ISTORIA ROMANILORl GURSU FĂCUTU LA FACULTATEA DE LITERE DIN BUCURESCI, DUPE DOCUMENTE INEDITE, f DE D. Profesorii V. A. URECHIĂ MEMBRU ACADEMIEI ROMÂNE, PREŞEDINTE SECŢIUNE! ISTORICE, MEMBRU CORESPONDINTE ALU ACADEMIE! SPANIOLE, ALU INSTITUTULUI ETNOGRAFICII DIN PARIS ŞI ALU ALTORU DIVERSE SOCIETĂŢI ŞI CONGRESE LITERARE ŞI ISTORICE, MEMBRU FUNDATORII ALU ATENEULUI ROMÂNU, PREŞEDINTELE LIGEi PENTRU UNITATEA CULTURALĂ A ROMÂN ILORU, PREŞEDINTELE COMITETULUI DIRIGINTE AL SOCIETĂŢEI DE CULTURĂ MACEDO-ROMÂNĂ, ETC. V- . PUBLICATU SUB DIRECTIUNEAaPROFESORELUI, } DE COfflWlC DE STUDENŢI Al FACULTATE! DE LITERE DIN BUCURESCI. -v- ■ ■ ■■' A SERIA 1774-1800 ’ 13UCURESCI TIPOGRAFIA ŞI FONDERIA DE LITERE THOMÂ BASILESCU 29, Calea Victoriei, 29 ^895 Preţulu în librărie 12 lei. în abonament si la autor sfr, ^ eu 10 tel. Brezoiann, 28, CURS0 făcuţii la facultatea de litere din rucuresci, DUPE DOCUMENTE INEDITE, D. Profesoru V. A. URECHIĂ MEMBRU ACADEMIEI ROMÂNE, PREŞEDINTE SECŢIUNE! ISTORICE, MEMBRU CORESPONDINTE ALTJ ACADEMIE! SPANIOLE, ALU INSTITUTULUI ETNOGRAFICU DIN PARIS, ŞI ALU ALTORU Dl AVERSE SOCIETĂŢI ŞI CONGRESE LITERARE ŞI ISTORICE, MEMBRU FUNDATOR U ALU ATENEULUI ROMÂNU, PREŞEDINTELE LIGEl PENTRU UNITATEA CULTURALĂ A ROMÂNILORU, ETC. PUBLICATU TOMULUI VIL (ALU Vlca ALU SERIEI 4786-1800) CU DIVERSE ILUSTRAŢIU.Nl SUB DIRECŢIUNEA PR0FES0RELUI, BUCURESCI TIPOGRAFIA ŞI FONDERIA DE LITERE THOMA BASILESCU 111, Bui.evardul Elisabeta, 111 1894 VOLUMELE PUBLICATE Volumului I seria 1774—1786 » II )) )) » » III seu I din seria 1786-1800. » IV » II » » 1786-1800. » V )) III )) )) 1786-1800. » VI » IV » )) 1786-1800. (este sub presă). » VII )> V )) » 1786-1800. (este celu de faţă, cu care se termină seriile 1774—1786 şi 1786-1800). ISTORIA ROMÂNILOR!) TOMUL VII ALO SERIEI 1774 -1800 A L U V lea ALO SERIE) 1 7 8 6— -I S O O CĂTRE SPRIJINITORII ACESTEI PUBLICATIUNI Damă aci alu VIblea volum ală publicaţiune'i nostre. Credemă că in optu volume se va putea cuprinde perioda istorică dintre 1774—1821. Tipografulu şi eu ne-amă înşelatul Materialulă adunată şi pusă în ordine, va da, nu 8, ci celă puţin 12 volume. Gu volumulă de faţă terminămă secolulu alu XVIIIlea. înainte de a păşi mai departe, consultă respectuosă pre sprijinitorii lucrărei, decă socotă utilă să mergemă înainte cu volumele 8—12, ori decă oprindu-ne deocamdată la 1800, să ne întorcemă a publica volume din o serie mai dinainte de 1774, bună-oră acea de ia 1700—1774, seă să descindemă şi mai adânc în secolulu alu XVIIlea ? Dupe cum va fi dorinţa majorităţei subscriitoriloră noştrii, asia se va face. V. A.. TTrecIiiă ISTORIA ROMÂNILORO i Isvâre. Scriitorii anteriori despre a II~a Domniă a lui Alexandru Tpsilant Ia anteriorul nostru volumu amu terminata Domniajiu Alexandru Moruzi, pene la revenirea lui Alex. Ipsilante in a doua Domnie, Ia Munteni, şi din Istoria Moldovei amu străbătută pene la mazilirea lui Mihai-Yodă Suţu şi înlocuirea lui prin Alexandru Galimah. Principalele isvore de consultatu pentru Domnia a Il-a la Munteni a lui Alexandru Ipsilante, le aflămii tot în documentele interne române, mult mai importante decât cele ce ni le oferă colecţiunea, de altmintrelea admirabilă, ce publică Academia Română, sub numele lui Hurmuzachi. In primulu locii, la documentele interne, stau tot codicele Dom-nescl conservate la Archiva Statului. Aceste codice sunt cele cu numerile XXXII—XXXVIIIx. * 1 Condica XXXII, folio, hârtie, coprinde 155 file. 1. Cod. XXXIII folio, hârtie 3 capele fără tablă de materii, 470 de file, Avemu de observată însă că Cod. X&XIV. (în folio, de 267 fiie) coprinde, cu începere de la pag. 168, câte-va documente străine Domniei lui Alexandru Ipsilant, fiindu din Domnia lui I6n Gh. Caragea din 1813. Condica XXXV în folio de 439 file, hârtie tricapelă, scrisă de mai multe condeie, coprinde mai multe acte relative la justiţie, din 1797 Aprile 6 până la Noembre 20. In urma tablei de materii mai urmeză unu documentă din 1797, Iunie 2. Cod. XXXVI (în folio, lacunar la început, căci îî lipsescă 17 file şi de rea conscr-vaţiune) coprinde diverse acte de la Alexandru Ipsilant, pene la fila 109 şi verso; apoi acte de la !6n Constantin Gheorghe Hangerliu, începând de la fila 110 şi verso, dupe care condica nu mai e numerotată, fiind foile albe. Condica XXXVII este cu totul impropriă înregistrată la Archiva, pe numele luî Alexandru Ipsilant, căci de la acestu Domnă nu coprinde decât primulă actă, dupe fila 1 şi verso; restulă, de 218 file, coprinde acte de la 1803 la 1805. Cod. XXXVIII, tot asemenea este reă înregistrată pe numele luî Alexandru Ipsilant, de ore-ce de la fila 1 până ia 12 nu coprinde de cât acte din Domnia luî Constantină Gheorghe Hangerliu, 1798. 8 V. A. URECHIĂ Singurele codice în adevăr ale lui Alexandru Ipsilant sunt deci cele cu N-rile XXXII, XXXIII XXXIV, şi XXXV. Către aceste se adaogă o serie ce' preciose documente, multe din ele originale, fie din propria năstră eolecţiune, fie din a Academiei române, de la mai multe persone bine-voitore, cari ni le-au împrumutată, fie in fine de la Ministerulă Domeniiloră şi din colec-ţiunea diverseloră Monăstiri din Muntenia, cari se vor cita treptată cu utilisarea loră. Nu vomă trece cu vederea, de bună semă, nici puţinele documente, deja publicate în colecţiunî speciale. Importante informaţiuni vomă afla în câte-va inscripţiunî dupe la Biserici şi morminte. Bibliografia externă ne va procura un contingenţă importantă de informaţiuni istorice. In prima linie vomă utilisa pre Albert Sorel (L’Europe et la Revolution fran caise), Albert Vandal. (Napoleon et Alexandre I-er), Serge Tatitschefî, arhivele rusesci, vieneze şi franceze, aceste două din urmă mai ales dupe colecţiunea Humurzache. Scriitori mai vechi şi mai importanţi, despre Domnia a Il-a a lui Alexandru Ipsilant, de cât cronica lui Fănuţă (Zilot Romanulă) nu avemă. Vomă utilisa totuşi versurile adresate de D -rulă Caracas, diverşiloră Domnitori sub cari elă a servită, între cari şi Ipsilant.1 La fila 47 2 Fănuţă nu aduce personală apreciare a Domniei lui Alex. Ipsilant, oeupându-se numai cu enararea evenimenteloră ocasio-nate de Pasvantoglu şi amin tindă in trigile lui Corist. Hangerliu, pentru a lua loculă lui Ipsilant. Aaron Florian, in manualulă sen de Istoria Principatului României, face şi elă Istoria lui Al. Ipsilant în Domnia a Il-a, în 44 renduri3 în cari iarăşi amintesce de Pasvantoglu şi adaogă că « urândă o viaţă resboinicâ şi preferindă tot-deuna pre una de pace, a intrigată la Portă ca să’lă chieme din principatu, putendă fi folositoră mai multă în trebile cabinetului. Intorcăndu-se la Constantinopole a primită dre-gătoria de Dragomană mare ală Porţei.» Laurian, Istoria Româniloru, Bucurescî nu amintesce nici atât cât Aaron Florian din Domnia a Il-a a lui Alex. Ipsilant, ci diee numai, că la 4797 a fostă depusă din principatu. 1 Dionisie Fotino este celă care mai pe largă amintesce despre a 1. AHMHTPIOU KAPA KASSH FATP04>IA0S04>0U ete. IIOIH'MATA PATPIKÂ. 8° Viena 1795. 2. Ediţia Hasdeti. 3. Pag. 169. 4. Pag. 560. ISTORIA ROMANILORU 9 dona Domnie a lui Alex. Ipsilant. Acesta scriitorii dice^ că Ipsilant a recăpătată Domnia dândă mulţi bani pe la omenii influenţi; că de astă dată nu putu să iconomisescă lucrurile ţerei ca mai nainte şi că «nevoit, ca să-şi plătescă datoriile, ce făcuse pentru ca să capete Domnia, a trebuită să îmmulţescă şi dările în ţeră.» In fine amintesce de răs-cola lui Pasvantoglu şi de mazilirea lui Ipsilant după ună ană şi trei luni numai de Domnie. 1 D. A. Xenopol parafraseză pe Dionisie, şi Împrumutând aprope tote informaţiunile de la Fotino le agraveză mult. Aşia unde Fotino disese că Alex. Ipsilant recăpătase domnia dându mulţi bani, D. Xenopol scrie, că «îşi cheltuise ce avuse şi ce nu avuse, îndatorindu-se până in grumajî la bancherii Constantinopolitani, spre a pune mâna pe do-ritulu scaunu. Firea lui se schimbă cu totuiă din acestă pricină. 2 Tot aşia, unde Fotino scrisese că «de astă dată (Ipsilante) nu putu să iconomisescă lucrurile ţerei ca mai nainte, D. Xenopol scrie: «El (Ipsilante) nu mai căuta după reforme, ca în prima lui Domnie in ţera muntenescă, ci a face bani era străduinţa betrâneloră sale puteri. Elă storse ţera ca ună moşnegă cu inima împetrită, care nu mai asculta nici de plânsulă văduvei, nici de lacrămile orfanului, şi deveni adevărată biciă pentru ţera pe care elă altă dată încercase să verse ună balsamă tămăduitoră.» Şi aci cu ună asterieă * D. Al. Xenopol trămite lectorulă seu la Dionisie Fotino II p. 183, unde nimica din aşia prăpăstii nu se află! Avemă, la rendulă nostru a face istoria, dar istoria adevărată, documentată, a Domniei a doua a bătrânului Domn Alex. Ipsilant. * Din nota representantelui Franciei de la Constantinopole, către Ministrulă din Paris Delacroix, cu data de 2 Septembre (stilă noă) 1796, vedurămă, 3 că încă în Augustă acelă ană (stilă noă) A. Moruz fusese mazilită şi Alex. Ipsilante numită din noă Domnă ală Munteniei. încă înainte de 15 Augustă, stilă vechiă, avemă de a pune data acestei maziliri. Intemeemu acestă aserţiune pe ună actă din codulă XXXV (fila 56 verso), unde se aduce o anafora, datată din 16 Augustă 1796, cu resoluţiunea lui Alex. Moruzi. Acesta la acea dată nu scia că era mazilită, de aceea hotăria spânzurarea unui Ianculă sin Bogdan Serbulu. In curendu, precum vedlurămă, sosesce mazilirea, şi Divanulă opresce 1. Dionisie Fotino tom. I, pag. 182 şi 183. 2. Pag. 310, tom. V. 3. Pag. 512, tom. V alu nostru. 10 V. A. URECHIĂ esecutarea sentinţei de morte, până la sosirea noului Domnitorii, no-tându-se pe'anafora, că «întemplându-se mazilia, s’au poprită.» Totuşi neîndoios, că nu din dioa de 1(i/28 Augustă nu mai dom-nesce în Muntenia Alex. Moruzi, ci din 30 Augustă. In decursulă lunei Septembre şi câte-va dile din Octombre, până la sosirea în Bucuresci a lui Alex. Ipsilante, ţera e administrată de boeriî caimacami. 1 2 II Primul Divan.—Boierit lui Alex. Ipsilante. Alexandru Ipsilante găsesce la sosirea sa în Bucuresci Divanulă ultimă alu lui Al. Moruzi, compusă din boieri cari erau mai toţi bine cunoscuţi şi chiar prieteni ai primei lui Domnii. Elă păstreză în Divanulă seu. pe credinciosulă seu amică Enache Văcărescn, penă la morte’i, în calitate de Bană şi mare Vistiernicii. In primele dile din Iuliu 1797, trece ca vel Bană Dumitraşcu Racoviţă, fiind-că murise Enache Văcărescu, - pe Stetană Văcărescu, fratele lui Enache, încă 1. Vec}% la cod. XXXV fila 45 verso. Aci se spune că în trecuta lună Septembre 1796, erau boeri caimacam, cari aii datu poruncă în sensulu oţărîreî ce apucase Moruzi a da, in Augustu, cu referinţa la perceperea a câte 2 deciuelî din vinăriciulă mănăstirii oră: „aă datu poruncă de obşte către ispravnici şi către tacsildari, ca până se va hotărî de Măria ta, cum să urmeze, toţi banii mileloră să se strângă deplină şi să se trimită la Mitropolie/' Anaforaua lui vel Log. C. Filipescu din 14 Iunie 1797 am ntesce tote aceste şi adaoge a spune, că hotărîrea caimacamiloru nu s’au pusă în lucrare, de 6re-ce Alexandru Ipsilant a sositu înainte de culegerea viiloru şi de perceperea vinăriciuluî: „Acesta ne apiicându să se urmeze, după buna venire a Măriei tale, s’au datu luminatele poruncile Măriei taîe, ca numai 2 deciuelî să se oprăscă, iar ceî-ralti bani, denlinu să se dea Monăsti-rilorîi.a ... 2. D-l Al. Odobescu în biografia ce ne-au datu despre Enache Văcăressu (Revist.a română, T. I. 1861, pag. 530) nu ne dă amilii morţeî lui Enache Văcărescu. D-lui sc^f numai că Banulu Enache Văcărescu a muritu „în cei de pe urmă ani ai secolului trecutu ’ şi că a fostă îmmormântatu în biserica Sf. Ionu, alăture cu casele sale. D-l Odobescu mai aduce informaţiuhea, că Moruzi ţinea casă rea cu Enache Văcărescu. Adevărul este, că în Martu 1796 a fostă numită ca mare Spălară Dimitrie Mânu în loculă lui'En. Văcărescu î decât, Enache Văcărescu e departe de a fi cădută în urgie, de vreme ce trece ca mare Bană. Din actele descoperite de noi în diverse’ codici, puturămă deduce, cu mare apro" piere, data morţeî ilustrului bărbată. In adeveră, la 10 Iulie 1794, Enache Văcărescu sc găsea încă în viaţă, în postulă de mare Vistieră ală lui Al. Ipsilant, precum acesta resultă din Cod. XXXIV fila 101 verso; iar peste 10 dile, adică la 20 Iuliu 1797, găsimă s\xbsem-nândă ca vel Vistieră pe Scarlat Chica -acelaşi Cod. fila 95 verso). Deci în acestă restimpă de 10 dile s’a întâmplată mortea lui Enache Văcărescu. Ună altă documentă, din 19 Iulie 1797, ună pitacă către Mitropolitulă, către biv. vel Bană D. Chica, vel Bană Dumitraşco Racoviţă, vel Spătară Mavrocoidat, biv. vel Paharn. Ionă Hagi Moscu, ordonă să mergă aceştia la casa reposatnluî biv. vel Vistieră Enache Văcărescu, ca în presenţa fiului seu, Clucerulă Alexandru Văcăressu, şi a luminatei Domniţe, să facă catagrafia ’ averei, deja pecetluită mai nainte de Mitropolită şi Hagi Moscu. Biv. vel Ranulă Chica si' Banulă ISTORIA ROMÂNILOR© II îl© ie in Minister© Alex. Ipsilant, în postulă de vel Logofetu de ţera de jos, în locul© lui Scarlat Gliica ce trece Vistiernicii. Cu tote aceste i’acoviţă nu semneză, nici e citată ca martoră în hrisove decât in urma lui Nicolae Brâncovenu, mare Logofetă de ţera de sus, care se bucură de mai mare considerare, fie prin vrestă, fie prin avere şi nume. Asemenea iscălise in fruntea Divanului Enache Văcărescu, de şi era numai vel Vistierii. Din Divanulă lui Moruzi nu mai aflămă în acelă ală lui Ipsilant pe Enache Moruzi şi explicaţia e uşoră de găsită in numele ce purta. Nicolae Filipescu este înlocuită de Constantină Filipescu ca mare Logof. de ţera de sus. Nu mai găsimă la Ipsilant pe Costaclie Gliica, dar păstreză pe Scarlat Ghica, care, din Logof. de ţera de jos, cum era sub Moruzi, devine mare Visternică sub Ipsilant. Dimitrie Mânu Postelnic©, ce sub Moruzi fusese Spătară, e înlocuită in slujba Spătăriei, prin Gheorghe Mavrocordat. Ună boîeră, care la Moruzi era numai mare Gluceră, devine sub Al. Ipsilant mare Logof. ală obiceiurilor©, slujbă nouă, forte importantă, despre care mai departe vomă vorbi; acestă boier e Isaac Ralet. Ca mare Gluceră, in loculu lui Ralet, aflămă pe Teodorache Iuliano. Ion© Damaris remâne in Minister©, ca Vornic© ală ţerei de jos. Dintre boierii de mâna a doua, vedem© înlăturaţi câţl-va cu nume grecesc! şi anume D. Schina mare Comisă, înlocuită prin Iancu Negre ; pe Dumitraclie Costandache mare Pitară, Înlocuită prin Şerbană Raco-vicenu. Radu Golescu devine mare Stolnic© şi mai apoi vel Vornic© ală obştiriloră, slujbă despre care avem© iarăşi mai departe a ne ocupa. Const. Viişorenu este mare Slugeră sub Alex. Ipsilante.. Din Vornicia a treia Manolaclie Greţulescu înainteză, sub Al. Ipsilante,- ca vel Vornic© de ţera de sus, în locul© Iui Costache Ghica, care, precum vedurămă, nu mai este în Divană. Către aceşti boieri avem© de adăogită pe I6nă Rusetă în calitate de vel Hatman©, după exemplul© Moldovenesc©, dar cu deosebire că, Racoviţă sunt numiţi de Domnitorii în comisiune, pentru că răposatuîă i-au rugaţii să’! fie epitrop! casei lui’ Pe vel Spătarii Mavrocordată l’a numitu în comisiune „ca unulă ce eşti orânduiţii pentru catastişe şi sineturi ale Visterieî Domniei mele, ce se voră fi aflândă închise în sipetiirile răposatului, ca să le primesc!w. Acesta comisiune are însărcinarea de a face împărţirea clironomiei.—1797, Iulie 19. (S’a repeţită acestă ordină la 22 Iuliu 1797). A murită dar între 11 şi celu mult 17 Iulie. După t6te probabilităţile, Enache Văcărescu a fostu îmmormântatu în biserica case! sale, ce cuprindea loculu ocupatu astăd! de casa D-lui Prager, loculu case! de Depuneri şi Consemnaţiun! şi a Curţe! cu juraţi, împreună cu cimitirulu bisericeî Văcăresciloru, Sf. I6nu, care adî se dărîmă în interesulfi noueî construcţiuni a Case! de consemnaţiun!. N’amu aflaţii cu tote aceste mormîntulu lu! Enache Văcărescu, ci numai alu lui Damaris. E probabilă, că mormîntulu se va fi aflându sub strănî unde-va, şi aru fi utilii să se facă cercetări cu ocasiunea dărîmărei veche! biserici. După îndemnul meu, celu puţin s’au scăpată de nimicire mormîntulă poetululu! Aîecu Văcărescu, care era aprdpe ruinată, în cimitirulă bi-sericeî. Monumentulă şi osemintele, aă fostă strămutate la cimitirulă Belu, sunt vrio 2 an!, 12 V. A. URECHIĂ tot Spătarul u păstreză la munteni atribuţiunile militare remânendii hătmănia mai multu o sinecură, căci nu are in atribuţiunile sale de cât menzilunle. Ca mare Postelnicii Ipsilant, alege pre Costache Suţu, ast-fel că, pre când in Divanulu lui Ipsilant intra mai mulţi boieri pământeni de cât în alu lui Alexandru Moruzi, elu încredinţa însă posturile de încredere personală, Spătăria şi Postelnicia, la 2 greci : Mavrocordat şi Suţu. Ca Paharnicii avu, când pe Iordache Siătinenu, când pe Ion Hagi Moscu. Din vechia oposiţiune boierescă contra lui Moruzi, încă culege Alex. Ipsilant vr’o câţî-va. Aşia Fâlcoianu este nu numai chiămatu în slujbă, dar chiar i se creiază slujba, şi anume postulu de Ispravnicii de politie alu Bucuresciloru, care nu este ase confunda cu acelti de Agă1). Nu e vorbă, nu mulţi, din cei nemulţămiţi de Alex. Moruzi, sunt îndulciţi cu, slujbe de către Alexandru Ipsilante. La 17 Martie 1797, Divanulu era compuşii din: Ienache Văcărescu vel Vist. Dumitraşcu Racoviţă vel Banii Manolache Creţulescu vel Vornicii de ţâra de sus Ionu Damaris vel Vornicii de ţera de jos Radu Golescu vel Vornicii al obştiriloru Gh. Mavrocordat vel Spătarii C. Suţu vel Postelnicii Teodorache Iuliano vel Clucerii Iordache Siătinenu vel Paharnicii Grigore Paleologu vel Stol. Nicolache vel Comis C. Viişorenu vel Sluger C. Filipescu vel Logofeţii de ţera de sus. In definitivii, Divanulu constituiţii de Alexandru Ipsilante este în composiţiunea sa mult mai românescu de cât chiar al lui Moruzi. Apoi mare Visternic este Enache Văcărescu. Dâcă, precum susţine Domnulu Xenopol, Alexandru Ipsilante a asupriţii ţera cu biruri şi n’a mai fostu Domnulu reformatorii de altă dată, răspunderea nu se cuvine s’o împartă deopotrivă şi boierimea? Şi nu este loculii de a ne repeta refrenul: Codă de toporu ? De alt-felu lectorulii va judeca întru cât aserţiunea Domnului Xenopol este întemeiată, din actele ce vomă studia în capitolele urmetore. l) Veiii cod. XXXIII fila 55 verso actul din 30 Decembrie 1796. îstorîa Românilor^ 13 Compunerea Divanului tot din vechii boieri, nu mulţămesce pre totă boierimea. Şătrarul Ioniţă Oteteleşianu este în resboi cu Banulu Craiovef, Iancu Caragea. Este surghiuniţii la Monăstirea Bistriţa, apoi se’mpacă şi el. 1 111 Biserica. Amu vedatu grija deosebită ce Alexandru Ipsilant a avuţii pentru Biserică în prima Domnie. Şi în a doua Domnie, vedemu din partea acestui Domnitorii aceaşî tragere de inimă pentru biserică. Asia sim-ţimente ne probeză o serie de acte. Iată bună oră pitaculii ce Domni-torulu aaresezâ Mitropolitului, în 27 Octombre 4797 : Domnitorulu a fostă în u^ ftle'xaadrâ Ipsilante, reorganisatorulu învăţământului in iu’şî p&te‘atenţiunea asupra şcoleloru. Aşîa, punernu *-'$r Iglgi înainte de t6te, următorulu importantă pitacu, afi intrărei lui Ipsilante în Bucuresci: Pitacu la Mitropolitulu şi la cei 3 Episcop?. «Fiind-ca dupe buna orenduială, ce s’au foştii întocmitii şcoleloru de învăţătura eopiiloru, încă din cea-l’altă Domnie a nostră, urmeză a fi pe la tote judeţele şedle şi dascăli cu plată de lefă într’adins, pentru a.învăţa Domnescî ce au avu tăi ne-amd milostivită şi le-amil înoitu milele ce au avută, pe care şi fraţii Domni din urmă le-au întărită. Deci şi acum întru a doua Domnie a Domniei mele, aretându-se cn jalbă de rugăciune, ca să le înoimu acestă privilegluu; am îi bine-voitii de ne-amu milostivită asuprăle, pentru ca să fie rugători către milostivutu Dumnedeu pentru viaţa şi bună starea Domniei mele şi a fraţiloru Domni din urma nostră, oblăduitorî aî ţerei şi pentru îndestularea şi fericirea acestui pămenfcă, în care trăescu şi se ocrotescii. Şi le-amîi înnoită mila ce au avută, ca sa aibă a lua de la Ocniţa ce este din josulă târgului Tergovişte, 50 bolovani sare pe tot anulă. Pentru care sa aibă a merge părinţii Baraţi la cămaraşiî de acolo, ca să’şî iee acâsta mila de sare, în toţi anii.—1797, Octombre 23. Procit. Vel Log. Cod. XXXIV. Fila 111 verso. NB. Cu cartea din 25 Octombre 1797, reordă Baraţiloră din Câmpuiuug (Muscel), reînoire de niilî : scutire de 2 lucjî omeni streini; scutirea bucateloru bisericeî : 100 ol de oîerită, 200 litre de dijrnărită, 12 pogone de pogonărit în delulu Topoloveniloru. Yorniculă de vinăriciă, i ună vieru, ornii streină, 2 buţi cu vină ce voră aduce clin clelă în Câmpulung. Cod. XXXIV, Fila 115 Ca aceiaşi dată, a slobozită carte Baraţiloră din Bdmnicu-Yelceî: 4 liujî omeni streini, scutirea bucateloră bisericeî, 150 oi de oîerită, 200 litre ele dijrnărită, 1 vieru scutită, omă streină. Cod. XXXIV, fila 115 verso. Asemenea a dată Alex. Ipsilant, tot la 25 Oct. 1797, hrisovu de reînoire a mileloră Baraţiloră din Bucuresci: 2 vieri, omeni streini, la viile din delulu Bueureseiloru i la Tergovişte, 2 argaţi omeni streini. Să scutesca ale bisericeî drepte bucate: 150 oi de oîerită, litre 200 de dijrnărită, 15 vite de văcărită, 1 pivniţă în Bucuresci, în mahalaua Sf. (ieorge vechiă. 26 V. A. URECHIĂ copii sarmanî, cari nu potîi avea alt'u mijiocu pentru procopsâla lorii; şi de vreme ce au veniţii înseiinţ.*re Domniei mele, acum, dupe la unele judeţe, cumcă reu s’aru fi păzindiî acesta orenduiala, căci lipsesce dascălulu la unele, la altele că şi de este dascălii, dâr nu s’ar fi epimelisind la învăţătura copiiloru; unde vrendii Domnia mea ca să dămu îndreptare şi la acesta, poruncimu ca să ne areţî P. S. Ta pentru judeţele din Eparhie’ţl, care dascălii este anume? Unde şi la ce loch este şi şcola cea orânduită şi locuinţa dascăliloriî? Şi câţi copii are dascălulu la şcola? anume? şi aî cui sunt? Asemenea şi cum se portă dascălulu? Este cu silinţă la slujba datoriei sale? Care acesta soire o aşteptămu Domnia mea far’ de zăbavă. Precum şi pentru 2 dascăli aî Craioveî, Elinulu şi Slovanulu, să ne faci arătare, cari sunt? şi ce copii aii la învăţătură? Asemene şi la Romnicu din Vâlcea, cine este dascălulu elinesc? şi aî cui copil învăţă.»—16 Sept. 1797. Cod. XXXVI, fila 90 verso. La monăstirea Taturoriî sfmţiloru, cea zidită de Mitropolitulu Antim, devenită metoliu alu Episcopiei de Argeşu, în interesulu res-taurărei sele şi a conservărei în bună stare, o destină Al. Ipsilante, Se aducu ca martori boierii: Pan Nicoiae Brâncovenulu, vel Logof. de ţâra de sus; Pan Diiraitraşeo Racoviţa, vel Banii; G. Mavrocordat, vel Spat. Manolache Creţulescu, vel Vornicii de ţâra de sus; Ionii Damaris vel Vornicii de ţera de joşii ; Radu Golescu, vel Vorn. alu obştiriloru; Pan Scarlat Ghica, vei Vist; Ştefanii Vacărescu, vel Log. de ţâra de jos; Isac Ralet, vel Logof. al ii obiceiurilorii; lonu Rusett vel Hatmanii; Const. Suţu,^^vel Post.; Teodorache luliano vel Clucerii; Iordache Slătinânu, vel Paharn.; N. Golesou, vel Stoln.; Ianache Negre, vel Comisii; Ispravnicii N. Brâncovânu. Cod. XXXIV, fila 146. Hrisovulii din 15 Iunie 1797, prin care Alex. Ipsilant acorda Saşilonî, carî aii năzuiţii sub protecţia, ocrotirea şi sprijinâla luî, dupe «obiceiulti ce se urmâză la cetăţile şi politiile mari, unde sunt scaune de Domnie şi stăpâniri, ce sunt împodobite cu mulţimea norodului, de pămentenî şi streinî, carî aii fieş-care, dupe ritulii seu, diferite caso de închinăciune», acordă preotului şi la câţî-va din ritulii săsescu «voîe şi slobodenie, prin hrisove, de a’şî face numai o bisericuţă de închinăciune, fără altă prejmuire de zidii, nefiindu .de vre-o stricăciune sâu de vre-o supărare politiei, cum şi 6 pogone de vie să aibă acâstă bisericuţă aice în ţâră» şi bucatele bisericuţei scutite, adică vinulii de vinăriciu şi 100 stupî i râmătorî de dijmăritu şi 100 oî de oîeritu şi 2 lui}! omeni streinî. Al. Mor uzi ia 1793, Oct. 29, aii mai adaosii milă de 6 lucjî scutiţî şi de 30 bolovani sare de la ocnele Domnescî. Acum viindil la Alex. Ipsilant Ionii Cloconorulii, preotulii numiteî bisericuţe, acestii Domnitorii înoesce şi întăresce milele acesteî bisericuţe, care este sub protecţia Domniei, «iar nu sub alta streină stăpânire şi pre Domn ulii ţerel îlu cunosce protectori», Urmâză mărturiile. Coci. XXXIV, fila 86 verso. ISTORIA ROMÂNILOR!} 27 dupe propunerea Mitropolitului Dositeiu, precum mai sus vedurămu, „să fie şcolă de învăţătură, pentru cel ce voru fi ca să intre în trepta preoţiei din tote Eparchiile ţereî.“ Deci etă celu mai vechiu semi-naru alu ţeriloru române, afară de Ardelu. •; Domnitorulu dispune, ca «pentru orenduiala celoru ce voru veni ff|ş;chirotonie, să fie dascălii orencîuitu, ca să-i înveţe şi să i cerceteze, ^rele să dee adeverinţă că s’au cercetata, s’aă deprinsă la cele bise-XipcesGţ' şi s’au alesă vrednică de hirotonie şi atunci părintele Mitropolitul ă, seă iubitorii de Dumnezeu Episcopi, să facă Domniei mele . aiiaforale, dupe cuprinderea Domnesciloră nostre porunci, ce amu dată pentru acesta.1 i® pi 1. Iată acestă documentă în totă coprinderea lui: Hrisovulă monăstireî Tuturora Sfinţiloru, metohu alu monăstireî Argeşu. Zemle Ylahscoe. Domne iubit*amu podoba casei Tale şi loculă lăcaşului casei Tale, <]dee prooroculu Impărată David, căruia următorii fiindii fiulă şeii prooroculu şi prea înţeleptului Imperatii Solomon, aii (Jidită casă de rugăciune lift Dumnezeii, Sfântă şi Prea înfrumuseţată, în Ierusalim, Sion Sfânt numind-o ; asemenea şi după cea prin trupa ieonomie a fiului luî Dumnezeii, spre a doua Nascere duhovmcăsca a omeniloră şi mai ales, după ce schiptrurile împărătesei s’aă încredinţată de la Dumnezeu Imperaţiloru creştini, multe Sfinte locaşuri, mănăstiri şi biserici, de enorie s’au diditu, nu numai de către împăraţi, Arhierei şi boerT, ci şi de obşte, de către pravoslavnici creştini, precum şi aici, într’acesta d8 Dumnedeu păzită ţără, după ce s’aă intemeeatu creştinătatea, cu oblăduire de stapânitorî pravoslavnici, multe, mănăstiri şi biserici s’aă ridicată din temelie, de către acei Domni ce au stătută după vremi, după cum se şi vă<îu, cărora următori' făcendu-se şi unia din Părinţii Mitropoliţî şi Episcopi, li;dto l)lagtfrotnicî boerî, multe au diditu şi ei, unele din temelie, altele pre-^ seu ajutorându-le cu cele de trebuinţă. TJnulu din sfintele locaşuri l^îv’Şi niŞnastire a Tuturoru Sfinţiloru, de aici din Bucuresci, după iscu-;vede, şidupă ărzăla curţii împrejuru, pdte cunosce câta osârdie şi dragoste fierbinte au avută reposatulu Kir Antim Mi-tropolitulu'Fngro-Ylahieî, ctitorulu acestei mănăstiri. Insa fiind-că aă apucată sfârşitulă vieţei sale, mai înainte de a o isprăvi şi a o pune în buna oren-* duiaia, ce se găşesce făcută în scrisă, aă ajunsă ca ună lucru de arendă de către cei ce după vremi aă stapânit’o, egumeni orenduiţî ori de către Domnie, Arl da.xătre Mitr.opolită; a cărora fîindu-le schimbarea adese, de ar fi şi avută gândă a o drege seă a adăoga cevaşi din agonisela monastireî, n’aă putută, ci ineu aă şi risipită din cele găsite gata, însărcinând’o şi cu datorii, nefiindă nici veniţii deajuns ca să se potă chivernisi, precum se cuvine unei măuăstirî. Pentru care prostă stare şi derăpănare de totă a acestei Sfinte case, acum dupe .ceDomnulă Dumnec)eu ne-aă miluită cu a doua Domnie a ţereî Bomânescî, P. S. Sa Părintele Mitropolită alu Ungro-Ylahieî Kir Dositheiă, dupe netăgăduita datorie ce are pentru Sfintele locaşuri, ne-au făcută arătare prin ana-fora, cu cuprinderea acesta, că au ajunsă mănăstirea la derăpănare şi grea datorie şi cum că macar că în clilele răposatului Yodă Gehan, după arătarea 28 V.. A. URECHIÂ Funcţionarea şcolei slavono-române de la Sf. Gheorghe vechii! continuă sub Alexandru rpsilanlu, avendii şcolari nu numai din ţeră, răposatului Mitropolit ă Grigorie, s’au fostă orânduită, ea să fie conacu egume-niioru ţereî, când voru veni aieî cu trebuinţe, şi fieste-care sa’şi porte grijă de conaculii seu a’lu acoperi şi a’lu îngriji, der din întâmplarea vremiloră şi nestatorniciile ce au fostă, nu s’au urmaţii; precum şi în Domnia nostră din-tâiu, măcar ca s’au orenduita a fi orphano-trophie, der şi acesta s’au urmaţii numai cât amu stătută noi în Domnie, şi apoi au ajunsa iarăş la starea din-tâiu, cu schimbarea adese a egumeniloru, şi cum ca într’altu chipă nu se pote a’şî veni la o stare lăudată fără numai sa lipseseă orânduia la de egumenată, şi să se dea sub purtarea de grijă a Sfintei Episcopii, ce ş’au făcuţii de curând la radnăstirea Argeşului, unde acum episcopesce iubitorulu de Dumnezeu Kir Iosif, a căruia osârdie este cunoscută P. S. Sale Părintelui Mitropolitu, din rae-remeturile ce au făcută şi face acolo la Episcopie, fiind-că şi aceea au fostu dărăpănată din vremea trecutei rezmeriţe, ca să’i fie acâstă monăstire metoh, neavându altă conacu aici şi să fie şi scolă de învăţătură, pentru cel ce voru fi ca să intre în trepta preoţiei, din tote Eparhiile ţereî, care provlimă a P. S. Sale primind’o Domnia mea, ca pe una ce este şi pentru intemeerea monăstireî şi pentru buna-cuviinţă a Sfinteloru biserici, cu învăţătura celoru ce voru veni la hirotonie, prin slobocjenia ce se va da de către Domnia mea; iată printr’acestă cinstită şi bine închipuită hrisovă, damă numitei monăstire cu tote ale sale, mişcatore şi nemişcatore, ca sa fie metoh Sfintei Episcopii de la Argeşu, şi întru nimică să nu fie supărată de ori ce cereri ce se voră face de la cele-l’alte monăstiri ale ţereî şi a nu o face nimene conacu de a locui omeni căsătoriţi cu femeile loră, nici a o face magazie pentru ori ce, şi numai omenii cei trebuincioşî să’şî aibă locuinţa în monăstire, şi S. Sa Părintele Episcopii Kir Iosif să aibă datorie a iconomisi tote cu buna orenduiala. Mai întâiu să plătăsca datoria şi după acea să meremetisescă cele stricate, după putinţă. Să ţie preoţi cuvioşî şi alţi omeni câţi voră fi trebuincioşî bisericeî, spre sevîr| şirea Sfinteloră slujbe, neîncetat, după orenduiala ctitorului; însă atât Părintele Episcopii, cât şi alţii ce voru fi după S. Sa, sa aibă adecă conacu acesta monăstire şi să iconomisâsca ale eî, iar zestrea ei să nu o înstrăineze s6ă să o mute la Episcopie, seu Ia alte părţi, ce deosebit de ale Episcopiei să se ehi-vernisescă după orenduiala ctitorului. Iar pentru orenduiala celoră ce voră veni la chirotonie, să fie dascălă orânduită, ca să’î înveţe şi să’i cerceteze, carele sa dea adeverinţă că s’aă cercetată, s’au. deprinsă la cele bisericesc! şi s’aă alesă vrednică de hirotonie şi atuneea Părintele Mitropolitulu seu iubitorii de Dumnezeu Episcopî sa facă Domniei mele anaforale, după cuprinderea doni-nesciloră nostre porunci, ce amu dată pentru acesta.» Domnitorul u acordă apoi reînoire de mile: 100 bolovani sare de la ocne şi lude 10 streini. Apoi, după rugămintea Episcopului de Argeşă, arătându că nu găsesce 10 omeni streini, Alex. Ipsilante, în interesulu reparaţiuneî monăstireî, ordonă Visteriei să se dee 10 omeni dintre dajnicî, cari să fie scutiţi şi să li se dâe pecetluituri domnesci. ITrmeză mărturiile boeriloui clin Divan şi curteni, iar Ispravnică este Const. Filipescu vel Log. de ţera de sus. Hrisovulă e scrisă de Răducanu Poenaru biv. ală III Log. Condicară, la 22 Martie 1797 Cod. XXXIV Fila 29 verso. Ve
  • 6 Alu doilea uricu importanta este acela reorganisatoru Departamentului Epitropiei, compusa din and mare Vornicu alu obştiriloru ca şefu alu acestui Departamentu, ca Epistatu şi Naziru alu trebiloru obştesci, avendu sub densulu: 4 din boierii epitropi, de la vel Clucerii penă la vel Stolo.; şi alţi 4 boieri de alu II‘lea rangu, şi de o cancelarie specială. Marele Vornicii alu Departamentului Epitropiei este ridicata * 1 2 3 4 5 se dau boierii şi se săvîrşescă alte obiceiuri j ţeremoniî, atât politicescî cât şi bisericescî, să se afle faţă pentru îndreptarea şi povaţa, în ce chipă se cuvine a se face dupe obicinuita lorii orenduiala. Să aibă acesta dregătorie a logofe-ţieî de obiceiuri Jefa aceia ce au şi D-loră veliţii logofeţi ai Divanului Domniei mele de la visterie, cum şi logofeţii al II, III şi IV ai logofeţieî de obiceiuri să aibă asemene lefă de la Visterie, dupe cum aii şi ai Divanului. Şi împărţind trebile acestei cămări în 5 capete: 1. In Istoria Domnilor Valahieî, adecă să se facă adunare de tote leto- piseţele, ce s’au scrisă dupe vremi de omeni cu sciinţă, pentru oblăduirea ţarii, eu schimbările şi prefacerile ei, împreună şi chronologhia Domnilor şi ocăr-muitorilor, pe scurt. . ■ 2. In Gheografia ţerei: Cum se hotaresce cu cele de afară ale ei, adecă cil Pr6 Puternica împărăţie şi cu pămentă streină, pre cum hotărnicia ţerei despre partea Banatului, şi cu Transilvania, ce s’aă făcută prin omeni împărătesei la 1792, dupe pacea de la Şiştovu, i sinetulă ce s’aă dată nemţesce şi turcesce pentru cercetarea hotareloru de către comisarii Austriei, la mâna Efen-(jiiloră Hududcii a Prea înaltei Porţi, şi hotărnicia hasuriloră a 3 cetăţi, ce s’aă făcută din poruncă împerătescă cu mumbaşir, în Domnia lui Ştefan Voe-vodă, cum şi cercetările ce s’aă făcut mai în urmă şi privileghiurile ţerei i hatişerifurile se s’aă dată dupe vremi, pentru privileghiurile ei, şi câte se vor mai da, să se scrie în condicele acestei canţeiarii, iar cele acleverate să se păstreze la Mitropolie, de unde să se ia adeverinţă în scrisă, cum că s’au dată acolo, care adeverinţă să se treeă la condică. 3. In cele ce se cuvină la Domni, de la ineeputulă Domniei pană la sfîr-şită, adecă venirea Domniei de la Ţarigradă pena să aşecja pe scaunulă Domniei, ţeromoniile ce se obicînuescă a se face mai des seă mai rar, precum alaiuri, serbări, felurimile ieşiri aleDomniloră din curtea domn6scă afară, cununii şi botezuri domnesci, întâmpinări de soli şi de alţi mosafiri. 4. In bisericesca orendulală şi acăsta în doue : în deobşte cum se ur-meză parisiile bisericescî, şi în parte cum se urmeză ? Cele de cuviinţă afiteş-căruia din cei de cinulă bisericescă, şi cum se tace aşezare de Mitropolit, de Episcopă, de Egumeni pe la monăstirî mari şi mici ? Să fie scrise tote acestea la acesta canţelarie şi la tote aceste, când se facă, sa se afle, dupe trebuinţă, Rednieul de faţă, spre a areta orenduiala lor. 5. In orenduiala politicescă, şi acosta în 2: în de obşte, pentru care se coprinde în parisiile domnesci? şi în parte, care sunt boieriile şi veniturile loră, de cari cuventămă aice la acestă capă, adecă meseriile tutuloră dregătoriloră mari şi mici, veniturile lor, şi datoria ce are fieşcare a săverşi? Tote aceste să fie trecute in condica de .obiceiuri, şi acestă canţelarie, când se înalţă cine-vaş la vre-o boierie, să fie datore să dea la celă ce ia boierie, însemnare în scrisă, care să coprinda orenduiala acei boierimi, şi datoria ce are a urma, ISTORIA ROMÂNILOR# 57 la demnitatea de boierii de Divanu, luându scaun tî dupe vel Vornicul ţerei de jos şi luându parte la judecăţile ce se făcu la Divarni «ca într’acestu chipu să se afle deapurure faţă dinaintea Domniei mele, la poruncile ce vomu avea a da pentru intempiătore pricini obştesc!, cum şi pentru a ne arăta adese de pricinile şi trebile Epitropiei, ca să curgă cu înlesnirea lorii.» Atributele reorganisateî Epityopif au a fi: a) podurile din oraşii împreună cu pavelele, constituindu polcovnicia podar iloru. Acesta e pusă sub îngrijirea vel Vornicului obştiriloru, împreună cu polcov-niculu acestui serviciu, b) Milosteniile şi facerile de bine împreună cu cutia relativă, c) Scolele ţerei. d) Podurile cele mari domnesci. e) Oescerea prunciloru sărmani şi orphanotrophia. f) îndestularea oraşului cu apă, grija de cişmele, g) Orenduiala rufeturiloru şi paza cura şi havacturilo seu bacşişuiit • ce este orânduita a da acea boierie la imbră-oatulu caftanului, veri cui; iarăşi de la logofcţio sa se arete şi să se do a toi o anume şi lefile acelora ce sunt- în dregătorii şi în ori ce slujbă şeii boierie, cu tote ca sunt scrise la Visterie, fiind-că'de densa se şi dau, să fie însăşi’la condica acestei logofeţii scrise, şi de la acesta canţelerie să se facă aretaro fiteşcăruia dregătorii orânduita lefă, împreună cu cea 1-aită orenduiala, de urmarea datoriei boieriei şi a slujbei lui. Iar altele ce vomîi mai chibzui Domnia moacă sunt de cuviinţă a se da pe sema acestei dregătorii, pentru deplinire, le vomu orendui şi le vomu tocmi, prin deosebita carte a Domniei mele, în care se va areta anume, şi ce alt venita are acesta logofeţie şi din co. Deci intărimu aceste capete, printr’acestu domnoscu al nostru testamentu şi voimiî ca să se păzecă cele ce se coprindu într’ânsulu, precum le orenduim, şi sase urmeze nestrămutat, spre întărirea şi podoba, cum amu (Jisu, a ţerei acesteia, do Du umedei! păzită; şi nu suntemu la îndoială, că şi la cei din urma nostră luminaţi fraţi Domni, va fi plăcută acosta şi vor bine voi şi D-loru a întări aceste obiceiuri, cari măcar do s’au şi isvoclitu dupe vremi, ori cum s’alî în-tempîat, iar acum şi-aii luaţi! întărire pe deplin, cu cuvintu drepţii şi cu sfat ii de obşte. Şi amu întărită hrisovulu acesta cu însăşi credinţa Domniei mole Io Al. Ion Ipsilant Voevod şi cu credinţa prea iubitului Domniei mele fiii Constantin Voevod ; martori fiind Dumnblor cinstiţi şi credincioşi veliţi boieri ai Divanului Domniei mele: Pan Dumitraşeo Racoviţă vei ban, Pan Gh. Mavro-cordat vel Spataru, Pan Manolache Creţulescu vel vornicii de ţâra de sus, Pan Ion Damaris vel vornicii de ţera de jos, Pan Radu Gfolescu vel Vornic alu Obştiriloru, »Pan Scarlat Ghica vel Vist., Pan Const. Pilipcscu vel log. de ţera de sus, Pan Stef. Vacăreceu vel log. de ţera de jos, Pan Isaac Balet vel log, alu obiceiuriloru, Pan Cons. Suţu vel Post, Pan Ion Roset vel Hatmanii, Pan Teodorache Iuliano vel Cluc., Pan Iordache Slătinenu vel Pah., Pan Neculae Golescu vel Stolnic, Pan Iancu Negre vel Comis., Pan Const. Viişorenu vel Slugeru, Pan Şerban Racovicenu vel Pit şi Ispravnici!........ , Şi s’au scrisă hrisovulu acesta întru ânteiulu ană dintru a II Domnie a Domniei mele, aici în oraşulu scaunului Domniei mele, Bucuresci, la anii de la Naşcerea lui Hris-tosu 1797 Iulie 20, de Constantin logofiţelulu de obiceiuri, Cod XXXIV, fila 58 V. A. URECHIĂ nizamului loru. h) Tutela orfaniloră şi administraţiunea averei lorii. i) Spitalurile. j) Fixarea narturiloru şi grija de ieftenirea articoleloru de eonsumaţiune şi de îmbrăcăminte, k)Legile somptuarîl contra luxului >. I) Grija pentru nestrâmtorarea ori închiderea uliţe loru şi a drumuri lorii şi pentru hotarul Bucurescilor. m) Poliţia careloru pe stradele Bucuresciloră, prin respântiaşî. n) întreţinerea în bună stare a zidi-riloru Monăstiresci, obligându Ia acesta pe Egumeni, o) Conservarea domnesciloru porunci in afacerile de competinţa Epitropiei. Unuia din cei 4 Epitropî este însărcinată cu grija podurilor şi a ■cişmeleloru, altulu cu scolele, alu ITI'Iea are în grijă cutia milosteniei şi alu IV-lea cu orphanotrophia; însă toţi aceştia obligaţi pentru orice f.rebă «să facă aretare la D-nealui vel Vorniculu şi împreună să chibzuiască; cheltueli să nu fie volnici a face fără scirea Vornicului». Cancelaria se va ţine ori la vre una din odăile scoleloră, ori la vre una din Mănăstiri, seu la casa D-nealui vel Vornicului, «unde la acelu loeu alu A dunărei să se păzescă şi condicile şi tote calastişele-şi sineturile în bună păstrare». Cei 4 Epitropî au datoria a se presenta şi ei la Curte în fîe-care Sâmbătă. Afacerile mai grave le va supune Vornicul la chibziiirea întregului Divan. Socotelile Departamentului Epitropiei se voră cerceta în tie-care ană, la inceput/ulu lui Septembre de câtţe veliţii boieri de obşte, şi resultatul se va supune cu raportă Ia Domnitorii. 1 2 Se fixeză lefa marelui Vornică din veniturile Epitropiei la talere 600 la o trimenie. Iar din Visterie va primi talere 1000 la 3 luni, ca di va tristă. 1. Pitacă din 9 Ianuarie 1797, reînoindă pitaculu lui A. Moruzi de a se opri importul de carete şi bute'*' fără de poruncă doinneseă inscrisu sub pedepsii, pentru vameşi şi vătafi de plaiii, de amendă de 500 talere la cutia milosteniei. Totuşi Al. Ipsilant însuşi calcă acest5 decretă, în faverca Boierului Clucerii Gligoraşco Ghica. c«d. xxxvi, «ia a» »««c.' La Maiu 2 şi 15, 1797, Domnitorulii a dată Pitacă in voiinîu importuiă în ţâră a 2 butce şi 2 carete ală Banului Ghica Asemenea la 20 Maiă acel aş ă ană' s’a învoită aducerea unei butce pentru Clucerulu GJigoraşcu Ghica. Cod. XXXVI, fila 50. 2. Cu Pitacuiă de la 4 Voembro 1797 Domnitorul cere vel Vornicului obştiriloiu să’i presinte socotelile do venituri'- şi cheltueli, cari dtipe hrisovul de întocmirea Depurlamentulul Epitropiei, sunt a se face la începutulu lui Septembre. Domnitorulă va trimite apoi socotelile prezintate, în cercetarea bo-leriloru hotărîţî. cod. xxxvi, «ia 106, ISTORIA ROMÂNILORU 59 Cei 4 Epitropî primescu fie-care câte 120 talere pe lună, iar cei 4 de alu IIlea câte 50 talere pe lună. 4 boierinaşi din cancelaria Departamentului vorii primi câte 20 talere pe lună.' Iar la 4 logofeţei, cu cheltuiala hârtiei împreună, li se vorii da câte 60 talere pe lună. Polcovniculii de poduri va avea câte 20 talere pe lună K 1. Hrisovului pentru Departamentulii Epitropiei Yrendă Domnia mea, ca printru o silinţă şi osîrdie de bărbaţi vrednici şi credincioşi, să se lucreze şi să se urmeze deapururea în buna orenduiala loru, atât acelea ce ne-am trudită cu multă rîvnă şi osteneiă, de le-am izvodit din nefiinţă, şi le-am pusa în faptă, cu ajutorulă lui Dumnezeu, întru acestă pravoslavnică ţâră, încă din cea-1-altă Domnie a nostră, spre folosulă şi ajutorulă binelui de obşte şi spre bună orenduiala şi lauda Patriei şi a politiei, îmbu-nătaţindu pe supuşii Domniei mele cu cele ce nu era, şi să se păzescă tot-deuna în starea loru, precum le-am aşezata, ca şi obştea să aibă folosulă loru, şi ostenelele nostre să nu remâe zadarnice, cât şi altele cari privescu la folosulu obştescă, să le îngrijescă, am fostă întocmită încă de atunci, din Domnia ncstră cea dintjeiă, într’adins, unu Departamentă deosebită, cu adunare de 4 dregători din alu doilea treptă, eu nume de Epitropî aî trebilorii de obşte, şi sub denşii alţii mai mici, cărora le-am dată ponturile cele cuviinciose de urmare, cum se coprinde pe largă la hrisovul Domniei mele, ce am fostă dată pentru acestă Departamentu, care Departamentu urmăndu^se penă acum, când, cu ajutorulă lui Dumne4eă, am venită cu ală doiiea Domnie, şi făcând.u-se cunoscută cât este trebuinciosă, în vreme ce printr’însulă se lucrcză şi se severşescă facerile de bine, către cei scăpătaţi de obşte, şi de la densul ă se aşteptă îngrijirea, urmarea şi severşirea a trebiloră celoru de obşte ale Politiei şi ale bunei orenduelj; la care Departamentă, fiind multe feliuri de trebi şi de pricini, orânduite a se căuta, am găsită Domnia mea cu cale şi de trebuinţă aHii întregi desăvârşit, a’lă mai îmbunătăţi, şi a’lă cinsti ca. unu .lucrătură spre cele de folosulă şi binele obştescă, şi am făcută într’adins pentru acesta o dregătorie nouă ţârei, numindu-o, dupe asemănarea trelni, vel Vornicii alu obştiriloru., dândă rendulă cinstei aceştii dregătorii, dupe vel Voinică ală ţerei de jos, carele să fie Epistat şi Nazir alu inbUoru obşfesci, a căuta pricinile şi trebile numitului Departament, dimpreună c i4 orânduiţi Epitropî, precum mai jos vomă orendui. Să’şi aibă însă scaii nu Yornieulă obştiriloru şi ia Divanulă Domniei mele, căutândă dimpreună cu Dumnealor veliţii boieri pricinile de judecăţi ale norodului de obşte, ca într’acestaşă chipă să se afle deapururea faţă înaintea Domniei mele, la poruncile ce vomă avea a da, pentru întemplătore pricini obştesci, cum şi pentru a ne areta adesea de pricinile şi trebile Epitropiei, ca să curgă cu înlesnirea, lorii. Deci dupe ce am pus’o acesta în faptă,-făcendă şi hrisovulă Domniei mele, care amă fostă dată anteiă pentru acestă Departamentă întocmire, cu îndreptarea unora, şi cu adăogirea altora, precum mai jos vomă areta, am întărită în cinste, printr’acestu de iznova ală nostru Domnescă hrisovă, atât aşezarea a 9 dregătorii, cât şi starea şi erenduiala acestui Departamentă, ca să se păzescă deapururea, adică; (30 V. A. URECHI A Vel Vornic obştirilor numesce A. Ipsilant pe Rada Golescu. Acesta boierii era oaia de mare încredere alo. lui A, Ipsilant, care Ia 6 Mai 1797 ilii face şi Epistatd peste moşiile sale Domnesc* din Roomicul-Săratu. Negreşit na Golescu administra direct acele moşii, ci ava rânduita Ispravnicii pe unu Tudorache Gornlat. (Cod. XXX VI, fila 48 verso). 