a V •. ■; .>> \ ’J>' V / ISTORIA ROMÂNILORU CURSU FACUTO la facultatea de litere din rucuresc:!, T / DUPE DOCUMENTE INEDITE, i * tM ■> IA/uicA't. A D. ProfesorO V, A. URECHIĂ ^4- • '7 A a W a ; tfmjhfajb MEMBRU ACADEMIEI ROMÂNE, PREŞEDINTE SECŢIUNEI ISTORICE, MEMBRU CORESPONDINTE ALU ACADEMIEI SPANIOLE, ALU INSTITUTULUI ETNOGRAFICII DIN PARIS, ŞI ALU ALTORU DIVERSE SOCIETĂŢI ŞI CONGRESE LITERARE ŞI ISTORICE, MEMBRU FUNDATORU ALU ATENEULUI ROMÂNU, ETC. t <\ PUBLICATU SUB DIRECŢIUNEA PROFESORELUI, XiL COMITETUL!] DE STUDENŢI Al FACULTĂŢEÎ DE LITERE DIN BIMESCL SERIA 1774-1800 TOMULtT V. (alu iii"1' ah; seriei 1786-1800) GJJ...DIV E R SE ILUST RAŢIUNI DELICAŢI' S0C1ETÂŢEÎ UNIVERSITARE „UNIREA14 ■■ A# BUCURESCÎ TIPOGRAFIA ŞI FONDERIA DE LITERE THOMA BASILESCU 111, Bulevardul Elisabeta, 111 1893 Preţul în librărie 12 lei * în abonament .10 lei* ISTORIA ROMANILOR! T -o@o- SERIA 1786-1800 TOMULU III ALU SERIEI 1786— 1800 \ (ALU yioa ALU SERIILORU 1771—1800) t ISTORIA ROMÂNILOR!) CURSC FĂCOTC I.A FAOJW'ATEA »E LITERE DIN BUCURESCt, DUPE pOeDMENTE INEDITE , DE D. Profes0*0 V. A. URECHIA MEMBRU ACADEMIEI ROMÂNE, MEM^ CORESPONDINTE ALU ACADEMIEI SPANIOLE, ALU INSTITUTULUI ETNOGRAFIC» DIN PA*1®’ §I ALU ALT0RU MVEHSE SOCIETĂŢI şi CONGRESE LITERARE şi ISTORICE, MEMB^ FrxDAT0Rt' ATENEULUI ROMÂNIT, ETC. PUBLICATU SUB dire^tiunea profesorului, SEE 1786-1800 TOMULU III SERIEI 1786—1800 ac* ALU SERIILOR! 1771-1800) CU DIVERSE ilustraţiuni. tipografia şi fondeîA^ uitere thoma basilescu „„„ tffARDUL ELISABETA, 111 111, Bul# 5 1893 C. 2940. f VOLUME APARUTE Seria 1774—1786 . Tomulu I » » » . Tomulu II Seria 1786—1800 . Tomulu I ("al IIP» din seria 1774—1800) Seria » » • Tomulu II (al IVIea » » » *. ) Seria .» » . Tomulu III (de faţă, în cursti de publicaţi une, oare va ii al Vlea încependu de la 1774). PREFAŢA 5 Cunoştinţa Istoriei naţiunii Române din secoliî anteriori secolului al XVIIIlea, este desiguru de doritu, nu numai pentru a mulţămi simplu curiositatea celor moderni, ci pentru că ea este singură proprie, făcân-du-ne tabelul vitejiiloru neîntrecute şi înţelepciunii directivei politice a străbuniloru noştri, să ne însufleţească şi pe noi la fapte mari, şi să ne fie de sfatu bunii, de povăţuire în conducerea intereselor politice ale dilei. Dar decă importantă este istoria secolilor trecuţi (şi importanţa acesta n’am aşteptată noi bătrânii să ne-o semnaleze cei mai tineri, cu nemeritate imputări, ca mai deunădi la ocasiunea comunicării unei descoperiri a vre-unui documentă ori inscvipţiune de o însemnătate mai multă saă mai puţină apreciabilă1), totuşi sunternă convinşi, că nu este lucrare mai urgentă pentru naţiunea română decât studiul evo-luţiuniî sale interne, aceea de care este legată lucrarea evolutivă a dilelor de faţă. Acesta amă mai spus-o în fruntea antei'ioreloră volume ; acesta o repeţimă şi la începutulă acestuia. Facem acesta lucrare, cum s’a vedută, nu mai mult cu singurulă sprijină a.l colecţiunei Hurmuzachi, a lui Dionisie eclesiarculă, ori al publicaţiuniloră didactice existente, seu cu Şincai, Engel, Zinkeisen... ci pe temeiă de a vr’o mie de documente inedite, fie din colecţiunea mea proprie, fie din aceea mereă îmbogăţindu-se a Academiei nost re, lie din condicele domneşti ale timpului, rămase terrae incogn'tae până la publicaţiunea mea de documente şcolare din Buletioulă Instrucţiunii publice de la 1864.1 2 V. A. URECHIĂ. 1. Unu colegă imputa istoriciloru români, în sinulu Academiei, că nu se ocupă de istoria vechiă a Româniloră, ci numai de Fanarioţi. In anunciulu care a deschisă sub- scripţiunea la publicarea cursului meii de istorie a Româniloru, amu vestită, că treptată, în serii, va apare istoria Româniloru, descindendă până la secolulă ală 14-lea. Aştepte-se dar această publicare şi să-şi reserve ori-cine grăbita critică pentru atunci. Decă am începută publicaţiunea nostră cu secolulu alu 18-lea, este pentru că cetindă tote, dar t6te cărţile nostre de istorie, le-am aflată pline de erezii, şi în cea mai deplină ignoranţă de evo-luţiuneâ nostră socială şi culturală din secolulă care este imediată legată de timpii noştri. 2, Unica publicaţiune mai vechiă, care a avută în vedere o condică domnescă multă doue din archiva statului, a fostă acea a reposatului Teulescu. In publicaţiunile diverse din nainte de 1891 nici o pomenire de asemenea condici domnesc!. ISTORIA ROMĂNILORO i Alexandru Moruzi după diverşi autori. Stremutarea Iul la Muntenia. Despre domnia lui Alexandru Moruz, in 1793, in Muntenia, regretabilă profesorii A. Laurian, în Istoria Românilor, (8° Bucuresci 1873) <^ice numai atâtu: « Poarta spre a storce bani de la Români, în contra tractateloră incheiate, strămută, cu finitulă acestui anii, pe Mihailă Şuţu în Molda-via şi pe Alexandru Moruz în România. Pe când curgea revoluţiunea francesă în totă terorea ei, principatele Române storse şi flaccite prin lungele resbele, şi prin aviditatea Turciloră pe care nu-î mai putea sătura cu bani, era în pace şi se ocupa cu vindecarea plăgilor celoru înfipte in anii trecuţi. In anulă R. 2548 (Chr. 1795) se depuse Mihailu Suţu din Moldavia, şi în loculu lui se numi Alesandru Ioanne Cal-limach. eră în a R. 2549 (Chr. 1796) se depuse Alexandru Moruz în România, şi în loculu lui se trimise Alexandru Ipsilante.» Aaronă Florianu se exprimă în termeni buni despre Alexandru Moruz, Domnii la Muntenia. Acestu istoricii califică pe Alexandru Moruz de Domnii «bunii, blândă şi învăţată,» şi qlice că : «a venită în ţera Românescă cu scopă de a o reforma. »1 Despre domnia lui Alexandru Moruz, D-Iă profeşoră Xenopolă ne spune, că dragomanulă Gheorghie Moruz, fratele lui Alexandru Moruz, isbuti. prin stăruinţele sale la Portă, să schimbe pe Alexandru Moruz de la Domnia Moldavieî la acea a Munteniei. 1. Aaronu Florianu, Mamialu de istoria principatului României. Bucureşeî 1839 p. 168. 8 V. A. URECH1Ă Apoi D-lu Xenopolu mai spune, că Alexandru Moruz « vine în Bu-> curesci, în Iunie 1793, şease luni după ce in Paris se petrecuse drama sângerosă a decapitării lui Ludovicii al XVI şi schimbarea de lucruri in Franţa, ce trebuia să aibă asupra ţeriloru române urmări aşa de funeste. » Ne mai spune autorului «Istoriei Româniloru», tipărită la Iaşi, că sub Moruz continuă boala ciumei, de care muriră dece mii in Bucu-resci şi trei mii în Craiova ; că mai năpădiră şi locuste, după ce ţera era bântuită de secetă; că Moruz făcu spital pentru ciumaţi şi că din nenorocirile ţerei storcea bani. neguţătorindu grâulu şi porumbul şi precupeţindu-le ; după aceea Moruz a mai impuşii unu împrumută silit mănăstirilor; el făcu o fabrică de hârtie la Afumaţi, pe care apoi o dă în sarcina Mitropoliei, îndatorind-o să-i plătescă o sumă mai mare decâtu îl costase. Aşt-felu fiindu elu forte maestru a strînge bani, s’a dus, după trei ani de domnie, înapoi la Constantinopole, încărcaţii cu o nesfârşită avuţie storsă din lacrimile şi din sângele poporului.» La atâta mărginescu istoricii noştri istoria domniei Iul Alexandru Moruz şi pentru a constitui acesta istorie se servii de Dionisie Ecle-siarcul. In deşertă am resfoi operele didactice, de o importanţă mai mică, impuse prin şcolele năstre secundare, căci prin multe din ele r.u am afla decât numele acestui Domnitorii, ba încă se pote întâmpla să nu găsimu nici numele. Lucrarea nostră va servi, sperârmi, pentru împlinirea lacuneloru din cărţile didactice şi pentru îndreptarea erorilor din publicaţiunile istorice de până astădi. Mai pre susu de tote însă , lucrarea nostră are de scop să ne arete mersulu înainte, ori cât de anevoios, dar nu mai puţinii realu al naţiunii române şi treptata ei pregătire pentru marile evenimente de renascere din secolul al XlX-lea. * Mutarea Iui Alexandru Moruz de la tronul Moldovei la acelu al ţerei românesc! a fost explicată în diverse moduri de istoricii noştri. Aaronu Florianu 1 atribue acestă schimbare la motivulu că : « Porta so-cotindu prin darurile ce-i venea de la schimbarea cea răpede a prinţilor, să se despăgubescă de ertarea tributului pe doi ani, a scosu pe Mihaiu (Suţu) din scaun, şi pentru ca să nu să facă strigare că l’a scosii fără vină, împotriva tratateloru, Fa orânduit în Moldova.» In acestaşu sensu se esprimă şi Laurianu, dicend: «Porta spre a 1, Manuala de istoria Principatului României, Bucuresci, 1839 pag. 168, ISTORIA ROMÂNILORU y storce bani de la Români, în contra tractateloru încheiate, strămută cu finitul acestui an (17951) pe Mihaiiu Suţu şi pe Alexandru Moruz in România.»1 2 Retrânulu Drăghicî nu aduce nici o esplicaţiune pentru acesta schimbare, ci numai cât o înregistreză, precum tot asemenea o înregistrezi», fără comentariu, şi Chronica grecă publicată Ia călcâiul Istoriei Mitropoliei din Iaşi,3 chronică ce cuprinde anii de la 1768—1812. D-lu Xenopolu dice, că acestă strămutare de domnie s’a făcută in interesulu propriu al Moruzeştilor şi că numai în aparenţă s’a dată motivulă de interesulu Turciei, care fiind pe atunci gata a declara din nou resboiă Rusiei, avea trebuinţă de unu domnii mai bătrân şi mai esperimentat în espusa Moldovă. Acesta versiune e întemeiată pe o corespondenţă adresată Ministrului afacerilor străine din Paris de către Constantin, un grec care aspira să represinte republica francesă in orient. Acestă corespondenţă din 20 Februarie 1793 st. n. spune intr’a-dever că: (Voi. 181, i>. 137). Paris, lc 20 Fev. 1793. L’au 2 de la llcp. Fran^aise. 0 V. A. UREGHIĂ Şcola cunoscută nouă, din Agiesci, continuă să esiste şi primesce şi ea unu nou hrisovu de la Moruzi, in 30 Augustu i794. 1 Asemenea şcola de la Monastirea Obedeanu din Craiova, in acelaşi anii 1794 Augustă 28, este din nou recunoscută de A. Moruzi şi favorisată cu specială hrisovu. * 1 2 asemenea şi stupii ce va avea sfînta biserică să fie scutiţi şi apăraţi do dij-rnărită, i vinurile de vinăriciu şi oi 300 de oierită; drepţii aceea şi Domnia mea milostivindu-ne întărimă tote acestea mili, ca să se păzescă nestrămutata, să fie pentru ajutorii la celea trăbuinciose, adeverindă Hrisovuiă acesta cu însăşi credinţa Domniei mele Io Alexandru Oostandină Moruzi Voivodă, şi cu credinţa pre iubiţiloră Domniei mele fiii, Constandinu Vvd., Dumitraşco Vvd., Mcolae Vvd., Ispravnicii fiindă Scarlatu Ghica vel. Log. şi s’ati scrisă la let. 1793. Aug. 19, de Gheorghe Log. za taină. Coiul. XXVI, pag. 122. 1. Cod XXVI. 2. Hrisovu pentru Mănăstirea Obedeniloru de la Craiova, unde este spitalu şi şcolă. Fiindă-că cinstiţii şi credincioşii boerii Domniei mele, Dumnolui caima-camiilă şi Dumneloru divaniţii de la Craiova, după porunca ce au avută de la Domnia mea, cercetândă de starea şi orânduiala Mănăstire! Obedonului din Craiova, prin anaforaoa de la Mart. 18 a acestui aiiă ne-aă dată prin pliroforie pe largă, cum că acestă Mănăstire din începutuiă ei a fostă slobodă şi nicăeri legată de reposatulu ctitoră al eî Costandină Obedeanu biv vel Paharnică, ce o aă zidită şi o. au înzestrată, avendă întocmire prin diata ctitorului spre a se chivernisi de epitropî şi a se face din veniturile ei ajutoră la lucrulă de Obştea poliţiei trebuinciosă şi de sufietă folositoră, cum ne au arătată la acăsta şi dovezile ei în scrisă cu întăriri vechi Domnesc!, a căruia orânduială strămutându-se după vremi, în alte chipuri, aă lipsită şi acel lucru sufletescu şi trebuinciosă politiei, care era a se urma la acestă Mănăstire, unde cu tote că in celea de pe urmă Domnia sa fratele Alecsandru Vodă Ipsilantă, după scoposulă acelui răposat ctitoră a fostă întocmită la acestă Mănăstire locă de şcolă cu dascălii pentru învăţătura copiiloră de obşte şi spitalu de bolnavi cu doftori, deră după întâmplarea răsvrătirel vremeî şi una şi alta aă lipsită, şi Mănăstirea încă cu totală s’aă stricată ajungendă la dărapânare desăvârşiţi, nu. numai cele din prejur, ci însuşi amvonulă sfintei biserici aă ajunsă a cădea cu totulă, cum şi lucrurile ei aă începută a se risipi şi a se strica de la densa; şi pentru de a veni acestă Mănăstire la stare şi a se păzi buna orânduiala a acelui răposată ctitoră, carele prin diata sa întărită cu hrisove Domnesci, neîngăduind nici pre cei din nâmulă săă amestecă la epitropia şi stăpânirea acestei Mănăstiri şi a lucruriloră ei, nici de a se închina şi de a se lega undevaşi sub chivernisire de epitropî, aă socotită Dumneloră şi cu socotelă de obşte aă alesă din neguţătorii politiei bărbaţi cu ipolipsis scuţî de ipochimeni credincioşi, doi, anume : Barbu Pleşoiană şi Oostandin Caradinul, spre a-I orândui Domnia mea epitropî ai Mănăstire! şi lucruriloră, cărora să li-se dee în semă Istoria romÂiniloru 61 Esistă subt A. Moruzi şi şcolă, româneseă de la Monastirea tote a le Monăstireî şi prin manele lorii sa strângă vinăriciurile, să facă chel-tuela eî; a -eăroru anafora găsind-o Domnia mea cn cale, ca o următore aşezământului ctitorului, amu întărită Domnia mea, la Maiu 19, cu cuprindere ca să facă zaptă tote ale Monăstireî mişcătore şi nemişcătore, prin catastihă iscăliţii de Dumneluî caimacamii şi de Dumneioră boerî ca să le ehivernisescă cu silinţa spre sporii şi adausă, dândîi poruncă, ca prin marafetulă Dumneluî caimacamuluî şi a Dumneloru Boeriioră, să se strîngă tote lucrurile Monăstireî celea risipite, a se une la locu şi pe totu anuliî să-şî dee socotelă înaintea ■Dumneluî caimacamuluî şi a Dumneloru boerilorii; unde sa fie faţă şi rudele răposatului ctitorii; iară pentru venitulă de estimpîi au avuţii porunca nostra Dumneloru boeriî, ca să cerceteze câtii a stătu şi să ni-1 arete, ca sa vedemă adică cu ce se pote ajuta acuraţi la dregerea ziduriloră din veniturile' eî; aşişderea a făcuţii şi chefşu prin vederea Dumneioră la faţa locului de zidirile celea forte reîi stricate, care sunt multă trebuinciose a se drege şi a se face /negreşitu acumti şi aii chibzuiţii iarăşî după porunca nostra, după numerulu ■odăii oră şi după starea Monăstireî şi maî vârtoşii după trebuinţa politieî ce este maî cu cuviinţă a se întocmi lă acestă Mănăstire şcolă, adecă cu dascălii şi cu câţi ucenicî? soă spitală cu doftorî şi cu câţî boinavî? ne-avendă locu după cum ne-amii pliroforisitîi a încapă . şi una şi alta; carî prin alţi doilea anafora a Dumneloru, de la Iulie 20, ne-ati însciinţatîi că venitulti de estimpă este tal. 500. Iară cheltuiala care trebue a se face acumti la dregerea colorii trebuinciose, la facerea amvonuluî şi la alte întemeieri ale biseric-eî i împrejură la 20 odăi, după catastihu ce ne aii trimesă, este taleri 1350, care acostă cheltuelăce tre-buesce acumti estimpîi de o dată.la facerea numiteîoră ziduri, Dumnjlorti boeriî pănientenî însuşî de sine s'aîiproerisitu a-o da de la Dumneloru acum, aleea tal. 1000 după foia ce ne aii trimesu, ca la unii lucru sufletescu şi de însuşî trebuinţa politieî folositorii, şi ceî-l-alţî taleri 350 să se dea din venitulti de estimpu alţi' Monăstireî, după trebuinţa politieî, aîi socotiţii şi aii făcuţii aretare şi rugăciune Domniei mele de a se face şcolă de învăţătură, ci 20 de copii şi cu Dascălii, fiindti şi numerulu odăiloru numaî de încăperea şi trebuinţa unui Dascălii din tâiti, şi unuî Dascălii alţi douilea, cu 20 ucenicî, şi unii Dohtoru a politieî numaî de şederea sa, prisosindti patru odăi pentru Epistatu şi slugî, după cum iarăşi! prin foia ce ne-au trimişii sunt arătate 20 odăî 1a nu merii cu cămările lorii; a cărora rugăciune .am primit-o Domnia mea, ca unii lucru trebuinciosu şi folositorii politieî şi părţii loculuî, maî vertosu că şi jălbî sau daţii Domniei mele de la unele jupânese vedu.ve şi scăpătate şi Boerinaşi din partea loculuî, că ne fiindti şcolă orânduită de :înveţătură şi nefiindu-le copiii primiţî, remânil fără de lumina. înveţătureî şi a cunoscinţeî, după ce Domnia mea şi până acumti dămti pe totu anulti de la cutia milostenieî câte tal. 500 pentru Dascăl ti alţi Craioveî; decî dară după ce amu hotăritti Domnia mea, ca să întocmimii acestă Monăstire şi şcolă de învăţături, amu socotită apoî cheltuelă trebuinciosa ca să urmeze pe totu anulti a avea plata Dascălul î şi la ajutorii! de hrana copii-loru seracî, carî se vorii osirdui spre învoţătura carţiî, şi întâiu Domnia mea orănduimu şi hotărîmil să se deie din Vama Craioveî tal. 400 pe totu anulă, încependă de la anulă viitoru înainte, peste baniî cumperătoreî, care cutai. 500 ce se dau de la cutie pe tot anulă, din baniî şcoleloră pentru Dascălulă Craioveî facă tal. 900. Orânduimă Domnia mea să se dee şi din venitulă Monăstireî 62 V. A. URECHIĂ Metrului, cum dovedescu hrisovele de scutire acordate dascălului de la acea şcolă, din 5 Martie şi 8 Septembre 1793. 1 Acestă şcolă va continua să esiste până târdiu în secolulu al XIX le. Cun "ă esistau şcole românesc! în judeţe subt A. Moruzi, se pote documenta cu actele ce dăniti în notă (Reclamaţiuneade lefă a unui dascălu de la Roşii-de-vede) cum şi cu arătarea Focşenenilorii din jalba lorii către Domnitorii, că ei n’au şcolă şi sunt depărtaţi de şcolele din alte oraşe.* i 2 pe ană tal. 300. Iară eeialalţî bani a venit alai sase cheltuiască de Epitropii Monăstirei la trebuinţele Bisericeî, şi la meremeturi în vremi, şi la cheltuelile urmatore, din cari venituri aii să-şi iee Epitropii (Jeciuiala loru pentru osîrdia şi ostenela loru, precum li s’aii făgăduită, să dee şi sfinţia sa iubitoru de Dumnezeu părintele Episcopă Râmnică tal. 150 pe anu, cum şi Dumneluî Caimacamu Craioveî, ce va fi după vremi, tal. 150 cari aceştia toţi se adună pe anu 1500, din care orănduimă Dascălului dintâiu tal. 700 pe ană, cu prisosă de tal. 200 peste ce lua mai nainte, Dascălului al doilea tal. 200 pe anu, şi 600 să se cheltuiască la 12 copii seraci, de li ude' po. tai. 50 pe ană pentru hrana şi ajutorulă loru ; cari n’au stare şi putere părinţii loru de a-î chivernisi să aibă numai învăţătură fără de plată de la Dascaiulă acestei şcole, iară hrana şi îmbrăcămintea loră să-şi aibă din casele părinţiloră, după cum şi la şcolile de aici se urmeză, şi fiind u c.ă acestei Mănăstiri cum şi şcolei de învăţătură, i s’aă fostă făcut de la Domnia mea, mai dinainte, milî de (|ece liude,porunciînu ca acei (jtace liude să fie şi de acuniă înainte ne dajnieî, ca sa posluşasca la aducerea de lemne, cum şi doi Preoţi ce voră fi slujitorii sfintei Biserici să fie ne supăraţi de dajdie Preoţescă; deci pentru acestea tote, ca să se urmeze după cum Domnia mea le-amă întocmită şi le-amă hotărîtă, atâtă pentru orănduiaia Sfintei Mănăstiri, câtă şi pentru orânduiala şcolei, amu dată după rugăciunea D umneloră Boeriloră, acestă Domnesculă nostru hrisovu de întărire prin care poruncimă, ca Dascaiulă din tâiă şi aî doilea, ca unii ce aă plata de simbrie îndestulată, să aibă pururea şi în tota vremea silinţă şi sîrguială la învăţătufa cop'iloră, ca să se procopsescă şi ca să se cunoscă din silinţa şi osirdia lorăj rodulă învăţaturei, purtândă grijă pururea şi în totă vremea Dumneiui Câiinacamuiii, şi cu Dumneloră Boemdivaniţî, de aşi ave şcolaacesta cum şi Mănăstirea buna stare şi orânduiala lbră, după datoria ce aă, ca unu lucru folositoră de obşte; pentru care amă adeverită Imsovii lu acesta cu însăşi iscălitura şi pecetea Domni i mele, i cu credinţa pre iubiţilor Domniei mele fiii : Constantină Vvd^, Dumitraşco Yvd, Nicolae Yvd, Gheorghe Yvd. martor puindă şi pe Dumnâloră cinstiţii şi credincioşii veliţi Boeri ai Divanului Dâmniei mele. i proci 1794. Augustă 28. Cond. XXVI. Pap. 228. , 1. Cod. XXVI. 2. Anaforaoa ce s’aii făcuţii în dosulii jalbei lui Nedelco Dascălu de la Roşi-de- Vede, sud. Teleormanu pentru simbria lui. Io Alexandru Gonst. Moruzi Vvd. Prea sfinţia ta, părinte Metropolite, orănduiaia ce \ a fi fostă, şi câtă se va ÎSTORi ROMÂNILORU 63 Se pare că mitropolitulu Filaretă şi episcopii nu prea administrară până in line onestă banii scoleloru, căci nu plătiră lefile das-căliloru. Din actulu ce dămu în notă se va vede că Mor uzi s’a ocupată de scolele judeţene ca şi de cele din Bucurescî. In cartea pastorală seă enciclică canonică a Episcopului de Rom-nică Filaretă, aflămă, că preoţii cei mai iscusiţi şi mai împodobiţi la învăţătură erai îndemnaţi să stringă copiii şi să-i înveţe carte, pe la satele mari. In acestă-şî enciclică vedemă, că intre datoriile protoe-reiloru era şi privigberea asupra şcoleî aflâtore în judeţulă respectivă, ca să vadă: «De se silesce dascălulă cu învăţătura copiiloră şi ce sporire tacă la învăţătură? şi de li se urmeză orânduiala seă nu?»1 Se vede, din actele ce aducemă, că Focşanii atâtă de maltrataţi şi ruinaţi in răsboiulă din urmă este unulă din rarele oraşe, cari nu aă vedută redeschisă şcola sa. Focşanii reclamă deci, în 2 Iulie 4796, să. li se dea şcolă, să le rânduiască dascălă românescă, cu lela de la Epitropia obştescă. Dom-nitorulă insărcineză pe Mitropolitulă ţerei şi pe ispravnici, săgăsescă asemenea «dascălă cu învăţătură bună şi cu lefă de 10 taleri pe lună de la Epitropia obştescă.» Acestă lela, pentru înlesnire, se va plăti de Egumenulă S-tului lonă din Focşani. Totă-odată Domnitor ulă rân-duesce o Epitropie specială a şcoleî d’acolo, compusă din doi negu-ţitorl..Ispravnicii au găsită dascălulă dorită «cu învăţătură bună şi cu condeiă bună românescă, anume preotulă Iacobu de lâ S-tu Ne-culai şi s’aă aşedată şcola, rânduindu-se şi doi din fruntaşii orăşeni şi face drepţii sa i se facă tacsilu de aceea, asupra să i se dea celui ce aii slujiţii. 1793. Ghen. 8.^ Prea- înălţate Domne, căruia va fi remasu banii, şi Vel. Logf. Ascultândii luminată porunca Măriei Tale de la acesta jalbă, amu făcută cercetare, şi banii Dascăliloratâi ii de aici din Bucurescî, călu şi de prin judeţe deplină pre anulă 1793r i-au poprită pre sfinţia saproin Mitroropolitu şi cu părinţii Episcopia din banii scoleloru, şi asupra Epitropieî n an remasu nici unu bană neplătiţi a dascăliloru, ci de nu i s'au dată jăluitoriuluî nici unii bană, va fi luminată porunca Măriei Tale, de i se voră da de către Archiereă ce-i cade acestă judeţu in Epqrehie; iară pentru cererea ce face, ea să i se imulţască lefa, fiindu că acum şcolele s’au dată asupra pre sfiinţieî sele părintelui Mitropolitu, şi s’ait pusă la orânduială şcolile Bucuresciloru, mai virtosu că de obieeiă prin judeţe, cu a ies tu preţu aă fostă tocmiţi toţi dasccdii, şi acum audlindă de jăluitoriu că i s’aă mărită lefa, toţi vor face asemenea supărare aurului Măririi Tale, ci remâne la acesta, cum Domnulu D-deu va lumina pe Măria Ta. 1794. Ghen. 6. Coud. XXV. Fii. 226. 1. Biserica ort. română,- amilii fj, Alo, fag. 627 etc. Sccirlat Vornicii. 64 V. A. URECHIĂ anume polcovniculu Ionii Tartiesculu şi Ion CicUişu Gopcea ca epitropi. » Domnitorulu dă in 2 Iulie 4796 hrisovu şcolei pentru asemene or-ganisare. 1 La Caracalu încă este şcolă «de învăţătură copiiloru.» In favo-rea ei, a unei biserici şi a orăşeniloru, avemu următorulii actu : Hrisovu pentru moşia, Caracalului din, Sud. Romanaţi, ce s\tu lăsaţii a fi iarăşi slobodă Domnescă, care era dăruită d-lid Vistieriului Dinulu Filip'scu. Dumneijeesca învăţătură şi întâi ă mai trebuineipsă omeni lor ii a o învăţa, este, ca să se cunoscă cinevaşî pre sine, fiind-că celă ce se va cunosce pe sine 1. Cod. XXVI. Fila 285. Eacă acestă hrisovu: Io Alexandru Cost. Mor uzi Vvd. Cosp. Zemli vlahiscoi Fiind ă-că după jalba şi rugăciunea ce au făcuţii Domniei mele orăşaniî din oraşulă Domniei mele Focşanii de dineoce, sud. Slam Ro tunică, cum ca depărtaţi fiindii de oraşele ce au şcole de învăţătura cărţii, se afla copiii lorii lipsiţi, făr’de nici o lumină de învăţătura credinţei, cerendă mila şi ajiitorulu Domniei mele, de a li se rândui unu dascălii rumânescă cu lefă', de a putea ţinea şcolă în numitulă oraşu; a cărora rugăciune primind-o Domnia mea spre folosulă şi îndestularea care o voimă de a fi locuitorii ţăreî Domniei mele, întru fote cele trebuinciose, îndestulaţi şi nelipsiţi, amă poruncită prin anaforaoa ce ne-au făcuţii Preasfinţitulă mitropolitu ală ţăreî, la B-loră ispravnici, casă găsăscă unu dascălă lomânescă, cu învăţătură bună spre a aşe(Jâ şcola în nu-, mitulă oraşu, cărăia i-amir orînduitu Domnia mea şi hotărîtă lefâ pe lună câte taleri 10 de la Epitropia obştieî, care bani pentru înlesnirea primireî amu poruncitu ca să-î răspuiicjă acolo pe totă luna Egumenulă Monăstireî Sf. Ionă din Focşani, şi luâudu adeverinţa dascălului de primire, iscălită şi de doi ne-guţitorî ai oraşului,, ce se vorii orîndui ca Epitropi şi purtători de grija aî şcoleî să se scacjă Egumenului aici la Epitropie din banii şcoleloru ce clă monaştirea la fîe-care ană. După care poruncă aîi veniţii răspunsă Domniei mele, alu Is-pravnieiloru, cum că s’aă găsită Dascălă cu învăţătură bună şi cu condeiă bună, anume Iacovă de la sf. Neculae şi s’aă aşeijată şcola în numitulă oraşă rânduindu-se şi chiar din orăşenii fruntaşi anume: Poleov. Ionă Partiesculă.