facă pe Turc! a primi ban! în loc de care şi salahori. Evident, că şi Turcilor le conveniâ acesta, căci rămânea în punga celor însărcinaţi cu lucrările la cetăţi o parte din bani. Câte abusurî nu \ se făcură de slujbaşi! Iu! Caragea şi cu acăstă binefacere!
                              Ioi Toan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiseoie.
     Primită fiind Domnieî-Mele acestă obştescă anaforâ a părinţilor arhierei şi a dumne-lor boerilor, o întărim Domnia-Mea şi poruncim dumi-tale Vel Vistiere, să se facă domnescile nostre porunci cătră Ispravnicii judeţelor, cuprinclătore întocmai precum mai jos se arată. — 1816 Martie 26.
         (Pecetea gpd ).                                            Vel Logofăt
               Prea înălţate Domne,
     După laminată porunca Măriei-Tale, ce prin pitac mi s’a dat că primită fiind Măriei-Tale rugăciunea ce am făcut prin anaforâ de obşte de la 2 ale următorei luni, cu cuprindere de a se bitirdisi în bani salahorii şi carele ce urmeză a se da de ţerâ în lucrul cetăţilor împărătesei şi, într’acestă veră a următorului an, pentru destoinicile cuvinte ce arătăm într’aceeaşî anaforâ a binevoit Măria-Ta să se în-deletnicescă şi acestă strădanie a săracilor şi scriind unde s’a cuvenit, s’a găsit mijloc de a se bitirdisi, ci să chibzuim în ce chip să se urmeze acestă împlinire de la ţeră şi să arătăm Măriei-Tale prin anaforâ în scris, următori fiind, ne-am adunat cu toţii aici la Domnesca Măriei-Tale curte, unde ne-a arătat dumne-lor fratele Vel Vistier, că la tote cetăţile sunt trebuincioşî într’acest an 3.400 salahori şi 580 care pe lună, pentru care ne arată dumne-luî fratele Vel Postelnic, că după osîrdiosa silinţă ce ai pus Măria-Ta, s’a catortosit acestă bitirmeâ de salahori şi de care a se plăti de fieş-care salahor şi car pe <Ji po taleri 1 bani 30, de care am şi rămas cu toţii mulţumiţi şi rugători cătră milostivi?I Dumnezeii pentru acesta mare facere de bine ce a arătat Mâria-Ta cătră săraca ţeră cu acestă mare uşurinţă ce i se face. Domnul Dumnezeu să te păzescă in prea luminat scaun până la adânci bătrîneţe cu tote cele de fericire, ca să aibă ticălosa ţeră tot-deauna mîngâere şi uşurinţă la acest fel de greutăţi şi nevoi ce se întîmplă, ca de la un părinte doritor ce am cunoscut la Măria-Ta dintr’întâiaşî dată, şi aşâ făcend socetelă de trebuincioşil
ISTORIA ROMÂNILOR
205
bani, adecă adunând suma salahorilor şi a carelor 3 980 po parale 50 pe <Ji, fac pe lună taler! 149.250 şi analoghisindu-î la lude 16.000 ce se află astăzi ţera, vine de lude po taleri 9 bani 40 pe lună şi acestă împlinire să se începă de la Aprilie întâiu, îndatorindu-se boerii ispravnici, ca după istovul banilor ai fieş-eăreia luni, să tri-miţă la Visterie contract şi perilipsis de socotelă, poruncindu-se de cătră Măria-Ta boerilor ispravnici, ca să înfrîneze pe zapcii a lua aceşti taleri 9 şi bani 40, făi^de răsură şi altă încărcătură, dând şi răvaşe zapciii iscălite de dînşii la mânile pîr-călabilor pe fieş-care lună de primirea acestor bani. 1816 Martie 21.
   Al Ungro-Vlahieî Nectarie, Constandie Buzău. Constantin Filipescu, Radu Golescu, Grigorie Brâncoveanu, Constantin Creţulescu Vel Ban, Barbu Văcărescu Vel Vornic, Dumitraşco Racoviţâ Vel Vornic, Istrate Creţulescu, Constantin Bâlăceanu Vornic, Grigorie Filipescu Vel Vornic, Teodorache Văcărescu Vel Vornic, Mihalache Racoviţă Vel Logofăt, Iordache Golescu Vel Logofăt, Toma Creţulescu Vel Logofăt, Nestor Clucer.
   O altă pacoste pe
   însemnătatea pentru comerţ a gelepilor am demonstrat-o în atâtea rînduri. In 25 Iulie 1814, Caragea dă următorea carte luî Gelep-başa, constituindu-î scutire şi beneficiu.
                                                Carte de başul gelepilor.
   Zemle Vlahiscoie. Fiind-că Başul gelepilor pentru slujba cu care se orînduesce la oile cele de trebuinţă Ţarigraduluî, atât aici până a se strînge, i la pornitul şi chivernisitul mergerii cu înlesnire la drum, cât şi în Ţarigrad, până a se face teslim la vremea cea orînduită suma deplin, a avut milă domnescă prin cărţile fraţilor Domni de mai nainte, cari s’au întărit şi de Domnia-Mea de a scuti la vremea er-băritului oi 19.000, cu care acestă epistasie aflându-se acum Dumitru Zaman încărcat cu acestă trebă a oilor, pentru ca să-şi pue dar silinţa de a nu se face vre-un cusur la acestă trebă delicată, cu care este încărcat de cătră Domnia-Mea, spre a răspunde la vreme suma oilor cea orînduită, care cere de a se face teslim la Ţarigrad, am binevoit şi Domnia-Mea şi am dat acestă domnescă a nostră carte numitului Dumitru Zaman, Başul gelepilor, ca în câtă vreme se va află într’acestă epistasie, să aibă a scuti de erbărit oi 19.0001a vremea erbăritului din oile ce le strînge numitul Gelepi-başa, precum au avut şi cei mai dinaintea luî. Pentru care poruncim Domnia-Mea şi vouă erbarilor, ca să nu faceţi supărare de erbărit pe acestă sumă de oi, ci sâ-î daţi bună pace. I saam receh gpd.—1814 Iulie 25.
   Cod. LXXV1I, fila 192.
   Jafurile suferite de ţeranî nu se făceau numai la ţeră, ci şi în capitală. Vodă e nevoit să dea în J1815 următorul pitac la Agă şi Spătar:
                            I& loan Gheorghe Caragm Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Cinstit şi credincios boerule al Domnieî-Mele, dumne-ta vel Agă, măcar că Domnia-Mea cea mai întâi datorie a Nostră, socotind ocrotirea şi repaosul locuitorilor Dom-
206
V. A. URECHII
nescii Nostre ţerî, de cătră cei reu nărăviţi jăfuitorî, şi jacăşî, nu contenim prin feluri de mijloce spre a desrădăcină cu totul urmările lor, ca să dobîndescă locuitorii o desăvîrşită liniştită petrecere şi să se bucure folosindu-se înşişi ei cu ro-durile muncii şi strădaniei lor; dar fiind-că şi d-lor cinstiţii şi credincioşi boeriî veliţi ai Divanului Domniei-Mele ne-au făcut acum rugăciune prin obştesca anaforâ, ca să se pue în lucrare aceste de mai sus arătate mai înlesnitor mijloc spre ă se urmă acelaşi bun cuget şi voinţă a Domniei-Mele pentru odihna şi buna-petrecere a locuitorilor, adecă de acum înainte ispravnicii judeţelor, ca unii ce sunt ocîrmuitorî ai lor orînduiţî de Domnia-Mea, să fie datori a da sema pentru orî-ce jaf şi năpăs-tuirî se va face locuitorilor de cătră veri-cine şi să aibă napristan mare privighere şi neadormită îngrijire asupra tuturor slujbaşilor judeţelor, precum sameşi, vătaşi de plaiu, polcovnici, căpitani, dijmarii, oerii, vinăriceriî, vameşii, zapciii de plasă, şi ori-cine alţi slujbaşi după afară; aşijderea şi nedreptăţile ce fac căpitanii de la străjile de prin marginea politiei Bucurescilor, i căpitanii de la străjile din năuntrul politiei, când vin omenii de afară cu fîn, lemne, rachiu, bucate, cherestele şi altele ca acestea, cari pun mâna de iau din tote, după cum pot rupe, luându-le osebit şi parale ca o vamă, în vreme ce vama de la aceste lucruri ce vin în politie este ridicată de mai înainte, cum şi de cătră Domnia-Mea prin poruncile ce avem date pentru eftinătatea lor şi îmbelşugarea norodului, de aceea că pentru cei de pe afară slujbaşi ce se arată mai sus, s’aii făcut cuviinciosele porunci ale Domniei-Mele cătră ispravnicii judeţelor, iar pentru căpitanii cei de prin respintinile semptului Agieî, poruncim Domnieî-Tale, ca să li se dea straşnice porunci, a se părăsi cu totul de luări de mai sus aretate, îngrijind dumne-ta de acum înainte de a face adesea cercetări pe sub cumpăt, şi pe cari din ei îi vei dovedi că fac ast-fel de netrebnicii, nu numai să le faci cuviinciosa pedepsă, ci să-î şi lipsesc! din slujbă ca pe nisce hrăpitori, precum asemenea am poruncit Domnia-Mea prin osebit pitac şi dumne-luî vel Spătarului pentru căpitanii de la strejile dupe marginea politiei Bucur escilor. Tolco pisah gpd. — 1815 Martie 24.
   (Pecetea gpd.)                                                   Vel Logofăt.
   Asemenea pitac s’a făcut şi cătră Spătar.
       Cod. LXXIV, fila 190,
   Singurii locuitori ai ţerii, cari se puteau elice fericiţi, sub administra-ţiunea şi cu justiţia de sub Ioan Caragea, erau supuşii streini, mai cu semă al Rusiei şi ai Austriei. Aceştia beneficiau de scăderi de vamă, de scutiri numerdse şi nu erau justiţiabili de autorităţile judiciare ale ţerii. O instanţă specială «Logofeţia, streinelor pricini» se ocupă de sudiţi./Pe lângă acestâ autoritate erau tâlmaci de limbi streine. Până în 1817 eră dragoman franeesul Maurice. După mortea lui, tîlmaciul Rusesc este cel mai avantagiat.
                             I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiseoie.
   Dumne-ta biv Vel Vornic Costache Samurcaş, nazîruleal Cassei lefilor, după arătarea ce ne face printr’acestă anaforâ dumne-luî Vel Logofăt al streinelor pricini,
ISTORIA ROMÂNILOR
207
milostivire făcend Domnia-Mea asupra acestui Teodor tîlmaciul, poruncim ca de la (Ji’ntâiu a viitorului Noemvrie să i se adaoge pe lângă lefa ce are pe lună încă taleri 50.—1817 Octomvrie 21.
       (Pecetea gpd.)                                            Vel Logofăt
   Cod. LXXXTX, pag. 45.
            Prea înălţate Domne,
   Cu plecăciune arăt înălţimii Tale pentru Teodor, tîlmaciul Rusesc, ce este orînduit la acest departament al Logofeţiei pricinelor streine, spre tîlmăcirea notelor rusesci ce se trimit de cinstitul consulat al Rusiei, cu cuvînt că nu pote a-şî întîmpinâ greutatea casei sale numai cu lefa ce are orînduită pe lună, aflânda-se om familist, âmblă acum a se trage de la Departament, ca să-şî caute hrana vieţii sale la altă parte; ci fiind că omul acesta este de apururea trebuincios Depărtăm entuluî, aflân-du-se cu bună sciinţă şi cu scumpătate la tîlmăeirile notelor rusesc!, ce adesea vin de la cinstitul consulat, nu lipsesc, cu plecăciune, a arătă înălţimii Tale, ca bine-voind, cu cea obicinuită firesca Mărieî-Tale bunătate a revărsă milostivire asupră-î, să i se orînduescă lefa ce a avut-o Maurice franţezul, ce a murit, nefiind atâta trebuinţă de limba franţozescă la acest Departament, ca să potă şi el cu acesta a-şî întîmpinâ greutatea 0 heltuelilor ce are, a împlini datoria slujbei sale cu osîrdie şi a se află nelipsit de la Departament, fără de a-î mai rămâne cuvînt de nemulţumire, care acesta rămâne la noianul milostivirii Mărieî-Tale.—1817 August 24.
                                                                                                              Vel Logofăt.
                                        CAP. V.
                                                   Oştea.
   In alaiurile domnescî, întocmite încă de la începutul Domniei, se mai ved următdrele categorii de oşteni, ori de omeni purtători de arme: Arnâuţî la Agie (1)        ;> .
   Lefegiî cu un Vel Căpitan.
   Neferî.
   Fustaşî de Divan. 1
        (1) IA Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Cinstit şi credincios boerule al Domniei-Mele, dumne-ta Vel Agă Nicolae Filipescu, fiind-că arnăuţii ce se află în slujba Agiei, cari sunt la număr 44, fiind trebuincioşi de a se află nelipsiţi de la Agie, de aceea poruncim dumi-tale, ca să le dai imeclic la fieş-care pe totă rliua, câte o pâne de o jumătate oca, şi plata acestui imeclic vei îngriji dumre-ta, ca împreună cu lefile să ei de la Visteria Domniei-Mele. Tolco pisah gpd.—1815 Ianuarie 17.
   (Pecetea gpd.)                                                 Vei Logofăt.
     Cod. LXXI, fila 167 v.
208
V. A. ţjRECHlĂ
     Seimeni polcovnicescî şi biilucbăşescî.
     Poteraşî cu Polcovnic.
     Dorobanţi cu un Vel Căpitan.
     Topcii (artilerişti) cu un Topci-Başa.
     Panduri (1).
     Stegurile agiesci (2)
     Slujitorii la căpitănii. (3)
     Pentru paza temniţei continuă a fi armăşeî sub Vel Armaşul şi cu un al 2 lea arm aş.
     Armăşeii erau în numer de 150. Ei serviau pentru paza închisorilor
     (1)   Carte prin care se dau pandurii din cinci judeţe ot preste Olt asupra dum-ne-luî Caimacamului Craioveî.— «Zemli Vlahiscoie. Se dă acestă domnescă carte dumne-lui cinstitului şi credincios boerului Domniei-Mele, Caimacamului Craioveî, pe care l-am însărcinat şi cu otcîrmuirea pandurilor din cele cinci judeţe ot preste Olt; ve poruncim dar Domnia-Mea şi voue căpitanilor de panduri, ca să cunosceţi pe dumne-lui mai sus numitul boer întru tote poruncile şi povăţuirile ce vi se va da de cătră dumne-lui, căci aşa este voinţa şi porunca Domnieî-Mele. I saam receh gosp.—1812 Noemvrie 29.»
     Cod. LXXIV, fila 1 v.
     (2)   1813 Fevruarie 19. S’a dat poruncă la anaforaua Agieî cătră dumne-lui Vel Vornicul al politiei, pentru ca să se dea una sută omeni fără pricină de dajdie a se împlini stegurile de omeni ce sunt lipsiţi de la Agie.
         Cod. LXXIII, fila 188.
          (3) Io loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
     De vreme ce după aretarea ce ne faci printr’acestă anaforâ, nu este cu putinţă a se împlini din omenii făr' de pricină de dajdie lipsa acelor trebuincioşî slujitori din cele cinci căpetenii ale margineî, ce se însemneză în dos, poruncim dar, să se împlinescă cu scă<Jemînt de prin sate, însă dintr’aeest fel de stare de omeni, ca pe totă acestă sumă ce se arată mai sus, abia să facă 15 lude, 1813 Martie 23.
     (Pecetea gpd.)                                                    Vel Logofet.
               Prea înălţate Domne,
     După luminată porunca Măriei-Tale, am ve<Jut aretarea ce face printr’acestâ anaforâ dumne-lui Vel Spătarul pentru trebuincioşii slujitori ce sunt lipsă pe la căpităniile de margine din judeţul Vlăscei, de care sciut să fie Măriei-Tale, că într’a-tâtea rîndurî s’a scris la acel isprăvnicat, şi mijloc nu a stătut cu a se face şi a se împlini acea lipsă de omeni făr’ de pricină de dajdie, după cum dintr’acestă alăturată însciinţare a ispravnicilor judeţului, ce au trimis-o de la şepte ale acestei luni, pe larg se va da Măriei-Tale pliroforie; lipsa slujitorilor acestor căpitănii este mare, precum mai jos se arată şi trebuinţa ve<Jută. Ci după cum se va găsi cu cale, se va da luminată porunca Măriei-Tale.—1813 Martie 19.
     Vel Vistier.
ISTORIA ROMÂNILOR
209
şi pe lângă eî erau şi un numer de masalagii domnescî şi din cari se dedeaii şi pe la boierime.
   încă din primele <Jde ale domniei, Caragea dă poruncă de oprire de port de arme de cătră alt cine-va decât de neferiî domnescî aî Spătăriei' şi aî Agieî:
                            iGi Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Dumne-ta epistatule al Agieî, îndată ce vei primi acest domnesc al nostru pitac, numai decât să publicarisescî în tot semptul Agiei acestă poruncă a Domnieî-Mele, că numai neferiî domnesciî nostre curţi i aî Spătăriei şi aî Agieî au să porte de aicî înainte port cu caefet arnăuţesc şi cu armele asupră-le, iar alţii toţi veri de ce treptă ar fi, să scie că sunt popriţi a nu ave sau a ţine nefer! cuorî-ce fel de caefet, nici a se îndrăzni cu un cuvînt nimeni să se porte în caefetul acesta, dându-se tuturor să înţelegâ, că peste cinci <Jile, când se va publicarisî acestă poruncă a Nostră, orî-cine se va găsi purtând arme în caefet de nefer, afară din neferiî domnesciî nostre Curţi i aî Spătăriei şi aî Agieî, tuturor acelora li se vor luă de asupră-le armele i hainele li se vor rupe, şi vor fi şi ridicaţi la domnesca Nostră curte spre pedepsă, şi dumne-ta, după împlinirea celor cinci dile în urma publicaţiei, să în-grijescî a se urmă acest nizam întocmai, precum se arată mai sus, însă pentru ca să fie sciuţî neferiî aceştia ce sunt slobodî a purtă arme, celor aî domnesciî Nostre Curţi, au ca să li se dea pe a mână adeverinţele dumne-lui vel Cămăraş, iar la cei agiescî adeverinţele dumi-tale şi la ceî spătărescî adeverinţele dumne-luî vel Spătarului, spre a fi sciuţî şi cunoscuţi de neferî < 1).—1812 Decemvrie 18.
   In 1 Maiu Ion Caragea desarmeză şi pe Ogeacliii Curţii, lăsându-î să porte numai câte un cuţit:
   Pitac cătră dumne-luî Vel Postelnicul epistat Cămărăşieî, ca să nu mai porte nimeni din ogeacliî arme la brîu.
                             Iti> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Cinstit şi credincios boerul Domnieî-Mele, dumne-ta biv Vel Postelnice epistatule al Cămărăşieî, îhdată ce vei primi acest al Nostru domnesc pitac, poruncim ca numai decât adueend înaintea dumi-tale pe toţi ogeacliii aî domneseei Nostre Curţi, să le dai straşnică poruncă, ca de astădi nimenea din eî să nu mai porte la brîu arme decât numai un cuţit, căci aşa este voinţa şi porunca Domnieî-Mele. Tolco pisah gosp.—1813 Maiu 1.
      Cod. LXXIV, fila 45.
   Se vede că aceşti Icioglanî erau nu prea de trebă omeni, căci Vodă dă, cu referinţă la eî, următorul pitac: * V.
   (1) Ve$i şi alte acte relative în anexele din acest Tom. X, partea B.
    V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B —Istoria Românilor.                                 14
V. A. UftECMîĂ
âiO
                                          I(b loan Gheorghe Caragea Voevod.
   Cinstite şi credincios boerule al Domniei-Mele, dumne-ta biv Yel Medelnicere Ră-ducane Clincene, poruncim Domnia-Mea dumi-tale, din eesul ce vei primi acest domnescul Nostru pitac, să aibi a face scumpă cercetare şi perierghie ^iua şi noptea, pe orî-eare din icioglânii Curţii vei vede pe uliţe, prin tîrg sau prin mahalale, numai decât să-l ridici şi să-l aduci drept la Domnia-Mea; întocmai poruncim straşnic să fii următor. Tolco pisah. — 1813 Noemvrie 9.
   Cod. LXXIV, fila 920.
   Nu mai bine se purtau Arnăuţil:
   Yolnicie ca să ducă nisce arnăuţi la ocnă, pentru că s’au purtat cu fapte rele aici în Bucuresci.
   Zemle Vlahiscoie. Fiind-că arnăuţii................ s’au purtat cu netrebnice
fapte, cari nu sunt suferite audului Domniei-Mele, de acea volnicim pe .... ca luându-î de aici în fiere să-i ducă surgun la ocna . . . unde poruncim cămăra-şilor de acolo, ca îndată să-i băgaţi înăuntru în ocnă, făr’ de a fi slobozi a eşi până nu veţi primi al doilea poruncă a Domniei-Mele, iar orînduitului mumbaşir să se dea adeverinţă de primirea lor. I saam receh gpd.— 1815 Decemvrie 15.
   Cod. LXXIV, fila 462 v.
   Nici catanele spătăresci nu se deosebiau cu toţii la purtare de Arnăuţi şi Icioglani, cum se pdte vede în acest act:
                            2u> loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Poruncim Domnia-Mea, dumi-tale Yel Spătare, ca negreşit fără de altă zăbavă să orînduiţî a se prinde şi a se aduce aici aceşti hoţi împotrivitorî, pe cari îndată să-î şi facă teslim la judecata departamentului criminalion. ca să urmeze acea judecată a face cercetare după porunca Domniei-Mele ce este dată. —1814 Sept. 29.
       (Pecetea gpd.)                                         Yel Logofăt.
            Prea înălţate Domne,
   însciinţez înălţimii Tale, că cu alăturata Măriei-Tale volnicie orînduindu-se 6 ar-măşeî, pentru prinderea acelor furi de dobitoce, tovaroşii Staneiului Bălan, ce se află la înehisorea puşcăriei, s’au întors fără de nici o ispravă, arătând că aceşti furi, din cesul ce au simţit că s’au ridicat la închisore Stanciul Bălan, tqfi s’au răspândit, tăînuindu-se prin păduri, şi cum găsind numai pe unul dintr’înşiî, anume Tudor Câldârarul, caia,nâ spâtărescă, cu alţi doi tovaroşi lângă dînsul, nu s’au supus nici într’un chip a se da în mânile zapciilor, împotrivindu-se cu arme şi răspumjend, că la nimenea alt nu se supune decât la zabitul lui, adecă la dumne-lui Vel Spătarul. Ci fiind-că cei mai mulţi dintr’aceşti furi sunt catane spătăresci, cum şi ceilalţi alăturaşi de ai lor, $icem să fie luminată porunca Măriei-Tale cătră dumne-lui Yel Spătarul, ca prin omenii Spătăriei să-i prin<Jă pe toţi aceştia, ca să-i trimeţă în cercetarea judecăţii, ca să-î desfacă pre ticăloşii păgubaşi ce cercă de atâta vreme cheltuelile Bucurescilor, sau cum bine va voi luminata Măriei-Tale înţelepciune. — 1814 Septemvrie 18.
   Constantin Stolnic, Atanasie Serdar, Mateiu Greceanu Medelnicer.
       Cod. LXXIIi pag. 326.
ISTORIA ROMÂNILOR
211
   Zapciii plăşiîor din Bucurescî, sub cuvînt că au nevoe de slujitori, scutiau câte 20—30 de birnici în plus peste numărul slujitorilor ce li se cuveniâ, pe când Spătăria ducea lipsă de slujitori la stegurile ei. Propune deci Marele Spătar, ca din prisosul de pe la zapciii de plăşî ale Bucurescilor (comisariate) să se împlinescă golurile de la stogurile de slujitori ale Spătăriei, iar restul să se dea la bir (1).
   In ordine chronologică se vor află în anexele relative (T. X. B) diverse liberări din 6ste din timpul lui Caragea pentru motiv de bătrî-neţe, de bolă, sau de pensionare. Asemenea şi sentinţe.
   Seimeni sub domnia lui Caragea nu mai rămăseseră de cât 200 la 2 stegurî polcovnicesci şi buluc-băşesci. Seimenii erau şezători pe la judeţe. Mai apoi, tot sub domnia lui Caragea, rămân numai 15 seimeni la jud. Dîmboviţa şi 54 la Bucurescî. In fie-ce an câte 15 seimeni erau obligaţi a merge de 2 ori pe an să ducă la Constantinopole zăvoii şi şoimii. Restul de seimeni erau daţi pe la vinăricerî, pe la locuri de străji şi la carvasarâ. In Decemvrie 1817, Domnitorul loan Caragea acordă o diurnă de 80 lei de fie-care seimen trimis la Constantinopole (2).
   Din totă bruma de oste ce a mai rămas în ţâră în domnia lui Ca- ţ ragea, singuri pandurii mai au o reală valore. Obijduirile, nedreptă- \ ţile ce aceştia aii de îndurat; neconsiderarea în care îi are Vodă; aruncarea unui număr însemnat din ei la bir prin desfiinţarea lor / ca panduri; prigonirile şi jăfuirile ce sufer de la arendaşii greci; tăte aceste fac din panduri factorii mişcării ante-grecesci, înainte mergă- ( torii revoluţiunii lui Tudor.
   Am narat în urmă istoria răsmiriţiî pandurilor. Am vădut cum cu • ajutor turcesc rebeliunea pandurilor fu potolită, cum o parte din ei fură prinşi şi pedepsiţi cu morte, cum o altă parte se supuse de bună-voe după mijlocirea Episcopului de Rîmnic; cum aii fost ertaţî căpitanii de panduri Păun, Tâmpea, Haidul, Sfărîmă-ţepă, cu tâte cetele lor . . . Răsmiriţa acâsta e cea din 1815 (3). In Decemvrie acest an fură graţiaţi alţi căpitani de panduri: Păun Nicolicescu, Barbu Bim-başa, Petru Aluneanu şi Buluc-başa, cu tăte cetele lor.
   In 1816 vătjurăm o nouă conspiraţiune a pandurilor şi a ţărănimii, j
   Unul din pandurii cari luară parte la acâstă a doua încercare, a- 1
                                                                                                        '1
   (1) Vedi anexa relativă în acest T. X, partea B.
   (2) Idem, idem.
   (3) Idem, idem—Le Moniteur Universel, No. 170, din 18 Iunie 1816.
212
V. A. tTRECHIÂ
   dus înaintea lui Caragea, acesta îl întrebă: Şi tu eşti din cei cari, în anul trecut, aî fost miluit cu ertarea ndstră şi iar aî început?
     — Păi, Măria Ta, nu secă pâraele cât plouă şi nu se împacă omul cât nu se ostoesc nevoile.
     —   Dar ce nevoi ai tu?
     —     Eii n’am nevoi, Mărite Domne, dar ţera întregă nu maî pote de Greci.
  I Nu pandurul respundeâ, ci curentul. Acest curent câştigă încetul cu I încetul şi pre unii din boerî. La rîndul lor încercă să dărîme pre j Caragea, dar nu isbutesc. Totuşi curentul cresce şi când, în 1818, Ca-I ragea fuge din ţâră, ne maî putend luptă contra intrigilor din Con-j stantinopole, dar şi contra curentului românesc, boerii ieau administra-| ţiunea terii şi prin arz cătră înalta Portă solicită pentru prima dată, j în numele ţării, încetarea Domniei fanariote. Timidă este solicitarea ! boerilor, în termeni încă nu destul de clari; eî s’ar mulţumi şi numai să li se încuviinţeze de Portă administraţiunea ţării sub formă re-i publicană, adecă cu un «sfat obştesc» compus din ei toţi.
                                \ Dar ori cât de timidă este şi acestă încercare, ea ne arată curentul l naţional sporind mereu. Făptuirile acestea nu erau de natură a descu-
  rajă pre autorii mişcărilor revoluţionare- din Oltenia. Pandurii deci ţ stau la pândă, aşa (jicend, şi maî puţin de trei ani după aceea, Sluge- ţţ^y\M-nC \ rul Tudor, în fruntea unui curent ţărănesc va ridica falnic drapelul j £, f, ^revendicării drepturilor ţerănescî, dar în cât-vâ şi al naţionalismului. /'
    Dar să urmăm a face istoria a ce mai rămăsese de semănâ a oştire.
    In Iunie 1817, printr’o anaforâ la Domnitor a Marelui Vistier, se a-mintesce că în 1814 s’a redus numărul pandurilor de preste Olt numai la 500 şi anume s’a lăsat un număr de slujitori domnescî şi po-teraşî: 100 pentru judeţul Vâlcea, 150 pentru Jiul-de-sus şi 250 pentru Mehedinţi, iar cei-lalţi panduri, până la suma de 2.075, s’au dat în bir ca ruptaşî (1).
) (l)
           (l) Id> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemM Vlahiscoe.
      Dumne-ta Vel Vistiere, primită fiind Domnieî-Mele acestă anaforâ a dumi-tale, io întărim şi hotărîm ca întocmai să se facă urmare. — 1817 Iunie 9.
      (Pecetea gpd.)                                                    Vel Logofăt
                Prea înălţate Domne,
      La aşezămîntul ce s’a făcut anterţ la let 1814, s’au fost întocmit şi pandurii ot peste Olt ce erau întru numire de slujitori gospod şi poteraşî, ca să remâe lude 500 în slujbă, adecă 100 la sud Vâlcea, 150 la sud Gorj şi 250 la Mehedinţi, iar cei-lalţi până la suma 2.075 lude s’au fost îndatorat ca să plătescă pe fieş-care lună po ta-
ISTORIA ROMÂNILOR
213
   Cu asemenea modalitate credea Domnitorul şi Grecii seî, că aii potolit pe tot-deauna rescola pandurilor. întemeiat pe acestă credinţă, Domnitorul graţieză pe toţi pandurii de peste Olt prin următorul act:
   Cărţi ce s’au-dat de ertăciune şi pe la fieş-care pandurilor din cinci judeţe ot peste Olt—de a nu mai fi traşi pentru greşelile ce voi fi făcut în vremea răsmiriţei.
                                                     Zemle Vlahiscoie.
   Fiind-că pandurilor ce au fost la regep şi s’au prădat, întorcendu-se aici în ţeră la urma lor, li s’au ertat de Domnia-Mea tote cele urmate de ei în răsmirifa trecută, de aceea s’a dat la mânile lor acestă carte a Domniei-Mele, prin care poruncim dumi-tale cinstite şi credincios boerule al Domniei-Mele Caimacamule al Craiovei i dumne-vostră ispravnicilor aî judeţului şi tuturor celor-lalţi dregători şi zabiţi de la acele cinci judeţe ot peste Olt, ca ori-cine se va aretâ cu pîră asupra acelor panduri de vre-o faptă urmată de ei din vremea trecutei răsmiriţe, să fie neascultată şi cu totul neprimită acea pîră. I saam receh gpd.—1817 Octomvrie 23.
   (Pecetea gpd.)
   Asemenea carte legată s’a făcut şi cătră Divanul Craiovei şi cătră ispravnicii acelor 5 judeţe, lipsind numai vorbele că «s’a dat la mânile lor acestă carte a Domniei-Mele».
Ieri 4 de lude, iar la let 1815 Fevruarie, după hotărîrea Măriei-Tale, ce s’a făcut prin luminatele porunci, ce s’au dat cătră dumne-lor ispravnicii ai acestor judeţe, s’a hotărît ca toţi acei panduri, adecă şi cei ce au fost remaşi în slujbă şi cei-lalţi să se aşeze într’o numire de ruptaşî, dându-li-se şi sineturi gospod şi să plătescă pe fie-care lună câte taleri 4 şi când va fi trebuinţă de slujbă, să se ieâ dintr’înşii să se orînduescă pe unde va cere trebuinţa, şi în diastima ce se vor află slujind să. fie apăraţi de acei câte taleri 4 pe lună, iar eşind din slujbă, să aibă a-î respunde. Acum, prin jalba ce au dat cătră Măria-Ta, acei lude 500 poteraşî fac arătare, că ei aflându-se napristan slujind atât aici, cât şi la judeţele ot peste Olt, neavend orîn-duelă pentru repaosul şi odihna lor, căci după ce es din slujbă şi merg pe la casele lor nu aii odihnă în rîndul slobozeniei, spre a-şi pute căută şi ei de hrana cea trebuinciosă, ci îi apucă ispravnicii de plătesc acei câte taleri 4, fiind împovăraţi în două chipuri, adecă şi cu slujba şi cu plata, rugându-se, ca să se pue acesta la vre o orînduelă, spre a-şî pute şi ei căută de agonisita hranei lor, a căror jalbă fiind buiurdisită la Yisterie spre cercetare, arăt Măriei-Tale, că după ehibzuirea ce am făcut, ca şi trebuinţa să se împlinescă şi Yisteria să nu păgubescă, găsesc cu cale ca acei lude 500 ce au fost lăsaţi de la aşezămînt în slujbă pe la judeţele ce se arată maî sus, cărora li s’au dat atunci pecetluituri gospod de la Visteria Măriei-Tale, eu numire de poteraşî şi slujitori, să rămâe tot aceia şi de acum înainte cu aceeaşi numire prin slujbă şi, unde va cere trebuinţa, să se orînduescă numai dintr’aceştia, cărora să nu li se dea nici sineturi gospod de ruptăşie, să facă cetă în chipul slujitorilor, ca să slujescă cu rîndul, adecă unii într’o lună şi alţii într’alta, şi când va fi trebuinţă să se orînduescă prin sciinţa Yisteriei, ca unii ce sunt legaţi la Vis-terie, spre a nu li se face năpăstuire, iar cei-lalţi până la suma ce se află, să se aşeze în rîndul ruptaşilor, după hotărîrea şi poruncile Măriei-Tale, ce sunt date şi să fie nesuperaţî de slujbă, remâind a-şi respunde dajdia lor după aşezămîntul
214
V. A. urechi!
   Spiritul de revoltă se lăţiâ pe totă <pua maî mult în ţeră. Oposiţiu-nea contra Grecilor şi a Domniei de la 1812 o duceau peste Olt nu numai pandurii, ci şi alte persone private. Aşâ eră Apostolache Ra-coviceanu, care la 25 Septemvrie 1815 este alungat din judeţul Muscel, de unde eră:
   Poruncă cu mumbaşir la ispravnicii din sud Muscel, ca să isgonescă dintr’acel judeţ pe un Apostolache Racoviceanu, pentru netrebnicele luî urmări.
                           I(b loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Dumne-vostră ispravnicilor din sud Muscel, sănătate. Vă facem în scire, că un Apostolache Racoviceanu, ce se află cu şederea într’acel judeţ, pentru multele amestecături şi zizănii ce făcea acolo, turburând liniştita petrecere a locuitorilor, încă de anţerţ s’au fost trimis surgun la o mănăstire, apoi după rugăciunile ce ni s’au făcut de cătră unele obraze s’a fost ertat de surgunlîc, cu hotărîre însă a nu se maî întorce cu locuinţa acolo în judeţ, acum dar am luat Domnia-Mea însciinţare, că numitul, nu numai că locuesce tot la acel judeţ, ci încă nu înconteneză urmând tot cele de maî nainte rele fapte şi năravuri ale sale, pricinuind asemenea turbu-rări; de aceea iată într’adinsul se trimite aci acest mumbaşir şi poruncim dumne-vostră, ca numai decât să-l ridicaţi pe numitul Apostolache cu tote ale sale, isgo-nindu-1 de acolo din judeţ, unde să nu fie volnic a se mai întorce, că înşi-ve dumne-vostră veţi fi învinovăţiţi, şi mumbaşirul are să stea acolo până îl veţi ridică şi îl veţi isgonî, ca să aducă Domniei-Mele răspuns, că aţi pus în lucrare acestă poruncă şi fiţi sănătoşi'.—1815 Septemvrie 25.
   Cod. LXXXVII, fila 45.
    Tot de natură politică este şi surghiunirea la mănăstire a luî Alecu Stănescu şi a mamei sale din judeţul Dîmboviţa:
   Volnicie deschisă cu mumbaşir, ca să mergă în sud Dîmboviţa să ridice pe Elena Stănescu şi pe fiul ei Alecu, ca să-i ducă surgun la mănăstirea Snagov.
   Zemli Vlahiscoie. Fiind-că Elena Stănescu şi fiul ei Alecu s’au arătat cu urmări supărătore odihnei locuitorilor şi păgubitore asupra lor, de aceea, spre a lor înfrî-nare şi părăsire, şi spre pilda şi altora asemenea următori, volnicim pe al nostru şerbecci-başa Anastasie, să mergă în sud Dîmboviţa, unde se află numiţii cu locuinţa şi luându-i să-i ducă surgun la mănăstirea Snagov, ca să-i aibi în pază, şi până nu vei primi al doilea poruncă a Domniei-Mele, slobodi să nu fie, iar orânduitului mumbaşir să-i dai adeverinţă de primirea lor. I saam receh gpd—1815 Decemvrie 14.
    (Pecetea gpd.)                                               Vel Logofăt.
    Răsvrătirea o semenă în judeţul Buzeu, la 1816, Braţul din Sibiciu-
 ce au, cu care chip rămâne mijloc şi celor ce se vor află în slujbă a-şî căută de agonisita hranei lor, care de se va găsi cu cale şi de cătră înălţimea Ta, voiu ave luminată poruncă de urmare.—1817 Iunie 7,
   Vel Vistier.
   Cod. LXXXV, pag. 105.
ISTORIA ROMÂNILOR
215
de-jos şi Gheorghe Băsiceanu din Bâsca. Marele Vornic Grigorie Fili-pescu propune Domnitorului, ca aceşti capi de mişcare să fie bătuţi prin satele plaiului şi apoi strămutaţi prin plâşi.
    Domnitorul mai omenos, deşi grec, se mulţumesce a aprobă numai strămutarea acusaţilor de răsvrătire şi-î iartă de bătae.
    Iată actele:
       Prea înălţate Domne,
    Cu plecată anaforâ arăt înălţimii Tale că, în plaiul despre Buzeu sud Saac, aprope nu-ş! pot ave locuitorii odihnă din pricina a doi răsvrătitor! Braţul ot Sibiciu-de-jos şi Gheorghe Băsiceanu ot Bâsca, carii rău nărăviţi , fiind, de sineşî, făr’de scirea plaiului se pornesc la pîrî mincinose, şi umblă prin sate, făcend locuitorilor ehel-tuelî şi smăcinărî, cum însciinţeză dumne-luî Clucerul Mihalache ispravnicul, atât cătră înălţimea Ta, cât şi cătră mine plecată slugă, şi osebit câţî-vâ locuitori au venit la mine cu alăturata jalbă, plângendu-se pentru numiţii şi făcend rugăciune a se ridică din plaiul lor ace! răsvrătitor!, ca să-şi potă ave odihna, ci fiind-că aceştia sunt dovediţi şi sciuţî de răsvrătitor! şi clevetitor! plaiului, mă rog Mărieî-Tale, să fie luminată poruncă cătră dumne-lor boeri! ispravnici judeţului, cu mumbaşir, ca maî întâiu să bată pe aceşti răsvrătitor! prin satele plaiului spre înfrînarea şi pildă a altora asemenea lor, apoi să-î rădice din plaiu cu tote ale lor, şi să-î aşeze dumne-lor ispravnici! cu locuinţa în sate de plăşî, că de vor rămâne aceştia în plaiu, plaiul apururea pătimesce şi nicî-odată odihnă nu pote ave, iar ani! înălţimi! Tale să fie de la Dumnedeu mulţi şi fericiţi. — 1816 Ianuarie 12.
   Grigorie Filipescu Vel Dvornic.
                            Ju> Io an Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Dupe arătarea ce ne face dumne-luî Vel Vornicul de Ţera-de-jos printr'acestă anaforâ, poruncim Domnia-Mea dumne-vostră ispravnicilor din sud Saac, ca pe aceşti de maî jos arătaţî răsvrătitor!, numai decât ridicându-î cu tote ale lor din plaiu, să-î mutaţi şi să-î aşezaţi în sate de ale plăşiior, ca pe nisce turburător! linişte! locuitorilor acelui plaiu, iar de bătaie îî ertăm Domnia-Mea, fiindu-le îndestulă pe-A depsa mutări! lor. — 1816 Ianuarie 13.
   Cod. LX XXII, pag. 249.
       (Pecetea gpd.).                                         Vel Logofăt.
                                             CAP. VI.
                                             Ţiganii.
  Mai jos de cât ţeranul—de se pote mai jos—sta ţiganul. Ar pute să-şi explice un umanitar de astăzi, cum un cleric, un egumen de mănăstire cerea, în 1814, Domnitorului Caragea, pedepsirea cu temniţa şi cu baterea de 200 toiage la tălpi a unor ţigani, omeni ca şi el, pentru
216
V. A. URECHIĂ
că se revoltau în contra nedreptăţii cu care erau maltrataţi? Vodă Ca-ragea rînduesce cercetări şi iacă raportul comisiunii de anchetă:
            Prea Înălţate Domne,
    După luminată poruncă însciinţăm înălţimii Tale, că dintre ţiganii mănăstirii Glavaciocul, ce se pîrăsc de cătră jăluitorul egumen de zurbagii şi împotrivitorî şi nesupuşi la slujbele mănăstirii, fiindu-se aflaţi câţi-vâ dintre dînşiî aici, s’au însci-inţat cu zapciî armăşescî, ca să vie să se înfăţişeze la judecată, au fugit din Bucurescî, ci fiind că ţiganii aceştii mănăstiri sunt sciuţi aceştii judecăţi cu adevărat de zurbagii şi împotrivitorî egumenilor, pentru că şi în let 1794, iarăşi cu asemenea zur-balîc şi împotrivire sculându-se asupra celui de atunci egumen, au fost aduşi prin poruncă gpd cu mumbaşir la temniţa puşcăriei şi după ce s’au pedepsit îndestulă vreme la închisore, li s’a făcut certare şi cu bătae. Ci, ca nu din nesupunerea lor să prieinuescă dărăpănarea lucrurilor mănăstirii, judecata gâsesce cu cale, să fie luminată porunca Măriei-Tale, un mumbaşir zapciu armăşesc să mergă la numita mănăstire şi pe verl-câţi din ţigani îi va arătă jăluitorul egumen de zurbagii şi împotrivitorî, să pue să-î bată cu câte două sute de toege la talpe în vederea celorlalţi ţigani, şi cu acesta să-şi părăsescă năravurile lor, supuindu-î a da şi zapis cu legătură, că întru tote slujbele sfintei mănăstiri vor fi supuşi şi ascultători, iar hotârîrea rămâne a se face de cătră înălţimea Ta.—1814 Aprilie 16.
    Costache Stolnicul, Atanasie Serdar, Nedescifrabil Medelnicer.
    însuşi Domnitorul esită a aproba asemenea bătăi, totuşi aprobă după doue luni, mai târcjiu:
                            l(Ji Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
    După arătarea ce ni se face printr’acestă anaforâ a judecăţii' departamentului Criminalion, volnicim pe sluga Domnieî-Mele zapciu armăşesc să mergă la faţa locului şi, prin marifetul ispravnicilor judeţului, să facă urmare întocmai. — 1814 Iunie 25.
    Nisce alţi servitori ai altarului, asociaţi cu funcţionari administrativi din judeţ, comit fapte nelegiuite asupra unor bieţi ţigani ursari, însuşi Marele Armaş, sub care continuă a sta ţiganii domnescî, na-reză faptele în modul următor:
             Prea înălţate Domne,
    Cu prea plecată anaforâ se face arătare înălţimii Tale, că astăzi veni la armă-şie un Ioan Trofin buluc-başă de ţigani domnescî, ursari, împreună cu cetaşii lui, făcend arătare cu mare plângere, că aflându-se locuind de marginea satului Negres-ciî din sud Muscel, au venit la dînşiî preoţii satului, anume Popa Preda şi popa Marin şi provalisindu-le să schimbe cu dînşiî vre-un cal, au şi primit bucuros, avend mai vîrtos trebuinţă pentru răspunderea dijmei ce se urmeză şi aşa învoin-du-se între eişî să dea preoţilor o epă, cum şi preoţii să le dea lor un cal orb, i taleri 30 adaos, î-au şi tras numiţii preoţi în sat la casele lor, ca să săvîrşescă sehim-
ISTORIA ROMÂNILOR
217
bul şi obicinuitul aldămaş, unde îndată, făr’de altă prelungire ponosluindu-i că acea epă ar fi avend-o de furat, î-au şi legat, căznindu-i fără milostivire, şi pe de o parte cu omeni de aî lor î-au pornit la isprăvnicat, cu învinovăţire de hoţi, iar pe de alta, unindu-se numiţii preoţi cu un Ioniţă Conţescul polcovnicul judeţului, noptea au mers de le-au călcat corturile lor, şi prin<Jendu-le femeile şi pe alţi ţigani, ce mai rămăseseră la corturi, iarăşi prin straşnice cazne fără milostivire le-au iagmalidisit avutul lor, le-au luat şi taleri 95 geremeâ, fără a nu le descoperi învinovăţirea, sau să le areţe vre-un păgubaş. Dumne-lor ispravnicii iarăşi fără de mai multă cercetare asupra celor ce î-au fost trimis preoţii acolo, sau vre-o dovadă la pîra ce li s’a fost adus, i-au geremetisifc şi dumne-lor pe aceştia cu taleri 140 şi le-au dat drumul, ajung end ticăloşii sâ-şî zălogescă copiii şi nevestele pe la împrumutători; acestă plângere a numiţilor ţigani Ia Armăşie este forte decredut, căci are mai întâiu Armăşia sciinţă de bun ipolipsisul lor, că nici odată nu s’au dovedit cu câtuşi de nimic învinovăţire; al doilea pentru acei preoţi şi polcovnic că sunt sciuţi de toţi omenii jacăşi, hrăpitori şi nesupuşi la bunele nizamuri ale înălţimii Tale şi al treilea, că urmările polcovnicilor şi căpitanilor sunt nesuferite, pentru că necontenit vin ticăloşii ţigani la Armăşie cu plângere pentru dînşiî de jafurile şi nedreptăţile ce le fac, socotindu-î întocmai ca pe nisce dobitoce, şi măcar că îndestule publicaţii ale înălţimii Tale s’au trimis, atât pe la isprăvnicaturi, cât şi pe la cei-lalţî zabiţi, ca nimeni fără curată dovadă de învinovăţire să nu cuteze a-î bântui pe ţiganii domnescî, ci fiind vinovaţi să-î trimiţă la Spătărie cu egzamenul lor, dar în zadar au fost tote, pentru că nimenea nici o înţelegere n’a arătat, din care pricină cădend ticăloşii ţigani la desnădăjduire au ajuns a se risipi prin ţări streine. Dumne-lor ispravnicii ot sud Muscel, de î-au dovedit pe aceşti ţigani cu vre-o învinovăţire, nu se cuveniâ să-i geremetisescă cu atâta sumă de bani şi să-i slobodă, ci să-i fi trimis aici cu egzamenul lor, ca să-şî ieâ cuviinciosa pedepsă, şi dintr’acesta numai se pote înţelege neînvinovăţirea lor, ci spre mângâerea lor la nedreptatea ce li s’a făcut, şi spre înfrînarea polcovnicilor şi căpitanilor, face Armăşia ferbinte rugăciune înălţimii Tale, ca să arăţi milostivire asupra acestor ticăloşi şi asupra tuturor celor-lalţi ţigani domnescî şi prin osebit mumbaşir de la chiar Curtea înălţimii Tale, cu luminată volnicie, mai întâiu să li se împlinescă numiţilor de la dumne-lor ispravnicii acei taleri 140, cu cari i-au geremetisit, apoi să ridice atât pe acel polcovnic, cât şi pe preoţi, să-i aducă aici, ca prin cercetare de judecată, ori să-î dovedescă cu vre-o învinovăţire asupra jafurilor ce le-au făcut, sau în privelişte de norod să'şi ieâ pedepsa ce li se va hotărî de cătră înălţimea Ta, spre înfrînarea celor asemenea lor, iar hotărîrea rămâne la înălţimea Ta.—1814 Noemvrie 6.
   Matache Pitar.
   Caragea nu stă de cât 9 4^e la îndoelă, de trebue să aprobe pedepsirea jăfuitorilor. La 15 Noemvrie 1814, el dă următorea resolu-ţiune:
                             »/u> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Volnicim pe sluga Domnieî-Mele...............ciohodar, să mergă la sud Muscel,
unde mai întâiu să apuce pe ispravnicii judeţului a împlini de la dînşiî taleri 140, ce se arată mai jos că au luat jaf de la jăluitorî, făr’de a le primi ispravnicilor
218
V. A. URECHIĂ
nici un cuvînt de pricinuire, şi apoi ridicând orînduitul mumbaşir atât pe piritul polcovnic, cât şi pe pirîţiî preoţi, să-î aducă aici împreună şi cu jăluitorii, ca să stea faţă la judecata ce-i vom orîndui Domnia-Mea (1).
   Cod. LXX VIII, pag. 62.
   Din cărţile de vătăşie de ţigani de la Ianuarie 1813 se pot vede şi obligaţiunile lor* mai cu semă ale culegătorilor de nisip de aur, cum şi drepturile ce Domnia le recunosce, de a petrece în stare nomadă, de a se aşeză cu corturile ori unde vor voi şi de a nu plăti nimic pentru suhaturî, nici chiar pe moşii particulare (1).
   Acte de protecţiune acordate ţiganilor de eătră Caragea (2).
   Din când în când se mai găsesc suflete creştine, cari iartă de robie pe nenorociţii ţigani, precum făcîi Vornicesa Ecaterina Ştirbeiu la 1815 (3).
   Nu mai puţin decât pe ţeranî îi jăfuesc şi pre ţigani vătafii de plaiuri (4).
                                               CAP. VII.
     Neguţători, breslaşî, fabricanţi, narturî, căşării. — Tîrguri şi bâlciuri. — Păcura^^
   Un interesant strat din Societate este acel constituit de comercianţi, industriaşi, breslaşî, fabricanţi.
   Pe totă <Jîua comerciul şi meşteşugurile se înstreineză din mânile pămîntenilor, spre a trece în ale supuşilor streini. Cu mare rapiditate se însinueză în oraşe, mai ales în Bucuresci şi Craiova, invasiunea acestora şi în primul loc a Evreilor (5). 1
   (1) Ve$i actele în anexe.
   (2) Idem, idem.
   (3) Idem, idem.
   (4)  Idem, idem. Se mai pot consultă în anexele acestui capitol din acest Tom. X B. diverse acte de cumpărări şi vîmjări de suflete de ţigani şi de diverse do-naţiunî sau procese relative. Sunt de băgat în semă harurile de ţigani făcute de Domnitor la diverse persone şi la diverse mănăstiri.
   (5)  Evreilor le recunosce şi I. Caragea organisarea în breslă separată. In 1813, Domnitorul învoesce capilor comunităţii jidovescî dreptul de gabelă, adecă de a percepe o taxă de la vîndarea cărnii.
                             /<î> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Cinstit şi credincios boerule al Domniei-Mele, dumne-ta biv vel Bane Gheorghe Arghiropole, Caimacamule al Craiovei, de vreme ce obiceiul legii ovreescî la preţul vîncjării de carne este într;acestaşî chip, precum ni se dă pliroforie printr’acesţă
ISTORIA ROMÂNILOR
219
   Breslele. Sub domnia lui Caragea mai continuă a există breslele, deşi slăbite în organisaţiunea lor, ba până în fine rău isbite, precum vom mai vede şi mai departe.
   In 27 Ianuarie 1813, Caragea numesce direct Maî-mare-Başa peste întrunitele bresle de lemnari, zidari, cărămidari, nisiparî şi tîmplari şi reînnoesce chrisovul breslelor federate. Fie-care din aceste bresle stă sub un ceuş şi câte 4—5 fruntaşi «cari vor fl meşteri mai buni, mai bătrîni şi mai de ispravă», constituind «longea», adecă loja.
   Cu disposiţiunea de la art. 3 din chrisov, Caragea deschide mari porţile ei la meşteri lemnari şi zidari streini, de peste Dunăre, mărginind obligaţiunea lor de «a se aretâ la numitul Maî-mare-Başa spre a fl sciţi lui» şi la întdrcere în patria lor, de asemenea să se arete la acelaşi, ca să-I dea răvaş, că nu are nici o pricină cu cine-vaşl pentru vre-o lucrare. Numai presintând asemenea răvaş putea meşterul strein obţină răvaş de drum de la Spătărie (1).
   In 14 Maiu 1814, Caragea ridică pe Mai-marele-Staroste de la aceste întrunite bresle la demnitatea de Caftanlîu şi la acestă ocasiune reînnoesce întreg chrisovul. Nu mai aducem aci decât preambulul, singura parte schimbată din anteriorul chrisov:
anaforâ, de cătră dumne-luî Vel Cămăraşul, poruncim dar, ca întocmai să se urmeze şi aici preful vîndării de carne între ovrei, precum şi din alişverişurile lor, de nu va fi vre-o pricină destoinică, poruncim să nu fie popriţi, iar de va fi la mijloc vre-o pricină, să înştiinţezi Domniei-Mele.—1813 Maiu 24.
       (Pecetea gpd.)                                            Vel Logofet.
             Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca Măriei Tale, ce prin buiurdizma ce mi se dă la acestă jalbă a ovreilor locuitori din oraşul Craioveî, ca să cerceteze şi la cererea ce fac să aret prin anaforâ, următor fiind, după scumpa cercetare ce am făcut staroste! de ovrei de ac! din Bucurescî, m’am pliroforisit pentru preţul cărnii, că este ca un legiuit obiceiu, ori în ce loc se află /locuitori ovrei, măcar şi aici în Bucureşti şi la laşi, ca să dea mai mult peste preţul, ce se politifsesce la ceî-lalţî locuitori, un prostichiu de o pară sau de doue la ocaua de carne, şi întocmai trebue să se urmeze şi la Craiova cu prostichiul de mai sus aretaţ, iar nu mai mult, iar pentru alişverişul lor ce se jăluesc că sunt îmbodisiţî, cu cuviinţă este a se da luminată poruncă cătră cinstitul dumne-luî Caimacamul Craioveî, spre a fi slobozi de a-şi face alişveriş lor nesuperaţi, pentru care nu lipsii a aretâ înălţimii Tale. — 1813 Maiu 17.
   Megas Camarasis.
       Cod. LXXVI, pag. 262.
   (1) Ve<ji Anexa A.
220
V. A. URECHIĂ
                                      Chrisovul Maî-mare-Başăi de lemnari, i zidari, i cărămidari, nisiparî şi tîmplari.
  Tote acelea câte privesc spre trebuinţa şi folosul de obşte, nu numai datorie au Domnii şi oblăduitorii, ce s’au învrednicit de la Dumnedeu a ave stăpînirî de ţerî şi de norode, a le pune în faptă, ci încă cu mijlocele cele mai bune a le întocmi, a le îmbunătăţi şi a le întări, între cari alte obştesc! lucruri trebuinciose fiind unul şi nizamul breslelor de lemnari, zidari, cărămidari, nisiparî şi tîmplari, cu car! se slujesc toţi de obşte între trebuinţele ce au, de aceea, atât pentru întîmplările ce au fost ma! nainte cu cutremurul şi focul cel mare, trebuinţa a adus a se pune la o bună întocmire nu numai la întîmplările acelea, ci apururea şi în totă vremea să se păzescă bună orînduelă, ca cel ce va ave epistasia acestor bresle să fie nu numai cu sciinţa meşteşugului desăvîrşit şi cu vrednicie, ci să aîbă şi rn ipolipsis de a se pute încrede şi a se nădăjdui cine-vaşî pentru binalele ce prin marifetul Iu! se vor lucră de meşteri! lemnar! i zidari, spre a nu se face înşelăciuni şi pagube, precum pătimiâ şi norodul ina! nainte, şi atuncî, după anaforaua dumne-lor boerilor Divanului, se alesese un Lazăr Polcovnicul, om vrednic cu sciinţă, de s’a orînduit la epistasia acesta, pre carele l-a îmbrăcat şi caftan numindu-1 Mai-mare-Başa, fă-cendu-i lefă şi alte mili, precum din hrisovul Domnieî-Sale fratelui Constantin Ip-silante Yoevod ne-am pliroforisit Deci învrednicindu-ne şi pe Noi Domnul Dumnezeu cu domnia aceştiî pravoslavnice ţerî şi pliroforisindu-ne că, după trebuinţa ce este într’acestă politie a scaunului Domniei-Mele Bucuresciî, urmeză a fi Mai-mare-Başa om ales, cercat în slujbe, şi că din vremea de maî sus aretată încoce s’a fost cinstit cu caftan acestă trebă şi slujbă a Maî-mare-başa, am primit-o şi Domnia-Mea şi hotărîm, ca şi de acum înainte, cel ce se va află cu acestă epistasie să se cinstescă cu caftan şi pentru că are de a fi cu osîrdie şi cu îngrijire a nu. se face înşelăciuni şi a se păzi buna orînduelă spre folosul obştesc, şi pentru că se află slujind la poruncile Domnescî, când i se dă, şi la ale obştei norodului ce au şi are să ţie şi un logofeţel i un om doi cu lefă şi cu cheltuelă. De aceea prin-tr’acest Domnescul Nostru hrisov întărim privilegiurile şi milele ce au avut cei mai dinainte Mai-marî-Başi, adecă să aibă lude 6 scutelnicî, pentru care poruncim dum-ne-luî Vel Vistierul, să i se facă dintre pămîntenî şi să li se dea pecetluiturile Dom-nieî-Mele, să aibă şi orînduelă de lefă spre a i se da pe totă luna câte taleri 50 de la Visteria Domniei-Mele, să fie dator însă acel ce se va cinsti cu caftan de Mai-mare-Başa a pune osîrdie şi silinţa întru slujba acesta, ca prin îngrijirea sa să se păzescă o bună orînduelă a breslelor acestora, ca nu numai ei adecă să se folosescă şi să se câştige din meşteşugurile lor, ci şi norodul să-şi aibă înlesnirea făr’de pagube şi făr'de înşelăciuni întru trebuinţele lucrului binalelor, luând sema Maî-mare-Başa şi pentru unele binale ce sunt după pravilî oprite, adecă care astupă şi închide lumina vecinului, cum şi cele ce ar căută să cuprindă şi să strîmtoreze uliţele obştei cu întinderea ce fac şi altele asemenea vătemătore, ca îndată să dek de scire la Domnia-Mea, pentru care este orînduit şi nizamul mai sus numitelor bresle, cu ponturile ce se cuprinde mai jos prin hrisove Domnesc! ale fraţilor Domni de mult, şi după trebuinţa ce urmeză şi acum spre buna orînduelă. . . . (urmeză cele 7 ponturi).
      Cod. LXXXII, fila 177 v
                                      La 25 Ianuarie 1813, Caragea reînnoesce chrisovul breslei zăbunarilor, cu ore-care «îndreptare la unele ponturi, după trebuinţa vremii de
ISTORIA ROMÂNILOR
221 UA +i. c.«
                                                                                                     f _v>- j T/
acum», <Jice Vodă. Una din pretinsele îndreptări este aceea, că sunt admisL-sLmeşterii_streim de a deschide prăvălie şi a lucră marfă de               ‘ "/fj.
zăhunărie, destul să urmeze orînduelile breslei şi să fle supus la Sta-rostea de zăbunărie, care rămâne a fi ales de brăslă (1).
   Din 16 Fevruarie 1813 este chrisovul reînnoit al breslei Croitorilor, dat întâiu de Alexandru Ipsilant la 59 croitori din Bucurescî, căci chrisovele mai vechi le erau perdute din causa răsboiuluî. Caragea face istoricul breslei în preambulul chrisovuluî său, de care ne ocupăm aci. Capul breslei este Terzi-Başa au 4 meşteri epitropî. Unul din epitropî va fi Starostele breslei. Un Căuş va maî ave brăslă. Terzi-Başa cu Starostea şi Epitropiî să caute socotelile şi judecăţile. Terzi-Başa fără de «lonjă» nu are nici o putere de execuţiune(2).
   Tot din Fevruarie 1813 este şi chrisovul reînnoit al Bărbierilor. Starostele e ales de brăslă. Loja o constituesc 6 Epitropî. Streinii sunt admişi în breslă, destul să fie «cu ascultare de Starostea» şi de lojă.
Nepăzirea Duminiceî şi a sărbătorilor este pedepsită de Lojă (3).
   La 25 Aprilie 1813, Caragea reînnoesce chrisovul breslei Şelarilor din Bucurescî. Streinii şelari nu au voe să deschidă eî prăvălii, dar sunt admişi a lucră pe la prăvăliile meşterilor din brăslă, unde-î va rîndui starostele de şelari şi curelarî. Starostele este ales de breslă şi con-stitue loja împreună cu doi fruntaşi iarăşi aleşi(4).
   La 1 Iulie 1814, Caragea reînnoesce chrisovul breslei boiangiilor din Bucurescî, chrisov dobîndifr de eî în 1764 de la Racoviţă Cehan V. V., şi de atunci întărit şi de alţi Domnitori. La 1803 acâstă brăslă avu proces cu fabrica de şaluri şi ghermesituri, din causa menghinele! ce făcuseră şi ei, deşi eră un monopol al fabriceî. Am amintit despre acest proces la locul cuvenit. Chrisovul lui Caragea reînnoesce şi el acelaşi chrisov. «Proestosul», adecă Starostele, este ales, dar rînduit prin scirea Marelui Cămăraş. Loja o constitue cu trei bătrînî ai rufetuluî şi un Căuş. Apelul de la judecata lojeî se va face la Cămăraşul cel mare. Se admit acum în rufet şi boiangii streini, dacă se supun la tote regulele rufetuluî. Cele-lalte condiţiuni se pot vede în însuşi chrisovul ce dăm în notă (5). 1
   (1) Veşlî anexa B.
   (2) Vedî anexa C., ibidem.
   (3) Veţlî anexa în acest T. B. X., ibidem.
   (4) Ve<fi anexa E ibidem.
   (5) Ve<fî anexa F. F. ibidem.
222
V. A. tmECHlÂ
   La 1 Decemvrie 1815, Caragea aprobă următorul cartel făcut de să-punarii din Bucurescî:
         /<B Io an Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Primită fiindu-ne şi noue simfonia ce a făcut bresla săpunarilor înaintea dumne-lor veliţilor boerî, o întărim Domnia-Mea, ca să-şî aibă urmarea sa întocmai, pentru care poruncim dumi-tale Vel Logofete de Ţera-de-sus, ca zapisul ce au dat să-punariî pentru acestă simfonie să se poprescă a sta în păstrare la canţelaria Divanului Domnieî-Mele.—1815 Decemvrie 13.
    (Pecetea gpd.)                                             Vel Logofăt.
            Prea înălţate Domne,
   Din luminată porunca Măriei-Tale, aducendu-se înaintea Nostră isnaful breslei săpunarilor de aici din Bucurescî, cari fac şi lucreză săpun de aici de ţeră şi iarăşi ei îl vînd cu tărăbî şi prăvălii la obşte şi de bună voia lor, nesiliţi s’au legat cu zapis, care l-am adeverit şi noi, cu cuprindere ca pe un an întreg să ţie politia cu îndestulare, şi sâ-1 vîn<Jă săpunul cel bun, care este ca cel de Tîrgovişte, ocaua po parale 48, iar săpunul cel prost, care se chemă cialcamâ, ocaua po parale 25, şi tot acel preţ să urmeze la vîndarea lor până la anul, însă numai ei să vîncjă, iar lu-mînărarii, cari fac luminări, să nu se amestece în meşteşugul lor întru nimic, nici a lucră săpun, nici a vinde, şi ei s’au legat că vor păzî-o acesta, făcendu-se chezaşi unul pe altul, certându-se şi de stăpînire, când va fi bănuelă, când nu păzesc, legătura, sau nu vînd cu dreptate, care legătură a lor părendu-ni-se a fi cu calei de va fi primită Mărieî-Tale, să se dea şi luminată întărire, ca să se păzescă.—1815 Decemvrie 12.
   Constantie Buzeu, Constantin Creţulescu Vel * Ban, Bumitraşco Racoviţă Vel Vornic, Grigorie Filipescu Vel Vornic, Teodor Văcărescu Vel Vornic, Scarlat Gră-dişteanu Vel Logofet.
   Cod. LXXXVIl pag. 187.
   In judeţe, bresle constituite, sub domnia lui Ioan Gheorghe Caragea, nu am aflat decât la Pitesci. Va(Jă-se în Tom. X. B. actul breslei Ca* vşfllor şi Cismarilor şi acel al Isnafuluî croitorilor (1).
   Evreii, cari îhlBii^ur^^î7“Ia T80^, orau inaLpuţini de 120 familii, se îmmulţesc mereu acolo, prin năvăliri din ţerile vecine. Caragea le numesce, în 28 Fevruarie 1813, un staroste în persona lui Haim Herş, care este şi haham-başa. Bresla evreilor este justiţiabilă — în afacerile de eomerciîi şi industrie — numai de staroste şi cu apel la Marele-Cămăraş. Vodă constitue scutiri şi folosinţe starostelui şi obligă pe ovreii streini a asculta de staroste în totul. De ovreii streini starostele e dator să ţină catastih. In unul din aceste catastihe supuse 1
   (1) Ve<JÎ anexele G şi H.
ISTORIA ROMÂNILOR
223
Vistieriei, aflu că în
1.000 de evrei
din Ungaria şTJurciaJl).
'~Br#siu_eîfyafiior mutaţi in dosul Sf. Gheorghe Nou, după focul de la 1804, şi lângă biserica Răsvan, cere, la 9 Noemvrie 1817, permisiune de a-şî face samare la prăvăliile lor, picând că aceste samare nu supără pre nimeni în strada unde stau ascunse. (Cod. LXXXIX).
   Bresla papugiilor încă primesce un nou staroste în Fevruarie 1813 şi la acestă ocasiune Domnitorul, prin pitacul seu, resumă în scurt or-ganisaţiunea breslei, precum se pote vede în actul inedit (2).
   In Ianuarie 1813 urmeză un proces între vameş şi bresla cojocarilor şi a tabacilor din Tîrgovişte. Aceştia nu vor să plătescă vamă pentru peile ce cumpără, neflind eî datori a plăti ci vfrnjetorul (3).
   Un proces identic este tot în 1813 Fevruarie între tabacii din Bucu-reseî şi Vameş. Tabacii nu vor să plătescă vama decât când vînd peile tăbăcite; asemenea sunt scutiţi de vamă pe frunzele şi buruenile ce adună din ţeră pentru tăbăcărie (4).
   Brăsla precupeţilor e strămutată pe uliţa Gabrovăliilor, unde sunt cu mulţumire primiţi de proprietarii de prăvălii. La 25 Noemvrie 1816 Domnitorul hotăresce, ca precupeţii să fie în veci nestrămutaţi din acea stradă (5).
   In Ianuarie 1817 Domnitorul, după cererea marelui Agă, obligă pe toţi jimblaril şi brutarii să constitue breslă după regulile stabilite în interesul controlului meşteşugului lor, fiind îndatoraţi cel cari vor să deschidă prăvălii să fie cunoscători meşteşugului, să dea de scire la isnaf legându-se în scris, că vor fi supuşi la tdte obiceiurile şi că vor lucră d’a pururea (6).
   La 17 Martie 1814, după alegerea Marelui Câmăraş, se constitue un Telal-başa asupra tuturor telalilor din Bucurescî, cu obligaţiunea de a ţine catastih de toţi telalil, luând de la fie-care chezăşie, că nu va înşelă pe nimeni, sub pedepsă. Şi muerile teieloiee stau sub controlul acestuia, ca nu cum-va să speculeze lucruri de furat. Telalil pentru pricinile mici sunt justiţiabill de Telal-başa şi de o lojă din bătrînil breslei. (7) 1
    (1) Ve<Jî anexa în acestaşî Tom. X. B.
    (2) Ve(fi anexa K., ibidem.
    (H) Vedî L., ibidem.
    (4) Vedî actul cu litera M., ibidem.
    (5) Vedî anexa N., ibidem.
    (6) Vedî anexa O., ibidem.
    (7) Ve^î actul P., ibidem.
224
V. A. TJKECHIĂ
    In 1815 Caragea sporesce iratul luî Iciciohodar de la prăvăliile ce lucreză cisraărie, sub cuvînt că tote huzmeturile s’au sporit în ţeră. (1) In Septembre 1814 Caragea numesee pe Marin Jelescu staroste de îorgangiî şi-I acordă scutire de dăjdiî şi a unei pivniţe din Bucurescî, cum şi de vinărieiu de la via luî. (2)
    La 7 Ianuarie 1818 Caragea dă un nou chrisov pentru bresla brutarilor, scoţend-o de sub Agie, de sub slujbaşii agiescî «cari nu aii frica luî Dumne4eu, pentru interes al lor în parte» şi ieau ruşfeturî şi jafuri, de lasă brutarii în voia lor, ca să-şî scdtă paguba făcend pânea mică, negră, necoptă şi lipsă la dramuri. Domnitorul îşi reservă dreptul de a rînduî inspectori ai brutăriilor 2—3 dintre boeriî din trăpta dintâiu. Totuşi bresla brutarilor este obligată să deâ luî Aga câte
 2.000  taleri pe an. Bresla va ave prin alegere un staroste în persona luî Ştefan Babic brutar. Domnitorul îl îmbracă cu caftan, puindu-1 pe o treptă cu starostele de neguţători. Starostele este inamovibil, dacă se pdrtă bine. Alegerea starostelui se face în presenţa boerilor mari, cari supun cu anaforâ alegerea la întărirea Domnului. Loja breslei o constituesce starostele cu 4 proesti, un logofăt şi un căuş, aceştia scutiţi de dăjdiî şi de angarale. Chrisovul prevede eişniu şi nart obligatoriu pentru toţi brutarii. Starostea are lăfă 200 lei pe lună de la brăslă. (3)
    Tot în 7 Ianuarie 1818 este dat şi chrisovul de constituire, de care în actul de sus se face menţiune. De ore-ce cuprinde disposiţiuni cari nu sunt arătate în actul de sus, îl aducem integral în notă. (4) Fabrici. De la Domnitorul Ioan G. Caragea am aflat acte relative la câte-vâ fabrici şi anume:
    1). Fabrică de fidea, macarone, etc. In Bucurescî neguţătorii aduceau asemenea articole de la Adrianopole şi de la fabrica din Galaţi. In 1815 Decemvrie Domnitorul, după anaforaua marelui Vistier, dă lui I Nichifor Hagi Ion Mustacov unele privilegii pentru fabrica de fidea^ 1 macarăne, critarachia. ostrachia-fFclnpriotica, aşezată în Bucurescî. (Domnitorul afirmă, că ă comparat produsele fabrice! de la Galaţi cu ale fabrice! de la Bucurescî şi a găsit pe acestea mai bune, egale cu cele de la Adrianopole. (5) 1
    (1) Vccjî anexele Q. şi R. din acestaşi Tom. X. B.
    (2) Vec,lî anexele S., ibidem.
    (3) VchJî actul T., ibidem.
    (4) Ve<JÎ actul U., ibidem.
    (5) Vecd AA. şi AAA., ibidem.
ISTORIA ROMÂNILOR
225
   2)   . Continuă sub Caragea să existe o fabrică de sticlă în judeţul Dîmboviţa. Constatăm .acesta din procesul ce face jupânesa Ruxan-dra Chrisoscoleu lui(Ştefan-S-ămţu sticlarul^ în Septemvrie 1815. pentru c , că î-a brăcuit nisce păduri ca slPşT pregătescă material necesar la fabrică. (1)
   3)   . Fabrica de testemelurî de la Mărcuţa continuă să existe. Se constată acesta din actele ce dăm în anexe, vorbind despre Stănuţă, fiul luî Teodorache Ţarigrădeanu. care a căpătat privilegiul fabrice! încă de ia 1808 Maiu 28. Fabrica producea testemelurî, boccele, macaturi, perine, plapome, brîne. Privilegiul fabrice! eră pe 15 am, pe care timp avea şi monopolul. Caragea mal prelungeşte monopolul 2 an! jumătate peste 15, până la 28 Noemvrie 1817. Se presintă puţin înainte i de împlinirea acestui termen neguţătorul Angheli şi Zugruv^sun^Coif- t stantin cu petiţiune, cerend să ieâ asupra sa fabrica pentru maî de-parfeTpe 10 ani. E! propun spor la cele ce eră obligată fabrica să dea mănăstiri! Mărcuţa şi la Cămara Domnescâ, cum şi la spitalul nou al Filantropiei. Domnitorul încuviinţeză cererea şi le dă chrisov la 23 August 1817. (2)
   Deosebirea de taxe vamale ce se percepeau de la negustori! pămîn- t                4^
ten! şi de la sudiţî este o causă de derăpănare a comerţului pămîn- j ^u '              /
tenilor. Pe când neguţători! sudiţî plătiau o vamă ma! mică, aplicân- j               t
du-li se tariful din convenţiunile comerciale ale Turciei, neguţători! jj ... . ,< ^ pămînten! plătiau taxe majorate, la care se adâogeatt acsizele sauj' •          , v ;
vama de oraş (3).
   O altă scădere ce întîmpinâ comerţul pămîntean erau narturile obligatorii, din car! posedăm o serie destul de completă (4).
   Vorbind de comerciu, se cade a nu perde din vedere şi afacerea ! căşeriilor, afacere care dă loc la diverse procese şi nizamurî relative la obligaţiunile păstorilor Ardeleni, car! îşî pasc oile prin munţi şi prin câmpiile ţări! (5). * V.
  Maî sus menţionarăm despre vamă. Amintim şi acî, că împreună cu j venitul vămi! se arendă şi acel al puţurilor de păcură.
  Pentru prima dată întîlnim sub domnia luî Caragea următorul fapt,
  (1) Ve<Jî actul BB.
  (2)   Vcili actul CC. şi chrisovul de prelungire pe 2 şi ‘/a an! a monopolului fabricei dat lui Stănuţă de Domnitorul Caragea, ibidem.
  (3) Veţi! actul sub RE., ibidem.
  (4) Vedl anexele Tom. X. B, ibidem.
  (5) Ve<J! actele sub SS., ibidem.
    V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor•                     l 5
226
V. A. URECHIĂ
    al acordării de câtră Domnitor al dreptului pentru biv Vel Pal iar-, nicul Antonache Teohari de a deschide pe moşia lui Oosmina din §ecuenî~doue puţuri de păcură, în propriul seu profit şi fără a fl supus la nici o'daH cltră Visterie. Un asemenea drept e dat şi mănăstirii. Sinaia în Maiu 1813 (1). 1
                                         (1) Cartea sf. mănăstiri Sinaia din sud Prahova.
       Zemli Vlahiscoie. Dat-am Domnesca Nostră carte sfintei şi dumnecleeseii mănăstiri Sinaia din sud Prahova şi cuviosului egumen de la acestă mănăstire, chir .... i tuturor părinţilor ce se află acolo locuitori la numita mănăstire, ca să aibă voe şi slobozenie a deschide pe moşia mănăstirii, ce se numesce Sinaia, doue puţuri de păcură cu cheltuela mănăstirii, şi fiind-că aceste puţuri, din jalba ce a dat numitul egumen, ne-a pliroforisit că este a se deschide cu mare cheltuelă a mănăstirii, ne-am milostivit Domnia-Mea şi tot venitul acestor doue fpuţuri îl hărăzim numitei mănăstiri, nefiind intrate în vîn<Jarea celor-lalte puţuri mai dinainte. Drept aceea, poruncim Domnia-Mea tuturor de obşte, nimeni întru nimic supărare să nu facă, fiind-câ sunt scutite de dările şi cheltuelile ce dau alte puţuri, fiind-că aşa este porunca Domniei-Mele. I saam receh gpd. — 1813 Maiu 1.
       Cod. LXXVIIy pag. 297 v.
                           Cartea dumne-lui biv vel Paharnicului Antonache Teohari pentru doue puţuri de păcură a face la moşia d-sale Cosmina din sud Saac.
       Zemli Vlahiscoie. Dat-am Domnesca Nostră carte cinstitului şi credinqpsulniJ&Le-rului Domniei-Mele biv, vel--Paharnicul ^Antonachi Teohari, ca să aibă voe şi slobo-Zenie "ă-şî deschide pe moşia dumi-sale Cosmina" dîiT^sud Saac doue puţuri de păcură cu cheltuela sa, cari puţuri, find-că ne-am pliroforisit că sunt a se deschide cu mare cheltuelă, după rugăciunea ce ne-a făcut şi după multele slujbe ce a săvîrşit Domniei Mele, ne-am milostivit asuprâ-î şi tot venitul acestor doue puţuri de păcură îl hărăzim numitului boer, nefiind intrate în vîncjarea celor-lalte puţuri de mai înainte. Drept aceea, poruncim Domnia-Mea tuturor de obşte, nimeni întru nimic supărare să nu-i facă, ci să fie scutite şi aparate de tote dările şi cheltuelile ce dau alte puţuri, fiind-că aşa este porunca Domniei-Mele-,I saam receh gpd. — 1^Î8 Martie 23.  ..................
       Cod. LXXVIIy pag. 298 v.
             iw loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
       De vreme ce aceste două puţuri de păcură sunt hărăzite mănăstirii Sinaeî prin sinetul nostru, sinet care i s’a dat încă din anul trecut, precum din condica Divanului am luat pliroforie şi fiind-că în ponturile vămilor anului acestuia se cuprinde, ca milele ce sunt prin hrisove şi sineturi domnesci să se împlinescă, nici un cuvînt nu au vameşii a se atinge de aceste două puţuri, ci hotărîm ca mănăstirea Sinaia să aibă pace de cătrâ eî. — 1814 Iulie 2.
       (Pecetea gpd.)
Vel Logofăt.
ISTORIA ROMÂNILOR
227
        Narturî. Gestiunea îndestulării publice din Bucurescî preocupă negreşit pre Caragea. In Ianuarie 1813, el obligă pre brutari să fie apro-visionaţî cu îndestulă făină, ca să nu întîmpine lipsă poporaţiunea (1).
        Se face cişniu pentru pâne şi se obligă de la 1 Fevruarie 1813 a vinde pânea negră cu 5 parale ocaua (2).
        La 2 Fevruarie 1813 se dă un nart general, ce se pote vede în T. X. B. al Istoriei nostre. La 6 Fevruarie Domnitorul ordonă:
                 Io an GheorgJie Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
        Cinstiţilor şi credincioşi dumne-vostră veliţilor boerî aî Divanului Domniei-Mele, de trebuinţă fiind de a se întocmi un preţ cuviincios şi la vîndarea jimblei i a simitului şi să lipsescă cu totul catahrisis ce se urmă până acum de cătră jimblari şi simigii, poruncim Domnia-Mea ca cu toţi împreună i cu dumne-luî vel Agă, să faceţi cisni prin amăruntă socotelă pentru amândouă mai sus arătatele felurimi de pâne, şi chibzuind preţul cu care se cuvine a se vinde, însă bună, albă, curată, să arătaţi Domnieî-Mele prin anaforâ, fără câtuşi de puţină întârziere. Toleo pisah.— 1813 Fevruarie 6.
        (Pecetea gpd).                                             Vel Logofăt.
        La 10 Iunie 1813, Domnitorul dă nart nou pentru pâne, jimblă şi simit (3).
        Un alt cişniu se face în Decemvre 1813, în urma reclamaţiunilor brutarilor. Se adaogă preţul la vîmjarea panei, care se va vinde câte 8 parale ocaua.
                   Prea înălţate Domne,
         Următor fiind luminatei înălţimii Tale porunci de la acestă jalbă a cuviosului egumen Iustin, de la mănăstirea Sinaia, am făcut cercetare şi ve<Jui la mâna cu-vioşieî-sale sinetul Măriei-Tale cuprinzător, prin care i se dă voe şi sloboZenie a deschide pe moşia sf. mănăstiri Sinaei două puţuri de păcură cu cheltuăla mănăstirii, hărăzindu-i-se milă numitei mănăstiri şi tot venitul acestor două puţuri cu păcură l-a luat Vameşul, cu cuvînt că se cade a fi pe sema vămei; a căruia urmare fiind făr’ de cuviinţă, găsesc cu cale să fie luminată porunca înălţimii Tale cătră dumne-lor boerii ispravnici ai judeţului, ca aducând pe pîrîtul înaintea dumne-lor, faţă cu cuviosul egumen, să-l facă a înţelege cuprinderea luminatului sinet al Măriei-Tale, ce este dat acestei mănăstiri, neîngăduind pe vameşi de acum înainte a mai face supărare câtuşi de puţin, iar hotărîrea cea desăvîrşită rămâne a se face de cătră înălţimea Ta.— 1814 Iunie 6.
         Constantin Filipescu Vel Logofăt.
         Cod. LXXIX, pag. 9.
         (1) VeZÎ actul K. K., 1. c.
         (2) VeZÎ actul L. L.,ibidem.
         (3) VeZÎ actul M. M., ibidem.
         (3) VeZÎ actul N. N., ibidem.
228
V. A. URECHIĂ
      In 16 Fevruarie 1814, se afişeză pe la răspântiile stradelor un nart general, în care intră băcăniile, legumele, pescăriile, luminările de ceră (1).
      In Decemvrie 1814, se dă alt nart pentru legume (2).
      La 5 Ianuarie 1814, se afişeză nartul luminărilor de seu (3);
      La 15 Septemvrie 1815, noii cişniu pentru jimblă şi pâne (4).
      La 15 Noemvrie 1815, se ordonă facerea unui nart nou al luminărilor de şeii' (5).
      In Decemvrie 1815, noul nart pentru pâne (7 parale pânea) (6).
      La 1 Aprilie 1816, nart la luminările de ceră (7).
      Măcelăriile continuă a se da cu contract, în Bucurescî:
            /u> loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
      Cinstiţi şi credincioşi boerilor veliţi ai Divanului Domniei-Mele, dimpreună şi dumne-ta biv vel Yist. Const. Filipescule i cu dumne-ta biv vel Bane Gr. Brâncovene, fiind-că se apropie sfintele Pasci şi sorocul contractului cărnii din anul trecut se împlinesce, poruncim ca, adunându-ve cu toţii aicea la Domnesca Nostră Curte să faceţi cuviosa chibzuire pentru vîn<Jarea cărnii pe anul acesta şi să arătaţi Domniei-Mele prin anaforă. I saam receh gospod. — 1816 August 20.
          Cod. LV III, fila 51 v.
      Brutarii refusă de a depune pânea pe la băcănii spre vin^are, ca să nu dea (Jeciueiă. La 5 Septemvrie 1816, Domnitorul ordonă lui Aga să oblige pe brutari a face asemenea deposite (8).
      Cu privire la îndestularea publică din oraşele judeţene, abia posedăm un singur act de la Caragea.
      Acesta este cel următor relativ, la Ploescî:
            I(h loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
      Cu cale şi cu bună orînduelă fiind aeestă anaforă a dumne-lui vel Logofătului de Ţera-de-sus, poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului să daţi cuviinciosul nizam ca întocmai să facă urmare. — 1818 Iunie 27.
          (Pecetea gpd.)                                      Vel Logofăt. 1
       (1) Vedi actul O. O. la anexe.
       (2) Ve<Jî actul P. P., ibidem.
       (3) Vedi actul Q. Q., ibidem.
       (4) Vedi actul R. R., ibidem.
       (5) Vecii actul S. S. şi T. T., ibidem.
       (6) Ve<Ji actul U. U., ibidem.
       (7) Vedi actul V. V., ibidem.
       (8) Ve<Jî actul X. X., ibidem.
ISTORIA ROMÂNILOR
229
                  Prea înălţate Domne,
        După luminată porunca înălţimii Tale, ce mi se dă la acestă jalbă a vameşilor de la Ploescî, făcend cercetare, arăt înălţimii Tale, că nartul s’au pus pentru cei ce vînd cu ocaua, iar mai vîrtos pentru precupeţi, iar locuitorii ce vin la tîrg cu zaherele, sau cu alte lucruri de alte trebuinţe, cum şi de ale mâncării, ce le vind cu ridicata, acelea nu aii să fie supuse la nart, ci să fie luminată porunca Măriei -Tale cătră dumne-lor ispravnicii judeţului, ca într’acestaşi chip să urmeze şi să dea nizam, nici să dea pricină cu nartul a nu veni ţăranii de afară cu lucruri de vîn-<Jare, că aceea în adevărat este că pricinuesce pagubă jăluitorilor, cu împuţinarea alişverişului ce pote să facă şi să discolipsescă cei ce au trebuinţă, negâsind să cumpere acelea ce caută, sau precum va lumină Dumnezeu pe Măria-Ta, se va da poruncă. — 1813 Iunie 18.
           Vel Logofăt.
        Cod. LXX VI, pag. 436.
        Tîrgurî. Privilegiile pentru tîrgu.rî şi bîlciuri continuă a se da sub Caragea, tot 'cTupă regulele cunoscute. Evident. imerimea saiolosesce-maî mult de asemenea privilegii şi beneficii, şi une-orî ele sunt acordate "şi.Vajââ-sg în anexele de la Tom. X. B, al Istoriei 'Romanilor, o serie de asemenea acte relative la bîlciuri şi tîrgurî.
        Intre actele anexate sunt şi diverse pitace oprind facerea de bîl-ciurî, din causă de epidemie, cum şi acte relative la strămutări de bîlciuri la alte localităţi, pentru aceleaşi cause, sau spre a favorisâ anumită persbnă sau mănăstire.
        Aducem aci unele din multe, urmâtorele acte relative la bîlciul de la Buzeu.
              I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
        Cu tote că prin Domnesca Nostră hotărîre, ce s’a dat în trecutele <Jile, prin buiur-dizmă la anaforaua Logofeţiei, s’a poruncit, ca tîrgul de la Nişcov să se mute la oraşul Buzăului, dar noima aceeaşi porunci eră, că atunci când se făcea aci tîrg, nu se făcea atunci tîrg şi în oraşul Buzăului, după chiar arătarea ce ne-au făcut prin jalbă ceî de atunci jăluitorî neguţători şi locuitori din partea locului, şi osebit de acesta, că tot într’aeeeaşî hotărîre se cuprinde, ca să se mute tîrgul de la Nişcov în oraşul Buzăului, unde a fost din vechime, de nu aduce însă vre-o smintelâ sau zăticnire la alişverişul locuitorilor, fără de a se face vre-o deosebire cărora din locuitori, iar acum, fiind-că ne-am pliroforisit Domnia-Mea, din a doua jalbă, tot a celor dintâi jăluitorî negu-ţătoraşi şi locuitori din oraşul Buzăului, că şi acolo în Buzău se urmeză facerea tîrguluî Sâmbăta (pricinuind însă numiţii, că prin înşelăciune de cătră iubitorul de Dumnezeu Episcopul Buzăului s’ar fi schimbat <Jiua acelui tîrg de la Buzău de se face Sâmbăta, unde mai înainte se făcea Dumineca, când, fiind <Ji de lucru, nu se îndemâneză locuitorii a veni la tîrg, ca să-şi facă alişverişul, iar Dumineca, fiind săr-bătore, năvălesc toţi la Nişcov şi îşi săvîrşesc alişverişul lor, de aceea dar cererea ce fac numiţii jăluitorî, ca să lipsescă adecă cu totul tîrgul din Nişcov şi să se
230
V. A. URECHIĂ
       urmeze numai cel de la Buzău, nu este primită Domniei-Mele, fiind în potriva Dom-nescii nostre hotărîrî, ce s’a dis mai sus, şi în vreme ce cu poprirea tîrguluî ot Nişcov se face smintelă şi zăticnire la alişverişul altor locuitori ce se îndemâneză a merge la acel tîrg, precum din alăturata jalbă a acelora se face dovadă, fără numai atâta osebire hotărîm Domnia-Mea a se face, adecă tîrgul din oraşul Buzăului să se facă iarăşi Dumineca, precum se urmă din vechime, iar cel de la Nişcov, fiind mai nou, să se facă Marţia, şi în acelaşi chip poruncim, dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, să daţi nizam de a se face urmare, ca cu acest mijloc nici locuitorii sau neguţătoraşiî ce cad cu apropiere de oraşul Buzeuluî, nici cei ce cad cu apropiere de Nişcov, să nu cerce discolie şi zăticnire.—1813 Ianuarie.
         (Pecetea gpd.)                                                    Vel Logofăt.
             Cod. LXXIII, pag. 122.
                   Prea înălţate Domne,
         După luminată porunca înălţimii Tale, ce mi se dă la acestă anaforâ a Sf.-Sale părintelui Episcop de Buzeu, făcend urmare, ved.uî luminată hotărîrea Mărieî-Tale ce s’a dat la anaforaua Logofeţiei, de la trecuta lună a lui Decemvrie 14, după jalba neguţătorilor şi a locuitorilor părţii locului, cum că tîrgul Buzăului care este vechiu numit, în vremea răsmiriţeî acesteia trecute, din pricina primejdiei ce a avut de cătră oştaşî s’a mutat la Nişcov, de sunt patru ani, şi Buzăul a rămas fără de tîrg, iar acum fiind-că s’a făcut pace, au cerut ca să se mute iarăşi la locul lui şi cel de la Nişcov să fie poprit, ca unul ce este aprope de prisos şi este supărător tîrguluî Buzăului, diicend că la Nişcov nu s’a mai făcut tîrg altă dată, în vreme de pace, ne-fiind cu putinţă a fi două tîrgurî alăturea, şi de cătră Măria-Ta s’a poruncit, ca să cerceteze dumne-lor ispravnicii şi când într’adevăr va fi arătarea jăluitorilor, cu voinţa şi primirea tuturor locuitorilor şi a neguţătorilor din oraşul Buzăului, de a se mută acest tîrg la locul unde a fost din vechime şi, de nu face vre-o smintelă sau zăticnire la alişverişul lor, poruncesce Măria-Ta cu hotărîre să se mute tîrgul la locul unde a fost mai înainte, după care luminată poruncă, urmând ispravnicii prin însciinţarea ce fac, de la 29 a trecutului Decemvrie, arată că strîngend pe toţi locuitorii şi neguţătorii din oraşul Buzău şi arătându-le luminata poruncă, toţi cu un cuvînt au <Jis, că jalba este cu voinţa lor primită, făcend cerere a se mută tîrgul în năuntrul oraşului Buzău, unde din vechime a fost, pentru care cu toţii au dat înscris sub iscăliturile lor, şi aşa <Jic ispravnicii, că nefiind nicî-o smintelă la alişverişul şi folosul locuitorilor, au pus şi în lucrare urmarea tîrguluî, care foe ce este sub iscăliturile lor, o trimit dumne-lor ispravnicii Mărieî-Tale şi se vădură iscăliţi peste o sută de nume, am vă<Jut şi arătarea ce face prea Sfinţia-Sa Episcopul Buzăului, că din vechime eră obiceiu de se făcea pe săptămână la două locuri tîrg, adecă Sâmbăta la Buzău şi Joia la Săpoca, apoi pentru multe necazuri ce aveau de trecători, şi nu puteau neguţătorii să-şî care marfa la oraşul Buzăului, fiind loc depărtat, cum şi la Săpoca nu puteau merge tot-deauna, cu slobodenia stăpîniriî, de atunci s’a rînduit a se face tîrg Dumineca la Nişcov, pe moşia Episcopiei, unde le vine tuturor cu îndemână şi cum că tîrgul de la Buzău de se va face Sâmbătă, cum a fost rînduit, şi cel de la Nişcov Dumineca, n’ar ave nici-o supărare un tîrg de altul, acum dumne-lor ispravnicii au oprit facerea acelui tîrg de la Nişcov şi locuitorii i boerinaşiî şi neguţătorii din partea locului trimit jalbă Mărieî-Tale prin Sfinţia-Sa, rugând a se întări şi a se porunci ca tîrgul cel de la Nişcov să nu se oprescă,

ISTORIA ROMÂNILOR
231
  care jalbă o ve<Juî cu acestă cerere iscălită de 39 de omeni, şi spre mai bună pli-roforia Mărieî-Tale se va vede şi jalba lor, i însciinţarea dumne-lor ispravnicilor judeţului cu foia ce trimit şi precum va lumină Dumnezeu pe Măria-Ta, se va da hotărîrea şi porunca de urmare.—1813 Ianuarie 20.
    (Vel Logofăt).
    Din istoria câtor-vâ orăşele aducem aci informaţiunî:
    Qj3^lul Câmpina eră considerat ca schelă de comerciu pe la începutul secoluM XIXr                     comerciuiuî, Domnitorul Caragea
  înfiinţeză o Vătăşie de arabagiî la Câmpina, penf,rn ca^nngiiţăto-riî să potă găsi cu înlesnire care şi căruţe de transport. (1)
   ' Roşitră# vede. Prigonirea TecBi'^'^mtre mănăstirea Sf. Spiridon cu 1
   (1) Carte de Vătaf de arabagiî la schela Câmpineî sud Prahova.
   Zemle Vlahiscoie. Fiind-că unii din neguţători! de la schela Câmpina sud Prahova, prin jalbă cătră Domnia-Mea au făcut arătare, că pătimesc discoliî pentru cărăuşi, când le trebue şi li şe zăticnesce alişverişul negoţului lor, cerend a se pune la orînduelă, cu a-şî ave înlesnirea, a cărora jalbă rînduind-o Domnia-Mea la dumne-luî vel Spătarul de a cercetat, ne-a făcut arătare că, pentru a se înlesni ajutorul neguţătorilor, este trebuinţă, ca să se orînduescă Vătăşie de arabagiî, ca să scie de la cine să ceră celor ce le trebuesc cărăuşi, care cerere primită fiind Domniei-Mele, prin
alegerea dumne-luî vel Spătaruluî, orînduim pe................Vătaf de arabagiî
la schela Câmpineî sud Prahova, cu orîndiîela de mai jos arătată: adecă să aibă numitul Vătaf sub zaptul şi purtarea sa de grijă carele mocănescî ce merg cu mărfuri neguţătorescî cu chirie şi căruţele de arabagiî şi câte care va fi trebuinţă a se încărca cu chirie, ori de boer sau de neguţător cu mărfuri, după trebuinţa ce vor ave, să aibă a se tocmi prin scirea numitului Vătaf, ca să nu se întîmple nici odată lipsă de cele trebuinciose care şi căruţe, nici să se întîmple alte fapte netrebnice de niscare-vâ mocani şi arabagiî la niscai omeni şi mărfuri ce vor purtă cu carele lor, şi să aibă datorie mocanii şi arabagiii, ca în orî-ce vreme vor veni să dea de scire numitului Vătaf, iar să nu umble ascunşi şi tăinuiţi, ca să nu se întîmple pricini în potriva bunei orînduelî şi nimeni, fără scirea numitului Vătaf, să nu aibă voe a tocmi mocani sau arabagiî, precum s’au mulţumit la acest nizam şi locuitorii mocani i arabagiî din partea locului, după arătarea ce ne-a făcut dumne-luî vel Spătarul. Drept aceea poruncim, atât ţie Vătafule, cât şi vouă mocanilor şi arabagii-lor, să fiţi următori întocmai precum maî sus <Jicem, căci orî tu Vătafule de arabagiî, de veî face vre-o urmare în potrivă, sau voi mocanilor şi arabagiilor, de nu veţi fi următori întocmai, vă veţi pedepsi cu grea pedepsă, şi cătră acesta să fie dator Vătaful a îngriji la tocmelile ce fac cu chirigii ceî ce au trebuinţă de a prinde care sau căruţe cu chirie, de a nu li se face năcazuri şi cereri de chirie peste măsură, dar nici ei să nu se năpăstuescă, ci după diastima locului şi după povară să se ajungă şi plata aceea ce este cu dreptate, făr’de a luă însă numitul Vătaf nici un ban măcar avaet. I saam receh gpd. — 4816 August 1.
   (Pecetea gpd.)
   Cod. LXXVi fila 164 v.
Vel Logofăt
232
V. A. URECHII
       călăraşii privilegiaţi de la Roşiî-de-vede din Teleorman continuă şi sub Caragea, până ce la 20 Noemvrie 1816, cad la învoelă ambele părţi > precum se pote vede în următorul act:
               iGi Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
         După rugăciunea Epitropului mănăstirii sf intui ui Spiridon-nou, ce se vede maî jos iscălit, dăm şi Domnesca Nostră întărire asupra acestui zapis de învoelă, ca să-şi aibă fiinţa şi tăria sa nestrămutată, precum asemenea am întărit Domnia-Mea şi zapisul ce s’a dat la mâna Epitropului de cătră călăraşii ot Ruşiî-de-Vede, fiind întocmai cuprinzător şi acela, precum maî jos se arată. — 1816 Noemvrie 20.
         (Pecetea gpd.)                                                    Vel Logofăt.
         Pentru prigonirea ce a avut mănăstirea sf. Spiridon-cel-nou cu călăraşii privi-leghiaţi ot Roşii-de-Vede sud Teleorman, vechili fiind şi din partea celor-lalţî ce se maî află acolo, pentru claca ce nu au făcut (aflându-se cu locuinţa pe moşia mănăstirii) din vremea anilor trecuţi, dacă din întâia Domnie a răposatului întru fericire Mărieî-Sale Alexandru-Vodă Ipstilant, când atunci prin învoelă li s’a deosebit stînjinî 600 din moşia mănăstirii ot Roşii-de-Vede şi li s’au dat sub stăpînirea lor, de la cari au luat tot-deauna şi venitul eî nesupăraţî de nimeni, au fost aduşi cu luminată poruncă Domneseă aici la Bucuresci şi înfăţişindu-mă cu numiţii înaintea dumne-lor veliţilor boerî, cum şi la luminat Divanul Mărieî-Sale, s’a cunoscut dreptatea mănăstirii, că după învoelă ce au făcut atunci, erau datori a răspunde claca la mănăstire de atunci şi până acum, cum ^şi de acum înainte, dar că<Jend cu rugăciune la mănăstire, m’am învoit cu dînşiî şi le-am ertat întâiu claca anilor trecuţi ce n’au fost următori a face, adecă din întâia Domnie a răposatului Domn Alexandru-Vodă Ipsilant şi până acum, ce după dreptate se cuveniâ a luă mănăstirea, şi de acum înainte i-am lăsat şi pe dînşiî a clăcui numai câte 6 <Jile pe an, adecă de la începutul viitorului an cu let 1817, afară din cele-lalte drepturi ale stăpînuluî moşiei, ce le-au răspuns şi sunt datori a le răspunde şi de acum înainte, după pravilnicesca condică, după cum m’am învoit şi cu cei-lalţî locuitori ot Roşii-de-Vede, şi ei, moşia lor de 600 stînjinî, ce li s’a dat de mănăstire în desăvîrşită stăpînire, drept privi-leghiul ce au avut maî nainte şi o vindeau până acum în arendă la alţii streini în taleri 1.200 pe an, au dat-o sub stăpînirea mănăstirii, invoindu-mă, ca şi mănăstirea să aibă a le da pe tot anul câte taleri 1.500, adecă una-mie-cinci-sute, începând acestă învoelă iarăşi de la luna lui Ianuarie a viitorului an cu let 1817, fiind-că eî tot-dea-una o vindeau şi luau bani, şi acum, luând tot acei bani, rămân câştigaţi cu încă taleri 300, ce cu prisos m’am învoit a le da mănăstirea pe tot anul şi să o aibă a o ţine mănăstirea sub stăpînirea sa, luând pe tot anul venitul eî, şi câţi se vor află cu locuinţa pe acestă moşie de stînjinî 600 a numiţilor călăraşi, cum şi câţi vor maî locui de acum înainte, să aibă a se tocmi şi a se învoi cu Epitropul mănăstirii pentru tote, iar când vre-odată nrî eî, adecă călăraşii sau nemul lor vor voi a vinde acestă moşie, fiind-că alt cine-vaşi nu pote să o cumpere decât iarăşi mănăstirea, după cum scrie la învoelă ce au făcut, atunci să se preţuescă de omeni cu sciinţă sau să o scoţă la mezat, şi câţi bani se vor alege că face, să Ii se numere de cătră mănăstire şi atunci luând numiţii bani pe vîndarea moşiei statornică, se conteneză de a li se maî da de cătră mănăstire şi acei câte taleri 1.500 ai venitului, iar nevrend
ISTORIA ROMÂNILOR
233
   eî a o vinde nici odată moşia statornică, mănăstirea să fie datore a le numără pe tot anul taleri 1.500 ai arendeî, fără nici un cuvînt de pricinuire, dar pricinuind vre-un epitrop ce va fi după vremi a nu le da aceşti bani pe tot anul, atunci să aibă numiţii a luă moşia iarăşi sub stăpînirea lor, aşâ dar învoindu-ne, după cum mai sus se cuprinde, le-am dat acest zapis la manile numiţilor călăraşi, dând şi ei la mănăstire altul asemenea spre încredinţare; am rugat şi pe prea înălţatul nostru Domn, ca să se întărescă şi cu luminată pecetea Mărieî-Sale, şi măcar că, după maî sus arătata cuprindere dintr’aeest zapis, este legată a le da în veci câte taleri 1.500 pe an pentru arenda stînjinilor lor de moşie, până când se va întîmplâ să o vîn<Jă vre-odată statornică Dar după rugăciunea ce au făcut cătră mănăstire, le-am făcut şi musaadeua cea maî jos arătată, adecă aceşti câte taleri 1 500 pe an să li se dea până în soroc de 7 anî şi, de se va întîmplâ până atunci a se mai sui preţul arenelor de moşii, să li se mai adaoge şi lor preţul aren<Jeî de atunci înainte peste taleri 1.500 pe an, cât se va găsi cu cale, iar întîmplându-se în potrivă a maî scăde preţurile veniturilor de moşii, lor să nu li se facă nici o scădere, ce să li se dea tot aceşti câte taleri 1.500 pe an de la mănăstire, până iarăşi în soroc de alţi şepte ani şi aşâ la fieş-care şepte ani să se facă acestă cercetare asupra preţului şi îndreptare întocmai, precum clic maî sus, ca să nu le remâe nici la acesta vre-un cuvînt, că dor li s’a făcut vre-o năpăstuire despre parte mănăstirii. — 1816 Noemvrie 20.
     Cod. LXXXV, pag. 481.
     Cu acest zapis de învoelă viind amândouă părţile în Divan înaintea nostră şi ară-tându-ne, că de a lor bună-voe s’au învoit cu legătura ce se cuprinde într’acest zapis, după rugăciunea ce ne făcură, s’a adeverit şi cu iscăliturile nostre, spre a se păzi în veci nestrămutat.—1816 Noemvrie 20.
     Radu Golescu biv Yel Ban, Isaac Ralet Vel Vornic, Grigorie Filipescu Vel Vornic, Constantin Caliarch Vel Vornic, Mihalache Racoviţă Vel Logofăt, Iordache Golescu Vel Logofăt.
     Asemenea întărire s’a dat şi la zapisul călăraşilor, ce-1 dau la mâna Epitropului Sf. Spiridon-nou, întocmai fiind cuprindător.
     Nu numai locuitorii din Ploescî şi din Roşii-de-Vede au de a lupta contra proprietarilor, cari vor să-i supună la clacă, ci un identic proces este între locuitorii din Slătiora cu proprietarul moşiei. Slătiorenii probeză, că se trag din vechi familii, cari au chrisov de scutire şi de stăpînire de pămînt. Domnitorul continuă scutirile şi privilegiile Slă-tiorenilor, cari se trag din vechii locuitori, ce au dobîndit chrisbvele, iar locuitorii din nou veniţi sunt supuşi la pont.
           J(5 Ioan Oheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
     Măcar că în hrisovul Domniei-Mele, ce s’a dat pîrîţilor Slătioreni, nu se arată de s’au dat acest privileghiu şi pe chipul celor streini, cari adecă au venit şi vor mai veni acolo, sau numai pe chipul acelora ce se trag din familiile celor Slătioreni, dar fiind-că privileghiul acesta nu le este dat întâiu, ce avendu-1 din vechime, întăriri numai li s’au dat de cătră Domnia-Mea, de aceea firesce este desluşit, că acest pri-
234
V. A. URECHIĂ
    vileghiu privesce numai asupra acelora din Slătiorenî, câţi adecă se trag din vechile familii ce se află acolo, atunci când li s’a dat întâiaşi dată privileghiu şi atât după cuvîntul drept, cât şi după pildele ce ni se arată mai jos pentru privileghiaţiî cei de la Ploescî, i cei de la Roşii-de-Vede, hotărîm ca şi pîrîţiî Slătiorenî să aibă pri-vileghiurile ce li s’au întărit de Domnia-Mea, însă numai acele familii ce se trag din ceî vechi Slătiorenî, iar nu şi alţii ce vor mai fi venit în urmă acolo până acum sau vor mai veni şi de acum înainte, pentru care poruncim dumi-tale, cinstite şi credincios boerule al Domnieî-Mele, biv Vel Spătare Niculae Suţu, Caimacamule al Craioveî, i dumne-vostră boerilor divaniţi de acolo şi dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, ca alegend prin foe anume sub iscăliturile dumne-vostră numai pe acele familii ce se vor dovedi că se trag din vechi Slătiorenî, să daţi cuviinciosul nizam, ca numai pe chipul acelora să se urmeze privileghiurile ce sunt aretate în domnescul nostru hrisov, să-î îndatoraţi întru tote cele-lalte drepturi ale stăpînului moşiei de a fi şi ei supuşi şi următori întocmai după pravilnicesca condică, poprin-du-i cătră acestea şi de catahrisis ce ni se arată că urmeză de ieau ei clacă de Ia cei streini, fiind şi aceea iarăşi drept al stăpînului moşiei, iar pe ceî-lalţi locuitori Slătiorenî (bez ceî privileghiaţi), să-î îndatoraţi a fi următori şi răspunzători cătră stăpînul moşiei, după pravilnicesca condică, întru tote drepturile moşiei, făr’ de nici
   0  osebire.—1818 Fevruarie 17.
      (Pecetea gpd.)                                                       Vel Logofăt.
                Prea înălţate Domne,
      După luminată porunca înălţimii Tale, ce mi se dă la acestă alăturată jalbă a lui Hagi Enuş de la Craiova, făcend cercetare, vă<Juî că jalba lui este pentru locuitorii ce sunt şezători pe moşia Slătiora din sud Romanaţi, ce a cumpărat-o statornică Sărdarul Polihronie, fratele jăluitoruluî, de la dumne-eî Ecaterina Farfaroia, cum că se împotrivesc de nu-i fac claca, vînd rachiu peste tot anul, vînd vin după culesul viilor ca trei luni, ţin şi podul ce este peste apa Oltului, pentru care îi dau pe an taleri 150, nu vor să dea dijmă din liveZile de pruni ce au pentru neguţătorie,
   1  <ie la duZii ce au, ţin oi, rîmători şi stupi şi nu vor să dea nimic, Zicend că au privileghiu prin luminat hrisovul Măriei-Tale şi nu vor să-i arăte hrisovul să-l vaZă şi el; apoi cei vechi Slătiorenî, cari sunt sciuţi cu pricina acestui privilegiu al lor, se fac stăpîni şi pe ceî streini locuitori, cari se află veniţi şi cari vin de le lucreză şi le clăcuesc lor, iar jăluitorulceeste stăpîn moşiei nu are nici un folos, nici de la clacă, nici de la vînZarea vinului i a rachiului, care este cel mai bun venit al moşiei, cerend pentru acestea dreptate a se osebi ceî streini din privilegiaţi; cere şi pentru vînZarea vinului i a rachiului pe vremea cea orînduită a slobozeniilor, ca să vînZă vinul i rachiul numai cel ce-1 vor face din viile şi pomele lor. Pentru acesta, din condica Divanului scoţendu-se copie, după luminat hrisovul Măriei-Tale, se alătură lângă acesta, ca să scie şi jăluitorul ce privileghiu au locuitorii, în care luminat hrisov văZui cuprin-Zendu-se pentru toţi locuitorii birnici din Slătiora, că li se dă privileghiu, adecă vînZarea rachiului să o aibă peste tot anul slobodă în totă vremea, i vînZarea vinului să o aibă slobodă de la culesul viilor până la sf. Nicolae, fără nici o dare la stăpînul moşiei, aşijderea şi claca să o plătescă, de casă câte un zlot pe an, nesuperându-se de lucru, să ţie şi podul de la trecerea apel Oltului pe sema lor şi să dea stăpînului moşiei câte taleri 150 pe an, iar la cele-lalte dijmuri să se urmeze cum se urmeză şi la alte moşii, însă acest privileghiu li s’a dat, nu dor spre a o luă spre
■if:
|. -g [-
   î*'
   ia-
ISTORIA ROMÂNILOR                       235
pildă de obiceiu, ci ca o milă şi hărăzire Domnescă, după sineturile ce au avut şi de la luminaţii Domni de mai nainte. Deci cât pentru dijmurile din semănături i pentru (Jeciuela de la livezile cu pruni, cari sunt de neguţătorie pentru rachiu şi pentru (Jeciuela din du<Jî din cari se face mătasea, cum şi de la oi i rîmătorî şi stupi, au să dea dreptul moşiei după obiceiul pămîntuluî, care se urmeză la tote moşiile de obşte, pentru care găsesc cu cale să fie luminată porunca înălţimii Tale cătră dumne-lui Caimacamul i cătră dumne-lor cei-lalţi boerî ispravnici ai judeţului acelor locuitori Slătiorenî, ca să dea dreptul moşiei, nefiind acestea din cele legate sub privileghiul lor, ci încă sunt îndatoraţi ca cei-lalţi locuitori, dar pentru privi-leghiul ce au avut Slătioreniî cei vechi, care şi cu luminat hrisovul Măriei-Tale s’a întărit a se păzi, dise jăluitorul că nu se împotrivesce a şi-l ave şi de acum înainte, dar însă şi acei vechi Slătiorenî (ale cărora familii <Jice că sunt sciute), în puterea privileghiului ce au cu catahrisis, au făcut zapt şi pe streinii ce s’au aflat veniţi mai înainte, şi pe cei ce vin luând clacă de la aceia, iar pe jăluitorul mi-1 îngă-duesce a se amestecă, cu care multă pagubă are, pentru acesta luând sema veduî că în luminat hrisovul Măriei-Tale nu este desluşit sau pomenit pentru ceî streini, ce au venit şi vor veni, ori ca să fie şi ei cu acel privilegiu sau ca să fie îndatoraţi la stăpînul moşiei ca toţi cei-lalţi locuitori de obşte, iar pilde avem Ruşiî-de-Vede sud Teleorman şi Ploesci, că sunt deosebiţi privileghiaţi a-şî ave privileghiul lor, iar ceî streini sunt îndatoraţi la stăpînul moşiei, ca toţi locuitorii de obşte, ci cu urmarea celor vechi Slătiorenî a luă clacă de la ceî streini aduc închipuire de stăpînire asupra moşiei şi are cuvînt jăluitorul, ca un desăvîrşit stăpîn pe acestă moşie, căci se păgubesce; ci de va remâne a fi într’acest privileghiu şi streinii, pe lângă paguba jăluitoruluî, se pricinuesce derăpănare şi altor sate şi silişti vechi, să vie în Slătiora cu şederea sub adăpostirea privileghiului Slătiorenilor, ca să nu facă clacă şi să aibă slobozenie de vîndare la rachiu şi vin pe vremea cea orînduită, dar fiind la mijloc luminat hrisovul Măriei-Tale, cu cuprinderea ce aret mai sus, remâne ca de cătră Măria-Ta să se facă acestă desluşire, cine să aibă mila Măriei-Tale, cei vechi locuitori sau toţi, de a nu se păgubi jăluitorul, sau precum va lumină Dumne<Jeu pe Măria-Ta se va da hotărîre.—1818 Fevruarie 6.
                                                      Yel Logofăt.
  Cu referinţă la situaţiunea ce aveâ comerciantul şi meseriaşul sub Caragea, se cade să amintim aci despre vamă şi poşte.
  Scutire de vamă. Domnitorii Munteni, ca şi cel Moldoveni, aveau obiceiul de a scua.^ejamă^imeleJinftQLtoLalamarjnegulăţori favoriţi. In Martie 1813, Caragea continuă scutirea de vamă a unui Vasile, fiul lui Petre Abagiul, însă numai de la un car cu marfă introdus în ţeră de peste Dunăre. Acestă scutire a fost acordată acestui prăvăliaş încă de Alexandru Vodă Moruzi la 1799 (1). 1
                            (1) Iu> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahîseoie.
                                           Dumne-ta Vel Logofete de Ţera-de-sus, de vreme ce în cele din urmă Domnesc! sineturi se cuprinde, ca numai un car de marfă de abagerie să scutescă jăluitorul,
#
236
V. A. URECHIĂ
   Menzilurile adecă poştele nu folosiau neguţitorimiî; numai statului, călătorilor streini şi boerimil. Boerimii îolosiâ din doue puncte de vedere: cajnijloc de înlesnire a căletorieî (1) şi ca mijloc de câştig, câcrboeriî luau întreprinderea întreţinerii menzilhanelor, adecă a poştelor. Şi nu numai de importante sumi ce Visteria plătiâ pentru întreprinderi se folosiau boeriî întreprinzători, ci mai reclamau încă şi despăgubiri de tot felul. Aşa, în domnia lui Ioan Caragea, au fost mari procese intentate statului de vestitul boer Varlam şi de Grecul Scufa, cerend mari despăgubiri pentru pretinse perderî suferite în timpul oeupaţiunii rusesci la întreprinderea poştelor(2). De sigur, din banii de la Visterie primiţi, a avut parte şi Consulul rusesc! 1
tot cu acestă cuprindere poruncim să se facă şi cartea Domnieî-Mele făr’de nici un alt adaos. — 1813 Martie 23.
       (Pecetea gpd.)                                             Vel Logofăt.
   Cod. LXXIII, pag. 854.
             Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca Măriei-Tale, ce mi se dă la acestă jalbă a lui Vasile sin Petre Abagiul, strein, făcend cercetare, vă<Juî la mâna lui doue cărţi vechi de la răposaţii Domni de mai nainte, însă Măria-Sa răposatul Scariat Vodă Ghica şi Măria-Sa Alexandru Vodă Ghica, ce le dă pe numele lui Petre, tată-său, ca să scu-tescă două care de marfă abagerie ce aducea din Ţera-Tur căscă; vă<Juî şi o carte a Mărieî-Sale Alexandru Vodă Moruzi cu let 1799 Iulie 17, prin care înnoind sinetul tată-său pe numele lui Vasile jăluitorul, ca să aibă a scuti de vamă un car de marfă de abagerie, din câte aduce de peste Dunăre; ve<Juî şi o anaforâ a Logofeţieî cu let 1803 Martie 19, întărită de Măria-Sa Constantin Vodă Ipsilant, prin care asemenea i se dă să scutescă un car de abagerie, precum în cartea Mărieî-Sale Alexandru Vodă Moruz se cuprinde. Acum jăluitorul cere înnoirea milei acesteia şi să i se adaoge şi apărarea dăjdiei pe capul său, a căruia cerere rămâne la milostivirea Măriei-Tale. — 1813 Martie 19.
   Vel Logofăt.
   (1)  Pitac cătră Vel Postelnic, să dea poruncă cătră epistaţii Cassei minzilurilor, ca ori când va merge orînduitul epistat al lazaretului Vel Postelnic Clinceanul la spitalul ot Dudescî, spre cercetare, după porunca ce-I este dată, să-i dea câte patru cai cu hamurile lor.—1813 Iulie 13.
   Cod. LXXI V, fila 70 v.
   (2) Ve<JÎ diverse acte relative la aceste afaceri, în anexele volumului.
                             Idi Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiseoie.
   Dreptă şi cu cale fiind anaforaua acesta, după pliroforia ce ni se dă asupra pri-
ISTORIA ROMÂNILOR
237
   Neguţătorul, care importă marfă, nu se puteâ folosi de instituţiunea
cinii, o întărim Domnia-Mea şi poruncim Domnieî-Tale Vel Spătare, să împlinesc! de la Stolnicul Alecu Nenciulescu aceşti taleri 84.503 bani 35. — 1813 Ianuarie 21.
       (Pecetea gpd.)                                              Vel Logofăt.
             Prea înălţate Domne,
   După luminata poruncă, ce prin graiu ni s’a dat de cătră Măria Ta, cum câ necontenite jălbi au dat chir Ianache Scufa şi chir Polizache Dimitriu, arătând că are să ieâ de la Visterie, din socotăla poştelor, de mai înainte, o sumă de bani după contractul ce au încheiat cu Divanul de atunci, la let 1816 Maiu 10, şi au dat şi so-cotela prin care s’a văcjut că li se cuvine a luă taleri 2.111.109 şi bani 27 până la sfîrşitul lui Noemvrie trecut let 1812 şi dintr'aceştia au primit de la Visterie rîndurî taleri 1.893.938 bani 39, şi au dat adeverinţe de primire în Visterie, rămâind a mai luă încă taleri 217.170 bani 108, ca să se exofiisescă; după cererea numiţilor, făcendu-li-se îndestulare, li s’a dat pecetluit gpd. ca să li se plătescă de la Visteria Domnescă aceşti taleri 217.170 bani 108. După acesta, făcăndu-se cercetare cu amăruntul, s’au găsit la socotelile Visteriei trecuţi în pecetluituri 1.979.130 bani 30 şi daţi în soco-tela Cassei minzilurilor, iar adeverinţe ale primitorilor sunt numai pe taleri 1.893.938 bani 30, precum şi epistaţiî în socotăla lor arată, şi din acesta se cunosce, că se în-sărcinăză Visteria cu a se da mai mult peste ceea-ce se cuvine taleri 84.503 bani 35 şi spre descoperirea adevărului orînduindu-ne Măria Ta, ca să teorisim cu scumpă-tate aceste socoteli, am adus pe amândoi sameşiî Visteriei, pe Stolnicul Alexandru Nenciulescu, ce a fost mai înainte sameş şi pe II Logofăt Alexandru Vilara, ce se află acum, s’au adus faţă şi condicile Visteriei şi cercetând cu amăruntul am vă<Jut arătaţi şi scăzuţi din veniturile Visteriei taleri 1.979.130 bani 30, răspunşî la epistaţiî Cassei minzilurilor, iar adeverinţe ale primirilor se văzură numai de taleri 1.893.938 bani 30; din acesta învederat se cunosce că lipsesc taleri 84.503 bani 3Ş> tăinuiţi, şi Visteria însărcinată cu năpâstuire; s’a cerut şi în parte de la fieş-care sameş, ca să dea socotelă şi cel de acum II Logofăt Alexandru Vilara a dat sub iscălitura sa socotelă de când a intrat sameş, banii ce s’au răspuns din Visterie la epistaţiî minzilurilor cu pecetluituri şi cu adeverinţele primitorilor pe suma deplin, iar Stolnicul Alexandru Nenciulescu, cel care mai înainte a fost vădend năpăstuirea ce cercă Visteria şi, neavend alte chipuri a se depărta, a aruncat pricinuirî, când asupra zarafilor Visteriei, când asupra epistaţilor Cassei minzilurilor, cari pricinuirî ale sale fiind fără nici un cuvînt, nu pote ca să fie apărat, şi Visteria avend totă dreptatea sa a nu cercă acestă pagubă, găsim cu cale ca să răspundă numitul Stolnic Alexandru Nenciulescu la Visterie taleri 84.503 bani 35, căci Visteria, după cercetarea şi socotăla epistaţilor, cu pecetluit gpd. a răspuns taleri 217.170 bani 108, spre exoflisisul acestor vechi socoteli; iar hotărîrea cea desăvîrşită rămâne a se faee de cătră înălţimea Ta. —1813 Ianuarie 21.
       Vel Vistier.                                                Vel Spătar.
   Cod, LXXIII, pag. 88.
                                         I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod.
   Cinstiţilor şi credincioşi duinne-vostră boerilor veliţi ai Divanului Domniei-Mele, vă facem în scire, că în condicile Visteriei se vede o sumă de taleri 84.503 bani 35
238
V. A. URECHIĂ
menzilurilor, căci de abia ajungeau pentru trebuinţele Curţii, ale Divanului, ale boerimii în genere şi ale consulilor streini şi curierilor.
daţi mai mult în socotela epistaţilor poştei, cu care se încarcă cheltuelile Visterieî, iar epistaţiî pricinuesc că nu au luat, de aceea poruncim dumne-vostră, ca mâne Joi, să vă adunaţi şi teorisind cu de-amăruntul socotela epistaţilor poştelor, să faceţi scumpă cercetare, ca să desluşiţi câţi bani din mai sus arătata sumă de taleri 84.503 bani 35 se găsesc asupra numiţilor epistaţi, la care cercetare să aduceţi înaintea dumne-vostră şi pe toţi aceia ce vor fi trebuincioşî şi în ce chip veţi descoperi adevărul, să arătaţi Domniei-Mele prin anaforâ făr’de zăbavă, şi la acestă cercetare să fie împreună cu dumne-vostră şi dumne-lui biv Vel Vistier Ioan Moscu. Tolco pisah gpd. — 1813 Fevruarie 12.
                                                            Vel Logofăt,
  Cod. LXXIV, fila 27.
                                       i<î> Ioan Gheorghe Caragea Voevod.
  Cinstiţilor şi credincioşi dumne-vostră veliţilor boeri aî Divanului Domniei-Mele i dumne-ta Vel Vistier, fiind-că Excelenţa Sa Ambasadorul Rusiei ot Ţarigrad, prin notă a făcut arătare cătră prea înaltul Devlet spre a se face îndestulare lui Ioan Scufa, neguţătorul de aici sudit rusesc, asupra pretenţiei ce are de la ţeră, încă de când a ţinut poştele în vremea armiei Rusesci, şi ne-a venit prea înaltă Impără-tescă poruncă, ca să se cerceteze acestă pretenţie a numitului neguţător, spre descoperirea dreptului seu, de a ceea poruncim d-vostre, ca adunându-ve cu toţii la un loc, să teorisiţi cu de-amăruntul socotelile numitului neguţător asupra pretenţiei ce are şi, lămurind dreptul ce se va dovedi că are a luă, să chibzuiţi şi de unde are a se plăti şi să arătaţi Domniei-Mele prin anaforâ cu dumne-luî Vel Hatman al Divanului. Tolco pisah gpd. — 1814 Iunie 13.
t
  Cod LXXIV, pag. 127.
                               Iu> Ioan Gheorghe Caragea Voevod I Gospodar zemli VlaHiscoie.
   Cu tote că dumne-lor cinstiţi şi credincioşi veliţii boeri, dregători aî Divanului Domniei Mele, printr’acestă anaforâ ne fac arătare, că la pretenţiile ce face neguţătorul chir Ioan Scufa, suditul rusesc, a se despăgubi cu taleri...........pentru pa-
gubele ce a cercat din pricina stricării contractului poştelor, ce a fost încheiat cu Divanul ţării la let 1811, făcendu-se alegere cu sfat .de obşte asupra fieş-căreia arătări a numitului, s’a găsit cu cale a i se da numai taleri 617,105 i bani 99, dar voind Domnia-Mea a ne îndestulă mai cu dinadinsul de fiinţa adevărului, am adus înaintea Domniei-Mele pe numitul neguţător şi cercetând cu scumpătate din condeiu în condeiu tote pretenţiile sale, am chibzuit că se cuvine a i se da numai taleri 375.090 spre desăvîrşită izbrănire, pe care sumă şi însuşi s’a mulţumit, cunoscând că după dreptate acestă sumă are să primescă numai, iar nu mai mult. Drept aceea, poruncim dumi-tale Vel Vistiere, într’acest chip să se urmeze despăgubirea jeluitorului cu a i se da adecă numai aceşti taleri 375.000 spre exoflisis iar nu mai mult, şi întărim chibzuirea iratuluî ce s’a făcut pentru oreşi-care întîmpinare a acestor bani cu a se adăogâ, adecă trei parale la vinăriciu de vadră, iar nu două,
ISTORIA RONÂNILOR
239
Oarele mocănescî şi orî-ce alte specii de trăsuri, ce se închiriau prin
după cuprinderea aceştiî anaforâ şi la oerit de oe parale trei, iar la dijmărit să nu se mai adaoge nimic, fiind vremea trecută.—1814 Iulie 20.
     (Pecetea gpd.)                                               Vel Logofăt.
   Cod. LXXIX, pag. .82.
             Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca Măriei-Tale, ce prin pitac ni s’a dat de la 13 ale trecutului Iunie, cum că Exelenţia Sa Ambasadorul Rusiei ot Ţarigrad, prin notă a făcut arătare cătră prea înaltul Devlet, spre a se face îndestulare lui chir Ioan Scufa, neguţătorul de aici suditul rusesc, asupra pretenţiei ce are de la ţeră, încă de când a ţinut poştele în vremea armiei Rusescî, şi a venit Măriei-Tale prea înaltă îm-perâtescă poruncă, ca să se cerceteze acestă pretenţie a numitului neguţător, spre descoperirea dreptului seu, de aceea ne poruncesce Măria-Ta, să-i teorisim cu de-amăruntul socotelile pretenţiilor sale şi, lămurind dreptul ce se va dovedi că are a luâ, să-î chibzuim şi de unde să i se plătescă, şi să arătăm Măriei-Tale prin anaforâ ; cu dumne-luî Vel Hatman al Divanului, următori fiind luminatei porunci, ne-am adunat la un loc, unde au venit şi dumne-luî cinstitul Consul Rusesc dimpreună cu numitul neguţător chir Ioan Scufa; i-am cerut de ne-a arătat întâiu contractul ce a încheiat cu Divanul în let 1811 Maiu 9, în care cuprinde ca să ţie poştele din totă ţera în soroc de doî ani, păzind legăturile ce se cuprinde în contract, atât numitul neguţător cât şi Divanul, sfinte şi nestrămutate, iar când Divanul va îndrăzni a strică acest contract şi-i va luâ poştele, atunci să fie Divanul dator fără de nici un cuvînt a-i plăti totă paguba ce va pătimi-o dintr’acesta după arătarea sa; după acesta l-am întrebat ce pagubă i s’a făcut, din pricină căci i s’a stricat acest contract la sfîrşitul lui Noemvrie ot let 1812, adecă mai nainte până a i se împlini sorocul de doî ani cu cinci luni şi <Jece <Jile şi ne arată întâiu, că s’a păgubit de taleri 497.444 ce se făcea să-î deâ Divanul după contract, pe acele cinci luni şi <Jece <Jile la cai, 6.050, de cal pe an po taleri 185; am cercetat de a avut întrecea vreme pe la poşte rînduita sumă de cai 6.050 şi din socotelile ce ne arată ale epistaţilor drumurilor, ve<Juî că a avut atunci la poşte nu numai acestă totă sumă deplin, ci încă şi prisos de cai 58; al doilea cere Scufa taleri 163.930 paguba cailor, ce s’au scos de la poştii, când i s'a stricat contractul, în care cuprinde, că după ce se va sfîrşi sorocul de doî ani şi nu vor vre epistaţiî a mai ţine poştele, atunci să fie Divanul dator a primi caii ce vor fi în stare de a purtă poştea şi a-î plăti po taleri 90, de care ne arată numitul neguţător, că stricându-i-se contractul la Decemvrie 1, pe vreme de ernă, şi scoţendu-se de la poştii acea sumă de cai 2.522, fără a i se plăti după cuprinderea contractului, au murit mai jumătate, iar cei-lalţi i-a vîndut cum a putut, prinzând unul cu altul, po taleri 25, taleri 63.050, iar de taleri 163.930 se află păgubaş, după cum ne-am îndestulat din adeverinţele ce ne-a arătat, iscălite de obrazele ce au cumpărat caii, i de omenii casei ce î-au vîndut, că atâta a prins, adecă taleri 63 050; al treilea, cere Scufa taleri 9.000 pentru fînul şi orzul ce a avut la poştii şi i s’au mâncat de cătră oştirile Rusescî i Turci robi şi de slăvirea sa Beh-ram-paşa ot Giurgiu, arătându-ne şi adeverinţele ale primitorilor, cari cuprind 111 care fîn de măsură şi şese chile orz şi socotindu-se carul de fîn po taleri 20 şi
240
V. A. URECHIÂ
starostele de harabagiî, erau mijlocele de transport puse la îndemâna eomerciuluî şi industriei- In schelele principale din ţeră existau sta-
chila de orz asemenea, după cum <Jise că-1 ţinea, fac taleri 2.340, iar câte trele con-deile fac peste tot taleri 663.714, din care scădend taleri 117.600 ce a plătit Vişteria analogon pe acele cinci luni şi <Jece <Jile pentru cal 3.528, ce s’aîi orînduit a fi pe la poştii, socotit calul pe an taleri 75, rămâne să ieâ taleri 546.114, care aceşti bani îî cere cu dobînda lor câte taleri 7 bani 60 la pungă pe lună, după cum se obicî-nuesce la huzmeturile Visterei de la let 1811 Maiu 9, când a încheiat contractul cu Divanul, până acum pe trei ani şi două luni. Deci, după legătura ce a făcut numitul neguţător cu Divanul prin contract şi după stricarea ce i s’a făcut contractului mai nainte până a i se împlini sorocul cu cinci luni şi dece <Jile, iar despre partea sa vădui că i-a dat Divanul atestat ot let 1812 Iulie 15, doveditor că, întocmai după datoria contractului, a ţinut până atunci poştele întru întregime şi destoinicie, fără de a se întîmplâ vre-un cusur, are dreptate să i se plătăscă de la ţeră aceste trei condee de pagubă de care şi făcend noi socotela şi puind dobînda, nu după cum se obişnuesce la huzmeturile Visteriei, ci mai cu scăcjămînt, adecă câte taleri 5 la pungă, şi nu de când a încheiat contractul, precum cerea, ci de la Maiu 31 let 1813, când s’a buiurdisit jalba sa de cătrâ Măria-Ta la noi, se face să ieâ peste tot, capete şi dobîndă, taleri 617.108 bani 99, precum se vede în socotela ce am aşternut mai jos. Am făcut chibzuire şi de unde să i se plătăscă aceşti bani şi a se cislui pe ţeră, am socotit că simte greutate, decât se găsi cu cale, ca să se adaoge la trei huzmeturi ce n’au început până acum a se căută, adecă la dijmărit po parale trei de fieş-care sfin i . . . , la vinăriciu de vadră po parale două, şi la oerit de oe po parale trei, peste ceea-ce s’a fost orînduit a da, şi face acest adaos taleri 277 000, aceşti bani să i se dea dintr’aceste trei huzmeturi, iar pentru cei-lalţi taler! 340.108 bani 90, ce rămâne a mai luă, după ce se va întocmi aşezămîntul ţării, când vom face chibzuire a se orînduî, ca să i se facă răspundere de la ludele birnici.
                                   Socotela de banii ee are să ieă chir Ioan Scufa de la ţeră.
Taleri Bani
497.444 — analogon pe cinci luni şi dece dile ce avea să ieâ la cai 6.050 de cal pe an, po taleri 185.
163.930 — paguba a 2.522 cai ce s’au scos de la poşte, când i s’a stricat contractul 2.340 — fînul şi orzul ce i s’a luat de la poşte.
663.714 —
117.600 — se scad, ce a plătit Vişteria analogon pe 3 luni şi 10 <Jile pentru cai. 3 528 ce s’au orînduit a fi pe la poşte, socotit calul po taleri 75.
546.114 —
  70.994, 99 se adaugă dobînda acestor bani la pungă, po taleri 5 pe lună, de la let 1813 Maiu 31 până acum let 1814 Iulie 1, pe un an şi o lună.
617.108, 99 rămâne să ieâ.
277.000      se scad, pentru care să i se deâ luminat pi tacul Mărieî-Tale câtră gazda huzmeturilor, spre a-î răspunde în vreme aceşti bani.
340.108, 99 rămân a i se răspunde pe urmă de la ludele birnici prin domnesca
                Visterie.
ÎSfOfil ROMÂNILOR
241
rostii de harabagiî, create anume pentru comerciu. Aşa ve^urăm, fu creată asemenea starostie şi la Oâmpina.
   Iar pentru taleri 30.000, ce mai cere cusur din inamurî ot Octomyrie şi Noemvrie let 1812, fiind-că Yisteria atunci l-a exoflisit, adecă din taleri 45.000 ce cerea l-a scăzut cu acei taleri 30.000, rămâind a i se da numai taleri 15.000, după aceea exo-flisire să se urmeze, după cum şi pentru taleri 6.660 dintr’aceî taleri 9.000 se cerea pentru finul şi orzul ce i s’a luat de la poştă, ne avend adeverinţe, nu s’a primit a se pune la socotelă, iar hotărîrea rămâne la Măria-Ta.—1814 Iulie 9.
   Const. Filipescu Vel Ban, Radu Golescu Vel Ban, Barbu Văcărescu Vel Vornic, Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic, Iordache Vel Vornic, Grigorie Băleanu Vel Logofăt, Const. Filipescu Vel Logofăt, Nestor Clucer.
                             Iu> loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Cinstite şi credincios boerule al Domniei-Mele, dumne-ta Vel Vistierule, după prea înalta şi vrednica de închinăciune poruncă ce ne-a venit de la prea puternica împărăţie, pentru plata banilor ce cere de la ţeră dumne-luî consilierul Varlaam, din socotela poştelor ot let 1810, încă de la 17 ale trecutului Aprilie, prin domnescul nostru pitac orînduind Domnia-Mea pricina în cercetarea Prea Osfinţieî Sale părintelui Mitropolit, i a iubitorilor de Dumnezeu, Sfinţia lor Episcopii şi dumne-lor Veliţilor boeri, prin anaforaua de la 7 ale aceştiî luni, au arătat Domnieî-Mele, că după certarea ce au făcut, faţă fiind şi dumne-luî cinstitul gheneral Consul al Rusiei i vechilul numitului Consilier, s’a dovedit, că din tovărăşia ce a avut la poştii în let 1810 a rămas să mai ieă de la ţeră, spre desfacerea sa, taleri 10.824, pentru a cărora plată nefiind astă una dată alt mijloc, din pricină căci ţera se află în prostă stare din smăcinările ce a tras în trecuta răsmiriţă, după chibzuirea ce au făcut prea-osfinţia lor şi dumne-lor, s’a găsit cu cale ca împlinirea acestor bani, suma de mai sus arătată să se facă de la postelniceî, nemuri, mazîli, cumpănişti, ruptaşî şi slujitori. Drept aceea dar, spre a se pune în lucrare plata acestor bani, după prea înalta îm-părătesca poruncă, poruncim dumi-tale, ca făcendu-se cisle de la Domnesea Nostră Visterie pe mai sus arătatele bresle, să se şi împlinescă de la dînsele aceşti bani şi aducendu-se la Visterie, rînduri-rînduri, să faci arătare Domnieî-Mele, ca să dăm domnii-tale poruncă: unde să se teslimatisescă. Tolco pisah gpd.—1814 Maiu 13.
