ISTORIA ROMÂNILORO CDRSU FĂCUT LI LA FACULTATEA DE LITERE DIN BUCURESCI DE D. Profesoru V. A. URECHIĂ MEMBRtj ACADEMIEI ROMÂNE, MEMBRU CORESPONDINTE ALU ACADEMIEI SPANIOLE, ALC INSTITUTULUI ETNOGRAFICI]' DIN PARIS, ETC. PUBLICATtJ SUB DIRECŢIUNEA PROFESORELUI, DE COIITlM DE STUDENT! Al FACULTAŢEl DE LITERE DIN BUCURESCI. SERIA DE VOLUME PENTRU 1774-1786. TOMULU X. BUCURESCI LlTO-TlPOGfRAFIA CAROL GOBL 16, Strada Doamnei, 16 1891 Cătrâ binevoitorului lectorii, Toţi scriitorii noştri de istorie naţională au clespreţuitu secolulu alu XVIII şi, cualifîcându-lu de epocă a Fanarioţiloru (1), au slcitu dicio-narulu de adjective exprimându ură şi dispreţu pentru acestu secolu. Cărţile nostre didactice s’au resimtitu de asemenea neconscientă indi- > j gnaţiune a istoriciloru noştri (2). Şi asia, în numele patriotismului şi românismului, aceste cărţi, fie pentru şcola primară, fiă pentru liceu, trecu cu o repediciune de fulgeră asupra unui întregii secolu din istoria patriei (3). Una din cele mai bune istorii a ţeriloru române, acea a multă regretatului T. Lauriană, carte care numeroşi ani aă fostă apropo privilegiată pentru înveţămîntulu secundară, când e vorba de Domnii fanarioţi, abia doră de le înregistreză numele. In vre-o 20 de file, Istoria Româniloră de A. T. Lauriană închide perioda atâtă de importantă de la 1774—-1821. Aprope jumătate de secolă în 20 de file! Şi să se noteze, că în acesta estindere de 20 de file cea mai mare parte este consacrată evenimenteloră din Ardeală (4). (1) Am arătată în urmă, cum nu este adevărată, că numai de la 1711 (de când este obiceiulă a se începe epoca clisă a Fanarioţiloră), au fostă domni greci, ci şi maî nainte, cum şi că de la 1711 înainte nu domniră numai greci, ci şi români, ori destindetorî din greci, de maî multe sute de anî romanisaţî. Intre 1711 şi 1774 (de când începe acestu volumu alu scrierii nostre) avurămă, la Moldova, domni români: Mihaî Racovitâ,Gonst. Ra- coviţă, Ioană şi Gregorie Calimah, Gregorie şi Matei Ghica, Gregorie Alex. Ghica------si numai doî domn! greci: Constantină şi Ioanu Mavrocordată! Asemene la Muntenia, între 1714—1774, nu avurămu fanarioţi, decât pre Mavrocordatu şi pre Manoli Giani Roset, căci Oantacuzeniî, Ghiculesciî şi Racoviţesciî sunt Români, ori de secolî împămînteniţî. Maî cu stăruinţă clobândescă Fanarioţii tronurile ţeriloru nostre, numai după vestita pace de la Kuciuc-Kainargi, cum se va vede maî la vale. Vedă-se ce am scrisă noi despre interve-nirea Greciloră ca factoră politică şi culturală între Românî, încă de la Alexandru celă Bună, şi maî alesă de la Vasile Lupu. Vedă-se şi cursulă nostru de literatură (Bucurescî, 1885. pag. 20, etc.). (2) Până şi bărbaţiî filo-românî din mişcarea nostră de la 1848 în coce, aă fostă luaţi de acestă curentă în carî se aflaă istorică nostru. Asîa Edgar Quinet în «LesRoumains» (VI, 1886). (3) Ba uniî din din scriitorii mergă şi maî departe: tăgăduescă Domniloră fanarioţi, orî presupuşi fanarioţi, şi însuşi dreptulă de a se numi Domni. Aşa I. Ileliad îî numia Bel. (Vecii Istoria Româniloră de acesta. Bucurescî. (1) 25 de file sunt consacrate de Aronă Floriană periddeî de la 1716—1821, şi din a-ceste numai 13 pentru evenimentele de la 1774—1821! (Vedî «Manuală de istor. Principatului României», Bucurescî, 1839.) î 2 V. A. URECHIĂ Acum mal recentă o altă carte didactică secundară, acea a d-luî profesorii Xenopolă, cuprinde acestă-şî periodă din istoria nostră tn 8 file. Nu mai estinsă este pertratarea periodeî aceştia în cartea de istorie, utili-sată totă pentru înveţămîntulă secundarii, a d-luî profesorii Gr. Tocilescu. Aci încă spaţiulu de aprope jumătate de secolă e cuprinsă în 2 pagine. Nu mai vorbimă de estinderea dată de câte-va cărţi actualmente în uşii la şcolile primare, cărţi semnate de nume mai obscure. Cu totu respectulă ce am pentru bărbaţi ca cei maî sus numiţi, eu bănuescă, că unia din eî aii putută fi rătăciţi numai de exageratulă sentimentalismă şi că aă sacrificată acestuia datoriile loră de istorici, datorii, cari ară fi trebuită să-i oblige a nu trece cu atâta repediciune asupra unei jumătăţi de sccolă. Maî mulţi însă aă cădută în asemenea erore din lipsa de isvore. Pentru istoria nostră maî vechia istoricii noştri moderni aă putută consulta destulă de numerose chronice naţionale şi esterne; pentru a doua jumătate a secolului ală XVIII-lea, numai în cele din urmă clile s’a adusă lumină. încă şi înainte de publicarea documenteloră relative la secolulă ală XVIII-lea, culese de d-lă Odobescu în archivulă francesă şi de Ilurmu-zachi în celă de la Viena, noi amă fostă dobândită vederi cu totulă noue şi proprii, din cercetarea a preste 1.000 documente, relative la secolulă ală XVIII-lea, fie în posesiunea nostră, fie în archivele publice şi private din ţeră, documinte a cărora fiinţă este până astădî necunoscută aprope tuturoră aceloră, cari aă redactată ună manuală de istorie a patriei. Ună mare neajunsă a resultată din ignoranţa istoriei documentată a secolului ală XVIII-lea: tote generaţiunile cari aă trecută prin sco-lele nostre, aă vădută acestă secolă prin prisma, viă colorată, dar aci înşelătore, a românismului. Ună maî mare răă încă a provenită din necer-cetarea de aprope a fapteloră Domniloră greci, ori petrecute în timpulă domniiloră acestora: generaţiunile actuale sunt nevinovată convinse, că numai de la 1821 începe totă activitatea naţiuneî în multiplele direcţiuni culturale, sociale şi politice. Cu Lazără şi Asaki, şi mai alesă cu Tudoră Vladimirescu voră să-şi esplice nouele generaţiunî toţi paşii făcuţi de românime în secolulă de faţă. De aci mari erori de totă natura. Istoriculă nu-şî pote da sema de fenomenele, ce observă încă de la începutulă secolului ală XlX-lea; omulă de stată nu are posibilitatea a înnoda firidă politică; legiuitorii, în necunoscinţă de totă ce s’a făcut pentru administraţie, justiţie, finance, nu mai departe decât cu o jumătate de secolă în urmă, croescă în bobote legi şi regulamente, ce le puteaă găsi multă mai bune îndărătulă loră, în locă să le copieze de la Francesî, seă Germani, de nu se potrivescă de locă pe talia Românului... Cine nu ISTORIA ROMÂNILORO 3 scie în ce hausu a ajunsă legislaţiunea nostră, din causa acestei sisteme, care se putea înlătura, decă în locă de a ceti codice străine, am fi cercetată mai de aprope propria nostră organisare, ca stată, în tote direcţiunile ei. Acesta nu s’a făcută şi parlamentele nostre şi ministerele, cari mai multă seă mai puţină constituţionalmente, aă născută acele parlamente, aă orbecată, din causa dispreţului nejustificabilă ală istorici-loră noştri pentru secolulă XVIII-lea, şi noue Penelope, aă ţesută şi ţesă pânza fără sfârşită cu iţe încurcate, a asia disei reorganisărî a patriei. Ca să potă ţese acestă pânză desă şi durabilă, lipsesce la suveica ţesetoriloră omeni de stată, mosorulă cu aţă românescă. Firele după acelă mosoră nu le voră ave de la legiuitori străini, ci numai din cercetarea proprieloră documinte ale naţiunei. Iată de ce amu socotită noi, că nu este un studiă din istoria nostră mai urgentă reclamată, ca călăuză pentru toţi aceşti de faţă, ca studiulă secolului ală XVIII-lea, secolă, precum aretarâmă, aprope cu totulă necunoscută, ba chiar falsă cunoscută, decă cunoscinţă se pote numi o înşirare, maî multă seă mai puţină chronologică, de Domni si de resboie, dintre Rusia, Turcia si Austria. Da, câte-va monografii s’aă încercată cu referinţă la secolulă ală XVIII-lea. Avemă, bună-oră naraţiunea resboieloră dintre Ruşi şi Turci a d-luî Xenopolă; dar acestea le putemă citi şi în cărţile francese ori germane destulă de numerose, făcendă istoria Rusiei şi Turciei, seă numai câtă a unui anumită resboiă dintre aceste puteri, din secolulă ală XVIII-lea. Lăuclămă osîrdia d-luî Xenopolă, dar ne permitemă de a dice, că din istoria lăuntrică a Moldovei şi a Munteniei maî de locă n’a atinsă în monografia acesta. Nu maî amintimă de câte-va alte monografii, cu tendinţă specială, seă politică, seă socială. Cele ce precedă sunt pentru a legitima decisiunea ce amă luată, să publicămă, la cererea junimeî studiose, cursulă de «Istoria liomâniloru» într’ună şiră, ce la prima vedere s’ară păre straniă. Mi-am disă: scrierile de istorie a Româniloră pentru secolii anteriori celui ală XVIII-lea, ori cât sunt susceptibile de amendare şi de desvoltare, potă încă servi nouelor generaţiuni. De curendă volumele publicate de înve-ţatulă colegă de la Universitatea de Iaşi, d-nulu Xenopolă, puse în manele noueloră generaţiuni, istoria nostră vechia şi medie, destulă de bine făcută, ca să putemă întârdia publicaţiunea propriului nostru cursă. Din acesta însă, cugetarămă, că este oportună şi urgentă să publicămă o serie de volumene, cuprinclendă secolulă ală XVIII-lea. Aşîa dar publicaţiunea cursului nostru, inaugurată mai întâiă la Iaşi în 1857 4 V. A. urechi! şi apoi continuatu de la 1864 Novembre la Facultatea de litere din Bucuresci, se va face în modului următorii: I) Seria III: volumene asupra secolului XVIII-lea împărţite ast-felu: a) volumene cuprindendu istoria Româniloru de la 1699 (pacea de Kar-lovitz) până la 1774 (pacea de Kuciuk-Kainargi); b) volumene cuprindendu istoria Româniloru de la 1774 la 1786 ; c) volumene cuprindendu istoria Româniloru de la 1786 la 1800 ; d) volumene tratându despre anii 1800—1821 şi e) volumene despre anii 1821—1848. II) După publicarea acestei serii, avemu în cugetă să publicăm ii cea următore : a) Seria II de volume, cuprindendu istoria Româniloru de la 1601 (mortea lui Michaiii Vitezulu) la mortea lui Vasile Lupu şi Mateiu Basarabii; şi b) volumele cuprindendu istoria aniloru 1654 la 1699. III) In fine, de ne voru îngădui hetrâneţele şi obosela muncei, mai cugetămu să publicămu şi seria I de volume, cuprindendu secolulu alu XV-lea, de la mortea lui Ştefanii celii Mare (1504), până la mortea lui Michaiu Vitezulu. Nu promitemii a descinde şi mai multu în trecutului nostru. Mai întâiu. pentru că ne tememii, că nu vomu ajunge să vedemii întrupate măcaru cele trei serii mai susu promise şi apoi şi pentru altu motivii, ce nu ne sfîimu a-lu spune cititorului nostru : nu credemu, că pote cine-va face istoria cea mai vechia a nostră, istoria colonisăreî şi a coloniiilorii romane din Dacia, deca nu este bine înarmaţii cu studiulu epigrafiei latine şi grecă. Aştej^tămu deci cu mare mulţămire istoria acelei periode de câţi-va secoli de la pena altora. Şi câtii pentru periodă de la ceea ce noi amu numitu altă-dată re-stauraţiunea Principatelorti, iar nu descălecarea a doua, ori-câtii cute-zărnu a dice, că prin studiulu nostru şi acestă periodă a fostu pe alocurea luminată cu noue şi needitate documinte, nu promitemii a o publica, lăsându timpului să aducă noue isvore şi generaţiuniloru următore să le utiliseze şi să ajungă la o lucrare maî perfectă decât cum astă-di am pute-o face. De altmintrelea, cu referinţă la acestă periodă, amii publicaţii şi vomu mai publica diverse monografii menite a face cunoscută seria de documinte inedite din colecţiunea nostră. Aşîa este, în prima linie, monografia «Schiţa din sigilografia naţională» (1). (1) Bucurescî, Tipografia Statului 1891. ISTORIA ROMÂNILORO 1774-1786. I. Pacea de la Kuciuk-Kainargi. — Isvore. Pacea de la Kuciuk-Kainargi constitue, pentru Principatele române, un momentu forte importantu din istoria loru. Prin pacea acesta, dintre Rusia şi Turcia, Principatele române, Moldova şi Muntenia, intră într’o faşă nouă politică, socială şi, vom dice, chiar culturală. Cu pacea acesta, din 1774, Rusia, vechiu factorii la faptele naţionale române, câştigă în Orientu şi mai aleşii în Principatele nostre, o situaţiune diplomatică deplinii vădită şi de mari consecinţe. Unu fenomenu straniu se semnaleză âncă atenţiune! istoricului, dela anii 1774. Prin tractatulu de pace de la acestă dată, Principatele s’aru păre, că, gravitându în juruiţi Rusiei victoriose, au să se bucure de domnii mai lungi şi mai române. Din contra, nestabilitatea continuă, ba chiar e şi mai mare, iar la Domnie ajungti familii de fanarioţi până acum necunoscute ţăriloru române, ca Ipsilante, Moruz, Caragia, Suţu, Mavroghene, Angerliu ... Se pote dice, că adevărata epocă a fanarioţilorii începe, sub patronagiulu Rusiei, de la pacea din 1774, iar nu — cum s’a susţinută — cu Nicolae Mavrocordatu. 6 V. A. IÎKECHIĂ înainte însă de a studia acesta periodă din istoria Româniloră, să vedemă cari sunt isvorele de care, la acestă studiu, avemă a ne servi. Isvore. — Chronicele nostre mai însemnate nu trecu peste pacea de la 1774. Canta termină scrierea sa în anulă invasiunei Muscaliloră din 1769. Elă încheie lucrarea sa clicendă, că : «până aici au fostă domnia de la Turci, iar de aicea se stăpânesce ţe'ra de împărăţia Mo-schuluî.y> Canta presimţia o mare schimbare în starea politică a patriei sale. Enache Iiogălniceanu se adîncesce ceva mai multă decât Canta, dar nu ajunge decât până la 80 Ianuarie 1774. Chronica lui Enache Co-gălniceanu cuprinde însă unu adaosă, la fine, atribuită copistului ulte-rioră, adaosu care merge cu şirulă istoriei până la 25 Iuliă 1774, adică după încheerea păceî de la Kuciuk-Kainargi. Unu altă isvoră românescă de consultată asupra păceî de Kuciuk-Kainargi este descoperită de noi. Biv-vel stolniculă Dumitrache, boeră muntenă, care jocă ună rolă în evenimentele de la 1769 şi înainte până târdiă în secol ulă ală XVIII-lea, a scrisă ună forte importantă memoriă, cuprindendă istoria resboiuluî dintre Ruşi şi Turci până la 1775 (1). Scrierea stolnicului Dumitrache a străbătută până la noi deşi nu în originală, ci într’o copie făcută de Nicolae Mânu Piteşteanu în Augustă 22 anulă 1782 (2). Deca cronicarulă Canta se pare mulţămită de Muscali, stolniculă Dumitrache este prea puţină amică ală loră. Elă, precum vomă ave ocasiune să aretămă, aparţine unui partidă politică ce te miri să-lă afli, orî-cât de mică fiă, între Români, în acele dile, când se părea că ţările nostre începeaă să resufle sub protecţiunea armeloru ruscsci. Stolniculă Dumitrache este din mica partidă anti-muscălescă. Ală treilea isvoră importantă de consultată este « GlironografulH ţereî românescî de la 1764—1815 scrisă, de Dionisie Eclisiarchidă, la anulă 1814.» (1) Vedî Memorii presentate Academiei Române în 1887—1888 de V. A. Urechiă, la pag. 169. (2) Veci! în biblioteca Museulul clin Bucuresel codicele cu No. 335. VecJI asemenea codicele No. 399 din biblioteca Academiei, care cuprinde o copie fidelă dupre celu de la Museu. ISTORIA ROMÂNILORÎÎ 7 «Tesaurulă de monumente istorice» ală regretatului Papiu Ilarianu a publicatu ecliţiunea princeps a acestei lucrări, în tomulu alu doilea alu seu. Dionisie Eclisiarchulu uresce pre Turci, rîde de Nemţi şi ţine cu Muscalii. Lucrarea lui este multă inferioră lucrărei stolnicului Dumitrache, pe lângă că e scrisă mulţi ani mai târziu, la 1814, pe când stolniculă Dumitrache a scrisă de-vîsu (1). Ună isvoră internă ce nu putemă a-lă trece cu vederea este şi fragmen-tulă de chronică seă «Istorie a prea puterniciloră împăraţi otomani, adunată şi alcătuită pe scurtă de d-luî Enache Văcăresculă dicheofilax a bisericeî cei mari a resăritului şi spătară ală Valachiei.» Enache Văcăresculă este din partida anti-rusă, dar şi amică ală Porţii. Câtă ţinu ocupaţiunea ru-sescă, adică până la pacea de la 1774 Enache Văcăresculă emigră în Transilvania spre a nu da mâna cu Ruşii. în opera sa, Enache Văcăresculă află mijlocă să vorbescă şi de domnii Româniloră şi de faptele loră. Lucrările şi însemnările Archimandritului Bartholomei Măzăreanu, descoperite asemenea de noi (2), încă se cuvine să le considerămă ca o fântână istorică. Măzăreanu este dintre cei mai călduroşî partisani ai Muscaliloră. Const. Radovici din Golescî, mare logofetă de ţera de josă ală Princ. Valachiei încă a publicată la Buda (1826) o mică «adunare de tractaturile» dintre Rusia şi Turcia, cuprindendă de la pacea din 1774, până la pacea de Acherman 1826 de şi într’o traducere de multe ori de neînţeles (3). O fîladă in quarto de 12 file tipărită sub Alex. Ipsilante fără indi-caţiune de ană şi tipografie, dar de sigură în tipografia Mitropoliei din Bucurescî, are titlulă în roşiu : «Hatişerif a pre puternicului împerată Sultană Hamidă, care s au dată prin rugăciunea obşteî, ce s’aă trămisu cu deputaţi, d-luî paharniculă Stană Jianulă şi d-luî medelnicerulă Du- (1) Vedî în anexă la acestă pagină despre Dionisie. (2) "Oedî «Memorii)) presentate Academiei Române in 1887—88 de Y. A. Urechia. (3) „Adunare de tractaturile ce s’au urmatu între pre puternica Imperaţie a Rusiei şi înalta Portă, însă numai acele cari sunt pe seina Principaturiloru Valachiei şi Moldovieh începute de la pacea ce s’a săverşitu la Kainargi în anulu 1774 şi până la cea de acum de la Acherman 182G, tălmăcite de Constantin Radovici din Golescî marele logof. de ţera de josu a Princip. Valachiei, în 12°, Buda, 1826 în crăiască tipog. a Univers. Ungare. 8 V. A. URECHII mitrache, prin recomandaţia pre înălţatului Feldmarşală Petru Roman-ţovă, către pre slăvitulă pragă ală împărăţiei, îndată după încheierea păceî între împărăţia rusescă şi între Porta otomănescă, în cea dîn-tâiă domnie a M. S. Alex. Ipsilantă.» Posedemă în colecţiunea nostră unu codice manuscrisă din 1798, cuprindendă egalmente diverse tratate dintre Rusia şi Turcia şi hatişerifuri, constituindă ast-felă şi acestă codice o fântână importantă istorică. Vomă consulta passim şi cele 11 volume din Uricarulă D-lui T. Codrescu. Archiva istorică şi Dacia literară a d-luî M. Kogălniceanu şi Magasinulă istorică pentru Dacia alu regretaţiloră Laurianu şi Bălcesculu, încă ne potu da informaţiunî relative la perioda istorică de care ne ocupămu. In Biblioteca Academiei esistă unu codice forte importantă pentru studiulă nostru. Este «Sema vistieriei Moldovei pe 1776» {1). Nu cunos-cemă documinte mai proprii a lumina starea lăuntrică a ţăriloră ca budgetele şi semile. Archiva istorică a d-luî B. P. Hasdeă încă passim ne va da documinte de consultată. Dar, nicăirî maî cu profită, mai veridică, mai luminată nu vomă culege informaţiunî despre omeni şi fapte şi maî alesă despre starea ţereî în tote direcţiunile, ca în propriile documinte eşite din cancelariile domnescî: anaforale, pitacurî, judecăţi, cărţi deschise şi regulaminte. De natura acesta, până aslădî, publicate sunt puţine şi anume o serie de documinte din condicele domnescî a lui Constantină îpsilante şi Ca-ragea, ambele codice însă aparţinendă secolului ală XlX-lea(2), deci prea departe de momentulă ce ne preocupă. Domnulă Lahovary membru ală Curţii de Casaţie a publicată în Convorbiri Literare sub titlulă de «hârtii vechi» câte-va documente ce ne voră pute servi în timpă. In cartea tratândă despre Vechile instituţhml ale României (1882), de d-nulă Brezoianu încă vomă pute spicui. (1) Vecii şi documentulu din 177G de la Gr. A. Ghica, domnulu Moldovei din arch. seminarului Veniaminu din Iaşi şi Hrisovulu lui Const. D. Moruzi din 1779 din Arhiva Ro-nicânescă II—-175.—Vedî Lefile şi veniturile Moldovei în 1776 de Petru Rascanu, Iaşi, 1887 (2) Vecii Tes. de mon. de Papiu. Vedî Docum. istorice de P. Teulescu. 8° Bucurescî, 1880. ISTORIA ROMÂNILORO 9 Condica delegi a d-luî Alexandru Ipsilante{ 1) şi mai apoi acea a lui Galimach caută să se impună atenţiunei istoricului, ca nisce adeverate isvore. Maî importante fântâni însă remânu pentru noî condicele di-vanuriloru domnescî de la 1775 în coce, conclice inedite si din cari noî întâiaşî dată amu estrasu sute de documinte de o însemnătate extraordinară, nu numai socială, economică şi culturală, dar şi politică. Către aceste documinte din condicele domaesi-î vomu adăogi o serie mare de documinte, acte particulare, după care avemu copii bune, când nu posedemu chiar originalele. In fine o serie de fântâni istorice ne oferă studiulu mişcăreî literare dintre 1750 şi 1800. încă de la invasiunea rusescă care se termina cu pacea de la Prutu, din 1711, este de notatu o mişcare literară şi istorică în serviciulu faseî politice în care intră Principatele prin intervenţiunea Rusiei în afacerile ei interne şi externe. Românii scriitori simtu nevoia a se ocupa de istoria şi de limba Ruşiloru, ori a pune la clisposiţiunea acestora tratate de gramatică şi dialoguri, în care Muscalii să înveţe graiulu românescă. De aci, repetimu, se nasce o destulă de avută literatură, care merită totă atenţiunea istoricului. Dositeiu Mitropolitulă descriindă minunele lavrei de la Chievă (2) dă la sfârşitulu secolului alu XVII una din primele impulsiunî acestei mişcări literare, bibliografice slavo-române. Decă gramatica cea maî veche românescă astădi nu mai este, cum se credea până maî eri, gramatica lui Văcărescu şi acea a lui Dimi-trie Bustatievici braşoveanulă, din 1757 (3); decă archimandritulu Mă-zăreanulu preda lecţiuni de gramatica românescă la şcola publică din mănăstirea Putna după pacea de la Kainargi; totuşi «Razgovorile» slavo-române ale lui Strilbiski (4) şi maî aleşii «lecţiunile de grama- (1) Cea pentru Moldova vedi-o în manuscriptulu de la Biblioteca din Iaşi. Vedî Uricaru. V. 395. (2) Vedî despre acesta cele ce amu disu în Mironu Costinîi, T. II. pag. 491 Vedî cartea luî Dosofteiu «Vieţa şi petrecerea sfinţiloru.» 1682. pag. 151 verso. (3) Vedî manuscrisulu din bibi. Academiei sub N. (4) De acestea vorbesce Toderu Scholeriulu în manuscriptulu gramaticei sale: „Lec-iioane“ din Iaşi 1789. 