1. Patru Epitropi dintre boierii Domniei mele, de la vel Clucerii penă la vel Stolnicii, aleşi practicoşi şi cu frică de Dumnedeă, orenduimu să fie la acestii Departamentă, cari dimpreună cu Dumnealui vel* Vornicii alil obşti-rilorii, să lucreze şi să îngrijescă cu osârdie de tote trebile obştesc! alo Epi-tropîei la aeestti Departamentii, ca cu mijlociţii! adunărei a mai multoru chib-zuirî do obraze vrednice, să se sevârşesca cele mai bune mijloce, drepte şi folositore obştei. Alţi patru din boierii de aii! doilea, dupe cei mai sus numiţi, orenduimu, ca să fie următori şi ascultători trebiloru, ce li se vorii orendui lori! de Ia acestu Departamentii, cari să’şi mergă unde va socoti Dumnealui vel Vornici! alii obştirilor că este trebuinţă a se trimite, şi să’şi dea soma, la întorcore, de sevârşirea trebii. Şi pentru ca să împlinind! mai mulţi! curgerea ■trebiloru-. acestui Departament, ca să pbtă ajunge şi a se verşi, în vreme, orice piicini trebuincios©, orânduimă şi alţi 4 boiernaşi, din coi mai de jos, cari să slujeseă deapururea acestui Departamentii, la trebile ce vor fi orânduiţi şi trimişi do către Dumnealui Vorniculă obşfciriloră cu cei patru Epitropi. Cari toţi aceştiea, alegendu-se şi hotărîndii'Se de către Domnia mea să se serie anume în deosebită foie pecetluită; orânduimă la acestii Departamentii şi patru logofeţi, cari să aibă a fi nelipsiţi de la locuia celu orendui ti! al ad unărei, scriindu şi ţiindîi condici curate, şi socoteli ale acestui Departamentii. Aşişderea şi polcovnicica poduriloru, fiind-ca este făcută de Domnia mea numai şi numai pentru trebuinţa poduriloru, cari poduri, fîind-eă sunt date subt îngrijirea şi datoria Dumnealui vel Vornicului obştirilor, are a ti dupe cuviinţă şi dupe hotărîrea ce dintru începută s’ail făcută pentru deusuiă, sub ascultarea şi supunerea Dumnealui Vornicului obştirilor, urmândă slujba şi datoria lui întocmai dupe cuprinderea mai sus numitului Domnescului hrisovu. 2. Treba milosteniei şi a faeeriloră de bine să o caute Dumnealui vel Vornicii ală obştiriloră, dimpreună eu orânduiţii 4 Epitropi, cu tetă osârdia şi scumpetatea strîngândă veniturile cutiei şi a slujbeloră Epitropiei, şi grijania chel'tuelile, dupe cum sunt îndatoraţi, atât în hrisov-ulă Domniei mele dintru ântâia Domnie, care este dată pentru acostă Departamentă, la cap. âiitâiă, cum şi în deosebitulu hrisovă, care aveniă dată, în parte, pentru cutia milosteniei de obşte. 3. Treba şcoleloni ţârei să o îngrijescă iarăşi dimpreună, dupe orânduiala şi poveţuirea ee avemă dată pe largă Domnia mea, atât în hrisovulu acestui Departamentă la capul al II*lea, cât şi în deosebită hrisovulă, care avemă dată,' în parte, pentru întocmirea ai aşe^ământulă şcoleloră în limba elineseă. 4. îngrijirea poduriloru celoră mari domnesci, şi a celoră mici ale Politiei, să o aibă deapururea, strîngândă veniturile loră, şi căpuindă de bună starea şi întregimea loră, şi chibzuindă a găsi mijloce pentru caldarâmuri, unde va fi cu putinţă, seu drumuri aşternute cu pământ şi nisipu, dupe orânduiala şi poveţuirea ce avemă data pe largă, atât în hrisovulu acestui Depar- 61 ISTORIA ROMÂNILORU înainte de Golescu, Alexandru Ipsilante avusese alţi administratori, încă în timpnlu Domniei lui Moruzi. Dar din cauza relei lorii aclminis-traţium, sili tu fusese Ipsilant a se desface de unele din moşiele sale ţ si pote şi in scopulu de a avea bani, cu cari să recapete Domnia. tamentii, cât şi*în deosebitulu hrisovu, care avem data, în parte, pentru treba poduriloru. 5. Hrana şi cliivernisirea prunciloru sermanî, făr’de părinţi, adică orpha-notrophion, să o îngrijescă cu. durere, spre a nu se lăsa făr’de nici o căutare, întru o politie ca acesta, ca stăpânire pravoslavnică, fiindu şi neciste şi pecatii. 6. Tr6ba izvoreloru de apă şi a cişmeliloru să le îngrijescă cu totă luarea aminte, de a fi îndestulare de ape curate pururea norodului, stringendu veniturile loru, şi fâcendu cheltuelile cele orenduite la suiulgiî, dupe orenduiăla şi poveţuirea a deosebiteloru lirisove şi cărţi, ce sunt date în parte pentru acestea. 7. Orenduiala rufeturiloru şi a tuturoru meşteşugurilor!! să o îngrijescă, ca să se păzescă întru tote Nizamulu aceia ce este cuviincioşii, pentru dreptatea obşte!,' dupe cum se coprinde în hrisovulii Domniei mele la capulil alu şaselea. 8. Pricinile sermaniloru copii, cari sunt făr’de părinţi, şi ale averiloru lorii, lucruri mişcător© şi nemişcător©, să le caute, după pravilă, Dumnealui Vorniculu obştiriloru, dimpreună cu 4 Epitropî, dupe cum se coprinde în hrisovului Domniei mele, la capulîî alu YIPlea. 9. Sa aibă Dumnealui Vorniculu obştiriloru a cerceta pururea şi în totă vremea pentru spitalurile săraciloru bolnavi, de se grijescu bine de către ico-nomi! lorii, precum se coprinde în hrisovulii Domnie! mele la capulil alu YIH*lea. 10. Să grijăscă Dumnealui Vorniculu, dimpreună cu 4 Epitropî, pururea şi în totă vremea pentru preţulu nartuluî lucruriloru de mâncare, şi a lucru-riloru de purtaţii şi a orî-ce felurim! trebuinciose, şi să facă Domnie! mele arătare, ca să se dee porunca cea cuviinciosă de urmare 1a Dumnealuî vel Agă, precum se coprinde în hrisovulii Domnie! mele la capul alu IX-lea. Aşişderea să cerceteze şi să chibzuiască biiie, dimpreună cu orânduiţi! 4 Epitropî, mijlocele cele ma! bune, pentru ma! multă eftinătato a celorii trebuinciose lucruri, atât de ale mâncare! şi de ale portuluî, cât şi de altele trebuinciose obşte!, câte s’arîi putea a se izvodi şi a se lucra prin fabrice, meşteşuguri iscusite, şi s’arete la Domnia mea, ca, găsindu-se cu cale, sa se pue în faptă. Către acesta să se poprescă, seu măcar să se mal împuţineze, acelea, câte se aducă din teri streine, lucruri zadarnice şi pricinuitore de cheliuelî zadarnice şi deşarte şi de pagubă unora şi altora, pentru a se împotrivi unii altora, şi a face nebunescl ■■ arătări, cum şireturi de multe cheltuelî, lipscăni! ne trebuinciose, sevaiurî şi alte metahurl asemenea, de la Ţarigrad; de care pentru tote să so arete la Domnia mea, ca sa se dee trebuinciosele porunci. 11. Să grijescă pentru nestrîmtorarea, micşorarea şi închiderea tUilelonî şi a drumiirilorii celoru de obşte, de prin tute mahalalele, cât şi pentru hotarele de jurii împrejurulu Eucuresciloru, dupe cum se coprinde în hrisovulii Domnie! mele, la capulil alu 12. Să grijescă şi să aibă omeni orenduiţî, a nu sta carele, ce vinii dupe afară, pe podurile uliţeloru Bucuresciloru, ci să mergă la locurile, ce într’adins sunt orenduite pentru acesta. 62 V. A. URECHIĂ Din respectul ii administraţiunei, se cuvine a mai aduce unele documente, proprii a ne are ta, că densulu departe de a fi act Iii betrânu jacşrşu alu terei, şi-a clătii ostenela să impedice jăfuirile. Aşia este casnici cu abuzurile ce se făeeu la slujba Vorniciel, ----------:------------ * 13. Dumnealui Vornicul şi eu orânduiţii 4 Epitropi să aibă luare aminte şi băgare de semă tot-de-una pentru zidirile Monăstirescî, la cele din lăuntru şi la cele din afara lorii, de urmâză igumenii şi ic momii a face meremeturile cele trebuinciose* şi de ţinu buna orenduială şi podoba lorii, dupre cum se coprinde în hrisovulîî Domniei rnele ia capulii alu XIII-lea. 14 La condicile acestui Departamentu să se serie şi tote domnescile porunci, hotărirî, cărţi şi hrisove, cari s’aîi datu pentru acestîi felii dş pricini, cum şi lirisdvele rufeturiloru şi anaforale de asemenea muleie. 15. LTnulu dar din 4 Epitropi să aibă asupră’şî, în parte, purtarea de grija a poduriloru şi a cişmelelor; altulu iarăşi din 4 Epitropi să aibă asupră’şî, în parte, a venituriloru şi a cheltueliiorii, adică simbrii şi celed-alte a seoleloru; altul ti însă din 4 Epitropi să'aibă asupra’şî, în parte, îngrijirile cutiei de milostenie; şi altulii din 4 Epitropi să aibă îngrijirea de orphanotrophie ; fieş-carele însă diutr’enşiî pentru orî-ce trebă are i erni uită asupră’şî în parte, să facă aretare la Dumnealui vel Vornicii alu obştirilorii şi împreună să eliibzu-iasca ; iar, dupe datorie, toţi dimpreună, să se silescă cu îngrijire pentru acestea şi pentru cele-l-ato tote, puindu toţi o osîrdie împreună şi dimpreună să caute socotelile, care iscălindu-lo Dumnealui vel ’\rorniculu obştirilor, sa le iscal6scă şi eî că teşi 4. Iar fără soirea Dumnealui vel Vornicului eheitueli să nu fie voinici a face. Adunarea pentru lucrarea şi împreună cliibznirea tuturorîi mai sus numitelor trebi, să se facă ori la vre una din odăile seoleloru, ori la vro una din Monastirî, son ia casa Dumnealui Vornicului obştirilorii, nude la acela loca alu. Adunăreî si se păzescă şi condicile şi tote catastişele şl sineturile în bună, păstrare. 16. Osebiţii de D-liiT Vorniculu obştirilor. carnea i s’aii datu locu de şedere la Domnescului nostru Divanîi, şi are tot douna voie a se înfăţişa înaintea ' Domniei mole, spre arefarea trebuincioseiorii pricini ale Epitropieî, aii voie şi orânduiţii 4 Epitropi, când voirii avea vro-o trebuinciosă pricină, să se arc te înaintea Domniei mele, iar dapă datorie in tote săptămânile, Sâmbătă. 17. Când se va întâmpla vre-o deosebită şi maî mare trebă obştoscă, caro să aibă trebuinţă de maî multa cbibzuire, să se sfiitueseă şi să se chibzuoscă şi cu D-lor cinst. şi cred inc. boeri ve.iţî ai Divanului Domniei melc, câriî şi D-loru, ca nisce iubitori aî Patriei, aii datorie, pentru ori ce trebă vor socoti folosi torc obşteî, să arefce Domniei mele, şi mai sus numitului Departamentu al ii Epitropieî. 18. Fiind-că spital muie şi lazareturile none sunt lucruri obsteşeî, şi fiind că, pentru pur te rea de grijă şi epistasia lucrurilorîi şi a trebiloru obştesci, avem Domnia mea orânduită într’adins dregălo'ia acesta a D-!uî vcl Vom. alu obştirilor şi ea 4 ordndui(i epitropi, am dat, dupe cuviinţă, asupra Vornicului obştirilorii cu 4 Epitropi aî acestui Departamentu şi purtareade grijă şi epistasia spitalurilorii şi lazaretiiriloru none, ca sa urmeze orânduiala lorii, dupe cum se cuprinde in hrisovul îi ce ode datu pentru acestea. 19. Socotela acestui Depertamont, al Epitropieî trebi lor obştesci, orenduimu Istoria românilorij 63 adecă la perceperea amendel pentru vitele de pripăşii. Acesta dare, care era mm iratu a Iu Cutiei, se vindea la c ochii-vechi, adecă la licitaţiiirie. Mai de ordinarii cumpărau asernine venituri, ori Ispravnici, seu omeni înţeleşi cu ei. Mai adese cumpărătorii sub-arendaii. iratulu luanda sa se caute în fieş-care anii la începutuiu lui Septembre, dupre cum se caută şi socotelile Visterieî de către D-loru veliţii boieri de obşte, când, spărgându-se pi tacurile şi răvaşele de daturi şi iscălindu catastichulu venituriloru, dupe hrisove i cărţi, i al cheltueliloru, să se arete Domniei mele, scriindu-se şi în condica Epitropiei. 20. Iar pentru ostenea şi îngrijirea cea de-apururea, ce au de-a face D-lui vel Vornicu alu obştiriloru, dimpreună cu cei 4 Epitropi şi cu ceî-l’alţi slujbaşi aî acestui Depertament, orenduimu Domnia mea tieş-căruia lela pe luna, dupe cuvin tul ce elice, că, de unde slujasce şi ostenesco cine-vaşii. de acolo i se cuvine şi plata osteneleî, adică D-lui vel Vornicii, din veniturile Epitropiei, tal. 600 la o trirninie; iar alţi tal. 1000 pe triminie, să aibă de la Visteria Domniei melef precum este orânduiţii, fiind-că şi la Divan slttjasce, preţuim amu (Jisu, dimpreună cu D-loru cei l’alţl boieri veliţi. Aşişderea şi orenduitu 4 epitropi, de la veL Clucerii şi penă la vel Stolnicii, să aibă pe luna fies-careie câte tal. 120. Aşijderea şi cel 4 din boierii de al doilea, să aibă fieş-care pe tună cale tal. 50. Iar cei 4 boierinaşi slujitori acestui Depertament, să aibă fieş-care pe lună câte tal. 20. La 4 logofeţi ai acestui Depertament, cu choltuela hârtiei împreună, pe lună cate tal. 60 şi polcovnicului de poduri pe lună tal. 20. Care aceste ieti să se dec din suma a tote venituriloru Epitropiei. Indato-rimu dar pe toţi orânduiţii boieri ai acestui Depertament, şi straşnic le poruncirnu, să se porte cu tetă credinţa, lierbinţela Patriei şi sîrguinţa vredniciei, spre a lucra şi săvârşi tote cate p uimei mii mal sus, şi câte alte obştesc! trebl caută la a lorii datorie şi îngrijire, făr’ de a nu face cât de puţină lenovire seu vre unu ba tar îi, ca să se ennoseâ roda din slujba lorii, şi. să Alobândeseă mal multă milă, ca nisce c;redincioşI, vrednici şi osîrdnitorl spre folosul de obşte şi ai Patriei. Iar când nu verii păzi acestea câte mal susii le poruncirnu şi vor ii face vre-o urmare împotrivă, seu lenevi re, se va osîndi în adever vinovatulu acela cu lepădare din cinste şic i cădere în urgie ; dar cu deosebire va fi în vină Vorniculu obştiriloru. ca unulu ce este ântâiulu acestui Depertament, şi ca unulu ce este îndatorata a privegbia cu deşteptare pentru tote, şi a epistasi pentru săvârşirea a tuturor orenduiteloru trebl şi a buneloru orânduell, precum şi a strîngerel venituriloru in vreme şi a bunel economiei lorii, ea să dec tdtă adevărata idee şi plirofurie Domnului. Şi amu întărită lirisovulu aresta eu însăşi iscălitura şi pecetea D( mniel melc şi cu credinţa pr6 iubitului Domniei mele fi iu Costandin Voevodu, martu rl fiindu şi D-loru cinstiţi şi credincioşi boieri veliţi ai Divanului Domniei mele: Pan Nieolae Brâncov*‘anu vel Log. de ţâra de sus, Pan Dumitraşcu Race viţă vel Banu, Pan Gheorgbio Mavrocordat vel Spat., Pan Manolache Creţuîescu vel Yornicu de ţera de sus, Pan Ion Dauaris vei Yornicu alu ţerel de jos, Pan Radu Goiescu vel Yornicu ai obştiriloru, Pan Sca lat Ghica vel Vist, Pan Ştefan Vacărescu vel Log. de ţera de jos, Pan Lmc Raiet vei L >g. ai ohiceluriloru, Pan Ion Rnset vel Hatmanii, Pan 0 >stan lin Snţiil vei Post., Pan Tlieodoraehc Iuliano vel Clucerii, Pan lordache Sîătineanu vei Pali., Pan Nieolae Goiescu vel Stolnicii, 64 v. a. urechi! preţu mai mare de la sub-arendatoră. Sub-arendarea o făceă na numai pe judeţe, dar chiar şi pe sate. Alex. Ipsilante se sili să împiedice asemine sub-arendărî, căci cel • ce le cumpărau, ca să’şî scoată banii de cumpărătură îndoită şi întreită, destul că. erau înţeleşi cu Ispravnicii, făceu din Vornicii, Însărcinaţi cu perceperea amendiloru, nisce agenţi cumpliţi de jăfuire a sateloru, luându vitele din bătătura casei omului, cu numele de pripasu şi vendendu-le chiar, decă nenorocitulu sătenu nu voia sa plătescă amendile impuse pentru vitele lui. Prin circularea adresată la Ispravnicii din judeţe, Domnitorulu le spune că a aflată cum că cei ce au cumpărat slujba Vorniciei pe anulă acesta facă năpăstuirî locuitoriloră. Ispravnicii sunt datori să fie cu luare aminte pentru ori câte se mişcă şi se facă în judeţe. «Cum dar treceţi cu vedere o rea urmare ca aceasta, la care şi înşivă vă învinovăţiţi, şi nu veţi putea^ avea cuvântă de îndreptare?» Vodă pe lângă acestă carte deschisă alătură şi ponturile slujbei Vorniciei şi ordonă să fie .citite prin tole satele, ca să nu mai potă abuza cei cu slujba Vorniciei şi să nu îngăduie Ispravnicii a se vinde slujba pe sate la alţii, ci inşii cumpărătorii să’şî cate slujba, după ponturi. Domnitorulu ameninţă cu grea pedepsă pe Ispravnicii, în judeţulă căruia se voră afla Vornicel abusivi. Ponturile de slujba Vorniciei . 1. Tdte vitele de pripasu să le facă. zaptu de la verî-care se voru afla şi când se va areta stăpân ulii dobitocului, dupe dovada ce va avea, sa i-lu dee plătindu-şî colaculu, însă: de cală po tal. 1 şi 1/% şi bani 20, şi de'bivolu, de bou, de vacă: po bani 100; de vîmătorî po bani 50, şi de oîe i capră po bani 10. Aşişderea şi de unde se va face stricăciune de vite la semănături, la viî, să ispăşăscă, şi land ii în scrisă stricăciunea, pe câtă va fi cu dreptate, s’o plătescă celu cu vitele la stăpânulu bucateloră, făcendă împlinire. Şi deosebit spre înfrânare şi de a’şî păzi fieş-care vitele, sa plătescă la numîtulu cumpărătoru globa dupe obiceiu : de cal po bani 40, de bivolu po bani 40, de bou, de vaca po bani 20, de oîe, de capră, po bani 10, de rîmătoru po bani 50. Insă să fio datoră orenduitulu cu slujba Vorniciei, ca pentru fote vitele de pripasu să facă foîe în scrisă pe totă vremea, s’o dee la D-loru Ispravnicii, în care să Pan Iancul Negre vel Comisă, Pan..............vel Slugeră, Pan.............. vel Pit., şi Ispravnică Pan Nicolae Brâncoveanu vel Log. de ţera de sus. Şi s’au scrisă hrisovulu acesta la ală doilea ană dintru a doua Domnie a Domniei mele, aici' în oraşulă scaunului Domniei mele Bucurescî, la anii de la zidirea lumeţ 7305, iar do la Domnulă Dumnedeă şi Mântuitorulă nostru Isusă Christosă 1797, Octombre 5. Cod, XXXIV, Fila 127. î ST ORIA ROMÂNILORU 65 însemneze (Jiua ce-aă prinşii pripasulă, cu perulă şi semnele ce-aă avută dobi-toculă, şi D-loră Ispravnicii să puie să strige la 4^e de tergii, ca cu acesta înlesnire să’şî potă găsi pagubaşulă dobitoculă seu; 2. Să n’aiba voie cumpărătorulu nici a vinde, nici a schimba, seu a dosi dobitoculu. Să se ferescă orenduitulă de a nu băga vitele din câmpă în holdele bucateloru, c’apoî straşnic se va pedepsi. Iar pentru herghelii întregi, turme de vite multe, când se va întempla a se pripăşi, fiindii perdute cu adevărată, de furturi întemplătore, iar nu trase cu vre-un meşteşugii alii vorniceilorîi, şi va fi numai ale unui stăpânii, atunci de la acelîi stăpânii să iee pentru fieşcare felurime de vită colacul ca globa, ce se ia când se face stricăciune de bucate, adecă de boii, de vacă po bani 20; de călii, de bivolii po bani 40; de oîe, de capră po bani 10. Acestîi nizamu să aibă a se urma la tote satele de obşte, afara din plaiuri la care cumpărătorii de la Epitropie nu aii amestec — 13 Aprile 1797. Cod. XXXVI fila 40 verso. Se cuvine să amintimu, că asupra acestoru sub-arendărî a venitului Vorniciei au atrasă atenţiunea Domnitorului Radu Golescu, însă cu scopii tocmai de a se aproba: Radu Golescu vel Vornicii alii obştiriloră, la Aprilie 28, 1797, prin anafora vestesce lui Ipsilant, că 5 cumpărători ai slujbei Vorniciilorîi, fiind şetjetorî în Bucureşcî, nu potă merge să le caute înşiî, ci le vendă pe la alţi pământeni pe plăşî seu sate, şi acum se jăluescii ca Ispravnicii din judeţe împiedică pe ceî ce au cumpărată Vorniciile într’a doua mână de a percepe acestu venită, (Jicendă că acăsta o potă face numai înşiî cumpărătorii de la cochiî-veachî. Radu Golescu nu încuviinţeză asemine urmare a Ispravniciloră şi aretă, că se pricinuesce pagubă Epitropieî, că nu voră mai veni muştereî la anulă viitoră, sa dee preţă bună, ve^endă împiedicarea ce se aduce cumpărătoriloră de mâna a doua. Golescu cere ordine la Ispravnici, descuviinţătore urmării loră. A. Ipsilante nu este de părerea lui Radu Golescu, în resoluţiunea sa de la 23 Maiă 1797. Elă amintesce că însuşi a stabilită regula, să nu se potă sub-arenda veniturile luate la Cochiî veachi. Decă nu potă înşiî a se presenta la licitaţii (cochiî veachi), aă dreptulă să liciteze prin- vechili şi aceia sunt învoiţi să caute slujba prin judeţe. c0a xxxm, ma *19 verso. Radu Golescu vei Vornică obştiriloră, prin anafora din 9 Maiu 1797, aretă că cumperătorii Vorniciiloră nu daă câştiurile, sub pretextă că ceî ce aă cumpărată de la eî venitulă, nu sunt îngăduiţi de Ispravnici să’lă percepă. Vodă, la 23 Maiă 1797, (Jice că pe deosebită anafora (cea de sus) a dată buiurdisma Domnescă. «Ci dar să orenduescî de la Epitropie pe................... ca de la fieşcare cumperătoră să împlineseă şferturile ce sunt datori.» Cod. XXXIII, fila 420. Istoria Romănîloru de V. A. Urechiă. Tom. VII. —5 66 V. A. URECIÎ1Ă Publicaţie la tote judeţele pentru slujba Vornicieî, din 7 Iulie 1797. Domnitorulă repetă ordinele date a nu îngădui «să se facă catahrisis cu preeupia vren4ereî Yornicieî din mână în mână, seu cu ven^are pe sate şi pe plăşi, ei însuşî cumpărător ulă de la Epitropie, săă prin vec-hilulă seu să caute slujba.» Domnitorulu ordonă Ispravniciloră să privighieze ca nici aceştia sa nu facă jafuri şi năpăstuirî locuitoriloră, «din meşteşuguri ale Vorniceiloră, precum urma de făcea maî înainte. Şi unde aşteptamă de la Dumnevostră urmare a aceloră îndestulate porunci, făr’ de nădejdea nostră audimă ărăşî cele împotrivă, că nu numai îndreptare nu au facutu, ci încă la maî mulţii catahrisis şi pricină de jafurî aii venit trăba, cu a fi cumpărători zapciiî plăşi Ioru de Yornieia pe plăşî. Deci, fiind-eă la atâtea porunci straşnice înţelegători; nu sunteţi şi de urgia care pote să vă vie dintr’acestă neîngrijire nu'socotiţi, nu rămâne altă decât să vă facemă dar a cerea în faptă urgia ce vi se cade, ca să vă invăţaţî altă dată când vă vinii poruncî sa le păziţi, că ni s’aii urîtu a vă scrie maî mult. Şi etă acăsta va fi cea din urmă tuturoră poruncă care maî trimitemii, prin care vă hotărîmii, că de nu veţi face îndreptare acestuî catachrisis, ce se urmeză în slujba Yornicieî, spre a nu avea zapciiî Yornieia asupră-le şi a nu se precupi din mână în mână şi a nu se vinde pe plăşî şi pe sate şi a nu fi locuitoriî jaf uiţi şi supăraţî, împotriva ponturiloră, să sciţi că fără de veste vă va veni urgia aceea care nu o socotiţi, fiind-că nu maî putem suferi atâta neîngrijire şi nebăgare de sămă, cu care vă purtaţi la poruncile Domnieî inele.» — 1797, Iulie 7. Cod. XXXVI, fila 72 verso. Cu referinţă la acesta slujbă a Vornicieî, maî urmeză, în 20 Septembre 1797, următorele: Dumitrache şi Hristodor se jăiuescii lui Yodă, că pe acestu anu cumpărându de la Cochiî-veachî slujba Yornicieî în jud. Buzău, nu i-au ajutată vremea a câştiga şi ei cevaşîi, ci şi din capete perdu, şi dobânda o plătescu pe de-asupra • afară de acesta, avendu de pripasu câte-va vite le ţinu de vr’o 5 seu 6 lunî şi nu le reclamă nimeni; şi după poruncile anteriore Domnescî, trebue a le ţinea unu anu şi penă atunci presentându-se stapânulu viteloru, va plăti cheltuola întreţinere! şi şi-le va lua; dar eî au vrutu să le venda la locuitori, şi când se va presenta reclamantulu ca să plătăscă cheltuăla, eî să’î dee cusurulu penă la preţulu vitei. Dar Epitropia nu îngădue acăsta. Jăluitoriî aretă că fenurile sunt scumpe, şi nu le dă mâna a erna vitele, câcî i-aru costa îndoită şi întreită câtă facă pripasurile. Se rogă ca să le acorde sa venijiă vitele cum s’a (Jisti maî sus. Domnitorulă, la 12 Septembre, orenduesce pe Radu Golescu, Vornicu alu obştiriloră, ca să cerceteze jalba. Acesta, la 13 Septembre, raporteză, că după lege eî sunt datori a le ţine ISTORIA ROMÂNILORU 67 unu anu; dar fiind-că eî nu sunt şe<|ătorî în Buzăă ci în Bucurescî, şi fenu-rile sunt scumpe şi apoi eî au daţii zapisă la Epitropie, că nu voră vinde vitele la bâlciiî seu aiurea, ci chiar la locuitorii din satele Buzeuluî şi că de.se va presenta reclamantul ă penă ’n tr’ună anu elă le ve da cusurulă preţului vitelorii. Deci Kadu Goiescu, găsindă cererea reclamanţiloră cu bună orenduială, se rogă de Domnitorii, sa le acorde ven^area vitelorii, sub .condiţii] nile mai sus citate. Domnitorulu, la 26 Septembre acelaşîi anii, întăresce anaforaoa, ca să fie volnici numiţii cumpărători ai Vornicieî, să ven(Jă acele pripasuri, prin scirea Ispravnieiloră şi cu condiţiunile de maî sus. Cod. XXXV, fila 293 verso. Unii alţii abuzii alu Ispravniciloru de judeţe, abuzii semnalaţii încă sub Domnia lui Al. Mor uzi, era pretenţiunea acelora, ca fîe-care potecaşu şi plăiaşu, maî ales în judeţele de peşte Oltii, să dee Ispravnicului câte unu jderii, seu maî bine preţulu lui încărcaţii, de 5 tal. 1 Alexandru Ipsilant aperă satele şi de nedrepta aplicare la ele a căminăritului.2 1. Vel Vornicii Manolache Creţulescu, la 27 Noembre 1796, aretă Domnitorului, care i-au trimişii în cercetare jalba potecaşiloră şi plăiaşiloru din plaiurile judeţeloră de peste Olt, ca din urma răzmeriţei Nemţiloră încoce, Ispravnicii judeţeloru aii făcuţii unu obieeiii de iăă de la plaeşî şi potecaşi câte i jderii, şeii câte tal. 5. Manolache Creţulescu constată din condicile Divanului, că asemenea havaetii n’a existată în trecut, dar că în (jiiele lui Alex. Moruzi, s’aă încuviinţată sa iee jderulă, iar în lipsă câte tai. 3, iar nu 5. Opiniunea lui Creţulescu este că acestă havaetă bsţe nedreptă. Domnitorulă, la 29 Noembre 1796, îlă ridică cu totulă, dândă la mâna plaeşiloră şi potecaşiloră Domnesc sinetă de apărare pentru jderă, ori de bani pentru jderă. cod. xxxiii, nia 19 verso. 2. Plaiaşiî din plaiulă despre Buzăă, jud. Secuienî, se jăluescă că li se ia căminărită pe la micile bâlciuri prin munţi. Acestă obiceiă nJa fostă în trecută «iar în (Jilele Nemţiloră viimdă nisce Greci căminari, mare jafă ne-aă făcută luândă de tot omulă cu marfă de cală câte 1 zlotă. Mihaiă Suţu a fostă oprită acesta, dar acum iarăşi îi ameninţă să le iee acestă plată, şi ceră deci poruncă, să nu fie supăraţi». Domnitorulă, la 1 Mar tu 1797, ordonă nesupărarea locuitoriloră cu căminărită. Cod. XXXIII fila 204 verso. Pitacă-circulară către toţi Ispravnicii, după jalba locuitoriloră, că cei cu slujba căminăritului, împotriva cărţiloră Domnesci, îndrăznescă a lua căminărită şi de prin sate şi de pe la cârciume din drumuri, şi de la mori, cum şi vameşii, împotriva ponturiloră şi a catalogului, facă urmări cu cereri de vamă necu-viinciose. Aşişderea şi beşliiî zabiţiloră în feluri de chipuri facă supărări cu cereri de havaeturî. 68 V. A. UHECHfĂ Apărarea sateloru mărginaşe cu Dunărea, în conformitate cu nizamulu relativii la Turci, stabilita în puterea păcei de la Kuciuo Kainargi, încă a fostu o constantă preocupaţiune a lui Al. Ipsilant. De aceea în 7 Septembre 1797 elu trimite copilu de casă din Divanu cu volnicie, ca prin scirea lut vel Spat., să aducă în fiare pe Gheorghe Căpitanulu din jud. Oltu, care împotriva nizamuluî, întovărăşindu-se cu Turcii, aii cumpăraţii vebituri de moşii şi la vremea dijmuitului au adus şi Turci pentru strînsulii dijmei. Domnitorulă vrea să nu se facă supărări locuitoriloră seu neguţitoriloră, iar mai cu sâmă de beşliî. Deci ordonă oprirea slujbaşiloră căminărituluî de a ămbla prin sate şi a lua căminărită de pe la cârciume, mori, ci numai prin tergurî, oraşe şi bâlciuri mari. Asemenea ordonă oprirea vameşiloră de a vămui peste catalogulă şi ponturile ce li s’aă daţii. Acestea să se vestăscă locuitoriloru prin sate, dându-se şi vameşiloru nizamă ^aşişderea şi pentru beşlii şi zabiţî; aceştia au lefa de la Domnie, deci să nu cără havaeturî. Pe cămi-narulă ori vameşulii abuzivă, care au jăfuită pe cineva cu cât de puţin lucru, să’lă prindă şi după ce Ispravnicii voră împlini de la densului dreptulă celui păgubaşă, să’l trimită la Domnie să’şî ia pedepsa. Domnitorulă termină apelândă la ţărani, ca de câte ori vre-ună căminară vameşă ori beşliă voră face abuză, să arăte la Ispravnicii judeţului pe ună asemenea «şi când de la Ispravnici îndestulare nu veţi avea, atunci să veniţi cu jalbă la Domnia mea, şi nu numai acelui jăfuitoră veţi vedea pedepsa lui, ci şi Ispravniciloră judeţului aceluia le vomă face Domnia mea osînda cea cuviinciosă, pentru neîngrijirea dreptăţei şi a îngrijireî vostre.—1797, Ianuar 30. Cod. XXXVI, fila 24 verso. Plăeşii din plaiulă Ialomiţei (Dâmboviţa) se jăluescu lui Vodă, că căminarii ieă căminărită câte tal. 1 şi 4 parale pe câte ună butoi de vină, ce dupe vechiulă obiceiă luaă pentru prăznuiri şi casele loră. «Apoi dupe ce ne facemă pomenirile şi cele trebuinciose, vinulă ce ne prisosesce îlă scotemă de’lă vin-demă, când se întemplă de se face bâlciuri,» şi li se mai ie deosebit şi vama câte parale 47, «care acestă obiceiă în cea-l-altă Domnie a Măriei tale nu ni s’aă urmată şi ne vine, ca dintr’acestă pricină, să ne părăsimă şi pomenirile.» 1796, Noembre 15. Vodă ordona Logofătului de ţera de jos cercetarea ponturiloru Divanului şi-î cere raportă. Vel Logof. chiar a doua $ raporteza, că atât ponturile date de A. Moruzi, cât şi acele date de Al. Ipsilant în prima Domnie, tjică, că căminărituiă sa se strînga din tergurî, oraşe şi bâlciuri mari, afară de sf. Mitropolie, Episcopiile şi monăstirile cele mari şi veliţii boieri, de la vel Bană până la vel Cluceră de arie şi de la jupânesele văduve ce aă stătută boierii D-loru veliţi şi de la cei cu hrisove şi cărţi Domnescî de scutălă.... «iar prin sate şi pe la cârciumile de prin drumuri şi pe la cârciumile moriloră, căminăritu nu este....» Divanulă propune deci să se scrie Ispravniciloră de a opri perceptorii căminărituluî a supăra satele din plaiă. Yodă aprobă, la 18 Noembre 1796. Cod. XXXIII, fila 9 verso. ISTORIA ROMÂNILORU 69 In privinţa poliţiei oraşului Bucuresci, Domnitorului menţinendu vechile sale nizamurî, reînoesce pe unuiii lăsaţii in desuetudine, cu referinţă la paza bariereloru oraşului, în scopii de a sci cine intră şi lese din elu. de ori-ce naţionalitate şi de orî-ce treptă socială. Elu împiedică găzduirea de streini pe la mahalale, ci numai pe la hanuri. Hangiii aii a declara imediat sosirile de streini, la Spătărie şi respective la Aga. Hatmanului încă ii scrie Domnitorulu să privigheze streinii ce vinu cu poşta, să scie cine sunt şi pentru ce trebă au venitu. De sigurii că 6 parte din asemenea mesurl le luă Alex. Ipsilant în inte-resulu propriei sale apărări de surprise neplăcute din partea de peste Dunăre.1 1, Pitaeu din 16 Septembre la vel Aga, să dee poruncă pe la tote hanurile, ea să fie orânduiţi hangii omeni de credinţă, într’adins, chiar pentru trâba hanului, care hangiu făr’de a’lu mai metahirisi stăpânulu hanului şi la alte trebî, să aibă purtare de grijă a sci pe toţi chiriaşii odăii orii, ce omeni sunt? şi cine intră şi iese din hanii ? Iar săra dupe 12 cesurî să se inchidă porţile cele mari ale hanului şi să remâie numai portiţa cea mică, care să mai zăbo-yescă deschisă oreşi-ce până la o y2, mult penă la 1 cesu din nopte, pentru cer ce din întâmplare nu vorti proftaxi. Cum şi noptea, orî în ce vreme de trebuinţă, să deschidă celoru ce voru să iosă, seu sa intre, dar să scie cine intră şi iese şi pentru ce trebă, ca să potă da sema orî în 3e vreme se va întreba. Şi aeâstă bună orânduială ppruncimii să se păzescă de apurure şi sa grijescî D-ta ca să se puie în urmare îndată. Cod. XXXVI, fila 89. Pitaeu la vel Spătarulu şi fa vel Aga pentru nizamulu streiniloru ce vinu în Bucuresci, din 3 Noembre 1797. Fiind-că, pentru a se păzi buna orânduială şi nizamulu ce se cuvine politiei, aii foştii date poruncile Domniei mele şi în cea-l-altă Domnie către zabiţiî Politiei şi amu avutu şi staroste de streini într’adins orânduit pentru a îngriji pururea de câţi streini vinu în Bucureşcî, ca să cerceteze ce omeni sunt? de unde au venitu? cu ce trebuinţă? unde sunt conăciţî? cât au a şede ? Atât pentru ca să fie sciuţî.............cât şi pentru ca să nu se potă cu acest mijloc a se mistui vre-un fur şi făcătoru de reu, mat vârtos lângă scaunulii Domniei in mijloculii oraşului, unde sunt atâtea străjî îndestulate, şi ca să se potă cu acesta a se vădi furii şi făcetorii de reu dintre neguţători şi căletoriî coi bun!; care acestu nizamii ve^endu Domnia mea că s’aîî amelisit şi fiindu mult trebuincios de a se urma, şi de a se păzi în fapta cu scumpetate de către fieş-care zapciii, iată poruncimti Dumitale, ca mai ântîifi pe la străjile de marginea Bucuresciloru să dai straşnică poruncă.............», ca să vegheze (Jiua şi noptea, să va^ă cine aii intrat în Bucuresci, ce fel de omeni şi «să răportuescă la spătărie». De altă parte Domnitorulu ordonă, să îndatorescă pe hangii, şi Spătării şi Aga, fie-eare în circumscripţiunea lui, cum şi pe portarii de pe la mănăstiri, ca să dea de scire la spătărie şi la Aga, despre or ce streinii ar veni pe la hanuri seu mănăstiri, fie creştină, fie turcii, neguţătorii săii alţii călătorii «ca să’î cercetezi D-ta cine este ? de unde au venit ? cu ce trebuinţă ? 70 V. A. URECHIĂ VI Ţăran ii Din capitolele anteriore s’a putut vede că Alex. Ipsilant au acordaţii, ore-care proţecţiune locuitoriloru din sate. Aci voim a aduce o serie de documente relative la acestaşi proţecţiune şi în genere cu referinţă la situaţiunea ţăranului. Din respectulu muncei dupe pontu, vedemu pe ţeranî reclamându adese la Domnitorii în contra abuzivei obligaţiuni de a munci, peste dilele hotărîte, la moşieri, ori la arendaşii lorii. Asia în 17 Aprilu 4797, Domnitorului reamintesce egumenului Monăstireî Bradul din jud. Secuieni, ce drepturi are Mănăstirea a cere de la locuitorii de pe moşiile ei din jud. Buzeu, numite Galbenii, Văcenii şi Albescii: Ţeranii să’şî facă claca, însă numai cei ce voru fi casnici şi vrednici de muncă, er nu şi holteii. Claca s’o facă 3 dile primăvera, 3 vera, 3 tomna şi 3 iarna, nu tote de-o dată. Când stăpânului moşiei nu va avea nevoie de muncă, cât are a şedea ? Aşişderea şi pe vătăşeii din mahalale să’î îndatorescî D-ta sa arete îndată la Spătărie, ce streini au venitu pe acolo ca să-î cercetezi. Iar mai vertosiî găzdaşilorîi cârciumarî, cari ţinu gazde şi conace de mosafirî să-le dai straşnică poruncă, ca streinii să^ nu fie primiţi în mahalale, ci să mergă să conăeescă la hanuri, afară de cei ce au a se sălăşlui cu locuinţa lorii aice, care are a’i areta îndată la D-luî Ispiavnieulu Bucurescilorii, să urmeze dupe orânduiala ce are. Pentru care amu daţii de acăsta porunca Domniei mele prin cuventu şi D-sale baş-beşli-aga şi ca şi pentru Turci sa aibă acestă purtare de grija dea-purure «sa cerceteze: cine şi de unde aii venitu şi cu ce trebuinţe? spre a da de scire la Spătărie». Slujbaşii cari nu voru păzi acesta nizamîî voriî fi pedepsiţi straşnic. In aceeaşi tji de 3 Noembre şi în sensulu pitaculuî de sus,-Domnitoruliî ordonă şi lui biv. vel Vist. Mateiu Eălcoianu, Ispravnic/ulu Bucurescilorii, ca şi prin zapciii lui, ce ămblă prin mahalale, să afle de orî-ce streinii, veri de ce limbă va fi şi să clee de soire la Spătărie ca să’liî cerceteze. Iar pentru cei ce aii a se sălăşlui în Bucurescî, să’î cerceteze Ispravniculu politiei, cu deame-runtul, ce omeni sunt ? De unde au veniţii ? Unde se sălăşluescu ? Şi în ce chezăşie se dau? ca să fie purure sciuţi. Hatmanului încă i se scrie, la 3 Noembre, ca să privegheze streinii, cari vinii cu menziluri cu plată, să scie ce omeni sunt? ce tr6bă aii? de unde aii venitu? şi cât aii a şede? Şi să raporteze Domnitorului tot-deuna «cum asemene îngrijire să aibi şi cui dai menzilurile, ce omil este? Unde merge? Şi cu ce trebuinţă.» Cod. XXXVI, fila 105 ?i verso. ISTORIA ROMÂNILORU 71 fie-care casă va plăti câte 1 zloţii. Dijmă va lua din tote semănăturele, din 10 una, iar nu mai mult. Grădinele cu legumi sunt scutite de dijmă. Yinu şi rachiu nu vendu locuitorii decât cu voia stăpânului moşiei, dupe anume aşeijare. Acestii stăpânii va lua de capră câte 2 bani pe anii, de matcă de stup câte 3 bani pe anu. Pentru vitele de tr6ba caseloru locuitoriloru, de suhat să nu se supere. La moşiile cu bălţi locuitorii au drepţii de pescuiţii, dându (Jeciuială din 10 pesci un pesce, s6u 1 banii din 10. Domnitorulu ordonă Ispravnieilorii să oblige pe locuitori la aceste ponturi, afară numai decă locuitorii nu voru fi avendii unii deosebită aşe^ămentu cu stăpânuliî moşiei, care să se fi urmaţii şi păzitii, în care căzii sa însciinţeze de Domnitorii. Cod. XXXVI, fila 42, verso. Locuitorii de la Yladaia din Mehedinţi se jăluescu că sunt năpăstuiţi de stapânulu moşiei la clacă şi dijmă.—1797 Marţii 12. Domnitorulu asupra anaforaleî lui C. Filipescu vel Log. ordonă Ispravnieilorii? ca să nu se ceră de la locuitori peste ponturile clăceî. Cod. XXXIII, fila 296 verso. Locuitorii ţerani din sătulii Căzănesciî (Ialomiţa) al râpos. Tist. Enache Yăcărescu, s’aii jăluitii că «li s’aii păzitii orânduiala clăciî pană la rezmeriţa acesta dupe urmă, de lucra câte 12 (}ile pe anii tot casniculii, dupe cuprinderea condicel Divanului; iar atunci prin învoire cu purtătorii de grijă ai casei lui Enache Yăcărescu, aii făcuţii afşedămentu şi da în locul clăceî câte 3 baniţe de bucate: una de grâu, una de orzu şi alta de mei u, care aşeijiamentu în urmă nu numai că li s’au strămutat ii, mai încarcându’i far de voinţa lorii şi cu alte mai multe bucate, ce încă acum dupe mortea lui, sunt superaţî de către orânduiţii casei a da şi acele bucate cii încărcătură şi a face şi clacă. A. Ipsilante hotăresce, că locuitorii să fie datori a face claca numai dupe pont, adecă câte 12 cjiile pe an, în 4 vremi; iar primindii casa repos. Yăcarescu a lua acele câte 3 baniţe de bucate în locu de claca, locuitorii nu vor fi supuşi şi la clacă. El ordonă Ispravnieilorii, să nu îngădue ca locuitorii să fie superaţî peste aeâstă poruncă.—1797 Oetombre 22. wCod. XXXVI, fila 97 verso. Locuitorii din Greţulesci jud. Ilfovu se jăluescu iui A. Ipsilante că sunt asupriţi cu claca. S’a făcuţii cercetare şi la 14 Februarie 1797, ambii logof. mari Cost. Filipescu şi Ştefan Yăcarescu raporteza Domnitorului rezultatul cercetăreî. Domnitorul ordonă păzirea întocmai a ponturilor clăceî. Cod. XXXIII, fila 174. • , * O mare secetă intemplându-se In unele judeţe, mai cu semă în alu Buzeuluî, locuitorii nu avură nutreţ pentru vite pe timpu de iarnă. A Ipsilantu veni in ajutorulu loru împedicându prel egumeni. 72 V. A. UREGHIĂ şi în genere pre moşieri, cari aveau fânii, de a lua de la ţerani preturi exorbitante. Asemene fenu se dispune a fi împărţiţii pe la ţerani cu preţii moderaţii, oprindu’l însă de a’l specula la rânduiţi lorii. Preţulu fânului va fi plătitii cu îngăduială. Iată încă o ocasiune pentru A. Ipsilante de a face parale, şi ei acesta nu o făcu, ba încă pedepsi pe egumenulii care ceruse de la ţerani preţuri exorbitante pentru fenu.1 Drepturile locuitoriloru la pescuiţii, la păduri şi la protimisis de arendare, încă sunt apărate cu vigore de înşişi ei, ţăranii, cari ţinu cu tenacitate a’şi reclama drepturile, iar Alex. Ipsilante le este destulu de bine-voitoru. De altă parte Domnitorului opjesee şi încălcările din 1. Anafora din 1797 Iunie 17, aretândă Domnitorului, dupe provocarea luî vel Spătarulîi cu carte domnescă, ca au chibzuită pentru lipsa de fenu de care sufere judeţulă Buzeu din causa secetei. Divanulă propune să se dea locuitoriloru fenu din părţile unde s’aă făcută, ca să’şî ţină vitele peste iarnă. Să se rânduiască unu boier destoinică, să mergă la părţile locurilor ce păti-meseă de lipsa tenului, ca să vadă însuşi cu ochii iui ce trebuinţă este şi apoi mergendă în judeţele unde s’aă făcută fenă să ia atâtă cât să nu aducă lipsă şi în acelă locă şi să’l împartă la satele unde este lipsă, de la care orânduitulă boieru să aibă pe lângă sine câte unul—duoî, ca să’î spună de cât fenă aă trebuinţă conlocuitorii loră. Divanulu amintesce, că şi la 1794 totă aşia s’aă făcut. Intru câtă privesce preţurile exorbitante ce aă începută a cere cei ce aă fenu, câte 20—-30 lei c-arulă de mesură «cerendă ună egumenă 10,000 leî pentru 10 care de fenă vechiă ; pentru aceştia gasimă cu cale să fie luminată poruncă a Măriei tate către D-lor ispravnicii judeţului, să facă cercetare în totă judeţulă, veri la cine s’aru găsi că are fenă vechiă de ană, adică atâtă la egumenă i la boieri, i boierinaşî, i arendaşi şi la alţii ce voră fi avendă fenă vechiă de prisosă pentru negoţă, să facă catastih u cu aretare anume la cine se găsesce fenă vechiă şi la fieşce-care câte câtă fenă, care catastihă trimiţându-se aici şi veijendu-se atâtă obrazele pe la cari se află fenă cum şi suma acelui fenă, apoi prin chibzuială voră areta înălţime! tale preţulă câtă este să se plătescă carulă de mesură de acestă felă de fenă vechiă de către ce! ce voră avea lipsă. Asemene fenă să nu se dea la ţerani! ce aă, şi ârnblă numai să facă comerţă de fenă». Mesură propusă de Divană cere «să se urmeze numai estimpă pentru lipsa cunoscută, iar să nu remână canonă a se ridica şi în alţi anî». Ipsilante orânduesce pe Polcov. Cost. Lupea conform propunere! de mai sus şi poruncesce ispravniciloră de Buzeu, ca unulă din eî sa mergă cu Lupea în catagrafiarea fenuluî împreună cu unulă—duoî săteni. Pentru plată ven|etoriî fenuluî voră fi îngăduitori până la fixarea preţului fenuluî vechiă «iar pe acelă egumenă ce aă cerut 10,000 le! pentru 10 care fenă vechiă, ridicându’l orânduitulă acesta, să’l aducă la Domnia mea.» Tot-o-dată fiind-că pentru tergulă Drăgaice! Domnitorulă a fostă trimisă pe Yorniculă C. Ghica »iată dămă asupra D-tale naziretulu aceste! trebî, ca ducendă pe ispravnic! înaintea D-tale ‘dimpreună şi cu orânduitulă acesta Polcovnică, să puî în fapte urmarea aceste! trebî, dupe cum poruncimă maî sus.» 1797, Iunie 17. Cod. XXXIII, fila 149. ISTORIA ROMÂNILORU 73 partea ţeraniloru asupra drepturilor proprietăţei, dupe reclamaţiunile ce i se adreseză 2. 2. Archimandritulă şi igumenulu monăstireî Cotrocenî, chir David, s’a ja-luitu, că locuitorii de pe moşia monăstireî, Lunca şi Căşc-iorele, contra obiceiului tuturoră moşiiloră de obşte, vendă vinulă şi rachiulă lor în silnicie, aducendă pagubă Monăstireî; monăstirea i-aă opritu, şi igumenulu au dată jalbă lui Vodă; Vodă a orenduită pe Ştefan Văcărescu vel Log. ca să cerceteze ; acesta la 22 Marţii 1797 raportâză, că sătenii n’au maî aşteptată resultatulii cercetăriî şi au şi plecat. S’a trimisă un mumbaşiră cu 2, 3 vechili, ca să aducă pe părîţî la Bucure scî ; mumbaşirulu i-a adusă şi înfăţişându’î cu Archimandritulă, i-a întrebată vel Log. cu ce aşe biv. vel Şatraru Dumitrache Capuchehaia la Silistra 30 » vel Cuparii 30 ■> biv. vel Serdaru Mehtupciu 25 » Vorniculii Măriei Sele Domneî ■ 15 » Gramăticulu M. S. Domneî 10 » alii treilea Portarii Pândele sin archi-iatros 10- » alii douilea Armaşii lane 20 » alii douilea Camaraşii 25 » alii douilea Grămăticii 20 » Becerulii " 10 » Rahtivanulu 15 » Muhurdarulu 10 » Divictarulîi 15 » Ici---Ciohadaru 10 » vel Cahfegiu 10 » alii douilea Portarii zed Dingirioglu 50 » Ispravniculii de Curte 10 » Logofetu politiei Panaite 10 » Polcovniculu de politie Radu 1535 De la Ispravnici. Taleri 80 D-luî biv. vel Medel. Manolache eu tal. 30 aî caftanului . Ialomiţa 80 » hiv. vei Şatraru Ioniţa sin Neacşu. Idem .... Odaia Vizirului 50 » Ciucerulu Oteteleşanu................................Mehedinţi 50 » biv. vel Medel. Cârlova........................... . Buzeu 50 » biv. vel Clucerii Mânu ................... Saacu 50 » biv. vel Serdaru Dmnitrache Brezoianu . . . . . Prahova 50 » biv. vel Pitarii Dincă Socotenu. . ............Gorju 50 > biv, vel Clucerii Farfara. .......................Dolj ii 50 » biv. vel Slugeru Mihaiîi Ştiucă..................Romanaţî 2045 Istoria JRomăniloru de V, A. Urechiă. Tom.VII.