|:T SfJSt ir-’ ~ ISTORIA ROMÂNILORO CURSU FACl’TU LA FACULTATEA DE LITEKE DIN BUCURESCI, DUPE DOCUMENTE INEDITE, A DE ! D. Profesoru V. A. URECHIĂ -MEMBRU ACADEMIEI ROMÂNE, MEMBRI CORESPONDINTE ALU ACADEMIE! SPANIOLE, ALU INSTITUT! Li! ETNOGRAFICI DIN PARIS, SI ALl ALTORl DIVERSE- SOCIETĂŢI SI CONGRESE LITERARE ŞI ISTORICE, MEMBRU FUNDATORI: ALl ATENEULUI ROMÂNI, ETC. PUBLICATĂ, SUB DIRECŢIUNEA PROFESORELUI, DE | COHITETULI! DE STUDENŢI II FACIIlTlJEI IE UTERE IIS BUC-URKSCI CompusC DIX DD. G. P.^IOCĂNEL, d-ka PAULINA CIOFLAN, M. DRAGOM1RESCU, P.^LIAD, S, MEHEDINŢI, I, MOLDOVEANU, RĂDULESCU, TEODOR RIGA, j ^ D, IOTŢA AL, VERNESCU CU ILUSTRA TOMUL I 0786-1792) AŢIUNÎ, PORTRETE, VEDERI, PEANURI DE RE3BOILJ ETC. &- TOMUL m ALg SERIEI 1774-18CG BUCURESCI TIPOGRAFIA. ,.GUTENBERG“ JOSEPH GGBL 22, STRADA DOMNKI, 23 ^ 1892. M -—*cş Preţulu în librărie, 15 lei. - In abonamentu, 12 lei s. ffigss ISTORIA ROMÂNILOR SEB1A 1786-1800 ISTORIA ROMÂNILORU CURSt FĂCUTtt la facultatea de litere din blcuresci DUPE DOCUMENTE INEDITE DE D. Profesorii V. A. UREGHIĂ MEMBRU ACADEMIEI ROMÂNE, MEMBRU CORESPONDINTE ALU ACADEMIEI SPANIOLE, ALU INSTITUTULUI ETNOGRAFICI’ DIN PARIS, ŞI ALU ALTOR!) DIVERSE SOCIETĂŢI ŞI CONGRESE LITERARE ŞI ISTORICE, MEMBRU FUNDATORI) ALtî ATENEULUI ROMÂNI) ETC. publicatO SUB DIRECŢIUNEA PROFESORELUI, DE COMTETULU DE STUDENT! AI FACULTATE! DE LITERE DIN BUCURESCL SERIA 1786-1800 TOMUlf III cu numer6se ILUSTRA ŢIUNl, PLANURI de resboiO ETC. BUCURESCI TIPOGRAFIA „GUTENBERG“ JOSEPH GOBL 23, STRADA DOMNEr, 23 1892. fc)o rrţ n u berci I omă n iei si /VI o I cJ o v e i l* AGIXXKKBI *) ISTORIA ROMANILOR!) 1786—1800 I. Ochire retrospectivă. Cu tbtă solemna promisiune dată de Portă prin noul el hatişerif din (1784:1>), vetlurămu, că la 26 Martie 1786 înlocuesce la Domnie Munt6nă, pre Mihaî Sutzu prin Nicolae Mavrogheni, după o domnie atât de scurtă. Şi pentru Moldova promisiunea Portei din 1784 nu valora multă, când, spre a se conforma dorinţei Austriei nemul-ţămită de C. Mavrocordatu, carele nu primise de Consulu Austriei pre ]ţ licevicl, Porta mazili pre acesta şi-lft înlocui cu verulu sen, cu Alex. I. Mavrocordat disu FirarulQ (2). Nu e vorbă, că apropierea cur-ţiloru de Viena cu ace de la Petersburgu înlesnisă Porţel ace prefacere de domnie din Moldova. Ministrului rusescu din Constantinopole, Bulgakoff abandonase resimţimentuluî ministrului Austriei Herbertu pre Domnitorul!! Moldav (3), în interesulu cimentărel alianţei auslro-rusescl. De îndată ce noului Domnu se urcă pe tronului Moldovei, în 10 Februarie 1785, Herbertu îl cere estradarea desertoriloru din Ardeală. Sub acestui nume, amu aretatu că se coprindeu numeroşii scutelnicl (1) Hurm. T. VI. p. 420. (2) „ T. VI. p. 428. (3) Vetjtf Hurm. T. VI. pag. 430. Rn por tulii lui ITerbcrt cătră Kauuitz din 20 Ianuarie 1785. Despre apropierea ambelor curţi vcijî Hurm. T. VI. p. 437. Istoria Românilor ă de V. A. Urechiă, 1* 2 V. A. UrechiĂ al boeriloră şi monastiriloră. Acăstă situaţiune a aşla dişiloră de-sertorl, ne-aă esplicală resistinţa Divanului moldavii, resistinţă care noi n’o put urăm ă pune în complulu unoră sirnţimente naţionale, ori măcar umanitare, ale boerimel! Nu numai Rusia apropietă de Austria, lăsa pre acesta să lucreze în Principate şi la Constantinopole, după interesele el, ci şi ministrul de eslerne ală Franciel ordonase ambasadorelul francesă din Constantinopole, să favoriseze vederile Austriei în Principale. Noul secretarii al lui Alex. Mavrocordat, francesulă d’Hauterive, primesce ordine dela ambasada francesă d’a intra în slrînse relaţiunl cu RaicevicI (1). Austria e mulţămită de noul Domnă. «Acestii principe se pare pre bine intenţionată pentru afacerile nostre, scrie Herbert lui RaicevicI, în 11 Februarie 1785, şi e holărît să ţină bune relaţiunl cu D-ta». Nu mal puţin Herbertă recunosce (2) prin altă notă a sa către RaicevicI, din 2G Februarie 1785, că nu era tocmai vina fostului Domnu în conflictele iscate între curtea Moldavă şi între RaicevicI, şi recomanda acestuia mal multă moderaţiune din partea subalternilor lui (3). Acestă recomandare cu atâta era mal prudentă, cu câtă noulă Domnă era bănuită, că are relaţiunl simpatice cu Prusia. Pregătirile de rSsboiă din partea curţiloră aliate sunt acum cunoscute la Portă. Acum cugetă să se pregătăscă şi ea (4). Abia Bucureştii reluaseră liniştea loră obicinuită, după serbătorile trecere! pe aici spre Austria a soţiei internunţuluî austriacă Herbert (5) şi nu târcliă apoi, vr’o douS luni numai, se lăţesce în Principate vestea, că întărcerea soţiei lui Herbertă în Austria, este semnă neîndoios de resboiulă apropiată, între Austria şi Turcia. Grijă tot mal mare începe a se împrăştie în Bucureşti şi mat apoi în Iaşi. Mavrocordată din Moldova înştiinţată de cele ce se plănuescă la Viena şi Petevs-burg, e totă mal obediente la pretenţiunile lui RaicevicI, aşla ca în ună raportă ală seu cătră Herbert, din 12 Septembre 1785, Rai- (1) Ve^lî Nurrn* T. VI. p. 433 şi 437. (Nota din Februarie 12—178-7.) (2) Hnnnuzaki T. VI. pag, 440. (3) Despre RaicevicI ve»,li biografia lui de B P. Ilasdeu cu titlu : „Studii critice asupra istoriei romane", RucurescI 1804. (4) Yedî llurm. T. VI. p. 448, raportulii lut Abrabam Camondo. (5) Oesj»re .solemna recepjiune la curtea Muntena a sofiei lut Herbert, vodî llurm. T. \ I, p. 445, 440. Veiji vohimulu nostru anteriorii. Istoria Românilor!* cevicî dice că: «per tutti gli affari in generale, io mi trovo molto obligato a questo signor Principe, per li suoi modi oneşti e la facilita nel tratare, che ha usato sin ora» (1). Şi cu tote aceste, Mavrocordat Alex. nu cuteză a împinge concesiunile cătră Austria şi în cesliunea «desertoriloru» până acolo până unde le cerea RaieevicI, căci Vodă se teme să nu nemulţă-măscă boierimea, interesată, cum vedimunu, de aşi păstra scutelnicil. Ca să nu se supere Austria de acesta, Vodă însărcineză pre agentulu sM din Conslantinopole, să mergă la Ilerbert, să cerce a-î explica sladiulft cestiunel şi a-lfi convinge, că Domnitorulu nu pute concede mai multCi. Asia, în 12 Octombre, 1785, Ilerbert primesce pre Kapuchihaia lui Alex. Mavrocordat, care-I aduce asemenea explicări. Ilerbert nu le aprobă, şi în nota lui din 12 Noembre 1785, llerbertti vestesce lui RaicevicI demersulu lui Vodă Moldovenii şi că i-a respunsu, că: «si la cour imperiale est meconlente du Prince sur l’article des de-serleurs, elle poura aisement le faive perrtre, ou disgracier, Ies minislres tures ne deinandanl pas mieux qu’un pretexte, ainsi que je l’ai prouve par l'exemple de son predecesseur, qui au reste n’a pas ăt6 dăposă pendant qu'il se montrait favorable â celle restitution, mais lorqu’il y est devenu contraire.» Amă vedutu că domnia lui Alex. Mavrocordatft (Firarul) a foştii destuii! de anevoiosă şi fără de afacerea desetiorilorii austriac!. O f^mete gre bântui ţera(2) şi incendii groznice apropo nimiciseră laşii. Aii arsă şi curţile domnescl. Vodă se mută apoi în alte case (ale lui Razu) şi trei dile după acea ardu şi aceste. Mal arde şi a treia curte domnescă peste câte-va dile, de nu mal voiai! boeril să închirieze casele lorii pentru Domnie, iar poporulu aplică Iul Alex. Mavrocordat sobriquelulu de Pîrlea-Vodă. Ca să aibă unde locui, Mavrocordat fu silit a reconstrui curtea domnescă (8). De aceste nu se putu însă folosi, căci nu târdiu evenimentele precipitară cătră finit efemera lui domnie. Rine informat, cum vădu- (1) Unim, T. VI. p. 440. (2) Lipsa de pane făcu ca locuitorii lereT bântuită de secete. să reclame la Domnitorii închirierea poverneloriî, ca să mi se mai împuţineze productele. Yeorile i trâmbiţile cu toba şi sarmaciulu după D-lui. Neferii toţi înarmaţi călări cu baiavaculu lorii, câte doi. Beşlega, cu taeâmii curaţii. B> '('sia spă tu i rseă. Lefegii cu stegurile. călări. Vel căpitanii de lefegii cu zapciii soi i buciumul ii. loboşulii, sermaciulu după dînsulu. Scutelnicii spătăresci înarmaţi. Y. A. Urechi! 20 După ce a& intratu în Bucuresci, au venitu — dice Dionisie Eclesi-ărcul— «cu totCL alaiulu la biserica domnescă, întru care i s’au cetitu tnolitva de Mitropolitul^, pentru ridicarea la domnie, după obiceiu» (1). Poteraşiî toţi înarmaţi, călări, cu haine fistichii i albastre i cu moţuri i cu musicanţii loru. Delii călări, toţi înarmaţi, cu suliţe în mâni, cu odobaşii lorii. Seimeni bulucbaşesci înarmaţi toţi, cu haine roşii şi cu moţuri galbene, cu stegulu cel mare, i toba şi sărmaciulii. Căpitanii spătăresci înarmaţi, cu tacâmu curat. Ceaşulu spătărescu, cu Polcovniculii de venătorî. Polcov. de poteră, cu vetafu spătărescu. Polcov. de seimeni, cu Başbuluc Başa. Log. spătărescu, cu căpitanii de menziluri. Vel spătarii, cu podobă după obiceiu. Stegulu cu stegarulii i buciumulu şi lefegii, cu prapore i trâmbiţe, tobă, şi sirmaciii după D-lui. Păhărnicei, cu copii din casă. Vătafu de Păhărnicie, cu vătafii de vist. Apropii ceauşesci, cu apropii vătâşesci. Ceauşulu de apro4i, cu vetafulîi de aprobi. Bresla Portar eseu. Portărei, rendii, pe joşii, cu semnile în mâni. Alii 2-lea Portarii, cu alii 3-lea Portarii. Vel-Portani D-lorii boerî veliţi i alîi doilea, cum se aretâ în osebita foie şi înaintea D-lor: starostea cu neguţitori pămînteni şi cu neguţitorii de cumpanie. Bresla armăsescă Armăşeiî, cu puşcaşii. Alii treilea armaşii, cu alii doilea armaşii Vel armaşii cu poddbă după obiceiu, avendii pre toţi lăutarii Domneseî. Stegurile ţerei i trâmbiţaşi! domneseî, cu unişi muţii nemţi. Tuiurile. Juruk Bairak. Sâcagiî, după orînduelă cu sacale. Salahorii călări, cu beţile în mână. ^ Cai domneseî împodobiţi, trăgându-i comişei câte umilii. gj Al 2-lea comisii RaMm!/ Al 2-lea postelnicii cu capoturi 6 post. cai şi tacâm curat, asemenea. ^ Treti post. treti vist. S » Logof. treti log. Jl" Vtori logof. vtori log. >H » Post. vel pitar. » » Comis. vel Pah. E“l (1) Pag. 167, Tesaiirulu, II. Istoria Romaniloru 21 acostă ceremonie a sacrului se petrece unti faptă caracte-Vodă, care nu scie grecesce, seQ românesce, întrebă de se află Bucurescî vre unii bărbaţii în stare de a face o cuventare româ-născâ. I se recomandă pe unii «dascălu domnescu». Acesta, din Unu ceauşu împerătescfi. Unu capegifi împerătescfi, altfi ceauşii împerătescfi. altfi capegifi împerătescfi. O Beizadea cu Cioliodari i unfi saracifi. Iti'bam D-luî Memiii Agasi cu Ciohodari Dumisale, to - w >g S 9 5 cj C .ti t- « >î3 O &. O 5 altu peicu împerăteşcii "3 alţii hanaharlău ^ Başu ciohodarii tufeeei baş ^ cu toţi ciohodarii 'Ol W CVoW L ‘3S\ r cvv V Vătafii de divanfi cu saidacurî, Etori spătarii cu sabia şi topuzul. Semnală Domnia, Sanyiaculu Toţi copiii din casă, purtăndfi praporele lângă semnfi. D-luî Post. Gherake IMuî Clucer lancu » Cămin Manolake » Comis. Nicolake » Comis Romano » Pah. Condili » Camaraş Gherake » Vel Gramatic 22 V. A. UltECHlĂ ordinultt luî N. Mavrogheni ţine unu logosu cătră adunarea norodului, ca fie-carele să se grijescă a petrece bine şi cu fapte bune, căci celui ce se va prinde în vinovăţie, i se va resplăti de M. Sa Vodă, cu pedepsă grea, în lumea acesta, de nu va mal ave Dumnedeii necazulu a-lu pedepsi pre cea-l-altă ...! Asemene ameninţări nu potu plăce boerimel. Etă de ce unti scriitorii, ca Hristache, se bucură de avenirea la IronQ. a lui N. Mavrogheni, şi etă de ce Văcărescu Enache exclamă, că N. Mavrogheni «veni pentru păcatele şi peirea ţereî... Mavrogheni sosindu în ţeră «dete pricină tuturoru a remâne încremeniţi, după ce l’au vedutu «ictromă, seu posnă a firel a semăna» (1). D-luî Annaşu (Jaragea » » Mânu Vel vist. Koraano Ici ciohodaru Vtori cămăraş Muhurdam Vel (Jupar Aruiaşu Latrosu Ispravnicii de curte Spatar. Stavarake Vtore Grămăticii Diviktar 1 Cu toţi edeclii! după I)-lui şi Mehter Başa cu totă taifaoa lui, căntăndu. Careta (rospodă. «Ico Nicolae Petru Mavrogheni VV. i gosp. zem. Via. Poruncimu Domnia me, Vataşe de aprorli. i Vătaşe za Divanii, să aveţi a insciinţa D-salo hoîariloru i zapciiloru mari şi mici şi tuturoru mai sus ii aretaţilorîi, că Duminecă, la___10 ceasunj^ajmptiî, cu ajutorul lui D-c}eu iaste să fie intrarea Domniei ndstre înăuntruhl Bucuresciloru, la Domnescul1! Scaunu şi să fie toţi strînşî mai de-nainte, la Văcăresc! şi puşi la rânduialâ, ca la ridicarea ndstră să se afle toţi gata la picîoru, spre a se porni; însă să căutaţi spre a nu se face vre unu eusuru seu vre o atacsiă la pornire, că veţi ii în vină. Aşişderea să aveţi a areta fie-căria breslă. la mergere să n aibă a striga şi a face sgomotu şi amestecătură, ce fie-care cu tăcere să urmeze mişcarea alaiului; iaru unu Alaî-ceauş să aibă a ămbla călare cu neconteniţii înainte îndreptând! şi întocmind! mişcarea alaiului la mergere, ca să curgă cu rînduială bună. I Saarri receh Godini.» 178(3. Mai!, 15», (1) PîijjT. 2l)‘b Tcsaurulu. !(. Istoria RomânilorC ‘23 ;; v - Asemeni modu de a cugeta, era atâta de generala în boerime, ^sopiniunea rea despre nouia Domna se întinsese până şi între f fpancezil, cart petrecea printre boeri. In scrierea «La Moldavie en 1785, faisant suite au journal d’un voyage de Constantinople ă Jassy( 1) de Hauterive dice şi ela, că: «un Mavrogheni, un homme de rien, sans talent, sans esprit, sans savoir, est devenu Dragoman du Ca-pîtaii-Pacha; il a ensorcele ce Turc, et cpioiqu’il soit si mediocre que ses eqmpatriotes en sont honteux,il deviendra Prince lout comme un autre». v- Ameninţările logosului dela ceremonia ungereî, sunt cu atâta inal realî, cu cât N. Mavrogheni, dela Metropolie se întorsă la curtea domnescă, avendu după densului — scrie Dionise Eclesiarbuia — o gardă proprie din doi gelaţi îmbrăcaţi în cămăşi de zale. N. Mavrogheni, «oma uscăţiva la obraza, nalta şi strajnica» (2) păşinda după o gardă de doi gelaţi, în haine de fer, era una spectacoia putină asigurătora pentru boerimea că coruptă, din momenta ce i se cerea acel boeriml să înceteze cu împilarea norodului... £ml închipulesca pre boeri mergendu dela biserică să sărute mâna Domnului, în spătăria ce mare şi furându-ia cu coda ochiului, să-şi dee semă pe ce căi l’ora pută aduce în vederile şi procedi-mentele lora obicinuite!... (3) De Hauterive a definita societa- 1 2 (1) VeijU Revue de geographie, dirigee par M. Ludovic Drapeyron, III aunee, Janvier 1880. Ubicini a comunicaţii lucrarea acesta inedită, a comitelui de Hauterive, scrisă după ce petrc-cusă în Bucurescî $i Iaşi cu boierimea, pre care, de altii-felu o descrie, cu negre colori. (2) Dionisie, Tesaur. II, p. 107. ($) Hristache scrie, că dela Metropolie pană la Curte, N. Mavrogheni aruncă mereu bani : «Şi cu o galantomie Plioă de elevterie, In tote părţile dându Bacşişuri şi aruncându: Lei, essindari mari şi groşi Stau asverliţî pe drumu groşi, Er decă sosi la Curte Să mai ve^i bacşişuri multe! Stă reversaţî prin tipsii Totu stambolî şi funducliî. Şi care boer merge Mâna de îi săruta. Vedeai cum îi atârnă Cu pumnu galbeni prin mână. Ne miramu toţi: ce să fie Acestă galantomie? Şi toţi mulţămîamu t^ondii, Că amu dobândiţii Domnu blândii». (Buciuinulii, 1803, N. 8. Vedi anecsa). 24 V. A. Urechi a tea română din Moldova în cale-va cuvinte, dicendu: «Grande opression du peuple, grande soumission des grands, grande autorite du Prince... Quant â ces boi'ard si humbles, qui se tiennent debout et decouverts, devent le Prince, qui tremblent en parlant â «Măria Sa Vodă», se moquent de lui in petto et vont, en sortant de la cour, dire leur faţon de penser â des gens qui la rediront au Prince, le dit Prince Ies craignant plus qu’il n’en est redoute. II Ies paye pour qu’ils se taisent.. donne des charges ă tous ceux qu’il n’aime pas et des pensions â des amis qui mourraient de faini s’ils n’avaient pas la ressourse de le voler, quand il ne leur fournit pas le moyen de voler la Mol-davie». De astă dată lucrurile nu se par boerimeî muntene că voru merge cum le afla de Haulerive la Iaşi. N. Mavrogheni nu va tolera boerimeî purtarea el cunoscută, nici nu o va plăti să tacă... Când va voi ca ună boeră să tacă, îlă va amuţi de-a binele, luându-1 vleţa, ori trămiţendu-lă surghiunu în locă siguru. A înţelesu boerimea bucureştenă ce omti e N. Mavrogheni şi deci nu refuză a juca dela începută după cum îl cântă noulă domnă. Departe de a protesta contra numirel lui de Domnu boeril din Divanu se grăbescu a mulţămi amiralului turcă Hasan Paşa, căci din stăruinţele lui li s’a dată unii Domnu ca Mavrogheni. Curte cătră hdimutnlâ Căpitunu-l'um Vestesce Divauulu că la 17 Mai au iutratii în scaun ii Nicolac Mavrogheni. Mulţămescii M. S. lui Oăpitanu-başa şi se rog;! «ca dupre cum nu-mitulii Domnii este ciracu al M. Tale, aşia şi de acumii înainte sâ-lă aîbî la deosebită nazarulu M. Tale şi să-î dai ascultare la cele ce se va ruga pentru seraca raia».(l) Şi nu numai cătră Căpitanii-Paşa trămite boerimea mulţămi rl, ci şi cătră Vizirulu şi cătră luminatulă prag, prin unii arzu, prin care dice, că «mulţămimu Pre puternicii împărăţii pentru alegerea ce ne-au făcută de unQ Domnu ca acesta, vrednică, fără de pregetă) destoinică, multă lubitoră de dreptate şi credincîosă ală Pre puternicului Devletă şi vomă arăta totă supunerea şi ascultarea la voinţa 1 (1) Condica No. 17, Arcli, Stat. fila 27, Istoria RomaxilouC 25 pov6ţuirile lui şi dupre Pr6 Inaltulii şi împerătescft lîrmanti, aromii esi nici cum din cuventulu s6u (!) Unii arzii ca acesta fu subscrisii 6re de către chiar Enache Văcărescu, care nu a întârdie a fi Vornicii mare în Divan ?.. v~(l) Etă aci în întregime arzulii acesta, după copia din Condica No. 17, dela Arh. Sta-tuluî, arzu descoperiţii de ruine, Arzti la luminat idu pragă «Cu acestă pre plecată, ală nostru arză-inahzaru. noî credincioşii robi aî pre .-VîjJfcV _ _ _ ;j6terniceî împărăţii, Mitropolit, Episcopii, Egumenii, boeriî, căpitani şi totă săraca faiaua Ţăreî românesc!, cu plecăciune arătămă la pre luminatulă pragii alu pre “puternicei împerăţiî, că la 17 ale land acesteia Mal, intrăndu Domnulă nostru celu de acumă, Nicola Mavroglieni V. Y. în domnesculii scaunu în Bucurescî, s’au cetită la curte, intru au0 1774 (?) Teodorache Tufeanulu vel Pah. Ales. Văcărescu vel stol. ^ Matei Cantacuzino vel slugeriiL Eată ispravnicii numiţi de Mavrogheni: Buzeii ' Saac Prahova Stol. Scarlatu Câmpineanu | Pach Dimitre Racoviţă { Med. Const. Movilă j Şat. Ioniţă Băleanu \ Cruc. Dimitrache Ştirbei T , ., f Serd. Grigore Alexianu Ialomiţa R|,.un Ufovfi T-:.- Dâmlioviţa H- Vlasca [ Sluger. Barbu Văcărescu [ Pach. Alexandri { Pach. Const. Creţulescu j Cluc. Radu Golescu { Biv. vel. post. Marcu ( Pitar. Scarlatii Hiotu \ Armas. Milialache Mânu r* , f Pitar. Const. Ghiurgiu Teleorman Pach_ Nis> 1 2 (1) Condica No. 17, lila 117 verso. (2) Veijlî condica No. 17, fila 107. Arcli. Stalului. 1&) Condica No. 17. Fila 184 verso. 1787 Maiii 17. Circulari la vătaşiî dc plaiuri vestin-dulc miluirea lnţ Manolache Brancovenulfi. ca vel Vornicii ca sa-Jii cunOscă de Zabetii alii lorii. 28 V. A. Ukechia | Serd. Dumitru Papazoglu ( Şet. Mincu Fălcoianu (1) » • / Stol. Scarlatu Drugăuescu 1°C’1 | Biv. vel. Căpitanii de dorobanţi Sara 1 Dumitra Mândru u { Teodorache Che'scol biv. vel. slug. Komanaţi I l Medel Georgiţă Jianu Pitarulu Enache Fărcăşanu va}> « J Serdaru Andronache Bengescu a cea ] Yist# Const. Socoteanu Dolj ii \ Biv. vel. slug. Enache Politimii \ Pitarii Nicolae Vlădoianu Gorjii Mehedinţi Vist. Filişianu Sord. Tarfara, şi mai apoi în looulii acestuia Biv. vel. Slug. Manolaehe Grădişteanii Stol. lonu Glogoveanu Slugeriu Alexandru Calfoianu. Ispravnici ce sau făcuta la leatu 1786 Maia ^> iară Jag0ţrăşem să aibă a vinde, Aşişderea şi pentru rândulă judecăţiloră oraşului, numafîjâdeţulii şi cu Părgarii să aibă a judeca pe orăşeni, iar ispravniculă jude-ţujifiŞ seu alt-cineva să nu aibă voie a se amesteca în judecăţile loru; i să fie în păli şi ertaţî de fumăritu, verî-care din orăşeni a merge cu carele loru, să încarce p^pf dela Baltă, să nu de fumăritu, fără de numai să aibă a da la M-rea din CiSspu-liingă dela unu cară de peşce oca 5, după cum le-au fostă obiceiă •ţgSttâJ nainte vreme; aşişderea şi pentru erbărită ancă să fie orăşenii în pace ^fehe superaţi pentru vitele ce se voră tăia la scaunile de carne care focă tdmna pe deală la vie, şi pentru alte vite ce voru strînge pentru hrana loru, nici de cum erbăritu să nu dee, precum n’aă mai dată nici odinidră; şi iar să fie în pace şi ertaţî de ciohădărită, care din orăşeni se voră hrăni cu meşteşegulă cismăriei să m dea ciohodăritu, şi pentru gostinărită ancă să aibă a scuti orăşenii una mie pe ană, vrendă să-i ducă să-i vândă la Braşovă, să nu de gostinărită pe acestă sumă de râmători ce scrie mai susă, şi verî-cari din orăşeni s’ar hrăni cu negu-şlirie vemjândă şi alte mărunţişuri pe la târguri, nici de cum să nu aibă superare de cotărită, după cum nici alte dăţi n’aă mai dată; aşişderea să nu fie nimenea volnică să aducă vină sa vîndă în oraşă, nici din boerî, nici slugi domneşcî, nici boereşci, nici ţerani, seu măcară ce felă de omă ară fi, fără numai înşişi orăşanii Să vîndă vină întracestă oraşă, iară altă nimenea. Nimenea din ţerani să fie volnică â încărca veri-ce povară din oraşă până nu voră încărca ânteiă orăşanii, atâtă peste tdtă vremea cât şi la zborulă sfântului llie prorocii; aşişderea şi pentru rândulu dijmăritului şi oeritului, verî-care boeră ară merge cu aceste slujbe la âŞeştă judeţă ală Muscelului, să aibă a le da orăşenii pentru chieltuiala loră numai ăS prânzu de bucate; şi care din orăşeni ară ave să plătescă veri-ce dijmărită, sfel^e de nume numai po bani trei-spre-^ece, iară altă nimenea superare mai mullă să nu le facă, după cum aă avută obiceiă şi mai dinainte vreme; şi să " aibă volnicie orăşanii din Câmpu-luugă, să nu îngăduescă pre nimene din cei streini a se hrăni în oraşă, cu nici unii felă de negustorie, ci numai orăşanii să se hră-ţp^scă întracestă tărgă. Aşişderea şi pentru orăşani, cari aă vii în Delulă Piteştiloră -:» moşia Radul ui-Vodă, i pre moşia monăstirei Nucetului, în Delulă Ciocăne-Joră, să nu aibă voie Egumenulă nici odinidră a le face alte obiceiuri none, fără "pi să aibă a plăti orăşanii vinăriciulă domnescă din (Jece vedre o vadră şi ă^iina pământului, după obiceiă, şi după ce va scote vinăriciulă domnescă afară afiŞUă le ie otaştină, şi pentru părpâră să aibă a da de cramă po bani doui-sprfc^ece; iar pentru putinile cu struguri ce voră face pentru treba caseloră loră să nu-i supere, nici altă zăciuială din livezile de pomi ce voră ave pre la viile loră să nu le iee, şi să nu aibă voie slugile seă ţiganii acestora monăstiri să mesure vinulă ce voră lua diu vinăraciă şi din otaştină cu mâna loru, fără numai acela cu bucatele să aibă a-şî mesura vinulă ce voru fi să dee cu mâna loră şi cu vadră dreptă de zece oca, şi să aibă volnicie orăşenii să-şi vâinjă vinurile în delă pe la crămile loră pe cum aă avută obiceiă şi mai nainte; şi iar să aibă orăşenii din Câmpu-lungă a stăpâni nesce munţi ce sunt ai oraşului din Descă-lecătorea t/rely ce sunt acolo ot sud. Muscelu, după cum i-aă stăpânită şi până acum; aşişderea şi pentru verî-care din boerii Domniei mele voră merge să fie ispravnici acolo la acelă judeţă ală Muscelului, să nu aibă voie a supera pre orăşani pentru fenă seă pentru lemne, seă pentru cală de olacă, seă pentru alte clăci, pentru că fiindă acestă oraşă la locă de munte şi cu anevoie a se hrăni, ne fundă 30 V. A. Urechia Mitropolitul^ Gregorie şi pre Filaretă Episcopulu Ro amicului şi pre Cosma Episcopulu Buzeulul la masa domnescă de i-au ospetatu, cinstindu-I şi îmbrăcându-I cu haine îmblănite, scumpe, domnesc!. Ear a treia Nicolae Petre Mavrogheni Vodă, şi cu a pre iubiţiloră Domnie! mele fi! şi cu totă sfatulă cinstiţiloră şi credincioşi boeriloră celoră mari a! Divanului Domniei mele, Dumitrache Gthica vel ban, Nicolae Brancovenu vel vistierii, Ştefan Preşcovenu vel dvor. de Ţera de susă, Pan Enache Văcărescu vel vor. de Ţera de josă, Grigorie Bălenulă vel logof. de Ţera de susă, Nicolae Filipescu vel log. de Ţera de josă, Costache Mavrogheni vel spăt., Oostandin Filipescu vel post., I6n vel cluceriu, Vasilache vel păhamică, Alecsandru Vâcă-rescu vel stol. — vel comis, ...vel sluj. — vel pit. — şi ispravnicii Nicolae Filipescu vel log. şi s’aă scrisă Hrisovulă acesta întru ânteiulă ană ală Domniei nostre, aici în oraşulă Domniei mele Bucurescî, la anii dela Naşcerea Domnului nostru Isus Hristos, 1786, Iulie 23.» 1 (1) Tesaur de monuminte, II, p. 168. Istoria Românilor© 31 ca (1). * (I) Eată întregii acest© aclu importanţii, ce amu descoperit© in Condica domnescă sub No. 17. Circulara de noua: Domnie. ,«I(î) N. Mavrogheni, Dumnialoru boeriloru ispravnici, i boieriloră judecători, cuvioşilori egumeni, molitvelor vostre protopopilorii, preoţi, diaconi i mazililoră. căpitanilorii, neguţitoriloră, breslaşi, pîrcalabiloru duprin sate, şi tuturora locuito-riloru ţerani din judeţulă ... De obşte ve facemu Domnia vdstră în scire, că cu mila şi ajutoruiu marelui Dumnezeu, aşe^endune în Domnesculă scaună alu, acestei creştineşti teri, cea dântăi rîvnă şi grijă a Domniei mele, este a se urmdr şi a se păzi dreptatea norodului şi a supuşiloru ce ni s’aă încredinţaţi!, întru! tdte pricinile şi trebile loru, dupre cum aicea suntemu povăţuiţi şi de la milos-l tivulu Dumnezeu a totu sciitorulă, cela ce ne au învredniciţi! la acesta stăpânire şi pre acesta suntemu orînduiţi şi dela pre puterniculu împeratu (a căruia stăpânire să o lăţescă DumneZeu peste totu pămentulu) ca să curăţimu tăte urmările cele fără de cale şi nedreptăţile. Deci fiindu că din începută n’au i-ubită sufletulu nostru nedreptatea, şi este fdrte nesuferită la firea Domniei mele, fiindu împotriva poruncei lui Dumnezeii, iată ne facemu datoria şi ve aretămu Dumnezeiasca poruncă, după care asemene este şi a ndstră poruncitdre: cea mai dântâiu voinţă a lie-căruia din D-v6stră ispravnicilor!!, seu judecători, săli verî-ce zabetu a ori-ce pricină a norodului să j/e purtaţi ibiiecu ^dreptate după tdte si cu friea lui DumneZeu şi a Domniei Năstre, sit se părăses^fie-care^de cele reii obicinuite trecute hotăriri judecăţi loru, să le faceţi după S-ta pravilă, de jafuri şi de lirăpiri să-i diafendipsiţî şi nu numai D-tre să fiţi curaţi de unele ca aceleaşi, ci nici pe omenii D-v6stră, cari îi aveţi orînduiţi cu zapcilicuri şi veri cu ce epistasie asupra sateloru, să nu-i îngăduiţi a jăfui, ci fie-care să se mulţămescă pe ceea ce este liaculu seu drepţii, fără de a se lăcomi, că aceea ce este drepţii este şi blagoslovită de la DumneZeu, şi îndestuleză atâtă pe densulă câtă şi pe fiulă lui, iar ceea ce este nedreptă, este prafă şi ca văpaia focului arde şi nu numai nu se folosesce dintru acestu feliu de nedreptate, agoniseli, după cumă ei socotescă, ci şi copiii şi casele loru remânu la pustiire, precumu avemu la acesta pildă multe case ce s’aă stinsă şi au remasă copiii lorii forte săraci; pe locuitori să-i primiţi cu bună-voire şi cu blândeţe cândă vină la D-^vdstră de a se plânge pentru câte ceva şi la cele ce voru fi cu cale să i as- ctiîtaţi, iar la cele fără de cale să le daţi respunsulu cu blândeţe, făcendu-i cu cuvântă şi cu desluşire a urma porunciloră lui DumneZeă şi pravilei, ca şi inşii ei să înţelegă şi să pricepă bine; iar nu făr de cuventu înfruntându-i să-i isgoniţi. Uşa să vă fie deschisă şi auZulă deşteptă în totu ceasulă; să nu Ziceţi săracului: «Dute, că nu este vreme ! nici să-î ţineţi pe la curţile D-vostră cu Zile îndelungate, până a ve găsi vreme de a ve împreuna, după cum am auZită că pă-timiaă locuitorii, pentru că acesta forte multă ne tulbură duhulă, când vomă auZi-o; luaţi pildă dela înşine noi şi urmaţi, că uşa Divanului este deschisă a primi f&ră de pregetă în totu cesulu pe fie-care. Şi în scurtă întru tote să păziţi dreptatea şi buna orînduelă şi celă ce va sluji bine şi cu credinţă chivernisind!! şi ocrotindă pe locuitori cu bună ocârmuire şi dreptate, să fie încredinţată şi cu totulă adeverită, că negreşitu va dobândi mila lui DumneZeă şi evnia Domniei mele, iară împotrivă, vai de acela ce va călca poruncile sântei pravile şi ale pre §2 V. A. Urechi! Dionisie Eclesiarulu spune că N. Mavrogheni, judeca în Di-vanii faţă cu divaniştii, une ori faţă şi cu mitropolitulu şi episcopii şi alte ori şi singurii pricinele, însă elfii judeca, el hotăria şi însuşi puternicei împărăţii şi ale Domniei năstre şi ’lu vomă dovedi că au făcută vre-o nedreptate, ori aă jăfuitu, ori n’aă păzită poruncile şi povăţuirele năstre! Unulă ca acela, nu numai va fi lipsită din slujba Domniei mele şi nu va mai fi învrednicită nici-o-dată la slujba şi mila Domniei mele, ci va petrece şi ceea ce n’au socotită, nici aă gândită. Poruncimă Domnia me şi vouă tuturora breslaşiloră şi ţăranilor, de obşte, fie-carele pentru păsurile şi necazurile ce veţi ave, să vă plângeţi la ispravnici şi la judecători, pentru judecăţi şi alte nevoi ce veţi ave şi nădăjduimă, că după povăţuirile şi poruncile ce aii dela Domnia me, a ve face tătă îndestularea şi dreptatea, iară când dela ispravnici, seu judecători nu veţi afla dreptate, să năzuiţi cu bună nădejde şi multă bucurie la mila Domniei mele, şi etă uşa Divanului nostru este pururea deschisă, de unde veţi afla tătă înde stularea şi dreptatea vostră la cele cu cale şi... (lipsă) însă căutaţi de ve părăsiţi şi voi de cele ce sunteţi rău obicinuiţi de mai nainte, şi rugându-ve milostivului Dumnezeu pentru sănătatea pre puternicii împerăţii, voi cu soţiile şi copiii voştri, pentru sănătatea năstră, să ve lăsaţi de minciuni, să ămblaţi cu dreptate la tăte, să metahirisiţi muncă dreptă, ca să ve fie spre îndestularea caseloru văstre; nu ve cutezaţi a face pîri şi jalbi minciunăse şi nedrepte, nu fiţi vicleni, pentru ca să ve ajute Dumnezeu, şi pentru ca să ve iubim şi noi: purtaţi-ve cu ascultare şi supunere la împărătescile porunci şi la ale nostre, cari le vomit da în scrisii prin ispravnicii judeţului, pentru că după cum vom pedepsi pre cehi ce v’aii jăfuitu, şi v’aii luatu adichisitii, asia vomit pedepsi şi pre cei ce vom cuteza dintre voi a ămbla cu jalbi şi cu pîri mincindse, seu împotrivire cătră orîn-duiţiî Noştri, şi cu viclenie ; nu ve veţi pute îndrepta cu cuventulu prostimei şi alii nesciinţei. Şi asia dregătorii să se p6rte cătră locuitori cu troposulii celu cuviincioşii, şi locuitorii să se porte cătră Dregători cu căzuta orânduială şi supunere la po-/ runcile Năstre. Aşişderea poruncimîi molitveloru vdstre, protopopiloru, preoţilorii, să căutaţi după cum sunteţi povăţuiţi de părinţii arhierei, să păziţi şi să urmaţi slujbele sfintelorii biserici cu cea cădută orînduială, făr de cusuru, şi să ve petreceţi vieţa după orânduiala cinului, păzindu cinstea darului ce aveţi. Şi să nu lipsiţi întru a sfătui cu învăţături duhovnicesci pre locuitori şi întru a îndemna spre cele ce sunt a le datoriei crestinesci, ca să le urmeze, să le păzescă şi să , aibă evlavie cătră. Dumne Ioiiiţa Iciogliai Stel'an Icioglan. ■.ui (1) Condica XVII, «la 1’ ■ xvi1' rostii în VOiSO. ,iulu cimâna. 34 V. A. Urechia Pitacâ cătră boeriî de Divanultt Craioveî (Biv vel. cluc. Barbu Ştirbei, Biv vel. cluc. Const. G-eanoglu, Biv vel. Pach Stan Jian, Biv vel. stol. Ioniţă Brăiloiu, Biv vel stol. Oteteleşanu) orânduiţi judecători, le dă instrucţiile următore: Să se adune de dimineţă la Divană, unde-î reşedinţa Caimacamiei. Să judece cu frica lui Dumne4eă şi după sânta pravilă, netălmăcindu reu, ori stricândă pravila. Să fiă cu dulceţă şi blândeţă cătră celu ce judecă, fără de pismă nici vrăşmăşie, nici se înjure pre cineva-şi din ceia ce se jude sub pedepsa urgiei domnesci. Să asculte fdrte cu luare aminte ori cât aru fi de lungi cuvintele loru, să nu le zetignescă cuventulu, ori cum aru fi şi disele lorii să le sciie în practicale deosebite, iscălite chiar de împricinaţi, decă sciu carte. Să şedă judecătorii toţi în rânduială bună, fără de vorbe, glume, seu rîsuri. Să se citescă cu luare aminte t6te sineturile pricinatului şi să iscodescă cu ame-nuntul pricina cu minte curată şi linisce, fără de prigonire, cumpănind gândurile. Să nu judece din prieteşugă, rudenie, seu din frică «iar de veţi fi şi siliţi de vre unu obrază, să nu ve plecaţi, căci de ve veţi pleca ve veţi pedepsi forte greu, ca unii ce v’aţi temută mai multă de acelă obrazu decât de Dumnezeu, de pravilă şi de Domnă». Să nu ia mită. De voru face vre-o greşelă judecătorii pre care ei înşişi o recunoscu în urmă, să aibă voie a lua cartea de hotărîre înapoi să o îndrepteze. Fără de răvaşă de jalbă cu poruncă în dosă, să nu se caute judecată nici zapciii să nu aibă volnicie a trage pe cineva la judecată fără poruncă în scrisă. Hotărîrele se dau numai în scrisu şi de faţă, iar nu într’ascunsă. Cartea de judecată să se citescă întru audulu celui osândită. Nemulţămitulu are apelă la (\i hotărâtă. Deca o parte nu vine la 4iua hotărîtă, se va aduce cu trepădu şi va plăti cheltuiala. Divanulu să fie cinstită, să lipsescă dihoniele interesului. Să fie activă, să nu zăbovescă pre dmeni. In anaforale să arete cap. din pravile ce aplică în afacere. «Aşişderea poruncimă şi pentru cei ce se judecă, de ori-ce stare şi de ori-ce treptă voră fi, să ste în piciore când se judecă şi fără de işlicâ, fdrte cu cucernicii şi supunere, grăindă cu smerenie şi respun4endă cu orânduială bună .... să nu cuteze a huli pe judecători, seă alu necinsti şi ală înjura, iară de va înjura pre judecători inscinţându-ne Domnia mea, se va pedepsi cu bătae.............Aşişderea celă ce va năzui la ună obrază ca să-lă ajute la judecată, ori va mitui pre ju-decătoru, unulă ca acela să-şi piar4ă judecata (1). :■ Protecţiunea mare acordată ţeranului, celui de josu era indicată în ^■^estulu seu din Mai 1786: «pe locuitori să-i primiţi, ordona ad-^ţoriloru diverşi din judeţe, cu bu’ voie şi cu blândeţe când VI Ţeranul sub Mavrogheni. Moşii. Foişor de justiţie. Hoţiile stârpite. Arestul preventiv. I iu 5_______ Sadica No. XVII, fila 34. ISTOKIA RoMAXILORC 35 vintt la D-v6stră de a se plânge pentru câte-ceva şi la cele ce voru fi cu cale să-l ascultaţi, iar la cele făr’de cale să le daţi răspunsulu cu blândeţe, făcendu-I cu cuventulu şi cu desluşire a urma a poruncitorii lui Dumnedeu şi a pravilei, ca Inşii el să înţelegă şi să pricâpă bine, iar nu făr’de cuvînt înfruntându-I să-I isgoniţî. Uşa să vă fie deschisă şi audulu deştept în totu cesulu; să nu tficeţl săracului : dute! că nu este vreme, nici să-I ţineţi pe la curţile D-vostră cu : . t Ca să’şi dea semă de aprope de modulti cum îngrijitorii Monas-tiriloril caută de Monastiri şi de averele lor, Mavrogheni ordonă, în :: Iunie 26 anulft 1786, la toţi ispravnicii să vestescâ tuturoril egume-niloru de Monaslirî, epitropl şi stariţl de metoce şi schituri: «Să se scote inşii, să vie la Bucuresci cu tute hrisorele nionastirei (2) ca să - vedernu orânduiala ce este făcută pentru acelea mănăstiri de către răposaţii Utori (3). Cum că Mavrogheni ceru egumeniloru de monastiri să dee s6mă în regulă despre administraţiunea loru, pote sta de dovadă urmă-torulO: Pitacu cătră starostele de negustori, să ia socotela Epitropiei monăstireî Colţea. «Fiindă-că ne-amă pliroforisitu Domnia mea, dela dumneluî credincîosulu Domniei mele, Dumitrascu Racoviţă, biv vel vornicii, cum că sfânta mSnăstire Colţea. din aicea, din oraşulu Domniei mele Bucurescî, din rea chivernisire a epitropiloru ce au fostu, nu numai a ajunsa la o prostă stare, ci şi la datorie a încăpută, pentru care, după datoria ce are dumneluî, ca unu ctitoră ală aceste! sfinte monăstirî, a cerceta tot-da-una starea acestei monăstirî, fiindă-că s‘aă adeverită într’acestaşă chipă. iată orânduimă Domnia mea pe Şetrarul Chiriac Arbur, epis-tatulă starostieî de negustori, din preună cu douî-tre! negustor! practicoşî, cărora ve poruncimu, ca după dieta reposatulu! ctitoră, ce a zidită numita monăstire, să aveţi a lua sema epitropiloră ce aă fostă, de totă venitulă şi cheltuiala monăstire!, de când epitropescă până acum, şi să aretaţ! socotela în scrisă sub iscălitură, şi de vreme ce epitropi! ce aă fostă până acum, ca nisce re! econom!, lipsescă şi nu voră să intre la socotelă a-ş! da sema, iată după cererea d-sale vornicului, rânduimă pre S. Ta Părinte Zechno. epitropă la numita monăstire; fiindă-că te-a! aflată şi ma! înainte în lăuntrulă monăstire! şi a! şciinţe de totă. să ie! asupra S. Tale totă treba monăstire!, după cum va areta sfinţie! Tale dumneluî vorniculă ctitoră şi să le chivernisesc! cu bune economii, până îţi vom da şi Domnia ndstră mai pe urmă povăţuire şi poruncă» (4). Toliko pisah gpd. 1787. Oct. 9. * 1 (1) Condica No. XVII, Arii. Stat, fila 23 verso. (2) O carte dela Epis. Buzeu din 1780, Iunie 0 da drept ulii Mon. Buznii să aibă bălciul Drăgaica. Cond. No. XVII, fila 17 verso. (3) Cond. No. XVII, lila 46 verso. (1) Condica XVII, lila 235. r,-2 V. A. Urechi! La propria lui biserică, Mavrogheni, rânduesce epitropie specială. Aşla la 1788, August 28, dă cărţi de renduire ca epitropl, a lui Ioan Hagi Moscu, Dumitrache Turnavitu Dimancea, Nicolae Veneţianu, Teodosie Gramaticul şi Ioan Odobescu, dimpreună cu câte unulă din cele-l-alte isnafurî ale breslei neguţitoriloră din cel aleşi fruntaşi (1). Unii fapă curioşii, cât privesce biserica, de sub domnia Iul N. Mavrogheni, este hrisovul Ci prin care elQ. doneză mănăstirel Cernica mănăstirea Argeş, ca s’o administreze Cernica «cu iconomie», ne-avend alţii personală decât 4 preoţi, sâă călugări, ună proistosă cu nume de economă şi 2 călugări. Aceştia sunt chiar trămişl «să facă zaptă mănăstirea Argeş pre numele Cernicăl» (2). Ună altă faptă este relativă la icăna făcătdre de minuni dela Mănăstirea Sărindariă. Acolo se aduna multă lume şi pare că sub pretext de vindecare a bălei, se făcea acolo adunări de totă felul. Domnitorul N. Mavrogheni dete: Pitaculu Domnescu, cătră egumenulu mănăstire! Sărindarului, din 1786. Iunie, să nu şadă nimenea în mănăstire, fără numai egumenulu şi soborulil mănăstire! şi bolnavi! de ambe sexe, care cercă vindecare la icăna făcetăre de minuni a Maice! Domnului (3). Dar procesulă pentru nesce lemnă sfântă, cât nu agită Divanul ? (4) N. Mavrogheni ajută şi bisericele române din Ardăl- In 1786, Octombre 17, Mavrogheni dete carte domnăscă protopopului Ştefan dela Scheiu din Braşov, «să aibă voie de a ţine la păşune în ţără 20 de cal, împreună cu oile lor, fără necl o supărare de dări» (5). 1 (1) Condica No. XVII, fila 321. (2) Cartea luî N. Mavrogheni, din 26 Iulie, 1788. Cond. No. XVII, fila 310. (3) Condica No. XVII, fila 42 verso. (4) 1786, August 22. Procesă între ciokodară şi boerulă Gligore Băleanul vel logofetu pentrn nesce sfcmtâ lemnă m<5şte. Acestă procesu a urmată şi sub Alec-andru Vodă Ipsilant. Mdştele aceste au fostu amanetate de ciohodară la unu preotu Popa I<5n dela Biserica Neguţitorilor. Băleanul le-a cumperat dela popă cu 70 lei. Ciobodarulii voia să le res-cumpere fiindu-că erau amanetă, iar Băleanul Nicolae Petru Mavrogheni Yoevod şi cu credinţa pre iubiţiloră Domnii mele fii: Constandină Vodă, Petru Vodă, mărturii puind şi pe Dumneloră cinstiţi şi credincioşi boeri cei mari ai Divanului Domnii mele: Pan Dumitrache Ghica yel Ban. Pan Nicolae Brăncovenu, vel vist., Pan Ştefană Praşcovenă vel vor. de Ţera de susă, lenache Yăcărescu vel vor. de Ţera ‘de josă, Costache Mavrogheni vel spăt., Costandin Filipescu vel Post., Ioan vel Cluceriă, Pan Co-standin Racoviţă vel comisă, Vasilache vel păhar, Alecsandru Văcărescu vel stol., — vel slug., ...vel pit., şi s’aă scrisă hrisovulă acesta, întru ântâiulă ană ai domniei ntfstre, la leat de la zidirea lumii 7292, iar dela nascerea Domnului Dumne4eă şi mântuitorului nostru I. Hristos, let 1786, Decembrie 22 (1). Toţi boiangiii se oferescu să renunţe la prăvălii deosebite şi constituescu prin asociaţiunea munceî lor, o kepxane, o anume instalare pentru vapsirea stofeloru. Domnitorulu le dă un anume hrisov. Hrisovulă ce s'aă dat rufetului boiangiiloru. «Fiind-că boiangii din Bucuresci după hrisovulă ce li s’aă dat de cătră Domnia mea, spre a fi şi ei rufetă întocmită cu nizamulă ce li se cade şi cu privilegiulă Domnescă, ca un meşteşugă trebuinciosă ce este şi acesta norodului Bucuresciloră, după cum şi tuturoră altoră rufeturi li s'aă dat hrisovele Domniei mele, ne-aă dată jalbă în urmă, cum-că s’aă unită cu toţi cei ce aă intrată la rufetală acesta, şi s’aă aşezată ca să fie numai o cherhanea de lucru meşteşugului acestuia aici în Bucuresci, la care să lucreze toţi cei ce sunt rufetă, făr de a nu ţinea aiurea prăvălii de boiangerii în Bucuresci, şi din bună voia lor aă făcută aşe^emântă cu egumenu monăstiriî Zoodoh-Pighi de le-aă dat o prăvălie a monăstiriî, lângă pdrta de josă a curţeî vechi, să o facă cherhana, şi să dee la monăstire pe tot anulă câte tal. 300 şi 20 oca făclii de ciară albă, în septemâna cea mare a postului de lângă paşcî, învoindu-se şi pentru cheltuiala cea tre-buincidsă acum la facerea binalii, şi aă dată la monăstire Zapisă iscălită, care s’aă ve^ută de Domnia mea, cu coprindere pe largă de totă simfonia lor, asupra căruia aă cerută de la Domnia nostră întărire, a cărora cerere fiindă cu cale şi fără de nici o stricăciune, seă vre o pagubă obştiei, s’aă primită şi de Domnia mea, şi le-amă dată acestă Domnescă al nostru hrisovă, prin care întărimă aşe^ementulă ce-lă aă cu monăstirea Zoodoh-Pighi pentru prăvălia cherhanalei. Ca să se urmeze întocmai şi întru tote după zapisulă lor, poruncimă ca ni- (1) Coml. XV, lila 29. 62 V. A. Urechi a menea altulu să nu fie volnicii a ţinea altă prăvălie de boiangelîc, nici să lucreze meşteşugulu acesta, ori basmiagiu, ori rufetu de altă breslă, ori măcarfi verî-cine, după hrisovulu ce li s’au datu, afară numai dintru acestă cherhanea, la care să lucreze toţi aceştia ce au intrat! la rufetu şi au datu zapisu de aşe dela aceeaşi scolă (Mitohulti Episcopiei Romnic) câte 5 taleri pre lună. Nimeni mal poftitorii de glorie şi de laude ca N. Mavrogheni. Biografulu Iul, greculă turcită Selim (Anastase) ne spune, că «una din principalele slăbiciuni ale lui Mavrogheni, era dorinţa sa cea mare de a figura. în istorie»_______ El se silia de a acorda dovedi de distincţiune tu tuturor u acelora pe care îl credea capabili de a’l da lui ore-care celebritate, fie în versuri, fie în prosă. Şi Bucurescil ar fi devenită o grădină de scriitori de ode şi de sonete, dăca nu ar fi fostă forte anevoie a-I intra pe placă (2). Era în adevără în Muntenia o emulaţiune de scriere şi de arte, graţie acestei pofte de laude a lui N. Mavrogheni. Negreşită mal multă grecesce se scrie, dar se tipărescă şi cărţi în străinătate, dedicate lui N. Mavrogheni (3), cari cărţi, orî-cum, aă meritulă d’a atrage atenţiunea Europei asupra ţăriloră nostre. 1 (1) Cod. XVII, fila 310. (2) „Românulutt, 1863, pag. 34. Alusiune la scena curiosă, când Mavrogheni primi cu răcelă dela unu poetu grecii cocoşată, nisce versuri de lauda. Autorulu se rugă, veijendii răcela lui Mavrogheni, să-i coregă însuşi, ceea ce crede reu în poema lui. Mavrogheni şterge totu şi lasă numai vorba : „Mavro-ghem*, 4icândă că acestii cuvenlu spune mai mulţii decât fote versurile lui. (3) Aşîa la 1787, Ioan Zaneti Clucerulu imprimă la Viena cartea : Refutation du trăite d’Ocellus : de la nature de V Univers, şi o dedică în o prefaţă şi franccsă şi grecă, lui N. Mavrogheni. In acesta prefaţă fericesce Valahia că are asemenea mare Domnii. Istoria Românilor^ 8t Avem dela N. Mavrogheni untl tabelă naivii, în colori, zugrăvită de zugravulă Grigorie, la 1 Ianuarie 1789 şi însoţita de numerose versuri, cari sunt cea mal fidelă icdnă a pictureî şi poesiel la 1789 şi despre care vom avă a mal vorbi când ne vom ocupa de resboele Iul Mavrogheni din 1787—1789. El alăturăm aci în reproducere necolorată. Aci vom termina aceste note asupra cultureî, amintinda că Mavrogheni nu introduse limba grăcă în Divana, cu escluderea celei române, dar, nesciinda românesce, Mavrogheni ceru să se facă în limba grăcă una resumata al coprinsulul, pe marginea anaforalelora ce i se vora aduce. Eată acesta acta: «Poruacimă Domnia me, d-vdstră cinstiţiloră şi credincioşi boeriloru veliţi ai Divanalai Domniei mele, pentru ori câte judecăţi căutaţi şi aţi căutată, a cărora anaforale, seu cărţi de judecată, au a veni înaintea ndstră, să le aiujimă; totu acele anaforale, seu cărţi, îndoindu c61a de hârtie până în mijlocu, să se scrie de o parte românesce, Iar la o parte grecesce, şi aşla de desubtu să iscăliţi d-v«5stră. Asemeni poruncimu să urmeze şi boeril judecători dela fieşl-care depertamentă negreşită ; de care să aretaţl d-vostră veliţi boerî porunca năstră depertamenturiloră tuturoră. Care anaforale, seu cărţi, aveţi d-văstră a le face cu mijloculă care am arătată d-văstră, pre scurtă scriindă temelulă în care spânzură tătă pricina şi hotărirea dreptăţei, care aveţi a face după pravilă. Intr’acestă chipă este voia şi porunca nostră să urmaţi» (1). 178(3, Iunie 12. Trebue să constatămu, că porunca lui N. Mavrogheni în acestă privinţă n’a fost îndeplinită decât la rari anaforale şi anume relative ja procese, ca să potă Domnitorului a-şî da semă, cine din procesanţl ave dreptatea. In adeveru, numerbsele codicl de Divanu din domnia lui şi peste 200 de acte diverse ce posedemă înşine dela N. Mavrogheni, sunt tote esclusivu în limba românescă. întru cât va fi contribuitei la manţinerea limbel române ca limbă de Stătu, ună Enache Văcărescu, visterniculu lui N. Mavrogheni, noi nu putem spune. Dar vom aminti, că la 1787 publică Enache Văcărescu gramatica limbel românescl (2). 1 2 (1) Cod. XVII, fila 36 verso. (2) „Observaţii şeii băgări de seină asupra regalelor ii şi oriuduelilorâ gramaticei românesc! adunate şi alcătuite acum ântoiu de dumnclui Enache Văcărescu, celii de acum dicheo-filaxii al bisericeî cel mari a Răsăritului şi mare vistierii al principatului Valahieî. In tipografia Sfintei Episcopii a Romniculul la 1787u. Yeifi anexa relativă. Istoria Româniloru de V. A. Urechiă, 6* 82 V. A. Urechi! Negreşită, astădl nu se mal pote susţine că Enache Văcărescu este primulu gramaticiană alii Româniloru. Deja la 1757 românii aveaă unu gramaticiantL Macarie, apoi Măzăreanu archimandritulă, care preda gramatica românescă în scola dela mănăstirea Putna, apoi la 1.779 gramateca româno-rusescă tipărită la Iaşi de Toder Sholerul şi imprimarea în 1788 la Blaj a gramaticei românescl, a doctorului Molnar, probăză că Enache Văcărescu nu este a ti considerată ca iniţiatorulu studiului gramaticei între români, ci că el este unu demnă de laudă factoră, dintr’o mişcare deja existentă între toţi românii. Nu împuţinămă în nimica laudele cuvenite boiarului E. Văcărescu, dar facem istorie! XIV. Dările sub N. Mavrogheni. Una din cele mal grele acuzări ale Iul Enache Văcărescu contra Iul Mavrogheni, a fostă că acestă Domnă a jăfuită şi prădată ţera- La 1 Ianuarie, 1787 (1), după cererea lui Mavrogheni, Enache Văcărescu, trece dela vornicia mare la visterie. Decă ară fi fostă adevărată că N. Mavrogheni a scornită biruri noue şi grele, ar fi putut-o spune visterniculă. Am veciutu cum însuşi N. Mavrogheni, în circulara sa către ţeră, desminte acele scornituri boerescl, că va pune biruri noue. Apoi Dionisie Eclesiarcul dice lămurită că «dăjdiile raeleloru nu pre erau grele» (2). Condicele domnesc! dela Arh. Stat. nu conservă nici ele urme de adăogiri de biruri şi de scornituri de biruri noue. Aşia slujba tutunăritulul pre 1787, este de pogonă cultivată şi măsurată cu stînjenulă pecetluită, câte 4 taleri vechi şi ploconă de nume, bani 40 (3). Totă aşia era şi mal nainte de N. Mavrogheni. Monopolulă sărel urmeză regula din trecută. Cămărăşia Ocnei nu pare să fia. produsă venită îndoită. în 1787, Martie (4). 1 (1) Tesauru II, pag. 293. (2) Tcs. II, pag. 48. (3) Cod. No. XVII, lila 19G. (4) Cod. No. XVII, fila 16.1. fsTORIA RomÂNILORO 83 ’ Oeritulă continuă ca în trecută. La 9 Octombre, 1788, Domnitorulu trămite carte la taxildaril slujbei oeritulul, să grâbescă încasările şi să trămitâ banii acestei slujbe: «să trămiteţl sume bune şi adesea aice la nazirî, că visteria are mare trebuinţă, aţâţă de plata lefiloră ascherliiloră, cum şi cum-perătorea zahereliloră, cum şi cu alte necurmate cheltueli, că de nu veţi urma după cum ve poruncimă, nu numai că veţi fî păgubiţi cu grele trepede, ci veţi cade şi în urgia Domniei mele». Avem în cod. No. XVII, fila 329 verso, 17 cărţi relative la slujba oeritulul pre 1788 (Sept. 23), şi din ele nu se vede că darea să se fiă îndoită. Vinâriciulu, după ponturile pe 1788, adecă chiar în timpulă resbeluluî, nu este sporită (1). Sub N. Mavrogheni, s’aă menţinută, celă pucină în anii 1786 şi 1787, contribuţiunea de şoimi în natură pentru unele judeţe mun-tene. Aşla aflu aceste două acte relative: 1786, Maî 2*2. Poruncă legată la vătăşeiî plaîuriloru: «fiindu-că Sahagi-başa a venitu pentru şoimii obicinuiţi, Iată că-ţl poruncimu, primindu Domnesca ndstră carte, să albi a trămite şoimii ce sunt orânduiţi dela acestu plani, fără de a se zăbovi cu aducerea. Acesta îţi poruncimu Domnia me». Plaiurile anume: Plaîulu dela sudu Dâmboviţa; » » » Muscel; » Nucşora sud Muscel; » Ialomiţa » Dâmboviţa; » Argeşft » Argeşu: » Lovistea » » » Prahova » Prahova. Totu aşla la 1787, Mal 5 şi în 1788, Mal 23, Vodă făcu cărţi legate la vătaşil de plaiuri «să trămitâ datoriţii şoimi buni, frumoşi, Iar să nu fiă niscaî-va glurele; şi acesta să sciţi că Domnia me nu volu a cumpăra şi a aduce dintr’altă ţdră, fiindu că se află aici, ca 3ă nu pricinuimu cheltulelă plaiului». 1 (1) Cod. No. XVII, fila 319 verso, din August 22, a nulii 1788. Aci se cere ca şi in 1787 Iunie 17 : «De totă litra bani 13 noi şi ploconu de nume, adecă celu ce va ave dela 10 litre în susu, ori cât de mnltu, să plătescă câte bani 13 şi ploconu bani 80, Iar care va ave câte 10 numai, să plătescă bani 14 fără altu ploconu. Slujba e dată până la Septembre 1 şi cu scutirile obicinuite». Ve - > Rusia ci şi cu Austria. Mavrogheni, fie ca să nu se descurageze pre mult boerimea, fie căci era reQ informat, susţine că Austria nu va lua parte la acest resbel. Mavrogheni se înşela cât privesce politica Austriei, dăr în fondu, înţelege bine, că o alianţă definitivă între Austria şi Rusia nu era posibile, interesele acestor două staturi isbinduse în peninsula balcanică şi în Principate. Cugetându a fi utilQ deocamdată pentru elu a se ţină cu Austria în bune relaţiunl, îlQ vedemfi. în 30 Februarie 1787 dândQ unu pitacQ cătrâ veliţii boerl, cătră spătarulQ şi Aga şi cătră ispravnicii de judeţe, vătaşl de plaiuri, căpitanii, vornicii, zapcil deprin plăşl. Prin aceStu pitacQ, Vodă aplică la sudiţil AustriacI, la procesele lorQ. pon- 1 (1) Choiseul cătră Monlmorin despre repararea cetăţii Ociacov. „Ne pouvant me reposer sur le zele de la garuison d’Oczako'vv, depuis longtemps fort mal pavce, j’ai fait ordonner aux Princes de Valachie et de Moldavie d’envoyer 2000 terrassiers qui seront employes, ainsi que 400 charentiers pris dans cette capitale, â relever Ies fortifica-tions et â palissaaer l’enceinte. Cette place est absolument dans le mernc etat ou Tont rnise Ies Russes lorsqu’ils la prirent en 1737. Les breches sont encore ouvertes. Le magasin â pou-dre dont Texplosion contraignit de capituler, n’a pas etc seulement repare. Enfin, Mr, si cotte place etait attaquce du cote de la mer, elle ne pourrait tenir quatre lieures et nous savons que les Russes ont fait preparer et cacher dans le Dniester un grand nombre de bombardes et de bateaux plats propres â cette expedition.M Hurm. T. II., supl. I, pag. 43. 88 V. A. Urechi! turile încheiate de Pdrtă cu Austria. Eltt ordonă că t6te pricinile su-diţilorti nemţi să se cerceteze după acele ponturi (1). Asemeni dă ponturi noue pentru ciobanii ardeleni, pentru învoire de păşunatultl oilorft în plaiuri (2). In vedere avendu pregătirile de resbeltt şi bine înţelegendu gân-dulti boierilorfi, Mavrogheni caută a-şl atrage totti mal mulţii sim-patiele claselor de joşii ale ţărel. In Aprilie 5, anulii 1787, N. Mavrogheni cu ocasiunea Pascilorii, repetă manifestulii seu cătră tdtă ţâra, însoţind ulii de o altă circulară cătră ispravnicii, polcovnicii şi căpitanii de margine, cu aceeaşi dată, prin care ordonă acestora să dă concursulii lord trămisulul adhoc al Domnitorului, Biv. vel Slugerulii Ianache Politimos, ca acesta să citescă preste tot proclamaţiunea către ţâră. In acesta ordona pro-prietarilorft de moşii, «care aveţi pe moşiile vâstre locuitori, să iubiţi pre mal micii voştri şi pre cel proşti, aretându-vă spre el cu dragoste, cu dreptate şi cu milostivire, ca cătră unii ce sunt zidirea lui Dumnezeii, ca şi voi, pentru că Dumnezeii, două lucruri cere dela noi .... adecă: dreptatea şi milostivirea.... Să-I povăţuiţi spre cele bune, făcendu-vă însă mal înteiu pildă, cu urmări sufleteşcl, ca să vadă cel proşti; şi să înveţe, să vă feriţi de nedreptăţi cerendti dela dânşii numai ceea ce este dreptulti.... Iar când aceste nu le veţi urma, să sciţi că întru zadaru vă este mergerea la biserică şi evlavia ce arătaţi, căci creştinu fără de fapte nu este mântuire . . .. > Apoi vestesce ţăranilortt, că nu vor fi încărcaţi la dăjdil, ci încă uşuraţi Deci să se apuce voioşi de semănături, să facă rode cu prisosinţă spre a mal câştiga .... Dăm în anexă ambele acte (3). 1 (1) Cod. No. XVII, fila 106. (2) YeŞÎ anexa A originală şi pitaculii din 1766 Iunie 6. Mal etă o poruncă despre ciobani: Carte legată la vătafulu de plaiulu Prahovei, pentru bârsanii sudiţî, din 1786 Iunie 6. Opresce pe bârsanii sudiţî de a esporta mălai din ţeră, ce numai pentru trebuinţa stâneloru ce au în munţii ţeriî. Asemenea poruncesce ca caşul făcut la stâne în munţii terii să fie datori a-lu vinde în ţeră, la negustorii de asemenea articol. Brânza să nu p<5tă face pentru casa lor decât după ce se pogdră cu oile în vale. Domnitorul mai însărcineză pe vătavi să cerceteze care din sudiţî au munţi, cari la visterie nu sunt cunoscuţi P ce munţi sunt ? sunt proprietate, şefi nuinaî arendaţi? 1886 Iunie 6. Cod. XVII, Arch. Staţ., fila 2Ş verso. (3) VeŞi anecsa, Istoria Românilor*) 89 In vedere de sigurii cu pregătirile de resbolu, Mavrogheni voiesce ca mica oste a ţărel să fia sub comanda unul credincioşii. Decb în luna Iul April, N. Mavrogheni vestesce polcovnicilor!! de judeţe, căpitanilorti şi celorii 17 ispravnici, că N. Mavrogheni, nepotulii lui Vodă, este spătarii. (1) Acum Mavrogheni a înţeleşii că resbolulii cu Austria este inevitabilii. Deci sub pretexta de a urmări hoţi, N. Mavrogheni începe a priveghia de aprope pre neguţitorii austriacl şi muscali. Elu ordonă mal ânteiu celoru 5 ispravnici de peste OM cele următdre: Circulara la 5 judeţe Oltene. Nizamu pentru streinii cari vină acolo ca ne-guţitori streini, din cari unia sunt hoţi, cari au ucisă o întrdgă casă în Roma-naţi, să fie cercetaţi toţi streinii cari se daă de neguţitorî, ce rost au ? şi să aibă chezăşii vrednice şi caii să fie respumjetori pentru ei. Să se ţie condici deosebite pentru numele streinilor şi chezăşii lor, să nu căletorescă decât cu scirea ispravnicilor, a starostiilor şi a pârcălabilor satului, însemnându-se j 1787 August 27. Cărţi legate către naziriî rânduiţi la plaiuri. «Boerulu Domnie! mele Costicâ Voinescule Biv. trete logofete, sănătate! ve facemu în scire că într’acestă vreme delicată fiindu trebuinţă ca să avem pe la plaiuri <5meni! noştri aleşi şi practicoşî, atâtu pentru paza cea cuviincidsă care trebue într’acestă vreme a avea plaiurile, cât mai vertosu pentru ori-ce s’ar au Ialomiţa Măcăresci J Ciocănesc! 1 T1„ w Olteniţa / Ilfovu Gr6ca 1 Daria > Vlaşca Odivoia I Zimnicele / Teleormanu Uda } Oltulu Islazulu Celeulu Ciobanii Ghidici 1 / Romanaţi Dolju. Oalafatu J Prastolu Mehedinţi Yodiţâ ) NB. S’au scrisă asemene şi vâtaşilor de plaiuri. XVIII. Isbucnirea resboiului. Manifestulu Portei si alu Ecaterinei. y La 13 August isbucni incendiulii resboiului între Ruşi şi Turci «con sorpresa universale», dice Abatele Francesco Becattini în «Storia ragionala dei turchi» (1). «Se aduna Divanulft (turcesc), scrie acest istoric, se luâ otârirea de a intima ministrului rusescu invitarea a se presintâ până în trei (}ile la Portă, în moda publicu, prevenindu’ia că se putea dispensa (1) Torn ulii VII, pag. 68. 