   Anaforâ pentru ca să apuce pe Stolnicul Nenciulescu să împlinescă taleri 84.503 bani 35, ce sunt asupră-î din poştii.
                             /(o loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Cinstiţilor şi credincioşi boerilor ai Domniei-Mele, dumne-ta biv Vel Bane Constantine Filipescule i dumne-ta Vel Vistier Radule Golescule şi dumne-ta biv Vel Bane Grigorie Brâncovene şi toţi dumne-vostră veliţilor boeri ai Divanului Domnieî-Mele, fiind-că dumne-luî cinstitul gheneral-Consul al Rusiei Luca de Chiricov, prin noiă ne-a făcut arătare, că dumne-lui Consilierul Varlaam cere a i se plăti şi do-bîndă la banii ce i s’au plătit din tovărăşia poştiilor, ce a avut cu Cluceru Deşliu (căci, de nu i se va plăti dumne-lui dobîndă, urmeză a nu plăti nici dumne-luî do-
   V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor.                       1 6

V. A. TTRECTtlĂ
                                                  CAP. VIII.
                                                    Boeriî.
   In 1815, Domnitorul Caragea se ocupă mai cu stăruinţă de boerime. Iubind fastul, Caragea vede în boerime o podobă a tronului şi de aceea caută să ducă casă cât mai bună cu eî. Unii din boeri totuşi nu se împăcau cu Caragea. Pe care din aceştia putea pune mâna, el îî surguniâ la monăstire.
   Cu Văcăresciî şi Ghiculescii a remas Caragea în cele maî bune re-laţiunî, de aceea îi dăruesce cu multe miluiri şi folosinţe. Cu Dinu Filipescu nu se împacă şi în Martie 1817 dă următorul pitac de surgun:
   «Fiind-că Aga Costache Filipescu s’a purtat în potriva voinţei Domniei-Mele pentru ale sale netrebnice urmări şi fapte, volnicim pe al nostru Buhurdagi-başa, Iapache, carele luând de aici dimpreună cu dînsul doi neferî, să-l ducă surgun la mănăstirea Delulu! din sud Dîmboviţa, unde să fie sub paza numiţilor doi neferî, carii să aibă a-1 păzi cu neadormire, ne lăsând pe nimeni să aibă întîlnire cu maî sus numitul, nici slobod să fie a eşî unde-vaşî; de care poruncim cu străşnicie şi sfinţiei-tale năstavnice de acolo, să fii cu mare îngrijire de a se păzi întocmai porunca acesta a Domnieî-Mele, căci în potrivă veî căde în grea răspundere, până veî primi al doilea poruncă a Domniei-Mele, iar orînduituluî mumbaşir să i se dea adeverinţă de teslimat. — 1817 Martie 21.
      (Pecetea gpd.)                                      Vel Logofăt.
   Cod. LXXXVIl, fila 180.
   Ca nu cum-vâ boeriî din oposiţiune, şi mai ales Dinu Filipescu, să scape fugind din Bucurescî, Caragea iea disposiţiunea, ca nimenuî să nu se dea caî de poştă, pe viitor, fără de porunca luî sau a marilor Vistier, Spătar şi Postelnic (1). * 1
bîndă pe unde este dator), poruncim dumne-vostră ca, adunându-vă cu toţii la un loc, să faceţi cuviinciosa chibzuire asupra acestei cereri şi să arătaţi Domnieî-Mele prin anaforâ cu d-luî Vel Hatman al Divanului. Tolco pisah gpd. — 1814 August 2.
   (Pecetea gpd.).                                                Vel Logofăt.
   Cod. LXXIV, fila 136 v.
  (1) Pitac cătră epistaţii Case! menzilurilor, pentru a nu maî da de acum înainte Caî de poşte fără de poruncă gospod., sau fără de teşchereâ de la dumne-luî Vel Po„ stelnicul şi cu teşchereâ a dumne-luî Vel Spătarului şi a dumne-luî Vel Vistierului.
                           I& loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
  Poruncim Domnia-Mea cu străşnicie, dumne-vostră boerilor epistaţî aî Casei menzilurilor, ca de astăzi înainte să nu vă îndrăzniţi a da cai de poşte la nimenî fără
îâîOMÂ ROMÂNILOS
m
    Şi surghiunul îl aplică Vodă şi la acei din clasele maî de jos, cari sunt bănuiţi că lucreză în înţelegere cu oposiţiunea (1).
    Protecţiunea ce Domnul acordă boerimii este manifestată prin doiie categorii de disposiţium:
    a).- In 1815 Caragea ordonă revisuirea condicii de archondologie şi ţinerea ei cu multă îngrijire, prin următorul pitac:
             Io an Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlakiscoie.
    Cinstite şi credincios boerule al Domnieî-Mele, dumne-ta Vel Vist,, catastiful ar-hondologieî, ce se ţine la Yisterie şi se află sub purtarea de grijă şi în păstrarea extractoruluî, fiind una^in cele maî delicate condicî, se cuvine de a fi şi maî pe sus de orî-ce bănuelă şi nu este îndestul a se lăsă orînduela întocmirii sale numai la îngrijirea şi ocîrmuirea voinţei extractoruluî, căci nu este peste putinţă lucru, ci maî vîrtos din cele putinciose, de a se amăgi după vremi de cătră cine-vaşî, ori prin dare de bani, sau din vre-un alt enteres pornit fiind şi să trecă între boeriî cei ce sunt cu caftane şi pe alţii cari nu vor ave cin de boerie prin caftan; de aceea dar, ca să se ridice şi ca să se stingă cu totul de acum înainte o acest fel de bănuelă şi să fie sciuţî şi cunoscuţi fără de îndoelă cei ce se cinstesc după vremi cu caftane sau se provivasesc, hotărîm şi poruncim, să se urmeze şi şă se 1
de a vede porunca Domnieî-Mele, ori teşchereâ a dumne-luî Vel Postelnicul sau a dumne-luî Vel Vistierul, căci de vom află că s’au dat caî de poşte cuî-vaşî, în potriva poruncii de maî sus arătată, orî cine va fi acela ce va da caî, să scie cu hotărîre că ne va aduce la mare turburare asupra lui, fără de a i se primi nici un cuvînt de pricinuire, tolco pisah gpd; să se dea însă şi cu teşchereua Spătăriei, adecă a dumne-luî Vel Spătarul.—1817 Martie 28.
       (PeSetea gpd.)                                        Vel Logofăt.
   Cod. LXXXVII, fila 18 v.
   (1) Let 1817 Martie 7, s?au făcut surgun ceî maî jos arătaţi, la locurile ce se însemnară :
   Toma Chehaia la Mănăstirea Mărgineni, Dumitru Cociuc polcovnicul, la ocna Telega.
   Ioniţă sin Bucur Ghindă la Mănăstirea Cozia.
   Niculae Guţarida biv Polcovnic la Mănăstirea Znagov.
   Bucur Ghindă la Tismana sud Gorj.
   Ştefan Braţ, Bucur Ghindă la Mănăstirea Sinaia din sud Prahova.
   Cod. LXXXVII; fila 18.
                                          Volnicie de surgunlîe, cu loc deschis.
   Zemli Vlahscoie. Volnicim pe sluga Domnieî-Mele ............• ca luând
de aice pe ............ . să-l ducă surgun la....... Poruncim ..............
de acolo ca să-l aibî în bună pază, şi fără de al doilea poruncă a Domnieî-Mele slobod să nu fie, iar orînduitul Baumbaşir la întorcere să i se dea adeverinţă de eslimat; i saam receh gpd.—1817 Martie 7.
   Cod. LXXXVII, fila 18.
244
V. A. tmfcCHlĂ
păzescă acest fel de orînduelă, adecă: astă una dată să se întocmescă cu bună chib-zuire şi alegere condica arhondologhieî, până la sfîrşitul acestiî luni şi unde se vor isprăvi tote numele să iscălesc! dumne-ta dedesubtul lor arătând înainte, că atâtea sunt tote boeriile până atunci, şi apoi, de se vor ma! face altele în luna viitore, să se trecă şi acelea din josul iscălituri! dumi-tale şi iarăşi să iscălesc! dedesubtul acelora cu asemenea ifos, precum s'a <jhs ma! sus, şi aşa întocmai să se facă urmare pe fieş-care lună, din cele ce se va întîmplâ a se face boerîî; pentru care am poruncit osebit şi dumne-lu! Vel Postelnicului, ca asemenea catastih să ţie pe totă luna şi la împlinirea fieş-căreia Iun! să facă prubă acel catastih cu condica Yisterieî de cătră dumne-ta împreună cu dumne-luî, ca să nu se facă vre-o greşală, or! de la Yisterie sau de la Postelnicie, ci dar negreşit într'acestaşî chip poruncim să se facă urmare de acum înainte. Tolco pisah gpd.—1815 Iulie 29.
      (Pecetea gpd.)                                        Vel Logofăt.
   Cod. LXXIV fila 212 v.
   Asemenea pitac s’a făcut şi cătră dumne-luî Vel Postelnic.
   b)   . înfiinţarea Casei evgheniţilor. Ne avend pote cunoscinţă de evo-me<Jiana instituţiune a majoratului, Caragea vine în ajutorul boerimiî ruinate, prin instituţiunea protectore în contra uzurarilor, căreia îî dă numele de Casa evgheniţilor sau Epitropia feciorilor de boerî, care să-î împedice de a perde averile lăsate de părinţi.
   c)    . In afară de aceste doue mijloce protecţioniste boerimiî, Caragea îî împarte tot felul de privilegii de tîrgurî, bîlciurî, havaeturî şi scutirî de vămi şi finalmente pune la disposiţiunea celor scăpătaţi lefi din Cutia milelor şi de pe la biserici, (1) precum se pote vede mai departe 1
   (1) Uni! boerî făloş! se mulţămiau cu atestate, prin care Vodă şi Divanul le atestă nobilitatea, aşa Clucerul Const. Bucşănescu. Luî Const. Paleologu], boer grec, Vodă î! dă diplomă constătătore, că este coborîtor din părinte de bun neam, şi-î ma! asigură şi o pensiune din vămi.
                                              Carte lui Dimitrie Paleologu.
   Milostiu Bojiu. I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie. Purtătorul acestui Domnesc al Nostru sinet, anume Dimitrie Paleologu, coborîtor fiind din părinţi de bun neam şi stare a! patriei sale Curpeniş din episcopia Larisis, ce este în eparhia Liţa şi Agrafa, şi după a părinţilor se! petrecanie rămâind şi însuşi în dregătoria cea părintescă, adică în politicesca otcîrmuire a patrie! sale, în trecere de an! aprope 25, s’a arătat următor strămoşescilor sale fapte şi cu rîvnă cătră al său neam i cătră omenire, a bine otcîrmuit cele de acolo obştesc! trebî şi pricini ce-î erau încredinţate, dint^ale vremilor însă în potrivă întîmplărî scă<Jend dintr’aceea bună stare şi în nespusă şi nesuferită ticăloşie şi patimi ajungând, în cele de pe urmă siliţi au fost şi au lăsat şi iubita sa patrie i familie, ca sâ întîmpine familia vieţi! sale. De care tote acele primejdiose patimi a ajuns acum în starea ce se vede. Drept aceea, după pliroforia ce avem şi în şi-ne Domnia-Mea de a sa
ISTORIA ROMÂNILOR
245
la capitolul, în care vom aduce documentele relative la Cutia milos teniilor şi la scutiri şi privilegii în genere.
bună familie, bună petrecere şi întâia bună stare a părinţilor săi şi a sa, spre dovada tuturor acestora, i s’a dat acestă Domnesca Nostră carte. I saam receh gpd.— 1817 Maiu 2.
      (Pecetea şi iscălitura gpd.)
   Cod. LXXVIIj fila 266.
Carte lui Dimitrie Paleologu pentru lefa de taleri 500, ce are să ieăpe fie-care lună.
   Milostiu Bojiu. I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie. Cât sunt de lăudate şi lui Dumnezeu bine primite facerile de bine şi milosteniile, atât mai mult se fericesc cei ce le dobîndesc, lucrurile cele mai cuviineiose socotim a ajută unele obraze, cari de sine-le nefind vrednice, ori din ale vremilor întîmplări sau din neputinţe trupesc!, de a-şî agonisi hrana şi mângâerea cea trupescă, nu se îndemâneză, din multe pricini popritore, nici a glăsuî măcar cătră altul lipsa acelor trebuinciose întru care se află osîndit, sau cerere de vre-un ajutor i milostenie, precum într’o asemenea ticăloşie suntem pliroforisiţi Domnia-Mea că se află acest Dimitrie Paleologu, care fiind din părinţi de bun neam a! patrie! sale, şi într’o bună stare odinioră aflându-se, după ce în urmă din ale vremilor nenorociri întîmplate s’a ve<Jut pe sineşî golit de aceeaşi bună stare i s’a ma! adăogat apoi şi a be-trâneţelor*osîndă, însoţită şi cu o, trupescă (precum este ve<Jut), în cât nici o altă nădejde nu î-a ma! rămas spre a-şî agonisi de sineşî cea ma! puţină mângâere la trupescile sale slăbiciuni şi trebuinţe, pentru rămăşiţa tieălose! lui viaţă, ce va ma! ave, fără numai a privi în cer şi la pămînt. Drept aceea şi din a omeniri! şi dintr’a creştinătăţi! datorie îndemnându-ne şi cu milostivire privind asupra lui, etă prin-tr’acest al nostru sinet î! orînduim o vecinică milă şi ajutor pe obrazul seu, şi ho-tărîm, ca din huzmetul vămilor să i se dea pe totă luna lefa câte taler! 500 în câtă vreme va ma! ave vieţă, care acestă facere de bine pohtim şi pe ce! din urma nostră fraţi luminaţi Domni, ce din Dumne^eescă pronie li se va încredinţa oblăduirea aceste! creştinesc! ţeră, de a o păzi în fiinţă şi nestrămutată, cr şi ale dumne-lor creştinesc! şi bune fapte asemenea să se păzescă şi să se urmeze. I saam receh gpd.—1817 Fevruarie 10.
   Cod. LXXVII, fila 260.
                            I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   După arătarea dumne-lor veliţilor boerî, întărim şi Domnia-Mea dovada nemuluî ma! jos numitului Clucer Constantin Bucşănescu.—1814 August 22.
      (Pecetea gpd.)                                           Vel Logofăt.
   Cod. LXXIX, pag. 225.
            Prea înălţate Domney
   Cu acest atestat adeverim pentru dumne-luî biv Vel Clucerul Bucşănescu, că-1 seim că este fecior de boer de aici din Ţera-Rumâneseă, răposatul ta!că-său a fost din nemul boerilor Bucşănescî, şi s’a numit State Bucşănescul biv Vel Serdar,
246
V. A. TJRECHIĂ
    j Aşa protegiaţî şi ajutaţi, boierii în genere devin eî mai de trebă | decât naintaşiî lor din secolul al XVIII?
     şezător aflându-se la Pitesc! sud Argeş, iar maîcă-sa s'a numit Ancuţa, este din nemul dumne-lor boerilor Filipescî, fiindu-mi mie Logofătului Filipescului soră. Drept aceea, spre a fi sciut şi cunoscut mai sus numitul boer, că este blagorodnic şi viţă din nemul boerilor pămînten! de aici, i s’a dat acest atestat adeverit cu iscăliturile nostre.—1814 August 19.
       Al Ungrovlahie! Nictarie, Constantin Creţulescu Vel Ban, Barbu Văcărescu Vel Vornic, Constantin Bălăceanu Vel Vornic, Constantin Filipescu Vel Logofăt, Gheor-gache Filipescu Vel Logofet, C. Ştirbe! Vel Logofet, Gr. Ralea Vel Hatman, Nestor Clucer.
                 Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
       Din cuprinderea hrisovului răposatului Domn Alexandru Ghica Voevod, părintele Luminăţie! Sale Beizade Grigorie Ghica şi ctitor al aceste! mănăstiri, cetindu-se cu luare aminte, ne-am pliroforisit Domnia-Mea, că între cele-l-alte orîndueli ce a întocmit pentru acestă ctitoricescă mănăstire, <Jice că după ce se vor împlini trebuincios ele de peste an cheltuel! ale mănăstiri! şi se va trămite şi la casa Domnieî-Sale sau a clirono-milor seî, zahereua ce prin osebită foe pecetluită a dat Domnia Sa (care o ve<Jum şi No! sub pecetea Domnie! Sale, scrisă fiind din let 1768 August 5), apoi din prisosul venitului să se dea şi ajutor la 9 fete sărace pentru măritişul lor pe tot anul şi cât pentru numărul fetelor, iarăşi din cuprinderea acestui ctitoricesc hrisov ne plirofo-risim, că l-a orînduit a se scăde şi a se adăogâ după analogia prisosului şi scăderea venitului mănăstiresc pe tot anul, din care se înţelege, că cugetul şi voinţa acelui răposat Domn şi ctitor au privit a nu se află în lipsă nici odată casa sau clironomi! Domnie! Sale de cele trebuinciose ale casei, ci tot-deauna să le aibă pe deplin de la mănăstire şi apoi din prisos să se facă eâtră fete mai sus <Jisa milostenie ; la care acestă cuprindere a ctitoricesculuî hrisov, privind Domnia-Mea şi chiar cugetului şi bunei voinţi a acelui răposat ctitor, urmând de a se face adecă îngrijire din veniturile mănăstirii mai întâiu de clironomi! Luminăţie! Sale şi socotind şi adaosul veniturilor mănăstiri! celor de acum peste cele de atunci, după care, şi de se va mai adăogâ măcar ajutorul cătră clironomi! Luminăţie! Sale, tot priso-sesce venit şi pentru acel orînduit ajutor al fetelor, precum şi starea vreme! i a scumpete! lucrurilor cea de acum fiind cu totul neasemănată cu cea de atunci, primim rugăciunea Luminăţie! Sale Beizadea Grigorie Ghica şi poruncim dumni-tale orînduitule epitrop al aceste! mănăstiri, ca pe lângă taler! 300 ce i se da până acum pe an din veniturile mănăstiri!, drept zahereua case! cea orînduită, să i se mai adaoge câte alţi taleri 2.000, de a i se da adecă de acum înainte câte taler! 5.000 pe an, urmându-se însă acest adaos numai pe chipul Luminăţie! Sale. —1816 Iulie 25.
       (Pecetea gpd.)
                                                                                                                  Vel Logofăt.
           Cod. LXXXV, pag. 193.
                   Carte de atestat al lui Alexandru sîn Vasile Cămărasul.
       Zemli Vlahscoie. Precum după politicescile pravil! este cu cale de" a ave deosebire cei ce se trag din bun neam adecă blagorodnic!, întru cele ce li se cuvine, de
f
ISTORIA ROMÂNILOR
247
    Departe de aşa ceva. EI nu sunt, eu puţine excepţiunî, nici mal buni | / , creştini, nici mal buni Români, dar nici mal puţin jăfuitorl ţeril şi ţe- -     ’
ranulul.
    Şi cu tote acestea, afară de boeril cari fac oposiţiune Domniei, eu ] n’am aflat boerî criminali pedepsiţi de Vodă. A! dar pedepsele cele f mal grele sunt date celor din popor. Nici nU trebue lui Caragea ju- V” decata Divanului, ca să trămită la gropa ocnei pe un ţeran, care a ( cutezat să nu fie mulţămit cu maltratările zapciilor, ori pe un negu- j ţător care a că<Jut în disgraţia lui Vel Aga, ori a Ispravnicilor. ^
    Un nenorocit individ, Hristea, a fost condamnat să i se tae mânile în piaţa osîndel, în faţa temniţei de la Curtea Veche. Ia vedeţi ce disposiţiune părintescă iea Vodă: să suporte însăşi Cămara Domnescă plata a 200 taleri doctorii ce s’au aplicat la cioturile remase în locul manilor nenorocitului amputat! (1).
    Domnitorul generos hotărăsce:
        Iu> loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
    Poruncim Domnia-Mea, dumi-tale vel Cămăraşe, ca preţul acestor din urmă doh-torii ce se arată mai jos să se plătescă jăluitorului de la Cămara Domnieî-Mele.
1815 Martie 22.
      (Pecetea gpd.)                                        Vel Logofet. * 1
cătră cei proşti, asemenea cuviinţa este a fi şi cunoscuţi i deosebiţi unii de cătră alţii, ca cu acest mijloc al cunoscinţei şi al deosebirii amândurora acestor trepte, să se păzescă şi împărtăşirea fieş-căruia din politicescile dreptăţi ; unul dar din cei dintâi fiind şi dumne-luî Alexandru, fiul răposatului Vasile, după întregă sciinţă ce cu încredinţare avem Domnia-Mea, adecă fiindu-i patria cea mai întâiu (Palie) Epiros, ce se numesce Arghirocastron, şi moşii i strămoşii săi fiind aprope de, două vecuri cunoscuţi fără de contenire în trepta celor de frunte dregători ai patriei lor, iar răposatul tată-său mergând la Ţarigrad, de acolo a venit aici în Bucuresci cu răposatul Domn Ştefan Vodă Racoviţă, unde s’a şi cinstit cu cinul Cămărăşiei. Drept aceea dar, am dat dumne-lui mai sus numitului Alexandru acest Domnesc al Nostru sinet, spre dovada nemuluî domniei-sale. I saam receh gpd..
       (Iscălitura Domnescă)
       (Pecetea gpd.).                                             Vel Logofăt.
   Cod. LXXVII, fila 236.
             (1) Prea înălţate Domne,
   După luminata poruncă însciinţez Inălţimii-Tale, că Armăşia, în câtă vreme sV aflat pîrîtul Hristea la închisorea puşcăriei, după tăerea mânilor, a urmat cu plata dolitoriilor celor trebuinciose la spiţeria jăluitorului Dogmir spiţerul, iar după cc însuşi s?a cerut la conacul lui, câte dobtorii s’au dat jăluitorului după reţetele •
248
V A. tJRECHIĂ
   Boerul grec, atât de protegiat de Vodă, era o lipitore care sugeâ ultimul sânge al poporului. Nu numai Grecii făceau acesta, ci şi unii din pămîn-teni, cu nume de havaeturi, dar şi prin directe jafuri, ca funcţionari.
   Când boerul nu găsiâ o funcţiune destul de lucrativă, nici dând filotimon, (1) se făcea cap de bande de hoţi şi prăda şi jăfuiâ ... Şi după ce făcea averea dorită, se închina la Domnie, — de sigur dând din cele adunate la Domn şi la ai lui — şi trăia în tihnă, de multe ori cinstit de Domnie. Pentru odihna consciinţei sale mai făcea hoţul retras din exerciţiul meseriei sale vre-un puţ cu cumpenă la margine de drum, ori dădea vre-un ajutor la vre-o mănăstire, ori chiar zidea vre-o biserică.
   Dăm în note aci acte relative la urmărirea (cas rar) a averii vestitului Iancu Jianul (în 1815), pentru îndestularea unora din cei jăfuiţî de el. In acest proces, Iancu Jianul se înfăţişeză la judecată, la Craiova, ca şi când ar fi fost chemat în judecată în un simplu proces civil. In note, la pag. 108, se pote vede acesta. 1
dohtoruluî, până s’a vindecat, care se adună la preţ de taleri 200, nu s’au plătit nici de Armăşie, nici de pîrîtul, că nu are pîrlej, ci ca să nu mai supere jăluito-rul luminatul Mâriei-Tale au<J, să se dea luminată poruncă de cătră cine se cuvine; a se plăti aceste dohtoriî? — 1815 Fevruarie 13.
   Dumitrache Pitar.
   Cod. LXXXIV; pag 45.
   (1) Dăm aci un act, din care se pote vede că filotimon nu eră considerat ca o prevaricaţiune, ca o corupţiune prin bani ..ci se putea cere acest filotimon chiar şi înaintea justiţiei.
        Ju> loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Pe acestă anaforâ a dumne-lor veliţilor boeri, nerămăind odihnit Luminăţia Sa Beizade Grigore Suţul, dumne-luî vel Hatmanul al Divanului l-a înfăţişat la Divan înaintea Domnieî-Mele/prin vechilul Aleco Comăneanul, cu d-lui biv Yel Vistierul loan Itfoscu, cerând Luminăţia Sa a-î plăti dumne-luî Vistierul aceşti taleri 12.500 cu do-bîhcfa lor, cu cuvînt că şi Luminăţia Sa plătesce dobîndă, iar dumne-luî Vistierul răspunse, că nu ar fi dator să plătescă nici o dobîndă, fără numai suma de taleri 12.500, ce se cuprinde în adeverinţa dumi-sale, pe carei-ar fi şi plătit până acum, de î-ar fi dat Luminăţia Sa adeverinţa, ca să şi-o spargă, care adeverinţă arătând-o vechilul Luminăţiei Sale în Divan, o ve<Jum şi Noi cuprimjătore întocmai precum este arătată într’acestă anaforâ, şi cu tote că asupra cererii de dobîndă a pricinuit vechilul (Jicend, că aceşti taleri 12.500 î-a dat Luminăţia Sa împrumut dumne-luî Vistierului, dar acestă pricinuire se cunosc greşite, pentru ca şi din cuprinderea adeverinţei şi din chiar tacrirul Luminăţiei Sale Beîzade, ce a dat prin graiu înaintea dumne-lor veliţilor boeri, se dovedesce că aceşti bani sunt făgăduiţi de dumne-luî Vistierul drept filotimon, iar nu că i-a luat împrumut de la Luminăţia Sa. Deci
ISTORIA RONÂNILOR
249
  Ce se puteâ aştepta de la boeri, a cărora educaţiune—dacă e să ere-
măcar şi de nu se cuprinde în adeverinţă tecmela de dobîndă, dar cuprin<Jendu-se sorocul orînduit pentru plata lor şi neplătindu-î dumne-luî Vistierul la acest soroc, ar fi avut Luminăţia Sa tot euvîntul dreptăţii, să ceră a i se plăti şi dobîndă de la împlinirea sorocului şi până acum, de ar fi fost aceşti bani daţi dumne-luî Vistierului, dar de vreme ce Luminăţia Sa nici un ban nu i-a dat, ca să aibă cuvînt a <Jice, că eşindu-i banii din mână se păgubesce, de nu i se va plăti şi dobîndă lor şi chiar fiinţa acestor bani, ca unii ce i se dau filotimon, fiind dobîndă la dobîndă, ci hotărîm, ca dumne-luî Vistierul Moscu să-î plătescă Luminăţiei Sale numai taleri 12.500, câţi prin adeverinţa dumi-sale î-a făgăduit a-î dă, şi zapciul cel orînduit să urmeze a face împlinire, făcend însă şi dumne-luî Vistierul teslim adeverinţa datoriei acestor bani, ce se află la mâna Luminăţiei Sale Beizade. — 1815 Fevruarie 18.
   (Pecetea gpd.)                                                     Vel Logofăt.
   Cod. LXXXI, pag. 17.
             Prea înălţate Domne,
   După luminata porunca Mărieî-Tale de la acestă jalbă a Luminăţiei Sale Beizadea Grigorie Suţu, ce a dat pentru dumne-luî biv Vel Vistierul loan Moscu, prin dumne-luî Vel Hatman al Divanului, înfăţişindu-se înaintea Nostră amândouă părţile, ne-a arătat Luminăţia Sa Beizadea o adeverinţă cu let 1801 Decemvrie 21, de sunt ani 12 trecuţi, iscălită de dumne-luî Vistierul Moscu, prin care se făgăduesce, ca să plătescă Luminăţiei Sale, la viitorul de atunci Iulie, taleri 12.500, fără nici un cuvînt de pricinuire, care bani <Jise Luminăţia Sa că nu i-a dat împrumut, ci î-a făgăduit dumne-luî Vistierul Moscu filotimon, pentru căci î-a aleverdisit ocnele; întrebându-se Vistierul Moscu nu tăgădui acestă adeverinţă, că este bună a domniei-sale, fără numai <Jise, că pentru mijlocirea ce a făcut Luminăţia Sa cătră răposatul Domn Mihaiu Vodă Suţul, de i-a lăsat ocnele în taleri 150.000, la let 1802 Maiu 14, î-a fost hotărît taleri 50.000, ce-î dedese în poliţă a se girarisi la Viena, însă de va ave chiros zapisul ce i s’a dat pentru scăderea preţului ocnelor, dar acel zapis nu s’ar fi ţinut în semă, pentru că peste două <Jile a trecut Măria-Sa Mihaiu Vodă în Ardeal, şi peste câte-vâ dile mai în urmă s’a şi schimbat din Domnie, aretându-ne şi o copie, ce <Jiceâ că ar fi după adeverinţa, ce a dat dumne-luî la mâna Luminăţiei Sale, cu let 1802 Maiu 17, cuprin^ătore că, de vreme ce prin ajutorul Luminăţiei Sale n’a primit nici de cum răposatul Mihaiu Vodă Suţul stingerea dumne-luî, ci îndupli-cându-se î-a lăsat ocnele drept taleri 150.000, încredinţeză printr’acestă adeverinţă pentru taleri 50.000, ce a dat Luminăţiei Sale în poliţă a se girarisi la Viena, să nu aibă a-î cere, când zapisul ce i s’a dat pe suma de taleri 150.000 va ave tărie, iar taleri 50.000, ce s'a dat în Ianuarie şi Fevruarie, sunt bani daţi pentru huz-metul ocnelor; ne mai arătă o copie fără veleat şi fără lună şi neadeverită de nimeni, după o anaforâ, ce <Jice că ar fi făcut dumne-lor veliţii boeri în Domnia Mă-riei-Sale Constantin Vodă Ipsilant asupra socotelii ocnelor, unde puindu-se asupra Luminăţiei Sale Beizadea Grigorie acei taleri 50.000, ce-î dedese dumne-luî Vistierul în poliţă la Viena, îl scote dator pe dumnă-luî taleri 36.820, dar Luminăţia Sa răspunse, că acei taleri 50.000 nu î-a dat dumne-luî Vistierul pe obrazul Luminăţiei Sale, ce i-a dat răposatului Domn Mihaiu-Vodă din socotăla ocnelor, pentru care am
260
V. A. URECHIĂ
dem pe Wilkinson—se mărginea în a înveţâ a ceti şi a scrie româiiesce
şi văcjut trecut într’o condică acea socotelă la mâna Luminăţiei Sale, ci daţi Luminăţiei Sale Mihaiu Vodă, din socotelă ocnelor; aşijderea răspunse Luminăţia Sa şi pentru acea copie de anaforâ, că de va fi acel fel de anaforâ după copia ce arată dumne-lui Vistierul Moscu, nu s’a făcut cercetare prin judecată, faţă cu amândouă părţile, nefiind aci atunci nici Luminăţia Sa nici vechil a casei părintelui Luminăţiei Sale, ci numai după arătarea dumne-lui Vistierului, şi că răposatul părintele Luminăţiei Sale scie, că are săieâde la dumne-lui Vistierul Moscu, iar nu să dea; pentru care va să-şi pornescă jalbă a se face împlinire, nu ca un clironom al răposatului, ci ca un vechil al creditorilor răposatului şi că Luminăţia Sa a fost numai un cas-sier al răposatului, iar nu stăpîn pe ocne şi ce bani a primit de la dumne-lui Vistierul au fost pe numele Domniei, unde î-a şi dat. Deci la copia de adeverinţă nu pote judecata să pue temeiu, nefiind adeverinţa iscălită de Luminăţia Sa, ci o copie din partea dumne-lui Vistierului, neiscălită de nimeni, cum asemenea nu putem pune temeiu nici la copia de anaforâ, nefiind adeverită de nimeni, sau şi adeverită fiind, nu s’a făcut prin judecată cu amândouă părţile faţă şi mai vîrtos că acei taleri 50.000 au fost daţi de dumne-lui Vistierul pe sema Domniei, iar nu pe a Luminăţiei Sale, precum se dovedesce din speotela cea iscălită de răposatul Domn Mihaiu Vodă. Drept aceea găsim cu cale, acei taleri 12.500, după mai sus numita adeverinţă, să-î plătescă dumne-lui Vistierul Moscu la Luminăţia Sa Beizade Grigore, ca o bună datorie a domnieî-sale netăgăduită, însă fără dobîndă, nescriind în adeverinţă toc-melă de dobîndă, iar hotărîrea rămâne la Măria-Ta. — 1814 Iunie 28.
   Radu Golescu Vel Ban, . . . Vel Logofăt, . . . Vel Logofăt, Nestor Clucer.
                         Jianul, /«> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Poruncim Domnia-Mea dumi-tale cinstite şi credincios boerule al Domnieî-Mele, biv Vel Serdare Costache Suţul, Caimacamule al Craioveî şi dumne-vostră boerilor divaniţî de acolo, ca negreşit şi fără de altă zăbavă să puneţi în lucrare porunca şi hotărîrea Domnieî-Mele, ce s’a dat în trecutele <Jile, asupra pricinii la anaforaua judecăţii Departamentului de Criminalion.—1816 Iunie 30.
      (Pecetea gpd.)                                             Vel Logofăt.
            Prea înălţate Domne,
   Ascultând luminată porunca înălţimii Tale de la acestă jalbă a luî Şerban Stănescu Logofăt din Craiova, împreună cu cei-l-alţi păgubaşi, însciinţăm înălţimii Tale, că prin dumne-lui epistatul Armăşiei am luat acestă îndestulare de la Gheorghe Iuz-başa, zapciu armăşesc, ce a fost orînduit mumbaşir asupra pricinii jăluitorilor, cu luminată porunca înălţimii Tale, de la 10 ale trecutului Octomvrie, întărită la osebită anaforâ tot de la acest Departament, că prin dumne-lui Caimacamul Craioveî vîn<}endu-se cu mezat avutul Iancului Jianul tîlharul, să se facă împlinire păgubaşilor jăluitorî, arătând orînduitul mumbaşir,.că dumne-lor ispravnicii ot sud Ro-manaţî, după alăturată însciinţare ce au luat de la cinstitul Divan al Craioveî, încă de la Noemvrie 2, ca să cerceteze la faţa locului, de faţă cu jăluitorii păgubaşi, întâiu de se găsesce în fiinţă tot avutul Iancului tîlharul, ce însuşi l-a arătat; al doilea să se descopere şi câţi stînjeni sunt în fieş-care parte de moşie, şi al treilea, prin cercetare să se dovedescă, de mai are Iancul Jianul şi alt osebit avut al lui, afară din ceea-ce a arătat şi pe de o parte să însciinţeze cinstitului Divan de acolo pentru
ISTORIA ROMÂNILOR
251
şi grecesce ? In unele case continuă a străbate ce-vâ cultura francesă,
tot avutul ce se va dovedi mişcător şi nemişcător al Iancului Jianul, iar pe de alta să orînduescă a se strigă la mezat tot avutul Jianului, şi de preţul ce va eşi pentru fieş-care lucru să însciinţeze dumne-lor ispravnicii la cinstitul Divan al Craioveî, după care ve<Jend mumbaşirul multă întârziere cu prelungire a dumne-lor ispravnicilor acelui judeţ, n’a mai putut să aştepte acolo şi a venit la Bucuresci, fără de a se face acestă cuviinciosă alegere, şi de acesta nu lipsim a însciinţâ înălţimii Tale.—1816 Iunie 14.
   Costache Stolnicul, Constantin Calistat Şetrar.
         Ju> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Cu cale fiind anaforaua acesta a Departamentului de^Criminalion, volnicim pe sluga
Domnieî-Mele................ zapciu armăşesc, să mergă la Craiova, unde poruncim
dumitale cinstite si credincios boerule al Domnieî-Mele, biv Vel Vornic Costache Samurcaş, vechilule al Câimăcămieî Craioveî şi jdumne-vostră boerilor divaniţî de acolo, ca întocmai, precum se cuprinde mai jos, să se facă urmare, cu acestă osebire însă, ca prin Ispravnicii acelor cinci judeţe ot preste Olt, să se publicuescă la toţi de obşte, că veri-cine se va mai află păgubaş şi jaf uit de cătră acest Iancul Jianul tîlharul, în soroc până la vremea haraciladismeî avutului numitului tîlhar, să se arăte aici la Departamentul de Criminalion spre a intră şi acela în analoghie, căci ne aretându-se până atunci, să scie că au a rămâne neîmpărtăşiţi din preţul lucrurilor hoţului, ce se vor vinde cu mezat şi se va da numai păgubaşilor celor ce s'au iuvit până acum, şi osebit poruncim să se facă întrebare şi Medelnicerului Grigorie Jianul, de este adevărată arătarea ce a făcut Iancul tîlharul la Departament, că adică pentru taleri 900 pe este dator Medelnicerului Grigorie s’a învoit cu numitul Medelnicer, de î-a dat două suflete [de ţigani drept acea datorie, şi să în-sciinţaţî Domnieî-Mele, ca de nu va fi adevărată arătarea lui, să se plătescă şi dreptul Medelnicerului din avutul tîlharuluî.—1815 Octomvrie 10.
   (Pecetea gpd.)                                                     Vel Logofăt.
   Cod. LXXXII\ pag. 92.
         Prea înălţate Domne,
   Insciinţăm înălţimii Tale, că pe urma Iancului Jianul tîlharul, arătându-se în judecată patru păgubaşi ce s’au jăfuit de cătră dînsul cu tovaroşiî lui, anume Ioan Protopopul ot Cacaleţi sud Dolj, i Şerban Logofătul Stănescu de la Craiova, i Costache Arcescu prin vechil şi Stavri Sofragiul Cămării gospod., cu foi de câte jafuri le-a luat, după preţul ce li s’a pus fieş-căruia lucru, şi înfăţişându-se cu numitul Iancul în judecată, n’aîi tăgăduit atât călcările şi jafurile acestor patru pătimaşi, cât şi altele ce încă păgubaşii până acum n’a venit şi măcar că numitul protopop arătă judecăţii, că molitfei-sale i s’au făcut două călcări de cătră Iancul Jianul, însă una la Martie trecut, iar alta în let 1814 August, dar Iancul tăgăduind cu totul pe cea dintâiu, că nu este urmată de cătră dînsul, ci numai de cătră to-varoşii lui, până a nu se împreună cu dînşii, pentru că însuşi eî la sfatul lor Zise că î-ar fi spus, apoi deosebit s'a arătat şi frate-seu slugerul Amzuţ Jianul cu cerere de taleri 1.833, ce i-a plătit la Visterie pentru dînsul, după porunca Măriei- *
                          *
252
V. A. URECHIĂ
prin guvernorî streini. Educaţiunea femeeî nu e maî îngrijită, ba adese şi maî imperfectă, din causă că maritagiul se face forte de tinere.
   Purcedend de la asemenea educaţiune, fiul de boer nu are alt ideal decât banul: «Vargent est leur unique mobile», (Jice Wilkinson. Dar ca să-l obţină, nu recurg la industrie, ori la comerciu, ci fără nici "un
Tale, încredinţând judecata cu o carte isprăvnicescă şi cu o socotelă a Sameşului judeţului Romanaţi, ce are la mânile sale, şi măcar că din tote jafurile ce au venit în partea Ianculuî tîlharului, nici un lucru nu se găsesce în per, avendu-le date la tovaroşii sei, ca să le vîn<Jă în Ţera-Turcescă, dar a <Jis Iancul că este destoinic ca cu din avutul seu să despăgubescă pe păgubaşi şi pe frate-seu, precum şi adeverinţă în scris sub a sa iscălitură a dat de tot avutul seu, care maî la vale se însemnă, adăogând a <Jice, că la nimeni altul nu maî este dator decât numai taleri 900 la unchiu-seu Medelnicerul Grigore Jianul, pentru care <Jice, că s’a învoit prin graiu, de l-a dat doue suflete de ţigani drept acestă datorie şi taleri 60 la un Ioniţă Boltaşu. Deci fiind-că numiţii păgubaşi îşi cer despăgubirea lor din avutul numitului tîlhar, a cărora pagubă se adună aprope de 20,000, judecata găsesce cu cale să fie luminată porunca Măriei-Tale cătră dumne-luî Caimacamul Craioveî, cu mumbaşir zapciu armăşesc de aici, ca maî întâiu prin carte de blestem asupra fraţilor şi rudeniilor lui să lămurescă cât avut este drept al seu, căci păgubaşii au bănuelă pentru multe economii, şi prin mezat să vîn<Jă tot acel avut mişcător şi nemişcător şi orî-ce preţ va eşi, totă acea sumă de bani să o aducă aici în judecată orînduitul mumbaşir cu foe anume de preţul fieş-căruia lucru şi cu însciinţarea dumne-luî Caimacamului, ca dintr’însa trăgendu-se maî întâiu banii frăţine-seu Slugerul Amzuţ, ce i-a plătit la Visţerie, i acei taleri 60 ai lui Ioniţă Boltaşu, ce l-a împrumutat cu bună credinţă, prisosul să se împartă păgubaşilor cu analoghie, şi fiind că, afară dintr’aceştî păgubaşi, alţii până acum nu s’aii maî ivit în judecată, clicem că până la vremea haraciladizmei avutului numitului, de se vor mai aretâ şi alţii netăgăduiţi de Iancul, vor intră şi aceia în analoghie, iar ne aretându-se până atuncea, vor remâne pe dinafară, iar hotărîrea remâne a se face de cătră înălţimea Ta. — 1815 Septemvrie 25.
    Constantin Stolnicul, Atanasie Serdarul, Constantin Medelnicerul, Constantin Ca-listrat Şetrar.
                           Avutul Ianculuî Jianul ce l-a aretat îusuşî sub a sa iscălitură că are.
    Neculae ţiganul.
    Rada soţia lui, cu trei copii ai lor.
    Sava ţiganul.
    Ancuţa soţia lui, cu doi copii.
    Zaharia ţiganul.
    Ioana soţia lui.
    Vasile ţiganul, veduv cu un copil.
    Tabpmir ţiganul.
    O parte de moşie în Fălcoiu.
    O parte de moşie în Zvorsca.
    O parte de moşie în Leu.
    Patru răzdre de vie în Fălcoiu,
ISTORIA ROMÂNILOR
25B
scrupul de consciinţă se îmbogăţesc din spoliaţiunea ţ,(iranului. Cine spolia maî abilmente, acela primiâ laudă. Ce om vrednic! (Jiceau cei cari îl vedeau cum jăfuiâ cu isteţime. Dacă, avend slujbă, boerul remâne sărac, departe de a fi considerat ca om cinstit, ceî-l-alţî boerî îl priviau ca pe un incapabil, un prost!
   Prodigalitatea boerilor egalâză aviditatea lor. Sunt dominaţi una după alta de ostentaţiune şi de avariţie. Nu-şî ved înşişi de trebile lor, de cari îngrijesc vătaşiî, cari se îmbogăţesc cil paguba lor. (Ve<Jî Filimon «Ciocoii vechi»). Luxul de o parte, de alta furaţi de vătaşiî lor, boeriî ceî maî mulţi sunt datori atât, cât n’ar pută să plătescă eu vîmjarea tuturor moşiilor lor. Am ve<Jut, de exemplu, în ce mod s’a risipit marea avere a luî Enache Văcirescu, aceea a luî Dudescu. Ca să se salveze_averile ce maî rămâneau, Vodă şi boeriî inventară, cum am vedut, vestita Epitropie a Evgheniţilor. Şi de altă parte, când creditorii atacau, în judecată, averea imobilă a debitorului boer, inter-veniau moraloriile şi arbitrariile amânări de vîncjare silnică. Ba sciau născoci tot felul de pedicî legale, cu acelaşi scop. Metoda cea maî obicinuită, ca să-şî salveze moşia de creditori, eră să declare acea moşie zestre. Abusul din acestă aplicare de o disposiţiune protectore dotei devine atât de mare, că însuşi Caragea — la reclamaţiunile de sigur ale consulilor — se simte dator a da nizam, că măcar că imobilul va fi dotai, dacă sinetul, adecă poliţa a fost semnată şi de soţie, imobilul este alienabil.
   Când boerul a perdut averea, nu este silit, ca bietul neguţător, să apuce lumea în cap, ci, cu filotimon sau fără, intră în funcţiune, sau cel puţin este miluit de la Cutia milelor, ori cu ce-vâ scutelnicî, sau posluşnicî ...
   Şi aşâ ighemoniconul merge strună înainte!...
   Şi tot înainte o ducea boerul, la cheltuelî, cu fel de fel de havaeturî de gheliruri, de chilipiruri, de chicuşuri, de matrapazlâcuri. ..
   Şi tot înainte cu petrecerile, cu sindrofiile, cu cluburile, cu clubul Evgheniţilor, unde, sub mască, eră permis să vină şi boerime. maî măruntă, din ceî cari nu se bucurau de dreptul de a purtă barbă....
   Şi înainte cu răsfăţul în calesce văpsite în colori bătătore la ochi, prin podul Mogoşdeî şi la Herestreu şi laBânesa Yăcăresculuî, şi la Cişmeua Mavrogheni...
   Dar maî ales: tot înainte! la mesele de joc de cărţî, de cureâ şi de năprăstdce! Jocul de cărţî! iSîa patima obştescă! Nu eră casă în care, sera între doue sfeşnice de alamă galbenă, lângă care, pe tăbliţa lor, fumegă, une-orî nu prea plăcut, mucârile de curăţire a luminărilor
254
v. A. .tTMCfiîi-
de seu orî de ceră galbenă, să nu petrecă nopţi albe simandicoşiî boerî, la cari după ce-şî perdeau banii din pungă şi cei ce nu-i aveau, apoi îşi dădeau inelele, cerceii nevestei... când nu şi pe însăşi nevasta!.
   Abusul de jocuri la noroc se întinse în tote treptele societăţii, aşa că Ioan Oaragea fu îndemnat să dea pitace de oprire a unui joc (ps «Caisul», care «stingea locuitorii». (1) 1
       (1) Im Ioan Gheorghe Caragea Voeved i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Cinstite şi credincios boerule al Domniei-Mele, dumne-ta Vel Agă, fiind-că ne-am pliroforisit Domnia-Mea, că prin tîrg se metahirisesce jocul Caisului de cătră unii, alţii şi înşelători, de'aceea straşnic poruncim dumi-tale să o faci tuturor sciută acestă poruncă a Domniei-Mele, ca de acum înaite să nu îndrăznescă nimenea a mai me-tahirisi acest joc orî de faţă sau într’ascuns, căci avem Domnia-Mea a cercetă pe sub cumpăt şi de vom găsi pe cine-vaşi într’acestă urmare, să scie că va luă en-glimaticescă pedepsă şi dumne-ta nu vei ave cuvînt vrednic de îndreptare pentru neprivighere. Tolco pisah gpd.— 1815 Martie 19.
   (Pecetea gpd.) Vel Logofăt.                            - Biv Vel Medelnicer.
   Cod. LXXVIIj fila 188.
                            Im Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Dumne-vostră Ispravnicilor ot sud............sănătate. Fiind-că am luat Domnia-
Mea pliroforie, că unii din cei ce jocă Caisul se încunjură prin ţera Domniei-Mele, şi urmând acest joc al Caisului pricinuesc multă pagubă şi strîngere locuitorilor, care acestă netrebnică urmare a lor nefiind suferită Domniei-Mele, poruncim dumne-vostră să publicarisiţi în tot judeţul, ca de acum înainte nimeni să nu mai fie slobod nici volnic a mai urmă jocul Caisului nici prin oraşe, nici prin tîrgurî, nici prin sate, nici prin case, sau măcar orî în ce loc, ci să lipsescă cu totul acest joc pricinuitor de strîngerea locuitorilor, după care apoi pe verî-cine veţi mai dovedi că urmeză acest fel de netrebnică faptă, numai decât cu însciinţarea dumne-vostră, să-l trămiteţi aici la Domnia-Mea, fiind dumne-vostră cu mare privighere de a se păzi acest nizam, căci când şi după acestă poruncă a Domniei-Mele tot nu va încetă jocul Caisul, înşi-vă veţi căde în învinovăţire, şi fiţi sănătoşi.—1816 August 19.
   (Pecetea gpd.)                                                   Vel Logofăt.
   Cod. LXXIV, fila 265.
   Pitac cătră dumne-lui Vel Spătarul şi cătră dumne-lui Vel Agă, pentru oprirea jocului ce se numesce Caisul.
                            Im Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Cinstite şi credincios boerule al Domniei-Mele, dumne-ta Vel Bane, epistatule al Spătăriei, fiind-că ne-am pliroforisit Domnia-Mea, că aicea în politie metahirisesc unii de jocă un joc ce se numesce Caisul, cu care pricinuesc o mare pagubă şi stingere unora altora din cei ce pune la mână, cu tote că s’au mai dat pentru pro-
ÎSTORlA ROMÂNltOS
255
   Ou asemenea vieţă şi cu educaţiunea cunoscută, ce putea fi familia?
   Nu voiu aduce aci tristele aprecieri ale lui Wilkinson asupra fe-meei şi asupra familiei. Nu vom mai povesti aci scandalurile (Jihnce din cele mai numerose case boerescî, ba şi neguţătoresci. Nici chiar Curtea Domnescă nu făceâ excepţiune. Câte nu se spuneau chiar de Domniţa Ralu? Dar tînerul Beizadea Costache ! L-am ve<Jut venind la spectacol, la Club, la braţ cu amanta lui, în vileag, în faţa mamei şi a surorilor lui!...
   I. Ghica 4ice, că neguţătorul scie să-şi păzescă casa de coconaşi... Pote, unii; dar majoritatea era tot atâta de stricată ca şi boerimea.
   Procesele de divorţ — şi adese pentru motive ridicule — erau forte numerose. Femeile măritate concurau cu celetnicele! .. . (1)
   Inspăimîntat de asemenea corupţiune, însuşi Caragea, în 25 Septemvrie 1815, dă nizamul următor, în care modifică unele disposiţiuni ale legii relative la zestre şi la pedepsa soţului necinstitor.
   Pitac ce s’a făcut pentru nevastă şi bărbat cari nu petrec cinstit *şi căsnicesce. Prea Sfinţia ta părinte Mitropolite, iubitorilor de Dumnezeu episeopi, cinstiţilor şi credincioşi veliţi boeri ai Divanului Domniei-Mele, că sunt datori cei după lege luaţi în căsătorie a ave unul cătră altul de o potrivă dragoste şi credinţă şi între dînşiî, însă bărbatul a fi cu otcîrmuirea şi muerea cu supunerea, acesta şi firea o învaţă şi legea îi poveţuesce şi însăşi adevărata credinţă după dumne<Jeesca poruncă ne învaţă, ca nişte lucruri sfinte şi de folos la cei însoţiţi, şi că de o potrivă dreptate dobîndesce, atât bărbatul cât şi muerea pentru legiuita lor însoţire, şi prea osfinţia Ta şi dumne-vostră o sciţi forte bine, în tote pitele judecând, cum şi Domnia-Mea în Domnescul Nostru Divan fieş-căruia dându-i dreptăţile legiuitei însoţiri, avend povaţă pravilele împărătesei şi întocmirile pravilnicesciî condice, dar că pravila care şi dumne-vostră o sciţi precum îndrepteză pe cei ce veţuesc în totă vieţa lor, cinstit şi cu credinţă şi fie-căruia îi dă folosul legiuitei însoţiri, aşa îi şi lîpsesce de acele folosurî şi mai vîrtos îi supune la învinovăţiri, când nu-şî vor păzi înda- 1
prirea acestui joc poruncile Domniei-Mele, atât aicea în politie, cât şi pe afară prin judeţe, iată însă şi acum poruncim dumi-tale, ca prin tot semptul Spătăriei să dai nizam cu străşnicie de a nu mai îndrăzni nimeni a juca acest joc, iar pe de altă parte să-l faci cunoscut cătră cinstitele consulaturi, ca să se dea de scire şi sudi-ţilor, că este poprit cu totul acest joc, şi pe ori-care vei găsi metahirisind jocul acesta, îndată ridicându-1 să-l şi pedepsesc!; pentru care acest nizam asemenea pitac al Domniei-Mele s?a făcut şi cătră dumne-lui Vel Agă. Tolco pisah gpd.—1817 Ianuarie 21.
  (Pecetea gpd.)
  Cod. LXXXVIIy pag. 10 v.                m
  (1)  Ve<Ji despre celetnice ce scrie Wilkinson, la pag. 129. Erau atât de numerose în cât Aga propusese să fie puse la o dare, ce avea să producă nu mai puţin de
100.000 lei! Despre divorţuri, despre desordine şi corupţiunea în familie, ve$î pag. 130—132 din cartea lui Wilkinson.
256
V. A. tJKECHIĂ
torata lor cinste şi credinţă unul cătră altul, abătendu-sefără de mustrarea cugetului la fapte necuviinciose, după cum vedem pravila acesta şi la alte rele urmări, păzin-du-se şi urmându-se asupra muerilor şi mai vîrtos asupra celor ce merg spre al doilea căsătorie până a nu-şi împlini anul jălei, păgubindu-le de tot folosul celor lăsate cu vieţă; numai pentru o necuviinciosă faptă a curviei muerilor celor cu bărbaţi, nici păzindu-se vedem, nici urmându-se după totă putinţa, ci încă unele dintr’însele vrednice fiind de osîndă, pentru că nu păzesc cele cuviinciose şle cununiei, socotind că au tot acelea drepturi ca şi cele ce păzesc şi cinstesc înţelepciunea, făr’de sfială au îndrăznit a se ivi şi cu jălbî, cerend foloşurile cununiei lipsă de zestre şi cheltuelă de hrană, în vreme ce pravila ca pe nisce preacurve le depărteză, nu numai de tot folosul cununiei, ci de însăşi de zestrea lor, supuindu-le şi la alte mai mari învinovăţiri, care a lor în potrivă şi făr'de ruşine urmare ne mai putendu-se suferi de acum înainte, cu a nu se pedepsi acest fel de muerî preacurve, ci precum la cele-l-alte rele urmări ale lor se păzesce pravila şi li se pune în faptă osînda, aşa ca un lucru trebuincios judecăm osînda şi pedepsa ce este orînduită în potriva preacurviei; drept aceea legiuim, şi măcar deşi este mai cu scădere acesta din cât poruncesc pravilele, dar mai cu drept şi mai cu folos fiind cătră ne-înfrînarea şi nepedepsa acestor fel de muerî, hotărîm, ca de acum înainte trăgendu-şi bărbatul soţia lui în judecată cu nume de curvă şi o va dovedi într’acest chip, acea muere, spre pedepsa vinei ei, să se trămiţă la mănăstire de călugăriţe în soroc de un an, iar nu de doi, precum poruncesce pravilele, şi bărbatul într’acestă vreme să-şî mai ieâ muerea, ca un bărbat pe soţia lui, slobod este, dar de nu va vre, şi cu cuvînt drept va cere carte de despărţire, să nu aibă a câştigă totă zestrea, precum poruncesc pravilele, ci numai lipsa, care se înţelege a-i da zestrea numai câtă se află şi după cum se va fi aflând, iar pentru lipsa zestrei şi exoprica să nu se îndatoreze bărbatul la plată, ci acea lipsă să o plătescă muerea spre osîndă, şi să fie câştig bărbatului, de nu vor ave copii, iar avend copii să se păstreze ca un amanet pe numele copiilor; iar osînda bărbaţilor când vre-o muere va trage în judecată pe vre-unul, după cum cuprind pravilele, să fie tot aceea, precum poruncesc şi s’au urmat până acum; pentru care poruncim dumi-tale Yel Logofete de Ţeră-de-sus, după ce se va trece în condica Divanului acestă întocmită poruncă a Domnieî-Mele, să o citesci întru aurire la dumne-lor veliţi boeri, apoi să trămiţă copii după dînsa la Departamenturi, şi la isprăvnicaturi i la Divanul Domnieî-Mele din Craiova, spre a se face cunoscută la tote judecăţile, ca după acesta de acum înainte să îndrepteze judecăţile şi anaforalele, de câte ori se va întîmplâ acest fel de pricini între bărbat cu muerfe.—1815 Septemvrie 25
   Cod. LXX1V, fila 225.
   Un cas de divorţ din cea mai înaltă clasă este cel de care vorbesc actele uririătore:
                               7u> loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
    Cât pentru deosebirea acestor casnici, de vreme ce după acestă bisericescă anaforâ a. preosfinţiei Sale părintelui Mitropolit s’a găsit cu cale, primită este şi Domnieî-Mele întocmai şi să se urmeze, iar pentru trebuinciosa cheltuelă a Domnei Ralu Moruzi,
ISTORIA ROMÂNILOR
257
                                          soţia Luminăţiei sale Beizade, în câtă vreme se vor afla deosebiţi, holărîm şi îndatorim pe Luminăţia sa, ca pe totă luna să-î dea Domneî câte taleri 1.000. —1816 Aprilie 2.
       (Pecetea gpd.)                                               Vel Logofăt.
    Cod. LXXXII; pag. 389.
                                 Prea înalte, prea milostive şi prea binevoitor noue Domne,
   In urma petiţiunii a prea nobilei Domniţe Raluca Moruzi, soţia prea Luminatei Beizade Costache Caragea, prin care se plânge şi arată, ca forte anevoios şi de nesuferit traiul cu Luminăţia sa, şi potrivit cu prea înalta porunca Domnescă a înălţimii Tale de Dumnezeu păzită, am cerut de la sus <Jisa Domniţă să arăte cari sunt plângerile sale în contra soţului ei ? iar după aceea am întrebat în particular şi pe Luminăţia sa, să ne spue căuşele relei sale purtări, de care este acusat de cătră soţia sa. Din alegaţiunile incomplete a fie-căruî am aflat, că şi din o parte şi din alta s’au produs între ei de pe vremuri motive de răcelă, pe cari, pentru bunacuviinţă le trecem sub tăcere; spunem însă, că Luminăţia sa ca bărbat judecând cu mai multă minte, nu numai că nu trebuia să-şi făurescâ păreri neexistente, dar şi ori-ce certă şi discordie provenită din asemenea idei sa. le împrăştie, şi ori-ce motiv de scandal să-l aplaneze. De aceea şi l-am sfătuit în mod duhovnicesc, să înceteze pe viitor cu acestă rea purtare, mărginindu-se la datoriile casnice, după cari, potrivit şi cu poruncile dumnecjeescî şi prescripţiunile legilor, dator este ori-ce bărbat să-şi îngrijescă consorta şi ori-ce membru al familiei sale.
   Am hotârît tot-odată şi Evgheniei sale, să depărteze din inima-î ori-ce trist motiv insuflat din întîmplare de duhul cel rău şi să reintre în vatra sa casnică şi lângă soţul ei, ca să-şi îngrijescă împreună pe prea scumpii lor copii şi săîmpăr-tăşescă de acu înainte o vieţă dulce, cum pare că au trăit până odinioră, timp de cinci-spre-<Jece ani. Şi cu tote că până acum resistă încă să reintegreze domiciliul bănuind, pe cât se vede, că nu cum-va presenţa imediată a soţului şi traiul lor împreună sâ-î reamintescă trecutul, şi (că) prin urmare să agraveze în loc să atenueze boia ei. Deci pentru a împăca amândouă aceste eventualităţi, credem cu cale, să li să facă o despărţire temporară şi pe de o parte nobleţă sa să revie în casa ei, unde cu mai multă îngrijire şi mai multă ticnă pote să-şi caute de sănătate, iar prea Luminatul Beizadea, de ore* ce afacerile sale particulare reclamă presenţa sa în mai multe locuri, după cum însăşi Luminarea sa ne scrie, să facă un fel de călătorie de şese sau şepte luni, pe unde trebue pentru îngrijirea intereselor sale; în care interval Luminăţia sa va da neapărat soţiei sale câte se vor încuviinţă şi hotărî prin poruncă Domnescă a înălţimii Tale de Dumnezeu păzită, drept cheltueli statornice (fixe) pentru întîmpinarea trebuincioselor de casă şi îngrijirea sănătăţii sale.
   Acestea sunt cercetările şi demersurile făcute din partea Bisericei, iar hotărîrea definitivă rămâne la înălţimea Ta de Dumnezeu păzită.
   A Măriei Tale şi de Dumnezeu păzită înălţimii Tale cătră Dumnezeu ferbinte rugător. — 1816 Martie 10.
                                                       Mitropolit al UngTO-Vlaliiei.
   Cod. LXXXII; pag. 889.                                             §
   Alte caşuri:
                              /<*> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
                                           Preaoşfinţia Ta părinte Mitropolite, din alăturata jalbă ce a dat cătră cinstitul Consulat al Rusiei, Consilierul Constantin Grădişteanu i din osebita alăturata notă
    V. Â. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor.
17
258
V. A. URECHIĂ
ce a făcut cătră Domnia-Mea cinstitul Consulat, vei luă preaosfinţia Ta pliroforie de cererea ce face a se judecă cu soţia sa mai întâiu bisericesce, a căruia cerere fiind primită, poruncim, ca înfăţişând orînduitul zapciu hătmănesc pe amândouă părţile înaintea preaosfinţiei Tale, să li se cerceteze pricina mai întâiu după orîn duelă bisericesce şi să arăţi Domniei-Mele în scris prin anaforă,—1817 Decemvrie 3.
   (Pecetea gpd.)                                                    Vel Logofăt.
   Cod. LXXXVII, fila 56.
                             7d> loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiseoie.
   De vreme ce înşişi jăluitoriî ce au fost davagiî asupra acestei femei fac rugăciune pentru dînsa d’a se ertâ, poruncim dumne-vostră ispravnicilor ai judeţului, că după ce vor da rudele eî în scris la condica isprăvnicatului chezăşia de mai jos arătată, să se trămiţă acestă poruncă a Domniei-Mele la stariţa ot mănăstirea Dintr’undemn, ca să slobodă de acolo pe acea Ilinca femeea.—1816 Iulie 1.
       (Pecetea gpd.)                                            Yel Logofăt.
             Prea înălţate Domne,
   Următor fiind luminatei porunci ce mi s’a dat la jalba a patru copii ai Arma-şuluî Diamandache de la Caracal, sud Romanaţi, luai pliroforie, că Ilinca femeea că<Jend în fapte netrebnice cu totul şi eî neputend trăi din pricina bătăilor ei, după cercetarea ce s'a făcut din porunca Măriei-Tale de ispravnicii judeţului, s’a dovedit într’adevăr plângerea copiilor, după a căreia urmări încă de la trecutul Septemvrie 12, lalet 1815, s’a făcut surghiun, cu porunca Măriei-Tale, la mănăstirea Dintr’un-lemn din sud Vâlcea, unde să stea în pază fără de a fi slobodă, până nu va ave al doilea poruncă a Măriei-Tale. Acum jăluitoriî printr’acestă jalbă se rogă Măriei-Tale, să se slobodă, că rudele acei muerî dau chezăşie pentru dînsa jăluitorilor, că nu va mai călca în casa părintelui seu, şi că o vor căsători rudele după om de potriva ei, a cărora cerere spre a le cercetă siguranţa acesta dumne-lor ispravnicii judeţului, cât şi de a se slobozi acea Ilinca femeea, rămâne la milostivirea Măriei-Tale.—1816 Maiu 9.
   Mihalache Racoviţă Vel Logofăt.
   Cod. LXXXV, pag. 82.
                             I6i loan Gheorghe Caragea Voivod i Gospodar zemli Vlahscoie.
   Cetindu-se înaintea Domniei-Mele acestă anaforâ a prea osfinţieî Sale părintele Mitropolitul, i a iubitorilor de Dumnedeu episcopî şi a dumne-lor boerilor nomichî, s’au cetit împreună şi alăturatele tacriruri ale dumne-eî Băneseî Zoiţei Brâncovenesci i a dumne-eî Zoiţei Bălencei şi al dohtorilor politiei, după care chibzuind şi înşi-ne pricinile, pentru care se face despărţirea acestei însoţiri, vedem, că după ale stăpî-nirii pravilî: de va luă vre-un supus al streinelor stăpîniri întru căsătorie femee supusă la prea puternica otomanicescă împărăţie şi va pribegi la pămînt de streină stăpînire, nu pote ca să tragă împreună la aceeaşi pribegire şi pe acea femee a sa, ca o supusă a prea puternicei împărăţii, cu cât mai vîrtos când acea femee a lui pe părintesca sa petrecere mulţăm\ndu-se şi nevrend a se deslipi de părinţii şi patria sa, iar mai ales păzindu-şi sfînta credinţă cătră stăpînirea aceea sub care
ISTORIA ROMÂNILOR
259
părinţii săi au petrecut, se lepădă cu totul de a se duce după bărbată-său în ţâră streină. După aceste dar ale stăpîniri! pravilî, cunoseem că Zoiţa Băleanca nu pote de a pribegi dimpreună cu bărbată-seu Ghica la pămînt al streinei stăpîniri, fiind supusă a prea puternicei împărăţii, iar mai vîrtos şi pentru căci nici într’un chip nu voîesce a se lepădă de datornica sa credinţă cătră prea puternica împărăţie, după pilda părinţilor săi, de cătră cari, pentru părintesca dragoste nu pote să se deosi-bescă, mutându-se cu vre-o depărtare de pâmîntul patriei domniei-sale şi <Jicem, că numai singure acestea sunt pricini pravilnicescî mari, făr’ de asemănare, pentru care mai sus numita Zoiţa pote să-şi ceră despărţirea de bărbatul său, iar pe lângă aceste pricini ce de cătră ale stăpîniriî pravilî se hotărăsc spre cea desăvîrşită despărţire a Zoiţei de Mateiu, întîmpinând şi altă pricină de despărţire, patima adecă a ofticeî, ce nu numai în totă familia lui Mateiu s’a încuibat, săcerând muma, fraţii şi surorile, ci şi chiar într’însul este încuibată făr' de tăgăduire, care s’a şi dovedit în urma însoţirii, după firescul cuvînt, că eră ascunsă în trupul său. Deci cu iubire de dreptate judecând şi cu de-amăruntul chibzuind acestă pricină $icem, că nu numai pentru acestă a pravilelor stăpînire făr’ de asemănare tare poprire, ci şi pentru căci când biserica hotăresce despărţire la patimă de epilepsie, cu mult mai neapărată este despărţirea la patimă de oftică, fiind lipiciosă şi, din a împreunării trupescă lipire, pricinuitore negreşit de morte neapărată; pentru aceste dar pricini, avend dreptate Zoiţa Băleanca la cererea sa, şi anaforaua acesta a părinţilor arhierei şi a boerilor nomichi găsind-o cu cale, o întărim Domnia-Mea şi poruncim cu hotărîre, ca întru tote întocmai să se urmeze. —1815 Iunie 2.
  (Pecetea gpd.)                                                   Vel Logofăt.
       Cod. LXXXV, pag. 227.
            Prea înălţate Domne,
  După luminată porunca Măriei-Tale ce ni se dă la acestă alăturată jalbă a dumne-eî Băneseî Zoiţei Brâncovenceî, ne-am adunat cu toţii la un loc, unde viind faţă şi dumne-ei Zoiţa Băleanca, puse înaintea nostră acest alăturat tacrir, iscălit de însăşi dumne-ei, prin care urată, că tote cele câte sunt ară’tate în jalba moşă-săî, dumne-eî Băneseî Brâncovenceî, sunt chiar ale însăşi dumne-ei parapon şi desfăimărî ce le aduce asupra dumne-lui Mateiu Ghica, soţul dumne-eî, carele find-că cu mijlocul ce s’a purtat, adiaforisind şi neîngrijind întru nimic pentru soţia sa ca un bărbat, în trei ani, năpustind-o şi lăsând-o ca o lepădată i cu petrecerea cea împreună cu părintele său, pribegi şi supuşi sub altă stăpînire streină, şi cu stricarea şi a sănătăţii şi a haractirului său prin cea fără rînduelă politevmă a sa, însuşi durnne-luî a pricinuit cea desăvîrşită recelă şi însoţirea între dumnă-lor a rămas a fi-de acum înainte zadarnică şi nesuferită, fiind peste putinţă a primi mai mult un acest fel de bărbat, ca iiu pe lângă cele ce au tras şi au suferit într’aceşti trei ani să ajungă a-şi perde şi vieţa, cere a i se face cea desăvîrşită despărţire de cătră numitul soţul dumne-eî; după ce dar am ascultat cu totă înţelegerea atât cuprinderea luminatei porunci, făcend cuviinciosa chibzuire, văglum că trei sunt pricinile pentru care se cere a se face despărţirea acestei căsătorii, întâiu adecă: pribe-girea din patrie a dumne-lui Banului Costache ş’a lui Mateiu, fiului dumi-sale, şi supunerea sub protecţie de altă stăpînire streină; a doua, patima lipicioseî bole în care se află Mateiu, şi desfrînata petrecerea sa de acolo; şi a treia, cea de tot ne-
260
V. A. T3UECHIĂ
îngrijire a lui Mateiu pentru soţia sa aprope de trei ani până acum; de care şi pentru câte trele acestea cercetând, le găsim că sunt adevărate, şi fiind adevărate, dreptate are Zoiţa la cererea ce face, şi cât pentru pribegire găsim că, după chiar cele urmate de însuşi dumne-lui Banul, este mărturisită şi învederată, pentru că dumne-lui Banul avend scop a se depărta din patrie, acestă cugetare a dumi-sale s’a arătat şi în faptă, cu a căruia urmare întru nimic nu se pot învinovăţi părinţii şi rudele nurorii dumi-sale, căci au primit a da pe fiica dumne-lor soţie fiului dumi-sale, pentru că acestea lucrându-le dumne-lui Banul pe taină, şi nedescope-rindu-le prin arătare la părinţii nurori-săi, dumne-lor, când săvîrşiau nuntirea, so-cotiau că ieau ginere pe un fecior de boer pămîntean, carele are să vieţuescă şi să petrecă cu soţia sa în patria lor, împreună cu părinţii şi rudeniile lor, care aceste cuvinte drepte se cuvine înălţimii Tale, ca unui stăpînitor al ţării, a le chibzui şi a le judecă după dreptate, ca unul ce ţi s’a încredinţat Ta                     vo|M%d y.al rcoW.xa
âixataţi.a'ca (i), să le cercetezi pe larg şi cu scumpătate să se hotărască de Măria-Ta; iar cele-l-alte două pricini, din care una este patima lipicioseî bole în care se află Mateiu, aducătore de primejdie şi la vieţa soţiei sale, i pentru desfrînată petrecerea sa de acolo, cjicem că acestea îndestul se dovedesc prin cei ce vin de la Viena, omeni vrednici de credinţă şi ipoliptichi, arătând fără sfială, atât pentru desfrînată politevma vieţuirii sale, cât şi pentru prostâ starea sănătăţii sale, că nu este nădejde de îndreptare, cum şi prin scrisori de la obraze vrednice de cinste şi axio-tista arătătore, că acest tînăr nu este nădejde a se mai îndreptă, nici a mai fi însoţit cu soţie, care aceste scrisori şi de unii din noi s’au citit, cum şi chiar de cătră înălţimea Ta s’au văcjut şi osebit de acesta este şi obştescă sciinţă, că îndată după însurătorea lui Mateiu, peste două luni au început scuipirea sângelui şi durerea peptului; firesce fiind sciut, că tot-deauna lipirea de muere a unui om ce are într’însul încuibată boia ofticei, este peste putinţă a nu scote patima acesta la vedere, de care patimă l-a şi căutat pe Mateiu cei de aici doctori ai politiei şi cu consult, prin găsirea cu cale şi a dumne-lui Banului, s'a hotărît a se trămite la Italia, ca să se caute acolo, precum acesta şi doctorii politiei de aici o mărturisesc în scris prin alăturatul engrafon, sub iscăliturile d-lor, din care se dovedesce şi încuibarea acestei lipiciose patimi la familia acesta, din paradigmata ce aduc pentru morţile mumei, a fraţilor şi a surorilor luî Mateiu, cum şi netăgăduirea i pornirea spre mai rău pentru starea sănătăţii luî Mateiu, când va maî fi lipit cu soţia sa; pentru care acesta cercetând noi şi pravila bisericescă, ca să vedem ce povăţuire şi poruncă dă, găsim la capul 234 list 216, pentru patima epilepsiei chiar aşa scriind: de va fi avut patima maî nainte de cununie şi se va mărturisi de mărturii credinciose, atunci degrabă se desparte fâr’ de nici o îndoire, iar de va fi venit acea patimă după cununie, atunci nu se desparte nunta în totă vieţa lor; acest cap de pravilă măcar că este pentru altă patimă, adecă a epilepsiei, dar judecata socotesce că, de vreme ce pentru epilepsie, care este patimă ce nu se dă de la unul la altul, hotăresce a se despărţi nunta, cu cât mai vîrtos pentru acesta a ofticei, care cu cât maî mult va sta însoţirea nuntei, eu atâta mai vertos este primejdie de vieţă, nu numai celui ce o are, ci şi soţiei sale şi altora ce vor fi pe lângă dînşiî, şi măcar că din tacrirul dohtorîlor se arată, că patima luî Mateiu s’a ivit după însoţirea nuntei, când şi însuşi dumne-lor l-au căutat de acestă bolă, dar se pote şocoti, şi cunoscut este că maî dinainte a fost 1
   (1) Cele legiuite a naţiunii şi drepturile politice.
ISTORIA ROMÂNILOR
261
încuibată Ia dînsul, când şi maică-sa şi doi fraţi şi o soră au fost murit mai nainte tot de acestă bolă, şi fiind tăinuită la dînsul patima, însoţirea nunţii a scos-o la ivelă, căci nu este de crezut că după nuntă să se fi lipit de dînsul, fiind-că soţia sa a fost sănătosă, precum se află şi acum; al doilea pentru neîngrijirea lui Mateiu, cu care s’a purtat cătră soţia sa aprope de t.*ei an! până acum, <Jicem că nu la puţină învinovăţire s’a adus pe sineşî şi cu acesta, năpustindu-şi şoţia, fără a îngriji câtuşi de puţin într’acestă diastimă de vreme, nici măcar pentru cele de trebuinţa traiului vieţii, avend şi bani naht ai zestri! în mânile dumne-lui, iar de remâne să <Jică, că moşia şi via dumne-ei de zestre este aici în ţeră, şi că rodul lucrurilor de zestre fiind al bărbatului venitul moşiei şi al viei l-a luat dumne-eî într’aceştî ani, nici cu acesta întru nimic nu se pote îndreptă, pentru că venitul acestei moşii nu cuprinde pe an mai mult ca la taleri 2.500, iar via este sciut că apururea se supune la întîmplarea timpului, precum s’a şi vă<Jut, că într’aceşti doi ani trecuţi viile de obşte au pricinuit pagubă iar nu folos, iar cu suma ce a putut prinde pe venitul moşiei este cunoscut, că se discolifsesce a pute să trăescă una din cele maî de jos stare, cu cât mai vîrtos soţia dumne-lui, care fiind de nem slăvit urmeză a-şi ave cele pentru trebuinţa vieţii potrivite cu starea haractirului şi a nemului său. Deci precum şi mai sus am <Jis, atât pentru patima lipicioseî bole a luî Mateiu şi cea fără rînduelâ şi desfrînată politevmă a sa, cât şi pentru nemărginita adiaforie şi de tot fără durere de îngrijirea sa pentru cele de trebuinţa traiului vieţii soţiei sale aprope de trei ani până acum, cu acestea însuşi a dat pricină soţiei sale a pute să ceră cu drept cuvînt despărţirea sa, a căreia cerere, fiind-că de biserică este primită, se cuvine a fi şi ascultată, şi a i se da bisericesca diazighion pentru deslegarea cununiei şi a despărţirii sale de cătră numitul soţul seu, căreia iarăşi după pravili i se dă dreptate a i se împlini atât tote câte îi vor fi lipsind din foea de zestre i exopricâ ce va fi avend, cât şi teoriticâ şi a câştigă şi darurile dinaintea nunţii, de vreme ce despărţirea se face din pricina vinovăţiei soţului dumne-ei, iar nu din pricină de vre-o vinovăţie a domnii-sale; iar cea desăvîrşită hotărîre pentru tote remâne la Măria Ta.—1815 Maiu 17.
  Al Ungrovlahieî Nictarie, Iosif Argeş, Constandie Buzău, Nestor Clucer, Constandin Predescu Clucer.
  S’a şters din condică, căci cea adevărată anaforâ a spart-o Măria Sa Vodă, adecă Vodă, se vede că n’a încuviinţat divorţul pe motivele mai sus aduse.
                              Ju> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
  Pe acestă alăturată anaforâ a dumne-lor veliţilor boeri neremâind Stolnicul Antonie, orînduitul zapciu dumne-lui Vel Hatman al Divanului l-a înfăţişat la Divan înaintea Domnieî-Mele cu Costache Mavrocordat, (Jicend jăluitorul Stolnic, că dumne-lor veliţii boeri, făr’ de a cercetă pricina pe larg, ci numai după mărturiile unora din rudele pîrîtuluî ot Ţarigrad şi a altor omeni de acolo, cari nu au nici o sciinţă de curgerea aceştiî pricini, îl îndatoreză să plătescă ceea-ce nu este dator, fiind însuşi pîrîtul stricătorul logodnei, şi osebit că nici au dat fii-sei tote lucrurile ce sunt aretate în anaforâ, ci prea puţine dintr’însele, şi pe acelea le vede încărcate la preţ, şi mai vîrtos că starea lui, precum este sciută la toţi, n’a fost vrednică de a da, necum acest fel de daruri precum arată, ci nici măcar de taleri 3.000, pentru că şi de cheltuela cea din tote filele eră lipsit, şi el cu dintr’al seu l-a ţinut de eheltuelă, care o şi ceru acum jăluitorul a i se plăti de pîrîtul şi a fi apărat de
262
Y. A. URECHIĂ
cererile sale, fiind-eă până a nu logodi pe fie-sa după pîrîtul, î-a dat foe de zestre sub iscălitura sa, şi pentru căci nu avea mijloc de a-î răspunde în urma logodnei suma banilor celor făgăduiţi prin foe, ca să se cunune cu fie-sa, î-a dis să-l sigu-rifsescă cu un loc al seu puindu-î emanet, până când îi va plăti banii, numai să se săvîrşescă cununiile, şi neprimind Mavrocordat locul drept siguritâ, în cele după urmă însă pîrîtul a dat foea la Beizade Panaiotache Moruz de î-a dat-o Stolnicului înapoi spre desfacerea logodnei, şi de atunci s’a sciut desfăcut; iar pîrîtul în potrivă răspunse, că foea de zestre iscălită nu a primit, ci numai o însemnare care o are şi acum şi ne-a şi arătat-o în Divan şi că el nu a dat nici o foe răposatului Beizade Panaiotache; după a căruia tăgăduire am întrebat pe Stolnicul, de are vre-o dovadă la acestă a sa arătare, de vreme ce Beizade Panaiotache se află mort, şi răspunse că altă dovadă nu are decât pe Logofătul Ştefanache ot Ţarigrad, carele ar fi sciind curgerea aceştiî pricini, că aşă s’a întîmplat; la care acesta se mulţămi pîrîtul Mavrocordat, că de va aduce acest fel de mărturie de la Logofătul Ştefanache, să rămâe lipsit de cererile sale, fără numai ceru ca mai mtâiu să dea zapis Stolnicul cu legătură, că de va veni de la numitul boer în potrivă mărturie, să plătescă şi totă cheltuela ce va face până atunci zăbovindu-se aici; căruia i s’a dis că, de va veni de la Logofătul Ştefanache mărturie în potriva Stolnicului şi făr’ de a da Stolnicul acest fel de zapis, îl vom îndatora Domnia-Mea de-i va plăti şi cheltuela ce va face până atunci; şi aşa rămâind ca să scriem Domnia-Mea la Ţarigrad, spre a ni se trămite de la Logofătul Ştefanache mărturie asupra pricinii, ne-a dat jalbă în urmă pîrîtul Mavrocordat, (Jicend, că de nu va fi dat Stolnicul zapis pentru chel-tuelă, precum a cerut (fiind-că nu se află în Ţarigrad Logofătul Ştefanache) şi urni eză a se zăbovi trămiterea mărturiei sale şi, până va veni acea mărturie, urmeză a cheltui şi ceea-ce va luă de la Stolnicul, cere şi se mulţumesce, ca amîndoî să încredinţeze cererile lor în parte prin blestem, şi pentru cât va încredinţa fieş-care, dând şi luând unul de la altul ale sale, să rămâe cu totul desfăcuţi şi izbrăniţî; a căruia cerere de a încredinţa adecă şi el cererile sale prin blestem nu fu primită Domniei-Mele, fiindu-ne sciut pîrîtul Mavrocordat, încă de când ne aflam Domnia-Mea la Ţarigrad, că s’a dovedit în faptă de plastografie, când trăgea la judecată pe unchiu-seu banul Nicolae Mavrocordat, cu un zapis al răposatului unchiu-seu arhiereul Halchidonis, care s’a dovedit de plasto, şi de aceea ca unui plastograf, după pravilă, necuviindu-i-se a i se da blestem, hotărîm ca Stolnicul să încredinţeze prin blestem, atât suma cheltueliî ce <Jice că a făcut cu pîrîtul, cum şi lucrurile ce s’au primit de la pîrîtul la logodna fiicei sale, şi după încredinţarea ce va face, ceea-ce se va alege că are g lua fieş-care, poruncim, zapciule ce eşti orînduit, să urmezi a face împlinire de la unul altuia şi într’acest chip să rămâe izbrăniţî unul de cătră altul. — 1815 Iunie 23.
   (Pecetea gpd.)                                                 Vel Logofăt.
       Cod. LXXXV, pag. 240.
            Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca Măriei-Tale, dumne-lui Vel Hatman al Divanului, încă de la două ale trecutului Aprilie, a fost înfăţişat înaintea nostră pe dumne-lui Constantin Mavrocordat cu dumne-lui Stolnicul Antoni, asupra căruia face pîră Mavrocordat, cum că în let 1820 August 10, logodindu-sexu Ecaterina fiica Stolnicului, a dat logodnicei,
ISTORIA ROMÂNILOR
263
atât la logodnă, cât şi în urmă, lucruri de taler! 14,449, ce pe anume se însemneză mai jos, şi că în urmă vădend că pârîtul nu se ţine de cuvînt, ca să-! facă teslim zestrea ce a făgăduit prin însemnare de foe, a pus în multe rîndurî obraze mijlocitori, de au <Jis Stolnicului, ca or! să~î dea zestrea cea făgăduită şi să se cunune cu fi!că-sa, sau să-î întorcă înapoi lucrurile ce le dedese logodnice! şi să se desfacă, şi Stolnicul nici una nici alta urmând, şi pe jăluitor silindu-1 trebuinţa a se duce în Ţarigrad, Ja; altă parte, pentru interesul seu, a lăsat vechil pe cumnată-său Luminăţia sa Beizade Mihalache, ca să ceră de la Stolnicul lucrurile sale, şi nici cu vechilul n’a vrut să se desfacă si să se deslege logodna, ci după îneheerea păci! a trecute! răsmeriţe, viind Stolnicul aici în ţeră şî-a măritat pe fie-sa după altul, cerend jăluitorul să-şî afle de la Măria-Ta îndestularea dreptăţi!, spre a se îndatora Stolnicul ca să-î plă-tescă tote lucrurile ce s’au dat fii-seî la logodnă şi în urmă, pentru care ne-a arătat jăluitorul şi însemnarea foe! de zestre, ce <Jice că î-a dat Stolnicul, când s’a aşezat ca să ieâ pe fie-sa în căsătorie; iar Stolnicul în potrivă a răspuns, că adevărat se făcuse acest aşezămînt de logodnă, şi dedese jăluitorulu! şi foe de zestre, însă iscălită de dumne-luî, dar în urmă, cu primirea amândurora părţilor, s’a stricat logodna înaintea răposatului Luminăţie! sale Beizade Panaiotache Moruz, şi pentru că făcuse Stolnicul cheltuelă cu multe mese ce a dat jăluifcoruluî i alte lucruri ce l-a dat taler! 3.196, de aceea a rămas a nu cere nici jăluitorul lucrurile ce a dat logodnice!; în urma căreia desfaceri, elicea Stolnicul, că a mai şedut jăluitorul în Ţarigrad şepte-opt luni, şi nici un davagilîc n’a făcut şi că însemnarea acesta ce arată jăluitorul nu este foe de zestre, căcî foea cea adevărată şi iscălită de dumne-luî î-a dat-o jăluitorul înapoi, arătând şi Stolnicul foe de acele cheltuelî ce a făcut cu mesele jăluitorulu!, şi cu alte condee ce !-a dat, tăind peste tot taler! 3.196, de care (Jicend Stolnicul că, pentru stricarea logodne! şi desfacerea ce s’a făcut înaintea răposatului Beizade Panaiotache, scie şi dumne-luî Logofătul Ştefanache Ma-vrogheni, i s’a fost <jis de cătră noî, ca în soroc de dile 40 să aducă mărturie în scris de la Logofătul Ştefanache, şi a răspuns, că nu pote să se lege cu soroc, căcî or! va fi lipsind Ştefanache din Ţarigrad, sau va fi murit; a <Jis dar jăluitorul, că de vreme ce Stolnicul nu pote să dovedescă cele ce dice, va aduce dumne-luî mărturie. în scris de la obrazele ot Arnăutchioiu, ce sciu cum că până când a plecat dumne-luî din Ţarigrad logodna nu eră stricată şi anume de la Logofătul de la Sotirache Cherestegiii şi de la Hristache ginerile Micîculuî; iar jăluitorul a d.is, că va aduce şi de la aceia şi de la alţi săteni; acum înfăţişându-se de iznovă înaintea nostră ne arată jăluitorul mărturie în scris, de la două ale aceste! Iun! Maiu, iscălită de şepte martori, anume Toma Slugerul, i Vasile Aga zaraf, i Dimitrie paharnicul Apric, i Gheorghe portarul i Iordache zaraful, i Manole Costaridino, i Petre Gheorghiu Chehaia, prin care mărturisesc, că în multe rîndurî a vrut jăluitorul să strice logodna, din pricină căci se vede că Stolnicul Antonie nu avea putere să-î dea cele ce-î făgăduise în foea de zestre, şi Stolnicul nu vrea să strice logodna, dicend să se cunune şi pe urmă, când va pute, î! va da cele făgăduite, iar jăluitorul neprimind-o acesta, a rămas logodna ne-deslegată, când a plecat jăluitorul din Ţarigrad, după cum nedeslegată este şi până acum în <Jiua de astăzi; aşa arată numiţi! martor! în frica lu! Dumnezeu, ca uni! ce dic că au sciinţa aceşti! pricini; ne mai arătă jăluitorul o scrisore de la di întâiu a aceşti! Iun! Maiu, ce-! scrie dumne-lu! biv Vel Banul Grigorie Mavrocordat, unchiu-său, cum că î! trămite mai sus numita mărturie a sătenilor, afară numai din Sotirache Cherestegiul, ce eră dus de câte-vâ <Jile la cevticlîcu-său şi de Hristache,
264
V. A. URECHIĂ
ginerele Micîculuî, ce a murit de este un an şi, cum de nu ne vom încrede noi la mărturia sătenilor, ne va arătă şi acestă scrisore a dumne-luî, spre maî bună îndestulare, că nu se stricase logodna jăluitorului cu fiica Stolnicului Antonie, în vreme ce însuşi dumne-luî de multe ori a însciinţat pe dumne-luî Stolnicul, să dea jăluitorului cele ce dedese fiicei şi să se deslege logodna, de vreme ce Stolnicul nu are putere a da cele făgăduite, şi n’a vrut să se înduplece la cuvintele dumne-luî, ci tot-deauna îi răspundea, ca să se cunune şi pe urmă îi va da cele făgăduite; tot într’acestă scrisore scrie şi dum-ne-lui Banul Nicolae Mavrocordat, iar unchiu al jăluitorului, cum că asemenea mărturie dă şi dumne-luî, ca şi dumne-luî Banul Gheorghe, că la vremea lipsirii jăluitorului din Ţarigrad eră logodna nestricată cu vitrega fiica Stolnicului Antonie; ne maî arătă jâluitorul şi vechiletul ce <Jice că a lăsat Luminăţiei sale Beizade Mihalache cum-nată-său, la plecarea sa din Ţarigrad, atât pentru datoria sa după deosebit catastih cât şi la pricina logodnei, în care vechilet este iscălit martor şi Sotirache Chiristi-giul. Deci la cuvîntul ce a <Jis Stolnicul Andonie, cum că s’ar fi desfăcut cu jălui-torul, pentru pricina aceştii logodne, cerendu-i judecata să aducă mărturie în scris în soroc cuviincios de <Jile 40, după depărtarea locului, şi dumne-luî dând răspuns, că cu soroc nu pote să se lege, ci se mulţămesce să aducă jăluitorul mărturie în scris de la obrazele ce sein că nu s’a desfăcut, şi acum aducend mărturia ce se arată mai sus, în vechiletul în care este iscălit martor şi Sotirache Cherestegiu, pe a căruia mărturie a <Jis Stolnicul, că se mulţumesce, şi dovedindu-se dintr’acea mărturie, că la plecarea jăluitorului din Ţarigrad logodna era nestricată şi că însuşi Stolnicul a fost pricina, de nu s’a însoţit jăluitorul cu fie-sa, nevrend să-î dea zestrea cea făgăduită prin foe, şi iarăşi Stolnicul fiind pricina stricării logodnei, ca unul ce şi-a căsătorit pe fie-sa după altul, după pravilă se cuvine să întorcă jăluitorului tote lucrurile ce a dat fie-seî, atât la logodnă, cât şi în urmă, din care lucruri, pentru cele tăgăduite de Stolnicul să primescă numitul Stolnic jurămînt, că nu le-a dat jăluitorul, şi jurând să aibă pace, iar nejurând să i le răspundă şi pe acelea împreună cu cele netăgăduite, iar inel de logodnă i alte lucruri şi cheltuelî, ce (Jice Stolnicul că a făcut, să le perejă, neavend cuvînt să le ceră înapoi ca unul ce însuşi a stricat logodna şi şi-a căsătorit pe fii-sa după altul, iar hotărîrea rămâne la Măria-Ta.-—1815 Maiu 26.
                                         Constantin Bălăceanu Vel Vornic, Mihalache Mânu Vel Vornic, Teodorache Vă-cărescu Vel Vornic, Gheorghe Filipescu Vel Logofăt, Fotache Ştirbei Vel Logofăt.
                      Lucrurile ce a dat Mavrocordat logodnicei sale Catincâî, fiica Stolnicului, netăgăduite de■ Stolnicul cu preţul ce arată Mavrocordat
Taleri
  2.470 inel de logodnă.
    600 un zapis al părintelui Varnis avlicesc cu dobîndă.
    860 o jumătate lună diamant.
    420 o lădiţă de Saxonia.
     42 un left de urmuz.
     40 cinci perechi strumfî, trei de mătase şi două de tiriplic.
    180 zaharicâ i cofeturi şi alte măruntae la logodnă.
  4.612
ISTORIA. ROMÂNILOR
265
  Lucrurile ce $ice Mavrocordat că a mai dat logodnicei şi Stolnicul le tâgâduesce.
  Taleri
    800 în iarţî de beşlîi.
    640 un inel la sărbătorea sa.
    106 un funştanlîc de fludă coţi 13.
    270 doî şi jumătate pichet.
    395 4 mutcalur! mărgăritar.
    850 un şal beldar cu vergi roşii şi albe 52 cămaşe de triheâ.
    560 un cesornic de aur cu smalţ.
     90 15 coţi geamfeiu.
    480 o ferigeâ neftie.
    110 4 testemelurî calemcheriî.
    670 o bohceă şal.
    640 un ac de argint cu diamant.
    552 o lădiţă de băgă cu oglindă.
    150 forfece şi acar de argint poleit.
    220 o pereche galinţi argint şi mărgăritar 232 un ceas de argint poleit.
  1.125 o scurteică de samur de şal stacojiu.
    690 o pereche cercei de smaragd.
  9.837
                                   Adunare.
Taler!
  4.612  condeile cele netăgăduite de Stolnic.
  9.837  condeile cele tăgăduite.
14  449
                              /«> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
  Citindu-se înaintea Domniei-Mele acestă anaforâ a Preaosfinţiei sale părintelui Mitropolitul, am cerut de la Preaosfinţia sa, prin osebită buiurdizmă ce am dat la jalba jăluitorei Elenei, ca să ne dea pliroforie pentru acestă cununie, de este din cele ce sunt poprite de pravilă, dar săvîrşindu-se, nu se strică, ci numai se cano-nisesce, sau din cele ce şi poprite sunt şi săvîrşindu-se se strică? şi ne-a făcut arătare prin osebită anaforâ, de la 12 ale aceştii luni, că şi după împărătescile pravili şi după exavivlos a Arminopului, acestă cununie este din cele ce, poprită fiind de pra-vilî şi săvîrşindu-se, se strică; după care acesta a Preaosfinţiei sale arătare, rămâne a se urma bisericesca hotărîre, ce ni se arată că s’a dat pentru stricarea şi despărţirea aceştii cununii, iar pentru pricina bătăei şi celor-l-alte pagube ce a arătat jăluitorea că a cercat* poruncim, zapciule ce eşti orînduit, vătaşe de Vistierie, să arăţi jăluitorei de a face osebită jalbă cătră Domnia-Mea, şi vom da cuviinciosa poruncă.—1816 Martie 12.
                                                                                                                    (Pecetea gpd.)
Vel Logofăt.
266
V. A. tJRECHIĂ
           Prea înălţate Domne,
   Acestă pricină, pe cât a fost de trebuinţă a se cercetă bisericesce, s’a şi cercetat, dându-se sfîrşit de fratele Episcopul Buzăului, ca unii ce s’au aflat a fi de eparhia frăţieî-sale, adecă ca prea o cununie ce s’a fost făcut înşelând biserica, fiind rude de departe, i s’a şi făcut despărţire, supuindu-î sub canonul bisericesc după pravilă, atât pc jăluitorea i pe pîrîtul Ianache, cu care s’a fost însoţit, cât şi pe acel potropop, ce î-a fost cununat, lepădându-1 din slujba potropopiei l-a poprit şi de dar, precum mai pe larg pliroforie se va da înălţimii Tale dintr’acestă alăturată anaforâ a cliricatuluî Episcopiei Buzăului, cu întărirea frăţiei-sale, iar pentru pricina bătăeî şi celor-l-alte pagube ce dice că a cercat jăluitorea, ca o pricină politicescă ce este, se va orînduî în cercetare unde se va găsi cu cale de cătră înaltă înţelepciunea Măriei-Tale.—1816 Fevruarie
   Al Măriei-Tale cătră Dumnezeu rugător şi smerit părinte sufletesc.
                                                                                   Mitropolit al Ungrovlahiei Nictărie.
   Dacă exemplul reu, viţiul, înfloriâ chiar în jurul tronului, şi la hoe-rime, cum era să nu se propage în clasele de jos?
   Dacă divorţul nu mai scandalisâ pe nimeni decât doră pe consulii streini, ce tărie puteau să aibă simplele logodne? De aceste se contractau adese numai cu gînd de a fi stricate şi a da ocasiunî de cerere de despăgubiri. (1)
   Logodnele! Ele se făceau în faţa unui preot. Dar în ce stare oribilă era şi însăşi biserica? Apoi ascultaţi ce $ice despre ea Wilkinson:
   «Sf. Sinod e compus din Metropolit şi din Episcopi. Acest consiliu este tribunalul cel mai corupt din totă ţera şi actele şi decisiunile lui, al căror motiv şi scop sunt departe de a ave o tendinţă morală, se par calculate salt numai pentru a încuragiâ depravaţiunea şi cele-l-alte desordine în societate. (2)»
   Şi cu totă corupţiunea clerului înalt şi simonia la basa hirotoniilor, nu erau în Bucurescî mai puţine de 366 biserici şi 20 de monăstirî. (3)
   Un alt mijloc de a protege şi ajutoră boerimea îl avea Domnitorul în Cutia milosteniilor.
   Cutia milosteniilor continuă sub Oaragea a ave diverse havaeturi sau iraturi, pe lângă taxele după caftane. (4)
   (1) Ve<Jî actele de sus şi D. din acestaşi Tom. X. B.
   (2) Pag. 62.
   (3) Wilkinson, pag. 72.
   (4)   Caragea îngrijesce de Cutia milosteniei încă din primele dile ale venirii luî a tron. In 7 Ianuarie 1813 ordonă împlinirea sumelor datorite Cutiei din diferite condee. Ioan Moscu este epistatul Epitropiei Obştirilor. El cere împlinirea de la boeriî căftăniţî şi de la ispravnici şi judecători, cum şi de la Divanul Craioveşii
ISTORIA ROMÂNILOR
267
   Iată principalele iraturi cari continuă sub Caragea:
   La 28 Iunie 1813 Domnitorul scrie Caimacamului Craioveî, fost mare Postelnic N. Scanavi şi Divanului, că încă din Fevruarie, acest an 1813, s’a făcut irat nou la Cutia milosteniei câte 1 pară la leu de la cei ce cumpără imobile în ţeră cu buna învoire. Pentru ca să se potă percepe acest venit, Domnitorul face obligatorie întărirea actului de cumpărare de cătră Divanurî în Bucuresci şi Craiova, şi de Ispravnici prin judeţe. (1)
   Tot în interesul perceperii acestui venit nou, Caragea ordonă Me-tropolituluî şi Episcopilor să însciinţeze pe protopopi şi preoţi, că. sunt datori a raportă la Epitropie pe totă săptămâna despre ori-ce vîn<jărî de imobile (2)
   Acestă dare, câte-vâ luni după aceea, se ridică la 2 parale la leu la vîncjare de lucruri nemişcatore şi ţigani prin licitaţie, plătite de cumpărător. Când vîn<Jarea este de bună-voîe, se va percepe câte 1 pară la leu. Rînduitul cu perceperea acestei taxe va pune un anume sigiliu cu marca judeţului, independent de cercetarea prealabilă a vîn4ăriî de cătră isprăvnicat, ca să se vadă de este bună.
   Clironomiile ab in testat să se ieâ în profitul Cutiei, făcendu-se din ele şi căutarea de suflet a celui mort fără de moştenitori.
   Caragea mai obligă pe duhovnici, ca să îndemne pe creştini să lase câte ce-vâ la Cutia milosteniei, chiar dacă au moştenitori.
   Cutia va percepe câte 2 parale de fie-ce pele de epure exportată.
   Câte 15 parale de tot şocul de sticlă importat.
   Câte 2 parale de tot cotul de postav lucrat în ţeră.
   De la tdte bîlciurile anuale de judeţ, să se ieâ de fie-ce prăvălie câte 1 pară.
   Caragea rînduesce, în Fevruarie 1814, pe fostul mare Paharnic Const. Otteteleşanu, care să incaseze veniturile Cutiei, la Craiova, pentru judeţele oltene. (3)
   Un venit mai important al Cutiei este tot de la slujba Yorniciilor, adecă de la taxele vitelor de pripas. Am arătat aiurea marele abusurî * 1 2 3
de la egumenii rînduiţî pe la mănăstiri, a taxei legiuite în favorea Cutie’. De la funcţionarii cari primesc lefă din Visterie, sumele datorite se vor împlini direct din acea lefă. — Moscu urmăresce cu stăruinţă în 1814 intrarea la Cutie a taxelor de la vîndarca imobilelor, cum şi venitul din slujba Vorniciei, acel de la caftanele ispravnicilor, etc.
   (1) Anexa de vedut în acestaşi Tom. X. B mai departe.
   (2) Ibidem.
  (3) Ibidem.
268
V. A. URECHII
ce se comiteau cu perceperea acestor taxe, închi(Jendu-se, ca vite de pripas, chiar vite din bătătura casei omului, luate pe furiş de acolo. Colacul ca gldbă, ce se luă, de 20 bani pentru boii şi vacă, de 40 bani pentru cal şi bivol, şi de 10 bani de oe şi de capră, este taxa pentru herghelii întregi rătăcite, iar când e vorba numai de puţine vite, atunci taxa eră mai mare şi anume de ll/g taleri de cal şi bani 20 de bivol, de bou şi de vacă şi bani 100 de rîmător, bani 50 de oe şi bani 10 de capră, independent de stricăciunile în holde şi în vil, pe cari stă-pînul vitelor le va plăti după ispăşenia la faţa locului, făcută de vor-nicel, împreună cu preotul şi fruntaşii satului şi independent de globa, obligat să plătescă la vornicel stăpînul vitelor, care a făcut stricăciuni în holde şi anume pentru cal, bivol câte 40 bani, pentru vacă şi bou câte 20 bani, de oe şi capră câte 10 bani şi de rîmător câte 50 de bani.
   Cele-l-alte instrucţiuni se pot vede în actele de la Tom. X. B. al Istoriei ndstre.
   O dare atât de odidsă ca aceea a vorniciilor, dacă putea ave vre-o scusă, când eră lăsată în folosul milosteniilor, devine şi mai odidsă, când, în loc de a se da în întreprindere cu licitaţie onestă, se face un mijloc de chiverniselă pentru protejaţii domnesci. Aşa s’a întîmplat în 1814 Noemvrie:
   Pitac cătră Dvornicul Obştirilor, ca să dea Dvorniciile pe acest an taleri 20.000 obrazului ce aduce pitac.
                                         I& loan Gheorghe Caragea Voevod.
   Cinstit şi credincios boerule al Domniei-Mele, dumne-ta Vel Dvornice al Obştirilor, fiind că liuzmetul Dvorniciilor din ţeră este irat al Cutiei milosteniilor, a căruia-datorie sunt facerile de bine şi ajutorurile cătră cei ce au trebuinţă, de aceea poruncim dumi-tale, ca acest huzmet al Dvorniciilor să se dea pe anul viitor cu preţ de 20.000 aducătorului acestui Domnesc al Nostru pitac, fiind obraz vrednic de ajutor, căruia să i se dea apoi şi Domnescile Nostre porunci după orînduelă. Tolco pisah gpd. — 1814 Noemvrie 19.
   Cod. LXXIV, fila 157.
   Din vama tabacului încă se dădea câte-vâ procente în favorea Cutiei milelor. Pentru partea Cutiei se percepea la ocaua de tabac importat parale 26, iar de la cel din ţeră câte 8 parale. Acest venit însă abiâ se urcă de la 2.000 la 2.500 taleri pe an. (1)
   (1) Vecjî la anexele din acestaşî Tom. X B.
ISTORIA ROMÂNILOR
269
   La începutul lui Ianuarie 1815. Marele Vornic al Obştirilor Mihala-che Mânu iea compturile Cutiei milosteniei şi constată insuficienţa venitului, din causa neincasăriî şi a deficitului. La 23 Ianuarie 1815, Domnitorul însărcineză pe fostul mare Ban Grigore Brâncoveanu şi pe marele Vornic de Ţera-de-sus Barbu Văcărescu, să facă întocmire nouă a Cutiei, în marginele venitului ei.
   Cu aceeaşi, dată Domnitorul obligă pe marele Căminar să verse la Cutie 3.000 lei pe an, suma hotărîtă din vama tabacului.
   Luarea socotelilor Cutiei în 1815 se face de Divan, sub preşedinţa Metropolituluî. Caragea adaogă la venitul Cutiei 500 de taleri de la ocne, peste alţi 500 anteriormente hotărîţi. Asemenea de la vămi se mai âdaogă 300 taleri, peste o sumă identică din vechi stabilită. Domnitorul obligă şi Visteria să plătescă sumele întâr<Jiate, câte 500 taleri pe lună; el reguleză din nou taxa de la peile de epure; asemenea ha-vaetul de la oca de ceră, de la cotul de postav de ţeră, de la stocul de sticlă, venit care se percepe prin biuroul vămilor şi prin meemuriî Epitropiei Obştirilor.
   încasările de la caftanuri merg forte anevoe şi în anii următori 1816 şi,1817.
   In Fevruarie 1817, constatându-se din nou deficit la Cutia Obştirilor se dispune revenirea la vechi taxe şi iraturi şi încă şi aceâte cu ore-cari adăogiri. Se mai creeză şi venituri noue, cari tdte aceste se pot vedâ în următorul act:
   întărire la anaforaua veliţilor boeri pentru veniturile Cutiei Obştirilor.
                           Iu> Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar semle Vlahiseoie. /
   Primită fiindu-ne chibzuirea ce fac dumne-ior orînduiţii boeri printr’acestă ana-forâ', întru tote o întărim Domnia-Mea şi hotărîm, ca întocmai să se facă urmare, trecendu-se aceste iraturi şi la condica Epitropiei Obştirilor, ca să fie sciut şi să se şi pue in lucrare de acum înainte, bez condeiul, câte taleri doi de la fieş-care carte de vătăşie de ţigani domnescî, care acest irat poruncim, ca de la anul viitor, cu let 1818, să se începă a se pune în lucrare şi condeiul capanlîilor să se ieâ numai de la cei pămîntenî capanlîi, iar nu şi de la Turci. — 1817 Fevruarie 16.
      (Pecetea gpd.)                                         Vel Logofăt.
            Prea înălţate Domne,
  După luminată porunca Mărieî-Tale, ce prin pitac ni s’a dat, că cercetându-se de cătră Măria-Ta veniturile Cutiei obştirilor, s’au veijut că nu sunt destoinice a întîmpinâ cheltuelile ce au, ci să chibzuim ce alte venituri Se cuvine a se adăogâ ca să fie de ajuns ? am făcut chibzuire şi se găsi cu cale, că unele venituri ce din vechime au fost orînduite Cutiilor şi nu s’au urmat, să se pue acum în lucrare cu
270
V. A. URECHIĂ
oreşî-ce adaos şi să se mai adaoge şi altele noue venituri, după cum se însemneză mai jos, iar hotărîrea rămâne la Măria-Ta.
  Const. Filipescu Vel Ban, Radu Golescu Yel Vornic.
      Cod. LXXV, pag. 185.
                                                   Veniturile vechi ale Cutiei
                                                             Cât era rîn-duit
tal. parale — 1 — 1
—   5
-   1
300 —
                                                                Cât sâ dea acum
tal. parale - 2 — 2
—   15
—     3 600 —
Cotul de postav de ţeră, să le dea vîn^ătorul.
Pelea de epure, să le dea vîn<Jătorul.
Şocul de sticle ce vin de prin ţări streine, să dea neguţătorii ce aduce sticlele.
Ocaua de ceră ce ese din ţeră, să le dea cel ce scote* căra. Toţi neguţătorii capanlîî.
Veniturile noue ce se chibzuirâ acum.
                                                                                                                               5 -— 1
                                                                                                                                5 -
2 20 2 -5 —
Să dea fieş-care rotă de borangic, să-i dea stăpînul roţei.
La leu, să dea cei ce cumpără acareturi nemişcătore cu riza-pazar.
Căpitănia de frunte spătărescă de afară, să dea căpitanul când se rînduesce, după cum dau şi polcovnicii.
Căpităniile de afară de a 2-a mână, asemenea.
De totă cartea de vătaf de ţigani domnesci.
Să dea pe an fieş-care preot din totă ţera, câţi se vor găsi la catagrafia dumne-lor ispravnicilor, afară din cei scutiţi de pe la mănăstiri şi de pe la boerî şi afară din cei er-taţî şi neputincioşi.
   La începutul anului 1818, după luarea socotelilor Cutiei, se întocmesc din nou listele milelor, cari se ridică pe lună la 7.403 taleri. Administratorul Cutiei, Moscu, amintesce mereu prin raporturile sale cătră Domnitor, că nu mai are de unde să plătescă adăogiri de mile, căci Cutia iarăşi este în deficit. «După cercetarea socotelelor ce am făcut, <Jiceâ Moscu în 1813, trec maî mult cheltuelile peste iraturî, din multă adăogire ce s’a făcut la lefi, cum şi alte cheltueli, de care după datorie fac acăstă plecată anaforâ, că nu mai remâne loc a se adăogâ alţi lefaşi». Asemenea declaraţiunl categorice nu împedecâ pe Domnitor să scrie din nou luî Ioan Moscu că, deşi Cutia nu are stare de a mai adăogâ lefi, «să economisescî de a se face vr’o mângâere» noului recomandat. (1) 1
    (1) Se pot afla în întregime actele relative la Cutia milelor în anexele acestui Tom. X. B.
ISTORIA ROMÂNILOR
271
   La 28 Martie 1815 se întocmesce budgetul de venituri şi cheltuelî al Cutiei milosteniilor, pe care-1 dăm în notă la acest loc sub litera 1.1. (1)
   (1) După luminată poruncă adunându-ne la un loc şi privind la iraturile Cutiei milosteniei, cele ce se pot împlini prin ajutorul înălţimii Tale, cu chibzuire am şi alcătuit lefile săracilor i dohtorilor şi ale Epitropieî, precum într’acest catastih se cuprinde, câte cât este a se plăti fieş-căruia pe totă luna, însă taleri 3.198 pentru lefile săracilor şi taleri 1.200 pentru dohtorii şi giarahiî politiei şi taleri 1.670 pentru tahma Vorniciei Obştirilor, care catastih, iscălindu-se de noi, se va întări şi cu luminată pecetea Mărieî-Tale, ca după acelea să urmeze şi Vornicia întocmai.—1815 Ianuarie 1.
   Grigorie Brâncoveanu, Barbu Yăcărescu, Mihalache Mânu Yel Yornic.
                            Iu> Io an Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Intru tote cele-l-alte primită fiindu-ne anaforaua acesta a dumne-lor orînduiţilor boerî, o întărim Domnia-Mea şi hotărîm, ca întocmai să se urmeze, după care şi poruncim dumi-tale Vel Logofete de Ţeră-de-sus, să îngrijescî a se împlini atât remăşiţurile Cutiei după la cei ce sunt datori, cât şi acei taleri 3.360 de la sf. Mitropolie din sfertul sf. Dimitrie al anului trecut prin orînduit zapciu căuş de aprobi, cum şi dumi-tale Vel Yistiere, poruncim să se plătescă la Cutia milosteniilor acei câte taleri 500 pe lună până la sfîrşitul trecutului Martie şi până a se face împlinire remăşiţurilor, ca să nu remâe săracii lefaşi lipsiţi de acestă mângâere a lefilor, mai vîrtos acum că sosesc aceste dile ale Sfintei învieri; poruncim, dumi-tale Vel Vornice al Obştirilor, ca pe lângă taleri 3.360 ce au a se răspunde acum de la sf. Mitropolie,, să se împrumute Vornicia şi cu taleri 10.000, spre împlinirea şi răspunderea lefilor până la sfîrşitul trecutului Martie, precum şi doftorilor şi gearahilor să li se facă cunoscută datoria ce au de acum înainte de a merge fără de plată la ori-ce bolnav sărac de aici din politie, la care să aibă Vornicia căzuta privighere, ca pentru cel neurmător să facă Domnieî-Mele arătare, spre a se lipsi de lefa sa acel doftor sau gearah, iar acele patru condee din iraturile ce se pomenesc în mai jos arătatul al 5-lea pont, are a rămână tot la aceeaşi orînduălă ce au fost până acum, precum şi pentru iratul de la Căminărie al Cutiei are a se face urmare întocmai după hotărîrea şi porunca Domniei-Mele, ce sJa dat la anaforaua dumne-lor de la cinci ale aceştii luni. —1815 Aprilie 7
       (Pecetea gpd.)       .                                    Vel Logofăt.
   Cod. LXXX1V, pag. 96.
            Prea înălţate Domne,
   După luminată poruncă adunându-ne la un loc, mai întâiu am cercetat iraturile Cutiei milosteniei câte sunt bune şi se pot strînge, după care sumă am întocmit rumaî pe acest an şi catastih de darea lefilor săracilor cu doftorii 1 logofeţii Vorniciei Obştirilor, adunându-se în sumă de taleri 6.068 a se plăti pe totă luna, iar la anul se va aşterne iarăşi de isnovă catastih prin orînduiţii do către Măria-Ta boerî, punend o dreptă analoghie după suma iraturilor ce se vor agonisi, dar şi prin luminată poruncă să se pue în lucrare cele de maî jos arătate, pentru ca să se potă păzi darea lefilor pe totă luna nestrămutat, însă:        ....
   1). Afară din întocmirea catastihului ce acum s’a chibzuit, cu nici un chip să nu se mal orînduescă alţllefaşi, sau vre-un prostichiu cui-vaşî până la împlinirea anului.
272
V. A. URECH1Ă
  De la Cutie se dau pensiuni diverse. Aşa sunt şi pensiunile pentru
   2)   . Tote rămăşiţurile ce sunt rînduite a se împlini prin căuş de aprobi, cum şi acei po taleri 500 pe lună de la Visterie, atât cât va fi rămăşiţă, cât şi în urmarea de acum înainte, să binevoesci Măria-Ta a porunci straşnic, ca să se plătescâ negreşit la Cutia milosteniei.
   3)   . Doftorii i gerahiî ce s'au aşezat cu lefă de la Epitropie să se îndatoreze toţi a merge fără pregetare la ori-ce bolnavi săraci de aici din politie, fără cea mai puţină plată, priveghiând Epitropia şi îndemnându-î cu urmarea datoriei lor, iar câiţd nu vor alergă la săraci, atunci să se arăte la stăpînire nesupunerea lor, ca să se învinovăţeseă.
   4)   . Tote iraturile Cutiei milosteniei, câte se cuvin a se vinde pe fieş-care an, să nu fie volnică Cutia sau ori-cine a le vinde de sineşî, ci să se strige la cochivechi în Divan, şi cine va da mai mult, acela să le ieâ pentru mai mult folos al săracilor.
   5)   . Pentru acei câte şese bani de pelea de epure ce ese din ţeră i şese bani cotul de postav ce se lucreză aici în ţeră şi s'a hotărît a se împlini de la vîncjletori prin meemuriî Epitropiei i po câte 9 bani de oca de ceră ce ese din ţeră şi 45 bani de tot şocul de sticle ce vine din ţeră streină şi s,aii dat în credinţă asupra vameşilor să le strîngă, aceste patru condee nu se pot împlini într’alt chip nici prin vameşi, nici prin meemuriî Epitropiei şi nici că se va pute pune în lucrare cu alt mijloc decât să binevoesci înălţimea Ta a se adăogâ la ponturi şi contractul vămilor de la anul viitor înainte, cu adăogire de preţ la strigare şi se va luă pe sema Cămării şi cât preţ se va socoti de către înălţimea Ta că pote sâ prindă aceste patru condee într'un an, şi să se orînduescă a se da de la gazdia vămilor pe fieş-care lună şi cu răvaşul Epitropiei să se scadă din câştiurile Cămării Domnesci.
   6)   . De acum înainte să nu se mai împărţescă lefi săracilor prin ori-ce alte deosebite mâni, nici de către Sf. Mitropolie, precum obicinuiâ de opriâ din banii sfertului şi împărţiâ la osebiţi lefaşi, nici de către mumbaşirii ce se orînduesc cu împlinirea iraturilor să nu se împrăştie de către nimeni banii, ci totă suma iraturilor să se adune la Epitropie şi chiar de la Epitropie să se împărţescă în lefi, după îndreptarea catastihului ce s'a făcut, iar taleri 3.360 ce a poprit Sf. Mitropolie din sfertul Sf. Dimitrie ot let 1814, cu pricinuire ca să-î împărţescă pe anul viitor la vre-o câţi-vâ lefaşi, cu luminată poruncă să se împlineseă suma acesta la Epitropie, căci unii dintr’acei lefaşi cât s*au cuvenit s’au aşternut în catastihul Epitropiei şi de la Epitropie este ca să-şi ceră şi lefa lor.
   7)   . Iraturile Epitropiei ce prin alegere cu întărire gospod, precum a rămas lămurită, cu nici un chip de pricinuire să nu se mai împuţineze, precum s’a scăzut în anul trecut, ci să fie temeinice ca să se potă întîmpinâ darea lefilor după catastih, mai vîrtos încă din cât se va pute să se mai adaoge şi alte iraturî din ceea-ce se va socoti nevătămătore.
   8)   . Pentru acei câte taleri 250 pe lună ce prin luminată poruncă încă de la trecutul Septemvrie este să-î răspundă la Epitropie dumne-lui Yel Căminarul din iratul Căminărieî, drept vama tabacului ce a fost irat al milosteniei şi drept tote prisosele ce i s'au mai adăogat, cu straşnică luminată poruncă, să se îndatoreze» ca să-i răspundă la Epitropie, atât rămăşiţa de la Septemvrie până acum, cât şi de acum înainte pe anul curgător.
   9) . Cu tote că doftorul Stavrache Moscu s’a aşedat po câte taleri 150 pe lună,
ISTORIA ROMÂNILOR
273
  servicii aduse ţeriî. Intre aceste menţionăm ale câtor-vâ doctori sau văduvelor lor. Se mai dau şi la eocone văduve, de multe ori la cele
  dar din suma acesta ce i se fâceâ pe un an, dintr’înşii 1.400 este a-i fi drept despăgubire ce are să-î ieă rămăşiţă de lefă pe anul trecut pe şepte luni, iar taleri 2.400 sunt a se da lui Ion Mesiţ, drept oreşî-care mângâere şi despăgubire din ceea-ce are să ieă lefă din anul trecut, şi cu chipul acesta să se urmeze lefile doftorilor până la încheerea anului; după acestea arătăm înălţimii Tale, că ne-ajungendu-se, iraturile, s’au scos din catastih şi unele cocone ce aveau lefă de la Cutia milosteniei pentru care rămâne la înălţimea Ta, ca să se hotărască de unde să li se dea ceea-ce se va socoti spre mângâerea stării dumne-lor, căci noi mijloc nu am avut a le lăsă numai cu numele scris în catastih fără a ave Epitropia mijloc de unde să le răspundă lefile; asemenea dicem, că de nu se va pune în lucrare urmarea ponturilor ce arătăm cu a se înlesni de către înălţimea Ta cu ori-ce mijloce împlinirea rămăşiţelor de la Visterie i de la ceî-ce sunt arătaţi, atunci sau remâne catastihul lefilor jos, ori va ave Epitropia slobozenie de a se împrumută cu sumă de bani în do-bîndă până la taleri 10.000 pentru răspunderea lefilor acum, măcar pe trei luni de Zile până la sfîrşitul lui Martie, ca să aibă săracii mângâere la Sfintele Pasci, şi cum va fi bună hotărîrea înălţimii Tale.
   Grigorie Brâncoveanu, Barbu Văcărescu Vel Vornic, Mihalache Mânu Vel Dvornic.— 1815 Martie 28.
   200 Costandinache Caracaş. 200 Silivestru.
   200 Constantin Darvari.
   150 Stavrache Moscu.
   150 Constantin Filitis.
   100 Ioan Pascal.
   100 Ioan Mesiţ.
   Le fa dumne-lui Vel Vornicului cu II epitropi, împreună cu logofeţii Epitropiei.
   100 Dumne-lui Vel Vornicul al obştirilor.
   40 Costache Răsti biv III Vistier.
   40 Zamfirache III postelnic.
   40 Luca Logofătul.
  1.120
   40 Gheorghe Logofăt.
   40 lanache Logofăt.
   40 loniţă Căpitanul.
   40 Costache Polcovnicul.
   40 Gheorghe Polcovnicul.
  130 Sameşul Epitropiei.
  100 Condicarul Epitropiei.
   40 Cheltuela zărăfiei. * V.
T67â
   V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor.                         t §
                                                                                                                                                                             Pe lună po taleri.
Dolitoril politiei i gearahiî.
   100 Vilei* 1.200.
274
V. A. URECHIĂ
tinere şi frumose, după stăruinţa lux Beizadea Costache: desfrînare cu economia propriilor bani. In 18J-5 Aprilie 5 este un nou budget al milelor şi pensiunilor în cuprinderea ce se vede în notă. (1)
                          (1) Jm Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Primită fiind Domnieî-Mele acestă cumpănire şi întocmire a lefilor ce s’au făcut de către dumne-lor orînduiţii boerî printr’acest catastih (în care se adună lefă pe totă luna taleri 3.198 a săracilor lefaşî, taleri 1.200 a dohtorilor şi a giarahilor şi taleri 1670 a tagmei Yorniciei obştirilor), o întărim Domnia-Mea şi poruncim dumi-taie Yel Yornice al Obştirilor, ca întocmai să urmezi darea acestor lefi de la «Ji’ntâiu a trecutului Ianuarie până la sfîrşitul acestui următor an. — 1825 Aprilie 5.
   (Pecetea gpd.)                                            ^ Yel Logofăt.
   Cod. LXXXIV, fila 88.
                                               îndreptarea lefilor Cutiei milosteniei.
                                                           Pe lună po taleri.
    30 Măriora sîn Maria Botezata ot sf. Sava.
    15  Maria lui Ianache Postelnicelul ot Udricani.
    50 Măriora lui Ciuchiî.
    50 Ilinca Stolnicesa sîn Clucerul Spiridonache.
   100 Hătmănesa Cozonica.
    40 Elena şi Marghiola condicăresa.
    20 Nicolae Logofătul.
    15 Maria III Logofetesa.
    40 Pităresa Bălaşa Scăsăgioia.
    20 Chiriachi văduva lui Hagi Gheorghie vnuc Lofciu ot Stelea. 30 Trei nepote ale Ecaterinei Alexencei ot Udricani.
    45 Trei fete ale lui Nicolae Yarsama.
    20 Iona Postelnicesa ot Popa Dârvaşu.
    10 Maria Sofragioica.
     7 Dima Sacatu.
    10 Luxandra sîn Clucerul Basti.
     5 Casandra văduva ot Creţulescu.
    40 Stanca Stolnicesa Pălădoica ot Tîrgovişte,
    20 Bălaşa Armăşoia Nicătoe ot Udricani.
    30 Zoiţa Slugeresa a lui Ianache Giurgiache ot Batişte.
    25 Bita doftoroia vnuc Matraca ot Tîrgovişte.
    50 Smaranda Toplicenca.
    30 Safta vămăşoia
    20 Maria braţ ego 20 Sultana ipac braţ ego 20 Elena ipac braţ ego 20 Caliţa văduva a răposatului Pitar Drăgoiu. 15 Ecaterina văduva a răposatului Anesti.
sîn Stolnicul Dumitrache Papazoglu.
ISTORIA ROMÂNILOR
275
  Intre cei miluiţi aflaiu o Hătmănesă, o Vornicesă, o Cluceresă Ote-teleşanu, o Hiotu, o Ştirbei, veduve de boerî de totă trepta.
                                                           Pe lună po taleri.
   15 Maria văduva lui Ianache Căuşul ot Bisericanî.
   30 Gheorge biv Vornic de harem ot Spirea.
   15 Elena văduva a lui Ştefan împuşcat de Turci, cu 4 copii, ot Boteanu. 10 Maria văduva a lui Ianache Logofătul ot Prundul.
    5 Iana preotesa văduva ot biserica Domne!.
    5 Vărvara Grămăticesa ot Sf. Spiridon nou.
   10 Anastasia văduva ot mahalaua Dudescului.
    5  Stanca văduvă bătrână.
   70 Zoiţa văduva Cioranca Pităresa.
   30 Păhărnieesa Smaranda Privaloia.
   50 Catinca văduva sora Vornicului Samurcaş.
   20 Măriora văduva Bulegioia.
    6  Petre Postelnicelul sacat, ot Spirea.
   20 Zoiţa văduva Logofătului Salomon, ot Buteanu.
   10 Caliţa văduva ot Radu-Vodă.
   10 Catinca văduva sora vameşului Niţă ot Radu-Vodă.
   50 Elena Sărdăresa văduva lui Mănăilă.
   50 Anastasia văduva Vistierului Iamandache Mehtupciu.
   10 Aniţa văduva Ciupenca.
   20 Catinca văduva Ciupenca.
   20 Zoiţa văduva Ciupenca.
   10 Elena văduva lui Mihalache Ciorci-başa.
   10 Ecaterina văduva Postelnicesa Tomulesa, ot Radu-Vodă.
    5 Paraschiva preotesa văduva ot biserica Dintr’o-cji.
    5 Zoiţa văduva ot Sf. Spiridon-nou.
   5 Anastase Sticlarul sacat de ochi, ot Sf. Nicolae din Şelari.
   10 Smaranda văduva Cămărăşoia, ot Arhimandritul.
   15 Sultana văduva sîn Maria Postelnicesa Vlădesca.
   10 Gheorghe Cavarnalău sacat ot Tîrgul-de-afară.
   15 Maria văduva a Logofătului Nicolae tipograful, ot Sf. Vineri.
   25 Bălaşa văduva Drăgănesca ot podul Mogoşoei, biserica Albă.
   20 Două fete sărace Zoiţa şi Vasilica sîn Popa Negul, ot Colţea.
   15 Maria văduva Lucăi, ot Domna Bălaşa.
   10 Ecaterina văduva a Polcovnicului Paladi, ot Sf. Gheorghe-vechiu.
   20 Maria văduva Pardali, ot Pitar-Moş.
   10 Maria Diculesca ot Dudescu.
   15 Smaranda văduva Câpitănesa a Căpitanului Ene, ot Popa-Rusu.
    5 Ştefan Postelnicul Cortescu, ot Arhimandritul.
   5 Rada văduva lui Petre Sîrbu, ot Radu-Vodă.
   40 Iorgache Beceru ot Tergovişte.
   30 Anastase Florea ot Colţea.
   20 Arghira fata, nepota lui Clucerul Burche, ot Negustori.
   25 Mariora sîn Medelnicerul Mateiu GreceanU) ot Arhimandritul.
276
V. A. URECHIĂ
Puţini sunt pensionarii pentru servicii aduse Statului şi încă şi mai
                                                          Pe lună po taleri.
    10 Elena văduva luî Dobrotanu.
    5 Tudora preotesa văduva, ot biserica Dintr’o-di.
    10 Maria văduva III Logofăt Constantin, ot Radu-Vodă.
    10 Tănase Odabaşa orbul, ot Spirea.
    10 Sanda văduva botezata din papistaşi, ot Dobrotesa.
    20 Zoiţa şi Smaranda sin Mateiu Poenaru, ot biserica Nemţilor.
    20 Sultana Sărdâresa văduva lui Zamfiroglu, ot Sfinţi.
    15 Ecaterina Şătrăresa văduva luî Săndulache, ot Negustori.
    20 Zoiţa văduva Sărdăresa Agapi.
     5 Aniţa Postelnicesa ot Colţea.
     5 Ecaterina Ciubuccioia văduva, ot Văcăresc!.
     5 Stanca Polcovnicesa văduva, ot Sărindar.
     5 Zoiţa Botezata văduva ot Udricani.
    10 Bălaşa Căpitănesa a lui Nicolae Căpitanul za dorobanţi.
    10 Maria preotesa văduvă cu 5 copii, ot Negustori.
    70 Zamfira Stolnicesa Ştirboica văduva.
    10 Bălaşa văduva Clucerului Gheorghe Sfîrleză.
     5 Maria Oprişănoia ot Olari, ce acum s’a călugărit.
    10 Iona Stegăresa văduva, cumnata Pitarului Dumitrache ot Negustori. 20 Maria Armăşoia sîn Paharnicul Sefendache ot Gorganî.
    10 Elena văduva luî Mihalache Cantara.
    20 Elena sîn Vistierul Pascul ot Colţea.
     5 Maria Armăşoia văduvă ot Creţulescu.
    15 Ecaterina văduva Vistierului Constantin Extractorul.
    25 Hrisantia văduva răposatului III Logofăt Fotache, ot Sf. Vineri.
     5 Luxandra văduva a Polcovnicului Augustin, ot Gorganî.
    20 Maria Năseolesca văduva ot Sf. Ilie.
    15 Arghira Armăşoia văduva Mardagioica.
     5 Rada văduva a Dimei Saca-başa ot Izvor.
    20 Elena Vameşoia văduva Vameşului Iamandi, ot Batiştea.
    20 Zamfira văduva a lui Pantazi Dimanciul.
    20 Maria sîn Paharnicesa Tufenca.
    20 Elena Şătrăresa Popănca, ot Sf. Ştefan.
    20  Copiii Smarandeî Sărdăreseî ot Radu-Vodă.
     5 Anastasia văduva Greca ot Gorganî.
    21  Efimia Postelnicesa ot Negustori.
    20 Maria văduva a Neşculuî Lipiscanul, ot tam.
    20 Maria văduva a dumne-lui Topcî, ot Antim.
     20 Stanca Pităresa Perieţenca văduva, ot Sf. Ecaterina.
     50 Clucerul Iancul Glava ot Tîrgovişte.
     20 Luxandra Gorunenca văduvă ot podul Calicilor.
     10 Magdalena văduvă streină, ot Sf. Spiridon nou.
     5 Şerbana văduva ot Sf. Ecaterina.
     20 Zoiţa fata sîn Clucerul Ioniţă Boţea, ot Mântulesa.
ISTORIA ROMÂNILOR
277
puţine nume de indivizi infirmi, neputincioşi. Catalogul de nume ce
                                                          Pe luna po taleri.
   20 Smaranda văduva sin Vistierul Pashale, ot Colţea.
   20 Maria veduva a lui III Logofăt Zamfirache, ot Neguţători.
   20 Luxandra sîn Polcovnicul Ilie, ot podul Calicilor cu Maria Gromiticî ot Protopopul, po câte taleri 10.
   10 Ecaterina veduva Iconomuluî ot tam.
    5 Mariora Apostol Răducanu ot Udricanl.
   20 Smaranda veduva a lui biv II Cămăraş; ot Gorganî.
   10 Anastase Temelie ot Gorganî.
    5 Maria veduva Botezata ot Zlătari.
   10 Tănase Postelnicelul săcat, ot Curtea gospod.
   15 Stanca Postelnicesa ot Sf. Ilie.
   50 Ecaterina Cluceresa Oteteleşanca.
   40 Efrosina Hiotoia veduvă.
   30 Elenco Meculeca Slugeresa veduvă.
   15 Copiii răposatului Logofăt Gheorghe ot veliţii Vornici.
   25 Maria Alexenca văduva ot Stejar.
   10 Ecaterina Botezata văduvă ot Sf. Vineri.
   15 Maria Postelnicesa văduvă Cărpenişanca.
   25 Stanca Polcovnicesa sîn Beceresa.
   15 Veneţiana văduvă, dohtoriţa ot Domna-Bălaşa.
   30 Păhărnicesa Zoiţa Tufenea.
   30 Despina văduva răposatului vătaf Mihalache, ot Câmpina.
   10 Alexe Postelnicelul orbul, ot Stejar.
   20 Zoiţa sîn Clucerul Zaguriano, ot Radu-Vodă.
   20 Anastasia văduva a Postelnicului Anton, ot Sf. Gheorghe-nou.
   20 Safta fata sîn Clucerul Dumitrache Mora, ot Neguţători.
   10 Elena veduva a III Logofăt Mateiu Bunea ot Caimata.
   10 Maria Postelnicesa văduvă cu doi copii,
   15 Drăgana din alte nemuri, ot schitul Nămăescii sud Muscel.
   50 Schitul Basicovul ot Argeş, cu poruncă deosebită gospod.
                                             Cei din urmă aşezaţi după jălbi,
   10 Zamfira veduva lui Damiiaiţovicî, ot Domna Bălaşa,
   10 Mariţa Peţoia ot Neguţători.
   30 Paraschiva cu mumă-sa i cu alte 3 surori.
   15 Zamfira sîn Vlasto ot Radul Vodă.
    5 Ecaterina veduva ot Boteanul.
   15 Ioniţă Betegul.
   10 Efrosina Botezata, venită acum cu poruncă gpd.
   10 Preda Polcovnicelul ot Sf. Ştefan.
    5 Sanda văduva ologa, ot Colţea.
    5 Anastasia Botezata, ot Câmpu-Lung.
   10 Luxandra Voitinânca fata.
   15 Maria Spetenca.
278
V. A. URECHIĂ
publicăm în notă pote servi bine la studiul asupra societăţii Bucu-rescene sub Caragea.
   Se mai dau ajutore de măritiş la fete sărace orî protegiate.
             Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Dumne-ta biv Vel Vistier Ioane Moscu, Epistatule al Epitropiei Obştirilor, după pliroforia ce ne dai printr’acestă anaforâ, milostivire făcend Domnia-Mea, poruncim să se dea aceşti taleri 1.000 ajutor pentru măritişul fetei jăluitoruluî. — 1813 Maiu 12.
       (Pecetea gpd.)                                             Vel Logofăt.
   Cod. LXXV1, pag. 235.
             Prea înălţate Domne,
   După luminata poruncă am cercetat şi întru adevăr este scăpătat, cu fată în vîrstă gata spre măritiş, pentru care, spre unirea căsătoriei fii-seî, de se va găsi cu cale şi de către înălţimea Ta, să fie ajutorat cu taleri 1.000 de la Cutia milosteniei, şi cum va fi bună hotărîrea înălţimii Tale. — 1813 Maiu 16.
   Ioan Moscu.
                             I<h Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Dumne-ta biv Vel Vistiere Ioane Moscu, Epistatule al Epitropiei Obştirilor, după pliroforia ce ne dai printr’acestă anaforâ, pentru sărăcia jâluitorei milostivire făcend Domnia-Mea asupra ei, poruncim să i se facă oreşi-ce ajutor de la Cutia milosteniilor pentru măritişul eî, după starea sa. — 1813 Maiu 11.
       (Pecetea gpd.)
   Cod. LXXVI, pag. 138.
             Prea înălţate Domne,
   După luminată poruncă, am cercetat atât prin doi epitropi la faţa locului, cât şi un Constantin Flăcăul s’a arătat la Epitropie cu jăluitorea.......este întru ade-
văr a se săvîrşi cununie şi nu i se întîmplă cele trebuinciose, aflându-se săracă, căreia după starea eî, fiind din cele proste, rămâne precum te vei milostivi înălţimea Ta. — 1813 Maiu 5.
   Ioan Moscu.
                                                             Pe lună po taleri.
    Elenco Postelnicesa, ot mahalaua Popei Dârvaş.
    10 Dumitrana Polcovnicesa nora Căuşului, ot biserica Amzei. 20 Uţa Şâtrăresa Moviloia.
    10 Maria văduva sin Pitarul Marin, ot podul Mogoşoeî.
    20 Elenco Drăgănesca.
    25 Enache Curci-başa ot Spirea.
    14 Luxandra Bărbătesca.
    28 Ilinca Pităresa sîn Pitarul Dragomir, ot podul Calicilor.
ISTORIA ROMÂNILOR
279
   Mile de îmmormîntări.
                          iGi Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie. •
   Dumne-ta Vel Yorniee al Obştirilor, fiind-că prea osfinţia Sa Episcopul Loveiu şî-a dat obştesea datorie, de aceea poruncim dumi-tale să se dea de la Cutia milosteniei taleri 200 pentru îngroparea sa. Tolco pisah gpd. — 1815 Ianuarie 14.