-C. G 82 V. A. URECHIĂ seqnestrate din lefi direcţii, prin Visterie, precum probeză şi doen-mentulii adusă în notă şi acestu urmetoru : Pitacă către Enache Văcărescu vel Vist., de la 15 Martu 1797. «Fiind-că D-luî vel log. de ţâra de sus ne au făcutu aretare, cum că judecătorii şi Zapciiî de peste Oltă de la Craiova, care este obiceiă de se facil cu cărţile Domniei mele, dupe ce li s’aă făcutu cărţile şi li s’aă daţii prin D-luî vel Banii, n’au fostă urmetorî a plăti obicînuitulă havaetă ală logofeţieî, poruncimă D-tale, ca din. lefile lor să primesc! havaetulu şi să se dea la logofeţie.» Cod. XXXVI, fila 36. Nici avaetiilu de la monăstiri şi sfertulu preoţiloru, nu intra regulaţii la cutia Epitropiei, şi adese Radu Golescu, marele Vornicii, se vedea siliţii a cere Domnitorului pitacu specialii pentru incasarea acestui avaetu.* 1 Încă la 21 Noembrie 1797 Domnitorulă a ordonată Vătafului de copii de Divană, să împlinâscă următorele suni! datorite cutiei, dupe hrisovu : Taleri 120 D-luî biv. vel Logofetu Const. Filipescu 100 » vel Căminaru Costaehe 30 » biv. vel Slugeru Dumitrache Fotigioglu 40 » vel Vameşii Vasilache 40 » Vătafulu de aprozi 20 ^ Ceauşul îi de aproc|î Dumitrache 20 » Vătafulu de Păhărnicie Iorgache 30 Ştefană biv. vel Med. nepoţii Vlădică’î Zihno 10 » biv. ală treilea Vist. Scarlatu Ohiţoranu 10 » biv. ală treilea Log. Ghiţă Palada 30 » Serdaru Alecu Niculescu 20 » Clucerulă za arie Dinu Crescu. 470 Cu fila 109 si verso se termină actele de la A. Ipsilant din condica XXXVI, mai urmându unu pitacu în greceşte, din 20 Iunie 1797, relativă la vel cămăraşulu pentru avutulu lui Teudosie Grămaticulu. Urmeză apoi....acte. de la Constantin Gheorghe Hangeri Voi vodă. Cod. XXXVI, fila 108. 1. Radu Golescu vel Vornică ală obştiriloru, la 22 Februarie 1797, cere Domnitorului, pentru apropierea Paşteluî, când Epitropia are trebuinţă de ban!, să ordone a i se plăti banii monăstiriloră şi şfertulă preoţiloră de Sf. Gherghe. Domnitorulu să ordone Păr. Arhiereî şi Mitropolituluî pentru acesta, fiind-că este a se plăti milele «ce se obicînuescă de se împartă pe la seracî şi femeî veduve şi bolnav!».—Domnitorulă a aprobată în Martu 8. Cod. XXXIII fila 2-11 verso. ISTORIA ROMÂNILOR# 83 In interesul# îmmulţiref veniturilor# cutiei, tacsildarii vinăriciuluî sunt obligaţi a strânge de la tote mănăstirile câte 1 banii, deciuială din vinăriciul fiecăreia şi să’l trimită la Epitropia obştiriloru, cu anume catastif#. Tacsildarii vor asista la tote măsurătoarele de vinii, ca să nu se păgubesc# cutia.1 Tacsele dupe clironomii sunt cu multă stăruinţă urmărite. In interesulu biografiei Jui Enache Văeărescu, vom spune aci, că murind#, el a lăsatu disposiţiune, ca, din clironomiă, urmaşii sei să dee taleri 2000 Bisericel din Giulesci. Domnitorul# A. Ipsilant# scrie boierilor#, ce i-ati rânduit# să facă catagrafia averei, in 13 August# 1797, că Ienache Văeărescu s’a# aflat# mai înainte în trebile moşiei de la Giulesci, administrator#, «de care la sfîrşitul# vieţei sale, mustrându-1# cugetul#, a# lăsat# să se dea din a sa periusie tal. 2000 ajutor# Bisericei din Giulesci». Ipsilant# dice că «dupe firesc# cuvânt# se cădea să fi dat# o sumă mai mâre, să se împărtăşiască obştirea norodului», adecă la cutia de milostenie să fi dat# bani mai mulţi. Domnitorul# impută chiar Mitropolitului, că n’a# sfătuit# pe repos. Văeărescu, «pentru chiar folosul# lui sufletesc#» să dee mai mult la cutie, dupe cum era şi obligat# să dăe, prin hrisovul# acestei cutii. Deci Alex. Ipsilant ordonă, ca acei 2000 de lei să nu se dee Bisericei de la Giulesci, care acum n’are nevoie de bani, ci «împreună şi cu altă adăogire, dupe analogul# avutului, să se dee la cutie.» In urma acestui pitac# domnesc#, clironomii lui Ienache Văeărescu, în înţelegere cu vornicul# obştirilor, a# hotărît suma la 4000 taleri. Domnitorul# ordonă, în 4 Noembrie 1797, vărsarea acestei sumi la cutia Epitropieî. 2 1. Cod XXXIV fila 114. Publicaţiune din 7 Septembre 1797. 2. Cod. XXXVI fila 106. lata şi analisa pitacuhiî domnescă menţionat mal sus: Pi tăcu din 13 Augustă 1797 către Mitropolitulă şi boierii rânduiţi a face catagrafia repos. Ienache Văeărescu, şi către clironomii lui. «Fiind-că repos. s’aă aflaţii mai înainte în trebile moşiei de la Giulesci, avendă asupră’i acea îngrijire, atât pentru venituri cât şi pentru cheltuelî ce s’aă făcuţii, de care la sfîrşiţulu vieţei sa1 e, m ustrându’lu cuget ulii, aii lăsatu să se dee din a sa periusie tal. 2000 ajutorii la Biserica din Giulesci, precum acâsta ne-aî aretat’o însuşi P. S. Ta, Păr. Mitropolit©, că şi-au (Jis’o repos. la ispovedania ce şi-au făcută, unde dupe firescă cuvîntă era datoră şi se cădea să fi dată o sumă mai mare, să se împărtăşâscă obştirea norodului, care loc ca acela este însăşi cutia de milostenii şi trebuia însuşi P. S. Ta sal faci aducere aminte şi creştinesc© săi sfătuescî şi săi îndemni, pentru chiar foiosulă sufletescu, cu care acesta sb putea păzi şi acea diataghi, ce este întocmită pentru orânduiala cutiei de milostenii, ca fie-care se aibă paradigmă şi se o păzescă, dupe datoria cea fireseă. Cu tote acestea, fiind-că biserica ele la Giulesci, într’acfista vreme 84 V. A. URECHIĂ Numerose şi, relativu la timpulu cât a domnitu, mai numerose de cât sub anteriorul Domnii, sunt pitacele, prin cari A. Ipsilantu acordă privilegii şi scutiri şi diverse miluiri la slujbaşi şi feţe siman-dicdse, încependu cu banulu Neculai Brâncovenu * 1 şi mergând pană la simpli logofeţei de Divanu. Dămu în note o serie de diverse pitace de mill, privileghii şi scutiri, şi semnalămu, dintre ele, atenţiune! lectorului, hrisovulu din 10 Octombre 4797, în favorea casei răposatului Clucerii Dumitrache, cunoscutului. istoricii alîi evenimenteloru de la 1769—1775. Mai semnalămu şi o seric de cărţi de miluire de Turci şi de per-sone locuindu peste Dunăre. 2 In fine vomu da informaţiunea că Al. nu are"trebuinţă de ajutoră, poruncimă Domnia mea, ea acei tal. 2000, împreună şi cu altă adăogire, dupe analogulă avutului . . . . . . să se dea la cutie, cu care nu numai se pote crede că este pentru sutletulă repos., ci şi aceaşî diataghi a intocmirei ce are Cutia, se dă paradigmă de a se păzi de fieşcare, dupe proerisis ce va avea, fără deosebire. Cod. XXXVI, fila 82. 1. In 5 Martă 1797, Domnitorulă întăresce Banului Brâncovânu scutirea a 2 scaune de măcelărie în Bucurescî. Asemene întăresce scutirea de 4 scaune de carne de la Obiieseî, ale aceluiaş boieră. Asemene recunosce acestui boieru dreptulă de tergă la moşia Obilesciî. Asemene recunosce aceluiaş boieru dreptul de scutire a 7 scaune de la moşia Gageniî. Asemene şi dreptulă de tergă la Moşia Gageniî, câte o septemână pe ană, de la (Ji^a 8f. Apostolă Thoma, cu oboru de vite şi bucate şi dreptulă de a lua el vama şi de a vinde singură vinulă şi rachiulă. Asemene i se recunosce dreptulă a face sboră la moşia Obilesciî, odată pe ană, la Blagovişteniî, o septemână întrogă, vama de la sboră şi vîndarea vinului şi rachiuluî e dreptu ală proprietarului. Cod. XXXIV fila 1-6. 2. Cărţile de milă la Turci şi 'persone de peste Dunăre. 1797 Aprilie 24. Alex. Ipsilant a dată luî Osman Baba-Techezi de la Nicopole să ie de la Cămărăşia oc.ne.Loru câte 25 bolovanî sare, de câte 100 oca, dupe cărţile Domnescî anteriore. 1797 Aprilie 24. Dervişiloră de la Tekeua AlicociBaba, de la Nicopole să ia de la ocna Telega pe ană 40 bolovanî sare, dupe hrisove vecliî. 1797 Maiă 4. Luî Hiisein Baba-Saiihler de la Tekeua Bazgrad, să ia pe ană de la Telega 150 bolovanî, a câte 100 oca. 1797 Iunie 10. Luî Dimir-Baba Thekesî 150 bolovanî sare de la Telega, a câte 100 oca. ' 1797 Augustă 13. Luî Ali-Baba de lâ Despotag 20 bolovanî sare de la Telega. ISTORIA ROMÂNILOR# 85 Ipsilante au ajutatu în mai multe rânduri persone cari au trecutu la Lut Stanu de la Drâgo-chioiu. Idem, idem. Luî ÎTicoli de la Drago-chioiu. Idem, idem. Lut Sahpalt de la Salihlerî. Idem. Idem. Luî Hasau sin Mehmet-başa de la Zaviţa. Idem, idem, LuX Yelcea sin Sfcamati de la Boulart-chioiu 10 bolovanî de la Telega. Lui Bosco, gazda de la Boularî, 15 bolovani, de la Telega. Yelcea grămăticul de la Cealâc-Cavac i s’au înoitiî mila de 20 bolovanî sare do ia Telega, ce au avut-o Mitrea ce au muritu. 1797-Sept. 28. Luî Bagi Mebmet Iazagiu de la Imbrucul Turtucaieî, gazda călătoriloru ce mergi! Ţarigrad, câte 20 bolovanî sare,, pe anu, de la Telega. 4 Cod. XXXIV, fila 1. Pitacu din 17 Marţii 1797, prin care Al. Ipsilant acordă femeeî Maria, «care de la legea ovreiască au traşii la pravoslavnică credinţă, scutirea unei cârciume şi o pivniţă ce este sub aeâstă prăvălie.» Asemenea bărbatulîi eî sa fie nesuperatîi de dăjdiî. Aceste privilegii le-au avuţii de la Al. Moruzi. Cod XXXIV, fila 29. Hrisovulu de la Alex. Ipsilant, din 10 Octombre 1797, alu casei răposatului Clucerii Dumitrache, care «din tinereţele sole şi penă la cea mat dupe urma verstă a slăbiciune! betrâneţelorii, când ş’ati data obştesca datorie, s’au aflaţii siujindu cu drâptă credinţă şi cu fierbinte supunere întru poruncile Domnilorii şi oblăduitoriloru, cart dupe vremi aii stăpânită ţera acesta şi în trebt obştescî ale ţereî, la vremi de trebuinţă cu trămiterî pe la ordit împărătesei; a căruia slujbe din vieţa sa, osebitu că de toţî B-neioru boierit şi ârhiereiî ne-au fostu mărturisite, dar şi în vremea Domniei mele în cea-l-altă .Domnie, cercată fiindtî, l’amu aflaţii şi Tamu cunoscuţii in adeverii drepţii şi credincioşii, feriţii şi curaţii de ort-ce interesă şi folosii alu şeii şi depărtaţii de orî-ce strâmbătate, atât la felurimele de .pricini,şi judecăţi ale norodului şi obiceiurile pământului, ca un praeticos desăvârşiţii şi pământenii vechiu alu ţereî acesteia, cât şi la Epitropia monăstireî Sf. Pantelimon, la care s’au aflaţii orânduita, cu multa durere chivernisind ii şi iconomisindu cum se cade-monăs-tirea şi spitalurile săracilorîî bolnavi, penă s’au sfîrşitu; dupe cum pentru acesta rie-amiî pliroforisitii Domnia mea din hrisovulu Domniei sale seiefului nostru Alexandru Yodă Moruzi, după ale căruia bune slujbe cu care s’au aflatei tru-dindu-se în viâţa sa, că(jendu-se a avea soţia şi copii lut mila şi ajutorulu Domniei, amu bine-vo.itu Domnia mea de amti întăritii priviieghiulu, ce au daţii casei sale Domnia sa selefulu nostru Alex. Yodă Moruzi, ea unuia ce este seiutu şi Domniei mele de slujbele ce au.slujiţii. Drepţii aceea, pentru răsplătirea ce i se cade a slujbeloru bune şi osteneliloriî, cu cari s’au aflata pena la. sfîrşitulîî vieţeî sale, şi pentru ca să damă pilda şi altoru asemenea de credinţă şi de slujbe bune întru poruncile Domnitorii şi stăpâniloru set, hotărîmu să aibă 30 lude scutelnicî în catastihului Yisterieî, lângă care aceia, le damii voie să’şt găseseă şi alţi 10 streini.... fără de nict unu felu.de pricină... Aşişderea şi ridicătura de oîeritii oî 400 ce aii avuţii ^soţia şi copii nestrămutat, cum şi 2 pivniţe să scutescă în Bucurescî de tote orenduelile. Drepţii aceea 86 V. A. URECHIĂ Biserica ortodoxă, precum se pote vedea tot in notele de mai sus. le intărimă aceştia privileghiă cu Domnesculă nostru hrisovă, ca sa li se pa-zescă nestrămutatu în totă vremea. Şi amu adeverită hrisovulă acesta cu însăşi credinţa Domniei mele Io Alex. Ion Ipsilant Yvd. şi ca credinţa preaiubitului Domniei mele fiu Constantină Yvd., martori puindă şi pe D-loră cinstiţi şi credincioşi boieri ai Divanului Domniei mele: Pan Nicolae Brâncovenu vel Log. de ţâra de sus (Const. Filipescu vel Log. de ţâra de sus, era în Iunie 12. Cod. XXXIY, fila 132 verso. In locală acestuia acum e N. Brâneovânu, dar în Divană sâmnâză chiar mai nainte de Banulă de Craiova Dumitraşco Bacoviţă); Pan Dumitraşco Bacoviţă vel Bană; Pan Gheorghe Mavrocordat vel Spat.; Pan Manolache Creţulescu vel Yorn. de ţâra de sus; Pan Ionă Dtini aris vel Yorn. de ţâra de jos; Pan Badu Golescu vel Yornică ală obşti-riloră; Pan Scarlat Ghica vel Yist. Pan Ştefană Yăcărescu vel Log. de ţâra de jos; Pan Isac Balet vel Log. ală obieeiuriloră; Pan Ionă Buset vel Hatmană. (Acostă postă nu există în primele luni ale Domniei lui Alecsandru Ipsilant). Pan Const. Suţu vel Post.; Pan Theodoraclie Iuliano vel Cluceră ; Pan Iordache Slătinânu vel Pah.; Pan Necnlai Golescu vel Stoln.; Pan Ianeu Negre vel Comis; Pan ....... vel Slugeră (La 12 Iunie era Slugeră Const. Yiişo- rânu. Cod. XXXIY fila 1320), Pan...............vel Pitară şi Ispravnică Pan N. Brâncovânulă vel Log. de ţâra de sus. Şi s’aă scrisă hrisovulă acesta întru ală doilea ană dintru a doua Domnie a Domniei mele, aici în scaunulă Domniei mele, oraşulă Bucurescî, la lâtiî 1797 Octombre 10. Cod. XXXIV, fila 111 verso. Anaforaua vel Spătarului Mavrocordat, din 26 Maiă 1797, prin care arâtă Domnitorului, că în adeveră a aflată că Gheorghe Capitanulă, ce s’a botezată din ovreiă, încă din ânteia Domnie a lui Ipsilant, este la scăpătăciune mare şi datoră cu 1334 tal. şi are 4 copile, iar câştigulă lui nu este altă de câtă, în septemâna când nu e în slujbă, vinde vâra şerbetă şi ârna salepu, şi chiar i s’a fostă acordată ună moratorium pentru datoria lui de 1334 tal. la Ianuarie 1796, de către Depertamentulă de 8; deci merită, precum prin jalbă a cerută, a fi scutită de dajdiî şi podvode. Domnitorulă la 25 Iulie 1797, poruncesce lui vel Yistieră, ca să’î dâe carte de scutire de biră, şi pentru acum şi dupe ce va ieşi din slujbă. Cod. XXXV, fila 158 verso. Cod. XXXIY filele 6 verso, 10 verso, 11, 11 verso, 12 coprindă cârţi Domnesci din 1797 de la A. Ipsilant, pentru scutiri şi privilegii de liwjl şi drepturi la pivniţe scutite, în favorea lui: Teodosie Palade biv. ală treilea Log; a Clucerului Const. Predescu biv. vel Clucgră za arie; a lui Caloian Pleşoianu; a lui Yasile Poenaru Poştelnicelă x a lui Mea Logof. Musceleanu; a lui Neculai fostă Ceauşă de aprobi; a lui Deftul Logofiţelulă de la Mitropolie, a lui Tudor, Neculae, Logofeţei ai Mitropoliei; a lui Mihalache şi Mihaiă cântăreţi ai Mitropoliei (câte ună lude); a lui Stanciu tipografii Mitropoliei, (aperarea lui prin seutâlade dijmărită şi vinăriciă); a lui Yelceabiv. vel Pitară. Asemene la 1797 Martie 27, Domnitorulă a dat milă 2 liwjl lui Anton Şufarul din Bucurescî; cu cartea de la 15 Martie 1797, aă miluită pe Şerban Andronescu biv. vel Serdară, pentru slujbele sâle credinciose, cu ună scaună ISTORIA ROMÂNILORU 87 Şi cu uniia din ţigani a foştii îndurătorii Alex. Ipsilante, aşia pre de carne din poporalii Lipieî, de la Tufele Mereuluî din Buzeii şi vinăriceriî să n’aibă amesteci! la acestă scaună, ce i s’a acordată de Moruzi la Iulie 1793; asemene la 16 Martie 1797 au întărită luî JSTeculaî, fostă ală treilea Logofetă, privilegiulă de o pivniţă scutită în Bucurescî, însă didire dreptă a sa şi cu drepte bucatele s61e. Totă asemene la 17 Martie 1797 aă scutită luî Neculae Yasile din Bucurescî o pivniţă şi ună scaună de carne, deja scutite de Moruzi la 25 Iulie 1793. (fila 15). Se mai află o sumă de asemene cârţî de scutire personală, de pivniţe, de cârciume, de scaune de carne, acordări de liu(JI, scutiri maî tote reînoite dupe acte de la A. Moruzi (vedî fila 17 şi verso, 18, 21). Asemene soţieî luî Iordache Sefendaehe biv. vel Paharnică, ună scaună scutită în mahalaua Gorganiî (1796 Aprilie 7, fila 23). Carte din 11 Maiă 1797, prin care A. Ipsilant întăresce anaforaua luî Răducanu Clucerescu, ce aă murită, pe numele luî Const. Serdarul Clucerescu privilegiulă la 2 scaune scutite, pe moşia Trestieniî din jud. Secuienî. Ursachi Cupeţul, nepotulă luî Tudor Slugerulă, i popa Şerban i Negoe Mazîlul, cu părtaşii loră moşnenî Şoimescî, i Radu Logofeţelulă şi Simion Zet Radu, nepoţi luî Mihaiu Clucerulă Netoţenul, cu părtaşii loră, moşnenî Bobescî, şi Ion Diaconul Cocoescu cu părtaşiî luî, moşneni Mucoşi, din jud. Secuienî, aă privileghiurî Domnescî de la Domniî anteriori, şi de la A. Moruzi din 20 Iulie 1793, şi de a ţine pe moşia loră Dobroteniî 3 scaune de carne, aperate de dajdiî. Asemene şi de la carele cu pesce, şi de la dogariî ce se voră aşecja pe acesta moşie să iee totă obicinuitulă venită şi să nu aibă voie măcelarii, ceî ce ţină scaunele, a le muta pe altă moşie străină. «Care pivileghiă de scutâlă li s’aă păzită în totă vremea, far de nuinaî în Domnia ânteia a D-nieî-sele Mihaiu Vodă Suţul, fiind prigonire între eî şi fiind orenduiţî în cercetare la Dumn61uî vei Logofetă de ţera de jos, s’aă învoită înaintea D-luî, ca să ţie Ursachi cu părtaşiî luî ună scaunu, pe partea luî de moşie, şi Ion Diaconul cu părtaşiî luî alt scaunu, pe partea luî de moşie, cum şi Răducanu, cu părtaşiî lui celalaltă scaună, iar pe partea luî; iar pentru câte care cu pşsce, dogarii, cârciume se voră face pe aceste 3 părţi, să le iee venitulu de Fraţi.» Ac6sta învoire s’aă aprobată de M. Suţul la 1785 Septembre 23. A. Ipsilant întăresce şi elă mila acesta. Cod. XXXIV, fila 50. Cartea luî A. Ipsilant, de la 20 August 1797. «Dtimneeî cinstită Drăgo-măneseî Elenco Moruzina»' ca să stăpănescă 10 sălaşe de ţigani Domnescî, «pentru că facendu-ne Dumneeî rugăciune ca să’î dăruimă pe aceste sălaşe de ţigani, amu bine-voită Domnia mea, şi dupe volnicia şi slobozenia ce aă Domniî asupra lucruriloră Domnescî cari aă dată şi aă afierosită la obrazele ce au voită, şi acele haruri aă fostă şi sunt bine păzite şi nestrămutate; cu aceiaş dar volnicie şi putere, amă hărăzită şi Domnia mea pe aceşti maî sus numiţi ţiganî.» Cod. XXXIV. Fila 102. Cartea luî Al. Ipsilant din 8 Noembre 1797, prin care întăresce anteriore cărţi ale Domniloră, care s’aă sucedată de la 1774, în favorea luî biv. vel 88 V. A. URECHIĂ Radu, bucătarulu şeii şi pre soţia acestuia Păuna i-a rescumperat de Paharnică Standul, care aii slujită 30 anî la treba cafemuluî, in Divanul ţereî7 de care au venita şi la paternă de sacatlic; slujindă «derendu, (Jiua şi noptea nelipsiţii, la treba condeiului în Divamî, păzindu drepja credinţa, cu ferbinte supunere, ferit de urmări împotrivă, lăsându-se pe sineşî numai la mila şi drepta judeeată a Domniei şi a stăpânire!..» A. Ipsilant hotaresce «ca să aibă casa luî aeestă privileghiă de 10 liude străini pe cari i-au avută şi pena acum şi alte 25 liude să-î aibă scutelnici, pămenteni din catastihulii Visteriei, şi să scutdsca şi oî 300 şi unu seaună de carne în Bucurescî.» Cod. XXXIV, fila 153. % Carte de la Al. Ipsilant din 20 Maiu 1797, prin care luî Păun Creţeanul, Ceauşă de păharil£u îî acordă scutire luî şi casei luî de tot felulu de dajdiî; asemenea scutesce bucatele luî, stupi, râmătorî, vinulu, şi o pivniţă în Bucurescî. Şi să aibă a ţine şi lude unulu omă streină. Este o întărire a nnoru rnilî anferiore date de Domnî. Cod. XXXIV, fila 144. Carte din 21 August 1797, prin care A. Ipsilante acordă Zoiţiî Şătrăriasa, soţia Şătraruluî Mareş, ca să aibă a ţine unu scaunu de care scutită, supt polele viiloră, pe moşia sa Betrâna (judeţulu Secuienî), căci acesta milă aă avut’o Şătrarulă Mareş încă din ânteia Domnie a luî Ipsilant, cât şi de la ceilalţi Donjtnî, penă la rezmeriţă, când atunci călcându-se casa de hoţi, pe lengă altele, au furată şi acele sineturi Domnesc! Dândă jalbă la A. Moruzi, acesta a orenduit cercetare, şi dovedindu-se adevărată, i-aă acordată mila acelui seaună de carne. A. Ipsiiant reîntaresce şi elă cartea luî Moruzi. t Cod. XXXIV, fila 10G. Cartea din 9 Aprilie 1797 în favorea Postelniceluluî Staicu Balotenu, căruia pentru^ slujbele ce aă săverşită. i-aă acordată anteriorii Domnî 3 liuijî. A. Ipsilant reînoesce acesta milă. Cod. XXXIV, fila 113. Cartea din 12 Martă 1797, prin care acordă boeruluî Teodosie Palade, biv. IlI-le log., pentru slujbele ce aă făcută Domniloră şi ţereî, mila de 7 omenî străinî scutiţi, o pivniţă în Bucurescî scutită şi ună seaună de carne, de asemenea. Cod. XXXIV, fila 65, verso. Cartea din 26 Ianuarie 1797 prin care Al. Ipsilant întaresce luî Yasile Isvoranu, fostă vătafu de păhărniceî, dreptulă de o pivniţă scutită, în Bucurescî. Cod. XXXIV, fila 65, verso. Cartea luî Al. Ipsilant din 3 Iunie 1797, scutindă bucatele de dijmărită, i vinăriciă şi să fie nedajdnic Gheorghe sin Mănăilă Perieţenu şi să aibă ună omă străină nedajdnică, ca răsplătire pentru slujbele luî. Cod. XXXIV, fila 75. ISTORIA ROMÂNILORU 89 la mănăstirea Măreaţa, ai căreia erau robi, dându acestei mănăstiri mai mulţi ţigani, în loculu acestora pe cari i-au liberată.1 Cartea lui Alex. Ipsilant din 22 Iulie 1797, prin care, dupe jalba lui Gheorghe biv..III log., încuviinţoză redeschiderea unui scaunu de măcelărie scutitu, pe pămentulu viei sale din judeţulu Şeeueniloru, din vadul ii Negova-niloru, la loculu unde a mai foştii înainte. Cod. XXXIV, fila 79, verso. Cartea luî Al. Ipsilant, din 1 April 1797, prin care acordă postelnicelnluî Ştefan Palade, pentru slujbele domnesc!, mila ca să fie iertata de tote dările şi a scuti de dijmăritu drepte bucatele luî, stup! i rîmători, şi vin ulii de vină-rieiîi, să ţie şi liude 3, omeni strein!. Cod. XXXIV, fila 103 verso. Hrisovului luî Al. Ipsilant, din 1797 Septembrie[2, prin care reîntăresce mila de unii scaunu de carne, tomna la culesulu viilorfi, luî Ilie Mazilul din jud. Secuenî, pe moşia sa Tohani, tot dintr’acelii judeţîi. Cod. XXXIV, fila 105. Carte de Logofet de taină. «Find-că boîerulu Domnie! mele ■s’au 'aflaţii slujindu logof. de taină în Divanulii Domnie! mele, l’amu miluiţii printr’acesta domnâsca nostră carte, ca în totă vremea, atât însuşî cât şi totă casa luî, sa fie apărată de tot felului de dăjdiî şi orenduelî.» Asemene şi drepte bucatele luî, stup! i rîmator! să fie scutite de dijmăritu, şi vinulu de vinări-ciu, de vamă, de vinii domnescul, de fumăritu şi de caminăritu să’! fie scutită o pivniţă în Bucurescî, precum şi de ortuliî vatafuluî de cărciumar! şi de tote dările pe pivniţe. Asemene şi 4 liude, omeni -străin!, să ţie. —1797 April 15. Cod. XXXIV, fila 56, verso. Carte din 11 Marţii 1797 de scutiri şi mii! lur Mănăilă biv. vel Serd pentru slujbele în treba Visterieî. Mii! acordate luî de M. Yodă Suţul la 1791 Decembre 16, şi întărite şi de Moruzi Al. «Dec! fiind-că şi acum se află slujindu eu trudă şi cu credinţă Domnie! mele, îî întărescu mila de unii scaunii de carne scutitu, în Bucurescî. ( Cod. XXXIV, fila 146, verso. Find-că boîerulii Domnie! mele Grrigorie Asan biv. 3 log. s’au aflaţii slujindu Divanuluî şi visterieî precum şi acum se află slujindu ca 3-le log. la departamentalii de şepte, î! acordă milî, lude 3 omenî streini. Aşişderea să ţină o pivniţă în Bucurescî, scutită şi aperată de fumăritu, de cămănăritu, de vamă, de vinii domnescu şi de ortulu vătaşescu.—1797 Oct. 9. Cod. XXXIV, fila 147. Domnitorulii ordonă monastireî Badu-Yodă să dee odaie şi hrană unu! omii seracii cu 4 copi!. Acesta dupe raportulu lu! vel log. C. Filipescu. Cod. XXXIII, fila 26. 1. Cod. XXXIV fila 427. Pitacu din lOAprilu 1797, 90 V. A. URECHIĂ IX J u st iţ i a Amu vedutu marea reformă întreprinsă în ramul justiţiei de către Alex. Ipsilantu în prima Domnie. Negreşit că de astă dată nu o să aibă lucrarea lui aceaş importanţă. Totuşi merită a fi cunoscute de istorică unele din actele lui Ipsilantu într’a II Domnie, relative la justiţie. Carte din 14 Augustă 1797. «Popii Hriso de aici din Bucurescî, ca să aibă scutită şi aperată de vinăriciu o viişoră in marginea Bucurescilor, despre Dudesci, pe pământulu mănăstire! Badu-Vodă, pentru că numitulu preotu aflându-se efimenios la Sf. Biserică Domna Balaşa, unde este şi şcola domnâscă şi fiind ă scăpătată şi cu casă grea,» îî acordă scutirea vie! de vinăriciă. Cod. XXXIV, fila 111. o Carte din 16 Maiu 1797, prin care Al. Ipsilant întăresce iui Gheorghe logofetul sin Eclesiarch Dumitru, pentru slujbele sale ca logofeţelîi la Divanîi, anteriore cărţi Domnescî şi de la A. Moruzi din 1793 Sept. 19, a fi aperat de dajdie şi a’şî scuti drepte bucatele lui de dijmăritu şi vinăriciu şi a ţine o pivniţă în Bucurescî, a sa dr6ptă, scutită, şl a avea şi unu lude, om streinii. Cod. XXXIV, fila 44 verso. Cartea luî Alexandru Ipsilant din 19 Iulie 1797. «Un Petic de loc, ce era Domnescu, la porta din sus a Curţeî vechi, de pe Dâmboviţa, Fam afierosit Domnia mea Sfintei Mănăstiri Măreuţa, locul ce este între 2 poduri, unul ce vine şi intră în Domneasca curte, şi altului ce trece peste Dâmboviţa, care me-surându-se s’aii găsitu în latu stânjeni 41/2, iar lungul până în apa Dâmboviţeî; pe care lociî încă din cea-l-altă Domnie, prin scirea nostră, şi cartea Domniei mele de slobozenie, cu leat 1781 August 7, a făcut Ştefan Anton, baş alaiu-ciauş, prăvălie, cafenea, stăpânind-o în pace, cu hotărîre sa dea chirie la Mănăstirea Măreuţa câte 10 taleri pe an». A. Ipsilant încuviinţ6ză nevestei şi copiilor luî Ştefan, care a murit, să stăpânescă numita prăvălie, cu loculii acesta «plătindiî chiria ce se ar6tă maî susu, la Mănăstire, remâindu însă slobodă uliciora de alăturea, dupe lângă zidulil Curţeî, precum se află acum, pentru trecerea norodului la apă». Cod. XXXIV, fila 70 verso. Carte de la 14 Maiii 1797, prin care A. Ipsilant recunosce luî Iordaehe Mavrodoglu Pilipopolitul biv vel Paharnieulu, de a stăpâni 60 de pogone vie, pusă de acela pe locu Domnesc, de la Pitescî din Argeş, «împotriva cătunuluî Prundul, pe dealul Gemenii, în marginea oraşului Pitescî, pentru că numitul boerii aşec}ându-se cu şederea în oraşul Pitescî, şi neavendu vre-unîi acaretu, s’a apucaţii, cu a sa cheltuelă şi osten61ă, pe locu slobodu, domnescu, care era ISTORIA ROMÂNILORU 91 Asia este următorea publicaţiune către tote judeţele. «Avem Domnia mea înseiinţărî, cum că judecătorii dupe afară nu se află la judeţul unde este rânduiţii, ca să caute treba judecăţiloru, ci împotriva Domniei mele şi a cuprindere! cărţiloru, ce au în manele lorii, prin care se îndatorescu ca să nu lipsescă de lângă isprăvnicată, căutândă treba judecăţiloru nelucrată de nimeni, şi plin de mărăcini, de Ta curăţată, Ta îngrădită şi a sădit vie». A. Ipsilant voîă a da pâne pe la băcani, ci să o vencjă chiar în prăvălia loru. <5: Orâu Oca Dramuri 840 — Aii ieşiţii in 3 kile, câte 35 oca la baniţa, cu cântarulu 200 Se scaclu, însă: Ocă Dramuri 37 — Spălaţii şi macinişu 163 — Terâţe şi zesitu . ___________ 200 “ (340 — Au remasu făina cernută, din care au ieşiţii pâne coptă: ocă 832, adecă dramuri 332,800, sporindu la 100 ocă faină, alte 30 ocă, de au eşitu pâne coptă. 108 V. A. URECHIĂ vendut’o şi la dramuri puţină şi mai mult terâţe, negră şi cu tină şi necoptă. Cu tote acestea, boeriî, pentru ca să nu mai remâie bruta-riloru cuventu de pricinuire, şi pentru ca să se pdtă pedepsi cu grea pedepsă la neurmafe, ceru lui Vodă ca să le scadă 10 dramuri, adecă să vendă în locu de 470 dramuri la o para, 160 dramuri numai. Iar când şi de acum înainte voru mai îndrăsni, ori a se mai jălui, seu a nu urma dupe cum se aretă mai susu, atunci pe cei mai de frunte dintre denşiî să’î pedepsâscă cn ţintuitulu urechiloitt prin târgă şi cu ocna. Boeriî mai punu, ca şi în cea-l-altă anafora, ca să lipsescă de-ciuiala la băcani; cerii lui Vodă ca să se dea poruncă la bacalbaşa cu totii isnafulu lui, ca să silescă pe băcani, cu voie, fără de voie, să mergă să ia pâne de la brutari, şi deciuială să nu ia de la brutari. Anaforaoa e iscălită de: vel Ban Racoviţă, vel Spătarulu, vel Vornicu Creţulescu, biv. vel Vornicu Filipescu, vel Logofeţii .................vel Logofeţii ...... —1797 August 11. Cheltuiala la S chile Taleri Bani 42 --- Cumperătorea la 3 chile, una cu alta câte tal. 14 --- 66 Chiria adusului de la moră 1 60 Lemne --- 36 Sarea --- 27 Apa --- 60 Chiria prăvăliei 1 --- Simbria slugiloru de la moră --- 27 Luminările --- 40 Simbria celui ce scote pânea --- 30 Frământătorulu --- 24 La 2 Iamacurî --- 60 La 2 cernatorî --- 30 Tezghe tar ulii. 108 Emecliculu omenilorii 48 88 3 --- Se încarcă câştigulu brutarului 2 30 Plata uiumului 53 118 3 --- Se scadu zesitulii şi terâţele 50- -118 Adică parale 2030, cu care analoghisindii cele 832 oca pâne, adecă dramuri 332,800, ce este pâne coptă, vine la para 163, şi mai remâne dramuri 443, fără de a se pune la cheltuelă (Jeciuiala. Domnitorulu, la 18 Iulie 1797, dă resoluţiunea conforma întocmai cu propunerile de mai sus ale boîerilorii. Cod, XXXV, fUa 113, tSTORÎA ROMÂNILORU 409 Domnitorulă, tot la 11 Augustă 1797, dă resoluţiunea: «S’aă citit înaintea Domniei mele acesta anafora a D-lor veliţiloru boeri şi, dupe învinovăţirea brutariloru, cu tote că nu se cădea a se mai scădea nartulă pâneî din dramuri 170», dar ca să nu le mai remâie cuvânt de îndreptare, le acordă ca să vendă dramuri 160 la o para; porun-cesce şi lui Aga, să aducă pe brutari înaintea sa (a lui Vodă) şi să le citescă porunca, căci de voru urma împotrivă «să scie unulu ca acela că, nu dupe cum se coprinde într’acestă anafora, se va pedepsi, ci mai cu multă străşnicie şi făr de milostivire. 1 De nartulu din urmă nu se ţinu cu tote acestea mai mulţi brutari, cari insă nu sunt ţintuiţi de urechi prin târgu, dar 4 din ei, cu pitaculu din 2 Septembre 1797, sunt trimişi la ocna Telega, spre pedepsă că n’au păzită nartulă ce li s’aă dată, dupe însăşi cererea şi mulţămita loră.2 Tot în acea (Ji, Al. Ipsilant scrie lui vel Aga, să adune pe brutari şi să le citescă pitaculă, că de voră mai face pâne rea, nealbă, ne-coptă bine şi lipsă la dramuri, nu se va mărgini a’i pedepsi ca pe cei de sus, «ci mal cu străşnicie şi fără milostivire, ca pe unii ce nu potă să aibă vre-ună cuvântă, de vreme ce zaherea îndestulă vine la târgă şi preţulă este cu eftinătate.» Pentru ca să aibă ocasiune, ca la cişniu să capete prelă mai bună brutarii nu se aprovisionaă de la oboru, când venea grâă destulă şi ieftină, ci numai când era puţină şi scumpă. Acesta motivâ ună nou pitacă către Aga, din 25 Octombre 1797. Domnitorulă a aflată că zahe-reua ce o aducă ţăranii la tergulă de afară, brutarii nu voră s’o cumpere de se întorcă cu ea îndărătă. Domnitorulă poruncesce lui Aga, să obiige pe brutari a o cumpăra, de nu voru proba că sunt aprovi-sionaţi pe 4 luni pentru îndestularea politiei, «ca să nu găsescă în urmă pricini, de care sunt obicinuiţi». 3 In legătură cu actele relative la brutari, este şi următorea anafora a Divanului, din 25 Augustă 1797, prin care cere Domnitorului, ca brutarii să plătescă câte 30 parale de chilă, la măcinată, arendariloră de mori, în locă de 1 tal. de chilă cum se renduise de Al. Moruzi. Acesta o ceru pentru lipsa de bucate ce s’aă întâmplată din causa secetei şi pentru că la aiarulă, ce s’a făcută la nartulă pâneî, s’a socotită măcinatulă pe acestă preţă (de 30 parale de chilă); boierii ceră ca să se dea poruncă, ca arendării moşiiloră să primescâ acestă 1. Cod. XXXV, fila 166. 2. In 10 Octombre 1797, Domnltorulu iertă si libereză din ocnă pe aceşti brutari. (Cod. XXXVI fila 185 verso). 3. Cod. XXXVI, fila 99. tio V. A. UnECHf preţu, şi făr’de voia loru chiar, şi dâcă se va face îmbelşugare de bucate, le va mări preţulu «oiumulun (măcinatului). A. Ipsilant, la 6 Septembre, intăresce, ca întocmai să se urmeze anaforaoa veliţiloru boeri.1 Cu referinţă la măcelari, pre puţine acte găsim din timpul secundei Domnii a lui Alex. Ipsilant. 2 Iată însă un pitacu împiedecându abuzurile lumînărarilor de ceră: Pitacii la Aga, din 3 Maiu 1797. Cumperătorulu lumînăreî de căra roşie a amestecată căra cu seu şi pentru acăsta fu pedepsită cu bătaie. De va mai amesteca căra cu alt-ceva, Domnitorul va da altă osândă lumînăraruluî. Porun-cesce luî Aga să confisce luminările falşificate şi sa le pecetluiască, să Ie vendă lumînărarulu pe aiurea, afară din ţără. Să ordone lucrătorii oră să n’asculte de cumperătoru, de le-ar ordona falşificarea lumînăriloru, ori ca să nu le facă depline la dramuri, căci şi ei, dimpreună cu cumperătorulu, voru fi pedepsiţi. Cod. XXXVI, fila 57 verso. In 47 April 1797, Divanul supune Domnitorului anafora, pentru fixarea preţului untului, ce’lu vând locuitorii la neguţitorii pământeni. Ocaua de unt se va plăti 14 parale, iar neguţitorii pământeni îl voru putea vinde la capanlâî câte 20 lei cântarulu. Domnitorulu aprobă asemenea narturi. 3 Lumînărariî de seu sunt obligaţi, în 16 Septembre 1797, prin pitac Domnescu, ca până în 30 de dile să aibă provisiune pentru 120 mii oca de luminări de seu «ca să nu mal fie lipsă ca în anulă trecută». Ei mai sunt obligaţi să adune in magaziile, ce li se vor pune la dispo-siţiune, tot seul trebuincios peste tot anul. 4 Lectorulă îşi amintesce cele întâmplate sub Domnia lui Moruzi cu referinţă la fabricaţiunea de luminări de seu. Adeveraţiloru lumî-nărarl de seu se substituise neguţitorii cherhanagiî. De aci se născură procese, cari s’au trăgănat până la începutul Domniei lui Alex. Ipsilant. 5 1. Cod. XXXV, fila 243. 2. Pitac la Aga, din 12 Maiă 4797, amintindă, că dupe nizamulu dată, n’are voie nimeni de cât măcelarii să vendă carne în Bucurescî, iar miei pentru trebuinţa casei este slobod să taie ori cine. Să se ci te s că acest pitac în aurjulu tuturoru. Coa. xxxiv, fila 49. 3. Cod. XXXIII, fila 334 verso. 4. Cod. XXXVI, fila 91. 5. Const. Filipescu vel. Log. şi vel Aga, dupe jalba vechiloru luminărarî, cari sunt în procesă cu neguţătorii cherhanagiî, facă raportă Domnitorului, la 1 Dec. 1796, spunendu-î că aă adusă pe amendoue părţile şi aă cercată să’î împace ISTORIA ROMÂNILORÎJ iii Articolele ce sunt prohibite de a se vinde de neguţători, conti-tinuă a fi şi sub Alex. Ipsilant: iarba de puşcă, glonţele şl fâsîcu-rile. Tote aceste nu vor putea fi vîndute, decât cu învoirea specială a Spătarului, a lui Aga şi a Cămăraşuluî K Fdrte importante sunt actele de protecţiune, acordate de A. Ip-Islant fabricelor şi în genere industriei naţionale. Aşîa, la 26 Iunie 1797, Ipsilant dăruesce fabriceî de postavu, «ce este aici lângă oraşulu D-niei mele, Bucuresci, pe apa Dâmboviţeî, făcută înţr’adins, mai multu pentru folosuluacestui oraşu», 2 sălaşe de ţigani domnesci, fierari, pentru lucrulu de fierţi, ce se întâmplă la fabrică. Aceste sălaşe se yor face teslimu lui biv. vel Medelniceru Ghiriacu Arbut, stăpânulii fabriceî. 2 In interesulu acesteeaşi fabrici este şi urmetorulu pitacu la biv. vel Stolnicii Grigore Asanu şi la biv. vel medelniceru Hristea: «Fiind-că la fabrica de postavu este trebuinţă de a face Epistatulu fabriceî o piuă, care să fie dupe potriva postavuriloru, ce se lucreză acum, fiind-că alte piue, ce sunt pentru postavurile de ţâră, nu potu sluji la postavurile fabriceî de a le îmbunătăţi, ce încă le strică, unde fiind-că din dosulu fabriceî este mora mânăstireî Sf. Ionu, pentru care bă-nuesce Egumenulu mdnăstireî, ca nu cum-va cu facerea piueî să se aducă stricăciune morei seu moşieî, orănduimu Domnia mea pe D-tre amândoi, ca nisce practicoşî la acestu felu de trebă, să mergeţi la faţa locului, unde fiindii şi Epistatulu fabriceî şi egumenulu monăstireî Sf. Ionu, şi aducându. şi din morari meşteri, cu sciinţă de meşteşugulu şi s’aă învoită, ca din tal. 14.000, ce ceru cherhanagiiî de la lumînărarii vechi pentru plata cherhaneleî, au rcmasu pe preţu de 7.500, ca să remâie a loru, dar să d6e ÎÎ.500 bani, gata, deci în totală va ti preţulă de 11.000. Aceşti 3.500 tal. să fie plătiţi în sorocu de 6 luni. S’aă raaî legată amendoue părţile, ca de acum înainte lumînărarii să nu mai c6ră nici odată orenduelî de seă, nici de la numiţii neguţitorî, nici din judeţe, dar nici luminărarii să nu mai fie supăraţi nici o dată cu cerere de seă de la denşiî, cu vre o pricină de trebuinţa Diiului seă alte serhaturî. Prin urmare, de acum înainte vechiulă rufetă ală lumînărariloră, in numer de liude 14, singuri aă să fabrice luminările de seă, şi Domnitorul ă să le dea hrisovă de recunoscerea drepturiloră şi privilegiiloră. Nimeni afară de ei să nu fabrice lumînărî. Că voră păzi şi eî datoriile loră, au dată zapis la Divană, cu chezăşie de negustori. Preţulă vîn-rjăreî lumînăriloră, pe anul 1797, până la seulă noă, va fi de 17 parale oca. Domnitorulă aprobă acestă punere la cale, în 14 Decembre 1796. Cod. XXXIII, fila 32 verso. 1. Cod. XXXVI, fila 97. Pitacă la Aga şi Spătarulu, din 25 Iunie 1797. 2. Cod. XXXIV, fila 70 verso. 4dâ V. A. UfcECHIA apeloru, prin ajutorulu D-loru ispravniciloru judeţului, să cercetaţi şi prin mesurătore şi prin videre şi prin chibzuire bună, ca să găsiţi mijlocultt acela de a se face negreşit piua acesta, ca o trebuinciosă ce este fabrice!, făr’ de a aduce nici la mora seu moşia mdnăstirei vre-o stricăciune». 1796 Dec. 30. 1 Acâstă afacere se repetă prin unu alt pitacu la biv. vel Vornicii de ţera de sus Nicolaî Filipescu şi la vel Vornicii al Obştiriloru Go-lescu, ce erau orânduiţi pentru a găsi unu vadu pe apa Dâmboviţel, unde este şi fabrica de postavu, ori din sus seu din josulu ei, pentru a se pune de P. S. Sa Păr. Mitropol.- fabrica de hârtie; fiind-că la fabrica de postavii este trebuinţă de a face Epistatulu şi o piuă, pentru îmbunătăţirea lucrului postavulilorn, poruncimu P-nia mea D-tre, ca chibzuindu locuiţi vadului fabricel de hârtie, să vedeţi şi locuiţi unde se cuvine de a se face piua, cu mesură cumpănită, ca să nu aducă unul altuia vre-o zăticnire şi oprire, şi amendoue să aibă mijloculu lorii de lucrare, fiindu amendoue aceste fabnci trebuinciose şi folosi-tore obştieî. 3 Iulie 1787. 2 Tabacii din Bucuresci sunt ajutaţi de Domnitorii, prin aceea că le încuviinţâză din nou scutirea de vamă a scumpieî, făcută în ţâră. 3 Din^causa ultimei fomete, s’a fost oprită fabricarea la Bucuresci de bragă, măcar că se acordase tot de către Ipsilante privileghiulu fabricaţiunei ei, la 20 de bragagii, cari plătiau un venit orphanolrophieî.4 îndată apoi, Radu Golescu, vorniculu obştiriloru, în 1 Ianuaru 1797, l. Cod. XXXVI, fila 20. 2 Cod. XXXVI, fila 71 verso. 3. La cererea Tabaciloru din Bacurescî, cari aretă, că încă de la 1766, August 11, de sub Scarlat Ghica VV., au scutire de vamă la scumpiâ co aduc, făcută de eî., pentru trebuinţa meşteşugului loru, scutire ce o au şi de mai înainte de 1766. Vel log. Const. Filipescu propune lui Alex. Ipsilant scutirea şi pe viitorii de vamă a scumpieî făcută in ţeră pentru trebuinţa tabacăriei.— 1796 Decembre 28. Domnitorul aprobă în 14 Ianuarie 1797. Cod, XXXIII lila '.3. 4. Iane Bazagiu din Bucuresci cere voie să facă braga fiind omit seracu ş i scăpătat, cu 4 copii şi 2 fete de măritat şi cu bir. Cere să lucreze Bazcigilâcii în Bucuresci, care s’a oprit, fiind lipsă de bucate. 1796 Februarie 10. Asupra raportului lui vel Aga Alex. Gherache, că din 20 de bragagii cu prăvălii, ce erau mai înainte în Bucuresci, n’au mai remas de cât jăluitorul, care era forte seracu. A. Moruzi, la 8 Martie 1796, eonsiderându, că într’o lună, la o prăvălie de bragă, se cheltuescu 2 kile de meiu în timpu de iarnă, iar vâra 6 baniţe, aprobă ca jăluitorulu să ţină numai elu singură o prăvălie de bozagiarie. Cod. XXXI scara 3, fila 43 verso. ISTORIA ROMÂNILORU 113 propune lui Vodă, ca îo iutex’esulu orphanotrophiel organisată in prima Domnie şi care s’a desfiinţau! mai apoi, dându-se câţi-va copii, cari au mal rămasă să se crescă prin mahalale, să se permiţă din nou deschiderea a 20 de bragagerii, fiind-că acestea dădeau la orfanotrofie unu veniiu anualu, şi trebuescă vr’o 600 de taleri pentru copiii ce se crescă prin mahalale. Aceşti bragagii au fost opriţi de a lucra din lipsa de zaherele. Acum, fiind-că este zaherea şi Epitropia are nevoie de venită, să.-se învoiască lucrarea celor 20 de bragagerii, mai ales că lucrăză numai meiu, ş] că-cojocăria întrebuinţeză braga la argăsela blănilor. Domnitorulă, la 21 Martie 1797, incuviinţeză deschiderea de bra-gagenî, ca să aibă Ephropia cei 600 de taleri pentru crescerea copiiloru} dar găsesce că sunt prea multe 20 şi propune reducerea lor.1 Din seria de hrisove ale lui A. Ipsilante, cu referinţă la bresle damă în note următorele: a) Hrisovulu breslei zăbunariloru, a cărora meserie era de a face zăbune cu bum bacă şi cu lână şi anteree dise voinicesc!. Nimenea nu va putea facere ast-felu de haine decât zăbunarii; numai Dom-nitorulu le impurîe condiţiunea, ca ei deapurure să aibă haine gata «spre vendarea .şi*pdesiularea ţeraniloru, ce vină dupe afară, cari nu se potu zăbovi cdîăşteptarea până se va face haina». 2 1. Ccd. XXXIII fit?-295. 2. Hrisovulu lui Alecsandru Ipsilant din 17 Maiu 1707, pentru privileghiul breslei zăbunariloru. «Viind-că rufetulfi zăbunariloru, pământeni, de aici din oraşulu D-nieî mele Bucurescî, au avuţii privileghiulă, ce se coprinde maî joşii, atât din întâia Domnie a Domniei mele, i de la fraţii Domni din urmă, precum din cartea D-sele selefuluî nostru Al. Moruzi Yvd, ce o vecjum, cu leat 1793 Iunie 6, ne-am adeverită, cu coprindere adecă, că la meşteşugulii Zăbunârituluî, care este de se umple cu bumbacii şi cu lână, atât alt rufetii să nu se amestece a’l lucra, cât nici armânii s6ii giurgiuveanii, nici croitorii, nimeni să nu cuteze a se amesteca şi a lucra meşteşugulii zăbunariloru, făr’de numai eî să lucreze şi să vemjă marfă de zăbunărie, şi aici în Bucurescî, şi prin târgurile dupe afară, adică antereie voinicescî şi zăbune femeescî şi copilăresc!, şi alt-feliide zăbune mari, şi orî-ee lucru se umple cu bumbacii sâu cu lână; nufhaî şi eî să fie datorî, ca apurure să aibă haine făcute gata, spre vânzarea şi îndestularea ţeraniloru, ce vinii dupe afară, care nu se potu zăbovi cu aşteptarea până se va face haina. Şi aşîa tot lucrulii zăbunărieî, eî numaî să’l lucreze, iar la meşteşugulii altorii rufeturî să nu se amestece; şi pentru câţî din alte rufeturî va avea acestii felii de marfă, să aibă numiţii zăbunarî volnicie, ca orî să le puie soroc, ca să şi-le vândă, sâii eî să le- cumpere cu banî.—Pentru care, dupe obiceiulu ce aii avuţii, le orânduimii: adică, ca să aibă staroste pe Mateiii, ce însuşi, dupe alegerea a tot rufetuluî lorii, s’au orânduită a le fi Istoria Româniloru de V. A. Urechiă. Tom. VII.— C. 8 114 V. A. URECHIA b) Altu hrisovu este aceiu alu zidariloru, lemnariloru, nisipa-riloru, cărămidariloru, templariloru şi strungariloru, din 45 Maiii 1797. Dupe acestu hrisovu nimeni nu pote esercita asemenea meserii fără de pecetluit, gospod. tipăritii pe chipulu seu. Meşterii, carii vinii din străinătate peste veră, la lucru, vorii putea lucra, de voru fi buni, însă prin scirea Maimar-başiî. De va voi să se aşede în ţeră cu nume de meşterii, mai ânteiu. să fie cercetată,, adică esaminatu, şi apoi să i-se dea la mână pecetluită domnescă şi să se aşede în catastifală breslei. Este aci o spărtură făcută în cetatea breslei române, care spărtură va fi tot mal mare, până ce meşterii streini se voru substitui celoru pămentenl. 