X 1/ ISTORIA ROMÂNILOR CURS FĂCUT LA FACULTATEA DE LITERE DIN BUCURESCI, DDPE DOCUMENTE INEDITE, DE V. A. URECHIĂ PROFESOR DE ISTORIA ROMÂNILOR LA FACULTATEA DE LITERE DIN BUCURESCI, MEMBRU ACADEMIEI ROMÂNE, MEMBRU CORESPONDINTE AL ACADEMIEI SPANIOLE, AL SOCIETĂŢEI ECONOMICO' MATRITENSE, AL INSTITUTULUI ETNOGRAFIC DIN PARIS, AL SOCIETĂŢILOR GEOGRAFICE ROMÂNĂ ŞI ITALIANĂ, AL SOCIETĂŢEI ACADEMICE INDO-CHINEZE, MEMBRU FONDATOR AL ATENEULUI ROMÂN PREŞEDINTELE GRUPULUI ROMÂN AL CONFERINŢEI INTERPARLAMENTARE, PREŞEDINTELE MANTENANŢEI FELIBRIGIULUI LATIN ŞI AL ALTOR SOCIETĂŢI ŞI CONGRESE LITERARE ŞI ISTORICE. PUBLICAT SUB DIRECŢIUNEA PROFESORELUI, SERIA 1800-1830. TOMUL AL IX-lea AL PUBLICAŢIUNEI (AL li-lea AL SERIEI 1800—1830). CU DIVERSE ILUSTRAŢIUNI ^Oor^ *ACA de Mi $0# AtA BUCURESCI INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE CAROL GOBL 16 STRADA DOAMNEI, 16 1896. ) .1) F f 4 v '9> W-' ‘AC A OEM ISTORIA ROMÂNILOR 1806 — 1812 CAP. Consideraţium generale. Intrigile Moruzescilor şi ale lui Ipsilante. Destituirea lor. Căimăcămie. Anal 1806 este acel în care sbucnesc evenimentele în Orient, ca o consecinţă a marilor ciocniri din central Earopeî. Anului 1805 încheiat cu memorabila bătălie de la Austerlitz, (12 Noembre), succede acel în care Napoleon I primi supranumele de Cel mare, la 26 Ianuarie. La 30 Martie Iosif Bonaparte este rege de Neapole. La 5 Iunie rege Holandeî devine Ludovic Bonaparte. A 4-a coaliţiune nu împedică pe Prusienî să fie bătuţi la lena, în 14 Octobre. Davout iea Lipsea. Doue dile după victoria de la lena, urmeză victoria lui Bernadote tot asupra Prusienilor. La 25 Octobre Napoleon este la Potsdam; la 28 Octobre intră victorios în Berlin. Tratatul de la Posen se subsemneză apoi la 15 Decembre stil nou, şi e urmat de intrarea lui Napoleon în Varşavia şi de învingerea Ruşilor din 26 Decembre... Tote aceste evenimente cari se precipită cu repeziciunea fulgerului în cuprinsul anului 18013, au repercutare în Orientul Em ropeî, în Constantinopole, cât şi la Bucurescî şi Iaşi. In Ianuarie 1806 Dumitrache Moruzi fratele lui Alexandru Moruzi Domnului Moldav, în o conversaţiune cu Ruffin, recunoscea, după victoria de la Austerlitz că: «L’honneur desarmes frangaises etait â son comble» (1). 1 (1) Tom. I, supl. I, pag. 324, Hurm, 6 V. A. URECHIĂ Ruffîn către Relaţiunile esterne, despre efectul bătăliei de la Austerlitz în Constantinopole. «La relation de la bataille du 11 Frimaire â Austerlitz circule dans toutes Ies mains. Le Prince Dimitrasko Moruzzi m’a fait dire lui-meme que l’hon-neur des armes frangaises etait â son comble. Mr. Parrant, que je choisis d'apres la faculte que vous m’en avez donnee, Monseigneur, pour lui confier l’interim du Commissariat general â Jassy, et dont la conduite est tres satisfaisante, me prie de l’excuser aupres de V. E. s’il ne parvient point â rendre sa correspondance aussi active qu’il le deşire. Les occasions lui manquent.» In urma acestei convingeri, care o are societatea română din Bucurescî şi Iaşi, Ministrul frances din Constantinopole, Ruffîn, nu are dificultate a trămite la Curţile române pre Parrant, cu misiune specială de a întreţine între Români prestigiul Francieî şi de a observa de aprope mişcările din Principate şi despre vecina Rusie şi de a ţine în curent, pe cât maî mul*1 posibil, pre Talleyrand de asemenea mişcări. In Bucurescî continuă domnia luî C. A. Ipsilant. Acesta era un bărbat de vr’o 45 de ani, om de spirit, dar deacă e să credem pre Langeron, cu puţin şir în ideile luî şi dominat de o ambiţiune nemăsurată, în disproporţiune cu mijlocele sale (1). Ipsilanti formeză proiectul de a deveni rege al Daciei, «ou au moins souverain hereditaire de Valachie et de Moldavie.» Cu ce mijloce speră Ipsilanti să ajungă la realizarea acestui ideal politic ? Langeron cearcă a proba, că Domnitorul Muntean n’avea alte mijloce decât intriga, în care era ajutat şi povăţuit de marquisul de St. Aulaire, abilul diplomat emigrat la Bucurescî, cu condeiul neîntrecut pe atuncî în diplomaţie. Ipsilanti ar fi intrigat decî pe lângă Curtea de Petersburg asigurând’o, că Turciî se pregătiau să declare resboiu Rusieî şi că era interesul ei să preîntâmpine acestă declarare de resboiu. Adevărat, că în urma victoriei de la Austerlitz Ruffin (2) îndemnase pe Turcî să rumpă alianţa lor cu Muscalii, seau cel puţin a se reci de eî. Dar avea ore lipsă Ipsilanti orî Moruzi să aţîţe pe Muscalî contra Turcilor? Au nu este astăzi 1 2 (1) Hurm. Langeron pag. 109. (2) însuşi Napoleon scrisese Sultanului Selim la 30 Ianuarie 1805: «As-tu cesse de re-gner? Râveille-toi Selim; appeîle au ministere les amis, chasse les traîtres, confie-toi â tes vrais amis. . . ou tu perdras ton pays, la religion et la familie...» Incetat-aî de a domni? Deşleptă-te, Selime ; chiamă la minister amici, isgonesce trădătorii, încredete adevăraţilor tei amici, orî veî pierde ţara ta, religiunea şi familia. (Corresp. 8298), ISTORIA ROMÂNILOR 7 deplin documentată pofta ce Rusia nutriâ de a pune mâna pe ambele Prin-cipate? Napoleon însuşi de câte ori n’a jucat pe dinaintea ochilor lacomi rusescî, acestă bucăţică din plăcinta turcescă? . . Negreşit Ipsilanti spera, că din încurcăturile unui resbel pote să-î iasă împlinirea visului politic. Uşor îi fu să demonstreze la Petersburg, că Turcii se pregătesc de resboiu, că cetăţile din Moldova sunt încă în stare de desarmare şi că este util să le cuprindă Muscalii până ce nu sunt înarmate de resboiu. Greutăţile, ba chiar incapacitatea Divanului turcesc de a potoli rebeliunile Aianilor şi paşalelor rebeli din Bulgaria, eră un alt îndemn pentru Muscali de a nu întârdiâ să atace Turcia. Nu toţi Fanarioţii vedeau lucrurile ca Ipsilanti. Moruzescii însă lucrau tot în sensul luî Ipsi)anti/ căci nu-i pătrunseseră planul urmărit, idealul politic. Demetre Moruzi, în cursul lunei Ianuarie 1806, împinge mereu Porta otomană să facă şi cu Anglia tratat de alianţă, cum legase cu Rusia. Ruffin a pus mâna pe actul lui Demetre. Moruzi fratele Domnitorului Moldovei şi Pa comunicat lui Talleyrand (1). 1 (1) Traducţiunea unei note date de Dimitrie Moruzzi, fratele principelui Moldovei, la Sublima Portă, despre încheiarea alianţei cu Anglia şi despre politica ce va fi de ţinut cu Francia. C-ple, le 2 Fevrier, 1807. Le soussigne, frere de l’Hospodar actuel de Moldavie, prend la liberte de representer que, quelque eminent que soit le degre de grandeur et de puissance auquel Dieu a eleve la S. P. ottomane, elle n’en doit pas moins surveiller les divers mouvements des Cours europeennes, et se conformer de temps aux differentes modifications des circonstances. Ses ministres doivent emplover toute la prevoyance et les lumieres qui leur ont ete departies par la Providence, â prendre les mesures necessaires â sa con-servation interieure et â sa defense exterieure. En consequence, la S. P. doit incessamment renouveler son alliance avec l’Angleterre, comme elle vient de faire avec la Russie pour sa propre surete et pour la conservation de Fintegrite de ses Etats. - Cependant, il est essentiel dans cet instant qu’elle ait l’air de culţiver l’amitie des Frangais, et que, sans leur laisser jamais entrevoir son secret, elle feigne de vouloir leur complaire uniquement, en leur faisant les de-monstrations les plus persuasives de son attachement. Les insinuations necessaires ainsi que les explications adroites â donner pourraient aussi parvenir â leurs destinations par le canal des Consuls francais qui se trouvent â Jassy et â Bucarest. L’Hospodar de Moldavie mon frere ş’empresserait ele cooperer a l’accomplissement de ce plan, d’a- 8 V. A. URECHIA Şi nici că ave nevoie Napoleon să aibă la mână asemenea act; el cu-nosceâ perfect planul politic al Muscalilor. Talleyrand dăde pe faţă acest plan, când scria luî Ruffin în 5 Februarie 1806 cele ce urmeză : «Qu’on fait Ies Russes depuis 50 ansP Ils ont pris la Crimee, la petite Tartarie, le territoire d’Oczakov, le Cuban, une pârtie de la Georgie, tout le pays jusqu’aux bouches du Phare. S’ils n’ont pas Ies armes â la main, ils cherchent â envahir sourdement et par la voie des traites. La preuve en est dans leurs traites sur la Moldavie etla Valachie. Ils ont fait prolonger la duree des pouvoirs des Princes de ces deux pays, pour Ies faire ensuite creer â vie, Ies rendre hereditaires, independants et Ies traiter ensuite comme ils ont trăite la Crimee apres son independance (1). Ipsilante scrie la Portă că «Victoriile Francesilor nu sunt atât de decisive cât pretind ei; că pe lângă articolul cunoscut din tratatul cu Austria, trebue să se mai adauge articolele secrete, prin care se legă lormal a da Austriei, Serbia şi Bosnia." Ipsilante adaogă, că Napoleon a propus luî Alexandru al Rusiei, împărţirea Imperiului otoman, dar că Imperatorele rusesc a refusat. Maî (Jicea Ipsilante, că interesul Porţi! este deci de a se alia cu Muscalii. preş son zele connu et de la maniere la plus convenable et la plus avan-tageuse. Telle est l’assurance qu’il m’a charge de deposer aux pieds de S. A. en meme temps que toutes Ies reflexions preeitees; et c’est pour me confor-mer â l’ordre sublime de S. A. et remplir la premiere obligation de ma servitude que j’ose rediger par ecrit mes tres-humbles representations. Au surplus, la decision depend de celui â qui elle appartient de droit.» Hurm. II Supl. I pag. 325. (1) Pera, le 10 Marş, 1806. «Les Moruzzi colporterent chez tous Ies Grands une lettre d’Ipsilanti â la S. Porte dont voici la teneur: «Cet Hospodar pretend que les victoires des Francais ne sont pas aussi decisives qu’ils les font; qu’aux articles qu’ils produisent de leur trăite avec l’Autriche, il faut ajouter des articles secrets par l’un desquels ils s’engagent formellement â donner â l’Autriche la Servie et la Bosnie dont ils forceront la Porte â faire cession; que FEmpereur des Frangais, autant par ambition et par rancune de la resistance qu’il avait eprouvee â St. Jean d’Arc par Djezzas, avait propose â FEmpereur Alexandre le partage de VEm-pire Ottoman; que celui-ci ne voulant pas consentir â cette proposition, il en resulterait du retard pour la paix; que c’etait un motif de plus pour la Porte de s’unir plus etroitement avec lui qui, d’aiîleurs, est en pouvoir comme en volonte de fournir â la Porte des hommes, des muniţions de guerre, des vaisşeaux et meme des subsideş», ISTORIA ROMÂNILOR 9 Aşa fiind făptuirile ambilor Domni români, Ruffin ne adormit îi sapă, ba şi făţiş lucreză să-î restorne pe amîndoî din efemerele tronuri. Şi Ruffin profita de fie-care victorie a Francieî, ca să ceră de la Turcia mazilirea luî Moruzi şi a luî C. Ipsilanti. Şi acesta se părea luî Ruffin cu atât mai uşor, că Kihaia-Bey lucra şi el în sens opus Rusieî. Acesta spunea, în secret în Martie 1806, ambasadorului frances că : «Le Gr. S. â jure sur le Coran qu’il n'attendait que la premiere reponse de son nouvel ambasadeur â Paris, pour faire justice des deux Hospodars (1).» * Cum că eră în adever la Divan un curent — deşi încă slab — supus voinţei Rusieî, ne pote proba şi iertarea lui Alecu Suţu fostul Domn al Moldovei şi pe câte-va dile şi al Valahieî. Suţu fusese ezilat la Rodos, după cererea Moruzilor şi ale Ipsilanţilor. Acum i s’a permis să reintre la Constantino-pol. Iacă un agent mai mult aci al ambasadei francese. El este în relaţiunî cu Kihaia-Bey, protectorul seu pe care-1 îndemnă să respingă propunerile de alianţă ale Angliei. La ameninţările Angliei, Suţu propune: «une reponse encore pluş energique â faire aux Anglais, savoir que s’ils continuaient â menacer la Porte, ils la forceraient â faire venir 60 miile Frangais pour sa defense, en promettant â ceux-ci de faciliter leur passage dans 1’Inde. Le meme Prince conseille au Ministere ottoman de suivre, en desespoir de cause, le plan donne en 1798 par un ingenieur anglais pour rendre impraticable l’entree du detroit des Dardanelles â toute escadre.» Ambasadorul frances constată serviciile ce aduce Alecu Suţu: «Je ne dois, Mr. vous laisser ignorer ni les Services du Prince Aleco, ni les dangers auxquels il est expose si l’on venait â le connaître, ou meme si la France ne faisait rien pour la Turquie, car il serait immanquablement sacrifie par les Ministres raemes de la Porte, auxquels il n’a cesse de vanter l’amitie des Frangais et qui l’immoleraient â leur propre surete.» * Domitorii Ipsilanti şi Moruzi lucrau cu neadormire la planul lor politic dar mai mult de interes personal. Ei se lăudau, dice Ruffin, că cu banii lor au câştigat până şi ambasada trancesă din Constantinopole şi acum căutau, prin d-1 de Knobelsdorf să capete concursul şi a comitelui d’Augwig din Berlin, «qui a ete ă Paris». «II n’y a aucun moijen que ces hommes peu deiicats ne mettent en oeuvre pour parvenir a leurs fins (2).» 1 2 (1) Hurm. T. II, supl. I, p. 326. (2) Hurm. T, II, supl. I, pag. 327. 10 V. A. URECHIĂ Până în fine câştigul personal nu-I vor dobândi prin făptuirile lor, Domnitorii ţerilor române, dar în favorea acestor teri, Turcia vafi adusă să semneze un nou hatişerif reînnoitor unora din vechile pronomiî ale principatelor. Acest hatişerif amintesce de tratatul de la Sistow cu Austria şi de cel de la Iaşi cu Rusia, în urmarea cărora Porta otomană a fost iertat birul ţerii pe 2 ani. Prin noul hatişerif din 1806 luna Martie, Porta se provocă şi la anteriorul eî hatişerif (1803), dat în urma aretatelor tratate (1). In urma acestor recunoscerî de drepturi, hatihumaiumul din 1806 adaugă, după cererea Rusiei, cerere întemiată pe dreptul recunoscut Rusiei prin * * * * * * * * (1) Hatişeriful de la 1803 dispunea, ea Românii din principate nu vor fi molestaţi pentru socoteli anteriore în bani şi zacherea; al 2-lea că în procesele dintr’un Mahometan şi uu Român cum şi între Români, numai Domnitorul are a judeca; totuşi în contenţiunile născute între Mahometani şi Raiale, decisiunea va 11 dată cu alipirea şi inter venirea scriitorului musulman al domnitorilor, scriitor numit Divan Kiatibe Efendi şi a altor maho-metanî. In caşul când aceste procese nu se vor termină prin Divan Efendi, Românii, ne-mulţămiţî cu judecata vor ave apel la judecătorii din Brăila. Hatihumaiumul recomandă acestor judecători să nu pronunţe vr’o sentinţă contrară legii, să fie în adevăr drepţi, aşa ca sărmanele Raiale (!) să nu fie în suferinţă. Moldovenilor li se recunosceâ drept mai mare în privinţa justiţiei. In art. 2 al acestui hatihu-maium eî sunt scutiţi de a se presentâ la alte tribunale decât ale lor pentru ori ce proces. Mărturia unui Moldoven faţă cu un Turc în afaceri de testament şi de clironomie, dar nu şi în pricini de comerţ, va fi primită în justiţie. Militarii şi alţi otomani cari ar comite delicte ’n Moldova vor fi trimişi la cele mai apropiate cetăţi spre a fi pedepsiţi de comandanţii lor. Intrarea în Principate de Turci de orî-ce categorie afară de comercianţii învoiţi cu pas-porturî, este cu desăvîrşire oprită. Chiar şi comercianţilor Domnitorul are a-le da învoire de reşedinţă în ţeră. 3. Naziriî, comandanţii şi cădii din vecinătatea Principatelor nu vor pute trimete în ţeră mumbaşirî, ca să preleve nisca-î dări. 4. Moşiile mănăstiresc! şi particulare ce vor fi fost apucate de niscaî-va Turci se vor restitui proprietarilor lor adevăraţi. 5. Neguţătorii turci nu vor pute posede imobile nici turme în Principate. 6. Vizirii şi beilerbeiî nu vor pute trece prin ţeră, nici să iea din ţeră provisiî fără de a le plăti, nici să se serve cu poştele ţerii. Asemenea Tătarii şi alteper-sone traversând ţările să nu mai iea cai de poştă, căci vor fi pedepsiţi. 7. Românii mergând la oraşele şi satele de la Dunăre pentru negoţ nu vor fi supăraţi de naziri pentru haracî şi ispenge. Este oprit asemenea străjilor turcesci de a intra în ţeră sub pretext de a căuta niscai supuşi străini. 8. Raialele şi locuitorii României nu vor fi supăraţi pentru forma costumului lor. Paşalele, cadiiî şi alţi comandanţi din apropierea Moldovei şi a Valachieî nu vor pute cere de la aceste ţări avaeturî şi nu vor pute trimite în prin- cipate mumbaşirî, cari să-şî ceră plată de servicii ori daruri. 9. Domnitorii nu vor fi datori să dea zacherea, nici avaeturî noilor mari slujbaşi ai Porţii când întră în slujbe. 10. Principatele nu vor da zacherea peste puterile lor. Când domeniul imperial se va aprovisionâ în Principate, va plăti cu bani gata zacherelele şi spesele de transport; asemenea vor plăti şi neguţătorii, cari cumpără în Principate provisiuni după preţurile curente. ISTORIA ROMÂNILOR 11 anteriore tratate, următorele articule: Primul se referă la caşul când un creştin a îmbrăţişat islamismul. Cine pote clironomi dintre creştini pre asemenea creştin turcit? Alt articol se referă la cumpărarea de oi din principate prin gelepî, sub privegherea Domnitorului, după preţurile curente. Românii să nu-şî ascundă oile. Un alt articol dispune, că Românii să fie datori a duce grâne de vîndare la schelele de la Dunăre şi să nu le potă vinde decât la căpitanii de corăbii ale Căpanuluî, adecă numai acelora, cari sunt însărcinaţi a le duce la Constantinopole. Românii să fie datori a-şî cultivă ogorele şi să nu-şî ascundă produsele, ci să le vîndlă negreşit precum maî sus. In articolul 12 se acordă amnistie generală în Principate. Prin art. 13 slujbele în ambele Principate sunt puse indiferent la îndemâna Grecilor si a Românilor, dar adaogă articolul, că numai să fie persone distinse prin fidelitatea şi aptitudinea lor, preferind pentru demnităţile destinate boerilor pămîntenî pre acel maî capabili din acestă treptă. Art. 14 se referă la cherestelele pentru cetăţî. Aceste cherestele vor fi transportate la locuri hotărîte. Cheresteaua şi transportul eî vor fi plătite. Art. 15. Vama mărfurilor sosite la Galaţî va fi primită după regul-ele ţerii în numele Domnitorului moldav, fără amestecul vameşilor din Chilia, orî din Isaccea. 11 12 13 14 15 16 11. Aprovisionarea Constantinopoleî cu oi se va face prin gelepi, sub privegherea Domnitorului, după preţuri curente. Este însă obligator ca gelepii să găsescă oi în ţerile române şi să nu fie vîndute la alţii maî înainte de ’ndestularea gelepi'ior. 12. Când va fi nevoie de cherestea, Domnitorii vor fi preveniţi maî înainte despre cantitatea cerută. Ea va fi plătită şi transportată numai până la hotarele ţerii. Asemenea vor fi plătiţi salahorii şi carele, ce se vor lua în trebuinţa Porţii. 13. Pămînturile răpite de la Români înainte de resboiu, vor fi restituite proprietarilor lor. Turcii nu vor pute lucra pămînturi în Principate 14. Porta nu va pute trimete în Principate mumbaşirî decât pentru afaceri urgente şi aceştia nu vor remâne în ţerile române decât forte scurt timp. 15. Boerii, cari au servit cu fidelitate Porţii şi domnitorilor vor reintră în demnităţile şi moşiile ce le aveau înainte de resboiu. Boerii, după obiceiurile vechi, vor fi puşi in slujbe pe cât timp îşi vor împlini datoria şi vor fi supuşi domnitorilor. Supunerea boerilor la Domnitor, dice actul, nu pote fi decât spre binele ţerii. Deci eî se vor abţine de ori ce pretenţii absurde şi mai ales de exigenţe neresonabile de la locuitori. Decă vre-unul din boerivavexâ pe bietele Raele, ori seva amesteca în afaceri, cari nu-1 privesc, formând pre-tenţiunî extravagante, turburătore bunei rînduelî, ocasionând turburărî, orî împotrivindu-se măsurilor luate de domnitori pentru administraţia ţerii, pentru repausul şi mângâerea locuitorilor, orî ar exercita cel mai mic act de violenţă fără învoirea domnitorului, asemenea boer va fi pedepsit de către Domnitor, care are tot dreptul a face acesta. 16. Birurile anuale vor fi plătite de către toţi supuşii, proporţional cu averea lor, fără să potă fi scutit vre-unul spre paguba celor-l-alţî sub falşe pretexte, 12 V. A. URECHII Art. 16. Numai Domnitorii vor pregăti şi vinde silitra necesară palatului monedei din Constantinopole, transportăndu-se până la Schele, ca să nu mai intre în principate sub pretext de a aduna silitră, vre un nazir turc, care să supere pe bieţii locuitori. In art. 18 birul Valachieî se fixeză la 619 pungi, iar al Moldovei la 135 şi 445 de lei. Acest bir se va aduce la Constantinopole către finea fie-căru* an. Valachia va mai da 90.000 de lei în bani şi în efecte pentru idie şi 340,000 pentru rikiabie. Moldova va mai da 90,000 lei în bani şi efecte pentru idie şi 25,000 lei (?) pentru rikiabie. Domnitorii nu vor plăti în fie-care an pentru întărirea lor în Domnie. Ei nu vor fi maziliţi decât pentru un delict recunoscut. Nu se va cere de la Domnitorii întăriţi zaherele şi avaeturî. Dacă s’ar cere de aceste, să nu le plătescă locuitorii, ci Domnitorii din propriile lor venituri anuale de la ocne, vămi, etc. Pe viitor durata domniilor va fi de 7 ani, număraţi din cjioa numirii Domnitorilor. Mazilirea înainte de acest termen nu se va lace decât din causa a cel puţin unui delict recunoscut. Chiar în caşul când s’ar întîmplâ vr’o greşală în timpul celor 7 ani, mazilirea Domnitorului nu va fi permisă înainte de ce trimisul Rusiei să nu fie lost însciinţat şi să nu fie convins că într’adevăr Domnitorul este vinovat. Ori-ce innovaţiune introdusă în bir, dare, rechisiţiune, de la data hatişerifului din 1198 este desfiinţată. Domnitorii în înţelegere cu boerii hotă-resc impositele pe basa seneduluî de la 1198. Domnitorii Moldovit vor primi observaţiunile (Ies represeniations), ce trimişii Rusiei ar pute să le facă, atât în privinţa impositelor, cât şi pentru privilegiile ţării şi mai cu semă, cu referinţă la disposiţiunile conţinute în acest act imperial, pentru ca abusul scutirilor de contribuţiunî şi de scutelnici să înceteze spre uşurarea locuitorilor. Nici un supus nu va fi scutit de bir, afară de scutelnicii arătaţi în catastifele visteriei. Vexaţiunile din partea perceptorilor de bir vor fi cu de-săvîrşire oprite. Moldova trebuind să dea ore-care sumă de bani pentru plata trupelor, cari se găsesc în Valachia, repartiţiunea acestei sumi se va face cu dreptate. Cererile Porţii de cherestea, zacherea, unt, oi etc. vor fi specificate în cantitate şi calitate în firmanurile, ce se vor ceti în public boerilor din divanul Moldovei. Boerii vor pute arăta prin canalul Domnitorilor, întru cât cererile aceste vor pute fi executate în total seau în parte. Arătările boerilor vor fi ascultate. Aceste zacherele vor fi plătite de finanţele turcescî, după preţurile fixate la schela din Galaţi. Domnitorii vor adăogi la acest preţ şi cheltuiala de transport. Firmanele împărătesei privitore la ambele ţări, după cetirea lor publică vor fi conservate în registrele ţării, ISTORIA ROMÂNILOR 13 Boerii vor fi întrebuinţaţi în funcţiunile ţerii, dar Domnitorul va ave facultatea de a numi şi dintre Grecii oneşti şi iscusiţi pentru asemenea slujbe. In cas de greşală comisă de aceşti Greci şi de boerii pămîntenî, Domnitorii sunt liberi de a-î destitui din slujbele ce ocupă şi de a-î pedepsi. Domnitorii şi boerii ţerei hotăresc spesele pentru întreţinerea anuală a poştelor şi nu se va cere mai mult decât suma hotărîtă. Administraţiunea spitalelor, a şcolelor, căilor şi a celor-l-alte afaceri ale ţerii o va încredinţa Domnitorul boerilor. La mortea călugărilor alipiţi la mitropolie şi la mănăstiri, efectele lor rămân ale mănăstirilor, la cari aii fost afiliaţi. Pămînturile din Valachia şi Moldova usurpate sub numele de Raia, adecă în Valachia în apropiere de Giurgiu, Brăila şi Cule şi dincolo de Olt şi acele di$ Moldova din judeţele Hotin, vor fi restituite la o epocă determinată în anume ordine. Se mai adauge aci din nou prohibiţiunea intrării în Principate de slujbaşi Turci şi apoi urmeză apelul la Domnitori, ca să-şi păzescă bine datoriile; le ordonă să se cetescă acest act în divan în public ; promite Domnitorilor, că pe cât timp nu se vor abate dela datorie şi nu vor comite vr'un delict probat şi adeverit, ei nu vor fi maziliţi şi că privilegiile acordate Principatelor vor fi menţinute integralmente (1). (1) Iacă traducerea actului în limba francesă după Hurmuzache: Traduc-ţiune după o diplomă a Sultanului, privitore la vechile şi nouile privilegiuri şi imunităţi acordate Valachieî şi Moldovei atât în trecut cât şi în presinte. A Tepoque ou la paix fut heureusement conclue entre notre S P. et rAutriche, par pure commiseration pour la triste situation des cinq districts de la Moldavie qui nous avaient ete restitues par Ies Autrichiens, il emana un de nos commandements imperiaux portant en faveur des susdits districts l’exemption du tribut dit Kharatch et de toutes Ies autres contributions quelconques, et cela pour deux annees, â compter du jour de la siguature de la paix, e’est-â-dire du 3 de la lune de Zilhidge, l’an de l’Hegire 1205; et de meme la paix et l’amitie ayant succede aux hostilites survenues entre notre Empire et la Russie, par un pareil sentiment de clemence envers Ies sujets du reste de la Moldavie qui avaient egalement souffert pendant la guerre, il etait emane vers la fin de la lune de Djemazi ul-Ewel, an 1206 un autre ordre imperial qui Ies exemptait du Kharatch, Idiyes, Rikiabiye, Zahire et toutes Ies autres contributions â compter du 22 de la lune de Djemazi-ul-Akhir, an 1206, jusqu a l’expiration du terme de 2 ans. Quelque temps apres, Ies Moldaves et autres habitants de la meme pro-vince, nous ayant expose par requete que Ies vexations et Ies dommages qu’ils avaient eprouves pendant 5 annees qu’avait dure la guerre, avaient mis la plupart d’entreux dans la necesite de s’expatrier, que leur Province 14 V. A. UHECHIA Acest hatihumaium recunoscea aşa dar din noii protectoratul Rusiei etait absolument ruinee, et *les habitants reduits â la plus affreuse misere, et qu’enhardis par leur soumission et fîdelite â notre S. P. et par sa clemence habituelle envers eux, ils osaient solliciter le renouvellement d’un ancien commandement imperial relativ â l’orde et autres dispositions â suivre dans le Gouvernement de la Moldavie. Sur quoi, recours ayant ete fait aux registres de nos archives imperiales ou sont consignes tous ces ordres emanes en^differentes epoques, il y fut retrouve de nobles commandements delivres en 1180, vers le milieu de la lune de Chewal, en faveur de la Moldavie et de la Valachie, et concus ainsi qu’il suit: 1°. Les sujets de ces deux provinces, apres avoir paye proportionnel-lement â leurs facultes les contributions annuelles, ne seront pas molestes pour des comptes anterieurs, en fournitures et en argent comptant, ou de quelqu’autre maniere que ce soit; s’il arrive quelque differend entre un Mahometan et un Raya, ou entre deux Rayas, l’Hospodar de cette Province, apres avoir examine avec droiture l’accusateur et Faccuse rendra la justice â qui elle est due; dans les contentions survenue entre des Mahometans et des Rayas, la decision sera donnee avec Fattaehe et l’intervention de Fecrivain musulman des Hospodars, dit Divan Kiatibi et autres Mahometans ; et dans le cas ou ces differends ne pourront etre decides pas l’em tremise du Divan Effendi et des autres Mahometans, s’il et demontre que Fintention des contendants mahometans, tant accusateurs qu’accuses, soit de porter prejudice aux pauvres Rayas, on ne permettra pas que, sur de telles plaintes non fondees, les pauvres Rayas restent leses, mais la decision de pareils litiges couteux sera soumise â un nou vel examen rigoureux par devant les juges d’Ibraîl, lesquels, dans des circonstances semblables, devront donner la plus serieuse attention â ne rien prononcer de contraire â la loi, et â rendre veritablement justice, de maniere que les pauvres Rayas ne soient point en souffrance. 2°. Les Moldaves ne seront pas tenus ni forces â se presenter â un autre tribunal pour des proces quelconques ; et puisqu’il existe des Fetvas, ou sentenees du chef suprâme de la loi, d’apres lesquels le temoignage d’un Raya vis-â-vis d’un Musulman en fait de differends de testament et d’he-ritage est recevable en justice, mais non en fait de commerce, on agira d’apres l’esprit des susdits Fetvas ; tous les militaires et autres Ottomans qui se permettent quelque delit dans la province de Moldavie seront en-voyes aux forteresses les plus prochaines, ou ils doivent etre punis par leurs commandants. Malgre les ordres anterieurement emanes pour qu'aucun individu des garnisons des forteresses ou des equipages des vaisseaux du Danube n'ose entrer en Moldavie, quoique les casernes qui y existaient autrefois aient ete demolies, et que tout Musulman sans etat ni affaires ne doive point y etre souffert, cependant, comme il ne serait pas hors de probabilite que de pareilles gens ne voulussent s’introduire en Moldavie, et qu’â la suite des rixes qu’ils exciteraient et des meurtres qu’ils pourraient commettre, ils n’exigeassent de l’argent pour prix du sang, ce qui retom- ISTORIA ROMÂNILOR 15 asupra principatelor, amestecul ei în administraţiune, încălcarea autono- berait encore â la charge des pauvres Rayas, il est defendu â l’avenir â tous habitans des places de guerre circonvoisines, d’entrer en Moldavie, â l’exception des commercants reconnus pour tels; aussi est-il enjoint â ceux-ci d’etre munis de passe ports delivres par les Commandants, et qu’ils doivent â leur arrivee en Moldavie produire â l’Hospodar ou â son ministre, qui leur expedieront des permis par ecrit; ces marchands feront leur commerce sans se permettre dans les districts ou ils passent de s’appro-prier des maisons, d’ensemencer les terres, ni de vexer les pauvres Rayas en exigeant d’eux la Seland Akichessi ou le prix du salut. Ces dispositions etant relatees dans d’autres commandements plus anciens, doivent obtenir leur entiere execution. 3°. Les Nazirs ou intendants, les commandants et Cadis des environs ne pourront point, pour des causes aussi injustes envoyer en Moldavie des Mumbasihirs ou Commissaires. 4°. Tous les biens et autres proprietes appartenants ă des monasteres et â des particuliers, dont les susdits vagabonds ont pu s’etre empares, apres un mur examen et verification faite, que ces biens avaient ete usurpes, seront restitues aux vrais proprietaires. 5°. Les negociants mahometans ne pourront etre possesseurs ni de biens fonds, ni de troupeaux. 6°, Nos tres-illustres Visirs et Beylers-Beys, en se rendant â leur Gouver-nement, ou â leur retour, ne doivent point traverser la Moldavie, ni prendre sans payer tous les vivres necessaires pour leurs personnes, leur suite et leurs animaux, ni demander des chevaux de poşte, et fouler ainsi les pauvres Rayas; ma volonte supreme est, que dorenavant les Moldaves n’aient point ă souftrir par ce desordre des Vizirs et Beylers-Beys sus-mentionnes, ni par leur entree en Moldavie. Les Tartares et autres personnes, allant dans differentes parties de ces contrees-lâ, passaient par la Moldavie et demandaient des chevaux de poşte en plus grand nombre que ne portait l’ordre de poşte qu’ils avaient en mains ; les personnes meme qui ont eu quelquefois des commissions en Moldavie, importunaient les Rayas en exigeant plus de chevaux que n’en accordait leur ordre de poşte, Mais si par la suite, dans l’execution de ce que nous venons d’ex-poser et qui se trouve contenu dans les commandements anterieurement emanes, il arrive quelque omission ou negligence, et si quelqu’un ose agir contre ces ordres il sera puni sans delai, attendu que notre intention est que les susdites dispositions soient rigoureusement observees. 7°. Les Moldaves allant aux marches des villes et villages sis sur les rives du Danube pour leur negoce, ne doivent point etre vexes par les Nazirs ou commandants des dits endroits par la demande du Kharatch et de l’Is-pendge, les gens des collecteurs et des gardes; sous le pretexte de chercher des sujets etrangers, ne doivent plus entrer en Moldavie, ni se permettre des excursions; ils est de nouveau ordonne â tous ceux qu’il appartiendra de s’abstenir de pareilles vexations. 8°. Les Rayas et habitants de Moldavie, vu la liberte accordee â cette 16 Y. A. URECHII miei principatelor, redobîndită de muscali prin pacea de la 1774 (1). Ase- provinee, ne seront pas recherches ni molestes pour Ies formes de leur costume. Les Pachas, Cădi et autres eommandants places dans le voisinage de ces deux Provinces n’eleveront point de pretentions et demandes d’avait ou donations d’usage qui ne font que grever les pauvres Rayas, et ne se permettront point Penvoi sur les lieux de Mumbaschirs ou commissaires, qui exigent le prix de leurs commissions et autres cadeaux, ce qui est con-traire â notre volonte supreme. Lors de la destitution ou de la nomination des personnes qui occupent les principales charges de TEmpire, les Hospodars ne serbnttenus â leur fournir iii zahire ou provisions, ni ava’id ou presents. Quant â la redevance de ces deux Provinces en denrees, elle ne sera jamais portee â un tel degre que les Rayas s’en trouvent opprimcs, et quand le mire ou domaine imperial sera dans le cas de s’approvisionner, il paiera le prix des denrees en argent comptant dans les dites provinces, et les frais de transport de ces dites denrees ne retomberont point â la charge des Rayas; les marchands qui s’y fournissent de comestibles les paieront au prix courant. L’achat des moutons de ces deux provinces par les Saidge ou pâtres et par les Cassab-Bachi ou maîtres bouchers etant, ainsi qu’il l’a ete remarque dans les commandements precites, une chose tres-nuisible aux Rayas, cet achat n’aura plus lieu comme ci-devant; mais attendu qu’il est indispen-sablement necessaire, que des moutons soient fournis par mes provinces imperiales, soit pour les Taînati-Niou, ou pensions alimentaires de mon domaine, soit pour la nourriture des habitants de ma residence imperiale, les Moldaves ne soustrairont pas â la vente publique les troupeaux dont ils veulent se defaire; ils les vendront sur le taux du prix courant aux marchands et Tcheleps, ou commergants de ce genre, sous Pinspection de l’Hospodar, de maniere que les vendeurs ne se permettent pas de faire manquer Papprovisionnement de la capitale en moutons, quelques soient ses besoins, qu’ils n’en vendent point â d’autres individus qu’aux susdits marchands et Tcheleps qui doivent les conduire â Constantinople. 11 sera apporte la plus grande attention â Pexecution de tout ce qui est ordonne sur cet objet. Lorsqu’on exigera de ces deux provinces des bois et autres materiaux neeessaires pour les constructions, les Hospodars seront prevenus â Pavance de la quantite demandee, laquelle sera transportee aux confîns des deux provinces. Les prix de la eoupe et du charroi sera fîdelement paye aux Rayas par les commissaires, de maniere que ceux-ci se trouvent satisfaits, et qu’ils ne soient pas obliges de transporter les dits bois au-delâ des confins; de meme lorsque ces deux provinces seront requises de fournir des ou-vriers et des chariots, le prix d’usage sera paye şans delai. A Pexception des negociants munis de firmans. aucun autre musulman habitant aux en- (1) Textul românesc al acestui Hatihumaium este publicat de Const. Radovicî din Golesci mare logofăt de Ţara de jos, la Buda 1826 (pag. 25) şi de M. K4aa*b în a* tpak TATt a* nani ÎNnenaTf ÎNrpt ÎHdATCAg kSpl^h otoaiah* wh pScîackz. (Voi. 8° Bucurescî, 1850 la p. 16). istoria românilor 17 menea act făcea liber jocul Rusiei în politica orientului. Ruffin scriind la virons du Danube et aucun Yamak, ou du depot des eleves janissaires ne pourra entrer dans ces provinces, y courir, sejourner, ni vexer les Rayas, ni cultiver et ensemencer les terrains appartenant aux habitants de ces provinces, ni introduire ses animaux pour y pâturer, et tout contrevenant â cet ordre sera rigoureusement ehâtie. S’il y a eu des terrains enleves aux Rayas pendant la guere, ils seront restitues ă leurs proprietaires. La S. Porte elle-meme n’enverra point ă ces deux provinces de Mumba-schirs ou commissaires demandant le prix de leur commission, ă moins que ce ne soit pour quelque aflai re urgente, et ceux-ci ne prolongeront pas leur sejour sous de faux pretextes. Toutes ces stipulations sont ajoutees aux precedentes et doivent etre executees. Les registres qui contiennent les susdites dispositions seront pris en consicleration, et quiconque s’y serait oppose sera puni. Suivant des commandements imperiaux egalement anciens, les Boyards qui ont servi avec fidelite notre S. P. en portant obeissance ă leurs Hospodars, reprendront les dignites et les terrains qu’ils possedaient avant la guerre; tout soin doit etre donne â l’observance des susdits commandements; les biens et terrains dont les Boyards tirent leurs vivres seront maintenus dans un etat prospere; les Boyards, d’apres les regles ancien-nes, obtiendront*des places et avancements sous la simple condition qu’ils continueront â remplir leur premier devoir, qui est la soumission ă leurs Hospodars et l’obeissance â leurs ordres, ils meriteront par leur bonne conduite, d’etre employes au service; cette subordination des Boyards ne pouvant que contribuer au bien etre du pays, ils s’abstiendront de toutes pretentions absurdes et surtout des exigences deraisonnables que les pau-vres Rayas ne peuvent plus tolerer, vu les fleaux ruineux de la guerre. Si quelqu’un des Boyards, contre notre volonte supreme, vexait les pau-vres Rayas, ou s’immisgait dans des objets qui ne les regardent pas, en for-mant des pretentions extravagantes, qui intervertissent le bon ordre, oc-casionnent des troubles, ou bien, si, s’opposant â l’execution des mesures sages prises par les Hospodars pour la direction des affaires du pays, pour le repos et la consolation des habitants, il exercait le moindre acte violent sans le consentement des Hospodars, puisque ceux-ci, elus par la S. Porte et par elle destines au Gouvernement de ces provinces, ont l’autorite de punir convenablement ceux qui commettent des desordres, un pareil de-linquant sera puni. Ainsi qu’il est dit plus haut, pour la tranquillite des Rayas et le maintien de l’ordre, les contributions annuelles qui doivent etre supportees generalement par tous les sujets, seront payees par tous et reparties dans la proportion convenable â l’etat de chaque contribuable; aucun d’eux n’en sera exempt sous de faux pretextes, au detriment des autres qui se trouveraient surcharges, en quoi on doit tenir la plus juste balance et eviter des privileges si odieux. Ce fut â ces fins qu’il emana l’an de l’Hegire 1058, dans le courant de la lune de Rebbi-ul-Ewel, sous le regne de notre oncle, Sultan-Hamid (de glorieuse et immortelle memoire), V. A. Urechiă. — Istoria Romanilor. 2 18 V. A. urechi! 27 Martie 1806 luî Talleyrand, areată, că se găsesc omeni de stat Turci do- ua ordre imperial qui se trouve enregistre dans nos bureaux. En conse-quence, considerant que toutes Ies dispositions enumerees plus haut, con-courent efficacement â la prosperite de la province de Moldavie, et desirant que ses habitants soient delivres de toutes sortes de vexations, nous n’a-vons consulte que la commiseration envers tous Ies pauvres, qui caracte-rise notre auguste personne et notre bienfaisance pour Ies sujets que la Providence nous a confies en depot, et avons donne, l’an 1206 un diplome decore de notre noble paraphe et confîrmatif des deux ordres anterieure-ment emanes, savoir l’un date de 1188, dont il a ete question ci-dessus, et Fautre, d’accord avec le premier, delivre l’an 1158, voulant que pendant notre regne glorieux Ies dispositions susdites soient executees et qu’il en resulte la bien-etre des provinces. C’est dans le meme esprit de clemence envers Ies habitants de Moldavie, que nous avions donne apres la paix un autre ordre imperial, par lequel nous Ies exemptions de toute contribution pendant deux ans, et nous enjoignions qu’â l’expiration de ce terme Ies contributions de Zisirje-Rikiabiye-Idiye et Zaire fussent moderees suivant Ies dispositions enoncees plus haut. Tel est le contenu des ordres anterieurs; mais puisque; par le laps du temps, ces mesures ont souffert quelqu’alteration, et vu Ies articles du trăite condu entre mon Empire et celui de Russie, cette puissance ayant le droit d’interceder pour Ies deux provinces de Valachie et Moldavie, son envoye preş notre S. P. nous a expose en dernier lieu, que sa Cour de-sirerait l’addition des articles ci*dessous enonces aux dispositions prece-dentes. 9. Depuis longtemps, certains Boyards venus â Constantinople nous avaient represente qu’il existait un Kati-cherif ou diplome autographe con-tenant que tout Moldave qui aurait embrasse d’Islamisme n’aurait plus de droit â aucun heritage de ses parents. Le susdit Kati-cherif ne s’est pas retrouve dans Ies registres des bureaux de l’Empire; mais comme c’etait lâ une affaire appartenante aux lois, sur Ies observations qui avaient ete faites sur cette question de droit, i! fut donne quatre Fetvas ou decisions du Chef supreme de la loi. Le premier etait ainsi congu: «Le Chretien Zeid, apres avoir embrasse d’Islamisme etant mort, son «pere meme ne peut pas heriter du defunt, quoique son fîls.» Le second portait: «Le Chretien Zeid; mari de la chretienne Hinde, s’etant fait Mahometan, «et celle*ci ayant garde sa religion primitive, et venant â mourir, son mari «Zeid ne peut pas heriter de la detunte, quoique son epouse.» Le troisieme decidait que: «Si le Chretien Amr, fils du Chretien Zeid, se rendait Musulman et que «celui-ci vint â mourir; son fils Amr ne pourrait pas heriter de Zeid, quoique son pere.» Le quatrieme etait: «Si le Musulman Amr, ayant affranchi le Chretien Zeid, son esclave, «celui-ci devenu lihre, sans avoir embrasse Flslamisme, venait â mourir, ISTORIA ROMÂNILOR 19 ritorî de a vede anulânduse asemenea acte storse de la Portă de către «Amr n’aurait pas le droit d’heriter de Zeid, son ancien esclave mais af-franchi.» Ces decisions legales doivent donc ressortir leur pîein effet. 10. L’achat des moutons que Ies Cassab-Bachis sur nos nobles firmans achetaient toutes Ies annees, ne devant plus avoir lieu, et, cependant cet approvisionnement devant de toute necessite etre refait par nos provinces pour Ies Tainati-Miri et pour la nourriture des habitants de Constantino-ple, Ies Moldaves ne cacheront pas Ies moutons qu’il doivent vendre, mais Ies vendront auz prix courants, aux negociants et djeleps et sous l’inspec-tion de l’Hospodar; ils auront soin de ne pas manquer ă l’envoi abondant de moutons; qu’ils n’en vendent â qui que ce soit, excepte aux dits mar-chands et djeleps, qui doivent Ies faire arriver ă la capitale. 11. Quoique Ies provinces de Moldavie et de Valachie soient reconnues pour Ies greniers d’abondance de mon Empire, neanmoins, la demande et le charroi d’une multitude de produetions de ces deux provinces etant sujets â des abus, et d’un autre cote leur redevance en semblabies denrees, connue şous le nom de Moncayesse, n’ayant d’autre but que de pourvoir abondamment â la nourriture des habitants de Constantinople, pour qu’il n’en resulte aucun dommage pour Ies pauvres Rayas de Moldavie, notre S. P. a bien voulu condescendre ă l’arrangement suivant: Les Moldaves transporteront regulierement aux echelles du Danube une quantite suffisante de toutes les especes de grains provenus de leur agri-culture et les vendront aux prix courants aux capitaines des vaisseaux du Capan ou de la Halle, c’est-â-dire seulement â ceux d’entr’eux qui sont charges de les porter ă Constantinople, sans que les dits Moldaves, â raison de cette indulgente mesure dite Moncayesse, se permettent des negligences dans la maniere de cultiver leurs champs, ou des supercheries en faisant disparaître les denrees qu’ils ont ă vendre, et de maniere que les vendeurs fassent un honnete profit, et que les habitants de Constantinople n’eprou vent aucune penurie de comestibles. C’est au maintien de cette juste mesure que l’Hospodar et les Boyards de Moldavie doivent employer tous leurs soins et leur vigilance. 12. Toutes les fautes que quelques uns des Boyards ou des sujets des deux provinces pouvent avoir commises pendant la duree de la deraiere guerre, toutes leurs actions et demarches sont effacees par une entiere amnistie, sans qu’aueun d’eux ne soit recherche ou lese par ressentiment pour le passe, et, â l’avenir, tant qu’ils resteront dans le centre de l’obeis-sance, de la soumission ă la S. P. et rempliront tous les devoirs de sujets, ils n’eprouveront de la S. Porte que commiseration et clemence. Ce pardon general accorde de notre part Imperiale sera publie â tous les sujets, afin qu’ils adressent des prieres au Tres-Haut pour notre vie et la duree de notre regne. 13. Les emplois et les charges de la Valachie et de la Moldavie doivent etre conferes â des hommes habiles et bons administrateurs; leur choix et nomination dependront des hospodars; et ceux-ci pourront indifferement 20 V. A. URECHI Ruşi. Reis-Effendi chiar, cum în documentul din notă se vede, exprimă speranţa acesta. employer des Grecs ou des Moldaves, pourvu que ce soit des personnes distinguees par leur fidelite et leur aptitude, preferant pour Ies dignites destinees aux Boyards du pays, ceux de cet ordre qui seront Ies plus ca-pables de Ies remplir. 14. Quand on aura besoin de bois de construction pour Ies forteresses sises en Romelie, ces bois, coupes dans Ies montagnes de la Valachie et de la Moldavie, seront transportes â des endroits determines; Ies prix de la coupe et du transport seront payes entierement sur Ies tonds dits Nali-Zisye de ces deux provinces, sur l’acte signe par Ies Bina Eminis, ou in» tendants de la bâtisse. 15. Les douanes des marchandises arrives â Galatz seront percues d’apres la regie du pays, au nom des Hospodars; les Kili-Naziris du douaniers de Kili, n’exigeront pas ces douanes par des exacteurs nommes par eux ă Galatz. A cet effet, il etait deja emane des commandements imperiaux por* tant que les dits douaniers n’etaient point dans cette deraiere echelle pour y exiger des droits de douane qui ne las regardent point, et, comme il n’existe dans les registres de nos bureaux aucun ordre anterieurement donne qui autorise l’envoi â Galatz d’exacteurs venant d’Issaktchia, ceux qui se trouveraient encore â Galatz en sortiront. 16. Autrefois des particuliers se chargeant de la ferme du salpetre allaient en Moldavie tous les ans pour ramasser le salpetre necessaire â l’Hotel de notre monnaie imperiale et en prenaient pretexte pour vexer les pau-vres Moldaves, ce qui est contre notre volonte supreme. Dorenavant per-sonne, ni Nazir un inspecteur, ni fermier quelconque, n’ira plus sur les lieux demander le salpetre, mais, la quantite necessaire ă la monnaie Imperiale sera tenue prete par les Hospodars de Moldavie. Le prix du trans port sera paye sur les fonds du Mati-Zisiye aux Rayas, et lorsque la quantite demandee aura ete charriee jusqu’aux Echelles, avis en sera donnee â la monnaie Imperiale pour que des vaisseaux s’y rendent et la conduisent â Constantinople. 17. II sera tenu des registres de ces deux matieres sus-mentionnees dont on enverra copie de temps en temps â ma S. P. pour que les susdits or-dres soient executes et que tous ceux qui auraient eu laudace d’y con-trevenir soient severement punis. 18. Les Boyards et sujets des deux provinces ayant obtenu de notre part Imperiale totit pardon des fautes qu’ils auraient commises pendant la guerre passee, seront retablis dans les Empires qu’ils occupaient avant les hostilites. Les biens et terres qu’ils possedaient auparavant, leur seront aussi rendus. II s’est trouve consigne dans les registres de nos bureaux qu’aux dispositions sus-mentionnees avaient ete ajoutees celles qui regardeut la protection accordee aux sus dits Boyards par notre clemence Imperiale â charge et condition qu’ils rempliraient exactement les devoirs d’obeissance et de soumission aux Hospodars, sans se permettre le moindre ecart. Ces dispositions additionnelles sont: ISTORIA. ROMÂNILOR 21 Moruzi câştigă tot maî mare influenţă la Constantinopol mai ales pe 1. Par la suite, pour toate contrihution annuelle, il ne sera pas exige de la Valachie plus de 619 bourses de piastres et de la Moldavie plus de 135 et 445 piastres, et le total de ces contribution respectives de ces provinces sera remis ici â Constantinople vers la fin de chaque annee, sans etre paye par ressignation. 2. La Valachie donnera 90.000 piastres en argent comptant et en effets pour Idiye et 340.000 piastres pour Rikiabiye, et la Moldavie, 90.000 piastres en argent comptant et en effets pour Idiye et 25.000 piastres pour Rikiabiye. Les Hospodars ne paieront rien chaque annee pour leur con-firmation dans leur poşte. Ils ne seront point deposes â moins d’un delit avere. On ne demandera point des Hospodars confirmes des Zai'res et Avaids. Les dits Zai'res et Avaids ne seront dans aucun cas exiges des sujets, mais des Hospodars qui les paieront de leurs propres rentes annuelles, comme de celles des salines, douanes et autres revenus appartenant â eux. Dorenavant, la duree des principautes est fixee â 7 ans, â compter du jour de la nomination des Hospodars; ceux-ci ne seront pas deposes avant le temps fixe, â moins d’un delit avere, de sorte que, dans le cas merae ou il serait survenu quelque defectuosite pendant la duree des 7 ans, la deposition de l’Hospodar ne sera pas permise avant que l’Evoye de Rus-sie n’en ait avis et conviction et qu’il n’ait ete prealablement demontre et avere que l’Hospodar est vraiment coupable. Toute innovation introduite dans l’impot, la redevance, la requisition, depuis la date du Sened ou acte de 1198 est abolie. Les Hospodars, de concert avec les Boyards, repartis-sent les impositions d’apres la base du Sened susdit et par une juste dis-tribution, s’abstenant de tout acte contraire, les Hospodars de Moldavie accueilleront les representations que les Envoyes de Russie pourraient leur faire, tant pour l’objet des impots que pour les privileges du pays, et sur-tout pour les dispositions contenues dans le present ordre Imperial, afin que l’abus des exemptions de contributions et des Scotelniks ou immu-nites des Boyards etant une fois supprime, ii en resulte un degrevement pour tout. Aucun sujet ne sera exempt de contributions, excepte le nombre des Scotelniques consigne dans les registres de la Vestiarie; tout le reste sera soumis aux impots. Les vexaţions de la part des colleeteurs du tribut seront totalement empechees; la Moldavie de vânt encore fournir une certaine somme pour la paie des troupes qui se trouvent en Valachie; l’imposition requise pour cet objet sera reglee avec justice selon notre ordre Imperial emane â cette fin. Les demandes que la S. P. fera en bois, denrees, beurre, moutons, et en toute autre production de cette province seront speeifiees en quotite el qualite dans les nobles commandements qui seront delivres ad-hoc, et qui seraient adresses aussi aux Boyards et lus publiquement au Divan de Moldavie. La chose devant etre concertee avec les Boyards pour savoir si la demande quelconque peut etre executee en total ou en pârtie, les representations que ces Boyards feront par le canal de leurs Hospodars seront ecoutees. Le prix des demandes susdites sera pave par nos finan-ces Imperiales au prix courant et sans delai, autrement aucune sorte de 22 V. A. URECHII lângă Vizir 1) graţie mareî înrîurirî de care se bucură pe lângă el fratele demande ne sera plus executee. Le prix des denrees achetees chaque annee sera payee par nosfinances Imperiales aux pris annuellement fixes â l’echelle de Galatz. Afin que Ies sujets ne soient pas molestes pour le charroi des denrees, Ies Hospodars prendront le soin de faire ajouter au prix d’achat celui du transport. Les commandements imperiaux qui regardent Ies deux provinces, apres avoir ete publiquement lus, seront conserves dans les registres de la pro-vince. Les Boyards seront employes dans les charges du pays; mais l’Hos-podar aura la faculte de nommer aussi des Grecs honnetes et habiles pour ces charges, et, dans le cas de faute commise par eux, les Hospodars seront maîtres de les destituer des charges qufils occupent et de les punir, ainsi que les Boyards du pays en les obligeant â restituer tout ce qu’ils ont pris injustement. Les Hospodars avec les Boyards du pays determi-neront les depenses et frais necessaires pour l’entretien annuel des postes et il ne sera point demande au-delâ de la quantite fixee. L’administration des Hopitaux, Colleges, routes et autres affaires appartenants au pays, sera remise, par ordre du dit Hospodar, aux Boyards. A la mort des religieux attaches au metropolite et aux monasteres, leurs effets seront abandonnes aux monasteres auxquels ils sont affilies. Les pays faisant pârtie de la Va-lachie et de la Moldavie et usurpes sous le nom de biens des Rayas; c’est-â-dire ceux de la Valachie sur les cotes de Guerghiova, Ibraîl et Coule et au-delâ de l’Olto et ceux de la Moldavie sur le district de Hottin ou Chaukzin, seront restitues â une epoque determinee qui sera contenue dans des ordres expressement emanes. Notre volonte supreme etant qu’â l’exception des mar-chands de la halle, tout particulier des environs de ces provinces, tout Yamak qui voudrait y entrer, habiter et vexer les sujets en soit ecarte. Les commandements imperiaux qui emaneraient par la suite relativement â ces deux provinces, seront calques sur les presentes dispositions et sur les privileges du pays; tout ce qui concourt au bonheur et â la felici-e de nos sujets qui doivent vivre dans la securite sous notre ombre tutelaire, sera mis en execution ; et rien de ce qui contrarierait les privileges et dispositions contenues dans le present ordre Imperial ne sera tolere. C’est â ces fins que nous l’avons delivre. II vous est donc enjoint, tant â vous, Hospodar ci-dessus interpelle, d’apres votre fidelite, votre zele et votre deşir de meriter notre approbation imperiale, qu’aux Boyards et habitants du pays, qu’apres avoir concu la plus respectueuse reconnaissance pour les nouveaux privileges et faveurs que nous venons de vous accorder; apres avoir satisfait aux demandes qui vous sont faites en consequence des dispositions susmentionnees, vous vous appliquiez â remplir tous les devoirs de soumission et de fidelite et vous vous absteniez scrupuleusement de tout procede contraire â cet ordre (1) Ruffin arata marea înrîurire a luî Moruzi în actul că contra voinţei poporenilor, au făcut un episcop, ameninţând vizirul pe Patriarch ca le taie capul la toţi, de nu vor alege pre omul luî Moruzi (Hurm, V. voi. I, p. 336). ISTORIA. ROMÂNILOR 23 seu Dumitraşeu Moruz; nu mai puţin Ipsilante are trecere şi Kapukihaia al şeii din Constantinopole are de asemenea intrări libere la vizir. Imperiel et â notre auguste volonte. A la reception de cet ordre, vous> susdit Hospodar, devrez le lire publiquement en presence du Metropolite, des Eveques, Moines, Boyards de la premiere et seconde classe, habitants et sujets, leur manifester notre bienfaisance et justice Imperiales et les persuader que, tant que les Boyards et le reste de nos sujets ne devieront point du sentier de la droiture, qu’ils s’acquitteront de l’obeissance et de la soumission dues ă nos commandements imperiaux; notre clemence s’e-tendra egalement sur tous nos sujets, meme sur les plus faibles d’en-tr’eux, et vous-meme, susdit Hospodar, ainsi que vos successeurs, tant que vous resterez fidele aux devoirs de l’obeissance, et constant dans la gra-titude de nos bienfaits envers vous, tant que vous executerez ce qui est contenu dans les ordres sus-mentionnes, tant qu’aucun delit de votre part ne sera prouve ni avere, soyez assure que vous ne serez point depose, mais, qu’au contraire, tant que vous persevererez dans votre fidelite, vous resterez revetu de tout pouvoir dans la Prineipaute de la Moldavie, non seulement les susdites dispositions seront conservees â perpetuite, mais encore les privileges et droits aceordes aux deux Principautes sous le regne de mon auguste oncle (sur qui soit rependue la misericorde infinie du Tres Haut) seront maintenus, tant de ma part Imperiale que de celle de mes Grands Vizirs. 11 est indubitable que tous les habitants de nos possessions sises au-delâ du Danube, des forteresses circonvoisines et de tout autre lieu quel-conque qui s’opposeront aux susdites dispositions (le fait une fois verifie) subiront le châtiment du â leur desobeissance. C’est donc â vous; Hospodar de Moldavie, â inculquer â tous les Boyards, sujets et autres habitants de cette province Yesprit de la lettre du present ordre Imperial, â les en-gager â adresser de terventes prieres â l’Eternel pour notre conservation et pour la gloire de notre auguste regne, en s’eloignant de tout ce qui pourrait contrarier le dit ordre Imperial. Ruffin către Talleyrand, despre trămiterea noueî diplome acordate de Sultan locuitorilor din principatele Valachieî şi Moldovei. Pera, le 27 Marş, 1806. Monseigneur, J’ai l’honneur d’envover â V. E. la traduction du Diplome de S. II. con-cernant les anciens et nouveaux privileges, immunites, etc., qu’elle accorda en 1802 aux Hospodars, que ce Ministre me temoignait desirer d’apres le voeu de son maître, de voir supprimer et annuler s’il etait possible, par une clause speciale du nouveau trăite que la Porte supposait preţ â etre condu entre S. M. et l’Empereur Alexandre. Le Reis-Effendi, dans ma con-ference du 20 Fevrier, dont j’ai rendu compte â V. E. le 25 du meme mois, 24 V. A. URECHIA De aceea Ruffin, în 30 Martie 1806 (1) scrie luiTalleyrand: «Ce ne sera clone cjue lorsque nous aurons pu ecarter Dumitraşco qu’il nous sera permis d’esperer au moins un juste equilibre dans le ministere.» D. Moruzi şi Logotheti agentul (Capukehaia) al Domnitorului Ipsilanti sunt cei a cărora îndepărtare Rulfin propune lui Talleyrand s’o ceră oficial (2). Cerend acesta, Ruffin complecta planul seu de derîmare a influenţei Mo-ruzilor, Ipsilanţilor, solicitând o scrisore în numele luî Napoleon către Alecu Suţu, ca să i se manifeste satislacerea. «L’enfperreur de Russie a plus d’une fois soutenu par ses lettres le credit d’Ipsilanti et de Moruzi. Dar deacă Franţa lucra acum mai energic, ajutată de unii Greci, la isgo-nirea din domnie a luî Constantin Ipsilante şi a luî Alexandru Moruzi, tot atât de energic făptuiâ şi Rusia. Abia a trimis divanul hatihuma-iumul în favorea principatelor, ce mai sus am adus, şi iată că elciul rusesc reîncepe oficialmente o campanie diplomatică, în aparenţă în favorea principilor Ipsilante şi Moruzi, în realitate însă pentru a-şî urmări scopurile proprii politice (3). sous Ie No. 52, m’avait prie d’insister aupres d’elle pour cjue, dans la ne-gociation du trăite projete, S. M. l’Empereur des Frangais mît en avant comme conditions indispensables, la suppression: 1. De l’alliance renouvelee entre la Porte et la Russie. 2. De la convention passee entre ces deux puissances, relativement aux deux Principautes de Valachie et de Moldavie. 3. De leur aecord concernant la Georgie. 4. La defense et prohibition â tout vaisseau de guerre etranger de tra-verser le Bosphore. D’apres ce deşir, quelqu’il soit, Kiaîa-Bey remit â Mr Franchini le texte dont je soumets ici la version. Quant â ce qui regarde la Georgie, rien ne nous a ete encore commu-nique. Je suis, etc. Signe: Ruffin. (Tom. II supl. I, pag. 335). (1) T. II, supl. I, pag. 335. (2) T. II, supl. l, p. 336. (3) Nota trămisuluî Rusiei adresată Porţii, cu privire la Valachia şi Moldova. Pera, le 31 Marş, 1806. «Pour completer Ies comunications que le soussigne a eu l’ordre de faire a la S. Porte, il lui reste â declarer que S. Majeste l’Empereur a haute-merit approuve la demarche faite par Ie şoussigne le 18/30 Decembre der- ISTORIA. ROMÂNILOR 25 In acestă-şi notă ambasadorul rusesc reînnoind către Portă declaraţiunile notei luî în sensul menţinerii Domnitorilor neschimbaţi 7 ani în domnie? cere să iea mesurî Porta, ca să asigure liniştea Principatelor, din partea luî Pasvantoglu, care ameninţa din nou aceste ţeri. Altmintrelea «Ies dcbor-dements de ce Pasha, ar pute ave eonsequenţe. Ce mesurî iea Porta în privirea luî, căcî nu ascultă de vorbă numaî ? Ce instrucţiunî data Porta luî Ip-silanti în acest object? Asigurata Porta ajutor luî Ipsilanti în cas de noue incursiunî ale luî Pasvantoglu şi a celor-lalţi Aianî de pe ţermiî Dunării? Rusia cere stăruitor să nu tulbure nimeni liniştea Valahiei şi pretinde un firman de la ea către toţi Aianiî în sensul de a nu tulbura liniştea terilor române. «Dans le moment ou tont est en armes, sur Ies bords du Danube, c’est une mesure indispensable de la part de la S. Porte et le soussigne doit, d’apres le sens et le texte de ses instructions, insister sur son immediat emploi 1). O nouă notă a Elciuluî (Rusiei) către Portă o silesce ca să esplice şi ca să se declare ce partidă va lua. Ruffin în raportul seu din 2 Aprilie 1806 (Pera) către Talleyrand (Jice, că Rusia în acestă nouă notă o ameninţă că în cas de a se hotărî pentru cea mai mică urmare contrară alianţei sale cu Rusia, acesta va invade Moldova, Vatachia şi Bulgaria, iar Anglia va lua Egiptul, istmul de Corint, Moreea şi va veni să bloqueze Dardanelele. Elciul adaogă, că în asemenea împrejurări, odată afacerea ajunsă la aşa extremitate, ajutorul ce Porta ar aştepta de la Francia ar fi târdiu seau mai bine nul, de 6re-ce acestă putere este în ajunul de a fi atacată din nou de o coaliţiune mai formidabilă decât ce anteea, prin intrarea proximă, a Prusiei şi unirea ei cu Austria (2). nier, lorsqu’en procedant avec S. A. le Grand Vizir â l’echange des rati-fications du trăite d’alliance, il a eu fhonneur de lui remettre une note par laquelle etait denoncee la conduite des intrigants dont Ies efforts ten-dent si scandaleusement et avec tant de constance â conduire la S. Porte â enfreinclre Ies stipulations concernant Ies provinces de Valachie et de Moldavie, et le terme de la duree du Gouvernement des Hospodars.» (1) Ham. Tom. II supl. I p. 337. (2) Rutfin către Talleyrand, partidei greco-ruse. Monseigneur, despre ameninţările Rusieî şi despre intrigile Pera, le 2 Avril, 1806. «On pretend que des le 28 il avait ete presente â la Porte un nouvel office par fenvoye de Russie pour la presser de ş’expliquer et. de se de* V. A. URECHIĂ 26 Era uşor de a convinge pre muscali contra Turciei. Moruzii carii clădeau asemenea planuri de înarmare nu spuneau însă deacă clarer sur le parti qu’elle comptait prendre, la menacant dans le cas oii elle se determinerait au moinclre procecle contraire â son alliance avec la Russie de tout le ressentiment de cette puissance et de la Grande Bre-tagne, dont la premiere sera incontinent l’invasion de la Moldavie, de la Valachie et de la Bulgarie, tandis que la seconde s’emparerait de FEgypte, de l’Isthme de Corinthe et de la Moree et viendrait bloquer Ies Dardanelles, ajoutant le dit envoye dans sa note officielle, que Ies choses une fois pous-sees â ces extremites, le secours que la Porte attendrait de la France se-rait tardif ou plutot nul, vu que cet cour, prete â etre attaquee de nou-veau par une coalition plus formidable cjue la l-ere, par Faccession tres certaine de la Prusse qui, cette fois, se reuniră â FAutriche, sera elle-meme tres embarrassee de sa propre defense. Le 30, le parti Greco-Russe recut ă point nomme un Callarache porteur de nouvelles tres fraîches de l’Europe. M. Pierre Ponton fut appele chez le Prince Ipsilanti, oii se trouvaient Ies Moruzzi. La conference dura 3 heures. C’est lă que la tracluction des depeches de l’Hospodar de Moldavie fut redigee. Dimitrasko se charge de la remettre â la Porte et la remit en effet dans la meme journee. Depuis le 28, le frere et Capikiaia du Prince de Moldavie, de concert avec Ies Residents de celui de Valachie, couraient tous Ies hotels des Mi-nistres et des Grancls de la Porte, leur faisant entendre qu’elle n’a cFau-tre parti ă prendre que celui des Russes et des Anglais, chiens d’infideles capables de realiser leurs menaces avant que Ies Frangais pussent venir â son secours.» De altă parte Dimitraehe Moruzzi, fratele Domnului Moldovei, îndemnă pe Portă, în 19 Aprile 1806 în contra Francei să-şi îndrepte ostile fiind aliate cu Ruşii. Le 19 Avril, 1806. «Du cote de la Pologne, et dans Ies lieux circonvoisins, suivant Ies rap-ports exacts demon frere, Ie Voivode de Moldavie, il y a une armee russe de plus de 250 miile de liommes qui forment une digue impenetrable, sans compter d’autres postes nouvellement ajoutes, de sorte que la S. P. doit etre dans une parfaite securite pour cette pârtie de ses frontieres. II n’y a clone que l’autre pârtie, sise sur le golfe adriatique qui exige toute l’attention du Gouvernement pour y rassembler sans delai tous Ies moyens ele defense necessaires. En supposant que Ia volonte supreme fut que Fon employât avec la connaissance et sous la garanţie de la Russie, quelques milliers d’hommes tires de la nation servienne qui, comme le Voivode de Valachie ne cesse de Fecrire, est en armes et prete â marcher, un corps compose cl’habitants des pays ex-venitiens tels que Ies Bouches du Cattaro et la Dalmatie, tous mecontents du Gouvernement francais, ele Montenegrius ISTORIA. ROMÂNILOR 27 o aşa oste creştină de 250.000 nu va fi antegarda pravoslavnicei Rusii. El se laudă încă (scrie Ruffiin la 26 Maiu 1806 luî Talleyrand) că atâta puţin preţ pune pe Francia, că i-s’a refusat de Moruzescî chiar si legiunea de onore ce Napoleon le-a oferit! împăratul Francesilor, departe de a oferi Moruzilor şi Ipsilanţilor legiunea de onore, trimise în Maiu 1808 pe generalul Sebasliani ca ambasador al seu la Constantinopol şi în instrucţiunile ce ’i dete îî ordonă, să pro-tegă pe Grecii partizani Franciei «les Sutzo, les Callimachis, Ies Angherli», şi să îndemne pe Portă a urgisi pe Moruzi şi pe Ipsilante (1). et de serviens, ce corps, disons nous, sous la conduite et la discipline russe, serait certainement en etat de defendre Ies dits confins et suffirait pour Ies mettre hors de toute atteinte de l’ennemi. L’on aurait, par cet arrangement, tout â coup et sans trais, une armee toute formee de 250 mile hommes; c’est un fait indubitable. L’execution d’un pareil plan si Ies circonstances l’exigent, et meme des â present, est une consicleration qui n’echappera point aux vues plaines de sagesse de LL. EE, mes Bienfaiteurs, et qui est digne de leur solicitude.» (1) Extras din instrucţiunile date generalului Sebastiani, ambasadorul Fran-cieî la Constantinopol, relative la politica de avut faţă cu încălcările Rusiei şi cu intrigile Grecilor. Paris, Mai 1806 Mr. I’Ambassadeur, Les Russes, dont il faut que la Turquie soit enlin delivree, ont cherche â s’introduire sous toutes les formes dans ses provinces et jusques dans ses conseils. Apres s’etre etablis au Nord et â FOrient de la Mer Noire, ils ont affermi par des traites leur influence usurpee sur la Moldavie et la Valachie. Ils ont cherche par le lien de la Religion, â s’emparer de Fopinion de tous les Grecs; ils les attirent dans leur pays et en favorisent la desertion. Des Grecs fideles, tels que les Sutzo, les Callimaki, les Ingherly et leurs amis doivent etre incessamment recommandes â la bienveillance du G. S. Des Grecs perfides et secretement seditieux, tels que les Moruzzi et les Ipsilanti, doivent etre un objet perpetuei de crainte, de defiance et de-severite par la Porte.» Forte importante sunt instrucţiunile, ce, în 21 Iuniu 1806, dă Napoleon lui Sebastiani, relative la postul şeu de ambasador. Din ele resulţă acesta, că 28 V. A. URECHIĂ Napoleon vrea să asigure pre Portă cum că Moldova şi Valachia trebue să revină Porţeî (1), Sebastiani la Constantinopol găsi în curs o afacere diplomatică, care nu era de natură a mulţămi pre Divan. Ruffin negoţiase stăruitor brevetul de recu-noscere în Moldova a luî Reinhardt, nu maî mult ca comisar general fran-ces, ci ca Resident, ceea ce Porta arată, că însemnă că şi Francia recu-nosce independenţa Moldovei (2). Sebastiani, după instrucţiuni noi de la Ta-leyrand, din 1 August 1806, renunţă la titlul de Resident, pentru comisarul frances din Iaşi şi probeză ast-fel Porţeî că este în adevăr amic al integrităţii eî teritoriale. Apoi Francia trămisese şi pre un ore-care Fialcowski oficer'polon din oştea franceză, ca să inspecteze tote cetăţile de pe linia Dunării şi a Nistrului, ca să afle cum stau oştirile rusescî (3). (1) Relaţiunile esterne către Sebastiani, despre scopul ce trebue să aibă ambasadorul. Mr. VAmbassadeur, Paris, le 21 Juin, 1806. Le but des negociations doit etre de................................... ...................de laire reprendre â la Portre l’empire absolu sur la Moldavie et la Valachie. (2) Vecjî Hurm. tom II, supl. I, pag. 841—344). (3) Io Hurmuzachi, tom II, supl. I. pag. 346 şi 347, sunt notele prin care Talleyrand recomandă luî Sebastiani pre Fialcowski. Relaţiunile externe către generalul Sebastiani, despre călătoria de inspec-ţiune a oficeruluî Fialcowski da lungul malurilor Nistrului. Paris, le 31 Juillet, 1806. Mr. VA m bas sa d eu r, Les depeches cjue jai Phonneur de vous adresser sont portees jusqu’a Bucarest par Mr. Fialcowski, officier au service de France, qui est charge de se rendre ensuite sur le Niester pour parcourir cette frontiere depuis C-hokzin jusqu’ă la mer. Je crois devoir prevenir V. E. de cette mission, afin que la S. P qui en serait necessairement intormee plus tard par ses agents, n’en prenne aucun ombrage. Gejeune officier voyage sans suite; mais jai charge le Consul de France ă Bucarest de Iui donner un interprete et un guide sur. 11 se rendra dabord ISTORIA ROMÂNILOR 29 Rusia, din contră, împingea din resputerî la rebeliune poporele creştine din le long de la branche septentrionale du Danube, â Ibraîl, â Ismail, a Kilia-nova. De la, il gagnera l’embouchure du Niester, et. il remontera ce fleuve jusqua Chokzin, en observant l’etat de defense de la rive gauche et en pre-nant des renseignements sur Ies torces des Russes qui sont â la rive droite. De Chokzin, il pourra revenir en France par Lemberg, ou descendre le Pruth pour examiner cette seconde ligne de defense et reprendre la route de Jassy â Bucarest. Jai charge Ies Consuls de S. M. â Bucarest et Jassi de procuror â M. Fialcowski Ies lettres de recommandation et Ies iacilites de voyage qui lui seraient necessaires. Cependant, cet officier est charge de ne donner aucun eclat ă l’objet de son voyage. II a ses passeports pour Bucarest et Jassy. Sa course sur le Niester peut passer pour un voyage de curiosite, conve-nable â un jeune militaire. et, comme il est ne â Kaminich, qui est tres-pres de Chokzin, son voyage dans cette derniere viile, que cependant il ne doit pas depasser, peut paraître avoir pour objet de se rapprocher un peu de sa familie et d’etre plus â portee de terminer quelques affaires personnelles. M. Parent est charge de vous expedier de Bucarest par un courrier ex-traordinaire, Ies lettres que j’ai remises pour V. E. â M Fialcowski. Recevez, etc. Talleyrand către generalul Sebastiani, despre titlul ce trebue să porte consulul frances la Iaşi. Paris, le 1 Aout, 1806. J’ai Thonneur de vous prevenir que M. R. Reinhardt, qui a pu recevoir jusqu’ici le titre de Consul General et Resident en Moldavie n’est reelle-ment que Consul General et ne doit etre considere qu’en cette qualite. On avait pu, par egard particulier pour Mr. Reinhardt, qui avait ete Ministre Plenipotentiaire, chercher â relever par un titre politique sa nouvelle mis-sion. Mais la S. P. ayant vu dans ce titre une innovation qui pouvait faire penser qu’on regardait la Moldavie comme independante de son au-torite, il est juste de ne pas laisser accrediter une telle opinion. Le titre de Resident ne s’est donne habituellement qu’â des agents accredites preş d’un Etat independant. Ainsi, il ne peut pas convenir au Consul de S. M. en Moldavie, et PEmpereur, qui veut l’integrite du terri-toire et de la domination de la S. P. a reconnu que l’opposition de cette Puissance â toute innovation etait fondee. Vous pourrez, cependant, en cedant â ce que la Porte a deşire, vous en faire un merite aupres d’elle et lui montrer cette deference de S. M comme un nouveau temoignage d’interet et d’amitie. D’apres ces explications, la S. P. n’aura â donner â M. Reinhardt que le titre de Consul General, dans son exequatur. J’ai autorise M. Fialkowski â se rendre de Bucarast ă Constantinople, apres avoir termine sa commission, afin de prendre Ies depeches que V. E. aurait alors ă m’adresser. Je vous prie, M., de ne pas le retenir aupres 30 V. A. tlRECHΠpeninsula Balcanică. Prin Ispilante întreţinea rescola Şerbilor. Acesta o scie de vous. II est necessaire que cet officier vienne bientot me rendre compte de ses observations et du resultat de son voyage. Du reste, je le reeom-mande â votre bienveillance pendant le peu de sejour qu’il fera â Con-stantinople. Recevez, etc. Signe : de Talleyrand Perigord. Ruffin către Talleyrand, despre cuvintele pentru cari S. Portă na voit să recunoscă trămisuluî frances de la Iaşi titlul de Resident. Pera, le 6 Juillet, 1806. Monseigneur, J’ai l’honneur de vous remettre ci-joint la traduction de la note que le Reis-Effendi m’a fait passer en forme de billet au sujet du titre du Resident dont j’avais, d’apres vos ordres, demande l’insertion dans le berat de Commissaire general de M. Reinhardt dans Ies provinces ottomanes, sises au delâ du Danube. V. E. remarquera parmi Ies cor.siderations que la Porte met en avant pour justifier son refus, la derniere, qui est celle speciale â la Moldavie. C’est la plus forte raison de la repugnance des Turcs â accorder le titre de Resident, quoique Ies autres motifs allegues par eux me paraissent assez bien fondes. Mais, ce qui * peinerait le plus le Ministere ottoman, serait, sans cloute, de reconnaître un Resident etranger aupres du Voivode ou Bey de Moldavie. Ce serait, comme il est dit dans la note du Reis-Effendi, une maniere de reconnaître la liberte et l’independance de ce Bey. Ce serait confîrmer la convention passee entre la Porte et la Russie, et qui tend en effet â le rendre presqu’independant de la premiere Puissance, en le reconnaissant sous la garanţie de la seconde. V. E. aura vu dans Ies protocoles des Conferences tenues en Fevrier et en Marş, que le deşir prononce de S. H. est, que Sa Majeste, meme dans le cas ou elle jugerait convenable de donner la paix â la Russie, stipule dans son trăite la suppression de la susdite convention de la Russie, et de la Porte. Je suis persuade que Mouhib-Effendi, parti avec l’ordre positit d’insister aupres de V. E. sur ce point qui tient singulierement au coeur de S. H., aura regu â l’occasion de la demande du titre de Resident pour M. Reinhardt, une copie de la note du Reis-Effendi avec un nouvel ordre de solliciter Ies bons offices et la toute puissante intervention de S. M. pour que la convention precitee et uniquement relative aux deux Principautes de Moldavie et de Valachie soit mise en oubli. Une fois convaincu de Timpossibilite d’obtenir de la Porte que le Berat de M. Reinhardt, comme Commissaire general des relations commerciales lui clonnât le titre de Resident, et de la veritable raison qui Ia determi-nait â s’y refuser; je cru devoir tourner la dilfîculte, puisque je ne pou- ISTORIA ROMÂNILOR Bl pre bine Talleyrand, care scrie în 23 Iunie 1806, lui Muhib-Effendi, ambasadorul Porţeî la Paris, cele următore: vais pas la lever. Je demandai d’abord que, par une lettre vizirielle se-paree et adressee au Bey de Moldavie, on l’autorisât â reconnaître M. Reinhardt pour Resident de France. Ma demande fut rejetee comme ayant le meme inconvenient. Alors, M. Franchini proposa un mezzo-termine, et c’est que la lettre du Grand Vizir soit adressee aux Paclias de Chokzin, de Bender et d’Ismaîl, tous gouverneurs de provinces sises au delâ du Danube. Cette proposition fut mieux accueillie. On ne s’engagea point pour Ies trois Pachas, mais on laissa esperer que la lettre serait au moins a-dressee â l‘un des trois. II me semble que nous ne perdons rien â cet arrangement, car si une des autorites musulmanes constituees au-delâ du Danube reconnaît, par ordre de la Porte, M. Reinhardt comme Resident de France, a fortiori Ies deux Bey Rayas seront-ils entraînes â cette reconnaissance par le fait meme. J’attendrai donc l’expediton du Berat auquel on travaille, et celle de la lettre vizirielle qui est presque promise pour envoyer le tout â M. Reinhardt. Le Berat de M. Parant est deja en mon pouvoir. Je passe dans mes comptes Ies frais de ces expeditions dont je fais l’avance â M. Franchini; mais V. E. sait que l’usage etait qu’ils fussent supportes par Ies titulaires. Elle prendra â cet egard la mesure qu’elle determinera dans sa sagesse. Je crois devoir joindre ici copie de ma note pour M. Reinhardt, parce que je m’apergois que le Reis-Effendi, dans celle qu’il ma fait l’honneur de m’envoyer en reponse, n’a pas juge â propos de repeter Ies termes ho-norables dont je m’etais servi pour annoncer la nomination de ce Resident. Je suis, ete. Signe: Buf fin. Nota presentată Porţeî de Ruffin, cu privire la cererea beraturilor necesare d lor Reinhardt şi Parant. Pera, le 6 Juin, 1806. Le soussigne, charge d’affaires de S. M. l’Empereur des Francais, Roi d’Italie, preş la S. Porte, a Fhonneur de notifier â S. E. le Reis-Effendi que S. M. Imperiale et Royale a nomme, par decret du 18 Marş: Monsieur Reinhardt, son Resident et Commissaire general des relations commerciales dans Ies Provinces ottomanes situees au-delâ du Danube, â Jassy ; et Monsieur Parant, sous-commissaire de memes relations â Bucarest; Et que, par un decret posterieur, Elle a nomme Monsieur David, commissaire general des relations commerciales en Bosnie. En informant le soussigne de ces trois nominations, S. E. le Ministre des relations exterieures lui enjoint de sollieiter aupres de la S. Porte l’expedition des Berats et fermans dexequatur necessaires pour faire re- 32 V. A. URECHIĂ aLa Russie declare la cause des troubles de la Servie en protegeant ou-vertement Ies revoltes, en intervenant en leur faveur, en cherchant â faire assimiler la Servie â la Moldavie et â la Valachie cju’elie a mises sous sa dependance. Si la Russie voulait la conservation de l’Empire ottoman, elle cesserait de secourir Ies Serviens, elle offrirait de Ies reduire; elle leur declarerait qu’elle ne peut l*es entendre que lorsqu’ils auront pose Ies armes, livre leurs cheis, reconnu leur maître legitime. Mais la Russie ne veut que le demembrement de l’Empire Ottoman . . . Si Ies Serviens obtenaient l’independance, qui peut douter que la Moree et toutes Ies provinces ou il se trouve un grand nombre de Grecs, n’as-pirassent.au menie but? Et que deviendrait alors l’Empire Ottoman? La Valachie et la Moldavie ont deja don ne un trop funeste exemple. Les Russes y commandent en maîtres. Cependant, la 8. P. doit seule les gou-verner, et ces provinces forment une importante pârtie de son Empire. (1), * Şi nu numai poporele creştine le ajutau muscalii. Tot prin Ipsilante, Rusia, resculase pre Aianul Rusciuculuî, Tersenicli, — care îi propusese să ucidă pe sultanul Selim şi pe miniştri şi să ea el puterea. însuşi Dionisie Fotino nu neagă înţelegerea dintre Caragheorghe Cernea şi dintre Tersenicli şi Domnitorul Munteniei (2). connaître les titulaires sus nommes sous les titres que S. M. leur a con-feres et les installer dans l’exercice de leurs fonctions. Le soussigne a egalement ordre de faire remarquer â S. E. le Reis-Effendi que S. M. Imperiale Royale, en choisissaut pour son Resident en Moldavie un personnage distingue dans la carriere ministerielle, et en s’empressant de placer un commissaire general en Bosnie, prouve a quel point elle deşire de resserer de plus en plus les nceuds de Famitie qui unit si heureusement les deux Empires et d’etendre les liaisons de commerce et les rapports de bon voisinage entre les Ottomans et les Franeais. Flatte d’etre porteur d’instructions si honorables et si analogues â son vceu, le soussigne les remplit avec dautant plus de plaisir qu’elles lui fournissent en meme temps l’occasion precieuse pour lui de renouveler ă 8. E. le Reis-Effendi rhommage de sa consideration la plus distinguee. Au Palais de France, ă PeraTes-C-ple le 6 Juin 1806. Signe: Ruffin. (1) Ilurm. Voi. II, supl. I, p. 342. (2) Tom. II, pag. 221, trad. Siou. ISÎOEIĂ. BOMÂNILOft M * , Aceste tote cunoseendu le până în fine şi Pofta, pe la finele lui Iunie st. vechiii 1806 începu a se împrăştia vestea, că Porta a hotărît mazilirea Domnilor Moruzi şi Ipsilante. Ruffin scrie acesta lui Talleyrand, din Pera, în 10 Iulie 1806, ba chim adaogă, că e vorba să fie numiţi în locul lor Domni, «Alex. Sutzo ex-hospodar et Charles Callimaki Drogman de la Porte. On avait nomme pour successeur de celui-ci le susdit Moruzzi, mais le Kiaia-Bey nie le tout et pretend que, s’il y a quelque changement, Rano Kan-gerli sera Drogman de Ia Porte.» * Dat triumful vederilor francese la Constantinopole era reservat energicului nofi ambasador al Francieî pe lângă Divan, generalul Sebastiani. Domnii noştri simţesc o schimbare de situaţiune cu sosirea noului ambasador, şi deci desvoltă o deosebită nouă energie şi eî, căfcând să corumpă cu bani mulţi pe Rulfin şi pe Franchini fi). La 28 lulih stil nou Generalul Sebastiani a sosit în Bucuresci, de la Nizza (2). Dionisie Fotino Cinstiţi dumne-vostră boerî ispravnici ot sud... ve facem în scire că la 14 ale acestei următore, am primit luminată cartea Măriei sale prea înălţatului Domn Alexandru Ipsilanti Voivod, prin care ni s’a făcut vestire de mare bucurie, că adecă prea puternica împărăţie (a căruia stăpânire şi putere fie nebiruită în veci) iarăşi ne-a miluit cu stăpânirea şi oblăduirea Măriei Sale, prea înălţatului şi prea luminatului nostru Domn Constantin Ipsilanti Voe-vod, îmbrăcând în Ţarigrad şi domnesc caftan, dumneluî cinstitul Baş-Ca-pichehaea al Măriei sale de unde s’a trimes şi vrednic de închinăciune Mehtup al prea înaltului Vizir către Măria Sa Vodă, pe care şi înşi-ne l’am vedut şi l’am cetit, cuprindetor de acestă înoire a domniei Măriei Sale, după care şi ne aflăm aşteptându’î buna venire la domnescul Măriei Sale scaun; deci nu lipsim într’adins, a ve însciinţa de acesta, ca să o publicuiţî şi să o faceţi sciută la tot felul de stări şi la tot! locuitorii de obşte, pentru care şi de prisos socotim, că este a le maî face lor cunoscut fericita, vieţuire, ce aii a petrece, fiind că întru acestă cu puţin maî înainte diestima de patru ani trecuţi aî oblăduirii Măriei Sale sa făcut la tote bine cunoscut şi de faţă vedută firesca milostivire, blândeţele şi părintescă durere, cu care s’a arătat la tote stările şi la toţi de obşte, ridicând mulţime de greutăţî ale ţeriî, care maî înainte se urma, miluind pe toţi în feluri de chipuri şi aperându’î cu înţelepte mijloce nebântuiţî de tot felul de patimi şi necazuri, precum fără tăgăduială este, că în diestima de 4 anî, ţera a avut liniştea, odihna şi repausul seu. Ci dar şi acum nădăjduind toţî cu desevîr-şită încredinţare o asemenea bună şi plăcută petrecere, să ridice glas de Le Sultan Selim III doit ecrire â l’Empereur de Russie et au Roi d’An-gleterre pour leur faire sentir que le retablissement des Princes Moruzzi et Ipsilanti serait non seulement contraire â sa dignite, mais qu’il blesserait son independance et Fexercice de sa souverainete. (1) Fotino. (2) Pag. 84. 76 V. A. URECHIA rugăciune către a tot puternicul şi milostivul Dumnezeu, pentru întărirea şi veşnica stăpânire a pre puternicei nostre împărăţii, şi pentru slava şi mărirea a prea milostivilor noştri! stăpâni, şi pentru scumpa vieaţa şi în-temeiarea Mărie! Sale luî Vodă în luminat scaunul stăpânirii Mărie! Sale.— 1806 Octombre 16 (1). CAP. VI. C. Ipsilant in noua domnie. Prima grijă a lui C. Ipsilante după ce primi la Kiev firmanul de rechie-mare în domnie, fu de a ordona Caimacamilor se! la Bucureseî, să reclame de la Al. Suţu restituirea banilor ce se grăbisă a încasa din veniturile domnie!. Acesta explică mesurile luate de Divanul ţereî contra luî Al. Suţu, mesurî maî sus rezumate. Actele aceste inedite ale nostre confirmă ceea-ce scrie Dionisie: «Ipsilant Vodă au scris boerilor divaniştî, să apuce pe Caimacamul Suţuluî să dea tot venitul ţereî, ce l’a& luat până la o para şi să spue Suţuluî să nu’l găsescă aci (la Bucureseî), că i se va tăia capul. Boeriî aii mers la Suţu şi i-au aretat cele scrise de Ipsilanti şi l’au apucat de aii întors toţî bani! ce aii lost luat de la visterie şi ce nu s’aii ajuns a dat argintăriile, ce aii avut de au împlinit, şi în scaun n’au intrat, ci cu mare întristare aii plecat. Dar plângerea Domne! şi a beizadelelor şi tîn-guirea celor ce nădejduiră a trăi pe lângă dînşii, cine va putea să o spue! (2). Ipsilante nu intră îndată în ţeră, avend a veni cu oştirile rusesc!. El ad-ministră ţera din Rusia, apoî din laş! «întăria şi îndrepta tote bunurile şi trebile luî prin scrisorî către boerî (3).» Căimăcămia lui C. Ipsilante. Grija Căimăcămieî luî C. Ipsilante este tot despre înmulţirea resurselor visterie!, ca să potă plăti rechiziţiunile luî Pasvantoglu. Nu seim, dacă împrumutul în Ungaria isbutise, dar noua Căimăcămie menţine suplimentul de dări proiectate de Căimăcămia luî Ipsilante. Dec! se îndoesce oeritul, (1) Cod. XLIX, fila 274. (2) Tesaur II, pag. 207. (3) Dionisie Ecles., Tesaur II, pag. 208. ISTORIA ROMÂNILOR 77 se adaog 2 parale la vadra de vinăriciii (peste 5 anteriore), se iea şi din vinăriciul mănăstirilor ore-carî sume (1). (1) Ponturile de oerit pe anul 1806. Noi Caimacamii Ţereî Bomânescî.—Fiind-că într’acest următor an cu let. 1806, pentru veduta peristasie şi cunoscuta trebuinţă a ţeriî, cu sfat de obşte s’a hotărît, ca pămînteniî să plătescă oeritul îndoit, cu acestă ho-tărîre însă, că numai într’acest timp să se urmeze acesta, iar în alţi anî următori să se urmeze obicinuita plată a oerituluî dreptă, fără altă adăogire, şi fiind-că cu acestă orînduială ce s’a dis, s’a şi vîndut oeritul de estimp la dumne luî biv. Vel. Vornic za politie Constantin Varlaam cu ponturile, ce mai jos se arată, s’a dat dar acestă carte a nostră, ce s’a orîn-duit de boerul cumpărător taxildar la sud, spre a se căuta şi a se strînge venitul slujbei aceştia cu urmare întocmai ponturilor de mai jos aretate, adecă: 1. Metropolia, câte trele episcopiile, mănăstirile cele mari cu metoşele lor, dumne-lor Veliţii boerî de la Vel Ban până la Vel Clucer de Arie, cum şi jupânesele văduve, iarăşi până la acestă treptă, să aibă privelegiul scutelii oerituluî pe tote oile, cât va avea fieşi-carele trepte, vite ale sale, precum se urmeză şi la ţera Moldovei, fără de a fi supăraţi cu cea mai puţină cerere, ferindu se însă şi mai sus dişiî privileghiaţi, de a nu mesteca oi streine ţărănesc!, cari plătesc oerit în oile lor, ca prin acestă vi-elenă mijlocire fâcendu-le că sunt ale lor, să le apere a nu plăti oeritul şi să nu păgubescă cămara domnescă, căci pentru unul ca acela dovedin-du-se în potrivă ca acesta, să se facă urmare întocmai după cuprinderea luminatului chrisov al Măriei Sale prea înălţatului nostru Domn Constantin Ipsilante Voevod, adecă de orî-ce treptă şi stare va fi, nu numai că i se va rădica acest privilegiu al scutelii oerituluî, de nu-1 mai va avea în totă viaţa, ci încă se va osândi de a plăti şi oeritul îndoit pe acele vite, ce cu viclenie le-a scutit, numindu le că sunt ale luî, şi seva şi pedepsi straşnic ca unul nemulţămitor şi unul necunoscător milei domnesei, şi pricinuitor de paguba dreptului cămării gospod. 2. Toţi cei-l-alţi locuitori şi streinii, ce se vor afla cu oi aici în ţeră, orî-cari să plătescă oeritul deplin îndoit, care vine până la dece po bani una sută şaî-deci de nume, şi nimenea dintra’ceştia scutit să nu fie, afară însă din oile Bersănesci, şi ale Haslăilor; pentru care mai jos se va arăta în ce chip are a se urma. 3. Bârsanii şi Ţuţuîaniî Ardeleni sudiţi austriacescî, ce vor avea oi şi vite mari aici în ţeră să plătescă oeritul şi văcăritul streinilor după vechiul obiceiîi, adecă de oie po bani clece şi poclonul până la dece po bani unul, de la (Jece în sus po bani opt-deci de nume, cum şi de la vitele mari, cai, boi, vaci şi bivoli să plătescă văcărit streinilor, ce este obicinuit de vita mare câte bani treî-deci şi trei; de vita mică pe jumătate, însă cu acest cuvînt de vita mică, să nu supere slujbaşii pentru sugători, făcând adecă junciî, cai mari, şi sugătorii vită mică, ci tunşii şi mînzaţii se 78 V. A. URECHÎĂ Ponturile pentru adausul vinăriciuluî ce s’a scos pe acest an 1806. Noî Caimacamii Ţerii românesci.—Fiind-că pentru mântuirea şi scăparea socotesc vită mică, de la care să iea văcărit pe jumătate adecă doi drept unul, iar cu sugătorii să nu aibe a face, cum şi cei l’alţî streini, ce nu vor fi sudiţi nici haslâî, să plătescă toţi, de vita mare câte bani şaîclecî şi şase îndoiţi, care vine de vită câte bani una sută trei-(fecî şi doi. 4. Haidâii ce vor avea oi aici în ţeră, cum şi vite mari, să plătescă şi ei numai oeritul drept, după vechiul obiceiîi de oie po bani dece, şi po-clonul până la dece po bani unul, iar dela dece în sus po bani opt-deci de nume, cum şi la vitele mari să plătescă văcăritul de vită po bani şaideci şi şase după obiceiu. 5. Se aibă orînduiţi slujbaşi şi tot ajutorul la taxilul banilor, ca de la tote oile streinilor veri când şi veri ale cui se vor afla în ţeră la păşune să iea orînduitul oerit pe deplin, fără deosebire prin silinţa dregătorilor şi a zabiţilor judeţului. 6. Pentru caprele ce se taie la zalhanale aici în ţeră, măcar că mai ’nainte vreme au fost pricină între slujbaşii oerî şi între negustori, dar fiind-că dintru cea d’înteiu domnie a Măriei Sale Alexandru Vodă Ipsilante, s’a dat hotă-rîre, care s’a păzit şi s’a urmat şi la toţi luminaţii Domni până acum, ca până la diua stîntuluî Dimitrie în 26, de dile ale lunii aceştia Octom-bre, câte capre vor tăia, să nu se supere de oerit, iar din diua sfintului Dimitrie câte vor găsi netăiate să plătescă oerit; aşa întocmai are să se urmeze şi acum într’acest timp pentru zalhanagii, adecă de la viitorul sfît Dimitrie înainte, câte capre se vor găsi netăiate, să plătescă oerit îndoit. 7. Toţi locuitorii de ori-ce treptă să aibă a-şi arăta tote oile lor la slujbaşii oerî, fără de a şi le tăinui, căci orî-care se va dovedi că au ămblat a’şi ascunde şi a’şî tăinui oile cu gând ca să păgubescă cămara, pe unul ca acela, nu numai că-1 vom da a’şi plăti tote oile îndoit, ci încă ’l vom şi pedepsi după dreptatea ce va fi, şi fieşi-care pârcălab din fieşî-care sat, să fie dator a areta la slujbaşi oile sătenilor, încă şi pe ale streinilor, acele ce se vor afla în prejma satului, căci de se va găsi vre-un pârcălab, că a sciut oile sătenilor şi nu a îndreptat pe slujbaşi, ci le-au tăinuit, acel pârcălab se va pedepsi. 8. Slujbaşii să aibă a se feri de a nu face vre-o pagubă, nedreptate seau cheltuială locuitorilor cu a le lua ceva pentru hrana lor şi a cailor lor fără de plată, căci pentru orî-care din ei ne vom însciinţa, că nu a urmat după poruncă, după ce-1 vom pune de va plăti paguba, apoi se va şi pedepsi; scriem şi dumne-vostră boerilor ispravnici şi zabiţilor judeţului, să daţi tot feliul de mână de ajutor slujbaşilor, spre a putea sevîrşi slujba fără de cusur, ca să nu se întîmple sfetirismos, căci pentru ori-ce pagubă ce se va îritîmpla din pricina neajutoruluî dumnea-vostră, înşi-ve veţi fi respuncletorî, când şi în potrivă vor fi locuitorii supăraţi de către slujbaşi cu vre-un fel de nedreptate, iarăşi dumnea-vostră veţi da răspunsul.—1806 Octombre 19. Dositeiu al Ungro-Vlahiei, Rîmnic Nectarie, Iosif Argeş, Dimitrie Ghica ISTORIA ROMÂNILOR 97 atât a tuturor de obşte patrioţilor noştri ot preste Olt, care este jumătatea ţinutului ţării nostre, cât şi pentru chiar totă ţera de către înfricoşata pornire a oştirilor de Dieu, alt mijloc nu este, spre întîmpinarea grabnicei cereri, ce ni se face, cu sfat de obşte s’a hotărît, ca pentru acesta trebuinţă de maî sus arătată, pentru vinăriciul cel obicinuit, care este de plătesce dajniciî câte 5 bani de vadră, să se maî scoţă un adaus la vinăriciu, adecă câte alte două parale la vadră, cu acestă liotărîre însă, că numai într’acest timp să fie şi să se urmeze acest adaus, iar în alţi anî viitori nici să maî fie, nicî să se maî pomenescă, şi fiind că cu acestă orînduială s’a şi vîndut acum adaosul acesta la Cochivechî şi s’a cumpărat de către dumnea-luî biv. vel. Logofăt za obiceiuri, Grigorie Bălenu, s’a dat dar acestă carte a nostră, ce s’a rînduit de dumne-luî boer cumpărător, taxildar la sud... ca să caute şi să strîngă venitul slujbeî acesteia, ca urmare întocmaî ponturilor ce maî jos se arată. 1. Mitropolia, câte trele episcopiile, mănăstirile cele marî cu metoşele lor, dumnea-lor veliţiî boerî, al doilea şi al treilea, până la boeria cea maî de pe urmă, ce se face cu caftan, fecioriî de boerî şi jupînesele văduve, ce le vor fi stătut bărbaţiî până la cea maî de pe urmă boerie cu caftan, precum şi postelniciî şi neamurile şi boerinaşiî mazîlî şi alţiî, ce au hrisove şi cărţî domnescî a fi scutiţî de vinăriciu, adaosul acesta să nu-1 plătescă. 2. Toţî ceî-lalţî de obşte peste vinăriciul ce aii plătit, care este obicînuit şi vechiu câte cincî banî de vadră, să maî plătescă acum şi acestă ajutorinţă câte alţî şase banî de vadră, fără de a lise face câtuşî de puţină încărcătură peste suma vedrelor ce se găsesc, că a plătit la cumpărătoriî vi-năriciuluî drept. 3. Fiind-că acest ajutor au să-l dea toţî dajniciî de obşte, să aibă orîn-duitul acesta cumperător a lua aceştî câte şase banî de vadră nu numaî de la cei ce au plătit vinăriciu la vinăriceriî domnescî, ci şi de unde sunt milî monăstirescî, de la toţî fără osebire să iea acest adaus de vinăriciu, iar privilegiaţiî ce s’au numit la pontul întâiu, n’au a se supera întru nimic, precum şi cu vinăriceriî vinăriciuluî celuî obicînuit, ori domnesc, orî milî monăstirescî nu are a face cu baniî lor întru nimic, ci la acea să se urmeze după ponturile şi hrisovele şi cărţile, ce au în mânie lor. 4. Fiind-că până acum culesul deluluî s’a isprăvit şi vinăriceriî ce au fost, a mesurat şi unii au luat şi banî şi cele maî multe vinuri s’aii ridicat şi s’au împrăştiat în ţeră, de aceea ca să nu se zmacine odihna locuitorilor şi ca să lipsescă urmările altor cercetărî, carî cu multă discolie se fac, iarăşî cu sfat de obşte, s’a hotărît ca altă mesurătore să nu se facă, ci acest adaos să se ceră de la locuitorî după suma vedrelor, ce se găsesc la catastihele taxildarilor vinăriciuluî, drept adecă după mesurătorea, ce s’a făcut de slujbaşii ceî orînduiţî de taxildarî, cum şi unde va fi cu totul milă monăsti-rescă să se urmeze după catastih de trăsura vaselor şi a sumiî vedrelor a celeî mile, şi de lâ toţî ceî ce plătesc vinăriciu să iea câte doue parale Ban, Dumitrache Racoviţă vel Ban, Vel Ban Manolache Brâncovenu, Mano-lache Creţulescu Ban,V el Vist. Filipescu, Isaac Ralet, Grigorie Brâncoveanu, Constantin Bălăceanu şi vel Logof. Cod. 49, fila 274—276. 80 V. A. URECHÎĂ de vadră, cari catastihe să fie datori taxildarii şi slujbaşii milelor a le da la orînduitul acesta ca şi el să urmeze a lua vinăriciul după acel catastih. 5. Vre-o altă luare, ori cu nume, de parale de cramă, ori cu nume de ră-vaşe, seau de altă cheltuială, să nu fie, fără numai două parale să iea de la răvaşul cel va da pentru plata vinăriciului, în care răvaş să scrie aşa: atâţia bani a dat cutare om adaosul de vinăriciu pe atâtea vedre, într’atâtea vase, cari fac taleri atâţia, spre a-1 avea de semă. 6. Se poruncesce şi dumne-vostră ispravnicilor judeţului să daţi mână de ajutor la căutatul acestei slujbe şi la împlinirea banilor, ca la un huzmet, ce este pentru trebuinţă şi folos obştesc, iar alte urmări împotrivă seau asupriri şi nedreptăţi locuitorilor cu încărcături să nu îngăduiţi a se face, precum şi pentru mâncarea slujbaşilor şi pentru hrana cailor lor, ori-ce le va trebui să cumpere cu bani, fără de a supăra pe locuitori cu câtuşi de puţin.—1806 Octombre 25 (1). Noi Caimacamii Terii românesd. Cinstiţi dumne-vostră boeri ispravnici otsud.... Sciut este dumnea-vostră că pentru scăparea şi mîntuirea ţării de către primejdiosa pornire a ostaşilor Dieni, s’a hotărît a da dajdie o ajutorinţă câte alte doue parale la vadra de vin peste vinăriciul cel obicinuit, care ajutorinţă şi vîndiendu-se la Cochi-vechî s’a şi dat ponturi la mâna cumpărătorilor în ce chip au să urmeze, la care, măcar că pentru împlinirea acestei ajutorinţi sa fost dat poruncile divanului către dumnea-vostră, că prin aceiaşi taxildarî ai vină-riciului celui obicinuit să se împlinescă şi acest adaos de alte câte doue parale de vadră, dar fîind-că cumpărătorii cer a se face împlinirea acesta de către aceiaşi taxildarî, ce i-aft orînduit dumnea-lor, poruncim dară ca ori-ce împlinire se va fi făcut de acestă ajutorinţă, ori de dumnea-vostră seau de taxildarii vinăriciului obicinuit, să facă teslim la mâna cumpărătorilor, cari din partea dumnea-vostră să aibă şi toţi ajutorul, pentru a se căuta huz-metul fără de cusur, lângă acesta poruncim, ca nu numai pe toţi scăunaşii vinăricerilor d’înteiu atât de la poporele ce sunt domnesci, cât şi de la poporele ce sunt cu milî mănăstiresc!, să-’i îndatoriţi să slujescă şi la aceşti vinăriceri ca şi la cei d’întâiu, adecă să arete crămile şi pe omeni, şi să aducă omeni la vinăriceri a plăti, ci şi pe taxildarii vinăriciului domnesc şi cei ce sunt cu milî monăstirescî, să-i îndatoraţi a da catastih curat de suma vedrelor, după catagrafia ce a făcut înteiu. fără de a metahirisi vre-un fel de viclenie, aşişderea şi pentru acea cu care vor fi făcut bitirmele numai cu bani, fără a le măsura vinul lor, să’î arete prin catastih, anume suma banilor şi cu numele fie-căruia; spre a lua şi cumpărătorul ajutorinţii dreptul seu pe deplin, adecă câte 6 bani de vadră, căci cel ce se va dovedi că a dat catastih mincinos nu numai se va pedepsi, ci se va osândi a plăti şi paguba ce se va pricinui. — 1806 Noembre (2). Dositeiu Mitropolit, Nectarie Râmnic şi de ceî-lalţî boeri. (1) Cond. 49, lila 276—277. (2) Cond. 49, fila 278. ISTORIA ROMÂNILOR 81 CAP. VIL Moldova. Calimah. Iarăşi Moruzi. Găimăcămie. Invazia rusescă. Ipsilante Domn şi al Moldovei. Calimah sosise în Iaşi, căci se grăbise, îndemnat de sigur chiar de Sebastiani, să gr ăbescă a lua domnia. După obiceiu Calimah se opri la Galata, în prejma Iaşilor şi aştepta ca ţera, ca boierii să vină să i se închine. Dar ce se întîmplase? Generalul Consul rusesc Rodofînic, scrisese o notă Caimacamieî lăsată de Moruzi, la plecarea din Iaşi, declarând că nu recunosce pe noul Domn şi îndemnând pe ţeră a nu asculta de Calimah Vodă. Se pote judeca, dice Drăghicî (1) «ce efect a putut produce asemenea urmare atât între boeri, cât şi asupra Domnului, în minutele acele mai ales, când ţera era în piciore spre întîmpinarea unui Domn, după mărimea eu care se înfăţişa stăpînitoriî greci în Moldova. Boeriî a nu merge la Cali-maeh se temeau, că lucra sabia şi topuzul; să respingă iarăşi nota Consulatului rusesc nu îndrăsniaii, de frica unui conflict politic, a căreia urmare fulgerătore putea să vie asupra lor cu maî mare osîndă, şi nu sciau în cotro să apuce » Noroc pentru boeri că a treia d.i după sosirea la Galata a luî Calimah veni şi revocarea luî, numindu-se iarăşi Moruzi, în a treia domnie. Iată domnia de trei dile a luî Calimah Vodă !... Calimah reluă iar calea Constântinopoleî. Alex. Moruzi, rînduit din nou Domnul Moldovei, de a 3-a oră, a însărcinat Caimacam pe ginerele seu, Hatmanul Alex. Mavrocordat şi pre Hatmanul Mânu şi i-au pornit la Moldova, dLice Drăghicî, pentru înjghebarea domnieî. Caimacamii ajungend la Iaşi, au găzduit la Curtea cea nouă. Eî se ocupară îndată cu pregătirea Curţeî domnescî, cu mobilarea eî. Adunându-se Divanul sub preşedinţa Mitropolitului Veniamin Kostaki, Caimacamiî îî pre-sentară ordinile de numire. Mitropolitul şi boeriî se declarară—după obiceiul lor—tericiţî de noua domnie. Abia se întorseseră Caimacamiî de la Mitropolie şi prîntjiseră, când iată, pe la timpul tocei de vecernie, un olac se opresce la scara Curţeî. Un călăraş de Soroca aduce ştafeta, că muscaliî au aşedat podurile pe Nistru şi că au început a trece în astă parte, în diua de 10 Noembre, 1806 (2). (1) Tom II, pag. 71. (2) După Laurian Rusia intră ca duşman şi ceru Turciei, Moldova, Valachia până şi Dunărea. Drăghicî amintesce, că Ruşii numiră guvernator pe KusniJcov, şi spre Valachia trămise pe Ipsilante cu oşti muscălescî. Din contră, cronica greco-română (pag. 507 a Istoriei Mitropoliei Moldovei de Erbicenu V. A. Urechiă. Istoria Românilor. 6 82 V. A. URECHiĂ Acesta scire emoţionă mult totă boerimea şi întreg oraşul. Spaima de necunoscut era groznică. Dintre toţi, curtenii şi amicii luî Moruzi erau cei maî perplecşî. Pe dată caimacamii expediară olac, care să iasă înaintea luî Al. Moruzi, carele intrase în ţeră şi înainta spre Focşani. Drăghicî scrie, că acolo aflară trimişii Caimacamilor pe Al. Moruzi. După o scrisore însă a luî Rodofinikin, consulul rusesc din Iaşî, trămisă de acolo în 17 Noem-bre 1806, către ltalinski la Constantinopole, Moruzi era deja aprope de Iaşî (1), când veni acolo scirea trecereî oştireî rusesc! de 140.000 ostaşî menţioneză (pag. 506) de tratatul de alianţă între Ruşi şi Turci de la 11 Octombre 1806, pune intrarea Muscalilor în Moldova la 10 Oct. 1806 şi 4ice: «Ruşii în puterea art. 4 al noueî alianţe. . . au pogorît armate în Moldova; călcând însă alianţa, îndată ce au trecut hotarele, au apucat cu hapca, fără de resboiu, cele doue cetăţi române turcescî: Hotinul şi Benderul. Porta atunci fu silită a lua mesurî. Mustafa-Bairactar, în 30 Noembrie 1806, veni să ocupe Bucurescî cu 12.000 oşteni.» Cronica greco-română, dice, că tractatul de alianţă secret era pe 9 ani şi consta din 11 articole «cu tote că dic că n’ar fi adeverat acesta.» Zilot Românul (pag. 84 ed. Hasdeii) pomenind de invaziunea muscălescă de la 1806 cjice, că era o consecinţă a tractatului secret ce încheiase cu Turcia, de a avea voie să tr6că amicalmente pe la ea spre Dalmaţia contra Francieî. Ast-fel primele cetăţi după Nistru deschiseră, fără luptă, porţile lor Ruşilor. Rusia le luă cu chip prietenesc, dar cu socotela într’alt chip, căci se făceau stăpâni şi Turcii le lăsară în manile lor şi fugiră, afară numai de cetatea Ismailuluî, pe care nevrend Turcii să o dea, s’au făcut Ruşii mu-haserea cu o sumă de ostaşî, iar cu cea-l-altă oştire se îndreptară spre Valachia. (1) După o scrisore a luî Andreossy către Napoleon, datată de la *Viena în 1 Ianuarie 1807 C. Moruzi află despre intrarea Muscalilor în Moldova încă înainte de a ajunge la Focşanî, în cale, la Buzeu. De acolo el expedia îndată olac vestitor la Constantinopol şi să c£ră instrucţiuni. La 26 Noembre stil nou Moruzi era la Rîmnicul-Sărat, unde se înţelese cu comandantul turc al Brăilei şi-l îndemnă să iea mesurî de aperare. De Ia Rîmnic Moruzi vesti Porţeî luarea de Ruşî a Hotinuluî şi împresurarea Benderuluî, cum şi acestora de către muscali a consulului frances din Iaşi Reinhardt. De la Rîmnic trecu la Focşanî, unde remase până la 12 Octombrie stil nou (30 Septembre), dar ve(Jend că Muscalii împing înainte spre Muntenia, plecă din Focşanî cu posta şi merse la Rusciuc, ca să se concentreze la Mustafa Aga aian, şeful acesteî părţi, asupra mijlocelor de aperare. Andreossy către Napoleon, împăratul Francesilor, despre veştile aduse din partea principelui Moruzi de trămisul acestuia, Ion Ghica. Vienne, le 1-er Marş, 1807. Sire, Le Prince Moruzzi, en m’adressant une lettre pour V. M., m a ecrit la lettre dont je joins ici copie. L’une et l’autre m’ont 6te remises par un homme de confiance du Prince, le nommd Jean Ghika, grec albanais, envoye â cet effet preş de mois. J’ai cru qu’il se-rait agreable â V. M. et peut-etre utile â ses projets de voir ce Jean Ghika qui s’dnonce bien et parle tres-bien frangais. 11 n’a point hesite â se rendre aupres de S, E. le Prince de Bdnevent auquel je l’adresse, et qui prendra Ies ordres de V. M. ISTORIA ROMÂNILOR 83 şi câ pe dată Moruzi renunţă de a intra în Iaşi, ci luă calea Focşanilor. Ceva mai mult: sosit la Focşanî AL Moruzi chiamă acolo trei boieri şi Voici Ies renseignements que j’ai obtenus de eet emissaire sur l’invasion de la Mol-davie par Ies Russes, et le role que le Prince Moruzzi a joue dans cette circonstance. Je dois ajoufcer que le Comte Palatin, l’Aga de Frangopoulo qui r&side â Vienne en qualite d’Envoye du Prince Moruzzi, a ete charge itârativement de se rendre preş de moi et de protester des bonnes intentions et du d^vouement de ce Prince. J’en reviens aux renseignements. Le 22 Novembre, Ies Russes ont passe le Dniester â Mohilow. Le meme jour, ils ont donne une note au Divan de Moldavie, par laquelle ils preten-daient qu’ils entraient en amis et du consentement de la Porte. Le Prince Moruzzi regut cet avis â Buseo en Valachie, etant en route pour se rendre â Jassy. II expedia de suite un courrier â Constantinopole pour donner cette nouvelle â la Sublime Porte et demander des instructions. II expedia egalement un courrier â Jassy pour signifier â son Caimacam (vice gouver-neur) que, n’ayant reqn aucun avis de la Porte, il ne pouvait continuer son voyage, ni aller â Iassy, et que tous Ies habitants devaient agir en consequence de la fidelitd due â leur Gouvernement. Le 26 Novembre, le Prince Moruzzi, se transporta a Rîmnico, ou il s’aboucha avec Ibraîl-Nazir, Commandant de la forteresse de Braîla, lui donna l’^veil sur Ies projets hos-tiles des Russes, Fengagea â se disposer â se d^fendre contre l’ennemi et lui fournit cent bourses pour procurer k la forteresse de Braîla, ce qui pouvait âtre necessaire dans la circonstance. Le 29, le Prince Moruzzi, ayant regu la nouvelle que Ies Russes s’etaient empar^s de Chokzin, et qu’ils avaient investi la forteresse de Bender, expedia encore un courrier â Constantinople pour devoiler Ies projets hostiles des Russes. Ayant reqn depuis la nouvelle de l’arrestation de Mr. Reinhardt, il fit savoir â son Caimacam, qu’il devait protester sur le champ contre la dite arrestation et se d^mettre de sa place. Le Prince Moruzzi sejourna ă Foksani jusqu’au 30 Novembre (12 Decembre), mais vo-yant que Ies Russes commengaient â agir hostilement dans le pays et qu’une colonne de troupes russes s’avangait vers la Valachie, il partit en poşte pour Rusciuk, afin de concerter avec Mustapha-Aga, ayan, chef de cette contr^e, Ies mesures â prendre. Dans le court sejour qu’a fait le Prince Moruzzi â Rusciuk, il est parvenu â r^concilier le dit ayan de Rusciuk avec Passavan-Oglou. Ils sont deeides â faire de concert la guerre contre Ies Russes, et le Prince Moruzzi lui-meme n’attend que Ies ordres gracieux de V, M. pour se mettre â la tete de 20.000 hommes entretenus â ses frais, et rendre par la plus formidable la confederation du Danube et faire une diversion puissante en faveur de V. Majest£. Le Prince Moruzzi est dans la ferme persuasion que V. M. seule peut sauver i’Empire dans Ies circonstances critiques ou le mettent Ies intentions et Ies mouvements de la Russie. J’ai l’honneur d’âtre, Sire, de V. M. le tres-humble et tres-fidele sujet. Signe : F. AndrSossy. 84 V. A. URECHIĂ formă la Focşani o specie de Divan. «Am observat, scrie Rodofmikin, cuî trebuia, că stabilirea unui Divan la Focşani, putea se pară stranie în ochii publicului şi neplăcută pentru Rusia; prin urmare am invitat pe acei boieri să roge pe Principele Moruzi, de a veni aci (la Iaşi) ca să reiea liniştit guvernul ţereî (1). Se pare că Moruzi doria să nu se compromită de tot, faţă cu Turcia, mai ales că familia îi remăsese la Constantinopole. De aceea nu ascultă de îndemnul lui Rodofmikin, ci de la Focşani preferi să reapuce încet calea Turciei, precedend oştirea rusescă. Caimacamilor sei încă le ordonă să stea ei în Iaşi până la intrarea acolo a Ruşilor. Drăghici pune acestă intrare a Ruşilor în 8 Decembre, sub comanda cneazului Prozorowski. Acestă dată nu este exactă, căci consulul rusesc Rodofmikin scrie la 17 Noembre, că la 16 a acelei luni a fost intrarea în Iaşi. Că numai după o lună de (Jile de la trecerea Nistrului să fie sosit Muscalii la Iaşi, nu este admisibil. La 10 Noembre fu trecerea Nistrului şi şase (Jile după aceea antegarda oştirei rusesci ajungea la Iaşi. Nici o prealabilă declarare de resboiu nu precedă invadiunea acesta a Principatelor. Cea d’întâie proclamaţiune către Moldoveni, îi asigură că oştea rusescă nu vine ca neamică şi că se va respecta administraţiunea ţereî, ba că nici chiar trămiterea obicinuită de zaherele la Constantinopole nu va fi împe-decată. Comanda armatei rusesci o avu Mikelson. împreună cu oştea se întorse în Principate Constantin Ipsilante. Oştirile muscălesci nu întîmpinară nici o greutate de a pune mâna pe cetăţile Bender, Hotin şi Chilia. Garnizonele reduse ale acestor cetăţi se închinară Muscalilor fără de bătaie, pe când alte divisiuni din armată, coprindeau Basarabia şi înainta în Moldova (2). Muscalii neaflând domnie în Iaşi şi starea desbaterilor pe cale diplomatică, cerend să nu aibă aerul de a fi cucerit Muscalii Principatele, Rusia nu numai recunoscu domnia în Muntenia a lui C. Ipsilant, dar încă îl întări de Domn şi al Moldovei. C. Ipsilant se opri deci întâiîi la Iaşi, unde organiză divanul seu, căruia îi ordonă să strîngă îndată o oştire din ţcră de clece mii de oşteni «rm-brăcăndu-i cu haine verdî de postav si cu coifuri în cap, numindu-î Dragoni Ma-chedont.v (1) Ilurm. T. II, supl. I, pag. 365, Doc. DIII. (2) Dionisie Eclesiarhul, Tesaur, II, pag. 208. ISTORIA. ROMÂNILOR 85 CAP. VIII. Lupta diplomatică. Să urmărim acum maî de aprope lupta diplomatică din Constantinopole după eşirea Iui Sebastiani. Napoleon, cu tot bunul motiv ce avea d’a fi supărat pentru marele eşec ce avu politica sa, nefiind pregătit de luptă şi în Orient, după ce îşî con-centră puterile la Vistula nu-şî dete pe faţă acestă supărare, şi se mărgini a nu rumpe cu Turcia. Ba când oştea francesă intra în Polonia, Talleyrand vestesce acesta domnilor Moldovei şi Munteniei. Către Sebastiani scriind Talleyrand din Berlin 7 Noembre 1806, îî spune, că a vestit pre domnitori despre intrarea oştireî francese în Polonia «ils savaient que FEmpereur veut Ies proteger, qu’ils n’ont aucun moyen plus assure de conserver sa bien-veillance; que de continuer a montrer la moine fidelite a leur souverain, le meme attachement a la cause commune; mais il faut que la Porte leur donne Ies moyens de delendre avec vigueur Ies frontieres qu’elle leur a confiees » Napoleon scrie însuşi Sultanului Selim II, în urma victoriilor, ce câştigase contra Prusiei şi contra Rusiei, la 11 Noembre stil nou 1806, ca să’l încurajeze şi îî promite, că cu oştea sa de 300.000 de oşteni, nu va face pace până ce Turcia nu va redobândi cele 2 principate şi nu vor fi recunoscute domniile luî Calimah şi Alex. Suţu. «Le moment est venu oii la S. P. doit retrouver son energie et faire macher ses armees pour couvrir Bender, Hotin, toute la ligne du Dniester.» Napoleon I scrie încă în 11 Noembre 1806 stil nou, către Sultanul Selim: Tres-haut; tres-excellen4, etc. Berlin, le 11 9-bre, 1806. Le jour meme ou nos ennemis vous redemandaient la Moldavie et la Valachie en vous parlant de mes desastres, je remportais â Jena une me-morable victoire et je marchais â d’autres triomphes. Les armees de Prusse sont detruites ou faites prisonnieres. Tout le pays est â moi. Je suis â Berlin, â Varsovie. Je poursuis avec 300 miile hommes mes avantages, et je ne ferai la paix que lorsque vous serez rentre en possession de vos deux Principautes par le retablissement des deux Hospodars, Callimaki et Alexandre Sutzo. Reprenez confiance. Les destins ont promis la duree de votre Empire; j’ai mission de le sauver, et je mets en commun avec vous mes victoires. Le moment est venu ou la S. P. doit retrouver son energie et faire marcher ses armees pour couvrir Bender, Chottin, toute la ligne du 86 V. A. URECHI & Dniester. Je sais que Ies Russes retirent leurs forces, de cette frontiere; ils se dirigent sur moi. Je Ies cherche et vais au devant d’eux. Ne balancez plus. Ils ne vous trompent que par impuissance. Ils se faisaient livrer vos provinces: la valeur ottomane doit Ies sauver. Eerit en notre Château Imperial â Berlin, le 11 Novembre 1806 (1). Talleyrand către Sebastiani, despre trămiterea scrisore! lui Napoleon I către Sultanul Selim. Mr. VAmbassadeur, Berlin, le 11 9-bre, 1806. J’ai l’honneur de vous envoyer une lettre que S. M. l’Empereur et Roi ecrit â Sa Hautesse. Remettezda lui sur le champ avec la traduction qu’en aura faite M. Ruffin. La Porte Ottomane na fait que ce qu’elle pouvaitfaire. L’Empereur excuse ce que la necessite lui a prescrit et il veut la retier de la position ou Ies ennemis de cette Puissance Font entraînee en la trompant. II veut qu’elle rentre en posesion des deux Principautes. II ne restituera Varsovie et Berlin s’il doit Ies restituer, que lorsque la Porte aura recouvre la Moldavie et la Valachie. Era pre târdie o mişcare atunci! Până să ajungă oşti turcesc! Ia Ben-der, acolo erau de mult Muscalii. Ş apoi Turcia semnase cu Rusia, nu mult înainte,—am spus’o deja—convenţiunea, prin care i învoia trecerea prin Principate contra Franciel. Ceea ce după Ruşi legitima graba intrăreî oştirilor rusesc! în Principate fu şi faptul, că Pasvantoglu invadase din nou Valachia, cum maî îndărăt am aretat, îndată ce aflase că Ipsilante a fugit din Bucurescî. Cronica greco-română pune invasiunea acesta la 13 Sept. Jo! $iua: «înainte de a se Iu* mina de (Jiuă, prin ordinul lu! Osman Paşa Pasvantoglu Vidin Muhafizi, au călcat Craiova Ţelebi Aga Rahova Aghianeş cu 500 de turc! şi ridicând pe Caimacamul Logofetul C. Caliarhi, ce se numea şi Kiani, pe Lo-gofetul D. Bibescu şi pe Clucerul Corniţă Ibrailov i-au trimes la Vidin dintre care Logof. Bibescu a remas acolo închis, iar ace! do! s'aîi întors la Craiova. S’a făcut multă prădăciune şi golăciune de Turc! maî în totă Craiova pe la boieri, ear! abia ’ş’-au săpat vieaţa lor şi a familiilor lor prin fugă. Prin violenţă şi tiranie au luat atunci Osman 2.000 de pungî de galben! din ţeră, 500 de la Logof. Bibescu, 40 de la Tănăsuică neguţitorul şi 15 de la un Hagi Gheorghe Celebi* căruia i-au tăiat şi capul. (1) Coresp. de Napoleon — Paris, 1852, tom. XIII, pag. 638. ISTORIA ROMÂNILOR 87 * Acesta invaijiune a luî Pasvantoglu nu era provocată anume de Ruşi? Deacă nu, de ce la 16 Aug. în (jlioa când luge din Bucurescî Domnitorul Ip-silante, fuge şi din Craiova, de acolo, boerul Posteln. Iordache Arghiripol ? Istoricul „Cronicei greco-române“ la pag. 506 acesta a nenorocit în- dată totă Craiova şi cele 5 judeţe prin înşelăciunea Iul Ipsilante. Ipsilante a înşelat ... cu ce? Se bănuia ore că el a chiămat pe Osman Pasvantoglu spre a da Ruşilor pretext de intrare, şi că chiămându-1, na voit să compromită pe amicul seu Arghiropol, care se retrase la timp din Craiova ? Lucrul remâne sub îndoială, dar nota lui Budberg, ministrul din Peters-burg, către Italinski, în 15 Noembre 1806, acusă între altele pe Porta, pentru că «la plus grande pârtie (a Valaehie!) se troave envahie par Ies troupes de Passavan-Ogliiy sans que la Porte paraisse avoir ni Vintention, ni Ies moyens ne-cessaires pour reprimer ees desordres. . . » Gest ă cette fin que la presence des troupes russes doit contribuer efficacement ă rendre aux deux Principautes et par-ticulierement a la Valaehie cet Stat de calme et de securile,» Rusia declară, că nu de personele şi de domniile luî Moruzi şi Ipsilante şi-a bătut ea capul, ci că «elle ne saurait tolerer plus longtemps Ies vexations dont Pasvantoglu et d’autres agans voisins de la Valaehie occablent cette malheureuse province (1). 1 * * * (1) Hurm. Tom. II, supl. I, p. 363, 364. Budberg către Italinski, despre cererile Curţii imperiale rusesc!, privitore la Valachia şi Moldova. Monsieur, Petersbourg, le 15 Nov. 1806. Le general de Michelson, Commu en chef l’armee du Dniester, reeut ordre d'entrer en Moldavie, non en ennemi, corame la malveillance ne manquera pas de la faire envisager, mais dans Funique but de retablir Ies anciens rapports qui ont si longtemps subsiste entre Ies deux Empires, d’apres Ies traites, de prevenir Ies eiYets pernicieux de la domination fran-caise qui s’etablit â Constantinople, et qui menace la Porte d’un envahissement total, et enfin de paralyser le dessein hautement annonce par Sebastiani de faire traverser le territoire ottoman par une armee frangaise pour venir nous attaquer sur le Dniester. Tels 6taient Ies motifs'pressants des ordres donnes au General Michelson, en date du 16 Octobre. Tel etait aussi le sens et l’esprit de ces ordres que le General a du manifester dans toutes Ies Communications qu’il a pu avoir â son entree en Moldavie, tant avec le Gouvernement de cette Principaute et avec celui de la Valaehie, qu’avec Ies differents Pachas. comman-dants des places fortes sur le Dniester et sur le Danube. Huit jours apres l’expedition de ces ordres, savoir le 23 Octobre, nous recumes vos rapports du 6/18 du meme mois, par lesquels vous annonciez la reintegration des Princes Moruzzi et Tpsilanti, en vous bornant ă un simple avis, sans entrer dans le moindre de- 88 V. A. URECHII Intre aceste Napoleon I păşesce din victorie în victorie. La 15 Ootorri’ tail sur tout ce qui aurait pu eclairer l’opinion du Ministere Imperial dans une circon-stance de cette nature. Quel qu’eut ete Ie deşir de l’Empereur, notre Auguste Maître, de revoquer des lors Ies ordres donnes au General de Michelson, S. M. I. a cru devoir at-tendre Ies eclaircissements ulterieurs qu’annongait votre rapport du S. 6/is Octobre pour avoir des donndes positives et detaillees sur des objets d’une importance si majeure et afin de pouvoir prendre ses mesures en consequence. Sur ces entrefaites, nous regumes vos differentes d^pâches du 16/2s Octobre. Je ne vous cacherai pas, Mr., que, par leur contenu, S. M. I. n’a pu observer sans peine et sans surprise que, dans une pareille crise vous ayez cru devoir vous borner au seul point de la reintegration des Princes. Quelque soit l’interât que, sous tant de rapports, l’Empereur a du prendre et maintenir vis-â-vis de la Porte, cette pârtie de ses droits, vous ne pouviez cependant ignorer, Mr., que ce ne sont pas Ies seuls que S. M. est dans le cas de revendiquer, et que d’ailleurs, le but principal de la Cour Imperiale btant de s’assurer d’une maniere positive des dispositions de la Porte, cette demonstration isolee et executee avec tant de mauvaise grâce, ne pouvait suffire pour nous donner â cet egard toute la garanţie qui nous est indispensabîe. En effet, qui nous r£pond que cette satisfaction partielle ne nous a pas ete donnee par la Porte d’apres Ie conseil de nos ennemis communs meme? Les differentes conferences qu’a eues l’ambassadeur Sbbastiani avec Ibrahim Kiaîa et les autres Ministres de la Porte dans le cours de cette n^gociation, ne militent que trop en favenr de cette hypothese. Supposons toutefois un moment que la reinstallation des Hospodars eut ete le seul grief que nous ayons eu â la charge de la Porte, comment, dans ce cas meme pourrait-on compter avec certitude sur l’execution stricte et pleiniere de la reparation que la Cour Imperiale vient d’obtenir, apres les tergiversations plus qu’equivoques du Prince Moruzi et dans le triste 6tat ou se trouve la Valachie, dont la plus grande pârtie se trouve en-vahie par les troupes de Passavan-Oglou, sans que la Porte paraisse avoir ni Pintention ni les moyens n^cessaires pour reprimer ces dosordres? Ne serait ce donc que sous ce dernier rapport, S. M. ne saurait se contenter de la satisfaction donnee, avant de s’assurer qu’elle aura son plein effet, et c’est â cette fin que la presence des troupes russes doit contribuer efficacement â rendre aux deux Principautes et particulierement a la Valachie cet etat de calme et de sdcurite, que la Cour Imperiale seule leur a garanţie par les tran-sactions les plus solennelles. Vous avez tres bien compris que ce n’est pas la personne des Hospodars Moruzi et Ipsilante qui interesse essentiellement la couronne Imperiale, mais bien la tranquillite et le bien-6tre des deux Principautes confiees â leur admini-stration. Cest de lâ que derive l’obligation ou se trouve la Russie de soutenir un ordre de choses qui n’a ete etabli que par son intervention et sous ses auspices, et elle ne saurait tolerer plus longtemps les vexations dont Passavan-Oglou et d’autres Ayans voisins de la Valachie accablent cette malheureuse province, sans deroger essentiellement â ce qu’elle doit â sa propre consideration. S. M. I. ne croit pouvoir envisager les rapports existant entre la Russie et l’Empire Ottoman comme remplaces sur leurs anciennes bases que: 1. Lorsque les droits et prerogatives assures aux principautes de Moldavie et de Valachie par les differentes stipulations y relatives, seront retablies dans toute leur force et vigueur, et que, nommement la deraiere de ces provinces sera delivree des rebelles qui la devastent, par les soins de la Porte, ou bien par les troupes de S. M., et qu’en ISTORIA. ROMÂNILOR 89 brie 1806 Napoleon va impune tratatul de la Posen. Deja la 1 Octombre 1806, Napoleon scrie Sultanului Selim din Posen, îndemnându-1 să se dea partea lui şi să isgonescă pre domnitorii devotaţi Ruşilor (1). meme temps sa tranquilite, son bien-etre â l’avenir seront suffisamment garantis par letablissemment d’une force naţionale capable de defendre la province, contre les voisins du Danube. J’ai l’honneur, etc. Signe: A. de Budberg. In legătură cu intrarea Ruşilor în Moldova, este şi mişcarea flotei ingleze. Despre intrarea Ruşilor în Moldova, Talleyrand scrie mai înteiu lui Sebastiani, din Berlin, în 18 Novembre 1806 stil nou. Ii spune că curierul ce a expediat din Berlin la Iaşi în 14 Noembre, n’a putut ajunge acolo, căci la câte-va leghe de la Iaşi, a aflat că acolo intraseră Ruşii şi că comisarul frances Reinhardt era păzit «ă vue» şi împedicat de a avea vre-o comunicaţiune, ba încă avea să fie dus în Rusia. Noutăţile date de lume sunt că Ruşii au trecut Nistrul «sur trois points 11 dit que la l-ere colonne, qui est de 6000 hom-mes, a attaque Chokzin, qui s'est rendu deux jours apres; que la seconde, forte de 10.000 hommes, s’est portee par Mohilow ă Jassy, et, de lă, a continue sa route pour Bucarest, dans l’intention d’aller sejoindre aux Serviens; que la 3-eme colonne, composee de 20.000 hommes, a pris Bender de vive force et a continue sa marc-he vers lsmai'l. Ces troupes sont commandees par le Prince Dolgorouki etles Generaux Michelson et Tomanski. Pres-que toute leur cavalerie sont des Cosaques. On croit que le corps de 6.000 hommes qui a pris Chokzin, a re^u ordre de se porter en Pologne. Aucune lettre ne confirme les nouvelles donnees par le courier de Jassy; mais un secund courrier qui vient aussi d’ariver de Constantinopole rapporte qu’â son passage ă Bucarest, on y attendait d’un moment ă l’autre l’arrivee des Russes.» Generalul Sebastiani către relaţiunile externe, despre sosirea escadrei englese în apele Bosforului. Pera, le 29 Novembre, 1856. Je crois que l’arrivee de l’escadre anglaise a ete sollicitee par quelques Ministres mânie de la 8. Porte, qui ont voulu se justifier aupres du Grand Seigneur de la destitution des Princes Sutzo et Kallimaki, en faisant voir que les menaces de guerre faites par l’Am-bassadeur d’Angleterre etaient positives. Ce dernier trăit vous fera connaître le Ministere. Je dois prevenir V. A. que le Charge, d’affaires de Turquie ă Berlin, Argiropulo, est une creature des Princes Moruzzi etlpsilanti, et entierement devoue aux Russes et aux Anglais. au Câmp Imperial de Posen, le 1-er Octobre 1806. (1) «La Prusse, qui s’etait liguee avec la Russie a dispăru. J’ai detruit son armee et je suis maitre de ses places fortes. Mes armees sont sur la Vis* tule, et Varsovie est en mon pouvoir. La Pologne Prussienne et Russe se levent et forment ses armees pour reconquerir son independance. C’est le moment de reconquerir la tienne. Chasse les Hospodars rebelles, que la plus injuste violence ta oblige de retaUir au mepris de ton firman qui les avait declare traîtres. Eemets en place les vrais serviteurs et les Hospodars de ton choix. Naccorde point aux Serviens les concessions qu’ils te demandent Ies armes ă la main. Fais 90 V. A. URECHIĂ Rusia caută să împuţineze efectul mare, ce produceau la Constantinopole scirile despre victoriile Francesilor. Ei făceau să circule acolo cele mai grosiere minciunî. Michelson mai scornea şi fantastica scire, că Napoleon are de gînd să cucerescă Imperiul Otoman şi să se proclame şi Imperator de Orient. Ca să potă Porta a-şi apăra statele să nu ajungă prada ambiţiune! nemăsurate a luî Bonaparte «et pour acquerir enlin la possibilite de faire con-cevoir ă la Sublime Porte la necessite ou elle est de se tenir en alliance avec Ies Cours de Russie et d’Angleterre, S. M. Imperiale fait savoir qu’elle a distrait de ses armees une division qui entre dans Ies provinces de Mol-davie et de Valachie; qu’apres qu’il aura ete pourvu, suivant Ies regles de la guerre, aux besoins et aux mesures de surete militaire de la dite division envers son General, tant pour la tranquillite des troupes, que pour celle du pays, il n’y sera commis aucun acte hostile ni aucune espece de violence; et que, si S. H. destitue ceux de ses agents en place qui, pour etre partisans des Franşais, la stimulent â enfraindre ses engagements envers la Cour de Russie ; si.............................................. Sa dite Majeste fera rentrer ses troupes dans ses limites. Elle le promet et y engage sa parole Imperiale.» Rusia mereu protestă, că ea nu intră în Moldova ca neamică, ci ca amică a Porţeî In. realitate Rusia voia să inteţescă rescola tuturor creştinilor contra Turcilor, (1) precum promisese C. Ipsilante că el va putea face. marcher des troupes sur Chokzin; tu nyas plus rien a craindre de la Russie. Tai charge mon Ambassadeur de contracter avec toi tous Ies engagements neeessaires. Si tu as ete prudent jusqu’ă cette heure, une plus longue condescendance avec la Russie serait faiblesse et perdrait ton Empire. Talleyrand scrie şi el Generalului Sebastiani în 6 Octombre 1806: «In comunicaţiunile dumitale cu Porta n’o deprecia, evită imputările; silesce*te a o încuragia şi ai reda energie. Să-şî înarmeze fruntariele, să resiste Rusiei, să restabileze pe cei doi domnitori, să nu refuze de a-’şî spori forţele cu o hotărîre fermă, să se arate ceea ce pote fi în adevăr: putinte şi independinte.» Talleyrand cere informaţiunî de la Sebastiani şi-1 elice să le trimită prin Iaşi. Pera, 8 Noembre, 1806, (1) Generalul Sebastiani ia 17 Octombre 1806 scrie insă, că graţie pregătirilor de res-boiu ale Turciei şi graţie amicieî Patriarhului cu Principii Suţu, Calimaeh şi Hangeri, nu va reuşi planul rusesc de insurecţiune a creştinilor. (Hurm. I, supl. II pag. 369.) Generalul Sebastian către Talleyrand. Le troupes russes ont envahi la Moldavie et marchent sur ia Valachie. On porte leur nombre â 60.00Q hommes. Mais V. E. sait juger ă quel point on exagere ici. Je ne crois ISTORIA. ROMÂNILOR 91 Nu numaî asupra Porţeî Otomane tăcuse impresiune victoriile lui Napoleon contra Prusiei, ci şi asupra lui Al. Moruzi. Acesta îşi propuse să intre în bunele graţii ale Francesilor. Cu acest scop el adreseză la 15 Decembre 1806, următorea scrisore către Andreossi, representantele Francieî laViena: Monsieur, Le 15 Decembre, 1806. Les qualites eminentes, tant politiques que militaires dont V. E. a donne Ies plus brillantes preuves, m’ayant penetre d’une juste admiration et inspire des sentiments de la plus grande confiance pour elle, m’ont fait resoudre dans cette circonstance ă lui adresser un placet pour S. M. I. contenant un resume de faits propres â demontrer mes demarches toujours franches et loyales, et que d’ailleurs je ne les crois pas indignes d’etre mis sous les yeux de S. Majeste. J’ose donc la prier de vouloir bien me faire la grâce de le faire trans-mettre â S. M. l’Empereur et m’indiquer les ordres gracieux de S. Majeste. Le porteur de la presente s’etant trouve aux frontieres de la Moldavie et â l’epoque des evenements qui s’y sont passes en dernier lieu, est en etat de pouvoir donner ă V. E. des renseignements sur plusieurs points qu'elle voudrait verifier. Alexandre P. de Morouzy. C. Moruzi întreţinea la Viena un agerit al seu politic, pe Aga Frango-pulo, prin care căuta să se pună bine cu Andreossi, representantul Francieî. In Noembre 1806, trimese la Viena pre un alt comisar al seu credincios, pe un Ion Ghica, cu misiunea de a duce luî Andreossi o scrisere a luî, însoţită de o alta către Napoleon. A Moruzi dădea ambilor, asigurări de credinţa luî în succesele Francesilor şi cum că Turcia nu pote fi salvată de cât de imperatorele frances şi că el, Moruzi, e gata să se pună în fruntea unei armate de 20.000 de români în favorea Porţii, numai să voiască acesta pas que cette armee soit au-dessus de 15 k 20.000 hommes. Le General Russe a dit en entrant sur le territoire turc, qu’il venait en ami. II n’avait pas besoin d’employer la ruse et le mensonge pour entrer dans un pays ouvert et sans defense. La Porte n’a ete in-formee de cette invasion soudaine, que par les lettres de Jassy. Les Gouverneurs turcs des places du Dniester ne lui en ont rendu aucun compte. M. d’Italinski, k qui la Porte a demande des explications sur la marche de cette armee, a repondu qu’il n’en etait pas instruit et que sa C-our ne lui en avait donne aucune connaissance. La Porte paraît s’etre contentee d’une reponse aussi absurde. Acest plan însă fu aflat şi înţeles de general Sebastiani. El scrie luî Talleyrand : «Le veritable but de la marche de l’armee russe en Moldavie et en Valachie me paraît etre d’insurger ces deux Provinces, de se reunir aux Serviens et aux Montenăgrins, de faire revoiter la Moree et les lles de l’Archipel; en un mot, de faire prendre les armes â toute la population grecque pour chasser les Turcs de l’Europe.» 92 V. A. URECHIĂ Napoleon (1). La 1 Ianuarie 1807 comunică Andreossi lui Napoleon tote aceste scirî (2). Numai la 17 Noemhre 1806 stil nou se trămite de Turcia ceva trupe în Muntenia, la Focşani şi Brăila (3). In urma acestui act Porta se grăbesce (1) Vecii llurm. II, supl. I, pag- 371. (2) Nota unei conversaţiunî a lui Ion Ghica, despre măsurile militare luate în unire de Mustafa-Bairactar, Mor uzi şi Pasvantoglu. Varsovie, le 9 Janvier 1807. Monsieur Ghika, secretaire du Prince Moruzzi, a ete charge par ce Prince de venir ex-poser sa conduite et offrir ses Services. Voici Ies details qu’il a donne verbalement sur Texpedition des Russes en Moldavie, et sur Ies mesures prises par Ies Pachas dc la frontiere pour defendre l’Empirc Ottoman. Les Russes ont en Moldavie 35.000 liommes, sur lesquels il y a peu de cavalerie et de troupes reglees; ils sont maîtres de Choksin, de Bender. On craint pour Ismai'l, parce qu’un courrier que le Prince Moruzzi y a envoye n’en est pas revenu et que les Communications avec cette viile sont intorrompues. Le Prince Moruzzi se rendait en Moldavie, ou la Porte Ottomane l’avait replacă; mais lorsqu’il a appris Tentree des Russes, il s’esfc retire â Rustckuck; il a rappele de Moldavie tous ses agents, tous ses officiers, et il a concerte avec Mustapha-Bairactar les moyens de defendre la frontiere. Mustapha et Passavan-Ogîou etaient divises : le Prince les a reconeilics. Tous deux ont aîors uni leurs forces pour fermer aux Russes Tentree de la Valachie; Mustapha-Bairactar a envoye 5.000 homraes â Bucarest, 12.000 autres y sont envoye par Passavan-Oglou. Ils etaient deja arrive â Craiova le 18 Decembre, lorsque M. Ghica a passe â Bucarest. Mustapha peut encore disposer dans le moment actuel d’une autre corps de 15.000 hommes, presque tous de cavalerie, et, dans quelque temps, il pourra avoir en tout 40.000 hommes. Passavan-Oglou peut en avoir 20:000. Le Prince Moruzzi se propose de lever aussi pour la defense des irontieres un corps de troupes. Le Pacha de Silistrie, celui dlbraîl, en leveront deux autres, et M. Ghika annonce que toutes ces forces reunies pourraient etre de cent miile hommes. 11 entrait dans les vues du Prince Moruzzi et de Mustapha-Bairactar de former pour la defense de l’Empire une Confedăration, meme avant de savoir que la Porte avait declare la guerre â la Russie. Cette Confederation serait composee de tous les Pachas de la rive du Danube. On chercherait â y faire entre le Pacha de Janina et l’Ayan d’Andri-nople, qui agiraient tous deux contre les Serviens, tandis que les autres Pachas attaque-raient les Russes. Le Prince Moruzzi voudrait connaître sur ce projet les intentions de 8. Majeste. II de-sirait recevoir d’elle des ordres directs, et le Pacha de Widdin, TAyan de Rustchuk, le desirent egalement Les Autrichiens disent que Belgrade est au moment de tomber entre les mains des Serviens, et ils offrent de s’en emparer, de peur, disent-ils, qu’elle ne soit bientot occupee par les Russes. Mais les Russes sont separes de Belgrade par la Valachie et le Pachalik de Widdin, et il ne paraît pas qu’ils puissent y arriver, d’apres les dispositions prises par Passavan-Oglou et par l’Ayan de Rustchuk. (3) Hurm. I, supl. II, pag. 369, Doc. DXI. ISTORIA ROMÂNILOR 93 a lua mesur! maî seriose şi ea declară, vedurăm, formal resboiu Rusiei, ho-tărîndu-se a revoca din nou pre C. Moruzi şi pe Ipsilanti (1). (1) Traducţiune de pe manifestul Porţei dat cu ocasiunea declarare! res-beiuluî în contra Rusiei. (Traduit le 10 Janv. 1807.) Le nombre des Rayas patentes de la Russie, ou proteges sous divers pre-textes par cette Puissance dans la Valachie et dans la Moldavie, est incal-culable. Aussi, regardait elle ces deux Provinces comme ses proprietes, aussi, son Consul s'immisQait, dans l’administration domestique du pays et ceux, parmi les Voivodes, nommes par la S. P. qui n’obtemperaient point ă la volonte de la Russie, etaient-ils les objets de sa haine et les victimes de ses plaintes continuelles; tandis que ceux de ces memes Princes qui lui etaient devoues, etaient assures de sa constante protection, de sorte que la difficulte de trouver pour ces principautes des Voivodes qui conciliassent tous les interets, etait reellement devenue insurmontable pour la S. P. Mais quoique chacun des articles precites, etant formellement attentoire aux traites et pouvant etre considere comme une intraction manifeste, eut legitime la rupture, la S. P. preferant la voie de la patience et de la lon-ganimite, non par faiblesse, ni par sentiment de son impuissance, mais bien pour epargner l’effusion du sang humain, et par un mouvement de commiseration pour ses sujets, a fait les plus grands efforts pour parvenir â des arrangements convenables par des conferences amicales sur tous les points contestes, temoin sa conduite, â l’occasion de la clestitution arrivee recemment des Voivodes de Moldavie et de Valachie. La raison majeure d’Etat avait necessite cette mesure de la S. P. La Russie voulut s’en tenir offensee, sous le simple pretexte qu’elle n’en avait pas ete preventivement informee ; mais il etait evident qu’il eut ete impossible de differer d’un seul instant la deposition du traître Voivode de Valachie, dont la felonie demontree par une infinite de preuves, exposait la S. P, ă des inconve-nients, II ne constait pas moins que, si elle en eut donne un preavis â la Russie, le dit Voivode en aurait ete instruit sur le champ, et qufil serait resulte un plus grand mal. Cependant on fit connaître amicalement â la mission russe la changement des Voivodes presqufimmediatement apres qu’il eut ete prononce. L’Envove de Russie ne tarda point â exiger, au nom de Sa Cour, le retablissement de ces Voivodes, en notifiant de la maniere la plus positive «que si ce retablissement n’avait pas lieu sans «modification quelconque, il avait ordre de se retirer vers sa Cour avec «toute la legation;» et; dans la declaration qu’il fit aux negociants et autres Russes de son prochain depart, il exposa officiellement «qu’il ne fal-«lait pas croire que la Cour de Russie, ayant resolu de faire la guerre â «la S. P. prît pour motif la destitution des Princes, mais qu’elle voulaif «absolument leur reinstallation, et n’avait aucune autre arriere pensee, de ((maniere que ce point seul une tois accorde comme elle le desirait, il ne «resterait entre ces deux Puissances nul sujet de refroidissement, et enfin, 94 V. A. URECHIĂ O altă hotărîre luată în acele dile este, că noul domn Al. Suţu să dom- «qu’ayant ordre de donner aux frontieres l’avis de raffirmative ou de la «negative, il allait en ecrire en consequence.» La S. P., nonobstant cette declaration, convaincue que la Russie saisirait le premier pretexte quoique peu plausible pour lui declarer la guerre, et que son but, en grossissant un si petit objet pour y appuyer une preten-tion mal fondee, etait de rejeter sur la S. P. la cause de la rupture qui amenerait l’execution de son propre plan, ne balanga point ă consentir malgre sa repugnance, â confirmer Ies deux anciens Voi'vodes, pour ne laisser ă la Russie pas meme une ombre d’excuse ă alleguer aux autres Puissances de l’Europe. D’apres cela, la S. P. avait tout lieu d’esperer que la dite Cour, ne fut-ce que par pudeur, se fut abstenue de toute hostilite envers l’Empire ottoman. Mais sans se mettre en peine de chercher un motif au moins apparent, sans respecter Ies formes generalement prati-quees par toutes Ies Cours, deux mois et demi apres l’incident sus-men-tionne, et au moment meme ou Ies noeuds de l’amitie et de la paix devaient avoir acquis plus de solidite, l’armee russe envahit subitement Ies limites musulmanes, et son General, profitant de l’entiere securite ou etaient Ies habitants de cette pârtie de l’Empire ottoman et Ies garnisons de Choksin et de Bender sur la foi des traites, se rend maître de ces deux places, en employant pour Ies surprendre toutes sortes d’impostures et de fourberies. On peut juger â quel degre une pareille invasion est subversive des droits Ies plus sacres des nations et des Souverains, par l’omission de toute espece d’avertissement anterieur â l’attaque, soit de vive voix, soit en ecrit et par Ies reponses de l’Envoye de Russie aux interpellations qui lui ont ete faites apres l’evenement. Les reponses da cet Envoye ont toujours ete «qu’il avait rendu compte â sa Cour de la confirmation des Vaîvodes, des «l’instant ou elle avait ete articulee, qu’il en avait ecrit dans le meme sens «ainsi qu’il en avait l’ordre, aux rives du Dniester, qu’il lui etait bien connu «que la marche de l’armee russe n’avait pas pour cause les premieres in-«structions et commission, que n’existant plus aucun sujet de contention, «ni petit ni grand, il ne lui avait ete rien ecrit â lui-meme concernant le fait present.» A la reception de la nouvelle inattendue de l’irruption que la Cour de Russie avait ose faire sur le territoire musulman, en y introduisant subitement ses troupes, et de la prise de places et de pays-appartenant aux vrais croyants, le renvoi de FEnvoye de Russie et Pempressement â re-pousser la force par la force eussent ete des mouvements aussi justes que naturels. Cependant, la S. P. eeoutant encore la voix de l’equite et celle de l’humanite, qui lui ont fait desirer de preserver les serviteurs de Dieu des malheurs de la guerre, apres avoir interroge le dit Envoye de Russie des le principe de l’agression, se determina â patienter pendant un court espace de Jtemps pour approfondir la chose, aimant â presumer que la Russie, etant une Cour qui se conduit en fait de paix et de guerre, suivant les formes, en veritable Cour, elle fînirait par s’y contormer, au moins pour n’avoir point â rougir devant les autres Puissances. ISTORIA ROMÂNILOR 95 nescă, fie şi provizoriu, asupra ambelor Principate. Generalul Sebastiani anunţă acesta luî Talleyrand. Va să dică Al. Moruzi, cu tote promisiunile ce dasă luî Napoleon şi direct şi prin scrisori duse de Ion Ghica şi indirect prin Andreossi, nu a reintrat în gratia Francieî (1) Nu putem nega că deşi pe capul a domnitori străini naţiune! române şi măcar că fără să fie cerut acesta Românii, asemenea reuniri de corone ale ambelor ţerî pe capul uneia şi aceleeaşî persone, a avut consecinţe de viitor pentru ideea naţională: boerimea din ambele principate, a putut ast-fel a se cunosce între ea, a se înrudi şi aşa, fie şi ineonscient chiar, se dospi încă de la începutul secolului al XlX-lea unirea Principatelor, care, ca desiderium fu înscrisă în Regulamentul Organic şi care avea să se realiseze, conseiente, jumătate secol apoi. Vestea declaraţiuneî de resboiu a Porţeî e comunicată luî Sebastiani de către Dragomanul eî Hangeri, prin nota de la 17 Noembre 1806 (2). La 24 Noembre 1806 Sebastiani comunică şi el acestă scire luî Talleyrand, aretând Mais le susdit Envoye de Russie, au bout de 30 jours, n’ayant ajoute aucune explication â ses reponses, dont la substance est qu’il n’avait point de nouvelles, ni instructions concernant l’agression, la S. P. considerant enfin que son systeme de cunctation; qui est le comble de la moderation et de la longanimite, ne pouvait etre pousse plus loin sans devenir funeste, et que de l’autre cote, le General Michelson commandant Tarmoe russe, avait envoye et propage des manifestes fallacieux adresses aux Cadis et autres autorites constituees des divers districts de la Roumelie, se fiattant d’induire aussi en erreur les veritables Musulmans et de jeter ainsi le germe fatal de la sedition et de la rebellion dans le centre de l’Empire Ottoman, actions viles et abjectes, dont toute Puissance dedaignerait de s'occuper, et qui n’ont point d’exemple dans les fastes politiques, la S. P., disons-nous, ne se propose, en rappelant ici la maniere inouie avec la-quelle les troupes de la Russie ont transgresse leurs limites, que de prouver qu'il est du devoir religieux de la nation musulmane de tirer vengeance de la perfidie d’un pareil ennemi, et que lui declarer la guerre est de-venu une obligation legale et constitutionnelle. La S. P. s’est vue, en consequence, dans la necessite de ne penser qu’â ecarter et repousser la vio-lence de ses agresseurs, â deployer avec autant de diligence et de zele que de courage et de fermete, toutes ses forcer de terre et de mer, en mettant toute sa confiance dans les decrets favorables du Dieu des ven-geances. Le 25 de la lune de Chewal, l’an de Hegire 1221. (1) Hurm. II, supl. I, pag. 372. (2) Hangeri, dragomanul Porţeî, către generalul Sebastiani, despre mişcările armatei turcescî. 