şi Ionă Câuşu Copcea, ca Epitropi şi purtători de grijă aî şcolei. Pentru care ne-aă .trămisă şi orăşenii jăluba loră de obşte de mulţumire, rugându-se iarăşi ca să-î iiiiluimă cu Hrisovulă Domniei mele de întărire şi urmare nestrămutată. A cărora rugăciune iarăşi primind’o Domnia mea, le-amă datu acestă Dom-nescă Hrisovă de întărire, ca să li se păzescă acesta întărire a şcoleî nestrămutată, şr pe totă luna să ia orînduitulă dascălă lefâ de la Mănăstire, cu care va fi âcăcjufă, după cum amă cjisă, din banii şcoleloră. Dreptă aceea îndatorămă pe numitulă Dascălă a’şî pune silinţă la învăţătură spre a procopsi ucenicii şi spre a arăta rodurile de’nvăţătură în fapta. Şi poruneimă ca să se trăcă acestă Hrisovă şi în condica Metropolieî, precum şi în condica Epitropieî, scriindu-se lirisovulă acesta la let 1796, Iulie 2 de Gheorghe biv. treti Logof. L. S. Prot. vel. logf. ISTORIA ROMAN1LORU 65 va conosce şi pe DumneZeă, şi eelii ce va e un osce pre DumneZeă va fi în chipulă lui Dumnezeu, şi în chipulă lui DumneZeă va fi cel ce se va face vrednică lui Dumnezeu, eelii ce nu face vre-ună lucra nevrednică lai Dumnezeii ; dreptă acea fieşcare gândindă ale sale tote şi iarăşi smerită înaintea lui DumneZeă şi Zicendă ce gândesce şi făcendă celea ce.Zico, atunci vrednică va fi luî DumneZeă. Deci în totă vremea se cuvine, ca nici odinioră să nu se odihnescă îngrijirea fireî pămentescl, şi în totă chipulă să se silescă a fi urmă-tore stăpănireî cerescî a celui a tote Oblăduitoriă, şi peste tote începetorele şi puterile chivernisitoriă, prea bunului Damnetieă, Plai ii spre Buzeiîl ri , ~ TeI6jSnu } bad Saacu Prahova, Sud Prahova. Vel Banii, Cond. XXVII, Fii. 30. Vel Vistierii. VII Oştea. — Flota românescă pe Dunăre. Căderea din domnie a lui' Mavr.ogheni, desarmarea de către Saxa Goburg a ultimiloru şiruri de volintiri, fie partizani ai lui Mavrogheni 92 V. A. URECHIA fie partizani ai Austriei, ori ai Rusiei, a foştii redusă de bună semă-incă subt Mitiaiu Şuţu, aprope la nirnicu oştirea ţerei. Şi sub A. Moruzi acestă oştire este redusă la strictulu necesar pentru slujba siguranţei publice. Enache Văcărescu, care cu totu naţiona-lismulu ce i se atribue de legendă, nu creduse, sub Mavrogheni-Vodă, in posibilitatea creărei unei oştiri de apărare a ţerei, continuă sub Moruzi-Vodă a fi mare spătaru. 1 1. Pe scorţele unui tetravanghelu micii grecescu, eleganţii legaţii, ce D. Dimitrie Sturdza a dăruiţii Academiei, la 1893, aflămu scrisă cu însăsi mâna Iui Enache Văcărescu, în gre-cesce, următorele date relative la copiii lui şi la slujbele ce au ocupaţii până în 1791 : « Acestiî tetravanghelu aparţine pre sfinţitului celui între monachî Timo-teiă Kir Kir .... şi cine ’iă va fura să fie afurisita de toţi sfinţii şi de sf. Spiridoniî. Sub acesta primă inseripţiune Văcărescu adaogă: « Acum însă Ionii Văcărescu marele vistierii dicheofilaxii alu mareî biserici ’lu stăpânesce, căci î-a foştii dăruita de către pre cuviosulu Domnii Timoteiu. 1774 Aug. 1. Braşov.» Pe lângă aceste inscripţiuni de la pag. 1, şi tot pe acestă pagină se gă-sescă şi cele următore, relative la copiii lui Enache Văcărescu : «In anulă 1777 luna Ianuaru 20, Vineri, pe la 12 ore noptea spre zorile Sâmbătei, din mila Dumnecieescă s’a născută mie o fiică, care fiind ii primită de către înalţii prea sfinţitulîi Mitropolitîi alu Grebeneloră, numiţii Chrisantii, s’aii numită Marta şi-s’a botezată la 2 Pebruaru în sf. Mănăstire Sărindară a pre sf. JSTăscetore de Dumnezeu. « 1778 luna Mart 5, Luni la ora 6 de nopte spre zorile (jiieî de Marţi, cu ajutorulu lui Dumnezeu s’a născută mie o fată, care fiindă primită în braţe la boteză de către înaltă pre sf. Mitropolită aiă toteî Ungro-Viahiî D.D. Grigo-rie, a fostă numită Ecaterina şi s’a primită în braţe ia 25 Mart în Mitropolie. » Următorele inscripţiuni sunt de pe pagina ultimă a cărticelei: « 1784 Maiă 21 s’a născută mie fiulă celă ănteiă născută din pre iubita mea soţie Domniţa Ecaterina Caragea, care a fostă primită de către pre lumi-natulu beizadea Ionă Suţulă şi s’a numită Constantină, la 1 Iuniu, în care di amu foştii cinstiţii şi eu cu slujba de mare vistierii pentru a 5-a oră de la spătărie. 1785 Maiă 15 mi s’a născută fata care a fostă primită de către înaltă pre sf. Mitropolită a totă Ungro-Vlahia D. D. Grigorie şi s’a numită Elena. 1786 Maiă 14 mi s’a născută mie un fiu, care a fostă primită în braţe de către Demna Maria a pre înălţatului Domnii ISTicolae Mavrogheni * şi s’a numită Nicolae şi să trăiască la mulţi ani. 1789' JSToembre 7 pe la 4 ore din nopte, Duminică sera, s’a născută mie ună fiii, care a fostă primită în braţe de către I. P. S. Mitropolită ală Ungro-Vlahieî D. D. Cosma la 14 JSToembre, în biserica palatului meă. Maî înainte de a se face acesta Mitropolită se numea Mihailă şi să trăescă la mulţi anî. 1791 Octombre 24 (Jiua Sâmbătă mi s’a născută mie o fată, care fiindă primită de fiulă meă Alexandru, s’a numită Elena şi să trăescă ia mulţi anî. * 1786 Maî 14 \loi dioq oaug avaSeXâ-si's Trapa xyjc, sxXafXTT. oojxvag Mapiac too &^'/jXotatoo ao^svroo NiaoXaoo MaopoŢsvYj, Itt NiadXao^ aai Zr\w [raapoXpdvtoc* ISTORIA ROMÂNILORG 93 In acestă funcţiune, Domnii fanarioţi, precum vedurămu, nu nu-miau altă dată boerî pământeni. Ne explicămă escepţiunea făcută în tavo rea lui Văcărescu, prin faptul că, rolulu spătarului este de astă-dată forte redusă şi prin faptulu, că oştirea este aprope nimicită şi pote şi prin împrejurarea că, după pilda Moldovei, acum este şi unu hatmanii. iară ca hatmanii nu este unu pământenii, ci Caragea, care cu-muleză cu hâtmănia şi bănia de Craiova. Negreşitii că Moruzi, care scia cât contribuise Enache Văcărescu la căderea luî Mavrogheni, nu pute să nu se arete favorabilii şi amicu acestuia şi să-lii conserve în postulă de încredere, de Spătarii, care sub predecesorulu seă, Suţu, fusese ocupată de streini, Greci. Din sfera oştenescă s’aducemă câte-va documente. In Martie 1793 spătarulu Enache Văcărescu primesce reclama-ţiune de la cătanele (aşa se numeau în urma ocupaţiuneî austriace ostenii români) din judeţulă Teleormanu in contra polcovnicului loră. Nu numai cătanele, ce şi locuitorii jăfuiţi de acelă polcovnicii Nicolae Ibrictaru, cereau dreptate de la spătară. Acesta însă, prin anaforaua către Domnitoru, propune, ca jăluitorii se fie înapoiaţi cu mumbaşiru la judeţă şi ispravnicii să ’i înfăţoşeze cu polcovniculă şi să cerceteze afacerea. Era a asigura impunitatea polcovnicului abuzivă. 1 1. Iată actulu relativă : Anaforaua pentru a se cerceta jalba eătaneloru ce dau pentru polcovniculu din Teleormanu. Io Alecsandru Const. Moruzi Vvd. Aşîa să urmeze, însă poruncima.Domnia mea straşnica Domnieî-rjstre ispravnieiioru cercetarea jălbiloru lorii, să aveţi a face cu totă luarea aminte, cu tetă dreptatea pe ainenuntuld şi fără nici o zăbavă, de care şi aşteptămiî respunsulii săvârşire!, ca aretare dreptă pentru 15te jalbile ca acesta mumbaşiru. 1793 Martie 5. Prea înălţate Domne! Pentru Nicolae Ibrict'arid, polcovnicii din Sud. Teleormanu, dându-se jălbi către Măria Ta, atâta de către slujitori eum-că nu le păzesce orânduiala la slujbă, şi ’i bate, ’î năpăstuesce, cum şi de către alţi omeni locuitor! de acolo, cum-că i-au jăfuitîi, şi le-au făcuţii nedreptăţi, cari jălbi fiindii buiur-disite de către Măria Ta la mine spre a le cerceta şi fiindii trebuinţă a se 94 V. A. URECHIĂ In aşia condiţiunî este ore de mirare, ca să găsimu, sub A. Mo-ruzi, judeţe lipsite cu totulu de osteni şi avend ca sine-cură polcovnicia? Asia era judeţulti eelu importanţii alii Piahoveî, uncie precum recunosce însuşi spătarulu Enache Văcărescu, esista polcovnicii, der nu avea de cât unu slujitorii. Spătarulu cere Domnitorului, să se acorde măcaru 40 slujitori, până ce polcovniculu ’şi va putea implini stegulii, peste alţi 20 slujitori de la căpitănia din Mănescî. 1 aduce şi eliî faţă la înfăţişare cn jâlnitoriî, amu socotita, că să facă acestă zăbavă jăluitoriloră aicea până a se aduce eiă, li se pricinuesce multa cheltuială, fiindu mulţi aceşti jăluitorî, ci de se va găsi cu cale de către Măria Ta, să fie luminată porunca Măriei Tele, ca cu Mumbaşiră, să se iee aceşti jăluitorî de aici, şi să ’î ducă acolo în faţa locului să ’i înfăţişeze înaintea Dumneloră Ispravnici lor ă judeţului, şi Dumneloru să cerceteze de faţă şi cu deamăruntuliî tote jălbile şi pricinele lorii şi găsindu-lii învinovăţită, aşîa cu însciinţarea Dumneloru, şi cu acea alegere să-lă trimită către Măria Ta, cu orânduituiă Mumbaşiru, ca să se făcu de către Măria Ta hotarîrea, iar negăsindu-liî învinovăţită, să aducă acelă Mumbaşiră respunsă deseverşită Măriei Tele de la Dumnealoră ispravnici, în ce chipu aă făcută alegerea priciniloră acestoră jăibî; părerea mea într’acestă chipă este, iar hotărîrea remâne a se face de către Măria Ta. Al Inălţimeî Tele plecată slugă Enache Văcărescu vel Spătarii. 1. Iată actulu relativă : Anafora a se da Liude 8 din dajnicî la căpitănia ot Mănesci sud Prahova. Io Alecsandru Const. Moruzi Vvd. Poruncimă Domnia mea Domniei tele vel Visf. să faci porunca Domniei mele către ispravnicii judeţului, ca să dee aceşti 8 Liude dinbirnicî. 1793 Maiă 9. Vel Logof. Prea Inilţate Domne, In judeţulă Prahova afară de slujitorii poleovnicescî ai judeţului nu se află mai multă de cât o căpitănie la Mănesci, şi acesta cu 20 de slujitori care nu este din destul U când se ivescu hoţi şi făcetorî de rele, precum s’aă ivită într’aceste (jil^V din cari s’au şi prinsă şi syau adusă la puşcărie cu potere de aici. Vătafulă din plaiulu Prahovei amjindă de aceşti tâlhari scrie şi cere ca să se mai adauge poteraşî, care lucru fiind neobieînuită, i-amă dată res-punsulu celu cuviinciosu *, va sci insa înălţimea Ta, că la acestă judeţăeste Polcovnicie, precum este la tote, însă nu are mai multă de câtă ună slujitoră, căci nu a fostă cu putinţă să-şi facă slujitori din omeni fără pricină şi pentru ca să afle atâtă plaiulă, cât şi judeţulă, ajutorulă celă cuviinciosă, la vremi tre-ubincidse, se cuvine de a da măcară 10 slujitori, din omeni fără pricină, ISTORIA ROMANILORC 95 Totă bresla armăşescă, la 4793, era redusa la trei stegari, omeni 450, armăseî, tunari şi puşcaşi. Stegulu era numai de 50 de omeni'. Fie-care septemână se rânduia câte unu alţii stegu la slujbă. Aceşti 50 de omeni aî stegului serviau pentru paza temniţei; unii făceau slujba de rândaşi şi câţî-va de armaşi pe la zapciî şi alte locuri oficiale ; aşia încâtli, după mărturia lui Enache Văcărescu, remânea armăşia numai cu câte 5, 6 omeni pe septemână, cari ş’aceia se orânduiaii pentru strin-gerea biruriloru ţiganiloru domnesci « şi la vreme când făcea trebuinţă de tunuri a se ămplea şi a se slobodi, se orânduia 2 slujitori-, cei de paza puşcăriei, der forte cu discolie, fiindu omeni nemetaherisiţi şi fricoşi 1a focu...» Mai bine de 25 de omeni s’au schiloditu întrebuinţaţi fiindu ca artileriştl, fără să fie foştii pregătiţi la acesta. Epistatulu armăşiei, Constantinii Slugeriu, in 6, Iuliu 4793, mai cere Domnitorului unu adaosii de 20 de liudi, ca pe fie-care septemână câte 40 din ei să păzescă lângă tunuri, ne-lipsiţi diua şi noptea. Iată la ce cifre ridicule era redusă oştea, care sub Mavrogheni se purtase atâtii de vitejesce !1 iară pentru doue-:}ecî, până la suma orândueleî, i va putea face în urma, cu incetulu, ca să ’şî împlinâscă stegulu; părerea mea într’acestu chipu este, iar hotărîrea cea desăvârşită remâne a se face de cătra înălţimea Ta. 4793 Mai ii 9. Al înălţime! Tele plecată slugă. lenache Văcărescu vel Spăt. Cod. XXIV. Fila 131. l. Iată documentulu relativă : Anafomoa spre a se da W Liude în brasla D-luî vel Armaşii. D-ta vel Vist. veî vedea acestă anafora ce face Domnie! mele dumneluî epistatulu Armăşie!, pentru care poruncimiî dumitale, să cercetez! pentru aceşti liude 20 şi de sunt omen! din Bucurescî fără de vre unu felii de pricină de dajdie, şi nu sunt omen! de afară de prin satele ţereî, să li să trecă numele în catastihulu Visterie!, şi să li se dee pecetluiturile Domnie! mele de a re-Tftânea în bresla Armăşieî. 4793. Iulie 6. Vel I.ogof. Pre înălţate Domne, Insciinţezu Mărie! Tale, că totă bresla armăşescă fiindu foştii numa! treî stegurî şi în ele 450 armăşe! tunar! şi puşcaş!, intra pe fiesce-care septemână câte unii stegîi liude 50 de rândîi, şi dintre aceia uni! se orânduia pentru paza temniţe!, alţi! rândaş! la alu 2-lea şi alţi 3-lea armaşi!, i pre la 06 V. A. URECHI încă de la 1775 amu vedutu încercări făcute in navigaţiune pe Dunăre. In alaiulu Iul Mavrogheni vedurâmu luându parte galeongi'f. Credemu, că pentru poliţia 'fluviului şi mai alesu în interesulu vămei, dar şi alu comercialul, spătarului Enache Văeărescu reinflinţă slujba Corabiariloru domnesci. In judeţului Iifovu se afla limanul a, seu portul u unde stăteu vasele domnesci in timpu de iernă Dândti hrisovului, inediţii până astă-di, organizatorii flotilei dunărene. Nu putemu a nu aduce lui Eu. Văeărescu laudă mare pentru acesta : Hrisovulu 'pentru corăbiile Ţereî ce sunt a ănibla pe Dunăre. Stăpânitoriî ţărilorti şi toţi cei puternici, îndatoraţi fiindu a îmbrăţoşa mai nainte decâtu tote altele, bunătatea faceriloru de bine, nu doră cugetând ii întru trufie, de a se asemăna Dumnecjeiriî, ca odinioră Lucitorului, după cum şi mulţi din filosofi au îndrăznită a dice; ci mai vertosu, că următori fiindu Diunne^eesciloru porunci, să arete cu dinadinsulu, prin săvârşirea acestei bunătăţi, mulţămită către Dumneijeesca bună-voinţă, de la care au primiţii darulu şi puterea acestei destoinicii; datorie netăgăduită a nostră socotindu a fi săvârşirea cea după putinţă a faceriloru de bine către toţi supuşii Domniei mele, zapciî şi alte locuri trebuinciose, rămâne şi armăşiei numai câte cincî-şese pe săptămână, cari şi aceia se orânduia pentru' stringerea birului ţiganiloru domnesci, şi la vreme când făcea trebuinţă de tunuri a se împlea şi a se slobocji, se orânduia doiu slujitori, cei de paza puşcăriei, deră forte cu discolie, fiindu omeni ne-metahirisiţi şi fricoşi la focii, cari de multe ori s’aii întâmplata câte uniilu şi câte do ui de sau şi sacăteluitu, mai bine de liude 25 rămâindu orbi şi şchiopi, ciungi şi surc}i;|şi pentru ca să nu se mai întâmple acestu felii de hatalu la câte sălăcurî se face, s’au găsită în bresla armăşescă liude 20 omeni cu sciinţa, ce d-loru armaşi! după vremi i-au fosta avutu prisosii între cei-l-aiţi slujitori, eu răvaşele Armăşiei, iară în Domnia Măriei sale Mi-haia Yodă Suţu, d-luî polcovnicii Anastasache, pe vremea când era vel Armaşu, au însciinţatu Măriei sale, prin Anafora, făcendu cerere de a se aşeda acei liude 20 între dînşii, să intre câte <|ece pe săptămână, să păzescă lângă tunuri ne-lipsitu 4iua Ş* noptea, ca să lipsescă şi acelea primejdii ce se întâmpla mai înainte; a căruia cerere găsindu-o şi Măria sa cu cale, aii şi întărită ana-foraua, poruncindu, ca după adeverinţele ce li se verii da cu pecetea Armăşiei, sa fie în pace şi ne-supăraţî, de împreună cu doui zapciî ai lorii; ci fiind-că acâsta orânduială se păzesce şi până astă-c^î, nu lipsii a însciinţa înălţime! taie, că de va fi plăcută şi aurului Măriei tale, să fie luminată porunca înălţime! tale către d-luî vel Yist. de a se trece numele lorii în caţastihulu Yiste-rieî, şi a li se da şi acestora pecetluituri gospode, ca şi celora-l-alţî slujitori ai breslei armăsescî; iară hotărîrea cea desăvârşiţii rămâne la înălţimea Ta. 1793. Iulie 6. Costandinu Shigerii, ot. spat. Epistatulu Armăşvi. (Cond. XXIV, Fii. 290.) ISTORIA ROMÂNILORU 97 din ceasulă ce Dumne(Jeesca provedinţă ne-aă încredinţaţi! oblăduirea acestei ţerî, sciindii despre o parte, că rădăcina şi temeiulu îndestulării ţeriloru şi locuitoriloru acestora, în urma învăţăturilor!! celoru de multe sciinţe, trei fiindu orcşî carele, adică : meşteşiugurile, lucrarea pământului şi negoţulă, şi fără carele nu este cu putinţă a se îndestula un norodu, de arii fi măcar ii şi umbriţi! sub umbra dumnerjeireî, şi ve(Jând-o lipsită de acestea trei pîraie isvorîtore de îndestulare, n’amîi lăsatu mijlocii a nu cugeta şi a nu ne sili, pentru ca să putemii abate într’ânsa acestea f olositore isvore şi prin carele să-î stingemă lipsa şi scăpatăciunea, cât va fi cu putinţă, şi să putemiî aduce printr’acestă facere de bine, îndestularea cea dorită, la toţi locuitorii acestei ţerî; iară despre alta parte vecjândă şi câtă silinţă aii locuitorii acestei ţerl spre săvârşirea pre Inalteloră împărătesei porunci la împlinirea chere stele lor ă ce se ceru după vremi, şi la trimeterea zahereleiorîi pe la cetăţi, şi maî vârtoşii la Impărăţitorea cetate Oostandinopoleî, pentru care se şi numesce Cheleru alu prea puternicei împărăţii, şi câtă greutate cerca şi sufere pentru săvârşirea acestora, ne avândă vre unii mijlocii de înlesnire, amu făcuţi! multe chibzuirî şi de mijlocuiă cu care s’arîl putea înlesni greutăţile şi a li se ajutora sîrguiala şi cuceria; ca sa săvârşescă poruncile fără de greutate, într’acelea dară ce potă, şi a pricinui înlesnirea negoţului şi a îndemna lucrarea pământului, şi a invita aflarea meşteşuguriioră şi a' face săvârşirea cereri lorii ce sunt datori şi silitori locuitorii a le împlini cu înlesnire 1 şi tote acestea de care le-amu văzută lipsite din câte se cuvine acestei ţerî, una şi cea maî mare fiindu şi neaverea mijlocului cu care să se păta căra şi aduce mărfile prin înlesnire, pe apa Dunărei, de la uni! locii la altulă, amu cugetată cu multă rîvnă, să priclnuimă acestă facere de bine ţereî, şi să facemu rugăciune la prea puternica împărăţie, la bunătatea şi milostivirea a căreia aflând priinţă necurmatele nostre mijlociri, a dobândi voie şi putere, prin strălucită şi prea slăvită Hatişerifă, cu porunci vrednice de totă supunerea, ca să potă Yalahia a face şi a avea bolozane, şâicî, caice, şi de tote vasele pe apa Dunărei, în cuprinderea ţereî, carele să nu fie bântuite nici o-dată de către verî-eine, privi-leghiu ce din vremile betrâne, de mulţi ani l-aii foştii perdutu ţera acesta, cu tote că hotarele el sunt matca Dunărei; deci după primirea acestei slobozenii, îngrabă căutândă, amă făcută şi amu găsitu acum ânteiasî dată câte unii vasii pentru trebuinţa fieşce-căruia judeţu alu ţereî, şi fiindă trebuinţă a se aşeeja şi a se întocmi a*âtă acestea găsite, câtă şi veri câte altele se voră maî face în urmă, sub oeărmuirea şi oblăduirea vre-uneî dregătorii de celea mari şi de cinste ale ţereî Domniei mele, pentru ca să grijâscă pururea de 1. Este aci netăgăduită o abilitate diplomatică a lui En. Văeărescu: elu justifică or-ganisarea flotile! pe necesitatea de a servi Porţe! zaherele, cherestele etc., transportându-le pe apă. Istoria Româniloru de V. A. Urechiă. Tom. V.~ 7 68 V. A. URECttlĂ starea acestora, căci totă lucra bună este bunu când va fi şi bine întocmitii, amu găsită a fi mai cu cale şi amu hotarîtă, ca să le aşecjămă sub ascultarea şi ocărmuirea dregătorieî spătăriei cei mari, sub oblăduirea căruia este şi^paza a tuturoru marginiloru ţereî. Drepţii aceea amu daţii acestă întocmitii şi bine închipuiţii hrisovii alii Domniei mele, acestei dregătorii a Spătăriei ceî mari, şi celui de acum cinstită şi credineiosu Boeriuiă Domniei mele Ianache Vă-cărescu vel Spa t., cu care să aibă volnicie de apururea ac istă dregătorie a, ocârmui şi a avea sub ascultarea şi paza sa tote vasele Rom&nesei, atâta cele Domnescî, cât şi ale altora, ce cu voia Domniei mele se vom face după vremi, urmând întru tote porenciloră ce prin mai jose arătatele ponturi se hotăresc: 1. La tote şăicile maiştri te şi Bolozaneie jude ţeioră ţereî Domniei mele, prin alegerea Dnmneluî vel Spăt. să se orînduiască câte unu căpitane, orna credineiosu şi vrednice, cu cartea Domniei mele, după obieeiu, creştină şi câte ună Reiză Turcă, şi câte ună vetrară seă Elchegiu, şi câţi şăicarî . seă ghi-migiî voră trebui, după mărimea vasului, toţi creştini. 2. Toţi aceştia sa aibă lâiă de la Yisteria Domniei mele, precum s’aă tocmită înaintea Yisterieî, şi atâtă căpitane încâtă va fi căpitane, să fie apărată de dăjdiile visterieî cu aridicătură de la Yisterie, câtă şi vatrariu şi ghi-megiiî să fie scutiţi, cu pecetluitală Domniei mele, ca totă bresla spătărescă* 3. Tote vasele Domnescî să aibă de apururea Umană de ernatică gârla Domnescă din Baltă de la Cârnogi, ot. sud. Jlfovii, şi tote şăicele Domnescî ale t jturoru judeţeloru, la Noembre, să se afle intrate la Umanii, avendu paznicii sel trebuincioşî din bresla Nafticâ, cu rându, câţi va găsi cu cale Domneluî vel Spătare, în tote lunile de iarnă. 4. Primăvara, când va fi vremea să deschidă ventrele, sa nu iasă de la limanu fără de porunca Domniei mele, şi când va fi trebuinţă Domnescă, se va da porunca Domniei mele prin Pitacă către Dnmneluî vel Spăt. care Pitacă Dumnăluî vel Spăt. de împreună cu scrisorea Dumnăluî, să’lă trimită către căpitanu şăiciî ceî orânduita, şi numitu căpitană mergându la locurile celea orânduite şi săverşindă porunca ce i s’aă dată de împreună cu sinetulă ce va rimiie pentru săvârşirea porunceî, să trimiţă şi pitaculă prin Dumneluî, ca sa-şî dee sema la Domnia mea. 5. Pentru Navlu, locuitorii ţereî când voră fi să trimită zăhărele, de pe la judeţe la Brăila, cu şâiea judeţului, să aibă a răspunde la Yisterie jumătate Navlonu, din ceea ce va curge la Bolozanele Turcescî din dreptul ă schelei, iar pentru alişverişurile loru sa plătescă doue părţi din ceea ce ară cere o şai'că Turcescă, iar de o parte să fie nebântuiţî. 6. Când nu va fi trebuinţă de a căra zaherele şi cherestele Dumnescî, Dumneluî vel Spăt. să arete prin anafora la Domnia mea, că face trebuinţă a merge cutare şăică în cutare locă, să care marfă străină cu navlonu, şl se va da voie, sub pecetea Domniei mele, cum şi când va duce o şeică zaharee de ISTORIA ROMÂNILORU 96 la judeţă, seu la Brăila, întorcendu-so ea să întorcă alta de la Brăila, până a ajunge la judeţulă seu, de are voie acea şeică să încarce de la vre-o schelă a ţereî marfă, şi să aducă la altă schelă cu navlu, până a nu ajunge la judeţă, să maî încarce Zaherea Domneşcă, iarăşi să eeră prin anafora voie Dumnăiuî vel Spăt. când va purcede şaica de la Limană, şi sub pecete de i se va da voie va urma într’acelaşî chipii, iară de nu, va căra zaherea Domnescă. 5. Toţii navlu de marfă străină să-lă tocmescă Capitanulă şi cu Reizulii şi prin şciinţa Reizuluî, banii să-î iee capitanulu, însciinţândă amândoi către Dumneluî vel Spăt de tocmela ce au făcuţii, şi baniî să-î răspundă căpitanii prin Dumneluî vel. Spăt, la Visteria Domnieî mele. 6. Verî cine din locuitorii ţereî va voi în urmă sa-şî facă vasă pe Dunăre, cu cheltuiala sa, pentru neguţitoria sa, să aibă datorie să facă cerere la Dumneluî vel Spăt. de acesta, şi Dumneluî vel Spăt. cu anafora să înştiinţeze Domniei mele, şi după ce i se va da voîe, sub pecete, sa aibă datorie să arete, ăntăî: omîi destoinicii de a fi purtătoriu de grijă acelui vasii, la D-luî vel Spăt. şi Dumneluî vei Spăt. săTîi orânduiască vătafii acelui vasii, cu cartea Domnieî ştie, şi sa fie şi acestii vasii ocrotită de spătărie, ca şi acelea Domnescî; să aibă însă datoria într’ună anii, de va fi trebuinţă de zaherea Domnescă, să facă numai o călătorie de la unii judeţu, ce se va orîndui, să încarce şi să ducă la Brăila, şi pentru suma de zaherea ce va duce atunci să iee navlu, nu jumătate, ci a treia parte din cât se va rumpe navlonulii împotriva acei schele, şi plata să şi-o iee de la Yisterie, aducându sinetă de la Dumneluî vel Spăt. că şi-aii împlinită datoria, şi să-î dee atâţia bani, şi făcendu o călătorie într’ună ană odată numai, apoi să fie slobodă sa-şî facă alişverişu seă peste totă anulă. Tote acestea întocmiri, ce prin maî susu fisele ponturi s’au bine închipuită, nădajduindu că voră pricinui folosulu celă cuviinciosă în totă ţera Domnieî mele acumă, şi va aduce dobândirile celea îndestulate în vreme la toţî locuitorii ţăriî, poruncimu Domnia mea Dumitale vel Spăt. ca să se urmeze de către deregătoria spătăriei ceî mari întocmai şi fără de cusură, în totă vremea. Dreptu aceea s’aă dată acestă cinstită aîă Domnieî mele hrisovă, care trecendu-se în condica Divanului şi Yisterieî Domnieî mele, şi primindu-lu *Dumneta, apoi să-lă daî la sfânta Metropolie a ţării, ca să stee sub stăpânire; şi rugămu către acesta şi pe alţi fraţî Domni, ce în urma nostră se vor învrednici a Domni şi a oblădui scaunu acestei ţări, să bine-voiască şi Domnia loră a ocroti acestă bună orânduială, şi a ajutori ţera, ca să i se păzescă acestă privileghiă, ce cu multă strădanie i i’amă dobândită, pentru ca să potă locuitorii ei, şi a se folosi cu înlesnirea negoţului, şi a săvîrşi poruncile împărătesei, fără greutate, pentru ca şi alţi Domnî asemenea să ţie şi să păzescă hotărîrele şi aşe^amânturile Dom-niiloru sale, întru totă cinstite şi ocrotite în totă vremea; şi s’au întărită acestă hrisovă cu iscălitura şi pecetea Domnieî mele, sub mărturia luminaţiloru şi prea 400 V. A. URECHIĂ iubiţiloră Domniei mele fiî: Constantin Yvd, Dumitraşco Vvd, Nicolae Yvd., Gheorghe Yvd. si a D-loră cinstiţilor şi credincioşiloră veliţi boeri aî Divanului Domniei mele : Nicolae Braneovan vel Vist. Dumitrache Eacoviţă vel Ban. Ienaclie Yăcarescu vel spat. lenache Moruzi vel Yor. de-ţâra de susu. Manolache Bran-covână vel vor. de ţera de joşii. Manolache Creţuleseu vel vorn. Nicolae Filipescu vel Yorn. Costache Ghica vel Log. de ţâra de susu. Scarlată Ghica vei Log. de ţâra de joşii. Nicolae Hangerli vel Hatm. Dumitrache Mânu vel Post. Isacu Raletii vel Clucerii/ Dumitrache Schi na vel Comis. Ion Comaneanu vel Pahar. Iordache Paiada vel Stol. Iordache vel Sluger. Dumitrache Costandache vei Pit. şi ispravnicii Costache Ghica vei Log. de ţera de susu; şi s’a scrisă hrisovulă acesta la anulă d’intîiă dintru ântîia Domnie a Domniei mele, aici în oraşulă scaunului Domniei mele Bucurescî, la anii de la zidirea lumeî let. 7302. iară de la Domnulă nostru Isusă Hrist. 