   Cod. LXXXV, fila 164.
   Ajutore odată pentru tot-deauna încă se dau.
                           Jto Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   D-ta biv Vel Vistiere Ioan Moscu al Epitropiei Obştirilor, milostivire făcend Domnia-Mea asupra jăluitorului Ioan Grămăticul, poruncim săp se dea taleri 100 de la Cutia milosteniilor ajutor la scăpătăciunea sa. — 1813 Aprilie 9.
   (Pecetea gpd.)                                             Yel Logofet.
   Cod. LX XIV, pagina 164.
            Prea înălţate Domney
   Starea şi halul jăluitorului este întru desăvîrşită scăpătăciune, strein, neputend intră la vre-o chiverniselă, voesce a merge la patria sa şi nu are nici un mijloc de ajutor, vrednic este a fi ajutorat acum de la Cutia milosteniei cu taleri 100 şi cum va fi bună hotărîrea înălţimii Tale. — 1813 Aprilie 21.
   Ioan Moscu.
   Une ori mila e dată sub altă formă decât cea bănescă. Aşa în Martie 1815, Domnitorul a recunoscut unui Petre Postelnicelul dreptul de a stăpînî un loc ce-1 îngrădise din locul Curţii Arse (1).
   De asemenea Domnul miluesce cu dăruire de ţigani, cu dăruire de lude, scutelniei, posluşnici, cu scutiri de servitori boeresci. Vornicesei Ecaterina Slătineanu îi face pensie nu mai puţin de 500 taleri pe lună de la Casa răsurilor, pe când bună-oră soţiei Smarandei a răposatului Sava Postelnicelul, care are de crescut 3 copii şi de măritat 2 fete, îi acordă Domnitorul 20 taleri pe lună (2).
   In multe rîndurî Cutia milosteniilor a fost sleită, aşâ că Epitropul ei nu esitâ de a arătă Domnitorului, că nu este de unde să se reali-seze nouele pensionări şi miluiri. (3)
   La Decemvrie 1816, Cutia nu are bani şi se împrumută cu 20.000 taleri, ca să pătă plăti lefile şi pensiunile de sărbători. (4)
   (1) Verjî actele la anexele dela fine.
   (2) Ibidem.
   (3) Ibidem.
   •(4) Veijî Z. Z. Z. Ibidem.
280
Y. A. URECHIĂ
  Un alt mijloc şi maî eficace, prin care Domnitorii ajutorau boeritnea, era acordarea de privilegii şi monopoluri, între cari cel mai producător de venituri era dreptul de scaun de carne. In Tomul X. B. al Istoriei mele, aduc o destui de bogată culegere de asemenea monopoluri de scaune de carne. (1)
  Pentru boeriî din slujbe erau bănose avaeturi, ca: căminăritul, co-tăritul, măsuratul buţilor, săpunăritul Vornicului de harem, icicioho-dăritul, etc. (2)
  Boerilor Divaniţî de la Craiova li s’a făcut de Oaragea, pe lângă lefa rînduită fie-căruia, şi un nou havaet: din huşmetul dijmăritului, vinăriciuluî şi oeritului să ieâ câte taleri 10 la pungă din preţul arendării celor 5 judeţe Oltene. Suma acesta să se împarţă egal între membrii Divanului Craiovean. (3)
  Havaeturile erau forma sub care Domnitorii ajutau pre boeril haleă. Amintim aci câte-vâ cari tot asupra poporului apăsau:
  Havaet al Căminarului. Abia sosit în ţeră în 1812, Domnitorul Caragea dă chrisov pentru iratul sau venitul marelui Căminar de la pimniţile din Bucurescî, de la vinul şi rachiul din ele. Asemenea dare se impune şi cârciumelor din Craiova (4).
  Căminăritul, venit al Căminăriei celei mari, se arendeză anual. Se
   (1) Veglî actele în anexe.
   (2) Ve<Jî actele, ibidem.
   (3)   Iratul ce s’a făcut boerilor Divaniţî de la Craiova a luă de la vinariciu i dij-mărit şi oerit.
   Zemli Vlahiscoie. Fiind-că dumne-lor boeriî Divaniţî de la Craiova se află slujind la Divanul Nostru de acolo pentru trebile ţeriî şi ale norodului, întocmai ea şi ceî de aici, dumne-lor boeriî veliţi ai Divanului Domnieî-Mele şi vre-un alt venit din dregetoria în care se află nu au (precum ceî de aici), fără numai totă răsplătirea ostenelilor dumne-lor se închee în lefa ce au orînduită, în vreme ce şi dumne-lor sunt şi se socotesc mădulări ale Divanului celui de acolo, ca şi ceî de aici ale Divanului dumne-lor veliţilor boerî, am găsit Domnia-Mea cu cuviinţă de a nu-î lăsă maî mult întru acestă obidă, ci hotărîni, ca de acum înainte dumne-lor boeriî Divaniţî ce se vor află halea la Divanul Nostru ot Craiova, osebit de lefa ce ieau, să aibă şi acest venit, adecă din huzmetul dij măritului i vinăriciuluî şi al oeritului să ieâ câte taleri dece la pungă, numai însă la suma preţului vîn^ăriî celor cincî judeţe ot preste Olt, care acest havaet să-l împarţă între dumne-lor deopotrivă. Drept aceea poruncim, atât dumi-tale Vel Vistiere, cât şi clumi-tale Vel Logofete de Ţeră-de-Sus, să îngrijiţi, ca vîndarea acestor de maî sus numite treî huzmeturî să se facă la vremea sa, şi cu acest adaos de havaet ce s’a <Jis maî sus. I saam receh gpd. 1816 Ianuarie 15.
   Cod. LXXV, fila 153 jv.
   (4) Vedî actele în anexe.
ISTORIA ROMÂNILOR
281
                                   iea pe butea cu vin tal. 4 in cârciume sau în magasiî, iar de la rachiuri de ţâră, de butea mare tal. 15 şi de butea mică pe jumătate.
   Spirtosele streine nu se pot importă şi nici vinurile, afară de caşurile când nu se face în ţeră, când atunci, cu învoire specială a Domniei, se pote importă. Pentru spirtâsele importate se plătesce 41 taleri de. butea mare (1).
   Cotăritul, venit sau havaet ui marelui Cămăraş, încă din primul moment al sosirii lui Caragea se arendeză (2).
   Marele Cupar al Curţii are havaetul măsuratului buţilor cu cotul Domnesc (3).
                                   Une ori venitul cotului de măsurat vasele din anumitele oraşe s’a dat ca venit al vre-unuî favorit Domnesc, altul decât Cuparul cel mare-
   Havaeturile veliţilor Vornici de la vătaşiî plaiurilor erau acestea:
       Havaeturile în bani ale dumne-lor veliţilor Dvornieî de la Vătaşiî 'plaiurilor.
                                                                                                                                 Taleri.
                                                                                                                                   230
                                                                                                                                   230
                                                                                                                                   270
                                                                                                                                   370
                                                                                                                                   380
                                                                                                                                   180
                                                                                                                                   250
                                                                                                                                   220
                                                                                                                                   220
                                                                                                                                   220
                                                                                                                                   180
Plaiul muntelui de sus, sud Mehedinţi.
Vîlcanul )
           ) Gorj
           î
           /
Novacii
Hurezul
Cozia
Aria
Loviştea
Nucşora
Vîlcea

| Argeş

      Dîmboviţa/ Mu?cel Ialomiţa \          ..
_____ Dîmboviţa / Dimbovila
2.750 la dumne-luî Vel Dvornicul de jos. 150 Rîmnicul, sud Slam-Rîmnic.
  250 Slănic 1 250 Pîrşcov / Buz6&
  370 Plaiul despre Buzeu )
  380 Telejen              / Saac
  350 Prahova, sud Prahova.
1.700
   Pre când boerimh i s’acordă cu ghiotura avantagiî, scutiri şi onoruri, forte puţine la numer sunt scutirile de dăjdiî pentru ţeranî, pe motiv de sărăcie, de infirmităţi, de betrâneţe. Unora, puţind la numer, Câ-
   ţi) Vedi actele în anexe.
   (2) Ibidem.
   (3) Ibidem.
282
V. A. UEECHIÂ
ragea le-a dat şi mici ajutbre bănescî, ori producte în natură (1). Proseliţilor bisericii încă li se acordă unele ajutore şi beneficii.
   In fine, ca să nu mai înşirăm şi alte multe, să înregistrăm aci tot în folosul boerilor şi protejaţilor Domnesci o serie de scutiri şi acordări de privilegii, etc.
   Prostichiu, adecă adaos făcut în favorea biv Vel Banului Brânco-veanu de la unele bîlciuri şi vămi, în 10 Fevruarie 1813 (2).
   Lude acordate văduvei lui Dinu Călăraşul, mort în serviciul Domniei.— 13 Fevruarie 1813 (3).
   Mile şi privilegii biv Polcovnicului de Cerneţi, Barbu Provatul, în Martie 1813 (4).
   Un lude dăruit văduvei unui călăraş, în 12 Martie 1813 (5).
   Cartea lui Costache Logofăt de taină, din 14 Martie 1813, pentru scutire şi privilegii (6).
   Idem pentru Petrea fost iuz-başa de puşcărie. — 15 Martie 1813 (7).
   Idem pentru Ioan Voinescu biv III Logofăt, în 15 Martie 1813 (8).
   Asemenea Zoiţei Cantacuzino «ce este din Evgheniştî», în 24 Martie 1813 (9).
   Scutiri şi privilegii lui Gh. Puşcaşu, pentru vrednicia meşteşugului lui. -• 1813 Martie 29 (10).
   Dar de scutelnici şi de ţigani, etc., slujbaşului Curţii biv Vel Me-delnicer Chiriac. —1813 Maiu. (11).
   Scutiri şi privilegii lui Stroe Suilgi-Başa, în 5 Maiu 1813. (12).
   Stolniceseî M. Golescu dreptul de a percepe taxă de la carele ce vor trece pe 3 poduri pe Argeş, aprope de Pitesc!—1813 Sept. 12 (13).
   Scutiri şi privilegii lui Gheorghe Tulum-Başa.—26 Martie 1817 (14). 1 11
  (1) Ve<)î actele în anexe.
  (2) Vedî actul, ibidem.
  (3) Ibidem.
  (4) Ibidem.
  (5) Ibidem.
  (6) Ibidem.
  (7) Ibidem.
  (8) Ibidem.
  (9) Ibidem.
(10) Ibidem.
(11) Ibidem.
(12) Ibidem.
(13) Ibidem.
(14) Ibidem.
ISTORIA ROMÂNILOR
283
   Scutiri şi privilegii acordate lui Stoian al II Vornic de la Vornicia a IlI-a.— 29 Iunie 1817 (1).
   Scutiri şi miluiri lui Tufecci-Başa, la 15 Septemvrie 1818 (2).
   O ciudată disposiţiune. luz-başa de harem Berendei dobîndesce de la Vodă, transmiterea dreptului lui de scutiri şi privilegii pe numele unei a treia personă (3).
   Scutire de fumărit, căminărit şi cotărit a boerinaşilor de neam din Caracal, a cârciumelor lor (4).
   Asemenea Serdăresei Maria Bărcănesca, în Ianuarie 1814 (5).
   Pe când boerii nu plăteau nici o dare, ţăranul eră îngenunchiat sub dări
    Pe lângă greutatea birului în el însuşi, el deveniâ şi mai odios prin procedimentele ce se puneau la percepere şi mai ales prin îm-mulţitele abusuri.
   Peste biruri mai veniau apoi şi rechisiţiunile de tot felul în bani şi în natură. Până şi pentru conacul Domnesc în călătorie erau re-chisiţionate satele de paseri, unt, orz, vite şi încă şi cu bătae li se luau rechisiţiunile.
   Din actele anexate tom. X. B. se pot vede asemenea fapte.
   Sameşii din judeţe făceau mari abusuri scutind ori promiţând a scuti de dăjdii pe unii locuitori, ca să-î trecă la nemuri, la privilegiaţi, la inazîli. Apoi pe lângă abusurile sameşilor veniau şi ale boe-rilor ispravnici şi ale mai marilor lor din Craiova şi Bucurescî. In 23 Ianuarie 1813, Domnitorul ordonă să se împlinescă 105.791 taleri mâncaţi de Stolnicul Nenciulescu, Ioniţă Rahtivan, Logofătul Samurcaş, Vornicul Manolache Lahovari şi un al 3-lea Logofăt Petrache. (6) 1
  (1) Vedî actul în anexe.
  (2) Ibidem.
  (3) Ibidem.
  (4) Ibidem.
  (5) Ibidem.
  (6)  Porunca ce s’adat la anaforaua ce s’a făcut dumne-lor boerii orînduiţi, adecă duinne-lui Vornicul Radu Golescu, Vel Vistierul Grigorie Brâncoveanu, Vel Logofătul Grigorie Ghica, dumne-lui Vel Logofătul Constantin Bălăceanu, de teorisis ce au făcut de banii ce se găsesc asupra Stolnicului Nenciulescu, i Ioniţ| Rahtivanu, i Petrache biv III Logofăt, i Logofătul Samurcaş, i casa răposatului Vornic Manolache Lahovari, taleri 105.791 bani 105, care anaforă s’a trecut în condica de porunci a Divanului. — 1813 Ianuarie 23.
                                        Im Ioan Gheorghe Caragea Voevod.
  Poruncim Domnia-Mea dumi-tale Vel Spătare, ca după acestă anaforă a dumne-lor
284
V. A. URECHIĂ
                                                   CAP. YI.
                                            Domnul. Familia Im.
    De la cel din urmă strat social, de la ţăran şi ţigan me urc cu privirea la vîrful piramidei, la Domnitor. Din punctul de vedere al acestuia, din capul locului observ, că puţină schimbare s’ar fi putut constată în societatea română între anii 1800 şi 1818. Am arătat aiurea (1) trista stare a societăţii române din Bucurescî, sub ultima Domnie a luî A. Moruzi.
    Ca să vedem cât de puţină îmbunătăţire primise acea societate la finele Domniei luî I. Caragea, în urma grelelor <Jile ale ocupaţiuniî rusesc! de la 1806 la 1812, n’am ave decât să amintim tabloul ce face Wilkinson despre dînsa. (2)
    Să cercetăm însă acum documentat, care este aspectul societăţii privite lângă tronul ţării.
    Domnitorul Ioan Caragea eră, neîndoios, om cult şi deştept. Din cele aduse despre el până aci s’a putut vede acesta, dar şi că eră lacom după avere şi cum, ca să şî-o îmmulţescă, nu se dedeâ în lături de la orî-ce faptă duşmănosă ţării şi diverselor eî trepte.
, Cu asemenea ideal domnind Caragea, vădurăm, adună în o scurtă domnie mari capitaluri, ce le depune, prudent şi învăţat din păţania | altor Domni predecesori, la bănci streine, asigurându-şi ast-fel, după I fuga din ţeră, traiu bun şi îndestulat.
    Asemenea averi le îmmulţî şi cu metoda de a dărui pe Domna sa şi pe toţi ai eî cu moşii, ţigani, privilegii şi tot felul de lu<Jî şi de j scutelnicî.
    Numerose chrisdve dă generosul Domn Caragea soţiei sale, consti-\ tuindu-î privilegii productive din tîrguri, bîlciuri, vămi de pe la aceste bîlciuri, etc.
I Totuşi numai cu venitul de la asemenea dări şi privilegii nu se I explică îmmulţirea moşiilor cumpărate de Caragea pe numele Domnei
|---------------------
  orînduiţilor boerî să împlinesc! suma de taleri 105.791, bani 105, de la obrazele asupra cărora se văd arătaţi în dos prin condee anume, iar de vor ţlice că au vreun sinet sau vre-un cuvînt spre apărarea lor, să-şi facă apelaţie către Domnia-Mea. 1813 Ianuarie 27.
    (Pecetea gpd.)
                                                                                                     Vel Logofăt.
    Veijî şi actele sub aaa. din anexe.
    (1) Ve$i volumul IX din Ist. Românilor de F. A. U.
    (2)  Vedi «Tableau Historique de la Moldavie et de la Valachie» de Wilkinson, trad. de M. Paris 1821.
ISTORIA ROMÂNILOR
285
şi a fiicelor şi fiilor luî. Maî află Domnitorul mijloc de a adună bani şi cu repeţite aşezări de biruri şi sporirea lor.
  Vadă-se în anexe numerăse de asemenea chrisove dăruite la aî săi.
  Aci vom cită cu deosebire pe cele următăre :
  a)    . Chrisovul pentru moşia Domnesciî, (Jisă şi Ciorogîrla. Aci până astă<Ji se văd rămăşiţe din splendida Curte Domnescă a familiei Caragea.
  b)    . Chrisovul dat tot Domnei Elena Caragea, pentru dreptul de a se face 4 bîlciuri la Domnescî pe tot anul.
  c)    . Asemenea alt chrisov din 1 Decemvrie 1816, pentru moşiile Domnescî, Cojescî şi Prisăceniî.
  d)  . Chrisovul de dăruire a uneî ţigănci pe numele Domniţei Ralu.
  e)    . Chrisăvele Domniţei Ralu pe moşia Conţescî şi a unui loc de cişmea.
  f) . Idem ale Domniţei Smaragda pe moşia Bravii şi pentru 50 lilujî.
  g)  . Idem ale aceleaşi Domniţe, ca să facă tîrg şi bîlciuri la Bra<Ji.
  h)  . Idem ale Domniţei Ruxandra pe moşiile Putinei şi Segarcea.
  i)    . Idem ale lui Beizadea Constantin Caragea, proprietarul,prin căsătorie al Ploescilor, ca să facă acolo tîrg la 23 Aprilie şi să ieâ vama în profitul seu. (1)
  Beizadelele Constantin şi Gheorghe, dar mai ales Constantin nu rămân în urma tatălui lor Caragea, nici în lăcomie de averi, nici în jăfuirea ţării; îl întrece însă în purtare desfrînată.
  Beizadea Costache, luând în însoţire pe cunoscuta Domniţă Raluca Moruzi, capătă în foea de zestre oraşul Ploescî, ca moşie. Ioan Caragea dă fiului său un nou chrisov de robire a acestui oraş, la 20 Decemvrie 1813, sub cuvînt că el, Vodă, n’a aflat nici un chrisov anulând acel har domnesc, făcut anterioramente în favorea familiei Moruzi. La 26 Martie 1814, Caragea ordonă Ispravnicilor de Prahova, să aibă a fi următori întocmai după acel chrisov. (2)                        ' - * 1
                                                                                                                                A
   (1) Ve$î aceste chrisove în anexe.
       (2) I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar senile Vlahiscoie.
   Dumne-vostră Ispravnicilor din sud Prahova sănătate. Sciut ve este înşi-ve, cum şi altora mulţi, că moşia Ploescii, împreună cu oraşul, este hărăzită răposatului Banului Ianache Moruz şi întărit acest har prin hrisove Domnescî de către ceî din naintea nostră fraţi luminaţi Domni, cari tote acele hrisove vecjendu-le şi Domnia-Mea următore unul altuia, şi vre-un alt hrisov din urma acestora neve<lendu-se aneresitor sau împotrivitor, am bine-voit de le-am întărit şi înşi-ne, prin Domnescul
286
V. A. URECHIĂ
   Evident că orăşenii din Ploescî protestă din nou contra robiei lor şi a oraşului. Ispravnicii nu cuteză a-î supune prin violente mesuri la clacă, etc. Atunci Vodă Caragea le adresă acest nou pitac:
                         I&  Ioan Gheorghe Caragea Voevod.
   Dumne-vostră Ispravnicilor din snd Prahova sănătate. Cu mirare am aflat Dom-nia-Mea, cum că nici până acum nu s’a pus încă în lucrare porunca Domniei-Mele, ce vi s’a trimis pentru pricina oraşului Ploescî şi Luminăţia Sa Beizadea Costache Caragea se păgubesce de dreptul venit _ce i ^e cuvine-a avedela acestă -jnoşie a Luminăţiei Sale de zestre după atâtea hrisove domnesc!, ce are, cari s’au înnoit şi de Domnia-Mea. Ci dar iată vă poruncim, ca pe de o parte să puneţi în lucrare porunca ce vi s’a trimis, iar pe de altă parte îndată să ne însciinţaţi, care este pricina de nu s’a săvîrşit până acum? şi de sunt vre-o unii din orăşeni nesupuşi şi aţîţători şi celor-l-alţî, cine sunt aceia pe anume.? ca să-şi ieâ căduta pe-pepsă unii ca aceia, şi fiţi sănătoşi. — 1814 Aprilie 15.
   Cod. LXXIV, fila 115 v.
   Neguţătorii din Ploescî iritaţi de nedreptele pretenţii ale lui Beizadea Costache Caragea, sprijinit de Ispravnici, închid, în Aprilie 1814, tot tîrgul. Ispravnicii rapbrteză fapta lui Vodă, şi el adreseză tîrgoveţilor următorul pitac:
   Zemli Vlahiscoie. Vouă tuturor neguţătorilor i neguţătoraşilor de totă bresla ce sunteţi locuitori aici în oraşul Ploescilor, ne-am însciinţat Domnia-Mea, că înt.r’aeeste dile abătându-vă cu totul din calea supunerii, care sunteţi datori a ave către stă-
pînire, aţi îndrăsnit.ciLjc> mare obrăznicie a ve închide ţgţîjgTAvă.Iiile, nesocotindu-ve
la cât de mare turburare pote să ne aducă, precum ne-a şi adus, după tot cuvîntul drept asupră-vă acestă a vostră obraznică şi netrebnică urmare, care nu închipuesce altă ce-vaşi decât nebăgare de semă şi împotrivire către stăpînire, făr’ de a socoti la cât de mare şi straşnică pedepsă ve osîndesc pentru acesta politicescile pravili şi nu veţi pute fi îndreptaţi numai cu o prostă pricinuire ce aţi cuvîntat, că aveţi a veni să ve înfăţişaţi la Divanul Domniei-Mele, pentru prigonirea ce aveţi cu Luminăţia Sa Beizadea Costache Caragea, în vreme ce Domnescul Nostru Divan a-pururea este deschis şi pentru căci aveţi de gând a veni să cereţi judecată nu urmă să faceţi acest fel de pornire, a căreia porniri de am fi fost încredinţaţi că cu toţii sunteţi pricinuitori, cu hotărîre vi se cuveniâ tuturor căduta pedepsă, dar fiind-că
Nostru hrisov, ce l-am dat Luminăţiei Sale Beizadea Costache Caragea, ginerele numitului răposat boer, la carele au coborît prin zestre acestă moşie. Drept aceea, ve poruncim Domnia-Mea, ca să o faceţi acesta cunoscută către toţi orăşenii Ploesceni, de a fi următori la răspunderea drepturilor moşiei către Luminăţia Sa numitul Beizadea, cum şi Luminăţia Sa a-şi dobîndi veniturile moşiei întru tote întocmai după cuprinderea hrisovului, după care iată vi se trimite şi copie spre a o ceti în auclul tuturor, dintre cari de se va arătă vre-unul neurmător, pentru unul ca acela să Însciinţaţi Domniei-Mele, şi fiţi sănătoşi. — 1814 Martie 26.
   Cod. LXXIV, fila 112.
ISTORIA ROMÂNILOR
287
ne-am însciinţat că începătorii acestei netrebnicii şi aţîţătoriî tuturor celor-l-alţi sunt trei dintre voi, adecă un Mihalaehe Bărbieru, i Vasile Bidiviu şi David Măcelaru, iată că-i şi osîndim pe aceştia la pedepsa ce li se cuvine spre a lor înţelepţire şi spre pilda altora, iar voue tuturor celor-lalţî ve poruncim straşnic, ca numai decât negreşit să deschideţi toţi prăyăliile făr’ de a zăbovi măcar un minut, căci cel împotrivi tor şi nesupus se va osîndi negreşit la asemenea pedepsă. I saam receh gpd. — 1814 Aprilie 20.
   Coci. LXXI, fila 117 v.
de capi ai mişcării, Caragea îi pe-judecată, nici mai puţin decât cu
Gheorghe Caragea Voevod.
   Fiind-că Mihalaehe Bărbieru, i un Vasile Bidiviu şi David Măcelaru ot oraşul Ploescî, s’au arătat aţîţăţori şi turburători celor-l-alţî orăşeni de acolo, în cât l-au îndemnat pe toţi de şi-au închis şi prăvăliile, urmare cu totul închipuitore de nesupunere şi nebăgare de semă către stăpînire, de aceea spre a lor înţelepţire şi spre pilda altora ce se vor asemănă lor, îl osîndim Domnia-Mea, după tot cuvîntul drept, la pedepsa ocnei, şi volnicim pe ici-ciohodar Dumitrache Capri, ajutor dumil e-lor ispravnicilor judeţului, ridicând de acolo pe acei trei mai sus arătaţi, să-i ducă la ocna Telegiî, pe care şi poruncim slugilor Domniei-Mele, cămăraşilor de acolo, să-î băgaţi înăuntru în ocnă, de unde să nu fie slobozi a eşi fără de al doilea poruncă a Domniei-Mele. I saam receh gpd. — 1814 Aprilie 26.
   Cod. LXXVI, fila 118.
   Pe unii la .grapa ocnei, iar altora le dete iama, Ispravnicii marfa din magasin, sub orî-ce pretext. S’a întîmplat însă că unul din neguţătorii aceia loviţi era sudit rusesc. La reclamaţiunea lui, Consulul ceru despăgubiri. Atunci Vodă fu silit a da următorul pitac:
   Zemli Vlahiscoie. Fiind-că pe de o parte au însciinţat Domniei-Mele ispravnicii din sud. Prahova pentru băcanii şi alţi neguţători din oraşul Ploescilor, ce vînd lucruri de ale mâncării, că le vînd cu un preţ forte scump, în cât locuitorii pătimesc lipsă de cele trebuinciose ale hranei, nedându-le mâna celor mai mulţi din ei a le cumpără şi cum că de au şi cercat ispravnicii ea să deă nizam, atât pentru lucrurile mâncării cât şi pentru luminări, dar mijloc n’a stătut a da acest nizam, din pricină că cei mai mulţi dintr’aceî locuitori se numesc pe sine-le de sudiţî, iar pe de altă parte a dat jalbă Domniei-Mele un Atanasie Teohari lumînărar, ce se arată pe sine de sudit al Roşiei, plângendu-se că, la opt ale aceştii luni, eşind prin tîrgul oraşului Ploescilor Paharnicul Constantin Grădişteanu, unul din ispravnici, şi trecend pe la prăvălia lui, făr’ de a se scî întru nimic vinovat s’a pomenit că i-a dat iagma la 200 ocă ceră galbenă, la 250 ocă luminări de seu, la 20 ocă săpun, şi
la 20 ocă tort, iată printr’acestă Domnesca Nostrâ volnicie orînduim pe........
căruia şi poruncim, că luând de aici din condica Divanului copie adeverită de dum-ne-lui Vel Logofătul după nartul din anul trecut, sămergă la Ploescî din sud Pra-
  Pr e ceî trei neguţători, acuş aţi depsesce, fără nici o prealabilă grop a ocnei:
                                                                                          Milo ştiu Bojiu Zu> Io an
288
Y. A. URECHIĂ
   hova, unde să facă scumpă cercetare de urma acei neguţători la vîncjarea lucrurilor după acel nart, după care s’a fost trimis încă din anul trecut şi la acel judeţ copie întărită cu Domnesca Nostră pecete, orî s’a abătut din preţul acelui nart şi cu cât preţ vindea mai mult pentru fieş-care lucru şi cu cât vînd acum? aşijderea să cerceteze şi jalba numitului Atanasie Teohari, cum a fost curgerea pricinii? ce vină a avut şi că i s’a dat cu adevărat iagma mărfii sale din prăvălie ? ce marfă anume a fost? şi de câtă sumă a fost felurimea fieş-căreia mărfi? şi dreptul adevăr pentru tote câte s’au <Jis mai sus să însciinţeze Domnieî-Mele, aşteptând acolo al doilea poruncă de urmare. I saam receh gpd. — 1814 Aprilie 14.
     Cod. LXXIVy fila 115.
    f
lyBeizadeâ Costache Caragea nu revoltă numai Ploescii prin jăfuirî, ci şi mahalalele Bucurescilor se îngrozise de chiolhanurile şi desfrînă-rile lui. Macmichael, călătorul englez, l-a vedut intrând în baluri, fără sfielă de mama şi de surorile lui, avend la braţ pe amanta sa, «o frumosă ddmnă română, care de curîpd abandonase pre soţul ei şi şese copii». Macmichael, ca să arete cum îţitrega societate eră demoralisată, adauge a spune, că fapta lui Beizadeâ nirTsT'pTarut sl fl isbit pe cine va ca ce-vâ necuviincios.
     Purtarea lui Beizadeâ Costache nu o mai putu suferi soţia sa Domniţa Ralu, născută Moruzzi: ea se divorţă de dînsul. Beizadeâ Ij Costache cu purtarea sa destrăbălată-aoatgaGtăză datorii. Numai sudiţii if[ pot a-şi scote banii de la membrii familiei domnitdre.
     Aşâ, silit e Vodă să deâ ordine de secuestrare şi de împlinire a sumelor datorite de Beizade Costache lui Ioan Băltăreţul.
                                Hrisovul Luminăţiei Sale Beizdade Costache Caragea.
     Luminăţia Sa Beizdadeâ Costache Caragea, făcend cerere şi rugăciune ca să întărim şi Domnia Nostră Domnescile hrisove ce are pentru moşia Ploescii cu oraşul de acolo, cari î! sunt date zestre de casa răposatului boer Banul Ianache Moruz, socrul Luminăţiei Sale, am cerut să ni se arete acele hrisove, ca să le teorisim şi să vedem şi înşi-ne Domnia-Mea cuprinderea lor şi vă<Juî mai întâiu un hrisov al răposatului Domn Alexandru Vodă Ipsilant, scris în let 1775, cu cuprindere, că răposatul Banul Moruz, aflându-se slăvit şi rudenie a Domniei-Sale şi căsătorit în-tr’acestă ţeră, fără avut de moşi! şi vii, acareturi cu car! se pot ţine casele boe-rescî într’acest pămînt, după cea desăvîrşită putere şi volnicie ce au Domni! asupra lucrurilor scaunului Domnie! şi după pilda şi altor răposaţi Domn! de maî nainte, a hărăzit şi domnia-sa numitul răposat boer moşia Ploescii cu oraşul şi cu satele ce sunt pe dînsa, ca o moşie ce până atunci eră slobodă domnescă; maî vedem şi alt hrisov al răposatului Dorim Nicolae Voevod Caragea, scris în let 1782, cu cuprindere, că prin cercetarea părinţilor arhierei şi a tuturor dumne-lor veliţilor boerî, car! prin adunare deplin în multe rîndurî s'a făcut, de faţă fiind şi orăşeni! Plo-escenî, s’a vădut, că după dreptate darul este bun făcut de Domnia-Sa Alexandru Vodă Ipsilant, după puterea ce au Domni! pentru darurile ce le fac, ma! vîrtos la
ISTORIA ROMÂNILOR
289
      In procesele de hotărnicie ale membrilor familiei domnesc!, Ioan Ca-
    acest fel de obraze mari de cinste şi rudenie şi cu alţi luminaţi Domni, cănd atunci măcar că s’a vă<Jut, că Domnia Sa Alexandru Vodă Ipsilant în let 1781, adecă peste şese ani în urma hrisovului cu care dăruise răposatului Banului Moruz prin alte hrisove ce a fost dat Domnia Sa ,1a mâna orăşenilor Ploescenî, a fost deosebit oraşul cu cât-vâ loc împrejur ca să rămâe iarăşi slobod domnesc, şi să se hrănescă orăşenii Ploescenî făr’ de vre-o dare de obiceiurile pămîntuluî, iar ceea-l-altă moşie cu casele ce vor fi pe .dînsa s’a lăsat a fi tot în stăpînirea răposatului Banului, dar răposatul Domn Nicolae Vodă Caragea, arată că din cercetarea ce s’a făcut atunci, s’a pliroforisit că acestă moşie Ploescii, cu oraşul dimpreună a fost slobodă Domnescă şi maî nainte, din vechime, răposaţii Domni rînduiau boerinaşi de strîngeau dijma şi o aduceau la jătniţa Domnescă, fără numai de la două bresle de omeni din cei ce locuiau pe acestă moşie, ce le <Jic Roşiî-de-Ţeră şi Călăraşii, fiind-că ar fi avut şi sineturi Domnesci pentru apărare, aceea numai ar fi fost apăraţi de dijmă şi de clacă, pentru care aceste nemuri privileghiate arată, că făcend cercetare cu boer rînduit la faţa locului, precum şi aici în Divan aducendu-se şi cercetându-se, s’a dovedit că numai lude 14 sunt din orăşenii vechi Roşii şi Călăraşi, cari s’au lăsat a fi apăraţi de dijmârit şi de clacă, iar pentru a darului scădere ce s’a fost făcut în urmă de Domnia-Sa Alexandru Vodă Ipsilant, lăsându-se oraşul osebit iarăşi pe chipul scaunului Domnesc, chibzuind Domnia-Sa mijlocul cu care aii avut orăşenii acest oraş, s’a pliroforisit că n’a fost dat Mlor întru desăvîrşită stăpînire, cu pă-mîntul, ca să potă face orî-ce vor vre cu dînsul, ci numai să se hrănescă cu dînsul acei vechi orăşeni Roşii şi Călăraşii, după cum şi în cele după urmă hrisove ale Domnieî-Sale Alexandru Vodă Ipsilant, ce li s’au dat orăşenilor la scăderea darului, nu li s’a dat oraşul cu mai multă stăpînire decât întâiu, adecă şi pămîntul, ci iarăşi cum a fost slobod Domnesc maî dinainte, s’au lăsat să se hrănescă într’însul, şi cum că nu pot locuitorii Ploescenî, pe lîngă acea milă ce au avut Roşii şi Călăraşii a stăpînî şi pămîntul ce este Domnesc slobod şi că mila acelor ce s’a dovedit că se trag din Roşii şi Călăraşii nu o strică Domnia-Sa, ci lasă a fi apăraţi de dijmă şi de clacă, iar oraşul cel lăsat de Domnia-Sa Alexandru Vodă Ipsilante slobod Domnesc, cu aceeaşi putere Domnescă ce are şi Domnia-Sa asupra lucrurilor Domnesci, îl dăruesce şi Domnia-Sa răposatului Banului Moruz, dimpreună şi cu acea parte de moşie ce se osibesce împrejurul oraşului; maî văduî şi alt hrisov al răposatului Domn Michail Suţul Voevod din Domnia d’întâi scris în let ... „ . cu cuprindere, că atunci viind cu jalbă veneticii şi şezătorii în Ploesci şi cerend şi ei să aibă privilegiu ca cei-l-alţi orăşeni privilegiaţi, nu li s’a dat ascultare la rea şi făr’de cale cerere a lor, ci s’au isgonit, întărind şi Domnia-Sa buna stăpînire a aceştii moşia Ploescii răposatului Banului Moruz cu totă moşia nedesghinatâ întru nimic, afară numai din trei nemuri de omeni ce se numesc Roşii, Călăraşii şi Că-mărăşăiî, ca numai aceştia să se hrănescă slobozi pe moşie, iar vîndarea vinului i a rachiului să fie numai a numitului boer, pentru că cerend Domnia-Sa acelor locuitori străini din oraşul Ploescii să arate de au vre-un sinet cu cuprindere ca să fie apăraţi toţi, adecă orî-cine şi ori-câţi vor locui în Ploesci, după ce n’a avut nici unul un sinet ca acesta, apoi însuşi ei au mărturisit înaintea Domniei*Sale, că în sineturile vechi nu cuprindea să fie şi pămîntul în stăpînirea celor privilegiaţi, ci numai apărarea lor, şi deosebit de acesta s’au arătat cu dava împotriva
       V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor.                          19
290
V. A. URECHIĂ
ragea nu se prea aretâ demn judecător şi adesea da hotărîrî nu prea corespundetore cu disposiţiunile frumose ale Codului seu.
celor-l-alţî Ploestenî şi nemurile celor ce sunt privilegiaţi cari se trag din Roşii, din Călăraşii şi din Cămărăşeii, şi de faţă cu amândouă părţile fiind în Divan î-au pîrît că streini şi de adunături fiind, făr’de nici un cuvînt cereau a se face şi ei privilegiaţi şi se pornesc în judecăţi de se pricinuesce atâta stingere şi chel-tueli la toţi, cerend dreptate de a se înfruntă ca să-şi potă ave odihna lor, la care răspuns de împotrivire n’-au putut ave Ploescenii şi aşa Domnia-Sa făcend amăruii tă cercetare pentru toţi acei privilegiaţi, cari se cuvine a-şî ave privilegiul nestrămutat, au dovedit lude 19, şi hotăresce, ca atât aceia cât şi alţii ce se vor mai dovedi în urmă, măcar şi femee de va fi din privileghiaţi şi va ţine strein orăşan, să aibă tot privilegiul acela şi ei şi copiii lor, ca să fie nesupăraţi de clacă şi de dijmărit, iar ceî-l-alţi de obşte să fie supuşi la obiceiurile pămîntului; mai vădui Domnia-Mea hrisov iarăşi al Domniei-Sale răposatului Mihail Suţul Voevod, dintru a doua Domnie scris în let. . . , cuprinde tor că stăpînirea Banului Moruz pe totă moşia Ploesciî, dimpreună cu oraşul, s’a urmat pe deplin întocmai după mai sus arătatele hrisove până când a venit Mavroghene cu Domnia aici în ţeră, când atunci măcar că împotriva Domnescilor hrisove de mai nainte făr’de cuvînt au aneresit acel har ce l-a găsit făcut şi întărit de trei Domni, şi istorisind pe mai sus numitul boer de oraşul Ploescilor, a fost dat hrisovul seu tuturor orăşenilor din Ploescî de a fi privilegiaţi de obşte, adecă şi cele ce li s’a căţlut şi cele ce nu li s’a cădut, cu care a dat pricină orăşenilor de a porni jalbă şi atunci întru acea de a doua Domnie a Domniei-Sale. Dar fiind-că cu prea înaltă poruncă împerătescă s’a aneresit pecetea lui Mavroghene, nu s’a ţinut în semă nici acest hrisov al doilea al Domnieî-Sale, cu care anerisesce acel hrisov al lui Mavroghene şi întăresce iarăşi darul Banului Moruz, după cum şi mai nainte la ceî-lalţi Domni s’a urmat; mai ve<Juî şi alt hrisov al Domniei-Sale fratelui Alexandru Vodă Moruz, scris în let 1793, cuprindător, că găsind Domnia-Sa totă moşia Ploescî î cu satele ce se află pe dînsa, hărăzite de Domnia Sa Alexandru Vodă Ipsilant (după volnicia ce au Domnii pe lucrurile Domnescî slobode) la răposatul Banul Ianache Moruz întru desăvîrşită stăpînirea Domniei-Sale şi întărit acest har şi de răposatul Nicolae Vodă Caragea, i de răposatul Mihail Suţul Voevod şi întru întâia Domnie şi a doua Domnie a Domniei-Sale, şi viind şi atunci orăşenii cu jalbă către Domnia-Sa, cerend oraşul cu totul întru a lor stăpînire, arată Domnia-Sa, că a înfăţişat la Divan, înaintea Domnieî-Sale, pe orăşenii Ploesceni cu răposatul Banul Moruz, cărora le-a cerut şi lor să arăte hrisove de la Domnii vechi, să se vadă de a fost hărăzită lor moşia acesta de mai nainte, ca cu acesta să se cunoscă de a putut Alexandru Vodă Ipsilant a face cu cale harul acesta la răposatul Banul Moruz sau nu, şi măcar că au arătat nisce copii de porunci vechi Domnescî neîncredinţate şi neadeverite de nimenea, dar cetindu-le Domnia-Sa cu amăruntul a văcjut că nici întru una nu cuprinde că a fost şi moşia dimpreună cu pămîntul dată lor ca să o stăpînescă, ci împotrivă o numesc prin tote cărţile tot slobodă domnescă şi numai hrana să şî-o facă Călăraşii, Roşii şi Cămărăşeii pe dînsa fără dijmă şi fără clacă, nici că scrie într’acele copii de a fi privilegiaţi pe lângă Călăraşii, Roşii i Cămărăşeii şi alţi orăşeni toţi, verî-câţi vor fi şi se vor adună streini după vremi în Ploescî cu locuinţa, şi aşa pliroforisindu-se Domnia-Sa că, ca un lucru slobod Domnesc, a putut
ISTORIA ROMÂNILOR
291
   în genere se pote <Jice decă Domnitorul Caragea nu refusă
şi a avut volnicie răposatul Domn Vodă Ipsilant a hărăzi unde a fost bună-voinţa Domniei'Sale, care har ce s’a făcut odată cu drept cuvînt al volnicie! ce a avut, neputend ce! mai după urmă a-1 ănerisî făr’de pricină vrednică, şi încă întărindu-1 în urmă şi răposatul Nicolae Vodă Caragea, cum şi răposatul Mihail Vodă Suţu într’amândoue Domniile, arată Domnia-Sa că n’a putut cu cuvînt drept a strică patru hrisove a trei Domni, ci întăresce şi Domnia-Sa acel după cuviinţă har şi stăpînirea Banului Moruz, atât pe oraş cât şi pe moşie, i pe satele ce se află pe dînsa spre a fi desăvîrşit stăpîn, luând de la toţi ceî-l-alţl dijma şi claca i adetul prăvăliilor după aşedămîntul ce va face numitul răposat boer, ca un stăpîn vîndend şi numai vinurile i rachiurile sale după privilegiurile ce au toţi stăpîniî moşiilor şi avend stăpînirea i volnicia nu numai pe moşie, ci şi pe oraşul Ploescii, ca întru tote şi întocmai să urmeze cu stăpînirea şi să-şi aibă tote veniturile şi folosurile deplin, fără numai acele 19 iude, ce s’a dovedit că se trag cu adevărat dintr’acele trei vechi nemuri, hotăresce şi Domnia-Sa a fi privilegiaţi, ca să nu dea nici clacă, nici dijmă, după cuprinderea cărţilor Domniilor-Sale, ce arată că s’au dat la manile lor; mai vedem şi alt hrisov ai răposatului Domn Constantin Vodă Hangearli, scris la let 1798, cuprinzător, că măcar că Domnia-Sa răposatul Alexandru Vodă Ipsilant întru a doua Domnie iarăşi a fost dat hrisov al Domniei-Sale orăşenilor Ploescenî cu scăderea darului, adecă cu osebirea oraşului, dând oraşul în stăpînirea orăşenilor Ploescenî, dar arată răposatul Domn Hangearli, că prin anaforaua obştescă a părinţilor arhierei şi a dumne-lor boerilor s’a pliroforisit, că vechiul obiceiu al pămîntuluî ce se urmeză la hărăzirile cari fac Domnii pe la unii alţii pe lucrurile Domnescî, şi mai vîrtos întărindu-se şi de alţi doi Domni ce au stătut în urma Domnului ce a hărăzit, nu este nici o pildă a se fi stricat vre o dată acest fel de dar, după care obiceiu al pămîn tuluî s’a găsit cu cale ca clironomii Banului Moruz să stăpînescă cu pace darul desăvîrşit, adecă moşia şi oraşul pe deplin întocmai, după cum s’au hărăzit Banului Moruz prin hrisovul Domnesc, care dar s’a întărit, nu de alţi doi Domni, precum pravilele mulţămesc, ci s’au întărit şi de alţi trei Domni de mai în urmă prin patru hrisove ale Domniilor-Sale, iar acei privile-ghiaţî câţi sunt aleşi prin acele patru hrisove Domnescî, unul al răposatului Nicolae Vodă Caragea, altul al răposatului Mihail Vodă Suţul dintru întâia Domnie, altul iarăşi al Domniei-Sale întru a doua Domnie şi altul al lui Alexandru Vodă Moruz, aceia să fie nesuperaţi după cuprinderea sineturilor ce li s’au dat atunci pe la mâ-nile lor, după care întăresce şi răposatul Domn Hangerli cu hotărî re, ca moşia din prejurul Ploescilor cu oraşul dimpreună să se stăpînescă de clironomii Banului Moruz, după Domnescile hrisove şi poruncesce să se ieâ de la manile Plo-escenilor acel hrisov ce li s’a fost dat de Domnia-Sa Alexandru Vodă Ipsilant întru a doua Domnie, iar cei câţi sunt aleşi de privileghiaţi Roşii, Călăraşii şi Cămărăşeii, eî şi copiii lor, câţi se vor trage dintr’înşii parte bărbătescă şi femeescă, aceea numai să fie nedajnici. Deci îndestulându-Ne Domnia-Mea, din cuprinderea a tote aceste Domnescî hrisove câte maî sus pe anume sunt arătate, că acesta moşie Ploesti cu oraşul de acolo, fiind fost slobodă Domnescâ, cu drept cuvînt s’a hărăzit răposatului boer Banului Moruz. Drept aceea dar, vădendu-se de către Domnia-Mea atâtea hrisovurî Domnescî de la acei dinaintea nostră fraţi luminaţi Domni, întă-ritore harului acestuia şi din cuprinderea lor pliroforisindu-Ne de tote cele urmate
292
V. A. URECHIĂ
dreptatea celor ce apeleză la el, este în caşurile în care ei, ori vreunul din ai sei nu aii a perde nimic.
spre întărirea acestui har şi găsindu-le cuviineiose, am primit rugăciunea Luminăţiei Sale Beizdadeâ Costache Caragea şi am bine-voit de am întărit şi noi printr’acest Domnescul Nostru hrisov harul acesta şi privilegliiurile câte se arată în Dom-nescile hrisove, adecă să stăpînescă Luminăţia Sa moşia acesta Ploescii cu oraşul de acolo, ca o zestre ce-î sunt date Luminăţiei Sale de la casa răposatului Banului Moruz, avendu-şi întregă stăpînirea întru tote întocmai, după privilegiurile ce au toţi stăpîniî moşiilor, şi poruncim Domnia-Mea dumne-vostră ispravnicilor din sud Prahova, să supuneţi pe Ploesceni şi făr* de voia lor a fi următori după acest hrisov al Domniei-Mele, citindu-1 întru au<Jul tuturor de obşte la oraş, spre a înţelege ca să scie întărirea ce o dăm Domnia-Mea, spre a se astîmpărâ pricinuitorii de jălbi şi amestecătorî; asemenea să aibă Luminăţia Sa întru acest mai sus numit oraş Ploescii patru scaune scutite şi apărate deerbărit, defumărit, de vamă, şi de tote angariile ce dau alte scaune; aşişderea să aibă volnicie a face pe acestă moşie a Luminăţiei Sale tîrg în fieşce-care an odată la fieş-care 23 de <Jile ale lune! lui Aprilie, în diua sf. Gheorghe, care tîrg să ţie o săptămână de rînd, la care acest tîrg vama să se ieâ pe sema Luminăţiei Sale, precum şi vinul i rachiul nimeni să nu fie volnic a vinde la acest tîrg într’acestă săptămână fără scirea omului Luminăţiei Sale, să stăpînescă şi totă vătăşia ţiganilor Domnesci ce se află în Ploescî sud Prahova, să aibă a-î ţine şi a-î stăpîni pe ei, pe nevestile lor şi copiii lor, şi când dintr’acestă vătăşie de ţigani ce se arată mai sus, se va întîmplâ a lua cu cununie ţigan pe ţigancă sau ţigancă pe ţigan din alţi ţigani Domnesci, să remâe şi aceia iarăşi ai Luminăţiei Sale făr’ de a i se cere schimb de către nimeni, pentru că tote acestea aşa se cuprind, atât în cărţile fraţilor Domni de mai nainte, cât şi în hrisovul Domniei-Sale fratelui Alexandru Vodă Moruz, acestă osebire facem numai Domnia-Mea (care şi în hrisovul răposatului Constantin Vodă Hangearli ot let 1798 să cuprinde), ca nu numai acele 19 lude, ce erau atunci în fiinţă pogorîte din nemul Roşilor, Călăraşilor şi Cămărăşeilor, să-şi aibă privileghiul apărării de dijmă, i de clacă, ci şi câţi de atunci şi până acum se vor fi pogorît din nemul lor şi se vor mai pogorî şi de acum înainte, cu bună dovadă parte bărbătescă şi femeescă, toţi aceia să fie asemenea apăraţi şi nedajnici de dijmă şi de clacă. Adeverim dar Domnia-Mea hrisovul acesta cu însăşi Domnesca Nostră iscălitură şi pecete, i cu credinţa prea iubiţilor Domniei-Mele fii: Gheorghe Caragea Voevod, Constantin Caragea Voevod, martori fiind şi dumne-lor cinstiţi şi credincioşi boerii veliţi ai Divanului Domniei-Mele: Pan Constantin Filipescu Vel Vistier, Pan Radu Golescu Vel Ban, Pan Constantin Vlahuţ Vel Postelnic, Pan Isaac Ralet Vel Vornic de Ţera-de-sus, Pan Barbu Văcărescu Vel Vornic de Ţera-de-jos, Pan Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic al treilea, Pan Istrate Creţulescu Vel Vornic al patrulea, Pan Grigorie Băleanul Vel Logofăt de Ţera-de-sus, Pan Radu Slătineanu Vel Logofet de Ţera-de-jos, Pan Constantin Suţul Vel Spătar, Pan Grigorie Ralea Vel Hatman, Pan Alexandru Nenciulescu Vel Vornic al politiei, Pan Atanasie Hristopolu Vel Logofet al pricinelor streine, Pan Nestor Vel Clucer, Pan Alexandru Mavrocordat Vel Căminar, Pan Iordache Scanavi Vel Comis şi Ispravnic, Pan Grigorie Băleanul Vel
ISTORIA ROMÂNILOR
293
   Rechisiţiunile n’au încetat de tot odată cu ridicarea oştirilor rusescî. La trebuinţa Curţei Domnesci şi a Domnitorului, ba şi a familiei sale, se rechisiţioneză orî-ce fel de producte. Aşa vedem că în 1815, Domnitorul se vede constrîns a plăti preţul a 1.000 ocale unt, pe care l-au adunat capanlîiî şi ei nu vor să-l plătescă la locuitori, cjicend. că untul nu l-au luat ei, ci a fost dus la Curtea lui Vodă.
   Până şi mănăstirea Cotrocenî e dată de Vodă în jaf luî Beizadea Costache, care e numit Epitrop al ei.
   Acestaşi Beizadea, devenind epitrop al averii soţiei Domniţei Eca-terina Caragea, soţia lui Văcărescu, risipesce şi din acestă avere.
   Dăm în note şi câte-vâ de aceste acte. (1) * 1
Logofet de sus, şi s’a scris hrisovul acesta la anul al doilea din întâia Domnie a Domnieî-Mele, aici în oraşul scaunului Domniei-Mele Bucurescî, la anii de la nas-cerea Domnului Dumnezeu şi mântuitorul nostru Isus Hristos 1813 Decemvrie 20, de Chiriţă Logofet de Divan.
     Cod. LXX VII, fila 170.
                            (1) Joi loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Cât pentru datoria ce au a lua clircnomiî răposatului dohtorului Marco, are a se face urmare după porunca şi hotărîrea Domnieî-Mele ce s’a dat prin întărire la anaforaua Departamentului pricinelor streine, nefiind datori numiţii clironomi a îngădui până când se va teorisî socotelile Epitropieî Luminăţiei Sale Beizadea Costache Caragea, căci acestă întârziere privesce numai asupra Casei, dar, ca şi socotelile acestea să se izbrănescă, poruncim dumne-vostră Veliţilor boerî, ca faţă cu Luminăţia Sa şi cu Epitropii Casei, să le cercetaţi şi să arătaţi Domnieî-Mele prin anaforâ, cu dumne-lui Vel Hatmanul al Divanului, iar pentru taleri 15.000 ce fac cerere dumne-lor Epitropii printr’acestă anaforâ de a se popri din partea dumne-lui Căminarului Nicolae Văcărescu de la preţul vîndării caselor, atât pentru ana-logon ce are a dă şi dumne-lui la plata dreptului clironomilor dohtorului Marco i pentru plata zapisului Şetrarului Ivan şi pentru alte socoteli ce este dator a le desface cu frate-său Comisul Iorga, primită este Domnieî-Mele cererea dumne-lor Epitropilor şi poruncim, staroste de neguţători, ca din vîn<Jarea caselor să poprcsci aceşti taleri 15.000 din partea dumne-lui Căminarului. — 1815 Septemvrie 24.
    (Pecetea gpd )                                                 Vel Logofăt.
            Prea înălţate Domne, *
   La întrebarea ce ni se face de către Măria-Ta la aceste două madele ce se cuprind într’acestă buiurdizmă, răspund eu plecată sluga Măriei Tale Vornic Barbul (fiind că prea sfinţia sa părintele Episcopul Buzăului are a-şî da răspuns prin graiu la Măria-Ta), că din luminata poruncă publicarisită prin dumne-lui starostea za neguţători, viind la mine datornicii răposatei Domniţei Ecaterina Caragea, mi s’a făcut cunoscută totă datoria, după care s’a făcut şi împărţela între amândoi fraţii Văcărescî, după cum este sciut şi înălţimii Tale; atuncea s’a arătat cu ade-
294
Y. A. URECHIĂ
                                Nu numai către ai seî e darnic Caragea din ale ţerei, ci şi la boeri ! şi la slugile Curţii sale. Aşa, dăruesce ruinele Curţii Domnescî din \
vărat şi acest zapis de taleri 12.000 la mine, dar vedend că nu este datorie făcută cu zapis iscălit de răposata, deosebit perierghisind şi socotelă Luminăţiei Sale Beizadea Costaclie Caragea ce a paradosit, de luat şi dat la Casa Văcărescilor, în epi-tropia Luminăţiei Sale, că nu este lămurisită nici să se arete curat într’acea socotelă pentru acest zapis, de la cine s’a făcut împrumutarea, şi pentru ce pricină s’au dat banii? nu l-am primit a se trece în datoria împărţelii, dicend curat creditorului, că până nu se va teorisi din porunca înălţimii Tale de dumne-lor Veliţii boeri acea socotelă a Luminăţiei Sale Beizadea Costache şi până nu se va primi de dreptă, nu pot a li se plăti, de unde se va găsi cu cuviinţă; acesta este pricina pentru care nu s’a trecut în socotelă acestă datorie, iar la a doua întrebare răspund, că acei taleri 15.000 ce am cerut să se plătescă de starostea din partea dumnă-luî Căminarului Nicolae Văcărescu, nu cerem să se oprescă numai drept plata acestui zapis, ci pentru că dumne-lui Căminarul are a desface şi alte socoteli cu dumnă-lui Comisul Gheorghiu frate-său, pentru nisce vite şi alte lucruri părintescî ce sunt asupra dumne-lui Căminarului şi este dator să dea socotelă şi să se desfacă şi acelea: de nu vor fi în păr, să răspundă în bani partea dumne-lui Comisului şi să se plătescă şi zapisul Şătraruluî Ioan cu dobînda îndoită; de care nu lipsim a răspunde după poruncă. — 1815 Septemvrie 18.
   Barbu Văcărescu Vel Vornic.
   Cod. LXXXII, pag. 78.
                               te Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Cetindu-se înaintea Domniei-Mele acestă anaforâ a judecăţii Departamentului pricinilor streine, ce am poruncit de s’a arătat şi iubitorului de Dumnedeu Episcopului Buzău, i dumne-lui biv Vel Dvornicul Barbu Văcărescu, Epitropul Casei răposatei Domniţei Ecaterina Caragea şi, prin anaforaua ce ne-au făcut, au dat răspuns că se cuvine a se plăti jăluitorilor clironomi datoria acestor bani; drept aceea, datoria acestui zapis fiind netăgăduită şi primită şi de însuşi Epitropii Casei, precum şi sorocul de 4 luni ce s’a dat de judecată apropiindu-se de a se împlini, hotă-rîm: ca din periusia acestei Case să se plătescă jăluitorilor clironomi suma datoriei acestui zapis împreună cu dobînda lor, <Jece a unul, până în diua ce se vor răspunde prin zapciul cel orînduit, iar când la împlinirea sorocului nu se vor plăti din periusia Casei, poruncim să plătescă din vîn<Jarea moşiei ce este pusă amanet pentru acestă datorie şi apoi Epitropii, de au vre-o prigonire pentru aceşti bani cu Luminăţia Sa Beizadea Costaclie Caragea (ce a fost Epitrop mai nainte), precum ne-au arătat tot prin anaforaua ce s’a dis mai sus, îşi vor căută prin judecată. — 1815 Septemvrie 5.
   (Pecetea gpd.)                                                   Vel Logofăt.
            Prea Înălţate Domne,
   Din luminată porunca Măriei-Tale, prin zapcilîcul dumnă-lui Vel Hatman s’au înfăţişat la judecata Logofeţiei streinelor pricini clironomii dohtoruluî Dimitrie Jan Marcul ce a murit, prin vechil Andonache Dragomanul englisesc, cu jalba ce a dat înălţimii Taie, prin care cer să li se împlinescă de la Epitropii Casei
ISTORIA ROMÂNILOR
295
l Tîrgovişte; cum ve(Jurăm; aşa dăruesce Stolnicesei Zoiţeî dece să-i laşe de ţigani domnesc!, pentru că acestă femee a eşit «cu măritiş din Casa Domniei, după bărbat pămîntean, Ioan Cătuneanu Stolnic». (1) Tot asemenea doneză lu! Constantin, bucătarul Curţi! gospod., un loc din fînăria Domnescă. (2)
răposatului Banului Enache Văcărescu taleri 12.000 cu dobînda lor ce î-au împrumutat prin zapis în soroc de patru Iun! pentru trebuinţa numite! Case, cu amanet sineturile moşiei Căzănescii din sud Ialomiţa, sau să se vîndă amanetul spre împlinirea dreptului lor, fiind-că sorocul a trecut de atâta vreme şi nu mai pot fi îngăduitori, arătându-ne şi numitul zapis, care s’a vădut scris din let 1811 Septemvrie 1, iscălit de prea sfinţia sa părintele Costandie Episcopul Buzău şi de Luminăţia Sa Beizade Costaclie Caragea, cuprinzător că ceruţi fiind de yăcăresci şi orînduiţî de Comitetul Epitropiei acestei Case, pentru a căreia bună stare s’au scos cu porunca Divanului toţi arendaşii ce ţineau moşiile răposatei Domniţei Catincăi Caragea, ca unii ce le aveau fără de preţ, din cari arendaşi aflându-se şi unul Hris-todor Caravida sudit englizesc, s’a scos şi ei de la moşia Căzănescii, dar fiind-că numitul avea să ieâ cu iscălitura răposatei taleri 15.000, cu amanet sineturile acestei moşii, care o ţinea în arendă drept dobînda numiţilor bani, şi siliţi fiind Epitropii ca să plătescă banii acestui Hristodor, spre slobodirea moşiei, s’au împrumutat în socotelă Casei Văcărescilor ca nisce Epitropi de la dohtorul Jan Marcu cu taleri 12.000, dându-î amanet sineturile moşiei Căzănescii, cari bani în soroc de patru luni să-i răspundă cu dobînda lor câte taleri 7 bani 60 la pungă pe lună, iar trecând sorocul acesta să âmble banii tot cu acea dobîndă până când se vor exoflisi; după acesta s’a arătat la judecată Pavel biv II Vistier din partea dumne-lui Vornicului Barbul Văcărescu, (Jicend că Luminăţia Sa Beizadea Caragea, lipsindu-se dintr’acestă Epitropie, se află acum dumne-lui Vornicul Epitrop, şi cum că banii aceştia ce îi cer jăluitorii nu pote să-i plătescă, pentru că i-aii răspuns Luminăţiei Sale Beizadea Caragea, arătându-ne un perilipsis s’au vă<Jut trecuţi numiţii bani că s’au răspuns; în potrivă vechilul jăluitorilor a dis, că jăluitorii nici un ban n’aii luat din datoria acesta, avend zapisul şi amanetul până acum în mâna lor; deci de vreme că Epitropii ce au fost orînduiţî' de stăpînirea pămîntului de atunci asupra Casei Văcărescilor s’au împrumutat prin zapisul de mai sus cu banii ce se arată, la dohtorul Jan Marcul, pentru trebuinţa numitei Case, dându-i şi amanet sineturile moşiei Căzănescii, care zapis şi sineturi aflându-se până acum în mânile jăluitorilor, că au primit banii de la Luminăţia Sa Beizadea Costache Caragea, se vede că banii aceştia nu s’au plătit nici până acum şi de aceea găsim cu cale, ca tot din periusia Casei, în soroc de* patru luni să răspundă toţi banii jăluitorilor cu dobînda lor, prin vechil, căci nerespundendu-se, amanetul rămâne supus vîndării şi apoi în urmă, de se va cunosee Casa năpăstuită de către Luminăţia Sa Beizadea Costache Caragea, îşî va căută prin osebită jalbă, iar hotărîrea rămâne a se .... . 1815 Maiu 13.
   Vel Logofăt.
   Cod. LXXXII, pag. 89.
   (1) Vedî actul sub FE. în acest Tom. X. B. al Ist. Românilor.
   (2) Vedi actul sub Gg. aci, în Tom. X. B., ibidem.
296
V. A. URECHIĂ

   Dar nu numai de abusurile Domniei are a suferi ţera, ci şi de ale | celor mai mici slujbaşi aî Curţii. Ori-ce pas al lor este ocasiune de < abus, de jaf. Cine ar crede că simpla scotere a cailor domnesc! la «ciair», la păşunat, scotere care — ve<Jurăm,—se făcea cu o solemnitate ; deosebită, putea şi acesta să dea ocasiune de abusurî şi jăfuirî?
   fi că un act care pote probă acesta:
           Prea înălţate Domne,
   Fiind-că acum în primă-veră, când se întinde erba pe faţa pămîntuluî, este obi-ceiu de se scote şi caii Domnesc! la ciair afară din politia Bucureştilor, pe câmpia cea din josul mănăstirii Cotrocenilor, unde comişeii şi alţi omeni cari se orîn-duesc păzitori cailor, până la sfîrşitul păşunii lor, îndrăznesc din sine-le de vînd pe la unii alţii părţi de ciair, locuri din locul cel trebuincios pentru ciairul cailor domneşti şi apoi se întind cu păşunea cailor până în locurile cuptorelor, unde se lucreză cărămida, geremetisind şi pe cărămidari pentru câte o vită a lor, când trece pe locul în care se află comişeii întinşi cu cai domneşti, şi fiind că acestă urmare a comişeilor este nu numai Mărieî-Tale nesuferită, ci şi mănăstirii pricinuitore de pagubă, nu lipsii printr’acestă plecată anaforâ a aretâ Mărieî-Tale din vreme, ca să fie luminată poruncă către otcîrmuitorul acelor comişei, când vor eşî cu caî la acel ciair, să le şi însemneze locul cel orînduit şi de trebuinţa păşunii cailor, de faţă cu omul mănăstirii, periorisindu-î şi dându-le nizam, ca afară dintr’acel loc însemnat şi orînduit pentru ciair, să nu se mai întimjă cu caii pe la cărămidari şi prin alte părţi, lăcomindu-se la interesurî; şi anii Mărieî-Tale, de la Dumnedeu să fie mulţi şi fericiţi. — 1815 Martie 24.
   Grigorie Brâncoveanu.
   Domnitorul Oaragea n’are încotro, el dă asupra acestei anaforale a Banului Grigorie Brâncoveanu următorea resoluţiune:
                             I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Cu cale fiind cererea ce face printr’acestă anaforâ dumne-lul biv Yel Banul Grigorie Brâncoveanu, epitropul şi eforul al mănăstirii Cotrocenilor, primită este Dom-nieî-Mele, pentru care şi poruncim dumi-tale Yel Comise, ca în vremea scoteriî cailor la ciair, să îngrijeşti a se face ceruta urmare ce se arată— 1815 Aprilie 3.
       (Pecetea gpd.).                                          Vel Logofet.
   Cod. LXXXIV, pag. 84.
   Acestă Domnie jăcaşă, coruptă şi corumpetore găsesce încă timp şi mijloce să-şî dea ifosul unei Curţi importante. Luxul ce desfăşură e uimitor. Bogatele giuvaere ale Domneî şi Domniţelor, haine scumpe bat la ochi. Călătorul strein, ca şi Wilkinson, stau în admirare la priveliştea atâtor găteli şi scumpe giuvaere.
   Şi odată pornită Curtea în acestă direcţiune, ea trebue să ajungă,
4
4
ISTORIA ROMÂNILOR
297
nu la legile somptuariî ale lui Al. Moruzi, ci la mesurî de arbitrare pro-hibiţiuni de porturi, de costume, de colori.
   Multe năzbutii pune istoria pe comptul Domnilor Fanarioţi. Să mai amintim una de sub Ioan Caragea.
   Cunoscută este şi frumuseţea şi conduita Domniţei Ralu, una din fiicele lui Caragea.
   Cunoscută este şi frumuseţea, dar şi desfrînata purtare a fiului al doilea al acestui Domnitor, a lui Beizadea Costache Caragea, cel care băgase groza în tote casele boeresci, unde numai sciâ că se resfaţă vre-o coconă frumosă. '
   Domniţa Ralu şi Beizadea Costache îşi încadrau de preferinţă frumuseţea lor în haine de atlas alb. Ca tot-deauna, coldrea preferită la Curte ajunse în 1816 colorea la modă. Lipscanii nu pridideau să a-ducă din streinătate atlasuri, ripsuri şi Groazele albe.
   Pote ca colorea albă ajunse colorea favorită a (Jileî prin împrejurarea restuaraţiunii regalităţii în Franţa. Drapelul alb fîlfîiâ la Paris, în urma intrării acolo a lui Ludovic al XVIII-lea, şi frumosele marchise şi contese arboraseră şi ele în costumul lor colorea regalităţii. La Bucuresci, unde triumful regalităţii în Franţa este serbat ca un triumf al Rusiei, Caragea nu întîrtjie a se crede în drept şi el în calitatea sa de Domnitor de a decretă colorea albă ca faţă, adecă colore reservată Domnitorului şi familiei sale. Cu bună semâ la acesta a fost împins Caragea şi de solicitările Domniţei Ralu şi ale frumosului Beizadea Costache, cu care se întreceau în haine de atlas alb tinerele şi tinerii evgheniştî. Iată decretul prin care Caragea, la f 12 Ianuarie 1817, ordonă, ca nimeni din boerime sau neguţătorime să f nu mal cuteze a purtă haine cu faţă albă, acestă faţă reservând-o | pentru Domnitor şi familia sa :
                           Jiu Ion Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar senili Vlahiscoe.
   Cinstit şi credincios boerule al Domnieî-Mele dumne-ta Vel Postelnic, fiind-că atlasul cel alb şi feţele albe de giubele i binişurî i de alte haine, ce se îmblănesc (fie măcar de ori-ce materie) este o faţă dată spre purtare numai obrazelor cărora le vor fi încredinţate Domnii şi oblăduiri de norode, spre deosebire de către cei supuşi ai lor, iată dar şi Domnia-Mea le poprim cu totul de a nu le purtă nimeni altul atlasurile albe, însă întru nici un fel de haină. Iar din alte albe materii numai în giubele i binişurî i alte haine ce se îmblănesc, decât numai Luminăţia lor Beizadelele şi Domniţele. De aceea şi poruncim dumi-tale, să o faci cunoscută acestă poruncă a Domnieî-Mele către obştea dumne-lor boerilor mari şi mici, ca să fie următori întocmai de acum înainte, căci la ori-ce cine, veri parte bărbătescă, sau < femeescă, se va găsi purtând ast-fel de haină din cele de mai sus arătate, să scie j că se va rumpe şi se va sfărîmâ. Care acestă poruncă, spre a fi sciută şi de obştea
298
V. A. URECHIĂ
  neguţătorilor, s’a făcut osebit pitac al Domniei-Mele către dumne-lui Vel Cămăraş, spre a o publicarisî prin starostea za neguţători. Tolco. — 1817 Ianuarie 12.
    (Originalul se află la Bibi. Urechiă din Galaţi.)
    (Pecetea gpd.)                                                  Vel Logofăt.
| Acest decret nu împedică pe unele semeţe boeroice, ale căror bărbaţi I făceau oposiţiune Domnitorului, de a sfida pe Oaragea, continuând I de a purtă haine de colorea oprită. Cu deosebire familia Filipescu, nu de mult intrată în luptă înverşunată contra lui Caragea, dă exemplu de nesupunere la decretul Domnesc de sus. Frumosa Vornicesă Tarsiţa Filipescu cuteză a trece chiar pe sub ferestrele Palatului Domnesc, mândru îmbrăcată într’un salup de atlas alb; îmblănit cu samur!
    Domniţa Ralu denunţă faptul lui Caragea. Mare scandal la Curte.
    Domnitorul înfuriat dă un noii pitac, la 21 Ianuarie 1817, în urmă-torea coprindere:
                            Joi Io an Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
    Cinstit şi credincios boerule Domnieî-Mele dumne-ta Vel Agă! După ce atâtea <Jile sunt trecute de când, după Domnescile Nostre pitace, s’a publicarisit aici în politie, pentru atlasurile cele albe de a nu fi volnic nimeni să porte nici un fel de haină dintr’acestă materie (bez Luminăţia lor Beizadelele şi Domniţele) şi nu rămâne nici o îndoelă că şi cei mai proşti au aflat până acum acestă poruncă a Domnieî-Mele şi au înţeles, ne cum trepta boerăscă. Dintre cari numai Vornicesă Tarsiţa Filipesca s’a arătat neghiobâ, neînţelegătore şi nebâgâtâre de semă Domnescii Nostre porunci, în cât a îndrăsnit nu numai a purtă asupră-şî salup de atlas alb, ci încă a şi trece cu acest fel de haine, fără câtuşi de puţină sfielă, pe la Domnesca Nostră Curte. De aceea dar, ca să-mi cunoscă fiinţa şi să înţelegă ce este porunca stăpîniriî, iată cu străşnicie poruncim dumi-tale, ca atât dumnă-ta însuţi să privighezî, cât şi zapciii agiesci într’adins să orînduescî de a se înconjură prin politie şi verî-unde pe drum vei găsi, ori dumne-ta, ori zapciii dumi-tale, pe acestă făr* de ruşine şi făr’ de sfielă femee, cu acel salup ptirtându-1, numai decât luându-i-1 din spinare şi fărîmându-i-1 bucăţi, să-l aducă aşâ rupt înaintea Domnieî-Mele. —1817 Ianuarie 21.
    (Pecetea gpd.)
                                                                                                        Vel Logofăt. (1) 1
    (1) Pi tacul către dumne-lui Vel Cămăraşul, pentru nizam-ul portului de atlas alb, haine i alte feţe.
                            ia> Io an Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
    Cinstite şi credincios boerule al Domnieî-Mele dumne-ta Vel Cămăraşe, fiind-că atlasul cel alb şi feţele albe de giubele i binişuri i alte haine ce se îmblănesc (fie măcar de orî-ce materie) este o faţă dată spre purtare numai obrazelor cărora le vor fi încredinţate Domnii şi oblăduiri de norode, spre deosebire de către ceî supuşi ai lor, iată dar şi Domnia-Mea le poprim cu totul de a nu purtă nimeni altul atla-
ISTORIA ROMÂNILOR
299
   Pecat că nu am putut afla, dacă cocona Tarsiţa a mai cutezat să trecă cu călesea deschisă prin podul Mogoşoeî, pe la Curtea Domnescă, care veniâ în curtea actualului club al «Junimeî».
   Tabelul societăţii sub Ioan G. Caragea este făcut. Am adus sub ocheana lectorului, rînd pe rînd, pe ţeran, pe oştean, pe Domnitorul cu familia lui, pe boerime, pe cler, pe neguţătorime, bresle, industriaşi, sudiţi streini. Desconsolant tabel al timpului de acum mai puţin un secol!
   «La ftpi e putred merul!»
   Bar' nu eră perdută buna, rodnica semînţă din merul putred.
   Seminţii bună eră puţină, dar eră!
   Eră în acei curent cultural, născut în şcdlele .din Qltenia. jjfi chiar din totă ţera, care pregătesce venirea lui Laz ar, din Ardeal şi apoi continuă după el impursiuheă dată.
   Eră în acea mână de omeni, cari se substitue, <Ji după <Ji, vecheî / şi coruptei oligarchii boeresci.                 •—»                 j
   EtlTlh~~aceî câţî-vâ bărbaţi cari, deosebindu-se de ceta boerescă, încep a iubi limba străbunilor, limba românescă, o cultivă, o îmbogăţesc cu lucrări, precum erau Văcărescii, Golescii, Dionisie Eclesias-ticul, Zilot Românul (Fănuţă).
   Eră în acea ţărănime care, peste Olt, dete nascere Pandurilor, res-culaţi în 1815 şi 1816, cari în 1821 aveau să urmeze lui Tudor Vladi- ;i mirescu.
   Eră în acei puţini boerî, cari începuseră a vede limpede în situa-ţiunea ţării faţă cu puternica Rusie. Ou tote triumfurile mari ale politicei lui Alexandru I al Rusiei; cu totă a-tot-puternicia Consulului rusesc din, Bucurescî, se găsiau încă câţi-vâ români, boerî patrioţi,
suri albe, însă întru nici un fel de haină, iar din alte materii albe numai giubele i binişurî i alte haine ce se îmblănesc, decât numai Luminăţia Lor Beizadelele i Domniţele. De aceea şi poruncim dumi-tale, ca prin starostea de neguţători să o faci cunoscută acestă poruncă a Domniei-Mele către tote treptele neguţătorescî de aici, din politie până la cel mai mic, spre a fi întocmai următori de acum înainte, căci la ori-care veri, parte bărbătescă sau femeescă se va găsi purtând acest fel de haină, să scie că după ce se va rumpe şi se va sfărîmâ, se va şi pedepsi purtătorul ei, care acestă poruncă, spre a fi sciută şi de către obştea boerilor, s’au făcut osebit pitac al Domnieî-Mele către dumne-lui Yel Postelnicul, spre a o pubiicarisi, şi către acesta să o faci dumne-ta cunoscută şi către cinstitele consulaturi, ca să se dea acest nizam şi către toţi sudiţii ce se vor fi aflând aicea ; tolco pisah gpd. — 1817 Ianuarie 10.
   (Pecetea gpd.)
300
V. A. URECHIĂ
cari nu tremurau de frica colosului nordic. Aceia aveau consciinţă de naţionalitatea lor şi idealul lor este acel al naţionaliştilor de astă(Jî. (1)
   (1) Un boer oltean Iancu Sefendache nu s’a sfiit de a bate până la sânge slugi insolente de ale Consulului rusesc, în o împrejurare ce se pote vede în anexatele aci acte. Negreşit Vodă pedepsi pe Sefendache, dar nu fără a reprobă şi el insolenţa servitorilor Consulului rusesc.
                              /oj loan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
   Pentru netrebnicele fapte ce se arată mal jos urmate de acest Iancul Sefendache, spre înţelepţirea lui şi pilda altor netrebnici asemenea lui, volnicim pe sluga Domniei Mele.........spătăresc, ca luându-1 de aici să-l ducă surghiun la mănăstirea
Znagovul, unde poruncim Sfinţiei Tale năstavnicule al numitei mănăstiri, să-l ţii în pază înăuntrul mănăstirii şi fără de al doilea poruncă a Domnieî-Mele slobod să nu fie, iar orînduitului mumbaşir să i se dea adeverinţă de primire. — 1816 Martie 30.
   (Pecetea gpd.)                                  *                   Yel Logofăt.
             Prea înălţate Domne,
   După arătarea ce a făcut-o cinstitul Consulat al Rusiei, că la di’ntâiu a următorului Martie, Miercuri la patru cesuri din nopte, vătaful Iancul Sefendache cu omenii casei sale, băgând în curtea sa trei omeni ai cinstitului Consulat, i-au bătut forte rău, cerend satisfaţione şi Spătăria, din luminată porunca înălţimii Tale, făcend scumpă cercetare pricineî, nu lipsii a face arătare, că din tacrirurile celor ce sciau începutul cum şi sfîrşitul, s’a făcut cunoscut, că pricina s’a urmat în-tr'acestaşi chip:
   Vătaful Iancul se află în sera aceea la paharnicul Manolache Hrisoscoleu, cum-natu-săii, ce şede alături cu dînsul, unde împreună cu alţi mosafirî jucând cărţi, unul dîn mosafirî şî-a trămis sluga a-î aduce de acasă un ciubuc; peste puţin a venit sluga cu capul spart şi plin de sânge, spuind că trei omeni îmbrăcaţi nemţesce, întîlnindu-1 pe drum, au vrut să-î ieâ ciubucul şi, el nesupuindu-se, l-au bătut şi î-au spart capul. Sefendache a trămis câţi-vâ feciori din curtea eumna-tu-seu să vadă ce omeni sunt aceia, pe cari şi găsindu-î s’au apucat de s’au bătut în pod, apoi biruind pe omenii Consulatului, cu brânci î-au băgat în curtea lui Sefendache, au încuiat porţile şi au început iarăşi să-i bată; luând de scire Sefen" dache a mers şi însuşi acolo şi a poruncit omenilor săi de î-au mai bătut cu ciomege şi arme, ridicând şi chiar însuşi arma asupră-le şi i-au legat, între cari fiind şi doi curieri împărătesei s’au ve<Jut bătuţi forte rău cu capetele sparte şi mânile rănite; într’acestă undă, luând de scire şi curtea cinstitului Consulat pentru cele urmate a alergat la Sefendache câţi-vâ din omenii Consulatului şi găsind porţile închise au năvălit cu zor înăuntru, au luat pe cei bătuţi şi legaţi şi negăsind pe Sefendache î-au spart uşile caselor şi ferestrele, pice Sefendache, că î-au iagmaladisit casa, luându-i-se multe lucruri, iar el de frică fugit fiind, nu scie ce s'a mai făcut.
   Deci măcar de s’au şi bătut slugile lui Sefendache cu acei sudiţî între dînşii, dar Sefendache mergend în curtea Iul eră dator să potolescă gâlceva, iar nu să
*
*
41
ISTORIA ROMÂNILOR
301
  Pe când «Adelfia» (1) grecilor ridică în taină, la Iaşi, drapelul ete-riei, la care adera — tot în secret — şi Ion G. Oaragea şi Oalimach, deja cu câţî-vâ anî înainte, se organisase la Buda o asociaţiune culturală (1795), urmărind scopul de a tipări cărţi românesci «vestiri filosof'escî şi moralicescî», închinate inimilor celor iubitore de muze filosof escî. Acesta asociaţiune nu putea să nu aibă ore-care înrîurire şi în Principate. Propunendu-şi să publice şi «Istoria Românilor» şi stând în relaţiune cu puţinii bărbaţi mal culţi din Principate, neîndoios că năzuinţa acestei asociaţiuni pregătesce nascerea, în 1815, a celei-l-alte asociaţiuni .culturale, compusă de femei române, în Buda-Pesta. Când 33 de femei române şî-au pus inima şi activitatea lor să adune fonduri în favorea şcolelor române, eră un semn cert că Românismul avea să esă triumfător.
  Nu .într’p şingură <ji renasce consciinţa naţională! Tudor Yladimi--rescu este personificarea unui curent naţional, care l-au sporit din (Ji în 41 isvore multiple, cari de şi făr’ de nume, nu sunt mai puţin reale, şi cari adesea ţîşniau din stâncile Carpatine, luându-şî obârşia dincolo de munţi.                                                               ;
poruncescă a-î maî bate şi să-i lege, cum mai vîrtos să aridice şi arma asupră-le şi însemnând numai ce omeni erau aceia, urmă, ca ori atunci sau pe urmă să-şi facă davagelîcul seu unde se cuvine; de aceea dar pentru invitarea ce a făcut gâlcevii şi pentru aridicarea armelor, se găsesce cu cale, de se va binevoi şi de către înălţimea Ta, a se trămite Iancul la vre-o mănăstire pentru înţelepţirea lui şi pilda altora; dar şi cinstitul Consulat să binevoescă a-şi dojeni omenii sei pentru năvălirea şi prada ce au făcut casei numitului Sefendache, şi din lucruri câte se vor află la dînşii în per, să se îndatoreze a le dă, şi câte vor mai lipsi, dovedindu-se şi acelea luate de dînşii, asemenea să se îndatoreze a le da; iar ho-tărîrea rămâne a se face de către înălţimea Ta. — 1816 Martie 3.
   Vel Spătar.
       Cod. LXXXII, pag. 327.
   (1) La 1 August 1815, jieguţătoriî greci din Iaşi şi cu unii din păm în te ni. .prea de bun neam boeri şi prea cinstiţi neguţători ce vor “voi a se aşe<Jâ într’acestă a InostrX frăţie, au socotit, că se cuvine să întemeeze aceste împreună (Adelfatul), plătind o taxă anuală. Metropolitul Veniamin şi cu Episcopul Gherasim de la Roman întăresc statutele asociaţiunii. Adelfatid avea ca scop mărturisit: ajutorarea la bolă cu doctorii şi mări tare de fete sărace, asistarea tuturor fraţilor la îmmormîntare, şi scopul ascuns eră: idealul idependenţej, Taxa era de 15—25 lei pe an. Cei cari făceau dietă erau invitaţi a lăsa şi la Adelfat. Administraţiunea eră în mânile a doi epitropî aleşi de fraţi.

                            * ACADEMIEI*
302
V. A. URECHII
                                             CAP. VII.
                            După fuga lui Caragea. Interegn la Munteni.
  A doua di după fuga luî Caragea «.boeriî ţeriî rumânescî», cum se intituleză ei în actele oficiale, luând administraţiunea ţeriî cu ore-care energie, se preocupă de Gestiunea urgentă: cum vor pute ţine buna ordine în ţeră şi în Bucurescî, fiind lipsită ţera de oştire? Singură Oltenia păstrase resturile desfiinţate! oştiri în neastîmpăraţiî panduri de acolo. Ce brumă de oste maî eră în Bucurescî o luase cu dînsul Caragea la plecare. Eră temă boerilor, ca nu cum-vâ la întorcerea oştirii ce însoţise pe Caragea, să se apuce de jăfuit şi de prădat în trecerea lor. Nevoiţi sunt deci boeriî ţeriî, ca la 30 Septemvrie 1818, să scrie Divanului de la Craiova «să ne proftaxiţî dumne-vostră 150 de panduri din ceî cari se află în părţile locului, însă omeni vrednici şi cu totă rînduela lor, dânduli-se poruncă Ia drum să vie cu orînduelă, fără de a face niscai-vâ jafuri sau zulumuri locuitorilor şi până într’o săptămână îi aşteptăm negreşit». Boeriî cari semneză acest pitac sunt, pe lângă Metropolitul Nectarie: Gr. Brâncoveanu Vel Vistier, Dumitraşcu Racoviţă, Istrati Creţulescu, C. Bălăceanu, Gr. Filipescu, Iordaehe Slă-tineanu, G. Filipescu şi I. Ştirbei. Aceşti boerî justifică cererea lor de panduri Olteni, pe motivul că «pandurii ce s’au aflat aici la Bu-curesci, unii au murit, alţii s’aîi împrăştiat şi au remas prea puţini». (1)
  In acestă <Ji de 30 Septemvrie, boeriî ţeriî însărcineză pe Serdarul Mitru şi pe Buluc-Başa Sotir, ca luând 20 de neferi să mergă pe drumul Câmpinei, ca să împedice Arnăuţii, cari au însoţit pe Caragea în fugă de a face jafuri la întorcerea lor şi să-î aducă la Bucurescî. 1
  (1) Cod. LXXXVII, fila 95 v.
  1818 Septemvrie 30. S’a făcut carte prin care se orînduesce Serdarul Mitru şi Buluc* Ba şa Sotir, să iea 20 de neferi şi să mergă pe drumul Câmpinei ca să întîm-pine pe arnăuţii ce se întorc, cari s’au dus cu Domnul ce afugit, să-i iea împreună cu ei să-î aducă aici pe la locurile lor, nelăsându-i să se abată prin sate a face vre-o supărare locuitorilor, însă urmarea să le fie cu mijloc blând, a nu face vre-o pricină necuviinciosă.
                                              Noi boeriî Ţeriî-Rumânesei.
  Cinstiţi dumne-vostră boerî Di van iţi, fiind-că pandurii ce s’au aflat aici pentru următor ele trebi ale ţării, unii au murit, alţii s’au împrăştiat şi au rămas prea pu-
ISTORIA ROMÂNILOR
303
   In chiar <Jiua fugii lui Caragea, boeriî ţeriî, precum văd urăm, trămit arzul lor către Portă şi în acelaşi moment rînduesc pe Stolnicul Ior-dache Tufeanu, vechil de Ispravnic de Curte, ca să îngrijescă de tot rămasul în Curte după Domnul Caragea, să nu se hrăpescă, orî să se strice. Tufecci-Başa, Deli-Başa şi Căpitanul de Nemţi sunt ordonaţi de a stă la ordinul lui Tufeanu pentru paza lucrurilor rămase (1) Consulul rusesc care eră înţeles cu Caragea, de nu cumperat de el, pune însuşi peceţile Consulatului la Curtea Domnescă şi cere apoi de la Divan să se rînduescăun boer, ca împreună cu un om al Consulatului «să facă catagrafie de tote lucrurile până la cel mai mic ale Mărieî-Sale Domnului I. Caragea Voevodul, prin Comisie, prin Pitărie, i ale Cămării şi ale cuhniei şi de tote». Aceste lucruri să stea în păstrarea tot acelor ce au fost orînduiţî. Catagrafia se va face în două exemplare, unul pentru Consulat şi altul pentru Divan. (2)
   Asemenea catagrafiare era cu atât mai de lipsă, că la Divan se primiră numerose jălbi, că au să iea bani de la omenii lui loan Vodă Caragea «pentru alişverişul ce aii avut cu dînşii». Boeriî rînduesc pe biv Vel Logofet Fotache Ştirbei şi pe «fratele Vel Vornic Constantin Dudescul, să cerceteze aceste davale şi să raporteze». (3)
   Agenţia Austriacă încă reclamă unele sume de la Beizadea Costache Caragea şi alţi Greci în favorea unui sudit al ei. Boeriî răspund că totă averea fostului Domn şi a Beizadelelor şi a Postelnicului a fost 1
ţinî, cu cari nefiind de ajuns a se săvîrşi cele trebuinciose trebî ale ţeriî, să ne proftaxiţî dumne-vostră 150 pandur! din ce! car! se află în părţile locului, însă omeni vrednic! şi cu totă orînduela lor, dânduli-se poruncă, ca la druni/să vie cu orînduelă, făr’ de a face niscare-vă jafuri, sau zulumur! locuitorilor şi până într’o septemână î! aşteptăm negreşit. — 1818 Septemvrie 30.
   Nictarie Mitropolit, Grigorie Brâncoveanu Vel Vistier, Dumitraşcu Racoviţă, Is-trate Creţulescu, Constantin Bălăceanu, Grigorie Filipescu, lordache Slătineanu, Gheorglie Filipescu, loan Ştirbei.
   Cod. LXXXVII, fila 95 ’v.
  (1)  S’a orînduit Stolnicul lordache Tufeanu prin pi tac, vechil de Ispravnic de Curte, ca să îngrijescă a nu se hrăpi sau a se strică ce^vaşî din Curtea Domnescă, că însuşi va fi respundetor, la care s’a poruncit Tufecci-başă! şl Deli-başăî, să dea ajutor cu arnăuţii ce vor fi trebuincios! pentru pază, cum şi căpitanului de Nemţi să dea ascultare.
  Cod. LXXXVII, fila 29.
  (2) Cod. LXXXVII, fila 96.
  (3) Cod. LXXXVII, fila 46 v.
304
V. A. URECHIĂ
secvestrată de Consulul rusesc. Acum boeriî aşteptă să vină deslegare de la Portă, ce este de făcut cu averea. (1)
   La 2 Noemvrie 1818, prin Starostele de neguţători şi cu aprobarea Consulului rusesc, se vînd prin licitaţiune caretele, butcele, caii şi hamurile lui Caragea, «cari se strică, ori aduc cheltuelă»; banii să se trămită la Divan. (2)
                                     (1) Către cinstita chesaro-crăiască Aghenţie.
   Nota cinstitei Aghenţiî de la 29 ale acestei luni s’a primit împreună şi cu jalba sudituluî austriacesc Ferenţ Carlovici ce ni s’a trămis, prin care cere banii ce dice că are să ieâ din datorie de la luminatul Beizdadeâ Costache Caragea, i de la Postelnicul Gheorghe Vlangari, şi cere împlinire din cele rămase aici ale Luminăţieî-Sale Beizadea, i a Luminăţieî-Sale Domniţei Ralu Caragea şi a dumne-luî Postelnicului Vlangari; răspundem cinstitei Aghenţiî, că îndată după fugirea Domnului s’a arătat cinstitul Consulat al Roşiei cu cerere, de le-a făcut fertpot tote rămasurile Domnului şi ale boerilor greci, şi făcendu-se catagrafie cu om şi din partea cinstitului Consulat, am scris la prea înalta Portă de unde aşteptăm răspuns, atunci se va arătă şi el cu cererea acesta. — 1818 Octomvrie 31.
   Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Gliiea, Barbu Văeărescu, Istrate Creţulescu Vel Logofăt.
    Cod. LXXXVII, fila 95.
   (2)  Noi boeriî otcârmuitorî ai Ţerii-Românescî. Dumne-ta Staroste de neguţători, fiind-că între lucrurile Domnieî-Sale Ioan Vodă Caragea, ce au rămas aici şi s5au sec-festrarisit de către Excelenţa sa Gheneral-Consul al Roşiei, sunt şi câte-vâ carete i butci şi cai cu hamurile lor, carile unele pătimesc stricăciune, iar altele pricinuesc cheltuelă, de aceea dar, prin scirea şi primirea şi a Excelenţei sale Gheneral-Consul al Roşiei s’a găsit cu cale a se vinde, şi poruncim dumi-tale ca, cerend acele carete butci i cai şi hamuri de la dumne-lui Stolnicul Iordache Tufeanu, epistatul Isprăv-niciei de Curte, să le vin<Ji prin mezat, după orînduelă, şi banii ce se vor strînge din vîncjarea lor, să-î trămiţî la Divan, dimpreună cu catastih curat de preţul ce a prins fieş-care lucru, ca să se facă urmarea cea cuviinciosă, spre a sta adecă în păstrare depoziton. — 1818 Noemvrie 2.
   Iosif Argeş, Grigorie Brâncoveanu, Barbu Văcărescu, Istrate Creţulescu Vel Logofăt.
      Cod. LXXXVII, fila 102 v.
                           Pitac la Starostea de neguţători ca făr* de zăbavă să împlinescă
                     banii de la cei ce au cumpărat lucruri de ale Domnului Caragea şi Domniţei Ralu şi să-î aducă la Divan.
   Noi Caimacamii Ţerii-Românescî. Dumne-ta Staroste za neguţători, cu tote că prin pitacele Divanului ce ţi s’au dat pentru vîmjarea prin mezat a lucrurilor Domnescî ale Mărieî-Sale Ioan Vodă Caragea şi ale Luminăţiei Sale Domniţei Ralu Caragea, ţi s’a poruncit ca banii ce se vor strînge din vîndarea acelor lucruri să-i aduci la Divan împreună şi cu catastih de tote lucrurile, arătător şi de preţul ce a prins
ISTORIA ROMÂNILOR
305
   Se ieau disposiţium şi pentru păstrarea şi apărarea rămasului în casa Domniţei Ralu. Ou privigherea acesteia este numit, la 7 Octomvrie 1818, Paharnicul Nicolae Trăsnea. (1)
   La 3 Octomvrie, Al. Filipescu este însărcinat ca împreună cu Consulatul rusesc să facă catagrafia averilor boerilor, cari s’aîi dus cu Vodă: Postelnicul Vlăhuţ, Banul Arghiropulo şi Postelnicul Mavrocordat.
   Averea catagraflată se va lăsă în păstrarea celor ce le-a avut până aci.
   Mai greu eră de a împedecâ încercările celor răi, tot-deauna gata să profite de interegne pentru a jăfuî. In noptea de 1 Octomvrie 1818, străjile din centrul oraşului au găsit foc dat anume într’un loc dosnic, într’un pod de foişor «nisce borfe înfăşurate şi aprinse, care de nu se prididea, puteâ să se întin4ă şi să facă mare vătămare şi pagubă obştescă». Boeriî Ţeriî-Rumânescî, la 2 Octomvrie, rînduesc paznici la tbte locurile îmbulzite şi dosnice, «ca să fie cu privighere la asemenea rele urmări». Tot odată se vestesce prin telali, că de la un ces de ndpte înainte nimeni nu are voie să âmble pe strade fără felinar, fie măcar de orî-ce treptă şi de ori-ce protecţiune, sub pedepsă de arestare imediată şi de «certarea cea euviineiosă, ea pentru învinovăţire de nesupunere». Boeriî cer tot-odată Consulilor austriac şi rusesc, să vestescă acesta supuşilor lor. (2)
   Tot în interesul siguranţei oraşului, în aceeaşi <Ji de 3 Octomvrie 1818, boeriî opresc portul de arme fără de specială învoire. Nici chiar omenii boerilor din Divan n’au voie să porte arme, fără de a ave la mână teşchereâ de recunoscere şi învoire. (3)
   Asemenea disposiţiune se comunică şi Spătarului cu referinţă la ne-feri, la 11 Octomvrie: «Fratelui Spătar, — fiind-că de către noi s’a dat poruncă tuturor ogecurilor, ca nimeni din neferî să nu porte * 1
fieş-care lucru, dar iată şi acum de iznovă îţi poruncim, ca făr’ de zăbavă împlinind banii după la toţi cei ce au cumpărat acele lucruri, să-i aduci aici la Divan, dimpreună şi cu catastih arătător, precum s’a Şis mai sus, ca să stea depoziton până la buna venire a Măriei-Sale prea înălţatului nostru Domn, şi să se plătescă creditorilor ce se vor dovedi că au a luă după hotărîrea ce se va da; să nu te îndrăz-nesci însă a da cuî-vaşi măcar o pară dintr’aceştî bani făr’ de porunca Divanului, căci îi vei plăti însuţi din casa dumi-tale. — 1818 Septemvrie 21.
                                       Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Ghica, Barbu Văeărescu, Istrate Creţulescu, Constantin Bălăceanu, Iordache Slătineanu, Ioan Ştirbei, Gheorghe Suţu, Nicolae Clucer.
  Cod. LXXXVII; fila 115.
  (1) Cod. LXXXVII, fila 99 v.
  (2) Cod. LXXXVII, fila. 96.
  (3) Cod. LXXXVII, fila 45.
    V. A. Urechiă**-Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor.
20
306
V. A. URECHIĂ
arme, fără numai noptea, când âmblăspre străjuirea politiei, să aibă fie-care câte o sopa a mână, iar zabiţii lor să porte numai câte un iatagan. De aceea dar scriem dumi-tale, ca pe de o parte să publi-carisescî în tot poporul Spătăriei prin telal, ca şi neferii ce sunt pe la curţile boerescî să nu aibă voie a mai purtă arme, decât numai câte un iatagan Aga-turnagiu, Ibraim şi Baş Beşliagasi, iar alţii ce obici-nuesc a purtă arme, nimenea să nu fie volnic de acum înainte a mai âmblâ înarmat cu orî-ce fel de armă; iar cari se va aretâ după aceea în potrivă următori are a se pedepsi; iar pe de alta să dai poruncă şi tuturor zabiţilor şi omenilor Spătăriei, ca asupra acestui nizam să aibă a urmă în tocmai, precum obicînuiâ şi în vremea oblăduirii Domniei. 1818 Octomvrie 12. — (Asemenea s’a mai scris şi la Vel Aga).
   Aci se cade să amintim cutezătorea năvălire a 12 inşi înarmaţi contra gardeî, care la finele lui Septemvrie 1818 duceâ la Ocna Te-lega 15 osîndiţi. Intre aceia erau şi 6 din pandurii cei cari luaseră parte la ultima resmeriţă. Numai pe aceştia î-a scos din mânile gardeî cei 12 omeni năvălitori lângă Ploescî, iar pe ceMalţî 9 î-au lăsat ne-atinşî, de au putut fi duşi la pedepsa lor la Ocnă. Este şi aci o nouă dovadă, că mişcarea ante-grecă isbucnită în Oltenia nu eră terminată cu răspândirea pandurilor şi că ea încă ferbeâ într’ascuns, pregătind mişcarea de la 1821. (1)
   Temendu-se de vre-o încercare de spargere a puşcăriei, Divanul, 1
                                              (1) Noi boerii Ţeriî-Rumânesei.
   Cinstite dumne-ta frate Vel Spătare, fiind-că dumne-luî Epistatul Armăşieî ne-a făcut arătare, că de la 17 ale trecutului Septemvrie pornindu-se la osînda Ocnelor Slănicul şi Telega lude 15 vinovaţi, hotărîţî într’aceeaşî osîndă de Domnia-Sa Ioan Vodă Caragea, cu patru Armăşei de pază, băgaţi avendu-î pe vinovaţi în câtuşi şi în lanţuri, astădî la patru ale următorului Octomvrie s’au întors înapoi unii din-tr’aceî Armăşei cu vestire, că la mergerea lor conăcind la marginea Ploescilor la un han al dumne-luî Paharnicului Bălăceanu, peste nopte î-aii călcat 12 inşi înarmaţi, în silă cu bătăi le-au luat din mâni pe ceî de mai jos arătaţi lude 6 vinovaţi, iar cu ceî-l-alţi 9 lude ducendu-se Armăşeii la Ocnă î-a teslimatisit acolo şi a adus şi adeverinţă a Cămărăşiilor, după orînduelă, aducend osebit spre a lor îndreptare şi adeverinţă de la hangiu, precum s’a urmat pricina. De aceea dar scriem dumi-tale, să dai straşnică poruncă polcovnicilor şi căpitanilor din sud Saac şi din sud Buzău, ca să cerceteze cu scumpătate pentru mai jos numiţii vinovaţi, şi veri-unde se vor dovedi, prin<Jendu-i, în bună pază să se trimiţă aici prin dumne-lor Ispravnicii judeţului. —1818 Octomvrie 4.
   Costandie Buzău, Istrate Creţulescu, Constantin Bălăceanu, Mihalache Mânu, Barbu Văcărescu, Ioan Ştirbei, Alexandru Ghica.
   Cod. LXXXVIIj fila 98.
ISTORIA ROMÂNILOR
307
   pe de o parte, la 7 Octomvrie, ordonă lui biv Vel Serdar Petrache să mărgă la puşcărie, să facă grabnic catagrafie de toţi arestaţii, Cu arătarea vinei şi de unde sunt şi de când se află închişi? şi ordonă să fie bine păziţi, să nu scape nici unul, iar pe de altă parte boerii ţării rînduesc pe Buluc-Başa Sotir cu omenii lui a fi de pază la puşcărie, nelipsit cjiua şi năptea, a nu se caeerdisî, sau a scăpă vreun vinovat.
     Tot în interesul asigurării puşcăriei, boerii Ţerii-Românescî numesc epistat de Armaş mare pe Vornicul Gr. Filipescu (1).
     La 9 Octomvrie 1818, boerii Ţării-Românesci dau volnicie luî Arhon Vel Aga, că «pentru mai bună orînduelă şi nizam al tîrguluî, spre ferire de tote cele rele şi neplăcute, spre odihna tuturor de obşte, cari se cere de la dumne-ta trebuinţa este, ca şi cei ce se află sub epistă-sia dumi-tale, să fie omeni la cari dumne-ta veî da credinţă; de aceea < prin acest pitac se dă dumi-tale sloboclenie, ca să-î şi schimbi pe carele veî cunosce că este nedestoinic şi să puî alţii vrednici, începend de la Căpitanul de dorobanţi, până la cel mai mic, căci la ori-ce cusur se va întîmplâ, dumne-ta aî să fii răspunzător.» (2)
     Şi de paza judeţelor se îngrijesc boerii ţării. Prin judeţe zabiţii şi neferii lor, în loc de a străjui mai vîrtos pentru neguţătorii turci, să nu-i lase, dacă n’au teşcherele în regulă, s’au apucat de cer taxe, «cât pot rupe» de la carele ce merg orî cu vin, ori cu rachiu, cu za-herele, cu măciniş, etc. Se ieau câte unul până la 2l/% lei. (3)
     Neferii se duc şi pe la mori şi prin sate, ba şi pe la tîrguri de prelevă asemenea abusive venituri, de la ori-ce vîn<jărl, ca nisce aî doilea vameşi.
     «Noi boerii Ţerii-Rumânescî» ordonă Ispravnicilor să oprescă asemenea abusuri «din totă virtutea». De o cam dată să cheme pe zabitul judeţuluî «să-î aretaţi că: v’a venit straşnică poruncă, ca nu numai eî să se ferescă, ci nici pe omenii luî să nu-î îngăduescă a face cât de puţin jaf locuitorilor, mulţumindu-se pe lefile ce att» sub pedepsa de destituire şi restituire a jafului şi de isgonire din ţeră, trimiţendu-se, pentru a pune mâna pe culpabil, om de la Turnagi-baş-beşlegă.
     Boerii Ţării-Rumâncsci se adunau într’o cameră la Curtea Domnăscă. 1 2 3
     (1) Cod. LXXXVII, fila 98 v.
     (2) Cod. LXXXVII, fila 94.
     (3) Documentul întrebuinţeză chiar vorba leii în loc de taleri.
                                             Noi boerii Ţevii-Romă>lesei.
     Dumne-vostră boerilor Ispravnici ot sud........ve facem în scire, că la amjul
                    nostru a venit, cum că zabiţii şi neferii lor ce se află prin judeţe pentru străjuire
i
308
Y. A. TJRECHIĂ
   Oe puţin luxosă era acestă cancelarie a boerilor otcârmuitorî ţeriî! (1) Administraţiunea acestor boerî se mărgini la puţin, din causa nesiguranţei în care erau de cele ce se vor întîmplâ, când Porta n’ar aproba administraţiunea lor în urma fuge! Domnitorului. Ca act maî de valore din timpul acestei administraţiunî, cităm numai oprirea exportului cerealelor şi a articolelor de îndestulare publică ale Constan- * 1
şi paza nizamuluî, maî vîrtos pentru neguţătorii turei sau alţii, cari făr’ de căpetâiu se va întîmplâ a âmblâ prin judeţe, ca să-î cerceteze după orînduelă, să le ieâ sema, şi la ceî ce vor fi umblând cu treba neguţătorieî şi cu cărţi pe la mâni, acelora să le înlesneseă a le fi mergerea şi petrecerea lor cu linişte şi nebîntuiţî de către orî-cine, iar pe cei făr’ de căpetâiu să-î poprescă sau să-î întorcă înapoî la locul lor, pentru a cărora slujbă îşî au şi lefa lor cea orînduită, şi din jălbile unora altora ne-am pliroforisit, că zabiţiî sau neferiî lor păzesc drumurile de ieau parale cât pot rupe de la carele ce merg orî cu vinurî, ori cu rachiuri, orî cu za-herele, orî cu măciniş, orî cu sare, şi altele, întin<Jendu-se a lua de la uniî câte un leu de bute, de la alţii maî mult şi până la taleri 2 şi jumătate, se duc şi pe la morî de iea şi de pe la carele ce sunt cu măciniş, se îndrăznesc de merg şi pe la tîrgurî i prin sate, făcend asemenea urmări de ieau de la vîncjările ce fac, orî de la vite sau de la altele, iacendu-se al doilea vameş, care acesta nefiind suferită la au<Jul nostru, într’adins ve poruncim, ca cu tot dinadinsul şi cu străşnicie să ve siliţi din totă virtutea a depărta acest rău catahrisis, ce de la o vreme încoce au început zabiţiî şi neferiî lor a face şi acum de o cam-dată să chemaţi pe zabitul judeţului, să-i arătaţi că v’a venit straşnică poruncă, nu numai el să se ferescă, ci nici pe omenii lui să nu îngăduescă a face cât de puţin jaf locuitorilor, mulţu-mindu-se pe lefile ce au, căci nu numai va fi lipsit din slujbă şi altă dată nu se va maî învrednici, ci încă va întorce jaful înapoî şi se va şi isgoni de aici din ţeră; după care cu luare aminte cercetând, pe care îl veţi găsi că nici după acesta iarăşi nu s’a părăsit, cu grabnice însciinţărî ca să se trămiţă mumbaşirî de aici cu om de la- dumne-lui Turnagi-baş-beşlegă, ca să-l pue a întorce jafurile înapoî şi pe acela să-l aducă aicî, ca să-şî ieâ căzuta pedepsă şi să se şi izgonescă din pămîntul ţeriî; şi de primirea acestei porunci să avem însciinţare.,— 1818 Octomvrie 15,, Cod. LXXXVII, fila. 100.
  (1) Boeriî ordonă Ispravnicului de Curte «să pui ca să lipescă ferestrele cu hâr. tiejila- odaia, unde ne strîngem noî, şi osebit să se deâ poruncă coşarilor a mătură atât acel coş cât şi alte coşuri, unde se vor fi făcend focuri, şi la odaia, unde ne strîngem noî, să se facă rînduelă a da câte un foc la sobă în fie-care dimineţă, ca la vremea cea cuvenită să fie odaia caldă şi mâne să fie gata, fiind-că acolo avem să ne strîngem.— 1818 Octomvrie 9.
  Semnaţi: Constandie Buzeu, Greg. Brâncoveanu Vel Vistier, Barbu Văeărescu^ Istrate Creţulescu Vel Logofăt, Gr. Filipescu, Iordache Slătineaau, Ioan Ştirbei Vel Vornic, Alexandru Ghica.
  Cod. LXXXVII; pag. 93 verso.
ISTORIA ROMÂNILOR
309
tinopolei. Prin asemenea prohibiţiune, boeriî administratori sperau a-şi face mână bună la Portă. (1)
   O altă disposiţiune intereseză apărarea oraşului de incendiu. Iată acest pitac al boerilor ţeriî:
   Noî boeriî ţeriî poruncim luî Arhon Aga, fiind-că acum la începerea frigului, făcend omenii focuri maî cu prisos prin case pentru încălzit şi în neîngrijire sera, din nemăturatul coşurilor se întîmplâ focuri, de aceea scriem dumi-tale, ca să pui pristav a strigă prin tîrg, cât şi dumne-ta să dai nizam cu totă străşnicia a-şî drege coşurile bine, a le mătură adese, făcend rînduelă şi înlesnire şi pentru coşarî a merge şi eî de sine-şî pe la tote casele, cum şi cei ce vor vre a cere coşarî să scie unde să-î găsescă, iar prăvăliaşii toţi de obşte, după vechiul obiceiu, să aibă câte o putină cu apă şi câte o cange. Să dai nizam şi la Agie a fi tulumbele drese bine, a fi doniţa i topore şi cange, după obiceiul vechiu, ca la vremea de trebuinţă să se potă întîmpinâ reul. — 1818 Octomvrie 7.
   Nectarie Mitropolit, Greg. Brâneov. Vel Vistier, Mih. Mânu, Const. Bălăceanu, Ioan Ştirbei.
   Asemenea la Spătar. (2)
   O altă disposiţiune, din 15 Octomvrie 1818, prohibi jocul de curea: «s’aîi isvodit nisce omeni cu joc de curea, năprăstoce, i popice, de înşală pe locuitorii cei proşti...» s’au mai dat şi înainte porunci de oprire ... acum boeriî ordonă ca, prindendu-i pe aceşti înşelători, să-î trămiţă la marele Spătar. In acestaşi sens boeriî ordonă şi luî Aga şi Spătarului. (3)
   (1)  In 7 Octomvrie 1818 se opresce exportarea de cereale. «Să opriţi a nu maî trece peste graniţe un bob de grăunţe zahereâ măcar, grîu, orz, meiu, porumb, sub straşnica pedepsă.» Asemenea a oprit exportul de vite orî ce fel «bez oile sudiţilor, carî le aduc pentru hrană aicî în ţeră.»
   Asemenea e prohibit exportul seulul, untului, brânzei, caşcavalului, cerviceî, miereî şi altele, ce sunt din zahereua Ţarigraduluî, după vechiul obiceiu, fiind poprite a se exportă.
   Cod. LXXXVII; fila 99 v.
   (2) Cod LXXXVII, fila 99.
                        (3) Noî boeriî Ţeriî-Rumâneseî.
   Dumne-vostră boerilor Ispravnici ot sud . .... ve facem în scire, că a venit la aucjul nostru, cum că prin judeţe i pe la tîrgurî s’au isvodit nisce omeni cu joc de curea, năpîrstoce i popice, de înşală pe locuitorii ceî proşti, luându-le banii ce au, care acesta fiind cunoscută de faţă, că este curată înşelătorie şi neprimită la au<Jul stăpîniriî, au fost date şi maî nainte porunci domnesc!, ca să fie opriţi şi zăticniţi orî-cine de la nisce urmări ca acestea; poruncim dumne-vostră, ca orî unde se vor ivi unii ca aceştia, prindendu-î, cu bună pază să-i trămiteţî la dunine-lui Vel Spătarul, şi de primirea acestei porunci să avem însciinţare, — 1818 Octomvrie 15.
   Cod. LXXXVII, fila 99 v.
310
V. A. URECHIĂ
   Grijilivî de nesuperarea locuitorilor ţeriî, boeriî adreseză, în 6 Oc-tomvrie 1818, o circulară către Ispravnici, ordonându-le să împedece abusurile la perceperea vinăriciuluî. (1)
   Agenţia austriacă încă a voit a profită de stabilirea guvernului boerilor, ca să obţină ridicarea taxelor în plus puse peste ceî 3°/o vama la exportul porcilor, constituindu-se din aceste taxe—cum s’a ve(Jnt— un venit al Domneî lui Caragea. Boeriî răspunseră Agenţiei, ca să aştepte noua Domnie, ca să se corespondarisescă cu ea în acestă privinţă. (2)
                                              (1) Noî boeriî Ţerii-Rumânescî.
   Dumne-vostră boerilor Ispravnici ot sud.......ye facem în scire, că din jălhile ce
s’au dat, ne-am însciinţat cum că taxildariî şi slujbaşii vinăricerî, ce se află acum prin judeţe, nelăsându-se de lăcomia lor, care de la o vreme încoce a început de fac, nu numai nu păzesc orînduela ponturilor cu care au cumpărat, de a urmă cu măsuratul vinurilor i împlinirea banilor după obiceiul vechiu, ci încă cu feluri de mijloce umblând a face încărcături locuitorilor, îi prelungesc cu măsuratul după ce gătesc, îi prelungesc şi cu luatul banilor, până cheltuesc vinul, ca să aibă cu-vînt în urmă că au avut vin mai mult şi să nu potă cel năpăstuit a dovedi dreptul; pe lângă care au făcut irat şi slobozenia buţilor, luând cât voesc, încă se îndrăznesc de superă cu luare de bani şi pe unii din boeri i pe privileghiaţi cu pricina slobozeniei buţilor, care acesta nefiind suferită la au<Jul nostru, poruncim dumne-vostră, să daţi nizam vinăricerilor cu totă străşnicia a se urmă şi a se păzi ponturile în tocmai spre a nu încărca pe locuitori cu cât de puţin, ci cum se va găti vinul de cules, îndată să măsore şi să primescă şi plata vinăriciuluî fără de prelungire, şi după ce va plăti vinăriciul, cu răvaş de plată să fie slobod fieş-care a-şî duce vinul unde va vre, ne îndrăsnind a cere osebită plată pentru slobozenia buţilor de la ceî ce plătesc vinăriciul, iar de la privileghiaţi cari vor vre a scote vinurile mai nainte până nu trece cotul, să ieâ numai patru parale de răvaş ce va da pentru tote buţile, iar cel ce va scote buţile după ce trece cotul, de la acela să nu ieâ nimic, ne avend trebuinţă nici de răvaş, şi vinăriciul după vechiul obiceiu să ieâ sfîrşit până la 15 <Jile ale lunei lui Noemvrie, ne lăsând la prelungire, cum au urmat în alţi ani, de nu au lipsit vinăriceriî din judeţ mai în tot anul, ca să potă face năpăstuiri şi încărcături locuitorilor, căci la ori-ce catahrisis se va face, însuşi dumne-vostră ve veţi învinovăţi a plăti din casele dumne-vostră acel catahrisis şi ve veţi lipsi şi din Isprăvnicie, ci dar cum poruncim în tocmai să fiţi următori, şi de primire să avem însciinţare. — 1818 Octomvrie 6.
   Cod. LXXXVIl fila 97 v.
                                           (2) Către chesaro-crâiasca Aghenţie.
   Cu cinste am primit nota cinstitei Aghenţii, scrisă de la 15 ale următorului Octomvrie şi cuprin<Jetore, că în domnia numai acesta de acum trecută a Domnului Ioan Caragea, s’a fost orînduit asupra negoţului de rîmătorî de a se luă po taleri patru de pereche cu nume de avaet, spre a fi slobozi a trece înăuntru, în vreme
ISTORIA ROMÂNILOR
311
   Administraţiunea boerilor ţerii ţine până la 20 Octomvrie 1818. De sigur că dificultatea ce eră de a se adună toţi boeriî, î-a îndemnat să alegă dintre dînşii un numer mai mic. Aceştia ieau titulatura de «Noi boeriî oteânnuitorî» şi se recunosc aleşi de Iotă obştea boeri-mei. (1) Noua administraţiune constată, că de la fuga luî Caragea a încetat căutarea proceselor înaintea Divanului Veliţilor boerî, deşi pe tote «Jilele se ivesc jălbî pentru feluri de pricini. De aceea boeriî ocâr-muitorî scriu Divanului, la 22 Octomvrie 1818: «Să începeţi fără de altă zăbavă a ve adună la locul cel orînduit şi a căută pricinile de judecăţi ale norodului, împlinind întru acesta datoria dumne-vostră ca sub Domnie. Tot odată Vel Logofet de Ţera-de-sus să deâ pitac şi la departamenturi, să caute pricinile de judecată ale norodului ce se orînduesc la acele departamenturi, fără de contenire,» (2) * 1
ce rîmătorii din vechime au fost slobozi a se negoţiâ în ţera Nemţescă, plătindu-se numai vama trecetoreî la sută trei şi osebit în cele 5 judeţe ot peste Olt se mai plătiâ de perechea de rîmătorî parale opt ale Căimâcămiei Craiovei şi parale patru ale Isprăvnicatului din partea locului, pe unde-i trecea, cerend cinstita Aghenţie, ca să dăm poruncă de a încetă acestă luare de avaet, adecă po taleri 4 de perechea de rîmătorî, ci să se ieâ numai cea obicinuită vamă treî la sută, cum şi paralele ce din vechime sunt obicinuite a se luă în cele 5 judeţe ot peste Olt, precum mai sus se arată, la care şi nu lipsim a răspunde cinstitei Aghenţii, că căutând în condicile Divanului, s’a găsit răspuns făcut din vremea Domnului Caragea la asemenea cerere ce a fost făcut cinstita Aghenţie, după care scoţendu-se copie, se trimite a se vede, şi fiind-că pentru acest avaet este dată hotărîre Domnescă, după care se vede adaos pentru ceea-ce se urmă maî dinainte, va fi însă îngăduitore cinstita A-ghenţie, până când se va orîndui Domnia într’acestâ ţeră, şi atunci se va cores-pondarisî cu Domnia nouă pentru acestă madeâ. — 1818 Octomvrie 8.
  Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Istrate Creţuleseu Vel Logofăt.
  Cod. LXXXVII, fila 95.
  (1) Dumne-lor boeriî pe noi ne-au ales şi ne-au rugat cei maî jos iscăliţi să fim ocârmuitorii ţării, spre a pute curge trebile cu bună orînduelă, să nu se facă cel maî mic cusur între tote. Iată dar printr’acestă carte vă însciinţăm şi vă vestim, că de astăzi înainte până când se va arătă Domn stăpînitor, iscăliturile nostre aveţi să le ascultaţi, să le păziţi şi ceea-ce vi se va scrie de către noî să urmaţi în tocmai şi de primire să avem însciinţare. — 1818 Octomvrie 20.
  Nectarie Mitropolit, Grigorie Brâncoveanu, Grig. Ghica, Barbu Văcărescu, Istrate Creţuleseu.
  Acest pitac e adresat la toţi ispravnicii de judeţe, la Spătar, la Aga şi la tote departamenturile.
  Cod. LXXXVII; pag. 94 v.
                                      (2) Noi boeriî otcârmuitorî Ţerei-Rumânesci.
  Cinstiţi dumne-vostră fraţilor veliţi boerî, fiind-că de la lipsirea Domnieî-Sale Ioan
312
V. A. URECHII
  Boeriî ocârmuitorî ai Ţereî-Rumânesci sunt, pe lângă Nectarie Me-tropolitul, (1) cei următori: Gr. Brâncoveanu, Gr. Ghica, Barbu Yă-cărescu şi Istrate Creţulescu. Ei scriu, tot la 22 Octomvrie 1818, şi departamenturilor prin Vel Logofătul de Ţera-de-Sus, ca şi acestea să urmeze regulat cu judecăţile. Marele Hatman al Divanului este înştiinţat despre acesta, ca să îngrijeseă «a se împlini datoriile zapci-lîcurilor Hătmăniei asupra pricinelor de judecăţi în tocmai după aceeaşi orînduelă ce se urmă până în <Jiua lipsei Domnului de aici».
  O altă disposiţiune luată de noua administraţiune fu prohibiţiunea dată, la 1 Noemvrie 1818, de import de vinuri şi rachiuri streine. Boeriî ocârmuitorî întemeieză prohibiţiunea pe necesitatea de a protege cultura viilor din ţeră, cari au ajuns a fi părăsite din causa concurenţei streine, ceea-ce aduce şi pagubă ţării prin scăderea dării vinări-ciuluî. (2) 1
Vodă Caragea şi până acum aii contenit din întîmplare căutarea pricinelor de judecăţi la Divanul dumne-vostră şi pe tote dilele se ivesc jălbî pentru feluri de pricini, ce urmeză a se căută şi a se cercetă de judecătoriile pămîntului; de aceea dar, ca nici ipotesiarii să nu perdă aici câţi sunt de afară, făcend grele cheltuelî cu prelungirea vremii, nici cei de aici să nu steă zălogiţi şi răbdători de dreptul lor, din pricina amorţirii judecătoriilor, când mai vîrtos şi datorie avem de a îngriji pentru a obştei bună petrecere şi pentru cea în parte îndestulare a fieş-căruia de dreptul seu, poftim pe dumne-vostră, ca să începeţi fără de altă zăbavă a ve adună la locul cel orînduit şi a căută pricinile de judecăţi ale norodului şi împlinind întru acesta datoria dumne-vostră întocmai, după mijlocul şi orînduelă ce se urmă şi până la lipsirea Domnului de aici, de care poftim şi pe dumne-ta Vel Logofete de Ţera-de-Sus, ca şi pe la departamenturî să se facă pitace din partea Logofeţieî, ca să caute pricinile de judecăţi ale norodului, ce se orînduesc la acele departamenturî, fără de contenire. — 1818 Octomvrie 22.
   Nictarie Mitropolit, Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Ghica, Barbu Yăcărescu, Istrate Creţulescu.
   Cod. LX XXVII, fila 101 v.
   (1) In multe pitace în locul Metropolituluî Nectarie semneză Iosif Argeşiul.
                                      (2) Noi boeriî otcârmiiilori aî Ţeriî-Riimânescî.
   Dumne-vostră boerilor Ispravnici ot sud......... . Ve facem în scire că, pentru
vinurile i rachiurile din ţera Turcescă, cum şi holerca din ţera Leşască, prin hri-sove domnesci sunt oprite a nu veni aici în ţeră nici de cum, iar cel ce va îndrăzni să aducă, să se ieă controbont, dar fiind-că păzitorii de pe la margini i căpitanii şi cei orînduiţi cu slujba Căminăritului, cu feluri ie mijloce, pentru interes al lor, slobod vinurile şi rachiurile de vin în ţeră necontenit, din care pricină se batalisesc vinurile şi rachiurile ţerii şi după vremea scumpeteî tuturor lucrurilor şi a muncitorilor au ajuns a-şî părăsi omenii viile, încă alţii le-au şi părăsit şi din vreme în vreme şi viile şi alişverişul acesta merge spre cădere, ci fiind-câ
ISTORIA ROMÂNILOR
313
   Tot odată în 7 Noemvrie 1818, boeriî ocârmuitorî ordonă fraţilor boerî din Divanul Craioveî, să nu fie îngăduiţi taxildarii şi slujbaşii vinăriciuluî din Oltenia de a comite abusurî. (1)
dintr’acesta este mare simţitore pagubă la plata vinăriciuluî, şi acestea neputendu-le suferi, iată ve poruncim, să daţi nizam cu tot felul de străşnicie păzitorilor de margini, ca să nu lase nici cum a veni vinuri şi rachiuri streine în pămîntul ţării, nici cu cărţile Căminarului, nici cu alte cărţi în parte, măcar ale cui va fi, ca să se potă cheltui cel pămîntesc; de altă parte să cercetaţi cu amăruntul în tot judeţul şi unde veţi găsi vinuri sau rachiuri streine să le popriţi şi în grabă să în-sciinţaţî al cui este şi prin al cui mijloc de slobozenie l-au trecut? ca să luaţi de la noî poruncă cum să urmaţi. — 1818 Noemvrie 1.
   Asemenea pi tac s’a făcut şi către dumne-lui Vel Spătarul, ca să scrie la căpitanii marginilor a face paza acesta cu totă străşnicia.
   Cod. LXXXVI1; fila 102.
                                      (1) Noi boeriî otcârmuitori aî Ţeriî-Rumânesci.
   Cinstiţii dumne-vostâ fraţi boerî aivaniţi ot Craiova sănătate. S’a primit cartea dumne-vostră, ce aţi trimis de la trecutul Octomvrie 31, răspuns la cartea nostră pentru a nu fi îngăduiţi taxildarii i slujbaşii de vinăriciu aî acelor cinci judeţe să ieă mai mult decât 5 bani de vadră, după ponturile Domnesc! ce li s’aîi dat la mâni şi s’aii vă<Jut cele euprin<Jătore, că capzimanul acestui huzmet a arătat aci la cinstitul Divan cinci cărţi ale dumne-luî Postelnicului Mavrocordat către boeriî Ispravnici aî judeţelor, ca să aibă voie taxildarii a face încărcătură la <Jece două, după care cărţi s’au şi dat acestă voie, să se împlinescă şi că până acum la cele mai multe locuri s’a isprăvit şi măsuratul şi luatul banilor, răspundem dumne-vostră că încă de la 6 ale trecutului Octomvrie, după fugirea Domnului, s’a poruncit dumne-lor Ispravnicilor judeţelor, precum şi dumne-vostră s’a însciinţat că peste cuprinderea ponturilor Domnescî ce li s’au dat taxildarilor la mâni, să nu-i îngăduescă a luă mai mult cu nici un fel de pricinuire, că la ori-ce ' catahrisis se va face, dumne-lor se vor îndatora la plată, care porunci prin dumne-vostră s’au trimis şi asemenea s’a mai poruncit dumne-lor şi prin al doilea cărţi, ce s’au trimis în urmă, iar după cuprinderea celor scrise în cartea dumne-vostră ce ne trimiteţi, se înţelege că n’au urmat dumne-lor Ispravnicii celor de mai nainte poruncite de la 6 Octomvrie, ci împotrivă au dat voie taxildarilor şi slujbaşilor, de au luat vinăriciul cu încărcătură de la locuitori, lucru cu totul supărător şi nesuferit; de aceea scriem dumne-vostră, ca pe taxildarii i slujbaşii, ce vor fi apucat de au împlinit vinăriciul cu încărcătură şi se vor fi aflând şi până acum acolo, să-i puneţi a întorce aceaîncărcătură nedreptă înapoi locuitorilor, spre a rămâne plata vinăriciuluî câte cinci bani de vadră după ponturi, iar unde nu se va fi aflând taxildarul şi slujbaşii şi vor fi lipsind, să puneţi dumne-vostră a întorce pe la locuitori ceea-ce se va fi luat mai mult de însuşi Ispravnicii, ca pe nisce în potrivă următori poruncilor ce li s’au. trimis, cum şi celor ce nu vor fi apucat până acum a plăti, mai multă supărare în plata vinăriciuluî să nu li se facă, decât numai câte 5 bani de la vadră, drepţi i pârpâr după ponturi, fără decât de puţină încărcătură, şi cărţile acelea ale dumne-luî Vel Postelnicului, ca nisce netrebuinciose,
314
V. A. URECHIĂ
   O ultimă disposiţiune a guvernului «boerilor otcârmuitorî» fu de a scrie Vorn. Obştirilor de a presentâ semă de starea Cutiei milelor şi listă de săracii, cari primesc lefi de acolo şi cari se jăluesc, că nici n’au primit ajutorele hotărîte. (1)
   Cu numai o înainte de intrarea Caimacamilor la serviciu, Consulul rusesc împinge pe boeriî otcârmuitorî să ieâ unele disposiţiunî de asigurare a banilor ce generalul \arlam pretindea că are a primi de la unii tovaroşî ce au avut el la ţinerea poştelor sub Muscali.
   Varlam nu înceteză, cu ajutorul Muscalilor, a exauri în Yisteria ţeriî! De astă-dată Boeriî refusă să dea o soluţiune, reservând-o Domnului celui noii şi până atunci eî se mărginesc a cere de la datornicii * 1
luându-se de la manile lor, să ni se trimiţă în plic, şi de urmare să avem însciin-ţare. — 1818 Noemvrie 7.
   Iosif Argeş, Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Istrale Cre-ţuleseu Vel Logofăt.
       Cod. LXXXVII, fila 103.
                                    (1) Noi boeriî otcârmuitorî ai Ţeriî-Rumânesci.
   Cinstite dumne-ta frate vel Vornice al obştirilor, te însciinţăm, că pe tote piele necontenit ne vin multe jălbi de la săracele văduve ce au lefi de la Cutia milosteniei, plângendu-se că nu li se dau lefile cele orinduite, pcend unele, că de câte patru-cincî luni, altele de câte 6—7 luni nu li s’au dat, din care pricină se află lipsite de ajutorul hranei vieţii lor; mirare avem de acesta, în vreme ce seim, că Cutiei milosteniilor i s’au făcut iraturî îndestule şi încă, ca să se cureţe de datoriile vechi şi ca şă nu lipsescă lefile săracilor pe acest an, nici să se vînpi iratul făr’ de vreme cu scă^ămint, s’a dat voie de s’a şi împrumutat Cutia milosteniei; ci că să seim în ce stare se află Cutia, şi să chibzuim ca să nu lipsescă lefile săracilor celor vrednici de milă, mai vîrtos că şi socotela Cutiei este de multă vreme neîncheiată, şi strigarea săracilor celor ce au să ieâ lefi silindu-ne a da un carar de îndreptare, scriem dumi-tale, ca să faci totă socotela Cutiei milosteniei, de când s’a încheiat socotela^ unde să arăţi tot iratul cel vechiu i cel nou i din altele madele, din ori-ce anume câţi bani au intrat de s’a făcut irat al Cutiei milosteniei şi ce rămăşiţă mai are Cutia a luă pe acest următor an? osebit să arăţi şi tote lefile ce au fost de a se da până la încheerea socotelii şi de atunci câte au mai prostisit cu pitace Domnesc!, i suma fieş-câruia, să arăţi iarăşi anume cei ce au să maî ieâ în urmă, pe care şi pe câte luni nu li s’au dat? care aceste să ni searete cu bună desluşire şi cu înţelegere ; să ni se facă şi o foe osebită de toţi cei ce se află la lefi, cu suma banilor ce au să ieâ şi să ni se aducă făr’ de zăbavă, spre a pune în orînduelă pentru cei ce aii să ieâ lefi, căci nu putem suferi supărările ce pe tote piele apururea ne fac cei ce au să ieâ lefi. — 1818 Noemvrie 7.
   Iosif Argeş, Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Istrate Cre-ţulescu.
, Cod. LXXXVII, fila 103 v.
ISTORIA ROMÂNILOR
315
lui Varlam chezăşia, că vor fl aici la regularea afacerii de către Domnitor. (1)
  Până la 12 Noemvrie 1818 dăinui noua formă de administraţiune a boerilor ocârmuitorî, când apoi administraţiunea trecu în mânile Oăimăcămieî orînduite de noul Domn.
  înainte de a termina Istoria domniei lui Caragea al ţerii rumânesci, vom mai adăogi aci unele documente referitore la însăşi familia acestui Domn. Maî dau aci; — ca addenda, o mică notiţă, remasă neintercalată la locul cuvenit, despre Domna Elena Caragea şi despre creaţiunea unui apanaj al ei în 1815.
                                      Noî boeriî otcârmuitorî ai Ţerii-Rumânesci.
   Dumne-vostră Ispravnicilor ai poştiilor, fiind-că Excelenţia sa Gheneral Varlaam a făcut arătare în scris către Excelenţia sa Gheneral Consul al Rusiei, cum că are a luă o sumă de bani de la un Panaghi ot Vâlcea i Ioan Trandafir, cusur din sferturile vămii let 1817, care, fiind că au parte în tovărăşia poştelor, cere a i se fer-portarisi partea lor de bani ce au a luă dintr’acestă tovărăşie, ci fiind-că pentru acestă pricină vădum anaforaua streinelor pricini, let 1816 Noemvrie 28, prin care îndatoreză pe pîrîţii a plăti Excelenţei Sale Gheneralului Varlaam banii ce-i cere de la dînşii, de aceea poruncim dumne-vostră, ca să popriţi banii ce vor fi avend pîrîţii a luă din tovărăşia poştelor, până când se va da săvîrşirea pricinii prin hotărîre Domnescă şi atunci se va da cui se vor cuveni. — 1818 Noemvrie 11.
   Iosif Argeş, Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Istrate Creţulescu.
   Cod. LXXXVII, fila 104 v.
                                    Noi boeriî otcârmuitorî aî Ţeriî-Rumânescî.
   Cinstite dumne-ta Vel Hatmane al Divanului, fiind-că Excelenţia Sa Gheneral Constantin Varlaam a făcut arătare în scris către cinstitul Gheneral Consulat al Roşiei, cum că în let 18U, avend cumpărate vămile din totă ţera, doi dintre cumpărători ce au luat de la Excelenţia Sa vămile pe judeţe, î-au rămas datori din sferturi, însă un Panaghi ot Vâlcea, cumpărătorul judeţului Olt, taleri 6.873 bani 71 şi un Ioniţă Trandafil, cumpărătorul vămii Ploescilor, taleri 673 bani 90, pentru care s’au şi judecat cu pîrîţii în let 1816, la Departamentul streinelor pricini, şi şi-au aflat dreptatea prin anaforaua? ce s’a făcut; ci fiind-că acestă pricină, are a se hotărî de Domnie, scriem dumi-tale ca, aducend pe pîrîţi, să-i îndatorezi ca să-şi dea chezaşi siguri ca, ori-eând vor fi ceruţi, să se afle aici, ca să stea faţă la judecată.— 1818 Noemvrie 11.
   Iosif Argeş, Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Istrate Creţulescu.
       Cod. LXXXVII, fila 104 v.
316
V A. URECHIÂ
   Domna Elena I. Oaragea era o femee demnă de soţul eî: economă şi rîvnitore de avere. In favorea casseteî eî particulare, Caragea dă ca irat al eî: taxa la exportul de vite şi o dare specială de export la porci, câte 2 taleri de rîmător, afară de vama cea orînduită după ponturi şi catalogul vămilor, şi afară de câte 8 parale, preste Olt, de un rîmător ale Caimacamului de Craiova şi câte 4 parale ale Ispravnicilor respectivi. (1) Preste acest irat de 2 taleri de porc, Caragea, în
   (1) Eeă actul relativ:
Trei cărţi la sud Mehedinţi pentru iratul Mâriei-Sale Domneî, de la vitele mari.
   Zemli Vlahscoie. Fiind-că unele din iraturile Luminatei Domneî, cele ce s’au aflat şi pentru obştescul folos ridicat încă din anul trecut, am întocmit în locul acelora irat, ca de la fieş-care rîmător ce va eşi din ţeră preste hotar să dea câte taleri 2 de un rîmător, afară din vama cea orînduită după ponturi i catalogul vămilor, cari au să o dea, iar preste acestea numai în judeţele ot preste Olt ce vor scote rî-mătorî prin schelele judeţelor să dea şi câte parale opt de un rîmător ale Căimă-cămieî şi câte patru parale ale Ispravnicilor, care acea orînduelă are a se păzi întocmai, dar nefiind cu îndestulare iratul acesta, în locul iratului ce lipsesce, am mai adăogat şi alt irat, adecă să ieâ şi de la vitele mari tinere de hrană ce se va da voie a eşi din ţeră numai în judeţele ot preste Olt şi numai în ţera Turcescă peste hotar, însă de un cal po taleri patru, de un bivol po taleri trei i de un bou iarăşi po taleri trei, şi de o vacă po taleri doi, cari aceşti bani să aibă a-î răspunde neguţătorii cei ce vor trece vitele, afară din vama cea orînduită, precum ponturile şi catalogele vămilor cuprind i afară din avaetul Căimăcămieî care l-am orînduit Dom-nia-Mea, să fie po parale 60 de la tată felurimea acestor vite mari ce se arată; aşij-derea să aibă a luă şi parale 10 de totă vita mare, şi pentru cel orînduit de aici şi încărcat cu acestă trebă, iar cu mai mult să nu se supere; drept aceea s’a dat acestă carte a Domniei-Mele lui... ce s’a orînduit la schele.. .ot sud.,. ca să aibă vol-nicie cu acestă carte a Domniei-Mele a strînge şi a luă acest venit, după cum mai sus se cuprinde, pentru care poruncim Domnia-Mea şi dumi-tale, cinstite şi credincios boerule al Domniei-Mele Caimacamule al Craioveî, i dumne-vostră Ispravnicilor ai judeţului, să-î daţi ajutorul cel cuviincios orînduitului acestuia spre a pute strînge şi a luă acest irat, că de se va întîmplâ vre-un cheder din pricina neajutorului dumne-vostră, aveţi a răspunde. Poruncim Domnia-Mea şi vouă Căpitanilor de margine ca, fără teşchereua numitului de mai sus, să nu vă îndrăsniţî a lăsă măcar o vită să trecă în acea parte, ca să nu se păgubescă huzmetul, iar cel ce va urmă în potrivă se va supune a implini şi a plăti de la însuşi tot avaetul, precum mai sus se arată. I saam receh gpd.—1815 Martie 8.