1 Sub următorea Domnie a lui Hangeri 'se va da o staroste, carele impreună cu cei mai fruntaşi să aibă a căuta pricinile ce se voru întempla între denşiî, de ale meşteşugului lor, cu dreptate şi cu bună orânduială, dupe obiceiulă meşteşugului lorii. Să ţie şi cutie, în care sa pue de meşteră şi calfă, pe fieşcare septemână, câte o para, cum şi cel care se va dovedi în vină, cu stricarea vre-unuî lucru, s6u va călca legătura breslei, a lucra la prăvăliaşi, să dea la cutie cate tal. 3, iar ai douilea când se va prinde în vină, să i se îndoiască darea; cel ce va deşchide prăvălie, să dea tal. 5. Care acest venită din cutie, să fie pentru ajutorului celor scăpătaţi, şi când va muri vre-ună seracă din bresla lor, din cutie să’l îngrope. — Nici ună meşteră s6ă calfa sa nu fie volnică a lucra la alţii din alte bresle lucruri de ven^are. La trebuinţele Curţeî, când va fi, să se ceră de la starostea, ce l’am orânduită Domnia mea, şi elă cu dreptate şi cu rândulu să dea pe fieşcare, care aceste rânduiri să fie şi cu scirea fruntaşiloră, spre a nu se năpăstui vreunii. Iar care nu se va supune, ori la orânduiala bresliî, s6ă la rândurile ce va fi la curte, împotriva porunceî Domniei mele, sa fie poprită de acestu meşteşugă a nu maî lucra. Şi aşia să’şî aibă şi ei acesta orânduială, dupe cum aă şi alte rufeturî. Pentru care poruncimu D-nia mea D-taie vel agă, i vel căpitană za Dorobanţi, ca pe ceî ce ve va areta rufetulu zăbunariloră, că urmeză împotriva meşteşugului lor, nici într’ună chipă să nu’i îngăduiţi, ca să li-se potă păzi privileghiulă acesta întocmai, dupe cum se coprinde maî susu. Aşijderea poruncimu şi D-tre Ispravniciloră de prin judeţe, pe unde voră fi bâlciuri, sa căutaţi, maî multă decât rufetulu zăbunariloră de ţeră, pămentenî, să nu îngăduiţî pe nimenî alt a vinde lucruri de zăbunărie, ca să se potă chivernisi tieş-care cu meşteşugulă luî. — 1797 Maiă 17. Cod. XXXIV fila 10l verso. 1. Hrîsovulu breslei zidariloru, lemnariloru, nisipariloru, cărămidariloru, templariloru si strungariloru. Fiind-că b ros la zidariloru, i lemnariloru, cu care se slujesce norodulu de obşte la zidirile şi nămestiile ce face, încă din cea-l-altă Domnie a Domniei mele,., prin cercetare la Epitropia obşteî şi prin chibzuirea ponturiloru celoru cuviinciose, s’au pusu la orenduială, dându-le şi hrisovul ii Domniei mele, încă de la lât 1780 Ghenarie, cu acostă orenduială adică, pentru a se sci şi a se cunosce ceî destoinici acestora meşteşuguri, şi a nu se face de sineşî meşteri, Istoria româniloru 115 lovitură şi mai mare breslei, căci, cum vomii vedea mai departe; aceiii cine ar vrea, făr’de a nu sci meşteşugulu, şi a strica lucrurile omeniloru şi a’i înşela, din care acesta apurure se întâmpla pricini şi jălbî. De aceea amu făcu tu Domnia mea unu Meimar-başa peste aceste bresle, adică: zidari, lemnari, i tâmplari şi strungari, cu volnicie să aibă de breslă câte unu ceauşii subt ascultarea sa, şi din rufetă po lude 5, cari vor ti meşteri mai buni şi mai bătrâni, ca cu aceiaşi să’şi povăţuiască brâsla, şi să lipseşcă pagubele şi necazurile obştei, ce pătimea de către înşelători şi netrebnici meşteşugului. Şi afară din suma ludeloriî celoru arătaţi cu catastih, aleşi şi primiţi de breslă, cărora pentru ca să fie cunoscuţi, mai ales celoru ce vor avea trebuinţă de a’şî face zidiri şi namestil, să li se dea fieşcăruia pecetluit, gospod, tipărită pe chipulă seu. Alţii nici cum să nu fie volnici a pune mâna în zidirile şi namestiile omeniloru; iar pe cari-iva găsi Meimar-başa lucrândă făr’de pecetluit gospod. să dăe în scire Domniei, ca să se pedepsescă; afară din cei ce voră veni din străinătate, peste vâră, la lucru, şi voră fi cu adevărată meşteri buni, aceia voră fi volnici să lucreze, însă prin scirea Meimar-başii. Sâă când va veni vre-unulă din streini, cu nume de meşteră, spre locuinţă în ţeră, după cercetarea ce i se va-faee, îndată să însciinţeze Domniei, ca să se aşetje în catastihulă breslei şi să i se dee pecetluit, după orânduiala ce s’aă $isu. mai sus. Aşişderea şi ucenicii să slujescă pe 1a meşterulă loră, penă voră învăţa meşteşugulu deplină, şi când va fi să iasă, să’lă ducă stăpânu~seă la adunarea Meimar-başii cu bătrânii breslei, spre cercetare, şi de va fi alesă şi primită de meşteră, sa însciinţeze Domniei, ea să se aşeze numele aceluia în catastihulă breslei, şi sa i se dâe pecetluită la mâna spre dovadă. Cari atât unii ca aceştia, ce voru ieşi meşteri aleşi de breslă, cât şi cei ce sunt în brâslă meşteri buni, scîuţi, să nu fie opriţi a intra de sineşî în tocmâlă, şi a lua asupră’şî binale Şi a le lucra; iar când dintr’ânşiî vre-unii, într’ună felă le va fi fostă aşeijă-mentulu, şi într’aită chipă le va fi lucru, peste voinţa şi legătura tocmelei acelui, ce cheltuesce cu materialurile, spre a’si face ori case, seă altă acaretu, său într’aifcu chipă va strica lucrulă cuivaşi, atunci Meimar-başa cu bătrânii breslei sâle, să le facă judecată şi pe cei de vină să’î facă fără de voie, nu numai ca să împlineseă, ci încă şi lucrulă să severşescă deplină, după cuprinsulă aşezământului. Cum şi pentru cei ce voră lucra cu ISTORIA ROMÂNILORU 117 c) încă de la finea anului 1796 (Decembrie 4) Alecsandru Ipsilant reînoiesce hrisovulii bărbieriloru. 1 2 ci toţi de obşte, veri dajnicî, veri din bresle, şi scutelnicî i poslnşnicî, câţi lucreză şi se hranescu cu acesta meşteşugii, făr’de a se putea ocroti de către stăpânii lorii, maî vertos când se va întempla vre-unii lucră din Domnesca nostră poruncă, să nu se facă cerere de denşiî, cu pricină că sunt în lucrulu binalelorii ce făcu, ci sa saie toţi la acea poruncă gospod. spre a săverşi la vreme. Şi amu întărită hrisovulii acesta cu însăşi credinţa Domniei mele, etc. Şi. s’aii scrisu întru ânteiulii anii dintr’a doua Domnie a Domniei mele, aici, în oraşulii scaunului Domniei mele, Bucurescî, la letu 1797 Maiu 15, de Chiriţă, Logof. de Divanii. Cod. XXXIV fila 58. Cartea lut Alex. Ipsilant, din 24 Septembre 1797, la bresla lemnariloru, zidarilorii, strungariloru, templariloru, i cărămidariloru şi nisiparilor, că pe lângă un meimarbaşa ce este peste tote aceste obşte «să aibă şi Ceauşi aperaţî de tote dajdiiie şi angariile. Deci dupe aretarea ce ne-a făcuţii D-luî vel Vornicii ăl obştirilorii s’a aleşii a fi Ceauşii peste bresla lemnariloru pe Iane Ceauşii, căruia, spre a fi sciutii şi cunoscuţii de totă bresla şi spre a putea împlini poruncile, ce i se vor da prin meimarbaşa, îî dămii acestă domnescă a nostră carte la mâni, prin care poruncim, că^în câtă vreme se va afla slujind, să fie aperatii de rendulii dajdiilorii Visterieî. . . . Aşişderea poruncim la toţi câţi sunteţi legaţi la acostă br6slă, să cunosceţî pe maî sus numitulii de Ceauşii al vostru». . NB. La cărămidari s’a renduitii ciauşîi Ilie, la nisiparî Anghel. Cod. XXXIV. Fila 102. 1. Hrisovul bărbieriloru din 4 Decembre 1796. Fiind-că rufetul bărbieriloru meşteri, carî locuescu aicî în oraşulii Domniei mele Bucurescî, aii avut obiceiurile şi aşee ce motivă aă abătută ei apa, au răspunsă, că cu voia luî Polizul aă făcută acesta, dupe zapisă; Polizuiă a tăgăduită; aă cerută a tune l ca Serbiî să arete zapisulă; l’aă arătată, şi între altele s’aă văzută şi aceea, că aă voie să’şî ia serbiî apa Sabaruluî de pe moşie; le-aă spusă serbiloră, că în zapisă nu se coprinde că aă voie să abată apa Sabaruluî, ci numai sa ia apă din Sabară; eî aă spusă că Zapisulă l’aă făcută Polizul cum aă vrută, în grecesce, şi eî fiindă omenî proştî l’aă crezută; deci eî, serbiî, basaţî pe cea ce aă vorbită din graiă cu Polizu, aă abătută apa şi aă făcută şanţă, căcî de ară fi fostă vorba numaî de luată apă, nu ară fi trecută Polizu în zapisă acesta, căcî nu i-ar fi putută nimenî opri de a lua apă din Sabară; Polizu tăgădui că le-ar fi dată cum-va voîe să abată apa cu şanţ; li s’a cerută martorî, şi serbiî n’aă putută să dea, fiindă la tocmelă numaî eî şi Polizul; dar au ceruţii, ca Polizul să jure, ca nu le-a dată voîe să facă şanţă; boeriî judecători aă primită ac6sta şi ceră poruncă de la Domnitoră că, decă Polizulu va jura, să fie lăsată în pace, iar de nu, atuncî ispravnicii judeţului să facă preţuire dr6ptă de chel-tu61a serbiloră cu grădina şi să li-se împlin6scă de la Polizu; să poruncescă iarăşi Yoda Ispravnici loră, ca să astupe şanţuiile şi să lase apa Sabaruluî să curgă în voia eî.—1797 Iunie 28. Domnitorulă la 15 Iulie 1797 găsesce, dupe ce şi laDivană s’aă judecată pricina, că dreptă este hotărîrea de maî sus a veliţiloră boerî, şi ordonă ca întocmai să se urmeze, şi adaogă, că acea parte, care va remâne în vină, să fie îndatorată prin zapciă a astupa şanţurile cu temeiă, ca să curgă în pace apa Sabaruluî. Cod. XXXV, fila 114, verso. ISTORIA ROMÂNILORU 124 g) Bucătarii încă îşi vedu reînoitu hrisovulu loru, în 44 Iulie 1797, şi Acci-başa Domnescu, Petre, este numitu vătafulu acestei bresle.1 2. Hrisovulu breslei Bucătariloru • Prin anaforaua din 40 Iulie 1797, C. Pilipescu vel Log. aretă Domnitorului că, conformându-se ordinului, daţii în urma jălbiî bucătariloru de a le orândui vătafii, le-a ceruţii sinetulu pentru acesta, şi i l’au arătată, cu anulii 1794 Iunie 10, prin care actu Epitropia orânduise vătafii de bucătari pe Petru în loculii luî Panait ce a murită; aşed.emenfculu breslei este acesta : 1. Aii cutie a loru, şi din Sâmbătă în Sâmbătă o portă pe la bucătari, de strîngu câte o para de oină, sâu care cum se îndură şi voră să dâe, iar nu siliţi. 2. Orî-cine are trebuinţă de bucătarii la nunte, la praznic şi la ziafeturî, cu efcoiie, îşi înlesnesc© trebuinţa, căcî merge la vătafulu lorii de aretă trebuinţa, şi cere şi află, iar nu âmbla în ccce şi în colea, nesciind unde să mergă ca să caute. Şi de se va întâmpla acei bucătari să strice bucatele cuî-vaşî, vătafulu să le plătescă. Cari aceşti bucătari, ce se tocmesciipe la aşia locuri, aii de dau câte 00 de bani la cutia loru; dar făr’ de scirea vătafului să nu fie vohiieu pe ascuns a se tocmi, căcî aflându-se în urmă, va fi datorii a da îndoită la cutie. 3. Dintre dânşii, ori-când se întâmplă de se bolnăvesce vre unulu, şâă more, sâă este streină, de altă ţâră şi va să se călătorâs.că înapoî la patria loru, seă la altă parte, scăpătată, neavândă cu ce se urni din locă, cum şi alţi betrânî neputincioşi, în cât nu sunt harnicî de a maî munci meşteşugnlă bucătăriei, pe toţî aceştia îî ajută cu din cutia loră, îî îngropă, îî caută la bole şi la tote alte păsurî ale loru, şi până acum la Epitropie nu s’aă vestită din bucătari să câră milă, seu sa se îngrope, iprocî. 4. Paraclisulu, ce este din drepta la Biserica Domnescă ot Curtea-veche, având evlavie, încă din cealaltă luminată Domnie a Măriei tele, cerându-lu eî a’i piirta grija de tote, li s’aă dată, şi cu a loru cheltuâlă au făcută candele de argintă şi alte trebuinţe; au şi omă tocmită, într’adinsă, de portă grija de unt-de-lemnă, de făclii şi altele, a vândă şi tejghea cu luminările de câră, cari tot norodulă, câţi mergă la Cartea-veche, la Biserică, cu înlesnire găsescă de cumpără şi aprindă pe la Icone în Sfânta Biserică. Pentru care, acâstă orenduială gasindu-o Epitropia cu cale, dupe cererea bucătariloră, a se orendui epistată Petre, ce se afla atuncî Acci-başa, iar nu cu nume de vătafu, fiind cu necinste a se numi din Acci-başă Domneştii, vătafii de bucătari. Cu acestă orenduială însă, ca să nu fie volnici Acci-başiî dupe vremi a pretinderisi vătăşia bucătariloră, cu cuvântă că se cade a o avea elu, ci pe care îlă voră alege şi-lu voră cere brâsla, acela sa fie, şi de nu va fi Acci-başă, să se numâscă vătafu de bucătari; să aibă a ţinea catastihă de venitulu cutiei loră şi de cheltuelă; care se va întâmpla vre ună hrapitoră dintre dânşii, sa se arete; seu şi însuşi Epistatulă, de nu se va purta cu orânduială şi va vrea sa hrăpâscă bani, iar să’l arete, ca să se orânduiască altulu; şi la cutie, când voră avea trebuinţă a âmbla pentru vre ună seraeă, seu bolnavă, ori de îngroparea vre-unuia, sâă de treba Paraclisului, să o deschidă 3, 4 meşteri ,ce sunt mai fruntaşi, dimpreună cu epistatulă, seă vătafulu loru. şi luându ce este trebuinţă, iarăşi să o pecetluiască la locă, ca să nu se facă mastrafă cu mâncătorii. Acesta anaforă (a nazîriloră Epitropieî) la Iunie, letă 1794, se vede întărită 422 V. A. URECHIĂ Vămile şi mijlâcele de comunicaţiune încă se cade a fi cercetate când ne ocupămu de comerţn şi industrie. Din respectulu vămiloru amu aretatu şi mai în urmă, că neguţi-torulu pămentenu nu putea lupta cu eelu streinii. In urma păceî de la Siştov, sudiţiî austriacî se bucură de scutiri de vamă, cari nu le au şi neguţitoriî pământeni. Dămii în notă mai multe acte relative la vămi şi la abuzurile vameşilorii, mai cu semă cercetate dupe reclamaţiuoea ţeraniloru.* 1 şi de Măria Sa Alexandru Vodă Moruz, ea să fie numitulă Petre Epistată alu breslei, şi să se urmeze întocmai, dupe anaforaua Epitropieî. Amu cercetată pentru acesta orenduială a vătajieî bucătariloră, ca sa vedemă, ce felă s’aă întocmită de la începutulă eî, şi se găsi în condicile Divanului, lătă 4782 Iunie 18, o anafora a Dumnâioră boîeriloră Epitropî, întărită şi de către Măria sa repos. Nicolae Caragea, prin care se areta, că dupe jalba ce aă dată bucătarii, cerendă să se facă şi eî rufetă, măcar că bucătarii sunt boerescî, dar (Jică că se cuvine să aibă între denşiî ună vătafă. Şi de atunci aă alesă pe Panait, ce se afla Acci-başa, nu pentru altă, ci numai pentru trebuinţa nunteloră i a prazniciloră obştii, şi orî grec seu rumân seu ţigan, să se tocmesca prin scirea numitului vătafă ; şi ceî ce se voră tocmi, aceia să lucreze ; iar să nu pue pe alţii, far’ de sciinţa meşteşugului, ca să nu strice bucatele omeniloră; iar când şi ceî tocmiţi cu marafetulă vătafuluî voră strica bucatele, paguba să o platescă vătafulă. Şi, fiind-ca Curtea adesea are trebuinţă de bucătari, se dă ca numitulă vătafă să fie sub ascultarea Dumneluî vel Ispravnicului za curte.—Acestă orănduială, la letu 84, Ghenarie 18, s’aă întărită totă pe numele numitului Panaită şi de M. Sa M. Vodă Suţulu, prin cartea M. Sale, ce iarăşi din condicele Divanului o vetjumă, şi dupe acea s’aă urmată până la M. Sa A. Vodă Moruzi» când, murindă Panaită, s’a orânduită vătafă Petre, ce este şi până acum; şi de atunci până acum nici o jalbă nu se vede pornită din partea vre-unuia din bucătari contra vătafului Petre. Vel log. C. Filipescu cere lui Vodă întărirea anterioreloră cărţi de întărire a luî Petre, ca vătafă al breslei bucătariloră. A. Ipsilantă la 44 Iulie 4797 întăresce ponturile de mai sus, cum şi pe Acci-başa Petre ca vătaf, căruia îi recomandă să aibă grijă, ca bucătarii să lucreze bine şi curat, şi să nu fie nici odată lipsă de bucătari la trebuinţele norodului. Cod. XXXV fila 106 verso. 1. Ioniţă i Dumitru şi Iane, rachierî, fabrică rachiă din vină cumpărată de la locuitorii Focşaniloră şi Buzeuluî şi Secueniloră «cu riza-pazar». Rachiulă scosă îl aducă la Bucurescî la prăvăliile loră de venire. Vameşii oborului îi apucă de vamă Ia 40 una, dupe ven(Jarea ce facă în prăvălii. S’aă jăluită deja la Alex. Moruzi şi acesta a rânduită să cerceteze afacerea veliţii logofeţi. Aă cerută rachieriî «sd platescă vamă după cumpărătorea vinului, iar nu după cum îl vendu în prăvălii, fiind-că penă a se face vinulu rachiu^ are multe chel-tueli, al duoilea chiria cazaneloru, al treilea lemnele, plata omeniloru, buţile, chiria de acolo până aice} scădementulu cel mult ce are, dobânda baniloru, chiria prăvăliei si plata slugilor ii, fumăritulu, câminâritulu şi cea mai de pe urmă, că făcu câte 4—5000 vedre de rachiu si nu se numără acestă sumă cu ISTORIA ROMÂNILORU 123 Pe lângă greutăţile vămeî, neguţitorii pământeni aveau de a lupta şi cu dările diverse, cari atingeau mai puţin pe neguţitorii streini, şi mai cu semă cu vămile de orasu. ✓ * 5—iO oca rachiu a unui românii, ce-l vinde dinpicere, la unu tergu din ţeră». Se hotarîse de marii logofeţi să platescă rachieriî vamă, «orî câte 10 parale de vadră de rachiu, seu să se învoescă cu vameşii». Dar hotărîrea n’a fostă întărită de Al. Moruzi, că i-a veniţii mazilia; deci aii plătită vama cu învoială. Acum voindă a reîncepe fabricarea, aducă cestiunea din noă pe tapetă şi ceră lui Al. Ipsilante ca să plătescă şi eî vamă «ca ceî-l’alţî neguţitori cu metahurile pământului.»—1796. Decemb. 20. Domnitorulă Al. Ipsilante trămite afacerea în studiulă vel log. de ţera de sus, Filipescu. Acesta la 31 Dceembre 1796 presintă anafora, aretândă că prin nouile condiţiunî, cu care s’aă dată vama pe 1797, s’aă prevăzută taxa vamală la rachiulă adusă din podgorii câte 10 parale de vadră, când vândă cu ridicata. Domnitorulă la 15 Ianuarie 1797 ordonă ca rachieriî de Bucurescî, cari vendă în detail, n’aă de a plăti ^eciuiala dupe ven^area din prăvălii, ci dupe cât îi costă pe ei la fabricare. De la rachiulă, ce se vinde cu ridicata în târgă, vameşii vor lua la (Jece una pe vândare, dupe Capul 51, din catalogulă cu care s’aă strigat vămile în 1797. coa. xxxnr, fila 78. Pitacă la Ispravnicii din Dâmboviţa, de la 7 Iunie 1797, că nu se face bine paza plaiuriloră de către vătajî, de a nu se scote zaharea din ţâră şi altele, ce suntă oprite, şi să nu potă trece hoţi şi omeni răi prin locuri ascunse. Acum vameşulă de la Dragoslavile aă arătată Domnitorului, cum că pe la muntele Strunga din plaiul Demboviţa aă găsită drumă mai mare de cât dru-mulă şcheleî cel obicinuită, pe care aă 'întâmpinată şi neguţitori cu mărfuri şi*cu zăhărele, scoţându-le din ţâră printrascunsă. Aceşti neguţitori aă răspunsă vameşiloră, că vătafulă de plaiă aă dată voie pentru acel drumă. Domnitorulă (Jice, că asta e de vinovăţie mare, «nu pentru davaua vameşului, ci pentru călcarea şi neurmarea nizamului la paza plaiului»; deci trimite omă într’adins, ca împreună cu Ispravniculă să cerceteze în plaiă şi dovedindu-se vătafulă într’asemene faptă, să’l ridice şi să’l aducă la Bucurescî, orânduindă ispravnicii ună vechilă în locă la trâba vătăjieî. Cod. XXXVI, fila 56 Verso. Locuitorii din Muscel u se jăluescă că vameşii, pentru vitele ce eî le vendă în sată, locuitoră la locuitoră, orî pe care o taie, li cere vamă, ca şi pentru orî-ce lucru aă la casele loră de mâncare şi băutură, iar nu de vânzare. 1796 Dec. 16. Domnitorulă asupra anaforaleî vel logofeţiloră Cost. Filipescu şi Ştef. Yăcărescu, de la 18 Dec., arătândă, că în condicile Divanului, afară de rîmătorî, locuitorii pentru alte vite şi pentru cele ce cumpără unulă de la altulă, n’aă de a plăti vamă; aprobă nesupărarea de vameşi a locuitoriloră. Cod. XXXIII, fila 47 verso. Pitacă din 7 Octombre 1797 către vătaşiî de plaiuri. După jalba Bârsa-piloră şi Ţuţueniloră sudiţî? de a fi şlobocjî a trece brânza cea trebuincios^ 124 V. A. URECHIĂ Afacerea mereu repeţită a ciobaniloru ardeleni, cât privesce brânza şi lâna oiloru lorii, revine şi sub Alex. Ipsilante, precumu se pote caseloră, precum şi lâna şi miţele do la vitele lor, Domnitorulă ordona, cât pentru brânză «dupe ce înceteză în luna lui Augusta a da caşu la căşăriî, acea brânză ce vor face-o pentru trebuinţa lor, în numita vreme, să fie slobozi a o trece în lăuntru, fără a li se face oprire, seu cerere şi supărare întru nimica. Iar pentru lână ve poruncimu iarăşi, ca tundendu’şî oile lor la hotaru, să fie slobodă a o trece far’ de supărare de nimicii, cum şi miţele să fie slobocjî a le trece. Iar pentru cei ce ’şî tundă oile la vale. . . .» (urmeză regula cunoscută din ante-riore documente). coa. xxxvi, ma 95 verso. Tilu Tetoveanu din Craiova se jăluesce luî Yodă, că aducendu mătase din ţera turcescă spre Bucurescî, vesti pe vameşii de la Craiova, întrebându’î decă are a da vre-mă avaetu, şi i-au răspunsă că nu, dar când fu la Craiova i-au luaţii câte 20 bani de ocaua de mătase, de şi nu a vendeta nimicii acolo; viindă la Bucurescî, vameşii de aici i-au luatu şi eî vamă după catalogă. Se rogă Domnitorului ca să dea poruncă Caimacamului, să apuce pe vameşii de la Craiova să’î întărea banii. Domnitorulă, la 9 Augustă 1797, orenduesce pe vel Logof. de ţera de sus să cerceteze. Yel Logofătii a cercetată şi găsi dreptă reclamaţia luî Tilu Tetoveanu. Domnitorulu ordonă ca vameşiî de la Craiova să întărea baniî luaţi.—1797 Augustu 14. cod. xxxv ma i78. Pârvu, breslaşu, trăistaru, se jăluesce, ca după ce a plătită vama în oraşulă unde şăde, i se cere vamă şi prin judeţele pe unde trece cu marfa. 15 Noem-brie 1796. Yel Logofătă de ţăra de sus cerceteză condicile şi catalogulă vămiloră şi găsesce că vameşiî nu au de a lua mimică de la traiste, ci numai de la părulă de capră, de car banî 180. Apoî jăluitorulă şi -a dată vama pe părulu de capra, în oraşulă unde locuesce şi nu are decî de a maî plăti pentru traistele, ce vinde din locă în iocă. Domni tor ulă aprobă acesta la 12 Decembre 1796. Cod. XXXIII fila 41 verso. Yameşiî de Pitescî s’aă jăluită şi împotriva locuitoriloră de acolo, că nu voră să’şî plătescă rânduita vamă. Se rânduesce cercetare prin C. Fiii-pescu vel Logof. Acesta aduce anafora, în 16 Martă 1797, în care arătă, că după ponturile vameî şi catalog, nu locuitorii carî vîndu vite, zăhărele, rachiă plătescă vamă, ci neguţătorii ...cumpărători. Yameşiî nu aă dreptulu a ămlla pe la sate. Pentru cele ce locuitoriî vendă de la unulă la altulă nu este vamă. Marfa de aieî vrendu s?o ducă în ţera turcescă, sa-şî platăsca vama de unde o va ridica. Iar ceî care esportă în Ungaria, voră plăti vama pe unde va fi scesă. Pentru râmătorî se face escepţiune ; şi prin sate şi prin tergurî să ia vamă de la râmătorî pe banî 40 de unulă, de la vemjetoră, afară de vânzările dintre locuitorî, carî nu plătescă nicî acăstă vamă. Dreptatea cere, ca şi Yameşiî să nu fie opriţî de a merge prin sate să privigheze veinjarile de porci către neguţători, ca să ia vama de la eî. — Domnitorală ordonă în conformitate cu anaforaua. cQa. xxxm 280 verso. ISTORIA ROMÂNILORU 125 vedea din actele ce dâmii în notă. Deslegările ce dă într’acesta Alex. Ipsilant sunt identice ca dispositiunile anteriore. 1 Dlvaiulă, cu anaforaua din 10 Decembre 1796, yestesce Domnitorului, că s’au judecată vameşii de Oraiova cu Const. Neguţitorulă sudită nemţescă, de faţa fiindă şi sinioru Gaudi repr'esentaetulă Agenţiei. Yameşiî s’au jaluită că nu vrea Constantin să plătesă vamă pe lâna ţigae, preţă deosebită. Neguţi-torulă răspunse, că până acum tot o vama a plătită, adică 15 bani de cântară pentru lâna prostă, bârsană şi ţigae. Divanulă a cercetată condiţiunile ven-^ăreî vamiloră şi au aflată la pontulă ală 39-lea, scriindă aşia: «lâna ce vine din ţera turcesca, să platescă la şchele, pe unde va intra în ţera, la suta de bani, 3 ; iar fiindă sudită şi avendă teşcherea, de plată să nu se supere nimică. Iar pentru lâna ţigae, ce va ieşi de aici din pămentulă ţereî şi va merge la ţera ungurescă, seă la alta partef de va fi sudită seă raia, celă ce scote lâna, să plătescă la suta de bani, 3, pe unde va ieşi.» ■ Domnitorulă la 8 Martie 1797, ve^endă pontulă întocmită încă la 1785 «şi care s’aă păzită în însăşi vremea oblăduire! oştiloră nemţescl, far’de strămutare», decide ca, de ore-ce în ponturi nu se specifică preţuri deosebite pentru categorii de lână, ceea ce este specificată în tarifulă vamală ală sudi-ţiloru rusesc!, apoi vameşi! să n’aibă dreptulă de a cere preţu deosebită pentu lâna ţigae ce se exportă. Cod. XXXIII fila 248 verso. 1. Anaforaua lu! Const. Filipescu şi Ştefană Yăcărescu, mar! Logofeţi, din 15 Martă 1797. Provocaţi de porunca Domnit iruluî, dupe o jalbă a unor neguţitorî, contra vameşului de la schela Giurgiului, «că n’arăfi urmatoră, dupe ponturi, a pecetlui marfa şi a trece în cărţulie cea ce este orenduifă de ia la şchele», conform pont. 8; anaforaua constată, că aii dreptate jăluitoriî; dec! să se dee poruncă la Ispravnicii judeţului, sa cerceteze acesta cu scumpetate şi să împlinescă dreptulă vămeî de la vameşi! schelei oră, ba să fie şi pedepsiţi «Pentru neguţitoriî, ce aducă marfă din ţera turcescă, pentru prăvăliile lorii, iarăşi in pontulă 8 scrie, că tota marfa streină, ce va intra în ţ6ră, în 17 judeţe, să plătfecă vamă acolo unde deschidă, faţă fiindă vameşi! acele! vămi, şi scriindă una câte una să le socotesca dupe cataiogu şi să le ia vamă, ţiindu în semă neguţitoruluî, ceea ce au plătită la şchele dupe ponturi. Aşişderea şi la pontulă ală 13lea şi ală 14lea scrie, că marfa streină, ce se va aduce la tergurile dupe afară ale ţereî, şi se va vămui de vameşulă de acolo, întemplându-se ca neguţitorulă să ven^ă numa! dintr’ensa, de va merge şi la alte tergurî, sa nu se supere de varaeşulu acela, ci neguţitorulă sa ia cărţulie de la vameşulă unde aă plătită, ca la alte tergurî să fie credută că aă plătită vama. Mai scrie şi la pontulă 11, că neguţitorulă, or! străină, or! pământenă, care or! va aduce marfă din locurî streine, seu va ridica să o scoţă din ţera, să nu aibă voie, nefiindu faţă vameşulă acelui loca, nici să deschidă marfa, nici să o lege, sub pedepsa de a plăti vama îndoită.» Jăluitoriî arâta, căfăr’dea’ş! deschide marfa, se aş§cjă cu vameşi! unde nu are trebuinţă de a’ş! deschide marfa şi plăteşee ună puţin lucru de ia teşcherea pe totă marfa şi aci nu rămâne a plăti nimic. Anaforaua da vinovaţî pe vameş!, dar şi pe neguţitorî «căcî metahirisesce viclenie spre paguba vămeî.» Dec! să cerceteze Ispravnici! m V. A. URECHIA Sudeţia, precum aretarămii, era nu numai mijlocu de a se bucura de diverse scutiri, ci şi mijloculii de a’şî asigura protecţiune înaintea justiţiei. Sub A. Xpsilante, acest beneficiu este in cât-va mai redusu. Aşia bună-oră în cestiunea dărei cotărituluî, la care sudiţiî nu vroiau a se supune, Alex. Ipsilante ordonă, să fie obligaţi a plăti acesta dare ca şi pămenteniî. Totuşi prevede şi casuliî când suditulii s’arii opune de a plăti cotăritulo, când atunci acestă dare o va plăti stăpânului prăvăliei, închiriată sudituluî. Era cu acesta siguru Alex. Ipsilant, că proprietarulii, la închirierea prăvăliei, avea să încarce chiria cu diferitele aceste dări. Se şcie că sudiţiî nu puteau să posedă imobile în ţeră, deci disposiţiunea acesta nu era să fie paralisată de proprietarulii prăvăliei, care era pămentânîb * 1 judeţului şi pe neguţitoriî căluţi în viclenie, să’î pue a plăti vama îndoită împreună cu vameşulu. Pentru vama râmătoriloru, pontulu alu 37lea scrie, că acei ce se vendu în ţ6ră său prin tergurî, şi ceî ce au a fi exportaţi, vânzătorului lorii să aibă a plăti vamă de unu râmătoru bani 40 (afară de râmătoriî ce vendu locuitorii unulti altuia). Cumperătorulu să nu fie superatu, nici chiar deca aru exporta rămătorî. Petiţionarii mai cereu voie de tergu cu oborîî de vite, pe moşia Cluce-resei Safta, la sătulii Mioveni din jud. Musceliî. Anaforaua gasesce justificată acâstă cerere, decă nu sunt tergurî pe afară, cărora să li se aducă vătămare; deci să se ordone Ispravniciloru a face prealabilă cercetare. «Pentru orăşenii Câmpulungenî vecjumii scriindîî în hrisovulu lorii ca să fie în pace,şi iertaţi de fumăritu, verî-carele din orăşanî va merge cu carele să încarce pesce de baltă, fără numai să aibă a da la mănăstirea Câmpulung 5 oca de pesce de fie-eare carii, dupe vechiulii obiceiii. Aşişderea şi pentru ierbăritii încă să fie nesuperaţi, pentru vitele ce vorîî tăia la scaunele din Câmpulungii şi pentru vitele ce se vorîi tăia la scaune tomna în Delii, la vie, şi pentru alte vite ce vorii strînge pentru hrana loru, să nu dee ierbăritii. Sa fie în pace şi iertaţi şi de ciohodăritii şi verî-carele din orăşanî s’ar hrăni cu neguţătorie, vemjendii mătasă şi alte mărunţişuri pe la tergurî, să nu se supere de cotărit. Aceste privileghiurî ale Câmpulungenilorîî să le respecte vameşii, dar să plătescă şi ei ceea ce sunt datori să plătescă. Domnitorulii aprobă propunerile aceste, in 16 Marţii 1797. Cod. XXXIII, fila 279. 1. Lazăr Stegarului şi Manole aii foştii renduiţî cu slujba cotărituluî anualii, şi cu împărţitulu coturilorii, cari se dau la Domnie nouă, şi cu ploconului ce se dă la Cămărăşie nouă. Aceste 3 slujbe suht ale lui vel Camaraşii şi se percepi! de la prăvăliaşi, atât în Bucureşcî, cât şi pe afară prin judeţe, şi fiind-că sudiţiî nu plătescu, sunt datori să plătescă stăpânii prăvăliilorîî. Lazăr Stegarul şi Manole ar6tă, că stăpânii prăvâliilorii se opunii a plăti şi cer des-legare de urmare. Domnitorulii însărcinâză pe vel Aga şi pe vel Log. C. Filipescu, să cerceteze obiceiulii ce s’aii urmaţii anii şi anţerţiî, şi dupe acelii obiceiii să se urmeze. ISTORIA ROMÂNILORtj 421 înlesnirea eomunicaţiuneî au preocupaţii şi de astă-dată pre A. Ipsilant. Unu mare abuzu făceau proprietarii de poduri pe ape, şi întreprinde torii lorii, A. Ipsilant adreseză publicaţii la tote judeţele şi la Caimacamii, in 19 Maiii 1797, ca arendatorii venitului poduriloru să nu ia brudină mai mare decât pentru vita mare o para şi cu câte vite va fi carulii încărcaţii atâtea parale să se ia brudină. De călii şi de fie-ce omii se va plăti câte 1 para pentru trecerea podului. Sunt scutiţi de plată omenii domnesci. Unde din vechime se ia mai mică brudină, să remâie precum a fost. * 1 (Cod. XXXVI, fila 51). In privinţa menzilurilor lectorulii îşi amintesce, că o asociaţiune de boieri le luase în întreprindere. Alex. Ipsilant acordă, >şi încă cu retroactivitate de câte-va luni, asociaţiunei acesteia, adaosulii următor de condiţiunî şi folosinţe: Milele ce s’aă făcută de Măria sa Yoda boîeriloră Epistaţi ai menzilurilor, pe anulă ală Il-le, de la Maiă 96 pana la Maiă 97. 1. Opt sute (800) surugii cu dar vârî i rotari, să remâie toţi pe la men-zilhanelele ţereî, iar cei 1-alţî să se seaSs/.a, pi^Xtov H'O' %at Y Tjia TA META TUN AAQSIN (1453—1789). 4. Hurm. voi. II supl. 1 passim. 5 Domnia lui Gheorghe Hangerliu seu Pasvantoglu paşa de la Vidin, editor G Gonstantinescu, 8° Bucuresci 1871. In nota finală de la pag 33,' editorulu spune, că lucrarea e^ copiată, dupe unu manuscrisă cu data 1790, la 1832 Iunie de d. Cr. Ionide din Tg. Jiului. Acesta nu e o lucrare originală, ci numai o reproducere cu variante a cronografului lui Dionisie Eclesiarhul la Domnia lui Hengeri. C Dionisie Fotino trad. Sion tom. Iţ. istoria românii.om; 157 Eclesiarhul 1 şi în numerosele documente inedite,- ce posedămă, seu cari ..se află în codicele domnesci. La finea secolului XVII-le trăia la Constantinopole unu bogalu proprietarii grecu, numită Ion Hangeri, cunoscută mai mult sub numele de başa Ienache, seu Celebi Ion. Acesta avu 2 fii şi câte-va fete. Celă mai mare se numea Gheorghe şi deveni medică, trăindă ineă pe la 1772. Al doilea fiă, Samoil Hangeri, se călugări şi deveni archepiscopă de Derivîs, In 1731, şi Patriarch la Constantinopole, la 1763. Mediculă Gheorghe Hangeri avu 3 băeţî şi o fată, şi anume; pe Conlantin Hangeri, pe alt Samoil Hangeri, şi pe Nicolae Hangeri. Pe fată o mărită dupe lacob Nerulos. Samoil se călăguri şi elă ca unchiu-seă şi deveni Archiepiscopă şi Mitropoiită de Efes. Nicolai însurată cu Maria, lata lui Nec. Mânu, mare logof. ală Ţerei Românesc!, avu de la densa uhu .fiă anume Dimitrie, despre care avemă a vorbi la istoria aniloră 1801. L In comisiunea de alegere a hotareloră despre Ardelă, în 1792, era un N. Hangeri alăturea cu Lupul Ralş Ran. Vedi şi Uricaru III pag. 269, act din 30 Iunie 1792. 2 Constantin este acelă care devine Dom.nă ală ţerei Românesc!. Căsătorită cu Domniţa Roxanda, fiica lui Alecu Chica Vodă, domnitorii al Ţerei Românesc!-şi a Roxandrei născută Rizu Rangabe, Constantin trăi mult timp în ţeră înainte de a ajunge Domnă. Asia la 1788, îl aflăm cămăraşu ală lui Alexandru Ipsilant în Domnia de la Moldova; iară sub Mihai Suţul, mai apoi, e mare spătaru. Numai dupe aceea, devenită cinică alu iui Căpitan Paşa, adică ală amiralului, Hangeri căpetă funcţiunea de Dragomanii ală flotei. Acestă Căpitan-Paşa era Cuciuc-Hussein, pe care imperatulă turcescu ilăiubia, «pentru căci cadâna lui era posadnică împăratului».3 Din asemene causă Sultanul făcu multe pe voia amiralului seă. Dionisie Fotino4 explică parvenirea mai ânteiă la dragomanatu, in loculă lui Stefanaki nepotulă lui Mavrogheni, a lui Hangeri, prin aceea, că tată-seă era «omu favorita alu Sultanei Valide, mama împăratului.» Nu Dragomană al Porţeî, ci al lui Câpitan-Paşa Cuciuc Hussein, 1. Dionisie Eclesiarhul în Tesuur de monumente, Papiu llarian tom. II, pag. 161. Dionisie Eclesiarhul pune la prefaţa cărţeî sale data de 1814. Editorulu broşurel mai sus citate pretinde că dextulu acelei broşuri este dupe unu manuscrisu din 1800. Ar urma să credemu, că Dionisie Eclesiarhul a ’intercalatu în lucrarea sa o lucrare streină despre Domnia lui Hangeri. Dar acesta nu o putemu afirma, ci mai preferimu a susţine că rna-nuscriptulu pretinsă din 1800 era o copie dupe celu alu lui Dionisie Eclesiarhul, 2. Vedî Livre d’or des familles phanariotes, pag. 60. 3. Vedi Dionisie Eclesiarhul. Tesaur de monumente. II pag. 184. 4. Dionisi Fotino trad. G. Sion pag. 183. V. A. URECHI 458 fu Hangeri. Acesta fu alu doile personagiu, dupe Mavrogheni, care ajunse la tronulu Munteniei, din simpla funcţiune de interpreţii, oii dragomanii alu amiralului turcii. Nu numai protecţiunea, de care Gonst. Hangeri se bucura pe lângă marele Amiral, îlu ajută să capete Domnia, ci şi împrejurarea că era căsătoriţii cu Domniţa Roxandra Ghica, pe care însuşi elu, într’unu hrisovu alu seu, din 25 Septembre 4798, o amintesce că se trage din vechii Domni ai ţerei. («Prea iubiţii Ddmna nostră Roxandra Hangeri se trage din vechi şi multe neamurile Domniloru acestui scaunii Domnescu alu ţerei românesc!»).1 Roxandra poseda, dupe familia sa, proprietăţi în ţera Românescă. Acesta împrejurare nu este de puţină însemnătate şi ea încă ne es-plică succesulu lui C. Hangeri. Să mai adăogimu, că C. Hangeri avusese iiică mai dinainte rude in Divanurile Principateloru şi la Căimăcămia Craiovei. Ra chiar C. Hangeri fusese, — cum aretarămu mai sus — Gămăraşu alu lui Alex. Ipsilant in Domnia Moldovei, şi mai apoi mare Spătaru alu Ini Mihailu Suţu. Altu D. Hangeri este în 4796 Epistatu alu Agiei.2 * * * * * Unu pamfletu, sub formă de piesă dramatică, eu titlu «Comodie in 2 fapte pentru tarafurile celoru ce aşâcjă Domnia», de la finea secolului trecutu, ne aretă tarafurile, adică partidele boierescl, adunân-du-se la căderea din Domnie a lui Alex. Ipsilant şi sfătuindu într’unu modu cinicii, fără de a se preocupa câtuşi de puţin de nevoile ţerei ci numai de ale loru, că cine o să le vie Domnu? Acestu curios pamfletu, ce vomu reproduce integralmente mai apoi, ne aretă că boierii — unia din ei — se aşteptau Ia venirea ca Domnu a lui Hangeri, ba chiar unia îi erau partisani. Ast-felu, avenirea la înjositulu tronii alu ţerei Muntenesc! a lui G. Hangeri nu era tocmai o surprindere pentru totă boierimea muntenă. Evenimentele din Europa nu sunt streine schimbărei de Domnie de la Noembre 1797. Tratatulu de la Campo-Formio, anexarea Veneţiei la Austria, întorcerea lui Eonaparte la Paris şi pregătirile pentru Gongresulu de la Rastadt nu sunt far de influenţe asupra politicei Porţei, asupra relaţiuniloru ei cu Austria, Rusia şi Francia. Acostă din urmă putere isbutesce să aibă consuli în Principate, în 4797/98.8 1. Cod, XL fila 151 verso. Arh. Statului 2. Vedî Cod. XXXI, scara 8, fila 50. 1. Carra St-Cyr înlocuesce lâ finea anului 1797, la Constantinopole, pre Ruffin (Ve$î Hurm. II suph I pag. 171', ca secretarii de ambasadă. Elu isbutesce să capete de lâ P6rtă beratu de recundscere a lui Fleury, în funcţiunea de Consulii generalii trancesii în Princi- pate şi a lui Parrant ca Vice-consulu la Iaşi. ’Vedi firmanulu de recunoscere a acestorii Consuli în Hurm. II supl. I pag. 172. ISTORIA ROMÂNILORÎi • l5§ Pieiaţiunile vechi ale lui Al. Ipsilant cu Austria nu erau de natură a plăcea Franciei. Hangeri nu puţină se ajută de asemenea situaţiune politică, in momentulă când Bonaparte asculta cu bună-voinţă proiectele ce-I presintaă patrioţii poloni, de a ridica legiuni poloneze în Valahia şi Moldova, pentru de a combina unu atacă cu Napoleon asupra Austriei.2 Napoleon prim-eonsulti alu Franciei lucra într’acestă direcţiune şi cu generalulu Dombrowski, comandantulii en-chef alu le-giuneloră poloneze din Italia, şi pe de altă parte împingea şi pe Turci contra Austriei şi a Muscaliloru. Cumcă domnia lui Hangeri era unu succesă alţi politicei lui Napoleon, se documentâză prin minunata recepţiune de la Bucuresci a lui Fleury, Consululă generală francesu, primire „qui a fait fumer Ies consuls russe et allemand•v 1 şi prin vorbele cu care unu alţii documentă, din 14 April 1799, esplică căderea din Domnie a Iui Hangeri : ales intrigues des Russes, qui n'ont pu lui pardonner (lut Hangeri) d’avoir ete autrefois favorable aux Frangais, sont Ies causes qui ont rendu le regne de ce prince si court.» 2 XIV Divanulu luî C. Hangeri— Biserica şi şcâla. G. Hangeri găsesce ultimulu Divanu alu lui Al. Ipsilant compusă din următorii boieri : Nicolae Basarab (Brancoveanu) vel Log. de ţera de susă, Dumitraşco Racoviţă vel Bană, George Mavrocordat vel Spătară, Manolache Crelulescu vel Vorn. de ţera de susă, Scarlat Ghica vel Vist., Iăn Damaris vel Vorn. de ţera de josă. Radu Golescu vel Vorn. al obştiriloră, Ştefan Văcărescu vel Log. de ţera de josă, Isaac Ralet vel Logofetă ală obiceiuriloru, Ion Roset vel Hatmană, C. Suţu vel Postelnică, 1 2 3 1. Vedî Recueil des traites, Conventions et actes diplomatiques concernant la Po-logne, par le comte d’Argebery. 8° Paris 1862 pag. 425. 2. Hurm. II suppl. I pag. 172. 3. Hurm. II suppl. I pag. 202. 1(10______________ . V. A. UttECilIA___________________________________ / Teodorache Iuliano vel Cluceri, Iordache Slătinenu vel Paharnicii, Nicolae Golescu vel Stolnicu, Iancu Grecenu vel Comisii. C. Hangeri are, la Ianuaru 4798, unu Divanu in care a conservaţii aprope pe toii boierii lui Alex. Ipsilant. In adever modificările se făcu mai multă în ordinea de precădere a boîeriloră divanişti, decât în nume. La 12 Noembre anulă 1797, sub Alex. Ipsilant, in fruntea Divanului păşia Nicolae Basarabii, deşi era numai Logofeţii de ţâra de sus. Marele Bană D. Racoviţă semna în urma aceluia şi dupe marele Bană lua locă George Mavrocordat, deşi era numai mare Spătarii.1 Sub C. Hangeri, în primplu lui Divanu, păşesce la loculă ânteiă Mavrocordat, tot numai da mare Spălară, apoi vine Nicolae Brânco-venu şi în urma lui marele Bană D. Racoviţă. Iată lista întregă a boîeriloră din.primulă Divanu a lui Hangeri: Mavrocordat. vel Spătarii, N. Basarabii vel Logo!', de ţera de sus, Duprntru Racoviţă vel Bană, Manolache Creţulescu vel Vornică de ţera de sus, in loculă lui N. Filipescu,.2 3 Scarlat Gliica vel Vistieru, lână Damaris vel Vornică de ţâra de jos. Radu Golescu vel Vornică ală obştirilorii, Iorgache Suţu vel Hatmanii în loculă lui lonă Roset, Ştefană Vâcărescu vel Logofăt ii de ţera de jos, Isaac Ralet vel Logof. ală obiceiuriloru, Teodorache Iuliano vel Clucerii, Iordache Slătinenu vel Paharnică, Ncculal Golescu vel Stolnică, Dumitru..........vel Comis, în loculă lui Iancu Greceanu.* In acesta listă nu se vede trecută marele postelnicu. Postelnicia remâne cât-va timpă vacantă prin înlăturarea din Divanu a lui Constantin Suţu. La capetulă Domniei lui Hangeri, găsi mii epistatu ală postelniciei pe biv vel Banulă Mavrocordat. 4 1. Cod. XXXIV, fila 149. 2. C0d. XXXIX, fila 48. 3. Intre boerii de Divanu lua parte la judecăţi şi N. Filipescu biv vel Tornicu. Divanuiu pentru judecăţi fu convocatu în primă şedinţă sub noua Domnie la 9 Tanuar 1798. (Cod. XXXIX fila 2 v.)' 4. Cod. XXXIX. ISTORIA ROMÂNILORU 461 In decursulă Domniei iui Hangeri, ori cât de scurtă fu, mai aflămă câte-va schimbări in compunerea Divanului. Pe dascălulă de la biserica din Cojăsci;6 a popei Mogoş mutată de la Arţară la Cojăsci, iertată de biruia preo-ţască, de ploconulu vlădicescă şi de tote dările, în 17 Sept. .1798.7 Decă ici colea Hangeri scutesce de dări servitori ai altarului, apoi găsimu şi pitace, prin cari din contra, se daă la dăjdiî omeni de-ai_ bisericeî. Aşa este pitaculă la Ispravniculă de Mehedinţi, ca să dee ]a dajdie 22 scutelnici ai bisericeî domnesci din Cerneţi, sub cuventă că aceia nu potă fi dintre pămenteni, ci omeni streini. 8 Şi cu tote aceste nu se pote dice că Hangeri nu credea în puterea bisericeî. Când ciuma sbucnesce ici colea in ţeră, el cere Mitropolitului şi Episcopiloră intervenţiunea loră la Dumnegleă, ca să înceteze boia. Asemene, când se ivescă locuste în Aprilă 1798, în direcţiunea Focşaniloră, Hangeri dă ună pitacă la Ispravnicii locali, să preâmble 1. Cod. XXXIX, fila 62 verso. 2. Cod. XXXIX, fila 99 3. Cod. XXXIX, fila 62. 4. Cod. XXXIX, fila 60 verso. 5. Cod. XL, fila 51. 6. Cod. XL. fila 161. 7. Cod. XXXIX, fila 80 verso. 8. Pitacu din 18 August 1798, cod. XXXIX f. 68 verso. 170 V. A. URECHIĂ printre locuste moştele Sf. Mihail Sinadul, şi să se facă rugăciuni. Se rânduesce anume unu arhiereu, care împreună cu unu călugăraşu de la mănăstirea Arnota, unde se conservă măştele Sf. Mihail Sinadul, să mergă cu aceste moşte la locurele unde s’aă ivită locuste, călătorindă într’unu rădvană, cu cai de pe la mănăstiri. 1 Cu totă acesta credinţă in puterea intervenţiunei măştelor Sf. Mihail Sinadul pentru stârpirea locusteloră, Domnitorulă mal adaoge în pitaculu către Ispravnici, «şi din partea Domniei voastre să faceţi silinţă, şi ori-ce mijlocă veţi socoti spre întâmpinarea reului, a nu se îrnulţi, până sunt locustele mici şi cu uşurinţa de a se zdrobi.» Ca manifestaţiune a vechel toleranţe de credinţă, găsimă şi de la Hangeri hrisăve reinoite, de mili şi privilegii pentru biserica catolică a Baraţiloră din Bucuresci, 2 a acelei catolice din Râmnicu-Vâlcea 3 4 şi a celei din Muscel. 1 De sigură că şi bisericele grecesc! din Orient aă trebuit să’şi vedă reînoite diferitele loră privilegii şi mili. 5 De la biserică trecendu la cultura publică, puţine avemă de notată. Cum Domnia lui Hangeri efective începe numai in Ianuarie, neîndoiosă că budgetulă scăleloră este acelaşă pe 1798 ca cel ce amu adusă mai îndărătă, pe anulă 4797. 6 In 26 Aprilă 4798 aflămă unu pitacâ către Mitropolitulă, îndem-nându-1 să activeze perceperea dărei preoţiloră pentru cutia şcălelor. 7 1. Pitacele din 10 si 12 Aprilu 1798, cod. XXXIX fila 28 verso. 2. Cod. XL fila 66/ 3. Cod. XL fila 67. 4. Cod. XL, fila 78. 5. Iată anume bisericele grecesc! cari au căpătat asemene reînoiri: Hrisove cod. XL. din Ceauş-David, fila 95 Xenofont de la Sfetagora, fila 113 Şcola elin6scă—Ţarigrad, fila 114 Megaspilion, fila 115 Şcola şi spitalul de la Terapia, fila 117 Vlahserai, fila 125 Patmos, fila 126 Mralichia, fila 133 Castrachi-Rumeli, fila 163 Arnaut Chioiu, fila 185 Curu-Cişmea, fila 185 verso. Şcola de la Arnaut Chioiu, fila 186 6. Vedî în urmă la pagina 39. 