10 V. A. URECHIĂ tică moldovenescă şi rusescă a lui Toderă Scholeriu, tipărită la Iaşi 1789, cum şi gramatica românescă a lui Macarie sunt de natură a ne da informaţiunî preţiose asupra mişcăreî culturale, cu impulsiune politică, din a doua jumătate a secolului ală XVIII. După ce înşirarămă aci principalele isvore interne puse la contri-buţiune maî întâi ă pentru istoria aniloru de la 1774 înainte, lectorulă s’ar aştepta să aducemă şi bibliografia externă, adică isvorele din ţări străine, încependă bună-oră cu «Essai particulier de politique, dans le-quel on propose un partage de la Turquie europeenne par M-r C. (Gara) â Constantinople 1777», şi până la minunata colecţiune Odobescu şi Ilur-muzachi, dar preferimă să citămu aceste isvore externe în note paginare, amăsurată cum ni se va presinta ocasiunea, spre a nu prelungi maî multă acesta notiţă a isvoreloră cu înşirarea imediată şi preten-ţiosă a unei bibliografii externe, cuprindendă scrieri la care adesea pote numai în trecătă să ne referimă. Destulă că în fruntea bibliografiei externe punemă colecţiunea de documinte Ilurmuzachi-Odobescu. Nu vomă neglige de a consulta şi codicele inedite sau publicate de Grecii, maî multu sau maî puţi nu învăţaţi, cari au trăită în Principate, sau cari numai şi le-aă dedicată la domni şi boerii români cu dare de mână. Lucrările moderne ale activului colegă de la Facultatea de teologie, d-lă Erbiceanu (1), cele atâtă de spornice ale d-lui Emile Le-grand (2) din Paris, cum şi lucrările mai vechi ale lui Sathas (3) şi Marino Vreto vor fi consultate cu multă diliginţă. In acestă serie de isvore, bine înţelesă, intră chronicele luî Dionisie Fotino şi a fraţiloră Tunuslii (4), cum şi Cronica în grecesce a întemplă-riloră dintre 1768—1812, din colecţiunea Academiei române, tradusă de d. Erbiceanu la pag. 497 a Istor. Mitropoliei din Iaşi. La loculă cuvenită vomă face usă şi de importantulă documentă ofe- (1) Ved! Revista Teologică. Iaşi, pe toţi anii începându cu 1883—87. (2) Legrand (Emile), Recueil de poemes historiques relatifs â la Turquie et aux Princi-paules Danub. Paris 8° 1877. Genealogie des Mavrocordato. Paris 1886. (3) Ms-'/.'.fuvr/.Yj BiQaofJrjxYj Kicisraiia K. N. —AHA. Veneţia 1872. (4) VedI Fotino, ediţ. grecă, Tstopia? xYji, IlrAai Aav.P/ţ. Viena 1818—1819. Tunusli, 'hxofiia -Tjţ B/.ţ/./iar. Viena 1806. ISTORIA ROMÂNILOR!? 11 rită Academiei, în Maiă 1889, de d-lu N. Kretzulescu, documentă scrisă în grecesce şi făcendă cu atâta exactiteţă descrierea stăreî miserabile a ţăriloră române sub Fanarioţi. Acestă importantă documentă nefiindă încă publicată îlu damă în anexă la acestă volumă. II. Pacea semnată în 1774 Tuliă 21 (după stolniculă Dumitrache semnarea păcii s’a făcută la 15 Iuliă) (1), la art. 16 înscrie 11 puncte cu referinţă la Principate. In tomulă din urmă ală seriei istorice, 1699—1774, amă adusă întregă acelă memorabilă tractată. Aci vomă rememora numai, că prin art. 16 Rusia întorce Porţii otomane totă Basarabia cu tote cetăţile precum : Achermană, Chilia, Ismailă, Benderă etc. împreună cu ambele Principate. Porta se legă a acorda amnistie tuturoră locuitoriloră din aceste părţi; a nu se atinge de libertatea religiuneî creştine şi a onora clerulă; a restitui ţeriloră teritorulă din jurulă Brăilei, Ho-tinului, Benderuluî si a celoră-lalte cetăti, cu toti locuitorii disî raele; a nu reclama nici ună arierată de socoteli vechi; a nu cere de la ţările române nici o dajdie şi nici o plată pentru totă vremea răsbo-iuluî cum şi a nu reclama nici ună tribută încă pe doi ani din diua ratificăreî tratatului; acestă tribută redusă la cifra ce se plătea pe tim-pulă Sultanului Mahomedă ală IV-lea va fi trimisă la Constantinopole prin deputaţii din ţeră; nici o altă dare seă angara nu se va impune Principateloră; Domnii acestoră două Principaturi voră ave câte ună representantă creştină pe lângă Porta otomană, respectaţi după drep-tulă ginţiloră; voră pute emigra din ţările române împreună cu totă averea loră în curgere de ună ană de la ratificarea tratatului orî-oari din locuitorii ţeriloră române. Dar principala disposiţiune care carac-teriseză tratatulă de la Kuciuk-Kainargi este dreptulă ce-şî reservă Rusia, ca să intervină, prin miniştrii săi de la Constantinopole, la tote trebuinţele cele întâmplătore ale Principateloră. Cu acestă disposiţiune (1) Vedî Memorii de V. A. Urechiă, 1889. pag. 268. 12 V. A. UKECH1Ă începe protectoratul^ legalii alu Rusie! asupra Principateloru române, protectoratu care va da locu la o serie neterminabilă de evenimente de mare gravitate pentru ţările nostre. îndată ce Musunoglu Vizirulu întări pacea la Kiuciuk-Kainargi, la Augustă l-iu acelaşi anu 1774 «se adunară în S-ta Mitropolie din Bu-curescî, ce ta bisericescă i d-loru boeriî şi cu sfatu aleseră deputaţi pentru Portă,» pe Constantinii Cocoresculu biv-vel slugeru şi pe autorulu chroniceî de care maî susu vorbirămu, stolniculu Dumitrache, pe atunci biv-vel medelniceru. Divanulu ţereî muntenesc! clete la mâna deputaţiloru se! doue arzuri, din care unulu este conservată istorie! de cătră însuşi unulă dintre ce! do! deputaţi munteni, stol. Dumitrache în chronica sa. Acestă arză importantă cere Porte! revenirea la vechile privilegii şi independenţa (slobozenia) a ţereî, aretă apăsarea suferită de ţeră cu desa schimbare de Domn! şi prin cererea îndesită de mucarerurî. Divanulă muntenescă cere dec! Porţeî revenirea la vechile drepturi şi anume : Ca şi din vechime domni! să se alegă din pămîntenî şi să fie întăriţi de Portă pe viaţă. Să nu se plătescă tributu maî mare şi nici o dare alta decât ce se plătea sub Sultană Mahomeclă ală IV-lea. Să nu potă fî funcţionară ală ţereî fîeş-care ipochimenă, adică Greci!. Judecăţile dintre Turci şi creştin! să se facă prin hotărîrea nestrămutată a Domnului. Mărturiile creştiniloră să se asculte; nimeni din pămîntenî să nu fie traşi aiurea decât în ţeră, «fîindă ţara în totă chipulă slobodă.» Preţă de sânge să nu se ceră. Cădii şi paşii dimprejură să nu potă trece prin ţeră cu nici ună felă de pricină. Neguţitoriî turci să nu potă intra în ţeră decât cu speciala învoire de la paşii şi zăbiţiî mari vecini. Neguţitoriî turci să nu potă face comerciă decât cu ridicata şi numai la terguri şi să nu aibă case, prăvălii, ciflicuri, mori, slugi saă slujnice din pămîntenî, după vechiulu obiceiu. Neguţitoriî turci să nu potă arunca arvună la locuitori, adică seleam achceasî. Tote moşiile din jurulu cetăţiloru să se întorcă proprietariloru loru, ISTORIA ROMÂNILOR& 13 mânăstiriloru şi boeriloru pămîntenî remâindu sub stăpânirea Domnului, care va despăgubi pe boerî şi pe mănăstiri. (1) Oraşulu Flociî să fie lasatu porţii pentru ţară. Paşii şi nici alţi Turci să nu potă trece prin ţară şi de cum-va vre-unulu va ti îngăduiţii să vină pentru vre-o trebuinţă particulară să nu ceră găsduire şi ospe-tare ci să şi le procure pe comptulu propriu. Locuitorii ţereî să nu fie apucaţi pentru socoteli sau datorii vechi. Să nu fie apucaţi locuitorii ţereî de haracî, când trecu Dunărea. Cei cari se turcescu peste Dunăre să-şi plătescă datoriile ce au în ţară, să potă fi aduşi la judecată în ţară, să fie lipsiţi de moşteniri, după ve-chiulu privilegiu alu ţereî. îmbrăţişarea legeî otomane este oprită cu desăvârşire în Muntenia. Casabaşalîculu să înceteze, căci cumpărarea de oi pentru Ţarigradu s ar pute face prin neguţătorii Greci sau pămîntenî, cu maî multă Îndestulare şi fără asuprire a locuitoriloru. Mucareaua, fîindu unu neote-rismos, să înceteze. Vitele ogiaguluî de bostangii de la Mangalia să nu maî fie admise în ţeră la Jegalie. Să se acorde deplină iertare tuturora şi să se înapoieze fără plată robii, bărbaţi şi femei robiţi dintre locuitorii ţăreî. Iată frumosele cereri cuprinse în arzulu divanului muntenescu. Alu (1) Iată însuşi arzulu aci analisată şi în cari maî sunt unele cereri nenumărate în analisa: Rugăciunea cea supusă cătră Prea Puternica şi drepta Imperăţie, şi cererea de mila sa a ticăloşiloru eî supuşi iaste acesta: Noî ceî dineepută plecaţi şi supuşi aî prea puternicii împărăţii, Mitropolitulă, Episcopii, Arhimandriţii, Egumenii şi totă partea bisericescă ; boeriî d’intâiă, de alu doilea şi alu treilea trepte, hoernaşiî, Căpitanii, Zabiţiî, şi toţi locuitorii ţăriî rumâneştî, printr’acestă de obşte şi plecată a nostră anafora, ne rugămă şi arătămă: că dinceputu, fîindu diea-fendefsită ţara nostră sub umbra şi ocrotirea a prea înălţatei împărăţii, şi în totă felulă slobodă şi cu deplină volnicie osebită; din vreme în vreme câte puţină, puţinu din lenevirea unora Domni, şi lăcomia altora, s’aă întîmplatu a se pune la uitare, şi nebc-gare de semă priveleghiurile cele de totu felulu, slobozenia nostră; şi a să dezghina la multe părţi ale ţării multe locuri ale nostre şi a intra câte puţinu, puţinu feluri de feluri neoterizmî, şi scorniri grele, cu adesea schimbări Domniloră, şi cu cererea a dese muca-rerurî, în care vremi găsind fi. fursantu şi hazelelile cele dinprejuru, n’au lipsitu a ne face rău în totu felulu; pentru care ne-amu îndemnată de multe orî să ceremu milă de la dreptatea prea înaltei împărăţii; dar din păcatele nostre, aceea nu o amu nimerită din apracsia Domniloră ţăreî. Decî rezemându-ne la cea multă dreptate şi iubire de omeni a prea Ina!- 14 V. A. URECHIĂ doilea aizu nu ne este cunoscuţii. Fostu-a elu relativă la alegerea noului Doranu ? însuşi stolniculu Dumitrache neglige de a reproduce alu doilea arzu, pe care îlu consideră mai puţină importantă. încă Înainte de redactarea arzuriloră cei doi deputaţi aleşi de diva-nulă din Bucuresci, stolniculă Dumitrache şi slngerulă Cocorescu plecară în Augustă 3 spre Focşani spre a se pune la disposiţiunea lui Romanţov. Nu totă asemenea se petrecură lucrurile la Iaşi. Mitropolitului, Episcopii şi ună numeră considerabilă din boeri, în primele dile din Augustă plecară de la Iaşi spre Focşani, ca să se înţelegă cu Romanţov. Toţi aceştia împreună şi cu Mitropolitulă se înţeleseseră cu boerii cli-vaniştî remaşi în Iaşi numai asupra punctului de a se cere ca Domnă ală Moldovei pe Grigore Alex. Ghica. Mitropolitulă Gavrilă, de care Romanţov era forte nemulţămită, precum vedurămu în ultimulă tomă an-terioră (1), cu mare anevoie putu primi de la Romanţov învoirea să tei împărăţii, c-utezămă a arăta plecate cererile nostre cele mai josă scrise şi ne rugărnă, sa ni se dea starea nostră cea d’întâiu, prin vrednice de închinăciune împărăteşti hatişerifuri, cu întărire osebită a fieşteş-căria cereri şi priveleghiurile nostre. «Domnii noştri!; ca din vechime, să se alegă dintre noi pămîntenî, şi prin plecata a (1) Posedemu actelele din care se constată: 1) Cari sunt boerii cari au cerută prin dono-şenie la Grafă să se dea Moldovei pe Grigore Vodă Ghica şi alu doilea, că acestă donoşenie către Grafulu a fostă trimisă din Iaşi prin Mitropolitulă Gavrilă; Episcopulă de Huşi, Hatmanii, V. Razu, Vist. Ionită Canta, Spăt. Conache, Pah. Const. Palade şi Stoln. C. Balşă. Şi alu treilea că acestă deputaţiune a fostu oprită în cale, la Bârladă, de unu curieră alu lui Romanţov. Atunci Mitropolitulă Gavrilă scrise dinNicorescî la 9 Augustă 1774 Grafului Romanţov cele următore : Prea luminate Graf ! Bunătatea înălţime! Tale cea din începută arătată cătră mine; însoţiţă cu multe faceri de bine, me face să socotescă forte îndelungată trecerea vreme! de când n’am vedută a înălţime! Tale slăvită personă, de care vedere, dorită fîindă ca să me învrednicescă amu şi purcesu, de la Iaşi, împreună cu câţ!-va boeri, ca să venimă la Focşani spre închinăciunea I. Tale, şi viindă până aici aprope, m’au întâlnită ună coroeră cu luminata cartea In. Tale, seriindu-m! ca să nu me ostenescă a veni, nefiindă sciută zăbava ce vel ave In. Ta la Focşani; care însciinţare m’aă făcută să continescă aci aprope de Focşanî acestă dorită călătorie; cu apropierea locului, fiindă-eă mi-s’a adaosă dorire a vede pe In. Ta, amă orîn-duită pe iubi tor uiu de Dumnedeă Episcopă ală Romanului ca să vie spre închinăciune In. Tale, din partea mea, prin care me rogă că de va fi cu voia In. Tale; să mi să dea voie să viă şi eu, ca de faţă să me învrednicescă a me închina ca unulă ce sunt Al înălţime! Tale... 1774, Augustă 9, din Nicorescî. (semnată) Gavriilu Mitropolitu. (Uricar VI). istoria româniloru 15 mergă şi elu în Focşani. Acolo, iar nu la Iaşi se decise compunerea şi trimiterea arzuriloru şi alu cereriloru diverse mai josu aduse. Totu aci se aleseră şi doi deputaţi cari să ducă arzurile la Portă/ anume Spă- tarulu Cuza si Pitarulu Chirika. Asemenea decisiune luată de boerii si » ) înaltulu cleru adunaţi la Focşani, nu o vedu cu ochi buni, o sumă din boerii divanistî remasi in Iaşi. In numele acestora Banulu Manolache > > i Bogdanii, Lupu Balş Logofetulu, Vornicula Grigore Krupensky, Poştei-niculu Arghiri, Banulu C. Greceanulii şi Pah. A. Niculcea adreseză Mitropolitului o scrisore plină de imputări, căci peste cele hotărîte la Iaşi s’au făcuţii cereri şi lucrări tăinuite lorii şi constată, că aşa dar iarăşi sunt în ţeră tarafuri, adică partide, cari se duşmănescu şi se înşală unele pe altele. Simţindu Romanţov despre nemulţămirea acesta a boerilo rii remaşî în Iaşi, dispuse, ca arzurile pregătite în Focşani să fie trămis e la Iaşi prin Banulu Iancu Razu ca să le semneze toţi boerii Divanului. Vister-niculii Ioanii Canta scrie despre acesta Mitropolitului care sa întorsu la Iaşi, cele următore: «Cu plecată scrisore însciinţămîi pe preost. vostră pentru arzurile ce sunt să se trimetă la Ţarigradu cu doi boieri, pentru privileghiile ţerei, că tălmă-cindu-să pe rusie, le-au arătată d-luî polcov. Zovodofski cându au găsită nostră anafora să se întărescă, dă cătră prea înălţata împărăţie, şi să fie nesuperaţî şi nestrămutaţi în totâ vieţa loră. iar şi după ce-şi voru da sfirşitulu vieţei loru, alegerea de Domnu nou să se facă iarăşi dă la noî, şi aşa să se întărescă de la prea puternica împărăţie. «Să ni să rinduiască geize ţării nostre, după vremea din dilele celui întru slăvire pomeniţii Sultanii Mehmet al 4-lea. şi să se îndrepteze condica după obiceiulu de atunci, sco-ţăndu bitaaturile şi cele nouă scorniri şi să nu ceră vre-o altă dare, pre care geize a nostră să o aducă unulu din boerii pămînteni, şi să o facă teslimti la împărătesca curte după celu vechiu obiceiu; şi să nu intre la dregătoriile ţerei nostre, fîeş-care ipochimen, prin poruncă, sau într’alt.u chipu. «La jălbile de pricini, atâtu cele politiceştî, câtu şi cele de vinovăţii, ce voru ave creştinii asupra Turciloru, sau Turcii asupra creştiniloru, i creştinii cu creştină, să aibă întărire nestrămutată otărîrea Domnului, fără de a nu să mai face apelaţie la davalile creştiniloru i a Turciloru, şi să asculte mărturiile creştiniloru; după fermanuri i fetfale, ce sînt date tevaturin, şi nime din pămînteni să nu să facă igzar, adică să nu să rădice de a se judeca aiurea fiindu ţara nostră în totu chipulu slobodă; care acestu felii de preveleghium, iaste dinceputu cinstită şî întărită; şi preţă de sânge să nu ceră, după vechiulă obiceiă; şi cădii cei din prejură i paşii şi alţii să nu se amestece la ale ţerei nostre, cu nici ună 16 V. A. URECHIĂ vreme Mărieî-sale grafu, şi scoţendîi meadeoa Hotinuluî, şi din ortosoda şi altele ce aii socotitu Măria sa, le-au daţii la Zovodofski, poruncindu-î, ea să se scrie pe curaţii, şi să gătescă şi cărţile de recomandaţie, şi ofîţerulii, ca să se pornescă la Ţarigradu, dimpreună cu boeriî moldoveni, cu boerii munteni, totu la unu locii, şi viindii d-luî polcov. ne-aii aretatu cele poruncite, iar a-seară ne-aii disu, ca să aretămîi şi numele aceloru doi boeri ce voru să mergă şi cu arzuri de la Ţarigradu, ca să le scrie numele în podorojna şi în pasportu şi în cărţile de recomandaţie; căruia dându-i respunsu, ca să remâie locurile deschise până vorii veni acei doi boeri de la Iaşi, cu mânie aii respunsu, că nu se pote, de vreme ce cărţile Muntenilorîi s’aii gătitu. şi trebue dimpreună cu ale Moldovenilorii să le dea la grafulu, ca să se iscălescă, totii odată; şi aşa am aretatu pe spăt. Cuza şi posteln. Chirică pe care i-aii aleşii Archiereii şi boeriî ce ne-amii întâmplaţii aicea la Focşani, iar astăclî de dimineţă ne-aii disii din porunca d-sale polcovnicului, că tote cărţile le-aii iscăliţii Măria sa grafulu şi suntii gata, cum şi ofîcerulu ce este rânduiţii să mergă împreună cu boerii s’aii gătitu. Şi să trimitemii şi noi arzurile la Iaşi cu unii boerii înadinsii să mergă şi să vie cu arzurile gata, cum mai în grabă, ca să pornescă la Ţarigradu, d’impreună cu Muntenii, de vreme că şi Petersohn, solulii moschicescu, a purcesii la Ţarigradu, mergendii încetu, încetă, ca să-lii ajungă boeriî pe drumii, şi să mergă d’impreună; fiindii pentru patru boeri, s’a făcuţii de la Măria Sa grafulu podorajna să mergă în menzilu, ca să potă ajunge pe solulii Petersohn pe drumii. Deci iată arzurile s’aii făcuţii, doue, de pe cum s}a găsită cu cale de către Măria sa grafulu, adică celu d’ântâiii pentru mulţămire şi cererea Măriei Sale lui Grigore Vodă întru adeverinţa privileghiei ţerei, iar în- felu de pricină, şi câţi din Turci voru veni pentru neguţătorie la ţara nostră, să nu potă a veni fără de apodixis de la împrejureniî paşi i zabiţiî cei mari; şi ceî ce voru veni cu bună apodixis, să nu potă arunca arvună adecă seleam aheeasă la pămîntenî, in potriva priveleghiuriloru slobozeniei nostre,?şi după ce voru vinde si vorii cumpera marfa loru cu redicata, numai la tîrgurî, îndată să se întorcă, şi să nu aibă, case, prăvălii, ciflicuri, mori, slugi sau slujnice din pămîntenî, după vechiulu obiceiu. «Tote moşiile cele ce suntu părinteştî^dă baştină, dinceputu să ni să întorcă. Lângă acesta, ţara rumânescă fîindu-că din vechime avea schelă oraşulu dă Flocî ne rugămu să fie şi acum numita schelă la acelu locu pentru lesnirea negoţieî ţeriî după vechime, precum şi Vezir Căşlasă şi Cefliculu Ciungulu alu lui Esat Efendi şi tote satele şi ostrovele ce suntu pîn prejurulu cetăţiloru ca nisce părţi ale ţerei, moşii ale mănăstiriloru, boeriloru pâmîn-tem, să remâe iarăşi sub stăpânirea Domnului, cu nepăgubirea de dreptulu Boeriloru stăpâni i Bisericilor. «Paşii şi alţii, cu nici unu felii de pricină să nu potă trece prin ţară, iar cine-vaşî de se va întâmpla a trece, pentru a loru trebuinţă particulară, să aibă a plăti de la sineş.i ugiret, cheltuindu de la sineşî pentru meiindea lui după vechiulu obiceiu. Lăcuitorii ţereî rumânescî să fie în totu felul ii nesuperaţi de orî-ce felu de socoteli sau datorii vechi, şi trecândii în părţile turceşti, peste Dunăre, să nu se supere de haraciu şi ISTORIA ROMÂNILOR^ 17 tr’alâ. doilea arzu se arată privileghiile obicinuite şi alte cereri, cu rugăminte către clevletu, de pe cum din citirea lorii te vei pliroforisi prea S-ţia Sa; care arzuri iată că s’aii trimişii prin d-luî Banu Iancu Razu, căruia din porunca Măriei sale Grafului s’a daţii şi podorojnă, ca să mergă şi să vie în grabă cu arzurile iscălite, după obiceiu, d’impreună şi cu aceşti doi boeri ce sunt numiţi, ca să mergă la Ţarigradu. Deci, P. S. Părinte, la acesta nu trebue nimicii zăbavă, ci îndată iscălindu-se arzurile din partea bisericescă şi politicescă, puin-du-se şi peceţî, de pe obiceiu, să se trimită iar cu d-luî Banu Iancu Razu, cum mai în grabă, ca nu cum-va să se turbure M. S. Grafulu din zăbava nostră. Iar carele din d-lorii boerii va fi la prepusii, cum că aceste lucruri nu sunt cu voia şi porunca M. S. Grafului, să iea însuşi arzurile şi cărţile ce s’aii scrisii către prea puternica Imperăţie, să vie aci şi întâiii să cerceteze şi să deslu-şescă adeverulii, şi aflând ii, că aceste lucruri sunt fără voia şi porunca Grafului, atunci cu totă dreptatea să rupă şi arzurile şi cărţile; iar aflândii că sunt cu porunca Grafului, atunci să li dea, ca să le trămită să nu perdemîi vremea.» Visterniculu Canta, prin pasagiulu din urmă a scrisoreî sale către Mi-tropolitulu, respunclea întrunii modu indirecţii la scrisorea bănuitore de la 15 Augustu a Logofetului Lupu Balşu şi a celoru-l-alţi boeri din Iaşi. Zizania dintre divanişti nu are tote consecinţele rele ce putea să producă, graţie ingerinţei lui Rumianţov, ce se dovedesce din tote actele mai susu aduse. Boerii divanişti din Iaşi iscălescu arzurile comunicate de Visterni- pentru chipul u de îmbrăcămintea loru după vechiulu obiceiu şi da să va întâmpla ajunge cine-vaşî fiindu subt vină şi spre scăparea dă pedepsa lui se va lepăda de legea lui, acela da este datoru cuî-vaşî să aibă a-î plăti; dă are cu cine-vaşî judecată să se aducă la judecată, şi în hotarele ţării nostre schimbarea de lege să nu să facă; iaru de-şî voru schimba legea cine-vaşî din pămîntenî afară de hotarele ţerei nostre, acela să remâie lipsită de moştenirea părintâscă şi a rudeniei, care este iarăşî după vechiulu priveleghiu alu ţării nostre. «Dă vreme ce cu pricină dă casabaşalîc se pricinuea multe asuprele la ţara nostră, cu silnice hrăpirî locuitorilor u, ne rugămu să lipsescă şi de acum înainte acea slujbă, mai vârtoşii că economia de oî pentru Ţarigradu, pote să se facă şi prin neguţători gelepî şi prin pămîntenî, cu maî multă îndestulare; aşişderea să lipsescă şi mucaioreaoa ce este ca unu neoterismos, din care să pricinueşte alte asuprelî, cum şi venirea viteloru ogeacului dă bostangiî spre văratecu de la Mangalia la Jegalie în ţară să nu maî fie. «Ne rugămu să se dea pretutindenea cădute poruncî, atâtu pentru desăvârşită nepo-menire ce ni s’au dăruitu pentru cele trecute, câtu şi pentru întorcerea fără de plată a robiloru ce s’au robitu din patria nostră, parte bărbătâscă şi femeescă, cu fără nezăticnită intorcere la patria loru, aretându totii-d’a-una înălţata Portă, cea osebită milostivire la întâmplările vremeî.» Istoria Eomân lo u de V, A. Urechiă, 2 iâ V. Â. URECHIA culu Canfca. Din aceste arzuri, doue la numără, nu avemu decât unulu întregu, publicată în Uricaru, tomii VI, pag. 219. Din alu doilea nu po-sedemu nimicu. In acestaşî tomu din Uricaru, la pag. 422, aflămii încă unele cereri destinate totu către Portă şi încredinţate cleputaţiloru Cuza şi Chirică. Iată aceste puncte : a) Alegerea Domnului să fie despre noi, să remâe statornică la Domnie până la sfîrşitulu vieţei sale, şi următorului Domnii iarăşi de pămînteni să se alegă. b) Biruiţi ţerei la Portă să fio precum a fostă în vremile împărăţiei lui Sultanii Mehemedu alu IV-lea şi să trimetă la Ţarigradu cu boerii pămînteni, precum acesta s’a pomeniţii şi la legătura păceî de acum. c) Turcii să nu fie volnici a ave ciflăcurî, case, tamaslicuri, în ţară,— nici să împartă bani înainte pe lucruri de neguţătorii; ci marfa loru să o vîndă cu derădicata, şi ce ară ave de cumpărată să cumpere, şi să se întorcă la lo-culu loru, iar să nu umble din locii în locîi, prin ţara, care aeestu felii de fir-manu deapururea au dată devletulă, Domniloră, şi încă şi bumbaşirî trimitea Porta spre înlrânarea Turciloră. d) Nimeni din pămînteni să nu se facă ihdar la Ţarigradu după obiceiulă vechiă, pentru ori-ce pricină aru fi: ci aci să se caute pricina fie-cărui cu judecata Domnului. Şi orî-cari din pămînteni va ave judecată cu Turcii, să nu se judece la alte judecăţi şi cădii, ci, numai aicea la Domni, şi mărturiile creş-tiniloru să se ţie în semă la judecată; căci aci nefiindu Turci trăitori, nu se pote ave martori Turci, cari la acesta este şi fetva turcescă. e) Sangueritulîi să nu fie.