      Cod. LXXV; fila 118 v.
   1816, April 1. S’au dat cărţi cumpărătorului huzmetuluî Măriei-Sale Domneî, la eşirea vitelor din ţeră.
Cladova
Vatoţi
Negotinu
O carte la Mehedinţi pentru vite mari.
ISTORIA ROMÂNILOR
317
Martie 1815, mai adaogă o taxă de export de vite din Oltenia în Turcia şi anume de câte patru taleri de cal, 3 taleri de bivol şi de un bou şi de câte 2 taleri de o vacă, preste vama cea orînduită şi afară de avaetul Caimacamului (câte 60 parale de tot felul de vită mare) şi afară de câte 10 parale de fie-ce vită, percepute spre remunerarea perceptorului.
                    Moldova la 1812. Scarlat Calimach.—Avenirea la tron,—
                                       Intrarea la Iaşi',
  In <Jiua chiar în care, în August 1807, Rusia semna inutilul armistiţiu cu Porta Otomană, după insistenţa împăratului Napoleon I, Scarlat Calimach anunţa lui Talleyrand, că Porta l-a reintegrat la Domnia
  Opt cărţi pentru trecetorea rîmătorilor la ţera Nemţescă către Vătaşii de plaiu Ruşava, plaiul Muntelui sud Mehedinţi.
  Vîlcanul i trecerea Novacilor, Gorj.
  Cozia i trecerea la Orez, Yîlcea.
  Câneni i trecerea la Aref, Argeş.
  Dragoslavele, plaiul Dîmboviţei sud Muscel.
  Câmpina, plaiul Prahovei sud Prahova.
  Schela Văleni ce intră în vama Buzeu-Telejenu sud. Saac.
  12 cărţi către Căpitanii de margine la Dunăre, tot pentru rîmătorî.
  1  Slam-Rîmnic.
  1 Buzeu.
  1 Ialomiţa.
  1 Ilfov.
  1  Vlaşca.
  2  Teleorman.
  1 Olt.
  1 Romanaţi.
  1 Dolj.                                        ^
  1 Mehedinţi.
      Cod, LXXV, fila 155,
                                        CAP. XI.
Bîrza-Palanga
Calafatul
Ciupercenii
Lomu
Rahova
Arceru-Palanca
Romanaţi o carte asemenea.
i
O carte la sud Dolj asemenea
O carte la Mehedinţi pentru vite mari.
318
V. A. TTRECHIĂ
Moldovei. Calimach nu găsiâ destul de pompăse titluri de dat împăratului Francesilor pentru asemenea succes al politicei luî. (1)
   Cele urmate după acel faimos şi inutil armistiţiu le-am arătat făcând istoria Domniei lui Caragea la Munteni. Ye<Jutu-s’a din acele, cum tot atât de inutilă, cât şi armistiţiul, a eşit numirea din nou a luî Scarlat Calimach prin protecţiunea luî Napoleon, la tronul Moldovei, în 1807. Acestă numire nu avea să fie o realitate decât după încheerea păcii de la Bucurescî din 1812. De astă dată Scarlat Calimach nu va ave să mulţămescă pentru tron luî Napoleon, ci Rusiei. După ce Cu-tuzoff făcu prisonier pe Calimach la Rusciuc, unde se afla cu oştea turcescă, Calimach avu ocasiune să lege relaţiunî maî de aprăpe cu Muscalii, în timpul exilului seu în Rusia. Neîndoios că Talleyrand nu veiju cu ochî răi avenirea la tronul Moldoveî a luî Scarlat Calimach, ţinând seină de vechile luî relaţiunî cu representantul Francieî din Constantinopole. Dar acestă bună opiniune a luî Talleyrand, ori a luî Napoleon, despre noul Domn al Moldoveî, nu va li de lungă durată.
   Care este data exactă a numirii luî Scarlat Calimach la tronul Moldoveî ?
   Bătrânul Drăghicî nu ţine semă de data numirii luî Scarlat Calimach la Constantinopole, ci numai de aceea a sosirii luî la Iaşi Acestă sosire în capitala Moldoveî a nouluî Domnitor a fost, după Drăghicî, prin postul Crăciunului. (2)
   Dionisie Fotino, din contra, dă numai data numirii la Constantinopole a luî Scarlat Calimach ca Domn al Moldoveî. Acestă dată, după cronicarul grec, fu acea de 24 August. (3)
   Acestă dată a luî Fotino o conservă şi Laurian, în istoria sa. (4)
   Un document publicat în colecţiunea Hurmuzaki (supl. II, pag. 73) pune numirea la Constantinopole a nouluî Domn la 4 Septemvrie, ceea-ce se apropie de data lui Fotino, adecă de 24 August, după calendarul nostru, deşi cu o <p maî înainte, la 23 August.
   D-l Xenopol aduce maî întâiu data luî Drăghicî opriri postul Crăciunului», şi apoi, în notă, amintesce data după Hurmuzaki, fără să se pronunţe între amândouă.
   Ce avem de <Jis despre acestă dată noi înşi-ne?
   «Gazeta de FrancforU publică în 1812 o corespondenţă din Bucu- 1
   (1) Vec)î Hurmuzaki, Documente, voi. II, supl. I, pag. 450.
   (2) Istoria Moldovei, Iaşi 1857, tom. II, pag. 92.
   (3) Tom. III, pag. 126.
   (4) Istoria Românilor, Bucurescî 1873, pag. 576.
ISTORIA ROMÂNILOR
319
rescî, cu data de 7/19 Septemvrie, prin care se spune, că un tătar sosit la Bucurescî ieri (deci la 6 Septemvrie) a adus soirea numirii luî Scarlat Calimach ca Domn al Moldoveî.
   Urmeză de acî că numirea la Constantinopole nu este în tot caşul anterioră (Jileî de 24 August, căci tătarul, până la 6 Septembre, a avut timp să ajungă la Bucurescî. (1)
   «Moniteur Univers el» are o corespondenţă din capitala munteană, din 2/14 Octomvrie 1812, în care i se spune că: «Le prince Scarlat Kalimachy, nomme hospodar de Moldavie, se trouve toujours ici. II
ne doit pas tarder â prendre possession... (2)
   Deci la 2 Octomvrie, adecă 26 Septemvrie, stilul nostru, Scarlat Calimach se află la Bucurescî şi doră nu de puţine (Jile, de ore-ce corespondenţa Monitorului frances diceâ, că el «se trouve toujours ici ».
   De altmintrelea presenţa la Bucurescî a Domnului Moldoveî o atestă şi un- act de la Domnitorul Caragea, un pitac prin care reguleză plata unor cheltuelî făcute cu găzduirea aceluia. (3)
   Din causă că dstea rusescă se retrase cu întârziere din Moldova şi că autorităţile muscălescî nu se retrăseseră din ţeră, Domnitorul Calimach va adăsta maî mult timp în Ţera-Muntenescă.
   Nota luî Andreossy, ministrul Francieî de la Constantinopole, adresată Duceluî de Bassano la Paris, cu data de 9 Septemvrie 1812, confirmă şi ea pe deplin data numirii lui Calimach la tron, între 4—6 Septemvrie 1812. (4)
   înainte de sosirea sa în Iaşi, acolo vine, în calitate de Caimacam al său, cunoscutul Negre, cam pe la finea luî Septemvrie după stilul nostru.
   Când sosit-a deci la Iaşi noul Domnitor? Moniteur Universel de la 1 Ianuarie 1813 ne răspunde la întrebare. Intrarea nouluî Domn în capitala Moldoveî în mod solemn nu se face chiar în Ziua sosiriî, dar sosirea acăsta este sigură la 7 (19) Noemvrie.
   Data de 7 Noemvrie este decî în neconcordanţă cu afirmaţiunea luî Drăghicî, că Domnitorul cel noii a sosit în postul Crăciunului. Numai dacă ţinem semă că Domnitorii sosiţi de la Constantinopole nu intrau imediat în Capitală, ci poposau la mănăstire la Galata, până ce li se pregătiâ intrarea solemnă în oraş, numai atunci putem să ajungem 1
  (1)   «Moniteur Universel» frances, No. 288 de la 14 Octomvrie 1812, reproduce corespondenţa din G. de Francfort,
  (2) Moniteur Universel, No. 300, Lundi, 26 Octtfbre 1812.
  (3) Ve<,lî la Domnia luî Caragea, cap. despre finance.
  (4) Hurmuzaki, supl. I, voi. II, pag. 731.
  Veipi ce am <Jis la Istoria Domniei luî Ioan Caragea, despre acestaşî întrebare
320
v. a. urechi!
aproximativ la începutul postului Crăciunului. (1) Dar, în realitate, Calimach nu-şî face intrarea solemnă în Iaşi decât mult mai târ<Jiu. Acesta se documenteză prin descrierea alaiului solemnei intrări întâmplate la 7 Fevruarie 1813, descriere ce o găsim în Moniteur Uni-versel. Iată acestă descriere: «Principele Scarlat Calimach, noul hos-podar al Moldovei, şi-a făcut ieri dimineţă intrarea solemnă în oraşul nostru. A fost miruit în biserica Sf. Nicolae, de Episcopii acolo adunaţi, şi a depus jurământul de a guvernă după legi. Principele a încălecat apoi şi, avend cuca pe cap, a cutreerat oraşul, precedat de mai multe mii de persone, cari formau alaiul lui, ca să se ducă la palatul seu, unde adunase pe boeri şi pe cele-l-alte autorităţi să-î sărute mâna, şi a primit jurămintele lor de fidelitate. Când Domnitorul intră în oraş, se portă înaintea lui trei co(JI de cal, pentru că Domnitorul Moldovei are rangul de Paşă cu trei cocp-- Săra oraşul fu iluminat, atât din causa acestei solemnităţi, cât şi în ondrea luării sfintelor oraşe Meca şi Medina». (2)
   Acum, după ce am lămurit pe cât posibil data venirii în Iaşi a Domnitorului, se presintă o altă întrebare: fost-a Scarlat Calimach la Constantinopole, să primescă personalmente învestitura?
   După «Moniteur Universel» se vede, că Domnitorul a aşteptat la Bu-curesci să-î vină actele de investiturâ. Corespondenţa oficialului frances (Jice că: «trimisul marelui Senior, rînduit pe lângă Divanul Moldovei, a plecat deja din Constantinopole, ca să ducă pălăria (cuca) Domnitorului». (3)
   Este deci probabil, că Scarlat Calimach, după ce a fost eliberat din Rusia, nu s’a mai dus pe la Constantinopole, ci şî-a aşteptat învestitura la Bucuresci.
   Dacă el era la Constantinopole, când a fost numit, nu era nevoie să i se trimiţă cuca şi tuiurile, precum resultă din însăşi corespondenţa maî sus amintită a jurnalului oficial frances. Tote corespondenţele diplomaţilor din Constantinopole vorbesc de recepţiunea lui Caragea la Sultanul, dar nu amintesc de una a lui Scarlat Calimach. Singură nota lui von Werther către regele Prusiei, amintesce de Kalimachy, dar, din cuprinsul vorbelor în care face menţiunea, nu resultă că Câţi) Moniteur Universel, de la 1 Ianuarie 1813, spune că Domnitorul «est deseendu dans un eouvent du Faubourg».
   Corespondentul jurnalului se înşelă, căci mănăstirea Galata, unde descindeau Domnitorii, este afară din Iaşi.
   (2) Moniteur Universel, No. 75, 16 Martie 1813.
   (3) Moniteur Universel, 1 Ianuarie 1813.
ISTORIA ROMÂNILOR
321
limach era şi el în Constantinopole, la data de 10 Septemvrie 1812 stil nou. Din contră, la data de 14/26 Octomvrie, von Werther arată că la 8/ăO a fost primit numai Caragea în audienţă solemnă la Sultanul şi mai adaogă, că Muscalii au încredinţat Guvernul Ţeriî-Muntenesci luî Arghiropulo, şi că «Guvernul Moldovei va fi fost încredinţat în acelaşi timp hospodaruluî seu, principele Calimach».
   Este probabil, că Scarlat Calimach, după sfatul şi îndemnul Muscalilor, nu s’a dus la Constantinopole.
                                               CAP. XII.
                         > Despre Domnia lui Se. Calimach după documente.
   Judecata istoricilor noştri asupra Domniei lui Scarlat Calimach în Moldova este, în genere, favorabilă.
   Din cercetarea actelor — mare parte inedite — din Domnia acestui român grecisat, resultă că el se deosebesce de contemporanul seu Ioan Caragea de la Munteni, căci n’a făcut din îmbogăţire scop principal al seu.
   Să cercetăm seria de documente, repet, cele mai multe inedite, în ordinea în care am luat deprinderea de a le aduce la fie-ce Domnie.
                                           Âdministraţiunea.
   Nu avem de notat vre-o schimbare în organisaţiunea administrativă a Moldovei între anii 1812—1819. Cei câte doi ispravnici continuă în judeţe. (1) La Botoşani continuă Vornicul. Asemenea exista Vornicia Vrancei. La Putna în Galaţi aflăm pîrcălabî. La Iaşi există, ca şi la Bucuresci, nu numai un Agă, ci şi un Vel Vornic al politiei. La 1 De- 1
   (1) Ca şi în trecut se întîmplă adesea conflicte de atribuţiunî între aceşti doi ispravnici. Aşa urmă unul între cei doi ispravnici de la Roman.
   Unul nu va să scie de al doilea, care s’a jăluit. Domnitorul, în 1813 August 28, scrie «pentru că neunirea între dumne-lor pricinuesce numai asupriri şi pătimiri locuitorilor . . . .»
   Unul e Paharnic, altul e Spătar.
   Vodă recunosce protia celui ce e Spătar, cât şi pentru că este încredinţat Vodă, că acest Spătar are mai bună cunoscinţă de locţiitorii ţinutului, totuşi el porun-cesce «întru lucrări, amândoi să fiţi împreună, şi nici un lucru să-l săvîrşescă unul fără scirea celui-l-alt.»
   S’a scris şi de la Visterie cătră dumne-luî Ioan Cazimir, Sameş ţinutului, tot în asemenea cuprindere. (Cond. P. S. Metrop. Iosif de Moldova, pag. 83.)
    V. A. Urechiă.—Toni. X. Partea B.—Istoria Românilor.
21
322
v. a. tmEcml
cemvrie 1814, Calimach numesce la acest post pre Dumitru Jora. (1)
   Prin plăşi sunt ocolaşi şi zapciî.
   Există în Iaşi o Yornicie de aprcxjî. (2) La 5 Fevruarie 1819, Cali-mach rînduesce Hatman al Mazililor şi al marginii Prutului pre C. Balş. (3)
   Se înfiinţeză din nou trei căpitani de paza marginilor şi anume: la Cornu-Lunceî (judeţul Suceva), la Mamorniţa (jud. Herţeî), iar a 3-a la tîrgul Panciuluî din judeţul Putneî. La fie-ce căpitănie se rînduesc câte 30 de slujitori, iar la Cornu-Lunceî câte 45 lude, nefiind chip a se da din satele ţeriî birnicî, pentru nezătignirea poruncilor şi hava-lelelor. Aceşti lude se cer a fi din omeni streini, de peste hotar, găsiţi de căpitani, dându-li-se de Visterie prin Hătmănie peciurî gospode pe numele şi faţa sa.
   Hatmanul C. Paiade organiseză în Moldova aceste căpitănii şi anume la hotarul Bucovinei. In anaforaua de înfiinţare a acestor trei căpitănii, Paiade face descrierea conturului graniţei Moldovei despre Bucovina, şi arată că se vor închide orî-ce alte căî de comunicaţiune în Bucovina, afară de acele 3 puncte ce urmeză a se da în paza celor 3 căpitani. (4)
   Iacă actele oficiale şi inedite, prin cari se organiseză aceste trei căpitănii.
   Anaforaua Hatmanului Paiade în resumat:
   «Datoria mea chemânlu-me ca să intru în cercetare cuviinciosă, pentru a ave totă marginea stăpânirii Moldovei şi pentru păzirea ei nestrămutat, trebue a se cheltui spre oprirea a tot felul de catahrisis ce se urmeză la marginea ţeriî ...» n’a aflat în ţinutul Sucevei despre «Bucovina Austriecescă» pe distanţa de 36 cesurî şi mai bine, la trei trecetore mari nu este nici o pază din partea Hătmănieî, adecă începend din Dorna, unde este plaiu prin munţi spre Transilvania, până la Cornul-Luncei în dreptul Fălticenilor, unde este drumul ce merge pe la Homor şi în Austria şi la Nemernieenî, unde iarăşi este drumul ce merge prin Bosancea (vama cea mare) la Suceva şi în totă Bucovina, Şi de acolo în prejur până la Teşăuţi, unde este însemnată trecetore a vitelor de negoţ, nici o pază şi îngrijire de către Hătmănie nu se pote face, fiind mare depărtare de la Tîrgul Nemţuluî şi până la Tîrgul Burdujeni, în cari locuri sunt mici căpitănii. Intr’acestă cuprindere de loc, pe lângă cele trei trecetore însemnate, sunt o mulţime de drumuri mici, pe cari nefiind nici un fel de pază, trec cei ce obişnuesc a face catahrisis cu cacerdisire a tot felul de mata-hurî oprite de către stăpânire. Pe acolo se întîmplă strămutarea a multora din locuitorii birnicî şi scăparea tulburătorilor de obştesca liniştire a făcătorilor de rele 1
   (1) Ve<Ji cond. Metrop. de Iaşi, fila 128.
   (2) Acad. Port. XXI, No. 91, din Maiu 1815.
   (3) Academie, Port. XXXV, No. 218
   (4) Condica de doc a P. S. Metrop. Iosif al Sucevei, pag. 138 v.
ISTORIA ROMÂNILOR
323
tâlhari. Asemenea este loc slobod şi fără pază la schela Mamorniţa în dreptul Cernăuţilor, unde este trecerea drumului celui mare al Botoşanilor şi acolo, din partea Hătmănie! nici un om măcar privighetor nu este. Nu maî puţin catahrisis şi slobozire este şi la ţinutul Putneî, la Ocolul Şuşiţii, acolo între Vrancea, unde este Vornicia Vrance! a Hătmănie! şi între Grozesci, unde este iarăşi căpitănie, sunt o mulţime de drumuri şi plaiuri, ce răspund printre munţi în Transilvania şi tote sunt slobode şi fără pază. Pe acolo trec şi pane şi vite şi orî-ce alte metahur!
oprite de către stăpânire........iar în zadar că se întărăsce în totă săptămâna
prin porunci păzirea marginilor, că fiind atâtea drumuri deschise niminea nu are trebuinţă a se abate pe la drumurile păzite, cu metahur! şi mărfuri dintr’acele păstrate pentru îmbelşugarea pămîntului şi a norodului nostru.»
   Urmeză propunerile înfiinţării a 3 căpitănii.
   Domnitorul aprobă dând resoluţiunea:
   «Pentru înfiinţarea din nou a trei căpitănii de paza marginilor şi anume la Cornul-Luncei (în Suceva), a 2-a la Mamorniţa (ţinutul Herţei), iar cea a treia la Tîrgul Panciuluî din ţinutul Putneî. La fie-ce căpitănie vor fi câte 30 slujitori, iar la Cornul-Luncei 45 liude «nefiind chip a se da din satele birnice pentru nezăticnirea urmă-torelor porunci şi havalele, rînduind a fi din omenii streini de peste hotare, cari se îndatoresc pre rînduiţii căpitani a i găsi şi a-î statornici pe la fie-ce care căpitănie, avend adeverinţele dregătorilor marginii, că sunt cu adevărat omeni streini de peste hotar şi nu au nici un amestec de bir cu locuitorii ţării, după care adeverinţă luând şi mărturie de la dregătorii ţinutului, unde este căpitănia, anume de numărul slujitorilor fieşce-căreia căpitănii, să se trimiţă de către căpitani la Hătmănie şi Hătmănia înfăţişându-le la Visterie, să li se dea peciurî gospod fieşce-căruia pe numele şi faţa sa.»
   Fila 138 verso, cod. Metrop. din Iaşi.
   O altă regulare de amintit din Domnia lui Scarlat Calimach fu aceea a nizamuluî pripasurilor.
   Rînduela pripasurilor. Tote măsurile de publicitate se iea, ca să potă păgubaşul a-şz recăpăta vita, plătind numai «colacul vitei, câte o pară pe di cu cheltuălă cu tot, până la una lună»; peste prima lună, păgubaşul va plăti câte 1 ban pe <Ji Şi cheltuelile îngrijitorului vitei. Ispravnicii sau căpitanii şi nimeni altul să nu se amestece la pripasuri. Numai dacă păgubaşul n’a fost descoperit până în un an, Vor-nicelul satului va duce vita de pripas la ispravnic, care va da plata cuvenită pentru îngrijirea vitei şi adeverinţa de primirea ei. (1) 1
  (1) Rînduela pripasurilor în ce chip să se urmeze ori la care sat şi ori la cine va nimeri orî-ce fel de pripas: acel ce va găsi vita, dator să fie a o aduce la satul seu şi să o arete Yorniceluluî satului, şi la sătenii satului, spre însciinţarea tuturor şi Vornicelul satului dator să fie a însciinţâ pe tote satele ce vor fi prin prejurul satului seu, cum şi la <Jile de tîrg dator să fie a o colăcî la tîrgul ce va fi mai aprope, strigând crainicul şi arătând tote semnele şi perul cum îi va fi şi aflându-
324
V. A. URECH1Ă
   In 1817 Maiu 31, Oalimach dă nou nizam pentru brudina podurilor pe Nistru, Prut, Şiret, Moldova, Bistriţa şi Trotuş. (1)
   In 10 Ianuarie 1815, Sc. Calimach dă un nou nizam al havaetu-rilor atribuite diverşilor slujbaşi ai ţeriî, asupra anaforaleî ce i se pre-sintă. (2)
   Mesurî diverse pentru stîrpirea hoţilor din ţeră (a celor cari nu furau ca slujbaşi!) sunt îndestule. Una curiosă este acea chezăşie ce dau la ispravnicul de Roman, la 1 Aprilie 1827, sătenii Unguri din Scheia «că nu vor face furtişaguri». (3)
   Un nizam de rînduela măsurilor aduce şi unele instrucţiuni de ordine agricolă. Disposiţiunî: cine să păzescă vitele satului ? Despre jitarî la paza ţarinelor. Cine să le plătescă «hacul»? Ispăşirea stricăciunilor de vite, etc., sunt tote cuprinse în acest nizam, care după titlu se părea că se va ocupă numai de mesurî: vadră, oca, falce, etc.
                                                 Rînduela mesurilor.
   Rînduela mesurilor, adecă merţa, vadra de miere, vadra de vin, faicea de fîn, la cărăuşii cu vin, cum să se urmeze; asemenea şi urmarea păscutului vitelor despre văcari, cum şi finul când se mănâncă de vite streine.
   Merţa să se facă la tote tîrgurile de pe la ţinuturi tot de o măsură, adecă de 110 oca, făcendu-se merţa de trei feluri de pâne, însă o parte grîu, şi o parte mă-laiu, iar demerlia să fie de 11 oca.
   Vadra de miere să fie pe la tote tîrgurile de prin ţinuturi.
   Vadra de vin să se facă pe la tote tîrgurile şi pe la tote podgoriile de 10 oca, şi ocaua de 400 dramuri.
se păgubaşul vitei, şi încredinţându-se cu dovadă că este vita lui, să i se dea, şi păgubaşul să dea colacul vitei, adecă de va fi şe<Jut vita pripăşită o săptămână sau două safi măcar şi o lună, să dea păgubaşul câte una pară pe <Ji cu cheltuelâ cu tot, iar de va trece peste o lună, să se socotescă câte un ban pe di pentru oste-nela şi cheltuelâ acelui ce va purtă de grija vitei, iar ispravnicii sau căpitanii, ori alţii, nimeni să nu se amestece la pripasuri, fără numai de se va întîmplâ să stea pripăşită până la un an şi urmând Vornicelul şi sătenii după rînduela ce se arată mai sus, şi nu se va află păgubaşul vitei, până la un an, atuncia Vornicelul să fie dator să ducă vita acea de pripas la ispravnicul ţinutului, şi dând Vornicelul vita acea de pripas, să ieâ de la ispravnic pecetluit iscălit, arătând tote semnele şi perul vitei, ca să fie Vornicelului de mărturie, şi să ieâ Vornicelul de la ispravnici plată pe vită pe câtă vreme va fi ţinut-o, după rînduela ce se arată mai sus.
                          (L. P.)
  (1) Vedija Academie portof. XXV, No. 171.
  (2) Ve<Ji la Academie portof. XXXIV, No. 145.
  (3) Ve<Ji la Academie, port. XXVI, No. 166.
ISTORIA ROMÂNILOR
325
    Măsura fălcii de fin pe la tote ţinuturile să fie.
    Cărăuşii ce aduc vin, la o bute de vin să li se ţie în seină din ţănciul vasului, atât pentru scădere, cât şi pentru beutul lor, iar fiind scădere mai multă să plă-tescă cărăuşii, după preţul ce se va vinde vinul acolo, unde se descarcă.
    Fieşce-care vornicel al satului, dimpreună cu sătenii, să fie datori să tocmescă un văcar sau doi pentru păscutul vitelor sătenilor şi herghelegii pentru păscutul cailor, şi păstori la oi şi la rîmătorî şi jitar întru paza ţarinelor, şi hacul acestora să-l cisluescă sătenii pe vitele ce vor ave, şi să plătescă fieşce-care vitele sale, avend spre acestă purtare de grijă vornicelul cu sătenii satului, ca să nu se facă stricăciune de vite în ţarini şi în grădini; stogurile de fîn ce vor fi aprope de sat, să le îngrădescă, iarăşi dator să fie vornicul cu sătenii să pue să le îngrădescă. Asemenea să se urmeze şi la ariile cu paele ce vor fi aprope de sat. Iar de se va întîmplâ stricăciune în ţarină, în grădini, în fineţe, şi la arii cu paiul, de vor fi pagubele făcute de vite tot ale acelui sat, să se ispăşescă cu vornicul şi cu treî-patru fruntaşi, şi dându-î mărturie în scris, să împlinescă paguba vornicelul satului, iar de vor fi pagube făcute de vite ale altui sat, sau ale altor omeni streini, atunci să se ispăşescă şi cu omenii din satele ce vor fi mai aprope şi luând păgubaşii în scris mărturie să mergă la ispravnici să împlinescă, iar să nu fie volnici a-şî împlini singuri, şi vornicul satului pentru nepurtarea de grijă, neurmând după poroncă, să se pedepsescă.
                          (L. P.)
                                                 Justiţia.
   La Archiva Statului din Iaşi se conservă documentul original, prin care Scarlat Călim ach a promulgat noul seu Codice civil, la 1 Iulie 1817, în al 5-lea an al Domniei lui.
   Nu-mi compete mie a analisâ acest codice de legi. El este mai puţin original decât Codicele lui Caragea, nefiind decât traducerea Co-diceluî civil austriac, traducere făcută de Hristian Flehtenmaher, adus din Viena, în 1811, de un boer Sturza, ca guvernor al copiilor lui şj ai altor fii de boeri. Codicele acesta, fiind scris în grecesce, se pare că puţin servi tribunalelor, nepiitendu-1 înţelege toţi judecătorii. Eră disposiţiune luată de Vodă, să fie tradus immediat şi în limba română, dar acea traducere se făcu numai după Domnia lui Calimach, deşi, în chrisovul de promulgare, aplicarea lui trebuia să începă după trei luni.
   Se constată acesta şi de Drăghici. El 4ice: «Nu se întrebuinţă (codicele) la pricini, că nu-1 înţelegea mai nici unul din judecătorii cei vechi şi nici se obicinuiâ a se pune §§ în hotărîri.» (1)
   In chrisovul de promulgare al codiceluî seu, Scarlat Calimach cjice, că nu numai după codice europenesc! e redactat acest codice, ci că a ţinut semă şi de «obiceiurile pămîntulm.» 1
  (1) Tom. II, pag. 106.
326
V. A. URECHIĂ
   Iacă dau aci traducerea chrisovului de promulgare, după originalul care se conservă la Archiva Statului din Iaşi.
   Ioan Scarlat Alexandru Calimaeh Voevod, eu mila lui Dumnezeu, Domn şi stă-
                                                 pânitor Ţeriî Moldovei.
   Oblăduirea (cârmuirea) e un lucru măreţ şi de o mare însemnătate şi întru adevăr Dumnedeesc, şi nimic din acele omenesc! nu se pote asemeluî cu mărirea ei, fiind statornicită de însăşi necesitatea naturi! chiar din eesul zidirii şi adusă de timp la propăşirea de astăzi. Ţintirea unu! oblăduitor, afară numaî când el ar fi un psevdonim, iar nu un adevărat Domnitor, nu-î alta decât fericirea oblăduiţilor şi buna lor petrecere; drept care omenii, din vechimea cea ma! depărtată, au înfiinţat autorităţi, puind în capul acestora pe oblăduitorul ca pe un părinte bun şi îndurător şi ea pe un apărător şi îngrijitor obştesc. O <Jisă bătrână ne învaţă, că omul are comun cu Dumnezeu: binefacerea şi adevărul; cercetând însă cine-vâ cu ma! multă seriositate, va găsi, că oblăduirea, ma! mult decât aceste virtuţi, asemăluesce pe om cu Dumnezeu, şi că ea s’a înfiinţat după pilda aceluia. Pentru că măreţa alcătuire a întregi! şi frumoseî lumi n’ar fi petrecut păzind nestrămutată şi neschimbată podoba şi bună-cuviinţa ce din început i s’au dat, de nu se zăriâ pronia Dumnecjeescă, până chiar în lucrurile cele mai micî, şi de nu păziâ în întregime fie-care fiinţă sfintele hotare şi Dumnedeescile leg! ce au primit de la zidirea universului, până la vremea ce ziditorul a hotărît. — Asemenea şi oblăduitorul avend pronie, nu numaî pentru conservarea şi îndelungata petrecere a oblăduiţilor, ce şi pentru fericirea şi buna lor vieţuire, se îndeletnicesce cu cele ma! înalte, precum şi până cu cele de ma! jos, nelăsând nimic necercetat şi nemustrat, din câte ar contribui la fericirea oblăduiţilor. Şi fiind-că legile sunt trebuitore pentru a constitui omuluî şi pentru a-1 face fericit, oblăduitorul închipuind tote spre folosul oblăduiţilor, făcendu-se precum am dice legislator şi ne socotind nimic ma! de căpetenie decât legile—-unele din aceste el desfiinţeză, unele preface, altele îndrepteză, iar altele, de cele trebuinţă, de la sine alcătuesce, şi anume acele car! ar fi mântuitore, ma! priitore în vieţuire şi ma! folositore obştiei.—Prin unele ca aceste legislatori! ce! renumiţi au împodobit vecul lor cu glorie nemuritore şi s’au întronat în altarul unei vecînice aduceri aminte.
   Aşa şi fericiţi! întru pomnire Domnitor! predecesor! ai noştri, ce au oblăduit cu strălucire şi cu slavă, luând cea ma! mare îngrijire despre tote cele-l-alte pentru fericirea şi buna petrecerea oblăduiţilor, au găsit că cea ma! mare din datoriile lor eră de a da leg! supuşilor, după care să se judece. Şi dar ma! întâiu Domnul Alexandru I care, pentru multele sale merite şi mar! faceri de bine, a dobândit denumirea de Bun, îndată după suirea sa la- scaunul Domnie! (1401), vădend nevoia de leg! în care se găsiâ ţăra, a cerut şi a primit Vasilicalele de la împăraţi! Pa-leologî, car! filotimisindu-se î-aîi trămis şi Coronă de Rege, hărăzându-î şi digni-tatea de Despotes. Din aceste legi, culegend Alexandru câte s’au găsit trebuitore şi potrivite în acele vrem!, şi traducendu-le în limba pămînteană, a alcătuit o carte de legi, precum scrie Dimitrie Cantemir.
   Două vecur! ma! apoi, Vasile Voevod numit Arnăutul, culegend tot din Vasilicale, ca din nisce isvore, precum se vede de pe inscripţiunea cărţi! sale, şi adăogend către legile lu! Alexandru Voevod, a tipărit la 1646 cartea sa de legi, prin unul Evstratie, ce eră pe atuncia Vel Logofăt. Acesta carte cuprinde ma! ales leg! penale şi agri-
ISTORIA ROMÂNILOR
327
cole cu adăogirea obiceiurilor pămintuluî, iar din legile civile, ea forte puţine cuprinde, şi anume câte erau trebuitore în acea vreme. De atuncia a lipsit cu desă-vîrşire codul lu! Alexandru cel Bun, ca unul ce n’a ajuns a fi tipărit; iar legea lui Vasile Voevod a remas domnitore, şi după acestă lege judecătorii urmăriau pricinile până la începutul vecului trecut, precum iarăşi Cantemir scrie, trăind în acea vreme.
   După acesta sporind relaţiunile între pămînteni şi nemurile învecinate, maî îm-mulţindu-se apoi şi populaţiunea, şi ţera mergând, precum se pote înţelege, spre mai bine, Domnitorii începură din nevoie a se sluji de isvorul acestor doue cărţi de legi, adecă de Vasilicale, şi tot-d’odată de Novelele lui Justinian, Leon şi celor după dînşii împăraţi, de colecţia Vasilicalelor (Iov6<k<;), de introducerea legilor a lui Antikinsor Teofil, de legea Greco-Romana şi în sfîrşit de Manualul lui Armeno-pulo; din care împrejurare şi codul luî Vasile Voevod, ca unul ce eră necomplet, a remas de mai mulţi ani în nelucrare şi a devenit cu totul rar de găsit. Maî târziu se sloboziră şi vr’o câte-vă hrisove în oreşî-carî pricini, spicuindu-se şi aceste în răstimpuri din Vasilicale şi Novele de către Domnii din acea vreme.
   La o aşa stare de lucruri s’au introdus după vremi şi abusurî, cari se pot află chiar pe la naţiile cele mai civilisate, maî mult sau mai puţin, pentru că precum se elice: «puţini sunt acei ce flămândesc şi însetoşeză de dreptate, iar omenii murim ca omeni...» Aceste abusurî s’au iscat din maî multe pricini, din care una şi cea maî de căpetenie este că Vasilicalele, Novelele şi pomenitele cărţi de legi, afară numai de traducerea Manualului lui Armenopol în limba grecăscă cea nouă (care şi acesta e greşită în maî multe locuri) sunt scrise în limbi înţelese de forte puţini: în limba Elină şi Latină. Iară străinătatea şi nedeprinderea stilului, precum diice un învăţat modern, cuprindând sciinţa legilor în puţine cuvinte, face ca poporul să atârne de la aceste.
   Aceste vădend şi predecesorul nostru Alexandru Constantin Moruz Voevod a întreprins a face putinciosa tămăduire acestui neajuns, şi dar a poruncit Paharnicului Toma Kara a traduce în limba pămînteană Manualul legilor, adică acele şese cărţi ale luî Armenopol, cari s’au şî tradus cu desăvîrşire la 1804. Insă ori , el de la sine, ori din îndemnul altora, înţelegând că cartea lui Armenopol, cunoscută aici nu de mult, nu constituia legea pămînteană, ce mai vîrtos Vasilicalele, â poruncit tot luî Kara, ca adunând din Vasilicale şi alte cărţi de legi, să compue un cod civil şi tot odată penal după metodul Institutelor, adică a introducerii legilor de Antikinsor Teofil, precum însuşi Kara dice în prefaţa sa.
   Kara dar, săvîrşind în limba grecăscă la 1806 (April) întâia parte din cele patru, despre dreptul personelor, fii împedicat de împrejurările de atuncia de a da sfîrşit şi celor-halte şi peste puţin se şi săvîrşi din vieţă.
   Şi Noi dar, de când binevoind Dumnedeu am luat în mână frînele oblăduirii a -cestui principat, încredinţându-ni-se îngrijirea şi cârmuirea credincioşilor noştri supuşi, n’am încetat de a ne aduce aminte cât de mare e oblăduirea şi cât de măreţă e sfîrşitul ei, ca unul ce are de scop fericirea şi buna petrecere a oblăduiţilor.
   Gândind Ja tote aceste şi la datoriile oblăduitoruluî către oblăduiţi, precum şi la mijlocele trebuitore pentru buna vieţuire a acestora, nu Ne-am lenevit, cu ajutorul lui Dumnezeu, a pune în lucrare ori-ce bine ce eră prin putinţă, cu nepăsare către trudă şi greutăţile de tot felul. Cunoscând tot o dată că legile contribue mai mult decât ori-ce la fericirea omului, împedecând sila şi distribuind tuturor o dreptă egalitate, Ne-am hotărît a ne îndeletnici cu aceste mai serios, şi maî întâiu, îm-
328
V. A. urechi!
părtăşind hotărîrea Nostră, ţintind la obştescul folos, Prea Sf. Mitropolit, iubitorilor de Dumnezeu Episcopî şi boerilor noştri, nu numai că eî au fost de o idee cu Noi, ce prin anaforă a lor ne-au făcut plecată rugăminte apune hotărîrea în lucrare; pentru care am găsit de cuviinţă a alcătui mai întâiu un Cod civil, ca unul ce este maî de trebuinţă decât cele-l-alte părţi ale legislaţiei. Incepend dar lucrul l-am şi să-vîrşit cu ajutorul luî Dumnedeu, ce este pricinuitorul tuturor bunătăţilor, avend de temeiu Vasilicalele, cari la începutul veculuî al XV s’au adus la Noi de fericitul întru pomenire Alexandru I cel Bun.
   Fiind însă că din Vasilicale lipsesc nu numai capitole şi titluri, ci cărţi întregi, desfiinţate de timp, cu maî multe alte bune şi frumose scrieri ale antichităţii, precum se cunosce de către filologi, am îndeplinit lipsele culegend din novele şi cele-l-alte cărţi de legi citate mai sus, de cari s’au slujit, precum am dis, şi luminaţii Domni, predecesorii noştri. La cap. al IY, part. I, despre Epitropie şi Curatori e. vedend că scopul Vasilicalelor şi al tuturor legilor celor drepte stă în educarea şi siguripsirea averilor lor, am socotit de cuviinţă a schimbă modurile despre aceste, adunând mijloce din noue codici Europenescî (al cărora şi metodul am îmbrăţişat, ca unul ce Ni s’a părut cel maî nimerit), găsindu-se acesta mai siguripsitore şi maî de interesul orfanilor, precum vom arătă în pre larg prin osebitul hrisov. Am mai găsit de cuviinţă a adăogi unele legi trebuitore şi despre materii neobicinuite bătrânilor, în cât ele erau lor necunoscute, şi altele iarăşi despre pricini ce se tra-teză alt-fel în vremile nostre: precum despre alcătuiri între autori şi tipografi, despre asiguraţii, despre concursul creditorilor, ete.; acest de pe urmă cas (despre concursul creditorilor) nu-î nici cum lămurit în Vasilicale şi cele-l-alte cărţi ale nostre de legi. Apoi s’aii maî adăogit la locurile cuvenite şi obiceiurile pămîntuluî, cari cercetându-se după a nostră poruncă şi găsindu-se de cuviinţă în adunările convocate spre acest sfîrşit, s'au cinstit cu vrednicia de a rămâne legi. Asemenea s’au adăogit şi deslegările pomenite mai sus, făcute în restimpurî de predecesorii noştri prin hrisove Domnescî.
   Ast-fel s'a desăvîrşit acest al nostru Cod politicesc, alcătuit mai întâiu în obicinuita aici în ţeră limbă Nouă-Elinescă, şi apoi tradus în acea pămînteană. El s’a împărţit în trei părţi, din care una atingetore de dritul personelor, cea-l-altă de dritul lucrurilor, şi a 3-a de îmmărginirile ce privesc către ambele aceste driturî. — In cât se atinge de cele-l-alte părţi ale legislaţiei, ce au relaţie cu legea civilă, precum In-strucţiile judecătoresc!. Codul comercial, Codul penal şi Codul poliţienesc, şi aceste le vom lucră după modul cuviincios, de Ne va dărui Dumnedeu linişte neturburată, isbândă şi înlesnire la vremile de faţă, ca să fie sistema nostră legislativă desăvîr-şită şi plină. Iar de nu, tot vom lăsă motiv luminaţilor Domni, celora ce după Noi li se va încredinţa cârmuirea acestei de Dumnezeu păzite ţări, ca să desăvîrşescă lucrul nostru, aducend oblăduiţilor lor o mare binefacere.
   Promulgând dar astăzi acest de Noi alcătuit Cod civil, legiuim prin hrisovul Nostru de faţă, ca după trei luni (§4) să începă a fi lucrător, şi după acest Cod să se judece în ţeră întîmplătorele pricini civile. Iar dacă unele pricini vor lipsi din acest al nostru Cod, ele se vor judecă după § 9 şi 10. Cele-l-alte pricini, ca unele ce se cuvin eelor-l-alte părţi ale legislaţiunii, se vor judecă precum şi până astăzi după Vasilicale şi cele-lalte cărţi de legi, până când se vor alcătui, precum dorim, osebite Coduri şi în aceste materii.
   Fiind însă că binefacerea stă nu numai întru a da legi, ce maî vîrtos în păzirea şi împlinirea lor şi în supunerea călcătorilor pedepselor cuvenite, apoi poftim şi pre
ISTORIA ROMÂNILOR
329
Înălţaţii Domni, ce vor veni după Noi, că eî luând în onsideraţiune dreptăţile ce Ne aii îndemnat a alcătui acest Cod, în provedinţa lor despre fericirea supuşilor, să se îndeletnicescă şi să se îngrijescă mai ales cu stricta păzire a acestei legi, neîn-voind nimenui întru nimic călcarea eî, ci pedepsind-o asemenea cu asprime. Datu-s’a la scaunul Domniei Nostre Iaşii, în 1 Iulie, anul mântuirii 1817, iar al Domniei Nostre al cincilea.
       (Iscălit) Scarlat Calimach Voevod.
                                                       (L. P.).
   De sigur Codicele lui Calimach constitue un mare pas înainte în le-gislaţiunea şi în evoluţiunea nostră culturală. Actul de promulgare ne arată, că Calimach a consultat la confecţionarea Codicelui şi sfatul Bisericii şi al boerilor terii.
   O importantă lucrare, care atinge sfera justiţiei, este aplicarea şi în Moldova, ca şi în Muntenia a firmanului Porţii relativ la sudiţî. Am arătat ce plagă ajunsese pentru ţările române cestiunea sudiţilor, austriac! mai cu semă. Immulţirea lor cu din chiar supuşii ţărilor române paralisâ şi administraţiunea şi justiţia, ba şi Yisteria ţărilor române.
   Dăm în notă formularele, (1) după cari era redactat actul ce Agenţiile dedeau la mâna orî-euî voia să plătescă taxele obicinuite de su-dit şi care prin acest act era declarat sudit, orî de era, ori de nu era născut în Austria, Rusia, Anglia.
   Numărul cel enorm al sudiţilor obligă şi pe Calimach ca, încă la 1813,
   (l) 1819 Fevruarie 22. Carte de protecţie a C. C. Agenţii în Moldova. (Vulturul cu doue capete.)
                             SCHUTZSCHEIN,                          /
                            Von der in dem Fiirstenthum Moldau aufgestellten K. K. Agenzie.
   Demnaeh Vorzeiger dieses Alexi Teodoru, von Zante, ein Englischer Unterthanen geblirtig,          Jahr alt,           Religion,          Statur,
Haare,             Augen,            gekleidet, seines Gewerbs ein
als           wirklich k. k. Unterthan in dem Register dieser k. k. Agenzie einge-
tragen. Als wird Ihm Englischer Unterthan gegenwărtiger Scutzschein ertheilet, damit er die tractatmâssige Befreiung von allen Abgaben, ausgenommen die von seinen Waaren mit Drey von Hundert zu zahlenden Mauth gemessen mdge.
   Urkund dessen meine Unterschrift und Amtssiegel.
            Sr. K K. Ap. Majestât Rath und Agent in dem Fiirstenthume Moldau
Josepk Edler v. Raab.
Pr. K. K. Agenzie-Kanzlei Jassy, den 22 Februar 1819.
Jassy
(L. S.)
330
Y. A. URECHIĂ
să facă a funcţiona în Iaşi, ca şi la Bucuresci, un «Departament al streinelor pricim». (1)
   La 14 Maiu 1815, Oalimach. adreseză o anume circulară către toţi ispravnicii, spre aplicare a disposiţiuniî luate de Porta Otomană cu referire la sudiţî.
   Iată cartea adresată de Oalimach:
                              Cărţi gospod pentru sudiţî, cari să fie cunoscuţi şi cară nu.
   «Prea cinstiţi, de bun neam boeri ai noştri ispravnici....fiţi sănătoşi şi fe-
riciţi. Fiind-că s’a părut cuviincios înaltei Porţi, dupre'obiceiu să se dea nizam la capitolul despre deosebiţii sudiţî europei, în totă întinderea statului seu, despre care să nu să atingă de loc în viitor drepturile (odcjooXi) raialelor împărătesei ce în deosebite părţi se află sub administraţiunea (împărăţiei), în ce privesce rela-ţiunile dintre aceştia şi aceia, s’a publicat şi de către noî o înaltă hotârîre, prin care stabilim în mod analogic, şi dispunem cele pentru sudiţii din Domnia nostră. Noî îndată ce am primit acesta, am dat, în trecuta lună Fevruarie, domnescile nostre porunci către dregătorii din deosebite părţi şi către cei-l-alţi membri şi anume vouă vă poruncim, să cercetaţi şi să aflaţi atât numărul sudiţilor din acea parte, adecă a vîncjătorilor de moşii şi de cârciume, cât şi despre epoca de la care aceştia au încheiat contractele. Tote aceste să ni le arătaţi cu scumpăfate şi cu tote împrejurările.
   După două luni v’am trimis aceleaşi ordine domnesc! ale nostre.
   Iar acum vă<Jendu-vă că vă purtaţi cu mai multă viclenie, întârziind în adevăr ca să îndepliniţi asemenea porunci ale nostre, iată pentru a treia şi ultima oră vă poruncim, ca de îndată ce veţi primi poruncile nostre de faţă, fără de amânare de un minut sau ceas, să depuneţi totă stăruinţa şi buna voinţă şi să vă faceţi mai
   (1) Ve<JÎ la Academie port. LXVII (35), judecata dintre suditul austriac Bogdan din Bucovina cu Zabimira din Iaşi pentru clironomie.
                                           CARTE DE PROTECŢIE
                                     De către €. C. Agenţie în Principatul Moldavei.
   Arătătorul acesteia Teodoru, supus inglizesc, de la Itaca.
   Născut, de 30 ani, de lege grecescă, om de mijloc, perul capului negru, ochii negri, portul moldovenesc, fiind un adevărat sudit C. C. şi trecut la registrul acestei C. C. Agenţie Alexie Theodoru.
   Pentru acesta i s’a dat acesta Carte de Protecţiune, ca să nu fie supărat de bir şi alte greutăţi ale ţăreî, şi să aibă tote slobodeniile cari se cuvin sudiţilor C. C. în ţările Otomanicesci, după tractaturi, plătind numai trei la sută pentru marfa sa; şi pentru încredinţare urmeză iscălitura mea şi pecetea.
               A. C. C. şi Ap. Măririi Sfetnic şi Agent în Principatul Moldaviei. Josef Bdler v. Raab.
   De la Cancelaria A. C. C. Agenţii.
Iaşi 22 Fevruarie 1819.
                                                                     La uliţa mare Iaşi
ISTORIA ROMÂNILOR
331
activi, spre a cerceta cu totă scumpătatea şi cu interesul cerut: Câţi sudiţî sunt în tot ţinutul vostru de acolo, atât arendator! de moşii, cât şi de cârciume şi altele ? Şi chemând atât sudiţiî arendatori, cât şi (âa^ato         cu cari au învoelile, şi să
observaţi cu băgare de semă epocele, când s’au încheiat contractele şi timpul când ele rămân răsuflate. Şi după acesta cu stăruinţă să le descrieţi, trimiţând aici numele atât al stăpânului moşiilor şi altele, cât şi al sudiţilor arendatori, epocele, cum am dis, ale contractelor, durata timpului, cât au putere aceste învoelî şi în sfîrşit să vestiţi pe toţi locuitorii de acolo, că de acum deosebiţii proprietari să nu aibă voie a da propriile lor proprietăţi în arendă la supuşi streini. Fiind-că noî nu recunoscem de acum nisce asemenea învoelî făcute, şi la tote judecătoriile din totă Domnia nostră vor fi privite fără valore. Şi mai întâiu voi să nu voiţi a le recunosce nici la o judecată întîmplătore, cari vor ave să fie aduse la judecata vostră.
   Apoi am mai aflat, că aici se arată unele raiale, cunoscute de mai nainte, şi cari au patente. Pe unii ca aceştia de îndată ce-î veţi vede, sau îi veţi au<Ji, că undeva din greşelă se află, îi veţi chemă şi patentele, ce vor ave, luându-le, le veţi trimite la departamentul nostru al trebilor streine, iar lor le veţi spune, că dacă voesc să le reia, să vină aici şi să le ceră. Uşor îi veţi cunosce pe nisce asemenea purtători de patente, dacă veţi observă, de se află, sau nu, trecuţi în catagrafia, ce vi s’a trimis, a tuturor streinilor din ţâra cea dăruită nouă de Dumnezeu. Fiind-că pe aceştia, în catagrafiile trimise, până când veţi primi din partea nostră şi alte porunci despre acesta, îi veţi găsi ca streini, supuşi puterilor streine, făcendu-se acestă catagrafie în timpul de mai nainte, când s’a făcut cercetarea generală a locului. Ast-fel fiind cu băgare de semă să nu supăraţi musafirii, ce în tote dilele vin în Bogdania din Europa şi din tote părţile pentru deosebite pricini, iar pre cei ce sunt sub stăpânirea rusescă îi veţi cruţă şi pe alţi 151 sudiţî, cari au primit pro-tecţiunea rusă în timpul celor opt-spre-^ece luni precedente, în* care timp şi aveţi făcută catagrafia. Cu un cuvînt, nu veţi îngădui de loc în viitor să se facă sudit nici unul din supuşii recunoscuţi ai puternicei nostre împărăţii. Fiind-că înalta Portă nu recunosce în viitor de sudit decât pe locuitorul unei ţări streine şi numai pe aceştia.
   Aceste tote înţelegendu-le bine, le veţi pune în aplicaţiune în modul cel mjit simplu, în cât în puţine <Jile Departamentul nostru citat să aibă răspuns complet din partea vostră de la sudiţiî arendatori, sciind bine, că dacă va urmă din partea vostră sau neîngrijire, sau din ori-ce altă causă cea mai mică greşelă, şi dacă îndosirea de către consuli a sudiţilor sau a unui sudit arendator nu va fi cunoscută aici, voi aveţi a fi în răspundere, şi fiind înadins chemaţi vă veţi da sema înaintea nostră. Băgaţi bine de semă, să nu vă purtaţi iarăşi cu mai multă indiferenţă; fiind-că fără de nici o uşurare veţi căde sub mânia nostră cea dreptă şi sub pe-depsă, fiind pedepsiţi pentru o pilduire mai mare, ca neascultători şi puţin îngrijitori pentru aceea-ce datoraţi faţă cu o causă atât de esenţială şi          a,
înaltului devlet. Urmând aşa, fiţi sănătoşi. — 14 Maiu 1815,
   Noî Scarlat Alex. Oalimach Yoevod, cu mila lui Dumnedeu Domnul ţării Moldovei.
   Dăm în anexe diverse acte din sfera justiţiei. Notăm între altele:
   a) procese de hotărnicie de moşii.
   b) fde dotală.
332
V. A. URECHIĂ
  c) diverse zapise din 1815,1816 şi 1817 cu sigiliul tîrguluî Petrei (N.) (1)
                                   (1) Hotarnică de pe Tazlău din spre moşia Teţcanii.
  Din luminata poruncă a prea înălţatului nostru Domn M. S. Scarlat Alexandru Calimach Vv. ce ne-a adus-o Ioan Nour, Pintilie Berilă, Yasile Miron şi Vasile Be-rilă cu alţii ai lor rezeşi, ca să le hotărăsc moşiile ce au pe apa Tazlăului, la ţinutul Bacăului, anume: Beresciî, Petrilesciî, Botoşanii, Nădişa şi Năsoesciî şi să cercetez pentru împresurările ce ar fi pătimind arătatele moşii, despre moşia Teţcanii a d-sale Du-mitrachi Roset, şi despre moşia Călugăra a d-sale Banului Răducanu Roset, şi prin cercetarea ce voiu face, după dovezile ce vor fi, de seva află că pătimesce vre-o îm-presurare, să-l scot de sub totă împresurarea, şi să o măsor în lung şi în curmeziş cu stînjin gospod, stălpind-o şi cu petre hotare, iar de se va arătă vre-o parte ne-mulţămită, să n’o stălpesc cu petre hotare, ci dând mărturie şi chartă închipuitore de starea locului, după meşteşugul ingineresc, să mergă la Divan. După poruncă, mergend la faţa locului şi strîngend pe toţi rezeşii bătrâni şi tineri, am intrat în cercetare şi seoţendu-ne rezeşii un suret de pe un ispisoc de la Domnul Ştefan Yv. din letul 6999, întru carele întăresce Măriuţeî, fetei lui Berilă, moşiile Berescî, de mai sus, Petrilesci i Botoşani şi mai pre sus de Nădişa, Năsoesci. Al doilea, alt suret de pe un uric sîrbesc, iarăşi de la Ştefan Yv. din letul 7005 Martie în 8, întru care întăresce lui Ioniţă, feciorul lui Mihăilă, satul Nadişa, care şi el l-a avut cumpărătură de la Mihail Berescul, în şese-^eci de zloţi tătâresci. Al treilea, un suret de pe un ispisoc sîrbesc, de la Bogdan Yv., din letul 7077 August, întru care întăresce lui Trif şi femeii sale Todosia, din a patra parte din sat anume Nadişa, dintru a cincea parte, din Simion feciorul Andruşeaî, nepot Muşeî, strănepot lui Ioan Nadiş din ispisocul ce a avut strămoşul seu Ioan Nadiş, cum şi altă cumpărătură ce a avut de la Yaşcu, feciorul Lucăi, nepot Gheorghe Hrătan, din ispisocul ce l-a avut George Hrătan, din jumătate sat din Turluiu, din a noua parte, din trei părţi o parte. Deci vă<Jendu-se uricele aceste, am întrebat pe rezăşî, unde au acea împresurare, şi eî mî-au arătat că despre apus s’ar fi împresurând la moşiile Nadişa şi Botoşani, de către moşia Teţcani a d-sale Dimitrache Roset, iar despre răsărit s’ar fi împresurând capetele moşiei Nadişa şi Năsoesci de către moşia Călugăra a d-sale Banului Răducanu. Pentru aceea făcend d-sale de scire să vie la faţa locului cu scrisorile ce vor fi avend, sau să trimită vechili, d-lui Banul a dat răspuns, că nu pote să vie, nici vichili să trimită, neavend scrisorile aici; la care rezăşiî au arătat, că în vreme ce au dat jalba la Iaşi (fiind şi d-lui Banul a dat răspuns, că nu pote să vie, nici vechil să trimită, neavend scrisorile aici, la care răzeşii au arătat), iar mai mult nu s’a scris, nefiind trebuitore şi fără lucrare, pentru că d-lui Aga Teţcanul a fărmat-o cu judecată acestă mărturie, şi răzeşii din Năsoesci şi-au hotărît moşia Nadişa cu fostul Domn Ioan Yodă, ce atuncia eră Postelnic. — 1813 Sept. 19.
      (Iscălit) Costache Caragea comis, ispravnic.
                               Starostea Putneî către hotărnicii de Ruginescî şi Anghelesci.
  Diaconul Simion ot Panciu a făcut arătarea, că în hotarul moşiei Ruginescî are şi el baştină de pe popa Busduganu Buda, şi osebit şi la Itesci mai are cumpărături de pe moşul seu diaconul Buzinski, şi din întîmplarea vremilor, neavend seri-
ISTORIA ROMÂNILOR
333
  Hotarnica moşiilor despre apa Tazlăuluî împresurată de moşia Teţ-canî şi Călugăra a boerilor Rosetescî.
sorile faţă, s’a depărtat de stăpânire; iar după ce a găsit scrisorile, îndată a mers, cerend dreptul seu. Pentru care cerendu-se scrisorile, a arătat întâiu o copie de pe zapisul de cumpărare al diaconului Buzinski din let 7111, cuprinzător că la Eremia sin Lazăr i Odobaşa sin Portasi a cumpărat a patra parte a Tetiuluî Laţcu de la Itesei, şi de la Axenti partea lui Beleî, a patra parte totă, din bătrânul de la Itesei; din pădure, din câmp şi din tot locul ce se va alege a patra parte ; al doilea a arătat o carte gospod din let 7249 Aug. 12, că dă acea carte la mâna preotului Macoveiu şi altor fraţi ai lui, ca să fie volnici cu cartea d-sale a ţine şi a stăpâni şi dijmuî părţile de moşie de la Zăbrăuţî şi de la Ruginescî ot ţinutul Put-neî, luând Zeciuelă din tote.
   Deci se scrie d vostră, că luând izvod ce au rezeşii pe nemuri, să cercetaţi forte cu amănuntul, şi pe câtă parte veţi dovedi că se cuvine jăluitoruluî cu ai săi, să-i deosebiţi stîlpind-o şi cu petre hotare, dacă nu va fi pricină despre care-vâ, dân-du-î şi ţidula dupre obiceiu. Iar fiind pricină, atuncia petre hotare nu veţi pune, decât veţi da mărturie arătătore pre larg, cu care viind la stărostie să se pue la cale. — 1815 Iulie 2.
       Vasile Spătaru.
       Scarlat Alex. Calimach Vv. Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod.
   Cu mila luî Dumnezeu Domnul \terii Moldovei. Insciinţare se face cu acestă carte a Domniei-Mele, că d-el Postelnic. Elenca Mavrogheni, prin jalba ce a dat Domniei-Mele, a făcut cerere ca să i se întărescă stăpânirea asupra unei părţi de moşie de la ţinutul Tecuciului, pe apa Bîrladului, care subt nume de Tămăşenî o stăpâniau nisce rezeşî, între moşia Boziesciî şi între moşia Trohănescii, înfăţişând pe lângă jalba dumi-sale, înaintea cinstit şi credincios boeruluî Domniei-Mele, dumne-lui Constandin Balş vel Logofăt al Ţării-de-jos, zapisul de schimb din trecutul an 1816 Fevruarie 44, iscălit de preotul Vasilie Sârghi i Tudorachi Sârghi şi alţii ai lor, adeverit şi de marturi: Banu Neculai Linţu, întărit şi de către Isprăvnicie, de dumne-luî Iordache Leon, fiind Spătar şi Ispravnic la Tecuciu, avend acestă cuprindere: că dumne-eî după scrisorile ce a înfăţişat şi cumpărătura ce a făcut de Ia Sultana Lipănesca, asupra jumătăţii de sat Boziesciî, cuprinde până în hotarul Trohănesciior, unde s’a dovedit că se desparte Trohănescii de Boziesci, cu care scrisore şi doveZî, fiind că şi partea lor ce se numesce Tămăşeniî o cere dumne-eî tot sub nume de Boziesci, pentru care şi viind ca să stea în judecată, şi socotind ei că cu scrisorile ce au pe partea din Tămăşenî nu se vor pute ajută, au stătut la învoelă, şi au cerut ca pentru săvîrşirea acestor prigoniri, şi pentru a nu rămâne şi ei cu totul lipsiţi de moşie, au făcut rugăminte, ca să le dea dumne-ei Postelnicesa din părţile ce are în Geru, şi ei să dea dumi-sale partea ce o stă-pâniâ sub nume de Tămăşenî, primindu-se şi dumne-ei ca să rămâe păgubaşă de dreptul domnieî-sale şi aşa s’au alcătuit întru acest chip: dumne-ei să stăpânescă totă partea câtă o stăpâniau ei sub nume de Tămăşenî, până în hotarul Trohăne-scilor, moşia mănăstirii Daneului, şi din apa Bîrladului până la Hereteî. Şi măsurând-o cu stînjenul gospod, pentru câţi stînjenî vor eşi, să le dea dumne-eî Postelnicesa din părţile ce are în Geru, analoghisând şi lungimea moşiei lor, fiind
334
V. A. tTRECHll

   Atragem atenţiunea asupra actelor de stăpânire de moşie a Tama-şenilor, dobândită prin schimb, de Postelnicesa Elencu Mavrogheni.
mai lungă decât aceea ce le dă dumne-eî, dându-le şi scrisorile ce are asupra acestor părţi. Insă fiind că dumi-sale îi maî prisosesce un număr de stînjeni peste acei ce î-a dat, acele scrisori ce cuprind pe stînjeni! rămaşi la dumne-eî nu le a dat lor ci numai copii încredinţate, iar cele adevărate au rămas la dumne-eî Postelnicesa; asemenea şi eî au dat dumi-sale scrisorile ce s’aii aflat la dînşii pe acestă parte ce o stăpâniau eî sub nume de Tămăşenî, adică: o carte de la Domnul Neculaî Voe-vod din let 7150 Maiu. 13, alta de la Domnul Constandin Suţu Yoevod din let 1793 Maiu 21, şi o spiţă de neam iscălită de Vornicul Ga vrii Conaehi.
   Intru acest chip săvîrşindu-se acestă învoelă, se hotărăsce ca atât dumne-eî Postelnicesa, cum şi urmaşii dumi-sale în vecî, şi eî schimbătorii şi nemurile lor să nu potă trece peste aşezarea ce au făcut, ci să-şî stăpânescă fieşce-care schimbul, precum se arată. Şi dacă în urmă din nemurile şi rezeşiî lor, ce nu s’au întîmplat faţă, ar face vre-o cerere peste învoela acesta, eî să aibă a răspunde; şi ca să se păzescă cu nestrămutare, ceî ce au sciut carte au iscălit, iar cei ce nu au sciut şi-au pus numele şi degetele, cum maî pe larg arată scrisorea acesta.
   Pe lângă care au maî arătat osebita scrisore tot dintru acelaşi an şi <Ji, iscălită tot de numiţii schimbători, cuprin<Jătore ca după învoela săvîrşită între rezeşiî din Tămăşenî, şi între dumne-eî Postelnicesa Eienca Mavrogheni (<Jicendu-se intru amândouă Mânu), pentru 220 stînjeni în curmeziş spre Bîrlad despre apus, şi 61 pol spre Hiriteî despre răsărit, i 5.880 stînjeni lungul ce i-au dat dumi-sale Postel-niceseî după analoghia ce s’a făcut, s’a venit ca să ieâ eî, de la dumne-eî Postelnicesa 237 stînjeni în curmeziş şi 3.480 în lung de pe Geru, din hliza din mijloc, din treî hlize ce are dumne-eî acolo; î-au dat făcendu-le teslim şi două zapise ce se arată cu veleturile lor, după care să aibă a stăpâni în pace, cum mai pre larg arată şi scrisorea acesta.
   Drept aceea din dovezile arătate, incredinţându-ne Domnia-Mea de la al nostru cinstit şi credincios boer d-luî Constantin Balş, Vel Logofăt al Ţăriî-de-jos, că schimbul acesta între dumne-eî Postelnicesa Eienca Mavrogheni şi între numiţii de maî sus s’a făcut cu bună primire despre amândouă părţile, iată dară că prin acestă carte a Domnieî-Mele, dăm şi întărim stăpînirea domniei sale Postelniceseî Eienca Mavrogheni ca, pe lângă acea-laltă moşie a domniei sale, să stăpânescă şi stînjenii luaţi în schimb fără de nici o supărare despre nimine, luându-şî şi tot venitul din tot locul după obiceiul pămîntuluî şi hotărîrea ponturilor gospod, asupra căruia schimb cartea acesta a Domnieî-Mele să-î fie domnieî-sale Postelniceseî şi în urmă clironomilor domnieî-sale de întăritură statornică şi neclintită nici odinioră în veci, care s’a întărit şi cu a nostră Domnescă pecete.— 1817 Iunie 12, în Iaşi.
                               (L. P-)
   Vel Logofăt.
                                                     Jalba Rădăşenilor.
          Prea înălţate Domne,
   Cu lacrimi dăm supărare milostiv aurului înălţimii Tale strîmbătatea ce pătimim de către dumne-luî Spătarul Nicolai, că avend noi cumpărătură de la locuitorii Mălinarî 19 fălci şi 70 prăjini loc de fînaţ, făcut din codru în Moina, cu scirea
ISTORIA ROMÂNILOR
335
  In note dăm şi jalba Rădăşenilor contra Spătarului Canta, arendaşul unor rnoşn ale mănăstirii Slatina; reclamate ca ale lor de acei locuitori
mănăstirii Slatina, stăpânitoreî acelei moşii, pe care le-am stăpânit, dând dijma obicinuită numai, iar acum din vara trecută fiind dumne-luî Spătar Canta orîndătoriu acelor moşii, ne-a luat patru fînaţe dintre cele de sus arătate fălci, pentru care făcend arătare Preosfinţitului Mitropolit, ni s’a dat cartea Preosfinţiei sale către vechilul domnieî-sale Spătar, ca să nu ne supere cu acea nedreptă luare de fînaţ, şi fiind-eă dumne-luî Spătar nici la aceeaşi nu se supune, ne rugăm înălţimii Tale de a ni se da luminată carte gospoduluî poruncitore de a nu ni se luă acele cură-turî ce le avem cumpărate, ci numai dijmă să dăm după obiceiu. Va rămâne şi mare pomană.
                                                    La mila înălţimii Tale Prea plecaţi
   Grigori Pletosu, Necuîaî Şoldănescu, Leonti a Qproii, Savin a Oproiî, locuitori din satul Rădăşaniî, ţinutul Sucevei. —1819 Martie 27.
                                           Izvod de zestre a fetei lui Ioniţă Cujbâ.
   Cu ajutorul lui Dumnezeu, de cele ce daît fiicei mele Ilincâî, precum în jos se arată.
   O iconă Maica Precista, ferecată cu argint, ca să le fie spre ajutor. O candelă de argint. Două farfuriore cu patru linguriţe de argint. Şese zarfurî de argint cu fe-legenile lor. Una păreche paftale de argint suflate cu aur, cu colanul lor. Una pă-reche cercei de aur, de smarand, cu diamant. Un inel de diamant. Un inel de rubin, cu diamant. Un inel de tunzuh de aur cu mărgăritar. Un inel de aur cu balaş. O/ jurbe cu milu. O caţaveică cacom. Şese rochi, două de dimie, una de maltin, una de panură, una stambol şalt, una de hasa. Una saltea de atlas; una plapoma de atlas; şese perine de postav cu măcatul lor, pentru îmbrăcatul unei odăi; o ladă mare, cinci perinî, însă patru mici şi una mare, cu dosurile de maltin, trei rânduri feţe perinî, însă unul de mătase şi două în ciubuce. Două cercefurî. Două prostire de mătase. Trei mese, însă una în cinci iţe şi două în trei iţe. Două-<jecî şi patru şervete. Patru peşchire de obraz. Patru peşchire de mâni. Trei buocealîcurî de mătase. Două buccelîcuri de pînză de casă. pece cămeşi femeescî. Una scorţă alesă. Patru lăvicere alese. Una scatulcă cu şipurile ei. Una tablă de Lipsea de cele cu torte. Una păreche solniţă. Una duzină talgere castori. Una duzină linguri castor. Patru tingiri cu capacele lor. Şese sahane. Una tavă. Una căldare. Una pereche sfeşnice alamă cu mucările lor. Un lighean cu ibric. Opt boi cu ferile lor. Opt vaci mari, însă patru cu viţei şi patru sterpe. Două sute oi, însă una sută cinci-<jeci mari, şi cincî-<jecî mici. Cincizeci stînjeni în lat din moşia Vladomira ţinutul Iaşii, dincoce de apa Prutului, şi în lung cât merg şi cele-lalte părţi spre apus. Două mii lei, însă una mie leî am să o răspund eu, şi una mie lei feciorii mei Vasilie, Gavril şi Costache, şi răspun<Jendu-se aceşti bani, fiică-mea Ilena, şi sora feciorilor mei nu are să se amestece a maî cere parte din o moşie părintescă, adică din Unteni i din cea-laltă parte ce le-au mai rămas în Vladomira, din Ruleni, din Sîrbî şi Făs-
336
V. A. TJRECE1IĂ
                                     In note dăm o foe de zestre a fetei lui Ioniţă Cujbă. Cetirea ei va aretâ cam din ce obiecte se alcătuia zestrea unei fete pe la anii 1813. Alte acte se referă la moşiile Bălţaţî şi Şerpenî din judeţul Covur
tâcî, ce au să le împartă ei frăţesce, car! bani au să se răspundă acum în naht.— 1813 Fevruarie 3.
   Eu Zamfira răposatului postelnicel Cujbă, adiverez.
   Yasilie Cujbă postelnicel, platnic la mia cea de leî.
   Ga vrii Cujbă, platnic la mia cea de leî.
   Costachi Cujbă, platnic la mia cea de leî.
                               Cartea lui Searlat AL Calimach către Aga Costachi Conachi.
   Noi Scărlat Alexandru Călimach Vv. Cu Mila lui Dumnedeu Domn Ţării Moldovei.
   Cinstit credincios boerul Domnieî-Mele, dumne-ta Aga Costachi Conachi, sănătate. In trecutul an, 1815, Octomvrie 25, s’a scris cartea Domnieî-Mele către dumne-lor pârcălabii de Galaţi, ca să mergă unul din dumne-lor la starea moşiei Bălţaţii de la acel ţinut al Covurluiuluî, unde strîngend de faţă pe toţi răzeşii, faţă fiind şi Clucerul Manolachi Tuduri, după cuprinderea scrisorilor ce se vor vede la amândouă părţile, să facă cercetare casele şi alte acareturi, ce va fi avend Clucerul, făcute acolo, pe care parte vin adică, pe dreptă partea sa, sau pe partea ce s’a dat răzeşilor, cu hotărîrea judecăţii Divanului Domnieî-Mele? Şi prin însciinţarea din 13 Noemvrie, tot a trecutului an 1815, ce a trimis dumne-lui Vornicul Alexandru Ianculeu, cu tote că s’a ve<Jut arătând, că după cercetarea ce au făcut la faţa locului, s’a dovedit că casele armaşului Vasilie Tuduri au venit pe drepta partea sa, adică pe bătrânul lui Crucean, ce-1 are Clucerul luat cu schimbul de Sulgerul Ion Cârjă, cum şi câţi-vâ din răzeşi, anume preotul Gheorghie Savin, preotul Stan Sava, Timofti a Lupii, Giurgea Rogojină, Ioan Macarie, postelnicelul Ioan sîn Ghiorghie Sandu, şi Sandul sîn Ilie a Lupei, au arătat că, pe lângă bătrânul Tetiului care îl stăpânesc ei, este şi bătrânul lui Crucean, alăturea pe din jos ,şi de acolo merg ceî-lalţî trei bătrâni în jos, adecă Crucean, Zabulichi şi Săiman, baştina şi cumpărăturile Clucerului până în hotarul Urlescilor, unde se află şi aşezarea clucerului, din care s’au luat 195 stînjenî cu hotărîrea Domnescului Divan, ce mai sus se arată şi s’au dat în stăpânirea răzeşilor. Dar fiind-că răzeşii necontenit supărau cu jalbe, că casele armaşului Vasilachi Tudori vin pe partea lor, la 6 Fevruarie acestui curgător an 1816, s’a fost scris dumi-sale Vornicului Iordachi Catargiu, pârcălabul de Galaţi, ca de iznovă însuşi dumne-lui să mergă la faţa locului, să cerceteze acestă pricină, şi dumne-lui neertându-1 trebuinţele pârcălăbieî, cu care se află însărcinat, nu a putut merge să facă cercetare. Drept aceea scriem Domnia-Mea dumi-tale, să mergi la starea numitei moşii, unde adunând de faţă atât pe răzeşi, cât şi pe Clucerul Manolachi Tudori, să cercetezi cu amănuntul tote scrisorile şi alte dovedi a omeni bătrâni şi vrednici de credinţă, ca să dovedesei cum li s’a urmat stăpânirea din vechiu, şi pe la ce loc, şi de a fost acel bătrân Crucean drept al sulgeruluî Ioan Cârjă, stăpânit acolo la locul ce se arată, de la carele îl are Clucerul luat cu schimb şi de sunt acele case pe bătrânul Crucian, ce se află acum drept a Clucerului, sau vine pe partea răzeşilor? cari de vor veni pe partea lor, apoi să le arăţi şi să nu-î îngăduesci a face mai multă supărare Clucerului; şi precum vei află şi vei dovedi
ISTORIA ROMÂNILOR
337
luiu. Calimach rînduesce anchete la faţa locului, ca să se constate dreptul de stăpânire, fiind procese la mijloc.
întru adevăr, pentru tote fără întârziere să trimit! pre larg însciinţare la dumne-lui Vel Logofăt al Ţăriî-de-jos, spre arătare Domnieî-Mele.
    Acesta poruncim. 1816 Maiu 24.
                                                                     Vel Logofăt.
                          Chrisovul lui Scarlat Alexandru Calimach pentru moşia Şerpeni de la
                                                     ţinutul Covurluiului.
    No! Scarlat Alexandru Calimach Voevod, cu mila luî Dumnedeu Domn Ţăriî Moldovei Cinstiţi credincioşi boeriî Domnieî-Mele, dumne-ta Petrachi Negri biv Vel Ban, i dumne-ta Ioan Iamandi biv Vel Ban, sănătate. După necontenitele jalbî date către Domnia-Mea din partea preotului Michaiu zet Ioan Gociul i Vasile Gociul mazil, cu alţi răzeşi şi nemuri a lor, stăpânitorî moşiei Şerpeni de la ţinutul Covur-luiuluî, cu arătare că acestă moşie de la părinţii lor şi până în anul trecut o aii stăpînit-o cu bună pace, bez numai 80 stînjeni ce din vechili cu hotarnică de la anii 1787 îi are aleşi şi traşi Căminarului Gheorghe Hermeziu, către hotarul mo. şieî sale Balintesciî. Iar în anul trecut 1817, de către cercetătorii ce erau orînduiţi la moşiile de la ocolul Horincei li s’a făcut mare strîmbătate, că în loc de 80 stîn-jenî, ce hotarnica mai sus pomenită îi trage Căminarului Hermeziu, din trupul moşiei Şerpenii, le-a luat întregă o a patra parte, şi pe lângă acesta li s’a maî luat două întregi a patra părţi, şi s’a dat una lui Ionită şi Iordachi Chiriţescî, ce s’a numit nepot luî Taraiu, şi alta a patra parte unora ce s’ar fi numit a fi nepoţi unui Kiokiu bătrân, adecă neam Dabijescilor, lăsându-î pe dînşiî numai cu o a pat tra parte, pe cari alcătuiri s’au făcut şi învoelî iscălite numai de către doi din partea Gocescilor, iar cei mai mulţi nemuri ai lor Gocesci, şi alţii împreună cu dînşiî, părtaşi, nici o sciinţă de acesta n’au avut. Pentru care cerşind dreptate şi punere la cale, au înfăţişat înaintea Domnescului nostru Divan aceste dovedi: 1) Pentru nemul Dabijescilor acei ce în anul trecut 1817 au luat o a patra parte, cartea de judecată a Divanului din anul 1800, cuprindetore, că după cercetarea ce atuncia s’a făcut jalbei ce au fost pornit aceşti Dabijesci cu cerere de a se împărtăşi din moşia acesta, dovedindu-se că stăpânirea lor cu 100 de ani în urmă a fost lipsită de acolo, precum însuşi ei Dabijescii n’au tăgăduit, se dau rămaşi de către judecată, ca nici odinioră acolo stăpânire să nu maî aibă nemul Dabijescilor ce se trag din bătrânul Kiokiul. Aşişderea şi pentru cea-laltă a patra parte, ce, precum s’a Zis tot în anul trecut 1817, s’a dat nepoţilor luî Taraiu. Iarăşi au înfăţişat locuitorii Gocesci în judecata nostră: 1) o scrisore din anii 1760 de la un Neculai Bărbănţă şi cu femeea sa către Ioniţă Taraiu; 2) altă scrisore din anii 1780 de la acel loniţă Taraiu, cu femeea şi feciorii lor, pre care şi ei moşia, ce o luase danie de la Ne-culaî Bărbănţă, o fac danie preotului Constantin i Vasile Chîrvaşă, i Ioan Gociu şi Constantin Ganea, pe puterea cărora scrisori au răspuns jăluitorii Gocesci, că au şi stăpânit cu nestrămutare până în anul trecut 1817, precum s’a Zis. Deci cât pentru că Căminarul Hermeziu are a trage o a patra parte după doveZile sale, n’a rămas nici o îndoelă, hotărîndu-se ca din întreg trupul Şerpenilor să tragă o a patra parte, iar pentru cele-lalte trei părţi vrend judecata a se încredinţa, cum şi de către cine s’aîi stăpânit, căci precum s’a Zis pentru nemul Kiokiului din care se trag Da-
    V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor.
22
338
V. A. urechi!
   Iacă un act important prin care se recunosce Vrâncenilor dreptate la posesiunea munţilor lor şi se amintesc multe relative la constituirea proprietăţii de moşii, după Vasilicale şi după obiceiul pămîntuluî.
   ...întărind luî Cernat Ploscariul şi fratelui seu Ştefan, pe lângă cumpărătura satului Bitcliieţii şi alte multe moşii, anume cuprinse prin uric, fiind ale lor de baştină. Alt uric de întăritură de la Ştefan Voevod din 699Î Septemvrie 23, cuprinzător că întăresce dreptâ ocină şi moşie lui Ioan şi fratelui său Toader Hurdugaşiî moşia Obârşia pe pârîul Alb, unde este aşezarea lui Toader Hurdugaşiî şi jumătate de Dămilescî şi Ibănescî pe Sacoveţ; deosebit întăresce şi luî Dumbravă şi femeii lui Nasta moşia Ghigoescii. Alt uric de întăritură de la Petru Voevod, din 7091, pe jumătate sat de baştină de Răculescî pe Prut, ce a fost al Evdochieî şi a Grecheî, nepoţele Olenii, de baştină de la strămoşele lor Ilinca şi Marica, cari şi strămoşele lor l-au avut de împărţelă şi aii vîndut-o drept 500 zloţi lui Drăghici Ursului. Alt uric din 6995 Octomvrie 7, de la Ştefan Voevod, întăritor pe jumătate de sat de Sărata, ce a cumpărat-o Toma Grigorce de la Ioan Murgul, care a avut-o dreptă ocină a sa de baştină. Şi precum se află o mulţime de asemenea hrisove de întă-riturî locuitorilor moşinaşi pe baştinile şi ocinile lor, fără a se pomeni de dania de maî înainte, ce numai rezemându-se pe urmata lor veche stăpânire. Iată dar că şi din obiceiurile urmate din vechime şi până astăzi, pre deplin s’a dovedit nestră-mutarea dreptăţilor îndelungatei stăpâniri asupra moşiilor moşinaşilor pămîntenî, fără a se cere hrisove de danii sau întăriturî ale Domnilor de maî înainte. Şi oblăduirea pămîntuluî de-a pururea a fost datore a privigliiâ asupra dreptăţilor fiescî, căruia a nu se luă nimănui averile, şi a nu se strămuta nimăruia stăpânirea pe
bijesciî, se vede grăind judecata.de la anul 1800, că eu 100 de ani maî în urmă le-a lipsit stăpânirea; aşişderea şi pentru nemul luî Taraiu, din care se trag Chiriţescii, după scrisorea lor de danie către nemul Goceştilor, se vede că de 38 de ani, le-au lipsit stăpânirea. După cuprinderea scrisorilor de danie şi de se va dovedi, precum jăluitoriî şi doveZile lor arată, că stăpânirea acestor nemuri au fost lipsită cu tot de acolo, şi că numai de către dânşii s’a stăpânit după cuprinderea scrisorii de danie, acea de la anii 1780 şi hotărirea judecăţii de la anii 1800, atunci învoela aceea făcută numai de către 2 din nemul jăluitorilor, cu care s’au istirisit pe atâta răze-şime din stăpânirea bătrânilor arătaţi, nu pote să prindă nici un loc. Iară când din în potrivă, pârîţiî curgători din bătrânii arătaţi vor dovedi, că şi în urma scrisorii de danie, acea de la anii 1780 a avut stăpânire acolo, atunci însuşi jăluitoriî Go-cescî nu se împotrivesc cererii pârîţilor a nu stăpâni şi de acum înainte. Pentru acesta, fiind-că dumne-Vostră tot vă aflaţi rînduiţi acolo spre întruparea moşiei acesteia, veţi aduce de faţă şi pe pârîţiî curgători din acei doi bătrâni, adecă pe Dabijescî şi pe Chiriţescî şi făcend cercetare după cartea de blestem, să-î îndatoriţi ca să-î dea dovadă în pontul acesta al stăpânirii sau prin scrisori, ori prin martori, omeni streini, vrednici de credinţă, cari să numescă carte de blăstem şi când, precum jăluitoriî cer, vor dovedi pârîţiî că li s’a urmat stăpânirea, le veţi da mărturie; iară când dimpotrivă stăpânirea lor, nici cu un fel de dovadă nu vor încredinţa-o, atunci veţi da mărturie jăluitorilor Gocesci pe larg arătătore de totă curgerea pricinii, cu care nemulţumindu-se vre-o parte vor veni la Divan. — 1818 Iulie 31 Z^e-(L. P.)                                                       Vel Logofăt.
ISTORIA ROMÂNILOR
339
moştenirea sa şi pe locul seu de baştină. Şi iarăşi nu lipsim a arătă şi pentru locurile cari din veci au fost Domnesci: a) locuri de pustiu — adică ce nu s’au stăpânit de nimenea din nepomenit veac—cum şi locuri de moşii deschise, ce s’ar găsi între alte hotare împresurate, subt nume tăinuit, sau schimbat, şi necuprins în scrisorile megieşitelor moşii; b) Vranişteie Domnesci, ce au fost din veci, şi c) locurile tirgurilor. Acestea au fost ale Domniei, cari şi acum, dacă s’ar găsi asemenea locuri deschise de tîrguri, şi pustii, ar fi Domnesci. Iar pentru ocinile moşinaşilor urmeză precum şi în pravilele împărătesei se hotăresce pentru urmata pacînica stăpânire, cartea 56, titlul 3, capul 4, fila 708, scriind : ori moşie bisericescă, sau moşie dreptă împerătescă, stăpânindu-se fără curmare în curgere de 40 ani, sau cu drept titlu, sau şi fără drept titlu, prin posesie se câştigă şi va ave-o statornică. Aceste sunt pravilele şi obiceiurile urmate în pămîntul acesta din veci. După acestea nu lipsim a arătă şi asupra celor-lalte întrebări pentru Yrancea, şi pentru.chrisovul de danie de la răposatul Domn Ipsilant Yoevod din 1803 Septemvrie 11, şi (Jicem că: dacă s’ar fi urmat după orînduelile şi obiceiurile păzite din vechiu a se aduce de faţă în cercetarea divanului pe locuitorii Yrăncenî, cu tote scrisorile lor câte au maî avut şi câte acum s’au maî văclut în cercetarea Divanului, şi dacă s’ar fi vădut de pomeniţii Domni dovedile lor, ca nisce iubitori dreptăţii, n’ar fi voit să lipsescă pe ceî adevăraţi moştenitori, şi subt nume de moşii Domnesci să le facă danie. Osebit între alte întrebări a fost şi acesta: că Domnul Yasile Voevod, prin uric la anii 7156, ar fi făcut danie mănăstirii Sovejiî nisce munţi anume Svoinele şi Clă-bucul — până în Lepşa, şi Lepşa în jos, până unde se împreună cu hotarul Tunicilor, şi în Chişin, şi în Şuşiţa—şi Răitaşul, fiind din hotarul Vrancei şi arătându-le a fi drepte Domnesci, răspundem: că însuşi acelaşi Domn Vasile Voevod, după 10 ani în urmă, prin alt chrisov al său, adecă la let 7166 Octomvrie 20, arată cum că pentru nisce munţi anume Svoina şi Clăbucul, ce a fost dat miluire M. Sovejiî, fiind-că s’au fost cumpărat de Domnul Gheorghe Ştefan Voevod, cu 1.300 iei, hotăresce Domnia-Sa şi anerisesce dania de maî înainte, fiind acei munţi aî M. Caşi-nului, unde s’au fost afierosit, cumperându-se de ctitorulei Gheorghe Ştefan Voevod. Iată dar dintru acesta încă maî vîrtos se dovedesce, cum că locurile Vrancei n’âu fost Domnesci, căci dacă ar fi fost locuri domnesci, Domnii înşişi n’ar fi cîimpărat de la locuitorii moşinaşî locuri spre afierosire; apoi pe lângă aceste, sunt şi alte osebite dovedi cari s’au mai vădut; însă, un uric din 6951 Iunie 20, de Ştefan Voevod bătrânul, prin care întăresce luî Vasile Creţescu moşiile luî, silesce la Caşin, unde a fost casa tatălui său Constantin Creţescu, şi la Vrancea moşia Albiana, întărindu-î stăpânirea după hotarele ce au umblat din vechiu, care dintru acest uric iarăşi viderat se dovedesce, că dacă mai înainte de 375 ani s’a cunoscut stăpânirea Creţesculuî pe Albiana, care este în mijlocul Vrancei şi nimica întru acest uric de loc Domnesc nu se pomenesce, ce se pomenesce a fi locuri de baştina sa, unde a fost aşezarea părinţilor săi. Apoi s’au maî veclut şi alte multe scrisori de vîndărî ale locuitorilor Vrânceni către boeri şi către Domni bătrâni, adecă către Domnul Mateiu Ba-sarab Voevod, Domnul Ţerii-Rumânescî, ce a înzestrat Mănăstirea Soveja şi către Domnul Constantin Cantemir Voevod, ce a cumpărat de a înzestrat M. Mira, începute acele cumpărături de la 7117 Septemvrie 8, şi până la 7199 Martie 20, dintru care dovedi lămurit se vede, că dintru în vechime, Domnii de atuncia, cunoscendu-î pe Vrânceni de stăpâni acelor moşii, au cumpărat părţi de ocine de la dînşiî ce aveau ei împărţitore pe bătrâni, şi le-au afierosit la mănăstiri. Deosebit s’a maî vădut ispisoc din 7196 August 21, de la Domnul Constantin Cantemir, şi iarăşi cartea a tutu-
340
V. A. URECHIĂ
ror boerilor Divanului, din vremea aceea, tot dintru acel an August 22, întăritore Mănăstirii Mira, pe cumpărăturile Domnului Constantin Voevod a părţilor din Vrancea, ce a fost cumpărat de la Vrâncenii răzeşi, cum şi a altor danii ce a fost făcut Mănăstirii, de către înşişi unii din moşinaşii rezeşî Vrânceni, arătându-î pe fieşte-care cu numele lor; s’a maî vădut o scrisore de învoelă din 7202 Iulie 23, între locuitorii Vrânceni din satul Tulniciî şi între M. Soveja, arătând până unde să stăpâ-nescă Mănăstirea prin semne numite, până în hotarul Unguresc, încredinţat fiind de Teodosie, Mitropolitul Moldovei şi de alţi boeri.
   S’au maî vădut şi alte multe scrisori cuprindătore de pricini următore între Vrânceni şi între megieşii lor, pentru despărţirea hotarelor, care pentru multă vorovă se lasă. Dar după tote dovedile arătate, care dovadă alta pote să fie maî mare decât chrisovul de la fericitul Domn Grigore Ghica Voevod bătrânul, din 7244 Ghenar, întărit cu iscălitura şi pecetea sa, ce s’a vădut la mâna Vrâncenilor, care lămurit şi pe larg arată atât din părţile hotarului de către ţera Ungurescă, după mărturia hotarnică ce a fost adus de la Miron Dima, Vornicul de Vrancea, întărindu-le lor veşnica stăpânire, până în obcina munţilor, de unde curg apele către Moldova, precum atuncea au dat semă, că şi mai înainte de veci aşa au ţinut, arătându-se şi obiceiurile munţilor, şi împreună arătându-se acei ce au fost împreună cu Miron Vornicul, cari au fost nemurile lui după vechi moşinaşi, şi cu alţii ai lor; şi împreună arătându-se că câte plaiuri se pornesc din munte spre Moldova să fie ale Vrâncenilor, să-şî facă locuri de stânî şi păşunea altor dobitoce. Iar pentru alte împărţeli ce au Vrâncenii eî între ei, vor stăpâni, precum le vor spune dresele, şi precum le vor fi împărţelile de la Domnii cei bătrâni, şi că încredinţându-se pomenitul Domn din mărturia hotarnică, aii dat ori au întărit Vrâncenilor şi de la Domnia-sa, ca să le fie moşiile ce s’au ales drepte ocine şi moşii şi uric de întă-ritură cu tot hotarul şi cu tot venitul, în semnele precum scrie maî sus, neclintit şi nereşuit nici odinioră în veci. Acest chrisov, prin lămurită sa înţelegere, ridică din mijloc totă îndoela şi totă împotriva punere înainte asupra stăpânirii Vrâncenilor, şi de a se cugetă cum că ‘Vrancea ar fi moşie Domnescă, şi măcar de au şi vrut a i se da pricină că n’ar fi protocolit, dar s’au maî ve<Jut şi alte chrisove tot ale aceluiaşi Domn, precum şi ale altor Domni pe alte osebite moşii, asemenea fiind neprotocolite; îndestul că acest chrisov, osebit de cele-lalte deosebite dovedi câte s’au arătat, este temeinic, arătând pe Vrânceni stăpânii baştinilor lor întru tote hotarele şi cu tot venitul, nereşuit în veci, şi pe lângă acestea şi îndelungata stăpânire care este potrivită cu pravilile firesci şi politicesci, şi cu obiceiurile pămîntesci, ce s’aii păzit din vechime, nu lasă cea maî mică îndoelă asupra dreptăţii Vrâncenilor, pe ocinile şi baştinile lor, după împărţelile dintre dînşiî din moşi şi strămoşi, şi nu lipsim a da şi în scris cunoscinţa, socotinţa şi răspunsurile nostre. 1817 Ghenar....
   Cerend prea înaltului Domn şi de la smerenia nostră, ca ceea-ce vom cunosce în curat cugetul nostru, asupra întrebărilor ce ni s’au făcut în Obştesca Adunare şi în fiinţa de faţă a nostră, să arătăm atât înaintea înălţimii sale prin viu glas, cât şi în scris să dăm; precum asemenea şi d-lor boeriî pămîntenî să arăte, prin evan-ghelicescă mărturisire în frica luî Dumnedeu, cunoscinţa Dumiilor sale, mărturisim că asupra întrebărilor ce ni s’au făcut prin viu glas, asemenea şi în scris după luminata ţidulă a înălţimii Sale» cunoscinţa nostră asupra adevărului şi dreptăţii este precum pre larg se arată prin anaforaua acesta, următore după pravilă şi obiceiul pămîntului, cât şi dupre dovedile câte am vădut şi iscălim.
   Al înălţimii Tale către Dumnezeu smerit rugător: Veniamin Mitropolit MoldaVieî*
ISTORIA ROMÂNILOR
341
   Şi plecate slugi: Iordache Canta Vel Logofăt, Grigore Sturza Logofăt, Vasile Cos-tachi Logofăt, Alexandru Iancoleu Vel Logofăt, Toader Balş Vel Vornic,Andronaclii Donici Vel Vornic, Vasile Razu Vel Vornic, Toader Balş Vornic, Nicolai Hrisoverghi Vornic; şi alţii.
   Scarlat Calimach, ca să îndrepte în cât-vâ mersul justiţiei, introduce un nomofilax, adecă un jurisconsult. Acesta este Stolnicul Constantin Scheleti. (1)
   Maî multe luni funcţioneză câţt-vâ traducători aî noului codice civil.
   La 1 Ianuarie 1818, Scarlat Calimach introduce, după pilda de la Munteni, hătmănia de menzilurî. Prin ţidulă gospod numesce Hatman de Menzilurî pe Vornicul Vasile Rosetti. (2) La 1814, eră Nazir la menzilurî Postelnicul Mavrogheni. (3)
   La 9 Decemvrie 1812, nu târijiu după sosirea în Iaşi a Domnitorului Scarlat Calimach, Metropolitul Veniamin şi boeriî supun Domnitorului anaforâ, prin care propun restaurarea Curţii Domnescî arse.
                                                CAP. XIII.
                                   Biserica şi scola sub Sc. Calimach.
   Forte importantă este Domnia lui Scarlat Calimach din respectul bisericiî, a şcoleî şi a culturii generale.
   încă înainte de a sosi la Iaşî, Sc. Calimach învită Divanul să se cheme la scaunul Metropolitan neuitatul de popor Veniamin Costachi. Nu putea sub asemenea archipăstor, succedând streinului Meţropolit impus de Muscali, să nu răsufle Biserica şi să nu se bucure ' Românul de paşii spre înflorire a bisericiî sale.
   Amintim în note câte-vâ din chrisovele, cu cari Sc. Calimach a venit în ajutor la diverse biserici şi mănăstiri. (4) 1
  (1) Vodi la Academie, cod. I, pag. 345.
  (2) Vedî Ia Academie, cod. I, pag. 343. XX.
  (3) Acad., I, 314—317.
  (4)   La 27 Fevruarie 1813, Scarlat Calimach dă chrisov de miluire bisericiî Talpa-larilor din Iaşî (Ve<Jî la Acad., V, 16). La 14 Iunie 1812, Divanul Cnejiei Moldovei dăduse carte la Ispravnicii de Roman, ca venitul harabagieî, al vedreî şi al cotului să fie al bisericiî Domnescî din Roman (Acad., LXIV, 103). In 12 Fevruarie 1813, Scarlat Calimach reînoesce aceste mili (Acad., LXIV, 104). In 15 Iulie 1814, nouă reînoire (Acad., LXIV, 105). Cu alt chrisov, Scarlat Calimach acordă câte 15 1. pe lună de la vamă bisericii Sf. Atanasie şi Chirii (Acad. L. 41).
  In 11 Iunie 1814, Scarlat Calimach dăruesce Episcopului de Roman Gherasim 30
342
Y. A. URECHIĂ
   Ne mărginim aci a constată, că organisaţiunea dată Consistoriului Metropoliei sub Muscali, 1821, nu a. fost desfiinţată.
   Acea organisare eră întocmită de protoereul Laz ar Asachievicî, care
sălaşe de ţigani, deja acordaţi Episcopiei de fostul Domn Al. Moruzi. (Acad., LXVI, 62). Asemenea câte 30.000 oca sare, 2 Aprilie 1816.
   In 25 Martie 1816, se reînoesce darul celor 30 de sălaşe de ţigani (Acad., LXVI, 62). In 13 Iulie 1813, Scarlat Calimacli dă Metropoliei un chrisov, prin care îi scutesce 2 moşii de vădrărit şi-i face inclusiv de 200 lei din vama gospod.
   Chrisovul Domnului Scarlat Alexandru Calimach Voevod, slobozit Mitropoliei, prin care îi scutesce doue moşii de vădrărit şi îi face şi miluire cu 200 lei din vama Gospod.
   Cu mila lui Bumne^eu^ Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod Domn Ţeriî
                                                    Moldovei.
   Se face scire cu acest chrisov al Domnieî-Mele, pentru sfînta Mitropolia din Iaşi, că arătându-ne al nostru cinstit şi duhovnicesc părinte prea sfinţia sa Kirio Kir Ve-niamin Mitropolitul ţeriî, precum că are chrisove de miluire de la cei mai înainte de noi luminaţi Domni, ca venitul de dijmă ce ese de pe moşiile Mitropoliei să-l seutescă de vădrărit, asemenea şi vama din Gospod, de a luă pe tot anul câte doue sute lei, au făcut cerere ca şi de către Domnia-Mea să se întărescă asemenea. Deci cercetând Domnia-Mea şi vedendu-se chrisovele altor luminaţi Domni de mai înainte şi socotind că se cade a fi împărtăşită sfînta Mitropolie şi de către Domnia-Mea cu aceste mili, prin acest chrisov al Domnieî-Mele asemenea întărim şi hotărîm, ca la slujba vădrăritului, tot vinul ce va eşî de dijmă de pe moşiile Mitropoliei Vlădi-ceniî ot ţinut. Eşii şi Ioganiî ot Tutova să fie scutit de vădrărit, nimănui nimica să nu dea. Şi osebit să aibă a luă sfînta Mitropolie din vama Gospod, pe tot anul, câte doue sute lei, cari bani să se dea de către vameşii, ori în vîndare de va fi slujba vămii, sau în credinţă de se va căută, în doue rînduri pe an, adecă jumătate la diua nascerii Domnului Nostru Is. Chrs. şi jumătate la diua Sfintei învieri. Drept aceea poruncim Domnia-Mea dumne-vostră boerî vădrari, dumne-tale vel vameş de Carvasarâ, de către toţi să se păzescă întocmai precum maî sus se cuprinde prin chrisovul acesta.
   Poftim dar Domnia-Mea şi pe alţi fraţi luminaţi Domni, pre cari Sfîntul Dumnezeu îi va orîndui în urma nostră la Domnia acestei ţerî, să nu strice acestă milă» ce mai vîrtos să adauge şi să întrecă pentru a Domniilor-Sale vccînică pomenire. Scrisu-s’a chrisovul acesta la scaunul Domniei-Mele în oraşul Iaşi, întru a doua Domnie a nostră la Moldavia, în anul d’întâiu.—Velet 1813 Iunie 13.
   (Iscălit) Io5 Scarlat Alexandru Calimach Voevod.
(L. P.)
                       Sturza Vel Vist. procit. (Iscălit grecesce) Dimitrie Plagino.
   S*a trecut în condica Visterieî de chrisove.
                                                                                                         Constantin Veisa.
ISTORIA ROMÂNILOR
343
  nu erâ altul decât tatăl gloriosului de mai apoi George Asaki. După moda timpului Asaki îşi rusise numele în Asachievici!
    Acestă organisare (ce o dăm în notă mai jos) cuprinde o specie de regulament de cancelarie a duhovnicescei Consistorie, cum şi procedarea de urmat în cercetări de blagocini, protoereî, etc., şi actele de desle-gare de cununii.
    E de observat că art. 10 dispune despărţirea completă a justiţiei laice de cea bisericescă şi neamestecul lor. (1) * •
                      (1) Ce s’a făcut în Exarchicesca a Moldovlachieî dicasterie, 'pentru dohovnicesca consistorie a Mitropoliei Moldavieî, adică în ce chip are să urmeză consistoria în pricinile ce vin. Anul 1811 Septemvrie în 27 de ăile.
    1.   Tote pricinile ce vor intră la acea consistorie de la înalt Preaosfinţitul Mitropolit, Exarch şi Cavaler Gavriil, sau de la Prea O sfinţitul Dimitrie Episcopul Ben-deriuluî şi Achermanului, adecă Vicarul Mitropoliei Moldavieî, cu resoluţiile, asemenea cererile de la acestă dicasterie, însciinţările, raporturile, arătările de la protopopii şi blagociniî ţinuturilor, feluri de otnoşăniî, atât de la dregătorii duhovnicesc!, cum şi de la cei politicescî, şi jalobele de la feţele cele particularnice, va ave consistoria datorie ca să însemneze de asupra a fieşte-căreia hârtie aşa: (afară de acelea ce vor fi însemnate de Preaosfinţitul), adecă s’a primit la anul cutare, luna cutare, şi diua cutare, scriindu-se să se arăte, care va să dică că are acest fel de înţelegere, adecă să se scrie la protocolul în care intră pricinile, şi să se pue înaintea judecătorilor spre ascultare.
    2.  Pentru de a se scrie pricinile ce intră la acea consistorie, a felului ce s’a pomenit mai sus, şi altor cari sunt supuse dohovnicescii cercetări, se cuvine numai
• decât a ave protocol pe masă, întru care, după alăturata aice formă, să se scrie întru dînsul cuprinderea pricinii în scurt, însă pe înţeles, şi logofătul singur, sau care scie rînduela trebilor, cu număr să scrie, până ce vor veni cilenurilă judecătoriei sau asesorii, după a cărora adunare, unul din scriitor! dator este a ceti tote pricinile pe rînd, cari s’au scris într’acel al mesei protocol, şi după cetirea celei dintâi pricini, judecătorii au să ieâ sama în ce chip urmeză, ca să facă la pricinile acelea hotărîre pe temelia legilor, sau a pravilelor, şi după aceea să se scrie în dreptul acei pricini pliroforisitorea resoluţie, adecă anume unde, şi cu ce fel de cuprindere să se trimetă ? sau după cum vor socoti, după scrierea unuia de acest fel de resoluţie, scriitorul dator este a ceti al doilea şi alte pricini, iar judecătorii au să pue asemenea după pricină resoluţie.
   B. După ce se vor ascultă tote în bună rînduelă scrisele pricini, şi după scrierea revoluţiei drept a fieşte-care pricină, atuncia este datoria a se scrie după fieşte-ce pricină a jalobelor hotărîtorea pe larg rînduire sau trimetere, ca să fie pe înţeles, scriind întâiu cuprinderea pricinii şi hotărîrea judecătorilor, şi apoi dintru acelea să se lase câte o copie la fieşte-care pricină cu însemnare la care lună şi (Ji, şi subt care numer s’au trimis acelea.
   4.   Spre a însemnă în scris trimiterile pricinilor pe ia feluri de locuri, trebue numai decât a ave după formă cea alăturată aicea catastih, întru care să se şi
344
V. A. URECHIĂ
  Numai acest neamestec proclamat de art. 10 nu a fost pururea o
scrie cuprinderea acelora în scurt, puind pe fieşte-care următor numer, iar cele ce se trimit sunt datori a le iscăli judecătorii şi logofătul.
   5,   Dacă asupra cui-vă din cei duhovnicesc! ar veni vre-o jalobă, ori de la cine, că i s'ar fi făcut vre-un necaz, sau pentru că petrecerea lui este desfrînată, sau că beţiv, şi se tăvălesce între altele scandalisitore fapte, deci pentru o întîmplare ca aceea se cade întâiu de a luă de la acela care este asupra lui paraponul arătare în scris, prin protopopul sau blagocinul ţinutului, iar când pârîtul ar tăgădui, să să cerâ de la pârîşul dovedi încredinţate de martorii ce vor fi vrednici de credinţă. După aceea să întărescă cu jurămînt, faţă find pârîtorul şi pârîşul, apoi tot pe aceiaşi martori să se întrebe în deosebi fără a fi faţă cei ce se judecă, şi atun-cia să se scrie pe temelia pravilelor bisericesc! şi politicescî deslegătorea hotărîre, cu arătare la ce fel de pedepsă este supus vinovatul. Iar hotărîrea aceea iscălind-o toţi judecătorii şi logofătul, să se aducă spre socotinţă şi la hotărîrea înalt Prea Sfinţitului Mitropolit şi Exarch sau Prea ;0sfinţitului Vicarul Episcopul Benderului şi al Achermanuluî, apoi după întărire să se facă împlinire; cu asemenea urmare să se facă şi în alte pricini ale judecăţilor.
   6.   Jalobele pentru deslegarea cununiilor, sau a despărţirilor, să se primescă şi să se întrebuinţeze cu chipul cuviinciosei [rîndueli, după aceste următore: 1. Când se căsătoresc avend între sine rudenie trupescă sau duhovnicescă atât de aprope încât se opresce de pravilele bisericesc! împreunarea lor. Al 2-lea. Când unul din căsătoriţi avend pre soţul său viu este căsătorit cu alt obraz. Al 3-lea. Dacă face care-vâ din cei căsătoriţi vederată preacurvie. Al 4-lea. Dacă care-vâ, din cei căsătoriţi va fugi şi va petrece neseiut. Al 5-lea. Dacă vre-unul din căsătoriţi după vinovăţie se va trimite spre vecînică pedepsă, iar dacă cine-vâ afară de mai sus arătatele pricini, va cere despărţire, jalobele unora ca acelora nu numai nu trebue a se ţine în semă, sau a face cercetare, ce nici de cum nici a le primi.
    7. Tote pricinile ce vor intră la aceea consistorie trebue să fie după rînduelă cusute fieşte-care în deosebi, cu deosebită învălitură, scriind de-asupra cuprinderea pricinii aceea din lăuntru, şi după ce va trece anul, făcendu-se tuturor pricinilor catastih, să se păzescă în archivă.
    8.    Nici unul din judecători nu pote să facă luare aminte pricinilor, ce atîrnă de consistorie, a casă singur, ci în adunare de obşte, unde fieşte carele judecător trebue să fie întrebat de socotinţa lui la pricina care se cerceteză, şi dacă va veni lucrul la neunirea tuturor, atuncia să se facă hotărîrea după socotinţa unită a glasurilor celor mai multe, însă pre margine tot să se însemneze socotinţa celui ce nu s’a unit cu îndreptarea însemnării aceluia, adecă pe ce razimă socotinţa sa.
    9.    Nici odată să nu remâe judecată nelucrată, din pricină că ar lipsi vre-un judecător, ce măcar numai doi ar fi, tot să se facă lucrarea trebilor şi hotărîrî, ca şi când ar fi toţi judecătorii faţă.
   10.   Nici un fel de pricini cari se ating de judecata cea politicescă să nu se primescă, cum şi din potrivă, nici un fel de pricină ce se atîrnă spre duhovnicescă cercetare şi judecată să nu se trimiţă la judecata cea politicescă.
   11.   Jalobele (pentru hirotoniile slujirii preoţiei, pentru a pune temelie, şi a sfinţirii bisericilor, cum şi pentru despărţiri) cari vor veni pe numele consistorieî, să
ISTORIA ROMÂNILOR
345
realitate. Totuşi Veniamin face acte, cari în Muntenia nu le pote semna numai Metropolitul. Aşa în 22 Ianuarie 1814, dăruesc, cu de la sine putere, administraţiunea şi folosinţa venitului bisericei Sf. Ne-culae (din Munteni, Iaşi) fostului Metropolit Serafim din Siria, emigrat de reul Turcilor în Moldova (1) * 1
nu se primescă, ce acest fel de jalobe trebue ca să intre întâiu la înalt Prea Sfinţitul sau la vicarul, şi de la dînşii vor intră cu resoluţii la consistorie.
   12. La sfîrşitul a fieşte-care lună să se aducă înalt Prea O sfinţiei Sale însciin-ţare după forma,ce se alătureză aice,care din pricinile ce au intrat în acea lună au luat sfîrşit şi care încă nesfîrşite? însemnând şi din ce pricină nu s’au sfîrşit.
   13.   Iar către tote de sus pomenite se adaugă şi de acesta, că judecătorii atât între sine, cum şi cu cei ce vin la judecată, sunt datori să vorovescă lin, cuvinte blânde, şi următore povăţuirn ce se vede la .... , căci locul judecătoriei este loc a totă cinstirea şi evlavia.
       Protoiereu şi cavaler, Panii Cunizchiu.
       Protoiereu Lazâr Asachievici.
       Protoiereu Andrei Sviridoviei~
                                           (1) Carte episcopală scrisa în grecesceşi românesce de la Veniamin Mitropolitul Moldovei. Cu mila lui D-zeu smeritul Veniamin Archiepiscop şi Mitropolit Moldovei.
   Cât este dragostea iubită de Dumnedeu, încredinţeză dumnedeescile porunci, ne-hotărînd a fi mai înaltă faptă bună decât dînsa, de am pune înainte măcar şi pe cele mai întâiu fapte bune, adică vinderea averii spre împărţirea la săraci, şi cea pentru adevăr primejdie viderată a acestei vremelnice vieţi, adecă cea prin focul şi pre cea mai înaltă întemeere a credinţei care pote mută munţi, fără dragoste ne încredinţăm că aceste sunt ca o nimic. Acestă nouă şi mântuitore poruncă, care îşi are cunoscinţa dragostei cei întru Christos, nouă şi neschimbată după dumne-deescă hotărîre «poruncă nouă dau voue, şi întru acesta vă vor cunosce pre voî, dacă veţi ave dragoste întru voi, şi cu cât aţi făcut unuia dintre aceşti mai mici fraţi ai mei, mie aţi făcut.» Acesta încredinţeză, «şi străin m’aţl primit» şi ceLe-lalte semne ale dragostei celei după Dumnezeu datore, şi streini toţi suntem aicea, şi călători toţi, după cum şi toţi părinţii noştri, şi una de obşte pravoslavnică patrie aşteptăm, care rămâne în veci neschimbată, pre care cel ce pentru noi cu milostivirea dragostei cei nemărginite înstrăinându-se ne-a dăruit celor ce păzim poruncile lui şi ne aducem aminte a le face pre ele. Datoria nostră am judecat neapărată, vrend a fi bine credincioşi, pre cel ce din a bunei credinţe rîvnă şi dragostei cei dum-nedeesci a alergat către noi, prea sfinţitul Mitropolit şi în Christos iubit al nostru frate, şi împreună slujitor chir Serafim, carele a stătut ierarch canonieesee Epar-chieî din Siria Emisis, ce se află supusă prea sfinţitului scaun al prea fericitului patriarch al mar ei An tio chici şi a tot Răsăritul; dar pentru cruclimea stăpânitorilor acestor locuri, şi pentru năvălirile lor cele nesuferite, lepădându-se de Eparchie, şi pe la multe locuri umblând, ca la un liman, fără de primejdie şi de valurile acestei vieţi ore-cum slobod, către acest bine credincios şi de Dumnedeu păzit stăpânesc pămînt al Eparchiei nostre a năzuit; nădăjduind că cea din multă vreme şi îmbunătăţită petrecere stricată ore-cum a cuvîntătorei dumnedeesci corăbii a locaşului seu
346
Y. A. URECH1Ă
   Cu tote acestea, câte-vâ luni mai târcjiti, pentru un schimb de moşie cu o moşie mânăstirescă intervine un chrisov domnesc. (1)
cel sfînt liniştindu-se, se va învrednici de puţină ore-care odihnă. Socotind dară noî în destul, am găsit drept şi sfint lucru a arătă pre cea putinciosă de odată a Dumnedeesciî slugi odihnă, nu atâta adecă câtă trebuia, ce câtă cea după vreme nevoe ne iertă. Am socotit pentru mică ore-care a bătrâneţelor sale mângăere a-î da spre locuinţă sfinţititul locaş al celui dintre sfinţi Părintele nostru Ierarch Neculae, făcătorul de minuni, ce se află în popor cu numirea după loc Muntenii de sus, şi micul acela venit care pe an se strînge din chiria căsuţelor şi a dughenelor a i se da spre trebuinţa sa, pentru totă vieţa; şi sfintele vase şi veştminte ale sfîntului locaş, după cum prin deosebit izvod se cuprind, împreună cu tote cele-lalte în stăpânirea sa, a se da, spre bună pază, unde neoprit are totă voia a săvîrşi ale archieriei du-pre cum cei de prin mănăstiri Archiereî; şi de astădî înainte întru totă vieţa sa să fie şi să se socotescă purtător de grijă şi stăpân tuturor ale acestui sfînt locaş, mişcătorelor şi nemişcătorelor lucruri, dupre orînduela Archiereilor celor ce pentru totă vieţa lor igumenesc şi a igumenilor ce se află în mănăstirile de aice, fără să se supere de cine-vâ cât de puţin cu cuvînt de embatic sau de vre-un alt dar, ci bine economisând ale acestui sfînt locaş mişcătore şi nemişcătore, a fi eromata, şi veniturile dintru acestea strîngendu-le până la cea mai de pre urmă a sa răsuflare. Iar după mutarea sa către Domnul, tote şi cele prin izvod încredinţate, mişcătore şi nemişcătore lucruri întregi şi nestrămutate, să se păzescă, şi ori câte alte se vor mai afierosi în vremea pistasieî sale, tote acestea după obiceiu sunt lucruri ale acestui sfînt locaş şi nestrămutate, remâind acest sfînt locaş iarăşi sub stăpânirea Sfintei Mitropolii, după cum şi mai înainte, nici un cuvînt ne avcnd loc de a se înstrăina din stăpânirea sfintei Mitropolii. Iar dacă mai înainte de mutarea sa dintru acestă vieţă, spre liniştirea sa ar voi să se mute într’alt loc mai bun, şi atuncia biserica şi lucrurile sale întregi, remâind după cum i s’au încredinţat, are slobodenie a se mută unde ar voi, iar cei ce până acum, cu chip de epitropie au iconomisit lucrurile acestui sfînt locaş, de acum înainte rămân din acestă epitropie slobodî, stăpân, orânduindu-se purtătorii de grijă şi iconom al aces-tei biserici, şi celor dintr’însa mişcătorelor şi nemişcătorelor lucruri, pe Prea Os-finţia Sa. Acestă mică mângâere găsind spre liniştirea sa, şi obştesca a tuturor nouă folosinţă duhovnicescă a celor ce locuim acest de Dumnezeu păzit pămînt, a prea bine credinciosului nostru Domn şi purtător de grijă; şi a aleşilor de bun neam boeri, a tot sfinţitului cliros, şi a totă plinirea pravoslavnică (căci ca un archiereu al înaltului Dumnedeu pentru obştesca nouă tuturor mântuire rogă pe Dumnedeu, şi cele fără de sânge jertfe aduce spre milostivire). Pentru acesta, şi acestă a noastră lucrătore scrisore s’a făcut, care are puterea neschimbată de scrisore temeinică spre neclintită liniştire şi nebîntuită a Prea O sfinţiei Sale; şi cu a nostră pecete şi iscălitură s’a întărit. —-1814 Ghenare 22.
   Veniamin Mitropolitul Moldovei.
                   (L. S.)
                            (1) Chrisov întăritor pentru schimbul făcut între Epitropia Huşuluî
                                                      cu Spât. C. Roset.
   Insciinţare se face cu acestă carte a Domniei-Mele, că după multe pricini de judecată ce au urmat pentru un schimb, ce la anul 1800 Decemvrie 19 s’a făcut
ISTORIA ROMÂNILOR
347
   Şi pe când face Veniamin acte de aşa natură, singur fără participarea lui Scări. Calimach, el cere şi dobândesce un act de binecu-vîntare al Patriarchului Chirii din Constantinopole şi al tuturor membrilor Sinodului Constantinopolitan — în Maiu 1815—pentru a-şî jus-
între Episcopul de atuncia al Episcopiei Huşuluî Chir Gherasim şi între Spătarul Constantin Roset, fiind la acea vreme Clucer, adecă dând Episcopul un iaz cu moră în apa Crasnei, ce se numesce iazul Saveî şi părţile ce le are în moşiile Roşiorii şi Averescii pe apa Crasneî, la ţinutul Fălciului, şi Cioricenii la ţinutul Vasluiului, iarăşi pe Crasna, luând împotrivă Episcopia alte părţi tot de la ţinutul Fălciului, cum se cuprinde la scrisorea de schimb, asupra căruia schimb încă la anul 1805, plecând jalbă către domnie a rudele lor afierositorilor acestor părţi către Episcopie, cu cerere ca să se strice schimbul urmat între Episcopie, când atuncia, după judecata ce a urmat, s’a fost întărit urmarea schimbului a se păzi întocmai, îndatorindu-se şi acea Episcopie cu acele trebuinciose către chipul zidit de afiero-sitor. Dar după jalba dată către Domnia-Mea în anul trecut de către rudele afierositorilor, cerend a se strică schimbul şi părţile afierosite după cuprinderea daniei, să rămâe în stăpânirea Episcopiei. Din porunca Domnieî-Mele s’a înfăţişat pricina în judecata Preosfinţituluî Mitropolit şi a domniilor-sale Veliţilor boeri, când ve-<Jendu-se dovezile amândoror părţilor, schimbul urmat s’a cunoscut netrebnic, de vreme ce însuşi afierositoriî opresc pe Episcopie, ca nici cu un chip să nu înstrăineze afierosirea sa, care socotinţă prin anaforâ făcendu-se sciinţă, şi cercetându-se şi de către însăşi Domnia-Mea dovedile amândorora părţilor cuprinse la anaforâ, am hotărît ca schimbul urmat între Episcopie şi între Spătarul să rămâie cu totul deslegat şi stricat, fiind împotrivă şi cu călcarea hotărîrii legăturii între Episcopie şi între afierositor, luând în stăpânire Episcopia tote acelea afierosite, fără să fie volnică vre-odinioră a le înstrăina sub nici un cuvînt, păstrându-şi Episcopia nestrămutat datoriile, întocmai după cuprinderea scrisorii de danie a afierositoru-/ lui, remâind şi întăritura schimbului din anul 1805 anerisită, ca una ce schimbul este anerisit, iar pentru cheltuelile ce a arătat preotul Gheorghe că a făctit cu biserica, fiind cu mulţumirea amânduror părţilor, s’a hotărît să plătescă Episcopia una mie cinci sute lei, întărindu-se aceeaşi anaforâ în trecutul an 1814 Maiu 22, şi cu a nostră Domnescă iscălitură şi pecete.
   Apoi în curgătorul an, la trecuta lună Maiu, arătându-se cu jalbă către Domnia-Mea iubitorul Episcop al Sfintei Episcopii Huşuluî Chir Meletie, cum că dumne-lor Epitropii casei săvîrşitului Spătar ar fi pus secfestru pe venitul părţilor hotărîte de către Domnia-Mea să le ieâ Episcopia în stăpânire, care jalbă fiind rînduită la dumne-lui Vel Logofătul să cerceteze şi să pue la cale, unde în fiinţa Preosfinţituluî Mitropolit şi a domniilor-sale veliţilor boeri, s’a întrebat pe dumne-lui Vel Vornic Nicolai Hrisoverghi, Epitropul casei răposatului Spătar Constantin Roset, ce are a răspunde, şi sub ce cuvînt s’a secvestruit venitul părţilor date cu Domnescă nostră judecată în stăpânirea Episcopiei? Răspunsul domniei-sale a fost acesta: că răposatul Spătar ca unul ce nu s’a înfăţoşat cu anaforâ înaintea Domnieî-Mele, Epitropicesca datorie ii silesce a se înfăţişâ. Deci după ce şi dumne-lui însuşi s’a înfăţişat şi s’a întrebat la ce nu-s mulţumiţi, cererea domniei-sale Vornicului a fost tot aceeaşi, precum şi Spătarul cere, ca să se urmeze după anaforaua de la anul 1805, care întăresce schimbul, dar acea anaforâ, precum s’a dis, de sine rămâne
348
V. A. URECHII
tificâ şi întări disposiţiunile ce eră în drept să le ieâ cu de la sine putere, cu referinţă la mănăstirile de la Socola, Văratic şi Agapia.
   Ce sunt acele disposiţiunî luate de Veniamin?
   La Socola eră mănăstire de maici. A venei a organisâ acolo semi-nariul, Veniamin mută puţinele călugăriţe de aici la Agapia, unde era până atunci mănăstire de călugări. Fie prea marea apropiere a m-riî de călugări de M-rea Văraticul, fie din alte motive, Metropoli-tul Veniamin mută la alte mănăstiri de călugări pre cei 15 monachî, cari trăiau la Agapia şi acolo fac loc călugăriţelor de la Socola. Mănăstirea Vărateculuî o uni apoi cu aceea a Agapieî, dar aşeză la fiecare deosebită stareţă.
   De sigur aceste strămutări aţîţară nemulţumiri. Metropolitul Veniamin crecju să se acopere de ori ce acusărî, dobândind aprobarea morală a Patriarchieî, atât asupra strămutărilor, cât şi asupra organisăriî şcoleî de ia Socola, cu limba română şi cu din venitul desfiinţateî mănăstiri de maici. Scrisorea patriarchală se termină cu «deslegare» de păcate pentru Metropolitul Veniamin, pentru maicele stariţe şi pentru tote călugăriţile morte şi în vieţă.
   Cât va fi costat pre Veniamin acestă scrisore de indulgentă şi care în aparenţă eră contrarie autonomiei bisericii Moldovene? (1) * 1
fără putere, neavend Episcopia putere de a înstreinâ părţile afierosite, nici slobo-denie după însăşi scrisorea de afierosire către Episcopie, de a le înstrăina vre-odinioră sub nici un chip. Drept aceea, în pontul scrisorii de afierosire către Episcopie, judecând, hotărîm, ca Episcopia să-şi ieâ în deplină stăpânirea sa părţile arătate, rămâind schimbul cu totul stricat, respundend clironomii răposatului Spătar şi venitul pe anul trecut 1814, ce am fi luat de pe acele părţi de la hotărîrea judecăţii încoce, sfîrşită remâind acestă pricină în veci. — 1815 Iunie în 18 (Jile.
                                                                                                                           Vel Logofăt.
(1) Chirii cu mila lui Bumnedeu Archiepiscop cetăţii Iul Constantin, Romii cei noue,
                                                      şi a totă Uimea Pair iarch.
   Se cinstesce adecă desăvîrşit amărunţimea, şi mai ales unde predania bisericescă sau scrisă sau nescrisă, mai înainte apucând, a însemnat ceea-ce trebue a face sau a nu face. Nici cuvîntul iconomiei însă nu se trece cu vederea acolo, unde puţin slăbind amărunţimea, sau spre a izbăvi sufletele din perdare, sau spre a câştiga folosul cel ce până atuncia nu era. Şi pre acesta o pote afla cine-vâ în multe locuri, cercetând adecă feluri de iconomî! a faptelor şi prefaceri a legilor, şi a acelor ce se află mişcările după cererea vremii şi nevoile şi întâmplările lucrurilor, pentru întemeerea sistemei pravoslavnicilor, şi plăcuta lui Dumnezeu otcărmuirea sfinţitelor biserici şi a Dumnedeescilor lăcaşuri. Căci tote spre zidire a se face, şi
ISTORIA ROMÂNILOR
349
   Din respectul toleranţei religiose în actele luî Veniamin Metropolitul
apostolescul cuvînt hotăresce, şi că, sau făcend noi, sau şi dicend, scoposul trebue a se lucră spre întemeerea apropelui, şi a se îndreptă spre folosul fraţilor. Acest fel de economie se vede că cu cuvînt a uneltit şi pe prea osfinţitul Mitropolit al Moldovei, carele pre acea de Dumnedeu păzită Eparchie canomcesce o otcârmuesce, prea cinstitul şi Exarhul Plaiurilor, întru Duhul Sfînt iubitul şi doritul nostru fratele şi împreună slujitorul Kir Veniamin, pentru aceste următore din eparchia sa şi supusă sfintei sale Mitropolii, trei sfinte mănăstiri, a Agapiei dicem, a Socolii şi a Vărateculuî, căci ve<Jend mănăstirea Agapiei reu şi fără întocmire otcârmuindu-se, şi pre monachii ce întru dînsa se nevoiau (cari abiâ erau la numer cincî-spre-dece), vedendu-î că locuiau fără de orînduelă, de capetele lor, şi că prindeau numai locul, i-a mutat într’alte mănăstiri, şi în purtarea de grijă a Egumenilor dintr’acele î-a supus, lucrând petrecerea cea cucernică şi potrivită podviguluî lor celui călugăresc. Iar pe călugăriţele din Socola puţine fiind şi acestea la numer, şi cari din a lor o-cârmuire aici şi acolo se purtau, şi întru nu puţine neorîndueli cu adevărat, şi în vătămare sufletescă cădeau, şi nu mică sinintelă dau, pre acestea în mănăstirea Agapiei le-a aşezat, unind cu acesta pe ceadaltă mănăstire a Vărateculuî, locuinţă de femei, şi acesta aflându-se şi în destul numer de călugăriţe vrend; alegând prea sfinţia sa şi aşezând întru fieşte-care Stariţă cinstită şi care avea ispitire de monahicesca otcăr* muire; adecă în mănăstirea Agapia pe monachia Elisaveta, iar întru a Vărateculuî pe monachia Magdalena, orînduelă şi hotărî puind lor, prin care vieţa lor şi de Dumnedeu iubită, şi de toţi lăudată s’a făcut, legând împreună şi armonia cea bună a sfintelor lăcaşuri prin ajutorul unora către alţii şi frăţesca iubită legătură. Iar pe mănăstirea Socolii o a arătat şcola obştescă, spre a se înveţâ într’însa fiii scăpătaţilor preoţi de acolo, spre a se hrăni, şi a se ocroti din veniturile mănăstirii şi dascăli întru acesta ispitiţi a aşezat, cari paradosesc în obicinuita limbă a locului totă învăţătura, încă şi dogmaticesca bogoslovie a lui Ioan Damaschin din limba Elinescă, fiind tălmăcită în limba locului, şi sfinţitul catihisis asemenea fiind tălmăcit, şi împreună cu acestea paradosesc şi psaltichia cântătore.             /
  Acestea cu adevărat aşa s’au iconomisit şi s’au isprăvit cu archipăstoreâcă pronia prea sfinţiei sale, care este ertată şi din însăşi sfintele legi la cei ce pre alocuri archipăstoresc, precum este bine arătat din Apostolicescele şi Sobornieesceie canone Ertând lor puterea tuturor bisericescilor lucruri, şi iubită de Dumnedeu otcârmuire şi mai vîrtos către acestă prea de nevoie punere la cale şi alcătuirea unită şi împreună glăsuitore a fost şi socotinţa şi domnesca plecare a celui ce atuncia slăvit otcârmuiâ domnia prea înălţatului şi prea blagocestivuluî Domn Kiriu Alexandru Mo-ruz, prea doritului sufletescului nostru fiu. Căci cum nu; unde arătată este contenirea cei de sineşî otcărmuirî aceea, şi cea desăvîrşit ştergere a mişcărilor celor vătâmă-tore de suflet şi smintit ore, şi iarăşi cunoscută este monachicesca bună rînduelă cea din prefacere şi cea. plăcută lui Dumnedeu a celor împreună nevoitore petrecere împreună, şi după tote vederată este folosinţa cea din multe feluri ce isvoresce fiilor nevoiaşilor preoţi din prefacerea mănăstirii întru şcola. Dar fiind-că s’au aflat în pomenita mănăstire a Agapiei trupuri a acelora mai ’nainte trecute din vieţă monachii nedeslegate; cele ce împreună se nevoiesc acum întru acestă mănăstire, propuind de pricină prestrămutarea a ore-carî vechi hotărîri, ce erau obicinuite părinţilor ce mai ’nainte s’au nevoit întru acesta, şi erau orînduite de către aceia a se
3B0
Y. A. TJRECHIĂ
este de cjis ce-vâ. Lipovenii, ceslovarî prigoniţi în Rusia, sunt toleraţi în
păzi: S’au înfăţişat la prea sfinţia sa şi s’au rugat ca, prin a sa ^mijlocire, către a nostră mare biserică a luî Chr. îndestulată, să se dea bisericesca slobodire şi ertare; şi dar prea sfinţia sa, scriind către noi, a pus înainte ferbinte cererea monachiilor întru aceeaşi vreme rugându-se, ca şi monachiilor pentru pomenitele pricini şi prea sfinţiei sale pentru prefacerea acea îmbelşugată să se dea deslegarea şi slobodire, şi dar primind noi cu blândeţe cererea, pentru că arată bunul cuget şi cinstirea de Dumnezeu a prea sfinţiei sale, şi cu cuviinciosă laudă încununând-o : Intâiu în-tărim cu adeverat iote câte prea sfinţia sa pentru pomenitele din eparchia sa trei mănăstiore a aşezat, ca unele ce se ţin de legiuita iconomie, şi sunt mântuitore, şi folosesc şi spre blagocestie şi spre zidire şi spre sporire: iubite de Dumnedeu, şi de omeni lăudate, apoi aşa smerenia nostră cu cei împreună rugători cu noî întru acestă scrisore, împreună cu prea fericitul şi prea sfinţitul Patriarcli al Ierusalimului şi a totă Palestina Kiriu Kir Policarp, şi cu prea cinstiţii sfinţiţii archierei, iubiţii şi doriţii noştri fraţi şi împreună slujitori, prin Dumnedeescul dor, dăruire, şi stăpânire a Prea Sfîntuluî şi făcătorului de vieţă, şi stăpânitoruluî Duh, care este dată cu adeverat de la Domnul şi Dumnedeul şi Mântuitorul nostru Is. Chr. Dumnedeesci-lor şi Sfinţilor săi Ucenici şi Apostoli spre a legă şi deslegâ greşelele omenilor, carele a dis lor: «Luaţi Duh sfînt, şi ori-cărora veţi ertâ păcatele, ertate vor fi, şi ori-cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Şi iarăşi câte veţi legă şi deslegâ pre pămînt, vor fi legate şi deslegate în ceruri.» De la aceia dar şi la noî după moştenire ajungând Dumnedeescul lui şi nedeşerta tul acesta dar, avem ertaţi şi pre pomenitul fratele nostru Veniamin archiereul, pre cele întru amândouă mănăstirile, stariţa Elisaveta şi Magdalina, şi pre tote câte întru aceste mănăstiri petrec liniştita vieţă mari şi mici, de fieşte-ce rînduelă şi treptă vii şi răposate, şi avem deslegaţi de tot sufletescul şi trupescul păcat, la orî-câte şi aceştia ca nisce omeni fiind, şi trup supus patimilor purtând, şi lumea acesta mult păcătosă locuind a păcătuit, şi lui Dumnedeu au greşit cu cuvîntul, cu lucrul sau cu gândul, întru sciinţă, sau între nesciinţă, arătat, sau nearătat, cu voie sau fără de voie, după totă vremea şi locul şi chipul, şi întru tote simţirile lor, şi s’a supt blestemul părintelui, sau al maicii lor, au fost supuşi, sau subt a loruşî anatemă au cădut, sau cu jurămînt s’au jurat, şi l-au călcat, sau blestem bisericesc şi afurisenie au primit vre odată de la preot, sau de la Archie-reu, sau de la Patriarch pentru ori-ce pricină, şi lenevindu-se n’au dobândit ertare, sau pre cele oprite întrebuinţându-le, de cele către Dumnedeu de voe făgăduinţe s’au depărtat, sau de patima iubirii de sine fiind stăpâniţi, şi lunecându-se de pedicele vrăjmaşului, hotare bine aşezate le-au călcat şi datoriilor de amărunţime mona-chicescî nebăgători în semă s’au arătat, şi dintr’acestă legătură nedeslegată au luat, sau cu gura şi cu buzele au minţit ore-când pentru rele dobândi, sau pentru ore-care altă pricină, sau pentru lăcomie şi învărtoşarea sufletului pre săraci nu i-au miluit, sau filele postului au deslegat, sau sărbătorile nu le-au ţinut, sau cu necinstite şi necuviînciose ore-carî socotinţe şi aducere aminte frumuseţea sufletului o au înnegrit, şi pre cea de Dumnedeu ţesută podobă a Dumne<Jeesculuî botez o au întinat, sau de duhovnicescul lor părinţi n’au ascultat, şi nu i-au băgat în semă, şi călcători s’au făcut de cele ce s’aîi făgăduit a păzi, sau întru alte ore-cari pătimaşe păcate ori şi cum s’au alunecat, şi au că<Jut după omenire, pentru care tote şi po-căindu-se s’au mărturisit duhovnicescilor lor părinţi, şi canonul cel dat de la dînşii
ISTORIA ROMÂNILOR
351
Moldova. Evreii se îmmulţesc şi îşi îrnmulţesc casele de rugăciuni. Biserica catolică însă este nemulţumită.
din Jnimă l-au primit, şi a-1 săvîrşî s’au sîrguit: Dintr’acestea dar tote sciute şi ne-sciute păcate ale lor câte s’au mărturisit duhovniceseilor lor părinţi, din vinovăţie şi din legătură, îi deslegăm pre ei, şi slobodî îi avem, şi ertaţî întru darul Prea Sfîntului Duh, şi întru a tot puternica stăpânire şi har: Iară dacă ore-cari gre-şele pentru uitare, sau pentru altă ore-care omenescă neputinţă, le-aii lăsat nemărturisite, şi pre acelea tote iartă-le lor milostivul şi iubitorul de omeni Domnul, pentru însăşi a sa iubire de omeni, şi nemărginită şi neasemănată bunătate.
  Aşa stăpâne, mult îndurate Domne, Isuse Christose, Dumnedeul nostru, biruescă mila ta cea nemăsurată, şi iubirea de omeni cea neasemănată şi necovîrşitâ, şi nu trece cu vedere făptura mânilor tale a se îngriji de per<Jare, ci ascultă-ne pre noi păcătoşii şi smeriţii robii tei, cari ne rugăm ţie pentru robii tăi aceştia Veniamin Archiereul, Elisaveta şi Magdalina, şi pentru tote câte întru pomenitele două mănăstiri liniştită vieţă petrec şi mari şi mici de fieşte-ce orînduelă şi treptă vieţui, tore şi răposate şi totă legătura de-asupra lor, care aceştia asupră-şî din rănire sau din altă ore-care pricină au tras, desleg-o ca pe un bun şi iubitor de omeni, Domne, şi iartâ-le lor cu iubire de milostivire tote câte în vieţă, rău şi nesocotit de dînşiî s’a făcut, cu iubire de omeni trecend cu vederea tote după negrăită mila ta şi după mulţimea bunătăţii tale, căci ai bogate rîuri de milă, şi noian de îndurare, şi a-dânc de milostivire, şi izbăvesce pre ei din vecînica muncă, învrednicindu-î împărăţiei tale şi stării cei de-a drepta, şi pe cei ce vieţuesc dintru aceştia păzesce-î întru tote filele vieţii lor, şi lucrători poruncilor tale arată-i, întorce faţa ta de către păcatele lor, lumineză ochii lor ca nu cum-vâ să adormă întru morte, scrie numele lor în cartea vieţii, şi învrednicesce pre ei a bine plăce ţie, şi a face voia ta prea sfîntă pănă la cea mai de pe urmă a lor răsuflare, nevătămaţi păzindu-i în suflet şi în trup, iară a adormiţilor întru aceştia şi a vieţuitorilor tăi aceştia, după mutarea de aicea, timpurile întru stihiile dintru cari sunt alcătuite a se deslegâ, şi ţărînă a se face binevoesce. Căci tu ai <Jiş Domne: «Pămînt eşti şi în 4>ămînt te vei întorce», iară sufletele lor în locul viilor şi în lăcaşurile drepţilor aşeză-le, şi cu cele ce se mântuesc număre-le pre ele, cu mijlocirile şi cu rugăciunile Prea-curatei tale Maice Stăpânii Năseătorei de Dumnecleu şi pururea Feciorei Măriei, şi a cinstitului slăvitului Prooroc înainte Mergătorului şi Botezătorului Ioan, a sfinţilor slă-viţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, şi cu ale tuturor sfinţilor, cari din veci bine au plăcut ţie. Amin. — 1815 în luna lui Maiu
  Patriarchul Cetăţii lui Constantin întru Hs. Dumnezeu Evhetes.
