ISTORIA ROMÂNILOR —-o@o-— SERIA DE VOLUME PENTRU 1800 — 1821 TOMUL I HOR 800-1 821) CURS FĂCUT LA FACULTATEA DE LITERE DIN DUPE DOCU M ENTE INEDIT E. BUCUR ESCI, Di! A/.jA 1IRFOHIĂ PROFESOR DE ISTORIA ROMANILOR LA FACULTATEA DE LITERE DIN BUCURESCI, MEMBRU ACADEMIEI ROMÂNE, MEMBRU CORESPONDINTE AL ACADEMIEI SPANIOLE, AL SOCIETĂŢEI ECONOMICE MATRITENSE, AL INSTITUTULUI ETNOGRAFIC DIN PARIS, AL SOCIETĂŢILOR GEOGRAFICE ROMÂNĂ ŞI ITALIANĂ, AL SOCIETĂŢEI ACADEMICE INDO-CHINEZE, MEMBRU FUNDATOR AL ATENEULUI ROMÂN, MEMBRU DE ONOARE AL SOCIETĂŢEI ERALDICE FRANCESE, PREŞEDINTELE GRUPULUI ROMÂN AL CONFERINŢEI INTERPARLAMENTARE, PREŞEDINTELE MANTENANŢEI FELIBRIGIULUI LATIN ŞI AL ALTOR SOCIETĂŢI ŞI CONGRESE LITERARE ŞI ISTORICE. PUBLICAT SUB DIRECŢIUNEA PROFESORELUI 'ACADEMIEI DE COMITET DE STlTlMfl AL FACliLTĂŢEI DE LITERE MU BCC1ESCI TOMUL I CU DIVERSE ILUSTRAŢIUNI ONOIÎAT CI Sl'RSCR ÎPŢII'NF. DE PARI.AMENTIL ROMÂN ŞI DE DIVERSE MINISTERE. BUCURESCI TIPOGRAFIA ŞI FONDERIA DE LITERE THOMA BASILESGU 29, CALEA VICTORIEI, 29. 1897 .Preţul în librărie ÎS lei, La autor, Strada Brezoianu 2S, cu 15 lei, VOLUME APĂRUTE Seria 1774-1786 . . . Tomul I » » --- » . . Tomul II Seria 1786-1800 . . . Tomul III .« » 3> - » . . Tomul IV » » - » . . Tomul V )> *> - )) . . Tomul VI » )) - » . . Tomul VII Seria 1800-1821 Tomul VIII de faţă, în curs de publicaţiune, înce- pend'de la 1800, (Tomul I al seriei 1800 —1821). ZgSLioT^ \*°Ad^eu\ ISTORIA ROMÂNILOR SECOLUL XIX I Consideraţitmi generale. Secolul XIX, se deschide în urma marilor evenimente, cari aii sguduit în ultimii ani ai secolului trecut Europa apusană şi centrală, ba au răsturnat din temelie vechile instituţiuni si întrega direcţiune socială, culturală şi politică în bătrânul continent. Napoleon continuă în primii ani ai secolului nou a cutreera Europa cu victo-riosele sale oştiri. Tote legăturile vechi şi tote urile străvechi dintre puterile europene sunt schimbate în faţa cuceritorului frances. Turcii bătuţi de Kleber la ITeliopolis, în 20 Martie 1800; Cairul şi Egiptul cucerit de acelaşi general; victoria lui Moreau la Hochstedt, în April, asupra Austriacilor; trecerea marelui St. Bernard de Bonaparte în Maiu; victoria lui Delannes asupra Austriacilor la Montebello, 10 dile după aceea; isbânda lui Bonaparte la Mareng :>, în Iunie, tote acestea provocă tractatul dintre Austria şi Anglia, de la Viena, din 20 Iunie, dar nu mai puţin decât tote acestea agită Anglia şi Austria, şi pre curţile cele-l-alte europene. Mişcarea, agitaţiunea acesta din vestul şi centrul Europei, provocată de Napoleon, seu din causa lui şi în contra lui, asemenea unui cutremur ’şi întinde undulaliunile sale penă departe in orientul Europei. Ţările române simt şi ele negreşit puternica comoţiune. Schimbarea de factori politici in evenimentele din centrul şi apusul Europei, sub ameninţările de cuceriri ale lui Napoleon, va excreţia, în Istoria Românilor de V. A. Urechiâ, I.*-Secolul XIX. — 1 2 Y. A. URECHIĂ primii ani aî secolului XIX, mari influenţe asupra destinelor Principatelor române. Rusia, la 1798, Decembre, sub împresiunea înspăi-mântăreî Turcilor de expediţiunea Francesilor, în Egipet, de luarea Alexandriei, de victoria de la Piramide, din 21 Iulie, isbutesce a’şi impune alianţa sa Portei otomane, cu tote explicaţiunile amicale, ce din Francia nu contenesc a veni Forţei şi cu tote asigurările de bunăvoinţă şi amiciţie. A doua coaliţiune contra Franciei, în care intrase Anglia, Austria, Regatul de Neapol, Germania, Portugalia, Rusia, Sta-, tele Rarbaresci, promitea prea mult, precum vedurăm în anteriorul nostru tom despre secolul XVIII, şi era negreşit un indemn prea mare pentru Turcia ca şiea să nu intre în asemenea coaliţiune. Acesta alianţă a Turciei cu Rusia a trebuit să fie mai dorită de Pdrta oto-, mană după învingerile lui Jourdan în Germania, în primele luni ale anului 1799 şi dupe victoria lui Suvarof asupra lui Moreau, la Cassano, în 28 Aprilie acelaşi an. Perderea, Lombardiei şi a Italiei pentru Franţa, nu mai pul,in va fi contribuit la apropierea Turciei de Muscali. Nimicirea armatei turcesci, la Abukir, în 24 Iulie, era de natură şi mai mult a da pe Turci in direcţiunea politicei rusesci. In asemenea împrejurări, Principatele ndslre- nu puteau să nu simţă fluctuaţiunile politicei din Gonstantinopol. Amesurat cum influenţa rusescă câştigă teren la Constantinopol, o direcţiune cu totul rusescă coprindea clasele dominante din Rucuresci şi Iaşi. • Nici învingerea Ruşilor la Zurich, de la începutul tomnei 1799, nici învingerea anglo-ruşilor de la Alkmeier, din 6 Oc-tombre acelaşi an, nici mortea lui Suvarof, nu sunt de natură a atinge autoritatea morală, prestigiul dobândit de Muscali, în urma păcei de la Iaşi, din 1792T şi a diverselor evenimente europene cu care se termină secolul XVIII. Acest, prestigiu sporitor 1 ating prea puţin perderile suferite de Ruşi şi de Austriaci în resboiele cu Napoleon. Asemenea şciri de perderile Muscalilor cu anevoie străbat în Principate, pe când succesele lor, cât de minime, se trâmbiţau cu laude epice la Iaşi şi la Rucuresci. Cu tăte aceste numele lui Napoleon ajunge ca un nume de erou legendar până în straturile de jos ale naţiunei române. Napoleon Bunăparte gasesce cântăreţi populari români, cum marele erou află şi boieri cari să corespundă cu dânsul, şi cari să sper.: de la Franţa o protecţiune pentru ţeră, mai desinteresată decât aceea a Muscalilor. Un eveniment important, ca pacea dintre Franţa şi Rusia, de la 8 Octombre 1801, eveniment urmat de un altul şi mai decisiv: mortea împăratului Pavel I al Ruşilor şi avenirea la tron a lui Alexandru I, aii puternic răsunet în Principate. Negreşit că influenţa rusescă nu e ISTORIA ROMÂNILOR 3 micşorată cu asemenea evenimente ; totuşi, micul curent naţional, a cărui existenţă am constatat-o studiind secolul trecut, sparge zăgazele în care ’l încinseseră succesele politicei muscâlesci de la 1792 încoce. In adevăr încep unii Români din clasa mai cultă a aştepta de la Franţa o protecţiune pentru ţetă, ce nu o vedeau sinceră din partea Rusiei. Nici o dată însă mai mult ca în ultimii ani ai secolului XVIII şi începutul celui al XIX n’a avut Principatele române de suferit mai dese schimbări de domnii şi mai mari sdruncinări din acesta causă precum mai departe vom vedea. II I s v o r e l e. Puţine sunt isvorele interne cu referinţă la începutul secolului XIX. Nu ne putem folosi decât de cronica lui Fănuţă (Zilot Românul), care merge până la 1821, de Cronograful lui Dionisie Eclesiarcul, de operile inedite ale lui Naum, conservate Ia Academie, cum şi de informaţiunilelui Dionisie Fotino, din H’ovopia rîjţ iraXai Aowrjaţ1 (Viena) Pentru evenimentele din Valachia, penă la 1817, ne putem servi cu tomul II ăl acestei istorii, care pentru Moldova nu ajunge decât până la Const. Mavroeordat (tom. III pag. 149). Mai aflăm aci cro-nologicesce numele Domnilor până la 1812, până la Scarlat Calimah Vodă. Asupra acestei doihnii Fotino scrie câte-va şiruri şi apoi trece la descrierea fisică şi geografică a ţărilor (pag. 153). George Sion, traducătorul operei lui Fotino, în tom. II, la pag. 99 a introdus unele adăogiri, nu tot-d’a-una istoriceşce probate. De puţin ajutor ne pot fi pentru studiul secolului XIXlea lucrările lui Florian Aaron, a lui Treboniu Laurian, a Iui Manolache Dră-gliicî, etc. Dar decă n’avem cronici române contimporane cu primii ani ai secolului XIXlea, suntem acum forte avuţi în documente de natură a aduce nouă lumină asupra desfăşurărei evenimentelor din acel timp şi a evoluţiunei naţiunei române. Menţionăm aci în trecăt condicele domnesc! cu No. 37, 40, 42, 43, 44—70, de la arehiva Statului; asemenea condicele reproduse de Papiu Ilarian, în Tesaurul său de monumente .(tom II, pag. 305 şi 1. A se vedea şi H’atopta rîjc Poop.oovia<; a lui Dumitru Filipide (2 voi. Lipsea 1816) cum şi Istoria fraţilor Tun uşii (Viena 1,818). V. A. TJÎVECHIĂ 345); sobornicescul hrisov, care dat la 1785 este in vigore sila •1839 sub Mihail Sturdza, condica de pravile a lui Caragea şi aceea a lui Al. Moruzi cum şi aceea a lut Calimach; hrisovul lut Ioniţă Sturdza, din 1825; statistica ţerei românesc! de la 1820, comunicată Academiei în 1887 de către autorul acestei istorii; o bogată colecţiune de hrisove in posesiunea Mitropoliei de Iaşi, a mbnastire'l Neamţului, a Academiei române, a Sf. Spiridon din Iaşi, a mOnastireî Colţea şi a diverşi particulari, cum şi propria nostră colecţiune. Posedem înşi-ne un mare codice de copii de documente, care probabil a aparţinut vre-nneia din autorităţile judecătoresc! din timpul lui Const. Ipsilante. In fine colecţiunea Hurmuzache vine să complecte cu bogate infor-maţiunî isvorele nostre interne L Pentru domnia IIa a lui Alex. Moruzi nu avem decât doue con-dice domnesci, cele cu No. 42 şi 43. No. 42 este un in-folio de 538 file, având la fine o tablă de materii nenumerotată. Lipsesce din tablă o foie pentru actele de la fila 60 şi 90. Hârtia are în filigran un leu de o parte şi pe cea-l-altă filă a colei un scut rotund cu literile : C. S. S. De la fila 249 verso încep actele cu anul 1801, din luna Martie 14. Legătura cărţei e ordinară, cu călcâiul de pele. Cod. No. 43 coprinde 529 file fără să posedă şi tablă de materii. E un infolio, hârtie cu trei capele, în mare parte. Scrisorea din ambele codici e de mai multe mâni. Vom da în fac-simile câte-va probe de scrieri din ambele codice. Descrierea celor-l-alte codice, pentru domnia lui C. Ales. Ipsilanle o vom face la locul unde le vom utilisa. III Ales. Moruzi. —Factori culturali. Secolul XlXlea primesce de la anteriorul secol o situaţiune grbsnică pentru tot nemul Românesc. Când mai la vale vom începe naraţiunea domniilor Muntene şi Moldovene, se va vedea acesta din noii de către lector. Ceea-ce datori suntem de a aminti imediat, este că nu se va 1 1. Nu menţionăm aci operile externe forte multe la numer, avend a le cita treptat cu trebuinţa. Asemenea nu facem deosebită menţiune de diverse însemnări pe filo de cărţi bisericesc!, cum şi de monografii interne cu referinţă la Fanarioţii din secolul XIX. ISTORIA ROMÂNILOR putea nici odată explica evenimentele dinainte de Regulamentul Organic, deacă nu vom avea cunoscinţă deplină de evoluţiunea culturala şi politică a Românilor, din secolul din urmă. Revoluţiunea lui Tudor Vladimirescu, reîntorcerea domniei pământene şi mai apoi redacţiunea Regulamentului organic nu se pot explica fără legătură cu trecutul. Istoricii noştri, cari s’au ocupat de Tudor Vladimirescu l’au considerat în genere ca un «deu-s ex machina», iar Regulamentul organic până astă-cli, încă îl socotesc unii eşit din creierii lui Kiseleff şi sub influenţa ideilor liberale din apusul Europei. Cercetarea documentată cp/ am făcut asupra celor 26 ultimi ani ai secolului XVIIIlea, în cele 8 volume publicate, ne-au demonstrat crescândul curent naţionalist ante-grec în Principate până la cul-minarea antagonismului româno-fanariot din 1821, cum ne-au demonstrat treptata evoluţiune în organisaţiunea ţârilor române. Graţie pregătitorelor nâstre cercetări, vom vedea că regulamentul organic nu este o lucrare a muscalilor, nici a cutărora anume boieri, adăpaţi la cultura străină, ci el este cristalisarea cea mai naturală a unor organisări anteriore din Principate. Cine voesce să’şi dea socotelă despre disposiţiunile din Regulamentul organic, caută să le studieze lîlia-ţiunea în hrisdvele1 domnesci din lucrarea năstră asupra secolului XVIII. * Am vedut cum la 8 Februarie 1799 Alexandru Moruzi e proclamat domn în locul ucisului Hangeri. Ltam vă^ut făcându’şi la 14 Martie acelaş an intrarea în Bucuresci. Pe pragul secolului al XIX şi închidend după el porta celui al XVIII, Alexandru Moruzi repre-sintă minunat viţiele şi speranţele secolului care măre şi ale acelui care începe. Pe când Stamate, cunoscutul aspirant la consulatul general Frances din Principate, descrie pe Moruzi ca pe un adept al Revoluţiunei francese şi partisan al lui Napoleon, prin faptele lui din ţeră ni se areată nedepărtat de tipul fanariotului, aşa cum l’am cunoscut din secolul XVIII. Intrigând pe lângă Franţa? el trece pe lângă Rusia de om al ei. €a atare este numit domn în locul lui Hangeri, care trecea de partisan al Franţei. Ca partisan al Franţei se insinua la Pasvan-toglu; ca amic al rebelului Pasvantoglu, se insinua la Portă, ca om ce păte să aducă pe acel rebel la piciorele Sultanului, ori prin arme, seu prin supunere bene-volă. Ca şi un drapel care ’şî flutură cutele sale la tote vânturile, aşa era Alexandru Moruzi. Decă constatăm acâsta, nu urmâză că ’l şi condamnăm, căci Istoria nu are de a fl o călăuză etică, ci dânsa ne represintă pe 6 V. A. URECHIĂ dmeni şi fapte în succesiunea lor şi lasă pe omeni şi fapte să lucreze şi să ia direcţiunea de desfăşurare independent de morală şi în atâr-nare numai de căuşele care nasc evenimentele, ori solicită pe omeni la împlinire de fapte. Pacea de la Iaşi şi aceea de la Şiştov nu sunt singurile cart exercitară influenţe în evoluţiunea politică şi culturală a ţărilor române. Comoţiunile ce din Europa apusană se întind şi în orientul ei, nu sunt mai puţin înrîuritore, precum mai sus arătarăm, asupra făptuirilor Domnilor români. Un factor însă puţin simţit al evoluţiuneî nostre, independent de legăturile cu politica externă, este mişcarea politică şi culturală din Transilvania. In acelaş an în care Austria semna pacea de la Şiştov, românii din Transilvania se mişcau în direcţiunea naţională. Pe când Coburg, înaintând de la Hotin spre Bucurescî, avusese ocasiunea să cunoscă de aprope şi valorea oştenilor lui Mavroghene, şi pe prelaţii bise-ricei române din Principate, el îşi formă convingerea, pe care o comunică şi mai marilor sei, că naţiunea română nu era o cantitate negligeabilă în cifrarea politicei orientale a «Austriei. La Yiena se înţelege, pe totă diua mai bine, că nu era faptă politică de a desconsidera naţiunea română. De aci începe ore-care manifestare debună-voinţă a curţeî vieneze, faţă cu Românii ardeleni, bună-voinţă, care află resune, şi în Principate, cu mai multă frequenţă decât în trecut. Negreşit, nu poţi atinge o singură clapă dintr’un clavir, fără ca vibraţiunile cordeî să nu împle întrega casă a instrumentului. Astfel, o mângâiere cât de slabă asupra unei mici suprafeţe din corpul omenesc comoţionâză întreg corpul. Tot astfel, o durere ori-cât de locală radiază dureros asupra întregului sistem. Era dar natural, ca în Principate să străbată, cum străbate şi astădi, ori-ce durere şi ori-ce bucurie a fraţilor de peste munţi. Tot asemenea natural este şi a fost, ca de înălţările, ori căderile celor din Principate, să beneficieze seu să sufere şi Românii de peste munţi.. Unui asemenea fenomen, ungurii actualmente T dic am ocupat de fie-care domn până astădl în publicaţiunea noastră. Noul Divan.— Am veqlut că la 8 Februarie 1799 a fost proclamat Domn Alex. Moruzi de către Porta otomană şi că la 14 Martie acelaş an noul Domnitor a intrat în Bucurescî. După codicele 42 şi 43, cari coprind actele scurtei' a douei domnii a lui Moruzi, aflăm, în 1800, divanul ţerei compus numai din boieri pământeni şi anume: vel Ban Racoviţă, vel Log. de ţera de sus Nicolae Brânooveanu, vel Log. de ţera de jos Grigore Brâncoveanu, vel Vornici Manolache Greţuleseu şi Isaac Ralet, vel Vist. C. Filipescu, vel Hatman Garagea, vel Vornic al obştirilor Mateiu Fâlcoyanu, vel Clucer Ion Bălăceanu şi vel Stolnic Nestor. Acesta rămâne neschimbat tot timpul domniei lui Alex. Moruzi, domnia Il-a. In 1801 găsim schimbări in Divan : Demetru Ghica dispută bănia lui Racoviţă, ba în August 1801 semneză ca vel Ban Manolache Brâncoveanu (c. XLIII, f. 528 v). In locul unuia din Brâncovenî trece vel Logofăt Scarlat Ghica în 1801 (c. XLIII, f. 341 v.) şi în locul acestuia, aflăm vel Logofăt pe G. Greţuleseu (c. XLIII, f. 341 v.) La marea Vornicie se perindează în 1800 pena la 1801 şi Radu Slăti-neanu, Grâdişteanu, Scarlat Gâmpineanu (c. XLIII, f. 122 v.); iar în 1801, după Martie, aflăm şi pe Golescu, Ştefan Văcărescu (c. 43, f. 363). mare Vornic al obştirilor Matei Fălcoyanu (c. XLIII, f. 3) a succedat lui Ion Florescu. In 1799 Noembrie 30 era Florean icod. XLII, f. 155). Lui Mateiu Fâlcoyanu succedă Ştirbei pe care ’l iflăm penă la unea Domniei. D. Mânu este tot timpul vel Postelnic (cod. XLIII, f. 180), iar C. Filipescu continuă în Visterie cât ţinu Domnia. Asemene neschimbat din Hătmanie remâne Garagea. Spătăria o ţinu grecul Lucache şi numai rare ori aflăm semnând ca Spătar pe un Ma- 14 , ■ ■ V. A. URECHIA vrocordat, care nu pote fl decât fostul Spătar al lut Hangeri, {cod. XLIII, f. 111 şi 231). Postul de mare Vornic al politiei este ocupat, în 1800, de Istrate Creţulescu şi în 1801 aflăm pe I. Mânu (c. XLIII, f. 361) iar un Garagea ocupă Agia tot timpul. In'ana-foralele de judecată a Agieî, semneză alăturea cu marele Aga şi judecătorul Agieî I. Greţianu. In 1799 mat era vechil de Agie Vornicul Golescu. In 1800 semneză ca Aga un Anton {cod. XLIII, f. 960). Ga ispravnici de judeţe aflăm în 1801 intre alţii pe cei următori: Dâmboviţa : Cămin. Dudescu cu Medel. Alexianu ; Focşani: Clucer Calioglu ; Ilfov: Clucer Comăneanu; Olt: Căminar Drăghiceanu, Ote-teleşeanu şi lamandache Brâncoviceanu; Teleorman: Pah. Faca şi Serdar Paraschiv ; Saac : Serd. Grădişteanu ; Vlaşca r Pahar. Ion Făl-coyanu şi Serd. Atanasache ; Mehedinţi: Pahar. Manolache; Ialomiţa: Clucer Variaam ; Muscel: Pahar. Iorgache Cantacuzino ; Argeş: Pahar. Stefănică; Romanaţi: Serd. Nicoli şi G. Coţofanu ; Vâlcea: Serd. G. Argentoianu, etc. (cod. XLIII, f. 322 v.). Din lista acesta se pote vedea, că şi sub Moruzi, în Domnia a doua, nu se pote diee, că Domnul Fanariot a împănat funcţiunile mari ale ţerei cu greci de ai sei. Decă dar ar fi adevărată aserţiunea unor istorici, intre cari D-nul Xenopol, despre lăcomia de bani a acestui Domn, ar urma că măsurile impilătore aduse sub acestă Domnie se cuvine istoricesce a le pune, cel puţin intr’o bună parte, şi in socotela boierimel pământene. Biserica. Biserica Munlenă continuă a fi administrată de Mitro-litul Dositeiu; Ia Râmnic e Nectarie, la Argeş losif şi la Buzeu Cons-tandie. Dăm in anexele acestui volum puţinele Documente relative la biserică, ce am putut găsi din Domnia a doua a lui Al. Moruzi. Nu credem că el să fie avut timpul de a reînoi hrisbvele diverselor mănăstiri căci a fost prea scurtă Domnia, ca să fie făcut aşa ceva1. 1. a) Un document de reînoire (aflat într’nnul din codicele domnesc! din a doua Domnie a luî Al. Moruzi) este relativ la schitul Iezerul (Vâlcea) pentru nisce lui)! «pe care sa ,şi-x găsăscă şi să-! aducă din streinătate» 1800, Iulie 3. Hrisov cu filigranul Trei erei noi şi literile A M folio mare (liârt. turca). b) (roşu) Io. Alex. Const. Moruzi Vvcl /. Gospod Z. Vlahiseoe (Iniţiale roşii). Sfântului şi Dumnecjeesculuî schitu al S-teî Mitropolii, unde se cinstesce şi se prâznuesce hramul sfîntuluî sfinţitului mucenic Elef-terie, ca să aibă cu acestă poruncă a Domniei mele a ţine 25 posluşnici pentru ajutorul şi posluşania la trebuinţele ce are, scutiţi de biruri. Asemenea şi drepte bucatele nesuperate : 500 oi de oerit, stupi şi rimă * torî de dijmărit; vinul de vinăriciu şi 2 cârciume aici în Bucurescî apărate ISTORIA ROMÂNILOR 15 Am vedut importanţa ce AL Moruzi a (fer bisericei în prima sa Domnie. In Domnia acesta de acum ’l vedem nu mai puţin îngrijitor de biserică. Acesta se pote vedea din actele aduse în anexă. Aci vom aminti numai protecţiunea^ ce densul acordă evreicei Ruhâla, care pentru a deveni creştină, se desparte de bârbatu seu şi se ceartă cu părinţii ei.2 \ de fumărit, de căminărit, de vamă, de vin domnesc, şi de ortul vătăşesc, i doi preoţi şi 1 diacon şi 2 cântăreţi scutiţi. «Şi să aibă taleri 100,însă 50 la praznicul sft. Elefterie şi 50 la praznicul sft. Gheorghe (fiindcă acest schit are 2 hramuri), cari aceşti bani sa.se-dea din Vistieria Domniei mele pe fie-care an». . Aceste scutiri le dă Vodă la cererea lui N. Brâncoveanu vel Logofet de ţera de sus «sub a cărui purtare de grijă se află». Domnitorul întăresce milele aceste şi hărăzirile reposatidui Domn Hangeri. In întărire pomenesce de fiii seî Constantin Vv., Dumitraşcu Vv., Nicolae, Vv., Gheorghe Vv. Ispravnic hrisovului Pan Mcolae Basarab vei Logofet de ţera de sus. Şi s’a scris la îateiul an dintru a doua Domnie a Domniei mele în oraşul scaunul Domniei mele Bucuresci, la anii de la nascerea Domnului Dumnezeu şi mântuitorului îs, Chr. 1799, Iunie 21 de Chiriţă Log. de Divan. Semnătura caligrafică în slavonă. Vel. Logofet. Trecută în condica divanului Răducan biv treti Logof. Condicar. Docuni. este la Academie Portofol. 14, doc. 10). Trecuta în condica Visteriei. Sigiliu mare cu ambele mărci între nona-plantatio (un Domn şi o Domnă) fără pom. c) Mai mulţi orăşeni şi orăşence din Bucuresci se jeluesc cala biserica de la Floresci n’aiî preot şi dascăli ca să facă rugăciuni pentru rudele ce au îngropate acolo în timpul ciumei; cererea este din 30 Noembrie 1799. Domnitorul ordonă, prin resoluţiunea sa din 17 Ianuarie 1800, asupra anaforaleî Mitropolitului Doşiteiu. şi a vel Vornicului obştirilor Ion Florescu, ca preotul şi dascălul de la Floreasca, să fie scutiţi şi să se dea bisericei şi 2 Ufei, omeni streini. Cod. LXII, fila 155 verso. d) Alt document de la Io Alex Const. Moruzi Yv. ...«Dam monăstireî Znagovul vinariciul din poporul Valea Urloi şi Tocilele a câte 2 bani de vadră şi parparul după obicei, fără a se amesteca la poporul Bărboi, ce prin cercetare s’aiî dovedit că este a monăstireî sft. Ion, din hri-sovele Domnesci.» Este o renoire a altor hrisove, între care cel din 1 Oct. 1795 din prima Domnie a lui Al. Moruzi. 1799, Sept. 16. (Academie Port. XX No. 96). 2. Ruhăla ovreica cere a se boteza şi a se desparţi de bărbatul seu Manoil, care să fie obligat a ’i restitui zestrea. Vel cămăraşul cercetează afacerea şi raporteză Domnitorului, la 8 Martie 1800. Domnitorul, la 17 Martie supune la jurământ pe bărbatul Buhălei care tagăduiesce zestrea. Cod. LXir, fila 155 verso. 10 V. A. UREC.HIĂ O măsură, care de n’ar fi fost propusă Domnitorului de către Mitropolitul Dositeiii ar fi putut justifica acusările aduse lui Moruzi, că în acesta Domnie a umblat după bani, este acea prin care se impune preoţilor şi diaconilor din eparhia Mitropoliei o dare extraordinară în natură, in grâu. S’a întâmplat sub acesta a doua Domnie a lui Moruzi o fomete mare, fomete care de sigur a trebuit să facă şi mai odiosă darea aruncată pe Clerici la 11 Noembrie 1799. Mitropolitul Dositeiii, la acesta dată, prin anaforaua cere lui Alex. Const. Moruzi-Vodă, să i dea voie a lua de la tot clerul din eparchii, preoţi şi diaconi, câte 20 oca de grâu, sub cuvent că nu s’a făcut pe la moşiile monăstiresci şi Mitropolia are de ajutat pe mulţi săraci şi văduve. Domnitorul aprobă acostă dare numai pe estimp «dar să aibi insuşi Prea Sfinţia ta îngrijire cu mare luare aminte, ca nu cum-va protopopii şi cei rânduiţi pentru strîngerea acestui ajutor să nu cuteze peste aceste 20 oca a supăra şi a lua mai mult ceva precum şi taxilul de la cei ce nu vor avea să se facă cu milostivire şi să nu se dea cu acesta pildă şi pe alţi ani, ci numai acum o dată estimp, la acesta trebuinţă, care acesta să li se facă sciut preoţilor şi diaconilor».1 Acestă dare nu împedică pe Mitropolitul Dositeiii, ca în unire cu Episcopul de Rimnic, Nectarie, cu cel de Argeş, Iosif şi cu Cos-tandie de Buzău, la 28 Septembrie 1800 să ceră bani de la preoţi şi diaconi din tote eparchiile «pentru lefile şi tainaturile ostaşilor ce sunt orânduiţi pentru paza ţârei.» Prin anaforaua lor, de la data citată, prelaţii bisericei cer Domnitorului, «ca să fie luminată porunca Măriei Tale a intra şi preoţii scutiţi ce sunt cu hrisove şi cărţi Domnesci şi deosebiţi cu pecetluirile nostre pentru hatârul D-neilor boierilor, avendu-i pe la moşiile Domnielor sale.» Prelaţii găsesc că asemenea preoţi şi diaconi sunt mai cu putere decât cei-l-alţi dajnici, îndestul fiindu-le scutelâ ce au de Ja alte dări şi deci insistă la Domnitor, să fie obligaţi şi ei a plăti ajutorul in bani pentru lefile şi tainaturile ostaşilor. Domnitorul cu resolu-ţiunea sa din 29 Septembrie 1800 aprobă acestă propunere a capilor bisericei «fiind lucru un ajutor pentru a obstiei trebuinţă şi folos», i. i. Cod. LXII, fila 93. Acest cod. coprinde 538 filo afară de tabla de materii, folio, legătură carton, în filigran 3 crainourî. Primul act din condică este darea de si;mă a cheltuoielor spitalului din 30 Aprilie 1799 aprobată la 19 August acelaş an do Alex:. Const. Moruzi. Ultimul act din acest codice este din 2 August 1801. ISTORIA ROMÂNILOR 17 numai le recomandă: «să se facă dreptă analoghie pe toţi dupe adevărata stare şi putere a fie-căruia». (Cod. LXIII, fila 147 verso). Asemenea ajutor ’l dedeau nu numai preoţii şi diaconii, dar şi mănăstirile.1 ‘ / In 46 Octombrie 1799 Domnitorul Alex. Moruzi iertase Mitropoliei şi Episcopiilor, (jeciuiala ce tot el, în Domnia ânteia, pusese asupra vinăriciuluî acestor Eparchiî. Acâstă uşurare o face Domnitorul asupra anaforalet de la 12 Octombrie 1799, a Mitropolitului Dositeiu. (Cod. LXIII, fila 625)} Pe lângă aceste dări la care Moruzi a supus mânăstirile, Domnitorul mai ordonă împlinirea în favdrea Episcopului de Rîmnic şi a altor sume relativ importante de la mânăstirile Tismana, Cozia, etc. dupe resturi din darea ce Hangeri impusese monăstirilor pentru zache-reaua oştirilor turcescî. 1 2 Alex. Moruzi continuă a ’şî reserva dreptul de a numi Epitropî de mănăstiri şi de a recunăsce numirile de egumen propuse de chiriarchii bisericei. Aşa de exemplu, este renduirea căminarului Nestor’din Divan, ca Epitrop la Pantelimon, în urma morţei Epitro-puluî biv. vel Vornicului Florescu. La acestă ocasiune Domnitorul dupe cererea noului Epitrop, din 1801 Martie 23, renduesce prin marele Logofăt Nicolae Brâncoveanu un impiegat, care să ceră de la 1. Iată actul din care se constată, că şi mănăstirile au plătit ajutor: «Prea înălţate Domne, cu plecată anafora însciinţez Măriei tale, că din ajutorul ce s’a pus a da şi mănăstirile din politia Bucurescilor, maî sunt remăşiţe banii, ce s’arătă maî jos, nerespunşî până acum; ci fiind-că Vişteria are mare trebuinţă de bani, spre întâmpinarea necurmatelor cheltueiî, ce are cu plata lefilor şi a tainaturilor ascherliilor, să bine-voiescî Măria ta a orândui un zapciu, cu luminata poruncă, să’î împlinescă şi să’î aducă la Domnăsca Visterie». 1800 Decembrie 3. Vel Vist. Filipescu. Datoriile monăstirilor: 1050 taleri Sf. Gheorghe, 450 Sf. Sava, 1450 Spirea, 100 Sf. Spiridon vechiu, 450 Răsvan, 125 Creţulescu Plăvicenî, 1200 Văcăresc!, 3510 Pantelimon, 750 Mărcuţa, 5 taleri Grecii, adică total 9090 taleri. (VeiHqîn caae K>KHT0pi0A8l ^E ^MHE3E8 Kwpi8 Rup HEKTApiE i 6nHCKon8A Pa\mhhk8a8îjl°‘ Jfm C(J)jpHTA SnHCKoniE a P^mhhk8a8î AA AH8a M^HT8npEI (1794). G’a8 TunzpHT ^e ^ÎAiHTpiE Mhxahaobh'i Tnn. PAiA\. gih ^e rEWpriE chn nonA Kohctah^hh Tnn. P^m. f°. Pe susul paginei IS. HS. In jur chenar tipografic. Pe contra-pagină: GTH\8pH nOETHME (10) AC8npA GtEA\EH np'b (...rupt) t8a8h ca£bht8a8h gih kaapomecthb8a8h (...rupt) 32 V. A. URECHIA Am vedut cum se organizase in ultimii ani aî secolului XIXlea şcoli de cântare, de muzichie. Dimcea protopsaltul ţinea la 1800, Aug* clasă de musică bisericescă în Bucnresci, în locuinţa lui, în hanul lui Constantin Vodă. Se vede oă Epitropia obştirilor nu-i plătise lefa M- â â s iii i n- 'f 'ir W 4 *»'?«*■ ---kL---i,L™™ ....... W---„{U*------ki--- ---H---................. .....^ Iw *L\EgAH^p8 KoCTANTHN Mop8§H fioEKO^ îw Coronă gAH SABIE BUZDUGAN Ko. [ aV^V j \ bou. /\T \0- * c/ G - ^OAW ^KHnSHpH ME N [lEM'kTE c’a8 .^NCEMHAT ^0MN8a8h ^AEgANApS, ţ\E AA Xc H c\\8 &AT. Go8p8A tTzn^N Moa^obeh a^ebep^z, KopK8A AA GAAA\iEH ^OMN A^A jpKpE^HNIJ'kşZ. S1mA\N^0AW CTEME ^E ^OMHIE JjVNK0p8HAT, KApE ^E AA ^8mNE$e8 H CA8 ^HKpE^HHlJAT, npE ^MH8a ^AEjAH^p8 mIsa ^E k8H£ 11^3'bcKXA ^MNEŞES k8 m8aT!& KHp8HHlja, He Ak8m ^OMH’bljJE 4 Ap A PSMAWkcKZ, ^MH8a MEA Il8T'bpHHK KHHE’a fHTXp'kcKZ. I ISTORIA ROMÂNILOR 33 —— ----------—----------— --—------------:------4---------- mai multe luni şi el reclamând la Domnitor, acesta c|ru informa-ţiuni de la vel Logofet Brâncoveanu şi de la vel Vomitai obştirilor Matei Fălcoianu. Aceştia răspunseră că, «aducend pe Dimcea protopsaltul înaintea nostră şi aretându-î cele poruncite de Măria ta, ram îndatorat de au dat zapis la Logofeţia Divanului, sub a sa iscălitură, legându-se ca să-şi urmeze datoria luii a paradosi cântări de musicHtşj* pretând iarăşi în foie iscălită de densul şi pre ucenicii cel are| c|ri sunt la numer 17, spre a le fi sciut, să ipergă la odaia ce a|e îb îhanul lui Constantin Vodă, sera dupe vecernie la 11 cesuri, să le paradosescă până la un ceas din jjpptev*Deci dupe acesta legătură şi jmnsore ce prin zapis au dat, să fie luminată porunca Măriei tale către D-luî vel Vornic al obştirilor, ca să i se dee lefa ce are orânduită de la cutia obştiei, atât pe lunile trecute penă acum, cât şi de acum* înainte, să i se dee la vreme, ca şi el să se îndatoreze de a’şi păzi legătura sa ; Urmeză. prefaţa dedicatorie către Domnitor, a luî Nectarie Episcop de Romnic şi Noul Severip. «...Maria ta te rifeftSiescî pururea a le câştiga: ânteiu cu folosul fâcereî binelui de obşte, ca să crescă şi să se laţescă cuventul sfintei scripturi, nu numai în ţera Măriei tale*; ei/-şi in tote ţerile şi ţinuturile ce vorbesc în limba românescă, pornind a se scrie şi a se tipări multe feluri de cărţi spre folosul a tot sufletul creştinesc. Purtător de grije fiind tipograf, Sfinţia sa Părintele Kiriu Kir Grigorie erodiaconul economul Sf. Episcopii Romnic. (Pe pag. din dosul Iconeî Sf. Ion Teologul). 2°) Carte folositore de suflet despărţită în trei părţi: Dintre care cea d’ânteiu coprinde învăţătura către duhovnic f a 2-a canonele Sf. Ion Pustnicul, iară a treia: sfatuire către cel ce se ispoveduesce; tălmăcită din limba cea grecescă, acum întru a doua domnie aicea a prea luminatului Domnului nostru Io Alexandru Constantin Moruzi Vv. din porunca prea Sfinţiei sale Kiriu Dositei arhiepiscop şi Mitropolit a totă TJngro-Vlahia, cu a căruia iarăşi blagoslovenie şi cheltuială şi a doua oră s’au tipărit spre folosul cel de obşte, la anul 1800 de Stanciu Popa tip. 4°) Pe contra pagină stihuri politicesci asupra pecete! din corona prea luminatului Domn Io Alexandru Constantin Moruzi Yv. Ambele mărci. Apoi versuri: Istoria Românilor dc V. A. Urechiă I. — Secolul XIX. —3 u V. A. uftECiîîI iar hotărîrea cea deseverşită remâne a se face de către înălţimea ta.— 1800, August 5.» Domnitorul ordonă: «întărim şi Domnia mea anaforaoa D-neluî vel Logofet de ţera de sus şi a D-lui vel Vornic al Obştirilor, ca să i se păzescă dascălului Dimcea acesta orenduială, dupe zapisul ce au dat, şi poruncim D-tale vel Vornic al Obştirilor să-i dai orenduita lefă, precum se cuprinde maî jos.» — 1800 August 21 (Cod. XLIII, fila 479 verso). ^ O încercare de scolă de zugrăvire se face în 1800. Mitropolitul x Dositeiu în 21 April anul 1800 rogă pe Alexandru Moruzi să acorde scutire lui Mincu din satul Gărdeşci judeţul Vâlcea, frate cu singhelul Mitropoliei, care au pus pe Mincu de-au înveţat copii' meşteşugul zugră-viei’ «slujind sfintei Mitropolii şi sfintelor Episcopii Argeş şi Buzeu cu meşteşugul zugrăvirel sale forte cu bqină plăcere».^ La 17 April 1800 Domnitorul aprobă scutirea de dajdie pe drepte bucatele lui Mincu zugravul şi ordonă visteriei să-i facă carte de scutire. (Cod. XLII, fila 297). «Doue semne ce în pecetie s^au însemftat Domnului Alexandru s?au încredinţat. Un semn că au fost Domn al Moldovei îl aretă, Alt al ţerei Bumânescî încă ş’acdstă dată, Să potă stăpâni cu bună-voire Indelungându-1 pe el întru norocire h v Sunt cu mult inferiore versurile acestea, de cât cele ce la 1800 tipăria ia Sibiu, Ion Barac, în cdcTopwa np'fe 4sp$MOC$A$H Aprwp mu a npdi pSA\oacEH Ei\eiu\ MMACTpy* ulm kS n&p$A a£p» 8° (Sibiu): «Te- visaiu mişcând din buză, O ! prea drăgălaşă muză, Verşi glas îngeresc din gură, Care inimile fură, Fură şi le amăgesc Dupe ce le îndulcesc. Te rog muză mângâiosa, Care cânţi cântări frumosă, Pică-mi puţintică miere Din măestra ta putere !... (Din bibi. Urechiă-Galaţi). ISTORIA fiOMÂNlLOR. 36 VI Administraţiunea. Scriitorii Români şi Greci nimic nu pomenesc despre administraţiunea din Domnia IIa a lui Alex. Moruzi. Aaron Florian se măr-ginesce, a $ice, că «vremea cârmuirei sale de acum n’a fost aşia de pacinică ca a celei d’ânteiu.» Laurian nici atât nu amintesce in manualul seu de Istoria Românilor. 