96 V. A. URECHI totuşi, că până în ultimul moment Reis Effendi încă tot temporiza şi cerca să evite resboiul, prin negotiaţiunî cu ambasadorul Angliei. A trebuit ca generalul să-î vorbescă mvec force» ca să-l determine să iea hotărîrea de resboiu (1). Mr. VAmbassadeur, Le 17 X-bre, 1806. S. E. le Reis-Effendi m’a charge de vous communiquer une copie de la lettre du general Michelson, ecrite â Mustapha-Bairaktar, ainsi qu’une copie de la proclamation du meme general, envoyee au susdit Bairakdar. En envoyant ces pieces, Mustaplia-Bairakdar informe la S. Porte qu’il a fait passer quelques troupes en Valachie et â Fokschani, qu’il a envoye des se-cours â lbraîloff, et que lui-meme etait sur le point de passer en Valachie pour repousser l’ennemi. La S. Porte, au moment qu’elle a rec;u ces nou-velles, a cru necessaire et meme indispensable d’accelerer la declaration, et par consequent, elle a envoye Ies depeches de Mustapha-Bairakdar â sa Hautesse, sans attendre le protocole de la conference d’hier pour demander l’ordre de convoquer le Grand Conseil, auquel doit suivre la declaration. S. E. m’a ordonne de vous faire part â la hâte de toutes ces nouvelles. J’ai l’honeur d’etre, etc. Signe: Alexandre de Hantzerli. (1) Generalul Sebastiani către relaţiunile externe, despre declararea resbo-iuluî şi despre purtarea Iui Reis-Effendi în acea ocasiune. C-ple le 24 Decembre 1806. Monseignem\ La giierre a ete declaree â la Russie avec solennite. Apres la promesse qui m’avait ete taite et que j’ai eu l’honneur de vous transmettre, le Reis-Effendi avait renouvele des negociations avec l’Am-bassadeur d’Angleterre pour l’evacuation de la Valachie et de la Moldavie et de . . . par Ies troupes russes. J ai ete oblige de lui parler avec force pour le determiner â prendre le parti que lui commandaient l’honneur, la surete de 1’Etait, la Religion, et surtout le voou du Souverain et de la Na-tion. II a du ceder â des considerations aussi imperieuses, â des forces aussi majeures, mais il l’a fait de mauvaise grâce, et la traduetion de la note qu’il a remise â Mr. d’Italinski, dont il est le redacteur, nous prouvera par sa faiblesse qu’il n’appartenait pas au parti courageaux de la guerre. Le Prince de Suzzo va etre nomme Hospodar de la Valache. II a l’in-spection sur la Moldavie jusqu’â ce qu’on ait donne un Prince â cette Province. Le Prince Suzzo a ete nomme ce matin Hospodar de Valachie. ISTORIA ROMANILOR 97 Declaraţiunea de resbel a Turciei este o scire prea plăcută pentru Napoleon, El felicită de acesta, la 1 Ianuarie 1807, pe Sultanul Selim III (1). CAP. IX. C. Ipsilanle Domn peste ambele teri. Primele ciocniri între Ruşi şi Turci. La finea luî Noembre 1806, Căimăcămia ţereî românesc! este însciinţată de Mustafa-Paşa, Aianul Rusciuculuî, că nu vor întârzia oştirile turcesc! de a intra în ţeră şi de a ocupa Bucuresciî. Căimăcămia vestesce acesta prin următorea carte către starostele de neguţător!, din 1 Octombrie 1806: Noi Caimacamii tereî românesd. — Dumne ta staroste de negustor!, te însciinţăm că de la dumne-luî slăvitul Mustafa Aga, Aianul Rusciuculuî, au venit şi vin câte-va oştiri, car! nu vin cu vre-o răutate, ci pentru paza ţeriî şi pentru binele obşte!, ci ca nu care cum-vaş! uni! din voitori! de reu să pornescă alte vorbe proste, ca să dea pricină de spaimă, sau să embo-disescă alişveriş neguţătorilor lor, scriem D-tale, să areţ! negustorilor, şi să (1) Scrisorea Imperatuluî Napoleon către Sultanul Selim, cu privire la felicitările, ce merită S. Portă pentru că a declarat resboiii Rusiei. Varsovie, le 1 Janvier 1807. Vous n’avez pas voulu provoquer la guerre, on vous la declare. Que tout son poids retombe sur Ies ennemis qui envahissent votre Empire ! Ils ne vous avaient demande d’eloigner de la Moldavie et de la Valachie vos serviteurs fideles que pour s’ouvrir l’entree de ces provinces. Mais j’apprends que vos armees se rassemblent et, qu’averti par une inspiration d’en haut, de l’invasion des Russes, dans le meme moment ou ils passaient le Dniester, vous avez resolu de leur opposer toutes vos forces. Le moment est arrive de faire remonter l’Empire Ottoman â son an-cienne grandeur. II n’y a pas un instant â perdre. Vos frontieres sont en-vahies. Appelez tous vos fideles sujets â la delense de ce qu’ils ont de plus cher. Ce sont vos villes, vos mosquees; c’est jusqu’au nom musulman que Ies Russes voudraient detruire, et Ies projets de vos ennemis vous foreent â Ies vaincre. Ecrit en notre Château Imperial, â Varsovie; le 1-er de Tan 1807. Votre tres cher et parfait ami, Signe : Napoleon. V. A. Urechiă. —' Istoria Românilor. 7 98 V A. urechi! publicueştî de obşte la toţi în ce chip este venirea acestor ostaşi, ca fieş-care să’şî facă alişverişul seu nebântuit, fîind-că după pliroforia ce avem şi noi au să petrecă şi el şi noî cu isihie şi odihnă, şi de vorbe netrebnice fîe-care să se părăsescă, că se va pedepsi, iar care se va supăra de ostaşi să mergă la dumne lor Agalile, să le arăte şi să facă îndestulare. —1806, Decembrie 1 (1). Turcii au venit, dar nu în nomer mare şi au ocupat Bucuresciî. Acestă ocupaţiune a capitalei ţereî de către Turci se făcu în mod pacinic, încă în ultimile dile din Noembre. Cronica greco-română scrie, că Mustaţa Baraictar, în 30 Noembre 1806, veni să ocupe Bucuresciî cu 12.000 oşteni (2). Din conversaţiunea cu Ion Ghica secretarul lui C. Moruzi, Napoleon scie, că nu 12.000, ci numai 5,000 de Turci intră în Bucurescî. Adevărat că Pas vantoglu cu 12.000 de oşteni aî lui avea să vină şi eî spre Bucurescî, să se împreune cu oştea luî Mustafa. La 18 Noembre, când Ion Ghica trecu prin Bucurescî, oştea luî Pasvantoglu ajunsese la Craiova. Laurian elice, că în Bucurescî veniră 10.000 de Turci'(3). Dionisie Fotino pune tot data de 30 Noembre, la sf. Andrei şi elice, că erau ca la 10.000 de Turci (4). Data de 30 Noembre 1806, ce dă cronica greco română pentru intrarea Turcilor în Bucurescî, se împacă cu data de 1 Decembre 1806, a cărţeî Căimăcămieî către starostea de negustorî, căci în acesta se cjice, că deja aii venit şi ca vin încă «câte-va oştirî, cari nu vin cu vre-o răutate, ci pentru paza ţereî...» Se pare că Mustafa Baraictarul intra în Bucurescî fără a mai aştepta declaraţiunea formală de răsboiii a Porţeî, tot aşa cum Muscalii trecuseră în Moldova, fără prealabilă declarare de răsboiu. Şi pe când luau în Muntenia măsuri de apărare, C. Ipsilant, proclamat Domn şi peste Moldova, lasă în Iaşi o Căimăcămie, în care maî influent fu noul vistier rînduit de Domnitoriii, anume vistierul Iordache Roset Rosnovanul, în locul bogatului vistier al luî A. Moruzi, boerul Alecu Balş, care cu nici un preţ nu maî voi să rămână în slujba Vistieriei. In fruntea Căimăcămieî era Metropolitul Veniamin Costache. C. Ipsilante se grăbi a scrie Divanuluî Munteniei, să se pună a pregăti provisiunî pentru 50.000 de armată rusescă (5) Divanul în greua sa posiţiune, fiind între Turci şi Ruşi, trimise la Focşani pe boierii Varlaam şi Bărcănescu să veciă, deacă vin curînd Ruşii Dionisie (Jice, că nu veneau maî mult de 6.000 Ruşî. C. Ipsilante în fruntea oştireî (1) Cod. XLIX fila 278. (2) Istoria Mitrop. din laş! de Erbicenu pag. 507. (3j Pag. 569, dar nu documenteză. (4) Pag. 224 t. II. (5) Dionisie Fotino II pag. ÎSTORÎA ROMÂNILOR 99 rusesc! cu comandantul rusesc Mikelson părăsind Iaşii, înaintă cu repeziciune spre Muntenia şi îndată apoi spre Bucurescî. Antegarda oştire! turcesc! şi aceea a oştire! rusesc! se întîlniră la Hierbinţî şi Glodenu pe Ialomiţa (1). Aci Turci! sunt bătuţi şi fug de se adăpostesc în Bucurescî. Spaima în capitala ţereî se lăţesce tot maî tare, când Turci! bătuţî vin în fugă la Bucurescî. Boiariî: Banul Manolache Brâncovenu, Vorn. Grigorie Brâncovenu, Banul D. Racovitză, Banul C. Ghica, Vistierul C. Filipescu, Logof. Gr. Ghica fug pe ascuns din Bucurescî (2), ne mai sciind cu cine să ţină, cu Turci! bătuţî; dar car! întorcendu-se la Bucurescî, puteau deveni imediat periculoşî prin nedisciplină, hoţi! şi dare de foc, or! cu Muscali!, car! şi e! nu ar fi tratat prea dulce pe boiarir, car! ar fi remas în serviciul Turcilor (3). Mult contribui Mitropolitul Dositeiu «cu duh pentru patrie bun» punend pieptul bărbătesc şi dând banî, ca Turci! fugar! să nu deae foc Bucures-cilor şi să-î prade, «care lucru despre frica luî Dumnedeu s’au desevîrşit minune Dumnezeiască» scrie Zilot Românul (4). Turci! reîntorş! la Bucurescî nu rămaseră aci «împreunându-se cu câţi maî erau remaşî, fugiră fără a face cea mică stricăciune politie! şi norodului, carele era încremenit că va pătimi foc şi sabie.» Laurian întemeiat pe Dionisie Fotino scrie altmintrelea despre fuga Turcilor din Bucurescî. El (Jice că «Turcii erau gata de a bombarda Radu* Vodă în 13 Octombrie, unde erau închişi spre aperare 400 de horvaţi al Iul Ipsilante când iată se arată Muscalii la Colentina. Atunci cel din monăstire încep a trage clopotele spre a da semn celor l-alţl. Turcii speriaţi luară fuga. Soldaţii £» rup-seră din mănăstire, poporul se scotă în masă, şi în câte'va minute Turcii fură alungaţi din Bucurescî. El luară fuga spre Giurgiu. Insă înainte de a trece Ar-gcşul, fură ajunşi de Cazaci şi de soldaţii munteni horvaţily şi măcelăriţi până la 1000 şi mal bine (5). Ruşi! intrară în Bucurescî sub comanda generaluluî Miloradovici. (1) Zilot pune data de 12 Octombre. Cronica greco-română pe aceea de Joî 13 Octombre# Informaţiunea ce am aflat pe filele cărţeî «Pravoslavnica mărturisire» ce se păstreză în Bibi. Urechiă din Galaţi, dă data de 12 Octombre 1806. (Vedi analele Academiei Române.) Despre ciocnirea de la Glodenu amintesce şi Zilot (pag. 84) apoi arată, că din gâlceva acdsta se stârni resboiul. (2) Vecjî Dionisie Fotino N, p. 224. (3) Despre ciocnirea dintre Turci şi Ruşi la Glodenul vecfî şi Zilot pag. 84. (4) Pag. 88. (5) Laurian Istoria Românilor pag. B69. Ve4i Dionisie Fotino II, pag. 226. ioo V. A. URECHI CAP. X. Michelson. Proclamarea împăratului rusesc. C. Ipsilante la Bucuresci. Jurămîntul. La 15/27 Q©#embre 1806, Sâmbătă, la 3 ore din nopte (ora turcescă) adecă în sera clileî, pe la ora 9 îşi făcuse intrarea în Bucuresci Ipsilante Vodă împreună cu generalul rus Michelson, oraşul fiind iluminat în onorea lor, din ordinul lui C. Ipsilante. îndată după venirea lui C. Ipsilante şi a luî Michelson în Bucuresci, se ceti în totă ţeră o proclamaţiune, datată din Iaşî; ca din partea împăratului Alexandru, către locuitorii ţării. Prin acesta Ruşii promiteau respectarea autorităţilor ţeriî: «scopul nostru este ca să rămâe în lucrarea funcţiunilor lor tote autorităţile statornicite, presupunând că ele din partea lor vor înlesni mişcarea oştirilor, precum şi lucrările la care s’au orînduit şi cari privesc-numaî consolidarea ţărilor şi deplina dobândire a drepturilor lor (1). (1) Noi Alexandru şi înteiul Împărat şi Aftocrator a totei Rusii, iproci iproci. La Domn, la Metropoliţî, Episcopî, Preoţi, Monachî, de la tote bisericile şi mănăstirile, la boeriî cei de nem, la căpitani şi la toţi locuitorii ţărilor Moldovei şi Valahieî mântuire, părintescile grijirî şi statornică luare aminte, ce procatohiî noştri! în totă vremea au arătat pentru neprimejduirea şi sloboda lucrare a părţii bisericesc!, acelor de nem, şi a tuturor locuitorilor ţărilor Moldovei şi Valahieî, şi îngrijirea care ah negociat în tractaturî pentru buna petrecere şi stare a vostră, cu drept cuvînt acestea tote au făcut pemariî stăpânitoriî aî Rusieî a se numi şi a fi ocrotitor! pământurilor vostre. Din cesul ajungeriî nostre la scaun urmând procatohiilor noştri, neîncetat am priveghiat pentru paza repausuluî vostru, sau în faptă puind dri-turile ce ne erau câştigate, sau orî-ce alta făcând, după rîvna, ce avem pentru bună starea vostră. Fieşî-cine din voi să scie, că privilegiurile ce v’au păzit averile şi pe însuşi voî (atât adecă cât au fost prin putinţă, după firea stăpâniri! sub care petreceţi) au fost fapta îngrijire! cu priveghere a procatohilor noştri cum şi a nostră însuşi. După gătirile, car! de câtă-va vreme au arătat Porta, după faptele ce din sine-ş! au cutezat a face, şi după neînduplecarea de a împlini legăturile, au fost trebuinciosă intrarea oştirilor nostre în Mol-davia şi Valahia, dec! sosirea oştirilor nostre vă va păzi de tote relele, car! urma pămînturilor vostre a se primejdui, şi vă va ţinea în slobodă lucrare a credinţe! şi a câştigări! drepturilor vostre. Unimea credinţi! cum şi a obiceiurilor, ţinerea de minte de atâtea slujbe de la o parte către alta, şi cea din inimă pohtă de atâtea vecurî, vă va face a ţinea pe vrednici! meî ostaş!, ca o parte din însuşi voî. No! am avut totă luarea aminte de a se întîmpina netrebniciile, ce s’ar ISTORIA ROMÂNILOR 101 C. Ipsilante adreseză şi el circulară către ispravnici, vestindu-le, în chiar dioa de 15 Decembre 1806, că a sosit la Bucuresci. Iacă acestă carte des-ehisă (1): Declararea domniei lui G. Ipsilante,, părea a fi o dovadă vie, că în adevăr Muscalii, cum diceau în manifest, au să respecte autorităţile constituite ale ţeriî. Ceva mai mult: C. Ipsilanti era, pe lângă aceste, i^clraoscut Domn peste ambele principate. Dar ce domnie! Zilot (jlice: «Aici va fi privit cine-va bunuri ciudate şi împotriva celor drepte şi canonisite orînduelî; vrednice era şi de mirare şi de defăimare... Mergeai la curtea domnescă? Vedeai pre Domn cu urma din îndrăsnela ostaşilor, căci căpeteniile lor şi ceî-l-alţî lucrători, şi încărcaţi cu lucrarea poruncilor nostre, nu vor lipsi nici într’un chip a î ţinea sub cea mai vrednică bună orînduială, a se chibzui cu dregătorii pământului, şi a ne arăta în tote (îfiele, că acestă trimetere a oştirilor nostre, nu numai că nu este întovărăşită cu nici o trebnicie de resboiu strein, ci mai ales ca să întîmpine şi să lucreze pentru obştescile nostre interesuri. Gândul nostru este ca să ţinem întru lucrare tote dregătoriile după obiceiurile trecute, însă când şi acele dregătorii vor înlesni mergerea şi aşe-darea oştirilor nostre, cât şi lucrările cu caid sunt încărcate, cari sunt numai şi numai, ca ţările acestea să petreeă întru cea desevîrşit lucrare a legiuitelor dreptăţi ale lor. Ori cari vor fi împotrivirile la mai sus clisele isbăvitore socoteli, noi vă făgăduim că în tote întîmplările puind în lucrare mijlo-cele vostre, ce vor fi în putinţă-ve ca să lucraţi împreună la acestă isbăvitore faptă, ce avem sub mână, care este ca să goniţi de la hotarele vostre ori-ce vrăjmaş va voi să turbure fapta fericire! vostre, ve vom face să ve bucuraţi de înalta nostră ocrotire, şi ve veţi arăta vrednici întru tote sortei, ce vă gătim. (1) Milostiio Bojiu I6> Const. Alexandru Voevod Domn amîndorora ţărilor Moldova şi Valahia. Dumne-vostră Ispravnicilor ot sud. sănătate, vă facem în scire, că din mila şi cu ajutorul prea înaltului Dumnedeu astăzi la 15 ah urmăforeî am sosit aici la Domnescul nostru scaun din cinstita politie a Bueurescilor, deci nu lipsim a ve porunci, ca să o însciinţaţî şi să o pu-blicuiţî acesta la tote plăşile şi în tote satele, ca să fie sciută la toţi de obşte, şi ori-carî din supuşii Domnesceî nostre ţări, veri de ce treptă şi stare va fi, care acum într’acestă trecută vreme se vor fi răspândit şi se vor fi împrăştiat, lipsind acum de la dînşiî tot felul de spaimă seu frică, să se întorcă fie-care înapoi pe la locurile şi locaşurile lor, ca să’şi aibă odihna şi liniştea lor, să’şî caute toţi de hrana, aliş-verişul şi folosul lor, să se osîrduiască cu protimie spre urmarea şi împlinirea poruncilor, ce se vor trimete de la Domnia mea, iar D-vostră păzindu-vă datoria să aveţi a se purta cu totă îngrijirea, atât pentru întorcerea celor respîndiţi, i pentru drepfcă cumpănirea şi mângâerea tuturor, cât şi pentru a nu se face vre un cusur la urmarea poruncilor nostre. ii sam receh gpod. 1806 Decern. 15. (Cod. UV, fila 6.) ACADITMmT 102 V. A. URECHli o închipuire nouă si nepomenită, vedeai aci. pe densul numai eu o haină după obiceiul ţări!, iar cu cele-l-alte tote rusescî. Totă pompa şi orînduelele ce le au Domnii, întocmai împărătesei după forma împăraţilor Ţarigraduluî, (afară de caucul turcesc, că în locul cauculuî portă gugiumane, adecă căciuli de samur cu fundul de postav) se încheie cu doi soldaţi, ce păziaâ cu puscile la uşa odăii, în care se afla sedând şi la capul scăreî jos alţi câţi-va soldaţi cu o darabană şi un fluer, şi măcar că acesta la obiceiul europenesc este adevărat mare cinste, dar la un Domn al ţăreî românescî, supus Porţeî turcesc!, era o văpsea necinstită şi defăimată. Nu era mai puţin ciudat a vede ce făceau şi boeriî cu un nou obiceiu, adecă cu pitace domnesc! în scris, care se da la obrazele ce se boeria, coprindător că «cutare după slujba sa (sau după alte mijîoce) să se sue la trepta cutare», care pitace ajunseră ma! la urmă de se vindea si pe bani şi era destulă ocară, căci le lua şi tote mascaralele şi omenii netrebnici. (17 Oct. pag. 85.) * C. Ipsilante a tras la casa Banului Ghica, iar Michelson a fost găzduit la acea a Vistierulu! Filipescu. La 8 Ianuarie 1807, Domnitorul ordonă, ca tot! slujbaşi!, ba şi poporul să presteze în biserici, jurămîntul de credinţă şi supunere formulat ast-fel: 1. Vă juraţi pe acest stînt jurămînt, că veţî avea cuviinciosa credinţă către Mărimea sa împăratul şi singur stăpânilor al tuturor Ruşilor, că veţi avea supunere şi ascultare la tote poruncile Mărime! Sale, ajutor şi sîr-guinţă cât veţî putea, spre folosul a orî-ce slujbă împărătescă şi tuturor celor de trebuinţă, pentru bună starea împărătescilor sale oştiri şi buna sevîrşire a întreprinderilor sale; pe lângă acesta şi or!-ce ar dovedi fieşî-carele din voî împotriva interesurilor puternice! sale împărăţii şi a oştirilor sale4, dupe datorie să arăte Excelenţe! sale Gheneralului şi celor ce portă faţa Mărime! Sale, purtându-ve întru tote cu desăvîrşită supunere. 2. Aşijderea faceţi acest sfînt jurămînt pentru cuviinciosa credinţă către M. S. Domnul vostru Constantin Ipsilante, supunere, ajutor şi sîrguinţă cu totă puterea spre folosul domnesci! slujbe, fiind dator! ; şi ori-oe fiesce-carele din vo! ar dovedi în potriva credinciose! slujbe către Măria Sa, seu sfat viclen, sau vîndare, seu un alt vicleşug, privind spre paguba ipochimenului seu şi a patriei, să descopere după datorie sau Mărie! Sale, sau boerilor Mărie! Sale; asemenea fiind dator! să faceţî să descoperiţi adică pe ce! ce-’şî pun mân! nedrepte în potriva domnescilor şi pămen-tescilor dreptăţi. 3. Credinţa vostră către Mărimea Sa împăratul tuturor Ruşilor şi către Domnul Vostru, fiind chizlăşuirea asiguraţieî odihne! şi a bune! norociri a patrie! vostre. a familiilor, a avuturilor şi a bune! norocir! a personelor vostre. 4. Juraţi pe numele luî Dumnedeu făcătorul şi ziditorul vostru, că veţî păzi de-apururea credinţa vostră ce daţî şi făgăduiţi printr’acest sfînt şi ISTORIA ROMÂNILOR 103 înfricoşat jarămînt, cea desăvîrşită supunere şi iubire de patrie cu jertfirea şi chiar a sângelui vostru. 5. In ori-carele din voî reii gândind şi strîmb socotindu-se va cugeta vreo lăpedare sau călcare a făgăduinţei sale acesteia, unul ca acela ca un călcător de jurămînt necinstit şi vîndetor patriei sale va avea şi dumnezeiasca dreptate înprotivnică şi darul Troiţei cel mai pre sus de fiinţă în potriva capului seu, fi-va lăpedat de către faţa lui Dumnedeu, neîmpărtăşit şi lipsit de dumnecjeiasca milostivire, tote bătăile dumnedeesceî judecăţi peste dînsul, îngerul Domnului în sabie cu doue ascuţituri gonindu-1 pe el în tote dilele vieţei sale, fie muerea lui veduvă şi copiii lui săraci şi nu va fi lui moştenire, ci întru întristări şi dureri totă viaţa lui, casa lui fie i pustie şi avuturile lui întru perclare, sabie pe el va mânca, nici de îngropare să nu se învrednicescă, sfîrşitul lui ca al Iudei vîndetoruluî şi vinovat va fi focului gheenei, aibă şi blestemile tuturor de Dumnedeu purtătorilor părinţi ai sfintei lui Hristos biserici şi a părinţilor sei.—1807 Ghenarie 10 (1). Imediat după prestarea jurămîntului, C. Ipsilante se apucă să reorganizeze, seaii mai drept să înfiinţeze o nouă oştire românescă, din pământeni. «De atunci (10 Ian. 1807) elice cronica greco-română, a început să se facă recrutare de armată, dintre pământeni, purtând strae căzăcesci şi în-veţându-i instrucţiile militare, pe lângă aceste îi îndatora să tacă jurămîntul de supunere, la Mitropolie, după grad (2). Despre acestă armată Zilot se exprimă cu multă neconsiderare, şi arată, că acesta a fost privită de către Turci ca semn de hainie. «Măria Sa făcea mereu oaste, scrie Zilot (3) din adunătură de felurimi de omeni blăstemaţl, cu cheltuială din vistieria ţării, pe care o numia osie a ţerei; — era, pot dice, curată cetă de tâlhari, că pe unde ajungea gemea pământul, iar în sfîrşit o alătură cu oştirile rusesci Nu numai pământeni erau în oştea lui C. Ipsilante ci şi ((nemuri streine descălicate aice» dice Zilot, care adaogă, că «Aşa dar un ficlean în prieteşug deschise un resboiu înfricoşat şi o peire ţerii în felurimi de chipuri; şi peste tote şi lipi Ipsilante cu netrebnica oştire ce adună într’însa... ponosul de hain către turc, lucru ce biată ţeară nici odată nu l’ar fi cugetat. . . (4). 1 2 3 4 (1) 7oj Constantin Alexandru Ipsilante Voevod. — Cidstit şi credincios boemi Domniei Mele Dumne-ta Biv Vel Post. Epistatule al Agiei, fiind-ca tot mâne, adecă Joi dimineţa este să se adune la sfînta Mitropolie Sfinţii lor părinţii Archierei, i toţi dumne-lor boeriî i tagmele neguţetorescî şi alţi câţi se cuvin ca să dea credinţa ce sunt îndatoraţi, po" runcim dar dumi-tale să dai de scire la obşte, şi să îndatoresci pre toţi a se afla joi dimineţa la sfînta Mitropolie, de care pentru acesta asemenea poruncă s’au dat şi către dumne-luî Epistatul Spătăriei, tolico pisach. —1807, Ghenarie 8, (2) Pag. 508 Istor. Mi trop. Iaşi, (3) Zilot, Pag. 85. (4) Zilot pag. 86. 104 V. A. URECHIĂ Acesta oştire atât de reu vediută de Fănuţă (Zilot), n’a putut ajunge, (Jice Fotino, nici la a cincea parte din numerul promis (1). Fostul Ban Scarlat Ghiea fu însărcinat, la finea anului 1806 şi la începutul celui următor 1807, cu epistasia spătăriei. Avend mult de lucru cu adunarea noueî oştiri, Domnitorul îî mări cancelaria spătăriei cu doî logofeţi (2) la 1 Ianuarie 1807. Fostul mare serdar Teodor Fotino încă îl vedem în Ianuarie 1807 dat ca ajutor al lui Scarlat Ghica. La 19 Decembre, adecă înainte de reintrarea în Bucurescî, C. Ipsilanti dede ordin biv vel slugeruluî Nicolae, epistatuluî Pandurilor, să-î adune de prin tote judeţele, atât călărimea cât şi pedestrimea, cari fuseseră în oştire şi se împrăştiaseră duţ>ă fuga lui C. Ipsilant (3). La 6 Ianuarie 1807 Domnitorul repetă ordinul dat, în următorea cuprindere : (1) Dionisie Fotino, II, pag. 228. (2) 10> Constantin Alexandru Voevod Ipsilanti i gspd. — Cinstit şi credincios boerule al Domniei Mele d-ta biv. vel. Bane, Epistatule al casei răsurilor, fiind că d-luî cinstit şi cre> dincios boerul Domniei Mele biv. vel. Ban Scarlat Ghica, Epistatul Spătăriei, ne-a făcut arătare, că dregătoria spătăriei are trebuinţă încă de doi logofeţi spre sevîrşirea şi isprava curgătorelor trebî, de aceea poruncim d-tale că de la şepte-spre-dece (Jile ale trecutului Decembre, să se orînduiască lefâ de la acestă casă încă pe do! logofeţi, însă numai po. tal. 50 pe lună, şi celuî-lalt pe. tal. 30, car! să se aşe(Je la catastihul lefilor spre a se urma darea lefii, de la vremea ce s’a c}is maî sus. tolico pisah. gd.—1807 Ghenar 2. (3) Iacă încă diverse ordine relative la oştirea reînfiinţându-se şi care oştire nu va întârzia a se lipi de cea rusescă, cu numele de Valahiî-polk. Constantin Alexandru Ipsilanti Voevod. —Cinstit şi credincios Boerule al Domnie! mele d-ta Biv. Vel Bane, Epistatule al Spătării, îndată ce vei primi acest Domnesc al nostru pitac, pouncim ca numai decât să publicuesc! în tot ţinutul Spătăriei, ca or! cât! din Neferî, ce s’au scris şi s’au trimis spre pază la Lichirescî, şi apoî au fugit de acolo lăsându-ş! slujbele, şi verî unde se vor fi aflând ascunşi, în soroc de trei Z^e să iasă toţi de faţă spre a se duce înapoi acolo, unde au fost orînduiţî, şi să fie încredinţaţi că astă una dată le voiu trece cu vederea acestă greşelâ a lor, şi îî voiu ierta, de se vor arăta supuşi şi următor! poruncei, iară când până la împlinirea sorocului de trei tfiîe nu vor eşi de faţă, şi în urmă se vor afla ascunşi, aceia să scie cu hotărîre, că nu numaî nu se vor ierta, ci încă se vor osândi şi la cumplită pedepsă, — toi co pisah gd. — 1807 Ghenar. 4. Ico Constantin Alexandru Ipsilanti Vod. cu mila lui D-deu Domn amîndorora terilor Moldovei şi Valahiei. — Credincios boerule al Domnie! Mele Biv Vel Sluger Nicolae, Epistatule al Pandurilor, cu tote că porunca nostră cu care eşti trimis aicî, este chiar acesta, ca sa strîng! adică toţi Panduri! dintr’acest judeţ, şi fără de zăbavă să-î aduc! aicî, dar fiind-că de când a! plecat şi până acum au trecut atâtea cjhe la mijloc, şi nici o însciin-ţare nu a! trimis către Domnia mea, ca să seim în ce parte de loc te afli, de urmarea ce a! făcut poruncei nostre, de a! strîns adică dintrînşi! vre-o sumă? şi câţî până acum? iată de isnovă’ţî poruncim acum, ca îndatâ după primirea aceste! Domnesceî nostre porunci ISTORIA ROMÂNILOR 105 Jcd Constantin Alexandru Ipsilante Voevod cu mila Iul Dumnedeu Domn Moldovei şi Valahieî. — Dumnevostră Ispravnicilor ot sud... sănătate, încă de la 19 ale trecutului Decembre vi sa trimis porunca Domniei Mele prin Epistatul Pandurilor, ca să-’î daţi tot felul mână de ajutor, ca să strîngă pe toţi Pandurii dintr’acel judeţ, atât călărime, cât şi pedestrime, cari s’au aflat aicî în slujba Domniei Mele, şi la Craiova, şi să-’î şi pornescă îndată a veni drept aicî, şi vedem că atâtea (iile aii trecut şi nici un lei de răspuns nu ne-aţî trimis de urmare; pentru care iată şi acum de isnovă ve poruncim, ca fără de altă zăbavă mai mult să puneţî în urmare porunca ce vi s’aîi trimis, ca orî câţi Panduri sunt într’acel judeţ călărime şi pedestrime, strîngendu se de orînduitul nostru, îndată să-’î şi pornescă a veni aicî rîndurî, rîndurî, cu câte un căpitan de aî lor; pentru cari s’aii scris poruncile Domnieî Mele şi către Ispravnicii judeţelor pe unde vor trece, ca să le porte grija de tote cele trebuinciose, ci dar să urmaţî negreşit întocmaî precum mai sus ve poruncim, şi să însciinţaţî Domnieî Mele.— 1807, Ghenarie 6 (1). Treî porunci ca acesta şi la Şătrar Constantin, i la Şătrar Anton. 1806 Decembrie 19 s’au făcut 5 porunci către Ispravnicii din treî judeţe Vâlcea, Gorj şi Medinţî, cum şi deosebită volnicie cu orînduit, prin care se poruncesce, ca toţi Pandurii ce aii fost aici şi la Craiova în slujbă să vie aicî şi Ispravnicii să-’î îndemneze şi să pornescă a veni, cum şi Mum-başir să iea să-’i aducă, iar lor li se scrie, că, ca uniî ce în 4 anî aî domnieî Măriei Sale s’au aflat în slujbă nelipsiţi, şi lefile i orînduelele lor li s’au păzit şi li s’a urmat, să vie şi acum la slujbă (2). veri câţi panduri vei fi apucat să strângi până acum, ori din cei călări seau din pedestraşi, numai decât să-î pornescî cu un căpitan împreună cu scrisorea Dumitale, ca să-î aducă fără de zăbavă aicî; pentru care vei sci că s’au scris poruncile Domniei mele şi către Ispravnicii judeţelor pe unde vor trece, ca să le porte grijă de tote celea trebuinciose ale mâncării, dar să pui tot felul de silinţă spre sevirşirea poruncei Domnieî mele, ce-ţî este dată la mână cu 17 cărţi, care ţi s’au trimis de aicî. — 1807 Ghenar 6. Itlac de ertăciune de la Ocna Slănic a lui Dimitrie Neferul şi a lui Eaico Baraictarul. Im Constantin Alexandru Ipsilanti Vod. — Cinstit şi credincios Boerule al Domnii mele d-ta Biv. Vel. Bane Scarlat Ghica, Epistat al Spătăriei, şi d-ta Biv. Vel. Serdar Teodor Fotino, fiind-că din neferiî ce s’au scris aicî şi s’au trimis în judeţul Ialomiţeî spre paza părţii locului de acolo, unul anume Şapte-mălaie scris, fiind şi el între ceî-l-alţî, după ce a sosit la numitul judeţ, nu numai că lăsându-şi slujba întru care a fost orînduit, şi a venit aicî de s’a scris la altă cetă de ostaşi, ci încă au caceardisit şi pe alţi neferl din cei ce aii fost orînduiţî la Ialomiţa, de au dosit şi aceia de acolo; drept acea dar pe unul ca acesta-1 rădicăm cu totul din ceta Neferilor, ca de acum înainte nici să fie, nicî să se mai nu-mescă Nefer, şi pe lângă acesta orînduim pe Dumnea-vostră, că înfăţişându-’l la judecată, să chibzuiţi ce pedepsă se cuvine unui netrebnic şi nesupus ca acesta, şi să aretaţî Domnieî mele prin anafora. tolico pisah. — 1807 Ghenar. 8. (1) Cod. LIV, fila 13 verso. (2) Cod. LIV, fila 12. 106 V. A. URECHIA CAP. XL Noua Domnie a Im 61 Ipsilante. Am vedut că la 15 Decembrie 1806 aii reintrat în Bucurescî C. Jpsilante. De puţină durată şi încă şi de mai puţin efect pentru el, fu restaurarea domniei luî Ipsilante Vodă la Munteni. Deşi a realisat mândra aspira-ţiune, de a ave sub mâna sa ambele principate, (căci, cum vedurăm, AL Moruzi vedend că Ruşii intră în Moldova, preferi să se înapoieze la Turci, Ipsilante nu era, în curând, în realitate, decât o tristă jucărie în mânile generalilor ruşi. Noua domnie a lui C. Ipsilante dură de fapt numai până la 16 August 1807, cum mai departe vom vedea (1). In aceste opt luni şi o cli, G. Ipsilânt, găsi totuşi timp de a se ocupa în eât-va cu justiţia şi cu administrarea ţerei, dar mai ales cu fînancele şi cu edilitatea publică. Divanul ţereî la 28 Decembrie 1806 era compus din boieri hale şi paria. D. Ghika Biv Vel Ban, Biv Vel Ban Scarlat Gliyca, Vel Vist., Constantin Filipescu, Biv Vel Logof. Isaac Ralet, Biv Vel Hatman, Antonie Postelnicul, ginerele lui Vodă, pe lângă Mitropolitul Dositei, Radu Golescu Vel Vornic, Ştefan Văcărescu, Dumitrache Racoviţă Vel Vornic, Barbu Văcă-rescu Vel Vornic, Câmpinenu Vel Vornic, Vel Logofet C. Varlaam şi Băr-cănescu Vel Logofet. Ion Comănenu pare să fi fost Logofet de obiceiuri (este citat în un act de la 8 Aprilie 1807). Mai aflăm în Aprilie 1807 şi pe Const. Creţulescu Persianul, alt ginere al luî C. Ipsilante, încă e hatman la 1807. Varlaam este unul din cei maî intimi şi maî credincioşi boieri aî luî C. Ipsilante. Prima trebă de care se preocupă C. Ipsilante după reintrarea luî în Bucurescî, fu isgonirea din Bucurescî a Turcilor neguţători şi de orî-ce treptă, ce se maî putură află remaşî acolo. La 1806 Decembre 28, s’au făcut doue Pitace, unul către dumne-luî Vel Spătar, altul către dumne-lui Vel Aga, ca să publicuiască fie care în popo-rele sale, că orî-ce Turc se va fi aflând aici în politia Bucurescilor acum, în soroc de treî (file să iasă afară, ca să-şî caute treburile ce vor avea, şi (1) La data acesta nu încetezâ de drept domnia luî C. Ipsilante. El însă e silit să se retragă din Bucurescî, maî întâi O. la Focşani, apoi la Iaşi, unde stă cât-va timp, umbră tristă a unei domnii, ce nu maî exercită nicî o putere în ţerile române. La 23 Martie 1808, este în fine, depus de Muscali din ambele tronuri române şi obligat, cum vom vede, să mergă să locuiască la Moscova, (Vedî Cod. LIV arh. stat. la fila 300—301.) ISTORIA ROMÂNILOR 107 aşa prin scire toţi să se ridice de aici spre a nu se maî afla turci, căci peste acest soroc de nu vor fi următori a se ridica, să scie, că orî unde se vor dovedi ascunşi, se vor pedepsi straşnic, atât eî cât şi aceia care îi ţin (1). îndată apoi, la 3 Ianuarie, C. Ipsilante volnicesce pre Baş-buluc-başa Constantin cu următorul pitac: Milostiu Bojiiu ho Constantin Alexandru Ipsilante Voevod i gspd. volnicim pe al nostru Baş-buluc-başa Constantin să mergă în sud Ialomiţa şi în sud Saac, unde se face scumpă cercetare şi veri în ce sat de ale numitelor judeţe, şi la orî cine va afla cel maî mic şi maî puţin lucru remas de ale Turcilor, cu acestă poruncă a Domnieî Mele să aibă a le face tote zapt şi să le aducă aici; pentru care poruncim şi d-vostră Ispravnicilor de la maî sus numitele judeţe să-î daţî tot felul mână de ajutor orîn-duituluî nostru spre sevîrşirea porunceî».—1807, Ghen. 3 (2). (1) Deacă C. Ipsilant ţinea să scotă din Bucurescî pre Turcii, ce se puteau încă afla aeiuiţî, ascunşi, prin casele unora şi ale altora, Michelson deja la 15 Decembre 1806, prin ordin publicat în totă ţera, îndemnasă pe vechiî dezertorî ruşî şi în genere pre Muscaliî, carî emigraseră în ţerile române, ba şi în Turcia, să se reîntorcă în patria lor, unde vor fi graţiaţi şi amne-stiaţî. Iacă acest manifest: «Noi, general al cavalerieî, oblăduitorul rusesc şi împărătesc armiei albeî Rusii, ostăşesc guvernator ordinilor luî sfîntul Apostol, întâiul chemat Andrei; slîntuluî Senef Alexandru Nevschi, sfîntuluî, mareluî mucenic şi biruitor Gheorge, sfinteî Aneî şi a sfîntuluî Stanislav cavaler. Insciinţăm la toţî de obşte, şi la fie-cine; care trebue să scie pentru acesta. Sciut ne este, cum că mulţi din supuşii rusescî ce au petrecut cu pace la casele şi familiile lor, asemenea şi carî au purtat arme pentru ocrotirea patriei, s’au depărtat de hotare, însă socotesc că aceştia s’au depărtat numaî pentru vre-o înşelăciune, seau pentru vre-o frică şi spaimă zadarnică. La toţî sciut este milostivirea prea puternicului monarh şi prea milostivului meu stăpân, care se revarsă spre fîe-care, ce voesce să şî curăţescă greşala sa, iar noî nefiind la nici o îndoială şi fiind încredinţaţi cum că ceî ce cu acest fel de mijloc s’au înstrăinat, nu este cu putinţă ca să nu voiască a se întorce la locurile lor, ci numaî se opresc fiindu-le frică de vre-o pe-depsă, însciinţăm şi făgăduim de acesta desevîrşit uitare şi iertăciune pentru tote cele trecute, la toţî de obşte şi în parte la fie-care ce va vrea de bună voia sa, să se întorcă la noî, şi pentru maî înlesnită întorcere celor ce vor primi acesta din ceî ce sunt ascunşî în ţera Moldoviî şi în ţera Românescă şi în alte locurî turcesc!, le însemnăm ca ceî ce au fost la slujba ostăşescă să se arate la Iaşi la polcovnicul Cniper, ce sc află acolo, iară prostimea şi omeniî de altă stare să se arate la rusescul consulat de acolo şi în Bucurescî ceî ce au slujit la oste, să se arate la al nostru glavnoî Cvartir, iar ceî de altă stare la rusescul consulat, de aicî. La Bucureseî, Decembrie 15, 1806 general Mihelson» (3). (2) Cod. LIV, fila 12 verso. (3) Cond. 54, fila 15 verso. 108 V. A. URECHIA Puţin timp va ave C. Ipsilant pentru ca să împăneze administraţiunea în ţeră cu omeni de aî săi, dar nici că avea nevoie de mari schimbări în Ispravnicii şi judecătorii prin judeţe, fiind că de la fuga lui până la reîn-torcere în Bucurescî, nici că se schimbaseră decât puţini din omenii săi, căci nici căimăcămia, ce dînsul lăsase, fugind din Bucurescî, nici acea trimisă de A. Suţu şi nici însuşi A. Suţu nu avură timp ce i dreptul de a face schimbări în personalul administrativ al terii. La 27 Decembre 1806 Ipsilante numesce Caimacam al Craioveî pe vornicul Costache Samureaş «al cărui ipochimen fiind cercat întru slujbele nostre şi cu bun ipolipsis la domnia mea» îl recomandă divanului Craioveî, sperând că după povăţuirile, ce şi prin cuvînt pre larg i s’au dat de Domnitor, va pune osîrdie spre o bună şi plăcută ocârmuire, după însuşi scoposul dom-nesceî voinţî, precum se exprimă Domnitorul în cartea către Divanul Craioveî, ce dăm mai jos în notă (1). Eacă pitacul de vestire ia judeţe: (1) Carte de căimdcdmie a dumne-luî Vornicului Costache Samureaş. Noi, Constantin Alexandru Ipsilante Voevod, cu mila lui Dumnedeu Domnul amândurora ţărilor Moldovei şi Valachieî, cinstiţilor şi credincioşi boe-rilor Domniei Mele, d-vostră divaniştilor de la Craiova i judecătorilor de la depertamenturi, şi la totă obştea boerilor de acolea sănătate; fiind-că pentru tote dregătoriile la orî-ce părţi de locuri ale domnesceî nostre ţeri, ca un membru ce sunt al însuşi stăpânirii nostre, nu puţină luare aminte punem la alegerea obrazelor ce se orînduesc de Domnia Mea otcârmui-tori norodului, iar mai ales la căimăcămia Craioveî, unde se află în fiinţă şi chiar al nostru Divan, şi de unde se lucreză punerea în urmare a oblăduirii acelor cinci judeţe, mai cu deosebire chibzuim alegerea obrazului ce-1 orînduim, ca pe unul ce*l trimitem a fi acolea însuşi al nostru vechil; deci vă tăcem Domnia Mea în scire, că la 27 ale trecutului Decembre am orânduit Caimacam aici la Craiova pe dumne-luî cinstit şi credincios boerul Domniei Mele Biv Vel Vornic, Costache Samureaş, al căruia Ipochimen fiind cercat întru slujbele nostre şi cu bun ipolipsis la Domnia Mea, precum şi de înşi-vă este sciut şi cunoscut, suntem şi nădăjduiţi că după domne-scile nostre învăţături şi cuviinciosele povăţuiri, ce şi prin cuvînt pe larg i sau dat, va pune în osîrdie, spre o bună şi plăcută otcârmuire, după însuşi scoposul domnesceî voinţei nostre; drept aceea nu lipsii a ve face acestă sciută d-vostră, ca să 1 cunosceţî pe dumne-luî numitul boerul Domniei Mele de Caimacam şi epitrop al nostru, pentru care şi vă poruncim, ca tote pricinile de judecăţi câte sunt ale părţii locului şi se caută acolea la căimăcămie, să aveţi a le cerceta cu scumpătate împreună cu dumne-luî, alegând şi lămurind dreptatea fieşi-căruia, spre a nu se face vre o nă-păstuire, nici măcar la cei mai prost sărac; să urmaţi dar după datoria ce aveţi, nu numai a ve arăta cu cuviinciosă-sevas către dumne-lui, ca către un epitrop al nostru, ci şi cu căduta eftacsie să vă purtaţi la cel de acolea ISTORIA ROMÂNILOR 109 Cinci cărţi către Ispravnicii judeţelor ot preste OU pentru vestirea Căimăcămii 16j Constantin Alexandru Ipsilante Voevod.— Dumne-vostră Ispravnicilor ot sud. . . . sănătate, ve facem în scire, că la 27 ale trecutului Decembre, am orînduit Domnia Mea Caimacam la Craiova, pe d-lul cinstit şi credincios boerul Domniei Mele Biv Vel Vornic Costache Samureaş, căruia i s’au dat şi prin cuvînt domnescile nostre învăţături şi cuviinciosele po-văţuirî pe larg, după care şi suntem nădăjduiţi la osîrdia ce va pune; deci nu lipsim a face acesta sciută şi dumne-vostră, ca să-l cunosceţî pe dumne-luî numitul boerul Domniei Mele de Caimacam şi epitrop al nostru spre a ocârmui tote pricinile, ce se caută acolo la Căimăcămie, dimpreună cu dumne-lor boeriî divaniţî, fără de a se urma cel maî puţin cusur, ci dumne-vostră la cele ce sunt după cuviinţă către dumne-luî să le păziţi şi să le urmaţi, după nizamurile ce de Domnia Mea sunt date şi fitî sănătoşi. — 1807,’ Ghenarie 9. (Cod. LIV, fila 515.) E probabil, că deacă ar fi avut timp C. Ipsilante, n’ar fi lipsit de a modifica personalul isprăvniciilor. La 29 Dec. 1806 trimete din nou cercetare în judeţul Muscel, despre abusurile făcute de ispravnicii de acolo (1). domnescul nostru divan, spre a se căuta tote judecăţile şi pricinile norodului părţii loculuî, făr de cusur, osîrduindu-vă întru tote câte privesc spre paza dreptăţii, fiind că acesta este cea mai d’întâiu cerere şi voinţă a Domniei Mele. I saam receh god. 1807, Ghenarie 9. (Cod. LIV, fila 14, verso.) (1) Ioj Constantin Alecsandru Ipsilante Voevod i gspd. Cinstit şi credincios Boerule al Domniei Mele Dumne-ta Biv. Vel. Stolnice Ianache Raze, sănătate, cu tote că asupra plecării nostre de aici, te*am fost orînduit prin înscris porunca nostră vechil amîndurora Isprăvniciilor judeluluî Muscelului, şi cercetători de tote acelea catahrisis, câte se vor fi făcut până atunci în numitul judeţ; dar fiind încredinţaţi, că din pricina întâmplărilor vremilor nu se va fi pus în urmare acea poruncă, iată că de isnovă îţî poruncim acum, că îndată ce vel primi acesta domnesca nostră carte, numai decât să o pul în lucrare maî sus numita poruncă a Domniei Mele, cu urmare întocmai, precum întru aceea se cuprinde, pe care să o areţi acum, atât sameşuluî i condicarulufi i tuturor zapciilor, cum şi ori cărui slujbaşi al judeţului, ca să fie următori întocmai după cuprinderea aceiaşi porunci şi nu numai acelea catahrisis să le cerceteze, câte adecă se vor fi urmat până atunci, ci şi acelea de atunci şi până acum, ori câte în totă diastima anarchieî se vor fi făcut să le cercetezi cu luare aminte şi cu scumpă-tate, şi de tote pe larg dreptul adever să însciinţezî Domniei Mele, iară Ispravnicii, până când vei sevîrşi porunca ce-ţî dăm, şi ne vel însciinţa de urmarea şi sevîrşirea ce aî făcut, să aibă a rămânea arghi (sic) şi fii sănătos. — 1806. Decern. 29. (Cod. LIV, fila 10.) 110 V. A. tîRECHÎĂ Cercetări de abusurî săvîrşite şi în alte judeţe şi mai cu semă de vă-taşiî de plaiuri mai trimite Ipsilante şi pe aiurea (1). Asemenea cercetări au fost urmate de îndepărtarea din slujbă a celor găsiţi culpabili. Aşa; la 23 Ianuare 1806, C. Ipsilante destitue pre vătaful plaiului despre Buzău, dovedit că a nedreptăţit şi jăfuit pe locuitori. Numai ce folos că Domnul ordonă destituirea jăfuitoruluî, pe când vornicul cel mare, Barbu Văcărescu, îl menţinu în post până în Septembre 1807, când, în fine, fu destituit de Căimăcămia rămasă în Bucuresci, după din nou plecarea din capitală a Domnitorului (2). (1) Im Constantin Alecsandru Ipsilante Voevod cu mila Iui Dumnecleu Domn amîndurora ţărilor, Moldovei şi Valahieî, fiind că locuitorii ţării din plaiurile Slănicului şi Parşcov sud. Buzău au pornit jalbă către Domnia Mea, cu mare plângere asupra Răducanuluî Pâcleanul, ce se află Sameş la numitul judeţ, i asupra Vătaşilor de la numitele plaiuri, anume Dinul Pâcleanul, i Niţul, arătându-ne foie anume pentru jafurile şi hrăpirile ce le-au făcut, după care acesta viind cu jalbă şi chiar boeriî ce locuesc în oraşul Buzăului, şi deosebit făcendu-ne arătare prin înscris tacrirul lor de jafurile şi hrăpirile ce au făcut numiţii, şi netrebniciile cu care către tot judeţul s’au purtat în totă diastima vremii, ce a trecut de când s’au orîn-duit în slujbă şi până acum, şi mai vîrtos că cerendu-le Domnia Mea şi încredinţarea pentru aceste arătări ale lor, că vor fi adevărate, au dat şi zapis sub iscăliturile lor, cu tare prinsore, la Cancelaria Domniei Mele, cum că de se va face la faţa locului cu amăruntul şi fără de voie veghiată cercetare, nu numai acestea se vor dovedi, ci şi alte vor mai ieşi de faţă; drept acea dară volnicim pe Constantin proin Ispravnic za Curte, şi poruncim, ca mergând la sud. Buzău, de împreună cu unul sau doi din numiţii Boieri locuitori ot oraşul Buzău să facă cercetare cu scumpătate, fără vre-o câtuşi de puţină părtinire, sau voie veghiată, de tote câte se cuprind în tacrirul ce ne-au dat, i de ori-ce alte jafuri, i mâncătorii şi netrebnicii ce vor fi făcut; atât numitul Sameş în diastima sămeşil lui cât şi vă-tăşii acelor două plaiuri în diastima vătăşiilor şi în scurt să metahirisască or ce feliu de mijloce cuviinciose şi drepte, cari privesc spre descoperirea şi lămurirea adevărului ; după care se însciinţeze Domniei Mele pe larg dreptul adevăr; iară când şi numiţii boieri vor vedea şi vor simţi pe orînduitul Mumbaşir că se portă cu vre-o părtinire, seu că atîrnă la vre-o nedreptă urmare, atunci au voie numai decât să însciinţeze Domniei Mele, spre a se face căduta îndreptare; poruncim însă şi Dumne-vostră Ispravnicilor ai judeţului, ca până a se face săvîrşirea acestei cercetări, atât Sameşul Pâcleanu; cât şi numiţii doi vătaşî ai plaiurilor să se lipsescă din treba slujbei lor în care se află, orînduindu-se alţi vechili în locul lor, vrednici şi credincioşi, spre a căuta aceste slujbe, şi apoi săvîrşindu-se cercetarea cu mijlocul ce se cuprinde de mai sus, veţi avea al doilea poruncă de urmare. I saam receh —1807. Ghenar 3. Cod. LIX fii 11. verso şi 12. (2) Fiind-că trei din locutorii plaiului despre Buzău, vechili din partea atot ISTORIA ROMÂNILOR 111 De la Căimăcămia Ţevii-Românesc!. Fiind că locuitorii plaiului despre Buzău prin jalba ce ah dat pentru Dumitraehe biv. Vel. Vist, ce le-au fost Vătaf până acum, făcu aretare, că le-au făcut multe jafuri şi mâncătorii în plaiu, aretându-ne şi o anafora a d-lui Vel. Vist, întărită de Măria Sa Prea înălţatul nostru Domn, cu leat 806, Ghenar 23, prin care s’au rînduit a se face cercetare jafurilor de Ispravnicii judeţului, iar Dumitraehe să fie lipsit de vătăşie, şi nu numai urmare cercetării cliseră că nu s’a făcut, ci încă i s’au mai dat şi vătăşia plaiului de le-au mai făcut şi alte jafuri; pentru care au cerut să se orîn- plaiului s’au arătat cu jalbă la Divan, pentru Dumitraehe, biv. Vel. Vist. ce se află vătaf plaiului lor, dicend că de când s’au orînduit acest vătav na lipsit nedreptăţile şi jafurile de la eî, aretându-ne şi o anafora întărită de Măria Sa Prea înălţatul nostru Domn, cu let. 1806. Ghenarie 23, prin care se hotăresce ca numitul Dumitru să se lipsescă din Vătăşie, iar pentru jafurile lui se poruncesce Ispravnicilor, ca să cerceteze şi să însciinţeze, ne-au mai arătat şi o jalbă a lor de la trecuta luna lui Martie buiurdisită de Măria Sa Vodă cătră Dumne-lui, Vel. Vornic, ca să nu mai rînduiască la Vătăşie pe Dimitrache; după care diseră, că tocmai acum au veijut că le aii rînduit dumne-lui Vornic vătaf pe un Şeban Pătărlăgean pământean şi şeclător în plaiu, om cu frica lui Dumnezeii, pe care tot plaiul îl cere şi-’l voesce de vătaf, şi faţă fiind dumne-lui Vel. Vornic Barbu Văcărescul, făcu aretare, că jalba lor este adevărată, şi cum-că pe Dumitraehe au voit a-’l face dumne-lui vătaf, şi a cerut să i-se dea şi carte Domnescă de Vătăşie, dar Măria Sa Prea înălţatul nostru Domn n’a primit, şi a ţinut Dumi-trache Vătăşia până acum ca un vechil, iar acum găsind pe acest Şerban om vrednic şi primit de plaiu spre a se orîndui vătaf, cere şi dumne-lui ca acesta să se orînduiască. Deci fiind-că văclurăm hotărîrea Măriei Sale Domnului nostru pentru Dumitraehe, făcută prin cercetare şi pentru pricini de jafuri hotărît a fi lipsit, şi acesta ce este ales de dumne-lui Vornic fiind primit de tot plaiul, dăm şi noi acestă carte a Divanului lui Şerban Pătârlăgean, pe care cu sfat de obşte" îl facem vătaf la plaiul despre Buzeu sud. 8aac; în locul lui Dumitraehe biv. Vel. Vist., şi mergând la numitul plaiu să aibă a lua treha Vătăşieî asupră-% să o caute cu totă silinţa în tocmai după ponturile şi poruncile Domnescî de vătăşie, ce i-se vor da din condica Divanului, la care forte să se silescă a nu face vre-un cusur, atât la paza Nizamului şi a mărginii, cât şi la împlinirea poruncilor, ce i-se vor da, atât de cătră noi, cât şi prin Dumne-lor Ispravnicii Judeţului, căci de nu va urma aşîa, nu numai va fi lipsit din vătăşie, şi altă-dată nu se va învrednici la slujbă, ci încă se va şi pedepsi; de care scriem şi Dumne-lor boierilor Ispravnici ai judeţului, pre acesta să’l sciţi de Vătavul plaiului şi prin tr’însul să se caute tote trebile vătăşiei şi împlinirea poruncilor şi orînduelelor, ce vor fi pe acest plaiu.— 1807. Sept. 7. Isaac Ralet, Constantin Creţulescu, Antonie Post. Constantin Bălăceanu; Ianache Bărcănescu. Cod. LIV, fii. 63. 112 V. A. URECHII duiască un boer cercetător la faţa locului, căci Dumne-lor Ispravnicii nu se îndeletnicesc, avend alte trebî ale judeţului, ca să le facă acel orînduit amăruntă cercetare, şi ceea ce se va dovedi că le-au luat cu năpăstuire şi fără de dreptate să le împlinescă, a căror cerere fiind primită şi următore poruncii Măriei Sale lui Vodă, orînduim dar din partea locului pe Şe-trarul Andreiu Bozianu, ca un bătrân şi cu sciinţă cercat în slujbe, ca să facă cercetare cu amăruntul de tote arătările jăluitorilor; de care poruncim Domnieî-tale Şetrar Andreiu Bozianu, primind porunca acesta a Divanului, cu sluga Măriei Sale lui Vodă...................să mergi la numitul plaiu, unde, faţă cu Dumitrache biv. 2-lea Vist, să faci cercetare amăruntă jafurilor ce arată, cu urmare întocmai după anaforaua cea întărită de Măria Sa Prea înălţatul nostru Domn, atât celor făcute până la acea anafora, cât şi cele ce va fi făcut de atunci până acum, tote cercetându-le cu scumpă-tate şi cu frica lui Dumnezeii, fără de năpăstuire la vre o parte, cele ce vor fi netăgăduite de Dumitrache, să’l apuce Mumbaşirul a face şi împlinire, şi să se dea locuitorilor năpăstuiţi, iar cele ce vor fi tăgăduite, făcend catastiv cu bună pliroforie, să însciinţezî Divanului. Aşijderea făcu însciin-ţare Divanului Dumne-luî Vel. Vornic, cum-că venitul Vătăşieî cel obicinuit şi sciut este Vorniciile şi claca ce le dau locuitorii plaiului într’un an odată vera, şi aceste venituri stringendu-se tote de Dimitrache, cel ce s’au lipsit acum din Vătăşie, şi acesta ce s’aii rînduit tot într’acest an, având dreptate a se împărtăşi dintr'acel venit, de aceea, (lise dumne-luî Vornicul, că Dumitrache a plătit avaetul Vătăşieî numai pe cinci luni, urmeză ca acel venit al vătăşieî să se împartă pe un an întregişi pe cinci luni să rămână la Dumitrache, iar pe şepte să-’l întorcă la cestă-l-alt Vătav; care arătare a dumne-luî Vornicului fiind cu cumpănirea dreptăţii, orînduim tot pe dumne-luî Şetrarul Andreiu, ca şi pentru acesta să cerceteze ce a luat Dumitrache anume, atât din clacă, cât şi din Vornicie, într’acestă veră, şi apoi făcend analogie pe luni, după cum maî sus s’a (Jis, aceea ce se va cădea să iea vătaful cest nou; să daî înscris şi Mum-başirul să-’l apuce a face împlinire ca să se dea luî Şerban, ce s’a orînduit vătaf; ci, dar aşa să urmezi, şi de săvîrşire cu întorcerea Mumbaşiruluî să avem răspuns. —1807. Sept. 7. Isaac Balet, Constantin Creţulescu. Antonie Post., Costantin Bălăceanu, Vel. Vist,, Ianache Bărcănescu Cod. LIV, fii. 63. Decă pre funcţionarii abusivî n’a fost în stare Domnitorul să-’î pedep-sescă în scurtul timp al noueî sale domnii, interesele muscălescî le sciii dînsul urmări, persecutând boerimea multă—-puţină, cât maî rămăsese credin-ciosă Turciei şi politicei francese. Aşia persecută pe un logofăt Costandicheni, fost Caimacam de Craiova, acusându-’l de «prodotis patriei precum pentru acesta este bănuială atât din mijlocele cu care s’a purtat, cât şi din câte-va scrisori ale sale.», Bănuitul boer cere voie să mergă la Braşov să-’şî aducă soţia. C. Ipsilante vede într’aeesta numai dorinţa ascunsă de a scăpa din ţeră, din causă că era bănuit de trădător. Ipsilante dă ordin de arestare şi de secuestrare a totă corespondenţa luî, la 2 Ianuare 1807, ISTORIA ROMÂNILOR 113 rînduind o comisiune de boerî pămîntenî, cari să cerceteze cu deame-runtul acea corespondenţă sequestrată (1). Deacă pe unii boerî bănuiţi de trădare îî urmăresce mânia Domnitorului, pe alţii îî ajută şi îî răsplătesce, ca amicî aî Domniei. Din vechi funcţionari, aî Divanuluî, Răducanu Logofătul este miluit Constantin Alexandru Ipsilante Voevod i gpsd. — Fiind-că baniî după vîn^area casei răposatului Vornic Constantin Stirbeiu, taleri 27.000 se află daţi în clepositon la sfînta Metropolie, unde şi urmeză după cuviinţă a fi păstraţî toţî deplin până acum, şi fiind-că aceştî banî se cuvine dum-nea-eî soţia numitului răposat, poruncim, vătaşe de curte, ca cu acest pitac al Domniei Mele să facî taxil de acolo unde se află, adecă la sfînta Metropolie, tolico pisah gd.—1807, Ghenarie 3. (Cod. LIV, fila 11 verso). d) lw Constantin Alexandrii Ipsilante Voevod, Domnul Moldovei şi Vala-hiei.—întărim şi Domnia Mea ca să stăpânescă Alexandru Creţulescu locul acesta, cu bună pace, ca un cumpărător de la mezat, făcendu-se însă urmarea precum să cuprinde maî jos. — 1807, Aprilie. ISTORIA ROMÂNILOR 127 puţine documente cu referinţă la bresle. Este unul din August 1807, pe care ’l dăm în notă. Prea înălţate Domne\ Din luminată porunca înălţime! Tale, s’a dat la mezat spre vîndare un loc de prăvălie a dumne lor boerilor Creţulescî ce ’l-au luat de la casa dumne lor boerilor Brâncovenî, după cererea ce prin Anafora aii făcut Măriei Tale dumne-lor boeriî Creţulescî de a vinde aci locul prin mezat, însă locul moştenesc, în tîrg, în uliţa Şelarilor, alăturea cu cârciuma mo-năstireî Arhimandritului, ce este binaoa zidită de un Hagi Glieorglie Mai — pentru care acest loc după tocmela de Hagi Glieorglie, chirie pe an câte tal. 400, adecă patru sute, care strigându-se la mezat întru aucjul tuturor de obşte, în soroc mai bine de 2 luni, şi din muşterii, după obiceiii, la preţul cel din urmă au rămas asupra dumne-lui biv. Vel. Paharnicul Alexandru Creţulescu, cu tal. 4.650, peste care preţ ne mai eşind alt muşteriu, ca să maî înalţe, nici din vecini, nici din alţii străini, s’a şi ha-raciladisit mezatul acestui loc de prăvălie pe sema maî sus numitului muşteriu, drept acestă sumă de taleri patru-miî-şese-sute-cincî-d.ecî, şi fiindcă numitul cumpărător, prin luminata Buiurdisma Măriei Tale, are voie a aterdisi la mezatul acestor lucruri ce a luat dumne lor boeriî Creţulescu de la casa dumne-lor boerilor Brâncovenî, şi lucrul ce se va haraciladisi asupră-i, făcendu-se socotela părţeî ce va fi avend a lua, prisosul preţului să-’l răspundă în bani la stărostie, au luat acest loc drept socotela părţeî ce are a lua, dând chezaşî sigur la stărostie, ca vîndendu se tote lucrurile ce au luat dumne-lor boeriî Creţulescî, să se facă socotela părţeî ce are a lua, şi de va fi maî puţin partea sa decât preţul acestui loc, prisosul preţului ce va fi maî mult să-’l răspundă în bani peşin la stărostie, ca să facă urmare după poruncă; ci fiind că dumne lui numitul cumpărător a cumpărat de la mezat, numărând şi obicinuitul havaet al cutiei de milostenie, la leu po bani 6, să i-se dea şi luminata întărirea Măriei Tale spre maî bună stăpînire. — i807, Aprilie 10. (Cod. XLVIII, fila 106—107.) Atanasie Staroste. e) Fiind-că ne-am însciinţat Domnia Mea pentru un Ghinea Mazălu împreună cu fraţii lui din sud. Ialomiţa că a omorît pe un locuitor ot. satu Dră-goesciî din sud. Iltov, după care îndată şi trimiţând Ispravnicii din sud. Ialomiţa, omeni ai Isprăvnicatuluî, şi princlend atât pe Ghinea, cât şi pe fraţii lui, pe cari şi întîlnindu-î pe drum un Stoian polcovnic ele la Vlăsie, nu numai că le-a luat pe vinovaţi din mână, ci încă pe Ghinea ucigaşul l’a cacirdisit; drept aceea dară volnicim pe............Odabaşa., ca împreună cu patru neferî, să mergă şi veri unde va găsi pre numitul Stoian polcovnicul ot Vlăsie, să-î facă straşnic Mumbaşiret, spre a da de faţă şi a găsi negreşit atât pre Ghinea ucigaşul, cât şi pre fraţii lui, pe cari să-î ea apoi pre toţi împreună şi pre numitul polcovnic, şi să-î aducă aici la Domnia Mea; iară când acei ucigaşi, nu se vor putea da de faţă şi a se prinde, V. A. URECHIĂ 128 Acest document reguleză breslele unite a lemnarilor, a zidarilor, a cărămidarilor, a nisiparilor şi a tîmplarilor. atunci să iea numai pe Stoian polcovnicul şi să-l aducă aici; pentru care poruncim şi dumne-vostră Ispravnicilor aî judeţului, să daţi orînduiţilor Bum-başirî tot felul mână de ajutor spre săvîrşirea poruncei. ii saam receh. gd. — 1807, Ghenar 4. (Cod. XLIV, fila 13.). f\ 1807, Febr. 2. Pitac la Aga, fiind-că Beizdade Costache Caragea a mâncat şi a prăpădit zestrea soţiei sale Ralu Moruzina; orî-câte vinuri va fi adus de afară Beizdadea, să le pecetluiască tote, fără a fi slobod nimenea să âmble la dînsele. (Cod. XLIV, fila 44.) 0)1807, Mart. 14. S’a făcut volnicie ca să ducă surghiun la Câmpu-Lung, sud. Muscel, pe Sărdarul Răducan Caramanlău, poruncindu-se Ispravnicilor, ca din oraş afară slobod să nu fie a eşi fără al doilea poruncă. h) 1807, Martie 23. Poruncă la Ispravnicii din sud. Muscel ca să slobodă pe Sărdarul Caramanlău a veni la casa sa, fiind-că s’a iertat de către Măria Sa. Iu Constantin Alexandru Ipsilante Voevod, Domnul amîndorora Ţevilor Moldaviei şi Valahieî.— Fiind-că atât Ienache Polcovnicul şi cumna tul seu Panait Dohtorul, cât şi Dragomir, şi Toma, şi Ghinea, Moşneni ot Stoienescî au dat la Logofeţia Divanului Domniei Mele adeverinţa lor în scris, mărturisită şi de zapciul cel orînduit, cuprincjetore, că sunt cu toţii mulţămiţî şi odihniţi a se face urmare după acestă Anafora, fără numai moşnenii, au cerut a li se orîndui şi din partea lor hotarnic Dragomir Ulescu pentru a li se face alegere şi deosebire moşiei, iară Diaforaua ce aii ei cu numiţii doi cumnaţi pentru pădure, să se caute în urmă osebit; după a tuturor, dar, părţilor mulţămire, întărim şi Domnia Mea anaforaua acesta întru tote, şi poruncim credincios boeriului Domniei Mele, d-ta biv-Vel Sluger Dragomir, mergend la faţa locului, să faci urmare întocmai după cum mai jos se cuprinde; pentru care orînduim şi Mumbaşir pe sluga Domniei Mele Aprod Vătăşesc; iar pentru acei tal. 450, poruncim zapciule, Ulescule, ce eşti orînduit, să-î faci acum peşin taxil, de la Ianaclie Polcovnicul şi să-î dai la Panaiot Doftorul. 1807 Februarie 20. Prea înălţate Domne, După luminată porunca înălţimii Tale, zapciul cel orînduit Vătaf de aprodî, a înfăţişat înaintea mea pe Panaiot Nicolau Doftorul cu cumna-tul-s&u Enache Polcovnicul cu jălbile ce au unii împotriva altuia, şi cetind mai întâi îi luminată porunca Măriei Tale, ce sau dat la pricina lor, în anul trecut 1. 1806. Maiu 9, prin întărire la Anaforaua Sfinţiei Sale părintelui Episcop al Argeşului şi a dumnelor Veliţi boeri, carii din amîndoue părţile au fost ceruţi în parte judecători şi împărţitori, vedui cuprindîndu-se întâi pentru pădure, ca dumnelor Ispravnicii judeţului să le orînduiască boerinaşî cu pracsis ceruţi de amîndoue părţile, ca să le împarţă atât pă- ISTORIA. ROMÂNILOR 129 Domnitorul numesce direct Mai-mar-başa asupra acestor bresle întrunite durea cea de la luncă cât şi de la costă în doue, afară din pădurea ce cade pe moşia moşnenilor Stoenescî, care să se deosebescă şi să ste până se vor judeca cu moşnenii, şi de va remânea şi aceea a lor, să o împartă iarăş eî în doue; sunt şi alte Madele dintre eî hotărîte şi date, care cum să se urmeze, şi cele de împlinit să se împlinescă de la Polcovnic, rînduindu-se şi Mumbaşir pentru împlinirea lor; după care dise Doftorul, că încă nici până acum pădurea nu sa împărţit, şi banii cei ho-tărîţi nu i au dat toţi, nici din cele l-alte lucruri nu i-s’au dat, ci Mum-başirul s’au întors fără de ispravă, făcend Polcovnicul feliurî de mijloce a prelungi împărţirea pădurii, ca să o taie pentru al seu iolos, şi să o vînclă pe bani, să nu aibă ce împărţi. Pentru care îmi arată Doftorul şi o însciinţare a Ispravnicilor judeţului către dumne lor boierii Caimacami, de la trecuta lună a lui Noembre 16, din care se vede, că atunci s’a făcut multă silinţă a se pune luminata Măriei Tale hotărîre în faptă, dar din pricina Polcovnicului nu s’a putut face, aretându-1 pre Polcovnic cu totul împotrivitor şi de multe amestecături pricinuitor, de n’au putut cu nici un cuvînt a-1 aduce la cunoscinţă; am ve(Jut şi însciinţarea de acum de la dumne-lor Ispravnicii judeţului, fiind scrisă de la trecutul Ghenarie 30, unde scrie (Jisele şi pricinuirile Polcovnicului, că nu voiesce să împarţă pădurea, urmare împotriva hotărîrii; iar n’au urmat ceea ce li se poruncea ca să li se orînduiască boierii a le împărţi pădurea, şi a împlini cele ce era cusur; am întrebat dar pe Polcovnicul, ce cuvînt de pricinuire are de nu urmeză după cuprinderea analoraleî ce-’î întărită de Măria Ta, ca să împarţă numai pădurea ce este pe moşia lor, iar aceea care cade pe moşia moşnenilor să stea osebit până se va hotărî judecata cu moşnenii, şi de va remânea a lor să o împarţă în urmă? şi respunse, că Doftorul va să oprescă o pădure ce-’i elice Ursoia, să nu o pună la împărţire, apoi altă pădure ce este pe Deal, care i-s’a dat împotriva celeia ce-î de la Ursoia să între la împărţelă; la care dise Doftorul, că la Ursoia este un crâng mic, care la vreme ce vor merge orînduiţii boeri vor vede cu ochii, şi spre a face Polcovnicul fără de cuvînt la acestă pricinuire arată şi aşeclămîntul împărţelii ce a făcut în scris, unde vorbesce, că pădurea este pe moşia Stoenesca a Doftorului şi pe moşia Călugărescă a Polcovnicului; vedui şi în Anaforaua acea întărită, scriind ca să se mesore pădurea câtă este, atât pe moşia Doftorului, cât şi pe moşia Polcovnicului, de la luncă şi de la costă şi să o împarţă în doue, iar vre-o vorbă de Ursoia nu este ; s’a clis dar Polcovnicului, că reu scornesce pricinuiri de nu urmeză a merge la împărţire, şi iarăşi (Jise, să se judece întâiu moşnenii a se hotărî, căci moşnenii nu au trebă la pădure: ca să se împarţă de odată, pădurea să nu remâie neîmpărţită cea care cade pe moşia moşnenilor, că apoi în urmă le pricinuesce alte cheltueli cu boerii a împărţi şi pe acelea, dar ca să nu-i mai remâne cuvînt, am găsit cu cale, ca boerii ce vor merge, urmând tocmai şi întru tote la împărţirea pădurii după Anaforaoa dumne-lor Veliţilor boeri, ce este întărită de Măria Ta, ca să împarţă pădurea de pe moşia lor drept în doue în lungul moşiilor, silindu-se de a da partea pădurii şi V. A. Urechiâ. — Istoria Romanilor. 9 130 V. A. URECHIA şi-l asemneză lefă câte tal. 50 pe lună de la casa răsurilor, lăsând în fruntea fie-căreia din breslele unite numai câte un ceauş şi câte 4 seau 5 fruntaşi meşteri mai buni, maî betrânî şi mai de ispravă, spre a constitui loja. Hri- a unuia şi a altuia cât va fi prin putinţă pe moşia luî şi cu ce nu se va ajunge să trecă şi la cel 1 alt, iară pădurea de pe moşia moşnenilor ce are să fie osebită, cu altă mesurătore să facă drept în doue şi să o însemneze, aretând care este partea Doftorului şi care este a Polcovnicului, ca după hotărîre, de va remânea a lor să nu maî fie trebuinţă a se împărţi, ci să fie sciută a merge să şi*o stăpînescă; maî făcură provlimă, că pădurea ce va cădea la împărţire a stăpîni unul pe moşia celuî l-alt, în soroc de trei anî să o taie, apoî să remâe pămîntul în stăpînirea aceluia care-’l are şi acesta fiind primită de amîndoue părţile, am găsit cu cale, ca aşa să se urmeze; cerură şi acesta, ca boeriî ceî cele vor împărţi pădurea, să le hotărască şi moşia, ca să nu maî fie pridinî şi gâlcevurî între eî; primită este de a se hotărî şi moşia. Am făcut cercetare şi condeelor ce maî sunt asupra Polcovniculuî de împlinit, şi se găsiră tal. 450 şi un lanţ de fier care să se cântărescă şi să iea partea, şi 23 baniţe meiu, 200 baniţe porumb, 600 oca fasole, însă din porumb dise Polcovnicul că au maî dat la omul Doftorului. Decî şi pentru acesta am găsit cu cale, ca baniî să-î dea acum peşin, şi s’a zapciuluî să-î împlinescă, iar cele-l-alte să le dea la faţa locului, înaintea boerilor ce vor merge împărţitorî şi hotarnicî, unde pentru toate să-î isbrânescă, după cuprinderea Anaforaleî şi să-î ecsoflisescă a nu t maî remânea cusur şi după cuprinderea zapisuluî Polcovniculuî, din anul trecut Iunie 9, ce este adeverit şi de Ispravnici, să plătescă tot Polcovnicul şi de-ciuiala acestora ce se vor împlini; iar pentru a-şî alege boeriî în parte, cere Polcovnicul a se orîndui din partea sa Sărdar Petrache; primi şi Doftorul a fi şi din partea sa tot Sărdar Petrache, şi moşia fiind aprope de Bueurescî cale de opt cesurî, s’a primit cererea lor şi pentru a lua sfîrşire, să fie luminată porunca Inălţimeî Tale către Sărdar Petrache a merge, şi să se orînduiască şi Mumbaşir, să iea pre amîndoue părţile să-î ducă la ţaţa loculuî, unde pentru împărţirea pădureî să aibă a face urmare întocmaî şi întru tote, după anaforaoa cea întărită de Măria Ta, şi după mijlocul ce se arată maî sus, iar când se va lua săvîrşire prin luminata hotărîre a Mărieî Tale, şi pricina păduriî după altă anafora ce am făcut între moşneni cu jăluitoriî, atunci vor împărţi desăvîrşit şi pădurea ce cade pe moşia Moşnenilor; şi pentru a se hotărî moşiile jăluitorilor, fiind-că acele moşii sunt de-a-valma şi cu alţi moşnenî, să alegă întâiu pe moşnenî şi apoî să hotărască pe jăluitorî, păzind şi la hotărnicie a urma întocmaî după aşedămîntul ce s’a înscris, carî sunt hotărîte de a se urma, şi să nu iasă din hotărîre cu vre-o altă schimbare întru nimic, precum şi de va eşi vreun prisos seau vre o lipsă, are să fie la amîndoî de*opotrivă, care hotărniciî ca să li se scie stăpânirea fără de gâlcevă, şi tot Sărdarul Petrache să-’î desfacă şi de cele-l-alte, după cuprinderea Anaforaleî ceî întărită, şi să-’î ecsoflisescă, cum s’a (Jis maî sus; iar hotărîrea cea desăvîrşită remâne la Măria Ta. 1807, Februarie 8. (Cod. XLVIII, fila 72.) IST OKI A. ROMÂNILOR 131 sovul de la 7 August 1807, este în cea mai mare parte o repeţire a celui de la 1803 (1). (1) Iă) Constantin Alexandru Ipsilante Voevod, Domnul Moldaviei şi Vata-chiei. — Tote acelea câte privesc spre trebuinţa şi folosul de obşte nu numai datorie au Domnii şi oblăduitoriî, ce sau învrednicit de la Dumnedeu a avea stăpâniri de ţerî şi de norode, a le pune în faptă, ci încă cu mij-locele cele maî bune a le întocmi, a le îmbunătăţi, a le întări; între alte obştescî lucruri trebuinciose, fiind unul şi Nizamul Breslelor de lemnari, de zidari, cărămidari, nisiparî şi tîmplarî, cu cari se slujesc toţi de obşte în trebuinţele ce au, de aceea încă de la let. 1803 după întîmplarea cutremurului ce a fost, când se înmulţiseră cu asupra trebuinţa lucrului de zidărie şi de lemnărie, atât în Bucurescî cât şi pe afară, s’ah pus în orîn-duială, ca nu numai atunci să-’şî aibă toţi înlesnirea, ci şi în ceea-l-altă vreme să nu pătimescă nimenea, adecă cel ce va avea epistasia acestor bresle, să fie nu numai cu sciinţa meşteşugului desăvîrşit şi cu vrednicie, ci să aibă şi un ipolipsis, de a se putea încrede şi a se nădăjdui cine-va pentru binalele, ce prin marafetul lui se vor lucra de meşteri lemnari şi zidari, spre a nu se face norodului înşelăciuni şi pagube, precum ne au aretat dumne-lor Veliţii Boieri, că pătimea norodul mai ’nainte de unii dintr’acestea bresle, mâncând banii şi lăsa lucrul ne isprăvit, şi alţii stricând lucrul ce au tocmif pentru care atunci ne-au făcut dumne-lor cinstiţii şi credincioşii boeriî Divanului Domnieî-Mele Anafora, de au ales epistat asupra acestei trebî pe un Lazăr Polcovnicul, om de ispravă, cu sciinţa meşteşugului deplin, cercat în slujba acesta, şi după trebuinţa ce o are acestă breslă de a ţinea un logofet cu lefă, şi un om doi cu lefă şi cu cheltuială, ne-au făcut dumne-lor boierii rugăciune, prin numita Anafora, de a-î face Domnia-Mea vre-o rînduială de milă Domnescă, ca să se mângâe întru ostenelele slujbei lui, şi să-şi aibă hrana şi chivernisela; de aceea am făcut Domnia-Mea acestă epistasie cu ofichion de boerie, şi i-am orînduit şi lefă de la casa Răsurilor şi alte privilegiuri, precum maî pre larg se cuprinde în Hrisovul Domniei Mele, ce am dat la let. 1803 Ghenarie 12; care acest Lazăr murind acum, mî-aîi arătat d-lor boeri de vrednic la acestă Epistasie pe Paraschiva; deci pentru de a se afla cu îngrijire şi maî vîrtos pentru ca să aibă cuvincios Ipolipsis acestă Epistasie a lui, îi dăm şi lui ofichion de boerie, cum a fost şi Lazăr, să se numescă Mai-mar-başa, să aibă şi milele şi privilegiurile ce au avut Lazăr, adecă să-şi ţie scutelnicî şese; pentru care poruncim domnieî-tale Vel. Vist. să i se şi facă dintre pămîntenî, şi să li se dea pecetluiturile Domniei Mele, şi pentru strădănia şi ostenelele lui, ce are atât pentru porun-c/le domnescî, cât şi la ale obştiei, îi facem Domnia Mea orînduială de lefă spre a i se da pe totă luna câte tal. 50, de la casa Răsurilor, să aibă şi numitul boerul Domnieî-Mele Paraschiva Mai-mar-başa, a pune osârdia şi silinţa întru slujba acesta, ca prin îngrijirea sa să se păzescă o bună orînduială a breslelor acestora, ca nu numai ei adecă să se folosescă, şi să câştige din meşteşugurile lor, ci şi norodul să-şi aibă înlesnirea fără de pagubă şi fără de înşelăciune întru trebuinţa lucrului binalelor, luând sema numitul Mai-mar-başa, şi pentru unele binale, ce sunt după pravilî oprite, 132 V. A. tJRECHΠUn alt Hrisov de la C. Ipsilante, din 28 Martie 1807 organiseză rufetul adecă care astupă şi închide lumina vecinilor, cum şi cele ce ar căuta să cuprindă şi să strîmtoreze uliţele obşteî cu întinderea ce fac, şi altele asemenea vătămătore, ca îndată să dea însciinţare la Domnia-Mea; pentru care orînduim Domnia Mea şi Nizamul mai sus numitelor bresle prin ponturile ce se cuprinde mai jos după Hrisovele Domnescî de maî ’nainte, şi după Hrisovul ce se arată maî sus, adecă: 1. La fiesce-care din acesta breslă să fie orînduit câte un ceauş, şi iar dintr’acel rufet câte patru sau cinci fruntaşi, cari vor fi meşteri maî bunî, maî bătrânî, şi maî ele ispravă, ca cu aceî fruntaşî dimpreună să poveţuiască bresla, şi cu aceia împreună să fie şi la preţurile ce din poruncă se fac, care să aibă a se strînge şi a veni la longea lor, în clilele de sărbători, când nu lucreză, unde are a veni şi numitul Maî-mar başa de a căuta trebile ce vor fi, carî aceştî Ceauşî cât se vor afla slujind au a fi nedajnicî, şi scutiţi pe capetele lor după rînduiala Hriso-velor ce aii fost. 2. Câţî lucreză şi se hrănesc cu acest meşteşug şi cu acest alişveriş, adecă lemnariî, zidariî; cărămidarii, nisipariî şi tîmplariî, verî dajnicî, verî scutelnicî, i posluşnicî, verî Iamacî de pe la ogeacuri, verî călăraşî lipcani, verî omenî domnescî, toţi să aibă a cunosce pre numitul Maî-mar-başa zabit la ale meşteşugurilor, dându-’î supunere şi ascultare la orînduelele breslelor şi ale meşteşugului care le arătăm maî jos, şi plătind fieş-care lemnar şi zidar ajutorul cutiei podurilor, după cum au plătit şi până acum, din care are a da numitul Maî-mar-başa aceî tal. 750 la cutia podurilor, ce sunt obicinuiţi, precum da şi până acum, şi prisosul este al luî pentru cheltue-lele ce are cu plata de le1ă la un logofăt şi la doî omenî de slujbă, afară din brasla cărămidarilor, i nisiparilor ce dau la Epitropia podurilor de ciuială din alişverişul ce fac. 3- a. Câţî lemnari şi zidari se va întîmpla după vremî a veni de peste Dunăre spre a metahirisi meşteşugurile acestea aicî, să aibă a se arăta la numitul Maîmarbaşa spre a fi sciuţî luî; care şi când vor vrea a se duce la patria lor, săiea răvaş de la epistat, cum că nu este în pricină cu cine-va şi pentru vre-o bina, şi aşa cu răvaşul epistatuluî mergend la spătărie, i-se va da răvaş de drum. 4- a. Maîmarbaşa să aibă a ţinea catastih la toţi câţî sunt meşterî cu sciinţa meşteşugurilor acestora, pămîntenî seaii străini, carî sînt şi slobodî a tocmi de sine-şî binale şi a lucra, şi pentru a nu se face cine-vaşî de sine meşter, fără de a fi deplin la meşteşugul acesta, şi luând lucrul cuî-va şi să-l strice seau să înşele ca să ieabanî, de aceia clicem, că afară de meşteriî breslelor acestora, pentru care are a ţinea numitu Maîmarbaşa catastih, cum şi din meşteriî ceî cu seiinţă ce vin de peste Dunăre, alţiî să nu fie vol-nicî a face tocmelî şi a lua asupra-le namestiî şi zidirî, deacă nu sciu meşteşugul, ce se lucreze cu diua la meşierî, seau unde va găsi, şi să iea plata după meşteşugul luî, urmând nartuluî ce cu socotelă de obşte s’a dat. 5- a, Ucenicii să slujescă pe la meşteriî lor până vor învăţa meşteşugul deplin, şi când va fi să iasă, făcendu-se destoinic, să-l ducă stăpânul său la adunarea Maîmarbaşeî, cu bătrânii bresliî spre cercetare, şi fiind vrednic ISTORIA ROMÂNILOR 133 măcelarilor, monopolisând dreptul de vînclare de carne la 10 scaune în Bucurescî, fie-care scaun avend 3 măcelari. Aceşti 30 de măcelari au dreptul de a-şî alege eî înşişi un vătaf, care să porte grija rufetuluî. Privi-gherea asupra împlinirii datoriilor rufetuluî o dă hrisovul vornicului ob ştirilor. Aceşti 30 de măcelari sunt datori să vîndă carnea după nart şi anume 8 parale ocaoa de carne de vacă, 10 cea de oie şi 12 cea de miel, de la Pascî până Ia Dumineca mare, iar de atunci cea de miel, să se scadă la 10 parale ocaoa. Hrisovul mai acordă diverse scutiri de tainaturile oştirilor împărătesei, de beilicurî, de ierbărit, etc, (2). să aibă a fi slobod de sineşî la lucrul meşteşugului ce au învăţat, ca şi cei-1 alţi meşteri trecendu-î Maimarbaşa la catastih de meşter. 6 a. Pricinile ce se va întîrnpla între acestea Rufeturî pentru alişverişul meşteşugului, cum şi pentru ucenici, căi fi, Maimarbaşa împreună cu bă-trânif Rufetuluî aceluia, adică de va fi lemnar cu bătrânii lemnarilor, iară de va fi zidar, cu bătrânii zidarilor, făcând Longe, după obiceiul lor, să Ie cerceteze, să le judece după obiceiul lor, şi care va fi vinovat şi vrednic de certare, are voie al înţelepţi Maimarbaşa după obiceiul lor; la care aceste longe datori să fie toţi din isnafurile acestea a se supune şi a veni când se vor chiăma cu ceauşul lor, măcar de ce breslă ar fi, iară care se va arăta cu nesupunere, are voie Maimarbaşa să-l arate Domniei Mele, ca să lipsescă din isnaful acesta. 7-a. Să aibă însă şi Maimarbaşa a păzi întru tote dreptatea şi buna orînduială Isnafurilor acestora la ale meşteşugului şi alişverişul lor, atât în partea fieş-căruia, cât şi de obşte, şi să se ferescă de ori ce cusur şi urmări împotrivă. Deci acest Hrisov poruncim Domnia Mea să se cetescă întru audul tuturor isnafurilor acestora, la Loagea lor, ca să fie sciut fiesce căruia nizamul ce am dat Domnia Mea spre a-1 urma cu toţii, care şi pentru ca să se păzescă acum şi tot-d’auna nestrămutat, l’am întărit şi cu Dom-nesca Nostră iscălitură şi pecete. Ispravnic fiind d-luî cinstitul şi credinciosul boerul Domniei Mele Pan Isaac Ralet. Vel. Log. Şi sau scris Hrisovul acesta aici în oraşul Domniei Mele Bucurescî, la anul de la nascerea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Is. Hristos.—1807 August 7. de Chiriţă dascăl Slovenesc. (Cod. LIV, fila 53.) pecetea > gospod. (2) la) Constantin Alexandru Ipsilante Voevod. — După luminata porunca Mării Tale, ce prin Pitac ni sa dat, ca să chibzuim ce nizam se cuvine a da pentru vîndarea cărnei pe acest următor an, adunându-ne la un loc, şi aducend şi o semă de măcelari, am făcut chibzuire şi se găsi de obşte 134 V. A. URECHIĂ Acest hrisov s’a dat în urma chibzuireî Divanului, care la acesta a fost invitat de Domnitor cu următorul Pitac de la 5 Martie 1807: cu cale, cu primirea şi acelora, ca să se facă acel rufet după cum a fost şi mai înainte, şi să porte grijă a fi oraşul pe tot anul îndestulat de carne, urmând după ponturile ce se cuprind mai jos, pe care ponturi cer să li să dea şi luminat hrisovul Măriei Tale de întărire, pentru tăiat cărnei la locurile cuviinciose, fiind-că dLic că sunt în destul aceste dece scaune: 1. Să fie în Politie diece scaune, şi să fie la fîe-care scaun câte trei tovarăşi, după foia ce vor areta, avend şi un vătaf mai mare între dînşiî pre care ’l vor alege ei ca să porte grija rufetului pentru tote câte sunt ale datoriei vătafului. 2. Aceşti Lude trei- Constantin Alexandru Ipsilante Voevod. —Dumne-ta Vel Spătar, de vreme ce ne arăţi că la acea parte de loc din uliţa Ferestrăului, unde cer locuitorii de acolo ca să facă peste şanţ/ un podişor şi portă pentru tre- ISTORIA ROMÂNILOR 139 Totă activitatea se concentreză în orînduirea şi îmbunătăţirea spitalelor. Spitalul cel mare de la Dudescî, încă din Decembre 1806, e destinat pentru căutarea soldaţilor ruşi (1). cerea lor cu carul la trebuinţele ce au; a fost şi este orînduită strajă de slujitori spre a păzi, şi că deosebit s’au legat şi ei prin zapise că dă de la dînşii câte un om pe septemână spre a le purta de grijă împreună cu străjerii cei orînduiţî; poruncim dară, să aibă voie a face cu a lor cheltuială acel podişor şi portă pentru înlesnirea trecerilor la trebuinţele ce vor avea. 1807, Maiu 6. Prea înălţate Domne) La locul unde cere jăluitorii să se facă podişor de trecerea cu vitele lor din vechime a fost un zapciu de slujitori, şi slujitorii paznici ai acelei străji orînduiţî de la spătărie, şi măcar de s’a şi făcut şanţul de s’a închis acel drum, dar aceşti orînduiţî străjarî au fost nelipsiţi şi se află şi acum năpristan, păzind cu omenii ce se orînduesce de la Isnaf; acum după acesta a Măriei Tale poruncă, mai chiămând pre din jăluitorî, de a lor bună voie s’au legat prin zapise la Cancelaria spătăriei, ca şi de la dînşii să orînduiască pe fieş-care septemână un om a fi purtător de grijă cu stră-jarii cei orînduiţî de la spătărie şi cu cei de la Isnaf, şi nu lipsiiu şi pentru acesta a însciinţa pe Măria Ta.— 1807, Aprilie 5 (Cod. XLVIII, fila 114—115). Vel Stolnic. 1807, Martie 14. Pitac la Egumenul Stavropoleos şi la Episcopul de Buzău, ca să dregă negreşit drumul ce urmeză printre zidul mănăstire! Stavropoleos şi printre locul Episcopiei cu ori ce mijloc va putea. I& Constantin Alexandru Voevod i gpd. — Dumne-ta biv Vel Postelnci epistatule al Agiei, cu tote că pentru a fi ferit de primejdia focului, atât tîrgul, cât şi totă politia, au lost date porunci ca toţi de obşte să îngri-jescă a se mătura adesea coşurile caselor, dar se vede că până acum s’a amelisit acel Nizam, din care pricină se întîmplă primejdii de foc, mai vîrtos acum când se află şi ostaşi conăciţî pe la case; drept aceea poruncim dumi-tale, să se dee Nizam şi poruncă straşnică coşarilor, fără de zăbavă, ca de două ori pe septemână să âmble şi să măture coşurile de prin tote casele din politie, de veri-ce fel de stare va fi, cu voie fără de voie. (Cod. LIV, fila 8 verso). (1) leb Constantin Alexandru Ipsilante Voevod Domn al Moldaviei şi Va-lahieî.—Cinstit şi credincios boerule al Domniei Mele dumne-ta biv Vel Ban, Scarlat Ghica, epistatule al Spătăriei şi epitrop al spitalurilor mari, fiind-că pentru locuinţa şi odihna; i căutarea celor bolnavi împărătesei ostaşi, este a se găti spitalurile ot Dudescî, poruncim dumi-tale, ca numai 140 V. A. URECHIĂ Cunoscutul căminar Nestor, care de mai mulţi ani administra spitalul Panteleimon este îndepărtat sub acusare de rea administraţiune. Din causa neîngrijirii lui a ars spitalul Panteleimon, iar cele-l-alte sunt în prostă stare, (}ice Anaforaua din 28 Martie 1807 (1). Pentru întreţinerea spitalelor se destină şi bani de la Clironomii ab in-testato, cum se pote vede din documentul de la 2 Aprilie 1807, ce dăm în notă (2). decât după primirea acestui domnescul nostru pitac, să orînduesci om în-tr’adins, ca să epistăsescă a se drege şi a se meremetisi verî-ce va fi tost stricat acolo după vremi, cum şi tote odăile spitalului să se aşternă cu mindire de zăblău împlute cu paie ca să fie pentru odihna bolnavilor ce se va aduce acolo precum s’aii dis mai sus; aşijderea să se facă tedaric şi de cât-va grâu, cu care iăcendu-se bulgur, să se aducă la spitalurî ca să se afle acolo pentru hrana bolnavilor; ci dar tote acestea câte s’au (Jis mai sus să dai dumne-ta nizam de a se găti negreşit, cum mai în grabă ca să nu se întîmple vre-o smintelă. tolico pisah. — 1806, Decembrie 19. (Cond. LIV., fila 6). (1) Ic5 Constantin Alexandru Ipsilante Voevod cu mila lui Dumnedeu domn Moldovieî şi Valăhieî. — Fiind-că osebit de acestă rea economie cu care s’a aretat căminarul Nestor în diastima anilor de când epitropisesce, după cercetările ce şi înşi ne în parte am făcut, ne-am pliroforisit pentru numitul epitrop, că şi pe bolnavii ce se află la acest spital i au gonit de acolo, primită este Domniei Mele Anaforaua ce ne face pro Sfinţia Sa părintele Metropolit şi dumne-lor boeriî, spre a lipsi căminarul dintr’acestă epitropie; pentru care şi orînduim în locul seu epitrop la acestă mănăstire pe cinstitul şi credinciosul boerul Domniei Mele biv Vel Stolnic Constantin Predescu, al căruia ipochimen este cercat, şi înşi-ne nouă cunoscut de vrednic, cinstit şi cu cuget curat. Drept aceea poruncim dumi-tale Vel Logofet de ţera de sus, să se scrie căminarului, ca să vie de afară spre a-şî pa-radosi socotela cu venitul şi cheltuiala mănăstirii pe totă vremea epitro-pieî sale, şi să arătaţi Domniei Mele prin Anafora, la care paradosis a socotelii să fie faţă şi Stolnicul Constantin, noul epitrop, în mâna căruia să se facă teslim atât sineturile ce vor fi, cât şi tote lucrurile mişcătore şi nemişcătore ale acestei mănăstiri.—1807, Martie 28. (Cod. XLVIII, fila 100). (2) Ic5 Constantin Alexandru Ipsilante Voevod.—De vreme ce Cluceresa nu răspunde banii ce este datore mortului atât din arenda moşiei Bercenî, cât şi din împrumutare, după cuprinderea zapiselor ce s’au găsit, poruncim dumi-tale Vel Postelnice, şi dumi-tale Vel Logofete de ţera de sus, să se vîncjă la alt muşteriu arenda numitei moşii, pe câţi ani se va putea îmbrăca suma banilor datoriei zapiselor ce vor fi mai rămas ale mortului, facendu-se zapt, să ne aretaţî spre a se da în trebuinţele spitalului, precum am poruncit.—1807, Aprilie 2. ISTORIA ROMÂNILOR 141 îngrijirea de drumurile mari este impusă de necesităţile comunicaţiunilor oştirilor rusescî. Numai podurile de pe apele mari din apropierea Dunării sunt suprimate, seu cel puţin trase pe malul din partea unde e oştire, ca să nu potă prin surprindere să invade prin ele oştiri turcesc!. Se suprimă maî multe poduri din diverse direcţiuni. Actele ce dăm în notă, dau informa-ţiunî preţiose în privinţa acesta (1). Prea Înălţate Domne, Urmând luminate! Mărie! Tale poruncî, ce ni se dă la acestă jalbă, am arătat dumne-eî Clucereseî Raliţi Creţul celea cupriiujătore la înalta Buiurdismă, ca or! să răspundă bani! mortului ce sunt asupra dumne-eî ca să dea Ia trebuinţa spitaluluî, spre a se întîmpina trebuinciosele chel-tuelî, sau de nu, veţî da Măria Ta poruncă a se vinde arenda aceste! moşi! la alt muşteriu, pe câţi an! se pot îmbrăca bani! ce este jăluitorea datore mortului, în vreme ce pricinuirile sale cele scrise într’acestă jalbă, sunt fără nici un temeiu, şi răspunde, că bani! nu are mijloc de a-î plăti aflân-du*se scăpătată. Deci după zapisele ce a dat mortului unul de taler! 6.000 cumpărătorea arendiî moşie! Bercenî pe trei an! de la viitorul Si. Gheorghe înainte, şi altul de tal. 2.000, al fiului Clucereseî, şi după răspunsul ce dă Cluceresa, că alt mijloc de plată nu are, urmeză cu luminata porunca Mărie! Tale să se vîndă arenda moşie! Bercenî, pe câţi an! se pote îmbrăca bani! ce este datore jăluitorea mortuluî, car! ban! se cuvine a se lua sub zaptul stăpâniri! dimpreună cu alte lucrurî ce va maî fi avend mortul spre a se vinde şi acelea a se da bani! aceştia la trebuinţa spitaluluî, şi când vor veni clironomiî mortuluî vor face cerere de la spital. —1807, Martie 3. Cod. XLVIII, fila 101. Vel Postelnic Anton, Vel Logofăt Constantin Varlaam. (1) Fiind-că chiar şi în vremile liniştite se cuvine a fi tote drumurile străjuite şi păzite, ca să fie sciut fieş-care drumaş călător, ce fel de om este de unde vine, unde merge şi cu ce trebă? iar maî vîrtos la vreme de răs-boie, se cuvine a face acestă pază ma! cu deadinsul şi cu maî mare priveghere, de aceea dar chibzuind Domnia Mea şi pentru podurile ce sunt pe apa Argeşuluî, am hotărît ca numaî patru să-ş! aibă fiinţa lor, şi să lucreze pentru trecerea călătorilor drumaş!, iar cele-l-alte tote să se ridice şi să se trecă dincoce, atât scândurile cât şi luntrile, i funiile lor cum şi orî-ce luntre slobodă se va afla pe la acele vaduri, şi să se puie la un loc depărtat de apa Argeşuluî şi ferit, pentru care s’au şi trimis Mumbaşir cu poruncile nostre de a le rădica, bez cele patru ce le pomenesc ma! sus că au a rămânea în fiinţa lor, din care unul fiind şi cel de la . . . sud . . . ; iată printr’acesta domnesca nostră carte, orînduim pe sluga Domnie! Mele ... cu . . . neterî să mergă la maî sus numitul pod, şi să stea acolo cu toţi! napristan, ca să păzescă şi să privegheze cu mare luare aminte: ce omenî trec, de unde vin, unde merg şi cu ce trebă? car! 142 Y. A. URECHII CAP. XII. Micul rol al lui G. Ipsilante după rdntorcerea- în Domnie. La mic rol să reduce puterea domnescă a lui C. Ipsilante încă din primele momente ale reîntorcereî sale la Bucurescî. A ţinea, precum am ve(Jut, curte cu ore-care lues, cu ore-care aparat domnesc, îî era încă permis, pe când, din respectul administraţiuniî, C. Ipsilante ajunsă mai puţin puternic de cât un boer de divan, devenind executorul numai al ordinelor lui Michelson şi a celor mai puţini importanţi comandanţi de oştire rusescă. Tot timpul Domnitorul şi-l consacră la îndestularea trebuinţelor armatei rusescî, deci la despoiarea ţereî. La 28 Decembrie 1806, Ipsilante dă Pi-tacul ce dăm în note. (1). aceşti orînduiţî aî noştri, să aibă acestă purtare de grijă, (5a noptea să trecă podul dincoce de apă, adecă despre resărit, avend cuvinciosa priveghere pentru tote cum s’au dis maî sus. 1807 Martie 6. Podurile ce au remas să âmble. Podul ot Prisicenî a lui Gheorghe Zarafu. Podul Căsciorele. Podul ot Ionescî. Podul de la Pitescî. Find-că chiar şi în vremea cea liniştită este trebuinţă a fi drumurile străjuite şi sciute, spre a se putea face v£(J.ut şi cunoscut verî-cine, căletorî, drumaşî, cine este, de unde vine, cu ce pricină sau cu ce trebă, şi încotro are a merge maî vîrtos acum în vreme de resboî, maî cu dea- dinsul trebuesce a se face acestă îngrijire; şi a se pune în urmare acestă pază a drumurilor, ci dar tăcend Domnia Mea cuviinciose chibzuirî şi pentru vadurile de pe apa Argeşuluî, am hotărît ca numaî cele de maî jos aretate, carî sunt trebuinciose pentru trecerea căletorilor drumaşî să ră-mâie în fiinţă, avendu şî luntrile şi podurile cele trebuinciose, care şi a-celea noptea să se tragă dincoce de apă, adecă spre resărit, iar cele-l-alte vadurî ce vor maî fi pe apa Argeşului în sus să lipsescă cu totul; pentru care şi volnicim să mergă în faţa locului pe la fie-care dintre acele vadurî, şi prin ajutorul Ispravnicilor desfiinţând tote podurile acelor netre-buinciose vadurî, să ridice apoî atât scândurile lor, cât şi luntrile i funiile şi să le ducă la un loc depărtat de apa Argeşuluî şi ferit, ca să stea păzite acolo; i saam recech. — 1807 Februarie Cod. LIV fila 48. (1) I(b Constandin Alexandru Ipsilante Voevod. igd.—După aretarea ce ni se face printre acestă anafora poruncim dumneluî Vel. Vist. să se plă-tescă Clincenuluî banii acestor care de lemne ce le-a dat pentru trebuinţa cfartirurilor ostăşescî, cu preţul ce se arată maî jos ad: po tal: treî carul de lemne. 1807. Aprilie 2. ISTOBIA ROMÂNILOR 143 In câte-va rîndurî unii din locuitori au cercat să pună resistenţă la Prea Înălţate Domne, După jalba ce aii dat Măriei Tale Răducanu Clinceanu, cerend a i-se răspunde plata banilor pe lemnele ce a dat în tăinaturî pe la cuartirurile ostăşesc!, ni se poruncesce ca theorisind jalba şi cererea ca să arătăm înălţimi! Tale; următor! fiind luminate! porunci, facem arătare, că după venirea armie! aici în Bucurescî, făcendu-se îndată cerere pentru lemne de foc, şi neapărată fiind trebuinţa acesta spre împlinirea eî, până a se rudisi lemne de la judeţ, după orînduiala Visterieî, încă de atunci am arătat înălţimi! Tale, că numitul jăluitorare lemne aduse aici în Politie de vîndare, pentru negustorie, după care arătare ne-a! poruncit Măria Ta, ca pentru împlinirea trebuinţe! să luăm lemne de la jăluitor şi să i-se plătescă de la Visterie, câte tal: trei pe chip, care preţ provalisindu-1 noi jăluitoriuluî, măcar că nici într’un car nu primea, arătând că după preţul cu care le-a cumpărat el, şi după suma osebitelor cheltuel! ce are făcută pentru aceste lemne ’l ţine ma! mult de tal: trei; dar mult fiind silit de noi, în cele de pe urmă fără voia sa l’am îndatorat să dea lemne cu preţul ce Măria Ta a! poruncit şi a! hotărât, ad: câte tal: trei şi aşa.........au şi dat jă- luitoriul până acum care de lemne treî mi! două-sute cincî-decî şi şese după chiar dovada chitanţelor ce are la manile sale a însuşi Exelenţiilor sale Generalilor şi ale ofiţerilor, car! au făcut cerere către no! şi no! am iscălit acele chitanţe cu ordine către jăluitor, ca să dea. Dec! fiind-că jă-luitorul îş! cere plata pe suma lemnelor ce a dat, arătând, că şi el este dator a răspunde celor car! l’au împrumutat de a cumpărat şi a strîns aceste lemne aici în politie, şi fiind-că este sciut de totă obştea de sărac, să fie luminată porunca Mărie! tale către dumneluî Vel. Vist. ca cu preţul cel tocmit şi hotărît de Măria Ta să-i-se plătescă suma carelor după chitanţele ce are, şi să i-se iea chitanţele de la mâna Iui.—1807 Martie 16. (Cod. XLVIII, fila 102). Constantin Filipescu, Vel. Logf. Varlam. Anafora în dosul jălbii lui Ion Ghiulbeză Stolnicul, pentru două buti cu vin şi 20 vedre cu rachiu. Ia) Constantin Alexandru Ipsilante Voevod. — De vreme ce neajungen-du-se vinul şi rachiul ce s’a dat har de la alte părţi, a fost trebuinţă de s'a luat şi acest vin şi rachiu, ce se arată maî jos, de la acele două câr-ciume, care s’au dat spre mângâerea Impărătescilor oştiri, la venirea armie!, şi fiind-că acesta era datorie a tuturor orăşenilor de la Buzău, nu este dar cu cale a rămâne numai singur! ace! do! cârciumar! păgubaş! de preţul acestui vin şi rachiu, ci poruncim dumne-vostră Ispravnicilor să împliniţi cu listă de la toţi de obşte orăşeni de acolo tal. 228 pe vedre 228 vin, şi tal. 170 pe două-clecî vedre de rachiu, sumă ce prin graiu ne arată dumne-luî Vel Logofăt^că s’a luat de la ace! do! cârciumar!, din cari ban! V. A. URECHIA 144 groznicile rechisiţiunî. (.(Mal leur en prit!». Eî fură maltrataţi. Chiar şi din sa se plătescă prin sluga Domniei Mele, Păhărnicel, la Stoian cârciumarul tal. 111, pe alte atâtea vedre de vin ce a dat el, şi alţi tal. 170 pe 20 vedre de rachiu ce a dat tot el vadra pe tal. 8, bani 60 şi taleri 117 se cădea Stanciuluî cârciumarul pentru alte atâtea vedre vin ce a dat şi el, care acesta cislă să o faceţi apoi cunoscută şi la visteria Domniei Mele, spre a fi sciută.— 1807, Martie 21. Prea înălţate Domne', După luminată porunca înălţime! Tale, ce mi se dă la acestă jalbă a Stolnicului Iancu Ghiulbeză, urmând, aret Mărie! Tale; că la venirea prea puternicilor oştirî, când au trecut pe la Buzeu, s'a dat har, însă de la Stînta Episcopie doue buţî cu vin şi 20 vedre de rachiii, şi de la dumne-luî Paharnicul Hrisoscoleu doue buţî cu vin, şi de la monăstirea Ban doue buţî cu vin, care acesta nefiind de ajuns, sau luat încă doue buţî cu vin de la doue cârciumî, şi doue-(lecî vedre de rachiu, prin dumne-lor boeriî Ispravnicî de s’au beut tot de ostaş!, şi aceste sunt pe carî cer cârciumariî, plată; decî luarea acestor doue buţî cu vin şi 20 vedre de rachiu de la cârciumarî fiind cu adeverat, aret înălţime! Tale, şi la cererea ce fac la milostivirea Mărieî Tale, însă li se disese dumne-lor Ispravnicilor, ca să se analogisescă plata acestora pe orăşeniî de la Buzeu, să nu cerce Visteria pagubă, dar să vede că n’au urmat.— 1807, Martie 14. (Cod. XLVIII, fila 94). Vel Logofet. I<*> Constantin Alexandru Ipsilante Voevod. — Poruncim Domnia Mea domnieî tale Vel. Vistier, să se dea taler! 1.090 plata numaî a 545 care lemne, iar cele-l-alte 50 care ce ni se arată maî jos arse de cărăuş!, ace-tea nu sunt primite Domnieî Mele, cum şi acelea 369 care, poruncim să le plătescă însuşi Medelnicerul Constantin, de vreme ce na putut a’ş! da socotelă pentru dînsele, ce le a făcut şi la ce trebuinţă le-a cheltuit. 1807, Martie 17. Prea înălţate Domne, Fiind-că pentru lemnele ce s’au luat de pe la unii, alţi!, de aicî din politia Bucurescilor în trebuinţele ostăşesc!, a pururea superă pe Măria Ta cu jălb! ce! ce le au dat ca să li se plătescă, ale căror jăibî orînduindu-se către noî. spre cercetare, de aceia nu lipsim a arăta Mărieî Tale socotelă acestor lemne de foc, precum maî jos o aşternurăm, ca să fie luminată poruncă de a se plăti. — 1807, Martie 16. Vel. Vist. Constantin Ghica Varlaam. ISTORIA ROMÂNILOR 145 trepta maî ridicată se făcură unele împotriviri la rechisiţiunî, dar şi aceştia fură rău pedepsiţi (1). Nu numai de requisiţiunî de provisiunî îngriji C. Ipsilant, ci şi de călăuze pentru oştirea rusescă (2). Socotelă lemnelor CARE LEMNE 964 A luat Medelnicerul Constantin de la unii alţii, precum în foe se arată. 369 Se scade şi rămâne a le plăti însuşi, fiind că nu’şi dă socotelă unde le-a dat. 595 Rămân a se plăti care s au dat la cuartir, însă: CARE LEMNE 545 cu Tescherele rusesci şi ale mele prea plecatei slugi a Măriei Tale, Logofătul Varlaam. 50 Care lemne care le-au ars cărăuşii în câtă vreme au cărat lemne, fîn şi orz. 595 TALRRI BANI 1190 — Adecă una mie, o sută nouă deci lei, fac aceste de maî sus arătate 595 care lemne, plătindu-se po tal. doi, fiind lemne de crâng. (Cod. XLVIII, fila 90.) (1) 1807, Aprilie 10. S’a făcut volnicie cu patru neferi să aducă aici pe cei maî jos arătaţi, cari au bătut pe Costea şi Dinu, ce erau orînduiţî pentru care, ca să încarce fîn şi orz. Căpitan Parteniej Logofătul Radu } ot. Talpa Sud. Vlaşca. Logofătul Petre J Popa Drăcuşin ot. Răsucenî-Vlaşca. Logofătul Dumitru ot. Atîrnaţii-Teleorman. (2) Iuj Constantin Alexandru Ipsilante Voevod i gpsd. — Poruncim Domnia Mea Vătaşe Aprobi, Ceauş de aprodî, Vătaşe de Divan, Vătaşe de Visterie şi Vătaşe de Păhărnicie, ca îndată ce veţi vedea acest domnescul nostru Pitac numai decât să gătiţi fie-care din stegul său câte cinci omeni călări, pe care să-î faceţi teslim la dumne lui biv. Vel. Vornic Constantin Varlam, ca să fie naprestan pentru trebuinţa călăuzilor ce se cer de către Impărătescile oştiri, şi pe totă săptemîna să-i schimbaţi orînduind câte alţi atâţia călări în locul lor, ca să fie nelipsiţi pentru împlinirea acestei trebuinţe, precum s’a dis mai sus, toii. - — 1806 Decembrie 28. (Cod. LIV, fila 8. V. A. Urechiă. — Istoria Românilor. 10 146 V. A. URECHIĂ De la aeestă dată nu se mai sfîrşesc poruncile de rechisiţiunî de tot felul de la ţeră, adevărat jaf de di şi nopte asupra eî. însuşi Divanul ţării se vede, în Ianuarie 1807, silit, ca fără de intervenţiunea Domnitorului să denunţe unui general rus o categorie de jaf, care ameninţa şi Bucurescii de fomete şi de lipsă de lemne de foc în timp de iarnă. In adevăr ţăranii nu maî voiau să vină la Bucurescî, să aducă provisiunî, căci de pe drum • şi de pe strade li se luau carăle, sub nume de podveclî şi erau duşi în beili-curî săptămâni şi iar săptămâni, departe de satul lor. Noroc decă cel puţin se maî putea întorce bietul ţăran a-casă singur, căci boii îî periau, său îi mâncau oştenii ruşi, şi carul nu maî putea servi decât la încălditul acestora (1). O altă însărcinare tristă a Domnitorului era urmărirea boerilor presupuşi că ţin corespondenţă secretă cu Turcia, orî cu Franţa, cum şi a celor Români carî erau bănuiţi că sunt spionî turcesc! (2). (1) Către Excelenta Sa Gheneralul de Tur ne Stigirof. De la Divanul Principatului Valachiei. — Facem arătare Excelenţei Tale, că din pricină, căci orî-ce cară vin de pe afară cu lemne şi cu alte trebuinciose zăhărele se ieau de către ostaşii ruşî, cu numiri de poclosadă, s’a închis politia cu totul, de se află în mare stenahorie de lipsa lemnelor şi a altor trebuinciose zaherele de hrană, care fiind că totă trebuinţa ce ah polcurile ostăşesc! pentru cară au a şi-o cere dela magazie, fiind-că sunt care rînduite între dînşii pentru posluşanie la trebuinţele ostăşescî, de unde li se şi dă verî-câte cară au trebuinţă şi cer, iar aeestă urmare este jaf, căci apucând pe săracii ţărani de le ieau carăle, şi ţiindu-î popriţi până nu le dă bani, nu-î slobode, şi fiind-că aeestă rea urmare credem că nici într’un chip nu va fi suferită Excelenţei Tale, a pătimi adecă şi săracii ţărani smăcinare şi jafuri, şi a pătimi şi locuitorii politiei lipsă de cele trebuinciose ale hranei cum şi de lemne, fiind acestea trebuinciose şi chiar ostaşilor pe iarnă pentru hrana şi încălclirea celor ce se află în cuartiruri; de aceea dar ne rugăm şi Excelenţei Taie, să faci arătat şi Excelenţieî Sale Glieneral-Comandant, să dea straşnice porunci la tote polcurile ostăşescî, ca de acum înainte nimenea din ostaşi să nu se cuteze, nici să îndrăsnescă a maî lua vre un car de pe drumuri şi uliţe, şi ori-ce trebuinţe vor avea de cară, să facă cerere la magazie ca să li se dea de acolo. — 1807, Ghenar 19. (Cod. 54, fila 71). (2) 1807, Martie 16. Carte slobodă, să iea de aici zapciul Spătăresc pe un Dumitrache Moldoven, ce s’au prins de Ispravnicul sud. Saac cerşind fiind trimis de Bimbaşa Taca ca să afle unde sunt Muscalii, să-l ducă la Ocna Slănic. ISTORIA ROMÂNILOR 147 Acusaţiî de spionagiu erau aprope fără judecată aruncaţi în gropa ocnei, deacă nu imediat ucişi (1). (1) lco Constantin Alexandru Ipsilante Voevod.—Volnicim pe zapciul ar-măşesc, ca ridicând de aci pe acel Anghel Holteiu, să-l ducă la ocna Slă-nic, unde poruncim cămăraşuluî de acolo, să-l băgaţi înăuntrul ocnei şi fără de al doilea poruncă a Domniei Mele să nu fie slobod, şi de primirea lui să aveţi a da adeverinţă la manile mumbaşiruluî.—1807, Aprilie 20. Prea Înălţate Domne, După luminata poruncă înălţimii Tale ce ni s’a dat prin acest alăturat Pitac, s’a adus în judecată numitul Anghel Holteiu, ce s’a prins la sud. Teleorman în vină de cerşit şi maî întâiu am teorisit acest deosebit tacrir grecesc cu care s’a dat vinovatul la închisorea temniţei, apoi s’a făcut cercetări forte cu amăruntul, şi precum de buna voia lui s’a mărturisit, în-sciinţăm Inălţimeî Tale, că numitul de felul luî este născut, crescut în satul Tătăranî, sud. Teleorman, are mumă, un frate maî mic şi rudeniî, ce locuesc la acest sat, dajnicî aî visterieî Inălţimeî Tale, scie sîrbesce şiturcesce; de la letul 1802 a intrat păstor de vite cu simbrie la nisce turcî negustorî, cu cari mergend la Giurgiu, când s’a întors să vie la satul luî găsind locuitorii satelor fugiţi din pricina trecereî Turcilor cârjaliî, într’acea vreme, el s’a dus la Zimnice şi intră slujitor căpitan, s’a dat slujind cu plata nelipsit de atunci şi până acum, în care diastimă de cinci anî în multe rîn-durî a venit la Bucureseî, trimes fiind atât de boeriî Ispravnici, cât şi de către căpitanî, cu cărţî la dregătorî, iar după venirea prea puternicei armiî împărătesei, orînduitul căpitan Zimniceî, anume Dumitru, trecend de cea parte a remas slujitor căpităniei de la acesta cu ceauşiî lor, un Nistor şi Stanciu, ca nisce pămîntenî şi familiari la acel loc, de unde nici el nu s’a strămutat, şi la di întâiu de. următorul anu i s’a dat de Stanciu Ceauşu o carte deschisă, spuindu-î că este domnescă, trimisă din ţera turcescă, orîn-duindul pe el cu cal de olac şi surugiu de a mers prin câte-va sate într’acel judeţ, cetindu-se acea carte către locuitori, ca să fie cu supunere, să dea cele trebuinciose Turcilor, şi la satul Viişora găsind pe un Barbul proin-Căpitan, i-a dat acea carte, dicendu-î, că este orînduit însuşi să ămble prin sate, să publicuiască, şi el s’a întors înapoi la Zimnice, unde aflându-se o sumă de Turcî l’au dat să slujască rîndaş, la conacul Saraschieruluî acelor Turcî, un Suliman Juşbrumciu şi la 12 ale următorului, în Vinerea cea mare, l’a rădicat Nistor Ceauşul de slujitor de la slujba luî şi l’au dat călăuză unui Buluc-başa Turc, ce avea cu el ca vre-o 300 de neferî turci, să-î porte prin satele de acolo, şi aducendu-î până la Odaia cămăraşuluî Parachiviî, din satul Braniştea, unde toţi locuitorii satului erau tugiţî, apoi s’au despărţit şi cei maî mulţi au apucat spre Şoimul, iar el cu acel Buluc-başa şi câţî-va Turci trecend la satul Ţigănescî, s’au înfăşurat prin satele de prin prejur, şi la o moră găsind doî ţeranî şi spuindu-le că la Ciolă-nescî este pedestrime de ostaşî şi călărime la Ruşî s’au întors înapoi, şi de la un loc i-au dat acel turc Buluc-başa doue cărţî deschise, spuindu-î 148 V. A. tîRECHÎA Pe lângă ocupaţiunî de felul acestora, C. Ipsilante mai avea şi sarcina, mai mult ocasionând cheltuelî decât onoruri pentru el, de a primi cu alaiuri şi a găzdui în Bucurescî şi în ţeră diferite persone înalte din oştea şi diplomaţia rusescă. Aşia, la 30 Decembre 1806, el primi la Bucurescî pro Italinski, care abandonând Constantinopolea, lua drumul Rusiei prin ţările române (1). * Dar puţin timp dură şi asemenea situaţiune a lui C. Ipsilante, căci cum se desprimăveră, împrejurările resboiuluî şi ale politicei orientului aduc în mare pericol Bucuresciî şi pacea domniei luî Ipsilante. Ameninţătorea posiţiune ce luase Anglia faţă cu Turcia, ajutând pe Muscali, era de natură a întări, cu tote acestea, domnia cea nouă a luî C. Ipsilante. Anglia, încă la 13 Februarie 1807, trămite 11 vase de resboî, care intră în că sunt ale luî Iordache Orbul, să mergă fără frică, să dea una Isprăvni-eeluluî de la Peritul, şi cea 1-altă zapciuluî plăşiî de Roşî, şi cu acele cărţi mergend maî nainte s’aîi poposit la o moră, ce este aprope de Mavrodin, unde se aflau vre-o treî patru omenî cunoscuţi, pentru măciniş, şi după ce le-au spus tote urmările luî l’au legat şi ducendu-1 la dumne-lor Ispravnicii din Ciolănescî, de acolo împreună cu acele cărţî Fau trimis aicî; după acesta să întorsă numitul cu plângere ca să Fie iertat de greşalele luî, cerând ca să se orinduiască ostaş şi cu chezăşia rudeniilor dintr acel sat va da mare prinsore, că va sluji cu dreptate; teorisindu-se dar arătările nu-mituluî, vedem, că locul de slujitor fiind al scaunuluî căpităniei ot. Zimnice, ca un pămîntean nu i-s’a cuvenit să slujască Turcilor, şi cu prilej să fi fugit; a doua că după ce s’a orânduit în doue rîndurî cu acele scrisori, nu trebuea să le ducă prin sate, ca să pricinuiască turburare şi spaimă locuitorilor, ci să le fi dus drept la orînduiţiî de înălţimea Ta, Dumnelor Ispravnicii, şi atunci ’şî dobândea scăparea şi neînvinovăţirea; drept aceea nu-î pote fi primită arătarea rudeniilor luî şi încredinţarea, ce cjice că va da, ca să slujescă ţeriî cu dreptate, pentru că acest proerisis ar fi trebuit să-l facă maî ’nainte încă până a nu se prinde între aceste urmări; deci fiind-că după ale luî urmări să dovedesce vinovat şi fiind om cu capul, judecata găsesce cu cale să se trimiţă la ocnă fără de soroc; de acesta nu lipsim a însciinţa, iar hotărirea...— 1807. Oct. 19 Cod. XLVIII, fii. 109. Constantin Stolnicul, Teodor Fotino Serdar; Constantin Calicari Medeln; Constantin Slugerul. (1) Ied Constantin Alexandru Ipsilante Voevod i gpsd. — Dumne-ta Vel Agă, îndată ce vei primi acesta poruncă a Domniei Mele, numai decât să aibî a face totă cuviinciosa gâtire în casele Dumne-eî Vorniceseî Anicheî Floreschiî, pentru ca să conăcescă cinstitul Elciu al Rusiei, ce are să trecă pe aicî. Ţolico pisali gd. — 1806, Decembre 30. ISTORIA ROMÂNILOR 149 strîmtorea Dardanelelor şi ancorând la Condoscali, ameninţa Constantinopolea cu foc, deacă Turcia nu va primi 8 puncte între cari: 1) Cesiunea Egiptului către ea; 2) Moreea să se reunescă cu Epirul şi cu Eptamisul; 3) Cesiunea Rodului, a insulei Cretei, cât şi Ciprului; 4) Totă Basarabia şi Vlaho-Moldavia să se cedeze Rusiei; 5) Să se reunescă independenţa Sîrbilor; 6) La porturile turcescî să potă ancora liber vase de resboî englizescî şi rusescî; 7) Să se isgonescă Sebastian cu totă cancelaria sa (1) şi să se declare resboiu Francieî. Turcia protesta de amiciţie pentru Anglia, dar acesta o ameninţa mereu. Totuşi mişcările oştirilor luî Napoleon obligă pre Anglia să-’şî retragă flota, peste câte-va dile. Tocmai acele mişcări ale oştireî franceze, şi tocmai faptul că ameninţările Englezilor nu au un efect imediat îngrijesc pre Ipsilante. Apoi la 7 Martie 1807, (într’o Joi), Sultanul îmbracă cu caftan de domnie a Moldovei pre marele Dragoman Ilangeri. Beizadea Alecu Sutzo, fiul luî Mi-haî Sutzo (2), cel-l-alt protegiat al Francieî, succede luî Ilangeri în Dra-gomanat (3). Adaoge-se la acesta, că oştea rusescă, după ce de la 2 Martie 1807, sub Michelson, Miloradovicî, Dejur, Olan şi alţî generalî merseseră să bată Giur-giul, se întorc la 17 Aprilie, în Vinerea mare, la Bucurescî şi Copăcenî, fără nicî o ispravă. Maî mult, chiar şi de a se retrage din Valahia spre Moldova pare că primise Michelson poruncă, la începutul anului 1807. In-tr’o scrisore a adjutantuluî comandant Meriage, secretar al ambasadeî francese din Viena, scrie în 22 Februarie 1807, din Vidin cătră Talleyrand cele ce urmeză: «Au surplus, Ies Russes ne paraissent avoir fait aucune tentative pour communiquer avec Ies Serviens. Ils n’ont point passe l’Qlt et la pârtie de la Valachie situee entre cette riviere et le Danube est absolument libre. Ce pavs, dont Crajova est le principal lieu, avait ete rendu tribu-taire par Passavan-Oglou. Les habitants de Crajova, â l’arrivee des Russes, ayant fui vers Bucarest, ce Pacha a fait arreter un des principaux Boyards qui se trouve encore en prison â Widdin comme otage. Molia Aga m’a dit, relativement â cette pârtie de la Valachie, que d’apres la reconcilia-tion avec la Porte, il en laisserait la jouissance au Prince Suzzo, dont le Caîmacan etait attendu pour aller â Crajova en prendre l’administration mais il n’y a aucunes troupes, ni Turques, ni Russes. (1) Vedi Hurmuzachi, Doc. No. DXXII. pag. 378. (2) Fotino scrie, că A. Sutzo fu numit chiar Domnul Moldovei. (II p. 229. Vecii Fotino T. II, pag. 229.) Cronica Greco-Română, publicată de d-1 Erbiceanu scrie, ca Al. Şuţu fiul luî M. Şuţu, fu numit numaî mare Dragoman al Porţeî. Istoria Metropolieî, Iaşi, p. 510, (3) Cronica Greco-Română, pag. 510 a Istoriei mitropoliei de Iaşi. 150 V. A. URECHI «Les Russes ont peu de troupes en Valachie; elles paraissent avoir ordre de se retirer par la Moldavie pour joindre la grande armee en Po* logne. Un courrier russe a ete pris du cote de Rimnick. Ses depeches paraissent relatives â cette marclie retrograde. «Mais ils ont organise â Bucarest une sorte de milice grecque compo-see d’Albanais et Valaques; on dit ce rassemblement nombreux et mal arme. «Les Turcs ont defait un corps russe â Petra, presque en face de Sis-tov. On dit qu’il y a eu cinq ou six cents prisonniers avec un drapeau et la musique, mais les details ne me sont pas bien connus. «II paraît qu’un autre corps turc est passe par Ibrail; que 5.000 hommes, sous le commandament du frere de l’Aga d’Orsova, se sont portes sur Rimnick du cote de Biiseo, de maniere â couper la retrăite â tout ce qui se trouve en Valachie. C’est l’Aga d’Orsova qui m’a donne cette nouvelle qu’il m’a dit lui etre parvenue par un Tartare expedie par son frere et venant d’Ibraîl. Je ne puis donc donner â cette nouvelle d’autre certitude. «Molla-Aga m’assure, que le Pacba de Ruschuck peut avoir 50.000 hommes et qu’on attend d’autres forces avec le G. V. Mais si ces troupes sont comme celles que je vois â Widdin; elles sont moins propres â in-spirer la terreur ă l’enemi qu’a ravager la Valachie. Le Prince Suzzo aura peine â garantir cette province d’une devastation complete, et ses Boyards d’un massacre general. «L’Aga d’Orsova me dit etre destine â une expedition contre les Ser-viens; mais je ne lui vois aucuns moyens pour cela. Orşova n’est qu’un monceau de ruines, et son commandement a moins de trois lieues d’e-tendue.» Asemenea împrejurări de sigur căuta să dea de gândit luî Ipsilante. * Rusia nu putea spori cu uşurinţă şi după trebuinţă oştirile sale din Principate, căci nu putea lăsa fără mare apărare de oştiri, graniţa despre Prusia. Francesiî luase Breslaîi la 7 Ianuarie 1807 stil nou La 8 Februarie la Eylau, Napoleon bătusă chiar pre Ruşi. Situaţiunea devenia ast-fel anevoiosă. Totuşi Ipsilante Vodă încă spera. Acesta ne esplică faptul, că în 25 August 1807 el trimete la Cameniţa să i se aducă Domna şi Curtea. Adevărat că dispusă apoi să rămână Domna şi Curtea la Iaşi, unde le credea mai în siguranţă de cât în Bucurescî (1). Mai bine de o lună de dile stătuse Ruşii cu Michelson în jurul Giurgiului fără succes. Primind în Aprilie scire, că oştea rusesca, care descinsese la Ismail, este în situaţiune grea, Michelson lăsa — cum deja o spu-serăm — Giurgiul, şi reluă calea Bucurescilor, cu gând să mergă apoi spre (1) Pag. 512 Ist. Mitr. Mold. ISTORIA ROMÂNILOR 151 Ismail. Se lăţi soirea, că Turcii se concentreză la Obilescî, numai la câte va ore departe de Bucurescî. Când generalul rus Miloradovicî, cu puţină oştire ce mai rămăsese în Capitală, abia 4.000 de ostaşi, se decide să abandone de tot oraşul, să mergă să isgonescă pre Turcii de la Obilescî, panica e mare în Bucurescî. Domnitorul merge să întrebe pe Miloradovicî, de nu române el şi Bucuresciî în pericol (1).? Răspunsul afirmativ al generaluluî rus, că pericolul pote fi probabil şi că cu siguranţă nu pote fi decât cine merge cu oştirea rusescă. Atuncî C. Ipsilante stete pe gîndurî: abia sosise la 12 Aprilie, din Iaşî, maiorul Niculae Pangal, cu misiunea de a orga-nisa un corp de 6.000 de voluntarî românî şi albanezi, destinaţî, ca sub nume de «Macedoneni» să-î ducă în Balcanî, unde să începă a rescula pre ceî de acolo contra Turcieî. Ipsilante se îngrijisă de cele necesare acestuî corp; dar la finea luî Aprilie 1807 de puţin ajutor putea fi însghebândul acesta corp, la apărarea Bucurescilor. Atuncî Domnitorul adună, în 24 Aprilie, la Divan totă boerimea şi apelă la ei ca, în interesul patrieî, pentru ca să aibă Visteria banî, cu care să mărescă şi să întreţină oştea pămîntenă, care să fie spre apărarea Bucurescilor, să renunţe toţi la havaeturile lor, şi toţî baniî din acestea să se verse în Visterie, mulţămindu-se eînumaî cu sumele necesare traiuluî lor. Domnitorul maî propune, ca să se numescă o comisiune din doî boerî, cari să aibă îngrijirea îmbrăcămintei, armelor, cailor şi a nutrimentului armateî pămîntescî. Acestă comisiune să îngrijescă şi de baniî necesarî pentru armată. Singur numai boeriî Dimitrie Varlaam, serdarul Antonie Fotino şi ser-darul Stroe, primiră propunerile Domnitorului, pe când tot restul boerimiî, împreună cu Arhiereii, adreseză luî C. Ipsilante o anafora, prin care se opun a-şî abandona havaeturile şi privelegiurile, dicend, că au bune nădejdî la înălţimea sa, că nu numaî vechile privelegiî vor rămânea nestrămutate, dar că şi altele noue vor obţine, după promisiunea ce le-a dat. Despre cheltue-lele armatelor răspunseră, că nu pot găsi banî, şi că Domnitorul sa facă cum o crede, să iconomisescă lucrul şi de acum înainte, precum a făcut până acum. Ipsilante era amărît de lipsa de patriotism a boerilor. Cu două clile înainte de acest răspdns nepatriotic, Domnitorul trimesese oştea pămîntescă cu 8 tunuri şi cu câţî-va cazacî ruşî sub comanda generaluluî Isaia (Isaiow), să isgonescă din Oltenia pre Turci şi pre Al. Suţu, rivalul său, carî invadaseră tote cele 5 judeţe şi Craiova şi le jăfuia şi le rechisiţiona cu provisiunî în natură şi în banî, cerend de la fie-care locuitor câte 40 de leî. «Deci s’au spîrticat aceste 5 judeţe, dice Dionisie Edesiarhul (2): care încotro (1) Fotino II, pag. 230 trad. Sion. (2) Tesaur de monumente, tom. II, pag. 216. 152 V. A. URECHIĂ putea scăpa din mâna Turcilor..., boerî, egumeni, negustori, au fugit în ţera Ungurescă.» Dionisie afirmă că la acestă prădare a Olteniei s’au unit cu Turcii şi pandurii români locali. Generalul Isaiow cu oştea de dragonî pe-deştri moldoveni, de cazaci, de panduri, munteni şi de cete de Şerbi şi de Arnăuţî, aii isbutit. să cureţe Oltenia de Turci. La 23 Aprilie 1807 veniseră la Bucurescî doî trimişi Şerbi, să ceră lui Ipsilant ajutor de oştire şi de bani, cu care Serbia să potă lupta contra Turcilor. Consulul englez din Bucurescî Summerer mai raportă, că Ipsilant Vodă, acum, în Februarie 1807, aspira să realiseze visul seu măreţ de a uni sub sceptul seu unic: Basarabia, Principatele şi Serbia. Serbii îl iubeau, dice Summerer, căci Ipsilante a lucrat mult pentru ei la Petersburg, ba şi pe lângă Turci, altă dată. La începutul lui Februarie 1807 stil nou, se şi aştepta sosirea în Bucurescî a unei deputaţiuni serbe, din tabăra lui Cerni-George, cu scopul a cere lui Michelson de Domn pre Ipsilant. Se şi pregăteau la Bucurescî blăni şi caftane pentru aceşti delegaţi ţl). Domnitorul nu le putu da însă cele dorite; dar Karagheorghe, capul rebeliunii serbe, înţeles cu generalul Isaiow şi unindu şi cetele de rebeli cu ale acestuia, au reimportat numerose succese contra Turcilor (2). (1) Ilurm. pag. 382 şi 383. (2) Monseigneur} Widdin, ie 22 Marş, 1807. Je m’empresse de vous rendre compte que Ies Serviens font des pre-paratifs pour tâcher de forcer le passage du Danube entre Widdin et Orşova, pour se joindre aux Russes et Valaques; immediatement apres l’ar-rivee de trois officiers russes et un Boyard, venus de Bucarest et portant â Gzerni Georges 8 miile ducats, on a massacre â Belgrade 600 Turcs et le Pacha. Cinq fuyards qui ont echappe sont arrives hier par le Danube â Cladova, chez Kursangli-Ali, qui a donne l’avis â Molia. Hier, un courrier venant de Vienne m’a rapporte que dans la nuit un parti de Serviens etait venu jusqu'au bord du Danube et avait voulu passer ce fleuve, mais avait ete repousse. Molia a envoye hier des troupes et des armes pour s’opposer â leur entreprise et conserver cette communication libre. II se dispose â repousser Ies Serviens. On attend des avis nouveaux sur leurs mouvements; leurs preparatifs se font vers Semendria. 3%i fait part hier par un expres de cet evenement au general Sebastiani. J’en ai fait egalement part au general Marmont en lui donnant des de-tails sur Ies Russes en Valachie et sur l’armee turque de Mustapha. Un offi-cier envoye par le general Marmont est arrive â Nissa, un autre doit etre aussi arrive â Rustchuck. Le premier etait porteur d'une lettre pour Pas-savan-Oglou. II m’a demande ce qu’il devait faire, et attend â Nissa de ISTORIA ROMÂNILOR 153 Cu tote aceste succese din Oltenia şi de la Dunăre, situaţiunea luî Ip-silante în Bucurescî, devenea tot mai rea, maî ales din causa neînţelegerilor în care intrase cu Michelson şi Miloradovicî. Aceştia fuseseră denunţaţi de Ipsilante la Petersburg, că perd timpul în neactivitate, în petreceri, în baluri şi âmblând să se însore cu fete de boerî şi numai de muieri stau (1). Sau maî supărat pe Vodă Michelson şi Miloradovicî; căci Domnitorul a refusat să le dea 80 de pungi de bani, pentru ostenela lor, precum i au mulţămit şi boeriî Moldovei (2). Intrigele dintre Domnitoriu şi generalii muscali ajung tot maî neîmpăcate. Uniî acusă pre alţiî la Petersburg, că nu-şî fac datoria. Lucrul ajunge acolo, că Ipsilant începe a bănui, că Michelsohn şi cu Miloradovicî sunt gata să-l dea pe mâna Turcilor şi că chiar au scris Michelsohn Turcilor la Ruş-ciuc, la Giurgiu şi la Brăila, că au să le dea la mână pre beiul Ipsilante «ca pre un răsvrătitor, care aii pricinuit turburare şi răsmiriţă între două împărăţii» (3). Nu era mijloc de scăpare pentru Ipsilante. La 25 Aprilie trămîsese omeniî seî la Cameniţa, să aducă pe domna cu tot haremul la Iaşî. Se vedea că într’acolo avea de gând să plece şi el la prima ocasiune. Ceea ce-1 maî ţinu în Bucurescî, fu primirea, în primele (Jile din Maiu, a unuî decret împărătesc de la Petersburg, recunoscendu-î dreptul de a da grade în armata pămîntescă, de la poruşnic până la general, şi aceste grade să fie considerate numaî cu un grad maî jos decât cele rusescî. La 4 Maiu boeriî adunaţi în Divan luară cunoscinţă de asemenea decret, fără însă să-şî schimbe sentimentele recite faţă cu Domnitorul. nouveaux ordres. Je lui ai repondu que je faciliterai ici sa mission autant qu’il serait possible. Je n’ai point encore d’avis sur le mouvement du general Marmont. Les Turcs sont partout tres bien disposes pour les Frangais, enthousiastes de S, M. Je reponds et envoie aux Pachas voisins les nouvelles de l’armee et de victoires de S. M. Les Russes et Grecs sont toujours occupes â pu-blier sur la frontiere et vers le Danube de fausses nouvelles. II en vient beaucoup de l’Autriche. L’officier venu â Nissa est Mr. Bigex. Rien de nouveau en Valachie, ni sur le Danube. Le Prince Suzzo est a Sistowa. Daignez agreer, etc. Signe: Meriage. (1) Dionisie Eclesiachul, Tesaur de monumente, t. II, pag. 217. (2) Dionisie Eclesiarhul, Tesaur II, pag. 216. (3) (Dionisie Eclesiarhul, II, pag. 217.) 154 V. A. URECHIĂ. Pe când corpul Macedonie, prin Pangal şi Teleman Ponianul, fiul Logof. Scarlat Mânu, ginerele Logof. Dudescu, să pregătea se trecă Dunărea, să răscole Macedonia, împărţind, în 3 Maiu 1807, proclamaţiunî în acest sens, Muscalii din jurul Bucuresciuluî şi din Bucurescî se pregătesc să mergă spre Ismail. La 8 Maiu 1807 Michelson cu mai mulţi generali plecă prin Bucurescî într'acea direcţiune, avend în arier-gardă pre generalul Kutusof. Ge neralul Dolgoruki are a lua posiţiune în faţa Silistreî. Generalul Kamenski este designat să iea posiţiune la Grădiştea în faţa Brăiliî. La Bucurescî, re-mâne generalul Mihaî Andreiovicî Miloradovicî cu câte va alte căpeteniî, dar aprope fără oştire. Acum situaţiunea Domnitoruluî C. Ipsilante devenea intolerabilă. Induş-mănit cu Miloradovicî la extrem, fără de apărare în contra planuluî, ce-î presupunea, că are să-l trădee la Turcî, C. Ipsilante se decide a abandona posiţiunea. Şi mai înainte de tote, după ce ’şî pregătesce tot bagajul, la 17 Maiu 1807, ordonă pristavilor să publice în Bucurescî, că lumea să se retragă, unde o putea. Se (Jicea, că pe când trecea Dolgoruki în faţa Silistreî, armata Viziruluî a înaintat şi făcendu-şî juncţiunea cu cea de la Giurgiu au luat calea Bucurescilor şi au legat tabără lângă rîul Argeş (1). Două d.ile după acestă spargere a Bucurescilor, fugind toţi ceî cu dare de mână la Braşov, iar ceî-l-alţî în munţî şi peşterî, C. Ipsilante, la 19 Maiu 1807, în cjiua de Duminecă, iese şi el din Bucurescî apucând drumul spre Focşanî, pe la Afumaţî şi Urzicenî. Marţî sera, la 21 Maiu sosesce la Buzău, Rîul fiind revărsat, C. Ipsilante e gata să rămână în acea nopte în Buzeu. Bine consiliat de aî săî, înfruntă pericolul treceriî rîuluî îmfiat şi Mercurî, la 22 Maiu sera sosesce în Focşaniî munteni, trăgând la isprăvnicie. Norocul luî, căcî în dimineţa aceleeaşî clile putea să fie prins la Buzeu de către Nazîrul Ibrahim, care din Brăila, se pare că însciinţat de Miloradovicî, ca o săgetă se repedise la Buzeu, să pună mâna pe Ipsilante. Ne găsind pre acesta, Ibrahim îşî răsbună contra Buzăului, ucidend câte-va sute de târgoveţi, jăfuind casele şi luând în robie maî mulţî ro-mânî din oraş şi din doue sate: de la Săgeta şi Gălbineî. Numai 4 trăsuri cu calabalîc de ale luî Ipsilante, cădură în mânile luî Ibrahim. Bănuiala, că Ruşii neamicî luî Ipsilante îndemnaseră pre Ibrahim, ca din Brăila să iasă în calea Domnitoruluî la Buzeu, se pare întemeiată, căcî nu se pote explica înlesnirea eşiriî din Brăila a oştiriî turcescî printre şirurile împresurătore ale oştiriî ruseseî, care sub comanda generalului Kamenski era postată acolo. Ipsilante rămase în Focşanî împreună cu gineriî săi, postelnicul Anto- (1) Cronica greco-română de la călcâiul Istoriei Mitropoliei din Iaşi de Erbicenu pag. 313. ISTORIA. ROMÂNILOR 155 nie şi hatmanul Persianu şi cu boeriî Varlaam şi cu Petrache Retoridi, iar bagajele le trimise înainte la Iaşi. La scirea, că Ipsilante a venit în Focşani, urmărit de Turci, panica se întinse în judeţele Bacău, Putna; Tutova şi Tecuciu; de se împrăştiară locuitorii şi din aceste judeţe. Domnitorul O. Ipsilante nu cuteză să română multe (Jile în Focşani, ci ridicându-se, se duse la Berlad, unde ’şî stabili provisoriu reşedinţa. Dar în realitate Turcii nu-’l puteau urmări nici în Focşani, căci în acele (Jile tocmai se întîmplă la Constantinopole revoluţiunea în contra Sultanului Selim, căderea lui şi înălţarea pe tronul turcesc a Sultanului Mustafa (18 Maiu 1807). Scirea acestui mare eveniment din Constantinopole, nu era de natură a înteţi mişcările turcescî. Intre acestea Miloradovici merge, cum am aretat mai sus, numai cu 4.000 de oşteni în contra taberii turcescî de la Obilesci, luând cu sine şi pre Pangal, cu abia înfiinţatul corp de voluntari. La 26 Maiu, Turcii au fost bătuţi şi isgoniţî de aci, dar mai probabil, ceea ce scăpă Bucuresoiî, de invasiunea turcescă, a fost împrejurarea revărsărei Argeşului. După victorie, Miloradovici se întorce la Bucuresci şi prin publicaţiune îndemnă pre emigraţi să revină în capitala ţerei şi în patria lor. C. Ipsilante se întorce şi el de la Berlad la Focşani, de unde se grăbesce a trimite caimacam al seu la Bucuresci pre credinciosul seu Constantin Varlaam, el ne cutezând să mergă la Bucuresci, pe cât timp acolo se afla neamicul seu Miloradovici. Doue luni de (jlile stete în Focşani scriind neîncetat boerilor; cari emigraseră în Ardeal (1) să se întorcă în patrie, căci pericol nu mai este. Boeriî nu ascultară de îndemnul Domnitorului, căci după cum scrie Fănuţă (Zilot Românul), ei nu priveau cu ochi buni prelungirea domniei lui Ipsilante «pentru că Ruşilor le venea cu strîmbul, în vreme când stăpînea ei ţera, să domnescă grec fanariot, orîn* duit de Porta turcescă; ţerei iarăşi îi cădea forte cu greu se fie suptă de doue părţi: şi de oştirile rusescî şi de domn cu Grecii şi ceî-l-alţî ai lui, în vreme ce stăpînirea era acum rusescă (2).» Codul LIV din archiva statului constată lipsa de administraţiune româ-nescă în Buc.urescî în tot cursul Junelor Maiu şi Iunie; ba şi mai peste (1) In trei Iunie 1807, a venit în Braşov al doilea vistier Costache Xantopol, trimis înadins de Ipsilante încă de la Berlad cu pitac special către mitropolit şi scrisore către Archiereî şi boerî anunţându-le vestea îmbucurătore, că afacerile patriei au luat o faţă mai bună şi-’î îndemnă să vină cu toţii la Bucuresci, unde peste câte-va clile va veni şi el însuşi. (Istoria Metrop. Iaşi, pag. 514.) (2) (Fănuţă (Ziloţ Românul), 86. 156 V. A. URECHli totă luna Iulie, câcî nu se maî găsesc trecute în acesta condică nici un document de administraţiune internă decât cu începere de la 31 Iulie. * Generalul Michelson de la Ismail, veni la Focşani, unde se întîlni cu C. Ipsilante (1). Acolo se explicară între eî asupra neînţelegerilor anteriore, se împăcară şi împreună merseră la Bucurescî (2). Codul LIV din archiva statului cuprinde primul decret după întrerumpe-rea de la 9 Maiu, cu data de 31 Iulie 1807. Acest decret stabilesce nartul de vîndlare a obiectelor de îndestulare publică. Nartul e făcut de Ştetan Văcărescu, marele Vornic, de Isac Ralet, mare logofet, şi de Dumitraclie Racoviţă, fost mare Logolet. La 1 August, Constantin Ipsilante purtând încă titlul de Domn al Moldovei şi Valachieî, reorganiseză personalul justiţiei, după reîntorcerea a o parte din boerime în Bucurescî (3). Ca să-şî refacă ceva prestigiu, îndată după sosirea sa în Bucurescî, C. Ipsilante împrăştie prin omenii seî scirea, că Alexandru I al Rusieî laaşedat rege al Basarabiei, Moldoveî, Valachieî, ba şi al Serbiei şi că fiul seu Beizadea Alecu are să se cunune cu sora împăratului rusesc. Şi pe când cu asemenea scirî linguşia amorul propriu naţional, Muscaliî aşteptau numaî ocasiunea proprie, ca să pună slîrşit şi domniei lui din Muntenia. Deacă acesta întârclia, e de creclut că contribuiră împrejurările resboiuluî cu Napoleon. CAP. Napoleon. Rusia. Turcia şi Principatele. Să aruncăm acum o ochire retrospectivă asupra actelor diplomatice cu referinţă la ţerile nostre. Talleyrand primi propunerile lui Alex. Moruzi, ca el să ridice trupe din Principate în favorea causeî Turciei (4). Moruzi se înţelege acum cu Pasvantoglu şi cu Mustafa Baraictar, pen- (1) Greşesce Fotino scriind, că Michelson s’a întors la Focşani pe la începutul iui August. (T, II, pag. 238). La 26 Iulie 1807 Michelson a venit de la Focşani la Bucurescî. (Ist. Metr. Iaşi, 514.) (2) Constantin Ipsilante intră în Bucurescî la 27 Iulie 1807, Sâmbătă, pe la orele 4 din nopte, şi a găzduit în casa răposatului Scarlat Ghica. (Vetji pag. 515 de la cronica greco-română din Ist. Metrop. Iaşi.) (3) Cod. LIV, fila 51. (4) Hurm. p 377, Tomul până aci citat. ISTORIA ROMÂNILOR 157 tru o acţiune comună a luî. Talleyrand, propune încă Turciei, ca să ’şî concentreze tote puterile în Marea Negră. Acest plan era mai mult folositor, după semne, lui Napoleon, decât Turciei, căci obliga pre Muscali să şî dis-tragă oştiri de la fruntaria despre Prusia, spre a-le duce să apere Crimea, dar lăsa Principatele neapărate. In 17 Ianuarie 1807 Generalul Sebastiani anunţă luî Napoleon, că armata turcescă de la Dunăre «fait une bonne contenance» şi că Paşii din Vidin, Rusciuk şi Ismail «ont du entrer en Valachie et prendront Vofensive contre Var-mee russe.» Sebastiani propune, ca împăratul să-şî combine mişcările armatei sale cu mişcarea armatei turcescî. Acestă armată turcescă, după cifrele oficiale ale Porţeî, putea să fie la 386,590 omeni (1). Darea de semă francesă despre intrarea Muscalilor în Bucurescî, justifică deşertarea acestuî oraş de Turcî, pe aceea, că nu se găsea în el decât forte puţinî oştenî, dar că fruntea de apărare şi de atac rămâne la Giurgiu. Napoleon, la finea luî Ianuarie 1807, promitea să trămită şi el din Dalmaţia la Vidin şi la Dunăre vr’o 25.000 de oştenî, «si on etait assure des subsistcmces et s'il y avait sur ce point une bonne armee turque; metis cette operation ne pourrait se faire que sur la demande de la Porte et apres avo ir condu un trăite formei.» * Operaţiunile bellice, în Februarie şi Martie, se mărginesc la defensivă, orî la harţe micî de ante-posturî (2) căcî iarna era forte grea. «Quant aux disposition* hostiles des armees, la saison tres rigoureuse qui regne, oblige Ies Turcs ă rester ă la defense» (3). In cursul ierneî, Al. Suţu, care lucra din resputerî, în înţelegere cu ge-geralul Sebastiani, nu numaî că contribuise activ la reorganisarea oştireî turcescî, dar încă, prin apelurî către Românî, cercă a-î învita «â concourir de tous ses moyens pour approvisionner Ies villes Turques des bords de Danube.» (4) (1) IIurm. pag. 381. (2) Vetjî Hurm. pag. 388, Doo. DXXVII din 9 Februarie 1807. (3) Ilurm. pag. 382 Doc. DXXVII. (4) Bulletin.—Bucarest, 4 fevrier 1807.