1793. Noembre 23. De Răducanu Poenarulu 3-lea logofăt. Cond. XXVI. Fila 181. Enache Vâcăreseu, cu anafora către Domnitorii, din 10 Ianuarie 1794, recruteză 28 de ghimigiî din sătulii Beşlega, vecinii cu portulii vaseloru, scutindu-i de biruri şi angarale, şi aşa se urca niimerulu lorii la 50. Iată actulu relativii: Anaforaua D-luî vel Spăt. de a se da liude 28 şăiearî de la salula Beş-legă, sud llfovu. . Io Alexandru Const. Moruzi Vvd. D-sa vel Vist. socotindă şi D-ta, că este mai de folosă şi mai de siguranţă trebeî mijloculă acesta, ce ni se aretă de către Domnulă vel Spăt. poruncimu dâră D-tale, ca într’acestaşă chipă să se aşe<|e la visteria Domniei mele, scă-(Jendu-se numitulă satu, cu liude 28. 1794. Ghen. 10. . Vel Logf. Prea înălţate Domne. După luminată porunca înălţime! Tale, ce mi s’aă dată pentru şăiearî şi ghimigiî ce sunt să se facă cu pecetluituri Domnesei, de prin judeţele ce s’aă orânduită, ca să cerceteză şi să facă silinţă de a se găsi de aceştia mai mulţi, în judeţulă Ilfovului unde se află şi imanii Domnescu ală şăiciloră, am cercetată după cuviinţă şi am aflată sătulă Beşlâga, în care se află doue silişti deosebite şi cu locuinţa totă într’ună satu; cineî-^ecî şi şepte de omeni locueseu într’acelă sată, cari tragă dajdie pe treî-^ecî liude; dintr’aeeştia priinescă ca să se dâ şepte omeni pentru ca să se aşedie dreptă liude doi dajnicî sa nu se stingă siliştea din estractulă vistieriei, şi cincî-(Jecî să rămâe şeicarî cu pecetluituri Domnesei, pentru care să sca^ visteria acestă sată cu liude 28; dreptă aceea după luminată ISTORIA ROMÂNILORU 101 porunca înălţime! Tale, făeuiă acesta însciinţare, şi hotarîrea remâne precum va ii luminată porunca Măriei Tale. 1794. Ghen. 10. cond- xxy. Fila 227. Pr§ plecată slugă, Ienache vel Spăt. împuţinarea peste semă a omenilorii din oştire îngreuie servi -ciulii de pază a judeţeloru şi cu tote acestea spătarulii Enache Văcă-rescu, ca sa nu ştirbescă venitulii visterieî, propune Domnitorului noi mici modificări de cifre la slujitorii din judeţe, prin următorea anafora aprobată cu resoluţiunea lui A. Moruzi : Io Alecsandru Const. Moruzi Vvd. Cu cale şi primită fiindă Domnie! mele Anaforaoa Domnului vel Spăt. poruncimu Domnia mea Dumitale vel Vist. ca dintr’aceştî liude 50. liude 10 să se maî prisosescă la judecătoria Teleormanului, cărora după; adeverinţele ce verii aduce de la ispravnici! judeţului, să li se dea şi pecetluiturile Domnie! mele, iar liude 40, să fac! porunca Domnie! mele a se da la dajdie acoiOj din care liude 20 să se dea slujitor! la judeţulă Prahovei peste 40 ce sunt, şi 20 la judeţulu Bomanaţî asemenea. i794 Gh. 37. ' Prea înălţate Domne. ^ v Fiindă-că la jud. Teleormană peste liude 70, slujitor! ce sunt cu pecete, se cere ca să se maî dea alţi liude 10, de car! să dee Dumneloră ispravnici! adeverinţă de chipurile lorii, ca sa li se dea şi acelora pecete, ca să fie cu toţi! liude 80 sa intre pe septemână liude câte 40, a nu se maî găsi pricină, că nu se ajungă, iar liude 40 ce maî pristosescă să se dea la dăjdiî acolo, şi dintr’aceştia să se dea liude 20 slujitor! isprăvnicescî la Prahova, unde este trebuinţa, fiindă-că au numai liude 40 şi să se facă liude 60 şi alţî liude 20 la Eomanaţî, unde iarăşi liude 40 au, şi la aceste judeţe adevărată nu se ajungă fiindu puţin! şi în multe rândur! au făcut cerere către Măria ta, şi Dumneloru Ispravnici! şi slujitori! cu jălbile ce au dată, a li se mal da slujitor! ca ajutoră; iară hotarîrea cea desăvârşită remâne a se face de către Măria ta. 1794 Ghen. 26. cod. xxv. Fila 279. , Icn. Văcârescu vel Spăt. In note mai dămu încă doue acte relative la afacerile oştirei. 1 1. Iacă aceste doue acte: Anaforaoa ce s'a făcută în dosulu jălbeî Armăşeiloru de la Craiova, pentru a li se da Armăşen ce li s’au Iu atu la vremea aşedămînt uluî, fiindu că cel cari se află nu potu împlini slujbele. Io Alexandru Moruzi Vvd. Aş!a să se urmeze; pentru care seriemu Dumitale Caimacame al Craioveî, să fac! cercetarea aceea. 1793. Augustă 27. Vel Logf. 102 V. A. UREGHIĂ VIII Ţerănulu sub A. Mont zi. Posedema numerose documente relative la sorta ţeranului sub A. Moruzi, der nu vedemu în ele vre-o îmbunătăţire adusă, seu proiectată de acestu Domnitorii, la sorta agricultorului, ci mai tote aceste documente se întemeiază pe nizamurile cunoscute de la Alexandru Ipsilante incoce. In câte-va rânduri ţeranii ş’aiî. revendicaţii drepturile lorii. Une ori însă nedreptatea cu care ţerănulu vedu ascultându i-se jalba, Va împinsii la rebeliune. Asia este cazulu din 1 Aprilie 1793, după urmă-torele acte : Io Alecsandru Costau. Moruzi Vvd. După anaforaoa Dumneluî vel Yist. poruncimă Domnia mea întocmai să se urmeze întru tote, pentru care orânduimă Domnia mea pe.... ca să i6e de aici pe cei patru zurbagii, şi să ’i ducă înaintea Dumneioru ispravniciioră, unde poruncimu Domnia mea să se urmeze întocmai, după cum se cuprinde mai joşii şi să aducă mumbaşirulă anat ora de la ispravnici către Domnia mea de săvârşirea poruncei. 1793 Aprilie 2. Vel Logof. Prea înălţate Domne, Din luminată porunca Măriei tale amu cercetată jalba acosta a jăluitoriloră, adecă a Armăşeiloră de la Craiova, şi de este jalba loră adevărată, s6ă de nu este, de aceea nu putui să me pliroforisescă, nici potă să facă mai multă cercetare, ci amă găsită cu cale, ca să se facă luminată porunca Măriei Tale către Dumneluî Hatmanii Caragea Caimacamii Craioveî, ca să le cerceteze acea jalba cu amenuntulă, mai vertosă că acolo sunt toţi acei armaşi, ce slujescă şi omenii acei cari slujescă şi $ică ei că li s’aă luată, pote vor fi prin judeţele, iarăşi de acolo din partea locului; pentru acea sa cerceteze Dumnăluî Caimacană cu ameruntulă, şi când va fi jalba loră adevărată, şi când dintr’ânşii voră fi murită după cum ei aretă, şi când li se voră fi luată şi din omenii din cei ce voră fi fostă mai vrednici de slujba, după cum jăluescă ei; D-iui Caimacamulă fă-cendă cercetare, se cade să-î facă la locă, după cum voră fi fostă şi mai nainte, fiindă ca aceştia se află ne-lipsiţi din slujba Domnescă cji şi nopte, şi făcendu-le D-lui Caimacamulă acestă cercetare şi îndreptare, să înştiinţeze Măriei Tale ; mie aşia mi s’a părută a fi cu cale, iară hotărîrea cea desăvârşită rămâne la Măria Ta. 1793. Aug. 26. Dumitraşco Racoviţă vel Ban. Cond. XXIV, Fila 380. ISTORIA ROMÂNTLORU 103 Din luminata porunca Măriei tele aii adus orânduitul Mabeingită înaintea mea patru zurbagii ot. sătulii Ruşavăţulu din plaiulu despre Buzeu Sud. saac şi anume Ionii Bărlanii Miculă, i Ion Blană şi Diiculă, cărora după cercetarea ce le au făcuţii se dovedescă de zurbagii si ne-astâmpărători, atâtîi din mărturiile cdor-l-alţi săteni de la acestă satu, câtă şi de la cercetarea Mabei-giuluî şi 'din scrisele Domnilor ispravnici din Sud. Saac. şi maî aleşii că aceste rele urmări ale lorii şi vicleşuguri le aii făcuţii şi în Domnia Măriei sete Mihaiă Vodă, cari iară-şi au foştii aduşi aici şi puindu-se la închisorea vătafului de visterie, ca să se pedepsescâ şi spărgendu grosulu, au fugită după care trimiţendu-se mumbaşiru a-î aduce iarăşi aici, aii căzută cu rugăciune totii sătulii Rişavăţulă, dândîi şi zapisii pentru dânşii, cumnuvorii mai face rele urmări şi s’aă ertatu, dară ei şi după acesta se vede că nu s5aii mai părăsiţii; pentru care găsescii cu cale, ca să lipsescă ca totulii din sătulii Ruşă-văţulii, a nu maî da pricină de scandalii locaitorilorii din plaiu, şi să ne luminată porunca Măriei tele către orânduitulă mumbaşiru, ca să iee pe câte Anaforaoa pentru trei locuitori de la sătulă Herbinţii sud. Ilfovii, ce-i trăgea să-î facă lefegii, a le da pace. Io Alecsandru Const. Moruzi Vvd. Dumneta.vel Spat. după cercetarea ce au făcuţii din porunca Domniei mele D-luî vel Tist. fiindii că aceştia s’aă dovedită că în vremea rezmirăţiî siliţi au foştii a se face lefeciî, iară după pace încă de atunci au remasu şi au foştii dajnicî, cum sunt şi până acum, poruncimu dară ca să li se dee bună pace. 1793 Noembr. 15. Prea înălţa,te Domne, Mircea Andronache şi Mihailă ot. satulu Herbinţii aliî Dumneluî Banului Ghicăî sud. Ilfovu, au jăluitii Măriei Tale, că în vremea rezmiriţei Rusiloru, siliţi fiindii s'au făcuţii lefecii căpitănesci, şi pentru că au fostu atunci la ac6stă slujba, (Jicu că acum căpitanii de lefeciî cu zorul i-ar fi cerută să. se facă lefeciî şi încă li iau luată şi chipurile în scrisă, cerendu ca să se apere de acestă slujbă, şi să remâe totu în dajdie, a cărora jalbă orânduită fiindii la mine, ca să li se teorisescă pricina, cercetândii prin Dumneioru ispravnicii judeţului, în ce chipu ra’amii adeverită aretă Măriei Tale, că aceşti jăluitorî în vremea răzmiriţeî Muscaiiloră, când se afla reposatulă Ştefană Toplicenulu vel. Spăt. siliţi fiindă de zapciiî spătăriei, ce eraă atunci, s’aă pusă lefecii la acestă stegă, care s’aă aflată doi ani la acestă orânduială, şi nu în slujbă cu rândulă ci plătindă cu bani, iar după închierea păcii aă remasă iarăşi dajnicî, şi după aceeâ silindu-se a se pune iarăşi lefeciî, aă pornită jalbă la Măria sa Alexandru Vodă Ipsilantă, şi aşîa s’aă aperată, rămăindă dajnicî visterieî până aeumă; într’acestaş chipă este curgerea pricinii, iară hotărîrea cea de săverşită remâne a se face de către înălţimea ta. 1793. îToem. 14. Vel Vist. Cond. XXV. Fila 103. 04 V. A. URECHIĂ patra de aici şi să-î ducă la Dumneloru ispravnici ot. Sud. Saac. dându şi Dumnâloru ispravnicii ajutorii mumbaşiruluî să-i ducă în sătulii lorii şi acolo să-î bată, puindu-î şi dându-le de la 20 şi până la 30 toiage, ca să fie spre pildă şi altora şi apoi să-î iee orânduitulu mumbaşiru pre câte patru, cu nevestele lorii şi cu totu cuprinsulii ce voru avea şi să-î ducă iarâ-şî la D-lorii ispravnicii şi Dumneloru să-î aşede la satele de la vale, insă nu toţî la unu satu, ci sd-î impartă la patru sate, dându-î pe chezăşie părcălabiloru, i a sătenilor u şi încârcându-î cu câte unii liude să se scadă cu dânşii sătulii Buşăvă-ţulii, care socotescii că cu acesta mijlocii se va părăsi de relele urmări ale lorii; iar cea desăvârşită hotărîre remâne a se face de către înălţimea ta. 1793 Aprilie 1. Cond. XXXV, fii. 58. Vel Vist. In primele dile a le nouei Domnii, sunt ţerani, cari sperai! o eră de dreptate. Ei recurseră la noulă Domnitorii reclamândă în contra asupririloră de clacă a proprietariloră, ori arendaşiloră. Dămă In note câte-va acte de acestă natură. Aşia a fostă reclamaţiunea lui Ispasă şi frate-seă Stană etc., din sătulii Priseceni, de la Augustă 1793, contra proprietarului moşiei Postelniculă Bănică, că superă pe locuitori mai mulţii peste clacă şi că au bătută pe unulă din ei. Moruzi cu carte de blăstemă rânduesce cercetare la faţa locului. Cercetarea se face şi se constată, că proprietarulă peste claca legiuită aă lepădată căiţi pe la nevestele locuitoriloră, să’i torcă şi pentru că nu s’aă supusă, au sărită proprietarulă cu ţiganii cu ciomegele asupra loru, bătendu pe unulă cu toporulă, de l’a lăsată mai mortă, pe care ilă şi aduseră de-i vedură cămaşa la judecată, cămaşa cu sânge. Proprietarulă se aperă, că in locă de 12 dile de clacă aă luată de la ţerani numai câte 6, după cum s’a pomenită obiceiă de ia părinţi. Decâtă fie-care ţerană mai era datoră să care câte unu cară de fenă pe ană la fenăria boerescă şi să are şi câte o jumătate mă dată voie, ca să nu rămâe loeulă fără venită,» faţă fiindă şi Anastasie, iPanaită cumpărătorii venitului moşiei, ne arătară ună zapisă, care-lă vă^umu iscălită de Neofită Archiman-dritulă, ce este acum Egumenă Monastireî Glavaciocă, cu Iotă 1793, Mart. 25 ce-lă da la mâna lui chir Atanasie, i Arghirie, i Ionă şi Panaită, în care scrie, că au vendută venitulă moşiei Cernatescî, ce este a M-reî, pe douî anî, pe ană câte tal. 1165 şi pe ună ană aă primită banii toţi, adică pe letu 1793, iar pe Iotă 1794 să aibă a-î da la Ianuară 20, iară ceî-l-aiţî tal. 365 să-î dee la Martie 25 şi să aibă a lua orî-ce venită va fi pe moşie, adică otaştina, gărdurăritulă, cârciumile, scaunile, dijma grâului, i a orzului, i a porumbului, a fînuluî, cum şi claca cea obicînuită a loculuî şi din orî-ce, afară numaî din vinariciă şi din părpără, ce n’aă să stăpânescă, şi să aibă totă voîa, să nu lase sa-şî facă cuptore şi băcăniî cum şi cărciumî; ne maî arătară arendaşii şi o jalbă ce au dată Măriei tale Neofită, egumenulă M-reî Glavaciocă, ară-tândă, călinii din locuitorii, ce locuiescă în acele părţî şi pe alte moşiî, vină pe moşia sfinteî M-rî de se neguţitorescă, făcendu-şî alişverişulă loră, cu vinuri, i rachiuri, i căsăpiî, i cuptore, şi alte negustorii, fără scirea mănăstire!, şi se rogă Marieî tale, a se face luminată poruncă, ca de acum înainte cine voră veni pe moşie, ca să-şî facă alişverişulă loră, să aibă datoria a veni ân-tăiă la sfânta M-re aşî face aşe^ămentu cu M-rea, după obiceiă, ca să aibă şi Mănăstirea oreşî-care folosă de la denşiî, şi la 16tu 1793 Mart. 2 in dosulă jălbeî, sub pecete, s’aă făcută luminată porunca Marieî tale către- D-loru boeriî ispravnicî aî j o.deţuluî, ca să teorisască jalba acăsta şi sa aibă a urma după hotarîrea Pivanuluî şi obiceiulă pămentuluî, a opri pe aceî locuitori, să nu maî facă ven^are de vină, i de rachiă, fără de numaî bucatele M-reî să se ven(^ă, după privileghiurile ce aă stăpânii moşieî, şi aşîa sa se îndrepteze; şi egumenulă neputendu merge în faţa loculuî, aă făcută vechili pe aceştî-cumpărători aî venitului moşieî, şi judecându-se înaintea D-loră ispravniciloru din sud. Saac cu Mateiă, i Radu şi cu alţi cetaşî aî loră, locuitori din Valea Popeî, dintr’acestă judeţă, şi ne aretă o anafora a D-loru ispravnici loră iscălită de D-luî Costandină Movilă, i Ionă Găina armaşul, ispravnicî judeţului, i Barbulă judecătorulă, cu letu 1793 Iunie 7, în care scrie, că pîrîşiî Monastireî aă aretatu, cum şi scriă adeverinţe, că pe totă anulă s’aă învoită pentru vensluşan:a casei sale a ţinea şi liude patru,- dmeiu strai nî, ce 1 va găsi de acum înainte aperaţî de tot ti felin de dajdiî şi orandaelî ce vor îi eşi de la visteria Dminiei mele peste anii în ţeră, de nici unele valii şi nici o supărare să nu aibă; cărora făeendu-li-se cercetare după orănduiala visteriei, să li să dee pecetluituri gospod, pentru că allândii-se atăt părinţii lui în slujba Domni lor ii si a ţerei, cât şi însuşi slujiridîi Ourţeî au avuţii acostă milă, atăt de la Domnia sa fratele nostru Domnit Alexandru Vodă Ipsilantîi, prin hrisovulu Domniei sole, cât şi prin cartea fratelui Domnii Mi hai Vodă Suţulîî, ce o vedumîi Domnia mea, cu letu 1792, Iulie.... Drepţii aceea ne-amîi milostivi tu de i-amii înoitu priutr’acVstă etc. Corni. XXVI, pag. 182. Cartea Dumneluî Vistieruhă Ştirbei u pentru vinariciidă ee are pe moşia sa la Teleormanu. Zeml. Vlahscoe : Fiind-că oborul ii şi tergulu-de-afară este pe moşia Fun-deni, sud. Jlfovit, care vine până în marginea Biicureseiloru, a D-luî cinstitului şi credincioşii boeruluT Domnieî mele Costandinu Şlirbeiu biv. vel Vist., amu daţii Dumneluî acesta Domnesca nostră (‘aide, ca să aibă a-şî lua paraoa de Ionii cum îşî lua şi în aniî trecuţî, şi după obiceiulii ce se urmoză şi pe la eeJea-l-alte moşiî cu obere, fiind-că este dreptulîi moşiei, care se cuvine Dum-nelnî, după cum pentru acesta aretă, de vedurnit Domnia mea cartea Domniei sale Mihaiu Vodă Suţulîi mi Jetii 1792, Ghenarie 12, pentru care pomneimu Domnia mea şi vameşiloru oborul uT, să nu aibă a face cu acestîi drepţii al ii stapânuluî moşieî întru nimicii, ci să-şî caute vama Domnescă după cataloga şi după ponturile vămeî. ii saam receb. gspd. 1793, Sept, 5. Coiul. XXVT. Cartea Dumneluî Von tirul iu Nieolae Fdipeseu de dara iii a doue familii de ţigani. Zcmb. Vlahscoe : Dat-amti Domnesca nostră carte Dumneluî cinstitului şi credinciosului boeruluî Domnieî mele Nieolae Filipescu vel Vorn. ea să aibă a ţinea şi a stăpâni pe lane ţiganulu potcovarulu sin Ivan Doncea Serbulu, i pe Dumitru ţiganulu Pieiorîi-grosîi, lucrând îi, sin Verdeşîi, cu nevestele şi cu toţi copiii lorii, pentru că aceşti ţigani fiind Domneseî, vemţî părinţii lorii din strei-nătate, amu bino-voitu Domnia mea de i-amii li ara zi tu mai siisîi numitului boeruluî Domnieî mele. ca să-î aibă ohavnicî de slujba casei Dumisale, pe care Istoria- Românilor îi’ de V. A. Urechiă. Tom. V. — 10 U6 Y. A. URfeCHIA lui, acorda boeriloru şi slujbaşiloru seî: liudî scutelnicî, ori pensiuni poruncimă Domnia mea Dumitale epistatule aîîl armăşieî ca să-î faci teslim la casa Dumneluî, scoţendu-se numele lorii din catastihul ă cămăreî; deci pentru întărirea şi adeverirea acestui har îi Domnescă, care amu bine-voită Domnia mea a face casei numitului boeră, i-amă clătii Domnia mea acestii Domnesculă nostru sinetii. ii saam receh. gspd. 1793, Aug. 17. Cond. XXVI. Cartea lui Costandinu ce au foştii Izbaşâ de paşeâriâ de liude douî i o pivniţă. Zeml. Ylahscoe : Fiind-că Costandinu ce aii foştii Iuzbaşă de puşcărie după slujbele cu cari s’aii aflaţii slujindă Domnilorii şi ţereî, din mica versta sa şi până acum, atât căpitanii cât şi Iuzbaşă de puşcărie, a fostă miluită elă, cum şi drepte bucatele lui de clijmăritii i vinăriciu, după cum ne-amu pliroforisitii Domnia mea din cartea Dumisale Alexandru Yodă Ipsilant, i a Domniei sale răposatului Nicolae Yodă Caragea, i a Dumisale fratelui Mihaiu Yodă Suţul dintru amendoue Domniile, a ţinea şi liude douî omeni streini fără de pricină de dajclie, pentru trebuinţa şi ajutorulă casei sale, a scuti şi o pivniţă aici în oraşulă Domniei mele Bu-eurescî clroptă a sa, de fumărită, de căminăritu, de vamă, de ortulu vătăşescă de cârciumarî şi de alte angariî ce voră fi pe pivniţe, după cum ne pîiroforisimu Domnia mea prin deosebită carte, iarăşi a Domniei sale fratelui Mihaiu Yodă Suţulă; dreptu aceea şi Domnia mea ne-amu milostivită asupra lui, şi i-amă întărită milele acestea, ca să se păzescă nestrămutată; pe cari aceşti liude douî găsindu-î, după adeverinţele Dumneloră ispravnici să li se dee şi pecetluiturile Domniei mele de scutelă, ca să fie nesuperaţî. Poruncimă Domnia mea şi vouă fumărilor îi, căminariloră, vinăriceriloră, dijmariloru şi altora, ori cu ce slujbă veţi fi orânduiţi, nimenea întru nimică supărare să nu faceţi, ii saam receh. gpd. 1793, Sept. 8. Cond. XXVI, pag. 143. Cartea Doctorului Silivestru de scutirea unui scaunu de carne sud. Saac. Zem. Vlahscoe. Dat-amă Domnia nostră cartea Dohtoruluî Silvestru, ca să aibă a ţinea ună scaună de carne la moşia sa Arua, ce se numesc-e şi Ur-soia ot. sud. Saac scutită şi apărată de către vinăricerî şi de cătră alţi slujbaşi, pentru că acostă moşie fiindă fostă a polcovniceseî Stăncăi Mainoscăî, aă avută acestă scaună scutită şi mai nainte, precum ne pliroforisimă Domnia mea dintr’o anafora întărită de Domnia sa fratele Mihaî Yodă Suţulă, cu Iotă 1786 Maiu 26 şi dândă acesta moşie zestre mai susă numitului Dohtoru prin jalbă aă cerută de la Domnia mea a înoi acestă privileghiu pe numele săă; deci amu bine-voitu Domnia mea de amă înoită şi amă întărită acestă privilegiu, ca să aibă de acumii înainte şi numitulu Dohtoru scutela acestui scaună după cum l’aă avută Polcovnicosa Stanca Măinosca, şi poruncimă slujbaşilor ă vinăricerî şi altoră dregători, nimenea nici ună vală de supărare să nu faceţi peste cartea acăsta a Domniei mele. ii saam receh gpd. — 1793, Iunie 27. ISTORIA ROMÂNILORIJ Uâ de la cutia mileloru, şeii monopoluri de scaune de măcelării, seu Zem. Vlahscoe : Fiind-că boerulă Domniei mele Grigoraşcu Merişescu alu 3-lea Logf. s’aă aflată slujindă Domniloră şi ţereî din mica versta sa şi până acum, atât la alte trebî şi ale ţereî, cât şi alu 3-lea Logofetu în Divanulă Domniei mele, cu trudă şi ostenelă, după a căruia credinciosă slujbă căc]en-du-i-se a se împărtăşi de mila Domniei mele, ne-amă milostivită Domnia mea asupra sa, şi printr’acestă carte a Domniei mele îî orânduimă, ca sa aibă a ţinea liude optă fără de pricină de dajdie şi încărcătură în satele ţereî, poslus-nieî pentru ajutoră şi trebuinţa caseî sale, pe carî aceştî liude optă găsindu-î, şi fiind fără de pricină, să li se dee adeverinţele Dumneloră ispravnieiloru a judeţului, ca să li se dee pecetluiturile Domnieî mele pe la mână, spre a fi în pace şi nesuperaţî de tete dările şi angariile ce voră eşi într’unu ană pe ţeră de la Yisterie şi de la cămara Domnieî mele; aşişderea să aîbă a ţinea şi o pivniţă aicî în oraşulă Domnieî mele Bucurescî scutită şi apărată de fumărită, de eăminăritu, de vamă din vină Domnescă, de ortul vătavuluî de cârciumarî şi de tofe alte angariî ; pentru care poruncimă Domnia mea la toţî câţî se cuvine, nimenea nieî ună felă de supărare să nu faceţi peste cartea acesta a Domnieî mele. ii saam receh. gspd. — 1793, Martie 22. Coiul. XXVI, pag. 58. Cartea casei luminatului Beizadea Grigore Şutul de patru scaune. Zemb. Vlahscoe : Dat-amă Domnia mea Domnescă nostră carte caseî luminatului Beizadea Grigore Suţulă Yoevodă, ca să aibă a ţinea patru scaune de carne aicî în oraşulă Domnieî mele Bucurescî scutite de vamă, de erbăritu şi de tete orânduelile câte aă sca uiiile, acestea să fie nesuperate întru ni mică ; aşişderea să aibă a lua şi sare de la ocne pe ană bolovanî una sută cincî-clecî, pentru că osebită de trebuinţa caseî luminăţiei sale, avendă şi hotărî re ca la moşia sa Agesciî să întemeeze scotă ca copiii pământeni, să înveţe românesce fără de plată, cu dascălii, şi să aşeze şi la biserica de acolo preoţiî şi cântăreţii cel trebuincioşî, aă avută acestă privileghiu şi mai înainte precum amă veclută Domnia mea; dreptă aceea şi Domnia mea amu bine-voită de amă întărită acestă orânduială de scutela scauneloră şi de sare şi poruncimă la toţî câţî se cuvine să fie următori întocmai. — 1793, Augustă 31. Ipac a luminatului Beizade de o pivniţă scutită. Zeml. Ylahscoe : Dat-amă acesta carte a Domnieî mele caseî luminatului Beizadea Grigore Suţulă Yoevodă, ca să aibă a ţinea aicî în oraşulă Domnieî mele Bucurescî, o pivniţă scutită de fumărită, de căminarită, de vamă, de vinul ă Domnescă, de ortulu vătăşescă şi de orî-ce dări voră fi peste alte pivniţe, acesta să fie nesuperată, dupe privileghiulă ce vedumă Domnia mea că a avută; pentru care poruncimă Domnia mea Dumitale vel Agă'i altoiă zapciî aî ter- guluî, cum şi voue orânduiţiloră cu slujba fumărituluî, a căminărituluî şi.......... vataje de cârciumarî, să nu faceţi vrc-o supărare întru nimică la numita pivniţă, că aşa este porunca Domnieî mele. 1793, Sept. 2. Afară de acesta s’aă făcută şi alte trei cărţi asemenea pentru câte o pivniţă. Cond. XXVI, pag. 132, 448 V. a. tiREcm vinăriciurî, în anumite podgorii, au ţigani din cei Domnesci, ori scutiri Privilcghiu soţiei Iul Chiriacii Elefteriu Zem. Vlasc. Fiind că Chiriacii Eiefteriu ce au murită, brată Mitropolitului Tesalonichi, după rugăciunea ce prin anafura aii foştii daţii Domniei sale fratelui Alexandru Ipsilantu i Dumneloru veliţii boerî, aretându că în vremile trecute s’aii are tatu cu 6reşi-ce slujbă atât Ţerei, cât şi către D-neloră, au avuţii milă, atâtd. prin cartea Domniei sele, ce o vediimu, cu letci 1782, Decembre 10, a fi apărată de rânduiţi dăjdiiloră visterieî i de alte podvecji, cum şi o vie ce o are, de vinăriciu i de pogonărită; ne-armî milostivită şi Domnia mea şi acostă mila, ce aii avut-o numitulu Chiriacu, rânduimă ca să o aibă soţia şi copiii lui, adecă să fie în pace casa, i ne supăraţi de ori-ce feliu de dăjdii, cum şi via ce o are la sud. Saac să fie nesupărată de vinăriciu i pogonăritu, pentru care poruncimu Domnia mea nimenea întru nimicii supărare peste cartea Domniei mele să nu facă. — ii saam receh gpd.— 1793, Maiii 19. Anaforaoa pentru a se împlini banii cutiei din Eparhia Mitropolii uhu\ şi din Eparhiile Episcopescl de la Popi şi să-l facă toslirn la Cutie. Io Alecsandru Const. Moruzi Vvd. i gpod. Zemb. Vlahseoie. Prea sfinţia ta părinte Mitropolito al ii Ungro-Yiahiei, atâta banii preoţilorii Eparhiei Prea sfinţiei tale, cât şi de la părinţii Episcop!, pentru preoţii din Eparhiile Episeopesei,- înplinin.du-se banii, poruncimu sa se facă tos lini îi la Epitropie. —1794, Noemb. 