94 V. A. Urechiă de cheltuiala obicinuită pe vase şi pentru caii necesari, de ore-ce s'a ordonată de guvernulu turcă tot ce trebue pentru recepţiunea lui. 0 chiâmare atâtă de estraordinară şi neprevăzută surprinse forte mult pe D. Bulgakow, care dete despre acesta îndată însciinţare In-ternunţiuluî împărătescă Baronului de Herbertă, carele îndată espedi la Portă ună Dragomană ca să întrebe de obiectulă acestei neaşteptate intimaţiuni. Răspunsulă ministrului Otomană fu, că fiindă Turcia şi Rusia două puteri cu totulă libere şi independinte, puteaă ele trata împreună după plăcută loră, fără să fie obligate a da complă nimenuia, şi că prin urmare întrebarea ministrului Cesărescă trebuia să fie considerată ca neoportună» (1). Atunci ambii miniştri înţeleseră lovitura preparată. Pe dată inter-nunziulă, chiar în ace seră, trămise la marele Viziră pre douî din secretarii săi, însoţiţi de douî alţi dragomani, cu ună memoriă în care vestesce că, dăcă Porta va declara resbel Rusiei, elă este datoră a preveni pre ministerulă otomană, că Iosif II, împăratulă, este aliatulă împărătesei Rusiei şi că, deci, M. Sa Iosif, nu va pute privi cu indi-ferinţă asemene ruptură. Vizirulă dormea când sosiră trămişii lui Herbert. Elă răspunse, că nu pricepe cu ce dreptu Iosif II se amestecă în afaceri ce nu-lii privescu. Trămişii respunseră că M. S. Cesarea, oferă putintea sa mediaţiune, pentru a se stabili înţelegere cu Rusia şi a evita ună resbelă, care arii pute deveni fatalu Turciei. Vizirulă refuză a primi ca mediatore Casa de Austria, care este manifestă părtinitore Rusiei, «sapendosi che (Iosef) si era obbligato a somministrarli (a la Rusia) un socorso di 30,000 soldaţi in caso di guerra colla Porta, onde S. M. (il Sultano) volea piuttosto avere a fare con dichiarati nemici, che con amici equivoci, e che altro pili 1 (1) «Adunatosi il Divano, si prese la determinazione di intimare al Ministro di Rusia di presentarsi dentro tre giorni alia Porta iu forma publica, prevenen-dolo, che potea dispensarse della solită spesa de bastimenti o cavalli uceessari, attesoche erasi dai governo ordinato tutto l’occorente pel suo ricevimento. Una chiamata si straordinaria ed improvvisa sorprese assassimo il sig. Bulgakow, che ne dette subito parte all’ interaunzio dell’ imperatore, Barone di Herbert, da cui immediatamente si spedi alia Porta un Dragomano per rilevare l’oggetto di si improvvisa intimazione. La risposta del Ministero Ottomanno fu, dv essemlo la Turehia a la Russia due Potenze totalmente libere e indipendenti poteano tratare insieme a loro arbitrio senza esserne obligate a renderne conto a chicchessia e che in conseguenza dorea la richiesta del Ministro Cesareo considcrarsi come inop-portuna». Istoria RomanilorO 95 non gli restava a sapere, se non quale sarebbe stato il limite che si era prescritto S. M. di mettere agii ajuţi, che erasi obbligato ad ac-cordare a’ nemici del gran Signore, oppure se avea determinate) di entrare egli pure in guerra contra tutte le sue forze, come sembra-vano indicare le tanle truppe falte filare in Ungheria, essendo pero libero fimperatore di operare t.utto quello che avesse creduto convenienţe ai soi interessi»(l). Din tote aceste înţelese Bulgakow că resbelul este gata a is-bucni. In Facemă deci istorie, când curmămă şirulă legendei, arătândă pre Enache Văcărescu ceea ce în adeveră a fostă. Negreşită, scăderile ce am constatată şi avem a constata în faptele lui ’şi aă în parte explicaţiunea, dăca nu scuza, în mijloculu socialii în care s’a născută, a trăită şi a făptuită. Ori cât s’ar constata în Enache Văcărescu o natură mai de elită şi o cultură mai deosebită decât a boîeriloră contimporani cu elă, densulă e membrulă unei societăţi date şi faptele lui în cea mai mare parte nu-lă despartă de locă de acea societate. Aşia vedurămă pre Enache Văcărescu criticândă numirea ca Domnă a lui Nicolae Mavrogheni pentru că nu era dintre fanarioţi pur sang, pentru că nu scia grecesce şi pentru că era de origine obscură. Ce altă imputa lui Mavrogheni şi înşii fanarioţii din Con-stantinopole ? Care alte simţuri aveaă boierii cei mai înstrăinaţi de ţeră şi mai inconştienţi de Românismă ? Apoi când Austria aliată cu Rusia aă formată proîectulă de a-şi împărţi ţările române, ce pornire află istoriculă în sufletulă lui Enache Văcărescu de natură a ni-lă arăta că cărcâ măcară să salve ţăra sa de acestă împărţire? Singură numai Mavrogheni-Vodă ia iniţiativa apărărei ţărei şi pentru acesta, prin nizamulă ce amă adusă îndărătă, reorganisăză 1 (1) Ve. Decă contra ciudatei păreri a lui Văcărescu, Mavrogheni dăruia turcilord proviziunl, nu mal puţind energiculu Domnitorii punea străjt la Dunăre, spre apărarea ţăreî de oştiri neregulate şi chiar pentru a împedica trecerea de turci, cu titlu de comercianţi în ţără, acăsta conform tractatelord anteriore, de care deja ne-am ocupatu. La ocasiunea serbâtorilorti Crăciunului din 1787 N. Mavrogheni, adreseză ţăreî a doua proclamaţiune, în care, din nod, se declară credinciosd ald Sultanului Hamit şi îndămnă ţăra ca să facă ca şi eld. Mavrogheni promite ţăreî apărare bună de invadiunî duşmane; eld speră a «oblădui (pre locuitorii ţăreî) până în sfîrşitd feriţi, după pofta inimel mele şi după durerea ce avem pentru voi cel credincioşi şi supuşi raele şi ţăreî Domniei mele, după cum şi vedeţi în faptă grija nostră ce avem asupra ţăreî, că pentru a vdstră odihnă şi ocrotire, ca să nu pătimiţi cele ce pâtimescd alţii, cu cheltuell grele ţinemd ostaşi şi facemd feluri de mijloce, vărsândd hasnalele ndstre (l) (l) Ve Nimeni să nu i le strice, Să spânzure şi să taie Fie măcară cât de mare, îndată orândui Paznici spre a străji, Dândă straşnice porunci tari întâi pe la cei mal mari, Să fie cu privighere Spre făcătorii de rele, Că în urmă mai simţindu Pe vre-un turcă reă făcând, Aga le vine de hac Unde va simţi ostaşi (Spătarulă şi aga) Fâcendu vr’unu rău undevaşi Fâr de altă întrebare Să ’1 prin4ă şi să’lă omăre». Graţie acestorii porunci, care se realizară pe deplina,/turcii nu mai făcură supărări locuitorilor^, «Căci cum auzea de aga Tremura turcii ca varga Când îl vedea prin târgă trecendă Se sculaă toţi tremurândă Brava, Mavroghene, brava, Altulă ca tine mai stava, Aşa totă grantulă să-şi ţie, Cu atâta străşnicie ? Unde s’aă mai aurită Şi unde s’aă pomenită De-un ghiară să se ’ngrozescă Atâta âşte turcescă ? Vede-aî gogemite Paşii Şi atâţia mari Bimbaşii Cu barbele lungi lăsate, Aşteptândă pe la perde Neputându-i găsi vremea! Apoi Voevodă era Seu a viziră semâna ? Care Domnă a mai stătută Trei tuiuri să fi avută? Şi care altulă să se bată Cu doi împăraţi de odată ? De mare cinste e vrednică Mavrogheni celă puternică (1). 1 (1) Buclumulu, 1863, pag. 36. 138 Y. A. Urechi! Pe lângă asprimea cu care pedepsea infracţiunele, Mavrogheni mal lua şi măsuri prin care înlătura din calea oştireloru cârciumele. Iacă pitacuia prin care prin MumbaşirI, cu data din 20 Februarie 1788 ordonă acesta. El trâmite: «Aprobi vătăşe3cî i ceauşescl, copil din casă, de Divanu şi de visterie i paharnioel, pe dramurile ce se numescu mal josu şi cu porunci către isprâvnicil osebite, ca câte cârciume eu vinuri se voră fi aflându în drumuri, pe tdte să le oprescă şi ridicându vinurile să le ducă la satele ce vor fi departe de drumuri, în laturi şi să nu mal pue altele a se vinde într’acostă vreme. Aşişderea şi după la sate să nu vânijâ la ostaşi streini seu turci măcara unu dramu. Drumurile Judeţele De aicea până la Olteniţa............ Ilfov » » » » Daîa.............. Ylaşca » » » » Zimnicea........... . Ialomiţa » » » » Segarcea............ Slam Rimnicu » » » în dreptulu Darstoruluî....... Busefi » » » la Slobozia Gospod......... Saac » » » » Focşani............ Buzefi » » » » Ploescl, până în Câmpina cum şi în Câmpina » » » » Tîrgoviştea Potroşiţa şi pe ... . Dâmboviţa de susiî. XXIX. Moldova, lpsilante. Lăsându unu momenta ţera muntenescă, să urmărimu evenimentele din Moldova. In urma fugel Iul Alexandru Mavrocordatu, în Rusia, (1) amtt văzuta că ţera rămăsese administrată de o căimăcă-nie de 3 boerl; Situaţiunea în care se afla Porta, aii obligat’o să primăscă de bune esplicaţiunile date de boeril caimacami, prin care se desvinovâţau de purtarea Domnului fugarii. Negreşita, după cumti amintesce şi Drăghicl în Istoria sa, nu numai Caimacamii dar şi întregii Divanulu şi Mitropolitulii cu Episcopii semnară Arzmagzarulu de disculpare pentru purtarea lui Mavrocordatil Alexandru. Respunsula Porţel la aceşti! acta fu favorabila şi urmata îndată de una curiera anunţânda că s’aa numita Domna Moldovei, Alexandru lpsilante. 1 (1) Ve şi-i promite ajutoruiă împărătesei. Originalulă în limba leşescă de sigură este la Mitropolia din 1 (1) Hurmuzachi, tom. II, voi. L pag. 43. (2) Vetjî anexa. (3) Pag. 97 a Memoriulnt rneu din 1388. 142 V. A. Urechia Iaşi. D. Erbiceanu e departe de a fi publicată în «Istoria Metro-poliei» tăte documentele preţiose de acolo. Cu deosebire d-sa a lăsată neulilisate documentele slavone. Traducerea nostră pare a fi contimpurană cu originalulă şi după scrisore se vede, că traducătorulă era ună rusă sciindă reă românesce: «S’aă tălmăcită după celă rusescă. înalte şi pre multă fericite Stăpâne Mitropolitul pământului Moldovei. Ală meă întru duhul sfântă părinte şi mult însciinţate fâcătoriă de bine. Inzădară este aice a afla încredinţarea i ubejdenie unde creştinătatea mijloceşte şi este cu ce adevărată şi mai mare legătură a dragostei unită, şi după alcătuirile aceste, şi mie mai alesă decât altele îmi sunt la scire toate bunătăţile aşeijementurilor a presfiinţiei tale, asemeni şi ale mele cătră presfinţia ta cu mai bune şi cunoscute gânduri, pentru care eă pună începută cu acostă scri-săre între amândouă părţile, întocma spre întrega şi buna aflare aducendune la îndatorită îndestulare şi înălţare, se cade cu urmare şi cu că peste fire bucurie şi cu adeverată mângâere ca să fie pentru mine; prelungirea aceştii trebi, care se scrie, este spre mântuirea a multor creştini despre cele grele găne, munci cu suspinuri şi cu slujbi grele, pentru care după Dumne^eă tote nădejdile lor să-şi pue, spre ce tare şi silnică apărare şi cu ajutorulă întru totă avgustinei nostre, că între cei mari, mai mare este cu biruinţele şi cu îndurările, asemene ce prăproslăvite monarhiei şi pe ale ei drepte arme mai cu nădejde este ca să le pue; spre care eă cu tăte puterile şi cu socotinţele şi după a mă că nehotărîtă ce m amă aruncată cătră dragostea vostră şi a Moldovei, nu o voiă lăsa-o cu tăte puterile mele, a o ajutora, şi cu aceste simţiri şi aşe^emânturi, cu că înaltă socotinţă şi cinste în care sunt şi remâiă, Ală preosfinţiei tăie întru totă cucernieită şi ascultătăre slugă. Noembrie 12 • din nenorocire în parte ruplă, dar pre care l-am aflată din altă scrisrire dela 1788 Fevruarie 21, că se numia: Protoiereul Mihail Strilbis ki- Din câtă se citesce în scrisorea acestă, destulă apare, că acestă preotă era unulă din spionii Muscâlescl, care, vedurămă era interme-diarulă corespondenţei secrete dintre Rumianţov şi Mitropolitulă Moldovei. Elă se declară chiar tălmacitoriulă scrisorel de susă a Iul Rumianţov, căci acesta se temea «să nu se porte (scrisdrea Iul) pe la tălmăcitorii cel ce nu sunt la o unire în lucrările cele de taină». Strilbiski dice, că a tâlmăcit’o «pre câlu au fosta puterea sciinţei lui de limbă moldovenescă». De aci şi din observaţiunea scrierel Iul (o deterămă întocmai), se vede că elă nu era română din nascere. Istoru Romanilor^ 143 Mal departe agentulti acesta secreţii alu Rusiei, învăţa pre Mitropolitulu, ca să arăte «numai celoru ce sunt la o unire fi la o credinţă cu biserica Răsăritului, ca să se bucure fi să se împle de nădejde, căci tâte puterile armiei s’au pornitu într’acestă lună Noembre», cu totă Iarna grea, ca să scătâ mal în grabă Moldova din grijele el. învăţa apoi pre Mitropolitulu să ţie pre generalul en chefin curenţii de totii ce s’aii mal întâmplaţii noii dela 14 Octombre că acesta aii orânduiţii pe m alu tu Nistrului omii împărătescu, care va aştepta răspunsulu, numai fără zăbavă, că ostile sunt pe cale, şi ca să se scie câte câtă <5ste se va orândui şi la ce locuri ? unde sunt Turci mal mulţi şi unde sunt mal puţini? ca să se pătă socoti suma cu puterea oştire!, că vorii o dată pe tăte părţile să cuprindă şi să slăbâscă tâte.... (lacuna începe aci). Din ceea ce a rămas neruptii de pe acâstă filă a scrisărel, se vede că Strilbiski era recunoscută tălmaciă alu lui Rumianţov pentru limba românescâ. Elu dice Mitropolitului, să nu scrie în grecesce, că pe la Muscali nu este cine să traducă din acestă limbă (1). 1 (1) Copie după scrisorea protoiereului Mihail Strilbiskii (din „Kneajoe"). dela 1787, Noembre 20, cătră Mitropolitulu Moldovei : «Preosfinţite şi mare stăpâne, Mitropolită alu Moldovei, milostivulă meu stăpânu. Plecăciunea mă ce săracă şi umilită o aducă înainte preosfinţieî tăie şi me rogă ca să amu ertăcîune că fără de veste m’amă duşii dela casa me măcaru că în multe rîndurî amu tremurată cu trupulă şi cu inima despre nisce slujitori aî hatmanului, care s’au lăudată că me va juca, nu popesce ci turcesce, osebită de aceste, pe o slugă a me o închisese dupe uliţă ca să me spuîe unde sunt, şi pentru aceea scire nu ţî-amă dată, ca întrebându-te să nu me sciî unde sunt, şi nici în prepusă să nu poţi intra despre cine-va. Acestă carte dela feldmare-şalulă de pe rusie am tălmăcit’o pe moldovenie şi s’aă pecetluită de grafulă Rum. ca să nu să părte (sic) pe la tălmăcitorii cei ce nu sunt la o unire în lucrurile cele de taină, numai cetindu-o să pre socotiţi că vorbele ei sunt fărte nalte, că după scurtarea limbeî moldovenesc! nu păte să ajungă la înălţimea ei, dar pe câtă amu (sic) fostă puterea sciinţei amu tălmăcit-o. Preosfinţia ta ca ună arhipâstoră şi răvmtoră bună pentru pravoslavnicii din patria preosfinţieî tăie, bolindă cu inima pentru întristarea ticălosului norodă, şi adese ori căutândă la suspinurile lor, bine aî voită, ca să le descoperi la mulţi taina acesta ascunsă; dar arătă numai celoră ce sunt la o unire şi la o credinţă cu biserica resăritului, ca să se bucure şi ca să se umple de nădejde, căci tăte puterile armiei s’aă pornită într acestă lună a lui Noembrie; necăutândă nici îngrijindu-se de gerurile şi omăturile cele necontenite, să silescă mai în grabă ca să scotă (sic) din grijile (sic) pe ticălăsa Moldova. Mâcară că eă şi fără de spusulă a preosfiuţieî tele, săă a boîeriloră ţeriî, amă sciută mai bine ce să grăescă, cum pentru preosfinţia ta şi pentru boierii Moldovei, aşişderea şi pentru neguţătorii, aşa şi pentru 444 V. A. UitEcml Din cele espuse se vede că eraii cel puţină două curente politice în Moldova: unul, al Domnului, înclină spre Austria; altul, al Mitropolitului, spre Rusia. De sigură se mai găsiaă ici colo şi boerl cari n’ară fi voită suspinulă norodului celui însărcinată şi de totă prădat şi sărăcită, pentm venirea celoră streini, care din cei mai mari Paşi, anume cn poreclele lor şi cn câtă somă s'aă aşezată pe alocuri, şi câtă zaherd şi tenii, sdă şi orză, tdte anume şi la ce locă t<5te le-amu aretată. Aşijderea şi preosfinţia ta cu cei ce sunteţi la ună rândă, să arătaţi tdte în scrisă ce s’au mai înoită dela Octombre în 14 şi până acumă. Şi aceste aretândă şi altele carele le veţi sci, să însciinţaţi pe generalulă anşeftă (sic) Elmpta: că generalulă aă orânduită la malulă Nistrului omă împerătescă (sic) care va aştepta respunsulă, numai fără zăbavă, că oştile sunt pe cale, şi ca să se scie câtă oste (sic) se voră orândui şi la ce locă, unde sunt turci mai mulţi, şi unde sunt mai puţină, casăse (sic) pătă socoti soma cu puterea oştireî, că voră o dată pe tdte părţile să cuprindă şi să slâbdscă t<5t... (ruptă) mâhnirea Moldovei id. părinte ală Moldovei id. cu tdtă ţera Mold . .. id. id. . id. *§£> g -2 ‘h O) O) i S^S fl.H ^ QQ», © . ■fl-s.s § g s O 3) H ^ ® j3 - 2 2 rs.S a 2 oa-2 'V 08 g ^ -a g ® ^ .2 ><35 « fS <© ea _ «■» ^ >03 03 8 S.» ® ’3 şi de câtă veţi tr . şi cu multă zăbavă mitere la malulă id. ce este orânduită id. când vomă trămite id. anşeftă generală id. la acestă generală id. . .. cenie pe rusie, şi în id. Grafulă Rumianţov id. este în malo rossie id. L. Rossiei, dară în id. Kievă ca să-i gâtescă id. măcară că de şi rămân . . . id. . . . iasă polcurile mai în id. polcuri grecesce să id. nimenea nu să găsesce id. sânt orânduită aice k ... id. pentru tălmăcitu id. voi veni şi eă cu d . . . id. cătră toţi, şi. . . id. 1787 Noemb. 20. din Kniajoe Protoier NB. Ace3tâ scrisdre pe care o dâmă în ortografia originalului, ce-lă depu-serăm la Academie, ne ardtă că acestă protoereă (ală căruia nume l-amă aflată în altă scrisdre, ce urmdză la vale) era spionulă Muscaliloră, înainte de intrarea lor în Moldova la 1788. Din scrisdre se vede părtăşia secretă a Mitropolitului ţerel, cum şi onesta purtare a Hetmanului ţerei din 1787, Hetmanulă care simţise pre spion şi-lă vestea că de nu se astâmpără îlă va juca, nu popesce ci turcesce. Istoria RomInilorO 145 ca ţ6ra să se strice cu Turcii (1). Cum-că boerimea era împărţită în vederile politice, se p6te conchide şi din grija ce pună Strilbiski şi Rumianţov aşi feri scrisorile către mitropolitulu Moldovei, de a nu fi citite de cel «ce nu sunt la o unire în lucrurile cele de taină»(2). Dămii în anexă şi o altă scrisore a Iul Strilbiski către Mitropolitu, din 20 Octobre 1787, din care se va vecte, că deşi s’a declarată res-boiulu în August acelu ană, oştea muscălescă nu era încă gata de a intra în campanie. Strilbiski scrie, apoi că la Noembre acestu ană «tote puterile armiei s’au pornită». Numai acestă scire a fostă prematură, căci deşi se promite Mitropolitului şi boeriloră partizani muscaliloră, că oştea rusescă va intra în ţeră «necăutându seu îngrijindu-se de gerurile seu onieturile cele necontenite», totuşi întregimea a anului 1787—88, oştea rusescă remasă neactivă pe malulă Nistrului. 1 2 (1) Darii chiar şi dintre boerii opuşi acestui curentă au semnată arz-magzarulu următor u declarând u fidelitate către Porta Otomană : «Prin acesta ala nostra plecata şi adeverată Magzară, aretămă la pragulă înaltei împărătesei măriri, care să fie nebiruită în veci, că însciinţându-ne acumă de la Domnulă nostra pentru cea după t<5tă dreptatea vestire a resboiului către vrăjmaşulă şi neprielniculâ prâ puternicei împerăţii, cu toţii amu ridicatu mâ-nele către ceru rugându-ne pentru îndelungata statornicie pre puternicului nostru împerată, şi pentru ca se arate biruitdre urmele puterei sale, impilândă şi su-puindă sub picidrele lui pre totă vrăjmaşulu şi împotrivniculă, bucurându-ne atâtă de împerătesculu firmanu câtu şi din viu glasulu Domnului nostru, pentru că voinţa şi vrerea curgându din nemărginita milostivire a împerătescei sale măriri, este să se păzescă Keleriul acesta de tdtă stricăciunea şi superarea; şi ascultându cu tdtă luarea aminte câte alte s’au 4^ pentru îndatorita credinţa ndstră şi săvârşirea împărătesciloru porunci, îndată amu încredinţată pre Domnulu nostru pentru gata plecarea ndstră şi pentru cea desăvârşită smerită sîrguinţa ndstră, care ne-amă rugată ca să o arete şi către înaltulă pragă. Dară n’amă lipsită şi noi înşine prin acestă ală nostru smerită Magzară, îngenuchiândă să aducemă pentru acestă nemărginită milă, cele dintru adânculă inimei ferbinţi smerite mulţămiri şi că^endă să ne rugămă, ca după cum dintru începută strămoşii noştri s’aă umbrită sub umbra şi ocrotirea împerătescei măriri, aşa şi noi să ne învrednicimă bogateloră îndurări a milostivire! şi purtărei de grije a puterei sale. Pentru care ca nisce credincidse şi mulţămitdre slugi, rugămă pre Dumne^eă să nu ridice de-asupra ndstră iubirea împerătescei măriri, ca fiindă asupra ndstră acestă îm-perătâscă ocrotire, miluire şi umbrire, să râmânemă nesuperaţi şi întru odihnă, ca să putemă, sevârşindă împerătescele porunci, să aducemă către Sfântu Dum-ne^eă necontenite rugi pentru îndelungarea Mărirei sale.» (2) Memoriu de V. A. U., 1889. „Documintc dintre 1769—1800“. Istoria Româniloru de V. A. Urechiâ. TUM. Tll. 10* 146 V. A. UsECfiil Numai în 17 Fevr. 1788 Ecaterina II adresezâ Moldoveniloru următorulu manifesta, tiparittl la Petersburg: «Cu a lui Dumnezeu milă noi Elcaterina a dooă imperatriţa şi avtokratoriţă a toate Rmiibr. I proci i proci i proci. «Presimţiţilor mitropoliţi ală Moldo vlahiei, şi ală Ungrovlah’eî, de Dumneaei iubitoriloră episcop!, cinstiţiloră ce! din partea bisericescă, cel de bună nemu şi către no! cu iubire credincioşi boieri, ostaşiloră, oroşaniloră, şi tuturora locuitoriloră, din domnia ţere! Moldove!, şi a ţere! rumănescî, a noastră împerăto-râscă buna voire şi milostivire. La toate descoperirile rezmiriţiloră ce tot dauna fără dreptate au deschisă sultani! turcesc! către Roşia, stremoşiî noştri şi no! Insuş! stăpînitori tronului Roşie! luîndu arme pentru aperare, n’aă fostă cugetu numai de a birui pe vrăjmaşă, ci aă fostă împreunată cu aeâ mare rîvnă a noastră, spre a scoate norodu celă credinciosă ală luî Iisusă Hristosă, a izbăvi biserica ortodocsie! grecesc!, din celă pătimitoriă necinstită jugă ală agarineniloră. Celă dintru pre înnălţime Dumnezeu ce aă blagoslovită armele noastre tot dauna cu biruinţe asupra vrăjmaşului creştinescă, pentru cele ne cuprinse ale lu! judecăţi, n’aă învretnicită la acele vrem! pe toţi creştini! acestoră îndestulate pământuri, ce sunt că^uţ! suptă chinuitârea stăpânire a muametenilor, a prăznui e! cu bucurie pe acea desevîrşită a lor scăpare. Şi aşa cu nădejde de viitoare fericire, sfârşindă câ de pe urmă a noastră rezmiriţă cu turci! ce e! aă remasă biruiţi, amă întărită pin legăturile ce no! amă făcută la pace soarta a tuturoră locuitoriloră creştin! de la ţâra Moldove! şi de la ţera rumănescă, cu acestâ păzindu-le toate folosinţele şi bunele mijlociri a stăpîniri! părţi duhovnicesc!, şi mirenescî, şi deosebită a tuturora locuitoriloră. Dăspre o parte aveţi însciinţare de bunătatea inimi noastre, şi de acea părintâseă a noastră purtare de grijă pentru voi, ca pentru ună norodă ce este de o lege cu noi, care tot-d’auna aă trasă şi trage şi acum la dînşii ală nostru acoperemîntu; despre altă parte însuşi simţiţi cu grele închipuiri, a cea ne sfîr-şită reutate ce izvorasce din stăpînirea Sultanului turcescă, suptă care, oare puteţi voi socoti măcară o (ji a nu ve teme de repunerea vieţi! şi a avem voastre ? Uciderea acea chinuită a Ghicăî domnului Moldo vii, şi a altoră ai dumneavoastră boieri, ve dovedesce acea groaznecă pildă, când, de la curtea noastră pentru aceste neomenite urmări şi pentru alte multe ce s’a făcută în pământu vostru, s’aă fostă 2. 25. 166 V. A. Urechi* Kainargi (1). Ipsilanti căp6tă, cumti vSdurămG, domnia în locuiţi Iul Manoli-Vodă din Craiova şi în locuiţi candidatului unei părţi din boierime. Era naturalii că Manoli-Vodă să fi fostă candidatulă de Domnie în locuiţi Iul Ipsilante, trădătorii causel turcesc! Este o părere ce o întăresce şi faptulu, că proclamaţiunea ce adresăză el către Moldova, ca să’şl vestăscă Domnia, se vede scrisă de ună condeiă muntenescu. Am descoperită acestă documentă la Mitropolia din Iaşi în 1886. Eată’lă în tătă coprinderea lui şi cu semnătura fasi-milată. Nu să însemne loculă de scriere, probă că a fostă scrisă în cale, unde-va, în tabera turcescă, seu chiar din Turcia: «Jw Manuil V. V. B. M. g. z. Moldavscce. «Preosflnţia ta alesule de Dumne4eă părinte Mitropolitu, Iubitoriloră de Dumneaei părinţiloră episcop!, prea cuvioşilorft archimandriţi şi egumen! de pe la sfintele monăstiri şi totă tagma, bisericescă, cinstiţiloră dumnevdstră boeriloru dintâiă şi ală doilea, dumnevdstră boieriloră pârcălab! şi starosti, căpitaniloru, bulucbaşî, ueguţitoriloru, orăşaniloni, mazili, breslaşi, vorniceiloră de prin sate şi tuturora locuitoriloru ţerei Moldove!, sănătate şi totă binele ve poftimă dela milostivulă Dumneijeii ca să ve dăruiască. De obşte ve facemă Domnia me în scire, că prd puternica împerăţie Devletă Aii Osman (a căria putere să o întă-rescă Dumnezeii în veci) pliroforisindu-se de amestecăturile ce s’aă făcută aice la Moldova şi dă (sic) năvălirea neprietenilor!), pdte din nepurtarea de grijă a oblăduitorulu! ce a fostă, ni-aă orânduită pre noi Domnă şi oblăduitoră acei ţerî, dându-ne putere îndestulă ca să curăţimă ţera de ne prieteni! împerăţie! şi să o ocrotimă despre or!-ce împotrivire şi necazuri; cătră care iată ne-amă şi poraită «erî» şi avemă nădejde la mila prea înălţatului Dumne4eă, că în puţină vreme va intra fiesce-care lucra la orenduîala sa şi ţera îşi va afla odihna şi repaosulă ei. Pentra care nu amă lipsită a ve însciinţa de acesta, ca să ve veseliţi şi să v§ bucuraţi cu toţii, rugândă pre milostivulă Dumne4eă pentru buna starea prea puternici! împerăţiî şi a n«5stră şi a ve sfătui părintesce ca să nu ve amăgiţi după măgliselele neprietiniloră ce ve aretă cu feluri de făgăduelî, căci t<5te acelea sunt vremelnice şi fără de temei, şi cei ce se amăgescă remână înşelaţi şi căiţi până în sfîrşită, dape cum aveţi pildă pâ cei ce aă cre4ută unele ca aceste, că nu numai aă fostă pricinuitori de reă şi stricăciunea patriei lor, ci şi-aă pierdută şi tdte averile, âncă până în sfîrşită unii şi viaţa; ci ca unii ce sciţi cu câtă îndestulată şi norocită petrecere aţi fostă sub stăpânirea prea puternicului Devletă, trăindă desfăţaţi în mili şi în privileghiuri împerătesci, moşii 1 (1) Pote proba acestă aserţiune şi faptulu, că în sigiliulii pusu sub Manifestă, se vede nu numai bourulu Moldovei ci şi stema Muntenescă, după obiceîulu luatu de ceî cari fuseseră când-va domni şi la o ţeră şi la altă. Văcărescu Enache spune că „Pre înaltulu Devletu făcu Domnii Moldovei pre Manoil-Vodă, încă dela Sofia mergendu spre Belgradii, care (Manoilu) tre-cendu pe la Nicopole şi pe la Bucurescî au mersu la Iaşi. (Tesauru II, pag. 296). Deci nu era boierulu din Fălciu de care grăesce Drăghicî. Istoria Românilor*? 107 şi stremoşii, cum şi înşive, care ve aflaţi acumu, stăpânindu-şi fieşî carele moşiile şi pământurile lui nesuperatu între atâta sumă de ani. se ve aretaţi acumu cu prothimie, mai vîrtosu d-tră boiorilorii i dregătoriloru, ca unii ce sunteţi căpetenii şi otcârmuitorî celoru mai mici. se ve siliţi în totu chipulu de a găsi mijlocii ca să năvăliţi la domnesca nâstră milostivire împreună cu câţi alţi din locuitori veţi putea să veniţi la noi, unde veţi aucji că ne ciflămh şi nu numai cinste şi milă veţi dobândi acumu, ci va fi cunoscută şi în urmă slujba şi saclacaMu acesta la totu nemulii d-tră, a câştiga dela prâ puternica împerăţie mili îndestulate şi privileghiuri; şi câtu despre partea otomanicesciloru ntfstre oştiri să nu aveţi nici o grijă şi îndoială, pentru că au daţii straşnice porunci împărătesei şi ale ndstre ca să nu supere pă raia întru nemică. Iar cei ce nu veţi avea mijlocu de o cam dată a scăpa şi a veni la noi se ve depărtaţi din prejurulu neprietenilor u, spre a nu se întâmpla unuia ca aceluia primejdia aceea ce o aduce iuţimea resboiului, de care nimeni nu pdte scăpa, nici putemii noi sprijini atunci aflân-du-ve lângă prieteni. Ci dar ascultaţi-ne sfaturile cari părintesce ve dămu la acesta şi puneţi silinţe veri-care şi veri din ce treptă aru fi, de năvăliţi cu în-drăsnâlă la mila ndstră, ca din preună cu d-tră se putemii ocroti săraca ţâră spre a o aduce la starea ei şi veţi cundsce în faptă mila Domniei mele şi bună oblăduire cu milostivire cătră toţi care o avemu în cugetft a o severşi flindu-ne milă de ţâra acdsta, ca unii ce suntemu şi noi ca unuia din patrioţi, dupre cum ne sciţi şi pe noi şi ndmulu nostru. Aşişderea şi prea sfinţiiloru vdstre părinţilor arhierei, dupe datoria ce aveţi să îndemnaţi cu înveţături şi povăţuiri pa ori câţi din pământeni veţi putea ca să urmeze dupe cum le scriemu, fiindu spre binele şi folosulu lorii, şi aşteptămu fără zăbavă venirea lorii cătră noi spre a le da cuvinitele mele povăţuiri pentru paza şi buna otcârmuire a săracei ţerî, şi fiţi sănătoşi. Iscăliţii: 1788, 12 Iunie. Io) M folio f, mare. | Ambele mărci. 1788 P B B 1G8 y. A. Urechi! XXXIV. Mavrogheni şi Domnia Moldovei. Proclamaţiunea lui cătrâ Moldoveni. Acte de Domnii Moldovei. Confiscarea moşiiloru lui A. Ipsilante. Domnia Moldovei înainte de numirea Iul Manole Roset, o vedem disputată cu stăruinţă de cătră Mavrogheni. Oştirea Iul, din Focşani opera deja în Moldova, când Ipsilante fu prinşii de Austriac!. Mavrogheni, aflândh de întâmplarea Iul Ipsilante, adresâză, în 13 Aprilie 1788, o proclamaţiune cătră locuitorii judeţelorft Moldovei şi în deosebi celorti al judeţului Putneî, prin care le spune că «audindu Domnia me întâmplarea de acolo din Moldova, cum ti aţi remasu fără Domnti, ca nesce ol fără păstorii, acumii la acâstă vreme resvrătită şi socotindu-ne la câtă grijă şi spaimă va fi adusu acesta întâmplare, ne-au cuprinşii multă durere şi milă de voi». N. Mavrogheni îl asigură, deci, căci îl consideră ca pe proprii sel supuşi, că va griji de liniştea şi pacea lor ca şi de a locuitoriloru Munteniei. Eală întregii aciuiţi: Cărţile ce s’aă scrisă la judeţe în Moldova, în 1788, Aprilie 18. «Pre cuvioşiloră archimandriţî, egumeniloră şi epitropiloră de pe la sfintele mănăstiri şi schituri, molitfeloră văstre protopopi, preoţi şi diaconi i d-văstră starostilorâ seu boîeriloră, ce sunteţi fără de dregătorii, mazililoră, breslaşiloră, căpitaniloră, neguţitoriloră, orăşeniloră, pârcălabiloră, sindiiloră, şi tuturoră locuitoriloru ţărani de prin tăte satele ţinutului.din Moldova, sănătate. De obşte vă facemă în scire, că audindu Domnia mă întâmplarea de acolo din Moldova cumu că aţi remasu fără de Domnă ca nisce ol fără de păstoră acumă la acăstă vreme resvrătită şi socotindu-ne la câtă grijă şi spaimă va fi adusă acăstă întâmplare, ne-a coprinsă multă durere şi milă de voi, cari sunteţi de acelaşi neamă cu noi, pentru care nu amă lipsită printr’acestă domnescă a năstră carte într’adinsă a vă scrie şi a vă vesti tuturoră, ca să sciţi, că Domnia me nimică nu vă vomă deosebi din ceste-l-alte raele ale ţărel năstre, la paza şi ocrotirea ce trebue să aveţi într’acăstă vreme, ci ca ună părinte de obşte şi Domnă cu milă şi durere de tăte raelele împărătesei, precumă grijimă pentru locuitorii ţărel năstre aşîa vomă griji şi pentru voi, ca să nu vă primejduiţi de cătră vrăşmaşi şi de cătră nimeni: şi iată amă trămisă şi trămitemă oştiri ale năstre îndestule în acea parte a locului, la Focşani, ca să vă păzescă de vrăşmaşi şi deosebită şi înşine în puţine dile venimă la partea locului pentru ocrotirea desevârşită şi viaţa ne vomă pune la întâmplare vremelnică pentru apărarea tuturoră locuito-riloră, după cuventulă evangheliei ce . Este şi traducerea în grecesce a acestui ac tu, la fila 297. Istoria RomânilorO 171 de acolo dobândi firmanulu (1) prin care, în Iunie 1788, Porta autoriză pre Domnitorulu Mavrogheni să confisce pentru sineşl totîi avululu lui Ipsilante din Muntenia. In urmă, în August, acestti avută Mavrogheni îlu trecu cu următorulu hrisovtt pe numele lui Iosif, unulă din cel trei fii al sel (cel-l-alţl douî erau Constantin şi Petru): Hrisovidă ce au dată Măria sa pre hudtattdu nostru Demnă, pre iubită fiului măriei sete Beizadea Iosif, pentru tdte acareturile fugitului Donmă Alexandru Vodă Ipsilante, ce le are cu firmană împerătescă, cum-câ le-aă 'hărăzită, fiului Măriei sete. «După împerătesculu şi vredniculu de închinăciune firmanu, ce ni s’au datu la 21 ale Ramazamuluî 1202, pentru tdte acareturile şi lucrurile de aici din ţeră ale fugitului Domnulu Moldovei Alexandru Yodă Ipsilante, ce a pribegită la vrăşmaşi într’acestă vreme de resbolă, în care se cuprinde cum-că puternica împărăţie, (Domnulu Dumnezeu să-l înmulţescă stăpânirea), cunoscendu grelele cheltuell ce facemă Domnia me cu mulţimea oştiriloru pentru paza ţerii şi cu 1 (1) Eată firmanultt : lirmcmulu pentru acareturile fugarului Domnulu Moldovei Alecsandru Ipsilante, ce le-au dăruită Imperăţia Măriei sele pre înălţatului nostru Domnulu Ţerii Romănesă, Nicolae Petru Mavrogheni Vvd. Iunie, 1788. «Alesule dintre Domni a! nemulu! Mesieî, stăpânule aceloru mari din tagma lui Isus, celu ce escî acumu Domnu Ţerii Românesc!, Mavrogheni Nicolae Vvd., săvârşiturile să-ţ! fie bune. Ajungându acestu Imperătescu semnu, în scire să fiă, că de vreme ce s’au aretatu din cele scrise ale tele şi din tefteru ce s’a trimisu, cum că fugindu Domnulu Moldoviî, pre în pămentulu Ţerii Româneşti are îndestule acareturi; de vreme ce s’a aretatu la pre înălţata Ptfrtă, ca după tefterulu, ori să se ven^ă numitele acareturi despre partea Mir ie la ce! ce voru vre să cumpere, s£u prin împerătescă poruncă de o dată să se facă zaptu veniturile numitelom acareturi; de aceea dar, fiindu că amu cunoscută cheltuelile cele mari care le fac! cu oştirile, şi lângă acesta fiindu încă cunoscută de toţi, că se cade despre partea pre înaltului Devletu să ţi se facă ţie ajutoră şi înlesnire la trebile şi slujbele ce sunt asupră-ţî, după încredinţarea ce avemă, cum că numitele acareturi aă îndestulă venită; iată după împerătescă me multă iubire ce avemă cătră tine, pentru cunoscuta credinţă şi sîrguinţă ce a! aretată, te-amă miluită hărăzindă Imperăţia me ţie numitele acareturi; dec! spre încredinţare s’a dată acestă împerătescă ală meă firmană care ţi s’a trămisă. Ci dar după împeră-tesca mea iubire ce avemă cătră tine, cumă s’a v rwv sc; 8o5»xa pipXtov tr, 0’ xai T, yj toi ta [jLsra r/jv aXtoacv (1453—1789) ix yscpovpdşov avsxSoToo tvj; tipa; [j.ovyj; too Xcvâ, publicată de arcliimandritulu (jherman Aftlio-nidos Sinaitul, la Constantinopole, în 8°, 1870. (3) Pag. 705. «Al/îJ.aXwuaO’SVTo; to5 MavdX-Vooa «I; to TaXarCi *7pa'kv 6 MaopoYSVY); t<;> Tcarptap/ig llpoxoTruj) va xa-Oaipso-ţj tov MoXco^Xaycac wc ’jTuoraŢSVTa tocc r Pooaooc;, xai va omoŢj sxoootv oca va -/scpOTovYjOrjj p//jTpo7roXcT7]<; MoXSopXayca; aXXo; tiitcoc \ PasiXsc tov ottocov a oro; â-sXsc sopsc* xai ixvjpoTTs xai oca 7paup.dra>v xai 8ca ZwsyjC ştoYfţ xai tov MavoX-Booav Xacvvjv zfjc parjcXscar, oXov otuo ^/[J.aXtoTccO'Yj axtov aXX’ 6 Bs£cp7j; ior/Or, xai aorijv ty]v svxoyavTcav, pi to va osysTat xai va ivspYŢ/ Ta 6^>a tov Ypaysc 6 Mappovsvrjc pe oXov 67:06 y^sbpsc pspacotara 7Ta ttXsu» scvac tyzbd'q, oxâvoaXa xai ooxoyavTcac . . . . » 188 V. A. UrechiI Ori-care fie aprecierile lui Ipsilante Koranen despre Mavrogheni faptultt că—după aserţiunea verbală a d-luî B. P. Hasdeii—la Kiev este îngropata Manole Vodă, ne probăză, că în adeverii elfii a trecuta la Muscali, ori că cu voie, ori fără de voie a fosta prinsa de el, la Galaţi. Din declaraţiunea maiorului rusa, prinsa la bătălia dela mănăstirea Adam, de cătră Mavrogheni, apare că prinderea lui Manole de Cazaci, a fosta de chiar ela pregătită.... In tota casuia acesta Manole Vodă, care una momenta stă în calea ambiţiune! lui N. Mavrogheni de a domni asupra ambelorii Principate, nu este altuia decât acel Manole Giani, oîo; too xAr(lotxoo TCawi). De ce acesta Manole Giani se numla Roset, ni-o spune cronica lui Dumitrache: «Să povestimă şi pentru părţile Craioveî. Era acolo pusii de Domnii Caî-macamă, dumnealui Manolache Giani biv vel postelnicii. Dumnealui dar pentru aperarea ţerei, unindu-se cu boierii acei părţi de locu, ajungă la muhafăzulă Diiului Mehmet Paşa Capăcăran, carele mai nainte fundă cu dregetoriî între ogeaglîi, de câte-vaşi ori îlă renduise Porta cu nizamurile ţerei. In locă numitulă Paşă îlă face vel Bană, şi dându-i cevaşi <5ste, curăţi acele cinci judeţe de stupul ăRufi). Despre altă parte îl însciinţă Porţei la Babadag, de credincîosă şi vrednică, fundă noă viziră Halii Paşa fiiulă lui Aivat Mehmet Paşa în loculă lui Moldovangi Aii Paşa; şi i se făgădui Domnia, cum i s’aă şi dată mai la urmă şi se numi Manoil Roset, trăgendu-se despre mumă» (1). Nu pre multe hrisdve esistă dela Manole Geani Roset, necî ca Domnu alţi Munteniei ne cum ca DomnQ alu Moldovei. Dămti în anexă unulu din 7 Aprilie, 1770, în posesia d-nel generalii Macedonski-Reproducemu actulu cu facsimilea după semnătura lui Manole, care se mărginesce aşi dice «Im Manole Roset V.V. «gospodin» şi nu şi «Ugravlatfscoe». XL. Pregătiri pentru resboiu. Măsuri administrative. Campania in Muntenia în 1188. Emigrarea ţăraniloru. Să ne întorcemti acum ii în Muntenia. Aci Mavrogheni, îngrozită de sorta familiei lui Ipsilante (2), ijice Becatini, îşi manifestă cu mal 1 2 (1) „Memoriu" de V. A. Urecliiă, prcsiuMlft Academiei in 1887—88. Bucurescî d° 1889- (2) Ipsilante fusese cazernal de austriac! la Briiiu Istoria KomânilorC 1B9 multă ostentaţiune de câtă ori când credinţa cătră Porta otomana. .Boeril, fugindu cu totă oprirea Domnitorului, îl iritase ret! şi mal multă contra loru (1). Mişcarea de emigrare a boeriloru era atâtu de mare, în câtă Domnitorul»! fu silită să dea poruncă, ca nimeni din boeril de clasa ^ I seu II seă şi din neguţitori, să nu mal âmble prin BucurescI cu butce, căci împedică mişcarea oşliriloră. Dela aceslă oprire Domni-torulă scutesce numai pe mitropolitulă, episcopii, doctorii, săă vre unuia ce va fi bătrână, seu neputinciosă. Prin acestaşl pitacă Ma-vrogheni, avendă în vedere greutatea cu care se ţine disciplina în oştirea turcă, acumă sosită în BucurescI, ordonă ca jupânesele să nu mal âmble pe strade cu carete, ci să şedă pe la casele lor «căci fiindă vremile împrăştiate şi împârechiate, se potă urma multe împreju- j rări necuviinciose». Domnitorulă poruncesce şi femeiloră mahalagiiloră şi târgoveţiloră că, de câte ori mergă după trebuinţe, să iasă cu ca-pulă acoperită şi nu cu desfrânări «ca să se potă păzi edeculă şi cinstea fie-căruia» (2). 1 2 (1) In Febr. 18, 1788, la 4 ciasuri din ii iii V. A. Treciua In acelaşi ordinu de <|i Mavrogheni vestesce şi altă mică isbândă dela Porceni din susîi de Tergulu Jiului. Despre acestă isbândă este şi unii altCi ordinii de di deosebiţii, din Augustă 4 (1788) (1). Al treilea ordinu de di, din Augustă 6, vestesce înaintarea oştirei turcescl pe Dunărea, după luarea Orşovei, şi luarea cetăţel Inic-Calesi (2). 1 vesboiu peste 2500 de vrăşmaşi nemţi, ostaşi, au că()utu morţi şi s’au prinşii vi-afiirâ de alţi robi şi r<5be, le-au luaţi şi 10 tunuri cu gebhanelele loru şi multe alte lafuri au dobândită şi s’aă îndestulată oştile nostre de la vrăşmaşi. Unde trecendă de altă parte şi din împărătescă ordie a Devletulul împărătesc, Măria Sa Cherkez paşa cu putere de obşte, aă iurudisită cu toţii înăuntrulă hotareloră vrăşmaşiloră şi cu ajutorulă lui Dumnezeu mergă înainte. Care acostă vestire o scrie Domniei mele chiară din lăuntrulă lazaretului nemţescă Câpitană Mihaiă Ştiucă ispravniculă Mehedinţilofă şi cu Capikihaiaoa nostră. cari aă fostă rînduiţl dinpreună cu oştirile şi deosebită ne-aă pliroforisită şi prin cuvântă cătane din ale ţereî ce aă adusă Domniei mele aceste cărţi de vestire, cari au văzută cu ochii loră aceste biruinţe şi sunt adevărate. Pentru care acâstă bună vestire fâcendă cuviincios şmdîc aice la scaunulă Domniei mele, nu amă lipsită mal ântel a proslăvi numele marelui Dumneijeă celă dreptă judecătorii, carele întru resplătirea nelrepteî porniri a vrăşmaşiloră i-aă osîndită chiară în loculă unde aă făcută el Intîia începere a pricinel resboiulul, de aă călcată şi aă dată pricină de pomină a oştiloră Devletulul pre puternicei împărăţii, dândă biruinţa oştiloră năstre de i-aă junghiată şi i-aă sfârîmată. Osebită de aceste biruinţe ce s'aă făcută la numitele locuri ni-aă venită şi altă veste dela Tîrgulă-Jiuluî, cumă d-lul Cara Mustafa, cu 300 de atlîi lovîndă pe vrăşmaşii ce era la Porceni, unde spărgîndu-le ordia, peste 200 de ceadirun le-aă tăiată, le-aă sfârîmată şi din vrăşmaşi multă sumă aă omorîtă şi aă prinsă vil şi pe câţi aă scăpată i-aă înfundată într’ună locă strimtă fâcendu-I muhaserea din tote părţile, cari nădăjduimă la mila lui Dumnezeu că nici acela nu vom scăpa. Deci nu amă lipsită printr’acestă Dom-nâscă a năstră carte a vesti şi d-vdstră tuturoră {Oicskdu după cumă în toto 1788, Iulie 31. Cod. No. XVII, fila 313. Asemene carte s’au scrisu şi Ia d-lor boeriî de la Nicopole. (1) « . . . . în scire, că pre slăvitulă Ibraim Paşa cu d-lui Cara-Firtaf (?) i cu d-lor zabiţiî şi cu t<5te oştile ce era 1a. Tergulu Jiului, plecândă asupra vrăşmaşiloră la Porceni, i-aă lovită şi le-aă sfărîmată ordia de acolo dela Porceni şi stricată cu puterea lui Dumne^eă, forte reă. Din care ftfrte mulţi aă omorîtă şi aă luată vii Pobî cu tdte ceadîrurile lor, de aă şi tăbărîtă şi aă remasă oştile n<5stre întracelă locă ce aă făcută zaptă şi de acolo intrândă oştile ndstre în lăuntru hotareloră vrăşmaşiloră aă iurdisită asupra Sibiilor. Pre care nu lipsimă a vesti d-trâ acestă biruinţă...» (formula) 1788, August 4. Cod. XVII, fila 314 verso. (2) «... . Scire, că după ce cu puterea lui Dumne^eă oştile ndstre a făcută zaptă Ruşava, Jupalnicul, Tufurile (seu Tulurile?; şi aă sfârîmată pe vrăşmaşii ce era acolo, mergendă înainte pe hotarele vrăşmaşiloră, pe Dunăre în susă, au Istoria RomâkilorC 223 Ostile din Ji&, după bătălia dela Porcenî, mergu înainte şi iau vama Vulcanului, unde Austriacil perdu 4 lunuri şi multe proviziunl diverse. Ordinulti de di din 7 Augustă 1788 vestesce acâstă isbândă şi dă scirî şi despre luarea Mehediei (1). După fie-care victorie, la Bucurescl se face «senlîc» adecă paradă şi slobodire de tunuri de bucurie. Asemene isbânde Mavrogheni nu utâ să le vest6scă şi boeriloru din Nicopole, ca doră să ste liniştiţi şi să nu cuteze a intriga. In direcţiunea Câmpu-lungului încă, în primele dile din Augustă, intrară ostile de sub seraskieratulă lui N. Mavrogheni, de prădară în Ard61 mai multe sate (2). 1 iurudisitu asupra cetăţei ce avea vrăşmaşii pe Dunăre, care cetate se numesce Inic-Calesi, Măria Sa Hasan-Paşa seraskerulă cu luminatulă Laz Meimiş-Paşa după uscată şi după DuDărea ceta Caiclarâ şi Şaici, unde avendă vrăşmaşii cinci tăbii cu tunuri îndestule, au bătută resboiă cinci câsurî cu vrăşmaşii, pre cari cu ajutorată lui Dumnezeu i-aă biruită oştite ndstre făcendă zaptă câte cinci tăbiile lor şi pre toţi vrăşmaşii acei cetăţi i-aă chirdosită fdrte reă. Pentru care acestă biruinţă amă dată slavă lui Dumnezeu şi amă făcută şenlîculă celă cuyiinciosă cu foculă tuuuriloru, aici la domuesca ndstră curte. Deci nu lipsimă a vesti şi d-tre» (formula). 1788, August 6. Cod No. XVII, fila 315. (1) «.... Scire, că d-lui Gara Mustafa Bimbaş cu ceî-l-alţi zabiţi şi cu tdte ostile ndstre dela Tîrgu Jiului, după ce cu puterea lui Dumneijeă aă bătută pe vrăşmaşii ce era la Porcenî, sfărmându-le forte reă ordia, totă aceste oşti, mergendă de acolo înainte biruitori, aă făcută zaptă şi vama Vâlcanului, unde mulţime de vrăşmaşi aă omorîtă şi aă prinsă vii: le-aă luată şi 4 tunuri cu gephanelile lor, cediruri, zaherele şi totă ce aă avută şi de acolo intrândă în năuntrulă hotareloră vrăşmaşiloră, mergendă înainte, făcendă biruinţă şi luândă prăiji dela vrăşmaşi; de altă parte M. Sa Hasan-Paşa Seraschierul, precum v’amă însciinţată, după ce cu puterea lui Dumneijeă aă făcută zaptă Ruşava, Jupanic, Tufurile şi aă făcută acolo atâta sfărîmare vrăşmaşiloră, mergendă înainte biruitori, aă făcută zaptă şi cetatea Mehedia, unde multe zaherele şi alte agoniseli aă luată ostaşii noştri dela vrăşmaşi şi iarăşi cu ajutorulă lui Dumneijeă mergendă înainte, făcendă biruinţă, pentru care acestă bună-vestire amă dată slavă lui Dumne^eă făcendă şenlîcâ celă cuviinciosă aice la Domnesculă nostru scaună cu foculă tunuriloră. Ci dar nu lipsimă a vesti şi d-tre . . . .» (formula). 1788, August 7. Cod. XVII, fila 315. (2) «.......Scire că astăzi amă primită veste de bucurie dela Câmpu- lungă, cum că dintre ostile n<5stre ce avemă rînduite acolo, o sumă de ostaşi creştini adecă Ghiuler-Agasi cu buluc-başii şi cu o sumă de neferi aă intrată în hotarele vrăşmaşiloră, aă sfărimată f<5rte reă pre vrăşmaşii ce aă întâmpinată, 224 V. A. Urechia La 16 Augustâ se vestesce intrarea oştiloru turco-române şi pe la pasulu Branu în Ardei, cu intenţiunea de a'şl face juncţiune cu oştea trecută prin pasulQ Buzăului, ca să realizeze înconjurarea Bra şovulul (1). Câte-va dile apoi (August 21 şi August 26) Domnitorulft aduce la scirea tuturora, că oştea sa turco-română, intrată în Mehadia, a foslu din nou atacată de. oştea austriacă, dar că acestă fu bătută, după care oştea turcă înainta în Ardeal şi «au făcuta şi Temişdra muhaserea» (2). 1 omorîndă'mulţi şi luanda vii; au călcată sate de unde mulţime de robi şi de r6be au luată, familii întregi şi copii, erglieliî de cai, 200 oi şi alte vite aii luată oştile ndstre. Pentru care nu lipsimă a vesti şi d-tre» (formula). 1788, August, 10. Cod XVII, fila 316. NB. Asemene cărţi s'aii trămisu la boierii din Nicopole. (1) « . . . . scire, că astă-^î ne au venită veste de bucurie dela Câmpu-lungă, cum-că pre slăvitulu Osman-Paşa cu puterea oştiloru ce avemă rînduite acolo, cu ajutorulu lui Dumnezeu au intrată în vama dela Brană, unde lovindă pre vrăjmaşii nemţi fdrte i-aă stricată, de care 5—600 aă omorîtă, între cari aă căzută şi ună ofiţeră mare şi 3—400 aă luată viî. Aă luată şi 6 tunuri ale vrăjmaşiloră şi multe alte agoniseli aă dobândită oştile ndstre şi aşa după ce amă biruită acolo şi amă făcută numita vamă zaptă, intrândă în lăuntru mergă oştile ndstre înainte asupra Braşovului, care şi acela nădăjduimă ală stăpâni cu voia lui Dumne^eă. Pentru care acestă biruinţă amă dat slava lui Dumne4eă făcendă şenlîc celă cuviinciosă aice la Domnesca nostră curte cu focu tunuriloră. Deci nu lipsimă . . . .» (formula). — 1788, Augustă 16. Cod. No. XVII, fila 317. (2) .......scire, că după ce cu ajutorulu lui Dumnezeu, oştile pre pu- ternicei ndstre împerăţiî, aă făcută zaptă Mehadia trecendă şi în lăuntrulă atâta cale, precumă vamă însciinţată în trecutele » Teleormană. 232 V. A. Ijrkchi superibre ale neamiculul. Se apără însă Fabris acolo, dar sililCi a abandona posiţiutiea cucerită, n’o lăsă decât după ce incendia m6-năstirea» (1). Mal apoi însă recunosce că aceste ciocniri diverse ori «scara-muccie distrasero gli Austriaci da maggiori intraprese nella Valachia per tutto il mese di Agosto»(2). Apoi dăcă dstea lui N. Mavrogheni n’ar fi isbutitu decât atâta, de a împedica descinderea oştilorfi Austiace în inima ţerel, âncă laudă se cuvine bravului Domnitorii. Şi nu mal multu isbutise oştea Austriacă, a înainta sub feldma-reşalulti Conte de Vantersleben Fiamingo, oficerCi de merita. Din luna Aprile âncă, spre Servia şi la Dunăre .... «remasă monarhulfi (Iosif II) mal multa de trei luni în ace ultimă a sa cetate de fruntarie, suspendânda operaţiunile ulterioare ofensive, contra unul neamica, care nu era atâtu de despreţuitu, cum îia crezuseră la începută (3). Ceea ce împedica pre Iosef II de a nu lua ofensiva mal energica contra fruntariei turcescl era şi încetinela cu care oştirea rusescă descindea spre Moldova (4). Cum se face că Austriaci! sunt merea bătuţi pe totă linia mun-ţilora? De Chenier în «Revolutions de l’Empire Ottoman» (5) la pag. 249, recunosce că Turcii (respective Muntenii) «avură câteva 1 (1) «Le trupe cesaree fecero un ostinata resistenza, e giunsero a rendere cola serapre infrutuosi i loro attachi, obligando li a dare adietro con furia, ugalmente che alle angusta di Torres (Turnu-roşu), Boza (Buzeu) e Vulcan. II Fabris (unchiu celui care luă Iaşii) si impadroni in quei giorni del rico Monasterio di Sidnay (Sinaia), ove si sarebbe potuto mantenere si non fosse stato soprafatto dalie forze superiori degli avversari. Vi si difese tutavia in tal modo, che non abandono la sua conquista se non dopo aver veduto consunto dalie fiamme il mo-nostero stesso». Ve tion, ils penetrerent dans l’Escavonie et dans le Banat, oii ils firent bieu des ravages». (2) «Dans Ies diiferents engagements qu’il v eut en Transilvanie, Ies Otto-mans mirent tant d’opiniatrete, que pendant deux jours ils renouvellerent leurs attaques plusieurs fois». (pag. 250). (3) Acelaşi autoru, pag. 250. (4) «-----avait r^pendu la consternation. Les Autrichens se determinerent meme ă mettre le feu a plas de 60 bourgs. pour empecher les Ottomans de s'en emparer...... (5) «Au lieu depasser le Danube et de marcher droit aux ottomans, dans le centre meme de leurs provinces, il leur laissa le temps de rassambler des armees, et etendit un fond sans profondeur sur une ligne beaucoup trop longue. Ce prince. diez qui Tactivite remplaşait le genie, sans le suppleer, avait arrete seul le plan mixte de campagne qu’il avait adopte». Pag. 115. Voi. VII, 1817, Paris et Londres. 234 V. A. Urkchia LI. Consideraţiuni politice. Principele de Ligne în Moldova. Suedia faţă cu Rusia. Mavrogheni despre politica esternă şi despre resboiulu Suediei. Turcia, declarând & resboiulu Austriei şi Rusiei, comptă pe spri-jinulti Suediei şi al Poloniei. «Ambasadorele Angliei dăduse Turciei să spere, că aceste ţări, (Suedia şi Polonia) vor lua armele în favdrea Porţel, şi că şi regele Prusiei se va însărcina să se opună împăra-tulul Iosif» (1). In aceste împrejurări se deosebi, ca diplomată şi oşteană, Principele de Ligne. Mareşalulu Principe de Ligne care jocâ unu rolă destulă de importantă în resbolulă din 1788—1791, pe lângă ambele armate Rusăscă şi Austriacă, se afla în Noembre 1788 la Iaşi. De aci trămite Principelui Kaunitz o scrisore, apoi în 1 Decembre 1788, altă scrisore la o personă nenumită. Ambele aceste scrisori le dămă în anexă, după cumă le-aă publicată Stael-Holstein în «Lettres et penssăes du Prince de Ligne» (2). In prima scrisăre de Ligne face mal multă politică; judecă pre Muscali în purtarea lor faţă cu Austriacă în resbelulă de faţă şi arătă lentărea de mişcare a oştirel lui Potemkin. De Ligne i-a cjisă că dăcă elă, Potemkin, ară fi voită să înainteze oştirea pe ţermil Măril-Negre la Dunăre, elă, De Ligne, ară isbuti să facă din Potemkin Hospodarulă Moldovei şi Valahiei. Potemkin ară fi răspunsă că ar pută fi rege ală Poloniei de ar voi; a refuzată să fie Duce de Curlanda.. Cu totă dispreţulă manifestată de Potemkin pentru tronulă Româ-niloră, noi vomă vedă că acestă desideriă ’l-a avută şi a cercată mal apoi sâ-lă realizeze. 1 2 (1) «El embajador de Inglaterra le habia hecho concebir esperanzas de que se armarian estas dos naciones en favor dela Puerta, y ademas que el Rev de Prusia, se encargaria de oponerse al Emperador Iose.» Historia dela Turquia de Iose Maria Iouanin y Iulio van Gaver, — tradusă în 1. Ispaniolă de „una sociedad litteraria. Barcelona, 1840 pag. 358. (2) Viena, 1 voi. 8° micii, 1818. Istoria Românilor!? 235 De Ligne a îndemnată apoî, dice elu, pre Potemkin să facă Rusia ţările Române independinte de Turd şi să fie ele guvernate de proprii lor boieri, sub protecţiunea celor două imperii — Potemkin respunse: «Nous verrons!» Am vădutu noi Românii, apoi, ce gânduri hrăniaă Rusia şi Austria despre noi! In a doua epistolă Principele de Ligne, din tabăra dela Movila Răhâei şi Iaşi, face ună minunată şi simpatică tabloă ală societăţel moldave şi pledăză cu multă căldură cauza ţăriloră române în faţa lumel culte. Descrierea plastică şi viă colorată a unei case boîerescl, din epistola lui de Ligne, este proprie a ne arăta că o dată cu ocuparea laşilor de cătră Muscali, chiar în anulă 1788, boierimea se reîntorsese în Iaşi şi 6re-care siguranţă şi încredere în viitoră înlocuise spaima şi groza dela începutulă resboluluî. Simţimintele acestei boierimi, după de Ligne n’ară fi decât de laudă. Elă dice că boierii: «bănuiţi de Ruşi că au preferinţă pentru Austriaci, suspecţi acestora căci îi credit, în legătură cu Turcii, ei (boierii) dorescu tot-u atâta plecarea unora pe câtu se temă de revenirea celor-l-alţi» (1). Regretămă că nu putemă confirma aserţiunea nobilă a lui de Ligne despre boierimea Moldovei. De sigură escepţiuni se voră afla între boieri, cu asemene naţionale simţiminte, dar noi amă arătată cum boierimea acăsta a chîămată ea însăşi pre Muscali. Ce e de mirare, de altmintrelea, că boierimea nostrâ de acumă 100 de ani să nu fi avută deşteptată consciinţă naţională, când de Ligne ne spune, că coconele boleriloră «meprisent la langue de leurs epoux» ? Din lăgănă primindă asemene dispreţă a Iotă ce e naţională, apoi înstreinată sufletală junelui fiă de boleră prin educaţiunea grăcâ, când ajungeaă în verstă ţera. patria pentru el era numai mijloculă d’a se întreţine, d’a dispune de venituri cu care să-şi satisfacă largă trebuinţele de luxu, de risipă... Cele 150 de curţi boieresc! din Iaşi eraă de sigură — mal tote — exploatatore, eră nu conducătore devotate şi generose ale poporului română. 1 (1) Stael-Holstein, pag. 236. 23G V. A. UbkchiĂ Şi când facem u acesta durerosă constatare, noi nu urmărimă scopulti — ce nu admitemu la unu istorică — de a denigra o clasă a socielâţel în favorea alteia; noi facemu numai funcţiunea medicului deşteptă, care «nu ascunde rana nevindecată», căci scie că atunci pdte deveni cangrenă. Trebue, în sînulu unei societăţi ca cea descrisă de de Ligne să fi existată undeva, în vre ună strată obscură, şi sentinţa binelui, a naţionalismului. Aceea aştepta numai timpulă propice ca să în-colţescă! Principele de Ligne se sili a dejuca politica englesă şi prusescă în Polonia (1). Prin Princepele Czartoriski se înţelese ca Potemkin să de 4000 de pusei dela Tuia la Poloni, cari sub pretext d’a se înarma contra Tătarilor, să fie gata a se ridica contra regelui Prusiei. Principele de Ligne isbutise a proba Poloniloră «că Regele Prusiei âmblă să ia ce mal rămăsese plus-minus independinte din Polonia după prima împărţire». Despre pretenţia lui Gustav al III al Suediei în timpulă răsbo-luluî declarată de Turci Muscaliloră, ca flota rusăscă din Baltica să salute ea mal ântâiă flota suedeză, Becattini aduce mal multe infor-maţiunî în tom. VII, pag. 200 şi 221, dar nu este loculă a ne ocupa de acăstă. Ca să dejoce pre Suedezi, Ecaterina câştigă în favorea Rusiei pre Danemarka. Acesta declară resboiă Suediei (2). Anglia, care împinsese pre Suedezi contra Rusiei, nu voesce ca Dania să fie o pedicâ în calea Suediei şi aduce lucrurile, că împedică pre Danemarka de a face resboiă regelui Suediei, prin tratatulă ce Anglia subscrise cu Prusia la 13 August 1788, tratată prin care Prusia se legă la acestă şi âncă şi de a agită Polonia rusescă contra Muscaliloră (3). 1 (1) Vedî Lettres du Prince de Ligne (Viena 1818, pag. 140 şi 150). «Sous pretexte de s’opposer aux Turcs, j’ai engage le Prince Potemkin k livrer 40,000 fusils aux Polonnais, s’ils veulent former une confederation appuyee par Ies deux cours imperiales. Plusieurs grands signeurs polonais que j’entretiens dans ce projet, n’attendent que son execution pour etouffer le parti prussien. .Te ne leur demande seulement que de n’etre rien que polonais». etc. (2) Becattini, voi. VII pag. 225. (3) Becattini voi. VII, pag. 238. Istoria RomanilorO 237 Principele de Ligne — cum diserămu — lucră şi elu în acestu sensu în Polonia. Totuşi Suedia fu liberă a urmări răsboiulQ. Acestă scire esle > fdrte plăcută la Constantinopole şi ea este comunicată şi ţerel românesc!, prin urmâtorea proclamaţi une, din Septembre 15 (1788): Cărţi de înscinţare de resboiulă ce au făcută Sfeţi asupra Ruşiloră. 1788, Septembre 15. «......în scire, că cu adeveratu Sfeţiî au pornită resboiă şi pe uscată şi pe mare asupra Ruşiloră şi la începutulă lui Iulie cândă aă eşită armata ruşiloră până la Zaretă ca să vie la Marea Albă cu 30 de corăbii mari şi mici, armata Sfeţiloră, după ce aă poprită eşirea loră la marea Baltică cu înfricoşată resboiă, pe unile din corăbile lor cele mai multe le-aă înecată şi cele-l-alte care abia scăpândă prăpădite s’aă întorsă înapoi. Aşişderea şi pe uscat fâcendă Sfeţiî năvălire asupra hotareloră rusescî, le aă luată şi o cetate ce se numesce....... şi aă intrată la cele mai dinainte locuri ale Rusiei, apropiindu-se ca 20 de cesurî cale până în Petersburg; care acostă aă pricinuită mare spaimă în Petersburg în cât şi craiasa s’aă dus la Moska. Deci nu lipsimă a vesti şi d-tre acestă strimtorelă şi slăbire de neputinţa a vrăjmaşiloră ruşi, întru care se află acumă, casă sciţi la ce stare se află vrăjmaşii noştri şi fiţi d-v6stră sănătoşi.» (1) 1788, Septembre 15. LII. Noi pregătiri de invadiune a Ardeiului. Noui proclamări. Apelii la hainiţi. Suitariulu trădătorii, lntrigele lui Vâcărescu si ale boieriloru. 9 In predioa unei nouă încercări a Iul N. Mavrogheni d’a resbi în Ardealu, el adresă ţerei o nouă carte de parigorie, în care-i spune că «smitemu liotăriţi a rămâne săraci şi a ne jărtvi pentru mântuirea vostră.» El apelă la ţeră să ajute şi ea sărindu în aju-torulu oştirel cu ce pote, căci, dice el cu duioşie «ale Domniei mele cheltueli şi pagube sunt nenumărate şi nesocotite, pană în cât am ajunsă . ... a ne vinde şi hainele şi acareturile nostre ca să fie ţera şi locuitorii el păziţi şi necălcaţi de vrăjmaşii şi de (1) V.'