1 Dionisie Fotino se mărginesce din acest punct de vedere a dice, că «la intrarea lui Alex. Moruzi in Bucuresci, poporul l’a primit cu bucurie şi entusiasm şi el s’a îngrijit a cârmui ţera cu blândeţe şi dreptate.» Protosinghelul Naum Romniceanu, în cronicul seu, de asemenea nu pomenesce nimic cu referinţă la administraţiunea ţerei in Domnia IIa a lui Alex. Moruzi.1 2 3 D-l Xenopol, întemeindu-se pe Zilot Românul, nu aduce alte informaţiuni despre acest punct, decât ale acestui scriitor. Prin urmare, când vom avea a confirma ori a infirma aserţiunile lui Zilot, de la sine va resulta acelaşi lucru şi în privinţa lucrare! D-lui Profesor de la Universitatea din Iaşi. Dionisie Eclesiarchul, care de altmintrelea descrie destul de pe larg evenimentele din ţâră şi din Europa, despre administraţiunea internă a acestui Domnitor nu pomenesce aprope nimic, mărginin-du-se a dice, că «Moruzi intrând în Bucuresci cu alaiu mare, dupe obiceiul Domnilor şi şeţlend în scaunul domnesc i s’au închinat totă boierimea sărutându-i mâna şi renduind boieriile Divanului dupe obi-ceiii, s’au liniştit câte va ir câte s’au adus de denşiî, sau dupe ce s’au făcut e! fi! sufletesc!, seu agonisit de al tatăiuî lor celui sufletesc, le iau înapoî tote. Iar de s’au isgonit din moştenire fără de pricină cuviosă, iau şi a treia (IlI-ia) parte din averea luî; însă acestea să se ţie numai la ceia ce sunt de sineşî stapânitorî, iar la ce! supuşî nicî de cum, ca ce! ce nu sunt sub stăpânirea celuî ce i-au făcut fi! de suflet; că şi de s’au făcut fi! de suflet, dar de sub stăpânirea tatăiuî celuî firesc n’au fşit; afară de nu cumva ceî ce i-au făcut fiî de suflet va fi din spiţele rudeniilor celor din sus. 8°) Cum se moştenesc fiii de suflet ? Din fiii ceî de suflet, ceî ce vor fi din spiţele din jos, măcar supuşî, măcar de sineşî stăpânitorî de vor fi, se moştenesc de Rudeniile cele din sus, la cariî dreptăţile şi ale nascereî şi ale punereî de fiî s’au împreunat, pentru că şi dupe pravilă şi dupe fire, de aceia s’au apropiat şi supt stăpânirea lor sunt. Iar ceî de sineşî stăpânitorî, carî sunt streini, iar nu rudeniî, de vor muri neversnicî, se moştenesc de rudeniile cele firesci; iar de vor muri dupe versta cea copilărâscă se moştenesc de tatăl cel sufletesc; însă se chiamă la moştenire împreună cu tatăl cel sufletesc, măcar din rudeniile cele de sus de va fi el, adică tatăl, măcar din ceî ce au luat spre moştenire fiiască copiî streinî, de sineşî stăpânitorî, şi muma şi fraţiî ceî firescî cariî vor trăi, aî fiuluî sufletesc şi de o potrivă moştenesc, dar nu şi copiii ceî firescî aî tatăiuî cel sufletesc, nicî muierea luî. Iar cel supus strein se moştenesce de tatăl cel firesc, ca cela ce este sub el, şi nu au luat de la punerea de fiî nicî o schimbare stăreî sale. 9°) Pentru stăpânirea de sineşi a fiilor celor de suflet f Stăpânirea de sineşî, măcar de şi în vremiie nostre nu este obicinuită, fără numai cea prin punerea de fiî; adică când va da cineva pre fiul seu copil de suflet moşuluî celuî despre tată seu despre mumă, că prin acesta se strică stăpânirea tatăiuî celuî firesc şi se mută la tatăl cel sufletesc, şi se slobo^esce fiiul, dar se face supus moşuluî seu. Iar de se va întâmpla şi în vremile nostre, seu tatăl cel sufletesc să voiască a face de sineşî stăpânitor pre fiiul seu cel sufletesc, seu fiiul cel sufletesc va voi a fi de sineşî stăpânitor, poruncim ca nicî unul să nu aibă voie a face acesta maî nainte de versta cea dupe pravilă. Iar de au cuvinte târî, adică pricinî bine-cuventate, să vie la Divan să se judece, iar cuvinte târî sunt despre partea tatăiuî, lenevirea cea deseverşit, iar despre partea fiiuluî nesupunerea cea desăverşit, şi aşia dupe ce se va dovedi pricina amendorora şi va hotărî judecata, cum că stăpânirea de sineşî estebine- 1. Ve-f *. i ».. ■ ISTORIA ROMÂNILOR ii D-lor Ispravnicii judeţului, ca să facă urinare, iară avend locuitorii a răspunde pe unul, doi să-a trimiţa la Divan ; îmi arată şi anaforaua D-lor Ispravnicilor către Măria ta, de ia Iunie 28, ca făeend urmare luminatei porunci, una] din trei sate ce era înpotrivitorî au rămas mulţumiţi după Anafora, iară două sate ce sunt acum jăluitorî au arătat că pentru venarea peşceluî vor fi mulţămiţî, iară pentru topitul inului, nu pot a da zăciuiaiă, şi că vor să căra voie de la stăpânul moşiei a face şi eî heleşteu; iară Egumenu a (ps, că topitul inului să lipsăscă, şi pentru adăpatul vitelor nu cere nimic, şi tot nemulţămindu-se i-aii sorocit ca la sfîrşitul lui Iulie sa vie la Divan, după care neurmând a veni, aii pornit Egumenu jalba, şi s’aiî orânduit de Măria fa Mum-başir paharnicel să-î aducă, care Mum-başir mergend, aii dat zapis carele-1 veijuî, dintre acesta lună Sbptemvre 2, iscălit de mulţi omeni dintre aceşti jăluitorî tot mărturii, ce-1 dau la mâna Egumenului, cu coprindere că eî n’au nici o judecată, şi să vie să dea dijmă din in, i cânepă, iar pentru pesce să veneze şi cu undiţa şi cu coşurî ; am întrebat pe jăluitorî de este acest zapis al lor, şi nud tăgă-duiră că al lor este, şi că dijma din in aii şi dat-o. Egumenu în potrivă (Jise că adevărat dijmă au dat, iară zapisul acesta nu l-au primit, căcî sunt iscăliţi martorî, iară nu adeveritorî, şi pentru că au $is să aibă voie la venarea peşceluî şi cu coşul şi mergend Mum-başir înapoi să prefacă zapisul, eî au venit la Divan; am întrebat dară pe jăluitorî sa’mî arete ce Ie este cererea? şi repunseră că de nu va voi Egumenu să-î lafee sloboe altă moşie, de care se pun de-şi vend la alţii, să o cercetaţi şi acesta cu amăruntu, şiiarăşî să daţi nizamul ce se cade, ne îngăduindu-î la urmări în potrivă, şi ori să îndreptaţi,seu sa însciinţaţî Domniei mele. —1800, Decemvre 15. Cod. 48, fila 222, verso. Prea înălţate Domne Cu smerită Anafora înscimţăm Măriei tale că in judeţul Dâmboviţa, i a Ylasci are sfânta Metropolie nişte moşiore, anume Baseştii, Ghimpenea în sud. Dâmboviţa, i Petroia şi Câinenca in sud. Ylaşca, şi fiind-că aceste moşiore sunt apropo una de alta unde sunt şi sate de omeni locuitori ungureni şi de cei de aici pămentenî, încă din filele celui întru fericire reposat Metropolit Cozma la let 1792, s’au făcut aretare prin Anaforaua Măriei sale Mihaiu Yodă Suţui pentru aceşti locuitori că nu se supun a-şî da dijma din semănăturile bucatelor, i a legumelor, cât şi ai pomilor, i din fâneţe şi a altor venituri ce sunt ale moşiei lor, asemenea şi pentru clacă arătând nesupunere de a nu clacui câte cjile doue-spre-diece, ia care Anafora de atunci ş’au dat poruncă cu hotărîre către Dumnelor Boem Ispravnici, ca să facă pe aceşti locuitori de a-şî da dreptul lor din tote, şi a clacui doue-spre-clece e Dumitraşcu Perde, locuitor! chiar din-tr’acest sat Licăresciî, car! în frica 'lui- Dumnezeu au dat mărturie, cum ca de la răsmeriţâ Ruşilor încoce n’aujmaî fost cârciumă în locul acela, fără de huma! ca de sunt 20 de an! trecuţi, unu Ilie Cojocariu deschi^cnd cârciumă acolo şi ţiind-o prea puţin, îî s’au stricat prin judecată, în urma căreia s’au maî vîndut două buţî cu vin în car, iară nu în cârciuma, şi fiind aprope de satul mănâs- ISTORIA ROMÂNILOR 84 tireî, tocmai între hotarele moşiei, unde nici vre un drum mare nu este, şi puse vin şi maî eftin, arâtă d-luî Ispravnic că închide vîn^area vinului şi a rachiului de pre moşia M-tiriî, şi este cu cale de a se opri; deci dupe obiceiu pămem tuluî şi după nizamul cârciumilor fără de dr-ptate s’au deschis acea cârciumă nouă lângă satul m-tiriî, în vreme ce drum mare nu este câ să se cheltuiască vinul cu .locuitorii, ci se vede că încă aii deschis’o ea să se cheltuiască vinul cu satul monăstiriî, şi nicî cârciumă veche au fost dupe dovada ce a făcut vechilii monăstireî cu mărturii precum şi la preţpuind maî jos dupe cum este la vecini, şi precum se politivseşte împrejur, iarăşî se învinovăţesce, care fiind cunoscut că aduce pagubă acea cârciumă noue la vecinătate, adică la satul monăstiriî, şl cu vre-o jalbă nu s’au aretat în urmă acel locuitori, urmecjă după dreptate, ca să se dea şi luminată întărirea Mării tale, cu poruncă către d-nelor Ispravnicii, să se oprâscă cârciuma, şi în urmă maî avend vre-o dava vor veni la divan să se judece până în soroc de 60 de (Jhe, iar hotărîrea cea deseverşit remâne a se face de către înălţimea ta. — 4804, Maiu 24. Vel. Logof. Ghica* Cond. XLIII, fila 329. Prea înălţate Domne Locuitorii ot.-saîu Gfherghicenî, jud. Ilfov, moşia Mitropolii, jăluind Măriei tale pentru ispravnicii ce-î avem orânduiţi acolo, cum că-î supera peste drep-' ta te şi obiceiul pămentuluî, atât la dijma bucatelor, a fâneţelor, cum şi la altele se orânduesce la noi ca să o teorisim, şi fiind-că şi ispravnicii şi cel maî mulţi jăluitorî se află acolo, să fie luminată porunca Măriei tale către D-lor Ispravnicii judeţului, ca ori unul din D-lor, seu alt cine-va din partea D-lor împreună şi cu omul Mitropolieî, să mârgă acolo în faţa locului, să cerceteze cu deameruntul de iote câte se jăluesc eî, şi să facăaretare Mărieî tale.—4804, Maiu 28. Al Marii tale către D-(jeîî rugătorul fierbinte şi smerit părinte sufletesc. Dositeiu al (Jngro« Vlahiei. Cod. XLIII, fila 336 verso. Io Alexandru Constantin Moruz Vv că ori şi care din neguţători, la ce loc va vrea a-şî face căşăria, prin cărţi Domnesci ce li se vor da, să le facă cu sloboZenie». Vodă ordonă, a nu se permite locuitorilor să strice o căşărie, care există de la 1781, maî ales, că ce arături pot face în munte, Cod. XLIII, fila 259 verso. ISTdRIA ROMÂNILOR 405 Cu referinţă la comerţ şi monedă, avem doue documente curidse, unul relativ la pescării şi altul despre un calpusan. Yetaful de pescari Mihalaehe a fost învinovăţit, că an luat cu abus parale de la aducătorii de raci, pentru vânzare în oraş şi că au bătut pe pescari. Domnitorul la 45 Ianuarie 4800, (jice, că fiind-că nimeni nu e oprit a veni cu raci şi a’î vinde la obşte, poruncim că acolo, unde s’au bătut jăluitoriî, în acelaşi loc să se bâtă şi vetaful cu 100 toiage la tălpi şi aceea ce li s’au luat mai mult, peste 20 parale, ce sunt orânduite, ale grosului, cât şi trâpadul, să le în-torcă vetaful îndoite jăluitoruluî. Cod. XLII, fila 148. Procesul unui calpusan. S’a găsit asupri postelniceluluî Teocbarie 200 taleri falşi. Era un grec din Castoria, venit în ţâră de 15 ani. La 1795 s’a căsătorit cu o fată de negu-storaşj^şi se hrănia cu negoţul de bogaserie. Mergend cu marfă în Turcia, s’a întâlnit cu un calpusan în Constantinopole, şi ’î-a dat 100 de taleri falşi, plătindu-i cu 50 taleri buni. Judecata a constatat, că banii falşi nu sunt lucraţi de ţiganii din'ţâră, ce au meşteşugul zlătărieî, adecă al argintăriei. Acusatul este desvinovăţit, că ar fi făcut el bani falşi, dar pentru introducerea lor în ţâră au fost pedepsit cu închisore de temniţă. La 3 Octombre 1799, Yel că-măraşul şi judecătorii propun Domnitorului Alexandru Mor uz, să fie ertat de la închisore. Domnitorul însă, la 7 Octombre 1799, dă resoiuţiunea ucmătore: «Find-că numitul Teoeharie a primit prin sciinţă, far de sfială, a metachirisi bani calpi, şi a face acest fel de alişveriş, nu găsim a fi îndestul osânda luî, pentru vina acâsta, numai închisorea, ci poruncim Dumitale epistatule al moşiei, să’i ei cartea ce va fi avend de postelnicel, să o aduci la Domnia mea şi de va fi în rîndul postelniceiior, la archondologhie să se ştârgă numele luî, ca să remână în rîndul dajnicilor, pentru care se orînduesce sluga Domniei mele zapciu armăşesc, să’l ducă la Ialomiţa, unde îî este casa şi şederea, unde acolo poruncim ispravnicilor judeţului, să’l puneţi la dajdie dupe starea şi puterea luî şi cu chezaş sigur sciut, a căruia chezăşie să se trâcă şi în condica armaşieî. Contra semnat Yel. Logofăt. Cod. XLII, fila 70, verso. 3 Eacă un act din care se vede, că în interesul siguranţei publice să împedică deschiderea unei simigerii. Mahalagii vecini cu hanul luî Şerb an-Vodă, cer să se împiedece facerea unei simigerii de Păun Işlicarul. Eadu Golescu la 43 Octombre 1799, raporteză Domnitorului, că Păun Işlicarul, nu voesce să renunţe, de a face simigerie şi că au reclamat şi marele 106 V. A. URECHIĂ ban Duraitrache Grbica,’ avend şi dumnâluî la acel loc doue boite şi se teme de primejdia focului. ' . . Domnitorul, la 15 Octombre, pune resoluţiunea pe ac6sta anafora a luî vel Aga: «Simigeria acâsta este cu adevărat pricinuitore de primejdii şi de multa supărare, la atâtea prăvălii vecine. Şi fiind-că Păun Işlicarul, dupe atâta îndemnare şi sfătuite ce i s’au dat, nici cum nu s’a înduplecat de sine la o învoire cu vecinii seî, poruncim dar cu hotarîre D-tale vechile al hagieî, sa fie oprit, numitul Păun, a nu maî face într’acea prăvălie negoţ de simigerie.— 1799 Octombre 15.» Cod. XLII, Fila 76 verso. Târguri mari nu se înfiinţeză de cât puţine sub Al. Moruzzi în domnia acesta â sa. Asia, el permite târg de Vineri, pe moşia Stefă-neşciî al luî biv Serdar Scarlat Grâdiştenu, în 16 August 1801. Cod XLII, fila 285. Tn 1801, Maî 1, Alex. Moruzzi, reînoesce, în favârea familiei sale, monopolul târgului şi bâlciului de la Ploescî. Cod. XLIII, fila 305. La 20 Septembre 1801, reînoesce hrisovul de voie de bâlciu, în terg, pe moşia Bucovul, învoit încâ din prima domnie şi se dau porunci ispravnicilor de judeţ în consecinţă. Cod. XLIII, fila 579 verso. Menzilurile continuă a fi monopol al Statului şi a fi de puţină utilitate eomerciului.1 1. Iată unicele acte ce aflăm despre menzile în codicile 42 şi 43. Prea, înălţate Dâmne A Răducan Postelnieelui, ce este orînduit Epistat asupra poştelor de pre drumul Oâinenilor, au făcut aretare la casa menziluluî, pentiu un Mincul Topo-loven din jud. Argeş, că găsind doî surugii cu cai de poşte, păscend pe marginea unor livecjî, i-au legat pe surugii şi i-au dus acasă lă dînsul, şi atât de reu i-au bătut, în cât nu se scie, de vor scăpa cu viaţă, şi aşa ve^end şi ceî-1-alţî surugii au fugit de pe la poşte, năpăstuind caii, dupe cum dintru acostă alăturată însciinţare anumitului, maî pre larg te veî pliroforisi înălţimea ta. Deci pentru îndrăsnela ce au luat numitul Topolov§n, cu a face acest fel de lucruri, cu totul împotriva voinţiî şi poruncilor înălţimii tale, şi spre înfrânarea altora asemenea, de se va găsi cu cale de către înălţimea ta, să se orînduiasca de aicea omul Mării tale, ca să mergă la faţa locului şi să cerceteze cu de-ameruntul curgerea pricineî, şi găsindu-se vinovaţi surugii, se vor maî pedepsi de isnovă, iar de nu, să se aducă acel Mincu Topolovenu aicea, spre a i se face ISTORIA ROMÂNILOR 107 Tot cu referinţă la poşte sunt şi actele ce dăm aci jos1. căzuta pedăpsă, căci într’alt chip pote şi alţii asemenea ca şi el să ia-e în-drăsnelă, şi să facă acest fel de rele urmări, şi aşa să deie zătignire şi cheder trebilor Domnesc!, iar hotărîrea...,—1801,Maiii 12 h Vel. Vist. Cod. XLIII, fila 316. 1. Documente relative la poşte. Io Alecs.^Const. Moruzzi Voevod i gospod. Zem Vlahiscoi. Dupe arătarea ce ne face d-lu! vel Yist. printr’acestă Anafora, de netrebnica urmare a numitului Topolovăn, orînduim de la hătmănie pe . . . carele să mergă la sud Argeş, şi prin scirea d-lor ispravnicilor judeţului, să facă cercetare cu scumpetate la faţa locului, de faţă şi cu Topolovănu, şi cu Yătăşel, şi cu surugii de la acea poştă, ce aretă că sunt bătuţi, şi găsindu-se numitul Topolovăn în vină, cu cercetarea din faţa locului, să-l aducă la Domnia mea, iar îndreptându-se să aducă Domni! mele însciinţare, ca fiind surugii mincinoşî sau vinovaţi să-şî ia-e pedepsâ.—1801, Maiu 12. Cod. XLIII, fila 315 verso. Io Alexandru Dumnea-vostră Ispravnicilor ot sud. Ialomiţa, urmând precum sa cuprinde maî jos, să îndatoriţî pre vameş! a urma, întru tote ponturilor şi catalogului, neîngăduindu-î a face cele împotrivă.—1800, Iulie 12. Prea Înălţate Domne \ Dupe luminată porunca Mărie! tale, am adus înaintea nostră pe amendoue părţile, însă din partea casi! menzilurilor au venit Şetraru Ioan, iar din partea jăluitorilor, Constantin Yel Yameş, al earvasaraliî, şi din ponturile vămi! văcjum la cap. 22, scriind că orî-cine va cumpăra vite de neguţătorie, saiî va face ma-trapaslâc, or! boeriu mare, sau al doilea, ver! neguţător, sau or! cine, să plă-tesca erbărit de vită mare ban! 24 şi de vita mică ban! opt, iară de a nu plăti caii, ce se cumpără de gembaş! pentru menzilhanea, erbărit nu să coprinde, precum şi la ponturile de orînduiala menzilhaneli!; la întrebarea ce făcurăm, Şătraru Ioan <|ice, că nu să coprinde nimic, iar vameşi! Medel. Christea. StolnicCsa Cenovodăn. Medel. Teodor Arcuda. Şătrarul Dimitrie Poliz. Monăstirea Cotroceni. Ion Cojocarul - f v Ipac Medelnicer Christea. Pah. Hagi Moscu în 2 locuri. Monăstirea Stavropoleos, unde aii şedut Năstase Cojo-cariul ce a murit. năuntrul terguluî, din prăvălia lui Avram Ovreiul Medeln. George Vel. Căpitan» Hagi Drăghiciu. Biserica cu Sivilele. Prăvălia monăstirii Cotroceni. Un scaun de carne al monastirei Sf. Spiridon-Vechiu. Constantin, al III lea Armaş, sin Macsim Zaraf u. Răducanu Zarafu Macsim. Răducanu Căpitanu. Dumitrache Buescu al III-lea Logofet. ISTORIA ROMÂNILOR 118 Se împlinesc cu mumbaşirî asemenea spese de pavare de strade 63 marj şi mici. Taleri Bani 119 63 Podul din respântia ot Şalvaragiî pe lângă Bărăţie şi până in podul cel mare, însă: Taleri Bani 8 15 Christea Cavaf. 4 27 Moise Ovreiul. 92 21 Zidul Bărăţieî. 15 --- 2 prăvălii ale Sf. Mitropolii, unde şed Amiş şi Mehemet, Turcii Calemgii. 119 63 20 30 Podul din respântia ot Băraţie, spre brutăria luî Babic Armânul şi până în podul cel mare, din sus de puşcărie, însă: Talerii Bani 9 45 Prăvălia Sfintei Mitropolii 8 45 Maria Bucşăneasa. 2 60 Spirea Cazoti. 20 30 22 195 60 Podul din respântia de la Ştefan Rachierul şi până în casele luî Michel becherul, rămăşiţe asupra copiilor răposatului Căraăraş Sterea. — Podul din uliciora ot monăstirea Sfântu Sava, pe lângă ulucile Dom-nieî-sale biv. Yel Logofăt Dumitraşcu Racoviţă şi până în podul de lângă zidul monăstireî Colţeî, însă: Taleri Ban! Dumnealui biv. Yel. Logofet Dumitraşcu Racoviţă. Clucerul Fălcoianu. Cârciuma Chirculeseî. Alecu Sin Yilara. 120 60 7 60 7 60 195 --- Podul din p Taleri Bani 55 96 7 63 63 36 Podul din r mare. Taleri Bani 2 105 3 75 145 --- Ilie Yătafol. Tănase Yătaful. — Paharnicul loniţă Fălcoianu. 151 60 Istoria Românilor de V. A. Urechiă I.-—Secolul XIX.—8 114 V. A. urechi! Continuă a se scuti de bir şi angarale 150 de individ! de prin sate din judeţul Ilfov, avend obligaţiunea a lucra podine în păduri ale 382 105 Podul de la porta Medelnicerului Ştefan, pe lângă Dumneaei Bănesa Moruzoia şi până lângă portiţa hanului Colţii, însă: Taleri Bani 105 — Dumnealui Clucerul Bărcănescu, toţi banii câţi se făcea să dea pentru acest pod. 129 45 Dumneaei Bănăsa Moruzoia asemenea toţi banii. 148 60 Postelnicul Yasilache asemenea. 382 105 1319 93. Domnitorul Alexandru Moruz face dreptate locuitorilor reclamanţi din satul Ulmenî, obligând pe epitropia obştirilor să le plătescă, după angajament, densa, că eî n’au făcut legătură cu boeriî şi neguţătorii, ci cu epitropia «şi l’au împlinit (aşecjămîntul) săvârşind facerea podului». In urma să-şi facă epitropia cererea de ia mahalagii. Cod. XLII, fila 235 verso. Radu Golescu, loan Florescu Vel. Vornic a! obştiriî, raporteză la 11 August, în urma pitaculuî Domnesc din luna Iunie, pentru podurile mici ale uliţelor politiei din jurisdicţiunea hagieî, că s’ati găsit stricate şi altele lipsă, şi s’aii mesurat cele ce au sa se facă din nou «cu stânjenul, pe amendouă părţile, după orînduiala ce este; între car! poduri mesurându-se şi uliţa, pre din dosul bi~ sericei Sfântului Dumitru, stânjeni 54, palme 5, trebuinţă este a se face podul de isnoavă, osebit do podul ce se afla făcut tot pe acea uliţa, care şi acelea, atât cu podinile trebuia a se meremetisi, cât şi şanţul a se destupa. «Fiind-ca biserica Sfântului Dumitru este mitoch al episcopiei Buzăului, unde sunt şi case şi prăvălii, episcopia a fost pusă la cislă cu taleri 50. Episcopia refusă plata, (Jicend că: «numai cu numele are mitoch, iar nu şi cu stăpânirea», fiind-că în casă se află din calabalâcurile lui Aleea Vâcărescu. Se propune, deci tot împlinirea celor 50 de taleri de la episcopie, pentru pavele, cu atât mai mult, că episcopia ia chirie de la prăvălii. Domnitorul, la 16 Septembrie 1799, ordonă episcopului de Buzău, să trimită acei 50 de taleri la epitropia obştirii. Prea înălţate Domne După luminata poruncă orînduim la faţa locului din partea spătărie! pe Dumneluî Pitarul Bălan şi din partea Epitropiei pe Şătrariu Marghiloman al 2-lea Epitrop, şi măsurând diăstima acelui loc, cât este batacul, sVa găsit stânjeni 20, care tocmindu-se stânjenii po tal. 8, făcu tal. 165, aşa dar după starea fie căruia din mahalagii, s’aii făcut alăturata cislă, iscălindu-o din mahalagii, ci fiind-că unii au găsit bani să dea, iar alţii se impotrivesc că n’au ISTORIA ROMÂNILOR 115 Monăstirilor ori şi în păduri particulare care se requisiţionau cu analogie trebuinţă de pod, sa fie luminată porunca Măriei tale, a se orîndui un zapciii. din partea spătăriei, ea să facă înplinire de toţi banii după cisla ce s'aît făcut, şi să-î deie orînduitu zapciii la unul din mahalagii, anume Gheorghe Negruţu, ales de denşiî, ca să epistăsescă până se va isprăvi podul, plătind dreptul locuitorilor celor tocmiţi să facă, dupe cum aşa s’au urmat şi la alte locuri.— 1801, August 25- Constantin Caragea vechilul lui vel. Spătar Vel. Vornic Drănescu Cod. XLIII, fila 613 verso. Anaforaua ce s au făcut în dosul jălbiî lui lehache Slugeru, Gheorghe Negruţ, Drăghiceanu Polcovnic, llie Logofătul şi alţi mahalagii pentru un pod lo Alexandru Constantin Moruz Vvd. i gospod Aşa să se urmeze pentru care orînduim Domnia mea pe___________.... zapciii spătăresc să facă împlinire de la fiteş-care.—1801, Septembre 1. Se ordonă la 25 Ianuarie 1800, împlinirea de la câţi-va boerî şi neguţători a unor taxe pentru facerea pavelei prin uliţa pescăriilor, avend să ia plata pentru lucru locuitorii de la satul Ulmeni, din judeţul Ilfov. Cod. XLII, fila 158. Yel Spătar Lucache şi vel Vornic Ştirbei, la 2 Iulie, 1801, raporteză lui Alexandru Moruz: «Dupe luminata poruncă a Măriei tale, ce s’a dat la jalba mahalagiilor ot biserica Enei, pentru facerea podului acelei mahalale, următori fiind, am cercetat trebuinţa şi o găsim forte mare, în cât mijloc nu au nici într’un chip a eşi din batacurile ce s’au făcut, dărăpănându-se mai cu totul podul, ce din vechime a fost, din care pricină pătimesc tot mahalagiii, nu numai pentru eşirea din casele lor, ci şi pentru cele de trebuinţă, cu lemne şi altele, neputend să trăcă locuitorii cu nici un mijloc printre acele batacuri, ci fiind-că, cererea este cu voinţa celor mai mulţi, spre înlesnirea săvârşirii acestui pod, am orânduit de s'a şi măsurat, de faţă cu mulţi mahalagii, faţa locului a fieşte-eăruia. După care mă-surătore au şi făcut cisla între dînşil, la unii cu dreptul ce ’î aii ajuns după suma stânjenilor, la alţii puţin cu sincatavasis din dreptul lor, pentru sciuta lor scăpătăciune şi la alţii cu prisos, spre ajutorul celor ce s’au scăzut dm dreptul lor, care cislă, fiind-că se alătură, se va da luminata hotarîre Măriei tale, ca prin mumbaşir să se împlinescă banii spre săvârşirea acestui pod, pentru că unii dintr’înşiî, fără de nici un cuvînt al dreptăţii, stau cu împotrivire şi nu plătesc, (jleend, că atâta trebuinţă de acest pod nu aii. La care pricinuire, ascultare nu li-se cuvine a li se da, pentru că cisla ce s’a făcut e cu totă orânduiala cea cuviinciosă aşternută.» Domnitorul Alexandru Moruz hotarăsce: «Poruncim marelui Spătar să împlinescă de Ia fie-care sumele cisluite». Cod. XLIII, fila 409. 116 V. A. URECHÎĂ Podarii lucrafi câte 35 podine de om şi le şi aşedau în oraş. Despre tote aceste se pot vedea actele din note. Disposiţinnî renoite aflăm relative la coşari. Monopolul coşăriluluî este exercitat sub Alexandru Moruzi numai de 6 coşari, căci în 1801, August 28, se ved desfiinţaţi alţi 6 din 12 câţi erau mai înainte l. (Cod. XLIII, fila 527). In interesul siguranţei de foc este în măsură oprind pre băcani de a frige cârnaţi la prăvăliile lor. Prea Înălţate Vomne Dupe luminată porunca, urmărorî fiind, maî întâi, cercetând la catastivul Yistierieî, ve(Jum că din liude 150 podari ce aii fost, se afla acum numai liude 119, dupe ac6sta, aducend prin D-lor Ispravnici Ilfov, şi pe câţî-va din podarii aceştia din 6 sate : Otopeni, Odăile, Dragomiresci, Dârza. Popesciî sfintei Ecate-rineî şi Flămânţfenî, de o cam-dată nu pfimea, iară apoi aii căclut la tocmelă, rugându-se să facă câte 24 podim pe an, cu cuvent că acelea 2 sate ce sunt legate la Epitropie de liude po. podinî 35, le este aşe^ămînt sa fie 3 omeni pe 2 liude, precum aşa şi este, iară ei nu mai au ajutore, şi urmâză dupe dreptate analogon a fieş-căruia po. 24 podine, pe care aii şi dat zapis la Epitropie satul Elămâufjenî, care acesta tocmelă, măcar că are cuvînt, şi măcar ca mai spre folosul obştiei ar fi de a se da podarii la bir, ca luându-se alte sate cu acelea liude sa facă de liude po. 35 podini, dar fiind-că uni din podari nu vor fi. vrednici de a-şî purta Undele lor la bir, urm6ză să fie luminata porunca Măriei tale, către Dumn6ior Ispravnici, că pe care vor fi vrednici de a-şî purta Undele lor la bir, să ni’î arate ea sunt vrednici a se da la bir, şi găsind D-lor sate despre poduri, din piăşiie de sus, pe suma liudelor ce se vor da la bir din podari sa’î aşetje iarăşi pe 3, doue lude, şi pe câte 35 podine, dupe cum sunt şi ceî-l-alţî podinari vechi, iară pe câţi nu vor fi vrednici a» şi purta liudele, să’i lase şi pe podini 24, dupe ruptorea ce s’au făcut înaintea nostră, pentru care dupe poruncă nu lipsim a areta Măriei tale.—1801, Aug. 18. Vel. vist. Racoviţă, Vel. Vornic Stirbeiu. Cod. XLIII, fila 513. Io Alexandru Constantin Moruz Vvd. Aşa să se urmeze, pentru care şi poruncim, că afară din 35 podari ce ne-ati aretat D-lui Yel. Yornic ai obştirilor, prin anaforaoa d'întâî, că sunt trebuincioşî în slujbe, pentru cei-l-alţi să faci şi D-ta Yel. Yistieriuie, poruncile Domniei mele către Ispravnici, dupe cum se cuprinde maî jos.—1801, August 22. 1. Io Alecsandru Constantin Moruz Voevod. Cinstit şi credincios Boeriul Domniei mele, D-ta biv. Yel. BaneCaragea, Epistatule al Hagie-î, am ve^ut Domnia mea Anaforaua ce ne faci, pre care gă-sind’o şi Domnia mea cu cale, o întărim şi poruncim sa dai băcanilor, de a fi ISTORIA ROMÂNILOR 147 Cu referinţă la igiena publică, Alexandru Moruzi ordonă, încă în 1799, August, luarea socotelilor de la Dudescî, pe anii 1796 la până 1 Maiu, 1799. O mesură de siguranţă publică este reînnoirea pitacelor domnesc! anteriore, oprind alergarea butcelor pe strade. Din un pitac se vede că la boieri, vizitii erau ma! mult nemţi1. opriţi de acâsta, urmându-se dupe cum se coprinde maî jos, în Anaforaoa a D-tale. — 1801, August, 25. Cond. XLIII fila 449. Prea Înălţate Domne. Yeijend plecata sluga Măriei tale acesta aretare, ce a făcut numita breslă a rimigiilor în alăturata jalba lor, dupe luminata porunca Mărieî, tale am cercetat şi adeverat este precum este aretat, că nieî o dată băcanii obiceiu nu aii avut a rinde fripturi şi alteia cu foc, neavend nici Ogecurî prăvăliile lor, maî vârtos, băcăniile acelea de pe margine ce sunt aprope de fân urî şi case cu înve-litorea de trestie, că pote a se întâmpla, ferescă Dumnezeu, şi primejdie de foc, când sunt vânturile tari, din care pricină şi de începuse unii din -băcani an şi anţerţ de frigea cârnaţî sub straşinile prăvăliilor, precum acum urmâză o sumă de băcanî, cunoscând d-lor Agiî ceî dupe vremî, a fi periculon, ce ar putea să se întâmple în oraş, i~ail embodisit a nu maî frige cârnaţî, că în destul alişveriş fac cu de cele-l-alte tote de ale .mâncării, iar simigiiî dintru început au avut şi au şi acum acest obiceiu de frig cârnaţî, maî.............. pentru ceî căletorî şi streinî, care le frige în cuptore, de nu pote aduce nicî un fel de primejdie, având maî vârtos simigiiî şi pisirgiî, care de apururea le aduc cărnurî şi al-t ie de le frig în cuptoriu şi pentru acesta, aducend şi pe Băcal-başi de Fam cercetat şi însiişî ei a aretat, că cu câte shimi este a se sfetirisi între Esnafu băcanilor o urmare ca acâsta, a frige"şi cârnaţî pe tarabele lor. care n’au maî fost nicî o dată, şi că de şi au vândut băcaniî cârnaţî, aii vândut verijî şi uscaţi, precum vend şi altele de ale băcăniilor, iar nu sa facă şi fripturî pe ghiuveciurî ce nu le este epangelmelor, care acesta cunoscend-o şi plecata sluga Mărieî tale, că adeverat li se pricinuesce siinigiilor scădere şi au dreptate ia cererea ce o fac, socotesc a fi cu cale de a se embodisi băcanii anu maî frige cârnaţî, maî vârtos, că dupe urmările băcanilor, precum am cjis, pote a se întâmpla şi vr’o primejdie de foc, căci eî frig carnaţii pe tarabă şi în drum în ghiveciuri cu foc, precum este veijUit de faţă, dar cârnaţî verijî şi uscaţi' pot ca sa vânijă, ca şi maî dinainte, iar hotărîrea...— 1801, August 24. Vel. Aga Caragea. Cod. XLIII. fii. 449. 1. Eacă acest pitac: «Insciinţăm Mărieî tale, că aicî în politia Bucurescilor, ve$ că se urmeză un reiî obiceiu de către vizitiiî ce umblă cu butce şi carete pe uliţele târgului, şi maî vârtos chiar o semă de stăpânî aî lor, urmeză acest obiceiu, de alergă cu butcele fără de socoteîă şi dupe ce îşî lasă pe stăpânî la locul unde au trebuinţă de se duc, apoî intră vizitiiî în butcă şi din butcă mână caii, iar 418 V. A. UHEGHIĂ Nu numai caretele şi butcile striveau trecătorii, ci şi simple care de harabagiî. Doue femei fură strivite, în Septembre 1801, de care cu marfă, într’o stradă strimtă. Vodă, la 6 Septembre, ordonă, pe anaforaoa lui Aga Caragea, să plătescă stăpânul carelor, cheltuiala cu gerahul, care caută pre femei, deosebit de pedepsa cărăuşilor cari n’au băgat de semă şi le-au strivit. Apoi more una din doue femei* 1. nu după scaunul viziteesc şi al6rgă pe poduri în trepedul mare, de nici să uită peste ce dau şi se întemplă mare primejdie, surpând omeni şi copii, precum s’au întemplat deunăclî, de aii călcat un vizitiu pre un copil şi ’î-au sdrobit piciorele, carele şi astă-cjl patimesce căutându-se cu doftor...» Aga Caragea cere dar «să se facă o straşnica poruncă de a se conteni una ca acesta şi a se înfrâna acei vizitii ce urmăzî cu alergături fără de socotela, ori ai cui vor fi».—-1801, Iunie 12. Domnitorul ordonă: «Cu cale este anaforaua acesta, ce ne face D. Vel. Aga, în vreme ce cu înmulţirea butcelor şi a caretelor, care alergă şi âmblă fără de socotăîă, nu numai podurile se strică şi se sfărîmă, mai nainte de vremea lor, care se fac cu atâta ostenâlă şi grea cheltuială, ce şi primejdie, în adevăr, se pote întemplă de a sfarîma şi a sacatefsi omeni şi muieri la drum; care acesta netrebnicie a vizitiilor nefiind suferită, straşnic poruncim, Domnia mea, atât D-tale Vei. Spătar, cât şi D-tale Vel Agă, să daţi nizamul acesta la toţi vizitiii de obşte, facendu-le şi porunca cunoscută ca sa o scie, şi arătându-le cuhotărîre, că de acum înainte, cel ce în potrivă se va purta şi cât de puţină întemplare de bântuirea cuî-vaşi se va întemplă, negreşit acel vizitiu, dupe ce se va bate straşnic, se va trămite apoi la ocnă. Şi fiind-că cel mal mulţi din vizitiu aceştia sunt nemn, să arătaţi D-v. de acâsta la cinstita agenţie, ca să le dea şi agenţia de scire, să scie, că cel ce va fi ne următor la acest nizam al politiei, fără de a se putea defendepsi cu nume de sudit, se va pedepsi negreşit, cu peiepsa ce am hotărît mai sus. Drept aceea poruncim să se citescă ac6stă anafora cu domnesca nostră buiurdijmă şi întru ău(jiul D-lor cinstiţilor şi credinci -şi boerilor Domniei mele, ca să dea şi D-lor nizam vizitiilor D-lor, spre a fi următori».—1801, Iunie 14. Cod. XLIII, fila 356. 1. In Septembrie 23, 1801, Vel Aga Oaragea, arată că să cer 162 taleri şi 18 bani, spese de căutare, de îngropare, pomenire, etc., ale uneia din cele doue femei strivite de care mocanescî. In socotelă sunt trecuţi 20 taleri p;ntru gerahul cu doctoriile şi 30 taleri la o femee doctoroie. îngroparea a costat 12 taleri 48 bani, 20 taleri costă pomenirile pana la anul, 30 taleri despăgubirile acordate celei-l-alte femei, care trăiesee, şi 50 lei treapetul mumbaşirului. Domnitorul Al. Moruzi, fiind-că stăpânul carelor n’are putere de a răspunde fote aceste sumî, scade pe jumătate taxa mumbaşirului «iar pe numiţii doi cărăuşi vinovaţi să’I pedepsesc! la 2—3 răspântii ale Bucurescilor, cu câte 100 toiage la tălpi şi aşa să se slobodă».—1801, Septembre 24. Cod. XLIII, fila 588. ISTORIA ROMÂNILOR 119 In interesul igienei publice se iau măsuri de strămutarea din oraş a zalhanalei de la curtea veche 1, 1. Io Alexandru Constantin Moruz Vvd. i gos'pod Dupe chibzuire, prin socotea de obşte, ce au făcut D-lor veliţii Boeri, pentru nizamul cel cuviincios al zalhanali aceştia, ca şi vătămarea ce pricinuesee la sănătate şi Dâmboviţa să’şi îndrepteze curgerea ei, şi la cead-altă trebuinţă de obşte a cărnei, să nu se facă vre-o zăticnire, primim Domnia mea anaforaoa ce ne fac D-lor veliţii BoerT, pe care o întărim,, şi poruncim D-tale biv vel Bane Caragea, Epistatule al Hagiei, să pui în faptă nizamul zalhanali acesteia, de a se urma dupe cum se coprinde mai jos întru tot?, de care să însciinţezi de acesta şi la cinstitele consiliaturi, ca şi D-lor sa îndatoreze pe sudiţî la nizamul acesta, pentru cel de obşte folos al politiei ; şi poruncim Epistaţilor, ca să în-grijescă de carnea cea trebuinciosa obştiei, a se aduce de la zalhana, la scaune cu îndestulare, negreşit, a nu primi vre-o zăbava seaiî lipsă norodului, cărora Epistaţi, pentru ca să nu le remâe vre-un cuvînt de diseolie a căratului cărnei la scaune şi ca să aibă Domnia cuvînt de a face cu dreptate pedepsă, când, vor pricinui vre-o zăticnire şi lipsă norodului de carne, iată, le dăm Domnia mea şi doi scutelnici de ajutor pentru căratul cărnei de la zalhana ia scaune.