7. Cod. XXXIX fila 36 ISTORIA ROMÂNILORU 171 Asemene poruncă se repetă la 1 Septembre 1798, în mod mai energic, in cuprinderea următoare : «Zo Constantin Hangeri Voevoâ, Cinstită şi credincioşii boîerulu Domniei mele, D-ta vel Logofetu de ţ6ra de sus, -fiind-că arătă Domniei mele Dumnealui vel Vornicu al obştirilor, pentru banii şcoleloru, cari sunt să’î respun<)ă monăstirele, cum că cerendu’î de la Prea Sfinţia Sa Părintele Mitropolitulu, într’acăstă vreme de mare trebuinţă, au datu Prea Sfinţia Sa respunsu în scrisă, cum că aceşti bani cil discolie au a se scote de la m-rî, şi trebuinţă fiindu acum, atât ca să se plătescă orânduitele lefi ale dascăliloru, cât şi la atâtea (sic) seracî, ce li se dau lefi şi mili pe, tote (Jilele; care nu se cuvine a se da zătignire unoru trebuinţe ca acestea în vreme ce întocmirea şcoleloru este învederată făcută pentru podoba ţerei şi este folositore (sic) la obşte; care când nu se va păzi plata dascăliloru în vremea cea cuviinciosă, urmeză a se răsipi şi dascălii şi copiii, zăticnindu-se tot acelu folosu obştescu, şi pricinuindu-se nu puţină defăimare patriei. Asemenea şi milostenia ce se împarte, iarăşi este vecjută trebuinţa eî. Ci pentru ca să nu ajungă treba până acolo, poruncimu sa cercetezi D-ta, cari sunt m-rele acelea cu rămăşiţa baniloru de şcole, şi câtă remăşîţă este la fieşcare m-re ? şi din vinăriciulu aceloru m-ri să faci D-ta taxil de banii şcoleloru; iar când vre-una dintr’acele m-rî va fi vendutu vinăriciulu estimp la vre-un muşteriu, acelu muşteriu să se apuce ca să plătescă banii şcoleloru, ce este monastirea datore, şi să i se facă carte la mână pentru viitorulu an, a avea pe sema lui vinăriciulu acei monastirî; şi cu acestu mijlocă D-ta să faci taxilu şi banii, fără de altă cuventu, cari să se dee la Epitropie. Intr’acestu chipu dar să urmezi D-ta.—1798, Septembrie 1. Cod. XXXIX fila 7i verso. La 17 Ianuaru 1798, adecă puţine (Jile dupe sosirea in ţeră. Hangeri, dupe provocarea marelui Banu Dumitraşcu Racoviţă, scrie Caimacamului Craievei, Dumitru Hangeri, că s’au însciinţatu că dascălul ii şcolei elinesci de acolo, ce de puţină vreme a fost orenduitu «cumcă betrânu şi slabu fiindu, nu pote urma treba dăscăliei şi remânu ucenicii făr’de învăţătură, trecendii vremea în zadar, pentru care, fiind- că nu voim Domnia mea a se discolifsi şi a se isterisi boierii Domniei mele şi cei-l’alţi pământeni ai părţeî locului de acestu folosu alu înveţăturei şi alu procopselei copiiloru lorii, cari voru avea rivnă spre învăţătură, ci încă să’i ajutămu, ca să crescă intru rodulu învăţăturei şi al procopselei, amu poruncită Domnia mea Dumnealui vel Banului, de au cercetetu şi au găsită pe acestă Anastasie Filipopolitulă, pre carele arătându-lă Domniei mele de vrednic şi cu procopsâla învăţăturei, iată 172 V. A. TJRECH1Ă tiu orenduimă de a li dascălii acilea la şcola elinescă, pe care făcendu-lu D-ta cunoscută şi D-loră boieriloră şi celor-i-alţi pămentenî de acolo să’I şi aşe » ai dijmărilului, adică câte 20 taleri pe judeţă. 340 )> » cumpărătorii vină ridului. 300 » din vămi. 500 » de la ocnari şi când acestă venită se va . căuta in credinţă, banii se voru da de la Visterie, seă de la cămara domnescă. 500 )) )) Mitropolia. 300 )) . » Episcopia Râmnic. 200 )) )) » Argeş. 200 » » » Buzeă, la cliua praznice¬ lor ă loră. 160 » » boierii cari îmbracă caftane, în- cependă cu vel Bană. Şi nisce sume diverse pe cari leclorulu le pole afla în însuşi hi i sovulu publicată la anexe. Toţi funcţionarii de tote ramurele plâtescu anumite taxe la cutie. Decă unu funcţionară remâne in ofîciă şi pe ună altă ană, va plăti pe fie-ce ană taxa hotărită la cutie. Egumenii monăstiriloră mariplătescă câte 40 de taleri, iar cei de la mănăstirile mai mici câte 20.1 Neguţitorii cumpanişti, privilegiaţi cu chrisove, adică capanlăiî, cum şi gelepii, plâtescă la cutie câte taleri 300 la ună locă. Asemene neguţitorii ce iaă de la Visterie cărţi pentru a face comerţă de vito şi altele, plătescă câte 1 taleră de carte. Obligaţiunea pusă de a se face parte cutiei de la Glironomie au ridicat’o' Plângeri prin acestă chrisovă, dar obligă pe Mitropolită să indatorescă pe duhovnici ele obşte să îndemne pe creştini, ca la morte să lese ceva de bună-voie la cutie «analogon dupe periusia lui.» Archiereii, egumenii şi în genere partea ecîesiastică remâne obligată să lese a treia parte din avere pentru cutie, căci, la din contră, totă periusia se va lua la cutie. Averile nemişcată re lăsate cutiei nu se voru vinde, ci se voru administra de Epitropie. In cutie să pată arunca ori-cine, făţişă seu in taină, ori ce sumă va voi. Gând se face ună Mitropolită noă, va da 1000 de taleri; când se face ună Episcopă nou, va da 500. Cei 3500 de clerici voru da câte 4 taleri pe ană de omă, care acestă sumă se va împărţi în 2, la mi li şi la şcole. Acestă dare preoţii o voră plăti in 2 sorăce. I/i cutie merge şi răsura de Ia banii bresle lor ă şi deciuială din X. VedI în anexe o listă de boierii puşi în slujbă, datori la cutie pentru caftane.— 18 Sept. 1798. (Cod. XXXIX, fila 82). 181 ISTORIA ROMÂNILOR# milele mănăstiresc! ale vinăriciuluî,1 şi taleri 1500 de la lemnari şi zidari şi cale 2 parale la leii de la mezaturi, plătite de cumpărătorii. T>e la chirotonii câte tal. 5 de preotu şi câte 21/2 de diaconii. De la tabaculă pămentenu câte 9 parale de oca; de la celă streinii câte 20 de parale. Najziru cutiei remâne tot marele Vornicii alu obştiriloră, ajutată de cei 4 neguţitorî; dintre aceştia unulu este însărcinaţii cu cutia. Domnitorului cere să înceteze catachrisulu la administrarea cutiei, ca să se potă ajuta top' cei lipsiţi, fie obrazii deosebiţii, fie mai prostii, necunoscuţii, fie vre-o fată sărmană de măritaţii. Marele Vornicii Împreună cu cei 4 neguţrtori epitropî, aii misiunea do a cerceta pe faţă şi sub cumpetu-'de starea aceluia care cere ajutorii de la cutie, şi prin anafora, «făr’de a căuta hatiru şi prietenie seă,vre-o mijlocire, în cugetă curată, să arete Domnului», carele cu condeiul# seu să însemneze lefa. acordată şi sub a sa pecete. «Iar pitacele de poruncă pentru banii de cutie, ori cu nume ori făr’de nume, seu abă mijlocire de. orenduială, cu totul# le ridicăm# Domnia mea să nu se mai facă.» 22 Febr. 4798.2 Semele cutiei milosteniilor# se cerceteză anuală de marele Postelnicii. 3 4 Maitârdiă, cu unu pitacă din 17 Sept. 4798, către vel Vorniculă obştiriloru, ordonă ca să înceteze de a mai da lefi de la cutie la obraze scăpătate, că nu mai sunt bani, şi «nu mai remâne altă mijloc# de putinţă şi pentru vre unu ajutoru deosebită la vre un loc# prea trebuincios#.»1 * Hrisovulă Logofeţiei de obiceiuri, dată de Hangeri Ia 12 Aprilă 1798, prevede numai reinoirea acestei instituţiuni, fundată de Alex. Ipsilante in D-nia all-a, precum recunăsce însuşi Hangeri in preambula hrisovului. 5 ^ Mateiă Fălcoianu iste marele Logofăt# al# obiceiuriloră, la data când Hangeri reînoesce hrisovulă acestei instituţiuni. Mai puţine acte îngrijindă de administraţiunea ţerei găsimă de l i Hangeri, de cât hrisove şi pitace .asigurând# vel iţii oră boieri havaeturi. Aşia, darea vorniciei de la vitele de pripas, care era lăsată pe sema cutiei, o ia Hangeri Ia 4 Ianuară 4799, pentru a o da in sema Visterie! şi 1. Mitropo’ia şi Episcopiile-sunt scutite de a da deciuiala din vinăriciă, ca şi cele l-alte mănăstiri, pentru cutia mileloră. (Cod. XXXIX, fila 102 verso]. 2. Cod. XL fila 12 verso. 3. Vedî la anexe hrisovulă întregii după cod. XL fila 12 verso. 4. Cod. XXXIX fila 81. 5. Vedi hrisovulă în totală la anexe, dupe cod. XL fila 24. 182 V. A. URECHIĂ pune la disposiţiunea celoru doi veliţi Vornici şi a Vorniciloru IILlea şi alu IV‘lea. 3 Din documentulu originală, ce posedemu şi pe care îlu repro-ducemu în anexe, se pote vedea şi «orenduiala Logofeţieî Divanului», adecă venitulu, ce au se’Iu iee Logofeţii Divanului de la arendaşii acestui venitu, şi anume: câte taleri 4 şi 60 bani la pungă, dupe vânzareaoieri-tului, a vinăriciuluî, a dijmăritului,A vămiloru, a ocnelorii şi de la huz-meturile Epitropieî, cum şi de la cărţile de căpitănie date de. Spătarii, de la acele de polcovnici de judeţe, de la vătaşii de ţigani, de la hrisovele monăstiresci, de la hrisovele rufeturiloru, de ia cărţile de egumenie, de la cărţile de Isprăvnicie, de la cărţile do protopopi, de la cărţile de condicari de judeţe, de la cărţile de staroste de cavafi, de Cuiungi-başă, Telali-başă şi bragari ; de la cărţile de clacă, de dijmă şi de pădure, de la cârtite vorniceiloru, de la jălbile pecetluite către Ispravnici, de la cartea de staroste de neguţitorî, de la cărţile de vătăşei de plaiu? de la cărţile de învoire de tergu, de la cărţile de încercătura de oferiţii, dijmăritu, etc. şi penă şi de la micii funcţionali, ca Logofeţi alu III şi Armaşi alu Tl-le din Bucuresci şi Craiova, ba de la Mitropolie şi Episcopii, şi până şi de la hrisovele de scutiri a seauneloru de măcelărie, etc. Venitulu considerabilii de la tote asemene taxe se impărţia cu analogie intre cei 2 Logofeţi mari şi Logofeţii alu Il-le, apoi muhur-darulu, divictarulu şi scriitorulu. Negreşitu că Logofetulu de ţera de sus lua suma cea mai bună, apoi cel de ţera de jos. Aceşti 2 luau a ITI-a parte din totalulu venitu. A doua parte, nu tocmai intregă, o lunii Logof. alu douilea, şi a treia parte se impărţia intre cei-l’alţi slnşbaşi ai Logofeţieî Divanului. Ţera Românescă continuă a fi împărţită administrativmente in jera de sus şi ţera de jos. Ţera de sus coprindea judeţele : Veleea, | Jiu de sus, Jiu de jos, Romanaţi, Mehedinţi, Argeşu, Ilfovu, Bucureştii. I 3. Darea Vornicie'i, ca venitu alu Epiiropiei. Cu hrisovulu de la 4 Ianuarie 1799 Vodă (Jice, că deşi venitulu vornicioi este datu Epitropieî obştiriloru, însă de acum dispune, ea să se venojă de la Yisterie şi banii ce se voru prinde să se facă în 3 părţi, din care doue părţi, să se d6e la Dumnâluî vel Vornicii de ţera de sus şi de jos, iar a 3-a parte sa se dee la ceî-Falţi doî vel Vornici (al 3-lea şi al 4-!ea). Venitulu să seîm-parţă lunarii la velu Vornici. Să se adune însă boeriî velu Banii 1). Ghica, şi biv vel Banii JST. Slavrocordat Epistatuiu Postelniciei, vel Vist. N. Brânco-venu şi vel Vornicii de ţera de jos C. Filipescu, să chibzuiască a se crea alţii venitu Epitropieî obştiriloru, în loculîi celui de la Vornicie, căci trebue şi acolo pentru şcole, poduri etc. Cod, XXXIX fila 128 verso. ISTORIA ROMÂNILORO 183 Iar ţera de jos eoprindea : Râmnicu-Sărat, Buzeă, Ialomiţa, Săciiienn, Prahova. Dâmboviţa, Vlaşca, Teieormanu, Muscelu şi Oltul. 1 Administraţi unea judeţenă nu era mai bine făcută de cât se făcea Ia centru. Ispravnici ce nu ascultă de ordinele Domnesoi, când acele ordine nu satisfacă vederile loră de câştigă şi de asemene Ispravnici inlâlnimu destui sub Hangeri.2 Aceştia jăfuescu în voie bună şi nedreptăţescu pe locuitori, mai eu seină cu conacele zapciiloră prin sate, «cari făcu cereri nepotrivit!» ce nu potu ticăloşii locuitori a le împlini, fiind aceste cereri de multe chipuri şi lucruri, cari nici se găsescu pe la dânşii», cum recunăsce însuşi Hangeri, in cartea sa deschisă ele la 18 Februar 1798. 3 Vătaşii de plaiă, ba şi căpitanii de margine, se ocupă mai puţină de paza judeţeloru şi a mărginei, de cât de a’şî împlea punga prin fote mijlocele. Prinderea hoţiloră este numai un mijlocă de a lăce parale. Aşia Ispravniculă de Vlaşca aă luată taleri 400 de la unu hotă şi de la gazda lui şi i-aă dată drumulă. Vodă la 23 Octombre 1798 trimite zapciu spălărescă să ia banii de la Ispravnicii şi sâ’î aducă la Bucuresci la Spătărie, «ca să se dea păgubaşiloră, ce sevoră arăta pe urma numitului lioţu.» 4 De sigură că acei bani se rălăciaă prin punga Domnitorului şi a cutăruia velită boieră! 1. Vezi documentulu în anexă. 2. Pitacîî din 15 Ianuarie 1799 la ispravniculu de Ialomiţa biv vel Pah. Oonst. Bălăceanu ; «Ne-am pliroforisitu de la D-lui cinstiţii şi credincioşii boerufu Domniei mele vel Spătarii, de berecheturile, ce areţî asupra căpitani loru, la acesta judeţu, cu care nu dai înţelegere de vre-o vrednicie seu sadacafcu ; ci de faţă impotrivitoru te aveţi la înseşi Domnescile nosire porunci, care le veOCTA$ IdpHft AU\p| UJM ygp... | h'A Ad HteWpt 16 Ad AtdpT 2$. | Ad B^HAEtCTHpg. I799.» (Vedi pag. 5 în lucrarea năstră „Pe file de căslovă" 4° 1889. 4. In 16 Ianuară 1799, ca să potolescă puţină reclamaţiunile contra văcăritului, Hangeri dă ună pitacă la taxildarî, dicendu-le că s’aă scădută de la toţi deobşte, locuitori şi toţi de răndă, fără osebire, să se iee de acum înainte de fie-care vită mare câte 1V2 taleri, iar nu câte 2, şi de vita de 1 ană câte de 1L leă, iar nu ună leă. (Cod. XXXIX, fila 131) ^ Cumcă perceperea văcăritului se făcu odată cu catagrafiarea viteloră, pote proba ună pitacă la tacsildarii goştinei din judeţe, de la 6 Ianuară 1799, ordonându-le ca deodată sa scrie vitele locuitoriloră la catagrafie şi tot atunci să iăe şi birulă şi să dăe răvaşe pecetluite „şi aceia căşturi-câşturi să proftaxiţi’banii...,“ [Cod. X^CXIX, fila 129]. Cu carele se transporta fiţuicile pecetluite cu numele m albit, ca altă dată biletele de iertare a Papei.. ISTORIA ROMÂNILORU 205 llămândi» cutreerau tacsildarii satele, «dându zorii, ca în 10—15dile să se istovâscă dajdia văcăritului. Omenii nu prea avâu bani, fiindu la mijloculu iernei; târguri ierna nu era, să vânqlăbmenii vite; vreme de cosă şi de sapă nu era, ca să lucreze să câştige bani să se plă-tescă; bucate încă nu prea era ca să vendă, ci numai o semă de omeni, cari mai avea puţinii, plătia. Iar slujbaşii închidea bmenii şj mueri prin coşare şi-i îneca cu fumuri de gunoiii si cu ardeiu îi afuma şi-i ţinea închişi diua şi ndptea flămândi, să dee bani; pe alţii îi lega cu mânile îndărătu şi cu spatele de garduri, şi-i batea cu bicele; pe alţii legaţi îi băga cu piciorele gole in zăpada gerosă.... Aşîa chi-nuiră pe bieţii creştini. O! amaru de bieţii creştini! Că plângea şi se văita şi săracele văduve ţipa de geru, dar nu era milostivire la varvarii de slujbaşi, că avea urechile astupate ca aspidele, şi ca vrăşmaşi ucidea dmenii. Încă peste Oltu au şi omoritu mumbaşirii turci pe mulţi, din care pe unulu rudele lui l’au dusă la Bucuresci şi l’au băgată cu carulu in curtea domnescă să’lu arete lui Vodă....» Dionisie Eclesiarhulu adaogă a dice, că Hangeri nu se emoţionă de asemenea fapte, ci qlise numai: «să fi datu banii văcăritului şi nu-Iu omora nimeni!» Dionisie Eclesiarhulu nu este eşactu, deşi judecă bine simţirile Domnitorului. Noi scimti, din contra, că la 15 ianuară 1799 Hangeri dete o proclamaţiune către locuitorii ţerei, in care are aerulu de a repudia şi condemna mijlbcele întrebuinţate de slujbaşi în perceperea văcăritului. Elu La 8 Sept. 1798 dete unu noă hrisovă iui David sin Moisi, pe care-lă făcu staroste de evrei şi la totă bresla ovreescâ, ca aceştia .să fie scutiţi «de tote alte orândueli ce voru eşi pe altă ţeră, făr’de numai ruptorea să o dee.» In asemenea condiţiuni concurenţa mai era posibilă"între Români şi evrei? . Acelaşi hrisovă, din 8 Septernbre 1798, constitui evreiloră în totă 1. Cod. XL, fila 109 şi verso. 2. Evrei! legători de cărţi scutiţi de dări Cod. XL fila 170. Pitacu din 13 Octombre 1798. Ceprăzaru evreu scutită de dări la Octombre 1798. Cod. XL fila 178. V. A. tJRECIÎli M2 ţâra jurisdicţiuni speciale la starostea loru, cu dreptu de apelu la Că-măraşuiu celu mare. Staroste! îi scutea Vodă prăvălia de fumăritu şi de alte orenduelî, cum şi de dijmăritu i vinăriciu drepte bucatele lui. Să ţie o pivniţă în Bucuresci apărată de dajdii. Gând stringe dajdia de la evrei să iâe câte bani 30 pentru ostenela lui. Fiind u şi vechilu de Haham-başa, să iee de tot ovreiulu casnic câte tal. unu pe anii şi alte venituri ale hahamului. Şi, ca şi când aceste nu erau d’ajuhs, Hangeri scutesce şi pover-nele ce le-aii făcutu pa loculu donaţii adhoc de Vodă în Bucuresci, cu care poverne să nu aibă zapciii mari şi mici a face întru nimic.1 Şi pe când evreiloru le acordă Hangeri hrisove peste hrisove, abia aflămu de la elu. o singură reînoire de hrisovu, alix breslei băr-bieriloru, din 10 Iulie 4798.2 Mişcarea (Jilnică de călători oficiali, mai ales Turci, cari trecu mereu prin Bucuresci, ocasionâză şi ea o nouă greutate, apăsându asupra negulitoriloru şi isnafuriloru pământeni: ei fură obligaţia plăti o adevărată dare estraordinară, cu scopu de a mobila mai multe case, cari să servescă de conace pentru acei musafiri, ca să nu fie nevoiţi a-i mai primi în gazdă pe la casele loru, adică în dauna chiar a onorei aceloru case.3 "l. Cod. XL, fila 134. '• 2. Cod. XL, fila 84 şi verso. 3. Hangeri făcu, prin pitacu, în 5 Februar îi 1798, o analogie, o cislă pe isnafurî, ca să dee cinci «tacâmuri», adică cinci rendurî complecte de aşternuturi şi mobilamentu pe.ntrn camerile de musafiri. Pitaculu arătă că însuşi isnafurile au propusu asemenea facere de tacâmuri, prin cislă, asupra urmă-toreloru companii şi bresle: Compania neguţitoriloru cupeţi | » cea mare a neguţitorilor > unu tacâmu Isnaful cojocarilor ^subţiri j Evreii şi armefaiî la unu locu dau unu tacâmu Cojocarii groşi Işlicariî Bogasierii şi margelariî ce nu suut între cumpănaşi unii tacâmu Isnafulii şalvaragiiloru » abagiilorii Pânzariî Tabacii Cavafiî Sărăcii Croitorii Bărbierii şi boiangiii \ } unii tacâmu I | unu tacâmu > unu tacâmu ISTORIA ROMÂNTLORU 213 Pământenii aveu a se lupta, în miculu lorii negoţu, cu asupriri, de tot felulu. Narturile* 1 isbeu negreşitu şi pe evrei şi în genere şi pe comercianţii streini; dar pe când brutarulu românu era ţintuitu cu urechea de stâlpii pentru dramuri lipsă la pâne, comerciantulu sudit îşi vedea de legi şi regulamente, iar evreulu le eluda conru-pându zapehî. Apoi monopolurile de tot felulu erau şi ele o pedică la desvol-tarea comerciului şi a industriei pământene.2 Domnia avea mai multe fabrici monopolizate şi ea impunea la vânzare preţulu articoleloru monopolizate, aşia cum îi plăcea. 3 înfiinţarea de târguri septemânale şi de bâlciuri continuă şi sub Hangeri a fi unu mijlocu de a crea venituri protegiaţiloru Domniei, Pe când în Mai 4798 Hangeri repune în discuţiune, după recla-maţiunî noul de la familia Moruzi, dreptulu ce ea pretinde că are de a robi oraşulu Ploesci,4 Domnitorulu acordă numerose hrisăve, ori renoesce pre cele deja acordate, la boieri, pentru a avea dreptulu de târgu la moşiile loru, ori bâlciuri, cu monopolulu vendăreî vinului, a rachiului, etc.5 Iar căldărariî, ferariî, olarii, simigiî, lumînărariî şi. săpunarix fură obligaţi să facă 3 tipsii mari, 6 de mijloc, 6 tingiri cu capaculu loru şi 12 sahane. Ve Administraţiunea internă a lui Alex. Calimah, întâmplările din Domnia lui şi împrejurările cari au adusu mazilirea lui, sunt lăsate la o parte în lucrarea colegului nostru. De sigur nu e uşorii de a face istoria Domniiloru moldovene de la finele secolului XVIII-lea, după ce condicele domnesci au arsu. Totuşi noi cunoscemu de la Al. Calimah mai multe deci de hrisove şi de pitace, din care tot putemu alege unele fapte şi informaţiuni de natură a aduce ore-care lumină asupra anului 1795—1799. ' In domnia lui Alex. Calimah, Biserica română-moldavă este ad-ministrată de unu cultu Mitropolitu, Iacobu Stamate.2 Apoi contimporanii şi împreună lucrătorii «în via Domnului» este şi Veniaminii Costache, care călugăriţii de Iaeobii Stamate, a deveniţii Episcopii la Huşi (22 Iunie 1792) în locului lui Iaeobii Stamate, care trecu Mitropolitu. Veniamin trecu apoi la Episcopia de Romanu în 1796, Iunie, în locului reposatului Antonie.3 In loculii lui Veniamin, la Huşi, fu aleşii Episcopii Gherasimii în 1796, 1 Iunie. (Ve#î Cronica Episcopiei Huşi). 1. A. Xenopol, Istoria Românilor, voi. V pag. 321. 2. Vedi cronica Episcopiei Romanu de Melhisedec. pag. 160. 3. Eata „Gramata Mitropolitului Iacobu, de trecere a lui Veniaminu Costake, de la Episcopia de Huşi la cea de Romană" : 1 7 9 6. Gramata canonică a Mitropolitului Iacobu, prin care se recunosc© trecerea Episcopului de Huşi Yeniaminu Costache la Episcopia de Romană Iacobu cu mila Iul Dumnedeu Archiepiscopu şi Mitropolitu Moldaviei. Cea mai pre susă de începătură, şi mai pre sus de lumină, şi mai pre sus de fiinţă, şi maî pre sus de totă zidirea, far de asemenare, prea înaltă Eire, ceea ce nedespărţită se desparte după ipostasurî, şi în trei feţe se laudă, şi se uneşce făr de amestecare după unimea fiinţei; când, după cea negrăită şi firescă a ei bunătate, au scosă totă zidirea dintru nefiinţă la fiinţă, se vede cum ca au zidită, adecă cu gândirea, podoaba cea înţelegetore a îngeriloră, precum (Jice celă după numirea blagoslovieî Grigorie, ca ânteiă gândeşce şi gândirea faptă aă fostă. Iar eea-l-altă, cu cuventulă, precum (Jice Psalmistulă Davidă : Cu cuventulă Domnului ceriurile s’aă întărită. Numai pre omă, pomulă celă cerescă, cuprinderea fireî ceî ve^ute şi nevecjute, adunarea împreună a tuturoră puteriloră celoră din lume, după care şi mică lume se numesce, prin sfată şi ore cum prin socotelă negrăită îl săverşaşte, pentru că (Jice : să facemă omă după chipulă nostru şi după asemănare; trupulă cu mânile zidindu-lă, precum s’aă (Jisă: «ţerâna luândă dinpămentă, aă zidită pre ISTORIA ROMÂNILORU 203 Ajutată de Domnii, cari se succedaseră de la 1792, şi în deosebi de Alex. Calimah, Mitropolitulă Iacob II ridică din curţile arse ale omă»; iar ca suflarea puindă întru densulă sufletă cuventatoriă, pentru că au suflată într’ensulu Duhă de vieţă, precum este scrisă. Dreptă aceea este şi mai înaltă decât tote zidirile cele-l-alte, ca celă ce este cupriiujetoriă împreună a tuturoră, şi se osibesce de către tote, ca celă ce singură are celă după chipulă lui Dumnecjeă şi după asemănare; ci şi purtăreî de grijă cei forte multe şi necontenite este bine impărtinită de către acesta în trei luminători Dumnedeire, firesce fiindă semănate întru densulă, şi dinafară cu porunci este păzită, şi cu legi povăţuită. Şi ca celă ce este minunea cea mare a însuşi ziditorului Dumnezeu şî Domnului nostru Is. Hs. celui ce s’aă făcută în chipă de omă, şi chipulă robului aă purtată, s’aă mântuită acesta jivină cinstită, omulă, prin însuşi rânduîala cea întrupată a omului şi Dumne^eă Isusă; şi cu altele, multe pricinuindă mântuirea lui, celă întru adeveră Mântuitorii! ală tuturoră şi mai înainte decât toţi. Insă chipă coverşitoriă aă metahirisită cil adevărată fapta preoţiei, spre mântuirea lui, şi spre paza cea de acolo înainte, şi spre petrecerea vieţei cei duhovnicesci. Pentru care şi după rânduiala lui Melhisedec, făcendu-se Arhiereă omulă şi Dumnecjeulă Isusă, cu prea curată trupulă seă, şi cu cinstitulă sânge, zidirea cea cuventăţore, ce are nădejdea ei cătră taina rândueieî, cu primirea o aă îndestulată, cele ce hrănescă duhovni-cesco şi întrupată împreună cu însuşi Hs. pre cei ce se împărtăşescă cu credinţă neîndoită, ca nisce mădulârî cu capulă. Dreptă aceea şi §ice: «Acesta faceţi întru pomenirea mea», printr’acestă cuventă aretândă noue trebuinţa cea neapărată a preoţiei. Deci şi noi prin vrerea cea Dumne(Jeescă, după în urmă primirea unulă alfcuea, bine împărti-nindu-ne acestui dară, şi fiindă purtători u de arhieriasca cârmă a Mitropoliei Moldavieî, folosinţa cea de cătră densa tuturoră creştiniloră, pre cât ne este în % putinţă, ne sîlimă a o deşerta, luândă aminte împrejură cu priveghere, ca să nu fie nici una din Eparhiile, ce sunt supt seâonulu Mitropoliei nostre, întru lipsirea darului celui duhovnicescă, şi neîmpărtăşită folosinţei acestuea. Dreptă aceea şi sfînta Episcopie a Romanului, ramâindă. întru lipsa apărătorului ei celui adevărată şi Arhiereă, fiind-că celă ce era întru densa Episcopă, Chir Antonie, plinindă obştesca datorie aă răposată, şi fiindă neapărată trebuinţă ca fără zăbavă să se aşefie la acesta Eparhie altă Episcopă şi păstoriă duhovnicescă, spre mântuitorea ocărmuire şi purtarea de griji a cuventăreţei turme cei dintru densa, cercat-amu şi amă aflată pe ală nostru întru Hs. # iubită frate şi împreună slujitoriă, Chir Yeniamină Episcopulă sfintei Episcopii Huşului, vrednică la totă sciinţa, şi plecată întru vieţa eălugărescă, cuviosă, smerită, împodobită cu blândeţe, şi cu alte fapte bune, temetoriă de Dumne^eă, şi ispitită în multa vreme de însăşi Smerenia nostră, pre carele după vechiulu pronomion şi obiceiă al pământului, cu împreună plecarea şi priimirea a prea blagocestivuluî şi luminatului nostru Domnă Io Alexandru loan Calimah Voevodu, s’au mutatu de la sfînta Episeojoie Huşului, la scaonulu sfintei Episcopii Romanului. Dreptă ac6sta, datoriă este acest de Dumne(jeă iubitoriă Episcopă, Chir Yeniamină, ală nostru întru Hs. iubită frate şi împreună slujitoriă, ca să merga la acea sfîntă Episcopie a Romanului, care i s'aă încredinţată de la Dumnedeă, să ocărmuiască sufletele pravoslavniciloră, ce se află întru a sa Eparhie, şi să săverşescă tote câte se cuvină Arhierieî neapărată: 264 V. A. URECHIĂ Mitropoliei, zidirea şcoleî mari, restaură biserica catedrală şi mai cu semă reînoi, în 1799, tipografia Mitropoliei, tipografie maltratată, jăfuită în timpulu resboiuluî, care se încheia cu pacea de la Iaşi din 4792. Bărbatu desinteresatii şi culta— dupe mărturia lui Andrea Wolf — Iacob II îmmulţi averile Bisericei, donându Mitropoliei moşii şi immul-ţindu-i prăvăliile şi bolţile de zidii din faţa bisericei metropolitane. să judece şi să cerceteze a doua oră tote pricinele bisericesc!; ceteţî, cântăreţi, şi purtători de sfeşnice să însemneze; ipo-diaconî şi diaconi să hirotonisdscă; şi să sue la rânduiala preoţiei pre cei vrednici. Duhovnicesc! părinţi să aşeăciuriu jumetăte şi 1/2 la hramulu s^jtuluî şi lude 4 omenî streinî scutiţi şi scutite 100 oî. «Care milă de vinărici1l%fiind-că de la leat. 92 s’aă hărăzită Sfintei Episcopii şi partea vinăriciuluî ce luâhjlomnia dintr’acestă deală, cum şi din alte dealuri, spre a nu avea adică vinărî^iî domnesc! a face într’aeestu deală şi jaluindu-se D-luî selefuluî nostru Alex. v^dă Moruzi stariţa cu tote călugăriţele de la numitulă schitu, cum că orânduiţii sfintei Episcopii, Ia care s’aă hărăzită şi partea domnieî nu urm6ză orînduelile ce urma şi vinăriceriî domneşcî $ da adecă 314 V. A. URECHIĂ schitului acostă puţină mila de taleri 66 bani 80 pe ană,... care milă nefiindu cu cale a o perde schitulii, căci nu s’a daţii Episcopiei decât partea Domniei, Selefulă Domnii, a daţii cartea din 1795 Augustă 30, ca schitulii să’şî primâscă pe tot anulă mila sa.» Alexandru Ipsiiant reînoesce milele de mai sus. Cod. XXXIV fila 72 verso. Carte din 16 Maiiî 1797, prin care Alex. Ipsiiant întăresce monăstireî Sadova (Dolj), dărăpănată din timpulii rezmeriţeî, hrisovulii acordaţii totii de elii la 1775 Aprilie 23, să ţină liude 7 scutiţi. Cod XXXIV fila 69 verso. Hrisovulii de la 18 Maiîi 1797 de la A. Ipsiiant, confirmă milele monăstireî Jitia din judeţulii Doljă. E identicii în totalii cu alu luî Moruzi din 4 Septembre 1793, (cod XXYI p. 136 v. tom. YI). Cod XXXIV fila 81 verso. Actulii din 19 Maiiî 1797, confirină cele 2 hrisove de milî ale monăstireî Lespecjî (Prahova), date de A. Moruzi în 30 Iunie şi 7 Septembre 1793, (cod XXYI v. ambele hrisove alăturate în tom. YI). Cod XXXIV fila 101 verso. A. Ipsiiant la 21 Maiîi 1797 întăresce anteriora carte a luî Moruzi din 20 Aprilie 1793, (cod XXYI pag. 28 v. tom. YI) de milă a monăstireî Cernica, cu adăogire de scutire pe fie-care anii a 250 oî de oierit, care milă şi A. Moruzi au acordat’o prin o altă deosebită carte din 1794 Ianuarie 2. Cod XXXIV fila 54 verso. In 1797 Maiiî 22, A. Ipsiiant confirmă milele monăstireî Râmniciî (Râm-niculîî Săraţii) prin unii hrisovă analogă cu celă alu luî Moruzi din 20 Iunie 1793, (cod XXYI p. 110 v. tom. YI). Cod XXXIV fila 63 verso. A. Ipsiiant la 22 Maiă 1797, reîntăresce cartea luî A. Moruzi din 20 Octombre 1795 (vecjî tom. YI), de mile a monăstireî Căldăruşaniî, cu adăogire de 20 de liude omeni streini Cod XXXIV fila 55. Hrisovulă luî Ipsiiant din 22 Maiu 1797, prin care reîntăresce milele monăstireî Mărginenii (Prahova); este identică cu ală luî Moruzi din 30 Iunie; 1793 (cod XXYI p. 108; v. tom YI). Cod XXXIV fila 60 verso. Carte în favorea preoţiloră Bisericeî Domnescî din Câmpu-Lungă «ce este făcută din temelia eî de reposatulă Mircea-Yoda, unde este hramul Sfântului 315 ISTORIA ROMÂNILORU şi făcetoruluî de minuni Nicolae*. Aceşti preoţi au avuţii mila de la Domnii anteriori şi de la însuşi A. Ipsiiant în Domnia I-a şi mai de curend de la A. Moruzi, prin cartea de la 22 Maiu 1793. Prin aceste cărţi au fost scutiţi de birulu preoţescu, de ploconulu Vlădicescu şi de alte orânduelî câte vor da alţi preoţi peste anu, cum şi drepte bucatele lor să fie ertate de dijmărit, oieritu şi căminăritu. A. Ipsiiant reînoiesce aceste scutiri şi adaugă liude 4 omeni streini spre a fi de ajutorii Bisericeî «ca o zidire domnescă ce este». 25 Maiu 1797. Cod XXXIV fila 71. In 26 Maiu 1797, A. Ipsiiant reîntăresce cartea de milă a monăstireî din Tergu-Vălenî din judeţul Saac. Hrisovulii e identicii cu celfi de la Moruzi din 23 Augustu 1793. (cod XXYI p. 140, v. tom YI). Cod XXXIV fila 57 verso. Cartea luî A. Ipsiiant din 26 Maiu 1797, prin care confirmă cartea de milî a schituluî Prosia (Argeş), ce o avea de la A. Moruzi din 29 Decembre 1793. (cod XXYL fila 185, v. t. VI). Cod XXXIV fila 61 verso. Hrisovulu din 28 Maiu 1797 de la A. Ipsiiant acordendu monăstireî Co-trocenî milele următore: 1. Tot vinăriciulu din Dealu Ţigănesciloru şi al Yitinesciioru, ce se ţine din Dealu Pitesciloru (Muscelu) şi din Dealu Bncuresciloru, din drumulu Giurgiului până în viile monăstireî Kadu-Yodă. 2. Să aibă a lua totă vama din baltă de la sătulii Pietrile (Ylaşca) şi vi* narieiulu dintr’acestu satu cu părpărulu şi ploconulu, dupe obiceiu. 3. Sa aibă a lua pe totu anulu de la ocna Telega 150 bolovani sare şi să aibă voie a o vinde fără supărare de vameşî. 4. Să ia otaştină de la viile de pe moşia monăstireî câte o vadră la 20. 5. In loeu ca să ia din vama Domn6scă a terguluî, ce se ţine la Mocî (Ialomiţa) din 3 banî unulu, de ore*ce acestii tergu s’a mutatii aiurea, să iee după disposiţiunea luî A. Moruzi, câte 200 talerî pe totu anulu de la cumperătoriî vămii Urziceniloru, unde s’a mutatii tergulu de la Plocî. 6. Să se ţie 15 liude streinî. 7. Să scut^scă 400 oî. Este o reîntărire a anterîorploru hrisove Domnescî. Urmeză credinţa Domnitorului, a fiuluî seu Constantinii şi a boieriloru. Cod XXXIV fila 51. Actulu din 30 Maiu 1797 de la A. Ipsiiant, reînoiesce hrisovulu de milî a monăstireî Nucetulii din judeţulu Dâmboviţa. Actulu e identicii cu celîi de la Moruzi din 19 Augustii 1793. (cod XXVI fila 121, v. t. YI). Cod XXXIV fila 92. 316 y. a. urechi! . Acfckîu de la 4 Iunie 1797 a lui Alexandru Ipsilant, prin care confirmă cartea-dfe -milt a monastireî Marniil din judeţuliî Vâlcea, este în totulu identicii eu celu!alu lui Moruzi din 4 Septembre 1793. (cod. XXVI pag. 137, v. t. VI) - Co^. XXXIV fila 87. lui Al. Ipsilant, dini Iunie 1797 prin care $ice, că >». Aci, la acestă pricină vedemă, că obiceiurile ce s’aă urmată, după morţile altoră părinţi Arhierei de maî înainte, s’au împotrivită pravileloru, fiind-că pravilele cu adevărată aşia poruncescă, ca acele agonisite de Episcopulă în vremea Episcopiei sale, Episcopia să le moştenâscă, iară nu rudele Episcopului; dar obiceiulă pămentuluî s’aă urmată de tot împotriva acestoră pravile». Di-vanulă amintesce maî multe casurî, şi conchide ca moşia Jugurânca şi prăvălia cu pivniţa de lângă hanuiă Colţiî, se cuvină a fi stăpânite de nepoţele răposatuluî, fiindă donate numaî loră, încă în viaţă; iară restulă avereî se cuvine a se împărţi între rudele cele-l-alte, toţî nepoţiî răposatuluî, ca uisce clironomî. Divanulă totuşî, pentru viitoră, adaogă: «Dară fiindă a nostră netăgăduită datorie, ea să grijimă şi pentru alte de acum înainte, asemenea periusiî ale Archiereiloră, cu rudeniile loră, carî, pentru interesulă rudeniilor, se voră sirgui în tot chipulă a cumpăra acareturi, pe numele Prea Sfinţiiioră sale, şi apoî rudeniile, răzimându-se într’acestă obiceiă, ce s’aă dată penă acumă, voră face pretenţione 1 de acele acareturi pe sema loră, mai vertosu când vd fi archiereulu de neamu din altă ţeră streină, voru iurudisi streinii a veni să stăpânescă acareturile pămentuluî nostru cu cuventu că sunt clironomî. De aceea (Jicemă, câte s’aă urmată până acumă asupra periusieî Archiereiloră şi a rudeniiloră, să fie bine urmate şi nestrămutate. Iară de acumă înainte de obşte rugămă pe înălţimea ta, ca prin luminată hrisovulă Inălţimeî tale, sa se nomothemisescă, cu hotărîre de a nu maî fi slobozi nicî Mitropolitulă, nicî Episcopii să maî cumpere nicî un felă de lucru nemiş-cătoră, nicî pe numele St. lor sale, nicî pe numele Mitropolieî său Episcopieî ; ci precumă tote mănăstirile şi Bisericile, din totă ţâra, sunt poprite, cu luminată hrisovulă Inălţimeî tale încă din cea d’inteiă luminată Domnie, de a nu maî cumpăra lucruri nemişcătore ; încă şi ceî cari voră lăsa lucruri ne-mişcătore dăniî la mânăstiri şi biserici, s’aă hotărâtă a se răscumpăra cu banî de către rudeniile celuî ce va face afieroma. Asemenea hotărîre să se facă acum şi pentru Miîtopolie şi câte trele Episcopiile, fiind-că câteşi 4 aceste sfinte case, îndestule acareturi aă spre împlinirea tutuloră trebuinţeloră sale. Iară hotărîrea cea desăverşită rămâne a se face de Măria ta. 1797, Iunie 9. Dumitrache Ban, Nicolae Brăncoveanu Ban, Nicolae Filipescu biv vel Vornic, vel Spătar Mavrocordatu, vel Vornic Manolache Creţulescu. 1. Pentru ânteia dată întrebuinţată, în locă de forma pretenderisire. 320 V. A. UkECftîĂ Domnitorulă la 6 Iulie 1797 dă hotărârea ea, şi după pravilele bisericesc!, şi după cele politiceseî, Mitropolitulă, Episcopii, egumenii şi toţi clericii călugări, nu se cade a se clironomisi de rudenii, ca unii ce, dupe einulu ce au primiţii, afierosindu-se cu totulu Bisericeî, clironomulu şi moştenitorulii este Episcopia aceea la care s’aă aflaţii, seu monăstirea la care şi-aii pusă metania; şi cu chipulă acesta, nici înstreinarea acareturiloră pământului ţerei despre care aii vorbiţii boierii, nu va avea loc ti. Deci, de şi s’aă întâmplată de câte-va ori a clironomisi adică rudeniile unile din lucruri dupe mortea arhiereiloru,, far’ de orânduială aii foştii, şi ca unii lucru far’ de orânduială urmaţii, nu se cale a se lua pilda, drepţii temeiii în pricina acâsta.» Dar ca-zulă cu cele 2 nepote ale Mitropolitului Gosma este deosebita, prin faptulii că în viaţă fiindii încă reposatulă Mitropolitu, le aii făcută acelă dară, adică moşia Jugureniî şi prăvăliile cu pivniţă de lângă Colţea, de şi, şi acesta era fără orânduială, a se da dară din lucrurile agonisite în vremea episcopiei sale; însă de ore-ce şi Mihaiu Yodă Suţul au dată şi întărită sineturile de stăpânire* asupra ace loră acaretuli, şi au fostă întărite şi de alţi Domni în urma, de aceea, să română numitele nepote stăpânitore asupra aceloru lucruri (moşia din Jugureni şi prăvăliile cu pivniţe de lângă Colţea)r dar acâsta pentru moţivulă de mai sus, iar nu pentru obiceiu. Cod XXXV fila 88. Cartea lui Alex. Ipsilant din 9 Iunie 1797, prin care întăresce schitului Slătiorele (Yâlcea), unde locuescă călugăriţe, mila de 4 omeni streini,-acordaţi deja la 1780 Maiă 27. Cod. XXXIV fila 65. In 10 Iunie 1797 Alexandru Ipsilant confirmă hrisovulă de la Alexandru Moruzi din 25 Maiă 1793 (cod. XXYI f. 39 ; v. t. YI), de milî a monastirei Poiana Meruluî; adăogendu încă 21 liude scutelnicî, omeni streini, ca sa fie pogonaşi la viile monastirei. Cod.XXXIV fila 61 verso. Actulă din 12 Iunie 1797 reînoiesce cartea de milî a monastirei Negoeseiî din judeţulă Ilfovă. Hrisovulă e identică cu celă de la Moruzi din 11 Iunie 1793. (cod. XXYI p. 79 v, t. YI). Cod. XXXIV fila 131 verso. Cartea lui Alexandru Ipsilant din 12 Iunie 1797, prin care întăresce Episcopiei de Buzeă dreptulă la venitulă unui scaună de carne, dupe moşia Episcopiei, Bonţesciî (Slam Bâmnică), tomna la culesulă de vii. Cod. X£XIV fila 66. Hrisovulă din 12 Iunie 1797 a lui Alexandru Ipsilant reîntăresce mila ISTORIA ROMANILORU 321 monastirei Megaspilion, mila ce o avea şi de la Alexandru Moruzi, cu hrisovulă din 16 Maiu 1793 (cod. XXVI p. 62 ; ve$î tom. VI). Cod. XXXIV fila GG. Actulu din 13 Iunie 1797 de la Alexandru Ipsilant reîntaresce cartea de milî a monastirei Caluiui (Romanaţî), pentru milî de liude, care milî le avea de la Alexandru Moruzi, prin hrisovulu din 30 Septembre 1794 (cod. XXIII p. 279 verso ; ve—1797, Maiu 10. Cod. XXXIV, fila 52. Documente relative la şcoli. Anexă la Capit. IV pagina 25 Tendinţa de a Învăţa carte se face vădită şi prin următorulu documentă, în care vedemu cum ţăranii, cu totă greutatea vremiloru sub cari trăiau, totuşi ceru, cu lăcriml, scolă: «Insciinţămu Măriei Tale ca pe lângă Schitulu Namăesciî ot sud Muscelu, împrejuru’î, este câte-va sate, şi copiii lorii pătimesc despre învăţătura cărţeî şi părinţii lor nu au puterea de a ţine dascălii cu plată, şi cu lacrimi toţi se vogă Măriei Tale, ca să reverşî bogată milă asupra ticăloşiloru loru copii, de a li se orendui unu dascălii românescu spre înveţăture-le, care dascălii l’au şi găsi tu şi se află în numitulii schit, făcendu-lii de au primită lefă pe anii taleri 30, şi cu din bucate, cu ce le va da îndămână sateloru, îlu voru mai ajuta. Acesta cerere a loru fiind cu orenduială, sa bine-voiescî Măria Ta a reversa milostivire asupra loru, ca să se renduiască acelîi dascălu şi săT plăt^scă Epitropia taleri 30 pe anu din iraturele şcdleloru, legându-lu şi cu zapisu ca să fio sir-guitoru şi cu totă silinţa, spre învăţătura şi procopsela copiilor u, şi deosebită i se va face şi cercetarea de 2 ori pe anu de urmarea silinţei lui şi va fi Măriei Tale veşnică pomenire.»—1797, Iunie 17. Radu Golescu vel. Vornicii alu obştilor. Asupra acestei anaforale Alexandru Ion Ipsilant Yoevodu hotaresce : «cinstită şi credinciosă boerule alu Domniei mele, vel. Yornice alu obştiriloră, Goleseule, am ve^ută Domnia mea anaforaua ce ne faci, şi poruncimu Dumitale, ISTORIA ROMÂNILORU 341 ca sa dai de la Epitropie aceşti câte tal. 30 pe anu. Să grijescî însă de a se orîndui acestă-dascălă şi de a ’şî urma învăţătura copiilor, spre a nu se cheltui acăstă 16'fa în zadar. 1797 Octombrie 26.» Cod. XXXV fila 356. Anexa la Cap. TI, pagina 70. Amu adusii la acesta locu din acestaşi volumti, alu VII, mai multe acte cu referinţă la clasa sătescă în genere, coprinclendu şi pe răzeşi şi moşneni. Mai aducemii încă următorele documente de acestaşi natură: Constantin Botescu mazil, Şerban Gogul mazil, Dumitrache mazil, Dumi-trache Popa şi Scarlat mazilulu, dimpreună cu tot sătulă Păcureţiî schela Ezes-ciloru din jud. Săcuienii, se jăluescu lui Vodă ca, fiindu încă din vechime, de la moşii şi strămoşii loru, în satulu numită ună scaună de carne scutită de orî-ce dări; că acum de 2 ani vinâricerii aă stricată acestă privilegiă, ven(Jendă acestă scaună cu bani; ei se rogă lui Vodă să le reîntărescă acea milă şi să nu le strice vechiulă obiceiă. Domnitorulă la 7 Septembre 1797 dă jalba acăsta în cercetarea lui vel Logofătă de ţera de jos. Acesta la 8 Septembre 1797 raporteză că a cercetat jalba, după pliroforia ce i-a dată unulu din jaluitori, aflătoră în BucurescI, că scaunulă e chiar in sată, departe dealulă cu viile ca de 2 cesurî, sătulă fundă schelă domnescă, pentru folosulă acestoră locuitori de la schelă se taie carnea, iar nu pentru lucrătorii de vii, căci chiar se şi taie carnea nu numai tomna, ci peste tot anulă, aşiaa fostă din vechime. Aşia fundă, vinâricerii n’au dreptulu să supere cu avaetu acestă scaună de carne. De aceea vel Logof. propune Domnitorului sa dee porunci la Ispravnicii judeţului, să cerceteze şi de va fi adevărată cum a arătată jăluitorulă, atunci să miluiască acestă scaună cu privileghiulă ce l’au avută din vechime. V Domnitorulă în aceeaşi (|i întăresce anaforaoa şi poruncesce Ispravniciloru din jud. Secuienii să urmeze întocmai după anafora. Cod. XXXV, fila 247. Sătenii din Podui-de-piatră, din Ulmul, din Chirnogi, din Boşneagu* din Cor-naţel, din Odaia Vlădichiî, Coratescii, Tăricenii şi din Chiselei şi din alte sate din jud. Ilfov se jăluesc lui Al. Ipsilant, că avendă ei 2 guri de apă, ce curge din Dunăre şi intră în bălţile loră, de aă apă pentru adăparea dobitoceloru şi pentru hrana lor cu venarea pescelui, s’aă astupat aceste 2 guri şi s’aă uscată bălţile de nu mai aă cu ce se hrăni, se rogă să le dee voie să deschidă ună privai anume Dohanulă, ce Faă avută din vechime deschis pe moşia monas-tirei Radu-Vodă. 342 V. A, URECHIĂ Domnitorulu, la 13 Septembre recomandă jalba veliţiloru boieri, ca s’o cerceteze: unde, la care locă au avuţii gurile acele? Cu ce se folosea? De când s’aă astupaţii şi de ce? Şi de ce nu voiescu a le deschide iarăşi, ci cerii ia Dohanulă? Şi să arâte dacă cererea loră nu este împotrivitore nizamuluî. Divaniţii, la 18 Septembre 1797, aretă Domnitorului, că nu este cu putinţă a cerceta despre tote cele ce le-a poruncită, ci e de trebuinţă a se cerceta chiar la faţa locului, mai aleşii că omulii monăstireî Badu Yoda a arătată, că de li se va da voie a deschide vădii acolo unde ceru ei, rămâne din pă-mentulă ţărei ca unu ostrovă dincolo de apă, care după vremi pote să se cotropăscă de către hotarele pămentului turcesc; şi deosebită de acăsta, pe acelă vădii ce ceru ei acum să’lă deschidă, potă coborî şi caice dupe Dunăre şi fiindă forte aprope de satele ţerei adesea se voră întâmpla jăluiri de urmări împotriva nizamuluî. Fiind-că acesta e de mare importanţă şi trebuindă a se vedea lucrulă la faţa locului, boierii ceru ca sa se orenduiasca de aici unu boierii, practieos, carele să mârgă la faţa locului, să vedă şi să raporteze pe largii de cercetare. Domnitorulu, la 20 Septembre 1797, orenduesce pe biv. vel Paharn C. Balăceanu, Ispravniculă judeţului, să facă cercetare cu amăruntu şi cu bună chibzuială. Cod. XXXV, fila 286 şi. verso. Anaforaua lui Ştefan Yăcărescu vel Legofătă din 8 Octombre 1797, dupe reclamaţiunea sateniloru de la Bolintinulă din Delii, ţigănia de la Mihaiă Yoda, Ogrezenii, Malul Spart şi Tântava, din Ilfov şi Ylaşca, cari s’aă judecată cu popa Ieni, ieonomulă monastirei Mihai Yoda, încă din Domnia anterioră. Locuitorii avură neînvoire cu ieonomulă pentru (Jilele de clacă şi pentru dijmă. Pentru dijmă Yăcărescu propune, că de dre-ce locuitorii aă apucată a’şi ridica porumburile, prin carte de blestemă, să fie îndatoriţi locuitorii a aduce cu carulă loru dijma din 10, una, de la porumbă şi acesta numai pentru anulă curentă, fundă lipsă, iar în anii următori să plătescă dijma dupe ponturi. «Iar pentru orenduiala de filele clăcei, 4ice resoluţiunea Domnitorului din 9 Octombre 1797,' (Jăcendă sătenii că mai nainte aă avută obiceiă de clăcuia câte 6 cjile pe ană, seă când nu clăcuia da câte tal. 1, iar acum îi apucă ispîăvnicelulă monastirei de clăcuescă câte 12 (lile şi tote filele aceste vera, în timpulă muncei, sunt siliţi de le lucreză, luându-le şi pentru filele ce remână rămăşiţă câte 20 de parale; la aedsta, fiind-că condica Divanului orenduesce: a da fie-care casnică câte 12 (Jile pe ană, seă câte 1 zlot, şi aşia se urmdză la ale moşiiloră aici în ţeră, le-amă cerută Domnia mea să arete de aă vre-ună aşe^ămentă deosebită şi de potă dovedi că numai câte 6 §1 ISTORIA ROMÂNILORU 345 Pitacă din 5 Iunie 1797 la vel Logofeţii de ţera de sus, aretândă că Domnitorulu a ve^ută întăririle domnescî ce are vel Ban Dumitraşco Bacoviţă «pentru protimisis al Bisericeî Domnescî ceî vechi, cala vremea când se vinde? dândii şi Dumneluî suma ce va da alţii, să?l îee Dumnealui, fiind-eă acestti vinăriciu ajunge şi pe moşia Dumneluî, ce se numesce Prundul, din Vlaşca, şi la ac6sta are dreptate; cu cât maî vertosu când va da şi suma baniloră ce vorii da alţi muşterii streinî ?» Domnitorulu ordonă respectarea acestuî privilegiu a luî Bacoviţă. cod. xxxvi m» 57. Vel Logofet Ştefan Vacărescu, prin anaforaoa din 24 Augustă 1797 aretă luî AL Ipsilant, că măcelarii de la tergulă Slobodă (Muscelă) n’aă fostă su-peraţî de vinaricerî «îar de la un cârdu de vreme» aă începută a le cere havaeturî. Pentru acâsta s’aă jăluitu luî Al. Moruzi Vodă. S’au făcută cercetare de către Ispravnici şi A. Moruzi aă ordonată la 1794 Octombre 8 să fie lăsaţî în pace de vinaricerî. Temendu-se că din noă voru fi apucaţi acum de vinăricerî, ceră întărirea din noă a privilegiului loru, şi vinăriceriî să’şî caute numai de vinăriciulă de la scaunele de prin delurî. 