.lt şi Co Dar acesta pace dorită e ancă departe.... însuşi Choiseul măr-turisisă guvernului seu, în 13 Septembre, 1788, că «Turcii nu voru boute et bienveillance il m’a assure que ses sentiments pacifiques ct sou liuma-nite ne lui permettaient pas de considerer sans chagrin Pelfusion de sang ct la ruine du genre humain lorsqu’il commenfa â combattre avee valeur rennomi; mais comme Ies interets de la Sublime Porte exigeaient un prompt seeours, ilse pressa de Ies detendre par la voie des armes; qu’ainsi, S. Altesse, le supreme Visir ne negligerait pas le moindre moyen qui puisse concourir au retablissement de l’ancienne tranquillite de cette pârtie d’Europe, pourvu qu'il ne soit pas contre la gloire de 1‘Empire ottoman, puisque cela a ete son principal but et connaissaut outre mon attachement et fidelite pour la Sublime Porte et mon inclinatiou pour la paix, il m’a pennis daccepter la proposition et de traiter de cette affaire, ce que je fais de bon coeur. Je prie donc Y. Excelence si elle a la permission de son auguste maitre d’entrer et de traiter de cette importante affaire, de vouloir bien dcclarer a l’a-venir avec plus de deeision ses sentiments touchant ce propos lorsqu’elle voudra m’honorer de ses lettres, aflu que nous puissions profiter de Toccasion (par la proximite de notre ministere) de faciliter Ies moyens pour en accelerer la fin. Autrement, Mr. avec des lettres semblables â celles que jusqu’ici ont forme notre correspondance, nous ne pourrons rien conclure. Râspnnsulu lui Choiseul trimesu Iul Mavrogheni cu privire la intervenirca Franţicî pentru facerea păcii. «Jai refu hier la letre que V. Altesse m’a fait rhonneur de m’adresser le 8 Noembre S. V. et je ne perds pas un instaut pour avoir celui de lui repondre et de la remercier de la justice qu’elle rend aux sentiments genereux de mon auguste Cour. Sans-doute. Mon Prince, elle est, comme vous Tobservez, la plus aucienne et la plus fidele alliee de la S. Porte, et la seule puissance qui, depuis tant d’annees qu’elle a contracte ces liens d’amitie, n’ait jamais donn6 lieu a la plus legere discussion ou a un seul moment de refroidissement. L’avenir ne peut jamais dementir l’heureuse experience du passe, et cette inalterable harmonie est dans Ies d^crets de la Providence qui a place nos Empires dans des rapports de politique et de commerce si intimes qu'ils ne pourront jamais separer leur for-tunes et que Ies memes interets ne cesseront jamais de leur etre communs. L’immortel Visir qui vient de rendre aux armes ottomanes leur ancienne gloire est trop eclaire pour ne pas sentir que, de toutes Ies Puissances de 1’Europe, la France est la seule qui ne puisse etre soupfonnee aujourd’hui d’agir par des motifs personnels. Elle n'a et ne peut avoir en vue, M-r, que la prosperite de la vSublime Porte: et c’est pour cette raison qu’elle deşire lui voir prompte-ment conclure une paix avantageuse qui puisse devenir une barriere insurmon-table pour lambition de ses ennemis. V. A-esse aura facilement saisi Ies raisons qui jusqu’a present, m’ont em-peohe de m’expliquer plus clairement dans Ies differentes lettres que j’ai eu l’honneur de lui ecrire. Je devais attendre que j'eusse reţu quelques lumieres sur Ies dispositions de la Sub. Porte avant de lui communiquer entierement celles du Koi mon maître. Istoria RomânilorC 247 âmbla seriosu după pace decât, seu când voru fi fostu reu bătuţi ca la Pasaroviţ şi la Kainardgi, seu când voru fi avuţii mari isbânde (1). Je vous pvie aujourd’liui, M-r, de faire connaître â Son Altesse le Supreme que raa Cont* s’empressera d’interposer sa mediation aussitot que la S. Porte temoignera le desirer; qu’elle a deja pris des mesures pour agii* avec efficacite aupres de Cours enneraies; qu’ enfin elle ne se refusera absolument ă aucun des moyens qui pourront paraître necessaires pour rendre cette paix stable et permanente a jamais. Telles sout, M-r, Ies assurances aussi sinceres qu’illimitees que je suis autorise de donner a la S. Porte. Le Supreme appreeiera l’etcndue et la grande utilite de ces dispositions du Roi mon maître, s’il daigne se rappeler le zele et le- succees de la Cour de France en 1739, lors de la glorieuse paix de Belgrade, laquelle subsisterait en-core si, en 1747, Ies Ministres qui gouvernaient alors l’Empire Ottoman ne s’etaient hâtes de renouveler prematurement cet accord, sans la participation de la France, ă son insu et dans le moment ou elle etait en guerre avec la Cour de Yienne. Les circonstances actuelles sont semblables ă celles de 1739; Ies voeux de ma Cour sont plus ardents que jamais pour la prosp^rite ottomane et Ton ne saurait douter, M-r, du succes d’une negociation entreprise sous de si heureux auspices. Je prie donc Yotre Altesse, de faire connaître au supreme Visir les senti-ments du Roi mon maître et de m’instruire des intentions de ce chef de l’Em-pire afin que je puisse me livrei* ă mon zele et accelerer, s’il est possible, l’heu-reux instant qui doit rendre le repos ă l’Europe et consolider la gloire de Yousouf-Pacha. Je vais, M-r, en attendant votre reponse, engager le Ministere du Roi ă continuei* ses demarches secrete» et h preparer les voies: mais Y. Altesse sen-tira combien il est necessaire qu’il ne soit pas expose a perdre des occassions precieuses et qu’il sache si la sublime Porte accepte exclusivement Futile mediation de la France. Puissiez-vous, mon Prince, inspirer au Supreme des sentiments de mode-ration et d’humanite si dignes de lui et Fengager ă m’accorder une confiance que je merite par mon zele sans bornes pour sa gloire personnelle, par mon attachement inalterable aux interets de cet Empire que je regarde comme une seconde patrie. Je m’estimerai tres-heureux, M-r, si Famitie que je vous ai vouee peut devenii* un moyen de commencer le salutaire ouvrage de la paix et je me feliciterai de toutes les occasions ou je pourrai vous renouveler l’assurance de la haute consideration avec laquelle jai l’honneur d’etre etc.». (1) «Les Turcs n’ont jamais fait la paix que lorsqu’ils y ont 6te contraints par de grands revers, comme a Passarovitz et ă Ka’inardgik, ou lorsqu’ils ont obtenu de grands avantages, comme au trăite de Belgrade. Ni l’un, ni l’autre de ces deux cas n’aura lieu, au moins de quelque temps, puisque la campagne n’est pas loin de sa fin. II ne faut pas oublier que lorsqu’ils ont accepte les conditions de la paix de Kainardgik, ils etaient epuises par six campagnes; ils avaient perdu toute 248 V. A. Ukeohiă Insă diplomaţia profila de iarnă, de încetarea silită a resboluluî. ' > ca să schimbe note cu referinţă la acestu răsboiti. încercarea Iul N. Mavrogheni d’a provoca, prin Choiseul, negociârl de pace, nu remâne fără resultate, căci Choiseul, cum v6durămu, negoţiâ, de şi nu voia să amestece în negoţiărî pre Domnitorulil munteanu. In o notă a ministrului din afară francesii cătră Choiseul se vede, că la finea lui Ianuarie 1789, Choiseul comunicase la Paris condiţiunile cu cari Rusia şi Austria ar primi să trateze de pace. Acestea cereafl ca basa negoţiărilorft uti possidetis. Ministrulii dela Veraslles dice că: «Uti possidetis qu’on propose pour base de la negociation pourrait efîrayer au premier aspect. 11 remblerait qu’on voudrait y comprendre la Moldavie el la Valachie, dont en efîet Ies Cours imperiales occupent une pârtie. Les explications que j’ai eues avec M. le Comte de Merci (ambasadorulfi Austriei la Paris) ont dissipe mes doutes ă cet egard»(l). Hotinulu, dice Merci, e tottl ce cere Austria. Ba chiar decă Turcii ar refusa acestă cetate, tottl Austria nu va rumpe negoţiările. «Quant aux autres places ou plutot aux postes dont l’Empereur est en pos-sesion, ils me semblent qu’ils sont si peu considerables qu’on peut se flatter que la Porte ne fera pas beaucoup de difficulle de les ceder. Dans le fait, il n’en resultera ciu’un arrondissement de fron-lieres pour la Cour de Vienne, qui Otera peu de choses aux Turcs et fixera les limites dans cette pârtie d’une maniere plus solide et moins sujette ă discussion. * 1 leur marine ; ils craignaient â chaque instant de voir monter jusqu’â leur capitale une flotte victorieuse. La Moldavie et la Valachie etaient conquises; l’ennemi avait passe le Danube et s’avanşait. Leurs troupes sans confiance dans leurs ge-neraux et frappees d’une terreur panique, fuyaient sans oser combattre: et malgre tous ces motifs, M. le Comte, ils auraient encore prolonge leur resistance si le souverain, qui apres 50 aus de captivite, venait de monter sur le trone, avide de repos et de plaisirs, n’avait cru pouvoir separer sa gloire de celle de la nation et terminer ii quelque prix que ce fut une guerre entreprise par son predecesseur....» Hurm. Voi. II, supl. I, pag. 59. (1) «Uti possidetis'» ce se propune ca basă a negociaţiuneî ar pute speria la primulvi aspectu. S'ar păre că în elfi o să se cop rin dă Moldova şi Valachia, din cari curţile imperiale ocupă în faptă o parte. Esplicaţinnile ce am avutu cu d-nu Comite de Merci au risipită îndoelile mele în acestă priviuţă. Istoria RomânilorC; 249 La negociation avec la Russie presentera, je crois, plus de dif-ficultes» (1). Suedia însă, Gustav III alu eî, împinge pre Turci la luptă!... (2) Aşa dar Austria, dupe deprinderea ce-I cunoscemu, cere numai «o rectificare de hotare»!... La 22 Martie, 1789, Ghoiseul, care a înţelesu pre Ministrulu şeii unde voesce să ajungă negoţiaţiunea, respunde mai limpedendti în cât-va cestiunea (3). 1 (1) «Câtă privesce cele-l-alte localităţi seă mal curendă posturi ce posede acumă împeratulu, mi se pară atâtă de pucină considerabile în câtă este de sperată că Pdrta nu va face multă împotrivire de a le ceda. In faptă, nu va resulta din acostă cesiune decât o rotunjire de fruntarii pentru Curtea Yienel, care va lua putină trdbă dela Turci şi va flcsa hotarele în acă parte în ună modă solidă şi mal pucină supusă la discusiune». Hurm. Voi. II., supl. I, pag. 64. (2) In 3 Maia, 1789, guvernulu dela Versailes, adăogi a scrie lui Choiseul : «La modification de Vuti possidetis me paraît offrir beaucoup de facilite. II me paraît clair que TEmpereur ne cherche definitivement qu’a assurer ses fron-tieres et Ies sacrifices que Ies Turcs auront a faire pour remplir cet objet me paraissent bien peu considerables, car alors il ne serait plus question de Chokzin et meme, si j'entends bien la depeehe de Mr. le Prince de Kaunitz, la restitution de cette place pourrait derenir le prix des cessions peu importantes (?j que Ies lurcs seraimt dans le cas de faire». Vcdî şi Hurm. voi. II, supl. I, pag. 06. (3) Choiseul călră Montmorin despre pretenţiunele Rusiei şi Germaniei, şi despre con-dijiunele păceî : «Je sens-bien, Mr., que la Cour de Yienne ne tiendra pas inviciblement a Vuti possidetis qu’elle exige d'abord et Ies expressions memes du Premier Ministre m/autorisent a le supposer. puisqu'il ajoute que ces sacrifices seront de peu d’im-portance pour Ies Turcs. expression qull n*emploirait pas sans doute sil avait reellement en vue la cession d’Oczakow et de son territoire, celle de Chokziu, de toute la Principaute de Moldavie, Dubizza et Novi. Mais il serait bien a desirer, comme vous 1‘avais pense, Mr., que Ies Cours Imperiales reduisissent promptement leurs demandes aux pretentions qiCelles veulent definitivement conserver et qiCelles ne perdissent pas en d’inutiles tentatious un temps precieux dont sau-ront profiţer Ies ennemis de la paix. J‘espere d^sabuser Ies Turcs de la vaine esperance de reprendre Oczakow dont ils se bercent encore et je suis persuade qu'ils consentiront, apres la demo-lition de la place a laisser entierement desert tout le territoire comprit entre le Bog et le Pniester, moyen terme qui remplit egalement Ies vues de la Russie. V. A. UrechiA 250 Cum pute accepta Porta să trădeze pe baza uti possidetis, când Rusia ocupa o aşia de mare întindere de teritoriă în Moldova, şi pe aiurea. însuşi orbitulu De Merci ministru dela Versailles pricepe imposibilitatea acesta şi scrie Iul Choiseul in 31 Martie 1789, că a arătat Cabinetului rusescă, prin ambasadorulă francesu dela Viena, ca să atragă atenţiunea Principelui de Kaunitz asupra acestui punctă (1). Faţă cu condiţiunile. puse de împăratulă Austriei, Porta stabi-lesce pre ale săle, din care amintim: 1. Reslituţiunea teritoriiloru şi pieţeloru ocupate de trupele aus-triace şi anume Hotin, Sabatz şi Palancele Bosniei. 2. O despăgubire de spese de răsboiă ce Hamidi Zade vizirulu o socoti a fi de 50.000.000. Choiseul (Jice, că condiţiunea acesta nu pre este rigurosu susţinută de Turci. Choiseul a objectatu Porţel, că Austria ar pute consimţi să evacueze Moldova şi Hotinul, dar că nu le ar pute remite oto-maniloru, de ore ce în Moldova sunt si Rusii aliaţii Austriei si ocu-paţiunea Hotinulul este comună. Acesta răspunsă al lui Choiseul este din 2 Iunie. Intre aceste, se întâmplă şi mazilirea vizirului, care se lăsase a fi bătută de austriacl şi de muscali. Hasan-Paşa amiculă lui Mavro-gheni devenise vizir. 1 La Moldavie serait evacuee et, peut-etre, si 1‘Empereur 1‘exigait absolument, pourrait-on convenir que la viile de Chokzin restera dans l'etat ou elle sera rendue sans que Ies Tnrcs puissent y ajouter de nouveaux ouvrages. Le vieux Orşova et Ies terrains â, l’orient de l'Unna resteraient â rEmpe-reur qui restituerait Novi et Dubizza. Les aneiens traitds seraient confirmes». Hurm. Voi. II, supl. I. (1) Afacerile străine către Choiseul, despre condifiunile păceî şi mijlocirea Francicî: «L’objet de M. de Prince de Kaunitz en vous donnant Vuti possidetis pour base a ete de montrer des facilites de la part de son maître, puisqu'il est vrai que TEmpereur ga;-rnerait peu de chose en l'obtenant. mais pour la pârtie qui regarde la Russie, il presente une masse de possessions dont la Porte ne peut pas faire le sacrifice. Yous aurez, selon toute apparence, 6te bientot a portee d’instruire M-r le Priuce de Kaunitz de la repugnance de la Porte k traifcer sur ce pied. J’ai ecrit dans ce sens ă M-r le marquis de Noailles et j'espere que TEmpereur se relâcliera de cette premiere proposition. d’apres les observations que vous transmetţrez a son Ministre», Istoria Românilor*; 231 Turci tulii Anastase scrie, că la numirea noului vizir Hasan-Paşa «Mavrogheni recâştigându niţelu curagiu şi speranţă ... se duse de grabă să’l întâlnescă». Întâlnirea Iul Mavrogheni cu amiculu seu fu plină de emoţiunl: «Stoicul ceia mal nesimţitorii n'ar fi privită pe aceste doue perso-nagie, fără a simte ore-care plăcere, când îşi frecai! barbele unuia de altulă îmbrăţişindu-se, pe când ei se cuoosceau aşia de bine între ei. Se elice că la cea d’ântâia a lor sărutare emoţiunea ce simţiră amândoi fu aşia de mare, încât pleopele lor de aramă vărsară chiar lacrime de bucurie. In faptă vizirulh şi Domnuia eratt cu totulh unulu pentru altuia. Lui Hasan i-se pâre, că cu ajutorata lui Mavrogheni ar pute ave ceva succese diplomatice, şi lui Mavrogheni i păre razimuia lui Hasanu mai necesar de cât existenţa» (1). «Mavrogheni ce venise pe la Arvanitohori dela Şumla, într’ace iarnă şi merse la Sistov, ceru ca să fie rânduita lângă Iusuf-Paşa seraskier de Diia (Vidin) şi se duse acolo». En. Văcărescu scrinda aceste, amintesce că «Hasan-Paşa Gezaerliul (Hagiul) cercase ca să afle un mijloca de a pute închie o pace şi cu muscalii şi cu nemţii, întîmpinânda cereri mari, nu sevârşi nimica până i-se întâmplă şi mort ea de lingdre» (2). Asemene Selim (Anastase) elice, că speranţele şi ale lui Hasan, şi ale lui Mavrogheni le curmă în 20 Martie 1790 o morte grabnică unii 'C- l Acestu evenimentu nu fu remarcată — scrie Salaberry (1) decât în lăuntrulă Seraiului şi n’avu în afară necl o influinţă. Selim III fîulu Sunicft alu Sultanului Mustafa, se urcă pe tronă în verstă de 25 de ani. Acesta dele îndată ordine de întărirea ostirel la Dunăre si în ) j Basarabia. In contra lui Iosif II mal bucurosu mergeau Turcii, mal aleşi în urma victoriiloru deja câştigate în Banal. In Moldova oştea rusescă avu si ea comandantulu schimbată. > După ce SuvarofT, îndreptându-se de rana ce căpătase la Oceacov, fu trămisă în Moldova, Rumianţov bolnavă de ună picloră se retrase (2) curândă apoi şi Potemkin remase peste ambele corpuri de armată combinate. In noulă plană de campanie, Ruşii nu’şl mal îndreptară tote anevoinţile numai spre a ocupa pămentulă şi cetăţile dintre Prut şi Nistru, ci înţeleseră că era indicată întărirea aripei stînge a austriaciloră, care nu pute sparge frontulă ce-I presinta Ma-vrogheni intre ComănescI şi Milcovă. Ruşii împinseră deci oste şi pe liiiia Bârladului, ca să ajungă a’şl da mâna cu Austriacă pe linia Şiretului, în judeţulă Tecuciă. In fruntea acestei oştiri era generalulă-locoteninle Derfelden. Acesta isbuti să bată pe Turci nu departe de Berlad şi ocupă acestă oraşă. LVII. Campania din 1789. Suvaroff îşi face juncţiune cu Austriacii la Ajud. «In anulă 1789, scrie anonimulă oficioşii ală cărţel: Ausfiir-liche Geschichte des Krieges swischen Russland, Oesterreich nnd der Turkey(3) noroculă favorisă armele austriace în ună modă 1 (1) Hist. de l’Empire Ottoman. Tom. IV, pag. 122. (2) Rumianţov, care nu făcea nimicii, perdu comanda. En. Yăcărescu scrie că «mareşalulă Rumianţov, bolnavă de unu picioră, defăimându-se de ocânnuirea ce făcuse'până acumă, din care s’aă pricinuită şi Nemţiloră stricăciune şi Ru-şiloră neisbândă, îi ridică comanda din mână împerătesa, şi cu mijlocă disgraţiată se orîndui a şede la Jijia în Moldova fără trebă şi se dete şi comanda sa totă asupra Principelui Potemkin, care şi veni la Iaşi». Deci ambele armate se uniră sub Potemkin, de care ascultaă generalii Kamenski, Soltikoff, Repnin şi Suvaroft*. Aceste oştiri rusesci fură reîntregite cu noi recruţi în timpulă ierneî. Tos. TI, pag. 297. (3) Wieu. 1791, 4 voi 8 micii, pag. 95. Drittor Baud. 25G V. A. Ukechia estra-ordinară, aşia că acesta campania fu una din cele mal gloriose înregistrate în analele Resbăeloră.» Lauda ce trage pentru oştirea austriacă ne arătă straşnica resis-tinţă ce opusă acestei armate centrală osiei turco-română din Focşani. Autorultl anonimă voiesce a esplica perderile Austriaciloru din Campania anterioră pe motivulă că oştea turco-română fusese pururea în numără covârşitorii, şi că oştenii austriac! erau îngrozit! de răpediciunea şi împetuositatea atacuriloru ostel neamice şi mal denainte spăimântaţl de obiceiulă turciloră de a tăia capetele celoru câduţl răniţi pe câmpulă de bătaie, de maltratarea prizonieriloră şi de strigătele groznice de alah! în timpulu atacului. «Dar Austriacil acumu se deprinseseră cu d’alde astea şi începură a ave consciinţă de superioritatea lor ...» Adevărulă este aiurea: amu arătată deja că Turco-Românil făcuseră greşală a’şl slăbi oştea dela centrală frontului de bătaie, cu gendă să oprescă pre Ruşi în Basarabia, pe cândă Coburg ne mal avendă Hotinul de asediată, îşi îndreptă în josă Iotă puterea. Apoi şi altă împrejurare schimbă mersulă resboiulul. Impăralulă Iosif îmbolnăvindu-se de lingore, se retrasă din fruntea oştire!, la castelulă săă dela Laxemburg si Hetzendorf ca să-sl caute de sănătate, si dete comanda nepotului săă Arhiducele Franlz, ca să-şi facă edu-caţiunea militară, în acestă însemnată răsbolă. Gomandamentulă efectivă însă îlă avu Feldmareşalulă Grafă de Habick. Cavalerulă Laudon comandă întrunitele armate Slavono-Croate. In loculă Feldma-reşalulul leitenanlă Grafă de Wartensleben, care se retrasă din causa de bolă, Feldmareşală leitenantă Clairfait luă comanda corpului din Banată. Corpulă din Ardeală care continuase a fi comandată de generală feldzeigmeister Fabris în quartierele de Iarnă, în primăveră dobândi ca şefă pre Feldmareşalulă leitenantă Principe de Hohenlohe, Iar Principele Coburg păstră comanda oştirel din Galiţia şi Bucovina, lucrândă în înţelegere, în Moldova, cu oştea rusescă sub comanda generalului Grafă Suvarow. La inceputulă luneî Martie ante-garda aripei stingi austriace era comandată de Baronulă de lviemnayer. El avă misiunea de a observa mişcările ostel lui Mavrogheni şi a lurciloră din Focşani. Lagărulă Istoria Romaniloru 257 ■ , • •____________________________________________________________ •austriacă era aşedată la Podulă Beizadelei, pe malulă Şiretului la o milă şi ceva, în linie dreptâ dela Bacău, unde trupele austriace eraţi sub comanda Colonelului Karaiciaî. Acesta îşi combină mişcarea cu a antegardel de sub Kienmayer şi cu mişcarea a două batalione şi două diviziuni de cavalerie, cari din Ardelă primescă ordine de a ataca şi ele pre neamici (Turco-românI) din flancă. Din Focşani aucjindă de mişcările oştirel austriace, încă se mişcă contra austriacilorii unu corpu de 8000 oşteni sub comanda lui Hagi Suitariti Seraskierulti. Obligaţi Turco-Românil a se apăra nu numai de ăstea lui Coburg, dar şi de cea a Muscalilorii, el nu puteau prudentă să iee ofensiva. Colonelulă Karaiciaî între aceste luă o po-siţiune naturală întărită şi proprie de a împedica înaintarea oştirel tureo-române în Moldova pe linia Focşanilor. Păsurile Oltuz şi Ghimus pre la cari ară fi putută să fie învăluiţi Austriacă de o mişcare încunju-rătore a Turco-Româniloră, fură acoperite în timpă utilă de austriac!. La 14 Aprilie (stilă noă) ante-garda lui Hagi Suitariă, tare de 8,000 cavaleri stete la Petruscani, localitate situată cam la mijlocă între Adjud şi Ocna, pe apa Trotuşă. De aci ăstea acesta Turco-Română apucă calea prin munţi până la Parava, totă pe drumulă mare care ducă dela Bacăă la Adjudă. Va să dică scopulă Turco-Româniloră era de a încunjurâ pre Austriacl. Pe dală ce Karaiciaî prinsă de veste de mişcarea Turco-Româniloră trămisă câţl-va husari şi ună detaşamentă de ArnâuţI Moldoveni comandaţi de câpitanulă Sava, din tabăra dela Faraoni, cu misiunea de a recunosce mersulă şi posiţiunea Turco-Româniloră. Primţendă la rândulă lor de veste, Turco-Românil nu înaintară mal departe, ci se întorserâ îndărăt» pe lângă apa Trotuşulul. Austriacă însă îl urmăriră, ucigendă eâţl-va şi făcândă 4 prizonieri. Cam pe atâţia perdură şi Austriacă. Era o simplă luptă de ante-posturl şi durere! la aceste posturi se bătură Românii lui căpitană Sava cu Români de al lui Mavrogheni! Cinci dile apoi, la 19 Aprilie stilă noă, urmă o afacere mal seriosă la Valea Seacă. Dămă în facsimile planulă acestei bătălii, asia cum 1-amă aflată făcută de cătră Austriac! (1). Bătaia urmă între 1 (1) Vetjî planulu anexat. Istoria Romaniloru de V. A. Urechiă. T » Bucuria despre victorie e mare în tabăra aliată. Dăm în anexă reproducerea unul tabelă în care sculptorele Schubert ne arătă cum Coburg şi Suwarow şi în genere Muscalii şi Austriacă se îmbrăţişeză şi se felicită de isbânda (2) unei lupte care ţinusă dela 6 ore dimineţa nu mal puţină de 10 ore! Principele Coburg fu resplătită de Impăratulă seă cu Crucea mare a Măriei Teresa. Acelaşi lmpărală Iosif trămisă Iul Suvaroff o tabachierâ bogată cu cifra sa, însoţită de o epistolă autografă din 13 August 1791, ce dămă în anexă (3). Asemenă reproducemă epistola adresată lui Coburg. Acelaşi lucru făcu şi Ecaterina câtră Coburg. Cu multă inteligenţă fu combinată îndată ataculă ce la 2 August stilă noă deteră trupele Turco-Române contra aripei drepte a Ruşilor dela Bârlad, pe Şiretă şi pe Prută. Acestă atacă sili pre Suvaroff să abandone pre Coburg la Focşani imediată după victoria (4). Coburg ne mal fiindă sprijinită de corpulă rusescă, nu cuteză să urmă-rescă pre Turco-Românil în retragerea lor. Auslriacil se mulţămiră a 1 (1) Pag. 71, tom. II. (2) Ve'■ t*' I i-Husaril de Toscana, o divisiune de dragonl de Savoia şi ună esca-;dronă de voluntari. La Pasulu Turnu-Roşu erau unii batalionu Oross, unulu Spleeni, unulă Aloinzi, o divisiune de husari Toscana, o divisiune de dragon! şi vre-o câte-va sute de volintirî călări şi pe josu. La Temeşiii, autorulu anonimii pretinde că se găsea numai unii batalionii Oross. In pasulă despre Câmpulung se găseau 2 balalione din alu 2-lea regimentă românesca-austriaca care făcuseră parte în trecuta campanie din armata prinţului Coburg. Cum se ridică zăpada din păsuri pe la finea lui Marte, Mavrogheni dete ordin de mergere înainte, de şi ancă dînsuia nu se afla în munţi. Prima ciocnire se întâmplă între Câmpulung şi Rucăr. La 8 Aprilie st. n. turco-românil atacă ante-posturile austriace dar, după cum scrie anonimulu istoricii austriacă, ataculu nu isbuti, de şi Turco-"Bomânil arii fi avu tu 253 morţi. După obiceiului lui, istoriculti nu acusă morţi din ăstea austriacă decât unii secam!... Răniţi fură, ujice, mal mulţi şi durere! cel mal mulţi dintre ostaşii din regimentulii românescii. La acestui atacii luară parte, din partea oştire! austriace şi unii escadronii de volintirî -o mâni, din cel cari la îndemnulii înstreinaţiloru boerl, abandonaseră pre Mavrogheni. Ună oficeră din acestii escadronu, anume Burtă, ancă fu rănită. Oastea româno-turcă se retrasă ceva mal îndărătu, în Valea Muiere! (Walja Mulieri), cautândă a se mal întări, sprijinindu-se acestă ante-gardă pe trupele din Câmpulung, cari făceau recunoscerl până în lăuntrulu Ardeiului. La 25 a aceleaşi luni (stilulă nou), 1500 Turci, şi la 4000 Ar-nâuţl munteni erau gata să năvălescă dela Romniculu Vâlcel în Ardeal, cu intenţiunea de a ocupa punctul Şease-sate peste munţi. S’aă şi insinuată turco-românii pe la Cozia şi Cornet cu scopu de a ataca pe AustriacI pe ţermulu stângă ală Oltului, cari aveaă ante-posturile la Gura-Lotrulul şi la Piatra. După 7 ore de bătaiă aprinsă de ambele părţi, românii şi Turcii luară posiţiunile dela Gura-Lotrulul şi Piatra şi dela Forfica până la Cornet. Acestă mănăstire fu prada flacăriloră în mijloculă acestoră harţe. La 1 Maiă (stilă noă) turco-românii căutară să mergă înainte dincolo de Cornet şi isbutiră ună 268 V. A. UrechiI momentă să coprindă înălţimile dela Iona şi să delogeze pre inamică din Sărăcinescî, dar, după arătarea anonimului austriacă (1) întreprinderea nu isbuti. In definitivă aceste harţe eraă menite numai să împedice pe austriacl de a se însinua în România, căci adevărata încercare de a merge în Ardeal, urma să se facă numai în lunile viităre şi a nume după sosirea la Câmpina a Domnitorului Mavrogheni. Anonimulă austriacă recunosce, că restulă lunei lui Maiă se menţinuse şi Austriacă şi Turco-Românii în posiţiunile ocupate, iar în luna Iuniă Turco-Românii întreprinseră noue atacuri asupra pasu-riloră Transilvănene. Este de amintită curagiosa încercare a Turco-Româniloră dela 18 Iuniă (stilă noă). Deprinşi a urca călări munţii cei mai prăpăstioşi, ei se hotărîrâ a lăsa pasulă unde ’i aşteptaă Austriacă şi să trăcă de a dreptulă peste munţi pentru a coprinde Fâgâraşulă. Nea-miculă luase tăie precauţiunile pentru a evita surprindere dela Munte. Aşia el făcu să sară cu iarbă de puşcă o grăznică stâncă care constituia ună felă de punte între două prăpăstii pe unde era singurulă locă de trecere în spre sătulă Breaza, care vine la o mică depărtare de Făgăraşiă, iar dincolo de acăstă prăpastie făcu întărituri prin şanţuri şi aşedă puţine trupe pentru apărarea acestoră întărituri. Ajungendă la loculă unde Austriacă săltaseră în aeră stânca, Turco-românii se puseră pe lucru şi prăvălindă petre reîmpreunară ambele maluri. Acum ăstea nostră trecu acestă locă dificilă profi-tândă şi de o negură dăsă, dar sgomotulă ce făcuseră pietrele prăbuşite pentru a constitui puntea de trecere, deşteptă atenţiunea sentinelei Austriace dela şanţurile din apropierea stâncel. Pe dată sentinela dă focă şumăiagului dela prăjina de alarmă. Din prăjină în prăjină semnalulă e dată pe o mare întindere în Ardeal, şi trupele Austriace din împrejurime se pună în mişcare, îndreptând u-se la loculă de bătaiă, iar o parte cercândă să strebată la Câmpulung, şi se taie linia de retragere a cutezătorei trupe Turco-Române. (I) (I) Opulu citatu, pag. 16, voi. IV. .sgr ■ tsTORÎA ftoMANILOftt 269 Spaima fu mare şi în oştirea Austriacă şi în Făgăraşă, unde tocmai era
  • firii) şi sărutând a sfintele, afi intrata în biserică toţi, cântând u-li-se axion, dicendu-se de diacona citirea pentru biruinţa împrotivnicilora, \ pomeninda pre Impăratulu Iosif, şi li s’aa făcuta masă mare în Episcopie de cătră boieri, ospătându-1 bine. Mal vertosa boierii Bibescu, funda unuia din el la Nemţi pre carele îndată 1-aa făcuta ispravnicii. Apoi aa sosita şi generali cu multă oste călărime....» (1). LXI. Quarliere de lamă. Belgradulu capitulată. Succesele Ruşilorii. Mişcări politice. Apreciărl despre resboiulu dela Râmnic. Mavrogheni. Coburg acum îşi stabili quartieruia de iârnă, pe când Principele de Hohenlohe făcu tot asemene la Craiova, în 26 Oct. 1789, după spargerea taberiî româno-turce dela PorcenI judeţuia Jiului şi dela Câmpina (2). 1 remasă în oraşă şi fugindă până la Mănăstirea Jitianu, unde este podă mare stătătorii pe apa Jiului, acolo au stătută să vadă ce se face, şi veijendă că era alarma falşă, s’aă întorsă iu Craiova şi bănuindu-şx pre boieri că ei au pricinuită spaima loră, aă chîămată pre toţi boierii şi i-aă jurată să ţie credinţă cu ei şi să le spue adevărulă când se va întâmpla să vie Nemţii şi le-au poruncită rfc s’aă schimbată şi s’aă îmbrăcată în haine turcesă lepădându-şi işlicele şi puindă căăuli negre lungi în capă .. .. » Turcii voiaă cu acestă schimbare de haine, ca în casă de năvală a Austria-ciloră să fiă în pericolă şi boierii şi deci ei să nu tăinuăscă de Turci scirea in- vatfiunei oştirei austriace în oraş.Dionisie adaoge că la ultimulă momentă când Nemţii aveaă să intre, Turcii eraă gata să prade Craiova, decă boierimea şi neguţitorimea ară fi refuzată de a da lui Cara-Mustafa 70 pungi bani, sumă ce în urmă boierii aă pus'o pe ţâră şi aă scos'o cu pristosă!...» Tom. II, pag. 178—179. Tesaur, P. Ilarian. (1) Tesaur II, pag. 179. (2) «Nemţi! dlcă s'au împliniţii trei ani, au intrat în ţeră de o dată pe la tdte schelile într'oţji, că aşa ’ş! tocmise sfaturile între denşi! şi Prinţulu Coburg au intrat în Bucuresc! cu generalulu şi cu oştile loru, coprinfjendu t6tă ţeră peste Oltu şi nu ’! au stătută nimene împotrivă; la Craiova au venită în ^ioa de Sf. Dumitru 26 Octombre Prinţulă Henzerberg, . . . iar la Cerneţ! aă venită do! generări cu oşti pedestrime şi călărime, cu multe tunuri, venitaă şi regimentulă militariloră român! ce le (Jice Frătuţt, iuţi la resboiă. Tesaur II, pag. 178.—Dionisie Eclesiarcul, veŞÎ povestea turciloru din Craiova la acelaşu loc. V. A. UrechIĂ 288 Victoria dela Râmnic demoraliza pre Turci.... Garnizona din Belgrad sub Abdi-Paşa capitulă cu onorurile belice şi se retrase în Bulgaria. Abdi fu descăpăţînatii de Sultanulu ca pedăpsă. Ruşii, la gurile Dunărei, mergeai şi el din cuceriri în cuceriri. Benderul îşi deschise porţile înaintea lui Potemkin (1). Galaţulu fusese arşii de Kaminski. Ismailulti mai ţine încă- Suvaroff înainta ca să’lti asedieze. La strigătul»! de aman! al Turciei, Anglia şi Prusia se agită seriosu. Sub auspiciile acestorii două state, Polonii se alie^ă cu Porta, o armată navală englesă se dispune a protege diversiuhea regelui Suediei, care nu cere alţii decât se fie sprijiniţii .. . N. Mavrogheni trecând h la Dunărea, «acolo porunciâ turcilor ii să stee cu resboiO. asupra Nemţilorii să nu-I lase în ţără, dar turcii adaoge Dionisie Eclesiarchul (2) vedendu că şi el ati dată dosulii de aii fugiţii din ţâră, nu’lu mai băgaţi în semă. «Scria Mavrogheni şi boerilorii ţârei cari îi lăsase caimacami la scaunulâ. Domniei, că decă vor veni Nemţi în Bucuresci, să le dă zaherea şi să ocrotăscă ţăra, precumti şi Măria Sa s’aii nevoit de ah scăpat-o de robie» (3). Bravulh Domnii voia cu orî-ce preţii să scape ţăra de pustiire. Nu putemii încheia acestti capitolu alţi ocupaţiunei ţărei de cătră Austriac! fără de a înregistra aci aprecierile unora din scriitori asupra acestui Domnii câta privesce purtarea lui in răsboiu şi chiar faţă cu ţăra, cât şi apreciărî străine asupra răsboiului dela Romnicu. Langeron în memoriulii săh despre campaniile Ruşiloru şi Au-striacilorti scrie că triumfulii lui Coburg în Muntenia e datoriţii 1 (1) Dă mu in anexă stampa representându luarea Benderuluî. (2) Tesaurulu, Tom. II, pag. 177. (3) Dionisie Eclesiarchul scrie că, după învingerea dela Kdmnic «Turcii se gătise să robescă ţ6ra, (ca ţeră neamică) şi au venită unu paşă mare cu <5stea lui, şi adusese saci ararî pline de strunguri şi curele şi lanţuri să lege robii şi mai multă Bucurescii îi era în minte. Dar Domnulă Mavrogheni cu mare meş-teşugă şi cumpătare aă tăiată pre acel paşă pe Dunăre şi l’aă aruncată în apă, nesciindă nime din Turci». Tesaur, Tom. II, pag. 177. ÎSTORIA ft OMAXILORU 289 numai lui Suvaroff, carele sili pre Coburg să adopte planulu seu de bătaie la Focşani şi la Romnic. «Le prince de Coburg, domine de sa gloire et croyant que la victoire s'etait trompee, vainquit presque mal-gre lui!» (1) Turcitulă Anastasie (Selim) în istoria lut N. Mavroglieni, însu-şt activă în bătăliile dela Focşani şi Romnică, atribue victoriile totu lut Suvaroff. «Nu voiţi mat întreprinde să desluşescu în ce chipti... fură scăpaţi de două ort Coburg şi Austriacă prin activitatea fără esemplu a lut Suvaroff căci de două ori era să fie prăpădiţi de cătră turci» (2). N. Mavroglieni, care după mărturia lui Selim se luptă vitejesce la ROmnicti, esplica învingerea sa prin nedisciplina oştire! sele şi a celei turcesc!. Ordinele lui nu eraţi esecutate, acesta vedendu el în tabera dela Focşani: «Selim, esclamă sărmanulă Domnă, sciî bine că eti laşă nu sunt; am dată dovedi de vitejie chiar pe când postulă ce ocupanm cerea dela mine să fiţi mat multă prudinte. De nu ar trebui aici de câtă curagiă de a se asigura isbânda, nu nvaşl teme de loc c’o să mă biruescă; dar, privesce oştirea ce avemă, vedt de are cine-va pe ce se rădima, spre a se llata că va birui.» După perderea bătăliei, eşindti din RucurescI însoţită de credin-ciosulă Selim, care 1 urmă de şi schiopătândă în urma unor răni căpătate în lupta ultimă, Mavrogheni era trist şi dicea: «Cine s’a pusă vre-odată pe un tronti, şi a putută sta pe dînsulă în linişte? Cine a alergată ca mine după favdrea unul Sultană, fără să aibă a se teme de perderea capului său ? Vie dar mortea când va pofti, destulă am trăită decă am fostă Domnitoră!»(3) «Acestă disposiţiune de spirită se schimbă însă, scrie Selim — când sosirămă pe malurile Dunărei. Veclcndă acestă măreţă tluviă, pe care’l trecusă câţl-va ani mal înainte pentru a merge să ia în posesiune demnitatea ce mal înaltă la care el pute să aspire, şi pe care se gătia sală trecă acum îndărăt ă, fugară şi despoiată de toi A 1 2 (1) Ilurm., Langeron, pag. 02. (2) Ilornânul 1861. pag. *r>4. (1) Romanul 1861, pag. r»r». YVţJT aiu*xa. Istoria Honamiloi'k de .4. UvH'htă, TOM. IU 290 V. Â. Urechia mărirea, Mavrogheni, cu tote că fusese Domnă, se opri spre aşi arunca ochii în urmă cu mâhnire şi nefiindii în stare să se smulgă de odată dela tot ce fusese obiectulu ambiţiunel vieţel sele întregi, el refuză de a merge mal înainte până nu se va încredinţa de a intrată în ade-vSră Coburg în capitala sa.» Acestă scire o află îndată Mavrogheni... Ba mal află, cum ve-cjurămă. că boerii, cari se otărîseră să rămână pe lângă dînsulu şi-I juraseră credinţă... «aii primită cu braţele deschise» pre austriac!... Atunci N. Mavrogheni intră în barca care-lă aştepta şi dise ultimulă adio unei ţări care nu-lă înţelesese şi nu-lă iubise că nu-lă înţelesese.... «Iar Domnulă Mavrogheni i-aă rămasă Domnia» dice Dionisie, voindă să înţelegă că-I s’aă terminată Domnia, după intrarea lui Coburg în Bucurescî. Celă puţină Dionisie nulă mal înfrunta, pe când En. Văcârescu scriă: «Mavrogheni în vremea ce aducea Turcii isbânde în Bosnia şi în Ungaria, aducă şi elă cu Turcii ce avea (nici pome-nesce de oştea română!) aici isbândă pe la hotarele Transilvaniei şi apoi se întorce şi jăfuia (?) Mănăstirile ţăreî şi lua şi odore şi sfintele rase de prin biserici şi vasele călugăriloră(l) şi sfărîma zidurile curţiloră, cumă aă făcută la Cozia şi la Argeşă şi scriă la Devlelă, că aă luată dela Nemţi Cosia calesi (2). Ear într’acestă ană (1789) ce s’aă împotrivită noroculă biruinţei. Pre înallulă Devlelă, neavendă ce se mal facă şi Mavrogheni aici, cari nu ave ce se mal prade şi să mal jâfuescă, nici mal rămăsese bolerinaşl şi mazilaşt 1 2 (1) Acesta era în timpulu când Craiova urma să fie apărată de Turci. Văcărescu. (2) Dionisie Fotmo spune aceste fapte aşa: «Mavrogheni cu oştile ce ave. avu noroculu a repurta câ&e-va învingeri asupra austriaciloru, atâtu la mănăstirea Sinaia câtu şi la Cozia de peste Oltu şi în alte locuri. Acele loviri deşi nu fuseseră de câtu nisce mici harţe totuşi Mavrogheni cătră Turci le representâ ca bătălii mari şi monâstirile le numise cetăţi întărite, întitulându-le Sinaia-Kalesi, Kozia-Kalesi şi altele. Pentru asemine succese, Sultanulu i-a trămisu Kiliţ-Kafian, adecă sabie împerătescă şi haină, cu felurite laude şi binecuvântări». (Trad. de Sion, Tom. II, pag. 177. Şi de ce nu le pute Mavrogheni considera ca cetăţi acele Monăstiri în conjurate de ziduri cu metereze ? Ca cetăţi le luase austriacii şi le aperase până ce îi resbi dstea lui Mavrogheni. Despre prădările vaseloru sfinte, n’amu aflaţii de câtft în Văcărescu. Dar lucrulu era şi posibilii, cu indisciplina oştirei turcescî. Ce put6 Mavrogheni contra acestei nediscipline. el o făcu tot-d*a-una. Istoria RomÂnilorC 291 g;(audiţî pe boerulă celu mare cum nu voiesce să esâ în fruntea ţărel Ikdin prostime!!) de a’I da dregătorie fără de voie (verii Pitar Hri-|stache ce scrie din contra) şi apoi îl jăfuia şi trimete caftanele pe ( la judeţe şi îmbrăca fără voie pe cine aufjia că are bani... Făcuse 1 şi Caimacan Craiovel turcă şi Chehaia turcă şi Capigilor Chehaia turcu . şi ne avendu ce altă a mal face aice, cu pricină că merge ca să’şt ; facă cercetare ordiiloră, umbla prin sate şi îmbrăca pe ţărani cu ; caftane şi apoi îl punea la închisore ca să-I dăe bani .... Spăi-... mântată după tote aceste ... s!aă trasă la Giurgiă» (1). Aşa ceva n’o scriă nici Dionisie nici pi tară Hrislache.. Este limpede strevădută ura boierului Văcărescu în ce spune de demo-craticulă Domnitoră! Eaca cum apără şi Selim pre Mavrogheni de acuzările ce i se aduceaă: Pe câtă timpă era ancă primejdia mare. şi era trebuinţă de multă energie, el era trebuinclosă; dar căderea protectorelul lui. Hasan Paşa. puse în mişcare tote limbile invidiei, şi în secretă se pregătiră o mulţime de acusărî pe care ’şi propunea inemicii săi să le asvărle asupra lui la cea mai d’cîntâiă ocasiune favorabile. In faptă, nu există nici o crimă sau greşelă care să nu ’i-o impute. Se elicea că administrase rău treburi cu care nici că-lă însărcinase cineva vre-o dată; că .si însuşise sume pe care nici odiniâră nu le primise; că tăiase capete care ancă stă-teaă forte solide pe umerii lor. Dacă adevăr ulu s'ar afla între amândouă extremele, s'ar fi, putută privi el ca omulă celu mai perfectă, căci i se făceau imputările cele mai contradictorii şi cele mai nepotrivite. Totă de o dată 'lu făceau şi cumplită şi risipitoră; şi laşă şi îndrăsneţă; şi superstiţioşii şi ateă; şi prea blândă şi prea aspru; şi prea prudinte şi prea nesocotită. Dar de şi nu era prea lesne de a vedea cu desluşire care ’I eraă crimele, totă era evidinte că pedepsa 'I era neapărată şi că ’I se va face, îndată ce sentinţa se va pute pune în lucrare fără primejdie, căci era deja pronunţată în secretă. Despre acesta era chiar el convinsă; şi pe ori-ce grecă vedea plecândă spre Bucuresci, i se părea că o să fia ună pîritoni care mergea să dea dovadă în contra lui». 1 (1) Tesauru, Tom. II, pag. 21)7. 292 V. A. UliKCHli LXII. Muntenia sub Austriaci. Bucurescii în iavna anului 1789 - 90 Potemkin la Iaşî. Noulu viziru şi resboiulu. Bătălia la Calafatu. Negociâri de pace la Iaşi. Pentru administraţiunea potitică a Munteniei se trămită, mal lard iu. din Viena, Baronul Thugut şi Consiliarulă Ştefan Raicevid fostulă agentă ală Austriei în Principate. In Bucurescl continue însă Divanului din boieri de al ţărel. La finea anului 1789 şi în anulă 1790 aflu în Divană pre boierii: Dumitru Ghvca Bană, Radu Slâli-neanu Vornicii, Drăgbiceanu Greceanu Vislernică, Manolache Grădi-şteanu biv vel. Visternică, Episcopului Filaret (Romniceanu), Ioan X Damaris, Matei Fălcovanu, Constantin Ştirbei. Alăturea cu boierii din Divanti semneză ofichialulu austriaco Marchelius şi «Măria Sea pre înălţatului Prinkip, seu general-feld-marşal leitenant Baron fon EnUberg». In decursulti Ierneî 1789—90, Bucurescii resunară de petreceri organisate de Austriac!. Baluri, ospeţe neîntrerupte..., «Nemţii după ce sad aşedatu în Bucurescl şi în Craiova s’aui apucatti — dice Dio-nisie Eclesiarcul — de musicî şi de baluri, după obiceiului lor şi nu pre grijia de resboiu... şi Iubea şi boierii, mal vertosu muierile, mu* sicele şi balurile nemţescl, că se aduna cu eî la acele veselilore» (1). Se mărgini Coburg a pune străjl pe marginea Dunărei la tdle schelele, ceva oştire regulată şi mal alesă volintirî români, sîrbî, arnăuţl... (2). AceleşI petreceri la Iaşi, unde Potemkin ţine curte ca unu adevărată Monareă. «Suita lui ce strălucită şi mare, scrie DrăghicI, nu înfăţişa tipulă unul stală-majoră de generală, seă de mareşalu, ci glota unei curţi de monareă orientală, după îmbrăcămintea ce purtaă, fiindă încărcaţi de aură, şi de argintă pe tote cusăturile straeloră... «Şefii cel mal ataşaţi de Potemkin nu ridicaă capulă dela petreceri ce se daă în tote dilele, când la ună boleră când la al tul ă (!) Tesaur II. pay. 178. (2) lbidotn. ?' Istoria RomânilorC 9Of» s _____________ __________________________________________________________ •.pentru ca să facă mulţămire sfetlişuluî, titlu de serenitate ce purta : acesta prinţa (1). : Langeron amintesce că «apres la prise de Bender, le Prince Po- temkin vint s’etablir ă lassy. ou toutes Ies dames russes suivant sa cour vinrent embellir le sejour de cette capitale et faire romement des fetes que le Prince y donna!» Amorurile lui Potemkin cu coco-nele moldovene şi mai alesu cu domna de Witt, femeea unui generala polona, nu eraa scandaluri tăinuite nimenuî... (2). Aceste petreceri nu eraa de natură a activa preparativele campaniei anului 1790. Mortea lui Hasan Paşa ridică curagiuia partidului contrara păcei. li succedă Celebi Aga Zade Şerif Hasan Paşa. ce se afla la Rahova Muhafir, neamica aia Iul Mavrogheni (3). In asemeni condiţiuni, nouia Vizira pute spera succese militare, şi deci a fî contrara la tratativele de pace. De aceea, cum scrie En. Văcărescu, provocă pe Prusia să se conforme tratatului de alianţă din Ianuarie, şi cu deschiderea campaniei din 1790, Frederic să intre < si ela în acţiune. j N. Mavrogheni, după cşirea sa din Muntenia nu stătu neactiva, nici indiferenta la cele ce se lucra a. După ce încercarea lui de a dobândi armistiţia dela Potemkin nu isbuti prin faptuia lui Filaret, Mavrogheni readună din sfărămăturile oştireî sale şi o complectă cu turci, concenlrându-sl acesta oştire în fata Calafatului. • j i » Domnitoruia plănui să atace, cu oştea dela Vidin, Calafatul. Dio-nisie Eclesiarchul d ice că acesta a tăcu imuâ la 15 Ianuarie, pe un mare gera. Mavrogheni şi Turcii ah isbutita a trece Dunărea şi a se întări la Calafat. Aiujindu de acesta, boierii şi neguţitorii din Bucuresci se înfricoşară «răpslinda asupra Nemţiloru că nu stati de resboia. ci > staa de traclirfi şi de baluri... Apoi sau gătita Nemţii şi ah mersa 1 (1) T. II, pag. 54 şi 55. Ist. Moldovei. (2) Hiirnt voi. II, stipl. I, pag. 92, Memoriile lui Langeron. (3) «Celebi Zade Hasan Paşa — 4^ce En. Văcărescu — după ce sosi. despre o parte întări gătirile resboîuluî, despre altă parte pre înaltulu .Devletu îndemnă . şi pre Craiul îi Prusiacu ca să se ridice asupra Nemţi lorii dupe datoria alianţei ce făcuse cu Porta». Tosaur II, pag. *29S. 294 V. A. Urechi! asupra Turcilorti şi era unii gertt cumplita şi zăpadă, însă ntiptea pe lună, cu putere de oşti şi tunuri, şi lovindu-se cu Turcii i-aă biruita şi i-aa băgata în Dunăre să se scalde şi să bea apă; prins-aa şi vil robi şi aa luata şi câteva tunuri dela Turci, Iar pe cel morţi i-aa cotelita Nemţii şi ce aa găsită aa luata şi i-aa aruncata salahorii în Dunăre. La acesta resboia aa fosta şi Vodă Mavrogheni cu Turcii şi ave şi carata lui cu sine, căci ave gânda să scape dela Turci la Nemţi (?) Dar n'au putută, că l’aa priceputa Turcii şi luă aminte Paşii de ela; Ancă i s'au imputata că aa venita la resboia v{ cu careta ca muierile, Iar nu calare ca volnicii şi careta cu telegarii i-aa răpită în resboiu ostaşii nemţesc!»! De unde a mal luata Dionisie şi aceslă nouă trădare pusă pe socotela lui N. Mavrogheni? Şi de când una şefu de armată nu avă voie să albă cu sine o caretă? Este una ce escepţionaia acesta? in urma acestei victorii, C.oburg se mărgini a mal trămite două trei escadrone de osie sub coloneluia Craia (din Craiova) să înconjure cetatea Turnu «în un oslrovu nu departe de denşi» scrie Dionisie Eclesiarchul, (1) iar Coburg rămase până în primăveră inactiva * în petreceri, la Bucurescî. La Iaşi însă erau negociaţiunl pentru pace cu Principele Potem-kin, pe câta timpu resboiuia continua în tomna şi iarna anului 1789—90 (2). Ruşii ridicaseră asediuia Ismailulul ca să'şî adune toţi puterile contra Rendevuluî, în Octombrie 1789 (3). La provocările (1) Tesaur II, pag. 179. (2) Ministrulu afaceriloră streine din Yersailles scrie în 19 Martie 1790 lui Choiseul: «îsous sommes t'ondes ît croire que la nogociation entre le G. Yizir et le Prince Potemkiu n’est pas rompne. D'un autre cote. ce Prince agit â .Tassv, comme s’il etait assurd d’y denteurer toujours . Ilurm. II, supl. I, pag. 74. 3 (3) Pai‘1.0 elin tradncjiunea uimi bile Iii lunreseii iritmisu ambasadorului de umilii din agenţii sel: «Les Kusses se sont dloigucs d’lsma'il et ont forme avec toutes leurs forces le siege de Bender. Cette place a tont au plus deux mois de vivres, et la Porte la regarde comme perduo. On ne peut pas rneme y envoyer du secours dTsmall, puisqu’il s‘y trouve tout au plus 10 â 15 miile liommes>. Hurm.^Doc. CXXVII, voi. II, snpl. I. Istoria Românilor^ 295 |prusieî (1) în favorea Turciei, Ecaterina II (în 8 Ian. 1790 stila noa) | răspunse prin Neselrode, că şi ea doresce să înceteze calamităţile frâsboiuluî şi că, ca titlu de încredere personală şi esclusivă în ^regele Prusiei, ea va primi pacea cu condiţiunea următore: «Decă se va pute învoi la facerea păcel, că tdte ţările situate între Nistru, ţărmil Mărel Negre, Dunărea, Oltuia şi fruntariile Austriace, cunoscute sub numele de Basarabia, Moldova şi Valachia, să potă forma pe viitora una Stata libera şi independinte guvernata de una Principe de religiunea (PotemTcin?) domnitore în ţără şi care Stata nici o dată să nu pată fi supusa la altă putere, ci să servâscă pururea de barieră vecinilora sel, ca să se înlăture între aceia tota cuventulti de discusiune şi de certă, care certe nasca pră adese din causa unei vecinătăţi imediate. Cu acesta moda este de sperata că va lipsi pe viitora orl-ce motiva de discusiune şi că pacea şi liniscea vora fi solida stabilite din o parte şi din alta» (2). Va să dică Rusia încercă ancă o dată cu sistemuia el: a face pre Romârfr independenţi, ca apoi să li se întâmple şi lor ceea ce păţiră Tătarii din Crimea declaraţi independenţi! In aceiaşi lună 31 Ianuarie 1790 P6rta semnă cu Frederic Wilhelm al Prusiei una tratata de alianţă în totă regula. Acesta tratata convenia Turcieî, dar convenia şi Prusiei, care nu s’ar fi dat în lături să lase pre Rusia şi Austria să iâ pre sâma lor Moldova 1 2 (1) Provocări interesate: «Non era un mistero, che il Ke di Prussia tirava tutte le sue linie perche gli venissero cedute le cittă di Danziea, di Thorn nella Prussia, state dichiarate amesse sempre alia Polonia nel trattato di membra-mento». Becattini voi. VIII, pag. 100. (2) «Si Ton peut convenir a la paix que tous Ies pays situes entre le Driiester, Ies cotes de la Mer Noire, le Danube, la riviere d’Aluta et Ies frontieres autri-chiennes connues sous le nom de Bessarabie, Moldavie et Yalachie puissent former desormais un Etat libre et independant gouverne par un Prince de la religion dominante du Pays et qui ne puisse jamais etre soumis h aucune autre Puissance, mais servit toujours de barrifere a ses voisins, afin d’ecarter d*eux tout sujet de discussion et de querelles qui ne naissent que trop souvent d’un voisinage im-mediat, on pourra se flatter par la que tout sujet de discussion pour Tavenir serait 6t6 et la paix et la tranquillite solidement ^tablies de part et d’auţre»* Tlnrm. voi. 11, snpl. I, pag. 73. 290 V. A. UrkciiiA ni Valachia. numai acele s'o lase. pre ea Prusia, a lua şi ea o parte din Polonia. In acestft sensă încă în Oct. 1789 Prusia negoliase în secret cu Rusia şi Austria (1). La umbra tratatului cu Porta clin Ianuarie 1790. Prusia concentra oştiri aineninţălore Austriei. Leopold e silită să ducă şi ei oştiri spre fruntaria nordică, căutându să disimuleze prin mari pregătiri do răsboiă. temerile sele reale relative şi la situaţiunea internă şi la cea esternă. Adevărat că succesele bellice contra Turcilor, obţinute de că!re mareşalulfi Laudon, erau îmbucurătdre (2) dar tocmai aceste succese agitaă nu numai pre Prusia, ci şi pre Anglia. Ministrulu englez Piti nu voiesce desmembrarea Turciei în favorea Rusiei. LXIII. Bătălia la Giurgiu. Negocieri ele pace. Bciehenibach. Purtarea Austriei. Ecaterina continuii a cere înfiinţarea unul regată romcmescu. Joculu politicii ală Prusiei. Pre când ast-lelu curgea politica la curţile beligerante şi la Berlin. Londra. Goburg se pregăti să atace Giurgiul în primăvera anului 1790. Acesta se întemplă ancă înainte de mdrtea Iul Tosif II. (1) Clioiseul cAtre Sultan, «le-spre inlrigele şi duplici lalea Prusiei la! a cu Turcia : «La Corn* de Prusse. en meme temps qu’elle excite la 8.-Porte a couii-mier la guerre en la berbant de nouvelles promesses. negocie secretement avec Ies deux Cours Imperiales et oit’re de leur laisser prendre la Moldavie et la Ya-lacliie et meme de leur en assurer la possesion par sa garanţie, a condition que ces deux Cours lui laisseront prendre uue pârtie de la Pologne. Cest ainsi que la Cour de Berlin sacritie entierement 1‘Empire Ottoman a ses propres interets >. Hunii. voi. II, supl. I, pag. 71. Doc. CXXV. 2 (2) < I. prodigiosi progresai del Maresc-iallo Laudon e del* Principe Coburgo contro i Turchi. igalmente che quelli della lîussia erano sempre piii a Londra e a Berlino un oggetto d'inquietudine, ed i respettivi primi Miniştri Pitt ed il Conte de Hertzberg stavano ponderando i mezzi di conservare la bilancia politica, che veramente si videva minacciata dalie conquiste luminose dei due Imperi confederaţi Uecalliiii, VIII, pag. 18 Ve«4U în anexa «lo>pro aceste inipirjuran cu scrie Joliann Wilh. Zinkeis«.*n in tom. VI, sub titlu : OrieitfalMte PolitiiPreusse/tn şi „Die Wcilyrcifenden Plane «Ies Minister* von llcrl/borg^ apoî şi în „Modilicntinii d»*r Oriontaiisclieu Poliiik Preussens". pag. 071 ». JsT'UîîA KoMÂXll.oia 20/ Dc aceslu eveiuincnlii nu se aminlesee în llurmuzake, dar este descrisa pe larga în Dionisie Eclesiarchul şi mal pe soarta in Enache Văcărescu (1). Eată cam îla narezi Dionisie Eclesiarchul (2): Turci! din cetatea Hiurgiovul. vo<}oudu pre Xemţ! negrijuliv! şi zălmvuio! în resboiu, e! s’au gătită să-î lovescă fără de veste, şi aşîa într'nna de ijile. liindft oştile nemţesc! la lagăru afară în câmpii cu corturile şi negătil! de resboiu şi cai! călărime! priponiţi la păşune. Ave si multe muieri cu ei. după obiceiulu nemţescu, unele ale ostasilorft. altele cu oştile se ţinu. de spală rufe şi curvescu cu cine poftesce. că acesta lucru este la Xemt! fără de sfială, şi Muscali! ancă o au acesta fără perdea. Avea Nemţi! cu eî şi vaci şi capre, pentru lapte, şi acelu lapte era pentru generări şi oficeri de-lii be cu cafea; aveau posadnice si slujnice ţiitore ce! ma! mari. Deci cşit-aă Turcii fără de veste diu cetate, ca la vro trei patru sute şi au isbutitu acolo la lagăru, unde fiindu şi Principele cu tdtă ofiyerimea şi dândfi năvală în Xemt! i-au începută a secera cu săbiile şi cu iataganele ca pe verde şi cumpliţii î! tăie de rendii: iar muierile şi copii ţipau, ostaşi! strigau ajutoru şi se văitau. Prinţii Ooburg cu generări! tremura şi striga: Husar!, Husari, Arnautu! Arnautii î.... că nu scie ce se facă de mare frică, că-ş! perduse cumpetulu». Au săritu Ungurii, car! aveau lagăru deosebiţii si au săritu şi Arnăuţii, volintiri! român! sub conducerea şefului lor, maiorulu Mavrodin. Acesta a luată pre Turc! pe la spate şi cu vitejia lor au scăpată din manele Tureiloru tunurile Xemţiloru cu tbte spoliele şi robii. Totuşi <>0Qe Xemţ! au căilutu în acestâ bătae. Ooburg dădea vina pentru acestă perdere pe unu maiorii, care ar li foştii trădătorii, fugindă la Turci în Oiurgiu şi că acesta arii fi veniţii cu Turci! în modă aşa neaşteptată asupra tabere! austriaco. Noulu vizirii nu asceplă nici el despriinăvărarea pentru a se gali de resboiu contra Auslriacilor. Avea de gandu. zice Dionisie Ee!e>i-archulu. să robeseă Bueurescil şi Iotă lera. Acesta aflândîi Boeri! din Bucuresci, si ei canoscenclu slăbiciunea Austriaciloru dc la întemplarea de la Giurgiu. sau grăbita de a trimite o delegaţiune la generalulu Suvaroff, în înţelegere ni Mitropolitului şi Episcopii, nigandivlu. în numele creştinătate!, să vină cu oştiri grabnice să scape Bueurescil. Suvaroff primi chiămarea şi expedia îndată oştiri şi artilerie importantă spre ţera Rornanescă. iar el veni în Bucurescî cu cai de poştă î să se înţelegă cu Principele Coburg. Frate, te temi de Turc! cu alai ia voinici ce ai? «Jicc SuvarolT Iul Coburg. V. A. UrechiĂ 298 Ei făcură plănuiţi de bătaie contra urdieî vizirului Victoria remase aliaţilor^, graţie artileriei rusesc!, între care 2 tunuri pe care le trăgea cu câte 40 de boi. «Şi aşia aft izbăvită D-zea ţera de peire.......Deci după acesta isbândă aa venita Suvaroff, Generala cornandira cu ostele în Bucuresci întimpinându’ia boerii cei mari şi Archiereil cu mare cinste, făcendui ovaţii pentru vitejie şi biruinţe şi petrecendti Muscalii ca o lună de dile în Bucuresci, se veseleaa şi cântaa şi beaa şi împreunându-se soldaţii Muscali cu Nemţii pe la cârciume, după ce se îmbătaa şi unii şi alţii, se băteaa pe poduri şi Muscalii rSsbea pe Nemţi că-I bătea la fălci cu pumnii şi-î da josti» (1). Intre aceste se întâmplă mortea lui losef II-lea, la 20 Febr. 1790 şi-I urmă în tron Leopold II Duce de Toscana. Acestâ împre urare, adausă la agitaţiunile seniorilora din Ungaria! nemulţumiţi cu legile liberale şi egalitare ale lui losef II, şi cu ameninţările Prusiei, împingea pre Austria spre pace,.âncă trăinda losef al Il-lea. Intre Ungurii nemulţămiţî ămblaa agitatori Francesi, Flamanzi, şi Turci (2) ca să-i rescole contra lui Leopold. căutând a să împedice ast-feia pre Austria de a urma mai departe resboiuia cu Porta. In Polonia austriacă şi în Ardelti nu eraa mai puţine agitaţiunii Totuşi asemene silinţi ale emisarilor streini nu dădură resultatele aşteptate. Leopold făcu seniorilora Unguri concesiuni mari şi ei se liniştiră, (3) atunci când la Roma, Neapoli, Paris, Londra, Berlin, se crede că Austria va fi în rele condiţiuni, cu atâtea zarve lăuntrice şi cu Prusia în spate, de a mai continua reshoiulu cu Turcia. Murise Ahmet IV; murinda şi losef II numai remase actora în resboia de cât Caterina II. Selim III doria pacea; pacea o doria şi l l • Cronograf al u lui Dionisio Edcsiarclml, Tosaur voi. H pag. 180 — 181. 2; Becattini, VIII. p. 67 : . (2) «Se ne stavano giâ da qualche mese gli eserciti Austriaci e Prussiani accampati in alcune parti a vista l’uno dell' altro. quasiche dovessero ad ogni momento combattire. quando apertosi un regolar carteggio tra due Sovrani. si convenne di unanime accordo tra loro di apriro un pacifico congresso a Keichenbacli: . Bec. VIII, pag 107. Vezi iu anexa corespondentele despre acesta publicate in Monitorul Universal francez din primele hun ale anului 1700. (4) Austria fu rcpresintotă in Congresti de Principele de Reus trămisulu seu extraordinar la Berlin şi de Baronulif:de 'Si^iehnaun; Prusia prin Corniţele de Ifertzeberg şi Marchesul Lue-ebiesini; şi Domini* Evart şi Bar dinii de Tîeede pentru Anglia şi Olanda. tsTOKIA ft'JMAXII.ORr :jol lăsase Maria Tereza mai potoli pretenliunile Iul Frederic Wilhelm. Pertratările la acest fi congresă tărâgăiră mult timp fără resultată, şi numai din când în când apăreaţi la lumină reciproce declaraţiunl şi contra declaraţiunl. In fine Baronulti de Lusi fu trămis de Regele Frederic Wilhelm la Viena să se înţelegă direct cu Leopold. Acesta arăta Imperatorelul Austriacă, că Prusia nu mal pretinde teritoriile sus arătate, dar şi Austria să renunţe la cuceririle sale peste Dunărea, Sava şi Unna. Frederic Wilhelm promite mediaţiunea sa la Părtă în favorea unei rectificări de otare despre Croaţia şi că-1 va da şi votulfi său la prosima alegere de imperalorfi Romană. Leopold. sfătuit de ministrulă său lvaunitz, se decise a primi propunerile, numai să i se dea o mal mare întindere de otare în Croaţia şi Rusava vechiă să i-se lase, ca punctă de apărare a Banatului şi ca Regele Prusiei să se unescă cu el pentru a readuce sub ascultare Ţările-de-jos şi Belgice. In 27 Iuliă stilu nou 1790 Prusia şi Austria sămnară la Reichera-bach convenţiunea in acestii sensu (1). Totii-odatâ Regele Frederich Wilhelm lăsă să se împrăştie vorba, că Representantulă său la Constantinopole, Dietz, închiăind cu Porta în Ianuarie 1790, tratată de alianţă ofensivă şi defensivă, şi cu obligaţiunea pentru Prusia de a intra în răsboiă alăturea cu Turcii, tre-cusă peste puterele lui.. . Aşla ceva păre că este să se înţelegă din faplulă rechiămărel lui Dietz dela Constantinopole şi a înlocuire! Iul cu alt represintant . Luândă cunoscinţă de cele otărite la Reichenbach, părerile fură diverse în Divanulă de la Constantinopole. Unia voia să se primescă fără reservă cele acolo decise, ca să fie liberă Porta de aşi întorce iote puterile contra Muscaliloră; iar alţii, basaţl pe tratatulă închiată de Turcia cu Prusia, cereă să se restitue Crimea, Benderulă, Ocia-covulă, Basarabia şi totă ce era in mânile Ruşiloru. Mal ales se cere de unia din Divană respingerea condiţiuniloră ce Austria puse pentru libera navigaţiune în marea Negră şi pentru dreptulă de a ave con- (l) (l) L>eeu(tiiii v. VII], 11*». 