— 1801, Septembre 8. Prea Înălţate Domne Am înţeles celea ce ni-se poruncesce prin luminat pitac al Inalţimei tale cum că s’au citit înaintea Măriei tale anaforaoa ce am făcut pentru întinderea oaie s’au întemplat asupra Dâmboviţei, atât cei cu binalele din curtea veche, cât şi prăvăliaşii din susul curţeî. Aşişderea, ai ve(Jut Măria ta şi mijlocul în-dreptărei, ce cu socot61ă de obşte s’au chibzuit, cu facerea acelui şanţ, i cu surparea a doue binale şi ca pentru uh lucru vătemător şi spre îndreptarea binelui de obşte, ai întărit Măria ta anaforaoa de obşte, poruncind D-iuî Vel. Aga, ca să şi pue în faptă cu lucrare îndreptarea acesta, iar pentru zalhana ce am fost '(Jis, cătrebue să se ridice de acolo, ni se răspunde, că ni-se cădea să facem deosebită anafora, cu o mai îndestulată chibzuire, pentru că de şi este în adever pricinuitor de putore şi de stricăciune acolo, dar este mai mare trebuinţă cei-l-alte obştii şi înlesnirea hrănii norodului, fiind-eă acum nu este oraşul aceia de mai ’nainte, ci din mila iui Dumnezeu s’au mărit şi s’au adăugat, unde urmdza a se chibzui cu ce mijloc şi înlesnire pot să care şi să aducă la vreme, de la depărtat loc, carnea cea trebuinciosă la atâta norod. Epistaţii zalhanaliî, cari şi jalbă aii dat Măriei tale, că aici aprope lângă denşiî fiiod măcelarii, fac feluri de furtişaguri, cu cât mai vertos când vor fi la depărtat loc, măcar că acâsta este a lor tr6bă de a-şî face înşişi ei paguba şi grijirea, dar cea-I-altă, adecă înlesnirea şi trebuinţa obştiei, se cuvine a o socoti stăpânirea, ca nu cum-va să facă vre-o zăticnire norodului cu depărtare, a pătimi obştea, mai vertos în vreme slătosă şi grea de iarnă, ci ca un lucru ce zalhanaoa acesta nu este ca cele-l-alte binale, ci este pentru a obştiei trebuinţă, ne poruncesci înălţimea ta, ca de isnovă să ne adunăm, u-ide să fie şi D-lui biv vel Banul Caragea, Epistatul Hagiei, i D-lui biv vel Vist. Costache Ghica şi aducend şi pe Costache Saegiul, Epistatul zalhanalei? să 120 V. A. URECHIĂ In legatară cu Gestiunea zalhanaleî era, pe la 1801 şi nestrim-torarea patului Dâmboviţeî prin aruncarea în ea de oase şi gunoie vedem hrisovul ce s’ail dat de Măria ta în cea-l-altă laminată Domnie, ce orînduială face pentru zaihana, adecă unde să fie ? să cercetăm apoi de s’aii pus în fapta aceea orînduială, de s’au urmat sau nu şi de au fost stătătore acolo, şi din ce pricină seau nelesnire, nu s’au urmat şi nu s’au păcjit şi ce tămăduire se găsesce la acăsta ? ca să nu se aducă la trebuinţa de obşte al zalhanali oraşului vre-o zătignire şi neînlesnire şi cu scumpetate, facend o bună chibzuire, prin socotăla de obşte, să facem Măriei tale arătare, prin osebită anafora. Următori fiind luminatei porunci, ne-am adunat de isnovă, dimpreună cu D-luî biv vel Banu Caragea, fiind-eă D-luî Yistieriu Qhica lipsesce afară, am citit luminat hrisovul Măriei tale, ce s’aîî dat în cea d’inteiîi fericită Domnie, la let 1796, Aprilie 20, când s’au pus în orînduială epistasia măcelarilor, şi ve^um la puntul d’inteiii hotărîrea dată, ca zalhanaoa sa se facă unde aii cerut, adică din josul Monăstireî Radului Yodă, aprope de apă, a căruia cheituelî, când în urma înpiinirei sorocului ce era orînduit, va care altul epistasia acesta, să fie dator acela a o plăti după preţuirea ce se va face atunci. După acesta am cercetat de s’au urmat atunci facerea zalhanaleî acolo şi din ce pricină în urmă s’au mutat de acolo, în locul unde acum se află şi ne pliroforisim, că atunci s’au şi făcut zalhanaoa acolo, din josul Monăstireî Radului Yodă, aprope de apă, unde s’au şi energhisit tăierea vitelor, acolo maî mult de două luni. Apoi Nicolae Saegiu, cel care ţinea atunci epistasia cărnii, fiind-că avea scaune de carne pe acest loc, unde este acum zalhanaoa, au contenit tăierea vitelor acolo la Radu Yodă şi de sine şi fără vre-o poruncă seau slobozenie de la Domnie, avi început să le taie în grajdurile curţeî vechî, fiind pustii şi aşa aii urmat tăierea vitelor acolo între acele grajduri, până când s’au vîndut locul curţeî vechî în vremea reposatuluî Domn şi atunci cumpărând Nicolae Saegiu, fratele Costi, locul acesta pe care era scaune de carne, aii făcut apoî zaihana acolo şi aii tăiat şi Nicolae şi Costea vitele pe păment, până în anul trecut, la luna luî Iulie, când s’au dat luminata porunca Mărieî tale prinpitac către Dumneluî biv vel Postelnic Antonie, ce se afla atunci Epistatul Hagieî, ca să îndatorescă pe Costea a face ca un pod pe marginea apeî Dâmboviţeî, unde sunt măcelăriile de carne, în curtea veche, ca tote vitele ce se cheltuesc la scaune, tăindu-le şi curăţindu-le pe acel pod, să se scurgă tot murdalâcul şi sângele acelor pe apă, spre a nu maî rămânea pe păment, din care se face putore, se molifsesce aerul şi pricinuescs vătămare, maî vertos la locul ce sunt în mijlocul politieî, dar veî sci, înălţimea ta, că nicî o tămăduire nu s’au făcut cu acest pod, pentru că înşine din noî, dinpreună şi cu Dumnăluî Banul Caragea, Epistatul Hagieî, mergend în faţa loculuî, am ve^ut că vitele s’au tăiat şi se taie pe păment, unde dupe ce este ftesis a loculuî jos, fiind lunca de Dâmboviţa, apoî din mulţimea sângelui ce s’au turnat şi a oselor ce s’au adunat acolo, i deosebite işitorî ce aii acelea măcelăriî, puse pe marginea apeî, şi nu grijesc nicî o dată a le curaţi, s’au făcut un murdalâe atât de mare şi o putore atât de nesuferită, în cât nu este cu putinţă a nu se pricinui molifsirea aeruluî şi felurî de băle în sănătatea omenilor, şi deosebit de acâsta, chiar acolea în dreptul măcelăriilor, din mulţimea oselor, i a comelor şi altor murdalâcurî de vite, s’ati făcut în mijlocul lunceî Dâmboviţeî, ca un Ostrov, fiindu-le binaoa a zalhanali cu totul în mijlocul mătceî apeî, la care şi chiar când ar cerca Epistaţiî zalhanali oreş-care discolie pentru căratul cărneî ISTORIA ROMÂNILOR 421 din zaihana. Măcelarii nu erau mulţăimiţt cu strămutarea tăereî camei ia acest loc, iarăşi nu putem a (jhce că se. cuvine a fi zalhanaoa acolea, fiind cunoscut şi vă- 2 --- 1 --- 1 4 HagiTudose Gabrovan chi¬ riaş! Teodor Sabagciu . 6 45 Suma totală. . . 384 30 126 V. A. URECHli O mare energie se desfăşbră în Sept. anul 1799 la săparea şan • ţuluî de abatere a apelor Dâmboviţei, când apele eî venind mari Cei cu locurile dupe marginea Dâmboviţei din Curtea-Veche : 10 --- 2 --- 17 4 7 3 1 4 11 4 7 5 2 _ 15 2 9 5 2 --- 16 6 6 7 1 --- 6 7 26 1 3 4 68 2 251 5 Hagi Tudosie Gabrovan. . 74 45 Vistierul lenache Sameşul ot Buzeă......’. 47 2 loan Odobescu ..... 65 105 Chir Teodor Cincul . . 71 54 Iancu Neguţătorul . . . 29 61 Serdar Nicolae Saigiu . . 298 --- Câte taleri 4, bani 30, fac 962 312 taleri 959, adecă: taleri 4 plata muncitorilor şi bani 30, pentru epistatul ce se va orîndui şi de alte cheltueli ce se va mai întâmpla. Cod. XLIII, fila 498 verso. Anafaraoa din 28 Septembrie 1799, prin care propun în locul Paharnicului Vintilă pe Paharnicul Ştefănică, «ca un boer practieos şi vechili ispravnic la maî multe judeţe» ca să mergă la şanţurile Dâmboviţiî. La 29 Septembrie 1799, Domnitorul ordonă asupra acestei anaforale, «ca pentru o mare treba obştescă ce este acesta, poruncim Domnia mea însuţi Domnia ta Vel. Yornic al obştiriior, Florescule şi cu Paharnicul Ştefanachi, luând şi pe Suilgi-başa, să mergeţi la faţa locului, unde viind şi unul din ispravnicii Dâmboviţei', de faţă cu epistatul şanţurilor şi cu morarii şi alţi omeni cu seiinţă, să faceţi cuviinciosa cercetare, prin vedere şi chibzuind cu totă scum-petatea îndreptarea, ce este trebuinţă a se face, să aretaţî Domniei mele în scris, în ce chip a-ţî gă*it fiinţa lucrului şi ce urmare de îndreptare a-ţi chibzuit, puind în faptă.—1799, Septembrie 29. Cod. XLII, fila 56. Prea înălţate Domne Dupe luminată horarîrea Măriei tale, ce s’aît dat prin ntariroa anaforaiei Dumnelor Yeiiţilor Boeri, ca dupe coprinderea alegerii ce s’ail făcut la faţa locului de meşterii morari, i ingineri cu suiulgiu, viind vremea de scoborît podişca şanţului, pe mesura ce se găsi cu cale de către aceiaşi meşteri morari, d’împreună cu inginerul, i suiulgiul, dupe potriva desnomoliriî, ce s’au făcut atât cu curăţirea plăviilor, pe lângă stânjeni .2000 ce se coprind in anafora, şi alţi stânjeni 1500 ce prin graiu mi s’au poruncit de către înălţimea ta, cum, şi cu destuparea şanţului ot. Rupturi, ce s’au putut face până a nu nepădi niscai-va ploi, să putem a vedea aşezată podişca ia dreptă cumpănire a ei urm6ză să fie luminată porunca Măriei taie cu orînduitui Mumbaşir, să mergă să’i strînga tot pe aceiaşi morari, a căror nume se însemn6ză maî jos, ca d’împreună cu suiulgiul şi inginerul, mergend la faţ*. locului, să aşezăm podişca, unde să fie deosebită luminată porunca Măriei tale, către unul din D-lor Boerî Ispravnici ai judeţului Dâmboviţa, să se afle acolo cu orînduiţiî salahori, cu ISi’ORIA ROMÂNILOR 127 puteau să se reverse în Bucuresci şi se înnece mahalalele josnice ale oraşului. Altă grijă a stăpânire! este de a respinge pe uni! riveran! toţi deplin spre a se putea cumpăni trăba, ca sa se facă amendouă de o-dată, adecă şi podişca să se scobore şi zăgazul, far’ de a face zăbavă seau vre-o ză-ticnire, din pricina lipse! salahorilor, ca să nu facă răci înecăturî, nici lipsă de apă la matca Dâmboviţei în Bucuresci.—1801, Septembre 24. Vel Vornic al obştirilor Stan Morar ot. Cosoba. Coman Morar ot. mora Brăiloiuluî. Morar ot. Grozăvesc!. Morar ot. Dragomirescî-Bâlciu. Morar ot. Lungulesc!. Vvd. i gospod zem. Vlahiscoie Dupe anaforaoa ce ne face Dumnăluî Yel Yornic al obştirilor, orînduim pe sluga Domnie! mele, copil din casă za visterie, ca pe toţi ce! maî jos numiţi, să’î strîngă la faţa loculuî, facendu-se şi o deosebită porunca Domnie! mele, către Ispravnici! Dâmboviţeî, ca să se afle şi unul din D-lor cu orînduiţiî salahor! spre a se pune în lucrare treba.—1801, Septembre 16 lo Alexandru Constantin Moruz Vvd. i gospod Aşa să se urmeze, pentru care poruncim Dumitale Yel Agă să orînduesc! zapciil harnic să stea Mumbaşir, şi să epistasescă a se urma acesta în faptă şi a le săverşi dupe cum se cuprinde maî jos. 1800, August 12. Vel Logofet. Inginerul, Suiulgiul. Nicolae mora Vlădichi ot. sf. Elefterie. Morarul ot. Bacul. Morarul ot. Zoiţa. Voicu Morar ot. Bucşanesca. Cod. XLIII, fila 468. Io Alexandru Constantin Moruz Prea înălţate Domne Insciinţăm Mărie! tale, că do la 12 ale trecutei Iun! Iulie, prin anafora au arătat Epitropia Mărie! tale pentru ce! ce au cumpărat locurî din coprinsul curţeî gospod. ce! vechi despre malul Dâmboviţeî, cum că lăcomindu-se spre a se maî lărgi curţile, s'ar fi mal întins spre matca apel, şi au bătut ţăruş! pe Dâmboviţă, strîmtând lumina forte, în cât tot-d’a-una când va veni apa mare, pote să pricinuiască înnecătură şi stricăciune politii şi celor-l-alţî vecin!, care sunt şe(|etorI în potrivă pe malul Dâmboviţeî, în dosul căreia anafora vestim Buiurdisma înălţime! tale, cu poruncă către noî, ca sa vedem arătarea ce face Epitropia, apoi, d’impreună şi cu Dumnălu! Yel Yornic al obştirilor să mergem acolo la faţa locului, unde făcend cercetare prin însuşi vederea nostră şi să chibzuim colea cu cale, şi să arătam Mărie! tale în scris prin anafora; dec! următor! fiind luminate! porunci, am mers cu toţi! în faţa locului, şi aducend de faţă pre cumpărători! câţi se află aicî, le-am cerut sa ne arăte întăririle gospod. cu care au cumpărat de ia mezat, şi 4iserâ că nu aii, fiind-că de la 428 V. A. URECHIĂ lacomi cari prin gunoaie îndepărtau de la proprietatea lor gârla şi-î alterau ast-fel cursul. mezat le-au fost cumperat D-lui Vornicul Golescu, şi apoi, in urmă cu zapisele D-sale în parte, le-au vendut la denşiî, care zapise citindu-le, vă(Jum că adeverat aşa este, coprin^end şi acăsta la YÎmJare, că le vine atâţia stânjeni în lung, iară în lat să mărgă până în apa Dâmboviţeî, şi ca anaftraoa cea pecetluită a mezatului pentru coprinderea a tot locului, care au cumperat Dumnelui Vornicul Golescu, au dat-o iui lenache Scufa, unul din cumpărători, ca să o aibă în păstru şi ori când va fi de trebuinţă şi celor-l-alţi sa fie dator a o da de faţa, care Scufă, fiind că acum lipsesce, nu putem lua pliroforie, de care coprindere merge latul acestei părţi de loc, până în apa .Dâmboviţeî, dar cu tote acestea, am primit de au adus pre proin starostea Zanighi Ţigara, cel care se afla atunci staroste la vîn^area Curţeî vechi, cerendu-î curat îndestulare de vîncjare a tot locul, în ce chip s’a dat pe la muşterii şi cum au rămas a fi starea atât din sus, cât şi din jos ; pus’a înaintea nostră o anafora grecâscă, sub iscălitura dumnălor Costache Cfhica, biv. vel Vistier, Radul Golescul, biv. vel Vornic şi Hagi Chiri ac Arbutu, cu iot 1798, Februarie 4, prin care aretă că din poruncă domnescă. fiind rînduiţî do aii măsurat tot locul Curţeî vechi, în iote părţile cum este a le fi starea, latul şi lungul, ve(Jum coprincjend şi pentru locul despre partea Dâmboviţeî, ce mesurându-1 de la porta din jos, în lung spre porta din sus, până unde s'au împlinit stânjeni 40, afara de 5 stânjeni ce sunt lăsaţi pentru vadul apei, latul de la vale este să fie până Ia stânjeni 29 ; iar ia a doua trăsură, măcar că sc cuvine sa se fa a la mijlocul locului, dar fiind şovăit starea lui şi vadul apei se sapă cu vreme şi se mănâncă de sacale, pentru acesta s’au făcut mai sus, unde aii eşit stînjenî 19, apoi iarăşi măsurând în lung până la porta din sus, aii eşit stânjeni 29, iar latul 16. Deci, cercând noi cu măsurătorea, lungul l’am aflat întocmai, iar în lat, despre Dam-boviţa, partea de la porta din jos, au eşit stânjeni numai 27 şi palme 5, iar ceie-l-alte doue trăsuri aii venit bine, pentru care am îndreptat apoi linia despre apă în lung la vale, de la 16 stânjeni până la 19, ca să vedem, s’au întins cei cu locurile? şi s’au găsit ia lenache Scufa eşit cu 1 stânjen şi jumătate, până unde a bătut ţăruşiu acum în apă, de la capul din sus despre podul gârlei, iar de la va1© cu mai mult şi drept acel loc este şi Dâmb o vi ţa strimtă, asemenea şi Ioan Odobescu, iarăşi s’au întins cu ţăruşii de la deal, cu stânjeni 2 şi jumătate, a căror urmare fiind fără orînduială, cu adeverat pricinuesce stricăciune politiei şi celor-l-alţî vecini din potrivă, căci strîmtorând forte matca Dâmboviţeî, nu-şi pote avea curgerea în vremi şi negreşit tomna, când încep ploile şi mai vertos primăvera, la topirea zapec^eî şi la pornirea gheţei, seaii la nescaî-va plinire nu este cu putinţă a nu face înecăturî oraşului şi stricăciune vecinilor, încă şi podul de preste Damboviţa ot porta din sus, remâind numai cu o lumină din 3 ce a avut, astupându-se cele două, trebue să se rumpă primăvera la pornirea gheţei, pentru care obrăsnicie a lor, ce cu necuviinciosă râvnire, au îndrăsnit a se întinde preste dreptul lor, faptă ee aduce răutate, de la dreptate se găsesce cu cale să şi tragă ţăruşii înapoi, ca ..ă-şipotă avea Damboviţa curgerea în voie, de a nu prieinui stricăciune ; pentru care să bine-voescî, înălţimea ta, de a fi luminată poruncă către Dumnelui biv. vel Postelnic, Epistatul Agieî, ca să rînduiaseă un zapeiu vrednic de acest mumbaşirlîc, în spinarea acestor ISTORIA ROMÂNILOR 129 Sunt numerose actele, din cari' se pote urmări lucrările întreprinse, mai ales la şanţurile de aperare contra inundaţiuniior Dâmboviţeî. Dăm în note câte-va din aceste acte Scufa şi Odobescul, până să-şî mute ţeruşiî înapoi la dreptul lor ; asemenea am cercat linia şi de la 19 stânjeni până la ceî 27, palme 5, ce sunt spre porta din jos şi am ve$ut că Tudorache Cincul, cade cu partea sa cea mai multă de loc, ce au cumperat în starea unde este să-L fie latul ca la stânjeni 29 şi cu adeverat, dupe sinetul domnesc, se cuvine să şi-l ia pe deplin, dar fiind că se strîmtora Dâmboviţa cu totul, a remas a stăpâni nnmaî stânjeni 21 şi jumătate în lat, iar nu maî mult dupe cum îî sunt ţeruşiî bătuţi, asemenea remâind următorul păgubit şi Gunscul negustorul, ce este din josul Uineuluî, lângă vadul apei, fără de cât numai pentru preumblarea ce a făcut-o numitul Gunscul asupra vadului apei, $icem, ea ori să-î facă temelie de zid de jos până sus, ca să nu se scurgă spurcăciunea în apă, sau să o mute de tot la altă parte, în curtea luî; aşişderea^şi Nicola Gelepul ce este din josul vadului apei, care vad dupe cum şi maî sus s’a aretat, este lăsat de 5 stânjenî; ci ea să fie sciută dupe vremî, a nu se întinde şi a-1 împresura, s’a tras iarăşi acum de isnovă şi s’a însemnat ta acăsta prea plecată anafora, spre a fi sciută în vremî cuviinciose, măcar ca şi numitul Gelepul, dupe un gărduleţ ce l’a făcut tocmaî pe malul Dâmboviţeî, s’a întins în destul către apă, în cât pe alocurea tot aruncând bă-ligar măcelariî, au intrat cu stânjenî 4, unde forte s’a strîmtorat Dâmboviţa, acolo, drept casele răposatului Paharnic Ioniţă, dar fiind*că n’a apucat să bată ţeruşî până acum, se va da de scire vechiluluî ce-1 va fi avend, ca să nu se îndrasnescă a se cheltui eă-î va fi în zadar, ci când va vrea să-şî facă îngră-dişul cu temeiu, să dea de scire Epitropieî, ca să pue’linia de la ţeruşiî Cincu-luî şi din dreptul acelor 49 stânjenî până la ceî 27, dupe cum s’a îndreptat acum şi s’a pus în semne şi aşa să fie slobod a-şî întemeia îngrădişul, dând poruncă şi măcelarilor a nu maî arunca băligar şi ose în apa de înalţă fundul Dâmboviţeî, că se vor pedepsi şi băligarul cu osele cât au apucat de Fau aruncat şi au strîmtorat matca apeî, Zapciul cel orînduit din partea Hagieî să-î si-lăscâ a-1 ridica şi a curăţa locul până în dreptul liniei, ca să rernâie Dâmboviţa larga şi slobodă precum a, fost; ci noi de cercetarea ee am făcut dupe luminată poruncă şi cum am găsit a fi cu cale şi am descoperit dreptul adevăr, nu lipsim a arăta Inălţimeî tale şi române ca cea desevîrşită hotărîre sa se facă de către înalta şi prea luminata înţelepciunea Măriei tale.--1800, August 3. Manolache Creţulescu vel Vornic, lsaac Ralet vel Vornic, Mateiu Fălcoianu vel Vornic al Obştirilor, Anton vel Agă. 1 1. Ecă asemenea acte: Io Alexandru Constantin Moruz Vvd. Am vetjut Domnia mea anaforaoa, ce ne fac D-lor veliţii 3oerî şi că pentru trdba obştdscă poruncim D-tale vel Vornic al obştirilor, ca fără de zăbavă să mergî la faţa loculuî, luând şi pe meşteriî morarî, i cu suigiul şi cu inginer, unde să se afle şi unul din Ispravnicii judeţuluî şi maî întâî, să pue pe şin pe toţî şănţariî şi cu epistat d’impreună, fără de voia lor, ca să lucreze la trebuinţa acdsta, şi de acolo să trimiţî Domnieî mele anafora fără de zăbavă Istoria Românilor de V. A. Ureohiă I. — Secolul XIX. - 9 130 V. A. URECHIĂ Primul act este anaforaoa din 1801, Iunie 30 şi rezoluţiunea lui Moruzi din acelaşi an, Iulie 7. de câtă cheltuială este trebuinciosă şi de câţi omeni lucrători, în câtă vreme, cumpănindu-le acestea cu multă economie, spre a nu se areta suma de cheltueli mari, şi mulţime de omeni, căci vremea nu este acum, însciinţându-ne, în adever şi pentru cusurul ce se va dovedi, al epistatuluî şi al şanţurilor, şi să aştepţi ai doilea poruncă a Domniei mele de urmare.—1801, Iulie 7. Prea înălţate Domne Dupe luminata porunca Măriei tale, am ve Clucer Şerban Otetelişan'u ................... Doljiîl 50 » Medelnicer Răducanu Bengescu . . . . ... . « • Romanaţi 50 » Paharnic Gheorghe Păel ..........................Vâlcea 50 > Serdar Alecu Neculescu ............................ Buzeîi 50 » Grigorie Hrisoscoleu biv vel Clucer ...............Dâmboviţa 50 » Căminar Hagi Pascale............... .Oltul 50 » Bănică Racoviţă......................* • • * * • * 50 D-luî Clucer Focşani 50 > Clucer Comăneanu .Ilfov 50 > Căminar Draghiceanu Otetelişanu .... . . . Oltul 50 » Ioan Manolache Racoviceanu ........... » 50 » Paharnic Faca ....... ••«•••••* « Teleorman 50 * Serdar Parascldva................. » 50 > Serdar Gradişteanu......................... sud i Saac 50 » Paharnic Ioan Fâlcoianu . . .....................Vlaşca 50 » Serdar Anastasache . . . . .................... • * • ' m 50 V Paharnic Manolache . . ... • « • ... • • * ®fe^dinţi 50 > Clucer Constantin Valeanu ... . . * * * * * • • Ialomiţa 50 * lorgache Cantacuzino . . . . ^ .................. . . Muscel 50 > Paharnic Ştefănică................................Argeş 50 * Serdar Nicoli ................ Romanaţî 50 » Gheorghe Coţofeanu............................... • • * 50 » Serdar Gheorghe Argintoianu ........... Vâlcea 50 » Serdaru Pandia .............................. Gorjiu 950 / , f Taîeri Judecători de prin judeţe : l0~T)-]uî Porna ................ « .... Focşani 10 » Petrache Căpitan za Dorobanţi................. . . Buzei! ’IO » Barbu Polcovnicu ............................... Saac 10 » Şetrar Nicolae . . ...........................* • • Prahova 10 » Clucer Iordache ................................. Iajomiţa^ 10 » lancul biv Clucer za Arie . •...............« • • Dâmboviţa 10 » Biv Clucer Constantin Orescu.................. . . Vlsşca 10 » Pitar Gheorghe sin Serdar Parasehiva ....... Teleorman ^10 » Polcovnic Panait.....................................Muscel 10 » 2-lea Spătar Topliceann.............................Argeş 10 » Nicolae Căpitan za Dorobanţi . . , .................Olt 10 » Serdar Dimitrache................................- • Ffov 10 i Manolache Scordilă................................• Mehedinţi 10 » Gheorghe Crăsnaru . ..............................Gorjiu 10 * Rusin 3-lea logofet....................... -..........Vâlcea 10 > Gheorghe Geaniu.....................................Doljiu 10 » 0ucer Petrache..................................* « Râmnic W / Cod. XOIÎI, fila 324. / 458 V. A. URECHIĂ Un singur act am aflat, prin care Alexandru Moruz acordă dreptul de Mazîl unui individ din Gorjb Câmpulungeniî cât pe ce să facă rebeliune. Ei fură acuzaţi că nu se supun a-şî plăti dările. Se dovedi însă, că dările ei le plătesc, ci refuză numai plata a nisce bani, ce reclama un representant al lor, Sterio 4. Alexandru Constantin Moruz «Datu-s’au Domnesca. nostră carte şi acum întră cea de Dumnezeu hărăzită Domniei mele, a doua Domnie a ţerei românesc!, lui Braţ Ion boerinaşuluî .Mazîl din sud Gorj, ca să’! fie privi eghiu spre a li cunoscut de Mazîl şi purtându-şî dajdia cea orînduită de la visterie, să fie împărtăşit de milele ce din' vechime are acesta breslă, a scuti adică drepte bucatele lui de dijrnărit, i vinăriciu. ..»— 1799 Iulie 4. Acad. Port. XXX, Poc. No 38. 2. Cinci orăşeni din Câmpulung anume: Savu Budulah, Ioan Hanul, Nicolae Săilă, Ştefan Gogul şi Nicolae Bărbieru, aii fost puşi la închisore în Bueuresci, sub cuvînt «că s’au arătat cu împotrivire pentru banii visteriei şi aii (Jis vorbe netrebnice dumnâlor Ispravnicilor din sud Muscel. Ei au tăgăduit şi respins asemenea acuzări. Domnitorul a orînduit la faţa locului cercetare prin Logofătul de Havalele, Alexandru şi Iancui, al doilea Sandagiii. Aceştia la 17 Februare, raporteză marelui Yist. Ghiea şi marelui Post, Mânu:» Cât pentru banii visteriei n’aii arătat numiţii orăşeni nici o împotrivire/fără numai pentru banii lui Sterie, (Jic^ncl ca întâi să primescă blăstem şi apoi să-î plăteşcâ; ar ăsta fiind prigonirea Iar după ce le-au citit Ispravnicii luminată porunca Măriei tale în care se coprindea, că întâi sa încredinţeze prin blăstem, ce bani sunt cheltuiţi şi apoi săi împlinescă de la orăşeni, un Sterie Ioan Hanul, orăşian dintre aceştia de bucurie şi de părere bună aii bătut în palme, (jucând că şi ei aşa voesc a se urma desfacerea lor cu Sterie, dupe cuprinderea poruncii, iar n’au făcut’o aeăsta pentru acşiţUw. Drept aceea, fiind-că numiţii orăşeni nu aii stătut cu împotrivire pentru' banii visteriei.... «să hotărască Măria Ta.— 1800 Febr. 27 Domnitorul ordonă : De vreme ce prin cercetare s’au dovedit aceşti orăşeni nevinovaţi la pâra, ce le-aii făcut Ispravnicii, poruncim sa se slobodă, şi d-ta vei Yist., să faci cartea Domniei mele Ispravnicilor, cu dojana ce ii se cuvine, pentru nea-deverată şi mineinosă pâră ce aii cutezat a face Domniei mele, cari să dea taleri 100 trepădui Mumbaşirilor. Iar Alexandru Logofătul sa pue în faptă porunca ce ’i este dată a 6 se verşi, adică rămăşiţa banilor vi.steriei să o împlinescă, iar pentru banii chcltueiilor lui Sterie, sa îndatorescă pe Sterie, ca întâi să primescă b:ăstemul acela, ce s’aii orînduit şi aşa să i se facă împlinire, de la care împlinire 4ecîUeala sa 0 Mumbaşiriî, iar nu Ispravnicii. —1800, Martie 1. Cod. XLII, .fila 230 verso. / ISTORIA ROMÂNILOR 159 CAP. XII Opiniunea poporului despre Moruzi. -5*- Evenimente externe. — împăcarea 'cu Pasvantoglu.— Franţa despre A. Moruzi.— Franţa, Rusia, Austria şi Pasvantoglu. —- Oastea pămentenă. — Ocuparea Olteniei de Moruzi.— Moruzi Seraschier.— Turcii se pârtă cu necredinţă. — Anglia şi Pasvantoglu. — Pazvangiil la Jiii.— Bătaia la Cerneţl.— Pazvangiiî la Craiova. —Moruzi la Slatina.— Cazacii Zaporojenl la Craiova.—Bătaia cu Nazirul la Craiova.—Pazvangiil lasă Craiova.— Pazvangiil la Ciorol.— Mănăstirea Segărcea-—Asediă.— Pazvangiil bătuţi de Kel-Ali-Aga.— Zilot despre victoria acesta.— Negocieri cu Pasvantoglu.— Hasan-Paşa.-—Franţa dupe Luneville. —^ Napoleon şi Pasvantoglu. - Ne de le o Popovicl la Paris.—Moruzi se hotăresce a ’şl cere mazilirea. — Adevărata cronologie a domniei Iul Moruzi. La lumina documentelor am studiat până aci domnia lui ^Alexandru Constantin Moruzi, cât privesce modul lui de a cârmui ţera românescă. Avem de aci înainte, să narăm cele întâmplate în timpul acestei a doua domnie a lui Alexandru Moruzi, din cause externe şi neaîîrnătore, în mare parte, de voinţa acestui'Domnitor. In 'adevăr, în să-şi administraţiunea sa interioră a ţerei, pre care, prin o primă proclamaţiune către locuitorii ei, o promitea Pună şi rodnică prin pace, nu atârnă numai/cle la el, ca s’o şi realiseze ast-fel. Ţeara nu putuse negreşit uita, că Moruzi nu fusese un domn reu in prima domnie, dar, intru acesta judecând că toţi orientalii, găsise, că acest domn nu era ogurliu 2 sovenirea ciumei şi a fometei mari, care bântuise Principatul «ajungând cei mai mulţi a trăi cu cojă de copaci şi cu bâiigar de vile» (Zilot 24-), erau ele singure de ajuns, ca să fie reu primite de popor promisiunile de fericire ale proclamaţiunei iuţ Alexandru Moruzi. Acest popor dicea. — dacă e sa credem pre Zilot, carele maltrateză ca istoric domnia Iui Alexandru Moruzi —: am scăpat de Hangerliu cu văcăritul şi vine ăsta cu fometea l. 1. Notiţa dupe »corţa ceaslovului, despre care mai sus am pomenit, amintesce despre acesta fomete, din prima domnie a luî Alexandra Moruz; ea că oştirea românescă) a înconjurat zidurile Mănăstirii, ca să repună pe rebeli prin fome; dar acestă hotărîre este dejucată de anarchia din oştire şi de trădarea unora. 1. Tom. II, supl. I, pag. 213. 2. Istoria Daciei de Fotino tom. II, pag. 194. 172 V. A. URECHIĂ O lună de qlile ţinu asediul inutil, fără ca să pătă impedica pe rebeli, cari eşiau din Mănăstire şi ’şî aduceau în voie bună provisiuni de prin sate. Zilot ne spune, că pote va fi fost venit poruncă de la Pazvantoglu, căci în una din 9. Moruz Vodă, vădend nereuşita vederilor sale politice, cugetă că s’ar putea compromite viaţa de ar mai ţine tronul şi deci, dice Fotino, in dilema grea ori de a conspira alăturea cu Pazvantoglu, or de a lăsa ţeara în prada lui, crede că ’i mai bine pentru densul să-şi ceară mazilia. Zilot pretinde, că ceea ce au decis pe domnitor la acesta, pe lângă temerea de vre-un rău mare, au fost «maî vertos e că vedea şi cheltuielele Domnii mari şi nu-i mai rămăsese mijloc ele agonisit a banilor; că pote de era acesta, tot se mai atîrna ceva. Şi aşa au început a organisa prin unii alţii de la Ţarigrad mazilia, puind pricine multe de neputinţă, şi cu mesteşugareţele sale mijldce au şi severşit socotela sa, şi la luna lui Octombrie 1802, s’a mazilit, domnind în locul şeii Mihaiu Vodă Suţul, cu a treia Domnie intr’acestă ţeară». In privinţa datei la care s’a întemplat mazilirea lui Alexandru Moruz constatăm discordanţă până şi în ultima lucrare a Domnului profesor Xenopol. Domnia sa dice, că Alexandru Moruz domnesce de la Aprilie 1799 până la 10 Tubă 1801. Am veclnt, că data începerii domniei este din Martie 1799. Domnul Xenopol se ia dupe data unei note din Constantinopole către guvernul l'rances, din 10 Aprilie stil nou, nebăgând de sămă şi la acea împrejurare, că informaţiunea din acea notă este posterioră cu câte-va dile numirii lui Alexandru Moruz ca domn al Munteniei. Apoi, noi avem data esactă a intrării lui Moruz în Bucurescî, de 14 Martie 1799, prin urmare, ţinend semă de totă graba cu care a fost obligat să căletorescă de la Constantinopol la Bucurescî, încă nu putem da pentru începerea domnii lui Moruz o dată posterioră primelor ISTORIA ROMÂNILOR 181 preotului de acolo, care se făcuse protopop, de cât cerând acâsta cu anafora la Domnitor K O singură schimbare de epitropie de biserică s’a întâmplat sub Mihaî Suţu, anume la Sf. Spiridon-Nou2. Reînoirî de chrisove pentru mănăstiri nu se pot face sub Mihaî Suţu, în mijlocul agitaţiunilor şi a resboielor contra rebelilor din Vidin. Numai un act de donaţiune, către Mitropolia din Bucurescî, găsim de la Mihaî Suţu, prin care despăgubesce pre Mitropolie pentru o ţigancă ce i-a luat o anteriora judecată, dăruindu-î un sălaş din ţiganii domnesci3. La 30 Octombre 4801, Mitropolitul Dositei se tânguesce lui Mihaî Suţu, contra Ispravnicului de Muscel, pentru rele urmări şi supărări 1. Ye$i Cod. XLIY, fila 42. 2. Yeifi fila 29, Cod. XLIY. Prea Înălţate Domne. Adunându-ne la luminatul Beizadea Grigorie Ghiea, ea să teorisim socotelele răposatului Medelnicer Grigorie, Epitropul sfîntuiui Spiridon-Nou, de veniturile şi cheltuelile numitei mănăstiri, din vremea de când n’a dat socotela monăstireî şi până la morte şi ve(Jend, că nu este mijloc a lua nici o curată pliroforie, de nici o madea, până nd se va orândui mai întâi Epitrop, carele sa facă cuviinciosa cercetare cu deamenuntul, de tote madelele, ca să deie îndestulată înţelegere de fieteş-ee lucru, pentru acea am şi făcut alegerea şi am orânduit Epitrop monăstireî pre Slugerul Nicolae, om cercat, vrednic şi cu frica lui Dumnezeu, pre carele Tam însărcinat, nu numai a cerceta şi a descoperi adevărul socotelilor, ci să şi primescă tote ale monăstireî lucruri mişcătore şi ne miş-eătore în semă şi purtarea sa de grijăr făcend curata catagrafie până la una şi să le chivernisescă cu bună economie, aducendu-le la buna şi lăudată stare şi adăugire şi sporire, urmând la tote dupe testamentul răposaţilor Ctitori şi dupe luminate hrisove Domnesci; ci rugăm şi pre Măria ta, ca să se dee luminată întărire acestei alegeri de Epitrop la numita mănăstire, fiind şi cu scirea şi voinţa luminatei Beizadea Ctitorului.—1801, Noemvre 21. Dositeiu al Ungro-Vlahiel, Grigorie Ghica, Dumitraehe Ghiea Borti Io Mihail Constantantin Saţul Vvd. i gospod Zem. Vlahiscoie Intlrim şi Pomnia mea alegerea acâsta şi orânduim pre Sluger Nicolae de Epitrop al mfmiteî mănăstiri şi a urma întocmai şi întru tote dupe cum se cuprinde mp. jos.— 1801, Decemvre 10. Cod. XLIy fila 29. 