24 Augustă 1797. Domnitorulu aprobă in 25 Augustă 1797. cod. xxxv ma 200 verso. Pitacă din 27 Augustă 1797 prin care A. Ipsilant acordă Doctorului Silvestru unu scaunu de carne la moşia sa Arva, ce se numesce şi Ursoia, din Secuienî, scaună scutită deja de A. Moruzi la 1793 Iunie 27. Cod. XXXVI fila 80 verso. Dupe anaforaua vel Log. din 29 Ianuarie 1797, Domniiorulă Alex. Ipsilant, acordă ceauşilor ă de Di vană scutire de tote dările a unei pivniţe în Bu-curescî şi scutirea bucateloru sale de vinăriciu şi dijmărită şi să ţină câte ună liude strein. cod. xxxv ma 301 verso. Anexă la cap. IX pag. 90. In cap. în care amu tratată despre justiţie sub Alex. Ipsilant, avemă de adaos o noue serie de documente si anume: 1. Menţionămu o petiţiune a luî Ioniţă Bafailă biv. ală treilea Logofetu pentru ca în ea se face vorbă despre o judecată dintre pămentenî cu uniia din boîeriî greci aî luî Moruzi, din 22 Noembre 1796, adecă dupe mazilirea acelui Domnu. Ve<^î cod. XXXIII fila 44. Căimăcamiî luî A. Ipsilant renduescă boîerî în cercetarea acestei afacerî. 2. Ună actă curiosă este aceia prin care se însăreineză Isaac Balet vei Log. al obiceiuriloră să judece o reclamaţiune pentru ună pistolă, de şi asemene judecăţi nu sunt în competinţa logofeţieî Obiceiurilor. (Vecjî Cod. XXXIII fila 316 şi 318 din Mart. 1797). 346 V. A. URECHIĂ 3. La fila 56 verso se menţioneză o anafora de la 16 August 1796 cu resoluţia lui Moruzi încuviinţând spânzurarea unui Iancu sin Bogdan Şerbul, hotărîre domnescă ce nu se realisă: «întemplându-se mazilia, s’aîi popriţii*» Sub A. Ipsilante Iancu Caragea caimacamuliî Craioveî cere graţiarea şi trimiterea la ocnă pe viaţă la 2 Dec. 1796. Ipsilante aprobă. 4. Cartea lui A. Ipsilant din 22 August 1797, prin care întăresce dreptulu de stăpânire a Elenii fiica lui Pascal Il-lea Vist., asupra unoru case din Bu-eurescî, mahalaua Sf. Ecaterina de lângă podulu Şerban Vodă, care case i s’aîi cuveniţii partea eî din clironomia părinţiloru, parte hotărîtă prin judecata de împărţelă între ea, sora sa Smaranda şi alţi fraţi a eî, de către A. Moruzi la 1794; casele s’aiî cuveniţii partea ei, în valorea de tal. 4500; der întârziindu-i-se cu darea sinetului de stăpânire, ea îl cere acum la Domnitorulu A. Ipsilant. Dupe cercetarea făcută de C. Eilipescu vel Log. de ţ6ra de sus, A. Ipsilant îî dă acestă carte de întărire. Cod. XXXIV, fila 103. 5. Clerulii Bisericeloru domnescî din Bueurescî, vîn(Jend vinăriciulii lorii, la 1797, în tal. 3000, luî Ştefan şi lui Panait, Domnitorulu Mavrogheni nu aii lăsaţii pe cumpărători-să strîngă vinăriciulii, şi elerulu neavendii de unde înapoia* banii, Mavrogheni aii daţii de la elu 2000 de taleri, remâindu ca şi preoţii să dea 1000, pentru care sumă aii şi daţii zapisii, că în sorocii de 3 anî voru plăti acestă sumă. Aii interveniţii fometea şi ciuma şi n’aii pututu plăti ratele. Acumii, la reclamaţiunea creditoriloru, vel Log. Const. Filipescu, la 21 Iunie 1797, propune noue soroce de 3 anî pentru plata datoriei. La 14 Oct. 1797 Domnitorulu aprobă. Cod. XXXV. fila 328 verso. 6. Acte relative la regularea unui falimentii din Septembrie 1797. Cod. XXXV, fila 321 verso. 7. Alex. I. Ipsilante la 3 Octombre 1797, dupe mijlocirea Episcopului de Bomnicli, ordonă vel Spătarului, să libereze pre un călugării, care avea să fie pedepsiţii de Domnitorii şi pe care acuma îlu iartă: «Să-Iii faci D-ta tesiim la Sf. sa, ca să i se dea cuviinciosele povăţuirî pentru îndreptarea petrecere! de acum înainte.» Cod XXXV fila 308 verso. 8. Un curios procesîi este acelii care se pote vedea din actele următore: Clucerulii Manolache Toplieeanu renduitu judecător la Focşani avea soţie din neamulu Cantacuzin. Prin chrisovii de la Al. Moruzi eî pretind dreptul de a ISTORIA ROMANILOR!} 347 locui în monăstirea Tuturor-sfinţiloră, ca descendenţi din ctitori (Cantacuzinî). Bărbatulii se duce la Focşani, iar femeea remâne în monăstire şi nu vrea să lasă decât decă egumenulă îi va cumpera casă boîerâscă. Egumenulă găsesce că remânerea în monăstire a acestei cucone aduce scandal. «Anaforaoa lui Iosif Episcopii de Argeşă, din 4 August 1797, prin care amintindu că Domnitorulu aii daţii cu chrisovii monăstirea Tuturor sfinţii orii sub ascultarea Episcopiei de Argeşă, aii hotărîtă Domnitorulu să nu aibă conaciî înăuntru monăstirei omeni căsătoriţi cu femeile lorii. Episcopulă aretă, că penă a nu se iscăli şi pecetlui chrisovulii, soţia lui Manolache Topliceanu, biv. vel Clucerii de arie, femee din neamuiii Cantacuzin, s’ad jăluitu Domnitorului, că Episcopalii vrea să’î scoţă din monăstire, rnăcară că aii chrisovii de la Al. Moruzi de a sta în ea şi a nu ieşi nici-odată din monăstire. Prin vel Logof. Domnitorulu a ordonată Episcopului Iosif să’i lese a sta eât-va timpii până’şî voră găsi altă conacă. Episcopulu Iosif i-au lăsaţii să stea dinainte de Paşti penă în (Jiua când Clucerulu Manolache Topliceanu a fost renduitu judecătorii ^a Focşani, şi s’a rugată de Episcopă să lase să’i şedă soţia încă penă la sfinţii Apostoli. Episcopulă aă îngăduită, dar Pa sfătuită că este bine sa’şî aibă soţia lângă sine, ca să nu facă doue cheltuieli, iar de nu’i dă mâna să o aibă lângă sine, să’î închirieze o căscioră, că nu este locă în monăstire, şi la chiria casei îlă va ajuta şi Episcopulu. Aă trecută de atunci 2 luni şi Topliceanu nu’şi mai aduce aminte de promisiune, iar femeea refuză de a eşi din monăstire, sub cuvântă că este ctitoriţă, «iar de’mi este voia ca să iasă, trebue să’î cumpără case boîerescî, că în case cu chirie nu primesce a locui. Aceste măcaru că sunt vorbe femeescî, care nu se cade a se băga în semă, însă pentru ctitorie me superă, căci din puţină zestre ce se găsesce în peni a monăstirei acesteia, nu se vede a fi cevaş de la neamulă D-sale, fără numai pote că unde s’aă zidită biserica de reposatulă Ylădică Antimă, în (Jilele răposatului Şerban Vodă Cantacuzino. Dar cu tote aceste, din partea mea voîescă ca din câte venituri se Yoră dovedi că sunt din cevaşî afieromata ale neamului D-sale, să le dau dreptă milostenie, ca unoră scăpătaţi, iar nu ca unoru ctitori, numai din mona-stire să lipsâscă cu locuinţa, pentru că măcaru de ară fi cele mai aşezate din feţele politicesci, şi mai trecute în verstă, din destulă este că unde este una se adună mai multe, cât şi nepotrivirea locuinţei, căci o împărtăşimu ca unu corbă cu porumbei, nici pote locui cărbunarulă cu înălbitorulu; dar deosebită de acesta, la zidirea monăstirei n’aă putută ctitorulă să facă niscaiva lucrări deschise şi mai înalte pentru privelă afară> ci numai clopotniţa, aă rămasă acum......şi vă(Jendă cei ce trecă pe drumă feţe nepotrivite, vorbescă cele împotrivă. Adevărată că Dumnecjeă ni poruncesce pe cei fără case în casele nostre să’î aducemă, dar iarăşi la altă locă dice ca facerea de bine ce prici-nuesce seandelă (scandală) nu este primită. încă-şi penă Ia ochi şi penă la 348 V. A. URECHIĂ mâna cea drdptă de ne voră pricinui scandela, (Jice să le lipsimu de la noî. Nuraitulu Clucerii se cunosce că într’adins nu voiesce a avea soţia sa cu sine, seu că şi Dumneeî nu voiesce, că aşîa au făcuţii mai dinainte când aii fost iară judecătorii afară, şi apropiindu-se iarna, va găsi pricină că nu pote ieşi. Pentru care de vreme ce eu, patendă şi neputendă şi împrumutându-me, puiîi tot felulii de silinţe a aduce acesta sf. casa la vre-o stare'maî buna şi lăudată_____» cere ca conformii chrisovuluî, să nu maî locuiască femei înlăuntru. «In zadaru sunt cele-l-alte, că nu zidirile cele înalte şi spoite împodobescu sf. case, ci evtacsia din năuntru». Domnitorulu, tocmai la 2 Octombre 1797 şi găsesce că e cu cale cererea Episcopului, şi cere ca Clucerulu Topliceanu sa’şî retregă femeea din monăs-tire. «Şi orî să se duca la bărbatu-seă, unde este orenduitu din mila Domniei mele, în treba judecătoriei, seu să’şî găsescă aiure casa pentru şedere, iar cu cuventu de ctitorie nu are vre-o putere să pretenderisesca de la mănăstire vre-ună ajutoră, adică, orî a cere să ş6iî maî curend, să mergă aşia, că acum nu’î vremea de gătiţii. (Merse Stanciu şi îî spuse, pice: Spune-î să vie înăuntru.) Perdeaua a IIIa Stanciu. Poftimă, Părinte! Mitropolitulu. Bună dimin6ţa Dumitale! Dar ce pote fi atâta gătelă! Acum nu e vreme de gatitu, ci să alergămu pe brânci, să fimu noi ce-omu fi, să nu ne trecă alţii înainte. Banulu Ghica. Nu te teme, Părinte, că o să vie Hangerliu Domnii, şi o să fimu noi tari şi mari, şi aceî-l-alţî toţi sub piciorele nostre, să se uite la noi cu jindu. Mitropolitulu. De acea trebue să ne silimii, să nu ne ia alţii pe dinainte (Fug, se duc la coe<5na Marghidla. Acolo toţi adunaţi îî aştepta. Intră Mitropolitulu înainte, dă bună dimindţa.) Perdeaua a IVa Mitropolitulu. Buna dimineţa, fiică, cocoană Marghioliţă! Rusetoia. Hluga, Părinţele; dă’mî mâna, să’ţî o sărut, şi me blagoslovesce. Mitropolitulu. Blagoslovită să fii, fiică. Mihăiţă Filipescu. Cu metanie, Părinte! Mitropolitulu. Bogdaproste, tată fiule ! lancu Coeoreseu. Sărut mâna, Prea osfinţieî tale, Părinte! Mitropolitulu. Bună dimin6ţa Dumitale. Costescu. Ia să lăsămii noî vorbele şi ţermoniile fără folos, şi să vorbimu de ale nostre. Rusetoia. Ye cum ieă şi alte monăstirî, iară ceî-l-alţî doî banî şi ploconul de nume să iee vinariceriî Domnescî ; aşişderea monăstireî, la care întru nimic să nu se amestece vinariceriî Domnescî; Decî milostivindu-ne şi Domnia mea îî înoimă mila ce se coprinde maî sus, ca să i se pazescă nestrămutat, ii saam receh: gd. — 1798 Iunie 8. Cod. XXXX fila 75. Cartea Dumnezeiescului sfântului locaşu de la Slatina sud. Oltu, a ţinea lude şese şi alte milî. Zem. Vlahiscoie: De vreme ce sf autul u şi Dumnecjeiesculu locaşu din oraşulu Domnieî mele Slatina sud. Oltu, la care se cinsteşce şi se prăznueşce rurea îecidreî , Maria, ce este zidită din temelie de reposatulă Iano Slătineanu vel Medelniceru şi de fratele dumn61uî Nicolae Slătineanu, Tau şi împodobit cu tote trebuinţele celea cuviinciose, atât pe din lăuntru cât şi pe din afară, dupe cum tote se coprindu în cartea dumneloru de afieromata, de la vremea ce din voîe Dumneijeiescă au fost veniţii aci în pămentulu ţereî, acestu sfântă şi de viaţă făcetoruliî lemnu, din cinstita de^ viată făcetore dela sfânta monăs-tîre Neropotamul, fiind-că au fost aretatu minunî şi îmbelşugare aicî în pămentulu ţereî cu creştinesculu şi pravoslavniculu acosta norodu, Dumnâluî cinstitulu şi credinciosu boîerulu Domnieî mele Radu Slătineanu vel Yornicu, din râvnă Dumne^eiescă s’au fost îndemnată de au închinată acestu sfântă locaşu la acea Dumnedeâscă monâstire Xeropotamul pentru pomenirea neamului seu, la care şi din Dumnâloră veliţiî boieri s’aă fost îndemnat pentru închinăciunea ac6sta, de aă miluită şi au dăruită pe acestă sfântă locaşu, cu ţigani, cu viî, cu moşii, cu dobitoce, cine cu ce i-aă luminată Dumnecjeă, care acestu sfântă locaşă, are milă de la fraţiî trecuţi Domnî, adică să fie cu tutuluş tot slobodă şi în pace de tote dăjdiile câte esă pe ană de la Visteria Domnieî mele Istoria Românilor de V. A. Urechiă. Tom. VII. — C. 26 Teişulă i Palanga pe moşia numitei monăstirî şi daă otaştină ia monăstire, i dupe cum ve(Jumă scriindă în cartea Dumisale fratele Mihaiu Vodă Suţu de Metropolită, că aceste delurî dintr’aceste popore sunt şi cumcă tot-de-una aă iscălite fiindă de omulu Domnescă şi de omulu 'monăstireî, şi strîngendu baniî vinăriciuluî, de la cinci banî de vadră, să aibă a lua omulă monăstireî câte sa iee sfânta monăstire şi venitul de la scaunele de carne ce sunt pe' moşia aşişderea să aibă a lua egumenulă de la cei ce au vină pe moşia monăstireî otaştina dupe obiceiă, de la doue-^cî vedre o vadră, insă vină iar nu banî. hramulă Adormireî prea sfinteî stăpânei nostre născetore de Dumnecjeă şi pu- V. a. uftfîCttiX M pe cele-l-alte monăstirî şi să aibă, a ţinea şi liude omeni streini, ca să fie de posluşania şi ajutorul acestei sfinte case şi unu dascălu de învăţătura copiiloru iarăşi scutită şi la vremea oierituluî să scutbscă ol doue-sute cincî-^ecî, | de vinăriciă, i de dijmaritu sa fie nesuperate drepte bucatele acestui sfântă locaş; aşişderea să aibă a lua vinăriciu din delulă Slatinei, i din valea Strehăreţulă, penă la valea ClocociovuluT, de vadră câte doi bani şi părparulă de la tot omulă ce plătesce vinăriciu, ca să-î fie acestui sfântă locaşă de ajutoră şi de întărire, însă la vremea vinariciuluî când se voră trimete vinăriceriî Domnesc! să aibă a merge şi omidă .monăstire!, să scrie vinăriciulă de împreună şi sa facă doue catastişe asemenea unulă ca şi altulă, iscălite de vinăriceriî Domnesc! şi de omulă monăstire!, şi aşia strîngendă bani! să aibă a lua pe s6ma monăstiri! de vadră câte do! han! şi parpărulă, iară vinăriceriî Domnesc! ceî-1-alţî do! ban! precum le va coprinde cartea nostră ce ii sa voră da atunci la vremea vinariciuluî, precum ne pliroforisimă Domnia mea din cartea Dumi-sale Alexandru Vodă Ipsilant, ce o ve^umă cu letă 1797 Iulie 1. Dreptă aceea şi Domnia mea milostivindn-ne întărim şi înoimă mila ce a avut, pentru care amă dată ac6sta a nostră carte sfinte! biserici, ca să i se pazescă nestrămutată, ii saam receh gd.—1798, Maiu 28. Cod. XL fila 79. Hrisovulu monăstireî Colţeî Sfinte! şi Dumnezeiesceî monăstirî de aici din oraşu scaunului Domnie! mele Bucuresciî, unde se cinstesce şi se prăznuesce hramulă treî-sfetitele, ce se numesce Colţea, unde sunt şi spitaluri pentru odihna bolnaviloră streini, care este făcută şi înălţată din temelie de repos. boieră Mihaiu Cantacuzino biv. vel. Spătară, ca să aibă a lua Sfânta monăstire în toţ! ani! dela Ocna Slăniculă od. sud. Saac, totă dijma de sare, din (Jece bolovan! un bolovan, dupe cum au luată, să fie pentru cheltuiala şi căutarea bolnaviloru strein!, car! se voră odihni în spitalurile ce au făcută la acestă monăstire, pentru că dupe ce au făcută şi au înălţată numitulă boieră Mihailu Cantacuzino biv. vel. Spataru, acbstâ sfântă monăstire şi au înfrumuseţat-o, şi aă dăruit-o cu sfinte odore câte trebuescă, aă făcută şi în-prejurulu monăstire! zidurî şi şcolă, chilii de ajunsă pentru odihna multoră strein!, şi pe lângă acestea tote aă mal făcută şi ospitalurî ca să se odihnescă bolnavi! strein!, precum tote tocmite şi iscusite se vedă. Dec! pentru cheltuiala şi căutarea bolnaviloră ce se voră odihni în spitaluri, ca să aibă să nu lipsâscă la cetea ce voră trebui să se caute la boia loră cu dohtorî şi cu -altele, încă din Dumnezeiasca îndemnare, şi din bun gându ce aă fostă pusă în inima sa, aşa aă socotită şi aă închinată sfinte! monăstirî să iee totă dijma de sare dela Ocna Slăniculă, dupe cum s’aă (jiisă ma! susă, fiindă acea Ocnă Domnâscă pe moşia Dumneluî, ca să fie numai pentru căutarea bolnaviloră, iară nu şi pentru Istoria românilor^ 403 alte cheltuelî, urmând ă sfintei scripturi ce grăeşce la sfânta evanghelie «că bolnavii am foştii şi streină şi m’aţî căutată», ca sa se învrednicăseă a arnjd glasulă cel Dumne^eiescă când va (Jice : *veniţî blagosloviţii părintelui meă, de moşteniţi împărăţia cerului, care este gătita voue dela întemeierea lumeî»; de care şi Domnia mea dupe dania Dumisale, fiindă tote Ocnele ţeriî românesc! subt stăpânirea Domniei, am bine-voită într’acestaşă chipă şi amă aşezată, adecă, ca să i6e sfânta monăstire acea dijmă de sare şi de acum înainte dela Ocna Slăniculă în toţi anii, dupe cum aă orânduită boierulă ce scrie mai sus, însă de voră vrea cămăraşiî să se învoiască cu ispravnicii monăstire! ca să i6e dijma de sare şi să dee taler! doue mi! cinci sute pe ană, ban! vechî, iară de nu vor vrea Cămăraşiî să dee acea sumă-de ban! ce scrie mai susă, să fie volnic! Ispravnici! monăstire! să rădice acea sare de la Ocnă, în tote lunile, să o ducă la or!-ce vadă să o vendă cu or!-ce preţă voră putea, seă de s’ar găsi muşteriî să o venspre-(Jece, iară cei-l-alţî câte treî banî aă a lua vinăriceriî Domnescî, scriindă la vremea vinăriciuluî omulă monăstireî împreună cu vinăriceriî Domnescî tot vinăriciulă, şi să i6e partea monăstireî pe deplină fără nicî o lipsă; aşişderea să aibă a ţinea sfânta mănăstire şi lude optă streinî, 408 Y. A. URECHIĂ ce-î are iarăşi prin tote hrişdvele hărăzite, pe earî să-I ducă la Ispravnicii judeţului ca să-I cerceteze şi fiind.il streini cu adevăratu, sa le dee adeverinţe pre numele şi chipulu loră; după care să li se dee şi pecetluituri gospodu, spre a fi în pace şi nesupăraţi de tote dăjdiile şi angariile: veri câte arii eşi de ia Yisterie, şi de la Cămara Domniei mele peste anu în ţeră, de nici unele val şi supărare să nu aibă, fiind-că acestea mi li le-au avuţii sfânta mănăstire de la toţi fraţi Domni de mai nainte, precum ne phiroforisimă din hrisovulu Domniei sale selefulă nostru Alexandru Yodă Ipsilant, ce’lă vădumă cu let. 1797 April 7. Aşişderea şi schitul Bistriţa din Pescera ce este alu acestei mănăstiri, are milă de la toţi fraţii Domni de mai nainte, precum ne pliroforisimu din cartea Domniei sale selefuiui nostru Alexandru Yodă Ipsilant, ce ve^umu cu lăt. 1797 April.... ca să scutăscă de dijmăriţii stupi cincizeci, şi de oieritu oi cinci-^ecî, să iee şi pe tot anulu din vama acelui judeţă Vâlcea, câte tal. cineî-cjeeî pentru unt-de-lemnu, tămâe, făclii i pentru alte trebuinţe; aşişderea săiăepe tot anulu la vremea vinăriciului de la Yisterie cu pecetluiţii Domnescîi, câte tal. douăzeci, şi să ţie şi liude doi apăraţi de tote angariile, însă slreini; drepţii aceea re-amu milostivită şi Domnia mea de a mii întărită milele ce se cuprindă mai sus, ca să i-se păzăscă nestrămutată, spre a fi sfintei mănăstiri de ajutoră şi întărire, iară Domniei; mele şi părinţii oră Domniei mele vecînică pomenire. Eu gamă şi pre alţi fraţi Domni care în urma nostră se voră învrednici a fi Domni şi oblăduitorî acestei creseinescî ţeri, să bine voiască a înoi şi a întări milele acestea; şi amă adeverită şi hrisovulu acesta cu însăşi credinţa Domniei mele Io Gostandin Gheorghe Hangeri Yvd. şi cu credinţa prea iubiţiloru Domniei mele fii, Mihail Yvd., Alexandru Yvd., Nicolae Vvd., şi cu tot sfatulu cinsti-ţiloră credincioşi boierii Domniei mele veliţi : Pan Dumitrache Ghica, vel Ban’ Pan Nicolae Mavix)cordat vel Spat., Pan Nicolae Basarab vel Log. de ţera de sus, Pan Manolache Craţulescu vel Vornicu de ţăra de sus, Pan Scarlat Ghica vel Yist,, Pan Costandin Filipescu vel Yorn. de ţăra de jos, Pan Radu Golescu vel Vorn. al Obştiriloră, Pan Radu Slătineanu vel Yorn. al treilea, Pan Costandin Stirbeiu vel Log. de ţera de jos, Pan Manolache Grădişteanu vel Yorn. alu patrulea, Pan Mateiă Falcoian vel Logotetă ală obiceiuriloră, Pan Iordache Suţu vel Postv Pan Costache vel Hatmanu, Pan Teodorache Iuliano vel Cluceră, Pan .Gregorie Greceanu vel Paharnicu, Pan Dumitrache Papazoglu vel Stolnică, Pan Dimitrie vel Comis., Pan Teodorache Creţuîescu vel Slugeru, Pan Iordache vel Pitară şi Ispravnicu, Pan Nicolae Basarab vel Log., scriindu-se hrisovulu acesta întru ânteiulu ană ală domniei Domniei mele, aici în scaunulu Domniei mele Bucuresciî, de Zamfirache Logofătă de Divană la 16t. 1798, Iunie 1. Cod. XL, fila 86. Hrisovulu mânâstirei ot. Câmpii-Lung Sfintei şi Dumne^eiescei mănăstiri din oraşulă Domniei mele, ce se chiamă Câmpu-Lung, unde se cinstesce şi se prăznuesce hramulă Adormireî prea sf. ISTORIA ROMÂNILORU 409 stăpânii nostre de Dumnezeii născetore şi pururea feciora Maria, ca sa fie sf. mănăstiri tole milele câte sunt date şi miluite de reposatulă Matei Yodă Basarabii cfcitoralu acestei sfinte .monastiri, care niilî şi danii le are sfânta monas-tire şi penă acum, adică să aibă a lua sfânta monăstire vamă din tergulu de acolo din Câmpu-Lung dupe obiceiă, din orî-ce bucate şi marfă arii aduce alţi omeni streini de prin alte părţi şi de prin alte sate de le-ar Ci vinde acolo în oraşă, afară numai din orăşeni, fiind-că eî dintru începută vamă n’aă dată, şi afară din boierii cei mari care îşî vorîi vinde bucatele acolea, iară care voru face neguţătorie, unii ca aceia să’şî dee cu toţii vama dupe obiceiu, veri ce felii de omu arii fi, iară căminăritulă de orî-câte buţi vor vinde acolea în terg, atât de la alţi omeni streini cât şi de la orăşeni sa aibă a lua de bute o vadră, pe care să o plătescă cu bani precum voru vinde în cârciumă, şi de la cariilu cu peşte oca cinci şi bani none precum tot-de-una aă dată la monăstire şi orăşenii penă acum, şi vama zborului ce se face la sfântulii Ilie Prooroculă, şi taleri una sută din vama Dragoslaviloră şi vinăriciu din delulă Bratuleş-tilorii sud. Muscelu câte doi bani de vadră şi parpărulă dupe obiceiu; încă să aibă a lua de la ocna Telega bolovani sare una sută pe tot anulu ; aşişderea să aibă a ţinea şi liude (Jece scutelnicî şi liude 4ece omeni streini şi fără de pricină de dajdie, pentru cari luândă adeverinţă de la d-loril Ispravnicii pe numele şi chipulu loru, să ÎL se dee şi pecetluiturile Domniei mele, de la Yisterie, spre a fi apăraţi de tote dăjdiile şi angariile veri-câte ară ieşi peste ană în ţeră, ca sa fie pentru ajutorulă şi slujba sfintei monastiri, pentru că acesta milă au avut’o sfânta monăstire şi de la fraţii trecuţi Domni precum ne pliroforisimu Domnia mea din hrisovulu Domniei sale Alexandru Vodă Ip sila nif ce’lti vecjumă, cu letă 1797 ; drepţii aceea şi Domnia mea m’amă milostivită de amu înoitu şi amu întărită milele ce s’aă (}isă mai sus, ca să fie sf' monastiri de ajutoră şi întărire; şi amu întărită hrisovulu acesta cu însăşi credinţa Domniei mele Io Constantin Gheorghe Hangeri Vvd. şi cu credinţa prea iubiţiloru Domniei mele fii : Mihail Vvd., Alexandru Vvd., Nicolae Vvd., martori puindă şi pe Dumneloră cinstiţii şi credincioşi boierii veliţi ai Divanului Domniei mele: Pan Dumitrache Ghica vel Bană, Nicolae Mavrocordat vel Spătară, Pan. Nicolae Brâncoveanu vel Logof. de ţera de sus, Manolache Creţulescu vel Vornică de ţera de sus, Pan Scarlat Ghica vel Vistieră, Pan Constantin Filipescu vel Vornică de ţăra de josu, Pan Manolache Grădişteanu vel Vornică ală patrulea, Pan Matei Fălcoianu vel Logofetă ală obiceiuriloră, Pan Badu Golescu vel Vornică ală obştiriloră, Pan Radu Slătineanu vel Vor. ală treilea, Pan Constantin Ştirbei vel Logofetă de ţera de jos, Pan Iordache Suţu vel Postelnică, Pan Costache vel Hatmană, Pan Teodorache Iuliano vei Clucer, Pan Gligore Greceanu vel Paharn., Pan Dimitrie Papazoglu vel Stoln., Pan Dimitrie vel Comisă, Pan Teodorache Creţulescu vel Slugeră, Pan Iordache 410 V. A. URECHIĂ vel Pitarii şi Ispravnicii, Pan Constantin Ştirbei vel Log., scriindu-se hrisovul ii acesta la letu 1798 Maî 30 de Gbeorghe biv. al 3-lea logf. Cod. XL, fila 87. * 1 Cartea Schitului Gavana % ' • Zem, Ylahiscoie: Dat’am Domnăsca nostră carte sfîntului Gavana din sud. Buzeă unde să prăsnueşce hramulă Adormiri prea sfintei de Dumnezeu născătore şi pururea feciora Maria, şi tuturoru părinţiloră călugăraşi, ce se află locuitori la acestă sfînt schitu, ca să aibă a-şi găsi liude şese oameni străini fără pricină de dajdie, pe care sa-i 'ducă la Dumnăloră Ispravnicii judeţului ca să-î cerceteze, şi fiind străini cu adevăraţii, să le dee adeverinţă pe numele şi chipulii loră, după care săli se dee şi pecetluiturile Domniei mele deja Vis-terie, spre a fi în pace şi apăraţi de tote dăjdiile şi orânduelile, pentru care acestu sfînt ă schitu făcendu-se cu milă de pe la creştini, şi fiind la locă do munte în pădure unde este eu anevoie hrana părinţiloru călugăraşi, aii avuţii acăstă milă şi de mai nainte, precum ne pliroforisim Domnia mea din cartea Domniei sale Alexandru Costandin Moruzi Vvd. care o#văichirescî, Slobozia şi Oraşulu, iară la altele ce se vorit ma! sădi să nu aibă a face, ca să fie pentru cheltuelile bolnavilorit ce vin de pe aiurea şi năzuescii la ajutorulu prea sfinte! stăpâne! nostre de Dumnezeu născetore, a cărora cheltuială şi purtare de grijă !arăşî de către numitulu epitropu şi ctitorit credincioşii boierulu Domnie! mele Panait Baleanu biv. vel sluger se sevârseşee; aşişderea şi Domnia sa Alexandru Yodă Moruzi, prin hrisovul Domnie! sale, au ma! adausu mila vinăriciulu! numiteloru biserici încă câte un Banii ca sâ iee ISÎORIA ROMÂNI LORtJ 413 pe tot anulii bisericile din numitele plăşl de^vadră căte trei bani cu părpărulu, atât din viile ce se făcuse mai înainte, cât şi din viile ce se mai făcuse într’acele patru plăşî, până la acel timpii let 1794, întărind şi Domnia sa seleful nostru Alexandru Yodă Ipsilant întru a doua Domnie tote acestea mili prin hrisovulu Domniei sale, ce-1 vedumu cu letu 1794 Iunie. Decî învrednicindu-ne şi pe noî Domnulu Dumnedeu cu Domnia acestei creştinesc! ţerl, am bine-voitu şi prin-tr’acestu Domnescul nostru hrisovu îî întărim tote milele câte se cuprinde ma! sus, ca să i se păzescă întocmai şi ne strămutatu; pentru care rugămu şi pe alţi fraţi Domn! car! în urma nostra se voru învrednici cu Domnia aceste! prayoslavnice ţerl, să bine-voiască a înoi şi a întări milele acestea, ca şi ale Domniilor sale mii! şi faceri de bine s_ă fie în urmă de alţi ţinute în semă. Şi am întăritu hrisovulu acesta cu însăşi credinţa Domnie! mele Io Costandin Gheorghe Hangeri Yvd., ţi cu credinţa prea iubiţiloru Domnie! mele fii: Mihail Yvd., Alexandru Yvd., Nicolae Yvd., şi cu tot sfatulu cinstiţiloru şi credincioşi boieri lorii celorîi mar! a! Divanului Domnie! mele: Pan Dimitrache Ghica vel Ban, Pan Nicolae Mavrocordat vel Spat., Pan Nicolae Basarab vel Log. de ţâra de sus, Pan Manolache Creţulescu vei Yorn. de ţera de sus, Pan Scarlat Ghica vel Yistieru, Pan Costandin Filipescu vel Yorn. de ţera de jos, Pan Radu Golescu vel Yorn. alţi obştiriloru, Pap Radu Slătineanu vel Yorn. al treilea Pan Costandin Stirbeiu vel Log. de ţera de jos, Pan Grădişteanu Manolache vel Yornic-u alu patrulea, Pan Mateiu Fălcoianu vel Log. alu obiceiuriloru, Pan George Suţu vel Post., Pan Costache vel Hatmanii, Pan Teodorache Iuliano vel Cluceru^ Pan Gregorie Greceanu vel Paharnicii, Pan Dimitrache Papazoglu vel Stolnicii, Pan Dimitrie vel Comis,, Pan Teodarache Vacarescu vel -Slugeru, Pan Iordache vel Pit. şi Ispravnicii, Pan Nicolae Basarab vel Log. de ţera de sus; şi s’aîi scrisii hrisovulu acesta întru ânteea Domnie a Domniei mele aici în oraşulu scaunului Domniei mele BucurescI, la anii de la Hristosu . . . Iulie 24, de Chiriţă Logofeţii de Divan ii. Cod. XL fila 97. Hrisovul monăstirei Cotroceniî Sfintei şi Dumnedeieşteî monăstir! Cotroceniî, unde se cinstesce şi se prăznuesce hramulii adormire! prea sfintei stăpânei nostre de Dumneijeti născetore şi pururea feciorel Maria şi cuviosului chir . . . . , egumenulu monăstirei, ca să fie sfintei monăstir! mila de la Domnia mea tot vinăriciulu din dâlulu Ţigăneşcilorti şi alu Yiţigheştiloru, ce se ţine de delulii Piteştiloru sud. Muscelii şi din delulii Bucureşciloru din drumulu Giurgiovulul penă în viile monăstirei Radu-Yodă şi iar sa fie sfintei monăstir! milă de la Domnia mea să aibă a lua tdtă vama din Balta de la sătulii Petrele sud. Ialomiţa şi vinăriciulu dintracestîi satu, cu părpărulu şi ploconulu dupe obiceiu, atât dintrhi-cestii delu cât şi din cele mal sus numite; şi să mal fie sfintei monăstir! milă V. A. URECmi it4 de la Domnia mea, să aibă a lua pe tot anulu de la ocna Telega bolovani sare una sută cinci-^ecî la vremea când voru lua şi alte mănăstiri, care sare să aibă volnicie a o vinde orî unde i va fi voia şi de către vameşi nimic supărare sa nu aibă; aşişderea de la toţi ceî ce au vii pe moşia monăstireî, să aibă a lua sfânta monăstire otaştina din două-tjecî vedre o vadră, după obicei u; şi iarăşi au avutu acăsta sfânta monăstire a lua pe anu din vama Domnescă a terguluî ce se făcea mai nainte vrema la oraşulu Flocî sud. Ialomiţa, alu treilea banii, care i s’au şi urmaţii penă la o vreme, iar maî pe urmă mu-tându se tergulu de la oraşulu Flociloru la Urzicenî în judeţulu Ialomiţa, să isterisa numita monăstire* de acestii alu treilea banii, şi dintr’acăsta era pricină în tota vremea cu mănăstirea, dar Domnia sa frâtele Alexandru Yodă Moruzi, vroindu ca să sefolosăscă mănăstirea cu o milă pentru acesta, aii ho-tărîtii a i se da de la cumpărătorii vămilorii Urziceniî pe tot anulu câte tal. două sute tocmai, care bani să i răspundă vameşulii la monăstire pesfc suma cumperătoreî când se vorii vinde vămile, fără de a se scădea Cămara Domnescă, iar când nu se vorii vinde vămile şi se vorii da în credinţă, atunci să’î răspunsa Cămara aceşti taleri doue sute la monăstire; care acăstă orenduială asemenea aii întărit-o şi Domnia sa selefulii nostru Alexandru Vodă Ipsi-lant; aşişderea să aibă a ţinea acăstă sfântă monăstire liude cineî-spre-^ece străini fără de pricină pe care anume să-î aducă din străinătate şi dupe adeverinţele Dumnăloru Ispravnici lorii judeţului să li se dăe şi pecetluituri, cum , şi deosebiţii să aibă şi alţi liude cinci streini asemenea scutiţi cu pecetluituri? ca să fie.doue-^ecî liude; să mai aibă a scuti şi vre-o patru sute de oi de oîeritit; care aceste milî le-au avutu sfânta monăstire şi de la alţi fraţi trecuţi Domni, precum din hrisovulii Domniei sale selefuluî nestru Alexandru Ipsi-' lanţ Vodă, ce-lii vetjumu, cu letîi 1797, Maiii 28, ne-amii adeveritu. Deci învrednicindu-ne Domnul Dumnezeii cu Domnia acestii pravoslavnice ţerî ne-amii milostivit de am întărit aceste milî, ca să i se păzească nestrămutaţii, şi amu adeveritu hrisovulii acesta cu însăşi credinţa Domniei mele Io Cost. Grh. Hangeri Yvd. şi cu credinţa prea iubitorii Domniei mele fii: Mihail Vvd. Alec-sandru Yvd. Nicolae Yvd, marturî fiind şi Dumnelorii cinstiţi şi credincioşi boierii Yeliţî aî Divanului Domniei mele t Pan Dumitrache Chica vel Ban, Pan Nicolae Mavrocordat vel Spat., Pan Nicolae Basaraba vel Log. de ţera de sus Pan Manoiache Creţulescul vel Yorn. de ţera de sus, Pan Scarlat Ghica vel Yist. Pan Costantin Filipescu vei Yorn. de ţera de jos, Pan Radu Slătinânu vel Vorn. al treilea, Pan Costantin Stirbeiu vel Log. de ţera de jos, Pan Manoiache Grădiştănu vel Yorn. al patrulea, Pan Mateiu Fălcoianu vei Logof. al obiceiurilorii, Pan Iorgache Suţul vel Posteln. Pan Costache vel Hatman, Pan Teodorache Iuliano vel Clucer, Pan Gregorie Greceanu vel Paharnic, Pan Dimitrie Papazoglu vel Stolnicii, Pan Dimitrie vel Comis, Pan Teodorache Yă-cărescu vel Sluger, Pan Iordache vel Pit, şi Ispravnic Pan Nicolae Basaraba ISTORIA ROMÂNILORÎF ■US fgAi.. .—i ■ ■ ----------------------------------------------------------------------- vel Logof. şi s’au scrisu hrisovulii acesta la înteiul anu dintru înteia] Domnie, a Domniei mele aici în oraşul scaunului Domniei mele Bucureşcî la let 1798 Maiii 23, de Eăducan Poenariu bir. 3-lea Logof. Cod. XL, fila 101. Cartea schitului Nămăescii din sud. Muscel Zem. Ylahiscoie. Fiind-că sfântulu şi Dumnecjeesculu schitu ce se numesce Nămăescî sud. Muscel, unde se află cu locuinţa maici călugăriţe cu stariţa lorii, prin hrisovele şi cărţile fraţilorîL trecuţi Domni au avutu milă a ţinea liude doi scutiţi oameni străini pentru ajutorulu şi trebuinţele loru, a ţinea şi unu preoţii apăiatu şi scutit de tote dările ce âaii alţi preoţi, a lua pre, tot anulu treî-(Jecî bolovani de la Ocna Telega; drepţii aceea şi Domnia mea milostivin-du-ne, nu numai întărimii milele ce le are schitulii de la trecuţii fraţi Domni, ci peste liude doî ce are schitulii acesta, scutiţi cu cărţi Domnescî, hărăzimu Domnia mea liude încă doî, ca sa aibă a ţinea liude patru, însă aceşti liude doî să se dee numitului schitu dintr’aceî ce i’aii avuţii schitulu poslusnicî şi i’aii luaţii în scrisu cercetătorul, ce au fost orânduiţii, care şi aceşti doî să aibă schitulu iarăşi scutiţi ca cei-l-alţî doî, iară nu de poslusnicî, cărora să li se d6e şi pecetluiturî de la Visteria Dotnnieî mele; pentru care poruncimii Domnia mea, ca atât milele de maî nainte, cât şi mila acestorîi doî scutiţî să i-se păzăscă numitului schitu nestrămutat, ca să-î fie de ajutorii; într’alt chipii să nu* fie, că aşa este porunca Domnieî mele. —1798, Maiii 18. Cod. XL fila 102. * v Cartea mânăstirev Sinaia din sud. Prahova pentru vama ce are a lua în patru joi. Zem. Ylahiscoie. Find-că mănăstirea Sinaia din sud. Prahova prin cărţile fraţilorii trecuţî Domnî, are milă vama din patru joi dela zborulu ce se face la vremea culesului'de viî în Valea N%ovanilor pe * moşia acestei mănăstiri fără de a se amesteca vameşii la acestea patru joî, care zboru în vreme de maî înainte se făcea Marţea, şi din vremea Domnieî dinteiu a Domnieî sale Alexandru Vodă Ipsilant schimbându-se a se face joia, încă de atunci i s’aii daţii cartea Domnieî sale, ca în loch de patru Marţî să aibă a lua mila acesta în patru Joî, precum prin acesta ne pliroforisimu Domnia mea din cartea Domnieî sale, dintru a doua Domnie, ce o vetjiumii cu 16t 1797 Ghenar 1 ; drepţii aceea şi Domria mea milostivindu-ne înoimii mila acăsta, şi poruncimii Domnieî-Yostre Ispravnicilor îi, să faceţî pe vameşî a urma, şi cu nici un' fel de înpotrivire să stee egumenului, că. să-şî potă lua acestă vamă in patru Joî la zborulu acesta, ii saam receh. gd. Cod. XL fila 102. 416 V. A. U RECITI A Cartea de la Biserica Domnească ot. Caracalu. Zem. Ylahiscoie. Fiind-că preoţii ele la Biserica Domnescă din Caracalu. aii avuţii milă Domn6scă pentru slujba sfintei Biserici a scuti de dijmaritu stupi cinci-c}eci, i ramatori 30, i de vinăriciu cate vedre una sută, aşişderea şi casele lorii ertate de biru preoţescii ^şi de la alte angarii ce esii pre ţeră, precum ne-am adeverit Domnia mea, atât din cărţile fraţilor trecuţi Domni de mai nainfce, cât şi din cartea Domniei-sale Alexandru Yodă Moruzi, ce o vecjum cu 16t. 1794. Ghen. 30. Drepţii aceea amu daţii şi Domnia mea ac6sta Domnescă nosfră carte Popi Hristi sin Popi Slanislav,- şi Popi Dumitru sin Popi Patru, şi Diaconului Stan, vnuc-Popi Dumitru, ca sa aibă milele acestea ce se coprindu mai sus: pentru care poruncim Domnia mea şi vouă dijmarilorii, i vouă vinărice-rilorti şi vouă celoru ce veţi strînge dajdia preoţilorti, vetjîndu cartea Domniei mele toţi să aveţi a ve feri de casele lorii, ca veri-care le-aru face vre unu valii şi supărare peste cartea Domniei mele, unii ca aceia vorii lua certare, ii saam receh gd.— 1798, Iunie 13. Cod. XL, fila 102. Cartea sfântului Spiridon Vechiu de aicea. Zem Ylahiscoie. "Fiind-că sfinta şi Dumnecjeeasca monastire a sfântului Spiridon Yechiu, de aici din oraşul Domniei mele Bucureşeî la care prea fericitul Patriarhii al Antiochie, chir Antemie unde este închinată metoh acostă monastire, aii orânduiţii nastavnicii pre sfiinţia sa Iliopoleos, Nieodim, are milă atât de la cei-l-aiţî Domni, cât şi de la Domnia sa fratele Alecsandru Yodă Moruzi precum şi hrisovulti Domniei sale de la letii 1793 Iulie 18, şi prin cartea Domniei sale selefulul nostru Alexandru Ipsilant Yodă aretă, ce o ve.^timu cu letu 1797, August 15, ca să iee vinăriciu în sud. saac; însă din valea Dobrotoiu, i Yai-de-el, i Măstinescî, i Popescî, i Chiliile, i Ciuleul, i Nucetul câte doi ban! de vadra, iară pârparuiîi numai din poporele Yalea Doroteî, i Arai-de-elii, i Măs-tinescî, i Popescî şi Chiliile, cum şi li ude şese omeni streini, fără de pricină de dajdie, care i-au adusu Domnia sa fratele Mihaiii Yodă Suţu mila sfintei monăstirî încă din ânteia Domnie a Domniei sale, care s’au întăritu şi de fraţii Domni din urmă, care milă de vinăriciu şi cu părpăruîîi, cum şi aceşti liude şese streini, ne-amii milostivitu şi Domnia mea de amu întăritu printr’acdstă Domnescă a nostră carte mila acâsta; pentru care poruncimu Domnia mea să i se păzescă nestrămutaţii şi la vremea vinăriciului să aibă a’şî trimete monăs-tirea omulu seu ca să âmble din preună cu vinăriceriî Domnesc! la scrisulii vinăriciului din mai sus numitele popore, i dupe ce va mesura vinurile cu cotulu celiî.Domnescu pecetluitu să facă doue catastişe şi să le iscălescă atât vinăriceriî Domnesc-i cât şi omulu monăstirei şi unulii sălii iee vinăriceriî Domnesci, dupe care să iee câte doi bani de vadră şi ploconulu de nume, iar iSTOiUA ROMÂNILORU ii 7 altaliî sa rămâe la omulu mănăstirii, dupe care să aibe a lua bani partea mo-năstiriî pe deplină câte duoî bani de vadră, şi cu părparulă dupe cum coprinde mai sus, fără de a se amesteca vinăriceriî Domnescî întru nimic la banii monăstirii, nici a pretendirisi, cu pricină de zeciuială, nici de vre-o cheltuială cu altă nume, nici a sta cu vre-o împotrivire omului monăstirii, cum şi pentru scutelnicî să aibă acum ai găsi, şi ducendu-î la Dumnealoră Ispravnicii judeţului să-î cerceteze, care fiind străini să le deie adeverinţă pe numele şi cbipulu lqră, ca să li să deie şi pecetluituri de la visterie Domnii m61e, spre aî avea în pace despre tote dăjdiile, ca să-î fie sfintei mănăstiri de chivernisela şi de întărire, iară Domnii mele şi părinţiloră Domnii măle vecînică pomenire, ii saam receh gd. 1798, Maiu 3 Cod. XL, fila 103. Zem. Ylahiscoie : Sfintei şi dumnezeiesciî mănăstiri, Plătărescî din judeţulă Ilfovu, unde să cinstesce şi să prăznuesce hramulă marelui mucenică Mercurie, şi cuviosului Egumenă,.... ca să fie sfintei mănăstiri milă de la Domnia mea, să aibă a lua vinăriciu din noue-tjecî pogone vie deluta Brăneştiloră sud. saac. câte duoî bani de vadră şi părpărulă dupe obiceiă, şi de la toţi ceî ce aă viî pe moşia mănăstirii să aibă a lua otaştină dupe obiceiă, adică din doue-<)ccî vedre o vadră, însă vină iar nu bani, aşişderea sa fie sfintei mănăstiri milă de la Domnia mea să aibă a scuti li ude c}ece oameni streini, pe care aducândă adeverinţă de la Ispravnicii judeţului să li se dea şi pecetluiturile Domnii măie pe numele şi chipulu loră, ca să fie în pace şi ertaţî de tote dăjdiile şi orânduelile visteriî veri câte ar eşi peste ani în ţara, de nici unele val şi supărare să nu aibă, ca să potă fi de posluşania sfintei mănăstiri, pentru că acesta milă a avut-o sfînta mănăstire, atât de la alţi fraţi Domni de mai nainte cât şi de la Domnia sa fratele Alexandru Vodă Ipsilant, prin cartea ce o văzumă Domnia mea cu letă 1797. Iunie 27. Dreptă aceea amă înoită şi amă întărită, şi Domnia mea mila acesta ce să cuprinde mai sus, ca să se urmeze întocmai şi ne strămutată, spre a fi sfintei mănăstiri de ajutoră şi de întărire, ii saam receh gd. 1798, August. 17. Cod. XL fila 109. Zem. Vlahiscoie: Sfintei şi dumnezeesciî mănăstiri Gruilă ot judeţulă Ilfovă, ca sa aibă mila de la Domnia mea liude 4ece, omeni streini şi fără de pricină de dajdie, pe care acum să-î gasescă şi să-î aducă din străinătate cărora dupe cercetarea ce li s’o face de către Dumnelor Ispravnici judeţului, fiind străini cu adevărată să li se dee adeverinţă pe numele şi chipulă loră, spre a li să da şi pecetluiturile Domnii mele ca să fie în pace şi pesuperaţî de către nimenea, a fi de ajutorulă şi posluşania sfintei mănăstiri, care acestă milă aă avut-o şi de la Domnia sa Selefulă nostru Alexandru Ipsilant Vvd&precum din cartea Domniî sale ce o vezumă cu 16t 1797, Iulie 3, ne adeverimu. Dreptă Tom. VII. — C. 27 Istoria Romăniloru de V. A. Urechîă M6 V. A. UkECHli aceea poruneimu Domnia mea Dumnăvostră Ispravniciloră şi altoru zapciî, nimenea nici ună felă de superare să nu le facă, că aşa este porunca Domniei măle. ii saam receh gd. 1798, Iunie 7. Cod. XL, fila 109. Zem. Vlahiscoie: Dat’amă Domnesca nostră carte Popi Radului proin Po-tropopu, i popi Ilie, i popi Gheorghe, i popi Tudorache, cari sunt de clirosă la sfînta episcopie Buzeii, ca să fie în pace şi ertaţî de'tofe dăjdiile ce es pe preoţi; aşişderea să seutescă, şi drepte bucatele lorii: stupii, i rîmătorii de dij-măritii, i vinulă de vinăriciii, de nici unele val şi supărare să nu aibă, pentru că acestă mila au avut-o atât de la. alţi fraţi Domni, cât şi dela Domnia sa Sdlefuiu nostru Alexandru Ipsilant Vvd. prin cartea ce o ve^umă cu letu 1797, April 15. Dreptu. aceea şi Domnia mea milostivindu-ne, amu înoitu şi amil întărită acestă milă, ca să fie preoţiloră de ajutoră şi de chivemiselă, şi pentru de a li să păzi mila acăsta nestrămutată, de obşte poruneimu, nimenea întru nimică superare să nu li să facă. ii saam receh gd. — 1798, August 28. Cod. XL. fila 109 Zem. Vlahiscoie. Dat’atnă Domnesca nostră carte sfintei şi Dumnee fieşî care anu, i 300 de oî să scutescă de oieritu şi cinci liude scutelnicî, afară de trei liude ce aii avuţii cuviosulii Egumenii Chirii Dionisie pe obrazulu şeii, pentru purtarea de grijă a bisericeî de la Cişmâua Izvorulii Tămăduiriî, cu deosebită aparte i doî preoţî şi unu grămăticii scutiţî, cum şi acei tal. 360 din venitulu cişmeleloru, orenduesce să i6e pe tot anulii de la Dumneloru naziriî Epitropieî, şi osebitu şi Domnia sa selefulîi nostru Alexandru Ipsilant Vvd., ,1a înoirea ce au făcuta -tuturoru acestoru milî prin cartea ce o vecjumii cu let. 1797, April 10, au maî adausu şi taleri una sută, ca să iee pe tot anulii de la cămara Domn6scă, la (Jiua hramului, ca cu aceste veniturî sa porte egumen ulii grija pururea şi Îrî totă vremea de starea şi podoba numitei bisericî, şi cu scutelniciî să grijescă de luerulu, curăţitulu şi podbba grădineî, i de grijitulii caselorîi cişmeliî de sus şi de jos, fiindii şi un beciul, ne lipsită pentru închisulu şi deschisulu, şi pentru paza şi luarea aminte de cele ce se află sus şi jos, făcend şi meremeturî micî ce aru trebui la case i chioşcu şi la împrejmuirea curţeî ; decî învrednicindu^ne Domnulu Dumnezeu cu Domnia acestei pravoslavnice Ţerî, ne-amu milostivită şi preste liude 18 ce au avutu iî maî adăodămîr Domnia mea doî ca să ţie liude 20, însă oamenî străinî şi fără pricină de dajdie, cărora facendu-li-se cercetare dupe orenduiala Yisterieî, să li se dee şi pecetluiturile Domnieî mele, ca sa fie în pace şi nesupăraţî de tote dajdiile şi orendueliie ţereî; dreptu aceea ca să li se păzescă aceste miiî şi veniturî i-amu datu acestă Domnescă nostră carte de întărire, prin care porun-cimu ca să se urmeze întocmaf.