802 V. A. (Jeechiă sul! în tole scalele şi porturile Turciei. Divanulu trăgânâ de a respunde cate-va dile, dar în fine Sultanulă primi condiţiunile propuse. Frederic Wilhelm cercă să aducă şi pre Ecaterina la tratare de pace. Ea răspunse, că Turcia a trasfi ântâiă spada şi că Rusia nu vă pune pe a sa în tâcă decât in cliua când Turcia va recunosce de bună posesiunea de Rusia a Crimeel, şi i se va da Ociacovul cu te- ritoriul seă... Ecaterina, necredendu utilu politicei sele să ceră şi Principatele, procedă pentru ele, cum procedase în 1774 pentru Cri-meea. Ea propuse, vă(Jurămă, ca condiţiune de pace, să se declare Principatele nedependinte, cu un Domnă suveranii, ca barieră între Rusia şi Turcia ... Ecaterina punândă asemenea condiţiunl adăugă, că decă ele nu convină Prusiei, cu care Rusia n’are nici o certă — Rusia e gata să ’I răspundă prin arme, că soldaţii Muscali cunoscu deja drumulă ce duce din Rusia la Berlin ! Din acestii răspunsă luă ceva curagiă şi Leopold, care făcu cunoscută, că in orl-ce cas, Austria avendă alianţă cu Ecaterina II, oştile austriace vor trebui să lupte alăture cu cele Rusescl în dina când Prusia ar voi să invade pământuri rusescl, şi că nu pot oştile austriace evacua Principatele, până ce Turcia n’ar face pace şi cu Rusia, câcl aceste principate au fostă ocupate de Austria ca aliată a Rusiei. LXIV. Campania a 3-a din 1790. Mavrogheni la Calafat. Proclamaţiunea austriacă despreVictoriâ. Boeriî esilaţi. Vâcărescn în favore la noulu Vizir, cere capulit lui Mavrogheni. Pe când ă asemenea negociărl continuaă, campania a 3-a bellică urmă în Principate şi peste Dunăre. Coburg înţelesă cu Suvaroff deciseră să trecă peste apa Timokulul, care desparte Serbia de Bulgaria. Turcii se mărginiră a’şl concentra, din acestă parte, puterile, spre a definde Vidinul. De altă parte Mavrogheni, cumă deja vădu- ISÎORIA ROMÂNILORU 303 rămu mal în urmă, retrecuse Dunărea (1), cu un corpu considerabilă de oştire «presso ii luogo ove esistono le reliquie delVmitico ponte di Trajano*. De aci Mavrogheni se apropiă de Calafat, unde se întări în tranşee. La 26 Iunie slilu nou, în faptulu (Jileî, generalulft Brugglach cu 9 batalione de infanterie şi cinci dividiunl de cavalerie, în marşu forţată înaintă spre tabera lui N. Mavrogheni. Lupta începu violentă, dar Mavrogheni se apără vitejesce, cu desperare, dar fu silită, părăsită de turci, cari fugiră peste Dunărea, să trecă şi el cu mari greutăţi la Nicopole. Austriacă uciseră 800 oşteni de al lui Mavrogheni, făcură prisonierl vro 700, dobândiră câte-va tunuri, steguri şi şaice înarmate. Calafatul rămase în mânile Austriacilor... (2) 1 2 (1) Selim scrie că «la 14 August, lusuf, (Paşa Vidinuluî) porunci diviziune! luî Mavrogheni să trecă Dunărea, avendă de gândă, că îndată ce 6 stea lui Mavrogheni se va întări cu şanţuri lângă sătulii Calafatului, din dosulu căruia voia să se aşecje, să trecă apa puţinu mai susu cu restulu armiei sele, ca să pue pre inamicii între douo focurî. Dar inamiculu nepoliticosă nu lăsă să se împlinescă acestu proiectă, ci, înaintândă noptea, fără a fi veiţută, ne atacă la 26 August în faptulu (ţiţei cu oştire mulţii mai mare decât a ndstră». Selim descrie apoi cu penă de maestru episodele când crunte, când de rîsă ale resboiului (ve<ţi anexa). (2) Mavrogheni abia scapă cu viaţă în o luntre .... «o ghiule sparse barca lui Mavrogheni chiar în minutulu când el se pogorîse într’însa şi de ar fi isbit’o cu o clipă mai apoi, principele ’şi-ar fi aflată sfîrşitulă în Dunăre, dar nu era acesta mdrtea ce i se destinase lui, ci o alta !...>> Românul ti din 1801, pag. 70, 1‘oilctonu. VcŞî anexa. Mavrogheni şi tfstea luî s‘aii bătutii ca niseft adeveraţî viteji. Resultă acestă informaţiune clin chiar pro clamaţi un ea adresată Bucuresciloru şi ţereî de Divan anunţându victoria ast-felu ; «Cătrâ dimnvhri cel Spătar a < i eătră dumnehă cel Aga, pentru biruinţa ce s’a facutu la Calafat ii Publicaţie pentru biruinţa cc aii făcuţii generalulii Feldzeugmeister Graf Clerfait — la Calafatu, cum că strîngendu-se acolo op tu mii de Turci, au mersu numitulu gheneralu asupra lor cu 9 batalione de pedestrime şi cu 5 diviioÎ7.7(v Kal Hap,-o; r'tfi Viw.v.'/'si’ . .„ . cum scrie Căminarul Persiani. I>. Papadopulo-Calimach însă afii-mă că «noulă Yiziră, cumperatu de Austria decapită mişelesce pe Vodă N. Mavrogheni, fără scirea Sultanului, la sătulă Pelina (?) aprope de Şistovă în Iulie, 1790. Revista pentru Istoriă şi liter. de d. Gr. Tocilescu, 1890, pag. 125. (1) Salaberry — Histoire de l’Empire Ottoman, voi. 4, pag. 137. (2) Vedi Fotino, TI, pag. 180—181, trad. Sion. 312 V. A. Ukechia de requisiliunl etc.; el e în comunicaţiune cu Mitropolitulă şi cu Episcopii, deşi aceste tote se facG în secret de Au st riacl (1). La 1 AugustQ 1790 trecuse urdia turcescă cu VizirulO la GiurgiG (din Rusciuc), însoţită de Văcărescu. La 1 2/2l Augusto, Turcii pregătiaO planO de bătaie — căci din Prusia Porta spera ajutor... A doua di ia 3/15 Augusto era să plece oştea turcescă spre Dala, ear la 8/20 «să purcedemO noi (Văcărescu şi boierii) cu VizirulO». Dar la ,!/i8 Augusto Văcărescu venindO la GiurgiO din Rusciuc, vedu la cortul lui Hagi Eieni Aga Capigi Raşa nisce Evropei. Intre el era corniţele Lusi. Cu acesta Văcărescu grăi italienesce, căci evită de a vorbi grecesce, ca să nud bănuescă Turcii. Lusi era solO pentru pace. Primită de VizirulO, fu îmbrăcat cu blană de samurO .... (2) VizirulO trămise ştafetă la Constantinopole. Resultâ unO armisiiţiO între Austria şi Portă, cu începere dela 21 Septembre slilO noO, până la finea lui MaiO 1791. Eată în ce modă este redactată aceslO armistiţiO, după cum îl aflâmO în Recattini (3): «Se face de scire la tdtă armata de sub ordinele mele şi de asemenea la cele-l-alte armate ale Majeslăţel Sele Apostolice, Regele Ungariei şi al Bobemieî, cum că primindO Porta otomană condiţiunile stipulate între Majeslatea Sea şi Majestatea Sea Regele Prusiei la 27 luliO trecută. E0 FeldmareşalulO principe de Coburg am fostă auto-risată din partea prea graţiosului nostru suverană, precumă de asemene şi Marele VizirO Şerif Hasan Paşa a fostă autorisată de Sul-tanu a încheia lină armistiţiO între respectivele două armate, austriacă (1) «Iar mie-m! orîndui (Vizirulu) treba ţereî românesc! ca să se caute de mine totă». . . (Tes. II, pag. 299). Scrisorile mele ce am scrisu în judeţele ţere! românesc! aă fo3t dindestule la înduplecarea şi credinţa ce au firesce (?) Români! cătră pre puteraica Pdrtă, ca să pornescă pre locuitori! a! tuturor judeţeloru după marginea Dunărei, să care zacherea şi să vîn4ă la serhaturile turcesc! şi să o vînijă la Turc!, aflându-se nemţi! la Bucurescî. In liasulu Giurgiului, 1700 familii veniseră cu carele loru din Ilfov, Vlaşca şi din Teleormanu şi hălăduia sub ocrotirea mea ... In totă aeestă curgere de vreme, judecăţile şi pricinile lorfi so căutau de mine... Intr’acestu chipu am otcărmuitu trebile ţereî cu multă plăcere a stăpîniloru până cându s'au făcută armistiţiu cu Nemţi!». Tesaur II, pag 299 - 300. (2) En. Văcărescu în Tesauru II, pag. 300. (3) Voi. 8, pag. 129—131. ISTOKIA RoMÂMLOKC 313 şi turcă, spre a da locG la negociaţiunile de pace. In consecinţă, noi, comandanţii generali al diseloră armate prin mediaţiunea Contelui colonelă Luzzi din serviciulă M. S. Prusiane, amu priimitu şi semnală reciprocamente următorele articole cu cele mal josă scrise pacturl şi condiţiunî: 1) Din diua subscriere! armistiţiului supradisă, 21 Septembre curentă, va înceta ori ce ostilitate atâtă pe uscată câtă şi pe apă între trupele austriace şi otomane, cari trupe până la subscrierea tratatului de pace vor rămânea în posesiunea provincieloră şi fortăreţeloră ce actualmente sunt în puterea lor, şi între aceste se vor sili cu tolă stăruinţa de a evita ori ce manifestare de neamici ţie, tîă directă fiă indirectă, care ar putea da ocasiune de întorcere, ast-fel că din ambele părţi să se observe o perfectă linişte şi concordie. 2) In casulă când, contra a totă aşteptarea, s’ar comite, după publicarea presentulul armistiţiă, dintr’o parte seă dintr’alta vre o devastare, invasiune, daună, furtă, răpire săă altă faptă de ostilitate, ambele părţi se obligă de a’şl da reciprocă deplină satisfacere şi despăgubire şi să pedepsescă. rigurosă pre autori, favorisatorl şi executori. 3) Atâtă corpulă de armată regescă Austriacă câtă şi acelă otomană se voră deosebi. Trupele austriace nu vor intra nici în numără mare, nici în numără mică in judeţele Turnu, Giurgiă şi Brăila şi din contra Marele Viziră nu va ţine dincoce de Dunăre dealungulă fruntariiloră Valachiel, ocupată de armata Austro-Rusă altă numără de soldaţi, decât necesariulă pentru garnisonele diseloră trei cetăţi. Assemenea trupele turcescl nu vor trece nici în numără mare, nici în numără mică fruntariile Valachiel în districtele cele-l-alle ocupate de Austriac!. Navigaţiunea Dunărei va ti liberă pentru ambele părţi în susă şi în josă de a lungulă ţărmului respectivă ocupată, dară fără a se apropia de ţărmulă opusă. 4) Loculă de destinată pentru congresulă de pace se va fixa în ţeră cu totulă neutră, şi se vor lua măsurile cele mal eficace pentru siguranţa lui şi pentru comoditatea şi libertatea miniştriloră cari vor avea să asiste la el. o) Din . .2' YcmJI aneva după liceal lini, ’V. VIII, pag. 18«5—-189. V. A. Urechi a 820 perdu o bătaie navală şi inaî vedendti că Frederic Wilhelm II împinge Pdrta la o pace isolaiă cu Austria, iar că Anglia şi Olanda nu dădeti bani şi oştire pentru continuarea răsboiuluî, ce Suedia nu-lu mal pute continua, silitu fu Gustav regele a face pacea, mulţămindu-se cu declararea Ecaterineî II «che assicurase alia Potia una pace non svantaggiosa». Ce displăcea mal multu Portei era că Suedia recunoscuse prin Iratatulu dela Warela, titlulu împărătesei de «Czara della Crimeea e della picola Tartaria, non meno che di Sovrana de' Regni di Cabardinia e Giorgia». LXVIII. Congresulu dela Sistovii. La Şiştovu (1) se adunaseră între aceste, de şi totu cu tră-gănare şi mm con molta sollecitudine» representanţil Austriei, în fruntea cărora era baronulă de Herbert, fostultl internuntiu austriacă la Constantinopole. Asemene sosiră acolo representantulu Prusiei, al Angliei şi al Olandei, totu aşla cum aceştia luaseră parte la tractatulfi din 1698 (Carlovitz). Ungaria pretinse să albă şi ea unii representant (trattandosi di dover regolare de’ confîni spettanti al loro regno» (2). Corniţele Esterhasi avu acestă misiune, la marea satisfacere a Ungu-rilorft, cari, spre a mulţămi lui Leopold, îl rugară să grăbescă a face serbarea încoronărel ca rege al Ungariei. (1) Locuia de adunare fu lungu timpii discutatu. Porta propuse Bucuresciî ori Şumla, în finea lui Septembre 1790 stilu vecinii. Eată ce se scrie la 8 Octombre 1790 stilîl noii, din Constantinopole : «Le Congres se ticndra probablement a Bucarest ou a Chumla. le (traiul Seigneur exigeant absolument qu'il se tienne sur son territoire». «Du 1-er Octobre. — Le Drogman s'est rendu aujourd'liui che MM. Ies Ambassadeurs d'Angleterre et de Hollande pour Ies invitcr de la part du (iraiul Seigneur a se rendre a Bucarest et taire valoir la mediation de leuvs cours pour torminer Toiivrage de la paix entre la Porte et le Boi de Hongrie. (2) Uecatlitii, voi. VIIÎ, pag. 1:12, Istoria RomImlorC 321 Din partea Turcieî era — scrie En. Văcărescu — «prâ slăvitulă Reiz Efendi Blri Abdulah şi prâ învâţatulă Meche Molasin şi Ordu-Cadisi, Ismet Bei-Efendi şi slăvitulă Oruznamegi Efendi Duri Mehemet. Dra-ţ. gomanu fu Alexandru Mor uzi» (1). Din partea Prusiei era Corniţele [ Luchesini. | Spătarul Ion Cantacuzino, personagiii importantei în timpurile de | care ne ocupămă, nu a tatu prin lucrarea lui în ţâră, cât prin cuno- ? scinţele ce ave cu bărbaţii la putere în Rusia şi pe aiurea, ne a | lăsată în ună memoriă alu seu, în limba rusescă, unele informaţiunl ce n’aflarămu nicăiurea, relative la Congresulu dela Şiştovă. Aşla el 1 ne spune, că după cererea lui Luchesini, Divanulu din BucurescI y trămisă pe el, Ion Cantacuzino, ca să arăte Congresului şi în deosebi lui Luchesini, dorinţele şi drepturile ţârei. «Scopulă lui Luchesini — scrie Ion Cantacuzino — era d’a scuza purtarea Turciloră şi de a depărta pre Români din partida Rusiei şi Austriei, căutândă să do-vedescă, că unirea cu aceste puteri nu le va fi de nici ună folosă, f, de vreme ce cu tote făgăduelile lor, sdrta acestoră ambe ţări nu se f va putea hotărî fără cele-l-alte puteri ale Europei». La aceste vorbe, iA Cantacuzino îl răspunse hotărîtu şi cu vrednicie: «Cu nedreptă, mar-chise, imputezl Româniloru necredinţa câtră Turci. Ţăra Românilorft este o ţeră liberă, ea îşi are drepturile sale; şi acel ce vortt voi a ^ le despreţui, săă a le silui noi îl vomă numi şi pe dânşii tirani şi îl vomă urî ca şi pe Turci. Aplecarea cătră Rusia se pote erta pri-vindu tractatele dela Kainardgi şi conferinţa dela Auluncavac şi nici una din puterile Europei n’au făcută până acum pentru ţâră aceea ce aă făcută Ruşii. Nu uita, domnule, că ţâra Românâscă în vreme de trei vâcurl s’a luptată cu Turcii, pe când Turcia era în temelulă puterel sele, şi când ea făcea să tremure Europa. Silită de împrejurări fatale, ţâra Românescă trebui în urmă să se plece, să se recu-nâscă sub protectoratulă Turciei, iar nici o dată al fi rdbă». Canta-cuzino in urmă adăogă: «Pentru ce Prusia în locă d’a apăra interesele Porţii nu ia sub protecţia sa ţâra Românâscă, care ar fi mal mul-ţămiiă să fie sub protecţiea el decât sub a unoră State vecine tari 1 (1) Tesaură II, pag, 301. IttQria Românilor% de F. A, Urechiă, TOM, IU. îl* 022 V. A. UbechiI şi puternice, şi prin urmare tot-dauna primejdiose pentru densa în rivalitatea lor? Prusiea prin posiţia sa geografică nu pole fi primej-diosă pentru ţăra Român^scâ, d6r interesele, mal cu semă cele comerciale le ar ii comune. Ea ar putea vinde Principatului productele sele manufacturiale. şi să primescâ în schimbă producte brute. Mă miră cum Marelui Frederic II l-a scăpată acesta din vedere, şi Iată acum o ocazie care ţi se înfăţişeză ca să faci fericirea Principatului întemeiatei fiind ti pe interesele Prusiei, şi eii credu că în împrejurările de acum, domnia-ta. vei putea cu înlesnire să dobândesc! învoirea şi lăzemulu Porţii pentru acesta '. loan Cantacuzino in urmă, cu curăţenia de inimă ce îl caracferisa, făcu cunoscută acestu cuventîi Prinţului Potemkin. «Ministru Olandeză, ună bătrână slabă ce ocupa postulă de ambasadoră la Constantinopol, era mai de totă uitată de cabinetulă seă. El îşi arăta intusiasmulă pentru fotă ce era orientală, Iubea pră multă portulă boieriloră şi era mândru că vorbesce turcesce. Gelosă de influinţa ce Marchisulă Lucbesini începuse a dobândi între boieri, el începu a-I încredinţa, că nu Irebne să dea nici ună credementă acestui ministru, căci el nu are nici o instrucţie dela cabinetulă seă, decâf numai ca ţăra Româneseă să se întorcă Tur-ciloră, fără nici o condiţie. Ministrulă engleză era prea rece cu boierii şi întemeia numai vorbele Ministrului olandeză. Aceste împrejurări credernă că făcură ca relaţiile între boerl şi Ministru prusiană să înceteze (1\ Trăgănarea lucrării Congresului o esplicâ Văcârescu prin aceea, că Ruşii, avendu succese, bellice contra Turciloru. Austria voia să le dăe timpu să înainteze, ca să-şi impună şi ei eondiliunile de pace (2). Mai multă credernă că trăgănarea veni de acolo, că Austria spera să dobândescă la tratată cu atâtă mal bune condiţiunî. cu câl Turcia va fi mai reă încolţită de Muscali.... 9 (1) Vi.ăjî Maga?. Istor. p. Dacia. T. I, pag. U*7. (2) Şi ca tote ca se începuse Oongresulu dela Nocmbrie 1790 şi preliminările păceî erau hotărîte. ved^ndu-se însă biruinţele Moscaliloru. Nemţii, după datoriă, prelungia pacea, potrivindu vremea de a o soverşi, seu de o dată eu Moscalii. seu dreşî-ce mai uainte--. Văcărescu. Tosaur II. pag. -*01. lsTOMA KOMÂXILOKL' Ml \: In adevărQ, la începutulu lut Octombre. armata rusescă cu Po- 1 terokin, ajunsese la Bender şi — cum vecjurămu — luă cetatea — fiă şi prin cumpărarea Paşet ce o apăra. Luarea Kiliet, totu in Octombre, după optu dile de bombardare, ' de leitenant generalului GudovicI, deschise oştireî rusesc! calea spre Tulcea. La 1 Noembre 1790, Ruşii intrară în Tulcea (1); de şi era apărată de 6000 cavalerie turcă, 400 muscali temerari intrară în oraşti şi Turcii speriaţi fugiră (2) fără de a cerca să lupte! LXIX. Luarea Ismailulul. La 12 Noembrie, flotila rusescă străbătu pe Dunăre la Isaccea, luă iar fără luptă şi acestil oraşti unde aflară 48 tunuri şi multe muniţiunl de răsboiu şi proviziunl, ca şi la Tulcea. Dela Isaccea, flotila merse de organisâ asediulu Ismailulul, din insula Cetal, după ce susţinu o harţă pe Dunăre cu flotila turcă, care se retrase sub bătaia focului din Ismail. Pe când la Versailles se credea, că campania anului 1790 s'a terminatQ şi că Potemkin «va prendre ses quartiers d’hiver â lassv» (3), Iată că în ndptea dela‘%1—1 ll/-22 oraşulu Ismail fu luată de Muscali sub Suvaroff: «La prise d’Ismail — dice Langeron — est certainement le plus extraordinare de tous Ies ăvănements de guerre arrivăs depuis bien des siecles» (4). Ruşii trecură sub ferulO spadei 27000 de 03taşl turci din gar- (1) «Une pârtie de l'armee russe a passe le Dauube et s'est porţie â Ba-badag. Un corps assez nombreux de Tartares qui oceupait ce poşte s'est promp-tement repliă sur l'armes du Urând Vizir, toujours câmp»? â Chumla. Constanti-nople, 8 Decembre, 1790», (2) Mesaoriulu lai Langeron, Hunn., pag. 96. (3) Hunii. Doc. CXL1I, tom. II. supl. I, pag. 79. (4) Harni, pag. 97. Memoriulu Langeron. „Luarea Isniaiinliu este in adeverii unulu din vele mai extraordinare evenimente de resbclil întâmplate de mal multe secole.“ Amintimtt cfi fortificarea Ismailulul de Turci s'a făcuţii după 1nd**mnulu luî Moruzi, Domnulu Moldovei. V. Â. L'mîchia 324 nizona Ismaiulul (1). La Sistov însă congresulu, la data acesta «continue trmiqmllement ses seances» (2). La Constantinopole când veni scirea căderet TsmailuluT, puţind de nu isbucni o revoluţiune. (1) Les details qiii vous seront parvenus directement sur la prise d’lsmail ne sont que trop rrais. Les Russes. irrites d’une horrible perfidie, conseillee par un Prince Tartare, out emporte la place d’assaut et passe au fii de l’epde 27 miile hommes qui v etaient enfermes. Les chefs n’ont pu parvenir ă moddrer la fureur du soldat et ont îl peiue preserve deux ou trois cents hommes de ce massacre general. Le Prince Tartare, frere du Kan, et deux ou trois Pachas ont p6ri les premiera. Choiseul către Montniorin, tn 22 Ian. 17W1, pag. 70, Tom. II, sup. I. Hurm. Veţll Panorama Universal — Hist. de Turquie de Iouanin, pag. 361. Becattini dă şt raportul lui Şuvaroff despre aceste mari fapte de arme. fn tom. VIII, pag 219 : «Dopo la pace di Kainardgi la Porta si era determinata a fortificarla (Ismail) e renderla un antemurala della Romania per consiglio di Morusi allora Hospodaro di Moldavia, e quelle opere consistenţi in una triplice fossa con un grahdissimo argine della maggior consistenza fortissimo ed erto con palizzate duplicate erano state construite negii anni 1776 e 1777, sotto la direzione di un Ingegnere nativo di Catalogna il quale trovandosi nel 1771, iu Polonia si era impegnato al servizio di Mustafii III. Aveano costate queste qualche milione di piastre dovute sborsare dai Moldavi e Valacchi, che fnrono inoltre obbligati a somministrare provvisioni, operaj, e tutti i materiali nella maggiore abbondanza. 11 gran Visir, che conosceve Timportanza di qnesta gran fortezza, e che l’apprezzava come bunico baluardo degli Stati del suo padrone, distacco dai suo esercito un Seraschiere, due Bassâ, tra Principe della deposta famiglia di Crimea, tutto il corpo de suoi Gianizzeri, ascendenţi intorno a diecisette mila, e tredici mila Asiatici armaţi, con precisa istra-zione di morir tutti pria che cedere e parlare di rendersi. L’assedio incomincio verso il di 25 di Novembre, e il bombardamento nel di 6 Decembre, ma il nu-raeroso presidio che potea dirsi piuttosto un annata, non lasciava avanzare di un passo gli assedianti, che non ascendevano piu che a 25 mila uomini. Non era mai forse avvenuto in guerra che un corpo si poco numeroso ne assediase un altro di 32 mila. 11 Principe di Potemkin vedendo, che le operazioni erano per andare in lungo, e temendo la cattiva stagione, e cbe una gran parte delle sue truppe non restasse consunta dalie vigorose sortite della gnarnigione, scrisse risolntamente al Ten. Generale Conte di Suwaroff (che si trovava sulla sponda sinistra del fiume Sireth per tenere a tenore di quanto si e detto. intercetta la comnnicazione tra lbrail, e l'assediata. piazza) facendogli sapere. che egli voleva ad ogni costo Ismail nelle mani. e che pereio ne aftidava l’impresa al suo spe-rimentato valore. II prode Uffiziale. di cui abbiamo giâ enunciate le azioni, e la gloria acquistata unitaraente al Priucipe di Coburgo, nelle due vittorie di Foskani, e di Martiuesti, ricevuta appena questa commissione si trasferi a gran passi in faccia ad Ismail con una seorta di circa qnaranta Cosachi che gli servivano d. guardia, lasciando al Seret il Cenersle K'aminskoi per comandare alle sne genţii 2 (2) Hurm, Tom. II, *upl. I. pag- 79. Istoria RomÂnilorC 325 LXX. Adm-inistraţmnea ţ&rel aub Nemţi. Pe când Congresul!! caută la Sislov să ajungă la o pace ce întârzie iar Muscalii păşescO din victorie în victorie la Basarabia şi Giunto al campo, veune ricevuto con i maggiori ap plauri, e visitati i posti comando le disposizioni percke fosse dispo3to l’assalto senza perdita di tempo, destinandone la memorabil giornata. Prese tutte le opportune misure. fu diviso tutto l’esercito, rinforzato da varie Pulke di Cosacclii. in sette colonne di due mila cinquecento uomini per cadauna compresi quelli del Generale Ribas, e distribuite vennero agii Uffiziali le respettive iuconbenze. Si pose egli alia testa delle due prime colonne e per incoraggire i soldaţi tenne loro in brevi parole il segu-ente energico discorso: Tiicordatevi amici, che nou vi e mai state assalto per gli eserciti Russi. che non sia loro riuscito. Nou vi possono esserc per anche sfuygiti daUa memoria quclii di Oczakoic, di Kilburn, e di Kilio, in cui avete sempre trimfato. Non oskmte le numerose forze degli Ottomarm voi gli avete sempre battuti. II rimbombo uniforme delle voci feci comprendere l’nniversal desiderio di venire alle mane. onde immediatamente compawero i segnali per avanzarsi ad assalire le combattute mura. I difensori trovavansi gia preparaţi per la resistenza, essendo giâ stati minacciati di morte se si dimostravano neghittosi e vili. e al contrario allettati colla speranza di doviziosi premi se opponevano una coraggiosa difesa. talcke la loro costanza, ostinazione, e ferocia non poterono esser maggiori. II Suwaroff prima di eseguire il suo piano avea fatta intimare la resa alta Piazza su della quale aveano i Musulmani tanta fiducia. che le aveano dato il nome di Hordu Kalcssi, o sia Fortezza dello Stato. Ajdgj Meemct Bassâ a tre code, che âi comandava colla dignitâ di Seraschiere. contando sulla validitâ della cittâ, e sul numero e risoluzione de‘ Giannizzeri dette una risposta piena di disprezzo. ed aggiunse anche alia fiereza linsulto. Gli fu soggiunto, che se volea attendere l’estrimitâ le sue truppe sarebbero passate tutte a lil di spada, e gli fu mante-nuta la parola. I Russi cominciarono animosamente 1’assalto, la matina del dl 2 Gennaro 1791, secondo il nostro stile, verso le ore sette di Francia, vale a dire cinque ore avanti il mezzo giorno. I Turclii oltre quello di fuori aveano eretto un trincieramento interno guarnito con cinquanta quatro cannoni di bronzo. Le batterie della Flottiglia incominciarono il cannoneggiamento nel giorno precedente, che duro per ventidue ore continue. Dalia parte di terra quattro mila Co3acchi furono le prime a montare le scale. Dalia parte del fiume ne seguirono l’esempio dieci battaglioni, e tre altri mila de' predetti Cosacchi. Ogni colonna fu ricevuta con un fuoco infernale a mitraglia, di luciii, granate, carcasse e altri strumenti di morte, Malgrado questi ostacoli, resto eseguita la scalata, e giunti che furono gli aggressori sul baluardo, attaccarono colla picca e la bajonetta i Turchi armaţi di lancie, spade e pugnale, e dopo non lunga resistenza ne fecero prigionieri cinque mila. Incalorito sempre piu il combattimento, i Giannizzeri battendosi oomme disperaţi, respinsero i Russi per ben cinque volte, e in tal congiuntura 326 V. A. Urechia Dobrogia, să aruncămu o retrospectivă ochire asupra administraţiunel ţărel muntenesc! sub Coburg. Deja am menţionată, că Principele Coburg mănţinuse adminis. traţiunea ţereî Muntenescl prin Divanu, cu adăogire de câţl-va repre-sentanţî austriac! Despre acostă regulare memoriulu rusescă alu lut )( Ion Cantacuzino scrie, că avu poruncă Coburg din Viena de a con- molti restarono uccisi e non pochi feriţi da ambe le parti. II Generale Suwaroff fermo sempre ed intrepido senza niente alterarsi si occupava ad i»pirar coraggio alle milizie, e sostituendo nuovi soldaţi agii estinti, ordino un sesto attacco col rinforzo di alcuni Reggimenti di cavalleria. Questo ebbe luogo con tal bravura, buona direzione, e ordine, che fu inutile ogni riparo, e fu superata la breccia fatta giâ a forza di continuo fuoco. Le coloune Russe entrarouo furibonde nella fortezza tagliando a pezzi, chiunque loro si presentava davanti. Piu di 26 mila Turchi rimasero trucidati colla piu orribile carniticina che forse siasi veduta in questo secol o ; il rimanente fiuo a 42 mila uomini oltre gli abi tanti si gettarono in ginocchio chiedendo la vita. il che non dee recar maraviglia, quando si consideri esser la Cittâ. di dieci Verste o siano intorno a sette miglia Italiane di cireuito. Cinque e piu mila Russi perdettero la vita ne’ diverşi attacchi senza annoverare i feriţi. contando>i fra gli estinti molti Uffiziale dello Stato maggiore, e tra secondi il Generale Besborodoko fratelio del primo Ministre nel diparti-mento degli affari esteri della Corte di Pietroburgo. E* questa la maggior perdita di gente, che essi abbiano fatta in tutto il decorso della presente e forse anche della decorsa guerra, perche i Turchi discacciati da’ baluardi, si barricarono nelle strade, ed ogni edifizio puo dirsi, che sostenesse un particolare assedio, onde vittime furono del lor coraggio tre Generali maggiori, un Brigadiere, sei Colonnelli, piu di quaranta tra Tenenti Colonnelli e Maggiori, cento sedici Căpitani, e cento ottanta quattro altri Utfiziali subalterni. II comandante Mnsulmano, seorgendo i vincitori penetrare per ogni dove, si rinchiuse con una scelta truppa di piu di miile uomini, chiamati bravi, entro una Moschea ove si difese fino all’ ultimo sangue riousandQ) di abbassare le armi, fino a tanto che vendette cara la sua vita unitamente a tutti i suoi seguaci. Uno snaventevole saceheggio segui T orrendo conflitto, e non ter-mino se non passati due giorni, avendo guadagnato i vincitori un bottino con-siderabilissimo. Furono ritrovati tante ne* due argini, che nelle opere, e sulle batterie erette alle sponde del Danubio dugento e sessantacinque cannoni, trenta mortari, quattromila porzioni di polvere da cannone, sedici stendardi, ventotto bandiere, e infinite provvisioni da bocea. I prigonieri ascesero a sedici mila cin-quecento, compresi gli Ebrei, ma tre mila in circa ne morirono in pochi giorni, miile distribuironsi tra gli Uffiziali, e il rimanente fu spedito a Nikolaw sul tiume Volga. Oltre al Seraschiere Aydes Meemeth perirono nella strage quattro Bassa a due code, e sei sultani Tartari avanzo dell’ infelice famiglia de’ Gueray provenienţe dai famoso Gengiskan, che ne tempi delle Crociate avea soggiogata quasi tutta TAsia. Tutti gli Ingegneri esteri vale vale a dire, Prussiani, Francesi, e Inglesi che si trovarono in Ismail perirono nell’ assedio. e il sanguinoso macello fu tale, che fecero rosseggiare le acque del fiume in molta distanza della Piazza. Siccome nel tempo deir attacco la flottiglia Russa combatteva con ugual valore contra la squadra leggiera Ottomana, che si trovava in un braccio del Danubio Istoria Romanilor^ 327 ■ţ serva întru tote legile ţerei- Imperatorele Iosif numi însă directă ^ pre I<5n Cantacuzino Spătarii şi pre Scalat Câmpineanu Agă, ca pre uniî ce-I cunoscea, de când fugiseră la SibiCi abandonându pre Mavro-l gheni. Ceî-l-alţl membri aî Divanului, după memoriulă lui Ion Can-i\ tacuzino. fură: Preşedinte Principele Coburg, Vice-preşedinte General | Entenberg, secretară şi translatoră Hofrath Markelius, Mitropolitulă Cosma. Filaret Episcopulă de Romnic, Episcopulă de Buzeă Dositeiă. ! marele Bană D. Ghica, marele Vistieră Scarlat Cornescu, marele . Vornică Radu Slătineanu, marele Logofătă Radu Golescu. Iân Damali. y^Const. Drijt|Wescu, Vistierulă Matei Fălcoyanu. in soccorso degli assedianti, con uua piogia incessante di palie incendiarie, e infaocate getto a fondo una gran porzione de' bastimenti Turclii, e astrinse il rimanente a rendersi con tutte le munizioni e cannoni. Tra gli Uffiziali trovati a bordo vi erano non pocbi Svedesi e delle altre surriierite nazioni, che tosto colla morte ricevettero il giusto castigo di avere impugnate le armi in favorc de’ Maomettani contro i Cristiani loro fratelli. Non si sa comprendere come a fronte di tanti infelici esernpj si trovi tra gli Europei chi osi passare in servizio de’ Turclii, giacchc l’esperienza ha fatto vedere, che l’esser guidati i Musulmani indisciplinati e inesperti nella tattica da Uffiziali Cristiani ben poche volte e servito a far conseguir ad essi delle vittorie. II Duca di Lorena, e il Principe Eugenio ne aveano sacrificaţi al loro giusto sdeguo quanti ne aveano potuti aver nelle mani Fu detto, che il Principe de Poteinkiii avesse prescritto che non si desse quartiere ad alcuno in questo memorabile assalto, non in vista dell’ insolita ostinata resistenză, nia per aver saputo, che a Costantiuopoli erano stati poc' anzi a sangue freddo tmcidati tutti i prigionieri presi ultimamente dagli Algerini sopra la piccola squadra del Lambro Cazioni nell’ Arcipclago contro ogui costume e diritto della guerra. L’Harem o sia il Serraglio delle vaghe donzelle. e degli Eunuchi del Seraschiere, procuro salvarsi alia meglio su’ navigli appostati sotto il medesimo, ma caddero tutte in mano de Cosacchi Zaporowiensi, che erano smontati da cavallo per sostenere i loro compagni destinaţi a salir le scale. II Cad), e il Capiyi BachL il figlio medesimo del giâ Kan di Crimea Kerim Gu-eray, il figlio del Seraschiere, il Bassâ di Kilia, e molti altri Uffiziali e Miniştri Ottomanni di primo gvado si geţtarono prostesi a terra avanti il vittorioso Generale Suwarolf, che pieno di modestia avea scritto al Principe di Potemkin per avvisarlo dell’ottennta conquista in questi termini: Le mura, e ijU abitunti d’Is-mail smo sottomessi a piedi di S. M, Imperiale. L’ asualto e stata micidude. ed ia ho Vonore di fam. i miei complimenti per s'i yrande acquisto. II Gen. Hiba* ha presi a! nemici cento se.diei bastiment/. Tutti i soldaţi si som arriccMti. Noi si a mo i padroni di tntta la spiaygia dritta del Dannbio, e di togliere al gran Visir i modi di trar la sussisteum duranie Vinverno. Ne’ hastimenti Turciei iacr-neriti dai General Ribas ri cra.no qaattroccnto sessanta cannoni de’ quali cento e rcntkjmttro son o stat! presi. e trecento guaranta eolati a fondo del fu/mt*, ftecattini, Storiu rag., t. VIU, pay. 212—,220. 328 V. A. Ubxcku Negreşită că în Divană esercită o deosebită influinţă Spătarulu / Ion Cantacuzino şi cu Aga Câmpineanu, ca cel cari fuseseră directă dela Viena recomandaţi Iul Coburg. Acestti Divană va fi nu mal putină în secrete legături cu Enake Văcărescu din Giurgiu, din tabăra turcâscă şi după pacea dela Şiştov va primi îndată modificări în sensulă vederiloră lui Enache Văcărescu. % Este loculă să înregistrămă aci, ceea ce Ion Cantacuzino Spătarulu ne spune despre modulă curiosă cum Divanulă prestă lui Coburg jurământulă de credinţă. Coburg ceru asemene jurământă după ună formulară scrisă în limba germană şi românescă. Acestă formulară coprinde, că nemţii mântuindă ţera de robia Turciloră, numai prin puterea armeloră, Românii jură pentru dânşii şi pentru urmaşii lor, credinţă şi supunere Austriei, „ca unii ce au foştii o dată, tributari Regii oru Ungariei44. Spălarulfi Ion Cantacuzino şi boierii ne găsindă cu cale a recunăsce prin jurământă acestă aserţiune a Austriaciloră, eată , cum I. Cantacuzino isbuti a face ca ţera să nu jure pe formularulu întocmită de Coburg: «Sciindă că prin împotrivire n’ar câştiga nimica, y, hotărî (I. Cantacuzino) c’ar fi mal bine a înşela pre Nemţi. Nedesco-perindu-se Divanului, el merse numai la Mitropolitulă şi-I dise să număscă o comisie secretă, care să cerceteze jurământulă propusă». Se întocmi comisiunea din Episcopulă Filaret, Cornescu şi Ion Can-xtacuzino. Des de diminâţă se adunară aceştia, în diua când la ora ^ 12 boierii ave să depună jurământulă la Mitropolie. Cantacuzino dise colegiloră săi: «Nemţii sunt prevăzători, noi însă le vomă dovedi că suntem mal isteţi decât dânşii, când e vorba de fericirea patriei năstre ; să aruncămă dâr jurământulă românescă scrisă de dânşii şi să scriem altulă întemeiată pe celă mal mare folosă ală ţârei. Noi îl vomă da apoi Mitropolitului ca să-lă scoţă din sînă în minutulă ce va trebui a jura. Nemţii nu voră pricepe nimică; translatorulă Markelius să fiă înconjurată de boieri, cari să-l caute a-1 distra şi să facă sgomot multă în câtă el să nu aucjă articolele jurământului» (1). Naivă mijlocă de a elude proiectele Austriaciloră asupra ţârei! (Ij Apud. Balusm. Magazinu Istoricu pentru Dacia, t. I, pag. 194—195. ISTOBIA RomÂnILORC 829 Totuşi istoriculft caută să ţină semă bolerilortt şi în deosebi Spăta-yt ralul Cantacuzino şi pentru intenţiune. îc Din fericire joculă politicei Prusiei, al Angliei şi alte împrejurări ■ apărară la Şiştov ţera în modă mal eficace de incorporare la Austria decât intenţia boerimeî la prestarea jurământului. Decă faţă cu Austria Divanulu se portă destulă de românesce, reacţiunea boerâscă contra regimului ce l’amu pute numi democraticii, al lui Mavrogheni, fu estremă. Oamenii lui Mavrogheni fură persecutaţi şi ţăranii nu mal puţină . .. Par-că boieri voiaă să’şl răs-bune asupra loră, de puţina considerare în care Mavrogheni ÎI avusese pre el boeril. însăşi Austria era în mirare vădândă pre boerime cum îşi apăra privileghiele fără nici o consideraţiune pentru îngenu-chiarea de tot a contribuabililoră ţărani. In Moldova Coburgă totă is-buti să facă pre boeril din judeţele ocupate de ăstea austriacă, să iâ şi el parte la nevoile răsbolulul, contribuindă ca şi ţăranii cu care, proviant etc. Coburg cercă să dobândescă acestaşl lucru şi dela Divanulă Muntenescă. Dar eată ce răspunsă energic cât şi reacţionară, şi duşmănescă pentru ţărani, dă Divanulă la cererea Iul Coburg: Cătră Prinţi]), dela, Divanu «Am primită cu plecăciune vredniculă de închinăciune pre luminatulă or-derulă înălţime!, Tale prin care ni se poruncesce cum că, fiind-că ţeranil ceî-l-alţî tragă tdte greutăţile oştiriloră, să facemă porunca Divanului cătră d-lul vel Vistieră ca să dea şi scutelnicii boeriloru tuturoră câte ună cară de fenu şi câte ună cară de lemne cu cuvântă că scutelniciî aă fostă pnnă acum nesupâraţî de nimică. Acestă poruncă după cum şi cele-l-alte am fi vrută să o sâvîrşimă cu osîrdie, când nu am fi avută datorie să aretămu cătră Măria Ta aceea ce aduce prihană la oblăduirea înălţime! Tale, ce al asupra ţeriî, împotriva buneloră fâgă-duell ale Măriei Tale şi ale înălţime! Sale Feldmareclialul Laşi, tipărită, şi împotriva firescel şi obicinuitei milostirî ale pre puternicului lmperată şi Cralulă, spre a se păzi privileghiurile. Tdtă lumea scie că la fitesce ţeră o parte care se numescă boieri nemuri, aii prhileghiuri cu care se deosibescu dintre ţărani, ce nu aă, şi aceste privileghiuri, razimă la hierbinţâla ce aă şi la ostenelile ce facă cu sângele lor aceştia, ca să pâzescă forma oblăduire!. De a avea boeril scatelnici razimă la unu mai mare, mai vechiii prmleejhiii, care-lii dobândise din slujbele şi din vitejia lor, adică cei vechi Domni intru resplătirea rre-uneî mari slujbe ce aii sevîrşitu cătră denşii şi cătră patrie, le-aă hărăzită sate întregii robi, cari se numea vecini şi rumâni; cei după urmă Domni, cu gândă tirănescă vrendă să surpe nemulă boiereseă ’i-aă lipsită de acestă mare privileghiă, şi pentru ca să-I mângâe dreşl-cum, în locă de câte 500 şi de câte 1000 şi mai multă, care avea 330 V. A. Urechia mulţi, le-au dată mai âuteiă câte 200, 300 dmeni diu birnici şi celor-l-alţi după analogie mai câte puţinii, ca să le slujescă la vii, la mori, la adusă de lemne, la bucate, întocmai ca să împlinescă cu slujba lor loculă robiloră, ce îi luase şi-î făcuse birnici: care acestu privileghiă ’l-amă avută tot-d auna deplină, mai vîrtosă în vremea resmeriţeî cei-l-alte, amu avută şi celă din urmă privileghiă, spre a avea scutelnicî, şi amă dobândită şi celă d’ânteiă privileghiă spre a avea saJgvordie (?) osebita sate întregi precumă avemă la acesta şi dovedi în scrisă. După îucheerea păcii dela Cainargi. cu t<5te că era în tractată să avemă tote privi-ghiurile, dar Domnii iarăşi după tirănesca rimă care avea, nc-au stricată priri-leghiulă de o sumă mare de omeni a nedajniceloră sate; cu tote acestea ne-au lăsată ccl-altă privileghiu, adecă a avea scutelnicî şi posluşnici, până la Domnia lui Mavrogheni Vodă: acesta iarăşi a păzită după vederea obiceiului vechiă, şi aă dată scutelnicî cu pecetluituri i posluşnici, dar după ce s'aă deschisă resboiulă, fără de a ni-i strica de totă, lâsândă numai numele lor ’i-aă pusă de au dată zacherele, fenă, care şi ori-ce da şi biroicii, până într’atâtă, câtă s?aă prăpădită Actele şi trite ale lor, de nu putea să ne fie de nici o trebuinţă, seă folosă întru nimică; acum după buna. venire a creştinesciloră împărătesei oştiri, după ce aă remasă dela \fisterie a fi nesuperaţi şi nu s’aă pus la zacherele şi la altele, nu potă a ne fi iarăşi de nici ună folosă, sâă de vre-o trebuinţă întru nimică, mai vîrtosă de se întâmplă a avea cineva vite şi care, căci ispravnicii fără de porunca Visteriei u ia în slujba oştiriloră, tar acolo pe unde se află pâlcurile îl mă însuşi ostaşii cu totală şi îi metachirisescă în slujbele sele fără de a nu-i slăbi nimică, şi neadeverată şi nedreptă este acestă arătare, ce s’aă făcută cătră înălţimea Ta, cum că scutelnicii aă fostă nesuperaţi până acum şi nu au dată nimică, căci întru nimică osebiţi de cei-l-alţi n’aă fostă, ci şi fenuri, care şi vite li s’aă luată, ancă mai cu asupra lor decât celor-l-alţi, ponosluindu-se şi pismuindu-se că aă nume de scutelnicî boeresci, şi sunt acum chiar în slujbele ostaşiloră ei şi carele şi vitele lor. Deci ca să dăm porunca Divanului cătră d-lui vel vistieră spre a pune pe scutelnicî a da câte unu cară de fenă şi câte unu cară de lemne, acesta este tocmai a se strica privilegii! ulă boierHoră; si totă acesta este care aduce mare prihană la înălţimea Ta. cum că s'aă stricată privileghiurile terii, care lucru datoria şi adrrerulă ne silesce a arcta Măriei Tck. în vreme ce noi avemă nădejde să ceremă dela Înălţimea Ta ca să ne înoesci celu mai vechiă privileghiu, spre a ne da sate întregi precum am avut dela cei vechi Domni, şi o aveam în vremea resmeriţeî cei-l-alte şi totă o dată nădâjduiamu să ne întâ-rescă Înălţimea Măriei Tele şi celă de al duoilea privileghiă. spre a nu se supera scutelnicii şi posluşnici de cătră ispravnici şi de cătră pâlcurile ostăsesci. Dreptă aceea, cu plecăciune rugăm pe înălţimea Ta, pentru amendoue ca să cundşcemă şi noi cum că am vedutu slobodmie cu bnnă-miirea şi înfăţişarea împcrătcsciloră ostul, şi cum că nu mal suntem supuşi sub jugulă varrariloră. care eram în vremea (rospodardoră. de a face orî-ce vrea şi ori-ce li se părea după fandaside şi relele lor socotinţe, spre interesulă lor. si punem înaintea Măriei, Trie suma scutelniciloru şi a salgvardidoră ce aveam în vremea resmenteî cei-l-alte, şi sumele ce am avută în vremea păcii, cum şi suma ce se numesec că *î avemă acum, ca să ve<}î Măria Ta nedreptatea uostră când vom perde şi aceste puţiue ce ne-au remasă îutr’acâstă \Teme» (1). H) Cod. Xo. XVIII, fila 348. Istoria RoMixiLonf 881 AcestCi documentu iscăliţii de toţi boierii Divanului negreşitii va întrista pe toţi acel, cari s'au deprinşii cu procedeulft istoricii adoptata până astăzi, de a pune tote relele pe vina Doinnitoriloru, nu numai fanarioţi ci şi naţionali, şi de a atribui totu binele la clasa bolerâscă. Vadă-se o dată mal multu cum acestă boierime, tocmai în momentulii când în Francia se punea capăttt privilegiuriloru bolerescl şi alăturea cu Ardelulti, unde Horia şi al sel ceruseră, expunendu-şl capulii. dreptate pentru ţărănime, vadă-se. (ticemQ, cum că n’a învăţaţii nimica, şi cere întorcerea la timpurile iobăgiel, desfiinţate de Mavrocordat. Eată şi altu Documenta de valdrea acelui de susO : Către Prinţip. în privinţa carelor a ce aii puşti să dea boem la dstc. « Am priimitii cu plecăciune vrednică de închinăciune pre luminatulă order a înălţime! Tele, prin care ne arăţi Măria Ta, că în anulă trecută arătândă înălţimea Ta boerilorii Moldovei cum că ca să nu se supere numai ţeraniî, să ajute şi D-loru, la care de aste şi cunoscând'o D-loru că este spre folosii, acestă are-tare au dat de bună-voia D4or 230 care pentru slujba campaniei şi cum că, după pilda Moldoveniloru, trebue şi noi de bună-voia năstră să dâmă 600 care câte cu 4 bo! şi câte cu un omă şi osibită 200 de cărăuşi, ca o mai mare ce este ţara românescă decâtu judeţele Moldovei. Pre [nălţate Dămne, adevărată nici o dată nu primimu a fi măi joşii decadă Moldovenii ia osîrdca slujbei către oştirile împărătesei precum nici suntemu mai jos la Tnerbinţeala căzniră din mâmlc turcesd prin înaltele breşuri ale creştineştilară împărătesei oştiri. Numai ne rugămă să primească înălţimea Măriei Tele a lua sema. că Moldova na avută nici o asemănare cu ţera Dom-ăniscă. nad 'n - •<) ţărani'?) si îi muncea, îi tiranisea, cum nici în vremea resmeriţii; >'ăci reSmer'^ ••• o deschis la o ale lunci lui August şi la Aprilie in prelungire de sase, sn> :'mna şi iarna sJa mântuit de către turci Moldova, până a na simţi încna - area nsnn^ vitei; noi am amtă cum clicemu si pe Mavrogheni Domnii şi o su\ă mii de turci ancă alţi ani duoi şi jumătate după deschiderea resmeriţil în care vreme numitul Domnii despre o parte şi turcii despre altă parte, au prăpădită *ci totală ţera şi adevărată aă pătimită multă ţăranii, cler ochii isgonitoriloru şi tic adoră noştri aii fost cu mal multă răutate asupra biscricescei tagme şi asupra boeril ^ i IV asupra , (1) Aşa dar mărturisescii inşişi boierii, că pentru (eranî Mavrogheni er.t nur.a. Mai la vale boîtriî credii a-şî justifica refuzulii de a da şi ei care, pe cuventulu că s'au luaţii Iote carele din judeţulu Vlascel. Dar de ce d a ii eî ca exemplu unu judeţfi în care Turcii erau în putere, la Giurgiu, şi din care Yăcărescu adunase şi el care şi proviantu pentru Giurgiu? !>♦ siguru ţera era îngenunchiată de resbelîi peste totîi, dar ceî mal sărăcit! erau ere boierii, ^eT mal mulfî fugar! peate otare ? 332 V. A. UrechiI neguţătorilor! şi orăşaniloră şi de atâta de bine au nimeriţii şi au sevîrşitu gândul! lor, în câtă ne-aă prăpădită şi ne-aă sărăcită cu totulă, care nici vite ne-aă remasă, nici care. nici zăhărele, nici altă venită şi altoră, ci âncă şi după intrarea împerătesciloră crescinesci oştiri ne avendă vreme să resufiămă din grabnicele trebuinţe ale oştiriloră astăzi câte care şi vite sunt în ţeră, tote se află zaptă în slujba ostaşiloră şi spre senină de dovadă pus-amă întracesta şi o copie de care a d-lui poroşniculuî Sentpâli din judeţul! Vlăscii întru aretare. că ale tuturora care s’aă luaă şi să ia dela tote breslele şi bisericcsci şi boeresch şi smtelnicesel şi poslusnicesti şi slujitorescî şi sunt în slujba oştiriloră; deci de vomă face cislă de acestă sumă de care la partea bisericesc!, la boierii mazili, la neguţitori, i la rufeturî, nici unulă dintre aceştia n’aă care, seă vite să dea în natură, ci se va face numai o mare tulburare şi mâhnire în zadară la toţi: de le vomă socoti iar în bani care facă 300 şi mai multă de pungi şi vomă cere a da bani nacht, abia să se găsescă la 4®ce, doue-. 1700, Februarie 16. Cod. No. XVIII, fila 29. (1) Cartea cc s'a dată d-lrn Vist. Grădişteanu pentru epistasia careloru. Dela Divanulu Principatului- ferit liomânesei, cătră d-lw bir cel Vist. Manolache Grădişteanu Dicanistuiu. «Pentru doue sute care mocăneşti ce s’au rânduiţii a se face dintr’aceste 12 judeţe pentru căratulu a patruzeci de mii saci cu ovesu şi doue mii buttfe cu făină dela Focşani până în Bucureşti, cu plată de chirie pe lună câte taleri 60 unu carii, Divanulu a găsită cu cale pentru buna săvârşirea acestei trebi, a primi d-ta asupră-ţl atâtu epistasia careloru ce au venitu până acum şi vorfi veni şi de acumu înainte, spre a le primi cu zaptu dumneta, câtii şi a socotelei baniloru de plata chirii acestoru care prin mâinele dumitale, cum şi purtarea de grijă şi silinţa până în sfârşiţii a căratului acestei zăhărele din Focşani până aici cu orânduitele care şi cu dmenii cei trebuincioşi ce se voni rândui lângă dumneta. 1. După primirea aceştia, mai ânteiii să cere d-le dela comisia Visteriei suma orânduelei careloru la care judeţe anume sunt orânduite, şi câte cât dela fie-care judeţft, şi care judeţe sunt poruucite de a trămite carele dreptu la Focşani şi cu ce mijlocii, şi care judeţe sunt poruncite de a veni dreptu aici la Bucureşti ? ca de aici să se trămită dreptu la Focşani să încarce numita zaharea, din care avemu raportulu dela comisia vistierii, că au şi venitu, spre a avea dumnâta scire de unde să aştepţi orâuduitele care ce sunt pentru treba acesta. 2. Pentru ajutorulu dumitale ’ţi orânduesce Divanulu şi pe................... ca să-lu metahirisesci la treba acesta a careloru după buna socotelă a dumitale şi el să aibă a urma după porunca şi povăţuirea dumitale, fiindu cu lefă ce are orânduită pe lună tal. . . . Aşişderea să ceri dumneta dela comisia Visteriei patru din boerinaşî, cari sunt orânduiţi cu lefă dela cămara Crăiască a sluji la întemplătorele trebi de acestea, cărora li se va face şi dela Divanu ajutoru, cari să'î orânduesci dumneta unulu peste câte 50 care, carele acelu boerinaşî are a merge de împreună cu carele la Focşani, trimiţeudu-le dumneta dreptu la Pitarii Istoria Romamlcru 33o Şi pre când boeril reiasă să contribulască la greutăţile ţerel. ca şi ţăranii, fiind-că el sunt boerl el ceru < Prinţipuliih ausfriacii adăogire de venii uri prin următor ulu raportft: llr.i/iiinsii ulii J Urmi ului nutrit Printqju. itenini shijhrlc bourcsri asupra Diranaha. < Rezimându-ne la bunătatea Inălţimei Tele, îndrăsnimă a ruga pe Înălţimea Ta pentru venitulu lui vel cămăraşă, vel căminaru, vornicului Curţii, al lui vtori armaşă. al lui vtori spătarii. al lui vel cupar, al lui ici cîohodaru, ca să le dă- Asanache Robescu, cc este orânduiţii acolo la Focşani pentru încărcatulu acestii zăhărele, ca să le încarce cu zaharea, şi iarăşi de împreună cu carele încărcate cu zaharea să vie la drumu până aici, şi până se va descărca zahareaua aici în Bucurescî, ca iarăşi printr’ensulu să se descarce la magazia proviantului, şi să iae adeverinţă dela magazieră pe câte burie cu făină, ori saci cu ovesă au făcuţii teslimii şi în câte cară. care adeverinţe să le strângi în manile dumitale ca să-ţi dai s&ma. 3. Acestorii care au să se începă plata chiriiloru din f; balale, să aşeZe vătăşei în tdte mahalalele, dmenî de ispravă şi cu bună credinţă, ţ a cărora nume să se trdcă în condica spătăriei şi agiei. Pentru 30 ereiţarî ce este a se lua de tină rîmătoră la slobo/lenia eşiril din ţeră după raportată căminarului Hogi Moşea; s’au făcută acestă carte cătră '{nUmitulă Hogi Mosctd şi osebită 6 cărţi la Divanulă Craiovel şi la cinci judeţe. «Cătră căminaru Hagi Moscu epistatuli vămilori şi ocneloru. Fiind-că rî-mătorii au foşti popriţi a eşi din ţeră, iari la Ianuarie 25 ale acestui următorii ldti ai daţi Măria sa pr6 înălţatulu Prinţipi Orderi la Divani, cumi că . celi ce va vrd a scite rîmătorî să dee peste obicinuita vamă câte treizeci crei-ţarî de uni rîmători pentru slobozenie, care bani să se dee la cămara Imperă-tdscă, iată s'ai făcuţi poruncile Divanului şi cătră ispravnicii şi vameşii din cinci judeţe ot peste Olti, după raportuli d-tale, ca să fie următori a lua dela rimătorii ce vori trece înlăuntru câte acei treî-Zeci ereiţarî peste obişnuita vamă, dară deosebiţi să dă d-tale poruncă şi volnicie, ca să aibi a cerceta şi pe cine : vei dovedi dela venirea oştirilori şi până acumi, ori ispravnici judeţului, ori din zapcii, ori din vameşi, s4u veri cine că ai luaţi dela negustori de rîmătorî, ori aceşti câte trei-Zeci de ereiţarî, ori mai mulţi, s6i mai puţini, şi peste poruncă ai sloboZiti nescareva rîmătorî, pe unii ca acei să-i apuci să împlindscă banii ce vori fi luaţi, ca să-i respunZi la cămara Imperătdscâ». 1790, Aprilie 10. Cod. No. XVIII, fila 89. I «Cătră d-luî vel. Vist. După reportulu d-tale vataşiî de plaii şi Potecaşi ' cari prindă pe unii-alţii, cari treci peste plaii cu lucruri cele oprite şi furti- Îagurî, şi ceri a avi sloboZenie, căt vori găsi asupra lori să fie ale lori, )ivanu a daţi respunsi la acesta, că pe cine va prinde să aibă a înşeiinţa Diva-:i; nului pe cine anume ai prinsă şi cu ce? şi Divanuli va orăndui ce să iee vă-J ■ taşii şi ce să iae potecaşii, şi întru aceşti chipi să răspundă d-lui vist. văta-ţ şilori şi potecaşilora i ispravnicilori judeţului». Maiu 11. Dela Dimnuln Prinţipatulul ţeril Românesc/. «Pentru 12 buţi cu vin şi 12 buţi cu struguri ale Badului Catană Braşo-vdnului, ce ai făcuţi în viile sdle, care le are aici în ţeră, se poruncesce d-stre ispravnicilori i vataşilori de plaii i vameşilori dela schele, să aveţi, a da voie ca să şi le rădice şi să le şi trecă înăuntru la Braşovi, fără de nici o oprire, după cumi sloboZi ai foşti Braşovenii în toţi anii a-şî trece vinurile lori ne opriţi, pentru care să aibă a-şî plăti vama ca uni suditi ce este, după tarifă, câte vrei la sută, fără altă superare, numai să grijiţi, ca pe lângă aceste vinuri din viile sale, să nu ridice şi altele de cumpărată, fiind-că cu acesta se păgn-besce venituli vămeî». 1790, Octombrie 29. Enteberg, ghenerară, Cosma aii Ungro-Vlahieî. Dumîtrache Ban. cel Vist■ Ioan Log., Constandin Ştirbeiă, Marehelie. Cod. No. XVIII, fila 800. ItUrict Românilor ii de Y, A. Vrechiâi, Tom. III. 2** 364 V. A. ObECHIA «Preotulă mahalaliî şi vătăşeii aceia, ce se voră aşe V. A. UltECSli alăturea, caii să privegheze neadormiţi 4^ua Şi ndptea, să răportuiască de toţi cei ce voră eşi din Bucuresci, unde mergă şi cu ce trebă? cari acei toţi câţi voru eşi din Bucuresci, ori slugi, Omeni boieresc!, ori alţi Omeni, veri ce felii, să aibă răvaşulă d-lui vel Spăt. câtă şi de cei ce voră intra, de unde vină şi cu ce trObă ? care de aceştia toţi pe fie-care sdrâ să răportuiască dumnelui vel Spătarii cu catastihă la Escelenţa Sa Clineralulă, iar fără de răvaşu pe nimenea să nu lase a eşi din Bucuresci afară. «Dumnelui vel Spătarii şi dumnelui vel Aga, după datoria ce aii, atâtii <|iua câtii şi nOptea să ămble prin târgă şi mahalale, străjuindu pururea cu priveghere, câtă şi toţi zapciii dumnelor, mari şi mici, cu Omenii lor din preună, cercetândă pentru cei cunoscuţi, cât şi pentru cei necunoscuţi, fâeândă cercetare tot-d’a-una, cu mare luare aminte pentru d’alde acestă felii de Omeni. «DumnOlui starostea de negustori, cu cei 24 de negustori, să aibă datorie cu negustorii şi cu rufeturile a străjui nOptea pentru prăvăliile lor, orânduindft din tote rufeturile pe rândii cu strajă, ca să nu se întâmple vre-o primejdie de focii, ori din felinare, seu din uscăciunea ce este, seă din altă întâmplare. «Toţi prăvăliaşii, atâtu mari şi mici, pe la prăvăliele lor, câtă şi........... se aibă tocitori şi putini pline cu apă tot-d’auna, care pentru acOsta, cum şi pentru felinare, cu priveghere să aibă purtare de grijă d-lui vel Aga, după cum din începută a fostă acestă nizamă obicinuită, şi pe care va dovedi că n’are putină, sâă tocitOre plină cu apă, îndată ridicându-lă la groşii, să-lă arOte la Escelenţa Sa Generalulă, ca să se pedepsOscă pentru nesupunerea lui; cum si pentru ogeagurf datori sunteţi de obşte a griji de curăţenia lor. «Toţi boierii mari şi mici, parte bisericâscă, sâă mirencscă, până la trei '•esurî de nopte să âmblc fieşi-care la trâba sa, iar dela trei cesuri să nu mai ânible nimenea, iar carele nu va urma, se va pedepsi la’închisdre, însă dela ună ciasă să âmble toţi cu felinare. «Fiindă-că la cafenele se face adunare numai de omeni streini şi netrebnici, şi este şi foculu ce arde într’ânsele necontenită lucru de primejdie, găsimă cu cale să se încliiijă tdte cafenelele şi să stee închise o lună de orânduiala oblăduirei ce ne aflămă», adecă sub regimulă (1) Cod. No. xvm, flit 97-98. Istoria Romanilor^ 369 Austriaco, nu încape că pentru una şi aceiaşi afacere Divanulu să repete zadarnicii ordinulii ce dă după cum aveau ispravnicii reu obiceiu din trecut/u________ Iată întregulu actiî: Publicaţii la 12 judeţe, cătră ispravnici, pentru că ce făcu reu ost-a şt, să-i mşcimţeze Divanului, ciunti si la pricinile de judecăţi ori-ce porunci le vinii să le urmeze, iară să nu lăse pe locuitori să se întdrcă în deşertă. «Macara că şi alaltăieri prin cărţile ce vi s’aă trimis dela Divană pentru nizamulă lioţiloră, s'au arătată cumă că locuitorii au voie să sară să prindă pe care din ostaşi voră ămbla după jafuri şi după fapte netrebnice, supărându-i şi necăjindu-î, fără de a ave la mânile lorii paşuşă şi dovadă în scrisă dela mai mari cdmăn^iloru, cumu că este orânduită cu vre-o trebă; dară iată acumă într adinsă să poruncesce d-stre, ca să aveţi în grijă pentru unii ca acei ce se voră găsi în judeţă fără de paşuşă şi fără de dovadă în scrisă la mânile loră, cumă că este rânduită cu trebă, să-i puneţi să-i prin4ă negreşită, şi să-i trimeteţi în pază la tisturile ce voră fi mai aprăpe; pentru că aşia s’aă şi dată porunci la tăte tisturile ostăşesci de pe afară, încă şi cei ce cu trebuinţă aă venită să cără dela ispravnicii judeţului trebuinţele loră ostăşesci, iară de sineşi nu sunt volnici a supăra şi a necăji pe locuitori întru nimică; pe lângă acesta vă însciinţămă de obşte, că multe porunci pentru multe feluri de pricini, judecăţi şi de altele ce să daă odată dela Divană, d-stră ne urmându-le, ne săvărşindu-le, se întorcă jăluitorii în deşertă, fără de nici o ispravă şi fără de nici un răspunsă, seă însci-inţare dela d-stră, de li se pricinuescă clieltueli şi trepădă per^enduşi vremea lucrului loră; aşişderea şi pentru alte trebuinţe ostăşesci şi Nizamuri ale ţării, câte două trei rânduri de porunci vi se trimet pănă le puneţi în faptă cu lucrarea, pentru care să şciţî, că acestă reă obiceiă cu care aţi fostă învăţaţi, de a aştepta pentru o trebă câte două trei porunci, nu este acumă suferită la orân-duiala oblăduirii ce ne aflămă, ci pentru ori-ce pricină mare seă mică, porunca Divanului ce s’aă dată o dată, are aşi ave puterea şi urmarea ei fără de a nu rămânea josă, supuindă pe cei ce sunt îndatoraţi la ace hotărîre şi poruncă a Divanului, a fi următori fără de voia loră, şi mai multă să nu aşteptaţi ală doilea şi ală treilea poruncă, căci ace de al doilea poruncă să sciţi că are a vă veni cu urgie şi cu mare osîndă; asemenea şi pentru supărările ce se jăluescă locuitorii pe tote filele, că aă de cătră ostaşi, vă poruncesce Divanulă, ca fără de a nu lăsa pe săraci să se trepede pe aici cu jălbi per^enduşi vremea loră, să aveţi d-stră Ispravniciloră, ca nişce dregători ce sunteţi cu datorie a ajuta pe locuitori la păsurile loră, unde veţi au j «D-stră ispravniciloră ot... sud Buzeă; aici la Divană veniră cu jalbă Grheorghe Tunsoiu i Nica Marda dela Istriţa sud. Saac, aretându, că ună călugării, care este purtătoră de grijă pe moşia Istriţi, a m-rii sf. Grheorghe, i-apucă pe ei şi pe alţi săteni din sătulă loră, să plătescâ taleri 213, paguba ce (Jice că s’aă fă- Jilava şi întâmplându-se masul acolo, aă apucată pe Părcălabu satului de î-aă dat doi locuitori să păzescă de strajă ndptea la carele în care era acele haine, pe care locuitori peste ndpte trimiţendu-i cu caii să-i adape, diminua aă pusă pricina că le-aă perită din cară calabalîcă, de taleri 35, şi aă luată din satu trei boi; acuma cei seraci stăpânii boiloră îşi ceră vitele loră, ne fiindă nimică vinovaţi şi ceră ispravnicii luminata poruncă a înălţimii Tele, cătră acelă căpitan de husari baronulă von Kereszti, ca să de boii săraciloră, ci să bine-voiască înălţimea măriei Tele a se da acestă poruncă, căci ni se pare că nu era cu cuviinţă să pună locuitori să păzescă de strajă, ci se fi pusă cătane să păzescă, care şciă obiceiulă, seă încai să nu ti trimisă peste nopte cu caii să-î adape». 