— Les Souzzos mettent le tout en feu et en flammes et organisent avec des ingenieurs fran^ais les dispositions de Mustapha Baîractar, qui est nomme le Generalissime de l’armee turque avec des pleins pouvoirs. Ce dernier a demande de largent, et des mu-nitions et se charge des affaires. Sa nomination â la tete de larmee a aigri tous les Ayans et Gouverneurs des alentours et cause une telle jalousie, 158 V. A. UKECHIĂ * O scire de mare sensaţiune se răspândi în 4 Februarie stil nou, în Europa: mortea luî Pasvan-Oglou. Vidinul îndată fu serios ameninţat de mişcarea luî Cerni-George. In adevăr, murind acest straniu rebel, o parte din Delii săi se retraseră din Vidin şi intrară în serviciul luî Mustafa-Ba-raiktar din Rusciuc. Locuitorii din Vidin erau îngroziţî şi gata de a se supune la atacul Şerbilor, dar Rusteni Aga, care, amic al luî Pasvantoglu, pune mâna pe cetate, după mortea mareluî rebel, se hotărî s’o apere. Scirile despre tote aceste evenimente veniau în Europa prin consulul englez din Constantinopole. In Februarie este obligat a se ridica din Bucurescî comisarul frances (consul) Lamarre. Acesta lasă supuşiî francesî sub protecţiunea Austriei, care îî primesce, dar Michelson protestă şi cere ca, orî Francesiî din ţările Române să jure credinţă Rusiei, orî să părăsescă ţările în termen de 15 (jlile (1). In Hurmuzachi avem scirea reintegrăreî de Turcia în domnia Munteniei a luî Alex. Suţu. Acestă scire e comunicată de General Sebastiani luî Napoleon. Talleyrand e mulţămit de scire, în 13 Februarie 1807 stil nou (2). Acestă numire nu e publicată, negreşit, la Bucurescî, unde se aflau Ruşii şi domnul Ipsilante (3). qui nous fait esperer, *que ce Mustapha-Baîractar sera bientot la victime et la proie des factionnaires. Quant aux dispositions hostilles des armees, la saison tres-rigoureuse qui regne, oblige Ies Turcs â rester â la defensive; il y a toujours quelques affaires d avant-postes. Hier, l’on a conduit encore quelques prisonniers turcs et quelques soldats russes blesses. Le General Michelson attend â tout moment un renfort en troupes. Le Prince Souzzo a trouve le moyen â faire passer des circulaires dans la Valachie, datees du quartier general de Farmee ottomane â Roustchuck, adressees au peuple valaque, pour Finviter â concourir de tous ses moyens pour approvisionner Ies villes turques des bords du Danube. II Ies invite meme â ne pas reconnaître le Prince Ipsilante comme Hospodar legitime, mais bien de preter foi aux ordres qu’il serait dans le cas de leur adresser du quartier general de Rustchuck. C’est un veritable galimatias que Fhis-toire de tous ces Princes dans ce moment. En attendant, Ies Russes ont pris des mesures pour intercepter toute corespondance de Souzzo. (1) Hurm. pag. 383 şi 384. (2) Hurm. Doc. XXVIII p. 384. (3) Singur la Craiova, unde, în Februarie 1807, încă nu erau Ruşi se pare că, sub protecţiunea Paşeî de Vidin, era aşteptat un Caimacanu a noului Domn Al. Suţu. (Hurm. pag. 390. Doc. No. DXXXVI) Intr’o scrisore a luî Lamare vice-consul la Varna, către Talleyrand, despre mişcările Ruşilor la Dunăre, din 16 Februarie 1807, cjice, că Principele Suţu a sosit la Varna de ISTORIA ROMÂNILOR 159 In 28 Ianuarie 1807 st. n. Talleyrand, într’un raport către Napoleon recapituleză soirile ce deja a dat, la timp despre intrarea Ruşilor în Principate, despre asediarea şi luarea Hotinuluî şi Benderuluî, apoi adaogă, că Porta otomană avea de mult timp certitudinea, că era trădată de Principele Ipsilante domnul Valahieî şi că Principele Moldovei nu’î inspiră o încredere deplină. Amintesce apoi cum Porta a întocmit pre aceşti domni, după dreptul seu necontestabil de suveranitate şi cum; din acestă causă Italinski declară că va părăsi Constantinopolea. Mai departe Talleyrand na-reză cele urmate şi care le am adus deja şi noi, după cum se pote vedea în actul din notă (1). câte-va (Jile şi că el «a envoye son Spathar â Craiova dans la petite Valachie, pour reunir autour de lui Ies Boyards fideles et armer Ies habitants. On croit qu’il ne restera pas un boyard apres d’Ipsilante. (Hurm. p. 394.) Acest Caimacam avea să fie George Sutzo, unchiul lui Alex. Sutzo. (1) Tout ce qui est sacre parmi Ies hommes a ete foule aux pieds. Le sang humain coulait pendant que l’envoye de Russie, dont la presence seule devait etre la preuve et le garant de la continuation de l’etat de paix, etait encore â Constantinople et ne cessait d’y donner des assurances de Famitie de Son Souverain pour S. H. La Porte n’a su qu’elle etait attaquee elle n’a appris que ses provinces etaient envahies que par le manifeste du general Michelson que j’ai l’honneur de mettre sous Ies yeux de V. M.; et, ce qui est aussi revoltant que hizarre, au moment ou la Porte recevait ce manifeste, l’envoye de Russie, protestant qu’il n’avait regu aucune in-struction de sa Cour et qu’il ne eroyait pas â la guerre paraissait desavouer Ies proclamations des generaux et revoquer en doute l’entree des armees russes sur le territoire ottoman. A quel sort l’Europe serait-elle reservee, si ses destins pouvaient de-pendre des caprices d’un cabinet qui change sans cesse, que differentes factions divisent, et qui, ne suivant que ses passions, semble ou ignorer ou meconnaître Ies sentiments, Ies procedes, Ies devoirs qui entretiennent la civilisation parmi Ies hommes. La Porte Ottomane avait depuis longtemps la certitude qu’elle etait trahie par le Prince Ipsilante, Hospodar de Valachie. Le Prince Moruzzi, Hospo-dar de Moldavie, ne lui inspirait plus une entiere confiance. Usant de osn droit incontestable de souverainete, elle Ies deposa l’un et l’autre, et Ies remplaca par Ies Princes Suzzo et Callimaki. Cette mesure deplut â la Russie. Son envoye declara (le 29 Septembre) qu’il quitterait Constantinople, si Ies Hospodard destitues n’etaient pas retablis. A cette epoque, une ,in-coneevabie guerre paraissait sur le point d’eclater entre la France et la Prusse. Etonnee de voir en mesintelligence Ies deux Puissances Ies plus interessees â sa conservation, la Porte sentit quel avantage leur desunion donneraită son ennemi naturel. Un amiral anglais părut (le 12 Octobre) avec une escadre et signifia que l’Angleterre ferait cause commune avec Ies Russes, si Ies anciens Hospodars n’etaient pas retablis. La Porte ceda â la necessite et conjura 160 V. A. URECHIĂ Situaţiunea la începutul lui Martie 1807 deveni maî rea. In o scrisore l’orage dont elle etait menancee, en remettant en place (le 15 Octobre) Ies Hospodans qu’elle venait de declarer traîtres et en deposant Ies hommes de son choix. La Russie devait etre satisfaite; l’Angleterre le fut au-delâ de ses esperances. La Porte avais cru et dut croire que, pour prix de sa condescendance, elle conserverait la paix qu’elle avait si cherement, si douloureusement achetee. Mais la nouvelle de la guerre declaree par la Prusse et des premieres hostilites commises ne tarda point â arriver â St. Petersbourg (Vers le 25 ou 26 Octobre). La Cour de Russie s’applaudit interieurement d’une guerre qui mettait aux prises deux allies contre Ies-quels elle nourrissait en secret un egal ressentiment^ deux Puissances qui devaient etre constamment d’accord pour s’opposer â ses projets contre l’Empire Ottoman. Des lors, elle ne garda plus aucune mesure. Elle expedia au general Michelson l’ordre d’entrer en Moldavie et devora en espe-rance une proie qu’elle convoitait depuis tant d’annees, et que l’union de la France et de la Prusse l’avaient jusques lâ forcee de respecter. Heureuse-ment pour la Turquie, la guerre de Prusse n’a dure qu’un moment, et l’armee frangaise arrivant sur la Vistule lorsque Ies troupes russes se concentraient sur le Dniester, Ies a forces de retrograder et d’accourir pour defendre leurs frontieres menacees. La Porte Ottomane a senti son espoir renaître. Elle a sonde dans toute sa profondeur l’abîme que sa condescendance avait creuse sous ses pas. Elle a reconnu qu’un miracle lavait sauvee, et toute la Turquie a couru aux armes pour etre desor-mais l’inseparable alliee de la France, sans le secours de laquelle elle etait en dan ger de perir. Le 29 Decembre, l’Ambassadeur russe a quitte Constantinople, avec toutes Ies personnes attachees â sa legation, avec tous Ies negociants russes et meme avec Ies negociants grecs qui etaient â Constantinople sous la protection de la Russie. Tous ont ete respeetes, tous ont pu se retirer librement, tandis que Ies Russes emmenaient prisonnier en Russie le Consul de V. M. â Jassy, quoiqu’ils lui eussent donne des passe-ports pour se retirer par l’Autriche. Le 30, la declaration de guerre de la Porte a ete proclamee â Constan-tinopole. Les marques du Commandement supreme, l’Epee et la Pelisse, ont ete envoyees au G. Vizir. Le cri de guerre a retenti dans toutes les mosquees. Tous les Ottomans se sont montres unanimement convaincus que la voie des armes est la seule qui leur reste pour preserver leur Empire de l’ambition de ses ennemis. Peu de nations ont mis dans la poursuite de leurs desseins autant d’artifiee et de constance que la Russie. La ruse et la violance qu’elle a tour â tour employees pendant 60 ans contre la Pologne, sont encore les armes dont elle se sert contre l’Empire Ottoman. Abusant de l’influence que, depuis les dernieres guerres, elle avait acquise sur la Moldavie et la Valachie, elle a, du sein de ces provinces, soulfle partout l’esprit de se-dition et de revolte. Elle a encourage les Serviens rebelles â la revolte. ISTORIA ROMANILOR 161 a lui Gustav Cogny către Talleyrand, din Rusciuc, 1 Martie 1807 st. n. (acesta trămis de Sebastiani pe lângă Mustafa-Paşa, ca să dea informaţiunî de situaţia lucrurilor, scrie, că în aprope tote întîlnirile ce aii avut Ruşii cu Turcii aceştia avură ades avantages marques. Aussi des 15.000 Russes qui passerent le Dniester, on ne croit pas qu’il en reste 10.000. Ils viennent de se retrancher dans Bucarest. Ils sont desesperes et ont deja demande une treve â Mustapha, que celui-ci a constamment refusee» (1). La 15 Martie 1807 stil n. Meriage scrie din Vidin; că Molia Aga, înlocuitorul luî Pasvantoglu, a pătruns deja în Oltenia şi că Mustafa peste câte-va (jlile va apuca calea spre Bucurescî şi că atoute la rive gauche du Danobe est occupee par le Seraskier, par les troupes de l’Ayan de Slistrie et celle d’Ismaîl. Je puis vous garantir que les Russes, â moinsde moyens tres-considerables ne pouront se maintenir sur la frontiere» (2). Molia Aga, într’acestea, numai cu 600 oşteni călărime, primi ordin să instaleze la Craiova pe Caimacamul luî Alex. Sutzo, pe George Sutzo. Acest Caimacam avea misiune «de reunir les boyards et les habitants qui avaient fui ct de se faire un parti,» (Hurm. pag. 397.) Rolul acesta i se părea cu atât mai lesne, că adejâ la zizanie regne parmi les Valaques inquiets du retour des Turcs, et consequement il y a une division marquee entre les boyards et Ipsilante et Michelson.» Ce-va maî târdiu, la 14 Martie (stil noii) 1807, Lamare scrie luî Talleyrand, dându-î noua informaţiune despre mutarea luî Alex. Suţu din Rusciuk, despre noua ciocnire, lângă Ismail, între Ruşî şi Turci. Ruşii bătuţî acolo pretindeau că nu Turciî îi bătuseră, ci Francesî deghizaţî ca Turcî. Intrarea corăbilor celor noue Engleze în canalul de Constantinopole, spariase pre Turcî. Sebastiani potoleşte spaima lor. (3) On ne peut pas supposer que la Russie s’aveugle elle meme au point de renoncer â tous les bienfaits de la paix, en refusant de prendre le seul engagement que V. M. veuille exiger d’elle, celui de s’abstenir desormais des entreprises qu’elle a faites depuis trente ans et qu’elle poursuit ou renouvelle en ce moment sur les Etats qui l’avoisinent au Midi, et de re-connaître l’independance et l’integrite de l’Empire Ottoman qui importent si essentiellement â la politique de la France et au repos du monde. (Hurm. p. 386). Varsovie, le 28 Janvier 1807. Signe: Ch. Maur. Talleyrand, Prince de Benevent. (1) Hurm. p. 394. (2) Hurm. p. 394 şi 395. (3) Lamare către Talleyrand, despre cele ce se petrec la Rusciuk şi despre nouile operaţiunî militare. V, A. Urechia. — Istoria Românilor, 11 162 V. A. URECHIÂ. Oastea rusescă se ţine adăpostită dincoce de Argeş, dar, (h°e Meriage, din Vidin, la 9 Maiu, 1807 st. n.; este probabil că nu va întârzia acestă oştire neamică să se replieze dincolo de Seret şi de Prut (397). Monseigneur, Ruatchuk, le 14 Marş, 1807. Le Prince Suzzo est parti d’ici le 5 du present mois et s’est rendu â Sistowa, pour pouvoir correspondre plus aisement par Zimnizza avec son offieier principal (Spathar) qu’il a envoye â Craiova, comme j’ai eu l’honneiir de l’annoncer â V. E. par ma lettre precedente. Sachant bien qu’il serait. tort agreable â Mustapha-Pacha de communi-quer le plus tot possible avec nos avant-postes, et lui-meme m’ayant dit, il y a quelques jours, qu’il etait â peu preş sur que nous etions â Chokzin, ce dont je doute cependant en mon particulier) je me suis determine a adresser par duplicata une lettre au general, quel qu’il soit, qui commande la colonne de l’armee francaise la plus avancee vers Ies provinces turques. Je l’informe succinctement de ce qui s’est fait ici, lui propose de correspondre, s’il le juge â propos, soit avec moi, soit avec Mustapha-Pacha, et lui indique pour cela deux voies qui me paraissent egalement sures, l’une par Widin, ou se trouve M. Meriage, et l’autre, qui serait beaucoup plus courte, par Craiova, ou se trouve le Spathar du Prince Suzzo. C’est par cette derniere voie que j’ai tente de faire passer ma double lettre. Nous avons appris ici le 1-er Marş qu’une nouvelle action venait d’avoir lieu, â 10 lieues environ d’Ismaîl, entre Peclivan-Aga et les Russes. L’ordre avait ete donne par Peclivan de ne point faire de prisonniers. Resultat, 1800 hommes d’infanterie tues aux Russes, prise de canons, 3 de 4 caisses de munitions et de 95 chevaux. Le reste des Russes se sont retire â Ben-der. Les Russes pretendent, me dit-on, que ce sont des Frangais deguises en Turcs qui les battent de la sorte. Ce propos rejouit fort nos bons Mu sulmans. Nouvelle du 1-er Marş : Entree de 9 vaisseaux anglais dans le Canal Constantinople. Je rassure les Turcs autant que je le puis, en leur disant que, n’ayant point de troupes de debarquement, tout le mal que peuvent faire ces neuf vaisseaux, c’est de detruire peut-etre quelques bicoques ă la pointe du Serail; qu’ils ne peuvent jamais causer autant de detriment qu’en cause un incendie ordinaire, et qu’au reste, on peut s’en rapporter pour les chasser du Canal et garantir l’Arsenal, aux conseils et â l’expe-rience du General Sebastiani. Cela les calme beaucoup. V. E. sait sans doute beaucoup plus positivement que moi ce qui est arrive depuis ; on parle de 6 de ces vaisseaux coules â fond. Le Prince Suzzo m’a donne le 2 Marş la nouvelle suivante: Avânt d’entrer en Moldavie, les Russes, pour s’assurer de la fidelite, ou du moins de la neutralite des Tartares en Bessarabie, avaient pris et emmene avec eux comme otages une trentaine de Chets du pays. Ces Chefs, ayant trouve le rnoyen de s’echapper et de retourner chez eux, ont Istoria românilor ^ _______________________________________________________________________l6â Vodă Al. Sutzu, împreună Domnitor eu Ipsilante, caută să intre în ţeră. La 4 Maiu stil noii, el plecă cu 3.000 ele Turci, daţi de Mustafa din Rus-ciuc, spre Sistov, cu gând să trecă la Zimnicea, ţinendu-se în relaţiunî cu Molia Aga şi cu trimisul frances Meriage. AL Sutzo reuşesce a bate câte-va anteposturî rusesc! de pe ţermul stîng al Dunărei. «11 s’est etabli dans le district de Valachie quil a eonquise» scrie Sebastiani către Talley-rand in 10 Martie 1807 (st. n.) Ambasadorul frances nu ma! puţin exprima dorinţa, ca o armată francesă să vie la Vidin să-’ş! unească lucrarea cu a Turcilor, acesta fiind şi dorinţa Sultanului (1). In contra lu! A. Sutzo şi a Turcilor din Oltenia, am ve(}ut cum, la începutul lu! Maiu 1807, Ipsilante isbuti să trimită ceva oştire, care se purtă minunat. Insuccesele Ruşilor încurajeză negreşit mica partidă a boerilor neru-sofilî. Ma! ales după ce antegarda lu! Molia aga ocupă Oltenia, se observă 0 mişcare destul de vie în sens opus lu! Ipsilante şi Muscalilor. Deja în 1 Martie 1807 (si n.) într’o scrisore din Giurgiu, în care se dădea semă de perderile Ruşilor la Ismail (unde din 4.000 fuseseră reduşi la 2.000 de Peclivan Aga Aianul Silistreî) şi de alte perderî de la fSistov, corespondentele anonim adaogă a diice. că: «dans la pârtie de cette Principaute (Valachie) oii les Russes sont encore, on remarque une extreme discussion entre eux et les Boyards. Leur petrii s’affaiblit avec leurs forces (2). * Situaţiimea putea să devină şi ma! rea, căci se aştepta sosirea în Cri-meea a une! armate turcesc!, sub comanda lu! Iusuf Paşa, ajutat de o divisiune de Persan! în Georgia (3). Asemenea faptă obligă pe Muscali, ca să se replieze neîntârziat spre Nord unde era Napoleon şi spre Crim. De asemenea situaţiune se felicita Napoleon, încă la finele lu! Februarie 1807 (3 Maî). Al. Suţu, or! cât Moruzi căută a-1 săpa lângă Napoleon, era aussitot excite leurs subordonnes â se joindre aux Turcs. Ainsi, environ 20.000 de cet Tartares, tant infanterie que cavalerie, tres courageux et tres bien armes, viennent ou sont meme deja venus se joindre â Peclivan-Aga. Ce renfort inattendu ne me paraît pas une chose indifferente pour les in-terets de la Porte. (1) Hurm. pag. 399. (2) Hurm. pag. 395. (3) Hurm, 395. V. A. URECHI 164 stăpân în Oltenia, deşi Moruzi era bine protejat de Generalul Andreossi, care străruia pentru el pe lângă Imper. Napoleon, lucru ce supăra pe Se-bastiani (1). Situaţiunea rea mai sus arătată a Ruşilor în Valahia ne explică curioasa notă, care încă în 26 Februarie 1807, Budberg, ministrul din afară al Rusie!, o adresă către Marele Vizir. Rusia se miră, naiva, că Turcia i-a declarat răsboiîi!... De altmintrelea Budberg sciind reoa stare a oştire! rusesc! în Principate şi acea a împăratului Alexandru faţă cu Napoleon, modereză mult pretenţiunile cu care ar primi Rusia a se face pace şi să iasă oştirile din ţeră. Pe când, pe la începutul lu! Februarie 1807, Amiralul englez Ducwort, apărend cu flota în Dardanele, impunea Turcie! în favorea Rusie! condi-ţiunile sciute (2), Rusia spera mult. Acum însă Budberg era mult mai moderat (3). (1) Hurm. p. 396. (2) Voiei ces propositions: a) —Les châteaux des Dardanelles seront remis au pouvoir des Anglais. b) —Quinze vaisseaux de guerre charges de munitions navales seront conduits â Malte. c) —La porte declarera la guerre â la France et renverra son Ambassadeur. d) —La Moldavte et la ValacMe resteront ă la Russie; la place d'lsmatl et les autres places du Danube seront mises au pouvoir de cette Puissance. (3) Budberg către Marele Vizir, despre motivele intrări! trupelor rusesc! în Moldova, şi despre condiţiunile cu car! pacea s’ar putea încheia. St. Petersbourg, le 26 Fevr. 1807. J’ai l’honneur de vous dire que nous venons d’apprendre que la S. P. nous a declare la guerre. Autant que dans le manque de relations directes avec Constantinopole nous en pouvons juger, c’est du pretexte de l’entree des troupes de S. M. I. en Moldavie et en Valachie, que nos ennemis com-muns se sont prevalus, pour vous entraîner definitivement dans cet abîme, que leur politique astucieuse vous preparait depuis si longtemps. Mais vous semblez oublier que cette mesure na ete que le resultat necessaire du peu d’egards que vous avez eu pour nos traites, en dăstituant les Hospodărs, en genant notre commerce, en elevant- des difficultes au libre passage de nos bâtiment par le Canal. D’autant plus que vous vous etes obliges par tous nos traites a ne'point introduire de vos troupes dans les Principautes, hors le nombre necessaire pour la Garnison des places fortes. S. M. I. serait prete â se relâcher sur tel objet secondaire qui pourrait ISTORIA ROMÂNILOR 165 îndemnat, de sigur, de către Ruşi, Ipşilante se vede obligat a interveni şi el la Portă pentru pace cu Muscalii. (1) vous interesser; mais elle ne saurait se dispenşer d’insister avec la plus grande energie sur le droit du passage par le Bosphore, ainsi que sur le maintien des privileges accordes aux provinces de Moldavie et de Valachie, car ses interets immediats, comme sa dignite y sont egalement attaches. Des que ces deux points principaux seront en regie et que vous nous aurez donne des suretes suffisantes pour l’avenir, ce sera avec la joie la plus pure que S. M. I. s’empressera de retablir dans toute leur force les rela-tions d’amitie et de bonne harmonie, qui ont si longtemp subsiste entre les deux Etats et qui sont d’autant plus analogues ă leurs veritables interets que la Russie et l’Empire ottoman n’ont rien ă ambitionner Tun de l’autre. Je suis etc. Signe: Andrei de Budberg; Ministre des Affaires Etrangeres. (1) Traducţiunea scrisoreî primită de S. Portă de la Ipşilante, prin curierul german, cu privire la cele petrecute înainte de resbel, şi la condiţiunile cu cari Rusia ar fi dispusă să facă pace. ' . Constantinople, le 20 Marş, 1807. Ainsi que j’avais, il y a deja quelque temps, pris la respectueuse liberte d’exposer et d’expliquer â la S. P. par ma tres-humble depeche, ecrite d’apres la connaissance que j’avais acquise de la chose, l’Empereur de Russie avait forme le voeu et Fengagement positif de maintenir et de consolider la paix, Tamitie et l’heureuse harmonie qui unissaient sa Cour et la S. P.; en faisant entrer ses troupes dans les Principautes de Valachie et de Moldavie, il ne se proposait, ni invasion du territoire ottoman, ni occupation ou prise de possesion du pays et d’Etats. Son plus haut deşir, son unique intention avait ete d’eloigner la S. P. des principes contraires â Finteret general, de la ramener â l’adoption du seul systeme convenable â sa propre politique et â celle des Cours de FEurope. Tel etait le rapport explicatif, que le strict devoir de ma servitude me commandait de mettre sous les yeux de la S. P. Apres m’en etre ainsi acquitte, je m’etais permis d’attendre et d’esperer que tous les articles seraient discutes et amiablement arranges avec FEn-voye de Russie, resident â la Porte de felicite, en conformite des instruc-tions et eclaircissements qui lui avaient ete iterativement envoyes; que la discordance qui avait păru s’elever quant â Fexterieur seulement, serait bientot convertie en un parfait accord, et que ceux qui, sous les dehors de la bienveillance, cachent la malveillance la plus prononcee, resteraient frustres du fruit de leur perversite. Mais ayant au contraire appris que le dit Ministre de Russie s’etait retire de la S. P., j’ai du en inferer, que les paquets contenant les in structions et eclairicissements sus-mentionnes n’etaient point parvenus ă ce Ministre â l’epoque de sa retrăite, et que, s’ils sont arrives posterieure- 166 V. A. URECHII Ca să îndemne pre Români la rescolă contra Turcilor, se face între anii 1800—1810, în scris şi în tipar, o adevărată propagandă naţională, ba chiar daco română. Grecii plătiţi de Muscali desmormîntau amintirea dilelor de glorie ale Românilor. Aşîa IeromonachuJ Neofit tipărea «Vestitele vitejii ale lui Mihaî Vodă, în 1806; la Veneţia, carte ce de sigur circulâ din mână în mână în Principate, încă înainte de ce (la 1837) să o fie tradus Teodor E. Eliat şi tipărit «cu cheltuiala şi cu îndemnarea unor iubitori de înmulţirea cărţilor în limba românescă.» Deja Macarie scrisese o simplă gramatică românescă, datând'o din Dacia pe când el o scrisese în Iaşi. Numele de «Dada» nume dulce, scump deşteptatei consciinţî românesc!* servi un moment Muscalilor pentru a exalta simţirile române. Ei credeau că mai apoi vor sci să facă pre Români a uita acest scurt apelativ. S’au înşelat. * Trupele rusesci, care înconjuraseră Ismailul mergeau reu. La începutul lui Mai ii vetjurăm ducendu-se acolo însuşi Michelson. Bucurescii remân ameninţaţi de Turci. Ce-i folosia lui Ipsilante manifestul lui Pangal către Greci, chiamându-î în 3 Maiu 1807 la rebeliune ? (1) Ce-î folosia decretul împăratului rusesc, citit în Divan la Bucurescî, în 4 ment â la residence Imperiale, il ne s’y sera trouve personne autorise â Ies recevoir et â donner connaissance de leur contenu â la S. P. Je me vois donc de nouveau appele, par le meme devoir sacre de ma servitude, â rendre compte â la S. P. de tout ce dont j’ai pu acquerir une pleine cerţitude; et je m’empresse encore de lui representer que la Cour de Russie, voulant et desirant evidemment le raffermissement de la paix et de l’amitie, le General Michelson, commandant Ies troupes russes qui sont actuellement en Valachie et en Moldavie, est revetu de pleins pouvoirs absolus de son Empereur pour traiter et aplanir Ies points en contestation; que, si la S. P. partageant le meme deşir de rapproche-ment et de conciliation des parties, se hâtait d’envoyer en Valachie un plenipotentiaire, le renouvellement de la bonne intelligence entre Ies deux Cours serait tres-facilement conduit â definition, et que, d’apres ce que j’ai su des bases preliminaires de ces conferences, elles consistent en ces quatre articles: Art. 1. — Confirmer l’alliance conclue entre la S. P. et la Russie, et renouveler l’alliance avec l’Angleterre. Art. 2. — Ne mettre aucun empeehement au passage par le Canal de la residence Imperiale des vaisseaux de la Russie, de ses munitions de guerre et de ses troupes. Art. 3. — Observer et mettre en execution toutes Ies conventions, tous Ies engagements relatifs aux Principautes de Valachie et de Moldavie. (1) Ve(JÎ Istoria Metropolieî din Iaşi pag. 363. ISTORIA ROMÂNILOR 167 Maiti 1807, prin care Rusia recunosce lui Ipsilante Vodă dreptul de a face oste şi de a da grade, de la porucic la General, şi aceste grade să-’şî aibă puterea lor, deşi cu un grad mai jos decât cele ale Rusiei ? Ipsilante simţi că nu mai pote a se menţine în Bueureseî, mai ales după ce află că Rusia cerea pace de la Napoleon. Despre condiţiunile în cari Rusia cerea pace se pot culege informaţiunî în serisorea ce Napoleon trămise la finea luî Martie (3 Febr. st. n.) 1807, către Sultanul (1). Acum urmă fuga din nou a luî C. Ipsilante de la Bueureseî (19 Mai ti 1807) de care maî sus ne-am ocupat. Zilot Românul nu explică bine fuga acesta a luî Ipsilante (2). Aron Fio-rian o atribue acestă fugă la necesitatea în care se vecju Michelson să ducă o parte din oştea de la Bueureseî la Ismail (3) Laurian br-lueMV IlMnepaTopcKOMy BeJuiaecTBy hxl y6P^HTejLBHLixrB iiycep^Heiimiixio npoaăn 6bitb aaBiiCHMBiMii HenocpejtcŢBeiiHo OTT> erT,HHOH B C 0 B LII IIHIIM rB BaiIICMV IlMnepaTopcKOMy BeuiuiecTBy Boepen-hoh iiMiiepiii ii HeocMejiicii HeiipiimiTB, cero IIXT> KOMH0 IIHCBMa IIKBCTOII RMT> BaniHMTj BceMiLiocTiiBpiiiiiiH rocv^apn orice noBepraio mm, o tb ctl moii kt> rT,HBaHy. CkO.IBKO MHe oăCTOHTeULCTBa Kpail 3a ^îrtcxpoMa» jeiKaiitaro ii3B0cthbi iino-npe>KHeir Moeii eayiiiăe imoăPco^nrB KOii a cb npiiâRiTiff cio^a înnvrB ct> H0KOTOpLIMIl IipiICJaHHBIMIl KOMHe IIO-H0THRIMH MoJ^aBaiiaMH OTrB yiipaixie-Hia KHH3BHMH OHIi6bI IKeJRMII Y^aUIITBCfl TenepB hbomkckii Baipero IlMiiepaTopc-Karo BeuiuiecTBa iicaMii huit0.hi Mo.t-h Bauaxiii ;j,onoHBHiie mto yupa-ILTHIOTBCa MlITponOJUITOMB II rT,IIBaHOMB j —ocMeuHBaioc^ Bani0My IlMiicpaTopc- j KOMV BeniHeCTBy /tOHCCTII tio npiiB0p- | HÎ0HHOCTH Hapo^a KaKOB0Bi Moj^aBane | Către Imperătesca Sa Mărire de la General de cavalerie Apraxin RAPORT Măcar că eu nu sunt trecut peste hotar, dar cu totul ne nădăjduit, că şlenurile a Divanului Moldavieî pe mine m’aîî ales a fi aducător către Imperătesca Vostră Mărire, jalobe-le lor, cu osîrdie şi cu umilinţă, că fără altă mijlocire, ci numai de cea încredinţată de cel Prea Înalt Impărătesceî Vostre Mărire împărăţie atîrnaţî să fie. Eu n’am cutezat a nu primi acestă carte a lor către mine, şi a nu o aduce împreună cu răspunsul meii ce-1 fac către Divan, la piciorele vostre prea milostivului al meu Stăpânitor. In cât îmî sunt sciute stările împrejur a acestor eparhii de peste Nistru, atât după slujba mea de maî înainte, cât şi după vorbele ce de când am venit aici am avut cu oreşî care trimişî la mine aicea cinstiţî Moldovenî, că de sub ocâr-muirea Domnilor doresc a fi să fie slobodî în vreme când acum şi oştile a Mărieî Vostre cei împărătesei, şi însuşî locuitorii ai Moldavieî şi aî Valahieî maî mulţămiţî sunt ocârmuindu-se de Mitropolitul 180 V. A. URECHIĂ Boerii Moldoveni totuşi persistară să trimită o deputaţiune la împăratul Alexandru, compusă din un Episcop şi doi boeri. La 19 Septembre 1807, Apraxin scrie Mitrop. Veniamin, că acestă solie a ajuns la Movilău, că a presentat’o noului feldmarşal (1) şi că acesta va sosi la Iaşi. K'L Pocciii HeMoryT'L HKT, cjraBe imo.iBse Pocciii npHCoe^imeHMîKiî eHyac-HO,—HHHeîKe HaCTOKT'L. IIOMOflMy MHC-jţdio caMOK y^oănon cayiiaii HiiţacTJHB'B a cy^y ecTJiii Ba. ceivn. 6y^y boy-aacTHHKaxa, ora. iiaca. HasHaaeHft. YnpecToao Baniero BceMH«aoCTiiBfeii-iniH rocy,a,api> npoiiin BeaHKo^ynnraro nponţema eceKaii otl avBCTBa. tokmo npHBepsKeHHrHmaro Bana» no^amiaro ^epsHyaL a HBtaBHTB mbicjih Hanţe no-HOiKeHia rT,aaee MHe nari KOMy /ţpyroMy Hauxa. ^pe^a o meme orra> BeaaTa. npn-KaauiTe. MonuieB'L na JţHecTpe ftim 1407 ro;i,a. După «Istoria Metropoliei din laşi» şi de Divan. Primesc tharos (cura gios) a face scire Măriei Vostre ceî împărătesei, că mai cu plecare către Rusia decât norodul acesta al Moldovenilor altul nu pote să fie, şi unirea lor către Rusia spre slavă şi folos, este de trebuinţă, care după a mea gnomie (opinie) acum este şi ocasiunea cea mai lesniciosă, şi voiu fi şi eu norocit decă întreba acesta voiu fi şi eu rînduit de Mărirea Vostră a fi sînergos (conlucrător). De la prestolui vostru, prea milostivule Stăpânitor, cer iertăciunea cea cu mărire de suflet, decă din simţirile celui mai plecat sufletului vostru, am îndrăznit eu a-mi areta gnomia pe sema punereî la cale a trebilor de aicea, şi voiu fî întru aşteptarea poruncei vostre, ce se va.da către mine, ori către altul, ce răspuns asupra arătărilor lor va urma a se da de aici înainte. Movil&ii, la Nistru, August .. 1807. (Traducere veche). (1) Scrisorea lui Apraxin către Mitropolitul terii, prin care îi anunţă sosirea. boerului din Rusia cum şi sosirea sa la laşi. înalt Prea sfinţite Milostivule Domn> Prin trimişii de la voî Episcopul şi doi boeri am avut cinstea a primi cinstita cartea P. S. Vostre pentru care şi aduc mulţămirea mea, eu i-am arătat înaintea Generalului feldmarşal şi am avut prilej a-î face arătare pentru atîrnarea Prea Sfinţiei Vostre către ipochimeniul său, cum şi eii din partea mea deosebită norocire socotesc a’mi fi mie, ca să fiu mijlocitor prin scrisorile Vostre către strălucirea sa; pe Duminecă negreşit puteţi ai face aşteptarea venirei la Iaşi; eu măcar că acum încă nu vin împreună cu dinsul, dar nădăjduesc că cât de îngrabă voiu avea cinste de faţă a adeveri cea . . . înaltă a mea cinste şi a primi blagoslovenia vostră. A înalt P. O. S. Vostre, milostivul meu Domn, prea plecată slugă. Apraxin. Sept. 7.9, 1807 Movilău. ISTORIA. ROMÂNILOR 181 Na seim dacă deputaţiunea moldoveneseă păşi mai departe decât Movilău. Din scrisorea lui Apraxin se înţelege că Episcopul şi cei doi boeri s’aii întors îndărăt la Iaşi, după ce s’au înţeles cu noul comandant al oştirii, Cnezul Alexandru Prozorovski, care ne întârdiat avea să vină şi el în Principate, precum şi mai departe vom aminti. CAP. XV. Din istoria specială a Moldovei si Munteniei. Am arătat cum au fost chiămarea şi intrarea Ruşilor în Moldova. Din Istoria specială a administraţiunii Moldovei, în acest timp, după invasiunea Muscalilor, puţine avem de relatat după Cod. de la Mitrop. de Iaşi. Divanul Moldovei avend de vistier pe Iordache Roset care, după cum (pag. 15). Cu asemenea nouă organisare spesele Vistieriei se îndoiră, ba Ciciacof elice că se împătriră. «Les depenses du Divan furent ainsi quadruplees»^ şi cu împătrirea speselor se multiplicară «d Vinfini les abus de tout genre.» 1 2 (1) Cod LIV, fila 269 verso. (2) După Fănuţă a fost numai un Vice-preşedinte, la Bucuresci. La pagina 27, Cod. LVI, se constată, că în casele Banului Brâncovenu se făcea adunarea Divanului ţării. 198 V. A. URECHII La Divanul din Bucurescî fu numit vicepreşedinte, generalul Engelhard (1). Care fu în total noua organisare a administraţiuniî ţărilor române de care vorbesce atât de rău Ciciacof ? Divanurile ţerilor se despărţiră în 2 secţiuni. Una compusă din Mitropolitul, 1 Episcop (cel de Argeş la Munteni) şi 3 boerî, dintre cari mai principali Vistierul, constituiră un aşa $\s «Comite» purtând titlul de «întâiul Divan şi Comite al Principatului (2). * 5 (1) 14 Martie 1809; ve(}î cronica grecă de la călcâiul Ist. Mitrop. din Iaşi, pag. 529. (2) Dionisie Fotino (tom. II, pag. 244) afirmă, că după căderea din domnie a luî C. Ipsilante, Ruşii au dat o nouă organisare Divanurilor din Principate şi anume, că au constituit în Bucurescî şi Iaşi câte un comitet de 5 membri aleşi din Divan şi acest comitet s’a numit întâiul Divan şi Comitet; cu competinţă de a da ultimele hotărîrî «pe cari era dator şi pre-sidentul a le confirma.» Din condicele până astăclî cunoscute, fie la archiva Statului, fie la mâ-nile nostre, ca şi din cronica grecescă (de la călcâiul Istoriei Mitropoliei din Iaşi, (pag. 523) se documenteză, că reorganisarea acesta a Divanurilor, nu s’a făcut imediat după publicarea încetăreî domniei luî C. Ipsilante, ci tocmai în primele dile din Septembre 1808. Fănuţă (Zilot Românul) fără să pună data exactă, recunosce şi el că după fuga din Bucurescî a luî C. Ipsilante «rămaseră ţările amîndoue sub ocârmuirea boerilor celor maî marî, numindu se comitet»; fiind şi câte un ghenerar orînduit care se numia însă cel de la Iaşî president şi cel de aicî vice-president». Fănuţă din contra luî Fotino, afirmă că comitetul n’avea nicî o putere, că totă puterea poruncitore spînzura de president şi vice-president. Cât de puţin însemna puterea întâiului Divan se pote vedea din următorul act care ni-1 arathsubordinat şi incapabil de a se face ascultat până şi de ofîceraşiî muscalî de la isprav-nicate. Comitetul de altmintrelea era ocârmuitor numai cu numele, dice Fănuţă, «iar în faptă Vistieriî ceî marî şi cu presidenţiî, precum le croia aşa se urma, căci Vistieriî avend în mâna lor moneta ce se strîngea din ţeră, trebuia negreşit şi presidenţiî şi ceî-1 alţî toţî să se unescă cu dînşiî şi să-î aibă în ochii lor maî târî, maî marî şi maî cinstiţi, decât pre ceî-l-alţî boerî şi divaniţî şi nu puţin se împărtăşia şi ceî din Visterie.» Vistierul cel Mare însemna la Ruşi cea maî mare dregătorie, dice Fănuţă (pag. 87), decî d-lor boeriî marî începură a vîna Visteria, nu numai cu dare de banî (care o poreclise prosfora, adecă poclon 4a casa împerătescă, iar adevărul era că se da la comandiriî preşedinţi şi ceî din preajma lor), ci şi cu alte urmări proste şi necinstite. După Fotino, pe lângă Vistierul s’a mai rînduit şi câte un ofiţer rusesc, care să controleze veniturile şi cheltuelele. Acest ofiţer a fost mult timp Polcovnic Loghinow şi semna forte adesea înainte de membri Comitetuluî şi imediat după Mitropolit orî Exarc. ISTORIA ROMÂNILOR 197 La acest comitet fu adaos şi un ofiţer rus, Loghinov, fără de semnătura căruia nimic nu se putea face. Comitetul şi Loghinov deleagă dreptul seu de a ordona, în Oltenia, în caşuri speciale, Caimacamului Craiovei şi generalului rus de acolo. «Măcar că Excelenţa Sa d-1 Senator a trimis către d-vostre porunci cuprincjetore, că ori ce poruncă a Divanului se va trimite prin Judeţe pentru orî-ce pricină seu orînduială, de nu va fi iscălită şi de d-luî cinstit sovetnic ostăşesc Loghinov, să nu se pue în lucrare, dar precum este sciut că într’a-cestă vreme, şi maî vîrtos la cele 5 judeţe ot preste Olt, se întîmplă fără de veste şi fără de soroc orînduit de se fac de către Excelenţa Sa comandi-rul ostăşesc din Valachia mică, General-Leitnant Zas, multe şi grabnice cereri pentru felurimî de lucrări ale împărătesceî armii, ce se află în partea locului; de aceea iată şi Divanul, împreună cu d-luî sovetnic ostăşesc Loghinov, ce maî jos se vede iscălită, poruncesce, ca tote cele ostăşescî trebî, de Excelenţa Sa Heneral-Leitnant Zas, prin d-luî biv Vel Vornic Ma-nolache (Lahovari) întâiul ocârmuitor ai Divanului Craioveî, tote să se în-deplinescă fără de zăbavă, neaşteptând osebite poruncî ale Divanului cu iscălitura d-luî cilenuluî ostăşesc, ca să nu se pricinuiască vre-o lipsă seau zăbavă la împlinirea celor trebuinciose ale împărătescelor oştirî ce se află în partea locului. — 1811, Ghenarie 31. Din acestă poruncă se constată: 1) subordinarea deplină a primului Divan la controlul polcovnicului Loghinov şi al 2-a substituirea deplină a administraţiuneî rusescî militare nu numaî la administraţiunea Divanului din Craiova, dar şi la aceea a primului Divan şi Comitet al ţereî. Membriî comitetuluî se alegeau din Divan de către preşedintele rus şi se numiau de dînsul, iar ceî-l-alţî funcţionari rămaseră să se alegă de Mitropolitul cu comitetul. La acestă alegere lua parte, în Bucurescî, şi vice-presidentul şi resultatul era supus prin raport la întărirea preşedintelui. Vistierul îşî reservă numirea ispravnicilor, sub cuvînt că ei au a face urmărirea dărilor, iar cele-1 alte posturi şi diregătoriî continuară ca maî înainte. Numaî postelnicia şi slujbele curţii domnescî se desfiinţară, iar avaeturile lor se vărsară la Visteria ţării. La 6 Sept. 1808 comitetul seau primul Divan a fost compus din Mitropolitul Dositeiu, Episcopul Iosif Argeş, Vistierul Filipescu, Vornicul Ştefan Văcărescu şi Logofăt Isac Ralet. A doua secţiune din Divan, seu maî bine restul divanului, ce remâne cu acest nume de Divan, e compus, la data acesta, din următorii boerî: Banul Manolache Creţulescu, Radu Golescp Vornic de ţera de sus, Mano-lache Mânu Vornic de ,ţăra jos, succedându-î apoi Const. Creţulescu; al 3-lea Vornic Istrate, succedându-’î Manolache Mânu; al 4-lea Vornic Petrache 198 V. A. URECHII Retoricii, Vornic obştireî Manolache Cuparul, Logofăt de ţera de sus Const. Dudescu, logofăt de ţera de jos Dimitrie Ghica şi Spătar Gr. Ghica. Funcţiunea de Agă s’a dat lui Grig. Bălenu şi acea de Vornic politie! lui Teodor Văcărescu. Negreşit că, precum mai sus am spus, totă puterea sta în manile Vistierului C. Filipescu, socrul luî Miloradovicî. Bine că cel puţin îî deveni socru, şi aşa se maî curmase scandalul din casa luî! Dar asemenea scandal continuă cu alţi generali Muscali, prin casele altor boerî: «şi aşa ajunseră casele d-lor de rîs şi batjocură nemurilor», scrie Fănuţă (pag. 88). Avend ast-fel totă puterea în mâni, C. Filipescu, va isbuti să facă a fi arestat Varlaam, la 17 Ianuare anul 1809. Adevărat că arestarea se făcu la propria luî casă şi ea dură scurt timp (1). Nu era Varlaam om de a nu eşi până în fine victorios! Pe lângă Divanul din Bucurescî, ca şi pe lângă cel din Craiova (2) se înfîinţeză câte un post de dragoman de limbă rusescă. Lângă comitet, cu vot consultativ, este şi câte o altă funcţiune creată pe lângă Divan încă din Maiu 1808: e acea de teliosnomicos, cu dubla însărcinare de jurisconsult şi de purtător de corespondenţă în limbile străine, post indispensabil din moment ce postelnicia şi secretarii particulari aî Domnitorului nu maî existau. Persona care e însărcinată în 1808 cu acest important post e un Rădu-canu Diamandi (3). 1 2 3 (1) Cron. grecă de la călcâiul «Istor. Metrop. din Iaşi», la pag. 527. Varlaam nu va întârzia de a-’şî face şi el ginere un generai muscal forte influent pe lângă împăratul Alexandru, dându-î pe frumosa sa fată, Maria.... (2) 1808 August 26.—Răspunsul Divanuluî către Divanul Craioveî pentru Dragomanul limbii ruseşci ce a fost la Divanul de acolo, nefîind destoinic ca să aibă ştiinţă de carte rusescă, s’a orînduit altul în locul seu cu tal. 80 pe lună, de la di întâiu a viitorului Septembre. 1808 August 26.— Respuns la nota boerilor comisionarilor!?) de la Craiova, prin care face aretare, că tâlmaciul ce în urmă s’a trimis acolo, ne fiind destoinic şi cătatul trebiî tălmăcirilor se săvîrşesce prin Macarof, i s’a mai adăogat luî Macarof lefă încă tal. 80 peste tal. 120, care se adună tal. 200, şi să nu se lipsescă acela din trebă până când ’şî va împlini vremea de doue luni pe care i s’a dat pe şin lefă de la Visterie şi atuncî să se lipsescă. (3) De la Divan. Find-că este cu cale şi de trebuinţă a se afla a pururea şi nelipsit Ia Divan un Ipochimen, care are să fie teliosnomicos şi fiind-că asupra notelor ce vin la Divan, atât de la Excelenţa lor Ghenerali, i de la alte persone în pricini de trebuinţă ale împerătescilor oştirî, i de la cinstitele consulaturî ISTORIA. ROMÂNILOR 199 I-iul Divan şi comitet conservă, ba chiar mai înmulţesce personalul seu subaltern: zapcii, neferî (1), fustaşî, etc. Preste bulucbaşii cu neferiî Divanului se numesce un «Eforos, purtător de grijă, care să privegheze de-apururea, spre a fi numiţii următori la împlinirea datoriilor lor.» Eforos e numit Serdar Mitrea prin Delibaş, cu lefă de 100 tal. pe lună. Se scrie Vistierului, să-l aşede la catastiful lefilor în 1810, April 1. Zapciii primesc ordinea de a nu mai lăsa să intre în I-iul Divan pre ori şi cine. A trecut timpul legendar, când «porţile Domnilor sunt largi deschise norodului! (2).» • 1810, April 9. — I-iul Divan ordonă lui Vel-Logofăt de Ţera de sus «să chieme pre toţi zapciii Divanului şi să le poruncescă a nu maî lăsa de acum înainte pre nimeni, de cât numai pre boierii comiteţi şi pe generali şi pe ipothesiariî cei ce vor ave judecată i pe calemgii Divanului şi ai Viste-riei; iar de nu vor păzi acesta poruncă, se vor pedepsi straşnic. La 1 Martie 1811 I-iul Divan şi Comitet scrie Vistierului să dea lela unui1 odăiaş la odaia Comitetului, care să o grijescă «a nu intra cine-va şi să se culce, cum şi de a purta grijă de cele trebuinciose.» Lefa tal. 10 ale împărătescilor străine curţi, cât şi de la alte obraze şi locuri, este trebuinţă a se orîndui şi a se însărcina un logofet, care să fie cu procopselă şi cu sciinţă de alte limbi străine, iată Divanul printr’acest Pitac orîndu-esce asupra acestor trebi pe Răducanu Diamandi, ca pre unul ce întru tote acestea are desăvîrşită destoinicie, care să fie îndatorat a se afla în totă dilele nelipsit la Divan, ca veri în care trebă şi pricină va avea Divanul trebuinţă a sci ce povaţă şi hotărîre să dă de la pravilî întru acele pricini, să aibă a arăta însuşi cuprinderea pravilei de faţă, ca să o vadiă Divanul; aşijderea să fie dator numitul orînduit a primi veri ce fel de note vor veni la Divan, de la veri-ce fel de locuri şi persone, să le citescă la Divan, să facă cuviinciosele răspunsuri, după povaţa şi porunca ce-i va da Divanul la fie-care notă, pentru veri-ce fel de madea, să ţie condică în care să trecă atât notele ce vor veni, cât şi răspunsurile ce se vor da; şi pe lângă a-cestea să fie dator a citi la Divan şi tote jălbile ce se vor da, să le bu-iurdisescă, şi să Ie însemneze cu iscălitura sa după orînduială, trecendu-se de către condicarul de răvaşe tote jalbile cu răspunsul şi porunca ce se vede în osebita condică a Divanului, care este numai pentru jălbî; la care pentru aceste slujbe şi osteneli ale sale, îi orînduesce Divanul şi lefă pe lună po. tal. 160, şi ci ta frate Vel. Vist. să-l şi aşedî la catastihul lefilor cu acestă sumă ce s’a (Jis, care să i se urmeze şi sâ i-se dea de la începutul acestei următore luni înainte. 1808 Maî 9. (Cod. LIV, fila 346 verso.) (1) Cod. LXV, fila 21, verso. (2) Cod. LXV, fila 23, verso. 200 V. A. URECHIĂ pe lună de la 1 Martie şi câte 2 pânî şi 1 oca carne pe di emiclic, precum au şi cel-l-alţî odăiaşî de la cancelaria Divanului şi Visteriei (li. La 4 Noembre 1811. Divanul cere la Vel Spăt. să rînduiască un rîn-daş din omenii spătăriei, la odaia Divanului I-iu (2). Condicariî continuă a ave un rol important. Acum la I-iul Divan şi Comitet se ţin diverse registre: unul de trecut în resumat notele primite de la Preşedinţi şi Vice-Preşedinţi şi cu arătarea de cursul ce s’a dat notei [Coci. LXIII); alt registru pentru trecerea notelor întregi şi a răspunsurilor Comitetului, apoi mai multe pentru anaforale de procese şi resoluţiuni, etc. (3) Primul Divan compus din Radu Golescu, Isaac Ralet, Mihalache Mânu şi mare Vistier Samurcaş, la 7 Aprilie 1811, cere de la general Steter vice-president ca cei 24 fustaşi ai Divanului să capete bilet uri pentru a fi apăraţi de quartir. Le au avut, dar li sau luat acum de către orînduiţii cias nici, deci să li se reînoiască (4). La Craiova continuă a existe în 1807—1812 vechia organisare, cu mici modificaţiuni. La 2 Decembre 1807, după ordinea lui Lascarov, Divanul din Bucuresci scrie Caimacamului Craiovei, fostul mare logofăt Samurcaş: De la Divan. «Cinstit dumne-ta frate biv. Vel Logofăt Costache Samurcaş (5) Caimaca- (1) Cod. LXV, fila 61. (2) Cod. LXV, fila 13G, verso. (3) Cod. LXV, flia 148. La 26 Decembre 1811.1-iul Divan rînduesce condicar al Divanului Craiovei pe un Ioniţă, ca să aibă a ţine condice şi a trece într’însa tote poruncile ce se trimit de la Divanul de aci la Divanul Craiovei, i cărţile de judecată-i anaforalele, i ori-ce trebă se caută, atât care intră, cât şi cele cari ese din Divanul Craiovei, ca să se afle în totă vremea sciute, spre a se păzi buna orînduială întru tote, şi pentru a lui slujbă şi ostenelă s’au milostivit Divanul asupră-i de Iau miluit cu milele ce se arată mai jos, adecă să fie în pace şi iertat de rîndul dajdiilor ţării, să scutescă de vinăriciu şi dij-mărit drepte bucatele lui i o pivniţă să ţie în oraşul Craiova, scutită şi apărată de fumărit, de vamă şi de alte angariî ce sunt pe pivniţe, cum şi lude 3 să aibă a-şî găsi omeni străini fără de pricină de dăjdii, pe cari să aibă a-î ţine pentru posluşania casei lui cu pecetluituri de la Vi sterie, după adeverinţa dumnedui întâiului ocârmuitor al Divanului Craiovei şi a dumne-lor boerilor divaniţi de acolo, seu a dumne-lor Ispravnicilor judeţelor, că sunt streini cu adevărat........— 1811, Decembre 26. Loghinof Polcovnic, Radu Golescu, Isac Ralet, Michalache Mânu. (4) Cod. LXVI, fila 8G. (5) Samurcaş era persona grată luî O Ipsilante, dovadă Decretul acestui Domnitor dăruind lui Samurcaşî sălaşe de ţigani din ai Domniei. ISTORIA ROMÂNILOR 201 muie al Craiovei, i dumne vostră fraţilor boerî divaniţî de acolo, către acestă copie de predlojenie a Excelenţieî sale tainicul sovetnicul Lascarofl ce s’a trimes la Di van, pe larg pliro-forie, se va lua de dumne vostră de tote celea ce scrie, pentru care, cu tote că şi în trecutele dile s’a trimes dumne-vostră cartea Divanului a căuta treba cu mare luare aminte, dar iată şi acum după maî sus numita predlojanie nu lipsesce Divanul a scrie dumne-vostră, po-văţuindu-vă în parte, ca cu toţii într’o unire şi cu un cuget să vă osîrduiţî din totă virtutea a căuta şi a săvîrşi trebile şi orînduelele ce se trimet de aci de la Divan cu cele maî înlesnite şi cuviinciose mijloce, ca nici un cusur să nu se facă la următorele trebuinţe, nici locuitorii să pătimescă peste măsură superărî şi stenohariî, îngrijind maî vîrtos, ca nisce doritori de patrie şi de folosul ţeriî, a nu se face ticăloşilor locuitorî câtuşî de puţin jaf şi nedreptate de către trimişiî dregătorilor din partea loculuî, ce se orînduesc spre împlinirea şi săvîrşirea poruncilor şi orînduelilor ce se primesc de aci de la Divan, ca şi bieţii locuitorî fiind feriţî şi ocrotiţi de acest fel de pătimire, să potă împlini cele ce se cer pentru curgăborele şi neapăratele trebuinţe; aşişderea să îngrijiţî dumne-vostră a se săvîrşi tote poruncile cele cuviinciose, cu soirea, voinţa şi hotărîrea tuturor de obşte, adică să se dea isbrănire la tote trebuinţele ţării, atât de către dumne-luî Caimacamul cu scirea tuturor boerilor divaniţî, cum şi de către dumne-lor boeriî divaniţiî cu scirea dumne-luî Caimacamului; osebit de acesta să îngrijiţî dumne-vostră cu mare scumpătate şi pentru zaherelele, ce se strîng la magaziile de acolo, ca prin zaptul şi buna chibzuire a domnieî-vostre să nu se urmeze câtu-şî de puţin catahrisis, fiind acesta maî vîrtos una din cele maî întâiu madele, care privesce spre interesul împărătescilor oştirî; de care nu sîntem la îndoială că dumne-vostră veţi fi următorî întocmai de acum înainte.—1807, Decembre 2 (1). Nu târdiîi cade în disgraţie Caimacamul Sarmucaş şi atuncî în locu-’î e numit marele vornic C. Bălăceanu (2). 1 2 (1) Cod. LIV, lila 186. (2) De la Divanul Principatului Ţer ii-Românesc! către Divanul Craiovei. Au venit scirî şi jalbe necontenite de la locuitorii celor 5 judeţe oltene asupra jalurilor şi nedreptăţilor ce li sau făcut în diastima Căimăcămieî logofătului Costache Sarmucaş în felurî de chipuri şi osebit cu luarea fruntaşilor birnicî de prin unele sate (de când au lipsit de aici Domnia Sa Constantin Vodă Ipsilante) dându-se posluşnicî pe la unii alţii şi remânănd ticăloşii birnicî, ceî fără de prilegiu, însărcinaţi peste puterea lor şi împilaţi peste măsură, peste cele-1 alte greutăţi ce pătimesc. De aceea dar Divanul îngrijind a pururea pentru a lor răsuflare, odihnă şi bună petrecere, prin sfat de obşte au chibzuit şi au găsit cu cale de au orînduit de la 10 a următoreî luni president aci la Craiova pre unul dintre noî, boeriî Divanului de aicî, adecă pe dumne-luî fratele Vel. Vornic Costache Bălăceanu, 202 V. A. DRECHIĂ La Octombre 1808 se introduce în locul Caimacamului un fel de preşedinte şi în Divanul Craiovei, sub titlul de «Întâiul ocârmuitor al Divanului Craiovei (1). Acest ccîntâiu ocârmuitor» este fostul Logofăt Constantin Dudescu, care îşi cjice : graf ori conte. Mare Ban al Olteniei este numit, în April 1808, Mano -lache Creţulescu «ca un boer pâmînten evghenii şi epoliptos (2)». ca unul ce este boer pămînten doritor de patrie, vrednic şi cercat la tră-bile ţării. Deci îndată ce va sosi acolo dumne-lui mai sus numitul boer are a îmbrăţişa dimpreună cu dumne-lor boerii divaniţi într’o unire tote curgăto-rele trebi politicesci şi ostăşesc!, sfătuindu-vă cu toţii între domnia-vostră de cele ce privesc spre repausul săracilor locuitori şi feluri de mijloce chibzuind spre a desrădăcina tote acele catahrisis, ce până acum se urma.» (1) Cod. LVI. fila 38. |2) Şese publicaţii la cinci judeţe şi la Divanul Craiovei pentru vestirea băniei Banului Manolache Creţulescu. Fiindcă divanul prin sfat de obşte a găsit cu cale de a însărcinat pe d-lui fratele Banul Manolache Creţulescu cu diregătoria Băniei celei mari, ca pe un boer pămenten bătrân evghenit şi epoliptos, de aceea nu lipsim a face acestă sciută şi Divanului de acolea, de care şi suntem nădăjduiţi, că după obicinuita osîrdire, înţelepciune şi bună purtare a d-sale va odihni Divanul de acolea şi va fi mulţămit pentru ale părţii locului, care se cuvine la diregătoria Băniei şi că se vor urma cu bună orînduială după voinţa Divanului. Deci nu lipsim a vă însciinţa, ca să sciţi şi să cunosceţî pre d-luî, fratele banul Manolache Creţulescu însărcinat cu diregătoria Băniei, şi pentru cele ce se cuvin la diregătoria d-sale veţi însciinţa pre d-luî, ca se arate Divanului spre a se da de la Divan poruncile de cu-viinciosă urmare. 1808 Aprile 10. (Cod. LVI fila 1). Urmeză apoi ca Ban Barbu Văcărescu. De la întâiul Divan către cinstitul Divan al Craiovei.—După predlojenia Ex. S. gen. maior, cavaler, Engelhard vice-president al Divanului, ce au venit la Divan, de la Maiu 17, cu numărul 529, se orînduesce d nelui fratele Vel. Ban Barbu Văcărescu a veni aci la Craiova să fie în anul dregătoriei sale cel întâiu mta*n (membru) al Divanului de acolo, precum s’a urmat mai înainte după privilegiul dregătoriei Băniei, unde împreună cu d-nelor ceilalţi boeri divaniţi (fiind d-nelui capul acelui Divan) are a căuta tote tre-bile şi pricinile, câte se orînduesc de la Divan şi întâiu de la Divanul şi întâiul Comitet de aicea. Dumneluî împreună cu ceî-lalţi boeri divaniţi, are aface îndreptare la ori ce pricină va găsi că nu se urmeză cu bună orînduială în cele 5 judeţe ot peste Olt şi îndreptarea o va face cu mijlocul ce va găsi cu cale. Şi pentru tote trebile şi îndreptările şi ori-ce trebuinţă va fi, d-luî are să ISTORIA ROMÂNILOR 203 Modificarea din guvern, de la Februarie 1810, are electe şi în Oltenia. Căderea partidei luî C. Filipescu, readuce în fruntea Divanului oltean pe Samurcaş (1). se corespondansescă împreună cu d-lor ceî-1 alţi boeri divaniţi, cu Divanul şi întâiul Comitet de aicea. Asemenea are d luî volnicie şi să lipsescă din slujba acelor 5 judeţe pre ori cine va găsi că nu se portă cu orînduială bună, neurmând poruncile, ce vor fi date şi datoriile slujbei sale, seu îl va găsi că face vre un fel de năpăstuire locuitorilor, dintr’acele 5 judeţe, va însciinţa dumne luî pentru acelea la Divanul de aicî, ca să orînduiască prin scirea şi voia Excelenţei sale senatorului Cuşnicov, presidentul Divanului, altul în locul aceluia. Deci se face şi dumne vostră cunoscut, că dumne-luî fratele maî sus numitul Vel Ban Barbu Văcărescu, cu acest haractir şi putere, din porunca celor maî marî stăpânitorî, vine acolea a fi la acel Divan precum sa (}is Şi scrie dumne-vostre, ca să îmbrăţişaţi dimpreună trebile silindu-ve a le căuta cu bună orînduială, spre fără de cusur împlinirea poruncilor, ce de la Divan de aicî se vor trimete Divanului de acolo, spre Împlinirea întru tote a datoriilor Divanului Craiovei şi spre buna ocâr-muire şi aperare de năpăstuire a locuitorilor din cele 5 judeţe, silindu-ve nu maî puţin a ave şi între d-vostră unire şi bună petrecere.—1809, Maiu 18. Semnaţi: Dositei al Ungro Vlahieî, Constandie Buzeu, Manolache Creţulescu banul, Constantin Filipescu, Radu Golescu, Ştefan Văcărescu, Isac Ralet. (1) La 7 Martie 1810 întâiul Divan propune luî Cnez Bagration numirea luî biv Vel Logolet Costache Samurcaş în locul luî Barbu Văcărescu, Caimacamul Craiovei, spre a se face şi în acele 5 judeţe isprăvniciile. (Cod. LXI, p. 65.) l-iul Divan către biv Vel log. Costache Samurcaş. Fiindcă te-aî aretat destoinic în diastima Căimăcămieî la Craiova, de aceea şi acum ca pre un boeriu cu destulă sciinţă la tote câte privesc şi atîrnă la ocîrmuirea Divanului Craioveî, după chibzuirea ce a făcut Divanul de aicî a găsit cu cale şi cu cuviinţă a te orîndui pe d-ta la Divanul de acolo în locul d-luî Dvorn. Barbuluî Văcărescu ce-a fost pănă acum în epistasia Băniei Craioveî, care acestă alegere a Divanului făcendu-se cunoscută şi strălucitului Cneaz Bagration... şi strălucirea sa a întărit’o prin porunca ce a dat în scris la Divan, de la 8 ale acesteî lunî. Ci dar, iată prin acest pitac se face şi d-tale sciută alegerea Divanului şi hotărîta poruncă ce a primit de la Cnezul, prin care te ai orînduit D-ta la divanul Craioveî în locul d-luî Vorn. Barbu Văcărescu, ce a fost până acum orînduit cu epistăsia Băniei. Şi pentru ca să se orînduiască şi ispravnici acelor 5 judeţe ot peste Olt, fără de prelungire, Divanul scrie d tale, ca cât maî în grabă făcend foie de candidaţii ce vei chibzui, să o trămiţî la Divan, a se orîndui ispravnici la numitele judeţe, ca să se arete şi la strălucitul Cnez, după cererea ce au făcut şi după cea d’întâiîi orînduială. spre a se hotărî iarăşi de către strălucirea laobrazele ce va găsi cu cale a se orîndui, îngrijind însă şi d-ta, a alege candidaţi obraze cari vor fi cinstite şi vor păzi dreptatea locuitorilor, iar nu ca cei ce au fost până acum,» 1810 Martie 9. 204 V. A. URECHli Ca consecinţă a acestei schimbări avem o notă apoi, că la 10 Martie, 1810, întâiul Divan supune lui Bagration, conform ordinului acestuia de la 8 Martie, numele candidaţilor de Ispravnici la cele 5 judeţe oltene, «a căror alegere s’a făcut de către dumne-luî biv Vel Logofăt Samurcaş», cel rînduit la întâia dregătorie a Valachieî mici, tot după alegerea Divanului şi din porunca lui Bagration. (1) Au maî fost apoi prim dregător la Divanul Craioveî Manolache Lahovari şi în Iulie 1812 găsim acolo pe Banul Vorn. D. Racoviţa (Cod. LXIV. fii. 68 verso). Personalul şi modificările supravenite în personalul Divanului Craioveî sunt în legătură cu luptele dintre Varlaam şi Filipescu şi se pot vede în note. Constatăm că în aceste Divanurî aii fost numai boerî pămînteni. (2) 1 2 (1) Cod. XLI, fila 65 verso. La 23 Martie 1810 întâiul Divan recomandă luî Engelhard la postul de vel Armaş, rămas vacant prin trecerea luî Costache Samurcaş în epistasia Băniei Craioveî, doî candidaţi şi anume: Const. Bălăcenu, membru în comitetul Divanului, «care în doî anî de (Jile până acum, n’a fost orînduit la nicî o diregătorie» şi pe log. Iordache Slătineanu, «carele în trecutele dile s’a fost orînduit din porunca strălucitului cnez la diregătoria Vorni-cieî a 4-a şi n’a fost nicî d-luî orînduit la nicî o diregătorie în diastimă de 2 anî şi aii dat în scris la Divan, că se lepădă de acesta diregătorie «cu un cuvînt că nu-î este de potriva stăreî dumnealui. Ci dar ori care din d-lor 2 numiţi boerî se va hotărî şi va fi gustul luminatului graf a se orînduî în dregătoria Armăşieî, ne rugăm să aibă Divanul cinstit răspuns.» 1810, Martie 23. [Cod, XLI, fila 72), (2) De la întâiul Divan şi Comitet al Principatului Terii române sci, Fiind-că Divanul a găsit cu cale de a rînduit pe domnia-ta biv. Vel Clucer Dimitrie Brăiloi, divanit şi judecător la Divanul Craioveî, ca dimpreună cu ceî-l-alţî orînduiţî boerî la acel Divan să căutaţi cu totă silinţa atât trebile ostăşescî, cât şi poruncile Divanului, ce vi se trimit şi de tote adese să însciinţaţî Divanului, ca să nu se facă cel maî mic cusur. Aşişderea şi pricinele de judecăţi ale norodului să le căutaţi fără de pregetare, ca să-şî dobândescă ceî năpăstuiţi îndreptarea lor, făcend şi pentru acesta silinţă a se face cercetarea cu multă luare a minte, pentru descoperirea adevărului, ca să nu rămână cine vaşî în năpăstuire. De care scriem dumi-tale, ca să petreceţî într’o unire fără de cea maî mică împotrivire şi în tote dilele să vă adunaţi la locul cel orînduit de Divan, ca să curgă trebile cu o bună orenduială şi să nu se întîmple zăbavă la orî-ce, că aceea este plăcută Divanului şi tuturor de obşte, ci dar într’acest chip să urmaţî. 1808 Oct. Cod. LVI, fila 37. Semnaţi: Dositei Mitr., losif Argeş, Constantin Vist., Ştefan Văeărescu Vornic, Isaac Ralet, ÎSTORÎA ROMÂNILOR 205 Divanitii şi departamentarii Craiovei la Ut. 1808 Oct. 22. Dumne-luî biv. vel Logofăt Dimitrache Bibescu; biv vel Clucer Cornea Brăiloiu; biv. vel Clucer Dimitrie Brăiloiu; biv. vel Paharnic George Ar-gintoianu; biv. vel Paharnic Stan Jianu. In locul luî Argintoianu este apoi numit un ore-care Ştefan şi la 24 Maiu 1809 mai e numit biv. vel Clucer Ioan Vlădoianu. (1) 3 (1) Cod. LVI, fila 111 verso. ( 1808 August 22. Poruncă la Ispravnicii Buzeuluî, ca Sandul Ici-Cioho-dar să fie apărat un car al seu ce l are pentru posluşania casei întru nimic de acum înainte, şi de ’î-au luat caru negreşit să-l slobodă, că de va mai face vre-o supărare nici un cuvînt vrednic nu va avea, nici Ispravnicii nici vătaful Plaiului. Din 1808, Octombre 14, semnat de Mitrop. de Iosit Argeş, Const. Vist., Ştefan Văcărescu şi Isac Ralet către Barbu Văcărescu Vornic, aretându-’î că Vornicul Cretzulescu cere analogia de lefă pe luna cât a ţinut locul luî Barbu Văcărescu, care face, taleri 400. (Cod LIV, fila 58 verso). La 14 Oct. 1808 de la întâiul Divan. Cinstite d-ta frate biv. Vel Vornice Barbule Vâcărescule, fiind-că d-luî fratele vornicul dinul Cretzulescu pe diastima de o lună în cât s’a aflat vel vornic de ţera de jos în locul d-tale, adecă de la 2 ale trecutului Septem-bre, când s’aîi orînduit de către Excelenţa Sa general Cuşnicov, până la 3 ale acestei următore luni, când iarăşi de către Excelenţa Sa s’a făcut aslu, cere a i-se da analogon din preţul Vorniciilor, care socotindu-se’î-se lace a lua d-luî taleri 404. De aceea scrie Divanul d-tale, ca aceştî banî să-î răspuncjî Dumneluî vorniculuî Cretzulescu ca un drept al d-sale. 1808 Oct. 14. {Cod. LVI, fila 35 verso.) Ddui Vornic Istrate Cretzulescu are să ie lefape doue luni, Februarie, Martie pe anul trecut. ~Către Divan. După cercetarea ce am făcut mam pliroforist că d-luî Vornicul a luat lefă numaî până la Martie în anul trecut, cu let 1807 după cum şi însuşi d-luî arată, iară de atuncî şi până la sfîrşitul luî Martie acestuî următor an, cu let 1808, altă lefă nu i-s’au maî dat. — 1808 Iulie 14. Constantin Vistier. 206 V. A. tÎRECBil Un conflict de atribuţiunî se întîmplă în Oct. 1809 între I-iul Divan şi In 18 Novembre 1808 întâiul Divan acordă lui Răducanu Filitis, slujbaş în Divan cu procopsită la trebî delicate şi pentru ca să se silescă şi alţii spre procopselă şi înveţătură, 20 omeni, fără de pricină de dajde şi scu-tela dreptelor lui bucate: viile de vinăriciii şi stupii şi rîmătoriî de dij-mărit şi 2 cârciume în Bucurescî scutite de vamă, de fumărit, de căminărit şi de tote alte dări ce vor fi pe alte cârciume. (Cod. 56; fila 43.) Predlojenia senatorului Cuşnicov din 22 Dec. 1808, prin care este numit logofet de Ţera-de-jos Clucerul George Creţulescu, Stolnicul Ştefan Co-stescu Vornic al obştirilor şi Ispravnic de Dâmboviţa Pah. Scarlat Mihăi-lescu. (Cod. 61, fila 1 verso.) La 30 Martie 1809 după predlojenia generalului Cuşnicov, presidentul Divanului, de la 11 Martie, Divanul însărcineză pre biv. vel. Clucer Iordache Golescu, cu treba logofeţieî ceî mari de obiceiuri. (Veăîşi Cod. LXI fila 6 v.) In aceeaşi di Divanul scrie şi Vistiernicului, să aşedie pre Golescu la catastihul lefilor şi să-’î dea şi scutelniciî cuveniţi rangului. întâiul Divan, compus din Mitropolitul Ignatie, Manolache Creţulescu Grig. Ghica, Istrate Creţulescu, Const. Bălăceanu, Marele Vistier Varlaam şi Ion Comănenu, cere luî Engelhard, la 16 Iulie 1810, spor de lefâ pentru 3 cinovnicî din Divan, anume slugerul Răducanu Poenar (plătit până acum câte 70 tal. pe lună) Pitarul Iordache Rafailă (60 tal. pe lună) şi Zamtirache al 3-lea Logofet (50 tal. pe lună), pe motiv că sunt slujbaşi vechi şi pentru «strădania în care s’aîi aflat şi se află slujind Divanului tot d’a-una nelipsiţi, iar mai vîrtos după scumpetea ce se urmeză acum, urcându-se tote la întreit preţ.» Divanul propune să li se dea câte tal. 180 pe lună la fîe-care. La 18 Novembre 1809 din ordinul Senatoreluî Cuşnicov, dat prin presidentul Engelhard, Divanul a orînduit vel. Vornic al II-lea pe biv. vel. Clucer Roset. (Cod. LVI, fila 91 La 11 Martie 1809 Cuşnicov rînduesce logofet de obiceiuri pre Clucerul George Golescu, în locul luî vel. Logofet Ştirbei, şi ca Ispravnic de Curte în locul luî Lehliu să alegă Divanul 2 candidaţî dintre boeriî vrednicî. Zapciil Divanului la 1809. 1809 Maiu 15 s’a orînduit zapciî Divanului, însă stolnicul Dimitrache Ştirbei, epistat vătăşieî de aprodî. George Pitiştenu vătaf de Păhărniceî. Costache Razu, ceauş de aproclî. Alexandru Palada, vătaf de curte. Medelnicer Ioniţă Boerescu, vătaf de Visterie, iar la 1809, Octombrie 29. s’a făcut vătaf de aproqlî, Grigorie fiul stolnicului Cretenu. 1809 Septembre 24, vătaf de curte Ioniţă Răhtivanul. 1809 Aprilie, Şetrarul Tănase Movilă, vătaf de Divan. (Cod. L VI fila 109.) ÎSTOBÎA BOMANILO& 20? Comitet al ţăreî şi între marele Ban al Craioveî, clela destituirea unui Către strălucit General Bagration. Fiind-că în porunca strălucirii-tale, prin care s’a orînduit cileniî celui întâiu şi al doilea Divan se coprinde şi acesta, că pentru boeriile ce au rămas şi nu s’a rînduit până acum dregătorii lor, adecă Logofeţia de obiceiuri, Vornicia de politie, Căminăria, Armăşia şi Agia, să alegă Divanul candidaţi pentru aceste dregătorii şi să arete strălucirii-tale. Iată dar, după poruncă, făcend alegerea de câteva-şî persone dintre boeri, nu lipsim a-i face cunoscuţi strălucirii tale, embericlisită prin osebită foe, ca să se dea cea desăvîrşită hotărîre de către strălucirea ta, obrazelor, ce se vor găsi cu cale a se rîndui la mai sus numitele diregătorii. (Fără datăy dar este dintre 1—6 Februarie 1810.) (Cod. LXI fila 53 verso.) De la întâiul Divan către Engelhard, că din tote huzmeturile ţării câte se vînd peste an de la Divan, obiceiu vechiu, canonisit şi urmat este de ieu dumne-lor veliţii Logofeţi un avaet orînduit şi afară din huzmetul ocnelor şi al vămilor, cari se vînd pe anul întreg, de la cele l-alte huzmeturi iau havaet deplin, numai cei ce se vor afla în dregătoria Logofeţiilor mari, atunci în vremea vîndărilor şi apoi de se va întîmpla peste puţin să se lipsescă din dregătorii, boerul ce se va orîndui în locu-î nu pote să ceră de la cel de mai înainte a i-se da analog din avaetul acelui huzmet. Iar la huzmetul ocnelor şi al vămilor, fiind-că se vînd pe anul întreg, este împotrivă, adică acele huzmeturi se vînd tot-deauna la Ianuarie 1, de la care luând avaet dumne-lor veliţii Logofeţi, ce se vor afla atunci într’aceste dregătorii ale Logofeţiilor, de se va întîmpla să nu se schimbe în tot anul până la cel-l-alt Ianuarie, rămâne şi avaetul tot deplin al dumne-lor, iar de se vor schimba mai înainte, atunci, făcend soeotelă dumne-lor lunilor ori dilelor, câte vor trece de la Ianuarie 1, până la schimbările, pe atâta îşi popresc şi analogon dintr’acele avaeturî şi ce mai remâne îl dau dregătorilor acelora ce se orînduesc în locul lor; care acest obiceiu aşa s’a urmat până acum precum asemenea şi la Ianuarie trecut, când s’a schimbat şi dregătoriile logofeţiilor celor mari, a urmat dumne lui clucerul Ior-dache Creţulescu, ce a fost mai înainte în epistăsia logofeţiei ţerii de jos de şi a poprit din avaetul ocnelor şi al vămilor analogon numai pe dilele 28 de la Ianuarie, iar cel-lalt avaet l’a dat deplin domniei-sale Logofătului Dumitrache Racoviţă, ce s’a orînduit în locu-î la Logofeţia ţerii de jos. Iar dumne-luî vel. Logofăt de ţera de sus, Teodorache Văcărescu, ce s’a orînduit la acestă dregătorie în locul dumne-luî Clucerului Dinu Filipescu, ce a fost mai înainte epistat al Logofeţiei de ţera de sus, în multe rîndurî ce-rendu-şî prin jalbă către Divan de la (lumne lui Clucerul, dreptul analogon ce i se cuvine din huzmetul ocnelor şi al vămilor de la 28 ale trecutului Ianuarie, s’a judecat şi la Divan şi după obiceiu, s’a urmat, dândui-se dreptate dumne-luî Vel. Log., a-şî lua analogon şi făcendu-se şi două, trei porunci în scris ale Divanului către dumne-luî Cluceru, ca să plătescă cea V. A. tJRECHlI 208 funcţionar din Oltenia, fără prealabila autorizare a Divanului din Bucurescî. Eacă pitacul cu care Divanul din Bucurescî curmă acest conflict: Dela întâiul Divan, către dumne lut fratele Vel. Ban al Craioveî. S’a primit însciinţarea dumi-tale dela 29 a trecutului Septembre, răspuns la cartea Divanului, ce ţi-s’a trimes pentru Titul sin răposatul Ben-gescu, ce l’aî fost lipsit dumne-ta din zapcilicul Polcovniciei Craioveî, spre a se orîndui erăşî, prin care vedem că..............nu dăduşî cu înţelegere gnomia notei, ce s’a dat, când dumne-ta te-aî orînduit Ban la Craiova: paraponisindu-te dicî, că din cuprinderea acei cărţi a Divanului n’aî putut înţelege alt fără de numai, că aceeaşi notă se anerisesce şi lipsind nota cele legiuite mansupurî, ce urmeză întru alegerea Băniei se ridică; pentru care acest parapon al dumi-tale, mirare au avut divanul, în vreme ce cartea aceea ce s’a trimis dumi-tale nu a fost împotrivitore, precum de către domnia-ta ni se scrie, ci următore şi notei şi osebitei cărţi a Divanului ce s’a dat dumi-tale de dregătoria Băniei Craioveî, care amîndouă cuprind într’acestaşî chip, ca dumne-ta să cauţi împreună cu Divanul Craioveî tote trebile, fiind cel maî întâiu obraz al aceluî Divan. (1) La 1812 Aprilie, Contele de Dudescu (Kont* jk,m k8) este întâiul Dregător al Divanuluî Craioveî şi lui, ca la anteriorii Caimacami i se spune că pitacul de rînduire, ce i se dă: «plirusisii (sic) de a lipsi din trebă pe orî-cine din slujbaşii acelor 5 judeţe, pe care îî va dovedi, că nu se portă cu orînduială bună, ci împotriva poruncilor ce le sunt date, fac năpăstuirî locuitorilor, seu vre-o altă rea urmare, să însciinţezî Divanuluî de aici de a orîndui altul în locul aceluia, prin scirea şi voia Excelenţei Sale generalul.......cum şi pentru verî-ce alte trebuinţe vor fi, să te co- respondarisesci împreună cu ceî-l-alţî boerî divaniţî, cu Divanul de aici, de la care să ieaî pentru orî-ce pricină şi trebuinţă poruncile şi poveţuirile cele cuviinciose, carî vor fi de folosul norodului.» * Avem de notat manifestaţiunea din Oltenia şi anume în Divanul Craioveî a unor tendinţe separatiste, de sigur nu reii veclute de capiî muscalî. Divanul craioven cercă să se facă cu totul independente de cel din Bu- ce este dator, nicî într’un chip nu se înduplecă a fi următoriu dreptăţii . . .» Divanul cere luî Engelhard să fie îndatorat Clucerul Filipescu a plăti a-nalogon. 1810 Martie 28. (1) Cod. LVI, fila 82 verso. ISTORIA ROMÂNILOR 209 curescî. In 1809 Caimacamul îşi permite a numi şi destitui direct funcţionari olteni. De la Centru, din Bucurescî; se opresce aceasta şi în 5 Oct. 1809 Divanul central scrie primului dregător din Craiova, care îndepărtase din polcovnicie pre un ore care Tistul, fără de prealabilă autorizare de la Centru; să-l rechieme în slujbă...«De aceea dar se cuvine, ca de acum înainte pre orî-cine veî voi D-ta, a lipsi din slujbă, să însciinţezî mai în-teiu Divanul de aice, ca chibzuindu-se şi de Divan alegerea D-tale, aşia să se orînduească altul» (1809. Oct. 5). * Faţă cu ore-carî veleităţi ale I-luî Divan de a lucra cu ore-care independenţă, de vice-president cel puţin, Engelhard îl rechiamă la subordinare către el prin nota luî din 11 Februarie 1810, în următorea cuprindere: Gheneral major Prezident i cavaler Engelhard. Cinstitului Divan al Valahiei Predlojenie. Fiind eu ieri la domnul acel întâiu comandir al armiei i cavaler Petre Joanovicî Bagration, m’a întrebat Luminarea Sa pentru întărirea cinovni-cilor ce Divanul a aretat Luminării Sale, eu neavend nici o sciinţă de aceşti cinovnicî, ce fără de scirea mea i-au aretat Divanul Luminării Sale, i-am răspuns, că acestă arătare ce a tăcut Divanul nu-mî este prin sciinţă* Luminarea Sa s’a mirat forte de acesta şi mi-a poruncit, ca să fac Cinstitului Divan dojănire şi să-’l însciinţez, că pentru tote si ori-ce pricini, Divanul are a face prin mine aretare către ceî maî mari; pentru care orînduială Cinstitul Divan cercetând va afla în hărţile sale predlojenia, în care se arată cum are să urmeze. Mie măcar că nu-’mî este lucru de trebuinţă o urmare ca acesta, şi să o fac întocmai pretenţie, dar ca să împlinesc voia a celui întâiu comandir al armiei, fac Cinstitului Divan acea maî straşnică dojănire pentru astă urmare, arătându-’î şi acesta, că de acum înainte fără de scirea mea, ca un vice-prezident ce sunt, nicî un fel de aretare către aceî maî marî stăpânitorî să nu îndrăsnescă a face; iar când Cinstitul Divan va avea trebuinţă ca să facă de la sine vre-o aretare Luminatului Domn, atunci făcend două asemenea arătări, să le trimiţă la mine, ca una să rămână mie, iar cea-l-altă să o arăt stăpânireî, şi primind acesta să-’mî arăte Cinstitul Divan ce obraze au fost acele pe carî le-au aretatat Luminatului Domn, ca să le întăresc în datoriile ce Divanul a aretat şi cine anume dintre dînşiî s’au întărit? Iar când şi după acesta, Cinstitul Divan va urma tot cu acest chip, eu silit voiu fi pentru nesupunerea luî cătră ceî maî marî, să fac arătarea mea Luminatului Domn celui întâiu comandir. 1810. Februarie 11. {Cod. LXly fila 56.) V. A. Urechiâ. Istoria Romanilor. 14 âio V. A. tJRECÎÎlI Răspunsul Divanului către Excel. Sa gheneralul Enghelhard. După cuprinderea predlojenieî Exc. tale cu No. 350, ce sau trimis la Divan, scrisă de la 11 ale acestei luni, nu lipsesc cu cinste a face sciut Excel, tale, obrazele ce le-au aretat Divanul către strălucirea luî cnez şi care dintr’acelea s’au întărit de către strălucirea sa orînduindu-se cinovnicî la diregătoriile boeriilor ce rămăseseră deschise, adecă Logofeţia de obiceiuri, Vornicia de politie, Armăşia şi Căimăcămia, şi osebit obrazele dintre boeri ce sau maî adăugat între cileniî întâiului Divan, precum maî jos se însemnară. Şi de acum înainte vom fi următori ca orî-ce arătare va avea să facă Divanul cătră ceî maî mari stăpânitorî, să o facă prin Excelenţa Ta. 1810, Febr. 14. D l Spăt. Grigorie Ghica j » Vorn. Const. Bălăcenu J » Logof. Grădişteanu Scarlat » Logof. Băleanu » Logof. Costache Samurcaş » Clucer. Mihalache Racoviţă » » Tomiţa Crezulescu » » Iordache Filpescu » Stoln. Câmpineanu » Anastasache Comăneanu Ceî întăriţî de strălucitul cnez: D-luî Logof. Băleanu la Logof. de obiceiurî » » Scarlat Grădişteanu la Vornicia de politie. > Căminar Iordache Filipescu la Armaşie. » Anatasie Comăneanu la Căminărie. * Divanul al 2-lea stă subordinat 1-uluî Divan şi Comitet. Numirile la acest al 2-lea se fac după recomandatiunea Comitetului — am spus’o — cu întărirea Preşedintelui rus, E probabil că adese Preşedintele numia şi direct. Convocarea Divanului al 2-lea o face Comitetul la cas extraordinar; el însă se adună în tote dilele (1). (1) La 29 Ghenarie 1810, pitac către dumne-luî Vel logofăt de ţera de sus, ca la 4 cesuri din (Ji să dea de scire dumne-lor boerilor Divanului de al 2-lea, să se afle negreşit aici la Divan, la locul cel orînduit al adunării. Aşijderea şi tuturor calemgiilor i zapciilor şi logofeţeilor Divanului, ca şi maî înainte de numita vreme să se afle toţi aci la Divan, cu toţi ipothesiarii ce sunt a se judeea într’aceeaşî (Ji (Cod. LXI, fila 3 verso) Arătaţi şi orînduiţi de strălucitul cnez între Cileniî inteiuluî Divan \ Arătaţi pentru maî sus numitele 4 boerii. ÎST0IUA îtOMANÎLOÎfc 211 Un fel de descentralizare se ordonă în Iulie 1812, dând Ciciacof, Preşedintele rus de la acel an, drept spătarului de a ţine directă corespondenţă cu Ispravnicatele în anumitele afaceri de atributul Spătăriei, precum afacerile de potere şi de hoţi (1). Numai cât lărgirea de atribute şi de acţiune a Spătarului a dat ocasiune la noue abuzuri şi conflicte în judeţe, cari aii motivat intervenirea comandanţilor ruşi în câte-va rîndurî (2). * 3 De la întâiul Divan la Vel Logofăt de ţâra de sus. Să dea poruncă tuturor calemgiilor Divanului precum şi zapciilor, ca la 3 cesurî din di dimineţa să se afle toţi la Divan, însă zapciiî fie care cu pricinele ce vor avea gata a le înfăţişa, ori la dumne-lor boeriî divaniţî saii la Comitet; precum şi calemgiii cu trebile lor săvîrşite, ca să nu stea locuitorii şi alţi ipothesiarî ce aii pricini, zăbovindu-so şi perdendu-şî vremea lor. Iar care dintr’înşiî nu va păzi şi nu’şî va urma datoria sa, să li se arete, că nu numai au să se pedepsescă aretându-î Excelenţei sale generalului, ci se va lipsi şi din slujbă.—1812, Februarie 19. Manol. Creţulescu, Isaac Ralet, Barbu Văcărescu, Vel Vistier Varlaam şi Constantin Samurcaş. (1) La 5 Iulie 1812 s’a făcut de scire tuturor Ispravnicilor «pentru dre-gătoria de Vel Spătar. Fiind-că cu întărirea celui maî mare comandir al armiei Dunărei Ciciacol s’a încredinţat dumne-luî cinstit biv Vel Logofet Grigorie Băleanu (?) ca pentru verî-ce pricinî urmeză la acestă dregătorie să aibă Ispravnicii a se corespondarisi cu dumne-luî, cum maî vîrtos pentru pricinele de tâlhăriî, hoţii i gazde de hoţi, când se va simţi în părţile lo-culuî, pe de o parte să dea în scire Polcovnicului, dând şi tot ajutorul, ca să iasă cu toţiî să-î prindă, iar pe de altă parte să însciinţeze Spătăriei precum şi pe potera de catanele steagurilor spătărescî, să nu le metahe-risiţî dumne-vostră la alte trebî ale judeţului, ci să-î lăsaţî a fi numai pentru pază. străjuirea şi prinderea hoţilor, maî vîrtos într’acestă vreme; ci dar aşa să urmaţi negreşit » (2) De la întâiul Divan către Ispravnicii de Prahova. Insciinţarea dumne vostră, scrisă de la 7 ale acestei lunî, ce aţî trimes la Divan, s’a primit şi am vedut cele ce însciinţaţî pentru omeniî cinst. Spătării, ce se trimet aci în judeţ cu feluri de mumbaşirlicurî, că nu urmeză după orînduială a săvîrşi cele ce sunt porunciţi prin scirea Isprav-nicatuluî, precum şi pentru un Mihalaehe neferul spătăresc, ce a venit într’aceste clile aci în judeţ, ca să ridice pe un Filip ot Corlătescî, pentru taleri 50, că neurmând a da de scire Isprăvnicatuluî, nu numaî că nu ’l-aţî lăsat să ridice pe numitul Filip, ci încă era să şi-l pedepsiţi; care acestă urmare a dumne-vostră, a pedepsi om al cinstitei Spătării şi cu tote că d-luî fratele Vel Spătar ne-a dat încredinţare, că apururea în volniciile cu cari trimete mumbaşirî omenî spătărescî prin judeţe, numesce ca acele po- 212 V. A. tJRECHl Miloşevicî, la 14 Maiu 1810 cere Divanului catastih de câţi cinovnicî se află despre partea Spătarului în fie-ce judeţ, cât şi alţi omeni slujbaşi ce sunt sub stăpânirea Spătăriei, cil aretare în ce anume trebă sunt orînduiţi şi de dau cevaşi bani în haznea? (Visterieî). Asemenea catastih se cere şi de la Armaş şi cu desluşire de suma Ţiganilor de sub privegherea Armăşiei: în ce chip îi stăpânesce Armaşul? Câtă dajdie strînge de la fie-care? Asemenea catastih cere Miloşevicî şi de toţi ceî-l-alţi cinovnicî şi slujbaşii ce sunt orînduiţi în Bucurescî.—(Cod. LX\\ fila 330.) La 20 Maiu 1810 l-iul Divan ordonă Spătăr. (după ordinea lui Engelhard) ca pre Polcovnicul Saiov, ce sa dovedit învinovăţit jăfuind pe locuitorii din partea locului, unde aii fost orînduit Căpitan, nu numai să i lipsescă din slujbă, ci încă să se însemne şi în condica Spătăriei, ca altădată să nu se mai orînduiască. (Cod. LXV, fila 34.) întâiul Divan către Şteter, răspunzând la predlojenia acestuia, «pentru carnea ce te ai însciinţat Excelenţa-Ta, că ieaii Ispravnicii de Prahova lăr* de plată de la măcelarii din oraşul Ploescilor, câte 4 oca pe di fieş-care, avem cinstea a respunde Excelenţieî-Tale, că Divanul îndată a făcut poruncă către Ispravnicii numitului judeţ, că de vor fi avend pentru acestă urmare a lor vre-o poruncă, ori domnescă sau a Divanului, să o trimiţă aici, spre a o vedea, iar de nu, nu numai să se păzescă de acum înainte de ast-fel de urmare, ci încă să plătescă măcelarilor şi totă carnea ce vor fi luat până acum; iar pentru osânda Ispravnicilor, de nu vor fi avend vre-o poruncă, precum s’a clis mai sus, Divanul găsesce cu cale, să dea fieş-care câte tal. 100 la cutia milosteniilor; pentru care va avea Divanul cinstitul respuns al Excelenţeî-Tale. (Cod. LXVI, fila 146.) runcî să le săvîrşescă orînduiţii mumbaşiri prin scirea Ispravnicatuluî; dar şi de s’ar întîmpla vre-o dată a urma vre-un mumbaşir în potriva cuprinderii din volnicia cu care se trimete, dumne-vostră atunci se cuvine să însciinţaţî cinst. Spătărie pentru acestă netrebnică urmare a mumbaşi-rilor, ca să-’şî iea unul ca acela, cuviinciosa pedepsă chiar de la cinst. Spătărie zabitul seu, precum corespondarisesc tote cele-l-alte Ispravnicaturi tot-d’auna cu cinst. Spătărie pentru orî-ce pricină privesce asupra dregă-toriei sale, care acestă corespondanţie cu cinstita Spătărie, vedem că de la Decembrie cu totul lipsesce şi apoi îndrăsniţi a scrie la Divan un cuvînt ca acesta, că veţi pedepsi omenii Spătăriei? De aceea se poruneesce dom-niei-vostre, ca de acum înainte să urmaţi întocmai precum mai sus s’au dis: a corespondarisi pentru acest fel de pricină cu cinstita Spătărie, spre a nu se mai întîmpla acest-fel de pricină, care aduce ponos la datoria dumne-vostră. —1810, Iulie 12 (Cod. LXV, fila 45.) Istrate Creţulescu, C. Bălăceanu, Vel Vistier, Ion Comănenu. ISTORIA ROMÂNILOR 213 Cât de puţin se stârpi acest abus se pote vede din acestă-l-alt document, din Octombre 1811: De la întâiul Divan. Excelenţa sa domnul gheneral-maior 1 cavaler Şteter viţ prezident al Divanului prin predlojenia excelenţei sale cu No. 8133 de la 11 ale ur-mătoreî au arătat Divanului, că ofiţerul acelui judeţ prin raport l’au în-şciinţat cum că dumne-vostră aţi fi luând fîeş-care pe totă diua câte patru oca carne fără de bani de la măcelarii oraşului Ploeştî, cu cuvînt de obi-ceiii; pentru care Divanul iată întradins poruncesce dumne-vostră că de veţi fi avend vre o poruncă domnescă, seu cartea Divanului pentru acestă urmare, fără de zăbavă să o trimeteţî aici la Divan, spre a se vedea, iar de nu, să plătiţi totă carnea câte o vei fi luat până acum acelor măcelari, părăsindu-vă cu totul de acesta; şi de priimirea şi punerea în lucrare acei porunci să aibă Divanul respunsul dumne-vostră.—1811, Octombre 18. (1) Radu Golescu, Isaas Ralet, Mihaiu Mânu, Polcovnic Loghinov. * Am vădut reorganisarea făcută de Muscali în Divanurile ţereî. Admi-nistraţiunea judeţeană încă primesce modificări. Pe lângă fie-care isprăvii icat se adaogă câte un ofiţer rus, care acela devine, nu numai un adaos la budgetul ţăriî, dar şi principalul factor din judeţ. Acest ofiţer înţeles cu Ispravnicii, în loc de a-’î controla împarte cu eî jăfuirea, fără de nici o oprire, a sărmanilor locuitori, aşa că de răul administraţiuneî se sparg satele, fugind locuitorii prin codri, deacă nu le succede să trecă vre-o graniţă (2). * 2 Cod. LXV, fila 130 verso. (2) Vecjî abusurî de ofiţerii de judeţ după Cod. LXVI, fila 110, în Iunie 1811. Către Steter de la întâiul Divan. Din alăturata jalbă ce au dat către Divan locuitorii orăşeni ot Câmpulung, i din osebit alăturatul catastif iscălit de judeţul oraşului, vei lua Excelenţa-Ta pliroforie pe larg, de cele ce jăluesc pentru cheltuelele ce le-au făcut dumne-luî ofiţerul Ispravnicatuluî în trebuinţele domnieî-sale, ci fiind-că jăluitoriî orăşeni cer a li-se plăti aceşti bani, seu a se risipi cu cislă prin tot judeţul şi asupra celor-l alţî locuitori şi Divanul nu se scie dator la dumne-luî ofiţerul, mai mult de cât ceî tal. 100, ce-’î sunt orîn-duiţî pe totă luna pentru casa dumne-luî, nu lipsim a areta Excelenţeî-Tale, rugându-ne a ave cinstit răspuns, ce urmare să facă Divanul pentru aceştî banî, ce arătă numiţii orăşenî că au cheltuit după cererea dumne-luî 214 V. A. URECHIĂ Vechia orgânisare la judeţe este mult nlaî schimbată ceva mai apoi. In loc de doi Ispravnici români, se lasă unul singur şi pe lângă el ofiţerul muscal, iar pe lângă aceştia câte doi «zasedatell» Dar nu târcliu se mai în fiinţeză şi un al treilea ispravnic. Contra primei organisărî reclamă I-iul Divan şi Comitet, la Maiu 1810 în modul următor: «Cu căzută cinste aretăm Excelenţei Tale (lui Miloşevici), că aici într’a-eestă ţeră, precum şi în Ţera-Moldoveî obiceiu a fost din vechime de se orînduia piin judeţe câte doi căpitani ispravnici, adecă la fieş-care judeţ, cari fiind într’o unire şi de o potrivă căutau şi trebile judeţului cu mai multă înlesnire, ajutorându-se unul cu altul; iar după orînduiala ce se ur-meză acum de sunt pe la fieş-care judeţ numai câte un căpitan ispravnic i câte doî zasedetelt împreună şi cu orînduitul ofiţer, se pricinuesc doue lucruri: l-iu adecă, că nefiind atîrnate tote trebile judeţului din îngrijirea numai a căpitanului ispravnic, nu pote să le sevîrşescă tote în vremea lor, precum şi zasedetcliî socotindu se maî mici decât căpitanul ispravnic şi neputend a o suferi acesta, nici o învoire nu pote fi între dînşiî şi dintr’acesta mulţi sunt siliţi, dintre dînşiî (cari după vremi au stătut căpitani ispravnici şi s’au aretat cu vrednicie) a se trage din da- ofiţerului în trebuinţele domnieî-sale.—1811, Martie 17. (Cod. LXVI fila 81 verso.) Nota întâiului Divan către generalul Şteter. La Divan s’au jaluit plăeşiî din plaiul Pârscovuluî şi din al Slăniculuî din jud. (sic) Buzeuluî pentru dumne-luî Parucicul Danţov din Ispravnicatul acelui judeţ, că de la o vreme încoce s’a întovărăşit cu Răducanu Pâcleanu, sameş de acolo, făcendu-le jafuri, şi apoi le-au trimes pe amîndoue plaiurile 24 buţî cu vin pe moşiile ce au, prin cârciume, pe cari vinuri le cere a le plăti vadra câte tal. 2 şi jumătate, şi lor nedându-le mâna le au lăsat de le-au pus prin cârciume şi nici chiria dusului nu le-au plătit şi acum ’î-a ridicat cu cazaci şi ’î-a dus la dumne lui cerendu-le să dea adeverinţă, că cu a lor bună-voie s’au pus vinurile prin cârciumele lor. Asemenea şi la slujba Vornicieî pe vremea cât era asupra ofiţerului de la Ispravnicat, leau luat pe vitele de pripas câte 6 şi câte 8 lei globă şi se rogă a li-se lace îndreptare la acestea; pentru care avem cinstea să aretăm Excelenţei-Tale, ca să bine-voescî a li-se face îndestulare la dreptatea ce vor ave. — 1811, Iunie 16. (Cod. LXVI, fila 110 verso] La 3 Septembre 1811. — Primul Divan comunică generalului Şteter o nouă jalbă a boerilor, boernaşilor şi a unui Nicolae, fost al 3-lea Logofet, cu toţii din Câmpulung, reclamând asupra ofiţerului de la Ispravnicat de Muscel. (Cod. LXVI, fila 132 verso.) ISTORIA. ROMÂNILOR 215 toria lor şi aşa urmeză a remânea numai căpitanul ispravnic şi nici unul clin ceî cercaţi şi vrednici a nu primi să fie în orînduiala de zase-deteli, din care pricină se nasce o mare zăticnire la săvîrşirea grabnicelor trebuinţe ce sunt acum prin judeţe. Al 2-lea, că şi Visteria, pe lângă lipsa ei mare întru care se află, se însărcineză şi cu lefile acestora, căci unde erau maî înainte câte doi, acum sunt câte 4. Şi în cele după urmă vedem că în Moldova, vecina acestei ţerî, orînduiala Isprăvniciilor se urmeză precum a fost şi maî înainte, în vreme ce cererile şi trebuinţele de acolo sunt mult maî mici şi maî uşore decât de aicea. De aceea rugăm pe Excelenţa Ta, să bine-voescî, pentru destoinicile pricini ce se arată maî sus, ca orînduiala să remâe a se urma şi de acum înainte întocmai precum s’a urmat din vechime, precum şi în Moldova asemenea se păzesce, de a fi, adecă, numai câte 2 căpitanî ispravnici deopotrivă la fieş care judeţ, spre a nu se face o acest fel de osebire la acestă ţeră dintre ţera Moldoveî, care este sciută că dintru început aii cercat mult maî u-şore patimî şi respunderî decât acestă ţeră. —1810 Maiii. Semnaţî: Al Ungro-Vlachieî Mitr., Manolache Ban, Grigore Ghica, Istrate Creţu-lescu, Const. Bălăcenu. Dăm în note diverse acte din carî lectorul pote vedea, că şi la alegerea personalului administrativ (al Ispravnicilor) a predomnit nume de boerî pămîntenî, cea ce nu a împedicat groznicele abusurl sevîrşite în unire cu ofiţerii ruşî (1). (1) Ispravnicii din 1808 si 1809. Rîmnicul-Sărat. Paharnicul Alecu Creţulescu este rînduit la 3 Iunie 1808, apoî la 28 Aprilie 1809 înlocuit cu Pah. Matache Nieoleseu. Al 2-lea Ispravnic de Rîmnicul-Sărat, la 4 Decembrie 1808 este Pah. Nicolae Ialomi-ţeanu şi la 20 Maiii 1809 Clucerul Alecu Nieoleseu. Buzeu. Medelnicerul Alecu Vilara şi Medelnioerul Iancu Cârlova. Saac. Paharnicul Constantin Grădişteanu şi după câte-va lunî Paharnicul Ioan Ştirbeî îl înlocuesce. Căminarul Nicolae Filipescu, Ispravnicul al 2-lea de la Iunie 1809, este înlocuit la 12 Iunie 1809 prin Stolnicul Şerban Grădişteanu. Prahova. Serdarul Iancu Cocorescu de la 29 August. 1808, înlocuit la 8 Maiii 1809 prin George Drăgănescu. Al 2-lea Ispravnic Nicolae Vâcărescu Căminar, din 25 Ianuarie 1809. Judeţul Ialomiţa. Stolnicul Apostolache din 3 Iunie 1808 înlocuit la 8 Maiii 1809 prin comisul Costache Răsti. Al 2-lea Ispravnic Grigorie Filipescu de la 4 Decembrie 1808. Judeţul Ilfov. Paharnicul Grigorie Româniţi de la 4 Decembre 1808, în- 216 V. A. URECHIÂ. Toţi funcţionarii şi mai ales Ispravnicii sunt chiămaţi, din ordinul lui Cuşnicof, în Iulie 1808, să depună următorul jurămînt, care nu-’î va îm-pedica de a fi reî şi hoţi: Făgăduiala şi legătura, ce prin jurămînt evcingelnic se îndatoreză toţi Ispravnicii judeţelor, după porunca Excelenţei Sale generalului Cuşnicof. «Eu cel mai de jos iscălit, jur şi mo făgăduesc, pe numele a-tot-puternicului locuit la 8 Mai 1809 de Serdarul Costache. Al 2-lea Ispravnic Şătrarul Di-mitrache Slătinenu de la 3 Iunie 1808, înlocuit şi acesta la 8 Maiu 1809 de Med. George. Judeţul Dâmboviţa. Paharnicul Scarlat Mihăilescu, de la 28 Decembre 1808 şi Slugerul Nicolae Bălăcenu de la 4 Iunie 1808, apoi înlocuit la 8 Maiu 1809 prin Slugerul Filip. Judeţul Vlaşca. Paharnicul Ioan Ştirbei înlocuit la 12 Iunie 1809 de Paharnicul Constandin Grădiştenu şi Stolnicul Grigorie Grădiştenu din 1808, înlocuit la 8 Maiu 1809 prin Coridalelsu. Judeţul Teleorman. Serdarul Iancu Câlinescu, din Februarie 1809 şi Serdarul Răducanu Caramanlău din 1808 Iunie 3, înlocuit la 8 Maiu 1809 prin Paharnicul Mihăiţă Filipescu. Judeţul Muscel. Paharnicul Iordache Mavrodoglu din Februarie 1809 înlocuit la 8 Maiu 1804 prin Grigorie Grecenu şi Stolnicul Constantin Go-lescu, din 14 Maiu 1808, înlocuit la 8 Maiu 1809 prin Paharnicul Costache Roset. Judeţul Argeş. Paharnicul Pană Costescu din 3 Iunie 1808 înlocuit prin promoţiunea din 8 Maiu 1809 prin Paharnicul Românit trecut aci de la Ilfov şi căminarul Iordache Răsti din 1808 înlocuit la promoţiunea din 8 Maiu 1809 prin Stolnicul Palada. Judeţul Olt. Iancu Fotino, din 20 Februarie 1809 şi Pitarul Vencea din 3 Iunie 1808, înlocuit la 8 Maiu 1809 prin Serdar Vulturescu. Judeţul Romanaţi. Slug. Constantin Bengescu, din 20 Octombre 1808, înlocuit la 28 Aprilie 1809 cu Med. Ştefan Bibescu şi Slug. Grigorie Brăiloiu din 15 Iunie 1808, înlocuit la 28 Aprilie 1809 cu Medelnicerul Sevastia. Judeţul Vâlcea. Paharnicul Ioan Venescu, din 29 August 1808, înlocuit la 1809 prin Cămin. Dincă Socotenu şi Medelnicerul Constantin Almăjanu, de la 3 Iunie 1808, înlocuit la 8 Maiu 1809 cu Medeln. Dinu Oteteleşanu. Judeţul Dolj. Cluc. Dinu Brăiloiu, de la 3 Iunie 1808, înlocuit la 8 Maiu 1809 cu Paharnicul Ghiţă Bengescu şi Serdarul Alecu Bengescu de la 3. Iunie 1808, înlocuit la 8 Maiu 1809 prin Slugerul Nicolae Brăiloiu. Judeţul Gorj. Căminarul Constantin Socotenu, de la 20 Octombre 1808, înlocuit la 8 Maiu 1809 prin Medelnicerul Răducanu Bengescu şi la Sep-tembre 1809 prin Clucericul Ionică Brăiloiu şi Stolnicul Ştefan Bujorenu, de la 23 Decembre 1808, înlocuit la August 1809 prin Aga Pantazoglu. Judeţul Mehedinţi. Clucerul Constanin Haralambie, de la 20 Octombre 1808 şi Stolnicul George Coţofeanu de la 3 Iunie 1808, înlocuit la 8 Maiu 18Q9 prin Cluceriul Glogovenu, iar la 2 Septembre 1809 prin Medelnicerul Constantin Oteteleşanu. ISTORIA ROMÂNILOR 217 Dumnedeu şi înaintea sfintei Evanghelii, că voesc şi sunt dator a sluji la dorita mea patrie, cu credinţă şi lără de făţărnicie. Aşişderea voiu fi supus la poruncile prea înaltei stăpâniri, osârduindu-me din totă virtutea, ca să împlinesc datoria Isprăvnicatului cu care sunt însărcinat, săvîrşindu-o cu rîvnă adevărată şi cu credinţă, spre a se vedea rod şi folos din slujba mea, fără de a me areta cu vre-o lăcomie de câştig, seu cu părtinire şi patimă asupra cui-va şi, ci la ori-ce întâmplare să me port cu cuget curat şi cu dreptate către locuitorii, ce se vor fi aflând sub ocârmuirea mea, căutându-le pricineîe judecăţilor cu dreptate şi ocrotindu ’i de cele nedrepte şi îngrijind cu luare aminte cu de-adinsul pentru a lor bună stare. Pe lângă acestea, îndată ce voiu lua pliroforie pentru vre-un lucru împotri-vitor la folosul patriei, seu pricinuitor de stricăciune şi de pagubă, atunci nu numai să fiu dator a însciinţa îndată şi a face cunoscut, ci încă să me silesc în tot chipul de a-1 popri şi a-1 depărta şi ori-ce taină mi-se va încredinţa, să o păzesc cu statornicie, şi în scurt că me voiu purta ca un credincios fiu al patriei şi ca unul ce am a da semă şi răspuns înaintea lui Dumnedeu şi a înfricoşatului seu Divan. Deci săvîrşind acest jurămînt al meu sărut cuvintele şi crucea Mântuitorului meu. Amin.» Acest jurămînt a fost trimis către boeriî Ispravnici din tote judeţele cu următorul pitac de la Divanul Principatului Ţerii-Românesci. «Porunca Excelenţei Sale generalului Cuşnicof, dată către Divan este ca d-vostră de faţă cu orînduitul din partea Divanului să săvîrşiţi acest jurămînt întocmai precum în maî sus numita copie, ce e trimisă de Excelenţa, se cuprinde. Pentru care sau scris de Prea Sfinţia Sa părintele Mitropolitul, protopopului de judeţ, ca de faţă cu.....................ce s’a orînduit din partea Divanului se săvîrşesce acest jurămînt în biserică pe sfînta Evanghelie, dându-’i şi în scris sub iscăliturile d-vostre, iar care nu va voi, să însciinţaţi Divanului, spre a răspunde Excelenţei Sale. 1808. Iulie (1). încă înainte de purtarea de jurământ I. Divan adresase ispravnicilor o cerculară din care se vede că el se temea, să nu facă ispravnicii şi oamenii lor jăfuirl şi nedreptăţi. (2) 1 2 (1) Cod. LVI, fila 17. (2) De la Divan către Ispravnici. Fiind că după orînduiala bunei ocârmuiri urmeză a avea Divanul sciinţă de ori-ce porunci se vor trimete prin judeţe pentru veri-ce feluri de pricină politicescă, şi pentru veri ce fel de orînclueli privesc spre împlinirea celor trebuinciosă ale împerătescilor oştiri, şi în scurt pentru ori ce altă 218 V. A. URECHIA Dăm scirî şi despre unii din Vatafî de plaiu. (1) madea, spre a nu se face părtinire, năpăstuiri seau vre-o alta câtuşi de puţină mişcare prin taină de către dregători, şi ceia-lalţî zabiţî aî judeţului, din care se nasc apoi multe nedreptăţi şi asupriri; de aceea dar porun-cesce Divanul şi d-vostră Ispravnicilor acestui judeţ, ca de acum înainte până nu veţi vedea obştesca poruncă a Divanului, pentru veri ce fel de madea, precum s’a dis mai sus, să nu îndrăsniţî a pune în lucrare numai cu vre-o parte, cum va fi poruncă atât d-vostră, cât şi zabiţiî plăşilor, căci dovedindu se împotrivă una ca acesta, să fiţi bine încredinţaţi că nu veţi avea cuvînt de îndreptare. 1808 Martie 23. (1) Vătafi de la plaiuri în 1808. Plaiul Ialomiţa din judeţul Dâmboviţa, Teodorache Dobrogeanu la Iulie 15. Plaud Pirscov din judeţul Buzeîi, biv. 3-lea Post. Iordache, Dumitru Log. 1809 Ghenarie 15. Plaiul Slănic din judeţul Buzeu, Gheorghiţă, 1808 Oct. 1. Plaiul Râmnic din judeţul Slam. Râmnic, Alex. Mironescu. 1808 Oct. 1. Plaiul Prahova din judeţul Prahova, Mihalache cel ce a fost. 1808 Oct. 1. Plaiul despre Buzeuy sud Saac, Dumitrache biv. Vist. idem. Plaiul Teleajinul, Saac, Dumitrache Polcovnic, idem. Cărţile li sau iscălit la 20 Noembre 1808. (Cod. LVI, fila 117). Carte de Vătaf de Plaiu. De la Divan. S’a dat acestă carte a Divanului .... care s’a orînduit Vătaf la plaiul ... . sud ... să fie cu priveghere cliua şi noptea, ca să păzescă plaiul şi potecile, cu plăiaşî i potecaşî, de hoţi, de tâlhari, şi de cele ce sunt poprite a nu eşi din ţeră, şi orî-când se va întîmpla hoţi prin plaiu, să sară cu plăieşiî să-’î prindă, şi cu bună pază să-’î trimită la Ispravnicii judeţului, ca şi dumne-lor să-’î trimiţă cu bună pază aici, iar pentru cele ce se vor găsi asupra hoţilor când îi va prinde, cal, arme seu borfe, câte dintr’acelea vor cunosce păgubaşii, şi le vor dovedi, să şi le iea, iar câte vor remânea ale hoţilor, acele după obiceiu să le iea vătaful cu plăiaşiî, iar de vor avea hoţii case şi alte bucate, la acelea să nu se amestece vătaful, ci Ispravnicii să le iea în zxpt să plătescă păgubaşilor; să păzescă şi satele plăieşescî, ca să nu tugă seu să trecă peste plaiu, şi aşa nici un om, nici lucruri, marfă, fără de revaş să nu slobodă; când se va întîmpla plăieşiî din vătăşia lui să aibă gâlcevurî şi pricini mai mici, să se judece de vătaf, fără de a lua de la acei plăiaşî cât de puţină gloabă, fără numai să-’î certe cu bătăi după mesura vinei lor, fără de a se întinde însă cu acesta a pedepsi pre omenî cu bătăi straşnice, care eî nu sunt slobodî a o face acesta, ci mai mult decât douedecî seu treîdecî beţe să nu fie volnic Vătaful a bate, iar pricini de vinovăţii marî, cărora li se cade pedepsă mai mare, au a le cerceta Ispravnicii, cari au voie a judeca şi pe Vataf; ISTORIA ROMÂNILOR 219 Jacaşî şi eî, erau Vătafii de plaiuri, dar de multe orî eî erau aşia, din causă că marii Vornicii îî schimba mereu din funcţiune, ca să şî facă câştig din nouele numiri. Contra unui asemene abus aii adresat l-iul Divan următorul pitac: De la Lui Divan către Vel Vornic de ţera de sus. S'au jăluit unuia din Vătaşiî de plaiuri că Vel Vornic îî scote şi pune alţii în locul lor, când eî sunt încurcaţi cu plaiurile în sumă de bani pentru răspunderea orînduelelor Visterieî. Divanul e de părere: Maî bine ar fi să nu se înlăture aceştia ce sunt vechi, cari sciu starea plaiului şi-l pot chivernisi maî bine, maî vîrtos, acum în vreme de primă-veră, ca să nu se spargă plaiul. Marele Vornic răspunde, că şi ceî ce-î orînduesce el, sunt omeni vrednicî, cu ehezăşiî bune. I-ul Divan îî cere acum să-î trămită chezăşiile a se vedea şi a fi sciute, cari chezăşii să fie de credinţă, din orice treptă, afară din boerî şi sudiţî şi să dea prinsore, că se va purta Vătaful cu bună orînduială şi a se feri de orî-ce nedreptate seu jăfuire, ne-îndrăsnind a lua din plaiu nicî un ban maî mult peste cele orînduite prin ponturile Divanuluî ce i se dau la mână, şi după ce veî lua acest fel de ehezăşiî şi le veî tace cunoscute Divanuluî, atuncî Divanul cere a fi d-ta răspunzător pentru orî-ce cusur vor face acei Vătaşî în orî-ce fel de chip, care acesta să-î o şi daî dumne-ta în scris şi îndată se vor da cărţile de Vătaşî.—1811 Februarie 4 (1). cheltuială pentru vînaturî, şoimi, şi verî-ee alte să nu fie volnicî Vătaşiî de sineşî fără de poruncă în scris a face cislă pe sate, ci la vremea aceea Vătaful făcend foie de cheltuială, să se cerceteze de Ispravnici, şi pe cât va fi dreptă fără de încărcătură, se va plăti acea cheltuială, cu porunca Divanuluî, făcendu-se cislă pe sate. Vătaful de plaiu să nu lase locurile de pază şi să âmble după strînsul banilor dăjdieî, ci strînsul banilor să-’l facă cu plăiaşiî, iar el să stea la locurile de pază. Vătaful să aibă a lua dela toţî casnicii ce locuesc în plaiu, clacă câte o di pe an, precum şi de la turmele cu oî câte un miel mic, i câte un caş de stînă; să fie şi de tote podvedile şi angariile aperat; să dea şi orînduitul plocon la dumne-luî vel. Vornic tal. ... iar nu maî mult. Poruncesce Divanul, orînduitule Vătafe, mergend la numitul plaiu, să cauţi să păzescî tdte acestea maî sus aretate porunci, să te ferescî de jafuri şi încărcături maî mult la cislele satuluî, i de cazne şi bătăi fără de vină, de la nimenea maî mult să nu cutezî a lua cu nume de venit al teu peste cele maî sus orînduite, pentru că se va tace cercetare în plaiu, şi de te veî găsi cu vre-o luare maî mult te veî pedepsi straşnic. Porunceşte Divanul şi vouS locuitorilor, să-l cunosceţî ca Vetaf, să-î daţi ascultare la trebile plaiuluî, căci cine se va areta cu nesupunere, unul ca acel se va pedepsi.— 1808 Ghenarie. (1) Cod. LXV fila 59. 220 V. A. URECH1A * Dintre toţi funcţionarii administrativi, ceî cari prin faptul că erau în contact imediat cu ţeranul, erau cei mai mari jăfuitorî aî lui, erau Vătaşiî de plaiuri. Numerose sunt reclamaţiunile plaiurilor contra Vătaşilor. In eâte-va rîndurî asemenea reclamaţiunî avură de consecinţă o trecetore în' voire acordată locuitorilor din plaiu de a-’şî alege înşişi pe vătaful lor. Dăm în notă acte diverse, cu referinţă la aceşti funcţionari (1). * I * 3 (1) In Martie 1810 întâiul Divan arată lui Engelhard, că locuitorii din plaiul Lovişteî, jud. Argeş, cer înlocuirea Vătafului de plaiu Nicolae prin Anastasie Postelnicelul, pămînten de acolo, aretând ca Nicolae este un jă-fuitor. Divanul a trimis cercetare la faţa locului, să afle dacă cererea acesta este a majorităţii locuitorilor, «care parte sunt mai mulţi : ceî ce nu-’l primesc?» Jafurile săvîrşite de Nicolae, se vor cerceta de rînduiţiî cercetători, ce se vor trimite acolo de către cinstita comisie. 1810. Martie 22. (Cod. LXI, fila 72 verso.) I ul Divan de la 27 Februarie 1812 ordonă Vornicul de ţera de sus, să pue alt Vătaf, după alegerea locuitorilor, la plaiul Putneî, de vreme ce eî prin jalba către Vornicul arată că nu maî primesc pe cel actual pîrît de eî. Loghinov, Mânu Creţulescu, Isac Ralet, Barbu Văcărescu Vel Vistier. [Cod. LXIV fila 19 verso). Biv Vel Vornic Gr. Ghica se jăluesce Divanuluî că din pricina jafurilor ce sufer Mocanii ce se cobor cu oî în plaiuri, de la Vătafi, nu şi-a putut da în arendă rnunţiî la mocanî. Comitetul trămite carte deschisă la Ispravnicii judeţelor muntene poruncindu le straşnic, ca nicî într’un chip să nu îngăduiţî pe pîrîţiî vătafi a se întinde cu manile lor, căcî de ni se va maî face asemenea aretare nu numaî că eî vor fi vinovaţî a întorce înapoi şi a-şî lua cădluta cercetare, dar încă şi dumne-ta vei fi îndatorat a da res-puns.—1812, Iulie 12. {Cod. LXIV fila 67). 1810 Martie 11. întâiul Divan ordonă Ispravnicilor de judeţ să conserve ca zapciu de plasă pe un Vasilake Strâmbeanu, care e numit numaî de 3 luni. In acestă trebă, daca se va fi purtat bine la treba zapcilîculuî luî şi nu ne va fi făcut vre un cusur sau altă rea urmare, că e om scăpătat cu casă grea. (Cod. LXV, fila 11). Atâta e de slabă autoritatea Divanuluî I-iu că nicî chiar pe un Vătaf de plaiu nu-’l pote schimba fără pe voia Preşed. muscal! Iată dovada: De la l-iul Divan către General Cuşnicov. Cu cinste facem arătare Excelenţei Tale, că Vătaful de plaiu despre Bu-zeu sud Saac, ce se află acum, cu atâta nebăgare de semă şi nesupunere se aretă cătră Isprăvnicia judeţului şi la trebile curgetore, carî privesc la a sa îngrijire, în cât o sumă mare de bani aî visterieî din pricina luî stau prin plaiu bataclisiţî şi neîmpliniţi de atâta vreme; pentru care acesta a lui netrebnicie, cu Iote că Divanul pote al lipsi din treba Vătasii şi a-i tace căcluta certare, dar ca şi Excelenţei Tale, să fie sciut unul ca acesta om ISTORIA ROMÂNILOR 221 Câmpul-Lung şi Ocnele-Marî au conservat în 1348 Maiu 30 vechia lor organisare cu judeţ şi pîrgarî. Ofiţerul rusesc din judeţ a cercat să se netrebnic, nu lipsim a face cunoscut, că se cuvine a se lipsi ţiegreşit din trebă şi ca un supus şi pricinuitor plaiului de turburare şi Visterieî de mare smintelă la curgetorele şi grabnice trebuinţe. (Cod. LVI, fila 156.) G. Ghica, Nedescilrabil Vel. Vist. Poruncă la Ispravnici pentru vătaşiî de plaiu a nu maî face jafuri. Fiind că Divanul este pliroforisit pentru vătaşiî de plaiu, că fac multe jafuri şi mâncătorii săracilor locuitori, nevrend să păzescă dreptatea locuitorilor, avend aceste jafuri şi mâncătorii ca un obiceiu şi fire, din pricină căci se lasă vătaşiî în voia lor, fără de a li se face cercetărî şi pentru ca să lipsescă şi să se stîngă cu totul a nu se maî urma de către vătaşiî plaiurilor, jafurile şi mâncătoriile, iată poruncesce Divanul, cu hotărîre, ca de aci înainte să nu aibă a lua maî mult vătaşiî de plaiu de la locuitorî decât numai aceea ce din vechime este canonisit şi numit în cărţile Divanuluî de vătăşie ce se dau la manile Vătaşilor, carî sunt acestea: De la toţî casnicii ce locuesc în plaiu să iea clacă câte o cli pe an, precum şi de la turmele cu oî câte un miel şi câte un caş de stână, iar maî mult nu are a lua şi cere de la locuitorî peste acestea. Pe de altă parte dumne-vostră Ispravnicilor să aveţi a face adesea şi scumpe cercetărî cu de-amenuntul prin plaiurî şi de veţi dovedi, că Vătaşiî de plaiurî au luat maî mult de la locuitorî peste acestea, ce aretăm că se co-prind în cărţile de vătăşib ce au la mână, sau că au făcut încărcături la cislele satelor plaiuluî, orî alte mâncătorii şi jaturî, numaî decât să în-sciinţaţî Divanuluî, dreptul adever: ce jafuri şi mâncătorii a făcut acel Vătaf; tără de ale păzi hatârul pentru vre-un interes, ca nu numaî să se scotă din vătăşie, ci încă să-l pedepsescă Divanul cu străşnicie şi să-l pue să întorcă înapoi pe la locuitorî acel jaf şi mâncătorie, ce a făcut, căci să sciţî dumne-vostră că de va veni niscaî-va locuitorî din plaiu a se jălui la Divan pentru vre-un vătaf, că a făcut jafuri şi mâncătorii, atunci însuşî dumne-vostră, veţî remenea vinovaţi în locul Vătaşilor şi respundetorî pentru acele jafuri şi mâncătorii; şi cu acestă poruncă a Divanuluî să orînduiţî un credincios al dumne-vostră să mergă prin tote satele plaiuluî, să o citescă în auclul tuturor locuitorilor plaiuluî spre a fi şi lor sciută şi cunoscută porunca acesta, de a nu putea Vătaşiî să le facă jafurî şi mâncătorii; şi pentru ca să se încredinţeze Divanul că s’a publicuit porunca acesta în auclul tuturor locuitorilor plaiuluî, să iscălescă într’acestă poruncă preoţii sa-tuluî şi doi treî betrânî dintre sătenî. Şi aşa iscălită să ni se trimeţă porunca, acesta cu însciinţarea d-vostră că s’a publicarisit la toţî de obşte, care acestă poruncă să puneţî dumne-vostră să se trecă şi în condica judeţului, spre a fi sciută şi Ispravnicilor ce vor veni în urma dumne-vostră, ca să urmeze şi aceia în faptă.—1812, Martie 7. [Cod. LXV, fila 157). 222 V. A. UKECHΠamestece în afacerile Câmpulungenilor, dar aceştia aii protestat şi au făcut larmă mare (1). C. Filipescu îşi permisese în omniputerea lui, să altereze ceva din vechile instituţiunî ale Câmpu-Lunguluî, dar C. Varlaam, la 21 Februare 1810, redă vecheî republice totă vechia eî organizare (2). Iacă şi un act cu referinţă la judeţul Ocnelor-Marî din jud. Vâlcea: Cartea Iul Tudorică ce s'a orînduit Judeţ la Vel Ocnă. De la Căimăcămia Principatului Ţeril Românescl. — Fiind-că a luat Divanul pliroforia că Zamfir Postelnicul ce este judeţ la oraşul Vel Ocna sud. Vâlcea, unii fiind că vre-o câţi-va din orăşeni, după neadeverate arătări ce-au făcut pentru dînsul, fără a i se sci relele lui urmări s’au fost orînduit judeţ, şi fiind că acum toţi orăşenii prin jalba ce au dat.... fac mare plângere de dînsul, neprimind nici de cum ale fi el judeţ, ca unul ce este hotărît şi mai dinainte, prin poruncă domnescă, nu numai a nu fi jude, ci şi jafurile ce le făcuse să le întorcă înapoi; iată dar, după cererea orăşenilor se orînduesce jude la oraş Vel. Ocnă Tudorică, ce au fost până acum, carele după orînduiala şi obiceiul ce s’a păzit din vechime să aibă a urma, ca la pricinile ce vor avea orăşenii între dînşii să-î judece judeţul, dându-î totă supunerea şi ascultarea la trebile oraşului şi la împli-nirea banilor şi a poruncilor ce i se vor da; de carele scriem şi dumne-vostră boierilor Ispravnici ai judeţului, să cunosceţî pe mai sus numitul Tudorică de judeţ oraşului. — 1807, Septembre 14. (3) Manolache Creţulescu Ban, Isaac Ralet, Constantin Creţulescu, Barbul Vornic, Constantin Bălăcean, Vel Vist. Instituţiunea atât de utilă a condicarilor pe la judeţe continuă între 1807—1812 (4). 1 2 3 4 (1) Ve4î cod. LXVI, filele 81 şi 132. (2) Ve(Ji cod. LX de la arh. Statului. (3) Cod. LIV, fila 69). (4) Condicar de la judeţe în 1808 Ghenarie. Râmnicul-Sărat, (nu e nimeni). Buzeu. Biv. al 3-lea Log. Alecu Vernescu. Ialomiţa. Luca Poenar. Saac. George Bilciurescu. Prahova. Ioniţă Racotă. Dâmboviţa. Biv. 3-lea Vistier Mihaî Lixăndrescul. ÎSTORÎA ROMÂNILOR 223 CAP XVII. Preşedinţii Divanurilor: Prozorovski, Cuşnicov, Miloradovict, Engelhard, Bagration, CamenskL Krasno-Miloşevici, St eter, Comnino, Ripninski, Ci-ciacoff. Instrucţiunile ce i s’au dat de Alexandru I. Cneazul C. Ghica Vicepreşedinte Divanului. Cialtuhin. Administraţiunea înaltă a ţăreî e condusă de Divanul I şi de Divanul II, precum mai sus arătarăm, între anii 1808 —1812, până la reintrarea Vl-aşea. Nicolae Logofătul. Teleorman. Biv. al 3-lea Logofăt Sandul. Muscel. Biv. al 3-lea Logofăt Ilie. Olt. Firică Logofăt. Carte de condicarî la judeţul Gorj pe numele unui Ghica postelnicelu din 8 Maiu 1808. Divanul îî dă cunoscutele instrucţiuni pentru ţinerea condicelor. (Cod. LVI, fila 4 verso.) Iacă şi instrucţiunile ce s’au reînnoit pentru condicarî, la 7 Iulie 1808.» Divanul Principatului. S’a dat acestă carte a Divanului........... pre carele după alegerea dum- ne-luî fratelui 'Vel Logofăt de ţera de sus Isaac Ralet, Ya orînduit Divanul Condicar la sud..........deci mergend la numitul judeţ să aibă a lua în zaptul şeii, de la acel ce până acum a fost condicar, tote condicele judeţului i orî-ce alte scrisori i sineturi şi zapise ale acelor ce vor fi avut pricini de judecăţi la acel ispravnicat şi se vor fi aflând la proin condi-cariî, însă prin foie anume, sub iscălitura numitului şi apoi să aibă a ţinea condicele judeţului şi a urma tote întocmai după cuprinderea acelor de mai jos arătate ponturi : 1. Tote poruncile Divanului câte se trămit şi se vor trâmite către Ispravnici seau către judecători, pentru chivernisela locuitorilor, pentru paza şi buna orînduială a judeţului, pentru judecăţi i orî-ce pricinî de trebî ale Divanului, cu povăţuirl şi învăţăturî, maî vîrtos cele ce sunt următore în totă vremea i pentru orî-ce dări, i zaherele vor eşi pe ţeră de la Divan şi de la Visterie, să aibă a trece tote de rînd în condică, cu vremea lor, ca şi schimbându se Ispravnicii seau judecătorii şi viind alţiî, să găsescă acele porunci în condică, să le energhisescă şi să le păzescă; şi Logofătul acesta să fie dator la schimbarea boerilor Ispravnici seau a judecătorului, a arăta celor ce vin, câte porunci sunt de mai nainte date, iar să nu fie uitată porunca ce se dă odată şi să nu se scie de cel ce vine în urmă Ispravnic, cu pricină că aii rămas cărţile de acele porunci la boerul Ispravnic ce a fost mai ’nainte. 224 V. A. URECHIĂ Principatelor sub Domnii proprii, în urma păcei de la Bucurescî, dintre 2. Aşişderea şi urmarea ce va face Ispravnicul după poruncile Divanului i cărţile ce va scrie în judeţ de obşte, prin plăşî şi acelea tote să le trecă în condică; să se păzescă în mânile acestui orînduit Logofăt şi pra-velnicesca condică întru care este povăţuirile pe larg cum să urmeze Ispravnicii şi judecătorii la pricini de judecăţi, i de cele obicinuite ale moşiilor. 3. La judecăţile ce se vor căuta de către judecătorii seaîi de boierii Ispravnici, să se afle orînduitul Logof. de faţă, citind şi ascultând, ca să facă practică de pricină, întru care să se scrie atât clisele unuia i răspunsul altuia, cât şi hotărîrea ce sa făcut de la judecată. Şi după aceea să facă anafora seau carte de judecată, iar de nu se va precurma pricina şi va rămânea a aduce mărturii seau alte dovedi, iarăşi să aibă a face practică şi a o trece în condică, ca să fie pururea sciut ce respunsă fieş-carele din cei ce s’au judecat? ce dovedi au arătat? şi la ce au rămas pricina? care la acesta să fie forte cu luare aminte, ca să înţelegă şi să facă zapt cum se cade pricina, cercetarea şi hotărîrea judecăţeî, spre a scrie în condică însăşi acelea ce se vorbesc şi se hotăresc la judecată, iar nu altele şi să adevereze în fieş-care carte seau anafora, că sunt trecute în condică, după care dându-se celui ce na rămas odihnit şi adeverinţă iscălită de Ispravnici seau de judecător, prin care se arată anume ce soroc s’a pus în faţa acelora, ca să vie la Divan de a-şî face apelatia lor, să dea şi ceî cu pricina adeverinţă sub iscăliturile lor, întru care se arete dioa ce şi-a pus soroc a veni la Divan ; iar ceî ce au rămas mulţămiţî şi odihniţi pe hotărîrea de acolo, pentru aceea să scrie în carte că s’au mulţămit şi s’au odihnit. 4. Să aibă datorie orînduitul Logof. ca pe totă luna să trimiţă, prin d-lor Ispravnicii, aici la Logefeţia Divanului, condică de câte judecăţi şi pricini s’au căutat de judecător şi de Ispravnicii judeţului? care, în ce chip s’au hotărît, seau la ce au rămas? De sau mulţămit seau nu? Ca, când va veni în apelaţie vre-unul şi va cere ca să aducă pe pîrîtul său aici, să i-se ceră adeverinţa sorocului şi să se caute în condica pricineî aceluia, ca să se vadă la ce au rămas? o. Lângă aceste, fiind că s’au întîmplat şi se întîmplă necurmate gâlcevi şi pricini pentru fot de zestre, pentru dieţî, pentru aşedămînturî, pentru ză-logirî şi vîmjlerî de moşii, pentru venituri de moşii şi alte lucruri că s’ar fi făcut prin taină şi cu economie, seau că s’au vîndut la omeni străini, cari sunt opriţi a cumpăra, —spre a lipsi dar acestea, să aibă a trece în condica judeţului tote foile de zestre, i dietele, i zapisele de orî-ce aşedămînturî şi de vîndărî de moşii, i de veniturî de moşiî şi de orî-ce, cum şi de zălogirî, de vor fi cu orînduială făcute după cercetarea Ispravnicilor şi să se adevereze de dînsul, că sunt trecute în condică, ca la orî-ce judecată să se credă de adevărate acele sineturî, iar fără a se trece în condică, să nu aibă statornicire nicî un fel de vîndare sau zălogirî, nicî foile de zestre, nici dieţile; carî pentru acestea să aibă datorie maî întăiu a da în scire la tot judeţul, ca toţî să scie a veni la condice, să le arate ISTOKlA ROMÂNÎLOR 225 Ruşi şi Turci. Dar aceste Iiu Divanurî seati Comitete (la început nicî roma- acestea, ca să se trecă în condica judeţului şi să se adevereze de Ispravnici şi de orînduitul Logofet, ca să fie temeinice şi cu credinţa de adevărate. 6) Aşijderea să se trecă în condică şi examenele de cercetările tie-căruî vinovat şi cădut în hoţie, ca să se afle trecute. Şi cănd ar avea trebuinţă numitul Logof, de vre-o povăţuire şi învăţătură, să aibă prin dumne-lor Ispravnicii judeţului a însciinţa la dumne luî Vel Logolăt şi dumne-luî să arate Divanului şi porunca ce va primi de la Divan iarăşi prin Ispravnici să o trimiţă la orînduitul Logolăt. 7) Pentru slujba şi ostenela ce va face acest Logofăt, să aibă a lua le fa ce este orînduită, adecă taleri 70 pe lună. Aşijderea să aibă a ţine şi trei lude scutite, omeni fără pricină, cărora, după cercetarea ce li-se vor face de către dumne-lor Ispravnicii, de vor fi cu adevărat fără pricină* să le dec adeverinţă pe numele şi chipul lor, spre a li se da şi pecetluituri, ca să fie apăraţi; să scutescă de dijmărit şi vinăriciu şi drepte bucatele sale. 8) Şi deosebit să iee şi liavaet de la cărţile de judecată seu anaforale ce se vor face de către Ispravnici seu de către judecătoreî, însă la pricine hotărîte de acolo, pentru scris i trecut la condică, de la 40 parale până la taleri doî şi 1/2 şi Ispravnicii seu judecătorul să aibă a însemna în carte acel havaet, ca să nu se îndrăznescă a lua maî mult; de la răvaşele ce se fac de soroce de către Ispravnici să iee de la 3 parale până la 6 parale. De la vîndârî de moşii i de zălogirî, orî ţigani, seu alte aşedămînturî, cum şi de la vîndare de venituri de moşiî, să iea pentru scris în condică, de moşie mare taleri 5, iar de moşie mică talerî 2V2 şi de ţigani, de un suflet 10 parale. 9) La tote aceste trebî câte maî sus s’au arătat, dumne-vostră Ispravnicilor pro alţi Logofeţî seu omenî de aî dumne-vostră, să nu-î amestecaţi, ci tote să se caute de către dumne-vostră şi de către judecător numaî printr’acest orînduit Logofeţel, ca să nu ajungă treba la vre-un catahrisis. Către acestea, să aibă a se feri orînduitul acesta Logofăt, a nu face nis-care-va jafuri celor ce vor avea pricini de judecăţi, seu a cere ruşfeturî şi mită, că pentru aceea Ii s’a orînduit lefă şi omeni scutelnicî ; nicî să zăbovescă cu scrisul cărţeî, seu trecutul în condică pre locuitorii ce vor avea pricină de judecăţi, ci cu grabă să săvîrşescă treba fieş-căruia şi să le dea drumul, ca să nu li se pricinuescă periciune, cheltuială şi perdere de vreme, pentru că de se va face vre-un cusur la vre una din câte s’a dis mai sus, nu numaî va fi lipsit şi altă dată nu se va maî învrednici la acestă slujbă, ci se va şi pedepsi. 10) Poruncesce Divanul şi dumne-vostră Ispravnicilor i judecătorule al judeţului, vedend acestă carte a Divanului, să sciţî şi să cunosceţî pre maî sus numitul de condicar şi Logofet al judeţului şi să-l metahirisiţî în tote trebile acestea, dându-î asupră-î tote condicile judeţului.—1808 Iulie 7. Dositeiîi al Ungro-Vlahieî, Iosif Argeş, Constantin Buzău, Manolache Ban, Constantin Ghica Ban, Constantin Vistier, Grigorie Ghica, Barbu Văeă-rescu, Istrate Vel Vornic, Constantin Bâlăceanu Vel Logofet. (Cod. LVI. Originalul concept este la biblioteca Urechiă din Galaţi. V. A. U7-echiă. — Istoria Romanilor. 15 226 V. A. URECHIĂ nizaseră vorba, ci îi (jficea pe franţuzesce: Comite) se mişcau numai după impulsiunea Presidentuluî şi a Vice-Presidenţilor seî, ba chiar şi după bunul plac al comandanţilor en-chef aî armatei rusescî: slabă, de tot slabă era autoritatea Divanurilor (1)! Care fu succesiunea în ordine cronologică a acestor Preşedinţi şi Vicepreşedinţi ? In locul luî Michelson veni, vedurăm, Prozorovski. Acesta numi pe Cuşnicov. Miloradovicî este însă a tot putinte în Bucurescî. La 14 Martie 1809 Prozorovski numesce Vice-Preşedinte Divanului Muntenesc pe gen.-maior Engelhardt. La 23 August 1809 murind Prozorovski i-a succedat la comanda armatei Bagration. La 12 Martie 1810 Bagration este destituit şi-î urmeză în comandă General Mihailovicî Kamentski (2). La 27 april 1810 în locul senatorului Cuşnicov fu numit Preşedinte Ambelor Divanurî, Vasile Ivanovicî Krasno Miloşevicî, un om care tot atât a jăfuit ţera cât şi Cuşnicov. Vice-preşedinţia Divanului muntenesc o avu Steter, în luna Ianuarie 1811 (3). 1 2 3 (1) Divanul a protestat însuşi în contra lipsei sale de autoritate. (Vecii Cod. 66 fila 27 Vecji şi Cod. 66 fila 68.) (2) Posedem actul inedit prin care acesta schimbare e vestită în ţeara, împreună şi cu disposiţiunea luată că nimeni să nu mai adreseze declaraţiunî iniţiale decât la l-iul Divan, ceea ce asigură şi mai mult nepunitiunea jăfuitorilor. (3) Cod. LXVI, fila 68. Către Ex. Sa Domn adevărat sfetnic de taină, Senator si Cavaler Crasno Miloşevicî President Divanurilor Moldovei şi Valahieî. De la 1-ul Divan şi Comitet al Principatului Valahieî cu cinste a primit Divanul predlojenia Exc. Tale, scrisă la 14 ale acestei următore luni, cu No. 35, prin care ni se vestesce, că prea puternicul Imperat primind jalba ce a dat domnul sfetnic de taină şi cavaler Cuşnicov şi vedend patima boleî ce o are, l’a certat din dregătoria ce a avut’o asupră-î şi în loc a orînduit pe Exc. Ta a fi otcârmuitor trebilor politicesci, ce sunt într’amîn-doue cneziile, tot cu acest şart şi orînduială ca cel d’întâiu. Pentru care acestă nu puţină bucurie am luat cu toţii, publicarisind-o îndată, atât Divanului Craioveî, cât şi la tote judeţele acestui Principat şi pentru silinţa ce se cuvine a areta cu împlinirea cererilor spre îndestularea oştirilor împărătesei, la vreme, prin ajutorul ce nădăjduim a avea de la Exc. Sa, la acesta, ca o netăgăduită a nostră datorie, cu totă osîrdia ne silim în cât va fi prin putinţa omenescă, precum acesta se va cunosce şi se va vedea de faţă după venirea Exc. Tale aici.—1810, Aprilie 27. (Cod. LXI, fila 80). ÎSTORÎA ROMÂNILOR 227 După Steter, care remase în vice preşedenţie până la 27 Octombrie 1811, aflăm în corespondenţă cu întâiul Divan şi Comitet pre generalul maior Hristofor Macarovicî Comnino (1). La 15 Martie 1812 succede luî Comnino generalul Ripninski (2). Acesta De la l-iul Divan şi Comitet către Ispravnici. Fiind că prea puternicul Imperat după jalba ce a dat domnul sfetnic de taină şi cavaler Cuşnicof pentru patima boleî ce o are Ta iertat din dregătoria ce a avut’o asupră-’i şi în locul Excelenţei Sale a orînduit în-tâiu preşecletor la amîndoue Divanurile Moldovei şi Valahieî pe Excelenţa Sa senator şi cavaler Krasno-Miloşevicî, pentru care a primit Divanul şi predlojenia Excelenţei Sale, scrisă dela 14 ale acestei luni, precum şi deosebita predlojenie şi de la Excelenţa Sa general Engelhardt, vice-preşedinta, ca de acum înainte tote aretările de la Divan să se facă pe numele celui l-iu şedetor sfetnic de taină şi cavaler Krasno-Miloşevicî. Deci nu lipsesce Divanul a o face acesta sciută şi cunoscută d-vostră şi deosebit să publi-carisiţî în tot judeţul, că de acum înainte nimeni din locuitori să nu în-drăsnescă, din cei ce vor avea judecăţi, să dea jălbi ori la Luminatul graf mai marele, comandir, ori la sfetnicul de taină senatorul Krasno-Miloşevicî, seau la Excelenţa Sa general Engelhardt, până nu li se va cerceta pricina, lor la Divan şi când nu vor fi îndestulaţi pe hotărîrea Divanului, atunci pot să dea, însă să aibă dovedi cu îndestulare şi jălbile ce vor da în urmă să fie tote în limba rusescâ, căci într’alt chip, de nu vor fi precum s’a dis mai sus, vor remânea fără de nici o cercetare de cel mai mare comandir. 1810. Aprilie 27. (Cod. LXV. fila 23 verso). NB. In aceeaşi di I-iul Divan scrie şi Epistatului Armăşieî despre acestă schimbare şi adaoge «şi fiind că peste puţine dile se aşteptă a veni şi aici, (Generalul Engelhard) cere ca pe la tote departamenturile să fie tre-bile aşezate după cuviinciosa orînduială şi tote condicile să fie isprăvite. Drept aceea poruncesce Divanul, ca şi la acest departament de Cremenalion asemenea urmare să se facă .... (1) Cod. 66 fila, 152. (2) In cod. XLVI la fila 197 era scrisă o notă pe adresa luî Comnino cu data de 16 Martie 1812, dar cu alt condeiu e şters numele acesta şi înlocuit cu acel de Ripninski. Apoi în contextul pitaculuî se adaogă la numele Comnino vorba «npomi» adică fost, ca Vice-preşedinte. Iacă actul dând data exactă : «Dăm în scire dumne-vostră, că Excelenţa Sa domnul general, maior i cavaler Comninoy ce a fost Vice-President al Divanului, prin deosebita poruncă împerătescă s’a orînduit la altă trebă, iar în locul Excelenţei Sale, Vice-President al Divanului, Luminăţia sa marele comandir al armiei Graf Cu-tusoff a orînduit pe Excelenţa Sa domnul gheneral maior i cavaler Rip-ninski, care acesta s’a făcut cunoscută Divanului din partea Excelenţei Sale domnului Komnino, cu predloj. de la Martie 13 sub No. 1883, iar din partea 22â V. A. URECHÎA administră Muntenia până ce la comanda oştire! rusesc! veni celebrul amiral Ciciacof. Acest bărbat primi ordin de la împăratul Alexandru I, să organizeze, ba să menţină administraţiunea pămîntenă a Principatelor. Alexandru I, pri-mia reclamaţiun! de la ambele ţărî contra administraţiuneî rusesc!. «L’em-pereur, avant de me congedier, scrie Ciciacof în memoriul lui, me servit un long memoire, contenant Ies plaintes des malheureux habitants de la Moldavie et de la Valachie contre l’armee du general Cutusoff (1). J’en ai veri fie Texactitude sur Ies lieux et j’ai appris qu’â toutes ies representa* tions, Coutousoff repondait: «je leur laisserai Ies yeux pour pleurer.» L’em-pereur ajouta en me donnant ce memoire: «je ne puis plus souffrir plus longtemps de semblables horreurs» (pag. 6, Memoires inedits de Vamiral Tchitchagoff, 8° Berlin 1855) Noul comandant en-chef primi instrucţiuni noue după car! să administreze Principatele: «Lorsque vous serez arrive au lieu de votre destination, que vous aurez pris le gouvernement des Principautes de Moldavie et de la Valachie et le commandement en-chef de l’armee du Danube et de la flote de la mer noire, votre premiere obligation sera de bien examiner le mode d’admi-nistration actuellement existant dans ces Principautes et de faire toutes Ies dispositions que, dans votre sagesse, vous jugerez â propros, â alleger la situation des habitans et â leur inspirer de rattachement â notre sceptre. Vous ferez servir â l’avantage de nos intentions toutes Ies ressources que vous y trouverez. Pour l’administration des affaires civiles vous aurez â nommer et â re-voquer Ies employes comme vous le jugerez â propos. Votre choix pourra se determiner pour Ies Russes comme pour Ies indigenes et vous nous ferez le rapport des changements Ies plus marquants que vous aurez faits dans cette pârtie. En cas que la seeurite vous obligeât d’avoir recours â quelqu’un de nos gouvernements limitrophes de cette contree, Ies ordres sont deja donnes pour que l’on ait â satisfaire a toutes vos demandes. Tandis que vous vous occuperez a etablir un meilleur ordre dans Ies affaires civiles, il y a deux articles soumis â toute votre sollicitude, et qui ne souffrent aucun delai; le premier consiste dans Ies circonstances politiques actuelles, lesquelles ajoutent unş importance moyenne aux fonctions dont Excelenţe! Sale domnului Ripniski prin predloj. tot de la Martie, sub No. 4 ca să ve fie sciută, nu lipsesce Divanul a ve însciinţa şi de primire să aibă Divanul răspuns.—1812 Martie 15.» (Cod LXV\ fila 157 v). (1) Cutusof veni comandant en-chef la Martie 1811. ISTORIA ROMÂNILOR 229 vous etes charge. Les pourparlers relatlfs a la paix avec Ies Turcs devront particulierement captiver votre attention. Le second article a rapport a l’armement des peuples de ces eontrees, qui pourront ainsi appuyer nos operations militaires. (pag. 6—7 Memoires inedits de Vamiral Tchithagoff Berlin 1855). v Amiralul Ciciacof sosi la Iaşi în 11 Maift 1812. Cea d’întâiu trebă tu de a reda Principatelor guvern naţional. Pentru vice-preşedinţia Divanului muntenesc Ciciacof numi pre Principele C. Ghica, care şi intră în trebă la 25 Maiu 1812 (1). In Moldova familia Sturzescă — represintată prin ramura care de cât va timp emigrase în Rusia, — luă direcţiunea afacerilor. Cu atât mai mult fu îndemnat să facă acesta Ciciacof, cu cât — de visa — se încredinţă de groznica stare în care administraţiunea rusescă adusese ţera. (1) Cnezul C. Ghica avea titlul de Excelenţă. (Cod. LXIV, fila 79 verso.) El era General-maior rusesc. Venind la Bucurescî avu ordine de a lucra în înţelegere cu Mitropolitul Ignatie, care se bucura de bună faimă de om onest la împăratul Alexandru I. Puţin timp însă mai rămase Mitropolit Ignatie. încheierea păcii între Ruşi şi Turci însemnă pentru Ignatie finitul păstoriei lui. In adevăr la 3 Septembre 1812 deja mitropolia Muntenă e văduvă şi administrată de Episcop!. (Cod. LXVI, Ma 242.) Fanuţă (Zilot) în Cronica sa comite o erore dicănd că Vice-Preşedinţia lu! C. Ghica începu după semnarea păci! dintre Rusia şi Turcia (2 Iulie 1812), căci actele I-iuluî Divan încep a fi semnate de el încă de la 12 Maiu. Vice-Preşedinţia acestui boer ţine, după Zilot, trei Iun! (pag. 102) de la încheierea păcii. Din contră, deja în Iulie 1812 nu mai este Vice-Preşedinte Ghica, căci I-iul Divan corespunde cu Cialtuchin. Dionisie Fotino scrie, că Ciciacof desfiinţă postul de Vice-Preşedinte în urma păceî şi că pe Banul C. Ghica fa rînduit Efor (seu ministru.) II. pag, 256. — Cu ridicarea în Septembre a Ruşilor din Bucurescî, se duseră cu eî şi C. Ghica, C. Varlaam, Ştefan Vâcărescu etc. (Cod. LXV, fila 165 verso.) Pentru vestirea noului Vice-President Excelenţa Sa mai marele comandir al armie! domnul Amiral şi cavaler Pavel Vasilo-vicî Ciciacof, prin porunca Excelenţe! Sale, scrisă dela 25 Maiu, sub No. 117, arată Divanului, că fiind-că sa deschis acum,campania, a găsit neapărat de trebuinţă, ca toţi ci-novnici! ostăşesc! să se afle la armie şi de aceea a slobocjit pe Excelenţa Sa domnul General-maior RepnisTci din numirea dregătorie! Vice-Presidentulu! Divanului Valahie! şi din alte datori! ale ţări!, cu car! era însărcinat, poruncindu-’i ca să mergă la divisia ca-’! este încredinţată. Iar in locul Excelenţe! Sale a orînduit Vice-President al Divanului, pe Cnezul Constantin Ghica, care are să caute trebile împreună cu Divanul; pe care acesta îî dă în scire, ca să fie sciut. 1812. Maiu 28. Ungro-Vlahie! Mitropolit, Polcovnicul Loghinof, Manolache Ban, Isac Ralet Varlaam Vel. Vist. La 4 August 1812 Cnezul Constantin Ghica este citat ca npoHH bhu, npi3NA,«îT. (Cod. LXVI fila 238.) 230 V. A. URECHIĂ Conform cu planul seu de reorganisaţiune, Ciciacof suprimă generalul muscal de la Visterie şi ofiţerii de pe la judeţe. In urma unor împrejurări ce vom cerca maî departe a lămuri, puţin dură vice-preşed. lui Ghica, în locul lui, încă în luna Iulie 1812, găsim Divanul corespondând cu vestitul Cialtuhin. (1) Cialtuhin e ultimul nume rusesc din fruntea administraţiuneî ţăriî. Curînd, tot în 1812, urmeză semnătura păceî şi numirea nouilor Domnitori. Aşa că deja la finea lui Sept., orî primele 4 (Jile din Oct. 1812, la Bucu-rescî a încetat cu totul I-ul Divan şi Comitet şi în locul acestuia func-ţioneză Căimăcămia lui Caragea Vodă. (2) CAP. XVIII. Istoricul mat amănunt al modificărilor din Divan. Const. Filişescu Visternic. Luptele după Visterie.— Varlaam. Prozorovski moare. Bagration. Exarcul Gavril. Emoţiune între boieri. Miloradovici cade şi cu el Filipescu. Reformarea Divanulnî la 27 Ian 1810. Al doilea Vistier. Ofiţer rus la Visterie. Reforme în admin. judeţana. Noule instrucţiuni date de Bagration pentru Divan. Modificările întîmplate în Divan, cât privesce personele sub directa ad-ministraţiune rusescă nu sunt atât de numerose cum s’ar fi întîmplat sub domniile fanariote (3). Aceste modificări au provenit adesea ca consecinţe 1 2 3 (1) Cod. 66, fila 2.361. (2) Cod. 66 fila 244. (3) Ecă principalele modificări: La 1810 Octombre, Divanul era în casele Domniţei Ecaterina Caragea, cu chiria de 3 000 tal. pe an, apoi s’a mutat în casele Vornicului R. Golescu, unde adU e palatul. (Cod. LXVI fila 44.) La 14 Februarie 1810, Dumitrache Ghica fiul răposatului Ban D. Ghica fu numit, cu pitacul Divanului, al 2-lea Logofăt de jos. (Cod. LXV fila 7). La 11 Februarie 1810 s’au orînduit doi boieri Cileni la Comitet, adică: dumne-luî Vornicul Grigorie Ghica şi dumne luî Vornicul Bălăceanu i Logofăt de obiceiuri dumne-luî Logofătul Băleanu, Vornic de politie, dumne-luî Logofătul Grădişteanu i Vel Armaş Cuconu Iorgache Filipescu şi Căminar fiul Vornicului Comănenu. (Cod. LXV fila 7.) La 1810 Februarie 14, s’aîi orînduit al 2-lea Logofăt de jos, Cuconul Dumitrache, fiul răposatului Ban Dumitrache Ghica cu pitacul Divanului. La 1810 Februarie 11, s’au orînduit doi boieri Cileni {(ad. membri) la Comitet ad. dumne-luî Vornicul Grigorie Ghica şi dumne-luî Vornicul Bălăceanu i Logofăt de obiceiuri, dumne-luî Logofătul Băleanu, Vornic de politie dumne-luî Logofătul Grădişteanu, i Vel Armaş Cuconu Iorgache Filipescu şi Căminar fiul Vornicului Comănenu. (Cod. LXV, fila 6 verso.) Divanul către Engelhardt, la 22 April 1810, arată că Vornicul Mihalache Mânu, a declarat în scris către Divan, că se lepădă de diregătoria Visterieî ISTORIA ROMÂNILOR 231 a luptelor dintre boerî, carî după afirmaţiunea luî Fănuţă «începură a se cu care era însărcinat de a eşi adecă pe afară prin cele 12 judeţe de 3 ori pe an, ca să îngrijască a se pune în lucrare şi a se împlini cu grabă de către ispravnicii judeţelor, cererile celor mai mari stăpânitorî aî Rusiei şi poruncile Divanului cum şi jălbile locuitorilor să le cerceteze şi nu primesce a merge pe afară dimpreună cu d-luî Polcovnicul, ce este orînduit pentru acesta. Şi fiind-că de către Ex. Ta prin graiu ni-s’au poruncit, ca în locul d-luî Vistierului să alegă Divanul doî boerî candidaţi şi să-î arete Ex. Tale ; iată dar, după chibzuirea ce-am făcut, găsind pe acesştî 2 boerî, d-luî Vornicul Ioan Comănenu şi pe d luî Logofătul Iordache Slătinenu, cari sunt boerî pămîntenî şi cu sciinţă de a face acest fel de cercetări pentru urmări împotrivă şi catahrisis ce sar întîmpla să se facă de către uniî alţii, nu lipsim a arăta Exc. Tale, rugându-ne să aibă Divanul şi cinstit răspuns de urmare. 1810 Aprile 22. (Cod. LXI, fila 78.) 10 Martie 1810. Pitac la Agie şi la Spătărie, să se facă catagrafie de tote cârciumele din Bucurescî «veri al cui va fi.» (Cod. LXV, fila 31 verso.) La 1811 Decembre 27. Barbul Ceauş este numit de I-ul Divan Ceauş la vătăşia de aprouga s’a ucis de cătră nişce neguţători, cu bănuială că au fost omeni re!, în- 276 V. A. URECHIĂ I-ul Divan şi Comitet scrie boerilor divaniţî, fila 13 verso). S?au trimis 30 de panduri la judeţul Argeş pentru prindere de hoţi. Divanul ordonă să li se dea emiclic, adică raţiune, pe di, la panduri, câte 10 parale şi câte 20 la căpeteniile lor.—1808, Iunie 10. In aceiaşi di, Divanul trimite poruncă şi la Ispravnicii din Secuent şi din Vlaşca, vestindu-li-se, că li s’a trimis câte 20 de panduri pentru prinderea hoţilor şi să le dea emiclio precum mai sus şi pentru ori-ce trebuinţă va avea căpetenia pandurilor, a înseiinţa la dumne-lui Vel Spătar, să aibă prin Ispravnici a coresponda risi cu dumne-lui Spătar şi Ispravnicii să trimită negreşit însciinţările căpităniilor de panduri la dumne-lui Spătar. Pentru orice lucru se va găsi la hoţi şi nu se va areta păgubaşii pe urma lor, să tio bune ale poteraşilor spre a-i trage inima a năvăli la prinderea hoţilor, iar pentru câte lucruri se vor areta păgubaşi au să se dea păgubaşilor.-1808, Iunie 10. Pentru judeţul Ilfov încă s’a oprit 15 panduri pe lângă Spătărie pentru paza judeţhlui de hoţi. Li se dă emiclic de 10 parale de om pe cli, iar căpeteniilor câte 20. (Cod. LVI, fila 12.) In 15 August 1808 prin carte deschisă către Isprăvnicii, Divanul reînoesce ast-fel nizamul pentru apărarea de hoţi şi prinderea lor: Publicaţii pentru hoţi. De la Divan către Ispravnici. In că de când s’a însărcinat cu drcgătoria Spătăriei dumne-lui Iratele Vel Spătar, s’a trimes două rînduri de porunci ale Divanului în tote judeţele; precum şi la acest Ispravnicat, pentru nizamul hoţilor, ce se cuvine a se păzi pentru a putea petrece locuitorii şi călătorii în linişte şi a fi apăraţi de prădile şi easnele făcătorilor de rele, îndatorindu-se şi însuşi locuitorii a ii cu mare priveghere, ca ori unde va simţi că s’a ivit vre-un hoţ, să mergă să dea de scire ori la căpitan, ori la polcovnicii judeţului, seu la Ispravnicat, precum şi de vor vedea vre-un om fără căpătâiu âmblând, ori prin sat, seci prin locuri tainice şi drumuri părăsite, numai decât să sară să-l prindă şi ducendu-1 ori la Ispravnic seu la vre-unul din cei-1 alţi zapcii ai judeţului să iea adeverinţă, precum şi cârciumarii de pe drumuri să facă asemenea privighere şi urmare, căci întîmplându se de a călca seu de IST OKI A ROMÂNILOR 311 a jăfui pre cine va niscai-va lioţî şi făcători de rele şi dovedindu-se în urmă că au simţit seu au vedut vre-uniî din locuitori pre acei hoţi, ori măcar iau sciut unde-va ascunşi, şi nu s’a dus să dea de soire la Ispravnic, seu la vre-un altul din zapciiî judeţului, să scie cu hotărîre, că unii ca acei se vor îndatora a plăti păgubaşului tota paguba ce-î vor pricinui acei hoţi şi făcători de rău ; cari acele porunci ale Divanului ce sau trimes şi la acest judeţ, măcar de nu sau şi trimes în dilele dumne-vostră, se află însă la condica judeţului şi urmeză a vă fi sciute şi dumne-vostră ; dar împotrivă vede Divanul, că nici o urmare du se tace după acelea, căci hoţii şi făcă-toriî de rele din di în di se înmulţesc prin tote judeţele, prădând şi jă-fuindu î fără sfială dioa nameza mare. Deci iată şi acum poruncesce dumne-vostră Divanul, cu străşnicie, ca negreşit să puneţi în lucrare acele de maî înainte porunci întru tote întocmai după cuprinderea lor şi către acesta, ori unde şi ori când veţi simţi că s’a ivit niscaî-va lioţî prin judeţe numai decât să daţi de scire Polcovnicilor şi Căpitanilor judeţului, precum eî sunt porunciţi de către dumne-lui fratele Vel Spătar, ca îndată să sară cu toţi poteraşiî i slujitorii lor, cum şi cu deosebit ajutor de la Ispravnic, de va fi trebuinţă i cu locuitorii de prin sate, cu ce vor avea arme, ca să î go-nescă seu să-i prindă de vor putea ori vii seu morţi; iar când vre unul din Căpitani seu Polcovnicii judeţului nu vor areta supunere către dumne-vostră la acesta madea, atunci numai decât să însciinţaţî la Spătar, ea să şî iea euviinciosa răspundere de cătră dumne-lui tratele Vel Spătar acel neascultător şi nesupus, precum şi au luat unii din eî asemenea neurmători după însciinţările Ispravnicilor, de la alte judeţe, ferindu-se însă ca nu cum-va din vre-o deosebită pricină, mâhniţi fiind dumne-vostră asupra vre-unuî din Căpitani seu Polcovnici, să însciinţaţî pentru dumne-lor lucruri neînfiinţate, seu să-î năpăstuiţi, şi să le daţî a înţelege şi aceste, că de acum înainte de se va întîmpla a călca şi a se maî jăfui de către hoţi vre-unul din negustori, seau locuitorii dintr’acel judeţ, să scie cu hotărîre atât Căpitanii, cât şi polcovnicii, că însuşi eî se vor îndatora a plăti totă acea pagubă, ce se va pricinui acelui jăfuit; şi de primirea şi punerea în lucrare a acestei porunci, să aibă Divanul răspunsul dumne-vostră. —- 1808, August 15. [Cod. LV fila 113). Pitac de la Divan pentru înfiinţarea unei patere nouă, o Căpitănie la Chiţoranl în judeţul Săcuenilor sub delul cu viile, unde se află o drumuri mari. Aci de a pururea boem şi locuitorii, ce au vii într acele delurî, pătimesc mare frică de hoţi, într atâta, în cât unii din cei cu vii âmblă să le părăsescă, fiind Căpitănia judeţului departe. Căpitănia cea nouă de la Chi-ţoranî va fi din 10 slujitori apăraţi de dări. Pantele Postelnicelul e rînduit zabet şi căpitan. Acesta «să aibă a străjui acele drumuri torte cu luare aminte, priveghiând dioa şi noptea şi când va simţi că s’a ivit pe acele locuri hoţi si făcători de rele, să se scole cu toţi slujitorii, ridicând şi pre locuitorii de prin prejur spre ajutor şi vînându-i vii seu morţi şi să-î trimiţă la dumne-lor Ispravnicii judeţului, 312 V. A. URECHI ca şi dumne-lor să-î trimită la Spătărie, după orînduială, cu examenul lor, ferindu-se însă, ca nu care cum-va şi în pricina acesta să facă nis-care-vaşî mâncătorii şi nedreptăţi, prepuind pe cei drepţi. Şi pentru slujba sa, să aibă a lua obişnuitul adet de la slujitori câte parale 20 şi 2 ale baltagului şi 3 (J^e orînduita clacă pe an. Pentru care poruncim şi vouă tuturor slujitorilor de la acestă căpetenie, cunoscând pre numitul căpitan şi zabet al vostru, să-î daţi totă supunerea şi ascultarea, căci carele se va arăta cu nesupunere, se va pedepsi. Către acesta, numitul Pantele, deosebit că are a fi nelipsit dintr’acestă căpetenie, dar nici avaet să nu aibă a da, nici la spătărie, nici alt cuî va şi, fiind-că aşa poruncesce Divanul; şi spre a se urma nestrămutat, sau dat acestă carte a nostră la mână î. Acesta.—1809, Martie 22. (Cod. LVI, fila 60.) La un moment Comitetul Divanului cere chiar intervenirea armatei din Oltenia contra hoţilor. Divanul scrie luî Engelhard, că sau ivit hoţi şi făcători de rele pe afară şi cere să scrie lui Miloradovicî ca şi acela să scrie Generalului Isaiov, ca să trimită 200 de panduri, cari să âmble cu poterile spătărescî pentru prinderea hoţilor, precum sa trimes şi în anul trecut. — 31 Maiii 1809. (Cod. LXIy fila 11 verso.) La Iunie 1809 întâiul Divan înfiinţeză o poteră specială de 60 neferî sub eârcserdarul Anastase Geamul, cu lefă fixă de câte 15 tal. pe lună ne-ferul, iar cârcserdaruluî 60 taleri pe lună, din Visteria ţăriî. Dăm aci actele relative la acestă nouă poteră. «De la întâiul Divan şi Comitet al Principatului Valachieî către fratele Vel Vist. Fiind că Divanul pentru prinderea şi isgonirea şi desrădăcinarea hoţilor, ce acum s au îmulţit pre afară prin ţeră, au orînduit pre bimbaşa Anastasie Geamul cu 60 neferî, cu lefă, adecă cârcserdar po taleri 60 pe lună, iar neferiîor de fie care po câte taleri 15 pe lună, să aibî dar dumne-ta a-î aşeda la catastihul lefii cu acestă numită lefă^ de la di întâiu a luneî a-ceştia numită Iulie. 1809, Iulie 6.» Etă cartea de rînduire a luî cârcserdar Anastasie Geamul. De la întâiul Divan si Comitet al Principatului Valachieî. «Fiind că hoţii şi făcătorii de rele sau înmulţit pe afară prin ţeră şi pătimesc locuitorii şi călătorii drumaşî jafuri, casne şi omoruri, de aceea Divanul a rînduit cârcserdar pre bimbaşa Anastase Geamul, căruia i sa şi dat acestă carte a Divanului, ca să aibă a ţine 60 de neferî, cu care împreună eşind afară prin judeţe, să încunjure prin tote părţile şi orî-unde vor simţi că s’au ivit niscarî-va hoţî şi făcători de rele, să iasă după eî său gonescă şi, orî viî seu morţî, să-î prindă şi cu totul să-î desrâdăcineze, ferindu-se însă de a nu face câtuşî de puţină supărare locuitorilor cu nimic de vre-o cheltuială, căcî împotrivă urmând, se va osîndi a plăti îndoit, ci tote cele trebuinciose atât pentru hrana lor i a cailor lor, să le ISTORIA ROMÂNILOR 313 cumpere de la sine din lefa ce li s’au orînduit, care este a numitului cârcserdar, po tal. 60 pe lună, iar a neferilor de fiesce-care po taleri 15. Drept aceea poruncesce Divanul, dumne-vostră Ispravnicilor ai judeţului, i voue polcovnicilor, căpitanilor şi vătaşilor de plaiu, că ori când va avea trebuinţă numitul cârcserdar şi va face scire, să-î daţi tot felul mână de ajutor; cerem şi voue locuitorilor de prin sate, ca orî în ce ceas şi veri în ce parte de loc veţi afla că s’au ivit niscarî-va hoţi şi făcători de rele, numai decât să daţi de scire, orî înşi-ve seau prin dumne-lor Ispravnicii judeţuluî, orîndui-tuîuî cârcserdar, de se *va afla aprope de acea parte de loc, ca să sară să-î isgonescă şi să-î princlă. Iar aflându-se departe de la acea parte de loc, să daţi de scire Polcovnicilor i Căpitanilor judeţuluî, seu Vătaşilor de plaiu, ca să sară eî cu poteraşiî şi slujitorii lor, a-î isgoni şi a-î prinde, orî viî seu morţi, pre acei făcetorî de rele, căci orî-care din voî se va dovedi că a simţit la vr’un loc ceva hoţi, seau măcar cu bănuială de hoţie asupra lor şi nu aţî dat de scire, acela să (ie bine încredinţat, că se va osândi şi pedepsi întocmai ca un hoţ şi totă averea luî se va vinde spre împlinirea pagubei ce se va întâmpla a se face la eine-vaşî din pricina tăinuirii acelor locuitori. Cum şi voî Polcovnicilor, Căpitani i Vătaşilor de plaiu, asemenea veţi fi osândiţi câţi nu veţi urma datoriile, ce aveţi asupra acestei madea.— i809, Iunie 2. {Cod, LV/, fila 71 verso.) Semnătura membrilor Comitetului. De la întâiul Divan. Către dumne-hu cinstit polcovnic Gavril Curt.—Intr’aceste dile am primit însciinţare de la cinstitul Divan ot Craiova, însoţită şi cu alta a ispravnicilor ot sud Mededinţî i cu o jalbă a boiernaşilor orăşenî ot Cerneţî, prin care fac mare plângere, că ivindu-se împrejurul oraşului o cetă de 16 tâlhari âmblă dioa namezea mare, fără de nici o sfială, călcând şi jăfuind omeniî, precum şi o femee din partea locului o au împuşcat-o, dintr’acărora frică şi spaimă ş’au părăsit numiţii boerinaşî şi casele lor şi cu tote că la numitul judeţ se află orînduit Căpitan de poteră un Polcovnic Dinu Crăinicenu, căruia i-au şi făcut scire numiţii orăşanî, ca să sară cu potera şi să se ie după acei tâlhari, dar le-au trimes numitul Polcovnic scire, că nu pole să mergă spre gona hoţilor, după a sa datorie, ailându-se rînduit de dumne ta pentru pricina unui pandur, ce este în prepus de hoţie şi aşa a remas judeţul fără de nici o străjuire şi ocrotire din partea poteriî de către făcătorii de rele; pentru care urmare a ridicării numitului Polcovnic Crăinicenu din judeţ, cu tote că, după datorie se cuvenea să facă Divanul arătare către Ex. S. generalul [loc liber), ca pentru un lucru vătămător vieţei şi linişteî obştieî locuitorilor dintr’acel judeţ, dar sciindu-te pre domnia-ta cu destulă înţelegere şi cunosciinţă la cele civiineiose, n’am făcut acestă urmare, ci mai întâiu etă scriem dumi-tale şi te pohtesce Di vanul, ca numai decât săi dai drumul numitului Polcovnic Crăinicenu a merge la locul, unde este rînduit cu potera, ca să urmeze datoriile sale spre străjuirea şi ocrotirea judeţuluî de către tâlhari şi de acum înainte să nu te mai amesteci dumne-ţa la lucruri al cărora nizam şi orînduială 314 V. A. UBECHI atîrnă de la politicesca orînduire a cinstitului Divan al Craioveî, şi pentru ori-ce pricină politicesca se va întîmpla a fi trebuinţă de cercetare au îndreptare, veî tace dumne-ta arătare către cinstitul Divan al Craioveî şi de acolo se va da nizamul cel cuviincios. Către acesta, fiind-eă între tăi hariî ce s'au ivit într’acel judeţ este bănuială că sunt şi panduri, de aceea pohtim pre dumne-ta, să faci euviinciosa perierghie şi îndreptare, căci Divanul de aceea au dat voie celor ce sunt rînduiţî cu poteră în partea locului, că orî unde vor afla că s’au ivit niscarî-va hoţi, de vor fi măcar şi panduri între dînşiî şi nu se vor prinde, ci se. vor împotrivi, fără de a face câtuşi de puţin osebire să dea să-î omore, fie măcar şi din pandurii ce se află şi în slujbă ostăşescă, fiind-că aceia nu se pot numi, nici a se cunosce de ostaşi şi omeni credincioşi, când se abat în fapte tâlhăresc!.— 1809, Iunie 6. (Cod. LVI, fila 72.) La 20 Aug. 1809 poruncă la Ispravnicii de Dîmboviţa ca pentru o căpitănie nouă ce s’au făcut la Cornăţel într’acel judeţ, cu 20 de slujitori, să tacă scădămînt la un slujitor doî lude. (Cod. LVII!, fila 38.) De la întâiul Divan câlră Engelhard Tot-deauna orî-câte trebî şi pricini obştescî se întîmplă după vremi la ţinuturile unei ţări şi se cere putineiosa lor săvîrşire, tote acele, după buna orînduială a politicesceî datorii, urmeză a se pune în faptă. Oblăcluitorea acesta este încredinţată ocârmuiriî acei ţerî, precum acesta este bine sciut Ex. Tale. Asemenea dar şi Divanul fiind însărcinat cu oblăduirea şi cârmuirea acestei ţerî, socotim că cuviinţă este, ca printr’însul să se urmeze şi să se săvîrşescă cele trebuinciose porunci şi trebuinţe. Şi fără de scirea Divanului nimenea nu se cuvine nici măcar a cerca să săvîrşescă vre o trebuinţă, din-tr’acele, cari privesce şi aşteptă săvîrşirea sa de la a Divanului oblăduire, căci într’alt chip urmându-se, nici odinioră nu vor lipsi feluri de neorîn dueli şi neîmpliniri la următorele şi putinciosele trebuinţe. După acesta orînduială se cuvine ca şi toţi cinovnicii împărătesei, câţi se trimit pe a fără, de orî-ce vor ave trebuinţă să facă aretare şi cerere cătră Ispravnicii judeţului, ca prin dumne-lor să li se înlesnescă săvîrşirea acei trebî, pen tru care se trimet după măsurile bunei orînduielî. Dar cu mirare vedem că acei împărătesei cinovnici urmeză cu totul împotrivă, căci după orîn-duiala ce s’a făcut pentru oraşul Ploescî, împreună cu satele de prin pre-jur, a fi pentru primirea şi cfartiruirea ostaşilor bolnavi, ce aii a se trimite în partea locului, dumne-luî cinovnicul ce este orînduit acolo pentru a-cesta, fără de a întreba nicidecum pre Ispravnicii judeţului, după cum se cuvine .