— ii saam receh gd. 1798, Maiu 26. Cod. XL. fila 121 \ ISTORIA ROMÂNILORÎJ 421 Zem. Ylahiscoie. Sfintei monăstirî ee se numesce Sadova ot. sad Dolju, unde se cinstesce şi se praznuesee hramul-a prea sfintei născetore de Dumnezeu, ea să aibă a ţinea cuviosulă Egumenă de la acăstă sfântă monastire liude şepte omeni streini şi fără pricină de dâjdie, pe cari găsindu-î şi aşe-Zându-î să iee adeverinţă de la D-năloră Ispravnicii pe numele şi chipulă lorii, ca să li se dâe şi pecetluiturile Domniei mele, spre a fi în pace şi iertaţi de tote dăjdiile şi orenduielile verî-câte arii eşi de la Visterie şi de la Cămara Domniei mele peste anii în ţ6ră, de nici unele valii şi supărare să nu li se facă, ca să fie de posluşania şi ajutorulu trebiloru sfintei monăstirî, pentru' că acesta sfântă mănăstire din întâmplarea vremilorii resmeriţiî dărăpănându-se şi stricându-se tote împrejmuirile eî, aă avuţii acesta milă şi de la Domnia sa selefulă nostru Alexandru Ipsitant Vvod, prin cartea Domniei sale, ce o veZumu cu letă 1797 Maiii 16. Deci învrednicindu-ne Domnulă DumneZeu cu Domnia acestei pravoslavnice ţerî Românescî, ne-arnu milostivită de amu înoită şi amu întări tu acostă milă, ca să se păzescă nestrămutaţii; pentru care poruncimă Domnia mea Dumnevostră Ispravnieiloră şi zabiţiloră ce veţi fi orenduiţî prin plăşi, nimenea întru nimic supărare peste porunca Domniei mele să nu li se facă. iî saam receh. gd.— 1798 Iunie 20. Cod. XL, fila 123. Zem. Ylahiscoie. Fiind-că în oraşulîi Cerneţuluî sud Mehedinţi se află o sfântă biserică Domnescă veche, unde se cinstesce şi se praznuesee hramulu sfintei DumneZeesceî Troiţî, la care sfântă biserică vrendu Domnia sa fratele Mihaiu Yodă Suţu de a se aşeZa şi a se tocmi o şcolă cu dascălu pentru învăţătura, şi luminarea copiiloru oraşului şi împrejureniloru, cari sunt depărtaţi de şcole, pentru trăbuinciosa învăţătură, cum şi pentru trebuinţa cântăriloru în sfânta biserică, şi să aibă şi sfânta biserică unu ajutoru cu ore-care venitu pentru cele ce sunt de trebuinţă, cinstea şi poboba înlauntrulu eî, ca o zidire Domnăscă veche, ce este fără de alţii ajutoru de vre-unti venitu, s’au milostiviţi! Domnia sa şi i-aiî daţii privileghiujîi Domnieî sale, ca să aibă a ţinea liude două-Zecî şi doî fără de nume şi fără de dajdie de la Yisterie, pentru ajutorulu numitei şcole şi bisericî, care acesta milă şi orenduială a bisericeî au întărit’o şi Domnia sa fratele Alexandru Vodă Mor uzi prin cartea ce o văZumu, cu letu 1793, Maiii 5, i de la Domnia sa selefulii nostru Alexandru Yodă Ipsilant prin cartea ce o văZumu cu lătu 1797 Maiu 13; decî învred-nicindu-ne Domnulii DumneZeii şi pe noî cu Domnia acesteî pravoslavnice ţerî Româneşcî, ne-amii milostivită de amu înoitii şi amu întărită acestu pri-vileghiu, ca să aibă a ţine liude doue-Zecî şi doî scutiţî, însă streinî, pe care să şi-î aducă acum din streinatate, cărora dupe cercetarea ce li se va face de către Dumneloră Ispravnicii judeţuluî, fiindu cu adevărată streinî şi fără nici unu felă de dajdie, li se va da şi pecetluiturile Domnieî mele de la Yisterie 422 V. A. URECHIĂ pe numele şi chipulîi loru, spre a fi scutiţi şi aperaţî de orî-ce dăjdiî şi oren-dueli voru ieşi pe ţără de obşte, ca să se respuncja la biserică i la şcoiă aşe-(Jămentulu lorii, din care să ţie dascălu de inveţătura copiiloru şi trebuinţa cântăriloru în sfânta biserică, unde acolo în Cerneţî, fiindcă D-neluî cinstiţii şi credincioşii boîerulu Domniei mele Alexandru Farfarabiv. Clucerii, aii făcuţii q casă de petră pentru şederea dregătoriloru Domniei mele Ispravnicii judeţului, poruncimii Domnia mea ca orî-care dregătorii Ispravnicii va şedea într’aeea casă ^ă aibă a da pe lună câte tal. 6 la numita biserică şi şcoiă, ca şi aceşti bani să se. cheltuiescă iarăşi la trebuinţa bisericeî, de unt-de-lemnu, făclii şi tămâe şi la simbria dascălului şcoleî şi a cântăreţiloru şi fiind-ca la acestă faptă bună au fost începetoru şi isvoditorii Dumneluî mai sus numitulu boie-ruliî Domniei mele biv. vel Clucerii Farfara, de acea iarăşi asupra Dumneluî damă acestă purtare de grijă, ea dintru neguţătorii şi orăşenii de acolo pe care va socoti omii cu bunii ipolipsis şi cu frica lui Dumnezeii, să se orenduiască Epi-tropii, a strînge acestii veniţii şi a cheltui la trebuinţa şcoleî şi bisericei cum •poruncimii mai sus; pentru care întăfimă Domnia mea acestii privileghiu cu însăşi Domnesca nostră pecete, ca să se păzescă nestrămutaţii, ii saam receh.— 1798, August 18. Cod. XL, fila 124. Hrisovulu mânăstirei Delulu de lângă Tergovisce, sud. Dâmboviţa. Sfintei şi Dumnefjieiesceî monăstirî ce se numesce D61ulu de lângă Tergovisce sud. Dâmboviţa, unde se cinstesce şi se prăznuesce hramulu sfântului Ierarch Nicolae, ca să aibă printr’acestii Domnesculii nostru hrisovii milă de la Domnia mea, să ţie liude doue-fjecî scutiţi, pentru posluşania şi ajutorulii sf. mOnăstirî, pe cari liude găsindu-î, streini far’de pricină şi încărcătură pe la nescare-va sate, şi ducendu-î înaintea Dumnelorîi Ispravnicilorii ca să’î cerceteze de sunt streini cu adevăraţii, să le d6e adeverinţă pe numele şi chipulîi lorii, dupe care să li se dee^şi pecetluiturile ^Domniei mele pe la mânile lorii de la Vistierie, spre a fi în pace şi nesuperaţî de tote dajdiile şi angariile; aşişderea să aibă sfânta mănăstire mila de la Domnia mea, să i6e venitulii de la verî-câte scaune s’ar tăia carne pe moşia monăstireî ce se numesce................ din sud. Dâmboviţa, pe care moşie este delii şi locuri de se taie carne şi are mila de ia vinăriciu şi otaştină, să aibă omul îi ce’lii va orendui din partea mănăstirii să caute acestii veniţii său să’lu ven(Jă euî va vrea şi vinăricerii nimic amestecă sa nu aibă cu aceste scaune, fără numai Egumenulu seu omulu ce’lu va orendui, iară la alte delurî unde au mănăstirile de iăă milă de vinăriciu şi moşiile voru fi ale altora, pe acele delurî orî-câte scaune voru fp să le caute vinăriceriî, iară mănăstirile nici o trebă să nu aibă; aşişderea sa aibă sfânta mănăstire milă de la Domnia mea să iee vinăriciu din delulu Şolomd-nuluî, ce se numesce Anindsa, i Glodeniî, i alu Eezvaduluî,. i alu Ocniţiî, i ISTORIA ROMÂNILORU 423 alu Voivozii, şi din delulu Saşiloră ot. sud. Dâmboviţa, câte doî bani de vadră i părpărulă dupe obiceiă, şi omulă ce se va orândui din partea monăstireî să âmble de împreună cii vinăriceriî Domnescî la scrisulii vinariciuluî dintr’aceste popore şi dupe ce se va mesura vinurile cu cotulă Domnescă, pecetluiţii, fă cendă doue catastişe, de la care să iee omulu monăstireî unulă, iar altulti să rernâie la vinăricerî iscălită, să’şî aibă omulu monăstireî a’şî strînge baniî seî partea monăstireî de plinii, fără de a nu se amesteca vinăriceriî întru nimic la baniî monăstireî, cum şi bucatele ce va avea monăstirea de vencjare drepte ale sale, la orî-ce tergă le va vinde monăstirea să fie nesuperată de vamă, dupe coprinderea ponturiloră de vencjarea vămiloră şi dupe cumveRuiii..acelui scaunu de a se face ven^are de carne pe numita moşie pe sema sfinteî Episcopiî, iară vinăriceriî -să nu se amestece; într’altii chipH să nu fie, că aşîa este porunca Domnieî mele. — ii saam receh gd.—1798, Sept. 24. Cod. XL fila 153. Zem. Vlah. Sfânta monăstire Caldăruşaniî ce este zidită de reposat. Mateiu Basarab Vodă, avendii hrisove atât de la răposaţii ctitori, cât şi cărţi Patriarşescî Singhilicodi cu înfricoşate legături, ca sa se păzescă şi să fie într’acăstă monăs- Istoria Româniîoru de V. A. Urechiă Tom. VII. — C. 28 V. A. URECHIĂ 434 tire orenduiala de chinovie cu părinţi cuvioşî, care monăstire zidire vechia fiindu şi din pricina vremilorii ajungendu la prosta stare şi dărăpanare, cu şcirea şi voia Domniei şi a Mitropolitului ţereî, s’au fost datu întru purtarea de grija şi deseverşită chiverniselă reposatuluî Proin Mitropolitu Filaret, care ca unu ctitorii noii făcendu-se, aii dres’o, au înoit’o, aii împodobit-o întru tote, cura-ţind’o şi de orî-ce datorii şi dupe ce aii adus’o în bună stare, dupe coprin-derea ctitoriceşcelorii hrisove, din părinţii cernicani şi cari i-aîr cunoscuţii de vrednici la viaţa lorii, urmândii orendueliî ce aii avuţii din începutii de la reposaţiî ctitori, dânduşî cartea sa pe-acestă întocmire, ca unii noii ctitorii ce s’au aretatii, pe care aii întărit’o şi Prea Sf. şa părintele Mitropolitu de acum, diadohulii reposatuluî Pilaret, a-căruia bună faptă şi urmare fiindu plăcută şi lui Dumnezeii şi omenilorii, şi pliroforisindu-se Domnia sa selefalîi nostru Alexandru Ipsilant 7vod. cumcă se urm6ză şi se păzesce în numita monăstire chinovie cu bunăr-orenduială de către numiţii părinţi Cernicani de când s’au întocmit penă acum, ca unii lucru sufletescu şi fără vătămare, bine aii voiţii şi Domnia sa şi prin hrisovaiii Domniei sale, ce’lii veijumu, cu letii 1797 Aprilu 27, aii întăriţi! acestă bună întocmire a reposatuluî Mitropolitu, ca să se păz6scă nestrămutatu, unde să aibă cuviosulii Archimandritii Cernicanu chirii Gheorghe, ce este orenduitiî năstavnicii, de împreuna cu ceî-l-alţî părinţi Cernicani câţi maî jos se vorîi nirmi,aţinea chinovie de părinţi cuvioşî, carî să fie îndatoraţî a păzi acestea ponturî ce maî jos se arâtă : 1. Orenduiala biserieeî să se păzescă nestrămutatu dupe porunca tipicu-rilorii şi orenduiala chinovieî Sfetagorescî, nicî adaogândii nicî scăcjendii, fără de numaî întocmaî dupe aşezarea sfintelorîi canone ale sfinţilorîi părinţî să se urmeze, 2. Nicî a călugări fără porunca Domnieî mele, nicî a boteza fără şcirea Prea Sf. Sale Parinteluî Metropolitu, să nu fie volnicî părinţiî de acum înainte. 3. Din căţî părinţî se află acum într’acestă sfântă monăstire, făcendii alegere, atât din ceî cu darulii preoţieî şi a diaconieî, cât şi dintre monaşî şi deosebindii pe ceî vrednicî, atât de tr6ba biserieeî, cât şi de a caseî, să remâie la numeri! patru-(Jecî, iară când la cercetarea socoteleî ce are a se face pe fie-care anu, se va vedea că veniturile monăstireî sunt în stare de a putea ţine şi maî mulţî părinţî, se va adăuga şi alţî la numeru lângă aceştia. 4. Nicî unu părinte streini! din alţii loou seu monăstire să nu se prim^scă fără şcirea şi blagoslovenia Prea Sf. sale parinteluî Mitropolitu, nicî să se dee voîe la vre-unii preoţii streini! de a sluji cele preoţescî, maî vertosu celu venitu din altă Eparhie, penă nu i se va trimite poruncă în scrisi! de la Prea Sf. sa părintele Mitropolitu. 5. La iconomia acesteî monăstirî Căldăruşaniî să se silescă numitulu Arhimandriţi! a adauge şi penă la cele maî micî ducrurî spre folos de veniţii, şi de prisos, purtându grijă ca cheltuiala să se facă cu iconomie, maî cu scă- ISTORIA româniloru 435 dere: la severşirea fie-căruî anît când îşî va încheia socotela la Epitropiî ceî orenduiţî maî jos, nu numai sâ nu arete prisosii de cheltuiala peste venită, ci încă să trecă venituiii peste cheltuială, săă când nu va prisosi veni tulii, să fie însă tocmai pe tocmai, avendă şi grija viilor ii de a se lucra bine şi cu bună orenduiala, cum şi hotarele moşiilorii, a nu se împresura de alţi vecini şi întemeierea pădurii a se aduce la buna stare, cum şi acareturile monăstireî, atât cele din lăuntru, cât şi cele din afară, să nu le lase a se derepăna, ci maî vertosă să se silăscă la maî bună stare să le aducă prefacendă şi înoindă încă şi din noii făcendu. 6. Nicî odată să nu aibă voîe, nicî putere a lua banî cu dobândă pe numele monăstireî pentru vre-o trebuinţă, fără de şcirea orenduiţiloră Epitropî, iar de va face vre-o împrumutare fără de şcire, să nu se cţie în sema, fiind-că monastirea nu este datore nimic penă acum. 7. Pentru ca să se cunoscâ că întru acâsta monăstire este chinovie, dupe canonele sfinţilor îi 'părinţî, să fie de o potrivă toţî de obşte întru tote, iară nu osebiţî de haine, la mâncare, seu la rugăciunile sfinteî biserici. 8. Părinţii călugări ce s’aă găsit'vechî locuindă în monăstire să aibă ai avea întocmai şi de o potrivă cu ceî-l-alţî cernicani. \ 9. Din părinţiî dela numita monăstire ce se voră trimite de cuviosulu Arhimandriţii, şeii vorii veni pentru orî-ce trebuinţa sa li să dee la mână adeverinţa a cuviosului stareţă chir Gheorghie spre a fi şciuţî, şi când va fi trebuinţa monăstireî, care are a se căuta prin stăpânire, să aibă a se areta epitrogiloră, acea trebuinţă. 10. Când vre-unulu din părinţiî chinoviei nu va urma datoriei ce i se cade, atuncî ca pre unu netrebnică să’lă izgonescă. 41. Tote moşiile, acareturile, şi veniturile de nou la să şi le aibă numita monăstire în zaptulă numitului stareţă, ca să le caute, şi nimenea să nu se cerce a lua şi a înstrăina cevaşi de ale monăstiriî, orî moşie, ori alt cevaşî cu nicî unu felu de cuventă, ci tote să fie pentru trebuinţa obştieî părinţiloră, pe care să se silesca maî sus numitulă stareţă chir Gheorghe a le bine economisi, şi a le chivernisi, cum amu (Jisu maî sus, spre a le aduce sporă şi adausă. 12. Tota hrisovele 9i ^aiţiie monăstireşcî vechî şi noue să le. aibă la schevofilachia monăstiriî, cu bună păstrare, la care aă orenduitu Domnia mea şi epitropî, pe PreaSfinţia .sa părintele Mitropolitulă ţeriî, chir Dositeiă, i pe Dumneloră cinstiţiî şi credincioşiî boîeriî Domnieî mele, vel Bană Dimitrache Ghica, biv. vel. Bană Dimitrache Eacoviţă şi vel Yornică de ţera de jos, Constantin Eilipescul, care epitropî să fie cu purtare de grijă, şi să privegheze în totă vremea de a se urma întocmai şi fără de nicî o scădere maî sus arătatele ponturi, cum şi socotela monăstireî de venită i de cheltuială pe tot anulă să 136 V. A. URteCttll aibă a o cerceta, ajutândă monăstirea şi pe numiţii părinţi cu rîvnă creşti-nescă spe celea de folos; aşişderea şi când cuviosulă stareţu chir Gheorghie îşî va da obştesca datorie, să nu fie volnicii nimenea din altă parte a intra stareţu, fără de numai din părinţii monăstiriî, dupe alegerea ce voriî face între denşiî, şi prin şcirea epitropiloră aretându-se Domniei să se orânduiască; şi osebiţii fiind-că acestă monăstire are şi mili Domneşcî, prin hrisove i cărţi dela toţi fraţii Domni de rendă, precum din deosebiţii hrisovulă Domniei sale sele-fului nostru Alexandru Ipsilant Yvd. celii vetjumă cu lâtu 1797 ne adeverimîi, care mili sunt acestea, adecă: să iee vinăriciudin poporulii Yalea meiloră, Yalea Largă, i Yalea Negovaniloră, Yalea Humei, Sărbiniî,. Delîcelulu, Yalea Petrii, Arva şi Ursoaia ot sud... câte douî bani de vadră, afară din părpărulu popo-relorii ce se va fi coprin De la jălbile .„pecetluite” către ispravnici, tal. 1. Insă : • __ 70 vel Logofătulii. % --- 35 IMea Logofătu. --- 15 Muhurdarulu şi divictarulu. Iar scriitorulii de la 4 parale până la 7. i --- De la cartea de staroste de negustori tal. 43. Insă : Taleri Bani . 26 --- vel Logofătulii. 13 --- II-lea Logofătu. 3 --- Muhurdarulu şi divictarulu. 1 --- Scriitorulii. 43 --- De la cărţile de vătăşie de plaiii tal. 20. Insă : ii 40 vel Logofătulii. 5 80 II-lea Logofătu. 3 --- Muhurdarulu şi divictarulu. 20 Dă şi scriitorului cât se va proerisi Vornicii. De la cărţile de tergîi tal. 20, a cărora împărţelă asemene este ca cea dinapoi. De la cărţile de judeţe ot vel ocne tul. 20, a cărora împărţelă asemene. De la cărţile de eercătură, de oieritu, dijmadtîi, tal. 10. Insă : 3 80 vel Logofătulii. 1 100 II-lea Logofetu. 3 60 Muhurdarulu şi divictarulu. 1 --- Scriitorulii. 10 ' ' ÎSfORÎA ROMÂN1LORU 465 Zem. Ylahiscoie. Dumne-vostră Ispravniciloru de la judeţele ce cadă spre drumulă Focşaniloră sănătate, fiind-eă au venită la au^ulă Domniei mele cum ca pe la unite locuri se afla locuste îngropate care acum au începută a eşi, dupe îngrijirea ce avemă Domnia mea, iată de aici s’au orânduită umilă din Arhierei, sfinţia sa părintele — cu moaştele sfîntuluî Mihail sinodulu, printr’a căruia sfîntă mijlocire -şi rugăciuni către milostivulă Dumnezeu se câştigă izbăvire şi tămăduire de acest felu de jivinî vătămătoare; ei dar ve poruncimă^ ca orîunuiu din Dumne-vostră, seă judecăfcorulă judeţului să mergeţi cu sfintele moaşte şi eu numitu Arhiereă pe la locurile ce vor fi locustele îngropate, ca să se facă osfeştănii şi rugăciuni pentru izbăvire de acest reă, la care şi din partea D-vostră să faceţi silinţă, şi ori-ce mijlocă veţi socoti spre întâmpinarea răului a nu se înmulţi penă sunt locustele mici, şi cu înlesnire a se sdrobi, precum şi sfinţiei sale părintelui Arhiereu, i călugaraşuluî să li să dăe eelea trebuinciose ale mâncării la drumă, avendă ajutoră ca să potă cu înlesnire a înconjura tote locurile unde vor fi locuste. ii saam receh gd. 1798, Aprilie 10. Cod. XXXIX, fila 28 verso. Anexă la pag. 176 Hrisovu pentru De part ciment ulu Epitropieî, TJnde este politie, acolo dupe cuviinţă şi ^.oblăduire trebue a fi, şi unde oblăduire cu începeri milostive şi temeiuri statornice şi de folosu, acolo şi cetăţenii sunt fericiţi; acesta este scoposulă celă mai alesă, şi lucrulă celă deseverşită bună ală politiei, fiind-eă tot omulă din fire caută fericirea; deci din căsulă acela ce din Dumnezeesca pronie prin prea puternica împărăţie (a căruia stăpânire şi biruinţă Domnulu Dumne(Jeă să Ie intarescă în veci) aă bine-voită de ne-au rădicată în Dom-nesculă acesta scaună ală Valahiei, îndată cât M-a fostă prin putinţă, amă chibzuită să întocmimă folosulă şi fericirea norodului celui de gubt stăpânirea nosfra, că acăsta socotimă a fi datoria cea mai mare a unui stăpânitoră, dar fiind*că fericirea din nimică alta nu curge, fără numai din buna qrenduială şi ocârmuirea'obştiriî, pentru aceea face trebuinţă a începe de la acăsta, ca una ce este isvorulă curgeriloră celoră curate, şi rădăcina rodeloră celoră cu bune mirosuri; dreptu aceea luândă în mâni rămurile celea ce sunt cu multe deosebiri ale stăpânirii, şi cu scumpătate făcendă băgare de sămă Epitropieî departamentului obştescu, aflatamă nu puţine lipse, amestecări şi neîntocmiri în-trensulă, cuviinciose veculuî celui trecută, iar nu celui de acum, care aducă multa zătignire la ocărmuirea cea bună a stăpânirii şi orendueiiloru celoră cuviinciose ; pentru care bine ehibzuindă Domnia mea, prin cercetare osîrdnică, şi, unele adăugândă, alte scoţendă şi schimbându-le, hotărîmă prin acest ală nostru Domnescă hrisovă, şi întărimu întocmirea şi buna orenduială a acestui departamentă al epitropieî, ca să-şi urmeze întocmai dupe capitole ce mai în jos se va t.riva cuviinţei şi neplăcute Domniei mele, în vreme ce laacestu Departamentii se afla cele mai dinainte cercetări ale vinovaţilor u, unde se înfăţişază tâlharii şi alţi omeni răutaţiţî, care când nu se va afla omeni îndestul de străjuire, urmâza de a se întâmpla şi alte nenădăjduite; pentru care poruncimu cu totă străşnicia, de aeu^n înainte vătafii de puşcărie, să fie nelipsită de la puşcărie, străjuindu cu mare priveghere du pe datoria sa, iară Iuz-başa ceauşulu de puşcărie, sa se atîe la conaculu D u înnoi uî de la Depar-tanientu cu ală II-lea Armaşu, urmându datoria lorii ce au, şi ceauşii de Armăşeî să se afle la conaculă D-luî Epistatulă Armăşieî; într’acestu chipă dara sa se păzâseă orânduiala precum din vechime s'aă urmată acostă întocmire şi dupe cuviinţa voimu Domnia mea a se păzi şi de acum înainte, spre a nu se întâmpla celă mai mică cusuru vre-odată, dupe ce veţi ceti c i înţelegere Dum-nevostra Domnesculă nostru pitacă, apoi să se arate şl D-luî biv. vel Hatmană Epistatulu Armăşieî ca şi D-luî să fie următoră a păzi şi a na se face vre-o urmare împotriva, tolico pisah gd.—1798, August 26. Cod. XXXIX fila 69 verso. Anexă la pag*. 190. Io Const. Gheorghe Hangeri Vvod. i g$pd. Zem. Vlahiscoie Dumnevostră judecătorilor!! de la Departamentului de şepfce, fiind-eă la pricina judecăţeî ce au avută astăzi la Divanu înaintea D nnnieî mele lamandi Căpitanii cu Egumenu Eazvăaeanu pentru o prăvălie s?aă dovedită de Lţă în Divană vicieşugulă ce au metahirisitu Egumenulă la facerea zapiseioră, nu numai că sunt scrise amândouă tot cu o slovă şi fără de nicî unu martoră dupe cuviinţă, ci încă şi nepotrivite la cuprinderea lord, care acesta madea din anaforaoa. D-vostră vecjum ca s’aă cercetată la aceiă Departamentă de şopte şi pentru că nu v’aţî urmată datoria a cerceta pricina dupe cum se cade să fi probaiuită zapisele, să fi chibzuită ale dreptăţeî, perierghisindu cele ce se cuprindă la un zapis şi cele ce se cuprindă la cele-i-alte, cum şi cele urmate^ v’aţî făcută înşi-*. e pricină de napăstuire; lamandi diafendipsindu pe Egumenă Ia o urmare viclenă ca acesta, căci şi D-loră veliţii boieri încredinţându-se la cercetarea şi anaforaoa Dumnevostră n’aă cerută zapisele a le vedea, pentru care acum de-odată lăsămu Domnia mea ca înşi-ve să ve socotiţi învinovăţirea cât este de mare şi vădimătore de sufletă în vreme ce se ounosce că orî pentru voie ve-ghetă seu pentru amelies’au întâmplată urmarea acesta; deci ve poruncimă straşnică, să ve îndreptaţi de acum înainte, şi sa fiţi cu mare băgare de seină şi cu isîoki koMÂNiLDaft totă epimeîia la cercetările ce faceţi, ca să nu se mai întâmple acestu felii de nedreptăţi învederată, că să sciţi hotaritu că Ve vomă judeca Domnia mea şi ve vomă pedepsi fără mila, spre pilda de obşte.■ tolico pisah gd.—1798 Iulie 14. Cod. XXXIX fila 61. Anexă la pag*. 191. , Publicaţii la Iote judeţele pentru oprirea judecăţilor ii de la fio dile ale lut Iunie penă la sfârşitulu lui Iulie. Dumnevostră Ispravniciloru ot sud . . . sănătate, ve facemu în şcire că obi-ceiulu este în toţi anii a se face contenire judecăţiloră de la lo -(jitie ale acestei urmetore luni, pena la sfârşitul u lunei Iulie/când într’acestă vreme este vremea secerişului, i a cositului de fenu, şi sapa porumbului; de care ve poruncimu, sa daţi în şcire tuturoru de obşte, ca, să fie înşciinţaţt de acesta, spre a’şî căuta fieşî-care de strînsuiu roduriloru pământului şi sapa porufiibuluî, de cositul ă tenului şi ele alte trebuinţe ale hranei, şi pe niminea se nu aduceţi în judecata,- cum şi pre cei ce sunt intraţi în judecata Dumnevostră, să-i: isbrăniţi prin hotărîre, şi să le daţi drumulu pe ia casele lorii, dupe cum şi aici s’au dată poruncile mele,,ca M nu şe aducă cu muitibaşiru nimenea pentru pricini de judecăţi, afară numai de pricini de vinovăţii, care sunt urmatore ase căuta în totă vremea, şi fiţi sănătoşi. 1798, Iunie 11. Cod. XXXIX fila 55 verso. Publicaţii la tote judeţele şi la Căimăcaniidu, pentru contenireeă judecăţilor ii pe vremea cules urilor ii de vii. Dumnevostră Ispravniciloru ot. sud .. . . sănătate, ve facejniî în şcire, că într’acestă vreme, când sunt cuiesulu viiloră, ; culesul ă porumburilorit şi alu arătiiriloră, obişnuită şi de trebuinţă este a se precurma pricinile judecăţiloră penă la sfîrşltulă lui Octombre, ca să-şi poţă căuta Deşi carele de aceste agoniseli; deci ve poruncimu Domnia mea, ca, să înşciinţaţt la toţi din obşte, ca a şeie fieş-carele, că intr’âcestu s o rocă, nimiiiea nu are a se trage în judecăţi spre a nu se trepăda în z'adaru cu venirea pf la Di vană, şi aşa sa urmaţi şi Dumnevostră, ca să nu ‘ridicaţi pre nimenea de la treba loru, într’acest sorocu afară numai din piicinile de iglimatieâ/ care în totă vremea au a se căuta, pentru care amu..dată poruncile Domniei mele şi aici la tote judecătoriile, şi fiţi sănătoşi. 1798, Sept. 11. Cod. XXXIX fila 79 verso. Adecă eu loan precupeţii din mahalaua Pantelimonului, încredinţezi! cu zapisu meu la logofeţia luminatului Di vană, precum sa se scie că Marţi la clece ciasuri din doue ale lunei aceştia, mergemQlă Dumneluî vel Logof. Constandin Istoria Românilor de V. A, Urechiă. Tom. VII, — C, 32 498 - V. A. URECHIĂ Ştirbei la moşia Dumisale Fundenii, unde acolo mergendfi doui omeni, călări cu caiafetu arnăuţescă, pe costa de lîngă heleşteă, s*au daţii bănuială că adevărată sunt hoţi, cari fiind-că au cjis către omenii de acolo că arii fi greşita drumului, iar locuitorii şi de o parte de dramă şi de altă parte, ce'făcea arături., au C^1 n’au ve^utfi acesttt felii de omeni-trecând pe drumti, la cercetarea ce au făcuţii potera spătărească, au daţii cuvântă şi Iane^ ce este şedetoriă la oborulu Târgului de afară în cârciuma P-lui vel Logpf., că acei omeni au greşiţii drumulii şi pentru căci aii fjisii cuvânt potrivită cu alii aeel.oră omeni ce le-aii fost venirea hoţescă, dându-se D-neiui vel Logof. la bănuială că-î sc-ie Iane, şi sunt viclenii la mijlocii, ca să iasă bănuiala ca nu urmeză elfi acestii felii de rele urmări% Fam fi luatfi eu în chizăşia mea pe.omfi, ca ori când ’l va dovedi viclenii cu sciinţă pentru acei omeni, seu cu altă răutate ascunsă, să amu a da omul ii în judecata luminatului Divanii, ca să’şi iee căcjuta răsplătire, că Dumnâlui era să-l dee în cercetarea judecăţei, şi eu arhii căluţii cu mare rugăciune la Dumnelui vel Logof. de l’aă daţii în chiezaşia mea; şi pentru mai adevărata credinţă mi-amu pusfi numele şi degetul fi în locui de pecete, ca să se creţii.. 1798. Noembre 6. Eu Ioan Precupeţii ot mahalaua Pantelimonuluî, chezaş. Eii Popa Manolache, mărturie. Niţu Logf. za taină, condicarfi, am scris cu (lisa lui şi martor. Cod. XXXIX fila 104 verso. Zem. Vlahiscoie. Fiind-că Angheli Andrianopolitis, pentru fapta uciderei ce aii săvârşită, s’aii hotarîtă de către Domnia mea a se trimete la osânda ocnei, de care poruncimfi slugilorfi Domniei mele, cămăraşilor de Ia ocna Telega, aducâpdfi sluga Domniei mele, zapciă arraăşescu, pe numitulfi Angheli^ să aveţi a’l pune în ocnă ca să se osândesca, de unde să nu fie slobodă a eşi fără de a doua poruncă a Domniei mele, şi la mâna orânduitului zapciii să aveţi a da adeverinţă de primire, ii saam receh gd. 1798 Iunie 18. Cod. XXXIX fila 57 verso. Zem. Vlahiscoie. Credinciosu boierule Domniei mele, biv. vel Şătrartt Mihaifi G-reeene, sănătate, iţi fac&mii în scire, că Dumnelui vel Logf. Nicolae Brâncovenu vrând a’şi hotărî moşia Dumisale Obileştiî, ce are în sud Ilfovfi, ca ară fi călcată de către moşia Dumnelui vel Vist Frăsinetulă, şi, din porunca Domniei mele, făcendu-se cercetare mai ânteifi aici la Dumnelorfi veliţi boieri, nu s’a împotrivită Dumnelui vel Vist. a-şi hotărî Dumnelui vel Logf. moşia Dumisale, cjicendă însă şi acesta că nu trimite altă omă !a hotărnicie, fără de numai că şi Dumnelui îşi va da sineturile îu mâna orânduitului hotărnicii, la care anafora s’au dată şi hotărîrea Domniei mele; deci fiind-că eşcî cerută de Domnia sa vel Logf., iată te hotărîmă Domnia mea hotărnicii şi luândă mai întâiu de la Dumnelui vel Vist. sineturile Dumisale, să mergi la numita moşie ISTORIA ROMANÎLORU 499 Obileştiî cu sluga Domniei mele alu 2-lea portarii şi cu vecinii împrejuraşi faţă, afara clin vechilulu Dumnelui vel Vist., să faci cercetare hotareloră şi semneloru dupe scrisori, dupe dovedi, cumu şi dupe stăpânire veche, prin omenii betrânî din satele de prin prejură, ca să arate prin carte de blestemă hotarele cele adevărate, şi făcendu tragere cu sfera dupe obiceiu, unde nu va fi nici unu felii de pricinuire, sa se puie şi pietre, şi sa dai carte de hotărnicie, iară la care parte va fi pricină, petre să nu se pună, ci numai semne, şi să înştiinţezi Domniei mele, ca de aici să se facă hotarîrea dreptăţeî. ii saam receh gd. 1798, Octombrie 19. Cod. XXXIX fila 98 verso. Io Const. Gheorghe Hangeri Vood. i gspd. Zem,. Vlahiscoie. Cinstiţi şi credincioşi boierii Domniei mele, D-neta vel Tist. Scarlat Ghieâ, i D-neta vel Vornice ai obffciriloră Radule Goleseuîe, fiind-ca ni s’aiî făcutu aretare cu bună pliroforie, cum că casa Căminarului Dudescu a intrată la grea datorie, din pricină că nu s’a făcutu chivernisirea ce se cuvenea, şi pentru că voimă Dbmnia mea a se face mai nainte îngrijirea cea trebuinclosă? spre a nu veni la maî mare derăpănare avutulu şi economia acestei case, poruncimă Dumnevostră, împreună să chibzuiţi, ca să găsiţi mijloculă celu maî cuviincioşii spre a eşi casa acesta de la datoriile ce se află, fără de a nu se vinde vre-ună acaretă, din moşii şi altele nemişcătore, ci cu veniturile casei chivernisindu-se, aveţi voie să le daţi in arendă şi pe unu ană, şi pe douî, şi pe trei anî, ca negreşită din venituri şi din alte lucruri mişcătore să se' plătesca fieş-căruia datornică rânduri, rânduri, purtând de grija a se lăsa acea ce veţi socoti şi pentru cheltuiala casei Căminarului Dudescu din tote filele ; iară când unii din datornici nu va vrea să iee^din cele nemişcătore, seu din venituri, să Ie arătaţi că nu numai se voră păgubi de acum înainte de vre-o dobândă, ce voră fi scriindă zapisele ce au, ci şi de chiar suma capeteloră se voră forte discolipsi a lua, fiind-că nu voimă Domnia mea să se înstrăineze cu vîndare de totă vre-ună acaretă nemişcătoră de la acestă casă şi ve îndatorimă ca să priveghiaţî în totă vremea pentru acesta, şi să luaţi treaba casei acesteia asupra Dumnevostră, facendă urmare întocmai precum poruncimă, şi de care cum-va s’ar întâmpla a se vinde ceva din vre-ună acaretă fără ştirea Dumne-vostrâ să o publicuiţi, că tara iscălitura Dumnevostră nu va avea curs, şi aşa să se treca pitaculă acesta şi în condica Divanuhjî. tolico pisah gd. 1798, Noem. 21. Cod. XXXIX fila 111 verso. Io Const. Gheorghe Hangeri Vcd. i gspd. Zemb. Vlahiscoie. Cinstită şi credinciosă boerulu Domniei mele D-ta vel. Yornice ală Ob~ ştiriloră, fiindu-că după jalba ce aă fostă dată Domniei mele în trecutele cjile soţia Rădiicanuluî ce aă fostă zarafă, aretândă pe soţuiă seă, ca este smintită 500 V. A. URfiC.HIA din fire, ne fiindii eu minţile întregi, din care pricină pentru ea să nu se pră-pădesea lucrurile oasiî, face cerere de a i se lua casa din. mana, şi a so da în siguranţa, ca sa fie pe soma copiii orii, şis'aiî dat ti porunca Domniei mele, ca împreună cu orânduiţii neguţători epitropi, sa se uee în scrisa tută pereusia casei acesteia, şi să se dee în seamă de om ii credincioşii ; acum dară, fiind-că soţia numitului Răducanu Maxim, ş’au iată obştesca datorie, şi remâindu so ţnlu eî, carele este şei ut îi în patima:, ce se află, ca să nu prăpădoscă pereusia casei, să remâie copiii ce are săraci, este de trebuinţă ai se lua casa din mâni şi a se face îngrijire pentru acesta pereusie: porunci mii Domnia mea, îndată dupe primirea domnescului nostru pitaeu, împreună cu orânduirii neguţători e pi tropi, fâcendu maî înainte catagrafia de tofca pereusia casei acesteia, sa se iae' în zaptu Epitropiî pe sema copii lor u lui, şi să se îngrijască a se' iconomisi dupe •orânduiala, spre a nu se prăpădi ceva dintr’ensa, fără de numai din veni tu iii casei, ceea-ee se va socoti pentru hrana c-ofii loru şi a tatălui lorii, să se dee cu soirea E pi tropi eY; de care urmare, ce se va face, să ne arcă. împreună şi cu catastih 8 curaţii, de tdtă pereusia acesta ; asemenea şi pentru copii, sa se facă. îngrijirea cea clix iinciosa a nu se lăsa în mâna iuî. tolico pisah gd. — î.798| Mai ii 18. Cod. XXXIX fila 4G. , Anexa la pag*. 189. io Comt. Gheorghe Han ff cri Vvod. i gspd Zrm. Vlah/hcoie. Dumnevostră Ispravnicilor!! ot; sud. .... sănătate, ve facem Domnia mea în şeire, că pentru tâlharii, hoţii şi faeeto.ru de reu, caii se prindă pe afara pe ia judeţe, cum şi penţju gazdele loru, amu luată Domnia mea în şeii n-ţare, că unii ispravnici nu-şî păzescă datoria loru, că dupe ce se prindii ast~felii de omeni în faptă de hoţie, nu urmeză să le facă examonuiă loru şi săi trimiţi aici ia Dumneiui voi Spătari, cu inseiinţare către Domnia mea, ci avendu-1 la închisore acoleada isprăvnicatu cjile multe, eăznindu-i. cu bătăi, lucruri ce nu se cuvine a face aiurea, ci numai aici la puşcărie, dupe. ce trecu prin cercetarea judecăţii Departamentului de cremenaîionu. Aşişderea ară ti obicinuită Ispravnicii şi altă urmare: de glohescu pe unii ca aceştia. şi-Y slobode iară a-i trimite aici; pentru care acestea, fiind-ca sunt nesuferite la^aurjkiiu Domniei mele, iată ve porunci mă straşnică, ca de acum înainte, când se prindă hoţii şi facetorii" de reu, cum şi gazde, să mi-î ţie ae dea la judeţă mat multa de cât tret (jiiie, penă sa li se facă cercetarea şi examenulă loră dupe orânduiala, şi apoi cu acelu examenu şi cu fdie de tutu avutulu lorii, cu bana pază, sa-i trimiţa aici la. Dumneiui vel Spătarii, cu inseiinţare către Domnia mea, iară mai multă să nu se ţie la judeţă închişi, nici să se facă risipă avutului IorHţ luându-se de unii şi alţii, căci împotrivă ele se va face urmare mi numai de ISTORIA ROMÂN1LORU 501 către Uimuievostra. ci şi de omenii' ce-i aveţi, să sciţi cu hotărîre că veţi avea a da soma înaintea Domniei mele, şi nu ve veţi putea îndrepta; şi să însciinţaţî Domniei mele de primirea poruncii acesteia. — 1798, Ianuarie 24. Cod. XXXIX fila 10 verso. Io Corist. Gheorghe Ilangeri Vvd. i gstpd. Zem Vlahiscoie Cinstită şi credincioşii boeruie aiu Domniei mele, D-ta vel Spătare* din jălbile norodul uîrce ni se dă, paratirisindu Domnia mea, veci urnii case urmeză o mare nedreptate cu închisorile" omeniloră la Spătărie şi Agie; căci mulţi se întemplă de păţi mese u închisori şi cheltuelî, fără a nu avea vre-o învinovăţire asupra, care unii din pizmă, alţii şi cu alte socoteli pornindu da vă asupra vre-unuia dă trage, ori la Spătărie, ori la Agie, ori la căpitan ulii de dorobanţi, seu la eapitamilu de lefegii, şi aşa du pune la oprelă, ia grosu, de stă gros urile pline in tdtă vremea, şi dupe ce Mu ţine dile la închisore, seu de i se face cercetarea judecăţii, iese aceiă închisă dreptă şi fără nici o vină, şi tocmai atunci se c un osce ea para iui i-au fost nedreptă, care acesta se pite înţelege mai cu întregă pliroforie şi de D-vostră, dregători, zapciii cei mari ai politiei, fiindcă le vedeţi chiar cu ochii Dumnevostră, ca unii ce aveţi acestă epistasie şi putere? de a ţinea grosulu, şi de a căuta judecăţi. Deci, pentru ca să.-se facă îndreptarea cea cu viind osă şi la acesta, să nu mai pătimesca nici umilă pe nedreptate închisori şi cheltueli zadarnice şi. perdere de, vreme, iată poruncimă printracestă domneseă pitacă, ca de acum înainte, câfid se întemplă, dintre cei ce se prigoneseă, a eşi în cercetare dreptă şi fără de vină la pâra, ce i se face de da vagin lui, să aveţi a urma într’acestaş ehipă, adecă: pentru câte (}ife va fi şeduiă închisă acelă pârâtă, sa plătescă pârâşu câte tal. trei pe c)i pentru neadeverata lui pîră, ce năpăstujndQ-lă fără de dreptate d-au pus îa închisore, zătignindu-lă din chivernisela lui, şi acesta să o faceţi cunoscută, mai întâi u ia toţi aceia, câţi tragă pe alţii în judecată, ca să scie mai întâiă penă a nu se pune pârâtu lui la închisore, spre a nu găsi pricină, că nu’î-aă fostă sciiită una ca acosta; însă şi cercetarea pricinilor să se facă cu necurmare pe tote (jilele, că de aceea avem Domnia mea orânduit şi boerîu judecătoră într’adins pentru pricinile ce se caută la dregătoria Spătăriei şi Agiei, ca sa mi se zăfao-viască cei ce sunt în pricini de cercetări, şi aşa să se îngrijască acesta a se păzi cu totă silinţa negreşită, întocmai urmându-se precum poruncimă. tolico pisah gd.— 1798, Sept. 9. Cod. XXXIX fila 77 verso Facă acte in cari Hanger! îşi urmăresce la justiţie propriile interese: Credinciosă boeruie Domniei mele biv. vel sardară Alexandre Colciagă^ Ispravnicii de la sud Ilfovu i biv. vel sardară Andonie Fotino, ce aţi tostu 502 V. A. URECHIĂ orânduiţi hotărnici ai moşiei Cojeştii, sănătate; amu văcjntă Domnia mea aretarea ce aţi făcuţii, ca sforândă moşia, după orănduială, au eşit o sumă de stânjeni lipsă din suma ce s’aii foştii cumpăraţii de Luminăţia sa prea iubita Domna nostră Luxandra Hangeri de ia Dumnelui biv. vel Cluceru Alexandru Yacărescu, pentru care lipsă, fiind-că s’au făcutu învoirea cea euviincidsă cu întorcerea de bani de la Clucer la Luminăţia sa, şi altă pricină n’aă mai rămaşii în mijlocii, fără numai să se impetrească moşia, vă poruneium dară să mergeţi cu orânduitul...........PPost, la faţa locului, unde după semnele ce aţi făcutu, când aţi sforată moşia, să se pue petre după orânduiala ce se cade şi de săvârşirea poruncii să daţi în scrisîi, cu aretarea cătră Domnia mea. tolico pisah gd.—1798 Octom. 21. Cod. XXXIX, fila 99. Zem. Vlah. credincioşii boîetulu Domniei mele biv. v§J sardar Alexandre Colgeac Ispravnic, ot sud. Ilfovu, i biv. vel Sardarii Andonie Fotino, sănătate ; fiind-că moşia Cojeşciî din sud. Ilfovă, ce s’au cumpărat de luminata prea iubita nostră Domna, are sineturi care nu sunt unite la cele scrise, avencl diafora la suma stânjenilorti şi dintr’acea pricină nu se pote lămuri, a se şei hotarele cele adevărate, spre a se împlini suma stânjenilorti ce s’au cumpărată, pentru care vă orânduim Domnia mea pe amîndoî şi vă poruncimu, primindu porunca acesta cu sluga Domniei mele II-lea portarii, să mergeţi în faţa locului la numita moşie, unde strîngendă pre toţi vecinii împrejuraşi, cu care se ve-cinesce acea moşie, cu scrisorile i sineturile ce vorii fi având, sa teorisiţi atât scrisorile şi sineturile moşiei aceştia Cojesci, cât şi ale veciniloru împrejuraşi, şi aşa fâcendă cercetarea cea cuvinciosă, după orânduială, să faceţi alegerea hotarelor moşiei, cu tragere după obiceiu şi să o împetriţi; dândii şi în serisu prin carte de hotărnicie cu suma stînjiniloră ce au eşitii la fieş-care trăsură, spre a fi şciute adevăratele hotare, grijindă însă ca să nu se facă vr’o greşala ori la tragere, seu la punerea hotareloră, si să însciinţaţî Domniei mele de săvârşirea pricineî. ii saamrecehgd.—1798 Aug. 16. Cod. XXXIX, fila 67 verso. Io Const. Gheorghe Hangeri Vvd. i gs-pd. Cinstiţi şi credincioşii boerii Domniei mele vel Vornice de ţera de jos, Costandine Filipescule, ’ţi facem Domnia mea în scire că sărdaru Nicolae Te-renti, cu slugerulu Teodorache Văcărescu, din bună voinţă au vendutu la prea iubita, luminata Domna nostră Luxandra Hangeri, moşia ce o au lâ Belciugafculu din sud Ilfovu, prin zapisu adeveriţi! de părinţii Arhierei, i de Dumnelor veliţi boieri, la care după trebuinţă s’aiî orânduită hotarnicu sărdarulu Andonache Fotino, i D-luî sărdarulu Alexandru Colciag de au hotărnicită după orânduială, şi numiţii boerî vem|ătorî arătândă că nu sunt mulţămiţi la aceeaşi hotărnicie, au ISTOTIA ROMÂNILOR 503 ceruţii de isnoavă, ca şi cu boerî din parte-le să se facă hotărnicie: după a cărora cerere li s’au dată voie de la Domnia mea a lua un boeră hotărnicii pe cine vorii vrea, ca împreună cu mai sus numiţii să se facă hotărnicie dupe dreptate: orănduim dară Domnia mea şi pe D-ta, ca unu Vornicii mare, sa mergeţi la faţa locului, unde să fie atât mai sus numiţii* hotărnici, cât şi Clucerulfi Petrache, pe care l’aă cerută numiţii boeri vendetorî din parte-le, şi sa urmezi D-ta cu silinţă a se face hotărnicia dupe dreptate, de la care să ni se arete' prin carte, dupe orânduială. tolico pisah gd.—1798 Noem. 5. Cod. XXXIX, fila 104. Zem. Vlahiscoe. Cinstită şi credincioşii boerule al fi Domniei mele biv. vei PJBInicfi, Ispravnicii otsud. Prahova, sănătate, fiind-că la moşia Breaza dintr’a-cel judeţă, împreună este şi altă moşie ce se (Jice Talea, care ămendoue sunt ale casei prea iubitei Demnei nostre, şi la moşia. Taleaţ fiind-că se hotareşce cu moşia Bezdadenilor din sud. Dâmboviţa, e prigonire la hotare, îţi poruncimu Domnia mea, să mergi la faţa locului, unde faţa şi cu acei moşneni Bezdedeni să faci amănuntă cercetare, atât pentru stăpânirea Monastireî Mărgineni, cum s’au urmată in vremea când stăpânea mănăstirea această moşie, cât şi dupe scrisori şi alte doveiji, să te sileşcî ca sa descoperi acele adevărate şi drepte hotare ale despărţire! acestei moşii, păzindă cu scumpătate a nu se napăstui vre-o parte, şi, spre a fi şeiute hotarele, să pui şi petre dupe obiceiu şi să dai şi cărţi, de alegere, atît l|t mâna acelorîi locuitori moşneni de Aretarea. hotare lorii ^orfi, cât şi la casa luminăţiei sale iarăşi să dai carte, spre a lipsi tute prigonirile de la mijloeă, să o hotăreşci şi să o izbrăneşcî cu mulţumită ome-nilor, fără ani se mai scrie pricinuiri. ii saam receh. gd.—1798 Decern. 4. Cod. XXXIX, fila 119 verso. Zem. Vlahiscoe. Dumneavostră Ispravniciloră ot sud. Prahova i credincioşi? boerule Domniei mele biv. vel sătrariu Ioniţă Balacene, sănătate! Vă facem în soire, că intre hotaruiă moşiei Comarniculă şi între hotaruiă moşiei Breaza este ună munte, ce ţine de moşia Comarniculă şi, din amelia celoră de mai înainte stăpânitorî, s’aă împresurată acelă munte de alţii, cum şi pentru deosebita pricină, ce este cu locuitorii Bezdedeni, care se vecinescă cu aceasta moşie, ce vi s’a dată porunca Domniei mele a se face cercetare la faţa locului, sa se descopere celea adevărate hotare, spre a lipsi pricinile, mai vîrtos fiind-că aă* eşită la mijloeă şi pricina acestui munte," trebuinţa este de a se face cercetare cu scumpătate de oameni practicoşi şi a se şi hotărî, ca să se facă ocol-nică cu semne osebite pentru ămendoue moşiile, adecă Comarniculă şi cu Breaza; de aceea iată ve orănduim Domnia mea hotarnică pe unui din Ispravnici, cu numitulă sătrariă, şi primindă porunca acesta, să mergeţi ia numita moşiej unde, cu carte de blastemă, ce se va lua de la Sfinţia sa părintele Mitropolitulă, m \ t 504 V. A. URECHIĂ sa faceţ! cercetare cu âraănuntulu pentru hotarele amendorora moşiiioră, şi pentru acelu munte, de faţa cu moşnenii Bezdeden! i cu Egtimenuiu Sinaiot şi cu alţi vecini împrejuraşi, ce voră mai fi, ca descoperindu-se tote împrejurimile să le şi hotărîţî dupe dreptate, facendu-le alegerea amendorora moşiiloru osebit şi împetrind a-se^ să daţi în scrisă dupe orânduiala, cu cuprindere pe largă de toate pricinuirile, dupe care când vre-o parte nu vor ii remânea odihniţi, să-! sorociţi la Divan.— 1798 Ianuarie 3. (Vedl şi pag. 927 in urmă). Cod. XXXIX fila '128. Sudiţii faţă cu justiţia. Cinstiţii şi credincioşii boierule ală Domnie! mele, D-nota biv. vel HaLmpe** Filodore, Epistatule alu Armaşieî, fiind-că Dumneiuî cinstiţii consulii rflWscu făcu arătare Domniei mele pentru unu Angliei Rusu, carele s’ară fi dovediţii în faptă de hoţie, cerendu ca să se trimiţă la puşcărie spre cercetare; pentru care, dupe cererea D-luî poruncimu, să-Iii primesc! Dumneta la puşcărie, făcen-dui-se cuviinciosa cercetare, ca să mărturisesca adeverii la faptele lui tolico pisah gd.—1798, Sept. 14. Ood. XXXIX fila 79 verso. Zem. Vlahis'coie. Cinstită şi credinciosă boierule alu Domnie! mele biv. vel Paharnicii Ioan Faca, sănătate! Fiind-că pentru tal. cincî-decî, ce eşti datorii lui. Atanasie Dimitriu suditu, nu ai fostă următorii a plăti dupe poruncile Domniei mele, ce ţi s’aă dată, şi acum iarăşi au supărată audulă Domnie! mele numitulă sudită eu jalba, iată orenduimă într’adins sluga Domnitei mele , . . . . aprodă vătăşescă, şi îţi poruncimu, ca cu acestă mumbaşiru să aib! a plăti negreşit, fără de altă pricinuire, ca să se dee jâluitoruluî. ii saam receh gd.