1790, Ianuarie 26. Cod. No. XVIII, fila 346. Istorta Românilor t 373 cută de cătră o sumă de hoţomani, cari la venirea armiei l’au călcatu şi Tai! prădaţii, cu curenţii că şi ei au fostu atunci împreună cu acei hoţomani la ace pradă, de care numiţii jăluitori arătă, că cu adevărată de aii şi foştii împreună cu aceia, dară ei n’aă luată nimicii dela acelu călugării, ce voril fi luată t<5te ^ceî-l-alţi hoţomani, şi cumă că atunci la venirea armiei, prinşi fundă, au încăpută la închisărea d-stră, şi după ce li s’aă luată de cătră d-stră tot ce aă avută asupra loră, le-aţi luată şi gldbă la 7 inşi din sătulă lor câte tal. 27 de omă şi i-ati slobozită şi ceră acumă dreptate a nu fi apucaţi ca să plătescă ace pagubă de tal. 213, ca unii ce ei totă ce aă avută li s’aă luată de cătră d-stră şi aă dată şi gldbă pentru vina loră; deci şciută este Divanului, că atunci la venirea pre puternicii oştiri aici în pămentulă terii, prinK U ar o Nevoile şi greutăţile ce apăsau pe ţeră din cauza ocupaţiunei streine şi a resboiuliu nu împedicau pe poporu cla mai petrece, după deprinderile strebune, la ocasiunea serbătoriloru bisericei. Aşa vedemti că bucurescenii petrecu totu una în baluri şi mese cu Auslriaci!, iară şi starea negutitorescă şi ce de jos nu lipsescu aşi petrece pascele la jocuri şi la dulapuri. Aceste din urmă nu lipsescii a se înfiinţa cu anume voie a Divanului (1). Birurile şi veniturile ţereî se adună după obiceiu prin comisia Visterieî, în care este representantulii Austriaco. Raab (2). Dămti în note acte relative la darea fumărituluî pe 1790(8). 1 2 (1) Carte pentru Dulapii. «După obiceiu ce s'aiî urmatu din vechime îa toţi ani, s’aă dată prin acestă carte a Divanului slobozenie lui Bâlaş Săraciul i lancu Ciohodariul i Pauait Buc-saru şi lui Dumitru Oâpitanu, ca să aibă voie a face la Radul Vodă ddapulu celă obicinuită la serbătorile sfinteloră pase! ale învierii Domnului ce ţine" trei Zile de rândă, pentru măngaerea şi privela norodului de obşte şi pentru oreşi-care agoniselâ şi cliivernisela loru, cil care se folosescă cu dela venitu acestui dulapu, pentru cheltuiala şi ostenela ce facă. urmându-se orânduiala acestui dulapii întocmai după obiceiu ce s’aă urmată şi mai nainte; pentru care se poruncesce şi d-stră zapciiloră politiei, supărare să mi li să facă înpotriva obiceiului, ci să fie sloboZl». 1790, Martie 18. Cod. No. XVIII, fila 75. (2) După orderulu pre înălţatului Prinţipă s‘aă făcută pitacu la d-lu! vel Vist, că s’aă orânduită din preună cil cei-l-alţî la comisia socoteliloră, d-luî cinstit Raab, ca să fie nelipsită dela acestă trehft». 1790, Februarie 25. Cod. No. XVIII, fila 33. (8) Cartea ce t'aă daţii ia mâna fumariuiui, cu ponturi. dala cine are a lua ţumâritu. Dala Diranulâ Prfnfipaiului tarii Ilomânctai. «Fiind-că slujba fumărituluî din Hucuresci este venită ală cămării crăescî, care s'au vîndută din porunca Mării Sele pre înaltului Prinţipă oblăduitorulă terii la mezată în Divanulă terii, pentru care răspunde cumperătoriulă avaetu-rile baniloră pe tdtă luna la cămara crăiască şi fiind-că aă jăluită Divanului cumpărătorulă aceşti! slujbe, cumă că ce! ma! josă numit! nu voră să plătescă acestă obişnuită venită al cămării, după datoria loru. pentru prăvăliile şi caramele cu care se negustoreşcă şi îşi facă alisverişulă pentru folosulă şi căştigulă loru; s’aă dată dela Divană acestă carte, de volnicie la mâni le cumpărătorului de fumărită. prin care să poruncesce pentru lieş-care în parte să se urmeze pre- 376 V. A. UrechiI Nu mai puţinu continuă a se percepe şi darea căminăritulul deşi curmi să cuprinde mai josă: 1) Pentru sudiţi, pentru marchitani, pentru ovrei, câţi dintrînşi ţinu prăvălii de se negustorescă aici înlăuntru politiei Bucuresciloru, ori prăvălii cu feluri i meşteşuguri, seu cârciumi cu vendări de vină i rachiu, toţi aceştia sunt datori a plăti acestu venită ală cămării, fără de nici o împotrivire, după ponturi şi după vechiulă obiceiă, şi numai marchitanii şi negustorii armiei, cari sunt la lagăre afară şi-şi ţinu prăvăliile loră acolo de vîndu mărfurile la armie, acei au a fi nesuperaţi de nimicu şi în bună pace, dar înăuntru politiei Bucuresciloru fâceadu alisverişulu ca şi cei-l-alţi prăvăliaşi ai politiei trebue să plătescă obişnuiturile venituri ale cămării, cumă plătescă cei-l'alţi pră-vălieşi ai politiei fără de nici o deosebire, pentru că nu potu a pretendirisi scu-telă cu nume de marchitani şi sudiţi, cându ei se negustorescu aici în politie, iară nu la armie; pentru care se poruncesce d-tale vel Agă, să orânduiţi zapcii harnici, ca cu ajutorii şi dela d-lui plaţmaioru să facă împlinire dela toţi acei de acestu venită al cămării. 2- lea. Pentru câţi cârciumari şi negustori prăvălieşi au luată cărţi ale Divanului dela boerinaşi şi dela alţii ce aă privilegliiuri de scuteli, fiind-că în privileghiurile şi cărţile loră scriu să scutescă drepte bucatele loră, iară nu ale altora străini dela aceste cârciume şi prăvălii ce se voră dovedi că nu sunt bucatele privileghiaţiloră, nici cârciumele seă prăvăliile loru, ci au vendută prive-leghiulă loră la cârcimari şi prăvălieşi, să se iae acestă venită alu cămării, şi d-ta vel spătarii i d-ta vel Agă să dai fumariuluî tot cuviinciosulă ajutoră a se împlini dreptulă seă dela fieş-care cu zapciu orânduită întriadinsă, afară numai din logofeţii Divanului şi ai Visterii, după anaforaua ce s’aă văzută la Divanft dela let. 1783 Septembre a d-lor boeriloră Divanului terii, întărită şi cu hotă-rîre de judecată domnăscă a Mării Sele Mihaiă Vodă Suţul, aceştia câţi se afla în slujbă, care slujescă cu deosăbire (Jiua şi năptea în tătă vremea ne lipsită şi fără de nici ună felă de rândă, să aibă a scuti câte o pivniţă, măcară a loră, măcară străină, să fie în pace şi nesuperată, păzindulise privileghiurile şi la acele cârciume ale loră să nu aibă a face fumării nici o supărare. 3- le. Pentru mănăstiri scrie la Ponturile Divanului, capulă 14 ală vinderii fumăritului, cumă că mănăstirile cele mari, după vechiulă obiceiă, aă scutită câte o pivniţă, care pentru ace câte o pivniţă să nu aibă a face fumariulă nici o supărare, iară pentru câte alte cârcime seă prăvălii voră ii pretendirisindă a scuti mai multe, trebue să aibă privilegliiuri domnesc! de milă deosebită, pentru care priveleghiuri fiindă că atâtă de obşte s’aă dată porunca Divanului încă de astă iarnă după venirea oştireloru, câtă şi însuşi la ponturile de vin^area vămiloră şi a slujbeloră cămării, care s*aă publlcuită de faţă în audulă tutu-roră, scrie la capulă 30 cumă că privileghiurile dela trei domni: Alexandru Vodă Ipsilantă, Nicolae Yodă Caragea şi Mihaiu Vodă Suţul, fieş-care mănăstire aretându-le-la Divană să se întărescă cu cartea Divanului, şi aşîa să fie păzite şi urmate, urmeză dară după cuprinderea acestoră ponturi şi după orânduiala că cuviinciăsă, că câţi voră ave privileghiurile loră întărite cu cartea Divanului, să li b6 păzăscă, să fie nesuperaţi de fumărită pre câte prăvălii seă cârcime le va fi scriindă cartea Divanului, iar care nu va ave cartea Divanului, să aibă a plăti, macară mănăstire, macară negustori străini ai companiei; dreptă ace să poruncesce d-tale vel Spătarii i d-tale vel Agă, după acestă orânduială să urmaţi. Istoria Românilor? 377 Intimai la oraşe, cumu resultă clin actulu ce dămu in nota din 8 şNoemvrie 1790 (1). Birulu ţiganiloru este de aprope urmărită (2). Austriacil reintroduseră 1 şi să-î daţi ajutorulă celu cuviincioşii a se împlini dela fieş-care dreptulă fuma-riuhri». 1790, Iulie 3. Entenberg, fdd- mco 'scha Ide i ti lanţ, Cazma, alu Ung. Vlah. Dimitrie Ban, Ioan p Damaris log., Manolache Grădişten Biv. vel Vist., Constandin Ştirbei a, Matern ^ Fălcoianu, Marchelic ofichelă Imperătescă. Cod. No. XVIir, fila 216. (1) Beta Divanulu Printipatului ferii Bomănesci. | «Dela Divanu au venită jalbă dela t<5te satele plăeşescî din Plaiă, despre £ Buzeă sud. Slăm-lidmnic, cumu că orânduitulă ce este cu slujba căminăritului l la partea locului, în potriva vechiului obiceiă, a cărţii Divanului şi a ponturiloră \ de acestă slujbă ce au dată la mână, aă superată şi superă pe locuitorii de prin satale acestui plaiă, ca să plătescă căminăritulă, cu pricină că aă plătită : în anulă trecată ală Domnului Mavrogheni, pentru care fiind-că obiceiu au fostu a se lua căniinăritulu numai prin oraşe şi târguri, iaru, nici prin sate plăesesci în plaiu, nici în satele ccle-l-alte dela vale nici o dată căniinăritulu riau fostu, după care obiceiă vecliiă şi Divanulă urmândă aă dată la mâna căminarului cărţi cu asemenea cuprindere, anerisindă nedrepta urmare ce s’aă făcută în anulă trecută alu domniei lui Mavrogheni şi s’aă dată acestă carte a Divanului la mânile tu-turoră sateloră dintracestă plaiu, să se apere acumă şi tot-de-una de slujbaşii căminari, şi pentru că aă făcută orânduitulă cu acestă slujbă a căminăritului estimpă urmare în potriva vechiului obiceiă a ponturiloră Divanului, spre a jăfui pe locuitori—se dă voluicie slugi Divanului... să mergă şi prin silinţa d-loră ispravnici judeţului, după ce va împlini dela dânsulă totă înapoi ce aă luată dela locuitorii plăiaşi, apoi rădicândă pe acelă căminarii ce-lu va găsi în plaiă fâcendă supărare sateloru, să aibă al aduce la Divan; de care se poruncesce şi d-stră ispravniciloră ai judeţului să aveţi a da şcire şi celorl-alţi tovarăşi căminari în cele-l-alte plăşi ale judeţului ca să se părăsescă de acestă felă de urmări, şi să nu supere pe locuitorii de prin sate pentru căminărită, ci numai prin oraşe şi târguri să aibă a âmbla». 1790, Noemvrie 8. jEntenherg, feld-marschal-leitnant, ot Ilomnic Filarctu, BumitracJie Ban, Xy Ioan Log. Mateiu Fălcoian, Marchelic. 2 Cod. No. XVIII, fila 310. (2) Cătră d-lui vel Armaş pentru birulu ţiganiloru. «După orderulă pre înălţatului Prinţipă, cumă că voiesce Măria S3 a sci câtă trebue să plătescă birulă cele trei feluri de ţigani, ad. rudari, ursari, şi spălători de aură, şi în ce vreme aceşti bani trebue să se dee? care acostă are-tare o cere Măria sa până în trei să trimiţă negreşită reporturile loră şi socotelile şi cu isprava dăriloră la Divană, aretândă ispravniciloră însăşi coprinderea luminatului orderă ală Măriei Tele, că cel-ce nu va li urmă-toră nu numai i se va opri lefa, ci încă voră cădea şi în pedepsă ostăş^scă şi îndată ce voră veni numai decltu le vomă areta înălţime! Tele». 1790, Fevr. 6. Birurile ordinare se prelevai! greu. nu numai din causa lipsei de mijldce a ţăranului, dar şi din causa amestecului ostăşimel aus-triace. Acesta lipsă este atât de evidentă, că Divanulu caută să urmeze, ori măcaru să împuţineze unele abusurl ordinare la prelevarea 1 (1) «S’aă dată poruncă la ispravnicii Ilfovului ca să găsfîscă 300 brdsce ţes-tăsa, seă să găsescă negustoni să le strîngă, fiindu trebuinciose pentru ună obrază şi cu plată bună se voră lua. Istoria RomaxilorC 381 dâriloru. Intre acesta era şi cercătura oeritulul şi a altorii venituri. In 29 Ianuarie 1790 Divanulu a autorisatti pre vel Vist, după raportulu lui, ca să se vendă la mezatu cercătura oeritulul, însă cercălura să se facă numai asupra slujbaşiloru stvîngenclii reva-t fele lorii, iar asupra locuitoriloru să nu se facă nici o cercă-turâ, nici să-î numere oile, nici să-i cerâ parale, măcaru cu or-ce felu de numire fiindu-le îndestulu locuitoriloru cele ce aii pătimită. Acostă cercâtură a oeritulul se arendă numai cu 5500 lei pe 1790. Pentru a se face posibil prelevarea acestui venită, Divanulu intervine la Coburg cu următorulu raportă, din 7 Februarie 1790: «înălţime! Tele cu plecăciune însciinţămu, că cercătura slujbe! oeritulul s’au vîndutu cu taler! 5500, şi fiind-că cumperători! aceste! slujbe aă trebuinţă de cine! luminate porunci ale înălţime! Tele, să li să de către comandăm ostiriloru, adecă o poruncă către Măria Se gheneral Oros aflându-se în cvartiră la sud Ialomiţa, altă poruncă către d-lor comandăm ce sunt la cvartiră la sud Ilfov i altă poruncă către comandăm din sud Vlaşca şi altă poruncă către Măria Se glienerar Horvatk dela Focşani; în care porunci să se porunc&că de către Înălţimea Ta să nu se supere slujbaşi! aceştia de către cineva-ş! din cinurile ostăşesc!, ci să aibă voie a-şî căuta slujba cercăture! de oeritu întocmai după cărţile Divanului şi ponturile comisie! Visterieî, ci să bine-voesc! înălţimea Ta a porunci să li se facă luminatele porunci ale înălţime! TMe»(l). 1790, Februare 7. Cod. XVIII, fila 353. Desiguru că venitulu vămiloru merge forte slabu în 1789-1790 din causa resboiulul şi a ocupaţiuneî austriace. Esportulu de producte şi vite (1) era oprit. Importulu încă' primea restricţiunl numerose. Nici chiaru cose nu se puteu aduce în ţeră fără anume permisiune, căci Austriacil considerau cosele ca arme periculose în mă- 1 (1) Iacă un actu din care se vede cu ce grijă Divanulu oprea exportulu şi alu cailoru (1) «înălţime! Tele cu plecăciune însciinţămu, că d-lor ispravnicii din sud Saac făcu aretarea acesta: Că locuitorii din Transilvania cu paşuşuri trecu din-cOce în ţeră de cumperă cai de pe la herghelii şi după unde găsescu de i ducu înăuntru şi dicu că sunt pentru trebuinţa împerătescă; pentru care aretămu înăl-ţimei Tele. că a fi acestu felu de cumperători fără de scirea Divanului, pOte a se întâmpla multe pricinuiri şi pe lângă aceia şi alţii de aici din ţOră putemu tjice că şi pentru alisverişu loru iară-şi voru cumpera cai. cu nume că pentru treba ostăşescă făcu şi aceia strînsură de cai, locuitorii tiindu superaţi de pod-vetji cu luarea cailoru cu luarea dobitoceloru, cu a respunde poştile, şi mai alesu 382 V. A. Urechia nile ţeranului român şi ale celoru de peste Dunăre. Iată un permisii de importu de cose din Gratz: Cătră Măria Sa. «ConstandiD Grigoriu neguţătorii ală terii de aici cere slobodenie a aduce dela Gras şcpte buţî cu cose ce Ic are mai dinainte tocmite de omida seu acolo1 pentru care tiind-că Divanulii faă pusii de au dată zapisă aici la Divană cumă că in altă parte nu le va scote, nici va trece câtă de puţine in Ura turceseă. ci sunt de trebuinţa ţării, iar dovedindu-se cu câtă de puţină că aă trecută dintr’acea marfă aiurea să se pedepsescă cumă va fi maî greă, să bine-voescî înălţimea Ta a-i da paşaport şi slobodenie a aduce numitele şăpte buţî cu cOse» (1). 1790, Ianuarie 26. «S’aă făcută Pitacă la Divană cătră căminarii Hagi Moscu epistatulă vă-miloră a scrie la vameşu dela hotară pentru şepte buţî cu c<5se ce este să aducă Constandin Grigoriu pentru trebuinţa ţerii aceştia, ca să le slob<5- Vlahiel, Uonuucu Filaret. Radu Slutincanu, loan Doyf, Manolache Orădişlcunn, Conul. Ştirbei. Matei lăl-coianu, Marcheliuu. (Iod. No. XVIII, lila 310—341. (2) Cod. No. XVIII, fila 19. 426 V. A. UbechiI In 10 Octombrie 1790, s’a ceruta dela epitropia obşlescu semă generală de gestiunea fondului Casel(l). LXXIV Rechiămarea băjenarilor. Măsuri relative la agricultori întru masurile de administraţiune, de sub guvernuia austriaca, se cuvine a cita şi silinţa ce-şl pune ela a rechiăma în plaiuri pre locuitorii fugiţi In feluia acesta este cartea din 4 Ianuarie 1790(2). Cu circulara din 8 April 1790, aa fosta invitaţi sătenii a cultiva pămîntuia, aia semăna, promiţendu-li-se, că de acuma înainte nu li se vora mal lua bucatele fără de preţa. Regimuia austriaca nu ezită de a pune chiara Mumbaşirl, pre soldaţii sel, de prin sate, ca să scOtâ ţăranii la arături şi semănături de primăveră: 18 Căr(î lu 17 judeţe şi la Divanu Craiovel, cătră ispravnici, a imkmna pe locuitori la semănatun. «D-vostră ispravniciloră ot sad.... Sănătate, vă facem# în scire peutru rîndulă semănături torn de bucate, că trebuinţa o cunăsceţi câtă este de mare, spre a îndemna şi a sili pe locuitorii toţi de obşte, să iasă cu plugurile loră a tace arături de bucate mai cu îndestulare decâtă în alte vremi, ca să pdtă ti şi pentru împlinirea datoriiloră ce au cătră hrana ostiriloră ce se află în ţeră de pază şi ocrotirea loră de cătră vrăşmaşi şi de ale prisosi şi peutru alisvcrişă şi 1 2 (1) «D-vostră boeriloru epitropi, care sunteţi după orâuduiala hrisoveloră patru la numeră, ad. d-luî biv. vel Clucer Oostacho, i d-lui paharniculă Ni-colac, i d-lui biv. vel Clucer lordaclio Colfesculc, ce tc-ai fostă orânduită în locală reposatului stoluicu ianaclie Balade şi d-lui, Iov. vel Model. Stefâniţa, pri-mindă porunca Divanului, să aveţi a veni înaintea mitropolitului şî a părinţiloră epitropi, ca să ve daţi socotelă de tote veniturile cutiei până la ori-ce, i de cheltueli, împreună cu tote pitacurile şi seneturile datoriilor, care socotelă cău-tându-se cu deamănuntulă de sfinţia loră părinţii Arhirei, după orâuduiala hri-sdveloră şi iscălinduse să se aducă la excelenţia Sa feld-marschal-leitnant baron von Entenberg, fără de zăbavă». 1790, Octombrie 10. Cosma Mitropolit. Dumitrache Han, vel Vist., loan loyf., Muuolaelie Gră-dişteam, Constandin Ştirbciu, Matern Fălcoianu, Radu Golcscid. Cod. No. XVIII, fila 272. (2) «S’aă dată cartea Divanului lui Damian ce aă fostă vătavă, ca să fie epistat şi Nazir peste vataşi de plaiă, la doue plaiuri în sud Buzcu şi să po-văţuiască pe locuitori a-i strîngc la urma loră şi a păzi Nizamulă cumă se cade». 1790, Ianuarie 4, Istoria RoMÂrnout: 427 # • itigul loră întru acestă vreme, când acumu nu li se mai iau bucate fără de ||reţfi, ci se câştigă şi se folosescu cu preţă, care la alte vremi nu-lu au şi ^nd se voru sili a face arături de bucate mai îndestule este însuşi folosulu şi teresulu loru; dară fiind-că unii din locuitori au veniţii cu jălbî la Divană jă-Mndu-se, că nu-î slăbescii şi nu-i lasă tisturile şi ostaşii ce sunt la fartiruri aşi şutea face arăturile loru, alţii din locuitori pote din lenevirea loru se voru zăbovi şi nu voru sili la acestă trebuincidsă lucrare a pămîntului; de acea dară, iată că Măria Sa ghenăralu feld-marsclial pre Inaltulu Prinţipă au dată porunci latdte tisturile ostăşesci de pe afară, ce sunt la fartimri, ca şi însuşi să fie Mumbaşir a îndemna şi a sili pe toţi casnicii şi familiaşii unde se află la cfar-tiruri să iasă cu vitele loru şi cu plugurile loru la arături de bucate şi nu voru fi locuitorii mai multă opriţi de cătră ostaşi, nici ei, nici vitele loră şi rămâne acumă numai la a d-v<5stră silinţă de a pune acestă faptă în lucrare, ca să orân-omeni întradiusu de a scote pe fieşce-carele cu plugă la arături de bucate şi îndemnândă să facă câtă de multă semănături; dreptă acea dară căutaţi de nu faceţi cusură la acestă trebă, care este cea dintâiă şi mai marc a ţării, ci mare silinţă să puneţi, până nu trece vremea arăturiloră, şi faceţi pre lăcuitori a se îndemna şi însuşi ei cu tragere de inimă pentru folosulă şi alis-yerişu loră, şi pentru îndestularea ţării şi să avernă respunsă» (1). 1790, April 8, O altă m&sură luată, sub regimulfi austriacu, cu referinţă la agricultură, fu oprirea de a se da pârjole la ţerinl(2). (1; Cod. No. "X VIII, fila 86. (2) 1,2 Cărţi la 12 judeţe pentru locuitori, a nu acea cote să. dec pârjole, si a A îndemna la hrana pămîntului. Dela Dicanulu lYtnţipatulm terii liomânesci. «D-vostră ispravniciloru ot sud... sănătate; pre Inaltulu Prinţipu oblăduitoră ţării prin luminatu orderu Mării Sele dela 3 ale lui Februarie de acestă anu 1790, îusciinţeză la Divanu pentru pârjolele ce se obicinuesce într-acesta ţeră în primăveră a se da pe la livezi de feneţe şi peste câmpuri, că lipsa ce este de fenu nu slobdde a se urma estimpu acestă obiceiu: pentru acea poruncesce înălţimea sa a se zătigni acestă urmare de pârjole pe la luna lui Aprilie spre a putea găsi păşune dobitoceloru, transporturiloru, asemenea şi pentru holdele de bucate poruncesce înălţimea Sa, să începă ţeranii a lucra din vreme, ca să se facă îndestulare de bucate, căci afară din hrana ce-şi dobândescu prin buna lucrare a pămîntului voru avea mare câştigă din vîn^area bucateloră loru la mulţimea oştiriloru Imperătesci ce se află în ţeră, căci tdte li se voru plăti cu bani gata cu deosebită urmare dintru a oştiriloru otomauicesei. Deci după luminatu orderu înălţimii Sete, Divanulu poruucesce d-vostră, să faceţi cunoscută şi sciută porunca acesta la toţi de obşte în totă cuprinsulă judeţului aceluia, âutâiu pentru pârjole, mai multă pe locurile unde suut trecetorcle transporturiloră şi pe lângă drumuri să nu se facă până la luna lui Aprilie spre a putea găsi vitele păşunea loră fiindu lipsă de fenu; a doua pentru holde, să-i îndemnaţi pe toţi locuitorii terii de obşte, prin arotărî cuviiucidsc, ca să se silcscă din vreme a le lucra şi a lacc arături cu îndestulare pentru binele şi folosulu loru, făcendu 428 V. A. U#Kcai Acesta disposiţiune fu repetită şi în 14 Noembre 1790. (1) In interesulft agriculturei, regimultt austriactt att menţinută şi întărită vechile disposiţiuni, ca ţăranii să nu fie traşi în judecăţi în cursuia lunilora Iulie şi Octobre, ca săşi potă cauta de tr6ba câmpului, a viilora şi a culesului porumburilora. Numai pentru Bucu-resci funcţioneză Divanuia odată pe septemână în Octombre. Publicaţie la 12 judeţe a mi se trage nimenea la judecată in totă lima lui Iulie. «D-vdstră ispravniciloră ot sud___fiind-că aprdpe este vremea secerişului bucateloru cumă şi cositura fâneţeloră şi strîogerea a tuturora semânăturiloră, cândă întru acesta vreme trebue să conteneze pricinile de judecăţi şi de jălbî intre locuitorii ţerani, precum ă şi obiceiulu au fostă; Divanulă ve poruncesce să publicarisiţi porunca acesta la toţi de obşte, ca şă scie, că în tdtă luna lui Iulie pricini şi jălbi de judecăţi nu se caută şi fieş-carele săşi caute de lucru, fără de a nu trage şi a duce d-v<5stre pe nimenea într’acesta vreme la judecată, ci încă si pe cei ce sunt intraţi în judecată să-i sloboziţi, dându sfîrşită priciniloră în grabă, fără de a ţinea mai multă, ca să nu-şi pienjă acesta trebuinciosă vreme.> 1790, Iunie 21. Vuiţii talii la 1.2 judeţe pentru luna lui Octomvre că este cacauţic. «După obiceiu ce au fostă şi după trebuinţa ce urmeză în vremea culesului viiloru şi a porumburiloră, a nu trage nimenea prin judecăţi, se poruucesce pe toţi să înţelegă, că are a lipsi dela acea, ca în vremile trecute, spre a li se lua bucatele fâr de plată şi făr de preţă, ci toţi voră fi folosiţi şi câştigaţi din munca loră; dreptă acea şi pe cei leneşi să-i siliţi la acestă folosă şi îndestularea loră şi în faptă să urmaţi porunca acesta, de care să avemă respunsu». 1790, Ianuarie 26. Cod. No. XVIII, fila 14. (1) Publicaţii la 12 judeţe către ispravnici pentru pârjole. «Pentru pârjole s*au înştiinţat d-vostra încă de astă primăveră din porunca Măriei sale pre înaltului Prinţipă Coburg, că trebuinţa ce este întracesta vreme de oştiri pentru a putea găsi vitele împerătesci hrana loră peste câmpuri nu slobode acestă obiceiă, mai vertosă acumă în vreme de iarnă, câudă nu sunt atâtă trebuiuciose pârjolele, iar vitele ară putea găsi păşunea loră peste câmpă, deci fiind-că aiujimă că acea poruncă nu se păzesce, ci îu totă loculă se dă păijdle, Divanulă ve poruucesce straşuică, să aveţi a opri negreşită spre a nu se mai da pârjole, mai vertosă acumă cândă nu sunt, după cumu (jicemu, atâta trcbuincidse, căci de se va mai întâmpla undevaşi, să sciţi ca ispravniculu acelui judeţu sc va pedepsi şi se va scote din slujba sa.» 1790, Noemvrc 14, Entenberg9 Joan Logofeţii, Mateiu Falcoiunu. Cod. XVIII, lila 315. Istoria RomânilorC 420 d-v să se înţelâgă înlorcerea la Moldova a Bucovinei şi a tuturoră pămîntu-riloră ocupate de austriacl în timpulă resboiulul, acum, influenţată de victoriile de peste iernă ale Ruşiloră, Porta primi, în 27 Ianuarie, statnquo relativă la posesiunile din ajunulii resboiulul, deci recunoscu din noii spoliatiunea Moldovei de Bucovina. Totuşi Turcia îndemnată de Prusia cere să se facă menţiune în tratate, ca lucrare preliminară, convenţiunea dela Reichembach. In ruptulă capului nu primi Impe-ratorele austriacă acesta şi Prusia îndemnă pe Portă să nu mai insiste, destulă fiind-că Austria să primescă în tratatulă seă cu Porta, la Şistov, acelea condiţiuni folositore Forţei, ce fură prevedutc la Reichembach. Austria puse în Mai 1791 următorele condiţiuni pentru pace: I. Să i se cedeze de Turcia totă teritoriulă Croaţiei turce, până la apa Unna. II. Să i se cedeze cetatea Orşovei vechi cu totă dis-trictulă seă, fiind-câ Porta nu împlinise articolulă din tratatulă dela Belgrad. Acelă arliculă dispună, că acă fortereţa şi vecinanţile eivoră fi înapoiate Imperatorului «se dentro un anno, la Porta non avesse a sue. spese fatto prendere altro corso al fiumicello Cerna, e fatto în modo che circuisse il distritto della medesima, affinche fosse intieramente se-parato dai territorio appartenente al Bannato di Temiswar(l). III. Libertatea de navigare şi comerciă pentru supuşii Austriac! pe Dună--rea şi pe Marea Negră şi pe tote mările, fluviile şi porturile, şcalele şi radele Turciei. IV. Despăgubirea supuşiloră Austriac! de Iote păgubite suferite din causa resboiulul. V. Să se anuleze articolulă din pacea dela Belgrad, care opresce pre Austria de a construi cetăţi pe Dunărea şi pe Sava şi pe ori-ce hotară despre Turcia. VI. Finalmente, că Hotinul şi Principatele voră remâne ocupate de Austria până când va dura resboiulă Turciei cu Rusia. 1 (1) «Decă în unu anu de «file Pdrta nu va fi daţii, cu spesele sete, altă cursu apei Cernei într’aşîa feliu că ea să încunjdre districtulu acelei cetăţi, ca să fie cu totulu separată de teritoriulfi aparţinend Banatului Timisorei.» In calea spre Mehadia, căletorulu vede şi astă(jî resturi de apaducte imense, din lucrarea încercată de Turcia, ca să conducă pe acolo Cerna. Acestă lucrare nu se realiză şi România perdu o bună parte din teritoriulfi seu. Istoria Româniloru 43o Acestu ultimatum surprinsă, şi înmărmuri pre plenipotenţiarii otomani. El cerurâ instrucţiuni dela Constantinopole. Acumu era terminată şi luna Iul Maiu şi armistiţiulti avea să înceteze, când sosi la Şistov chiartt marele noulQ Vizir Iusuf Paşa. Acesta cre(Ju, că aru putea să intimideze pre plenipotenţiarii austriac!, resculându (I) contra loru pre poporulu din localitate. «Puţină lipsi ca (plenipotenţiarii) să nu remână victime ale turbărel plebee» (2), scrie Becattini (voi. 8 pg. 262). Siliţi fură plenipotenţiarii să fugă şi să se adăpostescă la Bucurescî(3). Asemene purtare a lui Iusuf Paşa displăcu multă minişlriloru OlandezO, Prusiana şi Engleza, mediatorii dela Şistov. El espediră curieri la curţile lord, cari protestară contra acelei purtări. Turcii surescitaţi unu momentd de cutezanţa plebei dela Şistov, se declară gata a începe campania cu vigore. Marele Vizir spera triumfuri. El aruncă, ajutata de Văcărescu, în secret, unele poduri pe câte-va ape~îti Valachia şi pe Dunărea, lângă Silistria, cu gânda de a lua pe muscali de pe la spate, prin Valahia. Acesta plana nu is-buti. Rusia şi Austria prinseseră de veste. Austriacil făcură grabnică diversiune cu oste spre Cladova şi întăriră oştea lui Coburg, din ţăra Romănescă. Ruşii înaintăză grabnica şi el în sînuia Turciei, «a gran passi si aprivan l’adilo per penetrare fino sotto le porte del serraglio!»(4) «Cu mari paşi îşi deschfdsa intrare ca să slrebată până sub porta Seraiului.» Puterile mediat ore ameninţau la rânduiţi lord. Ele provocă reîn-nodarea negoţiaţiuniloru ia Sistova. Lucrarea se grăbi de astă dată 1 (1) Dămu în anexă corespondeDţile ce publică Monitorul francesu din 1791, cu referinţă la cele ce se petrec^u în orientu şi în deosebi cu referinţă la resboiulu de care ne ocuparămu şi ne ocupămu. (2) „Poco manco che non restassero quelli vitthn». del furore plebeou. (3) Choiseul scrie la Paris în 25 Iunie 1791 : (Doc- CXLV Hurm. II snpl. I, pg. 80): «M. de Noailles vous aura instruit exactement de la marche du Congres de Sistowa et des difficultes qui, au dernier naoment, ont amene une declaraton tres-ferme des Ministres autrichiens, et enfin leur retrăite a Bucarest. Quoiqu’ils aient en meme temps ovite tout ce qui pouvait donner a cette d^marche Tap-parence dune vraie rupture, et quoiqu’ils aient menage aux Plenipotentiaires ottomans toute facilite pour renouer la negociation, elle me paraît cependant exposee k de grands dangers». (4) Becat. voi. 8, pag. 264. Istoria Româniloru de V, A. Urechiă, TOM. III. 28* 434 V. A. Urechi! şi în 5 Augustă, di creclută faustă de superstiţioşii Turci, se sem-nezâ la Sistovu pacea «permanenta et perpetua» şi îndată se semna şi convenţiunea anexă separată. (1) Să analisămu tractatul^: In art. I alu lui, Turcia acordă amnestiă completă tuturora su-puşilora el, din Valachia şi Moldova, cari aa luata armele contra el şi vora ave dreptuia a se intorce liniştiţi în ţară şi la moşiile lord. In art. II Porta recundsce şi ratifică din nod «convenţiunea din 7 Maia 1775» relative alia cessione della Bucovina, quella de 22 di detto mese 1778, sulta fissasione de ’Umili de detta provincia.» «Relativă la cesiunea Bucovinei, şi ce din 22 Maia 1778, asupra fixărel hotarelora rjiseî provincii.» (2) In art. III se dispune, între alte asigurări date, libera naviga-ţiune a supuşilora AustriacI şi Toscani şi renoirea firmanului din 1786, relativa la dreptuia de intrare, petrecere şi eşire din Moldova şi Muntenia a ciobanilorii români (Mocani). In art. IV Austria se legă a restitui Porţeî şi a le evacua, tote ţerile, provinciele, posesiunile, terenurile, cetăţile, fortăreţele, cu tota artileria şi palancele ce a ocupata în timpul a resboiuluî, coprinden-du-se «tutto ii Principato ddla Valachia e i distritU dela Mol-davia ocupaţi dalie trupe imperiali,» şi a restabili otarele cuma eraa la 9 Februarie 1788 cânda s’a proclamata resboiuia. Art. V dispune, că Cetatea Hotinulul cu raiaoa sa se vora restitui Porţeî numai în cliua cânda ea va li făcuta pacea cu Ruşii, până cânda acesta cetate va sta în mânile Auslriacilorii, neameste-cându-se înse nici directa, nici indirecta în resboiuia Rusiei cu Turcia. Evacuaţiunea, (Jice art. VI, se va începe îndată după ratificarea păcel şi se va termina în 30 cjile. In fine prin actula separata, la art. 6, se legă Austria din noa. a evacua principatele până în 30 dile dela ratificarea păcel. Acesta pace fu de mulţi aplaudată şi de mulţi criticată. Noi Românii scaparămu de a fi încorporaţi la Austria şi Rusia, graţie in-tervenţiunel Angliei, Olandei şi a Prusiei- 1 2 (1) Ve (1) Petrecerea lui Potemkin în Iaşi a rămasă legendară prin luxulă desfăşurată. «După povestirea bătrâniloră din veculă ală 18-lea, s’ar pută alcătui, (scrie altă bătrână istorică, Draghicî(2) ună tomă întregă, la istoria ţărel de era prin putinţă a se ţine ună jurnală de tăte urmările cele mal însemnate ale vieţuirel sale dilnice.» Şi fîind-că citămă pe Draghicî. să amintimă că elu scrie, că Polemkin se duce la Petersburgă, fiind-că căduse în opiniunea Ecate-rinel şi că «în drumă aă murită pe teritoriulă Moldovei, otrăvită precumă spună, de duşmani, de unde întorcendu-lă la Iaşi, i-aă tăcută operaţie (voesce să dică autopsie) şi măruntaiele le-aă îngropată (1) «Langeron <ţice, că corpulu lui Potemkin fu dusă la Kherson şi îngropată în monăstirea Cetaţeî, unde remasă. cu tdte ordinile contrarie ale împera-tulul Paul.» (Langeron. pg. 105). 2 (2) Tom. II, pag. 55 a Istoriei Moldove*. Istoria RomAxilorO 443 unde şl au daţii sufletulti, iarii trupul u, balsamându-se, le-aii trimistt la Petersburgft (?) spre a se înmormenta» (1). ~ Potemkin fîindii morţii (2), negoţiaţiunile continuară după câtva timpii prin corniţele Bedborodko (3). Acesta fu mal conciliant, de şi ceru şi elii în numele Ecaterineî 12.000.000 lei ce pretinde Rusia ca spese de resboiii. Pacea fu semnată în fine, la Iaşi în 9 Ianuarie 1792 (4). Ecaterina ca să se are te magnanimă şi generosă în faţa Europei, iertă Turciei cele 12.000.000 lei, (5) Ast-felii se termină acestu resbelu, în paguba Turciei, de şi ea sperase a eşi învingătrire prin ajutorulii Angliei, a Prusiei, a Suediei şi chiarii şi a Poloniei. Dămii în anexă întreg trctatulii Păcii dela Iaşi (6)-Consecinţa ce mal daunătore a acestui resbelii, pentru Principate, fu stabilirea în mintea Românului a convingere!, că Rusia până în puţini ani va nimici pre Turci şi deci totu mal mare deveni înrîuri- 1 (1) 0 curidsă otărîre luase unu momentu consistenţă în capulu luî Potemkin: elu voia să pună a se traduce şi tipări la Iaşi operile lui Hor aţin.* Vom reveni asupra acestei infonnaţiunî. (2) CXUX. Choiseul către Montmorin, despre mortea principelui Potemkin şi intânfiarea lucrăriloru Congresului din Iaşi. Constantinopole, 31 Oc-tombre 1791. «La mort imprevne du P-ce Potemkin apportera necessairement quelques delais aux operations du Congres de .Tassv. Les trois Ministres plenipotontiaircs ont declare qu’ils n’avaient reşu leurs pouvoirs que du P-ce Potemkin et qu'ils etaient, par consequent. obliges d’en demander de nouveaux ă 1’Imperatrice.» (3) CL. Choiseul către Montmorin. despre reînceperea negociaţiuniloru la Iaşi. Constantinopole, 12 Decembre 1791. «Le C-te Bedborosko, arrive ă «Tassv deja d^puis quelques jours, a repris les negociations entamees par le feu P-ce Potemkin, et il paraît que ses ma-nieres conciliantes, si differentes de celles qu‘ aft'eetait son predecesseur, ache-veront de lever les difficultds qui s’opposaient encore â la paix.» (4) Becattini pune data de 11 Ianuarie (loco citato). Cu acestă pace se termină scrierea luî Becattini şi a luî de Salaberry. (5) «Avendo avuto l’imperatrice la generositâ di condonare alia Porta 12.000.000 di piastre di cui andava creditrice per le spese.» (Bccat. pag. 293. voi. 8). (C) Veijî anexa. V. A. I’rkohia 444 rea muscalilor^ în Principale, unde, cu puţina mal nainte, după a-lirmaţiunea cliiaiti a unul isloricu partizanii căldurosu al Rusiei, Draghicl, «Poporalii se teme alunei de Muscali ca şi de oslea tur-cescă, fiindti că line calea omeni lorii pe d ruinCi, ii desbrăcă. îl slilcea şi făcea multe necuviinţe pe la case, de nici se inal polu povesti.» (1) Acumti Polemkin este cântatft de unu versificatorii Român, (2) * 2 (1 (Tom. II, pag. 56). (2) In codicele No. 154 din biblioteca Academiei se află următdrele versuri: «întâmplările vidă, feldmarmlnhu Cutia Pvtemkiu al Lnpcrăţiă Moscovă. tu stihuri». O ! tu deşertă lume! — Ne putendft a-ţi da alt nume. Pentru ale tale schimbări Ce faci într’acestea stări, — Ve^ft în tine norocirea Coverşită cu mărirea. Cu asia aşe4ementu Ca-cumu n’arft ave sfîrşittt. Perdeoa când o ridici, Te iuţi, nu sciî ce se ^icî... Atunci te areţî schimbată, Precumft firea ţi-î lăsată, Orî-cu a morţeî grăbire Seu în vr’o nenorocire. Şi ne întrebândii de nime lîţî iei darulft iar la tine larii pre ticălosulft omii ilft dărîmî ca pre unii pomii, De cinste şi de dulceţă, Mai pe urmă şi de viaţă, Şi’lft aduci la aşîa stare Deift faci vermilor mâncare. Precumft acumft voift să (|i6ft: Şi la mare şi la micii In lume s’aft audiţii De Potemkin celft vestitfi, Că acestft mare bărbaţii Fiindft celft ânteift de sfat ii, Ministru imperătesett, Feldmarşalulft ostăşescu, Yitejilorft celorft mari Aî Rusiei cei mai tari, De care ’ntr’acestă vreme Siliţi sunt mulţi a se teme, După ce s'aft ostenit, Ca unft comandirfi vestitft, De-aft supusft şi-aft Diruitft Şi cetăţi aft risipiţii, lsmailulfi şi Vozia, Cu puternică tăria, Benderulft şi alte multe Care sunt de toţi sciute ; Prins-aft în a sale mreji Pre vitejii cei aleşi Şi-aft ceruţii să facă pace Neavendft altft ce mai face. Din Turcii cei mai aleşi Aft venită şi-aici în Eşî: Reiz Efendi şi-alţî mulţi Pentru pace hotărîţî. Eată şi mortea soseşte. Tâlhariulft celft fâr de veste, Şi cu mare îndrăsnelă lift face de esă-afară Din curţile und’era, Bolnavii, precum se afla, Gândindft acesta cu cale Ca să facă o plimbare, Când spre Nistru aft purcesu Din oraşft, de-aicî din Iaşi, Căutândft locft de scăpare Dintr’a morţeî vătămare ; Iar ceasulft celft otrăvită Mai multă n’aft îngăduită Şi când aft mersă o di cale, Unde se numesce — o vale Codrulft, Fundulft-Bîcului, După starea locului, Istoria Roma nil or r 445 şi pe zidulu interna ala bisericel Golia se înscrie numele, titlurile lui si diua morte!. Este ultima amintire ce remasă în Moldova dela Po- î > J ■lemkin. (1) Şi vedendă că ajungi Mdrtea carea îl gone. Acolo au poruncită Să-î aşternă pre pămentă, Să îngădue puţin. Stându-i careta în drumă. Deci privindă în tote părţi La câmpii frumoşi şi ver—1 xoo ANEXE LA PAG. 15 D. de Choiscul către d. de Vergennes despre intrigile ce se fac la Portă pentru punerea hă Mavroghcni la domnia terci romănesci. «J’ai eu rhonneur de vous informei* avant-hier par le courrier de Vienne du chaDgement general arrive dans le Ministere et de Pelevation de Yussuf Pacha de Moree, qui, apres a voii* ete Tun des derniers valets du Capitan Pacha, avait obtenu depuis quelque temps toute sa confiance. Les grands de PEmpire, tous ceux qui ont deja occupe les premieres places voient avec peine l’usage violent que le Gd amiral fait de son . credit et, malgre la terreur qu’il inspire, les gens de loi ne dissimulent point leur mecontentement. Je crains, Mr, que le nombre de ses adversaires n'augmente encore si, comme on me l’assure, il persiste a vouloir faire son drogman Pce de Valacliie. II Pavait tente vainement il v a quelques mois, etjenevous informai point de cette intrigue, parcequejene pensais pas qu’elle put se renouveler. Les circonstances sont cliangees, et ce genre d’evenement au-trefois tres-indifferent, pouvant avoir aujourd’hui des suites embarrassantes, je vous prie d excuser quelques details dans lesquels je vais entrer. Le G. S. etant venii Tete dernier passer la journee dans la maison de cam-pagne du Capitan Pacha, celui-ci se jeta aux pieds de S. Hautesse et lui demanda la Principaute de Valacliie pour son drogman. . Le G. S., suivant son usage, la lui acorda sur le champ, donna sa parole imperiale de deposer le lendemain le Prince de Valacliie contre lequel il n’v avait aucunes plaintes, et de nommer a sa place Mavrogheni; mais lorsqu’il voulut faire dresser le Hatisherif, ses Ministres lui representerent le danger d’un changement qu’il n'avaient pas conseille et il fut entierement de leur avis. Toutes les grandes familles grecques, malgre la haine qui les divise toujours. se reunirent pour empecher un paysan de Parchi-pel de leur enlever une place quelles regardent comme leur patrimoine et se cotiserent pour convaincre tout le Divan de 1 incapacite de Mavroieni. Cepen-dant celui-ci ne desesperant point encore de son elevation. voulut s assurer que la Russie n’y mettrait point obstacle et vint me demander des conseils que je me gardai bien de lui donner; mais l’ambassadeur d'Angleterre, moins prudent ou plus empresse de Pobliger, lui offrit, avec les assurances les plus positives d’un plein succes, des Services qu’on ne lui demandait pas et fit avec beaucoup d’eclat et de gaucherie a Mr de Bulgakov des ofires que ce Ministre rejeta avec liu-niour. Cette fausse demarclie ayant )>ientnt transjiin», il cruţ mOme devoir L*- Iitoria Romăailuru de V. A, Vrechiă. Tom. III. 30* 450 V. A. Urechia moigner encore plus fortement son indignation. II declara dans un oftice remis ii la Porte que Sa Souveraine ne souftrirait jamais l'elevation de Mavroieni, et que. satisfaite de la conduite du Prince actuel, elle exigeait qu’on le maintint dans sa dignite. Cette affaire părut alors absolument manquee, mais elle va se renouveler. Mavroieni qui, a beaucoup d'esprit joint Taudace la plus inebranlable, a su per-suader a son maître que son honneur etait engage ă emporter une grâce qui lui avait ete enlevee publiquement et Hassan Paclia m'a dit a moi-meme qivil sau-rait tot ou tard venger cet outrage. Je ne doute point, M-r, que la Oour de Russie ne s’oppose a ce cliange-ment par une suite de l’extension qu’elle donne a tous Ies articles des traites qui peuvent etre utiles a ses vues. D’ailleurs, le Prince actuel de Valackie a fait passer des sommes considerables a Petersbourg, et on le dit fort protege de M. de Bulgakow, dont la conduite est sans doute fort approuvee de llmpe-ratrice, puisqu’elle le comble de bienfaits. Vous saurez apprecier. M-r le Oomte, le degre d’importance que Ton doit attaclier a cette intrigile». 1). de Choiseul cătră d. de Venjennes despre nuntirea lui Mavroyheni la domnia terci româncscV (10 Avril 1780). «La negociation de la mer Xoire, dont je suis occupe, est encore dans une situation qui ne me permet pas d’en prevoir Ies suites et de hasardees demarches. Le Drogman du Oapitan Paclia, ce Mavro-Ieni dont j’ai eu Thonneur de vous entretenir, Mr, dans ma derniefe depeche, vient d’etre nomme Prince de Valackie, lorsqu'on s’attendait le moins au succes de ses intrigues et je n’espere plus qu’apres avoir profite de 1’influence qu’il avait sur le Visir pour ses propres interets, il apporte le meme zele a seconder noş projets. J'ignore encore, Mr, si la Russie avait ete consultee sur ce ckoix, auquel son Ministre s’est oppose long-temps. On assure que son Drogmau a temoigne quelque kumeur, mais on ne peut juger par la des veritables dispositions de sa Cour. II n’est cependant pas vrai-semblable que la Porte ait voulu contrarier ouvertement une Puissance pour la-quelle elle est accoutumee d‘exagerer Ies menagements». Bulyakou' cătră Simolin despre nemulţumirile llusiel faţă cu Turcia pentru schimbările de domni hi ţcrile romane. (U7 Mart 1787). «La Porte ne se mont-re pas mieux disposee relativement h, ce qui se passe dans la Cuban et aux environs d’Oczakow. Elle ne prend aucunes mesures pour contenii* ces peuples et donne meme asile aux transfuges qui passent de la Kussie dans son Empire. II est vrai qu il a ete publie des firmaus pour mettre ordre a ces divers objets, mais ils restent sans execution. D’un autre cote, elle se permet toutes sortes de vexations contre Ies peuples de la Valackie et de la Moldavie qu’elle ruine par de frequents changements d’Hospodars, dont le ckoix fait meme peu d’konneur a son kumanite, car celui de Valaquie, par exemple, gouverne de la maniere la plus tyrannique. Ces griefs ne sont pas Ies seuls que la Russie ait ă reprocker aux Tures '. ISTORIA ROMANILORU 451 Choiscul către Afacerile străine despre preparativele Turciei pentru resboiu eu Austria. ' «Le Ministre (rinternonce) paraît bien convaincn que PEmpereur est plus interesse qu’aucune puissance ăla conservation des Turcs, dont le voisinage peu inquiltant lui permet de porter ses forces sur ses autres frontieres et dont l’anean-tissement ne lui offrait d’ailleurs, en compensation d’un avantage si reel, que Fac-quisition de quelques provinces pauvres et difficiles ă reduire par leur etendue, leurs montagnes, la râsistance; mais il est possible que M. d’Herbert ignore Ies projets de sa cour ou veuille Ies cacher et peut-etre meme son affectation ă dlmontrer ses principes pacifiques doit-elle etre pour moi un nouveau motif d’ob-server ses demarches. II a profita de la visite que Ies Ministres ont faite au nouveau Pce de Moldavie pour rester enferme avec lui plus de deux heures et, depuis quelque temps, il a pris divers pretextes pour multiplier ses agents en Valachie et en Moldavie. Afin de me menager Ies moyens de savoir tout ce qui se passera dans cette deraiere province, oii .Ies troupes turques ne tarderont pas ă se rassembler, j’ai place preş du Prince Ypsilanti, en qualite de secretaire, un Franşais aussi sur qu’intelligent et qui, dans l’esperance de meriter vous bontes, ne negligera rien pour se rendre utile. Mes mesures sont egalement prises, M. le Cte, pour etre bien instruit de toutes Ies dâterminations que la Porte pourra prendre et de la disposition oii seront successivement Ies esprits. Dans ce premier moment, la nation s’indigne de la perfidie qu’elle eprouve. Elle sent qu’elle a epuise tous Ies sacrifices qui pouvaient eloigner Torage, et Ies regrette, puisqu’ils n’ont servi qu’ă encourager de nouvelles usurpations. Le meme sentiment des Ministres a pass6 jusqu’aux derniers soldats et la fermentation est extreme. Les Fetfa du Mouphti ont ete envoyes dans les provinces avec ordre d'y rassembler sur-le-champ toutes les troupes, et 60 miile hommes sont designes pour former une premiere armie d’ob-servation en Moldavie, Depuis quatre jours on enleve tous les cliarpentiers de la viile pour le service de Tarsenal et tout ce qui existe de vaisseaux est mis en armement». ANEXE LA PAG. 17 Istoria fapteloră lui Mavroghene Vodă şi a rez mir iţei din timpuln lui pe la 17VO. Scrisă la 1817 de pitarulă Hristaehe. O poveste minunată Când s’ întemplă câte o-dată. La vre o parte de locu Din alu acei ţerî norocii, Totă firea e pornită A n’o avea tăinuită. Ci pentru o pomenire O punu în publicuire, Ca după vremi să citescâ, Ce nu şciu, să pomenescă: Drepţii aceea dar şi eu, Cu mila lui Dumnedeu începu după a mea idee, Cu vr o câte-va condee, Povestea Mavroghenescă De la ţeră Komâuescă, Că nu e după dreptate A o lăsa la o parte. Fiindii lucruri minunate Şi peste fire ciudate, întâmplări nepomenite Şi fapte neauzite, Care de le-01 seri pe tute Mavroghenescile fapte. V. Â. Urechi a 4.V2 Nu’mi ajunge nici hârtie Nici condee ’n mâni să’mi fie, Ci din cele mai mărunte, Să nu vi se pară multe, Şi ve rogă ori câţi nu sciţi: Ascultaţi să pomeniţi. La leatu optu-^ecî şi şese După ce s’aridicase, Cu Domnia din norodă Mihaî Şuţulă voevodă, Nu trecu câte-va §ile Ş’au^imu de Domnă, că vine, Unulă ce a fostă în trebă Dragomanii pe marea Albă, Ce’i 4ice şi Mavrogheni Iscusiţii şi omă alu trebi, Şi încă unu daru mai are Căci e omu şi viteză mare; După care aurire, Cu atâta’-mpodobire, Toţi cu mare veselie Ilu aşteptămă ca să vie. După ce întră ’n Bucurescî, La ce ântei să privesci? La galantomie mare, Seu la blânda’i căutare? Că’lă vedeai c’o plecăciune, Incâtă era o minune. Şi cu o galantomie Plină de elefterie, In tdte părţile dândă Bacsişiurî şi aruncându, Lei, essmdarii şi groşi Sta asvîrliţi pe drumă groşi. Iar decă sosi la curte Să maî ve^î bacşişuri multe ! Sta revărsaţi prin tipsii Totă stamboli şi fonduclii. Şi cari dinHioierî mergea Mâna de îi săruta, Vedeai cum îi atîrnă Cu pumnul galbeni pîn mână. Ne miramu toţi ce să fie Acestă galantomie? Şi nimeni nu pricepea Acesta ce’nţelegea, Şi toţi mulţămiamu. dicendu, Că amu dobândită Domnii blândă. După ce s’a aşe4ată, De nizam sa apucată: Şi puse t<5te la cale După a s’a cugetare, Aretândă o hărnicie, Cu o mare străşnicie. Dete ’nteiă poruncă mare Ca toţi să'i dea ascultare, Că cele ce elă va 4ice Nimene să nu 1 le strice, Fie bune, fie rele, Elă ’şi-o da sema cu ele. Apoi mai dete-ună nizamă Să nu ămblămă cum ămblamă. In zamflicuri şi ’n plimbări Şi în* alte desfrânări. Ci dreşi ce mai feriţi, C’apoi vomă fi pedepsiţi. Noi, după a ndstră fire, O socotiamă îngrozire, Cu care Domnii s’aretă Puţină, ânteiă, d’o-cam-dată Şi totă nu’i damă cre4ementă Ve4endu’lă la fire blândă, Ci o socotiamă dreptă glumă, Dar ve4urămă că nu’i bună; Că de o mică pricină Te pomeniai că’lă anină. Numai ce’lă vedeai d’o-dată P’in târgă trecendă, fără gldtă. Cu vr’o doui trei, din preună Cu câte o sopă ’n mână, Şi după ce se întorcea Vedeai colea şi colea Câte unulă atârnată De vre*o şiandrama legată. Iar pe afară prin câmpuri Staă ţepele ’nfipte pălcuri. Pe unii în ţepi cizaindă Iar pe alţii spânzurândă, In câtă ne camă speriarămă, Şi toţi la grijă mtrarămă. Ve4endă fapte întocmite Şi lucruri deosebite, Care altulă n’aă avută Din câţi Domni amă petrecută. Decă mergeai şi la curte Vedeai altele mai multe, ISTCIKIA KoMÂ.MI.UItf 45:1 Te uitai prin spătărie Remânei la aporie. Vedeai săbii ferecate Totu prin păreţi spenzurate, Mai pistele, busdugane, Măsdrace şi iatagane, Suliţi^angere, cuţite, Ca acile ascuţite, Măciuci, mai pusei ghintuite, T<5te prin păreţi lipite: Apoi stai, te socotiai Şi’n rostu nu puteai să’î dai. Vedeai casele d’o parte Numai de arme ’ncarcate, D’altă parte te uitai Şi la elii şi îngheţai . CăTii vedeai c'ună hârză străinii Nu’şi semăna a creştină. Gândii îlii auijiai vorbindii Incremeniai tremurândii, Din damuită şi din chiafâră, Şi din as şi din căldării, Nu’lă mai puteai potoli Nici a’lii mai înconteni. Atâta unu dară avea Forte-e vlaviosu era. Şi la cel e-l-alte tdte La eh pu, la vorbă, la fapte.' Nu avea deosobire Dintr’ună păgână d’altă lire. Avea câţi-va spânzuraţi In porţii schimbaţii îmbrăcaţi, Cu nisce mintene scurte Numai pân' la brâu făcute, Cusute cu găitanuri Şi la brâne iataganuri, La capii cu saluri turceşci Cu şalvari largi încălţaţi. Şi euţa pan’ la genuche Cu gaitanuri pe muche. Cu iminiî în picidre Şi cu genuchile gdle, Cu mânicile sumese Şi prin mâni gldnţele dese, Galungii, le (Jicea, De lângă elii nu lipsea. Cândă facea vre-o plimbare Nu mergea cu pompă mare. Ci călare voinicesce. Şi la capii legată turceşce: Cu galeongiî dimpreună Şi mazdracu ţiindă în mână: Şi pe unde nu gândeai, P’acolo îlă întâlniai; Tiptilă, pe josă şi călare, Prin tftrgă şi prin mahalale; Une-ori în portă turceşcă, Alte-ori călugărescu. Mai avea obicinuită Unii tună, sera nelipsită, La unii cesă îlă slobozia, Cândă străjile se pornia, Ca să fie semnă de strajă, Mică si mare s’aibă pază. Dela un cesă să nu ămble Nimeni, nici să se mai plimbe Nici călare, nici cu lintea, Că ştrengulă îi va ti munca. Deci noi ne mai speriarămă, De plimbări ne mai lăsarămă; Şi cumă amjiamă, dândă tunulă, Numai toţi p’a casa drumulu; Şi nimeni nu îndrăsnea Să stea la musaverea, Că câtă era ndptea mare, In straja făcea preămblare. Şi te pomeniai cu elă, Tiptilă, în portă felu de felă: Turceşce, câlugăresce, Schimbată ca ddmne feresce. Apoi decă mai trecu Altă ceva mai noă făcu : Dete straşnică poruncă. De puse pe popi la muncă: Ca, câte biserici sunt Şi câte se voră fi aflândă, Să stea pururea deschise, Şi cu luminări aprinse; Şi popa să uu lipsescă De lângă ea, s?o păziască, Pentru vre-o îutemplare, Ori de morte, seă de bole; Ca, cândă îlă va căuta SăTă pdte curendă afla. Săracii popi. ce păţise Şi ce potopă le sosise. Ce muncă şi ce canonii Că nu lipsiaă din amvonă: 454 V. A. USECMlI Câtă era ()iua de mare Sta priveghindă în picidre, Cu ochii pe drumă sticliţi, Şi cu dinţii totii rînjiţl, Să nu cum-va să sosescă Şi pdte să nu-I găsdscă; Că seia c’obicînuesce, IVI lovea totă făr’ de veste, Gândii nu le trăsnea prin gândii, Atunci ’lii vedeai venindă, Ori cu vr’o celma în capii Seu câte unu camilafii, De nu putea’! să’I alegi, Nici ca să’I mal înţelegi. Ci sta bieţii popi săraci, In sbangă, şeii, ca soldaţi, Tdtă <ţiua nelipsiţi Ultându-se pe la sfinţi, Avendu’I parigorie La a loră melancholie, Iar, colea, mal înserată, Gândii gândeau că au scăpaţii, începea iar a toca, Şi iar la slujbă intra, La ortonă de dimineţă.... Apoi Iată, uite viaţa. Apoi le mal porunci, Şi alta’I mai sfătui: Ca toţi să pue în capă Câte ună grecescă potcapă; La nimeni să nu’lă mal ea. Cuină unii obicînuia, Ci ca ună dară neclătită De totă să fie oprită. Deci s’acesta o urmară, ŢoţI căciula lepădară, Gata la poruncă fuse Şi toţi potcapiurî puse; Că n’avea cumă să nu pue Vd<ţendă că nădejde nu e A'î mal sta cu ’mpotrivire, Seă a‘I mal da sfâtuire; Că se temea de elă forte Să nu ’ncapă la vr’o morte, Că’ntru nimică nu avea A tăia ş’a speneţura. încă elă făcea unu hază A <ţice al şi nu a.t. Ci ce cântecă le cânta Acele şi el juca. Ne miramă toţi ce să fie Acestă focă şi greu urgie? Şi nimeni nu putea s’afle Ce înckipueseă aste fapte? Unii (ţicea că I omă bună, Cei mai mulţi că e nebună; Alţi ’lă ţîneaă de prostă, Şi niminî nu-î da de rostă. Cândă şedeai cu elă la sfată Ohiară nebună adevărată; Cândă începea numa’ţi spune, Nisce basne de minune. Cumă şi se felii s’aă purtată Şi ndptea ce a visată. Unele îlă întrebai Alte răspunsuri luai. Iar la <ţile ’mpărătescî Cândă vreai să’lă heretisescl, In locă de logosă să facă Spunea după Marea Albă; Apoi uîte-te şi ve<ţl De putem să’I mal alegi. Ci care, cumă (ţică vorbea, După cumă să pricepea Şi nimeni de nicăirea Nu putea să’i afle firea. Şi mal avea încă una: Că credea lesne minciuna; La densulă câtă te-al fi dusă Vr’o minciună să’I fi spusă, Pe locă întraî la nazală De te avea mai mandară; Insă ce felă de minciună: Cu zavistia ’mpreună Să şeii să paradoseşcl Şi să categoriseşcl, Pe unii de buni d’o parte, P' altnlă de răă d’altă părte: Şi-aşa prohoriseal Şi cinste îţi dobândeai. Numai să te ţii şi bine C’apoî rîde-oră toţi de tine, Cumă păţi bietulă Deşliă D’o pomeni mortă şi viă: Aşa ’ntrase d’o-cam-dată Şi elă la acostă treptă, Avendu’lă la ună nazară, Incătă îl dete caftanfi, Istoria RomAxilorC -15 De armaşiu mare. pafta După slujba ce’i făcea. Şi aşa o surdisi Până câncTu o şi greşi. O’atâta mi’lă forfecară, De nu nemerea pe scara: Şi’i fuse întrunii zădară Mavroglienesculii nazară, Şi să fi sciutu sermanulu La ce-o să-lti scâţă caftanulu Maî-mai că, s’ar fi lăsaţii, D’acestă caftanii piperată. După ce’şî perdu nazarulă Intră de rândii Perdicarulă, Cu minciuni, dicendu că şcie, Fdrte bine astronomie. Adicăte că-î ghicitorii Şi de stele cititorii. După care amăgire Credea ’ntr’ensiilu peste fire, Şeii, ca Turci ’n Moametă De’lă ţine omă sântă şi dreptă, Ast-felă şi elă îlă ţinea Şi de t<5te îlu credea: Xdptea căuta pe stele ţfiua venea cu muşdele, Aretândă lui Mavrogneni Cursulă aniloră, ş’alii vremi, Şi cele întâmplătâre Ale vremei viitdre. Apoi nici elu n'o lungi, Că începu a’lii părăsi, Pentru că vedea că i spune Xisce minciuni de minune. Une ori bietu le gliicia, Iar mai adesea minţea. După ce eşi şi elu Dintr’acestu meşteşugelă, Apoi altu’n locă câc}u Care pân’în sfârşită fu, Adecă-te: Turnavitulă Dimitraclie, procopsitulă: Cu şoptele, cu momele DeT intrase pe supt piele, Orf-ce i-ar fi arătată Xu eşa dintr’ ală lui sfată, Atâtă i-se ’ncredinţase, Incâtă pe toţi îi uitase. Xumaî, avea şi dreptate Că îi semăna la tâte. Adevărată, îşi găsise Omulă după cum poftise, Cu tâte încoronată Chiară Iuda celă spânzurată. A cumă dar să mai lăsămă Ş’altă vorbă s’apucămă. La lâtulă optu-iţeci şi optă Dete spaimă în norodă Amjindu-se că vine Oste turcescă mulţime, Avendă Turcii şi Tătarii Crosnică răsboi cu Muscalii. Deci iarăşi luarămă veste De răsmiriţă că este Şi vâijurăină ca ună aslană Pe Mavrogheni în dîvanu. Incependiî a se găti Râsboiulă a’lă întocmi, Şi de grabă sabia scăte Şi în spătărie o trase, Din tâcă pe jumătate Cu pioşchiolurî atârnate. Ş’a colea o spânzură Semnă de răsboi arătă. Apoi scote şi sangeculă Adecă: tuiulă şi stegulă Şi le aşedă în curte A fi la toţi cunoscute, Că sunt puse într’adinsă, După cum mai susă am olo undo Porta, in cas do rum peru do rolaliuni. artista po Miniştrii putciiloru slrăim*, sidil pretextă d’a-î apui*a do insultele poporajiiuieî. 464 V. A. Urechi! cătră Mavrogheni, înaintaiă călătoria mea, căci şi lusuf se pregătea pe curândă să pornescă cu <5stea sa în câte-va locuri însemnate, unulă după altulă, pentru ca să dea timpii Zaimilor şi Timarioţiloru de prin tdte provinţele Eumelieî a mări numerulu armiei sele şi doriamu să întâlnescu în calea mea cât se va putea mai puţine din aceste despărţiri de drepţii—credincioşi de ai lui Mohamet, cari supuindu-se chiămărei ce le făcea Vicariulu Profetului (1), erau să alerge din t<5te colţurile să se aşe nici nu şcie să’şi subscrie numele, şi păte că din causa acăsta este elă şi mai* bună. Vistierulă meă este fără cusură, de şi nu cundsce nici măcar regula de trei. Şi câtă despre spătarulu nu cum-va este elă mai reu ministru ală poliţiei, pentru că câte odată ndptea se desfâteză spărgendă la ferestre pe la orăşeni şi fâcendu sgomotă prin uliţe? Vei face şi tu ca toţi cei-l-alţi: vei lua ună ajutoră bună, care va fi plătită mai puţină şi care va face trebă mai multă decât căpetenia sa, şi ast-fel vor merge bine t<5te. In caşuri grele însă şi îndoidse, în-chipueşce-ţi tot-deuna că musulmanulă are dreptate şi fă’l să câştige pricina». Funcţiunea de Beşli-Aga nu’mi plăcu nici de cumă mai multă decât cea de Divan-Efendi; dar me rezimai pe caracterulă nestatornică ală principelui pentru a’şi preschimba <5re-cumă proiectele săle; şi şciamă că pentru a le face să nu se mai preschimbe, era de trebuinţă numai dre-care împotrivire să'i areţi. II salutai dară din noă şi me retrăsei fără a’i face cea mai mică obiecţiune. A doua '4*:..V'- * VtfTrf V- ' V Istoria RomânilorO 481 linei cete de husari austriac!, cari eşiseră din rândurile lord pentru a face o re-cunâscere şi pe care ’! atrăsese în partea acesta sunetulu pistdlelord mele. La ’% lord întâlnire, ed me creijuî perdutu. Vruse! însă să făcu o încercare pentru le scăpa mai înainte d’a me preda ca să facă cu mine ori-ce ară vrea. «Amici, ;f§ţe (jisei în limba italiană, aua»iif. An.