  Al Ierusalimului Policarp Sinefhete.
  Al Chesariei Filodef.
  Al Efesului Dionisie.
  Al Iracliei Meletie.
  Al Chizicului Constantie.
  Al Nicomidieî Atanasie.
  Al Nicheii Antim.
  Al Halchidonuluî Gherasim.
  Al Dercon Grigorie.
  Al Neochesarieî Meletie. '
352
V. A. URECHIĂ
  Biserica catolică intervine, ce-î dreptul, contra vechiului drept al ţeriî (1) prin Agenţia austriacă în un interes al eî. Acesta anunţă în Septemvrie 1815, că pentru biserica catolică se va face un archiereii cu titlul «Bacovius».
  Scarlat Calimach rînduesce afacerea în cercetarea Metropolituluî Ve-niamin, a Episcopului de Roman Gherasim şi a biv Yel Logofeţilor: Costache Ghica, lordache Canta şi 0. Balş, cu -următorul pitac:
  «Făcendu-ni-se arătare de către cinstita K. K. Agenţie, precum că din partea Austriei este socotinţa a se hirotoni şhca să vie în Moldova un arehiereu catolicesc cu numirea de Bacoviu, pentru toţi cei locuiţi în pămîntul acesta de lege catoliceseă, rînduim că adunându-ve la Sf. Mitropolie, să faceţi cercetare şi socotinţă de s’a obicinuit vre-odinioră a veni în Moldova un aşa arehiereu, sau cu asemănare acestuia şi de când a contenit venirea şi pentru ce? şi prin anaforâ îndată să însciinţaţi.— 1815 Septemvrie 9.»                                      *
  Cod de doc. de la Metr. Iaşi, fila 159.
  Consulul frances din Iaşi Fornethy scria ducelui de Richelieu, în 27 Fevruarie 1816, relativ la cererea Austriei do a învoi guvernul Moldav existenţa unui episcop catolic, că Divanul ţeriî a trimis arz-magzar la Portă, cerend şă nu se aprobe cererea. Porta a aprobat vederile Divanului Moldav.
  Câţî-vâ anî mai târziu, Metropolitul Yeniamin va mai da un răspuns
negativ la cererea Austriei. Necunoscend trecutul bisericii catolice, nepricepend importanţa existenţei, în Moldova mai ales, a unui episcop latin dependinţe de guvernul ţeriî, iar nu de un guvern strein, faţă cu satele nostre catolice, Biserica română va face greşelă de a negă celei catolice dreptul de a ave un arehiereu al eî propriu.
  Biserica română în Basarabia capetă chrisov împărătesc de consti- * 1
   AI Paronaxiei Grigorie.
   Al Sofiei Teofan.
   Al Varniei Hrisant.
   Al Gospieî Calinic.
   Al Şamului Chirii.
   S’a scos din limba Elinescă pe acestă patrioticescă de Stolnicul Glieorghe Gramaticul aceşti! smerite Mitropolii, la 1816 Iunie 12.
   Smeritul Yeniamin Archiepiscopul Moldavieî.
             (Iscălit însuşi)
   (1) Domnii noştri cei mari tot-deauna au reclamat dreptul de a recomandă ei scaunului papal candidatul de episcop catolic.—Vedi memoriul acestei episcopii în «Ateneul Român», din Iaşi.—Yedi Bandinus, în călătoria lui în Moldova, la curtea luî Va sile Lupul.
ISTORIA ROMÂNILOR
353
tuire. Rescriptul împăratului Alexandru către Exarchul şi Metro-politul Gavril, strămutat la Ghişineu, promitea connaţionalilor noştri, că vor fi guvernaţi «clupă legile şi datinele lor». (1)
    Ce frumose promisiuni!
    Cât de puţin fură realisate! 1
   (1) Rescriptul împăratului Alexandru Autocratorului Roşiei către Exarchul şi Mitropolitul Gavriil, dat în Petersburg, la 1816 Aprilie 1.
                                        P?'ea sfinte Exarche şi Mitropolite Gavriil!
   Locuitorii Basarabiei, intrând subt domnirea Roşiei, au dobândit privilegiul cuvenit şi putincios a li se da de la un guvern, ce se povăţuesce de învăţăturile sfintei nostre religiuni, şi care se conduce în ţintirile sale politice de principiile moralului şi a dreptăţii. Aflându-mă în asemenea deplină bună-voinţă către acestă provincie, am orînduit la început ca provisoriu să se guverneze Basarabia ’după privilegiile, datinele şi legile eî cele vechi. Mai nainte de a statornici întru deplinătate organi-saţia guvernării acestei provincii, am voit maî întâiu de a mă încredinţa din apli-caţiune de mar şa unor asemenea măsuri, şi am aşteptat ca timpul, împrejurările şi adevărate raporturi să mă încredinţeze de resultatele acestor cercări. Tot odată am ertat locuitorilor provinţiei şi tot felul de bir, pe trei ani de <Jile, cu scop de a se îmbunătăţi starea lor materială, şi aşâ, aducendu-i gradat de la o înlesnire la alta, să prepar îndoita fericire a acestui popor.
   Insă cu mare părere de rău m’am însciinţat prin organe vrednice de credinţă, că ţintirile nu au isbutit, şi că neorînduelile au ajuns la gradul cel maî nalt, încât multe din familiile pacînicilor locuitori, părăsind locuinţele lor, caută adăpost de scăpare peste hotar. Asemenea fapte cer neapărat cea de aprope aţintire a nostră şi ne îndemnă a luă măsuri întru a se pute stîrpî ast-fel de rău încuibat, şi pe viito-torime a îmbunătăţi sortea acestei ţări, după dorinţa locuitorilor şi după dorinţa nostră. Drept aceea, am hotărît ca să trimitem acolo un dregător imperial deplin împuternicit, în carele putem pune totă a nostră încredere, şi carele ca un mijlocitor al nostru ne va pute raportă de tote cu amănuntul, ca aşâ cunoscând adevărata faţă a lucrurilor, să făptuim prin măsurile potrivite îmbunătăţirea acestei ţări.
   Scopul nostru este să hărăzim provinciei acesteia privilegii de a se guvernă după legile şi datinele lor, şi ca tote clasele locuitorilor acestei ţări să aibă driturî egale a se bucură de dreptăţile şi de moştenirea strămoşilor xsei, precum şi de buna-vo-inţă ce avem noi către dînşiî; încât toţi în genere şi tagma eelisiastică şi cea a nobililor, a neguţitorilor şi a poporului, să fie de o potrivă protegiaţi de către asemenea legiuiri. Voim ca acestă ţeră mănosă şi în privirea agriculturii şi în privirea comerţului să se însufleţescă prin asemenea nouă organisaţie; lucru, pe carele aştept de la zelul delegatului nostru, şi de la confăptuirea locuitorilor Basarabiei.
   Pentru aceste binevoitore ale nostre ţintiri, încunosciinţând pe Prea sfinţia ta, orînduim ca cele de maî sus însemnate să se traducă în limba poporului şi să se cetescă prin tote bisericile păstoriei sufletesc! încredinţate vouă, ca să se încunos-ciinţeze de aceste prin mijlocul ierurgoşilor bisericii tote clasele Basarabiei: clerul, boerii şi poporul, că ochiul Nostru privigheză pentru fericirea lor.
                                           De bine voitor al Prea Sfinţiei Tale, Alexandru.
    V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor.
28
354
V. A. TJKECHIĂ
   Şc6la şi cultura generală. Cât privesce cultura în genere a naţiunii române, deja am tratat acesta întrebare ocupându-ne de mersul şcoleî la Domnia luî Ioan Caragea ;de la Munteni. Aci vom aminti numai principalele documente de la Scarlat Calimach cu referinţă la şcolă.
   Una din preocupaţiunile lui fu şcdla, căci acest Domnitor eră neîndoios un om cult, după mărturia tuturor contimporanilor luî.
   Sincronistic cu seminariul de la Socola şi şcdla de la S-tul Nicolae Domnesc eră deschisă, după 1812, şi aşa <Jisa Academie, de la Metro-polia din Iaşi. G. Seulescu, în scrisorea de dedicaţiune către Metropolitul Veniamin, a Gramaticei românesc! ce a tipărit în Iaşi la 1833, amin-tesce că, fiind el în vîrstă de 13 ani, la 1812, urma la şcola acesta în cursul filologiei şi al sciinţelor. Seulescu a frecuentat şcola acesta până la 1819’; prin urmare, neîndoios, şcola există până la Eterie. Primii profesori ai şcolelor naţionale de după Eterie sunt şcolari al Academiei de la Metropolie. Dacă organisatoriî şcoleî elene au avut în gând, cum cred unii, să desnaţionaliseze prin ea nouele genera-ţiunî, s’au înşelat: învăţând grecesce, generaţiunile de la începutul acestui secol au simţit românesce! Găina a clocit şi condus pui de pasere, cari au lăsat pe vitriga lor mamă pe malul bălţii.
   Dintre şcolarii Academiei de la Metropolia din Iaşi, G. Seulescu a fost trimis la studii în străinătate, după 1819.
   Cea mai întâi preocupaţiune a Divanului este să creeze venituri suficiente pentru întreţinerea şcolelor. Cu acest scop se adună Metropolitul Veniamin, Episcopul de Huşi Meletie şi boerii Vel Logofăt lord. Canta, C. Balş şi Yel Vornicii Manolache Dumitru Beldiman. Ei supun lui Scarlat Calimach anaforaua de la 25 Martie 1813 prin care, pe lângă cei câte 2 lei 16 parale impuşi la tot preotul şi diaconul, aruncă o taxă asupra tuturor mănăstirilor şi bisericilor, fără de a scuti şi pe Metropolii şi Episcopii.
   Mai înscriu condee diverse de la Cassa răsurilor şi de la cumpărătorii vămilor, ocnei, desetineî, goştineî, vădrărituluî, de la Telal-Başa, de la Izbaşa, cu o subvenţiune de la Visterie, apoi de la toţi slujbaşii, începend cu Metropolitul şi Episcopii şi până la cel din urmă boer cu caftan şi de la egumenii noi. Mai sunt obligaţi boerii a plăti taxe, când îşi trimit copiii la şcola. Taxa varieză după trepta boeruluî (împărţiţi în 3 clase). De la Orfanotrofion încă primesce Cassa şcolelor o subvenţiune de 4.000 lei. Se mai acordă şcolelor scutelnici, po-sluşnicl, etc.
   Domnitorul, aprobând la 25 Martie ehibzuirea boerilor, mai înscrie
ISTORIA ROMÂNILOR
355
la venituri şi câte 500 ieî de la fle-care Vel Hatman şi Vel Vistier rînduit din noii. (1)
   (1) Anaforaua pentru veniturile şi ţinerea şcoleî din oraşul Iaşi, întărită de Scarlat Calimach Voevod.
   Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod. Cu mila' luî Dumnezeu Domn ţeriî
                                                           Moldovei.
   Cercetarea şi socotinţa prea Sfinţitului Mitropolit, cu iubitorul de Dumnedeu Episcop Huşi, împreună cu dumne-lor Veliţii boeri, şi cu alţi boeri rînduiţî, cuprinşi mai jos prin anaforâ, pentru veniturile şi ţinerea şcoleî din oraşul Iaşi, ve-dendu-se şi de către însumi Domnia-Mea, că alcătuirea şi punerea la cale este urmată cu totă cuviinţa, s’au mai adaos, pe lângă acelea, ca să maî dea şi Hatmanul şi Vel Vistier., fieşte-care câte 500 lei, în vremea ce se vor rîndui la aceste trepte de boerie; drept aceea hotărîm Domnia-Mea întocmai şi asemenea nestrămutat să se urmeze. întărind anaforaua şi cu a nostră Domneseâ iscălitură şi pecete. — 1813 Martie 2q.
   (Iscălit): Iu> Scarlat Alexandru Calimach Vvod.
                          ~L. P.
                                                                     1813 Martie 25.
             Prea înălţate Domne,
   Din luminata poruncă a înălţimii Tale, adunându-ne în câte-vâ rînduri la Mitropolie, spre a socoti trebuinciosul venit al şcoleî domnesc! dintr’acestă politie, prin care şi dascălii trebuincioşî se vor ţine şi lefile ucenicilor se vor întîmpinâ, şi cele-lalte intîmplătore de nevoie cheltueli ale şcoleî, am socotit maî întâiu venitul de acum al şcoleî a se strînge de la preoţii şi diaconii acestei ţări, şi de două ori pe an, adecă la Sf. Gheorghe şi la Sf. Dumitru, deci acest venit de acum fiind cu totul puţin, am socotit în tot chipul putinciosul ajutor, de unde pote a se face la acest de obştie bine, fără să pricinuescă vre-o îngreuere, şi pe lângă venitul de acum ce are şcola, după cum maî jos se arată, s’au găsit cu cale şi acestea condee, cari se alătureză sub venitul de acum:
    Leî * 1
  15.355 Preoţii şi diaconii ţării, câte doî leî, şese-spre-<Jece parale de tot numele.
   2.500 Mitropolia          ^
   1 500 Episc Romanului > Afară de lefile pisalţilor şi a dascălilor moldoveni
     500    » Huşuluî J şi Srecî> carî se afIă Pe la ?c61e*
   2 500 Mănăstirea Slatina, afară de ceea-ce dă la şcola de la Socola.
     500 Mănăstirea Sfîntuluî Spiridon.
     250      »     Golîa.
     240     » Treî-Sfetitelor.
     240      »     Galata.
     240      »     Frumosa.,
     240      »     Cetăţuia.
356
V. A. TJEECHIĂ
  Destinat era acest budget de venituri numai pentru aşa <Jisa Academie elenescă de la Metropolie? Nu cred, de ore-ce mai există sin-cronistic şi şcola <Jisă «normalicescă» de la Sf. Nicolae Domnesc.
Leî
  230 Mănăstirea Probota.
220         » Sf. Sava.                                                            
230         » Răchită sa.                                                          
190         » Mira.                                                                
160         » Dobrovăţul.                                                          
160         » Floresciî.                                                           
160         » Făstăciî.                                                            
160         » Barnovschi.                                                          
160         » Burdujenil.                                                          
170         » Bârnova.                                                             
180         » Aron Vodă.                                                           
170         » Hangu (Buhalniţa).                                                   
170           Dancu.                                                               
160         » Sf. Ioan Zlataust.                                                   
150         » Bărboiul.                                                            
170         » Precista de la Ocna.                                                 
160         » Tazlău.                                                              
160        V> Sf. Niculai din Botoşani.                                            
160           Caşinul.                                                             
 80         » Berzunţul.                                                           
 70        .» Soveja.                                                              
 55        )' Domnei.                                                              
 55         » Vizantion. Pentru tote condeele acestor mănăstiri grecesci au        
              dat şi izvod iscălit proestoşiî mănăstirilor, că primesc a da        
              pe fieşte-care an condeele arătate.                                  
200         » Precista din Roman.                                                  
100         » Doljescii.                                                           
600 De la Cassa răsurilor.                                                         
500         » » cumpărătorii Vămii.                                                
500         » » » Ocnei.                                                           
500         » » » Desetineî.                                                       
500         » » » Goştineî.                                                        
500        _» » » Vădrăritului.                                                    
100         » cel de pe vreme Telal-başa.                                          
 50         » » » Izba şa.                                                         
31.165 Acest venit se socotesce a fi nestrămutat în totă vremea, iar cele întîm-   
plătore venituri sunt după cum maî jos se arată, adecă :                           
1.200 De la Visterie, după chrisov.                                                
500     »     cel ce se face după vreme Mitropolit sau Episcop cu Eparchie.        
  100 De la marele Logofăt până la Ban, ce se va învrednici de Domnescul caftan.   
1.800
ISTORIA ROMÂNILOR
357
Acesta şcolă are în 1814 trei învăţători: Christea, Macarie şi Constantin Psaltul. Şcola acesta românescă ar cam fi pentru Iaşi ceea-ce erâ şcola de la Sf. Gheorghe pentru Bucurescî. Totuşi e cu mult mai românescă şi 1. slavonă nici nu se predă de loc aci. Şcola numără în 1814 două clase.
   Orariul acestei şcole din 1814, ce dăm mai jos, cuprinde, ca materii de înveţămînt: cetirea, cetirea psalmilor, scrisorea, ortoepia-gramatica (etimologia), tâlcuirea pe din afară a religiei, simbolul, cântările bisericesc!.
   Iacă orariul:
   Lei
      50 De la Ban până la Stolnic; asemenea.
      55   » Stolnic până la Şătrar; asemenea.
      20   » cel ce se face Ispravnic de ţinut.
     200 întâia stare a boerilor când vor trimite pe fiii săi la şcolă.
     100 A doua, asemenea.
      50 A treia, asemenea.
     250 întâia stare a Egumenilor ce se vor face la mănăstiri.
     200 A doua stare a Egumenilor.
     100 A treia, asemenea Aceştia se vor da pe fieşte-care an.
   6.795
   4.000  De la Orfanotrofion, după chrisov.
   10.795 fac acestă sumă. Se socotesce cu întîmplare să esă cincî-deci scutelnici, cari să fie de cărat lemne, patru petrari scutelnici fără de bir în tîrg, pe cari cei după vreme zapcii să nu-! supere nici la o ha vale, asemenea şi doi te slarî. Acesta este folosul şi ajutorul şcoleî ce s’a găsit mai cu înlesnire, prin care se socotesce a se ţine şcola nestrămutată. Iar cea desăvîrşită hotărîre spînzură la înalta înţelepciune a înălţimii Tale. — 1813 Martie 25.
   Ai înălţimii Tale către Dumnedeîi smeriţi rugători:
                                           (Iscăliţi): Yeniamin Mitropolitul Moldovei, Meletie Episcop de Huşi.
                                                               Plecate slugi.
   (Iscăliţi): Iordache Canta Vel Logofăt, Constantin Balş Vel Logofăt, Manolachi Dimache Vel Vornic, Vasile Roset Vel Vornic, Alecu Balş Visternic, Dimitrie Beldi-man Ban.
358
V. A. URECHIĂ
O
h
P
                                                                                                                                             £ o
                                                                                                                                             53
                                                                                                                                               o
                                                                                                                                             ţu p
P 05
3 c
® ş?© © 5
SlSs
                                                                        “■ • O
      Pi
95 O
%i
o p
t-j CC 01 to
                                                                                                                                                                                                                                            ©
                                                                                                                                                                                                                                            p
                                                                                                                                                                                                                                          R o
O* M CC *■' © © CD — H p Kt* cc< CC* 7* LO
?Bg-p B $gS l-s.
2.g CD 95 a ©
5.
p*
CD Pl
                                                                                                                                                                                                             05 et-w>© P 9
                                                                                                                                                                                                             Sg
                                                                                                                                                                                                             P-SL
CD p
                                                                                                                                                                                        « c»s
                                                                                                                                                                                        3 § Ş
C'3î
                                                                                                                                                                                        CC H "
                                                                                                                                                                                        ® © g ST N.
                                                                                                                                                                                           CC ®
    3.S -
    ® O
                                                                                                                                                                                           2; p
                                                                                                                                                                                             CC
    î?®’
    Ş M-
|W
11
® S
p-.P
P 2
r.^B
r 3 s.
^ © • _ •
P O   2 c
a *   3 !
p. o O' j
gg’SS’B
âs® 53.
? ® S 3 g-® 3.® 2 *,»£•** §.gpg
   2 a 2.
                                                                                                                                 -«• p p
p 2 *
© W^Tffl N
s-.S2.3 2,
i-z 2. a 2.
1 ? ®
§2 3®
ti ©’
co
P o
3 ^
R. ri
CC ©
z*
fg
Ol ©,
O P g p
o o
35
o ii
2 P sp
3 © 2 22 ® CD
P-®
CD CD
t3 _
H CD
&S
°S
sî
l-l
CD
^P
|§
a o
CD
CC
co
                                                                                                                                                   §--|?sjr5
                                                                                                                                                    4 © $ 12 2 Sa
                                                                                                                                                   2 2.g 5 p g-
                                                                                                                                                      ^ i- ©
   £©
                                                                                                                                                      CC o p> 2
   co a «P
^ 3’ a- »-*
CD M- CC M
2.9 p~ CD *
Ol © g pa N*
Ş'g ® g*^ ® 3. 2 ©
                                                                                                                                                                                                       ^©
                                                                                                                                                                                                       ® O
                                                                                                                                                                                                       ts *
                                                                                                                                                                                                       3 &
                                                                                                                                                                                                          tfl
CD ®
s|sgSf
3 o © *§ ®
® 3.^ S'P
i o
i-|
® S‘
p © CC CD CD a
3 CD R P
© g 3®
a-d
                                                                                                                                                                                                                                                                                                          ® ^>© a P
                                                                                                                                                        e-f-
                                                                                                                                                                                                                                                                                                              jfl> o

-gBfB
°tfîî3^
t§ ® © < S* ©*R
a ©

o  R £ o   ?|  
©  o; ®    cr1 
a_ 2-gU    2-! 
©’ p g ©   p ' 
   E® *    p ' 
           p-  
   p> ©    o   
   MC JS   a   
   e-SL    p   
   © p     p   
     Ol'       
   0    01 o   
   1    MC H   
•«-+■ 2, sa c
e~Ss
S^togc i a 0*5?
I p<p ~c
i_i ^ a-
co o 5>a
^s-g-s
g S g &
P „ pcP
2.3   !3
cd pa o
CO g 3
• a a.p
                                                                                                                                                                                oi o_ ta
                                                                                                                                                                               <c O ®<
Pas a
^ p E? 2 CD 3
4 a a S*
5. L-^ ®
R M 4
^.ir.p
22 CC 4
s *a ©
pc p< ta
Hm©”
g ® a
a prp
pc CD ©
^p^Ş
® © pc S’
pi 5.H ®
CC ţ? © {B
o ® ? Z < n ■ 2 © a r 2.© © 2.p p
'-■c CC 01
gap
S-s 3 2
3-Ş aâ J,P«
3 © r 89
o Elo © ^2 ® R.2s^,
© R |ij ©|
   p 8“
                                                                                                                                                                                                            -5
                                                                                                                                                                                                            © S‘
I—i
                                                                                                                                                                                                           p ?>• 1 R §
                                                                                                                                                                                                            P ©^ p p
                                                                                                                      3 g.
                                                                                                                   I|al
                                                                                                                    S.a © 3©^®
S-o 2 © a p Uo o
                                                                                                                    2c R R
2%<
2- p ©
H © 3.
© P H
h © £.© a ^
R S?
ca©
2- 03*
m>©
a 9
pc î
M> ^ jg
^ O-g H
C+- © © pc
■§ P s
                                                                                                                  5’© S4??®
© ^ a g
g;» ®
H © 3.'
■g®
p ©   :
ii R
!?»
H ®.
O ^
M> ^ g Î25 H s&??# p 2-1 ?2.
' g-SS»
  a§‘ S
  § ©, ©
£.§ | 2-8*
*“ i R p $
© p
►a cc
g.®
a ins
                                                                                                                       II III
                                                                                                                       R 2.^.0 ©
                                                                                                                       i©»pP
                                                                                                                         o rCt2 o
                                                                                                                         a © a
a p
p 2. t-ts CC
P
H H-
pc •
                                                                                                                               g-pSiQ o?Ş
                                                                                                                               si-ssgg-s,
                                                                                                                              ti 2. 5 ® B 2- 50 H* m p ac a p e* © ^P
®” R Sj '
                                                                                                                                                                                                                                                                                           !-*> N*
                                                                                                                                                                                                                                                                                            a ©
^ pa
2.2 ©
3 »
< ©
                                                                                                                                                                  gss 1-2. âgsas ai-a.s ®
                                                                                                                                                                  • © 2C R e*
   © ‘ a 2 a © R © ao
                                                                                                                                                                    p a” r
                                                                                                                                                                    2. p 2. cc ms ce
                                                                                                                                                                    co Ş ^
   • pc •
  JBcro Q^B
© 5-p a^H o-a ^ ©[© R’R © N” a* S- i?
© r
                                                                                                                                                                                                 M> N<
                                                                                                                                                                                                 a ©
p
p
                                                                                                                                    , © ni a- a
© ©
© _©
© ©
H" ©
                                                                                                                                    III
„O? M P> P
P M I—
H R.ct-iR pc R
o H ^ ti-* “ © © 2 S
                                                                                                                                                                               a sa
    Sf
                                                                                                                                                                               S"d
    © a
                                                                                                                                                                               p s
                                                                                                                                                                                                                                                                                                   _ ru: rc Orc :
a
                                                                                                                                                                                                                                                                                                    ^ j”_ er+-
                                                                                                                                                                                                                                                                                                    a-’ rc 3-
                                                                                                                                                                                                                                                                                                        tl* “
                                                                                                                                                                                                                                                                                                        CD» ©
op
S-S
p E
                                                                                                                                                                                   S.S-E
                                                                                                                                                                                   ta pc Pi
                                                                                                                                                                                   2 3.ft
   cT © © 5
                                                                                                                                                                                     a ca
                                                                                                                                                                                     S p
                                                                                                                                                                                     S-S
CC
                                                                                                                                                                              2 p>p
                                                                                                                                                                             3.S|
                                                                                                                                                                             »g|
    ©* ©* © S
                                                                                                                                                                                R Ki
                                                                                                                                                                                C+- e^-
    o> p e+- S
                                                                                                                                                                                © s
    o m. p s
                                                                                                                                                                H,® O»
                                                                                                                                                                a a p> p 2. a ii
|o
pC-* H 2“ 2cO &*« • H © ©
                                                                                                                                                                  ao s a- R k
                                                                                                                                                                  a H- e*
                                                                                                                                                                  p- op
   â^rs a © B sr? 8
t?a
o
Mn
d
&3
d
H
O
H
iz!
H»
'H
iz!
<
H
d
2
d
O
w
O
H'-
m
a
td
M
d
B
d
d
d
>
'd
>c
d
>*
d
r*
O
O
02
^3
Cic
c:
"Co
o
Oh
O
o
o
Co
o
                                                                                                                             s
                                                                                                                             Sr
                                                                                                                             o-
                                                                                                                             to*
O
                                                                                                                             O*
Q
o
o
                                                                                                                              o
                                                                                                                             §
•^.i
V
                                                                                                                              o
                                                                                                                             o‘
  o
  o
  5*
  â
  Csj
  Ci
                                                                                                                              Dj
  £:
  Ci
  3
  fS"
o
w
tn
d
>
-H
d
pj
îj
o
W'
tfl
c
X
h*4
P
O
d
ISTORIA ROMÂNILOR
359
   Acest program confirma deplin aserţiunea de altă dată a lui Midi. Sturdza, că pe la 1814 el eră un epitrop al şcolelor şi că îşi pusese în gând de atunci şi meditase asupra mijlocelor de a întemeia o sistemă de învăţătură publică înlesnitore, potrivită cu gradul luminării
Europei şi în trebuinţa acestei ţeri---M. Sturdza maî anunţa că Epi-
tropia şcolelor încuviinţase «de a paradosi învăţăturile în limba naţională cu ajutorul celor clasice».
   Şcola de la Socola, a căreia sorte, sub ocupaţiunea muscălescă, am arătat-o în volumele anteriore ale lucrării nostre, capetă un nou chrisov de venituri diverse de la Sc. Calimach, în 20 Iunie 1814. (1) 1
   (1) Iacă acel chrisov:
                           Chrisovul Domnului Scarlat Alexandru Calimach Voevod, din anul
                                                       lSli, Iunie 20.
   Se face scire prin acest chrisov al Domniei-Mele pentru mănăstirea Socola de lângă Iaşi, unde s’a aşezat şi şcola pentru catihisie a celor ce vor să primescă darul preoţiei, că prin jaloba ce ne-a dat cuvioşia sa Archimandrit Igumen, a arătat că acestă mănăstire are oreşi-care cuprindere de miluire de la luminaţii Domni de înainte pentru înlesnirea celor trebuinciose ale bisericii şi deosebit pentru ajutorul şi întemeerea şcoleî pomenite ce s’a alcătuit la acestă mănăstire, i s’a făcut cuprinderea de milă prin chrisovul luminatului Domn fratelui nostru Alexandru Moruz Voevod, ca să aibă a scuti de vădrărit şi tot vinul ce va face mănăstirea din şese-spre-dece pogone vie, precum şi vinul ce va luă dijmă de pe moşiile mănăstirii. Rugându-se ca să se întărescă şi de către Domnia-Mea aceste miluiri, făcendu-se şi oreşi-care sporire, cu care să se potă ajută mănăstirea şi şcola la greutatea ce întîmpină în trebuinţele sale. Deci după jaloba ce ne-a dat, vădend chrisovele de miluire ce le are de la luminaţii Domni de mai înainte; şi încredinţându-se că acestă mănăstire, iar maî vîrtos a (Jice şcola aşezată pentru învăţăturile de catehisie nu se pote înlesni cu venitul ce a avut spre a se păzi întru cea dupre cuviinţă stare şi în bună sporire învăţăturilor, am socotit şi binevoind a aduce întru întemeere acestă şcola atât de trebuinciosă şi folositore, iată prin acest al nostru chrisov întărim şi cu adăogire liotărîm numitei acestei mănăstiri, adecă: să aibă a luă pe totă luna câte 10 lei, milă din vamă, câte patru oca unt-de-îemn, patru oca luminări de ceră, şi una oca tămâe iarăşi din vamă pe fie-care lună. Aşijderea şi la slujbele ruzuinaturî ale Visteriei să aibă a scuti şese sute oi de goştiniţă, două sute stupi sau, sfini de desătină, pe cari bucate avendu-le mănăstirea drepte ale sale, să nu fie supărată de către slujbaşi, nici cu o cerere de plată. Deosebit şi tot vinul ce va face din şese-spre-dece pogone vie drepte ale mănăstirii, precum şi vinul cât va lua dijmă de pe moşiile mănăstirii să fie scutit de plata vădrărituluî, iar pe lângă aceste maî adăogăm Domnia-Mea, ca găsindu-şi mănăstirea şi treî-decî liudi, omeni străini, aduşi de acum înainte de peste hotar, fără chip şi fără nici un amestec cu locuitorii ţării acesteia, carii să fie adeveriţi şi prin mărturia dregătorilor marginii pe unde ei vor trece, că sunt străini precum se hotăresce, să ră-mâe apăraţi şi scutiţi de bine Visteriei şi de tote alte dări şi havalele ce vor fi asu-
360
V. A. urechi!
  In vedere cu acestă şcolă, Metropolitul Veniamin, corespundând cu protoiereul Lazar Asaki, care în 1815 August se afla la Lemberg, îl însărcineză să intre în tratative cu prea cunoscutul înveţat şi scrietor român Budai, dorind a-1 ave la şcola de la Socola. (1)
pra altor locuitori, ca să-l aibă mănăstirea numai spre ajutorul slujbelor şi a tre_ buinţelor sale, şi şcola să se păzescă întru cea mai încuviinţată stare, spre buna sporire învăţăturilor. Drept aceea poruncim Domnia-Mea dumne-vostră dregători i dumi-tale vameş de carvasară, precum şi slujbaşilor goştinarii desătineî şi vădrari şi tuturor altor zapciî, să aveţi a urmă întocmai după hotărîrea chrisovului acestuia al Domnieî-Mele; iar pe cei din urma nostră luminaţi Domni fraţii noştri, cari din pronia cerescă se vor orîndui la Domnia ţării acesteia, poftim nu numai să nu strămute acestă cuprindere de miluire, ci mai vîrtos să întărescă şi să adaoge cele după cuviinţă pentru a Domniilor-Sale cinste şi vecînică pomenire. S’a scris la scaunul Domnieî-Mele în oraşul Iaşii, întru a doua domnie a nostră la Moldavia, în anul al doilea.
   (Iscălit): Noi Scarlat Alexandru Calimach Vv.
                                              (L. P.)
Uricar, Partea III.
                         (1) Epistola Mitropolitului Veniamin către Protoiereul Lazar Asachievicî.
                                                           Epistolie.
   Cucerniciei sale Protoierei chir Lazare Asachievicî, archierescă blagoslovenie îţi trimitem.
   Două scrisori ale cucerniciei tale, una“din 31 a trecutei luni Iulie, împreună cu alăturat izvod de scrisorile ce ai găsit in arehiva unuia din Domnii de acolo, ce este mutat din vieţă, şi alta din 11 a următorei luni August, s’au primit şi s’a vădlut cuprinderea lor; decât că pentru acelea însemnate scrisori de la arcliiva săvîrşituluî aceluia Domn, intră în tocmelă şi vedl cât va cere pe dînsele, arătând acesta, că ţi-nendu-le ce folos pote să aibă, în vreme când nimeni alţi n’au trebuinţă de dînsele, decât numai acestă Mitropolie, şi nu pentru a ave vre-un folos, decât numai ca să se .afle la Mitropolie nisce scrisori ca acelea vechi; şi hotărîndu-ţi cu câţi baiiî pote să le dea, ne vei însciinţâ şi vei ave răspuns, ori că dă mâna a da acea sumă sau nu, iar pentru însemnarea de scrisorile Mănăstirilor: Slatina, Probota, Barnovschi, Frumosa şi Burdujeni, cerce teză cu amănuntul matcele unde sunt, şi aflându-le cele adevărate, vei trimite de pe fieşte-care însemnare curată, perilipsis, de cuprinderea a fieşte-căreî, şi cu însciinţare iarăşi de hotărîta sumă ce se va cere, şi dacă va fi de folos, şi. nici va fi o sumă peste măsură, să primescă egumenii mănăstirilor a răspunde cu analoghie. Bucuria ce ar simţi toţi de obşte în isprava nepreţuitului interes al patriei acesteia este nepovestită, şi dar cu tote chipurile de mijlociri, te silesce a sluji patriei acesteia, spre a fi mulţumit în odihna rămăşiţei bătrâneţelor.
   Vei intră în vorovă cu*domnul Budai, ca să-ţi arăte ce materii pote să parado-sescă în şcola Socolei şi în ce limbi, şi cum s’ar mulţumi ? şi ne vei însciinţâ, însemnând şi de ce credinţă este, şi după ce vom socoti, vei ave răspuns. Osebit Clucerul Dimcea, psaltul Mitropoliei, pâtimesce de ochiul stîng, incât a început cu totul a nu vede, şi după cercetarea ce a făcut pe la doctorii de aice, şi la cei ce ar ave
ISTORIA ROMÂNILOR
361
    Nu întârzie Metropolitul Veniamin a intra şi în directă corespondenţă cu I. D. Budai, cum dovedesce scrisorea ce-î adreseză în 30 Septemvrie 1815 (1), dar nu-î pomenesce nimic direct de şcolă, ci numai despre misiunea ce dăduse protopopului Asaki şi care ni se pare a fi fost şi aceea de a află ce s’au făcut documentele şi odor ele Metro-polieî de Iaşi, duse în Polonia pe timpul luî Sobieski. Seim că asemenea cercetări nu avură resultatele dorite. Asaki pomenesce în una din scrisorile sale către Veniamin despre nisce documente găsite de el la un ore-care domn din Lemberg, şi Veniamin exprimă dorinţa ca asemenea acte să se cumpere pentru Metropolie, deşi nu se par a fi cele urmărite de Metropolitul Veniamin din cele ridicate de Metropolitul Dosofteiu în fuga lui în Polonia. * 1
ore-care cunoscinţă de ochi, î-au dis că aceea ce î-a acoperit chiar lintea luminii ochiului, fiind puţin cam albă, nu este albeţă, ci unii <Jic apă albă, iar unii dic apă negră, s’a pogorît din pricina răcelii printre peliţa ochiului, şi i-a acoperit lumina, şi este grijă să nu-î vie şi la cel-lalt ochiu. Am audit că acolo la Liov s’ar fi aflând un doctor iscusit de ochi; cerceteză cu amănuntul şi aflându-1 arată-i acestea ce te însciinţăm, şi ori de se va pute să-î trimită de acolo niscai-vă doftorii cu cari să se potă folosi, sau de se va socoti să-l trimitem acolo, de se va făgădui că-1 va îndrepta, sau să vie dumneduî aice, si cu ce s’ar mulţumi, ori acolo eăutându-1, sau trimiţendu-î doftorii, sau aice viind? şi cât de curînd să ne trimiţi răspuns, ca să nu se primejduescă omul. Cu acestea nu lipsim, şi fii blagoslovit.—Al cucerniciei tale părinte blagoslovitor.—1815 August 21, Iaşii.
   (Iscălit): Veniamin, Mitropolitul Moldovei.
                                  (1) Epistola Mitrop)olituluî Veniamin către loan D. Budai.
   Iubite al nostru duhovnicesc fiu loan D. Budai, archierescă blagoslovenie trimitem domniei-tale. Pe scrisorea nostră din 6 Iulie a. c., cu părintesca dragoste am primit răspunsul domniei-tale din 5'Sept. prin presviterul nostru Lazăr Asachievicî, şi de vreme că ai arătat buna voinţă în ajutarea la trebile Mitropoliei nostre, precum ne-am încredinţat până acum, şi vroeseî a te face părtaş numelui ce au făcătorii de bine, pentru acesta mulţumind pentru cele de acum, poftim ca să nu te îngreuezi şi de acum înainte cu asemenea rîvnă a face cele bune sfintei Biserici, de la care nu va rămâne zadarnică ostenela dumi-tale; noi totă isprăvirea sciuteî trebî, după Dumnedeu încredinţând protopresviteruluî nostru de sus pomenit, i-am dat putere ca să facă cu domnia-ta corespondenţa care se va socoti a fi, ca şi cu noi, sciind a lui curăţenie a cugetului în slujba cu care l-am încredinţat, şi care domniei-tale este sciută. Iar cererea fără zăbavă prin prea cucernicia sa, de la noi va fi deplin împlinită, până ce şi singur iarăşi va fi de noi trimis, pentru desăvîrşită ispravă intere-surilor acestei Mitropolii. Şi cu acesta, cerem dumi-tale de la Dumnedeu blagoslove-nia pe care şi noi trimitem ca unui al nostru fiii al bisericii cei pravoslavnice. — 1815 Septemvrie 30 <Jile, Iaşi.
   (Iscălit): Veniamin, Mitropolitul Moldovei.
362
V. A. URECHIĂ
   Nimeni mai competinte decât G. Asaki, ca să ne facă istoricul învăţăturii publice între anii 1812 —1819. Ne credem obligaţi dar, deşi bănuim că în afirmaţiunea neuitatului bărbat eră ore-ce exagerare, să reproducem aci cele ce el spune despre starea şcolei în Moldova înainte de 1813. El ne va aduce şi actul important din Fevruarie 1819, din care se pote vede rolul ce dînsul a avut în nccţionalisarea învăţăturii publice.
   Iacă ce spune G. Asaki:
   «De la catastrofa urmată la Prut lui Petru-cel-Mare, împăratul Rusiei, care a nevoit pe Prinţul Dimitrie Cantemir a emigra în Rusia, cu un număr mare de boeri, Turcii nu se mai încredeau în prinţii Moldoveni, încât au început a trimite de guvernatori Greci Fanarioţi, aşa pronumiţi de la cuartalul Fanar, unde locuiau în Constantinopole. De atuncia Domnia se puse în licitaţiune (mezat) şi acela o căpătă care numără Turcilor mai mulţi bani, împrumutaţi de la zarafi cu grele procente. Domnii veniau în Moldova acompaniaţi de o cetă flămândă de Greci, cărora se împărţiau dregătoriile lucrative. Numele de român fu un titlu de"Naăire. Nobleţă învestită în costum turco-grecesc nu vorbiâ decât o limbă grecă mixto-barbară; în colegiul domnesc se predă numai limba elină cu explicarea lui Omer şi a lui Xenofon, iar acea română se refugiase sub păreţiî bisericilor, unde palamarii învăţau pe băeţi Az-Buche şi cântările bisericesc!.
   «Asta eră cultura învăţăturilor publice în Moldova la 1813, când m’amînturnat de la Roma, unde studiasem clasicii şi anticitâţile. Grecii absorbise tote resursele ţării şi pâmîntenilor nu rămăsese alta decât meseria de hotărnici, care nu se puteâ purtă decât cu persone cu sciinţă deplină a limbei române şi cu usurile ţării, şi cu ore-care notiţe de geometrie practică, pentru delimitarea moşiilor greu încurcate cu procese.
   «Prevăzând că prin acesta aşi pute face folos publicului aplicând sciinţele mele de inginer civil, care eră de la început o mică specialitate, am propus prin un raport planul meu Domnitorului Scarlat Calimachi, om cu învăţătură şi cu afecţiune pentru ţeră, de unde se trăgeau străbunii lui. Prinţul încuviinţă planul. Cursul teoretic şi practic al Geometriei, mai în urmă tipărit, s’a frecuentat de fiii boerilor până la anul 1819, cu aplicaţiune de instrumente aduse de la Paris şi de la Yiena. Resultatul acestor lucrări s*a atestat prin anaforaua următore a Epitropieî, subscrisă de Ve-niamin Mitropolit, Prinţul Scarlat Ghica, Hatmanul C. Mavrocordat şi Vornicul Michail Sturdza :
            «Prea înălţate Domne,
   «După datoria nostră în urmarea orîndueliî pentru curatoria şcolei din oraşul Iaşi, avend neadormita privighere spre propeveduirea bunelor învăţături în patria nostră, între altele am socotit, că una din cele mai trebuinciose şi folositore sciinţe este Matematica teoretică practică cu ale sale ramuri, spre ridicarea planului a multe moşii, pentru a ăărora hotare urmeză necontenite pricini, sporindu-se mai ales şi din nesciinţa inginerilor, cerend dar o personâ care cu vrednicie să împlinescă scopul acesta, am aflat pe patriotul nostru, dumne-luî Gheorghie Asaki, mădular Academiei din Roma, carele primind poftitorea nostră cerere, ne-a arătat
ISTORIA ROMÂNILOR
363
şi dorinţa de a face o asemenea slujbă patriei, cu jărtfirea însăşi a particularelor sale interesurl. Deci privind noi la însuşirile şi deosebitele sale sciinţe, l-am propus înălţimii Tale spre acest sfîrşit. Iar înălţimea Ta, făcătorul de bine ţeriî no-stre, prin luminata ţidulă din 15 Noemvrie 1813, l-ai numit în şcola Domnescă din Iaşi profesor sciinţeîor trebuinciose unui inginer politicesc, după care am avut îndestulare de a ne încredinţa de folosul aşezării acesteia la obştescul examen, ce s’a făcut în 12 Iunie al anului 1818, în fiinţa clirosuluî bisericesc şi a celor de trepta politicesca, a streinilor cu sciinţă, când mulţi tineri fii de boerî, şi ai altor orăşeni, au fost cercetaţi în pomenitele sciinţe ale matematicei teoretice şi practice, paradosite lor în limba românescă, întru care avend încredinţări şi vii dovedi de a lor deplină cunoscinţă, unii din ei s’au judecat vrednici de a fi ingineri, cari şi în faptă lucreză spre mulţumirea obştei. Drept aceea încredinţându-ne de greutăţile, sîrgu-inţa şi multe ostenele ale dumi-saîe Gheorghie Asaki, spre a săvîrşi un asemenea lucru, alcătuind cu lămurire întâiaşi dată, în limba românescă, un curs de Matematică şi întrebuinţându-1 în aşa scurtă vreme spre folosul obştei, ne simţim în-datoriţi, pentru cinstea şi rîvna nemului nostru, de a mărturisi dumi-sale deplina mulţumire, şi îl judecăm vrednic de a înălţimii Tale facere de bine, precum şi de cunoscinţă Patrioţilor. Pentru acesta şi rugăm pe înălţimea Ta a întări acest atestat cădut meritului seu.— Iaşi 1819 Fevruarie 8.
  «Veniamin Mitropolitul Moldovei.
«Prea plecate slugi: Scarlat Ghica, Const. Mavrocordat Hatm., M. Sturdza Vornic.»
  G. Asaki, abia reîntors în patrie, a organisat pe a sa cheltuelă, la 1817, un teatru de societate, în salonul Hatmanului Const. Ghica în Iaşi. Copiii boerilor Ghica şi Sturdza au represintat mai multe piese în limba română şi francesă. Intre actorii aceştia improvisaţî, cari încercă a introduce în Iaşi gustul artei dramatice şi a musicii culte, G. Asaki numesce pe domnele Şubina născută Ghica, Agripina Sturdza şi pe lacovache Leon.
  Adăpat la fântânele artei italiene, G. Asaki va aduce cu sine, de la Roma, nu numai iubirea musicii, ci şi a picturii. Numai grelele evenimente, cari supravin ]a 1821, şi apoi după avenirea la Tron a lui loniţă Sturdza, îndepărtarea lui din ţeră, fiind trimis în 1822 agent al ţerii la Viena, unde remase 5 ani, întâr(Jie punerea în practică a frmnoselor dorinţe culturale ale lui G. Asaki. Răsboiul care urmă apoi între Ruşi şi Turci şi boiele epidemice vor prelungi starea de aţipire a culturii naţionale, atât în Moldova, cât şi în Ţera-Muntenescă.
  Am ve(Jut că tineri feciori de boerî încep a merge la studii în străinătate. Limba francesă iea precădere tot mai multă, introdusă prin pensionate şi guvernori.
  In Iaşi la 1812 există pensionatul de «nobile fete» al d-lui şi d-neî Germont. Se învaţă aci:
  I. Limba francesă, grecă şi italiană.
  II. Musica, forte-piano, harfa şi canto.
364
V. A. URECHIĂ
   III. Danţul, desemnul, a cose şi a broda.
   Hatmanul Nicolae Stratilat a făcut un raport la guvernul provisoriu rusesc şi a susţinut înfiinţarea pensionatului sus numit, la 15 Fevrua-rie 1812. Raportul este făcut către Senatorul de Krasno Milaşevicî. Acest pensionat a funcţionat mai mult timp în Iaşi. (1)
                                               CAP. XIV.
                                  Edilitatea publică sub Se. Calimach.
   Există sub Scarlat Calimach o Cassă a podurilor. Acestâ Cassă a podurilor stă sub un epitrop, căruia i se dă în 1814 lefa de 600 lei pe lună. (2)
   Există şi o Vornieie a Obştirilor, după exemplul celei din Muntenia.
   La 1814 Fevruarie 23, este numit epitrop Casseî podurilor Spătarul Greg. Balş (3). La 28 Fevruarie i se fixeză lefa de 600 lei pe lună.
   In 6 Decemvrie 1813, Se. Calimach numesce architecţî pentru oraşul Iaşi (4).
   In 28 Fevruarie 1814, Calimach adreseză Metropolituluî Veniamin şi boerilor Divanului o carte, însărcinându-î să cerceteze sema Epitro-pieî Casseî podurilor laşilor şi să vadă ce iraturî să i se facă?
   Să se cerceteze şi podurile (pavelele) şi să se arăte unde este nevoie de reparare şi unde a se face din nou, în anul acesta «sciind dumne-ta şi acesta, că în anul acesta nici este vre-o înlesnire ca să se facă rînduelă de podele, nici la slujitorii ţinuturilor, sau bresle, precum şi în anul trecut, căci şi aceştia se află îngreunaţi cu slujbele lor, ci podelele câte după socotinţa dumne-luî vor trebui spre facerea şi întocmirea podurilor, trebue să se plătescă prin bună învoire din iratul podurilor de la acestă Epitropie (5).
   Pavarea stradelor în Moldova este lucrare forte veche. Existau poduri, adecă pavele în Iaşi de pe sub Vasile Vodă Lupul.
   La 1815 Domnitorul ordonă să se facă recensământul oraşului, împăr-ţindu-se orăşenii de orî-ce limbă şi religiune în 4 stări, cu arătarea şi a 1
   (1)   Archiva Senatorilor din Chişineu. Dos. No. 3 338. Notiţă dată de d-1 Teodor Burada.
   (2) Ve<Jî fila 93, Cod. Metrop. Iaşi.
   (3) Vedi chrisovul la fila *92 v., din Cod. Metrop. Iosif al Moldovei.
   (4)   Vedi Uricarul de T. Codrescu, tom. I, ediţia Il-a, p. 197201. Vedi fila 96, Cod. Metrop. Iosif.
   (5) Codul Metr. Iosif, fila 92.
ISTORIA ROMÂNILOR
365
judeţelor şi de ce stăpâni ţin, afară de boerî (aceştia fiind cunoscuţi la Visterie). După ce catagrafia va fi făcută, se va cislui pre orăşeni suma banilor pentru cumpărarea a 36.000 podele necesare podurilor din oraş. Numai de astă dată se aruncă acestă plată pe orăşeni, căci pe viitor Cassa podurilor va ave iraturi, din cari va face asemenea chel-tuelî. Catagrafia sau recensămîntul îl face, în partea de sub jurisdic-ţiunea Agieî, Vel Aga cu Polcovnicul şi baş-ceuş agiesc cu vatajiî uliţelor, iar în mahalalele de sub jurisdicţiunea Hatmanului se va face de Hatman cu Vel Căpitan de lefegii, cu Polcovnicul şi vatajiî din stradele mahalalelor. (1)
   Vornicul Obştirilor şi Aga aii îndatorirea de a se îngriji de pieţele publice. In 18 Oct. 1815, Sc. Calimach dă regulament sau nizam ad-hoc.
   Tot aceşti funcţionari au grija de aprovisionarea oraşului cu articole relative la îndestularea publică.
   In acest interes precupeţii sunt opriţi de a scumpi articolele de primă îndestulare, prin pitacul de la 18 Octomvrie 1815.
                               Construcţiunî. — Edificii. — Incendii. — Apă.
   De la Scarlat Calimach avem reînoirea nizamuluî din 1804 relativ la oprirea construirii de case de lemn. Aga primesce însărcinarea de a veghiâ asupra nouelor construcţiunî. La 20 August 1815, Domnitorul ordonă luî Aga de Iaşi N. Roseti «-ca să nu fie slobod a face dughenă de lemn, ci zidire de petră şi cărămidă» şi să nu fie permis ţîrgove-ţilor «ce vînd praf de puşcă, horelcă şi panură să ţie cu dughenă decât prea puţin lucru de acestea, iar depositul în pivniţe pe la mahalale. Acesta să se publicarisescă în tot oraşul». —1815 Oct. 20(2). 1 2
   (1) Ve<jî întreg actul din 1815.
   (2) Cod. de docum. al Metrop. de Iaşi, fii. 143.
   Ţidula domneseă către Hatmanie pentru facerea catagrafiilor tuturor stărilor afară de boerî (cari sunt în catalogul Visterieî), spre împlinirea banilor la facerea podurilor, din acele 36.000 de podele ce sunt a se cumpără, fiind Hatman d-1 Constantin Palade, iar Agă d-1 N. Roseti.
   Vodă ordonă o catagrafie «de tot numărul locuitorilor din Iaşi, cu arătare de starea fieşte-căruia, mâna l-a, al 2-lea, al 3-lea şi al 4-lea, creştini, armeni, jidovi şi orî-ce altă lege, rude şi sudeţî, cu osebire însă arătarea sudeţilor şi a cărei stăpânire ? afară de boerî a cărora şi numărul şi starea este sciută Visterieî; ca după acea catagrafie să se facă şi îmbrăcarea banilor trebuineioşî spre cumperătorea sumei de 36.000 podele, cu dreptă cumpănire, după stări şi în urmă împlinirea, urmând acesta numai odată, acum, dar nu mai mult, pentru că în urmă, după vremi,
366
V. A. URECHIĂ
  Kegularea stradelor dă ocasiune la diverse disposiţunî. (1)
  Un important chrisov intervine pentru lărgirea şi regularea stradeî dintre biserica Treî-Erarchi şi cea-laltă, în 1815.
  Dreptă este purtarea lui Calimaeh faţă cu interesele proprietăţii bisericii Catolice, obligând mănăstirea Trpî-Erarchî şi pe mahalagii, cari profitau de regularea stradeî, să dea Mănăstirii catolice o despăgubire în bani. (2) * 1
totă întrebuinţarea podurilor este însărcinată asupra Casseî, ca să se facă din ira-turile sale. Drept aceea catagrafia mahalalelor ce sunt supuse Hătmănieî (iar la ţi-dula Agiei s’a dis : «Catagrafia uliţelor supuse Agiei»), o însărcinăm asupra dumi-tale, spre care să rînduesc îndată pe Yel căpitan de lefegii şi pe poruşnicul (iar la Agie s’a dis: «pe Polcov. şi başceuş agiesc»), ca împreună cu vatajaiî ce sunt prin mahalale (iar la Agie: a uliţelor) se urmeză cu totă silinţa şi credinţa, unde un om să nu rămână nescris şi dosit, căci după cercarea ce are să se facă prin înadinşî omeni ai Curţii, nu numai că analogul acelor dosiţi sau neaflaţi îl vor plăti zapciii pomeniţi mai sus, dar vor luă şi certare pentru neurmarea poruncii. Şi dar înce-pendu-se îndată catagrafia, să fie îngrijirea dumi-tale a se săvîrşi cât de curînd. Să fie la catagrafie şi omul Casseî podurilor.—1815 Oct. 18.
                                                               L. S.
   (1) Yedî Uricar, tom. I, ed. II, pag. 197—201.
                       (2) Chrisov de la Rcarlat Alexandru Calimaeh Voevod, pentru, deschiderea unui drum de lângă zidul Treî-Erarchilor.
   Facem cunoscut prin acest al nostru domnesc chrisov, că după pricini şi giu-decăţi ce au curs până acuma între locuitorii mahalagii de aici din oraşul laşului, ce-şi au aşezările lor de la vale de zidul mănăstirii «Treî-Sfetitele», pentru deschiderea unui drum din uliţa mare spre apus printre zidul mănăstirii Trei-Sfetitelor şi printre locul bisericii Apusenilor, ce din vechi s’a numit locul bisericii Unguresci, cerend pe de o parte mahalagiii să le deschidă drum pentru umblarea lor cu trăsuri de boî şi de cai pe acel drum, pe de altă parte mănăstirea Treî-Sfetitele pretindirisind că ar fi locul mănăstirii, şi s’ar fi împresurat de biserica Apusenilor, şi de altă parte biserica Apusenilor pricinuind că ar fi drept locul acestei biserici; după câte-vâ cercetări ce s’au făcut, atât în vremile trecute, cât şi acum în Domnescul nostru Divan, şi măcar că s’au ve<Jut la mănăstirea Trei-Sfetitelor, cum şi la mahalagii, scrisori pentru deschiderea acestei uliţe, cum şi din potrivă la biserica Apusenilor, dar pentru ca să se curme şi continescă tote pricinile din mijloc, socotindu-se maî ales de neapărată obştesca trebuinţă, Domnia-Mea cu tot Sfatul nostru socotind cu cuviinţă, s’a dat hotărîre, ca să se deschidă uliţa mahalagiilor, rînduindu-se din porunca Domnieî-Mele pe al nostru cinstit şi credincios boer dumne-luî Nicolae Hrisoverghi vel Yornic al Obştei, nu numai de a deschide acestă uliţă printre zidul mănăstirii Trei-Sfetitelor, ci printre locul bisericii Apusenilor în lăţime, cu doi stânjeni dom-nescî, dar să şi hotărască de jur împrejur tot locul ce are biserica Apusenilor, şi măcar că cu deschiderea acestei uliţe, fiind oreş-care păgubire bisericii Apusenilor, atât pentru luarea din loe, cât şi pentru stricarea unei dugliene, pentru aceea remâind
ISTORIA ROMÂNILOR
367
Măsurile luate pentru asigurarea oraşului contra incendiilor, cu opri-
fără lucrare, atât scrisorile mănăstirii Trei-Sfetitelor şi a mahalagiilor, cum şi a bisericii Apusenilor, cu însăşi primirea bisericii s’au îndatorit pe mahalagii şi pe mănăstirea Trei-Sfetitelor, de au dat doue mii două sute lei bisericii Apusenilor, adecă una mie una sută lei mahalagiii şi una mie una suta mănăstirea Trei-Sfetitelor, cari bani primindu-se de către Prefectoria bisericii au rămas mulţumiţi, cari boeri prin mărturia hotarnică ce au dat-o la mâna Prefectorilor bisericii Apusenilor, întăiu pentru acestă deschisă uliţă în lărgime de doi stânjeni domnescî, arată pe unde au statornicit petre hotare, adecă : întăiu au pus un stâlp în colţul dughenilor bisericii Apusenilor şi drept colţul zidului mănăstirii Treî-Sfetitelor la faţa uliţii mari, însemnat cu doi bouri mari, unul la faţa uliţii mari şi altul la faţa uliţei Unguresci şi cruce dintru zidul dughenelor, şi alt stâlp în dreptul zidului mănăstirii Trei-Sfetitelor cel din del din spre Bahluiu, pe care iarăşi l-au însemnat cu un bour la faţa uliţii Unguresci, şi la faţa despre locul bisericii Apusenilor, şi alt stâlp au pus la colţul locului, şi a grădinii domnieî-sale Spătarului Dracachi Roseti, ce este statornicit acel colţ cu hotarnică din anii 7263 Maiu 11, întărită şi cu chrisovul Domnului Ma-teiu Ghica Yoevod, în dreptul colţului mănăstirii Trei-Sfetitelor, însemnat iarăşi cu bour la faţa drumului ce s’a deschis din porunca Domniei-Mele pentru mahalagii pe din dosul zidului mănăstirii Treî-Sfetitele, care drum este în lăţimea curmezişului de şepte stânjeni domnescî la colţul de unde se abate drumul la vale spre Bahluiu, socotindu-se a rămâne mai largă acea bucată de drum, pentru în-torcerea carelor, iar în lung pe linia drăptă până în dreptul porţii mănăstirii cei despre Bahluiu, şi de acolo la vale spre Bahluiu, drumul s’a deschis de doi stânjeni domnescî până la drumul ce merge pe vale prin mijlocul mahalalei, cum s’a însemnat de boerul hotarnic în vremea deschiderii şi la charta de starea locului; iar despre locul bisericii este însemnat stâlpul cu o cruce; al doilea măsurând rîn-duitul boer hotarnic şi tot cel-lalt loc ce-1 are biserica Apusenilor, din jur împre jur arătat tot într’acestă hotarnică, că au statornicit petre hotare pe la aceste locuri, adecă: întâiu au pus un stâlp de petră la faţa uliţii mari despre răsărit însemnat cu bour la faţa uliţii şi cruce din dos, care stâlp este despărţitor şi colţului locului dughenilor de petră a bisericii Apusenilor şi locului3 mănăstirii Nem-ţuluî, pe care se află făcută dughena de petră a Rigâî neguţătorului.
   De acolo la vale spre amiadă-<Ji măsurând locul bisericii cu stînjen de opt palme domnescî, pe uliţa mare pe dinaintea dughenelor până în locul la stîlpul ce s’a pus despărţitor uliţii unguresci, s’au aflat opt-spre-dece stînjinî, şi din stîlpul acela a întors cu măsură spre apus o linie dreptă alăturea cu faţa uliţii unguresci în dreptul colţului mănăstirii Treî-Sfetitelor cea despre Bahluiu şi s’au aflat patru-decî şi patru stînjeni şi una palmă. De la acest stîlp măsurând tot în linia dreptă mai in-nainte cam cheziş până în stîlpul ce s’a pus în colţul locului dumi-sale Dracachi Roset în dreptul colţului mănăstirii Trei-Sfetitelor, s’au aflat un-spre-c^ece stînjeni şi una palmă. De acolo au întors cu măsura în sus spre miedă-nopte pe linia dreptă alăturea cu locul dumi-sale Spătarului Dracachi Roset, până în colţul locului bisericii Apusenilor, unde s’au pus stîlp şi s’au aflat doue-decî stînjeni şi trei palme. De acolo au întors cu măsura drept spre resărit şi tot în linie dreptă şi alăturea cu locul dumi-saie Spătarul, până în colţul locului pe se numesce Jezuviţiior, unde s’a pus stîlp de petră, şi s’au aflat cinci stînjeni şi trei palme. De acolo iarăşi au întors
368
V. A. URECHIĂ
rea construcţiunilor de lemn, sunt completate cu cele luate prin alt pitac către Aga, prin care i se ordonă ca tote bisericile şi mănăstirile din oraş, ca şi prăvăliaşii, să aibă tot-deauna gata cofe, că(Jî cu apă, căngi şi topore. Mănăstirile închinate nu se supuseră acestei dispo-siţiunî. Sc. Calimach scrie din nou lui Aga :
cu măsura în sus spre mie<Jă-nopte în linie dreptă şi tot alăturea cu locul dumi-sale Spătarului, până în uliţa ce vine de la vale şi ese în uliţa mare printre zidul şi locul Sf. Mitropolii, şi printre locul dumi-sale Spătarului şi al Jezuviţilor şi al răposatului Logofăt Iancu Razul, unde s’a pus iarăşi stîlp în colţul zidului dumi-sale Spătarului Roset, însemnat cu bour la faţa uliţiî şi cruce din dos, şi s’au aflat treî-decî şi doi de stînjenî şi două palme. De acolo au intors cu măsura spre răsărit în linie dreptă, alăturea cu uliţa până într’un stîlp de petră ce s’a găsit pus în colţul locului dughenelor răposatului Logofăt Iancu Razu, întru al căruia loc s’a pus alt stîlp însemnat cu bour la faţa uliţiî şi cruce din dos, şi s’a aflat acea margine două-<Jeci şi trei stînjenî. De acolo au întors cu măsura în linie dreptă cam cheziş spre amiaclă-di şi fundul locului dughenelor răposatului Logofăt Iancu Razu, şi prin fundul locului mănăstirii Nicoriţa, pe care loc are făcute dughene Riga neguţătorul, până la colţul cel din jos al locului mănăstirii Nicoriţa, despre locul bisericii Apusenilor, unde s’au găsit două petre hotare vechi, şi s’a pus lângă acelea acum şi alt stîlp de petră însemnat cu două cruci, şi s’au aflat douăzeci şi şepte de stînjinî şi patru palme, şi din colţul acela ce s’a ve<Jut, primit prin învoălă între mănăstirea Nem-ţuluî şi între biserica Apusenilor, la hotărîtura ce s’a făcut din porunca domnescă la anul 1801 Iunie 16, ca să fie despărţitor între locuri în linie dreptă până în faţa uliţiî mari, întorcând cu măsura dreptă spre răsărit, alăturea cu bucata de loc a mănăstirii Nemţului în linie dreptă, precum scrie acea hotarnică şi învoălă, până în faţa uliţiî mari la stîlpul ce s’a pus întâiu colţul şi despărţirea locurilor însemnate cu bour şi o cruce, s’au aflat două-decî şi patru de stînjenî şi una palmă, şi cu aceste măsuri şi stîlpi de petră s’a încheiat locul bisericii Apusenilor din jur împrejur, afară de uliţa Ungurescă ce s’a deschis acum în lăţime de doi stînjenî dom-nesci, din cap în cap, iar pentru împrejurarea ce s’ar cunosce a ave locul bisericii Apusenilor la margine despre locul dughenelor răposatului Logofăt Iancu Razu, re-mâind să-şi caute biserica prin drumul judecăţii îndreptarea sa, deci acestă uliţă hotărîm ca de acum înainte şi în veci să rămâe în totă vremea deschisă spre ob-ştesea trebuinţă, fără a se împruesurăţi cât de puţin de către cine-vâ cu vre-un fel de binale, avend voe Prefectorii bisericii să facă numai porţi la locul unde va cere trebuinţa; al doilea, pentru locul ce are biserica Apusenilor, după cuprinsul hotarniceî boerului ce a fost rînduit, întărim ca să-l stăpânescă în tote semnele şi hotarele ce s’au arătat mai sus nestrămutate în veci, făcendu-şî pe dînsele şi binale după obiceiul ţării.
                                           Scrisu-s’a chrisovul acesta în oraşul Iaşi, la nemul Moldovei, întru a doua Domnie a Nostră, în anul al treilea, în anul de la Mântuitorul Christos. 1816 Maiu 16 ^ile.
                                                              (L. P.)
   (Iscălit): I(h Scarlat Alexandru Calimach Voevod.
                Grigorie Sturza vel Logofăt, Procit.
ISTORIA ROMÂNILOR
369
   Cinstit credincios locului Domnieî-Mele dumne-ta Nicolae Roset vel Aga, sănătate!
   Intru cuviinciosa îngrijire peutru paza focului aici în oraşul Iaşi, pe lângă celelalte datorii ale slujbei întru care te .afli, pentru care cu tărie îţi poruncim să le pă-zescî cu cea mai mare privighere, rînduim spre ajutor şi mănăstirile grecesci cele mai mari din oraş, ca să aibă fieşte-eare mănăstire din cele însemnate maî jos câte şese căcli mari cu 10 cofe, pline cu apă, cercuite cu cercuri de fer, şi câte 6 căngi, şi câte 6 topore, adecă mănăstirea Goliei, Trei Sfetitele, sf. Sava, sf. Spiridon, şi Barnovsclii, şi de-apururea să fie cădile pline şi tote cele-lalte gata spre a se întrebuinţa întru întîmplare de foc. Cărora spre sciinţă şi întocmai urmare să se arăte însăşi ţidula Nostră acesta. Iar dumne-ta să privighezi şi să zapciesci, atât de a se împlini întocmai, cât şi de a fi gata în totă vremea (1).
   Apa.—De importanta cestiune a apei în Iaşi, nu aflarăm până astătjî dis-posiţiunî altele, decât cele din urmă luate de AL Moruzi-Vodă, la 12 Maiii 1804. Numai pentru Focşani aflăm un pitac domnesc din 28 Iunie 1815:
   Carte Domnescă la Divan să opineze asupra cererii Focşanilor de a fi ajutaţi cu
2.000 lei, cari peste 20.000 daţi de ei, să servescă pentru aducerea de apă din marginea Odobescilor, căci canalul de apă adus de Moruzi-Vodă, din Ţera-Muntenescă, fiind pe sub Milcov, l-a spart apa acesta şi Focşanii pătimesc acum de lipsa apei.
                                                                                                     1815 Iunie 28.
   Urmeză anaforaua în acestă cestiune, pe fila 141 verso. 1815 Iunie 80 (2).
                               Igiena. Sănătatea publică.— Spitale.— Doctori.
   In Iaşi este organisată o Casă a doctorilor sau Epitropie specială. In fruntea acestei Epitropiî sunt doi boerî (3). Acestă Casă e dotată cu venituri şi anume :
   a)  . Primesce 2 parale la leu din lefile ce se dau de la Casa Răsurilor.
   b)  . Incasseză venitul fabriceî de liuseă, înfiinţată în 1813.
   c)  . De la 1814 primesce venitul harabagialîcului de Galaţi. /
   Aceste iraturî servesc pentru plata a 2 doftori ai politiei, un ge-
rah (chirurg) şi mai multe moşe. 1 2 3
   (1) Cod. Metrop. Iaşi, fila 136 verso.
   (2) Cod. Metrop. Iaşi, 140 verso şi 141.
                           (3) Anaforâ din 1814 August 29.
   «La Casa Epitropie! doftorilor, în totă vremea, după alegerea obştieî, s’au aflat do! dintre ace! dintâi boerî epitropî; iar de la o vreme remâind numai dumne-luî Vistier Iordache Roset, întru acea din veehiu obicînuinţă dar şi cuviinciosă, singur dumne-luî a făcut cerere a se maî alege unul din boerî spre întovărăşirea dumi-sale.
   Obştesca socotinţă de totă cuviinţa găsind cererea dumi-sale, alege pe dumne-luî Vistier Grigoraş Sturdza . . . Anaforaoa cere întărirea lui Vodă.
   Semnat : Veniamin Mitropolitul, Const. Balş Logofăt; Iordache Canta Logofet; Sandu Sturdza Vel Vistier; Iordaclie Roset Vistier; Manolache Dimachi Vornic.
   Cod. Mitrop. Iaşî, fila 113 verso.
    V. A. Urechiâ.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor.
24
v. A. URECHIĂ
370
  Vodă, în 1814 Septemvrie 7, aprobă alegerea obştescă în favorea lui Gr. Sturdza.
  Casa doctorilor eră la finele anului 1813 în deficit cu 8.000 leî. In 1814 adăogendu-se gerahul, deficitul spori la 12.000. Apoi fiind-că de la acesta Casă se ajută şi se păzesee sănătatea vieţuirii de obşte, se propune, în 26 August 1814, adăogirea de irat, dând Casei venitul harabagialîcului de Galaţi, etc. (1)
  In Iaşi există spitalul Sf. Spiridon. Calimach îi acordă ca ajutor venitul cântarului din ţinuturi şi din sate. (2)
  Ciuma. Sbucnirea ciumei în Moldova dă ocasiune la luare de diverse mesuri pentru combaterea şi împedecarea lăţirii ei. Pentru acoperirea speselor ce necesită înfiinţarea de lazareturi, se aruncă o dare prin sinesforă din partea fieş-căreia trepte, de la cinul cel dintâiu şi până la cel de pe urmă. Vodă dispune înfiinţarea de lazaret la Galaţi. El decide că, dacă cum-vâ se va mai întinde b61a, neajunsul speselor acestea, sinesforaua de mai sus <Jisă de la boerî, «se va adună de la totă neguţătorimea ţerii, creştini, armeni şi jidovi şi de la alte locuri, după schepsis ce de iznovă se va face atunci.» Acestă hotărîre o dă Calimach în 22 Septemvrie 1815, pe anaforaua Divanului, din 20 Septemvrie 1815, în frunte semnând Metropolitul Veniamin. (3) Anaforaua acesta <Jice, că pentru paza de bolă şi pentru lazaretul din Galaţi pe 4 luni (1 August — 1 Decemvrie) trebuesc 10.000 leî.
Aceşti bani îi    va da tagma       boerescă:    
Boeriî ty]<; rceviaSos câte 90 leî  de fie-care. 
Agii şi Spătarii. .... 45 »                      
Banii.....        .... 28 »         15 bani.     
Comişiî ....      .... 24 »         90 »         
Căminarii . . .   .... 22 »         60 »         
Paharnicii . . .  .... 18 »                      
Serdariî. . . .   .... 15 »         90 »         
Stolniciî. . . .  .... 13 >         60 »         
Medelniceriî . .  .... 10 »         15 »         
Clucerii. . . .   .... 9 »                       
Sulgeriî....      .... 6 »          90 »         
Pitarii . . . .   . . . . 5 »       75 »         
Jicniceriî . . .  .... 4 »          60 »         
Şătrariî ....     .... 3 »          45 »         
   Văduvele boerilor câte jumătate după rang. Visteria va strînge aceşti bani. Cu * 2
   (!) Vedî cod. Metropolieî Iaşi, fila 114 verso.
   (2) Vedî la Academie, cod. I, pag. 308-310.
   (8) Ve<Jî cod. Metropolieî Iaşi, fila 155.
ISTORIA ROMÂNILOR
371
luna Noemvrie viind răcela, se speră stingerea bolei, de nu vor plăti darea a doua neguţătorii.
   Semnaţi, în 1815 Septemvrie 20, Veniamin Mitropolit, Iordache Canta Log., C-Balş Log., Grig. Sturdza Vel Log., Const. Bălşucă Vel Log., Sandu Sturdza Vistier, Iordache Roset Vel Vist., Manol. Dimache Vornic, Răducan Roset Stolnic, Nicolae Hrisoverghi Vel Vornic; Dumitrache Ioan Vel Vornic; Şerban Negel Vornic (1)
   La 20 Noemvrie 1815, Domnitorul, asupra altei anaforale, din 13 Noemvrie 1815, dă ţidulă Domnescă ca să se adune bani de la neguţătorii din Iaşi pentru lazareturile de ciumă. Boia se lăţi la Galaţi, la Tecuciu, Fălciu şi Bacău.
   Trebuesc 12.000 leî şi acea sumă o va plăti totă obştea neguţătorescă din Iaşi, după izvodul sinesforaleî, ce au făcut între dînşiî în anul 1813, cuprindend anume de ceea ce are a da fieşte-care, începând de la starea întâia şi până la a cincea, fiind iscălit acel izvod atât de dumne-luî Kir Andrei Pavlu, cât şi de alţii din ceî mai aleşi neguţători, care izvod deşi cuprinde 19,044 leî, adecă cu 7,044 leî maî mult decât suma neajunsului cu tahmin până la 1 Ghenar, dar fiind-că din condeie pot să esă rele. ... se va adună întrega sumă.
   Visteria dă socoteli la finele luî Decemvrie de ce â primit şi de ce a cheltuit.
   Strîngerea acestor bani se va urmă de la jidovi prin epitropii taxei cu ceuşiî lor, uniţi cu zapciii Cămării, iar de la toţi cei-lalţi neguţători prin ceuşiî lor uniţi cu omul Visterieî.
   Iscăliţi : Mitropolitul Veniamin, C. Balş Logofăt, Iordache Canta Logofăt, Gr. Sturdza Vel Logofet, Manolache Dimachi Vornic, Grigorie Ghica Vornic, Iordache Catargiu Vel Vornic, Nicolae Stratulat Vel Vornic. (2) 1 2
   (1) Cod. Metropolieî Iaşi, fila 154 v.
                           7u> Scarlat Alexandru Calimach Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn
                                                       ţerii Moldovei.
   Infăţişându-se anaforaua acesta a preaosfinţitului Mitropolit şi a obştieî dumne-lor boerilor, şi ve<Jend cuprinderea ei, am lăudat rîvna dumne-lor pentru întîm-pinarea cheltuelilor lazareturilor arătate, spre paza bolei ce urmeză la Galaţi cu darea prin sinesforâ din partea fieş-câreî trepte, de la cinul cel întâiu şi până la cel maî de pe urmă; drept aceea şi întemeiem urmarea în tocmai, hotărînd că, dacă, ferescă Dumnezeu, ori-ce va ma: spori şi se va maî lăţi boia ciumei din nestarea ce este acum până la sfîrşitul luî Noemvrie, ori va maî urmă şi după Noemvrie înainte, atunci urmând cheltuelă maî multă pentru adăogirea lazareturilor şi a străjilor cuviinciose, prisosul trebuincios spre cheltuelă, pe suma ce se dă din partea cinurilor boeresci, se va adună de la totă neguţătorimea ţării : creştini, armeni şi jidovi, şi de la alte locuri, după schepsis ce de iznovă se va face atunci, spre care întărim anaforaua acesta cu însăşi a nostră Domnescă pecete. — 1815 Septemvrie 22.
   (2) Cod. Metrop. Iaşi, fila 155.
372
V. A. URECHIĂ
   Despre isbucnirea ciumiî în Moldova scriau şi Consulii streini din Iaşi şi jurnalele streine.
   Mesurile luate cu înfiinţarea lazareturilor la hotare şi cu prohibi-ţiunea comunicaţiunilor mercantile au dat nascere la abusurî. Aflând câştig bun din acestea, impiegaţii lazareturilor şi diverşii neguţători căutară să facă a dăinui cât mai mult lazareturile, carantinele şi mesurile prohibitive, chiar şi după ce nu maî eră nevoe de ele, căci se pare că boia se stinsese. Acesta cel puţin este acusaţiunea adusă de Consulii din Iaşi (1).
   Pentru privigherea de aprope a mersului epidemiei, Calimach rîn-dui câte un anume boer de fie-care judeţ, pe lângă Ispravnici (2).
   Cam ce mesuri avea de luat boerul rînduit se pote vede din instrucţiunile date în Decemvrie 1818 Clucerului Alexandru Ureche de Domnitorul Calimach şi cari fură următorele:
                      Noi Scarlat Alex. Calimach Vv. Cu mila lui Dumnezeu, Domn al ţevii
                                                  Moldovei.
   Credincios boerule Domnieî-Mele, dumne-ta Alex. Ureche biv Vel Clucer, sănătate. La satul Şerbăneseiî de la ţinutul Nemţuluî însemnându-se boia ciumiî, care sat fiind cu apropiere de Valea Tîrgului, înadins orînduim pe dumne-ta şi-ţî po * 2
    ţi) Vecii Hurmuzaki, colecţiunea Iorga.
    (2) La judeţul Bacău, în ani! 1818—1819, a fost însărcinat cu privigherea tatăl autorului, Clucerul Alexandru Ureche, cu următorul pitac:
                                                        De la Visterie.
    Către cinstit dumne-luî Clucerul Alexandru Ureche. După trebuinţa ce urmeză de îngrijire a pazei ţinutului Bacăului despre boia ciumiî, iată Visteria te rînduesce şi pe dumne-ta şi ţi se scrie : îndată ce vei luă cartea acesta, să mergi la dumnee lor Ispravnicii şi după poveţuirea ce veî luă să fii următor întocmai, fără să dai smintelă săli cusur, ca să nu te învinovăţesc!.-—1818 Septemvrie 7.
    Canta Vel Vistier.
    La 1819, Martie, Clucerul Alexandru Ureche a fost trimis la carantina din Lunea-Mare cu pitacul acesta:
                                De la Visterie către cinstit dumne-lui Clucerul Alex. Ureche.
    Asupra îngrijirii ce se cuvine să urmeze la carantina de la Lunca-mare, te orîn-duesce Visteria şi ţi se scrie ca, îndată ce vei primi cartea acesta, să mergi la dumne-lor Ispravnicii şi după poveţuirea ce veî luă, să stai urmând paza cu-viinciosă la carantina arătată şi ţi se va cunosce slujba.-1819 Martie 18.
ISTORIA ROMÂNILOR
373
■runcim, îndată ce veî primi cartea acesta, să mergi la arătatul sat şi mai întâiu cercetând cu amăruntul ca să afli în cât s’a întins molipsirea, pe toţi acei molipsiţi şi cu prepus să-î scoţi afară în colibî în pază cuviinciosă, spre a nu se amestecă şi ei cu alţii şi cu îndatorire ca pe fieşte-care <Ji să-şi spele şi să-şi aerisescă lucrurile. Veî înconjură şi satul cu străji, ca nici să esă nici să intre nimeni după potolirea boleî, iar pentru omenii trebuincioşi a se întrebuinţa pe la străjile ce veî rîndui, îi vei cere de la dumne-lor Ispravnicii de Nemţ, corespondarisindu-te cu dumne-lor şi pentru cele trebuinciose de ale mâncării, ca să nu pătimescă locuitorii, îngrijindu-te dumne-ta cu tot dinadinsul, nelipsind din prejma satului până după potolirea boleî, iară către Visterie trimiţând răspuns că ai mers spre punere în lucrare a celor poruncite. Vei trimite însciinţări şi pe totă săptămâna pentru orî-ce. întâmplare.—1818 Noemvrie 13.
   Cu însuşi condeiul domnesc sunt adause vorbele următore: «scoţând afară în colibî nu numai pe acei dovediţi de molipsiţi, ci şi pe ori-câţi alţii cu ori cât de puţin prepus va fi asupra lor, că au avut amestec cu cei molipsiţi, să se scoţă afară în deosebit loc. Iar la casele acele molipsite să se strice acoperămîntul şi podul i ferestele şi să se arunce apă pentru curăţirea lor şi omenii ce vor rămâne în sat să se păzescă unii de alţii neamestecându-se nici de cum, ca să nu se adauge molipsirea.»
   La capitolul de mai departe al istoriei Domniei lux Sc. Calimach, voiu aduce naraţiunea adevăratei rescole ce stîrnî în Iaşi aplicaţiunea unor disposiţiunî menite a împedicâ întinderea ciumiî în oraş la 1819.
   Interesând tot sănătatea publică, mai avem de amintit unele mesurî luate tot de Scarlat Calimach.
   Aşa nu se pote deschide farmacie decât cu chrisov Domnesc.
   La 1813, Calimach acordă asemenea chrisov luî Franz Xavier Nai-man pentru o farmacie la Botoşani (1).
   Se impune farmaciilor tarif pentru vîncjarea medicamentelor.
   In 1814 Martie, Domnitorul însărcineză pe doctorii Plusc, Peţone, Eustaţie şi pe Vornicul politiei Nicolae Hrisoverghi, să inspecteze farmaciile, să înlăture din ele drogele vechi, netrebnice, să constate dacă la farmacii se află tot materialul necesar şi să fixeze tariful de vîncjare (2). 1 2
   (1) Ve<Ji la Academie, VII, No. 142.
   (2) Cod. Metrop. Iaşi, fila 94.
                           Carte Domnescă către cinstiţii aleşilor doftori ai oraşului Eustaţie, Plusc
                                                             şi Peţone.
   După încredinţarea ce am luat Domnia-Mea, că spiţerii ce ţin spiţerii aici în oraş, întru supunere numai pentru folosul lor, urmeză în tot chipul neprivigherea la faoerea doftoriilor, avend întru nebăgare de semă şi multe doftorii stricate sau necuviinciose, dar şi vîndarea doftoriilor fără nici o bătae de cuget o urmeză cu preţuri mari, încât acei mai putincioşî plătesc simţitore preţuri şi acei neputincioşi
374
V. A. URECHIĂ
   La acest capitol al edilităţii, avem de amintit unul din actele cele maî bine primite de locuitorii din Iaşi, acela prin care Calimach le asigură liberă folosinţă de marele imaş în jurul oraşului, destinat pentru nutreţul vitelor lor. Dăm în notă întregul acest chrisov important din 4 Maiu 1816. (1) * 1
nu se îndestuleză la cuviinciosele doftorii întru patimi de bolă şi de cuviinţă fiind a se pune în bună rînduelă, fiind spre obştescul folos, care se alcâtuesce pentru ajutorul pătimirilor de bole şi paza sănătăţii de obşte, rînduim Domnia-Mea ca, adunându-ve împreună, să mergeţi pe la tote spiţeriile şi la fieşte-care cercetând cu luare aminte tote doftoriile, acele doftorii ce le veţi află că sunt vechi sau întru stricăciune şi netrebnice, să se lepede, puind la cale a se află la tote spiţeriile în tot timpul şi bune şi folositore spre izbăvirea bolelor, dar şi cu îndestulare şi după trebuinţa oraşului şi, pentru ca să lipsescă şi acel până acum catahrisis cu vîn^area doftoriilor în preţuri mari, veţi cercetă şi făturile de cumpărătura doftoriilor, fiind cu luare aminte ca să fie cele adevărate faturî, pentru ca sa nu aibă sporire peste cele adevărate preţuri a cumpărăturii, şi socotind acea după cuviinţă cheltuelă a doftoriilor împreună şi dobânda banilor cumpărăturii şi cu cuviincios folos pentru ţiito-rul spiţeriei, veţi face şi veţi da la fieşte-care spiţerie în scris arătare iscălită de preţurile cu cari veţi găsi de cuviinţă că trebue să se vîn<Jă fieşte-care fel de doftorii, alăturând lângă doftoriile ce se aduc dintru alte părţi de loc şi acele cari se strîng de aici: buruenî, flori, rădăcini şi alte asemenea, pentru ca tote, până la cel mai mic lucru, să fie cuprinse întru cunoscinţa de preţuri, cu care trebue să se vîn<Jă, urmând întru preţăluire şi alcătuire acestă chibzuire cuviinciosă, pentru ca şi ţlitoriî spiţeriilor să-şî aibă folosul de cuviinţă, dar şi acei siliţi de pătimirea bolelor a cumpără doftorii să nu simtă îngreunare cu plata de preţuri nemăsurate.
   Rînduim Domnia-Mea şi pe dumne-ta al nostru cinstit şi credincios boer Neculae Hrisoverghi, Vel Vornic al politiei, ca să mergeţi împreună cu aleşii doftori şi să staţi spre urmarea cercetării şi alcătuirii, întocmai cum prin ţidula acestă a Dom-nieî-Mele se cuprinde.-—Şi de totă punerea la cale ce se va face, să avem Domnia-Mea însciinţare—1814 Martie 6.
(L. S.)
                                                                                                                     (P. 94 şi verso).
   (1) Dresele ce s’au făcut pentru imaşul orăşenilor din jur împrejurul Iaşilor cât să fie.
                           Cinstit şi credincios boerul Domnieî-Mele, dumne-lui Răducanul Roset
                                                      Hatman, sănătate.
   Prin jaloba ce au dat către Domnia-Mea toţi locuitorii acestui oraş al Iaşilor s’au tânguit cu mare plângere, că pătimesc o mare strîmtorare şi sărăcie, despre stăpânitorii moşiilor de prin prejurul oraşului. Că după ce dintru drept imaşul ce li s’a lăsat dintru în vechime să-l aibă din jur împrejurul laşului, pentru trebuinţa păşunatului vitelor lor, cu totul sunt strîmtoraţî dându-se voie prin tocmele, de către stăpânitorî, de şi-au făcut unii vii, alţii ceirurî, alţii prin osebite tocmele ţiind din drept locul imaşului oraşului, din care pricină, strîmlorind imaşul, nu au unde
ISTORIA ROMÂNILOR
375
   O altă bună mesură datorită lui Scarlat Calimach :
să-şî păşuneze vitele, dar şi necontenit în totă vremea verii sunt supăraţi cu închiderea vitelor de către vechili! stăpânilor moşiilor de prin prejur, bântuindu-i, în cât nu sunt volnic! a-şî păşună câte o vită ce au pentru hrana caselor lor: pentru care cerşind dreptate şi punere la cale, pe lângă şi a Domnieî-Mele bună voinţă, în pricina acesta cercetându-se şi condicele Divanului, s’aîî aflat două domnesc! chri-sove, tot într’o glăsuire, cel întâiu de la Domnul Constantin Dimitrie Moruz Voe-vod, din 1779 Iunie 9, şi al doilea de la Domnul Alexandru Ioan Mavrocordat Voe-vod, din 1786 Iunie 7, prin care lămurit se arată în semne firesc! până unde să fie locul imaşulu! pentru vitele orăşenilor (şi acelor străin! ce vin cu trebuinţă, şi se duc), din jur împrejurul oraşului, hotărîndu-se ca tot acel loc să fie slobod şi neoprit de către nimeni nici odată, şi nimeni să nu potă păşi, sau a da dintr’acest loc cuî-va, să pue străini, sau pentru păşunat, sau măcar cu alt chip de vîn<Jare, ci să fie de-apururea locul acesta slobod, pentru trebuinţa oraşului, cum mai pe larg vei înţelege din copia de pe hrisovul acel din 1786 Iunie 7, ce se trimite dumi-tale; drept aceea fiind-că pentru acestă pricină, după a orăşenilor jalobă, s’a mai dat poruncă şi de către Domnia-Mea la Hătmănie, şi mai nainte, ca întocmai să se urmeze, neîngăduind pe nimeni să închidă vitele din locul imaşulu! arătat, şi cum se vede, nici o urmare nu s’a făcut. Iată dar că şi acum poruncim Domnia-Mea du-mi-tale, ca îndată, fără cea mai puţină prelungire, să dai de scire tuturor Igume-nilor de la mănăstirile de prin prejurul oraşului, şi altora cari vor mai fi, ca să dea poruncă cu tărie vechililor săi, ca nici într’un chip, de acum înainte, să nu mai în-drâznescă nimeni de a închide vite ori ale cui de pe imaşul ce este lăsat împrejurul laşului, pentru trebuinţa vitelor orăşenilor, sau să-i maî bănescă, ce la tote să se urmeze întocmai, şi pe deplin, după hotărîrea chrisovelor pomenite, cum şi a poruncii acesteia a Domniei-Mele, şi vitele orăşenilor ce vor fi închise, numai decât să li se dea la mâna a cui vor fi, fără a luă vre-un ban, de la cine-va geremeâ, precum şi câţi bani vei dovedi că s’au luat jăluitorilor de către pârîţî, împlinindu-i să-î dai înapoi, spre a conteni fieşte-care de acest fel de nedreptă apucătură; şi osebit poruncim dumi-tale, ca împreună cu orînduitul Vornic de Portă. . < . . . din partea Divanului, să rînduesci şi din omenii Hătmănesci, care va fi cu înţelegere, să mergă pe imaşul de prin prejurul laşului, şi după semnele cuprinse la hrisovul pomenit, de pe care s’a trimis copia, să pue şi semne, ca să se scie până unde să se întindă orăşenii cu păşunatul vitelor lor, precum şi ori la ce loc ce va găsi, că s’au închis din drept locul imaşului arătat, ori de către cine ar fi, cu îngrăditură să facă de acum pe imaş ţarină sau ceiruri, sau ori sub ce chip de năi-melă ţiind loc de imaş, să se deschidă, ca să rămâe iarăşi loc slobod, precum a fost. Ca unii ce avend sciinţă de hotărîrea hrisovelor şi a poruncilor Domnesci, nu au fost volnici a da şi a păşi la nimeni din locul imaşului orăşenilor, spre a române orăşenii odihniţi, după dreptul ce li s’a dat, căci din potrivă mai ivindu-se jalobe în pricina acesta, acei neascultători şi nesupuşi vor căde în grea răspundere, de care nici într’un chip nu se vor pute îndrepta, şi cartea acăsta a Domnieî-Mele va sta la mâna orăşenilor, ca să le fie de apărare; acesta poruncim. — 1816 Maiu 4
L. P.
                                  Vel Logofăt.
376
V. A. URECHIĂ
   Multă supărare se aducea orăşenilor, mai ales celor cu case mari şi mai bogaţi, prin faptul că adesea erau scoşi de prin casele lor, ca să se aşecje în ele vre-un consul strein. Calimach decide cumpărarea a trei case mari pentru cei 3 consuli streini din Iaşi, plătindu-se costul lor prin cislă între boeri şi neguţători. (I)
                                                 CAP. XIV
                        Cornerciu, —industrie, — bresle, — târguri, — bâlciuri, — mijloce de comunicaţiune.
   Starea în care rămăsese Moldova, la eşirea din ţeră a Muscalilor, nu eră proprie a înlesni prosperarea comerciuluî şi a industriei.
   Ca fabrice nu aflăm în Moldova, pe lângă meseriile exercitate pe la sate, decât următor ele:
   а)   . Fabrica de sare huscă, al căruia venit, la 6 Octomvrie anul 1814, a fost consacrat pentru Cassa doctorilor. (2)
   б)   . In 1815 Ianuarie 18, Calimach acordă Episcopiei de Roman ha-vaet de la o fabrică de bere înfiinţată pe moşia Episcopiei. Visteria ordonă oprirea fabricei, dacă nu se va învoi cu Episcopul. (3)
   Afacerea iea finit în 1816 Iunie 26, prin hotărîrea lui Vodă, ca Episcopia de Roman să aibă ea o fabrică privilegiată de bere pe moşia sa.(4)
   In acelaşi an 1816, un Alexandru Doşu cere voie să facă şi el la 1
    (1)  Cu obştesca socotinţă alcătuindu-se punerea Ia cale, ca să se cumpere trei case aici în Iaşi, pentru trei consulaţî ai Curţilor streine, pentru ca să lipsescă cea de-apu-rurea superare ce urmă când unuia când altuia, cu scotere de prin casă, după punerea le cale, una din casele aceste s’a însemnat dumne-lor boerilor de starea întâi alta iarăşi celor de starea a doua, iar una se razimă asupra tagmei neguţătoresci, de obştie toţi câţi se află cu locuinţa aici în Iaşi. Drept aceea poruncim Domnia-Mea, dumi-tale Vel Vornice al Politiei, adunând pe toţi neguţătorii la un loc, să faci între dînşii o socotinţă, cu bună chibzuire, spre a prinde toţi de obştie întru acestă fo-lositore trebuinţă, fiind şi pentru însuşi al lor folos, şi aşa întru alcătuirea acesta apoi, împreună cu dumne-ta, vor găsi şi casa aceea, care ar fi să se cumpere şi tocmindu-se, şi cumperându-se apoi, vor alege şi pe doi dintr'înşii cari să fie epi-tropi acestei case, spre a-şî luă pe tot anul şi chiria acestei case de la consulatul ce va şede într’însa, — 1814 Aprilie 1.
                                           L. S.
    (Cod. Metrop. Iosif Namian, fila 95 v.)
    (2) Vedi la Academie, portof. V (15).
    (3) Academie, LXIII (77).
    (4) Academie, LXIII (78).
ISTORIA ROMÂNILOR
377
Roman altă fabrică de bere. I se refusă concesiunea în interesul Episcopiei. (1)
   e). Boiangiii nu lipsesc nici în Iaşi, cum nici la Bucurescî.
   Domnitorul protege acesta industrie. Aşa, în 1813 Iunie 14, scutesce de bir pe Evanghelie Boiangiul şi pre doue calfe (2).
   d). Velniţele sau povernele fuseseră închise sub Muscali spre a se împedicâ consumarea de grâne necesare îndestulării publice şi a armatelor.
   La 18 Maiu, boeriî supun lui Calimach o anaforâ, în care che că e mare strîmtorare de monedă, din causă că se opresce a nu se afla velniţî spre lucrare de horilcă din pâne. Acestă oprire se întemeieză pe grija să nu lipsescă apoi pânea. Dar în Bucovina boeriî ved că urmeză velniţele şi nu este strîmtorare de pâne, că se silesc omenii a produce mai multă, ca să câştige cu velniţele; destul că se opresc a lucra velniţele când anul e neroditor.
   Apoi cu aducerea horilceî de peste hotar se scote din ţeră «o sini-ţiiore sumă de hernia
   Adaogă boeriî, că la velniţe se lucreză maî ales secara şi hrişcă, care acum locuitori do la oprirea velniţelor nu le maî semenă, şi aceste nu le obicînuesc în hrana lor, nici se cer la Constantinopole.
   Apoî se perd pânile cele stricate, cari se lucreză la velniţe, şi po-mele de tot felul, chiar şi sălbatice.
   Boeriî propun liberarea lucrării velniţelor. Dar să nu lucreze grâul bun şi pentru ca să nu păgubescă şi Domnia venitul vămii pe ho-lirca de peste hotar, să. se percepă câte 60 parale de vadră pe ho» lirca produsă în ţeră.—1814 Martie 6. (3)
   Iacă resoluţiunea dată de Calimach asupra anaforaleî:
Noi ScarlalAlex. Calimach Vv., cu mila lui Dumnezeu Domn al Terii Moldovei.
   Infăţoşându-se înaintea Nostră anaforaua acesta, cu obicinuită părintesca Nostră îngrijire către tote cele ce alcătuesc folosul şi buna vieţuire de obşte, luând aminte la obstesca socotinţă spre slobodirca lucrării velniţelor, folosul ce se pricinuesce din lucrarea acesta este vederat, dintru care urmeză şi oprirea scoterii monedei din ţeră, dar din potrivă şi când (ferescă Dumrecjeu) se va întîmplâ vre-o nerodire sau secetă, atunci fără îndoire lucrarea velniţelor va fi necuviinciosă şi vătemătore, atingendu-se şi de însăşi iconomia hranei locuitorilor Domneştii Nostr'e ţerî, dar va fi şi pricinuitore de scădere întru acea de obşte datorie ce neapărat de la toţi se cere a se îngriji cu trămiterea trebuincioselor zaherele la Capanul Împărătesc, şi 1 2 3
   (1) Academie, XVI (194). Vedi şi LXIII (83), din 1817 Martie.
   (2) Acad, VI (231).
   (3) Cod. Metrop. Iosif, Iaşi.
378
V. A. URECHIĂ
la o asemenea întîmplare de lipsă, după Domnesca Nostră îngrijire ce avem spre întemeierea bunelor rîndueli, de cuviinţă este a se face oprire lucrării acesteia; iar în vreme de îmbelşugare, care prin milostivire ţ)umnedeescă se arată cu tote ro-durile şi întru acest curgător an, cu părintesca Nostră plecare spre folosul şi liniştirea în tot chipul a fieşte-căreia stări a supuşilor noştri, dăm voie să fie slobodă lucrarea velniţelor, cu hotărîre, ca să nu lucreze la velniţă grâul şi orzul, care neapărat sunt cuviinciose a merge la Capanul împărătesc, spre împlinirea datoriei, şi poruncim, ca toţi acei cari vor voi a deschide velniţe, să se arăte mai întâiu la Domnesca Nostră Visteria, să dea încredinţările cuviinciose subt chezăşie şi întru acestă rînduelă îşî va luă carte de slobozenie, cuprin<Jătore de locul unde va deschide velniţe şi cu câte căldări, şi după cuviinţă se va strînge de la aceştia şi avaetul ho-tărît câte 60 parale de vadră împotriva păgubii ce se pote pricinui Domniei din venitul obicinuit a se luă de la holirca ce se aducea până acum de peste hotar, care după începerea lucrării velniţelor, negreşit trebue să contenescă. Drept aceea întărim anaforaua cu a Nostră Domne scă iscălitură şi pecete.- 1814 Iulie 24, Iaşi.
                                                        (L. S.)
   Semnat : Vodă.
   Breslele continuă fără modificări simţitdre în constituţiunea lor. Bresla precupeţilor este mereu împedicată de la cumpărături şi vîn-4ărî în piaţă în orele de dinainte de amiatji. In acest sens Oalimach dă pitac Domnesc, în 18 Octomvrie 1815 (1).
   Zarafilor le dă Oalimach următorul nizam:
                                                   Regulamentul Zarafilor.
Carte Domnesca de la Scarlat Alex. Oalimach Vv. către Nicolae Roset Vel Aga
   Jidovii zarafi cari se află aici în Iaşi, cari întru urmarea zariflîculuî şi a schimbatului a feluri de monede întru aceea ce urmeză trebuinţa a da şi a luă, fac feluri de calpuzanlîcuri, pricinuind unora şi simţitore păgubire şi neavend de unde împlini dreptul lor. Acesta, pentru că până acum acei zarafi de sine urmau şi se amestecau. Drept aceea pentru contenirea unor urmări nedrepte şi păgubitore ca acestea şi pentru totă regula politicescă, poruncim dumi-tale, ca zarafii câţi vor fi de trebuinţa oraşului acestuia, să fie cunoscuţi Agiei, luându-li-se chezaşî siguri întru răspunderea acelor chezaşî la totă păgubirea şi calpunzanlîcurile ce vor urmă zarafii în ori-ce vreme. După care închezeşluiri să se dea şi adeverinţele Agiei la acei zarafi, socotiţi pentru trebuinţa politiei acesteia, publicarisindu-se tuturor stărilor şi neguţătorilor, că numai acei cu adeverinţele Agiei sunt slobozi a urmă zaraflî-cul, iar alţii nici într’un chip, căci care va amestecă în alişverişul seu pe alţi zarafi necunoscuţi şi fără adeverinţa Agiei, nu numai că este supus răspunderii pentru cutezare, dar şi ori-ce păgubire i se va pricinui despre acei zarafi nu va fi ascultat, nici îndestulat la nici o judecată.— 1815 Iulie 16 (2). 1 2
   (1) Cod. Metrop. Iaşi, 148.
   (2) Cod Metrop. Iaşi, fila 142 verso.
ISTORIA ROMÂNILOR
379
   După constituirea de la finele secolului XVIII a breslelor, ele stau nu mai mult deplin autonome sub măimăriile lor, ci marele Cămăraş al Curţii este judeţul la care au de a recurge toţi breslaşii în dara-verile lor de judecăţi. Acesta se probeză cu următorul act din Septemvrie 1814:
   După obicînuinţa dintru în vechime tagma neguţătorilor şi isnafurile croitorilor, a blănarilor şi a cuiungiilor de aici din oraş, cum şi toţi jidovii avendu-şî supunere la Cămara gospod, în totă vremea şi pricinile de judecată ce s’au întîmplat între aceştia, de către dumne-lui Vel Cămăraş s’au căutat, dar şi plăţile ce au dat aceştia către Domnii în pricinile ce s’au întîmplat să aibă, la dumne-lui Vel Cămăraş au fost obicînuinţa a se rînduî. Drept aceea, în cuprinderea acestui veehiu obi-ceiu, care se cuvine a se păzi fără strămutare, s’a dat ţidula acesta a Domnieî-Mele cinstit şi credinciosului Nostru boer dumi-sale Ştefanache Vogoride biv Vel Post., epistat Cămării, şi poruncim ca pe numita hotărîre a se păzi cu urmare întocmai.— 1814 Septemvrie (1).
              L. S.        Vel Vistier.
   Mai puţin e deprindere în Moldova de a impune narturi la comer-ciul care inbâreseză îndestularea publică. Sub Oalimach se impune tarif special numai spiţeriilor, cari vindeau scump buruenile cele mai comune.
   Oraşele continuă a se încercă să se salveze din mânile proprietarilor lor. Intre acestea avem de a cită Herţa (2) în judecată cu Grig. Ghica, în 17 Ianuarie 1813.
   Oraşul Bârlad rescumperă moşia îneunjurătore de la proprietarul ei cu chrisovul lui Sc. Oalimach, din 1815 Fevruarie (3p 1 2 3
   (1) Cod. Metrop. Iosif, Iaşi.
   (2) Acad., LIII (152).
   (3) Iacă documentul:
                       Chrisov de la Domnul Scarlat Alexandru Oalimach Voevod, pentru cumpărătura moşiei tîrgului Bârladului.
   Insciinţare se face cu acest hrisov al Domnieî-Mele tuturor cuî se cuvine a sci, că arătând al nostru cinstit şi credincios boer, dumne-lui Grigorie Sturdza, Vel Logofăt de Ţera-de-jos, zapisul dumi-sale Spătăresa Profira Miclesca, soţia dumi-sale Spătarului Nicolaî Dimachi, care este din <Ji întâi a luneî aceştia Fevruarie a anului curgător, iscălit de dumne-ei i de soţul dumi-sale, i de boerii rudenii a dumi-sale ce au fost, epitropî, dumne-lui Iordachi Cantacuzino biv Vel Logofăt, şi dumne-lui Ioan Sturdza biv Vel Spătar, şi de alţi boeri încredinţat, şi de dumne-lor Veliţii boeri ai Divanului Domnieî-Mele, prin care se cuprinde că mănăstirea sf Prooroc Samuil din tîrgul Focşani, ce este metohul mănăstirii sf Spiridon de aice din oraşul Iaşi, avend afierosire de la ctitorul eî, fericitul întru pomenire Domn
380
V. A. URECHIĂ
  In Iunie 1814, Scarlat Calimacli a reînnoit şi tîrguluî Petrei (N.) chri
Constantin Michail Cehan Racovită Voevod, moşia de la tîrgnl Bârladului ot ţinutul Tutoveî, hotărîtă şi stîlpită şi măsurată şi în lung şi în curmeziş, afară de vatra tîrguluî, precum arată hrisovul aceluiaşi Domn ce este din anul 7265, şi alte ur-mătore hrisove de întăritură, în urmă la ani! 1785 Decemvrie 10, Epitropia mănăstirii Sf. Spiridon, ce se află întru acea vreme, anume răposaţii Sofronie Irino-polios, i Lascarachi Roset, fiind Vei Vornic, şi Iordachi Ghica Vornic, au făcut schimb cu dumne-luî biv Vel Logofăt Iordachi Cantacuzino fiind Postelnic, adecă Epitropiî au dat dumi-sale Logofătului moşia Bârladului, şi dumne-luî Logofătul a dat la mănăstire moşia Vâdurelele, satul întreg la ţinutul Sorocăî, precum arată scrisorea de schimb, adeverită de Mitropolitul ţării şi de Veliţii Logofeţi de pe atun-cea, întărită şi cu hrisov tot dintru acei anî Decemvrie 26, de la Domnia-Sa Alexandru Mavrocordat Voevod, dar după aceea la anii 1786 luna Ghenarie, dumne-luî Logofătul Iordachi Cantacuzino fiind Spătar încă, prin învoelă a făcut schimb cu sora dumi-sale răposata Spătăresă Catrina Cantacuzino, care a fost moşă dumi-sale Spătăresiî Profirii, dând dumne-luî Logofătul surorii sale moşia Bârladul, şi luând de la soră-sa nisce părţi de moşie în jurul Hârlăului, cum arată scrisorea de schimb adeverită de Mitropolitul ţării, Episcopul Huşului şi Veliţii boerî de atuncia.
   Pe urmă Spătăresă Catrina Cantacuzino, între altele ce a dat zestre fiicei sale Elena, maica dumi-sale Spătăreseî Profirei, când a căsătorit-o după Stolnicul Du mitrachi Miclescu, î-a dat şi moşia Bârladul, precum arată foia de zestre, iscălită de Spătăresă Catrina Cantacuzino, iar de la Stolnicesa Elena a rămas la fiica sa, adecă dumi-sale Spătăresă Profira, soţia dumi-sale Spătarului Nicolai Dimachi, precum arată izvodul din anul 1813 Noemvrie 21, iscălit de dumne-luî Spătarul Ioan Sturdza, văr primar cu Stolnicesa Elena, ce a fost şi epitrop dumi-sale Spătăreseî Profirei. Dar fiind-că tîrgoveţiî, locuitori din tîrgul Bârladului, din vreme în vreme s’au întins cu casele şi alte binale pe locul acela cuprins în hrisovul pomenitului Domn, ce l-a fost afierosit la numita mănăstire, şi aflându-se şi la mâna tîrgoveţilor o carte tot de la acelaşi an Martie 12, în urma hrisovului mănăstirii, în care carte hotărăsce să nu dea de case nici un ban chirie, nici de pivniţele lor, cum nici din grădini să nu-i cleciuescă mănăstirea, ci numai din ţarini şi din fânaţe, şi din prisăci de la câmp sâ-şî dea cleciuelă. In cuprinderea acelei cărţi întemeindu-se tîrgoveţiî făceau pricini atât de la cei mai dinainte stăpânitori, cât şi către dumne-eî Spătă-resa Profira, ca să nu dea adetiul obicinuit după puterea hrisovelor ce are, întin-dendu-se pricina şi la înfăţoşarea judecăţii Divanului, de unde deosebindu-se câţi-vâ din boem ce locuesc acel tîrg, adecă dumne-luî Spătarul Gavril Iamandi, i Spătarul Ioan Costachi, i Banul Ioan Iamandi, Medelnicerul Petrachi Negri, şi Medelni-cerul Panait Docan, Medelnicerul Iordachi Oprişan, şi Vasilie Chiru, arătându-se din partea tuturor tîrgoveţilor, şi scoţend vorbă că cu toţii de obşte ar vroi să o cumpere de istov, spre acea vorbă s’a sfătuit dumne-eî Spătăresă Profira cu soţul dumi-sale şi cu Epitropiî ce i-a avut, cum şi cu dumne-lor Veliţii boerî ai Divanului, şi cu toţii într’un cuvînt au sfătuit : ca spre isbăvirea tuturor pricinilor ce erau pricinuitore de pagube, şi spre maî bun folosul dumi-sale, dacă îi vor da preţ mulţămitor, este mai cu cuviinţă să o vîndă de istov, şi aşa cunoscând şi însăşi dumne-eî a stătut în tocmelă cu dumne-lor mai sus numiţii boerî, prin obraze alese mijlocitore, şi dintru o parte şi alta, şi s’au suit ‘la preţ până la 180.000 lei,
ISTORIA ROMÂNILOR
381
sovul dat în 1797 de tatăl seu Alex. Oalimach, pentru moşia din jurul
care preţ cunoscendu-1 pentru mai bun folosul dumi-sale şi mai cu liniştire decât că ar fi avut moşia aceea supusă întru tote pricinile a atâta norod, şi aşa remâind întru cea desăvîrşită mulţămire a preţului, din bună-voia dumi-sale a rînduit. numita moşie cu tote acareturile ce se aflau pe dînsa, şi cu vad de moră ce este osebit cumpărat de la dumne-luî Visternicul Mateiu Cantacuzino, cu osebită serisore; avend putere cumpărătorii a-şî căută dreptăţile moşiei după cuprinderea scrisorilor şi a trage şi împresurărî, dacă vor fi, ca nisce veşnici stăpâni, fără a mai fi dumne-eî supusă la vre-o răspundere pentru vre-o dimpotrivă urmare, ce orî de va lipsi ce-vâ din cuprinderea scrisorilor, sau de va adâogâ pentru cumpărătură, să fie şi folosul şi paguba; aşijderea şi pentru câte dani! sau aşezărî ce vor fi pe locurî.
  După ce moşia acesta a trecut cu zestre la maica domnieî-sale Spătăreseî, şi până acum şi aci cu daniile sau aşezările vor pricinuî a nu plăti la preţul cumpărăturii după analoghia ce-î va ajunge, să fie slobozi cumpărătorii a-şî căută cu unii ca aceia prin drumurile judecăţii, pentru că nisce aşa danii sau aşezărî nu pot să-şî maî aibă puterea sau lucrarea lor, afară numai dacă se vor află vre-unele cu încredinţare făcute de maica dumi-sale, acelea au să remâe statornice. Şi aşa după tocmela arătată, primind dumne-eî şi toţî banii deplin, pe lângă zapisul acesta le-a dat şi tote scrisorile ce au avut vechi şi nouă, în care zapis, după ce s’aîi vedut iscăliţi dumne-lor şi rudeniile şi alţi martori, s’au ve<Jut că şi din partea Divanu-rilor se încredinţăză cu aceste cuvinte: «Măcar că vîndarea pentru lucrul de zestre nemişcător despre partea femeei ce este supusă bărbatului, de la pravilă se în-tăresce după trecerea de anî, când osebit încredinţăză că a fost cu bunăvoinţa eî, pentru lipsirea cuvîntuluî că a fost, orî pentru dragoste, sau pentru frica bărbatului». Dar acestă vîndare se deosibesce urmărind în mijloc prigonirea de sus arătată, care covîrşiâ păgubirea pe folosul vîn<Jetoreî, iar preţul ce 1-aîi dat cumpărătorii este cu mult maî bun folos vîndătorei decât că ar fi avut moşia acesta, şi pentru ca desăvîrşit să lipsescă prigonirile acelea aducătore de pagube şi la o parte şi la alta, fiind vîndarea acăsta cu buna voinţă a dumi-sale Spătăreseî Profira şi a soţului dumi-sale, şi cu sfătuirea şi a boerilor rudenii ce au fost Epitropî, către care unindu-se şi socotinţa judecătoriei şi, găsind cu totă cuviinţa, au dat slobodă voe la amândouă părţile şi a vinde şi a cumpără, şi cea desăvîrşită hotărîre, fără a se mai deslegâ vre-odată vîndarea acesta sub nici un cuvînt, ce în veci să aibă tăria eî nestrămutată, asupra căruia zapis arătându-ne dumne-luî Yel Logofăt rugămintea numiţilor cumpărători tîrgoveţi, pentru a li se întări lor cumpărătura acăsta, ne-au arătat şi un ispisoc vechiu sîrbesc de la Domnul Ştefan Voevod bătrânul, în cuprindere cu întăritură de privilegie a nu fi supuşi tîrgoveţiî din Bârlad cu nici un fel de dare, fără numai pentru pescele ce vor căra spre vîndare, şi pe lângă ispisocul acesta alăturându-se şi cartea Domnului Constantin Michail Cehan Racoviţă Voevod, acea maî sus pomenită din anii 7265 Martie 12, dată la mâna tîrgoveţilor în cuprindere, că după ce Domnia-Sa a afie-rosit locul domnesc ce s’a aflat la Bârlad mănăstirii Proorocului Samoil, le dă lor întărire de privilegii, ca nu cum-vâ să fie eî supăraţi de către mănăstire cu vre-o dare, nici pentru casele lor, nici pentru pivniţele lor, cum nici din grădini să nu-î deeiuăscă.
382
V. A. URECHIĂ
tîrguluî, cu condiţiune ca târgoveţi! să întreţină cu tote cele necesare biserica Sf. Ioan a luî Ştefan-cel-Mare. Chrisovul cuprinde şi instrucţiunile, după car! urmeză a se administra acestă moşie. (1)
   Iar în urma acestor privilegii, spre apărarea lor de vre-o dare, s’au întemeiat, şi cu deosebite hrisove vechi şi nouă, pentru locuri de casă şi dughene, cumpărate unii de la alţii din tîrgul Bârladului. Drept aceea, în cuprinderea dovezilor arătate cu lămurire, cunoscendu-se vechea locuinţă a tîrguluî acestuia cu statornicia de privilegii, după ce ne-am încredinţat Domnia-Mea fără îndoire pentru dreptă cererea lor, care urmeză spre mai multă întemeere acestui tîrg, vederat fiind că cu dreptă legiuire şi protimisis la cumpărarea moşiei, mai ales lor se cuvine ca unor vechi megiaşî cu locul tîrguluî, lângă care din vechime a fost alăturată şi moşia acesta, încredinţându-ne asemenea şi pentru cumpărătura ce au făcut târgoveţii a moşiei unite cu tîrgul, după zapisul ce s’a pomenit mai sus a dumi-sale Spătăresei Profira Miclesca, şi soţul dumi-sale, că este prin bunăvoinţă şi a domniilor-sale boerî rudenii ce i-a avut şi epitropî, legiuită şi cu dreptă socotinţă a Preosfinţi-tului Mitropolit al ţării, şi a domniilor-sale Veliţilor boerî, spre cea mai desăvîrşită folosinţă a vîncjătorei, şi îndemânarea cumpărătorilor, dar şi spre de istov contenire a prigonirilor ce urmau, întru desăvîrşită unire şi a Domnieî-Mele la dreptă legiuire ce s’a făcut pentru vîndarea acestei moşii, spre de ajuns îndemânare cu mulţumire a amânduror părţilor, desăvîrşită dreptă şi euviinciosă cunoscem cererea numiţilor târgoveţi, şi prin hrisovul acesta al Domnieî-Mele dăm, şi întărim vecî-nica stăpânire şi apărare de obşte a tuturor târgoveţilor din numitul tîrg, şi legiuim dreptă stăpânirea lor cu vecinică întemeiere asupra moşiei unită cu vatra târgului care pe drepţi banii lor prin buna învoire şi dreptă legiuire o au cumpărat de la dumne-eî Spătăresa Profira Miclesca şi soţul său dumne-lui Spătarul Nicolae Dimachi, ca să o stăpânescă în tote hotarele ei întocmai după zapisul de cumpărătură, şi după scrisorile vechi şi nouă, ce le-au luat ei împreună cu zapisul cum, perăturiî, din tot locul, şi cu tot venitul, ca pe o dreptă otcină şi moşie a lor. Iar spre vecînica întemeiere a celor mai sus spuse, hrisovul acesta al Domnieî-Mele să le fie lor, şi în urmă clironomilor de nem în nem, statornică întăritură, neclătit, nerăşluit nici odinioră în veci, care s’a întărit şi cu a Nostră Dpmnescă iscălitură şi pecete. Scrisu-s’a hrisovul acesta la scaunul Domnieî-Mele în oraşul Iaşii, în al treilea an, acei dea doua Domnie a Nostră la Moldavia, şi s’a dat de la anul de la Mântuitorul Christos 1815, în luna Fevruarie.
   (Iscălit) Noi Scarlat Alexandru Calimach A oevod, Grigorie Sturdza Yel Logofăt Procitoh, Iordachi Ghica Vel Logofăt Procitoh.
(1) Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod, cu mila lui Dumnezeii Domn Ţerii
                                                         Moldovei.
   însciinţare facem prin acesta a Nostră Domnescă carte tuturor cuî se cuvine a sci, că atât locul din vatra tîrguluî Petrii de la ţinutul Nemţuluî împreună şi cu tote mahalalele, cât şi tot locul cât s’a aflat drept Domnesc de prin prejurul tîrguluî şi nedat nimăruî încă la anul 1797 Maiu 6, de către părintele Domnieî-Mele, Alexandru Calimaeh Voevod, cu hrisov s’a dat danie şi miluire tuturor locuito-
ISTORIA ROMÂNILOR
383
   Se p6te vede în notă raaî jos acele instrucţiuni, stabilind proprietatea numai cu bezmen.
rilor de ia acelaşi tîrg, ca să le fie dreptă ocină şi moşie în vecie, însă şi eî tîr-goveţii să fie datori în totâ vremea a ţine atât biserica Domnescă ce este într’acel tîrg, întru carele se cinstesce şi se prăznuesce hramul nasceri! Sf. Proroc înainte mergătorului şi botezătorului Ioan, cum şi alte sfinte şi Dumne<Jeescî biserici ce mai sunt acolo într’aeel tîrg, cu îndestulare de preoţi şi cu tote cuviinciosele podobe bisericesc! pentru slujirea sfintei şi Dumnedeescii liturghii, cum mai pre larg arată acelaş hrisov al părintelui Domniei Mele. Deci acum năseend pricină între locuitorii dughengîi în vatra tîrguluî, i alţii ai lor şi între locuitorii de pe la mahalale, cari ce-şi au numai casele lor de locuinţă, cererea mahalagiilor fiind pentru locul ce se numesce Borsochianul şi Avramul ce este afară din cuprinderea mahalalelor, ca să le aibă numai eî la stăpânire pentru hrană şi chivirnisală, ca unii ce pentru acel loc ar fi făcut şi multe cheltuelî spre desbaterea lui de subt împresu-rarea megieşitelor moşii, şi pe de altă parte şi tîrgoveţiî dughengîi cu toţi ai lor cer ca să fie slobod pentru imaşul vitelor tuturor tîrgoveţilor de obşte, ca unii ce şi eî sprijinesc cele mai mari greutăţi ce se întîmplă asupra acelui tîrg şi mai ales că eî mahalagiii, de nu-şî au dughenî la faţa uliţiî, dar cel maî mult loc de la mahalale, ce l-au cuprins cu casele şi livezile ce au făcut, din cari nu puţin s’ar fi folosind, cari atât pentru pricina acesta cât şi pentru alte neînvoirî ce maî erau între dînşiî, amândoue părţile au avut şi înfăţoşare înaintea Domnescului Nostru Divan şi a tot sfatul, de unde după totă cercetarea ce am făcut însumi Domnia-Mea, după cum s’a socotit a fi maî cu cuviinţă dreptăţii, am dat Domnescă Nostră ho-tărîre, ca pentru tote acele pricini cu nestrămutare nici odinioră de către toţi tîrgoveţiî de obşte să se păzescă urmare întocmai şi pre deplin, precum în jos anume se arată.
No.               PRICINILE               No.        Domnescă Nostră hotărîre         
1.        Pentru locul ce se numesce Bor¬ 1.  De vreme ce şi acel loc, împreună       
     sochianul şi Avram ce-1 cere ca să-l     şi cu vatra tîrguluî i a mahalalelor»   
       aibă în stăpânire numai o semă din     este dat danie şi miluire tuturor       
     tîrgoveţiî mahalagii, din partea c㬠    tîrgoveţilor din acelaşi tîrg şi ma¬    
    rora la acestă cerere au fost vechili     hala, apoi dreptate urmeză iarăşi       
    Mane Onza şi Ioan Hama.                   cu toţii să o stăpânescă, numai fiind¬  
                                              că acele locuri, unii au cerut să le    
                                              are, alţii ca să remâe emaş, la aceste  
                                              cum vor socoti cu sfatul de obşte că    
                                              le este de mai bun folos pentru toţi    
                                              în fieşte care an --- aşa să rămână.    
2.        Pentru tot trupul moşiei şi din 2.  După cuprinderea hrisovului p㬠        
    vatra tîrguluî şi de la mahalale, cum     rintelui Domnieî-Mele să se stăp⬠     
    şi de prin pre jurul tîrguluî.            nescă de către toţi frăţesce, stăpâ-    
                                              nindu-şî fie-care şi casele i livezile, 
384
V. A. UBECHIĂ
Tote documentele de proprietate ale mănăstirii Sf. Ioan se vor con-
PRICINILE
No.
3.
  Pentru cât loc se află slobod din tot trupul moşiei necuprins de ni-minea, atât din vatra tîrgului pe la mahalale cât şi pe afară de pe vale, vie şi ori de pe unde.
   Pentru casele şi dughenile şi alte acarete ce au tîrgoveţii făcute, atât în vatra tîrgului cât şi la mahalale.
Domnesca nostră hotărîre
cum şi curăturile, unde aii apucat de şi-au făcut fără nici o supărare unii despre alţii.
   Nimenea dintre dînşiî toţi tîrgoveţii să nu fie volnici a vinde cui-vâ măcar o palmă din tote acele locuri, şi nici de sine iarăşi să nu fie volnici a prinde şi a închide vre-un loc dintre acele locuri, ce ori-care dintre clînşii va ave trebuinţă de vre-un loc de casă, datoria să fie a merge 3a Epitropii bisericii Dom-nesci şi la tîrgoveţii fruntaşi, ca să ceră, şi de i se va cade a i se da, iarăşi de către Epitropi şi fruntaşi să se socotescă cât loc îi pote fi spre îndestulare de trebuinţa stării sale, iar nu cât loc va voi el, şi să mergă să-l şi măsore în stînjinî, şi stălpindu-se şi cu petri hotare, să-î dea Epitropii şi fruntaşii şi scri-sorea lor de mărturie la mână spre vecînica sa stăpânire, aretătore în semite şi în măsuri, pentru ca după vremi să nu se potă întinde mai mult, care scrisore să se întărescă şi cu pecetea tîrgului şi să se treeă şi în condica bisericii Domnesci, şi aşa cu acestă rînduelă cei cari vor ave trebuinţă să potă prinde locuri, iar nu de sine, măcar ori de ce stare va fi, şi cel care i se va da locul dator să fie şi el atuncia a da doue oca de ceră la biserica Domnescă.
   Ori-cari dintre dînşiî vor voi a-şî vinde casele i dughenile şi alte acareturi ce vor ave de veci unul altuia sau ori cui cu preţul ce se vor pute învoi, volnici să fie, însă prin scirea Epitropilor bisericii Domnesc! şi a tîrgoveţilor fruntaşi, şi zapisul vîndării să se adevereze şi
ISTORIA ROMÂNILOR
385
serva de Epitropii Bisericeî însă sigilate în un plic cu sigiliile tîrgo-
No.                PRICINILE                 No.        Domnesca nostră hotărîre         
                                                 de Epitropî şi de fruntaşi, precum      
                                                 şi cu pecetea tîrgului, şi vînglătorul  
                                                 încă să fie dator a da doue oca ceră    
                                                 Ja biserica Domnescă.                   
5.  Pentru cele trebuinciose la tote         5.  La tote acele dator! să fie toţi tîr¬   
    sfintele biserici ce sunt într’acelaşl       goveţii deobşte a da cuviinciosul a-    
    tîrg --- adică preoţi, diaconi, dascăli,     jutor --- însă fieşte-care după stare   
    vestminte, ceră, unt-de-lemn, tămâie,        şi putinţa sa, iar nu maî mult, şi      
    meremeturi şi ori-ce altele                  Epitropii bisericilor încă să fie da¬   
                                                 tor! a-şî da semă de tote acele lua¬    
                                                 turi şi daturi la ce! ma! fruntaş!      
                                                 din tote acele stări.                   
6       Tote scrisorile moşie! Tîrgului.     6.  Pecetluindu-se cu peceţile tîrgo-       
                                                 veţilor fruntaş!, să stea la mâna Epi-  
                                                 tropilor biserici! Domnesc!, şi când    
                                                 va fi să se scotă dintr’însele vre-o    
                                                 scrisore, iarăşi prin scirea frunta¬    
                                                 şilor să se scotă, iar Epitropii de     
                                                 sine fără scirea fruntaşilor să nu      
                                                 fie volnic! a deschide scrisorile, pre¬ 
                                                 cum şi când va fi vr’o pricină de¬      
                                                 spre cine-vâ asupra moşie! tîrgului,    
                                                 să se strîngă cu toţî tîrgo veţi! la    
                                                 un loc şi prin sfătuire şi alegerea     
                                                 tuturor să se pue la cale şi să-ş!      
                                                 rînduescă şi vechil dintre dînşiî pe    
                                                 cel maî cu înţelegere om ce va fi       
                                                 ca să mergă să se şi judice, de va      
                                                 cere trebuinţa, dându-î şi în scris     
                                                 veehilime la mâna sa, şi după pri¬      
                                                 cină să socotescă şi să-! dea şi m㬠   
                                                 surata cheltuelă de la tote stările     
                                                 pe analogon stînjinilor locurilor ce    
                                                 stăpânesc, însă atât tîrgoveţii frun¬   
                                                 taş!, ca şi alţii, să se ferescă ca să  
                                                 nu cumva să facă vr’o asuprire spre     
                                                 interesul lor cu cuvîntul acela al      
                                                 eheltuelilor celor maî sărace, după     
                                                 cum acestă rea obicînuiriţă se urmă     
                                                 până acum, căci pe urmă dacă se         
                                                 va dovedi că vre-uniî dintre dînşiî     
V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor.                                 2 5
386
V. A. URECHIĂ
veţilor fruntaşi şi numai cu soirea lor se va pute âmblâ la aceste acte.
   Mijlocele de eomunicaţiune intereseză comerciul. In acestă privinţă avem ante de la Calimaeh, cari privesc: menzilurile sau poştele, bru-dina pe podurile după ape şi harabagiiî.
   Menzilurile. In genere de puţin ajutor puteau fi menzilurile pentru înlesnirea publică şi mai ales a comercianţilor, căci poşta serviâ mai exclusiv pentru trebile Domniei şi cel mult ale boerilor în slujbă. încă în 1 August 1812, Divanul Cnejieî Moldovei însărcineză pe N. Sion de la Visterie să inspecteze poştile din drumul Focşanilor, Galaţilor şi Fălciu pe Prut (1).
No.     PRICINILE     No.        Domnesca nostră hotărîre        
                          au metahirisit un chip de vicleşug     
                          ca acela, se va pedepsi.               
7.  Pecetea tîrguluî. 7.  Să stea păzită la mâna Epitropilor     
                          bisericii Domnesci, şi fără de scirea  
                          tîrgoveţilor fruntaşi să nu fie vol¬   
                          nici Epitropiî a o pune nici pe o      
                          scrisore, căci o scrisore ca aceea, în 
                          care nu vor adeveri şi tîrgoveţii      
                          fruntaşi cu iscăliturile lor că s’a    
                          pus pecetea şi prin a lor scire, nu    
                          va pute ave nici o tărie.              
   Într’acestaşî chip, după cum s’a arătat în sus — dându-se Domnesca nostră ho-tărîre pentru tote pricinile, poruncim Domnia Mea şi tuturor locuitorilor din acelaşi tîrg, ca la tote să se păzescă urmare întocmai şi pe deplin, cu nestrămutare nici odinioră în veci întru cât de puţin, căci carele va îndrăzni a face vre-o în protivă urmare, ca să asuprescă pe vre-unii dintre dînşiî, se vor pedepsi, şi nici un cuvînt spre vre-o îndreptare nu vor pute ave, şi spre aceea li s’a dat la mână şi acestă a nostră Domnesca carte, care s’a întărit şi cu a nostră Domnescă iscălitură şi pecete.
   Semnat: Noi Scarlat Alexandru Calimaeh Voevod.
                                                         In Iaşi la Iunie 1814.
                                                       Procitoh Vel Vorn.
                                                             S’a trecut la condică Vel Logofet.
                              L. S.
(1) Acad. L. 78.
ISTORIA ROMÂNILOR
387
   Reorganisarea poştelor se face de Calimaeh cu actul din 1 Ianuarie 1813, după disposiţiunile propuse de către «Marea Comisie», chemată de Domnitor pentru regularea a diverse servicii publice. Poştile se pun sub îngrijirea acestei mari Comisii. Nazir ori Preşedinte Comi-siunii acesteia e numit fostul Mare Postelnic Gheorghe Mânu (1).
   La 1 Ianuarie 1814, Scarlat Calimaeh dă un nou uric pentru men-zilurî, reorganisând Naziria şi numind Nazir pe biv Vel Post. Miha-lache Mavrogheni.
   Uricul hotăresce:
   1). Să fie la poşte numeral cailor şi surugiilor hotărîţî. Căpitanul de menzil să fie cu grija cailor în buna stare, ca să nu se supere locuitorii cu luare de cai. 1
                           (1) loan Scarlat Alexandru Calimaeh Voevody eu mila lui Dumnezeu Domnitor şi stăpânitor a toteî Moldo- Vlahii.
   Prea cinstite şi de bun neam boerule al nostru, fost Mare Postelnice Gheorghe Mânu, Preşedinte al marei Comisii. Dorind să se păzescă în tote rînduela trebuitore în acelaşi mod şi pentru (vtCaţdoo xc5v jxsvCdiwv) nizamul menzilurilor din ţeraDomniei-Mele, pentru că câte odată se dă credinţă şi alte-ori se fac economii, pentru cumpărători, dându-se erba trebuitore şi grăunţele şi surugii de către locuitorii noştri din ţeră, am judecat bine şi trebuitor să se pună privigherea acesta a menzilurilor sub îngrijirea unuia din slujbaşii Domniei, pentru ca să se aibă deosebită băgare de semă atât la măsurarea erbei şi a grăunţelor, cât şi la cele-balte pricini, atingă-tore de menzilurî. Pentru care şi hotărînd domnesce, dăm privigherea menzilurilor din întrega nostră ţeră sub îngrijirea marei Comisii. încât pentru viitor şi cât va fi în credinţă şi în timpul vîn<Jărîî, va rămâne nazaretul menzilurilor legat de funcţionarea Comisiuniî, unde Evghenia ta vei avă acum privigherea sciind tot odată, că s’a adăogat şi îngrijirea a însuşi naziretuluî şi urmându-se în chipul următor:
   a)  . Să se observe în continuu şi să se cerceteze cursurile tuturor pricinilor menzilurilor şi mai ales cele atingătore de observarea dreptăţii la măsurarea finului şi a grăunţelor.
   b)  . In tot timpul să aibă îngrijirea, ca un număr hotărît de cai şi surugii să fie la poşte complet şi în bună stare.
   Şi pentru acestă slujbă adaosă a menzilurilor, s*a luat hotărîre Domnescă, marea Comisiune să aibă venituri neschimbăciose : 80 surugii, cari vor primi aceeaşi lefă după cum plătesc locuitorii şi celor-lalţi surugii, cari se află în serviciile menzilurilor, luând veniturile pentru acestă cheltuelă pe un an; adecă 15.000 lei la începutul anului, prin Ianuarie şi Fevruarie, iar cea-laltă jumătate de 15.000 lei după un semestru, prin Iunie sau Iulie, făcendmse tahrilul de către Visteria Domniei-Mele, că acea preşedenţie a Comisiuniî nu are alt venit afară de ulufe (o5Xoo<pl), luându-se acestă disposiţiune în modul cel mai drept, poruncim şi Evgheniei sale, boerului nostru Mare Vistier să se aplice fără schimbare acestă disposiţiune şi presenta acestă ţidulă Domnescă să se trecă în condica Domnesciî nostre Visteriî, pentru a rămâne neschimbată şi cu putere. — 1813 Ianuarie 1.
388
V. A. URECHII.
   2)   . Nazirul să cerceteze şi aprobe cu carte alegerea Căpitanilor de menziluri, dându-le instrucţiunile cuvenite.
   Să destitue şi pedepsescă pe căpitanii abusivî.
   3)   . Ţera este îndatorită a da spre ţinerea menzilurilor surugii după trebuinţă şi cărucerî şi finul pe suma cailor ce vor aşeză şi o sumă de orz din orzul trebuincios. Acesta cu dreptă analoghie, rînduindu-se în ţeră de dumne-lui Yel Vistier cu cărţile Domnieî-Mele. Dumne-lui boerul Nazir va veghiâ acestă repartiţie, să nu se ieâ ruşfet de primitorii finului şi orzului, ori să se facă abuz la măsurare, ci cu di-merlie drăptă cu bour.
   4)   . Facerea menzelhanelelor să se facă prin Nazir, prin rînduire de către Visterie şi numai după trebuinţă, fără însărcinarea sau asuprirea locuitorilor.
   5)   . Nazirul să aibă grijă de imaşul fie-cărei poşte, pe moşiile apropiate, cu plată. Şi să nu se aducă locuitorilor strîmtorire orî călcări de fineţe ale lor cu caii poştelor.
   6)   . Nazirul este intermediator între ţiitorii de menziluri, Domnia şi guvernul ţerii.
   7)   . Nazirul este tribunalul cercetător pricinelor dintre căpitani, surugii şi alţi omeni aî menzilurilor. Când va ave nevoie Nazirul în pricinile aceste de intervenirea dregătorilor va cere acestea prin Visterie.
   8)   . Nazirul iscălesce menzilurile (blanchetele ori inamurî, ori podo-rojnile de cai. Caii se vor da după greutate şi înlesnirea drumului.
   9)   . Soeotela cu Visteria pentru caii ce s’au dat în trebile ţerii se face la finele fie cărei luni. Apoi se va da Naziruluî pecetluit gospod pe suma banilor, pentru plata acestora.
   Apoi Vodă otăresce iraturî, venitul Naziruluî:
   a)   . Peste 30 bani de cal pe ces de la cei ce âmblă cu poşta (particular), să se ieâ încă 9 bani la casa menziluluî, şi de aci să-î tragă Nazirul pe fie-ce lună.
   b) . Câte 2 parale de tot leul din darea satelor pentru lefa surugiilor.
   e). De la tot căpitanul ce se va rîndui din nou la menzil câte 20 lei.
   d). Ţiitorii menzilurilor vor da pe an avaet Naziruluî câte 2 000 lei (1).
   La fila 127 verso, cond. Metropoliei Iaşi este rînduit Nazir Teodor,
biv Vel Comis, în 1814 Noemvrie 12. 1
   (1) Cond. Metr. Iaşi, fila 88. 1814 Ghenarie 1.
ISTORIA ROMÂNILOR
389
   A mai fost Nazir peste menziluri în timpul lui Sc. Calimach şi Vorn. Gr. Ghica (1).
   La Nazîria menzilurilor se adaogă şi administraţiunea harabagiilor şi prelevarea taxelor ce se impun acestora.
   După ce se perdu Basarabia, se înfiinţă, pentru înlesnirea comer-ciuluî cu acestă ţeră, corporaţiunea harabagiilor, cu un Vătav de ha-rabagii.
   La 1813 Maiii 1, Domnul numesce Vătav de harabagiî pentru trecerea Prutului pe Dumitrache Grigoriu şiî dă instrucţiuni:
   Orî-care va ave trebuinţă de trăsuri, să tocmescă cu chirie să potâ află fără supărare şi pe bună siguranţă, graţie Yătavului, fără de in-tervenirea căruia nimeni să nu fie volnic a tocmi trăsură cu chirie.
   Vătavul va luă obicinuitul havaet la 10 leî unul din plata chiriei.
   Vătavul de harabagiî din Iaşi să nu se amestece în raionul celui de pe Prut şi să nu apuce de plată pe harabagiî tocmiţi prin acel de Prut.