—Turcii să n’aibă voie a ţine slugi şi slujnice din pămînteni, şi moşiile nostre strămoşesc! ce avemu pe lângă sarhaturi, să fimu volnici a le stăpâni şi a lua venitulu loru, iar Turcii să nu se amestece. Care acesta este arătată în puncturile păceî. Şi care din pămînteni din bună voia loru (însă în ţara turcescă) se voru turci, să n’aibă moştenire nimicu din averile părinţiloru loru. Aşişderea pămînteniî ce voru umbla prin ţara turcescă, sănii se supere cu cerere de haraciu, fiindu ţara acesta de bună voie închinată, de j3e cum şi tote firmanurile ce s’au scrisă de la Portă pentru Moldova până acum o arată că este .... (1) Arzulu divanului Moldovei, sau mai bine a boeriloru din Focşani aminlesce dar, că Moldova sa închinaţii Porţii otomane din slobodă voinţă a stremoşiloru loru; ei ceru, ca pămîntulu ţerei să remână autonomă şi (1) Uricaru. T. VI, p, 422. ÎSTOÎUA ROMÂNILOR® 19 volnicu în stăpânirea sa. Ei maî ceru şi tote cele-lalte pronomiî ale ţSreî precum le aveau sub Sultanulu Mahomed alu IV-lea. Aretândă apoi că stingerea şi neorîndueala ţerei, vine din faptulă, că la domnia el intră streini neispitiţî la chivernisela pămîntesciloră trebî şi pricini şi încă şi aceştia se schimbă forte deşii, de se sărăcesce ţera cu îndesitele mu-careruri, boiarii din Divanulii Moldovei ceru, ca unu drepţii alu ve-cheî autonomii, ca Domnii ţăreî să se alegă dintre pămînteni şi să fie pe viaţă. După ce au subscrisă astă-felă de arz-magzar şi asemenea cereri, Divanulu Moldovei se grăbesce a trimite şi o donoşenie cătră Grafulu Rumianţovă, însoţindă cererile din arzuri. Boeriî se rogă să-i poveţu-escă Rumianţovu, ca nu cum-va «aceste cereri ale nostre să se socote'scă de cătră Devletulă turcescă nesuferite şi ca o îndrăsnăă necuviinciosă din care pote să ni se pricinuiască vre-o stricăciune, după starea vremiloră.....» Boeriî adaugă şi ei, pentru noi preţiosa informaţiune, că aceste cereri ale Iară sunt mal dinainte cunoscute loră că le primesce şi Romanţovă. Boeriî astă-felă protestaă ore-cum, că n’oă fostă liberi în mişcarea loră, că actele semnate de dînşiî le-aă fostă impuse. In fine sosiră la Focşani arzurile cu deputaţii moldoveni. De multă aşteptaă acolo deputaţii munteni. Stoln. Dumitrache ne spune în istoria sa, că mareşalul Rumiantovă, «îi zăbovi în Focşani 35 de dile, întemplându-se a fi bolnavă.» Din actele de susă noi înţelegemă, că nu atâtu boia fu causa întârdiereî, ci împrejurările cu pregătirea ar-zuriloră moldovene. Intre acestea însă se îmbolnăvi deputatulă munteană Const. Coco-rescu, care fu înlocuită de divanulă din Bucuresci prin biv-vel medel-nicerulă Ilagi Stană Jianu. Acesta sosi în Focşani aducendă cu sine arzurile muntene, după ce le semnase şi Întărise cu sigiliulu ţerei, Divanulu din Bucuresci. Cetirea arzuriloru de mai susu ne aretă, că Rusia, care prin pacea de la Kainargi dobândise independinţa Crirneeî, independinţă atâtu de fatală apoi Tătariloru, pe de-o parte prin art. 16 din acelaşi tratatu V. A. tJRECtol âo se mulţămia cu unu minimum de privilegii acordate Principateloru de cătră Turcia, iar pe de altă parte, pe sub mână, inteţia Divanu-rile române, să ceră totu mai mulţii şi să îndrumeze astu-felu ţările spre independinţă. Facernu noi ore din acesta constatare o acusaţiune pentru Rusia? Nu, negreşit; chiar decă protecţiunea Rusiei pe la 1774-, In sensulu arătaţii s’ar documenta rău intenţionată pentru viitorii, is-toriculu nu pote să i aducă imputări, căci causa era pe atunci generoşii apărată şi In definitivii independinţă, ori-câtu ar fi credutu Rusia, că va servi vederiloru ei politice, avea să fie, precum o vedemu astădi, o mare dobendă a ţeriloru nostre. O altă observaţiune ne suggeră cetirea numeloru deputaţiloru aleşi de divanurile din Bucuresci şi Iaşi, ca să ducă arzurile la Constanti-nopole. De ce aceşti deputaţi sunt aleşi din boerimea de mâna a doua ? Boerimea de mâna înteia găsia, pare-se, exorbitante cererile din arzuri şi ei se temeau de a se compromite înaintea Devletuluî, ori a viitoriloru Domni. Este pote o bănuială gratuită a nostră, dar nu ne sfiimu de a o face, cunoscendu deprinderile bizantine ale boerimeî din secolulu XVIII. Abia la 9 Septembre deputaţii ţeriloru potu pleca din Focşani însoţiţi de unu oficeru rusu, poruciculu Dumitrie Ivanovici. Rumianţovu dete deputaţiloru o carte de recomandaţiune cătră Izet Mehmed Paşa carele de curendu succedase răposatului viziru Musun Oglu(l). (1) Aclucemu acesta carte nu după cum e publicată în tomulu VI alu Uricariuluî pag. 428, ci după cum ne-a conservat’o Stolniculu Dumitrache în opera sa : «Prea Străluciţii înalte Viziru, alu Portei Othomăneşti, Izet Melimet Paşa, prea cinstite Domne, Domne. «După săvîrşirea păceî cei vecînice între Imperăţia Rusiei şi înalta Portă Othomănescă, s’au făcuţii cunoscuţii legăturile aşezemîntuluî la toţi locuitorii, tuturoru bresleloru Prin-ţipatuluî Moldoviî i Valachieî, cu care aşezăminturî sînt eî datori, să intre iarăşi supt stăpânirea înaltei Porţi, şi să fie păziţi întru tote priveleghiurile şi dreptăţile loru, carele făcu norocirea acestoru norode. La care aleşii şi ceî maî mari între obrazele bisericeşti, câtu şi cei politiceştî dintr’aceste doue clise Prinţipaturî mî-au ceruţii voe, ca să potă alege din boeriî loru unu deputatlîc, cu trămiterea la Prea înalta Portă, ca sa se arete despre partea a toteî obşte! loru, plecăciunea şi umilinţa, şi ca să facă plecatele loru arătări, în socotinţa unora cereri, la care e! pohtescu să câştige în scrisă rezoluţie, şi întărire împerătescă bine plăcută. ISTORIA ROMÂNILORt) 2i Deputaţii ţăriloru Române trecu Dunărea pe la Dărstoru şi la 19 Augustu, aprope de satulu numitu Canara, sunt întâmpinaţi, ne spune însuşi deputatulu Stolniculu Dumitrache, in Istoria lui despre aceste evenimente (1), de către un capi-olan alu luî Gr. Ghica, trecendu cu veste la Moldova, că acesta a căpStatu Domnia. In Bucuresci boerii se împărţiră în doue tabere: partisani ai lui Ma-nole Rosetă (2) şi partisani aî luî Ştefanii Perscoveanu din Craiova. Ca să ajungă la unu resultatu, ambele partide apelau la Feld-mareşalulu Ru-mianţovu, ca elu să recomande pe ambii candidaţi la Portă, iar Porta să întărescă pe care va vrea. Rumianţovu îndreptă pe Divanu, să se adreseze însuşi la Portă . . . Rusia scia câte nemulţămirî producea Porta cu nerespectarea vechiului drepţii alu ţeriloru de a-şî alege înseşi Domnitorii şi nu căutase să stipuleze prin tractatul» de la Kainargi vre-unu articol ii în favorea acelui dreptu alu ţeriloru române, ca ast-felu să «Ne putândă eu a me împotrivi la unu lucru de folosă ca acesta însă, de a-şî arata supunerea şi umilinţa la stăpânulă loră, me silescu a le grăbi acesta, dându-îe voe ca să mergă la Ţarigradă, cei ce aducă acestea, carii s’au alesă deputaţi despre partea Moldovei: Ianake Cuza vel Spatară, şi Ianake Chirik vel Pitară : iar despre partea Valahieî Vel Slu-geră Cocorescu, şi Vel Medelniceră Dimitrache. Prelungirea aflării mele într’aceste pămîn-turî, unde am comăndăluită în totă curgerea războiului, am putută pricepe, câtă stricăciune şi fărămare, au suferitu locuitorii; şi mai vârtosă pentru acea pricină îndrăsnescu eu, a recomăndui în bunătăţile înălţimii tale; cunoştinţa ce am eu pentru a sa inimă spre facerea de bine, me face a nădăjdui, că nu va lipsi; cu denadinsulu a mijloci la Prea Inal-tulu Sultanii, pentru rugăciunile ce aceste doue norode, voru pune la pieiorele scaunului seu, întru care eî se rogă milostivirii sale, ca spre îndestularea loru, să vadă că să împli-nescu făgăduinţele cele legiuite, întări e în buna plăcerea loru, prin legăturile aşezămîri-tuluî celu după urmă săvârşită, între doue împărăţii. «Nu am eu nici o îndoială, cum că numiţii deputaţi, se voru întorce cum mai fără zăbavă, în patriile loru, aducendu bucuria, printr’o împlinire milostivă, ce să va face la aretările loru; şi rămână cu deosebită socotinţă, Ală înălţimii tale, gata spre totă felulă de slujbe, A eî împerăteşce mărime, prea milostivei şi prea augustei mele stăpâne, Ginărală Feldmareşală comendiră oştiloră Sale, şi cavaleră de tote felurile de ordine Ruseşti.» Rumianţov. (1) Vedî Memorii presintate Academiei în 1888 de V. A. Urechiă, pag. 281. (2) Manole Rosetă, în faţa Turciei continuă a se dice Domnulă Valachiei. Elă face acte domnesc! până în Decembre 1774. Aşa îlu vedemă la 16 Decembre scriindă, împreunăcu Pa, triarchulă Samuelă, către Mitropolitulă Grigore II (celă destituită de Rosetă Vodă şi înlocuită cu Grigore III, dar care nu putu tl ipopsifîată din causa invasiuneî rusesc!), rugându-lă să ierte cele petrecute, fiindă din causa evenimenteloru. (Vedî Albumulă Mitropoliţiloru Vala^ hieî, de d. Erbiceanu,) 22 V. A. DRECHli nu-i lipsescă, nici în viitorii, ocasiunea de intervenim Mulţămiţi că la Moldova au dobândită pre protejatulă loru Grigore Ghica, Ruşii refusa de a împăca cele doue partide din Muntenia şi, de sigură, sciindă, ca Porta va nemulţămi pe ambele partide, numindă de la sineşi ună altă candidată propriă ală ei, trimiteaă pe ambele partide să se înţelegă directă cu Porta Bănuimă chiar, că întârdierea plecăreî deputaţiuniî din Focşani nu este străină acestui plană. Stolniculă Dumitrache ne spune, că încă de la 13 Augustă, (cum a aflată la Canara) domnia era dată de Turci lui Alexandru Ipsilante. Ba chiară atâtă era de mare graba Ruşiloră, ca la sosirea deputaţiuneî ţeriloră, numirea noiloră Domni să fie ună faptă împlinită, încâtă caftanulă de domnie, în lipsa lui Grigore Ghica la îmbrăcată ună fiă ală acestuia, care în totă timpulă răsboiului din urmă residase împreună cu domna-sa la Constantinopole (1). Să urmărimă de o cam dată deputaţiunile române. Pelersohn Ambasadorulă rusescă, care se disese, că va merge încetă ca să-lă ajungă deputaţiunea, n’a mai fostă întâlnită de ea în calc. Cu cinci dile înainte elă ajunsese la^Stavrodromă. Aci sosi în 26 Augustă deputaţiunea. Ea se adresă la Petersohn, să mijloceseă audienţă la Portă. Elciulă rusescă trimise Vizirului scire despre sosirea deputaţilorfi Moldoveni şi Munteni, prin dragomanulă Sinior Bizanie francesulu, cum îlă numesce Stoln. Dumitrache. Reiz efendi Ismailă Bei în primulu mo-mentă primi cu mulţămire asemenea cerere, dar întemplânclu-se tocmai cheretismosU pentru noulă Vizaretă, se amână lucrulă. Apoi mai supra-veni şi ceremonialulă dăreî de cucă lui Alex. Ipsilante, la 30 Septembre, aşa că numai la Octombre în 4 se mai gândiră la deputaţiunile din Bucuresci şi Iaşi. Acum, scrie Stoln. Dumitrache, aă dusă mai ântâiă pe oficerulă rusă venită cu deputaţii, cu cartea cea cătră Vizirulă, di- (1) Vedî Memorii de V. A. Urechiă, pag. 281. Acestu faptu este raportată şi de către St. Priest Ambasadorulă Francieî la Constantinopole, către Ministerulu de esterne alu Fran-ciet, cu nota dătată din Const. în 1774 Octobre 3 (st, n.) în care se dice: (da Principaute de Moldavie a ete donnee au Prince Gr^goire Ghica, prisonnier des Russes et son fîls a ete re\Atu du caftan â sa place. On peut regarder la nomination de celui-ci comme un premier acte de complaisance de la Porte envers la Russie, â laquelle il est notoire, que eet homme etait vendu depuis longtemps», Col. Ilurm., tomulu I, voi. I, pag. 906, ISTORIA ROMÂNILOR# 23 cenclu-le deputaţiloru, că aşîa voesce Porta, să nu mergă dinpreună cu cleputatiî.... Rusia dobândise ce-î plăcuse şi acum nu se maî pre- ocupa de sorta deputaţiloru români! Aceştia dovediră, mal alesă Muntenii, o energie şi unu patriotismul de laudă, stăruinclu necontenită pe lângă Petersohn, ca să ajungă la resultatulu misiune! loru. Minunată povestesce Însuşi Stoln. Dumitrache tote demersurile depu-taţiuneî, până să ajungă a scote de la Portă hatişerifurile solicitate de Principate. Iată Intregă acestă povestire a vrednicului şi bunului română Stoln. Dumitrache : «Apoi întorcendu-se ofichialulă într’aceeaşi cli ne duse şi pă no! ântâiă la numitulă Reiz Efendi, apoi la Kihaia Beiă, şi de acolo la Vczirulă, căruea dându-î arzurile, după ce le-au cetită, ne*aă întrebată de aă mai fostă vre-unulă din no! alfă-dată la Ţarigradă, saă de scimă vre-unulă din no! limbă turcescă, şi toţi amă răspunsă, că nu scimă, nici amă ma! fostă altă dată, (iară mie atuncea îm! era ală şeselea mergere). Apo! ne alesemă cu un: «peki (prea bine), vomă înştiinţa pă prea puterniculă împerată.» Şi aşa ne-am întorsă iară în Stavrodomu la gazdă; iară după două dile numitulă Bizanie dragomanulă şi Timarovă sceretarulă luî Pctreson Polcovnică, începură a ne elice, că Porta tânjaşte dă şederea nostră în Stavrodromă, (din care pricepumă şi sfîrşitulă trebiî,) iară la şepte ale luî Octomvrie, maî cu d’adinsulu stătură de no! şi ne mutară la diplo fanar, flindu-ne fostă şi găsită gazdă, unde amă şedută clile 15, adică până la 22 ale luî Octomvrie. Iară atuncî priimindă o carte de la boeriî simpatrioţî, poruncindu-ne, să cunoscemă pe Măria Sa Vodă de Domnă, cu supunere şi împreună să fîmă sîrguitorî pentru câştigarea pronomiuriloră ţereî. Şi mersemă la 23 de ne-amă închinată Mării sale, şi ne-aii dată şi noue rendă de amă mersă în alaiă, (cu iubiţii Măriei sale fiî: Beizade Constandină i Dimitrasco şi cu boeriî etpaiuluî) la Babiul Humaghiun, adueendu-se tuiurile la saraiă. După acea în multe rîndurî amă mersă şi amă supărată pe numitulă polcovnică Petreson şi ne-aă prelungită, că are purtarea nostră de grijă, iar la Dechemvrie 1 simţindă noî şi loculă unde s’a închipuită izvodulă pronomiuriloră, amă aşteptată dile 10 şi vedendă, că nu ne maî chiamă, amu făcută şi amă dată din partea nostră acestă raportă : «Cătrâ Ginstitulu Polcovnicu şi Cavalerii Petreson Elciu Rusiei. De la Deputaţii Valachiel Raportă. «După capitula care se coprindă la împărăteştile tractaturi pentru prono-miurile patriei nostre, precum ni s’aă dată în scrisă subt iscălitura Prea înălţa* 24 V. A. URECHII tului Feldmarşală Graf Petru Alexandru Romanţov, ne-aă trămisă simpatrioţiî deputaţi cu arz cătră înalta Portă, ca să le aducemă zmerita nostră închinăciune, şi ca prin ajutorulîi Dumi-tale, să ne câştigămă vechile pronomiuri, ce le aveamu în veculă celui slăvită întru pomenire Sultanii Mehmetu ală patrulea. Acum dar (precum ne-amă însemnată vorba) vedemă, că înalta Portă, spre unile cereri vocsce, iarîi pentru altele le va da cu alte umbre, iar nu precum le cere ţera, si cu acestea se atingă întocmelele ce s’aă legiuiţii între împăraţi prin tractaturi. Noi dar sîntemă numai Deputaţi, şi dă vreme că Dumnea-ta, după aceleaşi tractaturi, aî putere să cuvîntezî, şi să aduci aminte j^entru folosulă ţărei nostre, ne rugămii să stai şi să ne ajuţi, ca să dobândimă deplinii cele care le cere ţera. Iar de nu, încai să stai ca să ni se dea Hatişerifă pă acele 10 capitula, cum le-aii legiuiţii împăraţii în tractaturi.» «La acestii raportă ne urni cu respunsu la numitulii şeii sicritarii, fiindă-că acela îlă purta pă Dumnealui dă naşă, şi pă acela l’aă foştii lăudândii Dumnealui Reiz Efendi, că este pecmaml Olan. Şi tocmai la 16 ale lui Dechemvrie ne chemară, în deseră, la Stavrodrom, atâtii pă noi, cât şi pă boeriî Moldoveni, şi cetindii izvodulă, (căci unulii era pentru amândouă ţările), Bizanie Drago-manulă, fiindii faţă şi Petrison, văcjumă, că mai tote cererile erau scrise pă dosii; şi îndestule amu grăiţii şi ne-amu rugaţii, dar n’aii prinşii locii, că aceiu clisă secretară ne prididea cu gura, că este bine, până ce s’au mâniată, alesă când î-amă cerută izvodulă, ca să-lă socotimă între noî, precum ne învăţase ună creştină. Atunci l’aă luată şi s’aă dusă elă şi cu Bizanie dragomanulă la Portă, iar noî, cu tote că ne-aă clisă să rămânemă pe acea nopte în Stavro-dom, nu le-amă mai dată ascultare, ci amă trecută la Ţarigradă. Iar a doua- (1) Ved! cronica lui Stol. Dumitrache in Memorii, de V. A. Urechia 1887/88, pag. 283. Vedi Aron Florian (Manual de istoria Princ României) pag. 160, (2) Vedi anexa corespuncletore. 28 V. A. ORECHIĂ Saint-Priest în raportulă seu către Ministrulă de afaceri străine din Versailles, cu data de 3 Novembre st. n. 1774, spune că: «o nouă de-putaţiune a sosită din Valahia, ca să recunoscă pe domnitorulă numită de Portă. Se atribue acestă demersă mareşalului Rumianţovu, care vo-esce să înlăture ori-ce întârdiere (1).» Se înşală Saint-Priest: na sosită o nouă deputaţiune din Muntenia, ci, precum veclurămă maî susă, în cronica Stoln. Dumitrache, acestă recunoscere a lui Ipsilante s’a făcută în numele ţereî, de către deputaţii Stol. Dumitrache şi Pitar. Jianu. Intârdierea călătoriei lui Ipsilante nu a provenită nici din necesitatea de a sta elă la Constantinopole pentru a dobendi hatişerifulă solicitată de arzulă Divanului din Bucurescî. In adeveră unulă din flrmanurile Sultanului Ilamidă este dobândită deja în Novembre 14, 1774, iar ală 2-lea, celă maî importantă, este de la data turcă 1188 la mijloculă lui Şevală, care face după data creştină 1774. însemnătatea firmanului lui Sultană Ilamidă, dată în urma păceî de la Kiuciuk-Kainargi, este deosebită, căci constitue pentru ambele Principate instrumente de prosperare ce abia le puteaă spera ambele ţerî, ca o consecinţă a art. 16 din tractatulă de la 1774. Dămă aci în anexă (2) aceste firmane, unulă după traducerea ce ne-aă păstrată Stoln. Dumitrache, la finea chroniceî sale (3) şi ală 2-lea după textulă publicată de Ipsilante Vodă. Sultanulă Hamidă îşi întemeiază flrmanurile pe tractatulă din urmă cu Rusia şi ordonă, prin celă de la 14 Novembre, 1774, cătră toţi cădii, naipiî, aghinii şi zabiţiî de pre Dunăre, să nu maî intre nici unulă din Turci în pămîntulă ţârei românesci şi să fie amnistie generală pentru ori-ce Română. Alexandru Ipsilante ducendă ţereî asemenea amnistie generală şi asigurându-î ună nizamă, prin care, sub mari pedepse, era oprită ori ce turcă de a maî intra în ţeră, asigura Domniei sale adesiunea una- (1) Hurm. Supl. I, voi. I, pag. 908. (2) VedT anexa No. V. (0) Alăturămu sub No. 6 şi altu hatişerifu alu lui Sultanu Hamidfi, care acesta este resul-tatulu dobândita de Stoln. Dumitrache şi de Jianulu, ca respunsu la arzulu ţereî muntenesc!-Acestfi hatişerifu este tipărită chiar sub domnia lui A. Ipsilante în unu in quarto de 12 file. ISTORIA ROMÂNILOR& 29 nimă a ţăreî. Partisaniî Iui Manole Rosetă, Domnă, cum vedurămă, altă dată renduitu de Portă, nu puteau să nu graviteze în jurulu lui Ipsilante, creatură totu a Porţii otomane. Boeriî emigraţi în Transilvania, îndemnaţi de Samoilu Baronu de Bruckenthal succesorulu lui Auersberg la presidiulu guvernului Transilvaniei, de a se întorce în ţera loru şi a se pune Ia disposiţiunea lui Ipsilante, care şi elti se declarase amicu ală Austriei, revină în jurulu noului Domnu. Aşîa că lângă noulu Domnii vine şi acea parte din boerime, care nu voia să se dea nici cu Turcii nici cu Muscalii. Amnistia acordată de Sultanu Hamidu prin fîrmanulu de care vorbimu, complectă concentrarea ţereî în jurulu lui Ipsilante. Chiar şi Stef. Perşcovenulă e luată de Ipsilante în Divanu, ca logofeţii de ţera de josu. Negreşită maî remănu ici colea câţi-va 'nemulţămiţî; aceia în 1775, precum vomă vede la timpii, se voru grupa în jurulu lui Cândesculă, spre a încerca o conspiraţiune contra noului Domnă. Ipsilante îşi compune Divanulu din boieri pămînteni; doră pre spătarii îlu ia din amicii proprii, străini; acela fu Stef. Mişolo. Cu deosebire face bine-venită pentru întrega ţeră domnia lui Ipsilante firmanulă celă ală doilea, provocată de deputaţiunea Jianului şi a Stoln. Dumitrache. Să analisămu acestă fîrmană (1). Sultanu Hamidu scriindu fîrmanulu la adresa lui Ipsilante începe prin a aminti de cele doue magzaruri ale Divanului din Bucurescî aduse la Portă de Jianu şi Dumitrache, ba nu uită a se întemeia şi pre cererile şi rugăciunile prin graiu făcute de numiţii boerî. Sultanulu maî recunosce, că s’a făcută multă pustiere ţereî: «din «pricina celoră grabnice, dese şi preste obiceiă schimbări de Domni, cum şi prin încălcările ce aă suferită ţera în vremea răsboiuluî.» Sultanul ă promite «că Domnii până nu voră face vre-o vină adevărată şi vedută.......