-i.'Ua.'se t- 1m ci1. 490 V. A. UkeohU corpu, ce n’a şciută s’o apere, cu o pată neştersă şi ruşindsă şi că îndestulu este, ca soldatulă să aibă una obiecta <5re-care a cărui păstrare să fie pentru densulfi unfi puncta de ondre, căci puţina ne pasă ca obiectuia acela să fie una vasa de aramă, seu ună petica de mătasă împestriţata de mai multe feţe (ca stindarduln), săă o aquilă, sed o căldare. Divisiunea mea pătimise mai puţind de câta tdte în bătaia acesta a ndstră; me întorsei dar la Calafat, ca să protegd reîmbărcarea celor-l-alte trupe, dar A nu putui opri o scenă de o grozavă confusiune. Sute de nenorociţi, neputendd ajunge la barcele adunate pe rîu, se aruncară în apă cu speranţă d’a le ajunge , şi valurile Dunărei uciseră und numeră mai mare de soldaţi de ai noştrii, decâtă i- armele nemţilorfi. Barca plină de soldaţi fu cufundată în apă de către artilerie; o ghiulea sparse barca lui Mavrogheni chiard în minutulă când eld se coborîsc dintr’însa şi d’ard fi isbit-o cu o clipă mai înainte, principele ş’arfi fi sfârşita ^ tţilele în Dunăre; dar nu era acesta mortea ce i se destinase lui, ci alta. * Fiind-că remăsesemă pe urmă pe maluld inamieului, cu o mână de arnăuţi, me aşteptamd să bead paharuld muceniciei, cu tdte că băutura acăsta nu ’mi era de locd pe gustă, cândd zării la câţi-va paşi o luntricică pitită în stufd, pe care n’o luase nimenea de acolo, neputend-o scdte. O aretaid la vre-o patra cinci d’intre soldaţii mei cei mai vrednici; alergarămă degrabă la dînsa şi arun-cându-ne înăuntiu, traserămd câtd putemd, cu braţele în locă de vâsle către maluld turcesc. Artileria inamică găsise în noi und semna ca să lovăscă, dar pentru norocuia nostru iuţăla cursului Dunărei ne împinse curîndd spre locuia scăpărei; şi cu tdte că ghiulele şuieraă pe lângă urechele nostre, nici una însă nu ne a atinsă de mărte. Mi-ad lăsata numai prin cărnuri vre-o două răni spre suvenire de sfârşitulă seă. Minutulă acela sosi pentru Mavrogheni la Bela. Acolo ve3t:s& onAoiît. 1\o;j.ocvoo; vjos rjj v/jpto'j yapcTi. „Iv.c kstov âţiiXsiss (-hb' ccogs'.v sX'lstţ. TloiUMţ SvOoViCO) SC TsXoţ lOOOU.OSOV. (1) „Oii Maopoysvat Yjsav lJs/«onovYjGioi. To ysvoc to>v, v.ocOojc ŞsfsoeovooGiv o: oc'jto:. sîvoct 00; T0>v Zic TfjV IhvSTtaV SVOOÎloC MopOGtVUOV, Ol 0710101 S'C 'U/~l'/VA'J. ovo»i«*ov-«: Maopoysv«ia.—fflstoires des actions humames [’IgtovIv. twv \AvOp-:v(ov :: p7.es o>v] ; C. M. Couma. Vienne, 1812, t. I, p. 388. (2) IVstoire de la Legene ratton de la Grece; F.-C.-Il.-L. Pouqueville. Paris, 1820, I. IV> p. 21G. — Les Iles de la Grece; L. Lacroix. Paris, 1853, p. 425. Excursimi* m JUnunelie et en Maree; Dora O’fstiia. Paris, 1803, I. II, p. 230. Istoria RomâxilorC ©7 «Le corbeau [symbole de la Valachie] a nourri Elie [le Frophcte]; ă foi Nicolas, le meilleur cles princes et le souverain de la Dacic, ii Humor era et serviră d’embleme «Tu vaincs tout mortel par tes vertus, corn mc tes armes ord vaincu Ies Alic-mands par la grâce de Dieu. «Sois persuadc qae Dieu te conservera de nombreuses annecs sur le tronc». M. de Grasset, apres une etude attentive de cette estampe, a eu la com-plaisance de blasonner et d’expliquer, comme suit, Ies armes de Mavroyeni dont nous offrons la reproductin et qui sont Ies seules veritables dont cette familie puisse faire usage. (?) «Armes.—D’argent au corbeau de sabie la tete eontournee ă dextre tenant en son bec un rcncontre d’or, somnie d’une croix de sabie, accoste a senestre d’un soleil ă seine ra/is d’or, et pose sur tertre de sinople. L’ecu borde d’une guirlande de laurier de sinople orice et liee d’or, environne di un cartouehe d’amr o l ambre-quins d’or et d’argent, pose sur une epee d’argent et un sceptre d’or en sautoir, supporte par deux bustes de herauts, tetes et b'as de carnation revctus de tuni-ques de sinople sonnant des trompettes d’or, et soutenu par une tete de genie de carnation ailee d’or posant sur un Hon aile au repos aussi d’or. Le tout pose sur un manteau de gueides fourre d’hermine surmonte d’une couronne prindere d’or fornice de giteules». 0 C. M. Couma, M. Persiani, Pouqueville et autres se completent mutuellement et nous donnent, pensons-nous, la clef de Tenigme non resolue, jusqu’ă present, sur Torigine des Mavroyeni. Apres la mort de Franşois Morosini, la possesion de l’Eubee, dont il avait assure la conquete ainsi que celle de la Moree tout entiere, fut confirmee aux Venitiens par la trăite de Carlowitz, le 26 janvier 1699. Mais la Republique ita-lienne, malgre son habilete politique consomm^e et peu scrupuleuse, ne sut point conservei* cet accroissement de territoire et se laissa reprendre par Ies Turcs, en 1715, ce qu’elle leur avait enleve par la force de ses armes et la strategie de son defunt generalissime. I/armee ottomane, commandee par le sultan Ahmed III et le grand vizir Damad-Ali-Pacha, debuta au mois de mai par la prise de Iile de Tinos dans PArchipel. Elle entra ensuite dans la peninsule; Corinthe, Napoli de Românie, Egine, Coron, Navarin, Modon, le Chfxteau de Moree, ouvrirent leurs portes. L’ile de Cerigo, et, dans Yîle de Candie, la Sude et Spinalunga tombe-rent tour a tour. A la fin de novembre 1715, Ies Venitiens ne possedaient plus rien dans la mer Ionienne, ni dans la Moree; Ies Maniotes retirfe dans leurs montagnes, continuerent a defendre leur independance, Ies armes a la main. La Grece etait redevenue ce qu'elle etait au seizieme siecle. Or c*est probablement a Pissue des peripeties de cette lutte si meurtriere et si desastreuse pour Venise que nous pourrions faire remontei*. - en nous au-torisant de la version de Pouqueville, — la depossession de la viile de Carvstos au detriment des Mavroyeni, et leur retrăite dans Tai-chipel de la Grece, comme nous rmdiquerous plus bas d’apres C. M. Couma. L’abandon de ce domaine dut leur etre tres sensible, car TEiibee, a laquelle Ies Venitiens donnerent le nom de Negrepont, etait renoinmee des la plus băute antiquite pour sa ricliesse vegetative (1). On citait son doux climat et on parlait de ses oliviers, de ses vili Les Venitiens transfonnaient volonliers la plupart des appellations locales; e’est ainsi (pie le fief propre des Mavroyeni, Curislos, devint (JaxteL-Iiofsso, â cau.se de la leinte des pierres dout il etait bfili. Istoria Romfntilorn de V. A. Urechid, Tom. 111. 33» 498 V. A. Urechia gnes, de ses cereales et de ses pâturages comme des meilleurs de la Grece (1). La parente qui existait entre Ies Mavroyeni et Ies Morosini fut peut-etre le motif de la fuite de ceux-ci dans Ies Cyclades. Les Turcs, vainqueurs et in-traitables comme on les connaissait, n’auraient certainement pas manquâ de faire retomber leur courroux sur les vaincus et principalement sur la familie de l’il-lustre chef venitien qui, tant de fois, leur avait livre les plus cruels combats. Pour eviter la vengeance des Ottomans, les Mavroyeni prirent la fuite. C. M. Couma, que nous citerons encore, ecrit a ce propos: «II est incontestable que quand les Turcs conquirent le Peloponnese, en 1715, deux Mavroyeni, Pierre et Etienne, reunirent leur fortune mobiliere et se transporterent dans File de Păros oii ils acheterent des proprietes. II s etaient tres riches, car Pierre fit reconstruire ă ses frais Feglise de cette île, vouee ii la Vierge-aux-Cent-Portes, ainsi que l’indique une inscription conservee jusqu’a ce jour. Quant a Etienne, il se rendit ensuite ă Constantinople et parvint, grâce ii son instruction, a la dignite d’interprete de la marine. Lorsqu’il mourut, en 1766, le pr^dicateur Cornelius (2) prononşa son oraison funebre, dans laquelle il exalta ses vertus ainsi que son amour de la Science, qui le determina a fon-der une ecole grecque â Păros eu y adjoignant un raaître, envoye par lui de Constantinople. Pierre etant reste â Păros, y donna le jour ă deux fils: Deme-trius et Nicolas (3).» A partir de cette epoque, il est possible de suivre, pour ainsi dire pas ii pas, l’histoire des Mavroyeni, grâce â des papiers du temps decouverts tout dernierement et que nous avons reunis et compulses. Pierre et Etienne ne vinrent pas seuls chercher un refuge dans les Cyclades, ils furent accompagnes ou suivis dans cette circonstance de leur pere Demetrius, de leur mere, Maroussaki, de leur autre frere, Nicolas, et de leur soeur, Granetaki (4). La fortune des Mavroyeni qui, d’apres Couma, etait considerable et leur permit d'acquerir des proprietes dans toutes les parties des Cyclades, les mit vite en evidence et chacun brigua leur alliance. Un contrat de vente, date du 1-er janvier 1725, que nous reproduisons en regard, nous informe qu’â cette date, Maroussaki (5) etait decedee, que Granetaki avait epouse un notable du pays, etait decedee, et que Nicolas Mavroyeni, oncle de notre heros, propri^taire au village de Kephalo-Marmara, etait consul d’une nation strângere. Etienne, que Couma nous montre revenu de ses terreurs, apres avoir d’a- 1 (1) La Gr'ece ou description topograpliique de la Livadie, de la Morte et de VArchipel, G. B. Depping. Paris, 1823, t. II, p. 112. — Les Iles de la Grece; L. Lacroix. Paris, 1853, p. 410. — Lettres sur la Grece, VHellespont et Constantinople; A. L Castellan. Paris, 1811, p. 21. (2) Cornelius, natif de Zantlie, fut un des nombreux elcves de Bulgaris de Corfou. Noinim* predicateur de la Grande-Eglise de Constantinople, il prononcja plusieurs eloges et oraisons funobres, publies â Venise, en deux volumes, en 1788. II mourut dans la viile qui avait 5tu son berceau, vers la tin du dix-huitieine siecle. (3) 'horAca tibv ’AvO^co-ivtov C. M. Couma, t. X, p. 389. (4) Ce noin de Graiietalii est tres repandu aux Cyclades. II est derive, croit-on, du rnot frangais grenade (en grec pcuoioc) auquel on a ajoute la terminaison du diiiiinutif al'i <|iie nous retrouverons dans une foule de noms contenus dans cet ouvrage. Cranutaki signilie dorn: pepite granade, (5) Maroussaki est un dos diminutifs, fort nombreux, de Mărie. Istoria RomanilorC 409 bord fui l’invasion tnrque avec Ies siens dans un lieu moins en evidence que l’Eu-bee, ne resta que peu de temps â, Păros et passa, selon l’expression de Pouque-ville, au serviee de la Porte. Cette deraiere le choisit comme interprete de sa marine jusqu’en 1766, moment de sa mort, saisi par Cornelius pour nous exposer, dans un long discours, Ies qualites eminentes qui firent regretter sa memoire. Malheureusement, ce n’est qu’incidemment que cete clesiastique mentionne sa femme et pas du tout ses enfants, s’il en eut. Etienne fut un homme d’une vertu exemplaire, prodigue de ses riehesses, et d’un patriotisme eclair^. II fonda, comme nous venons de le constater, une ecole grecque â Păros, sa patrie d’adoption, et y envoya de Constantinople un maître dont il paya Ies honoraires. Pierre, auquel l’^glise de la Vierge-aux-Cent-Portes dut sa reconstruction, s’installa a Parikia ou plus exactement â Kephalo-Marmara oti habitait 6gale-ment son frere Nicolas. Cet endroit etait alors le centre le plus important de l'île de Păros â cause de sa proximite avec la forteresse v^nitienne de Saint-Antoine, que le prince Venieri defendit avec la plus grande intrepidite contre Barberousse, qu’il ne rendit que par famine, et dont on voit encore Ies debris. sur une hautte colline, â cote de ceux du couvent du moine nom. Le voisinage du port de Trio y provoquait aussi un certain mouvement de transit. Actuelle-ment, Kephalo-Marmara n’est plus qu’un chetif petit village de la commune Mar-pissa qui. avec Ies deux hameaux de Dragoula et de Tzipido, porte la denomi-nation de Villages infericurs [ix xarw ycoptâ]. Ou y montre aujourd’hui Ies raines des vastes edifices, temoins d’une certaine prosperite lointaine, ainsi que celles d’une censtruction plus modeste appeiee par Ies paysans Maison de Mavroyeni. Ce fut dans cette maison que Pierre Mavroyeny et Kira Pregoulina (1) donnerent le jour ît plusieurs enfants: Demetrius (2), Irene, Cendilo et Nicolas, le futur hospodar de Yalachie. Nicolas, fils cadet de Pierre Mavroyeni, naquit donc â Marmara de Păros, jadis Port-Kephalo, et non â Mycdne, ainsi que plusieurs auteurs l’ont avanei sans examen, parce que, sans doute, ils avaient connaissance que Pierre Mavroyeni, qui jouissait d’une tres grande richesse et etait vice-consul d’Autriche dans Ies Cyclades, possedait egalement une residence â Mycone: — Le «Musee de la Societe historique et ethnologique de la Grece», îi Athe-nes, possede, en effet, un fauteuil, style Louis XIII, ayant appartenu â cette maison et au-dessus duquel on lit cette mention: 346. - EAPANOX AXHKOX EIS TIIX EX Ml'KOXQ 01KIAX TOI ÎIETPOI’ MAITO- rKXOTA xor F/rorx 1735.—aqphti-k a. meaetoiioraox. C’est-â-dire: 346. — Ce fauteil provient de la Maison de Pierre Mavroyeni a Mycone en 1735. — Offert par A. MHetopouh (3). 1 (1) C’est lâ evidemment un surnom comme on en donne tant en Grece, mais dont la signification nous echappe. Nous le reproduissons tel que nous le trouvons dans le Voyage au Levant de C. S. Sonnini, t. I, p. 150. (2) V. la biog. de D. Mavroyeni, gouverneur de Mycone. (3) Le Musee de la Societe historique et ethnologique de la Grece [Moooîîov xrtc \zzo- piy.r4; xod sOvoXoyiv.Yj; 'Ktocp'a; t^; 'KXaocooţ]. ([ui possede le fauteuil de Pierre Mavroyeeni, est situe â l’Kcole Politec]ini yrjizxov.py.ziy.ri; too IHtoo'J Nuozo'fbooq v.xizhbzr^ t 1735. u [346. — Fauteuil de bois eouleur acajou, avec fîJets dores et etolfe recouvrait quatre fauteuils, dont le plus aucicu etait tissd d’or, provenant de l’aristocratique maison de Pierre Mavroyeni â Miconc, bâtie en 1735]. L’inscviption rapportee plus haut se lit sur une petite pancarte suspendue au fauteuil lui-meme. II n’y a pas quatre fauteuils plus anciens, ainsi que semble dire le catalogue, mais un scul fauteuil, celui dont nous offrons une reproduction, et dont l’etoffe, usee par le temps, au lieu d’avoir ete enlevee fut, chaque fois, recouverte d’une nouvelle etoflfe, de maniere qu’en relevant nu des coins on peut voir Ies quatre Tissus differents. Tous sont rouges ou roses, et le plus an-cien contient des fils d’or. (1) Au temps des persecutions exercees par Ies empereurs Diocletien et Maximilien, saint Nicolas fut jetc dans Ies cachols de Rome, comme beaucoup d’autres chretiens, et n'cn sortit qu’â l’avenement de Constantin, sous le regne duquel il assista au concil de Nicee en 235, con-voquc par ce prince. Saiut Nicolas, qui etait archeveque de Myra, en Lycie, mourut dans un âge avancc, â Byzance, ou sa memoire fut des plus venerees â cause des miracles qu’on lui at-tribuait. La legende, celle qui etablit surtout sa reputation et le fit choisir comme le patron des marins par Ies Orthodoxes, est celle-ci: Un individu, oblige de prendre la mer pour des affaires urgentes, se rendit â lY-glise de ce saint pour invoquer sa protection avant de s’embarquer... Le navire qui le portait etait deja loin du port, quand vers neuf heures du soir, Ies matelots se leverent pour tourner Ies voilct qui n’etaient plus sous le ven.t Notre homme se leva egalement, parce qu’il avait soif, mais, comme il arrive souvent, en cherchant â se desalterer, il gena la manoeevre, fut bouscule et finalement precipite au beau milieu de la mer ainsi que Toussaint Lavenette dans „Robert-Robert“. L’obscurite etait si profonde et le vent soufflait avec tant de violence que Ies ma* telots, impuissants â le sauver. se plaignaient amerement de la mort cruelle qu’ils croyaient reservee â leur passager... Quant â l’inforbune, ses velements s’emplirent d’eau, et il dispărut dans Ies flots ecumants, en s'ecriant: „Sainl Nicolas, sauvez-moi î“ Mais Ies deseins de Dieu sont incomprehensibles ! Cet homme qui criait et qui se croyait toujours au fond de la mer» se trouva soudain transporte dans sa propre maison... Or, comme il continua!t pour cette rai-son â se lamenter, Ies voisins, qui le croyaient absent, entendant ce vacanne, se leverent, allu-merent des lumieres ct entrerent chez lui. On doit penser quel fut leur ctonnernent quand ils le vir©n+* es vetements degouttants d’eau de mer et criant comme un possede. Ils demeurc- Istoria UomânilorO 501 tions et d’oracles, s’ecria, des qu’il le vit, sur un ton d’inspiration: «Enfant, ta carrierc sera briliante, mais puisse ta fin etre heureuse!»(l) . Arrivce du grand amiral Djczaerli-Hassan- Pacha au port de Trio. Nicolas Mavroyeni, assure de sa protection, part pour Gonstantinople.— Les moyens dont disposait la familie de Nicolas Mavroyeni lui permettant d’etudier les lettres, comme on dit en Grece, il s’y livrait avec une ardeur extraordinaire lorsque, a ce qu’on raconte, le redoutable Djezaerli-Hassan-Pacha, atterrit, au sud-est de rîle de Păros, dans le Port de Trio, choisi par lui comme station d’ete pendant l’evolution de la flotte turque dans la mer Eg6e et oii, depuis, tous les-epitropes des Cvclades prirent Phabitude de venir annuellement verser les prestations de leur île respectives (2). Djezaerli-Hassan-Pacha avait eu une existence tres mouvementee avant d’îir-river au plus haut grade de la marine ottomane. C'est ainsi que, ne en Perse et vendu comme esclave, il devint amiral du port d'Alger, d’autres disent gou-verneur d^me province de l’Odjac, qivil dut quitter pour se refugier en Espagne a cause du Dey qui jalousait ses richesses; motif des plus probables. Eecom-mande ensuite a Gonstantinople aupres de Raghib-Pacha par le comte de Ludolf, il devint capoudan-pacha ou amiral en chef (3). Hassan-Pacha etait de petite taille et, si nous en croyons les historiographes, il avait toujours aupres de lui un superbe lion prive au sujet duquel on raconte qne, voulant eprouver le cou-rage de M. de Choiseul Gouffier, ambassadeur de France, il fit un jour paraître tout a coup cet animal ă ses cotes, tandis qu’il conversait avec celui-ci. L’am-bassadeur franţais, sans donner le moindre signe de crainte, regarda froidement cette enorme bete, et dit a son hote: «Vous avez la un bel animal!» Le pacha ne put s’empecher de s’ecrier: «Les Franjais sont braves» (4)! Ce lion, il le tua un jour de ses propres mains parce que dans un acces de jalousie, cette bete lui avait enfonce ses griffes dans une cnisse. Hassan-Pacha, que les grecs sur- * 1 2 3 4 rent emerveillrs cl'une telle aventure. Enfm le naufrage leur dit: — «Que se passe-t-il donc, mes freres, et comment se fait-il que vous ayant quitte, liier soir, â neuf heures, avant na-vigve pendant un certain temps, etant tombe â la mer, puis^englouti, en invoquant l'assistance de saint Nicolas, je me retrouve^ comme vous le dites, parmi vous et dans un etat anormal?„ A preş avoir examine attentivement ses vetements trempes et ecou te ses paroles, les voisins de cet hoinrae comprirent que c’etait lâ un miracle; et, pleurant de joie, ils reciterent le Kjrh eleison. Ce fait, qui se passait â Gonstantinople, se repandit bientot par toute la viile et par-vint aux oreilles de Tempereur et du patriarche qui appelerent cet individu pour leur narrcr ce prodige. Quand il eut acheve son miraculeux recit, tous s’ecrierent â Texemple de David : „Dieu est grand, et ses oeuvres admirab!es!“ (Official Orthocloxe dn mois de Decembre. Venise, 1876). (1) Ancistase on Memoires d’un Grec; Thomas Ilope. Paris, 1820, t. I. p. 44. (2) Le capodan-pacha quitait tous les ans Constantinople, le 23 avril (v. s.), jour de la Saint-Georges, pour percevoir les impots dans l’Archipel. Cette fete, comme celle de Saint-De-mdtrius, le 26 Octobre, sont cliez les Grecs, co que sont Pâques et la Saint-Michel dans le midi de la France. Les matelots de la flotte turque etaient engages pour une carnpagne qui conimengait â la Saint-Georges et finissait â la Şaint-Demetrius. (3) La Turqnie; Juannin et Van Gaver. Paris, 1840, p. 363. — Iii.stol re Moderne de lo Grece J. R. Neroulos. Geneve, 1828, p. 91. (4) Lettres sur le Dospit ore; Locard. Paris, 1822, p. 27 t* ACADEMIEI ■< 502 V. A. UrechiA nommaient «Moustaka» â, cause de sa grande moustache, portait toujouvs le costume des Lcvcnd ou soldats de marine (1). Chaque fois que le grand amiral tenait la mer potir faire rentier Ies im-pots, il etait de regie, dans ces circonstances, soit dans l'archipel, soit sur le littoral de la Grece, d’heberger volontairement, ou le plus souvent contre son gre, le commandant en chef des forces maritimes de 1’ Empire ottoman, ainsi que sa suite. C’ etait lâ une marque de condescendance dont Ies insulaires se se-raient bien passes, mais il fallait subir cet exces d'honneur, sous peine de subir des spoliations de tous genres aussi ingenieuses qu’arbitraires. Antre temps, au-tres moeurs; c’etait admis et generalise â, la hauteur d’un principe, et le con-traire eut sembld extraordinaire ă l’oppresse comme â l’oppresseur. Or l’amiral Hassan-Pacha, le jour qu’il aborda â, Trio de Păros, fut invite â un banquet dans la maison du vice-consul d’Autriche, Pierre Mavroyeni. a l’instigation de Nicolas, son fils(2). Nicolas, qu’un auteur nous depeint comme un adolescent employant son avoir â, des oeuvres pies et comme un jeune homme'' plein de fougue qui, saus attendre qu’un leger duvet ombrageât ses levres, pourchassait deja avec acliar-nement Ies corsaires, afin de preserver son pavs de leurs frequentes attaques et de leurs ddprddations; Nicolas, disons-nous, le promoteur de cette invitation, souvent perilleuse avec un Turc de ce temps, tourmente par une ambition bien rare pour son âge, trouva moyen de s’introduire si frequemment en presence de l’amiral et lui fit une cour si assidue, qu’il en obtint la promesse de sa pro-tection ă Constantinople s’il consentait â se rendre dans cette viile pour y bri-guer un emploi. C’etait precisdment le reve qu’il caressait en secret. Le jeune Mavroyeni, incapable de moderer Ies transports de sa joie, baisa avec une fre-netique reconnaissance le pan de la robe d’Hassan-Pacha; et, acceptant avec empressement cette offre inattendue, partit bient6t pour le Bo3phore, on devine aisement avec quelles esperances, CHAPITRE III Nicolas Mavroyeni â Constantinople. — Les difterente versions publices sur son arrivec dans cette viile. — 11 frave avec les Fanariotes; Djezaerli-IIassan Pacha, le fait nommer interprete de la marine turque. — Son inlluence sur le grand-amiral. Ce que nous avons dit â propos du depart de Nicolas Mavroyeni de Păros, et de son arrirde â Constantinople, est la versions generalement adopţie, k tort ou a raison. Mais l’exactitude nous fait un devoir de transcrire les donnees con-traires d’autres ecrivains. D’apres C. M. Couma, «Nicolas Mavroyeni partit tout jeune de Păros pour Constantinople, oii il apprit le turc, l’italien et le grec, langue dans laquele il ne fit que de mediocres progres. Sa bravoure et son intelligence l’eleverent au poşte de drogman de la marine. II etait tres habile dans ses manieres avec (1) Sous le nome de Levenţi, les nations mediterrancennes designaient les recrues de la marine turque provenant de l'Orient .Levanto) en general et de la Grece en particulier. A la longue, ce nom est devenu synonyme de rAvO'xou,'vojy C. M. Couina, t. X, p. 300. (2) Ilîxfoire de VEmpire otloman, Ahmed Djovdet, t. X, j» 400. 504 V. A. UftfiCHIA eut ete consideree comme la deraiere des calamites. C’etait lui egalement qui faisait passer Ies avis et ordres du gouvernement ottoman aux insulaires grecs et qui transmettait Ies reclamations, petitions ou autres pîeces de ce genre au Divan imperial par le canal du capoudan-pacha. — «Le premier secretaire de la communaute d’Hvdra, rapporte Gr. D. Criesis, fut J. Criesis, homme qui pos-sedait le plus de connaissances de son temps; rempli de sagesse et d’intelligence, il laissa des chroniques remarquables sur son epoque, dans son premier memoire adresse a Tinterprete de la flotte, N. Mavroyeni. Charge de proteger Ies droits de ses compatriotes, et envoye deux fois ă Constantinople, comme delegue, il y representa son pays avec tant de sagesse et de dignite qu’il excita Tadmiration de N. Mavroyeni (1).» Le drogman de la marine percevait Ies dîmes des îles, quand, chaque an-annee, il accompagnait le grand amiral dans la tournee qu’il faisait a cet effet dans rArchipel. Le fac-simile suivant, revetu de la signature de Nicolas Mavroyeni et dans lequel il atteste avoir reşu cet impot des liabitants de Naxos, en 1776, vient corroborer ce fait». Actul ce noi nu dăm în fac-simile, dice: «Nous (Uclarons par le present que Vile de Naxos, autrement dit: Castra, Bourgo et Neochori ont seidcment paye le dixicme du halde de Vamice cmrante, 17701 au trasor de S. A. notre Mustre seigneur, vizir et grand amiral, Ghazjp Hassan-Pacha. En foi de quoi nous avons delivre la presente attestation pour laur sauvegarde et pour valoir ce que de droit — Le 22 Aout 1776. Nicolas Mavroyeni, dragoman de la marine imperiale. La date precise de la nomination de Mavroyeni comme interprete de la ilotte nous echape, attendu que si l’histoire des grands interpretes du Divan a ete imparfaitcment ecrite. celle des drogmans de la marine reste encore ă faire. Oependent, en nous basant sur Ies pieces officielles que nous avons reşues des Cyclades et de Constantinople, nous pouvons etablir ainsi la clironologie des interpretes de la flotte immediatement avant et apres Nicolas Mavroyeni. Document signe par Nicolas Mavroyejii, comme fonde de pouvoirs de la femme de l’interprete de la marine, Th. Dimaki. 1763 Thomas Dimaki 1766 Etienne Mauroyeni. .... Argyropoulo. 1771 (?) Nicolas Mavroyeni. 1786 Etienne Mavroyeni (neveu du precedent). Une fois drogman, Mavroyeni donna a cette place une importance qu’elle n’avait jamais eue. «Ses predecesseurs n’avaient jamais ete que Ies interpretes des commandants, meme Ies plus imbeciles et Ies plus stupides; Mavroyeni de-vint Vămi et le conseiller du paclia le plus 6nergique et le plus clairvoyant qui eut jamais ete ă la tete de la marine turque. La lion, dont le rugissement faisait trembler le musulman, montrait la douceur d’un agneau avec le ruse ( irec. (I) (I) llistoire de Vile d'll/jdra jusqu’ă la revo/ntî<>)i de 182!; tradnilo du grec moderne par Tlaod. lilancard, Marseillc, 1888, p. 84. Istoria RomIniloRu 5()S Si le bruit de quelque acte illegal commis par son drogman anivait jusqu’â lui. le premier mouvement d’Hassan etait la colere: il .jurnit qu’il ferait sauter la tete & l’insolent qui resistait â ses ordres; mais la vue de Mavroyeni suffisait pour desarmer son ressentiment, et il chargeait de nouvelles faveurs cette tete qu’il venait de jurer de faire tomber. Toutes Ies infractions du drogman aux lois et aux usages des Turcs, ne semblaient que lui assurer plus d’influence sur son pro-tecteur, et Ies Grecs, aussi portes qu’autrefois â attribuer Ies effets, qui Ies sur-prenaient, k quelque cause sumaturelle, s’dtonnerent moins de la puissance de Mavroyeni, que de la vertu des ingredients dont il avait du se servir pour com-poser un philtre» (1). Les historiens sont unanimes â constater l’influence considerable, sans bor-nes, dont Nicolas jouissait sur l’esprit de Djezaerli-Hasan-Pacba qui fut, certes, l’amiral le plus remarquable de la marine ottomane. Ce musulman avait ete si charme de l’esprit de son drogman et tellement captive par ses manieres, que jamais aucune intrigue, faite en vue de lui nuire, ne put ebranler un seul in-stant l’attacbement que lui portait son maître. D’aucuns assurent qu’il poussait sa confiance en Mavroyeni jusqu’a lui pemettre de le remplacer, mais sans offi-cialite, dans ses fonctions. On a maintes fois cite le credit dont avaient joui jadis Panayotaki et Nicolas Mavrocordato, mais tout cela n’etait rien aupres de 1’enorme ascendent de Nicolas Mavroyeni, non seulement sur le grand-amiral, mais aussi sur les membres composant le Divan imperial. Emerson Tennent, un publiciste anglais de quelque valeur, nous laisse de-viner la tactique mise en pratique par le drogman de la flote pour arriver â posseder un si gi'and credit: «L’audace et la presence d’esprit de Mavroyeni’ eerit-il, l’adresse de sa conduite envers les Turcs, le zele qu'il montrait pour la gloire de l’Islam, et les extases dans lesquelles il tombait souvent dans le Divan, en criant d’un air inspird: «Allah! Allah!» le rendirent l’unique idole des Ottomans, aide de câmp, interprete, conseiller et instrument de toutes les entre-prises d’Hassan-Pacha (1).» ANEXE LA PAG. 19 Nu numai de la ocasiunea solemnei intrări în Bucuresci a Domnitorului avem pitacurî organizându alaiuri. Mal dămu aci alaiulu cu care eşia Domnia, afară, la Isvorul-Tămăduirel şi cu care eşia Domnia la Biniş. In cod. XVII, fila 251 am mal aflată un alaiă, din 1787, fără indicare de ocasiunea la care avu locu. îl reproducemu, fiind primulu în care găsim introdusă un tun cu tunarii lui şi trei equipage domnesc!: Careta Gospod, cu 6 telegari, Butca Gospod, cu doi telegari şi — lucru estraordinar — o saniâ domnescă înhămată cu cerbi. Onnduiala alaiului de mane (?) m ce ehipii s'a ortnduitu. Toţi apropii vătăşescî, apropii ceauşescl, copiii din casă al vătavulul de vis-terie şi pabarniceil toţi, cu ceauşii şi stegarii loră, înarmaţi şi călări, doi câte doi, după orînduială. 1 (1) Anastase ou Memoire.i iVun Grec; TI). IIopo. t. I, p. 45. (1) Emerson Tennent, t. II, p. 279.— ’H Hriui; rr,ţ s/,/,Y1v;v(rlţ ele.; Steph. Th. Xenos. Londres, 1861, t. I, p. 74. 50(> V. Â. Urechi Toţi Portăreii ot vel Portar — asemenea 6 Comişei călări cu haine roşii — asemenea, 4 salahori ai grajdurilor Gospod. — asemenea, Cămăraşii şi lipcanii, asemenea călări şi înarmaţi cu vătaful de călăraşi şi Odohaşa de lipcani. Tagma logofeţeilor cei mici de Vesterii. « « « « de Divanu. Hekeam Başa cu iamaculu seu. Toţi levenţii ot vel ispravnic za curte călări şi înarmaţi, câte doi. Ciohodaru gospod, toţi înarmaţi şi călări. Satiri, asemenea. 6 Alaiu-Ceauşi, din cari doi să âmble pentru mişcarea şi îndreptarea alaiului la mergere, cu hună orînduială. 3 saraccii şi unu mataragiu, asemenea călări şi înarmaţi. 2 Trâmbiţaşi Gospod, călări. Iciagalele toţi cu idecliii, călări şi înarmaţi, câte doi. 4 Postelnici Capocelăi şi înarmaţi. 4 logofeţi de taină. 4 logofeţi za visterie, de cei ce au îmbrăcat caftane. Al 3-lea Comis Al 2-lea Comis Vătaful de paharnicei, Vătaful de aprodî, Al treilea vist. Al 3-lea logofet de sus, Vel cupariu, Patru trâmbiţaşi gospod. Biv vel armaş muhurdar, Vel Pitar Stavrache, Serdar Gregoraşco, Faharn. Călinescu, Paharn. Iancu, l)-lu Vel Comis, cu Caftangiu cu al 2-lea pitarii, cu vătaful de curte cu ceauş de aprobi, cu al 3-lea post. cu al 3-lea logofet de jos. cu devictarul. cu Vel Post. Matheiil. cu Pitar Mănăilă. cu Serdar Stanciu. cu Pah. Nicolake. cu Pah. secretar. cu D-lu biv vel clucer vechil Postelniciei. Tacămulu armăşieî înaintea tunului. Armaşii cu puşcaşii călări şi înarmaţi. Al 2-lea armaş, cu al 3-lea armaş. Pitar Şerban. Tunul cu doi topcii deasupra şi toţi cei-l-aţi tunari călări împrejurulfi tunului, cu fuştele în mâni. Vel Armaşii cu toţi lăutarii cântându şi cu 4 trâmbiţaşi. "Pavaşi doi înaintea cămareî şi înarmaţi. Cămara Gospod cu 10 tufeccii de oparte şi 10 de altă parte, călări şi înarmaţi. Vechilulu cămărăşiei şi cu Vel gramatic după cămară. ^- Haznea Emini cu totu tacămulu lui, călări şi înarmaţi. , Ordu-Agasi cu totu tacămulii lui călări şi armaţi. Careta Gospod. cu 6 telegari. —Sania Gospod cu cerbii. Butca Gospod cu doi telegari. (Cond. XVIf, fila 251). Istoria RomânilorC 507 1787. Alaiă la Isvorul Tămăduire!. «Alaiul prea iubite! Domne! Domnie! mele afară, la Isvorul Tămăduire!». 50 Seimeni polcovnicese! 1 „ . 50 « bulucbăşescî / c^rl arinaţ1- 6 Postelnici toţi cu capoturî şi tacămă curaţi. Ceauş spătăresc, cu ceauş agiesou. Baş bulucbaş, cu polcov. de sermaul. Vtorî Pit., cu polcov. de terg. Vornic dă harem, cu vel căpit. de dorobanţi. 50 nemţi din pdrtă, pe joşii. 12 fustaş! cu darde şi cu isbaşa lor. 8 Căpitan! a! seimenilor spătăresc! şi 4 a! giudeţeloră înmuiaţi cu zar-davelu în cap. 10 Ciohodari pe lîngă careta gospodja şi cele-l-alte carete următdre. Poruncim Domnia mea, Ceauş spătăresc, să li! zapciu, ca să gătesc! acest alaiă joî, până în că elă s’aă dusă la stârvă în piciore şi cu puşca la spinare şi luândă coşulă calului în mână să-lă tragă flindă uşoră s’aă pomenită împuşcată şi din copaciulă care aă dată cu puşca diestima locului până la stârvă este numai de 5 paşi şi elă pentru că i-aă fostă cumnată l’aă ertată şi aă făcută pace pe aceşti bani, ne mergendă nici la doftoră ca să-i scdţă alicele dintr’însulă, pentru ca să nu-lă scdţă în cheltuială, iară de ar fl fostă străină nici într’ună chipă nu s’ară fl odihnită, pentru că osebită de cheltuiala ce aă făcută la căutatulă bolei, dar şi de bucatele ce aă avută peste câmpă semănate s’aă păgubită şi aă rămasă şi secată de mână, încâtă la lucru greă nu p<5te munci; deci flindă că şi de însuşi noi desbrăcându-se Radu se ve(j.u semnele aliceloră, care sunt şi până acum în carnea lui ne scose, şi mai vertosă că din copaciulă care aă dată cu puşca cunoscută lucru se vede, că este şi mai puţină diestimă ca de 5 paşi, pentru că de susă dândă vine mai aprdpe şi vederea omului stândă în piciore, nu face vre-o asemănare ca de lupă, fiindă ji-gănia cu patru picidre, ci trebue să se fi uitată bine cu ochii şi apoi să dea cu puşca, deci fiindă ca acdstă învoire aă făcut-o prin zapisă cu bună-voie şi rugată de cumnatu-seă Pâtraşco, care zapisă se veiju şi de noi, cu cuprindere întocmai, hotărîmă că Radu să fie în pace şi nesuperată de acei bani de către cumnatu-seă Pătraşco, pentru că nici acumă nu este litrosită şi vindecată, aflându-se alicile în carnea lui, şi după vreme când se va întîmpla a se deschide rănile să aibă cu ce a se căuta; acesta! 1786. Decern. 11. (Cod. 16, fila 13). Vel. spat.. Costandin Coeorăscu Pahar. Altă judecată: Io. Nicolae Petre Mavrogheni Vr. V. i gpd. Zem. Vlas. S’aă înfăţişată la Di vai1 u înaintea Domniei mele amândouă părţile, şi fiindă dovedită numitu Gheorghe Grecu cum că aă fostă gazdă de hoţi, nu s’aă primită păra lui, ci hotărîmă ca Costandin Polcovnicii să aibă pace, dându-i acesta Dom-nâsca ndstră întărire la mâna lui întru apărare. — 1787. Mart. 3. (Cond. 16. Pila 33, 34). ___________, Vel. Logf. l pec. gospod. 510 V. A. UbbohiX Pre înălţate Domne. După jalba ce aă dată înălţime! tale Gheorghe Grecu, din satul Bălăuescî sud. Oltu, pentru dumnealui Constandin vel polcovnicii za dorobanţ!, aretându că fără vină l’aă prepusii de gazdă de hoţ!, şi bătendu-lă cu 200 de beţe la falangă, i-aâ luaţii şi totă ce-aă avuţii după sulietulă lui, precumă mai josu anume se aretă şi îşi cere dreptate cu împlinire, prin care jalbă ne porunceşcî Măria Ta să cei'cetămii şi să înşciinţămu Mări! Tale; după luminată poruncă, aducendu-se faţă Constandin polcovnicii pîrâtulu, s’au întrebată ce are a respunde ? şi (ţise, că aic! în Bucurescî de însuşi elă prin(ţendu-se tre! hoţ!, anume: Dumitru, Velco şi Hristea Sirbu, şi la cercetarea ce s’au făcută de judecată în spătăria dumnelu! biv vel spăt. Costache Mavrogheni au aretată, că în primăveră aflându-se în hoţie, aii ma! avuţii tovarăşă pe ună Mincul, care este împuşcată într’ună picioră din bătălia ce aă făcută dincolo de Dunăre cu potera siimenescă i pe ună Cos-tandin ce aă fostă înpreună cu dînşi! aic! în Bucurescî, când s’aă prinsă e! şi au scăpată şi pe acestă Gheorghe jăluitoră, numiţi! prins! hoţ! l’aă arătată că-lă aă gazdă, la care aă şi ban! şi arme lăsate la dînsulă şi după acestă tacril a lor, cu volnicia dată în scrisă a d-lu! biv. vel spăt. Mavrogheni, aă mersă şi ma! înteiă aflândă pe acestă Mincu rănită în sătulă Coteniţa dintracelă judeţă, care fusese prinsă de ispravnic! cu o septămână de <ţile ma! nainte de prinderea acestoră hoţ! de aic! din Bucurescî, şi în <ţiua ce aă ajunsă numitulă polcovnicu îutr’acestă sată, întru acea (ţi fusesă venită şi acestă Mincul dela ispravnici la casa lui şi priniţendulă aă mersă asupra satului Yiişăra ce este din susulă Co-teneţiî diastima de loeă de o jumătate de ciasă, unde se află şeiţetoriu acesta arătată atâtă de gazdă Gheorghe jăluitoră şi găsindulă şi pe dînsulă, aă începută a face cercetare, după porunca ce aă avută, şi intră cele-l-alte găsindă şi pe ună Tudor sluga sa, aă arătată, că anu în postulă san-Petruluî, pe vremea praşiliî de porumbă, simţindu-3e de poteră că aă venită după du rii să-i prindă, iar acestă Gheorghe împreună cu Mihail tovarăşulă săă pe venitulă moşiei Izvo-răle şi Coteniţa îi puse pe toţ! aceşti hoţi de săpa la porumbă şi într’acelaşă chipă nu se putea dovedi hoţi! de poteră şi într’o sâmbătă săra s’aă sculată acestă Gheorghe dela Viişăra, luândă înpreună şi pe Tudor, sluga sa şi mergendu la sătulă Coteniţa aă intrată în grădina lu! Velco, ce este unulă dintr’acei prinşi hoţi de atunci şi luândă de subt pătululă lu! cinci puse! i doue iatagane şi patru pistole, şe<ţendă la cârciuma lu! în sată, la ună Ne cola cârciumară, fratele acestuia Tudor slugă, de acolea aă încălecat Gheorghe şi pe Tudor l’aă luată totă pe josă, avendă şi unulă şi altulă arme în spinare să le ducă la casa lu! la Viişăra, şi pre drumu mergendă, aă disă Gheorghe câtră Tudor sluga, să nu spue nimenu! de rădicarea armeloră, că după ce le va vinde la Craiova î! va da şi lu! taleri 10 şi ajungendă a casă le-aă pusă în soba bordeiului, apo! a doua (ţi Duminică printţenduse de polcovniculă judeţului, acestă Mincul rănitulă, totă întră cea <ţi despre seră, aă (ţis Gheorghe cătră Tudor sluga, că elă merge la pol-covnică să scătă pe Mincul, şi fiindă că elă remâne singură a casă l’aă întrebată pe stăpânulă seu Gheorghe, decă va veni cinevaş! la densul peste năpte să dee puşca? şi i-aă poruncită să nu dăe că-lă spânzură, şi apoi după acestă vorbă ce-aă avut-o între denşiî, luândă armele de unde le avea puse înteid, le-aă trecută în pivniţa bordeiului şi le-aă pusă între nişce buţî, şi după ducerea lui, Gheorghe peste n<5pte cine va fi venită nu şcie, că dreptă Istoria Românilor!) 511 unde au fostă armele aă rădicată două scânduri ale bordeiului şi aă luată armele, şi la rădicarea lor aă rămas ună piştolă, care l’aă dată lui Tudor pentru fâgăduiala de tal. dece; de care şi însuşi Nicula braţ Tudor sluga, pentru rădicarea armeloră din grădina Velcului totă asemenea arătare i-aă făcută şi polcovnicului, şi după arătarea acestora primjendu şi pe acelă Mihaiă tovarăşulă lui Gheorghe, l’aă certată cu âresce bătaie; şi fiind-că elă aă fostă şi bolnavă de friguri, s’aă arătată de bolnavă fărte răă, şi cu tote ale lui mişcără de scăpare ce-aă făcută nu s’aă crezută, şi noptea când aă rămasă acolo, i-aă pusă pe amândoi în butuci şi l’aă culcată cu acestă Gheorghe alăturea, şi amândoi învăliţi cu ună chiurchiă, şi peste năpte adormindă şi străjile, polcovniculă fiindă smăcinată de âmblarea drumurilor, de lâugă acestă Gheorghe s’aă sculată Mihaiă tovarăşulă săă şi cu butuculă în piciăre aă fugită şi nu l’aă mai găsită, şi pentru aceea şi pentru ca să spue armele, şi i-aă dată căte-va toiage la falangă după aducerea lor aici, înfâţisiudu-se înaintea judeeâţei tăte părţile totă asemenea arătare aă iăcută hoţii, şi încă aă arătată că după ce s’aă rănită Min-cul în ţâra turcescă, şi întorcându-se înapoi, pe drumă aă întîlnită ună Turc şi i-aă luată calulă şi o puşcă şi ună iatagană; şi pe cală l’aă pusă pe acelă Mincu rănită, şi trecândă Dunărea aă venită la sătulă lor, Coteniţa, s’aă despărţită şi de al-doilea Dumitru Velco şi Nandiciu, şi cu ună Costea, şi s’aă dusă asupra Craiovei în judeţulă Gorjilor pe Maradie şi aă lovită pe ună omă ce-i <ţice pe poreclă Spânu, şi i-aă luată tal. 100 şi aă mai lovită pre ună cio- bană, şi i-aă luată tal. 40, şi dela ună Român tal. 20, şi dela altă ciobană tal. 15, şi apoi lovindu-se cu poterile de peste Oltă, aă perită acelă Costea tovarăşulă lor, care i s’aă adusă şi capulă la luminata portă gospodă, cumă şi acelă Tudor i braţ Ego Nicula, slugile lui Gheorghe gazda, peste cele de mai susă arătate, aă mai «Jis şi acâsta, că viindă pe drumă cu Gheorghe stăpănulă lor, s’aă rugată de dânşii ca să nu spue pentru puşci şi de punerea lor la acelea locuri ce se arătă mai susă, cumă şi de pistolulă ce l’aă dată lui Tudor sluga şi-le va da tal. 40, la care arătări ale lor, nici Gheorghe jâluitoriulă, înaintea judecăţii pentru acelea arme care le-aă rădicată dela Coteniţa şi le-aă dusă de le-aă ascunsă la casa lui, cumă şi de pistolulă celă rămasă şi l’aă dată lui Tudor, sluga sa, pentru făgăduială de tal. 10, n’au tăgăduită, atâtă numai aă răspunsă pentru arme, că nu şcie cine le-aă luată din pivniţa bordeiului; deci dară cumă aă fostă Gheorghe gazdă şi ascunzătorii de hoţi, este dovedită însuşi din tacrirulă hoţilor, şi din spusa slugilor lui, care atunci cândă era cu toţi de faţă aă rămas anapologhitos, iar pentru ceea ce arătă jâluitoriulă că i-saă luată, nici polcovniculă n’au tăgăduită, ce Z^ă, că unile s’aă luată de însuşi, şi altele de poteraşi, după obiceiă, căci obiceiulă vechiă este dela hoţi şi dela gazdele hoţilor, ori ce se vor găsi, cei ce prindă iaă totă, şi eşindă nescare păgubaşi mai întâiă împlinescă paguba, şi apoi ceea ce rămâne este al lor, căci pentru aceea i-se pune viaţa în primejdie; noi de cercetarea ce amă făcută şi atunci şi acumă, după luminată poruncă, înşeiinţămă, iar hotărîrea cea desăvârşită să va face de câtră înălţimea Ta. 1787, April 29. Vel Post. — Costandin Cocarăscu, vel. pahar. Cele luate de Dumnealui Polcovniculă za Patria, 1 Ună cală cu şea. 1 Ipăngea de aba albă. 512 V. A. UrechiI 1 Ţolu de perii. 1 Chiurciă postavu de ţeră. 2 Mfîree scurte de aslage. 4 Cămăşi româneşcî vechi. 3 Părech! ismene. 3 Peşchire. 1 Basma albastră pvostă. 1 Fesă. % Cotă postavu roşu. 3!î Coţi alage. 3 Petice postavu verde. 1 Tuzlucî. 1 Băsma de 12 parale. 1 Mindiră pânză de Braşovu complectă cu paie. 1 Călimăru de alamă. 1 Flintă. tal. 10, bătu 1)0 luaţi şi daţi la [ovdochc biv vatară spătar eseu. Cel<' luate de potera.fi. 1 Păreche desagi de pele. 1 Cojocu scurţii. 1 Fesu. 1 Ploscă. 1 Păreche suratra! vechi 1 Rieme de aţă. 1 Cuţitu de 25 parale. 1 Piperniţă de osii. 3'ţ Oca bumbacă. 4 Oca lină. 2 Oca de peru. (Cond. 1G. fii. 33, 34). Carte de judecată a lui Imn sin Lefter Chelariă M-ru Xcgoeşci, care după înşciinţarea, D-loru Ispramiciloră ot sud Ilfovă, aă în ipopsic că ară fi săpată la o comdră. «Fiindii că după înşciinţarea dumneloră boeriloră ispravnici sud. Ilfovă ce ni-aă făcută, că în prisma monăstiri Negoesciî s’aă găsitu o săpătură de grdpă cu asemănare de comdră, şi după cercetările ce au făcută Dumndloră, 15 Anaforaua Anicăi fata bă titani slav copila din casă podru pricina de judecată ce au avuta cu tataia seu Stanislav. Pre înălţate Domne. «Niţa fata lui Stanislav copilulă din casă de Divan. încă dela -dl ale luî Ghenarie, aretă judecăţii, cumcâ slnjindă la reposata Aniţa Bănesa Filipesea, iară li făcută haine, după cumă în dosu aretă si după ce au murită reposata Bănesă au mersă la Nicolae Ciubucciu să slujescă. ca sa nu i se prăpădescă hai-nile, dar tată-seă Stanislavă au dată jalbă Mării Sele, mincindsă, (Jicendă, cumcă Nicolae Ciubucciu nu este însuratu şi o ţine ţiitdre pe fia sa, care după porunca Mării Sele aducendu pe Nicolae amu cercetaţii pricina şi numitulu Ciubucciu au aretatu judecăţii, cumcă elă este însuratu şi pe Aniţa n’au luat’o pentru acostă trebă, ci ca pe o slujnică şi încă mai mulţii ca să o mărite şi aretă cumcă au şi găsită pe unii Tudor căpitanii de aii logodit-o şi după spusa-i i-aii făcutu şi fdie de zestre, puindîi în fdie pe aceste ce le aii aretatu Aniţa, că le are dela stăpâna sa cea dintâiă, şi le cere dela numitulu Stanislavu ca să i le dee când se va cununa cu dînsulă, pe care apucândulii judecata în multe rânduri, s’aă pusu sordee încă odată si zapisu au datu la canţelaria spătărescă cu sorocii de 10 (Jile şi au trecutu şi acestii sorocit şi încă totii nu le-aii datu tdte, ci aii mai rămasu o giube de Ghiermesit blănită cu nurcă, o tivilichie dezblă-nită şi 15 coţi pânză subţire; ci dară judecata găseşce cu cale, ca stanislavu să împlinescă tdte acestea, pentru căci unu părinte este datorii încă elu să înzestreze pe fia sa, iar să nu oprescă cele câştigate cu munca ei; noi de cercetarea ce amu făcutu aretămă Mării Tale, iar cea de săvârşită liotărîre se va face de eătră înălţimea ta. 1788, April 1. Cod. 16 fii. 00—100. I ct. spat. — Costa n-din Cocor oscul vel pahar. Anaforaua bă Costaudin Logf. cu Mari a sofia lui. Io X’ Petru Macrogheni fipdr. '••Pre sfinţia ta Părinte Metropolitu, să teoris^şci acesta şi după porunca sfintei biserici şi după pravilă urmându. să faci hotărîrea cuviincidsă şi să ne înştiinţezi în scrisă prin anafora, pentru care poruneimă d-lui vel spăt. ca cu zap-ciu d-lui să-i înfăţişezi înaintea pre sfinţii sele părintelui Metropolită. 1788. Noembrie 0. Vel. Logf. pecetea 516 V. A. UrechiI Pre înălţate Domne. Mana soţia lui Constandin Logf. s’au aretată cu jalbă la judecata acestui departamente <|icendă că sunt acumă trei ani de când îndrăgindu-se cu o Lu-csandră femee, au începută a i se sparge casa şi cu tâte că pentru acea faptă a lui s’au necinstită şi straşnică s’aă pedepsită de cătră Măria Ta, dară iarăşi n’aă făcută părăsire, ci şi acumă se află cu acea femee, care atunci era făcută surghiună de cătră Măria Ta la mănăstirea Dintrună lemnă; după a căruia jalbă mai întâiă amă trimisă de aă rădicată pe acea femee de unde se afla, dela Găeşci sud Ylaşca şi amă trimis-o iarăşi la numita mănăstire, de unde ne-aă venită şi înştiinţare că s’aă primită de stariţa mănăstirii; după acâsta înfăţi-şândă şi pe numitulă Constandin cu Maria soţia lui, n’aă tăgăduită de acâsta, fără numai clisă, că nevrâstnică fiindă, fără de şcirea şi voia părinţiloră lui, precumă aă găsită: săracă şi fâr de zestre aă luat-o întru căsătorie şi cumcă de cândă s’aă împreunată amândoi totă râ veţuire aă avută, atâtă pe acelea vremi ne destoinică aflându-se la meşteşugulă condeiului şi ne putândă a se chivernisi din destulă, cumă şi mai în urmă slujindă Divanului şi pe la ispravnici şi încependă a câştiga mai cu adausă şi a o îmbrăca cu haine scumpe şi juvaericale pre câtă nu i se cădea, aă adăugată şi mai multă nesupunere şi-împotiivire, mergândă şi la mai reă traiă, necinstindulă cu ocară de părinţi şi cumă că nu-i vrednică să câştige precumă şi alţii, să-i facă case mari şi rădi- cândă şi în multe rânduri mâna asupră-i, şi versându-i lături în capă şi alte multe asemenea, care aceste ne mai putându-le suferi, şi răcindu-i-se inima despre dînsa, aşia aă căzută la pâcatulă curviei, dară cu t<5te aceste ao;xaoEo)c. AajXCOf/OV 'fftWrflp 7. (*) TTSil’STO SIC 'f(>K TO T^ Yj[jit0ac, XsXtjvtjv ts tTjOoosO’îto sie rşcbc io r/je soTrs^a;. ■'Otuco; 6 (X3V itefvjAatvsts xai Xd;x'J/sts yţv xâaav, Ile Ss voxto; sxoto.............yyjv oXyjv ixo xâoav. II. Majxa sov Ixstsos oiov X00 Ilavayta Ti Aii&cvryjv tov NtxoXaov tov ovra sv AaxE<ţ. r,Oâco- It/ov xal Sovo’xtv aoTov va tov sSwtq, Ttd vd 'foXa^Ţj tov paytâv xai Ns'jxtoooc vd T^orrojo^ 'ibdv bV siv’ svapsTos pa&sta s^Xa^c, Kal 'foXais tov xdvTOTs vd jxsvyj afiXa^e- III. XpWTOC T7JV ÎTSTpaV TTtOTSO); T(]) UsTfv(j) OTSf Stomac, 'O SvaC Aaxwv oxrjxTov ts IlsTptS’ d'ftsrxooae. Tâ>v ’Axo^TdXcov TcpoyrtoToe 6 ÎIsTjOoc dvsSstyiIy;, Twv yjysjxovcov [jiytOToc 11 st^ioy^ sxyjrjbyjh^ IV. NtxoXaoc, NtxoXaoc, 6;xa>vo;xoe r/jv xXyptv, OovoXto; Sa'fspovTsc Td ef>ya xai ttjv şooiv. 'Au/fOTsrj YjCtwO-ypav r/je yd,oitoc r/jc 0-sEac, 'O «xsv sic JJ-30YJ r/jc BXaytâc, 6 Ss sic ttJy, AoxEac. NtxoXas, NtxoXaov xspEowSr^ (xs tov Xaov, r/0^oo xl’soc xai paotXs’>c TsoXfyxt sxajxav a»)TOV. â»X7jv- V. XjOtoTs, \hs, soXoyypov tyjv Aaxtav yr,: Tpaî^av, Kal tov AoO’SVtyjv tov ostrov ;xs Ssjtdv r/jv ysjoav. -Ta’)[>6c Xpt^TOO 6 Tt;xtoc, to ato;xa olxooijţiivYje» AlsjK oo vtxâ xoXsjuov xi s/Tpooc 6 Maoooysvyj;. IlavTt tooto) xwtsGovti s£ oXyjc ryp xapSEa;, BoYj&stav xai oovajxtv xapsyst otor/jf/lac. vr. Aaxtav ryv Mspoystov ottoxj ’fxotabt o'ca^oav (rbo; TTjv svsyst'X'js o* too Maopoysv’ r/jv ys4oa. KaTd Gstodv Sofl-rjssTat Xa;x~poie tootoo jîXaoTote, ilaStxotc stoyotc ytoâTat ydpdsoe xai dvaxT* dosoiotc. Aaxtae ywoo^ dotxoe oo x o!6s ztoc ftd ysvyj, EtC iXx. ycopac saîrXstoe Sdyoo d^o ysvyj, 'Ev (T> ftsoc svtoooas Xa{xz4oov o^yjXov \),ioovov, n AoO-svTYjV tov NtxoXaov xa? Maofroysvrjv jxovov. Istoria Românilor^ Qc YjXlOV S;iS\bjXSV aotov dpCVCj), Qţ Xdjj/Js's xal şamans Travrac S'xaiooc xdvtj). 'IIXloc Xaa-paîc dxuai -ihpjxalvsi îrâaav xusiv, NixdXaos SixaiosGvţ ppdrsiov sxXxaTrsi cpoT.v. 'IIXioc xafrsXxst dva&ojAidsso&v psojiata, {Jecp^c ts rpoaăXxsi t ’Otjiavojv rd arparsouaux. O piv fap TjX'.o; XajATCpalţ 'ftspp.aîs dxust, O os NixoXao; xrjv Sa^iXsî yp^p.araiv ypvjrsu. 'A:: to 7rp€, TsXooaiv 6;xoycov(oc. T Aofrsvnj oîtoo f6Xa£s toî>s îcdvrac ajBXapsîc, xdpYjv oyâ-aXjJioS, ^poc ov (?) xal sbXa3sîc. Ad^ \he TcavsoToysig xcj> t^ysjj/vi ypdvooc, To^ to’Vcoo svavuoic §s /?aaava, aovsysîs ~dvooc. 0ss tf(v oXvjv atvjfj'ţov, j3oTj$Ypov T(ţ> MaopoŢsyţ), Ki o/.ov to irXfjfo; twv sy&'j&v, xovwproţ, oray.tr, vi -fsvYj. VII. 'iîî r, sa ar o' zooi>5|J.(oţ o’ Tot; “r^i: oo'J.â, Ootco Toopr.wv to aTfiâTsojia t’AoSJ-oVTYj ’/.aravtă. ’H s'Xaşo- xivsîtai 'a io»3 SSaroc ?r]v îrdsiv, Td 'jrpdzsojxa TCpooîpăysi ’a zoo £aysps Z7jv (Bpâvuv. Nspov ttoX’j xal xafrapov role tuoouv iV/elav, Zayspsc îcoXoţ xal [XîrdXixoc roo 0X0093 Sa^cXsiav. To ozpdzsojxa S’W.atoiov, 'O-ss, to twv OTjj.dvcov, Aia va opoTg TV ’i'T/ov AofrsvzYjs râ>v Ao»yj;xdv(ov. VIII. Ao&sviYjc orpdrsojxa xiva va Tud^ ’o zooc Ns;xtoooc va vxţ, O Ns'[x^oc azpdzsOjx’ aoikops: aşi'/ xal 920731 oV yj*x;ropsi. rioopoOrji ol Toopxoc xdjxvooaiv jxîrpoord z’ djATcaipdxta, Ns'|xraoo; vixoov xal yspvoo^t xs'f^Xîa 'o rd jxwopdxia. K ard na xal rtsvrpia, CsA.sria xal ixTraxzohia, Kal yoovs? 0X11 wspovoci dx1 zdv Aoftcvr/jv ’l^ia. IX. ^Ilpcoaţ 70^ dpyfjc diraT^ uxoo;x3'»7;^, Jilţ îtdiTa ’)7rsps;3y)/.s zavO^ 6 MaopoYfe^?