3. Yedi fila 64, Cod. XLIY. / 182 V. A. URECHIĂ ce face la partea preoţâscă acel ispravnic, Slugerul Enache. Mitropolitul arată, că protopopul din judeţ, ’l însciinţeză, «că ar fi trimiţând (ispravnicul) de sine-şi slujitori, de ar fi aducând pre preoţi, de i-ar fi închinând şi iar fi globind fără de scirea protopopului şi a nâstră... Luminate Domne, mai Înainte obiceiul era, când cădea în vre-o vină vre-unul din preoţi, Dumnâlor Ispravnicii ’l trimeteau la protopop de ’şî lua căzuta certare. Asemenea, când greşea vre-unul din protopopi, Dumnâlor Ispravnicii Insciinţa Mitropolia şi dupe vină ’şi lua pedâpsa. Şi la luminatul Divan, când se judecă vre-unul din partea bisericâscă, cu vre-un mirean şi se vâdesce în vină, partea bisericâscă se trimete la Mitropolie să se pedepsâscă. Gând un Domn stăpânitor locului, le păzesce acestea, cu cât mai vârtos un Ispravnic! Acâsta nu s’a mai întâmplat până acum : «Dumnâlui Slugerul s’a făcut de sine-şi Protopop şi Mitropolit cu urmările domniei sale.» Mitropolitul cere cercetare pentru închiderea de către Ispravnic a Protopopului. Domnitorul în acea di se grăbesce a aproba cererea Mitropolitului. însărcinatul Domnitorului are obligaţiunea să cerceteze ce jafuri a făcut Ispravnicul preoţilor din judeţ ?1 1. Anaforaoa Mitropoliei pentru rele urmări şi supărări ce face la partea preoţească Sluger Enache, Ispravnicul de Muscel. Prea înălţate Dâmne Cu smerită anafora însciinţăm înălţime! tale, că un Stroie Protopop, ce ’l avem orânduit la plasa Găleseşcilor, sud Vlaşca, prin jalbă ne arata, că aflându-se dus la culesul uneî vii, ce are asupra Piteştilor în sud Muscel, una Savasta Diaconeasa l’ar fi tras la judecată la Dumnâlui Sluger Enache, Ispravnicul numitului judeţ Muscel, pentru socotâla uneî datorii de bani, ce ar fi avut Protopopul la bărbatul seu Diacu Chiranu, şi fără de a mai intra în cercetare, spărgând zapisul de datorie, cu cuvînt că s’ar fi plătit, l'au pus şi la popreală şi se află şi până acum închis, fără a ne înştiinţa pre noi mai întâi, dupe datorie de ar fi avut Protopopul vre-o vină; deosebit ne însciinţâză şi Protopopul acelui judeţ, că ar fi trimiţând de sineşî slujitori şi ar fi aducând pre preoţi de ’i-ar fi închidând şi ’î-ar fi globind, fără de şcirea Protopopului şi a nostră, precum mai pre larg pliroforie să va dâ Măriei tale, din chiar acâstă alăturată însciinţare ce ne face numiţii protopopi. Luminate Dâmne, mai ’nainte obiceiul era, când cădea în vre-o vină vre-unul din preoţi, Dumnâlor Ispravnicii ’l trimiteau Ia Protopop de ’şî lua căzuta cercetare, asemenea şi când greşea vre-unul din Protopopi, D-lor Ispravnicii însciinţa Mitropolitului şi dupe vină îşi lua pedâpsa şi la luminat Divan, când se judecă vre-unul din partea bisericâscă, cu vre-un Mirean şi se vădesce în vină partea bisericâscă, să trimite la Mitropolie de se pedepsesce; când un Domn stăpânitor le păzesce acestea, cu Cât mai vârtos un Ispravnic! Acâsta nu s’aii mai întâmplat până acum! Dumnâlui Sluger s’au făcut de sineşî şi Protopop şi Mitropolit, cu urmările Domniei sâle; pentru care ISTORIA ROMÂNILOR 183 Cu referinţa la Biserică mai dăm aci următdrele acte: Prea Înălţate Domne Sfinţia sa, iubitorul de Dumn^^u părintele Episcop Argeş, chir Iosif, Yodă Moruz, că în anul trecut 16t 1800, fiind cumpărători şi tacsildarî Vină-riciuluî de la Muşcel Iancul Perdicar şi şătrariu Barociu şi Tudor Iliat, au 30 era asupra lui Barociu şi tal. 442,53 asupra Iancului Perdicar, cari bani s'au îndatorat numiţii doi tacsildarî să’i răspundă, iară pentru tal. 508 bani 37 ce mai lipsesc până la suma milei, ’î am fost îndatorat pe câte-şî trei să plăteseă, ca unii ce au fost tovarăşi, dând fie-care câte taleri 169,52, în urma căreia alegeri a nostre aretându-ne şătraru Barociu ră^aşu de la 29 ale lunei Iunie, al Iancului Perdicaru, cu coprindere că de se va hotărî să plătăscă aceşti bani ai milii, Şătraru să nu intre la analoghie, âm fost dat platnici pe Iancul, i pe Iliat, ca ei amin doi să răspundă şi acei tal. 169,52 ce să orânduise întâi ai da rugăm ca în fericite filele Măriei taie, să nu se strice aceste obiceiuri vechi, ci mai vertos să se îndrepteze şi cu luminată poruncă să se rânduiască credincios omul Măriei ta*e, împreună cu omul Mitropoliei, să facă cercetare la faţa locului, atât pentru închiderea Protopopului, cu ce cuvent de vinovăţie l’au închis? cum şi pentru alte jafuri ce se va dovedi că au făcut preoţilor din judeţ şi să însciinţeze Măriei tale; iară anii Măriei tale, rugăm de la Domnul Dumnezeu să fie mulţi şi fericiţi.—1801, Octombre 30. Al Măriei tale către Dumnezeii fierbinte rugător şi smerit părinte sufletesc. Io Mihail Constantin Suţul Vvd. i gospod Zem. Vlahiscoie Cu cale şi primită fiind Domniei mele, anaforaoa ce ne face prea Sfinţia sa părintele Mitropolit, orânduim pre sluga Domniei mele........logofeţel de Divan, să mărgă la sud Muscel, unde aducend pre acel Protopop Stroe de faţă, sa facă cuviinciosa cercetare, mai întâi aeolea la Isprăvnicat, ca să dovedâsca de dupe cum au însciinţat Protopopul, către prea Sfinţia sa părintele Mitropolitul şi cu ce cuvent de vinovăţie l’au închis; aşişderea sa facă orânduitul Domniei mele cercetare cu amănuntul, ce jaf a făcut Ispravnicul preoţilor judeţului şi să a1 ^ hiei mele pentru tote dreptă pliroforie în scris pre larg. — 1802, Oct< încă de la trecutul Iulie 2, făcend arătare în scris către Măria sa Alexandru luat şi mila sfintei Episcopii şi o ţin fără de cuvent, din porunca Măriei sale s’au fost cercetat atunci pricina prin judecată de către noi şi după catastişele numiţilor tacsildarî, s'au dovedit că aeestă milă a Episcopiei au prins tal. 1137 şi s’au luat de către dînşiî fără tăgăduială şi a lor, din cari bani tal. 184 bani Dositeiu al Ungro-Vlahiei ’i-a spart Ispravnicul zapisul şi de Pau pus Ispravnicul la închisore cu adevărat, Cod. 2LIV, fila 1. / Vel Logofăt. / / 184 V. A. URECHIĂ Şătraru, precum tote acestea se coprind în anaforaoa nostră, ce este cu 161. 1801 Iulie 2. Acum vedem, că iarăşi se jăluesce Sfinţia sa părintele Episcop, cerend a se face cuviincios* înplinire dreptului Episcopiei, adică tal. 67,68 ce mai sunt la Perdicaru şi Ae ia Tudor banii ce sunt asupra lui, după anaforaoa nostra, plătind numiţii tacsildarî şi ^eciuiala Zapciuluî, i cheltuiala ce au făcut Episcopia de când âmblă în judecată cu denşiî, la care jalbă a Sfinţiei sale fiind-că ni se poruncesce de către înălţimea ta, ca să arătăm pricina prin anafora în ce chip este, nu lipsim, dupe poruncă, a face Măriei tale arătare, că curgerea pricinii este dupe cum se coprinde mai sus şi cât pentru Iancul Perdicaru i pentru Baroeiu, ne arată Zapciul cel orânduit, ca au răspuns banii ce aii fost asupra lor, iar Tudor Iliat neplătind u’î nici până acum, îl aduse Zapciul înaintea nostra, pre carele întrebându-1 cu ce cuvent se împotrivesce de nu răspunde dreptul Episcopiei? îl vătjum rezemându-se la o carte Isprăvnicescă, de la 13 ale trecutului Octombre, unde se vede, că vîn^end ei, adică tacsildariî rămăşiţele Vinăriciuluî la un Constandin biv. Clucer de arie ot Câmpu-Lung, Far fi osândit pe acela ca sa dee mila Episcopiei şi cum întrebându-1 Tudor de ce nu ’i-au dat, ar fi $is Constandin, că banii miliî ’i ar fi dat in mâna Ianculuî Perdicar, dară cu acăstă carte nu pote Tudor a se ajutora întru nimic, pentru că Episcopia nu are a face cu acel Constandin Clucer, cărui ’i-au vendut ei rămăşiţurile, nici cu socotelile de dat şi luat, ce va fi avend tovarăşii între denşiî, ci dreptatea se caută spre tacsildar, pentru care fiind, ca ceî-l-alţi doi tovarăşi au răpuns banii ce au fost a da dupe anaforaoa nostră, dator este şi Iliat a răspunde acei tal. 254,18 ce sunt asupra lui, ca un tovarăş ce au fost, însă tal. 169 bani 52* analogon ce Fau ajuns din talerii 508,37, care s’au orânduit a’i plăti câte trei şi tal. 84,86, din tal. 169,52, analogon ce să orânduise a’î da Baroeiu şi în urmă îndreptându-se cu răvaşul Perdicaru!ui, au rămas sa-i plătăscă tot Perdicaru dimpreună cu Tudor, carele fiind-că nu urmăză din sineşia-î plăti, să fie luminată porunca Inalţimei tale, către Zapciul cel orânduit, ca săi ridice la închisore până va plăti aceşti bani, iară pentru (Jeciuiala Zapciului, i cheltuiala ce cere părintele Episcop, a se răspunde de către tacsildarî, ca unii ce au luat şi au ţinut banii miliî fără de~ nici un cuvent, rămâne cum va fi luminată porunca Măriei tale.— 1801, Noembre 22. Constantin Ştirbei vel Vornic, Ştefan Văcărescu vel Vornic. Io Mihail Constantin Suţul Vvd. i gospod Teodor Iliat ne rămâind odihnit la acăstă anafora a D-lor Veliţilor Boerî, s’au înfăţişat la Divan înaintea Domniei mele cu............... Dichiul Vechilul Sfinţiei sale iubitor de Dumnezeii Episcopului Argeş, unde nu avu Teodor vre un alt cuvînt deosebit vrednic de împotrivire a se a se apăra de plata acestor bani, de cât numai după socotela ce ar fi căutat el cu tovarăşii ISTORIA ROMÂNILOR 185 seî înaintea Dumnăluî vel Vist. Golescul, nu numai n’ar fi remas asupra tovarăşilor seî, cerend a se aduce acea socotălă de faţa să se vadă, căruia i s’aiî (Jisî că ^ vreme ce împreună cu Baroeiu şi cu Perdicarul au fost şi el tacsiidar de o potrivă şi câte-şî trei au făcut urmare împotriva ponturilor Domnesc!, de au luat mila Episcopiei, cu drept cuvînt dară, îşi cere Episcopia dreptul eî, iarăşi de la câteş trei şi '.;id-că ceî-l-alţî doî au plătit partea lor, dator este şi el a plăti aceşti bani şi apoi pote să’şî caute Sucotăla cu ceî-l-alţî tovarăşi între denşiî, drept acea cu cale fiind anaforaoa Dumnelor Veliţilor Boerî, o întărim şi poruncim Zapcitfîuî celui orânduit, ca să împlinesca banii ce se coprinde mai jos, acum fără de nici o prelungire de la Teodor Iliat, care fiind-că au pricinuit Episcopiei şi pagubă şi cheltuiăla fără nici un cuvînt, să plătesca la partea luî şi dieciuiala zapciuluî.—1802, Ianuarie 30. Cod. XLIV, fila 72. Mitropolii, însoţindu-se cu un Negoiţa ţigan Domnesc prin cununie, la întâia Domniea Măriei sale Alexandru Vodă Ipsilant, s’au fost şi harăsit acest ţigan Măriei tale, Măria sa Alexandru Vodă Moruzi, la let 1800, Octombre 16, ca stăpânirea casei răposatului Neeulescu şi pentru densele să se dee Mitropoliei schimb, un sălaş de ţigani Domnesc! şi de atunci până acum, nici o urmare pentru care rugam pe Măria ta, să fie luminată poruncă, că ori să i se dee, pre un Stoica ţigan Domnesc cu patru feciorî ce ţinea ţiganca, iară a Mitropoliei, orî să ni se dee chiar aceea Maria ţiganca Mitropoliei, cu 4 fete ale eî, ce au ţinut-o Negoiţa ţiganu cei hărăzit de Domnie; de acâsta, şi anii Măriei tale de la Dumnezeu rugăm să fie mulţî şi fericiţi.—1802, Ianuarie 21. întărim şi Domnia mea harul sfintei Mitropolii, de acest sălaş dintre ţiganii Domnesc cim Dumitale vel Armaş, să întrebi pe Domnia mea, ca să iaî porui face teslim.— 1802, Ianuarie 28. Cod i. luî dintr’acestă milă vre-un ban, ci încă şi alţi bani buni ai lui ar fi asupra Prea Înălţate Domne Cu smerită anafora înştiinţăm Măriei tale, că o Mariucă ţigancă a Sfintei de Măria sa răposatului Serdar Constandin Neculescu şi Mitropolia cerendu-şî ţiganca şi fetele eî, dupe judecăţile ce s’au urmat, s’au hotărît de către Seleful darul Domnesc sa fie dar ne strămutat şi ţiganca cu fetele eî să, fie tot subt nu s’au făcut acestei hotărîrî, fiind Mitropolia păgubaşă de 5 suflete până astă-(JI Dositeiu Mitropolitul Dobriţa Vlada Tudora Sanda fetele ţigancei Io Mihail Constantin Suţul Vvd. i gospod •/ / / / 486 V. A. URECHIĂ Şcola. Nici o prefacere însemnată nu găsim în şcolă, în scurta domnie a lui Mihai Suţu. Şcâla continuă a existe, seau mai drept vorbind a vegeta. Cu referinţă la şc6lă, nuaflarămdin domnia lui Mibaî Suţu de cât vre-o două acte. Unul mai însemnat este anaforaoa marelui vornic al obştirilor, din 20 Ianuarie 1802, prin care arată, motivat de jalba dată domnitorului, de Răducanul ucenicul şcolei domneşci, că acest şcolar este «fecior de Omeni de cinste, .dintre pământeni şi se află şi acum stăruind la învăţătura cărţii la şcâla domnâscă, din a căruia silinţă au şi prohorisit, luând putere de învăţătură, dupe cum se văde şi din sintesis al jalbei ce face către înălţimea ta şi mai vtrtos din tacrirul dascălilor şcâlei domneşci m’am pliroforisit, că are şi mai mare putere la învăţătură, paradosînd matematica, dar fiind fără părinţi şi mai vîrtos scăpătat şi neavând vre-un ajutor de a’i lesni rîvna şi silinţa ce are spre învăţătură, nu puţină zăticnâlă a avut şi are la procopsâlă, neavând nici cele trebuinciose cărţi de învăţătură şi nici hrana vieţei. Şi acei taleri 7 ce’i are din mila domnească, lâfă pe lună de la cutia milosteniei, dupe starea epitropiei în care se află acum, cu lipsa banilor, nu i-se dă pe tătă luna necontenit şi ca să ’l tragă inima spre mai multă învăţătură şi ca să i se lesnâscă rîvna ce o are spre dânsa şi spre a se face pildă şi la alţi ficiori de boeri pământeni, de se va găsi cu cale de către înălţimea ta, să i-se spo-rescă leafa pre lună taleri 7 cu taleri 8, adică taleri 15 pre lună, care lâfă să i-se mute, dupe cererea sa, de la cutia milosteniei la cutia şcălelor, spre a-i lua cu înlesnire pe tâtă luna, cu care să pâtă să’şi întâmpine cele trebuinciâse spre învăţătură». — 1802, lanuare 20. Mihai Constantin Suţu aprobă întocmai propunerea aeâsta1. Al doilea act este din 17 Februarie 1802. Mazilii şi sătenii din salul Miceşci, judeţul Muscel, s’au jăluit luî Mihai Suţu, că aă un dascăl anume Chiriţă, care Pau adus din alte părţi pentru învăţătura copiilor şi pentru cântările bisericei, fiind- că numai un preot au. Pre acest dascăl satul nu F:> rus la cislă pentru dăjdii, dar zapciii fără drept îl supără. Sătenii se râgă, ca dascăl ( hiriţă să fie scutit de dăjdii, ca să păzâscă biserica «iar copiii ce ■ a învăţa carte să ’i plătâscă fieş-care după cum se va întocmi». Marele vistier, cu anaforaoa din 4 Ianuarie 1802, propune lui Mihai Suţu scutirea cerută şi domnitorul 1. Cod. XLIV, fila 61. ISTORIA ROMÂNILOR 187 hotăresce: «Dăm domnâsca nâstră întărire la mâna luî Qhiriţă, ca sa fie nedajnic şi ne supărat spre a fi de ajutor la biserică şi de învăţătură copiilor satului». — 1802, Februarie 17. In diferitele tribunale găsim orînduiţi mai preste tot boerî pământeni. Aşa la departamentale civile funcţioneză judecători ca Du-mitrache Catargiu, Manolache Florescu paharnic, Yaarlam, Dimitrie Niculescu paharnic, loan Medelnicerul, iar la criminalion, în Februar 1802, găsim pre Teodor Foţi, Andronachie Habudeanu, Nicolae Ser-daru, Constantin C. Caclica Medelniceriul. Ca judecător la agie aflăm pre loan Creţeanu paharnic *. Nici o măsură mai deosebită nu aflăm luată de Mihai Suţu în sfera justiţiei. Să menţionăm totuşi unele acte. I. Aşa marele spătar Anastase (căreia mai apoi ii succede Han-geri) la 4 Novembre 1801, propune, că liberarea din temniţă seau ocnă să se facă deapururea pe chezăşie, după nizamul dat de Mihai Suţu în prima lui domnie. Acel regulament, spătarul găsesce că nu să mai aplică regulat, de aceea cere domnitorului poruncă către armaşi «că chezăşiile tuturor vinovaţilor ce li se vor da de către Măria ta iertăciune, dupe ce îşi vor lua pedâpsa lor, după luminata hotărire ce se va da, fiind-că ei toţi îşi dau chezaşi dupe obicei că nu se vor mai aluneca la fapte de hoţii, să se trimâţă acei chezaşi de armăşie să li se cerceteze chezăşia la spătărie, de este destoinică chezăşia ? şi aşa să se trecă la condica spătăriei, ca să fie sciuţî şi de la spătărie, se va da în scris de li s'au primit chezăşia ca să se sloboadă de la puşcărie să potă şi poterele spătăresci a sci să apuce pe chezaşi să dee pe unii ca aceştia în totă vremea, când se aude de făcători de rele». — 1801, Noembre 4*. 1. Ye^î Cod. XLIV, filele 189, 190, 191, etc..., etc. 2. Anaforaoa Dumnelui vel Spătar pentru chezăşii hoţilor ce se slobod cu poruncă de la At'mdşie. forie, că a fost nizam şi pentru rânduiala hoţilor şi tâlharilor încă din cea-l-altă fericită domnie dintâi a Măriei tale, că orî ce tâlhar şi hoţ să prinde la temniţa crirain pe judecata de acolo când sunt vre-uniî a se slobozi dupe hotărî] sscă şi a judecăţii prin chezăşie, acea chezăşie are a se da la Spătar că Spătăria este îndatorată a păzi pururea liniştea locuitorilor, Justiţie. Prea înălţate Domne Insciinţez înălţimii tale, că la orânduiala trebilor spătăriei, am luat pliro- / / 188 V. A. URECHIĂ Domnitorul Mihai Suţu In resoluţiunea pusă pe anafora, amintind că nizamul a existat încă din 1780 şi din cea-l-altă domnie a sa, din Iulie 1792, hotăresce «ca pe chezăşii vinovaţilor şi a gazdelor lor, cari prin pecetea Domniei mele dobândesc slobozenie de la închisorea puşcăriei să ’! trimită Armăşia şi cu Judecătorii puşcăriei şi la Spătărie spre a se face şi acolo cunoscuţi de vrednici prin cercetarea de către .făcători de rele, căci acei nărăviţi la hoţii ori când se slobod prin chezaşî, şi Spătăria dă scire dupe alocurea din totă ţeara Măriei tale, caută pre chezăşii acelor h^oţî, ca să se va(jiă de sunt de faţă, seau lipsind în hoţii iarăşi, şi când nu sunt de faţă se apucă acei chezaşî a da sema, şi sunt îndatoraţi a răspunde la ori-ee pentru dânşii şi cu acest nizam sunt îngrijaţi hoţii de a se părăsi de fapte rele, căci Spătăria îî vînăză cu poterile, iară alta dregătorie nu are acestă datorie să risipescă poteri prin ţeara, şi de acesta anafora se va da Măriei tale pliroforia şi din condicile Divanului, dară precum am cunoscut acum, curgerea acestei trebi este fără de acest nizam ce se urma, pentru că de când m’ai cinstit Măria ta cu dregătoria Spătăriei, s’au întâmpla# a lua însciinţare de iviri de hoţi la judeţul Slam-Romnic, şi căutând la Condicile ce au fost ale Spătăriei, se vede neurmată trâba acâsta cu a fi însciinţaţî Spătăriei, chezăşii celor sloboziţi hoţi de la temniţa Cremenalionuluî, ca sa se potă face cercetare prin chezăşii hoţilor, de sunt hoţii în hrană drâptă, seau lipsesc iarăşi în hoţii, şi să potă Spătăria a’î căuta cu potere şi a’î prinde şi a se vădi şi vina ehezaşilor lor; de aceea me rog Măriei tale, ca să se potă păzi liniştea de obşte a locuitorilor ţării Măriei tale, să se întărescă acâstă prea plecată anafora cu luminata poruncă a Măriei tale, către Armăşie, ca chezăşiile tuturor vinovaţilor, ce li se va da de către Măria ta, în vreme, iertăciune, dupe ce ’şî vor lua pedepsile lor dupe luminata hotarîre ce se va da, fiind că ei toţi îşi dau *chezaşii dupe obiceiu, că nu se vor mai aluneca la fapte de hoţiî^ să se trimiţă acei chezaşî de la Armăşie, ca să li să cerceteze chezăşia la Spătărie, de este destoinică chezăşia, şi aşa să se trâca la condica Spătăriei, ca să fie sciuţî, şi de la Spătărie se va da în scris de li s’au primit chezăşia, ca să se sloboijă de la puşcărie, să potă şi poterile spătărescî a şei să apuce pe chezaşî să dee pe uniî ca aceştia în totă vremea, când se aude de făcători de rele; acest nizam s’a urmat de apururea, şi de se va găsi cu cale dcv înalta Măriei tale înţelepciune, sa se urmeze şi de acum înainte acestă bună orânduiala, ca să se potă păzi liniştea ţeriî de către făcătorii de rele, şi cum va fi bună hotărârea Măriei tale. — 180Î, Noembre 4. Anastasie vel Spătar* lo Mihail Const. Suţul Vvd. i. gpod. zem. Vlahiscoie. Fiind-că pentru părăsirea desăvârşit acelor hoţi şi făcători de rău, cari aii dobândit o dată ertăciune, şi iarăşi a maî cutezat să se cerce în urmărî rele, este trebuincios şi cu cale acest nizam al ehezaşilor, precum ni-1 arată Dumnâluî vel. Spătar, care-1 găsim Domnia-mea în condicele divanului, că au fost dat, atât în cea-l-altă domnie a nostră, la let 1792 Iulie, cât şi mai dinainte de la lât 1780, ca pe chezăşii vinovaţilor şi gazdele lor, cepiăn pecetea ISTORIA ROMÂNILOR 489 ce li se va face şi dupe pliroforia in scris ce vor primi de la Spătărie, aşa să se slobddă. Poruncim, Domniei tale vel Armaş, i Dumnea vostră judecătorilor depart. criminalion, că acest nizam a.1 chezaşilor să ’l urmaţi negreşit, dar şi Domiîia sa vel. Spătar poruncim, ca când acei chezaşî când se vor areta la Armăşie nu ’i va găsi spătăria destoinici şi se vor aduce la Spătărie alţii vrednici, să aibă Spătăria datoria a trimite ca să se trâcă şi în condica puşcăriei, chezăşiile lor, spre a fi şi acolo sciuţi.—(1801 Noembre 1). Mai aducem la rubrica justiţiei următorele acte : a) acte de iotesie, adică de adoptare de copii1; b) o curiosă sentinţă prin care justiţia admite că sărutarea între un tiner şi o tîneră înainte de cununie, echivaleză cu logodna prin inel* 1 2; c) diverse graţieri din ocnă, între cari acea a lui Venturache Ţiganul 3; d) acte de surghiunuri4; e) procese de muieri şi fete, reclamând ca bărbaţi omeni cari nu le vor, acusându-i că le-au necinstit seau că le-au promis căsătorie 5; f) procesul unui sat care a bătut un stegar de vânători6; g) moratorium de şese ani, acordat unui neguţător, în loc de a fi declarat falit. In acest act justiţia şi Domnitorul stabilesc un fel de concordat şi obligă pre minoritatea creditorilor să acorde moratorium de 6 ani, la care au aderat majoritatea creditorilor7. Domniei mele dobândesc slobozenie de la închisorea puşcării!, să-î trimiţă Armăşia, i cu judecătorii puşcărie! la Spătărie, spre a se face şi acolo cunoscuţi de vrednic! prin cercetarea ce li se va face, şi dupe pliroforia în scris ce vor primi de la Spătărie, aşa să se slobodă; poruncim dară D-tale vel Armaş, i D-vbstra Judecătorilor departamentului cremenalion, ca acest nizam al chezaşilor să ’l urmaţî negreşit, dara şi D tale vel. Spătar poruncim, ca când ace! chezaşî ce se vor areta la Armăşie, nu-î va găsi Spătăria destoinic!, şi se vor aduce la Spătărie alţi! vrednic!, să aibă Spătăria datorie ca să se trecă şi în condica puşcărie! chezăşiile lor, spre a fi şi acolo şciuţî. — 1802, Noembre 5. Cod XLIV. fila 2. 1. Cod. XXX1Y, filele 36 2. Cod. XLIV, fila 66. 3. Cod. XLIV, filele 34 şi 4. VeZî filele 49 şi 65. 5. Cod. XLIV, filele 55 şi 6. Cod./XLIV, fila 141. 7. Cod; XLIV, fik 136. şi 147. 63. 168. 190 V. A. URECHIA Dăm in note mai jos, diversele aceste acte şi încă şi altele de asemenea natură1, deşi nu vom conserva la aceste note numai de 1. Logodnă prin sărutare. llinca Bucşăne&ca cu Rusin Caragic de la Vâlcea pentru logodna ce au făcut cu fie-sa^ în urmă a întors'o. Prea Înălţate Domne. După jalba ce a dat Măriei tale Dumnâlui Rusin Caragic, biv. 3-lea Logof. din jud. Yâlcea, (Jicend, că avend o copilă de căsătorit, doi ani sunt de când i s’ar fi făcut cerere de Dumneaei llinca Bucşănăsca pentru un copil al Dumnăeî, prin Iamandi Rămniceanul postelmcel, ginerele Dumnâei de la sud Yâlcea, şi dupe învoială-i, primirea de foie de zestre şi logodnă cu vedere, şi punere de soroc pentru nuntă, Ta tot prelungit pentru săvârşirea nunţii 14 luni, când apoi s’ar fi pomenit cu foia de zestre trimisă înap d, şi cu adăogire peste putinţa sa, dându-i să înţelăgă că ’şi-a găsit norocire mai bună la altă parte, precum că ’şî-ar fi căsătorit copilul dupe alta, cerend a i se împlini cheltuiala ce a făcut; ni se porunceşce de către Măria ta, ca să cercetăm. Următori fiind luminatei porunci Măriei tale, i-am înfăţişat înaintea nostră pe amândouă părţile, şi cercetându-le pricina cu amăruntul, cu tote că Bucşănâsca âmblă a se ajuta cu cuvânt că n’a fost logodnă cu schimbare de inele, dupe cum este obiceiul, şi Rusin logf. ne arată împotrivă, că facerea logodnei a fost într’acestaş chip, adică dupe ce s’a făcut cu vedere, tînărul neavând inele lîngă densul, prin povăţuirea lui Iamandi cumnatul-său, ginerele şi vechilul pîrîteî, a făcut sărutare tinerei cu darea de dar din partea tîneruluî, şi cu Ecpefonima din partea lui Iamandi cumnatu-său, că acâsta este logodnă, apoi avend Iamandi şi ospăţul gătit, a mers de s’au ospătat eu toţii, fiind şi adunare mai multe obraze cinstite, şi heretismosul după obiceiul logodnelor, dară tot neodihnin-du-se Rusin-că a intrat în eheltuiâlă, până a primit scrisore de la pîrâta prin care i dă titlu de cuscru şi fii şi de noră, care ne o arătă de o vă$um, scrisă de la 16t 1799, April 23, iscălită chiar de mâna pîrâtei; ne mai arată şi un răvaş iscălit de mai sus 4lsul Iamandi, de la April 1, a trecutului an, când să vede că i s’au fost trimis foia înapoi cu acea adăogire la zestre din partea pîrîteî, prin care răvaş însu-şî Iamandi mărţurisesce că are dreptate să-şi caute totă cheltuieli şi cinstea. Deci după acestea dovedi netăgăduite nici de pîrîta, nu putem că adevărat au fost avut vorba cu Panait ca sa-î- deie băcănia, dară Panait şi-au fost pus soroc, ca să vie cu bani să iae şi moşia, la care soroc fiind-că n’au fost următor a veni şi în urma lui au venit Iordache polcovnicul, carele au (Jis că nu’l îngăduesce pre Panait fiind strein şi vrea să iae el băcănia dimpreună cu moşia dupe cum le-au ţinut şi maî ’nainte d’impreună cu unchiu-seu şi se protimisesc fiind pămentenî şi clăcaşî aî moşiei, de aceea le-au vîndut arenda lor, fiind maî vertos că nici zapis de stăpânire nu dedese luî-Panait, ci numai adeverinţă de tal. 100 arvună şi cum că în urmă, dupe ce au dat moşia şi băcănia luî Iordache, viind Panait aicî la Bucurescî şi cunoscendu-şî greşela ceau făcut de n’au venit la sorocul ce ’şî pusese ca să iae el moşia, au primit a i se întorce acei tal. 450 ce dedese la soţia sa, cu dobânda lor, pentru care ’î au şi scris luî Iordache Polcovnicul, că din tal. 650 ce maî sunt asupra luî, din banii arendeî, să dee luî Panait acei tal. 450, sa primăscă şi 30 chile grâu, ce arătase Panait că au luat pentru băcănie, plătindu-il cu' cât îl va ţinea, să'î deie şi tal. 50 ostenăla şi cheltuiala ce $ice că au făcut nepotu-său Mărgărit în două luni şi Iordache n’au primit, iară vechilul luî Panait se împotrivi (Jicend, că nu s’aiî mulţămit a i se da baniî înapoi, precum (Jice Şătraru, căcî au avut vorbă ca să iae şi moşia, dară cu tote acestea acum primesce să iae venitul moşieî de i se va da dreptate; decî fiind-că acestă băcănie este chiar lucru al Şătraruluî şi fiind-că Panait numaî o începere de tocmălă au făcut cu Şatraru şi numaî adeverinţă de arvună aii luat, care şi pre aceea au anirisit-o soţia Şătraruluî, iară tocmelă pe deplin n’au făcut, nicî zapis de stăpânire de la Şătraru n’au luat, sfiindu-se atuncî a nu cumpăra venitul moşieî ; pentru acea dară, n’are cuvînt a ţinea arenda băcăniei, nici prinde loc acuşi vorba ce (Jice, că primesce a lua şi venitul moşieî; iară jăluitorul Iordache polcovnicul, fiind-că maî ’nainte până a i se împlini anul, aii îngrijit de au făcut cu însuşî stăpânul lucrului tocmelă pe deplin, au numărat bani la Şătraru, au luat şi zapis de stăpânire; după tot cuvîntul drept, este bună cumpărătorea luî şi găsim cu cale, că după zapisul ce are de la Lupoianul, să stăpânescă arenda până la sorocul de treî anî cu pace de către Panait Ponciu, care Panait are a’şî lua de la Şătrariu numaî aceî tal. 450 ce au dat, însă cu dobândă, la (Jece unul, din (Jioa ce ’î au dat până acum, fără de a maî cere vre-o cheltuială, seau a sili pe arendaş să-î primăscă grâul, ca unul ce însuşî el este pricina, de s’au cheltuit, neîngrijind aşî întemeia trăba cu orânduiala eî. Iară hotărîrea....— 1802, Ianuarie 22. Vel Vornic Manolache Creţulescu, vel Vornic Câmpineanu, Dumitraşcu Raeoviţă vel Vornic. a 80. Io Mihail Constantin Su{ul Vvd. i gpod. Ponciu, prin vechilul nepotul-săiî Mărgărit, nerămâind odihnit la rată anafora a Dumnelor Veliţilor Boery s’a înfăţişat şi la Divan 200 V. A. URECHIĂ zăgaze, sunt obicinuite în trecutul secol ca şi în cel în care am intrat înaintea Domniei mele eu Iordache Polcovnicul, i cu Costandin biv. 3-lea Armaş vechilul Şătraruluî Lupoianu, (Jicend vechilul lui Panait, că el nu are dava asupra lui Iordache Polcovnicu, ci asupra Şătraruluî Lupoianu, cu care fiind-că a avut el deosebită jUideeată, atât la departament, cât şi la Dumnâlor Yeliţiî Boerî, de unde ’I s’a dat dreptate a ţinea el băcănia, ceru a se vedea acele anaforale, care anaforale citindu-se înaintea Domniei mele, se ve(Ju că ne fiind şi Iordache, Polcovnicu faţă de a se pliroforisi judecata deseverşit, să dedese luî Panait dreptate, a ţinea el acea băcănie, cu pricina arvunei ce dedese Panait luî Lupoianu, şi a acei adeverinţă, dară în urmă, dupe ce a venit şi Iordache Polcovnicu, şi s’a înfăţişat câte trele părţile la judecată, adică Panait şi Lupoianu şi Iordache, s’a vecjut, dupe cum se făcu cunoscut şi înaintea nostra acum, că Panait numai o începere de tocmială a fost făcut cu Lupoianu, şi numai o adeverinţă de arvună a luat, iară tocmiala pre deplin n'a severşit, nici zapis de stăpânire de la Lupoianu n’a luat, care acea adeverinţă a Lupoianuluî de primirea arvunei, măcar de şi a dres’o în urmă Şătrărâsa, soţia Lupoianuluî, făcend vîn(Jare despre partea sa cu zapis deseverşit, şi primind şi banii de la Panait, dar tocmelile şi aşe^emînturile ce face muierea, trăind bărbatul, şi maî vertos pre lucrurile ce sunt ale bărbatului, dupe pravilî n’au tărie, nici ţinere în semă, încă nicî chiar pre cele de zestre lucrurî, nu este muierea volnică să facă ea aşe^emînturî şi vîn^arî din venituri trăind bărbatul, iară Iordache Polcovnicul avend în mânile sale zapis de la însuşi Şătrariu Lupoianu, stăpânul moşiei şi al băcăniei, pe severşita vîn^are a arenei! acestor acareturi, numerând şi din banii tocmelii câţi ’i s’ail cerut de la Lupoianu, cu drept cuvent a hotărît judecata în urmă a ţinea Iordache arenda acestei moşii şi băcănii, dupe care măcar că vechilul Lupoianuluî, unit fiind acum cu Panait, (jise că în vreme când a făcut Lupoianu! vânzare la Iordache, ’l-a spus lui Iordache că arenda băcăniei o are vînduta la Panait, şi Iordache 5I-a $is ca să’I vînî-a aretat, decât numai puţin grâu ce se află şi acum acolo, care grâu a primit şi el să’l plătiască, dară Panait ’l-a că maî are şi alt grâu peste câmp, \are pre \ \ ISTORIA ROMÂNILOR 201 cu stadiul nostru. Ultimul mijloc de convingere al justiţiei era cartea de moşii şi de mori, şi ya să’şî tr6că acel grâu acum cu pricinuire ca’l are cumperat pentru băcănie, şi ceru Iordache ca sa se încredinţeze Panait prin jurămînt cât grâu a avut cumperat, chiar pentru trebuinţa băcăniei, şi pre acela ’l va primi şi ’l ya plăti. Deci s’a întrebat vechilul luî Panait când el îşi va lua baniî eu dobânda lor şi preţul pre cele ce va încredinţa că are cumpărate pentru trebuinţa băcănieî, cum şi cheltuiala, ce pagubă are, şi răspunse că Iordache nu va să’î primeseă grâul tot, la care acăsta i s’a încă promiţând că în puţin timp va lua şi Vidinul. Sultanul ’î mulţămf cu o mulţime de Berhudarola, adică Aferim şi Bravo, lucru care a bucuratThegreşit pe Mihai Suţu1 2. Bucuria acesta avea s’o plătiască curând amar, ţera intregă, căci cete nouă turceşti luară şi ele ofensiva contra Olteniei: La leat 802 în luna luî Aprile, La doue-^ecî şi trei ale acesteia luni «Jile, ■ Eşit-au alt tâlhar, Manach Ibraim, care In ţerile Turcescî dădese groză mare, Cu ardere de foc, cu pră noeud de eette ligne. On petit donc garantir le repos des nations en Europe sans y ga-rantir Fexistence des Turcs. Nous ne pouvons pas garantir Ies possessions actuelles des Turcs, parce que eette garanţie pourrait nous entraîner dans des guerres qui nous seraient etran-geres; et que si Ies Autriehiens, pour se mieux circonscrire, consentaient jamais â se retirer en deşa des Alpes Juliennes, il serait peut-etre convenable de Ies dedommager de leurs pertes en Italie en leur donnant toutle cours du Danube. II ne faut pas se ie dissimuler, FAutriche dominera toujours militairement dans tout le pays qui est entre le Danube et le Meşter; elle en tient toutes Ies clefs et elle y entre â son gre avee Ies eaux du Pruth, avec celles de l’Alut, ou par le pas Meadi6. «Les Russes eux-memes ne peuvent passer le Meşter sans son aveu; et s’ils le tentaient, elle pourrait les enfermer eomme le fit autre fois un Yisir ottoman dans le bassin du Pruth, ou les ensevelir dans les marais du Danube. La France ne doit donc point eliercher a eonserver â la Turqaie sqs pro-vinces au-dela Danube; elle doit peut-etre meme en hâter le d6membrement. Les Turcs, en se retirant au nord de leur Empire en deşâ du Balkan et au midi, derriere une ligne tiree de TEupbrate a i'Oronte, concentreraient leurs forces et les doubleraient en les concentrant. (Test peut-etre aujourd’hui la seule ressource qui leur reste pour empeclier ou retarder leur chtite. La Valachie, la Moldavie, ia Mesopotamie, la Syrie et l’Egypte ne sont plus souvent que des domaines d’ostentation; ils ne peuvent plus les gouverner ni les de-fendre et il est sage de savoir faire a propos Tabandon d’une pSrtie de son bien pour eonserver Tautre. «En laissant d’ailleurs aux Autriehiens toute ia vailâe du Danube, les Turcs donnent â la Russie et â VA utriche des interets divers; et quand Fune de ces puissanees voudra les conquerir, Fautre sera int6ressee a Fempecher. Ils n’ont plus alors des guerres directes qu’avec les Autriehiens; et, tout Turcs qu’ils sont, ils peuvent se defendre contre eux s’ils veulent adopter un systeme militaire, qui est le seul qui leur convienne, et qui consiste â ne jamais com-battre de front les armees europâennes, mais â op6rer sur leurs flancs et sur leurs derrieres, pour leur eonfisquer les convois et les priver ainsi de tous les moyens qui leur donnent sur des armees indisciplinees tant de sup6riorit6.» ISTORIA ROMÂNILOR 263 Evenimentele cu Pazvanlîii din Ţera Românescă, nu scapă atenţiune! guvernului din Paris. Rufin din Constantinopole raportă guvernului seu, în Maiu şi Iunie 1802, cum trupele lui Pazvantoglu cutreeră Valachia, cum: «Graiova este împresurată şi tote foburgurile ei au fost incendiate. Groza e atât de mare în Valahia, că toţi boierii şi-aii părăsit curţile din Bucurescî şi s’au întărit prin munţi. Acesta groznică diversiune a lui Pasavan-Oglu, desperă Divanul, care ţine reuniune aşa «Jicend permanentă x. In 26 Iunie 4802, Rufin confirmă ceea ce am spus noi, că Michail Suţu a părăsit Bucurescii la îndemnul Muscalilor 2. * Câte-va dile dupe acesta in formaţiune a lui Rufin, acesta la 9 Iulie 1802, st. n., confirmă că fuga lui Michail Suţu, era in Înţelegere cu 1. «Crajova est cern6 et tous ses faubourgs ont 6te incendiăs. L’effroi est tel en Valachie que tous les boyards ont quitte leurs hotels de Buearest et se sont fortifies dans les montagnes. Cette affreuse diversion de Passavan-Oglou met au desespoir ie Divan qui reste pour ainsi dire assemble en permanence. (Hurm., voi. II, supl. I, pag. 223). 