şi până nu se va face acestă vină bine cunoscută şi de obşte înfăţişată, nici într’ună chipă să nu se mazilescă.» Câtă pentru dările cătră Turci, firmanulă promite, că ţera nu va mai plăti decât orânduitulă haracî şi va fi scutită de ori-ce alte dări. (1) Vedî anexa No. V. ao V. A. UfeECHI Haraciulă ţereî este iertată pe doi anî ele dile de la ratificarea tractatului. Haraciulă se va plăti la fîe-care 2 anî, aducendu-se directă la Constantinopole, prin ună boeră română. Pentru socotelele cele vechi, Sultanulă renunţă a le maî urmări. Pentru pricinile dintre Turci şi Români îşi face Sultană Hamidă o parte maî mare decât o cerea arzulă Divanului din Bucuresci. Aceste pricini voră fi cercetate de cătră celă ce va fi pe lângă Domnă, DivanH-Kiatibi. împricinaţii voră ave apelă la cadiulă de la Giurgiu. Numai în pîrî de moştenire şi de clironomu este primită mărturia creşti-niloră contra Turciloră. Criminalii cari aă seversită o crimă în Valacbia, să se trimetă la poliţiile ce voră fi aprope de hotarele ţereî, ca acolo să se pedepsescă de zabiţiî turci. Cîşlanele în locuri cuprinse din lăuntrulă Valachieî de cătră Turci, să se desfiinţeze, ca să nu mai potă intra nimenea din Turci în Valacbia, decât neguţătorii veniţi cu teşcherele recunoscute de Domnitoră. Se restitue proprietariloră loru români, particulari şi monastirî, moşiile din jurulă cetăţiloră ocupate de Turci. Oraşulă de Floci se rezidesce, spre a fi portă ală României pre Dunăre în interesulă negoţului ţereî. Neguţătorii turci să nu aibă moşii în Valachia, nici să-şî pască vitele. Vizirii şi marii funcţionari turcescî, cari pentru pricini bine-euvîntate voră trebui să trecă prin Valachia, să nu ia provisii fără de plată şi să nu ceră maî mulţi caî de menzilă, decât se va areta prin fîrmană la mâna loră. Supuşii Valachieî nu voră plăti haraciă căletorindă preste Dunăre. Supuşii Valachieî sunt liberi a purta ori-ce haine şi podobe voescă. Cât privesce cererea ţereî, ca creştinii turciţi să se lipsescă de drep-tulă clironomieî, Porta recunosee în parte întemeierea acestei cereri. Detaliile se potă vede, de cei care urmărescă istoria dreptului, din anexa nostră 5. In privinţa oiloră de trimisă la Constantinopole pe bani, fîrmanulă desfiinţeză cashabaşii asupritori şi lasă, ca cumpărarea oiloră să se facă de gelepî creştini, după ună anume nartă. Se ridică musecaiaua, adică imposibilă de zacharele. Se dispune a se alege hotarulă ţereî dupre matca Dunărei. ISTORIA ROMÂNILOR® 31 Se dispune, ca boeriile Valachieî şi Moldovei să se dea la cei maî aleşi între pămîntenî şi greci. Portă îşi reservă dreptulu de a-şî ridica cherestele din munţii ţe-riloră, plătindu-se tăierea din visteria ţSreî. Cererea ţereî pentru ca vitele cifliculuî Mangaliei să nu păşuneze pe pămînturile Valachieî, este aprobată de firmană. Din cele de susă se vede, că preste punctele prevedute la arh 16 din tractatulu de la Kuciuk-Kainargi, ţerile române au maî dobândită îmbunătăţiri şi scutiri însemnate. Aducendu cu sineşi asemenea hatişerifuri, repeţimă, Alex. Ipsilante nu putea să nu fie primită de ţeră, cu bune speranţe, de şi primirea oficială de la 3 Febr. 1775 în Bucurescî, nu era din spontaneitatea ţereî, ci poruncită prin pitacă domnescă de alaiu. Ocupaţiunea rusescă a Munteniei, Saint-Priest însuşi care o preve-duse lungă, maî apoi în 3 Novembre st. n. 1774, în raportulă seă cătră Ministrulă afaceriloră streine în Paris, dice, că a încetată cu totulă, că Valachia este completă evacuată (1). Rumianţovă sS strămută de la Bucurescî şi merge la Iaşi, încă înainte de anulă noă 1775. Evacuarea Munteniei se face cu mari greutăţi de totă natura şi maî alesă financiare. în timpulă ocupaţiunei rusesci se bătuse monedă de aramă din tunurile turcescî cu marca întrunită a ambeloră Principate. Acestă monedă se substituise argintului şi aurului. Stoln. Dumitrache în chronica sa spune cu indignare, dândă în facsimele din acestă monedă, dice, că : «cu prisnă de tuciă într acestă chipă, ne măturară marghiolit şi părăluţele de argintă!» Eată cum era acestă monedă aşa disă romănescă.: (1) Iturm. Snpl. I, voi. I, pag. 908. 82 V. A. ORECHIĂ în adeverii, Rumianţovă, care avea să primescă de la visteriele ţe-riloru române sumî importante versate cu titlulu de Împrumută pentru trebile oştireî de ocupaţiunî, în gologani de aceştia românescî, la evacuare ceru visterieloră restituirea sumeloru datorite, nu mai multă în bani românescî, ci In argintă şi aură, despreţuindă banii de aramă bătuţi de Rusia chiar la Rohozne lângă Cernăuţi (l). Visterniculă Canta din Moldova pătimi multă din causă, că se opuse ună momentă la asemenea scotere din ţeră a totă argintulă şi aurulă. Dar despre acesta vomă ave ocasiune ceva mai la vale a grăi mai multă. Procederea financiară a luî Rumianţovă ne aduce aminte o caricatură din ună jurnală umoristică italiană de pe timpulă când Lombardo-Veneţia aparţinea Austriei. Aquilla biceptă a Austriei cu ambele capete mânca galbeni şi lire de argintă italiane, şi slobodia pe josă bancnote austriace. Indignatulă gazetară scria sub gravură: con che paga? con quel che papa o con quel che c...? Visterniculă Canta putea răspunde şi despre Rusia: cu maneta fiduciară, pretinsă naţională, care a îngenuchiată deplină ţările române. înainte de a urmări mai departe faptele politice cu referinţe la ţările române, mişcările diverse ale Rusiei, surprindătorea invasiune austriacă din Bucovina . . ., socotimă utilă a arăta cum apreciază Hamer pacea de la Kuciuk-Kainargi şi consecinţele eî pentru Turcia şi întregulă Orientă (2). Elă dice : «A fostă negreşită efectulă întemplărei, că acestă pace (de la Kuciuk-Kainargi) fu semnată în timpă de şepte ore şi coprinsă de 4 orî 7 articole, numără atâtă de semnificativă pentru spiritulă superstiţiosă ală Otomaniloră; dar nu din întâmplare fu semnată în diua aniversată a tratatului de la Prută, chiar în loculă unde Weissmann şi atâţea din bravii lui căduseră, căci aşa fusese voinţa generalisimului rusă şi a plenipotenţiariloră, cari voiaă să-şi răsbune astfelă de perderea ce armata rusescă suferise în acelă locă. Ună învăţămîntă maî mare, o resbunare maî nobilă fu, că acestă resbelă, începută sub auspiciile cele (1) Vedî Uriearu Tom. VI, pag. 430. (2) Vedî ediţ. Irancesă din Paris. Tom. XVI, pag. 398, ISt ORI A ROMANlLOR.fi 33 maî triste printrună tratamentă brutalu ce avu de suferiţii unii ministru alu unei puteri amice, atunci cândii plecă stindardulă sacru şi pe care resbelă îlă făcuse şi mai cruntă fetva fanatică, care hotăria că bunurile şi viaţa Moldoveniloră, Valahiloru şi Poloniloru să fie în prada soldăţimeî furiose, se termină cu o pace care declara naţiunea creştină cea maî neamică a Porţeî, protectore a Moldoveniloru, Munteniloru şi în genere a tuturoru poporeloru de religiunea lui Christă, câtă şi a bisericiloru loră. «Pacea de la Kainargi, prin influinţa ce a esercitată asupra sorţiloră Turciei, ţine mijloculă între pacea de Carloviţă şi acea de la Adria-nopole; în faptă tratatele încheiate în intervalulu, care desparte pacea de Carloviţu de acea de la Kainargi au o influinţă totă atâtă de puţină decisivă, ca şi tratatele de la Şiştovă şi Bucurescî, cuprinse între pacea de la Kainargi şi acea de la Adrianopole. Pacea de la Kainargi se deosibesce încă de acea de la Carloviţă în acea, că Rusia_______ de astă dată trata singură cu Porta, respingendă hotărîtoră orî-ce intervenţiune directă din partea puteriloră Europene... «Dacă pacea dela Carloviţă a pusă capătă invasiuniloră Turciloru ca poporă esenţialmente cuceritoră şi î-a închisă în hotarele loră naturale, pacea de la Kainargi, proclamândă independenţa Tătariloră şi asigurândă Rusiei cetăţile dela fruntarie: Ociacov şi Kilburnu, Kerci şi Ienicalaa, aă pusă imperiulă Otomană «a la merci» de Rusia; acestă pace este causa nenorociriloră nenumărate care de atunci aă copleşită Turcia şi ea noteză începutulă viitoroî disoluţiunî a acestui imperiu, celă puţină în Europa (1).» IV. Ipsilante. — Reformele Iul. Lauriană în istoria sa pentru şcolele secundare închide istoria domniei lui Alexandru Ipsilante şi a lui Gr. Ghica (de la Moldova) în trei rendurî. Elă dice: «Amândoi aceşti domni guvernară ţările cu multă (1) Ilistoire de l’Empire Ottoman de Hammer, tradusă din 1. germană de I. [. Hel-lorl. T. 1K. 8 Paris 1830. 1 tor ia Roman lo'-'ă de V, G. Urechiă. 3 34 V. A. CSECHI înţelepciune, înfiinţară şcole, ridicară fabrice şi biserice şi făcură reforme bune pentru administrarea dreptăţeî (1).» Puţinu, prea puţinu pentru doi Domni însemnaţi! Afirmaţiunea neuitatului profesorii este justă, de alţii fel iu, dar cu desăvîrşire nedocumentată. Ne propunem ii deci a o documenta, după datoria istoricului. în ce situaţiune află Alex. Ipsilante ţera Muntenescă ? Muscalii lăsau la 1775 ţera redusă în tote privinţele. Mulţi locuitori emigraseră şi tote veniturile ţăreî erau sleite, în urma răsboiuluî şi a ocupaţiuneî grele rusescî. Sătenii plătindii birii la visterie erau împuţinaţi, nu numai prin emigrare, ca să scape de podvedile oştirei rusescî, dar şi prin abusurile aşezăminteloru esistente: scutelnidi şi posluşnidî. Instituţiunea scutelnicilorfi avu o origine bună. Domnitorii, în inte-resulu împoporăreî ţăriloru române pustiite, dădeau prin hrisove şi ca răsplătire pentru servicii adese-orî, dreptul u de a face asloboclî», sate din locuitori aduşi de preste hotaru, de orî-ce nemu să fie foştii. Aceşti locuitori erau ascuţiţi» de dările cătră visterie, pe unu timpii ore-care, spre a li se înlesni aşezarea. Cei scutiţi lucrau, ori plăteau ceva, dau ceva la proprietarulu moşiei pe care se aşezau. Cu timpulu «scutelniciî» nu se mai aduseră de peste hotaru. Abu-sulu interveni şi ispravnicii, cari aveau constatarea locuitoriloru ce se pretindeau aduşi de preste hotaru, — cumpăraţi cu daruri de cei interesaţi, — închideau ochii şi lăsau să fie constituiţi scutelnid din chiar locuitorii pămînteni, în paguba visterieî ţăreî. Locuitorii pămîntenî scrişi între scutelnid nu reclamau nici eî, căci aflau în «smtelnicie» o situaţiune preferabilă la cea de dajnicî cătră visterie. Posluşniciî, în timpulu mai vechiu erau si eî omeni aduşi de preste hotaru, cu învoire domnescă, dată prin anume hrisovii, pentru slujba vre-unei mănăstiri. Maî apoi Domnitorii întinseră favorea şi la boerime. Totuşi nu puteau aduce boierii, ca posluşnicî, de preste hotare, decât 4, celii multu 6 individi, spre a-li servi ca chelariu, pâdurariu, erghelegiu si (1) Ceva maî multe informaţiunî despre domnia lui Alex. Ipsilante a datu Flori anii Aronu în «Manualu de istoria Princ. României» (Bucurescî 1839) pag. 160—164. ISTORIA ROMÂNILOR^ 35 cloi trei ca argaţi. Abusulu interveni şi aci şi în locu de 4—6 posluş-nicî şi aceia luaţi de preste hotare, fle-care boierii, boierănaşu, mâ-năstire, schitu, ba chiar şi simpli neguţători de pe ultima treptă, dobândiră posluşnici forte numeroşi, din chiar locuitorii pămînteni. Posluşnicia deveni unu veniţii alii posesorului de posluşnici, cari în locu de a fi s/MY7?,plătiau ceva bani stăpânilorii loru şi erau scutiţi de tote dările şi angariile visterieî. Găsiau interesulu loru, să se facă posluşnici, chiar şi locuitorii fruntaşi, ba mai alesu aceia, căci scăpau de biruri, iar stăpânii lorii încă îî primiau maî bucuroşi, că avendu stare, erau maî siguri că-şi vorii plăti regulaţii darea convenită cătră ei (1). Unii alţii abusii, care împuţina birniciî visterieî îlufăceau Mitropo-litulii şi Episcopii. Aceştia primiau pe lie-care anu de la preoţii şi diaconii de miru o dare numită «ploconului Vlădicăi». Cu cât erau mai mulţi diaconi şi preoţi, cu atâtii sporia suma de încassatu cu titlulu de ploconii. De aci, hirotoniri peste trebuinţele reale ale cultului, maî cu semă în vremi încurcate şi în mazilii de domnie, cu consimţimîntulu unoru mari vistieri şi cu complicitatea ispravnicilorii de judeţe. La finea secolului alu XVIII ajunsese acestu abusii acolo, că, maî alesu în judeţele mărginaşe, ca la Teleormanii, Ol tu . . . ., se găsiau sate de popi fără ca unulu să scie carte. Negreşitii că ţeranulu preferea să plătescă Vlădicăî ploconulu anualu, decât să fie dajniculu visterieî. Apoi unde pui avan-tagiulu, că preotulu îşî scutia de dăjdii şi pre fii, ba chiar şi pre gineri ? O altă categorie de «scutiţi» eraii mazilii şi «neamurile». Descendenţi din boieri şi foşti,slujbaşi ai ţereî, ei erau scutiţi de unele dări, ca vinăriciulu, dijmăritulu ... Dar etă, că şi simpli ţărani, cu dare de mână, găsescu ispravnici lacomi de bani, cari pentru mită îi trecu în catastişele visterieî, ca mazili ori neamuri. Unii capătă chiar hrisove do recunoscere a unei mazilii, orî ca neamuri Ce nu pote face banulu în o ţeră coruptă ? Maî se împuţinau birniciî ţereî şi cu abusulu înmulţire! «postelnicei- (1) Vecii memoriul fi greoescu presentatu Acad. Române de d. N. Kretzulescu, despre situaţi unea ţereî românesc! după Alex. Ipsilante. Anexa corespu^4^1dre. 36 V. A. DRECHIA torit». Fiindu şi aceştia scutiţi de vinăriciă, dij mărită, apoi câţi săteni fruntaşi nu puteau deveni scutelnicî, posluşnicî ori preoţi, căutau să se facă măcară postelniceî. Şi cu tote aceste instituţiunea vechiă a postelniceUoră cerea ca ei să se tragă din boerime. Redusă astfelă ţera birnică, Domnia se vedea silită, spre a subveni la nevoile eî şi ale administrărei ţereî, să recurgă la biruri indirecte de totu felulă. Lista acestoră biruri amu vedut’o deja anteriormente. Dările, ca dijmăritulu, vinăriciulu, pîrpăra, oeritulă, vama de oraşe, eăminăritulă, gărdăritulă, etc., se dădeau în întreprindere anuală, cu contracte seu ponturi, adică condiţiunile în cari aveau să fie percepute. Intreprindetoriî erau, de ordinară, greci bametisiţî, veniţi cu Domnulă str&inu. Ei cumperaă aceste venituri la «cochil veachî», adecă la licitaţiune. «Ponturile» eraă numai de formă, căci întreprindetoriî, taxildarii, prelevaă darea nu după ponturi, ci în modă abusivă, destulă să se fiă înţelesă cu administratorii judeţului, cărora le făceau parte bună din banii abusivă percepuţi. Marele vistieră, dice memoriulă grecescă pre-sentată Academiei de d-lă N. Ivretzulescu (1), scie de tote acestea abusurî, dar avendă şi elă partea lui la ele, tace şi nu le bagă în semă. Decă se întâmplă ca să ajungă până la urechia Domnului şi acesta, fiindă ceva mai cinstită, vrea să cerceteze lucru mai de aprope, visterniculă este celă d’întâiă carele face lucrulă muşama. Decă Domnitorulă totă trămite vre-ună teftergiă în judeţe, ca să cerceteze mai de aprope, acesta se duce, dar îndată ce sosesce acolo, omenii visternicului se înţelegă lesne cu elă. Trămisulu Domnescă se întorce la Bucurescî aducendă Domnitorului informaţiunea, că pîra e mineinosă, n'a găsită nici ună abusă, nici o nedreptate severşită. Cândă lucrulă c prea mare şi nu pote fi tăgăduită cu deseversire, -teftergiulă îlă miesoreză, îlă atenuiază din ce în ce mai multă, într’atâta, încâtă visterniculă să potă să dovedescă, că e o bagatela. Decă cum-va vre-ună naivă de locuitoră vine însuşi la Bucurescî cu jalbă, celă maî adese jalbele loră nu ajungă până la Domnă, căci Visterniculă este înţelesă cu logofetulă Divanului, care citesce jalbele (1) Vecii anexa deja citată. ISTORIA ROMÂNILORft 37 la Domnii. Dar şi decă se citesce vre-o jalbă de logofătu, Domnitorului, acea jalbă o trămite totu la vistieru. Acesta poruncesce, să se dea la mâna jăluitorului cartea Visterieî către ispravnici, poruncindu să-î facă dreptate, în termeni forte mângăioşî pentru jăluitoru. Ajunge jă-luitorulu la ispravnicii şi dreptu satisfacţiune, ispravniculu îî aplică unu numără de lovilurî la falangă şi-lu închide. «Gândescă-se dar fîe-cine ce suferii sărmanii săraci în ţera Românescă! (1)» Şi nu numai cu visterniculă şi cu dările păţesce ţera asemenea nedreptăţi, ci şi cu toţi şi cu tote ramurile cele-lalte de administraţiune. Zapciiî maî alesu din judeţe sunt cu adevărată biciuia lui D-deu. După cum sunt înţeleşi cu visterniculu în privinţa abusuriloru cu perceperea dăriloru, totu asemenea sunt înţeleşi şi cu marele vornicu şi cu marele logofeţii şi cu marele spătarii ori hatmanii. Ispravnicii, cari au plătită bani pentru isprăvnicatulu loru, ţinu să şi-î scotă cu mare camătă. Pentru acesta eî recurgă la totu felulu de abu-suri. Şi mai înteiă scutescă, pe comptulă loră, de dări către vistorie, decă nu sate întregi, apoi câte ună numără de locuitori în fîc-care sată. Cu taxildarii amii vedută, că se înţelegă şi împartă jafurile; cu boeriî de prin judeţe se înţelegă de asemenea şi aă dela eî venituri, clela aşa clişii scutelnicî şi posluşnicî. Se maî înţelegă cu eî şi în privinţa dileloră de clacă a săteniloră nescutiţî. In locă de 12 clilo pe ană clacă, când moşierulă este înţelesă cu ispravniculă, ţăranii muncescă fără de nici o socotelă şi în locă ca pentru munca loră silită să-şî primescă eî plată, ispravnicii se fo-losescă din mita ce le daă boeriî moşieri. Dijma ţeraniloră clăcaşî o plătescă ori o daă în natură îndoită şi întreită şi n’aă cui să reclame contra nedreptăţii, mărginindu-se a emigra din sată în sată până ce trecu peste hotare. Şi, ca şi când prevaricatoriî şi abusiviî ispravnici de judeţe nu eraă de ajunsă pentru ruina ţereî, maî aveaă aceşti ispravnici dreptulă de a numi eî directă pe zapciî de ocole seă plase. Zapciiî plăteaă avaeturi ispravnicului şi deci ţineaă să se despăgubescă dupre spinarea admi- (1) Menioriulii grecescu presentatu clo D. N. Krctzulescu la Academie. 38 V. A. URECHIĂ nistraţiloru loru. Domnitorii se mulţămeau ca zapciii să istovescă la vreme dările din plasă. In contra abusuriloru zapciilorii cui să se jăluiască nenorocitulu locuitorii? La ispravniculu înţeleşii cu zapciulu? Justiţia, chiar când nu era în jocii interesulu zapciuluî, ori a ispravnicului, nu exista în judeţe. Ispravniculu era şi administratorii şi judecătorii pănă la domnia luî Alex. Ipsilante. Interesele administraţiunei faţă cu clasele administrate, trăgeau în cumpăna judecăţiloru mai multu decât dreptatea. Hoţia era o adevărată institutiune de stătu. Ilotiî erau înţeleşi mai totu-d’auna cu ispravnicii şi zapciii. Cu dînşii împărţeau prădile loru. Puţini din hoţi prinşi în judeţe ajungeau la judecata Divanului, căci ispravnicii le dădeau dru mulţi pe bani. Pentru buna orenduială în plăşî şi paza de hoţi se înfiinţară pe lângă zapciî aşa dişiî polcovnici şi căpitani. De fie-care judeţu era unu polcovnicii. Aceşti polcovnici plăteau şi ei avaieturî pentru polcovnicie şi deci, la rendulu lorii, căutau să se despăgubescă de la judeţeni. Polcovnicii au sub dînşii slujitori scutiţi de dări. Altă sorginte de abusii: eî scutescu de dări locuitorii, cari nu făcu funcţiunea de- slujitori, ci stau pe la casele loru devenindu contribuabili direcţi ai pol-covnicilorii. Abusulu cu slujitorii îlu făcu şi ispravnicii. Nu este ispravnicii de judeţu, care să nu scutescă, sub nume de slujitori câte 30—40 de daj-nicî, în profitulu pungei loru. Singura clasă din ţeră care se aretă mai scutită de abusurile de cari pătimesce întrega ţeră, este acea a iznafuriloru seu bresleloru. Graţie organisaţiunei sale, care îi asigură unu felii de self-governement, bresla se sustrage de la administraţiunea şi justiţia generală a ţereî. Maimăria, starostele şi cu sfatulii celorti 12 bătrâni, judecă pricinile dintre bres-laşi şi aperă interesele breslei în faţa guvernului. De sigurii breslele încă suferu de numerosele dări la cari sunt supuşi neguţătorii şi meseriaşii. Lista acestoru dări este şi ea mare, dar cele mai multe avendu a fi percepute de către unu slujbaşii alii breslei, iar nu de către taxildarî ori agenţi ai fiscului, tot sunt mai scutiţi de abusuri membrii din breslă. Despre aceste dări ale bresleloru cât ISTOEXA ROMÂNILOElî 39 şi despre dările generale ale ţfereî avemă încă a ne ocupa mai departe. Aci numai se cade a adăogi intormaţiunea, că străinii nu erau supuşi la tote dările ce plăteau locuitorii pămîntenî. Pogonăritulă disă ală străi-niloră, văcăritulă străiniloră, sunt biruri mai scădute decât ale locui-toriloră pămîntenî. Bresla plătea darea prin cişlă adică proporţională cu averea şi câştigulă lîe-căruia. Să vedemă acum ce tace noulă dom nu Alexandru Ipsilante pentru a îmbunătăţi trista stare de lucruri ce o află la venirea sa pe tronulu ţăreî Muntenescî. Elu îşi portă atenţiunea maî ’nainte de tote asupra sleitei visterii a ţereî. Ori câte reduceri a dobândită ţera din birurile către Turci prin pacea de Kuciuk-Cainargi şi hati-şerifulă dobândită de stolniculă Du-mitrache şi de Jianu, nu maî puţină ţera are a plăti, după ală doilea ană de scutire, Porţei otomane, 619 pungi de bani seă 309.500 lei, darulă bairamului 90.000 lei şi darulă Richiabie 40.000 lei, în totală pe ană 439 mii şi 500 lei. De unde se voru lua aceşti bani ? Alexandru Ipsilante voise să remedieze la lipsa baniloră din visterie făcendă să înceteze, măcar în o bună parte, abusulă scutelniciloră şi ală posluşniciloră. Ncputcndă fără de a revolta contra lui boerimea, să le taie cu totulă vcnitulă abusivă ală scutelniciloră şi ală posluşniciloră, Ipsilante se mulţămi, prin hrisovulă seă, ce dămă în anexă (1), să fixeze numerulă limitată de scutelnicî, la care va ave dreptă fîe-care rangă de boerie. Cu acestă măsură visteria căpăta ună numără considerabilă de birnici, iar boeriî dobândindă acum prin lege cea-ce aveaă până acum prin favore şi abusă, nu maî făcură vorbă multă şi se mul-ţămiră cu disposiţiunea Domnitorului. Boeriî trebuiră să primescă cu atâtă maî bucuroşi disposiţiunea Domnitorului, relativă la scutelnicî, că li-se dedea scutelnicî, nu maî multă cu obligaţiunea anterioră de a şi-î aduce singuri din străinătate, omeni nesupuşi la dările către visterie, netrecuţi în catastişele ei, ci dintre lufjii ţereî, recunoscendă ispravniciloră dreptulă de a se scăde din lu- (1) Vecii anexa corespundetore. 