10. Prea înălţate Domne, După trăbuinţele ce are Epitropia, ne înlomnămu fără de pregetare a căuta şi veniturile ei, ci fiind-că părinţii Arhierei sunt datori a da la Epitropie taleri 7000, cifertÎL de şântu Dimitrie, cari sunt în partea cutiei de milostenie banii preoţilorii de Lude po tal. 2, ne rugăm Măriei tale să bine-voeşti a fi luminata poruncă către părinţii Arhierei, ca să ne deie acum înainte pe jumătate din-tr’enşiîj ci pentru cei-lalţi jumătate vom mai adăsta, fiind, luminate Domne, că pe totîi ceasul cu necontenite jălbî, supără sărăcimea cu jălbi aiului Măriei tale cei cari aii să iee lefi, şi nu avemu de unde le da, mai vertosu acumii că au datu şi racola şi nădejdea fie-eăruia de aş goni ureş-care părlej de lemne şi de al tu razemu, o numai şi numai la mila lefşdrei ce aii caş ti ga tu fieş-oare de la bogată mila Măriei tale; şi cum va fi luminată poruncă. —* 1794, Noemb. 9. Isac Balet. Corni. XXVIII, fii. 12. Zemb. Vlahseoie : Fiind-că Ilie Polcovnicii s’au aflat în adeverii slujindu la treba molepscliî de năprasnica bălă a ciumei, care este trabuinţa şi folosii de obşte, cheltuind multă trudă şi osteneală până când i s au întâmplaţii boia de care a îi rămasă slutita şi nedestoinic a mai putea sluji şi a se chivernisi pe sineşi ; deci după slujba ce au slujiţii, şi la o întâmplare de patima rea ca acesta ce Pau găsitu, fiindii cu cale a se ajuta şi a avea o mila Domneseă pentru ISTORIA ROMÂNILORU 149 de pirnnite do fumăritii, de căminărilu, de vamă, de vinulu Domnescu ajutoriu vieţeî şi mângâerea lui, amu bine-voită Domnia mea şi amil dat acesta Domnescă nostră carte prin care orânduimil să aibă lofă de la cutia milosteniei de obşte pe totă luna câte tal. cinci-spre~c}eee,, să fie şi o cârciumă aici în oraşu Domniei mele Bucurescî scutită şi apărată de iote obiceiurile şi orânduelile ce au alte cârciumi, să aibă şi şese omeni scutiţi pe cari să-î găsescă străini şi fără pricină de clajdie şi prin cercetarea Yisterieî, după orânduială, să Ji se dee pecetluituri la mână; drepţii aceea poruncimă Domnia mea, să i să păzescă nestrămutată aceste mili.— 1796, Iunie 28. Cond. XXVI, Fila 280. Fiind-că reposatulă biv. vel Clucerii Dumitrache, din tinereţele sale şi până acumu la cea mai din urmă verstă a slăbiciune! bătrâneţeloră, când ş’aă dată obştesca datorie, s’aă aflată slujindu cu dreptă credinţă şi cu fierbinte supunere intru poruncile Domniloră şi oblăduitoriloru, cari după vremi au stăpânită ţera acesta şi în trebî obşteşci ale ţerei la vreme de trebuinţă cu trimeteri pe la ordiî împărătesei şi pe la locurile cele mai înalte, a căruia slujbă din viaţa sa de mai nainte, osebită, că de toţi Dumneloră boeriî şi arhiereii ne-aă fostă mărturisite, dar şi în vremea Domnie! mele cercată fiindă, 1’amă aflată şi l’amă cunoscută în adeverii dreptă şi credinciosă, ferită şi curată de ori-ce interesă şi folosu ală săă, şi depărtată de ori-ce strâmbătate, atât la feli uri mile de pricini şi judecăţi ale norodului şi obiceiuri ale pământului, ca unu practicosă desăvârşită şi pământenii vechiă ală ţerei aceştia, cât şi la Epitropia Mănăstire! sfântului Panteilemonă, la care s’aă aflată orânduită, cu multă durere chiver-nisindă şi iconomisindă cum se cade Mănăstirea şi spitalurile săraciloră bolnavi până s’aă sfârşită, după ale cărui bune slujbe cu care s’aă aflată slujindu-se şi trudindu-se în viaţa sa; paratirisindă Domnia mea ca să vedemă de aă avută vro-ună deosebită privileghiu şi milă Domnescă, ca să remâie după morte-i mân-gâore şi ajutoriu soţiei şi copiiloră soi, aflămă că nici acesta n’aă cercat-o răposaţii acesta de a face supărare şi cerere la Domni, lăsându-se la mila şi dreptă judecată a Domniei şi stăpânire!; drept aceea pentru răsplătirea care se cade slujbeloră aceloră bune şi osteneliloră cu cari s’aă aflată până la sfârşitulK vieţeî sale, şi pentru ca să damă pildă şi altora asemene de credinţe şi de slujbe bune întru poruncile Domniloră şi stăpâniloră săi, amă bine-voită Domnia mea de amă făcută casei sale celea drepte şi cu cale mili şi ajutoruri, adică: din 40 Liude scutelnicî după catastiful Yisterieî, care aă avută răposatulă aî Clu-cerieî, tjece liude să-î iee Yisteria Domnescă, iară 30 liude îi lăsărnă casei numitului răposată, care şi după petrecania soţiei sale să remâe la copii lui spre a-î avea nestrămutaţi, lângă care aceştia le dămă voie să şi găsăscă şi alţi <,loce străini, pe cari cercetându-î Dumnolui vel Yist. şi fiindă cu adevărată străini fără do nici un felin de pricină de dajdie să li se dee pecetluituri, ca şi pe aceştia să-î aibă nedajnicî, de împreună cu eeî-lalţî treî-ejeei scutelnieî pentru ajutorulă şi chiverniseala lorii; aşişderea şi rădicătura de patru sute de oi ce aă avută reposatulă să o aibă soţia şi copiii lui nestrămutată, cum şi două pivniţe să scuteseă în Bucurescî de tote orânduelile; dreptă aceea le întărimă acestă privilegiu cu Domnesculă nostru hrisovă, ca să li să păzescă nestrămutată în totă vremea; şi amă adeverită hrisovulă acesta 311 însăşi credinţa Domniei mele, Io Alexandru Cost Moruzi Vvd. şi cu credinţa prea iubiţiloră Domniei 150 V. A. URECHI A de ortulu vătăşescu seu de podvedi; ori scutire la vii'de dările puse mele fii : Costandină Yvd. Dumitraşco Yvd. Mcolae Yvd. Gheorghe Yvd. Martori fiindii şi Dumneloră cinstiţi şi credincioşii boerii veliţi ai Divanului Domniei mele, Nicolae Brâncovenă vel Bană. Manolache Oreţulescu vel Yorm de ţera de susîi. Dimitrie Manulă vel spat. Radulă Golescu vel Yorn, de ţera de josă. Scarlată Ghica vel Yist. Costandinu Filipescu vel Logof. de ţera de susă. Costandinu Ştirbeiu vel Yorn. Ionă Damariusu vel Yorn. Ştefană Yăcărescu vel Log, de ţera de josu. Ionă Florescu vel Yorn. ală politiei. Lucache vel Post. Antonie vel Comisă. Grigorie Ghica vel Cluceră. Costandină Cantacuzino vel Păharn. şi Xspravnică facerei hrisovului acestuia, Costandină Filipescu vel Log. de ţera de susă; şi s’aă scrisă hrisovulă acesta la ală patrulea ană din întăea Domnie a Domniei mele aici în oraşulă scaunului Domniei mele Bucurescî, la anii de la zidirea lumei 7304, iară de la Domnulă Dumnecjeă şi mântuitorul nostru Isusă Hrist. 1796 în luna lui Martie în 28 de dile. » (Acestu Clucerii Dumitrache ni pare a fi vestitulu autorii cilii cronicei resboiului ruso-turcu de Ici 176.9—1775. V. A U.) Cond. xxvi, pag. 278. Zemb. Ylahscoie: Fiind-că cinstitulă şi credinciosulă Boeriulă Domniei mele Grigorie Hrisoscoleu biv. vel pahar, a arătată Domniei mele, că pe moşia Dumnelui Sărata din sud. Buzăă fucendă vie a îndemnată şi pe alţi mulţi de aă...........şi au făcută vii acolo, în cât s’a făcută noă poporu, unde a fostă şi este ună scaună de carne, care scaună, ne făcu rugăciune de a-i hărăzi Domnia mea al avea scutită, a căruia rugăciune pentru îndemnarea ce aă făcută şi aPora de aă sădită vii acolo, amu primit’o Domnia mea, şi printr’acosta Domnosca nostră carte, îi hărăzimă acelă scaună de carne ca sa-lă aibă scutită şi apărată de tote dările ce sunt pe alte scaune, ca să-i fie de ajutoră casei, pentru care po-runcimă Domnia mea slujbaşiloră vinăriceri, şi altora ce veţi h orânduiţi cu ori-ce slujbă asupra scauniloră, supărare la acestă scaună întru nimică să nu faceţi, că aşa este porunca Domniei mele, ii saam receh. gspd.—Sept. 6. Zemb. Ylahscoie: Dat-amă Domnosca nostră carte Dumne-ei Yornicesei Ye-neţianca Yăcăresca, ca să aibă a scuti doue scaune de carne care din vechime le-aă avută, şi le are acum, la vremea Dolului, pe moşia Dumnoeî, umilă la Tohani şi altulă la Scheiu sud. Saac. spre a nu fi de nimenea supărate, pentru că după jalba şi rugăciunea ce aă făcută Domniei mele Dumne-ei numita Yor-nicosă spre a i-se da Domnescul nostru Sinetă, după coprinderea ponturiloră pentru apărarea loră, după cum le-aă avută din vechime, amu poruncită Domnia mea de s’aă făcută întâiă cercetare prin ispravnicii judeţului de faţă cu Yameşii şi cu Erbarii, la faţa locului, pentru obiceiulă ce aă avut aceste scaune şi nc-am pliroforisit Domnia mea, cum c-a şi mai nainte, din vechime, aă fostă apărate ; dreptă aceea amă bine-voită Domnia mea şi amu dată Dumnoeî acestă Dom-nesculu nostru sinetă, ca să fie pururea scutite şi apărate; pentru care poruncimă Domnia mea slujbaşiloră Yinăricerî, i vouă Erbariloru si Yameşiloră, ca după cum şi ponturile cuprinde să urmaţi, şi să nu faceţi supărare la aceste scaune împotrivă, ii saam. receh gspd. Cc<>a. xxvi. pag. 265). 1795 Sept. ie. Zemb. Ylahscoie: Dată-amă Domnosca nostră carte şătrăresiî Zoiţiî soţia răposatului Mareşă şătraru, ca să aibă a ţine unu scaună de carne sub polele ISTORIA ROMÂNILORU 154 asupra loru. Une ori Moruzi dărui chiar locuri de case la vechi slujbaşi, viiloră, pe moşia sa betrână ot. Smeiu sud. Saac, pentru că la Domnia mea a dată jalbă numita şătrăresă, aretând ea soţul seu după slujbele cu cari s’aă aflată slujindă au avută acestă scaună scutită prin cărţile fraţiloră trecuţi Domni, şi calcânduli-se casa de hoţi s’aă prăpădită şi acelea sineturi, facendă acumă rugăciune Domniei mele, acumă ca sa înoimă acostă milă pe numele seă, fiindă însărcinată cu copii, care jalbă rânduindu-o Domnia mea la Dumnelui vel log. de ţera de josă spre cercetare, ne-aă aretată în scrisă prin anaforaoa Domniei sale, dela 4 ale aceşti luni, cum că s’aă găsită în condica Divanului carte cu lot. 1786. sept 2. dată şatrarului Mareşă soţulă jăluitoreî, ca să ţie acestă scaună de carne scutită şi aperată, în care aretă, că aă avută şi alte cărţi Domnescî. Deci după pliroforia ce dă Domniei mele Dumnelui vel log. ne milostivimă asupra numitei şătrărese, şi printr’acosta Domnosca nostră carte îi hărăzimă acestă ^ scaună, ca să-lu aibă scutită şi aperată de tote dările şi angariile ce daă alte scaune; De care poruncimă Domnia mea slujbaşiloră Vinăriceri şi altora ce veţi fi cu orî-ee slujbe rânduiţi, nimeni de nimic-ă nici ună felă de superare să nu faceţi acestui scaună. — 1794 Sept. 6. procit. vel log. Concl. XXVI pag. 229. Zemb. Ylahscoie: Find-că Boerulă Domniei mele Antonie, Polcovnică de Yenătorî s’aă aflată şi se află slujindă la alte porunci ale Domniei mele întru care aă fostă rânduită, cât mai vertosă la epistasia năpraznicei bole silindu-se şi osărduindu-se pentru cunosciinţa boleî de a se face îngrijirea cea cuviinciosă pentru întâmpinarea reuluî, ne-amă milostivită Domnia mea şi am dată Domnosca nostră carte, ca să aibă a ţinea aici în oraşulă Bucurescî o crăciumă dreptă în care să se vencjă bucatele sale scutite şi aperate de tote orânduelile ce sunt pe alte pivniţî; aşişderea să aibă a-şî găsi din străinătate patru omeni streini far de. nici o pricină de dajdie, cărora să li se facă cercetare la Yisteria Domniei mele înaintea Dumnelui vel Yist. şi fiindă cu adevărată streini, să li se dee pecetluiturile Domniei mele pe numele şi chipulă loru, spre a-î avea în pace şi nesupăraţî; dreptă aceea de a avea şi a se urma acestă milă le-amă dată Domnesculă Sinetă. — ii saam receh. gpd, — 1796 Iuliă 14. Cond. XXVI. pag. 279. Zemb. Ylahscoie: Dată-amă Domnesca nostră carte D-luî cinstitului şi credinciosă Boerului Domniei mele Constandin Ştirbeiă vel log. ca să aibă a ţinea aici în oraşulă Domniei mele Bucureşti două scaune de carne scutite şi aperate de fumăritu, de erbărită, de vamă, şi de toate dările ce sunt pe scaune, şi ună scaună la Oborulă târgululuî de afară pe dreptă moşia Dumnelui ce se numesce Fundeniî, şi altă scaună în. dosulă caseloră Dumnelui pe loculă D-sale, pentru că aceste scaune le-aă avută D-luî vel log. şi mai nainte; pentru care poruncimă Domnia mea Dumnevostră zapciiloră Bucuresciloră: nimenea nici ună felă de superare să nu faceţi le aceste scaune, că aşa este porunca Domniei mele. ii saam. receh. gspd. — 1795 Februarie 9. Cond. XXVI. pag. 2M. 152 V. A. URECHI Ă din locuiţi Domnescu ((/ospod). Negroşitii dăruirea do scutelnioi, de posluşnici, continuă a se face şi sub Moruzi, deşi nu pe o scară atât de mare ca la alţi Domni. Scutiri incă urmeză la clăjdii pe diverse bucale; apoi ridicarea ta boerie, recundscerea unora că aparţinu la nemuri, Ana fora să~si facă casă Anastasie văl a falii de grajdiu Gospod. pe loca Domnescu. Io Alexandra Costanlinii Mo razi U vd. Fiind-că prin jalba do rugăciune aii făcuţii cerere Domniei mele. Anastasie Vatavu de Grajdiu Gospod, ca să aibă voie pe acestii codru de pămentii ce i s'aîi măsuraţii de Dumnelui Vornicii, să-şi facă o casă de odihnă, imprejurulii Grajdului, aflându-se slujindii, i sălii daţii de la Domnia mea voie, ca încât nu va fi loculii acela trebuineiosîî pentru curtea gospod. să fie in pace şi nesu~ peratii pentru acestii locii pe câţi s’aii mesurat —= 1795, Ghenar. 18. Vd Logof. Prea In alia te Domne, Anastase Vătafii de grajdulii gospod. şi Dumnelui vel Pitarii au jăluitu Măriei tale, că atât părinţii lui, cupi şi el ii de multă vreme se află slujindii Curţei Domnesc! întru acostă orânduială a Vătăşiei de grajdii, şi fiind-că se află şedendti pe uşile străiniloril, cu nevasta şi copii, cere să te milostivesci Măria ta ai se da voie să-şi facă o căseioră de şeijutu pe loculii viei Domneşci de lângă M-tir ea Spirea, care vie 'dau părăgenitu şi este afară din hotaridXi Bucur as-cilorii; după a căruia jalbă mi se poruncesee de către înălţimea ta ca să cer-, cetez la faţa locului, cât pămentii cere? la ce seninii? de nu aduce vre-unu felin de Embordionii părţiloru Curţei, şi de este chiar pe loculii Domnescu ? şi să aretti Măriei tale. Ascultându luminată porunca Măriei tale, amu mersii însumi la faţa locului, şi mai întâiîi făcendu cercetare, amil verIutii, că unde cere jăluitoriulii acestii locui este cu adevăraţii pre loculii Domnesciî, care mai nainte aii fostu vie, iară acumiî s’au părăgenitu, şi nici se cunoşce că aii foştii vie, fără de numai pămentnlu slobodă au remasii; apoi amu traşii şi unu codru de locii in marginea drumului ce vine din spre Mănăstirea Spirei şi merge spre Curtea Domnescu, alăturea eu colţulii viei D-lui biv. vel Vistierii Ioniţă Damaris, care încependu-se din marginea drumului, din colţulii viei D-nelui merge în joşii alăturea cu gardulii viei Dumnelui, stânjeni 20 palme 4, iară de acolea in ciirmezişti asupra Curţei Domneşci stânjeni 10 tocmai, iar de acelea drepţii pe marginea drumului până iarăşi in colţulii gardului viei Dumnelui Vistieriului Ioniţă de unde amu începutu, stânjeni 12 palme 6, caro locii ce amu traşii (unde a ceruţii jăluitoriilii) este depărtaţii de curte, de undo nu note da nici unii felu de Embodionii părţilorii Curţei; ci de cercetarea şi urmarea ce am ti făcută nu lipsi mii a însciinţa Inălţimel tale- şi de va fi bună-voinţa înălţime! tale i se va da voie de a’şi face casă, ca să se adăpost oscă; iar hotă-rîrea cea • desăvârşită remâne a se face de către înălţimea ta.— 1794, Febr. 20, lanache t/foruzi vel Vornicii, Cond. XXVIII, pag. 61 f ISTORIA ROMÂNILOKU 153 etc.; tute aceste favor urî le acordă Moruzi, du pe pilda predecesorilor ii Domnitori, asia că, repetimu , nu vede mii în ce a fostu boerimea mai re ii tratată de către Moruzi decât de al Li Domni. li anca Bucşă) teşea, spre a i se da liude trei posluşnici. Pre Înălţate Domne. Jâluescu milostivire! Măriei tale, că mo albi jupânăşiţă veduvă fără de ehivernisală şi împresurată de copii, şi vodă multe scăpătate ca mine impar» tăşite cu mill de seu te Inie! pentru posluşania casei; cu mare rîvnă amu alergată la Măria ta, să te milosfcivosci a li miluită cu cinci şjso seuteiniel. liobx Măriei tale, llena Bucşă nesca, soţia răposatului JIcra Bucşă ncscii. D-ta vel Vist, să teoriseşei jalba acesta. — 1793 Maiu 11. Io Alecs. Cost. Moruzi Vcd. Poruncimă Domnia mea cinstiţii şi credincioşii boerinlă Domniei mele D-ta vel Vist. să-I faci cartea Domniei melc de ludo trei, omeni străini fără de pricină.—1793 Iunie 2. Cod. XXV Fiîa OJi. Io Alex. Cosi. Moruzi Vcd. Diimnevostră boeri lorii FazirI ai Rpitropiel, fiind-că ne-amu plir oforîsitu Domnia mea pentru Zoiţa Şătrărosa Pitiştenca, cum că se afla ia presta stare, vrednică de mila, vo por unei iuti Domnia mea, primi udă acestii Domnescul ă nostru pi tac ii, să aveţi a da do la cutia Epitropiol Iotă câte tai. 20 pe lună şi eu acest pitacu voţî fi. scârbiţi la socotelă. tolco pisah gspd. — 1794, Febr. 14. A na fora in dosul u jalbei lui Mii tai Onccscu! u a i să mal da do ui scut etnici Pre înălţate Domne, Prin plecată jalbă aretii înălţime! fc'de, că feciorii de boeri.it fiindu şi eu, . clin mica versta mea m’amă aliată slujindii ţercl şi p uutncei Divanului fără de pregetaro, la tute colea ce mi s’aă poruncită havalolo, angaril, socotindu că după vreme îmi va veni vre oreş-care chiverniselă; acum ajungondiî în vresta betrânoţeloru, sunt însărcinată cu casa grea, cu patru fete de verstă, mo aflu şi la mare şcăpătăciuno, si altă chiverniselă nu amu ele cât doul seuteiniel, fără altă ajutoră, altă mângâere de nieăirea nu amu ; deci propoveduitl la toţi de-opotrivă fiindu mila Măriei tele, amu alergată şi eu la noian ulii milostivire! Măriei tale, că să fiu şi eu impărtăşitu şi miluită de la visteria milei Măriei tale, cu adăugire do seuteiniel, şi cu uita milă ce tjtă sfântu va 154 V. A. UREGHIĂ A. Mor uzi nu se împotrivesce a ridica la boerie pe cei rJescin-detori din boerl. Asia, avemii în condica XXIV ridicarea la nemuri a unui Gheorghe sin Vasile din Bucuresci şi a unui Ioniţă. 1 lumina pe înălţimea ta, ca că mo potă ajutora la acesta greutate şi scăpătă-ciune a casei mele, după cum alţii de-opotrivă cu mine s’aă împărtăşită de mila Măriei tale, ca să nu me ducă iarăşi cu lacrimi pe obraz ii a casă şi la copii; şi ce va fi mila Măriei tale. Bohulu Măriei tele, Mihal Oncesculu. Privileghiulu Iul Niculae din Bucuresci Zem. Vlahseoe. Dat-amă Domnesca nostră carte lui Nicolae de aici, ca să aibă a scuti tutu vinulă ce-lii va face în drepăi via sa ce are la Greca sud. Vlaşca, de vinăriciu, pentru că acestă milă aii avut-o şi de la fraţii trecuţi Domni, precum ne pliroforisimii Domnia mea din cartea fratelui Alexandru Vodă Ipsilantă, ce o ve(J.umă, cu let. 1779 Sept. 23; drepţii aceea şi Domnia mea m’amă milostivitii şi 1-amii ertatu ca să nu plătoscă vinăriciu, pe dreptele bucatele lui, şi poruncimă slujbaşiloră vinăriceri, ori în credinţă de se va da vinăriciu, seu de se va vinde, sa nu-lîi supăraţi de plata vinăriciuluî, ci să aibă bună pace. — tolco. pisah gospd.— 1793 Maiii 19. Cond. XXVI, pag. 29. Privileghiu Postelnicului sin Spetenu. Zem. Vlas. Boeriuluî Domniei mele Ghini Spetenu Postelnicii sin Ioanit Spetenu din sud. Saac, care aflându-se scăpătată şi cu casa grea, şi încă din copilăria lui slujindă în trebî Domnesc! şi ţereî au avuţii milă a ţinea liude doi, omeni străini fără pricină de dajdie, după cum s’a dovedită şi din cartea fratelui nostru Demnă Mihaiă Vodă Suţulă ce o vedumă cu Iotă 1792, Decembre 13, care şi Domnia mea ne-amă milostivită şi amu înoită acesta milă spre a se păzi nestrămutată, ca să fie pentru ajutoriu şi posluşania casei sole; cărora după adeverinţele D-loră Ispravniciloră judeţului să li să dee şi pecetluituri gospod de la visteria Domniei mele, spre a fi nesuperaţi; pentru care poruncimă Domnia mea şi Dumnevostră Ispravniciloră judeţului i altoră zapciî şi slujbaşi, să fiţi următori porunciloră Domniei mele întocmai.— 1793 Maiă 9. Cond. XXVI. Fila 30. 1. Iată actele aceste. In anexe vom maî da şi altele: Anaforaoa pentru Gheorghe sin Vasile ce s’au aşedaiu la nemuri. Poruncimă Domnia mea Dumitale vel Vist. să-lă aşe(Ji la Visteria Domniei mele în orânduiala nemuriloră, cu privileghiulă ce aă şi cei-l-alţî. — 1793. Sept. 24. ISTORIA ROMÂNILOR# 155 De altmintrelea aflăm# de la A. Mor uzi şi acte de scutire ori de ertare de birîi pentru betrâniî scăpătaţi oii cu mulţi copii. Prea înălţate Domne, Cil prea plecată anafora aducă rugăciune înălţime! tale pentru unu Gheorghe sin Vasile de aici din Bucuresci, carele fiind-că atât tată-seă cât şi n6mulu lui sunt sciuţi de mine, că încă din vechime au fostă în orânduiala boeriloră de nomă, precum din rudele lu! şi până acum se află uni! dintr’înşiî la cinulu boerieî, adică cu Petrică Logofătul# spătăreseă ce au îmbrăcată caftană, veră primară din fraţi, cu boeriî de nomă Bătesciî i Purduesciî iară rudenie, luî I.onă biv. vel Comis Costandină Dâmboviconu nepotă de frate, cu aceştia toţi într’acestaşî chipă fiind-că se rudesce, cunoscută avendă şi. . ... .- . milostivire! Mărie! tale, să câştige orânduiala nemuluî seă;iar cea de severşită hotărire remâne a se face de către milostivirea Mărie! tale. 1793, Aug. 20, Prea plecată sluga Mărie! tale, Manolache Vom. Creţulescu. Cond. XXIV. Fila 455. Zem. Vlahscoie : Fiind-că amă miluită Domnia mea pe Petre Copăcenu din sud. Vâlcea şi 1-amă făcută postelnicefă, i-amă dată la manile lu! acostă Domnesca a nostră carte, ca să fie sciutu, că este în orânduiala postelniciloră, şi să aibă privi legi ulă cehi obicinuiţii alii vScutelei, pe dreptă bucatele sale, de dijmărită, vinăriciă, după orânduiala ce aă şi ceî-l-alţî postelnice!; dreptă aceea poruncimă la toţî câţ! se cuvine, ca să-lu cunoscă pe mă! susă numi-tulă boorulu Domnie! mele do postelnicelă. ii saam receh gspd.—1794. Maiă 16. Anaforaoa lui lomţă carele s’au asedatu la nemuri. Io Alecs. Cost. Moruzi Voevodu. După cercetarea, ce din porunca Domnie! mele s’aă făcută de către D un-ncduî cinstită şi credinciosă boeriulă Domnie! mele vel Vist. adeverindu-se nomulă acestuia din înseş! celea vechi hrisove Domnesc! ce s’aă găsită la manile luî şi din dovada mărturiiloră, precum ni se făcu arătare printr’acestă anafora, ne-amă milostivită Domnia mea asupră-î şi poruncimă Dumitale vel Vist. să se aşeije la orîndaiala boeriloră de nomă, acestă Ioniţă cu frate-seă Stană, car! să-ş! aibă privileghiulă loră după orânduiala întocma!. — 1793, Septemb. 6. Vel Logof. Pre Înălţate Domne, După jalba ce aă dată înălţime! tele Ioniţă aretândă că moşulă soă şi strămoşulă-seă au fostă în orânduiala boeriloră avendă şi hrisove Domnesc!, c.erendă a fi şi elă împreună cu frate-seă Stană împărtăşiţi de Domnesca Mărie! tale mila cu aceeaş! orînduială a nemuriloră, după luminată porunca Mărie! tale amă cercetată şi se vedu la mâr a loră Hrisov u Măriei sale Mateiă V. A. URECHIĂ 156 Iată acte de acesta natură : Anaforaoa Radului ce aii fu stil vă tavă din plai ulii Ialomiţa sud. Dăm-IjuviUi pentru ertarea de biru. Io Alecs. Constau. Moruzi Vvd. După pliroforia cc dă Domniei' mole, D-lui \rei Vist. de prostă starea jăluitoruluî, no milostivimă Domnia mea, şi-lu ortămu de acum înainte ca să Vodă eu Iotă 7140 fevr. 1 in care se arotă numele Lupului căpitanii za dorobanţi i feciorii lui pentru stăpânirea moşiei Sfeteseî sud. Saac. Aceşti jălui-tori ce so* trag ii dintrăicostuLupulii căpitanii, i-adeveroză, Stanei ulii biv. (ceauşii agiesoit şi cum că acesta hrisovă le este roniasu de la •numitulii Lupulu eă-.pitanulii za dorobanţi străm işu-loră fiind îi, într’acelaşi ciupii dovedindil arotă Măriei tale; iar hotărirea cea desăvârşită române a se face de către_inălţimea ta. — 1795, Aug. 16. Coiid. XXIV. Fila 416. ^ Vist. Anaforaua d-lui vel Vistier pentru dura Vâtăsescu a se aşeda intre mazili. Io Ala: and ni Corist. Moruzi Voivod MU os Iii a bojieu Gospodar. D-ta vel Vistierii, dupe anaforaua d -talc şi dupe adeverinţele şi dovecjile ce vedumiî Domnia mea la manile (durei Vâta'şescu, poruncim îi d-tale vel Vistieru ca să se aşede la orînduiala mazîliloră. — 1794, Februarie 25. Vel Loijof. Prea înaltaie Domne, Dupe jalba ce au daţii Inălţimei tele (liura Vătăşoscu ot sud. Vâlcea, aietândă că şi moşii, părinţii lui, au foştii mazili şi el ii remâiiidă micii de părinţi, din întîmplarea vromiloră i s’ar fi repusă şi sineturile cele vechi, cari adevereau de nemulîi lui, pentru care aii foştii dată jalbă şi la Măria sa Miluită Vodă Suţulă, şi fîindtt orînduitu Ia d-lui vel Vistieră, d-lui 1-aă orinduită la d-loru boeril aşecjementari şi Ja ispravnicii acelui judeţă, unde dupe cerceta i*ea. ce i-au făcută, l-ar fi dovedită "de feciorii de mazilă şi i-ar fi dată şi adeverinţă la mână, şi întâmplându-i-se boia îndelungată, n’aă putută do atunci a veni de a-şi afla îndreptare, făcendă rugăciune ca de la voia milostivire! Măriei fele să-şi afle orînduiala părintescă. Din luminata porunca Măriei fele făcendu-i cercetare, se vedu la mâna lui atât scrisorea d-lui Ioniţă biv. vel Paharnică i d-lui Ioniţă biv. vel Serdară ce aă fostă cu aşeijementă Ia Iotă 92 cât şi a d-lui Dumitraclie Şchiliţă biv. vei Pitară ispravniculă judeţului i a Procleî Bujorenuliî şi de la o seină boernaşi mazili, în care ii adevereză căi este vechiu nomă de mazilii şi că i se cuvine a fi împărtăşită şi elă la aceaşî orînduiala; dupe cercetarea ce aniiî făcută îiitr’acestaş cliipă dovedind ii, arotă Măriei tele, iar hotărirea cea de sovîrşită remâne a se face de către milostivirea Inălţimei tele. — 1794, Februarie 16. Coiul. XXVII, fila, 3, Vel Vist. ÎStORÎA ROMANTLORU 451 fio nesuperatl, şi Dumneta vel Yist. sa faci cartea Domniei mele de apărarea dăjdielorl Yisteriel. 