2. GCCXIY 26 luniu, 1802. Rulfin către relaţiuniie externe, despre fuga principelui Suţu din Bu-curescî în Transilvania. (Voi 204. D. 80 bis). Pera, le 7 Messidor, an 10. II est evident que la fuite du Prince Michel de Suzzo de Buearest est un jeu. On sait que Passavan-Oglou n’ava^t fait aucune entreprise sur cette viile. Le Prince, qui avait reşu de forts subsides de la Porte pour soudoyer des troupes, n’a paye personne, a affecte une grande peur et ii a 6migr6 avec sa caisse contenant, dit-on, 12 miile bourses. Quelques personnes pretendent qu’il a et6 arrete en Transilvanie â la requisition de ses creanciers; mais cette nouvelle est peu croyable. Peut-etre n'a-t-eile ete imaginee que pour preparer les esprits â une seconde evasion. M. de Tamarra, envove de Russie, eiit hier dans le canal une conference qui occupe tout le monde. Bile a sans doute trăit â Taffaire du Prince de Valachie ; mais on n’a encore rien decouvert sur ce point. J’ai Thonneur, etc 264 V. A. URECHIĂ Rusia, ba şi cu Austria *, căci o creatură din casa lui Suţu, numit Codrica, 1 îndemnase să fugă, pentru de a înlesni planul puterilor vecine, cari voiau să bage în ţeră câte o armată ca să coprindâ Principatele, in folosul politicei lor: «pentru a servi de indemnitate Marelui Duce de Toscana». Cu tăte că mare era la Constantinopole, precum se vede, influenţa rusescă, fuga din ţeră a lui Michail Suţu, n’a plăcut Porţei şi ea arestă pre fiul Domnitorului, care petrecea în Constantinopole. Pre la finea lui Iunie 1802, se sună prin publicul Ţărigrădean, că nenorocitul Beizadea fusese torturat în Inchisore, ba chiar că i se tăiase capul, ceea ce însă nu era adevărat2. Ceea ce era -adevărat însă, era agitaţiunile ce provocară în Constantinopole apetiturile de Domnie ale familiilor fanariotice şi mai ales ale facţiunilor Moruzi şi Calimacli, sperând a pune mâna pre mize^ rabilul tion de la care dezertase Michail Suţu s. CAP. XXIII Numirea A lui lex. Suţu Domn al Munteniei. Porta solicitată în sensuri diverse de Rusia, Austria şi Francia, cum şi de intrigile Grecilor fanarioţi, să decide la o măsură care împlinea în mod întâmplător unul din idealele politice ale marilor noştrii domni Ştefan, Mihaî-Vitezul, Vasile Lupu, etc. Porta numi Domn al Ţărei Românescî pre domnul Moldovei, împreunând ast-fel ambele domnii în persona lui Alexandru Suţu, nepotul lui Michail Suţu. Drăghici scrie, că prin firmanul cu care Alexandru Suţu, dobândi şi domnia Munteniei, se considera domnia lui la Moldova ca reînoită şi deci, (Jice Drăghici, că s’au făcut ceremonia obicinuită tot de odată şi la Bucuresci şi la Iaşi, ca pentru a 2-a domnie. Rufin, 1 1. Austria nu se desinteresa nici ea de mişcarea Pazvanlîilor în România. Intr’un raport al lui Rufin, către ministrul de externe din Paris, din 10 Iunie 1802, se spune că un general austriac, sub pretext de a merge la Brăila, a debarcat la Vidin şi a inspectat fortifieaţiunile în serviciul Iui Pasvantoglu, reformându-le pre unde erau dăunate şi învăţând pre Fazvantoglu cum să le apere (tom. II, supl. I, pag. 221, doc. 311). 2. Hurm., tom. II, supl. I, pag. 224, doc. 316. 3. Hurm., tom. II, supl. I, pag. 225, doc. 316. ISTORIA ROMÂNILOR 265 în raportul seu, de Ia Pera, 9 Iulie, 4802, constată că: «Principele de Moldova, Alexandru de Suţu, este însărcinat provisoriu cu guvernământul principatului vacant (al Valachieî)». Rufin nu afirmă, că acestă numire a fost un succes al stăruinţelor lui3. In adever, s’ar putea considera acestă îndoită numire de Domn a lui Alexandru Suţu, ca o concesiune făcută de Portă politicei francese, în urma aşa clisei păci generale, din 1801 Noembre, şi a marelui rol ce luase Napoleon, care la 2 August 1802, va isbuti să fie numit consul pre vieţă. Cu greu însă, admitem în totul acestă credinţă, când seim că Alexandru Suţu, avea pre lângă sineşi, ca secretar, pentru relaţiunile externe, pre un neamic al republice! francese şi emigrat, înscris pre lista emigraţilor, anume Generalul Luce de Gaspari-Relleval. Acesta pre la finea lui Iunie 1802, e recomandat de Alexandru Suţu către Talleyrand, ministru din afară din Paris, ca să ’i îngăduiască câte-va luni să stea în Francia, pentru a ’şî regula afacerile 2. Numirea lui Alexandru Suţu şi la tronul muntenesc, consterneză pre Grecii din Fanar, cari adună bani până la 80.000 lei, să dea pre-sent ambasadorului muscal, doră vor putea împedica asemenea act3. Numirea lui Alexandru Suţu nu place Rusiei şi deci agentul muscălesc agită pre Mitropolit şi pre emigraţii din Transilvania în contra acestei numiri. Alexandru Suţu, scrie Mitropolitului şi emigraţilor, să reintre în ţeră, mai ales că Turcia acum se împacă şi cu Pazvantoglu, cu care Alexandru Suţu legase bune relaţiuni. Puţini din boeriî emigraţi primesc să se întdrcă în ţeră4. Dionisie Fotino explică 1 1. «La Porte garde le plus profond silence sur l’ingcrence queleonque de la Oour de Potersbourg dans cette affaire, et elle a ordonne â Alexandre de Suzzo, Hospodar de Moldavie, de se rendre â Buearest et de laisser â Jassy pour supplăant le premier officier de sa maison » 2. Hurm., tom. II, supl. I, pag. 224, doc. 315. 3. «Los Grecs consternes craignent que Ies deux Principautos n’echappont â jamais de leurs mains et le Ministere actuel est dans la plus grande frayeur.» (Hurm. Yol. H, supl. I, pag. 312). La chronique de Pera affirme que la nobiesse du Fanai destine â la mis-sion russe un cadeau de 80 miile piastres. 4. D-i N. D. Popescu, în contrazicere cu toţi scriitorii anteriori, a scris în Calendarul pentru toţi, din 1891, că o parte din boeriî Munteni emigraţi la Sibiu, se despărţiră de ruso-filî «şi intrară în ţeră.» Deacă acesta ar fi fost adevărat, pentru toţi boeriî din Sibiu, cine ar mai fi iscălit cu Mitropolitul Dositeiii Arz magzarul către Porta, cerend de Domn pre Constantin Ipsilant? 266 V. A. URECHIĂ refusul boerilor, (Jicend: «Aceştia însă se opriră de a veni pentru două cuvinte, înteiu căci credeau cum că îndată ce ar veni, Domnul şi cu Tersenecli Paşa, ’i-âr sili ca să plătească datoriile lui Michail Vodă, către oştirile împărătesc!; al doilea, căci aveau idee, cum că Domnul avea scop să osîndescă pre câţi-va din boeri pentru fuga lor, cu scop să desculpe pre unchiul seu x.« Boerii cari emigraseră împreună cu Michail Suţu, nu erau mul-ţămiţi cu numirea la Domnie a lui Alexandru Suţu. Nemulţămirea lor era însufleţită de Muscali. Zilot scrie că: «Mitropolitul cu cei mai mari boieri, aflându-se, cum am arătat, în Braşov, şi cu totul scârbindu-se pentru acest Domn, căci ’î scia faptele lui cele rele, care le făcuse la Moldova, numai decât făcură arz la Portă, cerend Vodă pre Constantin Ipsilant, fiiul lui Alexandru Vodă Ipsilant.» Despre acest arz, Dionisie Fotino încă grăiesce, măcar că densul spune, că boierii cari s’au întors aii fost bine primiţi şi ajutaţi de Domnitor. El (Jice: «La Sibiul Transilvaniei se aflau Mitropolitul Dositeiii cu Episcopii, Banul Dimitrie Ghica cu fiiii săi. Manole Brân-coveanu, Dimitrie Racoviţă, Radu Golescu, Scarlat Câmpineanu, Isaac Rallet şi alţi mai mulţi boeri din Craiova. Aceştia chibzuindu-se asupra lucrurilor ţărei, au trimes Arz-Magzar (suplică) către înalta Părtă; şi arătându-i durerile şi nenorocirile carele le sufere ţera în opt ani neîntrerupţi, au cerut ca să le dee Domn pre junele Ipsilante Constantin Vodă, carele fusese mai întăiu Domn în Moldova şi se arătase blând, bun şi drept către ţeră» Deacă boierii abandonau ast-fel causa lui Michail Suţu, este că ei erau convinşi, că în adevăr acesta nu mai putea redobândi Domnia. Mai ales se compromisese din nou Michail Suţu, prin hotărîrea ce pare că luase, de a se duce din Ardeal în Rusia. Sunt scriitori cari afirmă chiar, că Michail Vodă Suţu ar fi şi trecut în Rusia. O corespondenţă francesă \ Badu Golescu, Constantin Filipescu, Isaac Balet, Constantin Ştirbeiu, Scarlat Câmpineanu, Enache Bărcănescu. Cod. XLVIII, fila 144. Al doilea mijloc fu menţinerea unor dări sporite încă de sub domnia lm Michail şi Alexandru Suţu. Intre acele dări sporite, fu a vinăriciuluî, care de la 5 bani la vadră se ridică la 9 bani. Decât «cine împarte, parte îşi face» cum (Jice proverbul. Boerii Caimacami şiDivaniţî cu totă nevoia mare a Yisteriei de bani, se feriră de a întinde vinăriciul şi la înaltul cler, la mănăstiri şi mai ales la boerimea de orî-ce treptă, ba chiar şi la feciorii de boeri şi veduve boeroice. Darea de 4 bani la vadră urmeză a se lua numai pe 1802, escepţional. Ecă pitacul, dispunend la 5 Septembrie, dupe darea vinăriciuluî şi actul din 28 Septembrie 1802: Noi Caimacamii Ţerei Românesci. Fiind-că şi întru acest urmetor, anul o mie-opt-sute-doî, cu socotâla şi sfatul de obşte s’au hotărît a se urma darea vinăriciuluî, iarăşî ca în anultrecuti tot pentru aceiaş de atunci cuvent şi cuviinciosă pricină, care şi acum curge, adecă pentru cunoscuta lipsă şi neajungerea grelelor cheltuelî neobişnuite ce sunt trebuinciose pentru hrana Imperătescilor oştiri, şi pentru plata lefilor lor, de aceea dar, adausul de patru banî la vadră peste cincî ce sunt obişnuiţi, are a se lua şi estimp de la tote poporele de obşte, atâta la cele ce sunt Domnescî şi monăstirescî, cât şi din cele ce sunt numaî monăstireseî, cu totul, de la tote să iae adausulu de patru banî, pe sema Domnâscă, bez vinariciurî la monăstirî, care au a şi le lua monăstirile fără a se amesteca la acest 296 V. A. URECHIĂ adaus, iară acest ajutor au al da numai dajniciî ce plătesc vinărieiul, iar nu şi privelegiaţiî, şi cu acăsta hotarîre, însă ca acest adaus de patru bani numai estimp să fie pentru a yremeî întemplare şi mare trebuinţă ce este, iar la anul viitor şi înainte să se urmeze iarăşi obiceiul vechili, fără a rămâne ca o lege în ţeră; cu care acestă orînduială, fiind-că au cumpărat pe anul acesta vinăritul Domnesc ot sud. . . . Dumneluî. . . . i s’au dat de la Divanu Domnesc ponturile de maî jos arătate, ca să fie volnic a căuta slujba vinăriciuluî din numitul judeţ, urmând întocmai ponturile ce se coprind maî jos: 1. Mitropolia, câte trele episcopiile şi mănăstirile cele mari cu metoşele şi Dumnălor veliţi boerî, al doilea şi al treilea până la boeria cea maî de pe urmă, ce sa face cu caftanu şi fecioriî de boerî, şi jupânesele văduve, ce le vor fi stătut bărbaţiî până la cea maî de pe urmă boerie cu caftan, vinăriciu să nu plătăscă, precum şi neamurile, şi boerinaşî, mazilî şi alţiî ce au hrisove şi cărţî Domnesc!, iarăş vinăriciu să nu plătescă. 2. Toţî ceî-l-alţî de obşte să plătescă la orînduiţî siujbaşî, de vadra câte nouă banî, după drepta mesurătore a cotuluî înfierat, ce s’aii dat slujbaşilor de la vistieria Domneseă. 3. Toţî ceî ce sunt subt privilegiurî de a scuti vinărieiul, forte să se ferăsca a nu cere să se scutesca vinul vre-unuia din ceî ce plătesc vinărieiul pentru că carele s’ar afla într’o faptă ca acăsta, i se va lua privilegiul de la mânî, cum şi cel ce cu meşteşug ca acesta va âmbla a scuti vinul, dovedindu-se de boeriî vinăricerî, să-l apuce să plătăscă vinărieiul îndoit. 4. Mănăstirile şi bisericile câte au hrisove şi cărţî Domnescî să aibă a-şî lua milele pre deplin precum au luat şi până acum, urmându-se după cuprinderea cărţilor şi hrisovelor ce au, care să aibă a le arăta fa vinăricerî, iară mănăstirea Căldăruşanî, fiind-că din vechime are din câte-va popore mila câte doî banî de vadră, şi în urmă i s’au maî făcut adaus câte un ban, de Măria sa Mihaî Yodă Suţul, să aibă dreptul h lua câte treî banî dintr’acele popore. 5. Boerul Tacsildariu, orînduind pre fie-care siujbaşî la poporul său, să aibă datorie acei siujbaşî ca să mesore vasele pe dreptate, fieş-căruia, cu cotul Domnesc, ce li s’au dat pecetluit acum de la Yisteria Domneseă, ferindu-se ca nici să încarce cât de puţin, dar nicî să iee mită seau darurî şi să pue maî puţin, a căruia măsurătore de a se putea dovedi că au fost drepta întru adevăr, pre fieş-care seră să ducă seau să trimită terfelog scrisului dintru acea lo Constantin Alexandru Ipsilarit Vvdm Prea sfinţia ta părinte Mitropolite al Ungro-Vlahieî, ’ţ! facem Domnia mea în scire, că prin anaforaoa Sfiinţieî tale, a părinţilor Episcop! şi a Dumnelor boerilor de obşte şi prin hrisovul domnesc de întărire, s’au hotărît şi s’au legat nizamul hirotoniilor, ca să lipsescă catahrisis ce se urma, spre a fi oprit să nu se potă face într’alt chip, decât numai prin buiurdismă şi pecete domnescă asupra anaforalelor ce se vor da de către părinţi! Archiereî, după cercetarea ce se va face, unde va fi întru adever lipsă de preoţia vreun loc şi de va fi ipochimenul aceluia ce cere a se preoţi vrednic de darul preoţie! şi fără de vre-o pricină de dajdie, care acăstăbună orînduială ce s’au chibzuit de Sfinţia Sfinţiilor vostre părinţilor Archiereî şi cu Dumnelor boeriî, am lăudat’o şi Domnia mea şi asemenea am dat şi domnescile nostre porunci de urmare; aucjim însă cele în potrivă, că pre tote filele şi în tăte părţile se fac nelipsit hirotoni! de preoţi şi diacon!, fără de a ni se face înteiu arătarea trebuinţe! prin anafora şi fără a se da buiurdismă sub pecetie domnescă, care aceste fiind cu totul împotriva ade! cuviinciose rînduelî, care prin chibzuirea de obşte a părinţilor Archiereî şi a Dumnălor boerilor şi prin hotărîrea cu hrisovul domnesc s’au găsit cu cale de s’au legat şi s’au întărit şi de no! prin poruncile ce am dat. Iată într’adins scriem acest domnescul nostru pitac, cu hotărîre, ca ' nizamul acela să se pazescă negreşit şi fără de nicî 6 strămutare şi poruncim, ca unde va fi vre-o lipsă întru adever de preot şi de la alte biserici de aprope şi din prejur, unde se află de prisos preoţî şi diacon!, nu va fi mijlocul a se împlini locul unde este acea lipsă şi trebuinţă, prin jalbă dupăiînduială să se arate la Domnia mea şi dupe cercetare, dovedindu-se că este în adever trebuinţă şi că ipochimenul acela este slobod fără de nici o pricină şi arătându-mi-se piin anofora arhierescă şi vrednicia ipochimenului de darul preoţie!, întâiu întru ale sdinţeî de învăţătură şi ale veţuireî luî, cât şi întru vrâsta lui, dupe orînduiala canonelor Apos-tolescî, se va buiurdisi prin pecetea Domnie! mele şi aşa să se hirotonisâsca, iar într’alt chip de se va găsi, se va urma negreşit hotărîrea aceea ce este legată, precum arătăm mal sus, a se lipsi de darul preoţie! şi a se da la orînduiala luî, împreună cu locuitori! mireni dajnic! a! ţări!. Drept aceea, ca să nu se pricinuiască nicî vre-o desfrânare în pricina hirotoniilor, se 1. Cod. XXXVII, fila 180. ISTORIA ROMÂNILOR 311 X cuvine ca înşivă Sfinţiile vâstre, părinţilor Archiereî, sa o cereţi şi sa o îngrijiţi, acesta a se păzi şi ase urma negreşit şi nizamul acesta, toi. pîsah gd.— 1804, Februarie 22 K De puţină isbândă a trebuit să fie îndreptarea abusurilor în biserică prin hirotonie, căci în 4806, Iulie 45, silit se vede Domnitorul să reînoiască pitacul către Mitropolit, cu referinţă la abusul hirotoniilor, constatând că iar a venit treba ac6sta la cea de catahrisis, adecă abus: Io Constantin Alexandru Ipsilante Vvd. Prea sfinţia ta părinte Mitropolite, sciinţă este prea Sfinţii tale, că pentru rîndul hirotoniilor preoţescî, încă din I6t 1797, în vremea ceî dînteiu domnie a tatălui nostru Domn Alexandru Moruzi Yvd., dupe arătarea ce s’au fost făcut atunci prin însăşi anaforaoa prea Sfiinţieî tale de catachrisis ce se urma de la o vreme îneoce la treba hirotoniilor, prin anafora obştăscă şi prin hrisovul Domniei sale de întărire s’au întocmit hotărîtă orînduială, nu numai în ce chip are a curge hirotoniile, ci şi cât plocon avea să dee acel ce se va hirotonisi diacon şi preot, a căruia hrisov cuprindere vă voia tuturor de obşte, ne pliroforisim că e chiar pentru al sufletului folos obştesc şi deosebit de cei ce se negustoresc, cei-l-alţî toţi câţi se afla locuitori, de veri-ce trăptă, primiră; nu lipsim dar după datoria cea netăgăduită, care avem, a o face cunoscută milostivireî înălţime! tale, embericlisând şi chiar a lor jalbă, spre mai bună pliroforie şi împreună cu dânşii şi noi fierbinte ne rugăm, cei plină de totă milostivirea fire a Măriei tale .... care este revărsată asupra tuturor de obşte, de a fi primită, ca pentru suflet folositore cererea, ce fac ; iar anii Măriei tale de la Dumnezeu să fie mulţi şi fericiţi,—1803, Februarie 15. Ai Măriei tale prea plecaţi slugi, Constantin Otetelişani3 Paharnic. Io Constantin Alexandru Ipsilante Vvd. i gosp. Zem. Vlahiscoie Cu cale este în adevăr anaforaoa ce ne fac Ispravnicii judeţului Vâlcea şi primită cererea negustorilor şi acelor-1-alţi locuitori, pentru care şi poruncim Dumnălor Ispravnicilor, ca să schimbaţi dioa Duminicei, spre a se face tergul acesta Marţi, făcend sciută porunca acesta la toţi din vreme, ca să scie fieş-care în ce di au a se aduna, dară şi acesta să faceţi Dumnevostră cunoscută la toţi, că Domnia mea, pentru ca să mergă fieş-care la sfînta biserică Dumnetfeească, dupe datoria creştinescă, spre a*şi face închinăciunea şi a asculta sfînta leturghie o facem acestă schimbare, iar nu pentru ca să aibă Dumineca beţii şi alte netrebnicii.—1803, Martie 12. Bibi, Urechiă. ISTORIA ROMÂNILOR 315 de cămiiiărit, de vamă, de vin domnesc şi de ort vătăjesc şi băcănia să nu se supere nici de Bacalbaş, nici de alte dări ce vor fi pre alte băcănii, cum şi un puptor de pane ce are lângă acea băcănie să fie nesuperat de dările ce daiî alte cuptore ... .» Poruncim Domnia mea «voue, Fumărilor, Căminarilor, Vameşilor, Vătaşilor de cârciumarî, i Bacalbaş, i Vătaşî de brutari, toţi să aveţi a vă feri de acăstă băcănie, i pivniţă, i cuptor.» II. La 29 Ianuarie 1803, ordonă restaurarea dupe cutremur a zidurilor din jurul monăstireî Radu Vodă: Io Constantin Alexandru Ipsilante Vvd. gospod Zem. Vlahiscoie Cuviose Arhimandrite şi Egumene al sfintei mănăstiri Radului Vodă, fiind-că răposaţii aceia ctitorii, cari au zidit acestă sfîntă mănăstire, au îngrijit de au lăsat şi venituri de acareturi îndestulate, ca nu numai să ţie pururea în buna rînduială cele întocmite, ci maî vârtos la vre-o întemplare de stricăciune să se dregă şi să se facă zidirile ei la loc, spre a fi tot-d’a-una în starea lor, încă de a se face de la densele şi câte o facere de bine de hrană şi ajutor, spre a avea adică sufletâsca pomenire aceia pentru care s’au ostenit de au făcut acestea sfinte mănăstiri şi le-au înzestrat cu îndestulate acareturi de venituri; cu cât mai vertos se cade acum, dupe întâmplarea cutremurului ce au fost, din care s’aii stricat tote zidirile de prin prejur ale acestei mănăstiri, a pune totă silinţa şi a nu zăbovi dregerea şi facerea lor la loc; pentru acea dar, iată întra’adins şi poruncim Domnia mea, ca să faci începere de tote cele trebuinciose ale lucrului şi din veniturile mănăstiresc! să icom> misescî cu osîrdie şi cu silinţă de a drege şi a face negreşit tote cele stricate la locul lor, spre a ţi se cunosce în faptă cu acăsta buna iconomie şi osîrdie care eşti dator de a o arăta acum la acestă întemplare, toi. pisahgp.— 1803, Ghenarie 29 III. La 14 Februarie 1803, rlnduesce Egumen la mănăstirea Căşcio-rele pre Arhimandritul Macarie, fără să maî amintescă de recoman-daţiunea Mitropolitului. Cu aceştaşî pitac rînduesce un Logofet de Divan care să instaleze pre noul Egumen : Ocasiune de bacşiş bun pentru logofătul instalator! Io Constantin Alexandru Ipsilante Vvd. gospod Zem. Vlahiscoie Find-că la mănăstirea Căsciorele din sud Vlaşca am orînduit Domnia mea Egumen pre Arhimandritul Macarie în locul Arhimandritului Neofit ce au fost până acum; iată după obiceiu orînduim pre.......Logofet de Divan 1. Cod. XLIX, fila 24. 346 V. A. URECHIĂ carele mergend împreună cu numitul Egumen la mănăstire să-l aşecje şi să cit6scă în au$ul tuturor părinţilor, posluşnicilor şi robilor monăstireî, deosebită cartea Domniei mele ce s’aii dat la manile Egumenului, făcendu-î Teslim tote lucrurile monăstireî, de care făcend doue catastihe asemenea iscălite, unul să-l încredinţeze Egumenului, iar altul să-l aducă aici în păstrare. — 1803, Februarie 14. l. IV. La 20 Februarie 1803, reînnoesce influintelui boer Nicolae Brâncoveanul hrisovul cu privilegiile acordate bisericeî din grădina acelui boer 1 2. V. In 6 Martie 1803, Domnitorul ordonă boerilor: marele Ban Dumi-trache Ghica, marele Postelnic Iordaehe Mavrocordat şi marele Vornic de ţera de sus Golescu, să se constitue în comisiune, să cerceteze starea în care se află monăstirile de preste Olt, al căror venituri s’au consacrat spitalelor pentru ciumă, fiind-că Domnitorului ’î-au venit informaţiuni, că atât monăstirile, cât şi localele din jurul lor, se află în cea mai prostă stare şi ruinate. Domnitorul Prea înălţate Domne înştiinţăm înălţime! tale că aici într’acest oraş al Bucureştilor, în mahalaoa Sfintei Ecaterina, sunt doue tinere, numele lor Marghiola şi Catinca, fete ale unei Maria Caiansi, care dupe pliroforia ce am luat, fiind căzute la fapte ne-cuviinciose, apururea primesc la densele adunări de omeni tineri de ’î sting cu cheltuiala şi acesta socotind sluga Mărie! tale că este o urmare cu totul împotrivă şi nesuferită la firâscă omenire, am chibzuit ca aceste fete, de se va găsi cu cale şi de înalta Măriei tale înţelepciune, cu luminată porunca, înălţimi tale să se trimiţă la mănăstirea Dintr’un-lemn, până se vor mai înţelepţi să ştijă acolo, iar hotărîrea.—1804, Septembrie 43. Vel Spătar. Io Constantin Alexandru lpeilante Vvd. i gotyod. Volnicim pre sluga Domnie! mele Zapciiî spătăresc, carele rădicând de aici, pre aceste doue mal sus numite: Catinca şi Marghiola, să le ducă surgiun la mănăstirea Dintr’un-lemn, unde poruncim cuvioşeî tale Stareţă de acolo, să le aib! înlăuntrul mănăstiri într’o buna pază, şi far de a doua poruncă a Domnie! mele să nu se slobodă.—1804, Septembrie 19 1. La 26 Septembrie 1803, Domnitorul ordonă surghiunirea la mănăstirea Ostrovul ('Argeş), a unei fete cu netrebnice urmări: . • . . . Zem. Vlahiscoie % Fiind-că_____fata s’au găsit în netrebnice urmări şi fapte de vinovăţie, dăm volnicie slug^î Domnie! mele Zapciu spătăresc, ca luând do aici pre numita l.^Cod. L, fila 299. 24 V. A. URECHIĂ fata să o dacă surghiunită la mănăstirea Ostrovul, din sud Argeş, unde poruncim cuvioseî stărite de la acostă mănăstire, aducend’o orînduitul să o aibă în buna pază înăuntrul mănăstire! şi fără de a doua poruncă a Domniei mele să nu se slobodă, de a căreia primire şi de urmarea porunci să dee adeverinţă la mâna orînduituluî acestuia, ii saam receh gd. —1803, Septembrie 26* 1. aAcolisirU de fete asupra flăcăilor, ce le-au desonorat, ca să le iee de soţie sunt multe. Eată un cas: , Prea Înălţate Dâmne. După luminată porunca Inălţimeî tale, ce este dată la acăstă alăturată jalbă, /Zapciul cel orînduit al Ciauşulul de aprobi, aducând pre pârîtul Yasile Holteiu, l’a înfăţişat cu Maria, fata jăluitoreî, la smerenia nostră şi intrând în cercetarea lor, cu totul au tăgăduit, cjicend că nu se scie vinovat în fapta păcatului cu densa, dupe cum ea arată; am <|is dară jăluitoreî şi fie-săî Maria, de are vr’o mărturie să aducă la judecată spre dovadă şi răspunseră că nu are pre nimeni, fără cât Maria fata Constantin Alexandru Ipsilante Voevod Cinsitite şi credincios boerule al Domnieî-mele, Dumnâta vel Postelnice, fiind-că din cercetările ce facem Domnia mea nizamulnî politiei, aflăm că atâta adunătură de omeni streini nesciuţî, fără nici un căpătîiu şi fără de nici o stare, se găsesc, în Bucurescî mai vertos acum între acele Constantin Alexandru Ipsilante Voevod i gospod Zem. Vlahiscoie. Fiind-ca ne-am milostivit Domnia mea asupra jăluitorilor 16 logofeţi aî Divanului pentru slujba lor şi le-am mal adăogat lefa cu câte taleri cinci preste câte Constantin Alexandru Voevod gospod. Zem. Vlahiscoie Orînduim pre boierul Domniei mele, vel Grămătic Manolaehe Yardalah, căruia îl dăm Domnâsca nostră volnicie să mergă la numitul judeţ Slăm. Bâmnic, luând de aici împreună şi pre duoî din jaluitoril aceştia anume Paharnicul Dumitrache şi loan Neculeştiî, ca să fie faţă acolo la cercetare, unde pentru tote aceste madele câte se coprind mal jos, şa aibă a face cercetarea în judeţ cu totă scumpefcatea, prin marifetul Ispravnicilor ce se află acum acolo la judeţ, şi dreptul adever, în fiinţa luî dovedindu-1, pentru fiteş-care dm numitele madele, să aducă Domniei mele pliroforie curată, dupe dovetjl vrednice şi adevărate, fără de părtinire, la nici o parte; pentru care scriem şi poruncim Domnia mea şi voue tuturor orăşenilor şi locuitorilor noştri de la numitul judeţ. din porunca Mării tale, dar pre urmă făcend însciintare la înălţimea ta, cum că le este cu greu locuitorilor de a trimete salaorî de acolo fiind, lec depărtat şi viind porunca înălţime! tale, că s’au Iertat facerea de salaorî, îndată aii scris şi Dumnâlor zapciilor, ca să nu supere satele. Zapciiî aii orînduit nu numai din omenii Dumneluî, ci şi din pământeni, pre cari ’l-au ales de vrednici. 510 V. A. URECHIĂ Constantin Ipsilante, dupe pilda altor Domni, işî administrâză moşiile rînduind cu carte Domnescă episfaţi la ele* 1. Prin mesuri administrative Constantin Ipsilante apără tăierea pădurilor în creşcere, dupe cererea unor moşieri, mai ales în judeţele de câmp, unde nu cresc pădurile cu înlesnire. Acestă mesurâ se pote documenta cu pitacul ce dăm în notă, de şi acosta se referă numai la pădurea despre moşiile Tătăreşci şi Andreenî din Ialomiţa2. fiind-că într’adins am trimes pre acest boer al nostru credincios cercetător, să nu ve sfiiţi a areta dreptul adevăr al lucrurilor, fără de însă nis-care-va asupriri neadeverate, ci întru curăţenie şi dreptate să aretaţî cea singură şi chiar fiinţa adevărului lucrurilor.—1804, Ianuarie 30. Cod. XLVII, fila 449. 1. Cartea lui Drăghicî care se orînduesce Epistat la moşiile ot Afumaţi şi Uluiţi. . . . . Zem. Vlahiscoie Fiind-ca asupra moşiei Uluiţii cu amendoue morile de acolo şi eele-l-alte moşii : Răcoresc!, Bărcănescî, Manasia, Ciochina şi Crăicioî, cu viile ce se află pre aceste moşii ale casei Domne! mele şi cu pogonaşiî lor, am rinduit Domnia mea epistat pre.... ii dăm acestă domnescă nostră carte la manele sale, cu care să aibă volnicie a face zapt moşiile şi mod le şi tote lucrurile casei de Ia arendaşul ce aă fost până acum, prin catastiv anume, iscălit de acel arendaş, căruia arendaş fiind-că i-s’ail împlinit sorocul de la (Ji înteiu Mai i, are să-î iae şi socotela de venitul ce se va fi adunat, şi de acum înainte să aibă orinduitul de Domnia mea Epistat a căuta şi a strînge veniturile şi câştiurile moşiilor şi a morilor dupe obiceiul pământului şi dupe condica Divanului; de care poruncim Domnia mea slugilor, scufcelnicilor, pogmaşilor şl posluşnicilor casei, cum şi voue tutulor locuitorilor ce ve a'laţi şe^etor! şi cari ve hrăniţi pe aceste moşii, să cunosceţ! pre mai sus numitul de Epistat orinduit de Domnia mea, dându-i supunere şi ascultare la cele drepte şi cu cale datorii ale vostre şi obiceiurilor moşiilor, ca să potă căuta şi. a stringe veniturile fără de cusur ; aşişderea prruncim şi Dumne vostru ispravnicilor ot sud Ialomiţa, ca la cele ce va areta orinduitul Epistat, sa aibă de la D-vostru tot ajutorul cel cuviincios, ’ ca să pota avea înlesnire la căutatul veniturilor, ii saam receh qpd. — 1804, Maiiî 30. Cod. XLVII, fila 236. 2...........Zem. Vlahiscoie. Dumnâvostră ispravnicilor ot. su l Ialomiţa, sunelate! la Domnia mea au dat jalbă Petre Vasiliu, aretând, ci p-o moşia ce se numesce A:idreşescî şi Tă-tăranî, dintr’acel judeţ, având şi o pădurice care acum a i început a cresce şi a se înălţa, locuitori! de prin împrejur o taie şi o sfărâmă, din care pricină nu se pote face pădure, precum se cade, în starea eî, cerând porunca domnie! mele spre a o avea aperată ca să potă veni în starea ei, şi fiind-că în acel ISTORIA ROMÂNILOR 511 Isgonirea din ţeră a acelor ce turbură linişcea publică presintă un cas mai curios. Domnitorul nu cuteză să expulseze pre un individ din Constanţinopole, dar ordonă marelui Cămăraş, să mergă la acel individ «să dea să înţelegă că are voie să se ducă din ţâră la Ţari-gradşi se ’i dea revaş de drum de la Spătărie.» La fila 58, cod. XXXVII, în 9 Martie 1804, se constată că acel individ n’a prea voit să înţelegă că trebue să plece din ţâră. ba încă necontenit superâ pre Domnitor cu jalbe. Constantin Ipsilante scrie din nou CămăraşuluL Amintim asemenea cas, spre^a constata odată mai mult, cum Domnitorii îşi mesdră actele administrative şi judecâtoresci, nu dupe interesele ţereî şi dupe dreptate, ci in vedere cu persona . . . . Cine-va care nu ar fi avut legături la Constanfinopole, era expulsat fără mai fiii uită' politeţă; unui individ care are relaţiunî cu Conştan-tinopole, i se dă a înţelege că trebue să plece. judeţ este sciut şi cunoscut că forte anevoie se cresc şi se rădică pădurile, fiind loc numai de câmpie, pentru aceea dar ve poruncim Domnia mea, că păzind orînduiala pădurilor, dupe poruncile ce sunt date de mai nai Lite, maî vârtos*la acel judeţ, unde cu anovoîe se cresc şi se rodesc pădurile, fiind cum (Jicem, cu deosebire de alte judeţe, să daţi nizani locuitorilor împrejuraşi fă-cendu-Ie zapt a nu maî strica şi a maî sfărăma păduricea acesta, dând şi mână de ajutor omului ce-1 are orînduit de pază, ca să potă apera spre a putea veni în starea eî. ii saam receh gpd.—1804, Iulie 31. Cod. XLVII, fila 241. Carte de Dumfrravâ poprita. . . . . Zem. Vlahiscoie < Dumnealor ispravnicilor ot sud. Ilfov săneta te, fiind-că cuviosul Egumen al sfintei mănăstiri Kadu Vodă, chir Ignatie Archimandrit, prin jalba către Domnia mea, arată, cum că pre moşia monastireî dintr’aeel judeţ, anume Ileana, avend Dumbrava nouă sădire la câmp, păzită şi apărată, ca să potă face a veni în stare, şi saigiî ce se află cu oile în partea locului la suhat, intră în silnicie de o taie şi o sfarmă, corend porunca Domniei mele pentru apărarea acestei Dumbrăvi ; deci Cât pentru saigiî s’aii dat deosebit porunca Domniei mele, către Dumnălor ispravnicii a le da nizamul cel cuviincios, iar pentru apărarea Dumbră vei de către locuitori, ve poruncim, că păzind orînduiala dumbrăvilor, cari dupe obiceiii sunt a fi oprite, să daţi nizamul cel cuviincios locuitorilor, a nu o maî tăia şi a o maî strica, avend orînduit păzitorul mo-năstireî ajutorul cel cuviincios de la Dumnelor, ca să o potă apera. ii săam receh gpd.—1803, Iulie 14. Cod. XLVII, fila 107. V. A. UREOHIÂ bl 2 CAP. XXXI yustiţia sub Constantin Ipsilante. Aducem informaţiuni despre mersul justiţiei sub Constantin Ipsilante, aprdpe în ordine cronologică. La 25 Noembre 1802, noul Domnitor rînduesce judecători noui la judele, dar tot în legătură cu'1 ispravnicii. Iată în ce mod eţ*a redactat pitacul de rînduire: «Dat-am a nostră domnoscă carte lui........prin care l’aip. rînduit ju- decător la sud ...... ca sa caute tote pricinile de judecăţi ale locuitorilor, cu bună cercetare, ca să le hotărască cu dreptate, şi pentru fie-caie pricină ce va judeca să facă hotărîre în scris la mâna cui se ya cădea, ferindu-se de hatir. «Pentru care poruncim Dumn-tră Ispravnicilor, să-l cunosceţî de judecător şi să-î daţi mână de ajutor cu omenii Dumnevdstră, a se aduce şi a se scote în judecată. Care judecători vor fi lingi scaunul isprăynicesc, ca să caute pricinile judecăţilor necontenit cu ispravnicii, seal când ispravnicii vor fi încărcaţi cu alte trebi ale judeţului, lipsiţi, să caute judecăţile în tetă vremea fără de a lipsi, iar nu de a se chiăma numai cu numele judecător . . . . Drept aceea poruncim şi mazililor şi breslaşilor şi......deobşte, să fiţi înştiinţaţi de acesta şi fieşcare pentru (pricina) ce vor avea, să morgă să se judece la orînduitul de Dumneluî boer judecător, că pentru aceea am orinduit deosebit de ispravnici şi judecători, ca să caute cu înlesnire şi fără zăbavă în tdte pricinile judecăţilor ce va fi.>—1802, Noe nbre 25 C La Divanul din Graiova urmăză schimbări In 1805 şi 1806 1 2. 