şi fără de a le da de scire că dumne-lor să cumpănescă împărţirea acestei trebuinţe după scirea ce au de starea fieş-căruia locuitor, s’au pus şi scoţând pre toţi de prin casele lor, încă şi pre Ispravnici din casele is-prăvnicesci, au pus spitaluri prin tote casele; lucru cu totul fără de orînduială. De aceea rugăm pre Excelenţa Ta, să bine-voesci a porunci mai sus numitului cinovniculuî, ca mai întâiu să deşerte casele isprăvnicesci, ca să ISTORIA ROMÂNILOR 315 locuiască întrhnsele Ispravnicii spre a-şî pute căuta de trebile judeţului, şi al doilea să lase pre Ispravnici acum de a face împărţirea bolnavilor cu mijlocele cele cuviinciose, cari sunt sciute, ca şi trebuinţa altor cfartirurî să se împlinescă şi locuitorii să nu cerce acum în vreme de iarnă acest fel de discolie şi strămutări cu totul din casele lor, căci dintr’acest fel de... . .. . (lipsă) urmeză negreşit a se pricinui şi zăticnire la rugătorele grabnici trebuinţe ale împărătesceî oştiri, — 1809 Oct. 23 (Cod. LXI, fila 37.) La 4 Ianuarie 1810, după stăruinţa Caimacamilor, întâiul Divan şi Comitet dă căpitanului de la Paserea privilegiul de a li Căpitan pe viaţă şi a nu plăti nici odată havaet la Spătar. La 19 Martie 1810 întâiul Divan arată lui Engelhard că «tot-deauna în vremea primăvereî obicinuesc de se înmulţesc tâlharii şi făcătorii de rele prin ţeră, care face atât călătorilor cât şi locuitorilor multe supărări, casne, jafuri şi ucideri, în cât nu pot îndrăsni a-şî căuta tără de sfială de munca câmpului şi de împlinirea celor ce li se cer la curgătorele trebuinţe ale prea puternicei împărătesei oştiri şi fiind-că într acesta resvrătită vreme înmulţirea tălharilor e mai cu adaos, după însciinţările ce vin după afară, măcar că cinstita Spătărie are a orîndui potere pe unde se cuvine, dar nefiind deplin omenii săi, pentru că unii au murit, alţii aii ajuns la vîrst-a de bătrâneţe, de aceea nu sunt destoinice numai acele potere. Deci să se ordone lui Isaiov a trămite din jandarmii de acolo 100 călăreţi cu Căpitanii lor, ca să se întărescă poterile. [Cod. LAT, lila 63 verso.) Intre ultimele acte de citat din 1810 este pitacul lui Engelhard din 10 Noem-bre 1810, prin care îndeamnă pre Divan să pue totă silinţa de a se prinde şi ceî-l-alţî hoţi ai lui Bujor, din carii s’au prins îrj Valahia cea mică Mânu Manaf, Grigorie Timofteiu şi Nicolae Diiaşu şi s’a dat poruncă că de se vor dovedi să se dea ajutor şi de oştirile ce sunt orînduite.—1810, Noem-brie 10. (Cod. LXIII; fila 20 verso.) De la întâiul Divan si Comitet, către Ispravnicii de judeţe. Vremea primăvereî liind acum când multe împotrivitore urmări se pot îmtîmpla prin ţeră, precum ivire de hoţi şi de tîlhari, felurimi de prădî, casne şi omoruri asupra locuitorilor şi călătorilor drumaşî, de aceea atât ocârmuirea Divanului, cât şi drăgătoriî fie-căruia judeţ au datoria a îngriji, şi a priveghia din vreme, ca să întîmpine cu cele mai iscusite mijloce unele ca aceste întîmplărî, care şi fireî şi oblăduire! sunt cu totul împotrivitore. Ci dar iată într’adins se poruncesce dumne vostră, să priveghiaţî cu neadormită îngrijire, în cât prin putinţă, a se desrădăcina cu totul din judeţ hoţii şi tîlharii, spre odihna şi apărarea călătorilor şi locuitorilor. Şi fiind că din stogurile spătăresci lipsesc în destulă sumă de omeni, cari de a se pune acuma la loc de la Visterie este cu neputinţă, pentru veduta prostă stare a ţării, care şi dumne-lui spătarul fiindu-î sciută, nici însuşi dumne-lui n’a primit a cere să se împlinescă într’acestă vreme acea lipsă a stegurilor, dându-li-se locuitorilor straşnice porunci ca în cesuî ce vor 316 V. A. URECHIĂ simţi unde-va niscaî-va hoţi şi făcetorî de rele, numai de cât, prin zapciiî acelei plăşî să facă scire la ispravnicat şi la dumne-vostră îndată, să ve ajungeţi cu căpitanii şi polcovnicii judeţului, ca împreunându-se poterile şi cu ajutorul ispravnicatuluî să se iea după dînşiî a-î isgoni, aî prinde seu a-î omorî, căci pentru acesta înşi-ve aveţi a fi respundetorî. Precum şi de se va întîmpla, ferescă Dumnecleu, fără de veste a se face de către eî vre-o pradă, casnă seu omorîre cuî-va, numai decât, pe de oparte să se pornescă după eî gonaci, cu mijlocul ce s’a dis mai sus, iar pe de altă parte să în-sciinţatî aici către Divan, pentru orî-ce mişcare tîlhărescă veţi simţi; precum asemenea să îndatoraţi şi polcovnicii şi căpitanii judeţului ca şi eî să în-sciinţeze adesea către cinstita spătărie, iar maî ales că şi Excelenţa Sa generalul Engelhard Vice-presidentul Divanului, ne-a încredinţat, că sunt porunciţî şi oficeriî de la lie-care judeţ, să dea dumne-lor şi ostăşesc ajutor, când le veţî areta vre-o mişcare ca aceea. Să li se dea însă locuitorilor şi acest fel de poruncă, ca orî-carî din eî se va dovedi că au aflat unde-va vre-o mişcare tâlhărescă, seu că a vecjlut şi a cunoscut la vre-o parte de loc vre-un hoţ seu tîlhar şi n’a urmat datoriei sale, a da de scire; precum s’a dis maî sus, să fie bine încredinţat, că osânda şi pedepsa luî cu hotărîre are a li întoemaî ca unei gazde de hoţi. Şi de primirea şi punerea în lucrare a acesteî porunci, să aibă Divanul răspuns al dumne-vostră în scris. 1810, Aprilie 6. întărirea ce s’a dat la jaloba stareţului de la Căldărusani pentru a se mai adâoga încă 20 catane la căpitănia Vlăsia. Cinstite dumneta frate Vel Visternice, pre lângă slujitorii ce se vor o-rîndui la polcovnicia judeţului Ilfov să scrie d-tale. ... să se facă orîn-duială a se mai adăoga încă 20 slujitori, asupra cărora să se orenduiască cel ce a fost până acuma polcovnic la Vlăsia. ca cu aceşti 20 slujitori să păzească şi să străjuiască naprislan atât semptul acela al Vlăsiei, cât şi semptul de la Paserea, ele lângă schitul Cernica, unde era orînduită căpitănia, după cererea şi rugăciunea părinţilor cernicani, însă acest orînduit pentru 29 slujitori să fie sub ocârmuirea polcovniciei de judeţ.—1811, Martie 6. Gavril Mitropolitul, Ignatie Mitropolitul, îoachim Argeş, Radu Golescu, Isaac Ralet, Mihalache Mânu. De la întâiul Divan. Cinstite dumne-ta Vei Spătare, fiind-că polcovnicia de Vlăsia, care este întocmită încă din domnia d’întâiu a Măriei Sale Constantin Vodă Moruzi după cererea şi rugăciunea părinţilor Câldăruşanî s’a aşedat cu 40 de omeni de slujbă, ca să fie stătătore şi nestrămutată de marginea pădureî Vlăsiei la pod la Păşcanî în drumul cel mare şi să păzescă cu bună străjuire tote locurile ca să nu găsescă făcătorii de reu mijloc a se pripăşi, a se încuiba în pădure, însă acostă polcovnicie s’a întocmit ca să nu fie supusă la nici un fel de dare seu poolon la cinstita spătărie, precum şi catanele acei polcovnici asemenea să nu fie supuse ia nici un fel de dare, nu numai la ISTORIA ROMÂNILOR 317 podvodiie şi angarelele ţăriî, ci nici la altele ce dau alte catane seu slujitori, nici la spătărie, nici la polcovnicii lor, cum nici la isprăvnicie, ci datoria lor sa fie numai paza şi străjuirea; la care polcovnicie fusese rînduit jăluitorul Stoian, şi s’a întărit de toţi luminaţii domni din urmă cu hotărîre de a nu se schimba acest polcovnic nici odată, şi aşa s’a păzit şi s’a urmat până când Stoian singur s’a tras, ne maî putend sluji de bătrâneţe şi slăbiciune şi într’adevăr este că de când s’a întocmit acestă polcovnicie şi s’a păzit rînduiala luminaţilor Domni, au lipsit şi făcătorii de rele dintr’acel loc unde maî înainte pătimeau trecătoriî şi locuitoriî, şi cu tote că în locul luî iarăşî după arătarea sa şi după rugăciunea părinţilor Căldăruşanî, se orîn-duise altul; dar acum printr’acestă jalbă a luî Stoian polcovnicul, ce atrimis’o la Divan, părinţii Căldăruşanî au ales de vrednic pre unDumitrache polcovnic; decî acestă întocmire ce se vede făcută de la luminaţi Domnî o a întărit’o şi Divanul de maî înaintea nostră a se păzi şi ca un lucru folositor obştieî ce ne este sciut şi nouă că s’a urmat şi s’a păzit în laptă, întărim alegerea acesta a părinţilor Căldăruşanî şi a luî Stoian polcovnicul şi orînduim pre numitul Dumitraehe polcovnic la Vlăsia, ca să fie a pururea şi nestrămutat dintr’a-cestă slujbă, când însă şi el se va purta cu orînduială bună a fi cu stră-juire de către făcătorii de rele să nu pătimescă nici trecătorii, nici locuitoriî nicî părinţii Căldăruşanî; ci dar după ce se va vedea de dumne-ta acestă poruncă a Divan ului şi veî da nizam a se păzi întocmai, să o laşi la mâna numitului polcovnic ca să-şî urmeze datoria slujbiî fără de a fi în vre-un fel de chip supărat.—1811, Iunie fi. Ignatie Mitropolit, Radu Golescu, Isaac Ralet, Manolache Mânu, Vel Vist. vel Logofăt. De la Divan către Ispravnici. Mulţime de hoţi, tilharî şi făcetorî de rele s’au înmulţit în tote părţile în Valahia în cât nicî ceî ce au trebuinţă să se călătorescă nu pot merge la trebuinţa lor, nicî locuitoriî sunt siguri de odihna lor, chiar în casele lor, carî făcătorî de rele au îndrăznit până a se atinge şi de baniî împărătesei şi a le călca pe drum haznelile ce se trimet şi după sciinţa ce are Divanul, făcătorii de rele s'au înmulţit şi aci în judeţul dumne-vostră, care este învederată dovadă de neîngrijirea ce aveţi, în potriva datoriei pentru buna şi liniştita petrecere a locuitorilor despre partea făcătorilor de rău, pentru care în multe rîndurî şi prin graiu aţî luat povaţă şi în scris vi s’au poruncit, pentru că vi s’au lăsat îndestul poteraşî pentru paza locuitorilor şi a drumurilor judeţului, s’au orînduit sub ascultare-vă Polcovnic de judeţ şi s’au încredinţat asupră-vă tot nizamul aceluî judeţ despre partea făcătorilor de rău, care nizam mal înainte era la îngrijirea spătăriei, şi cu tote acestea nu aţî pus silinţa ca să sigurifsiţî odihna şi buna petrecere a locuitorilor, i drumurile călătorilor, ci lenevirea şi neîngrijirea ce aţî arătat la acest pont al ocîrmuireî judeţului, ce este vrednic de cea maî mare luare aminte este pricina de s’aii înmulţit hoţii de şi-aii perdut locuitoriî odihna si de ş’au părăsit drumurile fără a putea călătorii a merge la trebuinţa lor; câtă supărare şi scârbă gândiţî că aţî 318 V. A. URECHIĂ. pricinuit cu acesta asupră-vă de la cei mai mari stăpânitorî, de la Excelenţa sa d. viţ Prezident i d. Prezidentul şi de la însuşi mai marele co-mandir al armiei, amelisând un pont al datorie vă, cel mai mare? Când aţî plecat de aici în Isprăvnicie, sciţi imtructiile şi poruncile ce vi s’au dat, de cum aveţi să urmaţi pentru prinderea şi isgonirea hoţilor; sciţi asemenea şi instrucţia ce pentru acesta s’a dat şi Polcovnicului de judeţ, dar nici o urmare despre acesta despre parte-vă nu s’au făcut şi de aceea sau înmulţit făcătorii de i;ău. Deci Divanul din porunca celor mai mari stăpânitorî ve poruncesce cu cea mai mare străşnicie, că primind acestă de acum poruncă, să puneţi totă silinţa să ridicaţi pre Polcovnicul judeţului cu toţi poteraşiî, să porniţi şi pre slujitorii ce veţi avea ai judeţului, să orînduiţî şi locuitori de prin sate i pe arendaşii moşiilor ce au arme şi slugi înarmate, cu un cuvînt să puneţi în lucrare tote măsurile cele maî nădejnice, să împănaţi torte bine drumurile şi locurile cele cu bănuială că se ţin hoţii printr’însele şi să izgoniţi şi să descuibaţî pre făcătorii de rău dintr’acel judeţ prindendu-î vii, seu rănindu-i, seu ucigându-î de morte şi pre cei \iî prindendu-i să ’î trimeteţî fără zăbavă la Divan împreună cu tacrirul lor, ca să se dea la departamentul de criminalion pe de o parte puind în lucrare acestă sirguitore măsură pentru prinderea şi descuibarea hoţilor, pe de alta să pubîicarisiţî şi să faceţi de obşte şciut la toţi locuitorii judeţului porunca ce au dat şi pravila ce au pus’o pentru prinderea hoţilor Excelenţa Sa maî marele comandir al armiei, domnul gheneral de infanterie şi cavaler Colenicev Cutuzov, care s’a făcut Divanului cunoscută de la Maiu 14 sub No. 147, adecă că orî-care va prinde şi va aduce stăpânire! un hoţ, să fie dăruit din veniturile vistieriei cu bacşiş taleri 60 şi ori-ce lucruri se va găsi de-asupra hoţului} lucruri chiar ale lui, iar nu ale vre-unui păgubaş, să fie ale aceluia carele va prinde pe hoţi; ci fiind şi acesta nu puţină îndemnare pentru prinderea hoţilor, şi maî luând Divanul şi ale sale măsuri cu trimiterea de deosebite poteri, îndestulate, se aşteptă de la silinţa dumne-vostră negreşit curăţirea, prinderea şi descuibarea hoţilor, dându-vi-se în scire şi acesta, că, când şi după acestă orîn-duită nu se va curăţi acel judeţ de făcătorii de rău, să sciţi că veţi fi învinovăţiţi şi osândiţi a împlini totă paguba ce se va face despre partea lor unde-va într’acel judeţ, şi de primirea şi urmărirea acestei porunci să aibă Divanul negreşit însciintare. — 1811, Maiu 15. (Cod. LXV, fila 83, Nr. 84.) Iiotî graţiaţi. Căpitănie de predaţi. Fiind-că un căpitan ce s’a aflat până acum tâlhărind în părţile Craioveî, împreună cu totă ceta lui, ce maî jos se arată pe anume, însu-şî de sine-şî viindu-şî întru cunoscinţă şi căindu-se de faptele şi rălile lor ce au meta-hirisit până acum, prin două scrisori ce au trimes către dumne-lul Medel-nicerul Ştefan Bibescu ispravnicul judeţului Gorj, care sari cetit în Divan, vădend că cu multă umilinţă se rogă a li se ierta greşelele lor şi nu numai se vor preda, dar şi pre alte cete de tâlhari printr’a lor mijiocicire îi va aduce la cunoscinţă şi-î va face de a se preda, şi în scurt se făgăduesc ISTORIA ROMÂNILOR 319 că de acum înainte nu numai că nici odinioră la lapte de hoţie nu se vor maî porni, dar nici a cugetă măcar; pentru care a lor întorcere şi dumne-lui Medelnicerul Bibescu, prin însciinţarea sa către Divan; de la 15 ale aceste luni, se rogă Divanului a fi primită şi a li se trimite cărţile Divanului de iertăciune. Iată dar şi Divanul cu sfat de obşte căutând cu milostivire asupra unora ca aceştia, cari căindu-se de fapte şi urmările lor s’au întors la pocăinţă şi pentru cari oblăduirea se cuvine a le primi rugăciunea lor, nu numai că hotăresce, ca înainte să fie cu totul iertaţi de verî-ce urmări tâlhărescî au sevîrşit într’acestă trecută vreme, făr’ de a fi supăraţi şi apucaţi de cel maî puţin lucru de către cinevaşi, cu nici un fel de chip, dar încă, după cererea d-tale Medelnicerule Bibescu ispravnic, îţi orînduim a se afla de-a pururea slujind la canonul isprăvnicesc, cu numire de căpitănie de predaţi; drept aceea Divanul, maî jos numiţilor predaţi primind acestă carte a Divanului cu................ce se trimite într’adins, făr’ de a maî pune în cugetul vostru cea maî puţină îndoială de vre-o frică, îndată să vă arătaţi la ispravnicat la dumne-luî medelnicerul Bibescu Ispravnic, ca precum clicem, să vă aflaţi de-apururea în slujbă şi precum Divanul s’a milostivit asupră-vă cu iertarea din tote, aşîa şi de la voi aşteptă în scurtă vreme făgăduiala aceea şi legătura ce daţi, ca să aduceţi la cunoscinţă, înduplecând cu bune sfaturi, şi pre toţi aceia câţi vor veni şi se vor prinde cu asemenea hotărîrî, le făgăduim ca se fie iertaţi şi cu totul nesupăraţi, iar pre cei ce nu vor vrea de sine-şi a se preda, să săriţi cu toţii dimpreună şi cu poterile judeţului, ca cu ori ce mijloce să vă siliţi a încontina şi a nu se maî afla hoţi într’acel judeţ; carele aceste săvîr-şindu-le, s’au scris numitului boer ispravnic să însciinţeze Divanul spre a vi-se trimite şi cărţi de a nu dosi şi a scuti şi dreptele vostre bucate de dijmă şi vinăriciu. 1811 Maiu. — (Cod. LXVI, filei 86.) De la întâiul Divan şi Comitet. Cinstite d-ta Epistatule al Spătăriei, Excelenţa Sa d. gheneral-maior i cavaler Şteter, ViţPresident Divanului, prin predlojenia scrisă de la 23 ale trecutului Iunie, sub No. 4.677, scrie Divanului, că din tacrir unor hoţi ce s’au prins într’aceste dile, Excelenţa Sa s’au pliroforisit, că Spătăria n’are nici o îngrijire seu prevedere pentru hoţii ce se ivesc şi aici în politie şi prin prejur, a-î prinde şi a-î desrădăcina şi că iarăşi din tacrirul unui hoţ s’au pliroforisit, că sunt unii dintre slujitorii spătărescV cari au unire cu hoţii şi prieteşug, făcând încă şi beţii împreună cu ei, în cât le spun şi măsurile ce se organisesc pentru prinderea lor, şi le dau si mijlocire de ascundere şi scăpare; drept aceea după a Excelenţieî Sale predlojenie, poruncesce d-.tale Divanul, ca pe lângă îngrijirea ce eşti îndatorat a avea pe afară prin judeţ, se îngrijescî şi se priveghezî cu mare luare aminte şi cu silinţă, ca prin omenii Spătăriei şi prin ori-ce alt mijloc vei putea, să descoperi şi se prin di şi pre hoţii ce se înconjură atât aici în politie, cât şi prin împrejur, care urmeză a fi omeni făr de nici un căpătâiu şi îndată ce-î veî prinde să-î trimiţi la Divan, cu examenele lor. ca să se trimiţă la judecată la departamentul de creminar, precum şi pentru 320 V. A. URECHIĂ gazdele lor ce’î tăinuesc asemenea urmare să aibi a face d-ta; aşijderca şi pentru slujitori şi ceî-l-alţî slujbaşi spâtărescî forte să aibî adîncă priveghere şi să le daî straşnică poruncă de a se părăsi de acum înainte de a mai avea câtuşi de puţină înclinare seu părtinire, ori asupra hoţilor, ori către gazdele lor, ci să urmeze şi să-şi împlinescă fieşcare datoria slujbei lui, cu silinţă şi cu credinţă, căci de se va mai dovedi vre-unul din ei înclinat întru acest lei de faptă, acela se va pedepsi întocmai de o potrivă cu hoţii şi d-ta vei fi în grea răspundere. Radu Golescu, Isaac Ralet, Mi-haiu Mânu. 1811 Iulie 3. — [Cod. LXV, fila 103 v.) De la întâiul Divan. După anaforaua cinstitei Spătării îţi poruncesce Divanul Polcovnice ot Vlăsia, să orînduescî negreşit opt catane la acele două stanţii Orac şi Butiman, la fieş-care adecă câte patru catane, ca să fie paznici, împreună cu cazacii, întocmai şi cu aceeaşi orînduială ce sunt catanele polcovnicilor spătăresci de la cele-l-alte stanţii.—1811, Iulie 1. (Cod. LXX, fila 114 verso.) Radu Golescu, Isaac Ralet, Mihalache Mânu. De la Spătărie. Arăt slăvitulul Divan, că drumul ce merge de la Bucurescî şi până la Gâmpina, fiind drum mare âmblător pe care necontenit dioa şi noptea călătoresc atât neguţători cu marfă, cât şi alţi trecători cu povară, ca să nu mai fie de acum înainte bântuiţi de tîlhari, a binevoit Excelenţa Sa Gheneral viţ-presidentul de a orînduit câte 12 cazaci paznici la cinci locuri unde au arătat că este de trebuinţă, fiind pădurile mari şi dese, în care pot tîlliarii să se ascundă şi fără frică să caice la drum pre călători, însă la Oracul, la Butiman, la pod la Periş, la Ciocănari la podul Văleni, cum şi de la podul Vălenilor înainte totă lunca până în apa Cricovului, fiind şi acolo desiş de crîng, iar de la apa Cricovului înainte după pliroforia ce am luat este loc deschis până aprope de Oâmpina, unde este dator a străjui vătaful de plaiu cu plăeşii săi, căruia i-am şi scris osebit, ca să-şi aibă acea datornică îngrijire ; dar fiind-că la numitele cinci stanţii trebuesce să pă-zescă şi cătane spătăresci de pe la căpitani, împreună cu cazacii, ca să fie cazacilor drept povaţă, cătane ce sciţi pădurile locurilor şi tote potecile, am orînduit la două stanţii, adecă la Periş şi la Ciocănari, câte patru cătane de ai căpităniei, podul Vălenilor să fie nelipsit cu cazaci, străjuind dioa şi noptea şi âmblând din stanţie până în stanţie, iar la lunca Cricovului am orînduit pre însuşi căpitanul de podul Vălenilor, să străjuiască asemenea cu' din catanele lui şi cu cazacii.de acolo; dar fiind că asemenea orînduială de cătane paznici trebuesce să se facă şi la cele-l-alte două stanţii, adică la Orac şi la Butiman la pod, şi din căpităniile acestui judeţ Ilfov nefiind alta ca să zacă apropo de acel drum mare fără numai polcovnicia de la Vlăsia, care are şi 40 de catane, mă rog slăvituluî Divan ca să porun-cescă Polcovnicului Vlăsiei, a orîndui şi el opt catane, omeni vrednici, cu cai şi arme curate, adică patru Ia Orac şi patru la Butiman, la podul ce ISTORIA ROMÂNILOR 321 este în mijlocul pădureţ poruncindu li-se însă straşnic catanelor, ca să fie nelipsiţi de lângă cazacii, ce sunt orînduiţî la acele două locuri, dându-le şi ascultare cum şi povaţă la acestă treba, fără împotrivire şi păzind clioa şi noptea din stanţie până în stanţie, fără a nu lipsi nici unul dintr’înşii şi acestă orînduială de catane să se facă cum mai în grabă, fiind-că cazacii au plecat de astăzi a se aşeda pe la numitele locuri.—1811, Iunie 28. Vel Spătar. La 7 Martie 1812, spătarul cere Divanului întâiu, să se desfiinţeze Polcovnicul de Vlăsia, căci s’au jăfut nisce drumeţi. Comitetul cere să se aducă faţă la Divan pre jăfuiţî şi pre polcovnic. [Cod. LXIV, fila 23.) Ispravnicii de Ilfov cer la întâiul Divan, să facă o căpitănie efectivă la Ciorogârla, moşia lui Vel Vistier Constantin Varlaam, «fiind loc primejdios, unde apururea bîntuesc făcătorii de rele. întâiul Divan ordonă Vistierului, la 23 Martie 1812, a găsi prin satele vecine 20 de cătane» cu scăclemînt de câte o jumătate de lude, să se aşede la acea căpitănie ot Ciorogârla şi să ni se arate spre a se orîndui şi căpitan, cu cartea Divanului, după orînduială.» (Cod. LXIX, pag. 342.) De la întâiul Divan. Dumne-lui epistatul armăşieî prin anafora a făcut aretare Divanului, că tîlharii, despre pritnăveră obicinuesc de lac începere spre rele urmări, mai ales furii de dobitoce şi borfaşii şi pentru acest fel de omeni răi dând însciinţare armăşieî, fiind unii sciuţî şi cunoscuţi judecaţii criminalion, prinderea lor ar fi cu înlesnire, dar nu are armăşia omeni de îndestul şi pentru acestă trebă, căci slujitorii breslei armăşescî se trimit asupra ţiganilor, alţii pentru împlinirea dăjdiilor visterieî şi alţii se orînduesc cu poruncile Divanului pentru orî-ce fel de pricini de pe afară şi cei rămaşi sunt paznici temniţei puşcăriei, cari nu sunt destoinici pentru prinderea făcătorilor de rele şi mai vîrtos că departamentul puşcăriei tot-deuna cercetând pricinile vinovaţilor, se află cu cea mai multă sciinţă pentru rîndul furilor şi al tîlharilor şi când de la criminalion se descopere tăinuirea celor ne-prinşi hoţi, armăşia nu are omeni vrednici să-i orînduiască pentru prinderea lor, rugându se ca să aibă armăşia un ajutor, adecă a strînge până la 20 de omeni fără pricină de dajdie, asupra cărora să le orînduiască şi un zapciu, ca să păzescă cu arme şi cu caii lor la armăşie, metahirisindu-se după ocârmuirea judecăţei criminalion; care aretare a dumne-lui epistatu-luî armăşieî chibzuind o Divanul şi găsind-o cu cuviinţă, însă acum în vreme de primăveră când făcătorii de rele mai cu deosebire se pornesc asupra faptelor rele, iar mai vîrtos că omenii aceştia sunt fără de nici o pagubă a visterieî, s’au poruncit dumne-lui fratelui Vel Vistier, ca să aibă voie şi slobozenie a găsi lude 20, omeni străini, fără de pricini de dajdie, care să fie pentru străjuirea pe afară despre făcăţoriî de rele, ale cărora nume şi chipuri aducendu-le de la dumne-lor Ispravnicii, să li se dea şi pecetluitul Visterieî, a fi nesupăraţî; drept aceea, după alegerea dumne-lui V. A. Urechiă.—Istoria Romanilor. 21 322 V. A. URECHIĂ epistatului armăşieî orînduesce Divanul şi polcovnic asupra acestor omeni pre.............carele să se numescă «polcovnic de la potera armăşieî», şi să aibă datorie a păzi napristan la armăşie şi la criminal, ca veri în ce vreme va fi trebuinţă să se pornescă pe afară înconjurându-se prin judeţe, unde va fi trebuinţă pentru înţărcarea şi prinderea tîlharilor, hoţilor borfaşi, ferindu se numitul Polcovnic şi omenii luî, ca la âmbletele lor să nu facă niscare-va jafuri seu supărări cuî-vaşî, nici a cere conace şi alte cheltuelî locuitorilor seu caî de călărie, nici a prepune pre cine-vaşî cu pricini de hoţie seu gazde de hoţi fără de a fi adevărat, şi pentru ori ce pricină de hoţie să aibă a corespondarisi cn dumne-luî epistatul armăşieî şi cu departamentul criminalion, precum şi hoţiî ce-i va prinde, seu gazde de hoţi, să-î trimiţă drept la armăşie; pentru care se poruncesce şi dumne-vostră Ispravnicilor, orî prin ce judeţe se va ivi numitul Polcovnic cu omenii săi pentru prinderea şi gonirea hoţilor şi a tîlharilor şi va avea trebuinţă de vre un ajutor, să-î daţî tot felul mână de ajutor, pentru a putea cu înlesnire a desrădăcina hoţiî, cunoscendu-1 că este orînduit cu porunca stăpânireî într’adins pentru acestă trebă.—1812, Martie. [Cod. LXV fila 159 v). Isaac Ralet, Barbu Văcărescu, Vel Vistier. Poruncă către Ispravnicii judeţelor. Dumne-vostră Ispravnicilor ot sud.........fiind-că acum în primă-veră mulţî din ceî răii nărăviţî spre fapte tîlhărescî încep a se aduna făcen-du-se cete şi îşî întocmesc gazdele lor prin sate, şi pentru unii ca aceştia îngrijind din vreme stăpânirea, spre desrădăcinarea mijlocelor acestora, aii dat cuviinciosa poruncă către dumne luî Vel Spătar, prin poterile spătă-rescî i Polcovnici şi Căpitani ce sunt orînduiţî pe la judeţe, să pue tot felul de silinţe a nu se întîmpla călcări şi jafuri locuitorilor. După pliro-foria ce a luat’o Divanul din multele înseiinţărî, s’a adeverit, că unii din Ispravnicii judeţelor cu totul se împotrivesc şi nu îngăduesc pre Polcovnici i căpitani a-şî căuta datoria slujbei lor, dând porunci pe la zapciiî plăşilor, ca nici într’un chip să nu îngăduiască a âmbla prin sate, să cerceteze pricini de hoţii, nici de mâncare locuitorii să nu le dea, poruncind ca polcovnicii şi căpitanii să păzescă numai pădurile, care aceste urmări sunt cu totul împotrivitore la orînduiala nizamuluî pentru făcătorii de rele, căci când o poteră seu Polcovnic, orî căpitan nu vor âmbla şi prin oraşe, prin sate să cerceteze şi să iscodescă pentru hoţi şi gazde de hoţi, cum vor putea poterile să dovedescă pre unii ca aceia, căci tote gazdele hoţilor prin oraşe şi sate se află, şi ceî mai mulţî pe acolo se şi prind, cu mijloce cuviinciose; de aceea Divanul cu străşnicie poruncesce dumne-vostră, ca Polcovnicii şi căpitanii acelui judeţ întru nimic să nu se supere cu acest fel de mijloce împotrivitore, ci au voie a âmbla prin oraşe i sate, orî pe unde trebuinţa va urma pentru prinderea hoţilor şi a gazdelor lor, şi la âmbletele lor prin sate din obiceiul vechili aii datorie sătenii, ca să dea catanelor şi de ale mâncăreî ce se vor afla, însă mălai ii şi porumb şi grăunţe pentru caii lor, căci împotrivă uimând dumne vostră la acest ni-zam veţi cădea la învinovăţire de grea răspundere. — 1812, Aprilie 6. [Cod. LXV, fila 160 verso.) 323 ISTORIA ROMÂNILOR Publicaţie pentru nizamul hoţilor. Mulţime de hoţi aii eşit în ţeră şi turbură buna petrecere a locuitorilor şi alişverişul ţăreî dintre locuitori; ca nisce dregători ai acelui judeţ aveţi datorie netăgăduită, să străjuiţi pre locuitori de răutăţile hoţilor şi ale tîlharilor, să siguripsiţi drumurile i pre locuitori, cum şi alişverişul ţării, ce se face într’acest judeţ. Pentru aceea punendu-vă Divanul în vedere datoria dregătorieî dumne-vostră, vă poruncesce cu străşnicie, negreşit, cu veri-ce mijloce veţi găsi cu cale, ca nisce dregători, să ve siliţi să-î goniţi pre hoţi, a nu mai fi, nici a se face despre partea lor nici de cum vre-o călcare, orî la călători, seu la locuitori, îngrijind cu mare silinţă, ca de se va ivi unde va vrem cetă de hoţi, îndată să orînduiţî pre polcovnic i pre căpitan, i slujitori şi omeni ai dumne-vostră ca să’î prindă, atât pre hoţi, cât şi pre gasdele lor, ce-î veţi prinde, să-î trimeteţî, după pravilele ţerii, împreună cu examenul lor la spătărie, ca de acolo să se dea la departamentul de criminalion. Cine din poteri, orî din alţi omeni se vor nevoi a prinde pre hoţi, banii cari vor fi drepţi ai hoţilor, tote acelea au să fie ale acelor ce*î vor prinde, precum şi alte lucruri ce se vor găsi la hoţi ale păgubaşilor şi dintr’acestea dicem cu hotărîre să iea pe jumătate, fără de a lua dintr’a-cele lucruri de acum înainte nici ispravnicii, nici spătăria nimic, lipsind acest catahrisis, dând acelor poteri orî slujitori să înţelegă şi să se încredinţeze la iscăliturile nostre, pentru câte scriem; osebit ve poruncim, ca într’acel iudeţ, orî unde va ti pretutindenea alăturea cu drumurile cele mari niscai crîngurî dese i mărăcinişurî dese, seu copaci stufoşi şi deşi, în cât din pricina lor să nu se potă păzi de departe călătorii de către hoţi, să puneţi negreşit salahori să taie jos la pâmînt acele crîngurî i mărăcinişurî şi copacii stufoşi şi deşi, să cureţe acele crîngurî i copaci deşi şi de oparte şi de alta, cât bate puşca, veri pe ale cui moşii vor fi acele desişuri, ca să potă căletorii, a se feri şi a se păzi de către făcătorii de rele; acesta negreşit să o puneţi în lucrare, fiind că cu acesta nu se păgubesc nimic stăpânii acelor moşii şi se face un bine obştieî pentru ferirea locuitorilor şi a călătorilor cu lărgimea drumurilor, acestă împlinire a porunceî să nu o amelisiţî nici de cum, căci de se va întîmpla să calce hoţii pre vre un locuitor călător unde-va într’acel judeţ la vre-o asemenea strâm-tore, unde dumne vostră nu aţi îngrijit după primirea acestei porunci a pune ca să se cureţe acele strîmtorî, hotărît să sciţi, că paguba acelui jăfuit vă veţi osândi să o plătiţi dumne vostră, pentru neascultarea porunceî şi neîngrijirea pentru trebile obştieî şi cu întorcerea acestui trimis să avem răspuns de primirea poruncii aceştia, iar peste 10 clile să avem răspuns de urmarea ei.—1812, Maiu 27. (Cod. LXV, fila 165.) Al Ungro-Vlahieî Ignatie, Vel Vistier Constantin Ghica, vice-president, Polcovnic Loghinov, Manolache Banu, Isaac Ralet, Barbu Văcărescul, Vist. Varlaam. 324 V. A. URECHI CAP. XXL Biserica română între 1807—1812. Am studiat cu destulă deţinere Istoria diplomatică a anilor 1807—1812; am adus şi documente noue relative la organisarea guvernămîntuluî ţereî sub Muscali. Ne remâne acum a studia documentele interne dintre 1807— 1812 cu referinţă la Biserică, cultura publică, administraţiune, justiţie, co-merciu, industrie, edilitate publică, etc. Biserica. După fuga din nou a lui C. Ipsilant din Bucurescî biserica continuă câtva timp a fi administrată de Mitropolitul Dositei, în unire cu Căimăcămia lăsată de Domnitor şi apoi remâne sub directa administraţiune a Muscalilor. Aceştia sciind ce puternic instrument de domnire este Biserica, tind însă din ce în ce să pună mâna pe dînsa. Ei vor şi reuşi să facă acesta, precum maî la vale vom areta. Prima formă în care se manifestă acest plan al guvernului rusesc este subordinarea ambelor Mitropolii române la Exar-chatul călugărului Gavril, (1) Exarch al prea sfîntuhii si îndreptătorului Sinod a iotă Rusia. Pentru a-şî ajunge la scop de a pune mâna pe Biserica română, Rusia nu se dă în lături de a se servi chiar de boerî pămîntenî, împingendu-î pre eî, încă în 1807, să ceră îndepărtarea Mitropoliţilor actuali Veniamin şi Dositei. O scrisore adresată Iul Veniamin din Basarabia, de un maior Anton Mavrichie, dă pe faţă asemenea intrigi, ba încă din acestă scrisore vedem, că tot pre boerî îî pun generalii Mc scaii să ceră de la Imperatul Alexandru încetarea domniei luî Constantin Ipsilante şi introducerea admi-nistraţiuniî rusescî în persona unui preşedinte de Divan (2). (1) Era o procedare vechia a Muscalilor. La 1790 eî au făcut exarc al Moldo-Vlahieî pre Ambrosie Archiepiscopul Ecaterinoslaveî şi al Chersonesuluî Tauric. (2) Trjv vpsceqav itaviSQovr^a svlaoojg TTQocfxvvw âaTiaţopevoQvrjV \eqăv degiăv.. ■VA7tS dSGTTOTyjf OL1ZO TTjV a,v TOU VSOO i evGog $sv t)X6ov sig 7rposyi)V7jOcv nc/.g, j to 7uoXo'/p6vtov Trdd'og p.oo, rjzoi Yj axs-Vtootc; |j.sxa tod vo^xbjp.spoo trf/hg (axiva [coi Tipojsvouaiv r^onvxnv) [rs Ou respect me închin prea sfîinţieî rostre, săru'ându-ve drept a sfimţită. Sfinte stăpâne! De la întâiu a a-nuluî nou n’am venit spre închinăciunea vostră. Boia mea cea îndelungată, seu stenosul cu tuse de di şi nopte (care adesea'mî pricirue- ISTORIA ROMÂNILOR 325 Graţie unor asemenea intrigi, încă sţxrcoSiCoosi TTjV s£o8ov, xal odtco? orco-ypso? &v 'foXarrco oXov tov yâttxiova to oiX7]|xa axoooli*)? «xoo, Sarcavwvxa? oar,-[xspai Sia xa iaxptxd ţxot). — Aeojxai TQtVOV T7j? OJXSTSpa? rcaVlSpOTYJTO? vd pi ivD’Dţx'flxai Ivioxs arco s£o3a. — rcşpl de zoo Ypdţxjxaxo? Ixsivoo, orco5 (xot eircaxe, fj aiua goto)? eysi. ’Evamov tqo Daob jxapxopojxai Xs^siv tyjv a/jfav dXnjO-stav. ’Epyojxsvo? 6 [xaxapiTYj? TajxaSdyyj? sic xo Aonjxrcaaap elrcs ti») [xyjTporcoXing Fa-PptijX xdSe: — ots tjtov svtso^sv arco xoo? apyovxa? soxaXţxsvo? IrciTYjSe? Sta vd Ttj) rcpoSdXig, vd Ssy&fj rcdXiv ty)v [XYjxpdrcoXiv, xal srcs l8y] fjiteXov tots vd ^7jT7jâ(X(*)Giv arco tov SaatXea sva rcposSpov Std to 8t6avt, xal vd sjoox-fl 6 aofrsvxY? T^tXdvTYjC, vd Ypd^oov Ctjtwvts? xal tov }X7]TporcoX'T7]V. Tots slrcsv O ţXTJTpO-rcoXtxYj? orcoxptvdjxsvo?, eyooot [XYjrporco-Xityjv, Sta ti Cyjtoov aXXov, slrcsv 6 Ta-[xaSavYj?, fxs to vd ţxY] xbv ftsXcosiv ol apyovxs?, [xdXtaTa ol MrcaXasoxTi. — IIpoasTi tov rcapsxdXsas vd aovO’saifl jxlav txsxYjpiav sx ţxipooc x axorc^p xal d'fsO-/] arco xrjv SobXsooiv, Std vd sivai eXsbă’spo?, orcob ev xaipip | Tip rcpoiYjxovxt vd Cyjtyj^tq orcsp e^Tjr/psv. l în primele luni din anul 1808, Gavril sce versare ds sânge) me opresc de de a eşi afară şi ast-fel nevoit Fiind stau totă iarna îri casă, fără voia mea, cheltuind dilnic pentru medicamentele mele. Me rog însă prea sfinţiei vostre, să ve amintiţi câte odată de mine, pentru cheltuială. Despre scrisorea aceea ce mi-aţî spus, causa aşa este. înaintea lui Dumnedeu mărturisesc, că spun sfîn-tul adever. Venind fericitul Raman-dan la Dubasarî, a spus Mitropolitului Gavriil acestea: că a venit aicea de la boerî, trim's într’adins ca sâ-î propună să primescâ iarăşi Mitropolia. Şi fiind-că voiau a cere atunci de la împăratul un president pentru Divan şi să se alunge Domnitorul Ipsilante, să scrie curînd şi pentru Mitropolit. Atunci a răspuns Mitropolitul prefăcendu-se: aveţi Mitropolit; pentru ce cereţi altul? a răspuns Ra-mandan: pentru că nu-1 voesc bo-eriî, mai ales Balseşciî. Pe lângă acesta l’au rugat să redacteze o cerere din partea lor către împăratul pentru a păzi datina ţării. După aceea mi-a spus Prea Sfinţia Sa s’o concep eu După terminarea acesteea şi după ce a vădut’o, mi-au dis: să adaug încă să ceră pra Prea Sfinţia Sa în timpul când se va scrie la Petersburg, că este bine în sănătatea sa şi că do-resce încă să servescă noua sa Patrie, numindu-se Exarh în Moldo-Vlahia. Pe lângă acestea, în timpul Autocratorului Pavel, a trimes în Petersburg om înadins, cerend săl-trimită în Moldova, şi a luat acest răspuns de la ministrul Bezboro-dischin, ijicend, că Porta nu va avea continuă pace cu Rusia. De aceea s’a şi lăsat de ori şi ce ocupaţie pentru ca să fie liber, ca în timp convenabil să ceră, ceea ce au şi | cerut. Tot posibilul a făcut pentru 326 V. A. URECHIĂ iea întâietatea în Biserica română şi îl aflăm semnând, în actele Divanului muntenesc, înainte de Mitropolitul Dositei. In a 2-a jumătate a anului 1808 vedem, că Gavril face acte de adevărat administrator al Bisericei române. Aşîa, în 27 Noembre 1808, Mitropolitul Gavril Exarc al Moldovei, Valachiei şi Basarabiei, adreseză circulare către toţi proestoşiî din mănăstiri, archi mândriţi, egumeni şi nacialnicî, în cuprindere: 1. Să nu se mai primescă posluşnici ori de unde şi fie ce omeni fără mărturie că sunt omeni slobozi şi că nu sunt robi neiertaţi ori ostaşi fugiţi. 2. Să nu mai călugărescă egumenii dintre posluşnici decă n’au făcut legiuita ispitire de 3 ani. 3. Să nu mai fie învoiţi călugării a se tot muta de la o mănăstire la alta, contra canonelor apostolicesci (al 4-lea sobor canon. 7 şi al 2-lea sobor canon. 5.) Exarchul Gavril ordonă, deci, să nu mai fie primiţi posluşnici de cât omeni slobozi, necăsătoriţi, neîncurcaţi în datorii ori în judecăţi şi într’alte lumesci buclucuri şi nesupuşi la nici o slujbă şi dajdie. Posluşnicii să facă 3 ani de ispitire, după prealabila arătare în scris la arhiereul eparchiei, cu Havra Xffrov kyv&pias Sta va tq Ixts-Xss TţjXIOOC xal îraXaiobg, ţiXooc, Sid vd xd.*xiQ tq jxovo— ttoXi, gk oi yAţţXoi rdg ţhxXaaaas, xal tsXoc octto xrjc xpovioo Ţvwpiiiac, xai dîro -Tdaac 7crft>asis roo, otuoo tov sXso-xlspooaa r/js .Tijj/yJs toq, £tg ttjv soToyiav toq, sxarYjvTYjaa (J.s 8va rafvi vd Xa*x-Sdvoo; ag axoXooâ-^oa) tq Xauvixav zoo-tov to Xs^ov: honnores mutant mores; yj ag to d.^oSdaco sig ttjv dro/iav p.oo. AdosTs £i)|i8vcoc ayi£ dcOTcdr/j! xai ty]v Trapooaav (j>§Yjv ^o^aYcoŢiac ydpiv, YjVTtsp | aovsilsaa, raora piv soXaoibs, pive» ds dld 6lOO TTjC d[X£T£pa? d'SOŢpOOpTjZOO j îrav£pdT7]TOc;. j ’E^aijxoXoYTjibjv or; sî«; AobXoc IIv£i>{xaTtxdv [ioo nxzspa Ta7rsivoc xal oioc xard rd rcvsvp/x. ! a-şi ajunge scopul. Vă rog să nu aveţi superare asupra mea, fiind-că sunt inocent şi timpul a demon-strat’o despre mine, în loc de a me ajuta, m’a urît, şi iubitul intim al seu Chirii (care a servit patimele Prea Sfinţiei Sale fără ruşine, pentru câştigul seu ruşinos), a îndepărtat pre cinstiţii şi vechii amici, pentru a face monopol, ca Englezii mările. In fine, din cunoscinţa învechită şi din atâtea căderi ale sale, când lam scăpat cu onore spre fericirea lui, am ajuns la un tain să ieau. Fie să urmez dicătorea latină ce (Jice: honnores mutant mores, seu fie s’o a-tribuî nenorocire! mele. Primesce cu bună-voinţă, Sfinte Stăpâne! şi presenta cântare, mângâerea sufle-tescă, ce am compus’o. Acestea cu respect, rămân pentru tot-deauna al Prea Sfinţiei Vostre de Dumne-cleu păzit serv supus şi fiu spiritual. M’am mărturisit ca la părintele meu spiritual. Plecat servitor si fiu sufletesc (Lipsesce sub-semnătura, dar scrisOrea este autografă a Maiorului Antonie Mavrichie ) ('din Istor. Metropoliei de Iaşi, pag. 50.) ISTORIA ROMÂNILOR 327 indicare: de unde este? Ce vîrstă are? Ce învăţătură orî meşteşug? Se maî cere încă şi mărturia duchovnicului pentru bună purtare şi, în fine, se ordonă de Gavril ne eşirea din monăstire a nici unui călugăr spre a âmbla prin lume orî a se muta din monăstire în monăstire (1). Intrigile contra ambilor mitropoliţi sunt ţesute cu abilitate de acest călugăr Gavriil. Fusese acesta când-va mitropolit de Chiovias. Aflându-se în Moldova de cât-va timp, încă înainte de a fi numit Exarch al celor 3 provincii române, dînsul căută să profite de nemulţumirile Ruşilor contra luî Veniamin, îndemnând pre boerî să ceră de la Prozorowski să-l rînduiască exarh asupra Moldovei, după cum l’au cerut şi unii boerî Munteni pentru ţera Românescă. Acestuî ecsarh, urmeză ca Divanul Moldovei să-î asemneze onorariî. Marele Logofăt Dimitrie Sturdza şi alţi boerî denunţă luî Veniamin asemenea intrigî prin declaraţiunea ce-î dau la mână la 20 Maiu 1807 (2). Aceste intrigî nu opresc pre Veniamin de a sprijini singur şi cu destulă energie interesele ţării faţă cu străinii. Intrigele contra Mitropolitului Veniamin se complică din di în di. In Maiu 1807 Veniamin arată că ţera este ameninţată de fomete din causa jafuluî, ce se face prin sate, sub pretext de rechisiţiune în folosul oştiriî muscălescî. Michelson răspunde supărat Mitropolitului Veniamin, cu nota din 31 Maiu, din lagărul de la Ismail, în cuprinderea următore: «înalt P. Sfinţite Stăpâne, Milostive Domn! Adeverind cunoscinţa mea către P. S. Vostră şi către cinstita obştie a boierimeî de aice, pentru totă noima ce se coprinde în cartea vostră ce am primit, cu cea din inimă durere, primesc însciinţare pentru cea mai de pe urmă neputinţă în care, după a vostră perigrafîe, se află norodul Cnejieî aceştia a Moldovei. Dar împreună cu acesta sunt coprins şi de mirare, că lipsa norodului o puneţi că s’ar pricinui numai şi numai din îndestularea ce se face şi se dă din ţeră oştilor rusescî, însciinţându-mă pe lângă acesta, că ţera se îngrozesce cu cea desăvîrşit lipsă până la sosirea secerişului. La acesta să-mî daţi voie, Milostivul meu Domn, a vă arăta cu lămurire: întâiu, că oştile cari se află aici în ţera acesta nu sunt atâta de multe, precum faceţi arătare; al doilea, că cea maî mare parte a oştilor nu în puţină vreme însăşi a sa îndestulare au avut şi din ţera Tătărescă; al treilea, că totă pânea tureescă ce s?a luat zapt din Hotin, din Galaţi şi din Renî; — care na fost puţină sumă — sau dat în sema ocârmuirei de aicea pentru îndestularea oştilor. Iar preste aceea s’au şi cumpărat la Reni oreş-care parte de pâne, precum însuşi luminarea sa Principele Ipsi-lante m’a încredinţat. Şi asemenea şi porţia de carne se dă iarăşi prin înadins rînduiţî de ocârmuire omeni ce sunt tocmiţi la acesta. Insă după ce am înţeles, că după tote nu puţine strîngerî ce face Divanul laşului se ivesce lipsa, atunci într’aceeaşî dată am luat putinciosele mie măsuri a înmulţi aducerea aicea din însăşi a nostre magazale. Dar însuşi prea P. S. 1 2 (1) Ve(}i cod. CCCXXII, fila 84 la Academia Română. (2) Vecff Istoria Mitropoliei Iaşi de Erbicenu, pag. 46. 328 V. A. URECHIĂ Vostră şi cinstita obştie puteţi judeca, că o asemenea aducere cere vreme, care la cea mai de pe urmă măcar cinci septemânî trebuesc. De aceea şi nădăjduesc, că obştia spre însăşi a sa neîngrijire va metahirisi tote putinciosele chipuri, spre a urma încă cinci septemânî, până vor veni transporturile (care transporturi eu me voiu sîrgui ca să fie cu îndestulare spre a putea a mulţămi ostile până la pânea cea nouă.) Iară lângă acesta: n’ar fi ore cu voinţa obşteî, ca împreună cu P. S. Vostră, să facă scire Divanului laşului pentru acesta, care Divan precum sunt însciinţat de P. S. Vostră, făcend mari strîngerî, atât la acesta, cât şi la cele maî depărtate chipuri pote să se sîmfonisescă. După acesta, cu cea maî adeverată cinstire şi plecăciune am cinstea a remânea al P. S. Vostre, Milostivului Domn, plecată slugă. No. 607. Maiu 31. 1807. Lagăr lângă Ismail (1). Ioan Michelson. Boeriî Bălşescî devin instrumentele Muscalilor de repunere a luî Venia-min. Prin eî Călugărul Gavril, de origină român din Ardeal, dar locuind de maî mult timp în Rusia, aprope de Basarabia, provocă, precum vedu-răm maî sus, sub protecţia Muscalilor, o mişcare contrară luî Veniamin; ba şi celor doi episcopî Gherasim şi Meletie, precum va provoca una şi la Bucurescî contra luî Dositeiu Filitis. El îndemnă pro uniî boierî să dea pămînteniî o jalbă către Prozorovski, prin care, pe lângă altele, ce se arată pentru ale pămîntuluî greutăţi, să scrie şi că cinul Bisericesc în patria nostră este înzestrat de strămoşii noştri cu îndestule venituri, dar Mitropolitul Moldovei şi cu Episcopii fiind tineri, şi cu nesciinlă de înveţăturile cele biserices 2, urmeză multe ataxii (neorînduell şi greşeli;) atât în trebile cele duhovnicesc!, cât şi în orînduelile cele politicescîy după întîmplările de acum a vremilor. Pămînteniî cer a luminăreî sale, ca să rînduiască Emrc asupra acestor eparhii pre mai sus numitul proin Mitropolitul Chiovias, chir Gavril, ca pre unul acesta schit de noîy bărbat împodobit cu multe înveţăturl şi activitate, maî vîrtos fiind aclimon (capabil)] pentru carele suntem încredinţaţi că nu numai cele duhovnicescl le va îndrepta, dar încă şi pre cel politicescî '% va poveţui spre cele de folos Patriei. Dă de faţă aceste intrigî D. Sturdza vel Logofet, în actul de la 1807, Maiu 20, (din Istoria Metropolieî din laşi p. 45) (2). Din cele ce destăinuesce D. Sturdza se vede, că un maior Anton Mavrichie şi Spătarul Ramadan din Chişineu duc firele intrigeî. Cu D. Sturdza declară asemenea un Mavrocordat şi Manolache Roset Vistier, i Balş Vornic. Când Mitropolitul Veniamin află despre aceste intrigî (el care se vedea bine cu Ruşiî, care îi recunoscuse păstorirea şi în Basarabia prin un act anterior, el se grăbesce a apelă la boerî, din carî uniî se otăresc, în Iunie 1807, a apera cu căldură pre archipăstorul Moldoveî (3). 1 2 3 (1) Originalul la Biblioteca Urechiă din Galaţi. Acest act Fam publicat maî întâia in Memoriul ce am presintat Academiei Române în 1889. (2) Este o scrisore anonimă care maî târcliu dădu de scire luî Veniamin despre intrigile contra luî. Este de la un archipăstor de Iaşi şi publicată în Istoria Metropolieî de Iaşi, pag. 49. (3) lată actul de aperare al boerilor în favorea !uî Veniamin. aicî cum l’a ISTORIA. ROMÂNILOR 329 Atitudinea boerilor ţăreî favorabilă luî Veniamin şi Episcopilor întârzie reprodus d-1 Erbiceanu în Istoria Mitropoliei Moldovei, pag 46 şi 47 cu facsimilarea semnăturilor. Aperarea Mitropolitului Veniamin de către boerii ţerei, cum şi a Episcopilor de Roman şi Huşi, la clevetirile ce li se aducea de partida rusescâ, spre a-i scote din scaun şi a-î înlocui cu alte persone. Dintru început încă strămoşii noştri în patria acesta, atât în vremile ce domnii Moldoviî erau singuri stăpânitorî, cât şi maî pe urmă, ocârmuia tote trebile politicescî împreună cu Mitropolitul ţăriî şi cu Episcopii ceî după vremî, după cum din vechile scrisorî se dovedesce acesta, că domnul stăpânitor cu Mitropolitul, Episcopii şi boeriî întăria, hotăria şi isprăvia tote trebile ce se întîmpla în ţeră, precum şi până astădî asemenea nesmintit acest obiceiu se urmeză. Decî cu atâta maî mult ne simţim norociţi în vremea nostră, avend Mitropolit pre Prea Sfinţia Sa Chir Veniamin, bărbat împodobit cu cele maî alese daruri, carele în curgere de 15 anî de când prin alegere de obşte s’a hirotonisit Episcop de Huşi, atât la acea eparhie, cât şi după ce iarăşî prin a obşteî alegere a trecut la Eparhia Episcopiei Romanuluî, s’a purtat cu bună rînduială, urmând cu osîrdie datorieî sale ceî păstorescî; şi maî ales după ce a primit asupra sa sarcina obşteî păstoriei, adică Mitropolia ţăriî, a îndoit rîvna sa cea patrioticescă, sîrguin-du-se ca un bun patriot a împodobi patria sa. 1) Că sfintele luî Dumne-deu Biserici le-a adus la cea maî bună rînduială şi podobă, care nici odi-nioră n’au fost. 2) Că Prea Sfinţia sa cu multă ostenelâ şi cheltuială a aşeclat duhovnicesca şcolă, cu multe învăţăturî, la Socola, pentru toţî ceî ce voesc a se hirotonisi preoţi, care nicî într’o vreme n’au fost; a tălmăcit din limba elinescă cărţî de învăţătura Dumnedeesceî Sc-ripturî şi le-au dat în tipar spre folosul şi luminarea nemuluî nostru. 3) Că la tote trebile şi nevoile pămîntuluî se sîrguesce împreună cu mare rîvnă şi osîrdie, ca un cinstit patriot, fără cel maî mic interes, jertfind ostenelâ şi cheltuiala la tote întîmplările, ca un adevărat părinte obştesc. Şi Prea Sfinţia Sa Chir Gherasim Episcopul Romanuluî, în vreme de un-spre-dece anî maî bine de când prin obştesca alegere s’a hirotonisit Episcop Huşii, şi maî în urmă s’a mutat la Episcopia Romanuluî, cu asemenea cinstită rînduială s’a purtat, ca un bărbat înţelept şi rîvnitor, păstor fiind întru tote următor spre cinstea şi folosul patriei; cum şi iubitorul de Dumnedeu Episcop Huşuluî, Chir Meletie, avem bună nădejde că va fi următor maî sus numiţitor părinţî, ca unul ce în curgere de patru anî de când este Episcop ne-a încredinţat, ca nisce bărbaţi cinstiţi, vrednici împodobiţi cu tote darurile cele bune şi împreună cu tot clirosul. Decî noî tote aceste de sus arătate privindu-le cu deosebită bucurie din tot sufletul nostru le mărturisim printr’acestă adevărată scri-sore, ca să rămâe răsuflate orî-ce fel de împotrivă clevetireî seu defăimări vor cugeta cine-va asupra celor de sus numite persone şi cu atât maî mult în vremea acesta s’a arătat vrednicî de totă lauda si mare sevas (respect) pentru osârdia, rîvna şi credinţa cea împreună cu noî jertfind marea oste~ 330 V. A. URECHIĂ isbânda Mitropolitului Gavril; în tot cursul anului 1807 Veniamin continuă a păstori, ba chiar şi din anul următor 1808 până la 1 Martie, când, cum vom vede, silit fu a-şî da demisiunea. * Nu maî puţin, restul anului 1807 intrigele continuară contra mitropolitului Veniamin, unii boerî pămîntenî ţinend cu dînsul, alţii dându-se în partea lui Gavril. Veniamin vădendu se învăluit ast-fel, la începutul anului 1808, oferă demisiunea sa, la 27 Februare, representantuluî rusesc din Iaşi. Acesta, la 28 Februare 1808, cu o iezuitică scrisore, exprimă lui Veniamin regretele sale, ba îî impută că lasă scaunul păstoresc, într’un timp «când alacerile politice între imperiul Rusiei şi Porta otomană se află în stare nedecisă şi critică şi «patria I. P. S. V. după posiţia sa între ţările acestor ambe puteri se pote transiorma în teatru al răsboiuluî», şi se gră-besce totuşi a vesti, că demisiunea mitropolitului va supune Augustului seu monarch cap al bisericii greco-ortodoxe........ şi a-1 ruga pentru a se pune alt archipăstor la mitropolia Moldovei (Istoria mitrop. Mold. pag. 17.) nelă, spre slujbele cele cu credinţă la armia prea puternicei împărăţiei Rusiei şi al vostru prea milostiv şi înalt protector.—1807, Iunie. (Iscăliţi): Costache Roset Logofăt, Nicolae Baiş Logofăt, Constantin Balş Logotăt, Manolache Roset Visternic, Costache Balş Vornic, A. Balş vel Vornic (descifrate cu probabilitate, iar unul nedescifrabih (Istoria Mitrop. Mold. pag. 17.) (1) înalt Prea Sânţite Archipăstorule Milostivul meu Stăpân. Nu cu puţină mirare am primit eu scrisorea înalt Prea Sânţieî Vostre, cu însciinţarea, că I. P. S. V., pentru mântuirea sufletului I. P. S. V. şi din causa slabei sănătăţi, demisionaţi din tote funcţiunile, cu cari va însărcinat Patria I. P. S. V. atât de la Mitropolie, cât şi de la administraţia civilă. Me mir maî mult de aceea că 1. P. S. V., înainte de plecarea de aci, nu mi-aţî spus nimic despre acesta intenţiune a I. P. S. V.: eu, se înţelege, şi atunci lăsam aceea la voinţa I. P. S. V. Eu sunt dator însă să observ, că I. P, S. V. lăsaţi turma, încredinţată I. P. S. V. şi administraţia civilă în ast-fel de timp, când afacerile politice între Imperiul Rusiei şi Porta Otomană se află în stare nedecisă şi critică, şi Patria I. P. S. V., după posiţia sa între ţările ambelor acestor puteri, se pote transforma în teatru al răsboiuluî. Eu ’mî basez conclusiunea pe înse-şî dogmele credinţeî ortodoxe, mărturisite de noi, după care (dogme) este mult maî plăcut luî Dumnedeu, când cine va dă mâna de ajutor apropeluî în ora necesităţeî, şi când, după cuvintele evangelice, nu refusăm a suporta greutăţile unul altuia, şi ast-fel îndeplinim legea Mântuitoruluî nostru, decât a petrece dilele în mănăstire. De ore-ce în acestă afacere se ascunde dispunerea internă a I. P. S. V., apoî eu n’am intenţiunea de acum a strica liniştea ideală, iar nu reală a I. P. Ş. V. De ISTORIA ROMÂNILOR 331 La 3 Martie 1808 Divanul Cneziei Moldovei raporteză prea strălucitului domn General Feld-marşal, mai marele comandir Armiei în Moldova, Va-lachia şi Basarabia; cavaler Cnez Prozorovski: «După urmarea depărtării a Prea Sfinţitului Mitropolit Veniamin, trebuinţa urmeză de a fi un vremelnic epitrop în Metropolia ţării, spre purtarea de grije a datoriilor bisericesci şi economia lucrurilor acestei sfinte case obştesc!. Divanul dar, cu adîncă plecăciune, pune naintea prea strălucirii tale însciinţare pentru acesta şi plecata sa socotinţă de a fi rînduit un asemenea vremelnic epitrop din episcopiile scaunului pămîntesc, iubitorul de Dumnecleu Gherase episcopul Romanului şi lasă acesta a sa alegere cu aşteptarea prea înaltei porunci a prea strălucirii tale (1).» Cu data de 10 Martie 1808, Divanul, după primirea încuviinţării lui Prozorovski, trimite episcopului de Roman Gherasie următorea carte de rîn-duire ca epitrop al Mitropoliei Moldovei, în urma demisionăm Mitropolitului Veniamin: «Sistema pămîntescă socotind acea neapărată trebuinţă după întîmplarea depărtării din scaunul Mitropolii a prea osfinţitului proin Mitropolit chir Veniamin, a fi rînduit epitrop scaunului prea osfinţia ta, nu numai spre economia celor politicesci, dar şi spre sevîrşirea celor duhovnicesci şi căutarea intereselor acestei sfinte obştesci casă, ca şi cum ar fi faţă Kiriarchul Mitropolit; spre acesta, după datorie, a făcut însciinţarea sa către acel de ore-ce trepta I. P. S. V. întrece măsura puterei, cu care ma însărcinat Suveranul Imperatorul, şi eu de aceea nu pot să iau vr’o decisiune, relativă la dorinţa I. P. S. V., apoi me grăbesc să raportez cu cel maî profund respect a tot prea milostivului şi a tot prea augustului meu monarch, ca cap ai bisericeî greco-catolice ortodoxe despre demisiunea I. P. S. V. din trepta, cu care aţi fost însărcinat, şi a ruga pentru a se pune alt Archipăstor la Mitropolia Moldovei. Cu tote acestea, cât se atinge de mine personal, apoi vă rog să fiţi încredinţaţi despre vederatul respect şi devotament, cu care am onore a rămânea, Milostivul meu Stăpân şi Archipăstor, al I. P. S. V. prea plecat servitor (Nedescifrabil). No. 246. e de sigur Prozorovski. In Iaşi, 28 Februar, anul 1808. (1) Acest act lipsesce în Istoria Mitropoliei de D. Erbic^nu. II aducem după condica originală a Mitropoliei din Iaşi, din anul 1808, condică ce ne-a împrumutat I. P. S. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei şi pentru cari îi mulţămim cu tot respectul. In acestă condică maî sunt şi alte acte din 1808, dintre care doue în limba grdcă, la fila 52 şi 53. De aci până la fila 56 este hârtie albă şi sunt întrerupte tote lucrările până la 2 Octombrie, 1812. 332 V. A. URECHI acum înalt poruncitor prea strălucitul general Feld-marechal Kneaz Pro-zorovski şi prea strălucirea sa întru asemenea glăsuire găsind cu cale epitropia prea Sfinţiei Tale, prin orderul acesta, a căruia copie se alătureză lângă cartea acesta a divanului, întăresce rînduirea prea osfinţieî Tale, precum te veî încredinţa; drept aceea poftesce Divanul şi totă sistema pre prea osfinţia Ta, primind acesta sarcină a pămîntulur, după datoria care are, de astăzi, să intre în căutarea săvîrşirilor celor bisericesc!, cum şi în economia lucrurilor celor bisericesc!, cum şi în economia lucrurilor aceste! sfinte obştesc! case, cu aceeaşî rîvnă şi cunoscută înţelepciune, ca şi cum ar fi ţaţă păstorul turme! şi Kiriachuî Mitropolie!, până la aşezarea Mitropolitului Iscăliţi: Costache Ghica Logofet, Iordache Balş Vistier, Constantin Balş Logofet, Todiraşcu Balş Vornic, Nicolae Balş, Logofet, Lupul Balş, Vornic, Alexandru Ianculescu Vornic, Iordache Roset Vistier, Dumitrache Sturdza Vorn., Grigorie Ghica Vorn. (1). Deja la 1 Martie, adică imediat după demisiunea presentată de Veniamin, boerimea imitând jezuitismul lu! Prozorovski, adresase lu! Veniamin scri-sorea ce dăm în notă şi îî acordasă monăstirea Slatina ca loc de petre cere, după o păstorire de 15 an!. Monăstirea Slatina este lăsată ca apanaj al lu! Veniamin; până la mortea luî, împreună cu o vie din delul Socoliî (2). 1 2 (1) Cod. Metropolieî Iaşi, pag 50. NB. Acest document nu este tipărit nici în Uricarul, nici in Istoria Mitropoliei din Iaşi a d-luî Erbicenu. (2) Boerii Divanistî ai ţerei dau Mitropolitului Veniamin, ce s'a înlocuit cu Exarlml Gavril, ca loc de retragere din Mitropolie monăstirea Slatina cu veniturile ei, până la morte. Cu fitască evlavie închinându-ne, sărutăm deobşte drepta blagoslovitore a Preosfinţieî Tale. Nicî aducerea aminte pilde! ce! Evanghelicescî, de a nu se deslipi păstorul cel bun de turma sa, nicî asemenarea fire! omenesc!, de a nu lăsa părintele pre fii! se!, au putut să dea nouă sufletescă mângâiere la întri starea ce am primit, pentru hotărîrea cea neschimbată, ace! tără de vreme depărtări şi paretisis de scaunul Metropolieî Moldove!, a Preosfinţieî Tale şi întru care vreme? Intru aceea, întru care patria cu neaseme-nare se chinuesce de valurile lumesc! a mare! întîmplărî şi a viforului resboiuluî. Atuncea neasemenată este şi rîvna acesta a Preosfinţieî Tale de a protimisi numai calea mântuire! în partea ce! sufletesc!, şi a năpusti turma cea din pronia cerescă încredinţată şi pre fii! ce! sufletesc! a! Preo sfi.iţieî Tale şi a lăsa întru văduvie Eparhia. Dar întru acesta numaî găsim ore care liniştire cugetelor nostre, a dice, că pote vre-o nestăvire sfîntă ISTORIA ROMÂNILOR 333 Din timpul administraţiuneî biserice! Moldave de către Gavriil exarcul, se cade a se aminti actul de la 24 Iunie 1811: Rînduiala pentru preoţii de pe la sate. Se dispune că la 50 de case de gospodar! va fi un preot şi un diacon seau dascăl, cum şi câte 1 ţîrcovnic (Arh. Acad., cod. T, pag. 275-277. Prima consistorie eclesiastică (konchctopha) fu organisată de către Gavrib la Mitropolia din Iaşi. La Bucuresc! Dosite! Mitropolitul nu primi acestă ma! pre sus decât omenirea a pus în inima Preosfinţieî Tale o împetrire întru cele lumesc! şi alegerea de cele sufletesc!. Drept aceea şi este hotărîtă depărtarea a obştescului nostru părinte de fii! ce! iubiţi a! seî. Aşa a voit Domnul, fie şi acesta după înalta voinţa sa. Iartă dar din sufletul cel părintesc pre fii! Preosfinţieî Tale, car! acum cu glasuri cucernice sufletesc! se înfăţişeză, prin acestă scrisore, căci multe vor fi greşit întru deşertăciunile politicesce! vieţuiri, scârbind pre părintele nostru. Drept aceea şi neîncetat rogă pre cel prea milostiv pentru iertarea păcatelor nostre, pentru liniştirea pătimirilor norodului şi pentru bună starea pămîntului. Şi cât pentru monăstirea Slatina de a fi locaşul petrecere! ce! vremelnice a vieţuire! Preosfinţieî Tale, şi cele-1 alte cuviinciose mic! cereri, se trămit cărţile Divanuluî, pentru ca să fie întru a Preosfinţieî Tale voinţă, găsindu-se de totă obştea acele drepte şi cu cuviinţă către persona Preosfinţieî Tale, ce a păstorit în Eparhia ţereî 15 an! cu necontenire. Aşa dar şi fer-bintele rug! a Preosfinţieî Tale vor fi nouă şi pămîntului în vecî ajută-tore.—1808, Martie 1. Iscăliţî: Costache Rosset Logofet, Ştefan Catargiu Vornic, Drăghicî Vornic, Constantin Balş Logofet, V. Balş Vornic, Neculai Balş Logofet, Ma-nolache Rosset Visternic, Grecean Logofet, Iordache Rosset Vistiernic, Alexandru Ianculeu Vornic, Vasilie Rosset Vornic, (descifrate cu probabilitate, iar patru nediscifrabile, qfice D. Erbiceanu). Hotărîrea Divanului Cnejieî Moldovei, prin care 7i recunosce Mitropolitului Veniamin dreptul de a trăi la mănăstirea Slatina şi a se bucura de veniturile acelei mănăstiri. (Exarhul Gavriil venise deja la Iaşi şi Mitropolitul trebuia să se retragă sub aparenţa de demisionare). Divanul Cnejieî Moldovei. Obiceiu cuviincios şi faptă bună fiind, ca la întîmplărî de paretisis a Mitropolitului ţeriî, să se rînduiască şi să se lase una din mănăstirile pă-mîntuluî, spre a fi locaş vremelnici! vieţuiri! păstorului celui depărtat. Drept aceea şi la cererea ce a făcut acum Preosfinţitul Proin Mitropolit, Duhovnicescul nostru Părinte, Chir Veniamin, ca după acestă pămîntescă legiuire să fie rînduită a Slatine! mănăstire locaş de vieţuire, slujind întru necontenire cinci-spre clece an! întru Eparhiile pămîntescî în sarcina păstoriei, şi de bună voie făcend paretisis, spre sufietesca petrecere; iată întru o glăsuire sistema boerilor Divanului, întărind cererea Preosfinţieî 334 V. A. URECHIA nouă instituţiune şi cum vom vedea, i se va face din acesta un cap de acuzaţiune (1). O importantă alegere de stareţ la mănăstirea Nemţului se efectueză sub păstoria lui Gavril: aCartea Divanului deschisă ce sa dat cuvioşiei sale Ion Rusu, dându-i-se a fi stareţ mănăstirii Nemţul şi Secul, după alegerea soborului şi întărirea a prea sfinţitului sufletescului nostru părinte Chir Veniamin proin Mitropolit, trimisă Divanului cu puţin mai înainte de paretisis scaunului. Acestă întărire de stariţ este făcută de Divanul Cneziei Moldovei. * Cu mitropolitul Dositei lucrurile sau petrecut altmintrelea. Mai întâiu s’a însinuat (Ji după di în administraţiunea bisericii, Gavril exarcul, luând precum mai sus am dis, pasul asupra Mitropolitului Munteniei şi căutând a-şi face partisanî printre boeriî Divanului şi apoi când se credu că a sosit ora, şi dete ultima lovitură. Pe când în Moldova Mitropolitul Veniamin reclamă fără succes de la autorităţile militare rusesci, respectarea preoţimei şi a caselor tuturor servitorilor bisericesc! de pastoi în, Muntenia, ca să-şi câştige simpatiile acelora pentru (Jioa când avea să lovescă în capul Bisericei muntene, Ga- Sale din partea pămîntului, lasă şi rînduesce pre numita sfânta mănăstire a Slatinei cu tote cele mişcătore şi nemişcătore afierosiri, întru nestrămutata îngrijire, sălăşluire şi părintăscă ocârmuire a Preosfînţitului părinte kir Veniamin, până la cea din lume mutare către Domnul a Preosfinţiei Sale. In supunerea numai celor obicinuite îndatoriri a numitei mănăstiri către şcola Socolii şi către cele pămîntesci orîndueli, şi în păzirea celei mai bune stări. Precum este şi dreptă cerere a Preosfinţiei Sale, întru care cuprindendu-se, ca şi via ce este cumpărată cu bani ai Preosfinţiei Sale, la delu) Socolii, să rămâe slobodă întru voinţa Preosfinţiei Sale, spre ajutorul în viaţă a cheltuelilor. Iar după mutarea din viaţă, spre afierosire la sfînta mănăstire Slatina; se întăresce şi acestă dreptă cerere, ca să fie următore întocmai şi numita vie să rămâie întru dreptă voinţa Preosfinţiei sale.— 1808, Martie 1, Iaşi. Iscăliţi: Costache Rosset Logofăt, Ştefan Catargiu Vornic, Constantin Balş Logofăt, V. Balş Vornic, Nicolai Balş Logofăt, Alexandru Ianculeu Vornic, Manolache Rosset Visternic, Constantin Sturdza Vornic, Sandu Sturdza Hetman; Greceanu Logofăt, Iordache Pavel Visternic, Vasilie Rosset Vornic, (descifrate cu probabilitate, iar trei nume nedescifrabile) dice D. Erbiceanu. Dăm un document cu diverse semnături de boeri mari ai Moldovii. (1) Ve(}î documentul sub No. 144 din portof. LVII de la Academie. Semnături de boieri din fruntea Moldove! în 1807—1812. ISTORIA ROMÂNILOR 335 vrii, mijlocia însuşi pentru aceste [vedi aci în notă. (1) Şi însuşi Cuşnicov ordonă scutirea de pastoi ad. de quartiră a caselor preoţcsct şi în 10 Septembre 1808; acesta ordine era comunicată de Divan către ispravnici. (1) Publicaţii pentru apărarea preoţilor. De la întâiul Divan.—Către Ispravnici.—Se face dumne vostră în scire, că Excelenţa sa general Cuşnicov s’ar fi însciinţat, că preoţii de prin ţeră se supără cu multe feluri de însărcinări, şi poruncesce, ca negreşit tote casele preoţilor să fie apărate de cvartirurî ostăşescî şi de alte podvedî ale ţări!, şi să aibă cinul preoţesc întocmai acele privilegiurî şi aceeaşi ocrotire, precum au preoţii din Rusia; deci poruncesce Divanul şi dumne vostră, ca să aveţi respect către cinul preoţesc; ci dar aşa să urmaţi.—1808 Septembre 10 (Cod. LV, fila 131.) «Din multe jăluirl, care îndată ce am intrat în hotarele acestei de D-cleu păzite ţări, au făcut către noi preoţii de prin judeţele de afară, atât prin cuvînt cât şi prin scris, cu mare mirare ne am însciinţat de supărările, ce pătimesce şi sufere totă tagma bisericescă despre politicesca stăpânire, arătând că în anul trecut au dat o zaherea cu totul peste putinţa lor, asemenea în tomna trecută au fost silită a mai plăti un nesuferit bir de bani, cum şi în iarna trecută în silă li s’ar fi lepădat bani pe grâu şi pe orz, iar pe lângă tote greutăţile acestea, nu puţine supărări, batjocure, încă şi bătăi li s’ar fi făcend atât lor cât şi soţiilor lor de către zapciî şi slujitorii dregătorilor de afară metahirisindu-î la tote angariile fără vre-o deosebire, întocmai ca pre locuitorii proşti, cari asupriri şi batjocore nici la o parte de loc, nu numai unde pravoslavia se păzesce, ci nici la un nem nu s’a audit a se urma asupra părţii ceî duhovnicesc! a! lege! lor, iar mai vîrtos întru totă pravoslavnica împărăţie a Rusiei, după sciinţa ce avem, pentru slujitorii bisericesc!, este prea păzită ca nonieesca a-părare, în cât de asemenea supărări şi fără de cruţare necazuri, nu numai sunt cu totul slobod!, ci încă în tot chipul se apără şi se ocrotesc despre dregători! locurilor şi ai eparhiilor, prin înalte şi prea milostive porunci. Pentru acesta şi despre toţi de obştie se cinstesc şi se socotesc după cinstea darului pe care-1 portă şi de şi ce! ma! mulţi din preoţi şi ce! 1-alţî slujitor! bisericesc! din patria acesta se cunosc nu cu îndestulă învăţătură spre împlinirea datorie! lor, însă sciut este că acesta nu curge, fără numai din rînduiala ce! mal din nainte politicesc! ocârmuirî a pămînturilor acestora, căci ma! învăţaţi ne-aflându-se, trebuinţa a cerut a se chirotonisi din ce! ce s’a aflat, precum au fost, cu acea puţină învăţătură ; dar preoţia este una şi darul acelaşi. Drept aceea pentru acestă pricină nu pot fi şi defăimaţi, iar ma! ales, de vreme ce acum ma! cu deosebire decât în alte vrem! pravoslavnicul norod, ce locuesce în acestă patrie se află sub ocrotirea şi apărarea a prea blagocestivuluî şi prea milostivului împărat a totă Rusia, Alexandru I, care este sprijinitor şi apărător al tuturor de obşte celor pravoslavnice norode, cu cuviinţă este, că 336 V. A. URECHIĂ O altă disposiţiune de natură a atrage simpatiile ţăreî pentru admini- ceî ce slujesc celor sfinte şi neîncetat se rogă luî Dumnezeu pentru Im-părătesca Sa mărire, pentru totă prea luminata împărătescă familie şi pentru totă curtea şi ostaşii lor, pentru apărarea patriei acesteia şi pentru tot norodul de obşte, ce se află într’însa, să fie scutiţi şi apăraţi de supărările pentru cari se jăluesc, şi mai vîrtos de necuviinciosa necinste şi ocară ce li se tace de slujitorii diregătorilor de afară. Pentru care, după porunca nostră, datorie facem acestă arătare cinstitului Divan, pohtind ca după puterea ocârmuireî politicescî ce are, să şî arunce şi spre acestă nepotrivită urmare blagorodnică socotinţă şi cu creştinescă rîvnă să bine-voiască a da, prin tote judeţele ţării, către dregătorii după afară, cinstite porunci, spre apărarea tuturor personelor tagmei bisericesc! acei albe, adică miri-nescî, ca de acum înainte să se curmeze şi să se înceteze deasupra-! aceste necazuri şi hrăpitore asuprele şi toţi slujitori! şi zapcii! politicesce! ocâr-muir! să se înfrîneze de acum înainte a nu maî supăra pre ce! bisericesc!, cât de puţin la vre o havalea, din câte pe afară se rînduesc, cunoscut fiind la toţi de obşte, că acestă tagmă este afîerosită şi rînduită numai spre a slăvi pre Dumnedeii şi a săvîrşi tainele cele sfinte, de care totă sistema creştinescă atîrnă. Dec! a se defăima într’acest chip fără nici o mustrare de cuget seu evlavie şi a fi amestecată în turburăriie lumesc! cu atâta nebăgare de semă, nici Dumnedeescile pravile, nici cinstita socotelă nu în-găduesc. Pentru care, rezemându-ne pe blagorodia cinstitului Divan, cu neîndoită nădejde aşteptăm şi fără de întârdiere punere în bună rînduială pentru tot cinul bisericesc, ca de acum să rămână numai lu! Dumnedeii slujind, după asemănăturile lege! nostre ce! pravoslavnice prin care tagma bisericescă este deosebită şi apărată.—1808. Iulie 17. Semnat: Gavriil Mitropolit şi Exarch. Divanul pe dată ordonă cele următore: De la Divanul Principatului terii Românescî, către dumne-lor boeriî Ispravnici ol sud................................... «Dintr’acestă copie vet! vedea d-vostră arătarea ce face Divanului prea sfinţitul Chirios Gavriil Mitropolitul şi Exarch al sfîntulu! şi îndreptător Sinod a totă Rusia, pentru rîndul preoţilor, care acesta la adunarea deplină a nostră, a preoţilor şi boerilor fiind şi însuşi Prea Sfinţia Sa de faţă cetindu-se în Divan cu luare aminte şi făcendu-se obştesca chibzuire s’a vă(Jut, că provlema şi duhovnicesca chibzuire a Prea Sfinţitului, este în adevăr nu numaî vrednică de totă lauda, ci şi cuviinciosă de a se urmaşi a se păzi întocmai, căci când tagma bisericescă este sciut câtă şi chiar la alte străine legî, în totă lumea, îşî are cuviinciosă cinste şi apărare de dările politicescî, cu cât maî vîrtos aici întru acestă creştinescă patrie, când şi stăpânirea nostră, a Mărie! Sale prea blagocestivuluî, prea milostivului şi pravoslavnicul împărat a totă Rusia, Alexandru pervoi, trebue negreşit şi cu deosebire şi fără de asemănare cu venirea cele! maî dinainte stăpâniri să-şî aibă clirosul bisericesc şi totă ceta preoţescă căduta cinste, apă- ISTORIA. ROMÂNILOR 337 straţiunea rusescă, ta ordinea dată de Ruşi şi de exarhul Gavril către Mitropolitul Dositei, la 23 Septembre 1808, dispunend, ca de acum înainte tote mănăstirile, şi câte sunt închinate la mănăstirile din ţera turcescă, să nu mai trimită emhatieul acolo şi să-l oprescă aici la sfînta Mitropolie, pentru curgătorele clieltuelî. Dăm actul în notă. (1) rare şi nesuperare întru nimic, despre cererile politicescî, ca nisce slujitori ce sunt luî Dumnedeu celui prea înalt şi deci pururea ferbinte rugători pentru sănătatea şi întemeiarea prea puternicului nostru împărat şi pentru tot creştinescul norod. De aceea dar, primită fiind provlima şi cererea acesta a prea stîntuluî exarh, Divanul poruncesce dumne-vostră, ca de acum înainte tagma bisericescă şi tot fel de cin al clirosuluî bisericesc să fie cu totul apăraţi, nesupăraţî şi nedajnicî de nici un fel de cerere politicescă ce se face de la săteni, adică de zaherea şi alte podveclî şi angariî, nici de dumne-vostră, nici de zapciiî dumne-vostră, nici de pârcălabi, nici de săteni; iar pe de altă parte scoţend dumne-vostră copie din cuvînt în cuvînt atât după predlojenia prea sfinţitului exarh, cum şi după acesta a Divanului poruncă, să le trimeteţî cu slujitori într’adins şi cu osebite străşnice porunci ale dumne-vostră, către zapciî şi către toţi supuşii dumne-vostră slujbaşii judeţului, ca să le facă publică, să le citescă în vileag şi în auclul tuturor de obşte, in tote satele şi plăşile judeţului spre a fi sciut că ceta bisericescă de acum înainte are a fi nedajnică de la cele maî sus arătate politicescî cereri şi aii a fi de tot nesupăraţî şi netraşî în nicî un fel de angariî şi podveclî ale ţăriî. Drept aceea dar, să faceţi urmare întocmai precum vi se poruncesce, căcî de la înşişî dumne-vostră se aşteptă şi se cere acestă maî sus pază a apărăriî şi nesupărăriî lor. —1808, Iulie 20. (Copiile vechî originale în biblioteca Urechiă, Galaţî.) (1) Pitac la Prea Sfinţia Sa Părintele, Mitropolitul, ca de acum înainte tSte mănăstirile şi câte sunt închinate la mănăstirile din ţera turcescă să nu maî trimită embaticul acolo, ci să se oprescă aici la sfînta mitropolie pentru curgetorele pricini ce sunt trebuinciose. De la întâiul Divan. — Prea Sfinţia Ta Părinte Mitropolit, fiind că pentru văduta neajungere a împlinirii curgătorelor cheltuelî la următorele trebuinţe ale ţăriî, ce se fac necontenit, s’a poruncit Divanuluî de către Excelenţa Sa, generalul Leitenant şi comandirul Miloradovicî, ca tote mănăstirile de aicî din ţeră câte sunt închinate la unele mănăstirî după în ţera turcescă şi trimet pe tot anul anume orînduit embatic de banî, să se poprescă cu totul de acum înainte, ca nicî unul din egumenî să nu maî trimită nicî măcar un ban dintr’acel embatic, ci să rămână aicî în ţeră şi să se strîngă la un loc. De aceea dar, după maî sus arătata poruncă, Divanul scrie Prea Sfinţiei Tale, ca îndată după primirea acestui pitac, să se dea de scire tuturor egumenilor acelor mănăstirî, câte se vor fi aflând aicî în ţeră, ca fiesce-carele să dea în scris la sfînta Mitropolie, sub iscălitura sa, câte cât V. A. Urechiă. — Istoria Rotnânilor. 22 V. A. URECHIA 338 Nu maî puţin de bun efect asupra ţării a trebuit să fie şi o altă dis-posiţiune luată tot sub preşedinţa exarcului Gavril, prin care disposiţiune s’au repus în starea lor anterioră cele trei monastirî, Tismana, Cozia şi Câmpulung, ce se afierosiseră spitalelor. Cu mare solemnitate se dă actul de liberare a acestor mănăstiri şi Gavriil face, ca actul să fie semnat de tot clerul şi de totă boerimea, ca să aibă fapta şi maî mare resunet. Cu ce faţă au semnat prelaţii bisericeî muntene acest act, care condamnă anteriorul lor act în favorea spitalului de la Dudescî? Pe totă clioa se sapă ast fel prestigiul Mitropolitului Dositeî (1). embatic este orînduit a răspunde pe an mănăstirea acolo unde este închinată şi veri care din numiţii egumeni nu-1 va fi trimes, orî pe acest an, seu şi pre maî mulţî măcar, tot acel embatic ce na apucat să-l trimiţă sunt datori ca sâ-1 aducă şi a-1 face teslim aci la sfînta Mitropolie şi să iea adeverinţa Prea Sfinţiei Tale de primire, unde să aibă a sta în bună păstrare, ca orî când se va cere pentru vr’o trebuinţă a ţării, să fie gata a se da şi orî-câţî banî se va strînge dintr’aceste embatieurî, să areţî Prea Sfinţia Ta Divanuluî, prin foie anume. Către acesta, să li se dea a înţelege acelor egumenî, că de va îndrăsni vre-unul din eî a tăinui suma embaticu-luî mănastireî sale, arătând maî puţin din ceea-ce este orînduit, seu a cjfice că a trimis la mănăstirea unde este închinată şi nu-1 va fi trimis, de se va dovedi în urmă arătarea luî neadevărată, seu de nu va ave adeverinţă de primirea embaticuluî de la acel egumen din ţera turcescă, unde este închinată mănăstirea luî, să fie încredinţat, că se va îndatora unul ca acela a plăti acel embatic îndoit, de la sine. Asemenea şi vinăriciul mănăstirilor din ţera turcescă, cerend prea Sfinţia Ta foîe din condica Divanuluî câte anume sunt şi în ce judeţe se află? şi acelea să se facă zapt şi banii ce se vor strînge să se aducă a sta în păstrare la sfînta Mitropolie; de care să şi arăţî Prea Sfinţia Ta Divanuluî, prin foîe anume, suma ce se va strînge; pentru al cărora zapt şi st.rîngere, orî-ce poruncî vor fi trebuinciose, făcend P. S. Ta arătare Divanuluî, se vor da, spre înlesnire.—1808, Septembrie 23. (1) Iată actul: De la Divanul Principatului Ţevii Româneşti. Totă fapta cea bună, care privesce spre cel de obşte folos, în verî care ţeră şi patrie, la tote nemurile, când se face prin obştesca cugetare, chib-zuire şi socotinţă, atât clirosul bisericesc şi a celor maî marî căpetenii, carî sunt boeriî norodului şi a totă obştea pămîntenilor acei patriî, nu numai de împăraţii şi oblăduitoriî acelor ţărî şi norode este voită şi întărită, ci şi de însuşi acest adevăratul a tote ziditorul şi întru tot puternicul Dum-necleu este ascultată şi primită. Fiind dar, că aicî întru acesta creştinescă şi de Dumnedeu păzită a nostră patrie, încă de la începutul eî, care se diee din descălecătorea terii, mulţî din după vremi prea fericiţi de-a pururea pomeniţi şi prea luminaţî domni, arhierei i boeri şi alte obraze de pra- ISTORIA ROMÂNILOR 339 Cu câte-va dile înainte de acest act solemn se şi numi năstavnic la mănăstirea Tismana, cu pitacul de la 4 Iunie 1809, ce dăm aci maî jos. voslavnicî creştini, cu locul dragostei luî Dumnedeu fiind aprinşî, au zidit şi au înălţat sfinte şi dumnedeescî locaşurî de mănăstirî marî şi micî, în-temeindu-ie şi înzestrându-le cu din înseşi ale lor drepte avute, din care unii le-au închinat la sfîntul mormînt i la sfîntul munte, i la alte sfinte lo-curî, iar alţî aşa rînduială au legat prin ctitoricescile lor testamenturî şi prin cărţi patriarchescî i sobornicescî, ca nimenea nicî odinioră cu nicî un fel de ’cuvînt şi pricină să nu fie volnic a le supune şi a le închina nicăerî, ci să fie monăstirî slobode ale ţeriî, locuite de către cei ce pentru a lor sufletescă mântuire lasă lumea şi schima călugărieî întru vieţuire mona-chică voesc să petrecă; care voinţă şi rînduială a acelor reposaţî întru fericire ctitorî fără smintelă în sute de anî până acum s’a urmat şi s’a păzit la tote cele-l-alte monăstirî câte sunt şi închinate şi slobode, iar numaî 3 din mănăstirile cele slobode adică Tismana, Cozia şi Câmpu-lung, sunt acum anî 12 de când întîmplându-se aicî în ţeră morte de năprasnică bolă a ciumeî, şi împotrivă ve(Jendu-se lipsa ce era atuncî, atât pentru locul de hălăduire a celor bolnavî şi molipsiţi, cum şi pentru trebuinciosa hrană şi căutare a lor, cel de atuncî oblâduitor al ţeriî M. S. Prea luminatul Domn Alexandru Vodă Moruzi, din îndemnarea unor obraze, prin sfatul şi alegerea de obşte, a hotărît de sa tăcut şi s’a zidit spital de ciumă, care este la Dudescî, în marginea apeî Dâmboviţeî, la care acel spital s’au închinat cele maî sus numite 3 mănăstirî, ca să fie pentru împlinirea dorinţelor celor bolnavî şi molipsiţî, atât atuncî cum şi în alte vremî, când se va maî în-tîmpla acestă bolă aicî în ţeră. Insă acea socotinţă de obşte pentru aceste numite trei mănăstirî n’a fost cu scopos de a se strica de la dînsele orîn-duelele, cele din început aşedate ctitoricesce, ci numaî cu prisosul din venituri, peste trebuinţele mănăstiresc!, să se ajutoreze spitalul acesta la tre-buinciosele cheltuelî în vremea când se va întîmpla năprasnica bolă a ciumeî; care de s’ar fi urmat într’acest chip, ar fi fost într’adever vrednică de pomenire, atât scoposul cel bun al Măriei Sale, cât şi găsirea cu cale a obştieî; dar încă până a nu se pune bine în lucrare acea orînduială, s’a urmat cele împotrivă, întâiu căcî egumenaturile au lipsit cu totul, numin-du-se proin-egumenî acei ce erau atuncî egumenî şi numaî cât vor trăi eî să-şî aibă hrana din mănăstire şi 6re-şî ce lefuşoră, iar alţiî în urma lor să nu maî fie şi în loc de egumenî s’a orînduit mirenî cupeţî, numiţî al doilea epitropî, pe sub ceî maî marî epitropî şi aşa au remas călugăriî sub pove-ţuire de cupeţî şi de se află acum dintre aceî călugări pe la unele din mănăstirile acestea, dar deosebit cu necăutarea lor cu cele trebuinciose, după cuviinţă, nicî cele ce se cuvin cinuluî nu se urmeză, fiind în voia lor fiesce* carele şi dintr’acestă pricină nicî slujbe bisericesc! nu se urmeză după cuviinţă, căcî ce poveţuire biserieescă pote să se dea de la aceî ce nu sunt în tagma biserieescă, ce sciu numaî interesul neguţătorieî lor? Veniturile acestor mănăstirî, încă din anul întâiu, când s’a dat pe sema spitalului, s’a luat în arendă de însuşî aceî cupeţî pentru înlesnirea neguţătorieî lor; încă mănăstirea Cotmena din sud Argeş, care era legată cu Cozia a ajuns a 340 V. A. URECHIA De maî puţin bun efect fu şi o altă disposiţiune luată de exarcul Ga- se da acum în arendă la un ţigan al aceleaşi monăstirî şi au ajuns Ţiganii să fie în loc de stăpâni, căci călugării de la acestă monăstire cu totul au lipsit; pomenirile ctitorilor numai pentru semnul de obiceiu a ajuns a se face; primirea străinilor a lipsit cu totul; viile sau părăginit; moşiile s’au împresurat de către cei ce se învecinesc; ţiganii s’au risipit în tote părţile şi cu un cuvînt aceste 3 monăstirî, cari erau cele maî vestite, locuite de atâţia părinţi, astădî aii ajuns de sunt ca nisce prăvălii de negoţ ale tîrgo-veţilor şi mijloce ele eschrocherdii (*CKpoK*pale arendaşilor. Numirea şi cuvîntul cu care s’a orînduit a fl aceste monăstirî a fi spre ajutorul spitalului a fost alte, iar fapta şi urmarea ce curge de atunci şi până astădî, sunt cu totul împotriva acelei socoteli, şi, ca să (Jicem maî desluşit, veclut este că din mila lui D*(Jeu în totă acestă diastimă, de când s’au alcătuit acest spital şi până acum, ciumă în ţeră n’a fost, fără de cât în potrivă alte nevoi necurmate a lost care fără îndoială putem elice, că după alte păcate vor fi curgend şi din pricina stricării rînduelilor ctitoricescî, fiind fost aşezate prin cărţi patriarchesci şi so-bornicescŢcu înfricoşate afurisenii şi cu ale ţeriî obştescî anateme legate a fi în totă vremea slobode şi a li se păzi rînduiala lor cea din început; şi ar trebui să aibă acum spitalul acesta o bună sumă de sermaia în bani gata, dar nici o para nu are; încă după cum clic arendaşii, îl mai scote şi dator, măcar că socotela, de venit şi cheltuială, de când au întocmit acest spital şi până astăzi, nici unii din epitropii ce au stătut până acum n'a dat, cu cuvînt că este legătură a nu paradosi socotela la nimenea, lucru şi urmare cu totul împotriva dreptăţii. Deci învederat este că deşi s’au şi făcut atunci acea rînduială pentru aceste monăstirî cu scopul de faptă bună, dar urmarea de atunci şi până acum a fost rea şi de tot împotriva acelui bun scopos, căci cu numire de obştesc folos s;au stricat rînduelile monăstireseî, cari sunt locaşuri ale lui Dumnedeu şi de la dînsele s’a folosit şi se folosesc, unii şi alţii, în parte, fieş-care pe sineşî Drept aceea fiind-că binele nu este bine deacă nu se urmeză bine şi fiind-că nu se pote suferi maî mult jalnica glăsuire a obştiei, care strigă cu multă obidă, veclend cele maî de frunte monăstirî ale patriei nostre golite de podoba şi orînduiala lor, pentru care s’a zidit, fiind acum întocmai ca nisce case pustii, nici fiind cu putinţă a se răbda maî mult întinderea acestui pecat, carele pe de o parte pedepsesce sufletele şi ticăloşesce casele ale celor ce dintru început au fost organe de a se urma cele din potriva bunei socotinţe, ale cărora şi sfîrşituri le-a fost veclute, iar pe de altă parte celor de acum, cari ved pecatul şi tac le vestesce şi le încredinţeză o forte grea şi cumplită osîndă; ca să se ştergă dar pecatul acesta, ca să se ridice blăstemul şi ca să nu ajungă aceste sfinte monăstirî maî la rea pustiire, iată că cu sfatul de obşte al nostru archiereilor şi a totă boerimea, mari şi mici, s’a făcut acestă nestrămutată hotărîre, adică de acum înainte să remâe aceste maî sus numite monăstirî iarăşi slobode, neînchinate nicăirî, precum au fost dintr’un început rînduite de la înşiî ctitorii lor şi să se orînduiască egumeni la dînsele, tot acei ce au fost, fiind-că câte trei trăesc şi până acum şi după mortea lor să se urmeze alegerea diadohilor lor iarăşi din părinţii acestor ISTORIA ROMÂNILOR 341 vriil, oprind pre călugări a maî fi arendaşi şi mănăstirile de a se împru- monăstirî, pămîntenî, iar nu străini, după cum cuprind aşedemînturile cti-toricescî i cărţile patriarcheşcî i domnescî şi ale obşteî. Iar pentru că am audit că s’ar fi adus şi carte patriarşescă pentru aşedarea acestor monăstirî la spital, (Jicem, că ori că nu s’au dat pliroforie în ce chip a fost scoposul obştieî, când s’a făcut arătare pentru aceste 3 monăstirî, orî că nu s’a arătat aşeclămînturile ctitoricescî şi cărţile patriarhescî şi blăstemile ob-ştescî ale ţerei a nu se strica aşedemînturile lor, cele ce din început li s’a pus; însă noî nu pentru acele cărţi, cari prin scirea nostră nu s’au cerut nici le-am vă(Jut, ci numai pentru căutarea ticăloşilor bolnavi, când fereseâ Dumnedeu, se va întîmpla boia năprasnică de ciumă, voim, a se tace ajutorul cel cuviincios într’aceeaşî vreme într’acest chip, adică iarăşi cu sfatul de obşte să se facă cuviinciosul ajutor i din partea tuturor mănăstirilor de obşte câte sunt în totă ţera, închinate şi neînchinete, dând fiesce care mănăstire analogon pre cât se va cuveni, după starea şi puterea sa, iar nu numai aceste 3 mănăstiri să fie îndatorate a răspunde acel ajutor, încă şi fieş-carele din noi şi de obşte este datoriu a ajuta la o peristasis ca aceea de pătimirea fraţilor noştri creştini, iar într’altă vreme să nu se urmeze acestă sinisfora, cu nume ca să fie bani întru păstrare, seu cu nume ca să cumpere acareturi, câcî după paradigmata, cele până acum urmate, bani gata nu stau la nici o casă din cele pentru folosul obştieî ci maî înainte până a nu se pune la păstrare se găsesce şi mijlocul de a se lua şi locul unde să se dea, iară numai dicem că pentru a nu rămânea şi zidirea numitului spital i biserica de acolo la derăpănare şi pustiire (fiind acesta în adevăr un trebuincios lucru la vreme de întîmplare ca aceea), după ce va face chibzuire de câţi bani va fi trebuinţă, s’a hotărît ca la cisla, ce este pusă pe mănăstiri, de dau pe iiesce-care an pentru şcole, să se facă adăogirea acestei trebuinţe, care prin părinţii archierei să se dea la dregerea acestui spital, unde se va strica şi la plata simbriei preotului i a paşnicilor acestui spital şi la trebuinciosa cheltuială a bisericei de acolo.—■ 1808, Iulie 20. Semnaţi: Gavriil Mitropolit şi Exarch al prea sfintuluî şi îndreptătorului sinod a totă Rusia, Dositei Mitropolit, Nectarie Rîmnic, Iosif Episcop Argeş, Constandie Buzău, Pogonianis, Iliopoleos Nicodim epitrop sfintuluî Spiriclon, Archimandrit Cotroceni Visarion, Văcăreştiul Chirii, Gavriil Archimandrit Gheorghit, Archimandrit Ignatie Raduliotu, Archimandrit Chirii Eoateri-notu, Damian Archimandrit Mărcuţean, Archimandrit Chirii Mihaliotu, Neofit egumen sfintuluî Ion, Timofteî egumen Stavropoleos, egumen Zlă-tariot Sofroniu, Daniil Arch. Sfinţilor Apostoli, Popa Voicul econom şi epitrop, Popa Nicolae Sachelarios, Popa Nicolae Schevofilaes, Popa Teodosie Proidecticos, popa Ştefan, Logofăt, popa Ion.............Dimitrie............ Pop Filip, Pop George, Pop Mihaî Epitoganaton, Erei Stanciu Peredeotu, Protopopu Ion, Pop Constantin, Dascălu Evanghelie, Pop Nicolae epitel-chirotonion, Erei Radu epitonchirision. Manolache Ban, Constantin Filipescu Vistier, Radu Golescu biv Vel Vornic, Ştefan Văcărescu Vornic, Isac Ralet Vel Logofăt, Grigorie Ghica, Barbu 342 V. A. URECHII muta cu bani, fără de autorizarea dicasterieî exarhicescî. Decât acestă dis-posiţiune fu din acele, care înlăturau, de fapt, autoritatea bisericescă a lui Dositei. Văcărescu Vel Vornic, Istrate Creţulescu, biv Vel Vornic, Petru Retoridis, biv Vel Vornic, Manolache Vornic, Scarlat Grădiştenu biv Logofet, Dumi-trache Bibescu, biv Vel Logofet; Dumitrache Ghica, Vel Logofet, Ion Co-mănenu biv Vel Logofet, Fotache Ştirbei, George Filipescu, Ion Faca Clucer, Ion Brezoianu, Ştefan Clucerul, Enache Ma........... Clucer Alex. Roset, Iorgache Creţulescu biv Vel Clucer; Drăghicen Oteteleşanu Căminar, Mihaî Filipescu Paharnic, Constantin Brăiloiu, Clucer; Stelan Costache, Stolnic, Ion Oreţenu Pacharnic; Dimitrache Deşliu Paharnic; Ştefan Belu, Paharnic; Dumitru Polisu Serdar. De la întâiul Divan către părintele Sevastis Dionisie. Fiind-că sorocul întru care sunt date în arenda Spiruluî Gazoti, veniturile celor 3 mănăstiri, Tismana, Cozia şi Câmpu-lung, se împlinesce la viitorul Martie 1810, când urmeză a remâne numitele monăstirî slobode şi cu tote că mai în trecutele dile te-aî fost rînduit Prea Sfinţia Ta năstavnic la sfînta mănăstire Tismana, dar fiind-că încă sorocul Spiruluî, încă nu s’a împlinit, precum s’a dis mai sus, de aceea s’a fost zăticnit atunci mergerea Prea Sfinţiei Tale; iar acum scrie Divanul Prea Sfinţiei Tale, ca îndată după primirea acestei cărţi, mimai decât să te scoli şi să mergi acolo, unde de o cam dată să te însărcinezi numai cu îngrijirea bunei orînduelî a sfintei biserici, otcârmuind şi povăţuind şi pre părinţii ce se află acolo locuind în sfînta monăstire spre a se purta şi a petrece după cuviinţă şi datoria cinului lor în cele duhovniceşti, iar la veniturile monăstirei nu ai a te amesteca până la împlinirea mai sus numitului soroc, fără numai cele ce vor fi trebuinciose pentru masa Prea Sfinţii Tale şi a Sinodiei, ce vei avea, a se da tote de la monăstire în vreme, precum pentru acesta s’a poruncit Spiruluî Cazoti, ca întru nimic cusur să nu se facă. Şi după ce vei şede acolo câte-va dile făcend paratirisis moşiilor, viilor, ţiganilor, caselor din monăstire şi la tote lucrurile monăstirei, de se află în acea stare ce le-a primit Spirul, te vei pogorî şi până la Cozia şi apoi şi la Câmpu-lung de vei pute, ca să faci asemenea paratirisis şi să însciintezî Divanul,—-1809, Iunie 4 (Cod. LVI\ fila 71.) Semnaţi cei de mai sus. înainte de actul acesta al restituirei celor trei monăstirî în vechia lor autonomie, Mitropolitul Dositeiu şi Divanul au fost scos şi ei mănăstirea Stre-chaia de sub dependenţa orfanotrofîei, căreia fusese afierosită. Iată actul în acestă cestiune : De la Divan din, 1 August 1808. Fiind-că pentru tote mănăstirile slobode de obşte sunt multe chrisove ISTORIA. ROMÂNILOR 343 Divanul ordonă, la 16 Februarie 1809, după porunca P. S. Sale Mitropolitului şi Exarch pentru călugări, ca să nu maî fie arendaşi şi să nu âmble de colo până colo, fără căpetâiu. Aşişderea şi egumenii mănăstirelor şi eparchiiie să nu se împrumute fără de întărirea zapisuluî cu pecetea şi cu cuviinciosa iscălitură a exarhiceşceî sale discaterii. Acestă ordine s’au trimis în copie la tote judeţele, pe lângă o deosebită poruncă : «de la întâiul Divan şi comitet al Principatului Valachieî», po runcindu-se Ispravnicilor: îndată să o publicuiţî acesta la toţi de obşte în tot judeţul, afiându-ve şi înşi-ve cu neadormită îngrijire spre a se urma şi a se păzi nizamul acesta întocmai, având Divanul şi răspunsul d-vostră de primire.» Iată însăşi adresa luî Gavriil Mitropolit şi Esarch : Către cinstitul Divan al principatului Valachieî. «După păstoresca datorie în care suntem chiămaţî a priveghia şi a pune în bună orînduială şi stare tagma bisericescă, precum sorta eî după cuviinţă o cere, făcând cercetare, ne-am însciinţat, că mulţi din monachiî, ce s’a îmbrăcat într’acest cin, pe Ia monăstirî, cu făgăduinţă că lăsând lumea vor petrece viaţa lor în mănăstirile unde-şî pun metania şi eşirile lor din mănăstire vor fi numai în posluşaniile monăstirei, după podvig şi aşede-mîntul vieţii lor, iar într’alte părţi fără de scirea egumenului seu a na- domnescî i cărţi patriarhiceştî din tari legături i cu grosnice afurisenii, ca să nu se închine nicăirî cu nici un fel de cuvînt seu numire, şi împotriva acestora s’a făcut urmare de s’a închinat mănăstirea Strehaia la orfane-trofie, însă nici acea orînduială a închinării nu s;a păzit ca să se ţină în stare, cu egumenii şi călugării, ci dându-se la arendaşi s’a făcut ca un han şi acest fel de catahrisis nefiind suferit a se vede urmându-se în vederea tuturor, au venit şi jălbî de la boeriî ctitori de au cerut sloboclenia mănăstire! şi ca să nu rămânem sub păcatele acelor grosnice legături de blă-stemurî, cu sfat de obşte s’a găsit cu cale, de s’a slobodit de sub închinăciune şi de sub supunerea orfanotrofieî acestă mănăstire şi iată printr’a-cestă carte orînduim egumen la acestă mănăstire pre Arsenie ieromonah, carele mergând la numita mănăstire, împreună cu Răducanu al treilea Logofet al Divanului, să dea mănăstirea în zapt numitului egumen cu tote lucrurile î zestrea el, prm catastiş după obiceiu şi egumenul după datoria sa să şî păzescă rînduiala mănăstirii, după cea dintru început întocmire a eî şi după orînduelile răposaţilor ctitori şi după testamenturile mănăstirilor de obşte; de care poruncim părinţilor şi tuturor omenilor şi robilor mănăstirii, să daţi ascultarea, ce se cuvine numitului egumen, ce s’a rînduit, ca să potă săvîrşi trebile mănăstirii fără de cusur.—1808 Aug. 1. Semnaţi: Dositei Mitropolitul, Constandie Buzău, Manolache Ban, Constantin Vistier, Radu Golescu, Ştefan Văcărescu, Isac Ralet, Barbu Văcă-rescu, Istrate Creţulescu. (Cod LVI\ fila 29 verso). V. A. URECHII 344 ceainicului nu vor eşi, se află învăluindu-se prin lume şi abătuţi cu totul în trupescile câştiguri şi alişverişuri părăsind podvigul cel călugăresc şi biserica, unia ţinând moşii în arendă şi neguţătorindu-se, iar alţii petrecând prin casele mirenescî pentru lumescî folosuri, din care câte necuviinţe se urmeză şi câtă hulă şi osîndire se pricinuesce la totă tagma, cunoscut este.^Drept aceea, poftim pre cinstitul Divan, ca să facă cuviincio-sele porunci în totă ţera, ca de acum ori-cine are moşii, la asemenea feţe să nu maî vîntjă cu anul, că a fi aceştia cumpărători de moşii, seu alt-fel de arendări, chiămarea cinului lor nici cum nu o îngăduesce şi de către noi se va face cuviinciosa cercetare, ca ori unde se va fi aflând unii ca aceştia, să-i punem în buna orînduială, trimeţându-î pe la metania lor, căci ori care va mai da la aceştia moşii în anul după însciinţarea acesta va rămâne păgubaş de preţul lor, iar câţi mai înainte au apucat de au dat, acum să se desfacă şi să-şi iea moşiile înapoi. Acesta o dicem numai pentru singuratice feţe monarchicesci, ce-şi lasă metania lor, de osebit mănăstirile, care nu sunt poprite, de acestă moşie. Către acesta iarăşi ne-am pliroforisit, că atât eparchiile ţării, cum şi tote mănăstirile locului şi cele la locuri închinate, în singura plirecsusistia lor şi în potriva bunei hotărîri şi aşedări a stăpânirii de mai nainte, se împrumuteză de bani cu zapise pe numele locaşurilor, unde se află proestoşi, de multe ori şi fără cuvînt de mare trebuinţă, din care urmeză împovărare de mari datorii la sfintele locaşuri, încât ajung de a nu se putea iconomisi şi a se plăti, fără a se vede vre un folos la cele mai multe sfinte locaşuri din atâtea datorii, ce s’au făcut de proiestoşii lor. Şi fiind-că trebuinţa pentru folosul lor cere a se pune de acum sub bună econo.mie şi statornic, aşedămînt tote rînduelile eparchiilor şi ale mănăs-tirelor, a celor de loc şi a celor închinate din ţera acesta, poftim ca să bine-voiască cinstitul Divan a publicarisi în totă ţera la toţi de obşte, ca de acum nimenea să nu împrumuteze nici vro eparchie, nici vr’o mănăstire, de nu va ave adeverinţă întărită cu pecetea dicasterieî nostre, ca să se vadă şi să se cerceteze de către noi de este bine-cuvîntată şi de neapărată trebuinţă acea împrumutare şi de va fi de nevoie se va întări, iar de nu, se va popri, că acest catahrisis ce urmeză numai în singură stăpânirea pro-iestoşilor, după a fiesce-căruia dintr’înşii voinţă, de acum să lipsescă şi să încredinţeze pre toţi, că ori-carele va îndrăsni a împrumuta de acum pe ori-ce mănăstire, fără întărirea zapisului cu pecetea şi cu cuviinciosa iscălitură a exarchicescei nostre dicasterii, va rămânea păgubaş de banii, ce va da şi la nici o judecată nu i se va ţine în semă. Şi pentru primirea însciinţării acesteia pottim a ave cinstit răspuns,» —1809, Februarie 9. Semnat: Gavriil Mitropolit şi Esarch. ISTORIA ROMÂNILOR 345 Acesta disposiţiune s’a făcut cunoscută şi Spătăriei şi Agieî. (Cod. LVI, fila 32 verso). Cu tote aceste loviri aduse autorităţii şi chiar demnităţii Mitropolitului Dositei, el, mai puţin simţitor decât Veniamin, persistă a remânea în scaunul seu archi-episcopal. La finea anului 1809 sbucni un conflict între Mitropolitul Dositei şi boerii ţeriî, cel puţin boerii din Divan. Acest conflict se pote vede ce fu, din anaforaoa adresată lui Engelhard Vice-presidentul Divanului, la 9 Noembre 1809, şi tot atunci comunicată şi exarculuî Gavriil (1). (1) Iată acest act până astădl necunoscut: «Cu cinste facem aretare Excelenţei Tale (lui Engelhard), că în stăpânirea acestui principat, dintru început s’a urmat necontenit asupra orînduelii mo-năstirilor şi acest obiceiu (care este ca o pravilă), adică: când s’a schimbat vreun egumen şeii epitrop, al vre-uneî monăstirî din cele ce se află aici în ţeră, apururea acea schimbare se făcea şi de Epitropie, precum şi când muria vre-un egumen seu epitrop de la vre-o monăstire, se da în scire întâ-iu la stăpînire şi stăpînirea orînduia un cinovnic din partea Divanului prin dumne-lor veliţii Logofeţi de se făcea catagrafie împreună cu orîn-duitul şi din partea sfintei Mitropolii, de faţă şi cu părinţii şi omenii acelei monăstirî de tot avutul acelui reposat egumen seu epitrop, i pentru tote lucrurile acelei monăstirî mişcătore şi nemişcătore, până la orî-ce anume prin catastih, care catastih îl aducea orînduitul Divanului, de se vedea de stăpânire şi tote aceste lucruri sta pecetluite şi în păstrare până când se orînduia la acea monăstire egumen seu epitrop şi atunci, după ce se orînduia, i se da de la stăpânire carte de egumenie, seu de epitropie şi iarăşi stăpânirea orînduia din partea sa logofet de la Divan, de mergea şi-l aşeda egumen şi se făcea teslim tote acele lucruri după catastihul de catagrafie, luându-se şi de la mâna lui asemenea catastih, sub iscălitura sa, ca să se scie ce lucruri i s’au dat în mână când s’a orînduit egumen seu epitrop, de a nu se repune seu a se risipi de unii alţii, ci să fie pe sema acei monăstirî a se spori şi a se adăoga pentru mai bună stare şi întemeiare a sa, şi acel catastih se trimetea apoi la sfînta Mitropolie de sta acolo în păstrare a se găsi când se va cere. Care acest obiceiu şi putere a stăpânirii asupra monăstirelor sciută tuturor dintru început, s’a păzit şi s’a urmat fără de vre-o strămutare, precum s’a dis mai sus, iar acum în trecutele dile, întîmplându-se de a murit întâiu egumenul de la monăstirea sfîn-tuluî Ion din Bucuresci, ce este închinată la altă monăstire din strein loc şi aflând Divanul de mortea sa, după obiceiu a orînduit un cinovnic din partea sa, ca să mergă la numita monăstire să facă catagrafie împreună cu om din partea sfintei Mitropolii i cu om din partea epitropilor, ce s’au orînduit de către Prea Sfinţitul Exarcli asupra celor de aici monăstirî, cari sunt închinate la locuri streine, care cinovnic mergend la numita monăstire au găsit tote pecetluite de archimandritul Ilarion, ce este om al prea 346 V. A. urechi! Câte-va dile după ivirea acestui conflict, care de sigur era aţîţat de în- sfinţitului părinte Mitropolit şi unii din orînduiţii exarliicesci epitropi şi de orînduitul din partea părintelui Argeş şi peste acele peceţî a pus şi ci-novnicul Divanului pecetea sa, lăsând vorbă celor ce au pecetluit ca în vremea, când va fi a se face catagrafia, să se dea de scire şi lui, ca să vie spre a face împreună catagrafie, precum li se cuvenia a urma, iar numiţii au stricat pecetea orînduituluî de la Divan şi deschidend lăzile a făcut singuri catagrafie şi ce avut va fi rămas acelui răposat cum şi ce se va fi făcut acel avut, Divanul nu are nici o sciinţă. Atâta numai scie, că peste câte-va dile după mortea numitului Egumen ot sf. Ioan, ne-am pomenit cu o anafora către Divan, a P. S. Sale Părintelui Mitropolit, prin care dicea, că fiind-că mănăstirea sf. Ioan a remas datore peste taleri 80.000, să dea voe Divanul să se vînclă veniturile moşiilor acestei mănăstiri pe 4 ani (lucru cu totul împotriva orîndueliî mănăstirilor), care nu slobode a se da veniturile mănăstiresci mai mult de cât pe un an, cel mult pe doi, şi banii să nu se iea toţi peşin ci să se iea pe fie care an.) La care anafora a P. S. Sale, a dat înscris Divanul, că mai întâiu să ni se arate a vedea şi noi catagrafia ce s’a făcut i socotelile mănăstirei de venit şi cheltuială şi va da Divanul cuviinciosa poruncă, că până acum nici catagrafie, nici socotelile mănăstirii nu le*am vădut. Al doilea a mai murit într’aceste dile şi alt egumen, iarăşi aici în Bu-curesci de la o mănăstire de afară, din ţinutul Ialomiţiî, ce se numesce Slobozia, care este iarăşi închinată la altă monăstire în strein loc şi tocmai a 2-a di luând scire Divanul îndată a orînduit un cinovnic din parte-şî cu înscris poruncă ca împreună cu orînduitul din partea sf. Mitropolii şi cu altul din partea exarhicescilor epitropi, să mergă atât la casa unde a reposat numitul egumen, cât şi afară la numita monăstire, ca să facă catagrafie, atât pentru rămasul răposatului egumen, ce se va găsi, cât şi pentru clestrea monăstirii i odore i alte lucruri mişcătore şi nemişcătore şi să aducă Divanului catastihul catagrafiei iscălit de câte şi 3 orînduiţii aceştia, ca să le vadă şi Divanul, iar egumenul seu vechil de egumen are să se orînduiască prin scirea şi cartea Divanului, acela însă, pe care îl va alege orînduiţii exar-hicescî epitropi; cu care poruncă mergend orînduitul de la Divan, de au arătat’o numiţilor epitropi, ca să mergă să se facă catagrafia prin sciinţa Divanului, de loc s’a arătat cu nebăgare în semă, Zicendu’i, că catagrafia din porunca P. S. Părintelui Mitropolit a făcut’o cuvioşia lor şi altă catagrafie nu are a se mai face. Şi aşa mergend orînduitul de la Divan acolo unde a răposat acel egumen, cât pentru cele ce au găsit într’acea casă din haine şi alte cârpeturi i lucruri argintării şi măruntăi de ale casei, le-au luat în scris, iar la un sipet ce-1 fusese luat de acolo numiţii epitropi în zaptul lor, în care sipet au arătat omenii mănăstirii, că au avut răposatul egumen bani, zapise de împrumutări i catastih cu ori-ce însemnări ale sale nu au îngăduit numiţii epitropi a se amesteca orînduitul Divanului, di-cendu-î încă, că sipetul l’au ridicat la sf. Mitropolie din porunca P. S. Sale părintelui Mitrop. şi cerendu-le ca să-i dea măcar o însemnare de cele ce va fi fost în acel sipet, nu numai că n’a vrut să-i dea, ci încă l’au şi afron- ISTORIA ROMÂNILOR 347 şişî şefii muscali, sorta păstorire! Mitropolitului Dositei este otărîtă prin următorul pitac de la: «Svetnic ele taină Senator i Cavaler Cuşnieov, Cinstitului Divan al Valachie!, Predlojenie. «Prea Sfinţitul Mitropolit şi Exarch Gavriil prin înscris arătarea Prea Sfinţiile Sale îmî aretă, că după orînduiala slîntuluî oblăduitoruluî Sinod întărită cu inalta iscălitură, Mitropolitul Valachie! Dositei, pentru neisprava şi ne împlinirea poruncilor, ce i s’a dat, după ucazul sfîntuluî Sinod, se de-părteză din ocârmuirea bisericescă a Valachie! şi în locul lui, după ucazul împărătesei! măriri, s’au orînduit Mitropolit al Valachie! Mitropolitul Artin Ignatie, ce a eşit din Greţia, a căreia slujbă şi osîrdie către Imperia Roşie! sunt îndestul sciute monarchuluî. Eu însciinţând pre cinstitul Divan de acesta, î! alăturez şi copia ucazului, întru care se cuprind pentru Mitropo- * S. tarisit: de ce să se amestece la catagrafie? (Jicendu’î cu un cuvînt că Divanul nu are a se amesteca la acest fel de mănăstir!, căcî cuvioşia lor sunt orînduiţ! epitropi de către prea sfinţitul exarch. Ci fiind-ca cu acesta urmare ce au făcut numiţi! epitropi de n’au băgat de semă porunca Divanului şi pre trimisul seu, se dă o mare bănuială, că dintr’acel sipet sa sfeterisit zapise de împrumutăr! ale mortuluî, fiind de toţi sciut, că starea lu! era de o mare sumă de ban! şi acum, precum audim, abia să fie în sipet o bagatelă sumă de ban! în monedă şi în zapise, căci după cercetarea ce am făcut şi chiar uni! din exarchicesci! epitropi la Divan, adică cuviosul archimandrit Cotrocenu, chir Visarion, însuşî ne-au arătat că acel sipet în două rîndur! s’au deschis, întâiu adecă de do! mirenî, anume Petre Lip-scanu şi Pah. Fotino, ce au lost apururea la boia egumenului până când a murit şi al doilea de către cuvioşia lor Epitropi! din porunca numaî a P. S. părintelui Mitropolit şi iarăş! din porunca P. S. Sale s’a ridicat apoi la sf. Mitropolie. Şi osebit de acesta, fiind-că într’acest fel de nesupunere şi nebăgare de semă, se dă o rea pildă către toţi supuşi! Divanului şi scade întru tote puterea sa, în cât nu vom mai putea săvîrşi nicî o trebă, ne rugăm Excelenţe! Tale, să bine-voescîa face sciut Excelenţe! Sale Senatorului acesta întîmplare şi urmare de nesupunere, ca pe de oparte să se facă cuviinciosa cercetare, spre descoperirea avutului numiţilor răposat! egumen! a nu rămânea mănăstirea păgubaşă de drepta averea lor, căci acestă cerere nu o face Divanul pentru un interes al său în parte, ci întâiu ca să se păzesc! nestrămutat şi de acum înainte acestă orînduială şi obiceiu precum din vechime s’a urmat, şi al doilea ca să fie sciută starea fie-căreia mănăstiri şi să nu se întîmple niscaî-va taînice hrăpir! şi sfeterisiri în avuturile mănăstiresci, şi pe de altă parte, ca să nu ma! cuteze numiţi! epitropi şi alţi! de acum înainte a se purta către Divan cu asemenea urmăr! de nesupunere în vreme ce Divanul prin porunca ce a dat a fi faţă la catagrafie şi orînduitul cinovnic din partea sa, după vechiul obiceiu, n’au ridicat 348 V. A. URECHIĂ litul Ignatie, şi î arăt că de acum înainte să cunoscă pre P. Sa. Ignatie în totă puterea de Mitropolit al Valachieî, iar pre Mitropolitul Dositei să-l facă să înţelegă, ca să dea Mitropolia şi tote cele ce sunt ale eî cu isvod, fără de nici o împotrivire şi soroc.—1809, Dec. 23 Iaşi (1). nici au împuţinat cu acestă orînduială exarhicescile epitropiî, fiind-că tot într’aceeaşî poruncă se coprindea, că egumenul seu vechilul de egumen, are a se orîndui cel ce se va alege de către numiţii epitropî, ci ca să fie sciut stăpânirii, Divanului, după orînduiala datoriei sale, în ce stare a rămas aceste mănăstiri, fiind în cuprinsul acestui principat. Iar de va rămânea acest fel de urmare fără de cuviinciosa îndreptare, adevărul arătăm Excelenţei Tale, că în urmă va ajunge lucrul a face fie-care ce va vrea şi Divanul să pri-vescă fără de a putea face cea mai puţină mişcare spre îndreptare.—1809, Decembre 9. (Cod. LXI, fila 43.) Asemenea notă s’a făcut şi către P. S. Exarhul Gavriil. (1) Iacă nota Exarchuluî Gavriil arătând motivele destituire!: Nota Prea Sfinţitului Exarch către Prea cinstitul Divan. «Fiind-că Prea Sfinţia Sa Mitropolitul Dositei, după hotărîrea prea sfîn-tuluî şi îndreptătorului Sinod, ce s’a întărit şi de către împărătesc-a mărire, pentru neîmplinirea datorie! sale spre buna întocmire a sfintelor biserici, ce s’au însemnat şi de către răposatul general Feld mareşal Cnez Alexandru Alexandrovic! Prozorovski în public şi pote a fi arătat şi la rna! înalte locuri şi pentru că n’au trimis, după multe cererî ce s’au făcut din porunca Prea Sfîntulu! Sinod, catastihurile mănăstirilor, bisericelor şi tuturor personelor duhovincescl şi slujitori! bisericesc!, ce se se află în Cnezia Valachieî cum şi pentru nepunerea în lucrare a porunci! sinodicescl, de aşedarea duhovnicesci! consistorii, a Mitropolie! Valachie!, este depărtat de la ocârmuirea biserici! Cnezie! Valachieî şi în locul său, după cel anume al împărătesei! sale Măriri prea înalt ucaz, s’a orînduit Prea Sfinţia Sa Mitropolitul Ignatie, ce se află acum în Petersburg, a căruia slujbă şi osîrdie către împărăţia Rusiei este îndestul şciută de către prea blagocistivul împărat. Drept aceea, însciinţăm pre Prea cinstitul Divan de acest al Impă-răteşci! Sale Măriri prea înalt Ucaz, ca întâiu să se facă publicaţi! în totă Valachia, din partea Divanului spre însciinţare, cum că de acum înainte nu Mitropolitul Dositei, ci Mitropolitul Ignatie este ocârmuitor şi păstor biserici! în ţera Românescă. Al 2-lea să se orînduiască 2 boerî a! Divanului împreună cu ce! rînduiţî de către nou! duhovnicesc! cinovnicî spre a primi de la Prea Sfinţia Sa Mitropolitul Dosite! tote cele ce sunt a scaunului Mitropolie! Valachieî, cu isvod, precum: lucrurile şi odorele cele bisericesc!, averea cea mişeătore şi cea nemişcătore, hrisovele şi alte scrisori ale Mitropolie!, cum şi socotelele de venituri şi de cheltuelî. Al 3-lea după ce va veni prea Sfinţia Sa Mitropolitul Ignatie, i se va încredinţa tot ce este al Mitropolie! iarăşi cu isvod, spre cea deplină ocârmuire, dându-i-se atât din partea celor duhovnicesc! cât şi din partea celor politiceşt! totă căduta cinste şi ascultare, ca unu! duhovnicesc păstor, ce este rînduit ISTORIA. ROMÂNILOR 349 Până să sosescă noul mitropolit impus ţării muntenesc!, întîiul Divan după prea înalta voinţă a prea blagocistivuluî monarch Alexandru Pavlo-viei a totă Rusia; iar pentru cea cu odihnă petrecere a rămăşiţii vieţii Prea Sfinţie! Sale Mitropolitului Dositei, se va rîndui loc cuviincios în Moldav ia seu în Rusia şi pentru cheltuială, lefă; pentru care aşeclare ni s’au încredinţat nouă, ca să punem la cale precum vom socoti.» —1810, Ghenarie 2. (Cod. LXI, fila 48.) Semnaţi: Gavriil Mitropolit şi Exarcli. Dositei urmă ast-fel calea luată de Constantin Ipsilanti. Iacă şi ordinul nouluî general en chef al armate! rusesc! şi Principate, General Bagration. De la generalul de Infanterie mai marele povăţuitor al Armiei în Mol-davia, Valahia, Basarabia şi în drepta parte a apei Dunării şi cavaler Cnez Bagration către blagorodnicul Divan al Cneziei Valcihiei. «După cea înaltă întărită de Domnul împărat hotărîre a Prea Slîntulu! şi îndreptătorului Sinod, Mitropolitul Valachieî Dositei pentru nelucrarea şi neîmplinirea poruncilor, care s’au fost dat prea Sfinţie! Sale, de la cea mal de sus stăpânire s’a depărtat de la ocârmuirea biserice! Valachieî şi în locul seu, după cel anume al împărătesei! Sale Mărirî înalt ucaz, s’a rînduit Mitropolitul Artin Ignatie, ce a eşit din ţera grecescă, care acum vine din Sant-Petersburg aicea, ca să primescă prea înalt încredinţată Prea Sfinţie! Sale Eparhie, însciinţând pentru acesta pre blagorodnicul şi cinstitul Divan al Cnezieî Valachieî după acestă înaltă monarchicescă a împărătesei! Sale Măriri voinţă, poruncim: 1. Ca să se facă publicaţie în totă Valachia, pentru că de acum înainte, după prea înalta poruncă, rînduitul Mitropolit Ignatie să fie cunoscut şi cinstit ca un păstor al biserici! Valachieî. Al 2-lea, să se dea de scire Mitropolitului Dositei, că la darea Mitropolie! şi a totă averea scaunului să fie păzită totă cea desăvîrşit legiuita orîn-duială şi ca să fie depărtate tote împiedicările spre a se săvîrşi acest scopos, după cererea Prea Sfinţiei Sale Gavriil Mitropolit al Prea Slîntulu! Sinod în Moldo-Valahia Exarh, să se dea Prea Sfinţie! Sale tot ajutorul, care va cunosce a fi trebuincios, spre împlinirea acestei prea înalte poruncî ale Măriri! voinţă. Dat în Bucurescî, Ghenarie 14, 1810.» Semnat general de Infanterie, Cnez Bagration. Tălmăcit de Protopopul şi Cavaler Petru. Iacă şi textul ucazului de destituire al lui Dosite! Mitropolitul; «Ucaz a Eî împărătesei! Mărirî singur stăpânilor a totă Rusia, din sfîntul şi oblăduitorul Sinod către Cilenul seu şi Exarchul Moldove! Valahiei, Basarabie!, Prea Sfinţitul Mitropolitul cavaler Gavriil. După ucazul a E! împărătesc! Mărirî, ce s’a dat Sinodului, la 27 ale aceste! Iun! Noembrie iscălit de însăşî mâna acea înaltă, întru care se cuprinde: In locul depărtatului de la ocârmuire bisericescă a Valachieî, Mitropolitului Dosite!, cu milostivire 350 V. A. URfiCHIĂ numi o locotenenţă, compusă din episcopii de Rîmnic, Buzeu şi Argeş, prin următorele 3 pitace din 15 Ianuarie 1810. poruncim, să se orînduiască Ignatie Mitropolitul Artis. Drept aceea, sfinţitul Sinod să urmeze la acesta după orînduială.» Sfîntul şi oblăduitorul Sinod poruncesce, ca pentru acesta milostivă poruncă să se trimită Prea Sfinţiei Sale Ucaz, iar cilenurile Sinodului şi Prea Sfinţiţilor Archiereî aî Eparhiilor, cum şi tuturor lavrelor ale stavropighieî, monăstirelor şi cantuarelor tipograficescî, să li se dea de soire prin ueasurî tipărite.—No. 4.420, Novembre 29, 1809. Paisie Tipaldo către împăratul Napoleon, despre persecuţiunile suferite de el de la Ruşi. Tipaldo era «Archimandrite, sujet francais, chasse de Jassy par Ies Russes et refugie â Vienne, demande la protection de l’Empereur de France. II sollicite une paroisse vacante de la juridiction grecque â Naples. Sire-, Vienne, le 22 Juillet, 1811. Un vicaire grec, persecute par le Metropolite Gabriel, plenipotentiaîre de la juridiction ecclesiastique du Danube, pour avoir refuse de preter 3000 piastres au dit Metropolite, demanda ma protection. Je lui fis une requete, adressee au Senateur Michalewitz, Gouverneur de Moldavie et Valachie, deux provinces occupees par Ies Russes, dans laquelle je lui representais tous Ies motifs de la persecution du Metropolite, en demandant sa protection. Le Senateur Michalewitz fit venir le suppliant en Iui demandant le nom de celui qui a dresse la requete, et, comme il a appris que c’etait un sujet frangais, il donna l’ordre au commandant des troupes albanaises, de me saisir et de me presenter vif ou mort. Le Commandant envoya 40 soldats auxquels il donna l’ordre de briiler ma maison et tout mon bien, en cas que je ne voulusse pas venir et com-paraître. Je me refugiai au Consulat Irangais, qui me donna le Conseil de me presenter au Senateur Michalewitz. A son avis, je comparus devant le dit Senateur, qui me demanda si j’etais un sujet francais, et apres avoir vu mes documents, il me congedia. Aussitot que je revins, jallai trouver le consul frangais, en lui commu-niquant mes craintes pour lavenir, et pour cette raison, je lui (îemandai un passe-port pour me mettre en surete ă Lemberg. Le consul etant du meme avis me l’accorda. Mais, â meme jour, vient pendant la nuit le maître de police avec trois offieiers, avec 16 soldats russes et 30 arnautes. Ils enfoncent la porte. Ils me ferment la bouche avec un mouchoir, ils prennent tout mon bien, ils me conduisent en cet etat â la maison de police, oii je restai 2 jours, et puis on me conduit au corps de garde; Ton examina tous mes papiers et, ISTORIA ROMÂNILOR 351 Trei pitace s’au făcut către sfinţia lor părinţii episcopi Bîmnic, Buzeu şi Argeş, pentru depărtarea din Mitropolie a Prea Sfinţiei Sale Mitropolitului Dositei. «Fiincl-că după cea înaltă întărită de Domnul împerat hotărîre a prea sfinţitului îndreptătorului sinod al Rusiei, prea sfinţia sa părintele mitropolit Chirios Dositei, pentru nelucrarea şi neîmplinirea poruncilor, cari i s’au dat Prea Sfinţiei Sale, de la cea maî de sus stăpânire s’a depărtat de la ocâr-muirea bisericeî Valahieî şi în locul Prea Sfinţiei Sale, după cel înalt ucaz al împerătesceî sale măriri sa orînduit mitropolit al Ungro-Vlahieî, Prea Sfinţia Sa Artis Ignatie, ce este eşit din ţera grecescă şi vine acum din San-Petersburg aici, ca să primescă prea înalt încredinţată Prea Sfinţiei Sale eparhie, după însciinţarea ce s’a făcut către Divan, atât prin predlo-jenia strălucitului cnez şi întâiul comandir al armiei, general de infanterie Bagration, scrisă de la 14 ale acestei luni, cât şi prin osebită predlojenie a Excelenţei Sale, senatorului Kuşnicov, presidentul Divanurilor, scrisă de la 23 ale trecutului Decembrie i prea înalta predlojenie a Excelenţei Sale general maior i cavaler Engelhard, vice-presidentul Divanului, scrisă de la 14 ale acestei luni, cum şi alta a Prea Sfinţiei Sale mitropolitului şi exarh chir Gavriil şi însoţite tote aceste cu osebită copie după prea înaltul ucaz al împerătesceî sale mărirî, singur stăpânitor a totă Rusia (■fa). Drept aceea, după poruncă şi după datorie, nu lipsi Divanul a da în soire de aceste şi către sfinţia vostră, ca îndată să o publicarisiţî prin osebită carte către totă partea preoţescă din eparhia sfinţiei vostre şi cum că pentru cea cu odihnă petrecere a remăşiţeî vieţeî Prea Sfinţiei sale mitropolitului Dositei, i se va orîndui loc cuviincios în Moldova seu Rusia, şi cât pentru cheltuiala Prea Sfinţiei Sale, lefa ce va găsi cu cale prea sfinţitul exarch, după cum pentru acesta ni se arată prin predlojenia P. Sale, ce s’a (Jis maî sus. Şi să primiţî acest pitac şi de punerea în lucrare a porunceî, va avea Divanul respuns al Sf. Vostre în scris.»—1810 Ghenarie 15. N. B. Asemenea s’a scris pitace către dumne-lor veliţiî Logofeţî şi către dumne-luî vel Logofet de obiceiurî lordache Golescu, însă acest prostichis se începe după ce se citesce până la slova ii care arată înăuntru, înapoi: «Iată că după poruncă şi povaţa ce ni se dă în scris de către P. S. exarh trouvant tout en bon ordre, on me mena â Bucarest ou je devais compa-raître devant le President russe. Celui-ci, ayant recu Ies ordres du Senateur Michalewitz, me fit des re-proches sur ma qualite de sujet frangais, et conduire devant le Commandant russe qui me mit en prison et d’ou j’etais deporte sur la frontiere de Valachie, malgre la reelamation du Consul de France. Signe: Paissie, Archimandrita di Tipaldo. Cât de puţin de trebă era acest Gavriil Mitropolitul se pdte vedea şi din următorul aci, scrisorea Arhimandritului Tipaldo către Napoleon. Gavriil era persecutor al orî-cul nu era devotat rus. (1) Hs De aci este varianta indicată maî jos în pitacul către vel Logofet de obiceiurî. 352 V. A. URECHIĂ orînduesce Divanul pre dumne-ta şi poruncesce, ca împreună cu cinovniciî duhovnicesc!, ce se vor orîndui de către P. S. mitropolitul exarc, mergând la sfînta Mitropolie, să primit! de la P. S. proin Mitropolit Dositei, prin catastih, tote cele ce sunt ale scaunului Mitropolie! Valahieî, precum lucrurile şi odorele cele bisericesc!, averea mişcătore şi nemişeătore, hrisovele şi alte scrisori ale mitropolie! i socotelile de veniturî şi cheltuelî, care acel catastih iscălindu-1 P. S. Sa proin mitropolitul, cât şi orînduiţiî duhovnicesc! cinovnicî din partea P. S. Sale părintelui mitropolit exarc, să-l aduceţi la Divan.»—1810, Ghenarie 15. (Cod. LXV’ fila L) 1810 Ghenarie 15. S’au făcut publicaţi! şi către Divanul Craioveî i către dumne-lor boeriî Ispravnic! de prin judeţe, ca să publicarisescă în deobşte pentru acesta. Ca să iea parte la inventariarea avere! mobiliare şi imobiliare a mitropolie!, întâiul Divan numesce o comisiune compusă din marele Logofăt de ţera de sus Constantin Filipescu şi marele Logofăt de obiceiuri Iordache Golescu, în 15 Ianuarie 1810 (1). Noul mitropolit Ignatie încă nu sosise în ţeră, la Februarie, dar exarcul Gavriil înfiinţă îndată o «duhovnicescă consistorie», care la 19 Februarie 1810, o aflăm funcţionând. La 23 Ianuarie 1810 s’a făcut răspuns la Prea Sfinţitul mitropolit şi exarh pentru întocmirea şi alcătuirea duhovniceşceî consistorn (KcwcfCTOpHH), că va fi următor întocmai Divanul cum se scrie de către Prea Sfinţia Sa. Acest consistoriu îşî arogă în curînd atribute mari, până ce veni să-şi atribue dreptul de a judeca el ori ce procese, chiar de natură civilă, din moment ce în asemenea procese era implicată o faţă bisericescă. In contra aceste! exorbitante încălcări de atribuţiunî, protestă curînd comitetul seu întâiul Divan. Aşa este conflictul de atribute din Maiu 1810. Primul Divan reclamă la (1) Cod. LXI, fila 50, Cod. 65, fila 1. In Cod. LXI, fila 50 destituirea mitropolitului Dosite! este trecută pe scurt-Se elice, că general maior vice-president şi cavaler Engelhard, la 14 Ianuarie 1810 adreseză şi el Divanului Munteniei predlojenia Iu! Cuşnicov şi ucazul Sinodului rusesc, pentru îndepărtarea «din ocârmuirea bisericescă» a lu! Dositei, pentru neisprăvile şi neîmplinirile poruncilor ce i s’au dat şi pentru înlocuirea lu! cu Mitropolitul Artis Ignatie, ce a eşit din Grecia (Fpsxie. Acestă destituire a mitropolitului Dositei nu este de loc explicată de autorul cronice! grecesc!, publicată de d-1 C. Erbiceanu (la călcâiul Istoriei mitropolie! Moldovei), ci acestă cronică se mărginesce a scrie, că la 1810 Ianuarie 15, sâmbătă, s’a citit în Divan ucazele pentru darea afară a lu! Dosite! al Ungro-Vlahie! de la mitropolie xal avr’aâToo Suopialb] 6 îupdiYjv yAp-r/jc ’Ffvdtrtos (pag. 534.) ISTORIA ROMÂNILOR 353 noul mitropolit contra consistoruluî, care se amestecă la pricini de judecăţi politicescî, precum se pote vede în actul ce dăm în notă. Totuşi la acestă încălcare de atribute ce-şî permite consistorul; e drept să recunoscem, că s’a îndemnat consistorul din nepriceperea de la început a primului Divan, care în 10 Maiu, primind de la acel consistor cererî; ca Divanul să rînduiască un ipochimen din cei politicescî, ca să asiste la o judecată între stolnicul Enache Radu şi egumenul unei monăstiri pentru afaceri de competinţa justiţiei civile, întâiul Divan n’a protestat şi a admis asemenea amestec a autoriţeî bisericesc! în justiţia laică (1). (1) Iată actele relative la aceste doue afaceri: De la întâiul Divan. Către P. S. părintele mitropolit al Ungro- Vlahiei. Cinstita duhovnicescă decasterie, de la 13 ale acestei luni a trimis la. Divan o în scris însciinţare pentru pricina judecăţeî, ce se străgăneză între un Ion Vasilopol cu cuviosul arhimandrit Visarion proistosul monăstireî Cotrocenî, pentru chioşcul de la Herăstrău, ce este lăcut de Măria Sa Constantin Ipsilante, dicend cileniî acestei decasteriî, cum că acestă pricină fiind theorisită de ace judecată, a găsit cu cale de a orînduit la faţa locului doi cinovnicî bisericesc!, ca să facă cercetare pentru cele ce a arătat prin jalba sa Ion Vasilopolu şi cere ca să se orînduiască şi din partea Divanului alţi do! cinovnicî ; pentru care Divanul nu lipsi după datorie a o tace cunoscută P. S. Tale acesta, că, la o pricină de judecată politicescă ce este, prin deosebită poruncă s’au şi orînduit în cercetarea dumne-lor boerilor Veliţi, după obiceiul şi orînduiala terii acesteia, care până acum s'a păzit far de strămutare; iar cinstita consistorie nu are a se mai amesteca la pricini de judecăţi politicescî, precum este acesta, în vreme ce Divanul, după a sa datorie, are orînduite îndestule departamenturî, ca să caute pricinile de judecăţi ale locuitorilor. De aceea ne rugăm P. S. Tale, ca să se dea cuviinciosa poruncă cilenilor judecăţilor de aici (consistoriuluî), că acestă pricină fiind din cele politicescî, să nu o maî cerceteze, căcî precum am dis, Divanul prin deosebită poruncă a şi orînduifo în cercetare de judecată politicescă, în vreme ce pricinile cele bisericesc! şi duhovnicesc! păzind Divanul caidul şi orînduiala, le şi orînduesce către cinstita Decasterie.—1810, Maiu 20. Gregorie Ghica, Istrate Creţulescu, C. Bălăcenu, Ion Comănenul. NB. Totuşî la Maiu 27, l-iul Divan rînduesce do! boier! să mergă la faţa locului, cu orînduiţi! Decasterie!, să cerceteze pricina chioşcului de la He-restrău, obiect de proces între Vasilopol şi monăstirea Cotrocenî, de cât adaogă, că după cercetare, de urmarea ce vor face (delegaţii) să dea în scris.»—1810, Maiu 27. La 6 Maiu 1810 duhovnicescă decasterie cere Divanului să rînduiască pre cine va ca să fie de faţă la judecata Stolnicului Enache Razu cu egu- V. A. Uvechia. — Istoria Romanilor. 28 354 v. a. urechi! Din timpul ultimilor ani ele administraţiune a Mitropolitului Dositei, sub autoritatea rusescă, din sfera bisericeî, dăm în anexe diverse acte şi notăm aci pre cele următore: a) Cu referinţă la toleranţă. 1809 Ianuarie 4. Senatorul Cuşnicov ordonă a se da lefă din banii răsurilor, Episcopului şi preoţilor, cari se află în Bucurescî, ce sevîrşesc slujba dumnecjeescă a credinţei crestinescî ceî catolicescî a Râmuluî, câte taleri 100 pe lună la fie-care. Divanul aprobă a se plăti acestă lefă, cu începere de la Ianuarie 1809. (Cod. LXfi fila 5 verso) Către Şteter. La 23 Maiu 1811 cerând voie să dea 100 taleri femeeî Chiva, care trece de la legea papistăşescă la cea ortodoxă, având a se mărita cu un creştin ortodox din Bucurescî. [Cod. LXVI, fila 98. Armenilor le recunosce Dositei şi Divanul dreptul de a avea un arhiepiscop. Prin carte deschisă către Aga, Spătarul şi către tote judeţele, se face cunoscut, că «după însciinţarea ce a venit la luminarea sa feld-marşal cnezul Prozorovski şi de acolo la Divan, din prea înalta poruncă a împerătesceî sale măriri, s’a rînduit a fi păstor obştieî armenesc!, ce se află în Moldova Valachia şi Basarabia, archiepiscop al Armenilor, Grigorie, carele se află acum cu şederea în Gligoropul şi carele nu este nici sub stăpânirea episcopului Armenilor de la Ţarigrad, nici a Patriarhului de la Ararat, iar şederea va să-î fie de acum înainte în Iaşi.—1809, Iunie 15 (Cod. LV fi fila 73 verso.) In 8 Martie 1808, Mitropolitul Dositei şi Divanul iau mesurî ca să se combată falşa credinţă, că Evreii la pascele lor ucid creştini, ca să le iea sângele. Se scrie deci de la Divan către fratele Epistat al Agieî: «Fiind-că obştea norodului creştinesc hrănesce în cugetul seu o idee neînfiinţată (care şi prin cercetare s’a dovedit cu totul neadevărată), că nemul menul mănăstire! Megaspileon; «fiind-că d. Stolnic este mirean.........cere trebuinţa a fi de faţă şi un ipochimen din ceî politicescî» !! I-iul Divan răspunde, la 10 Maiu 1810, că a rînduit pre dumne-luî biv Serdar Antonie Fotino........ In aceaşî cjli şi scrie luî A. Fotino, ca^împreună cu Cileniî cinstitei du-hovn. consistoriî «să faceţî cercetarea ce va fi trebuinciosă asupra prigo-nireî (de sus arătate), vă^end şi tote sineturile ce vor fi având asupra pri-cineî şi de cercetarea şi alegerea ce se va face să ni se facă anafora.» — 10 Maiu, 1810. (Cod. LXV, fila 31 verso.) Gr. Ghica, Istr. Creţulescu, Const. Bălăcenu, Vel Vistier Varlaam. ISTORIA ROMÂNILOR 855 evreesc, adică se cuminică cu sânge creştinesc şi dintru acestă prostă greşită idee se nasc multe bănueli şi porniri cu vrăjmăşie de către norod asupra lor, precum s’a mai întîmplat şi în anii trecuţi aici în politie şi cum cinstita aghenţie a arătat prin notă Divanului, că şi în trecutele dile era să se întîmple o asemenea pornire din pricina unui copil de creştin ce spărsese o terestră a unui ovreiu şi el alergând după el de l’a prins şi Fa bătut, luându-î şi căciula, a dat asemenea bănuială, că ar fi âmblat să-l bage în casă şi ca să-l omore să-î iea sângele şi fiind-că acum se apropie pascele ovreesc, pe când au bănuială creştinii că săvîrşesc ovreii acestă faptă; de aceea dar, să dai poruncă straşnică tuturor zapciilor ageşcî, ca să se încunjure adesea prin tot semutul Agieî, priveghiând ca nu care cum-va să se aţîţe vre-un acest fel de bănuială şi pornire de către norod asupra ovreilor.— 1808, Martie 8 .[Cod. LIV, fila, 241.) Toleranţa admirabilă a Românului pentru orî-ce religiune nu Fa scutit de unele eresuri. Am mai veclut şi altă dată producendu-se scene, din credinţa că Ovreii ieav sânge de creştin. La 1811 a lost năpăstuit un Moise sin Lazăr de luare de sânge de la un locuitor creştin din judeţul Ialomiţa. A intervenit justiţia criminală şi a constatat că era «năpăstuire.» Deci Evreul fu liberat de la temniţa unde stătea în prevenţiune (1). Dar decă aşa apăra Dositei cu Divanul pre Ovrei de talşele acuzări are-tate, totuşi sunt obligaţi nu numai să închidă prăvăliile în dile de Duminecă şi sărbători creştine, ci încă, curend apoi şi de a lucra închişi în casele lor îi opresce, sub pedepsă (2). 1 2 (1) Excelenţa Sa Şteter. Că fiind într’o glăsuire cu analoraoa criminalului pentru ovreiul Moise sin Lazăr cel cu năpăstuirea luărel de sânge de la locuitorul creştin din jud. Ialomiţa, a căreia anafora coprinderea întărită de Divan este a se slobodi Ovreiul. —1811 Septembre 29 [Cod. LXVIII, fila 11 v.) (2) La 24 Maiu 1808 s’aîi făcut 2 pitace la vel Spătar şi la vel Aga, ca de acum înainte să nu mai fie volnici Evreii de a mai deschide prăvălii seu măcar a âmbla cu marfă pe uliţe Dumineca seu măcar ce sărbătore se va întâmpla, că urmând împotrivă, se vor pedepsi Ovreii. La 10 Iulie 1809 Divanul repetă pitacul către agie de a fi opriţi Ovreii să deschidă prăvăliele şi să lucreze în dile de sărbători creştine (Vedî Cod. LVly fila 270) De la Divanul şi Comitet către starostea de Ovrei. Intr’atâtea rînduri s’au dat poruncile slăvituluî Divan prin dumne-lor za-biţii politiei pentru breasla Ovreilor, ca să păzescă şi eî obiceiul ce se ur meză într’acestă creştinescă ţeră, adică Dumineca şi cele-l-alte sărbători când alţi negustori şi prăvăliaşi creştini îşi ţin prăvăliile închise şi nu lac 356 V. A. CRECHIA O disposiţiune luată în timpul cât încă Dositei era Mitropolit, dar care ia fost impusă de generalul Vice-presidentul Divanului, în înţelegere cu Gavriil Exarcul, a fost cea din Martie 1809. Cuşnicov ordonă încetarea a două obiceiuri, cari le elice el «de mare pagubă şi primejdiose, întâiu ca să îngrope trupurile morte într’aceeaşî di când mor şi al doilea, că se în-gropă trupurile pe la bisericele din oraş. Cuşnicov arată inconvenientele higienice şi de justiţie ale acestor obiceiuri şi deci, înţeles cu mitropolitul şi Exarhul Gavriil «carele fiind într’un glas cu soeotelele şi chibzuirile generalului, a scris acum către amîndouî duhovnicescile părţi ale cnejiilor şi Basarabiei, ca de acum înainte să nu se îngrope morţii de cât a doua di şi cei cu grabnică morte să nu se îngrope până nu se va face cercetarea pricineî grabnicei întâmplări a morţeî, prin mijlocirea doctorilor, seu a altor obraze. Să se rînduiască locuri de cimitir afară din Bucuresci şi laşi, care locuri se vor sfinţi.» Acestă disposiţiune de la 9 Martie 1808 e comunicată cu carte deschisă la tote isprăvniciile în 19 Martie, iar la 18 Martie Divanul rînduesce prej3iv vel Stoln. Const. Predescu, ca să alegă locuri de cimitir în capul de afară al fie căreia din cele 4 strade mari ale Bucures- vîn(Jare seu lucreză, nici ovreii să nu deschidă prăvăliile, nici să lucreze, ci să-şi aibă prăvăliile închise şi să contineze din ori-ce lucru. După care porunci nici o urmare nu s’a tăcut de către Ovrei. Pentru care iată straşnic îţi poruncesce Divanul, ca să chiămî pre totă bresla Ovreilor la stărostie de faţă înainteţi, cărora să le arăţi porunca acesta a Divanului şi să-î îndatorezi a o păzi şi a o urma, ca de acum înainte să nu se mai îndrăsnescă nimeni din Ovrei a deschide prăvăliile, a face vîndare seu a lucra meşteşugurile lor Dumineca şi în sărbătorile de peste an, ci toţi să-şi ţie prăvăliile încuiate şi să osteeze într’acele dile, nici a face vîndare, nici a şi lucra meşteşugul, căci se scie că s’au dat porunci la dumne-lor zabiţii politiei, să cerceteze dumineca şi în sărbători în totă politia şi pe ori-care din Ovrei va găsi cu prăvălia deschisă, ori făcend vîndare prin taină, seu lucrân-du-şi meşteşugul, pre unul ca acela numai de cât să-l ridice şi să 1 aducă la Divan, ca să-l trimetem la puşcărie, a i se face cuviinciosa pedepsă; şi de primirea acestui pitac, cum şi că le-ai arătat porunca acesta, să aibă Divanul răspuns.—-1809, Sept. 10. {Cod. LVII, fila 35.) Manolache Ban, Constantin Vistier, Radu Golescu. Acestă disposiţiune netolerantă se repetă şi sub noul mitropolit Ignatie, în Octombre 1811. La 17 Octombre 1811 Divanul întâiu ordonă lui Aga, să nu îngădue pre Ovrei a deschide prăvăliile dumineca şi sărbătorile mari, nici n’au voie să lucreze. Cine va lucra i se va da iama la totă marfa, ce va avea în prăvălie. (Cod. LXV, fila 130.) ISTORIA ROMÂNILOR 357 cilor, ba şi la capotul de afară ai orî-căreî alte uliţe, care comunică la câmp afară din oraş (1). * Din timpul Căimăcămieî lui C. Ipsilante de la 1807 Septembrie 7, dăm (1) Iacă aceste acte: De la întâiul Divan către biv Vel Stolnic Constantin Predescu. «Fiind-că Exc. Sa generalul Cuşnicof, prin predlojenia ce a trimis către Divan scrisă de la 9 ale acestei următore luni, poruncesce ca de acum înainte omenii ce vor muri aici în politie să nu se îngrope nici prin biserici, nici în lăuntrul politiei, ci să se orînduiască locuri afară din politie, ca să fie spre îngroparea lor, de aceea poruncesce Divanul Domniei-Tak\ să mergi însuşi la mărginile a câte 4 podurile mari ale politiei şi eşind afară pe câmp să chibzuescî a găsi la marginea a fiesce-căruia dintre aceste 4 poduri câte un loc îndemânatic şi cuviincios pentru îngroparea celor morţi şi să aduceţi Divanului raport cu întrega pliroforie. Deosebit să faci asemenea chibzuire pentru ori câte uliţe ies prin mahalale la margine, ca şi în dreptul acelor uliţe sa se găsescă câte un loc la câmp, ca să fie spre împlinirea îngropării locuitorilor de prin mahalale, luând împreună cu dumne-ta şi un zapciu spătărcsc, care va avea sciinţă de tote aceste uliţe.—1809, Martie 18. Iată predlojenia de la senatorul Cuşnicof către Divan în privinţa cimitirelor : «In principaturile Moldovei şi Valachieî se urmeză 2 obiceiuri, ce sunt forte de mare pagubă şi primejdiose, întâiu că se îngropă trupurile morte într’aceiaşi (}i când mor, şi se pote 4ice că multe dintr’însele peste câte*va ceasuri, al doilea că se îngropă trupurile pe la bisericele din oraş. Acestă rea urmare şi răutate ce se pricinuesce dintr’acestă grabnică îngropare este sciută din multe pilde, ce şi astădî se pomenesce că s’au întîm plat cu mulţi nenorociţi, cari cu grabnica îngropare în pămînt pe urmă sau descoperit că nau ajuns la vremea morţii, ci la o vreme când au fost în leşin; iar cât pentru răul ce pricinuesce îngroparea prin biserici în oraşe şi acesta este văclut, fiind-că nu numai în oraşul Iaşi şi Bucurescî, ci şi în cele 1 alte târguri, unde se află văzduhul şi mai greu, fiind uliţele strimte şi necurăţite, din cari pricine se nasc bole primejdiose şi smreduitore, iar din îngroparea în oraşe prin biserici, fiind-că se strîmtoreză văzduhul şi din pricina mulţimii norodului prea lesne se pote întîmpla şi se întîmplă bole multe cum şi morte şi mai vîrtos că în părţile aceste nu se îngropă trupurile în adânc ; amîndouă obiceiurile acestea se păzea în vremurile vechi în Rusia, dar de mult însă vădendu-se că este o nenorocire pentru omenire s’a curmat prin privegherea şi luarea aminte a stăpânirii. Luând dar sema la acestă pricină şi împlinind datoria mea cu care sunt însărcinat din înalta şi împărătesca poruncă, ca să păzesc şi să priveghez pentru binele ţărilor acestora, am intrat în trebuinţa acesta cu înscrise arătări, V. A. URECHII 358 un pitac de rînduire de stareţ la mănăstirea Căldăruşanî, după alegerea soborului mănăstire! (1). cu Prea osfinţitul Mitropolit şi Exarch Gavriil, carele fiind într’un glas cu socotelile şi chibzuirile mele au scris acum către amendoue duhovnices-cile părţi a Cnejiilor şi Basarabiei, ca nici de cum de acum înainte să nu mai fie îngropaţi morţii în aceeaşi di ce s’a săvîrşit, ci tot-d’auna a 2-a di şi cei ce cu grabnică morte mor, să nu se îngrope până nu se va face cercetarea pricinii grabnicei întîmplărî a morţeî, prin mijlocirea doctorilor seu a altor obraze, ca să se vaiooos şi Nsa YpajjLţiaTtXT] arcXo sXX^vlxt]. Femei culte ca Ecaterina Suţu interpreteză dialogurile lui Focion, dedicându-le altei temei culte: Efrosina Calimah Suţu. Am spus deja aiurea, că lui Lambru îi va succede Vardalah la 1812, de la care Poteca şi Petru Poenaru îşi aprind făclia cu care la rîndul lor vor lumina naţiunea lor. Intre dascălii, cari se ilustreză pe la anii de cari ne ocupăm, avem de a numi şi pre preotul Polizu Conto, care la 1806 tipări unele cărţi (1). Despre Conto aflam menţiune în colecţiunea de documente Hurmuzache (voi. II, supl-I, pag. 319) însă nu în avantagiul lui. Se pare că Conto singur îşî acordase decoraţiunea legiune! de onore, după întorcerea sa din Franţa, unde, ca mulţi grec! din Fanar, mersese în afacere politică. Din Bucurescî, la 13 August 1805, agentul frances S-te Luce scria către Talleyrand că: «Cată să previn pre A. V. că toţi Greci! ăştia car! se întorc din Franţa se dau de agenţi ai guvernului frances. Ei vorbesc despre cele mai înfcâiu personage ale imperiulu!, ca şi când ar fi avut onorea de a trăi în intimitatea lor. Un ore-care călugăr, Polizo Contu se dădea şi el ca membru al legiune! de onore» (2). Şcolele cu limbă românescă continuă, fără a face progrese vetjute. Din condicele de documente ale archivei Statului şi acele ce posedem înşi-ne vedem cum scrisorea limbeî române este tot ma! prostă, ma! neceteţă, ma! ieroglifică, şi a brumă de ortografie de la începutul sec. XVIII este reu alterată Limba pe totă dioa însă primesce un noii aluvium de la Muscali. Generali! muscal! introduc lângă cancelaria românescă a Divanului o cancelarie cu limbă rusescă. Eî pretind ca impiegaţi! de la vămi şi de la fruntarii să scie rusesce. Totuşi Ruşi!, societatea lor înaltă, încă de sub Ecaterina, fiind cu totul intrat! sub înrîurirea limbe! francese, acestă limbă, care a străbătut până şi în cancelariile mic! rusesc!, va continua a lua întâietate în societatea boerescă română, ba şi în cancelaria Divanului va da ocasiune să se introducă, pe lângă cât! va termen! biurocratic! rusesc!, un numer mare de vorbe francese ca: comisie,, comisariat (Cod. LXV, fila 36 v. în 20 1 2 (1) In 1806 Polizon Contu Ioanitui tipări la Viena un volum care mai apoi fu tradus în românnsce şi tipărit la 1811 la Sibiu. Ve<}i ma! departe despre el. (2) «Je dois prevenir V. E., que tous ces Grecs qui reviennent de France se donnent pour des agents du gouvernement. Ils parlent des premiers per-sonnages de l’Empire comme s’ils avaient eu l’honneur de vivre dans leur intimite. Un certain moine, Poliso Condou se donnait aussi pour membre de la Legion.» ISTORIA. ROMÂNILOR 391 Maiu, 1810), comisioner, comision (LXV, fila 70 v.), particulier, documente, pretenţie (Cod. LVI, fila 55 v. şi LXI, 120.) Deja la 1792 Iunie 25, acesta vorbă intrase în limba română cu forma: pretenţione (Cod. XIX, fila 459), raport (LXI, 16); curier (LVIII, 4), monetă (LXI, 2), transport (LXI, 42), cancelarie expeditor postai (LVI, 69); bagatelă, sechestru, faliment (LXI, 51 v. din 4 Ianuarie, 1810); originar — original, bilanţul datoriilor (LXIV, fila 100 v. la 10 August 1812), depositon (LXIV, fila 105, 1812 Sept. 12), conversaţie (în «Cartea de mână pentru bine orînduita economie» de Gregorie Obradovicî, Buda 1807); în contra, experienţie, societate, în comun, clasurî, securitate (aceste vorbe din «Didahii» de Petru Major. Buda, 1809\ obligare, construcţiune, (Iorgovicî: Observaţii de limba românescă, Buda, 1799.) Nu-î vorbă şi fără de Ruşi limba francesă înrîureză asupra limbeî române : prin casele boerilor s’au introdus mulţi dăscăli de limbă francesă şi apoi vitejiile pre totă diua devenite legendare ale lui Napoleon orî Napa-leon Bună parte nu puteau să nu nască un curent Galofil, care să aibă im fluenţe puternice asupra cultureî române, precum deja constatarăm acestă înrîurire sub Iacob Mitropolitul Moldovei, traducătorul luî «Critil şi Andro-nius» din limba francesă. Frumosa colecţiune de cărţi irancese ce adunase Enake Văcărescu încă în secolul trecut dovedesce cum boerimea cultiva acestă limbă încă de pre atunci (1). încă din finea secolului al XVIII, în Ardeal s'aft afirmat cele două şcoli în limbă: scala latinizantă şi cea bisericescă, care conserva limba aşa cum era în cărţile vechi. Pasul asupra acestei şcoli o avură Petru Major, Paul Iorgovicî, Ţichindeal (2). 1 2 (1) O bună parte din acesta colecţiune este în posesiunea biblioteceî Urechiă din Galaţi. Mai pe fie-ce carte se află semnătura, ba şi adnotaţiuni de la Enake Văcărescu ori de la vre-un urmaş al luî. (2) Paul Iorgovicî. Observaţii de limba românescă prin Paul Iorgovicî făcute, 8° Buda. 1799. Cartea este dedicată luî Iosif loanovici, pravoslavnicul episcop al Var-şeţuluî, Caransebeşului, Lugoşuluî, Orşova, Mehadieî Iorgovicî este neolog şi precursor luî Cipariu în ortografie şi folosesce vorbe ca: obligare, construcţiunî; el scrie nome în loc de nume, pre st îl scrie prin sCj în cunosce, sciinţă; scrie simt în loc de sînt. Iorgovicî face şcolă şi Ţichindeal, e discipolul luî în materie de limbă; vedi cartea luî Ţichindeal: «Sfaturile înţelegereî cei sănătose prin bine înţeleptul Dositeiii Obradovicî întocmite, iar acum într’acesta întorse după limba serbescă şi într’acest chip întru limba daco-românescă aşedate.»— 8°, Buda, 1802. E o traducere de Ţichindeal, învăţător în Beskerekul mic. In acestă traducere Ţichindeal aplică regulele de limbă şi de ortografie ale luî Iorgo- 392 V. A. URECHII Şcola latinizantă nu despreţuesce vorbele francese şi vedem de aceste utilizate ca şi în Principate, ba mai mult decât în acestea, în Ţichindeal Paul Iorgovicî, P. Maior. Ca să se vadă maî cu înlesnire progresele şi direcţiunea în care limba nostră a progresat, credem util să amintim aci despre unele cărţi didactice de la finea secolului trecut punendu-le în paralel cu cărţi didactice de acelaş gen din secolul al XlX-lea. Să luăm de exemplu: Elemente aritmetice aretate firesce, acum întâiu tipărită in dilele prea luminatului şi prea înălţatului domnului nostru Alexandru Ion Caii-mah Voevod, de Amfilohie Hotiniul 4° în Iaşi. Ecă principala nomenclatură din acestă aritmetică. Numire orî unumer curat» decini, sute, decine de mii, dilione, trilione, patruKone. Adunare—somare. Scădere = tragere. încredinţare — probă. Apoi: înmulţire, împărţire. Puţini ani înainte de aritmetica luî Amfilohie Ilotiniul, se tipăria la Viena, pentru şcolele române din Banat şi Ardei altă aritmetică. La finea secolului trecut se tipăresc primele Aritmetice în limba ro-mânescă. Cea maî veche este cea tipărită în 2 limbi: nemţesce şi românesce la 1777 (1): «Ducere de mână către Aritmetică.