* X. vAXXa r=p»xara)r pooXsojxara, dXXa Ss fteoc xsXs'jsi. 528 V. A. UrbchiI I. ................a creată, şi pe sdrele asemenea. Şi tdte dintUînsele prin voia lui în modă minunata. Unu strălucita luceferii a pusă spre a lumina (Jiua? Şi a mai adausă şi luna spre luminarea serei. Pentru ca uiiulu să incăhjescă şi să lucescă intregă pămentulu, Iar cea-l-altă să alunge întunericulu din totu pămentulu. II. O! Mana pre Sântă! r<5gă pe fiuliî teu, Pentru Domnitorulu Nicolae ce este în Dakia Ca să-î deae forţă şi putere, Spre a apera raiaua şi pe Nemţi a-i birui de totu. Fiind-că este virtuosu şi peste me3ură piosă, Şi păzesce-lă în tot-deuna ca să remână (nevătemată). III. Hristă pe petra credinţei în Petru consolidând-o, Şi împeratulu cordna Dakilor lui Petride consacrând-o, Petru s’a aretatu celu d’înteiu dintre Apostoli, Petride s’a proclamaţii celu mai mare dintre Domnitori. IV. Nicolae. Nicolae, homonymi după nume, Intru nimica deosebindu-se după fapte şi după natură. Amendoi au foştii crezuţi demni de graţia divină, Unulii în părţile Vlahiei, iar cea-1-altu în ale Lyciei. O! Nicolae, vegheză pe Nicolai şi pe popululu seu. Pe care D-^eu şi împeratulu i Va încredinţat. V. Hristos, D-deule, bine-cuventeză Dakia, unu globu de pămGutu, Şi pe credinciosulu Domnitorii, cu mână Ta cea dreptă. Crucea lui Hristu cea Sântă, arma Universului, Prin care Mavroghene invinge pe adversari şi pe duşmani. Ori-căruia crede iutrînsă din t6tă inima, Ii-dă adjutoru şi putere de mântuire. VI. Pe Dakia, o parte a pământului, care se asemenă cu unu globu, D-(Jeu a incredinţat-o în mâna lui Mavroghene, Pe cându se va da vlăstariloru străluciţi ai acestuia. Căci D-ce zoodohul-pighi, pe care după întoreerea dumnelor aici la patrie-şi, ca nişce drepte milostiviri, ca să li să dea luminată Hrisovă de întărirea dreptei stăpâniri pe acestea acareturi ale dumnelor, care mai josă anume se vedă aretate, întru a cărora jalbă, cu zapciă vatavii de aprodi, ni se poruncesce de Măria Ta, ca să cercetăm, după porunca ce este dată, şi să aretămă Măriei Tale prin Anafora; luminatei po.unei întocmai fiindă următori, după ce au înfăţişată zapciulă înaintea ndstră pe d-luî slugeriă Gheorghe Măgureanu, cu Dionise Epitropul Bisereceî, unde Mavrogheni aă fostă afiorisită acestea moşii, i-amu cerută să ne arâte de are vre ună hrisovă a lui Mavroghene pentru afiorisala acestor acareturi ale numiţilor boerî, şi ne arătă o carte a lui Mavrogheni scrisă cu lătă 1788, Febr. 18, care mă-Cară că se vede a fi copie, dară o văzumă că este cu pecetea lui Mavrogheni, că cumă ară fi însăşi cartea cea din tâiă, în care se coprinde, că atunci în vremea răsmiriţi hainindu-se D-lui Slugeriă Iordache Măgureanulă şi pribegindă în ţera nemţescă, şi remăindu-le toate lucrurile şi averile a fi Domneşcî, le-aă afiorisită la cişmeua apeloră ot. Zoodohulă-pighi şi la Biserica ot. cişmeoa de acolo, a-decă atria parte din moşia Măgureni ot. sad. Prahova, i din casele de acolo de piatră, i jumătate din moşia Floresci, i jumătate din moşia Ghedera, i jumătate din moşia................care aă luato dela Iordache Slatineanu cu judecată, pă- rintească fiindă, i jumătate din muntele Tamaora, i jumătate din moşia Buda, i doue moşii la Băltaţi, i o moară cu două roate în apa Prahovii, i câte suflete de ţigani de vatră va avea, i cinci sute stânjăni din moşie Sărata ot. sud. Bu-zeă, adecă 15 părintesc! şi 15 cumpăraţi de dînsul, i moşiile ce are în sud Slam-Râmnicu, i jumătate din moşia Bragareasca ot. sud. Saac, şepte pogoane vie în Dealu Buzueni sud. Saac, i a patra parte din moşia Yalea-lungă ot. sud. Dâm-boviţa, i câţi cai va avea, câte oi va avea, câţi rîmători va avea, câţi stupi va avea, câte vaci va avea, şi doi vătăşei de ţigani laeşti, câte suflete voră fi, toate acestea mai susă numite moşii, mori, vite, acareturi, case, ţigani şi dobitoace le dă îu zaptul şi stăpânirea Bisericei dela cişmea, care aceasta carte ^isă numitulă Dionisie, că i s’aă dată de Mavrogheni la mânile lui, şi cu aceasta aă stăpânită până cândă aă venită D-loră numiţii boerî de unde se instrăinaseră, iară de atunci încoace, şi le-aă luată întru a loră stăpânire; deci după cercetarea ce fâcurămă, aretamă Măriei Tale, că Înstrăinarea D-loră numiţiloră boerî Măgureni, cumă şi altoră boerî ce aă pribegită atunci în ţâră Nemţească, aă fostă numai singură din pricina silniciiloră, zmâcină-turiloră, prădiloră, şi a grozaveloră tirănii ce se urma de Mavrogheni atunci, aici întracestu (memlechet) a prea puternicii împărăţii, care acestea infocate urmări ale lui, fiinţa loră aă fostă destoinică să le facă vea2J£pokMuri, Yepfxcu>£$ v&t) TMM.x>ife XâptTi. „E’isirtw djj.ixticre £209 oh M&cw ÎWw«re Hfl/N/KoXcte. ^i R cărţi întregi. Poetulă credă că e demnu de laudă, şi judecii ca unu bunii înce-p putu poemulu ţerei; pe care 'iu oferă, ca cei doi bani ai veduvei, protectorului KT seu şi dătătorului de graţii. A scris-o pe scurţii ca să arete preferinţă, iar nu g|.eleganţă de. stilă. Scurţii este poemulu după cantitate; dupe calitate însă e prea I; mare. De aceea e demnu pentru imprimare mai multă ca ori-care altulă. r#- f i Alta, a prea nobilului arhonu fosta mare comisă d-nu Alexandru Calfoglu. i) (în versuri pag. 18—21) k Iu ocenulă lumei plutindu gândulu meu, e în pericolă să se înnece, cum în f actualulă secolă pămentulă a dată nascere unui principe, unui eroă teribilă ? Unu | principe, care s’a făcută cortina şi celoră de acum şi celoră ce aă fostă o dată, V care e înzestrată cu mari talente, are credinţă şi de virtuţi e împodobită; care Ş" are ună sufletă curagiosă, e credinciosă împeratului, care ’lă stimtiză în tot-d’a-una; nu socotesce întru nimică viaţa şi avuţia, nici altă-ceva asemenea şi dispreţuesce mtirtea. Elă s’a născută în secolulă din urmă numai şi numai ca să se facă verfulă eroiloră celebri şi viteji din vechime şi din timpurile moderne. Aşia pentru credinţa acesta a fostă orânduită de D-^eă, precum o dată alesulu seă David. Şi inspiraţiunea divină s’a strecurată în inima împeratului, care îndată l’a încoronată Principe ală întregei Vlahie, predicatoră ală adevărului şi judecătoră ftirte justă; şi din înălţimea tronului seă ne învaţă virtutea. In mij-loculă fericirei în care trăiaă cu toţii, Rusia din răutatea ei, pornesce resbelu şi se ptirtă duşmănesce; In acelaşi timpă şi pe neaşteptate şi Nemţii au deschisă luptă fără să dea măcară de veste. De aceea justiţia divină trebuia negreşită să-i lase să se umilăscâ. Atunci Principele Vlahiei, ca ună Rigă al Prusiei, a aşecjată oştirea în ordine de bătălie, şi îndată, spre bucuria generală, înfrânge de totă pe Nemţi; ori-unde aă scosă capulă i-a apucată ameţela şi aă fugită răă de totă. Se îngrozescă cumă ună Romeă, într’adevără ună noă Hercule, îi învinge eroicesce. Elă singură învingătoră pentru înteia tiră, a făcută mare sgo-motă, şi renumele lui a ajunsă să se audă în întrtiga Turcie, în Anadolia şi în Stambul. Nu a fostă de ajunsă victoria, ce în puţină timpă, şi chiară la momentu a câştigat-o în Vlahia, şi pentru care lumea se miră, ci şi în Bogdania a tră-misă ună corpă din oştirea biruittire şi strică şirurile alese ale Nemţiloră, le i-aă tunuri, mulţime de prisonieri, luptându-se cu peptulă spre partea Ocnelor şi aă pusă în desordine rînduiala inimicilor şi norulă celă desă. Actistă vitejie a lui într’ună minută s’a respândită pretutindenea. Că victoria nu aparţine altuia ci numai marelui principe. Nu se mulţămesce cu atâta, ci trămite şi la Prută întru întîmpinarea Ruşilor şi le (^se: «nu mai departe! nu aprtipe de ţtira mea, căci nu ve potă suferi!» Şi ast-felă aă remasă pe locă şi îndată aă începută să se retragă în Lehia. Nici unulă n’a remasă, sciindă că Mavrogheni domnesce în Vlahia. Deci betrâni şi tineri, Musulmani şi Romei, cu toţii se miră, cumă? prin ce economie fără vre-o tulburare, ttite mergă de minune? Nu ve vorbescu de Europa care se miră de acesta principe. Cumă stăpânesce elă nisce mulţimi nesupuse, neobicinuite, şi li se face conducetoră? Cumă acestă principatu a pusă în desordine dtiue înfricoşate imperii ? Cui să se atribue acesta ? Nu este alt-ceva de câtă speranţa în D-4eă. Toţi Turcii îlu glorifică şi-lă chiamă mântuitor ală lor, şi duşmanii amară plângă. Ei (Jicu, că cine merge contră cu Mavrogheni, armele îi sunt neputincitise. De aceea întregă nemulă şi împeratulă otomanilor bine-cu- 552 V. A. Urechia vinteză din inimă pe Domnitorul! Vlahieî şi părintele comunii ală nostru. T6te acestea s’aă fâcutu răpede; dar decă lupta va continua, vedă cu ochii cumu are să cucerescă locuri, castre, teri şi omeni aretendu-se mântuitorii comunii. Chiar! în numele seu (Nicolae) e cuprinsă înţelesul! de: victoria poporului. Elă este sprijinul! împărăţiei, alu ortodoxiei şi al St. bisericei. Bravo o! principe curagiăse şi viteze, eroul! secolului nostru, că tu unu singură esci fala năstră a tutulor. Să trăesci în mulţi secolî o! tu care esci demnă de corănă, Achile ală timpului actuală. Cu bine-cuventarea căldurăsă a divinului sf. de astă-fli Nicolae celă înspăimântătoră. (f i n k) Altă alocaţiune a pre nobilului arhon fosta mare logofeţii domnala Im (rianet (Versuri pag. 22—27) Când se adreseză o alocuţiune principelui Mavrogheni, care este fala secolului actuală, pentru eleganţă cuventulă trebue să aibă în proporţiune vocea ome-rică. Dar decă limba se îndoesce, găsesce în tot-deuna atâtea fapte peste măsură escelente, ca să laude după cum se cuvine şi să facă o adevărată descriere. Prenumele faimosă de Mavrogheni, care se trage din Veneţia, sub Nicolae celă mai escelentă între principi, ajunge fărte ilustru. Acestă principe prin ordină divină şi aprobarea împăratului domnesce acumă în modă slăvită în Dacia. De bază are cultulă către D-^eă, speranţa şi credinţa solidă. De aceea biruesce pe inemică şi reuşesce în tăte. Din copilărie a studiată prudenţa, dreptatea, curagiulă şi tem-peranţa, şi pe aceste patru cualităţi le are din ceră ca ună dar alesă. Elă a fostă apărător! ală patriei, şi interpretă ală flotei; iar acumu în modă splendidă domnesce cu demnitate în principatul! Dacilor, până chiar! şi în Moldova. Acesta este gura lui Christ cea nemincinăsă; fiind-că are speranţă în D-(Jeă, nu scie de totă ce vrea să umilinţă. Tote le raporteză lui D-(^ţ’| Wald, den Feind anszuspâhen. Dieser hatte sicii inzwischen ebenfalls wieder ge-sammlet, und riickte nnn uber 1000 Mann stark, vor, unsere lleuterey anzugreifen. Da sich der Oberstlieutenant iu Verfolgung de3 Feindes von der Infanterie abgesondert und entfernet hatte, die Pferde auch schdn ziemlich abgemattet Waren, so zog er sich der Uebermacht des Feindes nngeachtet, in besster Ord-nltng gegen die Infanterie zufttck, welche indessen sich in ein lăuglichtes Viereck gestellt hatte. Der Oberstlieutenant setzte sich mit der Reuterey an die rechte Flanke des Quarrees, nnd zur Deckung seines rechten Flfigels îiess er die Frevwilligen von Oross und Spleny ebenfalls in ein Quame stellen. Der Feind 'besetzte seine verlassene Schanze wieder, und fiehg an ans sel-biger zu feuera. Ohne ihm hierzu viele Zeit zu iassen, machten die Unsrigen den zweyten Angiiff, indem sie mit beyden Quarrees und der Kavallerie in der Mitte, unter klingendem Spiele und anhâîtender Kanonade, gegen die feindliehe Schanze vor-rfickten. Der Feind wurde ditrch den tapfem Angriff unserer Truppen sogleich wieder ausser Fassung gebraeht, verliess so eilig als zuvor seine Schanze, und der Herr Oberstlieutenant verfolgte die Fliehenden mit der Kavallerie neuerdings bis iiber den oben erwăhnten eugen Pass in die Waldung, Îiess aber, um fiir alle Falie im Biicken gedeckt zu seya, die Frevwilligen von der Infanterie ganz in der Năhe folgen. Die Feinde verliefen sich nun giinztich in dem dichten Walde. Da scbon kein Mann mehr zu entdecken war, so versammelte der Oberstlieutenant seine Kavallerie, und zog sich wieder zu dem Quarree zuruck. Zur Erholung des ermftdeten Truppes tind zngleich zu weiterer Erwartung des Feindes, blieben die Unsrigen liieraitf noch gegen 2 Stunden bey Czapar stehen. Wăhrend dieser Zeit wurde die eroberte siebenpfnndige Kanone, und ein Pulvei-karren, ans der feindlichen Schatize herbeygebracht. Nebst dieser Kanone und dem Pulverkarren, hat der Feind 6 Fahnen, sein ganzes Lager mit aliem Gepâcke, 96 Stflck Schlachtvieh,' und mehr als 100 Pferde verlohrcn, welche unserer Mannschaft sammt einer betrâchtlichen Beute an Waifen, Kleidungsstticken und Geld von den gebliebcnen Tiirken, in die Hănde gefallen sind. Es wurde auch einiger Yorrath von Brod, Clersten, Kukurutz, und andern Lebensmitteln gefunden, welche, da sie wegen Mangel an Wiigen nicht fortge-bracht werden konnten, der Truppe Preis gegeben wurden. An Todten hat der Feind bis 200 auf dem Platze gelassen, und wahr-scheinlich noch mehrere Verwundete gehabt, welche in den Strituchera und in dem Walde ihre Rettung gefunden haben. Als Gefangene sind 19 Mann einge-bracht worden. Unserer Seits war der Verlust an Todten in 2 Mann von Toskana Husaren, 1 von Oross Infanterie und 1 wallachischen Freywilligen, und an Ver-wundeteu in 9 Mann, worunter sich der Oberlieutenant Maurer von Toskana Husaren befand, der eine leichte Quetschung am Arm erhielt, eudlich in einem todten, in 4 verwundeten und einem vermissten Pferde. Die sâmmtliclie Infanterie hat sich bey diesem Yorfalle durch den bezeigten gnten Willen auf dem langen und beschWehrlichen Marsche, wie auch dadurch ganz besonders ausgezeichnet, dass sie immer und selbst in der Năhe des von den Feinden verlassenen reichen Lagers, in der bessten Ordnung beysamraen V. A. tjfc£c&i 570 gş&lieben, und nicht ein Maun aus Reihe und Gliede getreten ist, am Beate za macben, welches die gute Folge hatte, dass die Kavallerie, da sie nach dem ersten Angriffe, weil der Feind mit Uibermacht auf das Neue anrăckte, sich zuriickziehen masste, mit aller Sicberheit hat aufgenommen werden kănnen. Die Kavallerie hat beyde Mahle mit der ruhmlichsten Eotschlossenheit and mit solchem Nachdrucke angegriffen, dass ihr der angleich uberlegene Feind, obschon er eine Schanze za seiner Deckang hatte, nur einen schwachen Wider-stand leisten konnte, and sein Heil in der Flacht sachen masste. Bey der Ein-nahme der Schanze hat der obengedachte Oberlieutenant Maurer sich vorzăglich hervorgethan. Besonders verdienen die beyden gemeinen Hasaren Johann Balint und Jo-liann Bojer voii der zweyten Eskadron der ersten Majorsdivision, angeruhmt za werden, von welchen der eine zuerst sich in die feindliche Schanze warf, der andere aber den von 3 Feinden umringten Oberlieutenant Maurer gerettet hat. Diese verschiedenen Niederlagen der Feinde machten, dass sie wieder eine zeitlang von ihren Angriffen nachliessen and der Monat September strich vor* iiber, ohne dass man etwas von kriegerischen Auftritten von einiger Bedeutung en diesen Gegenden gehdrt hâtte.» ANEXE LA PAG. 296 Zinkeisen in voi. VI alu Istoriei Otomanilor (pag. 673) aretă că Diez, mi-nistrulă Prusiei la Constantiaopole, la începutulu resboiului, împinge pe Turcia spre pace. Ministrulu din Berlin Hertzberg apoi făcu plănuiţi, ce comanică în secretă lai Diez, ca să îndemne pre Turcia a ceda Rasiei Crimea, Georgia etc., şi Austriei Principatele, contra intervenirei Prusiei şi Franciei, că si se garanteze integritatea restului Tarciei, între Danire şi Asia. Prusia îşi reserva din acdstă intervenire unele foldse bunicele, comerciale în Mediterana. Diez respinge pla-nulă ministrului seă din Berlin, 4ic®ndă, că ddcă Beis Efendi Par primi ar fi rumptă în bucăţi de Turci. Diez probezi lui Hertzberg, că peirea Turciei va pute fi fatală Prusiei; că va împinge «t$t ou tard la Prusse dans de grands malheurs». Aceste se scrieu în X-bre anulă 1787. (1) La începută Hertzberg formulă planulă seă ală politicei orientale, fără de a se întreba cu regele WUhelm II. împotrivirea la plană a lui Diez face, ca Hertzberg să aducă în 1788 şi pre Regele a adopta vederile s61e. Depeşa Regelui către Diez, din 9 Febr. 1788 nu mai laşă îndoială acestuia, despre nouele idei ale lui Wilhelm II, cât privesce politica Orientală. Hertzberg isbutesce să se trămiţă la Constantinopole un bărbată mai apropiată de vederile sele, pe lângă Diez, pre Gotze (2), căruia Hertzberg, în scrisorile cătră el se declara «Votre trăs affectionnd ami». La pagina 680 et seq. (Tom. VI) Zincheisen analisdză instrucţiunile către Diez trămise prin Gotze în «Sinne der Plane Hertzberg’s*. Nu le vom reproduce aci, căci deja e pre mare acestă volumă. Se dispund prin ele, că Prusia 1 (1) Ve^t scrisorile lui Diez In Kdngl. Bibliotheque Berlin. (2) YeîJÎ în Arhivul regal din Berlin „volume touchant la mission du lieutenant colonel de Gdtze li Constantinopole IsTOBIA RomÂNILOBC 571 va face o diversiune armată, care va obliga pre Austria a nu apăsa cu tătă oştirea sea asupra Turciei şi că Prusia va face alianţă ofensivă şi defensivă cu Turcia, de care amă amintită la pagina la care aceste şiruri se referă. Până în fine «Diez geht so viei wie moglich auf Hertzberg’s Ideen ein» în anulă 1788, dar isbutesce a suggera modificaţiunî la planulfi politicei orientale a Prusiei, modi-ficaţiuni ce amă arătată în lucrarea năstră, la capitolele la care anexămă aceste ultime observaţiuni. Numai puţin însă Diez provăcă cu resistinţa sea la planurile lui Hertzberg, ăre-care furtună asupră-şi. Hertzberg la finea anului 1789 cerea regelui rechiămarea de la Constantinopole a lui Diez. Begele îi răspunde, că «il ne faut pas tarder de laver comme il le mărite la tete au S-r de Diez, mais aussi me proposer un successeur â lui envoyer, que j'attends de votre part». Cutăte aceste tot Diez ţinu cu Beisul Efendi conferinţele în care, în Oct. 1789, se propuse alianţa Prusiei cu Turcia pe bazele urmStăre: «In dem Vertragsentwurfe waren in vier Artikeln, zufolge der Instruction vom 23. Mai, nur die Hauptpnnkte herausgehoben, welche wir bereits kennen: 1) Schutz und Sicherheit der preussischen Flagge gegen die Băabereien der Barbaresken. 2) Aufnahme Preussens, Englands und Hollands in den Erieden, und Anordnung der Verhăltnisse der Republik Polen, wie es ihre Sicherheit und ihre eigenen und Preussens Interessen erheischen (terminer tous Ies points qui concernent la suretă et Ies interets de la Pologne et de la Prusse). 3) Unter-stfltzung der Pforte durch Preussen mit allen seinen Streitkrăften, sobald die-selbe uber die Donau hinăbergedrăngt werden solite, und zwar so lange, bis sie den ruhigen Besitz aller ihrer Lănder diesseit dieses Elusses und des Kuban, die vollkommenste Sicherheit făr Constantinopel vom Schwarzen Meere her, und einen festen und dauerhaften Erieden erlangt haben wărde. Dagegen solite sie sich nur verpflichten, Oestreich gegen die ihm zu ăberlassenden Eroberungen (die Moldau und Walachei) zur Zurfickgabe von Galizien und der Lănder an Polen zu bewegen, welche es bei der letzten Theilung erhalten habe. Zugleich werde sie es billig fin den, dass Preussen, als auMchtiger Freund und Verbăn-deter der Pforte, bei der Schlichtung der noch zwischen Oestreich, Bussland und Polen schwebenden Streitigkeiten auf baltbare und vortheilhafte Weise (d’une maniere solide et avantageuse) bedacbt werde. 4) Nach dem Frieden Garanţie aller Besitzungen der Pforte diesseit der Donau durch Preussen, England, Hol-land, Schweden und Polen, sowie alle ubrigen Măchte, welche derselben bei-treten wollen. Dann werde auch ein neuer Defensivvertrag mit der Pforte abge-schlossen werden, demgemăss sich die contrahirenden Măchte gegenseitig ihre Besitzungen garantireu und jeden Schutz und jede Hulfe gegen ihre Feinde zu-sagen. Solite Bussland, Oestreich oder eine andere Macht Preussen infolge dieses Vertrags schon vor seinem formlichen Abschlusse den Krieg erklăren, so ver-pilichtet sich die Pforte, es sofort mit allen ihren Streitkrăften zu unterstâtzen und die Waffen nicht eher wieder niederzulegen, als bis man einen der Wărde und den Interessen beider Măchte, der Hohen Pforte und des Hofes zu Berlin, vollkommen entsprechenden Frieden erlangt haben werde. (1) 1 (1) Nach der uns vorliegenden „Copie du Trăita d’Alliance quc Ie Sr. Diez, Envoyd de Prusse, a propose â la Sublime Porte de la part de sa Cour, dans la Conference qu’il a eu le 9 Octobre 1789 avec Mohammed Raschid etc.u, zugleich mit den dazu gehorigen Randbemer* kungen des Cabinets' von Berlin.—(Zinkztsen Tom. VI, pag. 737—73SJ. 572 V. A. UsECfui Resultatulă finală ală negociaţiunilor Prusiei cu Turcia, Tam adusă, intra .câtă a interesată şirulă evenimentelor din 1790 etc,, cu referinţă la Principate; deci nu vomă mal prelungi acestă anexă. A se vedea detaliile în Zincbeisen la voi. YÎ pag. 680—740. ANEXA LA PAG. 299 Eâtă ce scrie Becattini despre tratatulu Prusiei cu Polonia : ' «Oltrea questo Trâttato (ceki cu Turcia) la Corte di Prussiane concluse un al-tro simile collâ Polonia, diviso in otto articoli in vigori de’ quali impegnossi nel caso che fosse la Repubblica attaccata un soccorso di 14 mila iiomini d’infanteria, e 4. mila di cavalleria accompagnati da; un proporzionato treno d’artiglieria; e il Re, e Repubblica .di Polonia iu eontracCambio un soccorso di 8, mila soldaţi a ca-vallo e 4. mila a piede al Re di Prussia, nel caso di guerra, e questo soccorso dovea esser şomininistrato nel termine di due mesi dalia .data del giorno in cui ne verrâ fatta la domanda dalia parte attaccata, e resterâ a suă disposizione per tutta la durata della gnerra. Se poi fosse preferito in veci di effettivi soldaţi il soccorso in danaro sara questo valutato 20. mila zeccliini di Olanda per miile uomini a piedi 1’annO, e 27. mila per âlfcrettanti di cavalleria, e quando tali ajuţi non fossero a norma delle circonstanze sufficienti, il Re di Prussia gli aumenterâ fino a 30. mila combattenti, e la Polonia 20. mila. Di Piă fu stipulato per to-gliere affattO la Repubblica da ogni emancipazione, que se qttalunque estera po-tenza preteso avesse a titolo di Atti, e stipulazioni precedenţi, attribuirsi il di-ritto di frammiscliiârsi negii affări interni del Governo e della Dieta Polacca, il Re di Prussia interporrâ subito i suoi biioni uffizj presso la detta potenza per prevenire ogni rdttara rapporto rapporto a una simile pretensione, ma şe questi buoni uffizj nou avessero, il loro eftetto, e cbe per tal motivo risulţassero delle ostilită contro la Polonia, S. M. Prussiana avrebbe. subito assistito la Republica colle sue forze, a nonria ’ del concertato. Quest’ ultimo articolo cliiara cosa era esser diretto contro l’Imperatfice delle Russie, Cbe da molti anni conservata avea una specie di ascendente e supremo predominio sopra le risoluzioni e gli affari domestici de’ Polâcchi. Cid si conobbc dai pubblico maggiormente, allorcbe si vide circolare per l’Europa la seguente notificazione trasmessa dai Mi-nistero di Berlino a tutte Testere potenze, e la risposta della Corte di Pietro-burgo, ripiene entrambe di espressioni le piu singoîari, che vanno a formare due . dOcumenti assai rari nella moderna istoria. «E’ generalmente noto cbe tutti gli antecessori di S. M. PrusiM’d'non banno avuto altro in mira, che mantenere una buona e tranquilla vicinanza colla Se-renissima Repubblica di Polonia, ed osservare intieramente in tutte le sue parii il Trattato di Oliva del 1660. Cosi perd non ba fatto la Corte di Russia essendo che fino dai 1704. restarono invasi da innumerahili eserciti Russi, i dominj Po-lacchi, ed intrigossi fin da qttel tempo, ugualmente, cbe nel 1733. nella libera eleziono de’ suoi Re, con voler di piă dare a s.ua nomina, c con violenza un Duca da essa scelto e nominato alia Curlandia Peudo fino da’ piă reconditi tempi spettantc alia Corona di Folonia. Nella guerra di setto anni il gran Re Tcderigo Zio di 8. M. ora Regnante vide ripiene di soldaţi Russi tutte le provincie con- -V' Istoria Romanilor tt 573 t “ ' ^ *—r— " \ ~~~ ;; .ftnanti a' suoi Stati, per invaderli come fecero, impadronendosi a forza aperta •della Prussia, non meno, clie di una parte della Pomerania, e dşlla Marca Bran-.. .jiemburghese, ove commisero imaggiori eecessidi crudeltă inauditi tya popoli colţi ■ jnettendo i Cosacchi Russi ii tutto a ferro e fuoco senza risparmiare le capanne , „de’ miseri abitători delle campagne, aggravando i popoli di esorbitanti contri-.buzioni e transportando le loro mogli ,e figli nella piu orrida schiavitii. Avrebbe f* otuto quel guerriero Monarca, andare incontro â suoi nemici sino sul teritorio ’olaco, per dove si erano aperti il paşşo,. ma si astenne dai farlo per non turbare la quiete. e volle piti tosto reştare, esposto a’ maggiori mali. Nell 1775., ^e negii anni antecedenti şi accinse la Russia a costituire in Polonia quella forma jdi governo, che era piu coerente , alle sue miţe, strappando dăl şeno della, patria que’ Senatori, clie si opponerano a’ suoi, disegni, ed inviandoli in dolqroso esilio ^şebbene nati liberi e non suoi sudditi, nelle nevose foreste della Siberia. ,Nel 1784 furono forzati molti Polachi a popolare la Tartaria, e il Cu-,bân: le infrazioni delle promesse ■ furono allora 1 mezzi piu doici di cui si .servi la Russia per desolare il pâese, e appena dicbiarata la guera attuale da „Turcbi, 1’Armata Russa passando e ripassando il Bog ed il Nieper, erigendo in Podolia i suoi magazzini come nel proprio dominio, ed esigendo le derrate e i foraggi con violenza, ha fatto cliiaramente comprendere all’ Europa, che essa considera la Polonia come uno Stato a lei totalmente soggeto e un paese di con-quista. Percio adunatasi legittimamente la Dieta Generale di qnel Regno iNunzj hanno richiesta con reiterate istanze ed interposta la mediazione di S. M. Pnis-siana affine di liberarsi da una tale oppressione, e la M. S. Come buon vicino commosso dalie continue doglianze clie gli venivano şsposte, giudico di non po-terla denegare, e fece de’ replicaţi passi presso la Corte di Pietroburgo per tutto ,1’ anno 1788 e anche nel 1789, accio si degnasse 1’Impeiatiice di ordinare, clie ..le sue milizie evacnassero le provincie della Polonia, accio la Dieta come indi-pendente potetse prendere le misure che credeva opportune a riparare i mali interni della propria constituzione, usando di que’diritti che proprj sono di ogni libera Sovranitâ. Ma con suo doloi;e ha teduto il Re di; Prussia, non aver Unora le sue insinuazioni prodotto il desiato effeto nell’ animo di S. M. l’Imperatrice delle Russie, onde sembra, clie in tal caso non gli resti, che prendere quegli es-pedienti, che verranno stimată opportuni per şllontahare dale. sue frontiere quell incendio che di bel nuovo pare che si avvicini rapidamente a di lui Stati, affine di preservarli de quelle calamită, di cui sono minacciati. — Berlino 11 febbraio 1790.»—(Becattini VIII pag. 82). La replica della Russia e di questo tenore: «Non vi e cosa, che abbia ripieno 1’ animo di S. M. 1’ Imperatrice di tutte lc Russie di stupore e maraviglia, quanto un certo scritto clie si vuol far credere emanato dalia Corte di Berlino, in cui si fanno con singolare speciosith risaltare alcune amarezze di quella Potenza contro 1’Impero di Russia. S. M. c si per-suasa del giusto discernimento e saggia maniera di procedere di S. M. Prussina, che non puo mai figurarsi in mente, clie un simile scritto abbia vcduta la lucc con approvazione di quel Sovrano, o piuttosto vuol supporlo opera di chi cerca . suscitare il fuoco della discordia e della mala intelligenza ira S. M. Imperiale o la Casa di Brandemburgo. Troppo son note al mondo tutto le rette intenzioni della M. S. perchc si vagga iu obbligo di potersi giustificare, ma a solo fine di disimprcssionare alcunc mcnti torbide e pregiudicatc, non ha volute traslasciare 574 V. A. UbichiI di dare al pubblico alcuni schiarimenti della sua retta maniera di procedere. Se mai S. M. 1* Imperatrice ha dimostrata in ogni tempo della propensione piu per una, che per un altra potenza, cio e stato assolutamente verso la Corte di Prus-sia; ne vi e chi non sappia, che fino dai felice suo avvenimento al soglio con-fermo subito col defunto Re Federigo II. una pace forse artatamente e senza pon-derazione condusa, pace che fu la vera e total salute de’ suoi sconvolti e quasi disperaţi interessi, e lascio che egli potesse disimpegnarsi con decoro e senza perdita da una guerra, che avea avute per lui, e potea aver in appresso le piu infauste con-seguenze. Ristabilita la pace col Trattato di Hubestburgo del 1763., P anno susse-guente aderi 1’ Imperatrice alia richiesta di una rinnovazione di alleanza colla Casa di Prussia, e nella guerra, che 1’ Impero Russo ebbe poi a sostenere colla Porta Ottomanna, non fece S. M. passo alcuno se non di concerto con quel Monarca. Sconvolta, e messa sossopra la Polonia da’ confederaţi di Bar, e assalito iniqua-mente nella stessa sua sacra persona il Re Stanislao ugualmente assistito nelle sue giuste pretensioni al trono provenienti da una libera elezione, dalia Prussia medesima non meno che dalia Russia; 1’ Imperatrice si fece un pregio di annuire a tutti i progetti che le furono trasmessi sotto gli occhi dai prelodato Re Federigo per ottenere P intento di rimettere la quiete tra i Polacchi, e togliere loro il modo di straziarsi, e lacerarsi uno contro P altro e turbare la tranquil-litâ de’ Principi vicini. Egli fu che per mezzo del Principe Enrico ancor vivente, spedito a bella posta a Pietroburgo, messe in campo il piano di una nuova costituzione di governo in Polonia, e quello di un consiglio permanente onde dare una maggiore attivitâ alia suprema potesth legislativa, ed a tale oggetto offri la propria garanzia, e ricerco con reiterate istanze S. M. P Imperatrice a voler concorrere anch* essa colla sua influenza a un tale stabilimento creduto in quelle circostanze troppo necessario. Dall’ istesso Re venne formato P altro piano per la rintegrazione de’ diritti della Casa d’ Austria, della Russia, e della Prussia sopra alcune provincie possedute dalia Polonia, piano ofierto all’ Imperatore Giuseppe II. allorchb il Re Federigo portossi personalmente ad abboccarsi seco lui nel campo di Boemia nel 1770., e spedito contemporaneamente a Pietroburgo, e definitivamente poi effettuato nel 1773. Sopraggiunta nel 1778. la guerra per la succesione di Baviera, S. M. P Imperatrice, che trovavasi in stretta alleanza a un tempo, e colla Corte di Yienna, e con quela di Berlino, interpose la sua mediazione per un amichevole accomodamento avanti che le ostilitâ proseguissero con maggior furore. Si uni in tal mediazione col Re Cristianissimo, e quindi ne nacque il Trattato di Teschen, di cui ebbe il Re di Prussia non lieve motivo di restar soddişfatto mediante P espressa condizione dell’ adesione dell’ Irnpera-trice Regina e de’ suoi figli per la riunione a’ suoi dominj de’ Margraviati di Bareith, e Anspach, destinaţi a formare gli appanaggi della seconda e terzoge-nitura della Casa di Brandemburgo. II Re non tralascio di renderne grazie all’ Imperatrice con sua lettera, nella quale la supplic şi Belgrad.... «Mavrogheni temendu-se, ca nu cum-va cu timpulă Constantină- Moruzi să domnescă în Ylahia, a dat Yizirului 145 de pungi şi Ta esilat la insula Tenedos, în luna lui Iunie. Sultanulă a dăruită Domnitorului Moldovei Al. Ipsilante cele 40 de pungi, pe cari i le ceruse (Sultanulă) pentru duşumeaua noului seraiă imperială ce-lă zidi la Ainali-Kavaki; Ipsilante a scris cu mâna sa Sultanului starea de plînsă, în care se găsesce Moldova din causa resboiului, şi îi cerea milă şi hărizire a celoră 40 de pungi.... Ipsilante se purta bine şi tdte afacerile domnesci le căuta cu înţelepciune; pe câtă timpă Nic. Mavrogheni se purta prostă şi fără milă către creştinii Valahi; de cândă s’a făcută Domnă nu s’a mulţămită să dea turciloră câtă ’i cereaă, (în locă ca să’i rdge să mai ierte ceva din cele multe ce cereaă), ci le dedea şi le promitea să le trămită lucruri ce nu ’i ceruseră.... aşia în cursă de 5 luni din al doilea ană ală Domniei sale, a hărizită Sultanului, pe lângă anualulă miri (tribută) de 625 de pungi, încă 403 de pungi şi 46 de groşi (lei), ce a dat pentru făina, giâulă, orijţulă, bul-gurulă şi untulă ce s’aă trimisă la ambarulă din Isaccea, şi pentru oile ce s’aă trimisă la Ismail, şi altele... Acestea tdte ve V. A. Urechia de Divanu numitulă Medelnicer, ca să primescă jurămentă, că acele inele sunt ale lui, şi să aibă răspunsă Divanulă, ca să răportuiască pre înaltului prinţipă, ca după jurămentu să i se dee inelele. 1790. Februarie 19. (Cod. XVIII. Fila 30--50). $ Porunca cc s'au făcuta din dosul a j albii Vlădical Zehnos epitropulă mănăstiri! Colţii pentru moşia Comarnic, la Ispravnicii Prahovii, după ifosul-a ce s’au făcuta şi Ia stolniculu Xiculescu pentru moşia lui Alexandru Vodă Ipsilante, Veţi vedea jalba ce au dată la Divanu Sfinţia Sa părintele Zehnos epitro-pulii Colţii, pentru care să poruncesce dumnevdstră, ca să daţi în scire acelor păriţî, să se seole cu sineturile vechi ce au un antiriu leşescă, scurtă, soldăţescă, albastru-cenuşiă cu găitanurl pestriţe, nă-; dragii asemenea, de postav, unguresc!, cisme negre unguresc! cu pinteni, avea un • bastonaş scurt de trestie; când se afla la numitulă oraşă Proşpulk purta în capă i pălărie ostăşescă în trei cornuri şi cu funta de mătase galbenă, şi după ce aă j severşit uciderea l’aă ve^utu în oraşul Palindorf cu o ipingea soldăţdscă cenuşie şi în cap cu o pălărie rotundă, vorbesce fdrte bine nemţesce şi ’şl numesce numele seă Cristof Weber; născută în oraşulă Rap; la şederea lui în oraşulă Proşpulk avea prieteşugulă iarăşi cu o slugă a unul cojocară, cu care împreună după ce aă săvârşit acestă faptă l’aă ve^nt în oraşulă Palindorfă, carele acâstă slugă a cojocarului este în verstă de ani 24, la stat scurtă şi grosă, are giubea galbină de postav de ţeră cu laibăr roşii, cu nădragi ver vorso). 17 Cârti legate către ispravnicii judeţelor pentru muieri să nu le închidă. «D-v<5stră ispravnicilor od sud sănetate. Find-că este fără orenduială a se închide la gros muiere împreună cu omeni, seu la casă de omu neînsuratu. iată că ve poruncimu, de acum înainte muierea ce se va întâmpla să aibă orî-cu pricină şi vină, să nu fiţi volnici a o închide, nici la conaculu d-vdstră, nici la grosulu isprăvniciei, cum nici la altă casă de omu neînsuratii, ci la părcălabulii satului să o daţi ca să o aibă în pază, seu de nu va fi pârcălabulu însuraţii, să se de la altu omu cu ispravă din fruntaşii satului, însuratu, cu casă şi de ispravă. Intracestu chipu să urmaţi de acum înainte la închiderea muierilor.» 1780, Iulie, 1. ((.'od. XVII, fila 55 verso). ANEXA LA PAG. 45 Pitacu către Părintele Mitropolilă a fi bisericile deschise până la unu ceasu din nopte si candelele aprinse. «Pre Sfinţia Ta, părinte Mitropolitu, primindu domnesculu nostru pitacu, să dai poruncă tuturor egumenilor, epitropilor după la monastiri şi preoţilor după la biserile mahalalelor, din totu oraşulu Bncurescî, ca fieşcare biserică ori mo-nastire seu de mahala să fie tdtă (Jdoa deschisă dă dimineţă până serea la unii ceasu din ndpte, ca să găsescă creştinii vreme, ori la ce vreme va pute a merge la sfânta biserică să-şi facă cuviinciosele închinăciuni şi rugăciuni la loculu celu rînduitu de Dumnezeu, de unde nelipsiţii să fie unu preotu alu bisericei, păzindu dă biserică dă dimineţă până la unu ceasu din ndpte, ardendu şi candelile neconteniţii la stăpânescile sfinte icone şi la sfântulu Pristolu; aşişderea şi slujba utrcnel, care o obicîuuia a o face dămineţa, fiind-că nu potu creştinii să proftac-sescă şi remâindu fără de sljbă, să poruncesci P. S. Ta, ca pe tote (Jilele slujba utreneî să se facă de cu seră, iar nu de dimineţă; pentru care a pururea peste totă vremea să porţi Pre Sfinţia Ta grija de a se urma porunca acesta, rânduiudu şi cercetători spre a se vede dă se păzesce acestă orînduială, fiindu spre mulţii folosii sufletescu. 178(>, Iulie, <>. (Cod. XVII, fila 28). ANEXA LA PAG. 62 Ori-care fie punctulu de vedere din care, nu numai Domnii români, ci şi chiar Domnii fanarioţi, au conservaţii organizarea corporaţiuniloru (bresle, isnafurî), acestea încă au foştii unu factorii importantu pentru propăşirea culturei naţionale. Neînstreinarea comerciuluî şi industriei din mânile pămenteniloru, a contri-builu multu la menţinerea, în actele breslelor, a limbei române. Organisaţiunea tare şi neînstreinată a corporaţiunoî, a foştii o cetate inconscientă a limbei şi naţionalităţii române. A putută strcbate în cancelaria Divanuriloru liml>a grecă, dar nu şi în cancelaria stărostiiloru «Io bresle. După dreptulii acordată breslei, fie- Istoria RomâsilorC 591* care din ele era o şcolă pentru meseria respectivă. lireslaşul a simţită nevoe de a învăţa pe lângă meserie şi carte şi acea carte a fostu aprope tot-d'a-una ro-mânescă, fie la şcdle domnsci, fie la dascălii particulari. Dintre corporaţiunile, cari. în deosebi, a contribuiţii, la respândirea cultura, pe lângă corporaţiunea tipografiloră în care intrau şi xilagrafii, săpători de icdne pentru cTr.tile bisericesci, vomă cita corporaţiunile nobile a zugraviloră şi săpă-torilo. -1 de peceţi. *S?V ,istica română merită tdtă atenţiunea cunoscetoriloră Minunate sunt sigiliile Domnitorilor moldoveni, mai alesu în secolulă ală XVII-lea. Nu putemă admite aserţiunea unora, că Domnitorii şi autorităţile -şi făceu sigiliile peste flotară, de dre-ce avemă decumente date numai doue, trei <|ile după întronarea unui Domnii, dela carii conservămă sigilii forte frumdse, ce nu puteă să fie fostu comandate, fabricate şi sosite din streinătate îu doue seu trei schimbaţi seă pe sub cumpetă năptea, să vie în Bucurescî la casele loră, seă la rudele îsTORLâ. îlOMANILORU 60 7 floră să se amestice, să aibă orînduitulă boeră multă purtare de grijă după ce pe va da straşnică poruncă lor, a nu se cuteza la o faptă ca acesta, apoi să pue Isă-i şi păzescă, cu mijlocu şi dovedindă, pe unulă ca acela, să se pedepsescă ^nunumai ei, ci şi aceia pe cari îi primescă, întocmai ca nisce ucigaşi de <5meni r şi ca nisce pricinuitori de a obştei vătămare. \9 15) Bolnavulă de va fi chivernisită, ori neguţătorii, ori slugă seu ţigană, jj aă vre ună boeră, după ce va scăpa, să aibă a da taleri 5 la cutia ciocliloră. 16) Pentru că s’aă întâmplat multe nemilostimnice şi necuviose fapte bol-ţ naviloră de către ciocli, spre a hrăpi ale lor, în cât pe, mulţi din bolnavi îi pri- mejduescă de moră pe drumă, până a nu ajunge la spitală, pentru acesta să fie tot-d£-una zapciu orînduită ca se rnârgă cu bolnavulă, de departe, ca să nu aibă vreme cioclulă să’şi energhisescă acestă faptă şi reutate; iar de se va dovedi vre-ună cioclu a se îndrăsni a face acestă trebă şi faptă, să se pedepsescă cu cea dupe urmă cu mdrte ca ună ucigaşă. 17) Pentru ca să nu se cuteze vre-unulă din cei zmreduiţi ndptea să scape, să vie la lazaretă seă la spital printr’ascunsă, la casele rudeloră loră şi din-tr’acestă să se întâmple necontenire zmreduirei, pentru acesta preoţii şi vătăşei să aibă purtare de grijă, ca îndată ce voră simţi să arete, la boerulă celu orînduită, ca să se pedepsescă atât cei cari îndrăsnesc de vin, cât şi cei ce’i primescă. Iară când orînduitulă boiară va dovedi, încă până a nu i areta preoţii şi vătăşeii mahalalei, să se pedepsescă preoţii împreună ca nisce lenevitori şi vânzători ob-ştiei, cu luarea seă scăderea darurilor; către care preoţi datorie are părintele mitropolită, să dea strajnice porunci pentru acesta cum şi pre vătăşei datorie are d-lui vel spătar şi d-lui vel aga ca asemenea să le poruncescă. 18) Lucrurile zmreduite ale bolnaviloră, cari aă murită la spital, să aibă muerile dela spital a le spăla, a le pune în vântă şi le osebi în locă curată, asupra cărora să fie orînduită mumbaşiră, întâiă ca să le spele, să le cureţe, a doua să nu le mai amestice cu cele zmreduite; pentru care lucru ale morţi-loră are a se urma cum scrie maî susă. 19) După acesta boerulă lazaretului să aibă datorie a da socotelă de câţi bani se voră strînge dela bolnavi şi din gldbe, după cum mai susă scrie, cari bani să se împarţă la toţi cei ce se află la acestă trebă. 20) Ştefan Hiot polcovnică de ciocli să aibă lefă pe lună taleri 30 şi să iee pe toţi ciocli sub stăpânirea lui, dându-i-se ciocli deplini câţi se cuvine a avea acest steg, fiind-că are şi praxis la acestă slujbă şi este şi omă cu frica lui D-<}eă; căruia să i se facă şi 2 căpitani de ciocli şi 2 zapcii mai mici, după obiceiă, cari căpitani să aibă leafă pe lună, unulă taleri 10 şi zapciii unulă taleri 5; însă să li se urmeze lefa până se va ridica acestă b<51ă de asupra ndstră. 21) Un logofetă harnică şi vrednică de condeiă să se orânduiască a fi nelipsită la acestă slujbă, carele să aibă lefă pe lună taleri 20, fiind-că are multă greutate şi este datoră să ţie şi condică de t<5te întâmplătorele. 22) D-lui medelniceră Enache Hiotu să fie boerulă celă orînduită la acestă trebă, carele să fie datoră a urma şi a păzi tdte întocmai după cum se cuprinde pe largă şi ca unulă ce este t<5tă treba asupră-i dată, să aibă sub zaptulă seă pe polcovniculă de ciocli, pe mai susă numiţii căpitani cu seimenii cei orînduiţi şi pre toţi câţi sunt orânduiţi şi încărcaţi cu slujba acestei trebi; cari boeră pe totă (Jiua să aibă a trimete veste la d-lui vel spătar, la d-lui vel aga şi la unulă din boeriî cei mari, care se va socoti de Măria Ta a se orândui asupra acestei trebi, deosebit de sănătate seă de întâmplarea b<51eî acesteia şi d-lor numiţii 608 V. A. Urechi! boerî voră are ta Inălţimeî Tale. Asemenea şi pentru ori-ce trebuinţă ară avea orînduitulu numită boeră, să aibă a răportui cu cerere către d-loră numiţii trei boerî şi prin d-loru va lua respunsă cu împlinire la cererile ce va face. 23) Ferescă D-<].eă de se va întâmpla pe afară pe la judeţe a se zmredui de acestă felii de bdlă, găsimu cu cale, ca toţi ispravnicii din tdte judeţele, să aibă în tdtă vremea gata câte 2 căruţe cu câte doi boi, şi deosebită să aibă câte 4 ciocli, ca ori când se va întâmpla, numai decât dintr’acei ciocli să intre acolo în casa ce zmreduită să-lă ridice pre bolnavă la o parte şi pre cei zmreduiţi la altă parte şi acei orînduiţi ciocli să grijască pentru căutarea bolnavilor. Iar pentru paza atâtă a bolnavilor, a nu se mai amesteca cu zmreduiţii, sdă zmreduiţii a nu veni în sată peste cei curaţi şi cu acdsta să se îmmulţescă zmreduiala, să fie datori d-lor ispravnicii ca din slujitorii isprăvnicesci, mai luândă în ajutoră şi din slujitorii după la căpităniile după afară, să orînduiescă câţi slujitori vor socoti că vor fi de ajunsă, ca să păzescă în totă vremea strajă împrejurulă bolnavilor şi a zmreduiţilor, spre a nu-! lăsa să trecă dela unii la alţii şi spre a-i opri, ca nici decum să nu vie la casele lor în sată peste cei curaţi. Acei slujitori câţi se vor orîndui, să fie curaţi, iar să nu se amestece cu bolnavii, seă cu zmreduiţii, fără numai, cum <]dcemu> cioclii să se amestice, grijindă slujitorii pentru căutarea şi aducerea de cele trebuincidse ale bolnavilor şi ale zmreduiţilor». Ico N. P. Mavrogkeni VV. etc. «Intru tote întărimă şi poruncimă, că atâtă P. S. Sa părintele Mitropolită să dd cuviincidsele porunci către preoţi, sevârşindă sfintele slujbe, câtă şi d-lă vel vist şi d-lă vel spăt. i d-lă vel agă să urmeze. 1786, Noembrie, 27». Acestă resoluţiune domnescă e pusă pe următorea anafora: «Pre înălţate Domne, «Urmându luminatei porunci a Inălţii Tale, ce ni s’au dată, ca adunându-ne cu toţii la ună locă, să socotimă ponturile ce sunt trebuincidse a se pune în orînduială pentru nizamulă păzei de băla ciumei, cele ce socotirămu a fi cu cale pentru nizamulă de paza acestei năprasnice băle, aretămă Inălţimeî Tale; însă fiind-că acesta este o faptă pricinuitore de totă binele şi folosulă obştei, să bine voesci înălţimea Ta de a orîndui lefile acestor ce mai susă aretămă, ca să li să de tot-deuna, cât şi cheltuiala ce se va întâmpla a se face pentru acestă trebuinţă din vistieria M. Tale, după cum şi însuşi M. T. ai bine primită; care tirmându-se acestea tdte, avemă nădejde la D-deă şi la bună ajutorulă S-tuluî Cuviosului Dumitrie şi cu blagoslovenia Măriei Tale că se ca potoli acestă năprasnică bdlă şi va remâne iarăşi norodulă şi ţera M. Tale în pace şi linişte. Iar pentru cioclii, fiind-că nu sunt puşi în numer, câţi sunt să aibă ldfâ boerulu cel orînduitu asupra asestei trebi, să fie datoră ca din Nicolae P. Mavrogheni VV. i gosp. «Zemti Vlahiskoe..... După cum aă găsită cu cale şi d-lor boeriî epitropî, pentru nartulâ acesta, întărimă şi Domnia Mi şi întocmaî să se păziscă şi să se urmeze la t<5tă vânzarea după mai susă numitulâ nartă. Pentru care poruft-cimă Domnia mea d-lor boerilor epitropî şi d-le vel agă, să grijiţî în t<5tă vremea, ca să se păziscă orenduiala naltului, întocmaî. 1787, Iulie, 10. Vel logof.» L. S. Âcistă resoluţiune a luî Vodă e pusă pe următdrea amfora a Divanului ţâre! Prea înălţate Domne, «Prin luminată pitaculă Inălţ. Tile, cu d-luî vel agă, ni se poruncesce ca sâ socotimpă preţă a t<5te lucrurile câte sunt trebuinciise norodului de obşte, ce se vândă în Bucurescî, cât şi la ori-ce, să punemă nartulă celă cuviincioşi, la t<5te, de care se şi aretămu înălţime! Tale; adunându-ne cu toţii la ună locă şi fiindă trebuinţă a se face acestui nartă de d-lor boeriî epitropî, ca unii ce dintru începută şi altă dată iarăşi de către d-loră s’aă făcută narturile, cu pitacă din par- Istoria Românilorii de V. A. Drechiă, Tom. III. 40* 610 V. Â. tjRECflIA tea ndstră, amu orânduită pe d-loră, ca dimpreună şi cu d-luî biv vel Stol. Du-mitrache, să socotescă preţă alu fie-căruî lucru şi în ce chipă vor găsi cu cale şi în frica lui D-^eă, să facă aretare în scrisă, însă pe d-luî stoln. Du-mitrache Târnă orânduită a fi dimpreună la facerea acestui nartă, ca unulă ce aă fostă între boeriî epitropî pe vremea cândă s aă mai făcută narturî şi are şi sciinţă de preţulă lucruriloră, atât cum se urmă mai nainte şi cilm se urmeză acum. După care vedem, că aă făcută d-loră acestă nartă coprin voinicesci de a II mână................................. 1 30 » cu meşi, buni, de copii, până la ani 4ece • • • • pol 15 iar la cei mai mici ..................................... pol — » cu meşi lungi femeescî.................................. 1 15 » femeescî, fâr de meşi, buni .................................... — 39 Tărlecei galbeni, voinicesci................................. — 21 Imenei liki (?) buni................................................. 1 — Imenei roşi seu negri, buni........................................ pol 30 » buni lichii de copii până la 10 ani............................ pol — iar la cei mai mici......................................... 30 Conduratia. Condurii bărbătesci cu plută bună şi cu postavii .... 1 30 » femeescî cu meşi lungi............................... 1 30 » » cu tărlici şi cu ţopi (?) buni.............. 1 30 Papuci femeiesc! cu plută şi cu postavu..................... pol 30 Şelăria Ş6oa, numai geţulu de lemnu gol, bună................................ — 45 Geţulu de şe căptuşitu pe la oblîncu cu pele.................. şi pojghiţă de Marte cabună........................................ 1 30 Ş£oa căptuşită peste totu şi umplută cu lână în loc de pene 1 pol 30 Trăgătdrele de scări, ori albe, ori negre............................ — 45 Scările, bune, grdse, de fer......................................... — 48 » de fer mai subţire.............................................. — 45 Freulu prostu, ori albu seu negru, fără zăbale....................... — 45 « albu, cu zăbale tătăresc! mai prdste .......................... pol 15 Frânele cele cu căpeţel îndoiţii şi cu catarămi, fără zăbale pol 30 Chingă de păr căptuşită cu cure şi cu catarami..................... pol — Tafturule căptuşite............................................... pol 15 Pofilii proşti, ori albi, seu negri........................... —- 36 Dăsagi de pele mari, căptuşiţi cu muşama............................. 5 — « de asemenea căptuşiţi cu pânză............................ 3 pol — « mai mici » « « ..................... 3 — Traistăria Ţol de per bun de capră, pentru cai........................... 1 pol — Dăsagi de per mare mare, buni ? . pol 15 Istoria RomânilobC (315 Taleri Bani Traistă mare, de cală............................................ — 28 « mai mică de cenuşară........................................ — 12 Ghebrăua......................................................... — (3 Chingă mare de per peste pănunură................................ — 12 Chingă (Chingă) mai mică pentru şe............................... — 9 Heruria Sapa, hârleţul, casmaoa şi tîrnăcopulu......................... pol — Potcovitulă unui cală de câte patru piciorele cu potcăve de ţără pol 80 Lucrulă ţiganului, de her mai grosft . .......................... — 12 iar la mai subţire ocaoa........... .................... — 15 Potcovitu la o păreche cisme mari................................ — 12 iar la cele mai mici, părechea................................ — 9 Olăria. Vasele câte vorfi fi smălţuite, ori ce felă de vase voru fi, să se mesăre cu apă şi să plătescă ocaoa...................... — 3 iar cele nesmalţnite — ocaoa............................ — 1 şi pol Bogăţia. Hârdăă de stejar a vedre cinci................................... — 45 Vadra de stejar pentru căratu nisipului.......................... — 28 Buriu de stejar a vedre 10..................................... pol 25 Cerculă de bute, mare........................................... — 3 şi meşteră să cumpere prăjina................................. — 3 Cercuri de butoae................................................ — 10 Cofa mare de bradă............................................... — 12 » mai mică.................................................... — 6 Lopată..................................................... — 4 pol Albia mare....................................................... -- 30 Copaie mai mică.................................................. — 9 » de mijlocă................................................. — 15 Sacaoa de apă în tergă........................................... — 6 iar la mahalale............................................... — 9 Lingurile (testeoa).............................................. — 12 Bogojina mare.................................................... — 30 iar de a Ila mână............................................ — 24 şi că de a III................................................ — 13 Testeoa funii de teiă topită ................................ ....... 12 » » » netopită.............................. — 9 Cheresteoa. Ulucele cele de palme 12, latul o schiăpă, bune, suta . . 2 _ Ulucele cele de palme 10, latul asemenea, bune .... l pol 30 » » » » 8, » » » , . , , 10 _ 616 Y. A. Urechi! T alerî Bani Laţi! de anină bun!, po stinj. trei unulă........................ — 5 iar ce! de a Il-a mână unulă.................................. — 3 Laţii de teiă, buni, po stânjeni teiă, unulă..................... — 3 iar cei de a 2ra mână.................................... — 1 pol Grinda, latulă 1 palmă, grosulă o schidpă, stânjenulă . . — 21 Asemenea şi căpriori....................................... — 21 Grin^ele şi căpriori! a Il-a mână, adică latul o schidpă şi grosă pe muche degete patra, stînjinulă........................ — 9 Tălpile de uluci de palme una şi 1/J late pe muche, degete 4, stînjenul................................................... — 16 Scândurile de stejară late palme una şi >/2, pe muche degete trei, stânjenul.......................................... — 12 Scândurile de teiă cele bune pentru uşi, una..................... — 6 Cele de a Il-a mână, una......................................... — 4 Scândura bună, de ulucă, una.............................. . — 15 Bălamaci, unulă.................................................. — 12 Cu şaculă pentru ulucî, stânjgnulă............................... — 6 Talpa de casă, latulă palme ll/a, grosime o şchidpă, stânjenulă — 30 Parală despicată, unulă................................. . . — 3 Pari obli, suta................................................ pol 30 Nuelele curăţate, mia...................................... 1 30 Carulă de nu ele, cu doi boi.................................. pol 15 Şindrila de bradă, mare, mia............................... 1 pol — iar cea de a Il-a mână, mia.................................... 1 45 Şindrila de stejar, mia ................................... 2 pol — Podă pentru tavană, de stejară seu de fagă ulucită, mia . 4 — Carulă de lemne de focă, seă de ceră, seă de gârneţi, grdse şi încărcată bine.............................................. 1 — Celă de a a Il-a mână tot cu acest felu de lemne ... pol 30 Carulă cu lemne de crângu, grdse şi încărcată bine ... pol 15 Carulă de a Il-a mână.......................................... pol — şi cidcla................................................ — 45 Carulă de rădăcini, încărcată bine............................... 1 — Ciăcla de rădăcini............................................. pol — Celă de a Ila mână, totă cu rădăcini......................... pol 30 Trunchiulă de teiă, uscată, în crestă 1 palmă — stânjînulă — 3 Carulă de fbnă, de mesură cu adusulă din ţdră.......... 2 pol — celă de a Ila mână . ................................ 1 pol — cidcla....................................................... pol 30 Carulă de maldăr! buni. încărcată bine......................... pol — celă de a Il-a mână........................................... — 45 Carulă noă de făcută, însă mare, cu rotele fâr de here . 6 — Căruţa noua bună, fâr de feră.................................... 4 — Kdtele bune de cară mare, o păreche....................... 1 pol — jar cele de căruţă, pereche ............ 1 — Istoria Românilor^ 617 Taleri Bani Chiria vimmhru ce se aducă din Delii. Dela Focşani, vadra............................................... — 12 — Râmnic, » — 10 — Buzeu » — 9 — Săcueni » — 6 — Târgovişte » — 6 — Pitesc! » — 6 — Şutesc! ot Vâlcea, vadră.................................... — 12 Din Vlaşca, vadră................................................ 3 — Pescăria, Crapulii şi somn ulii sărată, de baltă — ocaoa.................... — 12 Şalău, ştucă, bibanulă şi altă asemene, totă de baltă, iar sărată.......................................................... — 9 şi vendetoriî, adecă băltăreţi! cum şi Bucureşteniî, afară din vama domnâscă, altă nime nimenuî să nu mai de nimică, că acestea zaticuescă bişugulă şi hrana obşte!, Să ma! aducemă aci, ună actă relativă la bresle sub N. Mavrogheni. Este o carte domnescă de staroste de şelari. «Datamă carte Domnie! mele luî..........., carele l’amă făcută staroste şi purtătoră de grijă peste toţ! şelarii de aice din Bucurescî, ca împreună cu 3—4 epitropî, meşteri ai breslei acesteia, mai bătrâni şi mai de cinste ai lor, să pă-zăscă orînduiala ce aă între ei, adecă toţi câţi lucrăză meşteşugulă acesta ală şelăriel aice în Bucurescî, ori pământeni, seu streini, să aibă a asculta de staro-stea şi de acei epitropî la cele ce-i va povăţui pentru ale meşteşugului. Pentru ucenici când vor vre să iesă după la meşteri, să fie datori a da de scire staroste! şi epitropilor, ca prin scirea şi voia lor să se ie, iar dela sineşi să nu fie volnic a eşi, nici vre-unulă din meşteri să nu iudrăznescă a lua uceniculă altuia. Când se va îutempla ori greşală să facă vre-ună şelară de a nu lucra bine, seă judecată unuia cu altulă pentru ale meşteşugului, să nu fie volnică nime a judeca, fără numai starostea dimpreună cu epitropiî să-i judece şi să îndrepteze după obiceiă şi orînduiala lor, cercetâudu-i şi dojănindu-i după vina lor. Aşişderea să aibă a ţină cutie de milostenie (după cum t<5te rufeturile) în care cutie să se iăe de totă meşterulă, din Duminică in Duminică, câte bani trei, i de calfă câte bani doi, dându-i aceşti bani orl-cine ar lucra meşteşugulă acesta şi să-i strîngă în cutie la staroste, care cutie să se ţie pecetluită atâtu de staroste câtă şi de epitropî cu peceţile lor şi să se păzescă peste ană, ca dintr’aceî bani să cheltuescă la mărtea vre-unui meşteră din bresla lor, care nu va ave cu ce să se facă trebuincidsa îngropare şi ale pomenire!, dintr’aceşti bani să-î slujăscă şi să-i facă pomenirile lui, cum şi de va rămâne vre-ună meşteră de ai lor la slăbiciune şi la sărăcie, din bălă seă din altă întâmplare, iarăşi dintr’acei bani să-lă ajutoreze cu ceea ce va fi cu cale, după starea lui; pentru care aceste cheltueli, când se va întâmpla trebuinţă a se face, cu toţii împreună să deschidă cutia şi cu sfatu de obşte ală epitropilor să cheltuescă şi atâtă de banii ce vor strînge la cutie, câtă şi de cheltuiala ce se va face la acele mai susă arătate, în toţi anii <>18 V. A. Urechi a să aibă starostea să dc'e socotelă îuaintea acelor epitropi. Câţi streini şelari vor veni din streinătate îa Bacuresci. să lucreze meşteşugulă acesta, să aibă datorie a da îq scire înteiă starostieî şi epitropilor, ca să se cerceteze de este cu ştiinţa meşteşugului pe deplinii, şi aşia cu soirea lor, să aibă voie a deschide prăvălie, dândă havaetă la cutie tai. 10 şi staroste! tal. 2 şi bani 00. Şi calfa când va eşi şi va vre să deschidă prăvălie, să albă a da iarăşi la cutie tal. 5 şi havae-tulă starostieî, iar feciorulă de şelaru ce va remâne în loculă tătâni-seă, acela să nu se supere a da nici la o parte, nici la alta, şi să urmeze şi elu a pune paraua pe septemână, cum a pus-o şi tată-seă. Pentru aceea poruncimă Domnia me tuturor şelarilor, să aveţi ală-sci de staroste şi să-î daţi supunere şi ascultare, căci celui împotrivitoriă are voie să-î facă certare după vina liu». 1787, Octomb. 0. (Cod. XVII, fila 239 şi verso), ANEXA LA PAG. 68 Un articolă proibită de a se esporta peste Dunăre fu tabamUi, la cererea Turciei. Cu acesta Turcia încălca asupra automiei nostre vamale. Eată una din ÎS cărţi legate şi una la Caimacamulă Oraiovei pentru talm-culh de ţeră. de a nu trece peste Dunăre: «D-v(5stră ispravnicilor or sud..sănetate, ve facemu Domnia Me în scire, că ne au veniţii prea înaltă împerătescă poruncă, ca de aice să nu fie slobodă a eşi cât de puţină tabacii ală ţereî peste Dunăre; pentru care iată ve po-runcimă să daţi poruncă căpitanilor şi vameşilor dupre la mărgini, ca să fie cu purtare de grijă şi cu privighere dioa şi ndptea, a nu îngădui pe cinevaşî să trecă măcară câtă de puţină tabacii de aice în ţera turc^că, nici pentru neguţitorie, nici cu pricină de trebuinţă a însuşi aceluia, pentru că de se va dovedi că aă îndrăznită verî-care din căpitani seu din vameşi a slobozi pentru vre ună interesă măcar o oca, unulu ca acela se va pedepsi straşnică, precumă şi cel ce va cerca printr’ascuusă a scote tabacă de aice, afară din ţeră, se va osândi la pagubă, dar şi d-tră nu veţi scăpa de urgia Domniei mele, cu pricină că din nepaza căpitanilor şi a vameşilor s’aă făcută vre ună cusiiru, pentru că Domnia Me dela ală unuia din âmenii politici şi literaţi dela noi, primi o resplată providenţială; noă Vatel istorică, elă nu se ucise ca ves-titulă bucătarii ală lui Ludovic XlV-lea în desperare pentru întârzierea pescelui la masa regală; ci într’o când ei se ducea cu castronulă de ciorbă în mâni ca sâ-lă pue pe masa domnescă, bolta clopotniţei dela Mihaiă-Vodă, unde şedea pe atunci Domnulă, se cufuudă asupră-i şi-l sdrobi subt dărâmăturile ei. Poporală superstiţiosă ve^u într’acestă întâmplare o pedepsâ cerescă pentru crima se-verşită de densul cu otrăvirea Văcăresciloru, şi, în neîndurata lui mânie, îi blestemă nemul. După o aşa grtfznică perdere a părintelui seă, Ienăkiţă. Văcăresculă, se duse să caute în Constantinopol, seu resbunare, seu mângăere; dar în puţin timpă, dupe vre-o un-spre-Zece luni de domnie, Constantin Racoviţă muri pe tron, victimă a patimei sale pentru melisă şi beuturile spirt6se(l). Junele Vâcărescul, al cărui spirită activă şi setosă de cunoscinţe, scia să tragă ună folosă din t<5te, profită de petrecerea sa în Constantinopol, şi, legându-se în prietenie cu Halii Hamid, omă forte înveţat şi scriitor (Iciatib) la Kalemul (secretarulu) divanului împerătescă, ataşat pe lângă Capi-Kehaielele ţerei ntfstre, înveţă de la densul teoria gramaticală a limbei turcesci, ce se 4ice Sarfu (2); peste trei ani însă, la 1767, Alexandru Scailat Vodă Ghica îl chimă la înalte dregătorii, încredinţându’i vistieria (3). 1 (1) Fotino, tr. de G. Sion, t. II p. 161. (2) Ist. imp. Otliom., Ms. p. 219. (3) Idem. î Istoria Românilor# 62ă Când dar, prin conglăsuirea Pârvuluî Cantacuzino, ce era spătar şi visa să do-bândâscă domnia ţării prin Ruşi, o mică companie de volintiri cazaci, sub ordi-nile unui polcovnic rus, Nazarie Karamzin, căică Bucurescii (7 Octombrie, 1769), prinse pe prinţulă Grigorie III Ghica, frate şi urmaşă ală lui Alexandru, şi’lu trimise prizonieră la Petersburg, boeriî ţârei, adunaţi la ună locă cu mitropolitulă Grigorie, se chibzuirâ a trimite o deputăţie de doui dintre dânşii la feldmare-şalulă rusescă Rumianţoff ce se afla la Laticiof, pentru ca să ceră âste de paza ţerei şi aceşti deputaţi, aleşi prin influenţa pârvuluî Cantacuzino, fură fratele seă Mihail fostulă vistieră şi lenăkiţă Vâcăresculă vistierulă actuală, dintr'a cărui prietenie Pârvul socotea să tragă profită. Dar să lăsămă cuvântulă lui lenăkiţă, spre a caracterisa mai bine spiritul şi ambiţiile ce aţîţaă aceste mişcări (1): «Deci ne orânduimă sol! pentru acestă; în urmă se mai orândui şi Nicolae «Brâncovenul logofetulă, la care vistierulă Michail îşi ascundea chibzuirile. Pe «cale mergândă, îşi descoperi Michail chibzuirile către mine la o gazdă, într’o «seră, când dormia Nicolae şi me ispiti, întrebându-me aşa: —Feldmarşalulă, «când ne va porunci să facemă şi alegere de ună Domnă în ţâra nâstră dintre «noi, pe cine găsescă eă cu cale, socotindă pdte că voiă răspunde: pe domnia «luî spătarul», fratele d-tale. — Eu şi ’i am respunsă, că nu găsescă altulă mai «cu cale decâtă pe mine; îmî (Jise şi: Acestă respunsă îlă potă face toţi boeriî. «Şi ce îndoială aî d-ta? îi (Jisriă. — Imî 4ise: Decă ar fi sciută frate-meă aşa, «mai bine ar fi fugită la turci. — Iî răspunsei, că mai lesne s ar fi făcută de o «cam-dată Domnă acolo, căci în Europa împăraţii, Domnă absolută nu facă; «îi arătaiă pildă, Transilvania, Timişvarul şi Podolia, Smolenskul şi altele, şi «d’abîă începu a me crede şi vă^ându’lă întristată, poftitorii (Jicendu'î: Acestea «staă în mână luî Dumne4eă.» Puţina înclinare a autorului către Rusia şi neîncrederea sa în fanfaronadele şi în proiectele de neîndoiâsă biruinţă cu care Ruşii aă trâmbiţat mai adesea sosirea loră în Principate, se învedereză pretutindeni în spusele şi faptele lui Ianăkiţă. Iată cu ce fină ironie descrie el impresia amăgitâre, produsă în ţâră de începutulă expediţiei Ruşiloră de la 1769 (2): «Toţi Chreştiniî ce n’a chibzuită cele după urmă, şi care nu era adăpaţi «de sciinţa politiceştiloră ocârmuiri, socotia că Rusia a se ridice din lume, seă «celă puţină din Europa, tâtă stăpânirea turcâscă; unii pentru râvna legei, alţii «pentru pohta slavei şi alţii pentru iubirea hrăpireî, se făcură ostaşi ruşi şi cei «mai mulţi şi fără comandiră; alţii erăşi de frica Turciloră, fiindu-le credincioşi, «fugea de dânşii să nu piară.» Dar să urmămă, spre mai bună convicţiă, faptele Vistierului Vâcăresculă. La Buzeă solii se; întâlnescă cu colonelulă Nazarie, care’i vestesce, că âste multă rusâscă îi sosesce în urmă şi îndemnă pe boeri a trămite la Petersburg deputaţi, cari să ducă plângerile ţerei în contra Porţei şi să ceră împeratului privilegiulu d’a fi Principatele închinate Rusiei. Văcărescul pare a fi fârte puţină domirită de fâgăduelile Kazacului, şi cugetândă a scăpa din acestă cursă: elă însuşi, în taină de soţii săi, se propune lui Nazarie, ca să rnârgă să adune la Bucurescî pe bo-erii fugiţi cu familiele loru, la sătulă Cereşul din plaiulă Sâcuenii; îndată ce se 1 (1) idem, p. 157 et sq. (2) Idem p. 157. 