1. Cod. XLY1I. 2. /(*> Constantin Alexandru Ipsilante Voevod Cinstit şi credincios boerule al Domniei mele, Dumnăta biv vel Bane Manolache Creţulescule, Epistatule al casei Rasurilor, fiind-că la Divanul nostru de la Craiova s’au orînduit Clucerul Constantin Brăiloiu, judecător în locul Serdarului Pandie, ce să află în patimă de boia, poruncim dar, ca pre lângă taleri o sută ce era lefa numitului Serdariu, să se mai adaoge alţi taleri una sută, ca sa iae Clucerul Brăiloiu pre fîeş-care lună po taleri 200, iar Serdariului Pandie îi orînduim Domnia mea ca să i-se dee de acum înainte po taleri cincî-decî lefă pre lună, pentru ajutor la neputinţa şi scăpatăciunea sa ; aşişderea să se urmeze a se da şi alţi taleri 200 pre lună Clucerului ISTORIA ROMÂNILOR 513 La judeţele oltene incă au trimes judecători şi anume: la Mehedinţi pre Şătrarul Răducanul Sefendache ; la Jiu) de sus pre Ioan Sâm-boteanu; la Vâlcea pre marele Armaş C. B. (documentul e rupt); Ia Jiul de jos pre marele Armaş George (e rupt); la Romanaţi pre Dumi-trache Berendei L Boerii judecători de la Depertamentul de patru din Craiova nu aflu să fi fost schimbaţi de Constantin Tpsilante. La Depertamentul de criminalion de acolo, însă, noul Domn a introdus schimbări. O circulară către judecătorii Depertamentului de patru din Craiova, din 25 Noembrie 1802, dice, că aceştia au de a judeca «pricinile de judecăţi ale norodului, câte li-se va orindui în scris.... să aibă a le judeca dupe pravilă, spre a’şi afla fiesce-care nepărtinit îndestularea». Constantin Ipsilante adauge a Constantin Alesandru Ipsilante Vvd. gospod. Zem. Vlahiscoie Cinstiţilor şi credincioşi boerilor Domnii mele, Dumneta Caimacumule şi Dumnevostră Divaniţilor de la Craiova, sănătate, sciut ve este tuturor Dum-nevostră rîvna ce avem Domnia mea de a se păzi o bună orînduială, la tote judecătoriile câte avem orînduite în totă ţera, după care şi cuviincios© porunci cu îndestulare avem date, atât prin gr ai ii, cât şi prin scris, de a se urma la tote locurile de judecătorii evtacsia aceea ce se cuvine, ca la un loc ce este orînduit de a se cerceta şi a se judeca pricinile norodului, fiind-că judecata este a lui Dumnezeii, şi unde eram in bună nădejde, că maî vertos la cel de a-colea Divan al nostru, se va urma şi se va păzi acesta maî cu. deosebire, ca la un Divan Domnesc, nade avem Caimacam orînduit Epitrop al Domniei, şi atâţia boerî pământeni Divaniţî, aleşi şi cu bun ipolipsis la Domnia mea, cu multa mirarea nostră fu să vie la aiului nostru cele împotrivă, că adecă se urmeză o mare ataesio, nefăeendu-so nici adunarea Dumnăvdstră la vremea ISTORIA ROMÂNILOR 515 Numirile in magistratura din Bueurescî se fac numai in Februarie anul 1803. La Depertamentul de opt, sunt rînduiţi judecători: biv vel Clucer Dumitrache Fotache, biv vel Stolnic N. Creţeanu, biv vei Medelnicer Dumitrache Brezoianu, biv vel Sluger N. Z. Serdar Mănoilă, biv vel Pitar Dumitrache, biv vel Şetrar Răducanu Caraiman, biv vel Treti logofăt Lechiiu. La Depertamentul de şepte, sunt numiţi judecători: biv vel Clucer Ianacache Mavrodin, biv vel Paharnic D. Vaarlam, biv vei Serdar Antonie Fotino, biv vel Medelnicer Ianacache (?), biv vel Şetrar Alec-sandru Perşi ano, biv vel Clucer za arie Ioniţă Greceanu, biv vel Treti logofăt Teodorache Cloşcă b La Depertamentul de criminalion sunt numiţi judecători: 4. Biv vel Stolnic C Caragia. 2. Biv vel Serdar Teodor Fotino. 3. Biv vel Medelnicer C. Lica. 4. Biv vei Vistier Pascal Bactatlaşi. 5. Biv Vătaf de ai rodi Răducanu Fărcăşanu. ce se cade, spre a căuta judecăţile norodului, cum şi alte pricini şi trebî ce cu poruncile Domniei mele se rîndnesc acolea, la acel Divan, nepăzindu-se sistolia aceea ce se cuvine a avea fieş-carele, ca la un Divan Domnesc, şi aşa nu numai curge o fără îngrijire şi defăimată urmare, ci încă şi săracii locuitorii şi alţi mahalagii pătimesc mâhnire, şi încunjurându-se de colo până colo perdendu-şi vremea lor în zadar şi stin gendu-se cu cheltuelile, lucru forte nesuferit la voinţa nostră şi pricinuitor de mare turburare asupra-ve ; pentru care iată printr’acesta domnesca nostră carte, ce într’adins vi-se trimite. straşnic ve poruncim, să aveţi a ve aduna în tote cailele de dimineţă la Căimacămie, adecă la locul ce este orinduit de a se face Divan, unde, nu numeai toţi Dumnevostră să aveţi a ve purta cil cuvinciosă rînduială, ca la un loc do judecată şi Divan domnesc, căutând necontenit judecăţile, fără de pre-getare, ci şi norodului spre a nu se zăbovi cei cu pricini şi jalbile lor, ascut tându-le fără de pregefare, cum şi alte trebî şi porunci domneşti ce vi se trimit teorisindu-Ie spre a nu se batalisi şi a-şi lua fieş-carele trebă isprava ce se cuvine, ci încă şi pre toţii zapciiî, logofeţii şi slujbaşii Divanului de acolea, să-i înfrenaţî şi să-î îndatoraţi a’şi păzi fieş-carele fără de cusur datoria slujbei lui, priveghind Dumnevostră de a nu se face de catie denşiî luări de bani şi jafuri, cu numirea de avaeturî, mai mult decât acea ce este rîn-duit şi canonisit a lua fieş-carele: ci dar aşa să urmaţi negreşit, întocmai pre cam ve poruncim, că mai viind la aud acest fel de urmări, tare ne vom turbura, atât asupra Dumnitale Caimacamule, cât şi asupra Dumnevostră Diva-niţilor ; acesta poruncim.—1805, Martie 4. Cod. XLÎX fila. 209. 1. Fila 55—66. 516 V. A. URECttlĂ 6. Biv vel Pitar Nicolae Blehan. 7. Biv vel Staroste za neguţători, Ioniţă. 8. Biv vel Ceauş agiesc Tănase Ghiorghake 9. Biv Polcovnic Grigorie. 10. Biv vel Vistier Iamandi sin Meftupciu. La Spătărie. Biv vel Paharnic Ioniţă Creţian. Biv vel Serdar Antonie. La Agie. Biv vel Şetrar Constantin. Biv Polcovnic Sterian. Urmeză decretul domnesc cu care li se spune, să se adune la Depertamentul respectiv şi să caute pricinile ce li se rînduesc cu dreptate şi «Dumneta cinstite şi credincios boerule domniei mele vel Logofăt de ţera de sus, după ce se va trece în condica Divanului Domniei mele foia acesta, să o faci apoi cunoscut şi la Dumneluî vel Logofăt za obicieur.i, spre a se aşeda în catastih lefile la casa răsurilor».—1803, Februarie 18 l. 1. Cod. XLVII. Judecătorii ce s’au orînduit apoi : La De-pertamentul de opt. Biv vel Clucer Duniitrache Fotino. Biv vel Spătar Alecsandru Roset. Biv vel Medelnicer Scarlat Româniţi. Biv vel Sluger Domopalat. Biv vel Pitar Dumitrake Constantin Grecianu. Ioniţă sin Paharnic Sefendache şi Constantin. La Depertamentul de şeapie. Biv vel Clucer Iannke Mavrodin. Biv vel Paharnic D. Yarlaam. Biv vel Serdar Antonio Fotino. Biv vel Serdar Alexandru Persiceanu. Biv vei Medelnicer Ianake. Biv vel Clucer za arie Ioniţă Greceann. al treilea Lcgofet D. Buescul. ISTORIA ROMÂNILOR 517 Constantin Ipsilante dă in Octombre 1805, o circulară prin care se hotăresce din nou orele de cancelarie la Depertarnenturi: /w Constantin Ipsilante Voevod Cinstiţilor şi credincioşi Dumn6v6stră boerilor veliţi aî Divanului Domniei mele, măcar că acum într’acAstă vreme 3. /w Constantin Alexandru Ipsilante Voevod i gospod. Zem. Vlahiscoe. Fiind-că Dumneluî biv vel Yornic Manolache Creţulescu ce împreună cu Dumneluî biv Yornic Constantin Creţulescu s’au aflat până acum epitropî asupra caseî şi a copiilor răposatului Căminar Ioan Creţulescu, se lepădă de sarcina acestei epitropiî, avendu-şî osebitele trebile caseî Domniei sale şi fiind-că obştăsca orînduială este, cu acest fel de epitropiî să fie însărcinat Dumnăluî vel Yornic al obştirilor, de aceea dară în locul Dumneluî Yornicul Manolache Creţulescu, orînduim Domnia mea, pre Dumneta vel Yornice al obştirilor, ca împreună cu Dumneluî Yornicul Constantin Creţulescu să epilropisiţî casa şi copiiî numitului răposat. tolieo pisah gospodL — 1803, Aprilie 2. Cod. XL1X, fila 41. 1. Ao Constantin Alexandru Ipsilante Voevod i gospod. Zem, Vlahiscoe. Dumnevostră ispravnicilor ot sud...........sănătate, fiind-că de la 15 ale luneî acesteia Aprilie până la 15 ale lunei lui Maiu, sunt a fi locuitorii de obşte ne supăraţi în pricini de judecăţi, dupe obiceiul ce s’a urmat în toţî aniî, pentru trebuinţa arăturilor de porumb, de meia, de lucrul x-iilor şi altele ce sunt acum de cu primăveară, care e hrana cea de preste tot anul a locuitorilor de obşte, vă poruncim, să însciinţaţî la toţî, că într’acest orînduit soroc fiteş-care să scie că nu se aduc nicî se trag pentru pricim de judecăţî, afară numai din pricinile de vinovăţie care se caută în totă vremea şi fieş-care să urmeze într’a-cestă vreme, atât pîrîşiî cât şi ceî pîrîţî a căuta lucrul pământului, silindu-se la arăturile bucatelor, fără de a ’î ridica Dumnevostră şi fără de a ’î trage în pricinî de judecăţî, dupe cum şi aici la Divan nu vor fi aduşî; drept aceea să urmaţî precum poruncim, şi fiţî sănătoşî.—1803, Aprilie 14. Cod. XLIX, fila 43. Notă.—Urmeză şi un pitac pentru vacaţiunile din Iulie: Publicaţii la tăie judeţele şi la Caimacam pentru contenirea judecăţilor pre Iulie. Dumnăvostră ispravnicilor ot sud..........sănătate, vă facem în scire, ca dupe obiceiul ce se urrnăză în toţi aniî şi după coprinderea condiceî Divanului Domniei mele, sunt a fi poprite judecăţile în totă acâsfcă viitore lună a 528 V. A. URECtfIĂ 10. In 22 Aprilie 1813, Domnitorul ordonă bătaia la falangă şi trimiterea la Ocnă a unui Zapciti, care a întrebuinţat torture pentru aflarea adevărului de la un hoţ «fiind-că numai stăpânirea are putere de a rîndui osinda ce se cuvine fte-cărui făcetor de rele şi a pedepsi dupe vină)). Torturatul zace în spital şi Domnitorul adaogă în resoluţiunea lui Iulie, fiind vremea a tot lucrul pămentuluî, pentru ca să ’şî potă fieş-carele locuitor a ’şl căuta de seceriş şi de cosă; deci iată maî din vreme ve poruncim, să înştiinţaţi la toţi de obşte, ca întru acesta lună nimenea să nu pornescă cu jălbî pentru pricini de judecăţi, că om de afară am poruncit Domnia mea să nu se aducă pentru judecăţi, fără de numai pentru pricini de englimaticâ, acele nu sunt poprite în nici o vreme, nici Dumnevostră să nu aveţi a trage pre nimenea pentru pricină de judecăţi până dupe sfîrşitul luneî luî Iulie, încă şi pre acei ce au apucat de au intrat şi sunt în judecată să ve siliţi a le isprăvi tr6ba şi să le daţi drumul a nu ’l ţinea popriţi şi fieş-care întracestă vreme de soroc sa fie nesuperaţi de judecăţi, dupe cum asemenea porunci aveţi date de Domnia mea şi aici pe la Depertamenturî; ci dară aşa să urmaţi negreşit, înştiinţând la toţi locuitorii de obşte, să scie fiesce-carele, că nici de aici nu se va trimete să se aducă nimeni de alte pricini, fără de numai pentru pricini de tâlhării şi de englimaticâ se vor aduce şi Dumnevostră ispravnicilor pre acelea să fiţi datori tot-dea-una a le căuta şi să daţi poruncă tuturor a se astîmpera acum şi a se apuca fieş-carele de lucru câmpului cu silinţă şi fără de pregetare şi fiţi sănătoşi.—1803, Iunie 26. 1804, Iunie 16, asemenea s’au făcut. 1805 ................ 1806, Iulie 1, s’aîi făcut publicaţii de contenirea judecăţilor până la August 15. Cod. XLIX, fila 70. Cărţi pentru contenirea judecăţilor la culesul viilor şi porumbului Dumnevostră ispravnicilor ot sud...........sănătate, ve face în scire că intr’acesta vreme când sunt culesul viilor şi culesul porumbului şi arăturilor obicinuite şi de trebuinţă este a se precurma pricinile de judecăţi până la sfîrşitul lui Octombrie, care orînduială s’a fost înlocuit mea de mal nainte şi s’a urmat şi de fraţii domni, dupe cum ne poliroforisim şi din condicile Divanului, ca să ’şî potă căuta fieş-care do acesta agoniselă; deci ve poruncim Domnia mea,'ca să înştiinţaţi la toţi de obşte, să scie fieş-carele ca întru acest soroc nimenea nu are a se trage în judecăţi spre a nu se trepăda în zadar cu venirea până la Divan şi aşa să urmaţi şi Dumnevostră, ca să nu ridicaţi pre nimenea de la treba lor într’acest soroc, afară numai de pricinile de englima-tisie, care intotă vremea au a se căuta: pentru care am dat poruncile Domniei mele şi aici la tote judecătoriile şi fiţi sănătoşi.—1803, Septembrie 8. Cod. XLIX, fila .98. ISTORIA ROMÂNILOR 529 pusă pe anaforaoa judecăţii, că de va muri cel căsnit, Zapciul căsnitor să fle şi el spânzurat 1. Prea înălţate Ddmne. înştiinţăm Măriei tale ca la. trecuta luna lui Februarie, călcând hoţii pre un Dragomir Unchiaşul d Constantin Alexandru Ipsilant Foevod. Prea Sfinţia ta părinte Mitropolite pentru diaforaoa ce are Anca de la Samacof cu Sterie Argintariu, vei lua prea Sfinţia ta îndestulare din anafo-raoa ce acum în urmă ne au făcut Dumnâlui biv vel Ban Epistatul logofe-ţiilor mari, ci fiind-eă numitul Sterie s’a mulţămit faţă la Divan înaintea Domniei mele, (Jicend că Dumitrache ot mahalaoa Foişorului şi Dobre ot tam, pre cari ’i au adus martori Tudor ehizaşul Ane ti, de vor încredinţa mărturia lor prin facere de jurămînt, va rămânea fără cuvînt şi va plaţi banii : iată dar dupe însuşi mulţămirea şi cererea lui Sterie, să trimit amândoui numiţii martori la sfînta Mitropolie, ea faţă cu Anca şi Tudor Chezaşu şi cu Sterie, sa facă jurămînt evanghelieesc în sfînta biserică pe mărturia ce aii dat, care pre larg este arătată în numita anafora, şi ori de vor putea sevîrşi jurământ, seau de nu, să avem răspuns în scris de la prea Sfinţia ta; tolico pisah gospod.—1804, Noembrie 4. Cod. XLIX, fila 199. Prea înălţate Ddmne. Preotul Popa Ioan de la Focşanii Moldovei a jăluit Măriei tale pentru Apostol Popa i pentru Constantin Dumitruţoiu, i Mateiu Călcăiu şi Tudora de la Focşani sud Slanmic, că are o moşie ce sa numesce Vladulenea într’acel judeţ rămasă de la moşi şi părinţii săi, pre care aii stăpânit’o cu pace pane în l6tul 1801, iar atunci cerend şi pîrîţii parte fără de a arăta vre-un sinet, cu care judecându-se la Depertament, prin anaforaoa întărită de Măria sa Alexandru Vodă Moruzi, s’aii hotărît ca cu hotărnici la faţa locului trăgendu-se hotar acestei Vlădulenca, să se dee înteiu stânjeni 775 ai monăstirei sfîntu-lui Ioan ot Focşani cu a Robeştilor, 1 stânjeni 598, aî molitvei sale, şi câtă moşie va rămânea pâne în hotarul SI ugerului Donicî să fie de Buzoianca adecă a pîrîţilor, şi că mergend hotărnicii n’au urmat adecă coprinderea anaforaleî spre a ’î împlini stânjeni 599, ce ’i au datlijsă dintr’inşii stânjeni 153 C/j, şi nemulţamindu-se molitva sa p]*e acea alegere, cu porunca ispravni- ISTORIA ROMÂNILOR 547 sub euvent ca actele de proprietate sunt învechite şi în rea stare, proprietarii cer lui Vodă reinoirea unor asemenea acte. cilor aii luat alţi hotărnici, cari făcend trăsurile moşiei, dupe orînduială iau deplinii suma stânjenilor 599, prin carte de alegere, dupe care neremâind pîrîţii odihniţi, ’î-aîi sorocit ispravnicii la Divan şi cerea dreptate; aşişderea au jăluit Măriei tale şi Matei ii Călcâiu, i Apostol Postelnicel, i Badea, i Dnmi-traşco, i Dumitru, i Constantin moşneni, Călcăescî din sud Slaam Rîmnic, cum că neremâind Popa Ioan şi părtaşul seil Medelnieerul loniţă de la Moldova odihniţi pre alegerea dinteiii, le-aii fost pus ispravnicii soroc ca să vie la Divan, dar ei au prelungit, şi nici ei nu aii putut veni să jăluiască, iar în anul trecut jăiuindu-se preotul la Dumnelui Hatmanul lenache, ce se afla Ispravnic, că nu este mulţămit pre mesuratorea moşiei, a orînduit alţi hotărnici, cari fără de a fi şi ei de faţă, făcend tragerea moşiei ’i au asuprit, şi cer ca să arate Preotul anforaoa cu Domnesca întărire la alegerea dinteiii ce s’al făcut dupe aceea poruncă şi să li se facă îndestulare, dupe ale cărora jălbl din luminată porunca Măriei tale Ceauşul de aprobi, aii adus înaintea nostră pre numitul Popa Anton, faţă cu douî dinpîrîţî lui Apostol: Pop şi Dumitraşco Călcăiu, ce (Jic că sunt veniţi şi din partea celor-l-alţi moşneni Călcăescî, unde am cerut de ne-aii aretat preotul atât anaforaoa Depertamentului ce se ve(Ju, ot letul 1801, Iunie 15, buiurdisită de Măria sa Alexandru Vodă Moruz cât şi amendoue alegerile ce s’au făcut, una dintr’acelaş let Septembre 5, de Ior-dache Parascuivescu şi de lenache Borănescu, şi alta în letul 1803 Septembre 12, când a orînduit douî hotărnici, adecă din partea Ispravnicatuluî a Dumnâlui Slugerului Donicî şi din partea Popeî Ioan, i Tudorache Ţigănescu Postelnicel, iar în alegere este iscălit numai Tudorache Postelnic şi citind u-le cu luare aminte, veîjfurăm că boeriî depertamentari făcend cercetare scrisorilor ce au aretat amendoue părţ le, aii găsit cu cale ca prin hotărnici la faţa locului, puindu-se sfora din Pălfăesci, să se împlinescă stânjeni 775 ai monăstirei Sfîntuluî Ioan otPocşanîcu ai Kobeşcilor stânjeni 599, ai preotului Popei Ioan fără de nici o scădere, şi 'î va remânea până în hotarul Slugeruluî Donicî să se socoteseă Buzoianca, şi aşa dupe cum va alege hotărnicii şi se vor mulţamî tote părţile, să dee carte de hotărnicie cu suma stânjenilor fieş-căruia, iar când vre-o parte nu sa va odihni, să însciinţeze la stăpânire; la care anafora a Depermmen-tuluî dupe adeverinţa în scris de mulţămire ce amândouă părţile ai dat la logofeţia Divanului, se vede dată şi în-ărirea Măriei sale Alexandru Vodă Moruzi, poruncind ispravnicilor ca să urmeze întocmai: dupe care vexarăm că alegătorii dinteiii n’aii început cu trăsurile din FălfăeAf precum se cuprinde în anaforaoa Depertamentului, ci din moşia ■mouăs'ureL la capii despre siliste şi numai monăstirei Sfîntuluî Ioan ’î aii dat stânjenii deplin 775, dupe hotărnicia veche de 12 boerî ce are ot let 7257, Octombre 20, iar preotului ’î au dat stânjeni 452, lipsindu-î până la suma ce se cuprinde în anafora, stânjeni 147, iar hotarnieul din urmă, adecă Tudorache Ţigănescu, cu tdte că pârîţiinu s’au aretat nici cum în vre-o câte-va cât a f°sl d acolo, ea să vajţnl în casa luî lucrurile ISTORIA ROMÂNILOR 551 nu se amesteca decât justiţia civilă. Mai dăm in note acte relative la un protimis de vîmjare de imobil. Gel care cere protimisis este cele furate, nu pote Apostol a se învinovăţi de gazdă şi fiind-eă pentru densul aii adus atâtea obraze de credinţă pentru petrecerea vieţei sale, (jdcem să se slobd(Ja de la închisore, dându-se pre chezăşia acelor mahalagii, iar hotărîrea...— 1804, Aprilie 8. Constantin Stolnicu, Teodor ache Fotino Ser dar, Constantin Cacliea Me~ dednicer. Numele mahalagiilor martori. Liude: Dumitrache Grecu sin Nicolae, familieş în mahalaoa Vlădicăi9 Dimcea Epistat de poşte, Mateiu Postelnicel, Mihaiu Legător de cărţi, Petre Croitoru, Stan Măcelaru, Dumitru Giambaşu, Pândele Mămular, Constantin Niculescu Postelnic, Marin Mămularu, Andreiu Zidaru, llie Cârciumaru, Nicolae Holieiu Cismar} Anastasie Plugaru. lâ Constantin Alexandru Ipsilante Vvd. De vreme ce jăluitorul acesta Apostol Cojocarul, se găsesce nevinovat la bănuiala ce era asupră-i, dupe pliroforia ce ne dă, poruncim dar Dumitale Epistatule alArmăşieî, ca cu chezăşia mai jos numiţilor mahalagii, să se slo-bddă de la închisore.—1804, Mai ii 4. Cod. L, fila 100. Prea înălţate Dâmne. Insciinţez înălţime! tale, că dupe tacrirul ce s’au dat la Spătărie de către Egumenul catoliceşceî biserici a papistaşilor, ce este sciut Măriei tale pentru o Magdalina fată sin Ianca Serba papistaşă din mahalaoa Tabacilor, care este logodnica unui Stoian Şerbul iarăş papistaş, şi de către unul Manuc Armeanul papisiaşul, dupe sila ce aii făcut numitei fete, aretând că ’i-ar fi stricat fecioria, cerend îndestularea dreptăţeî la necinstea ce i s’a făcut, aducendiv se în cercetarea judecăţii Spătăriei, atât pârîţiî cât şi pârîtul, dupe întrebarea ce s’a făcut numitului Manuc de urmarea acestei fapte ce au sevirşit, între alto îndreptări să o urnGscă de asupra-şi că au avut libov amendoî de mai înainte şi că fata l’a siluit, n’a tăgăduit că adeverat că au avut împreunare cu densa înnoptea lăsatului de sec, găsind pre fată singură în casă, dar aii mai pric'nuit (Jicend că de el nu i s’a stricat fecioria, fiind-că e?i a mai avut a face şi cu alţi asemenea, şi căci scie mulţi că este între celea cu ponosul curvieî, la a căruia răspuns şi impotrivindu-se fata la aretările pârîtuluî Manuc, (Jise, că sunt nea-deverate, şi ca ea a fost fată curată, şi până acum pre nimeni nu a sciut de cât pre dînsul, şi că el într’acea nopte în silă ar fi trântit’o şi ’î-a stricat fecioria ; i s’a cerut luî Manuc dovadă că într’alt chip nu se pote mântui de osînda dupe orînduiala pravilelor, de vreme că aii sciut că este logodită precum n’aîi tăgăduit, şi aii căutat cu cugetare vicleană să necinstescă căsnicia lor şi a respuns pârîtul Manuc, că va aduce dovadă pentru defăimarea fetei 552 V. A. URECHIĂ obligat să jure la mitropolie, eă a reclamat protimisis în termenul hotărît de lege, de la momentul când a aflat despre vînraoa judecăţii, poruncim starostie! (ie negustor! să facă vîm}area acestuî han prin mezat dupe orînduială, şi bani! preţului ce va eşi să se dee la sfînta Mitropolie spre a se face urmare pentru plata dreptului păgubaşilor precum se cuprinde mai jos, iar pentru zestrea s:>ţie! Gogoşarulu!. poruncim ca pre câtă zestre va putea dovedi ea cu martor! vrednic! că au adus şi s’au repus în casa bărbatului atâta numai se i se dee, iar fără de a face dovada acesta, precum s'aii (Jisi să RR i se ne faceţi Domnia rostră judecătorilor aretare prin anafora.—1804, Septembrie 17. Cod. L, fila 29 h. M Constantin Alexandru Jpsilante Voevod De vreme ce prin cercetarea ce mi-se arată că s’au făcut pentru cinci omeni a! Dumnelui, car! sunt mai jos numiţi, s’au găsit nevinovaţi şi fiind-că şi dascăli! şcdîeîprin jalbă făcură aretare Domnie! mele, dând mărturie pentru denşiî 556 V. A. URECHIĂ In 1804 Domnitoriul surghiunesc© la monăstirea Sinaia (Prahova) pre un beţiv, ca să nu ’şî risipescă averea, punând’o în grija rude- că sunt nevinovaţi; poruncim dar ca pre aceşti cinci în chezăşia dascălilor să so slobodă, indatorim insă pre dascăli să facă cercetare cu tetă scumpetatea pentru toţi câţi se află înăuntru, atât şcolari ucenici, cât şi alţi omeni aî şcoleî, ca ce fel de omeni sunt, din ce locuri, din ce vreme sunt veniţi aici şi ce fel de petrecere aii şi să ne arate înscris, iar pentru cei-l-alţî douî Gheorghe Vizitiu şi Gheorghe Ţiganu nu remân neînvinovăţiţi, căci şi de ne arată ca amen-doui dormea în timpul aprindereî focului, dar şi acesta este vinovăţia lor, în vreme ce era datori a fi deştepţi şi a privegliia împrejurul curţeî stăpânului lor, de a nu se urma unele primejdii ca acestea ; drept aceea dar, ca pre nisce vinovaţi ce sunt pentru neîngrijirea lor, hotărîm ca aceşti douî să se trimiţă în pedepsa Ocnei, iar pentru locul ce este deschis prin curtea şcoleî de a pogor! la Dâmboviţa, poruncim Domniei tale vel Agă să faci urmare precum se cuprinde mai jos, aşişderea poruncim ca şi de la prea Sfinţia sa Părintele Mitropolit, să dee carte de blăstem şi să facă urmare iarăş, precum se cuprinde maî jos.—1804, Septembrie 27. Cod. L, fila 266. Prea înălţate Domne. Următori fiind luminatei porunci a Măriei Tale ce ni-se dă la ac6stă jalbă, am făcut cercetare prin vecinii, mahalagii şi ne-am pliroforisit că cu adevărat pârîtul se află cădut în patima beutureî vinului, din care pricină se află şi cam uimit şi necum că casa nu ’şî-o pote economisi în vre-un chip, ci maî vertos fură lucruri din casă şi le prăpădesce cu băutura şi chiar zapisele lui le vecjurăm la mâna cumnatu-seit Medelnicer Dumitrache, prin care se 16gă că va face părăsire de aceste năravuri şi nici o părăsire n’ail făcut, ci ca să nu ajungă cu aceste urm ri ale sele, a ’şî prăpădi despre o parte economia casei cele puţine ce aii mai remas şi maî vertos zestrea soţiei sale, despre alta şi el aiiându-se intr’acestea petrecând să’şi iasă din minţi cu totul să ajungă pe drumuri, găsim cu cale cererea jăluitorului şi cu luminată porunca Măriei tale să se trimită la monăstirea Sinaia ca se şe Constantin Alexandru Ipsilante Voevod. Dumn6ta Epistatule al Armăşiei, fiind-că aceşti doul anume Badea, ţiganul monăstireî Cotrocenî şi Dinul, locuitorul ot . . ..........aii îndrăsnit de aii bătut pre alt locuitor anume................ coperindu-1 cu lovirii cu mu- chea toporului, care acel bătut s’au aretaţ înaintea Domniei mele de Dam ve Constantin Alexandru Ipsilante Voevod. Cinstit şi credincios boerul Domniei mele, Dumneta biv vel Bane, Epistatule al Spătăriei, fiind-că acest Iane Cavaful se afla âmblând aici în Bucurescî fără de nici un căpătâiil, şi nu este trebuincios de nici o slujbă, poruncim dar, ca rădicându-1 să-l tramiţî cu Zapciu spătăresc ca să-l ducă şi să-l trecă dincolo preste hotarul ţeriî, în Focşanii Moldovei, de unde să nu mai aibă voie a se mai întorce înapoi, tolico pisah gpd.— 1806, Maiu 4. ISTORIA ROMÂNILOR 561 In 1806, Clucerul Tomiţa Creţulescu este pus sub interdicţiune ca cheltuitor în averea!. S’au făcut pitac către Starostea de negustori, ca sa dee în scire tuturor negustorilor de prin terg, ca nimenea din e! să nu se încredinţeze a da marfă în veresie seau bani împrumut Clucerului Tomiţi Creţulescu fără de voia şi scirea taică-său, că cel ce va da, să scie că are a rămânea păgubaşi. —1806, Iulie 24. Cod. LXIX, fila 258. M Constantin Alexandru Ipsilante Voevod. Prea Sfinţia ta Părinte Mitropolite, iubitorilor de Dumnezeii sfinţiilor vostre Episcop! şi Dumneta biv vel Bane Dumitrache Glii ca şi Dumnătabiv vel BaneDumitrache Racoviţă şi Dumnâtabiv vel BaneCostache Ghica, Dumnăta biv vel Yornice Golescule şi Dumneta vel Logofăt de ţeara de sus Gregorie Ghica şi Dumneta biv vel Yornice Barbule Yăcărescule şi Dumnăta biv vel Clucer Dumitrache Fotache, judecătoriile de la Depertamentul de opt, şi Dumnăta biv vel Căminar Nestore, şi Dumnâta biv vel Paharnic©]. Dimitrache Yarlaame, judecătorul© de la Depertamentul de şepte, fiind-că pentru cererea ce tac de o suma de ban! Dumnelor boeri! Creţulesciî, de la Dumnelor boeriî Brâncoveni, încă de la lât 1804, Martie 20, s’aîi orînduit pricina în cercetarea sfinţiilor vostre şi a Dumnevostră,, după care însă până acum nefăcendu-se vre-o urmare şi Dumnâlor boeriî Cre-ţulesc! neîncetat făeend supărare prin jălb! şi cerend să dee sevîrşire aceste! pricini, iată dar şi acum de isnovă poruncim, ca adunendu-ve cu toţi! la un loc, să mijlociţ! înteiti în tot chipul spre a le face vre-o împăciuire şi învoire între Dumnâlor, care acăsta este cea ma! bună şi maî cu cuviinţă, ca să nu ajungă trăba a intra în judecată, iar de nu va fi prin putinţă nici intr’un chip a se invoi, atuncî să faceţi aretare prin anafora cu Zapciul cel orînduit Yătav de aprobi. — 1806, Aprilie 16. Cod. XLIX, fila 248. M Constantin Alexandru Ipsilante Voevod. Cinsiţilor şi credincioşî boerilor Domnie! mele, Dumneta biv vel Yis-tier Constantine Filipescule şi Dumnâta vel Logofet de ţeara de sus lsaac Ralet, fiind-că asupra prigonire! ce este între Paharnicesa Elinca Fălcoianca cu soţul seu Paharnicul loan Fâlcoianu, din cercetările ce s’au făcut, atât de piea Sfinţia sa părintele Mitropolit şi de alte obraze, de Dumnâlor boerî, car! uni! au fost ceruţi din partea Dumneaei Yorniceseî Ecaterini Greceancăl, muma numite! Paharnicese! şi alţi! din partea Paharnicului, cum şi în cele de pro urmă chiar şi la Divan înaintea Domnie! mele, faţă cu amendoue părţile cer-cetându-se, dupe urmările şi berecheturile care până acum s’au purtat şi unul şi altul, se găsesc amendouî re! econom! şi risipitor!, d n care pricină a eco-, nomie! şi a cheltuelelor celor fără cale şi preste măsură, este ve$ut de faţă că după ce s’ait esterisit casa acesta de atâtea acareturi şi scule şi altele, înstrăinându-se cu vîrnjer! pre la mâni străine, când una, când alta, apoi aii catandesit acum şi sub datorie de o îndestulată suma, şi fiind-că şi cele ce până Istoria Românilor do V. A. Urechiă. I. — Secolul XIX. — SG. 56ă Y A. URECHIÂ _______________________ Moratorii continuă a se da de către Domnitorul Constantin Ip-silante, de şi nu în aşa de mare număr ca în trecut *. acum au scăpat nevîndute şi nerăsipite, de se vor lăsa a se atla tot la manile, lor negreşit trebue să le răpue şi pre acelea, cu care făcendu-se cea de istov prăpădenie a casei, urmeză apoi să remâe nevrăstnicul copil cel au, la cea mai adâncă sărăcie, n’am găsit cu cale Domnia mea a se lăsa nevrestnicul acela ia o aşa desăvîrşită stingere, care curge din prosta minte a părinţilor lui, ci ca o datorie ce este a nostră a griji pentru un nevresfcnic ca acesta, ce se află a avea acest fel de părinţi fără durere, am hotărît să se iae din manile lor tot avutul ce va fi mişcător şi nemişcător, atât al Paharnicului, cât şi zestrea Pahar ni ceseî, şi să se dee sub Epitropie de obraze alese şi cu frica luî Dumnezeu: deci fiiind-că Dumnevostră amendouî ca unii ce sunteţi din cei maî de aprope rude ai numiţilor, datorie aveţi netăgăduită a ve osîrdui pentru acest nevrestnic ce se cobora din moşii lui, cari aii lăsat o casă ca aceea, îndestulată cu. atâtea acareturi, cum este sciut ; iată ve orînduim Domnia mea pre Dumneta şi pre biv al douilea Vistier Gheorghiţă, Epitropî acestei case şi printr’acest domnescul nostru pitac, volnicim şi poruncim ca câte trei împreună să luaţi din manile maî sus numiţilor în zaptid şi stăpânirea Dumnevostră totă averea lor. mişcător© şi nemişcătore, atât pareusia cât va fi a Paharnicului, cât şi zestrea Paliarniceseî câtă va fi, pre care împreunân-du-le şi făcendu-le o casă, din venitul lor să se dee trebuinciosa cheltuială, atât Paharnicului cât şi Paliarniceseî, cât şi nevrestniculuî fiu al lor ce se află în lăuntru, pre cât însă veţî chibzui şi veţi găsi Dumnevostră cu cale după starea venitului şi după suma datoriei in care se află acum casa, de care să şi aveţi Dumnevostră cea maî înteiu îngrijire pentru datorie, metaherisind cele maî iscusite mijloce, ca din an în an să se împuţineze datoria şi dupe ce se va istovi plata datoriei, apoi prisosul ce va fi să se siringă şi să se păstreze ca să fie iarăş pentru nevrestnicul acela când ?şî va veni în verstă ; ci dar urmând Dumnăvostră precum poruncim, să ve siliţi pentru cea maî bună adăogare şi sporire a casei, care o şi nădăjduim fără îndoială şi o cerem de la Dumnevostră. tolico pisah gpd.—■1806, Iulie 21. Cod. XLIX, fila 246—247. i. Ye220 palme 4, ce sunt aceste două moşii dupe cărţile de hotărnicie făcute în Domnia fratelui Domn Alexandru Yodă Moruzi, unul pre taleri 9 bani 63, care fac taleri 20.097 şi au dat zapisul seu de vîn Ş'1 cunoscând şi el c-ă are prea iubita nostră Dorană totă dreptataa, ne duse scire când aii cupărat ca unii vecini după datorie, de a lui bună voe nesilit şi neîndemnat de nimenea şi-a primit de la Luminăţia sa banii cumpărătorel prin Dumnâlui Banul, adecă pe^stînjenî 2.110 palme 2 ce se făcea partea jumătate din stîn- ISTORIA ROMÂNILOR 583 moşie cumpărată de D6mna Safta de la urmaşii Măriei Cantacuzino. jenl 4.220 palme 4, ce sunt aceste doue moşii, dupe cărţile de hotărnicie făcute în Domnia fratelui Domn Alexandru Yodă Moruzi, stânjenul pre taleri 9 bani 63, cari fac taleri 20097 şi au dat zapisul seu de vîmjare la mâna Luminăţiei sale ce este cu 16t 1804, Noembrie 30, cu pecetea şi iscălitura sa şi a fiului seîi Hristodor, şi cu mărturia iudelor liu şi a prea Sfinţiei sale Părintelui Mitropolit şi a Părintelui Episcopul Romniculuî şi a tuturor Dumn61or veliţilor boerî, dimpreună şi eu tote sineturile ale acelor moşii, ce sunt însemnate în dosul zapisului şeii de vîmjaie; aşişderea şi celel-l-alte doue jumătăţi dintre aceşte doue moşii ce era ale Vameşului Dumitru Lambru, iar stânjeni 2110 palme 2, dupe mai sus numitele cărţi de hotărnicie, le-aii vîndut şi el de a lui bună voe tot prea iubitei Ddmneî nostre prin tocmăla învoită stânjenul pre taleri 14 bani 21, care fac taleri 29903, cari bani toţi deplin iarăşi prin manile Dumnelui Banului is’au dat şi a primit în manile lui avend şi el zapis de vîn^are cu pecetea şi iscălitura lui şi a rudelor lui şi cu mărturia prea Sfinţiei sale Părintelui Mitropolit, şi a Sfinţiei sale Părintele Episcopul Romniculuî, şi a tuturor Dumnfilor veliţilor boerî, în care s’au iscălit mărturii şi Costea Marinoglu, aşişderea aii dat Luminăţiei sale şi sineturile vechi ale acestor moşii, însă zapisul de cumpărător e ce a avut de la Vornicul Damaris şi hrisovul Domnesc al Domniei sale Alexandru Vodă Moruzi, ce se coprinde în zapisul lui Costea Marinoglu, cum că le-a dat şi el din partea lui, apoi dupe cererea ce a făcut prea iubita Dom na nostră, ca să tragă aceste moşii, orînduindu-se dupe obiceiul, cu porunca Domniei mele, boerî hotărnici, biv vel Paharnic Ştefan Belu şi biv vel Serdarul Mihaiii Greceanu, ca de faţă cu toţi vecinii să se facă cercetare, dup6 scrisori şi dovedi, şi dupe vechea stăpânire, şi pre unde se vor dovedi cele adevărate hotare ale acestor doue moşii, să se tragă spre a sci Luminata Domnă pre unde şi câţi stânjeni are a stăpâni moşia fără de pricină, au şi mers orînduiţil boerî la faţa locului şi au făcut pentru amândouă moşiile harţe de starea lor şi hotărnicii deosebite, la fieş-care moşie, sub harta el, iscălită de amendouî hotărnicii, ce văd scrise de la trecutul Septembrie 26, în care la hotărnicia moşiei Fântânelelor scria câ chemându-se şi vecinii rezaşî, însă Arhimandritul Grigorie, Egumenul monăstirel Glo'gooiov, ce se vecinesce moşia Su-haia a monăstirel cu linia din sus a moşiei Fântânelelor şi Marin Traistă vechilul lui Ştefan sin Safta Lupoianca, stăpânul moşiei Stejarul, ce îl Constantin Alexandru Ipsilante Voevod. După cuprinderea catalogului vămilor, poruncim să fie locuitorii aceştia ne supăraţi de vamă pentru vite seau semănături de hrană ce se vinde şi vor cumpăra unul de la altul.—1804, Iunie 18. Cod. XLV, fii* 166. Hrisovul moşiei Zimnicilor a Măriei sale lut Vodă, de privileghiuri. Aşeijemînturile şi întocmirile acele ce sunt următore dreptăţeî pravile! şi obiceiului celui obştesc şi legiuit al pământului întru or!