— Sau socotela pentru treba pruncilor românescî celor neuniţilor ce se învaţă în şcole (sic) cele mici. Se vinde fără legătură cu 15 cr. Cu dovoirea stăpânitorilor. — Tipărită în împerăţitorea cetate Beci la Iosif de Kurţbec Illauricesc de curte tipograful şi vîmjător de cărţi în anul 1777.» viei, ba chiar în prefaţa cărţeî (pag. 15) dice că Paul Iorgovicî în observaţiile sale despre limba daco-românescă, dintru o negrăită dragoste către folosul de obşte, al naţieî sale, forte înţelept a descoperit cuvintele limbeî nostre cei daco-românescî, aretând cum am putea aduce limba nostră la originalul eî cel adeverat......» (vedî pag. 10, cola 1, tom. VIII din Istoria Rom. de V. A. Urechiă.) Ca ortografie : om bon—om bun ; wo»^=nume ; pone=pune ; pole—pote; mdicre=muierea. Şi pre când Ţichindeal propaga neologismiî în formele latinizante în limba română, el respândea în şcolă minunatele luî înveţături în fabule, cari acele înveţături fac parte din studiul nostru ulterior, de ore-ce vor apărea în formă de carte numaî la 1814 la Buda : (Filosoficesci şi politicesci prin fabule moralnice înveţături.» (1) «Anleitung zur Rechnenkunst. Zum Gebrauche der in den Trivialschulen lernenden nicht unirten Walaehischen jugend. Kostet ungebunden 15 kr. Mit Erlaubniss der Obern. Gedruck in der kaiserl. Residenzstadt Wien, bey Ioseph Edlen von Kurzbeck, K. K. Illyrischen Oriental. Hofbuchdruc-ker und Buchhăndler. - 1777. ISTORIA ROMÂNILOR 393 Un volum in 8° de 151 file din care cea din stânga în limba română şi cea de a drepta în limba germană. Observaţiiinî de limbă. Unişo>ri = unime; patru şpeţies — patru operaţiuni. Addiţie — adunare. Numerele posti (die Posten) adecă cifre de adunat. Mi-nuendus, substrahendus. Desclinarea — rămăşiţa. MultipUcaţia, factor, product, multiplicandus şi multiplicator, divisia, divisor> quoţient; cercări — probe, iîeso-= resolvare. Reducţie, substracţie. regulă de tre\ proporţie, ţifre} decisa re egal decimî, milione, bilione, etc. Acestă carte necunoscută ddor Xenopol şi Erbicenu, de ore-ee n’o ci-teză în cărţile relative la şcola română (Vedî Serbarea şcolară de la Iaşi, acte şi documente, pag. 284), este urmată apoi la 1795 de «Elementi aritmetice» aretate firesce etc. (1) (I) Elementi (oacamnth) Api&Mmwt apxTATf iJiHptLJIII Hk&M THRXpHTX .Jv 3HAHAg lipi A$AAHNAT8a$H LUH lipi •fLN&AIVIT$A$H ;\OMN$A$H NOCTpS flaiăaHAP^ Iwauk Kaahmajc Era** K$ KaarocAOKfHit Mpgivc^HNtţHTSASH AlHTponoAHTR aal MoAAamm Kirpivv Krpk Iakcrx* ^HTpB a Ilpevvc^HHnitH Gaa« THnorpa- $l\i .ţiH O^HTa MwTponoAi*, ^ Iauifi Aa A6Tk a*k*/VI AX GaS THnapHTk a* npacHiUk Igpo-^YaKOHk, Ujfl a* IlaRCAk IlgTpCRk. Precuvîntarea este scrisă de: GAMpilT$A .jvTpi flpjfHgpgH fhu^iAOJfY* XOTHHÎ^Ak. Purtător de grije tipografiei fiind Ieromonahul kir Inocentie, duhovnic şi eclisiarc sfintei Mitropolii. Diacon Teodor şi Ion aşedători! slovelor. Pe scorţă, de un condeiu de la finea secolului trecut, probabil de slugerul A. Urechiă care fu proprietarul cărţeî nostre, se citesce cugetarea următore: «Au întrebat un ucenic pe un dascăl, dicend: dascăle, dascăle, ce voiu face ca să me hrănesc? Iar învăţătorul Tau răspuns dicend: sapă rădăcina înţelepciune! şi culege vîriul smerenie! şi le tornă în ola inimeî şi le acopere cu talgerul răbdări! şi te veî hrăni, o fiule.» 394 V. A. URECHIA Iacă în ce mod grăiesce Anfilohie despre «palmă» ca unitate de măsură: «Şi mai întâiu vom elice pentru picioru Parizuluî, că nu se potrivesce nici cu palma domnescă de aicea, nici cu piciorul cel vechiu al Romei, fiind crescut de cât acela vechiu, că s;au mărit mai cu două degete, mai mare de cât al Romei, că multă gâlcevire făcură geometrii şi astronomii, pentru acestă adăogire, încurcându-se între măsurile meridianului, întru cât că începură de nevoie a căuta măsurile vechi după pomenirile lui Vespasian împărat, şi de la alte semne cari s’au aflat, întâiu piciore săpate în peatră pe la mormînturî, al doilea săpate în fier şi spize, al treilea în măsurile de locuri şi mile, al patrulea în măsurile piciorului ce au lăsat vrednicul Congiu, farnesianul, pe zidurile de la a sa curte în Roma şi aflară că cea mai dreptă măsură este în milele romane, care s’au măsurat de Vespasian împărat, lăsând şi măsura piciorului săpată în spize şi cu acestă măsură se slujesc Romanii până în cliua do astă-dî, care măsură de picior aicea, noi nu putem pune, ne pntend ca să încapă într’acestă carte, iar după cum se află scris am luat măsură de un deget, că pe lesne va cunosee ori cine a voi să cerceteze; iată măsura unui deget ce se află în măsura de piciorul ce Tau tipărit în spije Vespasian împărat cum se vede. Măsura de un deget de la măsura piciorului Vespasian.» măsura de un deget a măsurii de piciorul Parizuluî. I---------------j După adeverinţa ce am luat a măsureî de un deget după palma domnescă a Moldovei se află aşa I------------h Căci văclend că măsura de piciorul Romei nu vine de o potrivă cu măsura piciorului de Pariz n’am încetat a cerceta şi pentru palma domnescă ce se obicînuesce aici în Moldova şi luând sema după cum face norodul măsuri: aflând şi pe ore-care faţă de m au încredinţat, cum are măsura de palma domnescă dreptă, care se află însemnată pre fer în visteria Curţii domnescî în Iaşi şi luând am împărţit în degete după obiceiu în 12, şi aflând măsura degetului după cum s’au arătat mai sus Fam întocmit cu a Romei şi a Parisului, şi de cât a Parisului vine mai mică, iar cu a Romei vine tocmai, că este o minune cum s’a păzit într’acestă ţeră o măsură atâta de veche, potrivindu-se cu măsurile lui Vespasian împăratul, că a Parizuluî vine mărită aprope cu două degete mai mare şi decât acesta şi decât a Romei. Şi pentru acesta vă(jlend acestă schimbare m’am îndemnat de a scrie întru acestă cărţulie pentru aducere aminte, că orî-cine ar voi ca să facă ISTORIA ROMÂNILOR 395 niscai mesurî, au de pămînt, au de alte lucruri să nu se amăgescă, fiind lucrul acela mesurat cu o mesură şi mesurându-le de al doilea cu alt fel de mesură, că nu s’ar potrivi întocmai nici o dată, dar trebue să se urmeze obiceiului celui d’întâiu.» La pagina 168 vorbind despre cifrele romane şi de înlocuirea lor mai apoi cu cele arabice adauge, că Romanii se serveau şi cu nisce crestături au însemnări pe nisce beţişore, că încă şi la noi tot se ţine pomenire, şi mai mult între păcurari de-şi fac al lor semn pe nisce lemnişore numin-du le (lipsesce numele). A treia aritmetică cunoscută este cea de la 1809 tipărită la Buda cu titlul : «Povăţuire către Aritmetică sati învăţătura numerilor spre folosul sculelor românescî celor din ţera ungurescă si din părţile ei împreunate. Cărţile didactice de geografie sunt mai puţin instructive din respectul stabilirei nomenclaturei române şi sunt şi mai puţine cunoscute până astă-cji. Dăm aci scire despre câte-va, observând că interesantă va li compararea ce s’ar face cu nomenclatura din primele nostre geografii din secolulu XVIII şi XIX. Cronicarii noştri posed cunoscinţe geografice, deşi în genere rudimentare. Sub formă de op şcolar cea mai veche geografie remâne tot a lui Am-filochie Chotiniul, sub titlul următor: «De obşte geografie pe limba moldo-venescă, scosă de pe geografia lui Bufier, după orînduelile care acum mai pe urmă s’a aşeclat în Academia de la Paris. Acum întâiu tipărită în clilele P. I. Domnului nostru Alexandru Calimach Voevod, cu blagoslovenia şi cu totă cheltuiala Pr. SI. Mitrop. a totă Moldovia C. C. Iacov, între a Pr. Sf. Sale tipografie în sf. Mitropolie în Iaşi. data 1795, August 22, osebit un cuvînt către cititori de smeritul între archierei Amfilochie Chotiniul. A doua geografie este tocmai de Ia 1815. Acesta este cea următore: r eorpfld) i u Cd$ GKPl'eP-6 irMUÂHT&Ufl »|Ltokmhtx a^hx u>p&HA$<&aa H"k maft ucaw, auufsa'TX ntHTpS a nxpun aat iix,y\aht!?aSh, aatKx, /V ' nr -v 6irpwna, flcia, H^pHKa, *lA«piiKa K8 TOT KSflpHHCSA AOp. anSax ^taw Af 8h WKHTopio Af H’fcaaSa Pwaxx- H(CK npt PlVAX/ţvHlf TXAMXMHTX. UiH A^TX â$apx aa aSaxhhx. 396 K* T°m K>m^ "* »-*« Um«* G« T„n!p,'1T AH" IV , ^4 E^A4 2 tomuri 8». P CM THnor<,a't‘u 1g1^‘'HHRfpcHTdT£H OVurapif^ ' 9 ^ vremtdr„ T?"? «• "« 4Mt nea„ vTeti Ta? iustriî ? spre nu de *>- -tr ^:rsr r*™—^ Un iubitor do niSimi] românesc |J( & te; S!r«oer, matemat?eerl,şi Aprope de hotarul A i o , turei şi ale măes şşsu* «ş s~s*a deVcMonVr"^^^''^ tinerii până Ia Retorică f^T"1 românesc, unde se hrU^™ ?‘.Capitu,um 01*”*» *c,erici K„»ez'nlrarS V™ s«pS“rur^'tctieStLdin c4"d SP- . Urislof Columbus caro o ' P™ gMera'“' I Araerica ,n“°' s’a nSsMl ,a >«* remane -Descrierea' Moldovă,,7(55,^ P“‘™ “™> ?cbiel„r, vechifi ISTORIA. ROMÂNILOR 397 Care este starea şcolilor de la invasiunea Muscalilor din 1806 la 1812? Intre şcolele din Muntenia, cari se par că au la 1806 fiinţă, fraţii Tu-nusli în cartea ce la acea dată tipăresc la Viena (cap. 26) constatăm şcola de la Sf. Sava redusă la 3 profesori: unul de seiinţele filosofice, al doilea de litere şi al treilea de materiile ordinare. Şcola de la Sf. Sava se desvoltase an după an. In luna Iunie 1811 Divanul se silesce a scote prăvăliaşi din unele camere ale localului din Măgureanu fiind trebuinciose acele odăi ca să remână pe sema şcolii (1). Divanul «ca pentru un obştesc folos al oraşului Slatina ce este cererea acesta a d-lor fraţilor boerî epitropî ai bisericei şi şcoleî i cişmelelor de acolo, mai vîrtos că acel popor Bălănesci se află în mijlocul celor-l-alte hărăzite, primită este Divanului şi poruncim să aibă a lua de acum înainte şcola, biserica şi cişmelele ce s’a dis mai sus, acel popor Bălănesci, milă de vinăriciîi câte 2 bani de vadră din 5 bani ce sunt orînduiţî să se iea pe sema Visterieî, iar cele 1’alte trei să se iea de către vinăricerî. — 1808 Maiîi 28. $■ Şcola de la sf Gheorghe continuă de a ave ceî doi profesori: unul de limba slavonă şi altul de cea română. Limba slavonă este în mare, de tot măre decădere. La mănăstirea Colţea continuă pe lângă spital şcola românescă. In judeţele unde rezmeriţa avu mai puţină înrîurire tot mai persistă şcoli române, precum bună-oră la Târgovişte şi Ploescî (Tunusli, cap. 56.) Peste Olt chiar în cele 5 judeţe atât de turburate în anii aceştia tot maî funcţioneză unele şcoli în oraşele de munte. Pentru întreţinerea acelor şcoli, epitropia obştiriî întrebuinţeză veniturile mănăstirii Glavaciocul, care mai apoi s’a dat în administraţiunea mitropo- lii Iacă actul din care extragem acesta informaţiune: Nota primului Divan către generalul Şleter. Cu căduta cinste arătăm Excelenţei Tale că casa unde este şcola politiei, fiind mitoc al sfintei mitropolii, prin simfonie şi cu soroc orînduit a fost închiriat mitropolia odăile de sub case la nisce ovrei ca să lucreze botăş pentru aliş-verişul lor, al cărora soroc împlinindu-se încă de la Sf Gheorghe anul trecut şi în multe rîndurî cjicendu-li se Ovreilor chiriaşi a eşi de aculo (fiind trebuinciose acele odăi ca să remână pe sema scotei) nici în-tr’un chip nu arată supunere; de aceea rogă Divanul pre Excelenţa Ta să bine-voesci a se îndatora numiţii chiriaşi ovrei, ca cu voie, făr’ de voie să iasă de acolo, spre a rămânea acele odăi slobode pe sema şcoleî. — 1811, Iunie 9. (Cod. LXVI, fila 100 verso.) 398 V. A. ÎJRECHl lituluî. La 1808 Iunie 20, Divanul muntenesc dă o parte din veniturile seolelor pentru întreţinere de spitalurî (1). Totuşi la acelaşi an 1858 aflăm funcţionând şcola de la Slatina «cu sporire.» Epitropiî Constantin Fi-lipescu, Vistiernicul şi Radu Golescu, spun acesta Divanului ţeriî muntenesc! cu anaforaua lor din 27 Maiu (Jisul an 1808, fiind ţera ocupată de Muscali. Epitropiî cer Divanului o îndreptare la hrisovul şcoleî al luî Ip-silante, relativ la vinăriciul cu care a miluit şcola din Slatina. Dic hoeriî epitropî: «Insciinţăm cinstitului Divan că şcola şi biserica i cişmelele de la Slatina, judeţul Olt, la care suntem noi epitropî, avend ore-care venit, dar pentru neajungerea cheltuelelor lor dintr’acel venit, căci şcola merge spre bună sporire şi rodire, după arătarea ce am făcut Măriei Sale Const. Vodă Ipsilante, a se hărăzi vinăriciul de la 6 popore, unde au început a se face vii multe, a primit Măria Sa arătarea nostră şi a hărăzit vinăriciul, dar însă din greşala scriitorului, de desubt, la numirea poporelor lipse-sce unul şi sunt cinci, care acel popor ce lipsesce se cliimă Bălănesci, aşedat tocmai în mijlocul poporelor celor-l-alte, cu care se dă multă ză-ticnire vinăriciului acestei şeole. Să bine-voiască cinstitul Divan a da poruncă, ca şi poporul acesta să fie împreună cu cele-l-alte la mila şcolii.— 1808, Maiu 27. Const. Vist., Radu Golescu. In 1809, August 24, Domnul dă în privinţa vinăriciului şcoleî de la Slatina, următorul ordin: «Fiind-că şcola din oraşul Slatina sud Olt, prin cărţi Domnesci are a lua milă de vinăriciu de la câte-va popore dintr’acest judeţ, s’a dat acestă carte a Divanului, Medelniceruluî Nicolae Gigârtul ce s’a orînduit din partea şcoleî, carele să aibă a âmbla împreună cu vi-năricerii Divanului, să scrie vinăriciul acelor popore ce sunt sciute. De care poruncim Divanului Domniei Mele, taxildarului al acestui judeţ, îndată ce se va isprăvi scrisul, banii ce se va face, partea şcoleî, să se dea în mâna orînduituluî, fără de a pretenderisi vre-o deciuială seu cheltuială dintre aceşti bani. — 1809, August 24. (Cod. LVII) [2). 1 2 (1) Vecii în documentul «Anuarul scalelor de V. A. Urechiă» la pag. 256.) (2) Eacă documentele relative la acestă şcolă din Slatina din 1806: La 1806, August 5, Vel Vistier Const. Filipescu şi Radu Golescu, epi-tropî ai şcoleî din Slatina, jud. Olt, supun Domnitorului o anafora prin care îi arată, că în aceste şcole urmeză aprope 100 de copii, înveţend românesce şi grecesce, şi că aceste şcoli nu mai au venit suficient în urma evenimentelor din urmă, din care să se plătescă simbrie dascălilor istoria românilor 399 Despre existenţa în 1811 a unei şcole în judeţul Muscel, aflăm urmă un şi hrana lor şi cheltuiala bisericeî şi dresul fontânelor de acolo din oraş. Epitropiî se rogă a se face şcoleî milă vinăriciu de la şese popore din judeţul Oltuluî şi a li se maî da acelor şcolî şi avaetul bâlciurilor din judeţ, maî hărăzindu-i-se şi câţî-va luijî străinî. Domnitorul, la 12 August acelaş an, acordă o parte din vinăriciul cerut şi 10 lucjl pentru şcolă. [Cod. XLVIII, fila 50.) Iată resoluţiunea Domnitorului şi anaforaoa: Iu) Constantin Alexandru Ipsilanle Voevod Gospodar Zemle, ele. — «Cât pe acele câte clece parale de prăvălia mare şi câte cincî de prăvălia mică, ce ni se arată că se iea de Ispravnicii judeţelor, acesta fiind urmare ne canonisită şi nesciută Domniei Mele, este hrăpire a ispravnicilor, şi nu este cu cuviinţă să afierosim milă la şcolă jafurile şi catahrisis ce se fac, şi nici slobodim Domnia Mea, de acum înainte o urmare ca acesta, fiind-că numai stăpânii moşiilor, unde se fac acele bâlciuri, seu tîr-gurî, au a lua obicinuitul avaet al pămîntuluî; iară pentru vinăriciul acestor cincî popore ce se arată mai jos, anume: Comana, Ipoteşcî, Alila-peşcî, Viişora şi Săranpoe ot sud Olt, bine-voim Domnia Mea a face acestă milă şi ajutor şi şcolelor din oraşul Slatina, spre a-şî putea îmtîmpina trebuinciosele cheltueli ce urmeză a se face peste an la maî jos arătatele trebuinţe; îi hărăzim însă, din cincî bani, cari se iau pe sema Domniei la vadră, să aibă a lua maî sus numita şcolă numai câte doi bani; iar cei-alţî toţi să se ia de vinăriceriî Domnescî, care acestă milă să aibă a strînge orînduitul om al şcoleî tot cu aceeiaşî orînduială, ce se urmeză şi la alte milî monăstirescî; osebit maî facem Domnia Mea milă la acestă şcolă, ca să fie şi lude (Jece scutiţi, omeni streini fără pricină de dajdie.»— 1806 August 12. Prea Înălţate Domne, «Cu plecată anafora arăt Măriei Tale, că şi scolele din oraşul Slatina ot sud Olt, unde învaţă aprope de 100 de copii grecesce şi românesce, asupra căreia suntem noi plecatele Măriei Tale slugi epitropî, are numai două moşii într’acel judeţ, de la care abea se adună bani gata 1.000 taleri, căci fiind în drumul trecătorilor şi întâmplându-se resvrătirea trecută nu numai agonisita ce are pe dînsele sa prăpădit de către ostaşi i bejenarî, ci şi satul, s’a răspândit; iar simbria dascălilor, ce se dă peste an, sunt 920 taleri, afară din hrana cea trebuinciosă din tote dilele a dascălilor, şi cheltuiala bisericeî, şi dresul fontânilor de acolo din oraş, cu care aceste se încarcă cheltuiala de se iac maî mult de 1.000 taleri pe an; a avut şi şcola 1.300 taleri strînşi de maî înainte, dar întîmplându-se de s’au ucis doi Turci în satul şcoleî şi neputendu-se dovedi ucigaşii, s’a îndatorat şcola, stăpâna moşiei, de a da rudelor acelor ucişi gereme pentru sat, şi cu aceea s’a prăpădit şi maî sus numiţii bani, şi încă a încăput şi şcola sub datorie, atât pentru neajungerea venitului, cât şi pentru învelişul bisericeî ce s’a 400 V. A. URECHIĂ pitac prin care poruncesce Divanul d lor ispravnicilor din sud Muscel «să cercetaţi cu scumpătate de este aci şcolă şi acum în fiinţă? Câţi copii sunt acolo de învaţă, pe anume? şi aî cuî anume sunt? şi ce dascăl anume este ? De-î plătesc copiii simbrie seu nu? şi dreptul aclever să însciinţaţî Divanului.»—1811, Martie 12 (1). Ignatie Mitropolitul, Iosif Argeş, Radu Golescu, Isaac Ralet, Mihalache Mânu. In Moldova, prin faptul isgonireî Mitropolitului Veniamin din scaun, se aduce de sigur o pagubă cultureî şi în genere şcolei. Totuşi, nu înceteză şcola şi maî cu semă acea do la Socola, precum acesta apare din documente, cari dispun continuarea plătireî de venituri în favorea acestei şcoli. Aşa avem un document al schitului Sucmezeul, care face menţiune de şcola din Socola de la 1808, obligând Mitropolia a da din venitul schitului câte 500 leî pe an pentru disa şcolă (2). făcut în trecutul an din nou; deci vedend că nu se pote chivernisi şcola cu acel puţin venit ce are, alergăm la huna milostivire a Măriei Tale şi ne rugăm, să bine-voescî la acest lucru folositor obştieî de acolo, a se face milă şcolei vinăriciul de şese poporaşe ce sunt într’acel judeţ al Oltului, cari s’a însemnat maî jos, neînchinate la alte mănăstiri, unde numai acum de vre-o doî trei ani s’a pus oreşî-ce viişoră şi havaetul bâlciurilor ce se fac într’acel judeţ, însă dece parale de prăvălia mare, cinci parale de prăvălia mică şi câte o para de vită ce se vinde la obor, după cum asemenea s’a făcut ajutor şi şcolei ot sud Gorjul, dându-i-se avaetul bâlciurilor ce-1 lua; aşijderea să se hărezescă 100 leî şi niscai omeni străini, fără paguba visterieî şi va fi pomenirea Măriei Tale—1806, August 5. Constantin Filipescu, vel Vistier; Radu Golescu. Popore: Poporul Comana, poporul Ipotescî, poporul Alilăpescî, poporul Viişora, poporul Saranpoe. (1) Coci. LXVII, fila nenumerotată. (2) «Schitul Sucmezeul de pe pîrîul Pogleţul, în ţinutul Putneî cu hramul Buna-Vestire, zidit de părintele meu Const Balş Vornic, a fost închinat la schitul din ţera leşescă, de unde veniau călugării de luau venitul, iar după ce s’a împărţit ţera leşescă, partea unde acest schit era, a că^ut sub sorta acestei împăraţii, după care risipindu-se părinţii de acolo, cei maî mulţi au venit aici în Moldova şi s’au aşeclat la mănăstirea Coşula. Deci schitul Sucmezeul sloboclindu*se de acestă afierosire, a remas sub ocrotirea şi sprijinirea mea, ca a unui drept clironom şi liu al acelui pururea pomenit ctitor al numitului schit. Deci îl afiorisesc Mitropoliei şi maî dau şi alte averi. Pentru care se îndatoresce şi Mitropolia de a pururea a ţine la numitul schit 2 şi 3 părinţi slujitori la biserică, etc. Şi asemenea să aibă a da din venitul acestor danii pe tot anul la şcola Socolet ajutor câte 500 lei în câtă vreme va fi în stare acostă şcolă.—1808, Ianuarie 1. (pag. 991). ISTORIA ROMÂNILOR 401 Continuarea şcolei clin Socola în timpul cât mitropolitul Veniamin fu exilat la mănăstirea Nemţuluî, se vede şi din aceea, că funcţioneză la acea şcolă în 1809 dascălii: Constantin Enache şi călugărul Ioil, care preda ceva materie teologică şi care la 1809 a fost înlocuit cu Isaia Socolenul ţl). Cu bună semă, invasiunea Muscalilor pe lângă înlocuirea mitropolitului Veniamin, a trebuit să ocasioneze multe închideri de şcoli, totuşi nu tote au încetat de a exista. Mai ales cele de pe la biserici şi de pe la Episco* pil au continuat să funcţioneze. Inrîuririle asupra mersului şcolelor din Muntenia şi din Moldova de la şcolele ardelene sunt necontestabile. Cu marfa de braşovenie încep a veni în Iaşi şi la Bucurescî cărţi tipărite de Ardeleni. Nu târcliu vor veni de acolo şi învăţători. Nu numai în ţera învăţau Românii din Principate între 1800—1821. Aşa aflăm pre Nicolae fiul Banului Scarlat Ghica învăţând la Viena (2). Mediul cultural se îmbunătăţesce pe totă dioa în Principate. In Bucurescî doctorii Silvestru Filitis, Constantin Darvaris, Emanoil Schina, Constanţi-nake Caracaş, Onofrie, Hristeri şi maî ales dr. Piscupescul contribuesc la răspândirea cultureî. La 1810 doctoriî Ceorge Schina, Const. Darvari, Const. Caracaş, Emanoil Schina fac cercetare unuî om bănuit că a murit otrăvit şi dovedesc că a murit din pesce sărat. La 1812 maî sunt în Bucurescî doctoriî: Valentin Onutrie, bolnav, cere paşport să mergă la ţera nemţescă la băî; spre căutare, după cum adeveresc că e bolnav aceştî doctorî aî politieî: Dr. Silvestru Filitis, Const. Darvaris şi Constandinake Caracaş (3). Arhitecţii încă încep a fi în ţeră sub nume de arhitedoni; se pomenesce de un arhitecton însărcinat să facă un pod din baniî caseî podurilor (4). Omenî de legî, ca Nestor, Belu, Donicî, nu maî puţin contribuesc la ridicarea niveliî culturale. * Răspîndirea cultureî era departe de a îmbunătăţi morala societăţii în care 1 2 3 4 (1) Vedî Serbarea şcolară de la Iaşi, de Xenopol şi Erbicenu, pag. 108. (2) Din un act de la Decembrie 1811, se vede că Nicolae fiul Banului Scarlat Ghica învaţă la Viena. întâiul Divan mijlocesce la generalul Corn-mino să i se dea pasport, căci a venit din Viena unde era la învăţătură, să-şî reguleze pereusia cu fraţii şi acum voesce să se întorcă înapoî spre săvîrsirea îaveţălurei. întâiul Divan cjice, să i se dea «fiind-că mergerea numitului la Viena este prin scirea P. S. Părinteluî mitropolit epitrop caseî şi al copiilor Banului Scarlat Ghica.—1811 Decembre. [Cod. LXVI. fila 167 v.) (3) Cod. LXVI, fila 214 verso. (4) Cod. LX, actul de la 14 Maiu, 1810. V. A. Urechiă.—Istoria Romanilor. 402 V. A. URECHI aflăm: superstiţiunî grosolane, credinţe deşerte fără de numer, Evrei urmăriţi ca bău sânge de creştinî, individ visând că acolo unde a vă(Jut un foc arclend fără lemne, se află tăinuită vre-o comoră, morţi speculaţi pe strade, simonia în biserică, depravarea cea mai nemărginită în societate, procesurî de căsnicie scandalose. La 1810 Februarie 12, o femee Ioana acuză pre Stan Logoteţelul că i a făcut un copil. Divanul ordonă epistatuluî Agieî să cerceteze, să fie silit Logofeţelul a lua pre Iona numai decă «a apucat’o cu sila la vre-un loc unde de ar fî şi strigat cât de mult nu ar fi stătut mijloc să nu auclă nimeni» după coprinderea domnesceî hotărîrî, ce este dată pentru acest fel de model. Din trei sorginţî ese cultura româneseă la începutul secolului al XIX: a) din şcole, b) din cărţi tipărite şi c) din literatura nescrisă. Am făcut o scurtă istorie a şcolelor din Principate. Să aducem acum un elene analitic de cărţile cele maî însemnate cari au apărut între anii 1806—1812. Acesta va spune maî bine decât orî-ce discurs al meu în ce măsură a propăşit cultura româneseă în acel timp. Din Ardeal: 1. Oglinda arătată omului înţelept, care maî coprinde în sine vechile întîmplărî cu pilde aduse cum ’î de lipsă omuluî a se cunosce şi celuî de aprope îngăduit a fi din înţelepciunea sa. Scrisu-s’au nemuluî, pentru mergerea înainte, prin Nicolae Horga altmintrelea Popovicî greco-neuniteî legî parohul Seleusuluî în slăvită Var-meghia Ardealuî. Anul de la Hristos 1805, tipărită la Buda în anul 1807. 2. Epitomul seu scurte arătări pentru S-ta Biserică, pentru vestmintele eî şi pentru Dumnedeeasca leturghie, care se severşesce într’însa. Aşişderea şi pentru preotul şi slujitorul luî Dumnedeu, prin scurte întrebări şi răspunsuri, de folos şi de trebuinţa slujitorilor de cele sfinte, preoţilor şi diaconilor şi tuturor celor ce gândesc aceste dregătorii pre sine a lua; prin părintele Dimitrie Ţikindeal Parohul Beskereculuî mic, traduse în Buda 1808. Dedicaţie luî Ştefan Avracumovicî, pravoslavnicul Episcop al Temişoreî etc.: «Ţie făcetorule de bine al meu» Saiieta Beseriea, gratitudine 3 3. Adunare de lucruri moralicesc! de folos şi spre veselie, prin Dositeî Obradovicî întocmite, traduse de părintele D. Ţikindeal. Buda 1808. ÎSTORÎA. ROMÂNILOR 40B E dedicată acestă carte luî Grigore Obradovicî, directorele şcolelor din districtul Temişoreî. Limba cărţilor luî Ţikindeal este plină de neologisme. Ortografia este latinizantă mult. Câte-va exemple, ca vorbele : interes, public, honorat, popor neglect, calea cultureî, a reporta mulţămirea tuturor Românilor. 4. Inkxd,&t$ph | A* | i|immi,e j ^OAOCHTOapf Konimuup Kpn|iHHfLjiH hî luvp epi: cz wh c& i\im /^aTn^acka cKpHrrr8p&.| $ujc3atc ac A^c- kxaSa IIoAirsoH KohtS IwanhhtSa, ui ii j Tirnxprn 4 tlimHA 1806. Mp 4K&M T^AAIftHHTg A$nP* ***& rptMdiCKZi npl AHAVKA PwA/\^HrflCK&, K8 viu|c^pAIA LUH WCTIHrkAA GA/\6pHT$A$H Hpyîmanapht Krp | HÎKO^\HA\ TP6- HllHJîA, k$ a k%p$a ksatSAaa ca$ iuh Trn&pirr cnps ^oaocSa n'LwSaSh | PlVA/\^N*CK nPHH MgpHÎTă|prk ripk C^lfilHT^A^H 6nHCKil0'' h «"*■>*». TT ' u a,ta carte din 1803- ai i • Hondol, Vicarul p|0 , * ‘ A'^ia~lHta sufletiscă, Sibiii d<> r - tv -âr, tipărite de dascălii gr “fB''0”5"4 am pUtM ^ mal mu„e |u cunoscute asemMea pub,ifalif“C"re“'.?‘ •*. Kangabe ne p„ fat vfr* r„,A^ - » « »» -usă i„ romăuesee, ,a JW c -1806 "Vestitele viteji, , aIe luI " “"«* w»,£iri te*&i "ra de smeritul Ieromonetul Neofit60^ >& ^ 1806 la Veneţia în T* ^ StZ'nsF documenteză acesta prin versurile următori.1: S'a'l^rit'Yu11^'"11 ^“"esci Do lavei, Mitropolduî0nianescd Iară acum to tto a.K"8?*' De Miehail i.ir -t:,! ?'5' Şi. îndreptător pfflor B,“Ve,or Ş» ÎHl^'reşalel^Vm^pWe™^ °e‘i,oril g pLpentru te ror- Va piecum ceî călefm-r , sU10ri Aşa şi tipograful de a cărţe?Csfirş?e°dihnire ISTORIA ROMÂNILOR 425 «Citesce, frate Române, si gîndesce la acest lăudat erou şi judecă că cu ade-verat a fost al Patriei părinte ! b) rpa[JL[JLa'ui%Y]? j YcxXkwrfi j aMptârfi AtSaaxaXta | too | D^TjXotaToo SsoseSsata j too xai | socpcoratoD | ao0svtoo zai tjţ£(jlovoc | îraoTjc j ooYpooAayiac | Kopioo xop'oo (IoavvoD | NwoXaoo KcovaxavTivoo | KAPATZA Ev BisvvTj vffi Aoo^tpiac. 'Ev TŢj ÎKkr^v/f vyizo'(pasflq FscopYiR BsvSarus 1806. Din prelaţa opului se vede că el fu scris la 1785. c) Cartea de filosofie a luî Gotlieb Ainekie, trad. din limba elină de Marele Ban Gregorie Brâncoveanu, la 1806, la Viena, (deja citată mai sus). Nu ne mirăm dar, că doi ani după timpul de care ne ocuparăm un Alexie Lazaru vine, după ce a tipărit la Buda traducerea sa din germană: «Intîmplările resboiuluî Franţozilor», să vestescă apropiata publicaţiune a unei foî periodice prin următorea însciinţare: 4NIJHHNlţflP6 T0T6 N’LwBpHAg GSpOilgH MgAg &il\MVY&Tt a§ A^AAT, K$ VI KX A CKpig ÎV 3«Tf, ca§ Hongag, luh aMgag a ai ^unxpTZiiijH wa'MgHHaop N'kM$A$H c&$, g m*I; a\ah .ţvKSmHHnaTâ aui>KAOHHpg a aSmhha Hopo^gag, k$ .jvT^/unaaTgag am am TOpa ^saiiTg a ag akati a* aa pxS, mn a ag a&Shî cnpg Mgag mau E&Hg. llpHH Hosgag Hg *fwHijn’HHH'Ăai aiua 3hk ,jvha, k& mah ecre a&i\g ujh azjsapx a6 ivkpa hc>a-CTpX, UJH HH cg A*CK$ngpg a L|iM UJH MgAS Mg Cg »jlNTAvMTlA% .f, TOTg 3Hagag npHH AATg »ţm%p%LţiH mii iţ&pH A^napTg; k8 Kapg h$ h$mah cg a*c$xTfi3& hhhma mu mhhtia wm8a8h, Kapg ahn $npg ama g .Jvhtokmht^, k^t nSpSpga cg aSnTfc cnpg i|iYhhi|%, mu cnpg aronncnpg A^K&NOipHHHg Hoaiv;MH mn c8$AgT$A cg A* ^pga\g Mg MgTHTgag ^anrg pgag aag aaTOpa, Mgag Mg ca$ ^T^a\naaT ac^npa n&pHNuptawp mu a ^paunaivp acSnpa ^omhha'vp mn Ko/Apnaop c&h, acBnpa naTpign caag, k8 $XPX A* agyg, NgKpgAHHn*, k8 ^A^P^THHt*ig ^AP*3mm, Hg $aK a ng .|vrpo3H npgK^M ac ngA^nca mn Mgpnrapga Bnop $ariTg Ka aMgCTg, ama mah b^Ptoc Ag HgK^mHH^a mn p&WTaTga Mg w K^npHHA^ f c&Ma c&8, ama Kg .jvHKXiţzM a a^Kpa bHgag Ka AMgCTg. npoTHKfc K^nocKSTgag aag aaTOpa ^anTg b$hi Ag KpgAKHu,& mn a* KSMgpig cnpg ^nzpar^a mn cnpg naTpîg a* AparocTg $P£U,^CK£ KXTpg a6 anpongag, a* acKSaTapg KXTpg A^arnin mn Ko-^pVn AOKSpnaivp, Ag KHTg^Kig .ţ, wacTg, mn Ag anHHLpg ^ Kpga\g Ag nani, Hg anpHNA HHHMa HOCTpx, mn kS n^Tgpg Hg ^A^'V\Ha a 8pa\a Snopa Ka aMgipii. nS/v\an a<*P& ^p^a^oc mn a^KpS gcTi aMgCTg HOKgag, mh mn a* auncA Mga8n Mg M spga ca p'^ai^g wps a{ aM^HAOH uikYh. g aMÎA wtx ujh rpgMiH, Ka ijjh G^pKifi, aok^hAhhA A6 aa .ţvHxaiÂar^a 426 V. A. URECHI .ţvnxpax aa JlBcxpîgH npHBHA(rYS/U cnpg aH'feA, kB c;^prBHNi|£ ^aS NOKgag mi cg THfifcpecK aa fiigNa, uipAiBaBu c&B ; ujh n'LmBa ax^x Hga FpgHgcK, upgKBa* ujh HgA C/npKtCK HB NBAAAH KB KBKBpîg, MH UJH KB AtBAUL%MHT& AC HpYliAAgCK. OuurBpH hoh PumaainTh, at%Kap k& Ng xpayga\ KMII,a A* Aa HgA A/lAH CAX-KHT uihW ^ ABA/\g, a^HK'Ă A* Aa PlVMANH, CAxHXgA* A* dMJA CK$A\n tlHCTIApiO ahiichi^h. *jU* cBnx cT&n^HNpga upga kBnBaBh .pn&pax aa flBcxpYgH n npguBMgpaux 20 ^aopuuj^H NiMiţcijJH ng an, caB Kapgag Ka Kpi; uB/uau ng o A;B/uaxaxg a* <*n 10 ^aopuuj^H Ngauţu|iH ; iapa ^ ka'nh xBpMgjjiH ng Bu au 30 agii ; ng ^KBa\axaxg j\t au 15 agn. Kaha koso ^HL(HHHnax AlcnPg Kpgpga Poa\^Huawp ^ xpliKa angcxa, koio auB/un ujh aoKBpnag, oy'HA*, iuh aa KapiÎJ hhhcxhiOh NgrBHHxopu ca cg NBavgpg a\au cBc apaxaiO’H kanh, ka ca-u uohio ripYiJMH Kplv/uii ca. HB AHnc'bijjg aaxa, ^apa Piva\iiHYH ca cg ap hxg ^Haihsxga aBaVih ujh ^uauHxga HiiMBpuawp Hgawp cxpgHHg, Ka hB KpBiţa an^ nBi^UHa Ki'gaxBĂaa, ng aB a ^sang nguxpB HOKgag. flagăYg AasapB. K^^fl aa KpaACKa Tunorpa^ig a OîfHHKgpcHxaxgH OjfurBpgLjJH, 1814. Acest avis era alipit pe lângă călcâiul cărţeî: iHXA^unaapHAg pasGOuBaBH ^pauL^suaop ujh .ţvHxoapngpga aa AIockka uj. h. a., xaa/uannxa a{ nPg NgaiL^ig Ag $YH ^khxopio Ag h^mBa Pw/U^HgcK ujh kB KigaxB^aa flag^Yg Aa3apB a^T6 4h Tnnapio. 1814 aa KBa^ ^ KpaAcKa THnorpa^SHg a Ov'HHKgpcHxaxgH OvfrBpgLpH. * Altă sorginte literară este însuşi poporul. Prin urmare ne-ar remânea să ne ocupăm de acestă sorginte, adecă de producţiunile folkloristice ale naţiune! române. Dar folklorul nu pote a se limita în îngusta periodă, a căreia literatură scrisă am cercetat’o de la 1800—1812. N am sci să determinăm calităţile şi scăderile folkloristice! române pentru numai 6 or! 12 an! de dile, ISTORIA ROMÂNILOR 427 căci caracterul naţional, aptitudinile şi înclinările, simpatiile orî antipatiile unui popor se stabilesc în curgere de mulţi ani. Tot asemenea şi filiaţiu-nea credinţelor şi a tradiţiuneî, care se manifestă în producerile poporane nescrise, nu este opera a şese, ori dece, orî doue-decî de anî din istoria unui popor. Cele ce le-a cântat românul în întreg secolul XVIII continuă a le cânta şi în al XIX. De abia de se maî introduc, încetul cu încetul, elemente noue în lolklorul român din acest secol. Haiducul resbunătoriii al nedreptăţii de care sufere seracul ţeran, continuă a li personagiul favorit al doinei române. Jalea necoprinsă în adîncimea seoolilor din urmă, învălue sufletul român şi în secolul XIX : ţeranul asociază la jalea luî nemângâiată munţi şi codri, natura întregă. Elemente noue în folklorul acestui secol aflăm doar pre legendarul Napoleon Bunăparte, care cât p’aci să detroneze din fantasia poporului pre miticul Jxlexandru Machedon. Alt element: ura şi sarcasmul contra Grecului se adoagă şi se manifestă tot maî cu putere, prevestind mişcarea de la 1821. Un element nou în satira populară îl oferă Şerbul, care recent emigrat prin satele oltene, în primiî doue-(}ecî de anî aî secolului XIX, dă nascere ca şi Bulgarul, acelor hazliî alcătuiri, cari vor avea un ilustru culegător în Anton Pann. Muscalul nu înceteză nicî el, cu totă pravoslavnicia luî, de a li o ţintă a glumelor isteţe a poporuluî român. După ce el a numit purcelul de un an godac (goda=an în slavonesce); după ce la cei maî mari din acest ncm de dobitoce le strigă hi 7eo! (dute în slav.), după cum cânilor le grăesce nem-ţeşce : m%rşb\ încă din vremea invasiuneî austriace a luî Coburg*; Românul acum începe a-şî rîde şi de franţuzesca scâlciată a boerimiî, cu musn şi cu cheskevu=qu’est ce cjue vous...Iară pe o scară maî largă manifestarea nemulţămirilor sale o face în stihuri satirice, netipărite şi anonime, care boerimea le califică de eşite din duhni «franţuzesc», precum plicea ana-foraoa boerilor moldoveni şi armargzarul lor către Portă, atunci când satire orî pamflete fură aruncate de necunoscuţi în chiar trăsura Mitropolitului Veniamin şi chiar pe scările palatului seu. Folklorul român din sec. XIX nu are a se împrumuta aprope cu nimic de la vecini. Polonii nu maî esercită nicî o influenţă în Moldova. Nicî o influenţă nu au a primi Românii de la Unguri, de care sângeros ’şî-au bătut joc aî luî Horia, nu numai în timpul rescoleî celor trei eroi, dar şi mult timp după aceea, în sec. XIX. Nu Bulgarii, nu Serbii, nicî Turcii au putut deveni factori culturali pentru poporul român. Aşa că produc-ţiunea populară românescă d’inainte de Regulamentul organic este cu totul autochtonă, siântee licărind în cenusele trecutului şi cari numaî deacă va 428 V. A. URECHIĂ fi la timp hrănită cu combustibile, va putea reaprinde foc încălzitor şi luminător. Şi poporul român pe totă dioa se desparte mai mult de clasele culte şi manifestaţiunile luî pe totă dioa sunt de o natură opusă manifestaţiunilor culturale ale claselor boerescî. Acesta clasă s’a deprins încă, de la finea secolului trecut a trăi cu traiu străin: în casă, afară, la petreceri, boerul caută a se apropia tot mai mult de Nemţ, de Muscal, ba şi de Francez. Poporul continuă cu horele, brîul, danţurile luî, iar în curţile boerescî valsul şi contradanţul alternând în basmaoa, cu piperul, nu mai dau loc danţurilor naţionale. Tot asemenea în tote manifestările vieţiî despărţirea poporuluî de clasa cultă se face tot maî mare, cu totă încercarea de reacţiune; ce ici — colea se manifestă, ca consecinţă a deşteptării con-sciinţeî naţionale, care pregătesce destul de răpede mişcarea naţională de la 1821.’ Aceste consideraţiunî generale vor resări în lumină maî mare, când vom avea a urmări, în mod documentat, faptele precursorii ale mişcăreî de la 1821, căci încă odată, noi nu am admis şi nu putem admite, că acea mişcare este un fenomen lără legătură cu trecutul şi cu întrega destăşu” rare a vieţiî românescî. CAP. XXII. Justiţia. Organisaţiunea Justiţiei nu se schimbă în timpul administraţiuneî rusescî până la pacea de la anul 1812 şi evacuarea principatelor de oştirea rusescă. Câte-va mesurî maî mult disciplinare, câte-va circulărî directive, date de preşedinţii seu vice-preşedinţii muscali aî divanurilor, cu referinţă la mersul justiţiei, fie civile fie penale; câte-va procese de ore-care însemnătate maî mare; câte-va scandale care agită societatea şi ating domeniul justiţiei; iată tot ce putem releva pentru ţera românescă, din cursul anilor 1806—1812. Pentru Moldova şi în special pentru Basarabia vom trata într’un deosebit paragraf din respectul justiţiei, căci acolo se organiseză departamente sau tribunale, după esemplul celor muntenescî. Maî ’nainte de tote să aducem în notă, după actele inedite ce posedem, schimbările întîmplate în personalul judecătoresc, în ţera românescă, între anii 1808—1812. Din documentele aduse la note, se pote vedea că justiţia era încredinţată în mare parte, tot în mâni românescî (1). (1) Iată statul judecătorilor din judeţe la 1 Maiu 1808: ISTORIA ROMÂNILOR 429 Personalul diverselor «Departamenturî» se preface destul de des în de- La Bîmnicul-Sărat Dumitrache Soroglu Cluceru, ginerele Stolnicului Done. La Buzeu. Biv. Vel. med. loniţă Roerescu, înlocuit la 28 Ianuarie 1808 prin biv. vist. Iordache. La Ialomiţa. Biv. Vel. Med. Matei Ciupelnicenu, dar ne vrend să mergă s’au orînduit în locul Clucerul lancu Glavă din Tergovişte. Prahova. Biv. al 3-lea log. Dim. Călinescu înlocuit apoi la 25 Sept. 1808, prin Barbul Movilă biv. al 3-lea vist. Dâmboviţa. Biv Vel. slugerul Matraca şi de la 28 Decembrie 1808 pitarul Constantin Vlastu. Argeş. Biv. Vel. Med. Nicoli, apoi de la 1 Noembre 1808 Constantin Drugănescu, apoi de la 18 Iunie 1809 Gr. Drugănescu. Ilfov. Iamandache Mehtupciu biv. 2-lea Vist. Vlaşca. Slug. Scarlat Grecenu. Teleorman. Pitarul Pleha, apoi la 1 Noembre 1808 Şatrarul Constantin Mavrodin. Olt. Biv. Cluc. za arie Ianachi, din 1 Maiu 1808, iar de la 5 Februarie 1809 s’au rînduit Rătescu. Muscel. Biv G. Pitar Manolachi de la 28 Februare 1809 succedând luî Constantin sin med. Sterian, care acesta succedase la 30 Septembre 1808 luî biv al 3-lea Logofet Nicolae Rucârenu. Vâlcea. Dumitrache Brănescu. Saa.c. Costacopolo apoi Pândele Postelnicelul la 13 Aprilie 1809, care urmase luî Ioniţă Olănescu. (Cod. LVI, fila 116 verso). Judecătorii orânduiţi la Februarie 1810. La Illov aflăm tot pre Mehtupciu Biv 2-lea Vistier, la Argeş, acum este Clucerul Enache. La Jiul de jos (Dolj). Radu Mănescu. La Jiul de sus (Gorj), Chiriţă Şetraru. La Vâlcea în locul luî Dumitrache Brănescu este Preda Bujor Serdar. La Mehedinţi este Pitarul Dinu. La Romanaţî Vistier nicul Ghiţă. (Cod. LVII, fila 76 v.) Carte de judecător de judeţ. .......Să aibă a căuta tote pricinile de judecăţi ale locuitorilor, cu bună cercetare împreună cu Ispravnicii seu când ispravnicii vor fi însărcinaţi cu alte treburî ale judeţului, numitul judecător nelipsit să caute judecăţile în totă vremea fără de a lipsi încoce şi încolo, căci pentru aceea au orînduit Divanul osebit de ispravnici şi judecători, ca să caute mal cu înlesnire şi fără de zăbavă pricinile de judecăţi ce vor avea locuitorii şi dumne-vostră Ispravnicilor, cunoscendu-1 de judecător, să-l daţi mână de ajutor, cu omeni de slujbă, pentru cel ce vor fi a se aduce şi a se scote în judecată. Şi pentru fie-care pricină ce va judeca, să facă hotărîre în scris, dreptă, fără de liatîr şi voie veghiată. iar pre cel ce nu se vor odihni de acolo, să le de la mână osebit soroc în scris, 430 V. A. U&ECHIA cursul ocupaţiunii rusesci. Observăm că Departamentul de opt începe a fi numit «Departament ui politicesc», spre deosebire de cel criminal. Dăm în note numele diferiţilor membri numiţi la Departamenturî şi în genere la orî-ce instanţă, unde se face judecată, precum agie, spătărie, etc. (1) cu di orînduită, spre a veni la Divan. Pentru care pricine ce va căuta şi va judeca să aibă a ţine condică deosebită, întru care să trecă tote cărţile de judecată, anaforalele, cu bună orînduelă, precum şi zapisele de învoire şi împăciuire asemenea, şi aşa judecătorul să caute judecăţile şi să facă hotărîre în scris. Iar împlinirea după hotărîre să se facă de către Ispravnici, la care împlinire să nu se amestece judecătorul. Drept aceea po-runcesce Divanul, mazililor, breslaşilor şi tuturor locuitorilor, de obşte, ca fieş-care pentru pricinile ce vor avea să mergă la orînduitul judecător.— 1810. (Cod. LVII, fila 69.) La departamentul de opt găsim în 1809 pre Clucerul, Stanciu, Căminarul Nestor, Serdarul Anton, Serdarul Nicoli, Slugerul Lupea, Slugerul Răducanu Greceanu, Slugerul C. Greceanul şi Med. Mihail Pantazoglu. La departamentul de şepte: fostul mare Logofet C. Caliarch, Stolnicul N. Creţianul, Stolnicul Nicoli, Med Matei Greceanu, Slug. Toma Comino, Şe-trarul N. Prăşcoveanu şi Şetrarul Ilie Raţiuc. (Cod. LVII, fila 77 v.) (1) Boeriî judecători ai departamentelor ce s’au rînduit acum la let. 1808 Octombre 22. La departamentul de 8. Căminarul Nestor, Stolnicul Ioniţă ot Brâncoveanu, biv Vel Serdaru. . . .........biv Vel Slugerul Michaiu Bărbătescu, biv Vel Slugerul Constantin Lupea, biv Vel Medelnicerul Nicolae Roşea, înlocuit la 15 Maiu 1809 de Slugerul Răducanu Grecenu, biv Vel Slugerul Costache Grecenu şi Constantin Tufenu. La 1809 luna August maî găsim funcţionând la acest departament de 8, dar ca supra-numerar şi pre un Clucer Stanciu. ' La departamentul de 7. Dumne-luî biv Vel Logofet Costache Caliarh, paharnicul Const. Fotino serdarul Ioan Ghinea, înlocuit la 9 Ianuarie 1809 prin stolnicul Creţeanu; serdarul Stroe, slugerul George Artino, clucerul Ioan Trăsnea şi biv al 2-lea Logofet Enache Ilaftea. ÎSÎORÎA ROMÂNILOR 43i An după an iată actele inedite ce avem de adus din resortul justiţiei: La Departamentul Criminalion. Stolnicul Enache ot Radu Vodă, serdarul Antonie Fotino, serdarul Constantin Orescu, slugerul Constantin Otopenu, slugerul Tolea Comino. Maî apoi găsim în locul lui Antonie Fotino pe stolnicul Constantin Ca-ragea şi în locul luî Orăscu pe Constantin Caclica. La 22 Octombrie 1808 întâiul Divan scrie judecătorilor de mai sus de la tote departamenturile: «Cinstiţi dumne-vostră boerî judecători ...... fiind-că Divanul a găsit cu cale de v’aîi orînduit judecători, iată printr’acest pitac vi se face cunoscut, să aveţi dar a urma după datoria slujbei dumne-vostră, cu a ve aduna în tote dLilele necontenit la departament, spre a cerceta fără de pregetare pricinile de judecăţi, ce se orîndueso la acest departament şi după datorie dreptatea să o păziţi cu mare scumpătate şi anaforalele să se tacă fără de zăbavă, ca să nu şedă ipothesiariî adăstând cu perdere de vreme şi cu zadarnice cheltuelî.—1808, Octombrie 22. (Cod LVI, fila 112 verso). Personalul de la unele instanţe în 1809. La Departamentul de criminalion. Stoln. Constantin Caragea, Stoln. loan ot Brâncoveanu, Serdarul Constantin Orăscu, Medelnicerul Matei Kaclica, slugerul C. Otopenu, slugerul Gianake. Biv trete log. Iancu Basma, polcovnicul Antonache, Iancu Slătinenu, Medelnicerul D. Costacopulo.—1809, Octombre 23. [Cod. LVI fi fila 78.) Numirile de sus sunt cu pitacul Divanului întâiii şi Comitet al Valahieî pe (jfiua de 22 Octombre 1809. Pitacul e semnat de Dositei Mitropolitul, Constantin Vistier, Radu Golescu, Ştefan Vist. Vel Logofet. Asemenea aflam judecători la Spătărie: Polcovnic Ion Creţenu vechili şetrar, Matei Popescu 1809 Iunie 1, în locul şetraruluî Viişorenu. Asemenea judecătorii de la Agie. Medelnicerul Sterian, vechiu serdar, N. Cuzi, 1809 Martie 30, Şetrarul Egul 1809 Octombre. S’au numit zapciî Divanului: Grigore fiul Stolnicului N. Creţenu vătaf de aprodî.—1809, Octombre 30. [Cod. LI Ifi fila 79.) La 1810 Iulie 30 erau judecători la departamentul de 7 următorii: Nestor Căminar, Constantin Medelnicerul, Constantin Serdarul, Matei Popescu Şetrar, Gheorghe Slugerul, Ion Cantacuzino, Anton Polcovnicul. [Cod. LXV Ifi fila 125. Maî apoi în 1811 iată schimbările urmate: Judecătorii ce s’ct orînduit pe la departamenturi, le tul l$ifi Februarie 25. La departamentul de criminalion. Dumne-luî Stolnicul Caragea Serdarul Pascal, Medelnicerul Caclica, 432 V. A. URECHIĂ In 1809 se modifică tariful tăinăturilor ce se dedeau până aci la lipcani Slugerul Gianache; Slugerul N. Anton, biv III Log., Zamfir, logofeţel con-dicar, şi cu III Logofet Petracbe. La finea anului 1811 C. Garagea se retrage, cum arată acest atc. întâiul Divan către Generalul Comino. Cu cinste facem aretare Excelenţei Tale, că dumne-luî biv Vel Stolnicul Costache Garagea judecător de la departamentul de criminalion, prin alăturata jalbă ce a dat Divanului, arată că, aflându-se în bolă de neputinţă, nu pote a maî urma datoria slujbei, făcend rugăciune de a fi slobod din dregătoria acesta şi în locul dumne-luî să se orînduiască altul. Pentru care Divanul va socoti şi pre cine va găsi destoinic de acesta trebă îl vom areta Excelenţei Tale. Iar pentru dumne-luî stolnicul ce singur se lepădă, nu lipsim a o face cunoscută Excelenţei Tale.—1811, Dec. 19. (Cod. LXVI, fila 176.) La departamentul Spătăriei. Paharnicul loan Greţenu, Slugerul Artinos. La departamentul Agiei. Medelnicerul Sterian.—1811, Februarie 25. De la întâiul Divan, poruncă către cel de la Criminalion. Cinstiţi d-vostră boerî judecători de la departamentul de Criminalion ce maî sus sunteţî aretaţî, fîind-că la acest departament sunt cele maî de ’nainte pricinî adică ale vinovaţilor, unde trebue a se cerceta cu scumpete spre descoperirea adeveruluî, ca cel nevinovat sa-şî afle îndreptarea, iar cel vinovat, după a sa învinovăţire să se osândescă după pravilă; de aceea şi Divanul a ales pre d-vostră, ca nisce practicoşî, de v’a orînduit judecători la acest departament, să aveţî dar a urma după datoria slujbeî d-vostră cu a ve aduna în tote dilele necontenit la depertament, a căuta fără de pregetare pricinile de englimatica şi alte pricinî ce se orînduesc de la Divan, şi după pravilă urmând şi dreptatea păzind cu scumpete, după povăţuirile excelenţei sale d-luî senatorului, să faceţî şi anaforale fără de zăbavă, şi dumne-ta Vel Logofet de ţera de sus să facî cunoscut şi la cinstita visterie, ca să se aşede la catastihul lefilor. — 1811, Februarie 25. (Cod. LXXI fila 80 v.) Gavriil Mitropolit şi Exarch, al Ungro-Vlahieî Ignatie, sovetnie Loghi-nov, Vel Vistier, Vel Logofet. ÎSTORU ROMÂNILOR 433 trimişi în misiuni, cum şi taxele obligatore a se cla celor trimişi ca mum-başir1, de către personele cari au să le execute. Personalul Justiţiei în 1811—1812. Judecătorii ce s’au rînduit acum după predlojenia dumne-luî senator Crasno Miloşievicî, scrisă de la Februarie 16, pentru care este şi predlojenia dumne-luî viţ prezidentului, scrisă de la Februarie 17. La Departamentul politicesc. întâiul loc. Dumne-luî Stolnicul Grigorie Asan, are să intre de la Martie 29, în locul Paharnicului Constantin Fotino. Al doilea loc.—Stolnicul Nicolae Creţeanu remâne precum a fost până la Iulie 15. Al treilea loc. — Iordache Rudeanu în locul Serdar. Enăchel, să intre Martie 29. Al patrulea loc.—Slugernl Costache Greceanu în locul Serdaruluî Nicolae Roşea. Al cincilea loc.—Niţă are să intre de la Martie 29, în locul pitarului Haralamb. Al şaselea loc.—Serdarul Mihaiu Greceanu, are să intre la Maiu 29, în locul Medelniceruluî Andrei Negulescu. Al şeptelea loc.—Asemenea de la Martie 29, în locul Slugeruluî Nicolae, Serdarul Filodor. La Departamentul Criminalion tot după aceleaşi predlojenil. întâiul loc..-Stolnicul Constantin Garagea remâne pe alt an. Al doilea loc.—Şetrarul Constantin Calistrat în locul Serdaruluî Năstase, să intre la Martie 29. Al treilea loc.—Medelnicerul Caclica remâne şi pe al doilea an, Al patrulea loc.—Slugerul Constantin Lupea remâne până la sfîrşitul sorocului, adică până la Septembrie 8. Al cincilea loc.—Medelnicerul Alexandru Pală în locul Slugeruluî Nicolae Anton, are să intre la Martie 29. La Spătărie: Slugerul Artino, Aprilie 1, şi Slugerul Porfirogheni. Medelnicerul Spirea, Slugerul Dinu Otopeanu, Agie. Slugerul Dumitrache Topliceanu, Il-lea Logofet de jos, 1812, Martie 15. IMea Logofet Ion Ralet s’au înoit şi pe acesta. 1812, Martie 15. Judecătorii Departamentelor din Craiova nu sunt schimbaţi în totalitate. In decursul anului 1808, găsim 2 schimbări, ce se pot vedea în documentul următor: V. A. Urechiă. — Istoria Românilor. 23 484 V. A. URECHII Iată acest act: Chivernisela ce se cuvine a se da lipcanilor de acmn înainte. Tal 2 la Urzicenî sud Ialomiţa, când sunt ispravnicii acolo, din taleri 1. 4 la Slobodia, din taleri 2. De la întâiul Divan si Comitet al Principatului Valahieî. Fiind-că Divanul din predlojenia Excelenţei Sale d. senator Crasno Mi-loşevicî, scrisă de la Februarie 16, au găsit cu cale de au orînduit. judecător la Departamentul politieesc ot Craiova pre Sluger Drăghiceanu Băbeanu, i s;a dat acestă carte a Divanului, ca să fie cunoscut de judecător la acest Departament şi dimpreună cu ceî-1-alţi boerî judecători să se strîngă pe tote clilele la orînduita casă de judecătorie, ca să caute pricinile de judecăţi câte li se vor orîndui în scris de către dumne-lor boeriî divaniţî ai Craioveî, cu sîrguială, nelipsit păzind la Departament, silindu-se pentru dreptate a face hotărîrile după pravile, spre a-şî afla liesce care năpăstuire îndestularea sa {ară de a se zăbovi şi a-şî perde vremea lor cu îndelungată aşteptare la Departament, urmând după bună-voinţa Divanului întru tote fără de cusur, iar purtându*se cu lenevire la datoria slujbei sale, orî făcend hatîr seu voie veghiată, va fi scădut şi osîndit după pravilă. Scriem d-vostră, boerilor divaniţî, să 1 sciţi pre mai sus numitul judecător la acest departament—1808, Oct. Semnaţi: Dositei Mitropolit, Iosif Argeş, Constantin Vist., Ştefan Văeă-rescu, lsac Ralet. Acest pitac se adreseză şi Caimacamului Craioveî. Tot la 1808 Oct. Comitetul din Bucurescî numesce judecător la Departamentul de Criminalion din Craiova pre Medelnicerul Constantin Sevas-tian cu întărirea numirii de către Miloşevicî, din 16 Octombre. Redacţiunea actului e identic cu cel de sus. (Vedî Cod. LVI, fila 38 verso.) Iată personalul Departamentelor din Craiova din 1809 până la 1812. La Departamentul Criminalion ot Craiova. Medelnicerul Constantin Sebastian, înlocuit la Maiu 2 anul 1809, de Mi-halache Economii. Şătrarul George Tâtoianu înlocuit la 8 Maiu 1809, de Const. Portărescu şi maî apoi de Slugerul Dimitrie. Clucerul Dimitrie Sandulache înlocuit apoi de slugerul George Tătoianu şi apoi de loniţă Ghimpeţeanu. Bărbuceanul sin Şătrarul Vlădoianu înlocuit de Dincă Poenaru, la 8 Maiu, 1809. Ion 3-lea Logofăt; Dumitru Condicaru. ISTORIA ROMÂNILOR 435 Tal 4 la pod împotriva Hârşoveî, din taler! 2. 4 la Buzeu, din taler! 2. 4 la Lirescî, din taler! 2. 6 la Focşani sud slam Rîmnic, din taler! 3. La Departamentul de 4 ot Craiova. Slugerul Nicolae Brăiloiu, apoi înlocuit cu Slugerul Dinică Buzescu. Slugerul Drăghicenu, Băbenu. Iordache Bănescu, înlocuit cu Serdarul Alecu Bengescu. Ştefan sin Paharnicul Vrosie, înlocuit cu Ghiţă Jianu Armaş. La Divanul Craioveî, aflăm ca al treilea Logofet pre Dinul Circea şi apo! pre Vasile Stolojanu. Tudorache e Condicariu. (Cod, LVI, pag. 120). La Divanul Craioveî, 1811, Februarie 8. Dumne-.luî Logofetul Bibescu, Clucerul Cornea Brăiloiu; Clucerul Via-doianu, Clucerul Oteteleşanu. La departamentul de patru ot Craiova. Slugerul Dumitru. Pitarul Ion Ghimpeţenu; s;a orînduit în locul seu polcovnicul Dimitrie Bălăcenu, 1811, Octombre 5, Vistierul Petru Portărescu, Armaşul Teodoranu. Şi s’a iscălit Mitropolitul, vornicul Isaac Ralet şi Vornicul Manolache. (Cod. LXI\ fila 81.) Judecătorii Divanului Craioveî. Dumneduî biv Vel Logofet Costache Samurcaş, biv Vel Logofet Dumi-trache Bibescu, biv Vel Clucer Cornea, biv Vel Clucer Ion Vlădoianu, biv Vel Clucerul D. Brăiloiu, biv Vel Clucerul Constantin Oteteleşanu, biv Vel Clucerul Haralambie. Al treilea biv Vel Logofet Manolache sin Şetraru Voicu, Ion Pieptea Condicarul, 4 Logofeţ! de Divan. [Cod. LVI, fila 120.) Divaniţi! şi judecătorii de la Divanul Craioveî car! sau orînduit după predlojenia d-lu! senator de la 16 Februarie, letul 1812; La Divanul Craioveî. Dumne-lu! Logofetul Dumitrache Bibescu, Clucerul Ion Vlădoianul, Clucerul Cornea Brăiloiu, Clucerul Dumitrache Brăiloiu în locul Clucerului Dincă Oteteleşanu, Clucerul Constantin Oteteleşanu prostichiu în urmă tot la Februarie. 436 v. a. urechi! TaL 2 la Ploescî, din taleri 1. 4 la Săcueni, din taleri 2. 4 la Câmpina, din taleri 2. 2 la Vlaşca, din taleri 1. 2 la Dâmboviţa, din taleri 1. 6 la Muscel, din taleri 3. 6 la Argeş, din taleri 3. 8 la Câinenî, din taleri 4. 4 la Vâlcea, din taleri 4. 10 la Tîrgovisce, din taleri 5. 4 la Teleorman, din taleri 2. 6 la Olt, din taleri 3. 8 la Craiova, din taleri 4. 10 la Mehedinţi, din taleri 5. 10 la Lagărul, de peste Dunăre când se trimet la deputat. 10 iar la Lagărul de peste Dunăre când se trimet cu poşta împerătescă de expediţie. 8 la Brăila, din taleri 4. 10 la Galaţi, din taleri 5. 20 la Iaşi, din taleri 10. 30 la Tumbasarî, cu stafeturî de la expediţie din taleri 5. La departamentul politicesc din Craiova. Pitarul Ioniţă Gănescu în locul Socotenuluî, să intre la Martie 29. Arma şui Grigore Jianu în locul lui al II lea armaş Ghiţă Jianu, Constantin Bră-tăşanu. . . . Grigore Cnezul în locul lui Iordache Oteteleşanu. Aceşti 3 din urmă de la 18 Iunie 1812. II Vistier Dincă Poenaru. La departamentul de criminalion din Craiova. Pitarul Lambru Vilara remâne la 18 Iunie 1812 tot pitar Lambru; Polcovnicul Dumitrache Bălăcenu tot polcovnic Bălăcenu; Visternicul Petre Porrârescu, Visternicul Mihaiu la 18 Iunie ce î dic şi Economu; Armaşul Teodoranu mort, rînduit Dumitrache Spirea, Februarie 11; Dumitrache Păun, 1812, Iunie 18. Cărţile sunt scrise de la 28 Februarie. De la Excelenţa Sa Şteter. Senatorul întăresce pre polcovnicul Bilciurenu la judecata departamen tuluî criminalion ot Craiova în locul pitarului Ioniţă Mişcăţenul, carele a cerut voie fiind bolnav.—1811, Octombre 5. [Cod. LXVIII, fila 73 v.) ISTORIA. ROMÂNILOR 437 Tai. 30 la Odesa. Asemenea. 8 la Braşov, din taleri 4. 4 la Giurgiu, din taleri 2. 2 la Olteniţa, din taleri 1. Tr a podele Mumbasirilor. Tal. Par. 12 20 Slam-Rîmnic; din taleri G bani 30. 7 20 Buzeu, din taleri 3 bani 90. 7 20 Saac; din taleri 3 bani 90. 7 20 Prahova; din taleri 3 bani 90. 10 Ialomiţa, din taleri 5. 4 Ilfov, din taleri 2. 7 20 Dâmboviţa, din taleri 3 bani 90. 5 30 Vlaşca, din taleri 2 bani 80. 7 20 Teleorman; din taleri 3 bani 90. 10 Muscel; din taleri 5. 10 Argeş, din taleri 5. 10 Olt, din taleri 5. 10 Romanaţi, din taleri 5. 12 20 Vâlcea, din taleri 6 bani 30. 12 20 Dolj; din taleri G bani 30. Judecătorii Graiovei ce s’au orinduit din vremea d-lul vice-president Constantin Ghica şi dumne-lui Bariu Varlaam după a dumne-lui foie. 1812, Iunie 18. Departamentul criminalion. Pitarul Lambru Vilara, Postelnicul Dumitrache Bâncinenu, II Visternic Mihalaolie Economu, Fotache Căianu. Departamentul de patru. Al II Armaş Niţă Jelescu, Constantin Brătăşanu, lordaehe Oteteleşanu, al II Vistier Dincă Poenaru, iar Divaniţiî nu s’au schimbat acum. Cărţile ce se dau de la Divan la 2 vornici în letul 1812. Cartea 1 lui Nedelcu zet Petcu în locul lui Petcu ce a murit. O carte lui Anghel sin Toder, în locul lui Grigore ce sa iertat. Aceste cărţi s’au adresat la dumne-lui vel Vornic al treilea Const. Filipescu. 438 V. A. URECHFA T al. Par. 15 20 Gorj, din taleri 7 bani 60. 5 Mehedinţi, din taleri 7 bani 60. La 6 Decembre 1809 întâiul Divan aprobă acesta aşezare. La 5 Noembre 1809 Visteria raporteză Divanului că după jalba dată de Lipcani şi Cămăraşî arătând că cheltuiala de drum ce li se dă în timp de pace, când era tote lucrurile eftine nu li se ajunge acum când lucrurile sunt cu preţ îndoit, află de cuviinţă, că atât cheltuiala lipcanilor şi a că-măraşilor cât şi trepedele mumbaşirilor să urmeze de acum înainte după lista de mai sus. Se compleoteză şi stegul copiilor de casă, după reclamaţiunea Vătafului de curte. Vistierul recunosce că are dreptate vătaful de curte, când reclamă că nu are în complect stegul copiilor de casă, fiind numai 6 în loc de 40 de omeni «după Caidul Visterieî şi că numai cu 6 omeni nu pote săvîrşi poruncile Divanului» mai vîrtos acum, într’aceste vremi iuţi, când trebue poruncile să se săvîrşescă la vreme, cu grabă şi fără de cusur. La 13 Aprilie 1810 ordonă compleetarea steguluî cu cei 34 omeni cari lipsesc. In Iulie 1810 Engelhard inspecteză Divanul pe neaşteptate şi nu găsesce pre toţi boeriî divaniţi, ceea ce motiveză următorul pitac: De la întâiul Divan Cinstit dumne-ta Vel Vornice de ţera de sus Constandine Creţulescule i d-ta Vel Logofăt de ţera de sus Teodorache Văcărescule şi dumne-ta Vel Logofăt de ţera de jos Dumitrache Racoviţă, Exc. Sa general maior vice-presidentul Divanului i cavaler Engelhard viind alaltăieri la Divan, au mers la odaia unde se adună de judecă dumne-lor boern Veliţi şi găsind numai pre doi din dumne lor, au tăcut întrebare pentru nevenirea dumne-vostră şi au poruncit ca să daţi în scris, ori că veţi fi următori datoriei diregă-torieî spre a vă aduna la Divan pe tote dilele şi a căuta pricinile de judecăţi, ce vi se vor orîndui, seu că nu voiţi a veni, spre a şei Exc. Sa, ca să orînduiască alţii în locul dumne-vostră, ori de veţi fi bolnavi, a dis Exc. Sa, că'va orîndui doctor a cerceta de boia dumne-vostră de este adevărată. De aceea dar, Divanul face cunoscut d-vostră porunca Exc. Sale şi cu acest în adins trimis aşteptăm răspunsul ce se cere.—1810, Iulie 9. [Cod. LVI, fila 104 verso.) Semnaţi : Ignatie Mitropolit, Istrate Creţulescu, Corist. Bălăcenu, Vel Vist. Cu tote acestea Divanul lucra în fie-ce cli şi resolva multe procese. Aşa ISTORIA. ROMÂNILOR 439 putem documenta că de la 1 Ianuarie 1808 până la 15 Maiu acelaşi an Divanul a resolvit nu mai puţin de 121 de procese (1). Divanul este obligat să se adune vara dimineţa la ti ore europene (1 oră turcescă) ca să dea zor la căutarea proceselor, mai ales protimisind pre ale ţăranilor, ca să nu mai peardă timpul prin Bucuresci, acum că 4 cer lucrările agricole să stea la ţeră. (Cml. LXV, fila 109 v) (2). Un act insolit aflăm, din 22 Iulie 1809, prin care Divanul, spre a resplăti serviciile aduse terii de Clucerul Stanciu timp de 40 de ani, îl rînduesce judecător la Departamentul de opt «nu în locul altuia, ci adaus peste câţi sunt acum acolo rînduiţî judecători», făcendu-i-se lefâ de 300 taleri pe lună. Va să dică Departamentul de opt, devine pentru cât-va timp, Departament de nouă (3). Pe lângă boerii divaniţi funcţionau nisce impiegaţi cari, după noi, erau forte importanţi în justiţie. Aceia erau zapciii de divanuri. Acestora le acordă întâiul Divan în 1808 şi 1809, cât şi logofeţilor de Divan, privilegii reînoite (4). (1) Dintre aceste procese vom menţiona : lleclamaţiunea episcopului de Argeş contra locuitorilor de pe moşia Corbi, că nu se supun la clacă după obiceiul pămîntului şi că au tăiat pomi din pădure în silnicie. Judecata au obligat pre ţărani să se supună. (2) Comitetul scrie Divanului să împlinescă poruncile ce se vor da de aici de la Divan fără de a se face vre-o năpăstuire la vre-o parte şi spre a lua fieş-care pricină sevîrşirea ei în vreme, a nu se zăbovi epotesiarii perdendu-şi vremea lor cu prelungirea judecăţilor.—1811, Ianuarie 28. Ignatie Mitropolit, Iosif Argeş, Manolache Creţulescu, Constantin Chica Banul, Sovetnie Loghinov, Vel Vist,, Vel Logofăt.» (3) De la Divan,—Fiind-că dumnedui biv Vel Clucerul Standul sau aflat slujind patriei în vreme de 40 de ani trecuţi, cu multă trudă şi ostenelă, precum este sciut de obşte, purtându-se în totă diastima acesta cinstit şi cu plăcute urmări, de aceea dar cu cale este a avea în totă vremea de la dreptatea stăpânirii, un cuviincios ajutor de mângâerc bătrânelelor sale spre semn de resplătire ostenelelor ce au cheltuit întracesta curgere de ani. Deci iată prin acest pitac îl orînduesce Divanul judecător la departamentul de 8 nu în locul altuia, ci adaus peste câţi sunt acum acolo Unduiţi judecători, căruia i se rînduesce şi letă câte taleri 300 pe lună. Pentru care şi scrie, dumitale frate Vel Vist. să-l aşedi la catastihul lefilor cu numita sumă, care să se urmeze a i se da de la di’ntâiu a viitoriului August. 1809, Februarie 22. {Cod LVf pag. 75 verso.) (4) De la întâiul Divan şi Comitet. Cinstite dutnne ta frate Vel Logofăt de ţera de sus; fiind-că zapciii Divanului se jăluese că nu li se păzesce rînduiala şi cumpănirea dreptăţii 440 V. A. URECHII Tot asemenea importanţi factori ai justiţiei erau şi Logofeţii al treilea şi Logofeful Condicar ele pe lângă departamenturi. Acestora le reînoesce lefa şi privilegiile primul Divan în Aprilie 1808, întocmai ca la Logofeţii de Divan. «Să aibă dar orînduială pre lefă şi privilegii, ce au şi alţi Logofeţi de Divan, adică să fie apărat de rîndul dăjdiilor, să scutescă de dijmărit şi vinăriciu drepte bucatele lui; să ţie şi o pivniţă aici în Bucurescî scutită de fumărit, de vamă şi de ori-ce dări sunt pe pivniţe, să-şi aibă şi scu-telnici şi dumne-ta frate Vel Vist. după orînduiala visteriei să-i dai scutel-nici câţi au şi Logofeţii Divanului.—1808, Aprilie 10. {Cod. LVI, fila 4.) La departamentul de 8 a fost numit Păun, iar la departamentul de cri-minalion Zamfir. In anul 1809 Septembrie, Departamentul de opt era aşezat într’o casă particulară în colorea de verde, în care casă locuiau 2 familii boeresci, ale cărora capi erau ei înşii judecători. Din actul ce dăm în notă vedem, că instanţa judiciară cea mai importantă din ţeră abia dispunea de 2 camere, una pentru şedinţe şi alta pentru cancelaria Logofeţilor archivei şi loc de adăstare a procesanţilor (1). Dispunând de un asemenea imposibil local, de sigur că amestecul între judecători şi împricinaţi era inevitabil şi secretul sentinţelor, încă nepronunţate, imposibil, ba adesea nu se puteau înlătura nici scandatele. la rînduitul pricinilor când se buiurdisesc jălbile, de aceea Divanul scrie dumitale; ca de acum înainte să se urmeze obiceiul ce din vechime a fost, adică tote jălbile să se buiurdisescă înaintea dumi-tale şi atât la buiur-dismată să se păzescă dreptatea după ofisul Divanului, cât şi la zapcii să se împartă madelele la toţi de opotrivă a nu se mai jălui că se năpăstuesc ci să dai dumne-ta nizam şi să fii silitor de a se păzi întru totă dreptatea ca la ori ce pricină ce este delicată.—1809 Octombre 8. (Cod. L VI, fila 48). Porunca ce sa făcut la jalba Logofeţilor Divanului de a li se păzi scu-tela pivniţelor după vechiul obiceiu, care acest obiceiu li s’a urmat până în 1804, iar atunci după dovada ce a făcut dumne-luî biv Vel Logofet Ior-dache Slătinenu, aflându-se epistat căminar, cu poruncă domnescă li s’au stricat acest obiceiu. La 22 Septembre 1808 Divanul şi Comitetul reînfiin ţeză dreptul Logofeţilor după vechile chrisove de a fi scutite cârciumile lor d^ căminărit pe vin seu rachiu ce se va află întrînsele, cum şi de fumărit şi de ori-ce alte dări vor fi pe cărciume.—1808, Septembre 22. [Cod. LVI; fila 103. (1) Divanul către Generalul Engelhardt Cu căzută cinste aretăm Exc. Tale, că judecătoria Departamentului de 8, este aşezată la casa cu No. . . . din boiaoa cea verde, unde locuesc 2 ISTORIA ROMÂNILOR 441 Aeestă stare de lucruri crede Kuşnicov a o îndrepta, cu predlojenia lui din 19 Februarie 1809, în cuprinderea următore: De la Excelenţa Sa senatorul Kimiikov către cinstitul Divan al Cnemet Valachiei. «îmi este sciut că toţi jăluitoriî şi toţi de obşte ce au judecăţi pentru pricini la Divan, că în totă vremea au slobodă intrare la locul unde se adună boerii şi arătându-şi mărturiile şi drepta lor cerere, au voie împreună cu Divanul, care face cercetare pricinilor, făcendu-se şi eî împreună cum s’ar elice judecători, iar une ori veclend împotrivirea şi neuitarea Divanului la pricina ce au şi sciind după socotela lor înşişi eî că nu aii dreptate din descoperirea ce se face pricineî lor înaintea iăluitorului, se arată cu chip necinstit şi fac gâlcevi cu mânie şi obrăznicie şi de obşte fac feluri de ne-cuviinciose şi nesuferite urmări, prin care se perde datorita supunere şi cinste ce fiesce-care este dator să păzescă acestui loc de judecată şi de multe ori pizmătarî desnădăjduiţî şi obrasnicî gâlcevitorî, ce au pricini între dînşiî, se socotesc pre sine ca nisce isbânditorî asupra Divaniţilor judecători. Aeestă fără de cale urmări a jăluitorelor obraze ce trebue să păzescă către cinstitul Divan o deosebită supunere şi cinste, me silesc să aret Divanului în scurt câte-va pravilnice ca să se pue în orînduială după acestea şi să se urmeze după dînsele când se caută pricini de judecată a jăluitorilor după familii de boerî, care împreună şi cu alţi boerî, sunt orînduiţî şi judecători, cu copii mici şi cu slugile cele trebuinciose, în cât abia este destoinică acea casă pentru primirea şi locuinţa lor. Deosebit de acesta, urmeză a fi acolo de a pururea 2 odăi deşerte, una adică de adunarea judecătorilor, ca să caute pricinile judecăţilor, care se orînduesc acolo mai eu adaos, decât la cele-l-alte Departamente şi cele mai delicate judecăţi, fiindcă cilenurile acestui departament au mai multă destoinicie şi sciinţă la orîn-duiala judecăţilor, decât ale celor l-alte Departamente şi alta pentru şederea logofeţilor ce scriu şi alcătuesc anaforalele prin isvodele de judecăţi, ce pre tote cailele se caută acolo şi pentru păstrarea condicilor şi a altor sineturi cum şi pentru cei ce se judecă, ca să aibă unde a se adăposti apropiindu-se mai vîrtos de acum înainte vremea iernei Ci fiind-că la acesta casă, afară de familiile, ce locuesc într’însa, precum s’au dis mai sus, se face pe tote filele adunarea judecătorilor şi a logofeţilor de se caută pricini ale obştiei, ca să aibă dar cuviinciosul repaos atât dumne-lor judecătorii, cât şi norodul, ce merge acolo de se judecă, fiind omeni de totă trepta, ca să nu stea pe afară să tremure şi să pătimescă de frig, rugăm pre Exc. Ta să bine-voesci a se da un cinstit bilet al Exc. Tale, spre a fi apărată de cuartir acea casă de judecătorie de acum înainte.—12 Septembrie 1809. (Cod. LXI, fila 33). 442 V. A. DRECH1Ă aretările lor. Aceste bune orînduelî sunt scose dintr’acelea, ce se păzesc la tote împărăţiile ce sunt puse în bună orînduială, unde tot locul de judecătorie păstreză la sine credinţa împlinirii straşnicelor pravilî şi unde toţi jăluitoriî cu tote aretările lor către locul judecătoriei sunt îngrădiţi la puterea judecăţii şi au să dea răspuns pentru împotrivirea ce vor face bunei şi aşedatei orînduelî; aceste bune orînduelî fiind închipuite cu datoria Divanuluî sunt aceste ce maî jos urmeză: 1. Nici de cum nu se cuvine jăluitorilor, nici acelora asupra cărora se jăluesc să li se dea voie să aibă intrare în totă vremea în locul unde Divanul este strîns, la care loc pote fi, că este sfat de pricini ce sunt pentru interesul patriei sau apărătorii părţi a acestei stăpâniri, ce pote fi pentru vre o mare trebuinţă seu o mare taină, pentru care nici odată şi nimenî din particulari nu trebue să scie până când la vremea cuviinciosă seu din porunca stăpânirii seu vreo nouă orînduială se va arăta, care trebuesce să fie sciută obştieî. 2. Divanul numaî atuncî pote chema înaintea sa pre jăluitorî seu pre ceî-lalţî asupra cărora sa jăluit prin vătaful de aprod!, când după cercetarea ce va face Divanul a cerere! lor şi a documenturilor ce vor areta şi când se va vedea vre o neajungere Ia îndestule mărturiî şi dovedî seu prepus, seu neînţelegere a pricineî şi numaî atuncî şi la acest fel de întîmplare jăluitoriî au dreptate să arate Divanuluî lămuritele dovedî ce vor fi înde stule spre întărirea pretenţiei ce au, însă intrarea lor în Divan să fie cu mare luare aminte şi cu căduta smerenie, ce se cuvine loculuî judecătoriei, iar nu după cum până acum s’a urmat. 3. Acea maî mică alunecare cu obrăsnicie ce vor face jăluitoriî aceia asupra cărora s’a jăluit, cu nebăgare de semă spre Divan, seu va da pricină de scârbă judecătorilor şi loculuî judecătorie!, trebue întâia-şî dată să se globescă cu 10 leî, de al 2-lea cu 50 leî, ce vor fi daţî în milosteniî, iar de al 3-lea cu 100 leî şi să se dea sub judecată pentru îndrăsnela neascultări! şi nebăgarea în semă către locul judecătorie!. 4. Cum se vor lua în Divan hârtiile jăluitorilor sau acelora asupra cărora s’au jăluit, care să fie îndestule pentru înţelegerea şi descurcarea pricinii, atuncî o parte cât şi alta, trebue să iasă din odaia judecătorie! şi nici cu un cuvînt sau pricină nu pot să fie faţă, când se va cerceta şi se va hotărî pricinele lor; pentru că taina cancelariei este stîntă şi este datore să se păzescă cu mare tărie, pentru aceea nimenî la trebuinţa sa Iară de groză şi suflet curat la judecătorie nu pote ti. 5 In vremea aceea adică când jăluitoriî seu aceia, asupra cărora s’au jăluit nu vor fi faţă în odaia acea de judecată, Divanul atuncî va intra în cercetarea pricineî lor închipuind pretenţia cu întâmplările şi documentu- ISTORIA ROMÂNILOR 443 rile, avencl înainte şi acele de pe urmă arătări ce le vor fi putut lua de la dînşiî şi la cea după urmă, după acele socotind face hotărîre. 6. La acestă întîmplare fie-care din obrazele Divaniţilor, începând de la cel mai mic şi până la cel întâiii, îşî dă înaintea tuturor judecătorilor socotinţa sa, şi când socotinţa maî multor din judecător! nu va fi într’un glas, atuncî să silescă ca să unescă o dreptă socotinţă a glasurilor, şi după aceea să se facă hotârîrea pricinii. Iar când şi după acesta va rămânea fieşte-care în socotinţa sa, să se hotărască pricina după glasurile cele maî multe. 7. Intr’acestaşî chip hotărîrea ce a pus Divanul o înştiinţeză acelora, a* supra cărora a fost jalba, înaintea Divanuluî chemându’î, iar de vor ave trebuinţa şi vor vrea să se jăluiască de isnovă, li se va da copiî iscălite de Divan de pe tote hârtiile. Eu, socotind aceste orînduelî, de odată îndestule pentru ca să se păzescă acestă bună orînduială la locurile judecătoriilor şi îngrădirea greşelilor jă-luitorilor, cum şi acelora asupra cărora s’a jăluit şi obrăznicia sau îndrăs-nela lor, eu aceste orînduelî le arăt cinstitului Divan ca să urmeze întocmai după dînsele, aretându-î şi acesta ca în scris să le arate şi Divanuluî şi departamenturilor ce caută pricini de judecăţi, ca să urmeze întocmai şi pe deplin, după cum maî sus se arată.—1809, Februarie 19. întâiul Divan şi Comitet al principatului Valaliieî trimete la 3 Martie> 1809, copie după predlojenia senatorul Kuşnicof, ca să se conforme întocmai şi întru tote asupra judecăţilor ce vor căuta ispravnicii în judeţe, cerend răspuns de primirea copiei. Nici în 1811 justiţia nu avea un local propriu. Departamentul de 8 sau politicesc cum se maî zicea acum, se ţinea prin casele boerilor judecători, prin care se pote constata din actul de aducere din notă (1). (1) Către slăvitul Divan si Comitet de la logofeţia mare. Fiind-că strîngerea dumne-vostră boerilor judecători aî departamentului politicesc a fost obicinuită a fi la ceî maî de frunte precum acesta s’a urmat multă vreme la răposatul clucer Catargiu i la răposatul paharnic Varlaam, precum şi la răposatul clucer Stanciul i dumne-luî căminarul Ni-stor când se afla departament se strîngea departamentul la clumne-lor, iar după ce dumne-luî clucerul Stanciul din bolă n’a maî putut fi la acea judecătorie, rămăsese în urmă de se strângea la dumne-luî paharnicul Fotino unde din pricina noroiului, fiind podul stricat, pătimea şi se discolipsea şi dumne-lor ceî-lalţî boerî judecători şi ipotesiarî, pentru care cu porunca 444 V. A. URECHIĂ La Sept. 1811, aflăm un act prin care se confirmă din nou informaţiunea despre localul în care era departamentul de opt. Iată acest act; Către Hteter. Dumne-lor boeriî judecători de la departamentul de opt, au făcut arc tare Divanului, după porunca Divanului, să strîngă pentru cercetarea judecăţilor la casele dumne-luî stolnicului Nicolae Creţeanu unde, cât a fost vremea căldurosă căuta judecăţile în sală, iar acum fiind-că s’au răcit vremea s’a mutat în odaia cea mare a caselor stolnicului neputând căuta treba afară şi fiind-că stolnicul este familist şi doue odăi le are prinse cu cfartir ostăşesc se stenahorisesce atât casa stolnicului cu strîngerea calabalâcului celor ce au pricini de judecăţi şi se rogă să ridice cfartirul dintr acesta casă a departamentului, fiind-că acele doue odăi trebuinciose a şedea în-tr’una familia dumne-luî stolnicului şi într'alta logofeţii cari scriu şi omenii cari merg la judecată, neputend şedea în frig, a cărora cerere cu cale fiind, avem cinste a areta Excelenţei Tale ca să bine-voescî a se porunci să-î ridice cfartirul de acolo fiind-că acea casă este obştescă pentru căutarea pricinelor de judecaţi.—1811, Septembre. (Cod. LXVI, fila 137.) Radu Golescu, Isaac Ralet, Milialache Mânu. La 1812 Maiu se schimbă iar localul prin următorul pitac ; slăvituluî Divan prin pitacul înscris s’a mutat departamentul la dumne-luî slugerul Nicolae pe podul Calicilor, iar acum fiind-că s’a făcut judecător dumne-lui stolnicul.... Nicolae Creţenu, care are case largi cu îndestulare aprope de Divan cu înlesnire tuturor unde tot-deauna se află pod bun şi este şi boer evghenis şi bătrân carele se discolifsesce a merge pe podul Calicilor şi cere a se muta departamentul în casele dumne-luî, care acesta găsindu-î şi eu ca să le arăt slăvituluî Divan ca să se dea poruncă a se urma strîngerea departamentului la casele dumne-luî stolnicului Nicolae Creţe-nul.—1811, August 12. Constantin Dudescu, Vel Logofet. * De la întâiul Divan şi Comitet al principatului Valahiei. Cinstite dumne ta Vel Logofet de ţera de sus, primită şi cu cale fiind * * chibzuirea ce faci printr’acestă anafora, poruncesce Divanul, ca de acum j înainte adunarea boerilor judecători aî departamentului de opt sa se facă j la casa dumne-luî biv Vel Stolnicul Nicolae Creţeanu. —1811, August 14. | Radu Golescu, Isaac Ralet, Milialache Mânu. j I ISTORIA ROMÂNILOR 445 De la întâiul Divan şi Comitet al principatului Valahiel. Cinstiţi dumne-vostră boerî judecători de la departamentul politicesc, fiind-că Divanul a luat însciinţare cum că din pricină că se face adunarea dumne-lor boerilor pentru căutarea pricinilor de judecăţi la dumne-luî paharnicul Patinov unde fiind noroiu pătimesc discoliî atât dumne-lor cinstiţii boerî cu mergerea acolo cât şi ipotesiariî ce au pricinî de judeeăţî, dar Divanul a găsit cu cuviinţă că de acum înainte strîngerea departamentului să se facă la casele dumne-luî slugeruluî Nicolae unde este şi pod bun şi casele maî largî cu îndestulare şi cu înlesnirea şi a dumne-lor boerilor şi ipotesiariior; ci dar de acum înainte acolo să urmaţî dumne-vostră a ve strînge.—1812, Maiu 31. (Cod, LXlş fila 91 v.) Mitropolit, Radu Golescu, Isaac Ralet vel Vist. Să aducem acum o serie de deslegărî date de legiştiî statului în diverse procese civile, deslegărî carî pot interesa istoria dreptuluî românesc : a) Vîndarea este sevîrşită numaî când totă suma preţuluî celuî tocmit se va număra deplin şi când lucrul se va face teslim la cumpărător, seu de nu se vor face amîndoue acestea să se facă măcar una dintr’acestea; iar când nicî una nu se va face, vîndarea este nesăvîrşită şi orî vîncleto-rul seu cumpărătorul de se va căi, este slobod să se tragă, cu acestă deosebire însă, că de se va trage vîndetorul să plătescă arvuna îndoită, iar de se va trage cumpărătorul să peardă arvuna ce a dat. De la împărătesei pravile, cartea 19 titlul 1 cap. 3 şi la tălcuirea împerătescu pravile cartea 2, foia 78. b) De la întâiul Divan, — Dumnă-ta Kir Milialache Bălăceau, i dumne-ta Kir Enake Scufa, i dumne-ta Kir Sterie Magi Prasa şi dumne-ta Kir Gheor-ghe Sachelariu, înţelegând dumne-vostră cu luare aminte provlima ce se arată maî jos, vă poftim să cliibzuiţî cele cu cale, după orînduiala şi canonele neguţătorescî şi să aretaţî Divanuluî în scris adică: când cine-vaşî murind fără de clironom, va lăsa datoriî şi va rămânea pereusie, mişcătore seu nemişcătore, dintra cărora preţ nu se va ajunge să se plătescă tote datoriile deplin şi după mortea aceluia vor cere unul seu doî dintre creditori să se secfestrarisescă orî totă pereusia mortuluî, seu măcar parte din ea, fie acea maî multă, fie acea maî puţină, ca să-şî sigurisescă (cwropiHiCKz), numaî datoria luî de a se face în urma morţeî datoruluî, ca să iea adică datoria lor deplin numaî ceî ce au cerut seefestru şi ceî 1-alţî creditori, orî să păgubescă cu totu, seu să-şî iea baniî cu analoghie, pre cât li se va ajunge fie-căruia din baniî ce va rămânea şi de are vre-o asemănare acest 446 V. A. URECHIA seefestru cu secfestrul ce ar face cine-vaşi pentru datorie pe lucruri ale unui om ce trăesce şi până a nu da jalbă de mofluzlîc; de care şi aşteptă Divanul fără de întârziere în scris răspuns al dumne-vostră cu vătaful de Divan.—1810, Ghenarie 17 (1). c) In Iunie 1810, Atanasie Bărbierul s’a jăluit că la bătut Scarlat Grădiş-teanu pentru că n’a voit să-î vîncjlă locul casei (Cod. LXIII fila 7 v.) Engelhard recomandă caşul în cercetarea primului Divan, care acesta la 14 Iunie, raporteză lui Engelhard resultatul cercetăreî şi scuzeză pe boerul bătăuş cjicend că la bătut nu pentru locul de casă, ci fiind-că nu s’a supus a da birul ca locuitor din Bucuresci şi a fost insolent cu dînaul} Vornicul politiei (2). (1) Cod. LVI, fila 100 verso. (2) Către Excelenţa Sa generalul Engelhard. De la întâiul Divan.—Cu cinstire a primit Divanul predlojenia Excelenţei Tale de la (Jhnfâiu a acestei luni, cu No. 1776 înpreună şi cu o jalbă ce a dat’o către Excelenţa Ta un Atanasie Bărbierul asupra dumne lui Vornicului de poliţie Scarlat Grădişteanu şi întrebându se ce răspunde în potriva acestei jălbî, nu tăgădui că nu l’au certat cu bătae fără de numai cu totul se apără dicend că nu l’a bătut pentru căci nu-î vinde acea casă precum jăluitorul arată, fiind-că dumne-luî nici să vecinesce cu casa lut Tănase nici are trebuinţă de casă, ci el, adică Tânase jăluitorul arată fiind unul dintre dajniciî locuitori ai politiei, cari se află sub otcârmuirea Vornicului de politie şi având a respunde rămăşiţă de bani, au trimis la dîn-sul in câte-va rîndurî şi s’au arătat cu împotrivire şi nesupunere semeţi-du-se şi pricinuind că este sudit; l’au adus apoi şi chiar înaintea d-sale şi dojenindu-1 mai întâiu cu cuvîntul, iarăşi asemenea cu semeţie multe vorbe necuviose au lepădat, numindu-se pe sine de sudit C. C. după care, pentru netrebnicile luî cuvinte, ca pe un nesupus al acestei dregătorii şi ne următor datoriei sale l’au certat şi cu bătae. împotriva cărora acestor arătări ale dumne-luî Vornicului i s’au cerut luî Atanasie martori cu cari să dovedescă, cum că chiar pentru pricina acei case l’au bătut d-luî, iar nu pentru nesupunerea sa la plata datorieî sale şi pentru nebăgarea de semâ cu care s’au arătat către şeful seu, şi respunse, că acest fel de dovadă nu are; neavend dar Atanasie acest fel de martorî ca să-şî dovedescă pîra sa; după care să se potă învinovăţi d-luî Vornicul pentru urmarea bătăieî, rău au supărat pre Excelenţa Ta cu jalbă, căci socotim că tot-d’auna un zapciu are acesta volnicie asupra supusului şeii a-1 certa şi cu bătaie, când acela nu va înţelege de cuvînt şi se va arăta către zabitul săii cu asemenea nesupunere şi nebăgare de semă; fiind-că de se va rădica şi acestă voie de la dumne-lor zabiţiî politiei şi spre a nu mai fi volnici să certe pre nimeni din supuşii dregătorieî sale, să fii încredinţat Excelenţa ISTORIA ROMÂNILOR 447 d) In 28 Iunie 1810 întâiul Divan consultă pre jurisconsulţii asupra acestei chestiuni: Ce cuprindere au pravilele asupra acestei pricini: când în dia-stima unei paragrafiî legale nu va porni cine-va jalbă spre a-şî cere dreptul seu, ci numai prin scrisori va începe a reclama, pote fi considerată acestă corespondenţă precurmătore paragrafieî? (1) e) In August a urmat proces între suditul frances Ilristea Neguţătorul şi Aga oraşului, căci l’a bătut. In 12 August 1810 se întîmplă acest proces (2). f) Alt cas identic: O jalbă ce a trămis consulul franţuzesc, a luî Ştefan Staicovicî pentru căpitanul de la agie, ce a fost orînduit cu ocalele şi abătut pre Ştefan.— 1810, Decembrie 19 (3). (j) In August 1810, Preşedintele Divanurilor cere de la tole instanţele judecătoresc! catastif îndoit de tote judecăţile. Engelhard răspunde că a primit acele catastifurî în 6 Septembrie 1810(4). La 24 Septembrie 1810, Engelhard comunică primului Divan reclama-ţiunea consulului frances, că trimiţând un cinovnic al seu la oraşul Râmnic Ta, că nici o trebă nu se va mai putea săvîrşi; de care şi nu lipsim a arăta Excelenţei Tale curgerea pricini! în ce chip au fost, trimiţând şi jalba numitului înapoi, precum se poruncesce.—1810, Iunie 14 .{Cod. LXVI fila 8.) (1) De la întâiul Divan.—Cinstite dumne-ta biv Vel Căminare Nestore i dumne-ta biv Vel Paharnice Ştefan..........i dumne-ta biv Vel Serdare Andronie Fotino şi dumne-ta kir Răducan Filitis, printr’acest pitac al Divanului prin orînduitul Zapciu vătaf de păhărniceî şi adunându-vă cu toţi la un loc, să vedeţi cu bună luare aminte, ca să cercetaţi cu întrega chib-zuire: ce povaţă şi cuprindere au pravilele asupra aceste! pricini, adică când în diastima unei paragrafiî ce va fi orînduită de pravilă pentru or!-ce fel de pricini nu va porni cine-vas! jalbă spre a-ş! cere dreptul seu, ci numai o corespondenţie prin scrisorî va începe a avea cu pîrîtul sări pentru acea pricină, de la câţi-va an! încoce a începere! paragrafieî, de poate a fi destoinică după orînduiala pravilelor numaî cât corespondenţia a precurma vremea ce va trece până atuncî din diastima paragrafieî şi să începă a se socoti sorocul paragrafieî de la vremea ace! corespondenţie înainte seu trebuesce a porni jalba şi a intra în judecată, ca să se potă numi că au făcut precur- mare paragrafieî, adică......................şi să arătaţi divanului în scris prin anafora.—1810, Iunie 28. [Cod. LXV, fia 43.) (2) Cod. LXIII, fila 13 v. (3) Cod. LXIII, fila 25 v (4) Cod. LXIII, fila 15 verso. 448 V. A. UfiECHI pentru lucrurile unui sudit ce a murit, Ispravnicul nu l’a îngăduit fără de porunca Divanului (1). O resoluţiune în materie de zestre, dăm în notă, din Decembre 1810(2). La nevoia mare a bărbatului, pentru cas de bolă, de robie, seu de răscumpărare de la morte, zestrea soţiei era alienabilă. De altmintrelea, proprietatea nu era învoit să se vîndă, fără de anumite motive. Primele motive cari autorisau vînclarea unei proprietăţi erau: necesitatea de a înzestra o fată, căderea la grele datorii, căutarea de bolă grea, împărţirea între cli-ronoml. In 26 Septembre 1810, Divanul şi Comitetul autoriză vîncjarea unei moşii în scop de a constitui o dotă unei fete (3). * O bună disposiţiune se luă sub administraţiunea rusescă. Se dispuse; că procesele în care primul Divan şi-a dat sentinţa, au a fi considerate ca stinse pentru tot-deauna. Se scie cum un proces hotărît la o domnie era redeschis sub domnia următore, aşa în cât durau procesele mal mult decât viaţa procesanţilor. Pentru a activa mersul justiţiei civile şi penale, Engelhardt adresă în 18 Aprilie 1809 o predîojenie către Divan, eerend de la Divan sciinţă, de la tote departamenturile, de pricinele de judecăţi, din ce lună şi an şi pentru 1 2 3 (1) Cod. LXIII, fila 16 verso. (2) Către Generalul Engelhard. La predlojenia Excelenţei Tale scrisă de la 9 ale acestei luni, sub No. 5.085, ce ni s’a trimis însoţită şi cu o jalbă a lui Teodor Ciocan, sudit austriacesc, cu căduta cinste răspundem Excelenţei Tale, că nici după pra-vilî i nici după obiceiul pămîntulul, nu are numitul Ciocan dreptate la cererea sa de a i se lăsa în stăpânire până la împlinirea sorocului moşia dumne-eî Stolniceseî Grădişteanca, ce a luat’o în arendă în trei ani, de la Stolnicul Şerban Grădişteanul, soţul numitei, pentru că după pravilî muierea şi vieţuind împreună cu bărbatul seu, când ’l vede răsipitor, are voie să-şî sigurisescă zestrea, şi după obiceiul pămîntulul asemenea, precum şi alte pilde caf acestea s’au întîmplat aici, cu hotărîrî domnesc! şi ale Divanului, de şi-au făcut muierea zestrea zapt şi arendaşii şi au căutat dreptul lor de la bărbaţi; întocmai dar urmând şi la acestă pricină, Divanul, precum şi Prea Sfinţia Sa părintele Mitropolitul judecând bisericesce au găsit cu cale şi au dat înscris. S au hotărît, că Stoînicesa Grădiştenca să-şî facă zapt nu numai acestă moşie, ci şi totă cea-l-altă zestre a sa, şi arendaşii să-şî caute dreptul lor de la soţul d-sale Stolnicul Grădiştenu.—1810, Decembrie 15. (Cod. LXVI, fila 54 verso.) (3) Vedî si cod. LXVII. întărirea ce s’a dat la însciinţarea ispravnicescă din sud Argeş pentru ISTORIA ROMÂNILOR 449 ce nu a fost dată liotărîrea? Al doilea, câţi arestaţi sunt la închisore, cu ce o prăvălie de zestre a Anicuţiî soţia Tomeî, logofăt ot Pitescî, ce cere a şi-o vinde prin mezat aflându-se din peristasis al vremeî căluţi la sărăcie şi grele datorii, ca din banii ce vor lua să plătescă datoriile şi ceî-lalţî să-i dea în dobândă pentru hrana şi chivernisela lor. După cercetarea ispravnicului găsindu se cu cale cererea eî ca o stăpână ce este pe lucrul seu de zestre, vinderea prăvăliei, fiindu-le cu folos, care prăvălii după starea locului de acolo pote să prindă peste taleri 4.000. — 1810, Septembre 14. {Cod. LXVII, pag. 247.) De la înaltul Divan. Dumne-vostră Ispravnicilor din sud Argeş, am veqlut arătarea ce faceţi Divanului printr’acestă însciinţare la care şi răspundem că măcar că nu s’ar cuveni a se da voie să se vîncjă acostă prăvălie fiind de zestre şi neavend Toma alt acaret a pune în locul eî, dar pentru cea desăvîrşită scăpătăciune întru care se află şi spre a-şî putea plăti datoriile în care sunt scufundaţi de a nu peri la închisori, dă Divanul voe şi sloboclenie, de a o vinde cu acestă legătură însă, ca după ce îşî vor plăti datoria din preţul eî, baniî ce vor maî prisosi, să î dea în păstrare la iubitorul de Dumnedeu Slinţia Sa Episcopul Argeşului, ca din dobânda lor să se se hrănescă Toma şi soţia luî.—1810, Septembre 20. Manolache Banu, Istrate Creţulescu, Constantin Bălăcenu. Către slăvitul întâiul Divan şi Comitet al principatulm Vcilahiel. Prea plecată anafora, Dumne lui biv Medelnicerul Matei Ciupelniţeanu prin jalba către slăvitul Divan a arătat că avend o copilă de vîrstă a logodit’o cu un ipochimen şi avend a plăti nisce bani de zestre şi neavend alte mijloce, a cerut a i se da voe a-şî vinde cu mezat o moşioră ce se numesce Colacul din sud Prahova, ce o are cumpărată cu banii dumi-sale, cu care jalbă a fost orîn-duit la departamentul de şapte, spre cercetare, unde întrebat Fiind cu ce sineturi are acestă moşioră, care cere să o vîrnjă prin mezat şi a arătat un hrisov al Măriei sale întru fericire răposatul Alexandru Vodă Ipsilant din letul 1778 cuprindător, că acestă moşie Colacul, ce îi dice în Ciorăsci, fiind socru-său Slugerul Constantin Cocorâscu, o vînduse nepotului său Clucernl Alexandru Cocorâscu şi numitul jăluitor ca un ginere protimisindu-se maî mult a întors baniî, taleri 2.070 bani 90 şi i s’a dat întru stăpânirea sa a o avea vecînică moştenire, cu hrisovul domnieî-sale. Deci din numitul hrisov vă(Jendu-se moşia Colacul ot Cocorăscî rescumpărătore bună şi dreptă a jăluitoruluî, a găsit judecata cu cale a i se da voie a o vinde cu mezat, ca să-şî întîmpine greutatea măritişului fiicei dumne-luî, ne*a arătat judecata slăvitului Divan ni se poruneesce, ca să facem vîndarea prin mezat acestei moşii Colacul după orînduială; următori fiind am rînduit telal de a strigat V. A. Uvechia. — Istoria Romanilor. 21) 450 V. A. URECHI vină, din ce vreme? Pentru ce pricină nu li s’a făcut hotărîre? Al treilea, la mezat acestă moşioră Colacul din sud Prahova, însă moşia din câmp şi din pădure, cu vad i cârciumă la drumul cel mare şi deee case de clacă stânjeni 292, după hotărnicia ce s’a făcut la letul 1795 Noembre 27, din porunca Măriei Sale Alexandru Vodă Moruz, de către dumne-luî Ioniţă Bălăceau u şi dumne-luî Dumitrache Perticarul, precum maî pe larg* se arată în numita hotărnicie semnele şi trăsurile acestei moşii, care hotărnicie este întărită şi de Măria Sa Alexandru Moruz Vodă la letul 1796 Ianuarie 17, care moşie strigându se la mezat întru auclul tuturor de obşte în soroc aprope de trei luni şi atirdisind din muştereî, după obiceiu, la preţul cel din urmă; a rămas asupra dumne-luî biv Vel Serdarul Ioan Cocorăscul, stînjenul po talerî 30 bani 6, peste care preţ ne maî eşind muşteriu ca să maî înalţe, nici ce li se cuvine protimisis, nicî din aceî străini şi fiind-că şi dumne-luî numitul vîndetor primesce a o da moşia cu acest preţ, s’a şi haraci-laduit mezatul acesteî moşiî Colacul pe sema dnmne luî muştirift stânjenul po talerî treî-cleci banî cinci, care face pe stânjeni 292, adică două sute nouă (Jecî şi doî, talerî 8.774 banî 72, adecă opt miî şapte sute şapte-zecî şi patru şi banî 72, carî banî i-au şi numărat pe deplin la stărostie, cari s’au dat la dumne-luî doctorul Ştefan, carele a luat întru căsătorie pe fiica dumne-luî numitului vîncjetor după porunca slăvituluî Divan, ce este dată la stărostie, dar fiind*că dumne-luî numitul vîndetor medelnicerul Matei Ciu-pelniţenul elice, că la numita hotărnicie ce s’a făcut la letul 1795 are bănuială că va fi năpăstuit la suma stânjinilor, să o măsore dumnă luî de is-novă numita moşie Colacul, în soroc ele lunî trei şi de va eşi tot numita sumă de stînjeni 292 va rămânea şi dumne-luî odihnit, iar de va eşi stîn-jenî maî mulţi prisosul stânjeniîor ce va fi să aibă a-î plăti dumne-luî serdarul Ion Cocorăscu, iarăşi după preţul mezatului, stânjenul po talerî 30 banî 6, că fiind că dumne-luî numitul cumpărător a cumpărat de la mezat numărând şi talerî 434 banî 84 Ia epitropia obştieî havaetul cutiei de milostenii la leu po banî 7, să i se dea şi întărirea slăvituluî Divan spre mai bună stăpânire cu linişte. (Cod. LXVII, pag. 226—227.) Manolache Vornic, Atanasie Starostea. De Ici întâiul Divan şi Comitet. Intăresce Divanul ca să stăpânescă dumne-luî serdarul Cocorăscul acestă moşie Colacul în bună pace ca un cumpărător de la mezat — 1810 Sep-tembre 6. Manolache Creţulescit Grigorie Ghica, Istrate Oreţulescu, Constantin Bălăcenu. De la întâiul Divan şi Comitet. După pliroforia ce ni se dă printr’acestă anafora de către dumne-lor judecătorii departamentului, poruncesce Divanul, staroste de negustori, să vîndî prin mezat, după orînduială, acestă a treia parte din moşia Mo- ISTORIA ROMÂNILOR 451 fie-care departament ce pricini are deosebite şi nu sunt desăvîrşite? cum şi predlojenia ce s’a trimes la Divan de la senatorul Kuşnicov din vremea de când m’am orînduit eu vice-president, că nu am nici o sciinţă pentru acesta (1). In notă dăm un act care intereseză regimul dotai. Se «protimisesc» între datorii zestrele (2). stiştea însă partea răposatului soţului jăluitoreî şi banii ce vor eşi din preţul eî să se dea prin şcirea şi îngrijirea epitropieî obştirilor, ca să se cheltuiască şi să fie în adevăr pentru măritişul fetelor jăluitoreî. — 1810 Septembre 25. [Cod. LXVII, pag. 250). Manolache Creţulescu, Grigorie Ghica, Istrate Creţulescu, Constantin Bălăcenu. Ioj Constantin Alexandru Ipsilant voevod i gospodar Zemli Vlahiscoe După pliroforia ce ni se dă printracestă anafora de către dumnedor judecătorii departamentului, poruncim Domnia Mea Staroste de neguţători să vîndă prin mezat după orînduiala acesta, a treia parte din moşia Mo-stiştea, însă partea răposatului soţului jăluitoreî şi banii ce vor opri din preţul eî, să i se dea scirea şi îngrijirea epitropuluî obştirilor, ca să se cheltuiască şi să fie în adevăr pentru măritişul tetelor jăluitoreî. — 1810, Septembre 26. (Cod. LXVII, fila 250.) Pecetea gospod. Vel Logofăt, (1) Cod. LXI, fila 7 verso. (2) Către Starostele de neguţători Zestrele tot-deauna se protimisesc maî mult de cât orî-ce alt tel de datorii şi măcar de va fi şi chiar precum jăluitorul (Hurmuz sudit rusesc) arată, că este emanetar maî înainte de zestre iarăşî nu are cuvînt cererea sa în vreme că au primit emanet de la muma fetelor acaret al părinteluî lor şi nu s’au emanetarisit pentru vre-o trebuinţă a zestrelor tetelor, ci chiar pentru trebuinţa şi folosul mumei lor. — 1812, Iunie 3. (Cod. LIV, fila 64.) Mitropolit. Constantin Ghica vice-prezident. Vel Vistier. C. Varlaam. Const. Samurcaş. întărirea ce s’a dat la arătarea prea sfinţieî sale părinteluî episcop Argeş pentru zestrea Roxanda Popleanca din sud. Olt, pentru că bărbatul ’î-au vîndut-o avend patima beţiei. 452 V. A. UftECHl Slabă era autoritatea tribunalelor, faţă cu boerimea şi mat ales cu ceî protegiaţî de Muscali. Aşa vedem, că în 15 Martie 1811, Beizadea Costache Caragea nu se supune a veni la judecată, chiămat de Paharnicul Negulescu. Primul Divan rogă pre Stetter, să dea ordine poliţiei de a aduce la judecată pre Costache Caragea (1). Cestiunea taxelor de prelevat la esecutarea de sentinţe judecătoresc? dă ocasiune de numerose neînţelegeri şi la diverse resoluţiunî. Dăm câte-va în anexe (2). La împlinirea de bani prin justiţie, mumbaşirul iea 2 părţi din (Jeciuiala sumei împlinită şi Ispravnicul iea o parte, afară de banii de zestre (3). De la întâiul Divan şi Comitet Iată pentru siguranţa zestrei Luxandrei soţia pîrîtuluî Plopeanu i cli-ronomia ce se cuvine copiilor lor din avutul părintesc cât şi pentru în-frînarea pîrîtuluî Plopeanu i părăsirea de relele lui urmări, hotărasce Divanul, ca precum sau găsit cu cale de către prea sfinţia sa părintele episcopul Argeş după cercetarea ce au făcut şi după pliroforia ce dă Divanului printr’acestâ anafora, asemenea să se facă urmare după care po-runcesce Divanul dumne vostre ispravnicilor din sud. Olt ca cu slujitor de judeţ prin scirea prea sfinţiei sale năstavniculuî monăstireî Pimenî, părintele Sevastis, să aveţi a-1 trimite în bună pază pe pîrîtul Costache Plopeanu la numita mănăstire, ca să şadă acolo păzit în mănăstire şi ferit de băutură de vin sau de rachiu; pentru care scrie Divanul şi prea sfinţiei sale năstavnice a numitei mănăstiri să nu se slobodă de acolo fără de al doilea poruncă a Divanului. — 1811, Iunie 23. (Cod. LXX, fila 110). Radu Golescu, Isaac Ralet, Mihalache Mânu. (1) Cod. LXIII, fila 39 verso (2) Vecjî actul din 28 Iulie 1812, Cod. LXIV, fila 78. (3) De la întâiul Divan şi Comitet Către dumne lui cinstitul biv Vel Vornic Manolache Lahovari întâiei ocârmuitor al Divanului Craioveî. S'au'vedut însciinţarea dumi-tale ce faci, de la 6 ale acestei luni, cum şi jalba dumne eî Serdăreseî Elenei Bengeascâî ce aî trimis în potriva jălbiî vătafului de aprodî, care cere împlinirea de deciuială la zestrea ce au făcut teslim prin zapcilâcul seu, cum că dumne eî Serdăresa voîesce a da filo-dorimă zapciuluî pe cât Divanul va hotărî, rugându-se a nu fi osîndită să plâtescă (jeciuială pe dreptâ zestrea sa ce i sau împlinit; la care şi d-luî cere a se trimite porunca Divanului pentru dreptul zapciuluî, cum să se facă urmare cu împlinirea de la Serdăresa? răspundem dumi tale, că Divanul chibzuind, am hotârît ca pe împlinirea ce au făcut pe dreptă zestrea Serdăreseî să se dea zapciuluî a 4-a parte din (Jeciuială nefiind cu cuviinţă să iea cleciuială întregă, ci fîlodorimă; aşa dar să urmezi dumne-ta ISTORIA ROMÂNILOR 453 Dăm aci în notă un cas de faliment al sudituluî austriac, Popovieî (1). Se face publicaţiunî pentru ivirea celor cari au a lua bani de la falit. si să împlinesc! de la Serdăresa dreptul zapciuluî.—1811, Aprilie 20. (Cod. LXV; fila 72.) Ignatie al Ungro-Vlahieî, Mitropolit (în grecesce). Radu Golescu. Isaac Ralet. Mihalache Mânu. întărirea ce s’a dat la analoraoa dumne-luî Vornic al obştirilor 1810 Octombre 8 pentru cei ce cer de la Divan cu jalbă ca să vîncja la mezat acareturi şi alte lucruri şi în urmă se învoiesc fără de a da havaetul la cutia milosteniei. De la întâiul Divan si Comitet, Cinstite dumne-ta Vei Vornice al obştirilor, am veclut arătarea ce faci Divanului printr’acestă anafora, la care şi răspundem dumi-taie, că de acum înainte orî cine va porni jalbă cu cerere de a-şî vinde prin mezat vre-un acaret şi se va face poruncă Divanului către starostea de neguţători, ca să vînqlă cu mezat acel acaret, şi în urmă, ori pentru ca să nu plătescă acel stăpân al lucrului avaetul cutiei milosteniei, sau pentru vre-un alt interes al seu, va voi să se lase de mezat şi să-l vîndă cu rizapazar............. unul la altul şi fără de mezat, măcar de va vinde acel acaret, să plătescă la cutia milosteniilor avaetul pe deplin pe aceşti bani de se va întîmpla a vinde acei acaret, iar nefiind următori să îngrijescă epitropia a arăta Divanului; care acestă poruncă şi orînduialâ să o faci dumne-ta sciută şi către starostea acestă priveghere.—1810, Octombrie 10. [Cod. LXVII p^g. 290). Al Ungro-Vlahieî Ignatie, Iosif Argeş, Manolaehe Creţulescu, Grigorie Ghica, Istrate Creţulescu, Constantin Bălăeenu, Vel Vist, (1) Excelenţa Steter. Agentul austriacesc îi însciinţeză că suditul Popovieî, ce se cliivernisesce în Bucurescî cu neguţătoria, i au dat catastih de avuţia şi de datoriile sale arătând că este mofluz şi nu este în stare de a plăti. S’a orînduit a se cerceta de Teodosie Toma staroste, Prasa Teodor Ciocă şi Dimitrie Triha.— 1811, Maiu 12. [Cod. LXIII fila 46 verso) Dumne-ta staroste de neguţători, fiind-că d. gheneral viţ prezident al Divanului prin predlojenia de la 12 ale scesteî luni, ne face cunoscut că cinstita agenţie chesaro-crăiască a făcut arătare pentru un sudit Popovieî ce se cliivernisesce în Bucurescî cu neguţătorie, că i-a dat catastih de avuţia şi datoria sa, aretându-se de mofluz pentru care s’a orînduit comisie de 4 neguţători anume: Teodosie Toma i Sterie Prasa, i Teodor Cioca şi Dimitrie Triha a face cercetare la faţa locului acestuia; ci dar să faci pu-. 454 V. A. URECHli In 17 Maiu, 1811, Steter vestesce Divanului, că consulul francez a făcut arătare, că atunci când se întîmplă pricină de judecată între neguţători se orînduia de către stăpânire judecători din obraze particulare, şi poruncesce că de va fi urmat vre-o dată aşa aici în Valahia, să orînduiască tot ast-el şi pricina luî Chir Petre Canuşie cu Chiriţă cojocaru (1).—1811, Maiu 17. De moratorii aflăm puţine caşuri. Aşa bună oră, putem menţiona acel acordat Monahiei Maria, ca să fie aşteptată de creditori până după Pascî, adecă puţine (Jile, căci moratorium este din 12 Mart 1812(2. Un alt moratorium de 4 luni e acordat luî biv Vel Logofet C. Dudescu şi altul luî Radu Făinar, dator luî Marcu Ciobanu «fiind-că se află bolnav şi pere în închisârea zapciuluzr. — 1812 Februare 5 (3). * O disposiţiune renoită în 1812 Ianuar, este aceea de a nu se maî scrie sineturi de vîndărî de proprietate, decât pe hârtie folio, iar nu pe crâmpee de hârtie (4). Divanul scuză pre ispravnici, arătând că nu eî sunt de vină, ci particularii, cari nu se supun la vechia disposiţiune luată cu referinţa la formatul actelor de vîndare. blică la toţi cei ce vor fi avend să iea de la acest mofluz, să se arete la comisia acesta.—1811, Maiu 16. (Cod. LXV, fila 83). Polcovnic Muscal al Divanului, Radu Golescu, Isaac Ralet, Mihalache Mânu, Vel Vistier. (1) Cod. LXIII, fila 48 v. (2) Cod. LXIV, fila 25 verso. (3) Cod. LXIV, fila 14. Vedi şi Cod. LXIV, fila 29, din 14 Martie 1802. Totuşi e de adaos, că moratorium din 5 Febr. 1812 cere de la păsuit chezaş solvabil. De Ici întâiul Divan Cererea ce face printr’acestă anafora dumne-luî biv Vel logofătul Constantin Dudescu de a i se da soroc de patru luni, fiind după pravilă, este primită Divanului şi poruncesce să aibă soroc de patru luni; când însă la împlinirea sorocului nu va fi următor a plăti jăluitoruluî Mihaiu Ruţul banii ce are a lua, atunci poruncesce Divanul să se vîndă vre*o una din acaretele dumne-luî şi să se plătescă banii ce are a lua numitul Mihaiu Ruţul.—1812, Maiu 16. [Cod. LXXII, fila 51 verso.) Isaac Ralet, Barbu Văcărescu, Vel Vistier, Vel Logofet. (4) Gheneral Comino arătă Divanului, căî-au raportat oficeriî ruşi orînduiţî pe la judeţe, că supt multe prigoniri între locuitori, căci scrisorile de aşe-rjămînturile ce au între dînşii le fac pe petece de hârtie. Divanul I-iu ordonă, după predlojenia Generalului supracitată, că pe viitor asemenea acte să se facă pe eolă întregă. (Cod. LXV fila 147 verso). ISTORIA ROMÂNILOR 455 Un important proces a urmat în 1810 înaintea Divanului între locuitorii din 3 mahalale din Bucuresci, pre cari spătarul Grigorie Ghica îi reclama ca clăcaşî, sub cuvînt că ’şi au casele pe moşia Colentina (1). Despre acest proces voiu mai vorbi la capitolul edilităţeî publice. Procesele pentru încălcările proprietăţilor imobile sunt deja destul de numerose. Ca model de pertractarea unor asemenea procese dăm unul în anexe, din 1810. Actele de vîndare de proprietăţi prin licitaţiuni se înregistreză la Divan, care aşa face funcţiune de notariat (2). Vechiul obiceiu al pămîntului de a se judeca procesele—mai ales de moşii— înaintea unei Comisiunî de arbitrii de 6, 12, 24 boieri, nu mai află nici o aplicaţiune. Totuşi, mai ales în procese comerciale, se introduce judecata prin ((mediatori seu arbitri (3).» Protimisul dă loc la diverse procese. In notele şi anexele volumului se pot vedea unele de aceste. I-iul Divan către Ghen. maior Comino. Cu cinste au primit Divanul predloj. Excelenţiei Tale sul) No. 1372, scrisă de la 19 Decembre, coprinclătore, că după însciinţările ce ai primit Exc. Ta de pe la ofiţerii judeţelor, că unii din cei cari vînd moşii fac sineturile scrise pe o fărîmă de hârtie şi făr de nici o înţelegere de co-prindere şi poruncesce Exc. Ta a se publicarisL că ori-care, de acum înainte, va vrea să facă vîncjare de moşie, să scrie sineturile pe o cotă de hârtie şi să întărescâ vîndarea de ispravnicatul acelui judeţ. Pentru care sciut să fie Exc. Tale, că pentru acest fel de vînclări, încă de când s’ait alcătuit pravilniceasca condică aici în Ură sunt date porunci pe la toce judeţele a se face acest fel de urmare asupra vîndărilor, dar de nu se urmeză acesta, nu sunt vinovaţi ispravnicii, ci acei cari fac acest fel de vîndări. Pentru care îndată au şi făcut acum Divanul publicaţiile de mai sus arătate pe la tote judeţele. — 1812, Ghenar 3 [Cod. LXVI, fila 177). (1) Cod. LXIII. fila 7 verso, actul din 9 Iunie 1810. (2) Vecjî actul de la 15 August 1810 din Cod. LXIV, fila 9 ver o. (3) întâiul Divan către liipninski. Că i s’a ordonat de Rlpniski «să orînduiască de isnovă mediatori de a da sfîrşit la pricina ce are unul Gheorghe Diamantoglu cu Constantin Pop sudit serbesc. Divanul după ce expune cursul pricinei, întrebă pre grecul dacă totuşi îi este voinţa de a se da acum de isnovă în cerceSire de mediatori. 1812, Aprilie 9. [Cod. LXV, fila 210.) Acelaşi lucru: mediator este şi la fila 219 verso Cod. LXV. Aici se mai dic şi arbitru cari au a face un compromis (sic). 456 V. A. URECH1Ă In 9 Februarie 1812 căminarul Nestor juris-consult primesee de la întâiul Divan, ordine să-şî dea părerea asupra a diverse teze. întărirea ce sa dat la anaforaoa logofeţie! cei mari între moşnenii Da* videscî, anume Popa Eni şi Enache Vechil şi celor I-alţ! părtaşi a! lor cu moşnenii Bărcescil pentru impresurarea de moşii, ce se urmeză între dînşiî.— 1810; August 27. [Cod LXVII fila 251), I)e la întâiul Divan şi Comitet. După pliroforia ce ni se dă asupra pricinei de către dumne-luî cinstitul Vel Logofet printr’acestă anafora, volnicesce Divanul pe...............de la zapciîi ce a fost orînduit să mergă în sud Muscel unde se poruncesce clumne-vostră Ispravnicilor ai judeţului, ca mai întâiu să faceţi urmarea şi cercetarea ce în dos se coprinde şi apoi după 15 ale viitorului Octombre să iea orînduitul mumbaşir pre amîndouă prigonitorele părţi împreună cu tote sineturile ce au şi o parte şi alta şi cu cercetarea d-vostră ce veţi face acum prin carte de blestem pentru rîndul stăpânire! şi să-î aducă aici la Divan.—1810, Septembrie 24. Manolache Creţulescu, Grigorie Ghica, Istrate Creţulescu, Constantin Bă lăceanu. De la Divan.-—Pe acestă alegere a judecăţe! Departamentului şi a d-lui Căminarului Nestor, într’adinsul orînduit boer Nomicos asupra aceste! pricini ne remâind odihnit Niţul Logofet orînduitul zapciu vătal de visterie Fau înfăţişat şi la întâiul Divan înaintea nostră cu Scarlat Slugerul, unde aducendu-se ţâţă şi Dumitrache Polcovnicul vîmjlătorul, sau întrebat Niţul ce are împotrivă a răspunde şi vre un alt cuvînt vrednic nu avu decât tot pricinuirile ce au arătat şi la judecata Departamentului; după acesta fiind-că zapisele aceste! delniţe sau văclut ne-unite şi nepotrivite atât la şart cât şi la vremea daturilor lor, şi judecata de acum avend cu întreg cuvînt maî mare bănuială decât întâiu că zapisul cel din urmă este ico nomicos şi făcut nu de când se vede scris, ci ma! din urmă, adică de când se judeca Scarlat cu Niţul, pentru acesta s’au întrebat şi Dumitrache ca să arăte şi pricina în ce chip este şi acesta, nu şciu ce să răspundă cu desluşire, decât numai că zapisul său este bun, dar care zapis? nu arată; fiind însă că comitetul de maî nainte atât acestă pricină a zapiselor care este maî de temeiu,cum şi soroc de protimisis al Niţuluî pentru rescumpărare, după orînduiala pravilnicescei condici, le-au lăsat Iară de nici o cercetare. Spre descoperirea dar adevărului sau clis luî Dumitrache: de pote încredinţa prin jurămînt pontul ce se arată în ma! sus numita anafora, cum că zapisul ce se vede din partea lu! sau făcut şi s’au dat tot atunci unul la mâna altuia; iar i>u în urmă, când au început Niţul a face cerere şi pornire pentru acestă delniţă şi răspunse, că pote prin jurămînt; după al căruia răspuns, încă de la 4 al aceste! lunî, cu pitac al Divanuluî sau trămis atât el cât şi Niţul la duhovnicesca consistorie, ca după ce va primi Dumitrache jurămînt să jure apoî şi Niţul pe osebitul pont ce se cuprinde ISTORIA ROMÂNILOR 457 La 14 Decembre 1811, Nestor dă următorea opiniune: Către slăvitul Divan. «Făcend cercetare după acestă poruncă, arăt slăvituluî Divan; că şi după pravilă şi după obiceiul pâmîntuluî, cum maî vîrtos după alte asemenea pricini, ce s’au întîmplat, când se schimbă stăpânirea vre-unuî lucru stătător nu pote să fie silit cel din urmă stăpân a păzi tocmela arencliî celui d’în-tâiu stăpân, afară numai când va fi simfonisită între stăpân a se păzi arenda. Şi la acestă pricină văc}endu-se că dumne-eî Vornicesa prin învoire a luat moşia în lipsă de zestre, pentru care lipsă putea să se vîn^ă nu numai moşia acesta, ci şi orî-ce acaret al soţului dumne eî, căci averea bărbatului din cesul ce se însoră se tace amanet la zestrea nevestei. Aşa dar dându-se moşia acesta în lipsa zestrilor dumne-eî Vorniceseî, urmeză de a o face în anafora, că după ce au aflat vîndarea luî Dumitrache la Scarlat n’aîi lăsat să trecă sorocul de protimisis a celor 30 de dile, fiind şi de însuşi el netăgăduit, că acestă delniţă o are Scarlat cumpărată de la Dumitrache cu treî patru anî maî înainte până a nu muri Petrică şi a stăpânit’o în pace fără a se scula nicî atuncî să o eeră a o rescumpăra cu vre un cuvînt de protimisis şi ne au venit răspuns înscris în dosul pitaculuî de la 7 ale acesteî luni, că maî sus numiţii Dumitrache şi Niţul au dat respuns, că nicî unul nicî altul nu priimeso jurămînt; drept aceea neprimind nicî Niţul nicî Dumitrache jurămînt pe ponturile ce s’au clis maî sus şi ana-foraoa acesta fiind următore dreptăţeî şi domnesceî hotărîrî ot let. 1806, ce o vedum şi noî, o întăresce Divanul şi hotărăsee, ca Slugerul Scarlat să stăpânescă în bună pace şi nesupărat de Niţă ce au cumpărat de la Diumitrache cum şi zapisul luî Dumitrache din neprimirea jurămîntuluî fiand dovedit de viclean şi plastograf, să rămâe cu totul neţinut în semă, cu o hârtie albă; asemenea şi pentru cea-l-altă jumătate delniţă ce au răs-crmperat Grigore sin Petrică. liind că nicî Scarlat nicî Niţul nu făcură v e-o provii mă împotrivă, hotărîm să se urmeze iarăşi după coprinderea acesteî anaforale a Departamentuiuî; către acesta, fiind-că Scarlat dice că atestă jumătate de delniţă ce o are de la Dumitrache nu este întru adevăr jumătate după coprinderea zapisuluî luî Petrică, ci este împresurat cu vre-o câţî-va paşi de loc de un Cristea căpitanii, ce şade pe locul luî Grigorie sin Petrică, întindeadu-se cu gard pe locul său adică pe jumătate de acestă delniţă, poruncesoe Divanul d vostră Ispravnicilor aî judeţului, să orînduiţî în faţa locului un boerinaş cu sciinţă ca să aibă a le împărţi acestă delniţă întocmai pe din două, după coprinderea zapisuluî rămâind adică jumătate în stăpânirea luî Grigorie sin Petrică şi jumătate în stăpânirea Slugeruîuî Scarlat şi să le şi însemneze locui pe unde are a stăpâni fieş-care, ca să nu maî aibă gâlcevă între dînşiî.—1810, Septembrie 15. Manolache Banu, Grigorie Ghica, îstrate Creţulescu, Constantin Bălă-ceanu, Vel Vistier. 458 V. A. URECHIĂ şi zapt, slobodă despre arendaşi, iar arendaşul rămâne să-şî caute cu cli-ronomul vîncjătorului arendeî (1). Protimisul continuă a fi în vigore ca în secolul anterior. In o judecată pentru protimis; Divanul la 14 Noembre 1808, amintesce că «pravilnicesca condică, ce este pravilă a pămîntului, primită de obşte, scrie la foia 58, cap. I scrie: «când va vrea cine va şî să vîndă lucrul nemişcător să aibă datoria a da în soire întâiu rudelor ce vor fi părtaşi la acea moşie cu dînsul seu răzoraşi şi în urmă la rudele lor cele mai de aprope, însă cei cari se trag dintr’însul şi la cei din cari se trage el şi la fraţi i la nepoţi de fraţi, la unchi şi la copiii unchilor, cari sunt veri primeri, iar nu mai mult.» [Cod. LXII. In 1810 luna Novembre primul Divan dă o nouă circulare explicând cum este a se înţelege protimisul (2) 1 2 (1) Alte întrebări cu seu fără răspunsuri de la juriconsult: Când o femee trăesce în căsnicie cu soţul seu şi neavend nici o lipsă de zestre, va vinde bărbatul seu o moşie de ale zestrei ei puind la locul zestrei altă moşie a sa de opotrivă şi la zapisul vîndărei se va iscăli atât acea femee, cât şi părintele seu, să cerceteze dumne-lui Nomicos de pote în urmă după pravile acea femee, seu părintele seu să aneriseseă zapisul vînclăreî acelei moşii pentru care sunt iscăliţi, cu cuvînt că are lipsă de zestre, seu de are vre-o putere? Să ne arăţi în scris.—1812, Februarie 9. (Cod. LXV; fila 151 verso. NB. Răspunsul lui Nestor nu Fam aflat. Socotinţa boerilor legişti Nestor Căminarul şi Ştefan Belu din 24 Februarie 1812: «Câte se dau pentru nuntă, de nu se va face nunta se întorc înapoi de la o parte la alta, iar câte se dau pentru logodnă, cel ce se căiesce şi strică perde, întorcând şi ce a primit drept logodnă înapoi (Cod. LXIX, pag. 265.) De la întâiul Divan. De vreme ce dumne lor boerii nomicoşi dau pliroforie Divanului printr’a-eestă anafora, că iscălind erotocrisia, trei din ceruţi şi cel de al patrulea neiscălind’o. este bună şi temeinică după pravilă; drept aceea o întăresce Divanul spre a-si avea pentru erotocrisie fiinţa şi urmarea sa nestrămutată. 1812, Maiu 18. [Cod. LXXII, fila 64.) Isaac Ralet, Barbu ,Văcărescu, vel Vist, vel Logofăt, (2) De la Lini Divan, către «ioerii fraţi Divaniti» «In multe pricini de judecăţi pentru protimisurî ce sau cercetat de ISTORIA ROMÂNILOR 459 Vom termina analisa acesta de diverse informaţiu! relative la justiţia civilă dând, în anexă, o serie de acte relative la diverse procese de natură deosebită. Aceste pot servi studiului bărbaţilor de drept. Interesante sunt şi din aceste puncte de vedere o foie de zestre din 1808 lanuare 18 şi actele de împărţelă a juvaerelor rămase de la ilustrul Enache Văcărescu. Acele ju-vaere se împart între soţia lui, Domniţa Ecatenia Caragea şi între fiii Iul: Nicolake şi Iorgake, căci fiică-sa Elen ca era acum mortă. O sentinţă interesantă este acea dată în 16 Aprilie anul 1810 din care se constată că «după pravilă cel ce nu are copii din cununie, ori părinţi seu moşi, volnic este a lăsa clironomî pre copiii ceî firesc! (1). Privilegiul ţăranilor de a nu fi traşi în procese la epocele lucrării la câmp, e mănţinut sub administraţiunea rusescă (2). Divanul face publicaţiun! la 15 Iulie 1810 pentru încetarea proceselor de la 15 Iulie la 15 August, pentru ca să pote fie*eare locuitor a-şi căuta de dumne-vostră din anaforalele ce aţi făcut către Divan vedem, că nu urmaţi cu cercetarea asupra acestor fel de judecăţi, după cuprinderea şi povaţa tuturor capetelor ce sunt alcătuite în pravilnicesca condică pentru protimisis, din care cel d’întâiu îndatoreză pre vîndători! când va voi să-şî vîndă vreun lucru nemişcătorii!, ca să dea de scire tuturor celor ce au protimisis, or! să iscâlescă zapisul vîndări! seu să răspundă bani! preţului acelui lucru şi de nu vor voi ce! ce au protimisis a face nici una, nici alta, se îndatoreză iarăş! vînclătorul, prin alt cap al pravilnicescei condice, să dea jalbă la stăpânire, arătând îndărătnicia aceluia, ca stăpânirea să-l îndatoreze a urma una din cele două ce s’au dis ma! sus, ce lăsând la o parte felul aceste! cercetări, alergaţi la ceal-altă cercetare: când au aflat adecă cel cu protimisis de vîtnjarea acelui lucru? Şi când au pornit jalba? şi după acesta îndată se şi îndatoreză la jurămînt. Drept aceea, ca să lipsescâ de acum înainte jurămînturile din ceî ce se judecă pentru acest tel de pricină, Divanul poruncesce, ca la tote pricinile de protimisis ce vor veni a se cerceta de dumne-vostră prin buiurdizma Divanului, întâii! să cercetaţî de şi-au făcut vîndetorul datoriile ce s’au dis ma! sus şi dovedindu-se că s’au urmat de vîncjătorul, atuncî veţi intra în cercetarea aflare! celu! ce cere ■protimisis, iar împotrivă dovedindu-se că vîndători! nu şi au făcut acele datorii, atuncî nu ma! încape a se face altă cercetare pentru aflarea celu! ce cere protimisis, fiind-eă acela nu este dator să âmble să cerceteze cine şi când vinde vre un lucru nemişcător, ci a vîncţetoruluî datorie este a face vîndarea cunoscută la ce! ce au protimisis, seu vedendu-î îndărătnic! să dea jalbă către stăpânire; iar când acestea nu le va urma, atuncî cel ce va cere protimisis are dreptate. Ci dar într’acest chip să urmaţ! dumne-vostră. — 1810, Noembre 5. [Coi. LXV, fila 55). NB. Asemenea pitace sau făcut şi la departamenturî. (1) Cod. LXII. (2) Cod. LXV, fila 450. 460 V. A. URECHIA secerişul bucatelor şi de cosa finului, afară din pricinile englematica. «Pentru care iată se poruncesce dumne-vostră, să însciinţaţî la toţi de obşte, ca într acestă vreme nimeni să nu se pornescă cu jălbî pentru pricini de judecăţi, nici să nu aveţi a trage pre nimeni, încă şi pre ceî ce au apucat de au intrat şi sunt în judecată, să ve siliţi a le isprăvi treba, să le daţi drumul, a nu-I ţinea opriţi, ci fie-care într’acestă vreme de soroc să fie nesuperaţi de judecăţi.» — 1810, Iulie 15 (1). E interesantă o foie dotală din aceşti ani. Dăm una în notă şi un act relativ (2). (1) Cărţi de oprirea judecăţilor pe luna Iulie. Către Ispravnicii judeţelor. După orînduiala şi caidul Divanului sunt a fi oprite judecăţile în totă acestă următore lună a lui Iulie, ca să potă locuitorii a-şl căuta fieş-care de seceriş şi de cosă. Iată Divanul poruncesce, să însciinţaţî la toţi de obşte, că într’acestă lună nimeni să nu pornescă cu jălbî pentru pricini de judecăţi, nici dumne-vostră să nu aveţi a trage pre nimeni pentru pricinî de judecată, până după sfîrşitul lunel aceştia, afară din pricinile de englimatiră, care acelea au a se căuta în totă vremea. Iar pricinile ce vor 0 intrate în judecată precum şi mumbaşiril ce vor fi orînduiţî, aceia să urmeze a da sfîrşit fieş-căria pricini, căci asemenea porunci sau dat şi aici la judecătorii. — 1811, Iulie 9. [Cod. LXV, fila 106 verso.) (2) De la Divan.—Dumne-ta Staroste de neguţători, adueend zapciul cel orînduit acolo la stărostie pre Ioniţă Logoteţel de Divan, i pre soţia sa Ilinca cu tatăl eî Niţul Logofăt za taină, să preţuesci lucrurile de zestre ale Zmarandi, ce a fost soţia de a doua a Niţuluî Logofăt şi muma Ilincăi, însă nu după preţul ce âmblă acum, ci după preţul ce avea lucrurile la let. 1803, când s’au însurat Niţu, şi să ne areţl în scris; aşişderea să preţuesci şi lucrurile ce au rămas Nitului de la socru seu Ion Găitănariu după preţul ce era la let 1795, când au murit Ion, i lipsa de zestre a Ilincăi, clupă preţul ce aveau lucrurile la let. 1800, când s’au măritat şi să ne areţl iarăşi în scris, care lucruri ce au a se preţui se însemnară în dosul acestui Pitac. — 1808, Chenare 18 [Cod. LIV) Ma 225.) Lucrurile ale zestrei Zmarandei. 1 Tătarcă cu flori de fir blănită cu sangeap negru. 1 Rochie de ghermesit cu flori de fir. 1 Rochie de şaliu. 1 Tălivăohie (Tivilighie?) de atlaz cu cacom cu fir. 1 Pilotă cu ciarşaiul el. 3 Perini, 2 mici, una mare cu feţele de răţea. 1 Cămaşă de ginere de borangic. 6 Şervete cu masa lor de bumbac. 1 Cerşaf de pînză cu flori pentru învelitul aşternutului. ISTORIA ROMÂNILOR 461 Cea mai mare pedică în darea justiţiei sunt drepturile şi privilegiurile mereu crescânde ale sudiţilor. Acum la Ian. 1808 se mai agraveză lucrul, căci Divanul recunosce, la cererea agenţiei austriace, dreptul starostilor ei de a asiste la judecata sudiţilor cu locuitorii: «De acum înainte tote pricinile sudiţilor cu locuitorii ţeriî, precum şi ale locuitorilor ce vor avea cu sudiţiî, să se caute prin soirea numitului staroste, stând şi însuşi faţă la cautarea pricinilor de judecăţi (1).» * 1 2 * * * 6 1 Peşchir borangic de obraz. 1 Ghiordan de cordea cu galbeni mici de tal. 40. 1 Inel de aur cu zmarandurî. 1 Pereche cercei poleiţi cu aur şi cu mărgăritar. Lipsa zestri Ilincăi. 1 Rochie de şaliu. 1 Cerşaf pe plapomă. 2 Cămăşi de pînză. 1 Bohcea de nun. 2 Testimelurî. 1 Gevrea. 1 Masă de pînză. 2 Zarfuri de argint. 6 Farfurii de masă. 1 Tigae. Lucrurile ce au remas de la Ion socru Nitului Logofet 3 capete de vaci. 1 Beniş de postav bun vînăt. 1 Cântar mare 1 Ibric de aramă. 1 Sfintâ Iconă, care nu are a se preţui. Tal. 24 ce aii scos din datorie. (1) De la Divan.—Cinstiţii d-vostră boeri Ispravnici ot sud. Prahova şi ot sud. Saac, fiind-că cinstita agenţie a chesaro-crâesciî Curţi aii făcut arătare Divanului, că pentru căutarea pricinilor de judecăţi ce vor avea su-diţii chesaricesci cu locuitorii acestei ţeri, a se urma cu bună orînduială, ca să lipsescă fies-ce pricinuire, spre a nu se supera stăpânirile, de aceea au rînduit staroste asupra sudiţilor de la aceste doue judeţe, pre un loan Gheorghiu suditul chesaricesc, ca prin a sa scire să caute pricinile ce vor avea sudiţiî cu pămînteniî, care acestă aretare a cinstitei agenţii fiind cu cale a primv’o şi Divanul; pentru care şi se poruncesce dumne-vostră ca să cunosceţî pre mai sus numitul de vechil orînduit al cinstitei agenţii, şi 462 V. A. URECHIĂ Grava cestiune a sudiţilor, în o ţeră în care nu numai Dobre Cojocaru se făcea supus frances, dar şi egumeni de monastirî, ba umblă să se facă sudit frances şi însuşi mitropolitul Dositei, (Cod. LXIV, fila 16), preocupa pre bărbaţii de stat român. In Maiu .1811 Cutusof dă un pitac din opt ponturi în ce chip să se păzescă de acum înainte nizamul «pentru străini şi alţi omeni fără de că-petâiiî, ce se află atât aici în politie7 cât şi pe afară prin judeţe, cum şi pentru alte orînduelî.» Acest nizam a fost comunicat Divanului de Şteter şi Divanul Pau comunicat îndată la judeţe, şi în Bucurescî la Spătarul şi Aga, pentru întocmai urmare. 1811, Iunie 1. (1) de acum înainte tote pricinile sudiţilor cu locuitorii ţeriî, şi precum şi ale locuitorilor ce vor avea cu sudiţiî, să se caute prin scirea numitului staroste, stând şi însuşi faţă la căutarea pricinilor de judecăţi; ci dar dumne-vostră, păzind orînduiala judecăţilor, pre cei ce nu se vor mulţâmi pe alegerea dumnevostră, să urmaţi a-î trimite la Divan, cu acea alegere ce veţi face în scris şi cu di orînduită de soroc.—1808 Ghenarie 15. (fila 221) (1) Cod. LXVI, fila 103. Urmeză aci unele note adresate consulatului frances tot din 1809 cu referinţă la nesupunerea unui sudit frances, purtând nume românesc, care a îngrădit cu de la sine putere un loc al bisericeî Şelarilor.—*15 Iunie, 180* lJ.j De la înaltul Divan şi Ispravnici. După predlojenia Excelenţei Sale dumne-luî viţ-prezident de la 9 ale următorel sub No. 4.303 următore la porunca Excelenţei Sale dumne-luî maî marelui comandir al armiei, general de infanterie şi cavalerie Cutu-zoff, se scrie d-vostrâ, că de acum înainte cu sudiţiî francezî ce locuesc în Valahia nu maî aveţi nici un amestec asemenea şi nici cu o privighere spre ocârmuire, cum şi tote judecăţile ce vor fi între vre un sudit cu un pămînten, cum şi împotrivă între vre-un pămînten cu vre un sudit trances, sâ se caute de ofîcerul rusesc ce este la Isprăvnicat, prin mijlocirea căruia şi tote cererile şi orînduelile se vor (ace şi se vor împlini şi numitul este dator de acum înainte pentru tote aceste, cum pentru judecăţî, a face anafora Excelenţei Sale dumne-luî viţ-prezident spre a se hotărî, fiind că totâ respunderea remâne asupră-î de se va areta cine-vaşî cu vre-o jalbă dovadnică; pentru cal*e acesta s’au şi trimis poruncă de la Excelenţa Sa d-nul viţ-prezident către dumne-luî ofiţerul judeţului; ci dar întru acestaş chip să urmaţî d-vostră, ne maî avend nici un amestec cu sudiţiî francezî, de la ale cărora pravilî şi dajdia ce s’a orînduit spre ajutor al cheltuelelor ostăşescî are să se împlinescă tot de numitul ofiţer.—1811, Iunie 14. (Cod. LXV, fila 99). ISTORIA ROMÂNILOR 463 Un proces curios ameninţă un moment să isbucnescă în Bucurescî pentru o revendicaţiune de nume de familie şi de avere. E probabil că celebrul Enaclie Văcărescu la ocasiunea căletorieî lui la Viena, când merse să ceră de la împăratul Austriei extrădarea celor doi fu aî luî Alexandru Ipsilant, fugiţi în Ardeal, va li cunoscut maî de aprope o vieneză. Din acea cunoscinţă pretindea, în 1811, un june ofiţer austriac că se trage el şi prin agenţia austriacă, a cerut informaţiunî despre familia din care pretindea că se trage. Constantin Graf Dudescu, pe atuncî mare Logofăt, răspunse, în 23 Iunie 1811, respingând afirmaţiunea junelui vienez, că el ar fi un urmaş al luî Enache Văcărescu (1). Să trecem întro scurtă revisiune şi actele ce aducem în notă cu referinţă la justiţie. Pe lângă departamente, continuă a funcţiona Agia şi Spătăria, ca instanţe judecătoresc!. La 31 Maiu 1809, s’au rînduit judecători! la Agie: Nicolae Cuzi Serdar în locul luî r Logofăt Iacovache. 1 (1) Către generalul Şt eter, de la Logofeţia mare.—Cu cinste arăt Excelenţei Tale că de la cinstita agenţie a cliesaro-crăeşceî curţî, prin alăturata notă, mi se face întrebare pentru o familie Enache Văcărescu, din care familie unul ar fi fost ofiţer la oştirile chesaro-crăeseî în regimentul husarilor şi se cere pliroforie atât de acel ipochimen cât şi de marca ce are acesta familie; după care am făcut arătare slăvituluî Divan, că răposatul Ban Enache Văcărescu, ce se potrivesce la cererea acesta, a fost familie din cele d’întâiu ale ţăreî vechi, iar dintru început se trage nemul seu de la Făgăraş din ţera ungurescă, unde şi acolo a fost familie mare, care acest răposat Enache Văcărescu a murit la telul 1791 şi n’a avut vre*un fiu care după vremi să fi lipsit de aci a se socoti de a fi acela ce se arată din familia Enache Văcărescu, însă spre pliroforie arăt şi acesta: că în anul trecut când mă aflam la Viena, fâcendu-mi-se cunoscut că unul se numesce pe sineşî familie din casa răposatului Enache Văcărescu, pe carele şi vedendu 1 fam cercetat atât eu cât şi dumne-eî visternicesa a dumne-luî Visterniculuî Var-laam şi alţiî ce s’au maî aflat acolo şi l’arn găsit mincinos; iar marca pe-ceţiî acestei familiî se află la casa răposatului, însă la marcă nu se pote pune temeiu, căcî cu mijlocul luând cine-va închipuirea mărcii or! în pecete pe ceră seu cu alt mijloc şi dând’o la meşteri, ce lucreză cu plată, îî face asemenea, şi la cererea cinstite! agenţi! fiind acestă plirotorie am arătat’o slăvituluî Divan în scris, de unde am luat răspuns prin graiu, că eu să arăt la cinstita agenţie. Ci dar nu lipsii a face cunoscut Excelenţe! Tale, că precum se va porunci să se facă urmare. —1811, Iunie 23. [Cod. LXVI, fila 116 verso) Const. Graf. Dudescu, vel Logofăt. 464 V. A. URECHI 1809 Iunie 1. Şătrar Mateiu Popescu, judecător la Spătărie, în locul şă-traruluî Vieroşanu (1). La 28 Decembre 1808, Senatorul Kuşnicov întăresce sentinţele tribunalului de Criminalion presentate de marele armaş Grigorie Filipescu şi schimbă pe la unii vinovaţi pedepsa de morte în ocnă pe viaţă. Tot odată Kuşnicov găsesce că sunt prea multe asasinate şi cum nu vede Divanul că acesta provine din slaba purtare de grijă a politiei pămîntesci? Acesta observaţiune se întinde şi la Ispravnicii de judeţe. Mai cere Kuşnicov ca Departamentul de Criminalion să trimiţă în fie-care di întâiu a lunei ho-tărîrile vinovaţilor ce se vor căuta (2). La 30 Aprilie Divanul adreseză către marele Spătar şi către Aga ur-mătorea circulară: De la întâiul Divan către Vel Spătar. Exc. Sa gen. Maior şi Cavaler Engelhardt, vice-president al Divanului, prin predlojenia ce a trimis la Divan de la 28 a acestei luni, cere ca numai decât să i se trimiţă de pe la tote departamenturile întâiu tote pri-cinele de judecată : Cine cu cine anume? Din ce lună şi an şi ce pricină de nu li s’au făcut hotărîre? Al treilea fies-ce Departament, ce pri-cine are deosebite şi de ce nu sunt săvîrşite? Divanul scrie dumi tale, că acesta cerere ce o face Exc. Sa să o arătaţi prin catastih i perelipsis anume şi întocmai precum în sus se cuprinde, care catastih iscălit fiind de dumneta, să i trimiţi la Divan, ca şi Divanul să-l trimită la Exc. Sa, însă acesta arătare să o faci dumne-ta cu începere de la întâiu de Ghenarie a acestui următor an.—1809, Aprilie 30. Asemenea pitace s’au tăcut la Agie, la boeril divaniţî, la Departamentul de 8, la cel de 7 şi dumne-luî epistatuluî armăşieî, cu aceeaşi dată de 30 Aprilie 1809 şi s’au dat pitacele în mâna lui Juz-başa în aceiaşi di de 30 Aprilie, ca să le trimită la arătatele Departamente. In Aprilie 1801 Kuşnicov îşi portă atenţiunea din nou asupra departa-mentuluî de criminalion. Ca sa activeze cercetarea proceselor de departamentul de criminalion, cere de la Logofăt, ca să se facă şi la fiteşLce 10 (jlile «să ni se trimeţă la Divan catastih de la âcest departament, sub iscălitura dumi-tale şi a judecătorilor, de numele celor vinovaţi, cu arătare cine? din ce vreme? pentru ce vinovăţie este închis? şi pricina fiesce-căruia pentru ce na luat sfîrşit? 1 2 (1) Cod. LVI, fila 113, (2) Cod. LXI. ISTORIA ROMÂNILOR 465 şi de primirea acestui pitac să aibă Divanul răspunsul dumi tale în scris.» 1810, Aprilie 25. Constatându-se că hoţiile sporesc în ţâră şi că cei condamnaţi pentru hoţit devin recidiviştî, ceea-ce îl face pre Kuşnicov a crede că pedepsa a fost insuficientă, pentru a remedia la acest rău, promulgă, cu de la sine putere, un fel de adaus la codul seu cu disposiţiunile penale existinte, hotă-rînd deosebite amende şi pedepse decât cele ce până acum se dădeau. Aşa pentru furtişagul d’întâiîî dispune că, decă hoţia a fost mai mare de cât 100 de ruble de argint să se pedepsescă vinovatul după obiceiul pămîntuluo adecă cu bătaie, dar după ce va fi bătut «de va măi fi în bună stare să se rînduiască la vre-o slujbă pămîntescă», ca adecă avend lefă să nu mai fure, iar în cas când bătaia l’a făcut neom, să-l trimiţă pe cinci ani la ocna şi din munca lui- să se despâgubescă păgubaşii. Pentru hoţii mai mici decât 100 ruble, pedepsa se mărginesce la bătaie si la despăgubirea păgubaşului din munca vinovatului. La o nouă recidivă, fie hoţia mică, ori mare, se aplică pedepsa de mai sus (1). (1) De la Excelenta Sa svetnicul de taină Senatorul Cavaler Kuşnicov către einstihil Divan predlojenie După hotărîrile criminalicescului departament, ce de la amîndouă Di-vanurile mi se trimit, am vecjut că cei ce au cădut în vinovăţie liind judecaţi pentru adesele furtişaguri, li s’au făcut hotărîre, altora bătăi, altora să se trimiţă la ocnă, vre-o câte-va vreme, dar îndată după pedepsă seu după ce şi-au săvîrşit sorocul, ce au fost orînduit la ocnă, scăpând, îndată se apucă iarăşi de acel meşteşug, în cât că unii de 4, 5 ori cad sub judecata criminalului departament, Dintr’acesta se vede că măsurile pedepsei ce se orînduesce la acest fel de hoţi este forte puţine [sie), de au popri să se lase de furtişag, care în părţile acestea se întîmplă şi se lac lorte adesea. Dar acostă învinovăţire, ce s’a înrădăcinat atât de adâncă, este pentru că nu sunt desăvîrşit pravilele, nu este hotărîre şi deosebire cu care să supue pre (îesce care hoţ, după măsurile furtişagului, ce-a iăcut întâiaş dată, de al doilea seu al treilea furtişag. La asemenea întîmplărî am socotit că se cuvine şi în părţile aceste ca să se închipuiască cu pravilele Rusiei, ce este rînduit pentru pedepsa hoţilor; eu am făcut arătare general feldmareşaluluî cnez Prozorowski aretându-i socotinţa cugetului meu pentru acesta, care Luminarea sa au şi întărit'o. Acesta orînduială este: 1) Pentru furtişagul dîntâiu, de se va preţului mai jos de cât 20 ruble de argint, deosebit luându se de la dînsul cele ce au furat şi dându-se păgubaşului, să n’aibă să-î...........acostă pedepsă, adecă să-l ţie la închi- sore vr’o câte-va vreme, iar neavend cu ce răspunde păgubaşului să 1 dea la lucrul de obşte să lucreze până va câştiga acea sumă de bani, pe cât a fost preţul furtişagului. 3 0 V, A. Urechi a. — istoria Român Hor. 466 v. A. URECHII Un ciudat mod de a graţia din temniţe ni presentă următorul act: De la întâiul Divan. Intăresce anaforaoa departamentului de criminalion pentru Dinul hoţ de 2) Pentru furtişagul cel d’întâiu, de va fi maî mult de cât 100 de ruble de argint, să se pedepsescă vinovatul după obiceiul pămîntuluî şi după pedepsa ce i se va tace, de va măi fi în bună stare, sa se rînduiască la vr;o slujbă pămîntescă, iar când nu va fi în stare, să-l trimiţă pe 5 anî la ocnă, întorcând vinovatul averea jăluitoruluî, cată nu va ajunge din suma ce va arăta păgubaşul, cu banii ce va lua după munca lui. 3) Pentru cel d’întâiu şi de al doilea furtişag, de nu vor fi împreună maî mult de cât 100 ruble de argint, deosebit din cele ce vor găsi lucruri şi cu plată, ce va tace din munca lui pentru lucrurile furate, cele ce nu vor ajunge păgubaşului după pontul cel dîntâiu să i se orînduiască după vină şi bătaie după obiceiul pămîntuluî. 4) Când de treî seu de maî multe orî se va prinde în furtişag mic seu mare, orî câtă sumă se va face la un loc; să i se orînduiască pedepsa după cum scrie în pontul de al doilea, urmând acelui pont, ca să se orînduiască ce-î în stare la vre-o slujbă a pămîntuluî, cât şi pre cei-l-alţî la ocnă. Tote aceste pedepse să se orînduiască hoţilor şi celor ce se vor întovărăşi cu dînşiî, atât din locuitorii Moldavieî cât şi aî Valachieî, cum şi pre fugarii ruşi, carî de mult sunt locuiţi în părţile acestea şi să se socotescă toţi sub o pravilă cu locuitorii ce sunt născuţi în pămîntul acesta. Acesta dar nu are amestec cu desertoriî ostenescî aî Rusieî, cari prindându-se trebue să se trimită la dejurstva armiei ceî mari cum şi la aceî fugari din supuşii Rusieî săteni, pe carî spre împlinirea orînduelilor ce s’au dat şi ne-fiind de mult fugari, trebue să se întărea înapoî; iar cu supuşii altor împărăţii, cari se vor prinde la hoţie, trebue să se urmeze pentru dînşii după trahtaturî. Insciinţăm pre cinstitul Divan pentru acestă orînduială a mea, ce este întărită şi de maî marele meu comandir. Fac arătare, că scoţând după acesta copie, să o trimită la departamentul de criminalion, poruncindu-î, ca tote hotărîrile trebilor vinovaţilor, celor ce se vor prinde cu furtişag să se urmeze după cuprinderea acestei aşeclărî, trimiţând hotărîrile ce se vor face pentru acesta, ca să le văd. Nro. 1.261, Aprile 15 anul 1809. De la întâiul Divan şi Comitet al principatului Valachieî se trimite copie după disposiţiunea de maî sus către epistatul Armăşieî, pentru ca să iea din ea «largă înţelegere pentru rînduiaîă hotărîrilor vinovaţilor celor ce se prind în fapte de-furtişag, în ce chip are a se urma de aici înainte. Ci dar acestă predlojenie să se trecă în condica judecăţilor departamentului criminalion, ca să fie sciută şi să urmeze boeriî judecători hotărîrile acestor fel de vinovaţi întocmai după cum în numita predlojenie se cuprinde». — 1809, Aprilie 27. (Cod. LVI, fila 64 verso). Copie sa trimis în aceiaşi cji şi la departamentul de criminalion din Craiova. ISTORIA ROMANILOR 407 cai şi Radu Ciolac, să se libereze de la închisore, că au stat destul, decât a li se da la liberare 100 toege în falange. 1810, Iulie 20 (1). Mulţi nenorociţi muriaii prin temniţe de epidemii (2). Ilusoriu era remediul propus de Kuşnicov. Exista pedepse şi mai grave decât bătaia şi orînduiala la slujbele ţeriî. Se pedepsea cu spînzurătorea(3) şi une orî cu gropa ocniî pentru maî puţin decât hoţie. Aşa la 17 Noembre 1809, după anaforaoa episcopului de Buzeu condamnă la gropa ocniî fără de soroc pre unul Ilie Bogarcea «pentru că vieţuesce cu soţia sa traiu reu şi cu nelegiuite fapte.» Dar în Aprilie 1808, găsim aplicarea uneî pedepse groznice, ca şi care n’am maî aflat una în secolul al XVIII-lea: tăierea mâinilor unuî vinovat (4). 1 2 3 4 (1) Cod. LXVII. (2) Epidemie in temniţă. In 11 Aprilie 1812 întâiul Divan cere luî Repniski liberarea maî multor hoţî închişî la puşcărie «că la temniţa puşcărie înmulţindu-se boia lingore, pe lângă ceî nevindecaţi' pot să se primejduiască si ceî vindecaţi, a muri. Cod. LXV7, fila 203.) (3) întâiul Divan către generalul Comino in 1811. Noembre 6. Cu cinste a primit Divanul predlojenia Excelenţei Tale. cu ordinul de la 30 ale trecuteî Octombrie, sub No 50, coprindetore că Excelenţa Sa maî marele comandir Cutuzof a întărit anaforaoa departamentului criminalion pentru 9 vinovaţî jăfuitorî şi omorîtorî de omeni, însă 3 dintrînşiî, adică Panait Grecu, Marin Barbulea şi Stoian Sîrbul, să se spînzure în Bucurescî, iar 6 dintr’înşiî, după ce se vor pedepsi prin tîrg, să se trimeţă la Ocnă. Pentru care şi poruncesce Excelenţa Sa, ca în ce di va fi a se împlini pedepsa acestor vinovaţî, să aibî însciinţare, ca să faci şi despre partea Excelenţei Tale, cuviinciosa orînduiala; pentru care avem cinste a areta Excelenţei Tale, că ceî osîndiţî pre morte a li se săvîrşi pedepsa unuia, mâne la 7 ale acestei lunî şi altuia la 8 ale următoreî si cel de al treilea la 9 ale luneî acesteia. Precum şi pentru ceî-l alţi său făcut urmare întocmai după poruncă şi nu lipsesce Divanul a însciiriţa Excelenţei Tale. — 1811 Noembre 6. (Cod. LXVI, fila 157 verso.) (4) De la Divan, către doctorii politiei Siliucstru şi Constantin. Fiind-că mâne prin kotărîrea Divanului este a se tă'a mâinile unul vinovat, după spurcata şi urîta luî faptă ce a urmat, poruncesce Divanul, primind acest pitac cu acest zapciu Armăşescu de astărjî, să aveţi a orîndui dum-ne vostră un ţerah meşter de acestă trebă, pe care ţerah să-l faceţî sciut şi cunoscut orînduituluî zapciu armăsesc, ca mâne la vremea orînduită să 4()8 V. A. URECHI A Acesta oribilă pedepsă s’a refuzat justiţia română a o aplica în trecut şi chiar între anii 1800—1812, asupra unei vinovăţii, care cu ea era pedepsită: bătăia unui părinte de fiul seu: (1) se afle la locul cel orînduit, dimpreună cu argaliile cele trebuinciose şi cu spirturî pentru scursul şi poprirea sângelui de a nu se întîmpla vre-un cusur.—1808, Aprilie 27. (Cod. LIV, fila 330.) (1) De la întâiul Divan către Repulsii. Cu cinste facem aretare Exc. Tale, că la Divan a dat jalbă un Pitar Const. Vlasto din Târgovişte, pentru fiul seu Atanasie, că apururea îl ne-cinstesce cu vorbe netrebnice, fără de nici o sfială, până în cât aii îndrăs-nit de bau şi bătut, cerend a i se tace cuviinciosa înfrenare şi pedepsă. A căruia jalbă orînduindu-se în cercetarea dumne-lor boerilor nom'ild, ne-au făcut aretare în scris, că după pravile se cuvine a i se tăia manile unui fiu neomenit ca acesta. Dar acestă osîndă nu s’a urmat altă dată aici în ţeră; dic dumne-lor, că pedepsă ce sau obicinuit pentru unii ca aceştia este ca mai întâiu să se certe cu bătaie la faţa locului şi apoi să se facă surghiun până îşi va veni în pocăinţă. Ci nu lipsim a âreta Exc. Tale, spre a avea Divanul cinstit respuns de urmare.—1812, Maitî. [Cod. LXVI, fila 220) Către slăvitul Divan. Pravilele pentru acest fel de fii neomeniţi şi sălbatici, cari împotriva fireî şi omenirei rădică mâna şi bate părinţii lor, hotăresc să li se taie mânile, iar obicinuita pedepsă care s’a urmat este să se certe cu bătaia la faţa locului şi să se facă surghiun la o monăstire, de unde să nu se slobodă până când nu-i vor ierta părinţii lor, şi jăluitorului părinte, ca unul ce au fost cap al familiei şi stăpân, să i se facă teslim casa cu tot avutul, seu. — 1812, Maiu 17. [Cod. LXX II} fila S4 verso). Nestor Căminar, Ştefan llelu. De la întâiul Divan si Comitet. Cu tute că după a pravilelor poruncă şi povaţă, osânda unuia acest fel de fiiu neomenit este tăierea mânilor lui, dar fiind-că aci nu s’a obicinuit acestă osîndă, volnicesce Divanul pre.............să mergă la sud Dâmbo- viţa, unde prîn scirea d lor Ispravnicilor judeţului, după ce va certa prin bătaie la faţa locului pre pîrîtul Atanasie, feciorul jăluitorului, să-l ridice apoi de acolo, prin ajutorul d-lor Ispravnicilor şi să-l ducă la rnonăstirea Znagovu, unde se porunTîesce Sfinţiei Tale năstavnic al numitei monăstirî, să 1 ţii acolo în bună pază, şi fără de al doilea poruncă a Divanului slobod să nu fie a eşi, iar jăluitorului pitar ca un cap al familiei şi stăpân, să i se dea în zaptul seu făcendu-î teslim fotă casa cu avutul seu......1812, Maiu 17. Ignatie Mitropolit, Polcovnic Loghinov, Isac Ralet, Barbu Văcărescu, Vel Logofet, biv Vel Medelnicer. ISTORIA ROMANILOR 469 Nu numai de hoţi avea să se apere satele, ci adesea de chiar ceî cari prindeau pre hoţi. Aceştia aveau dreptul să iea in posesiunea lor cele ce găseau la hoţii prinşi, însă numai lucrurile nereclamate de păgubaşi (1). Practica însă era alta: mai tot-d’auna păgubaşilor nu li se mat înapoia nimica din cele găsite la hoţi (2). Dintre hoţii ceî maî* faimoşi, cari în anii aceştia au băgat spaima, mai ales între Greci, a fost Bujor cu eeta lui şi apoi Jianu. Bujor haiduc a fost deopotrivă cunoscut în Moldova şi ţera românescă şi a dat mult de lucru ambelor Departamente de criminalion din ambele ţ-eri. In notă aducem câte-va acte relative la Bujor şi ceta luî (3). (1) De la Divan.—Cinstite dumne-ta Vel Armaşe, pentru lucrurile ce prin loie sau trimis de la isprăvnicat ot sud. Saac, cari s’au luat de la hoţii ce prin vărsare de sânge s’au prins, s’aîî scris dumi-tale a se da înapoi ca să se dea polcovnicului şi poteraşilor ce i au prins, fiind hărăzit de Divan lor, ca maî mult să îndemne la prinderea hoţilor şi acum am luat respuns de la isprăvnicat, că lucrurile nu s’au trimis înapoi. Poruncesce dar Divanul dumi-tale, ca să le dai înapoi în mâna gazdei judeţului, cu foie anume iscălită de dumne-ta precum s’au trimis adică la Pândele al 3-lea postel-nicel,spre a le trimite la judeţ şi prin dumne-lor Ispravnicii judeţului să se dea polcovnicului şi poteraşilor.