40 V. A. URECHIĂ diî visterieî scutelniiî boeriloru cu singura clausă, că aceşti ludî seu-telnicî să nu fie luaţi, nici dintre fruntaşi, nici dintre cei coclaşî, ci dintre mijlocaşi. Aceşti scutelnicî mai târdiu nu munciau boeriloru lorii, ci le plătiau o dare anuală de la 70—80 la 100 lei pe anii. Afară de acesta, boeriloru li se reservă dreptulu a ave tot-d’a-una întregii numerulu de scutelnicî. Pe dată ce more unulu, boerulu cerc pecetluită pentru unu nou scutelnicu în loculu mortului. Nu târdiu boerimea va introduce unu nou abusu, declarându morţi pro scutelnicî cari trăescu şi dobândindu pecetluiri noue pentru unu. alu doilea rendu de scutelnicî. Ba încă, sub cuvîntu că pe moşia loru au unu numeru legiuită de scutelnicî şi că zapciii n’au dreptulu să intre într’unu satu scutită, nu târdiu boernlă scuti, mituindă pe ispravnici, ună numeră cu multă mai mare decât cela ce avea clreptă după rangă. O altă lucrare a Domnitorului are în vedere sortea nenorocitului te-ranu. Domnitorulu voesce a mărgini abusurile sub nume de clacă şi de dijmă. Elu face acesta prin pitaculu domnescu următorii: «După obiceiulu ce este pentru toţi câţi sunt şedători pe moşiile străine, să aibă şi sătenii ce voru fî locuitori pe moşia..........ot sud ... a clăcui stăpânului de moşie câte 12 dile de omu, însă numai ceî ce voru li casnici şi vrednici de muncă, iar holteii să nu se supere şi claca să o facă ronduri renduri, de la începutulu primăvereî până la sfîrşitulu tomnei, în 9 luni, iar nu totii deodată; iar când nu va ave stăpânulu moşiei lucru să-î pue să lucreze şi va cere ca să ia bani de la dînşiî, atunci să aibă a da fie-care casnică pentru acele dile câte unu Zlotu pe anii, iar nu mai mulţii; şi dijma încă să o dea pe deplinii din tote semănăturile câte voru ave pe moşie, după obieeiu, iar din legumele ce le voru ave prin grădini, de treba caseloru loru, supărare să nu li să facă; vinu şi rachiu să nu fie nimenea volnici a vinde, fără numai totdauna vinulii şi rachiulu seu să-lu vîndă, iar când nu va ave de vîndare, atuncea care din săteni va vrea să vîndă, întâiu se mergă să se aşeze cu isprăvnicelulu, ce va fi avendu orînduitu acolo la acea moşie şi luându-şi voie aşîa să vîndă, căci acesta la voia stăpânului moşiei este. Asijderea să aibă a lua si de capră câte bani 2 pe anu şi de matca de stupi câte bani 3, iar pentru vitele ce voru ave pentru treba caseloru; de suhatu să nu se sin pere. Asemenea şi care moşie va ajunge în baltă, să ia deciuiala din 10 pesci unii pesce, şeii din 10 bani unii banii, după obiceiii. Dar de nu vorii urma vro 41 ISTORIA ROMÂNILORIJ unii din cei ce şedu pe aceste moşii, la tote, după cum poruncimu mai susu, d-vostre ispravnici al judeţului pe unulu ca acela să-lu faceţi să se supue, că aşa este porunca Domniei mele (1).» Ipsilante înţelese, că nu era de ajunsă să dea carte domnescă pentru ca abusurile să înceteze, ci că trebuia să reorganisezc administra-ţiunea şi justiţia ţereî. Afară de autoritatea satului, judeţulu, primulu organu de administraţiune, este vătavulu de plaiă sau de plasă. Vătavulu de plaiu e însărcinată cu paza plaiului de boţi, tâlhari, furi de dobitoce. Elă judecă gâlcevele mici dintre locuitorii plaiului, reservândă pricinile mal mari pentru ispravnicul şi judecătorulă de judeţă. Vătavulă de plaiă are la disposiţiunea lui pentru paza plaiului câte-va sate de plăieşî. Din acestea sate elă rîncluesce potecaşl de di şi nopte pe tote căile şi potecile plaiului. Satele de plăiaşi, potecaşl, facă slujbă câte o di pe ană şi pentru acesta sunt scutite de podvocli, clacă şi angarii. Vătavulu de plaiă are ca lefă dreptulu de a lua de la turmele ce vină în ţeră câte ună mielă mică şi câte ună caşă de fîe-care stână (2). Alexandru Ipsilante nu introduce în vătăşia de plaiă ună agentă nou administrativă, ci numai dispune, ca acesta să nu mai fie numită do cătră ispravnică, după bună placulă lui, ci prin pitacă domnescă, ca astfelă să fie mai independentă de ispravnică şi să fie scutită clc ava-ieturi cătră acesta. Era pote în acestă măsură o slăbire de legături între ispravnică şi vătavă, dar Domnitorulă spera, din acestă slăbire să câştige administraţii. (1) Concl. No. 2 a lui Alex. Ipsilante. Fila 29 si verso. (2) Carte de vătăşie de plaiu. Vătavulu de plaiu este însărcinatu să păzescă plaiulu cu plaiaşiî potecaşl, diua şi noptea şi să aibă purtarea de grijă pentru hoţ! şi tâlhari şi furi de dobitoce, şi să păzescă şi satele plăieşescî, să nu fugă seu să trec-ă peste plaiu. Satele acestea sunt scutite de podvocli şi angarale şi să nu clăcuiască fie-care plăiaşu decât o di pe anu. Să ia de la turmele de o! ce vinii în ţeră, câte unu melu micu din acea primăvară şi câte unu caşu de stână. Vătavulu să judece gălcevele mic! seu de curvii dintre plăieşî, iar pricinile mai mari sunt reservate ispravnicului de judeţu. Acesta pole judeca şi pe vătavulu de plaiu şi a’lu globi. La 1775 s!au trămisu vătavî la plaiurile din judeţulu Slam Râmnicu, la plaiulu Slănicu şi Pirscovu din Buzeu, la plaiulu de pe Buzeu şi Te-leajinu din Saacu, la plaiulu Câmpina din Prahova, la plaiurile Jalici şi Dâmboviţa şi la plaiurile Nucusora şi Dâmboviţa din Muscelu. (Vedî fila 14 verso de la Cond. No. 2.) 42 V. A. URECHIĂ Zapciiî de plăşî din judeţe, organe atâtu de puternice ale abusuriloru ispravniciloru, cărora zapciiî plătescu avaieturî, încă atragu atenţiunea lui Ipsilante. Elu voesce să îmbunătăţescă aceste organe administrative şi dispune, ca alegerea şi numirea loru să nu maî Hă pe sema ispravniciloru, ci pe a Domniei. Credendu că boernaşulu şi fiulu de boeru aru ii maî puţinu lacomi decât ciocoiulit■ rânduiţii zapciiî de ispravnicii, Domnitorulu dispune, ca zapciiî să se alegă dintre fii de boerî şi boernaşî locuitori în judeţele respective şi să se rânduiască în slujbă cu pitacu domnescu. Memoriulu grecu presentatu Academiei de d-lu N. Kretzulescu, recunosce că măsura lui Ipsilante a foştii bună şi că «pe câtu timpii s’a ţinuţii şi s’a păstrată acestă orenduială, locuitorii nu suferea nici de supărări, nici de necinstiri.» Alăturea cu ispravniculu erau două leluri de polcovnici: unulu ostă-şescu, atârnendii de Spătariii şi în Bucurescî şi de Aga, şi altulu care în fruntea unui numării de slujitori, avea să constitue potera judeţului pentru urmărirea boţiloru. Ipsilante puse pre polcovnicii aceştia în atâr-nare directă de domnie, pentru ca scutindu-î de havaicturile ce plăteau ceî-l-alţi polcovnici către Spătarulu şi către Aga, şi dându-le plată din visterie, să nu comită abusurî în judeţu. Pe de altă parte aceştia erau şi omenii de încredere ai Domnului fată cu mişcările boerimeî din judeţu. Nu târdiii însă, sub pretextii că se numescu polcovnici, Spătarulu îşi arogă dreptulu de a-i alege şi a-î numi dînsulu, iar alegerea atunci începu să producă avaietu pentru spătarii; polcovnici ast-felu numiţi de Spătarii voru deveni iarăşi lipitori sugătore sângelui neno-rociţiloru locuitori din judeţu (1). (1) Iată o carte de polcovnicie militară: Condica domn. dela Alex. Ipsilante No. 2 fila 26. Carte de polcovnicie ot Târgovistea. Datamu cartea Domniei mele . . . pre carele după alegerea d-sale Vel aga, 1’amu făcută d-nia mea polcovnicii şi purtătorii de grijă peste cazacii ot Târgovistea, ca să fie cu sîrguială şi stăruinţă la poruncile ce i-se voru da de către D-nia mea prin D-lu Vel aga; poruncimu D-nia mea şi voue tuturoru cazaciloru dela acostă polcovnicie, pe susu riumi-tulu să-lu aveţi de polcovnicu, fiindu supuşi la celea ce va porunci, că orî-care din voi se va areta cu împotrivire, are voie dela Domnia mea numitulu polcovnicu să-î facă certare după vina sa. 1775.» ISTORIA ROMÂNILORtF 43 Ca polcovnici de judeţe de categoria administrativă, Ipsilante preferă iarăşi pe fii de boeri şi boerenaşi, pentru a-î chivernisi, căci li-se plătea din visterie câte 20 leî pe lună lefă. Pentru paza judeţului de hoţi erau şi căpitanii renduiţî in judeţe pe la margine. Polcovnici sunt pe restulu judeţeloru lipsite de căpitani. La 1779 se renduescu noi polcovnici (1). O categorie de impiegaţi inferiori în judeţu este vornicelulu. Alexandru Ipsilante o menţine prin organisaţiunea sa administrativă. Vornicelulu este renduitu prin carte domnescă. Vornicelulu depinde de vel Vorniculu din Bucurescî. E10, ca şi vătafulu de plaiă, judecă pricinile mici; globele de la pricini sunt în folosulu marelui vornicu, mai (1) Cărţile ăe polcovnicie ce s’au orânduiţii pe la judeţe dispunu, că: Vedendu ca Căpitanii renduiţî in judeţe şi pe la margini caută să stee la loculu seu de pază, orenduescu pentru locurile rămase fără de pază pre polcovnici, de paza de hoţi, apărarea neguţătoriloru şi afaceri ale centrului. Polcovnicii voru aduna câte 30 de slujitori omeni înstrăinaţi (nu săteni) şi-î vorti duce la isprăvnicie, unde li se va da biletu pe chipulu loru şi voru ave chizaşî de purtare bună (La Buzău, Prahova, Dâmboviţa Muscel şi Slobodia, voru forma câte 20 slujitori). Aceşti slujitori voru li scutiţi de tote dăjdiile. Polcovniculu să stea la capitala judeţului cu slujitorii sen «ce deca aru aurii că undeva în judeţu s’au ivitu hoţi şi făcători de rău, cu scirea ispravnicului seu cu porunca lui Vodă să săriţi dimpreună cu toţi omenii ţărei după dînşiî ca să-î prindî negreşit.» Polcovnicii stau sub vel Spatar. Vodă le ordonă să nu căşuneze supărare sateloru, ori cheltuelî. Are Polcovniculu de la visterie câte 20 taleri pe lună, şi să nu dea la nime ploconu spătărescu. 1779, Martie 16. Polcovnici sunt la 1779 : D. Stoenescu, la Jud. Dâmboviţa. C. Lupoian » Prahova George Şandagiu » Vlaşca lordache Rudeanu » Ilfov Gheorghe Şainoi » Mehedinţi Ioniţă Seulescu Post. Gorj. La Romanaţi (s’a scrisu Caimacamului să rendueseă omu harnicu şi să trimită numele în scrisu). Vladu Ti tea nu la Muscel u. Alex. sin Stoln.-Scarlat la Buzău. Tănase Postelniculu la Saac. Tudoran proin. Polcovnicu la Argeş. Matei log. za taină, Olt. 44 V. A. URECHIĂ vertosă pripasurile de vite fără stăpână, le luau vorniciei sub purtarea loru de grijă şi le restituiau proprietariloră pe plată do colacii, Insă de cală 1 taleru bani 20, de bivolu bani 100, de vacă bani 100, de rîmători bani 20, de oie şi capră bani 10. Asemenea vorniceiî făceau ispăşiturile stricăciuniloru de vite prin bucate şi primiaă şi o globă de fîe-care vită, care a făcută stricăciune: de cală bani 40, do bivolii bani 40, do vită bani 20, do oie şi capră bani 10, de rîmătorî bani 8 Domnitorulă autoriseză pe marele vornică a rîndui vorniceî în totă ţera, afară de judeţele unde ispravnicii ară vrea să iea asupra lorii acestă slujbă (1). Instituţiunea vorniceluiuî şi mai alesă vinderea de vel vornică a ava-ieturiloră viteloru globite, către ispravnici, a fostă sorginte de multe şi strigătore la ceru nedreptăţi făcute bieţiloră locuitori, cărora li-se răpcaă vitele une-ori din ocole, ca apoi să fie globiţî stăpânii loră, ca pentru vite de pripasă. A opri abusurile acestoră vorniceî încă a fostă o grijă manifestată a Domnitorului Alexandru Ipsilante. Deci aă căutată a fixa sumele ce marii vornici voră ave dreptulă să ia de la plaiuri, ca să înceteze abusulă. Ne putendă a stîrpi cu deseverşire reulă din care se folosiaă marii vornici ai ţerei, celă puţină Alex. Ipsilante llă impuţină fixândă sumele următore ale havaetului : 70 200 200 120 90 80 80 60 80 70 taleri 60 Vătafu de plaiulu Romniculu-Slănicu Romnicu. 100 Plaiulu Slănicu 1 . , i » t lud. Buzeu » Pirscovului J )> despre Buzeu I . , ^ rn , , w • lud. baac )) releajmului J j » Prahovei, jud. Prahova » Ialomiţeî Dâmboviţeî Nucşoreî Dâmboviţeî Arefuluî Lovişteî jud. Dâmboviţeî jud. Muşcelu jud. Argeşu (1) Cond No. *2, Arch. Stat., fila 5*2 verso. ISTORIA ROMAN1LORU 45 taleri 130 Plaiulă Ooziei j . ,TA1 ţ T , u îucl. Valcea 120 )) Hurezului | J 90 )> Vâlcană XT .. lud. Goriă 90 )) Novacii ] 60 )> Muntelui, jud. Mehedinţi (1). Este locu aci să înregistrămu şi mesura luată ele Domnitorii relativă la vătăşia de ţigani domnesci, de şi intereseză numai o mică parte a populaţiuneî ţereî. Vătavulă adună birulu de la ţigani şi-lu trămite la velă armaşi. Se recu-noscc ţiganiloră dreptulă de a ămbla prin totă ţera după hrană : «pe unde voră ămbla şi voră şede, suhatu seu chirie să nu li se ia ver pe ce moşie ar fi, clomnescă, mânăstirescă, boerescă ori megieşescă, numai forte să se fe-rescă de stricăciune, a nu face la livedi de fenă şi de pome seu la arături orî vii .... Unde-şi voru ara ei bucate, stăpânulă moşiei le va lua dijmă după obiceiă, iar mai multă supărare să nu li se facă, nici caii loră de olacu să nu se ieie, nici să se supere de globnicî....Domnitorulu poruncescc isprav- niciloră de prin judeţe, căpitaniloră de margine, vameşiloru din târguri, văta-şiloru de plaiă, părcalabiloră de prin sate şi altoru slugi domnesci, mănăstirescî, şi boeresci, să nu supere ţiganii şi să nu-i judece altu slujbaşă străină, fără numai vătavulă loră, la sfeclele dintre ei. Iar când voră fi pricini mai mari cu alţi pămîntenî între ei, să trimită pe împricinaţi la Domnie spre judecată; «aşij-derea ori unde voră dovedi nisca-va ţigani haimanale, fugiţi din ţera turcescă seă din Moldova, orî din ţera ungurescă, supuşi ver pe la cine, pentru unii ca aceia vătafulă să aibă purtare de grijă să scrie numele loră la vel armaşulă în catastifulă visteriei, între ceîdalţi ţigani domnesci. Iară de va fi unii veniţi din vătăşia altuia, să-î apuce să le ia banii birului şi să-î ducă la urma loră, dându-î pe sema vătavului loră împreună cu banii ce i-o fi luată de la dînsulă. De se va întâmpla do se va însura nescaî-va ţigani domnesci luândă ţigance mănăstirescî seă boeresci, numai vătavulă să nu aibă voie a despărţi cununiile, fără numai prin şcirea Domniei mele îşi voră lua acei stăpâni schimburi.)) Totu la 1775 s’aă renduitu unu specială vătafă ele ţigani cu reşedinţă în Focşani, care să ţină seină de toţi ţiganii intraţi din Moldova, să i strângă pe toţi pe lângă dînsulu, să-î tragă maî în coce, atâtu pre (1) Cond domn No. *2, lila «3. 46 V. A. 0RECH1 aceştia cât şi pre ceî ce voru mai eşi. Ţiganii odată intraţi In ţera românescă nu maî au voie a se întorce In Moldova (1). După ce a organisată ast-felă pe micii agenţi din plase şi plaiuri, Ipsilante şi-a purtată atenţiunea asupra abusuriloră ce comiteau ispravnicii, prin faptulă că aveau şi administraţia şi justiţia judeţului. Cu tote acestea na cutezată din primulă momentu să schimbe lucrulu şi lă-sândă a se ocupa de elă mai de aprope ceva maî apoi, la noulă codice, ce încă din 1775 au proiectatu să dea ţereî, de o cam-dată a constatată numai reulu din starea actuală, prin următorea carte domnescă: «Davat gopdm.. Socotindu Domnia mea între cele-lalte folositore trebuinţe pern tru locuitorii deobşte a fi cea d’intâiu îndreptarea şi ocârmuirea judeţeloru, am orenduitu la fie-care judeţu câte 2 boerî, unulu a fi judecătorii şi altulu a fi ispravnicii. Insă judecătorulu nu numai a se numi cu catahrisis cea maî dinainte, ci a şi fi în faptă, pentru ca să caute dreptăţile locuitoriloru şi să isprăvescă pricinile ce voru ave ; cum şi la judeţulu... orenduimu D-nia mea pe d-luî. împreună cu d-luî.., să căutaţi adică trebile judecătoresc! şi trebile isprăvni-cieî, cu totu dinadinsulu şi cu totă silinţa. Deci, de vreme ce acestă una-dată până a vrea Domnia mea a da nizamulu celu cleseversitu şi a bine întocmi starea judeţeloru şi a ftreî, face trebuinţă de a fi ispravnicii şi judecătorulu deavalma, unde şi d-tre ve orenduimu ispravnici şi judecători astă una-dată şi să aibă a căuta ispravniculu trebile judecătoriei şi judecătorulu trebile isprăvnicieî deavalma. Iar după ce cu ajutorulu lui D-deu vomă pune lucrurile la orenduială cu îndreptarea ţerei după pofta D-nieî mele, atunci vomă deosebi a fi judecătorulu numai la ale judecătoriei şi ispravniculu numai la ale isprăvnicieî. Poruncimu D-nia mea şi voue tuturoru locuitoriloru acestui judeţu şi mazili, şi breslaşî şi căpitani şi slujitori şi locuitori şi ţerani, să fiţi cu câduta supunere la numiţii boerî orenduiţî de Domnia mea, ca să potă se verşi poruncile D-nieî mele (2).» Nu târdiă însă, Alex. Ipsilante, adresă ispravniciloră o nouă circulare cu instrucţiuni demne de totă atenţiunea, pentru administraţiunea şi justiţia, ce sunt datori a da locuitoriloră din judeţe. (1) Fila 25 şi verso a condiceî domnesci. (2) Cond. dom. No. 2, fila 30. ÎSÎOÎtIA ROMÂNILORU 47 Iată acestă importantă circulare: (1) «D-vostră ispravniciloră clin judeţulu .... sănătate, din jălbile norodului vedemă, că după atâtea porunci si învăţături ce aveţi dela Domnia mea, în ce chipu să urmaţi în pricinele de judecăţi ale locuitoriloru, cum şi la pricinele de vină de hoţii, totă nu sunteţi următori, de care forte ne-amii turburaţii Domnia mea şi iată straşnicii ve poruncimă pentru tote deosebită : I. Judecăţile norodului să le căutaţi cu totă dreptatea şi după ce veţi hotărî, să daţi carte de judecată la faţa pricineî ce veţi căuta, care să o citiţi la amen-doue părţile, ca să audă hotărîrea şi de s’aă odihnită amendoi să scrieţi în carte, că s’aă odihnită şi să faceţi şi împlinirea ce se cuvine, iar de are vre-o parte de a face apelaţie, să le puneţi di de sorocă înscrisă, faţă fundă amendoi, ca să scie şi unulă şi altulă cliua cea orânduită, care sorocă să-lă daţi la mâna aceluia ce are a face apelaţie şi cândă la sorocă nu va urma a veni, D-vostră, fără de a maî aştepta a veni de aici Mumbaşirî, sătrimeteţî slujitori, ca şi făr de voia lui, să-lă trimeteţî la Divană pre celă ce caută a face'prelungire. II. Pre celă ce remâne datoră şi dice că nu are a plăti, să cercetaţi de starea lui şi cândă îlă veţi dovedi că nu pote plăti, să-î primiţi soroculă ce oren-duesce pravila şi cu chezaşă să-lă slobodiţî fără de a nu-lă ţine închisă ; iar cândă va fi vre-unulă reă de plată şi avenuă putere nu vrea să plătescă, pentru unulă ca acela să însciinţaţi Domniei mele soroculă ce i-aţi dată şi pîr-lejulă ce are şi cu poruncă dela Domnia mea în scrisă, veţi vinde dintre ale lui şi veţi face împlinire, iar fără de poruncă dela Domnia mea în scrisă nu sunteţi volnici a face vîndare de averea cuiva. Aşijderea şi cţeciuială fără de a nu lace împlinire să nu cutezaţi a lua dela cine-va, ci când se face împlinirea atunci dă deciuiala celă ce iea, iar nu celă ce vi-se pare d-vostră. III. De globe forte să ve feriţi a nu cuteza să globiţî pe cinevaşî, măcară cu cât de puţină, cu pricină că aă vinuită în vre-ună felă de chipă, pentru că acestea cu totulă le-amu ridicată Domnia mea. Că de este cinevaşî în vină, să se certe cu bătaie, ferindu-se a nu o face pentru ună hatâră seă pizmă. Iar pentru pricini maî mari cari aă vină de pedepsă, să însciinţaţi Domniei mele. IV. Aşijderea să sciţi, că muierea pentru bărbată ori pentru frate, ori părinte pentru fecioră, seă rudă pentru rudă nu se închide, nici să vinovăţesce, măcară pentru datorie, seu veri pentru ce felă de vină, de nu va fi fostă chezaşă seă amestecată în pricină. V. Pentru protopopi, căpitani şi zapciî de ai plăşiloră: fiind-că aă fostă venită Domniei mele jalbî în trecutele dile din unele judeţe, cum că protopopii (1) Condica 2, fila 72 verso. 48 V. A. URECHIĂ ţinu omeni în fere, închişi pe la casele lorii, şi globindu-î i-aă sloboclită; căpitanii şi zapciî iarăşi asemenea avândă grosurî pe la casele loră, făcendu ho-tărîrî şi închidândă de sineşî pentru pricini de judecată- iată ve dămu Domnia mea straşnică poruncă, să arătaţi şi loru şi să fiţi şi d-vostră cu purtare de grijă, a nu cuteza la nisce fapte necuviinciose ca acestea: a globi şi a ţine în fiare pe la închisori pe la casele lorii, pentru că de vomă audi că încă se urmeză acestă catachris, nu numai aceia voră fi pedepsiţi, ci şi voi ispravnici loru veţi fi în vină pentru ncpurtarea de grijă ; căci D-nia mea pentru acea ve avemu orânduiţi ispravnici pe la judeţe, a căuta înşi-vă pricinile norodului şi la cele ce se cade a fi şi protopopului, să-i daţi de scire şi să-lă chiamaţî de faţă, şi pe celă vinovaţii de pricim mai mici, cum am disu, cu bătaie să se o-sîndescă ; iar pentru vină mai mare să însciinţaţî Domniei mele. VI. Pentru hoţi şi făcători de răutăţi, cari sunt dovediţi în faptă de hoţie, să ve părăsiţi de a-î globi şi a-î slobodi fără de a nu-i trimite aci, seu a-î ţine pe la închisorile d-v. îndelungate dile, ci făcendu-le ecsamenulă cu bună cercetare, fără de vre-unii felii de interesă, în 3 clile multă în 4 dile, până le veţi săvârşi cercetarea şi ecsamenulu, să-î trimiteţi aci, ca să li se facă otărîrea şi pedepsa după pravilă; nici să asupriţi pe cinevaşîfără de bună cercetare şi fără de faptă dovedită, ca să-î globiţî şi apoi să-î slobocliţî. VII. Pentru căpitani, slujitorii de la judeţe, sciţi poruncile ce sunt date de către Domnia mea, pe largii, care trebue să fie trecute la condica judeţului acolo şi chindii le veţi înţelege. Şi atât pentru aceea vă poruncimă, cât şi pentru po-teraşiî de aci am poruncită şi d-sale vel spatăr, ca să nu fie volnici de sine-şî a face vre-o pornire, cu pricină că aă audită de hoţi şi să plece prin sate să apuce locuitorii şi să facă supărări seă jafuri şi necazuri locuitoriloră, ci când veţi înţelege, că se simte undevaşî de niscai-va hoţi, ori s’aă întâmplată să facă vre-o pradă seă răutate la vre-ună locă, atunci d-v. să-î trimiteţi ca să le iea urma, dar de va fi trebuinţă şi de porere de aici, ne veţi însciinţa numai decâtă şi cu porunca D-nieî mele se voră trimite de aci de la polcovni-culăpoteraşă ; iar făr’de scireaşi porunca Domniei mele să nu aibă a face pornire şi a ambla prin judeţe; cum şi slujitorii asemenea fără de pricină trebuinciosă şi fără de a nu fi trimişi şi porunciţi de d-v. să nu-î îngăduiţi, şi atuncea cu porunca Domniei mele, când se voră trimite poteraşî, tot să aveţi purtare de grijă, ca să vedeţi cum se portă prin judeţe, ca nu cum-va, cu pricina umbletului după hoţi, să facă niscai-va asupreli, jafuri locuitoriloră, seă vre-o cheltuială şi frământătură sateloră; că pentru acea li-s’aă orânduită a lua din cele ce voră găsi asupra hoţiloră, după poruncile ce s’aă scrisă încă din anulă trecută, ci când îi veţi vede purtându-se răă, să ne şi însciinţaţî prin d-luî vel spat. Asemenea şi slujitorii aă să se pedepsescă forte, când voră face supărări şi nedreptăţi locuitoriloră. Istoria romanilor^ 4§ «Pentru tote acestea, nu în puţine rîndurî v’am scris cărţile D-nieî mele, luândîi învăţătură şi poruncă, şi urmare nu vedemu. Ci ca să nu puteţi a ve îndrepta la urmă vre-unulu, că nu aţi sciutîî hotărîrile cum să urmaţi, iată şi acum pe largii, cu ponturi ve aretămu, care puindu-le înainte-ve acestea, să le păziţi în totă vremea, ca să nu cădeţi în urgia Domniei mele. Şi nu numai pre ceî ce ve aducu cărţile Domniei mele să-î primiţi a le căuta jalbele, ci şi fără de cărţile Domniei mele viindu şi jăluindu-se, să le căutaţi de dreptate; pentru că între jalbele norodului, ce se dau D-nieî mele, vedemu pricinî micî de puţinii lucru, care s’ar pute severşi de acolo, fără de a nu maî trepeda ţeraniî pe aci, şi D-tre necâutându-le, de nevoie vinii de pe la depărtate locurî, pentru lucru puţinii, şi li se pricinuesce maî mare stingerea ; ci dar, când şi după aceste poruncî, carî cu putere pe largii ve scriemii, nu veţî fi următori la vre-una dintr’acestea asemenea, şi iarăşi vomti vede pe vrc-unulii că a făcuţii, în mare urgie şi pedepsă îlii vomii pedepsi. 