-ce fel de pricină, nu numai se cade a-ş! avea urmarea lor şi ca nisce drepte, ci cu cale se cuvine a se şi întări de către Domni! şi oblăduitori! ţerei, de a fi pururea şi tot-d’a-una nestrămutat şi de a se păzi dreptatea ce are fiteş-care intru ale sale, precum de obşte aşa şi în parte ; drept aceea dar, fiind că casa nost.ră părintescă are moşii într’aeestă ţeară la judeţul Teleorman uliu care se chiamă Zimnicile, locuita cu omeni pământeni şi strein! ce se hrănesc şi aii odihna lor pre densa, cari după condica Divanului şi după obiceiul pământului ce se urmăzâ la tote moşiile boeresc! şi mănăstiresc! de obşte, fiind dator! a urma şi păzi privilegiul dreptăţilor numite! moşi! eu nestremutare şi cu statornicie tot d’a-una, am găsit cu cale, atât pentru ca să fie sciut fieş-câruia locuitor datoria lor cea drăptă, cât şi pentru, ca nici Epistatul ce va fi orînduit pre vrem! să nu facă alte urmări şi supărăr! ma! mult, şi am întocmit şi aşe<}at Domnia mea ponturile cele cuviinciose şi drepte, car! sunt acestea : 1. Câţi locuitor! locuesc pe acâstă moşie de or!-ce fel de braslă, au se clacuiască câte 12 (file pre an, după condica Divanului şi după obiceiul obştesc al pământului, iar car! din eî nu vor voi, se se învoiască cu Epistatul; ISTORIA ROMÂNILOR 599 Atragem atenţiunea lectoreluî asupra innoyaţiuneî de la punctele 4, unde găzduirea de ospeţi devine un privilegiu al hanului proprietăţeî. 2. Rachiu şi vin locuitorii nu au voie sa vîn^ă pre numita moşie, fiind-că acostă volnici© dup© condica Di vanul ttr şi după obiceiul pămentuluî este numai stăpânului moşiei de a vinde vinul şi rachiul săli pre moşia sa, nici de a ţine pre la casele lor vin şi rachiu, pentru ca cu pricina de trebuinţa caselor lor n’aii voie se aducă vin şi rachiu strein în feluri de vase, fiind-că cu pricina acăsta învederat lucru că pricinuesco pagubă şi nedreptate la vîncjarea vinului şi rachiului stăpânului moşiei împotriva dreptului privilegiu ce este obştesc. 3. Câţi din locuitori au vii pre moşie şi au crame dă a ţine vinul lor pre la vii, au voie să aducă pre la casele lor, dar să fie prin scirea Epistatului moşiei, ca să iee ţanc şi când le va vinde cu ridicata se fie iarăşi prin scirea Epistatului, cum şi rachiul ce-’l fac din tescovină şi drojdii seaii vin stricat din viile lor, asemenea să se urmeze, ca cu acăsta să nu potă vinde cu mărunţişul la alţii; 4. Piind-că pentru odihna şi înlesnirea fieş-căruia negustor trecător, este într’adins han în Zimnicea pentru primirea în conac a fie-căruia, nimeni altul să nu aibă voie a opri la casa lui negustor seaii marfă ce vine din potriva Şiştovului, ori de la Bucurescî, seau din ţeară, şi ori-câţi negustori seau marfă vine de la veri-ce parte de loc, să conăcăscă la han, fiind şi de folosul şi siguranţa şi a însuşi acelor negustori cu mărfuri, unde pot© fi mai ferit de vre-un furtişag de cât afară, care acesta este şi pentru folosul vămeî Domnesc! a nu se cacirdisi niscai mărfuri. 5. Nimeni nu are voie a ţine scaun şi a tăia carne de vîinjare, fiind-că şi acest aliş-veriş după dreptate şi după obiceiul pămentuluî este numai al stăpânului moşiei. (>. Câţi din ţeronî ’şi-aii făcut nămestii, de case mari şi aii apucat locuri îndestulate înăuntrul oraşului, sunt după dreptate datori, ca într’un oraş, să deet fieş-care pre an ore-ce chirie pre stânjen, învoindu-se şi întocmindu-se cu Epistatul moşiei, cu drăptă cumpănire, cum şi cei ce vor veni să se aşetje cu locuinţa pre moşie, să fie prin scirea Epistatului moşiei şi vinderi de casă seau prăvălii când vor face, de la unul la altul, după obiceiul pămentuluî, să fie prin scirea Epistatului, precum şi cine vor vrea a face prăvălii sa nu fie volnic a face fără scirea Epistatului, ci înteiiî să se învoiască cu Epistatu moşiei şi apoi să aibă voie a face. 7. Pentru gardul bălţeî ce se face lăsă de prinderea peşcelui de se închid bohazurile şi se prinde peşce, atât cu aceia, cât şi cu alt meşteşug din balta ce este pre moşia Zimniceî, după dreptate şi după condica Divanului se înda-toresc a da d^ciuială ; iar nu acei taleri una sută ce se obişnuesc a ’î da în loc de «Jeciuială, fiind cu pagubă la venitul moşiei. 8. Eind-că pentru trebuinţa moşiei, se cumpără din potriva Şiştovului 4.000 vedre vin şi 300 vedre rachiu, poruncim Domnia mea ca vama seaii căminarii să nu plătescă pre acestă sumă de vedre, ci să fie tot-d’a-una nesupărat Epistatul de vre-o cerere a Căminarului seaii a Vameşului; deci pentru a se păzi acest privileghiîi al numitei moşii întocmai şi m tote, după mai sus numitele ponturi şi a le urma locuitorii câţi locuesc pre acestă moşie fără împotrivire acum şi tot-d’a-una după vremi, am dat acest Domnescul nostru hrisov 600 V. A. URECHIĂ Aducem în note sentinţa dată de Constantin Ipsilante pre ana-foraoa Divanului în o afacere de reclamaţiune a locuitorilor de la Valea-Mare şi Nămăescî contra proprietarului moşiei Nicolae Rucă-reanu, că-i supune la clacă împotriva dreptului lor hotarit prin special aşeclemînt, nedându-le locurile de hrană otărite de ponturi, ca să facă cele 42 ţLile de clacă. Domnitorul decide, că decă Rucăreanu nu dă sătenilor locurile legiuite de hrană şi de casă, să nu fie nici el in drept a cere t6tă claca* 1. de întărire şi eu Domnăsca nostră iscălitură şi pecete; deci poftim şi pre frăţii noştri! Domn! , ce în urma nbstră vor oblădui, să bine-voiască a le întări ca nisce drepte şi cu cale, ce nici la obiceiul cel de obşte al moşiilor, nici la orînduiala dreptăţe! nu se împotrivesce ; şi am întărit hrisovul acesta cu însăşi credinţa Domnie! mele, Io> Constantin Alexandru Ipsilante Voevod şi cu credinţa, prea iubiţilor Domnie! mele fii: Alexandru, Dumitraşco, Gheorghe, Nicolae şi loan VoevoiJ!, martor! fiind şi Dumnelor cinstiţi şi credinşioş! boer! veliţi a! Divanului Domnie! mele: Pan Manolache Oreţulescu vel Ban, Constantin Chica Logofet, Gheorghe Mavrocordat Postelnic, Radu Golescu vel Vornic de ţeara de sus, Grigore Brâncoveanu Vornic de ţeara de jos, D urnit racile Racoviţă vel Vornic, Barba Văcărescul vel Vornic, Petrache Ritoridi vel Vornic al politie!, Dumitraehe Racoviţă Clucer, Mihalache Racoviţă Paharnic, Ienache Golescu Stolnic, Constantin Crescu Sluger, lancul vel Pitar, şi Ispravnic Constantin Ghica vel Logofăt; şi s’ă scris hrisovul acesta întru al douilea an dintru înteia domnie a Domnie! mele aic! în oraşul scaunului Domnie! mele Blicăresc!, la ani! de la niscerea Domnului Dumnezeu şi mântuitorul nostru Isus Hristos—1804, Februarie 25, de Chiriţă Logofet de Divan 1 Fila 225. 1. Prea înălţate Domne. Din luminată porunca Mărie! tale Vătaful de Divan a adus înaintea nbstră, pre Nicolae Rucăreanul biv al 3-lea Logofet Epistatul oraşului Câmpul-Lung cu jalba ce a dat pentru uni! din săteni ot Valea-Mare ce şed pre moşia Nămăescî ot sud Muscel, care este a sa şi a altor moşnenî şi după pravilni-cesca condică, ce! ma! mult! săten! car! locuesc pre moşia oraşului s’all înduplecat şi au făcut aşe^emînt prin zapis ce ni-1 arată scris, Decembre 3, iscălit de opt săteni, adeveiit şi de 6 martor!, ca să clăcuiască câte 6 (Jile numai ca să le dee voîe a aduce lemne uscate din pădurea Nămăescî pentru casele lor, iar vre-o 5—6 din eî car! şed chiar pre moşia Nămăescî nu numaî supunere n’au arătat. ci încă au sărit cu gâlcâvă la densul, necinstindu-1 cu înjurături şi cu vorbe proste şi cere dreptate; faţă fiind şi pîrîţi! răspunseră, că la stăpânitori! ce ţinea mai înainte moşia Nămăescî, înteiti avea obiceiiî de da pre an câte 24 ban!, apoi a făcut câte ban! 60 şi mal în urmă au suit ban! 90, iar a lucra Constantin Alexandru Ipsilanie Voevod. Amendoue părţile învoindu-se şi mulţămindu-se la acâstă anafora a Dumnâlor veliţilor boerî, dupe cum şi adeverinţe în scris au dat la logofeţia Divanului Domniei mele, şi poruncim Dumnâvostră ispravnicilor al judeţului, să faceţi urmare întocmai, precum se coprinde mal sus.—1804, Februarie 19 Cod. XLVI, fila 26S. Frea înălţate Dâmne. Din luminată porunca Măriei tale prin zapciul Dumnâlui za Vistier, s’aii înfăţişat la judecată unii din săteni ot satul Cociocul şi satul Sticlăria şi Bălteniî din sud Ilfov, cu jalba ce au dat asupra lui Fotin Grecul, (Jicend ca numitul avend luat în arendă venitul moşiei Cociocul al Sfintei mănăstiri Radu-Yodă, încă mai dinainte le stricase obiceiurile ce din vechime avusese la cele drepte adeturl ale moşiei; dar dupe jalba ce Constantin Alexandru Ipsilante Voevod Zem. Vlahiscoie. Prea Sfinţia ta părinte Mitropolite, fiind-că pandurii toţi cari se află aici slujind, nelipsit au trebuinţa de un preot român a se afla lângă denşii aprope de-a pururea, şi fiind-că ar6tă Domniei mele Serdarul Preda Bujoreanu, Epis-tatul lor, cum-că se află între panduri un Dumitru de la satul Văleanul ot Mehedinţi, cu sciinţă de învăţătura cărţei şi cunoscut lor, pe care ’1 ceru de a se preoţi spre a se alia lângă denşii de-a pururea la trebuinţele ce vor avea de preot, poruncim dar, ca să ’î faci prea Sfinţia ta bisericesca cercetare dupe orînduială, şi găsindu-se vrednic de darul preoţiei, să ne aretaţî în scris prin anafora, ca să ’î dăm poruncă a se hirotonisi, tolico pisah gospod.— 1803, Aprilie 22. Cod. XLIX, fila 45. 3. Veiji nota în volumul suplimentelor la volumul VIII. Istoria Românilor do V. A. Urechiă. I. — Secolul XIX. — 41. 642 V. A. URECHIĂ Dar cum se putea face asemenea socoteli, când la visterie nu mai era nici o hârtie prin care să se p6tă constata intrările şi eşirile de bani! In adevăr, după informaţiunile culese la judeţe, Domnitorul constată, că s’au versat la Visterie, sub Mihail Vodă Suţul, taleri630.973. La întrebarea adresată plătitorilor şi logofeţilor Visteriei, că ce s’au făcut cu aceşti bani? ei răspund, că s’au cheltuit cu pecetluituri domnesc!. — Arătaţi acele pecetluituri. —_Nu_.se află, că «s’au repus cu totul de la Visterie, întemplân-du-se resvrătirea». In filele năstre n’am vătjut eu însumi cum cei interesaţi au dat foc dosarelor cu socoteli ale primăriei din Bucuresci şi cum, ceva mai n’ainte, s’au înecat in Buzăd dosare ale administraţiunei din Moldova?! Constantin Ipsilante cere a împlini lipsa de compturi, ordonând Mitropolitului, să defere jurâmint logofeţilor şi zarafilor Visteriei, ca sub tăma afurisirei, să mărturisescă ei ce s’au făcut cu cei 630.973 lei *. Din un act de la 19 Iulie 1803, se constată, că Ţeara Muntenăscă datora, la venirea la tron a lui Constantin Ipsilante peste 100.000 lei. (200 de pungi). Apoi, cum mai constată alt act, 1 2 cheltuelile ţereî erau cu mult mai mari decât în 1783, «fiind vremile ceste de acum sunt mult mai deosebite de cât cele de atunci şi cheltuelile cu mult mai adăogate, cum şi preţul fie căruia lucru împătrit, fiind mai virtos acum adăogite şi*lefile şi tainaturile ascherlăilor trebuincios! pentru paza ţerei, care lefi şitainaturi nu erau în vremea aceea.» Din o schiţă de budget întocmită în 1 August 1803, suma la cari se ridicau spesele dâde cifra de 1.088.592 lei. Acăstă cifră era repartisată aşa : Însemnăm fi lefile ce se dau pe tâtă luna. Taler! Ban! 10.810,— Dela Dumnâluî vel Ban, până la vel Clucer za arie. 460,— Brâsla Portărieî. 1.504,40 Brâsla Spătăriei. 460.60 Brăşla Agieî. 439.60 Bresla Armăşieî. 188,— Brăsla Pităriel. 312,fi0 Brâsla Comişieî. 1. Vei}! nota în volumul suplementelor la acest -volum. 2. Cod. XLIX, fila 149. ISTORIA ROMANILOR 643 Taleri Bani 5.867,60 Ecpaiaoa Cuiţiî gpd. 3.500,— Luminatele Beizadele şi Domnise. 12.000, — Boeril Capuchebaiale. 750,— Vel Grămătic cu aî sex. 3.200,— Divan Efendisi cu ax sex. 1.190,— Judecătorii şi condicari! judeţelor. 100,— Fustaşiî. 25,— Trâmbiţaşi! ot Focşani. 30,— Casa Serdarulux Hristodoxu. 2.580, — Boeril Depertamentarx din Bucurescx. 2.760,— Lefile boerilor Craiovenx- 80,— Maer Ţerah cu alţî doux. 4.070,— Ogiacurile. 6.580, — Baş Beşleagă cu zabiţix judeţelor i Cârc-Serdar. 700,— Jupânesele văduve. 300,— Vel Vornic al Obştirilor. 500,— Vel Vornic al politie!. 17.800,— Lefile ostaşilor nouî. 11.490,— Lefile Visterie! cu ale ispravnicilor şi sluşbaşilor. 90.716,40 Adecă taler! noue pag. 199, in Legendele 1 Bucurescî 1891. î documentul în volumul suplement. _ documentul in volumul suplement. 4. Ve Constantin Alexandru Ipsilante Voevod Fiind-că la prigonirea ce au avut cavafii pământeni de aicî cu doi Turci cavafi de la Târnova, ce aii fost adus aici marfă de căvăfie spre vîn-4are, care vrând să vîmjă la norod cu mărunţişul, nu i-aii îngăduit cavafii pământeni, pricinuind că ei aii privileghiil a nu fi slobozi alţi negustori streini să vîn$ă marfă cu mărunţişul aicî în politie, ci cu preţ cuviincios, să o vîncjă cu ridicata la însuşi el şi ca nici pot a cumpera cu ridicata, fiind-că şi marfa de aici o vînd cu preţ mai\ jos de cat li s’ar cere de către numiţii streini negustori, am poruncit Domnia mea Dumnâlui vel Postelnic şi Dumitate vel Agă, ca sa se cerceteze cu ce preţ le dă mâna negustorilor turci a vinde marfa ce aii adus’o, şi cu ce preţ vînd cavafii de aici asemenea marfa de căvăfie pămentâscă, şi ce deosebire este între felul mărfeî şi a preţului unora de către alţii ? de unde ne-aii venit anaforaoa cuprinde-t<5re, că la cercetarea ce s’aiî făcut pentru acâsta, înşişi cavafii pământeni aii aretat, că ei marfa pămentâscă nu o vînd cu preţ mai mult decât ca acâsta, adecă ce mai jos pre numer este aretat, însă : Mâna dinteiu Taleri Bani 3 --- Papuci cu meşî, 6 6 Părechea de cisme, --- 105 Părechea de târlici, 1 --- Părechea de papuci femeesci, 2 60 Părechea de iminei liochin, 1 90 Părechea de iminei negri, 5 --- Părechea de cisme galbene, 6 --- Părechea de cisme negre, făcute de aicî, turcesci, 5 60 Părechea de cisme roşii. 664 V. A. UREGH1Ă Maî importante narturî sunt cele ale pânei şi ale carnet. In interesul eftenirei pâneî, Constantin Ipsilante ordonă, să nu se dee oim mai mare la măcinatul făinei, de cât fieciuială. Va să (Jică Domnitorul impune nart şi proprietarilor de mori1. Taleri Bani Mâna a doua 2 90 Papuci cu meşi, 5 60 Părechea cisme liochiî, --- 96 Târlicî, 2 30 Minei liochin, 1 60 Imineî negrii, --- 405 Papuci femeesci, 4 --- Cisme galbene, o 60 Cişmele negre, făcute de aici turcesci. 2 30 Imineî negrii pripiriî, 5 --- Cişmele roşii. Mâna a treia. 3 60 Părechea papuci cu meşi, 5 --- Cişmele liochin, --- 90 Târli ci, 1 45 Tminei negrii, 5 --- Cişmele negre, făcute de aici turcesci 4 60 Cişmele Eomânescî de frunte, 2 60 Cişmele negre iar Komânescî de a doua mână. 4 60 Cişmele roşii. Deci de vreme ce cavafiî au aretat, că cu acest preţ vînd eî marfa la norod, dupe însuşi dar a lor aretare, am întărit şi Domnia mea nartul acesta, cu hotarîre, ca cu acest mai sus însem at preţ să vîn^ă fie-care felurime a mărfii de căvăfie pămentâscă; pentru care s’aii şi dat porunca Domniei mele, atât prin buiurdizmă la' mai sus numita anafora, cât şi prin-tr’acest deosebit pitac al nostru, ţi se porunceşce ca scoţend copie de pre acest nart, să se lip6scă în terg la treî-patru locuri, unde sunt prăvăliile cavafi-lor, spre a se vedea de către toţi cei ce aii trebuinţă de cumpărat, ca să scie fieşce care cu ce preţ are să cumpere ori ce lucru de căvăfie, îngrijind Dum-n6ta, ca nu cumvaş să facă cavafil vîn^area cu preţ mal sus decât acesta ce este liotărît de Dome ia mea, nici să facă înşelăciune norodului cu a vinde marfa cea do a trea mână cu preţul celei de a doua mână şi cea de a doua mână cu preţul celei de frunte, căci, veri cari din cavafl se va găsi învinovăţit la o urmare ca acesta, ori a vinde cu preţ maî sus, seaii a face înşelăciune, cum s’aii $is, să scie cu hotarîre, că straşnică ped6psă are a cerca de la Domnia mea. tolico pisah gpd.—1805, Martie 30. Cod. XLIX, fila 214. 1. Ve dont Ies correspondants existent dam toutes Ies Cours de VEurope, qui reglent la politique du Divan. Le Gd Se voudra bien se debarrasser de ces liens politiques, mais la molesse dans laquelle i est habitu6 de vivre, mais la politique de la Sultane Valid6 qui veut conserTer son autorit6, Peloignent toujours des affaires et l’empechent de prondre une r£solution yigoureuse. II no dissimule pas au Capitan-Pacha ses craintes sur la Russie. 11 voudrait faire tomber la tete d'Ipsilanti; mais hs Russes veillent sans cesse. II oni enleve au Prince Calimaki, favori du Capitan-Pacha, Vou* verture des dipiches. Ils oni fait proscrire le Prince de Suzzo et menacent la tete d'Sângerii, qui ne Va sauvoe que par la fuite et la confiscation de ses biens. Un moi sorti de ma bouche en sa faveur l’aurait fait poursuivre avec plus d’acharnement par Ies Grecs et Ies Russes animes â sa perte. II n’eut pas 6vit6 le poignard; je me suis tu. Je suis parvenu â faire attribuer â Pindif-fcrence le silence absolu que je me suis prescrit sur le compte des Princes r6gnants. Toutes mes dâmarches seront, je l’espere, assez bien calcul6es pour 6viter Ies faute3, ou des resultats contraires au but que tous m’avez indique dans mes instructions. Le temps me serviră, et je ne laisserai pas oehapper Ies circonsfcances favorablos. Les intrigues de Bucarest m’ont păru trop importantes pour ne pas re-gretter de n’v voir depuis la paix aucim agent franţais. J’y envoie provisoi-rement le citoyen S-te Luce, neveu. du conseillerd’EtatLaciioe, qui vous le recom-mandera et qui dosire pour lui le titre de comnrissaire de relations commerciales. Ce jeune bomme est fort bien 6lev6, d’uue instruction solide et agreable, de moeurs douces et est tres propre â remplir sa mission. Si vous n’avez encore fait aucun choix, je vous prie de vous dec-ider en faveur du citoven S-te Luce. II estdigne de toutes vos bontcs. Galib Efendi a parle ici avec beaucoup d’interet de la France. Aii Efendi en avait dit precedemment beaucoup de mal. Quant au jeune Moruzzi, ses discurs n’etaienfc que des persifflages grecs contre lesFranşais. O’est aussi un petit Russe. J’ai lTionneur de vous saluer. Sign6: Brune. S. P.—J’ai eu beaucoup de peine-â me procurer le dernier trăite de la Porte avec la Russie sur la Va'acliie et la Moldavie. Je tous l’adresse parce que je presume que vous n’en avez pas une entiere connaissance. Hurm. Voi. II, sapi. I, pag. 205 şi 2 o. Pera, 26 Martie, 1803. 1. Generalul Brune către* Primul Consul^despre plecarea ministrului Rusiei din Constantinopole.- Voi. 206. D. 26. \ ' ' . ISTORIA ROMÂNILOR 701 Ca să pâtă urmări de apropo şi sigur mişcările lui Constantin Ipsilante şi ale intrigei rusesci la Bucuresci', generalul Brune trămito ca Comisar provizoriu, pre S-te Luce şi vestesce de acesta pre primul Consul Bonaparte, la 25 Martie 1803 *. In decursul anului 1803, chiar în luna Martie stil vechiu, (9 Aprilie stil nou), se întâmplă în Constantinopole o faptă de natură a proba cum Rusia împingea pre Români la resisten|ă in contra Turcilor. Lipsind p£raţ le 5 Germinai, an li. Citoyen Premier Consul, M. de Tamara, ci-devant Ministre- de Kussie, est parfci le 1-er de ce mois. II ne m’a point visit6; il emporte avec lui toute la rancune de la coalitiori. Au moment de son depart, il a donn6 aux Eaux douces d*Europe un grand dejeuner auquel tous Ies Ministres 6taient inyit6s. L’ambassadeur de Holiande et Ies Ministres de Prusse et d'Espagne ne se sont point rendus â l’invitation. L'internonce et tonte sa legation y sont alles en grand gala. II s’y tromcait aussi plusieurs nbgociants frangais, ontr’autres M. Toron qui accpmpagne M. de Tamara dans ce yoyage. Le Prime Ipsilanti de Vdlachie, cr sature de Vex-Ministre ăe Bussie, a envoyJ ei distribui sur la route des chevaux, des iquipages et de brillantes escortez, pour donner un air principesque b la marche de son protecieur. Cette privenance extraordinaire d'Ipsilanti cause beaucoup de di-plaisir a la Sublime Porte qui ne peut plus se dissimuler que la protection difirie par Ies traitis b la Bussie sur Ies Valaques et Ies Moldaves, est de-venue une souveraineti presque sans diguisement. (Hurm. Voi. II Supl. I). Pera, 25 Martie, 1803. 1. Acelaşi către primul Consul, despre numirea lui Ste.Luce Comisar proyisoriu al relaţiunilor comerciale în Yalacliia, la Bucuresci. Voi. 808. D. 23. P6ra, le 4 Germinai, an 11. Citoyen Premier Consul, P. S. — L’imporfance d’une communication sure ot officielle avec Bucarest dans la Valachie, devenant tres-urgente, j’ai cnoisi pour resider dans cette yille en qualite de commissaire provisoire des relations commerciales, le citoyen Luce, parent du general Lacuee, qui, par ses talent, sa probitâ, son caractere aimable, est parfaitoment propre â cette fonction. J’en ecris au Ministre. Lacuee yous en parlera. Je tous prie de confirmer mon choix. II est digne du gou-yernement. 702 V. A. UBECHIĂ carnea de 6ie din Constantinopole, Porta ordonă Capuchihaialel Munteniei, să scrie lui Ipsilante, ca grabnic să trimită oi la Constantinopole. Representantul lui' Ipsilante, carele altă-dată ar fi plecat capul lângă zid, acum respinge cererea, dicend că este in contra ultimelor tratate şi în contra capitulaţiunilor ţerei cu Pdrta, sub garanţia Rusiei b Dintr’o corespondenţă a generalului Brune cu aceeaş dată de 9 Aprilie 1803, către ministrul Talleyrand, se vede cum Ia acâstă dată în Rusia se pregătea un nou resboiu contra Turciei. Acest fapt ne explică în mod indirect curagiul cu care Capuchihaiaoa lui Ipsilante aii respins porunca Porţei, relativă la oi mumbaia. Muscalii erau gata ca in 24 de ore să invadă Principatele2. * Pre de o parte Rusia se pregătea de resboiu şi pre de alta, prin fdte modurile căuta să împiedice stabilirea de representanţi ai Franciei * 1 Pera, 9 Aprilie 1803. 1. Generalul Brune către Talleyrand, despre carnea de miel cerută de Turci de la Hospodarul Yalachiei. Voi. 206. D. 51. Citoyen Ministre, P6ra, le 19 Germinai, an 11. La viande commengant â manquer ă Constantinoplo, le Reis-Effendi a demandâ au Kiaya-Bey de PHospodar do Yalachie d’v onvoyer des moutons dont la viande est la seule agreable aux Turcs. Le Kiaya a repondu par un refus, disant que Ies dernieres capitulations de la province de Yalachie avec la Porte, sous la garanţie de la Russie, s’y oppossaient. D’apres le compte, rendu par le Reis-Effendi au Yizir de Kiaya-Bey a 6t6 mande de nouveau et a fait la meme reponse. Le Reis-E lendi Pa chassede son appartement eu lui disant: il nous faut des moutons, songez-v. 3 Aprile, 1803. Pera, le 19 Germ'nal, an 11» 2. Citoyen Ministre, .............Enfîn, Paide de câmp Le Paultre m’a assur6 que, depuis Petersbourg jusqu’a Odessa, il n’y a qu’un voeu : celui de faire uno guerre contre la Turquie et qu’on disait en Russie que Ies Turcs aux-memes designaient la porte par oii ils sortiraient de Constautinople lors que Ies Russes viendraient Ies attaquer ; qu’on peut rassembler 40 miile hommes eil 4S lieures sur Ies fiontieres de la Pologne pour faire Pinvasion de la Yalachie et de la Mol-davie, dont ia Russie est maîtresse. lels sont Ies renseignements que j’ai recueillis du citoyen Le Paultre. Je vous Ies donne comme ma memoire me Ies presente, sans rien changer aux expressions et ă leur valeur. Hurm. Voi. II, supl. I. SigîlS : BrUM. ISTORIA ROMÂNILOR 703 în regiunea Dunărei şi Mărei-Negre; numai cu mare greutate putu Francia obţine de la Portă, în 25 Aprilie 1803, berat pentru stabilirea unui consul la Galaţi. Porta refuză să-l dea, invocând acum capitula-ţiunile vechi cu Domnii români 1 L Ambasadorul francez generalul Brune, avea cu atât maî multă nevoie de representanţi în Principate, cu cât avea deplinăjcunoscinţă de purtarea dubiose! politice a Comtelui de Belleval, aşa disul ministru de externe al lui Ipsilante. Acesta nu încetă a se declara şi el şi pre Ipsilante partizani al politicei franceze, pre când in reatitate lucra în Înţelegere cu Muscalii, şi cu aliatul lor Frederic Wilhelm. Generalul Brune într’o scrisdre către Champigny, ambasadorul francez de la Viena, ne dă precise informaţiuni despre trecutul luî Belleval şi ne arată, că acesta puţin de nu confiscă corespondenţa diplomatică din Constantinopole a generalului Brun, pe care o trimetea la Viena, îm-bolnăvindu-se curierul francez în trecerea prin Bucuresci. Prin acâstă corespondenţă generalul Brune stăruie din nou în favorea lui Luce, Comisarul provisoriu numit de densul în Bucuresci L 1. Citoyen Ministre, Pera, 25 Aprilie, 1803. Pâra, le 5 Florâal, an 11. Au moment ou je eroyais faire parfcir Ies commissaires pour la Mer Noire, le Keis-Effendi m’a fait prier de ne pas faire de demandes embarrassantes â la Poite, que si nous voulions prouvor notre amitiâ pour elle, c’âtait en ne faisant pas d’innovation, en n’âtablissant pas des commissaires dans des' lieux oii los Franşais n’avaient jamais ete, ou ils ne pourraient faire aucun com-merce et ou Ies insultes probables que recevraient nos commissaires occasion-neraient des demandes en râparation et toutes sortes d’autres actes d’inimitie. J’ai su positivoment que Ies Chefs du parti russe dans le Divan avaient sollicitâ l’exclusion de nos commissaires dans la Mer Noire. La Porte voulait refuser aussi le Berat de Galatz sous le pretexte des Capitulations avec Ies Princes de Yalachie et de Moldavie. J’ai en besoin d’employer beaucoup de vigueur pour obtenir ces Bârats, qui sont enfin entre mes mains. Hurm. loc. cit. 2. Citoyen Collegue, Pera, 6 Maiu, 1803. P6ra, îe 17 Floria], an 11 J’arais besoin de votre lettre sur le corupte de Monsieur de Belleval pour me rassurer sur le sort de mes dâpeches, car il faut que je yous dise. 704 V. A. URECHIĂ Un document, însă tocmai din 1804, Iulie 4 stil nou \ ne arată că tot recomendatul ambasadorului general Brune isbuti şi că acesta a fost solemn primit de către Ipsilante şi că e forte bine vedut de către acest Domn. Ste Luce descrie însuşi primirea solemnă ce i s’a făcuţii Curtea din Bucuresci, la 30 Aprilie 1803, stil nou2. Din acostă corespondenta apare, cum boeriî români erau în mare parte amici ai Francieî. Din acestaş act şi din altele tot de la Luce, cu o lună mai apoi, aflăm descrierea Curiei lui Ipsilante şi cum In Muntenia este un curent boeresc contra domniei grecesc!, nu mai puţin şi marea influenţă a consulilor rusesc! in Principate. Ste Luce nu descrie numai parada cu care a fost primit în mod solemn de Ipsilante, ci şi trista stare a te re! sub invasiunea nouă a Pasvanliiîor. Generalul Brune scrie şi el direct lui Talleyrand, în 18 Iulie 1803, despre mişcările lui Pas van togi u şi arată cum aceste mişcări aii să legitimeze intrarea trupelor rusesc! în ţearâ, sub pretext de a o-apăra contra lui. Aşa dar Francia isbuti ca Turcia să primesca pe Ste Luce ca qu’on ura doime toutes sortes de mauvaises impressions sur Iui. II s'appelait le Comte Gas pari. II avait siluit h Londres la file du Baron de Jacoby, ambassadeur de Prusse, qui>. des quil Veni coli mi, la lui avait retiroe avec eclat. II s’etait lie a Monsieur de Witca, aventurier ooiinu par ses pretentions sur le royaume dTllirie et qui, pour gagner 1 os bonnes grăces du Prince Zubow, lui vendit Ies faveurs de sa femme, LTllirie ayant manque am pretentions de Monsieur de ’Witcli, Gaspari pritle nom de Belleval et s'attacha au parii russe pour gagner Ies Grecs de Consfcantinopole. C’est lâ qu’il 61 la eonnaissance du Prince Ipsilanti. Yous sentez, mon cher Collegue, par ce petit extrait, que je devais craindre que, sous Ies apparences do la politesse et des egards, un aventurier, emigro ou non, ne se fit pas un grand scrupule d'ouvrir mes depeches au Gouvernoment. Je pensais que, si mon Commissaire provisoire arrivait apres coup â Bucarest, du moins je pourrais decouvrir des traces de Patteiitafc que je craignais. Votre opinion me console, et j’aime a croire que j’ai ele mal informe, ou du moins, je suis persuade que la politique aciuelle de Monsieur de Belleval ne m’aura pas ete nuisible. Le citoyen Ste Luce, commissaire provisoire â Bucarest, est un homme instruit, probe; ii est neveu du General Lacuee, notre collegue. J’espere qu’il sera entre vous et moi un intermediaire utile. Je lui ai recommande de se rendre agreable au Prince Ipsilanti et de cultiver Monsieur de Belleval. Yous voyez que mon opinion est couverte par de bonnes apparences, qui, si j’avais eto trompe sur lui, n’auraient pas nui aux nouveiles impressions que je recevrai sur son comp te. Hlirm. Voi. 11, supl. 1. Hurmuzachi, voi. II, supl. I, pag. 280. 2. Hurmuzachi, voi. II, supl. I, pag. 281 şi 282. ISTORIA ROMÂNILOR 705 Comisar provisoriu al relaţianilor comerciale in Bucuresci. Bellevai, la 29 Iunie 1803 şi Ipsiiante la 20 Iulie, scrie Generalului Brune cu mulţumire pentru numirea lui Ste Luce 1. Despre recepţiunea făcută în Bucuresci lui Ste Lufce scrie, re-petim, însuşi acesta, in raportul seu, ce dăm în notă aci a. _ Bucarest, le * 1 2 * * * * * 8/30 Juillet, 1803. 1, Monsieur V Ambassadeur, La nomination de Monsieur de Stc Luce au poşte de Commissaire des .Reiaţions Commerciaîes de la Kepubhque franţaise en Valachie, m’a fait le plus grand plaisir, et faime a trouver dans le choix que Yotre Excellence a fait de c-et officier la certitude que yous voudrez bien m’accorder Yotre amitiâ ; oile me sera doubiement prbcieuse, Monsieur l’Ambassadeur, et sous le rapport de la liante consideration dont yous jouissez dans le monde, et sous celui plus honorable des eminentes qualitbs qui yous Tont m6ritâe. C’est dans ces seutiments que j’ai Bhonneur de me dire, Monsieur R Ambassadeur, de Yotre Excellence, le tree-h umble et tres-obeissant serviteur. Sign6 : Constantin Ipsilanti. 2. Eacă acest act : Bucuresci, 30 Aprilie, 1803. Bucarest, le 10 Flor6aî, anflî. J’ai fait liier Yisite au Prince Ipsilanti. Quand on lui a annonc6 mon arriy^e 11 est Yenii au-devant de moi jusqu’â la premiere porte de son appar-tement, m’a conduit sur un sopha et s’est assis preş de moi. Je lui ai exprimi voire gratitude pour Ies soins qu’il a fait donner au courrier du Gouver-nement, Besangon. II m’a t6moign6 qu’il avait ressenti un grand plaisir de mon arrivâe, qu’il desirait infiniment que ce fut moi qui oceupât la place de commissaire, qu'il ferait son possible pour me rendre agreabie le sbjour de Bucarest, en me reeoni mandant a cet egard aux soins de Monsieur de Bellevai qui etait present. On a servi le caf6, le sorbet. Apres une lieure et demie d’entretien, j’ai pris congo de S. A. qui m’a conduit tres-longtemps ei ses gardes m’ont accompagne jusqu’â la voi ture du eomte de Bellevai. Les Bovards s’empres-saient autour de moi, et c’btait â qui me ferait des protestations d’amitie pour Ies Erangais et pour l’ambassadenr de France. Le prince Ipsilanti est un liomme de 49 ans ; sa figure est assez bele. II parle tres-bien frangais. Depuis 9 rnois qu’il regne en Yalachie, tonte son attention s’est portee â metire son petit Etat â convert des incursions de Passavan-Ogîou, qui est un loisin bien dangereux pour lui. L’incertitude du temps qu’il doit regner fait qu’il neglige ies reparations de sa prmcipaute. Sa viile capitale est dans un triste etat. Monsieur de Bellevai m’a assur6 qu’il avait "ete stipule entre la Kussie et la Porte qu’il resterait Prince r6gnant pendant sept ans, et que, pendant ce temps, ii n’avait rion â craindre, ce qui n’empeche pas qu’il ne soit dans de eruelles apprehensions â la vue d’un Turc. Istoria Românilor de V. A. Urechid. I. — MîCOLWL XIX. ~ 45. 706 V. A. URECHIĂ S* Luce nu întârdie a da despre fpsilante şi despre curtea lui şi tenie române informaţiuni mai amănunte. Credem util a le da loc în note aci, mai ales că se ocupă şl de mişcările rebelului tiran Pas-wantoglu cum şi de marea influenţă ce pre iotă (Jioa o câştigă Rusia în ţările române1. Le comte de Belleval, qui me prăsenta au Prince est â peu pr6s du meme âge qui lui. II paraît jouir excluşivement de sa confiance. II parle avec enthousiasme de la France Pai regu de lui beaucoup d’honnetetăs. 21 Prairial. Le 18 Prairial, mardi, 7 juin, 6tait le jour que j’avais choisi pour mon audience officielle chez le Prince răgnant de Valachie. A 7 heures du matin, le Prince m’a envoye Monsieur le comte de Belleval, son ministre au JDăpar-tement des Affaires Entrangeres, pour m’avertir qu’â 11 heures, il m’enverrait ses voitures et ses gardes. A 10 heures, son Pitar ou Grand Ecuyer, est venu de sa part pour me prier de fair avertir tous ceux de la nation frangaise. A 11 heures, ses voitures sont arrivees. Celle qui m’etait desfcinăe etait attelee de six chevaux blancs richement caparagonnăs, Ies cochers et Ies domestiques revetus de biillantes livrăes. A ma suite venaient plusieurs voitures de diffârents prrticuliers frangais ou sous la protection frangaise. Cent hommes d’armes, dont moitie ca valerie, prâcădaient ma voi ture quiâtait soutenue â chacune des portieres par douze huissiers habillăs en blanc; dans la Cour du Palais, tonte la troupe etait sous Ies arines. En descendant de voiture, j’ai 6tâ regu par le Grand Chambellan en costume. Devant moi marcliaient deux pages portant des cassolettes ou bru-laient des parfums. A la I-ere salle, le Grand Postelnic, Paga, le Grand Juge tous en grand costume, sont venu» me receroir et m’ont conduit auprăs du Prince qui s’est avance vers moi, m’a fait asseoir preş de lui â sa droite. Je lui ai prononce un discours auquel il a repondu de la maniere la plus obligeante; des pages ont servi le cafe, le şerbet, Ies douceurs ; Ies parfums brulaient partout. Tous ies Ministres, Ies Boyards, ătaient debout. Le Prince et moi seul etions assis. Apres un quart d’lieure d*un entretien tres-insi-gnifiant, j’ai pris conge de S. A. et j’ai 6te conduit chez moi dans le meme ordre et avec la meme căremonie, J’ai fait distribuer soixante ducats aux pages, aux officiers, aux huissiers et â tous Ies gens du Prince qui m’appor-taient quelques petits presents. Depuis 7 heures du matin, ma maison âtait rempiie. J’ai fait distribuer avec profusion cafă, liqueurs, etc. Le Prince, pour honorer la nation frangaise, a voulu que ma răception futla meme quel’avait eue le Consul Genbrai de Russie, residant â Jassy. Dans Papres-midi, j’ai et © occupe â recevoir Ies visites. Les Agenta de Russie et d’Angleterre, tous avec leurs grands costumes, leurs chanceliers, leurs seerătaires, leurs drogmans, sont venus me voir. L’archeveque grec, les principaux Boyards, m’ont rendu visite. Cet areheveque grec este un homme de beaucuop d’esprit. 