624 V. A. Urechia vede acolo, el îşi ia soţia, fiică a tergimanului (translator) Iacovake Bizu, şi pe mămă sa şi trece în pripă la Braşov prin lazaretulă Buzăului (1). Câtă ţinu astă-dată ocuparea ţerex de muscali, adecă până la 1774, Ienă-kiţă petrecu tot prin străinătate; chiămat într’un rând (1770) de vizirul Muhsur-Oglu la Craiova, unde Turcii se încercase să aşeze Domnii pe Manole Bosset, elU merge acolo cu unchiulă seu Badu Spătarulă şi cu alţi doue- Nicolae P. Mavrogheni W. S. Poruncimă dar Domnia me, d-vdstră boerilor tacsildari şi slujbaşilor, ca după cum mal susă se coprinde, asemenea să urmaţi, fără de a nu se face câtu-ş! decât cusură la poruncile Domniei mele. ce printr’aceste ponturi vi s’aă dată. — (Cod. XVII, fila 229 şi 230). ANEXA LA PAG. 83 Ponturile vinăriciuluî pe anulii 1786 August 15. 1) Mitropolia, amendoue episcopiile şi mănăstirile cele mari cu metocele lor, d-lor veliţii voeri, săă ală doilea, săă ală treilea, până la boerimea ce din urmă ce se face cu caftană şi feciorii de boeri i jupânesele veduve, ce li vor fi stătută bărbaţii până la că mai de pe urmă boerie cu caftană, vinăriciă să nu plătescă, precumă şi nămurile i boernaşii mazili şi toţi ceî-l-alţi ce vor avă cărţile Domniei de scutălă iarăşi vinăriciă să nu plătăscă, iar toţi ceî-l-alţi să plătescă. obicînuitulă vinăriciă, de vadră câte 5 bani. 2) Toţi cei ce sunt sub privileghiurî de a scuti vinăriciulă, fărte să se fe-răscă a nu cere să scutăscă vinulă vre unuia din cei ce plătescă vinăriciă, nici să amestece cu vre-ună meşteşugă vinulă acelora într’ală lor, pentru că ori care s’ar afla într’o faptă ca acăsta, să-i se iăe privileghiulă dela mână, cum şi cei ce cu meşteşugă ca acesta vor ămbla a’şi scuti vinulă, dovedindu-se de boerii vina-riceri, să-i apuce să plătescă îndoită. 3) Boerulă tacsildariă orînduindă pe fieşcare slujbaşă la poporală seă, să aibă datorie acelă slujbaşă a mesura vasele pe dreptate, vasulă fieşcecăraia, cu co-tulă celă domnescă, ce li s’aă dată pecetluită dela visteria Domniei mele, ferin-du-se neci să încarce câtă de puţină, dar nici să ie mită seă daruri, şi să pue mai puţină, să păgubescă venitulă slujbei; a căruia mesurătdre de a se pute dovedi că aă fostă dr£ptă şi întru adeveră, pe fieşcare sâră să aducă, săă să trimiţă terfelogulă scrisului dintr’ac^ <)i, cu mesurile fieşcecăruia vasă la boerulă tacsildariă şi boerulă tacsidarulă după măsură să aibă a socoti vedrele dela fieşcare vasă şi după ce le trece la catastihulă seă, să de fde iscălită la mâna scăunaşului îp care să arete pe fieşcare omă pe anume şi cu câte vase, aretândă fieşcare re-vaşă cu trăsura lor şi cu suma vedrelor, ca să fie la densulă, să caute fieşcare să vaijă pe câtă are să plătăscă, care friie nimeni să nu fie volnică a 0 luâ dela mâna lui, fără de poruncă Domniei mele, adecă nici ispravnicii, nici tacsildarii, nici slujbaşii, nici nimeni,... şi apoi asemenea fdie ca aceea, iarăşi cu numele omului, cu numerulă vaselor, cu mesurile şi cu suma fieşcăruia vasă fâcendă, să o trămiţă la orînduitulă slujbaşă din poporală seă şi slujbaşulă după ace făie să facă de fieşcare vasă câte ună revaşă, în care să arete numele omului şi câte vedre aă eşită acelă vasă, care revaşă datoră să fie acelă cu vinulă să-lă lipăscă cu cocă în fundulă buţei, seă pe dăga tocitdrei şi apoi la plata banilor să-i de ună revaşă de plată în care să arete, că aă plătită cutare omă vinăriciulă ce aă avută înţr’atâte vase, vedre atâtea, de vadră câte bani atâţia, cari facă taleri Istoria Romanilor# 629 Iatâţia, ca să fie de sâmă şi să-lă păstreze, ca la cercătura, ce se va face, să şaibă a’şi da sâma, ca să o cundscă şi slujbaşii de au făcuţii mesurătorea pe dreptate şi fără de ficleşugă. 4) In tdte delurile şi popdrele de obşte aii a ămbla singuri vinăricerii domnesc! ca să măsdre, să scrie şi să strîngă toţi banii, adecă câte 5 bani de vadră cum şi pîrpăridu de unuia, de vadră pe deplinii dela dajniciî ce plătescii vi-nariciă, fără de a se amesteca dmenii mdnăstiresci şi bisericesci cu pricini de mile, ori la scrisă, sâă la luare de bani, cari acei bani câte 5 bani de vadră cu pîr-părulă să-i trămită vinăricerii toţi deplină la visteria Domniei mele, cu catastihă, care catastihă să aibă a areta fieşcare poporă, cu numele lui deosebită şi cu suma vedrelor şi a banilor acelui poporă, ce aă prinsă, iar deosebită şi în urmă care mănăstire, seu biserică va avă milă de vinăriciă, va areta Domniei mele şi căreia i se va cădă milă i se va da ace milă dela visteria Domniei mele. 5) Pricinile şi judecăţile ce se vor întâmpla între podgoreni în popdrele lor, dela acelă judeţă, să se caute de boeriî tac3ildari, însă ferindu-se de a globi, seă a jâfui pe cinevaşi, fără numai să le caute dreptăţile într’adeveră; iar slujbaşii să nu se îndrăznâscă, fără voia şi scirea tacsildarului de a face reVaşă, cum şi ispravnicii să nu se amestice la judecăţile podgorenilor, dar când tacsidarulă şi slujbaşii vor face năpăstuiri şi jafuri, atunci să fie datori ispravnicii de a da scire Domniei mele. 6) Scaunile de came ce sunt pe la popdre, pe moşii boeresci şi mănăstiresc!, câte dintr’acele vor fi date cu cărţile Domniei mele, de a li se lua ha-vaetă de stăpânii moşiilor, să aibă a ’şi lua pe deplină, dar şi vinăricerilor să aibă a li se da obicinuita carne pentru mâncarea lor, după obiceiă, precumă s’aă dată şi alte dăţî, iar câte din scaune nu vor fi date prin cărţi, seă hrisdvele Domniei mele, dela acelea totă havaetulă pe deplină să le iee vinăricerii şi să arete cu catastihă la visterie. 7) Pentru mâncarea slujbaşilor şi pentru hrana cailor, ori ce le va trebui, să cumpere cu bani, fără a supera pe cinevaşi măcară cu câtă de puţină. 8) Paralele de cramă să lipsescă, să nu se iâ, fără numai 2 parale să ie de nume pentru revaşii de plată ce-lă va da pentru plata vinăriciului, iar de re-vaşele care sunt să se lipescă la vase, dela acelea să nu se îndrăsnescă a lua cevaşi că se va pedepsi. 9) Păzitorii ce vor fi orînduiţi prin gurile văilor, ca după obiceiă să pă-zescă a nu eşi vre-o bute fără scirea şi revaşulă tacsildarului, fdrte să se ferescă a nu îndrăsni să lase vre-o bute, seă să îndresnescă a cere să ie cevaşi dela vre-o bute, ori parale, ori vină, şi boeriî tacsildari să cerceteze adesea şi dovedindă pe vre unii că aă slobozită vre o bute fără revaşulă seă, seă că aă cerută parale sâă vină, ca cu obiceiă pentru trecetdre, să-i facă că4uta certare. Ii) N. P. Mavrogheni V. 1’. ete. «Orenduimă Domnia mâ pe...............la judeţulă.........tacsildară pentru căutatulă vinăriciului, carele după ce va ceti întâiă elă tote aceste ponturi şi poveţuiri şi le va înţelege, apoi să le citescă şi celor orînduiţi prin plăşi, cărora să le dâ şi câte o copie asemenea, după care să aibă a urna, atâtă tacsildarulă câtă şi cei-l-alţi slujbaşi ai plăşilor întocmai şi atâtă dreptatea locuitorilor să o păzescă, spre a nu li se face vre unu jafu i cheltuelî, cât şi pentru dreptulă obicinuită venită şi interesă ală slujbei să se silescă ca să nu se facă vre-ună 630 V. k. UbechiI cu3uiu şi vre-o scădere, seă cât de putină pagubă, ori din lenevirc şi prostă căutarea tacsidaruluî şi a slujbaşilor, ori de vre-ună furtişagă şi sfeterismosă alţi lord, căci cel ce nu va căuta slujba cumă se cade şi din prăsta lui căutare va curge pagubă visterieî, acela ca ună nevrednicii se va pedepsi, se va urgisi şi nu va mai învrednici altă dată la nici o slujbă. Aşişderea şi celă ce se va cuteza a face vre-ună furtişagă şi din sfeterismo-sulă lor va curge pagubă visteriei, acela nu numai va plăti îndoită, ci încă ca un fură de venitulă dnmniei se va pedepsi după pravilă fărte straşnică şi va fi lipsită de la orî-ce milă şi cinste de la Domnia mea. Poruncimă şi d-văstre ispravnicilor ai acelui judeţă, de vreme ce slujba se caută în credinţă, să aveţi a da ajutorulă celă caviinciosă taxildarului, ca să nu curgă vre-o pagubă şi scădere slujbei, căci pe lângă slujbaşă veţi ii şi voi în vină şi tătă paguba să sciţi că de la voî se va împlini la visteria domnească. 1786 August 15. «Insă să aibă voie mănăstirile a ’şi orîndui ămenî la popdrele mănăstiresc! numai de a scrie împreună cu vinăricerii, iară la bani să nu se amestece, ci să urmeze cum se cuprinde la ală patrulea pontă.» (Cod. XVII f. 75). Iătă şi o carte de slujba tutunărituluî, din 1786: «Zemli Vlah.... carele pe anulă acesta 1786, aă cumpărată slujba tutu- năritului ot sud... ca să aibă volnicie printr’acestă carte a Domniei mele a căuta acăstă slujbă după obiceiă şi de la toţi acei ce vor avea pogăne de tutună să măsăre pogănele, dreptă, cu stânjenulă ce se dă pecetluită de la visterie şi pe câte pogăne va avea fieşî carele, să plătăscă de pogonă taleri patru vechi şi ploconulă de nume bani optă-^eci şi mai multă supărare să nu se facă, că se va pedepsi. Şi slujbaşii ce vor ămbla cu tutunăritulă, pentru mâncarea lor şi a cailor lor supărare, săă cheltuiala locuitorilor nici într’ună chipă să nu îndrăz-nescă a face, ci tăte orî-ce le va trebui, cu tocmelă şi cu bani gata să plătăscă, iar fără de plată să nu îndrăznescă a lua, că se va pedepsi». 1786 Iulie 0. (Cod. XVII fii. 57 v.). Am mai putea aduce aci cărţile pentru dijmărit, care în 1786 s’aă căutat în credinţă. Acăstă dare era pe ceara produsă de stupi şi se plătea de tătă litra bani 13 noi şi ploconulă de nume de la cel ce avea de la (jece litre în sus bani 14. Se lua ca dijmă şi pentru rămătorî. Eraă scutiţi mitropolitulă, boerii şi mănăstirile, afară de vitele ce aceşti privilegiaţi le avea de negoţ. Cercătura stupilor se face numai până la Septembrie în 42 dere le arini per respingere la forza eolla forza, e difendersi dalia piu ingiusta aggressione. Sono geueralmente notti a tutte le Corti ugualmente che alia Porta Ottomanna i vincoii di alleanza, eho uniscono la Casa d' Austria, e Y Impero di Kussi, vincoii nou diretti mai ad offesa di veruna potenza, ma solamente per reciproca difesa nel casso di essere attaccate una delle due corti da qualcbe loro nemico, vincoii consolidaţi dai periodo di pi ii di uu secolo, e rinovati pili e piu volte in faccia a tntta Y Kuropa. Iu ogni occasione la Porta ne o stata informata tanta con dichiarazioui verbali, clie esposte in carta, specialmente in una memoria presentata verso la tine del decorso anno per parte delle due Corti. Non deve dunque il Ministero Ottomanno coudannarc, clie se medesimo, se Y Imperatore dopo tanti anni impiegaţi a conservare da buon vicino la pace col Sultano, e dopo avere esaurite in ogni eongiuntura le vie tutte di conciliazione e di mediazione amichevole per conservare la tranquillita, si trovaoggi suo malgrado sforzato dalia condotta violenta ed arbitraria deliu Porta medesima, ad adempire nella loro piu ampia estensione i dovcri di amico, e di alleato Iedele verso S M. V Fmperatrice delle Russie, colF agi re nelP istessa maniera, chc avrebbe essa agito quando la Casa d’ Austria fosse stata attaccata. vale a dire col prender parte nella guerra in cui quella Sovrana e stata si ingiustamente strascinata. I/amicizia, la buona fede, gli obbliglii di Mo alleato, la forza de’ coutratti impegni, la lealtâ de' giu-ramenti, V interesse di una comune difesa, e tutti gli altri esposti motivi auto-rizzano S. M. Y Imperatore e Re di Cngheria e Boemia, a lusingarsi colla piu estesa fiducia, clie tutte le Corti di Kuropa approveranno la sua condotta e le sue misure, ed uniranno i loro voti pel felice successo delle sue armi contro il comune nemico di tutta la Cristianita. Dato della Nostra Residenza di Vienna il di 0 Febbraro 1788.» (Becattini VII pag. 100). Facă respunsulu Porţeî la accstu manilcstu: «Fin dai tempo clie fu conehiusa la pace di Kainardgi fra la Sublime Porta’ e la Corte di Russia, esigendo la dignita de* Sovrani, clie sieno esattamente os-servate le condizioni de’ Trattali, e usando ogni diligenza per lo stabilimento della quiete, e reciproca tranquillitâ de' sudditi, per tener lungi ogui contravven-zione, e per la conservazione della buona amicizia e dell’ equitii, lascia il Sultano alia perspicacia delle corti nostre amielie il decidere se siasi giarnmai mancato dai canto nostro a' patti si religiosamente e solennemente stabiliţi. La Corte di Russia al contrarie, in vece de imitare dai canto suo la lodevole condotta della Sublime Porta e rispettarc scambievolmente le leggi della buona corrispondenza, e della buona vicinanza, col guardarsi ed astenersi tanto iu pubblico, che in pri-vato dai prender vie opposte da quello che esige la buona scambievole armonia, principiu fino dalia eonclusione della pace ad agire in contrario, e principalmente essendo rimasta accordato per primăria condizione, che la Crimea e piccola Tar-taria, come e noto alic potenze nostre arniche e al mondo tutto, dovesse in av-venire restar libera e indipendente, tanto dai nostro Impero, quanto da quello di Russia, talche altri nou dovesse ingerirsi iu cose a quel paesse appartenenti fuori che Dio; cio nou ostante essendosi proposta la Corte de Pietroburgo di impa-dronirsi di quella penisola, messe mano a varj pubblici e segreti maneggi, e coli' aPP°gpo deHe truppe Russe, secondando Sabin Guerai, contro gli articoli dell’ in-dipendenza, costrinse gli abitanti, altri sforzando, ed altri inganuando ad accet- Istoria RomIxilorO (>4;; târlo per loro Kau, e propose poi all* eccelsa Porta di riconoscerlo come tale, minacciando in caso diverso fierissima guerra, contravvenendo in tal guisa aper-tamente & preliminări della pace. e a’ diritti della buona amicizia. La Sublime Porta per risparmiare 1’ ettusione del sangue de’ sudditi innocenti, e mossa da compassione verso i meiesimi, ebbe la moderazioue e la softerenza di annuire a si onero3a proposizione. Oltre di cio sotto nome di Trattato di commercio inven-tandosi la Russia altri articoli e punţi favorevoli. sebbene contrari affatto alle convenzioni di Kainardgi, si accinse a richiedere autorevolmente a questi P as-senso e verbal sottoscrizione parola per parola, ne giovo il far comprendere al suo Ministre con prove convincenti essere i predetti articoli incompatibili alia reciproca calma, poiche esso con perseveranza non eessava mai d’ insistere, di-cendo non essere iu suo potere Y alterare cosa alcuna. e che quando il Sultano non avesse prontamente condisceso, la di lui Sovraua avrebbe cio imputato come un infrazione della pace. Quindi che la Porta secondando i dettami delP innata sua generosita, si e prestata a prestarsi all’ accettazione auclie di questi. La Corte di Russia pero nou mai contenta, si rese padroua improvvisamente ad armata mano della Crimea, e inviando una forte armata depose il pria da lei protetto Sahin Gueray, e trausportollo ne’ suoi Stati, togliendo in tal guisa lo scettro ad una famiglia illustre, che lo avea posse-dutto per piu di trecenta anni, venendo con cio sfacciatamente a înfrângere i patti. poscia con un seguito di memoriali pre-sentati al Gran Signore ]>or inezzo del suo Ministro unitamente a quello delP imperatore di Germania, signilico formalmente al medesimo, che quando S. A. con rilasciasse autentico docimiento contenente Y annullazione e abolizione de’ preliminări riguardanti V independenza della Crimea suddeta si sarebbero imme-diatamente fata ragione colle armi. L’eccelsa Porta, che preferi va la buona armonia, e la tranquilita alia carnifieina e alia discordia, contro sua voglia con-segno la domandara nuova convenzione. K pero palese a tutta la terra quant’ esse venisse a softrire in tal congiuntura. Oltre il liu qui detto sono senza numero le procedure de’ Russi contrarie all’ amicizia e buona corrispondenza, come sarebbe il far legare a un cannone i mercanti. e sudditi dell* eccelsa Porta, che si tras-ferivano nella Tartari a minore, ed in Russia, facendoli mori re di patimenti e di stenti, 1* esigere le gabele anclie oltre il valore delle merci, che i\i trasporta-vano, il tenere lontani dalie sue spiagge a colpi di cannone i bastimenti con ban-diera Ottomanna, e molestaudo apertamente e iu segreto i popoli soggetti al Gran Signore, o maltrattaudoli o allettandoli con maniere insidiose, cose tutte opposte direttamente allo spirito. e alia lealta de' Trattati. In vista di tante e si replicate offese T eccelsa Porta, non ostante religiosament-e osservo i do veri della amicizia e della pace, lo che i* chiaro nou esser provenuto ne per evitare la guerra ne per sua debolezza o impotenza, ma solemente per amore della tranquillita, e del pubblico bene, si fatto procedere fu attribuito in vece dalia Corte di Russia alia debolezza e impotenza suddetta, maggiormente si resse ardita. e alzo le sue mire, e sperando di effettuare quanto le fosse venuto in pensiero, non paga di tutto cio, si cattivo V animo con segreti maneggi del Principe Eraclio Ivan di Giorgia, e senza aver riguardo alle sue capitulazioni, alle ricevute investiture, e giuramenti di vassallaggio prestaţi al Sultano e de’ patti solennemente giurati nella sopra espressa pace, ne’ quali promettesi positivamente, che da nessuna delle parti contraenti si sarebbero commesse in avvenire azioni ostili ne di scambievole pregiu-dizio, tanto in pubblico che privato, se lo tiro dai suo partito, lo dichiaro suddito de suo Impero, e poi pretese anclie di farlo riconoscere come tale dall’ eccelsa Porta 044 V. A. UhechiX quindi si lagno altamente del Bassâ di Aischa, perche dava mano alle ostilita de Tartari Lesghi contro i Giorgiani, e come se ne avesse il diritto, domando la deposizione del medesimo, e dopo varie e nojose insistenze presso Y Ambasciatore di Francia, avendo insinuato che si fosse emanato un Firmano diretto al prefato Principe, coli’ approvazione per parte di S. A. di quanto era stato fatto, V ec-celsa Porta usando sempre di tutti i riguardi per la mediazione della Corte Francese, si indusse a rilasciare il richiesto Firmano. Con tutto questo, nella con-ferenza tenuta col Ministro Russo, intavolata 1’ istessa materia, alzo le sue pre-tensioni, richiedendo che fossero inserite in queir atto delle clausole non confa-centi alia dignita del Gran Signore, cosa che non potea concedersi senza attirarsi la pubblica indignazione. Oltre il suddetto Firmano, essendo restato acordato specifieatamente ed espressamente, che gli abitanti di Oczakovv possano a tempo debito, previa 1’ intelligenza de’ respettivi comandanţi passare da quella piazza ad estrare il sale, come era di antica consuetudine, dalie saline situate tra la fortezza di Kilburn e Hoicofi, senza che fosse recata loro alcuna molestia o impedimente, e senza che ne seguano risse e tumulti, ma il tutto con quiete e buon ordine, come conviene tra buoni vicini ed amici, una tal condizione fu per cinque o sei anni religiosamente osservata, ma dopo questo tempo inco-minciossi a pore degli ostacoli e degli impedimenti, che degenerarono in vessazioni. Comunicato cio al Ministro Russo, rispose provenire forse V inconveniente da un malo inteso de* comandanţi de’ confini, e che erano stati giâ trasmessi gli ordini opportuni in scritto, onde fossero puntualmente eseguiti, venendo in tal guisa a riconoscere i diritti incontrastabili della Porta. Tuttavia non cessando mai i pre-detti impedimenti, anzi aumentandosi, alle replicate istanze, e alia dimostrazione della manifesta contravvenzione, che veniva a farsi de’ patti veglianti, il prefato Ministro si apprese al partito di tergiversare, ora scusandosi con dire non esser vero quanto esponevasi, ora di non aver ricevute istruzioni su questo articolo, ora allegando per pretesto degli sbagli commessi da’ deputaţi nominati alia fis-sazione de’ confini, ora con altri raggioni pieni di termini vaghi ed inconcludenti, procurando sempre di eludere sopra questa condizione il Trattato. Dopo qualche tempo di reo si fece attore in questo aflare, chiamandosi, parte lesa, e lagnan-dosi degli abitanti di Oczakovv, che estraeano il sale dalie saline di Kilburn, come se mai fosse stata ad essi rilasciata una tal concessione. Era stato in oltre stipulato, che ribellandosi qualche suddito di ambe le parti, o commettendo qualche delitto, o disobbedienza, nonpossa ricovrarsi in al-cuno de’ respettivi dominj, eccettuati pero quelli che negii Stati del Gran Signore avessero abbracciato il Maomettismo, e quelli che in Russia si fossero fatti Cristiani, onde in nessun modo nessuno fosse accettato e protetto da nessuna delle predette parti, ma auzi subitamente restituito, o per lo meno espulso da’ paesi di quello Stato, accio simili malviventi non siano motivo di dissapori e della fre-dezza tra le due Corti, volendosi, che qualunque suddito tanto Turco quanto Cris-tiano, che per qualunque delitto passasse da un Impero all’ altro, sia alia prima richiesta, senza dilazione, consegnato nelle forze di chi lo richiede; inconseguenza di che T eccelsa Porta avendo fatta formale istanza per la restituzione del Principe Alessandro Mauro Cordato Hospodaro di Moldavia, il Ministro Russo allegando al solito diverse scuse e sotterfugj non coerenţi mai al Trattato, si espresse che quando ancoia la restituzione fosse indispensabile in vigore del Trattato medesimo, la sua Corte non sarabbe3i mai prestata a un atto di tanta vilth. Disse poi, che il General Potemkin alia testa di 00. mila uomini sarebbe venuto h con- IsTOBIA RoSIAXILORC’ 645 fini delle duo Monarchie per appianare tutte le insorte vertenze, sfidando in tal guisa la Porta a uscire in campo. La cortesia, e moderazione del Gran Signore fece viste din non avvedersi dell’ affronto, ma solo prese le sue misure per informări di quanto accadeva e rilevo, c-he effettivamente il detto Principe si avvici-nava con un grosso esercito alle frontiere, e che la Corte di Pietroburgo era sem-pre ferma nella detterminazione di non rilasciare il Principe di Moldavia fuggito ne’ di lei Stati, ne usar veruna condescendenza alle rimostranze della Porta re-lativamente alle materie del sale. In tal modo, conoscendo S. A. di esser come provocato a impugnar la spada, stanteche la marcia di tante truppe non potea non considerarsi come cosa contraria h, diritti della buona vicinanza, all’ nso pra-ticato dalie Corti, e alia comune sicurezza si rigorosamente ricercata da tutte le potenze, e clie percio venivano a rompersi gli obbliglii della pace; si credette anch’ essa autorizzata a spedir delle milizie per difesa delle sue provincie ma non essendo mai aliena dalP ascoltare pacificlie propozioni, fece venire V Inviato Russo per saper da lui se la sua Sovrana era intenzionata o no di mantenere V osservanza de’ giurati patti, de quali se gli rimessero sotto gli occhi gli arti-coli; al che avendo replicato come l’avanti e quasi confermando co’ suoi detti V infrazione de’ Trattati, fu secondo l'antica consuetudine praticata dall* eccelsa Porta, trattenuto nel Castello delle sette Torri, affine di diffenderlo dalia furia del popolo che fremeva in udire tante e si reiterate oftese e contravvenzioni. Tutte le Potenze araiche non possono ignorare, che sebbene la Kussia sia stata la prima ad înfrângere le capitolazioni, e che la Porta siasi veduta in precisa necessita di intraprendre la guerra per esimersi una volta da tante u-miliazioni e insulţi; non ostante, ne in segreto ne in pubblico ha recato verun motivo di disgusto e di offesa alia Casa d’ Austria sua confinante ed amica fino da cinquanta anni, e di coltivare come tutto il mondo ne e testimone, la reciproca buona corrispondenza e perfetta armonia tra le due parti, malgrado, che fosse bene a portata degli stretti vincoli e della grande unione, che esistono tra la Corte di Yienna, e quella di Pietroburgo, in prova di che si e prestata sem-pre in ogni occa^ione a non poche condescendenze in suo favore, condescendenze totalmente estranee a’ Trattati, e primieramente avendo essa richiesto una non indiferente porzione di terreno della Moldavia, raisurata V estensione e fati piau-tare i segni de1 confini, indi fatte marciar gran truppe minacciando delle fiere ostilita, se Teccelsa Porta non gliene faceva un immediata cessione. II Sultauo avendo in vista l'antica amicizia, e la quiete comune de’ popoli, in vece di restar irritato dai tuono imponente della domanda, volle usare la dolcezza, e spedi deputaţi in quelle parti, per stipulare con documento la cessione suddetta del pred-detto territorio senza alcuna ragione richiesto. Le Eeggenze di Barberia non ostante, che sieno generalmente rieonosciute libere e independenţi da chicchessia, stipulando esse senza il concorso di alcuna potenza i loro Trattati di pace colle Corti Europee, cosa effettuata piu volte coli’ istessa Corte di Germania, a tempo de’ precedenţi Imperatori, e d'altronde nel Trattato di pace sussistente tra la Sublime Porta, e la Casa d ’Austria non ritrovandosi articole alcuno indicante Y in-dennizzazione e risarcimento de’ danni, che inferir potessero i Corsari delle predette Keggenze a1 bastimenti mercantili Imperiali, nondimeno richiesta che con un pubblico atto si rendesse responsabile, e mallevadora delle suddette Reggenze a favore de’ sud-diti, e bastimenti Imperiali, essa si presto di buona voglia alia richiesta quantunqua estranea agii articoli della Capitulazione vegliante. Oltre a cio la Corte di Yienna fece istanza per un libero commercio e navigazione nel mar îsero con tutte 1’ esen-. 646 V. A. UrechiX zioni e prerogative possibili, cosa diametralmente opposta a’ Trattati anteriori, vo-lendo di piu un Documento autentico diviso, in otto punţi essenziali, ognuno de’ quali al sommo pregiudicevole all* Impero Ottomanno, sembrava non solamente indiscreto, ma ancora irremissibile, fcnlandosi sulla incontrovertibile ragione, che la Corte di Yienna per 1’ infrazione della pace di Passarovvitz nell’ 1170, dell’ Egira, e per non essersi fatta menzione alcuna de’ medisimi nel Trattato di Bel-grado, anzi totalmente obliati in tal congiuntura non fosse in diritto di richie-derne l’ammissione, cio non ostante si piego S. A. a rilasciare anche questo documento di commercio in tutto simile all’ inconveniente domanda, ed acconsenti amichevolmente al libero passaggio e navigazione de’ legni con bandiera Cesarea e Toscana in tutti i mari, e fiumi dell’ eccelsa Porta senza restrizione veruna, e senza assoggettarli a veruna perquisizione o visita, come e solito farsi per cerţi daţi scaii, e Porţi. Non puo mai allegarsi il minimo esempio negii anni trapassati, che per parte della Corte di Yienna risedesse Console vernno, ne’ due Principati di Ya-lacchia e Moldavia, ne trovasi orma alcuna di cio nel tenore delle Capiţulazioni, e Trattati; non ostante la suddetta Covti ha preteso d’ installare un suo agente nelle menzionate Provincie e la Sublime Porta ponendo in non cale i discapiti, e pregiudizzi provenienti da tante pretensioni, a solo oggetto di far sempre piu fio-rire la pace, e la quiete, coli’ usata sofferenza si mosse ad accordare il predetto Agente, e per ciascheduna di queste materie, ognuna di tanta importanza, rilascio atti autentici, afine di non alterare T amista, e la buona vicinanza. E quantunque la Corte di Vienna sia stata sempre la fautrice delle richieste infzrazioni ed in-vasioni eseguite dalia Corte di Russia dopo la pace di Kainardgi, con favorirla e secondarla, ad onta di cio, la Sublime Porta non ha fatto mai verun risentimento, ne lagnanza alcuna. E cosa dunque notoria, e a tutta 1’ Europa palese, che la Sublime Porta sempre gelosa nell’ osservanza de' suoi Trattati e de sacri patti, non ha mai contravvenuto a suoi impegni, e che dopo ancora la dichiarazione di guerra alia Russia, non fece travedere veruna sinistra intenzione contro 1’ Impe-ratore de’ Romani, anzi si e monstrata costante, e ferma nella lealtâ, come ne assicuro 1’ Internunzio medesimo Barone di Herbert, al quale significo, che spe-rava un ugual corrispondenza di amicizia per parte del suo Sovrano; ma questo Principe messa in oblirione la costante amicizia di cinquanta anni e la puntuale e scrupulosa osservanza de’ Trattati per parte dell’ eccelsa Porta, la quale non puo ignorarsi, che se ne’ tempi critici e disastiosi per la Casa d’ Austria avesse mostrata qualche piccola inclinazione contro di essa, e aperte le orecchie alle offerte e agii inviţi de’ di lei avversarj, non solo avrebbe ottenuto ogni suo in-tento, ma abrebbe di piu ridotti a mal partito i di lei affari. Cio non ostante non pretese il Divano di scostarsi in fatti mai dalia sua magnanimitâ e genero-sitâ di animo per prevalersi delle sciagure e debolezza de’ suoi vicini. La sua retta maniera di operare non ha per altro ricevuta la dovuta gratitudine, e con-tracambio, mentre la Corte di Vienna niente curând o la generositâ ed equitâ, della Sublime Porta, spinta dai veemente desiderio d’ ingrandirsi, e dilatare a spese altrui i suoi troppo vasti dominj, presa la favorevole occasione della rottura av-venuta con la Russia, attribuendo a S. A. 1’ aggressione, si e unita e resa par-titante ed ausiliaria della Russa Imperatrice, in conformitâ di che ha emanato un manifesto, ed ha ingiunto al suo Ministro di ritirarsi ne’ suoi Stati, rompendo senza motivo veruno e senza alcuna offesa i sacri patti veglianti, ed annullando ogni Trattato, la Sublime Porta non facendo alcuna opposizione alia partenza ÎSTOKIA ROMANILOR*} 647 deir Internunzio, gli ha accordata la permissione di ripatriarsi con tutti gli onori e prerogative, volendo anche in cio secondare i moţi di sua innata magnaDimitâ, e nobiltâ di pensare, quindi e che lo muni di un Firmano del Gram Signore per provvedere alia di lui siurezza e indennita accio sano e salvo potesse ap-prodare in Toscana, e di la restituirsi alia sua Corte, accettando similmente la raccomandazione dell1 Ambasciatore di Francia per tutti i sudditi della Casa d’ Austria, accio sieno protesti ed assistiti sino al loro ingresso ne’ propri confini, rimettendo tutto cio al savio e discreto discernimento delle Potenze nostre amiche affinche restino persuase, che 1’ eccelsa Porta, non ha mai offeso lTmperatore di (Germania, e che le cose sono nello stato in cui si sottopongono alle loro savie riflesşioni. Dato in Oostantinopoli il giorno che corrispoDde al di 13. Marzo 1788.» ANEXA LA PAG. 135 Carte ce s’a scrisă din partea pro Sfiinţiilor Sele părinţilor uLrchiereî si Domnilor Sete Veliţilor boerî. către cgumeuiilu si bocril din sud Muscel «Pre cuvidse Archimandritu, egumenă al sfintei monastirî Câmpulung şi cu-vioşilor egumeni dela cele-l-alte monastirî din sud Muscel şi D. V. cinstiţi boerî veliţi şi al doilea, după părintesca dragoste, moliftă şi blagoslovenie ve trimitemă, iar noi cu flască evlavie şi cu frăţescă dragoste ne închinămu cuvioşiilor vdstre părinţilor şi D. V. boerilor; ve înseiinţămă că Măria Sa prâ Inaltulă şi pre lu-minatulă nostru Domnă, după grija cu durere ce are pentru paza ţerii despre vrăjmaşii prâ puternicii împerăţii (a căreia stăpânire să-o întărescă Dumnezeu în veci nestrămutată), cu neadormiţi ochi priveghiudă pentru ocrotirea şi străjuirea a tutulor părţilor pământului nostru, iată au orînduită şi întracestă judeţu boerî cu ostaşi domneşci întru a face paza cea cuviincidsă, cari ostaşi fiindu-că se cade a avea hrana şi mâncarea lor şi a cailor lor ca să nu fie lipsiţi, spre a putea sta la slujba şi trâba ce se orînduescu, nemişcaţi, iată că ve scriemu tutulor de obşte: fieşicare să ve aretaţi în adeveru şi să ve daţi de faţă zacherelele şi bucatele ce aveţi, fără a nu le tăinui şi a le ascunde, spre a se lua după poruncă şi a se da la ostaşi. Pentru care cu acestă trebă s’au încărcată către Măria Sa Vodă cuviosulă archimandrită câmpulungeană, ca să cerceteze să afle şi veri unde va găsi zacherea, s'aibă tdtâ volnicia a o lua şi să dea răvaşă pe câtă sumă şi ce felă de zacherea, după care are a se plăti totă acea zacherea dela visterie cu preţă bună. Ci dar, după cum vi se poruncesce de Măria Sa Vodă prin deosebită carte a Măriei Sele, fiindă-cărîa acestă vreme, după datoria legei şi a credinţei ndstre către pre puternica imperăţie, suntemă datori a ne areta cu pro-thimie şi cu silinţă la trebuinţele şi poruncile ce sunt, mai vertosă că acâsta este pentru ală nostru bine şi folosii a fi îndestulaţi ostaşii de cele trebuincidse ca să pdtă păzi; de aceea ve sfătuimă şi ve îndemnămă fiilor, fraţilor, la acestă trebuinţă, cu toţi să ve aretaţi gata cu inimă întinsă şi voi şi din sine-ve spre a împlini cele trebuincidse ostaşilor, cari sunt orîuduiţi aciia, şi să ve aretaţi în faptă supunerea şi credinţa către devletulă pre puternicii împărăţii, sub a căreia umbră amă trăită, ne-amă chivernisită şi ne-amă miluită, noi şi părinţii şi moşii noştrii, într atâta sumă de aui, stăpânindu-ne moşiile, acareturile şi dmenii noştril nesuperaţi, pentru care aceste îndestulate mili şi privileghiuri ce amă avută da- 648 V. A. Urechia tor! suntem fiilor şi fraţilor, după lege si după totii cuventulu dreptu a ajuta la acestă vreme ostile împărătesei cu cele ce vomă ave şi să ne repunemu şi viata. Să nu ve amăgiţi a căde la niscareva cugete rele de hainlicu şi necredinţă, pentru că avemu pildă pe ce! ce în trecutele vremi de rezmeriţă s’aii înşelată la netrebnicii ca acelea, că nici unu sfârşiţii bunu mau avută, ci şi casele lor s*au pustiită şi aă adusă şi ţerii robicîune, ci feriţi-ve a nu căde la vre-o alunecare cu neîmplinirea celor trebuincidse oştilor, ori cu fuga, seu stremutarea cui-va, că suntemă cu toţii în primejdie şi pe lângă unii vor căde cei-l-alţi în robicîune şi veţi trage pecatulă înaintea lui Dumnezeu. Iar de ne veţi asculta sfatulă care părintesce şi frăţesce ve dăm, ca nişte patrioţi ce avem durere, să sciţi că cu truda şi silinţa pre înălţatului nostru domnu şi cu întâmpinarea vdstrâ de cele trebuinciose ostaşilor, nu numai vom petrece acestă vreme fără de primejdie, şi încă vom câştiga în urmă milile împărătesei şi ale măriei sale lui vodă, după cum am şi ve 1788, Iunie. ANEXA LA PAG. 169 Carte deschisă dela Io X. P. Nacroyhcni către Bărledeni şi Vashwru «Pre sf. arhimandriţi, egumeni, epitropi ai sfintelor mănăstiri i înităee. molitvelor vostre protopopi, preoţi şi diaconi, pre cinstiţi boieri, pârcălabi si boerilor celor-l-alţî fără de dregătorie, căpitanilor, vameşilor, breslaşilor. neguţitorilor. orăşenilor, voruiceilor din sate şi tutor locuitorilor ţărani din tote satele şi din oraşul Bârlad şi întregulâ judeţu ală Bârladului, sănătate. Vă facemă cunoscută vouă tuturor, că aflândă Domnia mă despre întâmplarea din Moldova (Bogdauia), adecă cuină aţi rămas fără domini, întocmai ca 650 V. A. Urechi a nisce oi fără păstor, mai ales acumu în acestu timpii anormalii şi gândindu-ne pe de altă parte în câtă spaimă si grijă v’a adus acestă întâmplare, amu luată parte la durerea vdstră. De aceea n’am uitat, ca prin presenta scrisore domnescă să vă scriemă cu dinadinsul şi să vă însciinţăm pe voi toţi, că noi nu vă deo-sebimă de cela-l-altă popor al ţării la paza şi ocrotirea ce trebue s’aveţi într’a-cestă vreme, ci ca un părinte obstescu şi Domuu cu milă şi durere pentru tete raialele împărătesei, precum îogrijimă pentru locuitorii terii ndstre, aşia vomă îugriji şi pentru voi şi vomă întâmpina totul pentru apărarea vdstră, orînduindă destule oştiri pentru a sta în potriva duşmanilor. Aşia în cât şi noi înşine vomă veni p’acolo cu multă oştire, şi viaţa nostră o vomă primejdui şi ne vomă jertfi pentru voi raialelor împerăteşci, după (Jicerea Sf. Kvanghelie «păstorulă celă bună îşi dă sufletulă pentru oile sale» şi nu vi se va întâmpla nici o nenorocire. Iată că orânduimă şi ispravnicii unulă diu cei mai de aprdpe păzitori, spre ocrotire şi pază şi deosebit amă numită în Bârlad comaudantă pre onoratulă Aga Hagi Suitariul. Vor veni, precumă amu dis mai susă, şi alte puteri destule şi oştiri împărătesei. Deci, după ce veţi priiini presenta scrisore de parigorie, diu partea Domniei ndstre, să părăsiţi ori-ce frică si ezitaţiune şi cu curagiu să vă strîngeţi voi cei bejăniţi şi să vă întdrceţi în locurile şi în casele vdstre, îngri-jindă fără frică de lucrulă pământului, şi de alişverişnrile, meşteşugurile şi de chivernisela vdstră, petrecândă în casele vdstre fără să vă spăimântaţî şi fără să vă retrageţi de oştirile a pre puternicului Devletă otomană şi să nu ve temeţi de ele, fiind-că aă porunci grele, nu numai să nu vă supere întru nimica, seu să ve aducă vru năpăstuire, ci încă să ve mângâe, să vă trateze bine şi, dâcă va fi trebuinţă, să’şi verse şi sângele pentru voi. De aceea dar, nu trebue să fugiţi şi să vă retrageţi de asemenea ostaşi, cari mergă să se jertfâscă pentru voi, ci datorie aveţi să-î ajutaţi fie-care cu ce pote, la trebuinţele lor. Pe lângă a-cestea vă sfătuimă părintesce şi vă povăţuimă, ca pre linia fii iubiţi, să nu se înşele vre unulă dintre voi şi în simplicitatea lui, să se abată dela buna credinţă, fiind ademenită de niscari împrejurări, căci acestea sunt lucruri trecetdre. după cari nu trebue să vă luaţi, seu prin îndemnarea şi promisiunile mincinose ale duşmanilor să porniţi în contra oştirilor împărătesei ale pre puternicului Devletă Aii Osman, se 1 să imjiţi spionage şi hainlacuri, serviudă în secretă pre inamică, căci nu vă veţi folosi din acesta în viitor. Câţi veţi da ascultare la îndemnările inamicilor, peste capulă vostru vor căde tdte nenorocirile si veţi cu-ndsce răulă şi peirea vdstră şi vă veţi căi îndesertu pentru greşela vdstră, precumă aveţi pilda din trecută: câţi s’aă purtată rău hainiudu-se în contra bunei orâudueli, aceia nu s’au alesă cu alţi, fără numai cu pribegirca din ţâra şi patria lor, cu nenorocita şi desăvârşită peire a averei lor şi aă fostă pricina nenorocire! atâtor suflete de fraţi creştini, pentru care lucru aă rămasă vinovaţi să dea cuvânt înaintea dreptului Dumnedeu. Din tdte aceste deşerte cugete, cari aducă la primejdie de vieţă pre cei proşti de minte, să ve feriţi, ca raiale supuse prin voia lui D-<]eă la puterea pre puternicului Devletă osmanicescă, sub umbra căruia aţi trăită şi aţi fost ocârmuiţi, voi, părinţii şi străbunii voştri, atâta timpii, cu tdte privilegiile şi milostivirea domnescă, stăpânindă cu libertate ţâra vdstră, moşiile vdstre, să ve arătaţi credincioşi şi supuşi îu timpulă presentă în datorita credinţă şi precumă lămurită ordouă s-ta scriptură: «Siqntueţi-vc către cel cari ve rond acu si ascultaţi-! cad el vajUcză pentru sufletele vdstre». Nil vă abateţi de la cele legiuite, seă pentru vre-ună cuvântă politică, căci nici legea nu învăţă pre supuşi să se opună la stăpânii lor, pre cari D-4eă a bine-voită a le da Istoria Românilor? 651 asupra lor. nici cuventulu politica ertă acesta, ca fără arme şi ţărani să întreprindă campauie contra domuitorilor şi ocfirmuitorilor lor, căci puterniculu Devletiî este în stare, cu ajutomlîî luî D-(Jeu, să distrugă şi să bată pre inamicii săi si este* în stare ca să libereze si să scape raialele împărătesei. trămiţendu destule puteri spre întâmpinarea şi distrugerea inamicilor. Voi ca raiale credincidse ale puternicii împărăţii, sunteţi datori, ca prin stăruinţa la muncă să stăruiţi în datoria credincidsei vdstre supuneri şi Noi ne îugrijimu pentru hrana şi chiverni-sela vdstră. Să aveţi bune speranţe în milostivulu D-^eu şi în armele pre puternicului Devletu, rugându-ve în tot-d'auna pentru isbânda lui în contra inamicilor, tdte aceste mişcări de resboiu liindu trecet6re, apoi va urma o pace şi linişte desăvârşită şi veţi dobândi forte multă cinste şi voi şi copiii voştri şi întrega vostră patrie, purtându-vă în timpulu de faţă credincioşi şi supuşi, cu plecăciunea datorită şi mai aleşii decă vre-unulu dintre voi va face vre-unu serviciu, pentru zelulu şi credinţa lui către împărăţia Ali-Osman, se va bucura de mila şi de cinstea pre care în alte timpuri nu va pute s’o dobâudescă. Aceste să sciţi şi fiţi sănătoşi.» 1788 luna Aprilie 10. (Cod. XVII lila 20 v. trad. din grecesce). In josulu actului sunt scrise judeţele ţăreî Moldovei: Hotin, Soroca, Dorolioiu, Hărlăii, Orlieiu, Lăpuşua, Nemţii, Cârliga, (Căr-ligătura) Romanul, laşi, Vasluiiî, Hăcău. Tutova, F&lcifi, Putna, Tecuciu, Covurluiu. ANEXA LA PAG. 181 Nu toţi boerii părăsiră pe Mavrogheni din primulu momentu alu izbucnirei resboiului. La finele anului 1788, după ce Mavrogheni primi sciri mai cu scmă de victoriile Turcilor în Ardei şi Banat, mulţi boerî îşi mai potolescu supărarea pe Mavrogheni. Cându în Septembre Mavrogheni eşi ca să mergă asupra Braşovului, domnitorulu încredinţeză paza curţii sele din Bucuresci chiar boerilor, dându pitacu pentru organizarea gardei curţii în fie-care a septemânei cu anumiţi boerî. Iată pitaculu diu 16 Septembrie relativii la acesta : Catastifă de boieri) car) ad să păzescă in fie cc seră în cartea udstră, Domnescă. Duminică sera. Boemi Banulu Chica. Logofetulu Ion Damari. Clucerulu Istrati Creţulescu. » Paharniculu Hristea Cerb. (?) » Stolniculîî C. Niculescu. » Slugeru îorgache Palada. » Armaşu Beşliu. Lan) sera. Boemi Vornieulu Brâneoveanu. 652 V. A. Urechi a Boerul Logofeţii Grolescu. » Căminarul® Hagi Moscu. » Paharniculu Toma Câlinescu. » Stolniculu Radu Filipescu. » » Nicolae a Stolnicului Gheorghe. » Clucerulu za arie Ion Brezoianu. Marţi sera. Boerul Vistiernicul® Grecianu. » Paharniculu Teodor Trajan. „ » Stolniculu Enache Hiotu. » Sărdarul® Ion Caramanlîu. » Medelnicerul® Ştefan Yilara. » Clucerulu za arie Al. Cocorescu. » Vameşul® N. Eremia. Mercuri sera. Boerul Visternicul® Grădişteanu. » Stolniculu I<5n Ştirbei®. » Sărdarulu Stef. Costescu. » Medelnicerul® Gr. Brezoianu. » Slugerulfl Gr. Hasan. » Şetranil® Angheli. » Clucerulu za arie D. Locusteanu. Joi sera. Boerul Visterniculu Slătineanu. » Clucerulu Enache Mavrodi. » » Drăghicî Oteteleşanu. » Paharniculu Constantin a lui Medelniceruluî Mihalaki. » Medelnicerulu C. Filipescu. » Slugerulu Scariat Varipatis(P) » Pitarulu Ştefan al Stolnicului Gheorghiţă. Vineri sera. Vornicul® Barbu Ştirbeiu. Paharniculu Matei Fâlcoianu. Clucerulu Ion Oteteleşanu. Medelnicerulu Drăghicî Grecianu. Clucerulu Scarlat Rosetti. Pitarulu Const. ginere Stolnicului Ioniţă. Armaşulu Teodor Arcuda. Sâmbătă sera. Boerul Logofătul® Const. Ştirbei®. » Clucerulu Ion Creţulescu. Boerul » » » » » » Istoria Românilor^ 653 Boemi Serdarulă Arputis (?) » Medelnicerală Enache Rasina(?) » » Dimitrie Inimari(?) » Pitarulă D. Poliza. Ito N. P. Mavrogheni W. ete... Poruncimu boerilor noştrii mai susu arătaţi să urmeze în acesta şiră, ca să păzescă fie-care, în sera otărîtă, acolo unde va fi rînduitfi. Deci poruncimă, d-tale vel postelnice, să arăţi în fie-care (}i către boerî, unde au de a păzi în curtea Năstră Domnescă. 1788,’ luna Septembrie, 16. (Cod. XVII, pag. 325, tradus din grecesce). ANEXA LA PAG. 190 Nîsamulă hanurilor din Bucureşti. . . . «Dămă Domnia me Yolnicie printr’acestu pitacu . . . . ca să aibă stăpânire pe deplină în totâ hanulu lui şi asupra tuturoră celor ce aâ odăi în hană şi locuescă într’îusele şi pe veri-care dintr'aceia nu se va încrede că se va puvta cu cinstea şi cu..........., să aibă volnicia să ’lă scăţă din hanfi, prin marafetulă d-lui vel aga şi pe veri-care se va încrede de a şede în hană numai a nu ave arme i se dă volnicie să ia armele sub păstrarea sa, iar de nu se va supune să-lă isgonescă şi pe acela din hană. Dreptă aceea poruncimă d-lui vel agă, ca asupra acestui Nizam să-i dai totă felulă de mână de ajutoră numitului (epitropă de mănăstire avmdă hană, ori hangiului) pentru ca să pdtă şi elă răspunde la Domnia mă pentru .... hanului, după zapisulă şi chezăşia ce aă dată în Divanulă Domniei Mele. Intr’acestă chipă negreşită să se urmeze. 1788, Febr. 28.» S’aă luată zapise şi dela Egumenii mănăstirilor pentru hanurile lor, nu numai dela hangii. (Vedi Cod. XVII pag. verso a filei 274). ANEXA LA PAG. 196 Scrisărea ce a dat Divanului Senior Marcheli pentru întorcerea sa şi a eelor-alţi supuşi ai imperiului C. Regescă în patria lor. «Conformă firmanului emisă de înalta Părtă, în urma cererei a Inălţimei Sele Domnului Ungro-Vlahiei I» N. P. Mavrogheni, mi s’a dată voie de Măria Sa să plecă spre Patria me şi iată plecă, luândă cu mine pe sudiţii Curţei C. Regesci, împreună cu averea lor şi liberi de ori-ce daravere ce aveă pe câtă timpă stătură în ţera Vâlahieî, afară numai de ciobanii cu oile lor şi de unele lucruri ale lor, conformă listei întărite cu sigiliă, ce mi s’a dată. Aceştia avendă câte-va daraveri, atâtă de ale lor, câtă şi de ale unor connaţionali, cari sunt absenţi, aă rămasă provizoriă în Valahia, şi după ce fie-care îşi va termina afacerea, vor pleca şi ei cu asemene siguranţă. Şi dăcă le ară rămâne vr’o daravere neisprăvită, vor lua quitanţă dela acela cu care ar ave interese....... ........................... . ..................şi despre întdrcerea lor apoi decă s’ar fi găsită şi alţi sudiţi, connaţionali de ai lor, vor fi trămişi şi aceştia cu aceeaşi siguranţă ca cei de mai susă; Semnată Marcheli, 178^, Martie 11. 654 V. A. UrechiI Quitanţa dată din partea Divanului pentru Seniorulă Marclieli relativă la sudiţi austriac! car! au remasu aci provizoriu: Din Mia lut Dulcii Io N. P. Mavroghcni etc. Acestă quitanţă făcută de Divană s a îotăritii şi de Noi. . I Anulă 1788, luna Martie 11. j L. S. j Domnescă I Sudiţi! cari au remasu provizoria aci. ion Dimitrie Panu, Vasile Dimitriu Vladă, Iane Creţoiul, Ion Kadul, Ma-nole Ion Panaiot. «Aceşti susă îusemnaţî neguţători sudiţi Cesaro-Crăesci, au remasu aci, la Bucuresci, ca să termine interesele lor remase neregulate precum şi ale celor car! au apucatu a pleca şi cândă susu are taţii vor fi terminată afacerile lor, ţera va trimite nu numai pe ei, dar şi ori câţî-alţ! sudiţi se vor afla mai târziu, cu aceeaşi siguranţă cu care au trămisă pe toţi acei care au plecată pentru Nemţia. Iar decă din întâmplare le ar remâne vre-ună interesă neterminată, vor primi o dovadă din partea feţe! cu care ar ave interesă, probându’î acesta, asia că ţera să nu fie apucată de a respunde vre-odinidră vre-o pagubă ori lipsă, până la o lăseae. Spre tărie s’a subscrisă acestă actă şi s’a sigilată cu sigilulă Domnescă. 1788, Martie 11, (Cod. XVII, pagina 283 verso, tradusă din grecesce). ANEXA LA PAG. 205 Pată actulă din 1717, prin care familia Cantacuzin, încă de atunci, este bine primită de Austria: «Carolus Sextus divina favente clementia electus llomanorum Imperator semper Augustus, ac Germania?. Hispaniarum, Hungaria?, Bohemiaî. Dalmaţia*, Croatue, Slavonia etc. Kex, Archidux Anstriie, Dux Burgundiîe,..ise, Carinthia*. Carniolise et Wirtenbergie, Comes Ha)>spurgi, Flandria*, Tyrolis, Goritie et Gra-disese, Universis et singulis Kegnorum provinciarumque nostrarum hareditariarum statibus eclesiasticis et sn?cularibus, magistratibus, oppidis, subditis et commu- nitatibus, nec non.. ricesimis, et transgresorum custodil)us, pnefectis, capitaneis, locumtenentibus, miliţia?, turn equestri quam pedestri, Nostram Ciesaream K... tem gratiam. Notificamus vobis liisce gratiosissime, exposuise Nobis illustrem ac magnificum, nobis et imperio fidelem Comitem.... Dudesco Cantacuzenus demis- sissime, quatenus non tantum ad tractanda sua negotia, sed etiam ad promoven-dum interesse et servitia Nostra in regnum Nostrum Hungariie et Transylvaniam aliasque Nostras provincias luereditarias, pro negotiorum suorum exigentia profi-cisci intendat, annexis humillimis precibus, ut nos ei litteras passus Nostras eo tenore clementissime expedire dignaremur, vi quarum ipsi una cum suis domes-ticis, et rebus ubique locorum, turn in pnedicta regn a et provincias cum pro- Istoria RomanilorC 655 tectione et manutentione nostra libere vie et redire liceret, tura prompto animo, et rebus necessariis commorando, aut iter faciendo per terram seu per aquam erga condignam tamen rerum oblaarura solutionem iu omni occasioue assistere-tur, uti et a nenime turbaretur aut impediretur. Cum igitur Nos petito liuic clementme aunuentes praebentes litas passus in haerendo prioribus a Dilecti Domini fratris noştri Casarea Mate ac dilectione piisimaî memori» sub dato 17mo Marţii 1711 et a Nobismet ipsis sub 27mo Marţii 1717 emanatis litteris passus clementissime expediverimus, volentes, ut pradictus Comes Constantiuus Dudesco Cantacuzenus una cum suis, non tantum in itinere, sed ubi demum eum in pne-fatum finem commorari contigerit, firma protectione Nostra Casarea fruatur et gaudeat, idcirco praesens hoc gratiosissimum mandatum Nostrum suprafati omnes quo ad omnia debite exegui noverint. Datum in civitate Nostra Vienna?, die decimo quarta mensis Iulii anno mil-lesimo septingentesimo decimo septimo, reguorum Nostrorum Romani sexto, His-panicorum decimo quarto, Hungarici et Bobemici vero septimo. (Semnat) Carohis : L. S. j în ceră tare j roşie | Ad mandatum Same Ciesara* et Catholica* Majestatis. (Semnat) (Nnliscifrabil). ANEXE LA PAG. 216 Maî etă şi alte apeluri adresate dezertorilor din <5stea austriacă: Cărţi de vestire la soldaţii nemţi ca să vie aice si vor ave mila Măriei Scle . . . Zemli Vlah . . . Fiindă-că ne am însciinţatu Domnia me dela fugarii soldaţi nemţi şi alţi mărginaşi din vecinătate, ce vină din lăuntru, din hotarele vrăjmaşilor, aice sub mila Domniei mele, într’acestă creştinescă oblăduire, cum că mulţi dintr’ai lor, rîvnescă a se trage dela vrăjmaşi şi a veni cu supunere aice sub stăpânirea Domniei mele, dar temendu-se de puterea oştirilor ce avemu orînduite asupra hotarelor, că-î vor lovi şi-i vor primejdui, nu îndrăs-nescu; pentru care nu amu lipsită a vesti printr’acestă domnescă a ndstră carte, tutulor acelor ce au remasu de sineşi a veni aice, că Domnia me, după firescă iubire de dmeni ce avemu, pre câţi cu capete plecate, şi cu supunere vor veni spre închinăciune, nu numai îi primimu cu braţe deschise, ci încă şi totu felulu de mângâere le vomă face, chiveruisîndă cu dreptate pre cei credincioşi şi supuşi la noi şi hărăziudu plată de lefă cu multă îndestulare celor ce vor sluji cu vrednicie şi cu dreptate, după cum mulţâmiţî aă fostă şi suut câţi au năzuită de aă venită la Domuia me, cari aă aflată mângâere la necazulă loră şi chivernisită şi odihnă. Pentru care şi porunci avemă date la t<5te margenile, către d-lor se-rascherii şi bimbaşiî i zabiţiî ostăşesci, ce sunt orînduiţi cu oştile asupra hotarelor, cum şi câtră vătaşî de plaiu şi cătră toţi dregătorii noştri, ca să ve V. A. UitEcaii 65(5 primescă ca blândeţe, fără de nici o vetămare şi cu t<5te ale vostre lucruri întregi şi cu îndestulare de cele trebuincidse ale de mâncăreî vdstre, să treceţi cu pază bună la dramă, aci, la scaunulă Domniei mele. Ci dar să fiţi bine încredinţaţi la acestea ce ve scriemă şi ori de ce trâptă veţi fi, câţi aveţi rîvna acesta să veniţi cu îndrăsnelă şi nu numai veţi petrece nimică (reă) ci încă veţi afla şi mângâere.» 1788, Sept. 17. S’aă scrisă cărţi şi la vătaşil plaiurilor din judeţulă Dâmboviţel, cari cărţi s’aă trămisă cu polcovniculă Tănase. Mai în urmă şi la vătaşil plaiurilor Argeşului. (Cod. XVII fila 324 et verso). Nu numai către agenţii de pe margine al ţerel, s’aă scrisă în 1788 ca să îngăduâscă pe desertoril nemţi de a intra în Valachia, ci şi direct s’aă trimisă manifeste, în Septembrie 21 şi Oct. 1 acelaş ană. Eată: carte dd vestire către ceî din tagma ostăşescă i locuitorii din tera vrăjmaşului se vie aici. «Fiindă-că ne amă însciinţată Domnia me, cum că mulţi din tagma ostă-şâscă precum şi din cei-l-alţî locuitori din ţera vrăjmaşului rîvnescă a se trage de sineşl şi a veni aici, ca să intre la slujba Domniei mele şi ca să se facă raiale ale pre puternicului împeratulă nostru, spre a locui într’acâstă creştinescă oblăduire a ţerel românesc! şi, temendu-se de puterea oştirilor n6stre şi otoma-nicesci ce avemă orînduite asupra hotarelor pe margine că-1 vor lovi seă că nu vor fi aice primiţi la slujba Domniei mele nu îndrăsnescă a veni; pentru care nu lipsimă Domnia me, printr’acâstă a năstră Domnâscă carte, a vesti tuturor acelora ce aă rîvna acesta, ori din tagma ostăşescă, veri de ce treptă vor fi, ori din cel-l-alţl locuitori, ca să fie bine încredinţaţi că Domnia ndstră, după fi-resca iubire de ămenî ce avemă spre toţi câţi cu capete plecate şi cu supunere dreptă ar vrea a veni spre închinăciunea Domniei mele, nu numai primimă cu braţe deschise pre unii ca aceia, ci încă şi tetă felulă de mângâere le vomă face şi pre cel din tagma ostăşescă, ce vor vrea a sluji aşeprit est faux, son coeur droit: son jugemeut est un coup du hasard ; il est mefiant, susceptible, aimable en societe, intraitable en aflTaires, passionue pour Pequite, mais emporte par sa fougue, qui ne lui perinei pas de distinguer la verite, laisant le IVondeur, jouant le persecute, quoique sa mere vcuille qu’ou lui fosse la cour. et qu’oa lui foci-lite Ies moyens de samuser autant qu il le veut. Malheur a ses amis, sos ennemis, ses allies et ses sujots! D'ailleurs il est extremement mobile: mais pendant le peu de tenis qu'il veut une eboşe dans son interieur. ou quil aimo. ou qu il hait, c'est avec violence et entetement. II deteste sa nation, et m'on a dit une fois ii (■îatsohina des ehoses que je no puis repetor. Je n'ai reussi qu’ii trois ehoses: j’ai foit donuer la llottille au prinee de Nassau, qui a pris ou briile trente-six bâtimens, grands et petits: tue ou nove cinq miile hoinmes. et pris cinq cent soixante-dix-huit pieces de canon: j‘ai tait passer le Bog îi un mareebal, et le Niester â Pautre. Je puis mettre encore Cboczim au rang de mes exploits politiques: puis-que c‘est îi force de courriers que je Pai foit attaquer: et au rang de mes exploits politiques: puisque j’ai obtenu de Plmperatrice qu'elle nous en assurât la possession, quelque paix que Pon fosse. Je prie V. A. de me conservei* toujours Ies boutes qui. depuis mon en-fouce, Pon engagee souvent îi m'appeller son tils : j’aspire â ce titre par la ten-dresse et le respect que je lui ai voues». Istoria Românilor^ <>59 Din epictola VIII della 1 Decembre 178* > J/( câmp (levant 1lobaiui-Moliila f Movila liăbăelj ou plutot ă lassij. ou fai mon La nota 2 în locu de «130». Corige «fila 67».. Pag. 81. Anexa promisă la nota 2 se va citi în Istoria şcolelor. Pag. 88. Ponturile ciobanilor Ardeleni se potu citi în Cod. 17 la fila 167 verso, din 30 Februarie 1787. Corige vorbele din nota 2: fmaî eată o poruncă'» prin: «eatâ in scurtă o poruncă» despre ciobani. Anexa 6 se va publica în volumulă următor. Pag. 96. Corige cifra dela nota a 2-a în text şi notă prin cifra 2. Pag. 103. Şterge din rânduiţi ală 2-lea ală notei vorbele: «in Tesaur II pag. 293», căci e vorba de scrierea D-luî Odobescu despre Văcărescu din Revista Romană. Pag. 107. Anexa în chestiune din notă este aceeaşi din nota dela pag. 105. Pag. 114. In nota a 4 a ne referimă totă la anexa citată la pag. 105. Pag. 122. Adauge după vorba: «osebită» dela primulu rendu din textu vorbele: «/« 27 Ianuarie 1788». Pag. 123. Anexa de care e vorba în notă este la pag. 238. Pag. 133. Nota 2 citesce *Cod. XVII» în locu de «Cod. XVI». Pag. 14.3. Citesce la aliniatulu l-iu în locu de vorbeizV*Dămii în anexe şi o» vorbele *mat este». . • , .,\ Pag. 169. Aliniatulu i-iu. Citesce «jj» în locu de. *jfyt Pag. 187. Nota i-a corige cifra care indică fila, din-348 în 380. Pah. 203. Nota i-a rendulu 5 corige data 1787 în 1717 şi vorba «el» de alăturea înlocuesce-o cu vorbele: < iar la rendulu următor vorba «/za» înlocuesce-o cu «lor». Pag. 241. Puneţi punctă după numele Potemkin din rendulă ală 2-lea ală titlului, Pag. 234. Nota l-a rendulă 2 citesce: «pogonârită». Pap. 290. Ală 6-lea rendă înainte de finele textului, citesce în locăde: «sfiintele rase de prin bisez'ici şi vasele călugărilor» vorbele: «sfiintele vase... şi rasele călugărilor». Pag. 328. Nota i-a citesce: «Bâlacescu» în locă de vorba «Balsam». Pag. 363. Corige punerea în pagină pogorândă josă nota, care tale textulă. De sigur maî sunt şi alte erori de îndreptată; comptămă pe indulgenţa şi buna voinţă a lectorului pentru corigerea celor maî bătătore la ochi.