—1811, Maiu 31. (Cod. LXV, fila 77). (2) De la întâiul Divan si Comitet. Cinstite dumne-ta frate biv Vel Vornic Constantine Bălăcene, Excelenţa Sa domnul gheneral-maior i cavaler Şteter viţ prezident Divanului, prin predlojenia ce a trimis la Divan de la 23 ale trecutului Iunie sub No. 4.677, scrie că din tacrirurile ce au luat de la doi hoţi armăşeî, anume Barbul i Nicola şerbi i de la alţi trei hoţi ce sunt la închisorea puşcăriei: Ion Bunea, Tudor Micleuş i Moise Moga, s’au pliroforisit cum că dumne-ta când te aflai epistat al armăşieî aî li luat de la maî sus numiţii trei hoţi doue-decî şi noue cai, însă 19 de la Ion Bunea i Tudor Miclăuş şi 10 de la Moise Moga, cari cai au rămas la dumne ta de a-î da stăpânilor păgubaşi şi fîind-că Excelenţa Sa cere acest respuns din partea dumi-tale de îndreptările ce vei provalisi; de acea aşteptă şi Divanul acest respuns în scris de la dumne-ta ca să-l trimetem la Excelenţa Sa domnul general, spre a vedea. - 1811, Iulie 4. {Cod. LXV, fila 104). Radu Golescu, Isaac Ralet, Mihalache Mânu. (3) Senatorul Milosievicî. Trimite la Divan examenul de la Departamentul de Criminalion ot Moldova, ca să se cerceteze şi acele cuvinte ce le-au aretat Bujor i cu tovarăşul luî la acel Departament ot Moldova, şi de cercetarea ce se va face să trimiţă la Excelenţa Sa.—1810, Ianuarie 23. iCod. LXIII, fila 04). 470 v. a. urechi! Tot atât de uşor era scos din ocnă un vinovat cât lesne era şi trimis Către generalul Engelhard. După două predlojeniî a Excelenţei Tale, ce mi s’au trimis, una de la 20 Septembrie cu No. 3.282 şi alta de la 27 tot ale lui Septembre cu No. 3 420 împreună şi cu copia de tacrir ce sa trimis de la domnul Senator, după aretarea ucigaşului de omeni Bujor, pentru chipurile celor întovărăşiţi cu el în fapta hoţiei, de care Divanul îndată făcând porunci atât aici la spătărie i agie şi armăşie, cât şi la Divanul Craioveî, trimeţând împreună şi chipurile hoţilor după tacrirul Bujor, acum am primit însciinţare de la dumne lui biv Vel Logofătul Costache Samurcaş întâiu dregător al Divanului Craioveî, coprindătore că după primirea poruncii Divanului, ce s’au trimis pentru prinderea acelor 10 lude tâlhari tovarăşii lui Ştefan Bujor, făcend scumpă cercetare în Craiova, la 7 ale acestei luni s’au prins unul dintr’înşiî anume Manea (iar el îşi dice Manaf) căruia nefîindu-î tăgăduită tovărăşia i s’a luat tacrir de urmările sale şi s’au trimis aici la Divan, şi la întrebările ce i s’a făcut pentru cei-l-alţî tovarăşi, înţelegând că la satul Valea-Putineiuluî din sud Mehedinţi mai sunt încă 4 tovarăşi aî lor, dice dumne-luî Logofătul Samurcaş, că pe o parte au trimis poruncă către Ispravnicul judeţuluî, ca să trimită să-î coprinqlă, iar pe de alta au gătit şi pe un Chiriţă buluc-başă al domniî-sale cu câţî-va arnăuţî să mergă iarăşi acolo, şi când era să plece, la 8 ale luneî, vreme trecută din nopte, fiind ca la 3 cesurî, a venit un Petre rachierul locuitor din Craiova şi arătând că la gazda lui au venit şi alt tovarăş de aî hoţilor, anume Nicola Căpitan, carele cum va mânca gata e să plece şi cu tote că la însemnarea ce i s’a trimis după aretarea Bujori de numele fieş căruia numele Nicola nu se arată, fără de numai după audirea semnelor înţelegând că va să fie Tănase şi vrând ca să-l pue în mână şi pe acela maî vîrtos că luase scire, că este gata să plece, au trimis pre numitul bulucbaşa, cu arnăuţî, unde călcându-1 au năvălit asupră-î şi buluc başa întâmplându-se a nu*şî avea armele cu dînsul decât numai un cuţit la brâu, iar hoţul având 6 focuri lângă el, în luptele ce avea amîndoi au proftacsit hoţul şi sloboijlând un pistol în buluc başa l’au împuşcat şi fără de perdere de vreme au şi murit, au maî lovit şi un alt arnăut i un călăraş şi aşa înfricoşându-se şi cei 1-alţî n’aîi îndrăznit de a maî intra în casă şi fiind vremea trecută din nopte au scăpat hoţul; de care însciinţeză Divanuluî întâmplarea ce s’a făcut şi cum că îndată a trimis Divanul Craioveî după dînsul omenî vrednici în tote părţile ca să-l prindă. Maî dice dumne-luî Logofătul Samurcaş, că în urmă luând scire, că şi la ordia de peste Dunăre, unde se află Excelenţa Sa gheneral Zast, maî sunt din tovarăşiî hoţilor, îndată au scris şi acolo, trimiţând şi chipurile lor, spre a se face cercetare, ca găsindu-se să-î prindă, iar pentru hoţul ce se află prins la Craiova cere poruncă de urmare. I s’au scris dumne-luî ca săi trimiţă aicî în bună pază, iar pe de altă parte nu lipsesce Divanul a arăta Excelenţei Tale, trimiţând împreună şi copie după tacrir aceluî Manea, a se vedea de Excelenta Ta. — 1810, Ocfcombro 18. Cod. (LXVI, fila 41.) ISTORIA ROMÂNILOR 471 acolo. Ajungea ea vinovatul să aibă spete, protecţiune. Une-orî, precum am veriut; era liberat din ocnă, după cererea vr unei femei, care declara, că se mărită de bună voie cu ocnaşu. Alte-orî liberarea din ocnă o cerea persona după reclamaţiunea căreia fusese băgat în ocnă. Vechea deşugu-bină se întâlnesee aplicată; aşia la 2 Aprilie 1810 (1). Dăm în note câteva procese pentru crimă şi delicte. (2) Excelenţa Engelhard. Domnul Senator teorisind însciinţarea şi tote hârtiile ee le-a trimis asupra celor ce sunt în bănuială că au tost tovarăşi cu ucigătorul de omenî Ştefan Bujor, găsesce maî vinovaţi pre Ion feciorul lui Tobocî că au fost tovarăş cu Bujor şi pre Vasilie sin Stanciu şi Ion Tobocî fiind sudit nemţesc s’a luat de agenţie au scăpat de la căprarul agenţiei, poruncesce a fi căprarul judecat după pravilă. Şi maî poruncesce, ca să se aducă la judecată toţi ccî vinovaţi în fapta acesta şi cercetându-se pricina cu scumpe* tate, să arete Excelenţei Sale.—1810, Decembrie 7. (Cod. LXIII, fila 22 v.) (1) La 2 Aprilie 1810, I ul Divan, asupra anaforaleî Departamentului de Criminalion iartă de la pedepsa ocnei pre un ţigan ucigaş, tiind-că soţia ucisului l’a iertat şi ea; se va da însă pe chezăşie. (2) Justiţie, Criminalion. întâiul Divan către epistatul Armăşieî, ca pre Const. Oltenu, locuitor din plasa Teleajenuluî, ce l’au trimis aici ofiţerul de acolo, cu însciinţare că beat fiind, şi-a omorît nevasta, iată după predlojenia Excelenţei Sale general Engelhard, scrisă de la 16 ale acestei luni, îl trimite Divanul la acel Departament al armăşieî, ca dumne-lor judecătorii să cerceteze după pravilă vina lui şi osînda ce i se cuvine şi să o arete Divanului în scris prin o anafora, ca şi Divanul să trimită acea anatora către Excelenta Sa, ca să o vadă.—1810; Maiu 20. {Cod. LXV, fila 34). Excelenţa Engelhard. Respuns la nota Divanului cu No. 622, că au poruncit poliţiei ca să tri-miţă pre Tâlmaciul Nicolae, care au furat de la Christea tutungiu nisce lucruri. — 1810, Iunie 13. (Cod. LXIII, fila 7 verso). Excelenţa Engelhard. Poruşnic Runcovski de la isprăvnicatul sud Slam Rîmnic îl însciinţeză că nu s’au trimis de Divan Logofătul Ştefan al lui Inimă-rea ce au luat bard de la un hoţ şi i-aii dat drumul.—1810, Iulie 12. (Cod. LXIII, fila 10 v.) 472 V, A. URECHIĂ O mare dificultate intîmpină administraţiunea ţerii în urmărirea crimelor şi delictelor faţă cu sudiţiî. Excelenţa Engelhard Că Senatorul vecjlend nota Divanului n’au găsit cu cale ca să nu fie şi Luxandra i Maria osândite la învinovăţirea bărbaţilor lor, cari au vrut să omore pre soldat la Focşani cu otravă.—1810, Septembrie 8. (Cod. LXIII, fila 15 verso.) Excelenţa Engelhard. Pentru Mihaiu şi un preot ot monăstirea Golgota, Pavel, ce sau dovedit de hoţi, cari au fost şi cu alţi tovarăşi. — 1810, August 12. (Cod. LXIII, fila 13 verso) Excelenta Engelhard. Că dumne-Iuî Logofătul Samurcaş însciinţeză, că un Dumitru Gheorghe s’au dus cu femeea lui la moră şi acolo a dat’o pe apa Oltului singur el, Să se dea la Departamentul de Criminalion.—1811, Ianuarie 13. (Cod. LXIII, lila 31 verso). Excelenţa Engelhard Că senatorul primind hotărîrea de la cel mai mare comandir al armiei că pre jăfuitorii şi ucigătorii de omeni ce s’au prins în Valahia: ungurul Dinu Ciobanul sin Dragnea, Dimitrie Lungu Ciobanul sin Badea, Radu Duţă dulgherul, cumnatul acestuia Radu şi Stanciu Ciobanul, să fie pedepsiţi cu pe-depsă de morte prin spîndurătore aici în Bucuresci în trei locuri ce Divanul le-a orînduit, iar Ion Giurca, suditul ce a fost tovarăş cu mai sus numiţii, să se trimiţă la consulatul austriacesc, ca şi cu el să se urmeze asemenea în urmă la hotarul nemţesc. — 1811, Ianuarie 13. {Cod. LXIII, lila 31 verso). Excelenţa Şteter. Comandantul de Bucuresci Şulţu, însciinţeză, că un turc; Osman Meemet a furat de la spital 10 ciarşafurî, şi poruncesce, ca să se pedepsescă şi să trămiţă afară în păstrarea jsprăvnicatuluî.—1811, Februarie 2. (Cod. LXIII, fila 34 verso.) Excelenţa Şteter. Domnul Senator teorisincl anaforaoa Departamentului de Criminalion pen- 473 ISTORIA. ROMÂNILOR, La 1811, Maiu şi Iunie, Şteter vice-preşedintele Divanului muntenesc a tru vinovaţii lanuş Miclăuş, ceauşul Stanciu Săleianu, Niţu Brutaru, Gheorghe Rotarii, Stoian Porcarii, Streche Manele, şi Pavel Olteanul, au găsit cu cale ca pre aceşti 9 omeni să se pedepsescă pe uliţele Bucurescilor, liind şi prin scirea poliţiei, trimiţendu se şi la ocnă în vacu lor.—1811, Martie 4. (Cod. LXIII, fia 37 verso.) Excelenta Şteter: Domnul Senator teorisind anaforaoa Departamentului Criminalion pentru vinovaţii Dinu Holteiul, Marin Ciobanii, Andreiu Oprea, au găsit cu cale senatorul a’! pedepsi prin uliţe, şi să se trimită la ocnă în veci, iar lucrurile ce s’au găsit la vinovaţi să se dea celor jăfuiţi de vinovaţi, şi prin scirea poliţiei. — 1811, Marte 4. (Cod. LXIII, lila 37 verso). Excelenta Şteter. Domnul Senator au teorisit anaforaoa Departamentului pentru vinovăţia lui Mihaiu Bologhin, ce au fost tovarăş cu 12 hoţi, a se pedepsi prin uliţele oraşului cu bătaie şi să se trimiţă la ocnă în veci, iar lucrurile ce se vor găsi să se dea jăfuiţilor de vinovaţi, şi prin scirea poliţiei, iar pentru tovarăşii luî să se pue cele mai straşnice mesurî a se prinde.— (Cod. LXIII, fila 37 verso). Excelenta Şteter. Pentru avuţia ce au remas de la vinovaţii Nicolae llianţa i Dimitrie Ilristianoviei, ce au murit, tote acele lucruri să se vîndă prin mezat şi ce bani vor eşi, să se dea celor jăfuiţi. — 1811, Marte 12. [Cod. LXIII, fila 38 verso). Excelenţa Şteter. Cel mai mare comandir Cutuzof teorisind anaforaoa Departamentului de criminalion pentru vinovatul Gheorghe Robul, pentru jafurile şi omorurile ce au tăcut, poruncesee ca să se dedea sub pedepsă de morte prin spînzurătore. — 1811, Iunie 1. (Cod. LXIII, fia 52 verso.) Către slăvitul Divan, de la Vel Vornicul ele Ţera de jos. Dintr’acestă însciinţare ce rni-au venit de la plaiul Slăniculuî sud. Bu-zeu, pe largă pliroforie se va da slăvituluî Divan pentru opt tâlhari ce sau ivit la hotarul ţereî nemţesc!, car! au trecut şi în acel plaiu de au luat mocani de la stâne, şi i au căutat vătaful cu potera, le-au dat de urmă 474- V. A. URRCH1Ă luat unele disposiţiunî constituind nizamul pentru streini şi alţi omeni fără căpătâi din Bucurescl şi din totă ţera. Nu am aflat în condice un asemene nizam, ci numai următdrea notă a Divanului: în hotarul ţereî nemţesc!, ca patru cesurî cale, unde au fost slobodit hoţii pre unul din mocani ce luase de la stână, şi i au aretat că în câtă vreme au fost mocanul prins de la stâna ce se numesce Fetico (?) le aducea tâlharilor hrană, la care stână s’ar li dovedit şi borfe, pre unul din mo canî îl ţin hoţii şi acum, cerendu-1 bani, clicencl vătaful că în câtă vreme vor li cu gazda la acea stână, hoţii nu se pot prinde şi cerend poruncă de are voie să calce acea stână, liind în hotarul ţereî nemţescî, şi chib-zuindu-se de către slăvitul Divan, se va da nizamul de îndreptarea ce se cuvine. — 1811, Iulie 5. (Cod, LXX, fila 129). Dumne ta epistatule al vornicieî de Ţera de jos, la întrebarea ce faci printr’acestă anafora respunde dumi-tale Divanul, că acea stână liind în hotarul ţereî nemţescî nu este volnic vătaful plaiuluî a călca acolo fără de scirea şi voia vecinătăţii, ci să dea de soire oblăduirii ceî de peste hotare, ca ajungând şi unindu-se cu poterile de acolo, să se iea după aceî hoţî ori dincolo, de vor li, orî dincoce de vor trece, ca să ’î prindă seu să ’î omore ; ci dar într’acestaşî chip se va scrie vătafului de plaiu ca să facă urmare. — 1811, Iulie 8. Radu Golescu, Isaac Ralet, Mihalaohe Mânu. Excelenta Sa generalul Şleter. Că, după întărirea senatorului Crasno Miloşevicî, să se orînduiască pedepsa vinovatului Serbu Teodor sin Iov, ce din greşală, prin slobodire de pistol a ucis pe soţia Iul, a se bate cu 50 beţe în falangă şi să i se dea canon bisericesc de către consistorie.—1811, August 5. (Cod. LXYIJ.l, fila 1 v) Excelenţa Sa generalul Şleter. Că hotărîrea ce a trimes’o Divanul pentru vinovaţii Pană Căpăţână, Radu Tudor, Neacşu Avram şi Niţu Preda, spre a se pedepsi şi a se trimete la ocnă, în soroc de doi ani, găsind’o cu cale şi după porunca senatorului ce i-a venit să se pue în lucrare.—1811, August 10. (Cod, LXVIII, fila 2 v) Excelenţa Sa generalul Coronei. • Că după porunca celui mal mare comandir Gutuzov, ce este cîată pentru orînduiala celor vinovaţi bejănar Şerbi spre a se da la judecata criminal ion, trimite la Divan pe unul Panait Stavri bejănarul de la Călăraşi sud Ialomiţa, care din greşală slobozind puşca, a omorît pre un băjănar Enciu Manoilov, de acolo.—1811, August 31. (Cod, LXVIII, fila 2 verso) ISTORIA ROMÂNILOR 475 Către Excelenţa Sa gheneral-maior i cavaler Şteter viţ-prezidentul Divanului. De la întâiul Divan şi Comitet al principatului Valachiei, cu cinste au primit Divanul predlojenia Excenţieî Tale, scrisă de la 27 ale luneî Maiu, cu No. 3.869 dimpreună şi cu copie de pe porunca celui mai mare coman-dir al armiei, Cutozoff, ce este dată către Excelenţia Ta, prin opt ponturi cuprindere în ce chip să se pue în lucrare şi să se păzescă de acum înainte nizamul pentru străini şi alţi omeni, omeni fără căpătâiu, ce se află atât aici în politie, cât şi pre afară prin judeţe, cum şi pentru alte orînduelî, după care Divanul îndată scoţend copii în tocmai după acele ponturi său şi pornit prin tote judeţele, cum şi aici în politia Bucuresci-lor la Spătar şi la Aga, scriind deosebit şi Divanul despre partea sa către Ispravnici, ca întocmai şi întru tote să fie următori.—1811, Iunie 1. [Cod, LXVI, fila 108). Radu Golescu, Isaac Ralet, Mânu vornic, Vel Vistier. Cu tote cunoscutele anteriore disposiţiuni, arestul preventiv se prelun- Excelenţa sa Şteter. Că împreună cu analoraoa ce i-a trimes’o Divanul pentru Dimitrie Panait suditul, carele a slobozit pistolul în Rucăreanul, întărită ca să fie osîndit spre morte, primind şi jalbă de la vinovat, o trimete Divanului, ca să facă al doilea pravilnică cercetare, şi să i se arete, iar până atunci Rucărenul să nu aibă voie a merge la casa sa. —1801, Septembre 19. (Con. LXVIII fila 8 verso.) Excelenta sa Şteter. Trimete Divanului pre Dragomir Batco, ce este în prepunere că ar li o morît pre Gheorghe Oltenul prin o lovitură cu lopata în spinare, împreună şi cu cercetarea ce i-a trimes’o porucicul Butovicî, ofiţerul de la Buzeu, casă se orînduiască la criminalion şi făcendu-se cuviinciosa cercetare, ana-foraoa să i se trimeţă a o vedea.—1811, Septembre 19. (Cod. LXVIII, fila 8 verso.) Excelenţa sa Şteter. Că senatorul este întro glăsuire a se pedepsi Tudor Dogarul sin Stoica cu bătaie prin uliţele Bucurescilor, pentru omorîrea ce au sevîrşit, omorînd pre un Ivan Paşti în bătaie, fiind beţi, şi apoi sa se trimiţă la ocna pe soroc de 5 anî şi după acesta să fie trimes la pocăinţă bisericescă.—1811, Septembre 19. (Coi. LXVIIIr, fila 8 verso.) 476 V. A. URECHI A gea nu numai dile, dar chiar şi luni, de nu anî, şi in acest timp de are- Excelenta sa Sleter. Că senatorul este într’o glăsuire pentru Gheorgdie muncitorul, vinovatul cu furtişag, că după ce se va îndestula năpăstuitul cu furtişag, sâ se pe-depsescă muncitorul prin falangă cu 75 toege şi să se dea pe chezăşie.— 1811, Weptembre 19. [Cod. LX I 1LL fila U verso ) Excelenta sa Şteler. Că senatorul este într’o glăsuire cu anaforaoa criminalului şi cu părerea Excelenţei sale, ca să se bată în falangă cu toege 20 Marin Rudaru şi Miliail Jimblarul, pentru hoţie de multe lucruri şi să se trimită la ocnă, în soroc de 6 luni.—1811, Septembre 20. (Cod. LXVIII, fila U verso.) Excelenţa sa Sleter Să se slobodă Ioan Cociu, slujitor de la sud Argeş, carele din greşală prin slobodire de pistol a împuşcat pre un stegar.-1811, Septembre 22. (Cod. LXVIII, JUa 10 v.) Excelenţa sa Şteler. Pentru Badea sin Vasile, Gheorghe Ciobea şi Lazăr Moşoroiti, ţigani domnesc! învinovăţiţi de hoţie şi de împotrivire cănd a vrut său prindă, că hotărîrea senatorului este a se bate numiţii vinovaţi cu câte 75 toege in falangă şi prin vrednică chezăşie să se slobodă. Divanul să împlinescă porunca.—1811, Octombre 2. (Cod. LX VIII. fila 12 e.) Excelenţa sa Şteler. A se slobodi Miliail, băiatul de vîrstă ca de 15, anî carele din greşală, prin slobodire de puşcă (când nisce hoţi au călcat un sat) a ucis un om, negăsindu-se vină întru el—1811, Octombre 2. [Cod. LXVIII, fila 12 v.) Excelenţa sa Sleter. ♦ j Pentru vinovatul Ion Holteiul, cojocar, carele a furat multe lucruri cu puţină sumă de ban! de la stăpînul seu, doctorul Manolache, fiind-că la întrebările ce i Ca făcut de doue ori, sa pedepsii, s’a bolnăvit şi stăpânul seu îl iartă, să se slobodă pe chezăşie.—1811, Octombre 2. [Cod. LXV11L fila 12 v.) ISTORIA ROMÂNILOR 477 stare preventivă nenorociţii închişi puteau să moră de fdme. In 24 Martie Excelenta sa Şteler. ' Pentru vinovatul Matei sin Radul ce a fost în hoţie cu 14 hoţi, cari au jăfuit pre 10 locuitori ot satul Gorganul, după anaforaoa criminalion teorisită de senator, să se pedepsescă vinovatul cu bătaie prin uliţele târgului şi să se trimeţă la ocnă, în soroc de o ani.—1811, Oct. 2. (Cod. LXVIII, fila 13 r.) Excelenţa sa Şteter. După anaforaoa criminalion senatorul este într’o glăsuire pentru Marin Şerbul de la Şiştov, ce a omorît pe femeea unul şerb Ivan, ca să se pedepsescă numitul în Bucurescî şi să se trimiţă la ocnă pe un an, apoi să se orînduiască în pocăinţă bisericescă.—1811, Oct. 9. (Cod LXVIII, fila 13 v.) Excelenta Sa Şteler. Răspunde la analoraoa criminalionulul, ce sa făcut asupra lui Ion Holteiul Buză, care în beţie a omorît pre fata unui preot, Drazna, că senatorul gă-sesce a se bate prin târg şi a se trimete la ocnă, în soroc de 5 ani, apoi să se dea în pocăinţă. -1811, Octombre 18. [Cod. LXVIII, fila 14 v.) Excelenta Sa Sleter. Pentru vinovaţii Dragomir Bucur i Dumitraşcu Mihalcica, ce a vrut să jătuiască cu arme casa diaconului Radu, senatorul este într’o glăsuire cu departamentul, cu Divanul şi cu Excelenţa sa, a se bate prin uliţe şi a se trimete la ocna pe trei ani, şi după ce se vor slobodi să se dea sub priveghere. 1811, Octombre 18. (Cod. LX VUf fila 14 e.) Excelenţa Sa Şteler. A se trimete Ia ocnă în soroc de 5 anî şi a se bate prin uliţe Moise Moga, Tudor Miclăuş şi Ivan Nicolae, vinovaţi cu furtişag de vite, iar vitele negăsindu-se stăpânii, să se vîndă şi banii să se dea la cutie, fiind aşa porunca senatorului. —1811, Octobre 18. (Cod. LXVIII, fila 14 ?*.) Excelenţa Sa Şteter. Că Senatorul este într’o glăsuire cu anaforaoa criminalion pentru vinovaţii Stan Chingă şi Marin cu furtişag de b bol, şi fugind de la înehisore au’mal furat 6 cal, să se bată prin uliţe şi să se trămită la ocnă pe un an; iar caii vîndendu-se să se trimită la vornicia obştirilor. — 1811, Octombre 18. (Cod. LX VIII, fila 15 verso). 478 V. A. URECHIA 1811, însuşi ofîcerul rus de pe lângă isprăvnicatul Jiuluî-de-Jos (Dolj) în-sciinţeză pre Şteter, că la puşcăria din Craiova sunt 48 omeni închişi şi nu li se sevîrşesc pricinile mai în grabă (1). In temniţa de la Focşani se afla la 1811 un numer de ţeranî închişi de mai bine de un an de dile, pentru simpla neplată de vinăriciu. Aceştia ca să potă astîmpera fomea, aii fost siliţi să 'şî vîndă copiii! Generalul Şteter comunicând acestă scire Divanului, ordonă liberarea nenorociţilor ţeranî şi dispune, ca arestul preventiv să nu trecă peste una lună de dile (2). Crosurile seu temniţele ajungeau ast-fel pline peste semă de arestaţi de se încingeu bole epidemice printre dînşiî (3). Ca să scape din temniţe hoţii seu presupuşii criminali recurgeţi la orî ce mijloc, precum spargere de temniţe, orî chiar de ocnă şi când era posibilă conruperea străjerilor (4). 1 2 3 (1) Cod. LXIII, fila 40 verso. (2) Excelenta Sa gheneral Şteter. Că s’aiî însciinţat cum că la grosul isprăvnicatuluî ot Focşani, sar li ţiind nisce locuitori închişi maî mult de un an, pentru plata de vinăriciu, cari de fome au fost siliţi să-şî vîndă copiii; Divanul pe de o parte să po-ru ncescă a se slobodi, iar pe de alta să dea de scire la tote isprăvnica turile ca, pe la grosurî, pre nimeni maî mult decât o lună să nu ţie, în care vreme să se şi săvîrşescă prin hotărîre treba ce vor fi avend, pentru care Divanul să pue privigherea sa a se conteni acest catahrisis.—1811 August 5. (Cod. LXVIII, fila 1 verso). (3) Excelenţa Sa Şteter. La arătarea criminalului ce face către Excelenţa Sa, că vinovaţii de la puşcărie aflându-se în strîmtore mor fără de vreme, dă deplină voie Departamentului, ca după cercetarea ce va face vinovaţilor, pentru ceî ce se vor dovedi nevinovaţi, făcend anaforale, să le trămiţă Excelenţei Sale a le întări, şi prin chezăşie să se slobodă. — 1811, Octombre 3. (Cod, LXV 11 fi fila 12 verso). i'4) Excelenţa Sa gheneral Şteter. Că vinovaţii Dimitrie Cărbunescu şi Ivan sin Gheorghe, ce au fugit de la ocnă, să se bată cu câte 100 beţe în falangă şi să se trimită iarăşi la ocnă după porunca Senatorului. — 1811, August 10. (Cod. LXVIIfi fila 2 verso). ISTORIA ROMÂNILOR 479 Pentru a împedeca pre cât posibil abusurile la condamnări de criminalion, sentinţele date de Divanul Craiovean şi de cel din Bucurescî asupra anaforalelor departamentului criminal, erau supuse la aprobarea preşedintelui ambelor ţerî. Surghiunurile la monăstirî continuă a fi întrebuinţate adesea ca pedepse nu numai corecţionale, dar şi penale. Unul, Oostache Papazoglu, e surghiunit la monăstirea Mărgineni, «că şi-a. eşit din minte şi pricinuesce norodului gâlcevurî, necinste şi bătăi, âmblând şi cu arme asupra luî şi pentru ca să nu se întîmple a face cuî-va-şî şi vre-o altă hat a maî mare de primejdie, Divanul, pentru ca să-şî vie în simţire, l’a trimes surghiun (1).» Excelenţa Şteter. Că poliţia din Bucurescî a însciinţat că din arestanţiî vinovaţi ce au avut la înehisore pentru 3.600 ruble asignaţiî de la un neguţător Surav-ţov, un Teodor Stoianov a scăpat de la caraulă şi să se facă publicaţie ca să se prindă.—1811, Februare 28. {Cod. LXVIII, fila 37 verso). De la Departamentul de criminalion. După poruncă, însciinţăm prea slăvituluî Divan că acest jăluitor Gheor-ghe sin Popa se află pătimind la închisorea puşcăriei încă de la doue ale luneî Octombre din anul trecut, după pîra stănânu-seu, un Bănică Braşo-venul, suditul austriacesc, că i au furat din marfă postavuri; iar după cercetarea acestei judecăţi, ce s’au făcut pricineî, nu s’au putut descoperi de vinovat şi pentru îndreptarea luî s’au însciinţat prin anafora de la dece ale trecutului Noembre, aşteptând să iea săvîrşită hotârîre şi porunca prea slăvituluî Divan pentru slobozirea jăluitoruluî. — 1811, Iunie 22. (Cod. LXX. fila 110 verso). Constantin Stolnicul, Constantin Paharnicul, Sărdarul Constantin. De la întâiul Divan si Comitet. Dumne-ta cinstitule al armăşieî de vreme ce dumne-lor judecătorî Departamentului de criminalion dau pliroforie Divanului printr’acestă anafora că după cercetarea ce au lăcut nu s’au găsit vinovat jăluitorul Gheorghe sin Popa Lefter, poruncesce dar Divanul să se slobodă de la închisorea puşcăriei prin chezăşie sigură pe om. — 1811, Iunie 24. [Cod. LXX, fila 110 verso). Radu Golescu, Isaac Ralet, Mihalache Mânu. (1) Cod. LVI, fila 52 v. Excelenta Sa generalul Şteter. Ca să se bată cu 200 beţe Ioniţă Altăntop vinovatul şi să se trimiţă la 480 v. a. urechiA O femee Paraschiva clin Câmpu-lung e surghiunită la monăstirea Din-tr’un lemn, pentru că a tost bănuită că era ţiitore unui Nicolae Rucărenu. Noroc pentru ea că a putut proba, că de 2 ani de clile nu mai este la Rucărenu], ci măritată, la casa bărbatului eî (1). O altă femee, fata Eienca, e surghiunită tot la mănăstirea dintrun lemn, dar acesta pentru că a vrut să otrăvescă pe Luminăţia sa Ecaterina Ca-ragea (2). * 2 mănăstirea Hurezul sud Vâlcea, unde să-şi petrecă tută viaţa pentru relele sale urmări, după anaforaua departamentului criminalion.—1811, August 10. [Coti LXVIII, fila 2 verso.) li) De la Divan către dumne-lor Ispravnicii of sud Muscel. De la 17 ale acestei următoreî luni scris răspunsul dumne-vostră, ce aţi trimis Divanului, pentru o Paraschiva famee de aci din Câmpu-lung, ce să fost trimes mumbaşir cu porunca Divanului ca să o ducă surghiun la mănăstirea dintrun Lemn, Vam primit, prin care fiind că ne daţi dumne-vostră pliroforiă, că numita Paraschiva, ce ni să arătat de ţiitore a dum-ne-luî Nicolae Rucărenul, sunt doi ani de când se află lipsită din casa Rucărenuluî şi mai vîrtos că acum este şi măritată şi se află la casa bărbatului eî; scriem dar dumne-vostră, să rămâie nesupărată numita Paraschivă femeea, arătând acesta poruncă a Divanului şi orînduituluî mumbaşir, ce se află trimis acolo, ca să nu pue în lucrare cea d’întâiu poruncă cu care s’a trimes, ci să-î dea numitei femei bună pace, ci după deosebita poruncă ce are mumbaşirul a aduce pre Rucărenu aci, să urmeze a aduce şi pre bărbatul acelei Paraschive, şi atunci cercetându-se pricina, în ce chip se va da porunca Divanului se va face urmarea. -1808. Ianuarie 30. (Cod. LIV,\ fila 240) (2) La 11 Novembre 1809, Divanul Lrirnete la mănăstirea Dintrun Lemn din Vâlcea surghiun pe fata Eienca ce a vrut să otrăvescă pe Luminăţia 8a Ecaterina Caragea. (Cod. LX, fila 30) Maî iată un cas de surghiun la mănăstire: De la Divanul Principatului Terii Iîomânesci. Cuviose Egumene al sftnteî mănăstiri Mărgineni, fiind că Dumitrache sin răposatul Vasile biv Clucer de Arie, după rele urmările lui şi netrebniciile cu care se portă, să osîndit a se face surghiun de aici din Bucurescî, iată cu sluga Divanului, zapciu spătăresc, se trimete aci la monăstirea cuvioşieî tale; dec-î îndată ce va sosi acolo, numai decât să-l ieî în zaptul cuvioşieî tale, supuindu-l si la înveţătnra cărţii şi până nu vei primi a doua poruncă a Divanului, din mănăstirea Mărgineni să nu fie slobod a eşi; de a căruia ISTORIA ROMÂNILOR 481 O pedepsă din nou introdusă în principate este trimiterea condamnaţilor de la ocnă, la lucru la vre-o cetate (1). Nu numai pre ceî condamnaţi la ocnă, ci şi pre cei condamnaţi la bătaie, şefii muscali în 1811 îi trimit la lucrul de cetate. întrebarea gravă a neresponsabilităţeî minorilor şi a nebunilor na rămas neagitată la anii de care ne ocupăm. In Iulie 1812, criminalionul cerceteză afacerea junghierei a 5 omeni de către un ţăran nebun din judeţul Brăila. Justiţia recunosce neresponsabi-litatea acelui nenorocit (2). Un Şerban sin Stoica Ţiganul, în 1811 fură multe lucruri, atât de la stăpânul seu, cât şi de la alţii, încă şi de la trecătorii din stradă, răpea căciulele şi fugea. Şerban era încă minor neavencl de cât 18 ani. Justiţia voesce să-l considere ca nedeajuns responsabil, dar senetorul preşedinte ordonă să fie pedepsit Şerban prin terg şi să se trimită la ocnă în soroc de 5 ani (3). Justiţia criminală a avut de a se ocupa de caşuri derivând din răsboiu. Aşa a fost caşul lui Taca Bim başa, creştin acuzat de Divanul muntenesc, primire să aibi a da adeverinţă în scris la mânile orînduituluî mumbaşir. 1807, Decembre 5. (Cod. LIV> fila 189) Manolache Creţulescu, Ştefan Văcărescu, Barbu Văcărescu, Antonie postelnicul, Constantin Bălăcenu. (1) De la întâiul Divan şi Comitet. Cinstite dumne-ta epistatule al armăşiei, fiind-că pentru arestanţii ce ne-au trimis dumne-luî vornicul Manolachi Lahovari întâiul dregător al Craiovei este predlojenia venită la Divan, scrisă de la 13 Octombre, sub No. 8.182, de la Excelenţa Sa proin viţ prezident, coprindetore, că pre omenii ce i-au trămis Gheneralul Zas, la ocnă, să se trămiţă aici la Excelenţa Sa ca să ’i trămiţă la lucrul cetăţei, unde se află gheneralul Tucinov, de acea poruncesce Divanul dumi-tale, ca pre toţi acei arestanţi, ce sau trimis de Divanul Craiovei, să ’i trămiţi la Excelenţa Sa viţ-prezidentul. 1811, No-embre 30. {Cod. LXX; fila 201 verso). Radu Golescu. Isaac Ralet. Excelenţa Sa Şteter. Că Senatorul răspunde la anaforaoa de criminalion ca să bată cu 50 toege pe Ion Ciorogarul ce au furat 6 cai, şi să se trimită la lucrul cetăţei. — 1811, Octombre 11. (Cod. LXVILl9 fila 14 verso). (2) Cod. LXIV, fila 80 verso. (3) Vec}! Cod. LXVIII, fila 12 verso, din actul 2 Octombrie 1811. V. A. Urechiă. — Istoria Romanilor. 31 482 Y. A. URECHIĂ că a fost trădător înclinat cu Turcii şi că el a condus pre Turci la pră-dăciune în Bucurescî şi pe aiurea. întâiul Divan cere luî Engelhard voie să pedepsescă pre «acest nelegiuit Taca .... după pravilă, aici în politie în vederea tuturor, spre pildă şi altora asemenea luî» (1). (1) Creştin partizan Turcilor. Către Excelenţa Sa generalul Engelhard.—Cu cinste facem are tare Excelenţei Tale, că între robii turci ce s’au adus de decindea aicea, am audit că s’au adus şi un Taca bim-başa creştin, care acesta veî sei Excelenţa Ta, că de multă vreme aflându-se aici în ţeră, venit fiind de la patria luî întru sărăcie, aici s’au chivernisit cum se cade după potriva luî, metaherisindu-1 dregătorii şi zabiţiî aî politiei după vremi şi în slujbă de bulucbăşie, iar la let 1806 când au năvălit neprietenii turcî aici în Bucurescî, toţî ceî-1-alţî buluc-başî, arnăuţiî câţî nu erau în slujba spătăriei şi a agieî s’au tras pe la casele lor, iar el s’au înclinat cu Turciî şi necontenit îî povăţuia ca să ardă şi să jăfuiască politia Bucurescilor, arătându-le casele şi hanurile în care atuncî într’acea undă îşi pusese boeriî, neguţătorii şi partea biseri-cescă averea lor în păstrare, în cât putem dice, că Turciî s7aîi arătat cu maî multă dorire către politie, căcî de ar fi urmat povăţuirilor luî, negreşit politia şi locuitorii săi împreună cu averea lor ar fi pătimit o mare primejdie şi desevîrşită prăpădenie; apoî vădând numitul Taca, că nu şî is bândesce răuluî cuget al său, a pune Turciî în faptă povăţuirile luî, tocmaî asupra fugeî Turcilor, că aicî când prea puternicile împărătescile oştirî se porniseră a intra în politie, el a năvălit la sfînta Mitropolie şi spărgând uşile bisericeî a hrăpit câte-va lucrurî şi odore bisericesc!, şi însoţîndu-se cu Turciî, au fugit împreună cu eî la Giurgiu, unde aflându-se câtă-va vreme şi făcendu-se bimbaşă, adică căpetenie peste câţî-\a ostaşî turcî, n’au contenit a se înconjura pe la mărgini, une-orî atacarisind străjile împărătesei de la avant-posturî, alte orî omorînd şi jăfuind pre ticăloşii locuitori, apoî trecând decindea s’au dus la Turtucaia, aflându-se tot căpetenie al ostaşilor turcî şi împotrivitor prea puternicilor oştirî, până când prin răsboiîi s’au isgonit de acolo, precum este sciut Excelenţei Tale; lăsăm a dice, pentru poliloghie, şi arăta pe anume câte alte urmări protivnice şi vrăjmăşescî au maî făcut acest nelegiuit creştin în diastima acestui răsboiu împotriva şi a legeî luî şi a datorieî ce avea către acestă ţeră de unde s’au folosit şi s’au chivernisit, şi în loc de a se arăta cu slujbă şi cu credinţă spre folosul ţăreî, el împotrivă s’au arătat vîndiător, vrăjmaş şi tâlhar asupra făcătorului seu de bine şi asupra creştinităţiî, căcî ca un creştin ce era nu trebuia să facă acestă nelegiuire şi spurcate urmări şi căpetenie de ostaşî turcesc, şi să ridice armă asupra împărătescilor şi creştine oştirî; de aceea cu toţii de obşte şi ca din partea ţării rugăm pre Excelenţa Ta, să bine-voiescî a face arătare Luminăţiei Sale maî marelui comandir al armiei şi mântuitorului ţăreî, ca să poruncescă a se da acest nelegiuit Taca sub judecata Divanului, ca să i se facă căduta osîndă, după pravilî, aicî în politie în vederea tuturor spre pildă şi altora asemenea luî. — 1810, Septembrie 10. [Cod. LXVI, fila 33). ISTORIA ROMÂNILOR 483 Un important proces penal este acel din 1812 Maiii, al luî Manole Grecu, dis Craioveanu şi al luî Curtu Cârciumarul, împreună cu alţi locuitori din satul Petranî, acusaţî de 3 Ruşi, că au ucis nisce muscali, prinşi cu contrabandă de spirtuose. Acest proces se pote vedea în notă (1). (1) Către prea Slâvitul Divan. De la Depertamentul judecatei criminalion. După buirdisma Prea Slăvituluî Divan, de la 10 ale următorului Maiu, ce s’au dat la copia după predlojenia Excelenţei Sale dumne-lui gheneral- maior i cavaler Rîpnischi viţ prezident, de la 4 ale aceştia, cu No......... ca să facem cercetare celor ce au pricinuit uciderea a doî omeni rusescî şi cu anafora să se arate hotărîrea după pravilă şi obiceiul ţereî, primin du se la închisorea puşcăriei pîrîţiî vinovaţi, lude nouă, pe anume: Manole Grecu, ce se poreclesce Cara Man, de felul lui după Marea Albă, vîrsta ca de ani 46, necăsătorit, şi de 14 anî lipsit de la locul luî, s’au aflat pentru întâiu la Galaţi hrănindu-se cu neguţătoria, apoî au venit la Sili-stra şi la Brăila, unde împreună cu frate-seu şi alţii luând apaltul vinului şi a rachiului, numitul Cara-man căuta slujba acesta; Curtu cârciumarul sin Stoian, vîrsta luî de anî 40, familieş, de felul seu locuitor din sud. Ialomiţa, şi de o jumătate de an locuitor la satul Pietroiu, ţinutul Brăilei; Dobrea Holteiu, croitor, vîrsta luî de anî 26, sin Stan pârcălabu, locuitor birnic la numitul sat Pietroiu; Petre Surdu sin Dima, vîrsta luî de anî 40, familiaş, birnic la satul Pietroiu; Necula Gaură, vîrsta luî de anî 35, familieş, birnic tot la acel sat; Arhip Cojocarul, vîrsta luî de anî 28, familieş, birnic ot tam; Constantin Holteiu sin Necula, vîrsta luî de anî 22, născut, crescut la acel sat Pietroiu; Mihalcea sin Radu, vîrsta luî de anî 30, familieş, birnic ot tâm; Vasilache Coru, holteiu, de anî 20, Scorţă ot tam, carî sunt trimişî de la dumne-luî comandantul Brăileî împreună cu cercetarea ce o au făcut la faţa loculuî asupra pricineî omorîţilor, ci după poruncă înfăţişându se la judecată numiţii cu pîrîţiî lor, treî Ruşî anume: Vasile, Costea şi Călin, ce s’au aflat şi aceştia amestecaţi la urmărî împreună cu ceî omorîţî, maî d’întâiu s’au teorisit tote cele scrise de către comisia cercetăreî care citindu-se în auclul pîrîţilor de iznovă, s’au ispitit şi de către acestă judecată osebit fîeş care şi fără tăgăduirea lor s’au descoperit urmarea într'acestaşî chip: Manoil Cara Man, unul din pîrîţi, la 17 ale trecutului Februare mergend la podul de la Şiret, ce trece la Ga-laţî au găsit acolo pre un Rus aducend din acea parte doue fedeluşe cu vin, urmarea căruia fiind împotriva contractului seu, ce (ţice că l’ati avut cu stăpânirea de acolo, că nimeni să nu fie slobod a aduce vin sau rachiu de aiurea, au luat de la acel Rus vinul şi calul ce au avut, slobodindu-1 pre dînsul, care cal era să-l ducă la dumne luî comandantul Brăilei să-î facă îndestulare, şi Cara Man atuncî maî zăbovindu se la acel pod, în deseră s’au întors pe calul ce-1 luase de la acel Rus, mergend la cârciuma luî, ce este în drum aprope de satul Pietroiu, unde, după cum mărturisesce chiar cârciumarul, că maî nainte de venirea luî Cara Man au fost veniţi 484 V. A. URECHII Să nu închidem acest capitol, fără de a aduce nisce acte din care se la acea cârciumă rîndurî noue Ruşi, cari bend 12 oca vin se îmbătaseră şi acei Ruşi cum au sosit Cara Man după sfinţitul soreluî cupridendu-1 dinaintea cârciumeî, unul dintr’înşii apucând calul de frîu să ’1 iea, iar Cara Man călare fiind pre dînsul au lovit cu biciul peste mână pe acel Rus, şi dintr’aceea au vecjut pre Ruşi cu toţi năvălind asupra lui, Cara Man; după ce l’afi dat jos de pe cal au început să-l bată, trăgendu-1 îl duceau tîrîş unii de piciore, alţii de mâni şi de cap, depărtându-1 de la cârciumă peste câmp şi cu acel cal au fugit unul din Ruşi, iar Curtu cârciumaru din strigările lui Cara Man ce audia să mergă să dea scire la sat, ca să vie cu omeni să-l scape, că-1 omoră Ruşii, auclindu-1 atunci pre Cara Man strigând pre alţi, cârciumarului încă i-au luat Ruşii punga şi el încălecând aii mers cu pripă în sat, dar nimeni din locuitori ce aii găsit şi le-aii spus pricina lui Gara Man n’au voit, ci mai mulţi i-aii dis, că nu pot merge, nopte fiind şi că aii trebuinţă cu zapciul lor, ce venise în sat şi aşa s’aii întors singur la cârciumă, iar Cara Man scăpând din mânile Ruşilor au alergat la sat, aflând întâiii pre Dobrea şi pre Ion fratele Mihalciuluî, cu toţii le-aii spus pricina cerendu-i să mergă într’ajutoru-î, să apuce pre Ruşi pentru galbenii ce i-aii luat şi i-au trimis la cârciumă unde era Curtu, iar el au mers la zapciul Mateiu Căpitanul, aretându-i că l’au bătut Ruşii şi i-aii luat punga cu 53 galbeni şi bani amestecaţi de taleri clece, cum şi done asignaţii de taleri 50; rugând pre zapciii, i au dat pre un Gheorghe Slujitorul cu poruncă de au luat pre pîrîţii locuitori făcendu-le şi lor cunoscut paguba ce-î făcuse Ruşii precum şi însuşi ei mărturisesc, dicend şi acesta, că din îndemnarea lui Cara Man, ca să mergă la Ruşi să-i lege ducendu-i la mai marele lor, şi cum-că orî-ce se va întîmpla însuşi va fi respunijletor; la acesta nici Cara Man, n’au putut face tăgăduire; aîi mers la cârciuma unde are cârciumă Curtu, unde acolo fiind doue pusei pline ale lui Cara Man o puşcă au luat-o sin Stan Pârcălabul, altă puşcă au luat o Curtu câr-ciumarul, avend şi Cara Man puşca ce o purta asupră-şi, aii dat un pistol şi lui Arhip, iar un Nedelco veni şi el cu puşca lui care acesta nu s’aii trimis de dumne-luî comandantul Brăilei,.................pentru dînsul în cerce- tarea de acolo, că de şi au slobozit puşca lui asupra Ruşilor, dar n’au luat foc, mărturisindu-1 într’acestaşî chip chiar şi pîrîţii vinovaţi, iar cei ce n’au avut arme erau cu ciomege şi de la acea cârciumă pornindu-se lude 15 şi cu Cara Man către bordeele de locuinţă, unde se aflau acei Ruşi, au mers mai întâiii la bordeiul ce l’a fost sciut că este al preotului Ruşilor; nefiind preotul a cerut la preotesa o slugă; ducendu-î le-au aretat bordeiul lui Petroh pârcălabul cerut de dînşii şi Gara Man dicend tovarăşilor lui de au înconjurat pe afară ca să nu scape vre-o unul din ftuşiî ce vor afla înăuntru, el cu Arhip mergend într’aeel bordeiu au urmat după dînşii şi cârciumarul Curtu, dar dice că el îndată iarăşi au eşit afară păzind la uşa bordeiului şi împreună cu Dobrea şi Nedelcu ceî ce a fost cu arme într’aceea undă auţlindu-se strigările slugeî preotului ce luase împreună cu dînşii până le-au aretat bordeiul, strigând în limba rusescă, fără de prelungire s’au pomenit şi ei, adică ceî de la uşa bordeiului cuprinşi de Ruşi, ce năvălise către tovarăşii lor ceî ISTORIA ROMÂNILOR 485 vede că jureconsultul căminarul Nestor, întrebat de Divan ce pedepsă este fără de arme să nu-i lase, că-î omoră Ruşii, i aceia măcar nici cuvînt nu le-a răspuns şi cu tote că cei coprinşî ce dic că s’au depărtat înapoi cât au putut să scape, strigând iarăşi să nu fugă ceî 1-alţî că vor fi omorît în bordeiu pre jupân Cara Man şi pre Archip, dar nici atunci ne-audind cuvînt de la tovărăşii lor, tot într’acea undă s’au potrivit, pogorându-se Ruşii la Ruşi, loviră cu ciomege, pentru că întâiii pre Dobrea lovindu-1 peste mână la umere s’a lovit şi Curtu cârciumarul şi peste mâni cum ţinea puşca, aperându-se, atunci audind trăsnet la bordeiu care este mărturisit că Archip după ce a eşit cu Cara Man din bordeiu împreună cu un Rus ce ’1 scoseseră afară, vedend sgomot 1’aii fost lăsat şi aii slobozit pistolul în văzduh, dar pre nimeni n’au rănit, iar numiţii socotind pornirea că este asupră-le de Ruşi, mai întâiii Nedelco, cel ce n’au cercat lovire aii tras cu puşca sa asupra Ruşilor şi n’a luat foc, după dînsul slobodind Dobrea, apoi aii slobodit puşca şi Curtu cârciumarul, dintr’acele cărora împuşcări audind vaet dintr’aceî Ruşi, ei împreună câte trei aii fugit de acolo şi către cârciuma de unde porniseră şi mai nainte pe drum aucjind strigarea lui Cara Man chiămându-şî tovărăşii, s’au împreunat cu toţii şi s’aii dus la cârciumă, unde după ce au băut trei oca vin făcend şi vorbă că s’au amorît din Ruşi, de acolo noptea s’aîi risipit mergând fieş-care pe la casele lor, şi a doua di sfetindu-se că s’a omorît doi Ruşi, s’aii ridicat cu toţii la închisore de către dumne-luî comandantul Brăilei, şi după cercetarea ce li s’a făcut i-aîi trimis aici către Excelenţa Sa viţ prezidentul; deci dintr’aceştî lude noue pîrîţi la vina omorîţilor, cârciumarul Curtu şi Dobrea sin Stan Pârcălabu, sunt fără tăgăduirea lor descoperiţi că din slobo-direa armelor ce a avut s’aii omorît acei doi Ruşi, nopte fiind, a cărora urmare s’au sevîrşit şi nu din nevoie şi primejdie ca să scape viaţa, pentru care pravilele împărătesei la cartea 60 titlul 51, S. . . . poruncesce, că cel ce de nevoie va sevîrşi ucidere să se osîndescă la surghiunire de ani 5, drept aceea dar judecată pre amîndoî aceştia împreună şi cu a lor... Cara Man ca un pricinuitor de s’a luat cu arme din care s’au sevîrşit câte trei, să se trimiţă la ocnă în sorocul cel rînduit de pravili, iar ceî-l-alţi lude şase ce n’au avut arme şi nici s’au împotrivit, nu se învinovăţesc, să se sloboclă; iar hotărîrea cea desăvîrşită rămâne a se face de către prea slă-vitul Divan.—1812, Maiii 24. [Cod, LXXII fila 89). Constantin Stolnicu, Constantin Medelnicerul, Constantin Calistrat Şătrar I)e la întâiul Divan şi Comitet. Analoraoa acesta a judecăţei Departamentului Criminalion fiind urmă tore pravilelor, o întăresce Divanul şi poruncesce, ca prin dumneluî epis-tatul armăşiet să se facă urmare întocmai, adică acei lude trei vinovaţi, ce în dos se arată, să se trimiţă la osînda ocnei în soroc de cinci ani, iar ceî-l-alţî lude s i se slobodă—1812, Maiu 29. (Cod. LXXII, fila 91 verso). Constantin Ghica, viţ prezident, Constantin Samurcaş, Isaac Ralet, Barbu Văeăresou, Vel Vistier. 486 V. A. URECHTĂ a se da celui care înşelă şi care dă mărturii mincinose, acesta răspunde, că pedepsa lor este identică cu a plastografilor: surghiunul şi confiscarea avereî. Dar în obiceiurile ţărei a fost până acum numai surghiunul (1). întâiul Divan şi Comitet aprobă părerea lui Nestor de a se pedepsi înşelătorul Hurmuz cu exilul la mănăstirea Sinaia (2). * 1 2 Anaforaoa Spătarului. In judeţul Romanaţilor se află un Iancul Jianu şi un Scarlat Fărcăşanu, asupra cărora este mare bănuială că metahirisesc fapta tâlhăriei, după urmările lor, avend fieş-care câte o cetă de omeni înarmaţi, precum şi la 19 a trecutului Aprilie, s’au călcat un neguţătoraş de către tâlhari în satul Scărişora dintr’acel judeţ, luându-1 dioa din biserică, pre care căznindu-1 l’au şi omorît şi polcovnicul za poteră aflându-se în judeţul Oltului âmblător cu polcovnicul şi căpitanii acelui judeţ pentru tâlharii ce s’au ivit acolo, au luat scire pentru călcarea acelui neguţător şi îndată trecând în judeţul Romanaţilor, au cercetat de acea întîmplare şi arătându-i chiar fratele omorîtu-luî, că tâlharii aceia au fost patru inşi din omenii numitului Jianu, s’au dus după dînşiî şi vrend să-i ridice pre toţi acei ce sunt dovediţi într’acest fel de urmări, ca să-î trimiţă aici, s’au împotrivit zapciul plăşei şi n;au îngăduit a-î rădica şi fiind-că acum se trimit volnicii spătăriei de a se aduce mai sus numiţii cu omenii lor aici spre cercetare, nu lipsiiu a arăta slă-vitului Divan, ca să nu se întîmple a se mai împotrivi cine-vaşi de acolo la rădicarea numiţilor. — 1812, Maiu 6. (Cod. LXXII, fila 38 v.). Vel Spătar. (1) Către slăvitul Divan. Cu tote că pentru acest fel de înşelăciune pravilă într’adins la pravilele politicesci nu se află, iar pentru acei ce sciu adevărul şi nu ’l spun şi cu acest mijloc înşală pre dregător şi iau voe seu poruncă, scrie curat pravila politicescă, că unii ca aceştia să se pedepsescă cu pedepsa plastografilor şi pedepsa acelora este: să se facă surgun, şi avutul lor să se ia pe sema cămărei împărătesei, iar după obiceiul pămîntului numai surgun s’au făcut şi după poruncă nu lipsim a arăta. — 1812, Marte 6. {Cod. LXXII, fila 8). Nestor Căminar. (2) De vreme ce porunca pravilelor este într’acesta-şi chip, precum se arată printr’acestă anafora a dumne-lor boerilor nomichi, de aceea porun-cesce Divanul, dumi-tale epistatule al spătăriei, ca pre acest pîrît Gheorghe Hurmuz, rădicându-se de aici prin zapciu spătăresc, să-l trimiţi surgun la mănăstirea Sinaia din sud. Prahova, unde poruncesce Divanul cuvioşieî tale egumene de acolo, să-l ţii pre pîrît cu bună pază înăuntru monăstirei şi fără de al doilea poruncă a Divanului să nu fie slobod a eşi de acolo, â & ISTORIA ROMÂNILOR 487 Justiţia în Moldova. In Moldova nu găsim prefaceri însemnate în organisaţiunea justiţiei, sub administraţiunea rusescă dintre 1806—1812. Nu este aşa cu Basarabia. Aci, la Chişineu, Ruşii creează diverse autorităţi administrative şi judecătoresc! de natură a areta, încă înainte de 1812, intenţiunea lor de a rusifica şi de a păstra cel puţin Basarabia. Aşa există în Basarabia, în Iunie * 1811 şi dec! înainte de deslipirea eî de Moldova, un comitet, care portă titulatura de «vremelnicescul comitet al obla-stiel Basarabiei.» Atributele acestui comitet sunt în primul loc administrative. Maî există tot în (Jhişineu şi Curţi judecătoresc!. Una din ele se chiamă Departamentul al 2lea. Un act procesual din 27 Iunie 1811, menţioneză şi despre un alt Departament (Jis întâiu. Judecători! la aceste Departamente sunt român! Moldovenî. Intre aceia este citat Sovetnicul Başotă, acel despre care un jăluitor, Iancu Kogălniceanu, dicea cu ironie, că: se fălesce că scie Pravilele şi obiceiurile acestui pămînt. Din actul ce dăm în notă, se vede că primul Departament este o instanţă de felul primului Divan or! comitet din ţera românescă, căcî jălui-torul Iancu Kogălnicenu scrie: «că numai Departamentul întâiu în oblastia acesta este poruncitorii şi împlinitorii, iar nu şi Departamentul al 2*lea, care este numai judecătoresc. Subordinarea Departamentului al 2-lea la comitet, o indică petiţiunea Iu! Iancu Kogălnicenu prin vorbele: «me înfăţişez întracestă tânguitore jalbă la cinstitul comitet, rugându-me cu adâncă plecăciune, ca să intre în cercetare: cum a putut acestă presutsvie (Departamentul al 2-lea) a păşi peste pravilele şi legiuirile acestui pămînt, ce este el încredinţată şi a me obiş-dui, fără să-mi facă cât de puţină întrebare ca o presutsvie judecătoreseă? (1). iar pentru acestă netrebnică femee, de nu va voi bărbatu-seu să o ma! ţie, se poruncesce dumi-tale epistatule al păhărnicieî, să o trimeţ! şi pre ea iarăşi cu mumbaşir zapciîi spătăresc la schitul Viforâta, unde se poruncesce cu-vioşie! tale stariţă de acolo, să o ţi! în bună pază şi fără de al doilea poruncă a Divanului să nu fie slobodă a eşi de acolo. — 1812, Martie 9. Polcovnic Loghinov, Manolache Creţulescu, Isaac Ralet, Barbu Văcărescu. Vel Vistier. (1) Iacă petiţiunea lu! I. Kogălniceanu : Către cinstit vremelnicescul Comitet din oblastia Basarabia, în 27 Iunie 1811, de la Iancu Kogălniceanu. Dumne-luî Sărdarul Iordache ce este Sovetnic în presutsvia judecătorescă Departamentului cil 2-lea împreună cu dumne-luî Vasile Kaţiki, dând 488 V. A. UEECHIĂ «.......Deci după asemenea, sciind nemărginita iubire de dreptate a împerătesceî sale măriri şi sciind că numai Departamentul întâiu în oblastia acesta este poruncitore şi împlinitore iar nu şi Departamentul al 2-lea, care este numai judecătoresc, me înfăţişez prin acestă sîrguitore jalobă la cinstitul comitet, rugându-me cu adâncă plecăciune, ca să intre în cercetare, cum au putut acestă presutsvie a păşi pravilele şi legiuirile acestui pămînt ce este eî încredinţată şi a me obijdui fără să-mî facă cât de puţină întrebare, ca o presutsvie judecătorescă? şi să se întrebe şi pre dumne-luî Sovetnic Başotă: ce interes l’au silit ca să me obijduiască cu asemenea nadpis iscălit numai de dumne-luî, în vreme când eu nu ceream alta de cât numai lucrarea obiceiului pămîntuluî şi după pravile să fiii pus la cale pentru acestă protivnică lucrare a presutsvieî judecătoresc!........» Acestă jalobă ori «npoiUfNi*» este scrisă şi în rusesce faţa în faţă cu ro-mânesce. Ceea ce era boerul Nestor în Muntenia, era Andronaclie Donicî în Mol dova, ba chiar şi maî mult de cât atât. Andronache Donicî este jurecon-sultul cel maî celebru, la data acesta, de şi n’am putea spune, decă deja legenda scia, că Andronache Donicî: Putea găsi şi în pilaf De la vre-o lege paragraf (1). Andronache Donicî va continua o însemnată carieră şi sub domniile reînfiinţate după pacea de la 1812 dintre Turcî şi Ruşî. Aşa la 1817 îl găsim mare Vornic în Moldova. jalobă la aceeaşî presutsvie, unde se află dumne-luî Serdar Iordache Sovetnic, cu aretare, că aii să iea de la mine 14.773 leî, acea presutsvie fără să intre maî mult în cercetarea pricineî şi fără să me întrebe şi pre mine, după obiceiul acestuî pămînt, orî prin scris cu povetcă, sau prin întrebare prin cuvinte în presutsvie, ce bani sunt aceştia? şi de pe ce? şi care este pricina de me împotrivesc a nu-î plăti? ce numaî după jaloba numiţilor, părtinind Sovetnicul Serdarul Iordache, au slobodit ocaz la poliţia de aicî, ca să me apuce cu tărie şi numaî decât să împlinescă aceî banî de la mine. De acestă lucrare după ce m’am însciinţat, cu jalbă însu-mî m’am înfăţoşat la acea presutsvie, rugându-me ca să nu păşască presutsvia peste pravile şi obiceiul pămîntfiluî, ce sunt pentru asemenea pricini, precum maî pe larg cinstitul comitet se va pliroforisi din însăşî alăturata jalobă ce înfăţişez prin copie tălmăcită, şi în loc să dobândesc îndreptare mi s’a dat jalobă cu nadpis în apoi, obijduindu-me cu totul dumne-luî Sovetnicul Basota, acel ce se fălesce că scie pravilele si obiceiurile acestui pămînt. (1) Vom cla portretul acestui om de lege al Moldovei, după tabelul îu culori depus ia Academia Română» ISTORIA ROMÂNILOR 489 Familiile boerescî, cari plus-minus, sub administraţiunea rusescă, ocupă comitetele şi departamentele de justiţie sunt: Ghica, Canta, Balş, Sturdza şi Roset. Din cele de mâna a doua sunt maî numerose şi mereu schim-bătore. Intre cele de mâna a doua; din causă de scăpărăciune, figureză nume de familii vechi moldovenesc!, ca: Tăutesciî, Urechesciî, Crupenski, Dimă-chesciî, Costăchesciî, etc. (1). CAP. XXIII. Finance. Studiul nostru asupra financelor ţeriî românescî îl reluăm de la reîntor-cerea în Bucurescî a domnului Constantin A. Ipsilante, adecă din luna Decembre 1806. Principalele dări continuă a ti: oeritul, vinăriciul, dijmăritul; fumărîtul, tutunăritul şi căminăritul; sărăritul nu dispare, ci din contră; ocnele şi vămile continuă a constitui un venit important al ţereî. După ce înceteză a fi venituri ale Coronei, ele sunt numite venituri ale casei împărătesei. Ore-care adaos la veniturile vistieriei va proveni din bălţile Brăilei, după cucerirea acestei cetăţi şi din vămile Giurgiului, Brăilei, etc. încercări de dări noue asupra spirtoselor vîndute în cârciumile din totă ţera şi crearea apaltuluî cărţilor de joc, încă din timpul ocupaţiuniî aceştia a Muscalilor sau făcut. In 1812 s’au impus o dare specială asupra scutelni-cilor şi poslusnicilor boerescî şi monăstirescî. In definitiv, starea visterieî între 1806—1812 a fost tot maî grea şi, precum vom vedea, în maî multe rîndurî au recurs la împrumuturî cu grele dobândi. Să studiăm maî de aprope documentele relative la fie-care dare. Oeritul. Acestă dare primi adăogire sub pretext de a se plăti banii Vi-dinuluî; când cu Pasvantoglu. Căîmăeămia, care ţinu locul până la întor-cerea luî Const. A. Ipsilante din Decembre 1806, decretă îndoirea oerituluî încă înaintea reîntorcereî Domnitorului. Acesta se grăbi să confirme îndoirea otărîtă de căimăcămie; prin cărţi deschise către judeţe şi prin un manifest către ţeră. In anexe dăm cartea deschisă, prin care Constantin A. Ipsilante aprobă perceperea îndoitului oerit justificându-1, că va servi întru ii) Iordache Urechiă Logoletul, Alecu Urechiă şi economul Vasile Urechiă maî apoî Protopop de Hârlau, tatăl Clucerului Alexandru, cu care la regulamentul organic sa înfiinţat tribunalul judecătoresc din Piatra-Nemţ, sunt principalii membri aî familiei Urechiă dinainte de 1821. Autorul aceste! opere e fiul Clucerului Alexandru. 490 V. A. URECHIĂ întîmpinarea trebuinţelor de hrană a împerătescilor oştiri, venite pentru folosul şi mântuirea tuturor (1). Adaosul la oerit din 1806 sa arendat deosebit. Acel adaos urcă darea de oie la bani 10 şi ploconul după obiceiu până la 10 oî po bani 1 şi de la 10 în sus a bani 80 de nume. Bârsanii şi ţuţueniî ardeleni şi alţi su-diţl, pentru vite mari, caî, boi, bivoli, plătesc văcâritul străinilor, adică de vita mare, câte bani 33 şi de vita mică, pe jumătate. Moldovenii cari veniaii de-şi păsceau turmele în judeţele Rîmnicul-Sărat, Buzău, Brăila, etc., încă erau datori să plătescă oeritul, ca văcăritul străinilor, dar cu mult maî ridicat, la 66 bani de vita mare, adică îndoit ca Ardelenii. Acestă dare o aflăm menţinută pentru economii Moldoveni şi în 1812 (2) Vitele Logofătului Balş sunt însă scutite de asemenea oerit. Lectorele nostru scie deja, că Bălşesciî erau cei maî cu influenţă boieri moldoveni pe lângă Muscali. De acestă înrîurire se folosesc, se vede, îşi pe lângă guvernul muntenesc (3). Oieritul (respective văcăritul străinilor) era urmat adesea de cercătura oierituluî, care dădea maî tot-d a-una ocasiune de noue abusurî (4). Pe anul 1807, oeritul se vinde asemenea cu îndoială, de la 10 bani, adică oeritul ajunge 20 banî de oie şi se îndoiesce şi ploconul, adică câte 2 bani în loc de 1 de oie şi respective câte 80 banî, de la 10 oî în sus de nume. (1) Vedî actul la anexe. (2) Totuşi în 1809, Octombre 30, comitetul (Divanul I), vedend că oeriî Moldoveni refuză a plăti oeritul, sub cuvînt că l’au plătit în Moldova, otă-rîse să nu maî fie obligaţî la o nouă plată de oerit în Muntenia pe cât timp au răvaşe de asemenea plată. (Cod. LXIV, fila 6.) (3) Comitetul scrie Ispravnicitor de Rîmnicul-Sărat să oblige pre oieriî moldoveni din acel judeţ să-şî plătescă oieritufi atară de oile dumne Iul Logofătului Balş, care au a fi nesupărate de oierit, după coprinderea porunceî Divanului, ce vi s’a trămis. Cod. LXIV, fila 69 verso.) (4) l(o Constantin Alexandru Ipsilante Voevod i gpd. — Cinstit şi credincios boerule al Domniei Mele dumne-ta Vel Vistier Constantin Filipescu, fiindcă slujba oerituluî de când au început a se căuta şi până acum, suntem încredinţaţi că au luat sfârşit, şi s’au făcut taxilul banilor, drept aceea poruncim, ca numai decât să se scrie pe afară taxildarilor acestei slujbe, să se seole şi fără de zăbavă să vie aici cu toţii banii spre a-şi încheia socotelele, atât cu gazda Huzmetuluî, cât şi cu visteria, că după aceea avem a trimite Domnia Mea omeni credincioşi aî noştri ca să caute cercătura acestui Huzmet al oerituluî.—1807, Ghenarie 3. (Cod. LlVy fila 10 verso). ISTORIA ROMÂNILOR 491 De bună semă că îndoiala numerătoreî se face la 16 parale de turmă şi la 8 parale de revaş de tot numele. Cele-1 alte condiţiunî seu ponturi, cu care e arendat oeritul pe 1807, se pot vedea în documentul ce dăm în anexe (1). Ponturile oerituluî pe 1808 sunt cu puţin schimbate de acele din 1807. In anul acesta sudiţiî Bârsani ca şi pămînteniî, afară de Mitropolie, 3 episcopii, monăstirile mari, metocele lor, Veliţii boerî, de la Vel Ban, la Vel Clucer de arie, jupânesele veduve de acestaşî rang şi ceî cu hriso-vele domnescî, au a plăti oeritul de oie po banî dece şi ploconul după obiceiu, până la dece po banî unul şi de la 10 oî în sus, po banî 80 de nume. Bârsanii i ţuţueniî ardelenî şi alţî sudiţî, ce vor avea vite marî în ţerăî caî, boî, vacî şi bivolî să plătescă văcăritul străinilor, adică de vită mare câte banî 33 şi de vita mică pe jumetate, dar nu şi pentru sugetorî; nu-maî tunşiî şi mânzaţiî se socotesc vită mică şi pentru aceştia se plătesce văcăritul pe jumetate. Ceî din Moldova seu din ţera turcescă vor plăti de vită câte banî 66, după obiceiu. Pentru caprele ce au strîns neguţătoriî zalhanalagiî nu vor plăti pe cele ce le vor tăia până în dioa de Sf. Dumitru, iar de aci înainte vor plăti oeritul ca ţeraniî, după vechiul obiceiu. Cele-l-alte condiţiunî privesc obligămîntul proprietarilor de vite de a nu le ascunde şi oprirea abusurilor din partea perceptorilor (2). Dăm în anexe ponturile de îndoială a oerituluî pe 1808, îndoială ce sa otărît numaî în primă vera anuluî 1809, adică după ce pe 1808 se percepuse un rînd de oerit. In Cod. LVII (arch. statuluî) fila 36, se conservă minuta ponturilor oerituluî pe 1809 (3). Nu maî încărcăm volumul nostru şi cu aceste ponturî puţin diferind de cele pe aniî anteriorî. Odată promulgată, îndoiala oerituluî, va continua şi pe 1810, 1811, 1812. Asemenea cercătura nu va lipsi de a veni să agraveze abusurile dăreî. Ponturile oerituluî pe 1810, oeritul de primă-veră, adică îndoiala, sunt promulgate în 12 Aprilie 1810 (Cod. LVII, fila 67 verso) şi tot cu indica-ţiunea: «oeritul îndoit pentru împlinirea grabnicelor trebuinţî ale oştireî.» Cu referinţa la «oeritul îndoit» dăm în anexe, la acest capitol, următo-relor acte : (1) Vedî anexele. (2) Cod. LXVI, fila 16 verso. (3) Ponturile slujbei oerituluî pe lot. 1809, Sept. 24, oerit îndoit pentru «ajutor la împlinirea arabnicilor trebuinţe si cererile ostăsescl ce ni se fac.» [Cod. LVII, fila 36). 492 V. A. URECHIĂ Anexa 6 si 7 din Aprilie 1811, dau ponturile de vîndare a oerituluî pe acest an, cu 300.000 şi apoi din 20 Iulie 1811 dăm pitacul Divanului către vătaşiî de plaiu cu instrucţiuni relative la catagrafiarea oilor şi vitelor ciobanilor ardeleni, cari încep a se pogorî din munţi şi merg la bălţi, pe la judeţele sudice ale ţăriî. Se va percepe de oie bani 10 şi poclon de la una până la (Jece po bani unul, iar de la 10 în sus bani 80 şi de nume-rătore parale 4 şi pentru revaş parale 8, cum şi vacantul străinilor de 33 bani de la vita mare şi pe jumătate de la cea mică. Pe 1811 Vornicul Mânu este cumpărător dăreî oerituluî în totă ţera. Cu acesta se ordonă vătaşilor să se corespondarisescă. Anexa 8 e Pitacul Divanului din August 1811 către Ispravnici, dându-le instrucţiuni noue pentru perceperea neabusivă a oerituluî, a văcărituluî de la sudiţî şi musafiri. Anexa 9, ne arată că Vornicul Mânu a cedat întreprinderea oerituluî, ce cumpărase la cochil veachl, către Vistierul Moscu, în Septembre 1811. Anexa 10 şi 11 arată împotrivirea colonizaţilor serbî şi bulgari de a plăti oieritul şi maî ales în ’oiala. întâiul Divan intervine la autorităţile superiore rusescî, că acei veneticî să fie obligaţi a împărţi cu ţăranul român greutăţile ţeriî. Anexa 12, dă cunoscinţă despre căutarea slujbeî oerituluî pe 1812, avend a se percepe câte parale 17 de oie şi de capră. In 1812 aflăm scutite de oierii oile şi caprele schitului Ciolanu (1). Asemenea se scutesc oile pandurilor din 4 judeţe, de peste Olt, ce se află în slujba împerăteseă. Oile Şerbilor şi Bulgarilor încă se scutesc în 1812. Cu referinţă la darea oierituluî avem încă de adus două serii de acte. Prima ne arată, că încă din 1807 cumpărătorii oierituluî au creat multe dificultăţî vistieriei şi au reclamat despăgubirî diverse. Deja în 1807 întreprinzătorii oerituluî se lepădă de întreprindere. Domnitorul trimite re clamaţiunea în cercetarea Divanuluî şi hotăresce ca acesta să facă soco-tela oerituluî. Divanul la 8 Aprilie 1807, raporteză Domnitorului resulta-tul cercetăriî (2). Asupra acestuî raport al Divanuluî, Constantin A. Ipsilante găsesce cu cale de a supune pre cumpărătorii taxildarî şi slujbaşii lor la jurămînt în Mitropolie, că n’au primit maî mult nici un ban peste cuprinderea poir turilor vinderii. Domnitorul pretindea, că cu catalirisis, adecă cu abusurî, au prelevat destui bani, ca să nu maî ceră despăgubire (3). (1) Vecjiî anexa. (2) Vecii anexa 14. (3) Vecii anexa 15. ISTORIA ROMÂNILOR 493 Reclamaţiunea acesta a cumperătorilor dării oierituluî nu se termină cu resoluţiunea Domnitorului, de maî sus. Ei găsesc mijlocul, să intereseze pre generalii muscalî şi de sigur şi pre uniî din boeriî Divanuluî şi procesul lor revine; generalul Serghie Lascarov intervenind la Divan pentru îndestularea lor. Divanul, la 20 Noembrie 1807, răspunde luî Lascarov, prin raportul ce dăm în notă şi prin care implicit recunosce dreptatea reclama-ţiuniî cumperătorilor oerituluî, decât pentru îndestularea lor nu găsesce alt mijloc fără numaî să se percepă şi pe următorul an îndoiala dăreî, că aşa să se potă plăti 251.893 leî reclamaţî de întreprinzători. Ba încă Divanul maî adaoge, că pentru cusur, adică pentru restul ce ar maî fi de plată «vom face apoî deosebită chibzuire, de unde să se plătescă, fără de a se supăra locuitoriî (1). In 1810 se întîmplă iarăşî reclamaţiunî din partea întreprindătorilor oerituluî. De astă dată Divanul recunosce, că întreprinZetoriî au dreptate, că li s’au căşunat pagube din causa sudiţilor, cari nu li au plătit la timp dare, aşa dar ca să-î împace, hotărăsce prelungirea dreptuluî de percepere încă pentru câte-va lunî pentru aceştî întreprinzători (2). A doua serie de acte se referă la abusurile ocasionate de taxildarî, adică de perceptorii dăriî oerituluî. Se fac, ca după obiceiu, multe abusurî de taxildarî. Se rînduesc agenţî, cari în fie-care judeţ să cerceteze asemenea abusurî la oerit şi la vinări-ciîi (3); dar de sigur se dă cu acesta numaî ocasiune nouă de abusurî. Asemenea abusurî au dat loc la repeţite cercetări, precum se pote vedea din anexa, Anexa 18 este o proclamaţiune către locuitoriî dajnicî din totă ţera prin (1) Vecii anexa. (2) Vecjî anexa, (3) De la întâiul Divan şi Comitet. Se orînduesce om într’adins de fie-care judeţ, ca să cerceteze abusurile slujbaşilor şi a taxildarilor vinăricerî, cari au năpăstuit pre locuitori, luân-du-ie maî mult decât cuprinderea ponturilor, adică luând de la oile pămîn-tenilor de oie maî mult decât 20 de banî şi îndoite ploconele, de una până ia 10, plocon 2 banî de oie, iar de la 10 în sus, ori câtă sumă de oî, fiesce-care stăpân nu are să dea plocon maî mare decât un taler şi banî 40 de nume şi de numerătore câte 8 parale de turmă şi de răvaş de tot numele câte 4 parale. Vinăriceriî să nu ica maî mult decât câte 4 parale de vadră şi câte 4 parale de cramă şi 2 parale pentru răvaş (Cod. LVI, Ma 90.) Fără dată, dar este din Noembre 1808. 494 V. A. URECHiĂ care li se spune încă odată, că n’au a plăti oerit decât 17 parale de oie şi de capră, i de miel şi de ied şi câte doue parale pentru răvaş, de nume, iar ploconele şi paralele de numerătore au lipsit, că nu au a maî plăti, nici pentru vite morte seaii pentru peî. Prin anexa 19 este însărcinat Logofiţelul Costache; să cerceteze abusu-rile taxildarilor oerituluî şi să restitue locuitorilor toţi banii ce aceştia vor fi luat maî mult. Divanul mustră energic pre Ispravnicul de Prahova, că a împedecat pre mumbaşirul trimis în cercetarea abusurilor, de a-şî face datoria. «Ori te-aî întovărăşit la jafuri cu slujbaşii?» întrebă Divanul pre acest Ispravnic. Cercătura, care se dedea în întreprindere ca şi însăşi darea, am vedut că şi ea era un nou mijloc de abusurî. Dăm în anexele trei acte relative la cercâturâ. Cercătura din 1809 avea să se facă numai până la 10 Martie, anul următor. Anexa 20 constitue cercătura pe anul 1809. Anexa 21 amintesce cercătura pe 1810 în anumite judeţe: Anexa 22 se ocupă de cercătura anului 1812. Din 1810 dăm doue acte cu referinţă la oeritul Moldovei, din 21 Aprilie 1810, pomenind de dificultăţile percepereî văcăritului (respective a oerituluî) de la sudiţî; şi altul regulând la ce dare au a fi supuşi ciobanii moldoveni cari trec cu turmele în Muntenia. (1) Vinăriciul. — O dare nu mai puţin importantă decât oeritul a fost vină-riciul. Şi acesta, din causa greutăţilor invasiunii, a fost îndoit. Vinăriciul se percepea tomna până la 15 Februarie anul următor. Abusiv însă taxildarii^ continuau a percepe acestă dare şi maî târdiu (2). Ca şi oeritul, vinăriciul a fost îndoit. Cel puţin, în 1806 s’a adaus doue parale la vadră peste 5 bani, obicinuitul vinăriciu. La 29 Decembre 1806, Constantin A. Ipsilante, promulgă asemenea adaos. Deja la 1801, August 7, Divanul propusese lui Const. A. Ipsilante adaosul la vinăriciu până la 9 bani de vadră din 5 cât era. Pe la 1801 Domnitorul legitimasă asemenea adaos pe nevoile aduse ţerii de Pasvantoglu. Acum se legitimă pe nevoile întreţinerii oştirii rusescî. Dăm în anexa 26 documentul din 29 Decembre 1806> din care se vede, că locuitorii nu se supuneau a plăti adaosul la vinăriciu. Domnitorul ordonă Ispravnicilor, să explice locuitorilor motivele acestui adaos, ba chiar direct printr’o pjociamaţiune de el dată, Domnitorul explică locuitorilor şi se silesce a legitima adaosul (3). La 4 Ianuarie 1807 Domnitorul ordonă Ispravnicilor: (1) VedT anexa 23. (2) Ve(}i anexa 24 şi 25). (3) Ve(jî anexa 27. ISTORIA ROMÂNILOR 495 Ico Constantin Alexandru Ipsilante Yoevod, domn amîndorora terilor Moldovii şi Valachiei.— Dumne vostră Ispravnicilor ot sud... sănătate; cu tote că într’aceste (Jile vi s’au trimes poruncile Domnieî-mele pentru oerit şi vinăriciu îndoit, ca să daţi mână de ajutor şi să fiţi silitori pentru împlinirea banilor, şi banii să-î trimeteţî la Domnesca nostră visterie, dar şi acum de isnovă ve poruncim, ca împreună cu taxildariî ceî orînduiţî, să căutaţi aceste slujbe, făcend tot felul de silinţe şi dând tot cuviinciosul ajutor slujbaşilor pentru împlinirea banilor, pe cari adică şi ceî ce vor fi strînşî pe la ta-xildari şi ceî ce se vor fi aflând pe la slujbaşî şi ceî ce vor fi a se maî strînge, împlinindu î fără de zăbavă pre toţî deplinî să-î trimeţî drept aicî la Visteria Domieî Mele şi pe lângă acesta să teorisiţî şi socotelele slujbaşilor, cu luare aminte, ca nu care cum-vaşî să se fi făcut de către dînşiî vre-un catahrisis la căutatul acestor slujbe şi fiţî sănătoşî. 1807, Ianuarie 4 (1). O mesură maî gravă iea Căimăcămia remasă după din noii eşirea din Bucurescî a luî C. Ipsilante. La 18 Septembre, 1807, Căimăcămia elice, că «din luminata poruncă I. Sale (Ipsilant) fiind-cănu se pot ajunge din huz-meturile domnescî.... s’a amestecat şi milele monăstireseî ale spitalelor şi schiturilor şi bisericilor, ce le aii prin hrisove domnescî. Se iau dar de la aceste vinăriciul din diversele popore, dacă nu tot, cel puţin în o bună parte (2). Cumperătorul vinăriciuluî din totă ţera românescă pe anul 1807 a fost Vornicul Mihail Mânu. Acesta a sub arendat întreprinderea. Aii urmat apoi proces între sub-arendatorî cu Mihail Manu; proces în care a intervenit şi Divanul ţereî românescî, care a supus la jurămînt, prin carte de blăstem, pre sub arendatorii, cari pretindeau că n’aii putut percepe adaosul de 2 parăle la vadră (3). La multe abusurî dedea loc de-apururea perceperea vinăriciuluî. In anexele 31, 32 şi 33, dăm acte constatând asemenea abusurî. Nu numaî taxidlariî abusaii şi jăfuiau, sub pretext de percepere de vinăriciu, ci adese şi înşişi cazacii, ori slujitorii daţi pe lângă vinăricerî în ajutor la percepere (4). La 1808 vinăriciul este de 6 bani de vadră, cu acestă hotărîre: «Ca să lipsescă cu totul acea încărcătură din 10 una, ori la 10 doue ce se făcea în anul trecut; slujbaşii să nu dea revaşe orbe la plata vinăriciuluî, orî a zăticni slobodirea vinurilor cu cererea de deosebită plată şi cu nume de avaet pentru slobozenie.—24 August, 1808 (5). (1) Cod. LIV, fila 12 verso. (2) Anexa 22. (3) Vedî anexele 29 şi 30. (4) Vedî anexele 31, 32 şi 33, (5) Cod. LVI, fila 27 verso. 496 V. A. URECHIĂ La Cochii vechi au luat acest vinăriciu tot biv Vel Vornic Mihalache Mânu. La 1809, nu se face nici o scădere la dare şi se dau porunci către Ispravnicii din judeţe pentru a da mână de ajutor vinăricerilor, taxildarilor şi slujbaşilor la căutatul slujbei şi la împlinirea banilor, însă după ponturile Divanului, «ca să nu se întîmple din pricina neajutorului d-vostră vre-un keder şi pagubă şi înşişi D-vostră veţi fi răspundătorî, fiind*că slujba vinăriciului este husmet al Vistieriei. 1809.—August 27 (1). Reclamaţiuni destule contra purtărei taxildarilor şi slujbaşilor vinăriceri. Una din supărările ce se făceau vierilor era de a nu le mesura vinul îndată până ce nu se otărau să facă câte vre-o «prosforâ» vre-o mituire, că doar le vor mesura buţile să-l potă 'vinde, ori pune în pivniţe (Anexa 34). Dăm în note diverse acte relative la cercetările abusurilor taxilda-rilor-şi unele instrucţiuni interesând perceperea, (anexele 35, 36', 37; 38). Una din ele e relativă la pogonăritul la care vor fi supuşi Moldovenii din Focşani, cari au vii în judeţul Râmnicul Sărat (Anexa 39). Sub anexele 40, dăm acte menţionând despre diverse abusuri făcute de vinăriceri şi unele cercetări urmate (Vedt anexele 40). In 1811 Noembrie, Divanul reclamă la generalul Comino contra ofice-rului muscal din judeţul Râmnicul-Sărat, că acesta învita pre proprietarii de vineturi, să nu se supună la plata de vinăriciu şi mai bine să'şi pără-sescă viile. Divanul a fost dat ordin, ca vecinii să culegă viile părăsite şi din produsul cules să se îndestuleze vinăricerii, iar vinul rămas să stea sub îngrijirea Ispravnicilor (!!). Divanul cere lui Comino să ordone oficerilor ruşi de judeţe, să nu se arate de acum înainte cu împotrivire pruncilor Divanului, ci când li se va părea vre-una că nu este cu orînduială, să însciinţeze Excelenţei Tale şi Exc. Ta găsind bună acea părere a dumne-lor va porunci Divanului cele ce vor fi de cuviinţă.—1811, Noembrie 9 (2). Ispravnicul Niculescu de la Râmnicul-Sărat era însă înţeles cu vinăricerii. Aceştia îl cumpăraseră cu 3000 taleri ruşfet şi Ispravnicii dăduse cumpărătorilor vinăriciului dreptul de a jăfui pre proprietarii de vii. Divanul a aflat despre acesta şi, în 10 Martie 1812, a trimis un mum-başir să împlinescă cei 3.000 de lei de la Ispravnic, să-i aducă la visterie, şi de se va împotrivi Ispravnicul să-l aducă şi pe el (3). Vinăriciul producea sume importante pentru*visterie. Logofeţia cea mare (1) Cod. LVI, fila 79. (2) Cod. LXVI, fila 158. (3) Cod. LXIV, fila 26. ISTORIA ROMÂNILOR 497 a obiceiurilor avea dreptul la un havaet din slujba vinăriciului. In 1811 Novembre logofătul cel mare al obiceiurilor reclamă analogia de havaet şi din adaosul făcut de două parale la vadră. La 12 Noembre Divanul respinge acesta pretenţiune, dicend că marele Logofăt de obiceiuri are a primi havaet câte 2 taleri 75 bani de pungă, însă nu din banii visterieî, ci preste aceşti bani. Iar în vremea oblăduire! de acum, a luat marele Logofet numai la cele doue parale de vadră iar nu la 10, căci adaosul este pentru ajutorul oştirilor împărătesc!. [Vedi anexa 65). Şi în 1811 să iea tot îndoit vinăriciul (1). A treia dare importantă în folosul visterieî este dijmăritul şi cercătura lu!. Acestă dare constă din perceperea unu! imposit pe stup! şi pe. porci. Se plătea câte 8 parale de bucată, însă doue parale din aceste 8 se considerau ca plata «răvaşului» adică a recepise! de plată. Cu timpul însă se adaoseră paralele cu pricină de ciuruc si plocon si parale de numerătore.» Mult abus se tăcea cu perceperea acestei dar! şi numerose erau recla-maţiunile ce Divanul primea din totă ţera. Aşa la 1807 August căimăcămia ţări! românesc! trimite circulară către tot! Ispravnici!, să împedice abusurile acsizarilor. (2). La 20 Iunie 1808, întâiul Divan hotărî se nu sc maî iea ca dijmărit de cât cele 8 parale de stup or! de porc şi ca darea să se preleve numa! (1) Volnicie vinăricerilor De anul acesta cu let. 1811, August în taler! 850.000. De la întâiul Divan şi Comitet al Principatului Valahii. Vîndarea vinăriciului pe acest an cu let. 1811, pentru grelele cheltuel! ce are’ vistieria a întîmpina cele trebuinciose ale prea puternicelor împărătesc! oştiri, s’au găsit cu cale a se lua vinăriciul ca şi în anul trecut, de vadră po parale (Jece de la dajnicî, i câte două parale de răvaş de nume, iar privileghiaţiî i panduri! din patru judeţe ot preste Olt, ce se află în slujba împărătescă, să nu se supere, iar paralele de cramă i altele cum şi încărcăturile, or! la vedre sau la ban!, cu totul să lipsescă, cum şi milele mănăstiresc! iarăşi au să se păzescă, păzindu-se întru totă coprinderea ponturile ce la vale se orînduesce; aşijderea au să plătescă vinăriciu şi toţi sudiţiî ce vin aic! în ţeră, şi cu acest mijloc au cumpărat dumne-luî biv Vel Serdarul Costache Ştefănescu de la kokivek! vinăriciul din totă ţera. S’au dat dar acestă carte a Divanului,...................ce s’au orîn- duit de boerul cumpărător taxildar la sud............carele să aibă volnicie a orîndui slujbaş! în tote poporele acestuî judeţ, să caute venitul slujbe! cu urmarea ponturilor ce se arată maî jos. (Vedi ponturile în anexe). (2) Vecjî anexa 66. V. A. Urechiă.—Istoria Romanilor. 32 498 V. A. URECHĂ până la 10 Septembre al anului. Cele l-alte «ponturi» orî condiţiunî se pot vedea în actul din anexe. Cod. XXVII, fila 28 verso, cuprinde ponturile, adică condiţiunile întreprinderii dijmărituluî. Pre acest an şi pre anul următor şi dijmăritul să percepe cu adaos, tot în interesul întreţinerii oştirilor rusesc!. Importanţa dijmărituluî din 1809 se vede de acolo, că Vornicul Radu Go-lescu bau cumpărat, oferind statului 289.000 taleri. Venitul dijmărituluî ca şi al vinăriciuluî au servit, în 1810, pentru plata unor împrumuturi lăcute de visterie (Anexa 68, 69.) Perceperea acestui venit s’a întins după cucerirea Brăilei şi a Giurgiului şi la acele părţi, dar cu anevoie se putea face acestă percepere pe acolo, din causa oficerilor muscali, car! puneau pedică taxildarilor dijmărituluî, ca să beneficieze dînşiî de ore-carî sume de banî de la proprietariî de porci şi stupi (1). Vînclarea cercătureî dijmărituluî pe 1810, se face pe termen fix, până la 27 Octombre, 1810 (2). In dioa de 1 Maiu 1811 se publică arendarea venituluî dijmărituluî, prin următorea circulară: De la întâiul Divan şi Comitet al Principatului Valahiel. — Cinstite dumne-ta Vel Aga, fiind-că slujba dijmărituluî din totă ţera este a se da în vîndare, al căruia soroc este cel d’întâiu la dece ale acestei luni, cel de al doilea la cincî-spre-dece şi cel de pe urmă la 20, poruncesce Divanul să publicarisescî acesta la toţi de obşte, ca verî-cine va fi muşteriu să vie la Divan la numitele soroce, unde este a se face vîncjarea, şi de urmarea porunceî, să aibă Divanul răspunsul dumi-tale în scris.—1811, Maiu 1. (3) Radu Golescu, Isaac Ralet, Vornicul Mânu, Vel Logofăt. Continuă diverse alte slujbe maî puţin producetore şi unele maî mult (1) De la întâiul Divan.— Cinstite dumne-ta Vel Spătar, fiind-că la 15 ale acestei luni este să se facă întâia strigare a veniturilor din ţinutul Brăilei şi a slujbei dijmărituluî din totă Vaîahia mare şi cea mică şi la 20 de clile este să fie a doua strigare, cum şi la 25 a treia strigare, când este să se dea siîrşitul, să aibî dar a face publică la toţi de obşte: cine vor fi muşterii spre a se afla la Divan în numitele orînduitele soroce, unde este să se facă strigările şi vîndarea.—1811 Maiu 13. /Cod. LXV fila 82 verveso) Radu Golescu, Isaac Ralet, Mihail Mânu, Vel Vistier. Asemenea pitac s’a făcut şi la Vel Aga. Asemenea pitac s’au făcut şi la starostea de neguţători. (2) Vecjî Cod. LVII, fila 731. (3) 0od. LXV, fila 54 verso. ISTORIA ROMÂNILOR 499 considerate ca havaeturî. Aşa continuă tutunăritnl, (vedî pe 1810 ponturile de la 25 Iulie Coci. LVII, fila 69 verso) i pogonăritul streinilor. Acesta sa mai scădut în 1809. (Cod. LVII, fila 70 verso) Licitarea dijmărituluî pe anul 1811 se face împreună cu licitarea tutu-nărituluî şi pogonărituluî străinilor. Dăm în anexe condiţiunile acestei arendări. Pogonăritul străinilor era de 4 taleri 16 parale de pogon. De tu-tunărit avea să se percepă de stînjen de cultură de tutun câte parale 10. Vornicul Iordache Slătinenu a dat preţul cel maî bun pentru aceste biruri în sumă de 311.000 de leî (1). Cumpărătorul venituluî dijmărituluî întîmpină dificultăţi cu perceperea venitului din partea coloniştilor Bulgari şi Serbî şi de la bălţile Brăileî. Vornicul Slătineanu reclamă la Divan (2). Dijmăritul judeţelor oltene nu s’a putut da la licitare. Divanul a însărcinat cu căutarea în regie a acestui ţinut, pre întâiul ocârmuitor al Di-vanuluî Craiovean. Şi acesta întîmpină dificultăţî în percepere din causa Şerbilor şi Bulgarilor (3). Intre cele-l-alte venituri ori «slujbe» ale Visterieî sunt, după reîncorpo-rarea Brăileî şi a Giurgiuluî la ţera muntenescă: taxa băuturilor spirtose şi arenda după bălţile cu pescî. (Vedî anexele.) Fumăritul încă continuă a se preleva. Fumăritul de Tîrgovişte era venit al mănăstire! şi spitaluluî Panteleimon. Perceperea fumărituluî întîmpină, cum în notă se vede, greutăţî. Sudiţiî ba şi Serbiî şi Bulgari! nu se supun a*l plăti. Din 1812 avem acte constatând asemenea dificultăţî (4). (1) Vedî anexele 69, 70 şi 71. (2) Ve(jî Anexa 72 şi 73. (3) Vecjî anexa 74. (4) Vecii anexa 78. Carte către Ispravnicii Dâmboviţei. Fiind-că dumne-luî Stolnicul Constantin Predescu, epitropul spitalelor ot mănăstirea Panteleimon, a făcut arătare Divanuluî, cum că orînduitul ce 1 are a strînge fumăritul din oraşul Târgovişteî, care este milă a spitaluluî, prin hrisăve domnesc!, nu pote a lua şi a strînge acel fumărit, după cuprinderea cărţilor Divanuluî, ce are la mână, căci uniî din ceî ce au câr-ciume şi prăvăliî mari nu vor să plătescă după ponturi, întâia mână, ce vor să le facă pe cele de frunte a 2-a mână şi cele de a doua mână să le facă a 3-a mână; alţii cu pricină că sunt sudiţî, iarăşî nu se supun a plăti; alţi! vor să plătescă pe lună, cerend ca prin ajutorul stăpâniri! să i se facă împlinire după ponturi, ca să nu păgubescă spitalul de dreptul seu. Pentru - 500 V. A. URECHIĂ Apaltul cărţilor de joc, introdus după pilda Moldovei, este cercat fără mare succes în Muntenia. Evreul care luă în 1810 acest apalt, renunţă la el în Iunie 1810 (1). Lipsa simţită de bani în Visterie împinge pre Divan, în 1812 Martie, să arunce un bir deosebit pre scutelnicî şi posluşniciî mănăstiresc! şi boerescî, vestindu-le acesta cu următorul act: De la Divan.—Vouă tuturor scutetnicilor şi posluşnicilor din sud.......... mănăstiresc! si boerescî, sănătate ve poftim ; după acesta vă facem în scire, că pentru o trebuinţă ce este a se împlini, s’a găsit cu cale ca să daţî şi voî un ajutor, adică scutelnicul câte taler! 3, iar posluşnicul câte taler! 2. Ci dar vestinduvi-se porunca acesta de către acest într’adins orînduit de la Divan, să aveţi a răspunde aceştî banî, iar de vet! vedea, că or! zapciiî de plasă, seu alţî slujbaş! ve cer maî mult şi ve fac vre-o silă a ve lua mai mult, peste ceea ce am dis ma! sus, numaî decât să ve sculaţi câte unul do! din fie-care sat, vechil! şi din partea celor-l-alţî scutelnicî i posluşnic! să veniţî aici drept la Divan, ca să arătaţi prin jalbă câţî banî v’au luat ma! mult? de la câţî scutelnicî şi posluşnic! pe anume? şi cine este zap-ciul acela care v’au luat maî mult? ca nu numa! să-î punem a vă întorce ace! ban! înapoî, ci încă să’î pedepsim şi să-î lipsim din slujbă. Şi pentru ca să se încredinţeze Divanul că vi sa cetit şi aţ! auclit acestă poruncă, să se iscălescă într’însa preotul şi pârcălabul din fie-care sat, şi fîţî sănătoşî. 1812, Martie 24 (2|. A maî încercat Divanul I în 1810 să aşe(jle o dare pe spirtuose. Decă studiile începute cu scopul stabilire! aceste! dărî n’au isbutit, se explică lucrul prin acea împrejurare, că nu conveniafomYorsăsepunădarepe cârciume, ale lor fiind cârciumele prin sate, ba până şi prin târgurile şi locurî de bâlciurî mănăstiresc! şi boerescî. Catagrafia de cârciume din totă ţera, întreprinsă cu mult zel de primul Divan, nu isbuti la nimica (3). ______________________ * care Divanul poruncesce dumne-vostră, să orînduiţî un mumbaşir harnic, ca după cuprinderea ponturilor Divanului să facă împlinire de la fiesce-care de acest fumărit şi de la sudiţiî ce ţin prăvăli! cu chirii, să împlinescă fumăritul de la în şi! stăpâni! prăvăliilor, iar de la sudiţiî ce se vor arăta stăpân! şi pe prăvălii, să împliniţi de la cel ce se va afla în prăvălie, căci fumăritul acesta este datore prăvălia a-1 da; ^şa urmând să împliniţî negreşit dreptul spitalului, ca să nu se păgubescă, seu fiind vre-o altă pricină să însciinţaţî Divanului.—1810, Octombre 20. (Cod. LVI, fila 105.) (1) Vecjî Cod. LXIII, fila 70. (2) Cod. LXV, fila 158. (3) Vecjî anexa 80 ca model de pitac de catagrafie. ISTORIA ROMÂNILOR 501 O adăogire de venit al Visterieî sperară un moment boeriî divaniţî din ancheta numită la căderea Vistierului Dinu Filipescu şi înlocuirea guvernului lui cu acel al luî Varlaam. Adeverat că, sub primele ameninţări ale comisiuniî de anchetă, au propus chiar foştii Divaniţî aî luî Filipescu să dea de la înseşi, tără altă anchetă, 200.000 leî în Visterie. Odată ajunşi la putere şi însuşi Varlaam ezită de a maî urmări energic pre rivalul seu şi partizanii luî, simţind că prea se angajasă când, propunând ancheta, promitea să se scotă de la jăfuitorî sume colosale. De aceea, în 22 Martie 1810, Varlaam şi colegii luî de Divan, se decid a primi propunerile celor urmăriţî şi decî luî generalul Crasno Miloşevicî eî cer autorizare, să înceteze ancheta şi să primescă Visteria ceî 200.000 leî oferiţî. Motivele pe carî acum Varlaam ajunge la acestă concesiune, le putea de sigur avea în vedere şi când a cerut Comisiunea de anchetă..... dar «tempora mutantur.» Şi schimbat era acum şi Varlaam. Iacă în ce mod primul Divan legitimeză noua sa propunere către Miloşevicî. Către Generalul Crasno Miloşevicî. învederat lucru este nădejdea, ce ar fi putut să aibă Divanul de la cer-cetătorea comisie, ce s’a alcătuit a se face prin totă ţera, spre întîmpi-narea curgetorelor trebuinţe şi spre ajutorul vistieriei la a sa prostă stare întru care se află acu.m, şi acel ajutor însă când nu va fi în fiinţa sa la vremea întru care este trebuincios, fie cât de mult, se socote drept puţin şi putem dice de nicî un folos, la păsul aceeaşî trebuinţe, ce are acum vistieria ţeriî, care nu se pote împlini numaî cu cuvîntul nădăjdeî, fără de a se vedea şi a fi în per lucrul cel nădăjduit de la numita comisie, adică împlinirea banilor în natură, care împlinire până a se începe şi până a se sevîrşi după orînduelele şi pravilelele cu care are a se face urmarea comisiei, nu este îndoială, că abia până în 7 sau şi 8 lunî va lua stîrşit cercetarea şi apoi de atunci înainte să se începă şi împlinirea, care de la unele obraze din ceî ce sunt sub comisie, putem (jfice că s’ar putea face maî cu înlesnire, iar de la alţii, carî sunt ceî maî mulţî, este cu totul prin neputinţă a se împlini baniî ce ’î vor fi luat, căcî precum i-aîi luat aşa i-au şi cheltuit încă de atuncî, şi aşa unii dintr’acele obraze carî nu vor avea nicî vre-o osebită stare a casei lor, urmeză a peri la închisori, iar carî vor avea vre-un prilej în lucrurî mişcătore seu nemişcătore, urmeză a li se vinde, ca din preţul lor să se împlinescă baniî, ce vor fi datorî; din care aceste doue lucrurî ce se arată maî sus, unul adică trebuinţa cea mare de ajutor înlr’acestă undă de vreme privesce în partea Divanuluî şi a vis- * ACAJDIM1SI11 502 V. A. URECHIA terieî, iar închisorile şi vîndarea ele avere privesce în partea acelor ce sunt sub comisie, cari şi cunoscând că după sevîrşirea comisiei urmeză a fi supuşi la acele pătimiri, ne maî pomenite altă dată aici în ţeră, înşişi eî de a lor bună voie au făcut aretare la Divan, făgăduindu-se a da din partea tuturora ajutor la vistieria ţereî taler! 200.000 şi să se ridice cu totul de asupră-le cercetarea comisieî; care ban! dic că ’! vor şi răspunde acum peşin. A cărora cerere chibzuindu-o Divanul, de şi este suma acesta de ban! ma! puţină de cât cea nădăjduită de la lucrarea comisiei, neapărata însă şi grabnica trebuinţă a Divanului şi starea cea pro stă a vistierie!, care nici într’un chip nu pote fi păsuită, nici prelungită câtuş! de puţin, ne face a o găsi cu cale şi a o primi Divanul acestă rugăciune a lor, care nu lipsim a o face cunoscută către Excelenţa Ta, şi rugăm pre adînca înţelepciune şi milostivire a Excelenţe! Tale a fi asemenea primită.—1810, Maiîi 22 (1). Se pare că Crasno Miloşevicî nu fu de acestă părere, căci vedem continuând cercetarea seîi ancheta chiar şi în septembre 1811, cum probeză actul ce dăm în anexa 81. Şi dacă ancheta continuă, ea dete loc la diverse negândite abusurî. Aşa bună-oră, ispravnici! de prin judeţe, în 1811, aruncară, cu de la sine putere, o dare de câte 5 până la 10 le! pe scutelnicî şi posluşnicî, cu nume de ajutor comisiune! de anchetă. întâiul Divan şi Comitet lu silit să oprescă şi să pedepsescă asemenea faptă, în 29 Octombre 1811 (2). (1) Cod. LXVI, fila 1 v. (2) De la întâiul Divan şi Comitet al principatului Valahieî către dumne-lor Ispravnicii de prin judeţe. Fiind-că Divanul s’a însciinţat, cum că Ispravnici! de prin judeţe au luat de pe la scutelnicî i poslujnic! câte taler! 5 până la 10 cu nume de cheltuială a comisie!, care acesta nefiind suferită la au(Jul Divanului, iată în- tr'adins se orînduesce........să mergă la sud .... unde să facă cercetare din sat în sat, ce au dat fiesce-care scutelnic sau posluşnic anume pentru acestă cheltuială a comisie! şi făcând catastih, să apuce cu strînsore pre Ispravnic! a împlini bani!, să-î dea înapoi la scutelnicî i posluşnicî, de care să aducă şi Divanuluî catastih anume cu respuns de urmarea şi sevîrşirea porunceî, cum şi adeverinţă de la ce! năpăstuiţi scutelnicî şi posluşnicî, că ş’au primit baniî pe deplin înapoî; şi pentru înfrînarea Ispravnicilor a nu se cuteza să ma! facă nisce urmărî ca acestea, să dea Ispravnici! trepăd orînduituluî cercetător, de fie-care scutelnic sau poslujnic câte talerî 1. — 1811, Octombre 24. (Cod. LXV' fila 134 v.) ISTORIA ROMÂNILOR 503 Să ne ocupăm însă de veniturile cele mari ale Domniei, cari venituri acum trec tote în Visterie. Ocnele şi vămile sunt aceste venituri. Ocnele. Cu adresa sa din Noembre 1807 Serghie Lascarof întrebă Divanul : 1. Câte locuri sunt în Domnia acesta, de unde se scot sare ? 2. De sunt date în arendă seu se ţin în credinţă, şi câţi bani ies de la dînsele? 3. Câtă sumă de sare ese într’un an, şi mai multă şi maî puţină? 4. De cât preţ este pudul de sare. 5. Sarea acesta, cât se vinde, caţî bani face şi ce dobândă ese dintr’însa? 6. Cine scote şi o lucreză, adică omeni cu plată; orî orînduiţî pentru acestă trebă;? şi în cele de pe urmă, că şi împărătescile oştiri au trebuinţă de sare care; o cumpără. La aceste întrebări Divanul răspunde: «că trei sunt ocnele din totă ţera din care se scote sare, însă una ce se numesee Ocnele mari din sud Vîlcea, pe moşia spitalurilor ot Sf. Panteleimon, căruia se dă pe tot anul de la cel ce ţine huzmetul ocnelor câte taleri 2.508 nu ca un har, ci ca un drept al spitalurilor, adică pentru dijma pămîntuluî moşiei sele şi acestă ocnă are trei schelî, unde cobora sarea şi o vinde în ţera turcescă, adică Calafatul din sud Mehedinţi, până unde sunt ca 35 ceasuri, i Ruşava tot în sud. Mehedinţi până unde sunt ca 1a 40 ceasuri, şi Islazul din sud. Roman aţh până unde sunt ca la 30 ceasuri; ocna Telega din jud. Prahova pe pămîntul mănăstirii Mărgineni, căruia se dă pe tot anul de la cel ce ţine huzmetul ocnelor câte tal. 1.100 şi 1.200 oca sare pe an, iarăşi cu asemenea cuvînt, pentru dreptul moşiei mănăstirii, şi ocna Slănic ce este în sud. Saac^ pe pămîntul mănăstirii Colţii, i se dă pe tot anul de la cel ce ţine huzmetul ocnelor câte taleri 3.000, oca sare 3.000 şi amîndouă aceste ocne, au aceste schelî: Brăila în sud. Slam-Rîmnic, Silistra în sud. Ialomiţa, Olteniţa în sud. Ilfov, Giurgiu în sud. Vlaşca şi Zimnicea în sud. Teleorman, de la acestea două ocne şi până la acestea cinci schelî, sunt: până la Silistra ca ceasuri 43. până la Olteniţa ca ceasurî 32, până la Giurgiu ca cea-surî 30, şi până la Zimnicea, ca ceasurî 60 şi până la Brăila ca 60 ceasurî. La cel de al doilea: de sunt date aceste ocne în arendă sau se ţin în credinţă şi câţî banî iese de la dînsele, respunde Divanul că în aniî trecuţî se dă de către stăpânire în arendă de la 700 până la 800 pungi de banî, iar est-timp ne găsindu-se muşteriu a-i 1 cumpăra fiind închise schelele din resvrătirea vremilor, sau ţinut în credinţă pe sema Domnieî, şi nu s’a 504 V. A. URECHII putut face alişveriş la schele decât în luna lui Octombrie în cât au fost deschise, care şi acest alişveriş sau făcut forte puţin, din două pricini, una a lipsei carelor celor trebuinciose pentru căratul sării, şi alta a nestatorniciei vremii, fiind schelele când deschise şi când închise. La cel de al treilea, că suma ocalelor de sare ce pot eşi pe an de la câte trele maî sus numitele ocne, este de la 16 până la 18 milionurî, care şi aceea nu se pote căra totă pe la schele, întîmplându se une-orî a veni vremi ploiose şi slotose. La cel de al patrulea, că pudul de sare după preţ cu care se vinde taie parale 26, căci cu tote că prin firman al otomanicesceî Porţi, era orînduit şi hotărît fiatul sării, a se vinde la schele suta de oca po tal. 5, dar după scădemîntul ce face la suma ocalelor Turcii Serhatuluî, celor ce cumpără sarea, şi după întârdiarea cu care plătea bani pentru marfa ce lua, nu prindea maî mult cumpărătorii ocalelor de cât tal. 3,60 pe una sută de oca, din care acei bani se scade şi chiria căratului sării până la schelă po parale 70. 3.80 la suta de oca, afară din cheltuelele ce se maî fac la tăiatul sării, i la simbriile celor ce sunt orînduiţî purtătorî de grijă pe la ocne şi la numitele schele; acest preţ este de tot peste putinţă, căcî schelele sunt forte depărtate de ocne precum s’au (Jis maî sus, şi locuitorii ţării nu sunt în stare de a-î însărcina pe lângă altele şi cu căratul săriî pe la schele. La cel de al cincelea: câtă sare se pote vinde într’un an? Nu este sciută Divanuluî, întâiu căcî tote aceste ocne, maî în toţi aniî se vînd la aren-daşî, şi nicî o dată era şciut câtă sare au putut vinde, a doua, precum s’a dis, căratu săriî la schelă, urmeză precum se pote face, după îndemânarea timpului, şi maî vîrtos că se face prin căratul cu boî, iar nu cu caî, de aceea şi nu pote să fie sciut, nicî câtă sumă de banî iese pe an din vîn-parea săriî, nicî ce dobîndă, căcî une-orî se întîmplă pagubă celor ce cumperă ocnele, socotindu-se preţul cumpărătorii şi al cheltuelelor, iar alte ori câştigă, şi în scurt, nicî câştig, nicî pagubă, nu sunt în toţî aniî de o potrivă, ci cu mare deosebire, după întîmplările timpuluî şi a vremii, precum s’au (Jis maî sus. La cel de al şaselea, totă sarea câtă se scote de la aceste treî ocne se taie de omenî orînduiţî într’adins, cari se numesc ciocănaşî, nu însă fără de plată, ci preste birul lor ce-1 răspunde la vis-terie cel ce ţine huzmetul ocnelor, le plătesce încă şi lor câte şapte parale de bolovan, adică de bucata de sare, care bolovan este de la 100 de oca, până la una sută două-clecî; iar la aceea ce se arată Divanuluî tot prin-tr această notă, că Impărătescile oştirî au trebuinţă de sare, ca să o cumpere, la acesta răspundem, că Divanul este următor a da Impărătescilor oştirî şi sarea cea trebuinciosă, precum îngrijesce şi de tote cele l-alte câte ISTORIA ROMÂNILOR 505 privesc spre hrana şi odihna oştirilor, fiind-că si ocnele si totă ţera sunt Împărătesei.—1807, Noembrie 11 (1). Manolache Creţulescu, Ştefan Văcărescu, Isaac Ralet, Constantin Cre-ţulescu, Barbu Văcărescu, Anton Postelnicu, Constantin Bălăcenu, Vel Vist. Informaţiunile acestea despre Ocnele muntenesc! vor determina pre Muscali de a le lua pe sema «haznalei» împărătesei, nu tâidiu apoi. Pe la 1808, o parte din an ocnele rămân nearendate şi venitul lor e căutat în credinţa (regie) (2). La 30 Octombrie 1807, Divanul dă din ocne 6000 ocale de sare boerilor din «protipendadă», alte 4 000 oca boerilor de al 2-lea, 2 000 ocale boerilor de al treilea. Văduvelor aceste trei trepte de boerî li se acordă pe jumătate din suma ce ar fi primit bărbaţii lor. Feciorilor de boerî sărmani «şi cari nu vor fi îmbrăcat caftane i la boerinaşî şi la văduvele lor» li se va da ca maî înainte (3) (1) Cod. LIV, fila 129. (2) De la Divan. Către Ispravnici. Scrisorea dumne-vostră s’a primit şi am vedut răspunsul ce faceţî pentru ocna dintr’acest judeţ, că s’a făcut zapt prin omenî rînduiţî aî dumne-vostră, şi fiind-că până a se pune în carar treba ocnelor, pote să maî fie ceva zăbavă, pentru aceea poruncesce Divanul, ca orînduiţiî lspravnicatuluî, împreună şi cu orînduiţiî de maî înainte, îndată să începă a căuta curgă-torele trebî ale Ocnelor, după obiceiul eî, de a nu se întîmpla smintelă şi pagubă venituluî până se va da carar asupra acestui huzmet al ocnelor, şi până atunci atât orînduiţiî dumne-vostră cât şi ceî de maî înainte să ţie catastih curat de socotela venituluî şi cheltuelilor, de a nu se face vre-un sfeterismos, ci dar aşa să urmaţi dumne-vostră.—1808, Aprilie 7. [Cod. LIV; Ma 341.) (3) Dumne vostră epistaţilor aî Ocnelor, cu tote că suma ocalelor de sare a răvaşilor ce se dă har în toţi aniî de către cumpărătoriî husmetuluî ocnelor la dumne-lor boeriî şi la alte obraze văduve şi scăpătate după catastihul ce-1 veţlum, este precum cumpărătorii ocnelor se proerisiau a da ca un stăpîn al Husmetuluî, dar fiind că estimp a rămas acest husmet în credinţă, sau din întîmplările curgătore închidendu-se schelele s’a făcut prea puţină vîndare de sare şi hărăzirea băiaşilor de sare către dumne-lor boeriî fiind un privilegiu al dumne lor urmat şi păzit din vechime, care şi de acum înainte se cuvine a se urma, porunceşce Divanul, ca pe acest următor an să se dea într’acest chip, adică la dumne-lor boeriî din protipendadă po oca sare 6.000, la ceî de al doilea pendate po oca 4.000, la ceî de al treilea po oca 2.000 şi jupâneselor celor văduve din cea d’întâiu, al doilea şi al treilea pendate ca să le dea suma pe jumătate la lie-căruia treptă din suma 506 V. A. urechi! Ce mai risipă în ocnele ţării! Numai ţăranul de mai plătia sarea şi încă numai ţeranul care nu era posluşnic, ori scutelnic boeresc! In note urmeză diverse disposiţiunî relative la ocne (1). Vel Vornic al obştirilor este cu 1810, Manolache Lahovari. Divanul îî vestesce, că i-au scris generalul Vice-prezidentul, la 27 Ianuarie, «că după porunca Lu-minăreî sele mai mare comandir al armiei cnez Bagration, huzmetul ocnelor acestui următor an să rămâe asupra dumi-tale cu preţul de tal. 311.000 ce aî dat dumne-ta în cele după urmă la Kokiveaki. Drept aceea iată prin-tracest pitac se face dumi tale cunoscut, întărindu-se vîndarea ocnelor pe sema dumi-tale cu preţul ce s’a dis mai sus.—1810 Ianuarie 29 (2). Gavriil Mitropolit şi Exarh, Iosif Argeş, Dumitrache Racoviţă Ban, Istrate Creţulescu, Vornic Vel. Vist. (Vedî anexa 82 şi 83) ce s’a clis mai sus, iar la feciorii de boeri cari vor fi sărmani şi nu vor fi îmbrăcat caftanele, i la boerinaşi şi la văduve de ale boerinaşilor să le dea precum le da şi mai înainte.—1807, Octombre 30. {Cod. LIV, fila 119) (1) Cumpărătorii ocnei cer voie să facă două magazii pentru deposite de sare, una la Urziceni şi alta la Ciolănesci, în judeţul Teleorman, unde să se potă aprovisiona judeţele Olt, Teleorman, Vlaşca, Ialomiţa, Buzeu şi Rîmnicul-Sărat, fiind depărtate de ocne, de nu pot locuitorii lor să mergă să cumpere sare de acolo, atât pentru depărtare, cât şi pentru greutatea drumului de lângă ocne, fiind prin văi şi rîpi.—1808, Iunie 10. (Cod. LVI, fila 12). Maiorul Ialovasky înseiinţeză pre Engelhard că la satul Măgurenii se află un deposit de sare, care âmbiă să 1 trecă peste Dunăre. Engelhard dă ordin Divanului, să trimiţă care să ridice acel deposit de sare, să-l ducă la Slobozia. Divanul răspunde în 16 Iunie, 1809, că sarea este cumpărată de neguţători; să li se dea voie să o ridice, căci nu e drept să rămână păgubaşi neguţătorii de dreptul lor. (Cod. LXI fila 12 verso.) Slăvitului Dragoman Mânu i se dă voie a vinde ori unde, în 1809, Oct. 27, sarea ce are la Ciolănesci 1.300 000 oca sare din 1810, decând altul a luat huzmetul sărei, iar sarea ce are tăiată la ocne se va pecetlui până la viitor Sf. Dumitru 1810. {Cod. LX.) Ocnele pe 1810 se vînd la Kokiiveki în 300.500 taleri, iar vămile cu 385.000 taleri. Vechilor cumpărători ai ocnelor, ce voiau să vîndă 1.300.000 ocale sare, ce au transportat la Ciolănesci, judeţul Teleorman, li se aprobă, iar sarea lor rămasă tăiată la ocne, se va pecetlui după obiceiu până la viitorul Octombre 1810 (sf. Dumitru).—1809, Noembre 29. La 14 Ianuarie, 1810 Generalul Engelhard scrie că Manuc Bei cere, să rămână ocnele asupra sa pentru paguba ce au cercat în trecutul an şi po-runcesce, ca să se strige ocnele de isnovă, însă între Manuc Bei şi între Vornicul Manolache Lahovari. La 27 Ianuarie rămân confirmate ocnele asupra lui Manolache Vorn. Lahovari. [Cod. LXII fila 1 v.) (2) Cod. LXV, fila 4. ISTORIA ROMÂNILOR 507 La cererea lui Engelhard, Divanul la 2 Ianuarie, 1811 îi supune foie de toţi omenii întrebuinţaţi la ocne, afară de cinovnicî şi cu omeni destui cu caî de scos sarea. Aceste spese le fac cumpărătorii sareî iar nu Divanul. Foia ce a dat serdarnl Cernavodeanu cumpărătorul ocnelor pe 1811. Ludele ciocănaşî i maglaşî de la ocne. LUDE 64 la ocna Slăniculuî (saac) ciocănaşî, maglaşî şi meşterî. 5 la malurî din jud. Buzău, păzitorî la aceste malurî. 18 la ocna Telega (Prahova) ciocănaşî,, maglaşî şi meşterî. 3 la ocna mare (Vâlcea) ca măglaşî, căcî ciocănaşiî eî sunt ţiganî aî mă-năstireî Cozieî. "90" 20 se scade ridicătura Visterieî. 70 rămân de li se plătesc dăjdiile la Visterie, de epistatul ocnelor, după cum plătesc şi locuitori ţăriî, iar de alte podvedî sunt apăraţî. Plata ciocănaşuluî este, de un bolovan, par. 6 şi 10 oca sare mertic pe fie-care di şi la sfirşitul anuluî să se dea de fie-care ciocănaş 500 oca sare mertic. Maglaşilor li se plătesc pe di taleri par. 8 şi asemenea li se dă şi lor mertice ca la ciocănaşî. Slujba lor nu este napristan, ci numaî când este trebuinţă atuncî slujesc. Vinovaţiî ce sunt la osînda ocneî se află în fiare şi nu fac nicî o slujbă la ocnă. Hrana lor şi încălţămintea este de la cămărăşia ocneî.—1811, Ianuarie 2 (1). Cu referinţă la cele 3 ocne ale statului muntean, dăm deosebite acte în anexe. La cererea mănăstire! Sf. Ion din Focşani, întâiul Divan la 9 Novembre 1811, recunosce acesteî mănăstiri drept la un mertic de sare de 300 bolovan!, de la ocna Telega, conform hrisovelor domnesc!, dintre care cel din urmă era de la C. Ipsilante (2). Pe anul 1811 ocnele au fost cumpărate la Kokiveaki cu 350 miî de leî. La prima strigare rămăseseră asupra unuî serdar Constantin. Supralicita Ion Scufa şi rămânend asupra luî, acesta în Aprilie 1811, le sub-arendă Serdaruluî Dinu Cernavodeanu, după contractul făcut (3). (1) Cod. LXVI, fila 58. (2) Vet}! Cod. LXIX, pag. 138. (3) Ve(jî anexele 84, 85, 86 şi 87, Cod. LXIII, fila 42 verso, 508 V. A. URECHII Un proces sa mai născut în 1811, între cumperătorul ocnelor şi între stat, din causă că, pe motiv de resboiu, s’a prohibit exportul săreî în Bulgaria şi Serbia (11 Pentru anul 1812, ocnele au fost arendate Vistierului Ion Moscu. Şi acesta are neînţelegeri cu statul, din causă că, comandantul rus, amiralul şi cavaler Ciciacov, a ordonat perceperea unei vămi la exportul săreî peste Dunăre, de 5% şi în urmă, după alt ordin se decide a se percepe numai 3 % (2). Vămile. Vămile sunt a doua mare sorginte de venit Nu însă în timpul resboiuluî ruso-turc dintre 1807 — 1812 putem să ne aşteptăm a găsi acestă sorginte în totă productivitatea ei Totuşi pe anul 1807, la kokiveachi, vămile arendate Vistierului Ion Hagi Moscu încă din timpul domniei lui Constantin A. Ipsilante, au putut fi sub arendate la diverse, persone pe o sumă totală de 324.390 de taleri (3). (1) Ve(Jî anexa 88. (2) Vetjî anexa 89. (3) Pe acest an cu letul 1807, cumperându-se vămile de dumne-luî Vist Ioan Hagi Moscu de la Măria Sa Vodă într'un condeiu de taleri .... şi Dumne-luî le-au vîndut cu strigare la kokiîveaki, care vîndare a dumne-luî Vist. s’a însemnat spre sciintă. taler! 5.000 Focşaniî-Rîmnic şi Grădiştea, dumne-luî Vist. Hagi Moscu. 4.000 Buzeu, polcovnic Lefter. 5.510 Gageniî, Orlaţî şi Bucovul, post. Anton Dedulescu. 19.600 Ploesciî, Filipesciî şi Târguşorul dumne-luî Vist. Hagi Moscu 62.510 Văleniî i Câmpina cu păcurile şi cu păcurile de la Buzeu, Vist. Moscu. 96.620 6.050 Dragoslavele, Vist. Moscu. 5.100 Târgoviştea, Vist. Moscu. 2.350 Slatina, Stroie Suiulgiu. 5.500 Giurgiov cu mortasipiile Vlasciî şi Teleorman, Vist. Moscu. 115.620 1.350 Olteniţa, Ciocănescî şi Lichirescî, Iancu Cămăraş. 4.000 Urziceniî, Vist. Moscu 2 500 Gherghiţa cu 12 sate sciute, Stroie. 43.000 Carvasara, Vist. Moscu. 90.050 Târgul de afară cu cântarul din 12 judeţe, Stroe Suiulgiu. 8.050 Erbăritul din 12 judeţe, Stroe. 264.570 37.050 Craiova i cinci judeţe cu schela Câinenilor i cu Pitesciî, Argeş şi Muscel, cu tote slujbele vămilor, Vist. Moscu. 4.600 Fumăritul Bucurescilor, Vasile Cojocaru. ISTORIA ROMÂNILOR 509 Concliţiunile şi tariful cu care în 1807 au fost vîndute vămile, le dăm în anexele de la acest capitol, căci ele servă de normă şi pentru anii următori, cu forte mici modificări, pre cari le şi semnalarăm prin note la anexele 90, 91 şi 92. Studiul ponturilor şi a tarifului e forte instructiv pentru economiştii noştri! şi pentru istoria vămeî. Tariful arată mărfurile ce se importau şi se exportau în ani! aceştia (1). In 1807 se importau următorele specii de hârtie : tricapelă, roză, mare turcescă, albă şi vînătă. Vămile pe Aprilie 1809 aii fost cumpărate tot de Hagi Moscu cu 420.000. El a revîndut la alte persone o parte din vămi după lista ce dăm în notă următore, cu preţul de 444.450 le! dec! cu ore-care folos (2). 1.350 Măjăritul din 12 judeţe, Stroe. 8.200 Sărăria i herăria din Bucurescî. 170 Cerăritul din 12 judeţe, Grămătic. Bica. 2.000 Fumăritul bălţilor, Vist. Moscu. 4.050 Săreritul munţilor, Răducanu 2.400 Goştinăritul din 12 judeţe, paharnicul Belu. [Cod. LIV, fila 20 v.) 324.390 (1) VecJÎ anexa 91. (2) Vîndarea ce a făcut dumne-luî Hagi Moscu vămilor după ce le-a cum părat de la Divan.—1809, Ianuarie 9. TALERI 15.600 Focşanî-Râmnic, cumpărate de Serd. Nicolae. 8.100 Buzău, cumpărate de Costi Polcovn. 10.000 Gageniî, Orlaţî cti Bucovul, cumpărate de Polc. Iorgache. 33.300 Ploescî, Filipescî, Târgşorul, cumpărate de Vist. Moscu. 67.000 65.000 Văleni! i Câmpina cu păcurile, cumpărate de Vist. Moscu. 14.000 Târgovişte, cumpărate de Slugerul Filip. 8.500 Dragoslaveie, cumpărate de Pitarul Giani. 7.110 Slatina, cumpărată de Manolache Polc. braţ Lazăr. 161.610 14.500 Vlaşca i Teleorman, afară de schelea Giurgiu i Zimnicele, cumpărate de Stroe Cismegi. 4.100 Olteniţa, Ciocănesc! şi Lichirescî, cumpărate de Anastasie Ciamu. 8.300 Urziceni, cumpărată de Anastasie. 7.500 Gherghiţa, cumpărată de Serdarul Nicolae. 196.010 5.100 Fumăritul Bucurescilor, cumpărată de Hristu. 5.310 Sărăritul munţilor cumpărată de Zamfirache ot Văleni. 2.300 Fumăritul bălţilor, cumpărată de Anastasie Ciamu Bimbaşa. 208.720 510 V. A. URECHI In anal 1809 Hagi Moscu pare că fu în câştig. Dăm în anexe: a) Catalogul vămilor pe acest an 1809: «după care au a urma orînduiţii vameşi a vămui mărfurile neguţătorilor ţări! românescî i aî Moldovei, i aî ţereî turcesc!.» b) Tarifa vămii pentru sudiţî, după care au a urma vameşii ca să vămuiască mărfurile sudiţilor. c) Carte de zaptul vămeî ce s’a dat pe 1810 Ianuarie 1 jl). Pe anul 1810 vămile se dau la licitare pe preţul de 385.000 lei. Le iea tot Hagi Ion Moscu, cu condiţiunile prevădute în foia de licitaţiune şi care este adusă aci în notă (2). 120.600 Carvasaraoa Bucurescilor i oborul, cu cântarul din 12judeţe; cum părate de Vistierul Moscu. 115.000 Craiova cu schela Câinenî i Pitescî, Argeş şi Muscel, cumpărate de Vist. Moscu. 130 CerărituL cumpărat de Slugerul Răducanu. 444.450 (In urmă s’a dat şi sareria la vămi) (Cod. LVII). (1) Cod. LVII. (2) Ponturi de vîndarea vămilor pe 1810 Ghenarie 1; cu adaosul ce s'a lăcut în anul trecut la vama vitelor mari, la erbăritul vitelor mari şi vitelor mici, i la vii, i la unt, i la caşcaval, i la miere ce era alară din ţeră şi la cantar, precum în catalog s’au aşezat şi cu ridicarea la tîrgul de atară al Bucurescilor a nu avea vamă cele ce se aduc pentru politia Bucurescilor, precum la vale se arată. (Cod. LVII fila 26.) Vîndarea vămilor pe anul acesta cu let. 1810 are a se urma după co-prinderea ponturilor precum în anul trecut, la let. 1809 s’a urmat, atară numai din săreria şi luminăria de ceră galbenă, care acestea slobode a vinde cine va voi, însă după fiatul ce li se va hotărî de la Divan. Intra-cestă vîncjare intră icrele, i pescele seu orî-ce alt va veni, iarăşi să nu se vămuiască. Să se păzescă şi hrisovele ce s’au dat Sf. Episcopii Buzăului, pentru tîrgul Buzău şi Drăgaica şi a Sfintei Episcopii Râmnicului pentru tîrgu Rîurenî şi Drăgăşaniî, să nu se amestece cevaşî vameşii într’aceste tîrgurî, nici la prostiehiurî. Şi atară din milele ce se dau după domnescile hrisove, cum şi afară din câte taleri opt şi 15 bani la pungă avaeturile dumne-lor Veliţilor Logofeţi şi al doilea, i afară din câte taleri unul la pungă la cutia orfanotrofiel, pentru ridicarea mănăstire! Strihaia; cum şi aîară din tal. 500 avaetul extractaruluî de la totă suma vinderii; i afară din taler! 60 a! muhurdaruluî, cumpărători! aceste! slujbe să-şî iea întâiu măsurile cele întreg! ca ce pH3HKON ngpHKtf/\<*. ISTORIA ROMÂNILOR 537 căminărieî şi deci şi al tabacului, pentru care se plătea 50 parale la oca de tabac străin şi 10 parale la oca de tabac indigen (1). In Octombrie 1810, primul Divan dă nizamul special al huzmetidui cămi-nărituluî, fiind mare căminar Constantin Creţulescu (2). Un havaet maî puţin important este încă de a se menţiona. Acela e cio-liodăritul. Ciohoiăritul, adică darea cismarilor, de totă prăvălia câte un taler vechiu, pe an, care venit era maî înainte al luî ici-ciohodar, acum s’a făcut venit al Visterieî şi la 1 Ianuarie 1809, Divanul însărcineză un boer cu strîn-gerea acestei dărî din 12 judeţe de dincoce de Olt (3). Un havaet nou se înfiinţeză în Noembre 1809, pentru marele Vistier şi pentru Calemgii vistieriei, din baniî zahereleî strînsă pentru oştire (1). (JărdărUul, din judeţul Buzeii, care maî înainte a fost venit al Spătarului al 2-lea, iar acum sa tăcut venit al Vistieriewţeriî, se va percepe de Unduitul boer. De la toţî ceî ce au viî în ciclurile dintr’acest judeţ şi plătesc vinăriciu, să aibă a luat gărdurărit după obiceiu, însă de popor câte un galben turcesc de talerî 2 şi banî 90, care cu cislă plătesce fie care la scă-unaşul cel orînduit de gărdurar pe popor. Aşijderea şi de butea de vin, ce se vinde prin cârciume în delurî, de bute po talerî unul i de tocitorea de tescovină, ce se vinde po banî 45 i de gropa de tescovină ce se vinde po banî 132 i de vracniţa deschisă po banî 50 i de vitele ce se prinde (1) Vedî anexele 165 şi 166. (2) Veci! anexa 167. (3) Carte de ciohoăărit a lut Ici-Giohodar. De vreme ce toţî ceî ce se neguţătoresc şi lucreză meşteşugul cismă-rieî au vecliiu obiceiu adecă de plătesc tot anul ciohodărit, care este venit al luî ici-Ciohodar, adică de totă prăvălia po talerî unul vechiu, dă Divanul acestă carte, ca să aibă volnicie în cincî judeţe de peste Olt şi în o-raşul Craioveî. ca să âmble şi să caute acest venit şi de la toţî ceî ce se neguţătoresc şi lucreză meşteşugul cismărieî, de prăvălie, po talerî unul vechiu, iar nu maî mult, că dovedindu-se se va pedepsi.—1808, Aprilie 17. (Cod LVI, fila 1 verso.) N.B. Perceperea acesteî dărî este a se face de la 17 Februarie când s’a numit noul ciohodar, pentru cele 5 judeţe de peste Olt. (4) După anatoraoa luî Vel Vistier, la 29 Noembrie 1809, întâiul Divan, fixeză havaet din baniî zacherelelor pentru Calemgiii visterieî şi anume marele Vistier va primi talerî 4.000, al doilea Vistier talerî 2.000, sameşul visterieî, tal. 1 500 si talerî 1.800 pentru zarafii visterieî, dintre cari 900 va lua Borăneseu. (Cod. LX\ fila io.) 538 V. A. URECHIA făcând stricăciune prin viî po bani 20 i de rîmătorî po ham 50. — 1809 Ianuarie 1. Acelaş venit din judeţul Râmnicul-Sărat, tot al Spătarului al doilea odi-nioră, remâne al Visterieî în 1809. In acest judeţ darea este în unele puncte diferită de gărdurăritul Buzăului. De fîe-ee om se va percepe 50 de bani pe an. De la butea de vin, ce se va vinde în cramă, pe cep se va lua câte o vadră de vin. Se va percepe 45 de bani de la tocitorea cu tescovină; câte 20 de bani de la vita de pripas, de prin vii, iar de la rîmătoriî de pripas câte 50 de bani şi de la capre câte 10 bani. De vracniţa deschisă se va plăti 300 de bani.—1809, Ianuarie 1 ţlj. In 1810 continuă a se percepe gărdăritul (2). Există încă un epistat de Vel Cafegi în Bucurescî, deşi nu mai este dom* nie. Curiosul privilegiu al lui Vel Cafegi, în 1811, este arătat în următorea carte de Cafegi-Baş a Divanului: «Fiind-că tahmisul adecă bătutul cafelei şi cafenelele prăvălii întru care se vinde băutura de cafea, aici în oraşul Bucurescî, este venit al lui Vel cafegiu şi după obiceiu nu este nimeni altul volnic a deschide cafenea seu a ţinea tahmis în Bucurescî, fără de cartea Divanului; drept aceea, fiind-că Divanul a orînduit epistat de Vel cafegiu pre Nicolae Sava, se dă volnicie omului pre carele îl va orîndui numitul epistat, ca după obiceiu numai el să aibă a ţinea în Bucurescî trei cafenele cu tahmisul lor, iar nimeni altul să nu fie volnic; care aceste prăvălii să fie apărate de fumărit, de cămi-nărit şi de tote dările câte sunt orînduite pe an de dau alte prăvălii; pentru care porunceşce Divanul şi vouă slujbaşilor fumarî i căminari şi altor slujbaşi, supărare să nu faceţi.»—1811, Noembre 18. (Cod, LXXI, fila St v.) Mitropolitul. Mihalache Mânu. Vel Vist. Decă o funcţiune nu se bucura de havaet special, cel puţin titularul ei primea scutiri, privilegii şi mai tot-deauna ludî. O funcţiune mică, ca acea de luz-Başa încă se bucură de scutire de dijmărit, de vinăriciu, scutesce o cârciumă în Bucurescî, de fumărit, de căminărît, ba încă are dreptul de a scuti nu numai decât o cârciumă a sa, ci chiar una străină. Pe lângă aceste folose luz-Başa mai are dreptul şi la un lude pentru serviciul casei sale (3j. Tote sceste biruri şi havaeturi nu se percepeau fără de mari abusuri, (1) Cod. LVI, fila 49 verso. (2) Cod. LVII, fila 34. (3) Vecjî anexele 168, 169, 170. 171 şi 172. ISTORIA ROMÂNILOR 539 nedreptăţi, jăfuirî. Nu î vorbă, întâiul Divan îşî dădea ostenela de a stărui să se curme abusurile. Era, cum se dicea pe atunci, «o parigorie» o simplă mângâere! * Vistierul ţerih administra împreună cu muscalul pus lângă el, şi apoi şi cu al 2-lea Vistier pămînten, tot venitul ţereî. Socotele dădea Vistierul, dar ele se reviduiau numai de ceî-l-alţî membri din Comitet, colegi aî Vistierului. Socofcelele de gestiune revedute apoi de Vice-preşedintele muscal erau supuse la întărirea preşedintelui. Ce control putea li acesta ? E de prisos să mal înşirăm aci tote dările şi havaeturile cunoscute. Nu era timpul când ele să fi fost scăzute. O singură scădere se făcu pe cât-va timp: sărcritid din Bucurescî, din causă că nu maî aflau ţeraniî interes să aducă sare în acest oraş (1). Nu maî puţin grele şi îndoite sunt podvedile, recliisiţiunile şi dările în Moldova. Singura dare însă ce făcu să se supere boerimea, fu contrăbuţiu adică contribuţiunea la care fu chiămată şi ea, în 1811, din ordinea luî Iuanovicî Crasno Miloşevicî. Pentru acoperirea deficitului anuluî 1811 şi pe 1812, Generalul Preşedinte Divanurilor românesc!, cere boerimeî moldovene să plătescă şi ea modesta cifră de 115.300 leî din drept capitalul eî (2). (1) Cod. LVI, fila 100. S’aii făcut publicaţii către Ispravnicii la 12 judeţe dincoce de Olt, ca să dea în scire tuturor locuitorilor spre a le fi cunoscut că săreria din Bucurescî s’a ridicat şi volnic este fiesce-carele a veni să vîndă sare în politie, însă cea necernută câte 2 parale şi cea bolovani câte 3 parale.—1810, Ianuarie 11. (Vedî la pag. 530.) (2) Starea deplorabilă a financelor Moldovei o constată şi consulul frances Fornctty, din laşi, la 27 Maiu 1812, ast-feL: Monsieur VAmbaswdeur, Jassy, le 27 Mai, 1812. Mr. l’Amiral Tchichacoff avait demande â son passage le compte des depenses et recettes de la tresorerie. Ce travail vient d’etre envove â Bu-carest; on s’attend â des changements dans cette pârtie administrative. On porte â plus de huit millions de piastres Ies revenus de cette province qui n’etaient du temps des Princes, que de trois millions. Aussi, se fait-il sentir un grand manque dargent. Si cet etat de choses dure, le Boyard et le paysan seront entierement ruines. Aussi desirent-ils une fin quel-conque. J’ai Vhonneur, etc. Signe: Fornetty. 540 V. A. URECHI A Boierimea este adine mâhnită. întâiul Divan ori Comitet al Moldovei convocă totă boierimea în adunare obştescă, la Mitropolie. Aci mare jăluire: li se calcă pronomiile, se face obiceiîi rău! Se decide a se resiste. Ca consecinţă a acestei hotărîrî, adunarea obştescă a boerimeî adreseză un anume mag zar, jalbă către generalul Miloşevici, protestând energic în contra îndatorire! de plată a boerimeî ca simplii ţărani, cişluindu-se la bir, lucru ce clic eî, n’au apucat, nici de la strămoşii lor: «a ne cislui după stare şi venit.» Tot ce pot face boierii este să admită; ca scutelniciî şi breslaşiî nemuluî boeresc să plătescă tot eî neajunsul pentru pânea şi carnea oştireî împărătesei ! Vadă se în anexe actul puţin recomandabil pentru boerimea moldoveana în totă întregimea lui. CAP. XXV. Ţăranul între 1806 — 1812. Mazilii. Ţiganii. Colonii de Şerbi si Bulgari. De că în timp de pace situaţiunea ţăranului era groznică, care putea li ea în toiul răsboiuluî, a răsmiriţeî, cum se elicea pe atuneî; când peste munca pontului şi birurile nesfirşite orclinare; se adăogiră dările, se în-doiră, ba şi întreiră şi se născociră şi altele extra-ordinare, pe lângă re-chisiţiuni, podvedî, beilicurî, muncă la cetăţi, inquartiruiri pe la case, de numeroşi soldaţi, cari nu mai lăsau nenorocitului ţăran nici oul de sub cloşcă ? Dăm la finea capitolului, ca anexe, o serie de acte privitore la starea ţăranului între 1807—1812. Din aceste acte notăm aci următorele : a) . Anaforaoa marelui Logofăt Văcărescu, din 10 August 1807, către C. Alexandru Ipsilante, în procesul cel lung dintre Luxandra Vlădeasca cu locuitorii după moşia ei BotesciLLngureni (Muscel), cari nu vor să se supună la «pont», după reclamaţiunea eî, fiind-că moşia e de munte şi lor li se cere pontul ca -la o moşie de câmp. (Anexa 1). b) . Procesul dintre Episcopia Argeşului şi locuitorii de pe o moşie a eî, cari taie pădurea din rădăcină şi vînd în silnicie rachiu şi vin. Divanul ordonă Ispravnicilor la 6 Octombrie 1807 obligarea ţăranilor după ponturi. (Anexa 2). c) . Procesul ţăranilor locuitori în mahalaoa de peste gârlă din Tîrgovişte cari vin pe moşia răposatului Medelnicer Scarlat Hiotu, că fiul acestuia le cere «pontu». Locuitorii sunt obligaţi a da adetunle pămîntului, măcar căci ÎSTOBÎA. BOMÂNlLOB 541 întâmpină că nu pot avea fîn pe moşie, nici lemne din pădure. 1807, Octombrie 27 (Anexa 3). d) . In 9 Noembrie 1807 Divanul opresce tăierea de lemne din păduroşi pescuitul în bălţile după moşiile spitalului Sf. Panteleimon, de către locuitori, cart nu şed pe însăşi moşia monăstireî. (Anexa 4.) e) . Sub Constantin A. Ipsilante se dete un nou nizam cu referinţă la dijma porumbului. In loc de a se mărgini proprietatea, se iea dijmă de la porumbul semănat pe moşie de locuitori, numai la 10 una baniţă din porumbul ce se făcea, moşierii luau câte 4 baniţe de pogon, ori se făcea ori nu se făcea porumb. C. Ipsilante înlătură acest abuz şi decide, să se revină la (Jeciuiala după produsul recoltat. Se pote vedea acesta şi din actul din anexă relativ la reclamaţiunea fostului mare Vornic Radu Golescu, contra locuitorilor de pe moşia luî, Tufeanca, cari nu se supun a da câte 4 baniţe de pogonul de porumb. In acest act şe pote vedea şi abusivele geremele ce percepeau agenţii administrativi. (Anexa 5). /). Cu referinţă la cruţarea pădurilor, ori cui ar fi, de către locuitori; dăm în anexe câte-va acte [Anexa G şi 7). Mai întâiu observăm că însuşi generalul Cuşnicof cere Divanului, din orînduiala lui Prozorovski, să se iea măsuri de cruţare a pădurilor. Divanul trămite carte deschisă la tote isprăvnicatele, cerendu-le o catagrafie amănunţită a pădurilor din fie-ce judeţ şi ordonând cruţarea lor. (Anexa 6). Pe de o parte comandantul muscal recomanda cruţarea pădurilor şi pe de alta oştenii ruşi le devastau î Divanul e silit să reclame la Engelhard, în 3 Februarie 1810, să fie opriţi oştenii ruşi de a tăiea păduricea de la Cernica. (Anexa 8). Pentru prima dată aflăm în 1810, Divanul plătind boerilor Creţulescu 647 copaci taiaţî de pe o moşia lor, în trebuinţa «podului împerătesc de la Fundeni» (1). (1) De la întâiul Divan şi Comitet. La 21 Iulie Ia 1810 răspunde Vistierului, că se cuvine a se plăti jălui-torilor Kreţulescî câte taleri 3 pentru 647 copaci tăiaţi din pădurea de pe moşia lor, pentru trebuinţa podului împerătesc de la Fundenî. Intre semnături este şi a lui Istrate Kreţulescu. (Cod. LXVII} nenumr-rotat.) Alt cas de plată a pădurii de la locuitori : De la întâiul Divan şi Comitet. Durnnevostră Ispravnicilor din sud. Saac, au vedut Divanul arătarea ce 542 V. A. tIRECHi y). Locuitorii din satul Radovanî se jeluesc, că arendaşul moşiei i-a apucat de au plătit totă dijma moşiei pe doî ani, în cari au lost bejănarî din pricina resmeriţei. La 28 Noembre, 1810 Engelhard scrie Divanului, să orînduiască cercetare (1). h) . Am amintit şi aiurea, că intră în sistemul Muscalilor, de a se erige în protectori aî ţăranului, cu scop de ad duşmăni cu boerimea şi mai mult decât era. La ordinele capilor muscali, în multe rîndurî, primul Divan intervine cu ore care energie în favorea ţeranuluî. Aşa la 21 Mai îi 1810, a-dreseză Ispravnicului din Argeş o reprimandă în termeni vii, pentru că întârclia de a tace dreptate la nisce locuitori din satul Bărzoiul şi Stoenescî din acel judeţ (2). i) . Din anul 1810, mai aducem în anexe următorele acte: Raportul primului Divan către Engelhard, în favorea spitalului Pantelei-mon. Divanul cere; ca să fie opriţi locuitorii ţeranî din Chirnogî, de prin alte sate şi maî ales Turtucăienii, dea vîna pescele din balta Greca, tără să plătescă vamă monăstirei şi spitalului (3). Maî dăm cu referinţă la pescuitul bălţilor de ţeranî, un alt act anterior, din 27 Noembre 1807 (4). j) . La 1 Iulie, 1810, primul Divan intră cu raport la Engelhard în privinţa procesului ţeranilor din 3 mahalale ale Bucurescilor, aşeclaţî pe moşia Co-lentina, cari nu vor să se supună a face clacă familiei Ghica, proprietara Colintineî (5). Primul Divan dă dreptate proprietăţeî (6). k) . Din anul 1811, Ianuarie 30, înregistrăm, maî înainte de tote, soirea tristă, că ţeraniî din Oltenia sufer fomete şi că sunt siliţi să-şî vîndă vitele cu preţ de nimica, ca să aibă cu ce să-şî cumpere porumb. Generalul Şteter scrie primului Divan să aviseze (7). l) . La 30 Maiu 1811, întâiul Divan dă hotărîre în procesul dintre Cluce- faceţî printr’aeestă anafora de cercetarea pricineî a tăereî pădureî Pitarului Lipănescu, de către locuitorii ot Boldescî şi bună este chibzuirea d vostra de a plăti numiţii locuitori copacii câte 1 leu, de care şi poruncesce Divanul dumne vostră, sa urmat! a face împlinire de la numiţii locuitori.— 1811, Maiu 2. (Cod. LXX fila 49). Al Ungro-Vlahie Ignatie, Radu Golescu, Isaac Ralet, Mihalaehe Mânu, Vel Logofet. (t) Cod. LXIII, fila 26 v. (2) Vecji anexa 10. Vecji şi anexele IX şi IX bis. (3) VecJI anexa 11 şi 11 bis. (4) Vecii anexa 11 ter. (o! Vecii anexa 12 şi 13. (6) Despre acesta, afacere vom mal trata la capitolul edilitate!. (7) Cod. LXIII, fila 34 verso. ÎSTORÎA romanilor 543 resa Maria Cantacuzino cu locuitorii de pe moşia sa, Valea Lungă, care nu vor să facă clacă câte 12 (Jile pe an, după pravilicesca condică. Divanul îî obligă la acestă clacă (1). m) . In contra cererilor proprietarilor, că ţeraniî să lucreze la moşii peste 'ponturi, întîiul Divan îî aperă în câte va rîndurî. Aşa în 30 Martie, 1810? locuitorii din satul Orbesca, judeţul Teleorman, se jăluesc Divanului, că grecul arendaş îî obligă să lucreze peste pont şi că îî maltrateză cu bătaie. Din ordinele luî Engelhardt, Divanul aperă pre ţeranî (2). n) La 17 Martie, 1811, locuitoriî din satul Mueresca-de-sus şi de jos, arată că economul episcopiei Râmnic le-a luat dijmă din vin şi din rachiu. Lucru ce n’au maî pomenit eî. Primul Divan nu dă dreptate locuitorilor, fiind-că privilegiul cârciumeî este al proprietăţeî (3) o) . Prin anaforaoa de la 3 Iunie, 1811, a mareluî Logofet Constantin Du-descu se stabilesce din nou dreptul privilegiat al proprietarului unei moşii de a ţine cârciumă (4). p) . Acelaşî mare Logofet Constantin Dudescu, cu anaforaoa sa de la 17 Iunie, 1811, arată primuluî Divan, că n’au dreptate ţeraniî după 4 hotare de moşiî a monăstirei Strehaia, cari aii reclamat contra egumenului acesteî monăstirî, că le strică obiceiurile vechî ale pămîntuluî, că îî apucă să Iacă clacă îndoită, că âmblă să le iea dijmă peste cale şi obiceiu. A urmat judecată la departamentul de patru în Craiova şi ţeraniî au perdut judecata. O altă reclamaţiune ţerănescă din 2 August 1811, este aceea a locuitorilor de la satul Slobodia, asupra medelniceruluî Pestenar, că îî năpăstuesce peste pond. Generalul Şteter ordonă cercetare, dar tot ţeraniî nu au dreptate (5). q) . Une-orî ţeraniî exasperaţi căutau să-şî facă înşişî dreptate. Aşa în August 1811, locuitoriî din Argeş bat pre polcovnicul şi pe cătanele polcovniciei. Divanul rînduesce cercetare, la 20 August 1811, cercetare, care de sigur nu se termină în favorea ţăranilor, măcar că la primul moment polcovnicul este cel arestat (6) r) . Nimic nu este propriu a areta grosnica situaţiune ce resboiul făcea sătenilor, ca o carte a Divanului, de volnicie, din 20 Iulie 1809 şi o altă carte deschisă, din 0 Aprilie 1810, a primuluî Divan către Ispravnici. Din cele ce ordonă Divanul se pote vede cum de groza autorităţilor admini- (1) Vodt anexa 14. (2) Cod. LXII, fila 4 verso. (3) Vedi Cod. LX UI, fila 39 verso. (4) Anexa Io. (o) Vedi Cod. LXVIII, lila 1 verso. (0) Veiţi anexa l(i. 544 V. A. URECHΠstrative şi de acea a angariilor şi a rechisiţiilor, sau risipit sate numerose. Nu mai puţin perceperea dărilor către ţeră şi modul cum se făcea, pustia satele H). s) . O carte deschisă a primului Divan către cele 17 ispravnicate, singura demnă de atenţiunea istoricului, este acea din 14 Aprilie 1810, oprind bătaia, schingiuirea ţăranilor de către zapciî. . . . Durere, acea carte e provocată de o poruncă a şefilor muscali ! Iat’o în totă cuprinderea ei : De la întâiul Divan. Publicaţie la Ispravnicii de la 17 judeţe. ((Excelenţa sa general maior i cavaler Engelhard, Viţ-president al Divanului, a trimes predlojenie la Divan, de la 11 ale luneî acesteia, cu No. 1.007, coprintjetore că prin judeţe, zapciiî şi slujitorii bat pre locuitori atâta, în cât unora li se întîmplă şi morte, şi Excelenţa sa pentru acest fel de rele urmări, nici odată însciinţare de la Divan nu are şi socotesce că nici cinovniciî ce sunt rînduiţî prin judeţe, nu însciinţeză Divanului şi pentru aceea nici Divanul nu face acelor cinovnicî nici o pedepsă. Pentru care Divanul straşnic poruncesce d-vosiră, ca de aci înainte zapciiî şi slujitorii, cum şi ver ce alţi slujbaşi, să nu mai bată pre locuitori cu acel fel de bătăi pricinuitore de morte, seu de cădere la boia, ci pre cei nesupuşi, să-î arate la dumne-vostră şi dumne-vostră săi certaţi şi să-î pedepsiţî, după măsura vineî lor. Iar când nicî după acesta nu vor înţelege şi se va maî întîmplă a se urma la cine-vaşî acest fel de bătăî pricinuitore de morte şi cădere la bolă, îndată însciinţaţî Divanului, cu desluşită arătare a pricineî, ca să dea Divanul pre ceî vinovaţî la judecată după pravilă; asemenea şi alţi orî-care din slujbaşiî, ce vor fi cu slujbe prin judeţe şi orî-cine alţiî, de vor urma acest fel de bătăi, precum şi tâlhari şi alţi făcători de rele, ce vor călca pre cine-vaşî şi-î vor căsni şi îî va ucide, să urmaţî îndată a însciinţa Divanului, ca şi Divanul să însciinţeze Excelenţei sale, precum cere, căci de se va face împotrivă urmare cu a nu însciinţa pentru unele ca acestea, după datorie-vă şi după poruncă, să sciţi că veţi fi lipsiţi din isprăvnicie; şi de primirea şi urmarea acestei porunci să aibă Divanul răspunsul dumne-vostră.))—1810, Aprilie 14 (2). t) . Din anul 1812, vom aduce numai ordinul întâiului Divan, prin care obligă pre toţi locuitorii din Zimnicea, pămîntenî şi străini colonisaţî, să se supună a da clacă şi cele-l-alte, drepturi ale proprietăţii, fostului domn Con- (1) Ve(Ji anexele 17 «şi ÎS. (2) Cod. LXV, lila 27. 545 Istoria românilor stantin Ipsilante. Bulgarii şi Serbii stau cu deosebire împotrivitori la acesta, mai cu semă când Muscalii erau poruncitori în ţeră. t) . Prin un act din 1810, Ianuarie 14, se rezumă bine tote datoriile ţăra-nului munten faţă cu proprietatea. Pentru împrospătarea memoriei lectorului analisăm aci acest act: Divanul ordonă Ispravnicilor de Ialomiţa, Râmnicul-Sărat, să oblige locuitorii de pe moşiile Luciu, (Ialomiţa) Giormănescî. (Râmnicul-Sărat) la pontul cuvenit proprietarului, dacă nu au vre-un deosebit aşedămînt în scris. 12 dile într’un an câte 3 de anotimp, dar numai locuitorii casnici, nu şi holteii. Dijma griului, orzului, meiului, din 10 una, cărată cu carul lui la aria stăpînului. Dijma porumbului, de pogon 4 baniţe, de câte 22 oca grăunţe, Asemenea dijme din alte semănături din 10 una, afară din grădinile din jurul caselor. Din stupi, de totă matca 3 bani. De capră, 2 bani, atât vara cât şi iarna. De la stânile de pe moşie, după învoială, ori brânză, seu bani. De la perdele de oi cu fătăciune, de totă perdeoa câte un miel şi 1 taler. Pentru rîmătorî n’aîi să dea nimic, dar să nu î bage în pădurile poprite. Ghinda nu pote să o iea locuitorii. Vin şi rachiu vinde numai proprietarul, dar acesta pote da voie cui vrea. Lemne de foc şi cele trebuinciose la case au dreptul locuitorii să taie fără plată. De vîndare au drept a tăia plătind adetul pămîntului, fără a stărpi pădurile. Locuitorii de pe alte moşii nu au dreptul la păduri. Vînatul de pesce în heleştae oprit, dară în bălţi au voie, cu deciuială (din 10 pesci unul) dat la stăpînul moşiei. u) . îngrijirea întâiului Divan, ca ţăranii să semene cât mai întinse ogore, este lesne de înţeles. Ea nu avea în vedere atâta înavuţirea ţăranului, cât nevoile de aprovizionare ale oştirilor rusesci. Dăm în note nisce acte din 15 Martie şi 8 Aprilie, referitore la îndemnul ţăranilor de a face ogore. In vedere cu acestă trebuinţă, Divanul amintesce, că «în primăveră până către sfârşitul lui Maiu, ţăranii n’au a fi supăraţi .şi traşi în judecăţi. Divanul cere Ispravnicilor catagrafii de tote semănăturile făcute de ţărani (1). * O treptă din poporul român nu mai puţin năcăjită ca ţăranul, era aceea a mazililor. Nici odată mai mult decât în timpul rezboiului, mazilii nu (i) Ye(]T anexele. V. A. Ureohln. Istoria Românilor. 35 546 V. A. U&ECHlA fură mai puţin stăpâni pe persona şi timpul lor, întrebuinţaţi fiind în serviciul oştirei, de la un capet la altul al ţerii, fără nici o rînduială, pre când după obiceiu ei nu erau datori să facă rînd decât la 4 săptămâni. Pentru ca să scape de beilicuri fără numer, siliţi erau mazîliî să dea bani Ispravnicilor şi oficerilor muscali. In 30 Aprilie 1812 a intervenit o poruncă în favărea mazililor din Secueni (1). * Trepta din urmă a populaţiuneî ţerii, continuă a fi aceea a ţiganilor. Cei domnesc! ajung prada .marilor Vistieri Varlaam şi Filipescu, cari-şi atribue sălaşe întregi din ei,, sub dilerite pretexte. Nu-î vorbă, că întâiul Divan mai dăruesce şi pe la alţi boeri, din ţiganii domnescî, ca unor patrioţi, după slujbele cu cari s’aii arătat ţerii şi după slobodenia ce are oblăduirea de a dona (2). O inovaţiune constatăm cu referinţă la ţiganii domnescî. După ordinea senatorului rus se hotărăsce arendarea munceî ţiganilor domnescî pe suma de 111.833 taleri pe an. Dăm încă în anexă câte-va acte cu referinţă la ţigani (3). Colonisărî de Şerbi şi Bulgari. Deja anteriormente, sub Alexandru Ipsilante, veniseră în ţera românescă un numer ore-care de Şerbi emigraţi din Serbia, în urma revoluţiuneî contra dominaţiuniî turcesc!. Alexandru Ipsilante învoise asemenea imigrări, din causă că, precum am vedut, aspira să iea el corona Şerbilor şi ajutase răscola lor contra Turciei. Imigrările de Şerbi continuă pe picior mare în timpul ocupaţiuniî ţerii de muscali. Curînd se începe şi o imigrare nouă de Bulgari. Acestora şefii superiori muscali li* asigură scutiri şi privilegii, de natură a favorisa stabilirea lor în ţeră, ba şi îmulţirea lor spornică. Muscalii îi apără cu energie în contra fiscului românesc şi nouii colonişti prosperă grabnic alăturea cu satele române ruinate, ba de multe ori substituindu- (1) Vecjî anexa 23. (2) Cod. LVII, fila 47. întâiul Divan şi Comitet al Principatului Valachieî, în 13 Ianuarie 1810, hărăzesce «ca unui patriotism Trarpr^otr^, după slujbele cu cari s’au arătat ţării şi după slobodenia ce are oblăduirea, pre Radu fierarul din Bucu-resci, care ţine femee prin cununie pre o Ilinca ţiganca dumne-luî, ca pre un ţigan al stăpânireî ţerii acesteia. (3) Ve(j! anexele 24, 25 şi 2G. istoria românilor 54? se ţăranilor români, risipiţi de amarul vieţii, de greutatea nesuferită a podvedilor pentru oştiri şi a dărilor, pe care nu le mai puteau plăti. Dăm în anexe o serie de acte relative la aceste colonisări de Şerbi şi Bulgari, dişî în actele publice Băjenarî. In contra lor reclamă până şi mănăstirile, pe moşiile cărora se stabilesc, căci în silnicie aceşti băjenarî Şerbi deschid cârciume, în contra dreptului proprietăţii (1). Asemenea băjenarî veniţi din Silistra se aşedă pe moşia Lichiresciî a mănăstire! Col-ţeî şi dau cu zurba (iama), în pescele arendaşului, ba ’l bat şi se folosesc cu de la sine putere de lesa de pesce. Divanul nu pote nimic contra lor, ci se rogă de comandanţii împărătesei, spunendu-le că vameşii declară, că de nu vor avea voie să iea vamă de la Şerbi şi Bulgari, nu pot să răspundă sferturile vămei. Divanul reclamă generalului Comino, să dea ordine ofice-rilor, ce administreză pre Bulgari, de a-i supune la plata vămeî (2). Pe lângă Bulgari se întorc de peste Dunăre şi Români. Aceştia şi ei vor să beneficieze de privilegiile acordate băjenarilor. Cei aşezaţi în judeţul Romanaţi nici n’au îngăduit pre slujbaşii Divanului de Craiova să-î scrie măcar la catagrafie. In judeţul Dolj abia s’au scris vre o câte va sate. Acum cumpărătorii dijmăritului reclamă contra nesupunereî tuturor acestor băjenarî de a plăti dijma. Nouă intervenţiune a Divanului la 29 Noembrie la general Comino (3). Nici Serbii, nici Bulgarii aşedaţi pe proprietăţi particulare, nu vor să-şi plătescă dijma pentru pămîntul lucrat şi nu respectă privilegiul proprietăţii la cârciume.—1811, Decembre 4 (4). * De modul cum se aplică în Moldova imitările şi cu deosebire în Basa-rabia, ne dă informaţiune documentul păstrat la Academia română, din 6 Maiu 1811. Obligaţiunile ţăranului moldoven sunt cu mult mai grele decât ale celui munten. In aparenţă, tot numai 12 dile de clacă i se cer pe an; dar se fixeză anume cantitatea de lucru de făcut pe o (}i cu plugul şi cu sapa; seu cu se-cerea, ceea ce face că nu în 12 (Jile omul putea să îndeplinescă porţiunea de lucrare. Negreşit, nu mai e obligat ţăranul moldoven la numărul de (Jile de clacă ce pretindea boerimea, să-î impună la începutul domniei lui Moruzi, din primii ani ai secolului în care suntem; căci căpeteniile rusescî nu îngăduiau aşa ceva, din motivele politice deja cunoscute, dar precum (1) Cod. LXVI, fila 109. (2) Cod. LXVI, fila 161 v. (3) Cod. LXVI, 61a 165 v. (4) Cod. LXVI, fila 161 verso. Ve<]i anexele 27—42. 548 V. A. URECHI am dis, găsiseră moşierii boerî mijlocul de a substitui la numărul de (Jile, îndoită şi întreită cantitatea de lucru. Numai în satele de pe marginea ţării, situaţiunea ţăranului moldoven, era maî bună, căci aci, ca să nu emigreze şi să se pustieze satele, boerimea sa vă(Jut silită a reduce pontul la 6 clile (1). CAP. XXVI. Osie pămîntenă. Polcovnic de volintiri vomăm. Fapte rele» Pedepse. Desfiinţarea osteî de Muscali. In 1807, Ţera românescă numără în ţinutul el, nu numai oştiri rusesc!, ci şi pămîntescî, aceste adunate, cum aretarăm, de C. Ipsilant. Şi pe lângă aceste oştiri, Muscalii mai organiseză îndată după intrarea lor în ţâră, un polc (J.is «negru husarschi Voloski polen compus din arnăuţî şi din volintiri români. Prin majorul Pangal,—iarăşi cum vădurăm—Muscalii adunaseră o cetă de vagabonzi, ca să constituiască un polc elin, menit a revoluţiona Peninsula Balcanică. Cât avu ţera de suferit şi de la oştirea rusescă şi de la aceste diverse corpuri de «volintiri» români, din respectul rechisiţiunilor de tot felul şi a grelelor podvedî, nimeni nu se îndoesee! Dar numai de reehisiţiunî avea ţera a se jălui? Numerose documente ne arată ce fel de purtare avură în ţeră corpurile de volintiri. Divanul e nevoit, în 4 Noembre, 1807, să scrie Polcovnicului Milorado-vicî despre jăfuirea săvîrşită dioa nameza mare la târguleţul Câmpul-Mare (Argeş) de o cetă de oşteni volintiri, în frunte avend pre căpitanul lor (2). Divanul constată jaturile şi supărările făcute locuitorilor de către ambele polcuri şi cel de sub comanda polcovnicului Miloradovicî (Negru Husarski voloski polk) şi cel elinesc de sub comanda maiorului Pangal şi ordonă Ispravnicilor, să cerceteze, cari dintre aceste două trupuri de ostaşi aii făcut nevredniciile de jafuri şi supărări locuitorilor? (3). Un ore-care număr din ostaşii polcului de husari români erau muscali, cari deşertaseră altă dată din Rusia. Aceştia obţinând graţiarea Rusiei, se grăbiră a se întorce în Rusia, împreună cu familiile lor. Guvernul munten le acordă totă înlesnirea pentru acestă emigrare (4). La 11 Noembre 1807, Divanul reclamă de-adreptul la feldmareşalul Pro- (1) Vecji anexa. (2) VecjLî anexa. (3) Vecjî anexa* (4) Vecjî anexa. ISTORIA ROMÂNILOR 549 zorovski contra făptuirilor acelor cloue polcuri de volintiri şi mai ales contra lui Husarski voloski polc. Iată reelamaţiunea energică a Divanului : ci Către Prea înălţatul Fcldniarşalul Prinţ Prozorovski.» De la principatul Valahiet— Pentru volintirii i arnăuţii şi alţii ce sau scris între ostaşi şi sunt sub comanda dumne-luî cinstitului polcovnic Mi-' loradovicî, cari se numesc Husarschi voloski polc, aflându-se ori trimişi sau de sineşî respîndiţî prin satele ţeriî, din aceste mai jos numitele judeţe, adecă: Muscel, Dâmboviţa, Argeş, Olt, Teleorman şi Vlaşca, în multe rîn-duri viind Divanului însciinţări de pe la acestea isprăvnicaturî, pentru jafurile, hrăpirile, hoţiile şi alte feluri de supărări ce fac necontenit la săracii locuitori ai ţeriî, încă amestecându-se şi chiar la trebile judeţene, bătend şi jăfuind şi pre însuşi slujbaşii ţeriî, cari sunt rînduiţî prin judeţe, de la Divan, de la Spătărie şi de la Ispravnicaturî, Divanul a-pururea n’a lipsit a le face tote acestea, arătate şi sciute la dumne-luî polcovnicul Milorado-vicî, ca la un şef al lor, ca ori săi facă zapt şi să-î înfrîneze a se părăsi cu totul de aceste netrebnice urmări, seu să-î strîngă şi să-î ridice pre toţi de acolo, a nu mai rămâne nici unul în satele judeţelor, îndatorindu-î dumne-luî şi supuindu-î şi fără voia lor a întorce înapoi orî-ce jafuri şi hrăpirî vor fi făcut de la verî-cine, dar nu numai că de către dumne-luî Polcovnic nici o îndreptare nu vedem a se fi făcut, ci încă, împotrivă, nu cuncSsce însciinţările Ispravnicilor şi plângerile locuitorilor de răutăţile ce pătimesc de la acei volintiri; ci fiind-că netrebnice urmările acestora au catandisit la cea mai desăvîrşită nesuferire, ne rugăm Inălţimeî tale, să se poruncescă dumne-luî polcovnicului Miloradovicî, ca să-i strîngă şi să-î ridice pre toţi veri câţi vor fi pe afară prin tote satele judeţelor ţeriî, ca cu mijlocul acela ce înţelepciunea înălţime! Tale va socoti, să contenescă obştesca pătimire a locuitorilor şi a înşişi dregătorii judeţelor.))—1807, Noembre 11 (1). Câţî-va Ispravnici mai energici isbutiră să pună mâna pe unii din volintirii jăfuitorî locuitorilor. Divanul îi trimite în cercetarea şi pedepsirea polcovnicului Miloradovicî şi ’î cere să strîngă după afară pre toţi volin-tirii împrăştiaţi prin sate după jafuri. Aceştia nu se supun la cuvîntul Ispravnicilor şi sar cu armele împotriva agenţilor administraţiuneî. Divanul cere polcovnicului Miloradovicî să rînduiască de fie-care judeţ câte un căprar, ca prin ajutorul aceluia Ispravnicii să prindă pre jăfuitoriî oşteni şi să-î aducă în judecata Divanului (2). (1) Cod. LIV, fila 131. (2) Vecji anexa 1. 