1793. Decern. 30. Vel Loqf. Coiul. XXV, fii. 212. Prea In ăl Uite Domne, Rad ui îl, ce au foşti vătavl de plaiull Ialomiţa sud. Dămboviţa, au jăluitl Măriei tale, ca 40 ani au slujiţii vătavl de plaic, după cum îl ii adevereză cărţile Domnesc!, ce are şi acum deosebiţii, ca este trecutu în vrestă, dara şi din pricina răsmiritel jafuindu-so s’au catandisitu la mare sărăcie, şi nu în destuii! cu acosta, dară se află şi cu patimă de belii, împovăraţi cu trei fete mari, şi nu mal este vrednicii a purta dajdie, ce este aşeijatl intre Mazili, făeondl rugăciune de a fi ertatii de dajdie prin luminată cartea Măriei tale de aperare, şi să i se dee şi unii liudo onnî streinii pentru ajutorull betrâneţelor şi casei lui; a căruia jalbă orânduită fiind la mine ca să o teoriseseu, nu lipsim îi a însciinţa Măriei tale, că acesta, cum că au slujiţii vatavu de plaiu atâta vreme, este soi ut îi de toţi, iară pentru starea lui însciinţeză ispravnicii judeţului, că se află la hainiţi soăpătăoiunel şi betbgti de unu picioru, şi la dajdie este aşedatl la semă drepţi tal. 11. bani 00 ; iară a lui rugăciune de a fi ertatîi, şeii uşuraţii, cum şi pentru un emil fără pricină, acesta renume la milostivirea Măriei tale. 1793, Dec. 23. Vel Vist. A/naforaoa; Iul Zanfiru nevolnicii pentru er tarea de birii. Io Alex. Consl. Moruzi Vvd. După pliroforia ce dă Domniei mele D-luI vel Vist. de presta stare a jăluitorulul, ne milostiviri Domnia mea şi-lu ertămu de acum înainte să fie nesuperatl, şi Dda vel Vist. să faci cartea Domniei mele. 1793. Decern. 30. Prea înalt a ie Domne, După jalba oe-aîi dalii Măriei tale Zanfiru, nevolnici din Buoiiresel, că este slabi, bătrâni, neputincioşii, trecut 1 în vrestă şi orbi de ochi, bolnavi de uni ani, şi portă dajdie la Yisteria Măriei tale de sunt GO ani, făeendl rugăciune de a fi ertatl prin luminată cartea Măriei tale după orânduiala Yiste-rieî, orânduindu-se la D-luI biv. vel Yist. Nazîrull Agiel ca să cerceteze pentru starea şi parlegiull lui, de la 15 ale următorcl luni face respunsl, că cercetând 1 s’al adeveriţi, cum că este forte betrânl, neputincioşi, lipsiţi de vederile oehilorl, în câţi nu pite a-şl agonisi hrana vieţel, şi fiind ia o cruce cu unu Stanti fiu-sel, acela au muritu, şi au remasu jăluitorulu încărcaţi şi V. A. UkfeClHl is§ cu dajdia aceluia, şi cum că este vrednicii a avea mila Măriei tale; care în-sciinţare se puse într’acestă plecată a mea anafora, ca să se v6(Ja de către Măria ta, iară a lui rugăciune de a fi ertată, rămâne Ia milostivirea Măriei tale. — 1793, Decern. 19. Vel Vist. Cond. XXV, Fii. 213. Anciforaoa lut Costandinu pentru ertare de hiru. Io Alex. Const. Mor uzi Vvd. Poruneimă Domnia mea D-tale cinstită şi credincioşii boerule alii Domniei mele vel Vist. să-î faci cartea Domniei mele, de apărarea capului lui. — 1793, Decern. 21. Prea înălţate Domne, Costandină de aici prin jalba ce au daţii Măriei tale, arătă că se află cu patimă de boia podagreî de multă vreme, de nu pete eşi din casă afară, are şi trei fete de vârstă, se află şi la mare scăpă tăciune, nefiiindă vrednică a mai răspunde dajdia ce s’aă aşeijată, făcendă rugăciune, ca să fie ertată şi să i să doe luminată cartea Măriei talc de apărare ; a căruia jalba orânduită fiindă la mine, ca să o teorisescă după orânduiala Visterieî, orânduindu-se la D-luî biv. vtoro Vist. Nazirulă Agieî, ca să cerceteze de perlegiulă luî şi în ce clipă se va adeveri, să însciinţoze, face răspunsă într’acestaşă chipă, că s’aă adeverită de la mahalagii şi preoţii mahalalei, că cu adevărată se află forte scăpătată şi bolnavă, în cât din patima bulei i-au căclută şi ună pici oră de nu maî este harnică a-şî scote hrana vieţeî, vrednică fiindă a avea mila Măriei tale, care însciinţare se puse într’acestă plecată a mea anafora, ca să se vadă de către Măria ta, iară a lui rugăciune de a fi ertată de dajdie, şi a i se da carte de apărare, rămâne la milostivirea Măriei tale.— 1793, Decern. 20. Cond. XXV. Fila 192. Anaforaoci ce >au făcuţii in dosul jălbet lut Costandinu sin reposatu Iordache luz-başa pentru a fi nesuperatu de dajdie. Prea Înălţate Domne, Cu lacrimi fierbinţi jăluescă milostivire! Măriei tale, că răposatulă tată-meu i s’aă săverşită viaţa în slujba Iuz-başioi do puşcărie, şi aă fostă miluită de alţi foşti Domni şi de înălţimea ta cu luminate cărţi de apărare casei; acum milostive Domne, veilă că sunt supărată la orânduiala dajdie! ; de care mă rogă înălţime! tole să te miiostivesc! asupra scăpătăciuneî mele, că deosebită că ne-aă rămasă datorie părintoscă asupră-mî de a plăti, ci mă aflu şi cu ISfoRlA ROMANILOR^ i5§ casă grea, în cât sunt forte speriata de hrana yieţeî cea de tote filele; ci după cum s’aă revărsată mila înălţime! tale către alţi mulţi lipsiţi, şi sunt nesupăraţi, sa se reverse mila şi asupra scăpătăciuneî mele a fi nesupărată de orânduiala dajdieî şi veşînica pomenire va fi Măriei tale. Robulă Măriei tele, sin răposatului Iordache Iuz-başa. — 1794, Noemb. 21. «D-luî vel Yornică ală politie! Bucureseiloră, să cerceteze jalba acăsta. » Iată anaforaoa şi resoluţiunea Domn£scă în acesta şi causă: Io Alecsandru Cost. Moruzi Vvd. i gpd. Zem. Vlahscoe. «De aici înainte poruneimă să fie nes apărată de dajdie ».—1794 Dec. 6. Vel Logof. Pre înălţate Domne, După luminată porunca înălţime! tale, amu cercetată jalba ce aă dată către înălţimea ta acestă Costandină sin Iordache, ce aă fostă Iuz-başa de puşcărie, şi cât pentru arătarea ce face, că aă avută Tată-săă cărţi de apărare atât a Mărie! sale Mihaiu Yodă Suţulă, cât şi a înălţime! tale, însă pe numele mumisi Hristini, asupra case! loră, adevărulă aă arătată, fiindă-că le văcju! şi eă în faptă la mânî, iară pentru că s’aă pusă la dajdie, carele au şi plătită tre! semi pervii, al 3-lea şi cetferti!, pricina curge acestă feliu : la scrisulă malialaleloru la catagrafia ce s’au făcută, s’aă scrisă şi numitulă jăluitoră; la vremea aşeijămîntulul, elu nu-ş! avea la îndemână acestea sineturi să le arăte, căruia nedându-i-se cmjămentă s’aă pusă la dajdie cu tal. 3, ci la rugăciunea ce face ca să te milostivesc! Maria ta asupra-!, fiindă şi holte! şi săracă, ca să potă hrăni şi pe mumă-sa şi doue surori ce are, rămâne la bogată mila Mărie! tale. — 1794, Noem. 24. Vel Vornicu. Cond. XXVIII, pag. 42. Anaforaoa Sandului Săpunariu pentru ertarea de hiru. Io Alecsandru Cost. Moruzi Vvd. Dumnelu! vel Yist. după cercetarea şi pliroforia ce ne da! de starea acestuia, cum că este scăpătată şi însărcinată cu 6 fete, poruneimă să-î fac! cartea Domnie! mele de a fi do totă nedajnică.-— 1793 Decemb, 4. Vel Logof. Pre înălţate Domne, Sandulu Săpunariu de aici prin jalba ce au dată Mărie! tale aretă, că este forte scăpătată şi în grea datorie intrată, cu 6 fete de verstă, lipsită de V. A. URFCHIA m hrana vieţii şi dajclia şi-o porta, între Dristoreniî vechi ; mai năinte au foştii la soma dreptă tal. 3 eu răsura, iară acum ar fi tal. 6 şi nu are putere a răspunde, făcendu rugăciune Măriei taie, ca să se scadă cu trei leî şi să remite tal. 3 la seină, după cum au foştii mai nainte; a căruia jalbă după orinduiala visteriei orînduindu-se la D-luî Naziru Agieî, ca să cerceteze pentru starea şi perlegiulu; D-luî, de la 13 ale următoreî luni, face răspunsa într’acestaşî cliipu, că cercetându s’au adevăritu că este forte scăpătată, însărcinaţii cu copii şi în grea datorie, cuvinciosu a arca mila Măriei tale şi la dajdio este aşezată la soma dreptă tal. 0, caro însciiuţare se pusă într’acestă plecată a mea anafura ca să se vadă de către Măria ta; dară a luî rugăciune de a fi scă pentru aşedământulu şi întocmirea ce le-au făcută boerii hotărnici la faţa locului. Io Alesandru Cost. Moruzi Vvod. Boj. Milos, i gpsd. Dupe hotărîrea ce s’aă făcută la anaforaoa D-loră boeriloră judecătorî şi hotarnicî, care în Buiurdizma Domnieî mele este pre largă coprin^etore, fiindcă şi D-luî Yistierulă Ioniţă Damaris aă alesă, s’aă mulţămitu şi aă primită mijloculu întocmire! ce le-au fostă făcută ântăiă D-loră boeriî ceruţî de amen-doue părţile, precum se coprinde în anaforaoa Dumnăloră, şi printr’aceste ale D-loră zapise în scrisă ce au dată unulă la mâna altuia adeverite cu iscăliturile Dumnâloră orânduiţioră boerî, şi cu alte mărturii, aretândă mulţămirea şi ISTORIA româniloru m k) Acte relative la stabilire de conace pentru aşcherliî; învoirea ee au făcută de bună voie, atât la stăpânirea moşiei, cât şi la alte madele ce se areta mai josă, au cerută şi însuşi Dumneloră întărirea Domniei mele de a fi bine odihniţi, la acostă întocmire, ce s’aă făcut între Dumnâloră, amu întăritu dar şi Domnia mea zapisele Dumnâloră, ca întocmai şi întru tote să-şî aibă urmarea şi nestrămutarea loră pururea şi în tota vremea. — 1794, Dec. 10. Pecete gospod. Viindă Dumneloru boeriî hotărnici aici la moşia Bănâsa, unde amu prigonire cu Dumnâluî biv. vel Yist. Ioniţă Damaris, s’aă cetită luminată porunca Măriei sale iuî Yodă de faţă întru au^ulu nostru amendoura părţiloră, care luminată hotărîre fiind că coprinde, că de va remânea D-luî Yistierulu mulţă-mitu şi odihnită pe alegerea ce în anaforaoa Dumneloru boeriloră hotărnici se coprinde, să urmeze dupe anafora, iară de nu va fi D-luî mulţămită pe alegerea Dumneloru, atunci să aibă a se urma luminata hotărîre, care este dată cu întărire la anaforaoa Dumneloru boeriloru hotărnici, s’aă întrebată Dumneluî Vis-tierulă de către D-loră boeriî ca să respuntjă, care din doue voesce şi primesce a se urma: alegerea Dumneloră boeriloră, s6ă luminata hotărîre? şi însuşi de a Dumisale bună-voinţă, aă primită şi aă odihnită a se urmaşi a ne fi stăpînirea la moşia Dumisale Bănesa, de către moşia mea ce se numeşte iar Bănâsa. întocmai şi asemenea precum în anaforaoa D-loră boeriloră hotărnici se coprinde ; dreptă aceea, pentru buna dovadă din tota vremea şi pentru încredinţarea că amă remasă odihniţi, şi cu bună-voinţa nostră amendorura, amă primită a se urma alegerea ce în anaforaoa Dumneloră boeriloră se coprinde. Incredinţeză printr’acâsta la mâna Dumnâluî -Vistierului Damaris, şi a moştenitoriloră Dumneluî în vecî, ca stăpînirea să ni se urmeze între moşia Bănesa a mea de către moşia Bănâsa a D-sale întocmaî şi chiar dupe găsirea cu cale ce în anaforaoa D-loră boeriloră se coprinde, dupe care cu bună cugetă şi cu totă voinţa, amen-doue părţile amă primită de a se pune şi petre hotare prin locurile unde se aretă în anafora că s’aă făcută trăsurile, ca de acum înainte să se urmeze deosebirea moşiiloră printr’acelea semne şi petre i să lipsescă totă prigonirea dintre noî; dar fiind-că la moră care este din doue frăţesce cum şi heleşteulă, moşia este a mea şi pe de o parte şi pe de alta; aă cerută Dumneluî Vistierulă ca să potă a vinde şi Dumneluî vină, fiindă mora frăţescă; dupe cererea D-sale prin mijlocirea Dumneloră ne-amă învoită, ca eă să facă cârciumă de isnovă cum la moră, şi în cârciuma mea, să aibă să vîn sate din cuprinsulă vămeî luî, Yeî sci Măria ta că târgulă Gherghiţei se vinde la Cochiî-vechî cu două-spre-dece sate sciute, şi pentru aceste sate aă fostă şi judecăţi, şi sunt şi hrisove întărite cu pecetea gospod. din trecutele vremi; deci urmeză să o cerceteze Dumnăloră ispravnicii şi acăsta, că dovedindă că vameşii ot. Ciocănescî cu adevărată s’aă întinsă de aă vămuită şi din satele loră, să-î apuce, să-î facă împlinire, şi de la acelea cu dreptulă loră, ce iarăşi prin buna dovadă se va încredinţa; iară cea desevîrşită hotărîre rămâne a se face de către înălţimea ta. — 1794, Noembrie 25. Vel. Logof. Cod. XXVIII, pag. 4, Il-a. tSTORÎA ROmAnILORO 255 până nu voru merge maî ânteiii Ia biserică. Mesura privesce oraşulu Curtea de Argeşii, dor a fostu Întinsă peste t6tă ţera. Anafora pentru locuitorii orăşeni, ca să nu fie slobodî a-şi face alişverişu până când nu voru merge la biserică, însă dumineca. Io Alexandru Const. Moruzi Vvd. i gospd. Zemb. Vlahscoie. Dumnevostră......ot. sud. Argeşu, fiind-eă iubitorulă de Dumneojeă părintele Episcopulă Argeşului, dupe datoria ce are, grijindă pentru eelea sufletesoi ale norodului părţeî locului, ne face acesta aretare, cumcă locuitorii împrejurenî de urmarea adunăreî târgului ce se face, des-de-nopte mânecându-se la alişverişu, remână tot-deuna toţi fără de biserică, care este unu peeată la creştini; poruncimă Dumnevostră, ca să daţi la acesta unu nizamă târgului, spre a nu ti adică deschisă şi slobodă maî nainte până a nu se severşi sfînta leturghie în biserici, ca cu acesta să fie îndatoraţi a merge fieş-carele să asculte ânteiă sfînta leturghie şi apoi să iasă în tergă a-şi face alişverişurile fieş-care, Duminica. — 1794, Dechem. 23. Pre înălţate Domne, Cu smerită anafora însciinţeză Măriei tale, că aici la chipulă de oraşă ală Argeşului, vea talere 900 să-î dea starostea la cutie şi talere 600 să-î proprăscă pentru ostenela sa: La pontulă ală şeptelea, unde se vorbesce pentru meşter! streini, ce vină din alte părţ!, dupe ce se va arăta ma! ânteiă la starostea^ şi se va aşe(Ja la condică şi la dajdie, rămâindă în breslă, are apoî să urmeze şi pentru aceia ca şi ceî-l-alţ! meşteri. La pontulă ală decelea, fiind-că de la bresla pămenteniloră s’aă rădicată datulă teşchereliloră, aşa şi p’a loră cu ceî-l-alţi nemţi să rămâie nesupărat!. La puntulă ală unsprezecelea, de vreme ce aă rămasă meşteri! sloboij! pentru luatulă teşchereleloră, a lucra unde voră găsi de lucru, să se îndatoreze călfile zidar! i lemnar!, cum şi meşterii, a nu se întinde pe podu cu binaua ce vorii lucra pe la unii alţii, seu a face case din câpătâiulu podului înainte, pe linia drumului, ca să se lungescă podurile, nici afară din hotarele ce sunt puse pe marginea Bucuresciloru, ci de îlu va sili stâpânulu casei, seu alţii, să fie datoră, ca numai decât să dea de scire la starostea, ca să urmeze dupe cum este porunca la acestă pontă; dară fiind-că din prostime şi din ce! fuga**! dupe afară, care se ascundă aicî, casele eî şi le facă de gardă, fără de meşter! şi ’ lipescă cu pămentă şi cu şovară înyelescă, pentru uni! ca aceia fiind-că nu-şî facă namestiile cu meşter!, să privegheze starostea, şi preoţi! mahalale! cu vă-tăşelulu, ca îndată cum î! voră vedea pe orî-care că îş! clădescu casa, or! în căpeteiulă poduriloră, seă afară din hotară, numaî decâtă să fie dator! a da de ISTORIA ROMÂNILORU 291 scire la starostea, spre a-î popri de lucrulu acela ce este împotriva porunceî. La pontului alu treî-spre-(Jecelea, unde (jiice ca starostea să nu tăînuiască venitnlu cutiei şi a face aclichiî celoriî cu binalele, soit însuşi breslei, cu luare de mită, orî a face viclenii şi hatârii în parte, a orendui numai pe unii meşteri la lucru, şi pe alţii a-î zăbovi şi a-î discolepsi, ajungendu-se cu uniî din meşterî să facă celor-l-alţî nedreptate, tiind-că acum se slobode bresla a lucra care unde va găsi, nu pote starostea a face nicî unele de acestea şi remâne a se îndrepta acestu ponţii. De care nu lipsimu a înseiinţa Marieî tale cererea jălui-toriloru, cu care nu aducu nicî o împotrivire la luminată cartea Măriei tale pentru orenduiala starostiî de binale ce au făcuţii, cacî tote cele-l-alte le voîescu şi se mulţămescu, numaî la luatului teşchereleloru, fiind-că se zăbovea şi se întârzia de lucru lorii, de aceea primescu a da talere 1500 pe anu, în doue câştiurî, cum s’aii (jiisu maî susii; care de va fi primită la au^uliî Inălţimeî tale cererea lorii, se \a face cea desevîrşită hotărire de către înaltă înţelepciunea Marieî tale.— 1795, Noemvrie 20. Ianache Moruzi, biv. vel Vistier. Scarlatîi Cămpinenu. Alexandru Gherache Cod. XXVIII, fila 39. Fabricile care în deosebi preocupă pe Domnitoru, fură acele de postavîi şi de hârtie. ccFacendu cunoscuţii boeriloru, dice Aaronu Florianti1, aceştia s’aii temutu a întreprinde de ast-felu de lucruri » Ca să liniştescă temerea boeriloru, că prin creaţiunea de fabrici — displăcute Austriei —se va putea supera Turcia, Alex. Moruzi stărui, prin omenii seî, la Constan-tinopole şi isbuti a obţine firmanu încuviinţătorii stabilirei din nou a fabriceî de postavu. Spre a face acesta, trămise la Viena pe boerulu Dumitrache Hatmanulu, casă studieze organizaţiunea unei fabrici şi să aducă unelte şi meşteri. Cu acelaşi scopu trămise şi la Braşovii — unde prospera industria acesta — pe Mihalache fost căpitanii de arnăuţii La 18 Augustă 1794, Al. Moruzi dete hrisovulu seu pentru înfiinţarea fabricei de postavu. Numai în Aprilu 1796 firmanulu Porţei fu acordată pentru fabrica de postavă. Acestă flrmană, dupe ordinulă lui Moruzi către vel Postelnică, se citeşte in şedinţă solemnă în 19 Maiă, în coprinderea următore: Tălmăcirea a împărătescului fermanu pentru celu vrednicii de înşelăciune Hat. împărătesc ce s’aă datu pentru fabrica postavuriloru. Lauda ighemoniloru aî nemuluî creştinescul Domnule al ţereî românescî Costandinu zade Alexandre Yvd. severşirile tale să se încheie cu bine ; ajungend 1. Manuală de Istoria Princ. României. — Bucuresci 1893, pag. 168. Vedî hrisovulu în nota ndstră. 292 V. A. URECHIĂ acesta înaltu sfânta Imperătescă ală meu semnă, sciută să fie ţie, că în ponturile canonameleî ce maî înainte prin obştesculă sfată şi hotarîre, s’aă făcută şi s’au înfrumuseţată cu sfântă plină de milostivire Imperătesculă ală ■--■•meu Hat. pentru renduiaia şi nizamulă ţeriloră Româneseî şi a Moldovei, este scrisă şi se cuprinde, ca să se puc tota silinţa şi purtarea de grijă pentru buna stare şi fericirea a numiteloră ţerî, şi maî entoiă pentru întemeerea fabriceloră de postavă, cumaşurî şi -altor lucrări, care dupe vremi voră pricinui mare folosă la păzită de Dumnecjeă stăpânirea mea; spre acesta s’aă fostă dată maî nainte, şi s’aă trimisă ţie poruncă cuprincjetore celoră treb xinciose renduelî pentru severşirea maî susă numituluî nizamă; acum dară, tu numitule Domnă, cu celea în scrisă aretărî ce aî trimisă către prea înaltulă şi prea puterniculă meu Devletă, facî însciinţare pe largă, că dupe ponturile nizamuluî celuî noă, afara din fabricile ce s’au făcută în prejma Bucuresciioră pentru ţesutulă postavu-—riloră, nu numaî te-aî silită a face şi doue-(Jecî odăi, doue menganele, magaziî pentru lână şi măestriî ale meşteşuguluî acestuia, şi aî purtată de grijă a trage şi a aduce meşterî din partea Europeî, dară dupe tote aceste cheltuelile ce ^s’aă făcută până acum pentru zidirea cherhaneleloră, le-aî dăruită neguţăto-«^riloră ce aă primită asupra loră acestă cherhanea, şi aî aretată tetă musaadeua dându-le loră şi hrisovu cu câte-va pronomiî, trimîţendă şi tălmăcirea numituluî hrisovu înpreună cu câte-va probe de postavă Ia prea puternica şi prea înalta mea împărăţie, facî cerere a se da înalta mea poruncă împodobită cu sfânt ulă meă Imperătescă Hat, fiindă trebuinciosă spre întemeierea păzireî ceî neclintite întru totă a acestuî nizamu, ce s’aă dată pentru cherhanele şi de către urmaşii meî; întru acestea în scrisă aretărî se cuprinde ca aî zidită cherhanea şi pentru hârtie, şi aî trimisă omă ca să tragî din partea Europeî doî meşterî, silindu-te şi pentru buna aşezare a acesteî cherhanele ; acestea dară ale tele înscrise arătărî aducendu-se la prea înaltulă Imperătesculă meă pragă prin înţeleptulă Epitropă şi de mare cuviinţă, plin de putere şi alesulă sfetnică celă ce caută pricinile lumeî şi îndrepteza nevoile noroduluî El hagi Izet Mehmet Paşa (nemărginită să fie dela Dumnecjeă slava sa, şi să i se adauge puterea şi fericirea sa), şi aşa ajungendă noimile la Imperătăsca mea înţelegere, s’aă dat alta înaltă Imperătoscă poruncă împodobită cu sfântul Imperătescă ală meă Hat. coprincjetore ca să te silescî^ atât pentru a se aduce în maî bună lucrarea postavuriloră, cât şi pentru buna severşire a hârtieî; fiindu dara, că atât acestă bună aşezare a faceriî postavuriloră, cât şi începutulă buneî lucrărî a hârtieî sunt aretărî ce întărescă şi încredinţeza înţelepciunea şi — isteţimea, ce se aşteptă de la tine, s’aă făcută dupe cererea ta hrisovulă eaidu la caiemul Imperătesculuî meă Divanu, şi s’aă dată şi s’aă trimis ţie altă înaltă Imperătescă poruncă împodobită cu sfântulă şi plinulă de milostivire Imperetes-culă al meă Hat, coprincjetore ca să se cheltuiască tota silinţa şi protimia la cea întru totă lucrare şi păzire nestrămutată a nizamuluî ce s’aă dată pentru ISTORIA ROMANILORU 293 cherhanea; deci tu riamitiiLe Ighemonă, dupe firesca ta adâncă isteţime şi înţelepciune, te yeî sili şi de acum la tote celea folositore şi trebuinciose la împărăţia mea, şi spre severşirea tuturoră celoră ce ţi s’aă orenduită trebî a prea înaltei şi prea puternicei mele împărăţii, după imperătescă mea voinţă şi plăcere, şi vei arăta pretinde, ca să întemeiez! şi sa întăresc! acea către mine bunii ipolipsisiî, ce păzesce împărăţia mea, silindu-te după sfântulă împărătescului ală meii Hat. şi după celea în scrisă ale tale arătarî la iscusirea cea maî bună a postavului!, ce se va lucra şi de acum înainte, şi la buna lucrare a hârtie!; spre acesta s’au făcuţii şi s’au dat acestui pentru plăcerea slujbe! tale înalţii Impărătesculă alil meu firmanul şi s’au trimişii ţie; dec! după ce veî înţelege povăţuirile şi poruncile ce se cuprindă întru prea înaltului firmană înfrumuseţată cu sfântulă Imperătesculă meă Hat. arătândă protimie, la săverşirea tuturoră trebuincioseloră folositore chipurî, ve! priveghea pentru buna aşeddre şi îmbunătăţirea a lucrare! postavuriloră de acum înainte, pentru buna orenduială şi punerea la cale a hârtie!, pentru buna stare a ţereî, pentru celea de folosă saraciloră Eaiaie, şi în scurtă arătândă acea nădăjduită de la mine adâncă înţelepciune, să te silesc! spre severşire, după plăcerea împărăţie! mele a tuturoră priciniloră trebuinciose, a prea înalte! şi prea puternice! mele Impărăţiî, fiindă cu cea maî scumpă luare aminte a nu se trece cu vederea cât de puţină lucrarea aceioră poruncite ţie, după noima sfinte! împărătesc! poruncî ce s’aă dată, care cere netrecută supunere şi ascultare, depărtândui-te forte de totă urmarea cea împotrivă către sfântulă Imperătesculă fir mană; aşa să şei!! crede împărătescului! meu semnă. — S’aă scrisă la 1209 veleată la începutulă lumineî Eamazană. Io Alexandru Comt. Moruzi Vvd. % gospd. Zemb. Vlahscoie. Poruncimă Domnia mea Dumitale cinstită şi credinciosă boerule alu Domnie! mele vel Post. acestă tălmăcire a firmanuluî împărătescului! Hat, pentru fabrica de postavuri, la adunarea de plină a prea sfinţiei sale părinteluî Mitropolitulu ţereî, şi a Dumueloră cinstiţiloră şi credincioşi boeriloră veliţi a! Divanului Domnie! mele, să se citeseă întru aucjulă tuturoră, arătândă şi însuşî vredniculă de închinăciuni Hat. Impărăteseă, ca să se înţelegă de toţî, şi ca să se facă urmarea şi silinţa de către verî care dregătoriă ară fi ia trebă, fiind-că este poruncă şi voinţă Impărăteseă, şi după ce se va face acesta sciută la toţî, apoî Dumneluî vel Yist. şi Dumneta vel Log. de ţ6ra de susă, să puneţi să trecă acesta atât in condica Divanuluî, cât şi în condica Yisterieî, şi după acesta să le aduc! Dunmeta vel Postelnice iarăşî la Domnia mea. 1795, Maiă 19. Cond. XXVI, pag. 260. _________ Vel Logof. Pecete gospod. 294 V. A. UREGHIĂ Mai este unu firmanu relativii la fabrica de postavu, în coprin-dere aprope identică cu eeiu mai susu adusu. Se adaogă numai, că neguţătorii cărora Domnitorulu. le-a datu fabrica vorii plăti 35 pungi de bani pentru preţulii lânei şi altora trăbuinciose, ce se află în fabrică în trei termeni. Negustorul întreprindetoru este numiţii Arbutii, din Hio. Se scutesce postavulu fabricaţii de vamă, pe 5 ani.1 Hrisovulu fabriceî de postav. Find-că cea d’ânteiă îndestulare a unei ţări este îmmulţirea negustoriei, şi maî vîrtosă a feluriloră de meşteşuguri şi lucruri de mâni, încâtă nu numaă că nu are trebuinţă ţera aceea de lucruri, ce vin din părţi streine, să pianjî atâţia bani, ci încă să câştige trimiţendă la alte părţi acelea ce arii putea pune la stare în faptă ca să se lucreze şi să se facă într’ensa, şi cu acestă mijlocii atât îndestularea ei şi mijlocirea chiverniseleî se îmmulţesce, cât şi slava numelui seu şi laudă câştigă; drepţii aceea intre alte folositore care ne sîrguimă spre a izvodi şi a pune în faptă, într’acestă ţeră a Yalahieî, unde din pronia Dumnezeiască stăpânimii şi oblânduimă, rîvnit-amă şi pentru meşteşugulii lucrărei a felurimiloră de postavuri, care este mai trebuinciosiî tuturoră de obşte într’acestă ţeră, pentru care într’adinsă amu avuţii şi înaltă poruncă de la prea puterniculă şi milostivul ă nostru Impărată, carele voeîsee a vedea chelerulă împărăţiei sale înpodobită de tote; unde măcară că fusese maî înainte fabrică de postavuri la Pooiovalişce, dară la acăstă vreme amu găsit-o Domnia mea cu totulii pustie, părăsită de mulţi anî şi fără nici unu felii de fiinţă, şi aşa că din începută amu pusă Domnia mea sîrguinţă cu a nostră cheltuială de a o izvodi şi a o pune în faptă, şi după ce amu poruncită de s’aă lucrată şi s’aă preînoită ânteiiî tote zidirile, acareturile cele lipsă şi stricate, aducândă şi meşteri streini cu şciinţa meşteşugului a felurimiloru de postavuri, şi strîngândă din pământeni suma cea trebuinciosă de lucrători cu sciinţa acestoră meşteşuguri, torcători, ţesători şi veri câţi au fostă trebuincioşî, atât din brăslă, cât şi din dajnicî, cu paguba şi scăderea Yisterieî Domniei mele, pentru folosulă ţăreî de obşte, săvîrşind-o la întrăgă starea şi renduiala ei cu lucrulă în faptă, cum se vede, amă chibzuită apoi atât pentru buna chivernisela ei cea de peste totă vremea, de a se epistăsi de bărbaţi practicoşî, cu bună ipolipsisă, cari să aibă şi sciinţa de a le negustoriei, cât şi pentru privilegiurile şi ajutorurile Domnescî ce i se cade a avea, fără de care nu pote fi vrednică de a’şî avea starea şi urmarea eî, şi iată orenduimă maî ânteiă Epistată pe............