   Iacă şi «ponturile» generale la cari sunt supuşi harabagiî, cărora li se dă în fie-care oraş câte un vătaf.
                           Ponturi pentru rînduela vătafilor harabagiî, ce au a se rîndui
                                                  pe la ţinuturi.
   1)   Din suma banilor ce va luâ fieşte-eare cărăuş chirie după tocmela ce vor face cu neguţătorii pentru mărfile ce vor încărca din fieşte-care tîrg, ca să le ducă ori unde aiurea, sau măcar şi peste hotar, să ieâ avaetul vătăfiei de harabagiî din 10 leî unul, precum din veci s’a urmat.
   2)   . Avaetul acesta nu are să se ieâ într’alt fel, decât numai atunci când se încarcă marfa de pe la tîrguri în vremea ridicării, iar aiurea întru trecere, sau unde se va descărcâ, să nu se supere.
  3)   . Atât neguţătorii ce vor ave a trimite mărfuri cu care în chirie ori unde vor voi, cât şi cărăuşii ce vor voi a se tocmi, să fie datori a săvîrşi tocmela întru în-fâţoşarea vătafului de harabagiî, ca să scie unde are a merge harabagiiî lor şi cu ce marfă, sau alte locuri, iar fără scirea vătafului nimeni să nu potă săvîrşi tocmela.
  După aceste ponturi au să urmeze vătafii de harabagiî ce se vor rîndui de către dumne-lui boerul Nazîr pe la tîrgurile ţinuturilor, ferindu-se de cel mai mic cata-hrisis sau luare peste ponturi, întru păzirea bunului nizam al chirigiilor şi odihna neguţătorilor.
   Plata de brudină interesa de asemenea mijldcele de comunicaţiune din ţeră şi cu streinătatea. Sc. Calimach fixeză un tarif general pentru 1
  (1) Cond. Metropolieî Iaşi, pag. 157 şi 158.
390
V. A. URECHIĂ
brtidină pe Dunăre, Nistru, Şiret, Prut, Moldova, Bistriţa şi Trotuş(l).
    (1) Iacă acest tarif:
                               Brudina Dunărei.
   Leî Bani noî
   —      20 De cal, bou, la car i căruţă încărcată, iar de vor trece cai sau boi în
               not, să dea pe jumătate pentru povară.
          15 De cal, bou, la car, căruţă deşertă, iar de vor trece caî sau boî în not să dea pe jumătate.
   —      15 De om călare ce va trece pe pod, de om pedestru şese bani.
          10 De orî-ce vită slobodă va trece pe pod.
    3     80 De o mie oî ce vor trece pe pod, din oile mumbaelei împărătesei.
    5     — Pe 1.000 oî ce vor trece pe pod, oî neguţătorescî.
                                  (L. P.)
                                  Brudina Nistrului.
   —      15 De cal, bou, la car i căruţă încărcată, iar de vor trece cai sau boî în-
               not să dea pe jumătate pentru povară.
   —      10 De la cal, bou, la căruţă deşertă, iar de vor trece cai sau boî în not
               să dea pe jumătate.
   —      12  De   om călare ce va trece pe pod, iar de om pedestru 3    bani.
   —       6  De   orî-ce vită slobodă ce va trece în pod.
   —     400  De   1.000 oi ce vor trece pe pod, adecă 4 bani de 10 oî.
                                  (L. P.)
                            Brudina Prutului, a Şiretului, a Moldovei, a Bistriţei şi a Trotuşuluî.
   —       6 De cal, bou, la car i căruţă încărcată, iar de vor trece caî sau boî in
               not să dea pe jumătate.
   —       3 De cal, bou, la cal i căruţă deşertă, iar de vor trece caî sau boî în not
               să dea pe jumătate.
    —       3 De   om călare  ce va trece pe pod, iar  de om pedestru pe   jumătate.
    —       3 De   orî-ce vită slobodă ce va trece pe  pod.
    —     200 De   1.000 oi ce vor trece pe pod, adică  pe 10 oî doi bani.
                                •   (L. P.)
    Cond. Metropolieî Iaşi, p. 80.
    Ponturile anume de trecerea peste Dunăre şi peste Prut le aflăm ast-fel indicate în Cond. Metropolieî din Iaşi:
Tamojne
                                                                    1
Barierî
- - Acherman 1 Chilia
   1 Ismail
—  Reni (Psvoj)
j pe Dunăre.
1
ISTORIA ROMÂNILOR
391
                                  Finanţele sub Scarlat Calimach.
   Scarlat Calimach numi Visternic Mare pe Grigoraşcu Sturdza, care ţinea întru însoţire pe Domniţa Marghiola din nemul luî Calimach. Făeend terzehat, adecă numirea boerilor de Divan, noul Domnitor
Tamojne Barierî            
      1 --- Vadul luî Isac 
    --- 1 Fălciul          
    --- 1 Movila Răbăei    
      1    --- Zăgărace    
    --- 1 Ştefănesci       
      1    --- Lipcanii    
      1   --- Novosăliţa   
      6 5                  
   înmulţirea sudiţilor causând pagubă Visteriei, s’aîi luat disposiţiuni pentru împuţinarea lor. (1)
   (1) Intâiule al ighemonilor, cu nemul luî Mesie, alesului acelui maî mare al nemu-luî creştinesc Alexandru Voevod al Moldavieî, să se încheie sfîrşitul teii cu bine; câţi sau consuli sau viţ-consulî vor fi orînduiţî, atât pe la ostrovele Mării Albe şi până la părţile din prejma ta sau şi la alte locuri prin care se vor fi petrecând neguţătoriile din împărăţiile Evropienesci ce petrec în pace cu puternica şi vecinica împărăţia mea. Aceştia ca să fie din nemul stăpânului lor anume se cuprinde prin ponturile ce s’au aşezat la facerea păcei, precum cu totul în potriva tocmelelor păcei este când numiţii consuli şi viţî-consuli, de vor fi din supuşii puternicei mele împărăţii, şi pentru că mulţi din supusele nostre raiele de la o vreme meşteşugind cu chip ca să aşeze consul şi viţ-consul şi mulţi luând patente cu obrăznicii au îndrăznit a se aşeză streini sudiţi.
   Spre îndreptarea şi întocmirea acestor pricini înadins la anul 1206 la începutul lunei luî Sefir s’aîi scris împărătesei firmanuri şi s’au trimis la tote ostrovele Mării Albe şi pe la părţile din prejur anume lămurind, că cari consuli şi viţ-consulî ori în care ostrov sau în care loc al Mării Albe se vor ivi că au fost din ale nostre supuse raele, ca nisce împotrivitorî la tocmelile păcei şi la pămîntesca oblăduire, ca să fie fără de tărie scrisorile ce vor fi avend de orînduela lor în slujbă şi să se socotescă ca nisce proşti supuşi şi câţi din supusele raele ale puternicei mele împărăţii vor îndrăzni a se face sau consul din partea sudiţilor streini, sau vor îndrăzni a luă patente ale consulilor, cercetându-se să se pedepsescă, şi câţi iarăşi sudiţi şi supuşi de stăpânire streină cumpărând vor voi a dobândi moşii din lucrurile mişcătore sau un lucru împotrivitor la sfînta pravilă şi la aşezările păcei, unii ca aceştia de acum să se zăticnescă a cumpără în cuprinderea puternicei mele împărăţii case, dughene şi alte lucruri nemişcătore sau pentru sineşî sau pentru biserici şi mănăstiri.
  Aşijderea câţi sudiţi se vor însura luând fete ale supuşilor raele a puternicii mele
392
V. A. URECHIĂ
alese de Hatman pe Constantin Palade, căruia îi dete întru însoţire pe flică-sa, Domniţa Ralu.
împărăţii, fiind acestea după sfînta lege, fiind-câ rămân asemenea raele ale puternicei mele împărăţii, aceştia să plătescă atât bir şi fiteşî-ce altă dare pentru averea lor şi, de se vor împotrivi la legăturile acestea şi la împărătescile dreptăţi, atât pentru sineşi cât şi pentru averile ce au, nici ca cum să nu se ascundă.
   Dă vreme dar că acele atunci trimise porunci ale împărăţiei mele, pentru că au fost pe scurt alcătuite, s’au dovedit că la multe părţi de loc s’au urmat împotrivă, au trebuit pentru înţelegerea multora de isnovă acele mai înainte scrise şi potri-vindu-le cu sfintele pravilî, pe larg, să scriem al doilea împărătesei porunci pe la câte locuri va cere trebuinţa:
   1)   . După chipul ce s’a scris mai nainte până la sfîrşitul lui Gem Azăil Ahar, adecă cu şepte anî mai înaintea sorocului ce s’a dat de cinci luni, au ajuns a se face sau consuli sau viţ-consulî, fiind în potriva tocmelelor şi a pămîntesciî oblăduiri, care să remâe fără de putere tote scrisorile ce vor fi avend.
   2)   . Ori-câţi de acum prin mijlocire de streini supuşi vor cuteză a luă consulaturî în tot chipul, se socotesc dajnici, ori a ave patente, îndată ce se vor dovedi că au făcut de acestea, să-l pedepsiţi cu tărie.
   3)   . Câţi streini sudiţî ori neguţătorind, ori âmblând pentru alte pricini, vor veni întru otomanicele stăpâniri, vor voi a câştigă prin cumpărătură pămînt sau alte moşii, în potrivă fiind la obiceiurile cele dintru început şi la pămîntescile pravile, unii ca aceştia vîn<Jend moşiile lor la dajnicî raele ale însuşi împărăţiei mele, să lo-cuescă cu chirie şi cu năimelă.
   4)   . Ori câţi din dajniciî altor stăpâniri şi din streini sudiţî se vor fi însurat cu fete ale raelelor împărăţiei mele, dar cu chip prietenesc s’au trecut cu vederea de acei copii câţi se vor fi născut până la acel soroc, cât şi feciorii acestora câţi de atunci se vor fi născut şi se vor fi însurat cu fete ale raelelor şi după pomenitul soroc, copiii ce vor fi făcut după prietenesca cu vederea trecere, să se socotescă ca nisce streini sudiţî şi, de se vor fi aflând sau în slujbă de consulat sau vor fi dobândit pămînturî, lucruri nemişcătore, aceştia precum şi cei streini dajnici şi sudiţî, vînejend acele nemişcătore ale lor averi, să remâe fără prilej.
   5)   . Iar câţi sudiţî după pomenitul soroc încoce se vor însura cu fete de ale raelelor încredinţându-se, să se însciinţeze că copiii lor ce se vor nasce au să se socotescă drept raele ale puternicii mele împărăţii.
   Iată dar spre mai pe largă arătare cum şi spre înţelegerea alcătuirilor ce se cuprind într’acele de mai nainte împărătesei firmanuri şi de al 2-lea acum s’au dat aceste porunci ale împărăţiei mele, şi fiind-că s’a cerşut ca după pravile, să se scie la cine se cuvine copiii ce se vor nasce din sudiţii însuraţi cu femei raele aie puternicei mele împărăţii, s’au scos trei festfale de la marele Şeihislam, la care sunt acestea:
   1). Petre suditul şi dajnic din stăpânire streină viind în cuprinderea stăpânirii puternicei mele împărăţii, de va vre să cumpere vre-o parte de pămînt din cele ce se dijmuesc sau din cele ce cu anul se ţin în arendă, ca un stăpân a semăna într’acest pămînt, unul ca acesta se lasă a semăna sau nu se lasă? (Răspuns:) Nu se lasă.
ISTORIA ROMÂNILOR
393
  Una din cele dintâi preocupaţiunî ale lui Scarlat Calimach fu şi aceea a unei noue aşe4ărî de dări.
   2)   . Pa vel suditul şi dajnic de stăpânire streină viind în cuprinderea stăpânirii puternicei mele împărăţii va începe a semăna ţarină ca un nămeş (S’a întrebat:) după pravile opresce-se Pavel de a semăna? (Răspuns:) Se opresce.
   3)   . Ioan sudit şi dajnic din stăpânire streină viind în cuprinderea stăpânirii puternicii mele împărăţii s’a însurat cu Maria, femee raia. Copilul Neculaî ce s’a născut dintr’înşii, de se va întorce tatăl-său Ioan la ţâra, unde a fost mai painte cu locuinţa, şi nevrend a merge cu tatăl său (Se întrebă :) se cuvine a rămâne acest Nicolae la mumă-sa Maria ? (Răspuns:) se cuvine.
   Spre mai cu lungime şi spre vecinica pază acelor date de mai nainte acelor împărătesei porunci şi chipuri alcătuite întocmai cu sfintele pravile şi cu obiceiurile pămîntului, s’a trimis şi acum acâstă împărătâscă a mea poruncă prin hatihu-maium, atât către Domnul Ţării-Românescî, cât şi către Domnul ţării Moldovei, cât şi către alţii ce s’au că<Jut. Drept aceea măcar că după datorie şi după cuviinţă la unele ca aceste pricini urmâză a se face cât va fi mai mult la putinţă prţvighere şi luare aminte <Ji şi nopte să nu se întâmple cel mai mic lucru.
   Fiind dar că s'a însciinţat împărăţia mea, că în Ţâra-Românâscă şi în ţâra Moldovei se urmâză câte-vâ pricini împotriva împărătescilor mele porunci, s’a scris şi acum acâstă straşnică poruncă şi s’a trimis către tine, Domnul Moldavieî şi către Domnul Ţării-Rumânesci, tot într’o vreme, ca să urmeze neschimbat cu mare luare aminte şi cu scumpete cele cuprinse, după chipurile alcătuite şi mai înainte şi ca să nu nască cel mai mic împotrivă lucru la orînduelile ce s’au arătat aşişderea, după al 8-lea cap al tocmelelor de pace ce s’au făcut cu Austria: Câţi locuitori din cuprinderea amenduror stăpânirilor, adecă mai înaintea răzmiriţei de pe urmă sau în vremea răzmiriţei, vor fi privilegiaţi de la o stăpânire la alta făcendu-se acolo supuşi, unii ca aceştia necerşindu-se nici de către una stăpânire a se aduce la urma lor, unde locuiau mai înainte, să se socoţâscă după cum şi alţi streini sudiţî ; cum şi câţi supuşi locuitori ori din cuprinderea împărătesei! mele Măriri sau a Austriei vor fi stăpâni pe nemişcătore, fără a se zăticni nici de către o stăpânire la legi, în care din amândouă stăpânirile voesce a locul, să se îndatorâscă a vinde ne-mişcătorele lor averi din partea cea-laltă stăpânire. Tu dar, numitule Domn al Moldovei, pliroforisindu-te pe cât este de trebuinţă săvîrşirea celor arătate întru împărătescile porunci celor mai dinainte, cât şi aceste de acum al doilea şi isprăvire celor ce în cap al 8-lea al tocmelelor de pace ce s’au făcut între împărăţia mea şi între Austria s’a hotărît, după cum pe cei streini sudiţî, asemenea vei metaherisi şi pe cei ore-cari dintru ’ntâ! fiind raele împărăţiei mele, sau înaintea răzmiriţei acestei de pe urmă, sau în vremea acestei răzmiriţe au pribegit în ţâra nemţâscă şi făcendu-se acolo supuşi dajdiei vor umblă în ţările împărăţiei mele cu patente spre a neguţători, după cum în potrivă nu vei cunosee de sudiţî pe câţi după răz-miriţă pribegind în ţâra nemţâscă şi luând patente vor âmblâ fără de nici un cu-vînt în părţile împărăţiei mele.
   Aceste tote bine cunoscendu-le, te vei sîrgui ca să se isprăvâscă după chipul mai înainte aşezat; drept acâsta, după ce acest împărătesc firman se va ceti în auriul tuturor de obşte şi se va însciinţâ, câţi vor îndrăzni a âmblâ împotrivă, îndată fără mijlociri să-î arăţi către înalta împărătâscă Portă cu numele şi porecla lor;
394
V. A. URECHIĂ
   Domnitorul provocă să se facă asemenea aşe4are (1). Marele Logofăt Costache Ghica şi ceî-lalţî Logofeţi: Constantin Balş, Iordache Canta, Hatmanul de atunci Sandu Sturdza, Yisterniciî Grigorie Sturdza şi Iordache Roset, Vornicii Lupu Balş, Dimitrie Bogdan, Dimitrie Ralet, Vasile Roset şi Răducanu Roset Hatman se adună şi, după desbaterî * 1
veî păzi cu luare aminte şi tote chipurile ce s’au aşezat întru tocmele acelor-l-alte evropenescî împărăţii.
   Luând împărătesca acestă poruncă ce ţi se trimite acum, te vei sili cu tote sîr-guinţa şi luare aminte spre împlinirea tuturor câte poruncim, după chipul mai înainte scris, ferindu-te cu totul de cele în potriva acestor porunci.
   In cetatea Ţarigradului, la anul 1213 Muherim 7.
   (1) Dăm aci reclamaţiunea boerilor contra răpirei Basarabiei. De ea am vorbit mai sus.
   Pline-s sufletele nostre de bucurie, că iarăşi ne-a învrednicit Dumne<Jeesca umbrire a ne întorce în sortea cea norocită către supunerea cea dorită a prea puternicii şi hrănitoreî nostre împărăţii; şi într’un cuvînt, în stăpânirea firescilor noştri — din vechime stăpâni, a dreptului şi a îndurătorului Devlet — a căruia slavă să fie nemărginită în veci. Iată prin mijlocirea înălţimii Tale, acelui ce te-a dăruit nouă Domn şi stăpânitor astădi, spre marea odihnă sufletescă a norodului acestuia, care cunosce din strămoşii înălţimii Tale firesca şi părintesca ocârmuire, năzuesce tot pămîntul împreună cu glasuri umilite către strălucitul prag al împărătesei! împărăţii, a aduce lacrimile cele de bucurie, iar după acesta nimica altă neavend vrednic spre mulţămire, cu inimi şi genuchî plecate a trămite rugi către milostivul Dumnezeu, pentru îndreptarea anilor vieţii a prea puternicului şi îndurătorului împărat, a căruia întărescă-se şi păzescă-se împărătesca stăpânire cu ne-sfîrşită slavă şi vecînică de fericire spre bucuria nostră, ca sub umbra puterii sale să venim întru răsuflare şi uşurare, câştigând din nedepărtatele sale daruri rodurile cele bogate ale dreptăţii şi ale îndurării. Insă ca o datorie socotim cugetarea nostră de a face cunoscută starea ţării nostre la prea înălţaţii noştri stăpâni. Cunoscută este în lume sarcina ce a fost asupra acestei mici eparhii, întru acestă epocă de şese ani, călcându-se de oşti nesfîrşite rosienesci şi făcendu-se priveliştea răsboiuluî cu necontenire, gătind cele trebuitore, slujind, muncind cu mânile şi cu dobitocele, cu păgubiră din tote părţile, până la îngenuchiarea sa, însă prin buna chibzuire noi am păzit nerisipirea raelilor împărătesei, cu nădejdea vecului fericirii de a se întorce în stăpânirea cea veche. Intru desnădăjduirea întâmpinării, sosind lumina mântuirii cu prefacerea păcii, văcjend că din trupul Moldovei, partea cea mai bună şi însufleţirea hranei şi împuternicirea s’au deosebit, apoi ca nisce slugi credinciose însciinţăm, că din întregimea Moldovei lipsesc acum şese ţinuturi, adecă cel mai mare ţinut ce se numesce Orheiul sau Lăpuşna, cel al doilea după dînsul al Sorocii, ai 3 Hotărnicenii, al 4 Codrul, al 5 Grecenii, iar al 6 ţinutul laşii cea mai multă parte, căci acea rămasă se socotesce întru nimica; afară de ţinutul Hotinuluî şi afară de al Bugegului, care deşi s’au deslipit de la o vreme din trupul pămîntului Moldovei, dar tot întru aceeaşi stăpânire aflându-se a prea pu-
ISTORIA ROMÂNILOR
395
urmărite mai mult timp, presentă la 11 Octomvrie 1812, sau maî bine trimit Domnitorului, care încă în Iaşi nu sosise, o anaforâ cu urmă-torele constatări şi disposiţiunî, în calitate de Caimacami aî noului Domn.
ternici! împărăţii, eră îndemânarea şi adăpostirea pămîntenilor, în înlesnirea vieţuirii lor şi întru a hranei îndestulare şi a vitelor păşune.
   Iară întru acest chip, totă partea aceea socotindu-se până în Prut, pote fi maî mult decât jumătate de ţeră, într’un cuvînt tot câmpul şi inima ţării. Vorbind însă numai pentru cele ce s’au deslipit din trupul Moldaviei, să se scie, că întâi pentru zahereâ, când se da din pămîntul acesta, una sută mii Stambol-kile grâu arnăut şi una sută mir Stambol-kile grâu cărnău, pentru tertipaturile Constantinopolului, se scoteau din ţinuturile cele deslipite acum până în Prut 120.000 Stambol-kile, şi numai
80.000 din ţinuturile acele cari au mai rămas în stăpânirea întrupării de astăzi a Moldovei. Fiind-că n’au rămas alte ^ţinuturi cu pluguri decât numai ţinutul Gala-ţuluî, care este Covurluiu, şi al doilea Fălciu, iar apoi o parte din ţinuturile Tecuciului, Tutova şi Putna, câte un ocol sau câte-vâ sate. Drept aceea, la o îmbel-
şugare de abia se pote scote din aceste două-trei ţinuturi mici, un .............. de
zahereâ, grâu cărnău şi arnăut; iar întru neîmbelşugare este îndoelă de se vor pute îndestulă şi însuşi oraşul Iaşi şi cele-l-alte. Pentru că şi câmpul şi plugarii s’au deslipit şi partea rămasă, care este Suceva, Nemţu, Roman, Bacău, Vasluiu, Cărligătura, Botoşanii, Hârlăul, Dorohoiu şi Herţa, bez cele ce s’au dis maî sus, aceste ţinuturi de mult abia pentru hrana lor semănă popuşoiu sau alt-fel de pâne prostă, iar nu grâu şi orz, care este pentru îndestularea Capanuluî împărătesc. La 2 din ţinuturile acestea ce s’au deslipit din trupul Moldovei, se dau în vremea când se trimiteau oile Bumbaelii la Oonstantinopole, de la 35.000 până la 40.000 oi, în vreme ce se cumpărau 20.000 a Miriei, şi 60.000 a Bumbaelii — cu riza pazar, şi din tote ţinuturile acestea rămase, abia să fie o sumă de alte 40.000. Insă se făceau pentru că eră tot un trup partea câmpului aceea de peste Prut şi mergend gelepii/feu puterea ocârmuirii, in câmpii peste Prut şi în Tatarlak, le găsiau păşunând şi luau după rînduirea Domniei, din $ece sau cinci-spre-dece una, şi la împlinirea sumei Miriei şi a Bumbaelii, după întâmplarea de acum, cu multă nevoie va fi în anii viitori a se împlini 30 sau 40 mii oi, cu fiat şi cu strîngere de Bumbie; neputend trece gelepii a le găsi pe câmpii daţi acum în stăpânirea streină; şi cei crescători de vite neavend câmpii aicea, acolo unde vor merge la păşune, numai cu riza-pazar le vor scote gelepii, cu preţuri mulţămitore. Din ţera Moldovei se trimiteau la Kapan până la 300.000 ocâ unt; din ţinuturile acestea ce s’au deslipit mergeau 140 mii oca, iar 160 miî din ţinuturile rămase ; acum dar abia acestă sumă de 160 mii ocâ unt să se potă trimite la schele prin locuitori, de la anul viitor, iar apoi seu şi cerviciu din vitele ce se tăiau pe la zalhanale, şi se trimiteau la Kapan din Mol-davia până la 4 şi 5.000 ocâ, şi se dâ după fiat; aceste vite tote se cumpărau peste Prut, căci acolo este isvorul vitelor — dar şi puţine câte se cumpărau din astă parte de Prut, cumpărătorii vitelor Sureccii le duceau la suhaturî peste Prut, în partea ce s’a deslipit, căci în partea asta rămase suhaturî nu sunt decât numai pe câmpiile Galaţuluî, Fălciului şi câte-vâ petieuţe şi la Tutova. Câte suhaturî sunt rămase în partea acesta abiâ vor fi de ajuns pentru puţine yite, din cari să,
396
V. A. URECHIĂ
   Anaforaua constată că înainte de răsboiul ruso-turc, care se termină la 1812, suma la care se ridica venitul din bir al ţeriî, afară de ru-sumaturî, eră de 1.695.000 leî. Acestă sumă se prelevă de la ţeranî,
esă seu pentru trebuinţa neîntunecăriî întru lumina pămîntenilor; fiind-că şi cei ce vor cumpăra vite din ţinuturile rămase acolo peste Prut vor fi siliţi a le duce la suhaturi şi de acolo cine le va scote, ca sâ le supue în tăiere de salhanâ şi în preţ de fiat. Iată dar că firesce se perde nădejdea seulul şi a cer viciului, pentru trebuinţa Kapanului. Cu o silnicie prea mare prin fiat, pot să mergă din puţine suhaturi ale părţii acesteia 100 de mii oca seu şi cerviciu pe an; iar apoi numai slobozirea unui preţ prea îndestulat pote să facă pe cei de peste Prut, în loc de a trămite vitele peste hotar, să le taie la zalhanale şi să ducă seul şi cer viciul la Galaţi. In ţinuturile acestea deslipite, a fost şi parte îndestulă de scutiţi şi slugi ale cinului boeresc, cari după pronomiile vechi de la strămoşi îi au pentru slujba caselor lor, după rînduirea treptei boeriilor. Acum deslipindu-se acele ţinuturi, iar boerii după râvna lor rămâind în supunerea puternicei împărăţii, urmeză după rînduelă a nu perde pronomiile din în vechime, nefiind chip a vieţui fără de scutiţi, şi a li se da din birnicii locuitori satelor remase; apoi de toţi scutiţii fiiud ai nemului boeresc până la 18 mii omeni, şi analogia ţinuturilor peste Prut, după suma locuitorilor fiind a treia parte 6.000, se însărcineză în partea acesta, unde sunt credincioşii şi supuşii; şi întru acest chip locuitorii Moldovei când eră totă ţera împreunată, socotindu-se în numer de 120 mii birnici cu scutiţi, apoi sco-ţendu-se ţinuturile deslipite până în Prut, rămâne în partea acesta mai puţin de 80 mii, din cari trebue să se dea 18 mii slobozi de alte slujbe, plătind numai birul, şi iată rămân pentru tote slujbele şi poruncile împărătesei la 60 mii în totă partea Moldovei a stăpânirii înălţimii Tale, iar nu mai mult. Să se adaoge acum şi mulţimea slujitorilor ce păziau marginea Nistrului, ce s’au oprit peste Prut, şi acum pentru alcătuirea pazei marginilor Prutului, trebuesc din birnicii ţării să se dea. Spre sciinţa adevărată de păgubirea ce se pricinuesce în veniturile Visteriei păinîntului şi în darea cea obicinuită a Casei răsurilor ce este a lefilor, şi în resu-maturile Domnului, după datorie facem cunoscut: Asupra birului unui an, care după alcătuirea obştescă pămîntescă, în vremea păcii, mai înaintea răsboiului acestuia ce s’a făcut, prin vrednicul de închinăciune hatişerif eră rînduit a fi 1.695.000. Dintr’acestă sumă se luau 625 mii, din ţinuturile până în Prut, cari s’au deslipit acum, iar un milion 70 de mii din ţinuturile acestea rămase; paguba dar a Visteriei Dom-nescî din banii birului, din cari se face plata haraciuluî, idieliilor şi Rechea-bielilor şi se împliniau cele-l-alte cheltuell pămîntescî, nu este numai 625 mii, căci şi din cei ce rămân, fiind a se plăti legiuiţii scutiţi ai cinurilor boerescî, atât cât se plătiau şi mai înainte, alcătuind până la 285 mii leî, iată că rămân Visteriei Domnescî într’un an numai 785 mii lei, şi pentru haraciu şi pentru idie şi rechiabe şi pentru tote cele-lalte cheltuelî ale ţării, cari nici într’un chip nu pot să ajungă; apoi urmeză după acesta şi al doilea păgubire a Casei răsurilor, care după socotinţă dreptă se alcătuesce în 225 mii, care se luau din ţinuturile ce s’au deslipit, şi acum nu au să se ieâ spre a se da lefile celor ce slujesc pămîntuluî, precum: dregători, scriitorii Divanului şi Departamentului, Kapi-chihaelile din Constantinopol şi aceşti bani ai lipsei lefilor, de se vor opri din banii Visteriei ce s’au Zis mai sus că rămân 785
ISTORIA ROMÂNILOR
397
mazili, ruptaşî, ruptele Visteriei, jidov! şi neguţător! hrisovoliţî. Mai plătiau birnicii deosebit 180.000 leî pentru poşte, mile şi orfanotrofle. Se ma! preleva de la birnic! şi aşa <}isa răsură, câte 15 parale de tot leul. Din răsuri so plătiau leflle slujbaşilor ţeriî: Divaniţilor, De-
miî leî, se alege a rămâne pe an numai 560 mii. Păgubirea este din rusumatu-rile Domnului, adecă din slujbele goştineî, desetină şi vădrărit, vămi şi ocnă; aceste slujbe în trecute vîn<Jărî ajungeau a aduce folos pe an 900 mii leî, iar une-orî mai mult oreşî-ce, şi alte or! ma! puţin. Făcendu-se socotelâ acum cu despărţirea ţeriî, din suma arătată pe an se perd 315 mii leî aî goştineî; 55 mii se mai luau de pe oile acele ale locuitorilor de peste Prut, cari acum s’au deosebit. Din 120 mii leî aî slujbei desetineî, care este a se strînge de pe stupi, se luau 40 mii desetină stupilor celor de peste Prut. Din 200 miî aî vădrărituluî vinuluî, se luau 10 mii de pe viile de peste Prut, pentru că vii sunt puţine acolo. Iar apoi din 200 miî leî din vîn-(Jarea vămilor ţeriî, socotindu-se în jumătate vama vitelor care se făcea de neguţă-torie — adică boi şi vaci ce trec în Austria, cumpărându-se şi păşunându-se în ţinuturile de peste Prut — şi puţină păgubire pentru mărfurile ce se cheltuiau la locuitorii de peste Prut, se socotesce paguba de 110 miî leî şi numai 90 miî leî în starea de acum pot să urce vămile ţării cu tahmiu. Asemenea şi de ocne, a cărora vîncjare măsurat putea să fie 160 miî leî pe an, se socotesce o păgubire de 60 miî leî, lipsind schelele nostre de la Nistru, şi folosul ce aveau cumpărătorii cămării gospod, ducend sare pe la acele schele, şi lipsa din vîmjare, pentru că în Basarabia sunt numai tuzlale şi sare de mare. Şi din vama holercii ce se trecea peste Nistru trebue să se socotescă în jumătate, adică 40 mii leî, din 80 miî ce se luau. In sfîrşit, afară de paguba Yisterieî, de paguba din rusumaturî şi din paguba Cămării Domnului, urmeză şi însăşi ţării păgubire alişverişuluî vitelor, boî, vaci şi ca! de negoţ, cari trec peste hotar şi aduc în ţera Moldove! monedă, din vîn<Ja-rea acesta, până la 3 milione leî, socotindu-se cel mai puţin 15 miî boî de negoţ câte 10 galbeni, 15 miî vacî câte 5 galbeni şi 5 până la 6 miî cai câte 15 galbeni, iată că trec peste 3 milione ce se aduceau pe an până acum din vîncjarea yitelor. De istov acest alişveriş lipsesce acum din Moldova, căci şi vitele de negoţ şi hergheliile tote peste Prut se hrănesc, din în vechime şi în Bugeg. Acum folosul acesta va fi pentru acea parte a Moldovei numai, nefiind câmpii în părţile acestea, ca să se urmeze acest alişveriş şi per<Jendu-se isvorul neguţătorieî sau comora ţării. Căci folosul din vite de salhanâ sau din puţina zahereâ şi din viile ce sunt pe la unele locuri este prea puţin de a pute de acum plăti şi biruri Moldova şi a fi şi în fericită stare. In partea acesta nu se pote socoti mai multă vîn<Jare decât de 5 miî boî şi 5 miî vacî pe an, peste hotar. Acesta este, prea înălţate Domne, starea şi greutăţile de acum şi scăderea ţeriî acesteia Şi într’un cuvînt, din chelerul împărăţiei, din Moldova, lipsesce chelerul ţeriî, lipsesce însufleţirea alişverişuluî vitelor, şi întristarea credincioselor raele este că, neîntregindu-se Moldova, să nu piară numele învredniciră de a se numi cheler, neavend de unde îndestulă cu zahereâ şi isvorî zahereâ la capanul împărătesc.
   Dar apoi cei obicinuiţi de a face alişverişul vitelor, raele eredineiose ale Devle-tuluî, per<Jend nădejdea lor din îndestularea câmpului, nevoiţi şi cu întristare su-fletescă, vor merge aiurea să-şî afle închipuiri. La noî nevrednicii şi acum neputincioşii nu încape a face îndreptare, iar la puterea şi îndurarea prea puternicului
398
V. A. URECHIĂ
partamenturilor, scriitorilor Divanului şi Visterieî, Ispravnicilor, judecătorilor, sameşilor, slujitorilor pămîntenî şi beşlegilor turci, capu-chehaelelor de la Constantinopole, etc. Budgetul acestor lefi se urcă la 800.000 lei, balanţându-se cu aceeaşi sumă de la răsuri. In timpul ocupaţiuniî rusesci s’a suprimat birul şi s’a prelevat numai răsura, dar s’a suprimat şi budgetul lefilor. Birul a fost înlocuit de ajutorinţa dughenelor şi a cârciumilor. Numindu-se noul Domn, boeriî propun reînfiinţarea budgetului lefilor din venitul răsurilor, conform nizamuliiî stabilit de Grigorie Ghica Vodă, la 1777 Aprilie. Cu acest scop se cere reînfiinţarea Casei speciale a răsurilor şi adunarea sumelor din răsuri la acea Casă, cu începere de la 1 Octomvrie. Boeriî
Devlet este totă înlesnirea, a face şi mângâerea şi îndreptarea Moldavieî, care pote fi şi cu lipirea în partea rămasă a trei-patru ţinuturi măcar din Ţera-Rumâneseă, fără a fi atât de simţitor la acea ţeră a Valachiei, acestă deslipire. Pentru că iată Moldavia, după deslipirea ţinuturilor până în Prut, nu rămâne alta decât mai mică în numărul locuitorilor decât Craiova sau Valachia mică; ce pote să facă un principat cu un venit al birului ce se alege din 5 sau 6 sute mii, cu 50 sau 60 mii de locuitori ai satelor, ca să dea şi bir şi să ridice şi împliniri de porunci împărătesei? Când dar va fi milostivirea a se lipi locul de hotar în Moldova până în apa Ialomiţeî, atunci se pote socoti, că Moldova dobândind câmp şi patru ţinuturi, Slam-Rîmnic, Ruzăul, Săcuenîl şi Ialomiţa, se va pute numără ca o jumătate de Valachie şi va pute răspunde dările de zaherele, acele cari şi mai înainte de acestă pace nenorocită, prin rîvna sa, aii răspuns şi au dat la hrănitorea împărăţie, sau măcar trei ţinuturi ale Ţării-Românescî, Slam Rîmnicul, Buzăul şi Ialomiţa, să se adaoge şi să se lipescă de sfâşiata Moldovă, c’a dobândit o câmpie ce este în ţinutul Rîm-nicului şi o parte în Buzău, să aibă Moldovenii cei credincioşi unde năzuî cu vitele, să aibă ţera unde spori în suma zaherelei şi unde adăogi suma izaşilor pentru capan, cu adăogirea acestor trei ţinuturi, cari acum sunt risipite şi mai mult stricate; prin o bună chibzuire şi ocârmuire, viind cei strămutaţi la locurile lor, şi adăogându-se locuinţa, pot să se facă ca 50 mii familii, precum eră şi mai înainte în vremea liniştirii, şi alcătuindu-se birul de la dînsul după trecerea anilor ertării, se crede că se va împlini paguba Visterieî Moldovei, adecă a 625 mii lei din birul Visterieî şi 225 mii din banii răsurilor, sau de va lipsi o a treia parte, va fi nesim-ţitore, iar rusumaturile cari sunt pentru cheltuelile Domnului, din vădrăritul acestor trei ţinuturi, care pote să prindă pe an 6.000 lei, din ocna Săcuenilor şi din vămi, oerit şi dijmărit al stupilor, carî pot să cuprindă tote aceste alte 250 mii lei, se va face îndreptarea păgubirii a fi nesimţitore        !
   Decî de obşte aducem cu genunchi plecate rugăciuni, prin înălţimea Ta, Domnul nostru, la pragul prea puternicii împărăţii, ca precum de la moşii şi strămoşii noştri am apucat întregimea Moldovei, căci alt-fel de nu se va face adăogirea acesta, cu lacrimile sufletului nostru, noî nu vom fi destoinici a împlini cererile .....
   Acestă a nostră prea plecată arătare să se aducă la îndurarea înaltei Porţi, căruia ne rugăm şi până la hotărîre să se mijlocescă către Curtea împărăţiei Rusiei, spre a nu fi opriţi pămîntenii Moldovei, nici acum, nici mai în urmă, a aduce
ISTORIA ROMÂNILOR
399
arată Domnitorului că suma totală a răsurilor de la ţeranii dajnici e de 354.631 lei şi 72 bani. La acestă sumă se va adăogi lei 12.649,60,
de la moşiile lor de peste Prut, din pămîntul Moldavieî Basarabia, pâne şi vite de pe acele moşii, pentru întrebuinţarea caselor şi a politiei acesteia întru care locuim Şi să nu rămânem strîmtoraţî de ale vieţuirii cele trebuineiose.
   (Iscăliţi:) Gherasim Episcop Romanului, Meletie Episcopul Huşuluî, Costachi Ghica Logofăt, Iordache Canta Logofăt, Constantin Balş Logofăt, Sandul Sturdza Hatman, Grigorie Sturdza Visternic, Iordache Roset Rosnovanu Visternic, Lupu Balş Vornic, Dimitrie Sturdza Vornic, Constantin Balş Vornic, Alecu Balş Visternic, Grigorie Ghica Vornic, Dimitrie Bogdan Vornic.
   Anaforaua de la 1812 Oetomvrie 11, din Cond. Metropolituluî de Moldova. (Ve4î pagina 895).
             Prea înălţate Domne,
   După incontenirea răsboiuluî acestui cu puţin mai înainte prefăcut în pace, ves-tindu-se din publicaţia tractaturilor îndurarea prea puternici! şi hrănitoreî nostre împărăţii a ertării şi ridicării birului în curgerea vremii hotărîte, acum după înalta rînduire a Măriei Tale, spre a primi noi plecatele slugi ale înălţimii Tale, veliţii boeri ai Moldavieî, ocârmuirea Căimăcămiei până la buna venire în scaunul Domniei a înălţimii Tale, de trebuinţă am socotit a împlini datoria nostră şi prin acestă plecată obştescă anaforâ a arătă înălţimii Tale, că mai înaintea răsboiuluî acestuia alcătuirea birului din ţeră, când eră totă împreună, afară de rusumaturî, eră 1.695.000 leî, cari se luau de la locuitorii birnicî, de la mazili, ruptaşî, ruptele Visterieî, zidari şi negustori hrisovoliţî, luându-se osebit şi 180.000 lei pentru ţinerea menzililor, mile şi orfanotrofii, şi pe totă suma acestor bani se luă răsura obicinuită câte 15 parale de tot leul, cari se strîngeau la Casa răsurilor şi se dau lefile celor ce slujiau ţării, adică boerilor Divanului, boerilor Departamentului, scriitorilor Divanului şi Visterieî, Ispravnicilor, judecătorilor, sameşilor, slujitorilor pă-mîntesci, dar apoi şi beşlegilor şi în sfîrşit şi boerilor capichihaiale de Ţarigrad şi altora Domnesci slujitori. Suma totă a Casei răsurilor se adună atuncia peste
800.000 leî pe an şi întru acest chip se cuprindeă totă suma lefilor acelora, după isvodele cu pecetea Domnescă.
   Acestă rînduelă a strîngerii banilor birului şi a răsurilor urmând câte-va luni şi după intrarea oştilor Rusiei, până când a avut ocârmuire Domnul Ipsilanti, apoi din poruncă s’au ridicat numai banii birului de asupra locuitorilor satelor, iar răsurile câte 15 parale de leu pe acel bir de la sate s’au luat până în sfîrşit, adecă până la luna lui Septemvrie trecut, iar de la mazili şi ruptaşî s’a luat în totă curgerea vremii şi dajdia lor, adecă banii Visterieî, şi câte 15 parale de tot leul, banii răsurilor, cum şi de la ruptele Visterieî şi de la jidovi s’au luat asemenea şi banii Visterieî şi ai răsurilor pe tote sferturile, asemenea şi ajutorinţa dughenelor şi a cârciumilor s’a împlinit ca şi mai nainte, intrând banii Visterieî la Visterie pentru cheltueli, iar banii răsurilor la Casa răsurilor pentru lefi. Acum socotind că după coprinderea îndurării prea puternicii împărăţii, ertarea birului are să se urmeze, iar lefile celor ce slujesc pămîntuluî neapărat trebue să se deâ, căci nu numai că nu vor ave închipuire pentru strîmtorirea cheltuelilor de a sluji, dar şi cei ce
400
V. A. URECHIĂ
răsurile de la darea mazililor şi a ruptaşilor. Asemenea 13.291 lei şi 105 bani de la darea dughenelor şi a cârciumilor. Casei răsurilor se mai consacră şi venitul de la vădrărit, în sumă de 92.246 lei 100 bani şi alţi 26.000, răsura de la darea goştineî. Tote aceste sume dau 511.537
vor sluji, nevoindu-se, se vor sili a pricinui asupritore chipuri locuitorilor spre a-şi pute scote cheltuela hranei lor, dar pote se vor abate şi la reul câştig, pricinuind mai multă sărăcie raialelor şi avend pildă că şi întru săvîrşirea păcii de maî înainte, lefile celor ce slujesc ţeriî s’au luat din ţeră, cercetând şi cea din vechi, de la Grigorie Ghica din velet 1777 Aprilie alcătuire a Casei răsurilor, după condica ce este şi astăzi cu iscălitura şi pecetea Măriei Sale, întru care, prin hrisov după obştescă socotinţă, arată înălţimea Sa, că venitul Casei răsurilor nici într’un chip să se numescă al Visterieî, nici să se strîngă la Visterie, ce să se numescă ghenicos venitul boerilor, sub osebiţi epitropî îndatorind şi pe preosfinţitul Mitropolit al ţeriî ca să lege şi să oprescâ stricarea şi urmarea în potrivă a acestei Case a răsurilor, spre a fi statornică pentru plata lefilor, găsim cu cuviinţă, dacă va fi şi hotărîrea înălţimii Tale, ca Casa răsurilor, adecă a lefilor, să aibă fiinţa sa ca şi mai înainte, sub epitropul ce se va rînduî din boerii pămîntuluî, după porunca înălţimii Tale şi adunarea banilor răsurilor să se urmeze neîncetat de la <Ji 1 a curgetorei luni Octomvrie, precum de către noi plecatele slugi ale înălţimii Tale s’a socotit, şi făcendu-se table şi cărţi s’a rînduit ,să se strîngă, adecă numai banii râsurilor iar nu şi ai birului. Şi iată într’acestă a nostră plecată anaforâ însemnăm şi socotela în scurt a acestui venit al răsurilor.
    Lei       Bani
   354.651    72 Ce sunt să se ieâ de la locuitorii birnici într’un an, câţi au remas
                    în stăpânirea ocârmuirii până în Prut, răsurile câte 15 parale de leu ale banilor birului în 4 sferturi, câte 88.657 lei 103 bani pe sfertul de 3 luni, începend de la <Ji 1 a curgetorei luni Octomvrie a se strînge sfertul întâiu pe Octomvrie, Noemvrie şi Decemvrie, după tablele ce s’au făcut acum şi se trimit către Isprăv-nicie, întocmai după starea sfertului, precum s’a adunat în vremea trecută a răsboiuluî.
    12.499    60 Răsurile dăjdieî mazililor şi a ruptaşilor într’un an, iarăşi în 4 sfer-
                    turi, câte 3.124 lei 105 bani pe un sfert, după cum s’a rînduit să se împlinescă, adecă câte 15 parale de tot leul.
    13.921    105 Răsurile pe 37.125 lei ale dughenelor şi cârciumilor, cari se împlinesc
                    odată într’un an în lunile Ghenarie şi Fevruarie, luându-se şi banii dughenelor şi ai cârciumilor pentru cheltuelî.
    92.246    100 Venitul din vădrărit al Casei răsurilor, care se iea într’acest an, adecă
                    26.079 lei din zeciuelă şi banul milei 66.163 lei 96 bani din adausul a unei pară de vadră, câţi au remas să se ieâ pe sema ocârmui-riî noue.
    26.000    — Analogul şi banii milei din slujba goştineî, după obiceiul de mai
                    înainte.
    12.242    — Din desetină.
   511.537    97 Total. Acest venit de 511.537,97 pote să se strîngă într’un an la Casa
ISTORIA ROMÂNILOR
401
lei 97 bani. Budgetul lefilor este însă cu mult mai mare de 810.000 lei; deci un deficit anual de 298.463 leî.
  De unde să se acopere acest deficit? Boem propun să se arunce suma deficitului tot pe birnicî sub nume de lipsa Casei răsurilor, fără a se scuti mazilii, ruptaşiî, ruptele Visteriei, jidanii, neguţătorii hrisovoliţî.
  La 2 Octomvrie 1812, boeriî şi prelaţii aflători în Iaşi trimit din nou noului numit Domn Scarlat Calimach o anaforâ, prin care mai întâiu îşi exprimă mulţămirea că Porta le-a dat Domn bun, apoi fac
răsurilor, iar lefile, după socotela din vremea păcii, scă<Jendu-se şi lefile celor de peste Prut, se pot alcătui împreună cu lefile Ţarigraduluî, a boerilor capuchihaiale, a Ecpaelei Curţii şi a beşlegilor, până la 67.500 lei pe lună, iar pe un an 810.000 lei, şi scădendu-se 511.537 leî rămân întru neajungerea casei spre a plăti lefile pe un an 298.463 leî. Aceşti bani ai lipsei Casei răsurilor, atuncia când va fi unită şi porunca înălţimii Tale, pot să se ieâ cu dreptă analoghie din tot cuprinsul ţeriî de la birnicî mai puţin, sub numire de lipsa Casei răsurilor, iar de la mazili, ruptaşî, ruptele Visteriei, jidovi hrisovoliţî şi neguţători hrisovoliţî, fiind datori toţi de obşte, într’un euvînt totă ţera a plăti celor ce slujesc pentru ţeră, lăsându-şî alte trebuinţe ale lor şi neputend nici într’un chip a vieţui fără a nu primi plata spre cheltuela vieţii, care după scumpetea de acum şi micşorarea preţului monedei, nici nu este îndestulată cu închipuirea petrecerii.
   Intru acest chip dar, lipsa prin porunca înălţimii Taie se va scote în vreme cu-viinciosă, numindu-se plată de lefi iar nu strîngere de bir. Iar de a se uâ acum de la mazili, ruptaşî, rupte şi jidovi hrisovoliţî, precum dar şi în vremea răsboiu-lui, banii dajdiilor şi ai răsurilor, acesta nu s’a găsit de cuviinţă pentru aceste, cuvinte: 1) Că luându-se dajdie şi răsurile pe acea dajdie, se va $ice de obşte 6ă se iea şi bir şi răsura din Ţera Moldovei în vremea ertării; 2) Că totă dajdia acestora într’un an afară de răsuri abia alcătuesce 85.000 lei şi cu totă numirea acesta, lipsa Casei răsurilor nu se tămăduesce; 3) Că când se va urmă o strîngere ca acesta numai cu pilda că s’a luat şi în vremea răsboiuluî, apoi nu va fi înlesnire a se pute strînge lipsa Casei răsurilor de la toţi de obşte, precum se arată mai sus, că<Jend asuprire asupra mazililor' şi a celor-lalte trepte plătind şi birul şi răsurile.
   Acestea sunt, prea înălţate Domne, socotinţele nostre, cari le punem înaintea ho-tărîrii înălţimii Tale, că de sunt socotite cu cuviinţă şi alcătuite după întâmplările de acum, să avem poruncă a le şi urmă întru lucrarea cea statornică, căci noi spre a nu perde vremea cea de acum a împlinirii răsurilor, pe sfertul Octomvrie, Noem-vrie şi Decemvrie, vom trimite tablele ce s’au făcut cu cărţile pentru strîngere dar nu vom lipsi â aşteptă hotărîrea înţelepciunii înălţimii Tale, etc. — 1812 Octomvrie 11, Iaşi.
   (Semnaţi:) Costache Ghica Logofăt, Const. Balş Logofăt, Iordache Canta Logofăt, Sandu Sturdza Vistier, Iordache Roset Vistier, Lupul Balş Vornic, Dimitrie Bogdan Vornic, Dimitrie Ralet Vornic, Vasile Roset Vornic, Răducan Roset Hatman.
   V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.~Istoria Românilor.                              26
                          * ACADEMIEI*
402
V. A. URECHIĂ
0 descriere a stării Moldovei la data acesta, adecă în urma păcii de la Bucurescî, şi în urma clesmembrăriî Basarabiei de la Moldova, căreia
1 s’au răpit 6 ţinuturi importante. Boerimea arată paguba adusă Vis-teriei prin acestă desmembrare şi cere Domnitorului să intervină la Pdrtă, ca drept despăgubire să se deâ Moldovei districtele Putna, Buzău, Secueniî, Ialomiţa sau măcar 3 din acestea. Nu ideia naţională îndemnă pe boeri să facă asemenea cerere, ci căci s’a sărăcit Viste-ria Moldovei prin perderea Basarabiei.
   In Decemvrie 1812, Divanul constată deficit la Casa Băsurilor. Cercetarea semeî acestei Case, urmată în anul următor 1813, dă iar de deficitul acelei Case. In Octomvrie 1813, Divanul supune nouă anaforâ Domnitorului, propunendu-i perceperea «lipsei Casei răsurilor». Scarlat Alexandru Calimach, în 17 Octomvrie, aprobă anaforaua acesta (1).
   In anul următor 1814, boerimea, adunată la Mitropolie din iniţiativă şi cu ţidula Domnescă de la 8 Maiu, profită de împlinirea celor doi ani pe cari, după tractatul de la 1812, s’au ertat dările ţăranilor ca să propună o nouă aşezare de biruri aplicabile după încetarea celor doi ani de ertare, ceea-ce avea să se întâmple la 10 Iunie.
   Boerimea a luat ca basă la lucrarea ei budgetul de venituri din 1804—1806, când acestea erau în sumă de 1.354.540 lei, percepute în 4 sferturi pe an, cuprimjend în acestă sumă darea pe un an de la sate în tîrguri şi o dare obicinuită a se luă în luna lui Ianuarie numai de la dughene şi plus darea de "la tote treptele: mazili, ruptaşî, rupte ale Yisteriei, jidovi, neguţători aşezaţi cu darea lor deosebi.
   Adunarea boerimii hotăresce să se impună birul pe suma de 1.260.000 lei pe an, afară de răsurile obicinuite câte 15 parale la leu. Acestă sumă se va aruncă asupra tuturor locuitorilor ţării, afară de boerime şi cler. Suma acâsta se va aruncă cu începere de la 10 Iunie şi va fi percepută în 4 sferturi pe un an la câte 3 luni.
   Situaţiunea grea a ţăranului obligă adunarea de la 8 — 15 Maiu să deâ în bir şi pe scutelnicî şi breslaşi ai boerilor, rămânând apăraţi aceştia numai de havalele,« spre îndestularea slujbei caselor boe-rescî.» Decât se grăbesc boeriî a legiui ca Yisteria să-i despăgubescă în parte de jertfa ce fac, plătindu-le câte 2 lei de scutelnic pe totă luna. Numai slugile boeresci vor fi apărate de bir.
   Banii răsurilor (15 parale la leu), pe suma de 1.260.000 lei, se vor concentra la casa specială pentru plata lefilor. De la iraturile Domneî nu se va percepe răsura. 1
    (1) Vedî condica Mitropoliei de la Iaşi, pag. 297—300 şi 304- 308.
ISTORIA ROMÂNILOR
403
    Boerimea propune apoi desfiinţarea sporului adaos în timpul ocu-paţiuniî rusesc! la goştină şi la vădrărit, deşi arată că nu găsesce ce iratur! să maî deâ Case! răsurilor, ca să-î acopere deficitul. Boerimea propune pentru acoperirea acelui deficit să nu se deâ pe doue Iun! lefile decât ale beşlegilor, ale neferilor Curţi! Domnesc!, a luî Divan Efendi şi ale doctorilor politiei, iar ceî-lalţ! să remână păgubaşi.
    Pentru motiv de economie se reduc şi cai! de la poşte, lăsând numai 1.200 din 2.000. Să se deâ surugii din ţeră, unul de 4 ca! şi câte 1 stog de fîn şi peste tot 40 cărucer! la tote poştele şi 15 ludi ca ţimiraşî (curier! a! Visterieî). Orzul (4 chile de 1 cal) pe cifra de 1.200 ca! se va repărţî pe ţeră, însă cu plata de la arendaşi! poştelor pe anumit preţ, după preţul curent al cjileî.
    Arendarea poştelor să se facă pe 3 an!.
    Domnitorul pune pe anaforaua boerilor următorea resoluţiune:
                            Noi Scarlat Alexandru Calimaeh Voevod, eu mila luî Dumnecleu Domn Ţeriî Moldovei.
    Dându-se Domniei Mele acestă obşteseă anaforâ de către duhovnicesc!! părinţi Prea osfinţia sa Ivir Veniamin Mitropolit şi iubitorii de Dumnezeu Episcop! a! sfintelor pămîntescî episcopii Romanul şi Huşul şi de către de obştie cinstiţi şi credincioşi boer! veliţi, întru părintesca nostră iubire şi buna-voinţă pentru tote acelea car! alcătuesc uşurinţa locuitorilor Domnesciî nostre ţer!, şi car! privesc la folosul şi buna vieţuire de obşte, părintesce, am luat aminte totă cuprinderea atât asupra aşezări! birului, cum şi asupra altor alcătuiri drepte, ce s’au făcut pentru a locuitorilor uşurinţă şi pentru paza vechilor pămîntescî privilegiurî şi fără îndoire vedend tote aşezările urmate cu unire la părintesca nostră bună-voinţă, după greutatea clieltuelilor de acum, car! şi de către Domnie alcătuesc sporire multă peste acele ale vremi! de ma! înainte, de am şi avut dreptate a cere aşezarea birului în suma ce a fost de la locuitor! până la anul 1806, fiind acea aşezare alcătuită cu potrivire hotărîriî înaltului vrednic de închinăciune Hatihumaium, şi cu ob-ş teşea socotinţă prin obştesca anaforâ, cu sufletesea mulţămire voind a ridică maî mult sarcina de greutate asupra nostră, primim cu bucurie a se aşeză către toţi locuitorii ţâri! numai suma de 1.260.000 lei, din care scă<Jendu-se: 140.000 leî, suma ce se cuprinde asupra treptelor ce au aşezarea lor cu deosebire împreună şi dare într’un an a dughenelor, rămâne să fie asupra locuitorilor satelor şi cu tîrgurile numaî 1.120.000 lei, care sumă după aşezarea făcută la 1804, alcătuindu se cu dreptă cumpănire în patru sferturi, câte pe trei luni, se cuvine să fie sfert de
280.000 leî, iar începerea aşezării birului, de la 10 a viitoreî Iun! Iunie, când după otomanicescul calendar se împlinesce vadeua de doi ani, care prin milostivnică îndurare a fost dăruită spre răsuflarea locuitorilor şi după contenirea răsboiuluî cu părintescă luare aminte fiind Domnia-Mea şi la vechiul privilegiu pentru seu-
404
V. A. URECHIĂ
telnicii breslaşi şi măcar deşi urmă greutate întru acesta cu pricina strîmtoririi locului şi împuţinarea locuitorilor după schimbarea hotarului, dar Domnia-Mea întru părintesca bună-voinţă a se păzi fără strămutare privilegiurile şi dreptăţile nemuluî boeresc, şi acesta fiind una dintre acele dintâi drepturi care se atinge de obştesca treptă a boeresculuî nem, legiuim paza acestui privilegiu nesmintit fără cât de puţină micşorare şi hotărîm, ca după rînduela aşezată de maî înainte întru aceeaşi neschimbată hotărîre, să se dea la tote rangurile boeresci şi la toţi acei ce se cuvine să aibă întru acestă împărtăşire atât scutelnicî şi breslaşi, cum şi slugi cu rînduela întemeiată, ca scutelniciî şi breslaşiî, plătindu-şî birul lor întru dreptă analogie întru urmarea aşezării birului, să remâe nesuperaţi despre tote havalelele, iar slugile să fie slobodi de bir şi din suma de 1.260.000 lei, cu aceeaşi din vechi legiuită aşezare, se vor da pe totă luna din Visteria Domnieî-Mele câte doi lei de un fieşte-care scutelnic după isvodul ce se va face cu pecetea Domnieî-Mele, pentru scutelniciî legiuiţi. Dintru acestă sumă va fi şi întâmpinarea cheltuelilor Visterieî şi ţinerea menzilurilor cu alcătuirea aşezării de la 1804, luându-se la Domnesea nostră Cămară şi banii rusumaturilor după acea din vechi legiuită aşezare şi nădăjduim la milostivirea Dumne<Jeescă, că după scăderea ce s’a făcut locuitorilor întru tote petrecând ei întru maî multă liniştire şi uşurinţă cu sporirea maî multă şi bună starea lor se va întemeia şi aşezarea birului va fi către dînşiî nesimţitore. Dar dacă în potriva acestei nădejdi va cere în urmă trebuinţa de vr’o uşurinţă, noi atuncia nici acesta nu o vom trece cu vederea, ce după dreptate părintesce, pe cât se va eăde, vom urmă uşurinţa lor; găsim cu cale obştesca socotinţă şi pentru lipsa Casei răsurilor pe vremea trecută, ca spre împlinirea acestei lipse să se păgubescă lefile pe doue luni, afară de lefile beşlegilor şi ale neferilor Domnescii nostre Curţi şi a dumi-sale Divan Efendi şi a doftorilor politiei. Dar fiind-eă păgubirea de odată de doue luni va fi simţitore la cei ce se află slujind, Domnia-Mea hotărîm, ca să fie acesta în doue părţi. Adecă lefile pe o lună să se păgubescă pe anul acesta curgător, şi lefile pe o lună să se păgubescă pe anul viitor. La plăcerea şi socotinţa Domnieî-Mele găsim şi alcătuirea făcută pentru ţinerea menzilurilor în sumă de 1.200 cai, după care cu alcătuirea acea de mai înainte pe acestă sumă să se dea din ţeră şi suma surugiilor, a cărucerilor şi a finului şi asemenea şi orzul în cuprinderea acestei obştescî anaforale, căci şi întru acestă dreptă şi cuviinciosă este uşurinţa ce se alcătuesce către locuitorii Domnescii nostre ţări. Drept aceea întru tote acestea vrednice alcătuiri cu bună chibzuire, cari sunt unite cu părintesca nostră dreptă cugetare, spre uşurinţa locuitorilor Domnescii nostre ţări şi de obştie bună vieţuire, hotărîm urmarea întocmai, şi locuitorii întru acestă alcătuire vor rămâne uşuraţi cu suma de 94.540 lei, afară de răsuri ce s’au lăsat maî jos de suma aşezării ce a fost la 1806, cu lăsare a nu se maî însărcina la un sfert cu parte de banii birului ai scutelnicilor şi breslaşilor intru alcătuirea aşezării de la 1804. Căci acesta s’a găsit a fi alcătuire asupritore, cu ertare de tot a sporirii, care în vremea răsboiuluî s’a fost făcut peste acea din veci obicînuinţă la goştină şi vădrărit şi cu alcătuirea menzilurilor, a se ţine în mai mică sumă de cai, după care urmeză către locuitori uşurinţă cu înjumătăţare dintre acele ce până acum întru ţinerea menzilurilor au dat, şi întru nădejde neindoită că după aceste alcătuiri de uşurinţă, va fi de obştie petrecere cu îndestularea bunei vieţuiri, după
ISTORIA ROMÂNILOR
405
dreptă cugetare şi buna-voinţă a Domnieî-Mele, întărim anaforaua acesta cu a nostră Domnescă iscălitură şi pecete.
       (Iscălit:)                                                       1814 Maiu.
     oî Scarlat Alexandru Calimah Voevod (1).
   (1) Anaforaua boerilor ţeriî pentru acesta :
              Prea înălţate Domne,
   Intru adunarea nostră la sfînta Mitropolie cu ţidula înălţimii Tale din 8 ale curgetorei luni, cu totă luarea aminte la dreptă şi cuviinciosă rînduire a se alcătui aşezarea birului ţeriî, care urmeză să fie după împlinirea de doi anî vadeua, ce prin milostivirea prea puternicii împărăţii s’a dăruit locuitorilor ţeriî întru ertare de bir spre răsuflarea lor, după contenirea răsboiului şi încheierea păcii între a nostră prea puternică otomanicescă Portă şi între împărăţia Roşiei, iar împlinirea acestei vadele cu urmarea calendarului otomanicesc alcătuesce a fi la 10 a viitorei luni Iunie anul curgător; în cuprinderea ţiduleî înălţimii Tale, rînduindu-se acea cuviinciosă aşezare a birului ţeriî, alcătuesce a se întocmi şi tote alte cuviinciose aşezări, cari urmeză folosul de obştie şi cari în vremea răsboiului s’au smintit din dreptă lor rînduelă, iar pre lângă aceste, precum întru tote altele în vremea suirii înălţimii Tale pe strămoşescul şi părintescul scaun al Domniei acestei ţări cu necontenire ai lucrat tote acele spre uşurinţa ţării şi spre folosul obştesc, nemărginită sufletescă mulţămire cu toţii de obştie am câştigat, văzând că şi întru acesta cu asemenea Domnescă îngrijire, şi întocmai părintescă iubire, ca un adevărat părinte al patriei acesteia, rînduind cuviinciosele aşezări cu primire părintescă alcătuesce a se păzi privilegiurile pămîntescî fără smintelă, şi a se uşura locuitorii ţării întru tote şi întru aşezarea birului, şi întru ţinerea menzilurilor ţării, dar şi întru acele dări, cari la slujbele rusumaturî, goştină şi vădrărit în urmarea răsboiului s’au adaos către dînşiî, după aceea de atuncia nevoinţă, peste acea dintru în vechime hotărîre. Drept aceea alcătuiţi noi pe temeiul părintesciî iubiri a înălţimii Tale, înfăţoşindu-ne Vistieria înălţimii Tale cuviinciosele însciinţări pentru suma locuitorilor ţării a fieşte-căruia sat şi tîrg, şi cât altele a cerut trebuinţa spre dovada acestei de acum stări a locuitorilor, ne-au înfăţoşat şi extract în sumă de 1.854.540 lei, care, după aşezarea făcută la 1804, cu urmare de patru sferturi într’un an, se află darea birului ţării până la anul 1806, când s’a deschis răsboiul, iară în suma acesta se cuprinde darea unului an asupra locuitorilor, satele cu tîrgurile şi o dare obicinuită a se luă în luna lui Ghenarie, numai de la dughene, dar şi tote cele-l-alte trepte: mazili, ruptaşi, rupte ale Visteriei, jidovi şi neguţători aşezaţi cu darea lor întru osebire.
   Şi măcar că după cunoscute şi fără îndoire cheltuelile Domniei, cari întru acestă vreme sunt încă cu sporire, urmând acesta şi de la sporirea ce a luat cursul monedei, dar şi întru părintescă hotărîre a înălţimii Tale a se păzi vechiul privilegiu de scutelnicî şi breslaşi şi slugi, ce este alcătuit să aibă fieşte-care rang al boeriei, şi toţi alţii cărora este cuviinciosă acestă împărtăşire, nici de cum nu eră necu-viinciosă însăşi suma acesta să se aşeze iarăşi, fiind-că în micşorarea ei pe lângă altele pricinuesce micşorare de irat şi la Casa răsurilor, de unde se plătesc lefile
406
V. A. TJRECHIĂ
   Abia făcută acestă aşezare, iar se constată deficit la Casa răsurilor.
celor ce slujesc pămîntului. Dar după plecarea de milostivire a înălţimii Tale spre uşurinţa locuitorilor ţerii, prin bună primire a ridică şi însuşi înălţimea Ta parte de strîmtorirea întru care se află acum locuitorii ţerii, nu numai pentru acele grele pătimiri din vremea răsboiuluî, ce şi cu despărţirea hotarului, care pricinuesce lor lipsă de locurile hranei cuviinciose pentru dînşii, şi pentru dobitocele lor, şi cu potrivire la cea de acum stare a locuitorilor, socotim că va fi fără simţire de greutate a se aşeză pe un an suma birului ţerii 1.260.000, afară de răsurile obicinuite câte 15 parale la leu, alcătuindu-se acestă sumă cu bună chibzuire şi dreptă cumpănire asupra locuitorilor satelor şi a tîrgurilor, cum şi asupra tuturor celor-l-alte trepte: mazili, ruptaşi, rupte ale Visterieî, jidovi, armeni şi neguţători, ce sunt cu darea lor în osebită aşezare, şi întru acestă sumă să fie şi darea cea obicinuită a se luă pe dughene odată într’un an la luna lui Ghenarie, şi din suma acesta, sco-ţendu-se suma dughenelor şi suma asupra treptelor, cari urmeză a-şî ave aşezarea lor osebită.
   Suma asupra locuitorilor satelor şi tîrgurilor cu rînduela aşezării, ce s’a făcut la 1804, încependu-se aşezarea acesta de la 10 a viitorei luni Iunie, când se împli-nesce acea de doi ani vadeâ rînduită locuitorilor ţerii întru ertarea de bir, să se alcătuescâ cu împărţirea de patru sferturi într'un an, şi în fieşte-care sfert câte trei luni, şi aşâ întru acestă alcătuire cu dreptă cumpănire făcendu-se aşezarea birului, scutelnicii şi breslaşiî întru buna-voinţă a înălţimii Tale, alcătuită pe temeiul păzirii acestui privilegiu fără smintire se vor lăsă în suma legiuită la fieşte-care rang al boerilor şi la toţi alţii, câţi se cuvin să aibă împărtăşirea acesta, după isvodul ce se va face cu pecetea înălţimii Tale, pe rînduela aşezată de mai înainte, şi întru acest chip numărul scutelnicilor şi al breslaşilor, plătind numai dreptă partea lor din suma birului, cu dreptă analogie de havalele vor fi apăraţi, spre îndestularea slujbei caselor boeresci şi altora, şi pe suma scutelnicilor cuviincioşi fieşte-căruia după isvod se vor da din Visterie cu acea din vechi legiuire şi câte 2 leî de un seu telnic pe totă luna, şi întru apărarea de bir vor rămâne numai slugile caselor boe resci cu hotărîrea acea de mai înainte, iar spre uşurinţa locuitorilor ţării va urmă întru lăsare cu totul a hotărîriî ce eră după aşezarea birului făcută la 1804, ca în sfertul al treilea să nu mai dea banii Visterieî scutelnicii şi breslaşii, şi partea acelora să se încarce pe ceî-l-alţi locuitori.
   Nu va urmă acesta nici de cum, fiind-că se socotesce alcătuire asupritore, ce după aşezarea ce se va face vor urmă tote sferturile cu plată de către toţi fără osebire, şi acei cu scutelnicî şi breslaşi, care va cere trebuinţa a se alcătui ca să-î apere şi din darea birului, vor plăti birul scutelnicilor şi al bresleşilor dintre acei doi lei ce vor lua din Visterie pe numărul scutelnicilor. Cu acestă alcătuire aşezându-sc birul ţării de 1.260 000 leî, din suma acesta vor fi a se plăti acei legiuiţi pentru scutelnicî câte doi leî pe un liude pe lună, pe suma scutelnicilor ce se cuvin a se da la rangurile boerilor şi altora, şi dintru acestă sumă va fi întîmpinarea chel-tuelilor Vistieriei, întru care şi suma cuviinciosă întru ţinerea menzilurilor dimpreună cu ugeritul ce vor cuprinde inamurile, dar şi cheltuelile zahereleî, şi alte cheltuelî ale Curţii Domnesc!, pe alcătuirea făcută la aşezarea birului de la anul 1804, afară de suma slugilor, rusumaturî cari dintru în vechime cu aşezarea lor sunt legiuite pentru Domnie, Iar banii răsurilor câte 15 parale la leu pe totă suma aşe-
ISTORIA ROMÂNILOR
407
Domnitorul provocă iar pre boerî să aviseze. Eî propun la 7 Septemvrie
zării birului, strîngendu-se împreună cu banii Vistieriei pe alcătuirea aşezată de mai înainte, se vor da la Casa răsurilor şi vor urmă spre plata lefilor la cei ce se află slujind întru pâmîntescile săvîrşirî, şi suma acestei aşezări va fi afară de iraturile obicinuite ale Măriei Sale. Domnei, cu luare aminte chibzuind alcătuire şi a Casei răsurilor, care neapărat se cuvine a-şi ave o cuviinciosă stare, pentru ca să potă întâmpină lefile ce se cuvin să se deâ, urmând şi acesta după obştesca trebuinţă pentru obştescul folos, căci tote săvîrşirile prin acei rînduiţi în slujbele pămîntescî pe acestă alcătuire sunt aşezate, şi alcătuire fără îndoire dreptă şi de cuviinţă.
   După totă chibzuirea ce am făcut, fiind dreptă şi părintescă plecarea înălţimii Vostre a se ridică de asupra locuitorilor acea sporire făcută în vremea răsboiuluî cu darea mai mult peste obicînuinţa veche la goştină şi la vădrărit întru strîmto-rirea cea de acum a ţerii, care asemenea urmeză şi către Domnie, nici de cum nu am putut găsi vre-un înlesnitor chip a se mai adaoge acestei Case vre-un irat, re-mâind numai cu răsurile pe suma banilor Vistieriei, şi acel de maî înainte legiuit irat din slujbele rusumaturî, goştină, desătină şi vădrărit, iar cu adăogire după buna-voinţă a înălţimii Taie spre ajutor şi întru acesta va maî ave şi va mai luă <Jeciueh| şi din slujbele rusumaturî, vama şi ocna, din cari până la acestă vreme n’au luat, şi după acest irat pe suma ce va cuprinde într’un an, potrivit cu suma iratului, să se alcătuescă de către înălţimea Ta şi lefile, făcendu-se isvod anume şi hotărîndu-se a se da de la Casa răsurilor lefi pe urmarea strîmtoririi de acum la acei cari neapărat se cuvin a se află în slujbe şi săvîrşirî pămîntescî, întru cari şi ecpaeua Curţii Domnescî şi boeriî capichehaelile Ţarigradului.
   Am cercetat şi socotela acestei Case pe următorul an, şi după iratul ce a avut şi suma lefilor ce a fost rînduită a se plăti, se vede să aibă acestă Casă neajun-
gere spre plata lefilor întru împlinirea anului... leî, şi fiind-că după tote cererile
şi chibzuirile ce am făcut, nici de cum nu am putut află nici o înlesnire de unde să se întâmpine lipsa acesta, pentru ca să contenescă acestă neajungere de la Casa răsurilor, căci întru neajungere pricinuesce strîmtorire şi supărare şi acelor ce au a luă lefile neîndestulare, socotinţa nostră urmeză ca, spre buna şi cuviinciosă îndreptare a Casei acesteia, din lefile de pe două luni ale anului curgător să se plă-tescă numai lefile beşlegilor, ale neferilor Curţii gospod, şi a dumi-sale Divan Efindesi, dar şi ale doftorilor politiei, în cuprinderea hrisovului ce are acestă Epitropie, iar toţi ceî-l-alţi câţi se cuprind în isvodul lefilor să remâe fără luare de lefă întru aceste două luni şi întru acest chip vindecându-se lipsa acestei Case cu urmarea ce s'a dis maî sus, se vor alcătui lefile pe suma iratului, şi va conteni nevoinţa neajunsurilor a se plăti lefile după hotărîre; am alcătuit asemenea socotinţă şi pentru ţinerea menzilurilor ţerii, şi iarăşi întru aceeaşi plecare a înălţimii Tale spre uşurinţa locuitorilor, după acestă de acum strîmtorire a ţerii, spre îndestularea şi a trebuinţei acesteia urmeză a se micşoră menzilul, şi din suma de 2.000 cai, ce au fost hotărire a se află prin menziluri cu ponturile anului trecut, prin aceleaşi drumuri ale ţării şi prin aceleaşi menziluri, cu dreptă şi cuviinciosă alcătuire de suma cailor ce se cuvine a se afla la fiesce-care poştă, să remâe a se ţine menzilul de 1.200 cai; pe acestă sumă a cailor să se deâ din ţeră surugii pe alcătuirea acea de maî înainte, la 4 cai un surugiu, şi asemenea la 4 cai un stog de fîn, să se deâ
408
V. A. URECHIĂ
1814 adaogirea goştineî 5 bani la oie, 5 bani la stup şi rîmătorî şi 5
la tote poştele şi 40 cărucerî cu alcătuire la cele întâi poşte câte doî cărucerî, la al doilea câte unul şi la acele al treilea, la două sau trei poşte câte un căruceriu, căci mai mult nu urmeză trebuinţa şi, spre împlinirea trebuinţe! de ţimiraş la Casa menziluluî, să se dea din ţeră 15 liudi, car! să se orînduescă în numărul căruce-rilor, pentru care Casa menziluluî să ieâ hacul ce se va hotărî pentru cărucerî şi cu acelaşi hac să năîmască 15 ţimiraşî, car! să-î aibă spre purtarea cărţilor Visterieî; să fie îndatorită ţera şi pentru întocmirea menzilurilor cu aceeaşi rînduelă ce se urmă şi până acum, iar pentru orzul cuviincios care după alcătuirea de mai înainte urmeză câte 4 chile la un cal, pentru ca şi menzilurile să-şî aibă întru acestă îndestulare cuviinciosă, dar şi locuitori! să nu simţescă asuprire, pe aceeaşi socotinţă de 4 chile de un cal alcătuind suma orzului, 4.800 chile pe suma de 1.200 cai, acestă sumă în fieşte-care an la vremea cuviinciosă să se rînduescă în ţeră cu dreptă cumpănire şi îndatorindu-se locuitorii a pune suma acesta prin menzilurî, precum se vor rînduî, să li se dea lor plata de către ţiitoriî poştelor, pe o chilă acelaşi preţ, care în vremea rîndueli! va fi vîncjarea orzului în ţeră.
   Intru acest chip să se alcătueseă ponturile ţineri! menzilurilor şi pentru ca să potă ţine alcătuirea lor cu întemeiere şi ace! ce vor luă ţinerea lor asupra să potă aş! face chibzuirile cuviinciose spre îndestularea bune! stări a menzilurilor, să fie hotărîre a se da poştele întru ţinere cu legătură de contract, în vadea de 3 anî. Acestea sunt socotinţele nostre şi chibzuirile alcătuite pe temeiul părintesci! iubiri a înălţimi! Tale, pentru uşurinţa alcătuirilor, liniştirea şi buna vieţuire de obştie, iar uşurinţa care întru acesta s’a făcut către locuitori! ţări! se alcătuesce cu lămurire 94.540, afară de răsuri, suma care s’a lăsat maî jos de suma 1.354.540 lei, ce da ţera la veletul 1806, lăsare de tot a urmări! ce a fost de la 1806 a se apără de un sfert într’un an scutelnicii şi breslaşi! şi a se însărcina partea acestora asupra celor-l-alţî, ertare de tot asupririi, care în vremea răsboîuluî s’a făcut după acea de atunci nevoinţă a se luă la slujba goştineî câte 3 parale şi doî ban! de oie şi câte una para de vadră la slujba vădrărituluî şi alcătuire a se ţine menzilurile ţeri! în sumă ma! mică de caî, după care alcătuesce înjumătăţare la acele îndato-rite a da ţera spre acestă săvîrşire. Intru acesta cu părintesca plecare a Înălţimi! Tale urmeză aşezarea birului şi uşurinţele cuprinse pentru locuitor!, dar şi drepta aşezare întru paza fără strîmtore a pămîntescilor privilegiurî. Şi însciinţăm pe înălţimea Ta. — 1814 Maiu 15.
             A! înălţimi! Tale
                   Smeriţi către Dumnezeu rugător!:
   Veniamin Mitropolit Moldovei, Glierasim Episcop Romanului, Meletie Episcop Huşuluî.
                                                      Prea plecate slugî:
   Costachi Ghica Logofăt, Costantin Balş Logofăt, Iordachi Canta Logofăt, Sandu Sturdza Vel Vistier, Iordachi Roset Vistier, Vasile Costachi Vel Vornic, Alexandru Ian cu Leu Vel Vornic, Constandin Balş Vornic, Dimitrie Ralet Vornic, Manolachi Dimache Vornic, Răducanu Roset Hat., Vasile Roset Vornic, Neculaî Stratulat Vel Vornic, Constantin Costachi Vel Vornic, Şerban Negel Vornic, Teodor Balş Vel Vornic, Iordachi Catargiu Postelnic.
   Cod. Metropolie! Iaşi.
ISTORIA ROMÂNILOR
409
  bani la vadra de vin. Dar flind-că goştina este legătă cu blăstem, boeriî
    Chrisov de la Domnul Scarlat Alexandru Calimach Voevod pentru adausul ce s’a făcut la slujba goştineî, urmat de blestemul archieresc. — 1815 Iunie 20.
    Chrisov tot de la Domnul Scarlat Alexandru Calimach Voevod pentru slujba vădrărituluî, asemenea urmat de blestem archieresc.
                              Cu mila luî Dumnezeu, Noî Scarlat Alexandru Calimach Voevod,
                                                      Domn Ţerii Moldovei.
    Stăpânesca şi părintesca nostră îngrijire, întru ighemonicesca datorie, fiind fără preget către tote bunele alcătuiri şi uşurinţî ale ţerii de către nedreptele împliniri cele după vreme şi întâmplări întrebuinţate întru lucrare. Pe lângă altele, cele ce din cesul încredinţării noue a acestei ţări, cu milostivire am ridicat şi am îndreptat. Luând în socotinţă şi pentru sporul ce s’a fost început a se luă la slujba vădrărituluî, câte una pară pentru totă vadra peste trei parale şi un ban legiuiţi aî vădrărituluî, cu banul miliî, că adecă: acestă luare de spor fiind nu numai ne-obicînuită, dar şi oprită din în vechime a nu se luă; de cuviinţă este a se ridică cu totul. Aşa dar din porunca nostră urmându-se obştesca Adunare şi sphepsis întru acesta, prin anaforaua ce fac către noi dumne-lor boerii din 20 a trecutei luni Iulie, găsind de cuviinţă, ca numai în vădrăritul anului următor să se strîngă sporul acelei parale, pentru lipsa Casei răsurilor după suma ce s’a căutat, negă-sindu-se alt chip împlinirii acelei lipse, ne-am unit cu socotinţa domniilor-sale în-tărindu-se acea anaforâ spre urmarea stingerii acestui spor numai în vădrăritul anului următor şi nu mai mult, precum prin acea anaforâ pre larg se arată. Dar pentru cu dinadinsul temeiu al acestei conteniri, iată prin acest al nostru chrisov hotărîm: ca de astădi înainte şi în veci strîngerea sporului acestei parale, la vă-drărit să nu se maî urmeze, remâind banii vădrărituluî în dreptă veche obicinuinţă şi legiuirea lor câte trei parale şi un ban de vadră cu banul miliî, pentru toţi acei ce sunt supuşi a plăti vădrărit, fără sporire de un ban măcar mai mult, su)>t nici un fel de cuvînt sau întâmplare. Spre care se întăresce hrisovul cu însăşi a nostră iscălitură şi pecete, întru credinţa şi a cinstiţilor noştri veliţi boerî ce mai jos se iscălesc, rînduind ca pentru totă necutezarea cea după vreme a smintirii acestei hotărîrî şi legiuire de veci a banilor vădrărituluî în trei parale şi un ban de vadră, după vechea obicinuinţă, să se lege hrisovul acesta şi cu blestem de către Preosf'inţitul Mitropolit şi Episcopii ţerii, a căruia întărire va urmă şi biserica nostră cea mare a Răsăritului. Şi atât hrisovul cu legătura blăstemului maî sus pomenit, cât şi întăritura acestui blăstem, ce urmeză a veni de la Prea sfintui Patriarh a totă lumea, vor sta păstrate la sfînta Mitropolie a ţerii pentru totdeauna.
   (Iscălit:) Noî Scarlat Alexandru Calimah Voevod.
                                   (L. P.)
   (Urmeză şi iscăliturile a 11 boerî mari).
                                               Iordachi Roset Văl Vistier Procitoh.
   Iară maî în jos urmeză şi legătura arhierescă spre ţinerea cu sfinţenie acelor cuprinse în hrisovul acesta:
410
V. A. URECHIĂ
cer luî Vodă să mijloceseă la Patriarehie ridicarea blăstemului (1).
  Calimach nu cuteză a aprobă anaforaua boerilor de la 7 Septemvrie şi-i provocă din nou să aviseze.
  La 15 Decemvrie 1814, boeriî supun luî Vodă o nouă anaforâ cu resultatul deliberărilor lor. Ei constată până la finele luî Noemvrie un deficit la Casa Răsurilor de vr’o (Jece mii leî, deşi s’a tot scătjut cu analogie din lefi şi s’au şi şters unele din ele. Boeriî adaogă a <Jice, că nu găsesc alt mijloc de acoperirea deficitului decât prin a-dăogirea goştineî câte 3 parale şi 2 bani de oie peste cele 4 parale şi 1 ban de până acum. Dar acestă adăogire se va prelevă numai până la acoperirea deficitului, sub pedepsă de blăstem al bisericii. Se va
   De vreme ce drept şi cu iubirea de omeni pentru binele de obştie a socotit prea înălţatul nostru Domn împreună cu tot sfatul, în pricina adausului ce s’a fost făcut în vremea trecutului răsboiu la slujba vădrărituluî peste aşezămîntul ce a fost din vechi* legat cu blastem: ca iarăşi să se păzescă acea din vechi luare a vădrărituluî de la acei ce plătesc fără adăogire vre-odată nici măcar de un ban subt nici un cuvînt. Care spre a se păzi cu nestrămutare s’a şi înnoit vechiul acela aşezămînt prin acest luminat hrisov al înălţimii Sale, în care pricină s’a adus de la prea sfîntul a totă lungea Patriarh şi osebită sobornicescă carte cu legătură de blăstem, precum mai sus se cuprinde. Iată că şi smerenia nostră, împreună cu prea iubiţii în Hristos fraţi Episcopî ai ţării, pe toţi aceia cari s’ar ispiti vre-odată a pune la cale, sau a sfătui, sau de tot a strică acesta prin Domnescul hrisov aşezată dreptă şi cu iubirea de omeni hotărîre, ori-ce ipochimen ar fi, sau din cei bisericesc!, sau din cei politicescî, pecetluim şi cu înfricoşat blăstem îi legăm şi (Jicem : ca pe unii ca aceia întunericul să-î acopere, săgeţi cumplite să intre în inimile lor, obrazele lor să se împle de "necinste, averea lor să fie spre cea desăvîrşit per<Jare şi peire, lipsindu-se de tot felul de procopselă şi dilele lor să fie cu totul întru împuţinare, de tote ale lor cele vedute ca de averea dreptului Iov diavolul să se atingă, oftând şi tremurând, târîndu-se pe pămînt ca Cain să fie în totă vieţa lor, moştenind şi bubele lui Ghiezi, femeile lor să rămâe văduve şi copiii lor săraci cerşetori şi lipsiţi de tot felul de procopsele, în totă vieţa lor şi în grabă judecata luî Dumnedeu să-î ajungă la cele vedute de ochii lor. Iar carii vor păzi cu dreptate la acest bine de obştie, hotărîrea acesta ce se cuprinde mai sas prin acest luminat hrisov, care cu bună rînduelă şi aşedemînt s’a făcut, neatingendu-se şi neispitindu-se întru cât de puţin a strică, ce mai vîr-tos a sta spre a se păzi cu nestrămutare, unii ca aceia nu numai cu cele drepte şi orînduite venituri, cu cari au să se împărtăşescă spre răsplătirea ostenelelor sale să-l învrednicescă a se folosi, spre bună întemeierea şi sporirea caselor sale, ci să fie şi ertaţi de Domnul Dumnezeu, învrednicindu-i cu îndurările sale cele bogate de amândouă fericirile, şi de smerenia nostră blagosloviţi în veci. Amin. — 1816 Aprilie 30.
   Veniamin Mitropolit Moldovei, Gherasim Episcop Romanului, Meletie Episcop Huşuluî.
   (1) Cod. Metrop. Iaşi, pag. 117 vers.
ISTORIA ROMÂNILOR
411
mai da ca venit al Casei răsurilor şi decimile din vîncjarea ocnelor şi venitul holercei exportate.
   Domnitorul aprobă la 23 Decemvrie anaforaua pentru adăogirea goştinei, dar numai pe trimestrul Aprilie, Maiii şi Iunie din 1815. De acum înainte va înceta adausul cu carte de blăstem de la Patriarchie (1). 1
   (1) Iată întăritura patriarchală pentru adausul goştinei şi gramata luî către Me-tropolitul Veniamin.
                                       întăritura patriarhală despre adaosu^goştinei.
   Proprietatea soreluî este ca cu radele să înveselescă făpturile, să învieze şi să cres-că cele din natură, iar a omului, care ş-a primit începutul de sus, are datoria de a da fie-căruia dreptatea şi de a ave totă îngrijirea pentru liniştea celor de sub dînsul, şi nu făcend loc dreptăţii aşa, după cum noptea face loc <Jileî, ci avend îndreptate privirile deştepte ale ochilor şi cu lumină alegend dreptatea şi îndreptând lucrurile aşa, în cât pre cele bune să le păzescă şi să le păstreze, cele din contră să le nimicescă şi să le întrerupă, şi tot-deauna lucrurile mari să înlocuescă pre cele urîte. Acesta este lucru al provedinţei chivernisitore. Acesta este lucru al ome-nilor civilisaţî; de aceea şi bine alesul, de bunul nem şi prea luminatul Domnitor şi stăpân, iubitorul de Christos şi prea înălţatul a totă Moldo-Vlahia, fiu al nostru întru Duhul sfînt prea iubit şi mult dorit D. D. Ioan Scarlat Alex. Calimah Vod, n’a lipsit de la faptele mari Domnescî şi actele bine-făoetore, menite pentru toţi cei adunaţi la o laltă şi carii se află sub Domnia sa cea răsplătită de Dumnezeu. Şi fiind-că în urmarea excelentei hotărîrî a sfintei Provedinţe a primit pentru a doua oră frinele acestei prea luminate a luî Domnii, n’a lăsat nevindecat şi neîngrijit nimic din aceea ce eră cu lipsă şi avea trebuinţă de vindecare, ci cu totă buna voinţă împarte fie-căruia gratuit şi în mod propriu dreptatea trebuitore. El este cunoscut între altele prin numărul datoriilor sale împlinite şi prin puterea cuvîntuluî, şi mai ales din copia scrisă, trămisă nu de mult după hrisovul seu Domnesc publicat bisericii âcolo, precum şi din prea luminata comunicare, trămisă în scris. S’a hotărît din vremile străvechi, ca locuitorii Domniei să dea câte patru parale şi un aspru de fie-care oie. Drept adecă stabilit cu cuvînt de goştină din partea locuitorilor, cari sunt supuşi unei asemenea dări şi pe care iubitorii de pietate Domnitori, câte-o dată în anii de mai înainte, cresceau acestă dare, şi alte-ori supunendu-se nevoilor din aceşti ani curmau abusurile, şi pre săracii locuitori îngrădindu-î şi mângâindu-î au întărit prin hrisove Domnescî numai lipsa de patru parale şi a unui aspru, după cum se stabilise de la început, oprind în viitor cel mai mic adaus, şi întărind hotărîrea cu pedepse mari scrise* din partea bis. locale, lucru ce a fost de ajuns până la începutul resboiului de pre urmă. Dar deschidendu-se răsboiul, multe şi mari nevoi cădend pe Moldova, clerul, ce se află acolo, supunendu-se împrejurărilor timpului şi vădend de altă parte şi neputinţa economiei lucrurilor, a învoit adausul de atunci de trei parale şi doi aspri peste cele legale de patru parale şi un aspru, punend acesta pentru un timp, până când nevoia presentă ya fi înlăturată.
   Fiind însă că acesta nu s’a întîmplat, dar mai mult nevoia s’a ridicat, fiind-că partea cea mai mare şi mai esenţială a Moldovei s’a răpit, cuprindend şi pe marea
412
V. A. URECHIĂ
   Casa răsurilor nu scapă de deficit nici după acesta, maî cu seină
sa înălţime, şi maî ales că primise atunci frinele Domnescî, s’a adupat lipsa cu adaosul goştineî până la hoţărîrea birului anual, care s’a făcut la Iunie trecut al anului mântuiri! 1814. De atunci înălţimea Sa cea păzită de Dumnedeu, nesuferind din compătimire continuarea adausului, ca îngreuitore pentru locuitori, şi contrară hrisovelor domnescî, veni, şi interzisă şi prin blăstemurile bisericesci, a hotărît ridicarea ei totală, afară de Casa răsurilor, din care urmeză a se plăti lefile celor ce îndeplinesc serviciile locale, şi fiind lipsă, s’a făcut adunarea boerilor celor de bun nem ai ţării şi observându-se socotelile ei, după o consfătuire comună, de care în genere se fac, atâta s’au vedut de încurcaţi, în cât din acestea nu se putea ave nici chiar acea câtăţime, cafe până la sfîrşitul lui Noemvrie al anului 1814 ajungea pentru împlinirea neînlăturabilă a lefurilor; şi economie nevedUmdu-se din nici o parte, s’a primit de obşte iarăşi lipsa cu adaos a goştineî, deşi intru acesta înălţimea Sa cea păzită de Dumnezeu a fost împotrivitor, dar s’a supus de nevoie, ca un chivernisitor înţelept penţru un scop bun şi un sfîrşit folositor celor ce slujesc neîntrerupt şi nu eră cu putinţă atunci a face alt-cevâ pentru grămădirea nevoilor. Acum însă din mira lui Dumnezeu, împlinindu-se lipsa Casei răsurilor prin adunarea adaosului, şi nu numai acelor de acum, ca cele ce au fost forte bine icono-misite, dar şi acelor ce se vor hotărî în viitor, înălţimea Sa prea mărinimosă, neîn-grijindu-se de alt-cevâ decât de făgăduela dată nenorociţilor se! supuşi şi mişcat de un cuget nobil şi de o domnescă măreţă compătimire, a curmat deci darea numitului adaus, şi a readus darea de goştină asupra oilor, schimbată de împrejurările timpului, la darea de maî înainte, pentru care cuvînt a publicat şi hrisov domnesc şi maî întâiu negând şi desfiinţând acel adaos condemnabil, apoi reînfiinţând darea anuală de patru parale şi de un aspru de fie-care oie, cea legală şi aşezată de la început, şi pentru a se ţine acesta ca o lege obştescă, ea a fost într’adins însoţită de consimţimîntul şi iscăliturile Prea S. Mitropolit al locului şi ale iubitorilor de Dumnezeu Episcopî de pe lângă dînsul, şi apoi s’a întâmplat că ea a căpătat întărire şi din partea altora cari au primit-o. Deci făcendu-se tote acestea cu bună rînduelă, înălţimea Sa cea păzită de Dumnezeu ne-a însciinţat prin serisorea sa prea luminată fiescă şi a chiriarhieî de acolo, şi trămiţend o copie exactă (de pre hrisov) mareî Bis. de la noi a lui Christos, a cerut ca cu ecdoxul nostru patriarhicesc şi cu tomul sinodal să întărescă disposiţîile cele prea bine-voitore şi cele supuse când-vâ blăstemurilor bisericii locului să se lipsescâ de pedepsă şi de putere, şi totă pedica, ridicată spre schimbare, se va sfărîmâ de aici prin pronunţarea de epidemiile (pedepse bisericesci) cele maî aspre din partea nostră. Şi în adevăr, cererea înălţimii Sale ceî păzite de Dumnedeu, ca ceea-ce nu numai că cuprinde adevărul, cel plăcut lui Dumnezeu şi vrednic de laudă, dar şi ca ceea-ce face vădită simpatia şi îngrijirea binevoitore către supuşi, noi primind-o cu plăcere şi înso-ţind-o din adîncul sufletului şi a inimii de laudele şi binecuvîntările trebuitore, pre cei căluţi sub blăstemuri, dupre cum s’a dLis, îi slobodim prin publicarea unei alte gramate de ertăciune şi pre ceî mai de sus îi facem cu darul prea sântului Duh liberi de ori-ce vină. Iar prin acestă gramată presentă, de acord cu înălţimea Sa cea de Dumnedeu păzită, declarăm sinodicesce împreună cu prea sfinţiţii Arhierei ceî din prejurul nostru şi cu prea cinstiţii în S. Duh iubiţi fraţi ai noştri şi coli-turghisitori, ca, după cum de la început s’a hotărît, să rămână darea anuală a goş-
ISTORIA ROMÂNILOR
413
că boerimea ţine să-şi adaoge lefile. Domnitorul la 16 Noemvrie 1815
tine!, şi se întăresee prin acum publicatul hrisov al prea luminate! Sale Domni! la patru parale şi un aspru de oie; ca să se păzescă neschimbat şi să rămână acestă hotărîre dreptă necălcată şi nemodificată, până când sunt în putere cele ale sufletului şi ale inimi! şi nici adausul cel nou de treî .parale şi do! aspri să nu aibă întâmplător putere în viitor, ca cel ce este cu desăvîrşire minat şi lepădat, şi nicî alt adaus până la o pară să nu se facă şi nici să-şî potă ave locul sub nici un cuvînt şi sub nic! o împrejurare în tot vecul. Acestea s’au <Jis şi s’au întărit si-nodicesce, şi orî-cine ar fi din ce! de pre delăturî, car! ar voî alt fel decât acestea, să întreprindă în orî-ce chip de a schimbă acestă hotărîre legală şi de a atinge până la un punct cele manifestate în mod sinodal şi domnesce, şi a introduce o inovaţiune ore-care în darea anuală a goştineî, spre supărarea şi strîmtorarea bieţilor locuitor!, unul ca acela, ca luptător împotriva celor bune, să fie afurisit de sfînta cea de o fiinţă făcetore de vieţă şi nedespărţită fericită Treime a unu! Dumnezeu într’o singură fire, şi blestemat, precum şi neertat, apoi neputrecjit şi sunător ca un timban, şi supun tuturor Westernurilor părintesc! şi ale sinodelor şi vinovat focului Gheene! şi condemnat la anatema vecînică. Pentru aceste dec! tote s’a eliberat acest al nostru tom patriarhicesc şi sinodal aşternut fiind şi în condica sfîntă a mare! Biserici a lu! Christos de la noi, spre a se vede tot-deauna şi a se păstră deosebit. In anul mântuiri! 1815 Iunie 15.
                                  Gramata patriarhală către P. S. Mitropolit al Moldovei.
   Prea sfinţite Mitropolite al Moldovei şi Esarhule al laturilor şi Prea S. S. Episcop!, supuşi aceste! prea sfinte Mitropolii, în S. Duh fraţi şi coliturghisitorî şi prea cinstiţi cleric!, de bun nem boerî, cinstiţi neguţător! şi toţi ceî-lalţî binecu-vîntaţ! a! aceste! de Dumnezeu păzite Eparhii, fi! în Domnul prea iubiţi a! smerenie! nostre, har să fie cu voî şi pace şi milă de la Domnul a tot ţiitorul, iar de la no! binecuvîntare şi felicitare. Cererile ce ni se aduc şi car! au scopuri piose, biserica cea mare a lu! Christos de la no! nu numai scie a le primi cu bunăvoinţă, a le cinsti şi a le sprijini cu cuviinţă, dar le şi dă trebuitorea asigurare prin prerogativele eî proprii, fiind ea Maică comună a celor pioşî, şi cap al bis. din deosebite părţi, şi isvor nesecat de măsuri de tot felul, car! aduc mântuire fără întrerupere. Făcendu-se dec! acum cunoscut smerenie! nostre, şi frăţie! ce! sfinţite de pre lângă noi şi sfîntuluî Sinod, atât din prea luminata epistolă Domnescă cât şi din cea frăţescă, trămisă nouă de Prea sfinţia ta, despre cea din vechime aşezată dare şi plătită anual de către locuitori! de acolo cu numele de goştină, şi mărginită numai la patru parale şi la un aspru de fie-care oie, care dare a fost întărită pe basa aşezărilor din hrisovele domnesc! ale foştilor Domnitori, iubitor! de pietate, şi legate cu legături forte tar! de ale bis. locale, şi pentru ca cu timpul să nu se facă vre*un adaus sau crescere, după cum s’a întîmplat a se strică acestă bună armonie şi a se călca acea hotărîre aşezată din pricina alt-fel a unor greutăţi neînlăturabile şi nevoi impunetore, pre car! le-a dus răsboiul, ce a avut loc acum în urmă, şi care adaos de treî parale şi do! aspri şî-a avut locul cu consimţimîntu] clerului de acolo, cel mlădios şi care adaus, deşi neplăcut Domnitorului celui prea pios şi
414
V. A. URECHIĂ
convocă boerimea ca din nou să cerceteze sema Casei răsurilor şi să prevadă venitul necesar pentru acoperirea deficitelor până la 1 Iunie 1817: «după însăşi a dumne-vostră obştescă cerere şi rugăminte spre a se urmă schepsis şi aflarea chipului şi mijlocirii cuviinciose pentru sporirea iratuluî Casei răsurilor, atât de întâmpinarea neajunsului ce încă urmeză, cât şi pentru sporul cuviincios lefilor boerilor celor hale .. . socotindu-se asupriţi numiţii cu puţina lefă, cea după alcătui-
măreţ, fiului nostru celui prea iubit şi mult dorit in duhul sfînt, s’a aşezat însă şi în timpul Domniei cei dăruite de Dumnedeu a înălţimii Sale cei prea măreţe, şi pentru căderea nevoilor expuse mai sus, şi pentru încurcătura Casei, numită a răsurilor; ast-fel fiind tote aceste neînlăturabile, dar în cele de pre urma înălţimea Sa cea prea mărită, avend milă către săracii supuşi şi îngrijind cu durere de inimă pentru răsuflarea lor, n’a găsit bine să-î lase îngreuiaţi cu trebuinţele adausului făcut, şi deci neajunsurile Casei răsurilor le-a regulat, iar darea adausului celui din nou l-a înlăturat ou desăvîrşire, şi cu hrisov Domnesc, însemnat şi cu iscăliturile adunării erarhice de acolo, acesta s’a desfiinţat de o dată, dar a întărit iarăşi şi a înfiinţat lipsa celor patru parale şi a unui aspru, cea hotărîtă şi aşezată de la început, care cu învoirea sfinţiei tale cea iubită nouă şi a întregului cler al locului celui mlădios s’a primit cu un fel de bună voinţă nouă, eliberând pre cei ce din causa introducerii adausului au fost supuşi blăstemurilor bisericesc!, înlăturând cu legături nedeslegate adausul primit la nevoie al goştinei. Şi fiind-că acestă hotărî re este sfîntă, plăcută lui Dumnedeu şi face arătată iubirea de săraci a înălţimii Sale cea întărită de Dumnezeu, şi iubirea de popor, noi primind-o cu totă dragostea sufletului nostru, cu aplause şi laude, am scos la lumină tomul bisericesc, care în-tăresce cu legături strînse acele disposiţii prea luminate, şi cu harul lui Dumnezeu şi cu puterea prea sfîntuluî duh, celui ce pre tote le învieză şi le împlinesce, dată de către Domnul Dumnezeu şi mântuitorul nostru Isus Christos sfinţilor săi, învăţăcei şi apostoli, şi de la dînşii trecută la noi prin succesiune, de a legă şi desiegâ greşelile omenilor, noi scriind ne declarăm sinodicesce cu toţi prea sfinţiţii arhierei cei de pre lângă noi şi cu prea cinstiţii noştri fraţi în duhul sfînt prea iubiţi şi coliturghisitori că, câţi şi carii din creştini mici şi mari, de deosebite trepte şi ranguri, au ajuns din causa acelui adaus a călca disposiţiile domnesci şi bisericesc!, eşite din iubirea de pietate, şi s’au făcut vinovaţi de aceste blăstemurî eclesiastice sau dând sfaturi pentru adaus, sau lucrând şi învoindu-se în orî-ce mod şi ajutând la călcare, fie cu consciinţă sau fără consciinţă, cu voie sau fără voie, toţi aceştia, primind de nevoie adausul şi supunendu-se duratei ceî nestătătore şi schim-bătore a timpului precum şi împrejurărilor de tot felul ale vremurilor, sunt ertaţi şi binecuvîntaţî din partea lui Dumnedeu Domnului a tot ţiitorul, deslegaţî de orî-ce legătură şi pedepsă bisericescă şi nepărtaşî la acele blăstemurî, citate mai sus şi, mai pre sus de pedepse, liberi şi neatinşî de loc, avend rugăciunile şi bine-cuvîntările tuturor sfinţilor celor din vee şi ale prea cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţi celor din Nicheea şi din cele-l-alte sinode. Aşa stăpâne, mult îndurate Domne Christose, Dumnedeul nostru, să învingă mila ta cea nemăsurată şi iubirea ta de omeni cea neînvinsă, şi ascultă-ne pre noi smeriţii şi păcătoşii servii tăi; carii ne rugăm pentru servitorii tei aceştia, şi totă legătura cea sufletescă şi
ISTORIA ROMÂNILOR
415
rea de maî înainte, care nu are nici cum potrivire şi asemănare cu ostenelile slujbei şi cu cursul vremii de acum (1).
   Posedem un codex in-folio cuprimjend sema a 4-a a Visteriei Moldovei, după aşezarea birului de la 1 Iunie 1817 până la 1 Maiu 1818. Sema este cu sigiliu în roşu al Domnului, cu semnătura Metropoli-tului Yeniamin şi a boerilor din Divan. Să observăm acestă semă, care mai bine decât orî-ce alte acte ne va arăta situaţiunea financelor Moldovei cu puţin înainte de capătul Domniei lui Scarlat Calimach.
   Cîferturile cele 4 pe un an au dat Visteriei suma de 1.075.363.
   In acestă sumă nu intră venitul Botoşanilor, care este apanajul Domneî. Pe un an acest apanaj a tăiat suma de 57.225 lei.
   La suma de 1.075.364 prinsă din ciferturî se adaogă suma prinsă de la mazili şi ruptaşî pe un an: 39.810 lei şi 105 bani.
   Se maî adaogă banii împliniţi de la tîrgurî pentru dughenî şi cârciumi: 59.227.
   Cifertul Sf. Dumitru al ruptelor Visteriei, neguţătorilor hrisovoliţi: 18.931.
   Cifertul Sf. Gheorghe de la aceiaşi: 19.519.
   Darea pe 4 ciferturî a jidovilor hrisovoliţi: 36.600.
   In total venitul de la dajdiî se mai adaogă cu 100.500 leî desetină afară de a Botoşanilor care este a Domneî, plus 245.000 vădrăritul şi plus 90.400 goştina, afară de a Botoşanilor. Cu aceste 3 rusumaturî în sumă de 435.900, totalul venit al ţării, afară de ocne şi vămi cu totul reservate lui Vodă, se urcă la 1.685.352. Acestă sumă imediat este scă<Jută cu 308.544 leî, banii scutelnicilor ce se plătiau boerimiî, deci în realitate budgetul veniturilor se însumă la 1.376.808 leî.
   Pe ce se cheltuiâ acestă sumă?
     47.769 şi
     60.984 leî baeram peşcheş în 1818. * 1
rupescă, pusă asupra lor, sau din răpire sau din ore-care pricină, desleg-o de la dînşiî şi o rupe ca pre o pânză de păiajen şi osebesce-î pre dînşiî de munca cea de veci, învrednieesce-î însă de împărăţia ta şi fă-î ca să câştige starea cea de a drepta ta şi desvinovăţirea cea bună şi bine primită, cu rugăciunile şi mijlocirile prea curatei tale Maiceî nostre Născetore de Dumnedeu şi pururea Fecioră Maică, cu ale cinstitului, măritului profet şi botezătorului Ioan, cu ale sfinţilor, măriţilor, predicatorilor de Dumnezeu şi purtători ai duhului Apostoli, şi cu ale tuturor sfinţilor, celor ce din vec bine ţî-au plăcut ţie. Amin.
  (1) Vedi ultimul act din condica ce este în posesiunea Metropolituluî de la Iaşi, pag. 160—161. La Academia Română, în codex I, se pot vede acte relative la finanţele Moldovei sub Scarlat Calimach.
416
V. A. XIEECHXÂ
25.000  rachibiaua.
3.075 enfiemucatesi.
25.000  agiul poliţelor acestor bani.
176.917 cheltuela gospod.
71.547 cheltuela Vieneî.
15.890  daruri la Turci.
186.519 zahereâ la Ţarigrad.
14.086 navlu şi cheltuela de zaherele.
51.211 daruri şi mili.
45.290 cheltuiţi pentru cetăţile turcesc!
56.937 navlu şi cheltueli de cherestele.
111.861 Isprăvnicia Curţii Domnesc!
66.252 beciul Domnesc.
49.986 poştele.
13.037  beilicul-.
   7.800  călăraşi, Tătarii la Ţarigrad. ^
   4.007 cheltuela celor trimişi în trebi.
17.740 tainaturî şi chirii de case.
   1.446 cheltuela Postelniciei.
   7.561 Comişia Domnescă.
   3.654 Pităria Domnescă.
   1.440 Muhurdăria şi Divictăria.
   6.662 Cupăria Domnescă.
   4.806 Izcihodăria.
   42.286 cheltuela sărbătorilor.
   4.330 cheltuela pe caftane.
   14.038  dobânxp de bani împrumutaţi de Visterie 4.188 cheltuela prin al doilea Cămăraş.
   15.384 cheltuela doctoriilor Curţii.
   1.682 baeramurî.
   1.260 scutelnicii călăraşilor.
   6.496 cheltuăla celor trimăşi prin Postelnicie.
   7.500 botezuri de Domnie.
143.276 lefi şi scutelnicî din Visterie.
   7.533 logodne şi cununii.
   4.794 îngropări şi griji.
   47.568 diverse cheltueli.
1.376.808                                               ,      . , r
Prin urmare budgetul veniturilor şi al cheltuelilor echilibrat deplin
*
ISTORIA ROMÂNILOR
417
   Dar cu ce se folosi ţera Moldovei din asemenea cheltuelă de circa 1 milion şi jumătate lei pe an?
   Lefile funcţionarilor au fost plătite de la Casa Răsurilor. întregul venit al ţării a servit pentru Turci şi pentru Domnitor. Pentru cultura publică din budgetul general al ţării, nimic decât doră 180 lei la 3 ucenici de la şcolă; 180 lei filosofului Govdela pentru 30 de seu-telnicî; 150 lei la 2 învăţători şi 2 ucenici pentru engomiile sărbătorilor Crăciunului; 586 lei cheltuiţi cu catagrafia tîrgului Iaşi; 750 lei traducătorilor pravilelor, pe fie-ce lună; 4.747 lei în cumpărarea a 102 chile de mălaiu şi 87 chile de cartofi împărţite ca sămînţă la judeţe; 165 pentru caicele pârcălăbiei de Galaţi. S’au mai cheltuit câte-vâ sute lei pentru legătura de exemplare din Condica civilă împărţite la prelaţi şi la boerii din Divan. De acolo încolo tot restul budgetului a fost la disposiţiunea luî Scarlat Calimach şi a Turcilor! Cum să nu fie mare certă între Greci, doră vor pune mâna pe Domnia ţării? (1)
   Casa doctorilor, adecă o direcţiune sanitară, există, văzurăm, sub Scarlat Calimach. In 26 August 1814, Domnitorul dă ţidulă domnescă pentru adăogirea veniturilor acestei case. Intre aceste venituri se adaoge harabagialîcul de Galaţi, în 10 Noemvrie 1814 (2).
   Sub Alexandru Calimach se înfiinţeză şi în Iaşi, ca la Bucurescî, Vornicia de politie (3).
   Casa Răsurilor e pusă în Decemvrie 1814 sub marele Logofăt de ţera-de-jos (4).
   In 27 Aprilie 1816, Scarlat Calimach ordonă Ispravnicilor de Roman să însărcineze un inginer cu ridicarea planului oraşului.
   La 9 August 1814, Domnitorul aprobă anaforaua Divanului pentru aşezarea scutelnicilor şi a breslaşilor boerescî şi mănăstiresc! Iată resoluţiunea Domnitorului:
                     Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod, cu mila luî Dumnezeu Domn ţerii
                                                    Moldavieî.
  Infăţişându-se Domniei Mele obştesea acestă anaforâ, şi dreptă şi cuviinciosă socotind totă alcătuirea ce se face pentru pronomion de scutelnicî şi breslaşî, întărim şi Domnia mea şi hotărîm urmarea întocmai şi fără nici o strămutare întru tote, cum prin anaforaua acesta se cuprinde, şi poruncim şi domniei tale Vel-Vist. * V.
  (1) Ve(Jî în anexa de la finea acestui tom, sema Visterie! mai sus analisate.
  (2) Yecjî Academia, Cod. I, pag. 336—337.
  (3) Ve<h Ia Academie, Cod. I, pag. 310—313.
  (4) Vecjî condica Metropol. din Iaşi, fila 129.
    V. A. TJrechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor.
27
418
V. A. ÎJRECH1Ă
ca în cuprinderea acesta să se facă şi isvod de scutelnic! şi breslaşl, ce se cuvine a se da din Visterie, alcătuindu-se nesmintit întru tote cuprinderea totă, fără abatere cât de puţin din hotărîrea acesta, şi boeriî Greci cu totul să fie depărtaţi de pronomion acesta al scutelnicilor, ca de un adevărat pronomion alcătuit numai pentru pămîntenl, iar spre neclintită urmare şi paza acestei hotărîrî şi dreptă alcătuire, întru totă cuprinderea anaforaleî acesteia, întărim şi cu a nostră iscălitură şi pecete.— 1814 August 9.
  Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod.
                           (L. P.)
                                                CAP. XVI.
                                                   Boeriî.
   In Domnia lui Scarlat Calimach, boerimea a putut fi mulţămită, căci înfiinţata de el, «marea Comisie» chemată să reorganiseze serviciile publice, fiind compusă exclusiv din boerime, ea departe de a împuţina privilegiile oligarhicei clase, le adaoge.
   Clasa boerescă spori sub Scarlat Calimach, nu atât prin ridicarea de noi boerî pămîntenî, cât prin împămîntenirî de Greci.
   Pentru a se vede cu ce titluri unii Greci deveniau boerî ai ţerii sub Scarlat Calimach, aduc aci în resumat doue pitace domnescî.
   Primul este din 31 Ianuarie 1813, prin care fraţii Hariton şi Apostol Petrino sunt aşezaţi «între nemurile ţeriî şi trecuţi în catalogul boe-rilor de nem, al Visteriei»:
   «Ca unii ce, deşi streini, de mulţî anî loeuesc în ţeră în scaunul Domniei, făcendu-se pămîntenî cu dobândire a destule nemişcătâre lucrurî, au petrecut bine şi liniştită vieţuire spre lauda lor, trăgend către dînşii obştesca bună cugetare şi credinţă, învrednicindu-se şi de ocrotirea celor de mai înaintea nostră fraţi şi luminaţi Domni, cu
slobozirea înfăţoşării şi la Domnesca Curte.........şi au fost cinstiţi
şi cu cinuri pămîntescî.»
   Aşâ dar acestor doi fraţi de origine streină li se dă dreptul de boerî pămîntenî, pentru că au cumpărat proprietăţi în ţeră şi au avut o vieţă cinstită. Intre acele drepturi este şi acel de a se pute pre-sentâ la Curtea Domnitorului (1).
   Al doilea act identic este din acelaşi an, 1813 Aprilie 30, în favorea unui Petrovici Armis(2). 1 2
    (1) Ve<Ji actul în condica Metropolituluî de la Iaşi, fila 77.
   (2)   «Acesta, născut din părinţi cinstiţi şi din nemurile cele vechi şi alese ale patriei sale Misiei, şi pentru că părinţii sel în curgere de mulţi ani, locuind în pămîntul
ISTORIA ROMÂNILOR
419
  Immulţirea streinilor în clasa boerescă aveâ un inconvenient fiscal, căci noi! boerî vroiau să aibă şi eî, ca boeriî pămîntenî, scutelnicî şi posluşnicî. Acesta împuţina numărul birnicilor Vistieriei. Nu dar din îmbold naţional, ci din acel al neîmpuţinăriî budgetului domnesc, se pote explică decretul luî Scarlat Calimach, din 9 August 1814, adus la pag. 417; aprobând anaforaua Divanului, semnată şi de Metropo-litul Veniamin, Domnitorul dispune, pe de o parte, continuarea privilegiului boerilor pămîntenî la scutelnicî sau breslaşî anume hotărîţî, după rang, până la şetrarî, iar pe de altă parte, excluderea boerilor Grecî de la acest privilegiu, considerându-se ca un eatahrisis că aceştî boerî de origine streină s’au bucurat de cât-vâ timp de asemenea privilegiu.
  Iată propunerea boerilor din Divan:
  «Să se păzescă cu nestrămutare acest privileghiu al nemului boeresc şi cu îndreptare de eatahrisis ce a urmat întru vremi, nici de cum maî mult să nu se lăţescă privileghium al scutelnicilor şi breslaşilor, decât numai la pămîntenî, oprit fiind cu totul a nu se mai da scutelnicî sau breslaşî la boeriî Grecî, dară nici bani sub nume de scutelnicî, pentru ca în totă vremea, izvodul de scutelnicî în Visterie să fie numai subt numele pămîntenilor şi nici cu alte mijlociri să nu fie slobod a se atinge acest pămîntesc privileghiu; iar cuviinciosul ajutor de la In. Ta către boeriî Grecî prin bunăvoinţă a Măriei Tale va pute urmă cu alte drepte împărtăşiri din domnescile şi împerătescile milostiviri.»
  Puţine caşuri de înălţări la trepta boerieî dintre răzeşi ori altă categorie de cetăţeni întâlnim sub domnia luî Scarlat Calimach. Menţionăm aci chrisovul din 6 Martie 1819 în favorea luî Gheorghe Jtoiul, care este ridicat la rangul de Mare Căpitan de dărăbanî şi acel al luî Alexandru, fiul Economului Ureche, protopop de Hârlău care, pentru serviciile aduse în timpul ciumei din 1818, este ridicat de Scarlat Calimach la rangul de Clucer(1).
acesta al Moldovei, în scaunul Domniei nostre, s’au făcut pămînten cu dobîndirea a îndestule nemişcătore lucruri, şi aii petrecut bună şi cinstită vieţuire, trăgend către sine lauda şi buna cugetare a obştieî şi asemenea şi dumne-luî petrecând întru asemenea cinstită vieţuire, trăgend către sine aceaşî laudă şi cinste, învrednicindu-se, precum părintele seu, şi ocrotirii celor de mai naintea nostră fraţi şi luminaţi Domni,
cu slobozirea înfăţoşării şi la Domnesca Curte........ şi a fost socotit de a pute fi
cinstit şi cu cinuri dintru acele pămîntescî .... este trecut în catalogul nemurilor a Vistieriei.» (In aceeaşi condică, la fila 78.)
   (1) Primul act este scos din Condica Domnescă de la Metropolia din Iaşi. Cel al doilea este în original în posesiunea mea.
m
V. A. tmECHIÂ
  Boerimea a fost mult miluită de Domnitorul Scarlat Calimach, cu acordare de droburi de sare, cu adăugire de liu4î, cu dăruire de ţigani şi cu mili de la Cutia respectivă(l).
  1819 Martie 6. Cartea Domnului Scarlat Alexandru Calimach Yoevod, dată lui Gheorghe Roiul.
  Noi Scarlat Alexandru Calimach Voevod. Cu mila lui Dumnezeii, Domn ţevii
                                                      Moldovei.
  Insciinţare se face prin acestă carte a Domniei Mele pentru Gheorghe Roiul, că, prin jaloba ce a dat Domniei Mele, a făcut arătare, că el la câte slujbe şi porunci a fost, şi osîrdnic silitor, le-a săvîrşit cum a cerut trebuinţa, cu totă dreptatea, făcend rugăminte, că precum alţii mulţi s’au cuprins cu Domnescile nostre mili, să se împărtăşescă şi el, cu cât cerescul împărat Ne va năstăvî, după socotinţa săvîr-şitelor sale slujbe. Care ale sale arătări rînduind Domnia Mea la dumne-lui Vel Vistiernic de s’au cercetat şi s’au. aflat adevărate, că la câte slujbe a fost rînduit, a fost silitor de le-a săvîrşit cu dreptate.
  Deci cu milostivire fiind Domnia Mea asupra sa, îl miluim cu aceste din Domnescile nostre mili, adecă: hotărîm să fie scutiţ de tote dările Visteriei, cum şi de plată la slujbele rusumaturilor de către cumpărătorul slujbei lor, să nu se supere întru nimica, pe tote ori câte bucate va ave drepte a sale: stupi, svinî, oi şi vin ce va face din drepte viile sale. Avend a scuti şi şese liu<Ji, omeni streini, ce şi-i va aduce de peste hotar, de tote orî-câte dări şi havalele vor fi asupra altor locuitori, aceştia întru nimic să nu se supere, rămâind numai pentru slujbele şi trebuinţele casei sale, ori la ce ţinut se va află cu şederea sa. Şi încă cu milostivire fiind Domnia Mea asupra sa, hotărîm a-şî ave şi titlul de Vel Căpitan de dărăbanl, care cunoscut să fie. Pentru care poruncim şi dumne-vostră, dregători a ori-care ţinut în care se va află cu şederea sa, să nu puteţi a-1 rîndui la slujbe şi poroncî de ale ţinutului, căci când va fi trebuinţă, se va rîndui numai cu cartea Domniei Mele şi a Visteriei, ca să-î fie cunoscută slujba. Aceste sunt miluirile de la Domnia Mea, cu cari am miluit pe Gheorghe Roiul, făcendu-1 şi Vel Căpitan de dărăbani. Pentru care poftim şi pe cei din urma mea luminaţi Domni fraţii noştri, cari din pronia cerescă se vor rîndui ocârmuiriî acestei ţări, nu numai să nu strice acestă cuprindere de miluire, ce mai ales cu sporire să adaoge, şi pentru a Domniilor Sale laude şi vecinică pomenire. 1819 Martie 6.
            (Semnătura) Scarlat Alexandru Calimach.
                       L.P.D.
                                                                            Vel Vistier.
                                               S’a trecut în condica Vistieriei de hrisove, Constantin Veisa Paharnic.
  (1) La 15 Noemvrie 1813, Sc. Calimach acordă lui G. Hermeziu mila pe tot-deauna de 10.000 oca sare de la ocnă în drobi.
  Asemenea îi acordă 20 liu<Ji streini scutiţi. (Academia LV 40.)
  La 1 Ianuarie 1813 dăruesce ţigani luî Petrache Casimir biv Vel Ban. (IV, 107, Academie.)
ISTORIA ROMÂNILOR
421
    Lista milelor de la Cutia respectivă coprinde destule nume de boeri şi de văduve de boeri.
    Boeri pedepsiţi ori prigoniţi în Domnia luî Calimach aprope nu găsirăm până a<JÎ; cunoscem numai un cas de degradare a unui Paharnic Nicolae Dumitriu, în 1814 Ianuarie. Din ordinul luî Scarlat Calimach este degradat din rangul de Mare Paharnic, dar nu din ceta boerescă, căci i se lasă rangul ce avea anterioramente, de Şetrar.
    Cu ce păcătuise Paharnicul Dumitriu ?
    Eră denunţat luî Vodă, că într’o sindrofie ar fi rostit vorbe duşmăndse pentru Domnie, ar fi <Jis că prea aduce Vodă multe lichele de Grecî din Ţarigrad.
    Boerul Paharnic isbutî să convingă pe Domnitor, că aşa vorbe el n’a rostit şi, la 24 Martie 1814, Domnitorul îi restitui rangul de Mare Paharnic (1).
    Considerată boerimea din respectul cultural şi naţional, n’o găsim superioră celei din Muntenia. In adevăr, boeriî fac paşi, semneză acte, în cari îşi arată regretele lor pentru perderea B asarabieî (2), decât în fond, aceste regrete sunt maî puţin pentru perderea a jumătate din Moldova, cât pentru că acesta a adus scădere în budgetul de venituri al ţării şi pentru că prin aplicarea tratatului de la 1812 erau siliţi, ca până în termen de 18 luni, sau să-şi vîntjă moşiile din Basarabia, sau să se strămute acolo şi să devină supuşi Muscali. In acestă alternativă puşi, Divanul după ce vă<ju că stăruinţele boerilor nu isbu-tesc, se rdgă de Domnitor să intervină el pe lângă împăratul Rusesc, să maî acorde un termen de un an de <Jil©> pentru ca să-şi d,esfaea moşiile din Basarabia acei cari nu vor să rămână acolo ca supuşi Muscali. * 1
   Asemenea luî Paharn. G. Hermeziu în 3 Ianuarie 1813. (Academia LV, 39.)
   Dă Hatmanului Răducanu Roset dreptul de a află 50 liude streini şi a-î scuti. (Academia, XXXI, 72.)
   La 3 Aprilie 1813 ordonă prin Visterie către Ispravnici de a regulă şi scuti omenii streini, ce vor fi aduşi de Spătar N. Balş la moşia sa Codăescî. (Academia XXI, 95.) Asemenea şi pentru acelaşi lucru în 6 Aprilie 1413. (Academia, LI, 83.)
   La 30 Aprilie 1813 acordă 60 lu<Ji scutiţi Domniţei Elena Hangeri. (Academia, L, 87.) La 10 Octomvrie 1818, Calimach acordă 100.000 oca sare luî biv. Vel Logofăt C. Balş. (Academia, XXXV, 241.)
   (1) Vetji condica Metropolieî de la Iaşi, fila 95 verso.
   (2) Vedi actul din 20 Aprilie 1812, în cartea «A»k$ai6nt6 ahn Moaaoba», atribuite luî
N. Istrati, vc<R Uricar, I pag. 343.
422
V. A. URECHIĂ
  Divaniţii $ic «că nu avem aici cui vinde moşiile nostre, nici cu cine să le schimbăm».
  La din contră «vom fi siliţi la acea mai jalnică lucrare : a împărţi averile nostre, pe cât nu vom pute urmă alte chipuri, şi cu lacrimi nemângâiate a se despărţi fii de părinţi, fraţi şi alte rudenii, trecend unii la cele de peste Prut moşii şi alţii rămânând la aceste de aici.»
  Se tem boeriî ca, nu din causa că unii membri ai familiei lor vor fi siliţi să remână în Basarabia, la moşiile de acolo, să fie bănuiţi ceşti remaşî în ţeră de către Turci (1).
  Neisbutind boeriî în cererea lor, mulţi se strămutară definitiv în Basarabia.
  Se pare că ţeranii Moldoveni din Basarabia, din contra purtării bo-erilor, se deciseră a emigra de acolo în Moldova. Acesta nu conveniâ Rusiei. Pentru a împedicâ acesta emigrare a ţăranilor, Muscalii închid fruntaria Prutului. (Vecji Hurm., pag. 701—708.) 1
   (1) Condica Metropoli tului Nanian de la Iaşi, fila 82.— Ve<Jî şi Andreossy, din 28 Iulie 1813, în Hurmuzachi, supl. II, pag. 479.
   Iacă actul prin care boeriî se jăluesc ca Rusia cere să vîndă ei moşiile ce au peste Prut:
              Prea înălţate Domne,
   Cu totă supunerea şi lucrătorea cugetare, am primit porunca ce s’a dat nouă de către înălţimea Ta, cu arătare că după trimiterea a prea plecatului nostru magzar la prea strălucitul prag al prea puternicii şi hrăni toreî nostre împărăţii, a venit respuns întru aceeaşi neurnită hotărîre a vinde tote acele de peste Prut strămoşes-cile nostre moşii şi a ne desface cu totul de dînsele, pentru că după deosebite necunoscute nouă politicesci pricini, nici de cum nu este ertat urmarea într’alt chip.
   Totă porunca prea înaltului Devlet şi a înălţimii Tale, fiind la noi pravile necălcate (?), dacă plecatele nostre rugăciuni din durere ce am făcut întru acestă pricină n’au fost ertat a se ascultă, la noi nu rămâne alta decât cu jărtfirea strămoşescilor nostre moşii şi lipsirea încă şi de hrana cuviinciosă a caselor nostre, să punem în lucrare împlinirea poruncii; acestă desfacere în cât este pentru noi sdruncinătore, înălţimea Ta nu te îndoescî, căci nu este numai nenorocire dar şi strîmtorie a însăşi vieţii nostre, nu avem la cine vinde nici cu cine a le schimbă, pentru că toţi credincioase raele a Moldavieî am năzuit şi am rămas subt umbrirea prea puternicului Devlet, precum şi strămoşii noştri, şi acei câţi se află cu locuinţa în partea aceea de peste Prut nu au aice mai mult decât până la patru sau cinci moşii din-tr’acele mai mici. Drept aceea într’o mare nedumerire ne aflăm, care lucrare trebue să
ISTORIA ROMÂNILOR
423
   Am ve<Jut în urmă ca numirea lui Oaragea şi a lui Calimach a
începem spre împlinirea poruncii ? căci perderea acelor de acolo moşi! ne arată cu lămurire grozăvia stingerii caseJor nostre, iar mâhniciunea aceste! de istov stingeri a pătruns sufletescile nostre simţiri în cât tânguirea şi jalnicele lacrimi pentru îngrozirea acele! de istov cădere a familiilor învechite au ajuns a se face simţitore, şi la cele maî crude vîrste ale nenorociţilor noştri fii, milostivirea prea bunului nostru împerat, după asemănarea Dumne<Jeesculuî ceresc, este la no! încredinţare fără îndoire a vede spre acestă pildă şi acea cu milostivire părintescă oblăduire a înălţimi! Tale, dintru care către toţî de obşte se revarsă din îndurarea hrănitorele împărătesc! mile şi pe acesta alcătuind temeiul nădejdi! mângâeriî nostre, iarăşi îndrâsnim alergând către înălţimea Ta, din durere, cu umilite glasuri te rugăm, ca spre oreşî-care mângâieri de înlesnirea aceşti! desfaceri, de este cu putinţă, să urmeze mijlocirea înălţimi! Tale către prea puternicul, bunul şi milostivul nostru împărat, ca să se îndure către no! şi din bogatele sale milostiviri revărsând, să ne dăruescă o vadea încă de un an, sau dacă va fi greutate, fie măcar de şese luni, după împlinirea profezmiei; pentru ca doră în acestă vreme vom află oreşî-care înlesnire spre desfacerea moşiilor nostre, să nu le perdem cu totul, pentru că în vadeua de 2 Iun! ce au mai rămas până la împlinirea profezmieî, urmând desfacere, nu se va pute alcătui alt ce-vâ decât aceea ce acum privim: o de istov stingere şi strîmtorire a vieţuiri! nostre. No! întru acestă întîmplare, cea maî întâi şi desăvîrşită cădere socotim a ne lipsi de pămîntul strămoşesc, şi a nu trăi sub umbrirea vieţuitorului Devlet, şi de vreme ce suntem frămîntătură hrănită de la strămoş! cu milele prea puternici! nostre împărăţii, şi întru acesta îmbărbătându-ne, potrivit cu acesta vor fi tote locurile nostre, şi spre a ajunge la acest sfîrşit nu vom lăsă a nu face şi acele peste putinţă jărtfirî, dar nemărginita greutate ce vedem, pentru că nu avem nicî cu! vinde moşiile nostre, nici cu cine a le schimbă, prin câte cercări am făcut intru acesta până acum ne îngrozesce, că după ori-car! jertfiri, nu vom pute ajunge nevoinţa îngroziri! pentru de istov stingere, şi ma! ales pentru strîmtorirea a hrănii spre vieţuire, vom fi siliţi la acea maî jalnică lucrare: a împărţi averile iiostre, pe cât nu vom pute urmă alte chipuri, şi cu lacrimi nemângâiate a se despărţi fii! de părinţi, fraţi şi alte rudenii, trecend unii la acele de peste Prut moşii şi alţii rămâind la aceste de aici. Acesta întru desnădăjduire, şi când tote alte chipuri vor lipsi, iar sufletesca mâhniciune, şi jalnicele lacrimi, cari prin acestă despărţire vor urmă, vor fi fără îndoire veşnice şi neuitate, din nem în năm, până la cea de pe urmă; cu umilite glasuri de obşte şi cu fierbinţi lacrimi ne rugăm înălţimii Tale, ca şi întru acesta să urmeze părintescă milostivire a se face cunoscut prea înălţatului Devlet nevoinţa care întru acesta pote să ne silescă, lucrând mijlocirea cu-viinciosă şi trăgend către no! îndurarea prea puternicului şi milostivului nostru împerat, pentru ca întru o aşa jalnică întîmplare să fim umbriţi cu aceeaşi milostivire ce am fost hrăniţi ' nenumăraţi ani de la strămoşi! noştri, şi când vom fi siliţi de la întîmplare a urmă jalnica despărţire, cu trecerea întru nenorocirea unora la stăpânirea moşiilor de peste Prut, pentru acei, cari dintru acele familii vor remâne aici, să nu afle prilej duşmănescile lucrări, ca în potriva dreptăţii urmând clevetire, să socotescă acestă pricină de vre-o lene, pentru că silnicia întîm-plării acesteia este fără îndoire, iar rîvna credinţei nostre în totă vremea cu lucrâtore chipuri s’a arătat, şi dintru acesta nici de cum vre-odată nu ne-am
424
V. A. URECHIĂ

produs o mare emoţiune la Iaşi şi la Bueurescî. Emoţiunea boerimiî Moldovene proveniâ în mare parte din temerea, nu cum-vâ noul Domn să aibă de la Portă însărcinarea de a pedepsi pe aceia dintre dînşii, cari mai mult se arătaseră între 1806 —1812 neamici ai Porţel Otomane şi slugi plecate ale Muscalilor. Uşor fu însă împăratului Alexandru I să liniştescă temerile boerilor, făcend pe Sultanul să trimită lui Scarlat Calimach hatişeriful din 2 Octomvrie 1812, prin care Porta obligă pe noul Domnitor să acorde ertare, amnistie tuturor greşiţilor din trecut şi să fie blând cu boerii şi cu totă ţera (1). * 1
abătut, nici ne vom abate. Prea înălţate Domne! Precum întru tote altele părintesca oblăduire a înălţimii Tale a făcut către tot! de obşte ajutor şi revărsare de milostivire între sdruncinările, cari răsboiul trecut au pricinuit în ţera acesta, asemenea şi la acestă jalnică şi nenorocită întîmplare, fi! milostiv a lucră mijlocire şi a strînge asupra nostră milostivnica îndurare a prea înaltului Devlet, care prin lucrarea Înălţimii Tale nădăjduim fără îndoire a-şi câştigă, şi prin acesta numai alcătuim nădejdea mângâierii a nu ajunge în cea desăvîrşită cădere în învechitele familii ale pămîntului acestuia, iar înălţimii Tale va rămâne vecinică pomenire alcătuită pe temeiul neuitării şi la urmaşii noştri. — 1815 Noeinvrie o.
              Ai înălţimii Tale
                         Smerit către Dumnedeu rugător, Veniamin Metropolit Moldovei Plecate slugi:
    (Iscăliţi:) Constantin Ghica Logofăt, lordache Canta Vel Logofăt, Constantin Balş Logofăt, Dimitrie Sturdza Vel Logofăt, Grigoraş Sturdza Vel Vist., Sandu Sturdza Hatman, lordache Roset Vist., Constantin Balş Vel Vornic, Manolachi Dimachi Vel Vornic, Vasile Roset Vornic.
    (1) Hatişeriful ce a venit către prea înălţatul Domn al Moldovei Scarlat Alexandru Calimach V. V., după anaforaua obştescă ce s’a făcut către înălţimea Sa, pentru starea de micşorarea ţării după încheierea păcii de acum 1812 Octomvrie 2.
    Intâiule între stăpânitorii norodului Mesieî, alesule întru cei mai mari aî nemuluî lui Isus, Scarlat I Calimach Zade, săvîrşirile tale să se încheie cu bine.