550 V. A. URECHI După măsurile luate de Divan, sunt pedepsiţi cu ocna, în Noembre 1807, câţiva din aceşti oşteni jăfuitorî. O sentinţă estra-ordinară dă Divanul în 16 Noembrie 1807, anume: volintiruluî Const. Cazacul, după ce l’a condamnat justiţia, Divanul îi agraveză pedepsa, cjicend-că, nefîind în destul pedepsit cu pedepsa, la care este osîndit la judecată, Divanul hotărăsce să se bată la falangă cu 300 de toiege şi apoi cu zapciu armăşesc să ’1 tri mită în surghiun la schitul Cernica, pe 6 luni de (Jile, ca să-şî vie în cu-noscinţă şi să-şî plângă păcatele (1). Multiplele reclamaţiuniî ale Divanului contra relei purtări a volintirilor hotărăsc pre Muscali, să desfiinţeze polcul Cerno Husarski Voloski, ca netrebuincios pentru oştire şi pentru ţeră şi ca cel ce nu pote să fie disciplina^ ca armată regulată. Două acte relative la desfiinţarea acestei cete, de vagabondî, din 22 Noembre şi 1 Decembre 1807, le menţionăm aci: Prin actul de la 22 Noembre 1807 Muscalii vestesc Divanului, că Cerno Husarski Voloski polc, este netrebuincios pentru oştire şi că urmeză să fie stricat. Deci omenilor din acest polc «Gheneralul dej urna» le-au dat voie să se întorcă la urma lor. Deci să fie puşi la rînd cu cei 1-alţî locuitori. Tot cu acestă ordine sunt opriţi oficeriî desfiinţatuluî polc român de a maî purta fundă la săbii, ca oficeriî rusescî, anefiind de nimeni făcuţi oficiali.» (2) Al doilea document, din 1 Decembre 1807, este de la Divan către Ispravnici carte deschisă, vestind ordinea de sus şi obligându-î să dea pe chezăşii prin sate, pre desfiinţaţiî oşteni români, la bresla la care aîi aparţinut, birnicî, mazîli, nemuri. Oficeriî să fie şi ei neîngăduiţî a purta arme, funde la săbii şi la căciuli. Divanul adaugă, că pre ori care din oşteni, ori din oficerî, îi vor simţi Ispravnicii făcend niscareva reutăţî, «numai decât să-i ridice Ia închisore, până nu vor da zapis şi chezăşie, că nu vor maî face reutăţî.» La recidivă să-i prindă şi său trămiţă legaţi la Divan cu examenele faptelor lor. Se maî cere la Ispravnici înscrierea la dajdie a oştenilor desfiinţaţi şi trămiterea de catastih de ei la visterie (3). Nu se purta mult maî bine oştirea regulată pămîntenă, decă e să judecăm după pitacul adresat de Divan către polcovnicul Peiciu, de la 15 Oc-tombre, 1807. pice acel pitac «Divanul scrie că i-au venit scire de la Ispravnicii din Argeş, că unii din ostaşii de sub comanda lui, umblă şi se înconjură prin acel judeţ, făcend supărări locuitorilor, cu cereri de conace, etc. (1) Vecji anexa. (2) Vecii anexa. (3) Vecjî anexa 9. ISTORIA ROMÂNILOR 551 Pe viitor să nu trămiţă prin judeţe comandantul nici un oşten fără voia şi scirea Divanului (1). Acestă hotărîre comunicată prin carte deschisă şi la toţi Ispravnicii de judeţe, în 26 Octombrie 1807 (2). Corpul de volintirî elin, înşghebat cu multă casnă prin maiorul Pangal, fu desfiinţat şi acesta în Decembre 1807. Divanul ordonă unei anumite comisiunî desarmarea volintirilor din acest corp, lăsându-se oştenilor numai hainele, «după acesta câţi din numiţii ostaşi elini vor fi din pămîntul Moldovei, dându-le răvaşe pe a amâna, să-î faci teslim la dumne-lor sta. rostii de dincolo (adică din Focşanii Moldovei), spre a-î trimite la urma lor, iar câţi vor fi pămîntenî de aici, dându le iarăşi răvaşe, să-î trimiteţi însoţiţi cu câte doî, trei din împărătesei! ostaşi, la dumne-lor Ispravnicii judeţelor, de unde sunt acei stricaţi ostaşi, ca să-î aşede pe fie-care la locul seu şi la orînduiala întru care s'au aflat întâiu ; iar câţi din eî nu vor fi nici Moldoveni nicî pămîntenî de aicî, să-î trimiteţî a se duce pe la locurile lor, de unde au venit» (3). Dăm în anexă şi un alt act referitorii! la acest corp de ostaşî. E un proces înaintea Divanului, între Evanghelie Maiorul cu Cazangi Bimbaşa. Acesta e acuzat, că a primit 1.100 talerî ca să servescă la corpul de ostaşî elin, împreună cu omeniî săi, sub comanda Maiorului Pangal şi că nu s’a ţinut «de simfonie.» Bimbaşa pretinse, că a servit cu omeniî săî, dar nu sub Pangal, ci sub Miloradovicî, şi nu la Craiova, unde era chiămat, ci la Pitesc!. Divanul dă dreptate reclamaţiuneî luî Evanghelie (4). O dată ce husariî românî şi corpul dis elin s’au desfiinţat, maî rămân în fiinţă, pe lângă cetele Spătăriei şi ale Agieî, potecaşiî din munţi, vînătoriî de judeţe, pandurii şi un polc de cazacî românî, care în 1808 sta sub polcovnicul Curtu. In Februarie 1808, Divanul constată, că şi cazaciî aceştia cutreeră judeţele fără trebă şi că aduc supărări locuitorilor (5). Ca nu cum-va să beneficieze de scutiri alţiî decât cetele regulate ale Agieî şi Spătărieî, Divanul, la 18 Ianuarie 1808, dă un pitac, prin care ordonă Epistatuluî vornicieî de politie, să cerceteze în Bucurescî, si pre câţi va afla scutindu-se de bir şi angarale, sub cuvînt că este iamac al luî De-libaşa, orî al luî Tufecci-Başa, ori al altor Bulucbaşî, să se aşede la dajdie prin Visterie, lăsându-se numai 4 bulucbaşî (doî aî Agieî şi doî aî Spătăriei) fie-care cu câe 10 omenî, adică cu un efectiv total de 40 omeni (6) (1) Vedî anexa 10. (2) Vetjî anexa 11. (8) Vecii anexa 12. (4) Vecjî anexa 13. (5) Vecii anexa 11. (6) Vecjî anexa 15. 0 552 v. a. uRECHrĂ Corpul pandurilor în 1808 este complect reorganizat. El are pe lângă oficeriî sei şi un medic special (1). E de observat, că tote aceste reduceri de oştiri se fac în numele luî Constantin Al. Ipsilante. Muscalii nu vor să iea asupră le nemulţămirea oştenilor suprimaţi şi indignarea acelor Români, cari maî puteau simţi ro-mânesce şi nu vedeau cu plăcere desarmarea ţeriî (2). Pe când ofîcerilor de maî sus li se dădeau acte de liberare cu laudă, la alţi trei din contră, li se acordă eşirea din cjste, ca pedepsă şi fără atestat la mână din causă de fapte netrebnice (3). Mai remân pe lângă cetele Agieî şi Spătăriei şi pe lângă panduri şi câţi-va cazaci români. Maî întâiu sunt lăsaţi în fiinţă 120 de cazaci, apoi Divanul aretând că nare venituri de unde ţine nici pre aceştia, eî sunt reduşi la 80, dar la finea anului 1809, Divanul declară, că nici pre aceştia nu are cu ce să-î ţină. Venitul cămărăşieî şi al postelniciei, cari tăiau cifra de 2.200 taleri pe an, consacrat corpului de cazaci, nu era suficient (4). Nici intre cazacii pămîntenî şi nici în altă armă pămîntenă nu este îngăduit de muscali să se afle vre un supus rusesc (5). Pandurii eraă din armata teritorială, ore-cum ca actualii dorobanţi cu schimbul. Ei mai ales serveau pentru potere (6) împreună cu plăeşiî şi vînătoriî (7). (1) Vecjî anexa 16. ţ2) Vec}i în anexele 17 şi 18 adresele cu cari aii fost licenţiaţi oficeriî polcurilor desfiinţate, cum şi atestatele ce li s’au liberat, de servicii, în numele domnitorului Constanin Ipsilante. Din actele anexate se pote vedea, că între aceşti ofiţeri nu erau numai nume pamîn-tene, ci şi străine, ba chiar maî mulţi erau străini. Din contră, soldaţii, sunt toţi Români, judecând după documentele, ce anexăm sub No. 19 şi 20. (3; Ve()i anexa 21. (4) Vec}i anexa 22. (5) Vecjî anexele 23, 24 şi 25. (6) De la Divan către Divanul Craioveî. Fiind-că Pandurii ce s’au trimis aici în trecutele (Jile de aici din partea locului pentru prinderea şi isgonirea hoţilor, ce s’au găsit într’aceste 12 judeţe, cari sunt la numer, cer a se întorce înapoi, spre a şi căuta şi ei de agonisita hrănii caselor lor, şi au cuvînt la cererea ce fac; de aceea scriem cinstitului Divan, ca numai decât prin soirea Excelenţei sale gheneralul Isaief să trimiţă aici pre alţii în locul lor, ca să li se dea drumul acestor de aici, şi să-şi facă şi acei rîndul la curgetorea trebuinţă ce s’au (Jis maî sus.—1808, Iulie 21. (7) S’au făcut 9 porunci legate la vătaşii plaiurilor din sud. Saac, Pra- ISTORIA ROMÂNILOR 553 Când Ruşii şi oştirea ţereî fac expediţiunea la Craiova, de care am vorbit maî sus, Generalul Isaief chiamă în oştirea sa pre maî mulţî din ostaşii desfiinţatului corp de husari români, altă dată comandaţi de Polcovn. Miloradovicî şi din corpul elin al Maiorului Pangal, cum şi din Arnăuţî şi Harvaţî (1). Oştea pămîntenă remasă, pe totă cjioa Muscaliî o reduc, o slăbesc, o lasă maî mult numai pentru potere, pentru siguranţa publică. Din cazaci se trămit pe la casele lor, în 1810 Februarie, maî mulţî oşteni. Pre unii îi desliin-ţeză din causa prădăciunilor comise. Totuşi Spătăria continuă de a esiste, şi în 28 Ianuarie, 1810; ea reorganizează polcovniciile şi căpităniile de prin judeţe. Prin cărţile de numirea a-cestora, li se amintesce drepturile şi obligaţiunile lor (2). Nici pandurii nu se purtau cu toţii în mod exemplar. Luând pildă de la soldaţii muscali, unii din ei se purtau reu prin judeţe. La 19 Decembre, 1810, doi panduri, Ion Oltenu şi Ion Balaban, sunt condamnaţi la spînzm rătore prin hotărîrea maî marelui comandant rus. Execuţiunea se făcu la Craiova (3). Un moment se păru că iar se va reînfiinţa oştirea românescă. Venind la vice-preşedenţia Divanului muntenesc Const. Ghiea şi Muscaliî fiind apropo de dioa când pricepeau că vor avea a evacua ţările române, se decise a se cliiăma oştire nouă românescă, maî ales de panduri. La 15 Iulie 1812, primul Divan chiamă ţera să dea oşteni, prin următorul manifest: De la întâiul Divan şi Comitet al principatului Yalahieî. «Catanele acestea ce vi se cer sunt trebuinciose pentru chiar paza ţeriî hova, Dâmboviţa, Muscel şi Argeş, ca să sară cu plăiaşiî, i cu vînătorii, împreunându-se cu Bim-başa Nicola Bitolean, ce s’au trimis într’adins de aicî; cu Neferiî i cu potera Spătăriei, ca să prindă să isgonescă, pre hoţii ce s’au ivit în partea locului, orî-ce fel de hoţi va fi să dea într’înşiî să-i omore. şi cu orî-ce mijloc vor putea să-î desrădăcineze de acolo.—1807, Aug. 8, (1) Doue pitace ce s’au făcut, unul la Spătărie şi altul la Agie, cu acesta coprindere, că pentru ostaşi ai răposatului Polcovnic Miloradovicî, şi aî Maiorului Pangal, cum şi Arnăuţii, i Harvaţiî, să arete Divanului cu foie, câţi anume sunt şi unde le sunt gazdele? atât pentru cei ce vor voi să mergă la Craiova, a sluji la Excelenţa Sa General Isaiel, ca să le dea lela, cât şi pentru cei ce nu vor voi. (Cod. LIV, fila 306 verso). (2) Vecii anexa 2(3. (3) Vecji Cod. LXIII, fila 25 v. 554 V. A. URECHI şi a avereî vostre şi nu ah a se lua eu sortă, ci după chiar alegerea ce veţi face înşi-vă voî, precum şi vre-o cheltuială nu aveţi a face cu dînşiî, fără de numai merinde să le daţi la drum, până vor veni aici şi apoi aici li se va da tote cele trebuinciose; asemenea şi paza slujba lor nu are a fi afară din hotarele ţeriî. Drept aceea dar, ca pentru nisce trebuincioşî ce sunt, pentru binele tuturor de obşte, sunteţi datori şi voi a da aceste catane, cărora aici aii a li se da tote cele trebuinciose, însă arme, haine, le fă, încălţăminte şi de mâncare.»—1812, Iulie 15 (1). Constantin Ginea, vice-president, Isaac Balet, Barbu Văcar eseu, Const. Varlaam. Se vede că acesta reînfiinţare de oste română nu conveni Muscalilor, căci câte-va (Jilo după acest manilest, se revocă ordinea anterioră, din porunca celor maî mari (2). Deja arătaseră Muscalii repugnanţa lor, pentru oştirea românescă, când la 1812, din ordinul lui Ciciacoff se desarmeză şi Arnăuţiî, cu următorul pitac al Divanului: La Vel Spătar şi la Aga. «Din porunca celui mare comandir al armiei Dunărei, Domnul admirai i cavaler Ciciacoff, scrisă de la 15 ale acestei luni, sub No. 373, porunci-tore, ca toţi Arnăuţiî ce portă cuţite şi arme, să se poprescă, de a nu fi slobodî să le porte de acum înainte, nici de cum pe lângă dînşiî, seu alte arme, căci la dimpotrivă urmând va lua pedepsă. De aceea se poruncesce dumitale, ca să publicarisescî în tot semtul dumitale, că de acum înainte nu sunt slobozi Arnăuţiî a maî purta cuţite seu arme, căci pe orî-care îl va găsi şi ’l va dovedi, acela să scie că va fi păgubaş de arme şi se va şi pedepsi.» Mitropolitul; C. Gliic-a vii-prezident, Barbu Vâcârescu, Constantin Varlaam, Const. Samurcas.—1812, Iunie 18 (3). Ne maî română să aducem un document din care se vede, că oştirea românescă, până la a eî desfiinţare, a luat parte activă în resboiu. In Martie 1811, Divanul arată luî Şteter, că ostaşiî pămîntenî sau bătut în 1807 la sa- (1) Cod. LXIV, fila 89 verso. (2) Comitetul Isaac Ralet, Barbu Văcărescu şi Samurcaş dau o ordine de zi pe oştea pămîntenă. Catanele ce se cerea de ţeră, din porunca celor mal mari, au rămas a nu se face. «De aceea dar, mergeţî înapoî pe la casele vostre, de ve căutaţi de hrana şi agonisela vieţeî.»—1812, Iulie 24. (Cod. LXIV fila 94 verso.) (3) Cod. LXV, fila 169, ISTORIA ROMÂNILOR 555 tul Măgura (Vlaşca) şi că între eî fiind şi Gheorghe Bimbaşa, «după ce au arătat destulă vitejie în acel resboiu s’au şi omorît şi remâindu-î femeea veduvă şi însărcinată cu copii.» C. Ipsilant îî făcuse o pensiune viageră de 40 taleri pe lună. Acestă pensiune nu s’a maî dat văduvei după plecarea din ţeră a lui Vodă. Divanul cere să i se continue (1). CAP. XXVII. Oştirea rusescă.—Eechisiţiiuiî. M’avem a ne ocupa de oştirea rusescă decât pentru a constata odată maî mult nepomenitele greutăţî ce aii apăsat prin ocupaţiunea ţărilor de ea. Dăm în anexe o serie de acte cu relerinţă la rechisiţiunî de tot telul, în folosul osteî rusescî. Aci vom releva numai câte-va din dările şi abusu-rile la care invasiunea rusescă dădu loc. a) . îndoiala multor biruri, ca oeritul, vinăriciui, etc. De aceste am vorbit la cap. dărilor. b) . Adăogirea de dări nouă orî reînnoite, ca apaltul cărţilor, al tabacului etc. c) . Confiscarea havaeturilor boeriilor curţii gospod. în folosinţa întreţinerii oştireî rusescî. d) . Venitul ocnelor şi al vămilor, veniturî ale Domniei, se concentreză la visterie pentru trebuinţa armatei rusescî. e) . O dare extraordinară de 500.000 leî impusă în 1810, ruşfetuluî neguţătorilor (2). (1) Vec}i anexa 28. (2) La 18 Maiu 1810 Divanul scrie Serdaruluî Dimitrie Polizu, Serdaruluî Nicola, Serdaruluî Dinu, Medelniceruluî Arbut şi Staroste! de neguţători: ca să chibzuiască acei taleri 500.000 ce s’a făcut orînduială, a da rufeturile neguţătoresci, câte cât se cuvine a da fie-care rufet, după starea sa? să ana-logisescă spre a se împlini aceşti taleri 500.000 şi să arete Divanului.» De la întâiul Divan. Dumne-ta staroste za neguţători adunând la un loc pe dumne-lor neguţătorii cei mai fruntaşi din tote rufeturile câte sunt însemnate în alăf urata foie, ce ţi se trimete, să pui sa să se citescă într’audul tuturor acestă osebită alăturată copie de predlojenie a Excelenţei sale senatorului şi prezidentului Divanurilor, ca să înţelegă cu deplină desluşire cuvîntul pentru ce şi trebuinţa pentru care urmeză a se face şi din partea lor acestă si-nistora spre ore-care ajutor la întîmpinarea celor trebuinciose ale prea puternicilor împărătesei oştiri, cuvîntul adecă pentru căci nebiruitele oştiri 556 V. A. URECHIA f). Aruncarea nouei dări extra-ordinare pe cler şi mănăstiri în ajutorul cumperăreî de mixerele pentru oştea rusescă (1). ale prea puternicei împărăţiei sale măriri, reversându-se aici întrăcestă ţară pentru scăparea şi mântuirea lor de obşte (care în faptă am cunoscut’o şi de acum înainte, nădăjduim cea de ctitor ocrotire şi isbăvire a acestei ţerîj de către toţi, iarăşi li se cuvine mulţămită înfiinţată, ca unele ce şi casele şi familiile şi averea fîe-căruia au ocrotită şi au păzită întru a lor întregime, şi precum pentru cele-l-alte trepte dintre toţi locuitorii ţereî şi au părăsit parte din averea lor spre mulţămirea acestor prea puternice o-ştirî, asemenea şi partea neguţătorescă care mai cu adaos său folosit din acoperămîntul nebiruitelor arme ale lor este datore după tot cuvîntul drept a da acestă dată, numai acest ajutor de bani, ce se cuprinde în mai sus numita predlojenie la trebuinţa pentru care vistieria ţeriî se află în mare lipsă şi neajungere ca să întîmpine datoria cu care este însărcinată şi neapăratele clieltuelî ce necontenit se fac în trebuinţele împerătescilor oştiri şi la aceea are mare mare trebuinţă de un acest fel de ajutor, al căruia ajutor suma de bani ce se cuprinde în mai sus numita predlojenie, însuşi neguţătorii au a o împărţi după analoghie, asupra tuturor rufeturilor, ce se văd însemnate în alăturata foie şi apoi suma ce se va analoghisi pe lie*care rufet, aceea se va cislui pe acel rufet de către starostea şi proe-stoşiî seî, după starea şi puterea fie-căruia- ţiind numitul staroste şi proe-stoşiî fie-căruia rufet, condică de cisla ce vor face şi însemnând într’însa banii ce vor slrînge, la a cărora împlinire nu are a se amesteca nici zap-ciu al Divanului, nici vre-un alt dregător al pămîntuluî, ci atât cisla cât şi împlinirea lor are a se face de către înseşi neguţătorii, după mijlocul ce se arată mai sus si nu numai de la neguţătorii cei de aici din politia Bucurescilor stătători, ci şi de la toţi neguţătorii câţi se vor fi aflând prin tote oraşele ţereî, de la toţi aceştia împreună are a se împlini acestă sumă a banilor de taleri 548.000. Drept aceea, după ce se va citi numita copie de predlojenie în aucjul tuturor, precum s’a dis maî sus, să aibă Divanul şi răspuns în scris, că au audit şi au înţeles cuprinderea predlojenie!, după care rămâne a se face şi ceruta urmare.—1810, Maiu 29. (Cod, LXV, fila 39.) (1) Pitac la părintele Metropolit ca fără de zăbavă să trimeţă la Divan şi cusurul banilor preoţilor ce au rămas a se maî da, fiind trebuincioşî la cumpăratul zalierelelor de hrana oştirilor împărătesei, ca să nu se întîmple vre-o smintelă seu cusur asupra acestei delicate madea. —1807, Noembre 7. (Cod. LIV, fila 127.) Pitac către prea sfinţia sa părintele Mitropolit, şi către iubitorii de Dum-necleîi Episcopl, ca să trimeţă taleri 35.000 preoţii din totă ţera pentru zaherea. I)e la Divan.—Prea sfinţia ta părinte Mitropolite şi sfinţiilor vostre iubitorilor de Dumnecleu, Episcopî, sciut vă este chibzuirea ce să făcut de către Divan, faţă fiind şi Sfinţia Ta, şi sfinţiilor vostre, pentru talerî 35.000, ÎSÎORÎA. ROMÂNILOR 557 (j). Rechiziţionarea de brutari, măcelari şi chiar de băcani, cari fiind duşi la tabăra (ordie) rusescă, Bucuresciî suferiră de lipsa lor. h). Abusurile «podracicilor» adică ale furnisorilor armatei, înţeleşi cu ad-ministraţiunea română judeţenă şi cu ofiţerii muscali de prin judeţe, sunt groznice. Mai ales cât privesce reehisiţiunea de care. In sate nu maî rămânea car şi maî adese-orî bieţii ţeranî nu se maî întorceau—când se întorceau— decât cu mânele gole, fără car şi fără boî. Numai ţăranul care îşî răscumpăra carul de la podracicî şi de la administratori, remânea neluat din sat. Locuitorii din judeţul Teleorman sunt pedepsiţî la 1810, Ianuarie 20, sub cuvînt că au acuzat pre ispravnic, că a luat câte 70 taleri de om ca să nu-1 iea cu carul spre a fi trimes în rechiziţie la Focşanî, ceea ce ţăranii consăteni ar fi tăgăduit la cercetarea .trămisă de Divan la faţa loculuî (1). Multe ordine s’au dat pentru îndreptarea acestui abuz, dar zadarnice încercări. La 1810, Martie 2, înteiul Divan oleră luî Bagration 1.000 de care mocănesc! cu caî pentru o lună de dile (2). ce cu sfat de obşte s’a găsit cu cale să răspundă preoţii din totă ţera, pentru cumperătorea zahereliî, cu care banî v’aţî însărcinat, atât prea Sfin- ţia Ta, cât şi prea sfinţia lor părinţii episcopî, a răspunde spre a se da în neapărată trebuinţa zahereleî ce se cere, pentru care trebuinţă fîind-că şi orînduitul cumpărător de zaherea face cerere de banî în tote clilele de la Divan, spre a se cumpăra zaherea, ne maî putendu se iconomisi acestă cumparătore cu din împrumuturi de banî, cum nici Visteria neavend stare de a proftacsi acestă mare trebuinţă, de aceea Divanul poftesce pe prea Sfinţia Ta şi pe prea sfinţia vostră părinţilor Episcopî, ca fără de zăbavă, să trimeteţî aci, maî sus numita sumă de banî, de taleri de treî-clecî şi eincî de miî aî preoţilor, spre a se da pentru cumperătorea de zaherea ce este trebuinciosă pentru hrana împărătescilor oştiri. — 1807, Octombre 3. (Cod. LIV\ fila 92.) Manolache Creţulescu Ban, Ştefan Văcărescu, Isaac Ralet, Barbu Văcă-rescu, Antonie Hatman. (1) Cod. LXI, fila 51. (2) La 2 Martie, 1810, înteiul Divan şi Comitet al principatului Valahieî, din pricina veduteî şi prea prosteî stări întru care a ajuns (ţera) precum este sciută şi Strălucireî Tale, dar cu tote acestea şi cu totă adînca slăbiciune a ţăreî, fiind-că vedem marea şi neapărata trebuinţă care o au în-tr’acestă vreme prea puternicile împerătescî oştiri asupra mişcăreî şi por-nireî lor, neavend care în destule spre a se putea întîmpina şi a se împlini acestă delicată trebuinţă; de aceea lăsând de o parte tote discoliile ce sunt vădute din simţitorea slăbiciune şi puind înainte-ne datoria ce avem, în-drăsnim a făgădui şi a da 1.000 care mocănescî cu caî pentru o lună de dile spre împlinirea mişcăreî şi împlinirea celor trebuinciose întru acesta a prea puternicilor împărătesc! oştiri, de care şi nu lipsim a arăta strălu- 558 V. A. URECHΠi). Pădurile mănăstiresc! şi după moşii particulare se brăcuesc, se taie deavalma de Muscali. Le trebue lemne de ars, lemne de poduri pre ape şi pe Dunăre. . . Nici Dumbrăvile mici nu se maî respectau, cu tote ordi-nile Divanului (1). cireî tale, rugându-ne a fi bine primite acestea din partea tieăloseî ţări.»— 1810, Martie 2 (Cod. LXI, fila 62 verso.) Maî iată un document, ceva anterior. Documentul este lacunar. Din cât a rămas în condică se vede, că a fost motivat de o notă a întâiului comandir al armiei rusescî Cnez Bagration. Acesta a însciinţat pre Divan: «că nu puţină sumă de cară, din cele ce se strîngea pentru trebuinţa oştirilor să lasă locuitorilor, luându-le bani, cei orînduiţî asupra facereî şi strîngereî lor. Divanul straşnic poruncesce d-vostră, Ispravnicilor că de acum înainte fie-care să şî iea cele maî întregî şi straşnice măsuri, ca acestă dare de bani a se slobozi carele încă loc nu va maî avea. De va urma cine-va şi împotrivă şi se va descoperi, orî înşi-ve d-vostră, sau zapciul d-vostră, atuncî cu hotărîre să scie, că nu numaî ceea ce va lua, va răspunde îndoit şi va fi osîndit şi sub straşnică pedepsă, ce şi în totă viaţa lui, în slujbă şi chiverniselă nu va maî fi orînduit. Deosebit de acesta, Strălucirea sa a făcut arătare Divanului, că a dat poruncî la totă armia, ca singur din sine, ostaşii care să nu maî iea, avend pentru acesta straşnică poprelă, iar când vor ave trebuinţă să tacă cerere de la d-vostră dupe orînduială, plătind de tote carele, ce vor lua ostaşii orînduitul progon, de tot boul şi calul, de ceas po parale 5. Iar când d-vostră veţî vedea vre-o catacrisis la acesta din partea comăncjilor ostăşescî, atuncî să faceţî arătare năcealniculuî de corpos seu de otread sub comanda căruia se va întîmpla acest rău, ca să se facă celor năpăstuiţî îndestulare. Iar de nu li se va tace vre-o îndestulare, atuncî să însciinţaţî Divanului, ca şi Divanul prin mijlocirea presidentuluî să facă arătare Strălucirei sale maî marele comandir al armiei; ci dar pentru tote urmând întocmai, după cum maî sus vi se arată, să faceţî acesta sciut şi cunoscut la toţi, de obşte spre a se păzi întocmai.—1810, Februarie 1 (Cod. LXV; fila 5.) (lj Porunca ce au dat Divanul la avei avea părintelui Episcop Buzeu, pentru nisee oprituri de păduri ea i-se taie pentru trebuinţa, efarti rarilor ostăşescî. De la Divan.—Dumne-vostră boerilor Ispravnici ot sud. Buzeu, veţî vedea arătarea ce face printr’acesta iubitorul de Dumnecleu Sfinţia Sa Părintele Episcopul Buzăului, pentru care mirare avem, cum şi în ce chip îngăduiţi d-vostră şi suferiţi a se tăia, şi a se slarma acest fel de opriturî de păduri carî sunt Dumbrăvi mici, păzite şi înălţate de stăpânii moşiilor cu multă strădanie şi cheltuială, în vreme ce trebuinţele cfartirurilor ostăşescî se pot împlini din locuri unde sunt pădurî mari, merie şi slobode neoprite, şi, şi într acelea nu sunt sloboclî locuitorii a tăia copacii din rădăcină, ca să-î stârpescă cu totul, ci numaî din cei căcjuţî, cum şi din ceî necăduţi, ISTORIA ROMÂNILOR 559 k). Nevoile de îndestulare a oştirei rusesc! aduc prohibiţiunea esportulu! de cereale, ba şi de vite, maî ales de cai. Acesta sărăcesce pre moşieri şi aduc, cum arătarăm, perder! la venitul vămilor. Ceva maî grav în Februarie 1810, Bagration nu maî permite agricultorilor să vîndă produsele lor, nici chiar la cumpărători! din ţeră alţi! decât la podracicî. Va să cţică agricultorul era dat la discreţiunea acelor podracicî (1). să taie dărâmătură şi să aducă spre împlinirea trebuinţelor ce sunt; drept aceea Divanul poruncesce, ca de acum înainte să daţi straşnice porunci, atât zapciilor, cât şi de obşte tuturor locuitorilor, să nu se maî îndrăs-nescă a maî intra şi a maî sfărâma aceste Dumbrăvi ale sfinteî Episcopii şi dumne-vostră să îngrijiţi a se împlini trebuinţa cfartirurilor ostăşescî, cu din pădurî slobode cu urmare cum am dis maî sus.—1807, Decembre 5. (Cod. LIV, fila 190). (1) Coci. LXV, fila 5 verso. Ivtârul Divan către Ispravnicii de judeţe. Din ordinul luî Bagration ordonă să nu fie învoit nimenî a cumpăra un bob zaherea din ţeră, afară de cei anume însărcinaţi, sub pedepsă de la Divan. Se publică încă la toţi arendaşii şi moşierii, carî vor 11 primit arvună pe zaherea de la ovrei, carî a aflat Divanul că âmblă prin ţeră, să li se restitue, că nu.au voie evreii aceia să cumpere zaherea.—1810, Februarie 2 sau 3. întâiul Divan la 18 Martie 1810, trimite copie la 12 judeţe după predlo-jenia vice-presidentuluî Divanuluî general-major Engelhard, că cu străşnicia cu care se pedepsesc locuitori! aceia ce îndrăsnesc de duc neprietinilor sare şi altele, nu contenesc nici până acum de la o asemenea urmare. Să se publicuiască în totă ţera Knejieî acesteia, că de acum înainte, cine va fi prins în asemenea laptă, fără deosebire, ducend rare-orî alt-ceva şi avend întîlnire cu dînşiî (Turcii), să scie că unul ca acela va fi spînzurat. (Cod. LXI) fila 17). De la întâiul Divan publicaţie după porunca grafului Kaminski, marele comandir al armatei : ceea nimenea nicî din locuitori, nici din neguţitorî seu verî-cine alţiî, să nu maî îndrăsnesca nicî într’un chip a duce, seu a aduce orî-ce fel de mărfuri din ţera turcescă pe ascuns, căcî de se va în-drăsni cine vaşî, atunci nu numaî că marfă aceea i se va lua pe sema has-naleî împărătesei, dar şi chiar, aceia ce vor fi îndrăsnitorî şi următori împotriva pravilelor, se vor da sub straşnică pedepsă ostăşescă..., iar de se va prinde seu se va dovedi cine-va împotrivă urmând, nu numaî că totă acea marfă se va lua pe sema împerătescă şi îşî va lua şi pedepsă aceea ce este hotărîtă.—1810, Martie 25. (Cod. LXV, fila 19). Către generalul Engelhardt. Cu acesta facem arătare Exc. Tale de la Divan, au jăluit 4 neguţitorî 560 V. A. URECHÎĂ l) . Ocnele, puţurile cu păcură erau jăfuite de Muscali, sub pretext de a servi îndestulăreî oştireî, dar pe sub mână, podraciciî înţeleşi cu şefii Muscali şi cu dintre Ispravnicii de judeţe, vindeau ca ale lor asemenea produse. m) . Toţi toeriî şi neguţitori! cari displăceau Muscalilor pentru un motiv ori altul; erau consideraţi ca spioni şi ca atarî urmăriţi, sărăciţi, pedepsiţi, aruncaţi în temniţe ori surghiuniţi pe la moşiile lor ori pe la mănăstiri (1). Mai mulţi comercianţi francesî suferiră asemenea prigoniri (2). Mai erau prigoniţi mulţi şi sub cuvînt că pe vremea când Turcii erau în Bucurescî, ar fi fost împreună cu ei jăfuitoriî ţări! (3). de aici, cum că împreună cu marla ce au adus Dinu Braşovenu, adică smolă, pînză şi frînghie pentru trebuinţa podului, ce se face pe apa Dunării, au venit nisce -marfă a lor şi sau confiscuit la cinstita poliţie, care marfă a lor au arătat Divanului; că în adevăr aii avut’o cumpărată mai înainte de a se deschide răsboiulu! între imperiul Roşiei cu Austria. Divanul intervine, să poruncescă Engelhardt la poliţie să se slobodă marfa.— 15 Septembrie 1809. (Cod. LXI\ fila 36 verso). (1) întâiul Divan către dmnne-lor Ispravnicii de Prahova. Pitacul din 20 Octombre 1809, prin care li se spune că făcendu se arătare Excelenţei Sale gheneral maior Engelhardt, vice prezident al Divanului pentru acel Niţă Ion Stoica Savianu ce s’a prins în prepunere de spion, cum că nu are părinţi, nici cunoscuţi acolo în Ploescî, după cum aţi în-seiinţat dumne-vostră Divanului, ne veni acum de isnovă predlojanie pentru dînsul de la Iaşi; după care vi se trimete copie şi orînduesce Divanul . . ...... ca prin marifetul dumne-vostră, să tacă în grabă cercetarea ce se poruncesee, adică de sunt adevărate arătările lui, cari se coprind atât în copia predlojanie! cea de acum, cât şi în poruncile de înainte ce s’a scris dumne-vostră mai înainte şi poruncesee Divanul dumne-vostră să daţi orînduitulu! Mum-başir ajutor şi să îngrijiţi a se face acea cercetare în grabă, cu scumpătate şi cu întregime.—-1809, August 2. (Cod. 117//, fila 16 verso.) (2) La 11 Iulie 1809, sau făcut porunci la 17 judeţe şi la Craiova, la spătar şi la agie, pentru un frances anume Lenoir, ce s’a isgonit de la laş! în Transilvania, să se caute în tote părţile şi găsindu-se, să se trimeţă la Bucurescî, ca de aci să se trimită la Excelenţa Sa Senatorul. (Cod, LVI.? fila 74 verso.) (3) De la întâiul Divan şi Comitet. Cinstite dumne-ta frate spătare, fiind-eă Tache bimbaşa se află trimes de către Excelenţa sa general vice-prezident al Divanului, în cercetare si în judecată Ia departamentul puşcărie! pentru relele Iu! urmări ce a me-tahirisit când se afla cu Turci! aici în Bucurescî; Divanul scrie dumi-tale, ÎSTOBIA. ROMÂNILOR 561 Nenorociţi neguţători turci brăilenî, fură aruncaţi în temniţă, fiind-că nu aveau chezaşî, că se vor purta cu credinţă (1). n) . închiderea fruntariilor de la Dunăre şi cât-va timp al celor despre Austria, are de consecinţe nu numai stagnarea şi ruinarea comerciuluî, dar şi mulţime de pedepse grele infligate la Români, ţărani ori neguţători, prinşi orî bănuiţi că aii comunicat cu vrăjmaşul, ori că a trecut la el marfă oprită, seu că a importat marfă din acele părţi. Miloşevicî ordonă să fie spînzurat Nicolae Dumitru, ce a vîndut zaherea în ţera turcescă şi orî-care din locuitori se va dovedi cu aşa faptă.—1810, Decembre 20 (2). o) . O gravă consecinţă pentru ţeră este obligaţiunea în care se vede adusă Visteria, a lua bani cu împrumut, cu dobândi fabulose. Aşa în Noem-bre 1809 se împrumută cu 75.000 taleri de la «slăvitul Dragoman Manuc» plătind procente câte 71j2 leî la 500 pe lună. De la întâiul Divan şi Comitet. Fiind-că Luminatul Cnez Pangration întâiul comandir al oştirilor, aii făcut arătare şi au dat poruncă pentru orînduiala şi cererea ce era, să trimiţă din ţeră o sumă mare din care, să ridice proviantul din magasiile Mol- ca îndată după primirea acestui pitac, să pui ca să se facă publicaţii în totă cuprinderea în audul tuturor de obşce, că orl-cine va fi cercat de către acest Tache vre-un rău, adică niscare-va hrăpiturî, jafuri, nevoi şi necazuri, după pîrîciunea lui, şeii orî cine îl va fi sciind că s’a arătat vîncfător şi aharistos asupra locuitorilor şi a ţărei acesteia cu pîrîciuni la vrăjmaşi, la Turcii când se aflau aici şi dumne-luî în slujba lor şi cu un cuvînt orî-care va fi pătimit pe urma acestui Tache ori-ce jaf, necaz şi nevoie, toţi aceştia să mergă la departamentul puşcăriei unde se află Tache închis, să se arate înaintea dumne-lor boerilor judecători de acolo şi să spue fie-care cele ce va fi pătimit din pricina zăvistiei şi pîrîciunilor acestui Tache, fără de a avea cine va vre o sfială, căci pentru aceea s’a dat în judecată, a i se face căcluta pedepsă ca unui voitor de reu al patriei şi pricinuitor al multor răutăţi asupra locuitorilor acestei teri; osebit să iea şi în scris arătările fie-căruia sul} iscăliturile lor pentru cele ce vor arăta că a pătimit din pricina acestui Tache şi pentru cele ce vor soi că a urmat acest Tache, şi acelea arătări în scris ale lor să le trimiţi dumne-ta la departamentul puşcăriei, a se vedea de boeriî judecători la cercetarea ce ei au să facă.— 1811, Ianuarie 5. (Cod. LXV, fila 57.) (1) Divanul vestesce lui Engelhard la 23 Februarie 1810, că cei 2 Turci Brăilenî nu se pot da pe chezăşie, că nu au nici un cunoscut. Acesta declarare aducend’o Vel Spătar, Turcii au să stea tot la închisore. (Cod. LXI, fda 58.) (2) Cod. LXIII, fila 78 verso. V. A. Urechi a. -Istoria Romanilor. 36 562 V. A. URECHI doveî şi să-l aducă la magaziile Valachieî, făcend Luminarea sa chibzuire pentru greutatea ce era a se pricinui la acestă depărtată călătorie, pe vreme de iarnă, şi perirea dobitocelor locuitorilor ţerei, îndatoreză Divanul ca să cumpere 15.000 cert-ferte făină şi 25.000 cert-ferte orz, cu preţ aretat a se plăti din hasnea, şi să ridice cererea acestor care, dar pentru că cu acel preţ nici într’un chip nu se pote cumpăra, ca la o cerere şi trebuinţă neapărată, spre a lua sevîrşire, ce se cade, până să se dea bani din hasnea seu să se împlinescă prisosul ce va fi din ţeră, am ridicat cu împrumutare 75.000 taleri ca dobândă la pungă câte taleri 7 1/2 pe lună de la slăvitul Dragoman Manuc, în soroc de doue luni, şi la numitul soroc negreşit să se împlinescă banii, capetele şi dobânda ; de acea spre încredinţare i s’a dat acest zapis al Divanului.—1809, Noembrie 15 (1). M. Ban, Const. Vistier, Radu Golescu, Isaac Ralet. Am aretat aiurea, la cap. finanţelor, alte asemenea împrumuturi. p). O mare pedică aduce relaţiunilor interne disposiţiunile luate de şefii muscali, ca nimeni să nu potă eşi din Bucurescî şi alte oraşe decât cu specială învoire în scris. Cestiunea grea şi complicată a pasporturilor am atins’o aiurea. Cu desevîrşire era îngreuiată comunicaţiunea cu regiunea Dunăreană (2). 1) Cod. LVII, fila 38. (2) La 20 Martie 1810 întâiul Divan scrie Spătarului, luî Aga şi la Ispravnicii de Ialomiţa, lllfov, Vlaşca şi Teleorman, că după predlojenia de la 17 Martie, a vice-presidentuluî general Engelhard, să însciinţeze la obştea locuitorilor şi cinovnicilor pămîntenî, că de acum înainte până când se va hotărî, nimeni nici din locuitori, nici din Ispravnici măcar cu bileturî date orî de la cine, seu şi fără de bileturî să căletorescă, sau să mergă până la satele, ce sunt pe malul Dunării, pe din cea parte de Argeş, adică în satul Chirnogiî, Câsciora, Greaca, Prundul şi Petrele voie nu are ; iar când după acesta se va prinde cine-va seu din locuitori, seu din Ispravnici, se vor socoti de spioni şi se va urma cu dînşiî cu cea maî mare străşnicie. De aceea dar să pui dumne-ta a da de scire la toţi de obşte, precum şi căpitanilor mărgineî, spre a fi următori acestei porunci.»—1810, Martie 20. (Cod. LXV, fila 13 verso) De la întâiul Divan. Cinstit dumne-ta trate, Vel Spătar, Excelenţa Sa generalul Engelhardt vice-president al Divanului, au făcut aretare Divanului, cum că Excelenţa Sa General-Maior Ialovanski, i-au trimis un bilet, ce s’au dat de la Spătărie unuia, cu care bilet au trecut până la avant-posturile avant gardei Armiei, âir.blând prin satele ce sunt pe marginea Dunării şi că de aici înainte să nu se maî dea de la Spătărie cui va acest fel de bilet în limba ÎSTORÎA. ROMÂNILOR 563 q). Să maî pomenim şi aici de abuzurile ce se tăceau prin sate şi oraşe cu încuartirurile oştenilor muscali şi cu aşeclarea de spitale în casele particularilor, daţi afară din ele de multe orî în mijlocul ierneî? Care trebue să fi fost grozăvia acelor abuzuri, pentru ca să se fi ajuns la necesitatea organisăreî anumitei comisium de încvartiruire, comisiune care la Bucurescî se transformă apoi în «politie» ? Abusurile de aşîa natură le constată însuşi Miloradovicî la 1808 şi apoi şi Ciciacof în Iunie 1812, dând, se înţelege, respunderea pe autorităţile ţăreî (1). * 1 românescă, ci or-carele va avea trebă a merge până la avant-posturî, unul ca acela să mergă întâiu la Excelenţa Sa, a i se da bilet în limba rusescă, căci apoi măcar şi om bun de va fi acela, se va lua sub caraulă şi se va socoti de om prepus. Ci dar pentru acest fel de omeni, ce vor vrea a merge până la locurile acelea, după ce îşî vor da vrednici chezaşî la Spătărie şi li se va da revaş de mergere, apoi să-l trimiţi d-ta cu acel răvaş al Spătăriei la Excelenţa Sa general vice-president, a i-se face cunoscut spre a-şî lua şi de acolo bilet în limba rusescă. —1809, Aprilie 27. (Cod. LVI, fila 66.) (1) Publicaţiile ce sau făcut pentru a avea locuitorii odihnă despre oştiri. Escelenţia Sa Gheneralul Miloradovicî, îngrijind pentru odihna şi buna petrecere a locuitorilor de către împărătesei! ostaşî, au făcut dumneluî a-cestă bună îngrijire a Escelenţeî sale, spre a se publicui tuturor locuitorilor de prin Ţeră, că orî care din eî va cerca vre o supărare seu pagubă în vre un chip, de către vre unul din împărăteşciî ostaşî, numaî de cât acel locuitor să mergă la dumne-lor ofiţerii, ce se vor fi aflând maî aprope întracea parte de loc, spre aşî arăta plângerea şi păsul, şi-şî va câştiga atât el ocrotirea şi mângâerea, cât şi cel ce va supăra îşî va lua căduta certare şi înfrînare, ci dar eată, Divanul tace cunoscut dumne-vostră acest ordin, ca îndată să-l şi publicuitî şi locuitorilor dintr’acest judeţ.—1808, Iulie 14. {Cod. LV fila 61.) Excelenţa Sa maî marele comandir al Armiei Dunăreî d. Amiral şi cavaler Ciciacof, prin porunca Excelenţei Sale de la 7 Iunie, sub No. 286 arată că s’au însciinţat că atât în Bucurescî cât şi prin alte oraşe ale Va-lachieî, la împărţeala cfartirurilor ostăşescî urmeză catahrisis, unele case ale locuitorilor impovorându se. . . cu greutatea cfartirurilor maî mult de cât este puterea lor, iar cele-l-alte nesimţind nici o greutate de cfartirurî, orî pentru că nu au nici de cum cfartirurî, orî pentru că au maî uşor de cât este puterea lor şi poruncesce Excelenţa Sa, ca la acestă madea să se facă negreşit îndreptare şi orînduială şi bună întocmire, spre a nu pătimi uniî din locuitorî clin greutatea cfartirurilor maî mult decât se cuvine a se îngreuia, uşurând pe ceî-l-alţî. Pentru acesta Divanul poruncesce dumne tră ca să luaţî acestă macle în deosebită priveghere şi vă însărcinezi a face 564 V. A. CRECHIĂ Şi când asemenea erau abuzurile, nu era ridicolă pe cat o batjocură, porunca luî Cuşnicoff către Divan, să-î raporteze ucu ce chip s\iu purtat os-fâşii, ce au fost la cuartirun în iernatic prin satele şi oraşele terii? de au remas locuitorii mulţămiţi de dînşit seu nu? La ÎL Aprilie Divanul face publicaţii pentru a afla adeverul (1). r) Uitima exacţiune impusă de Muscali, ţărilor române, fu obligaţiunea ca mănăstirile să cumpere fără trebuinţă şi voia lor proviantul concentrat prin magazii prin totă ţera cu preţuri hotărîte de eî, în momentul când după pacea de la 1812, se liotăresce ridicarea oştilor din ţeră. Despre a-cestă impunere ciudată pe mănăstiri, am maî grăit şi aiurea. * Dăm în anexe (pag. 566) maî multe acte relative la dezertorii din oştea ru-seseă. Asemenea şi câte-va relative la dezertorii din armata austriacă, extrădaţi, orî numai ceruţi a se afla de administraţiunea ţării. Cartele de extrădare între Austria şi Ţările Române nu seim să fie existat, totuşi autorităţile ru-sescî din Principate, după împăcarea Rusiei cu Austria, nu refuză asemenea extrădări, ba încă, în 1808, Rusia închiă cu Austria convenţiune formală pentru extrădarea dezertorilor din Principate. Acestă convenţiune lu promulgată în ambele ţări de Divanurile respective (2). Se publică convenţia «paragrafurile aşeclăriî între împerătesca sa mărire a Rusiei şi împărăţia Austriei pentru darea dezertorilor Austriaceşcî, ce se vor afla fugiţi în stăpînirile Rusiei.» întâiul Divan şi Comitet, la 27 Decembre, 1808, scrie tuturor Ispravnicilor, alăturându-le câte un exemplar tipărit din acestă convenţiune, ce i s’a trimes din Moldova de către Excelenţa sa generalul Kuşnieof: «porun-cesce Divanul dumne-vostră, să aveţi a urma întocmai şi întru tote (după cele scrise şi arătate ponturi ale exemplarului acestuia), publicuind în tot ţinutul judeţului dumne-vostră, ca întocmai acestor legături să se urmeze îndreptare cumpănind dumne-tră înşi vă împărţeala cfartirurilor pe la locuitori în oraşele acelui judeţ, cu bună chibzuire, precum cere acestă poruncă a Excelenţei Sale maî marelui comandir al armiei, avend să arătaţi dumne-vostră şi d-lor şefilor ai oştireî dintr’acel judeţ. — 1812, Iunie 12. (Cod. LXV, fila 168 verso) (1) Cod. LXI, fila 6 verso. (2) Se maî tânguesce Agenţia, că pe 3 dezertori din armata Austriacă, daţi în paza grosului de la Râmnicul-Sărat, iau liberat şi cacerdisit, adecă ascuns pe la prieteni, boerii din judeţ. Divanul ordonă, ca numai decât să-î afle şi să-î prindă şi să-î trimită la Bucurescî. — 1809, Ianuarie 31. (Cod. LVI, fila 50.) ISTORIA. ROMÂNILOR 565 fără osebire, căci împotrivă la vre-una din cele scrise din aceste ponturi de se va urma, să sciţi că veţi avea a da semă şi răspuns la cea maî mică vină şi de înţelegere şi de primirea acestei porunci, să aibă Divanul răspunsul dumne-vostră în scris.—1808, Decembre 27. •Spitalurî militărescî. In Octombrie 1807, Muscalii cer case noue pentru instalare de spitale militare. Divanul stărue să se mulţămescă cu spitalul de la Dudescî, căci nu se pote zidi unul nou la aşa târzie vreme şi căcî casele de la Dudescî sunt forte încăpătore. Divanul cere să se trimiţă la Dudescî toţi oştenii bolnavi răspândiţi prin diverse case din Bucurescî, unde maî cu lesnire îî vor putea căuta doctorii, fiind toţi bolnavii la un loc concentraţi (1). In curtea domnescă încă se găti spital militar rusesc. In 12 Noembre, 1807, Divanul, după cererea căpeteniilor ruşi, scrie încă lui Aga să mute bolnavii de la partea gospodăriei unde camerile sunt egrasiose, în casele Vornicului Grig. Brâncoveanu (2). (1) Notă pentru spitalurile ol Dudescî. De la Divanul Principatului Terii Românescî. Către Excelenţa sa general comandir Bahmetief. Dintr acest alăturat raport, ce a făcut către Divan, epistatul spitalurilor, se va da Excelenţei Tale întregă pîiroforie de arătările ce face, după care nu lipsesce şi Divanul a arăta Excelenţei Tale, cum că acest spital ot Dudescî, avend atâtea odăi seci şi gătite cu tote cele trebuinciose, unde pot încăpea alţî 500 şi maî bine de omeni, socotim a fi de prisos să se facă gătire de alte spitalurî de acum înainte înăuntrul politiei, întâiu că acele spitalurî ot Dudescî stau deşerte, precum s’a clis maî sus, şi stăpînirea se va păgubi în zadar de cheltuiala ce urmeză a se face la gătirea altor spitalurî. Al doilea că nici gătirea nu pote a se face cu înlesnire la lucru zidăriei, vreme de iarnă fiind, care şi neputend a se urca în grabă, în loc de a pri-cinui bolnavilor ajutor de întremare la patimele lor, li se pricinuesce vătămare; şi al treilea, că aflându-se toţi bolnavii la spital, precum este cel de la Dudescî, se pot şi căuta cu maî multă înlesnire, avend acolo gătite tote cele trebuinciose, de aceea de se va găsi cu cale şi de către Excelenţa Ta, ne rugăm ca toţi bolnavii ce se află aci în politie prin case, să se orînduiască a se trimete la spitalul ot Dudescî, unde îşi vor avea căutarea lor cu tote cele trebuinciose.—Bucurescî 1807, Octombre 26. Manolache Creţulescu, Ştefan Văcărescu, Isaac Ralet, Anton Postelnicul Barbu Văcărescu, Constantin Bălăceanu, vel Vistier. (Cod. LIV, fila 111.) (2) De la Divan. Cinstite dumne-ta frate epistatule al agieî, fiind-că însuşi Excelenţa Sa V. A. urechi! 566 La August 1809, epidemiile bântuiaii grosnic şirurile ostaşilor ruşi. Erau general Pahmitin prin graiu a făcut cerere la Divan a se găti casele dum-ne-lui Vornicului Grigorie Brâncovenu, ca să mute acolo pre unii din ostaşi cei bolnavi ot curtea gospod. ce se află la cele de jos odăi, pătimind acolo prin egrasia odăilor, măcar că îndestulă rugăciune i-a făcut Divanul că doră de se va putea apandisi acestă cerere, cu tote acestea s’a întîm-plat a fi şederea acestor bolnavi ostaşi în mai sus numitele case, pentru câte-va dile, până se va găsi vre-un alt loc cuviincios a se muta; de aceea dar, scriem dumi-tale, ca îndată să orînduescî a se curăţi şi a se mătura aceste case ale dumne-lui Vornicului, spre a fi gata de a se muta ostaşii cei bolnavi, şi numai decât după ce se va găti să dai dumnc-ta de scire Excelenţei Sale —1807, Decembre 12. (Cod. LIV, fila 197.) Anexe relative la dezertori. Ve facem în scire, că Excelenţa Sa Generalul Cuşnicof prin nota de la 28 ale trecutei luni lui Iunie, din porunca prea înălţatului Feld-mareşal Prozorovski, scrie Divanului pentru un Peiciu Polcovnic Rusesc, carele fiind fost în judecată au dosit preste graniţă în Moldova seu ţera Româ-nescă, şi cum că Divanul să dea straşnice porunci numai decât prin tote judeţele ţerii acesteia, ca unde se va afla numitul Peiciu, să se prindă şi cu bună pază să-l trimetem acolo la Excelenţa Sa; de aceea straşnic po-runcesce Divanul dumne-vostră, ca numai decât să publicuiţi acesta în tote judeţele şi cu tot felul de mijloc să cercetaţi, că de se va întîmpla a se afla numitul Peiciu, să se prindă şi cu bună pază fără de câtuş de puţină zăbavă să-l trimiţi aici la Divan, ca şi noi să-l trimitem după poruncă la Excelenţa Sa.—1808, Iulie 3. {Cod. LV, fila 57.) De la Divanul Principatului terii roinânescî, către Ispravnici. Insciinţăm d-vostră că Excelenţa Sa Ghenerar, Anşef Meendorf coman-dirul oştirilor Imperătesci, au făcut aretare Divanului, cum că unii din ostaşii rusesci fugind de pe la polcurile lor afară prin judeţe în ţeră s’au alăturat pe lângă unii din boerinaşi şi alţii, de către cari se ţin tăinuiţi, pentru care iată că după cererea Excelenţei Sale scriem d-vostră, ca să publicarisiţî acesta prin zapciiî plăşilor în tote satele judeţului, la boeri, boerinaşi, neguţători; şi la toţi locuitorii de obşte, ca veri la cine se va fi aflând vre-un ostaş alăturat pe lângă sine, să nu-1 ţie tăinuit, ci fără nici o sfială de vre o pedepsă, adică căci au primit de a ţinut pe lângă sine ostaş fugar până acum, să vie să arete d-vostră, şi d-vostră să orînduiţi omeni harnici ca să-î prindă, şi apoi cu tote ale lor, cai de vor fi din cei călăreţi, haine, arme, şi ori-ce, să-i trimiţă aici la noi, în bună pază, de împreună şi cu însciinţarea d-vostră către Divan, aretătore câţi ostaşi a-ţi trimis, cu lucrurile lor pe anume ? ca şi noi să-i facem teslim la Excelenţa Sa, şi aşa urmând ori-carele cu aretarea numiţilor ostaşi, să scie că li se iartă greşala, iar când şi după publicuirea acestei porunci se va îndrăsni ISTORIA ROMÂNILOR 567 nu maî puţin de 5.000 oşteni bolnavi în Bucurescî. Divanul, ca să nu se eine-vaşi a ţinea vre-un ostaş tăinuit şi ascuns, seu de 1 va sci tăinuit de altul şi nud va areta d-vostră ca să 1 prindeţi, şi în urmă se va dovedi într’o urmare ca acesta, să scie că unul ca acela, (orî de ce treptă va fi) nu numai că are a se pedepsi straşnic, ci încă de va fi boer i se va rădica şi cinu boeriei; ci dar într’acest chip să publicarisiţî d-vostră la toţi de obşte a nu pricinui în urmă că n’aii avut în sciinţă de o poruncă ca acesta, căci nici o ascultare de îndreptare nu va avea, şi de primirea acestei porunci să trimiteţi respuns Divanului.—1807, Oct. 1. (Cod. LIV, fila 98). Către cinstitul Divan. De la comandantul Maior Pscovitino.—Din porunca Excelenţei Sale Gheneral Feld-mareşal s’au găsit prin multe sate fugari din ostaşii rusesci, şi alţi sudiţi ai Roşiei ce sunt arătaţi în catastih, cari sunt lăsaţi printr’a-cele sate sub căutătura Ispravnicilor, până când va fi porunca Excelenţii Sale Gheneral Feld-mareşal; me rog cinstitului Divan, să se poruncescă Ispravnicilor, ca pre toţi acei omeni să-î trimiţă cum mai în grabă la Divan sub caraulă, şi când îi va aduce am a î primi eu. — 1808, Martie 6. De la Divan; către diimne-lor boer ii Ispravnicii ot sud. Dintr’acesta din sus arătată copie scosă după nota numitului maior, ce au trimis la Divan, se dă înţelegere, că acei ostaşi ruşi fugari, şi alţi sudiţi ai Roşii s’au aflat găsiţi prin cercetare pe la numitele sate ce se arată maî jos, cari fiind-că acum se cer din porunca Măriei Sale prea înălţatului Feld-mareşal, Divanul straşnic poruncesce dumne-vostră, ca cum maî în grabă să faceţi scumpă cercetare prin taină şi pre sub-cumpănă, atât la numitele sate de nu se vor găsi la acelea, ca negreşit să se găsescă, şi găsindu-se aveţi a-î trimite la Divan cu slujitorul (nedescifrabili în bună pază, dinpreună cu însciinţarea dumne-vostră, ca şi Divanul să-î dea la numitul maior, iar de nu se vor găsi aceşti ceruţi ostaşi şi sudiţi, să aibă Divanul scire de la dumne-vostră, spre a da respuns orînduituluî maior.— 1808, Martie 11. Argeş, Prahova, Saac, Dâmboviţa,, Vlaşca Vâlcea, iară numele ceruţilor sunt trecuţi la condica notelor. De isnovă s’au făcut porunci, vedându-se întârdiere la ceie de maî sus arătată poruncă.—1808, Martie 23. [Cod. LIV, fila 281 verso.) La August 8, 1808, Divanul trimite publicaţii la tote judeţele pentru nisce soldaţi dezertori austriacî. (Cod. L VI, fila 26). De la întâiul Divan, pitac către Agie şi Spătărie din 18 Noembre 1808, prin care li se ordonă aflarea unor dezertori din armata austriacă, urmând între Austria şi feldmareşalul principele Prozorovski, învoire de extrădare. (Cod. LII, fila 41 verso.) 568 V. A. URECHU întindă boia în oraş, cere să fie mutaţi bolnavii, afară din oraş. Autorităţile militare au întîmpinat că n’au de ajuns doctori, ci numai 7—8, şi că aceştia nu vor putea ajunge să caute bolnavii răspândiţi prin jurul Bu-curescilor şi să caute şi pre ceî rămaşî în Bucurescî (1). Lazaretul de căpetenie se aşedă în casele Banului Manolaclie Brâncovcnu* Aci se ordonă zidirea unei alte case pentru 700 bolnavi de strămutat de la curtea gospod. Pentru trebuinţa acestui nou spital se requisiţioneză cărămidă şi tot spe-ciul de material în Decembre 1807 (2). De la Divanul Principatului Valăhiei, către dumne-lor boerii Ispravnici ot sud Muscel. Cinstita agenţie a cliesaro-crăesceî curţi, a făcut arătare Divanului, cum că la satele acestea, adecă Domnescî, Slănic, Berivoscî, Vlădenî şi Pietro-şanî dintr’acest judeţ, se află fugite şease-spre-dece cătane din cele ce sunt la graniţă, împreună şi cu ale lor familii, cari se cer de către Excelenţa sa ghinărar comandă, a se prinde şi a se trimete înăuntru la urma lor, pentru care poruncesce Divanul ca viind aci acest căprar de la Cinstita agenţie, cu catastih de^numele numiţilor fugari, să faceţi scumpă cercetare cu luare aminte, şi de vor fi aceşti şase-spre-clece cătane în adevăr fugiţi din năuntru, să-î daţi mână de ajutor orînduitului căprar, cu slujitorii orînduiţî de la Ispravnic, ca să-î prindă şi în bună pază să-î ducă până la Bran, unde acolo au a se face teslim, însă dumne-vostră să daţi straşnică poruncă vătafului de plaiu, a face scumpă cercetare şi perierghie, ca nu numai pre acei 16 cătane i cu familia lor şi cu drepte lucrurile lor să-î slobodă a trece peste hotar, iar de va vedea că cu acestă pricină mal alătură pe lângă dînşiî şi alţî omenî ce nu vor fi de aî lor, seu nescare va lucrurî ce sunt poprite a eşi afară din ţeră, să nu îngăduiască, şi de urmarea ce se va face să aibă Divanul răspunsul dumne-vostră. —1808, Februarie 23. (Cod. LIV, fila 150—151.) (1) Dintr’un raport al Divanuluî către Engelhard, de la 15 August 1809, se constată, că se afla în Bucurescî nu maî puţin decât 5.000 de soldaţi bolnavî. Divanul se teme să nu se întindă boia şi la orăşeni şi decî cere ca să se mute soldaţiî bolnavî afară din oraş. Autorităţile militare au întîmpinat că n’au de ajuns doctorî, ci numaî 7—8 şi aceştia nu vor putea ajunge să caute bolnaviî răspândiţî prin jurul Bucuresciulnî şi să caute şi pre ceî rămaşî în Bucurescî. Divanul promite, că pre ceî din Bucurescî, să-î caute doctorii oraşuluî şi cere răspuns încuviintător. — 15 August, 1809. (Cod. LXI, fila 28.) (2) Divanul către Miloradovicî. Cu cădută cinste au primit Divanul predlojenia Excelenţeî Tale cu No. 1.492 de la 23 ale următoreî lunî şi am vădut cele poruncite de către ISTORIA ROMÂNILOR 569 Deja în Maiii 1808, se dedeseră ordine de a se concentra toţi oştenii bolnavî resfiraţi prin diverse localuri, cum vădurăm, în Bucurescî, la Cur- Excelenţa Ta, ca să chibzuiască adică Divanul a găsi şi a găti fără de zăbavă câte-vaşî case împrejurul lazaretuluî celuî mare, ce este în casa dumne-luî Banului Manolache Brâncovenu, pentru 700 bolnavî ostaşî, ce sunt a se muta de la lazaretul curţiî domnescî din pricina umezelii şi a frigului ce este acolo şi fiesce-care casă din câte se va găsi să încapă măcar câte 200 omeni bolnavî. La acesta avem cinste să răspundem Excelenţei Tale, că din tomna trecută, după arătarea ce ni sa făcut de către îngrijitorii spitalurilor, că este trebuinţă a se găti lazareturî pentru 4000 de ostaşî bolnavî, la casele, ce se însemnară mai jos, îndată Divanul încă de atunci au orînduit de s’aii făcut preţuirea a cheltueleî meremetuluî şi dregereî ce trebue a se face acelor case, care preţuire ajungând aprope de taleri 14.000, s’au fost arătat atât Excelenţei Tale, cât şi Excelenţei Sale generalul Engelhard şi pârendu se că este multă cheltuială s’au poruncit ca să se orînduiască omeni de spitalurî împreună şi cu d-lui cinstitul major Iscovicî spre a meremetisi şi a griji acele case de lazareturî, cărora li s’au şi dat de la Visterie taleri 9.800, iar pentru odăile caselor Curţiî domnescî ne este sciută din vechime nouă tuturor boerilor, că de când s’au zidit acele case, apururea au locuit într’însele domnî cu familiile lor, cât şi în cele de jos odăî, au locuit boerî de aî domnilor cu femei şi cu copii mici, precum şi noî boeriî, ceî ce ne aflam după vreme în dregă-torie, apururea şedeam în odăile de jos, fieş-care după dregătoria sa şi nu seim nicî am cercat vre-o ume^elă seu frig în acele odăî, cu cât maî vîr-tos că în vreme de iarnă când arde foc în sobele odăilor, urmeză că şi de va fi câtu-şî de puţin ume^elă într’însele, să se risipescă şi să se sorbă de căldură (lăsând,a dice înălţimea loculuî, în care sunt clădite acele case ale curţiî domnescî), iar cuvîntul din care acum se pricinuesce frigul şi umedela într’a-cele case nu-1 putem pricepe. Noî cu tobe acestea, adică Divanul, după datoria supunerii şi a buneî cunoscinţece avem către ipochimenul şi haracterul Excelenţei Tale, următori fiind, îndată am orînduit de a făcut catagrafia caselor, ce se află împrejurul lăzăretuluî, ce este în casele dumne-luî Banuluî Manolache Brâncoveanu şi s’au găsit aceste, ce prin osebita alăturata foîe anume să arată, între case abia o fi 3—4 case boerescî maî măricele, iar cele-l-alte sunt tot micî, de omenî săraci şi de văduve, carî de se vor scote într’a-cestă vreme dintr’însele, vor cerca o deosebită sărăcie şi prăpădenie acum în timpul erneî, avend fie-care gătit în casa sa, din vreme, tot provisionul seu, fieş-care pe cât au putut agonisi şi decât să facă acest fel de întristare şi peire acelor seracî, maî cu cuviinţă socotim a fi, ca aceî 700 bolnavî ostaşî să se orînduiască a se pune prin hanuri; care acestă chibzuire a Divanului de va fi primită Excelenţeî Tale, ne rugăm să avem cinstit răspuns în scris, ca să arătăm apoî Exc. şi hanurile acele, care sunt pe anume şi atuncî să se poruncescă cinstiţii poliţii, ca să pue în faptă şi aşeclarea bolnavilor ostaşî printr’însele.—-1809, Decembrie 27. {Cod, LXf fila 46.) 570 V. A. URECHIĂ tea Domnescă de lângă Mihaî-Vodă. Cu acest scop, Divanul liotăresee re-paraţiunea localului (1). Mai dăm cu referinţă la spitale câte-va acte în note, unul din 7 Febr. 1810. altul din 23 Maiu 1810 (2). La 10 Februarie 1810, general-maior vice-preşedinte şi cavaler Engelhard scrie Divanului, că după însciinţarea cantorului oştenesc al spitalului din Bucurescî, comandantul de aici căpitan Saulikis, nu ajunge locul însemnat pentru îngroparea morţilor. Divanul a făcut pitac la Vel Spătar, pentru acesta (3). (1) De la Excelenta sa generalul Cuşnicov către cinstitul Divan. Excelenţa sa general Miloradovici a orînduittoţi bolnavii cari sunt prin alte locuri prin Bucurescî, să se strîngă în curtea Domnescă lângă Mihaî-Vodă, şi tace cerere să se dregă tote odăile; pentru acesta am scris dumne-luî Vistieruluî Varlaam ca să me însciinţeze câtă cheltuială pote să se facă pentru dregerea acestor odăî? mi-a arătat că este cheltuială taleri 924 parale 30, dar comendantul făcend socotelă pentru totă cheltuiala acestor odăî, a găsit pentru dregerea lor că are să se cheltuiască taleri 888, parale 30; trimisăiu şi însemnarea comandantului la Divan în scris, ca să-î poruncescă tote cele stricate să se dregă, şi acum îndată baniî pentru cheltuială să se dea.—-1808, Maiu 26. (Cod. LIV, fila 168.) De la Divan. Cinstite dumne-ta frate Vel Vistier, fiind-că suma banilor de taleri 888 parale 30 sunt trebuincioşî pentru dregerea odăilor din Curtea Domnescă, după cererea Excelenţei Sale general Cuşnicov, scrie dumi-tale Divanul, să daî aceşti bani de mai sus arătaţi la dumne-luî cinstit comandant, de unde să se iea la Visterie şi adeverinţa de primire.—1808, Maiu 28. (Cod. LIV, fila 169.) (2) Pitac la orînduiţiî comisari asupra magaziei lemnelor ostăşescî, să dea la spitalul gospd. lemnele ce vor fi trebuinciose pentru ostaşii cei ce se află acolo bolnavî. (3) La 7 Februarie 1810, provocat de Engelhard de a da spitalurilor aşedate prin sate şi oraşe table de lemn văpsite negru, pentru a se însemna pe ele boia şi doftoriile hotărîte fîe-căruî bolnav, Divanul răspunde, că dă pentru trebuinţa spitalurilor suma de bani orînduită «Spitalurile au aşe-(Jemînt cu podraseicî, cari sunt însărcinaţi cu plată de bani să dea cele trebuinciose, iar Ispravnicii de pe la tote judeţele sunt de obşte porunciţi să împlinescă şi să înlesnescă tote pravilnicile cereri pentru trebuinţa os-tăşescă. Aşa dar urmeză că podrascicul fieş-căruia spital, ce este aşedat în fîesce-care judeţ, pentru acesta trebuinţă şi pentru alte trebuinţe asemenea, să se arăte către dumne-lor Ispravnicii judeţului, de unde li se va da tot ajutorul cel trebuincios. Dar trebue însă ca şi aceşti podraşcicî să ISTORIA ROMÂNILOR 571 La 23 Maiu 1810, Ispravnicul de curte este obligat de întâiul Divan, să cerceteze cu Maimarbaşa şi cu un ofiţer rusesc de la comisia ad-lioc, tote spitalele militare şi să vadă ce reparaţiunî se necesită la ele şi să se repare «ca să nu se întîmple bolnavilor vre-o pătimire.» La un moment dat Bucuresciî erau un vast loc plin de spitale rusesc! (1). Moldova. Recliisiţiunile şi podvedile în Moldova nu sunt mai puţin grele decât în Muntenia, totuşi boerimea muntenă este în credinţă că Ruşi! trateză mal cu blândeţe pre Moldoveni decât pre Munteni. Adevărul e, că boeri! Moldoveni cu car! ofiţerimea rusescă, firesce, legau maî întâiii cunoscinţă şi relaţiunî, ba şi încuscriri, erau maî bine văduţî de capi! Muscali. E probabil că boerimea Moldovei manifestă maî multă alipire de Muscali, decât cea muntenă, unde un curent galotil nu se maî tăinuia de multă vreme. Este curiosă scrisorea ce un Ispravnic din Focşanî, adreseză marelui Vistier munten, la 1808, arătând că boeriî Moldovenî nu sunt supăraţi de Muscali, că acei boeri nu iau parte dreptă cu Munteniî la greutăţile apro-vizionăreî şi întreţinere! rusesc! din taberile de la Focşani, Călienî, Maluri. Aducem pe românesce acesta scrisore scrisă în limba francesă şi încă în o francesă corectă, care probeză că Ispravnicul munten era un om cu o instrucţiune alesă. Iată scrisorea: Traducere de pe franţuzesce. Copie de pe scrisorea Ispravnicului ^ din Focşani, Ser darul Costache, către boemi marele Vistier al Valahiei. De multe or! am cerut de la Divanul locului, ca să nu i se ceră pe jumătate tote cele trebuitore pentru lagărul de la Călienî, şi cea-l-altă jumătate să o dea Moldava, de la care am cerut şi ajutor; cu tote că aş! fi putut în timp de nevoie să nu am trebuinţă de ajutorul acesta, decă maî ales aş! ii primit maî înainte porunca de a pregăti magaziile trebuitore, seu cel puţin decă n’aşî fi fost silit de schimbările continue, după care m’am văclut nevoit să strămut dintr’un loc în altul, une-orî de la Mal urî la Foc- plătescă locuitorilor peşin şi deplin pentru orî-ce lucrurî le vor da, seu le vor face, fiind-că şi eî; precum s’a clis, au plată de la comisia spitalelor. (Cod. LXI, fila 54) (1) La viile de Bucarest, dont toutes Ies grandes maisons ont ete conver-ties en hopitaux, ressemblera bientot â un tombeau de vivants, et il est impossible de donner une juste idee de la desolation publique. (llurm. pag. 632, Doc. 825). 572 V. A. URECHIĂ şanî şi alte orî de la Focşani la Maluri, tot felul de provisiunî, ce am pregătit : lemne, iarbă, hrana animalelor şi altele. Acum însă cer provisiunî de la acest ţinut, nu pe.jumetate, ci le cer cu un chip supărător şi cu un dispreţ particular către noi, după cum în presenta scrisore înfăţişez lucrurile pe cari le*am vedut eu însu-mî. Noi, Ispravnicii, am raportat către unii megistanî, că nu ni s’a dat o poruncă ia timp, ca să pregătim provisiunile trebuitore, şi să prevedem împlând din vreme magaziile, după cum au făcut boeriî moldoveni, cari au primit pentru acestă poruncă doue luni mat înainte. Pentru noî, din contră, îndată ce ni s’a dat porunca, ni s’a făcut şi cererile, fără să ni se dea cel maî mic răstimp, şi pe lângă aceste şi strămutările mult ne-au confusiat şi de aceea am fost nevoiţi să împărţim la tote câte puţine (Iile şi aşa arătând acestă causă, am cerut ore-care uşurare, dar nau voit să ne credă. Am raportat, că acele ce am făcut la Focşani pentru armată, adecă grajduri, bucătării şi altele, ne-au costat multă ostenclă. Am raportat, că am înavuţit spiţeria cu tote cele trebuitore, după cererea boeruluî Polcovnic, însărcinat cu spitalul, d-1 Gramlere. Am făcut poduri peste rîul Milcov, unde s’au perdut multe osteneli, mult material şi mulţi aspri şi aceste fără cel maî mic concurs din partea boe-riior moldovenî. Şi eredend că cu acestea ne vom uşura, am rugat să rămână mulţămiţî cu aceea ce am făcut în Focşanî, fără să ni se ceră să fa cern şi spitale din Maluri şi să aibă bunătate de a însărcina pre boeriî moldovenî de a maî construi. Noî însă, le-am isprăvit şi pre acelea şi în loc să ne uşureze, ne-au însărcinat şi am făcut şi spitalele din Călienî, unde boeriî moldovenî au făcut numaî a treia parte. Noî dăm în fie care di 200 căruţe de lemne şi sunt acum patru (Jile, de când după îndemnul boerilor moldovenî ne-au însărcinat numaî pre noî de a da tote trebuinciosele: iarbă, lemne, hrana animalelor şi altele. Eî ne maî cer încă, ca să dăm câte trebuesc pentru opt clile înainte ; şi ne cer acesta pe motivul, că şi boeriî moldovenî tot aşa înainte aii dat. Eî nu socotesc întru nimic câte am dat pentru tot timpul, cât aii stat în Focşanî bagagele şi caiî generalilor şi aî Qficialilor. Cu un cuvînt am fost martori oculari aî nedreptăţilor, ce ni se fac în tote. De la noî numaî se cere tot aceea ce este greii şi costisitor şi încă cer, ca să Ie primescă şi forte răpede. Se cereau 70 scânduri de lemn de brad; ast-fel de lemn în Focşanii Valahieî nu se află, dar în ceî aî Moldoveî este; şi cu tote aceste le-aii cerut de la noî şi încă în grabă, în cât voiau, ca într’o singură nopte să Ie facem şi să le predăm. Trimitem vacî, viţei, mieî, ca să le taie pentru carne; bucătarii generalilor sunt de faţă până ce casapii le pregătesc, după aceea bucătarii clic, că vacile sunt slabe, iar viţeiî sunt prea mari, mieii maî graşî de cât trebuesc, şi îndatoresc pre vătafii noştri să cumpere aceste de la oieriî moldovenî maî scump. Ne cer în tote cjilele de la 200—300 oue. Le iau, le sparg, şi apoî pretind, că sunt stricate şi cer altele. Le dăm puî de găină, gâsce şi raţe; aleg pe acele ce le sunt pe plăcere şi pe cele-l-alte le lepădă. ISTORIA ROMÂNILOR 573 Am adus făină, şi pitari cu tot tacâmul lor, ca să facă pâne, după cum ni s’a cerut, şi am scris pentru acesta căminarului Iordache, să ceră un cuptor de la boierii moldovenî pentru trebuinţa copturilor pentru tote di-lele cât trebuesce să dăm pâne, şi n au voit să ne dea nici un cuptor, de 6re-c-e eî acum sciau, că noî am trimis petrarî şi au făcut în Călienî cuptor, când boieriî starosti ne-au cerut ajutorul. Atât de multe căruţe de lemne, nuele, ţeruşî şi paie am dat şi dăm neîncetat pentru facerea bordeelor şi a băilor, că nu le maî seim numărul. Causa suferinţelor nostre este că căpeteniile oştireî au stat mult timp în Iaşî şi au făcut cunoscinţă şi prietenie cu boeriî moldovenî. Eu însu-mî am veclut pre boerul Spătarul Hrisoverghi, deputatul Moldovei, că se portă cu multă familiaritate cu toţî generalii ceî marî, vorbind rusesce şi cu multă mândrie răspunde oficialilor inferiorî, cari se duc să-l roge pentru vr’un lucru, şi pot să clic într’un cuvînt, că nu-î bagă în semă de loc, şi puţinî sunt aceia, cărora le primesce cererea. Cât despre sergenţî şi caporalî, carî vin să ceră câte ceva, îî trateză cu : nema—nu-î, _pa.s*o?=eşî afară! Noî însă, ne-avend acestă familiaritate, îndrăsnesc să clic, mulţî din generali, nicî ne consideră după caracterul (posiţia) nostru, ci ne vorbesc cu dispreţ şi neputend să-î contrariem şi să-î facem să înţe-legă nedreptăţile ce ni le fac, tăcem şi dăm tot ce ni se cere, iar aceea, ce me întristeză maî mult, este, că me văd pre mine însu-mî nevoit să sufer de a fi supus voinţeî Moldovenilor. Me fac că nu observ nimic, ca să nu dau pricină, răspunzând cum trebuesce şi să nu mă supere maî mult şi să mă facă să sufer rele maî marî. Mă jur, că acesta mă duce la desnă-dăjduire. Alt mijloc nu am, decât să mă îndreptez la nobleţă ta, boerule Vistier, şi dându-ţî acest raport credincios, să cer sfaturile vostre şi să vă rog, ca să cereţi, în orî-ce chip veţi crede maî cuviincios, de a se face îndreptare acesteî neregularităţî. Vă rog să mă învredniciţi de răspuns. Al nobleţeî tale supus. semnat: Costache Scrdar. CAP. XXVIII. Comerciu. A vorbi de propăşirea comerţului în principate între aniî 1806—1812 ar fi a ignora ce se întîmplă cu comerciul în timp de răsboiîi. Declara-ţiunea răsboiuluî contra Turcilor şi nu târdiu ameninţările de răsboiu între Austria şi Rusia, carî motiveză închiderea fruntarieî despre Austria, aduc marî pagube şi mare stagnaţiune eomerciuluî până într’atâta, în cât cumpărătorii vămilor cer şi capătă în multe rîndurî scăderî la preţul de cumpărare al lor. Inevitabile zăticnirî se aduc eomerciuluî prin următorele măsuri luate din causa răsboiuluî: 574 V. A. URECHII 1) Se isgonesc Turcii, cari se ocupau cu comerţ în ţeră şi luânduse de pretext publicaţiunile turcescî împedicătore la ori ce relaţiunî dintre locuitorii de pe malul drept cu ceşti din Principate; se curmă şi din partea guvernelor române orî-ce relaţiunî cu malul drept al Dunării. Ultima marfă permisă de a Ii trecută în ţeră, de pe malul drept, este din Aprilie 1808 (li. Iată ordinea de la 24 Martie 1809, dată de către generalul Kuşnicov, pentru încetarea de orî-ce relaţiunî; dintre locuitorii românî şi eeî de pe malul drept al Dunării : Sfetnicul de taină, senatorul şi prezidentul Kuşnicov, către cinstitul Divan al Valachieî. Predorojnie. «După cum sa dat la armie porunca luminatului domn, general leldma-reşal cnezul Prozorovski pentru deschiderea resboiuluî împotriva Turcilor, ce eî au dat pricină a se deschide acest resboiu, nevrend să împlinesc-ă drepta cerere a tot milostivuluî împerat, întocmaî copiî se trimete cinstitului Divan, atât ca să aibă sciinţă pe deplin, cât şi pentru ca să facă cunoscut obştieî Valachieî mari şi micî, prin publicaţie, şi să bine-voiască cinstitul Divan, ca cu cea maî mare străşnicie să scrie tuturor locuitorilor ţeriî, fie orî-ce obraz şi de orî-ce stare, ca de acum înainte nicî decum şi cu nicî un cuvînt de îndreptare, să nu aibă nicî un amestec şi nici o corespondente cu omenii ce sunt în stăpînirea turcescă, iar ceî ce vor urma împotrivă şi se vor areta neascultători porunceî, descoperindu-se vor fi pedepsiţi după cele maî straşnice pravile, ne maî remâindu-le cuvîntul pravilelor şi al obiceiului pămîntuluî, cari sunt datori de acum să urmeze pravilele resboiuluî. Deci cu deosebire aret cinstitului Divan, că porunca acesta tuturor locuitorilor să o facă în scris, ca să potă înţelege şi să o urmeze.» laşî, Martie 24, 1809 (2). Cu referinţă la isgonirea Turcilor comercianţi din ţeră, dăm în anexe câte-va documente. In Oct. 1807, Divanul tace catastih de neguţătorii turci şi creştini, supuşi turci, aflători în Bucurescî, (Jicend că aceia cer să se întorcă peste Dunăre şi că Divanul urmeză să mijlocescă la generalul Las* carov, să le dea pasport (3). 2. închiderea graniţei despre Austria este a doua causă de nimicire a co-merciuluî. Se dau aspre porunci prin plaiuri, să nu maî potă trece nicî cu marlă, nicî fără marfă nimeni, nici din Transilvania în România, nici A (1) Vecii anexa 1. (2) Vecjî şi anexa 2. Cod. LVI, fila 54. (3) VetJT anexele 3 - 7. I I’ ISTORIA ROMÂNILOR 575 de aci dincolo. Totuşi cu mari dificultăţi administraţiunea rusescă ma acordă, fiind-că resboiul nu isbucnise între Rusia 6i Austria, din când în când câte un pasport. In 30 Iunie 1809, Divanul întrebă pre General Maior Engelhard, de au voie măcar Ciobanii din Ardeal, cari obicinuit îşî pasc oile prin munţii ţereî, să morgă şi să vină peste fruntarie, după ce din ordinea şefilor militari graniţa e închisă (1). La 29 Iulie 1809 întâiul Divan şi Comitet raporteză la Gheneralul Engelhard, că s’a dat după ordinea Exc. Sale poruncă, să fie poprit de a merge cine-vaşî de aci în Austria, fie singur, fie cu marfă, orî de acolo încoce, să vină fără de pasport al Exc. Sale. S’a scris pentru acesta la vătaşiî de plaiuri, dar de la eî s’au primit răspunsuri, că pasporturile fiind în limba rusescă «şi neputendu-le înţelege, se tem să nu facă vro greşală şi în loc de un om seu doi, ce pote să se cuprindă în pasport, să lase să trecă mat mulţi. Si ca să nu se întîmple una ca acesta, se rogă ca acele pasporturî să (ie tălmăcite pe limba românescă.» întâiul Divan şi Comitet intervine în acest sens, ca pasporturile ce se vor libera de Engelhard, să se trimită întâiu la Divan, spre a se tălmăci întâiu pe limba românescă. Cu acestă*şî ocasiune Divanul vestesce, că la Câmpina se află câtă-va marfă venită mai înainte de închiderea comunicaţiei. Divanul întrebă, de este liberă şi în ce chip să se urmeze cu acea marfă?—29 Iulie 1809 (2). La acestă cerere de instrucţiune respuntjend Engelhard, vice-preşedintele, imediat, comitetul la rîndul seu trimite vătafului Mihalache din plaiul Câm-piniî următorea poruncă: Poruncă ce Pan făcui ia vătaful Mihalache. «După porunca Exc. Sale General Maior Engelhard, vice-presidentul Divanului şi spre răspuns Ia cele ce aî scris, îţî poruncesce Divanul şi acum iarăşi, să ţii drumul trecerii închis bine, nimeni să nu trecă nicî salt nicî cu marfă, nicî de aicî dincolo, nicî de dincolo aicî, afară numaî din căle-toriî, cari vor avea paşuşurî de la Excelenţele lor comandiriî armieî. Pem tru aceste paşuşurî aî să urmezî într’acest chip: să găsescî un om, care să scie limba rusescă şi românescă, pe care-le să-l aibî pe lângă însu-ţî şi să caute paşuşurile trecătorilor, în care va scrie să mergă şi să vie seu cuvintele cele obicinuite în ducetore şi în viitâre, acele paşuşurî să se lase la mâna trecătorilor, iar în care va scrie numaî în ducetore, acele paşuşurî (1) Cod. LXI, fila 15. (2) Coce felurime de care aduc ţăranii, var şi alte asemenea acestor .... să nu plătescă vamă, nicî orî-ce altă dare. Să se ridice şi măjăritul din Bucurescî şi vătăjia de pescari şi vătăjia de precupeţî, cum şi liavaeturî ale zapciilor. 2. Zapciî spătărescî şi agiescî paznic! la margine pe la intrările în oraş, să nu cuteze a cere nimic de la asemenea articole sub pedepse de falangă ţa răspîntiî, din ordinile mareluî Spătar şi a marelui Aga. 3. Paralele ce de la o vreme în coce sau obicinuit a se lua de ceauşul spătăresc, de tot carul cu tîn ce intră în oraş, sub cuvînt că e plata pentru scrisul răvaşului de slobozenia finului în oraş, să nu se maî iea, dându-se răvaşul fără plată. 4. Sărăria numaî est timp are a se urma, iară de la anul viitor are să lipsescă şi să fie comerciul săreî liber în oraş, după nartul Divanului, sul) pedepsă: cine ar vinde contra nartuluî «pe pete iar nu pe pungă.» 5. Lumînăria de ceră roşie se desfiinţeză şi nu maî este venit al Viste-rieî. Liber fie-cuî a vinde, însă după nart. fi. Arată; că disposiţiunea s’aii luat împreună cu Mitropolitul, Episcopii şi tot clerul şi aruncă blăstem asupra acelora cari vor strica disposiţiunea-' ((Unul ca acela, ca un rău patriot, vrăjmaş de faţă al săracilor şi împotri-vitor binelui lor, să aibă pre săraciî acestui norod, pîrîşî cu dinadinsul către Dumnedeu, să fie supus anatimeî în veci, casa luî să rămână pustie şi fiii luî să ajungă cerşind pânea, vinovat să fie focului gheenei... etc.» — 1809, Ghenar, 27 (1). (1) Semnaţi: Dositei Mitropolit, Nectarie Râmnic; Constandie Buzău, apoi egumenii de mănăstiri: Titopoleos Teofilacs, O proin Pogonianis, Antimos, proin Vrancea Sofronios, Uiopolios Nicodimos, O Staropolios Nicodimos, O Radu Vodă Archimandritis, Agiu Gherghiţa, O Arcliimandritos Ivirila tis Agia Ecaterina, Kirolo Protosing. Văcăresciu, Ilarion Archimandrit Deleanu, O Egumenos Zlatarios Sofronios, O Mihaliotis Singhelos Matei, O Stavropoleos Timoteos, O ton Aghion Apostol Archimandritis Daniel, Potropopu Voicu iconom, Protop. Ion Ilartofilax, Popa Nicolae Sachelarie, N. Schevofilax. Popa Gheorghe Sacheliu, Popa Fotin Prodecsticos, Popa Stoica Castriotu-Popa Ştefan Lungu, Popa Ion Referendarie, Popa Vasile o ipomini mato, grafos, Popa Gheorghe Polinicon. ISTORIA ROMÂNILOR 585 Din documentul ce analisarăm maî sus, vedem, că Divanul vine la deci-siunea desfiinţăreî vămii de obor, vexând ce se petrece în Câmpu-lung, acea extra-ordinară mică republică din statul românesc Pentru a protege comerţul, nu ajungea publicaţiunî din partea Divanului, că neguţătorii din cele 12 judeţe «fără sfială, temere seu frică, să mergă la tîrgul Drăgaiceî, de la sud Buzău, să facă aliş-veriş» (1); maî eficace erau răsplătirile ce Divanul acorda marilor comercianţi, cari se stabiliau în ţeră. Aşa în 6 Septembre, 1808, Divanul luî Dimitrie Anton, neguţător străin, ca răsplătire pentru că de câţî-va anî s’a aşedat în Bucurescî «pentru podoba politiei şi folosul ţării, ca să tragă şi alţiî asemenea luî, omenî cinstiţi a şedea într’acest pămînt», îî acordă scutire de vinăriciu pentru via ce o are (2). Dar pe când unora din neguţătoriî străinî, lise dedeaii privilegii şi scutiri, unor bieţî brutari, cari cutezaseră a-şî apăra drepturile lor contra a-genţilor stăpânire!, li se aplica câte 100 toege la falangă (3). Reclamaţiunea cea maî veche ce cunoscem de la neguţătoriî cu magazin stabil asupra comerciuluî ambulant, ne probeză că inconvenientele pentru neguţătoriî cu prăvăli! din permisiunea comerciuluî ambulant, era deja cunoscută încă din Aprilie 1812. Primul Divan iea măsurî de oprire acestui comerciii (4). Dintre boerî: Manolache Creţulescu Ban, Const. Filipescu Vistier, Radu Golescu Vornic, Dumitraşcu Racoviţă Vornic, Istrate Creţulescu Vornic, Mihalache Mânu, Ion Hagi Moscu, Iordache Golescu, George şi Constantin Pilipescu Logofăt. (Vedi chrisovul la anexa 35 bis.) (1) 25 Maiu 1808. Cod. 52. (2) Cod. LVI, fila 28 v. (3) Vccjî anexa 36. (4) Către Excelenţa Sa gheneral maior Repnischî. Avem cinste a arăta Excelenţei Tale, că la Divan, au dat jalbă toţi neguţătoriî pieţe! aî acestei politii, arătând pentru marchitanii ce se negu-ţătoresc cu mărfuri cu căruţe, cum că împotriva bunel orînduelî, de sineşî pun căruţele şi deschid mărfurile pe dinaintea prăvăliilor lor, asemenea bagă caî si alte calabalîcurî pe unde găsesc vre-o grădină şi le pricinuesce pagube, care acestă urmare a lor fiind cu totul împotrivitore, căci nu numai neguţătorilor le dă zăticnire la aliş-veriş, dar şi prin oraş se face uliţelor cu punerea căruţelor, neputend trece norodul cu înlesnire; de aceea rugăm pre Excelenţa Ta, să bine-voescî a da cinstită poruncă, către cine se va cuveni, spre a î îndatora pre marhitanî a-şî face aliş-veriş să găsescă hanurî şeii prăvăli! cu chirie, să-şî pue mărlurile.—1812, Aprilie 9. (Cod. LXVI. fi!a 209 verso). 586 V. A. URECHIĂ Oraşul Ploescî recacle în robie în timpul ocupaţiuniî muscăleseî de care ne ocupăm. Beizadea Costache Caragea, care avea stăpânirea oraşului, prin alianţa de familie cu Moruzesciî, capătă, la 28 Octombrie 1809, din ordinul lui Kuşnicov, stăpânirea Ploescilor (2). La 25 Aprilie 1810, Engelhard vestesce Divanului, că cavalerul Kuşnicov a ordonat, ca Ploesceniî să se supună stăpânului moşiei. Totuşi în acelaş an Ploesceniî isbutesc să readucă afacerea lor înaintea lui Engelhard, care cere ca Beizadea Costache Caragea să-î aducă documentele traduse în ru-sesce, .pentru ea să-şî dea sentinţa în cunoscinţă de causă. Acesta va maî întârzia înăsprirea robireî oraşului Ploescî (3). Stăruinţa cu care Ploesceniî s’au luptat mereu ca să-şî redobândescă libertatea oraşului e demnă de totâ lauda. Lupta a durat mult timp încă şi putem dice, că la locul eî este pe o piaţă din Ploescî statua libertăţii!... Şi lupta nu era de susţinut numai cu aşa cjhşiî proprietari aî oraşului, ci adesea chiar cu administratorii publici aî judeţului. La 8 Septembre 1812 Ispravnicii de Prahova, în scopurî de câştiguri personale, şi au permis să nu îngădue intrarea în târg de omenî aducend făină, zaherele de vîncjare. Energică fu reclamaţiunea Ploescenilor. De astă dată eî fură sprijiniţi de cumperătoriî vămeî, cari păgubeau din causa mesureî Ispranicilor. Vameşii reclamară şi eî şi asemenea mesură fu revocată (4). Maî avură Ploesceniî şi un curios proces cu un sudit austriac, în care însă fură ră-puşî tot eî (5). Un alt oraş, Roşiî-de-Vede, duc de mult timp lupta pentru libertatea luî, maî în totă a 2-a jumetate a secolului XVIII- De astă dată lupta nu e cu vre-un boier, ci cu monăstirea Sf. Spiridon. La 1768 Alexandru Ghica Vodă dăruesce Roşiî-de-Vede, monăstireî Ghiculescilor, Sf. Spiridon. Sau sculat călăraşiî, proprietarii oraşului, şi au protestat în numerose dăţî. O primă învoială impusă interveni şi li se dete călăraşilor numaî 600 stîn-jenî din moşia tîrguluî (1782), iar restul moşieî remase în stăpânirea monăstireî. Numaî Mavrogheni Vodă făcu dreptate deplină călăraşilor din Roşiî-de-Vede, restituindu-î în stăpânirea deplină a moşieî tîrguluî. Căderea luî Mavrogheni, aduse, am vedut’o, o reaeţiune complectă în tote direcţiunile. Roşiî-de-Vede sunt din nou daţî monăstireî de Mihaiu Vodă Suţu. Toţî domnii cari urmeză acestuia manţin impusa învoială, care acordă călăraşilor numaî 600 stînjenî din Roşiî-de-Vede. Urmaşii călăraşilor cer dreptate la (1) Vecii anexa 27. (2) Vecii anexele 38 şi 39. (3) Cod. LXIV, fila 104. (4) Vecii anexa 39 bis. ISTORIA ROMÂNILOR 587 Constantin Ipsilante în 1803. Se fac din nou cercetări peste cercetări. La 1805 interveni o nouă hotărîre a Domnitorului tot în favorea monăstireî. In 1811 la 18 Septembre, Comitetul seu primul Divan rennoiesce acestă decisiune în defavorea vechilor descendenţi aî călăraşilor roşi de Vedea (1). In tot timpul ocupaţiuneî rusescî (1806—1812) puţine chrisove se deteră pentru înfiinţare de tîrguri orî bâlciuri. Câte de aceste acte posedem sunt tote din 1810 şi le dăm în anexe (2) După cucerirea Brăilei de către Muscali, acest port şi Galaţii intră întro mişcare comercială ore care, ce, orî cât de mică, e de natură a îngriji pre administratoriî portului Odesa. In adever, încă la 1803 Iulie 29; comisarul general al relaţiunilor comerciale din Odesa, scria la Petersburg, că «pentru a da portuluî Odeseî o activitate şi avantagiile cele maî remarcabile, Rusia trebue să facă tot, ca să dobândescă ţera Moldovei, căci numaî nimicind comerciul Galaţilor şi al Brăileî, portul Odeseî pote ajunge la prosperitate» (3). * Breslele nu dobândesc întărire în timpul ocupaţiuneî muscălescî, ba din contra. Am vedut maî sus lovitura dată breslei neguţătorilor pămîntenî prin învoirea acordată la orî-ce străin de a deschide prăvăliî, independent de isnaf. Intervenirea Divanului în alegerea de maî-mare-başă, ba une-orî impunerea directă de asemenea căpetenie de breslă, nu este o maî mică lovitură dată vecheî eî organizaţiunî. Aşa breslei federativă a lemnarilor, zidarilor, nisiparilor şi cărămidarilor le impune Divanul, în 1811, Ianuarie 31, de maî-mare-başă pre un Nicoli (4). Protesteză bresla, dar zadarnic. In 1812, 27 Maiu, Nicoli este din nou impus, «eăcî Divanul pre altul nu cunosce de maî-mare-başă. De care se şi poruncesce lemnarilor, zidarilor, nisiparilor şi cărămidarilor să scie şi să cunoscă de acum înainte tot pre jăluitorul Nicoli de maî-mare-başă, dân-du-î tot felul de supunere şi ascultare.» Nicoli era bolnav şi s’a fost vedut lipsit de maî-mare-băşie. Ordinul acesta e semnat de boeriî întâiului Divan (Banu Creţulescu, C. Ghica, Vice-president, C. Samurcaş, Vel Logofăt, Mitropolitul Isaac Ralet, Barbu Văcărescu şi Vel Vistier Varlaam şi Sovetnic Loghinof, la 27 Maiu 1812 (5). (1) Vedi anexa 39 bis. (2) Ve(lî anexele 40 şi 41, '6 -p o şi ?s. (3) Car ce n’est qu’en anihilant le eommerce de Galatz et de Braila que le port d’Odessa peut arriver â la prosperi te. (4) Vedî anexa 43. (5) Cod. LXIV, fda 61. 588 V. A. URECHIĂ Numai după o nouă întervenire a Vistierului în favorea candidatului breslaşilor federaţî, Costea Nicoli e înlăturat în o afacere, în Iulie 1812 (1). Comitetul scrie Vistierului, că «de vreme ce areţî că Vistieria are bănuială asupra lui Nicoli maî-mare-başă, că va zăticni treba şi te încredinţezi dumne-ta maî mult pe Costea, îl veî însărcina dar pre însuşi Costea cu acestă trebă a lucrului, ot Giurgiu, pe cari îndată îl vei şi porni.»—1812-Iulie 15. Singură bresla pescarilor căpătă voie de a-şî alege vătaf din bresla lor, întâiul Divan, la 20 Septembre, 1809, scrie lui Vel Aga, ca respuns la anaforaoa acestuia, că după cererea ce face bresla pescarilor din Bucurescî se dă voie să-şî pună vătaf de pescari pre unul din bresla lor prin alegere. Divanul încuviinţeză, cu acestă hotărîre: «ca nici el să nu dea nicăirea vre-un ban havaet, nici el să nu se îndrăsnescă a lua seu a cere măcar cât de puţin lucru cu nume de havaet de pe la pescari, că dovedindu-se, se va pedepsi straşnic; ci datoria lui să fie numai acesta: adecă să privegheze cu luare aminte, ca atât bresla pescarilor, cât şi veri care alţii vor voi a vinde pesce şi raci, slobodî să fie şi nesuperaţî întru nimic. Atât numai să îngrijescă spre a se tace vînclarea pesceluî în scaune la locul cel orîn-duit de faţă, iar nu într’ascuns, seu prin mahalale şi să nu îngăduiască pre nimeni a face vîncjarea pesceluî împotriva nartuluî, ce este orînduit, iar pre verî-care îl va vedea, ori că vinde cu preţ maî mare, seu într’ascuns, pre unul ca acela să-l arate la dumne-ta şi dumne-ta să facî aretare Divanului, spre a i se face cuviinciosa pedepsă (2). Acestă disposiţiune în iavorea pescarilor se întîmplă în urma maltratării unui pescar de către zapciî agieşcî, ba chiar a rnorţiî aceluia din causă de bătaie (3). Bresla pescarilor o ducea greu cu vama oborului. Ca să scape de ea, mulţî pescarî intrah cu marfa de contrabandă şi o vindeau tăinuindu-se prin mahalale. Acesta fu aflată de guvern şi în 15 Aprilie 1812, pescariî fură obligaţî a merge cu pescele numaî la obor (4). Iată actele cu referinţă la bresle ce maî posedem: a). In 8 Martie 1811 Divanul raporteză lui Şteter, că «din jalba a totă obştea Ovreilor neguţători pămîntenî şi sudiţî veî lua Excelenţa Ta pe larg pliroforie şi de vreme că eî cu toţii dau acest tel de chezăşie pentru sta-rostea de Ovreî, de va fi cu bună-voinţa Excelenţei Tale, se va da cuviin- (1) Cod. LXIV, fila 89 verso. (2) Cod. LVIII, fila 74. (3) Vecjî anexa 42. (4) Vetjî cod. LXIV, fila 44, ISTORIA ROMÂNILOR 589 ciosa poruncă către cinstita politie pentru slobodenia lui.»—1811, Martie 8 (1). .b). In August 1811 Logofeţia cea mare intră cu anafora la primul Divan, după cererea Evreilor din Ploescî şi cere să se înfiinţeze breslă de Evrei şi acolo. Până aci Evreii din Ploescî ţineau de bresla Evreilor din Bucurescî. Acum eî cer să fie organisaţî în breslă deosebită şi cer să li se dea ca staroste pre un Moise sticlarul şi hahamul «ales» de Evreii din Ploescî. înainte de Moise era numai «vechil de staroste», căci titularul staroste era cel din Bucurescî. Logofeţia mare invocă ca motiv împrejurarea, ca acum la Ploescî «s’au adăogat Ovreu locuitori.» Totuşî Logofeţia subalterniseză pre noul staroste de la Ploescî, la starostea din Bucurescî, dând drept că la acesta să apeleze Evreiî nemulţămiţî de judecata celuî din Ploescî. Divanul aprobă, dar lără să acorde niscaî privilegiî ori scutiri nouluî staroste (2). Maî ciudat se portă Divanul I-iu, faţă cu bresla Evreilor în 1811, căci le impune un staroste catolic, un nemţ. Evreiî protestă şi în 8 Martie Divanul revocă mesura. Nu maî întrebăm cât a costat pre Evreî acestă revocare ! (3), c) Cu referinţă la bresla croitorilor intervin, în Aprilie 1812, doue acte, unul, o anafora a Logofeţieî celeî marî, din 8 Aprilie, prin care Vel Lo gofetul Dumitraşcu Racoviţă face istoricul înfîinţăreî breslei acesteia şi arată că bresla protestă, căci căicându se hrisovul de constituire, li s’a impus un staroste neales de breslă, în persona unui june necunoscut şi fără de ipolipsis anume loniţă Craiovenu. Intr’o unire, croitoriî cer să nu li se calce drepturile vechî şi să li se lase pre starostele cel ales de dînşiî, pre croitorul om cu ipolipsis primit şi cerut de breslă. Logofeţia cea mare află că este dreptă cererea croitorilor. Divanul în 12 Aprilie, 1812, Ia rîndul seu aprobă şi recunosce pre vechiul staroste cerut de breslă (4). d) Nu putem considera ca breslă cei 30 de individî măcelarî, în favorea că- (1) Cod. LXVI, fila 77 verso. (2) Vedî anexa 44 şi 45. (3) La Martie 1811 Evreiî pămîntenî şi sudiţî cer să li se menţină in-st.ituţiunea starostieî alese de eî şi să nu fie puşi sub administraţiunea unui om de altă lege de cât dînşiî. La 8 Martie 1811, întâiul Divan mijlocesce la generalul Şteter în acest sens. [Vedî anexa 46). Se pare totuşî, că acel nemţ, fiind secretar al Preşedintelui muscal, tot isbuti să i se clea o lefâ de la bresla p]vreilor, căcî întâiul Divan dete ordin să se împlinescă de la starostea de Ovreî acea lela, hotărîtă în Februarie 1812 de d*nul Senator. (Vedî actul la Cod. LXIV, fila 110 verso, din 3/ Iulie, 1812. (4) Vecjî anexa 47 şi 48. 590 V. A. URECHII rora în câte va rîndurî se constitue monopolul măcelarilor, după actele ce aci dăm în anexe (1). e) Tot asemenea nu putem lua în serios bresla înfiinţată de patru (!) meşteri şerbetciî şi salepciî, cărora după mijlocirea Vornicieî obştirilor, li se dă nu numai hrisov de bresla, în 26 Aprilie 1812, dar li se constitue şi privilegii asupra gheţarilor. Vornicia obştirilor face acesta pentru ca să-şi sporescă veniturile, căci acestă aşeclată breslă de 4 individ!, se legă a plăti la cutia milelor câte 200 le! pe an (2). Bresla importantă a neguţătorilor din ţeră a fost bântuită reu sub Muscali. Şi aceste! bresle sa impus staroste (3). Nesupunerea ce a manifestat bresla la porunci arbitrare ale Muscalilor, au făcut că maî mulţ! neguţător! important! au fost surghiuniţi din Bucurescî la Iaşi. O mare greutate apasă asupra bresle! acesteia: o dare clisă bănit ajutorului datoriei terei. Ce e ma! mult, acestă dare fură siliţi a o plăti şi pentru neguţători! exilat! de Muscal! ! (4) Bresla neguţătorilor, repetim, nu sa supus a plăti bani! eşiţ! pe bresla lor. Pentru nesupunere au fost surghiuniţi la Iaşî. Acum cer ca bani! ce e! au cheltuit în esifi să se cisluiască pe tote breslele. Divanul întâiii poruncesce «ca împreună cu ceî-l-alţ! să fie şi câţ!-va din jăluitorî, spre a se face îndreptarea cisle! (pe care eî o declarau nedreptă). Bani! cheltuit! nu voesce Divanul a li se restitui, ci să arete unde şi la ce sau cheltuit ace! ban!? Din ce vreme? pentru ce trebuinţă? şi numai atunci să li se plătescă de cei-l-alţ! a! breslei.—1812, August 18 (5). Fabricile nu se înmulţesc, ci din contra scad. Muscali! încep a-ş! introduce hârtia lor în ţeră cu paguba fabrice! românesc!. (1) Acest monopol nu împedică pre uni! boer! şi pre unele mănăstiri de a continua să se bucure de privilegiul posesiune! unor scaune de măcelări!. Aducem în anexă câte-va acte privitore la asemenea scaune. Vedl anexele 49, 50 si 51. (2) Vecii anexa 52 şi 52 bis. (3) S’au dat pitacul Divanului staroste! Atanasie de a fi cunoscut iarăşi de staroste de neguţător! şi să urmeze după coprinderea cărţilor domnesc! şi ale Divanului ce le are la mână, urmând trebile la vreme şi fără de cusur.—1811, Iulie 18. [Cod. LXV, fila 109). (4) Cod. LXIV, fila 68. Starostelui de neguţător! să arate neguţătorilor că au să plătescă «banii ajutorului datoriei terci» la Vornicia politiei, dar nu pe la isnalurî. •-1812, Iulie 12 (Cod, LXI V; fila (>$.) (5) Cod LXrV, fila 102 ISTORIA ROMÂNILOR 591 In fabrica de postav de sub direcţiunea medelniceruluî Arbut se aşedă spitalul străinilor (2). Fabricarea de basmale de la Mărcuţa merge singură maî cu spor. Acestă isbândă îndemnă pre maî multe persone să ceră privilegiul înfîinţăreî de labricî de acest tel. întâiul Divan apără energic privilegiul deja acordat am teriormente luî Stănuţă Sin Tudorache, încă din 1800, pe 15 anî. Numai după 1815 se vor putea crea alte asemenea fabrici. Maî mulţî serbî băje-narî, cercară cu tote aceste, ca să deschidă fabrice de basmale şi testemelurî, dar din ordinul întâiului Divan, li se secuestreză instrumentele. Pre câţi va. ((basmagiî, carî cer a deschide fabrice, îî obligă Divanul a lucra la Stănuţă, la Mărcuţa (1). Cesornicăria iea ore-care desvoltare, căci s’au înmulţit purtătorii de ce-sornice, în timpul invasiuneî rusescî, şi apoî negreşit şi oficeriî muscalî avură de a-şî repara cesornicile lor. Un cesornicar reputat este, pe la 1811 Aprilie, jupân lacomi (2). Se conservă la muzeul din Bucurescî, stegul bresleî. Cu extractul păcure\ care era monopol al Statuluî, continuă a se ocupa unele sate din Prahova. Lor li se dădea o plată, câte 1 taler de vadră (3). Povernele sunt maî peste tot în mâna Evreilor. Bresla cârciumarilor, decă acesta ar existe, ar fi singură, prosperă în timpul ocupaţiuniî rusescî, eăcî după recensămîntul făcut la 2 Decembre 1807, se afla în Bucurescî, la data acesta, nu maî puţin decât 3.525 cârciume mari cu mici. Aceste cârciume, precum vecjurăm, constituiră un venit nou destinat la plata lefilor noueî poliţii a oraşuluî. Poştele. Maî mult decât orî-când poştele continuă a fi monopolizate pentru căletorwle administratorilor şi ale oficerilor muscalî (4). (1) La 25 Aprilie 1810, casele «ot fabrica medelniceruluî Arbut» sunt reparate prin epistatul isprăvnicieî de curte, cu taleri 3.999 bani 32, unde este să se pue spitalul Decî iacă la ce a ajuns fabrica de postavurî! (Cod. LXV\ fila HO.) (8) Dăm în anexele 53, 56 bis şi 56 ter actele relative. La 12 Maiu, 1810, Nicolae Muntenu cere voie la Engelhard să facă fabrică de basmale (Cod. LXII, fila 5 verso.) (2) Vecji coci. LXVII, (3) Vecji anexele 57 şi 58. (4) La 1809, Iulie 27, pitac la epistaţiî casei menzilurilor. Excelenţa Sa generalul graf Langeron, are a trimete prin multe locuri curieri şi alte o-braze. După predlojenia Excelenţei Sale general Engelhard, Divanul scrie că verî-cine va veni cu podorojnc de la Excelenţa Sa graf Langeron îndată şi fără de zăbavă să li se dea cai, luând de la el progonele ce se cuvine. (Cod. LV Uf /Ha I) 592 V. A. 0HECH1Ă In 30 Septembre 1807, primul Divan vestesce diverşilor consuli din Bu-curescî, că pe viitor, în urma nouei întocmiri a menzilurilor ţărei, sau ridicat cu totul inamurile, şi s’aii hotărît, că veri-cine fără osebire, va avea trebuinţă de menzil, să aibă a plăti ugerd de 30 bani de cal pe oară (1)? In trecut, corespondenţa agenţiei Austriace din Bucuresci se trimetea pe lângă a Domnitorilor, pe la Căneni. In 6 Octombre 1807, Primul Divan, vestesce agentului că ne mai fiind domnitor, a încetat corespondenţa pe la Căneni şi deci acea agenţie să-şi trimeţă corespondenţa cu propriile ei spese, plătind ugeretul (2). Reclamă agenţia austriacă şi Divanul îi răspunde, în 30 Noembre 1807, că nu pote schimba disposiţiunea fără de ordinea specială a şefilor ruşi (3). Din 30 Octombre, 1807, avem acest pitac referitor la poştă: De la Divanul Principatului Valahiel, către dumne-lor boeriî Ispravnici ot sud Buzeu. Dintr'acestă copie de notă, ce a dat Divanului Excelenţa Sa tainicul so-vetnicul Cavaler de ordine, cavaler Serghie Lascarov, veţi lua dumne vostră pliroforie de cele poruncite pentru nizamul cailor de poştă de pe la me-zilhanele, după care notă poruneesce Divanul dumne-vostră, ca din toţi caii ce sunt la poştile acestui judeţ, să se deosibescă 12 cai, cari să fie numai pentru trebuinţa Divanului, adecă pentru călăraşii ce merg şi vin, iar ceî-1-alţî cai să fie pentru trebuinţa ostăşescă; drept aceea să arătaţi dumne-vostră acea copie de notă împreună cu cartea Divanului la comandirul cel de acolo, ca să dea poruncă a nu se supăra de către cine-vaşi acei 12 cai ce s’a clis mai sus.—1807, Octombre 30 (4). Asemenea s’a făcut la Slam-Râmnic, i Ialomiţa. Ofiţerii muscali luau cu de-asila cai de prin poşte. Ca să se oprescă asemenea abus, s’a dispus, ca la fie-ce poştă să fie în permanenţă câte un unter-ofiţer, acesta dator fiind să apere poşta de a da cai cu de-asila. Hrana acestor unter ofiţeri o dădeau înşişi epistatii de menzilurî (5). Cu totă acestă aşeclare de câte un unter-ofiţer pe la poştă, tot luau cu deasila cai ofiţerii. Acesta văclend Divanul, reclamă la senatorul Kuşnicov şi acesta, cât şi Prozorovski, dispun ce număr de cai este a se da la fie-ce curier şi alte obraze (6). (1) Vedi anexa 59. (2) Ve(|i anexa 60. (3) Ve(]î anexa 61. (4) Cod. LIV, fila 118. (5) Vedi anexa 62. (6) VecJÎ anexa 63. Istoria, românilor 593 La 15 Ianuarie 1810, se organiseză pentru prima dată poşta de scrisori şi pachete particulare, mesagerii şi bani. Iacă în întregime actul din care extragem acestă preţiosă informaţiune relativă la istoria poştei de corespondenţă : De la întâiul Divan şi Comitet al Principatului Valahiei. Cinstit dumne-ta Vel Aga, i dumne-ta staroste za neguţători, după pre-dlojenia ce a venit la Divan de la Excelenţa Sa gheneral vice-prezident, scrisă de la 12 ale următoreî luni numerul 27, poruncesce Divanul dumne-vostră să publicarisiţî la toţi locuitorii Politiei de obşte, că a venit aici în Bucurescî oştinescul post-amt împreună cu cfartira cea mare, şi că datoria sa este să primescă de acum înainte, până când se va scula de aici să mergă aiurea, de la toţi de obşte, atât oşteni, cât şi omeni particulari, pacheturî, scrisori şi bani, ca să le trămiţă orî unde vor li orînduite. Primirea cărţilor, a banilor şi a pacheturilor se începe la postiil-amt de la 15 ale acestei curgătore luni, tot după obiceiul de mai înainte. Iar cfartirul post-amtelaî se află în casa dumne-eî Clucereseî Eufrosina Vintiloaia. Ci dar să publicarisiţî acesta la toţi, ca să fie sciută.—1810, Ianuarie 15 (1). Dăm în anexe câte-va acte cu referinţă la diverse afaceri, interesând poştele. Menţionăm în deosebi anexa cu No. 70 din care se vede, că întreprinderea poştelor nu prea câştigă şi că voia să reducă numerul cailor din poştă. Acesta cerere din 9 August 1812 nu a fost primită |2). Mai amintim că pentru caii poştei unele judeţe erau datore să dea un numer de care cu fîn (3). (1) Cod. LVI, fila 100 verso. (2) Ve4î anexele 64 până la 71. Amintim chiar îndată că departe de a se scădea caii de poştă, ei vor fi adaoşi în anul 1813 Martie, în drumul Cânenilor, Caragea întreţinu o mare legătură de corespondenţe cu Viena. (Vedi Cod. LXX1V, fila 32). (3) De la Divanul principatului Valahiei. Orînduesce Divanul Mumbaşir pre .... să mergă la Ispravnicul ot sud Prahova, de unde luând pre stolnicul Lupoianul, Ispravnicul acelui judeţ, să-l porte din sat în sat şi să stea Mumbaşir asupră î, până ce va împlini suma carelor de fin, ce sunt orînduite a se împlini de la acel judeţ pentru menzilhaneaua Bucurescilor, pe care tîn să-l pornescă şi să i trimeţă acum mai în grabă aci la numita menzilhanea, iar când orînduitul Mumbaşir va vedea că stolnicul Lupoianu şi acum se portă cu amelie la împlinirea acestei grabnice trebuinţe, să însciinţeze Divanului. — 1807, Noembre 12. (Cod. LIV, fila 132.) r. I 'rechui Istoria Rom,) >1 Hor. 38 594 V. A. URECHIĂ La 13 Ianuarie 1809, Divanul scrie Iui Vel Vistier, să dea fin şi orz pe la poşte (li. In mod abusiv sau luat de la locuitori şi cai, promiţându-li-se bani pe eî. Aşa, în 1810, găsim jăluindu-se locuitorii de la unele sate, că li sau luat caii şi nu li sau plătit. Primul Divan ordonă să fie îndestulaţi locuitorii, trimiţând Mumbaşir adh.oc (2). CAP. XXIX. EdilUnica publică. Fpitropia obştirei. Iraturi. Sfradc. Curăţirea stradelor. Poduri. Apă. Cişmele. Beizadea Carayea, epistat ed cişmelelor. Vaduri. Incendiile. Casele Banului Răcorită arse. Despăgubire. Coşcirî. Tulumbe. Semne pentru incendii. Foişorul de foc. Vaduri de apă. Higiena publică. Spitalele: Colţca, Panteleimon, Dudescî. Sp)i-tal la Golesc). Spitalul străinilor. Spitale militare ruscsci. Personalul medical. Opinia empiricilor. Vizita farmaciilor. Farmacie inclusă. Epidemie în judeţe. Consiliu medical. Boia în vite. Cerşetorii isgoniţî din Bucuresch Cestiunca strămutărei cimitirelor afară din oraş. Cioclii. Drumuri de eşire din Bucurescî. Masalagiî. 0-prirea ciocoilor boerescî de a purta uniforme. Alesuri de siguranţă publică. Sălii anal ele. Dulapurile monopol. Primii hingheri Unguri. Îndestularea publică. F<>-mete. Mij/dcc de ajutor a locuitorilor cu porumb. Narlurî. Controlul mesurilor de vîmlare. Nizamul nouilor construcţiuni. Desfiinţarea streşinclor şi a şandramalelor. Pieţe publice. O instituţiune administrativă, care sub Muscali, nu-şî perde mult din importanţa eî, este Vornicia Obştirilor. Acesta continuă a atrage atenţiunea capilor guvernanţi, din causa că de la mersul eî, atîrna îndestularea a (1) Cod. LVI, fila 50 verso şi 51. (2) Locuitorii din unele sate, s’au jăluit că pentru trebuinţa poştelor, li s’au luat în 1810 caii, promiţendu li-se banî peşin câte taleri 85 de cal şi că banii nu li sau dat deplin. întâiul Divan şi Comitet rînduesce Mumbaşir, care să mergă la faţa locului, să facă cercetare «mal întâiu câţi cai au dat jăluitoriî aceştia şi al doilea câte câţi banî li s'au plătit fiesce-care cal şi de se va dovedi că nu li s'a plătit în adever, cu taler! 85 ce a orînduit Divanul..........să facă socotelă iarăşi prin cercetare şi câtă sumă de banî se va aduna de la preţul cu care li s’au plătit până la preţul de taler! 85, să-! împlineseă negreşit fiesce-căruia din jăluitorî pe a mână, de la acela asupra căruia se vor dovedi că au remas aceşti banî.—1810, Iunie 29. (Cod. LXII, cam pe la început.) Semnaţi: Grigoro Ghica. Istrate Creţulescu, C. Pălăceamp Vel Vistier, Ion Comănenu. ISTORIA ROMANILOR O9O multor servicii publice, precum pavarea seu întreţinerea pavelelor stradelor, curăţenia lor. lacerea de poduri pe Dâmboviţa şi pe rîurl mari, pe principalele căi de comunicaţiune, îndestularea Bucurescilor cu apă, grija de şanţurile Dâmboviţeî, măsuri contra incendiului, aprovisionarea oraşului şi eftinătatea articolelor de îndestulare publică, spitalele şi tote măsurile referitore la higienă; regulamentele pentru construcţiunî, diversele mesurî pentru siguranţa vieţeî în stradă. . . . Lăsăm de a aminti că Vornicieî Ob-ştirilor sunt date şcolele, cutia milelor şi alte diverse servicii de mai puţină importanţă. In vedere, deci, cu importanţa acestei instituţiunî, maî adese decât la alte case publice, se făcură cercetări, luări de compturî la Vornicia Obşti-rilor. Aşa, în 28 Februarie 1807, s’a făcut pitac către Mitropolitul, către episeopî şi la veliţi, «ca dimpreună cu dumne-luî Vel Vornic al Obştirilor, să caute socotelele Epitropieî de obşte, pe diastima vremeî ce a trecut, de când nu s’a teorisit şi până acum şi să arete cu zapciul vătaf de păhăr-niceî.» La Aprilie 1808, aflăm altă cerere de socoteli de la Epitropie ori Vor-nicia obştirilor (1). Alte cereri de socoteli maî aflăm în 1809, Decembre 21 (2). In Octombre 1810, se cere din nou socoteli de la o nouă comisiune, compusă numai din Episcopul de Argeş şi biv Vel Vornicul Constantin Bălăcenu (3). tli De la Divan. Sfinţia Ta, iubitorule de Dumnedeu, părinte episcop Argeş, i dumne-ta frate biv Vel Bane Gostache Chica, şi dumne-ta frate Vel Vornice al Obştirilor Manolache, trebuinţă fiind a se căuta şi a -se încliia socoteiele casii podurilor, Divanul poltesce pre Sfinţia Ta şi pre dumne-vostrâ, ca aducând faţă pre epistaţiî acestei case, să teorisiţî tote socotelele de venit, i de cheltuiala casei podurilor, de când nu se vor fi căutat până acum, şi prin catastih anume să se arate Divanului.—'1808, Aprilie, (Cod. LII, fila 338.) (2) La 21 Decembre 1809, prin pitac la Vornicia de Obştire li se cere să încheie socotelile epitropieî «şi până mâne să le aducă la Divan să le vadă » (Cod. L 17, fila 3d verso.) (3) De la întâiul Divan şi Comitet, Iubitorule de Dumnedeu, Sfinţia Ta Episcope Argeş şi dumne-ta frate biv Vel Vornice Constantin Bălăcenu, veţi vedea arătarea ce face Divanului, printracesta ana.fora, dumne-luî Vel Vornic al Obştirilor, pentru care vă poltesce Divanul, ca adunându-vă la un loc, să teorisiţî maî întâiu socotela epitropieî obştirilor de venitul şi cheltuială până acum şi apoi adunându se 596 v. a. urechi! In 23 Noembre, 1811. Primul Divan cere direct de la Vornicul obştiri-lor să-î presinte compturile pe anul acesta (1). In 24 Ianuarie şi apoi la 26 Ianuarie, Divanul întâiu, cere din socotelele pe 1811 (2). Una din funcţiunile cele mai în vaclă de cele alipite de Vornicia obşti-rilor, este acea de Epistat podurilor mari din Bacurescî. Mai adese-orî, capii oştire! rusesc!, ba şi primul Divan se adresară direct către el în al'acer! de pavare or! reparărî de pavele. Acostă funcţiune este rîvnită de mulţ!, căci dă ocasiune de câştiguri. De aceea se şi perindă la ea mulţ!. Intre 1807 şi 1812, găsim funcţionând ma! mulţ! epistaţî de poduri, aşa pe biv Vel Medelnicerul Mate! Grecenu (1807), Serdarul D. Polizu (1808). La 20 Iulie 1808, Divanul schimbă pro Polizu şi-l înlocuesce prin biv Vel Medelnicerul Tudorache Arcuda. Apoî iarăşi revine în 1810 Aprilie, Polizu, care la 11 Februarie 1811 se retrage de bună voie din funcţiune şi e înlocuit prin un Serdarul Dinu (3). Slabe erau iraturile seu veniturile cu car!, în timpul ocupaţiune! rusesc!, putea să se alimenteze diversele case alipite la Epitropia obştirilor şi mai ales casa podurilor. Darea de havaet de la funcţionar! şi boer! scade mult, forte mult, chiar prin faptul că nu se schimbă funcţionari! aşa de des ca ma! nainte. Breasla brăgarilor caută să nu-ş! plătescă avaetul (4). La laş! se cercă ma! întâiu şi apoi la Bucurescî în 1810 a se înfiinţa un nou irat în profitul case! podurilor şi anume apallul cărţilor de joc. Cât trebue să se fi fost lăţit obiceiul joculuî de cărţi, ca să se întemeieze pe acest obi- faţă şi Nicolae Logofătul sfinte! Mitropolii, să-î cereţi a-şî paradosi socotela pe ace! taler! şese-spre-(Jece mi! trei sute a! părinţilor arhierei pe do! ani, unde sa dat şi cu a cu! chitanţie sa poruncit şi după care descoperire ce veţî face aşternând socotela curată, pentru tote să aretaţ! Divanului în scris prin anafora.—1810 Octombre 10. (Cod. LXVII, fila 289.) Al Ungro-Vlahieî, Ignatie, Manolache Creţulescu, Grigore Ghica, Istrate Creţulescu, Vel Vistier. (Îl De la întâiul Divan. Cinstite dumne-ta Vel Vornice al obştirilor, primind pitacul acesta, să pu! a se face socotela fie-căre! cutii, osebit de iraturile ce au primit de iratur! pe un an întreg, căci acum se sfîrşesce anul, car! socoteli fără de zăbavă să le aduc! la Divan, a se teorisi de no!, spre ase încheia. 1811, Decembre 23. (Cod. LXV, fila 145.) Radu Golescu, Vel Vist. (2) (Joci. LXV, lila 150. (C) Vcdî anexele No. L II, IIT, IV, (4) Ve, Steter ordonă să nu ţină nimeni iarbă de puşcă la casa sa în Bucuresci, că se va pedepsi, că din iarba de puşcă a ars hanul lui Mustacov, sudit rusesc i7i (1) Vedi anexa 101. (2) Cod. LXV, fila 11. (3) Venii actul din '811 Iunie 4. Cod. fifi, fila 1()3 ver^o. (4) Clod. OG, fila 142 verso. (o) Vedi anexele 91, 92, 93, 94. (fi) Vecii anexele 95, 96. (7) (iod. LXIII, fila 53 verso. A. Vrechiă. — Istoria Românilor. 39 610 v. a. urechi! La 18 Aprilie, primul Divan serie lui Repniski, că foişorul de foc este stricat şi ca se cere 1.706 leî pentru reparaţiune. Generalul aprobă şi apoi la 3 Maiu 1812, se dispune a se face repararea foişorului de foc după a-numitul devis aprobat (1). Că există po npe în Bucurescî, pote să probeze actul, constatând întreţinerea de cai pentru tulumbe (2). Higiena jmblică. Invasiunea Muscalilor de la 1806 a desorganisat câte-va din spitalele esistente. Aşa la Colţea se aşedă spital militar rusesc, reducendu-se paturile pentru suferinzii civili. La 26 Septembre 1811, Paharnicul Ştefan Belu epitropul spitalului, presentă socotelele pe anii 1808 şi 1810, iar pe anii 1806 şi 1807, a dis că nu le are la îndemână, puindu-se soroc de 20 cjiîe, ca să le aducă şi pre acele spre a fi supuse lui Steter (3). Cu o di mai nainte de primirea acestor corupturi, la 27 Septembrie, 1810, Divanul rîndui epitrop al 2-lea, ajutor pe lângă Ştefan Belu, pre Ni-colae Tresne, care se va învoi cu Belu, a i se plăti ostenela, din veniturile spitalului (4). Acest adaos de epitrop este motivat pe faptul, că acum la Colţea este şi spital militar rusesc şi o secţiune pentru civili. Epitropia lui Belu ţine până în 7 Februarie 1812, când întâiul Divan îî scrie «să Iacă teslim tote hrisovele şi sineturile spitalului ot mănăstirea Colţea, la epitropia ce s’a orînduit acum» (5). Spitalul de la Dudescî este lăsat fără fonduri prin desfiinţarea hrisovului luî Alex. Moruzi, prin care veniturile celor trei mănăstiri: Tismana, Cozia şi Câmpulung erau consacrate acelui spital. Adevărat că se prevedu în încheierea de la 1808 Iunie 20 (am vedut’o la cap. Bisericeî), că întreţinerea spitalului se dă pe sema celui de la Pantelimon (6) şi se va tace cu o contribuţiune silită aruncată pre tote mănăstirile din ţeră. Acea contri-buţiune nu se aruncă şi spitalul nu mai avu fonduri de întreţinere!.... Se proiecteză construirea spitalului Brâncovenesc în 1809. La 24 Iunie acest an s’aîi dat poruncă către Ispravnicii de Prahova şi Dâmboviţa, ca să tocmcscă câte 150.000 de oca de var pentru spitalul ce face mănăstirea Domna Bălaşa (7). (1) Cod. LXVI, lila 209 şi 213. Vecii anexa 97 şi 98. (2) Vecii anexa 99. (3) Cod. LXVI, fila 132 verso. (4) Cod. LXV, fila o() verso. (5) Cod. LXIV, fila 140 verso. ((>) Vecii anexa 102. [') (Joci. LVI, fila 74 verso. ISTORIA ROMÂNILOR 611 Dar suntem încă departe de dioa inaugurării lui. Spitalul Pantelirnon nu este în maî bune condiţiunî. Se pote elice, că pe la începutul anului 1810 numai acest spital mai func-ţioneză pentru «săracii bolnavi» civili. Se constată acesta de către unii boerî din Divan, cari la 12 Februarie 1810 scutesc© de podvedi; angarale pre posluşniciî şi scu-telnicii mănăstirii Pantelirnon, a fiind de obşte vedut, că acum în totă ţera alt spital nu maî este pentru căutarea acestor nemernici seracî bolnavi» (1). Chiar şi Pantelimonul o duce greii: veniturile se încăsau cu mare greutate şi erau nesuficiente (2). Venitul tîrguluî ce se făcea tomna în delul Pitescilor era tot al mănăstire! Pantelirnon, dar de puţin produs era în anii aceştia 1807—1812 asemenea tîrg. La 1807 venitul acesta a fost strîns de Stoln. Constantin Pre-descu, epiteopul spitalului de la Pantelirnon (3). In 20 Septembre 1810 titoriî mănăstireî şi aî spitalului Pantelirnon, boerii Ghiculescî, epitropiî mari, au intervenit reclamând despăgubirea mănăstireî pentru sarea estrasă de la ocnele marî, pe moşia mănăstireî. Primul Di-van recunosc© mănăstireî dreptul de a primi din 20 bolovanî de sare unul ca dijmă pentru moşie «după cuprinderea domnescilor hrisove» (4). Dar fiindcă venitul ocnelor «acum este al casei îinperâtesci» să maî aştepte mănăstirea până ce va sosi Excelenţa Sa senatorele preşedinte Divanurilor-De-o eam-dată Divanul, hotărăsce, că nu maî mult de 20 paturî să ţină spitalul, adică 8 peste cifra ele 12 hotărîtă de fundator; să nu se primescă decât bolnavi! cu adevărat seracî ; să nu lipsescă de la spital gerahul şi grija (1) Cod. LXV, fila 7. Semneză acest act: Gavril Mitropolit şi esarh, Iosif Argeş, Dumitru Racoviţă, Grigorc Ghiea, Istrate Creţulescu, Const. Bălă-nescu. (2) Vedi anexele 103 şi 104. (3) Dc Ia căimăcămia principatului tern romăncscî. Fiind-că vama tîrguluî ce se lace acum pre vremea tomniî în delul Pitescilor sud Muscel, este venit al spitalului ot mănăstirea sfîntuluî Pante- limon, sau dat acesta carte a Divanuluî la mâna.............ce s’au orînduit de către dumne-luî Stolnicul Constantin Predescu. epitropul numituluî spital, ca să aibă volnicie a căuta şi a strînge venitul aeesteî vămî, cu aceeaş orînduială ce sa urmat şi pre anii trecuţî până acum. Drept aceea porun-cesce Divanul dumne-vostră Ispravnicilor aî judeţuluî, şi la toţî c-âţî se cuvine, să-l cunosceţî pre numitul de orînduit al spitaluluî, şi să-î daţî tot felul de mână de ajutor pentru strîngerea acestui venit. — 1807, Sept. 19. (Cod LIV, fila 71.) (4) Yedi anexa 10o 612 V. a. urechi! de doctor şi medicamentele (doctoriile) să le cumpere epitropul Predesc-u, de la veri-ce spitărie, unde vor fi mai eftine. Tute aceste economii sunt a se face pentru că mănăstirea a încăput la datorii şi pentru a se reînnoi biserica, clopotniţa, podul mora şi foişorul cişmelei de jos (1). In favorea spitalului şi mănăstire! Panteleimon, primul Divan a intervenit deja în 20 Iunie 1810, ca să i se lase dar varii ce sunt Unduiţi de cară lemne şi asemenea posluşnicii şi rînclaşi! ce slujesc în lăuntrul spitalului şi pe afară. Aceştia locuind în satul mănăstire! sunt mereu supăraţi de ostaşi! ce merg* si vin pe acolo, cu cuartirurî, cu beilieuri de care şi bol, şi cu luare de călăuze. Din acostă causă tug omenii din sat şi romane mănăstirea şi spitalul fără ajutorul lor. Acestea le scrie Divanul Iu! Engelhard, ca să mijlocescă a se pune la numitul sat «un ostaş rus, ce se dice zălogă, cu carte la manile lu!, de la cine se va cuveni, ca să apere pre numiţi! posluşnic! i pre ţigani! spitalului de către ostaşi! trecător!, a nu-i supăra cu cuartirurile etc., nicî a cosi fînul din livecjile mănăstire!, nici a băga în ele ca! şi alte vite. Ba soldaţi! se duc la mănăstire şi pretind mâncare şi bat omeni! spitalului de lug omeni! şi urmeză negreşit să se închidă spitalul acesta şi să rămână săraci! bolnavi necăutaţi, zăcond şi murind pe uliţe şi pe drumurî, mâncaţi de câni» (2). Două spitale noue civile se înfîinţeză în ţeră în ani! aceştia. Unul e mai mult un asii de infirm! decât spital, căci ca spital nu are decât 2 paturi, iar în 4 odă! cu cămăruţele lor au să se odihnescă săraci! neputincios!. Acostă instituţiune o creeză la moşia sa Golesc!, biv Vel Vornicul Radu Golescu. Primul Divan luând la 18 Maiu 1811, cunoscinţă de acostă insti-tuţiune î! acordă dreptul de brudină de la un pod pe Olt, ca venit pentru asii şi 6 liucji podari id). In localul fostei fabrice de postavuri, în marginea oraşului, prin ostenelile pravoslavnicilor creştin!, s’a aşedat spital pentru bolnavi! străin!, car! maî înainte erau pe poduri şi prin gunoie. Primul Divan acordă acestui spital câte 1 taler la pungă din Iotă suma vîndăreî la eochilveld de tute huzmeturile: vămî, ocne, dijmărit, vinăriciu, etc. Asemenea şi de la tot Ispravnicul dir nou Unduit câte 20 le! şi de ia sameşul de judeţ câte 10 taleri. Aceşti ban! adunaţi la Visterie, se vor da la cutia spitalului în primirea epitropilor (4). (1) Veci! anexa !05- (2' Voiji anexa 10U. Arcul aer a- repela în Martie \x\2. Cod. LXIX, pair. pb YeT anexa 1<)7. 1STU HI A ROM ÂNI LOR () 13 Mai dăm sub No. 109—113 informaţiunî diverse relative la spitalele Pan-teleimon şi Colţea (1). Asemenea menţionăm următorele acte: a) . O comunicaţiune din 2 Ianuarie 1816 făcută Divanului din partea tm-pcrătesculaî medico-chirurgie academic lacobselii (rusesc?) că sa ivit năprasnica boia şi ca să se rînduiască doctori pe la locurile unde se va ivi (2). Acea năprasnică boia va fi ciuma, care va bîntui tare sub domnia lui Caragea. b) . O femee, Iona Saabaşi a dat medicamente unui porucic Marian si acesta a murit. Iona pentru exerciţiu de medicină, a fost pedepsită prin sentinţa criminalionuluî cu surghiun la un schit de călugăriţe, pe totă viaţa (3). c) . întâiul Divan şi Comitet este însciinţat de Manolache Lahovari, că doctorul politiei Craioveî, prin hrisovul Domnesc are drept să iea 350 taleri pe an de la cumpărătorul ocnelor, şi aceşti bani nu i sau dat de 3 ani, de la 1808 —1811. Divanul ordonă Visteriei, să plătescă banii la 29 Novembre 1811, fiind-că nu sunt trecuţi în condiţiunile de vîndare a ocnelor |4h Cu referinţă la spitalele ostăşesc!, observăm că sa cerut organisarea de spitale pentru cel puţin 3.200 de bolnavi. De aci se vede cât de rea era sănătatea în oştire şi cum prin ea sa propagat în ţările române epidemiile ce le au bântuit şi după pacea de la Bucurescî. Din actul ce dăm în anexă se pote vedea cum pentru spitalele rusesc! s’aîi luat 6 hanuri mari şi 11 curţi boeresci din cele mai mari. La 1811, Septembre, primul Divan mai cere spătarului şi lui Aga, să mai alte case în care să se potă aşeeja încă la 1.000 de bolnavi (5). Deschiderea de spitale pentru oştenii muscali se face, cum aretarăm, în Iote casele mai mari. Adesea se scote din casa proprie, proprietarul şi se instalăză spitalul rusesc (6). (t) Vedi anexele 10.)—113. (2) Cod. LXIII, fila 30 v. (3) Cod. LXVIII., fila 11 ver-o şi cod. LXIII, fila 58 ver-o. (1) Cod. LXIX, pag. 159. (5) YedI anexa 111. (6) In casele păhărnieesel Anastasia Lălcoianu s’a aşedat spital pentru ostaşii ruşi. întâiul Divan ordonă năstavniculul mânăstirel sfîntulul George nou să dea în mănăstire păhărnieesel 2 odăi fără plată de chirie.—16 (Octombrie 1808. Semnaţi: Mitropolitul, Io sil' Argeş, Constantin Vistierul, Ştefan Văcărescu şi Isaac Italet. (Cod. LVI. fila 3<>). 614 V. A. URECHIĂ Ca referinţă la personalul medical posedem următorele scirî: a). La 20 Ianuarie 1808 Divanul constată, că medicii de la spitalurile mari: George Schina şi Gregore Mina n’aii primit lefa lor (de 80 taleri pe lună) de 9 lunî; de la Martie 1807. Divanul ordonă luî kir Spiru Ca-zoti, al 2-lea epitrop al spitalelor mari, să plăteseă acestă lefă cu dobînda cuvenită. Un cas analog de lefă neplătită este cel cu doctorul Drostovicî, care a căutat Pandurii şi Cazacii pămîntenî bolnavi, maî mult timp şi ’şî reclamă lefă, în 1808 Iunie (1). Cunoscuţilor doctori Constantin Caracaş şi Silvestru Filitis li se măresce lefa la 1808, după 20 anî de serviciu (2). Pe lângă aceşti doctori maî sus citaţi, maî cunoscem în Bucurescî pre dr. Hristecî, Constantin Darvari, Manolache, Ştefan Piscupescul, Chilian, medic al agenţieî austriace, Panaiotache, Onulrie, Rizu. In unele judeţe continuă a funcţiona mediciî rînduiţî de guvern. Aşa la Râmnicul-Vâlceî, la Martie 1808, se fixeză lefa pentru un medic, plătită din diferite case (3). Alegerea personalului medical, acordarea dreptului de liberă practică se fac în 1809, după recomandaţiunea uneî anumite comisiunî, compusă din doctorii G. Schina, Silvestru Filitis, Const. Darvari, Const. Caracaş şi Emanoil Rizu. Acestă comisiurie a constatat, că practicau medicina omeni «fără a avea înveţată doctoria unde-vaşl la vre-o academie în Europa după orînduială (4).» Spiţăriile încă au fost din nou cercetate de o comisiune de medici. In Septembrie 1808, Divanul însărcineză pre dr. Silvestru şi pre Constantin Darvari, să facă inspecţiunea tuturor spiţăriilor şi să chiăme la examen pre toţi cel ce exerciteză profesiunea de doctori, fără a fi destoinici a purta acest nume. La 26 Oct. Divanul adauge un membru în comisiunea acesta medicală, pre Sinior Chilian, doctor al cinstitei agenţii (5). (1) Vecii anexele 115 şi 116. (2) VecJI anexa 117. (3) Vecii anexa 118. (4) Aşa fură: Antonie Gerahu, Pană Geraliu, Trandafir Carabină din ma-halaoa Col ţel, Const. Brezu din podul Calicilor, Polcovnicul Hurmuz din mahalaoa Sf. Ecaterina, un ovreiu bătrân, un alt ovreiu în scaune, o sîrbă la tîrgul de afară, Voica la Crucea de peatră. Dervişul de la Grădişteanu, Caliţa de la Prîscoveanu. Peste tot 11 (Vecii anexa 119) (5) Vecii anexa 120 şi Cod. LVI, fila 40. 615 ISTORIA ROMÂNILOR In 23 Septembre 1812, Divanul ordonă închiderea unei larmaciî pentru că a dat alte doctorii decât cele ordonanţate de medic ţl). * Pe la începutul anului 1808 se ivesce o epidemie în judeţul Teleorman. Divanul trimete pe un doctor Panaiotache, să vacjă ce epidemie este? Acesta întors la Bucurescî, spune simptomele boleî la un consil adică consult din 5 doctori aî capitalei. Acestă comisiune de doctori, la 25 Aprilie, declară că epidemia este scorbutul şi propune mesurile igienice şi de combaterea bolei. Panaiotache e trimes iarăşi cu doctorii, dar Divanul maî recurge şi la alt mijloc de vindecare, căci maî trimete şi un arhereu cu un cleric şi cu moştele sf. Mihail Sinadot, «ca să se înconjore prin tote satele judeţului unde pătimesc locuitoriî, să facă osfeştanie, litanii şi rugăciuni către milostivul Dumnecleu, pentru contenirea acesteî cumplite bole şi pentru mântuirea celor bolnavi, decî să aveţi purtare de grijă a le înlesni trebuinţele ce vor avea ca să potă âmbla prin sate» (2). Maî gravă scire se respîndesce în Februarie 1809, acea a isbucnireî ciumei peste Dunăre. La începutul luî Martie scirea vine oficială de la comandantul şef al oştireî rusescî. Atuncî, la 12 Martie, întâiul Divan scrie către marele Spătar, pitacul următor: De la întâiul Divan către marele Spătar. Excelenţa sa general comandir, a făcut aretare la Divan, că de acea parte, în ţera turcescă s’a ivit la multe locurî năprasnica bolă a ciumeî şi după îngrijirea ce are Divanul, ca să nu se întîmple din cei smrăduiţî de dincolo, nefiind sciuţî, să trecă aici în ţeră la vre un sat, să se întîmple, fe-rescă Dumnezeu, vre-o smreduire la vre-un sat, care este cel maî mare reu al ţereî şi măcar că acesta stă în mâna luî Dumnezeu, dar şi firea ome-nescă după datoria sa urmeză a face paza ce se cuvine, pe cât este putinţă la omenire, de la Divan se face aretare şi se scrie clumi-tale, cât maî în grabă să proftacsescî poruncile spătăriei către căpitanii şi polcovnicii de pe la margine, ca pre nimenî din acea parte să nu cuteze a lăsa să trecă din-coce în pămîntul ţeriî, nici pentru vre-un hatîr, nici pentru vre-un interes, până nu şî va face lazaretul de..........şi apoi făcendu se şi căutarea ce se cade, să se vadă de este sănătos şi să se afume, să se aerisescă şi când se va slobodi să vie, de va avea trebuinţă, aici în ţeră, să fie curat, iar până (1) Vedî anexa 121. (2) Vecjî anexa 122. 616 V. A. URECHII nu se va face urmarea acesta cu paza lazaretului, să nu se amestece nimeni cu dînşiî. Acest fel de porunci trimiţând cu mare străşnicie către căpitani să facă urmare întocmai, căci orî-carele se va dovedi cu vre-o împotrivire, ca un vrăjmaş ţeriî şi al omenirii, se va osândi cu osînda pedepsei celor ucigători de omeni. Iar de urmarea ce veî face dumne-ta, să însciinţezî Divanului, cu cât mai virtos .... sau audit curat şi că s'a scris şi de către Excelenţa Sa general Kuşnikov, că s’a ivit năprasnica bolă a ciumei, şi de aceea trebue ca să se cerceteze cu scumpătate trecetoriî la margine.—1809, Martie 12 (1). Nu numai în omeni aduce resboiul epidemia şi morte, ci şi în vite, cum se pote constata din anexă (2). In Februarie 1810 se încinge şi în Bucurescî o bolă, care nu seim de nu era chiar ciuma. Primul Divan rînduesce o comisiune de medici G. Schina, Silvestru Filitis, C. Darvaris, Emanoil Rizu şi Panaiotache (?) şi le scrie să cerceteze boia acesta: ce «simptomata» are? şi să se silescă în tot chipul să o curme, indicând mesurile de luat. Divanul numesce boia «hngore» (3). In interesul igienic al oraşului se scot afară, ca în alte dăţî, când a fost boia epidemiei, toţi cerşetorii. Se scrie lui Aga şi Spătarului să facă cu aceşti cerşetori un prealabil recensiment (4). (1) Cod. LVI. fila 53 verso. (2) Vecii anexa 123. (3) Cod. LXV, fila 6 verso. De la întâiul Divan şi Comitet, Dumne-vostră doctorilor ai politiei, d-ta kir Gheorghe Schina, d-ta kir Silvestre, d-ta kir Constantine Darvaris şi d-ta kir Emanoil Rizu i d-ta kir Panaiotache ; fiind-că între locuitorii acestui oraş Bucurescî s’au * încins^ bolă de lingore, care bolă măcar de şi nu este mult groznică, dar cUn întîmplare pote cu vreme să se facă aşa; pentru curmarea dar a acestei bole, după predlojenia Exc. Sale a Generalului Engelhard, vice-preziuent Divanului, ve orînduesce Divanul pre d-vostră îndată după primireji-aeestuî pitac să cercetaţi boia acesta, ce simtomata are? şi să ve siliţi în tot chipul să o curmaţi, nelăsându-o să se maî înmulţescă; de este sfătuire a se deosebi cei bolnavi de către ceî sănătoşi, ajutând pre cei seracî şi aretând Divanului şi alte mijloce ce veţi găsi d-vostră, spre împuţinarea şi trecerea acestei bole.—1810, Februarie 8. (4) De la întâiul Divan. Cinstite dumne-ta Vel Agă, primind acest pitac, numai decât să orîn-duescî zapciî a âmbla totă politia Bucurescilor, ca să Iacă catagrafie de veri ISTORIA ROMÂNILOR 617 * Cestiunea înfiinţării de cimitire atară din oraş preocupă Divanul. Din ordinea Preşedintelui Divanului este să se alegă 4 locuri la câte 4 poduri mari. Acele locuri se vor încunjura cu hindikiurî. Către mitropolit. De la întâiul Divan. Dintr acestă copie de predlojenia Excelenţei sale generalului, vei lua prea sfinţia ta pliroforie de orînduiala ce s’a făcut, din poruncă, pentru îngroparea omenilor celor ce vor muri de acum înainte aici în politia Bucu-rescilor la locurile ce s’au orînduit, pentru care Divanul poftesce pe Prea Sfinţia Ta, ca scoţând copie de pe acestă predlojenie, să orînduiască a se citi pe la tote bisericile întru audul tuturor.—1810, Iunie 8 (1). Cu greu admite românul scoterea cimitirelor afară din oraş. Locuitorii din Bucurescî au reclamat la Divan contra scotereî cimitirelor din oraş afară Divanul, la Iulie 1810, aduce jalba locuitorilor la eu-noscinţa lui Engelhard, dicendu-î, că mare turburare se pricinuesce din-tr’acestă între locuitorii politiei. Divanul crede, că în starea de faţă a minţeî prostimeî, şi lucrul privind «la credinţa legeî» cu anevoie şi fără de nădejde este a se înduplica deodată. ... Şi osebit de acesta, trebue maî în-tâiu să se facă la locurile cele orînduite o biserică cu preoţi, şi îngrădirea locurilor şi orînduire de pază şi atunci iarăşi cu încetul să se începă a se pune în lucrare, după porunca dată. Intr’acestă diastemă de când s’a dat poruncă, îngropându-se câţî-va morţi afară, s’au găsit a doua di scoşi morţii din morminte şi desbrăcaţî de cele ce au fost asupră-le le-au lăsat trupurile lor remânend afară până ce s’au făcut mâncare jigăniilor şi paserilor. A se face dar acum într’aecstă vreme bisericile şi împrejmuirile la orîn-duitele locuri pentru îngroparea morţilor, după prostă starea întru care se §flă ţera şi Visteria, este cu neputinţă; deci ne rugăm, să se facă aretare unde se cuvine spre a remânea neenerghisit acest nizam într’acestă vreme, care pe lângă firesea jale ce încercă rudele mortului le maî adaugă şi altă simţitore tînguire .... Maî cu vreme făcendu-se cele trebuinciose, precum maî sus aretăm, pote cu încetul să se pue şi urmare. De care să avem şi cinstit respuns.—1810, Iulie (2). câţî orbî, şchiopî, ciunţî, ologi şi veri ce alţi cerşetori se află cerşind prin politie, care mult până în treî patru (Jile, să ne aducî negreşit acestă catagrafie. - 1811, Maiu 6. {Cod. LXV, fila 80) Isaac Ralet, Mihaiu Mânu vornic, Vel Logofet. (1) Cod. LXV, fila 40. (2) Cod. LXVI, fila 17. V. A. UKECH1Ă 618 O nouă notă a întâiului Divan către Mitrop. după ordinea renoită a lui Engelhard, cere ca să se facă negreşit cimitire afară din oraş (1). Contra mesurel igienice a scotereî cimitirelor din tote oraşele au urmat protestări şi mişcări numerose nu numai în Bucurescî. Şi nici că putu dăinui acest bun început, după eşirea Muscalilor din Principate! Vorbind de cimitire e locul să amintim, că atât de numeroşi erau oştenii ruşi cari muriră prin spitale şi oraş, că în 14 Februarie 1810 primul Divan scria lui Vel Spătar, că Excelenţa Sa Gheneral Maior viţ-prezident al Divanului, de la 10 ale luneî acesteia, sub No. 344, au făcut aretare Divanului, cum că după însciinţarea ce am luat s’a umplut locul cel orînduit pentru îngroparea ostaşilor morţi, eerend a se găsi alt loc pentru îngroparea ior, ca să se facă cunoscut dumne-luî cinstit comandant. Deci, dar. . . . porun-cesce Divanul, să orînduescî un zapciu a căuta loc pentru acesta ori maî prin prejur acolo, seu maî la margine, afară din Bucurescî. NB. La 20 Februarie se dă pentru acostă trebă locul cuconet Dămăroieî, dc lângă mănăstirea Spirei (2). * Spitale şi doctori fără vorbă despre ciocli nu se pote. In 1808 August. Polcovnicul de ciocli, care era plătit din veniturile spitalului de la Dudescî, se vede fără de lefă, după ce Divanul restitui veniturile date spitalului la cele trei monastirî. Divanul silit fu să vadă de unde se va putea plăti lefa acestui important personagiu, factor al morţeî ! (3) Mal aducem aci diverse mesurl interesând edilitatea şi igiena oraşului: a). Divanul hotărasce din nou oprirea a orî-ce alte drumuri de intrare şi de eşire din Bucurescî, decât acele pe unde este caraulă. La 28 Martie Divanul scrie Vornicului politiei că peste tot locul pe unde nu este caraulă să se sape şanţ (4). 1 2 3 4 (1) Cod. LXV, fila 48. (2) Cod. LXV, fila 8 verso, vecjî şi Cod. LXV, lila 7. (3) Vecii anexa 124. (4) Pitac către Vornicul politiei, prin care îl poruncesce întâiul Divan, ca negreşit şi fără de zăbavă să pună omeni şi să se închidă tote drumu-muriie prin care se lac transporturi din Bucurescî afară şi de afară în Bu-curescl, şi la care nu sunt caraule, cu şanţuri, şi către acesta să arete dum-ne-lul pentru ce până acum nu le-aii făcut acestea după porunca ce i s’a fost dat pentru închiderea acelor drumuri?—1810, Martie 11. {Cod. LXV, fila 11.) La 28 Martie 1810, pitac la Spătarul şi la Vornicul politiei, ca orî-câte drumuri vor 0 pe margini deschise, să se astupe, cum şi locurile ce rfaii fost îngrădite şi pe unde nu este curaulă să se sape cu şanţ. (Cod, LXV, fila 21). ISTORIA ROMÂNILOR 619 b) . Bucuresciî se întind pe moşia Colentineî a familiei Gliica. In 1810 urmeză proces între locuitorii, cari şi-au făcut case pe moşia C-olentinei cu marele Spătar Gheorghe Ghica, proprietarul moşiei, care pretinde de la locuitori, de şi tîrgoveţî, clacă de 12 dile şi monopolul vîndereî de vin şi de rachiu. De sigur că nu locuitorii câştigară procesul (1). c) Luminatul stradelor continuă a fi aprope nul, deci bresla masalagiilor este tot în flore. Boerimea îşi are fie care masalagiiî lor, cari însoţesc caretele noptea, ba şi când merge boierul călare, este luminat de masalale. Masalagiî oficiali ai Divanului şi cari însoţesc şi trăsurile şefilor muscali, erau sub administraţiunea marelui Arm aş şi aveau un vătaf propriu. In Decembrie 1809, s’a întîmplat un început de grevă a masalagiilor oficiali, cari pretinseră lefi mai mari. întâiul Divan le acordă câte 2 taleri pe lună, în loc de unul, iar vătafului de masalagiî i se sporesce lefa de la 2l/2 taleri la 4 pe lună (2). d) O mesură torte superăciosă pentru boerime luă întâiul Divan. Din ordinea luî Engelhard boeriî fură opriţi de a-şî îmbrăca ciocoii în livrele, semănând a uniforme ostăşesc! şi în haine strimte. Cine nu va asculta de acestă poruncă, orî-cât de boer mare, se va necinsti, iar sluga după ce i se vor lua hainele, se va da în slujbă între recrută. Se reînoesc tot odată şi pitacele anteriore, oprind alergarea butcelor şi a călăreţilor pe strade, sub pedepsa: stăpînul butceî seva ridică la caraulă şi se va ţine închis 2 luni numai pe pâne şi apă, iar vizitiul după ce se va bate cumplit, se va da în slujbă între recruţi (3). e) O mesură care intereseză nu numai igiena, ci maî ales ordinea publică este acea luată din nou în 26 şi 27 Maiu. Şteter însciinţeză pre primul Divan, căpoliţ-meiistrul Bucurescî, îî vestesce, prin raport recent, că nici unul din locuitorii din Bucurescî nu dau de scire când vin omeni străini pe la casele lor de afară, la poliţie seu la ciasnicî; poruncesce ca să se facă sciută la agie şi la spătărie, ca orî-când vor veni omeni străini la cine-vaşî în gazdă, să dea de scire, seu la ciasnicî sau la poliţie.—1811, Maiu 26 (4)- La 20 Februarie 1810, din ordinea luî Engelhard, primul Divan ordonă Vorniculuî de politie să astupe cu şanţurî (^aH^HKSpri) tote drumurile ce es din oraş, afară de cele la capătul cărora sunt străjî, că alt-fel nu se pote sci cine intră şi ese din oraş? cine? de unde sunt şi unde merg? S a repeţit în 26 Martie 1810 [Cod. LXV, fila 20) idem la 28 Martie către Spătar [fila 28). [Cod. LXV, fila 8 verso.) (1) Vecii anexa 125. (2) Vecii anexa 120. (3) Vecii anexa 127 şi 128. (4) Cod. LXIlfi fila 51 v. Vecjî şi anexa 120 V. A. URECHI 620 f) . Aşezarea zalhanalelor la loc nesuperător sănătăţii publice, era obiect de îngrijire (1). g) . Facerea de dulapuri ori scrînciobe de Pasce nu era permisă orî şi cui. In 1811 şi 1812 dulapul devine un monopol în folosul unei anumite per-sone, pre care primul Divan voiesce s’o recompenseze (2). h) . Primii hingheri, ucicjetorî de câni pribegi, îşî fac apariţiunea în Bu-curescî, în mijlocul huiduelilor publice. Epitropia obştireî este silită, de alt-fel ca şi astăzi poliţia, să protegă prin zapciî aî seî pre aceşti slujbaşi de o nouă speţă, în exerciţiul funcţiunii lor (3). i) . îngrijirea de îndestularea publică era şi ea o afacere de edilitate. A protege pre consumator contra neguţătorului şi maî ales contra precupe ţilor a fost tot-d-auna în atribuţiunea Epitropieî obştirilor. In anii 1810, din causa lipsei din multe judeţe, sau cumpărat direct de guvern zaherea prin judeţe pentru trebuinţa oraşului, împedicând precupeţirea ei (4). Numerose narturî se pot vedea la cap. comerciuluî şi se află indicate în volumul de suplement. Suferia mult piaţa Bucurescilor de lipsa de lemne, cărbuni, zaherele legume, din causă că se luau de recliisiţiuni de muscali carele ţăranilor venite în oraş cu de asemenea producte. Divanul interveni în 2 Martie 1811, din nou, să nu se maî tacă asemene abusurî (5). Nevoia de zaherea pentru oştire este mare, cu tote rechisiţiunile groz-nice ce se impun în ţeră. In Decembrie 1807, Divanul ordonă măcinarea de făină în de ajuns pentru oştire, ca să ajungă cel puţin pe doue luni, ca nu cum-va îngheţând apele să nu fie aprovisionate oraşele şi oştirea (6). 1 2 3 4 5 6 (1) Vecii anexa 130. (2) Coci. LXV, fila 60. întâiul Divan autoriză pre Dumitraehe Papadopulo să tacă scrîncioh de Paseî în 1811, «a face dulapul după obiceiu, la locul cel orînduit, cu a sa cheltuială şi venitul ce se va agonisi, să-l strîngă maî sus numitul pe soma sa, fiindu-î hărăzit de Divan.» La 6 Martie 1812: Fiind-că Dumitru Tălmaciul s’a aflat şi se află slujind Divanuluî, de aceea dar pentru slujba lui îi hărăzesce Divanul venitul dulapurilor şi a tîrguluî ce se face la sfintele Paseî pe acest următor an la dulap. De aceea dar Divanul scrie şi dumne-luî Vel Spătar, i Vel Aga să fiţî însciinţaţî de acesta, că dulapurile sau hărăzit maî sus numitului.—1812, Martie 6. {Cod. LXV, fia 157 verso). Ignatie mitropolit, Sovetnic Loghinov, Mânu, Creţulescu, Isaac Balet, Barbu Văcărescu, Vel Vist. Constantin Samurcaş. (3) Vecii anexele 131 şi 132. (4) Vecii anexa 133, 134, 135. (5) Vecii anexa 139. (6) Pitac la Gheorghe ca să macine o sumă de făină, să fie pen- ISTORIA ROMÂNILOR 621 Cu acelaş scop, Divanul prin carte deschisă către toţi Ispravnicii la 13 Decembre 1807, ordonă oprirea de a se hrăni porcii cu porumb sub pe-depsă, de va fi din trepta de jos, de a fi trimes la ocnă, iar de va fi din trepta maî de sus de a perde banii, preţul porumbului (1). In contra acestei opriri de a şî vinde produsele, reclamă Barbu Stirbey. Divanul la 15 Decembre, 1807, îi permite să-şl vîncjă porumbul la ţeranî (2). Pentru îndestularea oraşului cu verdeţuri, am vedut că tot-deauna zarzavagii au fost favoriţi, scutiţi fiind maî ales de narturî. Zarzavagiii şi precupeţii de verdeţuri, aşa protejaţi, cuprinseră laturile stradelor principale, în cât fu nevoit guvernul, după instigaţiunea Iul Engelhard în Sept. 1809, în interesul lărgirii stradelor, să destine anumită localitate pentru vînda-rea legumelor. Acest loc fu tîrgul Cucuiul şi alt loc din uliţa Şerban-Vodă în dreptul sfîntuluî Ion (3j. In 5 Noembre 1809, întîul Divan a ordonat Iul Vel Aga să-î raporteze pentru felurimea tuturor legumelor şi zarzavaturilor, ce se vînd în târg de precupeţi şi de băcani, cât dau la o para cele ce le vînd şi câte parale ocaoa? (4). De astă dată precupeţii de legume fură siliţi să primescă nart, căci prea abusau încărcând peste semă preţurile. Acest nart, promulgat la 20 Noembre 1809, se întinse şi la alte articole de îndestulare publică (5). Cu referinţă la măcelari, constatăm că în 1809 există vătăşie de măcelari. Acesta acusat că nu îngrijesce să fie carne bună şi cu îndestulare, se aperă cjicend, că nu-1 ascultă măcelarii. întâiul Divan îl dă dreptul de a pedepsi cu bătaie pre măcelarii neascultători, în Aprile 1809 (6). tru hrana oştirilor pentru doue luni înainte, fiind-că şi brutarilor li s’aîi dat poruncă, căci de acum înainte pote să îngheţe apele şi să nu fie vre-o lipsă. —1808, Decembrie 12. {Cod. LIV, fila 196.) (1) Vecjl anexa 140. (2) Vecjî anexa 141. (3) Vecjî anexa 142. (4) Cod. LVI, fila 88. (5) Vec)î anexa 143. (6) Nartul măcelarilor din Bucurescî ca să vîrulă carnea de vacă câte 8 parale ocaua, cea de oie şi miel câte 10 parale şi cea de rîmător câte 14 parale ocaoa. {Cod. LVI, fila 6.) De la întâiul Divan. Fiind-că............vătaful de măcelari a dat jalbă Divanului, că pricina pentru care nu se află carne bună şi cu îndestulare în politie de vînclare sunt înşişi (aukSiiih) bresla măcelarilor, căci nu-1 dă supunere şi ascultare la povăţuirile Iul, care sunt următore spre îmbelşugare de a se afla tot deauna 622 V. A. (JRECHΠIn volumul supl., dăm pitaeul Divanului de la 10 Martie 1811, fixând preţul cărneî pe 1810 şi din 1811, până la Pasce (1). Divanul a publicat că pe 1811/12 va acorda privilegiul, monopolul vîn-dăriî de carne în Bucurescî acelor măcelari, cari se vor lega a vinde mai eftin. Măcelarii înţeleşi între eî declară, că nu pot vinde carnea maî jos decât: cea de vacă 12 parale şi cea de oie 14 parale, însă cu acest preţ peste tot anul, iar nu numai până la S-ţii Apostoli. Eî maî cer ca Vornicul Golescu să le împrumute 50.000 taleri şi ca să fie sigur că vor plăti, acest boer să le fie «eforos», ca pre ceî neurmătorî după contract să î certe şi să-î înfrîneze şi său şi ocrotescă de orî-ce supărare. Zabiţiî politiei să nu aibă voie a priveghia asupra lor, ci numai eforul lor Golescu. Cu asemenea condiţiunî, Divanul face contract cu măcelarii şi-l supune aprobăreî generalului Şteter, la 25 Martie 1811 (2). Contractul încheiat cu măcelarii alege maî în urmă pre biv Vel Logofăt Scarlat Grădiştenu ca efor al măcelarilor, în loc de Golescu (3). Brutariî din Bucurescî rechisiţionaţî fiind de Muscalî pentru facerea de pesmeţî pentru oştire, oraşul pătimesce de lipsă de pâne. Ca să se înlăture acestă lipsă, după cererea brutarilor, se hotăresce ca bresla jimblarilor şi a simigiilor să se împreune cu acea a brutarilor şi apoî între eî să hotărască câte furnurî să scoţă pâne şi câte jimble. Divanul încuviinţeză acestă combinaţiune în 28 Octombre 1810 (4). In 28 Martie, 1810, primul Divan a dispus facerea cisniuluî şi a nartu-luî pentru vîndarea pâneî; şi pentru semiţe şi covrigi să pune nart (5). Sunt însărcinaţi Stolnicul Dinu şi Serdarul Nicolae; să facă cisniu |0). Asemenea narturi nu împedică pre brutari să scotă pâne de prostă calitate * 1 2 3 4 * 6 carne cu îndestulare, bună şi grasă, ci pentru ca să nu maî rămâe cuvînt de îndreptarea numitului vătaf, căci cu acest cuvînt de prieinuire, că bresla nu-î dă supunere şi ascultare, iată dar că Divanul printr’acestă carte ce i s’a dat la mânî, îî dă voie şi slobozenie, ca pre orî-carele din bresla măcelarilor nu-i va da ascultare şi supunere la povăţuirile lui pentru îmbel-şugarea cărneî, să aibă al certa şi a l pedepsi cu bătaie, ca pre un nesupus şi neascultător. De care se poruncesce şi voue măcelarilor tuturora să cu-nosceţî pre maî sus numitul de vătaf al vostru, dându-î totă supunerea şi ascultarea la poveţuirile sale.—1809, Aprilie 20 (Cod. LVf fila 6-‘> verso.) (1) Vecjî anexa 144. (2) Vecii anexele 145, 14(3 şi 147 în volumul supl. (3) Vecii anexa 148. (4) Vcclî anexele 149 şi 150. (o) Vecii anexa 149, 151, 152 şi 153. (6) Vecii cod. LXV, fila 21 verso. ISTORIA ROMÂNILOR 623 şi lipsă la mesură. Pe 1811, un brutar propune să vînclă pânea pe 16 parale ocaoa (1). îndestularea oraşului cu luminări de seu, a fost tot-deauna ca luminările să fie eftine. Divanul punea nart la vinderea seuluî (2), acesta era preocupaţiu-nea administratorilor ţereî. Asemenea interesa pre domn şi preţul, cu care se vindeau luminările de ceră albă, care serviau nu numai pentru biserică ci şi pentru luminatul de lux al caselor domneseî. De aceea acestea se vindeau cu nart de 7 şi 1/2 taleri ocaoa. Luminările de seu, încă erau cerute să (ie fabricate din seu curat, neamestecat (3). La 4 Decembrie 1808 întâiul Divan şi Comitet constată mare scumpete în Bucurescî la vînclarea obiectelor de îndestulare şi în genere a orî ce marfă, pe când la Câmpulung tote sunt ieftine, din causă că acolo ne^ guţătoriî nu plătesc nici o vamă (accise), deci el hotăresce, că deşi se face pagubă vistieriei, dar în interesul ajutorării săracilor «ca de acum înainte să lipsescă cu totul vama de la tote zacherelele, legume, pome, lemne de foc, pesce, atât cele ce vin din partea ţeriî turcescî, cât şi acele pămîntesci şi din orî-ce alte feluri de ale mâncării pămîntescî, ce se aduc spre vîndare, atât la oborul Tîrguluî de afară, cât şi aici în politie, precum şi ruşfeturile, ce până acum se luau de către unii din zapciî, reu nărăviţi fiind, atât de la pescarii, cari aduc pesce de vîndare, cât şi de la alţii, ce se neguţătoresc cu cele-l-alte felurimi de ale mâncării i vătăşia de pescari, tote acestea să lipsescă şi să se ridice cu totul. «Fiind însă că paguba, ce se pricinuesce vistieriei din ridicarea acestei vămi este mare şi simţitore şi maî vîrtos într’aceste vremî când curgătorele cheltuelî ale visterieî sunt grele şi necontenite, de aceea, ca să nu cerce visteria o acest fel de mare pagubă, am găsit cu cale, că drept ore-şî care ajutor pentru acest irat al visterieî, să se facă adaos la vama vitelor, ce se vînd atât la oborul tîrguluî de afară, cât şi la tote cele-l-alte tîrgurî de prin ţeră şi la ierbăritul lor, analogon cu preţul lor ce se politivsesce acum. Pentru care şi orîn-duesce Divanul pre ...... vameş, Andronic, Stoian şi Dumitru cari împreună cu biv Vel Serdar Nicola şi biv Vel Medelnicer Teodor Arcuda, adunându-se la un loc, să facă o socotelă, ca câtă sumă de banî păgubesce visteria din scăderea acesteî vămî şi câtă sumă pote dobîndi din adausul vămii vitelor şi a ierbărituluî ? şi chibzuind ca cât adaos se cuvine a se face la vama şi ierbăritul vitelor? seu şi la vama vre-unor alte felurî de marfă, 1 2 3 (1) Vedî anexa 154. (2) Vecii anexa 150. (3) Vecii anexele 155, 15G si 157, 624 V. A. UBECHIĂ din cele pămîntescî, apoi să arete Divanului prin anafora, cu vătaful de Divan.