şi hotărîmă Domnia mea acestea ponturi, care pentru ca să se pazăscă şi să se urmeze în totă vremea, ca la ună lucru de binele şi folosulă patriei, întocmită şi făcută din poruncă împărătescă, le întărimă Domnia mea prin Domnesculă nostru hrisovă : 1. Postăvarii cei orânduiţi pentru trebuinţa fabriceî, cu pecetluituri Domnescî, cari sunt la numără două sute patru-Zecî şi trei şi 6 vătaşî şi ună spălară, după Domnescile pecetluituri ce aă la mânile loră, să fie nelipsiţi şi nestrămutaţi totu-dâuna de la lucrulă fabriceî, după cum aă fostă şi până acum. 2. Maî susă numiţii două sute patru-Zecî şi trei să fie nedajnicî de către Yisteria Domnăscă, slobozi şi nesupăraţî in totă vremea de ori ce angariî ale 1. Cod. XXVI, pag. 259 verso. Cu data turcescă 1209. ISTORIA ROMÂNILORU 295 Mersulu fabrice! de postaviî, care pe la 1793 este sub conducerea lui biv vel log. Slătineanu, preocupă multu si adese pre Alex. Moruzi. încă de la primulu anii alu domnie! lui, până ce nici nu dedese hrisovului relativ, Moruzi îşi manifestă interesului ce pune pentru asemenea fabrică, prin diverse acte. Asia in 10 Aprilie 1793 adreseză unii * * 3 4 5 6 ţăreî, fiindii datoră Epistatulu fabriceî ca să dee pe totă anulă pentru denşiî numai câte tal. (Jeee de fîeş-care omă la luminata Domna Domniei mele, pre care bani să-î aibă aî răspunde în orânduite vremi, după cum esă şi samile la Yisteria Domnescă, fără ună spăt. şi 6 vataşî aî loră, să fie nesupăraţî, atât de plată la acei bani, cât şi ori ce angarie a ţărei, iar când vre-unulă dintre aceşti postăvari nu va urma posluşama lui, seă va lipsi, seu va muri, să aibă a se da la fabrică în loculă aceluia altulu. 3. Scutelniciî ce sunt renduiţî pentru trebuinţa fabriceî cu pecetluituri Domnescî, dărvarî la numără patru-cjecî, şi să fie şi aceştia nelipsiţi şi nestrămutaţi de la fabrică, ocrotindu-se pururea, şi să fie nedajnicî de orî-ce plată, slobozi şi nesupăraţî în totă vremea de orî-ce angarie a ţăreî, iară când vre-unulă dintr’enşiî nu va urma slujba Iul săă va lipsi, seă va muri, să se dee în locală aceluia altulă cu pecetluită Domnescă. 4. Osebită din cei orânduiţi şi sciuţî la numără postăvari şi dărvarî aî fabriceî, să dee voie orânduitului Epistatu să aducă din străinătate de va putea până lâ 50 de omeni pentru lucrulă fabriceî, ale cărora nume să nu fie scrise în Yisteria Domnescă, care după ce se voră aşeda la fabrică, să se scrie numele loră în Yisterie şi să li se dee pecetluituri Domnescî, îndatorindu-se Epistatulu fabriceî, să plătâscă pe totă anulă şi pentru aceia câte tale.î 6 de fieş-care omă, după maî susă arătatulă mijlocă, şi aşa să rămâe şi aceştia nedajnicî de către Yisteria Domnescă şi nesupăraţî întru tote, şi de orî ce angariî, precum sunt şi ceî-l-alţî scutelnicî, atâta numai când i va aduce Epistatulu să-î cerceteze însuşi Dumnâluî vel Yist. de sunt străinî aduşî de curendă, şi după cercetare să facă anafora. către Domnia mea, cum-că i-aă cercetată însuşî Dumneluî şi aşa să se întărescă, să se ferescă Epistatulă a nu primi alţî omeni afară din ceî maî susu numiţî fără de şcirea Domniei. 5. Aceî orânduiţi cu pecetluituri Domnescî postăvarii, Spătarulă şi vătaşiî loră, i dărvariî, împreună cu aceî 50 străinî toţî să se afle la lucrul fabriceî, îndatorindu-se însă postăvarii să lucreze orenduindă loră tortă pentru fabrică şi să-lu dee la vreme la Epistatulă fabriceî, urmând ă după orânduiala din anulă trecută, iară pentru cât tortă va trebui maî multă la fabrică, să eeră de la Domnie ajutoră Epistatulă, ca să i se lucreze de către ceî din Bucurescî postăvari cu plată, prin tocmeia învoită, după cum şi ceî-l-alţî plătescă la ocaua de tortă, să i se dâe la acesta ajutoră, iară spătarulă, 6 vătaşî, patru- 2. Anaforaua dela Romnicu pentru a se muta tergulu din oraşu. Io Alexandru Cost. Moruzi Vvd. i gspd. Zem. Vlah. Cinstită şi credinciosă Boerulă Domniei mele Dumneta Hatmane Nicolae Hangerlău, Caimacam Craioveî, făcendă Dumnâta cercetarea ce se cuprinde 320 V. A. URECHIĂ Cu referinţă la tergurî, mai aducem în'fine de la Alexandru Mo-ruzi următorului actu : «1793 Octombre 22, s’au făeutu răspunsu Ispravnîciloru ot sud Muscelu, că s’au găsitu în condicile Divanului, cumcă obiceiu este să se ie de prăvălie, la tergu de sub Delulu Pitesciloru ce se face tomna numai câte tal. unulii şi asemenea să urmeze a lua, iar nu mai mulţii.» Amu arătaţii mal susu (pag. 270) ce aii făcuţii A. Moruzi în privinţa bresleloru, şi amu adusii chiaru o serie de hrisove din care lectorului a pututu aprecia cum considera acestui Domnitorii însemnătatea bresleloru. Acesta însemnătate scăfju pe totă diua dupe pacea de la Şiştovu, prin faptulu că sudiţil austriac! potii străbate in bresle şi sunt mal favorisaţ! decâtu meseriaşii şi neguţătorii români, atât prin reducerea mai joşii, să ne însciinţezî înteiu trimiţendu-ne dimpreună şi adeverinţa vameşilor u şFa tuturorîi negaţitorilorii şi orăşeniloru din Romnicu, şi cu Ispravnicii judeţului. — 1794, Martie 24. Vel Logof. Prea înălţate Domne, Dupe luminată porunca înălţimii tale făcendu cercetare, amu întrebaţii pre Sfinţia sa Părintele Episcopul Râmnicului, ca să arete de are vre-un ti aşe-4ămîntu cu neguţitoriî aceştia pentru mutarea târgului şi x^espunse că nu are, fiindu că acolo Fau găsitu facendu-se încă de mai nainte până a se face Sfinţia sa Episcopii, şi cumcă Sfinţia sa nu aii pututu a da voie să se mute tergulu înăuntru oraşului, temendu-se ca nu care cumva să se aducă vre o zătigneaia şi pagubă vămii Domneşci, şi că remâne cum se va hotărî de către înălţimea ta, a se muta adecă seu nu; iară pentru rânduiţi dăjdiiloru cercetându la visterie, me adeverii cumcă, cu dajdia lorii se află lacumpania chiprovatilor (sic) din oraşu Râmnicului; deci de vreme ce neguţătorii aretă, cumcă ş’au făcuţii âcumii prăvălii înăuntru oraşului, şi se plânge cumcă le este peste mână, şi cu pagubă a’şi totti muta mărfurile de tergu, din oraşu acolo afară, fiindu că la vremi ploiose li se strică marfa de ploi; şi li se fură de către unii alţii fiindu în câmpii, drepţii aii de a se muta tergulu în oraşu unde aii fostu şi mai nainte, cândii însă nu se va întâmpla din mutarea lui, a se aduce vre o pagubă vămii Domneşci, de care mi se pare a fi cu cale, ca să fie luminată porunca înălţime! tale către Dumnelui Caimacam Craioviî, ca să facă cercetare şi întrebare Vameşului dela Craiova şi vameşilorii de acolo dela numitulu tergu, şi de va dovedi Dumnelui, că mutându-se facerea terguluî în oraşii, nu se aduce nici o pagubă Vămii, atunci să se mute, ca să nu se pricinuiască ne-guţătoriloru pagubă, dupe arătarea ce făcu, iar de va dovedi Dumnăluî că se aduce pagubă vămii, să însciinţeze Inălţimeî tale, cum şi în ce chipu se aduce pagubă, şi dupe răspunşulii ce va veni înălţimii tale dela Dumnelui, se va hotărî cum Domnul Sfânt va lumina pe înălţimea ta. — 1794, Martie 24. Vel Logof. ISTORIA ROMÂNILOR# 32l de care se bucură la vama de importare, cât şi la diverse scutiri la vama de oraşu şi în genere la diverse dări. In Bucurescl iurdi-sescu, adică dau năvală streini de tote neamurile, cari tindu a se substitui meseriaşului şi comerciantului românu. Intre aceştia trebue a se numera evreii, cari bucurându-se de sudeţia austriacă, devinu pe totă (Jiua concurenţi anevoie de învinşii pentru Români. De aci ura crescândă a prăvălieşiloru români faţă cu acestii neamii, iar nu din punctă de vedere religiosu, căci Românulu a fostă totdeuna tolerantă din respectulă credinţei. Immulţirea peste semă a streiniloră, cari ieii negoţulă din manile Româniloră, obligă şi pe însuşi Al. Moruzi a da ună pitacu de oprire a cciurdisirei» loră în Bucurescl. Nu e vorbă, Moruzi prin acelaşi pitacă opresce şi pre ţerani â se muta la Bucuresci. Domnitorulă se îngrijesce, veijendă mal alesă dificultăţile cu agenţiile streine din ţâră, de invarliunea de locuitori streini. Elă dă Spătarului, in 26 Septembre 1794, ună pitacu, contra-semnată de vel Logofetulu, dicendu-î: «Fiind-că suntem pliroforisiţî Domnia mea, ca au iurdisitu şi cu necurmare vinii din străinătate, tot felulu de omeni, spre locuinţă aice, cari tot în politia Bucureseiloru se oprescii şi remânu prin mahalale, prin tergu şi prin hanuri, cum şi de prin satele ţerei iar vinii unia şi se vîră prin mahalalele terguluî^ care acesta nesuferită fiindu Domniei mele, de a se mai urma, poruncimu D-tale : pentru cei streini, ori câţi voru veni de acum înainte, să nu fie primiţi aice în politie, ci să mergă să ş6dă prin satele judeţeloru, indestulu locu de locuitu fiindu mărimea ţerei; cât pentru ţăranii ce vinii de prin sate, nu numai să nu fie primiţi, ci încă îndată ce se voru dovedi că au picaţii, făcendu scire Domniei mele, să se trămiţă la urma lorii. Deci dar în totă vremea să aibi D-ta acestă purtare de grijă, dându straşnice porunci pe la străjile cele orîn-duite, ca să nu-î mai îngăduiasc-ă a veni spre locuinţă aici în lăuntru politiei ci, precum •--- 3 Sacâzulu ......... 3 Scorţişora......... T » --- 6 Supile uscate....... 1 --- Silitra.......... . ..... » 2 60 Tămâia 5 dramuri . . . . . ;--- 3 .Tahânulă......... --- 90 y /Fidea de Yeneţia..... 1 60 Iar cea de Ţarigradă .... 1 --- Curmale cele bune .... --- 90 Şofranulă de Beciă..... --- 24 Iar cel de Rumelia..... --- 12 Şerbetulă de zahără felurime . 3 --- .Iarba de puşcă paleră . . . 3 --- Iar cea tureescă ...... 2 60 Halvaua de Endrjne .... ......» 1 ---. ^Untul-de-lemn....... 1 12 .Sa mol-Aga........ ....... 1 ---. ' Uleiul.......... ......» 1 36 Untulă prospătă...... ---• 30 Untulă topită....... --- 48 Mierea până la vremea ce se va da nartulă cel desăvîrşit » --- 4 2 Brânză de oî în fole .... ...... » --- 24 Caşulă prospătă ...... ...... » ---. 18 Pânea alba de grîu spălată de care se vinde în terg de brutari la obşte dramuri 200 . . . --- 3 Iar simitul de la simigiî dramuri 100 --- 3 Iar covrigii simigiilor dramuri 90 . . --- 3 Alt nartii tot pentru ale mâncăreî ce se vîndu de către precup ■fi talorî bani I Apa sacaua în tergă în ocolul agiei . _ 6 1 Iar în ocolulă pătarnescă la mahalale . ■--- 9 Butulă de pastrama de capră 15 Bobulă uscată....... --- 6 Iar celă verde ....... .......» .--- 3 Găina bătrână....... --- 30 Gâscă .......... --- 45 Cureanulu mare....................................... — 90 Iar celu mică.................................... . — 60 350 V. A. URECHIĂ VI. O mare plagă a comerţului micu era camăta. Acesta se exercita mai cu semă de Evrei, Turci şi câţi-va Armeni, sub nume de aslam. Neguţitorulu şi nevoiaşului plăteu dobândi fabulose. Pote că şi împrumutătorii aveu ore-care dreptate să încarce dobânda, căci i se pute întâmpla, ca debitorului, bucurându-se de vre-o trecere Ore-care pe lângă vre-unulu din boerii divaniţi, decă nu pe lângă Domnu, să dobândescă la termenului plăţei datoriei vre-unu moratorium, care de sigurii aducea pagubă creditorului. taleri Bani Curca mare....................... Iar cea mai mică................. Cărbunele de mangal 100 de oca Iar cărbunii ţigănesc! de lucru . Lintea........................... Mazărea uscată............. . . Iar cea verde ................... Mînătarcile...................... Malaiulă măcinaţii de porumbii . Mălaiă măcinată de meiă . . . . Iar oţetulă de miedă bună.................• . Ouele.......................................... Lapte dulce de o! şi de vaci................... Morunulă prospetă.............................. Iar nisetrulă prospetu..................... . . Iar cega prospetă.............................. Iar crapulă şi somnulă prospetă................ Iar ştiuca prospetă . ......................... Iar peştele de lieleşteă felurim!.............. Peştele de Dâmboviţa prospetă cum : mrena, somi Crapulă ce se vinde în terg cu copăile, încă viă Morunulă sărat................................. Iar nisetrulă sărată ................ Iar somnulă, crapulă şi ştiuca sărată.......... Iar platica sărată şi cosaculă................. Iar cosaculă prospetă.......................... Pastrama de vacă de zalhana................. Prunele uscate la sore ........................ Iar cele uscate pe lojnice..................... Păcură curată ................................. Puiul de găina maî mare....................... . Iar ce! maî mic!............................... Raci! de baltă.................................... Iar ce! de heleşteă ........................... Raţa . •.....................................• Săpunul de ţară................................ --- 45 --- 36 1 --- . oca --- 1 » _ 3 » ---. 9 --- 6 --- 30 . » --- 2 » --- 1 suta --- 6 . oca ---. 24 ---• 42 tre! --- 3 . oca --- 6 » --- 45 , » ---. 39 » •---- 40 , » --- 24 , » --- 18 . » --- 30 . > _--- 60 , » --- 45 » --- 35 . » --- 24 » --- 9 » --- 6 , » --- 30 , » --- 12 , » --- 6 » --- 24 » --- 12 » --- 6 suta --- 15 , » --- 12 --- 21 oca --- 54 ISTORIA ROMÂNILORU 351 Mal greu era justiţiei ţerel să resolve daraverile bănesc! dintre Români şi Turci. Intervenţiunea paşiloră şi zabeţilorii de pe malulă dreptu ală Dunărei ocasiona complicaţiuni supărăciose pentru Domnitorii. De aceea Ai. Moruzi Ia 25 Iuliu 1793 şi la 6 Augustă acelaşi anii, au dată nizamu oprindu pe Români a se împrumuta de la Turci, sub pedepsă. Iată pitaculu din 6 Augustă 1793: -----;------------- taleri bani Semînţa de in..............................................» Iar cea de cânepă..........................................» Scoicele cele mari................................ suta Iar cele maî mici..........................................» Fasolea uscata...........................................oca Iar cea verde ............................................ » Urda sărată în burdufîi....................................» Iar cea prospetă...........................................» Olăria însă câte vase vor fi smălţuite, orî ce fel de idos, vor fi să se măsore cu apă si să se plătescă oca. . » Iar cele smălţuite......................................» Luerulii muncitorilorii de câmpii si de alţii lucru La cosa de fanţi fără mâncare, pe (Ji...........................— 48 Iar cu mâncarea stăpânului, pe (li..............................— 42 La strânsului fenuluî cu mâncarea stăpânului, pe (Ji • • — 24 Secerătorî cu mâncarea stăpânului, pe (Ji.......................— 36 Salahorul pe (Ji, însă omul mare tomna pe (Ji primesce . — 33 Iar vara, pe (Ji.............................................. ■— 42 Zidarului de lucru, pe uji......................................— 60 Dulgheraiu de lucru, pe (Ji................................... — 75 Dar ucenicului de dulgherii şeii de zidarii de lucru, pe (Ji — 36 "'Xucrulu viii orii La tăiată, pe (Ji............................................. — 24 La hărăcită, pe (Ji.............................................— 30 La cereuitu, pe (Ji.............................................— 18 Sapa de primăveră, pe (Ji.......................... — 39 Asemene şi butăsitulu pe di.....................................— 36 Plevila la omu mare, pe cji.....................................— 24 Iar muerea şi copii, pe (J^.....................................— 18 Sapa a doua de veră, pe (Ji................................... — 45 Sapa de tomna, pe (Ji.......................................... — 30 Asemenea şi butăsitulu de tomna, pe di..........................— 30 Culegetorutu, însă omu mare seu muere, pe (Ji . . . — 9 Asemenea şi cărătoruiu cu hârdau, pe di.........................— 15 Aşişderea şi eăleătorulu, pe (Ji . . — 18 — 6 — 4 — 24 — 15 — 6 — 3 — 20 — 12 — 3 — 1 352 V. A. URECHIĂ Dumnevostră Ispravnicilor ii ot sud săndtate! La 25 ale lui Iulie vi s’au scrisîi poruncile Domniei mele straşnice ca nime din locuitori (afară numai de neguţitorî) să nu se îndatorescă cu împrumutări de bani prin zapise la ceî dupe Dunăre, în vreme ce potii la trebuinţele lorii a găsi sa se împrumute la neguţitorî de aice; acum de iznovă ve poruncimu, ca nici neguţitorî, nici boerî, nici bresiaşî, ori-cine parte biseri-cescă şi monastirescă, să nu fie slobodti a lua bani în datorie de la Turci şi de la alţii de acindea, pentru care sa daţî de scire la toţi de obşte, ca să scie hotărîrea acesta spre a nu ave pe urmă cuventu de îndreptare. Şi grijiţî forte, ca nu numai să aflaţi pe acelîi ce în urma acestei porunci va, cuteza a faie Legatulu unei buţî cu cercurile şi fundurile stăpânului pentru ostenela legetoruluî sa se platescă . . . . Iar avendii butia fundurile cele vechi pe care nu le maî cioplesce să se dea................. ................. Legatulu unei tocitori cu înfundatulu eî . . , . Antia noue za vedre 150 ce se vinde în tergiî . . . Iar za vedre 100 . . .......................... Tocitorea mare noue..................................... Iar de a doua mână.................................. . Pogonnlu de porumbii de araţii.......................... Pogonulu de praşă la porumbii,.......................... Haraciî buni despicaţi za palme 12 cu adusul . . mia Haraciî oblii cu adus ulii .......................» Dogăria Hârdău de stejarii za vedre 5.................................— 90 Yadra de stejarii pentrn caratulîi nisipului..................— 30 Hârdău de bradiî..............................................— 40 Hârdău de stejarii za vedre 10............................... 1 — Cerculu mare cu pusulti în pivniţă la butea cu vinii . 4 Iar meşterulii să cumpere prăjina.............................— 3 Cerculu de buriii za vedre 10 cu pusulti.....................—? 2 Cofa mare de brad ti........................................ — 12 Cofa maî mică............................................... — 6 Lopata...................................................... — 47 Albia sau căpesterea mare................................... — 30 Copaia de mijlocii.......................................... — 15 Iar copaia maî mică........................................ — 9 Lingurile de lemn îi testeaua................................ — 12 Rogojina mare . ............................................ — 00 Rogojina de a 2-a mână....................................... — 30 Iar cea de a 3-a mână ....................................... — 24 Testeaua funiî triîi topit................................... — 15 Testeaua funiî teiii netopitu................................ — 12 tal. Bani — 60 6 4 o. 2 1 45 30 60 90 ISTORIA ROMÂNILORU 363 împotrivă, ce şi acum să dovediţi pe acela ce are alişverişă pentru împrumutare de bani prin zapise cu vre-unu streinii de decindea, şi să ni-lu arătaţi anume, pentru că de se va face vre-o urmare împotrivă la acesta poruncă, să sciţi că negreşită aveţi a ve pedepsi voî Ispravnicii. 1 1 Cod. XXIII, fila 123. c \Dela Focşani . Dela Romnică Dela Buzei! . Dela Săcuenî . Dela Târgovisce Dela -Pitesc! . Chiria vinuriloru taleri de vadră — » — » * Nartulu felurimiloru de cherestea Varulîi nestinsă cu adusulăde laţără la Bucuresc-i, 100 oca 5 Nisipulă, hârdauLu za vedre 5......................... — Ulucile cele de palme doue-spre-(Jece ..............şuta 2 Ulucile cele po palme <}eee.......................... » 2 Ulucile po palme opt................................. » 1 Laţii de anini! po stânjeni trei....................unul — Iar de a doua mână................................... » — Laţii de teiă po stânjeni trei....................... » — Iar de a doua mâna................................... » — Grindă latulă 1 palmă, grosulă i şchiopă ..... stg. — Asemenea şi căpriorulii latulu 1 palmă, grosuiii 1 şch. » — Grinzile şi căpriorii de a doua mână adică latulu 1 şchiopa. grosuiii pe muche de degete patru...................» ■— Talpoiă de uluce latulu 1 palmă.şi jumătate, grosuiii pe muche degete 4.................................. » — Scândurile de stejaru latulu palme iy2, grosuiii pe muche degete trei ................................. » — Scândurile de teii! pentru uşi însă de 12 palme . . una — Scândurile de ulmii . ........................... » — Coşaeulu adică stinghia de uluce......................unul — Talpa de casa latulu palme iy2 grosuiii, pe muche 1 şch. stg. — Parulu despicată de 12 palme.................... . .unul — Parii oblii............................................suta 1 Bulamace ...........................................unul — Nuelele curăţite......................................mia 1 Nuelele cele necuraţi te..................................» 1 Şindrilă de brad îi mare............................. » 2 Şindrilă de a doua mână. ........... 1 Şindrilă de stejaru.................................. » 2 Podina de stejaru sau de fagu ulucită pentru tavană. » 2 Carulu cu 4 boi cu lemne pentru focă, încărcată bine de ceră sau de tufană de Yîaşca..........................1 bani ~l5 12 9 6 6 9 j 6 60 30 6 4 4 2 24 18 9 15 12 12 24 9 40 4 15 60 30 90 60 90 Istoria Romdniloru de V. A. Urechiă. Tom. V. — 23 m V. Â. URECHIĂ VII. O altă plagă a comerciului mică românescu, alu ţăranului, era ceta precupeţilorft, mai toţi străini. Aceia eşiau înaintea ţăranului, cu mulţi metri înainte de a intra în oraşii, să~i cumpere cu viclenie şi înşelăciune, pe nimica, tote productele ce aducea de vendare. Constată că şi în privinţa precupeţilor, A. Moruzi, ca şi alţi domni anteriori, au luată măsuri, nu atât in interesulă ţăranului comerciantă, câtă în ală consumatoriloru Bucuresceni. In cod. XXVII (scara No. 15 fila 74 verso), amu aflată anaforaua lui Alesandru Ghica Post. din 9 Octombre 1794, prin care spune lui Vodă, «că a fostă obiceiulu vechia de se sfîa (precupeţii ) să nu cumpere aici in tergă de la ţărani pesce seă legume, ci după ce intra ţăranii in tergă cu de acestă felu de zaherea, ţăranii îşi vindău bucatele după cum se puteu tocmi, iar ce mai rămâne ţăranului prin care, ca să nu mai adaste ţeranulu aici perdendu-şl vremea, atunci acea rămăşiţă o cumpăra precupeţii, ca să se afle la dînşii de hrană peste totă vremea.» ----------:-------------- taleri bani Carulu cu 2 boî cu acestu felu de lemne încărcaţii bine de Vlaşca . . •............................................1 30 Carulu de lemne de crângu încărcaţii bine..................1 — Iar cioelele .................................................... — 75 Carulu de rădecinî încărcată bine ........ 1 • — Iar cioelele de rădecinî......................................... — 75 Insă la tote carele de lemne de acum înainte, să lipsescă aşternuturile ce se obicinuescii de se facil înăuntru zgăulnî carului i adică aşternuţii pe scânduri şi pe alăturea cu loitrele de strâmtâză carulu ca să încapă lemne puţine — — Trunchiulii de teiii uscaţiipentru lucru,în crestă de o palmă stg. — 4 Carulu nou şi mare cu rotele şi cu dricurile strâmbe de treba câmp6nuluî, fără de fierb.............................12 — Iar carulii serbescu cu dricurile drepte........................7 — Iar căruţa nouă fără de ferii...................................5 — Rotele de carii mare........................... părechea 2 60 Rotele de căruţă................................... » 1 60 Cărămida cu adusulu, însă să se dea calâpulîi dela Domnie mia 2 60 Iar cea maî mică cu calâpuliî tot dela Domnie, cu adusulîi » 2 — Cărămida dupe locîi, tot dupe calâpulîi dela Domnie . . 1 60 Iar cea maî mică, tot dupe calâpulîi dela Domnie ... 1 30 Tâmplarulu de lucru pe (ji................................ “ Iar uceniculu luî pe Insciinţămă Mărieî tale, pentru facerea poduluî Mogoşoeî, că acumii de Lunî a viitoreî septămânî este să ne apucam ii de lucru, şi fiind-ca pe unde amu severşitiî podulu, pe aicî încoce se începe a se face şanţulu pe linia poduluî pe dedesubt prin mijlocii, adâncii de câte unii stânjenii şi în lată de o jumătate, ghizduitii pe alăturea cu podinî de cele vechi, care se îmmulţesee şi se îndoescc lucru dupe cum au foştii de s’aii lucraţii până acum jşi maî vertosu că, când vomă începe lucrarea şi a strica podulu, trebuesce silinţă de a’lîî şi sevârşi curendu, spre a nu se zăticni vreme îndelungată ămbletele no-roduluî, spre a pătimi totă obştea, ci din tote celea ergaliî trebuinciose, amu pusîi de le facii altele din noii şi altele se meremetisescă din celea de maî nainte, care s’au stricată, şi până Duminică se găteseă, şi remâne pricina numai pentru lucrători, adică salahori şi omenî cu topore; aicî în Bucureseî salahori într’acestă vreme nu se găsescă, ca sări prinzi cu banî; me rogă Mărieî tale, să fie luminată poruncă către D-loră Ispravnicii ot. sud Ilfovă, ca sădeelude 120 salahori, i lude 50 toporaşî, i către D-loră Ispravnicii din sud. Dâmboviţa 384 V. A. URECHIĂ Nu numai de podulu. Mogoşoeî s’a preocupaţii Al. Moruzi, ci şi de alte căi mari, ba şi de unele mai mici.1 Podulu Tergului-de-afară era o arteră din cele 4 mari, şi nu cea mai puţin importantă. încă în ca să dee şi D-loru lude 50 salahori, şi lude 30 toporaşî, cărora salahori li se va plăti de la Epitropie, dupe nartulu ce s’au făcută de D-loru veliţii boerî, care s'au întărită şi cu luminata porunca Măriei tale, pe Z*1 câte parale 14, şi t.oporaşiloră, ce lucreza cioplindă ca dulgherii, pe Zi po parale 25, numai să fie straşnică luminată porunca Măriei tale către boeriî Ispravnici, ca să-î bine-chezăşuiască de acolo, să nu fugă de aici din lucru, făcendu-li-se şi rendă, ca să se mai schimbe, ori la doue septemânî odată, seu pe lună odată; încă dupe ce voru sosi cei-ialţi în locă, să fie sloboiji a pleca cei de aici, ca să nu se dee zăticnire lucrului, şi pentru ca să’î trimiţă maî curândă, atât salahorii cu sape, cât şi toporaşiî cn topore, sa li se orânduiască câte ună mumbaşiră, a severşi treba şi porunca maî curândă şi a veni până Duminică; eă aretă Măriei tale orânduiala trebei, cum se pote severşi, iar hotărîrea cea deseverşită re mâne a se face de înălţimea ta.—1793, Aprilă 27. Searlatu Vornicul u. Cod. XXIV Fila 1L4. Pitacă din 11 Maiă 1793 către Searlatu Grecenu biv. vel Voinică, care a cerută salahori şi toporaşî, ce’î sunt de lipsă la lucrulă podului. Domnitorulă îî spune, că a ordonată lui Aga, să’î dea vre-o sută de salahori, iar pentru toporaşî dice, că «acum nu e vreme să se maî supere satele dajnice, ci să eeră 40 până la 50 de toporaşî de la satele de podinarî, ce sunt scutite (Băleniî, Slobozia şi Netezesciî).» Vodă maî acordă şi câte 4 parale pe Zi de omă i pentru vinovaţii care lucrâză acum la poduri. In aceaşî Zi Domnitorulă scrie şi Epistatuluî Agieî, pentru cei 100 de salahori ceruţi pentru lucrarea podului Mogoşoeî, avendă a li se plăti câte 20 de parale pe Zi de fie-eare, deci «n’aă cuventă de a maî pricinui cevaşi.» Cod. XXIII, fila 56 verso. 1. Domnitorulă întrebă, în Martu 1793, cu ce spese se facă pavelele stradeloră din Bucurescî, afară de cele 4 domnescî. I se răspunde, că suma necesară se cisluesce pe proprietarii şi prăvăliaşii din fie-ce stradă. Domnitorulă ordonă a se face asemenea cisluire. Iată actele: Anaforaoa pentru podurile cele mici a le meremetisi şi a le drege prăvăliaşii. Io Alexandru Const. Moruzi Vvd. ' Cinstiţiloră şi credincioşi boeriloră Domniei mele, D-nevostră Nazîriloră Epitropieî, înpreună cu D-luî cinstită şi credinciosă boerulă Domniei mele biv. vei Vistieră Filipescu, Epistatulă Agieî, faţă aducendă pe prăvăliaşii uliţiloru Terguluî, să se facă socotâiă de cheltuiala ce trebue la aceste poduri ale uliţiloru, care cheltuială să se analogisescă şi să o cisluiască înşişi ei între denşiî, faţa înaintea Dumnâvostră, care, primind-o în scrisă, să se arete ânteiu Domniei mele, să vedemu. — 1793, Maiă 7. Procit. Vel Logof. fSTORIA ROMANILORU 3âS Aprilii 1794, Al. Moruzi oidonă Epitropiei' să repare celu puţin podulu acesta, de ore-ce aci Epitropia elice că, dupe ce au reinoitu paveoa în podulu Mogoşoeî şi alu Caliţiei, nu maî are podine şl nici mijloce de a face din nou podulu Şerbanu-Vodă şi alu Terguluî de afară.1 Prea înălţate Domne, Prin luminată Pitaculă Măriei tale mi se porunceşte sa cerceteză pentru podurile, ce se urmeză prin uliţile Târgului, afară din podurile cele mari Domnesc! ; aceste poduri când se strică şi vrendă a se face seu de iznovă s6ă me~ remetă, de cine se civvine a se face şi a se meremetisi? cu a cui cheltuială? Insciinţeză Mărie! tale, că dupe luminată poruncă, făcendă cercetare cu de ameruntulă, luaiu cunoscinţă: când se facă de iznovă, cheltuiala aceea o dau stăpânii pravăliiloru, ce sunt pe marginea poduriloru cu stăpânire, şi la o parte şi la alta, şi între dânşii făcu analogie de plata ce se cuvine, dupe tocmăla ce facă cu lucrătorii, iară dupe vrem! fiindă trebuinţă de curăţatulă şanţuriloră, seă de rădicată tina de pe poduri, acea se îndatorezâ chiriaşi! prăvăliiloră a face ; ci, dupe cercetarea ce amă făcută, nu lipsi! a însciinţa Mărie! tale. — 1793, Martie 7. Costandinu Filipescu Yistieru. Cod. XXIV, fila 125. 1. Io Alexandru Costând. Moruzi Voivodu i gospod. Zemb. Vlahscoie. Dumneta biv. vel Yistieru, Isacu Raletu, Nazîrulu Epitropiei, amu poruncită de a face chefşi, pentru tot podulă terguluî de afara, şi să se mere-metisâscă numai pe alocurea, unde-să găurî şi stricăciuni primejdiose ; aşîa dară poruncimă sa urmez! Dumneta, că unde este numa! gaură şi lipsă numaî de cât, numaî vre-o podină, să o astupe şi să o dregă, ca să nu’şî frângă vitele piciorele. —1794, Aprilă 23. v . Prea înălţate Domne, Prin luminată Pitaculu înălţime! tale, ni se poruncesce pentru podulă Terguluî-de-afară, ca sa orânduimă podar! a’lă drege şi a’lă meremetisi, fiind-că s’aă deschisă găurî şi grop!, şi noptea, la trecerea celoră ce vină şi mergu, maî vertosă la inenzilă, se întemplă de se primejduescă vitele, că(Jondă într’acele grop! şi găurî şi’ş! frângă piciorele ; dupe luminată porunca înălţime! tale, amă orânduită dintre (ftori) ală doilea boeri Epitropî, ca să va(Jă ca să numere locurile ca câtă podină trebuesce, şi ne aduse răspunsă, că trebuescu la 3.000 podină, fiindă cu tot prăpădită aeestă podă. Epitropia şi altă putere nu are, neavendă podină, pentru că satele de podinarî ce le are Epitropia, sunt tocmite a aduce rendur! podină într’ună ană, iară nu deodată, şi rendulă dinteiă, câte le aă adusă, s’aă pusă la podulă de peste apa Dâmboviţa, ot porta din susă a Curţeî vechî gospod., s’aă dată şi la spitalulă Colţea podine 60, cum şi D-luî Yistie-ruluî Brâncovonu iarăşî podine 60, bez 40 podine ce maî suntemă dator!, i cu Pitace gospod. s’aă pusă şi la alte lucruri trebuinciose; locuitorii sunt eşiţî la pluguri, fiindă vremea munceî, şi nu putemă sa’! şilimă peste orenduiala şi tocmela loră, măcar că şi tota podină, câtă este satele să aducă, fiindă de tot Istoria Romdniloru de V. A. Urechiă. Tom. V. — 25 S86 V. a. Urechi! Asemenea reparaţiune nu se făcu până în Octombre 1794. Atunci Vodă scrise: La Nazîriî Epitropieî Fiind-eă la podulă Tergulul-de-afară s’ară putea face, de o camdată, câte unu meremetă de podine, pe unde este lipsă şi stricăciune, care din nepurtarea de grijă şi din neurmarea Polcovnicului nu se face, şi au ajunsă la stare de primejdie a viteloru şi a careloră în vremi grele, iată că vă poruncimu straşnică, să orânduiţi intr’adinsu pe Polcovniculu de poduri cu podarii, să mergă şi unde sunt găuri şi lipsă de câte o podină-două, sa împlinâscă cu podine stricată, nu ajunge să se facă meremetu, la aeestă podii, fără de cât avendă Epitropia puţină podină veche, ca vr’o 60—70 care, o păstrămă pentru podulu ce urmâză la Mihaiă Yodă către Curtea cea nouă, căci, când se frângii câte două, trei podinî, numai caută să o aşecjămă, fiindu trebuinciosă în tot ciasulu pentru mergerea şi întorcerea boeriloru şi altora, ce urdine la Domnesca Măriei tale Curte; dară cu tote acestea amu făcuţii iconomie şi amu luaţii câte-vaşî din podina cea veche, orenduindă şi pe Polcovniculu de podii de a face meremetu, cum se va putea şi va ajunge podine la podulu cât ţine şanţ ulii, pentru că la acelea, când se face gropi şi găuri, se întâmplă primejdie, iar cât este tară şanţii, pe unde este stricaţii podulu, ămblă fără de primejdie, cât va fi bine, dar pornindu-se niscai ploi, atunci iarăşi cu discolie va fi ămbletele şi de nu se va revărsa bogata mila Măriei tale, a se face de la Yisterie orân-duială de podină şi de urşi, atât pentru podulu Târgului de afară, cât şi a Iul Şerbanu-Vodă ce se face din nou, precum s’aă făcută şi aceste doue poduri, atu Mogoşoel şi alu Caliciloru, putere la Epitropie nu maî rămâne, şi de punemti câte o podină nouă să cârpimii, caută să o cioplim, să o subţiemii, ca să se potrivescă cu cea veche, fiindu subţietă şi cioplită de umblet ulii careteloru, i a careldru şi a norodului, şi aşia se slăbeşce şi cea nouă şi numai decât se rumpe; panemii şi de cea veche, iară fiindu răscoptă si putredă,în puţină vreme se rumpe şi aceea. Şi aşîa în totă vremea caută să avemii cherestea multă, şi podarii să nu mai lipsăscă de la lucru; de care nu lipsimii a însciinţa Inălţimeî tale de prostă starea acestoru două poduri, şi cum Duhulu Sfintu va lumina pe înălţimea ta. — 1794, Aprilîi 22.' Isaac Ralet. Cod. XXVII, pag. 7 scara Vl-a Pitacu la boerxi Epitropieî ca să dregâ podulu Iul Şerbanu-Vodă. Cinstiţi şi credincioşi boerii Domniei mele, Dumnevostră nazîriloru aî Epitropieî ele obşte, primindu .apestă a nostră Domnescă poruncă, îndată să orânduiţi pe Polcovniculu de podu cu podari, să facă căutare podului Şerbanii Yodă, ca în totă diastima podului, orî-ce stricăciune va avea, să se meremeti-sâscă şi să se curăţescă de uoroîu, şi fiind-eă până mâne sără trebue să fie gata, poruncimu Domnia mea şi D-tale cinstită şi credinciosu boerulu Domniei mele, biv. vel Yistieru, Epistatule alu Agieî, să epistasescî la acâsta, dându şi cuviin-ciosulu ajutoră, ca negreşită sa se ispravescă până mâne seră.—1793, Aprilă 13. Cod. XXIII, fila 4% ISTORIA ROMÂNILORU 387 şi sa astupe găurile, făcându meremetulu negreşit unde este reă stricată, pentru că de nu va urma de a săvârşi dresulu acesta în puţină vreme, să seie, că acolo în loculă acela pe podii, Uă vomă pune Domnia mea de se va pedepsi eu bătaie.—1794, Octombre 4. Cod. XXIII, fila 281. Nici în 1795 nu se putură face din nou cele doue însemnate artere ale Bucuresciloru: Podulu Tergului-de-afară şi Şerbanu-Vodă. La 9 Februaru 1796 Al. Moruzi scrie la Nazîrii Epitropieî şi întrebă: «Câte podine trebue pentru podulu Tergului-de-afară şi pentru podulu Şerbanu-Vodă, cari sunt stricate? Care din aceste doue poduri se cuvine a se drege mai ântâiu? Câte podine trebuescu la Mihaî-Vodă, pe drumulu curţeî de acolo, că şi acela a ajunsă în prostă stare?» Cod. XXIX, fila 150 Dămu in volumului VI (de anexe) unu numeru de acte, din care se pote vedea cisluirîdiverse, făcute între conlocuitorii aceleaşi strade, pfentru podirea ei, ba şi procese de neplata sumei cisluite şi împliniri prin mumbaşiri. Este de observaţii, că unulu din motivele invocate de Al. Moruzi, ca să împingă Epitropia la facerea, ori repararea de pavele, era că «pote să se întâmple venire de mosaftrn şi aru fi ruşine să afle stradele mari ale oraşului în prostă stare. Pentru a se activa repararea podului stradei spre Mihaiu-Vodă, se dicea, că este «.trebuinciosă în tot cesulu pentru mergerea şi întorcerea boeriloru şi altora, ce urdină la Domnesca Carte.» In 1795 şi 1796 mai puţină activitate s’a pusă pentru reparări, ori faceri de strade noue. Să atribuirnu acesta împrejurărei, că ciuma a fostă mai violentă între tomna anului 1794 şi până în aceea a anului Pitacu la Nazîrii Epitropieî, din 29 Augustă 1794, să repare podurile mari, până nu se strică mai tare, în deosebi Beiliculu, «ca unulu ce este tre-buinciosu atât obştieî, cât şi musafiriloru ce vină şi se ducă». Vodă ordonă să se rânduiască îndată Polcovniculu de poduri, să facă căutare acestui podă Aşişderea şi la căpăteiulu podului Mogoşoeî, să aibă a face ore-eare meremetă... Cod. XXIII, fila 274. Pitacu din 4 Octombre 1794 către vel Spătară, să rânduiască zapciî într’a-dinsă pentru dresulă poduriloră de prin mahalale, cari sunt stricate, casă facă mumbaşiretă asupra tuturoru mahalagiiloră, ca fiteş-care cu toţii să se apuce cu silinţă să le dregă şi să le întemeeze verî-unde se află lipsă şi stricăciune ; iar carele nu va urma de sineşî, să-i silescî D-ta cu zapciî, şi fără de voia loră, să facă meremetulă celă cuviinciosu. Cod. XXIII, fila 280 verso. 388 V. A. URECHIĂ 1796. Totuşi în Februaru 1796 se iau mesurî pentru repararea stracle-lorii Mihaiu-Vodă (fiind-că de la Aprilu are a se muta Domnia iar la Curtea nouă) şi Şerbanu-Vodă.1 De apa Dâmboviţeî şi de podurile pe ea s’au îngrijită Al. Moruzi. Şanţulu pentru regularea venirei apei pe matca Dâmboviţeî prin oraşii, numai în câtimea necesară, evitându-se înnecâciunile, este de aprope îngrijită, cum se pote vede din actulu, ce aducemu aci în notă.1 2 Desgheţul Dâmboviţeî era ocasiune de inundări a mahalaleloru josnice şi de sfărimare a poduriloru, de aceea era obiceiu, ca di şi nopte să se păzescă podurile de isbirea sloiloru, prin podari înarmaţi 1. Pitacă din 25 Febr. 1796 către Nazîriî Epitropieî. Moruzi a cercetată raport ui ă lord. despre starea poduriloru mari şi a hotărîtă, să se facă de o cam-dată numai doue maî trebuinciose : podulă de la Mihaiu-Vodă, «ca unulîi ce la di ânteiu de Aprilie este a se muta Domnia la Curtea de acolo» şi dupe acâsta podulu Şerbanu-Vodă, «care este celu mai reu stricată, făr’de putinţă de a trece pe densulă vită seu cară.» Pentru materialulă de lucru necesară, Dom-nitorulă spune, să se facă poruncă la Ispravnici, să oblige pe podinariî Epitropieî a’lu aduce, grăbindă maî alesă cu podulă de la Mihaiu-Vodă. Cod. XXIX Fila 155. 2. Pitacu Domnescu din 16 Iunie 1794. Fiind-că luămă Domnia mea însciinţare, pentru şanţulu de la judeţul u Dâmboviţa, care este făcută într’adins numai pentru vremi de pliniri, când se întemplă venirea apei Dâmboviţeî mare, să se abată prisosulu apei pe şanţu, de a fi oraşulu Bucuresciloru ferită de înnecăciune, iar în altă vreme, maî vertos acum când este secetă, are a fi şanţulu bine închisă şi astupată, de a curge totă apa Dâmboviţeî pe drumulă ei; cumcă acolo, pe numitulă şanţă, fundă doue mori, iar epistatulă şanţului, pentru ca să lucreze acele mori, aă lăsată deschisă curgerea apei pe ele şi aă secată Dâmvoviţa, cum se vede, pricinuindă lipsă de apă la morile Bucuresciloră, de nu potă lucra, şi aducendă stenahorie de obşte, lucru care aduce la multă vinovăţie pe numitulă Epistată, carele, împotrivă, altele aă înseiinţată către D-lui vel Spătară; dămă volnicie boeruluî Domniei mele Vătavuluî de Curte, ca împreună cu unulă din ai doilea Epi-tropi, cu unu zapcifi Spâtărescă, d’impreună cu unulă din Ispravnicii judeţului, cărora li s’aă scrisă porunca Domniei mele deosebită, să mergă drept acolo la gura şanţului, la stavilă, ca să vadă înşişi în faţa locului pricina, şi fundă aşîa, numai decât să închidă şi să astupe şanţulă, cu mijlocă de a nu’şî găsi apa locă să se împarţă şi să se risip6scă pe şanţă seu pe alăturea undevaşî, stândă napristan pena se va sevârşi acestea, unde să ducă şi pe Epistatulă şanţului cu orânduiţii şan ţari acolo de faţă şi severşind-o acâsta, sa aducă Domniei mele pliroforie în adever şi anafora de la Isprav. judeţului.—1794, Iunie 16. Cod. XXIII, fila 255. ISTORIA ROMÂNILORU 389 cu căngi şi aveii obligaţiunea sâ-î sfărime şi să-î facă a trece, fără a se aglomera pe sub poduri.1 Pentru lucrarea poduriloru se rechiziţionau adesea — pe lângă podari — şi morari de pe la morile monastirescî, ca mai pricepuţi la lucrările pe apă.1 2 1. Pitacu către JSTazîriî Epitropieî din 1 Februarie 1795. Fiind-că de acum este a se desgheţa Dâmboviţa, Nazîriî sa poruncoscă polcovnicului de podari, în interesulă apărăreî poduriloru de pe Dâmboviţa, la rumperea giieţeî, că ele îndată ce va începe ghiaţa a se rumpe, dimpreună cu toţi omenii lui şi cu ajutoră de la Spătărie şi de la Agie, cu căngi şi cu topore, la tote podurile mari din Bucurescî, să păzescă Logof. Nicolae Filipescu, casa reposatuluî Vornică Grecenu, mitoculu Romnicului. Dumnâliiî Pah. Hagi Moscu fiind-că arc 2 cişmele, Serdarulă Yintită ca să i se dea o mesură de apă, neguţitoriî de la Zlătarî. du-se din volnică a uliţă, orî * ACADEMIEI# 402 V. A. UBECHIĂ Sporirea apel din Bucuresci, prin captarea de noue isvore, dă Domnitorului posibilitatea de a acorda privilegii noue de cişmele. neguţitoriî de la Slătari refusă de a plăti suma analoghisită asupra lor pentru aducerea apei, şi că nu s’ajungă pe lângă acesta încă 250 lei până la 5000 cheltuiţi. Domnitorulă ordonă la 4 Decembre împlinirea banilorii de la boieri, iar cei 250 lei să-î plătesca Suilgi-başa. Cod. XXVIII, scara 7-a, fila 46 verso. Cum era să fie apă la tote cişmelele când Domnitorulu acorda mereu măsuri de apă la boeri? Ea ta acte de asemnea natură: Anaforaua Clucerului Isac Raletu, spre a i se da apă în curtea salo Alecsandru Costandinu Moruzi Vvd. Prea Sfinţia ta Părinte Metropolite, Dumnevostră Nazîriloră Epitropiei, amu văzută anaforaoa ce ne faceţi şi iată, după piiroforia ce ne daţi din arătarea Suiulgi-Başa, eunică nu va pricinui la apele cişmeleloră nici o lipsă, amu bine-voită Domnia mea şi amu dată Dumnelui Clucerului Isac Balet, ca să aibă o jumătate de măsura, din apa celor-alte cişmele, pentru care por unei mu şi D-tale vel Logof. să-i faci şi deosebită cartea Domniei mele la mânile D-lui, pentru acesta hară; şi D-vostra Nazîriloră Epitropiei, urmându pe Suilgi-başa, să arătaţi porunca Domniei mele, ca să urmeze a da la D-luî Clucerulu acostă jumătate măsură de apă, deosebind-o din haznea. — 1793, Iunie 14. Vel Logof. Prea Înălţate Domne, D-lui Clucerulu Isac Balet, cu jalba se rogă Inălţimei tale, din apa ce se află la hasnaua apeloriî, ce se împărţesce în oraşuliî Măriei tale Bucuresci, să te milostivesci asupra lui, să o aducă la casa Domniei sale, unde, făcendu cişmea, să fie şi pentru trebuinţa norodului, şi ne poruncesc! Măria ta ca să teorisimă jalba Dumnăluî, şi să cercetămă ca să aflămîi câtă apă este în hasnaua cişmelei de afară, din care câtă s’aă împărţită, câte măsuri, unde s’au datu şi câtă au rămasa în matca hasnalei, şi ca anafora să însciinţămu Măriei tale. Yeî sci Măria ta că aducendu pe Suiulgi-başa, amu cercetata şi de câte măsuri de apă sunt în hasnaua de la cişmea şi câte măsuri s’au datu şi s’au împărţită, aretamă Măriei tale; iară pentru Dumnelui Clucerulă ne aretâ şi (Jice Suiulgi-başa, că se pote a’î da D-sale o jumătate de măsură din apa celor-alte cişmele şi va iconomisi de nu va fi lipsă, ci va fi totă apa deplin, fiind-că de o jumătate de măsură nu se cunosce lipsa, pentru care rugăciune, ce dă D-lui Măriei tale, rămâne la buna hotărire a Măriei tale. —1793, Iunie 11. Filaretii alu Ungro- Vlahieî, Dumitrache Banii, Scarlatu Vornicii. 47 Măsuri sunt aduse la cişmeua cea de afară, de la care se împărţesce măsurile pe la locurile ce sunt cişmele acum, cu 7 măsuri, ce le-aă adusă Părintele Metropolită, cu cheltuiala Prea Sfinţiei sale. 5 Măsuri la cişmăua cea de afară. iSTORTA ROMANILORU 463 Asia, în 27 Octombre 1795, acordă lui Enache Moruzi, fost Vistiernicii mare, 2 mesurî de apă; asemene Logofătului Constantinii Filipescu, Monăstireî Colţeî şi lui biv. vel Vist. Scarlatu Câmpinenu.1 4 » cişmăua ce este pe podulîî Mogoşoeî. 7 » » metohulu Părintelui Metropolitu. 3 » » D-lui Vornieulu Grecănu. 3 » » D-lui Banulu Ghica. 4 2> » Sfântu Sava. 4 » » baia cea Domnăscă, cu cişmăua ce este afara. 2 » casele D-lui Bilidescu. 2 » » D-lui Banii Racoviţă. 2 » mănăstirea Zlătari. 2 » D-lui Spătarulu Văcărescu. 1 » » D-lui Cămăraşu Hagi Moscu. 2 » » mahalaua Mănciuleştiloru. 3 » » pe p'odulu Târgului de afară în uliţa, lângă casele serda- A ruluî Fălcoianu. 3 » iar pe podiilu Târgului de afară la biserica cu Sivilele. Cod. XXIV, fila 222. 1. Milostiv. Bojiu. Io Alexandru Constau. Moruzi Vvd. Fiind-că Dumnelui cinstită şi credincioşii boerulu Domniei mele lanache Moruzi biv. vel Vist., încă de când s’au isvoditu aducerea în Bucuresci a ape-loru ot Creţulescî au fost împărtăşită precum şi alţi boeri i mănăstiri de avea la casa D-sale, în Bucuresci, pururea o măsură din numitele ape, cari ape mai adăogându-se şi mai îmulţindu-se acum de Domnia mea, cu osebite isvore ce amu poruncită de s’au găsită în partea locului, într’adinsu pentru desăvârşita îndestulare a politiei, a fi pururea curgătore la tote cişmelele, ce rămăsese lipsite ale obştei unele dintr’ânsele în Bucuresci, şi pentru a şi prisosi de a se împărtăşi şi la deosebite obraze din Dumneloru boerii, la cari vomă vrea Domnia mea a orendui; amă bine-voitu Domnia mea, de amu dată Dumnelui mai sus numitului boerului Domniei mele două măsuri din mai sus numitele ape vechi şi noue ot Creţulescî, care să fie Dumnelui volnică a le metahirisi pururea şi în totă văculu, la casa Domniei sale, pentru îndestularea casei şi a omeniloră casei Dumisale; pentru care ’i damă Dumnăluî acăstă Domnăscă a nostră carte, prin care întărimu harulu acesta şi hotărîmă, ca nici odinioră să nu se împuţineze, nici să i se iee aceste două măsuri, ci tot-d’aună să le aibă întregi, fără de nici o scădere, atât Dumnelui, încât va avea de la Dumnezeu viaţă, cât şi după săvârşirea D-lui, sa rămâe lâ casa D-lui nestrămutate ; dreptu aceea porun-cimă Domnia mea şi D-tră Epitropiloră, ce veţi fi după vremi asupra hasnaleî apeloră, i ţie Suilgi-başa, i vouă meşteriloru Suilgiî şi scutelnicî, ce sunteţi orânduiţi pentru şanţulu cişmeliloră, nu numai să vă feriţi a nu face după vremi vre-o scădere la numitele două măsuri de apă, ale Dumnăluî numitului boierului Domniei mele, ci încă şi ajutorulu celu cuviinciosu să aveţi a dala trebuinţă de vre-unu meremetu şi de curăţenie, ii saam receh gprd.—1795, Oct. 27. Cod. XXVI, Pag. 268. 404 V. A. URECHIĂ Nu numai prin cotisarea, cu greii adunată de la boierii cari averi cişmele, s’a realisatu captarea de isvore noue,1 ci şi Epitropia aii Carte din 19 Marţii 1796 aeordândii lui biv. vei Vistier ă Scarlată Câm-pinenu o jumetate măsură de apă la casa lui din apele noue aduse de Moruzi. Cod. XXIX, fila 161. Cartea monăstirei Colteî 'pentru o mesură şi jumetate de apă ce s’au datu din apele cele noue. Zemb. Vlahscoie. Dat-amă Domnesca nostră carte sfintei şi Dumnecjeeseeî mănăstiri Colţea, de aici din oraşulii Domniei mele Bucurescî, ca din apele celea noue, cari acum le-amii adusă Domnia mea din osebite locuri ot. Cre-ţulescî, să aibă numita mănăstire una mesură şi jumetate de apă, care pururea şi în totă vremea să nu i se iee, seu să i se împuţineze, căci pentru îndestularea politiei cea de obşte spre a se împărtăşi toţi, osîrduindu-ne Domnia mea de amu găsită şi alte ape noue, peste cele dinteiă, care se împuţinaseră, amu găsitu Domnia mea cu cale a împărtăşi şi pe acesta numită mănăstire, care are şi hrănesce într’ensa spitală cu atâţia săraci bolnavi cu feluri de patimi, spre a se adăpa, adecă săracii aceia de apă curată, şi a'şî face şi mănăstirea totă trebuinţa sa cu înlesnire, fiindă mai vertosu şi depărtată de apa Dâmboviţei, precum şi alţi dimprejuriî mahalagii să se împărtăşescă; drepţii aceea amu datu Domnesculă nostru sinetiî de întărire, prin care poruncimii Domnia mea şi ţie Suilgi-başa, ca de unde va cădea mai aprope de mănăstire şi mai cu înlesnire, să dai la numita mănăstire una mesură şi jumetate de apă, ca să păta Epitropulă mai cu uşure cheltuială a şi-o aduce la mănăstire, ii saam receh. gpmd.—1786, Febr. 1. Cod. XXVI, pag. 272. Carte din 4 Febr. 1796, dândă «din apele noue, care amu adusu Domnia mea» lui Const. Filipescu vel Log. de ţ6ra de sus, una mesură apă la casa D-lui.... Vodă (Jice ca «osîrduindu-ne Domnia mea de amu găsitu şi alte ape noue, adaogendu-le lângă cele de mai nainte, cari ajunse-se la scădere şi împuţinare. Aducerea s’o facă cu cheltuiala sa de unde va găsi mai pe aprope». Porunca este adresată lui Suilgi-başa. Cod. XXIX, fila 150 verso. 