    Ajungând acestă înaltă a mea poruncă împărătescâ, sciut să fie, că spre buna chibzuire şi oblăduire a ţârii Moldovei, acei care este din împerătescile mele moşte-nescî câştiguri, şi acum iarăşi s’a întors către stăpânirea împerătescilor mele puteri şi spre locuinţa vieţuirii celei bune, prin casele şi aşezările lor, atât a boerilor cât şi a celor-lalţi supuşi ai împărăţiei mele, ocrotindu-se eî şi depărtându-se de la dînşii totă frica şi îngrijirea, precum şi spre fericirea pămîntului cu lucrarea tuturor mijlocitorelor chipuri ce atârnă spre ocrotirea supuşilor împărăţiei mele, fiind neapărat trebuinciosă rînduirea cea din nou a unui Domn ispitit într’o înţelepciune, credinţă şi dreptate; drept aceea cunoscut şi arătat fiind, că tu, numitule Voivod, sluga cea credinciosă a împărătesei! mele Măriri, nu numai în slujba Dragomanieî a împărătescului meu Divan, dar şi în curgerea vremii rînduiriî de mai nainte la Domnia Moldovei, strălucios arătarea credinţei şi dreptatea ta, aî cheltuit totă silinţa ta pentru răsuflarea şi odihna supuşilor ţării acesteia, şi jărtfind tote puterile tale întru împlinirea supunerii şi a credinţei; spre acesta s’a hărăzit şi s’a dat
- #
ISTORIA ROMÂNILOR
425
  Boeriî tSriî, la 16 Iulie 1814, trimit magzar la Porta Otomană, mul-
ţie din nedeşertatele mele împărătesei îndurări Domnia Moldovei, mai nainte atâr-nându-se pe umerele credinţei tale şi atuncia s’a dat împărătesca mea poruncă cu-prin^etore cuvîntărilor celor căzute la urmarea slujbei tale, adecă ca să te silesci pentru fericita stare a pămîntului, îndreptând şi bine chibzuind oblăduirea sa, odihnind şi însufleţind pe acei cari s’au nevoit şi au suferit strîmtorire şi s’au nevoit în vremea răsboiuluî, atât din boeri cât şi din cei-lalţî supuşi locuitori, trăgând şi odihnind la urmă şi casele lor pre acei strămutaţi şi împrăştiaţi. Iar acum în urmă, ajungând la împerătesca mea sciinţă acele, cari din partea boerilor şi altor trepte din locuitori împreună cu ale tale în scris însciinţări la înalta mea Portă prin obştescă anaforâ arătări, tânguind strîmtorirea şi ticăloşia stării lor pricinuită lor din năvălirea răsboiuluî şi aducând mulţumitore cuvîntărî, pentru că s’au mântuit din mânile streinilor şi iarăşi precum din început se ocrotesc acum sub umbrirea prea puternicii mele împărăţii, dar apoi şi plini de bucurie, atât boeriî cât şi cei-lalţî supuşi se află cuprinşi, pentru că s’a hărăzit ţie Domnia Moldovei, într’o glăsuire şi într’o cugetare sunt rugători pentru veşnica proslăvire a împărătesei! mele Măriri, aceste cuprin<Jându-se în numitele scrise arătări, cari s’au trimis la înălţimea Mea. Deci fiind-că ţera Moldovei este din pămînturile acele după moştenire stăpânire, dreptă câştigare a împărăţiei Mele, iară locuitorii dintr’acestă ţerâ au fost pururea hrăniţi din moşii şi strămoşii lor cu nedeşertatele mele mili şi îndurări ale înălţimii Mele, ocrotindu-se şi umbrindu-se sub aripele Domniei Mele; dacă dar după o Dumne<Jeescă voinţă au ajuns şi în streini mâni, sau boerî, sau omeni şi de alte trepte alunecându-se au greşit în ore-ce, acesta se pote socoti că nu doră după închipuirea însăşi voinţei cugetului lor, ce după nevoie s’a întîmplat; pentru acesta dacă vre-unii din boerî sau alţii din orî-ce stare omeni în vremea trecutului răsboiu, sub ori-care chip s’aîx arătat greşiţi şi în altă parte atârnaţi, aducându-se întru desăvîrşită acum ertarea acelor trecute ale lor urmări, nu voim pentru cuvîntul răsplătirii a li se face mustrare, dar încă şi însufleţindu-se să se urnbrescă, fiind bine încredinţaţi că, în cât vor rămâne ei întru neclătirea hotarelor supunerii şi în cât vor îndeplini îndatoririle ascultării şi în cât vor fi următori poruncii şi voinţei Domnului lor, nu vor vede alta către dînşii decât revărsarea nedeşertatelor şi bogatelor îndurări ale Imperătescii mele Măriri, după cum şi în potrivă, dacă se vor arătă călcători, vor încercă răsplătirea faptelor chibzuiriî lor.
   Pentru aceste tote, în urmarea împărătesei! mele date de mai înainte porunci, iată acum s’au slobozit şi se dă de către împărătescul med Recheb acestă înaltă a mea porunca şi pentru a pămîntului bună orînduelă şi pentru nemărginirea puterii celei slobode, care s’a încredinţat ţie asupra slujbei tale. Deci tu, slugă prea cre-dinciosă a Imperătescii mele puteri, acel care dintru început cu îndurarea împărăţiei Mele cei vecinice te-ai săturat şi te-aî umbrit, către care şi desăvîrşită credinţă are împărăţia Mea şi bună cugetare sub acestă bună nădejde, Imperătesce cerem de la tine, după asemănarea dreptăţii stăpânitorei bune voinţei Mele şi după măsurile tale, când ţera fericită şi după mărginirea puterii acei slobode însăşi plăcerii voinţei tale, care s’a dat ţie, umbrind şi ocrotind pe acei cari cu neclătire se vor statornici în hotarul supunerii şi înfrînând pre acei ce se vor arăta călcători voinţelor tale sau cutezători de urmări în potriva datoriei lor şi alcătuirilor; iar după nădăjduita de la tine credinţă, înţelepciune şi iubitore de norod plecare, ocârmuind
426
Y. A. URECHIĂ
ţămind Vizirului pentru firmanul ce a primit Domnitorul Scarlat Ca-fimach.
   Ei amintesc că pururea au fost credincioşi şi părinţii şi strămoşii lor: «de apururea am fost slugi şi raele prea credinciose şi la ore-care împotrivire de păgubire şi stricăciuni sau stingerile cari după vreme, întru împrejurări de răsboie am suferit, călcaţi de nemuri pro-tivnice, nu ne-am abătut vre-odată la socotinţe streine.
   «Mărturisite sunt fără îndoire tote stricăciunile răsboiului trecut, ce aii pricinuit noue obşteî. Iar după contenirea acestui răsboiii, singura mângâiere şi sufletesea nostră mulţumire a fost şi este, pentru că bunul Dumnecjeu cu milostivirea, îndurarea către noi, ne-a dăruit noue vec, cu dulce stăpânire a hrănitorei nostre împărăţii, ca să petrecem vieţa părinţilor şi a strămoşilor noştri sub umbrirea sf. Devlet.»
şi îndreptând ţera, veî ocroti pe locuitori, fiind încredinţat, că în curgerea răsboiului, sau boeriî sau cei-lalţi din supuşii locuitori, dacă s’ati arătat întru alunecare sau a căruia greşelă urmată după nevoi şi întru atârnare străină, nici cât de puţin nici odinioră nu se vor mustra ei, ca pentru o vecinică uitare, întru care s'aîi îngropat cele trecute ale lor greşeli, pe câtă vreme nu se vor clăti din stejerul supunerii şi se vor arătă şi următori hotărîrilor tale şi se vor sili cu credinţă întru împlinirea înaltelor mele împărătesei porunci, dar împreună se vor nevoi spre slujbă, alcă-tuindu-se întru tote chipurile, carele după datoria Domniei tale şi după sciută credinţa ta veî găsi cu cale a urmă pentru fericirea pămîntuluî, bună vieţuirea supuşilor şi lucrarea tutulor slugilor împărăteştii mele Măriri, nu vor vede alta decât bogatele mele revărsări către dînşii, ale împărăteştilor mele Măriri, precum şi dacă în potriva Imperătescii mele voinţe se vor arătă păşind din datoria căzutelor supuneri, după înalta mea poruncă şi hotărîre, se vor aduce în rînduela lor pedep-sindu-se. Aceste tote câte se cuprind într’aciestâ înaltă a mea poruncă şi hotărîre, făcendu-le sciute şi cunoscute boerilor şi celor-lalţî locuitori supuşi, îi veî însufleţi mângâind pe ceî înfricoşaţi şi strămutaţi supuşi şi-î vei ocroti aducendu-i la urma lor şi-î veî cuprinde cu căutare după măsura stării, în potrivire cu fiinţa lor, însă pe acei cari vor păzi cugetările unite cu voinţa şi porunca ta şi se vor arătă ca nisce supuse raiele, dar vei pedepsi după puterea cea slobodă, care se dă acum ţie, şi după voinţa cea însuşită a ta, pe acei cari vor călcâ în potrivă şi vei chibzui şi cele obştescî şi cele în parte lucruri, după cea mai dreptă închipuire ; în sfîrşit veî căută tote pricinile după socotinţa trebuinţei celei neapărate şi după temelia iubirii săracilor şi după măsura cererilor celor neurnite, încredinţându-te dar întru păzită către mine desăvîrşită credinţă şi îmbunătăţită cugetare, veî fi cu luare aminte a te arătă fără prihană lăudat, păzind ca cu neîncetare să trimiţi însciinţare la înalta mea Portă pentru tote trebuineiosele pricini. Spre aceste tote s’a dat acestă înaltă a mea Impărătescă poruncă căreia supuindu-te şi următor după chipul arătat ur-mându-te, să te depărtezi de cea mai mică abatere şi în potrivă urmare. Crede împărătescului meu semn, ce s’a dat la let 1227, la începutul luminii Zelhideă.
ISTORIA ROMÂNILOR
427
   Boerii lăudau apoi pre Domnitor, care grijesce de totă obştea, «de a căruia iubire de dreptate şi îmbunătăţită ocârmuire toţi de obşte ne aflăm întru desăvîrşita mulţămire».
   Apoi grăesc de firmanul din 1228, la începutul lunii Muharem, şi de acel din acelaşi an, la începutul lunii Regep (când a trimis dar tabacherea). Boerii îşi exprimă marea lor recunoscinţă pentru tote aceste, mai ales că li s’a asigurat «păzirea vechilor nostre obiceiuri şi urmarea aşezămîntului legii.»
   «Ne aflăm întru strîmtorire multă cu schimbarea hotarelor, dar ne cunoscem de-săvîrşit norociţi, aflându-ne sub umbrirea înaltului Devlet». (1)
   Până în ultimul moment, boerii Moldoveni s’arătară slugarnici către Muscali. La 30 Septemvrie 1812, Divanul Oneziei Moldovei adresase lui Crasno Miloşevicî o adresă, aducendu-î mulţumiri pentru buna ad-ministraţiune a ţeriî, fiind el Preşedinte Divanurilor Moldovei şi Va-lachiei. (Ve<Jî la Academie, port. XXXV, 101. 1
                         (1) Magzar ce s’a făcut către prea înălţatul Vizir, mulţămitor asupra firmanului care a venit Domnului Scarlat Alexandru Calimach Voevod.
  Prea înălţate, prea milostive şi al nostru mult făcător de bine stăpân, epitrop al prea puternicii şi hrănitorei nostre împărăţii, noi prea plecaţi slugi: Mitropolitul ţeriî, arhimandriţii şi egumenii ai mănăstirilor, boeri mari şi mici şi de totă starea credinciose raele, cari locuesc în memlechetul Moldaviei, prin al nostru plecat mag-zar, umilite glasuri de rugăciuni dintr’adâncul inimii întindem către sfîntul Dumnezeu, ca să înalţe cu nemărginire braţul cel puternic ai prea bunului nostru împărat, să supue sub puterile lui pe tot vrăjmaşul şi împrotivnicul şi să dăruescă putere înaltului Devlet şi milostivului nostru stăpân vieţă îndelungată şi slavă nesfîrşită.
  Părinţii şi strămoşii noştri din nenumăraţi anî, dar şi noi cu urmare necontenit hrănindu-ne cu milele înaltului Devlet al prea puternicului şi iubitorului de omeni al nistru împărat, de apururea am fost slugi şi raele prea credinciose şi la ori-care împotrivire de păgubire şi sdruncinare sau stingerile, cari după vremi întru împrejurări de răsboie am suferit, călcate de nemuri protivnice, nu ne-am abătut vre-o-dată la socotinţe străine sau neasemănate cu ale luminaţilor noştri Domni, nici am slăbit întru cât de puţin din dreptă supunere a nostră, ce statorniciţi pe adevărată cugetare, am păzit de a-pururea dreptatea şi sadicatul, slujind la înălţatele împărătesei porunci cu rîvnă ferbinte; mărturisite sunt fără îndoire tote sdruncinările cari răsboiul trecut au pricinuit nouă de obşte, dar după contenirea acestui răsboiu, singura mângâiere şi sufletescă a nostră mulţumire a fost şi este pentru că bunul Dumnezeu cu milostivnică îndurare eătre noi ne-a dăruit nouă acel aurit vec cu
428
V A. urechi!
                                             CAP. XVII.
                                    Ţeraniî sub Scarlat Calimach.
Noua Domnie de după tratatul din 1812 de la Bueurescî nu aduce nici o îmbunătăţire la sortea ţăranului Moldoven clăcaş. Cunoscem gre-
blele stăpânirii a hrănitoreî nostre împărăţii, ea să petrecem vieţa părinţilor şi a strămoşilor noştri snb umbrirea şi vieţuitorea rază a sfîntuluî Devlet, întru aeestă dreptă credinţă a nostră, întemeiată pe acea dintru în vechime milostivnică îndurare şi statornicie a ne află pentru de apururea sub aceeaşi umbrire a prea înaltului Devlet, nu am cugetat ce-vâ nici pentru sdruncinarea şi nemărginita păgubire cu rămânerea din stânga Prutului a strămoşescilor nostre moşii, de la cari am avut totă hrana vieţuirii caselor nostre; Domnul nostru cu părintesca îngrijire către totă obştea prin bunele chibzuirî cu dreptă ocrotire a mângâiat întru tote ne voinţele şi sdrunci-nările nostre, de a căruia iubire de dreptate şi bunătăţită cârmuire toţi de obşte ne aflăm întru acea desăvîrşită mulţumire, că prin milostivnică îndurare a prea bunului nostru împărat s’aîi dăruit nouă strămoşeseile privileghiurî cu păzire fără strămutare şi privim fără contenire către toţi de obşte milostivnică umbrire şi revărsare către noi din prea bogatele milî ale prea puternicii împărăţii, am câştigat nemărginită sufletescă mulţumire şi de ajuns mângâiere în sdruncinările şi ne voinţele nostre de la cuprinderea înaltului împărătesc Firman ce s’a trimis Domnului nostru, dat la anul 1228, la începutul lunii Muharem, cu revărsare de milostivire întru cunoscinţa supunerii şi a credinţei nostre, dar şi urmare cu sîrguinţă a dato riilor nostre cu să-vîrşire împreună cu Domnul nostru a poruncilor hrănitoreî nostre împărăţii, ne-am împărtăşit din milostivnică îndurare şi am câştigat asemenea sufletescă mulţumire şi mângâiere de la înaltul împărătesc Hatihumaium, dat întru acestaşi an la începutul lunii Regep şi trimis către Domnul nostru cu înalt împărătesc dar şi hărăzim drepte cunoscinţe de adevărată credinţă şi osârdie săvîrşirilor fără cusur ale înaltelor împărătesei porunci, mărturisim acele dintru în vechime şi către noi următore revărsări de milostivire ale prea puternicului nostru împărat, nu ascundem asemenea facere de bine şi propovăduim milostivnică îndurare cu păzirea vechilor nostre obiceiuri şi urmarea aşezămîntuluî legii şi a credinţei nostre şi întru urma acestora încredinţăm şi sufletescă nostră mulţumire şi câştigarea mângâierii la nevoinţele şi sdruncinările ce ni s’au pricinuit cu urmarea resboiului trecut; ne aflăm întru strîm-torare multă cu schimbarea hotarului, dar cunoscem desăvîrşită norocire, aflându-ne sub umbrirea prea înaltului Devlet a hrănitoreî nostre împărăţii, de la care, precum moşii şi strămoşii noştri, asemenea şi noi câştigăm revărsările de milostivire din noianul îndurărilor prea bunului nostru împărat, a căruia slavă să fie nemărginită în veci, dar prin Imperătesca îndurare fericire pentru noi cunoscem, dreptă şi blânda ocârmuire a Domnului nostru, cu obştesci glasuri ne rugăm milostivului nostru stăpân, ca să fie către noi cu aceeaşi milostivire a mijloci de apururea să câştigăm fără contenire mila şi îndurarea întru numele lui Dumnezeu de la prea bunul nostru împărat şi de la luminaţii noştri Domni. 1814 Iulie 16. (Cond Mitr. din Iaşi.)
ISTORIA ROMÂNILOR
429
lele adăogiri la «pont», de la începutul secolului, contra cărora ţăranul Moldovan nu odată a protestat zadarnic.
   In Cod. I (pag. 347) din Biblioteca Academiei există un act, din care se pote vede, cum nici o uşurare n’a obţinut ţăranul sub Scarlat Ca-limach. Acest act portă titlul: «Ponturile pentru lucrul ce s’a socotit să lucreze cei ce şed pe moşiile altora.»
   In Fevruarie 1815, Domnitorul Scarlat Calimaeh, departe de a uşurâ pe ţăran, îi mai răpesce un drept veehiu. Prin anaforâ, boeriî Divanului propun şi Vodă se grăbesce a aprobă desfiinţarea excelentelui drept ce aveau clăcaşiî: de proiimis la arendarea moşiilor pe cari locuiau. Luând moşia în arendă, ţăranii scăpau de jaful şi maltratările arendaşilor Greci, Armeni şi chiar de ale proprietarilor boeri. Sub pretext că acest drept de «protimis» ocasioneză perderî proprietarilor de moşii, la cererea boerimiî, Scarlat Calimaeh dă următorea hotărîre:
                                               Cu mila lut Dumnezeu,
                            Noi Scarlat Alexandru Calimaeh Voevod, Domn ferii Moldovei.
   Cetindu-se anaforaua acesta înaintea Domniei Mele şi a tot sfatul şi intrând însumi Domnia Mea în cea mai cu amăruntul cercetare celor cuprinse în anaforâ, am vă<Jut atât cele de mai înainte urmate feluri de păgubirî pricinuitore de judecăţi nu numai stăpânilor moşiilor, ci şi orîndatorilor dintru o rea obicînuire ca acesta cât şi multe asemenea pricini ce s’au. întîmplat acum în vremea Domniei Mele, aducătore nu de puţină sărăcie şi stingere şi înşişi locuitorilor, stând şi cu necon-tenire judecându-se; drept aceea, socotindii-ne că socotinţa domniilor-sale boerilor este dreptă şi cu cuviinţă de a conteni acest pricinuitor de păgubire obiceiu)| ho-tărîm Domnia Mea, împreună cu tot Sfatul de obşte, că de acum înainte un/pro-timisis ca acesta să fie cu totul oprit şi fieşte-care din stăpânii moşiilor ^să fie slobod şi întru deplină stăpânire a-şî vinde venitul moşiilor precum va voi, şi ori cui va vre, şi contractul dintre cumpărători şi vîn<Jători să aibă tărieJ însă ea nu cum-vâ şi orîndatoriî în nădejdea acestei hotărîrî a ridicării pro timişului de la locuitori să se ispitescă a păşi peste ponturile Domnesci, sau peste aşezarea ce vor ave stăpânii moşiei cu locuitorii, şi să asuprescă mai mult pe locuitori, poruncim Domnia Mea domniei-tale Vel Logofăt şi domniei-tale Vel Vistier, că de se vor arăta nescarî-vâ locuitori, cu acest fel de jalobe, să se cerceteze cu amăruntul şi în-credinţându-se de Vte-o urmare a orîndatorilor în potriva ponturilor Gospod, sau a aşezării cu stăpânii moşiilor, să li se facă dreptate, fără a li se mai da mai multă ascultare, întărindu-'Se anaforaua acesta cu a Nostră Domnescă iscălitură şi pecete.-— 1815 Fevruarie 9.
  (Iscălit:) Noi Scarlat Alexandru Calimaeh Voevod. Iordachi Ghica Vel Logofăt, Procitoh.
   Un alt drept al ţăranului, care primesce împuţinare, atingere, este acel la pădure. Academia nostră posedă un act de la Scarlat Calimaeh,
430
V. A. UKECHIĂ
prin care acest vechiu drept al ţăranului de a lua din pădure lemnele necesare de foc şi de construcţiune a caselor şi heiurilor sale este ştirbit (1).
   Cârciumariî jidovi erau deja la anii dintâi ai secolului nostru plaga satelor. Ei otrăviau lumea cu alcoolurile cele ucicjotore şi o sărăciau cu metodele până astăzi practicate de cârciumarî prin sate. Boerii Moldoveni, cari pe atunci se pare că înţelegeau că sărăcirea ţăranului era sărăcirea lor, luaseră o disposiţiune bună, proprie de a mai împuţina răul. Ei hotărîserâ, că orîndarul, adecă cârciumarul, să nu potă da băutură pe datorie decât până la suma de 15 lei la ţăranul fruntaş, 10 lei la cel mijlocaş şi 5 lei la codaş pe un întreg an. In contra unui aşa de înţelept nizam, arendaşul Leiba de la Scheia, moşia pe atunci a Spătarului Dracahe Roset, revoltă satul cu jafurile lui. Intervine la Calimach o jalbă a sătenilor contra lui Mateiu Duca şi Const. Drosu, arendaşii lui Dracache Roset, cari au subarendat cârciuma din sat disuluî Leiba. Ţăranii se jăluesc că î-a sărăcit cu totul cu încărcăturile ce le face Leiba şi «a împlinit ce a găsit pe la casele nostre, vite şi alte lucruri pentru datorii ce ar fi avend a lua de la noi, de cari noi
nici o sciinţă nu avem că î-am fi datori______» Leiba î-a adus în acea
stare, că nu-şî pot plăti birul şi havalelele Domnesc! «Şi am venit, <Jic locuitorii, la desnădăjduire, unde cei mai mulţi din noi suntem gata a fugi şi a se sparge satul». Ţăranii bieţi cer să le rînduăscă Domnul pe cine-vâ să-i socotescă cu Leiba şi să li se pue o vadea pentru plata ce vor eşî datori (1817 Fevr. 12).
   Asupra acestei jălbî, Scarlat Calimach pune o resoluţiune de trimitere simplă în regularea Vistierului (2).
   Vistierul cerceteză şi află dreptă jăluirea ţăranilor şi raporteză fapta către Vodă. Atunci acesta, la 28 Fevruarie 18 L7, trimite o poruncă către Ispravnicii de Roman, scriindu-le:
   «A fost de mirare Domniei Mele, cum de nu cercetaţi pentru nisce urmăriri ca aceste ale orîndarilor, când este sciută d-vostre hotărîrea că orîndarii (3) nu au voie să însărcineze pe locuitori cu datorii pe băuturi (urmeză indicate sumele aduse de noi mai sus) şi care (arîndaş) va face credit mai mare să rămână păgubaş.» 1 2 3
    (1) Vertî actul în portof. XXVI, No. 198.
    (2) «Dumne-ta Vel Vistier, pune la cale cererea jăluitorilor după cuviinţă».
                    L. S.                                                Vel Logofăt.
    (3)  Orîndar în Moldova însemnezâ cel care ţine în arendă o cârciumă. Vecţi la Academie, port. XXVI (166 şi 167).
ISTORIA ROMÂNILOR
431
   Colonisărî noue de silişte se maî fac în timpul lui Scarlat Calimach. Aşa Toma Luca, mare Vistier, este autorisat, cu chrisov Domnesc din 30 Aprilie 1818, să aducă la o moşie a sa 40 de liude streini (1). Ces-tiunea unor asemenea colonisărî am tratat-o altă-dată prin un memoriu special.
                                                    Ţigănit
   Nici o schimbare în sortea ţiganilor. Ţiganii Domnescî plătesc dare câte 1 leu pe lună de fiece cruce, după cum se vede în pitacul Domnesc de la 22 August 1814(2).
   Reua tratare, maî ales de particulari, a ţiganilor, face că mulţî din eî fug, parte peste hotare, maî ales la Munteni, unde se pare că erau ce va maî omenos trataţî, intrând, după regulă, între ţiganiî Domnescî (3). 1 2 3
   (1) Academie, port. XI (236).
   (2) Cond. proprietate a P. S. Metropolit Iosif al Moldovei şi Sucevei, pag. 113 v.
   (3)  Cocona Zoe(?) dă zapis Căminarului G. Hermeziu să-î aducă 10 sălaşe de ţigani fugite peste hotare. — 1814 Martie 10 — (Academie, port. X, 247.)
                                                      Vîn<}are de robi.
   Petrachi Mavrogheni Beizade încredinţez prin acest zapis către dumne-lui Avram Vornicul de Portă, precum să fie sciut, că din ţiganiî de danie ce am de la prea înălţatul Domnul Scarlat Alexandru Calimach Vodă, cu chrisov din letul 1814 Septemvrie 25, prin bună învoire şi tocmelă, î-am vîndut cinci suflete ţigani streini
anume pe............, Zoiţa, Sanda, Maria şi Paraschiva. Drept acesta, de astăzi şi
înainte să aibă numitul Vornic de portă a stăpâni pe arătaţii mai sus ţigani, ca pe nisce drepţi robi ai săi, nestrămutat şi nesupărat de nimenia întru nimica; şi atât dumne-lui cât şi urmaşii clironomî ai domniei-sale în veci.
   Şi despre încredinţarea şi întărirea celor de sus urmeză a nostră iscălitură, pe care să-şi facă şi întăritura Domnescă. — 1816 Maiii 30.
                                                                                (Subscris.) Petrachi Mavrogheni (în grecesce).
                        Noî Scarlat Alex. Calimach Vodă, cu mila lui Dumnezeu Domn al terii
                                                       Moldovei.
  Se face scire cu acestă carte a Domniei Mele că prin jalba ce ne-a dat dumne-lui Dimitrie Avram biv Vornic de portă a făcut arătare că a cumpărat 5 suflete
ţigani streini de la luminatul Beizadea Petrachi Mavrogheni, anume:...........;
Zoiţa, Sanda, Maria şi Paraschiva, pe cari şi Luminarea Sa îi are danie cu hrisov de la Domnia Mea din letul 1814 Septemvrie 25, arătându-ne şi un zapis de vîncjare din partea Luminării Sale pe arătatele suflete de ţigani; cu care jalobă rînduitfiind la cinstit şi credincios boerul Domniei Mele dumne-lui Mihalachi Mavrogheni biv Vel
432
V. A. URECHIĂ
                                                 CAP. XVIII.
                               Din istoricul Domniei lui Scarlat Calimach.
   Reluând istoricul Domniei luî Scarlat Calimach, amintim rechemarea, după voinţa luî, a Metropolituluî Veniamin la scaunul archiepiscopal. Acest act nu putea decât să recomande bine la ţeră pe noul Domnitor.
   Luarea în stăpânire a tronului Moldovei de către Calimach se făcu cu ore-care întârziere, precum veZurăm, din causa târZieî sosiri a firmanului relativ.
   Nu avem de a reveni asupra făptuirilor noului Domn cu referinţă la biserică, la şcolă, etc. însemnătatea acestei Domnii, din punctul de vedere al culturii şi al justiţiei, este necontestabilă.
   Din respect politic, notele Consulului frances din Iaşi ne arată pre Calimach aprope tot atât de giruetă, cât am veZut că eră Caragea de la Munteni. După cum Napoleon avea succese ori căderi, se învîrtiâ girueta de la Iaşi. In fond, Calimach nu iubiâ mai mult pe Muscali decât pre alte nemuri, dar fin diplomat, Calimach căută să tragă profit din fie-ce manifestaţiune politică a sa. Acesta îi reuşi pote chiar mai mult decât luî Caragea. Graţie unei asemenea purtări, Calimach isbutî să capete ascultare de la Rusia, care închisese, precum veZurăm, fruntaria Prutului, închidere prin care Iaşii fură un moment ameninţaţi de fomete, căci din Basarabia primiâ în trecut aprovisio-nările cele mai multe; Calimach isbutî, Zi°em> să dobândâscă de la Rusia libera exportaţiune din Basarabia a productelor trebuitore Iaşilor şi unor judeţe Moldovene (1).
   Abilitatea politică a lui Scarlat Calimach avu de consecinţă o dobândă care se părea bună şi pentru stabilitatea Domniilor ţării, dar
Postelnic, Nazirul ţiganilor Gospod, întru cercetare, ne-am încredinţat că sunt drepţi ţigani streini şi din robii Luminării Sale, şi cu cererea ca să i se facă şi întări-tură Domnescă, pe numiţii ţigani.
   Drept acesta, i s-a dat acestă carte a Domniei Mele pe numiţii ţigani, ca să-î stăpânescă în veci nestrămutat şi nesuperat de nimenia întru nimica cu bună pace şi atât dumne-luî cât şi urmaşii clironomii domniei sale, ca pe nisce drepţi robi ai domniei sale în veci şi nereşuit, întărind vînijarea acesta şi cu a nostră Dom-n€scă pecete. ~~ 1816 Maiu 30.
                            (L. P.)
                        (1) Vedî Pornetty, nota din 23 Aprilie 1813. Hurm., Supl. II, pag. 708 şi 751.
ISTORIA ROMÂNILOR
433
şi pentru familia lui Calimach. Porta Otomană, după stăruinţele lui şi ale Suţescilor, sprijiniţi de puterile amice lor, iea la 1819 decisiunea, ca la tronurile ţărilor Române să nu mai potă aspiră decât patru familii şi tot asemenea postul de mare dragoman să fie reservat tot acestor familii. Aceste 4 familii sunt: 1) a luî Scarlat Calimach, 2) a luî Alecu Suţu, Domnul Munteniei, 3) a marelui Dragoman actual, în 1819, Michaiu Suţu din familia luî Michaiu Vodă Suţu, şi 4) familia răposatului Alexandru Moruzi. Porta dispune că de aqh înainte Domnitorilor actuali vor succedă periodicesce şi pe rînd Domni cei doi aflători la Constan-tinopole, adecă cel mazilit din Valachia şi acel din Moldova la domnia Valachieî. Pentru postul de dragoman se va alege pre cel mai vrednic şi mai ispitif fiu al acelui mai vechiu Domn; cele-l-alte disposiţiuni se pot vede în actul relativ ce urmeză în notă (1). 1
   (1) Regularea împerătescă pentru aşezarea celor patru familii grecesci ce au a domni pe rînd la Moldo-România.
   Învecînieita puternică împărăţie alegend pe Domnitor! din provinciile de sub suveranitatea eî cea după clironomie, adecă Modova şi Valachia, în totă vremea după a e! singură şi nemărginită socotinţă, deşi maî înainte î! rînduiâ din pămînteni, dară aşa precum s'au arătat din partea lor ore-carî neertate cutezărî, de nevoie au găsit cu cale mai în urmă de a se desfiinţa sistemul dintâiu şi în locu-î a se introduce acela al alegeri! dintre Fanarioţi, carele s’a şi urmat până acum. Scopul schimbări! acesteia se întemeia, că faptele şi lucrările îndrăznite de către Domni! pămînteni nu se vor maî ivî din partea Fanarioţilor, ca uni! ce maî înainte erau cumpătaţi. Insă de la o vreme încoce, fiind că uni! din numeroşi! rival!, nu numaî dintru aceia ce nu se aflau în trebî, ce încă din ace! vrednic! şi nevrednic!, întrebuinţau tot felul de maşinaţii spre căpătarea uneî Dragomani! şi a ambelor Domnii, iscodiau felurite intrig! unul asupra altuia, în potriva înalte! voinţe: sistematica punere la cale a acestor lucruri a ajuns una din cele ma! neapărate nevoi, ridi-cându-se din mijloc pricinile de căpetenie a tot felul de viclenie şi prigonire în viitorime.
   Aşa dar descoperindu-se acum din cercetare şi din practică purtările prenumiţilor Fanarioţî, în privire că personala calitate, vrednicie şi nevrednicie a fieşte-căruia s’aii dovedit în destul şi ma! cu semă acum în ani! aceştî ma! din urmă, când viclenia unora ascunsă sub mască de dreptate s’a vădit din împrejurarea seriosă luându-se bună încredinţare prin acesta că nu este dat celui întâiu venit de a i se încredinţa asemene însemnate posturi, precum ale Domniilor, pentru acesta de neapărat s’a găsit de cuviinţă a se face o din nou regulare potrivită cu împrejurările şi cu interesele înaltului Devlet, în chipul că amândouă Domniile să fie hotă-rîte numaî pentru patru familii, asupra cărora nu urmeză vre-o imputare, înscrise cu numele şi pronumele, şi după regula lucrătore atunci; precum şi postul mare! Dragomanii, ce se socote între cele dintâi, să se cârmuescă numaî de către aceste patru familii, iar ace! ce vor rămâne pe din afară, fiind nevrednic! şi neputend ave nici o nădejde în privirea familie!, se vor ocroti sub umbra puternici! împărăţii* Pe aceste dară temeiuri, după înalta voinţă şi hotărîre a împărăţiei, şi după soco-
   V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor.
28
434
V. A. TJRECHIĂ
1
  Scarlat Calimach se deosebesc© de contimporanul seu de la Munteni, în aceea că este mai puţin lacom de bani. Noul Domnitor Moldav nu percepu de la ţeră banii tributului către Portă, tribut ertat prin tratatul de la 1812, dar pre care Domnitorul Munten găsi mijloc să-l percepă.
tinţa unanimă a celor bine cugetători şi cu credinţă către puternica împărăţie, ba-
sele regulăriî făcute şi princiosele condiţii şi regule s’au statornicit în chipul ur-           4
mător:
  Domniile Moldaviei şi Valachieî vor fi de astăzi mărginite numai în cele patru familii, cari s’au însemnat prin credinţa şi dreptatea strămoşilor şi cari merg pe urma lor, adecă: 1) Familia Domnitorului de astădli a Moldaviei Scarlat Calimach Voevod; a 2) acea a Domnitorului de astăzi al Valachieî Alecu Suţu; a 3) marele Dragoman de astăzi Michalache Suţu din familia luî Michaiu Voevod; şi 4) acea a răposatului Alexandru Moruz, compusă din trei fraţi. Iar Domniilor a Domnitorilor de astă<Jî vor succedă periodicesce şi pe rînd Domnii cei doi aflători în Capitala împărăţiei, adecă acel mazilit din Valachia, la Domnia Moldaviei, şi acel din Moldova la Domnia Valachieî, fără a se îngădui nici de cum Domnia vre-uneia din mai sus disele familii. Din aceste patru familii, dacă vre-odinioră ar lipsi clironomi, înalta Portă, cercetând şi însemnând pe acei înzestraţi cu credinţă şi învăţătură, va alege pe acel mai însemnat dintre eî, hărăzindu-î driturile familiei a patra. Iar pentru postul mareî Dragomanii se va alege acel mai vrednic şi mai ispitit fiu al celui maî vechiu Domn, sub cuvînt de servicii făcute mai înainte, iar tatăl său, când îi va veni rîndul de a domni, ori când ar vroi prin înscris iscălit de însuşi el, să propue şi să ceră de bună voie şi nesilit a sa demisie, şi înlocui rînduirea fiului său ce              *
ar fi ocupând postul mareî Dragomanii, în asemene cas şi în urmarea cererii sale făcută către înaltul Devlet, fiul se va rînduî Domn în locul tatălui său, iar postul mareî Dragomanii, se va încredinţa celui maî vrednic fiu din cea mai veche din cele-lalte familii. Iar dacă din cea mai veche familie nu s’ar găsi fiu, avend vîrsta potrivită, ori sciinţele şi învăţătura cuvenită, sau şi găsindu-se nu ar ave însuşirile cerute pentru asemene posturi, atuncia, precum şi în caşul de maî sus, ale-gendu-se din cele-lalte familii pe acel mai vrednic şi mai învăţat, se va rînduî la postul mareî Dragomanii, iar acesta după alegere rînduit mare Dragoman, împli-nindu-şî cu credinţă şi dreptate datoriile postului ce din mila împărăţiei a trece la rangul de Domn; însă în vremea Dragomanieî sale, cunoscendu-se de către puternica împărăţie sau nevrednicia sa, sau orî-ce vre-o altă vină vădită sau nevădită, de odată depărtându-se din postul seu, după asemenea rînduelă, se va rînduî altul în locul său, fără ca acei ce se depărteză sub categorie de vină să se potă înainta la rangul Domniei. Osebit de aceste, spre a se preîntîmpinâ şi înlătură ori-ce viclenie şi intrigi, mărginându-se şi postul Dragomanieî Flotei la aceste patru familii, îl va căpătă cel maî vrednic ce se va alege din ele în chip ca, deşî mai                 ,
                                        nainte din Dragomania Flotei, de-a dreptul s’a înaintat la rangul Domniei, acum însă, fiind-că se hotărăsce ca transiţia la Domnie să fie postul mareî Dragomanii, apoi nu este nici cum ertat în viitorime vre-unuia din Dragomanii Flotei ca să trecă de-a dreptul la Domnie; dar după regularea făcută, Dragomanul Flotei la sosirea epocei hotărîte va trece la postul mareî Dragomanii, şi în urmă, la vrepiea
ISTORIA ROMÂNILOR
435
      Mulţămitori boeriî de bunele disposiţiunî în favorea lor luate sau promise de Scarlat Calimach, se adună la Divan şi ceî halea şi cei paiâ şi, la 9 Decemvrie 1812, aduc anaforâ luî Calimach propunendu-î restaurarea Curţii domnesc!, constatând «neodihnita petrecere» a Dom-
     hotărîtâ înaintându-se la rangul Domniei; din cele-lalte patru familii se va rînduî, precum mai sus s’a <Jis, după alegere, pe acel mai vrednic, fără ca iarăşi să se potă rînduî nici odată în nici o slujbă pe acei ce pentru fapte vinovate s’au depărtat din Dragomania Flotei.
       In urmarea acestora, fiind-eă după regularea acum făcută, atât ambele Domnîî, precum şi Dragomaniile Divanului împărătesc şi a Flotei, s’au hotărît numai pentru acele patru familii, acei ce de puţină vreme s’au înaintat şi cari nu fac parte din sus (Jisele patru familii, atât Hangerliul, cât şi fostul Dragoman Iacob Arghiropulo se vor cunosce de astădî de către puternica împărăţie ca nisce particulari, desbră-cându-se de rangul ce-1 avuseră maî nainte: însă atât pentru slujbele lor în parte făcute de maî nainte şi pentru mila ce se hărăzesce tuturor supuşilor puternicii împărăţii, spre a nu întîmpinâ numiţii nevoi, în privirea stării lor, ca o consecinţă a îndurării autocratoricesci, li s’a încuviinţat ore-care sumă sub numirea de pensie; şi dar, fostului Dragoman Iacovachi, ca unul ce are mulţi pe lângă el şi mai mult datorind decât Hangerliu, s’au hotărît a se da din înseşi veniturile Domniilor, celui întâiu 60,000 leî pe fie-care an, şi lui Plangerliu 40.000 lei, din cari scă^endu-se aceea ce ar ajunge spre hrana lor, rămăşiţa se va plăti creditorilor. Iar din suma pomenită de pensie, două treimi se vor da pe fie-care an de către Domnul Valachieî şi cea-laltă treime de către Domnul Moldaviei, slobo<Jindu-li-se îndată acum cuvenitele sineturi în puterea acestei regulărî; pomeniţii însă sunt datori a şede retraşi şi a petrece cu linişte, recunoscători pentru mila ce li s’a făcut; dacă însă (lucru ce nu se crede) s’ar află că ei au cutezat în potriva împărătesei! porunci urmate după înalta voinţă şi hotărîre, osebit de perderea hărăzitei lor pensii, vor luă încă şi pedepsa sumeţiei lor, prin ştreng. Fiind de trebuinţă ca pomenitele familii să reguleze cele de cuviinţă şi pentru toţi boeriî împărţindu-î între dînşiî, împrietinind pe unii, ajutând pe acei ce vor ave nevoie şi purtând grijă pentru hrana lor, urmeză după acestaşi că trebue să razime spre a fi ei slobozi, cu un cuvînt ca tote stările de boeri, conformându-se cu credinţă şi dreptate sistemului familiei sub care se află, să se ferescă de orî-ce faptă mare sau mică ce ar fi în potriva înaltei voinţî, bine cunoscend, că representaţiile de mulţumire ori nemulţumire ce acele patru familii vor face înaltei Porţi, pentru cutare ori cutare faptă a boerilor, vor fi primite de Portă, Şi dar spre a cunosce fie-care acestă punere la cale şi înaltă autocratoricescă voinţă, s’a slobodit înalt buiuruldiu, cuprinzător poruncilor pomenite Patriarchului Romeilor, iar acelor patru familii cuprinse în acestă regulare li s’a făcut fie-căreia în parte în scris însciinţare cupriinjătore de tote acele maî sus expuse. Iar aceste porunci statornicite sistematic, spre a ave pururea putere, s’au înscris atât în calemul Divanului, precum şi în condicile Ame-giuluî şi a împărătesei! Zaraphanele ca, după trebuinţă privindu-se, să se aplice cu potrivire.
                                                           Anul 1819, luna Ianuarie.
            In Constantinopole.
436
V. A. TJRECHIĂ
nitoruluî în casă cu chirie. Se cer 115.690 lei pentru acestă restaurare a palatului, reu deteriorat de Muscali, cari aii ţinut în el spital militar. Suma reclamată va fi adausă apoi pentru facerea mobilierului şi altor trebuinciose. Boerii propun, ca banii necesari să se cisluescă pe ţeră împreună cu banii datoriţi la Casa răsurilor pentru lefile slujbaşilor ţeriî. Modalitatea perceperii acestor bani se pote vede în actul aci anexat (1). 1
            (1) Prea înălţate Domne,
   Cuprins fiind în obştesca anaforâ ce s’a făcut către înălţimea Ta, că neajungerea Casei răsurilor, în sumă de 298.463 lei a unui an curgător, să se ieă cu dreptă ana-loghie de la locuitorii birului sub numirea de lipsa lefilor, ca o îndatorire a ţeriî a plăti celor ce slujesc pentru ţeră, iată viind vremea cea euviinciosă spre stingerea acesta, pentru care şi adunându-se după porunca Domniei Tale spre socotinţa acesta, n’am lipsit a ne îngriji şi pentru cheltuelile ce trebuesc spre îngrijrea Curţii pămîntesci, care a primit stricăciune în vremea trecutului răsboiu, locuindu-se de spitalul oştenesc, neremâind altă sălâşluire pentru Domnie şi pentru dregeto-riile pămîntesci, fiind întru tote neodihnită petrecere şi superătore norodului, dar apoi şi însăşi înălţimii Tale Domnitorului, ca pentru un lucru dar neapărat şi din cele mai întâi, a vede Curtea Domnescă în stare de sălăşluire Domnitorului, luând semă socotinţelor ce s’au făcut cu tahmin pentru cheltuela trebuinciosă, mai ales după rînduirea domniel-sale Hatmanului Roset, care cu luare aminte a şi făcut cu luare în scris între tote şi prin isvod a arătat Adunării obştescî, că atât pentru cumpărătorea cherestelelor cât şi pentru tote cele-lalte ale plăţii lucrătorilor: petrarî, teslarî şi cumpărături de sobe şi alte materialuri, spre întocmirea şi a celor de sus şi a celor de jos zidiri şi a celor din ogradă şi zugrăvitul trebuesc 115.690 leî cu totă economia, afară însă de un lagum ce trebuesce neapărat pe sub pod şi afară de totă îmbrăcămintea Curţii.
   Incredinţându-ne dară într’un acelaşi chip apoi întru socotinţa nostră cea de obşte, găsim a fi de trebuinţă ca, împreună cu stingerea banilor lipsei Casei răsurilor, să se strîngă şi banii cheltuelilor întocmirii Curţii, care s’a şi făcut şi este datore a se întocmi cu cheltuela ţeriî, însă nefiind chip tot într’aceeaşî vreme de odată a se strînge şi totă lipsa Casei răsurilor şi toţi banii întocmirii Curţii, socotinţa prea plecatelor slugi ale înălţimii Tale urmeză, ca numai jumătate din neajungerea lefii să se strîngă acum în lunile Ianuarie, Fevruarie şi Martie, adecă 149.232 leî, şi tot într’aceste luni să se strîngă şi din banii întocmirii Curţii 120.000 lei, strîngendu-se şi sfertul răsurilor cel obicinuit, care se alcătuesce în 85.000 leî, cari toţi banii aceştia, ce alcătuesc peste 350.000 leî, analoghisindu-se din Yisterie pe ţinuturi asupra birnicilor, scutelnici şi breslaşi fără osebire, prin cea mai bună chibzuire şi fără însărcinare asupritore din partea dregătorilor, se vor strînge în lunile acestea, pentru că de la trepte: mazili, ruptaşî şi târguri, dar şi hrisovoliţii jidovi, armeni şi alţii nu este chip a se face strîngere, fiind însărcinaţi cu banii menzilului, dar nici de la birnicî nu încape mai multă strîngere acum, fiind ei strîmtoraţî cu împuţinarea alişverişuluî din lipsa monedei şi din stingerea ne-
ISTORIA ROMÂNILOR
437
   Ca să-şî facă mână bună nu numai la Porta, ci şi cu principalele puteri Europene, Calimach întreţine relaţiunî cu tote, scrie note şi epistole lăudărose, promite amiciţie şi credinţă, după împrejurările (Jileî, când Francieî, când Austriei, în acelaşi timp când se declară devotat Rusiei. Nici la Curtea din Berlin nu erau ignoranţi de cugetul real ori aparent al Domnului Moldovei.
   Pe lângă Consulii din Iaşi, Calimach se arătă amical şi, ca să le de-monstre buna lui voinţă, iea disposiţiunea să li se ofere anume case încăpetore, cumpărate cu bani cisluiţî pe neguţitorimea din Iaşi (1).
   Cel mai bun mijloc de a-şi face prietenă Porta sciâ Calimach că este de a o încărca cu peşcheşuri. Domnitorul trimise Porţii provisiuni din belşug şi, drept mulţămire, îî veni îndată un Hatihumaium însoţit cu un dar, o tabacheră, o blană, un armăsar (2). 1
guţătoriilor, pe cari le-a stînjinit vremea răsboiului; iar apoi în luna viitore Iulie, atuncia se va strînge şi cea-laltă parte în jumătate a lipsei Casei răsurilor, se vor strînge şi banii ce se vor cheltui mai mult întru întocmirea Curţii, împărtăşind întru acel ajutor împreună cu locuitorii şi treptele, căci amândouă aceste trebuinţe pămîntesci sunt datoria ţeriî şi a obştei. — 1812 Decemvrie 9. Iaşi.
   (Semnaţi:) Veniamin Mitropolit Moldovei, Gherasim Episcopul Romanului, Meletie Episcopul Huşului, Iordache Canta Vel Logofăt, Const. Balş Logofăt, D. Sturdza Vel Logofăt, Sandu Sturdza Hatman, Grigorie Sturdza Vel Vistier, Vasile Canta Vel Vornic, Const. Balş Vel Vornic, Manolache Dimache Vel Vornic, Vasile Roset Vel Vornic, D. Bogdan Vel Vornic, Niculae Stratulat Hatman, Alexandru Balş Vistier, Iordache Roset Vistier.
   (1) Ve$î documentul în Uricar, X.
                                        (2) Cuprinderea înaltului Imperătesc Firman.
   Lauda Domnilor celor din nemul lui Mesia, alesule dintre stăpânitorii nemului lui Isus, astăzi Domnule al Moldovei Alexandre Calimach, să-ţi închei săvîrşirile tale cu fericire; ajungând acest prea înalt semn, sciut să-ţi fie că unul dintre obiceiurile cele preacuviose ale înaltei mele împărăţii şi nedespărţită rîvnă de a ocroti şi a păzi pe ceî supuşi ai săi întru totă dreptatea de a revărsă isvorele milostivirii către dînşiî şi de a se păzi buna orînduelă, şi fiind-că de către pronia Dumne<Je-escă s’au miluit şi s’au dăruit mie stăpânire şi împărăţie, neîncetat purtare de grije şi silinţă are împărăţia mea pentru buna şi fericita stare de obşte tuturor ţărilor ce se află în supunerea prea puternicii mele stăpâniri, iar după acestă aflare şi păzire chipurilor folositore, care caută numai şi numai spre răsuflare, linişte şi odihna celor de la Dumnezeu încredinţaţi la împărătesca mea mărire supuse no-rode şi raele, şi în sfîrşit cu ochi cu neadormire spre cercetare şi aflare de prin cererile şi urmăririle acelor orînduiţi de către împărăţia mea stăpânitorî judecători şi Domni în ţările stăpânirii mele; deci fiind că atârnă împărătescul nostru cuget a pune în lucrare cele ce se cuvin la împărătesca mea mărire, adecă a cuprinde şi
438
V. A. URECHIÂ
   Anonimul doctor, al căruia portofoliu plin cu informaţiuni şi acte
a răsplăti cu milostivire pe acei ce ocrotesc raelele ce locuesc în stăpânirea împărăţiei mele şi le păzesc întru bună orînduelă, linişte şi dreptate, iar în potriva celor ce urmeză într’alt chip în potriva împărătescii mele bune voinţe, de a li se face pedepsa şi perdare, cu osebire dar şi ţera Moldovei, care este moştenire de la strămoşii mei, sub împărătescul meu sceptru de a fi în bună stare şi de a petrece ticălosele raele întru totă fericirea, linişte şi răsuflare şi de a se ocârmui întru totă buna orînduelă, fiind-că este cea mai întâi din bunele voinţe şi cererile împărăţiei mele, nu încetăm de a cercetă de apururea starea întru care se află raelele şi toţi cei-lalţi locuitori ai Moldovei şi tote chipurile odihnei lor, într’un cuvînt neîncetat avem îm-părătescă purtare de grije pentru cerşuta bună stare şi fericirea pămîntuluî acestuia. Tu dar, numitule Domn, după ale tale înţelepte chipuri şi credinciose slujbe, cari s’au cercat şi s’au ispitit cu îndestul ani mai nainte în slujba marei Dragomanii a împărătescului meu Divan, de atuncia, fiind-că se nădăjdue că la tote următorele slujbe ce vei fi orînduit vei arătă urmări plăcute, lăudate, cu credinţă şi dreptate, ţi s’a încredinţat acestă mare slujbă a Domniei Moldovei, iar acum de isnovă vrend împărăţia mea mai cu amănuntul a se încredinţa pentru chipul petrecerii tale, s’a adeverit cu totă îndestularea, că purtându-te cu înţelepciune şi isteţime şi alcătuind tote mişcările tale a fi potrivite cu împărătesca mea înaltă voinţă şi poruncă, întocmai după cum se aşteptă de la tine, cheltuesci silinţă cu totă credinţa, atât pentru zaptul şi buna ocârmuire pămîntaluî, cât şi pentru întîmplărî pentru păzirea bunei orînduelî, pe unii înfricoşându-i şi pedepsindu-î, iar pe alţii cuprin<Jendu-î şi um-brindu-i, şi că păzescî nestrămutat canonele bunei petreceri, cu muhafizii şi locuitorii împărătescilor mele sarhaturi şi că după cele mai înainte şi pe urmă date împărătesei porunci prin sfînt împărătescul meu hat pentru nizamul pămîntuluî, te afli spre mângâiere şi cuprindere săracilor şi pe cei risipiţi şi strămutaţi dintr’înşii aducendu-î la urmele lor, cheltuesci tot felul de silinţe pentru buna ocârmuire şi fericita petrecere pămîntuluî, depărtând şi gonind tote răpirile şi nedreptăţile şi după tote aceste că, vrend să arăţi prin lucrare vederate mulţumirile tale şi pentru că din tinereţele tale te hrsnesci cu prea bogatele mele milî ale prea puternicii mele împărăţii şi pentru că te-ai făcut mai ales chiar ridicarea şi crescerea împărătescilor mele milî, fără preget te nevoescî a pune în lucrare tote trebuinciosele slujbe şi porunci, după chipul cuviincios, iar mai ales te-ai silit a proftaxî în vreme tote cele trebuinciose pentru zidirile cetăţilor Achermanuluî şi nu numai ca să sfîrşesci în curîndă vreme acele poruncite două ambare la Besiderî, ca să pogore împărătescul galion, care după cerere întocmai s'a făcut la Galaţi, ca să trimiţi în vreme zaherelele, vitele şi altele trebuinciose pentru tainaturile oştilor ce sunt rînduite asupra Yidinuluî, ea să praftacescî la împărătesca cetate a Ţari-graduluî atât zaherele, cât şi trimeterea oilor prin gelepi.
   Deci în sfîrşit, făcendu-se tote aceste de maî sus pomenite, cunoscute la împărăţia mea şi cu adevărat încredinţându-se, că şi la tote cele-l-alte slujbe şi porunci şi de obşte la tote mişcările tale te porţi tot cu aceeaşi silinţă, înţelepciune şi credinţă, iar osebit pentru că a dat pentru tine asemenea bună mărturie acel de acum Vizir şi cu desâvîrşită putere epitrop al împărăţiei mele, cu mult plecat s’au arătat ale tale lăudate şi înţelepte şi credinciose urmări la prea puternica mea împărăţie şi te-aî învrednicit de multe laude, căci aeăsta a ta rîvnă şi prea plăcută urmare
ISTORIA ROMÂNILOR
439
diverse din secolul XVIII, l*am donat bibliotecii Urechiă din Galaţi,
nu numai a găsit vederat, ce cu mare credinţă şi pro timiş acesta a ta care ai spre a pute face cunoscută desăvîrşit slugesca ta bună mulţumire pentru bogatele şi împerătescile milî ce se revarsă către tine, ce încă a adeverit şi a întărit şi a strămoşilor tei către prea înalta, prea puternica mea împărăţie credinciosă slujbă; fii dar întru totă vrednicia de laudă, şi iată dar învoim, ca să te învrednicesc! a câştigă şi cu desfătare a gustă de apurure rodurile credinţei şi ale dreptelor tale plăcute slujbe.
   Deci dar fiind, că este bună voinţa împărăţiei mele, ca şi de acum în fericitul împărătescul meu semn să adaogi şi să îmmulţesci încă şi alte credinciose slujbe cu asemănare celor trecute mai înainte lăudate, ca să te silesci cu neadormire pentru bună starea şi fericirea pămîntuluî, pentru răsuflarea şi odihna săracelor raele şi să fii cu luare aminte a se păzi nestrămutat cuprinderea înaltelor porunci pentru ni-zamul pămîntuluî şi din boeri şi cei-lalţi locuitori pre cei mărturisiţi în credinţă către prea puternica mea împărăţie să-i mângâi şi să-î cuprindî, iar pe cei vrednici de pedepsă să-î pedepsescî, fără a trece cu vederea greşelele lor şi să nu-î erţî la orî-cine cuteză rele de a eşi din hotarele datoriei sale, sau a se abate cu călcare peste orînduelă stării sale, că cu acest chip să se urmeze buna ocârmuire, după cum cer hotarele cuviinţei bunei oblăduiri.
   Banii mirieî împărătesei şi obicinuitele rusumaturî să te silesci a se împlini în vremea lor; pe ticălosele raele să-î feresci de asuprire şi nedreptăţi, iar din boeri şi cei-lalţî câţi se vor împotrivi la poruncile tale şi câţi în potriva prea înaltei împărătesei! mele bunei voinţî vor cuteză a silnici şi a asupri săracele raele, pe aceia după săvîrşita putere ce ai să-i pedepsescî, spre înfrînare şi să cheltuesci totă silinţa în totă vremea, fără preget şi cu ochiul neadormirii străjuind, ca după deplina putere ce ţi s*a dat să afli tote chipurile folositore pentru întemeierea şi buna ocârmuire pămîntuluî, întocmai după înţeleptele şi credinciosele chipuri cu cari şi până acum te-ai purtat, nevoindu-te a trage şi a dobândi rugile săracelor raele către prea puternica mea împărăţie şi să arăţi necontenit către împărăţia mea în scris tote vrednicele de arătare ale tale socotinţe; spre acesta dar, după sfîntul împărătescul meu întru norocire dat Hatihumaium, s’a făcut şi acesta a mea înaltă împărătescă poruncă euprimjătore întăririi şi întemeierii Domniei Tale şi iată ţi se trimete; deci de te vei purtă după chipul de mai sus arătat şi ca să pui în lucrare întru tote desăvîrşit împărătesca mea înaltă poruncă şi voinţă, te va într’arma cu tote puterile silinţei în fericitul ogor al împărăţiei mele, ca să arăţi mai cu înadins şi de acum înainte rîvnă, protimie şi credinţă, arătând săvîrşirile tuturor celor ce mai sus s’au poruncit, adecă bunei ocârmuirî a pămîntuluî şi tote cele-lalte cerute de la vrednicia desăvîrşiteî puteri ce ţi s’a dat, ca cu chipul acesta să se îmmulţescă şi să se întărescă cu adăogire acea către tine a mea împărătescă norocită bună ipo-lipsis, să câştigi şi de acum revărsare a bogatelor mele nedeşertatelor faceri de bine de la prea puternica şi iubirea de dreptate împărăţiei mele şi vei urmă negreşit după cuprindere şi înţelegere acestei înalte împărătesei porunci, ce s’a dat la mijlocul lunii Şival, în anul 1212, în păzitul de Dumnezeu Ţarigrad.
                                                       Cond. Metr. Iaşi, pag. 34.
           *
440
V. A. URECHIĂ
ne descrie parada primirii de către Domnitorii ţerilor Române a unui firman însoţit cu daruri.
  Iată acestă descriere:
                                     «îndată ce Domnul se arată de departe, ieî pe amândouă mânile tale bocceua şi blana şi peste boccea pul fermanul cu punga de dibă (stofă de mătase), după ce
                                       Tălmăcirea Caimeliî prea înaltului Vizir.
  Prea alesule şi prea credineiosule Domn al Moldaviei, tu fiind din cei hrăniţi şi crescuţi întru dreptate şi osebită credinţă cu desăvîrşită ipolipsis slugă a prea puternicii împărăţii, au strălucit luminatele semnele dreptăţii şi înţelepciunii din cele cu credinţă ale tale lucruri şi s’aîi văţlut prin cercare rodurile mulţumirii tale din plăcutele slujbe ale Dragomanieî celei de mulţi ani şi de la prea puternica împărăţie şi după totă nădejdea, că şi mai in urmă după asemenea înţelepte chipuri vei cheltui totă silinţa ta spre săvîrşirea înaltelor porunci, ce se vor da către tine, mai înainte ţi s’au încredinţat slujbele cele mari ale Domniei Moldaviei, potrivindu-te cu a ta fi-rescă rîvnă şi necovîrşită protimie şi silinţă, spre care fiind şi prea înalta împără-tescă voinţă şi poruncă pentru cea desăvîrşită cercare şi încredinţarea urmărilor şi tuturor mişcărilor tale, s’au aflat şi s’au găsit cele drepte şi neschimbate ale tale lucrări alcătuite cu împărătescă nădejde şi următore întocmai stăpânitoreî prea înaltei bunei voinţî, făcând a-î potrivi paşii tăi cu prea înaltă împărătescă bună voinţă şi cu înţelepciune ai unit după acesta şi chipurile bunei ocârmuiri câte odată prin îngrozire, prin înfricoşare şi une-orî iarăşi prin tânguire şi blândeţe, ai păzit cu mare luare aminte cuviinciosa bună petrecere megieşescă între sarhatu-rile împărăţiei; îndestul te-aî silit spre a uni în lucrare acele pentru bună orîndu-elă pămîntului date prea înalte împărătesei porunci şi fermanurî; în cât a fost prin putinţă te-aî îngrijit pentru tote acele ce atârnă la nizamul ţării; cuprinzând raelele cele de sub a ta ocârmuire cu înţelepciune şi isteciunea minţii tale aî îm-mulţit locuinţa pămîntului, depărtându-te de totă nedreptatea şi oprind totă asuprirea. Deci dar, fiind-că din copilăria ta eşti hrănit şi crescut cu împărătescile bogate mili şi faceri de bine, te-aî făcut şi desăvîrşit ..... ridicare şi hrănire din însăşi mânile prea puternicii împărăţii, după care şi cu voinţă aî răsplătit prin plăcutele tale slujbe mulţumirile cele pentru bogatele împărătesei faceri de bine ce s’au revărsat asupra ta, căci în cuviinciosele vremi aî trimis tote cele ce s’au cuvenit tre-buinciose la zidirile cetăţilor Chiliei şi Achermanului; în puţină vreme ai săvîrşit facerea celor două ambare, cari nu de mult ţi s’au poruncit la cetatea Benderului, galionul carele din înaltă împărătescă poruncă s’a făcut la Galaţi, 1-aî săvîrşit după chipul cu care s’a cerşut; totă silinţa aî arătat la necurmata trimiterea vitelor şi osebitelor feluri de zaherele pentru tainaturile oştirilor ce sunt rînduite spre Vidin, atât eznasâ-zahereâ cu îndestulare, cât şi prin gelepi n’aî contenit a trimite la Ţarigrad; pentru acesta, fiind-că văzută şi cunoscută luminat s’a făcut totă rîvna silinţei tale cei prea lăudate, atât din aceste de mai sus bine primite urmări şi din tote cele-lalte ale tale săvîrşirî, n’am lipsit şi noi prelarg a-ţî face în scris arătare pentru iscusita şi vrednica sădită întru tine silinţă, dând pentru tote aceste bune mărturii către prea puternicul şi prea bunul nostru împărat, din care prea cre-dinciose şi cu protimie ale tale slujbe şi împărătescă sa prea puternică mărire nu numai că s’a cuprins cu cea desăvîrşită mulţumire, dar şi de multe bune cuvîntărî
ISTORIA ROMÂNILOR                       441
aî încălecat deja calul teu, pe care îl ţine sluga ta ce umblă pe jos. Iar când veî fi aprope de Domnul şi veî vede că e timpul ca Măria Sa, întin^endu-î mânile tale cu blană şi fermanul, ast-fel precum le ţii, Domnul iea de odată fermanul, şi după ce-1 sărută îl aşeză iar de-asupra bocceleî cu blana ce o ţiî în cele două mâni. Apoi
şi laude te-a învrednicit pe tine; fie dar a câştigă ţie cu desfătare rodurile credinţei şi ale dreptelor tale urinări; dec! după cum şi până acum te-aî purtat cu fi-resca ta înţelepciune şi isteciune a minţiî şi de acum înainte se cere numaî decât, cu adăogire şi îmmulţirea celor trecute slujbe a silinţei bune urmări pornite de la lu'area ta înainte câte atârnă de obşte, atât spre buna ocârmuirea ţării, cât şi spre odihna săracelor raele, păzind adecă prea înaltele împărătesei porunci ce s’au dat mai înainte, şi pe câţi din boerî şi raele vei află întru credinţă supuindu-se către umbrirea prea înaltei împărăţii, să-î cuprinzi şi să-î cinstesci, iar pe cari îi veî găsi cu urmare şi lucrare în potrivă, îndată să le facî şi pedepsele cuviineiose, ne-lăsând pe nimenia a se abate cât de puţin din hotarele stării sale, precum şi pe acei carî se vor ispiti a călca poruncile tale şi în potriva împărătescii bune voinţe vor cuteză a se abate spre asupriri şi nedreptăţile săracelor raele, ca un stăpânitor şi cu desăvîrşită putere să-î pedepsescî după măsura vinovăţiilor lor, şi să te silescî pentru cea în vreme a miriei ţării tuturor celor-lalte obicinuite rusumaturi, tot după cunoscuta înţelepciune şi credinţă şi lăudatele chipuri, cari şi până acum s’au ve<Jut cheltuind silinţa ta spre punerea la cale a bunei orîndueli pămîntului şi spre păzirea bunei stărî a eî. Şi ca să facî în scris arătări către prea înalta Portă şi de acum înainte pentru tote cuviinciosele pricini, cu adăogirea celor credinciose ale tale socotinţe, spre acesta s’a dat acum împărătesc vrednic de închinăciune înalt Firman înfrumuseţat şi cu sfînt Hatihumaium, pentru întărire şi întemeierea Domniei tale. Fiind dar că fără îndoire se nădăjduesce şi se aşteptă după a ta fi-rescă şi plăcută credinciosă urmare, şi după înţeleptele, drepte şi lăudate ale tale lucrări şi după cum se cuprinde prin înaltele vrednice de închinăciune porunci, că te veî într’armâ tot-deauna cu rîvna îngrijirii şi a silinţei, pentru buna şi cre-dinciosa lucrare şi săvîrşire tuturor împărăteştilor porunci, pentru acesta şi noi spre întărire şi îndemnare datornicii tale silinţe şi protimiî şi ca să adaogî cu mai multe după cea fără îndoire nădejde a prea puternici! împărăţii acea către tine îm-părătescă îndurare şi să te faci râvnitor acelor asemenea cu tine, scriindu-ţî acum, îţi trimitem acestă a nostră caimeâ, care luând-o cu ajutorul lui Dumnezeu şi pliro-forisindu-te cu credinţa pentru totă cuprinderea el, nestrămutat veî urmă săvîr-şirea, după cum scriem.
                     Tălmăcire de pe înaltul împărătesc Firman ce a venit către Măria Sa Scarlat Alexandru Calimach Voevod, cuprinzător de mulţumire pentru zahereua ce s’a trimis la capănul împărătesc. La anul 1814 Ianuarie.
  Alesule între stăpânitorî, Domn al nemuluî Mesieî Scarlat Voevod, Domn al Moldaviei, sfîrşitul să ţi se încheie cu bine. Ajungând acestă a nostră împărătescă poruncă, sciut să-ţî fie, că tu numitule Domn, de vreme ce ţi s’a încredinţat ocârmuirea Moldaviei, aî împlinit tote câte dreptatea şi credinţa te-au povăţuit, prin lăudatele fapte şi plăcutele chipuri ce aî urmat, între carî şi cu trimiterea acea în vreme a feluri de zaherele cu îndestulare la împărătescă nostră cetate a Ţarigraduluî şi
  I
442
Y. A. TJRECHIĂ
îţi dă un cal Domnesc cu patru sau maî mulţi ciohădari (slugi Domnesci), cari îţi ţin calul teu şi îndată iurudisescî şi pornescî înaintea Domnului, iar dînsul te urmeză numai decât şi aşa veniţi până la Curte (KoopiY}). După ce sosiţi acolo, descaleci calul la scară, şi iurudisescî înaintea Domnului, până la suirea Domnului pe scaun în Divan, şi stai tocmai în faţa lui, ţinend de asemenea blana şi fermanul pe amândouă mânile. Atuncia Domnul stând în piciore iea fermanul şi sărutându-1 îl dă lui Divăn-Efendisi ca să-l cetescă. Iar tu în acelaşi timp stai în piciore la locul teu, ţiind mereu în mânile tale blana până la sfîrşitul cetirii firmanului. Şi atunci Divan-Efendisi-ul iea blana din mânile tale şi îmbracă cu ea pe Domnul, şi numai decât Domnul îmbracă pe Divan-Efendisi cu blană. Iar după aceea te îmbracă şi pe tine cu haină de samur tot la locul unde ai stat de la început şi aşa se sfîrşesce totă ceremonia.»        '
   Firmanul sosit lui Călimach a trebuit aşa dar să fie tot ast fel primit cu mare solemnitate (1).
întru lucrarea acestora prin fapte ai arătat şi săvîrşită osârdia ta, avend spre dovadă vrednicelor tale săvîrşirî a nostră împerătescă mulţumire, iar boeriî ţării urmând întru tote asemenea ţie şi îmbrăţişând după cuviinţă datoriile lor, ce au căcjut către a nostră prea puternică împărăţie, au încredinţat datornica lor supunere şi credinţă către hrănitorea şi făcătorea lor de bine a nostră împărăţie, acesta maî ales încredinţându-se din cele maî în urmă vrednice ale lor lucrări, ce în scris vestit nouă au fost, dar şi plăceri nouă, chipul cu care, precum mai sus am <Jis, s’ati purtat numiţii boerî în credinţă săvîrşind împărătescile nostre porunci şi s’a adaos acea dintru în vechime către tine păzită a nostră împerătescă iubire şi de vreme că scoposul nostru şi împerătescă poruncă se alcătuesce spre a-şî ave petrecerea cu bucurie şi liniştire toţi de obşte supuşii noştri ce se află locuind sub a nostră stăpânire, aşteptăm şi de acum, ca după chipul acesta, avend îngrijire pentru acea întru totă odihna ocrotire şi liniştirea tuturor de obşte supuşilor noştri, să fie asemenea întru totă osârdia, urmând plăcute slujbe, cu lăudate lucrări la tote împărătescile săvîrşirî şi după povăţuirea credinţei şi înţelepciunii tale.
   Către acesta dând acestă înaltă poruncă, o trimitem prin împerătescă nostră ur~ die, lăudându-ţî rîvna ta ce ai arătat până acum şi arătându-ţi acea către tine a nostră împerătescă bună cugetare şi iubirea acesta de acum, pliroforisindu-te şi sciinţă avend fără îndoire, că cei ce slujesc stăpânirii nostre întru credinţă şi dreptate, se învrednicesc dreptelor răsplătiri.
   Fii de apururea întocmai următor şi întru nădejdea credincioselor şi lăudatelor tale fapte, sîrguesce-te spre adăogirea împărătesei! nostre bune cugetări şi iubiri, depărtându-te de ori-ce în protivă urmare.
   Acesta să-ţi fie sciut şi te supune sfîntuluî nostru semn.
   S'a dat la anul 1228, la începutul lunii Muharem.
   (1) Hatihumaium către Scarlat Alexandru Galimach Vv., cu dar împărătesc
                                                    o tabacheră. Extract.
   Laudă slujbele lui de Dragoman şi aceea de Domn al Moldovei cu împlinirea zahe-releî, cu lucrarea la cetăţi. — «Dicem: Bine să-ţi fie ţie! şi să te învrednicesc! a vede şi a gustă rodurile credinţei şi ale dreptăţii.»
ISTORIA ROMÂNILOR
443
   Relaţiunile luî Calimach cu Domnitorul Munten Caragea au fost pururea bune. Am ve<Jut pe Calimach stând maî mult timp la Bucu-resci, găzduit pe spesele Guvernului local, înainte de a merge la Iaşi (1).
   Un singur cas de ore-care neînţelegere se constată cu acte, şi a-nume în Agust 1813. Caragea ordonă Clucerului Predescu să se scole să mergă la Slam Râmnic, unde s’a întîmplat a fi pricină de stăpânirea moşiilor ce sunt ca hotar ale boerilor de dincolo din vecinătate, cu stăpânii moşiilor de dincoce, din cari unii din dumne-lor boeriî Domniei Mele, făcendu-ne arătare de acesta, am însciinţat Domnia Mea pe Luminăţia Sa fratele Domnul Moldavieî şi ne-a venit răspuns, cum că a orânduit din partea Domniei Sale hotărnici, de cari şi dumne-lor Ispravnicii ne însciinţară că au şi venit acei hotărnici acolo la hotar; iată dar că din partea Domniei Nostre te orînduim pe dumne-ta ho-tarnic, ca mergând la Focşani, orî-ce trebuinţă de ajutor vei ave să-l ceri de la dumne-lor Ispravnicii judeţului, cărora să le arăţi porunca acesta a Domniei Mele de a ţi-1 face, şi pliroforisindu-te de cine sunt vecinii dincoce, să li se dea de scire a veni faţă cu sineturile şi dovezile ce vor fi avend, şi ajungendu-te cu cei de dincolo hotărnici, să mergeţi la faţa locului, şi urmând orînduelii hotărniciilor, să faci alegerea hotarelor după dovedi, cum şi după vechea stăpânire, şi unde va fi întunecare să se dea şi carte de blăstem, ca maî mult să se descopere adevărul şi dreptatea şi de alegerea ce vei face să însciinţezi Domniei Mele, cu care acestă hotărnicie să nu se supere nici să se smintescă hotarul ferii între vecini, ci hotarul acela al ţării cu pricina hotărniciei moşiilor să nu se smintescă, ci să fie în locul nestrămutat, precum din vechime a fost până acum. I saam receh. gpd—1813 August 23.
      Vel Logofăt.
   Cod. LXXIV, fila 84. * 1
   Şi cu credinţă de bună slujbă şi pe viitor «îţi trimitem dar o tabatieră cu pietre de diamant. .. Drept aceea, îndată ce va ajunge înalta nostră poruncă împreună cu tabatiera, acea de petre, cu păsuri plecate întîmpinându-le şi sărutân-du-le şi arătând datoriile cunoscinţei, vei fi rugător pentru vecinicirea împărătesei! nostre puteri.»
   Insistă pentru materialul şi acele necesare la facerea cetăţilor.
   Dat la începutul lunii Regep, anul 1228.
                            (1) 7<5 Ioan Oheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemli Vlahiscoie.
                                           Dumne-ta Vel Vistiere, după pliroforia ce ne dai printr’acestă anaforâ, poruncim Domnia Mea să se plătescă de la Visterie aceşti taleri 1.154 şi parale 25, dându-se
444
V. A URECHIĂ
   La 1816 se mai ivesce un cas. Boerul biv Vel Căminar C. Suţul reclamă la Caragea, că locuitorii din Moldova trec cu oile lor peste hotarul ţeriî Muntenesc! şi le pasc în imaşurile lui fără de nici o plată. Vodă cere informaţiunî de la starostii ţinutului Putneî, cei din partea Moldovei. Aceştia respund, că «de se vor superâ acei locuitor! (Moldoveni) pentru păşunea vitelor de către stăpânii moşiilor, se
chiar în manile acelora de la car! s’au luat aceste lucruri pentru trebuinţa ce se arată mai în jos. — 1812 Decemvrie 30.
       (Pecetea gpd.)
             Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca Măriei Tale, următor fiind, am făcut cercetare şi teorisind foia ce a dat-o dumne-lui Vornicul Michalache Mânu sub iscălitura domnieî-sale, de cari lucruri a primit de la Agie în trebuinţa conacului Măriei Sale Scarlat Vodă Calimach, s'a găsit întocmai primit de dumne-lui, precum se arată trecute şi în foia Agiei, fără deosebire, cum şi pentru pânea şi hrana filelor ce s’au dat de la Agie pentru conacul slăviţilor murahazi s*a ve<Jut pitacul dumne-lor boerilor Caimacami, cu cuprinderea sumei ce se arată într’acestă anaforă a Agiei iarăşi întocmai, dar pentru plata acestor lucruri ce s’au dat nu este în Visterie nici un pecetluit, şi nu lipsii a arătă Măriei Tale, ca să se dea luminată poruncă la cererea ce face dumne-lui proin vechil al Agiei. — 1812 Decemvrie 28.
   Vel Vistier.
       Cod. LXXIII, pag. 42.
                              I& Ioan Gheorghe Caragea Voevod i Gospodar zemle Vlahiscoie.
   Dumne-ta Vel Vistiere, după pliroforia ce ne dai printr’acestă anaforă, poruncim Domnia Mea să se plătescă de la Visterie aceşti taleri 1.619 parale 22, dându-se însă chiar în mânile acelor brutari şi lumînărari, de la cari s’au luat acele pâni şi luminări. — 1812 Decemvrie 30.
   (Pecetea gpd.)
             Prea înălţate Domne,
   După luminată porunca Măriei Tale, următor fiind, am teorisit tote acele pitace câte se arată într’acestă anaforă şi s’au găsit atât suma pânii cât şi a luminărilor întocmai, precum se cuprinde în foia ce s’a dat de la Agie, care sumă a pânii, socotindu-se după preţul cu care se vindeă pânea atunci, adecă ocă câte 6 parale, se adună suma de bani ce se arată într’acestă anaforă, adecă taleri 1.619 şi parale 22, cu luminările împreună, pentru cari aceşti bani, fiind-că pecetluit nu este în Visterie, nu lipsii a arătă Măriei Tale ca să se dea luminată poruncă la cererea ce face dumne-luî proin vechil al Agiei. — 1812 Decemvrie 28.
       Vel Vistier.
   Cod. LXXIII, pag. 43.
ISTORIA ROMÂNILOR
445
strică armonia cea întocmită între aceste doue ţeri.» Caragea nu este de acestă părere; el $ice că armonia dintre ambele ţeri «privesce către oblăduitorii acestor doue vecinătăţi, iar nu asupra dreptelor lucruri ale celor ce locuesc pe aceste pămînturî». De aceea Vodă ordonă Ispravnicilor de Slam Râmnic, «ca ajungendu-se cu dumne-lor starostii din ţinutul Putneî, să dea cuviinciosul nizam, spre a se păzi buna orînduelă ce este întocmită prin pravilnicesca Condică», adecă locuitorii ce pasc vite pe moşii străine să fie obligaţi a elăeui la stăpânul moşiei, ori a se învoi să le plătescă erbărit(l).
  Acest an 1816 este un an de emoţiune pentru ambii Domni ai ţepilor Române. Pe când ei aşteptau să trecă prin Principate Baronul Strogonoff, trimisul Rusiei la Constantinopole, pentru a negocia asupra neînţelegerilor ivite în urma păcii de la Bucurescî, de odată se lă-
   ţi) Iacă actul integral:
   Dumne-vostră Ispravnicilor ot sud Slam Râmnic, sănătate. Iată că trimitem dumne-vostră embericlisită jalba ce a dat Domniei Mele dumne-luî biv Yel Căminar Constantin Suţul împreună şi cu alăturatul răspuns ce ni s’a dat asupra pricinii de către Starostii ai ţinutului Putneî, care cetindu-se înaintea Domniei Mele, nu găsim destoinică cuprinderea sa spre apărarea locuitorilor Moldovei, ce-şî trec vitele dincoce în pămîntul Domnescii nostre ţări spre păşune pe moşiile unora altora de a nu plăti nimic, fiind lucru în potriva obiceiului şi a pravilei pămîntuluî acestei ţări, iar cuvîntul ce <Jic dumne-lor Starostii, că de se vor supără acei locuitori pentru păşunea vitelor de către stăpânii acelor moşii, se strică armonia cea întocmită între aceste doue ţer% nu este tălmăcire potrivită a fiinţei armoniei, căci armonia acestei vecinătăţi privesce către oblăduitorii acestor două vecinătăţi, iar nu asupra dreptelor lucruri ale celor ce locuesc pe aceste pămînturî, şi megieşesca armonie i priete-tenesca împărtăşire, ce <Jic dumne-lor, nu se pote tălmăci într’acestaşî chip, adecă cele ce au lipsă locuitorii Moldovei să le îraplinescă de la ceşti de aici fără de plată, pentru că de se va <Jice una ca acesta, urmeză mai întâiu a se ridică chiri-otita ce dau pravilele fieş-căruia stăpân pe dreptul lucrul său, iar de a plăti unii altora cele ce le trebuesc de ieau unii de la alţii, cu acesta câtuşi de puţin nu se smintesce cea dintre oblăduiri armonie, apoi se păzesce şi înfiinţata şi politicescă pravilă, care nu slobode a păgubi cinevaşî pe altul de dreptul său, precum nici de venitul moşiilor, care este drept al stăpânilor lor. De aceea dar poruncim dumne-vostră, ca ajungendu-ve cu dumne-lor Starostii din ţinutul Putneî, să daţi cuviincios nizam spre a se păzi buna orînduelă ce este întocmită prin pravilnicesca Condică, adecă: câţi din locuitori după moşii străine (cu cât mai vîrtos din ţări străine) nu vor ave loc îndestulat pentru păşunea vitelor lor pe moşia ce locuesc şi vor vre a trece la păşune pe alte moşii străine, să fie datori a se învoi cu stăpânul acei moşii, ca ori să-i facă $ile de clacă, sau să-î plătescă erbărit, precum şi din locuitorii Domnescii nostre ţări ce se vecinesc cu pămîntul Moldovei, de-şi vor pasce vitele lor pe acel pămînt, asemenea sunt datori. Ci dar într’acestaşî chip să aveţi a urmă negreşit, şi fiţi sănătoşi. — 181^ Iulie 16.
Cod, LXXIV, fila 258.
446
V. A. TJRECHIĂ
ţesce vestea, eă Strogonoff a şi fost la Constantinopole la 9 Septemvrie stil nou pe o fregată de 44 tunuri. Mare emoţiune şi la Constantinopole (1).
   La 1816 se întîmplă în Moldova un eveniment în legătură cu încercările de răsvrătirî din Muntenia. Formont scrie lui Richelieu cele ce urmez ă.
                                        Formont â Richelieu, 80 Juin 1816.
   Quelques voleurs ont tente en Moldavie le mois dernier de delivrer Ies for-gats qui travaillent aux salines et de Ies assoeier âime entreprise qui avait pour but de s’emparer des tresors du Prince. Cette eoincidence des deux evenements si rapproches Pun de Pautre a fait ici quelques sensations, et dans cepays-ciou on juge de tout avec un sentiment de crainte, on tire de cliaque nouvelle une induction ou une consequenee tres-grave.
   C’est ainsi que Pon n’apprend pas sans inquietude que PEmpereur d’Autriche se propose de visiter la Gallicie et que PEmpereur de Russie doit se rendre inces-samment â Pultava pour passer en revue une armee qui s’y rassemble.
   O nouă ocasiune de emoţiune dăduse Iaşilor şi Bueurescilor articolele publicate de jurnalul de Francfort din 11 Noemvrie 1815. Austria şi Prusia revendicau Principatele ca vechi feudurî polone se. Eră un simplu balon de încercare de un gen noii(2). 1 2
   (1) Formont scrie din Bucurescî, în 26 Septemvrie 1816, luî Richelieu:
   ...Les Princes de Valachie et de Moldavie sont surtout fort effrayes. Dans une
lettre confidentielle, le Prince Callimach fait part au Prince Caradja des renseigne-ments qu’ii s'est procures sur la mission de Mr. le Baron de Strogonoff et il croit savoir que leur deposilion sera fortement demandee. II paraîtrait, d'apres cette meme lettre, qu’ils seraient Pun et Pautre accuses d^voir, [au mepris des traites, preleves des impots extraordinaires sur les deux Principautes; et en effet, la Valachie et la Moldavie ont ete toutes les deux frappees de contributions extraordinaires pour frais de ravitaillement des places fortes.
   Formont crede aceste informaţiuni forte alterate, pag. 57—58, voi. I, Acad.
   Bucuresci, 7 Noemvrie 1816.
   Formont dă seină de o călătorie în munţii Valachie!, unde a descoperit, aur, argint, fer, puciosă ş. a.
   ...Quelques accidents de peste ont eu lieu dans plusieurs districts de la Moldavie et un ou deux villages de la Valachie sont en ce moment compromis.
   In 26 Decemvrie 1816, Formont arătă luî Richelieu că, la Constantinopole, Strogonoff a început negocierile.
                                               (2) Fornetty Ducelui de Riehelieu.
                                                                                                         Iassy, 19 Ianuarie 1826.
    In jurnalul de la Francfort, în 11 Decemvrie 1825, a apărut un articol care că Moldova şi Valachia, aparţinând pe la 1401 Poloniei, Regii Poloniei «ont toujours
ISTORIA ROMÂNILOR
447
   In Maiu 1817, Fornetty scrie din Iaşi că se svonesce despre destituirea ambilor Domni. E vorba să fie numiţi Caragea la Valachia şi tînerul Moruzi la Moldova. Acesta nu eră bre explicaţiunea mişcării boerescî contrare luî Calimach din Octomvrie 1817? Boerimea protestă că a fost pusă la o dare de 1.200.000 lei.
   La Maiu 1818, împăratul Alexandru al Rusiei veni la Chişineu să visiteze Basarabia. Aci trimiseră Domnitorii Principatelor delegaţiunî să-l salute. Turcia învoi acesta, însă ordonă luî Calimach, ca să trimită ca delegaţi boerî mal miel, ca semn de puţină consideraţiune. Totuşî împăratul primi bine delegaţiunile(l).
   Dacă cu Rusia Calimach se purtă cam după ordinele din Constantinopole, Francia tot nu cuteză s’o desconsidere, cum se vede din sfiela cu care se purtă în afacerea a doî oficerî superiori emigraţi, pre carî nici cuteză să-î respingă din ţeră, nicî să-î primescă. După ce Pbrta dete deslegare, îngădui rămânerea în ţeră a acelor doî emigranţi (2).
   După restaurarea regalităţii în Francia, ea nu întârzie a desfiinţâ Consulatul frances din Iaşi. Trimiţând la Bucurescî pe Augrand în locul vacant după Formont, Richelieu îi dă instrucţiuni, ca să se insinueze maî ales pe lângă Principele Munteniei, ca să afle prin el cele politice din Turcia. * 1
conserve leurs pretentions sur le pays et portent constamment le titre de Roi de Dacie. Fornetty (Jice că acest articol a făcut sensaţiune la Iaşi.
   Acad. Tomul Moldavie!, p. 1.
                                                      (1) Page â Richelieu.
                                                                                                                 6 Iunie 1818.
  Vestesce că împăratul Rusiei a venit la 28 August la Chişineu. Delegaţiunî Moldovene şi Muntene l-au complimentat din partea Domnitorilor. S'au trămis boerî mai mici, după cererea Turciei. Totuşi bine primiţi.
                                                     (2) Forn. către Richelieu.
                                                                  12 August 1817.
  Fornetty, Consul în Iaşi, a vestit negreşit la Paris, că au venit la Iaşi 2 f^an-cesî, «qui y viennent chercher un refuge. J’ai lu la lettre ou le Prince Calimach de-mande sur cet objet les conseils du Prince de Valachie. Ces deux franşais sont freres. L’un est condamne â mort, et l’autre â une prison perpetuelle. On ne doute pas que ce ne soit deux officiers generaux et le Prince de Moldavie, dans Pembarras de concilier les egards qu’il croit devoir â deux officiers de marque et la erainte de deplaire ă la France, a eerit â la Porte Ottomane.
448
V. A. TJRECHIĂ
  Richelieu îî dă şi o scrisore către Principele Valachieî.
  Quant â celui de Moldavie, vous lui ferez part de la commission qui vous est donnee pour girer Ies affaires consulaires dans sa province, en evitant de lui laisser connaître la supression du Consulat de Jassy, qui doit etre cense vacant.
  Si vous le jugez necessaire, vous pourrez avoir un agent â Jassy,.,.. sans traite-ment (10/22 August 1818).
  Richelieu recomandă, în scrisorea din 22 August 1818, pre noul Consul Augrand lui Caragea. (Academia, voi. I, pag. 100.)
  Ori cât din cele până aci aduse documente resultă, că nu putem clasă Domnia lui Scarlat Calimach între cele desăvîrşit rele ale Moldovei, ea dete nu mai puţin ocasiune de nemulţămire, ba chiar şi de răsvrătiri în 1819 unor anumite clase de locuitori din Iaşi. Betrânul Drăghicî povestesce rescola Tătărăşenilor şi o atribue faptului că din causa «unui singur prepus de ciumă» se ţepuise Tătăraşii, de nu mai erau admişi să se aprovisioneze cu ale mâncării în oraş. Abusurile mari la ocasiunea mesurilor luate pentru apărarea de ciumă aii exasperat pe Tătărăşeni (1).
  Ou mult mai multe detalii este narată mişcarea acesta a Tătărăşenilor de către Leon Lazăr Bucovinenul, într’o epistolă ce adreseză Archimandritului Sofronie de la Slatina (2).
  Laurian despre acestă rebeliune nu face nici o menţiune. D-l Xeno-pol citeză numai versiunea lui Drăghicî şi o scrisore a acelui Lazăr Bucovinenu către Arch. Sofronie din Slatina, cu data de 23 Iunie 1819, după Uricar (VII, p. 73—86).
  La ocasiunea restaurării mănăstirii Treî-Erarchi din Iaşi, s’a găsit agăţat de un căprior din lăuntrul învelitoreî bisericeî următorul document :
                                          Pomelnic, 1819 Iulie 12, Enache Vasiliu.
   Acestă hârtie am scris-o când s’a acoperit acestă sf. mănăstire a prea cuviosei maiceî nostre Paraschiva şi în vremea aceea s’a făcut zurbalîc mare pentru pricina ciumei, (Jicend condecu (?) boeri! laşului că este ciumă şi vinde carantinele până la o sută mii de lei şi a priceput norodul şi s’a sculat cu jalbă ca să se jeluescă şi Măria Sa Scarlat Alexandru Calimach Voevod a poruncit arnăuţilor să împusce norodul şi s’a făcut mare zurbalîc, că a ridicat pe preaosfinţia sa Esarcha Ve-niamin Negel ca să scotă pe Vodă din curtea sa, să-l dea pe mâna lor, şi a stătut preaosfinţia sa, şi s’a făcut pace şi s’a liniştit şi în vremea aceea s^ acoperit acestă sf. mănăstire şi am scris eu acestă hârtie pomelnic ca să se pomenescă vreodată când s’ar acoperi iarăşi mănăstirea şi am scris eu Enache Vasiliu bacal şi eram 1 2
   (1) Vedî naraţiunea luî Drăghicî (Tom. II, pag. 101).
   (2) Ve<Jî acesta în Uricar, VII.

ISTORIA ROMÂNILOR
449
cu chir Iani Coţăbaşa la magasie, marfa băcăliei şi me rog cine s*o întîmplâ să citescă să ve rugaţi şi pentru mine păcătosul, şi să am ertăciunea cu! s’o întîmplâ să citescă. — 1819 Iulie 12.
   Iani Gheorghiu Coţăbaşa,
   Enachi Vasiliu,
   Gheorghe Nicolae Macri,
   Enachi Constantin.
   Despre acestă rescolă dă sămă Page, general Consulul frances din Bucurescî, cu raportul seu către Ministrul Ducele de Richelieu, datat din Bucurescî la 12 (24) Iunie 1819. După ce Page arată, că prin Bucurescî a trecut, călătorind de la Constantinopole spre Paris, Ambasadorul frances Marchisul de Riviere şi după ce se jăluesce că-î e prea nesuficient onorariul ca să mănţină sus prestigiul Francieî (i se plătiâ numai lefa de girant de la plecarea în congediu a lui Formont), apoi dă următorele informaţiunî despre cele întâmplate la Iaşi:
   «La întorcerea mea din călătoria ce am făcut, ca să însoţesc pe d-1 Marchis de Riviere până la fruntariile Austriei, am găsit spiritele fărte agitate din causa unei răscole (emeute) ce s’a întîmplat la Iaşi în contra Principelui Calimach, care luase măsuri prea aspre relativ la ciumă. El mal voia să percepă şi o contribuţiune pentru plata ăme-nilor cari priveghăză la carantină. Locuitorii s’au opus şi s’au sculat în masşă de merseră la Curte. Principele ordonă să se tragă cu puşca asupra revoltaţilor şi fură ucişi 35 de omeni. In momentul acesta vine scirea că totul s’a liniştit.»
   In ce mod explică Page acestă răsvrătire a Ieşenilor ? Instigâţiunî rusescî şi austriace sâ o fi provocat. De 20 de ani este în Principate Page şi el n’a vedut încă poporul român revoltându-se, deşi nu î-au lipsit vexaţiunile din partea Domnilor (1).
   La 11 Septemvrie 1819, Page revenind asupra acestei revoluţiunî în o notă a sa către Richelieu, îi scrie că tot nu e liniştea deplină: «Spiritele tot sunt în o specie de agitaţiune par rapport aux bruits de peste que Von fait de nouveau courir.» După cum crede Page, 1
  (1) Des personnes dignes de foi sont persuadees qu’il y a des meneurs dans cette affaire et depuis plus de 20 ans que je me trouve dans ces provinces, jamais ces peuples ne se sont portes â aucune revolte,. queiques vexations qu’ils aieht eprouvees de la part des Princes. La Russie et PAutriche paraissent avoţp la plus grande part a ces soulevements, ces deux puissances n’attendent que des marques de mecontenteinent des Valaques et des Moldaves pour se donner un pretexte spe-cieux d’envahir ces provinces. (Acad. I, p. 111—112.)
    F. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Romanilor.
29
450
V. A. TJRECHIÂ
existau omeni rău intenţionaţi, cari căutau prin tote mijlocele posibile să nemulţămescă poporul în speranţa de a provoca o schimbare care, după părerea lor, a prea întârziat de a se întîmplâ. Divanul, sau mal drept Grecii, pare că favoriseză proiectele lor, întrebuinţând tote mijlocele de vexaţiune spre a storce de la aceşti nenorociţi locuitori până la ultimul lor bănuţ. Tot cu acest scop el răspândesc sgomotele despre ciumă.
   Valachia ca ceea ce este mal depărtată de Rusia, Pagă o află mal liniştită (1).
   Este de cre<Jut în adevăr că răscola Tătărăşenilor eră în legătură cu aspiraţiunile vre unul candidat la Domnie. La 12 Iunie 1819 se îm-pliniati după Von Schlagen (2), cel şepte ani de Domnie a Iul Calimach. Se pare că se temeâ cine-va, boeriî sau vre-unul din candidaţi la Domnie, ori cutare putere vecină, nu cum-vâ să răuşescă Calimach a-şl reînnoi Domnia şi atunci, ca să-l facă imposibil, se fomentară tulburările din 6 (18) Iunie de la Iaşi. Aceste erau de prisos din acest punct de vedere, de ore-ee Von Schlagen raportă Regelui Prusiei, încă la 13 (25) Iunie, că în locul Iul Calimach eră numit Domn al Moldovei Michaiu Suţu, care deja îmbrăcase caftanul de Domnie (3).
   In altă notă a sa către Rege, Schlagen, la 10 Septemvrie 1819, adaogă a explică, cum tulburările din Iaşi «erau consecinţele exacţiunilor comise de mal mulţi boerî, sub pretext de a stabili măsuri sanitare.» (4)
   Din tote actele mal sus citate resultă neîndoiose convingeri, că în adevăr măsurile pretinse sanitare luate de Divan în Iaşi, cu ţepuirea 1
                                                                 (1) Page ă liichelieu.
                                                                                               Bucuresci, 11 Septemvrie 1819.
  Revine asupra intrigilor rusesc! în Moldova. «Quoique la tranquillite paraît etre entierement retablie dans toute la Moldavie, Ies esprits sont cependant toujours dans une espece d’agitation par rapport aux bruits de peste que l’on fait de nouveau courir. II paraît meme qu’il y a des gens mal intentionnes qui eherchent par tous Ies moyens possibles â mecontenter le peuple, dans Pespoir d'amener un change-ment qui, selon eux, n’est que trop retarde Le Divan ou plutot Ies grecs semblent favoriser leurs projets en employant tous Ies moyens de vexations pour soutirer de ces malheureux habitants jusqu’ă leurs derniers deniers. C’est aussi dans cette vue qu’ils repandent des bruits de peste.
  «Valachia, fiind maî departe de Rusia, e mai liniştită.» (Acad-, tom. I, doc, pag. 113.
  (2) Ved! Iorga, Acte şi Fragmente, II, pag. 553.
  (3)   Ved! în ce mod nareză şi Von Schlagen evenimentele de la laş! din 6 (18) Iunie 1819, în Iorga, pag. 554.
  (4) Iorga, Acte şi Fragmente, II, p. 556.
ISTORIA ROMÂNILOR
451
  unor suburbii, de nu puteaii omenii măcar să se aprovisioneze cu cele necesare vieţii şi aruncarea unul bir extraordinar destinat a ţină în funcţiune slujbaşi de carantine ce poporul le vedea, ori le credeâ inutile «sinecui'i», au împins pe Ieşeni la răscălă. Este iarăşi neîndoios că o mână ascunsă agitase mulţimea pentru interese, cari nu rămaseră necunoscute Consulatului frances din Bucuresci şi Ambasadorului prusian de la Constantinopole. Acesta mal dă informaţiunea precisă, că Porta «are credinţa în temeinicia sgomotuluî că aceste turburărî «din Iaşi sunt fomentate de insinuaţiunî din afară.» (1)
   Mazilirea Iul Calimach Scarlat se făcu într’un mod cu totul neobicinuit. Aşâ de bine manevră el prin al săi la Constantinopole, că nu avu nevoie să imiteze exemplul Iul Caragea şi să fugă. De la Portă, în contra obiceiului vechiu, îî. veni, la împlinirea celor 7 ani de domnie, nu firman umilitor şi batjocoritor, nici îl puse aducătorul firmanului, în adunare publică, cârpa negră pe umăr strigându-î «mazil», ci i se trimise un firman împodobit cu turaua Sultanului, prin care i se vestiâ în termeni amicali finele domniei sau mazilirea. Sultanul îl exprimă deplina Iul mulţămire pentru serviciile aduse, după exemplul tatălui său Alexandru Calimach şi-l învitâ să mergă la Constantinopole, spre a primi acolo nou testimoniu de favăre imperială.
   Primirea unul asemenea firman, de sigur, şi încredinţările ce prin particulare scrisori primi de la amicii săi din Constantinopole determinară pe Calimach să se ridice din Iaşi cu totă familia şi cu t6te ale sale şi să mergă la Constantinopole, după ce însuşi se grăbi a trimite acolo un răspuns de mulţămire, carele fu comunicat Sultanului şi bine primit de acesta. Chiar a treia <Ji după sosirea Iul în Cajntala Turciei, Vizirul primi de la Sultanul ordine de a chemă pre Calimach la P6rtă. «Sublima Portă—elicea hatul imperial—a fost pururea forte «mulţumită de serviciile făcute el de familia Calimach şi eu în deosebi— adaogă Sultanul—sunt fărte mulţămit de fidelitatea cu care ultimul «Principe al Moldovei şî-a împlinit misiunea. Pentru a-1 distinge printre «egalii săi, am decis să-î dau dove<Jl de înalta mea bunăvoinţă. ..»(2)
   Aceste dovedi fură îmbrăcarea Iul Scarlat Calimach cu o blană scumpă de samur, în 18 (30) August 1819, şi cu adăogire de mulţă-
----     ————_                                                #
  (1) Iorga, Acte şi Fragmente, II, pag. 556.
  (2)   Ve<jî nota lui Von Schlagen din 25 Iunie 1819, la Iorga, Acte şi Fragmente, II, pag. 553.
452
V. A. tJRECHlĂ
miri din cele maî linguşitore, cu manifestarea înaltei aprobări a Sultanului (1).
  (1) Ve<Ji nota din 10 Septemvrie 1819. Acte şi Fragmente, II, p. 556. Iacă unul din firmanele primite la Iaşi cu laude pentru Vodă:
                        Tălmăcire de pe împerătesc sfînt hatihumaium spre poruncă de laudă.
  Lauda Domnilor celor din nemul lui Mesie, alesule între stăpânitoriî nemului lui Isus, astăcji Domn Moldavieî, Scarlat Zaade Constantin Vodă, ale căruia sfîrşiturî să se mărginescă cu fericire, ajungând acest prea înalt împerătesc semn, sâ-ţî fie în cunoscinţă, că fiind-că tu, numitule Voevod, nu numai că eşti nem a acelor Dragomani şi Domni, cari au slujit puternicii mele împărăţii şi plină de măriri vecinică singură stăpânire de 150 anî şi maî bine cu desăvîrşi-tă credinţă şi dreptate, atât la marea dragomanie a prea înaltului împărătescului meu Divan, cât şi la domniile a Moldavieî şi a Ţării-Românescî, cu slujbe lăudate şi mult vrednice, ce şi tu însuţi pentru necovîrşita ta isteţime şi credinţă, fiind orînduit de 25 ani şi maî naiiite la mari şi înalte trebî ale prea înaltei mele împărăţii, ai vărsat tot chipul de silinţă şi de ostenelă spre a împlini tote cele eăijute slugesciî tale datorii şi a te arătă prin dreptate şi credinţa ta cu faţă curată şi aşa metahirisindu-te prea puternica mea împărăţie la cele maî din lăuntru şi de mare urmare trebî, se privi de luminate în fruntea vredniciei şi a primitoreî tale isteţimi semne dreptei judecăţi a înaltei minţii şi a înţelepciunii tale, şi lumina, rîvna şi credinţa ta în ori-ce drege torie şi slujbă şi la vreme, care cunoscendu-te încă mai dinainte maî presus decât semenii tăi, ai fost ales şi încredinţat tainelor prea puternicii mele împărăţii, neputendu-se cu piatra prubeî şi mehenghiul împărătesei! mele cercări tăgădui credineiosele tale fapte ca un ce lămurit şi nestricat şi arătându-te la tote vrednic de credinţa şi de ipolip-sis a Împărătesciî mele mării, te-am făcut cerac, cu dregetoria marii dragomanii a împărătescului meu înalt Divan, care acest memuriet al tău, măcar că nu se asemănă altor vremi, întîmpinându-se în faptă gingaşe trebî, dar cu tote aceste numai şi numai din covîrşirea isteţimii şi a vredniciei tale şi din drepta judecată şi măsurată cumpănire şi din firesca părintescă a ta dreptă credinţă arătând şi la acestă vreme slujbe primite la prea puternica mea împărăţie şi osteneli vrednice de mulţumită şi de răsplătire, te-ai cunoscut şi te-au adeverit mai pre sus decât toţi cei de maî nainte şi cei asemenea ţie; şi fiind-că s’a văcjut şi s’a cunoscut a ta deplină sciinţă ce ai atât a obiceiurilor nemurilor Europei, cât şi a deosebitelor orîn-dueli a înălţimii şi a măririi prea puternicii mele împărăţii, cu cea maî temeinică statornicie şi privighere şi cu acea desăvîrşită sciinţă a crailor Europei ai făcut trebă aşâ pe amăruntul tote chipurile ce se cuvin la aşezările cu dînşiî şi la in-teresurile între dînşiî, stând îndelungată vreme exaporiton prea puternicii mele împărăţii şi adunându-te cu nemărginită silinţă şi credinţă la sfaturile lucrurilor de taină ale împărăţiei mele; pentru acesta şi darurile tale erau cunoscute, că trebue să câştigi acea dorire a ta a te ave şi a te metahirisi împărăţia mea la împărătes-cile mari slujbe de apururea pe lângă sine. Dar fiind-că la vremile acelea eră trebuinţă decât tote maî ales de ocrotire şi bună orînduelă, a se pune pămîntul Moldovei la cale, locul clironomicesc şi ca un cheler împărăţiei mele, se cere liniştire şi încredinţare şi odihna locuitorilor cu îndreptare şi bună aşezare împărătesei! mele raele, trebuind a lipsi şi a se îndreptă oreşî-carî începuturi de rele urmări şi să se cheme pămîntenii la urma sa şi la cea din început, în totă buna orîn-
ISTORIA ROMÂNILOR
453
                                         Aceste distincţiunî cu bună semă le plăti bine în taină fostul
duelă, care acestă voinţă a împărăţiei mele, ca să intre în lucrare şi să se ispră-veseă, eră forte de trebuinţă, ca să se orînduescă cu prea deplină putere şi voie un Domn ca tine vrednic de totă ipolipsa şi credinţa la împărătesca mea mărire, de odată dăruit cu deplină însciinţare a politicescilor lucruri şi înţelept şi socotit şi credincios şi socotindu-se acestor după norocire cereri împărăţiei mele trebu-ineiose lucruri, punere la cale ca o slujbă ce s’ar săvîrşi în însăşi norocita mea împerătescă cetate, pentru aceea ţi s’a orînduit şi s’a încredinţat în umerile slujesciî tale supuneri, de la singura stăpânitore mărirea mea, domnia pămîntuluî Moldavieî şi te-ai făcut ales ceresc, adecă făclie ce a aprins-o însăşi împărăţia mea cu mâna sa. De atuncia dar încoee, ca întărit şi ca încredinţat ce din început către tine împărătesca mea bună ipolipsis adeverind şi pecetluind credinţa şi dreptatea ta prin însăşi numai firesca ta înţelepciune şi însciinţată lucrare a politicescilor deprinderi, fără să misce şi să clătescă temelia statorniciei tale şi a măririi de suflet şi a ostenelii şi a silinţei tale de multe deosebite întîmplări, cari după trebuinţa vremii şi a lucrărilor năvăliseră, îmbrăcându-te cu îmbărbătare şi cu lupta ostenelii la orî-ce trebuinţă, despre o parte săvîrşind fără cel mai mic cusur totetrebile ce ţi se orînduiâ şi ţi se încredinţa în umerile credinţei tale de la prea puternica mea împărăţie, despre alta neîncetând a însciinţâ şi a arătă de multe trebî mari şi gingaşe cu tote cele de amăruntul, sciinţă şi lămurită cercare, cu tote întîmplările lor şi cu socotelile ce se cuvin, de cari eră de trebuinţă să se însciinţeze împărătesca mea mărire şi la însciinţările ce aveai cu cei de pre la împrejurul ţării ai mei mari viziri şi alţii adunându-te, la tote cu paşi socotiţi ai petrecut şi ai trăit cu dînşiî cu bună înţelegere şi cu prieteşug, săvîrşind tote orînduelile mirieî şi poruncile cari ţi se dau şi grijind pentru cele trebuinciose ale oştilor şi pentru tocmiri şi gătirî împărătescilor mele sarhaturî şi pentru tote alte ale mele împărătesei slujbe şi maî ales ajungând şi îndestulând cu mare cheltuelă în puţină vreme tote cele trebuinciose ale marilor mei viziri şi beilor, ale bimbaşilor şi ale oge-clâilor şi ale eelor-lalte tote stări oştenescî, celor trecătore şi celor rînduiţî spre paza pămîntuluî, n’aî pricinuit cu aceste nici o cheltuelă la mirii, ce maî ales ai scăzut şi ai împuţinat decât cere cea pe amăruntul socotelă a slujbei tale la socotela ce ai avut cu miria şi celor-lalte alte cheltuelî şi încă maî mult după slugesca ta supunere ai adaos şi dar la împărătesca mirie - tote atâte cherestele ce ai trimis pentru facerea podului celui mare, făcând şi alte multe lăudate şi mult vrednice slujbe prea puternicii mele împărăţii, cari s’au cunoscut şi au luminat, în vedere puindu-se tot chipul de silinţă a trimite şi nenumărate zaherele şi mulţime de oi la împărătesca mea cetate şi în scurt, fiind-că ai cunoscut dreptăţile împărătescilor melc către tine faceri de bine şi te-ai arătat prea deplin mulţumitor, cheltuind tote puterile tale spre norocita şi fericita curgere prea puternicii mele împărăţii; cari tote aqeste fiind încredinţată împărătesca mea mărire cum că sunt cunoscute, şi văzute de toţi marii mei viziri şi miniştri şi voitori de bine ai prea puternicii mele împărăţii şi cum că din <Ji în <Ji cresce şi se adaogă după dreptate şi după vrednicia ta bună ipolisis de la toţi către tine, şi fiind tote slujbele tale vrednice de laudă şi primite la împărătesca mea mărire şi pentru acesta te-aî arătat deplin vrednic împărătescilor nostre rugi, iată dar îţi rugăm ca să-ţi fie spre bine şi spre desfătare şi spre veselie tote milele şi facerile de bine, ce după vrednicie s'au
454
V. A. URECHIĂ
Domnitor, dar ele puseră pe gânduri pe Greci şi pe Suţescii Domni-
vărsat asupra ta de la prea puternica mea împărăţie şi să câştigi îndelungate vremi, unde să petreci şi fericit şi vrednicit de apururi a gustă rodurile bune.
  Dar fiind-că unul din obiceiurile cele prea cuviinciose ale împărăţiei mele ceî înalte este ca să câştige împerătescile mele milî toţi ceî ce slujesc cu credinţă împărăţiei mele şi şi-aii arătat râvna şi credinţa lor, trebue fără de smintelă, după cea a nostră firescă spre facere de bine plecare, să răsplătim împerătescile nostre dreptăţi cu tot chipul de răsplătire şi faceri de bine pe acest fel de imictar şi veche credinciosă slugă a împărăţiei mele catane. Deci de vreme că în tote plinele de adevăr şi de totă ipolipsis şi vrednice scrisori ale tale după dreptatea inimii tale şi măsurata mulţumire, arătându-te mulţumit către facerile de bine ale împărăţiei mele, n’aî lipsit a ne arătă că cel mai ales scopos al tău şi nemărginită dorire este că, după ce ai slujit cu totă curăţenia şi adevărul împărăţiei mele, cât va vre sfîntul Dumnezeu la încredinţată ţie de la împărătesca mea mărire domnia pămîntuluî Modavieî şi veî săvîrşi tote cele eăcjute slugescii tale supuneri, atunci să te învrednicesc! ocrotirii şi milei, care eşti obicinuit, adecă sărutând înaltul împărătescul meu prag, să o aibi spre mare fală, ca când ai câştigă totă dorirea ta, pentru care te şi rogi ca, pe lângă cele-lalte milî şi îndurări cari s’au găsit cu dreptate pentru tine de la împărăţia mea, adăogându-se şi acăstă mare milă şi facere de bine, spre lauda şi fala ta, să te învrednicesc! bucuriei a câştigă acăstă dorire şi măcar că este luminat cunoscut la împărătesca mea mărire, cum că eşti pe deplin vrednic împărătesei! mele mile şi faceri de bine, dar fiind-că din necontenite scrisori ale tale au înţeles deplin împărătesca mea mărire, că cel mai ales scopos al dreptei tale voinţe este ca să faci prin căzutele chipuri şi mijlociri să se ade-vereze şi să se încredinţeze toţi boerii şi raelele încredinţatului ţie pămînt al Mol-daviei, cum că până la acea vreme ce va binevoi împărăţia mea la numita ta de mai sus rugăminte, ei vor câştigă în dreptele $ile împărăţiei mele tot chipul de ocrotire şi de apărare şi nu li se va întîmplă cât decât puţin ce-vă care să le prici-nuescă mâhniciune şi turburărî, ca dându-se acăstă încredinţare şi la nescire a sufletului, să se păzescă spre săvîrşirea datoriei slugescilor tale plecări şi supuneri, rugându-te pentru împărătesca mea mărire, şi după acesta adeverind prin numitele scrisori, că de când ţi s’au încredinţat de la prea puternica mea împărăţie în umerile vredniciei tale domnia Moldovei, încredinţând cu tot chipul atât pe boeri cât şi pe cele-lalte raele pentru bogatele către dînşii mile şi îndurări ale împărăţiei mele, n’au lipsit a săvîrşi datoria lor şi a cunosce dreptăţile împărătesei! mele faceri de bine şi, adăogându-se cu prea deplină credinţă şi dreptate, a săvîrşi cele căzute slugescii lor supuneri şi a pune cu cea mai prea sus dorire a sufletului totă puterea lor, spre a împlini tote împărătescile slujbe şi orîndueli, tremurând toţi ca nu cum-vâ vre-unul dintr’înşii, aii necunoscend datoria slugescii lor supuneri către puternica mea împărăţie, au din pricina tinereţelor, s’au aflat până la un păr la vre-o mişcare neplăcută în potriva slugescii lor datorii şi a căcjuteî slugescii lor supuneri, nerespun^end pe deplin la fericita mea bunăvoinţă, de unde să se nască vre-un prepus de nemulţumire, şi cum-că supuindu-se deplin la tote poruncile tale şi la voinţa şi bună orînduela ta şi adunându-se către tine cu cea mai adâncă plăcere şi supunere, au vărsat necovîrşită silinţă a multe slujbe ale îm-părâtescilor mele sarhaturî şi la trimitere către împărătesca mea cetate de tot felul *

                                                                                                                                                                                  *
I

ISTORIA ROMANILOR
455
   torî asupra posibilităţii revenirii lui Calimach la unul din cele două
    de zahereâ şi ori-ce s’a cerut de la pămîntul acela şi cum că cei ce au fost orîn-duiţi din partea ta la slujbele pămîntuluî şi a raeleî s’au purtat toţi cu mare pază, ferindu-se de a îndrăzni a supără pe săracele raele şi că iarăşi pe de altă parte te silesci la cele ce sunt spre mângâierea lor, fiind de toţi pre deplin mulţumiţi, pentru care şi n’am lipsit, după ce către tine cu totă şi pentru totă împărătesca mea necovîrşită credinţă şi ipolipsis cu necontenite scrisori din începutul slujbei tale a însciinţâ, cum că o cunosci ca o datorie nemişcată a arătă către împărăţia mea dreptăţile credinţei şi ale rîvnei lor şi urmărilor celor plăcute şi vrednice de laudă de o potrivă cu înţeleptele şi dreptele tale orîndueli, care după slugesca ta căzută datorie ai orînduit, şi fiind-că vederat scoposul tău este ca să isprăvesc! cu chipuri şi cu mijloce a cresce şi a îmmulţi milele şi îndurările împărăţiei mele asupra lor şi risipindu-se cu totul prepusurile ce pot să se întîmple din mincino-sele arătări celor ce sub chip de adevăr semănă din patimă cu al său fieş-care sfîrşit şi scop, să fie adeveriţi şi bine încredinţaţi pentru acesta. Deci îi vei încre-dinţă, că supuindu-se deplin la înţelepta ocârmuire şi la cele de o potrivă cu împărătesca mea voinţă socotite şi lăudate ale tale chipuri, cari sub împărătesca mea umbră sunt cunoscute şi cercate, se vor apăra sub împărătesca mea umbrire în cât va binevoi sfîntul Dumnezeu. Şi măcar că este sciut că, din pricina cunoscutelor întîmplări ce au curs după trebuinţa vremii şi a lucrurilor, că şi raelele pămîntuluî Moldaviei sunt călcaţi şi stenahorisiţî cu păgubirile ce li s’au întîmplat, şi starea ta este cunoscută că este strîmtorată şi lipsită, fiind-că s’au prelungit căzutele ţie răsplătiri sub împărătesca mea umbră şi chip a te aduce la răsuflare, iar de vreme ce arăţi că ai ostenit la numitul pămînt al Moldaviei şi au prisosit asupra lui ostenelile tale şi ai luat plecare către acei locuitori, fiind despre amândouă părţile aceeaşi răspundere şi încredinţare cu inima curată şi pentru aceea pricinuescî orî-ce fel de strîmtorelă a stării tale şi nu puţin te mulţumesc! ca să petreci vremea cu încredinţare şi linişte duhului tău, cheltuind totă silinţa ca să odihnesci şi să mulţumescî împărătesca mea voinţă la acăstă gingaşă slujbă ce te-a /drînduit după căzuta slugesca ta datorie, în ce chip se vede din necontenitele tale scrisori, prin cari aceste te rogi de apururea ca să fie împărătesca mea milostivă plecare spre cele ce sunt spre bună stare şi spre bună orînduela pămîntuluî şi spre răsuflarea şi odihna raeleî, pentru care aî adeverit şi aî luminat şi cu acest chip ce săvîrşire faci, ce din inimă curată a ta slujbă; deci fiind-că eşti slugă dreptă împărăţiei mele şi nemul slugilor drepte au şi ispitit în tote mişcările tale, pentru care şi are împărătesca mea mărire către tine nemărginita credinţă şi ipolipsis ce nu s’a învrednicit nimeni din cei mai înainte de tine şi cei asemenea ţie şi chel-tuescî tote chipurile tale la tote trebuinţele ce ţi s’au încredinţat şi întâiu şi pe urmă în numirile credinţei şi a slugescii tale supuneri, avend sciinţa celor mai adânci taine, fiind exaporiton al prea puternicii mele împărăţii, după cum cere credinţa ta şi râvnitore plecare şi fiind-că tote scrisorile tale aii nebiruită ipolipsis la împărătesca mea mărire, pentru acesta dar se ascultă tote cererile tale şi are totă trecerea şi credinţa la împărăţia mea şi pentru boeri şi pentru ceî-lalţî locuitori a ta mărturie şi măcar că este sciut că se aduce cea cu dreptate mişcare şi căzute chipuri la acele ce caută spre rînduela şi bu^nă starea pămîntuluî, este şi acesta o lucrare şi un rod al socotelelor şi înţeleptelor tale isprăvi, cu tote aceste în cât se vor
V. A. URECHIĂ
456
  tronuri române. Şi cu tote acestea, Al. Suţu era ginerele lui Calimach.
   aduce şi de acum înainte cu căzuta plecare şi supunere la poruncile tale şi la buna orînduela ta şi se vor sili cu arătarea credinţei către puternica mea împărăţie ca să isprăvesc!, să da! tu şi de acum înainte pentru dînşiî până la atâta acest fel de mărturie, vor câştigă şi eî în tot chipul înaltele împărătescile mele mile sub acope-rămîntul împărătesei! mile, ca să aduc! toţî supuşi! după neclătită datoria lor cu drepte bune mişcări către ocârmuitorul şi stăpânitorul locurilor şi ale ţărilor, la car! sunt dator! a ave totă plecarea şi pe deplina supunere şi a întemeia între stăpâni-tor! şi între supuşi o asemenea răspundere şi legătură, rodul şi folosul dintru acesta se aduce şi se întorce către înşişi supuşi! aceia. Dec! pentru ca să se încredinţeze toţî boeriî şi raelele pămîntulu! Moldaviei, că până când ţi se va da împărătesca mea voie, ca să câştig! acea fală, a sărută, după nemărginita ta dorire împărătescul meu înalt prag, nu se vor scârbi nici se va tulbură sufletul lor nici de o schimbare de lucruri, ce vei rămâne tu de apurur! în s.lujba acesta cu prea deplină putere, în cât se vor sili şi eî cu nemărginită* silinţă, ca să împlineseă după slugesca lor nebiruită datorie împărătescile mele porunci şi slujbe, vor ave tot chipul de răsuflare şi de odihnă sub împărătesca mea umbră, rugându-se de apu-rurî sfîntulu! Dumnezeu, după slugesca lor datorie, pentru slava, odihna şi strălucirea înaltei mele împărăţii şi vieţa şi întărirea împărătesei! mele stăpâniri. După împărătescul meu întru norocire dat sfînt hatihumaium, s’a dat acăstă sfîntă a mea poruncă şi înadins maî mult pentru arătare şi luminare laudelor, al căror te-aî făcut vrednic, spre fala şi lauda ta şi spre credinţa cinste! şi a ipolipsie! tale, şi s’a ales de la împărătăsca mea tablă un armăsar ales pricinuitor de laude, împodobit cu mare mărire cu Divan rahti şi cu oblacii şi-ţi se trimite cu acesta ce aduce acestă sfîntă împărătescă poruncă. Dec! te vei încredinţa tu, numitule Voevod, că puind tot chipul de silinţă şi totă puterea ta ca să arăţi şi de acum înainte vrednice de laude şi primite slujbe, după cum până acum, şi să chivernisesc! şi să ocârmuescî ţera şi să puî la cale şi să ocârmuescî ale raele! şi să săvîrşescî tote împărătescile mele orînduelî, ce-ţî voiu porunci prin înalte împărătescile mele porunci şi să trimiţi la împărătăsca mea cetate multe zaherele şi să da! la locul unde este orînduit cele de pe tot anul după datorie mademur! şi să împlinesc! tote obicinuitele deosebite slujbe, cari cere de la tine împărăţia mea, şi puind totă puterea ta după nemişcata ta datorie a mulţumi împărătesca mea norocită voinţă, fără să fac! cea mai mice smintelă despre partea ta la acest fel de slujbă, după cum şi până acum (care este arătare de mulţumire împărătesei! mele către tine mile), ve! câştiga bogat de apu-rurea împărătesca mea îndurată plecare la tote cererile şi rugăciunile; ve! întîmpinâ dar cu paşi plin! de cinste şi slăvită primire pre pricinuitorul de bucurie şi de veselie împărătescul meu armăsar, lăudându-te şi fălindu-te cu dînsul, şi te ve! ruga necontenit împreună cu toţî boeriî şi locuitori! pămîntulu!, ca cu un glas, pentru neclătita întărire şi sănătate împărătesei! mele măriri, şi ve! pune tot chipul de silinţă şi de supusă voinţă a odihnite! pe deplin pe prea slăbită mea împărătescă voinţă cu săvîrşirea celor de maî sus slujbe, ferindu-te de cele în potrivă. Poruncim deci împărâtesce, ca să săvîrşescî după înţelegere aceste! date pentru acestă pricină cu chipul ce s’a arătat a mele împărătesc! porunci, care cere fără de greş plecare şi supunere la toţî, ca să se scie, crede împărătescului meu semn.
ISTORIA ROMÂNILOR
457
        Ca o dovadă mai mult de bunăvoinţa, în care familia Calimach re-mâne la Portă, fu şi chemarea fratelui maî mic Iancu Calimach, fostul Kapukehaia ai Domnului Scarlat Calimach, la funcţiunea de Dragoman împărătesc (1), măcar că se pare că prea puţin sciâ limba turcescă,
            In anul 1191 pe la sfîrşitul lunii Trezteî în păzitul de Dumnezeu Ţarigrad.
                          Tălmăcirea mehtupului prea înaltului Vizir.
          Prea alesule între Domnii celor din nemul lui Mesie, întâiul din stăpânitori! nemuluî lui Isus, astăzi Domnule al Moldavieî, să se încheie sfîrşiturile tale cu bine. Tu, fiind-că din începutul teu te-ai arătat a fi din cele vestite întru laude şi mărturisite întru iscusite lucruri sădită credinţa şi înţelepciune, slugă a prea puternicii împărăţii, îndestul s’a arătat din trecutele ispite şi cercări ce ai cheltuit cu strădanie silinţei spre cunoscinţa bunelor tale lucrări către săvîrşirile înaltelor împărătescilor slujbe, ce s’au ve^ut după cuviinţă alcătuite eu totă cea prin putinţă vrednicie a ta şi au fost la tine singura mângâiere a te făli şi a te lăudă numai cu cea către prea înaltul şi făcătorul de bine Devlet, dreptate, credinţa ta, atât în cea dintâi cât şi în cea de al doilea Dragomanie cu prea plăcute ale tale slujbe, din care pricinuindu-ţi-se dobândire împărătescii bune ipolipsis şi singurei stăpânitore fo-lositoreî bunei voinţe către tine, s'a rînduit pentru acesta în purtarea ta de grijă pămîntul Moldavieî, ca să ocârmuescî raelele cele supuse ţie şi să săvîrşescî tote pricinile ţării după totă cuviinţa. Deci prin ispita lucrării vederat arătându-se, că nu numai te-ai purtat după firesca ta credinţă şi înţelepciune către buna ocâr-muire şi lăudata chibzuire a pămîntuluî, ce încă numai din sădită vrednicia ta ai depărtat cu totul şi odihna, atât pentru cuprinderea şi ocrotirea săracilor raele cât $i pentru buna săvîrşire tuturor prea strălucitelor înalte porunci; acum dar/îiind-că s*a dat împărătesc vrednic de închinăciune firman înfrumuseţat şi întărit cu sfînt hatihumaium, pentru întemeierea şi statornicia Domniei Tale şi pentru cele-lalte împărătesei alte sfaturi, afară dar şi deosebit caimaua nostră ce ţi s'a scris numai pentru acestea, spre maî luminată arătare pentru mulţumirile nostre de ale tale credinciose lucrări, cari până acum ai arătat, prin buna chibzuire pricinilor ce ţi s’au poruncit ţie şi spre odihna raelelor ce sunt sub a ta ocârmuire, ţi se trimite o blană de samur împreună şi cu un armăsar împodobit spre acesta, ca să porţi de grijă a răsplăti cu mulţumirile cuviinciose pentru musadelele ce se fac către tine precum maî sus se arată, şi pentru ca să te arăţi şi de acum înainte cu totă datornica credinţă şi fără preget silinţă către poruncile şi slujbele rînduite, şi în sfîrşit pentru ca să arăţi totă protimia ta şi cât va fi putinţa la tote acele ce se cuvin şi urmeză la datoria Domniei Tale, s’a scris înadins şi ţi se trimite acest mehtup al nostru, care luându-1 cu ajutorul lui Dumnezeu, veî urmă întocmai precum mai sus se arată.
          Cod. Mitropoliei Iaşi, pag. 44.
          (1) Acte şi Fragmente, II, p. 553.
458
V. A. URECH1Ă
 şi că şi în limba francesă nu eră prea tare, pe când, din contră, Scarlat posedă minunat acestă limbă (1).
   Acestă înaintare la Dragomanat a luî Iancu Calimach eră şi o primă aplicare a decisiunii anteriore luate de Portă cu privire la cele patru familii fanariote destinate de ea a domni în Principate şi a ocupă Dragomanatul Porţii.
                                                    CAP. XIX.
                                      Românii încorporaţi la State streine.
    Nu putem, nii ne este permis a nu ne ocupă de frăţii noştri răsle-ţiţx de Principate, din vitregimea împrejurărilor.
    Basarabia, abia smulsă de la mama patrie, capătă la 1813, în locul Episcopatului vechili de la Hotin, o Metropolie la Chişineu, care devine capitala guberniei Basarabiei. Cunoscutul Gavriil, membru al Sinodului Rusiei, fost Metropolit Moldo-Vlachiei şi Exarch, este numit de împăratul Alexandru Metropolit al eparchiei Chişineu şi Hotin.
    Episcopul de Bender şi Akerman este vicar al Metropolituluî de Chişineu-Hotin In Basarabia Ruşii aflară în 1812 un număr de 789 biserici.
    Pe lângă acestă nouă Metropolie, se dispune organisarea unul se-minariu. Despre limba de predare nici o menţiune.
    Pentru spesele nouăî Metropoliî se acordă moşiile mănăstirii Chi-priana şi dreptul de percepere a ploconului de câte 7 lei pe an de la feţele bisericesc! (în loc de 10 cât plătiau din vechime), afară de protopopi, blagocinii şi preoţii ertaţî pentru bolă, bătrâneţe sau infirmitate. Asemenea se va luă taxă pe peciuri de cununie, şi se dă Metro-poliei nouă 80 de scutelnicî şi 40 pentru vicarul episcopal.
    Biserica sf. Arhangheli Michail şi Gavriil, metoc din vechime al mănăstirii Galata, se hotărăsce a fi biserică Metropolitană.
    Ucazul imperial de organisarea nouei Metropoliî acordă de o cam dată mănţinerea în Basarabia a privilegiilor şi obiceiurilor moldoveJ nescî de mai înainte.
    Aceste disposiţiunî propuse de Metropolitul Gavriil, Sinodul rusesc le aprobă şi le supune întăririi împăratului, după ce consultă şi pe Gubernatorul politicesc al Basarabiei, boerul Sturdza, şi părerea procurorului Sinodului Cnez Galiţin. 1
    (1) Acte şi Fragmente, II, p. 560-
ISTORIA ROMÂNILOR
459
       Cele-lalte disposiţiuni se pot vede în actele aci publicate:
       Intru tot prea luminatul prea puternicul, marele Domn Imperat şi însuşi stăpâ-nitor a totă Rusia.
       Intru tot prea supusă anaforâ a Sinodului. Mitropolitul Gavril ce a fost la Moldo-Vlachia Exarch, socotind de trebuinţă a se întemeia în provincia cea de peste Nistru, ce din nou s’a alăturat către imperia Rusiei, în care provincie se află mai mult decât 700 biserici cu poporele lor, o deosebită eparchie şi seminariu, ce atârnă asupra p ricinei acesteia aceste puncte:
       1)    . Eparchia acesta, fiind-că otcârmuirea provinciei s’a aşezat în Chişineu şi fiindcă la Hotin ore-când au fost ocârmuitori episcopî, să se numescă a Chişineului şi a Hotinului.
       2)    . Eparchiei acesteia să i se dea titlul de Mitropolie şi Exarchie, după deprinderea tagmei cei duhovnicesc! de acolo, a ave o deosebită evlavie şi credinţă către scaunul Metropolicesc, care să aibă aşezare în Chişineu, lăsând la socotinţa Sinodului a-i rîndui acestei eparchiî cuviinciosa sa treptă.
       3)    . Eparchia acesta să aibă deosebită pecete după închipuirea, care a trimes-o Exarchul Mitropolit.
       4)    . Alcătuirea şi ocârmuirea eparchiei Exarchul Mitropolit o primesce asupra sa cu ajutorul Vicariosuluî (sic), adecă vechilul care este Episcop Benderului şi al Aker-manuluî.
       5)    . Pentru statul acestei noue eparchiî s’au alcătuit de Exarchul Mitropolit acest următor catastih de persone:
                                                  a). Pentru Sobor.
       Protopop.................................................................  1
       Clucir ori  Evtaxis.....................................................  .1
       Preoţi de   sobor .........................................................2
       Diaconii       ........................................................... 3
       Citeţi.................................................................   r4
       Clopotari
                                                          Tagma cântăreţilor.
2
                            b). Pentru casa Mitropoliei.
Eclisiarch care este şi Crsnaceiu ...............................................
       Iconoin . .  ..........................................................
       Duhovnic...............................................................
       Iromonaş. ___ ... ................................ . . .........,, .2
       Irodiaconi . ........................................................2
       Logofet................................................................
                                                           c). Pentru dicasterie.
       Asesori . . .......................................................... . . 4
       Secretar...................................................................1
       Ajutor de Secretar......................................................... . 1
       Perivocic sau Palamariu......................................................
460
Y. A. TJRECHIĂ
Povicit sau logofăt de ţinuturi............•     .......................'2
Cancelarişti................................................................2
Scriitori pentru scrisore rusescă . . . . ..................................2
    »       >         » moldovenescă. . . .......................... 2
Străjărî sau pristavnicî....................................................4
     6)   . Pentru învăţătura copiilor acelor din tagma bisericescă să se aşeze seminariu a două şcole mari, după cum se află la alte eparchiî.
     7)   . Pentru cheltuela Mitropoliei, a Dicasterieî şi a Seminarieî şi a episcopului vi-carios, Exarcliul Mitropolit, necerend ajutor de la haznaua împărătescă, a arătat aceste mijloce sau chipuri următore:
     1. Pentru casa archierescă să se rînduescă mănăstirea Adormirii ce se nuftiesce Chipriana, şi se află aprope de Chişineu, cu moşiile ei şi moşia Porcarii, care se află în Basarabia şi din vechiu au fost ale acestei mănăstiri, cum şi o moşie Răscăesciî ce se află aprope de Porcari şi din viile cele turcesc! ce se află la Akerman 7 de-setine. Dar fiind că mănăstirea Chipriana este închinată la mănăstirea Zugravu de la Sf. Agură, pentru aceea de la casa archierescă se va tripiite la acestă mănăstire tote acelea ajutore ce se numesce embatic, care şi până acum trimit egumenii mănăstirii Chiprianii, adecă câte 1.500 lei pe an, iar Archimandritului acestei mănăstiri Anthim să i se dea de la casa archierescă câte 500 lei pe an, dacă va veni la mănăstire de la Iaşi, unde el până acum sub nume de bolă a rămas.
     Al 2-lea. Obiceiul cel din vechiu fără schimbare s’a urmat de a se strînge de la preoţi şi diaconi, sub nume de poclon al Archiereului eparhiei câte $ece lei şi pentru şcole câte 4 lei, să se dea voie a se urma însă cu împuţinare, adecă în loc de $ece lei pe an al poclonului să se ieâ câte 7 lei de la fie-care preot şi diacon, afară de protopopi, blagocinî şi preoţi, cei ertaţi din popor pentru bolă, bătrâneţe sau altă stricăciune trupescă.
     Al 3-lea. Pentru soborul Archiereului să se rînduescă, până la altă socotelă, biserica Sf. Arhangelul Michail din oraşul Chişineului, ce este mitoc m- ril Galata de la Iaşi, care este închinată la scaunul Patriarchuluî de Ierusalim.
     Al 4-lea. Pentru facerea veşmintelor bisericesc! şi pentru zidirea caselor archierescî, cari nici ca cum se află, dar şi însăşi mănăstirea Chiprianii tote zidirele sunt părăsite şi stricate, să se dea voie a se da peciuri de cununie după obiceiul vechiu, ce este întărit cu chrisove domnesc!, pentru aceste peciuri cei ce se cununau plătiau până acum câte 5 lei fără nici un bănat, dar dacă se va luă acum numai câte 3 lei, apoi acestă micşurare se va socoti de milă.
     Al 5-lea. Pentru slujbele casei Mitropoliei, după aşezările de acolo, să se rînduescă 80 de scutelnicî, iar pentru Vicarios Episcop 40.
     Al 6-lea. Pentru zidirea casei archierescî în oraşul Chişineului să se hotărescă cuviinciosul loc, după alegerea Exarchului şi Mitropolit.
     Al 7-lea. In chipul ocârmuiriî acesteia a noueî eparchiî, să aibă Mitropolitul Exarch voia a urmă după obiceiul de acolo, în cât de nu va fi de în potrivă pravilelor Rusiei celor temeinice, politicescî şi bisericesc!, atât pentru norodul de acolo, care nu de mhlt s’a împreunat spre împărăţia Rusiei, cât şi pentru-că în politicesca ocârmuire de acolo s’au îngăduit a se urmă privilegiile şi obiceiurile moldovenesc! de mai înainte.
     Al 8-lea. Spre arătarea îndoitei ocrotiri a împerătescii Vostre Măriri către tagma duhovnicescă de acolo, să se scutescă de tote havalele pămîntuluî şi de pastoi şi pe lângă acesta să fie apăraţi de strîmtorirî de către orîndatorii de moşii, cari ieaude
ISTORIA ROMÂNILOR
461
   la preoţi şi diaconi şi de la slujitorii bisericesc! dijmă din semănături şi din alte rodur! întocmai ca şi de la ţărani. Dacă va ave a sa vie, să se scutescâ de bani! vădrărituluî până la 50 de vedre, iar preoţii numai pînă la 80 vedre, asemenea şi blagocinul protopopului să se scutescă de 25 oi, iar preoţi! de 15, cum şi la desetină protopopul să nu dea pre 25 stupi; iar preoţi! pe 15; dar dacă preoţi! vor ave viî, o! şi stup! preş te numărul arătat, apoi vor fi dator! a plăti pentru ceea-ce va trece obicinuita în pămînt dare; acestă scutelă a avut tagma bisericescă de acolo şi în vremea stăpâniri! de ma! nainte, însă nu toţi, ci numai uni! din protopop! şi preoţi. Drept aceea, acestă scutelă va rămâne la prea înalta voinţă. Lângă acesta s’ar căde ca argaţi! protopopilor, a! preoţilor şi a! diaconilor să nu fie supăraţi la havalele Statului, însă numai ce! ce vor fi burlac!, iar birul împărătesc îl vor plăti.
         Pentru hrana preoţilor, slujitorilor bisericeşti în satele cele boerescî.
    Boeriî moşinaş! sunt dator! a da preoţilor şi diaconilor, car! slujesc la bisericile din satele lor, de hrană cu acestă orînduelă, adecă arătură de 5 kile, fîn 8 fălci preotului şi 6 diaconului şi din cele 5 kile semănătură şi din numita proporţie fălci de fîn, cum şi pentru imaş de la preot până la 15 capete vite mar! şi de la diacon până la 12 vite, nici o dare să nu ieâ moşinaşul; iar avend preoţi! ma! multă semănătură, fîn şi vite, vor da obicinuita dijmă, din semănătura cea de prisos, cum şi pentru vitele cele de prisos, şi pentru fîn, dacă-î va trebui ma! mult, se va împăca cu moşinaşul. Din rodurile pometurilor şi din grădinele cele de lângă casă nu vor plăti preoţii şi diaconi! nimica; aşijderea nici bani! case! nu-î vor da şi nu vor face nici o slujbă la trebile moşinaşuluî. Din vinul ce-1 fac din viile sale preoţi! şi diaconi! pe moşia boerescă, se cade să dea moşinaşuluî dijmă după obiceiul pămîn-tuluî; cum şi dacă vor face tutun, se cade să dea obicinuita plată, fiind-că acesta se face pentru neguţătorie. Preoţi! sau diaconi! nu au voie să ţie vin sau altă băutură pentru vîn<jare, pentra că acestă privileghie o are moşinaşul, însă vin dintr’a sa vie şi altă băutură chiar dintru casele sale sunt slobode a ave fără oprire din partea moşinaşuluî şi a cumpără de unde vor vre. Intru acest chip sunt "dator! a urmă şi orîndatori! moşiilor.