—1798, Octombre 23. Cod XXXIX, fila 100. \ Anexe la cap. XYI La Cap. XVI (pag. 192) adăogimu anexele de Ia vale relative la dări şi scutiri. Să se observe la scutiri şi privilegii, acele ce Hangeri îşi acordă lui însuşi, pe numele Domne! sale şi acele acordate lui Beizade Suţu Grigore, în 29 Septembre .1798. Dăm la vale şi un facsimile de uric de mazilii, in întregime, cu sigila şi contrasemnări. Carte pentru sameşulu de la sud. Prahova State Logofce s'au dovedită ca mâncătorii. Zem. Vlahiscoie. Dumnevăstră Ispravniciloră ot sud. Prahova sănătate; Pentru Ştaţe Logof. ce aă fostă sameşă la acelă judeţă, s’au arătată cu, urmări / ISTORIA ROMÂNTLORU 505 • împotriva datoriei sale, şi pricinuitorii de pagubă Visteriei Domniei mele, care din cercetarea ce s’au facutu din porunca Domniei mele, s’au dovediţii, osebit din alte fapte, jaf ui tort! şi cu lude tieî, scutelnicT alu unui divictaru Iordache Slatineanu, cc încă din an ulii trecută, dându-se la dajdiecu poruncă prin Vis-terie, numitulu State i-aîi chiopisit, luându-le tal. trei sute şi făgăduindu-le ca să-î puie ia orenduiala breslaşiloru şi i-ati ţinuţii penă acum fără de dajdie, şi altele multe, precum mai în jos se aretă tote anume, dupe care urmare a lui, fiindu cu totă dreptatea vredniciră se pedepsi, poruncimu maî ânteiu să-lii lipsiţi din treba sămeşieî şi să se treca la condica judeţului, spre a nu mai fi primiţii nicî-odata în slujbă domnescă,”seiî ia judeţil, şi apoi acei tal. treî-sute ccî luaţi de la trei scutelnici, să-î împliniţi de la densulu să-î daţi ome-nilorîi acelora de la care i-au luaţii rusfetî! şi el ii de-î va fi datu cui-va ceva, sa-şî caute sa şi-î iee şi să-şî facă socotelă de când au fostu dată porunca pentru aceşti trei scutelnici a se da la birii, ca de atunci şi pena acum câte dăjdiî şi orî-ce alte orenduelî au eşitii în judeţii, tote acelea sa le plătescă numitulu State Logof. şi aceşti bani să se trimiţa la Visteria Domniei mele, cu înştiinţarea Dumnevostră şi cu socotela lorii anume, iară eele-l-alte jafuri să se intorcă la cei năpăstuiţi, ci dar ap să urmaţi D-vostră. tolico pisah gd.—1798, Aprilie b. Cod. XXXIX fila 30 verso. Io Const. Gheorghe Hangeri Vo ev o du i gspod. Dumneta vel Paharnicii Hagi Ion Moscu., dupe cuvântarea ce amu avuţii la întâlnirea pe drumu culuminatului fratele Alexandru Vodă Ipsilant,. selefulu nostru, îţr poruncimu, ca din banii săreî Domniei mele, ee^ siint asupră-ţî, să dai acei tal. doue-ijeei de mii, oare prin poliţă însemnată de la 14 ale lui Oct. 1797, s’au trasu de cinstiţii Dumnelor boieri Marele Logof. Alexandru Mânu, i Dumneiuî iubitolu nostru frate Ban Alexandru Hangeri, de s’au datu Prea înălţatului Oăpitan-Paşa stăpânii Iu nostru, şi aceşti tai. 20000 plătindu-i acum lui Polihronie Gealepu, vei ţinea acestu domnesculu nostru pitacu întru ţinerea în semă, şi scăderea Dumitale.—1798, Ianuar 10. Cod. XXXIX fila 20. Zem. Vlahiscoie. Fiind-că Vasile sin Andreii! Ţiganu, i Ştefan Ţiganii, ai Dunmeeî Vorniceseî Ecaterina Greceanu, prin jalbă aii ceruţii ca să fie ţigani domnescî, să-şi dee biruiţi loru ca şi cei-l-alţî, cu care aceea să-şi potă scăpa de sub jugulu robiei stăpânei loru, li s’au datu domnesca ndstră carte la mânile lorii, prin care poruncimu Dumitale Epistatule alu Armăşiei, pe maî sus numiţii sâ-î treci în condica ţigani loru domnesc!, şi în locu să se dee Dumneeî verî-ce alţi noi ţigani de o potriva schimbi!, pentru ca să 506 V. A. URECHIĂ nu maî aibă trebă cu denşiî, ci sa remâie în biru ca şi ceî-l-alţi ţigani dom-# nescî. ii saam receh gd.—1798 Ianuaru 8. Cod. XXXIX fila 129. Io Const. Gheorghe Hangeri Vvd. i gspd. Zem. Vlahiscoie. Cinstită şi credincioşii boîerulu Domniei mele D-neta biv. vel Hatmane, Epistâtule alia armaşiei, Dumneluî vel Vornieu al obştiriloru Radu Golescu, ne făcu aretare cumcă tai. 250 ce este datore armăşia a da pentru ţiganii monastirii Cozia, ce sunt aurari între Băeşiî din sud. Vâlcea, nu s’au daţii nici pana acumiîj şi aceşti banî fiind-că sunt a merge în cheltuelile spitaluriloră după cuniă sunt orânduiţi, împreună cu cele-l-alte venituri ale monăstireî, prin hrisovul Domniei mele, poruncimti D-tale, ca îndată după primirea acestui pitacu, să dai ^negreşit aceşti bani la Dumneluî vel Vornicii alţi obştiriloru. * tolico pisah gd. 1798 Noembre 27. Cod. XXXIX, fila 116 verso. ' Pitacu la Prea Sfinţia sa Părintele Metropolit si la unii din boierii, anume pentru ajutorulu de bani ce se cere. Io Cost. Gheorghe Hangeri Vvod. i gpd. Zem. Vlahiscoie Prea Sfinţia ta Părinte Mitropolite alu Ungro-Vlahieî, iubitori loră de Dumnezeu Episcopî, i D-vostră cinstiţilorii şi credincioşi’ boîeriloru Domniei mele, vel Bane Ghica, vel Logof. de ţera de sus Brâncovene, biv. vel Bane Racoviţă, biv. vel Vornice Costache Ghica, vei Vistiere Scarlat Ghica, vel Vornice de ţera de jos Constantine Filipescule şi vel Vornice alu obştiriloru Golescule, fiind-că sunt la fotă obştea cunoscute grelele cheltuelî, care curgi! neîncetat pentru împerătesca trebuinţă şi pentru mântuirea ţereî, să ve adunaţi la un loc, unde să chibzuiţi cu osârdie, ea să se găsescă mijlocii iconomieî acestorii grele cheltuelî de bani, fără de a pune la acestă trebuinţă înainte vre-o dajdie, din acelea ce în (pilele Domniloru dinaintea nostră curgeau fără de a fi aceste trebuinţe, şi prin anafora iscălită de toţi să aretaţî Domniei mele.—1798, Iulie 20. Cod. XXXIX fila 57 verso. Cărţi legate la ispravnicii din II judele, pentru de a pune să iee -înscrişii pe lă tergun şi oraşe oile şi mieii ce se voru tăia la scaune pe fieş-care di, de la 28 ale lunei Aprilie înainte. Duînnevostră Ispravniciloru ot sud.... sănătate! Ve facemu în scire, că pe acestu următorii anii s’aă vendutu slujba oferitulliî Dumisale vel Vornieu alu obştiriloru Radu Golescu şi penă se voru întocmi, de către Domnia mea, ponturile cu care are să se caute slujba, ve poruneimă Domnia mea, ca sa puneţi să iae în scrisă pe la tergurî şi oraşe oile şi mieii, ce se voru tăia la scaune ISTORIA ROMÂNILORU 507 pe fieş-care di, de la 23 ale luni Aprilie înainte, ca când voru veni slujbaşii să li se arete socotela, spre a nu fi pricini de gâlcevurî între acei ce sunt at plăti; aşişderea să îngrijiţi, ca şi pe la margini a nu se caciordisi oi, ca să iasă afară din ţeră, căci, făcendu-se vre-unu cusur din neîngrijirea D-vostră, ve’ţî fi respuncjetorî.—1798, Aprilie 24. Cod. XXXIX fila 35 verso. ’ Io Const. Gheorghe Hangeri Voevod i gspocl. Zem. Vlah. Dumn6ta cinstită şi eredinciosă boîerulă Domniei mele Radule Golescule, pentru banii oîerituluî îţi poruncimă Domnia mea, penă în patru (Jile, negreşit, orî-ee socoteli vei avea de ale oierituluî, să ţi le cauţi şi să istovesc! darea baniloră la acelu sorocă, fiind-că de la 10 ale acestei următore luni, este a se începe să se caute cercătura oîerituluî şi mai multă .zăbavă să nu facî au darea baniloră, cacî neurmându, vomă orendui Domnia mea mumbaşiru pe la judeţe, i delii 'cu greă trepăd. ii saam receh gd.—1798, Sept. 2. Cod. XXXIX fila 73. Io Cost. Gheorghe Hangeri Vvd. i gospodii Zem. Cinstită şi credinciosu boierule, alu Domniei mele, Dumneta vei Vist., fiind-că pentru grelile cheltuelî, ce dupe netăgăduita trebuinţă aă întîmpinată pe ţeră într’acesfcă vreme, care de tota obştea pote să fie cunoscută, cu sfat de obşte s’aă găsită cu cale, şi de trebuinţă, a se economisi ună ajutoră spre împlinirea respunderiî cereriloră, şi s’au hotărîtă ca slujba oierituluî şi a dijmărituluî, intr’a-cestă vreme, când este să se caute să se îndoiască la plată, precum pentru aceesta s’aă şi dată poruncile Domnieî mele. Decî dar poruncimu Domnia mea, ca baniî dijmărituluî, dupe suma ven cS 0 Râneociovii. 1 Sh 2 Fedeleşoiu. O cS -a O CC a> Sh 2 Căsciorele. r a# 3 Târgşori u. 2 Găiseniî. 4 Poiana. Oh 4 Comana. 4 Sinaia. 4 D61ul. ■ 4 Yăleni. 3 Nucetul. o 2 Apostolachie. o 3 Golgota. ’ la 3 Bradu. , 4 Butoiu. 2 > 5SJ 4 Barbu. r-. 5 Yintilă-Yodă. p-* P 3 Râmnic. o *3 4 Băbeniî. 3 3 Dedulesci. r ce este în lunca Şiretului în sus spre Pogonescî, prin lunca, şi unde s’au împlinit una mie doue sute stânjeni gospod., amu pusă peatră. 34°) însciinţare facil cu acesta adeveiată şi încredinţată mărturie a mea, la toţi cei ce se cade a sci, că la 1783 fiindu eu Logofetu mare în Domnia prea încălţatului Dornnu Măria Sa Alexandru Constantin Voevodă Mavrocordată, şi tîind multă pricină şi galceva între D-neluî Enache Mi iu biv vel Spătarii şi între fratele nostru D-neluî Constantin Sturza biv vel Vornicii, cerendu Spă* tarul îi Milu de ia D-neiuî Vornicii Sturza, prin vechilul seu D-nfMuî Nicolae Koset vei. Logofeţii, cumnatulu seu, tiindu la acea vreme vel Vornicii, o moşie anume Cozmesciî, ce ar fi alăture cu moşia Mirceseiî a Spătarului Milu, şi moşia acesta este împresurată şi luată de D-neluî Vornicii Constantin Sturza intre moşiile sele ce le are Pogonesciî şi cu alte trei silisce în sus şi tot in-tr’unîi hotarîi, pentru care moşie Cozmesciî din porunca Mărieî Sele numituiă Dornnu fiindîi eu orânduiţii şi cu altî fraţî boîerî mari, ca sa judecamu şi să cercetăm ii de stapânesce D-neluî Vornicilă Constantin Sturza acesta moşie Coz--mesciî şi o are luată în moşiile sole de maî sus aretate, cu împres urare să-şî afle Spătarii 18 Milu liotaru; (w:i este lacuna) ală doilea mesura îarăşîîn ho tar ui îi Juga-nilor în curmezişu prin Bolboea şi pe de asupra Bolbocei tot în sus spre Pogonesciî şi unde s’aă împlinită una mie doue sute stânjeni gospod. amu pusă peatră liotaru; al treilea din hotaruiă Juganilor ce este pe podişu şi tot in sus in curmezişu şi spre Pogonescî şi unde s’aă împlinită. 1200 stânjeni gospod. amu pus piatră liotaru în podişu; alu patrulea iarăşi din hotaruiu Juganilor din moviiiţa ce este în marginea Dumbraveî, despre apusă, în curmezişu şi tot pe sub Dumbrava şi prin Dumbrava în sus spre Pogonescî, şi unde s’au înplinitu 1200 stânjeni gospod. amu pus peatră in marginea J'umbraveî; al cinceiea iarăşi din hotaruiu Juganilor din capătulă moşiei Juganilor despre apusă din-tr’ună locă ce este în Codru în curmezişu şi în sus prin Codru şi prin Poem-spre Pogonescî şi unde s’au împlinit una mie doue sute stânjeni amu pus peatră liotaru, şi cu aceste cinci mesurî şi petre hotare, ce dupe porunca gospod. amu făcut, amu despărţit moşia D-sele Stolnicului AnIreî Milu despre moşiile D-scle Vornicii Mihaii Sturza şi i-amu dată şi mărturie D-sele Stolnicului Andrei Milu, 1797 Maiu 24. Oi m i f v ie Sin r: a $pâ ta r u. (Arh. Statului. Iaşi Dosar No. 2o. Trans. I76â, fila 22). 35°) [o Alexandra Ion C'dimah Vvd. ea mila lai Damnedea Dom oda [erei Moldovei. Citindu-se anaforaoa acesta înaintea Domniei mele şi dupe cercetare ce aă făcut prea sfinţia sa părintele Mitropolită împreună cu D-niî veliţii boîerî, ISTORIA ROMÂNILOR U 571 atât pravile'om împărătesei, cât si Sobornicescului hrisov ii din anul 1185, între care s'au vetjUitiî hotărâre cum să urmezi pentru cele nemişcătore lucruri şi acareturi monăstirescî şi bisericeşti, ca nici cum să n'aibă voie Egumenul a le deslipi de la mdnăstire, şi a le înstrăina îa alţii fără voie şi vederată trebuinţă precum pe largii se cuprinde prin anaforaoa acesta. Dreptu aceea hotârându şi Domnia mea, că atât la acesră sfînta monastire, Treîsfetitile, cât şi la eele-l-alte tete monăstiri şi biserici a ţeriî acestei în tocmai dupe a împeratesciloru pravile şi a sobornicescului hrisovii hotărîre sa urmezi. Iar care din lucruri cele nemişcătore, de către celu de mai dinainte Egumenii a acestei monăstiri se vorii fi deslipitu şi se voru.fi înstrăinată peste arătata hotărîre, prin a divanului cercetare sa se pue la stare cuviinciosă, ca să nu se pagubescă sfînta monastire; Intarindu-se anaforaoa acosta şi cu a Domniei mele, Domnescă iscălitură şi pecete. 1797, Sept. 1. (Iscălit) Alexandra Caliniah Vvd. Alexandru Hrisoverghi Stolnic procit 36°) Prea înălţate Domne ! Prin luminata ţidula, ni se poruncesce, că adunându-ne Ia sfînta Mitropolie să cercetămu jalba ce au daţii către înălţimea ta, cuvioşia sa Costandie, Egumenuiu monastirei Trei sfetitile, cu arătare că cele mai multe acareturi acelei sfinte monăstiri sunt vendute de Egumenului ce aii fost mai de ’nainte^ cu aşecJemîntmT şi tocmele vecînice, dintre care se pricinuesee o mare strîm-batate şi pag :bă sfintei monăstiri socotindu-se de către noi asupra acestei pricini, mai întâia cuventulîi dreptăţii şi a pravilei hotarîrî, alu doilea de tote egumenuiu să aibă acel pronomion şi putere, ca fără şciinţa Mitropolitului pământului acestui ce va fi dupe vremi şi fără şciinţi Divanului, cum şi fără a Domniei poruncă şi hotărîre sa v uda venifcuiu moşiiloru, şi a acareturiloru monăstirescî, s bfc aşerjanunturî vecînice, cum şi de tote Egumenuiu dupe putere şi voie ce i se da de acolo de unde este închinată mănăstirea, să ven<}ă veniturile şi acareturile, şi a moşiilor, cu paguba monastirei sub tocmelile care să se păzesca cu vecînieie la nemulu cumpărătorilor monastirei, ceea-ce puntulu din hrisovuli ce s’ati făcuţii cu sfatulu de obşte, la analii 1785 Decembre 28, hotarăşce pentru asemenea pricini, să cercetamu şi cu anafora sa înştiinţămu pe înălţimea ta'««iată, pentru acestă pricină cum şi sfînta monastire dreptate ce i se cuvine dupe a înălţime! tale poruncă, ne-amu adunata la sfînta Mitropolie, şi intrând ii în cercetare amu vedutii la condica Divanului, trecută unu hrisov u din anula 1777, Martie 24, de la reposatulfi Dornnu Gr. Alexandru Ghica Vvd. iarăşi pentru pricina unora din acareturile acestei monăstiri ce cu feluri de chipuri ceî mai de înainte Egumeni le deslipise de la monastire cu nişte tocmeli nefolositore monastirei, dupe a pravililoră hotărâri ce mployer tous les moyens que comportent l’interet et la dignitb de la Republique. Au surplus, le plus ou moins de liberte dont on vous laissera jouir dans ^6 V. A. urechi! Notă la pag. 236. Francia cu puţine luni mai înainte de invasiunea Egipetuluî, câştigă de la Portă primulu beratu de înfiinţarea unui Consulatu generală pentru Moldova şi Valachia, în Bucuresci, in persona lui Fieury* 1 şi a unui Vice-consulu la Jaşi, în persona lui Parrant2, Generalului fexercice ele vos fonctions, nous fera eonnaître ineessament le veritable objet des gardes qu’on vous a donnes. J’attendrai avec impatience Ies renseignements ulterieurs que vous ne manquerez pas surement de m’envoyer â cet egard. Le citoyen Parrant nfiecrit qu’il est â Jassy sournis â 'la merae mesure. On y fait âgalement garder â vue ie citoyen Ledo .lx, dont vous m’avez envoye une petition. Je ne crois pas pouvoir intervenir dans Ies affaires dont elle trăite. II doit commencer par se pourvoir d’un fonde de procuration qui enta-mera â Bordeaux Ies poursuites auxqueiles peuvent donner lieu Ies spoliations dont il se plaint. Le Directoire a autorise l’acquisition des trois montres que vous desirez pour en faire des prâsents. Eiles seront remises au citoyen Descorches qui, s’il y a lieu, vous Ies fera parvenir pour en etre dispose corame vous findiquiez. Salut et fraternitâ, P. S. — Je reşois en ce moment votre lettre du 11 Fructîdor dernier n° 57, par laquelle je vois vos efforts pour parvenir â eonnaître Ies veritables dispositions de la Russie â notre egard, d’apres notre situation actuelie envors la Porte. Ce n’est pas sans etonnement que fai lu ce que vous me dites sur Ies sentiments pacifiques de cette Puissance et de ses agents places preş de vous. Ges renseignements sont bien contraires ă eeux que me donne le citoyen Ruffin par sa depeche du S du meme mois. Il m'assure qu'oyi ne doute pas â Cons~ tanti no ple que la Porte ne code ineessament aux instances de la Russie, en acceptară le secours de sa ffoVe de la Mer Noire. U ajoute que VEnvoye de Russie menace la Porte de Venvahissement de la Moldavie et de Ventree par force dans le Bosphore, si le Gd Sr ne se hâte promptement de rompVe avec nous. La meme contradiction existe touchant Ies nouvelles que vous mo donnez sur le siege de Widin. II croit â un arrangement avec Oglou, movennant le Pachalik de Rorn6iie. II fait arriver incessamment le Capitan-Pacha â Constau-tinople, tandis que vous le fixez au siege de Widin qu’il aurait ordre de prendro, s’il ne veut payor de sa tete un mauvais succes. 1, Deja maî înainte de Fieury, dar ca agenţi secreţi au fostu Gaudin, şi grecul u Stamaty. % Prin ce mijloce dobendi Carra acestu beratu n’o spune în raportul seu, către ministrulu de externe Talleyrand, din 9 Martie 1798 : «Je vous prâviens que j’ai enfin obtenu le Berat consulaire pour le citoyen Fieury, Consul gâneral de la Yalachie et de la Moldavie, faisant sa re-sidence â Bucarest, ainsi que le firman de Vice-consul pour le citoyen Parrant â Jassy. Comme c’est une innovation, le Reis-Effendi n’a pas manque de me faire valoir cette deference et je l’en ai fait lemereier. Salut et respect, Sign6: Carra St. Cyr ISTORIA ROMÂNILOR!! 577 Carra St. Cyr, secretarii de ambasadă, sosită în primele $ile din Ianuarie 1798, la Constantinopole, spre a conduce afacerile ambasadei în loculu lui Ruffin, agentulu provizoriu şi primulu dragoman, are satisfacerea d’a vedea primită Consulii i'rancesî la Bucuresci şi Iaşi cu mari manifestaţiunl de simpatie de boieri, cari nici consulului Rusesc şi Austriac nu le-au arătată. Sub Const. Hangeri s’a înfiinţat aşia dară Consulatulu generală al Franciel in Valachia. Le citoyen Fieury, Consulat GaI de la R6publique dans Ies provinces au-delâ du Daniibe, a 6t6 prăsentă au nouveau Prince qui lui a fait l’accueil le plus distinguă. Salut et respect Hurm. T. II, »upl. I, pag. 17o. Sign6: Ruffin Nota din care extraserăm rîndurile din notă şi P. S. adaogă, că toată duşmănia Porţel vine de acolo, că Rusia o împingea ca să declare resbel Franciel pentru Egipet şi o ameninţa alt-fel, că invade Moldova şi Valachia. Carra St. Cyr fu agentulă frances secretă numită a urmări de aprăpe relaţiunile cu Pasvantoglu, care,—spera Republica Francesă că după ce bătuse pe Căpitan Paşa,— era nădejde să suplanteze dinastia legitimă din Constantinopole. Rusia, în Octombrie 1798, îşi porni flota cu scopude a ajuta pe Portă in resboiă contra Franciel. In asemenea ocurinţă Părta ordonă prin flrmanu ţeriloru române: Le GD Sr a adressă un firman â tous Ies sujets des Provinces du Danube par lequel il leur dâfend, sous des peines tres-să-.eres, de se servir d6sormais de paroles injurieuses en parlant des Russes, et il leur ordon ne d’appeler ces derniers' amis. (Ve XXXIII » . . 7 » » )) XXXIV )i . . .. 7 )) )) » XXXV » . . 7 )) )) » XXXVI » 7 )) )) » XXXVII » . . 7 » )) » XXXIII » . . . . 7 Bibliografia externă.......................................... 8 A Ibert Sorel................................................... 8 Albert Vandal................................................. 8 Sergie TatisehefT.............................................. 8 Zilot,Fanuţa ................................................ 8 Dr. Caracaş ca poetu ....*•........................... 8 Aaron Florian................................................ 8 Laurian despre A. Ipsilant.................................... 8 Pionisie Eclisiarcul......................................... 9 Mazilirea lui Moruz şi numirea lui A. Ipsilant.............. 9 Cronologia acestoru Domni dupe documente......................9—10 Căimăcămia dupe A. Moruz (in notă) ............. 10 Primulu Divanu alu lui A. Ipsilant . ................. 10 Anulu morţii lui Enache Văcărescu (notă)..................... 10 Boerii de mâna doua din Divanulu lui A. Ipsilante ...... 11 Boerii din oposiţiune în Divanii.......................12. 584 V. A. URECHIĂ Pagina Şătrarulu Ioniţă Oteteleşanul la oposiţiune................... 13 Biserica sub Alexandru Ipsilant............................... . 13 Pitacă pentru Sf. Dumitru..................................... 13 Biserică nouă In mahalaua Popa Ivaşcu.......... •............. 13 Reparaţiunea bisericei de la Uluiţi şi înmulţirea preoţiloră ei (notă) 14 Restaurarea mănăstirei Mărgineni................................. 14 Pitacu relativă Ia hirotonii..................................... 15 Budgetulă bisericiloră domnesci din Bucuresci . .............. 16 Scutiri şi miluiri de preoţi................................• 17 Reprimanda Episcopului de Rimnic. .......................... 17 Fabrica de luminări de ceră albă a episcopiei de Rimnic ... 18 Abusuri egumenesci la mănăstiri............................... 19 Hrisovulă de egumenie a mânâstireî Delului.................... 19 Controlulă administrărei mănăstiriloră închinate................. 20 Schitulă Berislăvesci............................................ 20 Socotelile mănăstire! Sf. Iăn din Bucuresci . ................ 21 Şcola pentru Preoţi. ............................................ 21 Mănăstirea Toţi Sfinţii zidită de Mitropolitului Antim ..... 21 Egumenă abusivă................................................. 22 A. Ipsilante şi judecăţile consistoriiloră....................... 24 Adulteră pedepsită............................................... 24 Cartea bisericei catolice din Tărgovişte...................... 24 Idem a baraţilor "din Câmpu-Lung................................. 25 CAP. IV.— Cultura publică. Şcole............................... 25 Pitacă de la A. Ipsilant pentru şcole in tăte judeţele........ 25 Cartea baraţiloră din Rîmniculă-Vâlcu (notă)..................... 25 Asemene a baraţiloră din Bucuresci............................ . 25 Cercetare despre starea şcăleloră................................ 26 Hrisovulă bisericei săşesci (notă) ............................. 26 Seminariă la Antim............................................ 27 ^Hrisovulă mănăstirii Tuturoră Sfiinţiloru . . ................ 27 \Şcola de la Sf. George . ................................... 28 Hrisovulă şcălel acesteia...................................... 29 Anafora relativă la şcola domnescă, din 1797 Iunie ...... 30 Şcăla la mănăstirea Colţea...................................... 30 » de la Dămna Bălaşa. Burse la şcolari.................... 31 Depărtarea dascălului elin de la şcola din Craiova. ......... 31 Numirea lui Pahomie ca dascălă............................N • . 31 Doctorul Manase Epistatu şcăleî din Craiova .................. 31 Copiii răposatului Bâjescu internaţi la şcăla de la Domna Bă-* ISTORIA ROMÂNILORU 585 Pagina laşa (notă)................................................ 31 Şcălele din judeţe................................................ 32 Constantin Filipescu foştii mare Vistierii, fondatorii de şcola în Caracal...................................................... 32 Şcăla la Cerneţi................•............................. 32 Şcole la satele Tărtăşesci, Agesci, Grecii, Preajba...........32—33 Acte relative la aceste şcoli (in note).................. 33—34—35 Ţăranii cer şcolă .............................................. 34 Veniturile şcălelor ............................................. 36 Dascălulă Dragnea îşi cere lăfa (notă) . ........................ 36 A. Ipsilant protege pe învăţători................... 37 Şcola la mănăstirea Motru........................................ 38 Testamente relative la şcoli................................... . 38 Budgetului de veniturile şi cheltuelile şcălelor pe 1797 . . . 38—43 Miluiri de şcole din Orientii..................................... 43 Hrisovu pentru şcola din Ţarigrad (notă)...................... 43 Şcolari din Orientii în Bucuresci . .........................44—46 Hrisovulă bisericei şi şcolei Maguliotisâ (notă).............. 44 Şcăla de la Terapia (notă)........................................ 45 Hrisovulă tipografiei de la Rimnic ............................... 46 Stanciu tipografulă Mitropoliei................................... 46 Doctorii agenţi culturali ....................................... 46 Doctorfi prostă destituită........................................ 47 Doctorulă Caracaş: undea învăţată. Venirea lui in Dacia. Volu- mulă lui de versuri publicate la betrineţe (notă)........ 47 CAP. VAdministraţiunea ......................................... 47 Circulară către Ispravnici şi Judecători.......................... 47 Ponturi din condicile Divanului pentru Ispravnici.............. . 48 Pentru Judecători .............................. . . ......... 50 » Condicarî. ............................................. 51 » Zapcii................................................. 52 » Polcovnici . ............................................. 53 Orele de cancelarie. ......................................... 53—54 Organisarea Logofeţiei obiceiuriloră.............................. 54 Enache Văcărescu şi Logofeţia obiceiuriloră........................54 Gheorgache ală douilea Logofetă şi scrierea sa din 1762 ... 54 Despre Logofeţia obiceiurilor..................................... 55 Hrisovulă Logofeţiei de obiceiuri (notă)........................55—57 Reorganisarea departamentului Epitropiei........................56—59 Oprirea de importă de carete (notă) 53 586 V. A. URECH1Ă Hrisovulu departamentului Epitropieî ......................... Golescu administratorii moşiiloru lui A. Ipsilant ............ Slujba Vorniciei............................................ Ponturile de slujba Vorniciei................................. Precupia slujbei Vorniciei . ......................... . . . Abusulu Ispravniciloru cu jderi............................... Câminăritulu la sate.......................................... Nizamulu cu Turcii............................................ Poliţia Bucuresciloru.................................... . Nizamu pentru hanuri........................................ . Nizamii relativu la streini.............................. . . . CAP. VI.- Ţăranii.....................................■ . . Diverse acte relative la clacă..........................• . Secetă....................................•................... Dreptulu loCuitoriloru la pescuiţii, păduri şi protimisis . . . » la ventjare de spirtuose...................... Acte relative la drepturile proprietariloru............ . . . . Abuzurile vinăricerilorii................................ . Aurari români din Vâlcea ..................................... încetarea urmăririi ţeraniloru la 15 Iunie şi la 15 Aprilie . . Urmărirea de funcţionari jăfuitori de ţăranii ................ CAP. VII. - Oştea .......................................... CAP. VIII — Finanţe, privilegii de scutelă.................. I-Iagi Moscu cumpărătorulu sărării ........................... Avaetunle slujbaşiloru. (notă) ............................... Preoţii şi mănăstirile nu plătea regulaţii avaeturile cutiei ■ Immulţirea venituriloru cutiei ...... —....................... Darea pe clironomii...................................... . . . Enache Văcărescu şi biserica din Giulesci.................... . Mile şi scutiri............................................... Cărţi de milă la turci (notă)................................. Mile la cei botezaţi din altă lege (notă)..................... Ţigani dăruiţi (notă) ..... ............................ Rescumpărări şi liberări de ţigani . • .................... - . Acordări de scaune de carne (notă)............................ CAP. IX.— Justiţia.......................................... Publicaţiune către tote judeţele despre justiţie.............. Ponturile Polcovniciei şi Armăşiel de Craiova . .............. Judecătorii de la 1797 ....................................... Ponturi pentru Ispravnici.................•................... Pagina 59—64 60 62 67 64 . 66 . 67 67 . 68 . 69 . 69 . . 69 70-71 71 72 . 73 73 -76 74 . '75 . 77 77-78 . . 78 79 . 80 80-82 . 82 83 . 83 . 83 84- 91 84 85- 86 87 88—89 87—89 . 90 . 91 92 92 . 93 ISTORIA ROMÂNILORU 587 Pagina Nizam pentru mezaturi silnice......................... 94 Liberări din ocnă............................................... 94 Arestu preventivă de 4 dile................................ 95 Oprirea tortureloră............................................... 95 Spătarul şi Aga să judece pricinile prin judecători, iar nu prin vătăşei şi zapcii......................................... 95 Grăbirea proceselor . .................... .................. 95 Vacanţele justiţiei............................................ . 95 împărtăşire din lucrurile de la hoţi............................ 95 Urmăriri contra jafuitoriloră de sub Mavrogheni................. 96 Procese diverse (notă)....................................... 96—100 CAP. X. — Comerţu, tergurî, industrii bresle şi căi de comu- nicaţiune.................................. . . .......... 98 Hrisovulu lui A. Ipstlantă desrobindă Ploescii................99—102 Hrisovulu Ploesciloru (notă) . ............................... 101 Diverse inoiri de bâlciuri şi târguri (notă)............... . 103—104 Tergulu Drăgaica . . *................ . ...................... . 104 Tergulu moşiloru ............................................... 105 Tergulu de la Craiova............................................ 105 Narturile...................................................... 106 Jalba brutariloru contra nartului ........................ 107 Cişniulă pânei (notă)......................................... 107—108 Pedeapsa brutariloru cari facă pânea scăzută la dramuri . . . 108 Despre nartulă pânei............................................. 109 Despre măcelari..................... .......................... . 110 Abuzulă luminărarilorâ de ceră........................ 110 Nartulă untului................................................ 110 Lumînărarî de seă . ............................................. 110 Articolele proibite............................................ 111 Fabrica de postavă........................ .................... . 111 Sălaşe de ţigani dăruiţi fabricei . . . . .r*.................. 111 Piuă la fabrică.......................... . . V.............111—112 Fabrică de hârtie ............................................ 112 Tabacii din Bucuresci............................................ 112 Bragagii privilegiaţi.......................................... 112 Orfanotrofie................................................... 113 Hrisovulu breslei zăbunariloră 113, idemă a breslei zidariloră, lemnariloră, nisipariloră, cărămidariloru, templariloră şi strungariloră............................................115—116 Hrisovulă bărbieriloră..........•............................... 117 588 V. A. URECHIĂ Pagina Hrisovulu neguţătoriloru creştini . . . ........................ 118 Cartea mitocului Episcopiei de Rîmnieu pentru fabrica de luminări de ceră albă............................................... 119 Grădinari şi zarzavagii..................•..................119—120 Breasla bucătariloru şi hrisovulu loru......................121—122 Vămile....................................................... Vama rachiului şi a vinului (notă)..........................122—123 Abuzuri de vameşi (notă).................................... 123—125^ Bârsani şi Ţuţueni faţă cu vama (notă)....................... €23 i Sudeţiî......................................................... Sudeţii nu potu cumpera imobile .... *.......................... Menzilurl şi poduri pe ape ..................................... Milele pentru Epistaţii menziluriloru ......................127—128 Hagi-Moscu întreprimjetoru de poşti............................... 128 Ponturile înteprinderiloru (notă)..............................128—129 CAP. IX. — Edilitatea........................................ 129 Podulu de la Colintina............................................ 130 Poduri cu brudină ....................■••.......................131 Pavelele din Bucuresci......................................• • 131 Apa la Bucuresci................ ■ ............................. 132 Fixarea lăţimeî unei strade 132 Hrisovulu lui Suilgi-Paşa . . . ................................ 133 Apa la Craiova (notă)............................................. 134 Şanţurile de apărare de revărsarea Dâmboviţei..................134—135 Apărarea matceî Dâmboviţei....................................... 135 Grija de incendii....................................,.......... 135 Foişoru pentru focu . •........................................ . 136 Coşari .......................................................... 137 Spitalele .....................................................137—138 Spitalu la Slatina . ............................................ 138 Inspectarea şi nizamulu spiţeriiloru.......................... 138—140 Ciuma încetează ................................................. 140 Lista spiţeriiloru din Bucuresci inspectate .......... 140 Oprirea bâlciurilor din unele judeţe din causa ciumei........... 141 Sbucnirea ciumei în Moldova....................................... 141 Lazaretu de , pentru roolipsela de ciumă, care s’aîî dat la spătărie ca acolo să puie numele de desubl dup’o cislă, din 1798 Decembre 17 ...................... ................. 551 — 552 Anexă la pag. 221. ....................................... 552- 553 Hangeri prin pitacu, din 23 Iunie 1798 lasă Caimacam pe Panul Dimitrie Gliica........................................ 552 Anexă la pag. 232.............................................. 553 Domnitorulunumesce pe Dim. Ghicado Caimacam in 23Iunie 1798. 553 Carte către Ispravnici, din 1798 Mai 10....................... 553 Domnitorulu poruneesce Ispravnicilor ca să se îngrijească de dc-sertori: Nicolae Dobrovici, Mibaie Timoferof, Zer malac.' Alecseef şi Semen Garbuliv, ca la mergerea lor să im le facă vre-o supărare. 1798 Aprilie 8..................... 553 Anexă la pag. 243.......................................... 553—555 Domnitorulu orânduesce pe neguţătorii Departamentului Epdropiei de obşte, să caute scrisorile lui Dumitrache Tur- navitu. 1798 Aprilie 7 ............................. 553—554 Pitacu către Eugumenultt de la Sf. monăstire Mărgineni, din 1798 Octombre 28.......................................... 554-555 Domnitorulu poruneesce Starostelui de neguţători casă strîngă toţi banii Turnavitului. 1798 Noembre 14................. 555 Anexă îa pag. 248............................................ 555 «Stihuri asupra venireî Nemţilor în Bucurescl şi asupra pe- rireî Voevoduluî Hangeri»............................ 555—559 Pitacu către Vornicului Golescu, din 1798 Febr. 5 ..... . 560 Domnitorul prin cartea deschisă către Ispravnicii judeţelor ce cad în drumul Câinenî poruneesce ca să se îngrijescă de cele trebuinciose pentru baronii Delimarehezi, 1798 Oct. 7 . . . 560 \ A ' ) \ ţS-ÎTORIA ROMÂNILORU 615 Pagina Pitacu către Ispravnicii cc cad pe drumul Câineni din 1798, Sept. 28. - 560 Anexă ia pag. 2oo. ........................................... 560 Anexă la pag. 2/0. ............................................. 560 Pitacii către Grigore Başolâşi Alex. Roset pentru a cerceta hotarele dintre moşia Habăsesei şi moşia Făreăşani, din 1705 Tul ie 0. 500 Pitacu fie ia Al. I. Cal.maU- din 20 Iulie 1795.........• . 560—561 Pi la cn de voinicie muu arm-.Mii, .,in 22 Iulie 1705 ......... 561 Pitacu din îsoembrie 1705. in ia^rea lui T. Carp cu -referinţa la nişce ţigani............. ••«.•••......................... 561 - Documenta de hotărnicie dinlti Npembrie 1795 ................ 561 Pitacu din 23 Ianuarie 1706 ............................. 561 Anai’oraua Divanului, din 17^Ş ianuarie 51 .... ............... 501 Pitacu de la Alexandru CaHfiah, din 6 Febr. 1706. ....... 56a Al. I. Călim.di ordonă iuf Ion Carp biv vel Stolnic să slălpescă moşia Să poieni, dj/'1796 Maiu 5.................... .561-502 Pita cu din 5 Iulie ^i/pentru moşia statului Rineşci din Orbei 562 Piiacu cairo iordacj/Neagoa pentru hotărirea. moşiei Clisova . 502 Pilacii entră I). Su/a §* Gheorghe.luga pentru hotărnicie in 12 Februarie 1 jr/ *.....................................< . 562 Carte către ispi/iici din Neamţ, din 22 Iunie 1798 ............ 562 Carto de ia A./Iiuia!l din 'i0 ‘QepC 1700 .pentru moşia Clisova 562 Di de soroc /procesul iui Ştefan Ciogoie, din 22 Oetombr. 1706 563 Pitacu peni/ hoiărniciea satului Rorolea de subt A. Calimah 7 1796 ....................•.................... 503 pi tăcu dd’! A- Ca 11 rn a h din 24 Ianuarie 1797, mandat de aduce,/ «nor împricinaţi pentru r^oşie........................ 5G3 Carie f'x *”,a^nîal) GUdiue soroc în procesul moşiei Rahna, 'nesci şi Tuşea ni, 2 Martie 1797. . , .m-. . .*........ 563 C,i\v‘a A c^in Apri!. 1797, pentru moşia Mircesei. 503 Ca/^ţ ia din 8 August 1797, cu di de soroc in fpr'Aesal dintre Petre Surcea şi N. Calmutzky ..... 563 —564 (fx' {^y!- ^a,imah câlră ispravnicii de Botoşani, din 13 Aprilie 1798, Yntru moşia Epure»! . ........." 554 -avtea ^riYorniculu- de Botoşani, din 30 Aprilie 1798, de la Al. Caii Nu, pentr rr moşia Ruşii . ...................... 554 Cartea no A'Rimali, din 22 Iunie. 1798, penlru moşia Bahna. 501 Pilacii >>o ş ăjuinnali pcniru hotărârea moşiilor Smarandoi Ga ^ 1798 ................................... 5Q4 Cartea jalba lui Yasile şi George Panăş pentru moşia - V................................... 564-565 616 V. A. URECHI Pa?ina Cartea câtră ispravnicii din ţinutulii Romanului........... 565 Pi tăcu către Roseti in afacerea averei repos. Manolache .... din 1708 Septembrie 23................................... 555 Aiex. Calimah poruncesce unui aprod ca să mergă la ţinutul Oreheiului. 1798 Noembrie 20 ... ,....................... 505 Cartea de mila Slugerului Vasile Machedon, din 1797 Decembrie 28 .................................... ........... 565—567 Hrisovul biscriceî domnesci din tinutulu Nemţului, din 1797 Martie 8 ................ ......................... 567—568 Zapisul moşiei Poiana Carnalul, din 1798 Aprilie 11 ...... 568 Al. I. Calimah poruncesce biv vel Spătarului Dimitrie Sturza ca sâ pună petre hotare la siliştele Mircescii şi Coziuescii, 1797 Aprilie 27 . . •.................^................. 568—509 Domnitorul prin anaforaua din 1767 Aprilie 27 holăreşce, ca să se dee Spătarului Milu 1200 stânjeni \ e păment din hotarul Juganilor...........................\.............. 569—570 Dimitrie Sturza Sţătar insciinţezâ prin cartea An 24 Maii 1797 că a despărţit moşia Stolnicului Andrei Mii\de moşia vornicului Mihail Sţurza.........................A.............. 570 Anaforaoa Mitropolitului Iacob alţi Moldovei călite Domnitor, din 1.797 August 6.........................\. . . . 571—572 De la Părcălăbia Galaţii, din 1793 Maiu 1........\ . . .572—573 Pitacii către Al. Crisoverghi biv vel slugor şi Pavel Bite spre a merge de a despărţi cu petre hotare jumătate dirk satnlu Culiţeni, 1795 Septembre 5.........................\ . 573—574 Anaforaoa mon. TreisfetitUo din 1798 Sept. 1...........V 570—572 Carte către Teodor Rals biv vel Paharnic şi 'Fanase YasilXbiv vel căpitan de Dărăbani de la Al. I. Calimah, din 27 Mai 1Vj. 574 Pitacu Domnesc din 10 Oct. 1797 . •.............• .... A 574 Notă la pag 224 (Nota 2).......................... 5|u_57c Notă la pag. 236.........................................57IV-578 Anexă la'pag. 248.. •........................... / . 578-A>79 Anexă la pag. 278 ...................................../. . 579 Aţj Anexă la pag. 279 (No'a 3)..........................‘ —09 Notă la pag. 279 .................................../..... 58\ £ ILUSTRAŢIU.Nl Pagina Marca familiei Hangeri . . . . ........................................... . 154 Sigilulu mijlociu alu luî Hangeri ......................................... » Medalia luî Hangeri . . ...................................................226 Sigilulu mare alu iuî Alex. Calimah .......................................261 » mica » » » » . # # » Semnătura facsimilată a luî Alex. Calimah .................................... » » » a luî Iacob Mitropolitulii.................................264 Filigranul hârtieî hrisovului bisericeî Talpalariior......................... 266 Sigilulu mare alu luî C. Ipsilant .......................................... 282 » mijlociu alu luî C. Ipsilant............................................ » Facsimile de semnături a câţî-va boîerî din Divanii 283 Facsimile a semnătureî luî C. Ipsilant. . . ...................... 284 şi 287 » » » » Const. Caragea......................... 289 » dupe documentu de la 1798 .......................................... 513 Istoria Bomdniloru de V. A. Urechiă Tom. VII.- C. iO ERATA LA VOLUMUL VII Negreşit sunt multe erori strecurate în volumă. Tipografiile nostre n’au corector ulii propriu şi re viziunea ultimei corecturi se face — deca se face — cum dă Dumnezeu! Adaoge la ac6sta, ca secretarii mei, unii mai radicali eti-moIogiştT, alţii mai fonetişti, au împestriţata tipărirea,,cu propriile loru sisteme ortografice. Spera totuşi că neconsequenţele grafice şi ortagrafice nu vorii des-gusta din cale afară pe lectorii şi ca bunuiii simţii şi iubirea de istorie voru triumfa asupra neplăcereî căşunată de babilonia ortografică. Sunt însă unii numeri! de erori cari atingi! înseşi faptele şi dar me simţ obligaţii a le releva aci. La pag. 18, alţi 6-lea rîndă de jos numerândă, să se citescă: cherhaneoa în locu de chelhaneoa, adică fabrica. ^ La pag. 36 rîndulii 4 din note, a se ceti: ehina-gz&îmUa în locu de latina-gramata. La pag. 158 din erdre s’a (jisii că: «Comodia» acolo publicată e ele la finea secolului XVIIIiea, când este de ia începutul ă celui umătord. De altmintrelea acesta «Comodie» publicată la finea secolului XVTIIlea este deopotrivă oglinda finei acelui secolii ca şi alu primilorîi 30 de ani din celu următor. La pag. 159 a se suprima din titluiti capitolului XIY vorbele : «Biserica şi-şcola» pentru că despre aceste se trateză ia cap. XY (pag. 162). La pag. 187 cifra XY a se ceti XVI. La pag. 192 cifra XYI a se ceti. XVII. La pag. 194 rîndulii alu 4-lea, numerându din jos în sus, citesce 1798 -în locu de 1797. La pag. 232 rîndulu 13, citesce 1798 în loc de 1788. La pag. 283 în nota a 2-a rîndulu 3, citesce : 20 Ianuar 1799, în loc de 1790- La pag. 248 rindul 16 citesce: 1799, in locu de 1790. La pag. 256 arau amintită dupe Nauin, File de ciaslovu şi alţii, că Moruzi a fostă proclamată Domnă ia 8 Februar 1799 şi ca la 18 Februarie în acelaşi mi -M'.V 1\ '' ' r* •; v“ •• «■v ' - ' ~ 'V - • anu, Hangeri arii fi fost ucis. In «Convorbiri Literare» No." 7 din 1892', D-f" Lahovari a publicata unu documentă cu data de 9 Februaru, 1799 ca prove-’nindă de la Căimăeamia ţereî Românesc!. E de siguru o er6re, căci de şi Al.. Moruzi a fost proclamată Domnă la Constantinopoie la 8 Februarie, Hangeri a,căutată a domni până la 18 Februarie şi era materialmente imposibilă cala '9 Febr. să existe în Bucurescî o Căimăeămie a luî Moruzi. Aci nu avemu dar 8e a îndrepta no! data, ci Convorbirile Literare. Pag. 382. Documentulă publicată aci pentru, popa Ion Braţ Manea Brăţara, din 31 Maiu 1798, din erdre s’a maî reprodusă şi Ia pag. 392. Pag. 333. 'Aliniatulu alu 3-lea rîndulă 2 sa se citescă: Egricapi,în locă de Egri-api. Pag. 328. Documentulă penultimă, rîndulă antet, eitesce: Târgşoru (Prahova) în locă de târguşoru Prahova. * Pag. 328. Documentulă ultimă. rîndulă 2 citesce vorba din urmă: vol-nieeme. - - Pag. 399. Documentul alu doilea este din 1798 Iunie 6, iar nu din 1799. Pag. 418. In penultimulu rîndu alu documentului adauge data de 1798,-Inainte de vorbele Iunie 24. * -. - _ y La pag. 426 din erore s’a reprodusă hrisov ui ă de orsmduiala monasţi-riloru, deja reprodusă la pag. 377. Pag. 457, rîndulă ânteifi citesce: Ylah. în loc de Zlah. Pag. 459, rîndulă ultimă citesce: 1798 în locă de 1708. Pag. 487, rîndulă 8 citesce : • 1798 în locă de 4798. Pag: 504 rîndulă 7 citesce: 1799 în locă de 1798. Pag. 506, rîndulă 2 citesce: 1799 în^ocu de 1798. Pag. 524,. rîndufirm citesce: 1799 în locă de J 798. ,#5bTE®..