8 Prairial. 1. Tout nul qu’est le Prince de Yalachie dans la balance politique de PEurope, il n’v a pas de puissant souverain au monde plus occupâ et plus ISTORIA ROMÂNILOR 707 Din raportul lui Ste Luce, se vede cum Francia câştigase influinţă între boeriî români. Acesta influinţă începe a îndruma pre unii tineri din Principate spre Paris, pentru a ’şi face acolo educaţiunea. Aşa inquiet de tont ce qui s’y passe. Ingânieux â imagiuer des circonstances, il prâvoit tous les resultats d’une guerre qui n’existe pas ancore et qu’il annonce. II entretient â Yiene une espece d’agent que Monsieur de Belleval m’a dit etre accredite preş de l’Empereur. Cet homme,"^qui s’appelle Gregoire Deineter, recueille avec avidite tous les bruits populaires qui circulent, en compose une depeche qu’il enyoie officiellenient â son Prince, et â peine est elle arrivee, qu’un Calarache est exp6die preş la Sublime Porte. Les Boyards souffreifl difficilement qu’un Grec les gouverne, et leur emigration continuelle en est la preuve. II y a plus de deuxtiers de Valaques dans la Transilvanie et la Songrie. La Yalaehie est presque ddserte. La S. P., malgre sa po itique â fomenter et a entretenir la discorde parmi les Grecs, finiră par perdre les Principautes de Valachie et de Moldavie. La Russie exerce une inUuence qui equivaut â une propri6t-6 ; par les nouvelles stipulations consenties â lassy le 22 Octobre 1802, les Yoivodes de Yalaehie doivent rester sept ans en place, et ne peuvent etre desiitues que d’apres le consentement des Ministres de Russie. Les Consuls Russes en Yalaehie et en Moldavie ont le droit de s’opposer aux impuls que le Prince veut etablir, d’assembler le Divan, etc. D’apres cet etat de choses, la S. P. ne peut avoir dans ce pays qu’une infiuence secondaire. Elle entretient cependant preş du Prince une espece de repiAsentant qui, d’ordinaire, n’y vient que pour s’enrichir. Celui qui s’y trouve en ce moment se nom.me Divan-Effendi. Passavan-Oglou continue â pilier et â bruller tous les villageş. On m’a assure que le Consul General de Russie â Jassy, avant appris que Passavan etait dans l’intention de faire une visite â Bucarest, lui avait fait dire que, s’il s’avisait d’approcher â six lieues de la viile, il aurait â faire â la Russie. Cela est d’autant pius probable que Passavan-Oglou qui s’avangait, s’est retire aussitot. Citoyen Ministre, Terapia, 18 Iulie, 1803. Ţh£rapii. le 29 Messidor, an li. La Yalaehie est toujours menac6e par Passavan-Oglou Ses sous*ordres font des dernandes exorbitantes d’argent au Prince Ipsilanti. Manau, Bimbachi de Passavan, est le plus tenace. Terohneik-Oglou, Rayan de Rouschouk, joue le protecteur de la Yalaehie, mais ii demande en effet des contributions. On pr£tend quo cette situation d’affaires peut etre utile â la Russie et que ses troupes entreront au besoin chez les Valaques pour les defendre. Ce sont les catholiques qui font courrir ce bruit. Un negociant nomm6 Leslâe, Anglais de nation, et correspondant do la C.ie des îndes Orientales â Xmyrne, ecrivait depuis longtemps â ses amis, Frangais â Constantinople, que la guerre etait inevitable, et il prend occasion 708 V. A. URECHIĂ vedem, în Martie 1803, la Paris, pre boerul moldovenesc George Bogdan, care studia jurisprudenţa b Cu puţin mai înainte de ce tînerul Bogdan să se fie dus să studieze la Paris, aflăm pre un alt fiu de boier mergând la Viena să st lieze. Acolo junele Armaş «loan de Canano», fiul boeruluî Şerban ■ C.anano mare Spătar la Iaşi, perdendu-şî timpul In petreceri, tată-seu îl rechiamă şi apoi îertându-i2, cu voia lui merse la Berlin, să studieze mai departe. In Septembrie 1800, ajunse la Berlin junele Canano, unde se distinse la studiu şi prin purtare, dar se înfundă în mari datorii, tată-seu netremiţendu'î la timp subvenţiunea 8. Şi la Iaşi Francia isbutesce a avea un representant recunoscut de P6rtă. La Iaşi este trâmis comisar Mechain, căci generalul Brune nu are informaţiuni mai precise despre Curtea iui Moruz, cu tote că scie că Ruşii au în Moldova aşa de mare ascendent, în cât sunt mai mult domni decât protectori. Generalul Brune la tote ocasiunile denunţă guvernului seu pre Principele Ipsiiante, care se făţăresce că este pentru Francia, pe când in realitate iucreză contra ei împreună cu cela-lalt făţarnic, corniţele Belleval4. * 1 de l’ăvânement pour prophâtiser que la Turquie se ddclarera contre la France, et il engage ses bons amis ii prendre Ies protections etrangeres pour garantir leurs fortunes. On m’a assure que le Progman Fonton a vait conseilld au Prince Ipsi-lanti d’ecrire une lettre soumise au Ier Consul, et, que, s’il pouvait obtenir une reponse, ce serait l’acquit du dăpot des ciiancelleries qu’il a pris pendant la guerre. Hurm. Voi. II, supl. I. 1. Vecjli Hurmuzachi, voi. II, supl. I, pag. 255, doc. 351. 2. Vecjî seri sorea păstorelul Hauchecorne din Octomhre 1802, în c Acte şi fragmente» de N. Iorga, pag. 374. 3. Pentru plata datoriilor luî Canano şi pentru regulata lui ajutorare cu bursă de la tată-seu a intervenit pre lângă diverşi Domni ai Moldovei, mulţime de persone oficiale prusiene, între care ministrul Haugwitz către Domnitorul Moruzi şi către Knobelsdorff. Vetfî actele de la pagina 878 şi 370, II, Acte şi fragmente de N. Iorga. Citoyen Ministre, 4.Pera, 23 Mai ti 1803. Pera, le 3 Prairiaî, an 11 Le .Prince Ipsilanti, protdgdde la Russie. ne donne ă la Porte que des nouvelles defavorables ă Ia Eepubîique franyaise, quoiqu’il me fasse ecrire, ISTORIA ROMÂNILOR 709 Ipsilante chiar şi direct scriea lui Talleyrand din Bucurescî, în 31 Maiu 1803 \ ca să 'şi souzeze purtarea. El dice lui Talleyrand, că scie că are mulţi inamici cari ’i arată Franciei sub colori nefavorabile. dar că speră cum că guvernul frances va fi drept şi nu va da ascultare delaţiunilor inamicilor sei. Adeverii! este, că noua situaţiune a Franciei deplin impăcata.pu Turcia împingea pre Insilante la asemenea curtenie către Francia, rin urma tratatului dintre Francia şi Porta Otomană, din Iunie 1802 şi in urma dietei de la Ratisbona, 24 Martie 1803. De aceea nu numai Ipsila n te, dar şi Moruzzi, in 22 Iunie 1803, se grăbesce a scrie Generalului Brune din Iaşi, că au primit cu plăcere pre Generalul comisar francez •Mechain şi va Înlesni reîaţiuniie comerciale cu republica franceză. Aduce-vom mal departe, la istoria Domniei lui Alexandru Moruzi în Moldova, scrisorea lui către generalul Brune, din 22 Iunie 1803. Cu t6te aceste asigurări date de Ipsilante, generalul Brune continuă aT descrie reu la guvernul francez la tote ocasiuni'le. Chiar dupe primirea strălucită ce Ipsilante făcu lui Ste Lu.ce la Bucurescî, ambasadorul scrie la Paris in mod nefavorabil pentru Domnitorul muntean şi 3 denunţă, ca intrigând contra Republice! franceze 2. 1 ainsi. qu’au Ministre Champagny.. par un protendu Comte de Belleval, son agent, qu’il nous est entierement de vome Le commissaire Medialii est părţi pour se rendre â Jassv. II me fera eonnaître la eour du Prince Moruzzi sur laquelle je n’ai qne des donnăes incertaines; mais je suri que Ies Husses ont un tel ascendent eu iloldavie, que leur domination y est presque aussi certaine que leur proteetion. Ce Belleval m’a mand6 qne vous aviez quitte le Ministere. 1. Hune, documentul 375 volumul II, suplement 1. i. «Depuis que le Citoyen St0 Luce est â Bucarest, il n’est sorte de po-litesses, de prăvenances et de deferences quhl n’ait reyues, soit de la part du Prince, soit de M. de Belleval. son secretaire des Affaires Etrangeres, et je dois di re, que sa eon d uite forme et mesureo devait en eifet lui attirer a la fois beau-coup de consideration et nous rendre sa presenee tres-utile â Bucarest. Cepen-dant, cot agenta su aprocier ces demonstra iions affectuousses â leur juste valeur. Ces menagements exterieurs polivalent prouver qu’on craignait le gouvernement franşais, mais non pasqivon 1 mimat. Toutes ces rnenees secretes ne nous laissent point de doute sur Ies veritables sentiments du Prince et de son secretaire, car la petite Cour de Bucarest se montre fort industrieuse a inventer des per-fidies pour miner notro crădit preş la Porte. J’ai eu tont reeement une preuve bien 6vidente de cette mauvai.se foi : le Heis-Effendi ine fit informer qu’on lui ocrivait de Bucarest, que le Comissaire şto Luce a vait demande officieriement au Prince de faire un voyage â Widdin. Une semblable communication efcait d’autant plus raite pour m’otomier, (jne je n’avais rien vu dans la correspon-danee do ce Conmiissaire, qui m’aimoiieăf une pareille domarciie. et que je le eonnaissais trop sage pour l’avoir fade sans nUen prevenir. Cependant je lui de- 710 V. A. URECHIĂ Mai departe Brune serie că, dupe sfatul lui Fonton, Ipsilante se arată făţarnic amic al Francieî, pre când în realitate lucr^ză contra ei: «II lui a insinue de faire beaucoup de presents aux ministres ami$ de la Russie; cette souplesse envers cette puissanee ne pouvait que le mener a davoir son independance. On a râpandu un imprime contenant une pretendue proposition faite par le Premier Consul â Louis XVIII, du 26 ievrier, dernier d’un royaune de Pologne et la reponse de ce dernier. O'est en afectant de mon-trer son devouement pour la France que ce Prince Grec accueille et propage toutes Ies calomnies de ses ennemis1.» Cu o di înainte, la 19 Octombrie 1803, generalul Brune mal scrisese: «Le Prince Ipsilante, qui a du yous demander votre bienveillance, est â Paffut de tout ce qui peut yous nuire. II vient d’envoyer son secretaire en Russie pour arranger son roman. C’est un ennemi capital, bien fourbe et bien Grec2. La 20 Octombrie 1803, generalul Brune scrie Guvernului francez: «On ne peut nier que Ies Russes n’aient secretement une part encore plus active que Ies Anglais, aux troubles de la Morâe. Ce sont leurs agents qui atti-sent Ies flammes. Je yous en ai nomm6 plusieurs, et on pourra mettre de ce nombre celui que le Prince Ipsilanti Yient d’y enYoyer. Fonton (agent în serviciul ambasadei Rusesc! din Oonstantinopole) qui nous deteste d’une maniere impossible â rendre, a conseille au Prince Ipsilanti de jouer un double role â Pegard de la France. II consiste â faire seni-blant ele mettre tout son espoir dans la protection de cette puissanee et de tout faire contre el Ies dans ses rapporfc â la Porte. mandai des explications precises, et, comme je l’avais previi, il en est răsultă que toute cette affaire netait q’une pure invention du Prince. Non seulemenl le citoyen Stc Luce ne lui avait point demande â faire un voyage â Widdin, mais iî ne lui avait meme jamais dit un seul mot qui put faire supposer qu’il en eu t le pro jet. Le prince a pretendu avoir seulement ecrit eventuellement au Reis-Effendi pour savoir quelie conduite ii aurait â fenir s’il arrivait que le Commissaire franşais demondât a faire un tel voyage. Malgre en demi decadei on ne saurait se meprendresur le but de ce faux raport, lorsqum voit le commissaire anglais entreprendre răellement. le voyage des ou pretait le projet au commissaire franşaise. II est evident qu’on voulait donner le ehange a la Porte. Le Prince a 6te tout honteux dela decouverte dela petite intrigue : ce n’etait, selon lui, qiPun malentendu dont il etait, fort făclie, et auquel il desirait qu’un ne donat aucune suite. Quoi qu’il en soit, j’aurai soni de faire Ies Communications convenables au Reis-Effendi, de le mettre â memo d’apprecier la fidelitd des rapports du Prince de Valachie. Hurm. Voi. XI «upl, I, pag. 289. 1. Hurm. Voi. II, supl. I, pag. 288. 2. Hurm. Voi. II, supl. I, pag. 288. ISTORIA ROMÂNILOR 711 Generalul Brune, de la Terapia, la 1803, mai scrie guvernului francez că: «Ipsilanti ne manque pas de nourrir la Porte de nouvelles contraires au maintien de ses Haisons avec la Irance. II faut que le gouvernement turc soit bien troublă par le mauvais Stat de ses affaires intSrieures et autant encore par Ies fausses nouvelles qu’on debite sur ses amis Ies plus utiles» P Pentru a împăca pre Ipsilante cu Francia făcu demersuri şi Curtea prusiana. Prin un agent corespondent al seu Piquot, de la Viena, Constantin Ipsilante caută să se împace cu Francia. Piquot intervine pre lângă Haugwitz ministrul de externe al Prusiei. Scriindu-î in 16 August (stil noti) 1803 şi aretându-i situaţiunea lui Constantin Ipsilante faţă cu Francia, care-1 ura din causă că lucrase contra intereselor ei, la ocasiunea incheierei tratatului dintre Portă şi Curiile Rusiei şi Angliei 20 bani mia de cărămidă de frunte. 2 » 20 » » » » » a 2-a mână. 2 » — ». * » > » » 3-a » — > 2 » hârdăul de nisip. 1 » — pe rli meşterul lemnar de frunte. — » 30 * » ai 2-lea. — » 20 » » » 3-lea.. Ve$î cod. XLV, arhiva Statului Bucuresci. 714 V. A. URECHIĂ Noul Domn aduce cu sine de la Constantinopole firmanul seu de numire la tron, prin care Porta constată, că Alexandru Suţu nu s’a arătat destoinic la cele poruncite lui 1 şi că de aceea este numit el, care in domnia Moldovei a probat pricepere şi hărnicie deosebită. «Deci, cunoscând cu înţelepciune, că hărăzirea numitei domnii s’au făcut ţie, pentru credinţa şi bună-voinţa împărăţiei mele către tine, şi cu scopos ca- să pui totă puterea ta, pentru ca sâ ocârmuesci spre plăcere tăte trebuinciosele pricini, cari se cer şi s’au încredinţat la vrednicia ta, şi să câştigi tote mijlăcele cu care să vie ţeara la mal bună stare şi sporire». Ţeara în adevăr capătă nou avent, la citirea firmanului, prin care Părta dă satisfacţiune la multe din cererile boerilor munteni, cereri adresate ei de când erau pribegi in Ardeal2. Dionisie Fotino 4ice că : Sultanul prin hatihumaium a acordat mai mult, decât ceruseră boerii. In adevăr, boerii insistaseră mai mult asupra numire! lui Constantin lpsilante şi a scutire! ţărei de tribut măcar pre un an de . 11 changea ainsi une brouillerie circonstancielle et qui, traitee avec de meil-leures et plus sinceres intentions, n’eiit surement eu aucune suite fâcheuse, en une guerre naţionale et en une haine implacable de tonte la nation qu’il sut animer contre la france en y melant adroitement l’interet de la religion. Ces intrigues lui valurent alors, par l’intermediare de la cour de Russie, la Principaut6 de Moldavie, oii il ne cessa pendant deux ans et denii de faire valoir de tout son possibie les intciets de la Russie et de se declarer ouver-tement en leur faveur, chose qui par ciut ă la connaissance de la S. Porte et accelera sa destitution». Ce fut alors qu’â son retour a Constantinople, il oublia tout menagement et il se declara â la face de la Porte le partisan de la Russie. D’une part, ses entrevues secretes avec le Ministre de Russie, 728 V. A. URECHIĂ Memoriul speră că Francia ar putea dobândi o pedepsă solemnă a ministerului rusesc Tamara, carele intrigă contra intereselor francese. Tamara, n’eurent aucune interruption. Sa maison devint le rendez-vous de Fonton, ler Drogman de la Russie. De Pautre. cote, il entretenait une cor-respondance suivie et ininterrompue avec un scelerat qualifie du titre de G6-nâral Barozzi, ne sujet de la Turquie et au service aetuellement de la Russie, intrigant de premier ordre, pour effectuer «par son canal la dcsorganisation totale des deux provinees de Moldavie et de Valachie, et pour soulever leurs habitants contre le Gouvernement, en vue de causer la deposition des deux Princes et leur remplaeement, tant par sa personne que par celle du Prince Moruzzi, son cousin germain, par Pentremise de la Russie, comme garante par le traitâ de Kainardjik de la constitution do ces deux proyinces, intrigue qui eut son plein et entier effet et qui val ut la nomination forcâe des deux cousins aux susdites principautes. Le Ministre Tamara et son ler interprete Ponton ainsi que le seelârat Barozzi, furent pleinement reconrpenses de leur zele par Ies deux Princes reconnaissants. Cependant, celui de Moldavie garde quelque management envers la Porte, se contentant de la protection que lui acorde la Russie et le partisan z6l6 de ses intârets. Comme ii a ete dernieremont siipule entre la Russie et la Porte, que Ies territoires et dâpondances faisant une fois pârtie des deux pro-vinces et ultârieurement attaches aux territoires de forteresses qui entourent Ies dits pays, seront reunis comme auparavanfc, c’est-â-dire ceux de Valachie aux territoires d’Ibrail, Guerghiov, Cli, et au de-lâ de FOlte, et ceux de Moldavie, aux forteresses dTsmail, Bender, Cliokzin, Ak-Kierman et Kili, Ies deux princes proposes â Pexecution de cet article, intrigueront indubitablement des troubles et provoqueront â dessein Ies possesseurs actuels de ces territoires, afin que l’exâeution du trăite ne pouvant avoir lieu, â cause de la dâsobâis-sance et du refus des proprietaires ottomans, la Russie puisse se plaindre de l'inexâcution du trăite, et par consequent, venir par des troupes aplanir Ies difficultes. Ce sera toujours un pretexte de discordo et de rixe entre Ies deux Empires. D’ailleurs, la Valachie est entouree de Pachas et d’Agas peu soumis aux ordres de la Sublime Porte et encore peu d’acord entr’eux. Qui peut douter que le Prince actuel de Valachie iFintrigue des troubles et ne Ies excite l*un contre l’autre pour Pexecution de ses projets entierement conformes aux intârets de sa protectrice? Le mal qui en resultera pour la S. Porte, bornâ aux seuls intârets de ces deux Provinces, doit etre beaucoup plus moindre en comparaison de celui que la conduite perfide de ce Prince doit generalement causer â la Turquie. Comme la Porte entretient rarement des missions aux cours des Puis-sances etrangeres, elle est obligee pour avoir quelques notions sur Ies intârets gâneraux de l’Europe, d’avoir recours â l’espionnage que Ies deux Princes de Moldavie et Valachie entretiennent dans Ies pays âtrangers. Or, n’est-il pas de la deraiere âvidence que Ies deux Princes actuels, et particulierement celui de Aralachie, d’apres son caractere, tâcheront d’inspirer an ministere ottoman des idâes et des notions de politique analogues au plan projete avec la Russie? Et la France, l’amie naturelle de la Porte, ne sera-t-elle pas depeinte â ses veux sous des couleurs trompeuses, par ces deux Princes, Ies creatures de la ISTORIA ROMÂNILOR 729 Memoriul mai speră, că asemenea pedepsă va ajunge şi pre Domnitorul Ipsilante. Russie, et par consequent, devouees â ses interets? «Quant â eux, ce sera la France qui marchera la premiere pour le dămembrement de FEmpire ottoman. L’envahissement de la Moree, de Candie et de Chipre, ce sera toujours la base de leurs nouvelles. IPun autre cotă. le Ministre de Russie residant â Constantinople, par Ies avis et Ies conseils que Ies agents â la Porte de ces deux Princes tâcheront de lui fouruir, pour Ies interets Ies plus delicatsde PEmpire et Ies intentions Ies plus secretes du Ministere de la Porte, sera toujours prăvenue. La cour de Russie n’avait qu’un Ministre jusqivâ present â Cons-tantinople, au lieu que darenavant elle en a trois. La France en vain tâchera de montrer des sentiments g6n6reux et sin-ceres euvers son alliăe, en vain elle voudra garanţii* Piiitegrită de ses pos-sessions; la S. Porte, etant contrainte de penser sur l’6tat politique de PEurope d'apres Ies faux avis et representantions tronipeuses du Prince du Valachie et Ies manauvres perfides de ses agents â Constantinople, aura toujours de la d6fiance envers la France. Toutes Ies stipulations ulterieurement innovees ne sont que contormes aux vues ambitieuses de la Russie pour le detachement de ces deux prorincos, conşu, comme tout le monde sait, depuis le regne de Catherine seconde. Les dispositions prec6dees no lui servent que comme prelude de ce qu’elle va faire le temps apres : 1. Elle a commenc6 â affaiblir et appauviir toutes les forteresses qui environnent la Valachie et la Moldavie par la restitution de tous les territoires et d6pendances y attaches depuis tant d’amiees, et par Pempechement des approvisionnements annuols qui leur etaient fournis jusqu’â pr6sent par ces deux Principautes. 2. Elle va petit a petit y augmenter par le canal de ses cr6atures le nombre de ses sujets et prendre sous sa protection de nouveaux pros6lites nes sujets de la S. Porte, ce que le Prince de Valachie, des son arrivâe â sa capitale n’a pas manque d6ja â executor religieusement. 3. Les membre.* du Divan Imperial ne peuvent penser autrement pour tout ce qui se passe dans ces deux Provinees que d’apres l’intluence que les agents a Constantinople de ces deux Princes ne manquent pas adroitement leur inspirer. La Cour de Russie n’a-t-elle pas employ6 les memes mesures, lors qelle a pens6 â s’approprier de laCrimee? Elle a fait y augmenter premiere-ment ses partisans en les altirant sous sa protection, ensuite, pour sa requisition, a fait installer le Kan jusqu’â ce qu’elle s’en otait appropriee tout-â-fait. Qui peut douter que le sort de ces deux Provinees ne serait pas le meme ? La France seule peut tendre une main seeourable â son ancienne et fidele alliee la Turquie, pour la tirer du precipice affreux oii des sujets tniîtres et perfides d’une part et de Pautre le cabinet spoliateur de la Russie vont la plonger â jamais. Quoique la Cour de Petersbourg, vu le trăite de Kainardjik, a le droit de s’entremettre dans Padministration et eonstitution intorieure de ces deux provinees, nonobstant 11 ne manque pas a la Franso aussi des moyens pour pouvoir eldouir les vues perfides de la Russie contre les pays susdits. Elle 730 V. A. URECHIĂ Ipsilante, care începuse a dori să ajungă la independinfa ţerei, se gândi: de ce nu s’ar putea înfiinţa un regat al Daciei, in favârea sa, cum altă dată fusese vorba în favorea lui Potemchin ? Vorbind de Ipsilante Corniţele Langeron că era om de 45 ani «il avait de l’esprit cotnme tous Ies grecs ; mais aussi comnie tous Ies grecs, peu de jugement et peu de suite dans ies idâes et son ambition demesurăe ne cadiait, pas avec ses moyens, ni avec sa position. II forma le projet de si faire Roi de Dacie, ou au moins souverain hereditaire de Valachie et de Moldavie. Ca să realizeze asemenea ideal, Ipsilante pricepu că era de nevoie un resbel şi deci el sgândăria mereu, dbră va aţiţa unul între Rusia şj Turcia. Langeron recunosce, că Ipsilante «en fut le principal moteur». Tot Langeron recundsce, că în urmărirea îndoitului lui plan politic : turburarea peninsulei Balcanice şi in deosebi revolta Şerbilor şi constituirea regatului Daciei, Ipsilante era tirit şi ajutat: «etait enlraine dans ses projets gigantesques et seconde dans ses intri-gues par un emigre frangais quveiait son premier ministre, c'etait le marquis de st. AulaDe, d’une nature disting uee, d'un esprit transcendent, une des meilleures plumes du moment dans ta pârtie diplomatique, honnete homme, desinteresse, mais dont l’esprit ardent et.enthousiaste et le caractere violent nuisait a la justesse desirees. II ne voyait, ne fesait rien que par fougue, par prevention ou par l’impulsion du moment»1. Langeron nu tăgăduesce, că marquisul de st. Aulaire ora de un devotament absolut pentru Francia, dar că din causa caracterului a toujours lo droit par devei r de denmnder A la susdito Oour une puni-tion solemnelle pour son Ministre Tamara et son proîăgă Prince de Valachie, pour ce qu’ils ont ulcere Ies ca;urs da Ministere de la Porte par leurs intri-gues contre Palliăe naturelle de PEmpire. Elle doit insister ;i leur punition poui ce qu’ils ont eu l’audaoe par leurs instigations faire souffrir contre le droit des gens tant do dommnges, Ies Franşais. —• Le Prince Ipsilanti, alors interprete, s’âtait declară tont ouvertement l’ennemi enrago contre le nation fran./aise.—A la proposition de co“o demande u la Oour de Eussie. si celle-ci veut defendro la personne de son Ministre, ne poiirra pas au moins se deolarer protectrice du Prince sus lit qualifiă tel qu’il est. «Le cousentement do la Russ.c nour la punition du Prince Ipsilanti une fois pris suflura et donnera a esporer que la Cuiir susdite u’ayaat pas Porgane fidele par le canal duquel puisso executor sos interots, ses projets aussi pour cos deux provinc-os seront iJ>olis. 1. Iiurm. Volum. III, supl. II pag. 109. ISTORIA ROMÂNILOR 731 seu, deşi avend bune intenţiuni, «il noas a souvent nuis dans le cours de cette guerre». (pag. 109). ' m In. decursul anului 1804, Octombrel, Pasvantoglu mai cercă să se apropie de Francia. Napoleon împăratul inse pune pre ministrul seu să scrie de la Mayenga lui st. Luce, la Constantinopole, să evite ori-ce relaţiuni cu Pasvantoglu : «Dans la position de Pasvantoglu avec le Divan, et dans celle de la Turquie avec la Russie, tont ce qui ten-drait ă prolonger ies troubles interieures de la Porte Othomane lui serait encore plus funeste. II faut tendre â assuer son repos, a lui ăviter son eclat avec ses voisins, ou ne pas leur donner sur elle une nouvelle prise en favorisant l’esprit de mecontentement, ou mâme en faisant nailre de simples inquietudes, et des soupgons.. » In definitiv Napoleon autoriză pre St. Luce, să trămită ia Vidin o personă sigură, ca să cuiegă informaţiuni, dar «sans lui donner d’autre mission que d’entendre ce qu’aurait ă lui dire Pasvantogiu et de venir vous en ren-dre compte». Napoleon I recomanda stăruitor întreţinerea de relaţiuni amicale cu Turcia1. Ast-fel fiind relaţiunile Fraudei cu Turcia şi după ce la 18 Mai 1804, la St. Gioud, Napoleon fu proclamat imperatore, nu putea Ipsilant să nu simtă, mai mult ca ori şi când, necesitatea de a se îmbuna cu Francia. El o curtinesce deci in tote ocasiunile (ceea ce nu ’l impedecă de a lucra pre sub mână în sens opus vederilor fran-cese. Vedi-1 la finele Iui Decembre 1804 cu ce solemnitate primesee in Bucuresct pre Mareşalul Brune, care din Constantinopole trece spre Francia! Acesta scrie lui Talevraud in 1 Ianuarie 1805 (stil noii) din •Bucuresci, că Ipsilante l’a primit cu «beaucoup d’eclat»*. 1. Pag. 306, voi. II, sup. I Hurrn. 2. Bucarest, le Ian. Pluviose, an 13. Monsieiir, J’ai Thonneiir de donner avis â Y. E. que jo suis arriv6 â Bucarest il t a quatre jours. Le Prince Ipsilanti m'a accueilli avec beaucoup (V6clat pour ces circon-siances. II a suivi la me;ne etiquette qui a vait eu lieu lorr du passage de lord Drumoud. et M. S1 2 * 4* Luce m’assure qu’il y a ajoute des formes plus distingu6es. Je partirai deinam de Bucarest. Je prie Y. E. de vouloir bien agr6er etc. Sign6 : Marechal Brune. 732 V. A. URECHIĂ Rusia Începuse a lucra mai pre faţă în Constantinopole din moment ce în 11 Aprilie 1805, se semnasă tratatul ei de alianţă cu Anglia. Sgomotele de eminenta intrare a Muscalilor în resboiu contra Turciei se înteţesc. Pe la începutul anului 1805, încep a se respândi din nou veşti de pregătirile muscalilor de a intra din Podolia în Moldova. In 22 Aprilie 1805 (stil nou) din Pera, Parandier, care ţine locul lui Brune, scrie către Talleyrand despre aceasta. Des nouvelles de Iassy, du 16 Germinai, portent que Ies troupes russes stationnăes dans la Podolie s’augmentent chaque jour ot qu’elles forment en ce moment une armee de 50 miile homnies prets ii marcher, n’attendant que le Grand Duc Constantin qui doit Ies eommander; que Popinion des officiers russes etait d’abord que cotte amice devait se diriger vers l’Italie par Ies Etats autrichiens, mais qu’a present ils semblont croire que cotte armee tra-versera Ies provinces de Moldavie ei de Yalachie pour se rendre sur PAdriatique. Les dernieres lettres de Yaîachie portent que depuis quelque temps cette province est pleine du bruit que ies Russes doivent y entrer, et on assure qu’il s’y fait des approvisionnements qui y sont emmagasines. D’un autre cote, on y fait preparer de la viande sal6e pour la fiotte de Pamiral Xelson. J'ai Phonneur, etc. Signb : Parandier. * In 10, Mai u 1805 (stil nou), la Portă se ţine mare sfat tn vedere cu acele sgomoto T, Rusia lucră să aducă şi pre Austria in coaliţiune contra Franciei, ba şi chiar pre Turcia. De aceea Ipsilante iar începe a nu se mai jena faţă cu Francia şi face reeepţiune splendidă noului consul ce Rusia trămite la Bucuresci, Bulkunow. * 1 P. S. (chiffră)— Le Prince Ipsilanti m’a dit qu’il avait eu la persua-sion que la S. P. nYenverrait la reconnaissance en route. Ilpr6tend qu’il avait d’abord ătâ expedia un courrier qui portait l’ordre â Hallet-Effendi de quit-ter Paris si je quittais Constantinople, par la crainte qu’on avait que mon d6part ne fut le signal d'une rupture effective. Mais on s’est ensuite ravise et on s’est born6 â donner â Pamhasadeur ottoman des instructions condition-nelles. Yoilâ tout ce qui me parit intăre^sant de marquer ă Y. E. de Buearest. Sign6 : Brune. Monseigncur, 1. Pera, 10 Maiii, 1805. Pera, le 20 FlorSal, an 13. Monsieur de Ste Luce m’ec-rit en date du 7 de ce mois, que quelques Prussiens 6tablis â Buearest se sont presentăs cliez lui pour lAclamer la pro- ISTORIA ROMÂNILOR 733 Pentru ea mai bine să’şî facă trebiie, Ipsilante stărui să fie schimbat însărcinatul de afaceri de la Viena, Tipaldo şi înlocuit cu o creatură a sa anume Arghiropulo, însărcinatul de afaceri din Berlin, seau măcar cu un frate al acestuia. Deaca în acesta Ipsilante nu reuşesc©1 tection fran^aise, prătendant qu’aucun agent ne Ies protege et que leurs affaires en souffrent beaucoup. Cette nouvelle m’a peu etonne, puisque le Drogman Bozowicz est IU avec le Prince de Valachie. On m'assuve meme qu'il recoit une tres-forte pension de ce Prince. II y a trois joursque le Kiai’a de la Validă a temi chez lui un conseil com-posă des membres du Divan de son Parti auxquels s’etaient joints le Prince Dimitracke Moruzzi et le Prince Ipsilanti, pere du Prince de Valachie. Tous ces kommes ont ătă enfermăs pendant plus de 3 heures. Le bru.it s’est ră-pandu â la Porte, qu’ils avaient trăită de l’approvisionnement de la capitale et des moyens d’v faire venir du biă de Ia Valachie et de la Moidavie. Cette assertion porto trop l’ăvidence de la faussetă pour qu’on puisse s.y arretei ; il est impossible de faire des approvisionnements dans Pune ou l’autre de ces Princ pautes. Ceux qui ne pensent pas corame ces miniştreş se demandent si cette conference aurait eu pour but Pexatnen des bruits glneralement repandus que les Russes doivent entrer en Valachie et en Moidavie. Hurm. Toi. IV, supl. I, pag. 809. Monseigntur, Bucurescî, 1 Iuniă ,1805. Buearest, le 12 Prairial, an 13. Le Prince de Valachie m’a annoncă que, d’apres une convention conclue entre l’Angletorre, la Russie, et la Porte Ottomane, la grande flotto anglaise allaifc en Egypte pour en prendre possession. Ce Hospodar regarde cet ăvă-nement comire tout maturei, amsx que Ies approvisionnoments qu’il a ătă obligă de fournir ă PEscadre de Nolson et qu’il continue ă faire encore en ce moment, quoique l’epoque du trăită qui lie l’Empire Ottoman â la Russie ne soit pas encore expiră, on va năanmoins le renouveler. Le Prince ne dissimule pas la joie qu'il en ressent, parce qu'independamment des 5 ans d'exercice qu’il a encore a passer, il ne doute nuliement que Ies Services qu’il a rendus, qu’il rend et quhl est disposo ă rendre â la Russ’e, ne lui obtiennent un regne de 14 ans consăcutifs Le consul gănăral de Russie, Bulkunow, qui est arrivă hier ă Buearest, y a ete re Alt personagiii favorabil Franciei este Negre, secretarul lui Scarlat Calimach. Altul e Tipaldo doctor, care era nemulţumit de Moruzzi şi- de Ipsilante, căci aceia voiseră, cum am verjut, să fie rechiămat din acharge d’affaires» de la Viena. Acum Tipaldo lucrăză energic să dârime pre neamiciî săi. In fruntea adversarilor lui Ipsilante este lancu Caragea altă dată agentul credincios al lui Ipsilante, dar apoi maltratat de acela, Ioan Caragea va lucra energic să ajungă Domn şi va ajunge după pacea de la Rucurescî din 4812, Fu mult ajuiat in lucrarea sa de frate seu Stefanache şi de cumnata sa Ecaterina, înrudite cu vestitul Scanavi, cel a tot putinte sub regimul lui Mustafa şi ucis de succesorele acestuia. Ecaterina avea mare ascendent asupra soţiei favorite a lui Kiaya-Bei. Prin Caterina grecii msinueză ceea ce vor, ca duşmani Rusiei, seau mal drept vorbind ca duşmani lui Constantin Ipsilante şi ai lui Alexandru Moruzzi, cele ce voi' el să ajungă la au