—1808, Decembrie 4 (1). Pentru anii 1807— 1812 nu aflam narturî generale, adică pentru tote obiectele de vînclare. In 1807 totuşi a fost un moment corespondenţă pentru fixarea unui nart la marfa de căvăfie şi pentru preţul miere! (2). Târgovişteni! se tânguesc, în Septembre 1812, că li s’a pus taxe la vîn~ darea lucrurilor de mâncare, atunci când în Bucurescî chiar sunt desfiin-ţaţe. Primul Divan, în 23 Septembrie 1812, cere sciinţă cu ce poruncă s’a făcut asemenea apalt? după a cui cerere? «Iar de nu va avea (întreprinzătorul) nici un fel de poruncă, pe dată să-l oprescă Ispravnicii a nu mai avea nici un amestec la vîndarea lucrurilor de mâncare (3). Fometea care în 1810, bântui o parte din ţera românescă şi care se întinde şi în anul următor, impune Divanului luarea de mesurî excepţionale. însuşi Divanul constată, că locuitorii se află pătimind şi chinuindu-se neavend nici de ei înşişi agonisită hrană, nici negăsind a cumpera, din pricina unora şi altora, cari din vreme au cumpărat îndestulată sumă de zalierele şi le ţin tăinuite. Divanul trimete o carte deschisă către toţi Ispravnicii de judeţe cu totul revoluţionară, anarhică. Acestă carte, ce ordonă să fie cetită prin tote satele, volnicesce pre ţerani, că orî-care din ei va avea lipsă de bucate pentru hrana vieţii lui şi va sci pre alt-cineva-ş! (fie măcar ori cine şi de orî-ce treptă), că are bucate de prisos peste trebuinţa casei sale, până la bucatele cele noue şi peste trebuinciosa semînţă, are voie de la Divan fie care să mergă la cel ce va avea de prisos bucate, şi să ceră a-î vinde şi îuî pentru trebuinciosa hrana sa, însă ocaoa de mălaiu, de meiu po parale 7, iar de grăunţe po parale 6. Dor atât nu îngădue circulara, ca ţăranul să iea singur produsele acestea şi fără de voia stăpînuluî, ci este obligat să arete ispravnicilor refusul, ca acela să facă zapt tote bucatele şi Divanul să însciinţeze acestă răpire a avutului omului fără de plată, ca de la un vrăjmaş al omenire! (4). Nu ne putem explica acestă energică, dar socialistă poruncă, decât ca fiind dată din ordinea superiorilor muscali, cari simţind că Zilele de ocu-paţiune rusescă, a ţereî sunt pe sfîrşit, caută să-şî facă mână bună pe lângă 1 2 * 4 (1) Semnaţi cei 5 membri ai comitetului. Cu acesta-şî ocasiune aceleaşi persone sunt însărcinate să facă chibzuire şi pentru luminările de ceră roşie ce dare să se pună pe vîndarea lor şi cu ce mijloc s’ar putea împedica falşificarea lor. (Vecii cod. LVI’ jlia 42 r. Vedi promulgarea des/Unfăreî vâ:nel oborului la cap. comercialul.) (2) Vecii anexele 158, 159, 160, 161. (.■>) Vecii Cod. LXIV, fila 105 verso. (4) VcdT anexa 162. ISTORIA ROMÂNILOR 0*25 ţăranul român, bine sciind, că pe boerime puţin pot conta, ea fiind schimbă-ciosă şi gata tot-deauna a trece în partea celui care are puterea dileî. Ca o consecinţă a disposiţiuneî de mai sus, Divanul ordonă facerea de publica-ţiunî, cerend de la toţi locuitorii informaţiunea: cine are bucate ? câtă sumă? şi de ce tel? în ce loc, sat şi judeţ? Tot odată Divanul rînduesce şi omeni cercetători printr’ascuns. El declară încă, că cine va arăta de bună voie ce bucate are, nu va rămânea păgubaş, iar cei cari vor tăinui bucatele, aceia ca nisce omeni netrebnici la împreună vieţuire, fără iubire de omenire şi tară credinţă la stăpânire, să scie hotărît, că pentru pedepsă, vor fi cu totul lipsiţi de acele bucate ale lor, măcar de ar avea cea mai mare trebuinţă de ele. Divanul ordonă încă, să se facă catagrafie de tote bucatele (1). In Septembre 1811, Comino ordonă să se facă narturi şi prin judeţe la tote lucrurile de mâncare şi băutură. Divanul stă pe gânduri şi numai în 21 Decembre, răspunde generalului, că nu se pote pune nart la vîndarea rachiului şi a vinului şi nici la ale mân cărei pe afară, prin judeţe, ne-fiind acesta în obiceiul pămîntuluî. Ceea ce interesa pre Divan era să nu se pună nart pe cârciumele boerescî şi mănăstiresc! (2). Nu numai nu se pune nart în judeţe, ci încă la Focşani, în 1810, boeriî Ispravnici constituiseră monopol al măcelăriei. Măcelarii opriţi, reclamă la Divan şi la Engelhard în Maiu 1810. Divanul cere informaţiunî şi impută Ispravnicilor, că cel puţin nu Iau însciinţat când au luat asemenea măsură (3). (1) Vedî anexa 163. (2) Vcdi anexa 164. (3) întâiul Divan către Ispravnicii din Slam-Râmnic. La 20 Maiu 1810, se trimete o copie predlojenie de la generalul Engelhard vice-prezidentul Divanului de la 18 Maiu, pentru măcelarii «ce aţi oprit dumne-vostră de a vinde carne în oraşul Focşani, dând voie numai la unu să vîndă; Divanul vă poruncesce, să însciinţaţî pe dată din ce v’aţî îndemnat să faceţi urmarea acesta fără a ave poruncă de la Divan? şi ur-mând’o, de ce încaî n’aţi însciinţat Divanul pe dată, precum se cuvenea? Acest răspuns se cere pe dată.» (Cod. LXV, fila 35.) Excelenţa Engelhard. Răspunsul la nota Divanului cu No. 621, ca să vînejă slugerul Nicolae Rălăcenu carnea în Ploesci. —1810, Iunie 14. (Cod. LXIII, fila 7 v) Către Excelenţa sa generalul Engelhard. De la Divan. Cu cinste facem arătare Excelenţei Tale, că în oraşul Ploescilor s’a gă- V. M. I' rechin. —Istoria Romanilor. 10 620 V. A. L1RECHI Monopolul remune în Focşanii Munteniei. Acesta se probeză şi prin ac- sit un ipochimen carele primesee a se însărcina să vîndă ocaoa de carne cu doue parale maî jos de cât se vinde aici şi din cât s'a vîndut până acum acolo, care acesta fiind pentru îmbelşugarea şi folosul de obşte, nu lipsim a arăta Excelenţei Tale, aşteptând şi cinstit respuns de urmare. 1810, Iunie 8. (Cod. LX VI, Jila 7 v.) Către gheneralul Engelhard. Cu cinste au primit Divanul predlojenia Excelenţei Tale scrisă de la 11 ale acestei luni sub No. 1968 pentru pricina vîndărei de carne în oraşul Rloeştilor, cum că este primită şi de Excelenţa Ta, ca să vîndă carne acolo cu doue parale mai jos ocaoa, să iie însă volnici a vinde şi alţii acolo tot cu acest preţ, pentru care sciut să fie Excelenţei Tale, că numitul Bălăcenu nu primesee a se însărcina cu vîndarea carneî într’acest chip, ca să vîndă adică şi alţii, căci sfârşitul pentru care se însărcineză el a vinde carnea cu acest preţ este chiar acesta, ca să nu mai fie altul volnic a vinde, care se numesce ca un apalt, precum este şi aici în politia Bucurescilor de sunt popriţi alţii a vinde carne afară din măcelarii cei sciuţi Divanului şi mal vîrtos că Bălăceanu se legă a vinde peste tot anul, iar nu numai când îi va da mâna, adică în vremea verei şi a tomneî; ci dar întracestaşî chip de va ti priimită Excelenţei Tale va avea Divanul cinstit respuns, ca să se dea şi Bălăeeanuluî respuns desevîrşit.—1810, Iunie 16. (Cod. LVI, fila 9 r.) De la ini ăi ni Divan şi Comitet. Eiind-că la oraşul Focşani de la sud Slam Râmnic din jalba locuitorilor de acolo au luat Divanul piirotorie, cum că toţi de obşte pătimesc de lipsa carneî din pricină căci nu se păzesce orînduiala ce maî nainte se urma cu a fi însărcinat un neguţător sigur, să aibă scaune de carne şi să în-grijască a ti în tuta vremea carne din destul pentru trebuinţa oraşului, (lupă cum se păzesce acestă orînduiala şi în acea parte la Moldova, şi de trebuinţă fiind pentru îndestularea obştieî ca să se dea acestă bună orîn-cluială numai asupra unuia ce se va găsi să se însărcineze a ţinea scaunele de carne peste tot anul şi a avea carne în tută vremea cu îndestulare, atât de vacă i de oie şi miei, precum şi de rîmător, la vreme; drept aceea găsindu-se de către însuşi locuitorii neguţător, carele se însarcină ză că va păzi în tbtă vremea scaunele cu îndestulare de carne, sau dat acestă carte a Divanului, prin care i se dă a avea asupră-şî măcelăriile de carne din numitul oraş cu mahalele lui, păzindu-se şi urmându-şî cuprinderea ponturilor de maî jos arătate : 1. Să aibă datorie a pune scaune de tăiat carne pe la tute locurile unde va fi îndemână orăşenilor. 2. In tdtă vremea să fie cu îngrijire a avea carne nelipsit pe la scaune, a(ât de vacă, cât şi de Oie, însă carne bună şi destulă. 6. iTeţul vîndăriî să se urmeze în t/dă vremea după cum se va fi vîn- ISTORIA ROMANILOR 62? tul din 4 Maiii 1812, raportului Divanului către generalul Ripniski, prin care apără monopolul din Focşani (1). Privigherea ca mXurile de vîndare să fie drepte, o aflăm manifestată prin documentul anexat sub No. 166 i2j. !■). In 22 Aprilie 1808, se întîmplă o mare primejdie în Bucuresci: se năruesce un plafond şi un zid din hanul cel vestit al lui Serbam Vodă şi ucide trei omeni uF Mal-mare Başa e poruncit să inspecteze restul hanului de ţine, ba şi tote zidirile de hanuri, ba chiar şi la case din terg, vechi şi none a să facă asemenea perierghie», ca apoi fără de a face cel maî puţin hatîr stăpînuluî binalei să şi arete cu raport Divanului cele descoperite (4). împrejurarea acesta a trebuit să cnerghisesca, cum se dicea, nizamurile antcriore relative la construcţiunî. De aceea şi vedem, că se opresce dura rea de case în paiante, ba pe unele strade este oprit de a se construi case numai cu un cat (5;. Dăm în anexe şi alte acte relative la construcţiunî. Maî ales este de observat că se oprea construirea de prăvălii cu streşine prea eşite în stnukg (jend si la scaunele de carne ce sunt de acea parte la Moldova în oraş, iar nu maî mult. 4. Ca să se potă păzi acestă bună orînduiala de către numitul neguţător, poruncesce Divanul ca nimeni din alţi veri cu ce chip să nu se îndrăs-nescă a face vîndare de oca de carne măcar decât numai neguţătorul arătat să aibă a tăia carnea trebuinciosă. o. Nici cojocarii ce obicinuiau a tăia pe la Paşte miei, cu cuvînt pentru ca să le iea'peile să nu aibă voie, de vreme ce unii cu mijlocul acela făceau cea mai multă vîndare de carne de miel, din care se dă zăticnire la cei însărcinaţi cu tăierea cărnii spre îndestularea oraşului. {). Pentru hrana vitelor ce trebue neaperat să aibă orînduitul neguţător pe iarnă a tăia la scaune, trebuinţa face a i se înlesni finul cel trebuincios, de aceea să fie d lor Ispravnicii îndatoraţi a-î da fîn la locurile unde va ii cu îndemână cu dijma stăpânului moşiei. 7. Muncitorii ce vor avea la tăiatul vitelor î trebuinţa scaunelor să nu se supere de podvedi, ca să nu pricinuiască zăticnire ia datoria orîndui-tulul neguţător. Şi pentru ca să se păzeseă acesta trebuinciosă orînduială, ce se întocmesc© spre îndestularea oraşului, d-vdstră Ispravnicilor judeţului să luaţi siguranţie de la numitul neguţător, pentru a-şî păzi nestrămutată datoria sa, după cuprinderea ponturilor de maî sus.—1812, Fevruarie 29. Polc. Logliinov, Isaac llalet, Barbu Vâcărescu, Vel Vist. (Cod. LXV, lila V>(ij 11) VcilI anexa 105. (2) V0(11 anexa 106. i'3i Vei Ii cronica gtveă de la finea istoriei ine tropul iei Iaşi. ;4) Wall anexa 107. •âs Yedl anexa iGS. 628 V. A. TJRECHIĂ La acordarea de voie de noue construcţiunî, se păzea nizamul luî Alex. Ipsilant, relativ la lărgimea stradeî (1). l) Cu deosebire devenise antipatică «taraba» acea eşitură din prăvălie; care când era deschisă înainta mult pe stradă, de jena circulaţiunea şi care era şi singura terestră a prăvăliei. încă eu îmi amintesc aspectul oraşelor cu prăvălii pe strade, avend tarabe în faţa lor, cari maî tot-deauna încălcaţi asupra lărgime! stradeî. Răsboiul în contra unor asemenea tărăbi cu streşini pe deasupra, începe cam după cutremurul de la 1802, şi in cendiul din anii următori. La Februarie 1809, resboiul se întinde şi în unele oraşe de judeţ, aşa bună oră la Argeş, unde din causa strîmtorăre! locului, încălcările asupra stradeî sunt şi mai mar! şi motiveză reclama-ţiunea Ispravnicilor către Divan, care dă deslegare ordonând lărgirea stra-delor până la trei stînjen! domnesc! (2). La 19 Octombre 1810, Divanul arată luî Engelhard, că Vel Aga cere deslegare asupra refuzuluî prăvăliaşilor de a-şî tăia «scosurile şi tărăbile» de la prăvăli!, cu care se strimteză uliţele şi sunt primejdiose la întîmplare de foc. S’a fost dat poruncă întru acesta «să urmeze a şi le face toţi după forma ce s’a întocmit în urma ardere! tergului. Acestă poruncă s’a şi pus în lucrare. Dar fîind-că mulţî din marchitani! ce ţin prăvăli! în lăuntrul tergului «nu voesc a fi înţelegător! spre a strica acele scosuri, dintr’a căror împotrivire, vexând şi ce! ma! mulţî neguţător! ce li se stricară tărăbile acum au început a le face iarăşî la loc.» Aga cere să fie volnic a obliga pre toţ! marchitani! să fie toţî ascultător! de poruncă. —1810 Septembre 19 (3). m) . Fixarea de pieţe publice, face un pas înainte. La § stradelor şi pieţelor am adus deja sciri despre asemenea alegeri de pieţe, cum şi despre motivarea acestor constituţiunî de pieţe. Maî dăm aci, diverse acte rete-ritore la acestă afacere (4). Actul sub No. 2 este şi un nizam de orele şi modul cum pot intra în Bucurescî, pe stradele principale, care ţărănesc! or! boerescî, încărcate cu proviziunî şi la cc timp pot eşi din oraş gole. CAP. XXX. Diverse eestuim. Club. Cutia milelor. Atestate ele boieri. Comori. Arbori fructiferi, Afacerea Zimnicea, înainte de a vorbi de nouelc domni! date ţărilor române, după pacea do (1) Vecj! anexa 169—178. (2) Vedî anexa 179. (8) Cod. LXVI, fila 43 v. (4) Veci! anexele 180 şi 181. ISTORIA ROMÂNILOR 529 la Bucurescî, se cade să dăm loc unor documente inedite din diverse ordine de afaceri. 1. însemnăm mai întâiu, că în 20 Martie 1811 clubul boeresc din Bucurescî era dat în întreprindere «la cokiveki (1). In timpul vere! acest club se ţinea la Herăstrău (2). 2. O afacere curiosă urma în 1811 Septembre—Octombre. Ruşii considerând Zimnicea, Giurgiul şi Turnul-Măgurele ca oraşe cucerite, au scos în vîrulare Iote prăvăliile turcesc!, hanuri mari, mori, din acele oraşe, pe lângă arendarea monopolului vîmjăriî de carne, de spirtose, a bălţilor de pesce. Divanul după ordine făcu publicaţiunile acestor vîndărî şi arendări, dar cu raport către Şteter arată, că Zimnicea (disă şi Novoe Şiştov, de la colonisarea eî cu Bulgari) nu este proprietate turcescă, ci veche proprietate românescă şi anume acum a luî Const. Vodă Ipsilante şi ca acesta sunt şi alte moşii i bălţi. .... ce sunt ale spitalului Sf. Pantelimon şi altele ale spitalului şi mănăstireî Colţea. Divanul cere să nu se vîncjă orî arendeze şi aceste diverse proprietăţi cari de demult sunt şi au fost românescî (3). (1) Vecjî Cod. LXIII fila 40 verso, nota luî Şteter către Divanul munten. (2) Excelenţa Şteter. Epistatul clubului a cerut voie ca clubul de aici din Bucurescî să-l facă afară de Herestrău ; ca să se folosescă din vreme, Şteter poruncesce ca să se facă tuturor boerilor sciută şi publicată. — 1811, Iunie 8. (Cod. LXIII, fila 53 verso.) (3) Iacă actul : Moşii mănăstiresc! şi particulare luate de la Turci. Către Excelenţa Sa d. geneml-maior şi cavaler Şteter, vice-prezident al Divanului. De la întâiul Divan şi Comitet al principatului Valahieî. — Cu cinste a primit Divanul predlojenia Excelenţei Tale de la 12 ale acestei luni, cu No. 5.219, pentru ceî ce vor voi să iea în vînijare la Giurgiu şi Zimnicea ce se elice Novoe Ş'stov şi Turnul prăvălii turcesc!, i hanuri, mori, vînclare de carne, bălţi de pesce şi beuturî de rachiu. Divanul după poruncă urmând, îndată a şi tăcut publicaţii în totă ţera şi aici în politie, nu lipsim însă cu cinste a face arătare, că într’acestea ce se vînd, se vede a fi şi Zimnicea, care moşia Zimnicea este a Domnului Constantin Vodă Ipsilant, stăpânită de Măria sa totdeauna şi chiar în vremea stăpânirei Turcilor, iar nu este din hazurile Turcilor, nici raia turcescă precum este Turnul, Giurgiul şi Brăila, ci moşie ţinută de stăpânul eî precum (Jicem şi în vre* 630 V. A. UKECHIĂ In curîncl acesta moşie, Zimnicea, a lui Constantin Vodă Ipsilant, ba şi altele, vor fi sechestrate de către căimăcămia lui Caragea spre îndestularea unor creditori ai fostului Domnitor şi ai ţerei, care şi ea formulă unele pretenţiunî asupra averei detronatului Domnitor (1). mea stăpânireî Turcilor până la deschiderea răsboiului cum şi după venirea prea puternicelor oştiri şi le-a stăpânit şi ca acesta sunt şi alte moşii, i bălţi, adică tote bălţile Zimniceî, ce sunt ale spitalului sfîntului Pante-limon, i moşia Odivoia cu bălţile eî până în Dunăre, ce este tot a acestui spital, precum şi moşia Lichiresci, ce este a spitalului mănăstirii Colţii, care aceste mănăstiri s’au şi arătat cu jălbî la Divan şi ca aceştia pot să iasă şi alţi stăpâni, cari, precum clicem, moşiile lor nu au fost în haşurile turcescî, ci stăpânite de-a pururea de către dînşii după cărţile şi hrisovelo ce are fîeş-care; de aceea Divanul nu lipsesce pentru acestea a face arătare Excelenţei tale, de este a se da în vîntjare şi acest tel de moşii, adică Zimnicea şi cele-l-alte ce sunt drepte mănăstiresc! şi boeresci şi stăpânite din vechime şi până acum? şi ce răspuns sădea Divanul acelorî stăpâni cari şi-au avut stăpânirea într’aceste moşii, şi care nu s;a stăpânit de haşurile turceşti nici odată?—1811, Octombre 9. (Cod. LXVI, fila 120 v.) Către generalul Şteter. La întrebarea ce se face Divanului de către Excelenţa Ta, prin predlo-jenia cu No. 8.184 de la 13 ale acestei luni, pentru moşia Zimnicea cu ce 0 numesce cnezul Ipsilant că este a Măriei Sale? de a cumpărat’o de la cine-va seu o are de când a fost Domn? avem cinste a arăta Excelenţei Tale, că acestă moşie cu numirea Zimnicea, a cumperat’o răposatul Alexandru Vodă Ipsilant, părintele Măriei sale cnezului Ipsilant, încă de la întâia domnie a Măriei Sale, de la dumne-luî biv Vel banul Manolache Creţulescu 1 de la alţii, iar pe urmă cnezul Ipsilant, în domnia Măriei Sale mai cumpărând şi de la alţii prin bună tocmelă alte moşii de acolo dimprejur le-au lipit tote cumpărăturile tăcendu-le un trup cu moşia Zimnicea, precum se află acum în stare şi este totă bună şi dreptă a Măriei Sale cnezului Ipsilant şi tot venitul ce se agonisesce după dînsa, Măriei Sale se cuvine a-1 lua, după obiceiul pămîntului, iar Divanul nu a dat voie nimănui a vinde acolo vin seu rachiu (afară din stăpînii moşiei), nici pămînt a vinde cine-va din moşia Zimnicea.—1811 Octomljre 19. (Cod LXV fi fila 146 v.) (1) De la căimăcămia terii românesci către consulul rusesc. Cu prietenescă dragoste se face arătare dumi-tale, că deosebit de o sumă de bani ce are a lua ţera de la cnezul Constantin Vodă Ipsilant şi alte datorii ce mai cer unii din locuitorii de aici, astădî am primit aceste două jălbî date către Măria Sa prea înălţatul nostru Domn, ale cărora copii iată se trimet dumi-tale una, însă a dumne-lui Logofătului Alexandru Mânu, ginerele răposatului Alexandru Vodă Ipsilant, prin care cere datorie de bani ISTORIA ROMÂNILOR 631 3). Cu tote dificultăţile situaţiuneî financiare din Muntenia, cutia milelor este adesea obligată a tot acorda pensiuni şi răsplătiri, Asemenea se tot acordau scutelnicî, liudi, la favoriţii zilei, iar vestiţii Varlaam şi Dinu Fiii-pescu îşî arogă pe rînd sălaşe întregi dintre ţiganii domnesci. Intre pensionarii cutiei milelor, aflăm pre cunoscutul frances Gaiidin şi pe Belleval şi o mulţime de jupânese veduve. De sigur, cele mai fruntaşe erau sigure de a dobândi mai lesne pensiunea de la Cutie, din ordinea Muscalilor. O singură dată refuză generalul muscal o pensiune unei veduve boeresci, cluceresa Ruxandra Greceanca, nefiind cunoscute lui Şteter slujbele aduse ţerii de soţul ei răposat (1). De la Visterie se dădură une-ori şi previziuni de mâncare, tain de pâne şi carne (2). Puţine pensiuni aflăm acordate ca recompense de servicii. Este una din Aprilie 1811, de acesta natură în favorea unui vătaf de plasă, care a urmărit vitejesce pe vestitul hoţ Păun, cel căruia mai apoi Domnitorul, îi va acorda deplină iertare (3). însă taleri 226.821 prin zapis cu dobânda i taleri 450.000 fără de zapis şi alta a luminăţiei sale domniţei Ralu Ipsilant, soţia dumne-lui Logofătului prin care cere moşia Zimnicea a o lua în stăpânire, cu cuvînt că i s’a dat danie de Măria sa părintele luminăţiei sale, după cum vei lua dumne-ta plirotorie pe larg pentru pretenţiile amendorora din copiile jălbilor, prin care fiind-că cer a se secfestrarisi moşiile Măriei sale Domnului Ipsilant de aici din ţeră până se va împlini dreptul fieş-căruia. precum mai sus se arată, de aceea nu lipsim, după datorie, a o face dumi-tale cunoscută cererea, că până se vor teorisi şi se vor hotărî aceste pricini prin buna venire a Măriei sale prea înălţatului nostru Domn, să nu se înstrăineze vre-una din moşiile de aici ale Măriei sale Constantin Vodă Ipsilant, cu nici un fel de chip, şi pe de altă parte poftim pre dumne-ta, ca îndată să însciinţezî pre Măria sa, să-şi orînduiască aci fără de zăbavă vechil desăvîrşit spre a sta în judecată, ca să se precurme şi să se hotărască atât pretenţiile ţerii şi ale altora, de aici, cât şi ale mai sus arătatelor două jălbî.—1812, Octombre 5. Iosef Argeş, Constantin Filipescu, Gheorghe Arghiropol, Radu Golescu, Grigore Ghica, Barbu Văcărescu, Istrate Cretulescu, Constantin Bălăcenu. (Cod LXVI fila 244.) (1) Dăm în anexe la acest capitol, diverse acte relative la aceşti pensionari şi în ge nere cu referinţă la cutia milelor. (2) La 9 Noembre 1809, Divanul ordonă lui Vel Vistier să se dea căpitanului Nicolae Horvatu, să se dea tain pe di câte 5 pâni şi 2 oca de carne şi tot pe atâta lui Avgi-başa. (Cod. LX, fila 35 verso.) (3) Către Excelenţa sa generalul Şteter. Divanul Craioveî a trimes aici la Divan 2 însciinţărî ale Ispravnicilor 632 V. A. URECHI 4. Pensiunile diverse acordate de la cutie o aduce la lipsă. Atunci primul Divan se silesce a crea noue venituri şi se orînduesc trei noî perceptori aî noilor venituri, prin judeţe (1). 5. Unia din boieri (cei puţini) se mulţămiau în lipsă de lefi de la cutie, cu atestate de servicii şi cu constatarea oficială a întâiului Divan, că sunt «de bun nem> adică nobili». (2). de Gorj, cum că la 19 ale trecutului Martie, o cetă de hoţi călcând pre un Ursache Vistier, şedător în plaiul Covacilor, iar Costi ce este vătaful acestui plaiu, sărind ca potera lui, după mult răsboiu ce a făcut cu hoţii, doi dintr’aceî tâlhari anume Păun şi Vasile, s’au omorît, cari aceştia aii fost căpeteniile lor, şi zic că acest Păun este acela carele în anul trecut a călcat şi haznaua de bani ce se aducea la Visterie, în care resboiu s’au rănit şi doi, trei din poteraşi, iar hoţii ce aii mai rămas, unii răniţi fiind, zic că s’a luat numitul vătaf după dînşii şi-î gonesce; pentru care acestea şi nu lipsim a face sciută şi Excelenţei tale, şi se cuvine ca acelui Costi vătaf, ca unuia ce se arătă cu atâta vrednicie şi credinţă, să i se facă o cuviinciosă filodorimă întru răsplătire, ca să se silescă şi de acum înainte a se arăta cu asemenea vitejii şi a se îndemna şi alţii.—1811, Aprilie 10. (Cod LXVI, fda 86.) (1) De la întâiul Divan şi Comitet Cinstite dumne-ta Vel Vornice al obştirilor, am veclut arătarea ce ne faci printr’acestă anafora, la care şi răspundem dumitale, că cât pentru strînsul acestor bani de prin judeţe, rămâne a îngriji cinstita visterie prin Ispravnicii judeţelor, iar pentru cei de aici, de vreme ce arăţi că epitropia nu are omeni destul, dă voie dumitale Divanul, ca pe lângă acei omeni ai epitropiei să maî orînduesci alţi trei cu lefâ de la cutie câte taleri treizeci pe lună până vor isprăvi strîngerea acestor bani de aici din politie, care acesta letă să o împliniţi apoi din banii aceştia ce se vor strînge, ca să nu se păgubescă cutia.—1811, Februarie 26. [Cod. LXVII pag. 484). Gavriil Mitropolit i Exarch, Ignatie Mitropolit, Isaac Ralet, Manolache Mânu, Vel Vistier. (2) Iacă un asemenea atestat: Atestatul paharnicului Ştefan Belii. De la întâiul Divan şi Comitet.—Cinstit dumne-luî biv Vel Paharnic Ştefan Belu patriot al Principatului Valahiei au cerut de la Divan ca să i-se dea un atestat pentru orînduiala la care se află familia sa; de care arată Divanul maî întâiu buna vieţuire a acestei familii Belu, a numitului paharnic şi de bun nem, adică nobilă şi la orî-ce dregătorie sau orînduit a slujit patria cu credinţă, de aceea s’a şi cinstit după vremi de Domnii Principatului Valachieî până la cinul păhărniciei, după care rang este şi acesta familie scrisă la al doilea clasis în condica nobilităţiî ce are Prin- ISTORIA ROMÂNILOR (>33 5 Erau şi de acei cari ne-avend drept la lefi de la cutie, visau dioa namiada mare despre comori. Credinţa populară că acolo unde a fost îngropată o comoră se arată un foc, o vedem confirmtă în următorul document inedit. Către generalul Engelhard. Insciinţăm Excelenţei Tale, că Vel Spătarul a făcut în scris arelare Divanului. cum că un Dinu sin .... din satul Goştilile, au venit de a aretat la spătărie, că el fiind străin de părinţi de mic se afla acolo în sat ca un văcar de păzea vacile unor omeni din sat, şi la o preobrăzanie din anul trecut i s’a intîmplat, păzind vacile dioa, sera le-a fost dat drumul şi el mai odihnindu se puţintel după nisce tufe, acolea pe unde păscea vacile, s’au sculat de au mers în sat la un Ion pescar de acolo şi culcându-se sub un porumbar, acesta s’a pomenit peste o jumătate de ceas unde ese o vîlvore galbenă, ca rota carului şi se înălţă ca de un om în sus şi el de loc pricepem! că o să fie comoră a şeclut acolea lângă vâltore şi s’a uitat până s’a potolit şi aşa în urmă culcându-se iar acolea, a doua di ar fi vrut ca să dea de scire acelui Ion, stăpânul porumbului, şi n’ar fi vrut şi în urmă de atunci veijend că o să-l pue satul la bir ar fi fugit şi ar fi venit aici la Bucurescî de ar fi slujit pe la unii alţii şi acum mergend iarăşi acolo la sat ar fi căutat la acel porumb şi vedend că n’a âmblat nimeni a venit de a dat de scire la spătărie, pre care fiind-că ’l vedum a fi cam cipatul Valahieî. Drept, aceea i s’a dat acest atestat al Divanului. — 1811, Ianuarie. {Cod. LXVI, fila 73.) pecetea Mitropoliei în cerâ roşie Al Ungro-Vlaliieî lgnatie, Iosif Argeş, Manolaclie Creţulescu, Grigorie Gliica, Barbu Văcărcscu, Vel Spătar, biv Vel Medelnicer. pecetea Divanului 034 v. a. urechiâ uimit, n am putut pune temeiu la arătările lui ; ei după datorie arătăm Excelenţei Tale.—1810, Octombrie 10 (1). 7). Să înregistrăm un ultim act propriu a ne arăta localităţi din Muntenia, unde se produceau fructe alese, atât de alese, că din Rusia se cereau cu insistenţă pomi tineri din acele localităţi, spre transplantare. Iacă actul: întâiul Divan către Ispravnicii de Prahova. Fiind trebuinţa a se trimete de aici din pămîntul terii peşkeş la un obraz mare (care?) felurimile de pomi ce se însemnă mai jos, şi fiind-că de aici înainte este vreme de a se scote pomi din pamînt şi suntem pliroforiţî că aici într’aeest judeţ, cum la Filipescî, i la Bălţaţî şi la alte locuri la del, se află aceste felurimi de pomi, Divanul poruncesce dumne-vostră, că îndată după primirea acestei porunci, numai decât să trimeteţi pe la locurile unde se atlă acest fel de pomi, şi scoţend de totă felurimea câte 20 de pomişori cu rădăcinele lor şi cu pămîntul lor la rădăcină, să se lege pămîntul cu rădăcina împrejur cu tei, ca să nu se usuce şi puindu-î în care să-î trimeteţi aici la dumne-lui cinstit consul al Rusiei Sior Kirikov, fiind că dumne-lui are a îngriji să-î trimiţă la obrazul unde se cere, puind silinţa ca până la 25 ale luneî acesteia să se proftacsescă pomii. —1810, Octom-bre 5 (2). Meri domnescî i paradişi, Peri felurimi, Cireşi de Bălţaţî, Pruni cu gât. CAP. XXXI. întrevederea de la ErfurL Politica externă relativă la Principate. Sorta Principatelor române fluctua între anii 1806 —1812 după mersul vasului politicei Napoleoniane. Necesitatea lui Napoleon de a se apropia de Rusia, de a si-o alia contra Angliei, ori contra Austriei, va decide de anexarea ori de neanexarea ţărilor nostre la Rusia. Am vecjut tractatul public şi convenţiunea secretă de la Tilsit. In puterea acelei convenţiunî secrete, Rusia putu un moment să se credă definitivă stăpână pe Moldova şi Muntenia. Preţul ce Napoleon I, punea la acestă cesiune era: mediaţiunea imperatorului rusesc pe lângă Anglia în privinţa conflictelor ei cu Franţa, dar o mediaţiune) care de nu va fi ascultată, va trebui să fie urmată de rumperea de relaţiunî între Rusia şi Marea Bri- (f) Cod. LXVI, fila 39. ISTORIA. ROMÂNILOR 035 tanie, ba chiar de începerea răsboiuluî, în care Rusia va fi alăturea cu Franţa (1). Ca preţ al acestei alianţe, Napoleon se obliga şi el a fi mediatorul păcei dintre Rusia şi Turcia, îneepend cu un armistiţiu, care să permită a se trata despre pace în o localitate ore-care, sub preşedenţia Franţei. Napoleon se lega, că decă până în 3 luni de la deschiderea negociaţiunilor nu se va fi Lijuns la resultat satisfăcător, apoi Franţa va face causă comună cu Rusia contra Turciei şi se vor lua Turciei tote provinciile europene, alară de Rumelia şi Constantinopole (2). împăratul Alexandru se ţinu de angajamentul luat la Tilsit (8 Iulie 1807); el îşi oferi mediaţiunea între Anglia şi Francia. La 29 August, 1807, Maiestatea sa Britanică răspunde, c*ă doresce să cunoscă prealabil articolele secrete ale tractatului de la Tilsit (3). împăratul rusesc se legasă către Napoleon să ţină secretă învoirea specială dintre eî, şi, deci; mediaţiunea sub asemenea condiţiune devenia imposibilă. Anglia înţelese că era vorba de o împărţire a Turciei şi prin acesta de o slăbire de adus a tot puterniciei maritime a eî. De aceea cabinetul de Ia St. Jame declară, în Septembre 1807, că Anglia nu va consimţi nici o-dată la un «aranjament)) în care Porta va fi sacrificată. Totuşi Anglia, nu voia să se strice cu Rusia. Wilson, ministrul Englez ajunge la concesiunea de a declara, că Anglia nu se va opune ca Rusia — cum umblă sf/omotele—$& păstreze pentru sine-şî Principatele, căci acesta n’ar putea 11 considerată tocmai ca o desmembrare a Turciei, dar la acesta pune condiţiune, ca să se facă parte şi Austriei şi că «tout se fit dfaccord avec elle.» Apoi tocmai aşa ceva nu convenea împăratului Alexandru. Napoleon promisese deci, la Tilsit, rnaî mult Rusiei decât promitea Anglia. Prin urmare Alexandru al Rusiei nu avea interes să se desfacă de legăturile de la Tilsit, în vedere cu strîngerea de noue legături cu Anglia. Urmeză deci declararea Francieî de resboiu Angliei la 9 Noembre 1807. Acum Alexandru, simte că e momentul psicologic: el cere ca preţ rum* perei Rusiei cu Anglia, ca Savary să transmiţă luî Napoleon formala cerere a Rusiei, a celor două Principate, încorporarea lor la Rusia, orî că (1) Cererea luî Napoleon, sprijinită de Rusia, era ca Anglia sa recunbsca < que Ies pavilion* de toutes Ies puissances doivent jouir d une egale et parfaite indbpendance sur Ies mers.» (Declerq, II, 214.) (1) Declerq II, 214. (3) Raporturile luî Savary de la 9 Sept. 1807. Dopesile baronului Iacobi Klocst ministrul Prusiei la Londra, 3 şi 25 August 1807. llassel 342. Memoriile comitelui de Stedingt II, 334-335 şi 338. 636 V. A. URECHI A. Napoleon ar mai avea în cuget o împărţire a imperiului turcesc, ori că ar fi renunţat la acestă împărţire (1). In urma tractatului de la Tilsit—precum văzurăm—sosise în Muntenia adjutantul-comandant frances Guilleminot cu misiunea de a negocia armistiţiul între Ruşi şi Turci. Acel armistiţiu, semnat la 2d August la Slobo-dia (Ialomiţa), de generalul rus, stipulă evacuarea Principatelor de Rusia. Am vedut cum împăratul Alexandru nu primi să notifice acel armistiţiu şi desgraţiă pre generalii subsemnatarî. Imediat oştirea rusescă în loc de a-şi continua mişcarea de retragere din Muntenia, de evacuare, îşi reluă posiţiunile de resboiu. Totuşi se ordonă de a nu se reîncepe ostilităţile înainte de expirarea armistiţiului. Lui Napoleon displăcea de sigur procedeul lui Alexandru I, totuşi nu bruscă lucrurile, căci ţinea să aibă pre Muscali în contra Angliei. Prin scrisorea sa (No. 13.253) Napoleon declară: «Je sens la necessite determi-ner quelque chose, et je suis preţ ă m’entendre lâ-Messus avec la llussie » Ş’apoî nu convenea lui Napoleon să primescă sporirea teritorială a Rusiei cu anexarea Principatelor, fără de o compensaţiune dată Francieî. La Tilsit, Francia, în o eventuală împărţire a ((plăcintei turcescî» primea în apusul peninsulei Balcanice o posiţiune destul de t'are ca să contrabalan-ţeze pe a Rusiei stăpână pe cursul inferior al Dunărei. De la Tilsit încoce Napoleon se maî gândise . . . şi-şî modificase vederile şi nu i se păreau drepte bucăţile fie-căruia. Rusia îşi întindea imperiul fără soluţiune de continuitate prin ţările române, pe când Francia nu putea să aibă la apusul peninsulei Balcanice, decât colonii greu de apărat. Napoleon voi atunci, ca Imperatorele Alexandru să recunoscă Francieî posesiunea Silesieî, în compensaţiune pentru încorporarea Principatelor la Rusia. Cu perderea Silesieî, Prusia îşî perdea totă însemnătatea eî, rede-venia vechiul electorat de Brandeburg şi acesta voia Napoleon; şi acesta nu convenea luî Alexandru I. Acestă combinaţiune Napoleon se decide a o comunica luî Alexandru I, prin noul ministru frances trămis la Petersburg, d. de Caulaincourt. Cu acest scop Napoleon declară, că va continua a ocupa milităresce Si-lizia pe cât timp şi Muscaliî vor rămâne în Moldo-Valahia «â moins que la cession de la Silesie ne vienne nous conferer une autre garanţie» (2). In instrucţiunile luî Caulaincourt este însă prevecjut şi caşul când împăratul Alexandru ne maî ţinend mult la Prusia ar propune o definitivă împărţire a Turcieî, numaî cu Napoleon. Ideea uneî asemenea împărţire (1) Alfred Vandal, Napoleon et Alexandre I, voi. I, pag. 170. (2) Albert Vandal. Napoleon et Alexandre I, Tome g pag. 18t. ISTORIA ROMÂNILOR 637 nu o respinge numai decât Napoleon, dar nu o maî admite decât «a titre subsidiaire», en derniere analyse et corame supreme expedient (1). Iacă în ce mod era formulată instrucţiunea relativă la împărţirea Turcieî: «Ainsi le veritable deşir de TEmpereur, dans ce moment est que Tern pire ottoman reste dans son integrite actuelle (par ce mot, Napoleon excluait Ies Principautes, deja separees en fait de la domination ottomane), vivant en paix avec la Russie et la France, ayant pour limites le Thalveg du Danube, plus Ies places que la Turquie a sur ce fleuve, telles qu’Ismail, si toutefois la Russie consent que la France acquiere sur la Prusse une augmentation pareille. Cependant il est possible que Videe du partage de VEm-pire ottoman soit decidee ă Petersburg. Dans ce cas, Vintention de VEmpereur est de ne point trop choquer cette puissance sur cet objet, preferară faire ce partage seide avec elle, de maniere ă donner ă la France le plus d'influence possible dans le partage, plutot que de porter Ies Ilusses a y faire intervenir VAutriche. 11 ne faut donc point se refuser ă ce partage, mais dŞelarer qu’il faub sentendre ver-balement sur cet objet.» Napoleon, maî diceaîi instrucţiunile, vede treî moduri de soluţiune pentru litigiul oriental: 1. O pace asigurând restituirea în posesiunea Turcieî a tuturor provinciilor eî, ad. şi principatele, decă Ţarul ar li consimţit la amânarea planului de la Tilsit. 2. Rusia să păstreze Principatele deca Franţa conservă Silezia. Acestă propunere era cea maî plăcută luî Napoleon. 3. împărţirea imperiului otoman, sub condiţiunea că ambii imperatorî să se înţelegă între eî, ca împărţirea să profite statelor lor (2). Maî preferabil din tote era luî Napoleon, că Turcia să-şî păstreze Principatele. In definitiv, Napoleon povăţuia pre representantul seu să menajeze cât maî mult cabinetul de la St. Petersburg, ca să nu se detaşeze Rusia de Franţa. întreg restul anului 1807 trecu în vorbirî şi pertractări pe baza instrucţiunilor de maî sus. Totuşî în Decembre 1807, Napolon aflase de la Savary, că Alexandru îî refusă Silezia, dar revendică Principatele. Decă Caulincourt nu isbu-tesce maî mult, apoî Napoleon nu vedea alt mijloc decât împărţirea Turcieî cd Rusia. Napoleon era acum la Veneţia. Şi aici continuă a se gîndi la o solu- ( I) Vandal, pag. 18G. (2) Vandal. Napoleon et Alexandre I, pag. 187). 638 V. Â. ORECHÎĂ ţiune a eestiuneî orientale. In acesta prevedere Napoleon căutase a lega relaţiunî depărtate, în Asia. Ca şi marii noştri Domni, el cugetase, că Persia are un rol în deslegarea eestiuneî Orientului. Un ambasador persian veni în Europa să Iacă cu Napoleon un tratat. Acel ambasador retrecu îndărăt prin Muntenia (1). Ambasadorul persan fusese primit de Napoleon, încă în iarna anului 1807, în tabăra de la Finkelstein, tocmai în vîltorea resboiuluî cu Muscalii. Ceea ce urmărea Napoleon cu legătura sa cu Persia era tot îngenuchia-rea Angliei: el voia să-î atace în provinciile lor de sud şi deci găsia că Persia îî oferea un minunat loc de îndeplinire a scopului urmărit. După. împăcarea cu Alexandru al Rusiei, Napoleon speră că împreună cu acesta tot să urmărescă planul de a ataca în India posesiunile engleze, La Tilsit pare că şi făcuse vorbă Napoleon despre acesta cu Alexandru I-De sigur planul lui Napoleon nu putea surîde Rusiei, decât deeă împăratul frences îî va fî lăsat mâna liberă în Turcia Europeană. De aci se născu în capul luî Napoleon cugetarea : «greffer Vexpedition aux îndes sur le partage de VEmpire ottoman» (2). Talleyrand nu aprobă acest din urmă plan politic al Imperatoreluî seu (3). In Ianuarie 1808, Napoleon, care vede că nu va putea dobândi Silezia, lucreză numaî ca negociaţiunile cu Rusia să se trăgăneze, ca aşa şi armatele franceze să nu aibă obligaţiunea a evacua Prusia şi de a lua făţiş partea Turcieî. In acest sens se ordonă luî Caulaineourt, să trăgăneze, să câştige timp. Ţarul se declară energic contra planurilor luî Napoleon relative la Silezia. Atuncî Napoleon cugetă să opună pre Austria la planurile de cucerire în imperiul turcesc al Rusiei. A da Austrieî avînt în spre Orient, este—cugetă Napoleon—a o pune mâne în coliziune cu Rusia. Atuncî Austria nevoită va fi să recurgă la alianţa Franţei. In acest sens negociază cu Meternich, la finea luî Ianuarie 1808. Faţă cu împăratul Alexandru, acum Napoleon pune pre ambasadorul seu, să declare, că nu are în gînd să desmembreze Prusia, dar că decă cere Silezia, o cere ca compensaţiune pentru Moldova şi Valahia, cari vor rămâne Ruşilor. Numaî ca să iacă plăcerea Imperatoreluî Alexandru, va primi Napoleon asemenea combinare, de alt fel Imperatorele frances ar preferi să (1) 1809, Aprilie 18, s’a făcut poruncă la Ispravnicul de Mehedinţi pentru o căruţă a Elciuluî Persieî (llspcni) ce au rămas la fosta . .. ., ca să o trămiţă aicî cu caî de olac şi deosibită poruncă la Divanul Craioveî ca să se trimiţă porunca Divanului la Isprăvnicia de Mehedinţi. (Cod. LVI, fila 63.) (2) Vandal. T. I, pag. 226. (3) Nota de la pag. 229, T. I, Vandal. Napoleon et Alexandru I. ÎSTORÎA ROxMANILOR 689 se urmeze în totul după tractatul de la Tilsit, care nu pomenesce de des. membrarea Turciei. Tot mai mult în decursul anului 1808, Napoleon vine la ideea că Rusia trebue împinsă spre Asia, ca ameninţare pentru Englezi şi că pre Austria este trebuinţă s’o împingă spre Turcia; ca o viitore rivală a Rusiei. Cu asemenea mijloc, Napoleon spera a-şî asigura supremaţia în Europa şi imperiul Mediteraneî. Negociaţiunile cu Rusia tot urmeză la Petersburg şi prin scrisori între Napoleon şi Alexandru se agită din nou planuri despre împărţirea Turciei. Acum Rusia cere pe lângă Principate, Bulgaria şi Serbia; Franţa să iea Moreea, Albania, Arhipelul şi o parte din Bosnia. Rumelia şi Constanti-nopol să remână Turcilor. La urma urmei, Rusia renunţa la Serbia, numaî să se erige în o ţeră suverană şi să se dea ca zestre unei mari ducese rusă, care s’ar mărita cu un principe german (d. ex. cu un membru al casei de Coburg), ramura cadetă. Pretenţiunile Muscalilor sunt conforme cu testamentul luî Petru cel Mare şi cu idealul Caterineî I. Nu ne vom îndelunga asupra acestor proiecte, în care— de se realisa— fie planul frances, fie cel rusesc, ţerile nostre erau să fie încorporate la Rusia. Aceste diverse planurî şi negocierî, preced o nouă întîlnire proiectată între Napoleon: şi Alexandru al Rusieî. Intre acestea, armistiţiul dintre Muscalî şi Turcî, expirase. De şese lunî Ruşiî şi Turciî stăteau faţă în faţă cu arma la picior, aşteptând o soluţiune de la Napoleon: ori pace, orî învoirea de a reîncepe resboiul. Sebastian cu totă neplăcerea luî, din ordinea luî Napoleon ispitia Porta să vadă cum ar primi ea cesiunea Principatelor. Din causa acesteî propuneri, isbucni o reacţiune în Constantinopol contra Francieî. Divanul pe dată căută să se reapropie de Anglia. Totuşî Mu-stafa IV Sultanul scrise în mod forte moderat luî Napoleon, cerendu-î să garanteze integritatea imperiului turcesc, promiţând să permită ca răsplătire debarcarea de trupe iranceze în Albania, decă Engleziî sar areta la Corfu. Pe di şi pe oră, însă, se schimba politica Divanuluî, după scirî primite, după intrigi ţesute. Totuşî armata turcă de la Dunăre, se întăria cu nouî contingente. Se vorbea de rcsbolu sfînt, se c-hiamau masele din Asia. Napoleon ocupat cu resboiul în Spania, avea interes să nu isbucnescă incă resboiul, de aceea, fără de a maî consulta pre Alexandru I, se angaja 640 V. A. URECHIĂ la Portă că «Rusia nu va reîncepe lupta întru cât nu se vor termina nego-ciaţiunile ce se urmăreau Ia Paris pro forma între Tolstoi si ambasadorul turc. Rusia primi explicările luî Napoleon de bune pentru angajamentul ce luase vis-â-vis de Porta otomană, pe motiv că Napoleon promitea că finalmente va lăsa împăratului Alexandru, mână liberă în Turcia. întemeiată pe garanţia Francieî, Porta se maî linişti şi primi să nu în-cepă ea resboiul. Noua întîlnire a monarhilor celor doi se decise a se tace la Erfurt. Până ce acostă întrevedere să se realizeze, Alexandru I, bătu pre Suedî şi cu învoirea şi aprobarea luî Napoleon le luă Finlanda. Cucerirea Finlandei, fu anunţată de la Divan în judeţe, în 3 Maiu 1808, în modul următor: «Să se facă cunoscut cum că ţera Sfeduluî, ce se numesc-e Finlanda, a rămas a se stăpâni de Rusia, şi pre locuitorii acelui loc este poruncă să-î ducă la jurămîntul prestoluluî rusesc; poruncesce dar Divanul dumnc-vo-stră să faceţi publică în tot judeţul.»—1808, Maiu 3 (1). Imperatorele Alexandru se lăuda mult acum cu alianţa franceză şi înfrunta pre Ruşii contrari acestei alianţe dicendu-le: «vous plaindrez vous en-core de mon alliance avec la France? Qu’a produit celle avec votre cliere Angleterre? (2).» Intre acestea, Francisc I al Austriei, ridică armate şi se pregătia, sperând că la împărţirea Turciei să aibă lotul ei. De aceea îşi adună câte-va corpuri la hotarele Serbiei. Tot odată prin gazete şi publicaţiunî, se sili să revolte opiniunea publică contra Francesilor. In curînd se strigă la Viena şi pretutindenea: morte Francesilor ! (3). Vestea acestor făptuiri din Austria supără pre Napoleon, care nu se a* ştepta să aibă un resboiu nou cu Austria. Atunci Napoleon cugetă ca prin Rusia să ţină în respect pre Austria. Prin Caulaincourt Napoleon sondă o-piniunea la Petersburg în privinţa Austriei. Ca să aţîţe pre Muscali contra Austriei, diplomaţia francesă arăta pre Austria ajutând insurecţiunea Şerbilor şi silindu se să facă pre Serbî a înclina spre Austria. Napoleon propune luî Alexandru I un demers comun pe lângă Francisc I, cerendu î explicaţiunî pentru înarmărî. împăratul rusesc, nicî aşteptă comunicarea luî Caulaincourt: el desaprobă verbal către ambasadorul frances, din proprie iniţiativă, pre Austria, ca să-şî facă mână bună pe lângă Napoleon, înainte de noua întîlnire de la Elrfurt, totuşî nu primi să intervină cu Napoleon (1) Cod. LIV, fila 341. (2) Seri,sorea luî Caulaincourt către Napoleon, din 5 Aprilie 1808. (3) Beer. Zehn Iahre Oesterreicbischer Poîitik. 308 -337. ISTORIA ROMÂNILOR 641 la Viena, dicend, că nu trebue precipitat nimic, şi că el crede că Austria nu va ataca. Austria tot armeză înainte, denegând însă aceste înarmări. Napoleon avene! nevoie de armată în alte părţi, în Spania, rechiamă oştirea sa din Prusia şi se superă cu regele ei. Acestă mesură, Napoleon o explică lui Alexandru I ca luată pentru a-î tace lui plăcere şi a i proba, că a renunţat la Silozia. Cu acestă aparentă concesiune, Imperatorele frances îşi asigură părtinirea Rusiei, faţă cu Austria. Imperatul Alexandru se temea de un nou resbel între Franţa şi Austria, căci asemenea resboiu era de natură a întârzia soluţiunea cestiunei orientului şi împărţirea Turciei era aşa amânată pe cine scie când. Şi apoi Austria învinsă de Napoleon şi cucerită, Francia devenea limitrofă cu Rusia> ceea ce nu surîdea lui Alexandru I. Austria şi ea căuta să fie în bune relaţiuni cu Rusia. Cu acest scop şi propuse Rusiei, ca să intervină la Constantinopole în favorea cesiuneî Principatelor către Rusia (1). In aşa direcţiune de afaceri Alexandru I o luă mole cu Austria, totuşi nu refuză Franeieî să facă observaţiunî—orî-cât de blânde—guvernului de la Viena, în decursul luneî August 1808. Orî-cât de domole, limbagiul Rusiei făcu impresiune la Viena. Intre aceste, la Constantinopole anarhia sporesce. Mustala IV ajunsese o jucărie în manile Iamacilor, străjarii de baterii, adunătură de vagaboncli, mai mult hoţi de cât soldaţi, cari însă îl ridicaseră pe tron. Mustafa Baraictar, paşă de Rusciuc, nu fără să fie aţîţat de Muscali, se rebeleză contra lui Mustafa IV, în favorea detronatului Selim llfi care zăcea închis în Seraiu, cu 4.000 de oşteni ai luî, sub pretext că duce la Con-stantinopol drapelul profetutuî, scos în anul trecut şi adus în tabăra tur-eescă de la Dunărea. Mustafa Baraictar merge la Constantinopol, pune să se taie capul şefului Iamacilor, cari lamacî atunci se supuseră şi cu 1.000 de omeni devotaţi năvălesce în Seraiu. Mustafa are însă timpul să sugrume pre Selim, cu gând că aşa nu va fi detronat. înşelat fu, căci junele Mah-mud clin dinastia Otman este găsit de soldaţi şi proclamat Sultan. Mustala Baraictar devine vizirul noului lmperator. Nu avem a face istoricul noului Sultan nici a guvernului reii hărţuit şi nesuferit de Turci, al noului vizir. Anarhia domnesce la Constantinopol şi acestea nu sunt proprii a întări pre Turci la Dunăre. Baraictar se aretă doritor de pace. dar oştea turcă de la Dunăre nu-1 mai ascultă şi prin par-ţiale incursiuni, neliniştesce pre Muscali în cantonamentele lor. (1) MaiTeiis, trai Ies de la Uussie avec l’Autriche, UI, 20 22. I”. A. ir rechin. Istorin Rotnhniior. 41 V. A. URECHIĂ 642 Faţă cu scirile grave ce vin de la Dunăre, Imperatorele Alexandru fixeză data întîlnireî nouă cu Napoleon la Erfurt pe (Jioa de 27 Septembre 1808. Acesta întâlnire avu loc în un mod somptuos. Erlurtul se împlu de principi şi regi germani, cari veniră umili să tacă curtea lor gloriosului Im-peratore Frances. Care de care cu capul maî plecat şi maî linguşitor pe pe lângă Napoleon! (1). De 8 luni de dile de când se pregătea întrevederea de la Erfurt. Câte negociaţiunî pentru împărţirea Turciei ! Napoleon însă vine la Erturt cu gând să nu se atingă în desbaterî asemenea cestiune gravă, hotărît totuşi a ceda lui Alexandru I Principatele. împăratul Ruşilor, după sfatul lui Ro-manţof, nu făcu oposiţiune vederilor lui Napoleon, ci se mulţămi numai cu Principatele : «F acqiiisition de la Moldavie et de la Valachie», dicea Ro-manţof, seuls et sans cooperation, nous est de beaucoup plus avantageuse» (2). Singur Imper. Austriei nu veni la Erfurt. Austria urmăria înnodarea de relaţiunî tot maî intime cu Anglia, deci contrare luî Napoleon. La Constantinopol agenţii austriacî aţîţau pre Turci la resistenţă şi să nu cedeze Principatele. Napoleon se hotărî să ceră asistenţa luî Alexandru I pe lângă Austria, ea să se lepede de Anglia. Ca să câştige adhesiunea Rusieî, Napoleon îî va ceda fără reservâ Principatele române. Totuşî Alexandru resistâ, nu voi să iea o situaţiune ameninţătore faţă cu Austria. Alexandru susţinea, că sfaturile vor fi de ajuns, ca Austria să nu facă nebunia de a începe ea un resboiu. Intre acestea miniştriî Champigny şi Romanţof negociau textul tratatului ce avea să resulte din întrevederea de la Erfurt. Prin punctele din art. 1—3 se regulau demersurile de făcut. în comun pe lângă Anglia, în interesul păceî generale. In art. 4 se lua de basă la tratările cu Anglia mti possidetis», bază care convenea mult luî Napoleon, care poseda acum o bună parte din Europa. In art. 5 Napoleon recunoscea, ca «o condiţiune sine qua non, a păceî cu Anglia, ca ca să recunoscă că Finlanda, Valachia si Moldova fac parte din Imperiul rusesc.» Singura condiţiune ce Napoleon, punea pentru a semna art. 5, cu referinţă la Principate, era ca Rusia să maî aştepte până ce se va semna pacea cu Londra, şi apoi să-şî valoreze către Turcia dreptul de încorporare a Principatelor. Acesta întârziere în recunoscerea incorporăreî Principatelor, (1) Vo(Jî minunata naraţiune despre acesta întrevedere. Ia Vandal (Napoî. et Alexand.) tom. I. p. 414 et seq. (2) Arohivele de îa ftt.-Peter.sburg, scrisorea luî Romanţov din 15(27) Decembre 1808. ISTORIA. ROMÂNILOR 643 o credea Napoleon utilă politicei sale şi vis-â-vis de Austria, pe care se silia a o disuade de la împreuna făptuire cu Marea-Britanie. împăratul Alexandru cerea însă, ca imediat să se recunoscă Rusiei dreptul de incorporare a Principatelor «aimant mieux recevoir Ies Principautes tout de suite, que la promesse de Constantinople» (1). Alexandru ţinea să iea un capăt afacerea cu Principatele; ca să aibă apoi şi el mână liberă în Europa, ca să nu maî aibă nevoie de Napoleon. Cu acest scop Romanţof abordă discuţiunea articolelor prin care proiectul de tratat frances, pregătit după vederile luî Napoleou, de către Talleyrand şi sprijinite de Champigny, se încerca de a regula sorta imediată şi des-tinaţiunea viitore a Principatelor (2). Al 8-lea articol din redacţiunea francesă era aşa redactat: «M, S. împăratul Rusiei, după revoluţiunile şi schimbările cari agită imperiul otoman şi cari nu lasă nici o posibilitate de a da, şi prin urmare nici o speranţă de a obţine garanţii suficiente pentru personele şi pentru avutul locuitorilor Valachieî şi ai Moldovei, fiind liotărît a nu Ie lăsa (ă ne. point sen dessaisir), cu atât maî mult că posesiunea lor singură pote să dea imperiuluî său o fruntarie naturală şi necesară, M. S. Imperatorele Napoleon nu se opune (ne s'oppose point) la determinaţiunile imperatoreluî tuturor Ruşilor» (3). Romanţov, din ordinea luî Alexandru I, nu primesce asemenea redac ţiune, ci cere, ca în loc de vorbele «ne s’oppose point» să se (Jice consent â ce que fempereur de Russie possede en toute souverainete la Valachie et la Moldavie, en prenant le Danube pour frontiere, et en reconnaît des ce moment la reunion ă l’empire de Russie.» Napoleon primi finalmente acestă redacţiune, în numele şi interesul pacificaţiunei. Articolul următor dede însă ocasiune de nouă şi grea discuţiune. Prin acest articol Napoleon acordă Rusiei dreptul de a negocia direct cu Porta fără intermediarea Francieî. Napoleon ţinea maî mult să-şi păstreze acel drept de intermediare, ca să conserve direcţiunea negocierilor. Finalmente ar fi primit Napoleon şi simpla reservă: «Nu se va deştepta Porta asupra intenţinnilor Rusiei, decât după ce se vor cunosce efectele propunerilor ce ambele puteri vor fi făcut Angliei. «Totuşi Romanţof şi Alexandru I refuză şi desbaterea nu se termină decât prin o transacţiune. Napoleon consimţi ca articolul să nu menţioneze nici un temeiu, nici o amânare să nu se impună Rusiei pentru luarea în posesiune a Principatelor şi prin negocierile (1) Vandal. I, p. 447. (2) Vandal. Napoleon et Alexandre I, p. 478. (8) Arhivele naţionale francese A. F. IV, 1697. 644 Y. A. URECIil eî directe cu Porta, decât Alexandru I primi că diplomaţia francesă să nu sprijine pre faţă la Constantinopol pretenţiunile rusescî şi să menajeze cum i-o veni maî bine susceptibilităţile turcescî şi că se va desminţi orî-ce înţelegere între cele doue curţi imperiale în paguba Turciei. Totuşi Alexandru I se legă, dar numai pe parolă, că nu va da pe faţă pretenţiunile luî faţă cu Turcia înainte de 1 Ianuarie 1809 şi că până atunci şi oştirile rusescî din Principate vor rămânea în nemişcare. Până la acestă dată Napoleon speră, că Anglia va fi dat răspunsul seu relativ la pacea propusă, aşa că Turcia nu va maî afla cu cine să se alieze contra luî Napo leon (1). Definitiva redacţiune a art. 9 fu cea următore: «M. S. Imperatorele Rusieî se legă de a păzi în cel maî mare secret articolul precedent (cel cu anexarea Principatelor) şi că va începe, fie la Constantinopole, fie orî-unde aiurea, o negociaţiune, cu scop de a obţine pe cale amicală, de se pote, cesiunea celor doue Principate. Franţa renunţă la mediaţiune. Plenipotenţiarii ambelor puterî se vor înţelege asupra iimbagiuluî de ţinut, cu scop de a nu compromite amiciţia esistentă între Francia şi Porta, cum nicî siguranţa supuşilor francezî locuind în scale şi spre a se împedica, ca Porta să se arunce în braţele Anglieî.» Un alt articol următor prevede caşul când Austria sar mişca. Decă Austria ar ataca Rusia în Orient şi s’ar alia cu Turciî, ca să salveze Principatele, Napoleon va trămite oste contra Austriei şi reciproc, decă Austria ar declara resboiu Francieî, Alexandru I se va da în partea luî Napoleon «devant considerer ce cas comme un de ceux de lalliance generale qui unit Ies deux empires.» Prin art. 16 se hotărî, că integritatea maî departe a imperiului otoman (de la Dunăre în colo) să rămână deplin respectată de orî-cine. Napoleon maî păstra aşa atuuri în jocul seu diplomatic faţă cu Rusia şi Austria. Tractatul de la Erfurt urma să fie ţinut secret fiece anî. El fu seilinat în 12 Octombre, stil nou 1808. CAP. XXXII. Istoria mal de aprope a resboiuhn dintre Buşi şi Turci 1800—1812 Ne-am îndelungat mult în studiul instituţiunilor interne şi a situaţiuneî terilor române sub ocupaţiunea rusescă 1806.....1812. Aii făcut alţii istoria (1) Vandal. Opera citată I, p. 480. ISTORIA ROMÂNILOR 645 Românilor de la acesta dată mărginind’o la istoria maî mult orî maî puţin documentată a politicei rusescî şi a resboiuluî contra Turcilor, terminat cu pacea de Bucurescî din 1812. Noî înţelegem alt-tel a face istoria Românilor şi credem, că maî de mare interes decât a sci câţi Muscali au că-dut la Turtucaia şi câţî Turcî la Brăila, este pentru un Român să scie cum era administrată ţera luî, cum se făcea dreptatea, cari erau aşedămintele existente, în biserică, finance, higienă, şcolî, cultura publică? Adevărat că ni se pote imputa de ceî deprinşî a ceti romanurî şi descrieri de bătăliî, că lectura operei nostre este forte penibilă, innecată fiind în documente. N’avem pretenţiunea să plăcem la toţi cască-gură şi percle-veră; ne mulţămim a rîvni după aprobarea bărbaţilor, carî vor esauri în volumele nostre, inedite şi indispensabile informaţiunî, carî să-î lumineze în judecarea lor asupra evoluţiuneî naţiuneî române în trecut şi să le dea sfat bun la nouele croelt ce vor fi ehiămaţî a da viitorului patrieî române. * Făcurăm totuşî şi noî puţină istorie şi ceva maî cu adîncime decât cele de până aci. Ne ocuparăm de desfăşurarea evenimentelor politicei externe— întru cât ne privesce—şi de mersul resboiuluî ce avea să resulte din faptul invasiuneî muscălescb de la anii 1806, de la pacea de la.Tilsit la pacea de la Erfurt. Am urmărit maî îndărăt mersul politicei externe, cât privesce relaţiunile Rusiei cu Turcia şi Principatele până la începutul întrevedereî de la Erfurt, adică maî mult timp după năvălirea Muscalilor în Moldova şi Muntenia. E timpul să urmărim maî de aprope oştirile din Principate. Am vecjut că numai către finea anului 1806, Turcia mişcă ceva maî serios trupele sale contra Muscalilor în urma declaraţiuneî tardive de resboiu a Turcieî, de la finea luî Decembre 1806. Am narat cele întîmplate la intrarea Turcilor în Muntenia şi în Bucurescî (30 Noembre 1806) şi apoî cum Turciî abandonă Bucuresciî sub ameninţarea Muscalilor, în Decembre acelaşî an. Am povestit maî sus despre reintrarea luî Const. Ipsilant şi a Muscalilor în Bucuresciî, deşertaţî de Turcî şi cum, la 8 Ianuarie 1807, Const. Ipsilante supune ţera la jurămînt de credinţă către împăratul rusesc şi către el. Am urmărit diversele peripeţii ale resboiuluî dintre Rusia şi Napoleon I. Victoria luî Napoleon asupra Muscalilor la Eilau (8 Februarie 1807), apoî cea de la Friedland (14 Iunie 1807), luarea Konigsberguluî, întrevederea de la Niemen şi tractatele de la Tilsit între Napoleon, Rusia şi Prusia, de la 8 Iulie s. n. 1807. In urma încheereî tractatelor de la Tilsit, Ruşiî devin stăpânî pe situa-ţiune în Principate şi liberî în mişcările lor resboinice contra Turcilor. Evenimentele din Constantinopole cu detronarea luî Selim III şi cu venirea 646 V. A. URECH1 Ia tron a lui Mustafa IV, nu sunt de natură a împedica mişcările Muscalilor, cu atât mai mult că eî sunt înţeleşi cu Englezii, cari au de obiectiv Egiptul, unde, la 20 Martie 1807, eî luaseră deja Alexandria, după ce în Februarie amiralul Englez Duckwort forţase Dardanelele, la marea spaimă a Constantinopoleî. După acestea, lăsând a ne ocupa în mod amănunţit de evenimentele externe şi chiar şi de mersul resboiuluî, am urmărit făptuirile şi evoluţiunea internă, în tote direcţiunile eî, fie sub domnia reînnoită a luî Constantin Ipsilant, fie sub ocupaţiunea Muscalilor. Acum reluăm studiul nostru din punctul de vedere al făptuirilor externe, ale politiceî generale şi vom avea egalmente a ne ocupa, pe cât comportă cadrul lucrăreî nostre, şi de marile peripeţiî ale resboiuluî, până la încheerea păceî din 1812. * Am vedut că oştirile rusescî trecură în numer cu totul insuficient în 1806. în Moldova. Ruşii provocau mereu manifestaţiunî din partea boerilor Moldoveni în favorea lor, dar aceştia începuseră a se îngriji vedend puţinătatea oştirilor intrate în ţeră. Eî solicitau mereu pre Apraxin, care stătea cu grosul oştireî la Nistru, să grăbescă a intra în Moldova, cu atât maî mult că Mikelson era mereu bătut de Turcî în Muntenia. Apraxin explică în* tărclierea sosireî luî, prin o scrisore din 25 August 1807, adresată Mitropolitului şi boerilor Moldoveni, motivând-o pe faptul, că, precum am vedut maî sus, se încheiase armistiţiul cu Turciî (1). (1) Respunsui luî Apraxin relativ la întârdierea armatei rusescî de a intra în Principate, din cansa armistiţiului provocat de boia epidemică. Incdt Prea Sânţite, milostive Archipâstor şi nobili boerî! Cu mulţămire simţitore primesc salutarea adusă mie de I. P. S. V. şi alţi membrii aî Divanului, prin trimeterea funcţionarului Alecu Ianculeîi înaintea mea. Eu veniam cu armata ca nou semn de protecţiune prea înaltă a Suveranului meu către poporul vostru; dar împrejurările armistiţiului l’a motivat pre generalul Michelson să-mi ordone să mc opresc la Nistru până la un timp; acum eu aştept ordinul de la Suveran prin curierul trimes, neindicând încă termenul; eu, se înţelege, am de datorie a mea să ve mulţămesc în personă, la Iaşi, pentru amabilitatea arătată mie. Ca să păstrez legiuirile lăcute în totă Rusia pentru reînfiinţarea caran-tinelor, funcţionarul trimes trebui să stea vre-o câte-va clile în carantină înainte de a mc putea vedea. Dar eu, sciind că şi peste Dunăre nu sunt semne deosebite ale boleî, am venit la malul moldovenesc, pentru a transmite luî (funcţionarului) acest răspuns al meu şi în personă să-î confirm respectul meu către înalt Prea Sfinţia Vostră şi devotarea către nobilimea moldovenescă şi poporul de aceeaşi credinţă cu mine şi care arctă atâta ISTORIA ROMÂNILOR 647 Boeriî Munteni şi Moldoveni adreseză din nou lui Apraxin un act, ce rendu-î intrarea în ţeră cu grosul armatei şi manifestând în contra Turcilor. Am arătat, că asemenea cereri şi manilestărî erau provocate chiar de Muscali, pentru a putea proba lui Napoleon I, că Moldovenii şi Muntenii sunt doritori de a fi încorporaţi la Rusia (1). Actul boerilor Moldoveni şi Munteni e urmat de un scurt răspuns de la Apraxin, prin care spune boerilor, că el a fost ataşat cu armata la comanda răposatului comandant suprem; neavend însă nici o instrucţiune relativă la proectele ţaţă cu Porta, tot ce a putut face Apraxin, mai (jice el în răspunsul lui către boeri, din 30 August 1807, este să transmită scri-sorea originală la împăratul Alexandru. In adevăr, Apraxin trămite împăratului actul boerilor români, însoţindu-1 cu un raport al său, în care face să reiasă aplecarea Moldovenilor către Rusia şi posibilitatea alipirii ţării lor de imperiul rusesc (2). * Pe când boeriî Moldoveni şi Munteni negociază cu Apraxin, oştirea ru-sescă din Muntenia, unită cu cea reorganisată de Ipsilant, nu stau cu totul nelucrătore. In decursul luneî Maiu 1807, Turcii din Oltenia perd neaşteptat terenul. Principele Suţu nu-şî perdea timpul între Siştov şi Rusciuc, ci lucra spre a scote pre Mustafa din inacţiune,—Mustafa care era bănuit de a fi vîndut Muscalilor, — dar nu putea să iea în posesiune Oltenia. Acum mai multe cete de oştire românescă ale lui Ipsilant, către jumătate l-a luneî Maiu, cete conduse de un agent al lui Vodă Ipsilant, reluară Craiova. Curînd Oltenia re* intră în posesiunea lui Ipsilant, de şi el era lugar, la Focşani şi aiurea. Turcii, miraţi de aceste succese neaşteptate ale Românilor, scoseră vorba că nu erau oştiri de ale lui Ipsilante, ci oştiri deghizate pogorîte din Ardei. Acostă afirmaţiune o aflăm în raporturile lui Meriage, în raporturile lui din 1 Iunie 1807. In aceste raporturi Meriage scrie lui Talleyrand, care e planul de resbel adoptat acum de Turci, plan ce i-a comunicat Principele Suţu din Rusciuc, apoi pomenind de colona de Ruşi şi Români «qui a penetre dans la petite Valachie» spune, că aceasta a descins neaşteptat la Du- zei către tronul rusesc. După aceea îndreptez pre funcţionar către I. P. S. V. Cu respect şi devotament rămân prea zelos şi plecat serv. Anul 1807, August în 25 (Iile. S. Apraxin (1) A se vedea jalba Moldovenilor şi Muntenilor la pag. 82 Istoria Mitropoliei din Iaşi, de Erbiceanu. (2) VecJI raportul lui Apraxin către împăratul, la pag. 84 din Istoria Mitropoliei din Iaşi. 648 V. A. URECHIĂ nare în faţa Kladovei şi adaogă, că Turcii cred că «ccs Russes ou Valaques sont en grande pârtie des Autrichiens, des milices frontieres» şi că aceştia se gătesc să trecă peste Dunăre pre ţermul drept (1). In al douilea raport, cu aceeaşi dată 1 Iunie 1807, Meriage dă lui Talley-rand lămuriri mai multe despre colona ruso-valacă intrată în Oltenia. O află de vr’o 4.000 omeni, din cari 2.000 Ruşi şi 7 tunuri. Din aceştia 150 de omeni şi 1 tun au remas la Craiova cu un nou Caimacam al luî Ipsi-lante (Samurcaş?) şi alţi 400 de Români au fost ţrămişî în observaţiune spre Oreava şi aiurea!... Cea*l-altă oste cu 6 tunuri merge spre Dunărea cu doî boieri ai lui Ipsilante mommes Cernita et Ardeleana.» La 27 Maiu au ajuns la Isvorele «cn face de Raova» Aci au bătut o cetă de Arnăuţi turcesc!.... «L’ennemi se trouve donc maître de la petite Valachie et de toute la rive gauche.» In fine, surprins de atâtea scirî nefavorabile, la 1 Iunie 1807, Mustafa trece Dunărea, la Giurgiu, cu 20.000 de omeni, Suţu este cu el. Aga Eni-cerilor a trecut şi el Dunărea la Silistra cu 20.000 oşteni şi 30 tunuri. So aştepta ca îndată apoi să trecă şi Marele Vizir cu restul oştirei turceseî (2) * Iată ce cifre se dădea oştirilor turcesc!, la data acesta, în mişcare spre diverse puncte ale ţerilor românesci : Contre Ies Serviens . . . 40.000 h. Ismai'l Bey, Ies Pachas de Bosnie etVidin. â Craiova.............. . 8.000 » detaches du corps de Mustapha-Pacha, » Giurgewo.............. 25.000 » Mustapha-Pacha. » Câmp de Silistra. . . . 22.000 » Le G. V., le Kiaiabey. » Ibrail................ 15.000 » Djelal-Pacha. » Ismail................ 30.000 » Pehlivan-Pacha (3). 140.000 h. (1) IJurm. pag. 423, tomul citat. (2) Vecii Hurm. p. 425 Doc, DLXXIX. (3) Hurm. voi. cit. pag. 426, Doc. DLXXX. L’armee a une artillerie assez nombreuse et en bon etat. Lcs canonniers sont braves et entendent assez bien leur metier. Quoique l’armee turque differe beaucoup des autres par sa maniere de marcher et de camper, il y a cependant de l’ordre, et, dans l’espace de deux mois, il n’y a eu que deux tetes coupees ; encore n’appartenaient eîles pas â des militaires. Les troupes sont dans le meilleur esprit; tous bru-lent de combattre. Dans peu de jours, toute l’armee sera sur la rive gauche. Comme on laisse ici presque toutes les tentes et les bagages, on mar-chera. Nous avons fait pendant trois jours de suite 7 â 8 lieues par jour, par des chemins affreux et un fort mauvais temps Tout presage des succes encore-plus decisifs que ceux qu’on a obtenus jusqu’â present, et sans doute il n’y aura bientot plus de Russes en Valachie et eh Moldavie, ISTORIA. ROMÂNILOR H49 * In presenţa acestei mari mişcări a oştirilor turcesc!, oştirile slabe rusesc! nu puteau să întârzie a se replia spre Moldova. Mustafa-Paşa, guvernatorul Silistreî şi general-şef al armate! turce, scriind generalului frances Man-noit, în 9 Iunie 1807, î! dLicea: «nous nous preparons ces jours-ci par l’aide du tres Haut â marcher sur Bucarest et ă pousser plus loin encore notre marche» (1). încă de la 30 a luneî din urmă stil n., Ruşi! începuseră a evacua Bu-curesciî (2). Vodă Alex. Suţu şi el scrie lu! Meriage, în 10 Iunie 1807, din tabăra de lângă Giurgiu, că ales Russes ont evacue Bucarest. Le Pacha (Mustapba) qui est ă la fin de ses preparat?fs se dispose a les şuiere partout. Notre entree dans la capitale de la Valachie ne souffre pas la moindrc difficidte. Cette campagne s’an-nona3 sous les auspices les plus favorables, et nous esperons qu’elle sera commencee par les plus brillants succes » Planul de campanie al Turcilor este aretat în raportul generalului Se* bastiani către Talleyrand, din 15 Iunie 1807, st. n. : «J’ai instruit V. E. que, dans le plan de campagne, arrete lors du de-part du Grand Vizir, nous etions convenus, que l’armee visirielle debouche' rait par Silistrie et Ismail pour marcher sur le Şiret et sur le Pruth, afin de se porter sur Focşani, couper toute communication avec le Dniester ă Varmee de Michelson et Vattaquer sur ses derrieres, pendant que Mustapha-Pacha agirait contre Bucarest. 11 na ete apporte aucun changement a ce plan d'operation, et le nou-veau Ministere vient d’en prescrire Vexecution.» Ruşi! nu se retrăgeau fără de a-şi asigura ariergarda, căci cu tote aserţiunile lu! Meriage (aserţiuni pre care el însuşî nu întârdie să le desmintă) (1) Hurm. pag. 427. (2) II resulte d’une depeche de Mustapha-Pacha, d’une d’Ismail et de dil-lerents rapports particuliers: Que Mustapha-Pacha a passe le Danube â Roustchouk avec 30.000 hom-mes, s’est etabli â 5 lieues en avant et a envoye jusqu’â 3 lieues de Bucarest des parties de cavalerie qui n’ont pas rencontre un seul ennemi; Que les Russes ont evacue les environs de Tulcea et l’île en face, et qu’ainsi ils sont tous au-delâ du Danube ; Que le 30 du mois dernier, l’ennemi a commence d’evacuer Bucarest, menacant de toute sa colere les habitants qui ne les suivraient pas. Un pri-sonnier pris dans les environs de Sloboclia confirme ce rapport sur lequel on n’a encore rien d’officiel. Hurmuzache pag. 426. 650 V. A. UREOHIĂ Ruşii şi Românii tot ocupă Oltenia. In planul Muscalilor era să se ţină lanţ cu Serbii rebeli ai lui Cerni Georgi. Totuşii Ruşii abandonând Bucuresciî, puţinii locuitori remaşî, trămit trei boeri (pecat că nu le seim numele), la tabera lui Mustafa, la Giurgiu, unde era şi Suţu, să aducă capitularea oraşului şi să obţină cruţarea lui (1). * Lângă Mustala-Paşa era şi Angerliu, care, ca şi Suţu, spera să fie introdus la tron, cu oştea turcescă. Noul Sultan ţinea mult la Mustafa, deci şi Domnii îl cultivau. Intre acestea, Cerni George în fruntea unor ostaşi voinici, la 20.000 6-meni, ţine o campanie norocită între Orşova şi Vidin. Nu mai puţin Ruşii sunt siliţi, orî-câte mici încercări mai făcură în Oltenia, să abandone Valachia. O spune acesta Generalul Sebastiani în raportul seu către Talleyrand în 17 Iunie, 1807 (2). (1) Ilurm. p. 431, Doc. DLXXXV. (2) Iacă ce scire: Meriage către Talleyrand, despre luptele şi mişcările armatelor turcesci, rusesci şi serbescî. Monseigneur, Widcîin, le 10 Juin, 1807. Je reeois l’avis que le Grand Vizir aurait eu la tete tranchee en se ren-dant â Constantinople, ou il aurait ete appele avec plusieurs autres person-nages marquants, â la suitn de son al’faire avec le Janissaire-Aga. Trois bovards sont venus au câmp de Mustapha-Pacha ou se trouve le Prince Sutzo, pour stipuler des arrangements relatifs â la capitulation de Bucarest et â la sânte des habitants ; mais alors Ies evenements de Constantinople netaient point encore connus en Valachie. Hidris-Pacha conserve la meme position devant Ies Serviens; mais il lui sera difficile de conserver ces avantages, si on continue â laisser peser sur lui seul le fardeau de cette guerre des Serviens. Ceux-ci se sont beau-coup accrus en force depuis Tarrivee de Czerni Georges et 1’echec qu’il a essuye le 6 et le 7. L’insurrection de la Servie a gagne tout le pays qui borde la Save, depuis la Drina jusqu’au Bosna. Les Serviens occupent Bellina. Les troupes du Paclia de Trawnik, au nombre de 7 â 8.000 hommes au plus, sont pos-tees sur îa Spretscha. Tel est le rapport d’un expres que jăvais envoye au general Marmont et qui revient de la Dalmatie. Cette diversion, occu-pant les Turcs de Bosnie, laisse â Czerni Georges la disposition de tous ses moyens de ce cote ci. Je reeois â l’instant une lett-re du Prince Sutzo et une autre de Mus-tapha Pacha. J’en joins copie ici; elles m’annoncent levacuation de Bucarest et la retrăite des Russes; mais j’ai lieu de croire cette nouvelle pre-maturee et 1‘ondee sur des esperances non realisees encore. ISTORIA ROMÂNILOR 651 Ca să împintineze pre Mustafa Paşa, Meriage îi scrie în 17 Iunie 1807, din Vidin numai laude în numele împăratului Napoleon şi află şi ocasiune de a bine recomanda pre Suţu, amicul Francieî (1). Şi cu tote aceste laude, Oltenia sprijinită pe mişcarea combinată a luî Cerni George, era pe fîe-ce di mai puţin asigurată luî Mustafa. Meriage, care se grăbise a vesti, că Ruşii s’aîi repliat din Valachia, recunosce, în 22 Iunie, către Talleyrand, că colona rusescă-română, ce sosi la 17 de la Craiova, a mers iute spre Ostrov şi l’a coprins, bătend Turcii cari îl aperară. Cu acest J’ai rendu compte â V. E. du succes des demarches des Princes Sutzo et liangerli preş de Mustapha-Paşa, pour detruire l’effet des intrigues de l’ennemi qui paraît avoir eu, il y a un mois, l’esperance d’ouvrir par cette voie des negociations avec la Porte et de paralvser les forces ottomanes du Danube. Les deux Princes mettent tous leurs soins â cultiver Mus-tapha-Pacha, lequel doit avoir acquis un grand credit â Constantinople, puisque le nouveau Sultan l’a comble de presents comme son predeces-seur, et lui a meme, dit-on, envoye des pistolets, destine d’abord â S. Ma-jeste par le Sultan Selim. J’ai repondu â ce Pacha une lettre flatteuse, conforme â la marche suivie â son egard par les deux Princes de Mol-davie et de Valachie. Au moment ou je recevais par les lettres du Prince Sutzo et de Mus-tapha l’annonce de la retrăite des Russes, on me donnait avis ici qu’une colonne d’environ 3.000 hommes, dont .moitie Russes, l’autre moitie Va-laques et Cosaques, avec six pieces d’artillerie veriait de Craiova sur Ca-lafate en face de Widin, tandis qu’un detaehement de 400 Cosaques etait arrive en observation â Sado va et d’autres parties sur divers points.» (1) Widdin, le 17 Juin, 1807. S. M. le victorieux Empereur Napoleon a une estime toute partieuliere pour votre personne. Cest pour cela qu’il a ordonne â ses ambassadeurs et generaux de rnettre â votre disposition tout ce que vous pourriez de-sirer. Tous les militaires francais seraient ilattes de combattre preş de vous; mais S. M. sait que vous avez abondamment tout ce qu’il faut; il connaît l’etendue de vos moyens, et tandis que ses armees triomphantes au Nord dispersent les ennemis, vous seul les avez arretes sur le Danube. Vous allez reconquerir la Valachie et la Moldovie, et malgre leurs artifices, les Russes, vaincus par la gloire de vos armes, fuiront bientot aussi de la Crimee. J’envoie â S. A. le Prince de Benevent la lettre de V. A., aiin que S. M. connaise promptement que Bucarest et la Valachie vont etre delivros de l’ennemi par votre valeur. Je n’ai pas manque de lui dire depuis long-temps que TEmpire ottoman ne pouvait mieux placer que dans vos mains l’epee de la victoire. Telles sont aussi les paroles du Prince Sutzo dont la sagesse et connue de tous. 652 V. A. URECHIĂ fapt de arme Ruşii au dat mâna cu Cerni George: ((La communication avec Orşova est absolument fermee par cet evenement.» împreună cu Muscalii de la Ostrov Meriage spune, că era şi un boer, Sam-burcaki, (Samurcaş) caimacam al lui Ipsilant la Craiova. Acesta probeză, că în colona ce înaintase la Palanca şi la Ostrov erau şi oşteni aî luî Ipsilante. Acesta deşi depărtat din Bucurescî, nu încetă a sprijini agitaţiunea şi res-cola Şerbilor, cari îî promiseseră tronul lor. Lucrul merge aşa de reu Turcilor în Oltenia, că Meriage scrie luî Tal-leyrand în 22 Iunie: aJe fais connaître au general Sebastiani, que, si on n’envoie point ici une forte division d’infanterie, il faut renonc-er â tout le pays jusqua Orşova. Tel est le resultat de l’inactivite de i’armee ottomane qui n’a fait aucun mouvement et a laisse l’ennemi arriver dans la petite Valachie, lorsqu’il etait si aise de l’en eloigner. Depuis trois mois, le Pacha de Widdin sup-porte seul le tardeau de la guerre ; Ies autres restent sur la defensive. Celui de Nissa ne bouge pas. Preş de 1.000 hommes de Widdin sont bles-ses ou tues depuis qu’on se bat. Les habitants viennent d’envoyer une de-putation â Constantinople pour reclamer des troupes. Tai expedie liier un Tartare au Prince Sutzo â Roustchouck, avec une depeche Ires-pressante, afin qu’il engage le nouveau Grand Visir Moustaplia â faire mouvement et â menacer par un detachement de prendre â dos l’ennemi dans la petite Valachie. Ce mouvement aurait du se faire avec 7 miile hommes. Je ne sais pourquoi ii n’a pas eu lieu. Soyez assure, Monseigneur, que je negligerai rien pour encourager les Turcs â repousser l’ennemi. Mais V. E. doit connaître toute la difficulte de ma position. Tai envoye â Orşova un Valaque pour prevenir le comrnandant Turc, de ne pas exposer nos courriers jusqu’â ce que la route soit degagee. J’apprends qu’il n’est pas vrai que l’ennemi ait evacue Bucarest, mais il a fait prendre â ses gros bagages la route de Moldavie, et une pârtie des habitants se sont retircs vers Cronstadt en Transilvanie. Le general Michelson est alle devant Ismail. Environ 8.000 hommes sont disposes, l’avant-garde â Vracarest, preş Bucarest, une autre pârtie â . . . et un corps retranche â Buzeo.» Din acestă corespondenţă a luî Meriage se înţelege mişcarea Ruşilor. Eî se îndreptaţi spre Moldova, dar ţineau Oltenia acupată cu oştea luî Ipsilante, şi împreună păstrau linia munţilor de la Orşova, cu Serbii, la Focşani, pe când Michelson mergea să cerce a da o bătaie decisivă la Ismail. ISTORIA ROMÂNILOR bb3 Ipsilante nu renunţase la domnie, ci lucra din tabăra rusescă, care apera linia de la Focşanî-Nămolosa-Galaţî. * Nu maî puţin însă era rea situaţiunea Huşilor, cari nu puteau primi noue contingente de peste Nistru, din causă că totă oştea ce acolo era disponi- bilă, fusese pusă în mişcare contra Iul Napoleon. Marea învingere că Napoleon dase Ruşilor la Friedland, în 14 Iunie, nu era de natură a întări pre Muscali în Principate. In urma acelei victorii Ruşii simt nevoia a termina cu resboiul turcesc, spre a’şî aduna tote puterile contra luî Napoleon. De aceea, prin principele Pozzo di Borgo, Rusia începe a negocia pacea (1). (1) Iată răspunsul ce Porta dă luî Pozzo di Borgo în 28 Iunie 1807. Le 28 Juin 1807. L’invasion de la Valachie et de la Moldavie, la prise des places de Chokzin et de Bender, la violation la plus outrageante du droit des gens, ont fait recourir la S. P. au parii des armes. Que le cabinet de Petersbourg, que son negociateur se retracent tous les sacrifices que la S. P. avait faits au maintien de la paix et ils seront forces d’avouer qu’elle n’a fait que repous-ser une injuste agression. Puisque M. le negociateur a voulu aborder la question des grieis reciproques des deux Cours et par l’expose de la force et de la puissance de la Cour de Russie, faire prevoir l’infinite des per-tes et dommages politiques qu’entraînerait pour la S. P. la prolongatiou d’inimitie et d’hostilite, qu’il permette de lui retracer succintement dans quelle situation mutuelle se trouvaient, les deux Cours au moment de la rupture. Les Provinces de Valachie et de Moldavie sont-elles sous la domination de la Turquie ou sous celle de la Russie? II est dificile d’elever sur cet objet le plus leger doute. Pourqui donc contester ă S. II. le droit de nom-mer et de revoquer ses gouverneurs, d’adopter telle mesure d’administra-tion qui lui paraît propre ă assurer la prosperite de ces deux Provinces? Toute pretention sur l’administration interieure d'un Etat, attaque sa sou-verainete, et ia S. P. ne doute point que l’Empereur Alexandre, dans la verite de son cceur et dans la justice de ses intentions, n’en convienne. La S. P. ne reclame ici que l’execution d’un principe de droit naturel re-connu de tous les peuples: «ne faire point aux autres ce qu’on ne vou-drait point qu’il nous lut fait.» La cour de Russie permettrait-elle â une puissance etrangere de se meler de l’administration de ses Provinces? La S. P. ne balance point â repondre ă M. le Negociateur russe, Pozzo di Borgo, qu’elle deşire sincerement la paix, mais qu’elle est decidee ă ne point en conelure qu’il ne lui assure son independance la plus absolue. La S. P. aimerait mieux s’ensevelir sous les ruines de la Patrie, que de 654 V. A. URECHIĂ Vr’o clone septemânî după raportul luî Meriage, comunicând răspunsul Porţeî Ia propunerile luî Pozzo di Borgo, Rusia se veiju silită a încheia cu Napoleon pacea de la Tilsit, împreună cu Rusia, la 8 Iulie st. n. după ce Koenigsberg fu luat de mareşalul Soult şi se făcu întrevederea de la Niemen. * In I Jaris se publicau broşuri probând politica rusesc-a în Orient (1) broşuri tindend a demonstra, că Austria are interes să nu lase pre Ruşi a se întinde în Principate. Prin tratatul secret de la Tilsit, Napoleon abandonă pre Turcia, deşi prin tratatul public stipula, ca Rusia să restitue Turciei Principatele şi să le evacueze (2). Imediat după semnarea păceî, Napoleon trămite pre Guil-leminot la Constantinople, să vestescă condiţiunile păceî. Guilleminot pri-mesce misiunea a trece prin Principate, a duce luî Miclielson o scrisore vestindu-î, că resboiul urmeză să înceteze şi tot în asemenea sens duce instrucţiuni marelui Vizir, îndemnându-1 să înceteze a merge înainte. * La Constantinopole prima impresiune despre pacea de la Tilsit fu i-mensă. Pomenesce de acestă impresiune Generalul Sebastiani, în 9 Au~ gust 1807 (3). Turcia e forte nemulţămită şi îngrijată. conclure encore des traites semblables â ceux qui lui ont ete jusqu’ici ex-torques par la violence. Que la Cour de Russie prenne l’engagement formei de ne plus se meler en aucune maniere des affaires de la Moldavie et de la Valachie, de ne plus s’immiscer dans ses affaires de eommerce, ni dans celles de ses sujets ou Rayas, qu’elle restitue la portion de la Geor-gie qu’elle a usurpee et ies forts d’Anacra, et la paix sera promptement con-clue avec le concours des allics de la S. P., dont elle ne separera jamais Ies interets.)) (1) Vecjî Hurmuz- volumul citat, pag. 436—438. (2) Vedî articolele tratatului relative la acesta. (3) Hurmuz, p. 446 — 447. Monselgneur, Pera, le 9 Aout, 1807. La Porte est tourmentee par Ies inquietudes Ies plus vives sur le sort de cet Empire. Le Grand Vizir ecrit du câmp : «L’Empereur des Francais vient de conclure la paix et de retourner â «Paris. Dans le trăite qui a ete signe, il n’est pas question de la Turquie, «et il nous livre â la merci des Russes. Deux oficiers de l’armee du ge-«neral Miclielson viennent de me donner ces nouvelles. Vous voyez jus-((([u’â ([uel point vous avez ete imprudents, en plaeant tonte votre con- ISTORIA ROMÂNILOR 655 Intre acestea oştea rusescă se întărise, fie prin spornica rebeliune a Ser- «fiance dans la Erance et en prenant l’engagement de ne traiter que de «son consentement avec la Russie et l’Angleterre.» Cette lettre a repandu la terreur dans le Ministere, et il paraît que le Grand Vizir, partisan des Russes, a voulu, de concert avec Galib-Efiendi et le Prince Ancherli, renverser d’abord le Ministere actuel de Constan-tinople, qui est devoue â la France, et conclure avec la Russie un trăite qui nous fut desavantageux. Galib-Effendi a recu du Grand Vizir l’ordre de se rendre en Valachie, pour entamer Ies negociations et il s’y est deja rendu. Le Reis-Effendi, Ilalet, menace lui-meme par cette lettre m’en a informe aussitot, me prevenant que le Grand Serdar etait incertain et qu’il fallait detruire l’effet de la depeche visirielle. Je n’ai pas balance â assurer la Porte que la France ne l’abandonnait point, que l’independance et l’integrite de l’Empire Ottoman etait surement assurees, et qu’il fallait, avant de prendre un parti decisif, attendre de connaître Ies articles du trăite et Ies instructions que la Cour de France me transmettrait. Le Grand Serdar a ete satisfait de mareponse. Le Caimacam, appuyait ici Ies opinions du Grand Vizir. II a ete depose et remplace par Mussa-Pacha, homme energique et attache â la France. Le Prince Ancherli, devenu l’agent du Grand Visir et le conseil de toutes Ies intrigues iavo-rables â la Russie, a ete depose et remplace par le Prince Callimaki. 11 lăut peu compter sur Ies Grecs. Ils sont naturellement devoues â la Russie. Ils servent la France pour etre Princes, et, des qu’ils le sont devenu, ils la trahissent. Tout ce qu’ils emploient d’intrigues, de mensonges, de ca-lomnies et de corruption est au-delâ de toute expression. Je crois, pourtant qu’on peut compter sur Suzzo, et qu’on a de fortes probabilites en faveur de Callimaki. L’Empire turc me paraît plus preş de sa ruine que jamais. Tous Ies Pachas se rendent independants. Le Gouvernement est sans force et Ies revenus de l’Etat ne couvrent point Ies depenses journalieres. L’armee du Grand Vizir s’est dispersee. II ne reste pas 10.000 hommes dans son câmp. Les Ministres eux-memes, le chefs des Uhlemas, desesperent presque du salut de leur patrie. Cette inquietude generale, ce manque de confiance et, plus que toute autre chose, Tindependance presqu’absolue des Pachas, me paraissent etre les avant-coureurs du renversement de cette monarchie. La paix peut lui donner un moment d’existence, mais je ne pense pas qu’elle se prolonge au-delâ de 18 mois ou 2 ans. J’ai voulu montrer aux Ministres combien la Turquie avait eu part â la sollicitude de S. M. l’Empereur des Francais, puisqu’il envovait â leur câmp un oficier charge de sa mediation, et puisqu’il avait stipule dans son t ai te l’evacuation de leurs provinces grecques. Je n’ai pu les per-suader. Ils ont pretendu trouver au contraire dans cette clause un nou-veau motif de chagrin. Ils pensent que ces provinces attribueront aux Russes l’avantage dont elles jouiront de n’etre point occupees par les Tu ros, 656 V. A. URECHI bilor, fie prin faptul, că din 60.000 de oşteni câţi ave în Iulie 1807, la 40.000 erau Moldoveni şi Munteni (1). Oştea acesta era în următorele posiţiunî: L’armee russe est forte d’environ 60.000 hommes, dont presque Ies deux tiers sont des Valaques etc. Devant Orşova . . . 3.000 Bucarest et environs . 15.000 General Milloradovitch. Slobosia............. 2.000 Meschuri. (?) Foxani............... 6.000(onn’est passur qu’ils y soientdansce moment.) Devant Ibraila . . . 18.000 Michelson. Jassy................ 2.000 (Depots) Mejendorf. 56.000 h. * In tabăra de la Focşani se afla Ipsilante. De odată însă el dispăru. Ce se făcuse? Boutin pune acestă dispariţiune pe sema temereî lui da nu 11 prins de Turci, cari se pregătiaîi să atace tabăra rusescă. De alt-fel Boutin arată, că nici Ruşii nud mai regretă şi că îl cred dus la Cameniţa (2). In mijlocul scărmănărilor (3) mici dintre trupe, se negocia armistiţiul. Generalul Sebastiani îndemna să ceră Turcia, ca condiţiune a acestui armistiţiu : et que cette opinion Ies attachera plus que jamais â la Russie. lls remar-quent d’ailleurs, qu’il n’a rien ete stipule pour leurs places fortes des bords du Dniester, qui ne font point pârtie des provinces grecque, et qui, par consequent, ne seront point evacuees. Ils se sont p'aints avec beaucoup d’amertume de s’etre confies aussi aveuglement dans la France qui; disent-ils, Ies abandonne et Ies trahit. J’ai tait de vains efforts pour Ies calmer et leur faire changer de sentiments. J’ai ete oblige de clianger de ton, afin de leur imposer silence et de rompre une conlerence qui, si el Ie se fut prolongee, serait devenue injurieuse â mes fonctions et â raon caractere. Ce qui a augmente la mauvaise impression qu’ont produit ici ces evene-ments, c’est le tour que Galib-Effendi et le Prince Ancherli ont clierche â leur donner dans leurs lettres. Ils ont declare que la Turquie etait aban-donnee, sacrifiee et livree â la Russie.)) (1) Vecii raportul lui Boutin căpitan de geniu frances trămis la tabăra turcă de la Si-lîstra, din 26 Iulie 1807 în Ilurm. pag. 442. (2) J’ai su aussi, par Ies officiers russes envoyes en parlementaires pour Iar-mistice, que le prince Ipsilanti etait parti presque furtivement de leur ([uar-tier general, au bruit qui s etait repandu que nous allions attaquer. II pa-raît qu’on est peu dispose â le regretter et on le suppose retire â Kaminieck.» (3) In tabăra turcescă de la Siii.stra şi de pe aiurea, intriga rusescă era pul in te. Fnicor Agasi fu măcelărit de trupele sale. Ilurm. pag. 443 şi 444. ISTORIA ROMANILOR 657 a) . Neutralitatea Valachieî, care va remâne sub administrarea Divanului din Bucurescî şi evacuaţiunea ţeriî de Ruşi. b) . Turcii să conserve 5 leghe de rază în jurul cetăţilor ce ocupau pe terenul românesc (1). Ceea ce împedica maî ales încheerea armistiţiului era condiţia ce cereau Ruşii, ca să privescă armistiţiul şi pre Şerbi. Tot odată Sorbier, colonelul adjutant al principelui Eugeniu, trămis de Sebastiani la Silistra, să insinueze marelui Vizir condiţiunile armistiţiuluîţ îndemnă pre acesta să continue a lucra contra rebeliunei serbe, căci acestă (1) Din contră, ve(}î după Ilurm. propunerile pentru armistiţiul ce le puneau Ruşii. Meriage către Talleyrand, despre încercarea da se încheia un armistiţiu şi despre lagările turcesci. Monseigneur, Widin, la 13 Aout, 1807. Le General Gardanne est passe ici avec nn parlementaire russe ; Mr. de Sennery, aide de câmp du general Savary, un de vos courriers, et Mr. Timoni venant de Dresde ont passe avec le General et sont partis pour Constantinople. Je joins ici une lettre du general Gardanne pour S. M. et une autre pour vous. J’ai conduit le General au câmp du Pacha, et nous avons confere sur Ies moyens de conclure une suspension d’armes. Mr. de Rodofinikin avait temoigne le deşir de s’entendre avec moi pour cet objet. Je lui ai ecrit que j’aurais volontiers une eonference avec lui; deja il etait parti. Le general Isaeff avait ordre de faire une suspension d’armes, et avait ecrit â Ismail-Bey deux lettres pour la proposer; mais le point de diffieulte est qu’il desirait comprendre Ies troupes serviennes campees avec lui devant Negotin, ce que Ies Generaux ottomans ne peuvent consentir. Voici Ies points dont le General russe est tombe d’accord: 1. Suspension d’armes avec Ies troupes russes. 2. II n’y aura point de postes serviens â l’île d’Ostroff, ni sur le bord du Danube. 3. Un poşte turc sera place â l’île d’Ostroff pour en prendre possession si Ies troupes russes se retirent. 4. La navigation du Danube sera libre des ce moment pour Ies mar-chands. 5. Cessation de toutes Ies liostilites en petite Valachie. Le General russe a temoigne le deşir de s’aboucher avec une commis* saire turc pour terminer cet armistice. Ne pouvant pousser Ies choses plus loin, je suis reparti pour Widdin, laissant au Pacha â finir cette suspension d’armes, qui existe de fait, puisqu’on ne se bat point et qu’il n’y a que des escarmouches insignifiantes.» 4 2 V. A. Urerhiă, - ~ Istoria Romanilor, 658 V. A. OEECHIĂ lucrare nu o putea împedica armistiţiul. Sorbier îi demonstră, cum perde-rea Belgradului compromite pre Turcia despre Austria. Marele Vizir vîn-dut lui Michelson—refuză, pretestând că cel mai bun rempart al Turciei este amicia lui Napoleon şi că în manile acestuia depun Turcii interesele lor, cu deplină încredere (1). Asemenea respuns şi prosta orînduială ce Sorbier găsi în tabera turcă, îl fac a nu augura bine de Turcia şi să exclame: «Ainsi la porte va faire la paix, sans avoir fait la guerre ou l’avoir mal faite!» Negociaţiunile armistiţiului merg greu şi între aceste, hărţuiri între Turci şi Ruşi se mai urmară, multe provocate de Turci chiar; dar mai ales dificultăţile le provocau Domnii greci, cari se temeau să nu fie sacrificaţi. Dificultăţile diverse ce întârdie armistiţiul sunt aretate de Guilleminot, din tabera rusescă de la Slobodia, unde numai la 12 August st. n. s’au adunat plenipotenţiarii ambelor puteri beligerante, pentru a stabili punctele acestui armistiţiu. Aceste dificultăţi aretate în raportul seu de la 16 August st. n. către Talleyrand se pot vedea în notă (1). (1) Hurm. loc. cit. pag. 445. (1) «La Porte acceptant la mediation de la France, je me serais rendu sur le champ â Constantinople, si, des mon arrivee en Moldavie, je n’avais craint de.voir rompre l’armistice tacite qui existait entre Ies deux armees. En effet, j’avais trouve le General Michelson en marehe avec.un corps de troupes, pour s’opposer â l’armee avec laquelle le G. V. venait de passer le Danube â Silistra et semblait vouloir se porter sur Bucarest. D’un autre cote, Ies Turcs avaient fait des prisoaniers et declaraient ne vouloir point entendre parler d’armistice avec le corps russe reuni atix Serviens, du cote de Widdin. Pour fixer cet etat d’incertitude et repondre aussi aux instances du G. V., je crus devoir me rendre â Rustchuck, ou se trouvait deja Galib-Effendi, charge de pleins pouvoirs pour signer un armistice. J’y attendis vainement pendant plusieurs jours l’arrivee de M. le General russe, Lascaroff, quoique ses lettres et celles du General Michelson annoncassent son arrivee eomme tres-prochaine. Enfin, Ies conferences ayant commence, je m’apercus, des la I-ere, que Ies discussions pourraient me retenir encore du temps sur le Danube, et je me decidai ă envover â ma place â Constantinople le lieutenant-colonel Simmer, pour remettre â S. E le General Sebastiani Ies depeches que V. A. m’avait remises pour cet ambassadeur. Je ne dois point dissimuler â V. A. Ies difficultes que jentrevois pour la prompte conclusion d’un armistice, et des arrangements relatifs â leva-cuation de la Moldavie et de la Valachie. L’on etait deja ă peu preş d'ac-cord sur Ies articles essentiels; Ies hostilites devaient cesser tout â fait. ISTORIA ROMÂNILOR 659 * Graţie stăruinţei diplomaţiei francese armistiţiul se semnă în 12 August (1). (On vient de se battre recemment encore du cote de Widdin, ou Ies Turcs ont ete Ies agresseurs). La Moldavie et la Valachie, ainsi que Ies forter.es-ses de Chokzin, Bender, Akerman et Kilia, devaient etre evacuees par Ies Russes, et, par contre, Ies Turcs s’engageaient â quitter ces provinces et ne tenir que Ies garnisons ordinaires dans Ies places d’Isma'il, Brailoss (ou Ibrail) et Georgeavo etc. Mais l’interet personnel est venu bientot mettre des entraves ă ces heureuses dispositions. Les Grecs, empresses de retour-ner en Moldavie et Valachie, emploient miile moyens astucieux pour faire tout plier ă cette idee, ce qui retarde la conciusion. Avant-hier, au moment ou Ton esperait n’avoir plus que tres-peu de difficultes â vaincre, le Drogman du Plenipotentiaire turc, qui est neveu du Prince actuel de Valachie, a presente une redaction d’armistice dans lequel, non seulement les articles convenus etaient tronques, mais ou il s’en trouvait encore plusieurs autres, dont il n’avait pas ete question, et qui meme ne peuvent se traiter que dans un congres pour la paix. Je m’elevai fortement contre cette maniere de traiter les affaires, et je me crus d’autant plus fonde â le faire que, tout en menageant les Russes dans les choses et dans les formes, ainsi que le portent mes instructions, j’avais chaudement soutenu les Turcs dans toutes leurs pretentions justes. Hier, on en est cependant revenu, non sans beaucoup de discussions futiles, aux articles precedemment arretes, mais il reste ă traiter: 1. L’artîcle du corps russe reuni aux Serviens, pour lequel des deux cotes on met de l’opiniâtrete et pour lequel, si les biais que je propose ne sont poit acceptes, il taudra demander de nouvelles instructions aux Chefs des deux armees. 2. Le retour des Princes dans la Moldavie et la Valachie avant la conciusion de la paix, contre lequel les Russes s’elevent lortement. Malgre ces difficultes, je crois pouvoir me flatter encore qu’avec de la patience et de la fermete, je parviendrai â obtenir Taccord que veut S. M. i’Empereur. Cependant, si d’ici ă 4 ou 5 jours l’on ne termine pas, je de-manderai positivement si la Porte adiiere ou non au trăite de Tilsit, et j’aurai l’honneur de faire connaître sur le champ ă V. A. la reponse de Galib-Effendi. M. de Lascour, aide de Câmp du General Sebastiani, qui passe ici pour se rendre â Paris, sera porteur de cette depeche et en remettra une au General Andreassi, â qui j’ecris pour donner de la faire passer ă S. A. le Major General. J’ai l’honneur d’etre, etc. A Slobozia, preş Roustchuck, le 16 Aout, 1807. Signe: Guilleminot. (1) Greşesce Laurian dicend că armistiţiul fu semnat în 9 August, pag, 571, Ist. Rom ediţia din 1873. 660 V. A. URECH1Ă Iată condiţiunile principale cu referinţă la Principate: îndată după semnătura armistiţiului, trupele rusescî vor începe a evacua Valachia şi Moldova, cum şi tote provinciile, cetăţile şi alte ţerî ce vor fi fost ocupate în timpul resboiuluî. Acestă evacuaţiune va fi terminată în 30 clile de la data armistiţiului. Trupele otomane vor eşi şi ele din Moldova şi Valahia în 35 de clile şi vor retrece Dunărea, nelăsând în. cetăţile de la Ismâil, Brăila şi Giurgiu, decât garnisone suficiente de pază. Ambele puteri nu se vor amesteca de loc în administraţiunea principatelor până la sosirea plenipotenţiarilor însărcinaţi a trata despre pace (1). (1) Le 24 Aout, 1807. Art. 1-er. Aussitot apres la signature de larmistice, Ies generaux en chef des deux armees imperiales, savoir, S. A: le G. V. et S. E. le general en chef Mihelson, enverront des courriers pour que Ies hostilites ces-sent tout â fait de part et d’autre, tant sur terre que sur mer, dans Ies rivieres, etc., en un mot, partout ou il se trouve des troupes des deux puissances. Art. 3. Aussitot apres la signature du present armistice, Ies troupes rus-ses commenceront â evacuer la Valachie et la Moldavie, ainsi que toutes Ies provinces, forteresses et autres pays qu’elles ont occupes pendant cette gilerre et â se retirer â leurs anciennes frontieres, de maniere que l’eva* cuation soit entierement terrninee dans l’espace de 30 jours; â compter de la date du present armistice. Les troupes russes laisseront, dans Ies pays et forteresses qui doivent etre evacues par elles, tous les effets, canons et munitions qui s’y trou-vaient avant l’occupation. La S. P. nommera des commissaires qui recevront les dites lorteresses des officiers russes designes â cet effet. Les troupes ottomanes sortiront de meme de la Moldavie et de la Valachie en dedans les 30 jours pour repasser le Danube. Eiles ne laisseront dans les forteresses d’Ismail, Brailow et Giurgevo que les garnisons suffisantes pour les garder. Les troupes russes correspondront avec les troupes ottomanes, afin que les deux armees commencent â se retirer en meme temps de la Moldavie et de Ia Valachie. Les deux parties contractantes ne se meleront nullement de l’adminis-tration des deux Principautes de la Moldavie et de la Valachie, jusqu’â Tarrivee des plenipotentiaires charges de traiter de la paix. Jusqu’â la conclusion de la paix, les troupes ottomanes ne pourront occuper aucune des forteresses qui seront, en consequence du present armistice, evacuees par les troupes russes. Les habitants seuls pourront y entrer. ISTORIA ROMÂNILOR 661 * Chiar în (Ji°a *n care se subsemna armistiţiul, Scarlat Calimah se gră- Slobozia, preş de Giurgevo, le 20 de la lune de Dgimaziul aliir, l’an de l’Hegire 1222, et le 12 Aout, V. S. ou le 24 Aout N. S. 1807. Signes : Galib-Effendi, Sergie Lascarow, Guilleminot (adjt. commdt.) Art. particulier. Comme il faut que, conformement â l’armistice signe en date d’aujourd’hui, Ies hostilites cessent partout, Ies troupes ottomanes, jusques â l’arrivee des plenipotentiaires, charges de traiter de la paix, ne commettront aucun acte d’hostilite dans Ies environs de Widdin et de Feth-Islam; ou il y a des troupes russes reunies aux Serviens Iată un raport din diua chiar a semnăreî armistiţiului. Guilleminot către Talleyrand, despre difficultăţile întîmpinate la înche-iarea armistiţiului. Monseigneur, J’ai l’honneur d’adresser â V. E. copie de d’etre condu. Slobozia, le 24 Aout, 1807. l’armistice qui vient enfin Oblige de soutenir la Porte ottomane, tout en menageant extremement la Russie, mon role devenait tres-difficile, d’autant plus que Galib-Effendi, connu pour ne pas etre partisan des Frangais, avait cherche â jeter la plus grande defaveur sur la mission, dont S. Majeste a daigne m’honorer. Avânt mon arrivee â Roustchouck, ce negociateur avait ecrit au Ministere turc, que la France avait sacrifie la Porte ottomane, dans son trăite de paix avec la Russie. Lorsque je l’eus rejoint, il .manda de plus â Constantin ople que je refusais de Vappuyer pour Vevacuation de la Moldavie et de la Valachiej mais Ies demarches du General Sebastiani, et, j’ose le dire, la conduite mesuree que je tins ici, parvinrent â detruire l’effet qu’avait pro-duit cette absurde calomnie. Les deux points sur lesquels on s’est longtemps debattu dans Ies con-ferences, sont ceux de la Servie et du gouvernement â etablir dans la Moldavie et de Valachie, jusques â l’arrivee des plenipotentiaires pour la paix. Les discussions, qui ont dure ă ce sujet plusieurs jours, ont produit l’article assez vague que l’on a signe, sans le comprendre dans l’armistice, et le paragraghe du 3 e article, dans lequel il est dit qu’aucune des deux parties contractantes ne se melera de l’administration du pays jusques ă l’arrivee des dits plenipotentiaires ; n’ayant ă cet egard aucune instruction, j’ai du n’employer que des moyens conciliatoires, dont la reussite ne pou-vait qu’etre difficile. Je crois qu’il sera utile que fattende â Roustchouk le retour des ratifi-cations de l’armistice, et le commencement de l’evacuation de la Valachie et de la Moldavie, dont j’aura l’honneur de rendre compte a V. A. au cha-teau de Slobozia preş Roustchouk, le 24 Aout, 1807. 662 V. A. URECHIĂ bia să scrie lui Talieyrand spre a-î spune, că a fost reintegrat în domnia Moldovei şi îi manifestă marea recunoscinţă către Francia şi către «Le grand Napoleon» (1). * Pe la finea luneî August, more Michelson. Acesta va da Rusiei un pretext de a întârzia deşertarea Valachiei, căci, elice generalul Lascarof către Galib Etendi, în o scrisore ce-î trimete, din Bucurescî, în 5 Septembre 1807, (st. n.) «fevacuation ne pouvant commencer qu’apres l’arrivee du nouveau commandant en chef, le Baron de Mayendorff.» Rusia prin Lascarof, maî reclamă contra abuzurilor ce bandele de Turci fac, venind pe urma Ruşilor, cari se retrag. Un nou motiv îl află Rusia în arestarea de Turci a unor zapciî români. După condiţiunile armistiţiului nu e permis nici Rusiei, nici Turciei, a se amesteca în administraţiunea ţerilor române. Cum dar şi-a permis Turcii să ridice impiegaţi numiţi de guvernul local şi să-î exporteze? «il est clair qu’on ne peut pas abandonner ces pays sans Ies exposer au danger detre entierement pilles et ruines» (2). (1) Hurm. p. 450—451 supl. 1, Voi. II. (2) Hurm. pag. 456, supl. I, voi. II. Generalul Lascaroff către Galib-Efendi, despre neobservarea armistiţiului de către trupele turcesc!, cu privire la Principatele române. Bucarest, le 5 7-bre 1807. Mon intime et respectable ami, Sur la lettre que j ai eu fhonneur d’ecrire â V. E. au moment de mon depart pour Bucarest, vous me repondez que vous vous etes adresse au Seraskier-Pacha, â l’effet de faire cesser Ies abus que Ies Musulmans corn-metent dans Ies districts de la Valachie, que le Seraskier-Pacha vous a repondu que, sur la demande des habitants de ces districts, faite avant larmistice, il y avait envoye deux personnes, chargees de proteger ces villages contre Ies vexations et Ies pillages. Ce n’est pas dans Ies villages memes qu’on doit envoyer Ies personnes, chargees de veiller â ce qu’il n’y vienne des gens de mauvaise volonte. C’est Ies frontieres de la Prin-paute qu’il fallait garder, afin d’empecher que toute sorte de malfaiteurs ne Ies passe, qui, au lieu de faire le commerce, prennent par force et sans paiement quelconque tout ce qu’ils trouvent, en annoncant partout que la paix a ele faite, que la Principaute est revenue sous la domination de S. H. Vous jugerez vous-meme, mon digne ami, que ce n’est pas â ces gens-lâ ISTORIA ROMÂNILOR 663 Ceea oe îndemna pre Lascarof să scrie ast-fel şi împingea pre Muscali sub vre-un pretext să nu evacueze Principatele, era greşala ce făcea Turcia de a trata de pace cu Anglia, contra voinţei lui Napoleon. Rusia simţi că acesta faptă va atrage Turciei abandonul lui Napoleon, şi deci, îndată după pacea de la Tilsit sugeră Franciei o împărţire a împărăţiei turcesci. De acesta â en parler, et que c’est entre nous que cela doit etre discute, ceci n’etant qu’une treve. II est tres-juste que dans l’armistice le temps de commencer l’evacuation etait fixe; mais il est connu ă V. E. que la maladie et la mort subite de S. E. le general Michelson ont ete cause de ce retard ; par consequent, l’evacuation ne pouvait commencer qu’apres l’arrivee du nouveau com-mandant en clief, la Baron de Mayendorff, et ses ratifieations; aussi, tout de suite apres ses ratifieations, plusieurs de nos regiments se sont mis en marche et se sont retires de leurs camps ; mais â peine ont ils quitte leurs positions, Ies Turcs sont venu en bandes dans plusieurs de ces en-droits, feignant de Ies proteger; mais au lieu de cela, ils Ies pillaient et defendaient aux habitants, sous punition, de deiivrer Ies approvisionnements et Ies fourrages â nos troupes, en y ajoutant que la paix a ete conclue et que ces pays sont revenus ă la Turquie, et meme dans Ies environs de Likerechly, ils ont enleve trois Zaptchis qui y etaient venu par leurs or-dres, dont l’un s’est sauve de leurs mains, et Ies ont menes â Hirsom, comme on dit, chez le Pegleven-Aga, auquel j’ai envoye un de mes officiers en le priant amicalement de Ies rendre. II ne vous est pas inconnu que, selon l’art....ni Tune ni l’autre des parties contraetantes ne de vait se meler des deux Principautes, et que c’est aux autorites locales â Ies gouverner. Mais si on enleve Ies employes du Gouvernement et qu’on Ies exporte, il est clair que c’est contre Ies stipulations de l’armistice, et qu’on ne peut pas abandonner ces pays sans Ies exposer au danger d’etre entierement pilles et ruines. Voilâ Ies raisons, mon digne ami, qui sont cause que le General corn* mandant en chef a ete oblige de donner ordre â nos troupes, qui etaient deja en pleine marche, de s’arreter. II s’y joint encore une autre qui n’est pas moins juste. A peine le Lieutenant-Generel Kamenski a quitte Galatz, que Ies troupes venues de Brailow y sont entrees. Ce general s’est trouve dans la necessite de s’arreter, et le General en chef croit de son devoir d’en faire part â notre Auguste Maître et d’arreter l’entiere evacuation, jusqu’â la reception de l’ordre de de S. M. I-le. Cette affaire etant entierement contraire aux stipulations de l’armistice, Galatz apartenant â la Prin-cipaute de Moldavie, j’ai fait mon rapport aussi â l’Empereur, mon Auguste Maître, et, agissant toujours d’une maniere franche et loyale envers vous, mon respectable ami, je crois juste de vous en faire part. Je suis, avec la consideration, etc. Signe: General Lascaroff. 664 V. A. urechi! nouă combinare politică se face menţiune, cum vădurăm, în instrucţiunile date de ministrul Talleyrand lui Sebastiani în 7 Septembre 1807. Turcia este acusată, că ea nu se ţine de armistiţiu, deci Napoleon scrie, să i se spună Porţeî, că dacă ea n’are încredere în el şi face alianţă cu Anglia, ea e perdută. * Abia armistiţiul este semnat şi se ivesc dificultăţi asupra locului unde se va ţine congresul pentru semnarea păcei. Napoleon vrea să se facă la Paris. Rusia, prin Sergiu Lascaroff cere să se ţină la Bucuresci. Galib-E-fendi şi el voesce acesta, elice generalul Sebastiani în raportul seu la Talleyrand, din Pera, 13 Septembrie 1807: «ils esperent l’un et l’autre etre charges des negociations, si on Ies place (negociaţiunile) dans cette viile.» * Ruşii în loc de a eşi din Principate, grămădeau trupe. Generalul Sebastiani scrie, că 60.000 de Ruşi (1) înainteză spre fruntariile Moldova şi Valachiei. Ce-î mai mult, Lascaroff afirmă, ceea ce cam este aşa, că asemenea mişcări de trupe sunt făcute de acord cu Francia, după aranjamentul de la Tilsit. * In 2 rînduri se tînguesce Gallib despre modul cum Ruşii au înţeles armistiţiul. Turcii au evacuat Valachia, iar Muscalii continueză a administra ţera, si au reintrat în Bucuresci, la cererea câtor-va boerî de al Iul lpsilante, ocupă Craiova (prin generalul Isaef) şi adună provisiunî cu gând să petrecă iarna în Principate (2). Negociările dintre Rusia şi Turcia nu mergeau bine. Candidaţii la domnie nu încetau şi ei a stărui pe lângă puterile clileî în favorea lor. Aşa Alexandru Suţu scrie către împăratul Napoleon, implorându-i protecţiunea acum când sorta Turciei are să se hotărască de împăratul Franciei (3). (1) De peste Nistru, căci în oştea din ţeră erau şi Români, Şerbi şi Greci. La division russe occupe l’île d’Ostroff et la gauche du Danube, dans la Petite Valachie, â l’exception du voisinage de Widin. Les bandes du Prince Ipsilanti et les Grecs, ainsi que quelques Serviens qui ont suivi les Russes, sont compris dans cette division qui, jusqu’â ce moment; na pas d’ordres de se retirer. (JIurm. pag. 454, supl. /, voi. 11). (2) Yecjî Hurm. II, supl. I. Sire, (3) Roustchouck, le 19 7-bre (n. st.) 1807. Les travaux glorieux de V. Majeste Imperiale et Royale ont epuise l’ad-miration de tout le monde? ISTORIA ROMÂNILOR 665 * Turcia simţia nevoie să grăbescă intrarea Domnitorilor Suţu şi Calimah în ţările lor respective. După condiţiunile armistiţiului acesta urma să se potă face din momentul numireî plenipotenţiarilor pentru congres. Porta se grăbi a numi pre al seu* deşi era la Paris, în persona luî Muhib-Effendi şi atunci ceru Generalului Sebastiani, să mijloeescă în favorea mergereî la scaunele lor a (Jişilor Domnitori (1). Qu’elle me permette de lui offrir mes liommages et mes telicitations res-pectueuses et de me recommander de nouveau ă ses bontes paternelles, dans ce moment ou son sublime genie va fixer les destinees de l’Empire du Croissant. Je suis, avec le respect le plus profond, de V. M. I. et R. les tres-humble et tres-obeissant serviteur. Signe, Alexandre Sutzo. A. Suţu mai face, cinste şi luî Champagny în o scrisore pe lângă care alătură pe a sa către Napoleon. Le 1-er Octobre 1807. (1) L’armistice condu en dernier lieu entre la S. Porte et la Cour de Russie, porte explicitement hevacuation des Principautes de Valachie et de Mol-davie, par les troupes russes et 1a. non entree des Vaivodes (ou hospodars) dans ces Principautes, jusqu’â la nomination des Plenipotentiaires pour la negociation de la paix. Mais ii importe que les Vaivodes ne tardent point a etre introduits dans les deux Principautes, et deja Mouhib-Effendi, qui est adu a Paris, a ete nomme Plenipotentiaire. II est donc evident que le terme fixe pour l’introduction des Vaivodes est echu. 11 n’est fait au-cune mention de chose quelconque qui ait trăit au rassemblement des Plenipotentiaires dans les conditions et articles de Tarmistice, tandis que la nomination des Plenipotentiaires y est formellement exprimee. Or, la S. Porte ayant nomme le sien, S. H. demande expressement â la Cour de France qui est mediatrice, que les Vaivodes entrent immediatement et sans eprouver aucune difficulte â cet egard, dans la Valachie et dans la Moldavie, et qu’ils s’y occupent de Tadministration des affaires du Gou-vernement. C’est donc pour que le tres-illustre general Sebastiani, ambassadeur de France, notre ami, ecrive et expose dans le plus grand detail de la part de S. H. la dite demande â S. M. l’Auguste l’Empereur de France, et â Mr. Guilleminot, agent francais, qui, en sa qualite de plenipotentiaire me-diateur, avait ete present â la conclusion de l’armistice â Routschuck et s’y trouve encore aujourd’hui; c’est, disons-nous, â cette fin, que la pre-sente note a ete dressee, mise au net et oficiellement remise au dit General Ambassadeur, notre ami, le 28 de la lune de Redjeb, an de l’Hegire 1222. Traduit par Buf fin. 666 V. A. URECHIĂ Venirea în fruntea armatei de la Dunăre a lui Prozorovski dă pe faţă în mod mai franc hotărîrea Rusiei, de a nu ţine semă de armistiţiu în condiţiunile admise de Meyndorff, Prinţul Prozorovski la 21 Octombre, din Focşani, adreseză generalului Sebastiani o notă, prin care declară, că nici o dată împăratul Rusiei nu va putea accepta articolele din armistiţiu semnate de Lascaroff, cari nu corespund cu demnitatea imperiului şi au fost semnate de Meyendorff fără să fie avut împuternicirea cuvenită. Din acestă notă resultâ limpede alte vederi decât armistiţiul şi pacea cu orî-ce preţ. Prozorovski trămise pre Meyndorff în Basarabia, fiind disgraţiat împreună cu Laskaroff din causa subscriere! armistiţiului. Şi din acesta se vede, că Prozorovski era însărcinat să urmărescă altă directivă politică, decât a lui Meyndorff şi Laskaroff. La scrisorea amintită mai sus a lui Prozorovski către Sebastiani, acesta răspunde, că Porta a vedut cu surprindere şi regret, că Curtea Rusiei na voit să ratifice armistiţiul şi n’a evacuat încă Principatele, după angajamentele luate faţă cu colonelul Guilleminot, conform stipulaţiunilor tratatului de la Tilsit. A reveni asupra acelor angajamente este a ofensa Francia. Turcia va executa în totul, ba şi mai mult decât ceea la care s’a angajat. Sebastiani cere în numele Franciei — putere mediatore— ca Rusia să evacueze îndată Principatele (1). Principii Suţu şi Calimah aşteptau mereu la Rusciuc, ca pacea să le per mită a intra în ţera respectivă; spre a domni, pe când în Constantinopol un curent contra Franciei câştiga teren. Ilalet Efendi, în Divanul Porţei, scrie Sebastiani, în 18 Noembre 1807, guvernului său, declamă contra Franciei, designând pre Napoleon, că e gata a invade Turcia şi dă, ca o probă neinfrîntă a aserţiuneî sale, presenţa Ruşilor în Valahia şi Moldova, (dl ne cesse de repeter que Ies Russes ne restent dans ces Provinces que par la volonte de la France et pour l’execution de projets ulterieurs.» Halet Efendi, care fusese în Francia şi grăisă adese cu Napoleon, făcu mare impresiune în Constantinopol cu vorbele lui, ales asupra fanatismului ulemalelor şi a ianicerilor. Ura acestuia contra Grecilor e .mare şi a făcut să cadă capul dragomanului Suţu, pentru că era devotat Franciei... Toţi Suţescii cad în disgraţia lui... Moruzi află acum în acest personagiu turc un nou protector (2) graţie (1) Vecjjî Hunii. loc. citat. pag. 481. (2) Moruzi căută a se împăca şi cu Francia. Vecji raportul despre conversaţia cu Moruzi în voi. II, supl. I, Ilurm. pag. 488—489. ISTORIA ROMÂNILOR 667 sumei forte importante ce î dede. Sebastiani crede chiar, că Englezii l’au fost cumpărat. Intre aceste Ruşii se întăriaii în Principate. Langeron (1) afirmă că la începutul anului 1808 eraîi 80.000 de Muscali în ţările române, în loc de a le fi evacuat (2). * Ceva nelămurit pare că era în purtarea Franciei. Sebastiani numai este nemulţămit de acesta şi nu scie să-şî explice necorectitudinea luî Napoleon şi-şî exprimă mirarea sa către guvernul frances, în N-bre 1807 (3). * Prozorovski câştigă timp. In 14 Noembre 1807, el declară, din Iaşi, categoric generalului Sebastiani, că împăratul Rusiei refusă a ratifica armistiţiul, pe motivul slab, că după mortea luî Michelson, care singur era autorizat a-1 ratifica, Generalul Meyendorf şi-a permis Iară să fie învestit de puteri, să procedă, din propria sa autoritate privată, la ratificarea armistiţiului. D’aceea M. S. împăratul la depărtat din slujbă şi a esilat şi pre Lascaroff la moşiile sale. Prozorovski, adaugă însă strania promisiune, că totuşi treva de arme nu va fi călcată până la încheerea păceî (4). In tot caşul iarna supravenită nu este proprie a permite Ruşilor să-şî urmărescă esecuţiunea planurilor lor, ci îî obligă să le amâne până la primă-vera, păstrând de-ocam-dată guvernul ţărilor române şi întreţinând în aparenţă raporturî bune cu paşalele din Widin şi din Rusciuc. De şi iarna sosia cu paşi marî (era începutul luî Noembre 1807), Prozorovski, cu o activitate surprindetore pentru ceî 80 de ani aî săi, inspecta tote trupele respândite de-alungul ţărilor române. Meriage, din Vidin, scrie Ministerului frances, în 10 Noembre 1807, că Prozorovski era aşteptat la Calafat, avend a vizita Oltenia. Acestă călătorie până la Calafat şi la hotarul Serbiei nu se realiză, căci Prozorovski se opri la Craiova, pote din causa ierniî sosite. (1) Corniţele de Langeron era locotenent general în 1808 şi avea cartierul general la Frumoasa, adecă la Cahul, unde comanda o armată de 12 batalione cu 12 tunuri de calibru 12 şi 3 regimente de cazaci. In acelaşi timp la Iaşi comanda locotenentul general Principele Ghica 7 batalione, cu 12 tunuri de don, şi 6 regimente de cazaci. (2) Vecii Doc. DCXXXV, General Sebastiani crede că Ruşii departe de a eşi din Principate, aii de scop să trecă iar Dunărea. Turcii sunt cu atât mai îngrijiţi, că li se spune că Ruşii fac acesta înţeleşi cu Francia. (3) Vedî Hurm. Voi. şi locul citat. (4) Ilurm. Voi. II, supl. I, pag. 485, 486. 668 V. A. UBECHIĂ Intre aceste sgomotul despre înţelegerea Rusiei cu Napoleon, ca Principatele să rămână Muscalilor, se înmulţesc. Personele cari sosiră în Vidin din Paris, împreună cu Ministrul Emini Efendi, scrie Meriage în 16 N*bre, aii acreditat sgomotele relative la Principate (1). Pe când Moruzescii lucreză energic ‘la Constantinople în favorea lorf Suţu şi Calimah din Bucurescî sunt forte îngrijaţî şi caută să afle de la Meriage, de este seu nu ceva adevărat în asemenea sgomote? Dar ce le pute spune Meriage, când nici Sebastiani nu scia încă nimic! însuşi Se-bastiani scrie, cum văzurăm, Ministrului Champagny (18 Noembre 1807) tânguindu-se contra luî Halet-Effendi, că acesta «declame contre Vamhition de la France» şi că arătă pro împăratul Napoleon, că este gata a invade Turcia net il donne comme mie preuve irrefragable de son assertion, la presence des Eusses en Valachie et en Moldavie....» * Cum că o înţelegere există între Curtea de la Tuillerie şi cea de la Neva, e lucru acum cunoscut. Am văciut cum Francia trămise ambasador la Pe-tersburg pre Caulincourt. Turcia doria şi nu cerea acum alta, decât ca Rusia să se ţină de armistiţiu şi că Moldova şi Valahia să i se reîntorcă. Acestă dorinţă o comunică lui Champagny, Generalul Sebastiani la 3 Ianuarie 1808 (2). Iarna, 1807/8 se petrecu la Iaşi şi Bucurescî în «festins et bals», pe când trupe rusescî înaintau mereu către Dunăre, unde se aşedau fără să întîm pine cea maî mică împotrivire de la Turci, cari se ţineau de un armistiţiu ce Rusia, vedurăm, declarase că nu-1 primesce. Boeriî din Bucurescî, la îndemnul luî Filipescu C. se apropiau de Vodă Suţu. Meriage spune acesta guvernuluî frances, încă în 23 Noembre 1807 (3). Francia, împăcată la Tilsit cu Ruşiî, îşî retrimesese consulii în Principate. Lamare, din Bucurescî,, în raporturile sale către Champagny nu se (1) Hurm. pag, 482 supl. I, Voi. II. (2) Les drogmans Grecs de ce Ministre ont debite ici des propos in-quietants pour les Turcs, et dont il resulterait, que la Valachie et la Moldavie resteraient entre les mains de la Russie Les agents des Princes Sutzo et Callimaki, auxquels ils ont dit ces nouvelles, sont venus me te-moigner leur inquietude et me demander des renseignements. Je les ai rassures en leur observant la parfaite ignorance de ces drogmans, sur les resultats de negociations politiques et sur les desseins de S. M. Les Princes Sutzo et Callimaki sont toujours â Roustchiuck, attendant que la paix leur permette de se rendre aux postes qui leur sont assignes. (3) Pag. 487, supl. I, voi. Ii. Les Boyards valaques ont commence de s’aboucher secretement avec le Prince Sutzo, et lui ont envoye quelques fonds pour sa depense â Rustchiuk, ou se trouve aussi le Prince Callimaki, hospodar de Moldavie. ISTORIA ROMÂNILOR 669 pare, ce-î drept, informat de secretele înţelegeri ale lui Napoleon cu Muscalii, dar nici se revoltă ca Sebastiani contra împotrivirii Ruşilor de a a-bandona Principatele. Intr’o scrisore a sa, din 11 Ianuarie, 1808, Lamare vestea, că la Bucurescî se lăţise vorba de sosirea curîndă a împăratului Alexandru şi că acestă veste «a 'cause ici une grande joieparmi certaines gens», dar în urmă acestă veste fu desminţită de oficerii ruşi. In 14 Ianuarie 1808, Champagny începe a destăinui în cât-va situaţiunea însărcinând din partea luî Napoleon pre generalul Sebastiani, să afle ce ar face Turcia, (1) decă Ruşii ar conserva Principatele? Face-va ea resboiii? Este în stare să readune o nouă oste? Sebastiani tot nu pricepu, ori nu voi a pricepe că la Paris, Turcia este abandonată. El declarase Divanului, că Napoleon va împedica pre Muscali de la pretenţiuni ccprejudiciables sur la Moldavie et la Valachie.» Asemenea declarare era negreşit neconformă cu faptele. Turcia înţelese, că trebue să se prepare de un nou resboiu (2). Acesta mai ales, după ce, în 22 Ianuarie 1808, Champagny dete luî Sebastiani instrucţiuni cât privesce negociaţiunile de pace. Din acele instrucţiuni se vedu că Francia abandonă pre Turcia la voia Rusiei, sub pretext că, ca mediator, Napoleon ane peut avoir la pretention ni le droit de regler entre les deux puissances leurs conditions de paix>.> şi că «il paratt necessaire, que les negociateurs des deux puissances belligerantes (Rusia şi Turcia) discutent eux memes leurs pre-tentions et leurs interebs» (3). ~ * Revoluţiunea supravenită la Constantinopole în 1807 şi care aduse detronarea luî Selim III şi revenirea la tron a luî Mustafa al IV-lea era de natură a areta, că Francia a perdut din nou terenul politic în Constantinopole. Selim operase reforme în armată după planurile luî Sebastiani. Armata îl răsturnă din causa reformelor. Pote că şi asemenea revoltă a împins pre Napoleon să abandone pre Turcia. Decă avenimentul la tron a luî Mustafa IV se păruse un moment că va aduce deslipirea Turciei de politica francesă, acestă nu se întîmplă. Familia Suţu îşî atribue meritul d’a fi menţinut pre Mustafa în relaţiunî cu Sebastiani. Partida rusescă din Constantinopol, între care şi familiile Moruzi şi Ipsilanti, puneau grele pedicî familiei Suţu, ba chiar, în Sep- (1) Hurm. pag. 493, supl. 1, voi. II. (2) Meriage, din Vidin în 4 Febr. 1808, în notă către Champagny. Hurm. voi. II, supl. I. (3) Ilurm. voi. II, supl. I, pag. 495. 670 V. A. URECIH tembre 1807, isbutiră să facă a cădea capul Dragomanului Alecu Suţu, a-cuzat că întreţine relaţiun! secrete cu Napoleon (1). Pipăită de Sebastiani despre intenţiunile sale, Porta respinge, cu riscul de a peri, orî-ce pace ar ave de scop deslipirea de la ea a Principatelor. Acesta vestesce Sebastiani luî Champagny, în 18 Februarie 1808. Sebastiani crede, că atrăgând atenţiunea guvernului seu asupra deci-siuneî Turciei, va provoca un revirement în favorea acestei ţări. La 5 Martie 1808, Sebastiani repetă aceeaşi informaţiune către Chain-pagny (2). * Oştile rusesc! luară până în primăveră posiţiunî strategice şi erau gata de a intra în campanie. Ipsilanti spera .mal mult decât orî-când să revină la tron, maî ales că Caimacamul seu Samurcaş, din Craiova, şi alţi boeri din partida rusescă fuseseră decoraţi de împărat. Intrigile lu! Miloradovicî, influenţat de C. Filipescu, dar maî ales cu scop d’a semnala intenţiunea Rusie! d’a alipi direct ţările române la sine, adusa nota Feldmareşaluluî Principe Prozorovski către Divanurile ţărilor române, din 23 Martie, 1808 Prin acest act se vestesce ţărilor încetarea domnie! luî Ipsilante şi trime-rea luî la Moscova. In fruntea guvernului ţărilor se pune ca preşedinte Divanurilor pre «tainic sovetnic Cuşnicov.» Acesta deja la 17 Februarie, sosise în laş! (3). In luna Maiu 1808, Sebastiani se absenteză din Constantinopol sub pretext de a negocia la Iaşi, pe lângă feldmareşalul Prozorovski, trecerea prin ţările române a nisce bumbac de Smirna, destinat a fi trămis pe uscat în Francia. La 5 Maiu generalul Sebastiani era în Bucurescî. Un act de consignat este următorul: Austria convinge pre Turcia, (4) în eursul luneî Martie 1808, să cedeze către ea cetatea Orşova-Nouă, sub cuvînt că acestă cetate n’a aparţinut nici o dată Valahieî şi că avend’o Austria se va putea opri împreunarea forţelor rusesc! cu ale Şerbilor luî Cerni George (5). Generalul Sebastiani nu se întorce la postul său în Constantinopol. Cum el singur maî întreţinea acolo speranţele că Francia nu va abandona pre Turcia, plecarea luî fu semnalul unei adevărate panice. (1) Vedî scrisorea lungă ce Mihaiu Mânu adreseza lu! Napoleon, din Constantinopol, la 5 Februarie 1808, în favorea familie! Suţu. Hurm. supl. I, voi. II, pag. 496, 497, 498, 499. (2) Hurm. II, supl. I, pag. 502. (3) Condica luî Naum, pag. 76, No. 322 de la Academie. (4) Şi cu tote acestea adevăraţi! resculatorî prim! a! şerbilor fură Austriaciî. Meriage în un raport al său către Champagni, în 20 Aprilie 1808. (5) Veci! jurnalul german din Baireuth, de la 28 Martie 1808. ISTORIA ROMÂNILOR 671 La panică succede o decisiune resboinică. Meriage, în raportul şeii către Champagny, din 14 Iulie 1808, spune, că «immediatement apres le depart du general Sebastiani de Constantinople, un firman expedie dans Ies provinces avait appele au câmp du vizir tous Ies Zaims, militaires possedant fiefs a charge de marcher ă la guerre.» La Iulie începură a sosi trupe turcesc! din Asia la Rusciue şi ((Jiee Meriage în raportul seu de la 27 Iulie 1808 către Champagny) Turci! au stabilit tabără la Daia, în faţa tabere! rusesc! de la Călugărenî, la 2 leghe depărtare. Acum tote sgom oţele publice «sont ă la guerre. On fait cir cuier en Turquie une foule de nouvelles renani des pays autrichiens, de Valachie et de Şalonique, tendant ă persuader aux Turcs, que Ies Francais Ies trompent. On ajoute qu’une coalition nouvelle va se former contre S. M. 1. et R. (Napoleon) et que si Ies Turcs veulent abandonner Valliance frangaise, on leur rendra de suite Ies provinces en-vahies et la paix (1). Rusia nu încetă d’a intriga ca să înlăture, în orî-ce cas, mediaţiunea Francieî, şi prin agenţi! se! secreţi, Popov Sebastian şi Manuc, care ţine venitul ocnelor în Valahia, se făcură tainice tratative pe lângă Mustafa Paşa. Acesta, sub influenţa Rusiei, ajunse la finele luî Iulie 1808, mare vizir şi manifestă dorinţe de pace cu Rusia (2). Ruşi! mergeau şi maî departe. Ei îndemnau pre noul vizir Mustafa să restorne pre Sultan şi să se proclame el, căcî Rusia îl va recunosce, nm maî dînsul să abandone Rusie! ţerile române (3). De ambele părţi însă se pregătesc de resboiu. Mustafa Paşa nu se pare — o dată ajuns vizir — decis a ceda Principatele. Acesta o spune JIubsch ministrul Danemarceî, în un act al seu, din 17 August 1808 (4). Acelaşi, lucru spune şi Latour-Maubourg către Champagny, în 25 August 1808 (5). Cu tote aceste resboiul nu isbucnesce nicî de o parte nici de alta. Con-scrierea uneî armate în Francia, de 160.000 recruţî, la 4 Septembre, cum şi tratatul dintre Francia şi Prusia de la 6 Septembre, fură de natură a nu precipita evenimentele la Dunăre. Apoî cele supravenite la Constantinopole, la începutul luî August (stil noii) opresc pre Turc! de a începe resboiul. Acolo Baraictar-Paşa, amic al detronatului Selim al III cercă a resturnâ pre Mustafa IV şi a readuce pre Selim. Mustafa IV ucide pre unchiul şeii fi) Hum. pag. 517. supl. I, voi. II. (2) VecJI Huni. II, supl. I, Doc. DCLXXV, pag. 519. (3) Hum. II, supl. I, pag. 521. (4) Hurm. Supl. I, voi. II; Doc. DCLXXVI. (5) Vecii Hum. II, supl. I, Docum. DCLXXVT1I. 672 V. A. URECHI Selim în Seraiu, unde era relegat. Atunci Baraictar-Paşa detroneză pre Mustafa şi înalţă pre fratele aceluia, pre Mahmud II, care şi el ucide pre Mustafa IV şi tace vizir pre Baraictar-Paşa, la finea lui Iulie st. n. 1808. Asemenea revoluţiunî, nu erau însă proprii a întări pre Turcia. Napoleon mai mult ca orî şi când simte, că nu pote a se folosi de serviciile Porţeî. Am veijut la cap. din urmă întrevederea luî Napoleon cu împeratul Alexandru la Erfurt, în Septembre. Acesta dă mână liberă Francieî, spre a se ocupa de resboiul Spaniei, iar Rusiei d’aşî consacra cucerirea Finlandei şi de a continua să ocupe Principatele, gata a le disputa Turciei cu armele a mână. In urma întrevedere! de la Erfurt, Turcia se crede perdută. Scrie despre spiritul public din Turcia, Latour Mauburg către Champagny, în 29 Octombrie 1808 (st. nou), că: Les turcs ont perdu par degres la confiance qiCils avaient en nous (în Francesi).... L’union de la France et de la Rassie est regardee par les Turcs, comme le malheur le plus grand qu'ils atent ă redouter. Aujourdliui que cette intimite fatale est etablie.... le signe de leur ruine leur paraţi certaine (1). In adever, în urma întrevedere! luî Napoleon cu Alexandru al Rusie! la Er' furt, Champagny dă pe faţă către Latour Maubourg, decisiunea Franţeî de a nu împedica pre Rusia de a anexa Principatele. Sub-cuvînt că anarchia domnesce în Constantinopole, împeratul rusesc, declară, că este cu neputinţă să evacueze Principatele şi le-ar expune la resbunărî groznice din partea Turcilor şi apoi şi poporul din aceste ţerî cere însuşi anexarea lu! la Rusia. Latour Maubourg dice, că Franţa n’a consimţit la acesta în conferinţe şi că probabil aceste cestiun! nu se vor decide decât la pacea generală, dar că e de aşteptat, că Turcia nu va putea obţine alte condiţiunî de pace mai favorabile. «Faceţi să înţelegă guvernul turcesc», dice. ministrul relaţiunilor externe al luî Napoleon către Latour Maubourg în acestă-şî notă, ce analisam, «că Imperiul otoman nu va perde în realitate nimic, nu va fi slăbit prin perderea Moldove! şi a Valahieî, de unde nu adună armate şi de la care nu primesce decât un mic subsidiu anual. Şi apoî Porta n’a putut conta nici odată pe fidelitatea lor şi va dobândi o limită naturală maî uşor de păzit, căci Turcia începe cu adeverat la Dunărea........» Mi- nistrul relaţiunilor străine termină, îndemnând pre representantul Franţeî din Constantinopole Latour Maubourg, să caute tote mijlocele proprii de a îndupleca pre Turcia să cedeze Principatele: «voila le but!» (2). (1) Ilurm, pag. 523, voi. II, supl. I. (2) Ilurm. II, supl. I, p. 523. ISTORIA ROMÂNILOR 673 CAP. XXXIII. Evenimentele din Principate. Congresul de la Iaşi. Negocieri diverse. Iarăşi rsboiu. In Principate, nimeni nu se îndoia că răsboiul va începe în curînd şi spaima era mai grozavă în judeţele vecine cu Dunărea. Acestă spaimă mo-tiveză următorul manifest de la 20 Septembre 1808: «Publicaţiunile ce s’aG făcut Ia opt judeţe, cari sunt cu marginea spre Dunăre, să nu aibă nici o frică despre vecini: De la întâiul Divan. Vouă pârcălabilor şi tuturor locuitorilor de pe la satele ot sud.... sănătate şi tot binele ve poftim de la Milostivul Dumnedeu, fiind-că Divanul a luat însciinţare, că unii din cei fără de minte, cari sunt iubitori de turburări şi răsvrătiri şi obicinuesc să vorbescă minciuni, au presărat prin sate vorbe ne-adevărate despre partea vecinilor de peste Dunăre, de cari v’au intrat în inimile vostre grijă de spaimă şi frică şi nu ve căutaţi de lucrul pămîn-tului şi de strînsura bucatelor celor trebuinciose peste an, pentru hrana vostră şi a dobitocelor vostre; de aceea dar, iată nu lipsim într’adins a ve scrie şi a ve încredinţa, cu totă adeverirea, că vorbele acelea ce au presărat peste voi acei fără de minte omeni, sunt tote bârfeli mincinose şi neadevărate, la care nici o credinţă să nu daţi, ci lepădând voi ori-ce grijă de spaimă şi de frică veţi fi avend în inimile vostre, să staţi pe loc fără nici o grijă, să ve căutaţi de arătura şi de semănătura cea de acum de cu tomnă, să ye faceţi strînsura cea trebuinciosă peste an a vostră şi a do-bitocelor vostre, că iată părintesce vă încredinţăm, asupra sufletelor nostre, că nu veţi petrece nici un rău despre partea vecină de peste Dunăre, ci veţi avea totă liniştea şi odihna vostră, şi fiţi sănătoşi.»—1808, Septembre 20(1). Cu tote pregătirile dintr’o parte şi din alta, cei 60.000 oşteni ai Rusiei nu începură resboiul, după întrevederea pe la Erfurt, căci stagiunea era prea înaintată, ci luară cantonamentele de iarnă. Pentru ca să împedice pre Turci a se mişca ei în timpul iernii, Prozorovski fu autorisat de împăratul Alexandru, să începă negociaţiuni de pace directe, şi să se adune congresul pentru pace la Iaşi. Aceste tratative sunt din Noembre 1808. Acestă reîncepere de negociaţiuni directe, este vestită lui Latour Maubourg de către Champagny, în 2 Noembre 1808, dovadă că se face lucrul cu soirea şi învoirea luî Napoleon (2). (1) Cod. LV, fila 141. (2) Supl. I, voi. II, pag. 529 şi 530. r. A. Urechiit, — Istoria Romanilor. 43 674 V. A. URECH1Ă Asemenea stare de lucruri începe a îngriji pre Greci ele la olaltă, căci decă Principatele vor remâne Ruşilor s’a sfîrşit cu câştigul lor ca Domni!.. Atunci Moruzesciî cari ţineau cu Rusia, încep a coqueta pe lângă Francia, ca şi Suţesciî. Prin un agent al lor le Sieur Gliijca, Moruzesciî lucreză, cercă a lucra în favorea lor (1). In decursul ierneî 1808/9 Prozorovski, care desfiinţase oştea lui Ipsilanti, ordonă să se reînfiinţeze câte-va mii de panduri români. Acum acesta oste nu maî avea să lucreze în favorea ţeriî, ci după ordinele rusescî, deci nu mai era periculosă reînfiinţarea acestei oştiri! Intre acestea, atât se agraveză situaţiunea Turcilor, în cât pînă şi opti* mistui Meriage, scrie lui Champagny în 14 Octombre 1808, din Craiova, că Turcia nu pote spera victorii şi că la Iaşi se va deschide congresul de pace cu Rusia între Prozorowski şi Reis Etendi în personă. Congresul nou urmeză aşa dar a se aduna la Iaşi. Turcii, cu totă reua lor situaţiune sunt irevocabil decişi a nu ceda Principatele şi a nu consimţi la independenţa Serbiei. De altă parte nici Muscalii nu se par ho-tărîţî a renunţa la pretenţia lor, în vreme ce Galib-Efendi, Reis-Efendi plecă la Bucurescî cu însărcinarea de a trata de pace cu plenipotenţiarii ruşi, anume generalul Miloradovicî, comandantul din Bucurescî, generalul Harting, senatorul Kuşnicow preşedintele Divanurilor românescî şi Besak. Pe lângă plenipotenţiariî turcî se maî afla şi dragomanul Dumitrache Moruz şi o suită de 300 persone. Moruz e considerat de Latour-Maubourg ca cel maî mare neamic al Franţeî (2). Numirea luî Demetru Moruzi (3) ca dragoman la congresul de pace de la laşî, descurajază pre Suţu Alexandru. EI adreseză luî Champagny, în 30 Noombre 1808, o scrisore în care îşî manifestă asemenea descuragiare. Moruzi nu era numai de Rusia bine vedut, ci şi de Anglia. Meriage scrie, în 30 Noembre 1808, ministrului de externe frances, despre numirea luî Moruzi ca dragoman, cele următore: «Une nomination qui vient d’avoir lieu indique dans quel sens la politique du Divan veut marcher. Cette nomination est celle du Prince D. Moruzi comme Drogman de la Porte. Deme-trius etait un des conseillers du ministere ottoman, au commencement de la guerre avec la Russie... Les Moruzi passent pour etre entierement du parti anglais.» Cum sciaii de bine fanarioţii înşela tote puterile asupra sentimentelor lor! Anglia se agită, ea promite Turcilor, ca să ’î rumpă definitiv de Napo (!) Supl. I, voi. II, pag. 527 -528. (2) Vedî llurm. supl. I, voi. II, pag. 535. (3) Vecjî pag. 532, Doc. DOXCV. ISTORIA ROMÂNILOR 675 leon, să tacă pre Ruşi a le restitui Valahia şi Moldova, orî de unde nu, că Anglia va trămite o flotă şi va relua Crimea de la Muscali (1). Pe când se pregăteau plenipotenţiarii turci a veni la Iaşi la congres, Ruşii isbutiră a maî da de furcă Divanului turcesc, împingând şi încurajând rebeliunea a câtor-va paşale, între cari cel de la Rusciuc şi Pehlivan aga de la Ismail. Porta se vetju silită, la finea luî Ianuarie 1809, să recunoscă, prin firman în paşalîcul seu pre rebelul din Rusciuc Hussein-Efendi, carele schimba presenturî cu Prozorovski, prin Kirico consul rusesc din Bucuresci, dice Meriage, în scrisorea luî din Craiova, către Champagny, din 28 Ian. 1809. Plenipotenţiarii turcî veniau la congres forte negrăbiţî. De ce? Se spera la Constantinopole în o schimbare a politicei luî Napoleon, după ce va fi terminat resboiul din Spania, în urma marşuluî victorios al armatei franeese asupra Madridului, şi a intrăreî luî în 4 Decembre acolo, apoî a diverselor victoriî în urma cărora Imperatul Napoleon plecase din Madrid în 22 Oc-tombre, 1808. Latour Maubtmrg scrie luî Champagny, în 29 Ianuarie 1808, în acest sens şi adaoge, că Moruzesciî intrigă încă energic contra Francieî şi că de aceea plenipotenţiarii turcî nu se prea grăbesc să mergă la Congres (2). * La începutul anuluî 1809, Valachia dădea câte 4.000 galbeni, pe lună, luî Miloradovicî, din venitul ţereî, pentru urmărirea intereselor creştine contra Turciei. Pentru a se putea aduna aceşti bani, se puse o dare mare de 30 leî pe casă, dice Meriage. Prozorovski activeză acum campania contra Mitropolitului, ordonându-î să înceteze de a avea vre-o corespondenţă cu patriarhul grecesc din Con-stantinopol (3). Numaî în 2 Februarie 1809 (st. n.) trecură prin Vidin spre Valachia plenipotenţiarii turcî cu o suită care făcea în total 250 persone şi 80 cai de călărie. Plenipotenţiarii turcî Reis-Efendi (cu o suită de 80 omenî), Bei. licci-Efendi, personagiu ministerial, cu 35 omeni, Mollah-Effendi, cjis Pre înveţatul membru de la Ulema, cu 50 omenî, apoî Dragomanul D. Moruzi cu 45 omenî şi un călău urmat şi el de 20 valeţî, total 250 omenî, vestesc generalului rus, comandând în Valahia, că sosesc şi cer, să li se trămite 12 butce, 9 ordinare şi 39 care. Generalul muscal ne avend deslegare, a expediat de 10 dile trei curieri (1) Supl. I, voi. II, pag. 535. (2) Ilurm. 11, supl. I, pag. 536—537. (3) Meriage către Champagny, din Vidin 13 Ianuarie 1809. 676 V. A. tfRECHΠla Iaşi să iea deslegare şi a diis plenipotenţiarilor turci, să nu trecă Dunărea până ce nu se vor fi întors curierii de la Iaşi, cu ordinele lui Pro-zorovski (1). * In 3 Februarie 1809, Latour Maubourg arată lui Champagny, care este hotărîrea Porţeî, acea de a nu ceda Principatele şi cum Franţa şi amba-sadorele eî şi-au perdut trecerea la Portă, pentru că au sfătuit’o să cedeze şi cum, din contră, aii câştigat influenţă mare Moruzi şi Englezii promiţând a negocia la Iaşi în sensul vederilor el. Cu tote acestea ambasadorii turci vădend întârdierea curierilor din Iaşi, merseră la Craiova unde fură primiţi de generalul muscal şi de Divanul local. In gasdă la Samurcaş, fostul Caimacam al luî Ipsilanti, fu dat dragomanul Moruzi. Sunt interesante raporturile luî Meriage din Craiova, către ministrul Champagny, din luna luî Februarie 1809, aducend conversaţiunile luî cu Moruzi, atât despre familia Moruzi, cât şi despre vederile Divanului în privinţa Francieî. Din una din aceste corespondenţe, ce se pot consulta în Hurmuzache, se vede că generalul rus din Craiova nu permise boierilor munteni să dea vizită plenipotenţiarilor turcî. * La Craiova sosiţî aceştia, Reis-Efendi ameninţă, că decă până la 14 Februarie stil nou, nu va sosi răspunsul de la Prozorovski, ambasada se va reîntorce spre Vidin. In 13 Februarie, sosi din Iaşî Principele Mencicoff adjutant al mareşalului. Era însoţit de un grec dragoman. Acest oficer ave ordine să invite pre ambasadori a adăsta, orî unde-î va întîlni, sosirea ofi-cerilor superiori ruşî destinaţi a î acompania. Aceştia sosiră la 15 Februarie şi fură următorii: Colonel Hitrovo adjutant al împăratului Rusiei, ginere luî Cutuzof şi impiegat pe lângă acest general la Iaşi; Colonelul Cuşnicov fratele preşedintelui Divanurilor ţărilor române; Locot. colonel Uciacov şi vre-o 5—6 oficerî de stat major. Hitrov primi 3.000 # pentru spesele călătoriei ambasadei din 20.000 # destinaţi de împăratul rusesc pentru acestă misiune. Hitrov ave ordin să lungescă mult drumul, în cât să nu ajungă la Iaşi, decât peste vre-o două săptămâni. De ce ? pentru că Rusia ţinea să câştige aceste dile pentru ultimele preparative de răsboiu în primă-veră, hotărîtă fiind a nu ceda nimic la congresul de la laşî, aşa că resboiul era inevitabil. Ambasada turcesscă călători de la Craiova prin Bucuresci spre Iaşi (2). (1) Iiurm. supl I, voi. II, p. 537. (2) Pentru trebuinţa plenipotenţiarilor li sa dat din Bucuresci carete şi butci, luate unele de pe la Monăstîrî, altele de la boeri şi neguţătorii încă ISTORIA ROMÂNILOR 677 La Erfurt Napoleon stipulase, cum am vă