1. De la 46 ale trecutei luni lui Noembre primindă luminatu pitaculă Măriei tale întru care ni se poruncesce, ca să facemii arătare înălţime! tale în scrisă, prin anafora, pentru apele cişmeleloră din Bucuresci la ce stare se află şi ce urmare au făcuţii Suilgi-başa pentru aducerea apeloru ce s’aă mai găsitu, fiind-că îndestulată vreme este de când s’au poruncită de Măria ta, dându-şe şi trebuinciosa cheltuială; după luminată poruncă următori fiindu, amu făcută cercetare, şi cât pentru apele cişmeleloru din Bucurescî, vedemă ca au începută mai multă după cum era, iar pentru lucru ce se face la apele ce s’aă mai găsită, de când s’aă dată luminată porunca Inălţimei tale şi până acuma s’aă lucrată şi se lucrâză necontenită de către Suilgi-başa. De care aă şi împreunat-o cu hasnaua apeloră vechi de la Creţulescî şi curge apa de la ună isvoră din cele nouă şi pentru cele-l-alte neavendă Suilgi-başa bani, nu are cu ISTORIA ROMÂNILORU 405 daţii o sumă de bani dintr’o clirouomie. Domnitorulu dupe aducerea noueloru isvore in Bucurescî, dă unii nou hrisovu generalii pentru apele oraşului, în care ia dispositiunea noue şi utilă, ca cişmelele eon-cedate boîeriloru să nu se mai facă prin curţi, la locuri dosnice, ci la stradă, seu pe lângă stradă, asia ca să potă servi la totă lumea. In timpulu epidemiei, Domnitorulu, avendu reşedinţa la Cotrocenn fiii lui, Beizadelele Dimitrie, Neculai şi Gheorghe într’o preumblare a loru, au descoperiţii, nu departe de monăstire, nisce isvore, cari se captară şi deveniră cişmeua Beizadeleloru. Acesta cişmea a foştii întemeiată cu următorulu hrisovvri Zemb. Ylahscoie. Fiind-ca prea iubiţi beizadele şe^endu la sf. monăstire Cotrocenî, în vremea năpravniceî bole, au găsitu acolo unu isvoră de apă din josulă monăstirei, care desehi(Jendu-lu şi făcendă cişmea, cu tote împrejmuirile, cum se vede, şi cu sădire de vie ca ş6se vornici de Porta, câte 10 leî unulii 505 » toţî deaciî de divanu 12 » Is-Başa de divanu 12 » leî la 12 fustaşî aî divanului 180 » 16fa şi cheltuiala la biserica gospod. adică: 60 leî arehimandritu 20 » un preoţii 20 » proto-psaltii 20 » al doilea psaltii 20 » un diaconii 10 » un canonarhu 30 lumânări, unt-de-lemnîi şi tămâie 400 leî vel Vornicii 400 » vel Vornicii 400 » vel Vornicii 400 » vel Vornicii 3069 1340 de leî 60 banî D-luî Hatmanii şi taifaua D-sale, însă : 360 leî velu Hatmanii 40 leî căpitanii de lefeciî 30 leî velu-căpitanii hatmanescu 20 leî poruşnicu 15 leî băşti hatmanescu 3 leî -stegarulii 18 leî doî trimbacî, doî dobaşî, unii surmaciu şi unu flueraşu ai hătmanieî 25 leî başu-bulucu-başîi din curtenii gospod. 20 leî bulucti-başii alii doilea, 20 leî căpitanii de drăganî, 20 leî sotnicii, ISTORIA ROMANILORU 515 60 lei la 12 zapciî aî seimeniioru cari sunt socotiţi la patru stegari de seimeni, a câte 3 zapciî la unu steg, adică : Stegarulii, odobaşii, ciauşulu, câte 5 leî unu]ii, 480 leî la 160 seimeni de la 4 steg urî aî curţii gospod, soeotindu-se câte 40 lude la unii stegu, şi lefa câte 3 leî ia unulii. 20 leî unu căpitanii de levenţi, 75 leî la 15 levenţî, câte 5 leî, 10 leî odobaşii de levenţî,/ 10 leî ciauşii de levenţî./ 7 leî 60 baeractarii de levenţî, 57 leî la emicliculu la 19 levenţî, cu 4 zapciî aî lor, soeotindu-se câte 4 parale de omii pe unii cavazii, 8 » 90 »; saraci-başu, 6 » emaculuî luî saraci-başii, 12 » 2 saracciî câte 6 leî unulii. leî 60 banî Delibaşa cu neferiî seî, adică : 57 leî 60 banî delibaşii cu 7 leî 60 banî emiclicu, 17 » 60 » odobaşii cu 7 leî 60 banî emiclicu, 17 » 60 » ciauşî cu 7 leî 60 banî emiclicu, 15 » soitariu cu 7 leî 60 bani emiclicu, 15 » baeractarî cu 7 leî 60 banî emiclicu, 250 la 20 deliî ‘câte 12 leî 60 banî, adică 5 leî leafa şi 7 leî 60 banî emiclicu, 519 lei 60 bani Tufeccibaşa cu neferiî lui adică : 57 leî 60 bani, Tufecci başa cu 7 leî 60 banî emiclicu, 17 » 60 » Odobaşii, asemenea cu 7 leî 60 banî emiclicu, 17 » 60 » Ciauşu, asemenea, 50 » la 3 zapciî cu 22 leî 60 banî emiclicu, 375 » la 30 tufeciî câte 12 leî 60 banî unulii, adică 5 leî lefă şi 7 leî 60 emiclicu. 519 leî 60 banî. 200 leî velu Căminar îi, 200 » yelu Paharnicii, ISTORIA ROMÂNILORU 519 1000 » D-luî Divanit Effendi, 500 » D-luî Doftorii celîl mare, 671 » D-luî velit Armaşu şi taifaua armăşieî, insa : 100 leî velit armaşu, 40 » alit 2-lea armaşit, 20 » eondicaru, 10 » logofeţii temniţeî, 5 » gealaţii lu, 5 » unu topeiu, 30 » 2 trambacî, 2 dobacî, unu sîrmaciit şi unu flueraşu aî curţiî gospodu, câte 5 leî unulu, 65 » 23 masalagiî câte 5 leî, 65 » cheltuiala la 13 masalagiî câte 5 leî, 318 » Mehter-başa cu tofî mehteriî seî, lefă şi imiclicu. . ii.....ini., in 671 leî 295 leî velit portarii şi taifaua portărieî adică : 200 leî velit portarii!, 40 » alit 2-lea portariit, 15 » alit 3-lea portariit, 40 » 8 portăreî, câte 5 leî. 295 leî 1207 leî velit Ispravnicii de curte şi taifaua isprăvnieieî, însă : 100 leî velit ispravnicii, 16 » 8 sătrăreî câte 2 leî, 18 » 6 tâmplarî, câte 3 leî, 18 » 6 petrarî, câte 3 leî, 36 » 6 apari,- câte 6 leî, 16 » 8 cărătorî de lemne, câte 2 leî, 16 » 8 tăetorî de lemne, câte 2 leî, 8 » 4 măturători, câte 2 leî. 1207 leî 739 leî lefa la haremit adică : 70 leî vornicu de haremit, 100 » grămăticu, 540 » la totu haremu, 29 » îz-başa şi toţî fustaşiî haremuluî, adică : 5 leî Iz-başa, 24 » 24 fustaşî aî haremuluî, câte 1 leit. 520 V. A. URECHIĂ 7061 lei ispravnicii de pe la ţinuturi, însă : 400 lei Ispravnici la Suceava, 400 » Ispravnici la Neamţu, 400 » Ispravnici la Romanii, 400 » Ispravnici la Bacău, 400 » 2 Staroştî la Putna, 18 » 2 trimbacî, 2 dobaşî, unu sirmaciu şi unu flueraşu ai sta-rostiei câte 3 lei unulu. 400 » 2 Ispravnici la Tecuciu, 400 » 2 Pârcălabi la Galaţi, 400 » 2 Ispravnici la Tuto va, 300 » 2 Ispravnici la Yasluiu, 400 » 2 Ispravnici la Fălcii!, 75 » 1 Ispravnicii la Grecenî, 75 » 1 Ispravnicii de Codru, 75 » 1 Ispravnicii de Hotărnicenî, 400 » 2 Serdarî de Orheiu, 18 > 2 trimbacî, 2 dobaşî, 1 sirmacîil şi unii flueraşu aî serdă-rieî, câte 3 lei. 400 » 2 Ispravnici la Soroca, 200 » 2 Ispravnici la Herţa, 400 » 2 Ispravnici la Dorohoiu, 400 » 2 Ispravnici la Hârlaii, 300 » 2 Ispravnici la Cârligătură, 400 » 2 Ispravnici ia Ţinutulu Iaşi, 500 » Beşlag^deIaşî, lefa sa şi a neferiloru seî, 100 » Beşlega din Focşani, adică : 40 lei lefa Beşlegeî, 60 » 12 neferî, câte 5 lei. * 70 lei Beşlega de Tecuciu, adică : 30 lei lefa Beşlegeî, 40 » 8 neferî, 180 x Serdarul de Galaţi, adică : ~~~ 80 leî lefa Serdaruluî, 100 » 20 de neferî, câte 5 leî, 80 » Beşlega de Bârlad, adică : 30 leî lefa Beşlegeî, 50 » 10 neferî, câte 5 leî, 50 » Beşlega de Yasluiu, însă : 30 leî lefa Beşlegeî, 20 « 4 neferî, câte 5 leî, ISTORIA ROMÂNILORU 521 150 » Beşlega de Făleiti i Grecenî şi Codru, adică : 50 l^î lefa Beşlegeî, 100 » 20 de neferî, câte 5 leî, 268 » Beşlega de Chişineîi, adică : 50 leî 16fa Beşlegeî, 200 » 40 neferî, a câte 5 leî, 18 » emiclicla6 neferî, ce sunt rânduiţi a sta la Crăulenî. 115 » Beşlega de Soroca, adică: 40 leî lefa Beşlegeî, 75 » la 15 neferî, 90 s Beşlega de Herţa, adică : 40 leî lâfa Beşlegeî, 50 » la 10 neferî, 105 » Beşlâga de Dorohoiu, adică : 40 leî lefa Beşlegeî, 65 » la 13 neferî, 65 »' Beşlâga de Botoşanî, adică : 25 leî lefa Beşlegeî, 40 » la 8 neferî. 400 leî Capikihaelele de la serhaturî, adică/ 100 leî Capikih. de Hotin, 100 » » » Bender, 100 » » » Acherman, 100 » » » Chilia. 6500 leî Capichihaelile de la Ţari grad, 80 » Sameşulu lefiloru. 32695~leî. 1 Documen'tulu acesta, orî-cât de necomplecta în privinţa veniturilor u, ne dă o iconă perfectă a stăreî generale a ţereî, a luxului Curţeî şi a acelei brume de oştiri ce mai avea ţera. Din tot acestii budgetu nu putemii culege nici o informaţiune, cât privesce justiţia şi cultura publică. In privinţa cultureî publice cu tote aceste, Mihaiii Suţulii, pe care l’amu vedutii tinendu la densa, în ţera Românescă, nu putea să o fi negligiatu cu deseverşire în Moldova. Elu era unu bărbaţii culţii, şi alăturea cu Mitropolitului facobu Stamate, nu putea să nu încurajeze şcola, atât cât puteau permite împrejurările grele financiare, in urma invasiuneî ruso-austriace, şi a calamităţiloru ce se năpustiră şi peste Moldova: secetea, fometea şi ciuma. l. Codex folio mic cu No. 54 de la Biblioteca Academiei, 522 V. A. URECHIĂ Din respectului culturalii, avemii de la Mihâîă Const. Suţul reor-ganisarea şcolei din Botoşani, pe lângă Monăstirea Adormire! Maicii Domnului. In acesta şcolă se înveţa carte elinescă şi moldo venescă, cu direcţiune bisericescă.1 Continua a exista o casă specială pentru întreţinerea şcoleloră. La stăruinţa Mitropolitului lacobă Stamate, se acordă left dascăliloru de la Botoşani, din casa specială a şcoleloru de la Iaşi, aşedată lângă Mitropolie. Remarcabilă este documentulă, care sub formă de anafora, l’au presentată Domnitorului Iacobu Stamati, despre situaţiunea generală a învăţământului. Uricariulă Domnului Th. Codrescu, publicândă acestă anafora, nu’i pune nici odată. Tot asemene au făcută şi cei-l-alţi scriitori, cari de atunci s’aă ocupată de istoria şcoleloră. Dupe tote stăruinţele ce am pusă până astădi, n’amă vedută originalulă. Nu vedă însă imposibilitatea ca anaforaua lui lacobă Stamate, despre care Wolf Andreas în «Beschreibung des Fursthunthumes Moldau» aă scris cu multă laudă meritată, să fie adusă la cunoscinţa noului Domnitoră starea şcolelor. Când Mitropolitulă vorbesce în anafora despre şcola cea mare, vorbesce ca de ceva care există, iară existenţa acestei şcoli, care încetase sub ocupaţiunea rusescă, abia dor de s’aă reîncepută sub domnia lui Alexandru Moruzi. Prin urmare Mitropolitul lacobă propune Domnitorului Suţu, celui «înţeleptă. forte, iscusită la minte, deşteptă la ale ţerei îndreptări» cum elice Zilot, îndreptările de adusă la* o stare de lucruri existente. Decă Mitropolitulă îndemnă pe Domnitoră să dee hrisove de mai puţină importanţă, ca acel pentru şcola din Botoşani, nu rămâne îndoială că starea şcoleloră din Iaşi cu atât mai mult a trebuită să atragă atenţiunea lui Suţu asupra şcoleloră mari din capitala ţerei şi în genere. Ce’i dreptulă, s’ară ti putută ca acestă documentă să fie adresată următorului Domnă Calimah-Vodă. Gerce-tândă la timpă domnia acestuia, se va vedea pentru ce dăm preferinţă versiune!, că anaforaua a fost adresată lui Mihai Suţu. Conlucrătoriă la acestă importantă anafora, a putută ti Gligoraşu, logofetulă Mitropoliei, despre care vorbesce Andreas Wolf3, şi de bună semă inspL raţiunele de la Wolf încă n’aă lipsită. Să analizămă puţin acestă documentă importantă. Mai întâiă Mitropolitulă cercetâză sumele şi budgetele şcolei mari, a aşia disei * 2 1 (Vedî docum, în Analele Cultureî publice de V. A. U.) 2. Andreas Wolf Tom. I pag. 141 şi 284 şi Tom. II pag. 19 nota M. ISTORIA ROMANILORU 523 Academie, apoi faceistoriculă zidirei localului de către Grigore Ghica-Vodă, amintindă şi de hrisovulă acestuia; descrie întinderea locului şcolei, lociî mărită de către Mitropolitulă Iacobu; arătă după acea din ce şi cum a constituită Grigore Ghica venitulă şcolelor. Veni-tulă acesta (daiea de la personele clericale) va servi pentru plata le-fîloră tuturoră dascăliloră din totă tera, «atât de limba elinescă cât şi de cea moldovenescă». Constatarea ce face Mitropolitul lacobă despre învăţătura elinescă şi despre dascălii de acestă învăţătură, este memorabilă. Insemnândă principiulă pedagogică, atât de recomandată de pedagogii moderni', că învăţătura trebue să procedă de la cele sciute la cele nesciute, principiu care face onore perspicacităţii geniale a Mitropolitului Ia-cobă, el face minunat critica modului de predare a dascălilor greci, cari procedă «de la cele nesciute la cele sciute», încărcândă mintea şcolariloră, «cu numiri şi cu canone şi cu mulţime de cuvinte şi ca papagalii să le înveţe de rostă, nimica cu totulă sciindă, seă înţele-găndă din cele ce învaţă, din care pricină, mai şi 10 şi 12 ani îmbe-trânescă în gramatică ucenicii». Mitropolitulă lacobă compară metodele dascăliloră din Europa cu a dascăliloră greci si condamnă practica aeestoră din urmă, dândă povăţuiri pedagogice pentru viitoră. Trecândă ia învăţătura sciinţeloră, lacobă elice, că o academie fără sciinţă, este o casă fără ferestre. Necesitatea matematiceloră şi în specială a geometriei o demonstră cât se pote de bine. Te miri însă cum ună capă aşa de bine organizată ca al Mitropolitului lacobă ajunge aci la conclusiunea, că predarea geometriei să se facă în limba elină. După asemene eronată părere, te mângâi, când la capul Y, Mitropolitulă lacobă recunosce apoi însemnătatea limbeî latine pentru învăţătura pravileloră şi înţelegerea sântei Scripturi şi a bibliei «şi încă şi spre îndreptarea şi împodobirea limbeî moldovenescn. Mitropolitulă lacobă, omă cunoscătoră de nevoile ţăreî, mai propune înfiinţarea la academia din Iaşi a unei clase de inginerie practică, care să formeze ingineri, atât de necesari la numerosele procese pentru pămentă. La biblioteca înfiinţată pe lângă acestă academie, Ia-cobă cere Domnitorului aprobarea, ca fie care neguţătoră, care introduce în ţeră cărţi, să fie datoră a da câte ună exemplară gratis biblio-tecei. Decă cartea va fi prea scumpă, i se va respunde jumătate din preţ. Mişcarea literară este remarcabilă pe timpulă lui Mihaiă Constantin Suţu, graţie Mitropolitului Stamate. La 1794 «eu blagoslovenia şi totă cheltuiala Prea S. Sale Chirio Chiră lacobă, arhiepiscopă şi 524 V. A. URECHIĂ Mitropolitu Moldovei» s’au tipărit «in dilele prea luminatului şi prea înălţatului Domnului nostru Mihaiu Constantinii Suţu V. V. cu mila lui Dumnedeu Domnii ţereî Moldovei», cartea cu titlulu «Critilu şi Andronius». In fruntea cărţii se află stema şi versurile următore : Stihuri politiceşci asupra stemii prea luminatului şi prea înălţatului Domnului nostru Mihailii Constantinii Sutulu Voevodii. 1 MHX J0ii!®|_ KoC Două chipuri cu Steme ce în pecete s’au însemnaţii, Domnului Mihailii Constandinii Suţulu Voevodii s’ae [ încredinţate. Corbulu, Domntt ţereî Româneşci că ae fost, île arătă. Bouruie, ale Moldaviei, într’acestă dată. Amândouă steme de Dumnedee încoronate, XaLÎOTf Până la adânci bătrâneţe i s’ae date. ^ Ce acum domneşce ţera Moldovenăscă, Domnule păzescă’ie, ca s’o stăpânăscă. ^ , « Irt \ ISTORIA ROMANILORU 525 In prefaţa acestei cărţi, necunoscută reposatului Cipariu în «Crestomaţia seu analecte literare» şi nici lui Wolt, care nu o trece între cărţile cunoscute lui, ca tipărite sub Iacob Mitropolitulu, traducetorulu ei pretinde, că o aduce pe românesce din grecesce, precând în realitate se vede că e tradusă din limba francesă. Credemu, precum deja am aretatii, că Iacob a voiţii prin acesta inocentă strategie şi mai aleşii în timpulii acela alii evenimenteloru grele din Franţa, să ridice de-a-supra cărţii ori-ce bănuielă, ori-ce prepusii de neortodoxie. Acesta aru însemna şi calicele, care este în icona cu care începe cartea. 1 Introducerea limbei francese în societate a făcuţii mereu progrese în ambele principate şi literatura românescă începe de pe acum a se influenţa din cea francesă, precum vomii vedea mai pre largii în studiulu generalii asupra culturei secolului al XVIII-lea. Sub domnia loiMihaiiiSuţu apare, tot în Iaşi, lal794, şi psaltirea prorocului şi împăraţii Davidii.......«cu însemnare de câţi domni au domnită în ţera Moldovei de la descălecarea ei». Asemene Anfilohie publică Geog rafia sa prelucrată dupe Boufier. 1 2 Importanţa culturei este mult simţită la curtea domnescă, unde se citea, cu mare aplicare, sciri despre tot ce se petrecea în Franţa. Const. Stamati afirmă chiar, că Mihaiu Suţu era pusă de elu în curentă de afacerile din Franţa şi că se aretă forte înclinat spre acestă ţera, ba 1. Intrebuirea necontenită a pronumeloru personale; aşezarea adiectiveloru posesive înainte de substantive, ca la limba francesă; în trebuirea de cuvinte francese (euriosita, conversasia, mahina, ambra, parintesa, madama); traducerea de espresiuni francese, precum: «c’etait pour cette raison que» era pentru acesta că (pag. 2); c’est en vain que: este în zadărit că . . . «este prin or-ganulu Cuvântului că omenii se unescu (pag. 4) etc.; traducerea nenimerită de vorbe francese, precum audace prin obrăznicie (O \ ticălosă iubire de slavă. .. care ne silescî să punemu în «primejdie, aşîa de cu obrăznicie (audacieusement) a nostră viaţă.»; Intrebuirea genitivului nedeterminatu cu preposiţiunea de: «Eu eramu închis între crăpăturile de acestu munte» (de cette montagne)»; «cum aî putută eşi din închisorea de acestă întun ecată peşteră . . . pag. 11». «Lucrulu de acestă lume» în locu de «lucrulu 1 urnei». Aceste puţine esemple voru fi d’ajuns, credemu, spre a întări aserţiunea ce naintarămu în privirea traducerei din limba francesă, iar nu din cea grecă. 2. (Vedî And. Wolf I 6. 284. Hasdeu „Lumina^ III 58), şi o Aritmetică. D-lu B. P. Hasdeă afirma, că tatăl seu a foştii vedutu la Rodostat protoereu la Hotin şi o Istorie de acelaşi Anfilohie episcopii de Hotin. Să maî citămu dintre cărţile tipărite ' sub M. Suţu şi „Leturghia, care acum al II-lea s’au tipărită întru acestaşu chipu, în dilele prea Luminatului şi prea înălţatului Domnu Mihailu C. Suţulu V. V., cu osîrdia şi cu totă cheltuiala a prea sfinţitului Mitropolitu al Moldaviei Kiriu Kir Iacob, întru a sea tipografie, din nou făcută în Sf. Mitropolie în Iaşi, la anii de la Adam 7302, iar de la nascerea lui Christ. 1794; şi s’au tipărită de popa Mihalache tipografă şi de Gherasim irodiaconă tipografă^. (EsempJarul Bibliotecei Urechiă din Galaţi). Acestă carte nu este citată în Chrestomatia D-lui Gaster. 526 V. A. URECHIĂ că şi trimite la Constantinopole scirf favorabile Republice! francese. Suţul avea secretari francesî şi pe vestitulu pentru învăţătura lui Godrilă seu Codrilea, pre care acelaş agentă francesă Stamate îlă dă de grecii din Atena şi care vestea, că cea ma! frumosă răsplătire ce i se putea da de Republica francesă, pentru că servia pre lângă Domn! interesele Franţei, era de a i se dărui unu exemplară, din enciclopedie. 1 Sigili ulii lui Io MH. CS. SŢ. VV. 1793 ca Mitropolită. Episcopia de Romană a fost ocupată de Antonie, care muri la 1796; iar Episcopia de Huş! o ilustra Yeniamină Costache. In tomulă de anexe VI vomă aduce câte-va acte cu referinţă la Riserică. MihaiăSuţuin Moldova, alt-fel decât în ţâra Românescă, consti-tueDivanulu din boieri, ma! toţi greci, uni! nu tocmai de mult înpă-menteniţî; totuşi găsimă prin anaforalele divanului de sub acestă Domnă nume ca a lui Ionă Canta mare Logofetă, Constantină Catargi mare Vornică, Constantină Greceanu mare Vornică, Ianculă R.azu mare Yornică, Theodoră Balşă mare Vornică, Dimitrie Saulă mare Vornică, Grigoraşă Sturdza Hatmană, Grigore Ventura Postelnică. Şi în judeţe găsimă o bună parte din ispravnici tot din boerii de ţeră. In hrisovulă de la 25 Martie 1793 Suţulă aduce credinţa urmă-toriloră boerl: Ionii Cantacuzino vel Log., LascaracheRosetă vel Vist., C. Palade vel Vornică, Depaste vel Vornică, Neculai Rosetă vel Vornică, Constantiă Balşă vel Vornică, Gligoraşă Balasaki Hatmană i Părcălabă Sucevei, Alex. Suţu vel Post., Anastasache vel Agă, Iordache Rosetă vel Spăt., Grigoraşă Ventura vel Comis, Iacovache Arghiropulu vel Cămăraşă, Iordache Mavru vel Căminar, Şerbană Cananău vel Pah., Ionă Rosetă vel Serd. şi Andreiă Millo vel Stol. Unde sunt boierii pământeni ? Pre când în ţera Românescă infimă 1. Hurm. tom, II* supl. I, pag. 113, ISTORIA ROMÂNILOR© 527- minoritate de greci găsim ti în Divan©, aci, din contra, infima minoritate o constituescii Românii. Observe-se încă, cum familia Rosettt ample o sumă din scaunele Divanului. Este o adevărată oligarhie a câtor-va familii. Care putea să fie administraţiunea şi justiţia sub asemenea oligarhii ? Justiţia era mult mai inferioră de cât în ţâra Românescă. Ce se pote aştepta omul© fără de influenţă în Divan©, pentru a’şi asigura dreptatea, când protivnicul© seu este în vadă la Curte ? Posedăm© o jalbă originală a unui Constantină Bărzăscu către Domnitorul© cel© nou al© Moldovei, cerându-i dreptate într’un© proces© urmărit© sub mai multe Domnii. Domnitorul©, de sigur sub influenţa celor© care ’l© încunjura©, pune pe jalba nenorocitului Bărzăscu rezoluţiune: «Fiind-că în potriva a tot cuvântului dreptăţii, acesta tot supără pe Domnia Mea, poruncim© D-tale vel Vornic© za aprodi, să se certe cu 50 toege la porta Curţii gospod. 1 —1793 Iulie 16.» Din ramura administraţiuneî atragem© atenţiunea lectorului asupra ponturiloru date de Domnitorul© M. Suţu la 29 Dec. 1796 şi la 18 Martie 1795. Ponturile din 1795 privesc© administraţia, justiţia şi finanţele din judeţe şi avaeturile, iar ponturile din 1796 se referă mai mult la aplicarea aşezământului Clăcei. Să rezumăm© mai ântâi© pe cel© de la 1795: Cu un© lirism©, care nu se potrivesce de loc cu resoluţiunea dată în 1793, pre petifiunea nenorocitului Bărzăscu, M. Suţu ordonă ispravnicilor© : «Să aibă de apururea uşa deschisă a primi cu blândeţă pe toţi locuitorii ce vor veni la isprăvnicie, cu ori ce fel de jălbi şi pricini, ascultând© cu luare aminte plângerea fiesce-eăruea şi cercetând©, fără să se îngreueze cât de puţin© a se zăbovi, -spre cercetarea şi ascultarea jalobelorft Domnitorul© ordonă, ca Ispravnicii să se lipsescă şi de vremea cea obicinuită a mâncărei şi a somnului «ca nici cum să nu stea săracii locuitori aşteptând© şi perdendu’şî vremea şi făcând© cheltuelă, din pricina lenevirei dregătorilor©». După acest© apel©, care bine făcea Domnitorul© a şi’l© adresa sieşi mai ântâi©, el© indică în pontul© 2, procedura de împlinit© la judecăţi. Persona care nu va veni după prima citaţiune la judecată, se va aduce cu ciubote roşii, plătind© câte 10 bani de ceas©. Domnitorul© recomandă cu deosebire să se înlăture hatîrulâ. 1. Original alu acestei petiţiuni l’amu donată Instituţiuneî Urechiă din Galaţi. El e propriu a ne areta cât de decăzută ajunsese justiţia în Moldova, pe la finea secolului trecută. 528 V. A. URECHIĂ Ispravnicii, ca să facă o recoltă mai bună de bani, rânduiseră prin ocole seu plase insele funcţionari, cari să judece ei în locuiţi lorii şi să facă împlinelile de lâ locuitori. Suţulă prin pontulă 3, opresce pentru viitorii funcţionarea acestora, avendă ispravnicii a judeca ei inşii. Acestor ii namestnici, ispravnicii le vindea la mezată ocolele precum vindeau de asemenea aceleaş ocole căpitaniloră şi ocolaşiloră. îşi pote cine-va închipui ce devenea justiţia pe mâna acestoră dregători, cari aveau să judece pricinile, să realiseze împlinirile şi amendile de la pripasuri ! Nemulţămirea ţerei serace era prea mare la începutulă anului 1795, Suţul crede a o potoli (şi are nevoie de a o potoli, căci nu erau în bună regulă afacerile lui la Constantinopole), ordonând prin pontulu 3 şi 4 desfiinţarea acestui sistemă de administraţie, ba'chiar ameninţă, la din contra, cu uliţa şi cu ocna pe antreprenori, «dăr şi ispravnicii ce le voră vinde, nu voră scăpa fără pedepsă». Pentru perceperea biruriloră şi pentru îndeplinirea porunciloră domnesc! in judeţe, Domnitorulă însărcineză zapcii «omeni cu înţelegere, cu isvodă iscălită de dregători, cari să aibă straşnici porunci a nu supera cât de puţin pe locuitori cu niscai-va cereri spre ală loră interesă, s6ă cu mâncări şi băuturi ce pricinuescă cheltuelă sateloră, ci să se mulţămescă cu mâncarea obicinuită locuitoriloră». La punctulă 5 Suţu adaogă, că să se păzescă dreptă cumpănire la tote rânduelile ce se voră face în ţinută, dupe starea şi putinţa tiesce-căruia sată. In urmâtorulă punctă ală 6 se ordonă ţinerea a 3 condici la isprăvnicie. Intru una să se trecă procesele ce se voră judeca; într’a a doua tote rânduelile pentru ori ce made în ţinută; iar într’a 3-a tăte cărţile ce ispravnicii voră scrie către Domnă şi către Yisterie. Aceste condici ispravnicii le voră da în primirea celoră noui. In pontulă 7 şi 8 se determină diverse avaeturî. De la cei cari se închidă la grosă pentru vinovăţii, seă datorii, să se ia câte 5 parale; iar de la cei închişi pentru biră nu se va lua nimică. Logofeţeii is-prăvniciei voră lua câte o para de răvaşulă desorocă, şi de răvaşulă de scădere de biră, seă de havalele şi 20 de parale pe cartea de judecată. La pontulă 9 se dispune că, pentru orî-ce renduială voru face Ispravnicii în ţinută, din poruncă Domnescă, să trimiţă tăbliţă iscălită la Yisterie, pentru ori-ce împlinire din ţinută, cum şi ţidulă iscălită dela sată, pentru ori-ce rânduială plătită ori-cât de mică. La rânduiala mazililoră se crease o specie de căpitani, cari nu eraă decât nisce jăfuitori ai mazililor ă. Prin pontulu 10 se suprimă aceste căpitănii. Ispravnicii să ţie condică de rândulă la slujbă ală ÎSTORÎA ROMaNiLORU 520 mazililoră. La renduiala mazililoră şi ruptaşiloră, să nu intre decât feciorii loră drepţi, iar nu să se puie in bresla mazililoru şi a ruptaşiloră omeni din biră. Visteria, asemenea omeni nu ’i va recunosce de mazili. (Art. 11). Ruptaşi nu pot fi pământenii, ci numai streinii, ba secere încă, ca ruptaşii să nu fie din omeni proşti. (Art. 12). Art. 13 este relativii la vitele de pripasu, care disposiţiune a dată locu la atâtea abuzuri, cu luarea aşa disului colacu pentru vită dela proprietarii ei. Vodă, spre a curma acestu abuzu, ordonă să se iee numai câte o para pe \ încălcarea muntelui Bălescu (Buzăă). Domnitorulă Moruzi reclamă. I se recunosce dreptulă. Ordonă ,Medeln. Cârlova, Ispravnicii de Buzeii, să dispună îndreptarea hotarului. Ordini repetate........................................... 480 j Guvernulu Austriac, complice cu ciobanii, pusese c-ordonu. Al. Moruzi intervine energicii. Cordonulii se ridică; totuşi Vodă scrie Ispravnicului de Buzeu săi raporteze de e aşia. Cârlova întârdie a da respunsii. .................................. (Ş8T) In anulu următoru din nou se aşe