1777, Iulie 6. V. Religiunea sub Ipsilante. Sositu la Bucurescî în 3 Fev. 1775, puţine dile după aceea, la o-easiunea lăsatului de secii de postulu mare, Divanului, prin marele Banii, ţinu Domnitorului următorului cuvîntu, clisu «Oraţie», după vechiulu obiceiu. E şi o bucată literară, care se cuvine a fi cunoscută : «Lucru plăcuta lui D-deii maî mulţii decât alte bunătăţi, P. I. Domne, ne înveţămu din D-deesca scriptură, cum că este mulţămita ce se face de eătră cei mulţămitori, pentru ale lui faceri de bine ; drepţii acea dar şi noue nevrednicii proslăvindu sft. numele lui, îi mulţămimu de totă facerea de bine şi milostivirea ce arată către noî, carele după nemărginita milă cu starea ce tc-aii orânduiţii pe M. T. noue şi ţereî aceştia, nc-aii bucurată de amu ajunsii la începerea sfântului şi marelui postii, a căruia uşile deschidendu-le, înălţămu glasuri de rugăciuni, ca prin curăţenia postului să lumineze tote simţurile cele sufletesc! ale M. Tale, precum şi cele trupeşei să le întărescă şi înplinindu curgerea postului, să învrednicescă pe M. Ta să ţii stălpărî în mâni, cu bucurie, ca se întempinî pe păzitorului M. Tale, atâtu la intrarea în Ierusalimul, cât şi la învierea din mormîntu, pe carele mulţâmindu-lu cu buna oblăduirea ce faci M. Ta norodului seu, ce ţi l’au încredinţaţi!, să-ţî dăruescă vecînica pace, cea ce au dăruit’o muceniciloru sei, să predelungescă hotarele scumpei vieţi a M. Tale, să te bucuri de gata supunere a ţereî şi ţera să se bucure de înţe- Istoria Româniloru de V. A. Urechiă, 4 50 V. A. tTEECHll lepta oblăduire a M. Tale; ţera să cunoscă pe M. Ta, părinte milostivă, şi M. T. într’însa să te nădăjduescî, ca în nisce fiî; şi aşîa cele două părţi făcen-du-le una, să bine-voiască Impăratulă cerescă a fi în mijlocu, precum însuşi la evanghelie au făgăduită şi să blagoslovescă amîndouă părţile în tote dilele vieţeî M. Tale. De vreme dar, ce acum la începerea postului s-ta biserică po-runcesce a ierta unulă pe altulă, ca cu feţe şi inimi curate se intrămă în curgerea luî şi de vreme ce firea omenescă, iar mai vîrtosă cei supuşi către stăpână, nu potă fi fără greşelă înaintea stăpâniloră săî, de acea şi noi smeriţii şi prea plecaţii supuşi, aducendă rugăciune de umilinţă, plecămă genuchile inimiloră nostre şi ceremă de la stăpânulă nostru iertăciune de tote cele ce vomă fi greşită înainte M. Tale şi Domnulă Dumnedeă să învrednicescă pe M. Ta întru împărăţia ceruriloră la adunarea cu cei ântâiă chiamaţî, amină (1).» Ipsilante ţinea la conservarea deprinderiloru vechi/ca acea de a face Divanulu oraţie Domnului la începutulu postului şi la sărbători. Ipsilante se preocupă seriosu de îndreptarea simţului religioşii în ţeră. In acestu scopu elu căuta să reorganiseze biserica şi ele te, între altele, chrisovulu relativă la mănăstiri ce dămu în nota aci (2). (1) Concl. No. 2, (fila 19 şi verso). (2) «Cu mila luî Dumnedeă fundă noî orînduiţî la acestă domnescu scaună ală toteî ţărcî Ungro-Vlahieî şi găsindă într’acestă ţeră haosulă neorânducleî ca şi mai înainte de facerea lumeî, pentru anarhia de atâţia ani şi aflândă întu-nericulă între judecători din lipsa lumineî pravililoră şi mii de mii de greşeli la alişverişurî, pentru aceste pricini de mai susă numite, amă socotită, ca mai înainte decât tote lucrurile, să contenimă anarhia locuitoriloru, îm-părţindă la toţi cu ce se cade şi să punemă între judecători lumina povă-ţuireî prin pravile, ce amă alcătuită cu maro ostenclă, dându nizamă şi cum-pena dreptăţeî prin nartă la ceî ce facă alişverişurî şi îndreptândă prin aceste ca la ună trupă şi la cele ce lucreză împreună sufletului; năzuimă acum chiar la lucrulă sufletului, ca ună maî mare la cinste, măcară că ală doilea la orînduială ; ală căruia sufletă datorie maî mare fiindă închinăciunea şi lauda ziditoriuluî, ce se sevârşesce în sfintele locaşuri şi biserici, precum dice psalmistulu, am socotită şi pentru acestea a orîndui cele trebuinciose, cu-viinciose şi folositore şi măcară că oblăduimă acestă mică stăpânire, dar ne silimă a o îndrepta după asemănarea ceî mari stăpâniri, fiindă-că dela ea amă luată şi fiinţa şi stăpânirea, precum cjice apostolulă Pavelă : «nu este stăpânire decât dela D-deă, iprocî» Decî din chrisovele ce ni s’aă arătată pentru sfintele monăstirî ce se află într’acestă de D-deă păzită creştinescă ţera n(5stră; văclen-du-le în felă de fclă de stări, şi rînduelele cele întocmite de ctitori neurmate, amă socotită, ca o mare datorie a nostră, să le aducemă la orînduiala cea d’întâiă. «Aşîa şi pentru Kinovic puindă maî mare sîrguinţă (fiindă-că aceste sunt tSTORli ftOMÂNILORâ 6i Decă Alex. Ipsilante avu inimă bună către biserica naţională, elu şi se numescu adevărate mănăstiri) şi cetindă cu mare luare aminte rânduelele ce li s’aă făcuţii pentru dînsele, amu lăudată rîvna cea de D-deă iubită a a-celoră pururea pomeniţi ctitori domni, amu socotită că trebue şi noi, celă ce ni s’aă încredinţată, cu mila luî D-deă, ocârmuirea Domniei şi acelă ce ne-amă luminată ore-şî cum, după măsura sfintei învăţături (la care înţelepciunea cea de susă ne-amă învrednicită a ne împărtăşi) a alege şi întări cele bune orîn-duelî cu cărţile nostre, iar cele ce nu s’aă săvârşită a le împlini. «Şi pentru ca să nu ne arătămă numai cu cuvîntulu, că îngrijimă pentru aceste, iar nu folosimă în fapte, iată dar, că întărimă tote dreptăţile loră şi milele cele maî de înainte, nescădendănimică, ce încă adăugămă la unele şi altele, le şi dămă chiar acestă dară, adecă a fi nesupărate şi în pace la orî-ce cerere şi dare se va întâmpla, afară numaî din cele rînduite la şcole, folosit ore de obşte dări de bani, alcătuite cu deosebită chrisovă, fiindă-că acestă dare amă socotit’o a fi cuviinciosă de la mănăstiri; iar ca să se folososcă din veniturile loră şi din milele domnesc! şi să nu se piardă în zadară îndestularea ce aă din îetarea dăjdiiloră, ci pentru a cheltui în trebuinţe cuviinciose şi de sufletă folositore, poruncimă sa se urmeze aceste maî josă orînduelî : «1. Kinoviarhulă şi proestosulă mănăstire! fiindă în locă de tată ală kinovicî, să porte grija cu dragoste părintescă de ceî-l-alţî ce se sihătrescă împreună cu elă, pentru tote cele trebuinciose loră, împărtăşindă pre toţi cu hrana de o potrivă şi cu asemenea îmbrăcăminte, cum şi la slujbe întâiă elă să împli-nescă cu fapta rînduiala supunereî şi să se facă pre elă pilda celoră-l-alţî. Să fie împodobită cu viaţă cinstită şi fără de prihană şi încă nefiindă lipsită de sciinţa sfinteloră scripturi, ca să potă povăţui pre ceî-l-alţî fraţî totă-d’auna prin euvîntulă învăţătureî la cele spre mântuire şi să fie destoinică a primi elă singură gândurile celoră-l-alţî fraţi, ce se ispitescă, iar de nu, să aibă duhovnică cu praxisă ajutoră la acestă lucru, împlinindă acestă mare datorie duliovni-nicescă, grijindă din totă puterea, ca să sporescă părinţii spre lucruri bune, pentru buna orînduială a mănăstirii şi cea maî mare decât tote să porte grija de bună împodobirea sfântului locaşă şi să severşescă totă slujba bisericeî de peste ană, după tipică, şi fiindă-că elă este în mănăstire ca ună capă toţî ceî-l-alţî să fie plecaţi ca unui tată şi să i să supue la tote, pentru numele Domnului, ca unuia ce privigheză pentru sufletele loră. «2. Fiesce-care mănăstire să aibă slcevofilaka crescută din mănăstire şi în vrîsta bătrâneţeloră, înţeleptă şi cu minte şi prin fapte cunoscută de credinciosă, la ală căria mână să se încredinţeze prin catastihă curată, iscălită (însă nu de toţi părinţii, pentru taină, ci de ceî maî vrednici de credinţă) tote odorele mănăstiresc! i veşmînturile şi cărţi i hrisove şi seneturile mănăstireî şi totă venitulă mănăstire! să se adune în mâna luî, purtândă grija de tote, neatingendu-se de nimica, spre a cheltui lucru obştescă numaî la treba lui, seă să dea slobodenie la alţiî a cheltui în zadară, nicî să lase a se strica cărţile bisericeî şi sineturile de şoreci i de molie, că va da sema pentru tote şi se va şi osîndi pentru nepur tarea de grijă. Pentru care lucru, trebue odată pe săptămână să le caute tote, avendă şi ajutoră vre-unulă din ceî vechi aî mănăstireî, crescută în mănăstire şi credinciosă, ca întemplându-se vre odată să cadă în bălă ske- V. A. UEECHIA 6â fu destulă de culţii şi de politicii,, ca să acorde protecţiunea şi la bi- vofilaka, ori să moră, să scie elă tote până la celă mai micii lucru, spre a nu se pierde nimicii dintr’ensele. «3. Este de mare trebuinţă a ave şi iconomii, nu streinii, nici veniţii de cu-rendă, ci şi elii să fie crescuţii în mănăstire şi cu sciinţă de tote ale mănăstire!, vrednică de a chivernisi tote ale mănăstire!, spre sporu şi a împlini trebuinţa fieş-căruia, să slujescă cu credinţă şi în frica lu! D-deă, neatingen-du-se, or! cheltuindă cele de obşte la treba lu!, seu vre-uneî rudenii a luî, şi pentru tote cheltuelele ce va fi trebuinţă la obşte, să aibă elu eatastihu curată, de totă luna, şi să-lă de la skevofilaka, ele la care trebue să iea şi trebuinciosa cheltuială pe totă luna, care catastihă să se iscălescă şi de cei-l-alţi părinţi a! mănăstire!, pentru credinţă, ca să aibă archiereulă locului din ce să se pliroforisescă, (fundă trebuinţă) de starea fie-căreî mănăstiri, fiindă-că numai la acesta dămă voie ca să cerceteze acestea, ca nisce lucruri cuviose şi aderosite la cuvios! şi să nu se sfetescă cuvîntulă la obşte, fiindă că dintr’acestă lucru nu numai că nu se face vre-ună tolosă, ci se întemplă de multe-ori de aduce şi pagubă, Iar de se vor arăta, că n’aă ieconomisită bine, atunci, din porunca nostră, se va face cercetare, iarăşi cu scirea archiereuluî. «4. De vreme ce în anii trecuţi, din împrumuturile fără de cuvîntă au în căpută mănăstirile la grele datorii, pentru acesta embodisim, că de acum înainte să nu fie mănăstirile slobode a se împrumuta fără de trebuinţă mare ; însă şi atunci făcendu-se zapisă iscălită de skevofilctka i de economă, şi ară-tându-so la păstorulă celă mare şi elă sciindă din socotelile dosolipsei datulii şi luatulă, că nu sunt îndestule veniturile mănăstiresc! a iconomisi trebuinţele mănăstiresc!, să dea voi ea se împrumuta numai cu cât va fi trebuinţă şi să întă-rescă şi cu mâna sa zapisulă şi să porte totă grija, ca iarăşi din buna icono-mie a venituriloră mănăstiresc! să răsplătescă datoria (căci cei ce voră împrumuta cu a loră numai iscălitură, se voră osândi şi voră plăti dintr’ale sale cea-ce s’aă împrumutată şi cei ce vor împrumuta numai cu iscălitura egumenului nu voră ave nici o putere a cere de la mănăstire); şi pentru ca să nu se facă pagubă şi nedreptate la cei ce se împrumută, voimă să fie cunoscută acestă şartă la toţi împrumutătorii şi să aibă totă-d’a-una grijă archiereulă locului pentru buna stare a mănăstiloră şi să nu se lase nici de cum a se schimba seă a se înstrăina moşiile mănăstiresc!. Oprimă încă de acum înainte a nu se da în arendă veniturile moşiiloră mănăstiresc!, pe doi-trei ani, ci numai pe un ană, şi atunci de va ave mănăstirea folosă mai mare, fiindă-că mai bine este părinţii mănăstiresc! a strînge veniturile moşiiloră, ca să folosescă mănăstirea, decât cei ce cumpără venitulă. Şi de acum înainte mănăstirile să nu mai aibă voe a cumpăra moşii, ci mai bine este să lucreze cele ce aă în mână şi să meremetisescă cele stricate, şi deva rămâne vre ună prisosă din veniturile mănăstire! să se păzescă pentru altă trebuinţă mai mare. «5. Findă-că capulă tuturoră răutăţiloră este schimbarea adese a egumeni-loră, şi ma! vertosă schimbarea Iu! skevofilaka^c&YQ\Q este credinţa de pază odo-reloră bisericesc!, aşijderea şi a economului, pentru acesta voimă, ca să fie aceştia în dregătoriile loră în totă viaţa loră neschimbaţi, fiindă-că aceştia sunt ca o temelie la totă evtaxia şi nestrămutarea mănăstiriloră. Iar de va fi trebuinţa, ISTORIA ROMÂNILOR# 53 sericile altoirii religiunî. Aşa în concl. No. 3 de anaforale, aflăniu ur-mătorulu chrisovu acordaţii catoliciloru din C.-Lungu : «Cartea Bisericet Baraţiloru delct Cmnpu-Lungu sudii Muscelu. «Davaiu gvdmn. Bisericei Baraţiloru din oraşulă Câmpu-lungă, ca să aibă a ţine şi a scuti lude 2, însă omeni streini, pentru care aducendă adeverinţă de din vre-o greşelă mare, a se scote aceştia, să nu se facă acesta aşa îndată şi fără de chibzuire, ci prin anafora deobşte să se arete pricina la arhiereulă locului, şi acela cercetândă cu deamenuntulă, şi încrcdinţându-so, că acele cuvinte sunt drepte, şi se pricinuesce scandelâ şi pagubă mănăstiriloră, atunci, prin scirea Nostră, are voie obştea să alegă alţii, ca să-î puie în locuiţi lorii. «6. Cum că se cade a primi pe toţi cei ce vinu la chinovie, porunca Domniei nostre cu glasu mare dice ; numai să-î cerceteze cu căduta cercare, de se făcu călugări cu gândii de mîntuirea sufletului loru şi în firea loru fiindă, iar nu din vre-o altă pricină năzuindu. Să se întrebe încă acela ce vine la chinovie, la ce slujbă au foştii, şi ce meserie au avută? că de va fi foştii slugă şi au lăsaţii pe stăpânulă seu, seu ostaşii fiindu şi au fugiţii, pre unii ca aceştia mai bine este a le da învăţătură şi a le deschide ochii, trimiţendu-i la stăpânii lorii, precum şi apostolulă Pavelă a făcutu, trimiţendă înapoi pre Ovidiă la Fi-limonă; iar de va fi celă ce vine la chinovie însurată, nici de cum să nu se primescă, căci acela nu este stăpânii trupului seu, fiindu-că s’aă împreunată o-dată de Dumnedeă şi nu pote a se depărta de muierea lui, afară când se va învoi cu muierea lui, şi ş’atunci prin scirea Păstorului ţăreî să lie primită. Iar de va veni cinevaşi văduvă fîindă, avendă copii nevârsnici, se cade a fi înduplecată mai multă la îngrijania copiiloru lui, decât spre a se face călu-gără,'căci acestă stare de călugării aă dată voie Domnulă a o face nescine din proerisis, iar dragostea către celă mai aprope ală săă, au poruncită, ca ună lucru de marc trebuinţă, şi ce este mai aprope decât copiii? Să se iea aminte încă şi versta celoră ce vină la chinovie, căci cei neversnicî nu se cuvină a se primi, ca să nu pricinuiască scandelă la obştic, jucându-se la lucrurile de sârguinţă, mai vertosă făcendu-se împedicare la cei ce se sihăs-trescă, fîindă-că fîclenulă meşteşugesce versta cea tîneră spre a o aduce la alunecare. <(7. Se cade cei ce aă îmbrăţişată viaţa călugăresc# numai decât să taie mai întâiă totă înnădirea alişverişuriloru ce aă avută mai înainte în viaţa lorii, ca prin diata de morte să aşeze bine ale loră, împărţindă moştenirea loră la cei ce aveaă datorie să-î caute la bătrâneţe şi la rudeniile loră, ori la altă cinevaşi ce li-se voră pare că este cu cale ; iar ceea ce le-va mai române să o dea la mănăstire, unde se voră învrednici a se tunde şi să rămâie neclătite în veci şi să nu se supere mănăstirea de acestă, nu numai de rudenii, ci nici de cei mai de aprope. încă şi elu însuşi de se va căi şi va vre să iea înapoi ceea ce aă dată la mănăstire, să nu păta, nici să se asculte măcară, ca ună lucru ce s’aă alierosită luî Dumnedeă ; acesta ca unulu ce aă primită sărăcimea de bună voia lui, trebue să se mulţămescă la bucatele de obşte, ce se pună înaintea luî şi să se îmbrace cu îmbrăcămintele cele de obşte, ce se împartă la toţi, prin bla- 54 V. A. URECHIĂ la clumne-loru ispravnicii judeţului, că sunt streini cu adevărată, să li-se dea şi pecctluitulii Domniei mele, pe numele şi chipulu lorii, ca să fie nesupăraţî despre rîndulu dăjdiiloru. Aşijderea să aibă a scuti şi ale Bisericcî drepte bucate, de oeritii oî una sută, de dijmăritu una sută, şi de pogonăritu pogone două-spre-clece, ce le are biserica în dealulu Topoloveniloru, cum şi de vină-riciu, vinulu ce se va face într’acea vie, i unu vierii, iarăşi omu streinu, care şi goslovcnia proestosuluî, iar să nu se plângă şi să tânjască de prostimea lorii, fiind-că s’aii lepădaţii de lume şi de cele ce sunt în lume; iar de se va întâmpla a cade unulu ca acesta întru neputinţă şi bălă, atunci trebuie a i-se orîndui şi hrana mai cuviinciosă, cu căutare în spitalii celu de obşte alu că-lugăriloru, purtându grijă de elu. «8. Pentru ceî ce se trimetu la posluşanie, poruncimii ca să se călătorescă cu adeverinţa proestosuluî, ca de se va întâmpla să-iii întâlnescă pe drumu omeni Domnescî, şeii ai archiereului, să potă a arăta, că împlinescii posluşania su-punereî. Trebue încă să mai scrie procstosulti într’acea adeverinţă şi vremea cât are s’o facă afară, într’acea posluşanie, cum şi loculii unde se trimite, ca să nu mc* tachirisescă răii acele adeverinţe, şedându de-şî petrecu clilele afară din mo-năstiri, spre vătămarea sufleteloru lorii, ca să nu pricinuiască scandelă la cei din afară, rătăcindii şi ei şi rătăcindii şi pe alţii; şi pre unii ca aceştia, unde se vorti găsi să-î prindă şi să-i înfăţişeze spre cercetare, ca să-şi iea eăduta certare. «9. Nici de cum să nu fie slobodî cei ce s’ati închinaţii metanie la o mănăs-tire să se mute la alta, iar de va ave vre-o pricină asupra proestosuluî, să alerge la arhiereul ii locului, şi când arhiereulu, va cunăsce din cuvintele lorii vre-o vătămare sufletului lorii, să iconomisescă mântuirea lorii, ori cu ce mijlocii va socoti. Iar de-i vorii vede arhiereulu că o face din uşurinţa minţeî lorii, şi sunt nedestoinicî, după una şi a doua învăţătură trebuie pre unii ca aceştia, ce nu se îndrepteză cu cuvîntu, să li-se facă şi certare, ca să nu dea şi la ceî-1-alţi rea pildă de nestatornicie. Oprimu încă şi pre proestoşiî mănăstiriloru a primi vre-unti călugării tunsii de alţii în mănăstirile loru, fiindii-că acesta nu numai strică starea călugărilorii, cea făgăduită de ei o-dată pînă în sfârşiţii, ci prin-tr’acestea se aduce la mănăstire totCi felulu de scandelă; pentru acesta se cade să se pedepsescă nu numai fugariulu, ca unu ipotactisu, ci mai vârtoşii ceî ce primescii pre ei, ca unii ce potu opri neorînduiala şi se aretă nebăgători de semă. «10. Oprimu a intra mireni în chinovie, ca unii lucru cu primejdie, măcarii de se va areta şi cu evlavie, ci încă să fie opriţii a nu obrăznici spre a metahi-risi mirenii în mănăstiri cântece lumescî, ca să nu facă smintelă la buna orîn-duiala călugăriloru. Iar de se va întâmpla a intra, ori căletoru fiindu, seu pentru evlavie, se cade să şedă cu totă înţelepciunea, petrecându şi di şi nopte şi să iasă apoi neatingându-se nimicii de ale mănăstireî, ci mai vîrtosu să ajutoreze şi să miluescă pre sihastri, ca pe nisce săraci şi rugători către D-deu pentru ei şi pentru totă lumea; şi acestea nu numai pentru chinovie le orînduimu, ci şi pentru cele-l-alte mănăstiri, ce nu sunt chinovie, ci sunt aşezate pentru alte multe bunătăţi, fiindii-că cu aceste trebuinciose porunci Ni se pare Nouă, că nu numai nu facemu vre-unu lucru înpotriva orîndueleloru ctitoriloru, ci încă mai vîrtosu ajutorămu la scoposulii loru, cea vrednică de laudă orînduială, ISTORIA ROMÂNILORU 56 acela să fie neclajnicii întru nimica, pentru că acesta milă au avut’o biserica şi dela alţi răposaţi fraţi Domni, precum adevercză Hrisovulu Domniei sele răposatului Grigorie Vodă Ghica cu let. 7242. ctDreptiî acea dară şi Domnia mea, Ni*amu milostivitu de amu înoitu acesta milă de maî susu arătată, şi de obşte poruncimii: nimenea întru nimica de cele ce mai susu se cuprinde, supărare să nu facă; că aşa iaste porunca Domniei mele, i saam rcceh. gvmd. 1775 Iunie 28. ca să potă acestu felii de mănăstire să urmeze acestea fără de cuvîntu, carele s’aii paraţii loru. că este bunii, folositorii şi mântuitorii de sufletii, iar nu cu pricină de lipsirea veniturilorii, să se scadă facerile de bine ce le orînduimu, seu să fie lipsite mănăstirile (la care sunt afierosite acestea] de ajutorul ti lorii celii prin putinţă. De vreme ce egumenii acestora mănăstiri, când cheltucscu rău veniturile, seu când le mistuescu şi nu au dovadă nici de veniturile cari strîngu, nici de cheltuelele ce le făcu, fiindu-că sunt numai singuri egumenii skevofilaka şi economi, din care acesta urmeză de multe ori să se cheltuescă tăcerile de bine cele orînduito do ctitori, şi să se isterisescă mănăstirile (la care sunt afierosite) de ajutoru şi să se stîngă pomana ctitoriloru din pricina acestei rele economii ; pentru acesta, ca unu lucru trcbuinciosu, poruncimii să se păzescă tote cele mai susu numite orînduelî atâtu de skevofilaka i de economi: de împrumutare, de vinderea venituriloru, de cumpărături de moşii, de tunderea călugăriloru, şi eşirea la posluşanie, ca nisce lucruri ce sunt spre ţinerea şi întemeiarea mănăstiriloru, cu care nu numai că se ţine şi se păzesce economia cea din afară, ci maî vîrtosii pentru binele moşiiloru mănăstireî şi pentru urmarea faceriloriî de bine ce maî susu s’au numitu. ((Acestea tote cliibzuindu-le împreună cu P. S. Sa părintele Mitropolitulu alii Ungro-Vlahieî şi cu iubitorii de D-deti părinţii Episcopî şi găsindii aceste lucruri folositore de obşte şi la fitiş-care, hotărîmîî ca în veci să se păzescă colii maî mică lucru, orîncluindu nazirti acestei trebî pre maî sus numiţii arhierei. Deci rugămii şi pre ceî din urma nostră fraţi Domni, cari din Pronia cea de susu se voru alege şi se vorti învrednici acestui scaunii domnescu, să îngrijescă pre maica nostră cea de obşte, s-ta lui D-deu biserică, prin paza cea cu dea-mănuntulu acestei de D-deu iubită bună orînduială a mănăstiriloru, de vreme ce aceste orînduelî nu sunt ale nostre isvodirî, nici lucruri scose din mintea nostră, ci sunt asemănate cu ale sfinţiloru părinţi Vasilie şi Teodorii Studitulu, Efrem Siru, i proci, ceî ce scriu, de orînduelile mănăstiriloru, colora din năuntru şi celoru din afară. Pentru acesta, întru întărirea acestora şi pentru paza cea nesmintită a acestora tote, fiindu-că sunt destule blăstemuri, afurisenii şi înfricoşări de legături nedeslegate în hrisovelo D-niloru celoru mai dinainte, nu le adăo-gămu şi noi, ci mai vârtoşii nădăjduimu că Domnii cei pravoslavnici, prea mulţii prin dragoste, seu prin înfricoşări de răsplătiri se voru îndemna spre a tace bine, de vreme ce un ulii este vrednicii de laudă şi de cunună, iar cel-lai tu este lucru prostii şi vrednicii de defăimare. Deci pentru acesta s’a dalii acestti domnesculu nostru hrisovu, de fatăbindu P. S. părintele Mitropolitulu, iubitorii de D-deii Episcopî şi ceî de bunu nemţi credincioşi boeriî ceî mari ai Divanului Domniei mele, întărindii hrisovulu acesta şi cu credinţa prea iu- V. A. URECHIĂ 56 Totu asemenea acordă luteraniloru dreptulii de a-şî construi biserica din Bucurescî. (Aronu Florianu dice, că acestu ehrisovă a foştii dată luteraniloru după stăruinţa Ministrului suedez din Constantinopole(l). biţiloru fii aî D-niei mele Constantinii VV., Dumitraşcu VV, etc.» Accstă hri-sovu îlii avemă şi în grecesce, cu adăogirea vorbeloră : ev tw : ~B (alu doilea) sra TYjv i^omiay Yjjtcov ev tyj aoGsvr/ja'/j f\iMy %a0s5pa 8 Bazapscis, ev stoic acoryjpua ytXcocâ) e7UTaxoacw sSSop/yjxoacj) wztco, xara jr/jva (lipsesce luna) orcsp eTuaaŢtcîQev (ruptă) aaSaXcoc ev zfj iy ton dzrp (XTjTpoîroXTj. Maî urmeză în condica No. 2:1) Hrisovulu dela Mircea Vodă dotăndă mănăstirea Cozia în 6896 Maiîi 20. 