           Pentru ca să nu se amestece moşinaşii la orînduelile bisericesci.
    Moşinaşi! nu se amestecă nicî la o orînduelă ce se face din partea ocârmuiriî duhovnicesc! pentru bisericile ce se află în satele lor, cum nicî o stăpânire n’au asupra preoţilor şi slujitorilor bisericesc!.
  Pentru numerul caselor care hotăresee datoria moşinaşuluî spre hrana preoţilor şi
                                      a ţîr comicilor.
    In care sat se află până la 70 case creştinesc! şi este biserică, acolo să fie un preot, unul sau do! dascăl! şi un ponomar (pălimar), iar unde vor fi de la 70 până la 100, acolo să fie do! preoţî, iar de la 100 şi ma! mult, către do! preoţî să adaoge şi un diacon. Pentru aceşti preoţi şi diacon! sunt dator! moşinaşi! a da loc de hrană, după pontul cel mai de sus; iar dacă vor fi preoţî sau diaconi ma! mulţi decât se hotărăsce, apoi moşinaşul nu este dator pentru ce! de prisos a da loc de hrană, iar aceştia de prisos sunt dator! cu moşinaşul a face tocmelă pentru ce vor ave trebuinţă, adecă pentru imaş de vite, pentru fineţe şi pentru dijmă, însă di-
462
V. A. URECHIĂ
  lele boerescului nu sunt dator! şi aceştia de prisos a lucra dascălul şi ponomarul, cum şi văduvele preoţilor şi ale diaconilor, la tote bisericile, se cade să fie slobode de lucrul boerescului sau al orîndatoruluî şi de alte cereri, iar dijma vor da după obiceiu.
    Sfîntul Sinod al Rusiei a luat în desbatere propunerile de mai sus. Procurorul a sprijinit cererile de mai sus, formulându-le ast-fel:
    1. Să se rînduescă slobodenie preoţilor şi slujitorilor bisericesc! nu numai de tote dările haznalei, pentru car! şi gubernatorul politicesc, în al 4-lea pont al socotinţe! sale, arată, dar şi în tote cele-lalte poşline ale coronei, adecă de goştină, de desetină, de vădrărit, de oî, stupi şi rîmătorî şi vinul chiar din drepta gospodăria lor, fără hotărîrea de sumă, ce a pus-o guvernatorul în al 5-lea pont al socotinţe! sale. Cererea acesta se întemeiează întru ace stă soeotelă, că preoţi! şi slujitori! bisericesc! au hrana sa maî numai din numitele gospodări! ale lor, căci locuitori! de acolo nu prea au obiceiu a ajută tagma bisericescă din prisosurile averilor sale. Privilegia acesta ce o cere Exarchul, pentru ca să fie slobozi slujitori! bisericesc!, dascăli! şi ponomariî, atârnă numai asupra celor ce vor fi rînduiţ! sau hirotonisiţi întru acestă chemare şi sunt cu adevărat în tagma duhovnicescă aşezaţi, iar nu ce! car! sunt din locuitori! proşti de acolo sau veniţi, după obiceiul ce a fost până acum, şi purtau slujba dăscălie! şi a ponomarieî pe o vreme, după tocmelă, fără statornică aşezare, în locul cărora a început Exarchul acum a rîndu! statornic! hirotonisiţi ţîrcovnicî.
    Al 2-lea. Spre înfrînarea orîndatorilor sau cumpărătorilor moşiilor împărătesc! ce! cu puterea contracturilor cu dînşi! încheiate, ca eî sau orîndatoriî să nu aibă nici o atingere sau amestecare la casele preoţilor sau slujitorilor bisericesc! şi la tote de obşte ale gospodărie! caselor lor or! de ce fel şi câtă sumă vor ave, să nu aibă a cere de la tagma duhovnicescă nieî o dare sau venit şi havaiele şi boerescurî.
    Al 3-lea, ca stăpânirea mirenescă să nu se amestece în trebile duhovnicesc!, să se hotărască ca şi în Basarabia să se caute şi să se hotărască pricinele cele duhovnicesc!, precum şi la Roşia, adecă numai de către stăpânirea duhovnicescă.
    In sfîrşitul arătărilor acestora Exarchul a arătat şi acesta, că dacă după mărimea eparchie!. Ecaterinoslavuluî, ce se întinde peste 1400 verste şi cuprinde două gubernii, a Ecaterinoslavuluî şi a Chersonulu! cu provinţia Tavrie! cu Ostrovul Fi-nagoran, adecă cu pămîntul oştenilor cazac! de Marea Negră, se vor despărţi şi se vor adăogi şpre eparchia ce din nou se alcătuesce şi este megieşită cu gubernia Cherso-nuluî, bisericile ce se află pe câmpii Vozieî şi sunt între Bug şi între Nistru, car! maî înainte de vre-o 20 de an! au fost o parte din Basarabia, unde se află al eparchie! Eca-terinoslavulu! oraşul Teraşpole cu ţinutul, oraşele Dubăsarii, Ovideopol şi Odessa, cum şi oraşul Yozia sau Ociacovul cu oreşi-carî sate şi o parte din ţinutul Cherso-nul şi alte din ţinutul Ocviopoluluî, unde de tote se vor află nu mai mult de 100 de biserici. Apoi acestă alăturare nu numai că ar întocmi maî bine acestă nouă eparchie, dar şi pentru norodul ce se află cu locuinţa acolo ar fi oreşî-care mângâiere, căci pe câmpurile Vozieî, ca şi în Basarabia, locuesc Moldoveni, Grec!, Bulgar! şi feluri de limb! streine, dar Ruşi prea puţin!.
    La cea maî de pe urmă sinodicescul Ober-procuror a ma! arătat Sinodului şi pentru cea prea înaltă voinţă a împărătesei! Vostre Măriri, ce a trimis către dîn-sul prin Generalul de artilerie Graf Aracciev, ca în seminaria duhovnicescă ce se
ISTORIA ROMÂNILOR
463
     aşăză în Basarabia să se înveţe şi copii mirenescî, dacă din partea duhovnicescă nu se vor întîmpinâ niscaî-vâ împedicărî, până când se vor face politicescî şcoli. Spre împlinirea acestei monarchicescî a împărătesei! Vostre voinţe, Sinodul, negăsind nici o împedicare spre a se învăţă copiii mirenilor în seminaria cea duhovnicescă a Basarabiei, a făcut acum cuviinciosa rînduelă.
       Sinodul a desbătut cu deamănuntul şi închipuirea tuturor stărilor împrejur maî sus însemnate şi a găsit cu cale:
       I.   Socotelile ce se cuprind în cea prea plecată de mai înainte întru tot supusă anaforâ pentru întemeierea eparchieî în provinţia Basarabiei şi chipurile ce atârnă spre ocârmuirea acestei eparchii şi pentru trepta care se dă feţei Exarchului şi Mitropolit Gavril să rămâe tote în puterea lor şi lângă acesta se maî adaugă :
       II.   Rînduirea pentru slujbele Mitropolitului a 80 de scutelnicî şi pentru Episcop 40 şi hotărîrea pentru casa Mitropoliei din viile cele ce sunt la Akerman 7 desetine să aibă a fi de temeiul cel ce a trimis în socotinţa sa Gubernatorul cel politicesc în pontul 1 şi al 2-lea, aşişderea şi după al 3*lea pont, să aibă voie Exarchul Mitropolit ca, alegendu-şî loc pentru casa archiereseă, după cea maî înainte pentru acestă corespondenţie cu Gubernatorul, să facă învoielă pentru cea de pe an plată pentru locul ales cu vechilii mănăstirilor de peste hotar, cari sunt stăpâne acestei moşii.
       III.   Slobozind după cuprinderea pontului al 4-lea al socotinţei Gubernatorului politicesc pe toţi preoţii, diaconii, dascălii şi panomariî, cari vor fi cu adevărat aşezaţi sau hirotonisiţi în chemarea acesta, asemenea şi văduvele preoţilor, diaconilor şi slujitorilor bisericesc! de tote dările, caznele! şi cele de obşte havalele, să se dăruescă lor scutelă şi de tote a cazneleî poşline, adecă: desetină sau goştină, de vădrărit, de strîngerea din semănăturile lor, din pomete, de pe vite, de pe stupi, fără de ho-tărîre de sumă, precum se folosesce cu aceste privileghii de obşte totă tagma bise-ricescăla Roşia. Pe lângă acestea să fie apăraţi de tote supărările din partea orîn-datorilor moşiilor împărătesei, ce atârnă către cele mai sus numite ale lor economii, cum şi ce atârnă asupra caselor lor, adecă a preoţilor, diaconilor şi slujitorilor bisericesc!.
       IV.    întărind pre al 6-lea, al 7-lea şi al 8-lea pont al socotinţei Guberna torului politicesc, ce atârnă asupra ţinerii cu hrana a slujitorilor bisericesc! din satele boeresci şi care atârnă spre depărtarea boerilor de a se amestecă în orînduelile cele bisericesc! şi a metahirisî stăpânire asupra preoţilor, diaconilor şi a slujitorilor biseri-cesci, să se adâuge şi acesta, cum că ceea-ce se <jiee în pontul al 8-lea, pentru ca să fie datori slujitorii bisericesc! a da stăpânilor moşiilor dijmă din rodurile gospodăriilor, de istov să nu aibă a se întinde asupra dascălilor şi a ponomarilor, cari sunt aşezaţi şi hirotonisiţi, pentru cari în al 3-lea pont s’a <Jis, iar numai asupra acelora ce vor fi în slujba dăscăliei după tocmelă, pe o vreme, după obiceiul de acolo, până când cu încetul se va părăsi acest obiceiu, adecă spre a fi dascălii tocmiţi de locuitori cu anul, iar nu aşezaţi de bisericesca ocârmuire cu statornicie.
       V.     Socotinţa Gubernatoruluî cea însemnâtă în pontul al VUI-lea pentru numărul preoţilor şi al slujitorilor bisericesc! după suma caselor, primindu-se de pravilă spre a se hotărî 'numai măsura datoriei moşinaşilor, spre ţinerea preoţilor cu hrană, rămâne între altele a hotărî numărul de preoţi şi de ţircovnicî la tote bisericile, după ihăsura a cei neapărate trebuinţe, la socotinţa şi orînduirea archiereuluî eparchieî.
       VI.   Căutarea şi hotărîrea pricinilor duhovnicesc! în acestă eparchie să rămâe întru cea nemijlocită şi deplină spânzurare de la ocârmuirea duhovnicescă, întocmai
464
V. A. TJBECHIĂ
   după acele pravile, car! sunt hotărîte cu cele întemeiate ale Roşie! politicescî şi bisericesc! legiuiri.
     VII.   După aflarea cea cu cale în arătările Exarchulu! Mitropolit însemnate de la eparchia Ecaterinoslavuluî, în care în diastima ce cuprinde maî bine de o mie de verste se află 789 biserici, să se alătureze către eparchie acesta ce se întemeiază acum. Bisericile cele ce se megieşesc cu dînsa şi se află între Bug şi între Nistru, pe câmpul Vozieî şi în oraşele şi satele car! atârnă unele către Ecaterinoslav, altele către a Kazanulu! gubernie, car! de tote nu sunt mai multe de câte 100 biserici ; iar cât atârnă asupra chipului ocârmuirii eparehiceseî a părţii acesteia, cum şi asupra punerii la cale a celor duhovnicesc! ce se află într’însa, să rămână întru tote după aşezarea cea maî din nainte. Acest fel de punere la cale Sinodul, dându-le la cea prea înaltă a împărătesei! Vostre Măriri luare aminte, cere prea înalte porunci.—Asupra acestei anaforale a Sinodului împăratul Alexandru a pus resolu-ţiunea: «Aşa să fie şi să se urmeze după acestav— Teplitz, August 21, 1813.
     In 1818, Generalul Behmetiev propune o reorganisare a Basarabiei; de sigur mai puţin respectând naţionalitatea română,llmperatul aprobă punerea în lucrare pe un an, spre experimentare (1), şi se pronunţă maî ales pentru ţeranî: 1
                                      (1) Manifest al hă Alexandru Imperat a tâtă Rusia.
     Domnului Gheneral Leîtenant Behmetief. Bine primind proiectul ce ai alcătuit dom-nia-ta al obrazovanieî oblastieî Basarabiei şi a osebite alcătuiri atingătore de dînsa eu cu mulţumire arăt şi printr'acesta a mea deplină bunăvoinţă.
     Un aşezămînt atâta de însemnat, după mărimea lucrului ce cuprinde el în sine, trebue ca mai întâiu să-l întărescă vremea şi cercarea. Pentru acest sfîrşit maî înainte de a primi cea maî de pe urmă a mea întărire, eu voesc ca dumne-ta să te porneseî a-1 aduce în lucrare, şi în curgerea anului următor cu luare aminte să priveghezi cum vor merge tote lucrările după acesta. Aceste din nou alcătuiri se întemeieză pe pravilele însemnate de către mine şi prin povăţuirea dată dumnăr tale spre a te sluji, acesta a fost supus la cea cu bună înţelepciune socotinţă a sfatului închegat din bărbaţi, cărora starea şi celor în fiinţă nevoi pămîntuluî acestuia le sunt cunoscute. Acesteaşi slujesc singure loruşi de credinţă, închezăşluire şi vor fi împlinite întocmai şi cu sporire fiind mărturisirea cea dreptă şi din curată inimă dorinţă a locuitorilor oblastieî acesteia, eu am voit să văd acestă dorinţă împlinită prin mijlocirea punerilor la cale ce încredinţăm domniei-tale acum de a le aduce în lucrare şi cu care nădăjduesc că vor veni la starea înflorire! sub ocrotirea ocârmuirii pe se osebesce cu slobozenia pravilelor ei şi încă muî vîrtos cu nepărtinirea cu asprime ce este neapărată pentru o întocmai aducere a celor în lucrare. Oblastia Basarabiei îşi păzesce a sa închegare de norod, pentru aceea şi primesce şi osebit chip de ocârmuire; dar scoposul meu este plecat nu spre aceea că acest fără de măsură bine şi tote cele ce curg dintr’acesta să fie cu osebire numai a vre-unei stări din locuitori, ci toţi trebue să aibă acestă împărtăşire întru o dreptă măsură şi încă maî cu dinadinsul lucrătorii de pămînt să se afle întru
4
. i
ISTORIA ROMÂNILOR
465
       In Ardei semnalăm, la Iulie 1814, petiţiunea clerului român, dată la Smperatul-rege, cerendu-î ca la mortea Episcopului Pa vel Avacuma să se dea voie Românilor a alege pentru Arad un Episcop românesc (1).
       In urma congresului de la Viena (1815) şi a încheeriî Sfintei Alianţe, o reacţiune absolutistică înfricoşată, cjiee G. Bariţiii, purcetjend din Viena, strînsese în eorde tote poporele Europei, de încetasă orice progres, care n’ar fi purces din graţia respectivelor guverne. Şi în Sibiiu şi în Blaşiu, stagnaţiune şi regres în loc de paşi înainte. «Cen-«sura de cărţi ajunsese a fi strictă până la ridicol; chiar şi de cărţile «rituale le era frică şi pretindeau ca să fie censurate. Cărţi scolastice,
      acest bine început spre o desfătată fericire a sorteî lor; ei sunt obosiţi de giunghiu ce de demult a fost pus asupra lor prin lăcomie şi necunoscinţă.
       Acea statornică şi tare privighere a ocârmuirii trebue să razime spre a fi ei slobozi de un asemenea cumplit rău; socotinţa spre a lipsi scutelnicii ei* o bine primesc întru totă puterea; mie îmi este cu priinţă a vede în acestă dreptă măsură visteria mijlocelor acelora, cari ocârmuirea le întrebuinţeză spre a descoperi acestei părţi de loc drumuri către adevărata sporire întru ale luminării; încredinţăm dumi-tale, ca mai întâiu de ori-ee să se îndrepteze luarea aminte a dumi-tale spre tote acele ce se vor atinge de acestă socotinţă dumi-tale şi vei alcătui pentru acest proiect de aşe zămînt, care se va înfăţoşa mie de la verhovno-sovet a oblastieî spre întărire; tot-dea una au trebuit sa se aşeze în Basarabia şi multe încă rămân a se săvârşi; isvorele sunt îmbelşugate, înlesnirile spre a se îndreptă aceste în folos sunt gata; dumi-tale eu sunt dator eu acestă mare slujbă; rămâne numai ase aduce înlesnirile aceste în lucrare cu a curăţeniei scoposurilor, cu o plecare statornică. Eu am văcjut parte din locul acesta, eu încă o voiu mai vede, de va fi voinţa celui Prea-înalt; nădâjduesc a află în transa la fieşce-care păşire rodurile alcătuirilor mele şi împreună cu acesta cercările osîrdieî şi ale rîvneî cinovnicilor, cărora păzireâ acestor alcătuiri va fi încredinţată.           '
       Voiesc ca tuturor autorităţilor oblastieî acesteia să faci dumne-ta cunoscută cuprinderea acestui al meu rescript.
       Fiind luminat păzitor scoposurilor mele, vei fi dator a luă sema şi a supune şi pe alţii să privigheze cu neadormire asupra a totă lucrarea acestei din nou aşezări şi asupra tuturor cinovnicilor ce vor fi în olaturile oblastieî acesteia; dumne-ta fără de mijlocire vei aduce la sciinţa mea pentru tote cele ce vei însemnă; mie cu priinţă îmi va fi a învioşi cu semnele mulţămiriî mele pe toţi acei cari, întru urmările lor, se poveţuesc de canonele sfintei învăţături a bunelor năravuri, iar acei cari din nenorocire se vor plecă la năzărite măgulituri ale deşertăciunii şi ale necuviinţei, nu numai că vor fi lipsiţi de a nu ave împărtăşire întru ale ocâr-muirei, dar şi pedepsă spre pildă vor suferi.
       Sunt al dumi-tale plecat spre bine. Acel original este iscălit cu însăşi mâna împărăteştii Sale Măriri, aşâ:
                                                                           Alexandru.
       In Chişinău, Aprilie 29, 1818.
       (1) Acad. XLVII - 238.
         V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor,                          3 0
466
V. A. TJRECHIĂ
  «precum a fost gramatica latină-română a lui G. Şincai nu se mai «puteau tipări». In cei vreo 60 de ani eşiseră din tipografia de la Blaşiu multe cărţi bisericesc! Acestea nu puteau fi introduse în Principate, ca bănuite de schismă apusenă. Neguţătorii braşoveni recurseseră atunci la un mijloc nu prea recomandabil, dar care le reuşi: ei rupseră porta, adecă coperta cărţilor din Blaşiu şi le puseră coperte, ca şi când ar fi fost tipărite în Braşov, adecă în o eparhie greco-ortodoxă şi aşa, scrie G. Barţiu, trecură din ele multe, mai ales în Moldova.
    Fometea groznică întîmplată în Ardei în erna din 1816—1817 reduse pe bieţii români la necesitatea de a emigra. Cu miile se strămutară în Principate. Turcia învoi Domnitorilor Caragea şi Calimach să permită exportarea în Ardei de grâne, dar tot erau prea scumpe ca să potă trăi acolo bieţii ţărani, cari se nutriau cu coceni vechi de păpuşoiu tocaţi mărunt şi măcinaţi de mămăligă şi în primă-vară cu burueni. In 1817 se făcu recoltă bună şi încetă fdmetea.
    In 1816, împăratul Austriei călători prin Bucovina şi Ardei. Am vă<Jut cum la Sibiiu îl întîmpină o delegaţiune de boerî de ai lui Oaragea.
    Nimic nu dobândiră Românii din Ardâl şi nici cei din Bucovina din asemenea călătorie, decât că, cu rescriptul din 17 Maiu 1819 şi cu o instrucţiune separată, împăratul trimise în Transilvania o co-misiune de bărbaţi unguri, proprietari din Ungaria, cu scop ca să fie mai imparţiali, să facă delimitarea tuturor moşiilor de ori-ce natură, cari pe atunci erau în folosinţa iobagilor, (Jderilor (inquilinî), curialiştilor şi taxaliştilor. La îndeplinirea misiunii acestei comisiunî puneau tot felul de pedicî ungurii proprietari ardeleni, aşa că de abiâ la 1846 se realisă acăstă lucrare, menită a mai uşura de obligaţiunile iobăgiei pe Români (1). 1
    (1) G. Bariţiu, Părţi alese din Istoria Transilvaniei, voi. I, p. 562.
I
ISTORIA ROMÂNILOR
467
                                ANEXE.
                          Seama Visteriei pe 1817—1818.
          Anul al 6-lea                                       No. 6
       Sema a 4-a a vinărieiuluî după aşezarea birului pe un an deplin, de la cjintâiu Iunie 1817 şi până la sfîrşitul lui Maiu 1818.
                                               Cifertul întâiupe Iunie, Iulie şi August 1817.
                                           Cifertul al doilea pe Septemvrie, Oc tomvrie şi Noemvrie 1817.
     Leî B.                                Leî B.                           
 26.319,--- Suceva                     26.778,--- Suceva.                   
   23.107,- Nemţul                     23.556,--- Nemţul.                   
 13.814,--- Romanul.                   14.078 --- Romanul.                  
   31.014,- Bacăul.                      31.097,- Bacăul.                   
   39.941,- Putna.                       40.266,- Putna.                    
   21.882,- Tecuciul.                    23.093,- Tecuciul.                 
 16.723,--- Covurluiul.               16.91 Q,--- Covurluiul.               
 18.461,--- Tutova.                    18.997,--- Tutova.                   
  8.958,--- Vasluiul.                     9.646,- Vasluiul.                 
   17.049,- Fălciul.                   17.114,--- Fălciul.                  
  4.651,--- Herţa.                      4.446,--- Herţa.                    
   14.008,- Dorohoiul.                 14.194,--- Dorohoiul.                
   10.703,- Hârlăul.                   10.767,--- Hârlăul.                  
  4.294,--- Cârligătura.               4.376, --- Cârligătura.              
   11.351,- Ţinutul Eşii.              11.761,--- Ţinutul Eşii.             
    1.841,- Tîrgul Eşii.                  2.354,- Tîrgul Eşii.              
264.116,--- Bez 14.081 lei Botoşanii.   269.483,- Bez 14,081 leî Botoşanii, 
   Adecă doue sute şese-<Jecî şi patru mii, una sută şese-spre-$ece lei.
                                            Cifertul al 3-lea pe Decembre 1817, Ianuarie şi Fevruarie 1818.
   Adecă doue sute şese-<Jecî şi nouă mii, patru sute opt <Jeci şi trei lei.
                                                 Cifertul al 4-lea pe Martie, Aprilie şi Maiu 1818.
Leî B.                    Lei B.             
25.312,--- Suceva.    25.390.--- Suceva      
23.503,- Nemţul.      23.322.--- Nemţul.     
14.337,--- Romanul.    14318,--- Romanul.    
31.208,--- Bacăul.      31.162,- Bacăul.     
40.232,--- Putna.     40.681,--- Putna.      
23.504,--- Tecuciul.  23.483,--- Tecuciul.   
17.161,- Covurluiul.    17.073,- Covurluiul. 
18.857,--- Tutova.      18.937,- Tutova.     
9.763,--- Vasluiul.    9.655,--- Vasluiul.   
47.888,--- Fălciul.     17.418,- Fălciul.    
5.315,--- Herţa.          5 318- Herţa.      
44.600,--- Dorohoiul. 14.944 --- Dorohoiul.  
468
V. A. urechi!
    Leî B.'
  10.907,— Hârlăul.
    4.364,— Cârlig ătura.
  11.731,— Ţinutul Eşiî.
    2.337,— Tîrgul Eşiî.
271.019,— Bez 14.720 leî Botoşanii. Adecă doue sute şepte-<Jecî şi una miî, noue-spre-<Jece leî.
   Lei B.
  10.794,— Hârlăul.
   4.358,— Cârligătura.
  11.651,— Ţinutul Eşiî.
   2.250.— Tîrgul Eşiî.
270.746,— Bez 14.343 leî Botoşanii. Adecă doue sute şepte-<Jeeî de miî, şepte sute patruzeci şi şese leî.
   Dajdia întâiu a Mazilo-ruptaşilor pe Iunie, Iulie şi August 1817.
              Leî B.
            3.496,90 Mazili.
            6.395,45 Ruptaşî.
            9.892,15 Adecă noue miî opt sute noue-<Jecî şi doi leî şi cincî-spre-<Jece bani. Dajdia al doilea pe Septemvrie, Octomvrie şi Noemvrie 1817.
     Lei       Bani
      3.485       15 Mazilii.
      6.436     105 Buptaşiî.
      9.922            — Adecă noue mii noue sute doue <Jecî şi doî leî.
   Dajdia al 3-lea pe Decemvrie 1817, Ianuarie şi Fevruarie 1818.
     Leî       Banî
      3.474       15 Mazilii.
      6.450      15 Ruptaşiî.
      9.924      30 Adecă noue miî noue sute doue <Jecî şi patru leî şi trei <Jecî banî
   Dajdia al 4-lea pe Martie, Aprilie şi Maiu 1818.
     Leî       Banî
      3.513 “ 105 Maziliî.                                                #
      6.568      75 Ruptaşiî.
     10.072      60 Adecă <Jece miî şepte <Jecî şi doî şi şese <Jecî banî.
   Banii împliniţi de pe la tîrgurî pentru dughenî şi Crâciume la cîfertul al 3-lea Decemvrie 1817 Ianuarie şi Fevruarie 1818.
     Leî       Banî
240    --- Suceva.      
3.404  --- Nemţul.      
4.475  --- Romanul.     
4.146  --- Bacăul.      
6.193  --- Putna.       
2.160  --- Tecuciul.    
12.182 --- Covurluiul.  
8.938  --- Tuto va.     
700    --- Vasluiul.    
3.950  --- Făiciul.     
100    -- Herţa.        
330    --- Dorohoiul.   
750    --- Hârlăul.     
907    --- Cârligătura. 
ISTORIA ROMÂNILOR
469
    Leî      Bani                                                                       
         700 --- Ţinutul Eşiî.                                                          
   7.859     --- Tîrgul Eşiî.                                                           
       2.193 --- Hrisovoliţii neguţători ot tîrgul Eşiî.                                
      59.227 --- Bez 4.499 leî Botoşanii. Adecă cinci <Jeeî şi noue de mii, doue sute   
doue <Jecî şi şepţe leî.                                                                
Cîfertul Sf. Dumitru a ruptelor Visterieî neguţătorilor hrisovoliţî şi a altora cari    
sunt la acestă rînduelă, 1817 Octomvrie.                                                
    Xeî      Banî                                                                       
   10.799    15 Ruptele Visterieî.                                                      
   4.448     60 Alţii cari sunt la acestă rînduelă.                                     
   3.683     60 Neguţătorii hrisovoliţî însă:                                           
                                      Leî Banî                                          
                                      240 --- Romanul.                                  
                                      300 --- Focşanii î                                
                                      437 60 Agiudiul / Putna'                          
                                      720 --- Tecuciul.                                 
                                      310 --- Berladul.                                 
                                       63 60 Vasluiul.                                  
                                      270 --- Fălciul î ,                               
                                      780 -Huşii } FalcluL                              
                                    150 . --- Starea întâih î , „ _                     
                                      412 60 Starea al 2-lea / dm tir^ul E?u-           
                                    3.683 60                                            
   18.931    15 Bez 1.553 leî 75 banî Botoşanii. Adecă opt-spre-<Jece miî noue-sute     
treî-^ecî şi unul leî şi cinci-spre-$ece bani.                                          
Cîfertul sf. Gheorghe a ruptelor Vistieri neguţătorilor hrisovoliţî şi a altora carii   
sunt la acestă rînduelă 1818 Aprilie.                                                   
    Leî      Banî                                                                       
   11.398    --- Ruptele Visterieî.                                                     
   4.443     60 Alţii cari sunt la acestă rînduelă                                      
   3.678     --- Neguţătorii hrisovoliţî, însă:                                         
                                      Leî Banî                                          
     v                                240 --- Romanul.                                  
                                      300 --- Focşanii î ^                              
                                      437 60 Agiudul } Putna’                           
                                      720 --- Tecuciul.                                 
                                      310 --- Berladul.                                 
                                       63 60 Vasluiul.                                  
                                      270 --- Fălciul. î _W1 . ,                        
                                      767 -Huşii } FalcluL                              
                                      150 --- Starea întâia 1 _                         
                                      420 - Starea al 2-lea / Din tir§ul E?n'           
__________________ 3.678           —
     19.519    60 Bez 1.546 lei 105 banî Botoşanii. Adecă noue-spre-dece miî cinci-
sute-noue-spre-$ece leî şi şese-<Jecî banî.
  Patru Cîferturî a jidovilor hrisovolitî după hrisovul gospod.
470
V. A. URECHIĂ
Leî
9.150
9.150
9.150
                                                                                                                                    9.150 36.600
   Lei
                                                                                                                                  264.116
                                                                                                                                  269.483
                                                                                                                                  271.019
                                                                                                                                  270.746
                                                                                                                                    9.892
                                                                                                                                    9.922
                                                                                                                                    9.924
   10.072
                                                                                                                                   59.227
                                                                                                                                   18931
                                                                                                                                   19.519
                                                                                                                                   36.600
                                                                                                                                 1.249.452
                                                                                                                                  308.544
940.908
Bani
— Cifertul întâiu Iunie, Iulie şi August 1817, însă:
| Suceva. | Nemţul.
           40 Agiudul ot Putna.
           125 Fălciul.
           1.350 Herta.
           550 Dorohoiul.
           400 Hârlăul.
           450 Cârligătura.
           400 Ţinutul Eşii.
           3.000  Tîrgul Eşiî.
           9.150 Bez 2.000 lei Botoşenil.
—   Cifertul al 2-lea Septemvrie, Octomvrie şi Noemvrie 1817.
—   Cifertul al 3-lea Decemvrie 1817, Ianuarie şi Februarie 1818.
—   Cifertul al 4-lea Martie, Aprilie şi Maiu.
—   Adecă treî-<Jecl şi şese de mii şese-sute.
            800 Folticeniî 375 Burdujeniî 400 Vlădeniî 210 Piatra 500 Nemţul 350 Romanul. 200 Bacăul.
                Adunarea banilor birului.
Bani
—   Cifertul întâiu.
        » al 2-lea.
—      »                                          al 3-lea. t
—      »         al 4-lea.
15 Dajdia întâia a mazililor ruptaşilor.
—      »    a 2-a.
30     »    a 3-a.
60     »    a 4-a.
—    Banii împliniţi de pe la tîrgurî pentru dughenî şi crăcime la
        cifertul al 3-lea.
15 Cifertul sf. Dimitrie a ruptelor Visteriel, neguţători hrisovoliţi şi alţii. 60 Cifertul sf. Gheorghe asemenea.
—    Patru clferturî a jidovilor hrisovoliţi.
60.
— Se scad banii scutelnicilor după izvodele cu pecete gpd. însă:
            Lei
            76.476 Cifertul întâiu.
77.100    »     al 2-lea.
77.100    «     al 3-lea.
78.868     »    al 4-lea.
308.544
                                                                                                   60 remân, adecă, <Jecî bani.
noue-sute-patru-<Jecî mii, noue-sute-opt leî şi şese-
                           (pecetea gpd.)
ISTORIA ROMÂNILOR
471
     r w       _                      Rusumaturile.
     Lei       Bani
    100.500       —   Desetina bez 4.500 leî Botoşanii. 1817 Iulie.
    245.000      —   Vădrăritul. 1817 Septemvrie.
     90.400       —   Goştina bez                      6.100 leî Botoşanii. 1818 Aprilie.
    435.900      —   Adică patru                        sute treî-<Jecî şi cinci de miî, noue sute leî.
                                                         Adunare peste tot
_____Leî       Bani
    940.908     60   Banii birului bez 308.544 leî scutelnicii.
    439.900      —   Rusumaturile.
   1.376.808    60   Adecă: un milion-trei-sute-şepte-<Jeci  şi şese de miî opt-sute-opt
leî^ şese-<Jecî bani.
                    (pecetea gpd.)
   Semnaţi: Yeniamin Metropolit Moldavieî, Balş Logofet, Alecu Balş Logofet, ... . Vel Logofet.
       Scăderile                                                                  
       Haraeiul ţerii.                                                            
 Leî   Banî                                                                       
47.769 --- Pe anul Otomanicesc 1232 (1818 Maiu). Adecă patru-decî şi şepte        
       de miî, şepte-sute-şese-<Jecî şi noue leî.                                 
                                                                  Bairam Peşcheş. 
60.984 15 Pe anul Otomanicesc 1232 (1818 Maiu). Adecă şese-decî de mii            
       noue-sute-opt-<Jecî şi patru leî şi cincî-spre-<Jece bani.                 
       Rachibiaua.                                                                
 Leî   Banî                                                                       
25.000 --- S'au dat rachibiaua pe anul Otomanicesc 1232 (1818 Maiu).              
       Adică două $ecî şi cinci de mii leî.                                       
       Emfiemucatesi.                                                             
 3.075 ~ Daţi prin d-lui Aga Dumitrache Statachi emfiemucatesi. (1818 Maiu)       
       Adică trei mii şepte-<Jeci şi cinci leî.                                   
                                                                                # 
       Poliţele.                                                                  
25.000 --- In socotela poliţelor cetăţilor prin d-luî Aga Dumitrache Statache     
       (1818 Maiu 1).                                                             
                                               Adică doue-<Jecî şi cinci mii leî. 
       Cămara gospod.                                                             
27.100 ---    Cele întîmplătore şi neapărate cheltuelî a Cămării pe Iunie, Iulie, 
54.600    August din banii cîfertuluî întâiu din birul Vistieriei. 1817 Iunie 21. 
50.000 ---    Cheltuelî urmate prin Cămară pe lunile Septemvrie, Octomvrie şi     
                                                     Noemvrie. 1817 Octomvrie 28. 
       ---    Pentru cele urmă tor e cheltuelî a Câmărei pe lunile Noemvrie şi    
                                                    Decemvrie. 1817 Decemvrie 17. 
472
V. A. URECHIĂ
Leî        Banî
  7.200     — Cusurul cheltuelilor Câmăreî gospod, până la sfîrşitul luî Fevruarie
                 1818. 1818 Martie 48.
18.017     — Cheltuiala Iliculuî la ecpaiaua curţeî gospod pentru serbătorile
                 pascilor. 1818 Martie 18.
20.000     — Cheltuelile Cămărei Gospod pe lunile Martie, Aprilie şi Maiu. 1818
______Martie 18.
176917     — Adică una sută şepte-<Jecî şi şese de mii, noue sute şepte spre-
                 <Jece lei.
                              Cheltuelile Vîenei.
71.547     — Cheltuelile ce au urmat de la 1 Iunie 1817, şi până la sfîrşitul
                 luî Maiu 1818. 1718 Maiu. Adecă şepte-<Jecî şi una miî, cinci sute patru <Jecî şi şepte lei.
                              Daruri la Turci
    100    — Dar dumi-sale Mehmet Aga.
    100    — Dar omului luî Silistra Bena Emini. 1817 Iunie 24.
    220    — Dar ciohodarului lui Macin Bena Emini, şi omenilor celor îm-
                 preună cu dînsul. 1817 Iunie 25.
    150    — Dar omului Slăvituluî Hârvova Bena Emini. 1817 Iunie 27.
    100     ~~   Dar Tătarului slăvirii sale Ibraim Paşasi. 1817, Iunie 27.
    150      —   Dar omului lui Tulce Bena Emini. 1817, Iunie 27.
    650     — Daţi omenilor luî Silistra Muschimi ce au adus doî armăsari
                 1817 Iulie 2.
     80     — Bacşişî la doî omeni a luî Isacci Bena Emini. 1817 August 2.
    250     — Luî Miri Neculi omul luî Isacci Muhafezî. 1817, August 3.
    140      —  La doî omeni aî luî Ibraim Paşasi. 1817 August 20.
    100      —  Cheltuiala luî Ibraim Dervicî Suleiman. 1817 August     24.
  1,500     — Dar luî Caftan Agasi şi omenilor slăvireî Sale Silistra Valesi
                 1817 August 25.   .
     50      —   Dar omului Tuecciuluî. 1817 Septemvrie 8.
    560      —   Ciohodarul prea înălţatului Vizir şi omului seu. 1817 Octomvrie 23
    580      —  Omului lui Ţuici Paşasi. 1817 Octomvrie 24.
    310      —  Dar la trei omeni aî lui Zaim Aga. 1817 Octomvrie 31.
    600    — Lui Aii Aga Corasangi proin baş-beşli agasi pe Octomvrie şi No-
                 emvrie. 1817, Octomvrie.
    100      —  Dar omului luî Ghenicer Agasi. 1817 Octomvrie 31.
     40      —   Bacşişî omului luî Hagi Ispirliu. 1817 Noemvrie 5.
    600    — Dar luî Haznatar Agasi a luî Ghiorgheos Muhafezi şi la doî
                 omeni aî lui. 1817, Noemvrie 14.
     50      —  Dar omului luî Isacci Ghenicer Agasi. 1817, Noemvrie 26.
    200      —  Cheltuiala celui trimis la Gheorgheos Muhafezi. 1817. Noemvrie 28.
    900    — Aii Aga Carasangi, pe Decemvre, Ianuarie şi Fevruarie, 1817, De-
                 cemvrie.
    150    — Dar luî Mehmet beşli-aga de Botoşani. 1817 Decemvrie 11.
     30     — Dar omenilor slăvituluî Măcin Muhafezi. 1817 Decemvrie 1.
ISTORIA ROMÂNILOR
473
    Le*       Bauî
      150       —  Dar omului lui ghenicer Agasi. 1817, Decemvrie 20.
       50       —  Cheltuiala drumului slăvituluî Ghenicer Agasi. 1817, Decemvrie 27.
       80       —  Dar tătarului lui Ibraim Bena Emini. 4817 Decemvrie 28.
      300       —  Dar chiatipuluî luî Galaţi-Sărdarâ. 1817 Decemvrie 28.
      350       —  Dar tătarului a înălţimii Sale Papa Piasa. 1818 Ianuarie.
      600       —  Daţi la Cheltuiala luî proin baş-beşli agasi Corasangi Aii Aga.
                    1818 Fevruarie 3.       *
      140       —  Dar omului luî Tonir Zaade Andoni. 1818 Fevruarie 18.
      150       —  Dar tătarului Mehmet Aga a slăvituluî Pehlivan-Başa. 1818 Martie 3.
      200       —  Pentru hudiiana ce s-au trimis slăvituluî Silistra Paşasi. 1818
                    Martie 9.
      300     — Dar lui Rustima Aga Ben Suleiman Aga fraţilor reposatulu! baş-
                    beşliagasă Halii Aga. 1818 Martie 14.
      110       —  Dar omului    dumi-sale Zantemir Beiu. 1818, Martie  19.
      100       —  Dar omului   lui Ghenicer Agasi de la Ibrăila. 1818  Martie 26.
       50       —  Dar luî Hafiz Aga mergend la Ibrăila. 1818 Martie 30.
      900       —  Luî Aii Aga Carasangiu pe Marte, Aprilie şi Maiu. 1818 Aprilie.
      100       —  Cavazuluî a slăvituluî Ibraim Muhafezi. 1818 Aprilie 12.
      200       —  Dar Satârului a Slăvirii Tale Ibraim Bena Emini/1818 Aprilie 19.
      150       —  Dar omului      Slăvituluî Hârşova Bena Emini. 1818  Aprilie 19.
      100       —  Dar tătarului a slăvituluî Isacci Bena Emini. 1818  Aprile  19.
      150     — Daţi la cheltuiala omului luî Liman Reiz Beiu mergend la Galaţi.
                    1818 Aprilie 24.
      500     — Lui Usta a lui Ghenicer Agasi Aii Aga viind de la Galaţi. 1818
                    Aprilie 29.
      150     — Dar omului lui Silistra Bena Emini şi omului luî Ismail Paşasi
                    tufecci başa. 1818 Aprilie 30.
      100       —  Dar lui chiatip Zaade omul luî Ibraim Bena Emini. 1818 Aprilie 30.
      200       —  Luî tătar Agasi Ibraim din suma ce avea să iea de la    Halii Aga.
                    1818 Maiu 9.
     1.500    — Lui Divan Efendisi şi omenilor slăvirii sale Măcin Paşasi. 1818.
                    Maiu 12.
      700       —  Tătarului Slăvituluî Vidin Muhafezi, 1818 Maiu 24.
      600       —  Lui Zefir Aga a slăvituluî Ibraim Muhafezi în pricina  diiaforaleî
    _____________ cu jidovul. 1818 Maiu 28.
    15.890    — Adică cinci-spre-<Jece mii, opt sute none <Jeci lei.
                                                  Zaherele trimise la Ţarigrad. pe anul 1816.
  Leî   Bani Kile  Dimerliî                     
215.187 ._   7,172       18 Arnăut câte 30 lei. 
 47.477   12 2.158        1 Cârneu câte 22 leî. 
  2.575 96     171       14 Păpuşoi câte 15 lei 
474
V. A. URECHIĂ
  Leî   Banî                                                                  
  2.949 90 196         13 Mălaiu ce s’au dat la Ibrăila în nătură câte 15 leî 
                     bez 903 Kile 7 dimerliî ce s'au buiuirdisit câte 15 leî. 
  2.064 60 258       2 Orzul câte 8 leî.                                      
    750 ---          (sameşul zahereleî obicinuit).                           
271.004 18                                                                    
 90.085 --- Se scade   ce s’au dat în Vistierie, trecut în sama al 3-lea după 
        aşezare.     9                                                        
180.919 18 remân, care s’au dat, însă: (1817 August).                         
        Leî          Bani                                                     
             108.211 76 din vădrărit.                                         
        72.707       62 din cifertul al 2-lea 1817.                           
             180.919 18                                                       
  5.600     — ce s’au dat în cumperătore a 140 Kile arnăut, care s’au dat în
                tertipurile anului 1817, cumperâridu-se prin dumne-lor pârcălabii _______________ câte 40 leî Kila. 1818 Iunie.
186 519     18 Adecă una sută opt $ecî şi şese mii, einci sute noue spre-<Jece
                leî şi opt spre <Jece bani.
238
                                                                                                                             240
                                                                                                                             590
                                                                                                                             350
                                                                                                                           105 9 932
                     Navlu şi cheltuelz de zaherele
          —   Cheltuelî în facerea a 94 dimerliî.
                  Lei
                   150 pentru 50 dimerliî legate cu fier pentru mesurătorea zahereleî tertipurilor câte 3 leî.
                    88 pentru 44 dimerliî fără fier pentru mesurătorea orzuluî
                ______ menzilurilor, 1817 Septemvrie.
                   238
          —   în navlul caicelor după întîmplătore pricini în lipsa caicelor păr-
               călăbiei în Septemvrie, Octomvrie şi Noemvrie. 1817 Noemvrie.
          —   Chiligiilor de Galaţi pentru mesurătorea zahereleî tertipurilor la
               corăbii câte 5 leî suta de chile pe 11.800 chile, prin pârcălabii de Galaţi. 1817 Noemvrie.
          —   Daţi omului lui Sulina Reiz cheltuiala descărcatului a 1.750
               Stambol Chilasi din tertipuri spre uşurinţa caicului venit în primejdie la Sulina a lui Halii Reiz, prin pârcălabii. Noemvrie
          —   Cheltuiala celui trimes la Sulina pentru pricina zahereleî tertipu-
               rilor, prin pârcălabi, Noemvrie.
          36 Cheltuiala teslimatului zahereleî la Ibrăila, însă:
                  Leî       Bani
                   2.550    — Navlul a 17 cârlacî ce au dus 2.040 chile arnăut
                                  la Ibrăila.
                     87     60 pentru 45 ţuhalî la încărcatul şi descărcatul za-
                                  hereleî.
                      2     36 mături şi lopeţî.                           .
                    684     30 emeclîcul cărăuşilor şi a salahorilor ce s’aîi
                                  trimes acolo pentru căratul zahereleî la âmbare.
ISTORIA ROMÂNILOR
475
Leî
1.881
   750
14.086
3.000
                                                                                                                                277
                                                                                                                               5.000 50
1.000
                                                                                                                                 40
                                                                                                                                  45
                                                                                                                                200
                                                                                                                                300
                                                                                                                                320
                                                                                                                                150
                                                                                                                                100
                                                                                                                                110
                                                                                                                                900
                                                                                                                                 3G
                                                                                                                              10.000
500
                         Leî    Bani
                         85     — Cheltuiala luî Hanimoglu ce s’au dus la Brăila
                                     pentru teslimatul zahereleî.
                        850     — Lucrurile cumpărate prin zaimul şi tainatul seu.
                       4.580    — Daţi zaimuluî la mesurătore prin Hanimoglu.
                        569     — Cheltuiala agatelor la Brăila prin Derecci-başa.
                        250     — Cheltuiţi prin Hanimoglu la Brăila când au luat
                                     sinetul primitorului zahereleî.
                        212     30 Bacşiş la Ecpaiaua paşeî.
                         11     — Navlu unui caic cu care s’au întos Hanimoglu.
                         50     — Cheltuiala celui ce au stătut acolo, afară de aceî
                  •    _________trimeşî.
                       9.932    36 ...... 1817 Noemvrie.
             Bani
              60 Cheltuiala ce s’aîi urmat prin pârcălabii de Galaţi la meremetul ambarelor gospod, unde s’au pus zahereaua. 1817 Noemvrie.
              — Sameşuluî zahereleî anului 1817 obicinuit. 1818.
              96 Adecă patru-spre-<Jece mii, opt zecî şi şese lei şi nouă <Jeci şi şese bani.
                                                         Baruri şi Mili.
              —   Dar dascălului Gheorghe mergând la Ţarigrad, pentru şcola de
                   acolo. 1818 Maiu 26.
              —   Dar la un loc sciut. 1817 Iunie.
              —   Dar la un loc sciut. »     »
              —   Milă unui monah de la schitul Hangului. 1817 Iunie 4.
              —   Dar dascălului Govdela pentru datul în tipar a aritmeticei, cu
                   dumnă-lui Aga Dumitrache Lazachi. 1817 Iunie 21.
              —   Milă la un loc sciut. 1817 Iunie 26.
              —   Unui călăraş venit de la Ţarigrad. 1817 Iunie 26.
              —   Daţi la un loc sciut. 1817 Iulie 1.
              —   La un loc sciut, prin comisul Suţul. 1817 Iulie 9.
              —   In plata datoriilor şi a globelor a şepte vinovaţi din temniţe, cari
                   s'au slobozit. 1817 Iulie 27.
              —   Milă la 15 familii Şerbi. 1817 August.
              —   La 10 Şerbi ce aii venit de peste Prut şi au trecut peste Dunăre,
                   prin Agie. 1817 Septemvrie.
              —   Dumne-lui Ivan Raşcovici mergând la Focşani, pentru cheltuială.
                   1817 Septemvrie 11.
              —   Prin dumnă-lui comisul Negre la un loc sciut. 1817 Septem-
                   vrie 23.
              —   Daţi unui sărac. 1817 Septemvrie 30.
              —   Dumne-lui Sărdarul Costachi Caţichi milă spre despăgubirea pa-
                   gubei ce au avut din slujba desetineî anului următor. 1817, Octomvrie.
              —   Milă la măritatul fetei luî Chirica Diiacul de la Dorohoiu. 1817
                    Octomvrie.
476
V. A. URECHII
    Leî        Bani
    2.100      — Lui Deli-başa şi Tufecei-başa dar pentru o pricină sciută. 1817
                   Octomvrie.
      212     —  Milă la un loc sciut pe luna luî Octomvrie, 1817 Noemvrie 1.
      500     —  Dar omenilor ce au omorît fiara cea stricătore de omeni. 1817
                   Noemvrie.
    2.500      — Dar la un loc sciut. 1817 Noemvrie 7.
    1.017      — Dumne-luî Şior Critico. 1817 Noemvrie 13.
       37      — Dar la un loc sciut. 1817 Noemvrie 22.
      900      — Prin dumne-luî Comisul Negre la un loc sciut. 1817 Noemvrie 24.
    1.000     —  Dar la un loc sciut. 1817 Noemvrie 26.
       50     —  Luî II Muhurdagiu Nicolae. 1817 Noemvrie 29.
    1.400     —  Dar luminatului Beizade Dumitrache Gbica în cumperătorea    ca-
                   selor. 1817 Decemvrie.
    4.941      — Ispravnicul Gheorghe. 1817 Decemvrie 3.
    1.000      — Daţi lui Teodor Critico sub cuvînt de cheltuela drumului. 1817
                   Decemvrie 4.
      150     —  Dar la doi ofiţeri. 1817 Decemvrie 21.
       50     —  La un loc sciut. 1817 Decemvrie 21.
      180     —  Dar la trei ucenici de şeolă. 1817 Decemvrie 27.
       50     —  Tatarul lui Ruset. 1817 Decemvrie 31.
      140     —  Dar lui Emin Tatarul pentru o şea, 1818 Ianuarie.
       50     —  Prin II camăraşi la un loc sciut. 1818 Ianuarie 5.
       50     —  La un loc sciut. 1818 Ianuarie 12.
      100     —  Dar luî Sior Carlo Culencur. 1818 Ianuarie 15.
       20      — Dar unui ipochimen. 1818 Ianuarie 19.
       50      — Dar unui ipochimen. 1818 Ianuarie 19.
    1.000     —  La un loc sciut. 1818 Ianuarie 29.
      150     —  Pentru o cădelniţă ce s'au cumpărat şi s’au dat la schitul Fru-
                   mosa, după jaloba monahilor de acolo. 1818 Fevruarie.
      100     —  Mila lui Enache Raus după jaloba sa. 1818 Fevruarie.
      150     —  Săracului pătimaş Gheorghe. 1818 Fevruarie.
      500     —  Dar Căpitanului Gheorghe din tîrgul Petrei Fevruarie.
      150     —  Dar unui baron Prusienesc. Fevruarie.
      113     —  Cheltuela lui Dumitrache Papadopulo. Fevruarie 3.
      50     — Dar unui ipochimen. Fevruarie 3.
      50   — Dar la un loc sciut. Fevruarie 11.
      680    — Daţi la un loc sciut prin dumne-luî postelnicelul Pantazoglu. Fe-
                   vruarie 14.
      200      — La un loc sciut. Fevruarie 14.
      150      — Milă unui sărac. Fevruarie 16.
      140      Dumne-luî Vel Comis. Fevruarie 16.
      50      — Milă scăpătatului familiot Teohari. 1818 Martie.
    1.200     —  Luî Ioan Maca ce au slujit la Tulcea în anul 1817—1818 Martie 10
      100     —  La un loc sciut. Martie 12.
    700       — La un loc sciut, prin dumne-luî   postelnicu Pantazoglu.   1818.
                   Martie 13.
      250      — La un loc sciut. Martie 14.
ISTORIA ROMÂNILOR
477
  Lei   Bani                                                                      
    500  --- Milă spre rescumperare a 5 suflete ce au fost silite a-şi lepădă     
             pravoslavnica credinţă. 1818 Martie 17.                              
     85  --- La un loc sciut. Martie 22.                                          
  3.000  --- Dar şcoleî de la Hio şi Zagora prin dumne-luî comisul Negre.         
             Martie 27.                                                           
    100  --- Mila Dragomanului Duşeu. 1818 Aprilie.                               
    140  --- Pentru 12 minee ce s’au eumperat şi s’aii dat schitului ot Bacău.    
             Aprilie.                                                             
    100  --- Lui Chir Nemiian Serfu. Aprilie 4.                                   
    300  --- Dar fiilor Banului Stavăr. Aprilie 6.                                
    300  --- Dar la un loc sciut. Aprilie 12.                                     
    200  --- Lui Chir Raşcovici. 1819 Aprilie 29.                                 
    120  --- Dar luî Gheorghe Ioan. Aprilie 29.                                   
    100  --- Milă Stolniceseî Măriei Holbăneseî. Maiu.                            
    100  --- Mila luî Nechita Derio Reiz. Maift.                                  
    100  --- Milă lui Adam locuitorul din satul Săbăonî. 1818 Maiu.               
    210  --- Dumne-luî Spătarul Suţul pentru un loc sciut. Maiu 6.                
    107  --- Dar luî Yasile Andoniu. Maiu 7.                                      
    791   -- Serdarul Ioan Pashaloglu Saegi-Başa. Maiu.                           
    150  --- Dumne-lui Paharnicul Moisache. Maiu 15.                              
     30  --- Dar la un loc sciut. Maiu 17.                                        
    596  --- Daţi la un loc sciut prin dumne-luî Postelnicul Pantazoglu. Maiu 26. 
     50  --- Milă luî Tănase Fenţilă5 Iunie                                       
    150  --- Dar unui ipochimen. Iunie 2.                                         
51,21 L      Adecă, cinci-<Jeci şi una de mii, doue-sute*un-spre-<Jece lei.       
             Pentru Cetăţi.                                                       
  Leî   Bani                                                                      
 34.171   75 Cusurul cheltueleî cetăţilor în ecsoflisirea socotelilor c%Cămina-   
             rul Iancul pentru cheltuelile cetăţilor in anul 1816, 1817 Oc¬       
             tomvrie.                                                             
 11.119 •--- Cheltuelî urmate în trămiterea cherestelelor la Isaccea şi Silistra  
             prin Căminarul Iancul, după izvodul ce au înfăţişat. Noemvrie.       
45.290     75 Adecă patruzeci şi cinci de mii doue-sute-noue-<Jecî şi şepte-<Jeci
                                                                                                                        şi cinci bani.
                                                 Navlu şi cheltuelile de cherestea.
       3.675     — Prin dumne-lor Ispravnicii de Nemţ daţi plutaşilor plată pentru
                       147 plute cu 720 catarturî a Sucevei de la Peatra la Galaţi, câte 25 lei pluta adecă:
                       Plute    Bucâţî
                        99      397 catarturî    câte 4 la  plută.
                        21      120    catargele câte 5 şi 6.
                        27      203    trencheturî câte 7  şi 8. 1817 August.
                       147      720.
                                                             — Ce s’au dat în cherestele pentru merernetul Curţii gospod la Cu-
10.400
478
V. A. URECHIĂ
Leî
6.000
2.000
6.750
15.987
  625
3500
9.000
56.937
10.999
8.602
5.329
8.553
8.349
9.3^
  9.371
  8188
  8.528
  7.658
  8.820
  9.201
  9.420
111.861
5.420
5.580
Bani
        rucismea în Ţarigrad, prin Dimitrie Derecci-başa. 1817 Octom-vrie 7.
—  Luî Dumitrache Derecci-başa blel hesap în navlul cherestelelor
        trămise la Ţarigrad. 1817 Octomvrie.
—  Luî II comis Manolache Meemurul cherestelelor pe 10 luni de
        la 1 Ianuarie şi până la sfîrşitul luî Octomvrie 1817. 1817 Octomvrie.
—  Cusurul ibrichiuluî daţi prin dumne-luî Aga Dumitrache Statache
        luî Derecci-başa. 1817 Noemvrie 27.
—  Cusurul socoteleî ce s’au căutat cu Derecci-başa de la 17 Fevrua-
        rie 1817 până la 25 Noemvrie daţi în navlurî şi cumpără tore. de cherestele trimise la tersanaua împărătescă. 1817 Noemvrie 27,
—  Ce s’au dat prin ispravnicii de Nemţ plutaşilor Nemţuluî pentru
        25 plute câte 25 leî, pluta. 1818 Aprilie.
—  Pentru 350 catarturî câte 10 leî catartul care s’au făcut la ţinutul
        Suceveî şi s’au plătit locuitorilor 1818 Aprilie.
—  Pentru sarampoiî Brăileî tăiatul şi căratul lor prin dumne-luî
        Aga Dumitrache. 1818 Maiu.
—  Adecă cineî-<Jecî şi şese de mii nouă sute-treî-<jlecî şi şepte leî.
                   Isprăvnicia Curţeî.
—   Pe Iunie. 1817 Iulie 12.
—   Pe Iulie. »    »    »
—   Cheltuiala cu meremetul Curţeî gpd.pe lunile August, Septembre
      şi Octomvrie. 1817 Iulie.
—   Pe August. 1817 August.
—   Pe Septemvrie. 1817 Septemvrie.
—   Pe Octombrie, însă:
       Lei
       6.249 până la 22 $ile din Octomvrie. 1817 Octomvrie.
       3.094 pe 9 <Jile din Octomvrie. 1817 Decemvrie 30.
       9.343.
   Pe Noemvrie. 1817 Decemvrie 30.
   Pe Decemvrie. 1818 Fevruarie 7.
   Pe Ianuarie.    »        »     »
   Pe Fevruarie    »        »
   Pe Martie        »   Martie.
   Pe Aprilie       »   Maiu 29.
   Pe Maiu.         »   Iunie 10.
   Adecă una-sută-un-spre-<Jece mii, opt-sute-şese-^ecî şi unu leî.
                   Beciul Gospod.
—   Pe Iunie. 1817 Iulie 12.
—   Pe Iulie » August 12.
t
ISTORIA ROMÂNILOR
479
5.580    _ pe August» Septemvrie 5.
5.680    — Pe Septemvrie. 1817 Noemvrie 3.
5.613    — Pe Octomvrie, însă:
                Leî
                3  900 până la 22 Octomvrie. Noemvrie 3. 1.653 pe 9 din Octomvrie. Noemvrie 7. 5.613^
5 400 --- Pe Noemvrie.   1817 Decemvrie 5. 
5.580 --- Pe Decemvrie.  . » »             
5.640 --- Pe Ianuarie.   1818 Fevruarie 7. 
5.159 ---- Pe Fevruarie. » »               
5.640 --- Pe Martie      » Martie.         
5.400 --- Pe Aprilie     » Maiu 8.         
5.660 --- Pe Maiu.       » Iunie.          
66.252      — Adecă şese-decî şi şese de mii, doue-sute-eincî-<Jecî şi do! lei.
                                 Menzilul.
6.563    — Menzilgiilor vechi dobândă pentru bani! ce nu li s’au dat în vreme
                                           cu 1.000 leî, ugeretul buhariuluî. 1817 Iulie.
4.619    15 Chiamurile pe luna luî Iunie. 1817 Septemvrie 20.
3.634    15 Pe Iulie. 1817 Septemvrie 20.
4.061    30 Pe August. Decemvrie 18.
3.551    45 Pe Septemvrie. Decemvrie 18.
3,185     15  Pe Octomvrie. 1818 Ianuarie 21.
2.760     15  Pe Noemvrie.    »        » »
2.950    105  Pe Decemvrie.   »        » »
2.707     15  Pe Ianuarie Martie      29.
2.506    105  Pe Fevruarie. Maiu.
5.066
3.982
4.398
49.986     
   915     
   852     
 1.183     
 1.370     
   837     
   792     
   959 --- 
   550 --- 
   970 --- 
 1.202  __ 
 1.076 --- 
 2.295   - 
13.037 --- 
30 Pe Martie.
90 Pe Aprilie.      »
— Pe Maiu           »                                    *
Adecă patruzeci şi noue de mii, noue-sute-opt-<Jecî şi şese leî.
                    Beilicul.
Pe luna luî Iunie. 1817 Iulie 2.
Pe Iulie. August. 8.
Pe August. Septemvrie 15.
Pe Septemvrie. Octomvrie 1.
Pe Octomvrie. Octomvrie 31.
Pe Noemvrie. Decemvrie 4.
Pe Decemvrie. 1818 Ianuarie.
Pe Ianuarie. » Fevruarie.
Pe Fevruarie     »  Martie.
Pe Martie.       »  Aprilie.
Pe Aprilie.      »  Maiu.
Pe Maiu.         »  Iunie.
Adecă treî-spre-<Jece mii, treî-<Jecî şi şepte leî
480
V. A. TJHECHIĂ
                                                 Călăraşii i Tătarii la Ţarigrad.
Leî        Bani
  400
  350
  750
  700
  350
  350
  400
  400
  300
  450
  750
  400
  350
  700
  350
  400
  400
7.800
—   Lui Ibraim Tătarul. 1817 Iunie 20.
—   Unui călăraş. Iunie 30.
—   Luî Ibraim Tătarul şi unui călăraş. August 7.
—   La doi călăraşi. August 26.
—   Unui călăraş, mergend cu Paharnicul Serghi. 1817 Septemvrie 9.
—   Unui călăraş. Septemvrie 20.
—   Lui Emin Tătarul. Octomvrie 27.
—   Lui Ibraim Tătarul. Noemvrie 21
—   Unui călăraş, mergend cu vătaful de călăraş. 1817 Decemvrie 9.
—   Vătaful de călăraş. Decemvrie 9.
—   Lui Emin Tătarul şi unui călăraş. 1818 Ianuarie 17.
—   Lui Suleiman Tătarul. Fevruarie 12.
—   Unui călăraş. Martie 2.
—   La doi călăraş. Aprilie 12.
—   Unui călăraş. Aprilie 18.
—   Luî Matar Agasi Ibraim. Maiu 8.
—   Luî Emin Tătarul. Maiu 27.
—   Adecă, şepte mii, opt sute leî.
                     Cheltuiala celor trâmişî în trebi.
Leî      Bani
   100    — Cheltuiala la 4 neferî mergend în ţinutul Sucevei, cu Paharnicul
                Enache. 1817 Iunie.
   100    — Stolnicul Hrisochefal, trămiţendu-se la Peatra. 1817 Iunie 15.
   40     —r Cheltuiala la doî neferî trămiţendu-se la Focşani cu Ierochirico.
                Iunie 19.
   100      —   Pitarul Iepirul mergend la Suceva pentru paza margineî. Iunie 26.
   30       —  Unui ciohodar trămiţendu-se la Tutova şi    Galaţi pentru remăşiţa
                banilor surgiilor. 1817 Iunie.
   50       —  Ispravnicul de Vistierie Vasile Măcărescul,  trămiţendu-se mehmen-
                dar cu Mons. Pini, Consul de Bucurescî. August.
   100 Unuî diiac de Vistierie, mergend la ţinuturile de jos pentru cercetarea zahereleî şi cercătura. August.
   200    — Cheltuiala luî II Portar, mergend la Brăila. August 25.
   110    — Lui Ghiuier Agasi mergend la Galaţi şi întorcendu-se cu sf. Brâu-
                Septemvrie 4.
   100    — Medelnicerul Iordache Staver, trămiţendu-se la Galaţi în pricina
                zahereleî. Septemvrie.
   100    - Cheltuiala trămisului mumbaşir la Tecuci, diiac de Vistierie spre
                pornirea zahereleî. 1817 Septemvrie.
   50     ~ Cheltuiala celor ce au mers la gropa Ocnei cu vinovaţii. Octomvrie
   137        Serdarul Sava, cheltuiţi pentru neferii trămişl în feluri de pricini
                şi altele. Octomvrie.
ISTORIA ROMÂNILOR
481
 Leî   Bani 
O i         
o           
   360  --- 
    80 _    
   100      
   150      
   100      
   200      
    30      
   100 _    
   300 ---  
   150 _    
   250 ---  
   600 ---  
    40 _    
   130 ---  
   100 ___  
    60      
 4.007 ---  
 f eî  Bani 
   495 ---  
   800 ---  
   450 ---  
   500 ---  
   600 ---  
1.800- ---  
 1.800      
   182 30   
Cheltuiala luî Ibraim Tătarul mergend la Bucurescî şi întoreendu-se. Octomvrie.
Cheltuiala diiaculuî de Vistierie Mihaî Veisa, trimeţendu-se la ţinutul Putneî pentru cercetarea zahereleî şi alte pricini. Octomvrie.
Cheltuiala omuluî ce au mers în Valahia. 1817 Noemvrie.
Cheltuiala luî Cârc Serdar cu neferiî seî trămiţendu-se după tâlhari în ţinutul Dorohoiului şi Botoşanii. Noemvrie.
Cheltuiala neferilor ce s’au trămis în doue poterî prin Serdarul Sava. Noemvrie.
Celuî trămis la Tecuciu pentru o pricină sciută. Decemvrie.
Portarului Fotache. 1818 Ianuarie.
Cheltuiala unui nefer ce au mers cu Baron Brusie până la Ma-morniţa. 1818 Fevruarip.
Paharnicul Dumitrache mergend la Bucurescî. 1818 Fevruarie 18.
Diecilor de Vistierie ce s’au trămis la ţinuturile de jos pentru pornirea zahereleî sursat. 1818 Martie.
Cheltuiala lui II portar, Manolache, trămiţendu-se la Brăila. Maiu 6
Cheltuiala Serdaruluî Latif, trmăiţendu-se la Focşani şi Galaţi Maiu 8.
Cheltuiala drumului serdaruluî Latif trămiţendu-se pentru izgonirea ţiganilor corbeţi la Brăila.
Cheltuiala unui ciohodar trămis pentru carele şoselelor. Maiu.
Unuî diiac de Vistierie şi la 4 ciohodarî ce s’au trămis pe la ţinuturi pentru istovul remăşiţurilor banilor Vistieriei. Iunie.
Cheltuiala luî 2-lea portar mergend la Mâcin. Iulie 3.
La trei ciohodarî trămişî pentru carele şoselelor. Iulie 17.
Adecă patru miî, şepte leî.
          Tainaturî şi chirii de case.
Emeclicul şi chiria caselor esacciilor consulatului Rusesc pe Iunie Iulie şi August. 1817 August.
Chiria locului păhărnicesei Smarandei Stamati, unde s’au pus fenul grajdului gospod, până la sfîrşitul lui Iunie a viitorului an 1818, când pote să se ridice fânul. August.
Luî Dumitrache Derecci-başa sub cuvînt de tainat, pe Iunie, Iulie şi August. 1817 Septemvrie.
Chiria casei unde şede consulatul Franţuzesc, pentru 10 luni, câte 50 leî pe lună. Septemvrie.
Chiria casei consulatului Englezesc pentru cinci luni, de la 1 Ianuarie 1817 până la sfîrşitul luî Maiu, câte 120 leî. Septemvrie
Luî Galaţi Serdarâ pentru tainăturile musafirilor pe Iunie, Iulie şi August, câte 600 leî. Septemvrie.
Prin Galaţi Serdarâ tainăturile musafirilor turci acolo în Galaţi pe Septemvrie, Octomvrie şi Noemvrie.
Căpitanul Evangheli sub cuvînt de tainat, pe Septemvrie, Octomvrie şi Noemvrie.
V. A. Urechiă.—Tom. X. Partea B.—Istoria Românilor.
31
482
V. A. URECHIĂ
Leî        Bani
   450     — Lui Dumitrache Derecci-başa sub cuvînt de tainat pe Septemvrie-
                 Octomvrie şi Noemvrie.
   495     — Eraeclieul şi chiria caselor esacciilor consulatului Rusesc, prin
                 Agie, pe Septemvrie, Octomvrie şi Noemvrie. 1817 Octomvrie. 720     — Chiria caselor consulatului Englezesc pe 6 luni de la 1 Iunie până
                 la sfîrşitul lui Noemvrie 1817. Octomvrie.
  1.500    — Chiria caselor unde şede Agenţia, pe un an, până la sfîrşitul lui
                 Decembre 1817/ Octomvrie.
   400     — Chiria casei lui Vice consulat Englezesc din Galaţi Mons. Prasa,
                 de la 1 Octomvrie 1817 şi până la sfîrşitul lui Septemvrie 1818. 1817 Octomvrie.
   500     — Chiria casei unde şede Nomofilacs, de la Noemvrie 1817 şi până
                 la 1 Noemvrie 1818. Noemvrie 4.
   495     — Emedicul şi chiria caselor esacciilor consulatului Rusesc prin
                 Agie pe Decemvrie, Ianuarie şi Fevruarie. Decemvrie,
  1.800    — Tainatul musafirilor turci din Galaţi prin Galaţi Serdarâ, pe De-
                 cemvrie, Ianuarie şi Fevruarie câte 660 leî pe lună. 1818 Fevruarie.
   182     . 30 Căpitanul Evangheli în Galaţi sub cuvînt de tainat, pe Decemvrie
                 Ianuarie şi Fevruarie. Fevruarie.
   450     — Lui Dumitrache Derecci-Başa sub cuvînt de tainat, pe Decemvrie,
                 Ianuarie şi Fevruarie. 1818 Fevruarie.
   720     — Chiria casei consulatului Englizesc pe şese luni de la 1 Decem-
                 vrie 1817 şi până la sfîrşitul lui Maiu 1818 ce s’au dat dumne-sale Logofătului Lupu Balş. Fevruarie.
   495     — Emedicul şi chiria casei esacciilor consulatului Rusesc, pe Mar-
                 tie, Aprilie şi Maiu. 1818 Aprilie,
1.800      — Tainatul musafirilor Turci din Galaţi prin dumne-lui Galaţi Ser-
                 darâ pe Martie, Aprilie şi Maiu. Iunie.
   450     — Tainatul lui Derecci-başa pe Martie, Aprilie şi Maiu. Iunie,
   150     — Tainatul lui Yaap Hoge pe Maiu, prin dumne-lor pârcălabii de
                 Galaţi. Iunie.
   505     60 Cheltuiţi la 2 conace a slăvitului Cara Osmanoglu şi a omenilor
                 sei viind la Galaţi şi de la Galaţi la Sulina şi înapoi la Ibrăila
______________ prin pârcălabii de Galaţi. Iunie.
17.740     — Adecă şepte-spre-<Jece mii, şepte-sute-patru-^ecî leî.
                             Cheltuela Postelniciei
Leî      Bani
   120    — Hârtie, cernelâ şi ceră tare pe Iunie. 1817 Iunie 13.
   120      —  Pe Iulie. Iulie 3L
   120      —  Pe August. Septemvrie 1.
   120      —  Pe Septemvrie Octomvrie 1.
   120      —  Pe Octomvrie. Noemvrie 2.
   120      —  Pe Noemvrie. Decemvrie 2.
   120      —  Pe Decemvrie. 1818 Ianuarie 2.
ISTORIA ROMÂNILOR
483
^şLeî Bani                                                                      
  120  --- Pe Ianuarie. Fevruarie 2.                                            
  120  --- Pe Fevruarie. Martie 2.                                              
  120  --- Pe Martie. Aprilie 2.                                                
  120   __ Pe Aprilie. Maiu 2.                                                  
  120 *--- Pe Maiu. Iunie 2.                                                    
1.440   '' Adecă una-mie patru-sute-patru-<Jecî lei.                            
                                         Comişie.                               
  350  --- Pe Iunie. 1817 Iulie 12.                                             
  350  --- Pe Iulie. August 12.                                                 
1.800  --- Pentru erba ce s’au cosit de pe moşia Copoul în trebuinţa graj¬      
           dului Gospod.                                                        
  350  --- Pe August. Septemvrie 5.                                             
  350  --- Pe Septemvrie. Octomvrie 9.                                          
 *200  --- Cheltuiţi pentru ţolurî şi traiste pentru iarna următore. Octom¬     
           vrie 30.                                                             
  350  --- Pe Octomvrie. Noemvrie 3.                                            
  350  --- Pe Noemvrie. Decemvrie 2.                                            
  350   __ Pe Decemvrie. Decemvrie 31.                                          
  350  --- Pe Ianuarie. 1818 Ianuarie 31.                                       
  400  --- Pe Fevruarie. Martie 7,                                              
  350  --- Pe Martie. Aprilie 8.                                                
  350  --- Pe Aprilie. Maiu 8.                                                  
1.661  --- Pe Maiu cu cheltuela ceiruluî. Iunie 17.                             
7.561              Adecă, şepte mii, cincî-sute-şese-<Jecî şi unu leî.          
                                         Pitârie.                               
  200  --- Cheltuela grajdului Pitărieî pe Iunie. 1817 Iunie 12.                
  200  --- Pe Iulie. August 12.                                                 
  200  --- Pe August. Septemvrie 5.                                             
  200  --- Pe Septemvrie. Noemvrie 3.                                           
  200  --- Pe Octomvrie. Noemvrie 3.                                            
  305      Altă cheltuelâ ce s'au făcut la grajdul Pitărieî Curţeî gospod după  
           osebit izvod ce s’au vecjut, bez cheltuela ce urmeza pe fieşce-ce    
           lună. Noemvrie 3.                                                    
  200  --- Pe Noemvrie. Decemvrie 5.                                            
  200 ---- Pe Decemvrie. Decemvrie.                                             
  200      Pe Ianuarie. 1818 Fevruarie 7.                                       
  200  --- Pe Fevruarie. Fevruarie.                                             
  426  --- Altă cheltuelâ a grajdului Pitărieî pe lunaluî Fevruarie. Fevruarie; 
  200   __ Pe Martie. Martie.                                                   
  200  --- Pe Aprilie. Maiu 8.                                                  
  123  --- Altă cheltuială urmată pe Aprilie, după osebit izvod. Maiu 8.        
  200  --- Pe Maiu. Iunie 10.                                                   
  400 •--- Cheltuiala ce s’au făcut la grajdul Pitărieî în câtă vreme au stătut 
           telegarii domnescî la ciair. Iunie 19.                               
3.654  --- Adecă trei miî, şese sute cincî <Jecî şi patru leî.                  
i
484
V. A. URECHIĂ
                          Muhurdărie şi Divictărie.
Leî        Bani
120 --- Pe Iunie 1817 Iunie 1.           
120 --- Pe Iulie »    August 16.         
123 --- Pe August »   Septemvrie 1.      
120 --- Pe Septemvrie 1817 Octomvrie 1.  
120 --- Pe Octomvrie  » Noemvrie 1.      
120 --- Pe Noemvrie   » Decemvrie 1.     
120 --- Pe Decemvrie  » Ianuarie 1.      
120 --- Pe Ianuarie   » Februarie 1.     
120 --- Pe Februarie  » Martie 3.        
120 --- Pe Martie     » Aprilie 2.       
120 --- Pe Aprilie    » Maiu 2.          
120 --- Pe Maiu       » Iunie 2          
Adecă una mie, patru sute patru <Jeci leî.
                    Cupărie.
Pe Iunie 1817 Iulie 12.
Pe Iulie » August 12.
Pe August» Septemvrie 5.
Pe Septembrie 1817 Noemvrie 3.
Pe Octomvrie    »   Noemvrie 3.
Pe Noemvrie     »   Decemvrie 5.
Pe Decemvrie    »   Decembrie.
Pe Ianuarie 1818 Fevruarie 7.
Pe Fevruarie » Februarie.
Pe Martie » Martie.
Pe Aprilie » Maiu 8.
Pe Maiu. Iunie 10.
Adecă şese miî, şese sute şese <Jecî şi doî leî.
                 Izciohodărie.
  328     — Cheltuiţî pentru papucî; ciobote şi altele pe luna luî Aprilie. 1818
                Maiu 6.
4.200     — Cheltuiţî la Sf. Gheorghe. Maiu 6.
  278     — Cheltuiţî pe luna lui Maiu. Iunie 11.
4.806     — Adecă patru miî, opt-sute-şese leî.
                         Cheltuiala sărbătorilor.
5.000     — Trimişi la Ţarigrad prin dumne-luî Aga Dumitrache Statachi,
                milile Crăciunului. 1816 Decemvrie 8.
5.000     — Milî prin Cămară date la sărbătorile Crăciunului.
1.000     — Comisului celuî mare în diua de Boboteză.
8.481     — Cheltuelă de sărbători, însă:
1.440
  497     —
  514     —
  504     -
  783    -
  516     -
  507     -
                                                                                                                               559 606
  535     —
  535
  577     -
                                                                                                                              529 6.662
ISTORIA ROMÂNILOR
485
                        100 în ajunul Crăciunului, adecă :
                                 Leî
                                 20 Arhimandritului.
                                 15  Preoţilor.
                                 14  Arhidiiaconuluî.
                                 16  La doi psalţi ai Metropoliei.
                                 10 Doi anagnoşti,
                                 15  Preotului şi psaltuluî de harem.
                                 100
                        100 pentru doue caftane ce s’au îmbrăcat dumne-luî Vel Postelnicul şi dumne-luî Vel Spătarul în <Jiua de Crăciun.
                      6.800  în <Jiua sf. Vasilie, anului nou, însă:
                                 Leî
                               2.200 în 800 rubiele pentru gpd.
                               3.000  împărţiţi bacşişuri prin Camară.
                                 500 la bresle prin Vistierie.
                                 300 în parale mărunte.
                                 100 pentru doue caftane dumne-luî Vel Postelnic şi dumne-luî Vel Spătar.
                                 100 Psaltuluî Curţii după obieeiu.
                                 600 la ecpaiaua consulaţilor, însă:
                                          Leî
                                          200 celui rusesc.
                                          200 celui Nemţesc.
                                          100 Franţuzescului.
                                          100 Englizescului,
                               _____ 600
                               6.800.
                        100 In ajunul Bobotezei preoţilor şi altora.
                      1.381 In <Jiua Bobotezei, însă:
                                 Leî
                                 150 Trei caftane dumne-luî Vel Postelnic, i dumne-luî Vel Spătarul şi dumne-luî Vel Comis.
                                  12  La aghiazmă.
                                  14 Doue luminări albe pentru gpd. şi Măria Sa Domna.
                                   4  Zugrăvitul lor.
                                  42 Pe opt lumini albe pentru luminaţii Beizadele şi Domniţe.
                                  16  Zugrăvitul lor.
                                  42 Pentru trei lumini albe pentru prea sfîntul Mitropolit şi doi episcopi Romanul şi Huşul. 747 Luminile ce s’au împărţit la dumne-lor boeriî, preoţi şi alţii, cum şi la bresle, pe 83 oca câte 9 lei.
                                 176 Pe doue luminări împodobite la aghiazmă, însă:
486
V. A. TJRECHIĂ
Leî      Banî                      Leî
                                      72 pentru două luminări la aghiazmă câte de 8 oca.
                                      90 împodobirea lor.
                                      14 Zugrăvi tul lor.
                                     176
                             28 Arhiereului ce au stropit caii.
                            100 La ecpaiaua grajdului Comişieî.
                             50 La taifaua Pitărieî.
                 ______   1.381.
                 8.481.            1817 Decemvrie 25.
   150      — La doi dascăli şi doi ucenici pentru engomiile sărbătorilor Cră-
                 ciunului. 1818 Ianuarie.
  1.241     — Cheltuiţi prin Yel Arm aş pe praf de puşcă şi altele la dulalma
                 şi sărbători. Ianuarie 10.
  7.500     — Dar Luminatei Domne iubite! surori a lui gospod. pentru sărbă-
                 torile Crăciunului. Ianuarie 13.
  2.211     —   Pentru luminări ce s’aii împărţit la aer şi la înviere Aprilie
10.000      —  Milile sărbătorilor pascilor, însă 5.000 leî la Ţarigrad şi 5.000 leî
                 aici. 1818 Aprilie.
   834      -- Cheltuela ce s'au urmat la sărbătorile pascilor pe praf de puşcă
                 şi altele. Aprilie 21.
   50       —  Obicinuitul caftan al Postelnicului la Pasci. Aprilie 25.
   815      —   Dar în <Jiua ce se scot armăsarii la ceair, însă:
                   Lei
                   500 Comisul cel mare.
                   150 Comisul al doilea.
                   150 Yel Pitarul.
                    19  La mehterhane.
_______________ 819.               Maiu.
42.286      — Adecă patru-^ecî şi două de mii, două-sute-opt-<Jecî şi şese lei.
                                 Caftanele
   510      — Caftanele ce s’au îmbrăcat de la 29 Iunie 1816 şi până la 14 No-
                 emvrie 1816, însă: 1816 Noemvrie 24.
                   Leî
                    20  Sărdarul Burghele Căminar. Iunie 19.
                    50 Dumne-lui Logofătul Grigorie Sturdza, Yel Vistier. Iunie 30.
                    15 Ilie Cogălnicenul Sărdar. August 19.
                    20 Dascălul Serghi Paharnic, Septemvrie 1.
                    15 Clucerul Ioniţă Stolnicu 1
                    10 Vasile Filimon Medelnicer / SePtemvrie 19-
                    20 Paharnicul Dumitrache Florea comis. 1
                    10 Ioniţă Bârlădenul Medelnicer.           j Septemvrie 29
ISTORIA ROMÂNILOR
487
Lei
Bani
20 Dimitrie Capioglan, Paharnic, Octomvrie 4.
20 Neculai a luî Andreiu Pavli, Paharnic. \ 0ctomvrie 12 10 Suiulgiul Şătrar                      j
20 Teodorache Silion, Comis. Octomvrie 29.
40 Pălăducă, Agă                     \ Octomvrie 30.
15 Divictarul Gavrnl, Stolnic        J
15 Căpitanul de Darabani Iancul Stolnic. |
10 Ioniţă căuşul de aprobi.
20 Paharnicul Aneste, Căminar 1 10 Pitarul Manole Serdar.       J
40 Banul Gheorghe Buhuş, Agă.
49 Căminarul Vasile Balş, Spătar. 15 Alecul Scorţescul Serdar.
10 Vasile Curtul Medelnicer.
10 III comis Nicolae, Clucer.
20 Iordache  Varnav, Căminari
10 Costache  Curtul, Clucer. I
10 Petrache  Idieru, Sluger. |
10 Chiricos  Sluger.         J
/
Noemvrie 5.
Noemvrie 9.
Noemvrie 11
Noemvrie 14.
510
4.345
- Caftane ce s’au îmbrăcat de la 10 Decemvrie 1816 şi pană la 3 Fevruarie. 1817, însă:
        Leî
         50 Dumne-lui Logofătul Constantin Balş,
               Logofăt de ţera de jos.
         50 Dumne-lui Vornicul Vasile Costache, Logofăt de ţera de sus.
         50 Dumne-lui Vornicul Constantin Costache,
               Vornic de ţera de jos.
         50 Dumne-lui Aga Iordache Balş, Vornic de ţera de sus.
         50 Dumne-lui Vornicul Şerban Negel Vornic de obşte.
Decemvrie 10.
1.855
250
Lei
50 Dumne-lui Aga Costache Costache, Vornic' de politie.
50 Dumne-lui Comisul Costache S tur za, Vornic de aprodî                               Decemvrie 10.
50 Dumne-lui Petrache Bălănescu, vel-Spătar
50 Dumne-lui Căminarul Sandul Crupenschi, vel ban.
50 Dumne-luî spătarul Nicolae Balş, postelnici
40 Dumne-lui banul Petrache Cazamir, spătar/Decemvrie 15.
40 Dumne-lui Căminarul Ştefan Catargiu, spătar

488
V. A. URECHIĂ
405
Leî
15 Costache Lipan, serdar.
15 Pitarul Ion, serdar.
10 Antohi Bou, medelnieer.
40 Dumne-luî Banul Costache Lazul, Spătar 20 Stolnicul Gavril Istrate, paharnic 15 Iacovache Yeisa, Serdar 15 Enache Vineţenu, serdar.
15 Ioniţă Istrate, stolnic .15 lacomi vetaf al domniţei, stolnic 50 Dumne-luî Postelnicul Andonache Donicî,. vornic.
50 Dumne-luî spătarul Ion Neculcea, postelnic 40 Dumne-luî comisul Costache Canano spătar 15 Ioniţă Andriiaş, stolnic 15 Gheorghe Albineţ, stolnic 10 Grigore iconomul, Medelnieer             '
20 Clucerul Vasile Docan, paharnic          ^
15 Şetrarul Petre, serdar 40 Costache Racoviţă, spătar 20 Ilie Postelnicul, comis 20 Medelnicerul Enuţa, paharnic 50 Dumne-luî Aga Dumitrache, cămăraş mare^ 20 Mihalache Balasache, comis 10 Serdarul Paraschiv Armaş, halea          j
10 Stolnicul Gavril, cămăraş al 2-lea.
10 Simion Oprişanu, sluger                  J
50 Dumne-luî hatmanu Constantin Paladi, hatman halea.
50 Dumne-luî Aga Alecu Canta, agă halea 40 Constantin Sturza, agă 10 Iordache a căminarului lordache vistier al doilea
10 Alecul Fotino, spătar al doilea 10 II armaş Teodori vetaf de Divan
Decemvrie 15.
Decemvrie 19.
Ianuarie 15.
Ianuarie 24.
Fevruarie 1.
Fevruarie 2.
Fevruarie 3.
1.345
Caftane ce s’au îmbrăcat de ia 4 Aprilie 1817 şi până la 5 Decemvrie 1817 însă:
      50 Dumne-luî spătarul Grigore Mânui postenicl
20 Iacovache Postelnicul, căminar 20 Nechita Stamatin, paharnic 20 Dumitrache Mânui, Comis 15 Jicnicerul Constantin Dumitriu, Serdar 10 Constantin Hrisochefal, Stolnic 10 Hagi Abdula portar başa, portar 20 Toma Rafailă, Căminar. Maiu 18.
20 Alexandru zet Rizul, Căminar. Iulie 10.
\ Aprilie 4.
Aprilie 26.
ISTORIA RONÂNILOR
489
2.070
# t
4.330
Decemvrie 5.
     Leî                                        _      ^      n
       50 Dumne-luî Vornicul Costache Canta^vel Vistier. August 6. 50 Dumne-luî Postelnicul Grigore Mânui, vel Postelnic August 7.
       15 Stavarache Serdar, Octomvrie 23.
       40 Dumne-luî Comisul Costache Şuţul, Spătar 20 Dumne-luî comisul Teodorachi Negri vel Comis.
       20 Nicolae Pantazoglu, Căminar 20 Paharnicul Atanasie Gosan, Căminar
     405                                            .  * „ . Q.
Caftane ce s’au îmbrăcat de la 31 Decemvrie 1817 şi nana la 35
    Martie 1818, însă.
       50 Dumneluî Vornicul Nicolae Stratalat, Logofăt de ţera de sus.
       50 Dumne-luî Vornicul Teodor Balş, Vornic de ţera de sus.
       50 Dumne-luî Vornicul Constantin Catargiu, asemenea.
       50 Dumne-luî Vornicul Iordache Catargiu,
             Vornic de obşte.
       50 Dumne-luî Vornicul Nicolae Hrisoverghi,
             Vornic de ţera de sus.
       50 Dumne-luî Postelnicul Ioniţă Sturza, asemenea.
       50 Dumne-luî Spătarul Iordache Ghica, Vornic de aprocjî.
       50 Dumne-luî Comisul Gheorghe Sturza, vel Spătar.
       50 Dumne-luî Costache Lambrino, vel Ban 40 Dumne-luî Comisul Lupul Balş, spătar 40 Dumne-luî Căminarul Mihalache Banu,
       20 Stolnicul Constantin Nomofilacs, Ianuarie^ 3.
       40 Banul Iordache Costache, Spătar 20 Vasile Mihul, Comis 20 Paharnicul Grigoraş, Căminar 15 Dimitrie Vasiliu, Serdar 15 Teodorache Ursache, Serdar 10 Vasile Pratescos, Medelnieer 10 Neculaî Mandre, Medelnieer 40 Ioniţă Grigoriu, Clucer 10 Grigore Zdrobicî, jienicer
Decemvrie 30.
Ianuarie 26.
       735
       40 Comisul Alecu Ralet, Spătar 40 Armaşul Vasilache, Ban 20 II postelnic Nicolae Ghica, Comis 20 Căminarul Costache Roset, Comis
Ianuarie 28.
490
V. A. UBECHIĂ
Lei
20 Stolnicul Petrache Vogoride, Căminar 29 Ispravnicul Iordache, Paharnic 20 Mihail Chinezul, Paharnic 15 Medelnicerul Mihail, Serdar 15 Vătaful Iani, Serdar 15 Credincerul Constantin Jiianu, Stolnic 10 Trifan Medelnicer 10 Gheorghe Mârzacu, Sluger 10 Nicoli Jicnicer 10 Vătaful Mihale, Pitar 20 Grigorie Duca, Paharnic 15 Medelnicerul Constantin Vasiliu, Serdar 50 Dumne-lui Vornicul Vasile Roset, Hatman de minzilurî.
50 Dumne-lui Postelnicul Grigorie Balş, epi-stat Agiei.
40 Căminarul Gheorghe Toba, Ban 40 Paharnicul Enache, Ban 20 III Logofet Grigore Cozadin, Comis şi epi-stat Armăşiei.
20 Dumitrache a lui Petrache Gerhaneli. Paharnic.
15 Anastasie Manoil, Serdar 15 II comis Gheorghe, Serdar 15 Iordache Lascar, Serdar 15 Caftangiu Dimitrie, Serdar 10 Manolache Haciul, Stolnic 10 Alecu Vardala, II Spătar 10 Vasile Zdrobici, Medelnicer 40 Comisul Iordache Ghica Agă, Fevruarie 10. 40 Căminarul Iordache Miclescul, Spătar 20 Spătarul Grigorie Codrenul, Căminar 20 Serdarul Ilie Cogălnicenul Căminar 20 Medelnicerul Ioniţă Burchi, Paharnic 20 III postelnic Costache Pomir, Paharnic 15 Alexandru Botianul, Stolnic 10 Ştefan Scânteie, Medelnicer 40 Gherghe Cuza, Spătar                     ^
20 Paharnicul Ion Cuza, Stolnic             r
40 Aga Alecul Beldiman, Postelnic           )
15 Tulecci başa Vasilie, Serdar             \
20 Serdarul Atanasie, Paharnic, Fevruarie 22. 20 Stolnicul Gavril, paharnic.
15 Apostolache, Serdar 15 Vătaful Enache, Serdar 15 Dumitrache Caftangiu, Stolnic 15 Alecul Ureche Stolnic
Ianuarie 28.
Ianuarie 28. Fevruarie 2.
Fevruarie 6:
Fevruarie 6.
Fevruarie 13.
Fevruarie 16. Fevruarie 21.
                                                                                                                                4330
                                                                                                                               12.000
                                                                                                                                 2.038
                                                                                                                               14.038
                                                                                                                                  598
                                                                                                                                * 387
                                                                                                                                  276
                                                                                                                                  213
                                                                                                                                  286
                                                                                                                                  483
                                                                                                                                  502
                                                                                                                                  318
                                                                                                                                  245
                                                                                                                                  286
                                                                                                                                  433
                                                                                                                                  161
                                                                                                                                4.188
ISTORIA ROMÂNILOR
491
        Leî
         rTStolnicul Ene Serdar
         40 Banul Constantin Canta, agă. Fevruarie 23.
         40 Căminarul Mihalache Negri, Ban 20 Alecul Ruset Comis.
         20 Medelnicerul Enache Crupenschi, Căminar.
         20 Clucerul Costaehe Bucşănescu, Căminar 15 Grigorie Stroescu, Serdar 15 Dumitrache Haşnaş, Stolnic 15 Neculaî Ciorneiu, Stolnic 10 Vasilie Alexandri, Medelnicer 10 Andonie Vătaf de Aprobi. Martie 15.
         10 Moshonas, II Pitar 10 Criticos, II Vistier 10 Nicoli, III Postelnic.
         10 Dimitrie, Ciauşul de Aprobi.
      2.07(T
—   Adecă patru-mii, treî-sute-treî-<Jecî leî.
                   Dobîn$î de bani
—   Dumne-luî Vornicului Nicolae Hrisoverghi dobînda a 100.000 leî
      după contractul căsăpiilor pentru un an întreg, începend de la 1 Maiu 1817. 1817 Segtemvrie.
—   Dobînda a 45.290 leî ce s’au luat cu împrumutare pentru treî lunî,
      de la 1 Noemvrie până la sfîrşitul luî Ianuarie şi s’au dat dumi-sale Postelelniculuî Costaehe Pantazoglu în plata a doua pe ..... cusurul cheltueleî cetăţilor a anului trecut 1816 şi în cheltuelî pentru cherestelele trămise la Isaccea şi S iii st r a, urmate prin Căminarul Iancul. Noemvrie.
—   Adecă patru-spre-dece mii, treî-<Jecî şi opt leî.
             Cheltuela prin II Câmăraşî
—   Pe Iunie. 1817 Iulie 1.
—   Pe Iulie. August 16.
—   Pe August. Septemvrie 1.
—   Pe Septemvrie. Octomvrie 1.
—   Pe Octomvrie. Noemvrie 1.
—   Pe Noemvrie. Decemvrie 4.
—   Pe Decemvrie. 1818 Ianuarie 1.
—   Pe Ianuarie. Fevruarie 1.
-• Pe Fevruarie. Martie 1.
—   Pe Martie. Aprilie 1.
—   Pe Aprilie. Maiu 1.
—   Pe Maiu. Iunie 1.
—   Adecă patru mii, una-sută-opt-<Jeeî şi opt leî.
492
V. A. URECHII
                           Cheltuela doftoriilor
Leî      Bani
7.160     — Doftoriile   ce s’au dat în trebuinţa Curţeî gpd. până la sfîrşitul
                 lui Septemvrie 1817. 1817 Decemvrie 5.
8.224       — Asemenea   pentru  şese luni, însă:
                     Leî      Bani
                    3.928     60   pe trei luni Octomvrie, Noemvrie şi Decem-
                                      vrie a anului trecut 1817.
                    4.925     60   pentru  alte trei luni Ianuarie, Fevruarie şi
                                      Martie. 1818.
______________ 8.224          -               1818 Maiu.
15.384    — Adecă cinci-spre-<Je ce mii, trei sute-opt-<Jeci şi patru leî.
                                Baeramurî.
   588    — In plata a 28 oca praf şi alte cheltueli a tunurilor pentru rama-
                 zan. 1817 August 1.
   110    — Bacşişuri în <Jiua de baeram prin dumne-lui Vel Postelnicul.
                 August.
   110    — Pentru Curban-Baeram tij bacşişuri prin dumne-lui Vel Postel-
                 nicul. Octomvrie.
   250    — Pentru Curbanlâcuri.
   624    — Cheltuela prin dumne-lui Vel Armaşul pentru praf de puşcă şi
______________ altele la Curban-Baeram. Octomvrie 16.
1.682     — Adecă una-mie, şese-sute-opt-$ecî şi doî leî.
                          Scutelnieiî Călăraşilor.
   270    — Pentru 40 Scutelnici aî Călăraşilor pe trei luni Aprilie, Maiu şi
                 Iunie. 1817 Iunie 30.
   270    — Asemenea pe Iunie, August şi Septemvrie. Octomvrie 1.
   180    — Pe Octomvrie şi Noemvrie. Noemvrie.
   270      —  Pe Decemvrie, Ianuarie şi Fevruarie. 1818 Martie 4.
   270      —  Pe Martie, Aprilie şi Maiu. Iunie 1.
1.260     — Adecă una mie, doue-sute-şese-<Jeci lei.
                  Cheltuela celor trămişi prin postelnicie
   567    — Călăraşilor şi lipcanilor trimişi la Bucurescî, Mamorniţa, Galaţi
                 şi alte ţinuturi pe luna lui Iunie. 1817 Iulie 30.
   512      —   Pe Iulie, Iulie 31.
   536      —   Pe August. Septemvrie 1.
   557      —   Pe Septemvrie Octomvrie 1
   509      —   Pe Octomvrie. Noemvrie 1.
   539      —   Pe Noemvrie. Decemvrie 1.
   533      —   Pe Decemvrie. Ianuarie 1.
   532      —  Pe Ianuarie. Fevruarie 1.
ISTORIA ROMÂNILOR
493
Lei      Bani
   548      — Pe Fevruarie. Martie 1.
   527      — Pe Martie. Aprilie 1.
   573      — Pe Aprilie. Maiu 1.
   563      — Pe Maiu. Iunie 1.
  6.496     — Adecă şese mi!, patru-sute-noue-<Jecî şi şese leî.
                                  Botezuri.
  7.500     — Botezul fiului luminatului Beizade Iancul în Ţarigrad, trămişî prin
                  dumne-lui Aga Dumitrache Statache. 1817 Septemvrie 21. Adecă şepte mii, cincî-sute lei.
                       Lefi şi scutelniei din Visterie.
   528      — Pentru 22 scutelnicî a dumi-sale Nomofilacs pe un an, începen-
                  du-se de la una Martie 1816 şi până la sfîrşitul Iu! Fevruarie 1817. 1817 Aprilie 29.
  7.500     — La un loc sciut în Ţarigrad pe Iunie, Iulie şi August. Iunie 21.
   1.050    — Dat! Băneseî Ca ţinea Armaşu sub cuvînt de scutelnicî pentru
                  şepte cîferturî trecute de la 1 Septemvrie 1815 până la sfîrşitul luî Maiu 1817, câte 150 le! la fieşte-care sfert. Iunie 30.
  6.000     — Lefa luminatelor Beizadele şi Domniţi pe Iunie, Iulie şi August*
                  August.
   900       —  Postelnicu Ioan Pantazoglu pe Iunie/ Iulie şi August. August.
   240       —  Spătarul Yasile Roset, asemenea. August.
  1.890      —  Adaosul lefeî beşlegilor, asemenea. August.
   300       —  Prin Mitropolie la un loc sciut asemenea. August.
   750       —  Tălmăcitori! pravilelor, asemenea. August.
   300       —  Lu! Dimitrie Paleologul, asemenea August.
    90       —   Căminarul Neculae asemenea. August.
    90       —   Divan Efendisi sub cuvînt de scutelnicî, asemenea. August.
   750       —  Spătăreseî Maria Roset pe Iunie, Iulie şi August 1817 August.
  3.000      —  Dumi-sale Postelnicului Ştefanache Vogoride pârcălabul de Ga-
                  laţi* asemenea. August.
    96      - Pentru 16 scutelnicî paharnicului Serghie pe cîfertul întâiu, ase-
                  menea. August 30.
    180     — Filosoful Govdela pentru 30 scutelnicî pe Martie, Aprilie şi Maiu,
                  Septemvrie.
    180        Asemenea, pe Iunie, Ilie şi August. Septemvrie.
    600      —   Luî Scheli Nazarâ pe Iunie, Iulie şi August. Septemvrie.
   1.500     —   Dumi-sale Căminarul Iordache Bucşănescul, pentru treî lunî.
                  asemenea.
    66.     — Serdarul Alexandru Venier pentru 11 scutelnicî, asemenea. Sep-
                  temvrie.
  12.600    — Lefa dumi-sale Comisului Teodorache Negre, pe Iunie, Iulie,
                  August, Septemvrie, Octomvrie şi Noemvrie. Septemvrie 4.
494
V. A. URECHIĂ
  Leî       Bani
  2.880     — Dumne-luî Spătarul Edib Zaade pe Martie, Aprilie, Maiu, Iunie,
                  Iulie şi August.
  7.500     — La un loc sciut de gospod în Ţarigrad pe Septemvrie, Octomvrie
                  şi Noemvrie. Septemvrie 21.
    279     — Pentru 22 scutelnieî aî domnieî-sale Nomofilacs pe vremea trecută,
                  de la 1 Martie până la I Septemvrie a anului următor. 1817 Septemvrie.
    800     — Lefa lui Scheli Nazarâ pe August, Septemvrie, Octomvrie şi No-
                  emvrie, cu 200 leî ce au avut să ie rămăşiţă veche, care din poruncă s’au slobozit.
  3.000     — Dumne-luî Postelnicul Ştefănache Vogoride pe Septemvrie, Oc-
                  tomvrie şi Noemvrie.
    300     — Lefa unui căpitan şi doi păzitori la schela Galaţii pe Septemvrie,
                  Octomvrie şi Noemvrie.
  6.000     — Domnii-sale vel Comisul Costache Şuţul pentru o sciută pricină.
                  Octomvrie.
     60     — Lefa doftorului Vidali ce s’au plătit prin ispravnicii de Suceva
                  pe Octomvrie şi Noemvrie. Octomvrie.
    300     — Luî Dimitrie Paleolopolu prin dumne-luî Comisul Teodorache Negre
                  pe Septemvrie, Octomvrie şi Noemvrie. Octomvrie.
  2.500     — Dumne-luî Postelnicul Ion Neculcea adaosul lefeî de la 1 Fevruarie
                  şi până la sfîrşitul lui Noembrie 1818. Octomvrie.
     90     — Căminarul Nicolae lefa pe Septemvrie, Octomvrie şi Noemvrie.
                  1817 Octomvrie.
    750     — Tălmăcitorii pravilelor asemenea. Octomvrie
    240     -- Spătarul Yasile Roset pentru scutelnieî, asemenea. Octomvrie.
  1.890     — Adaosul lefeî Beşlegilor, asemenea. Octomvrie.
     66     — Serdarul Alexandru Venier, asemenea. Octomvrie.
    900     — Luminatul Beizade Dumitrache Ghica pentru şese luni de la 3
                  Iunie ||ână la sfîrşitul luî Noemvrie 1817, după ţidula gpd. Octomvrie.
1.000    — Postelnicul Grigorie Tăutul pentru 10 luni de la 1 Fevruarie până
                  la sfîrşitul luî Noemvrie 1817. Octomvrie.
    300     — Bănesa Catinca Armaşu pentru scutelnieî pe Iunie, Iulie, August,
                  Septemvrie, Octomvrie şi Noemvrie. Octomvrie.
    750     — Spătăresa Maria Ruset pe Septemvrie,. Octomvrie şi Noemvrie,
                  Octomvrie.
    900     —   Postelnicul Ion Pantazoglu asemenea. Octomvrie.
    306     —   La un loc sciut, prin Mitropolie, asemenea. Octomvrie.
     90     —   Divan Efendisâ pentru scutelnieî asemenea. Octomvrie.
    180     ~~  Filosoful Govdela pentru scutelnieî asemenea. Octomvrie.
     72     — Pentru scutelniciî suiulgiilor pe doue cîferturî de la 1 Iunie şi
                  până la sfîrşitul luî Noemvrie câte 35 leî la un cîfert. 1817 Noemvrie.
    270     — Lefa la doi neferî ce vin cu curierii câte 45 lei pe lună de la
                  16 Aprilie şi până la 16 Iulie 1817. Noemvrie.
ISTORIA ROMÂNILOR
495
  Leî
                                                                                                                                 360
                                                                                                                               3.000 2.250
                                                                                                                                 450
                                                                                                                                 240
                                                                                                                               1890
                                                                                                                                  66
                                                                                                                                  90
                                                                                                                                 300
                                                                                                                                 270
                                                                                                                                 750
                                                                                                                               3.000 130
                                                                                                                                 750
                                                                                                                                 900
                                                                                                                                 300
                                                                                                                                 150
                                                                                                                                 180
                                                                                                                                  90
                                                                                                                                  90
                                                                                                                                  36
                                                                                                                              15.000
3.000
                                                                                                                               1.000 296
160
500
600
600
600
Bani
—   Asemenea pentru 4 luni de Ia 16 Iulie şi până la 16 Noemvrie
      1817 plătiţi prin dumne-lor starostii de Putna. Noemvrie.
—   Dumne-luî spătarul Edib Zaade pe Septemvrie, Octomvrie şi No-
      emvrie. Noemvrie.
—   Dumne-luî Aga Petrache Mavroghene de la 1 Martie 1817 până la
      sfîrşitul luî Noemvrie, câte 250 leî pe fieş care lună. Noemvrie.
—   Luminatul Beizade Durnitrache Ghica pe Decemvrie, Ianuarie şi
      Fevruarie. Decemvrie.
—   Spătarul Vasile Roset asemenea. Decemvrie.
—   Adaosul lefeî beşlegeî asemenea. Decemvrie.
—   Pentru scutelnieî Serdarnlui Alexandru Venier asemenea. Decernvre
—   Divan Efendisâ pe Decemvrie, Ianuarie şi Fevruarie. 1817 Decemvrie
—   Postelnicul Grigorie Tăutul asemenea. Decemvrie.
—   Neferilor de la Putna ce ămblă cu curierii, asemenea. Decemvrie.
—   Tălmăcitorii pravilelor asemenea. Decemvrie.
—   Dumne-luî spătarul Edib Zaade asemenea. Decemvrie.
—   Pentru lemne de foc dumi-sale Edib Zaade pe Septemvrie, Oc-
      tomvrie şi Noemvrie. Decemvrie.
—   Spătăreseî Maria Roset pentru Decemvrie, Ianuarie şi Fevruarie.
      Decemvrie.
—   Dimi-sale postelnicului Ioan Pantazoglu asemenea. Decemvrie
—   Prin Mitropolie la un loc sciut, asemenea. Decemvrie.
—   Bănesa Catinca Armaşu, asemenea. Decemvrie.
—   Filosoful Gordela asemenea. Decemvrie.
—   Căminarul Neculaî asemenea. Decemvrie.
—   Doftorul Vidali asemenea. Decemvrie.
—   Pentru scutelnicii suiulgiilor asemenea. Decemvrie.
—   Lefile pe Decemvrie 1817, Ianuarie şi Fevruarie 1818. trămise la
      Ţarigrad. Decemvrie 2.
—   Dumne-luî postelnicul Ştefănache Vogoride, pe Decemvrie, Ianuarie
      şi Fevruarie. 1818 Ianuarie.
—* Dumne-luî Căminarul Gheorghe Bucşăneseu pe Noemvrie şi Decemvrie. 1817 Fevruarie.
—   Daţî Serdaruluî Ioan Nazîrul scheleî Galaţilor, însă:
      Leî
         200 Lefa sa pe Decemvrie 1817.
         60 La doî neferî asemenea.
         36 Na viul caicelor ce au trebuit în pricinile scheleî.
         266 .... * . . . Fevruarie.
—   Scutelnicii Dumi-sale vornicului Alecul Ghica pe Ianuarie şi Fe-
      vruarie. Fevruarie.
—   Adaosul lefilor dumi-sale postelnicului Ioan Neculcea pe Decemvrie
      şi Ianuarie. Fevruarie.
~ Teodor Critico lefa pe Noemvrie şi Decemvrie. Fevruarie 3.
—   Teodor Critico lefa pe Ianuarie şi Fevruarie. Fevruarie 3.
—   Teodor Critico pe Martie şi Aprilie. Martie 30.
i
496
Y. A. UBECHIĂ
Leî
                                                                                                                            12.000
                                                                                                                             3000
                                                                                                                               450
                                                                                                                               180
                                                                                                                              270
                                                                                                                              240
                                                                                                                                90
                                                                                                                               300
                                                                                                                              300
                                                                                                                                90
                                                                                                                               240
                                                                                                                              630
                                                                                                                                66
                                                                                                                                36
                                                                                                                               150
                                                                                                                               750
                                                                                                                               90
                                                                                                                               900
                                                                                                                               180
                                                                                                                               600
                                                                                                                               225
                                                                                                                                60
                                                                                                                            15.000
                                                                                                                               144
143.276
350
2.525 —
4.658
Bani
—   Lefa dumi-sale comisului Teodorache Negre pe şese luni, de la
      1 Decemvrie 1817 şi până la sfîrşitul lui Maiu 1818. Aprilie.
—   Spătarul Edib Zaade pe Martie, Aprilie şi Maiu 1818, Aprilie.
—   Luminatul beizade Dumitraehe Ghica asemenea. Aprilie.
—   Filosoful Govdila asemenea. Aprilie.
—   Neferilor de la Putna ce ămblă cu curierii, asemenea. Aprilie.
—   Dumne-luî vornicul Alecu Ghica asemenea. Aprilie.
—   Doftorul Yidali asemenea. Aprilie.
—   Postelnicul Grigorie Tâutul asemenea. Aprilie.
—   Daţî prin Mitropolie asemenea. Aprilie.
—   Căminarul Neculai asemenea. Aprilie.
—   Spătarul Vasile Roset, asemenea. Aprilie.
—   Adaosul lefeî beşlegilor pe Martie, contenind acestă lefă a se da
      mai mult. Aprilie.
—   Serdarul Alexandru pe Martie, Aprilie şi Maiu. Aprilie.
—   Pentru scutelniciî suiulgiilor asemenea. Aprilie.
—   Bănesa Catinca Armaşu asemenea. Aprilie.
—   Spătăresa Maria Roset asemenea. Aprilie.
—   Divan Efendisâ asemenea. Aprilie.
—   Dumne-luî postelnicul Ioan Pantazoglu pe Martie, Aprilie şi Maiu.
      1818 Aprilie.
—   La trei ucenici de la şcole, pe Aprilie, Maiu şi Iunie. Aprilie.
—   La II vistier lefă pe Maiu şi Iunie. Iunie 2.
—   Beşlegilor ţinuturilor Fălciul şi Vasluiul, spor peste lefa ce au
      avut la cîfertul al 4-lea, prin dumne-lor ispravnicii Iunie.
—   Sporiul lefeî esacciilor pe luna lui Maiu, peste ceea ce luau mai
      înainte, prin Agie. Iunie.
—   Lefile Ţarigradului la cunoscute locurî pe Martie, Aprilie şi Maiu.
      Iunie 26.
—   Pentru patru scutelnicî a stolnicului Ioniţă Lupaşcu pentru 18
      lunî de la 1 Decembrie 1816 până la sfîrşitul lui Maiu 1818, ce-î ___ lipsesc din rangul Stolnicieî. August 4.
—   Adecă una sută patru <Jecî şi treî miî, doue sute şepte <Jecî şese
         leî.
                  Logodne şi Cununii
—  Cheltuela la Logodna dumi-sale vornicului Mihalache Sturza, însă:
         Leî
         250 Preaosfinţituluî mitropolit şi omenilor seî.
         100 Preaosfinţituluî Vlădicăî Ef hai ton şi omenilor seî.
         350
; — Ce s’au cheltuit la nunta dumi-sale aga Constantin Neculcea. Septemvrie 25.
—___Ce s’au cheltuit la nunta dumi-sale1 aga Mihalache Sturza. Sep-____ temvrie 25.
—  Adecă şepte miî cincî sute treî <Jecî şi treî leî.
7.533
ISTORIA ROMÂNILOR
497
                                                       îngropări şi griji.
   Leî    Banî
      20       — La îngroparea unui călăraş 1817 Iulie 6.
       5       — La îngroparea unui   Seimen. Septemvrie.
   4.704    60 Cheltuiala îngropăreî fiicei Luminatei Domniţi Radu. 1818 Ianuarie
      10    — îngroparea unui călăraş. Fevruarie.
      50       — La îngroparea unui sărac. Martie.
       5       — La îngroparea unui    Topciu. Martie 12.
   4.794    60 Adecă patru miî şepte sute nouă <Jeci şi patru lei şi şese <Jecî
                  bani.
                                                           Alte CheltueU.
   1.800     — Ce s'au dat în lefi la taifaua Hătmănieî, şi alte cheltuelî urmate
                   pe un an 1817 Martie.
     100     — Daţî cheltuiala potereî Hătmănieî. Maiu 5.
     100     —   Asemenea Maiu 20.
      91     —    Asemenea Iunie 1.
     160     — Pentru îmbrăcatul odăilor dumi-sale vel vistierul la curtea de la
                   del. Iunie 6.
   4.400      —   Cheltuiala curţeî gpd. Iunie 13.
     110      —  In cumpărătore a 10 condici          la departamentul Criminalului.
                   Iunie 24.
     160     —' Cheltuiala potereî Hătmănieî, Iulie 28.
   2.012     —   Daţî în cheltuelî sciute de gpd. prin serdarul Sava.    Iulie.
   4   747   90  In cumpărătore a 102  chile 19 dimerliî mălaiu  şi 67 chile cartofi
                   pentru semînţă la unele părţi. August 410      —   Diiaculuî vistieriei strîngătoriul cîfertuluî întâiu. August.
   1.500      —   Cheltuiţi prin vistierie pe hârtie, cernelă şi altele pe Iunie, dulie
                   şi August. August.
   1.000     — Ce s’au cheltuit mai mult prin arhitectonul Cobelca la meremetul
                   caselor consulatului Franţuzesc. 1817 August.
     636     69 Ce s’au cheltuit prin pârcălabii de Galaţi pe Iunie, Iulie şi August
                   1817 însă:
                     100        Unuî derviş a slăvituluî Tulce Pasasi.
                      99     69 Unui om al acestuiaşî paşă.
                     132     — Luî Hanimoglu cheltuiala sa la Ibrăila pentru
                                   pricina de la Vidin.
                      23       —  Asemenea cheltuiţi la Ibrăila mergând    cu mehtu-
                                   purile gpd.
                     117     — Cheltuiala nepotului luî Chiatip zaade de la Ibrăila
                                   şi celor împreună cu dînsul acolo pentru baeram. 165     — Navlul caicelor când se află caicele pârcălăbieî tote
                         •______ în drum.
                     636      69
     40       — Ce s’au cheltuit  pentru gente. August  7.
     112     60  In  cumpărătura   a 110 copacî ce s’au adus pentru grădina gospod
                   şi chiria adusului lor de la Herţa. 1817 August 10.
V. A. Urechiă.—Tom. X. Parcea B.—Istoria Românilor.
32
            Bani
V. A. URECHIĂ
498
100
69
50
95
730
1.293
                                                                                                                                  40
                                                                                                                                 350
                                                                                                                                 142
                                                                                                                                 126
                                                                                                                                 275
                                                                                                                                  60
                                                                                                                                  80
                                                                                                                                  40
                                                                                                                                 336
                                                                                                                                 110
                                                                                                                                 222
                                                                                                                               1.500
                                                                                                                                 400
                                                                                                                                 184
                                                                                                                               1.113
                                                                                                                               1.050
                                                                                                                                 467
                                                                                                                                 873
               Pentru un hurtulum ce s’au cumpărat la tulumba hătmănieî. August 17.
               Pentru satul Cornii de la Suceva pe Iunie, Iulie şi August. August. Chiria unei căraţi până la Galaţi cu calabalâcurile dumi-sale paharnicului Serghie, daţi prin agie. August 31.
               Chiria unui car harabagiesc până la Focşani de ceea parte pentru ducerea calabalâcurilor consulului Rusesc. Septemvrie.
               Pentru cheresteua ce s’au cumpărat şi s’au trimes la Seuleni, însă: 406 pentru 1.000 dulapi câte 40 lei suta.
                    220 pentru 2.009 scânduri câte 11 lei suta.
                    110 pentru 40.000 draniţe câte 2 lei 30 parale.
                    730
            —   Spre ecsoflisire socotelei lui Bibire cu Halihaga proim baş-beşli-
                  agasâ prin dumne-lui Postelnicul Ştefănache Yogoride. 1817 Septemvrie.
            —   In cumperătorea a patru gente pentru călăraşii trimişi an meniu-
                  rieturî. Septemvrie 8.
            —   Pentru 32 condici trebuinciose la visterie şi 5 la departament. Sep-
                  temvrie.
            —   Luî Galaţi-Chiatip pe Iunie, Iulie şi August. Septemvrie.
            60 Cheltuiala călăraşilor trămişî prin pârcălabi pe Iunie, Iulie şi August. Septemvrie.
            —   Pentru satul Vlăsinesciî a dumi-sale vistierul Sandul Sturza pe
                  cîfertul întâiu Iunie, Iulie şP August, Septemvrie.
          ■ — Cheltuiala şi scrisul pentru hrisovul ce s’au dăruit dumi-sale spătarului Alexandru Hrisoverghi. Septemvrie 24.
            —   Muhurdarului şi divictarului, havaetul pentru hrisovul ce s’au
                  dat dumi-sale spătarului Alecsandru Hrisoverghi. Septemvrie 24.
            —   Avaetul casei cutiei milelor pentru hrisovele ce s’au dăruit dumi-
                  sale spătarului Alexandru Hrisoverghi. Septemvrie 24.
            —   Pentru legatul a 8 exemplare de pravilă. 1817 Septemvrie 31.
            —   In plata a 10 condici la departamentul criminalului. Octomvrie 1
            —   Pentru legatul a 26 cărţi de pravilă. Octomvrie 7.
            —   Cheltuiala Vistieriei pe hârtie şi altele pe Septemvrie, Octomvrie
                  şi Noemvrie. Octomvrie.
            —   Strîrigătoriul cîfertuluî al 2-lea obicinuit. Octomvrie.
            —   Pentru 120 ocă miere ce s’au cumpărat pentru trebuinţa gpd. şi*
                  s’au trămis la Galaţi, cu patru lei, pentru 2 putini, prin ispravnicii de Vasluiu. Octomvrie.
            24  Pentru cheresteua şi varul ce s’au cumpărat prin ispravnicii de Suceva şi s’au trămis la Botoşani. Octomvrie.
            —   Pentru 30 coşuri piatră ce s’au cărat la-Botoşani câte 35 lei coşul
                  Octomvrie.
            27 In cumpărătore a 2.336 ocă fasole ce s’au trămis la Galaţi pentru Ţarigrad, câte opt parale oca. Octomvrie.
            —' Pentru cele ce s’au cumpărat şi s’au trimis la Ţarigrad prin dumne-lub postelnicul Ştefănache. 1817 Octomvrie.
ISTORIA ROMÂNILOR
499
Leî
                                                                                                                                       150
                                                                                                                                       375
                                                                                                                                        55
                                                                                                                                      .277
                                                                                                                                       142
                                                                                                                                     1.522
                                                                                                                                     4.102
                                                                                                                                       110
                                                                                                                                       249
                                                                                                                                       207
                                                                                                                                       612
345
586
243
126
Ban!
—   Cheltuiala ce s’au făcut în anul acesta la ezitul gârlei Prutului
        la ţinutul Fâlciulu! prin dumne-luî spătarul Dumitrache Bel-diman. Octomvrie 10.
—   Pentru meremetul daerelei lui baş-beşliagasî şi la dunamele Oc_
        tomvrie 15.
—   Pentru satul Cornii pe cîfertul al 2-lea. Octomvrie.
—   Pentru satul Ylăsinesciî de la ţinutul Dorohoiuluî pe cîfertul al
        2-lea Octomvrie.
—   Cheltuiala luî Galaţi-Chiatip pentru hârtie turcescă şifalte pe Sep-
        temvrie, Octomvrie şi Noemvrie. Octomvrie.
—   Cheltuiala luî Cahfegi Başa, însă;
        1.200 Lefa sa pe opt luni câte 150 pe lună de la 1 Martie până la sfîrşitul luî Octomvrie.
          250 Mergerea şi întorcerea sa la Galaţi poşta şi altele.
          72 Rum şi zahăr ce s’au cumpărat în trebuinţa curţii gospod 1.522
60 Pentru cele ce s’au cumpărat şi s’au trimis la Ţarigrad prin dumne lor pârcălabii de Galaţi. 1817 Noemvrie.
—    Pentru meremetul tulumbei curţii prin serdarul Sava. Noemvrie-114 Sameşuluî de ţinutul Tutoveî pentru condeie neîmplinite la cîfertul
      al 4-lea. Noemvrie.
—   Cheltuiala până la Focşani a dusului cailor Gheneralului Laptev.
        Noemvrie.
—   Cheltuiţi prin pârcălabii de Galaţi în scoterea catarturilor din
      salul ce s’au primejduit la Sulina însă:
        379     60 la 23  salahori pe 22 <Jile câte 30 parale.
        172     60 la 10  salahori pe 23 <Jile câte 10 parale.
          60      — Unui   om ce s’au trimis  acolo spre paza Salului
                     pe două luni, Octomvrie şi Noemvriâ.
        612
—   Cheltuiala la Galaţi prin dumne-lor pârcălabii. 1817 Noemvrie.
          15 Cheltuiţi pe dilele ce aii venit de la Brăila baş Mehendiz cu 5 omeni.
          25  Cheltuiala luî Hanimoglu mergend la Ibrăila cti cărţi către paşa.
          20 Unui călăraş ce s’au trămis de la Ibrăila la Bucurescî.
        285 Dobânda a 19.000 ce s’au luat cu împrumutare spre ec-soflisire a două poliţe a luminatului beizade Iancul de 50.283 lei până când âu venit bănii de la Putna.
        345
—   Cheltuiala ce s’au făcut cu catagrafia târgului Eşii la cîfertul al
      2-lea. Noemvrie 28.
60 Pentru 24 condici care s’au cumpărat şi s’au dat la Divan şi la Logofeţia cea mare. Noemvrie.
60 Cheltuiala călăraşilor trămişi prin pârcălabii de Galaţi/pe Sep teinvrie, Octomvrie şi Noemvrie. 1817 Noemvrie.
i
500
V. A. URECHIĂ
  Leî     Bani
  252     —             Vinovaţilor din temniţî ce au slujit în curtea gospod, pentru trei
                luni, Octomvrie, Noemvrie şi Decemvrie. Decemvrie 10.
  300     — Cheltuiala Hătmăniel. Decemvrie 10.
1.500     — Cheltuiala Vistieriei pe hârtie şi altele, pe Decemvrie, Ianuarie şi
                Fevruarie. Decemvrie.
  400     — Strîngătoriul cifertului al 3-lea Decemvrie, Ianuarie şi Fevruarie
                după obiceiu. Decemvrie.
   55     — Pentru satul Cornii pe cifertul al 3-lea Decemvrie, Ianuarie şi
                Fevruarie. Decemvrie.
  277     —             Pentru satul Văsinescii asemenea. Decemvrie.
  350     — In cumpărătorea de hârtie turcescă. 1818 Ianuarie 10.
  105     — Cheltuiţi pentru calafatuitul a trei caice de beilic, prin pârcălabii
                de Galaţi. Fevruarie.
   15     — Cheltuiala a doi neferi ce s’au trămis de la Galaţi la Iaşi cu trei
                vinovaţi în pricina cherestelei. Fevruarie.
  300        Ce s’au dat chirie la două care pentru ducerea calabalâcurilor a
                gheneral-consululuî Mons. Pini până la Focşani. 1818 Fevruarie.
  120     — Pentru cumperătorea condicilor la departamentul criminalului.
                Fevruarie 5.
   28     — Pentru hârtia ce s'au cumpărat şi s’au dat la Logofeţia cea mare
                după cererea dumi-sale vel Logofătul. Fevruarie.
  122     — Pentru legatul a 20 tomuri de pravilă ce s’au dat la Arhierei şi
                veliţii boeri, Fevruarie.
  142     — Cheltuiala lui Galaţi Chiatip pe hârtie turcescă şi altele, pe De
                cern vrie, Ianuarie şi Fevruarie. Ianuarie.
  120     — Cheltuiala călăraşilor trămişi prin pârcălabii de Galaţi,pe Decemvrie
                Ianuarie şi Fevruarie. Fevruarie.
  117     42 Pentru varul şi draniţa ce în urmă s’au cărat la Botoşani după
                însciinţarea dumne-lor ispravnicilor de Suceva. 1818 Fevruarie.
  902     — In cumpărătorea a 2 cai cu hamurile lor şi altele ce s’au dat la
                un loc sciut. Martie.
  856     -- Sărdarul Ioan Cârjă spre ecsoflisirea banilor ce au dat în soco-
                tela lui Halii Aga. Martie.
  409     — Lucrul viilor văduvei Cractinas, după cererea prea sfinţitului mi-
                tropolit. Martie.
  750     —   Lui Lazarache nepotul lui Afendule mergend laŢarigrad.            Martie 12.
  354     —   Cheltuiala tipografiei pentru 500 tetraje de cartofii şi           legatul a
                100 bucăţi dintru acestea. Martie.
   85     —   Cheltuela ştafetelor trimise la Chişinău. Aprilie 1.
   95     —   Cheltuela ce s’au urmat până     în Vasluiu mergend spre            întâmpi-
                narea dum-sale Postelnicului Alexandru Mavrocordat din Va-lachia. Aprilie 15.
   40     — In cumpărătore a patru gente pentru călăraşii ce se trămit la
                Ţarigrad. 1818 Aprilie 18.
  400     — Strîngătoriul cifertului al 4-lea. Aprilie.
1.500     — Cheltuela Visteriei pe hârtie şi altele, pe Martie, Aprilie şi Maiu.
                Maiu.
.4*-
ISTORIA ROMÂNILOR
501
Lei
                                                                                                                                    55
                                                                                                                                 2.389
                                                                                                                                    72
                                                                                                                                   128
                                                                                                                                   324
                                                                                                                                    57
                                                                                                                                   120
                                                                                                                                   142
                                                                                                                                   306
                                                                                                                                 1.200
47.568
                                                                                                                                    47.769 60 984
                                                                                                                                    25.000 3.075
                                                                                                                                   25.000 176.917
                                                                                                                                   71.547 15.890 186.519 14.086 51.211 45.290 56.937 111861 66.252 49.986 13 037 7.800 4.007 17.740
  1.440 7.561 3.654
  1.440 6.662 4.806
                                                                                                                                    42.286
Ban!
—   Pentru satul Cornii pe Cifertul al 4-lea. Maiu.
60 Spre eesofiisirea socoteleî pentru seul ce au adus aicea neguţătorul Costacke Papazoglu. Maiu.
—   Legatul a 400 pentru cartofii şi altele. Maiu.
—   Pentru legatul pentru alte 20 tomuri de pravile. Maiu.
30 In cumperătorea cherestelei pentru biserica Blogovişteniilor prin Ispravnicii de Suceva. Maiu.
60 Pentru 1.800 funii ce s’au trămis la Nemţu.                     *
—   Cheltuela călăraşilor de Galaţi pe Martie, Aprilie şi Maiu, prin
       dumne-lor pârcălabii, 1818 Iunie.
—   Cheltuela lui Galaţi-Chiatip asemenea. Iunie.
60 Cheltuela urmată prin pârcălabii de Galaţi în feluri de pricini a schelei. Iunie.
—     Obicinuita cheltuelă a semeî Vistieriei de la 1 Iunie 1817 şi până __ la sfârşitul lui Maiu 1818 pentru un an. Iunie.
33 Adecă patru-<Jeci şi şepte de mii, cincî-sute-şese-<?ecî şi opt lei şi treî-<Jecî şi trei bani.
                   Adunarea sumelor.
—   Haraciul ţării.
15 Baeram peşchiş.
—   Rachibiiaua.
—   Emfiemucatezî.
—   Poliţele.
—   Camara gospod.
—   Cheltuelile Vistieriei.
—   Daruri la turci.
18 Zaherele trimise la Ţarigrad 96 Navlu şi cheltuelî de zaherele.
—   Daruri şi mili.
75 Pentru cetăţi.
—   Navlu şi cheltuelî de cherestele
—   Isprăvnicia curţeî.
—   Beciul gospod.
—   Menzilul.
—   Beilicul.
—   Călăraşii i tătarii la Ţarigrad.
—   Cheltuela celor trimişi în trebi.
—   Ţainaturi şi chirii de case.
—   Cheltuela Postelniciei.
—   Comişia.
—   Pităria.
—   Muhurdărie şi pivictărie.
—   Cupărie.
—   Izcihodărie.
—   Cheltuela sărbătorilor.
                    * ACADEMIEI *
502
V. A. URECHIĂ
                                                                       Leî
                                                                                                                                       4330 14*038 4.188 15 384 1.682 1260 6.496 7.500 .143.276 7,533 4.794 47 568 4.376.808
Bani
—   Caftanele.
—   Dobândi de bani,
—   Cheltuela prin II cămăraş.
—   Cheltuela doftoriilor.
—   Baeramurî.
—   Scutelniciî călăraşilor.
—   Cheltuela celor trămişi prin Postelnicie.
—   Botezuri.
—   Lefi şi Scutelnicî din Visterie.
—   Logodne şi cununii.
60 îngropăciuni şi griji.
33 Alte eheltuelî.
57 Adecă un milion, treî-sute-şepte-<Jecî şi şese de mii, opt-sute-opt leî şi, cincl-<Jecî şi şepte bani.
                                         Perilipsis.                                   ......
   1.376.808     60 Iratul Vistieriei pe un an întreg de la 1 Iunie 1817 şi până la
                        sfîrşitul luî Maiu 1818.
   1.376.808     57 Ce s’au cheltuit cu pecetluituri gospod-, care s’au şi rupt.
   0.000.000 03.
       (Pecetea gpd.)
   Veniamin Mitropolit Moldavieî, Balş Logofăt, A. Balş vel Logofăt.
  Ca model de ţidulă domnescă eu care să făceau ruptaşiî Visterieî şi mazilii, dăm aci următorele acte.
                              Scarlat Alexandru Galimach Vodă pentru un ruptaş al Visterieî.
   Noi Scarlat Alexandru Callimahj VV. Cu mila luî Dumnezeu Domnu Ţeriî Mol doveî.
   Se face scire cu acestă carte a Domnieî-Mele pentru Lascarachi Tofan de la ţinutul Tutoveî, care după cercetarea ce i s’au făcut adeverindu-se din dovezile ce i s’aii vă$ut, că este neam de Ruptaşî, şi că<Jendu-i-se şi luî a fi la rînduiala neamului seu, s’aii aşezat cu dajdie în catastiful Visterieî la rînduiala Ruptaşilor. Şi spre încredinţare i s’au dat acestă carte ă Domnieî-Mele, ca să fie cunoscut de Ruptaşî. — 1812 Decemvrie 23.
                                    (L. P.)                            Vel Vistier.
   (Din dosul acestei hârtii)
   Cercetat 1820 Ghenarie                                S’au cercetat Cuza Ban.
   Pitacul luî Scarlat Caiimah Vodă, dat luî Pricope Piciorogă mazil.
   Noî Scarlat Caiimah Vv. Cu mila luî Dumnezeu, Domn Ţerii Moldovei.
   Se face ştire cu acestă carte a Domniei Mele, pentru Pricope sin Ioniţă Piciorogă mazil, din satul Bălăescî, ţinutul Vasluiului, care după jalba ce au dat, cercetându-se de către dumne-luî Vel Vist. şi dovedindu-se că este drept ficior de mazil, şi fără amestec de bir, s’au găsit cu cale şi s’au aşezat în rînduiala mazililor cu 2 leî la o dajdie, afară de hotărîta răsură câte 15 parale la leu. Drept aceia i s’au dat a-cestă carte a Domniei Mele ca să fie cunoscut de mazil,—1814 Maiu 8.
                              (L. P.)                             Vel Vist.
             TABLA DE MATERII
Cap. I. — Numirea noilor Domni. Cronologie. Mare emoţiune , în Principate.
                                                       Partidele politice în ele. Curentul francofil în crescere. Caragea este el candidat al Francieî ? Scirî false în Bucuresci şi ţeră. Consulii streini.
      De Gentz. .  .......................................... . . . .       1
Cap. II. — Căimăcămie. Sosirea luî Caragea la Bucurescî. Alaiuri. Arderea
C    Curţii Domnescî. Diverse evenimente . . ............... 8
     Principele Caragea către Talleyrand.............................. 47        4
                                                     Tălmăcirea firmanului grecesc al Vizirului, răspuns la arzul ce au trimis boeriî pentru fuga Domnului Caragea şi pentru Măria Sa Alexan-
;    dru Şuţu, ce s’a făcut Domn  .................................. 74
Cap. III. — Finanţele .  .... ...................... . .                  . 82
     Carte de sărăritul munţilor. . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
, Cărţi la tote judeţele pentru .iratul cazanelor . .......... 142
     Cărţile ce s’au dat pe acest următor an pentru cazane, 1815 Octomvri 12,
      iratul Vorniciei . . .........        ................... 145
Cap. ly. — Ţăranul sub Caragea ............................... 161
     Carte de pădure poprită.............................................. 171
     Hrisovul locuitorilor Slătiorenî de privileghiurile ce au către stăpânul moşiei şi cu anaforâ întărită s’a hotărît în urmă, câţi să fie la acest
      privileghiu, adecă cei vechi..................................... 180
     Hrisovul sătenilor ot Dragoslavele................................ 185
     Carte de başul gelepilor . . . ................................... 205
Cap. V. — Oştea........................................................ 2QL_
Cap. VI. — Ţiganii....................................................... fî5~
Cap. VII. — Neguţători, breslaşi, fabricanţi, narturi, căşăriî. — Tîrgurî şi
      bâlciuri. — Păcura................................................ .  218 e*—^
Cap VIII. - Boeriî............................................ 242
     Lucrurile ce a dat Mavrocordat logodnicei sale Catincăî, fiica Stolnicului, netăgăduite de Stolnicul cu preţul ce arată Mavrocordat ... . . . . . . 264
     Lucrurile ce $ice Mavrocordat că a ma! dat logodnicei şi Stolnicul le
      ţăgăduesee...................>................................... 265
     Veniturile vechi ale cutiei................................... 270
     Havaeturile în bani ale dumne-lor veliţilor Dvornicî de la Vătaşii plaiurilor ......................................• .................. 281
Cap. IX. — Domnul. Familia luî......................................... 284
Cap. X. — După fuga luî Caragea. Interegn la Munteni................... 302
504
V. A. URECHIĂ
Cap. XI. — Moldova la 1812. Scarlat Calimach. — Avenirea la tron. — Intrarea la Iaşi..............................................................  317
Cap. XII. — Despre Domnia lui Sc. Calimach după documente..................... 32ţ
  —   Administraţiunea .........................................................  321
     Rînduiala măsurilor......................................................    324
     Justiţia..................................................................   325
     Cărţi gospod pentru sudiţî, cari să fie cunoscuţi şi cari nu............. 330
Cap. XIII. — Biserica şi şcola sub Sc. Calimach............................... 341
     Despărţirea cesurilor pentru învăţăturile şcolei normalicescî de la biserica Gospod. a Sfîntului Ierarch Nicolae din Iaşi, 14 Ianuarie . . . .*      358
Cap. XIV. — Edilitatea publică sub Sc. Calimach .  ...................' . . .     364
     Construcţiuni. — Edificii.    —  Incendii. — Apă............................ 265 <s*
     Igiena. Sănătatea publică.    —  Spitale. — Doctori........................  369
:Cap. XV. — Comerciu, — industrie, — bresle, — tîrgurî, — bâlciuri, — mij-
       loce de comunicaţiune...................................................   376   ^
     Regulamentul zarafilor ....................................................  378
     Ponturi pentru rînduiala vătafilor harabagiî, ce au a se rînduî pe la ţinuturi .................................................................     389
     Finanţele sub Scarlat Calimach...................... . . . .............. 391
Cap. XVI. — Boeriî . ..........................................................   418
Cap. XVII. — Ţăranii sub Scarlat Calimach......................................   428
^ Ţiganii .....................................................................   431
Cap. XVIII. — Din istoricul Domniei lui Scarlat Calimach................. 432
     Pomelnic, 1819 Iulie 12, Enache Vasiliu . ............................... 448
Cap. XIX. — Românii încorporaţi la State streine......................... 458
     Pentru hrana preoţilor, slujitorilornBîsericescî în satele cele boeresci . . 461
     Pentru ca să nu se amestece moşinaşii la orînduelile bisericesc! ....        461
     Pentru numărul caselor cari hotărăsce datoria moşinaşului spre hrana
       preoţilor şi a ţîrcovnicilor ............................................  461   *
Anexe. Seama visterieî pe 1817—1818..................... ..................... 467
    Mdrtea a surprins pe iubitul nostru părinte fără ca el să fi revăzut şi ultima cdlă din acest volum. Lectorul va ierta greşelile cari, din acestă fatală împrejurare, au rămas neîndreptate.
Dr. Urechia.
/