2) Dela Leonă fiulă lui Ştefană Vodă. Aceste urice au servită lui Ipsilante la redactarea chrisovului de susă. Am publicată în memoriile presintate la Academie în 1887—1888, (pag. 69) ună ehrisovă de la 1626, celă maî vechiă relativă la chinovii, scrisă în româncsce. Compare-se acestă ehrisovă cu ală lui Ipsilante. (1) Vedî «Istoria principatului României», pag. 164. (Buc. 1839). Eata hrisovulu copiată de noi după originală, dar aflătorii şi in copie în Cond. 3, fila 228. Ghrisovulu Saşiloru. 1777, Iulie 4. ((Domnii şi oblăduitoriî cărora li se încredinţeză şi li se dă sub stăpânire teri şi noroade, de la D-deă sunt aleşi şi înălţaţi la acea înaltă şi proslăvită stepenă a Domniei, spre ocârmuirea norodeloră şi a politiiloră, netăgăduită datorie aă dar a păzi şi a întări politiile sale, spre a-şî îmmulţi supusulă seă norodă, reversându-şî Domnia sa milostivire către toată obştea, precum şi volnicî sunt a da şi a dărui din domnescile lucruri orî spre einc-lă va năs-tăvi D-deă; decî dar, obicinuiţii lucru este, prin cetăţi şi prin politii mari, uncie iunt scaune de Crăcii şi Domnii, de se află multă adunare de norodu, şi nu numai dintCai pământului aceluia, ci şi din străinî şi sunt primiţî şi ocrotiţi toţî, avendu-şî fîesce-care nemă, şi din străinî, după ritulu seu, deosebite case spre a-şî face rugăciunea loră către D-deă; precum şi aci în oraşulu Bucurescî, deosebită de catolici, de armeni şi de ovrei, ce suni birnicl prea puternicei împerăiţil şi au biserici pentru ruga loră, aflându-se aci spre locuinţă câţi-va din ritulu săsescu cari făcendu rugăciune la Domnia meci, ca să le clătmu voe să-şi facă şi o bisericuţă aici în oraşulu Bucuresci, în loculă uncie au avută şi mai ’nainte, să le fie pentru închmăiciune către Dumnedeu, clupăi ritulu seu, şi socotindu Domnia mea, căi nici de stricăciune nu este „oraşului* a ave şi ei biserică, şi că nici ză-tignire norodului să nu fie spre a se îmulţi şi a se întăiri politia acesta, maî vertosă că vedendă Domnia mea la mâna loră şi Hrisovulu răposatului Domnii „Constantinii Mihaiu Gehan Bcicoviţă Vvd. ot 1753. Xoem. f cu care le-au dată voe de-sî cm bisericuţă aci în Bucurescî şi după ce aă severşit’o aă şi miluit’o, ca să aibă a ţine aicî în pămîntulă ţereî 6 pogone de vie şi o sută de stupi, rîmătorî şi oî o sută, şi tote aceste bucate să fie în pace şi iertate; stupii şi rîmătoriî de dijmărită, şi oile de oierită, şi nimenî de nimică la aceste bucate şi vinulă ce va face în viî de vinăriciă, nicî o supărare să nu facă; dar după vremî s’aă stricată acea biserică, decî după rugăciunea loră, ca nisce străinî ce sunt, nu i-am trecută cu vederea, nicî am lăsată a fi de totă ne- ISTORIA ROMÂNILOR^ 57 Acordându protecţiunea sa eterodoxilorfl, Ipsilante nu uită de a favorit după obiceiulu timpului, pre ceî cari treceau la religiunea ortodoxa în modă voluntarii (1). socotiţi, cu nebăgare de semă, şi pentru ca să cunoscă, că nu sunt spre oropsire, ci îşi au orînduiala loră legeî lorii, dându-le o îndemnare de linişte, ca ori câţi aru vre de mulţi să vie aici spre locuinţă, m’am milostivită Domnia mea asupră-le şi le-amu dată voie, să-şî facă bisericuţă în loculîi ce Vau cumpe-ratu, unde au avută si mai ’nainte, si asemenea ca a ceea} si le dâmu volnicia de-seinrşită, ca să-şî aibă cu pace bisericuţa, ce voru face la loculii ce s’a numită mat susă, care este în mahalaua Stejarului, însă numai bisericuţa acesta, iar nu şi cu alte împrejmuiri de zidu; asijderea orînduimu acei bisericuţă pentru ajutoră milele ce le-au avută de la reposatulă Domnu Constantină Mihaiă Gehan Ra-coviţă Vvd. ca întocmai după cum se coprinde mai în susă asemenea să le aibă şi de acum înainte; drepţii acea poruncimă Domnia mea şi Domniei vostră boerii slujbaşi, ori de ce treptă veţi fi şi vă veţi orîndui cu aceste slujbi, să aveţi a ve feri de aceste bucate cu suma ce scrie mai susă ale bisericuţei să-sesci, nimeni nici ună felă de supărare de nimică să nu faceţi, că ori-carele i-ară supăra cu ceva, cât de puţină, peste porunca Domniei mele, unii ca acei bine să scie, că mare scârbă şi certare voru ave de către Domnia, mea; şi pentru ca să aibă biserica acesta neclintită mila ce i-amii rînduitii Domnia mea, i-amii întărită hrisovulu acesta cu însăşi credinţa Domniei mele. Id> Alex. lonă Ipsilante Vodă şi cu credinţa prea iubiţiloră Domniei mele fii Constantinii Vodă şi Dumitraşco Vodă, mărturii puindă pe toţi cinstiţii şi credincioşii boeri ceî mari aî Divanului Domniei mele: Pan Nicolae Dudescu vel. Banii, Dumi-trache Chica vel spăt., Nicolae Brâncoveanu vel vorn. de Ţera de Susă, Badea Ştirbeiii vel. vorn. de Ţera de Josă, Şteian Prişcovenu vel. log. ele Ţera de Susă, Dumitraşco Racoviţă vel. log. de Ţera de Josă, Enache Văcărescu vel. vist., Costache Ralet vel. post., Radu Slătinenu vel. clucer, Scarlată Mânu vel. comisă, Dimitrie Varlam vel. paliarn., Ion vel. stoln., Dumitraşco Racoviţă vel. slugeră, Ştefană vel. pit., şi ispravnicii Dumitrache Racoviţă vel. log., Gri-gorie Bălăsache 2-lea log. şi s’a scrisă hrisovulă acesta întru ală treilea ană dintru întâia Domnie a Domniei mele, aici în oraşulu scaunului Domniei mele Bucurescî, la anii de la zidirea lumii let, 7825, iar de la mântuirea eî 1777. De Petrache log. de Taină. 1777. Iulie 4. (1) Iată unele esemple: Carie de scutelă a lui Mihaiu Botezatu. «Demit gvmd. Acestă omă anume Mihaiă dela Temisvară, carele viindă din străinătate cu soţia lui, Nemţoică, do a primită provoslavnica credinţă, precum ne adeverinţă Domnia mea din cartea Măriei sele răposatului întru fericire Alexandru Scarlată Ghica Vodă, m’amă milostivită şi Domnia mea printr’a-cestă carte a Domniei mele, de l’amă iertată de tote dăjdiile şi orînduelile veri câte voră eşi dela Visteria Domniei mele peste ană în Ţeră si aici în Târgă, de nicî unele vală seă supărare să n’aibă, şi ne avendă nicî unii felii de chiverniselă pentru hrana vieţii loră, i-amă iertată Domnia mea, şi o pră- 58 V. A. URECH1Ă Nu putcmu elice, că din punctulu ele vedere naţionalii; ci totu din sentimentu religioşii, Domnitorulu acordă scutiri şi foloso bisericeî române din Braşovu şi preoţiloru acestei biserici (1). Ori-cum, lucrulu nu era reia! vălie a lui, rachierie, aici în Bucuresci, să lie scutită şi apărată de fumăritu şi de căminărită şi de tote angariile ce sunt pre prăvălii şi cârciutne; pentru care poruncimu Domnia mea şi Dominieî tale vel. Agă i vel. căpitane za do-rabanţi şi altoru zapcii de aici din târgă, vădendă cartea Domniei mele toţi să aveţi a vă feri de mai susă numitu a nu face nice o supărare peste porunca Domniei mele; într’altu cliipă să nu fie, că aşa este porunca Domniei mele, i saam receh gvmd. 1775 Iunie 26.)> (Cond. 3, fila 99.) Eata altă carte din Cond. 3 fila 3 50: Cartea lui loniţă Botezat ulii, de apărare. «Barat gvmd. După jalba ce a daţii Domniei mele Ioniţă Botezatulă din evrei, arătândă cum că elu de felul ii luî au foştii evreii, şi din multă râvnă ce aii avuţii au traşii la pravoslavnica credinţă, şi au ceruţii dela Domnia mea, ca să fie nesnpăratii despre rîndulă dăjdiiloră şi orînduelilorii ţării, să-î facil cartea Domniei mele de apărare, după acesta jalbă orînduindu-lă Domnia mea la Domnia luî vel. log. de l’au cercetată, Domnia luî după cercetarea ce i-au făcută, aă arătată Domniei mele, cum că atâtă elă, cât şi tatălă săă, din botezaţi din evrei şi acum se află pe deplinii în pravoslavnica credinţă cu totă orînduiala eî; dreptă acea dară m’am milostivită Domnia mea asupra loră, şi le-amii dată acostă carte a Domniei mele, ca să fie în pace şi iertaţi despre rîndulă dăjdiiloră, nimine întru nimică vală seă supărare să nu le facă; aşa este porunca Domniei mele, i saam receh. gând. 1776 Ianuarie 4.)) (1) Eată unele acte relative : Cartea Protopopului de la Biserica din satu Scheiu, ca să fie oile operate de saigif cari strângu oi împărătesei. «Vătavuluî şi ciobaniloru de la oile sfinţiei sale Protopopului Ştefană dela biserica Scheiloră, din Brasovă, ca să aibă a apăra printr’acestă carte a Domniei mele, de cătră saigii, cari strîngă oi împărătesei, pentru că aici la Domnia mea au dată jalbă, cum că le facă multe supărări şi asuprelî fără de cale şi fără dreptate, luându-le oile în silă, şi fără de nici o tocmelă şi altele: acele oi nu că nu le sunt de vîndare, ci de vîndare le arc, numai va ca să le vîndă cu pre-ţulu loră; drepţii acea am dată Domnia mea acostă carte a Domniei mele, ca să aibă a apăra de acestii feliă de zulumurî, şi oile ce le va ave de vîndare să le de cu voia si cu bună tocmelă şi cu preţulă loră, cu bani gata, iar nu în silă si fără de preţă; într’altu chipă să nu fie ; / saam receh. gvmd. 1776 Februare 26. Cond. 3, fila 155. Unu altu actu clin Cond. 3, fila 133 : Chrisovulu a patru preoţi de la biserica din Scheiu de lângă cetatea Braşovului. «Acestoră patru preoţi anume.............ce sunt la S-ta biserică din Scheiă ISTORIA ROMÂNILORII 59 Totu asemenea considerămu şi ajutorele acordate la mai multe biserici ele lângă cetatea Braşovului, ca să aibă a ţine pre pămîntulă ţercî Domniei mele ale lorii drepte bucate; oi optii sute, adică îie-care preoţii câte doue sute, iar de către ((Domnia mea să fie în pace şi iertate aceste oî do oierită, aşijderea şi păstorii de la oî, fiindă omenii străini din cea ţeră şi nefiiindă şedetorî aci în pămîntulu ţercî Domniei mele, încă să fie în pace de tote dăjdiile şi orîn-duelile câte voră eşi pe anii în ţeră, de la visteria Domniei mele; asemenea şi caii lorii încă să fie în pace de olăcari şi de alte angariî, şi când voru da alţii cu cărţi iscălite, iar aceştia totu să fie nesuperaţi, pentru că acostă milă a avut’o aceşti preoţi încă maî dinainte vreme, precum ne adeverimă Domnia mea din hrisovulă Domniei sale răposatului Grigorie Ghica Vodă, cu lot. 1758, ce-lă vedu Domnia mea întărită şi de Domnia sa reposatulii Scarlată Ghica Vvd. şi de Domnia sa reposatulii Alexandru Scarîatu Ghica Vvd. cu înseşi peceţile Domniiloru sale ; drepţii acea şi Domnia mea m’am milostivită şi printr’acestă cinstită hrisovă ală Domniei mele am înoită şi am întărită mila acestoră patru preoţi de la Sânta biserică din Scheiu de lângă cetatea Braşovului, ca să o aibă şi să se păzescă şi nestrămutată întocmai poruncimă dar Domnia mea boeriloră, ce veţi fi cu slujba oierituluî şi altoră dregători şi zapciî, să aveţi a lăsa oile şi alte numiţiloră preoţi şi pe păstorii ce voră ti la acele oî, şi întru nimică supărare să nu le faceţi, căci orb carele peste porunca Domniei mele, seă va cuteza a face câtuşi decât supărare, şi unulii ca acela să scie că va petrece scârbă şi se va certa de către Domnia mea ; şi am întărită hrisovulă acesta cu însăşi credinţa Domniei mele Ion Alexandru Ipsilante Vvd. şi cu credinţa prea iubiţiloră Domniei mele fii Constantinii Vodă, Dumitraşco Vodă, şi cu toţi cinstiţii şi credincioşii boeri cei mari ai Divanului Domniei mele: Pan Dumitrache Ghica Vel. Bană, Nicolae Dudesculă Vel. Vorn. de Ţera de susă, Radu Văcărescu Vel. Vorn., de Ţera de josă, Pană Filipescu Vel. Log. de Ţera de susă, Ştefană Prăşcovenu Vel. Log. de Ţera de josă, Ştefană Mişoglu Vel. Spăt., Tenache Văcărescu, Vel. Vist., Scarîatu Caragea Vel. Post., Dumitrache Racoviţă Vel. Clucer, Ienache Vel. Paharn., Constantină Văcărescu Vel. Stolnică, Manolache Creţulescu Vel. Comisă, Dumitrache Vel. Slu-geră, Nicolae Vel. Pitară, şi Ispravnicii Pană Filipescu Vel. Log., Gheorgache Mavrocordată 2-lca Log., şi s’a scrisă hrisovulă acesta în anulă dintru întâia Domnie a Domniei mele, aici în oraşulă scaunului Domniei mele Bucuresci, la let. de la mântuirea lumeî 1775, luna lui Septemvrie 28 de Dumitrache logofătulă za taină.» Altă Carte de milă a Protopopului Ştefanii dela biserica din Scheiu Braşovului pt. 20 cai. (Cond. 3, fila 142—143). «Da rad. fjrdnn. Protopopului Ştefană dela s-ta biserică a Scheiloră din Bra-şovă, ca să aibă cu acostă carte a Domniei mele, a ţine aici în ţeră, la păşune 20 cai ce-i are împreună cu oile, şi nimenea nici ună lelă de superare să nu le facă, pentru că fiindă preotă de altă ţeră şi aflându-se protopopă, acesta milă aă avut’o celă care după vremi s’aă aflată protopopă la acea stîntă biserică din Scheiă, precum ne adeverimă Domnia mea din cartea Domniei sele 60 V. A. URECIIIĂ din Silistria şi din partea acelui lo'cu. O influintă necurmată au avută Domnii noştrii în peninsula Balcanică (1). Compare-se chrisovulu chino viiloru, de Ipsilante daţii, cu cele ante-riore, de organisare a monăstiriloru, maî alesă cu acelii de la 1626 ală luî Mironu Moghilă Barnoski din Moldova şi se va vede, cum legea sa perpetuaţii în Principate, căci după 150 de ani, Alex. Ipsilante spune bisericeî aprope aceleaşi lucruri ce i le spunea Mironu Barnoski. răposatului Costandină Mihaiu Gehanu Vodă ot. lot 1763. Deci şi Domnia mea m’am milostivită de am dată voie maî susă numitului profopopă, să-şi’ ţie în pace şi fără supărare, pentru obieeiulă ce este de daă străinii de vitele loră ce le ţină la păşune aici în ţeră; dreptă aceea poruncimă Domnia mea şi Dumne-vostră ispravniciloră ai judeţului şi altoră slujbaşi, veri unde şi în ce judeţă se va afla acei cai, ai mai susă numitului preoţii, vădendă cartea acesta a Domniei mele nici ună felă de supărare să nu le facă, ci să vă feriţi şi să le daţi pace de tote, că aşa este porunca Domniei mele. 1775 Noemvrie 12.» (l) Iată unu actu din Concl. 3, fila 213: Chrisovulu sfintei Mitropolii dela cetatea Drăstoru de peste Dunăre. «Lucrurile cele ce prin iubirea de Dumnedeă după plăcere cu cuviinţă se facil şi se săvărşescă de cătră blagocestivî şi iubitori de Christosă Domni, care dela Dumnedeă sunt aleşi, măcară că se potă cunosce la totă obştimea şi prin alte mijloce de fapte bune, iar maî alesă şi vrednică de laudă este evlavia şi cuceria Domniiloră sale, cătră sfintele şi dumnedeeştile lăcaşiurî, unde de apu-rurea să slăvesee numele marelui şi a totă puternicului Dumnedeă, ci dar şi Domnia mea, fiindă cu acestă gândă cucernică cătră sfintele lui Dumnedeă locaşuri şi mănăstiri, socotimă Domnia mea şi pentru sfânta şi dumnedeiasea Metropolie din cetatea Dărstoruluî de peste Dunăre, la care se cinstesee şi se praz* nuesce hramulă tăierii cinstitului capă ală sântului slăvituluî prorocă înainte mergători ului şi botezătoriuluî Ioană, fiindu-că acestă sfântă Metropolie au fosta zidită si înălţată de reposatulu Ghica Gregorie Vodă cela d/întâiu, după putinţa vre-miloru de atunci, apoi după vremi s’aă fostă surpată zidirea curţii de jură înprejuru, câtă rămăsese izlaz; şi biserica încă se dărăpănă, ne cutezândă a drege cinevas, şi întru acestă stare au mersă până întru a doua Domnie a răposatului Gregorie Ginea Vodă alu doilea, cândă Domnia sa, cu hărnicie, mijlocindă cătră puternica stăpânire aă scosă fîrmană Imperătescă, prin care i s’aă dată voe, cu neoprită poz-volenie, şi asia prin ajutoriulă Domniei sale şi prin osârdia Metropolitului ce au fostă atunci, de iznovă s’aă zidită şi s’aă înălţată curtea de jură împrejură şi s’aă dresă şi biserica, si s’aă făcută şi casc, dar cu multă cheltuială şi datorie; dreptă acea şi Domnia mea îndemnându-me, ca prin ore-care ajutoriă de milă, din venitulă domnescă a ne face noi ctitori, printr’acestă cinstită hrisovă alu Domniei mole damă şi orînduimă milă acestei sânte Metropolă, să aibă a lua pe totă anulă câte 500 bolovani sare do la ocna Slănică, bolovani mari aleşi, care la vreme să fie volnică trimisulă fără de nicî-o zăticnelă a o rădica, si aă să o vîndă, aă să o ducă unde voră vrea, şi nici vameşii, nici cămăraşii ISTORIA ROMÂNILOR^ 61 Biserica avea, pentru administraţiunea ei jucleţană, ca şi astădî, pro-topopî. Protopopii erau numiţi de Mitropolitu şi Episcopî, dar nu puteau să-şi csercite funcţiunea în judeţe, până ce Domnitorulu nu li dădea şi elu carte de volnicie. să nu-i supere de nimicii, ca să fie mila acesta a acestei sânte Metropola de ajutoră şi de întărire, iar Domniei mele şi reposaţiloră părinţiloră, moşiloră şi strămoşi lorii Domniei mole veşnică pomenire, pentru că mila acesta o au avută sfânta Metropolie şi de la alţi fraţi Domni, precum ne-amă adeverită Domnia mea, atâtă din hrisovelc Domniei-sale fratelui Gregorie Ghica Vodă ot let. 7277. Aşijderea înoimă şi Domnia mea mila acesta, precum aretă maî susă; adeverimă Domnia mea hrisovulă acesta cu însuşi credinţa Domnii mele Itb. Ales. Ipsilante Voivodă, şi cu credinţa pre iubiţiloru Domniei mele fii, Constantină Vvd., Dumitraşco Vod., şi mărturii punemă Domnia mea pe toţi cinstiţii şi credincioşii boeri cei mari ai Divanului Domniei mele: Pan Scarlată Caragea Vel Ban, Nicolae Ştirbeiu Vel Vor. de Ţera de susă, Badea Ştirbeiă Vel Vom. de Ţera de josă, Ioană Iuliano Vel Log*, de Ţera de susă, Dumitraşco Racoviţă Vel Log. de Ţera de josă, Ştefană Mişoglu Vel Spăt., Nicolae Brân-covenulă Vel Vist., Costache Raletă Vel Post., Răducanu Slătinenu Vel Clucicră, Scarlată Manulă Vel Comisă, Dumitrache Varlaamă Vel Pahar., Ioană Vel Stol., Tcodosie Ţigara Vel Slugcră, Constantină Vel Pitară, şilspravnică Ioană Iuliano Vel Log., lordaehe Mavrocordată 2-lea Log. S’aă scrisă hrisovulă acesta în alu treilea ană ală Domniei mele aici în scaunulă oraşului Bucurescî, în luna Martie 211a let. 7285, de Constandină Dascălulă slovenescă.» Eată unu altu actu din Cond. 3, fila 214—*215: Chrisovu a doue sfinte biserici din eparhia Metropolia Drasta. «Domnii şi oblăduitorii cei aleşi de Dumnedeă, cărora li s’aă încredinţată stăpâniri de ţerî şi de norodc nu se îndestuleză numai pe politicesculu nerodă a-lă aduce la stare bună şi îndreptare, ci maî vertosă prin lucrarea celoră fo lositore de sufletă, care este milostenia, şi maî alesă la sfintele luî Dumnedeă locaşuri, undo neîncetată se proslăvesce numele marelui şi atotă puternicului Dumnedeă; dreptă acea dară şi Domnia mea însciinţându-me pentru doue sfinte biserici, ce se află în Eparhia sfinţii sele Părintele Metropolituliu Drăstoră, chiră Partenie, însă una în Casabaola Babadagăî, la care se cinstescc şi să prăznuesce hramulă sfântului slăvituluî marelui mucenică Dimitrie şi alta în sătulă Cernavoda, la Bogazchioiu, la care se prăznuesce hramulă sfântului părinte'iui nostru Nicolae arhiepiscopă Mireloră dela Lichia, făcetoriulă de minuni, şi încă socotindă Domnia mea, că pre lângă alte laude şi prinose ce se aducă luî D-deă în sfintele biserici de pravoslavnicii creştini, este bine primită şi mirezma tămâierii candeleloră şi a fâcliiloră, fiindă-că şi acestea sunt spre slava luî Dumnedeă şi spre podoba şi cinstea bisericeî, şi îndemnătore spre evlavia pravoslavnicilor ă creştini, bine voi mă Domnia mea de miluimă acestea doue biserici, orînduimă ca să aibă a lua în toţi anii câte tal. 50 pe 62 V. A. UKECSlA In 1775, cu ocasiunea noueî Domnii, se reînoescu toţi protopopii din 17 judeţe. Domnitorulu le dă la fie-care următorea carte de re-cunoscere, din care se pote vede şi preocupaţiunile Domnitorului din respectulu moravuriloru: «I3avat gvdvm.............prc carele l’aii făcută P. S. Sa părintele Mitro- politulă protopopii la sud........ca să aibă volnicie cu acesta carte a Dom- niei mele, să caute slujba protopopieî din acelu judeţă şi să aibă a judeca totă partea bisericescă, după pravilă, însă de amestecarea sângelui şi de răpirea feteloră, pe unii ca acei să-î globescă pe fieş-ce care după putinţa lorii, însă pe care îlu va afla în vină mare, seu de amestecarea sângelui, seu de împreunarea ce nu s’au cădută, fiindă de rudenie, să-î ducă la P. S. Sa părintele Mitropolită, ca să le facă judecata după pravilă. Pentru care iată că-ţî poruncimă Domnia mea molitvei tale. protopope, să nu care cum-va să îndrăs-nesci, aflând vină de amestecare a sângelui, seu împreunare a cărora se cade să se despărţescă, şi de la unii ca aceia vei lua mită şi vei lăsa, veclendă în-sciinţarca P. Sale părintelui Mitropolitului, bine să scii, că cu pedepsa bisericescă forte te vei pedepsi, de nu vei urma porunceî ce ţi se dă. Poruncimu Domnia mea şi D-loru ispravniciloră dintr’acestă judeţu i voue căpitaniloru, vameşiloră după timpuri, vătaşiloră de plaiă şi pârcălabiloră de prin satele ană din vama Domnescă, să fie pentru tămâie, untă-de-lemnă, şi făclii, însă Epitropu dela biserica sfântului Dimitrie să iae aceşti tal. 25 la diua sfântului Dimitrie, iar celă dela biserica sfântului Nicolae să iae tal. 25 la diua sfântului Gheorghe, ca să fie acestoră sfinte biserici de ajutori ă şi de întărire, iar Domniei mele şi reposaţiloră părinţiloru, moşiloru şi stremoşiloru Domniei mele veşnică pomenire, fiindu-că acestă milă o au fostu avutu şi de maî înainte vreme, precumu ne-amu adeveritu Domnia mea, atâtu din hrisovele altoru fraţi Domni, câtu şi din hrisovu Domnii sele fratelui Grigorie Ghica Voivodu, ot lei. 1769. Aşijderea şi în urma nostră pohtimu pe alţi fraţi Domni să îno-iască mila acestă şi cu hrisovele Domniiloru sele, şi spre a lorii veşnică pomenire; am întărită Domnia mea hrisovului acesta cu însuşi credinţa Domniei mele Io. Ales. Ips. Vvd., şi cu credinţa prea iubiţiloru Domniei mele fii Constan-dinu Vodă, Duinitraşcu Vodă, şi cu totii sfatulu cinstiţiloru şi credincioşiloru hoieriloru cei mari ai Divanului Domniei mele: Panii Scarlatu Caragea Vel Banii, Nicolae Stirbeiu Vel Vorn., de Ţera de susu, Badea Stirbeiu Vel Vom., de Ţera de josu, Ştefanii Mişoglu Vel Spăt., Nicolae Brâncovenulu Vel Vist., Radulu Slătineanulu Vel Clucerii, Scarlatu Mânu Vel Comisu, Dumitra»*he Var-lamu Vel Paharn., Ionii Vel Stoln., Tcodosie Ţigara Vel Slugeru, Costandinu Vel Pit., şi Ispravnicii Ioanu Iuliano Vel Log., i Iordache Mavrocordatu 2-lea Logf., şi s’au scrisă Hrisovulă acesta în alu treilea ană ală Domnii Domniei mele aici în scaunulă oraşului Bucurescî, în luna Mart. 21, let. 7285, de Con-standină Dascălulă Slovencscă.» iSTORIA ROMÂNILORft 63 domnescî, mănăstiresc! şi bisericesc!, vedendu cartea acesta a Domniei mele, toţi sa aveţi a vă feri de judecata S-tei biserici, nimeni să nu se amestece Iară de numai orînduitulă protopopii, căci ori-carele se va amesteca în judecata bisericescă, bine să scie că rea scârbă şi certare va petrece de către Domnia mea» (1). In interesulu religiuneî, Ipsilante ajută preoţii, cu scutiri diverse şi mai alesă întinde scutirile şi la lliî de preoţi, spre a-î îndemna să urmeze în cariera părinţilorii lorii. Dămii în notă aci doue acte de acesta natură (2). Din celu alu doilea se vede că la biserici se ţineau cuvîn-tărî (didahii), cari de sigurii erau în românesce, ca să fie înţelese. (1) Cond. Domn os că No. 22.—1775. Arh. Stat. (2) Vodă acordă scutiri, şi liudi cuviosului Alexie Ierokirica dela Metropolia din Bucuresci, carele fiindă-că se afla slujindă deapururea şi nelipsită, nevoindu-se a face didahii sărbătorile şi Duminicile pe la slintele biserici, spre tolosulă su-fleteloru creştiniloră, după cum ne adeverimu Domniea mea din anaforaoa P. S. sele Părinte Mitropolitulă, cum că fără lenevire şi fără pregetă urmeză acesta bună slujbă, m’am milostivită Domnia mea etc......... Cond. 3, pag. 146 v. Din condica Domnescă No. 6, la lila 78, Mitropolitulă Grigorie cu anaforaoa din 1777 Iulie 31 dice : «Preoţii din câte trele eparchiile aă dată doue jalbe către noi, una către Măria Ta închinând’o, iar alta nouă scriincfo, după a cărora jalbe nu lipsimă a arăta Măria Tale cea cu rugăciune cerere a loră : precum tote breslele voră să aducă pe ficiorii loră la bresla pârintescă, aşa şi preoţii cei ce aă feciori, şi învaţă carte şi se socotescu vrednici de a primi darulă preoţiei, se silcscă a-î face preoţi şi aî lăsa diadoşî la biserici, însă fiindă-că de noi nu se heroto-nisescă ficiorii preotesei fără ele numai după mortea părinţiloră loră şi unde este trebuinţă, satele nevădendu-i herotoniţî, îi supără la cislă, dimpreună cu cei-l-alţî săteni aşezendu-i; care acesta nesuferind’o nici preoţii nici ficiorii loră, unii se .strămută prin alte sate, alţii se facă slugi la unulii şi altulă, alţi intră într’alte bresle şi puţini rămână spre ajutorulă sateloră şi toţi ficiorii de preoţi ce sunt hotărâţi la vremea trebuinţei să se hirotonisescă, nepu-tendă să mai trăiască pe lângă părinţi şi sub învăţătura loră, ce li-o facă pururea, pentru orînduielele bisericesc!, se desnedăjduescă şi amestecându-se cu alte slujbe, se facă nevrednici de cinulă preoţescă. Preoţii nu supără pre Măria Ta, ca se rămâie ficiorii loră fără de dajdie, ci se roga, ca cei ce voră fi aleşi şi ipopsiţi de a se hirotonisi, să fie orînduiţiî cu o dajdie deosebită, uşoră, ca să plătescă până la vremea chirotoniei, iar hirotonindu-se să între şi ei în orînduiala dăjdeî preoţiloră, fiindă-că cu acea dajdie aflându-se deosebiţi până la cliirotonie, potă să sodă pe lângă părinţi, ca să înveţe ale preoţiei, care învăţături noi le ceremii dela dînşii cândă viă să iea darulă preoţiei.» Domnitorulu I. Alexandru Ipsilante la 1777 Septembre 10, dice că: «Findă că numărulă preoţiloră este orînduită cu hotărâre, ca alţi mai mulţi peste orîn-duita sumă să nu intre fără numai în loculă acelora când voră muri şi va 64 V. A. urechi! VI. Organisarea justiţiei. Să veni mu acum a ne ocupa de organisaţiunea justiţiei sub Alexandru Ipsilante. Chiar în anulu sosireî sale în Bucurescî, 1775, inteligentulu Domnitorii s’a şi pusu să scrie şi să compileze o pravilă. «De vreme că vedemu, elice elu, cum că la pricinile ce se caută, uno-orî se aretă obiceiurile pămîntuluî, alte-ori se anerisescu, şi hotărîrile se făcu după gândulu fie-căruia, fără de a nu le întemeia în pravilă, şi acesta pentru că nu au vre-o orânduită pravilă a obiceiuriloru; cercetându obiceiurile şi întărindu cele cu cale cu cădutele îndreptări, aclunându şi alte pravile, amu făcutu o pravilă, care şi după ce vomă areta-o la toţi, tălmăcind’o şi pe limba române'scă vomu şi tipări-o (1).» Până ce acestă pravilă, scrisă mai întâiu în grecesce, să fie «arătată la toţi, tălmăcită şi tipărită,» Alexandru Ipsilante organisă instanţele, cari au a judeca pricinele şi vinele, prin urmălorulu chrisovu, din 1775, chrisovu din care vedemu, că elu organiseză 4 instanţe superiorc de judecăţi, dise de elu «Depertamenturî». Unulu din acestea este numită «Depertamentulu de criminalionu,» pentru că are a judeca crimele şi delictele. Eată actulft : «Hrisovu cu ponturi în ce chipu să urmeze D-loru boeriî judccătorî (le pe la rânduitele mese. (Cond. II, fila 43.) «Pentru orînduiala Depertamenturiloru de judecăţi. «/â> Alex. Ion Ipsilante Vv. cu mila lui Dumnedeu Doninu. (ctc.) (tVrendu Domnia mea ca să iea sfîrşitu tote pricinile de judecăţi ale lo-cuitoriloru, nu numai după pravilă, cu totă dreptatea, ci şi fără zăbavă, ca să fi trebuinţă . . . . » primescc propunerea de susu, dară cere prealabila alegere între ficiorii de preoţi, pe cel vrednici şi cari voru apoi să ajungă preoţi. Aceştia aleşi, să se lege, cum că voru pune totă silinţa la învăţătură şi acestora să li se puie o dare mal mică şi deosebită. (I) Vecii documentulu ele mai la vale. Posedemu unu asemene actu în originală. Vecii si Condica clomnescă No. 2 (Alex. îp-silante Vodă), fila 43. ISTORIA ROMÂNILOR# 65 nu se stingă omenii şi să nu cheltuescă âmblându în judecăţi multă vreme, pentru acesta amu orînduitu 4 întocmite depertamenturî. Cel# d’ântâi#, aşezatu cu boeriî mari mazili de-n trepta ântâia; celu al# Il-lea cu din ceî-l-alţî; celu al# IlI-lea asemenea şi celu de alu IV-lea asemenea. Dintr’acestea dar, unulu să caute numai judecăţile de criminalionu, iar celelalte trei, pricini ce sunt pentru lucruri şi datorii. Depertamentulu de criminalionu, aşezatu cu deosebiţi boerî, are a urma pe tote (Jilele necurmaţii căutările şi hotărîrile, după pravilă, în localul# orenduitu la Domnesca nostră Curte, cu totă orenduiala sa, adecă: alu 2-lea şi alu. 3-lea armaşii, armăşei, zapciiî puşcăriei, logofiţeî şi alţi trebuincioşî,— afară numai de Sâmbăta şi Dumineca. Cât pentru vinovaţi, ori de afară de la ispravnicii se trimetii, şeii aici se prind#, să se închidă la puşcărie şi numai decât să se arete Domniei mele. Intr’acestaşî chipii să aibă condică deosebită armaşul#, în care să trecă numai decât numele vinovaţilor#, aretând# de s’a# trimis# de la isprăvnieie, se# de s’a# prins# aice şi aducend# condica, să se arete şi să se pecetluescă de Noî, cu hotărîrea de a se judeca şi să nu se câsnescă de vel armaş#, mai ’nainte până a nu se cerceta de judecaiă, care să dea în scris# ce fel# de pedepsă se cuvine a se face acelora, după orânduiala pravilei, aretându şi capetele şi să arete Domniei mele, cu ^anaiora scrisă în condică. Şi cercetarea să se facă fără de zăbavă, ca ori curend# să se osândescă, se# în grabă să se îndrepteze şi să se slobodă de la închisore. Celă-l-alt# Depertamentfi are a căuta, a judeca şi a face alegere pricinilor# de judecată, ce sunt pentru lucruri şi îndatoriî, şi să urmeze căutările şi hotărîrile sale după pravilă, urmând# şi obiceiul# pămîntuluî, care acum amu hotărît# să se energhisescă în pravilă. Şi are şi acesta a se aduna la curte cu 2 logofeţeî de Divan# şi câte 2 de 5 bresle: 11 zapciî să fie nelipsiţi. Şi să ţie condică deosebită, întru care să se trecă tote cele ce se caută într’acest# depertament#. Şi celă-l-alt# depertament#, asemenea de o potrivă la putere, ca celă-l*alt# depertament#, să păzescă tot# aceeaşi orînduială, după cum s’a# clis# mai sus#. Celă-l-alt# departament# mai mare decât acestea, aşezat# cu boieri mari mazili de întâia treptă, are şi acesta să se adune în domnesca nostră curte, afară de Joia şi Dumineca, şi după prând#, fiind# trebuinţă, şi la vre-una din casele d-lor# şi să judece şi să facă alegere pricinilor# celor# orînduite la acest# depertament# şi din porunca nostră de isnovă să caute şi pricini ce s’a# căutat# în celă-l-alt# Depertament#, ce i este maî mic# decât acesta ; şi de se va întempla vre-unul# din cei ce se pricinuescft, să nu se mulţămescă la otărîrea acelui Depertament# şi va cere Divanu, să urmeze şi acest# maî ales# Depertament# cu căutările şi hotărîrile sale, după pravilă şi obiceiurile pămîntuluî, ce Istoria Eomâniloru de V. A. Urechiă. 5 66 V. A. lÎRECHl s’au hotărîtu acum, purtându-se judecătorii cu mare cercetare, fără de pismuire şi cu luare aminte şi de este să strice vre-o dată vre-o hotărâre a Deperta-mentului celui de joşii, să o strice cu pravilă, cu cuvîntu vrednicii şi drepţii şi cu anafora, iar nu cu vorbe subţiri şi sa nu cuteze cinevaşî din judecătorii aceştia, ori a sparge, şeii să ţie scrisele a celuî-l-altu Departamentii ce s’au daţii la celii ce se pricinuesce, fîindu-că acesta numai Domnia mea avemii a o face de isnovă cercetându aci pricina, de faţă, în Divanulii Domniei mele. Asemene depertamentulii acesta are să urmeze lucrarea dreptăţeî sale cu totă orenduială, însă trei logofeţeî, 4 logofeţei de Divanii şi câte 2 asemene de la fiesce-carele zapciii şi alţi trebuincioşi slujbei. Să se ţie dar şi la acestii De-pertamentu condică deosebită, întru care să se scrie tote cele căutate. La aceste 3 Depertamenturî să fie şi câte 2 vornicei renduiţi, ca să se trămită, fiindii trebuinţă, de la judecată, ori pentru vre-o cercetare, ori pentru ca să caute semne şi hotare, cum şi alte asemenea. Asemene şi din cei renduiţi să păzescă la uşile Depertamenturilorîi, ca să nu lase pre nimene, orî-ce felii de omu ar fi, să intre înlăuntru, fără de numai pre cei cari pricinuescu şi după orenduială pre cei ce face trebuinţă a-i chiăma judecata. Divanulii Domniei mele este să se facă de 3 orî pe septemână, Dumineca, Mercurea şi Sâmbăta. Insă Lunea şi Mercurea să se caute pricinile ce sunt pentru lucruri şi îndatorii, a cărorii pricini hotărîre s’aii făcuţii de cele-l-alte Depertamenturî şi neodihnindu-se ceî-ce se judecă s’aii ceruţii la Divanii, orî după voinţa Nostră, seu după cererea lorii, cu judecata, amu otărîtii a eşi d’ân-tâiaşî dată la Divanulii Domniei mele, iar Sâmbăta să cătămii vinovăţiile. Iar cândii vre-o parte din cei ce se judecă, nu se va odihni la hotărîrea celui mai de joşii Depertamentii, şi va face apelaţie la celii mai de susii Deper-tamentu, după ce se va cerceta a acelui mai de joşii Departamentii hotărîrea cu totă pravilnicesca luare aminte şi se va întări ca o dreptă şi după pravilă, iarăşi nu se va odihni, ci va cere apelaţie la Divanulii Domniei mele, se va înfăţişa cu celii ce se judecă şi se va mai cerceta pricina şi când se va găsi otărîrile ce s’aii făcuţii de la acele 2 Depertamenturî drepte şi cu cale şi se va cunosce cum că de-n desfrănare şi pismă nu se odihnesce, unulu ca acela este să se pedepsescă de cătră Domnia mea spre pilda şi altora. Vel Logofeţii datori sunt să gătescă Divanulii Domniei mele, să puie la orenduială zapciii, ca să aibă gata pe cei ce se pricinuescu, cu tote cele tre-buinciose, adecă: cărţi de judecată ale celorti-l-alteDepertamenturî, i sineturi, mărturii, cum şi alte asemenea, pentru ca să nu iasă la Divanii negătiţî şi pentru ca să nu se îndrăsnescă cinevaşî, din cei ce se judecă, să dică că-î lip-sesce cutare scrisore, seu cutare mărturie, fiindu-că unulii ca acela, este să se depărteze, şi Vel Logofeţii vorii ave a respunde pentru lenevire şi nepurta- ISTORIA ROMÂNILOR# 67 rea de grijă. Iar Divanulii Domniei mele să se facă cu totă obicinuita podoabă. Amîndoî D-lorii Vel Logofeţi, de 3 ori pe septemână, Marţia, Joia şi Vinerea adunându-se, să caute condica de răvaşe şi aducând ii pe zapciî, să cerceteze de s’au căutatu, de s’aii severşitu pricinile jăluitorilorii, de aii veniţii răspunsurile de pe afară şi mumbaşirii cei trimeşî şi cele-l-alte. Către aceste să aibă purtare de grijă spre a severşi întâiu pricinile celorii de afară şi cei mai vechi, ce aii datu jalbă mai dinainte, aceia întâiii să se judece şi nu să dea rendu celorii de curendii, pentru hatârii. Când de isnovă să caută vre-o hotărire a vre-unuî mai de joşii Deperta-mentii, să nu se chiăme judecătorii aceia şi să se întrebe în ce chip ii şi pentru ce au hotărîtu acelii felii acea pricină, fiindii-că acesta este atacsie, de vreme că aceşti judecători câte au a dice le-aii scristi în cartea loru de judecată. Să se ţie condici deosebite întru care să se trecă în perelipsu tote răvaşele ce se daii şi în ce chipii să orenduescii şi hotărîrea Domniei mele şi zapciulu, cu letulii, luna şi diua. Aceste condici să fie la toţi logofeţeiî, care după datorie, după ce se orenduescii răvaşele, să le scrie în condică, precum s’aii disii mai susii şi apoi să le iscălescă şi aşa să se dea jăluitorilorii; cum şi cele ce se orenduescii pentru pricini a se căuta afară, la judeţe, cu acostaşi chipii, după ce se iscălescii, să se pecetluiască ; că de se va găsi vr’unti răvăşii datu în mână de zapciii şeii jăluitorilorii, netrecutii la condică, să se pedepsescă, cercetându-se celii vinovaţii. De se va întâmpla în vre-o septemână să se strîngă judecăţi multe, să ne însciinţeze D-lorii Vel Logofeţii, ca să facemii şi într’altă di Divanii, să nu aştepte cei cu pricinile. Pentru judecători. Pentru ca să urmeze ale judecăţilorii, nu numai cu bună orenduială, ci şi după pravilă şi dreptate, pentru acesta amu aleşii boeri ce sciii atâtii pravila, cât şi obiceiurile pămîntuluî şi i-amu orânduiţii judecători la numitele 4 Depertamenturî. Deci judecătorii toţi, după netăgăduita datorie, să se strângă la Depertamenturî de diminetă, să judece şi să facă alegere a pri-ciniloru ce vorii veni, cu totu felulii de nevoinţă, cercetare şi luare aminte, urmând ti orânduelelorii pravilei şi aretându-se spre cei ce se judecă, cu dul-ceţă, făr’ de nici unii felii de pisinuire şi cu desăvârşită nepărtenire la nici o parte. Să asculte cu bună luare aminte, făr’ de mâhnire, tote cuvintele celorii ce se judecă şi să nu cuteze vre-unulii a înjura pe cinevaşî, seu să-lti oprescă de a-şi arăta totă curgerea prieineî lui, orî-ce felii ar fi, fiindii-că de va face vre-unulii vre-una dintr’acestea, se va pedepsi. Canonnlu judecătorilorii de orice treptă ar fi, să nu primescă în casa sa vre-unulii din cei ce se judecă, ca să asculte, orî jalba lui, seu respunsulu, fiindii-că acesta este mare stricăciune, de vreme ce într’acestaşî chipii negreşitii să smerduesce audulii său şi 68 V. A. urechi! apoi se discolifsesce a nimici dreptulu şi asia stinghireză şi pre ceî-l-alţi judecători la hotărîre, şi dintr’acesta face trebuinţa să se zăbovescă hotărîrile. Deci, ceî ce se judecă, câte îndreptări şi răspunsuri au a elice, să le spuie tote înaintea judecăţii, ca fiindu curaţii gând ulii judecătorilorîi de alte şopte, să nemerescă cu lesnire şi făr’ de pismuire dreptulu jalbiloru pîrîşilorîi şi răspunsurile pîrîţiloru, să se scrie înseşi cuvintele cari le dicu. Judecătorii, cu socotelă de obşte, în cercetare de obşte, şi cu gându de obşte, toţi să ho-tărescă fără de a nu se socoti unulu seu doi dintr’înşiî, că elîi este stăpânii alu otărîrei, seu mai mare decât ceî-l-alţi la lucrarea acesta a judecăţei; judecătorii să aibă mânile sele spălate întru Dumnedeu şi întru pravilă, adecă, să fie temători de Dumnedeu şi drepţi şi să nu-şî întine mânile sele cu primire de daruri şi mituri, căci când vre-unulîi din judecători se va arăta că aii luaţii mită, unulu ca acel* greu se pedepsesce. De se va întâmpla pricini multe, să fie datori toţi judecătorii de a se strînge la Depertamentu, la ceasti orînduitu şi să caute deobşte pricinile, iar nu unulu seu doi, fiindu-că căutările şi hotărîrile trebuesce să se facă de faţă, iar nu pe sub ascunsu. Judecătorii forte bine să iea aminte, să nu hotărescă altele de faţă şi apoi să iscălescă pe sub ascunsu alte hotărîri, împotriva hotărîreî acei de faţă, fiindu-că greu se pedepsesce. Judecătorii să nu intre nici-odată în vre-o nedreptate, au pentru prieteşugu, seu pentru rudenie, au pentru frica vre-unui obrazu mai mare, iar carele dintre judecători se va afla judecându cu hatâru de prieteşugu seu de rudenie, şi va căuta spre obrazu, iar nu spre dreptate, greii se pedepsesce. Asemenea şi celu ce se silesce de vr’unîi obrazu mai mare şi se va afla că face nedreptate şi nu ne va însciinţa, este să se pedepsescă forte greu, spre certarea bicisnicului ce s’a temutu maî mulţii de sila acelui unu boiărîi ca şi dînsulu, măcar şi mai mare în dilele acelea, decât de Ddeu, de pravilă şi de Noi. Judecătorii ai vinovăţiiloru, să urmeze la cercetări şi hotărîri asupra făce-toriloru de rele, cu unu gându, după pravilă, şi Noi cercetându ale lorii, faţă fiindu în Divanîi, Sâmbăta, şi găsindu orânduirea dreptă şi după pravilă, ori vomti cumpeta-o, ori vomu întări*o. Ceî ce se cerceteză de către judecători pentru vre-o faptă rea, de vorîi mărturisi îndată cele ce întrebi, să nu se credă numai decât de judecători, fiindu-că pote, seu de frica pedepseloru, şeii din urîciunea vieţei loru, să mărturisescă cele ce n’au făcuţii. Pentru acesta, judecătorii să cerceteze şi să caute şi alte semne pe din afară. Nici din judecători, nici alţii cine-vaşî după afară, să nu dea capii şi pravilă la mâna unuia seu altuia, cu care turbură socotelă şi gândurile judecătorilorîi, ce ISTORIA ROMÂNILOR^ 69 făcu la pricina ce se caută, şi prelungesce hotărîrile, din care prelungire se pri-cinuesce stricăciune la amîndoue părţile ce se judecă. Iar care din ceî după afară se va întreba, să aibă slobodenie deseverşitu să mergă la judecată cu pravila acea ce va ave şi arete acelii capu ce se cuvine la pricina ce se caută, pe carele judecătorii credendu-lu cuviincioşii şi alcătuiţii la pricină, să-lii pri-mescă fără de pismuire. Din judecătorii de a doua treptă, a acelorii 3 Depertamente cercetândii pricina, înveţaţî şi isbutiţî (ispitiţi ?) la ale jiidecăţiloru, dintr’acestia de se va întâmpla trebuinţa, vomu orîndui în locuiţi unuia din doî ispravnici judeţelorîi şi în locuiţi seu vomu orândui altulu la Depertamentu. Iar judecătorilorîi acestorîi tuturoru de la câte feluri Departamenturi, pentru ca să aibă şi îndestularea lorii, ca mai mulţii să se silescă şi să se păzescă curaţi, le dămu lefă, pe lună, după orînduiala şi starea fie-căruia. De vreme ce vedemu cum că la pricinile ce se caută, une-orî se aretă obiceiurile pămîntuluî, alte ori să anirisesce, şi hotărârile se facîi după gândulu fiecăruia, fără de a şi le întemeia în pravilă, şi acesta, pentru că nu au vre-o orânduită pravilă a obiceiurilorîi; cercetândii obiceiurile şi întărindîi cele cu cale, cu cădutele îndreptări, adunândîi şi alte pravili, amu făcuţii o pravilă; care după ce vomu arăta-o la toţi, tălmăcincPo şi pe limba românescă, vomu şi tipări-o, ca socotindîi şi cinstindu ale pravilei, să judece şi să hotărască de pe pravilă şi să urmeze de pe acea. Iar până a se tipări acea si a se areta de fată, judecătorii să urmeze cercetândii ale pravilei. Pentru cei ce se judecă. Cei ce se judecă de orî-ce felii de renduială seu treptă va fi, ori ţeranîi seîi boiărîi, ori de bunu nemţi, seîi prostîi, să esă la judecată cu totu felulîi de evlavie şi cucernicie. Când cine-vaşî din cei ce se judecă, obrăz-nicesce, seîi aruncă judecătorilorîi, în lăuntru la Depertamentu, cuvinte de ocară şi de necinste, ori stăpânindu-se de fumuri, seîi rezemându-se la vre-unîi obrazu mai mare, pre unulu ca acela, orî-ce felîi aru fi, să-lii arete judecătorii îndată prin anafora, scriindu şi în ce chipîi a obrăznicitîi, pentru ca să se hotărescă de către Domnia mea căduta lui pedepsă, spre înţelepciune. Când cine-vaş, din ceî ce se pricinuescîi va alerga la vre-unîi obrazu mai mare şi acelîi obrazu va însciinţa judecătorilorîi, ca să se diafendifsescă, unulîi ca acesta, adecă ce aîi alergatîi, să se pedepsescă după orenduelile pravilei. Ceî ce se judecă, să cunoscă pre toţi judecătorii de o potrivă la putere şi să nu socotescă pe vrc-unu judecătorii mai mare, seîi mai micii, seîi stăpână alţi hotărîrei. Pentru zapciî. Zapciiî să aibă totu felulîi de ascultare şi supunere la judecători. însuşi zapciiî să aducă pre ceî ce se judecă, la judecată, şi să stee .şi ei de faţă, până când voru lua sfîrşitu pricinile acelora şi să nu-i trimiţă cu logo- 70 y. A. URECHIĂ feţi şi cu zapciî de aî lorii, fără numai când va fi trebuinţă, cu ceauşii lorii. Fără de hotărîre,a judecătorilorii să nu îndrăznescă zapciiî a face vre-unii he-reket asupra vre-unora din cei ce se judecă, până când se va da hotărîre şi să iea hotărîrea de la noî pentru severşire. Zapciiî să nu se îndrăsnescă a aduce la Depertamenturi fără de scire şi fără de veste vre-unulii din cei ce se judecă, ci întâiii să-i arete răvăşii de jalba ce este împotriva lui, şi său dea sorocii de una seu de doue dile, adecă după cum va fi şi pricina, ca să se gătescă ; iar de va fi o mii ca după-ce va afla-o, pote să fugă, şeii să se ascundă, pre unulii ca acela să-lii pue la pază, şeii să-lii lase luândii unii bunu chezăşii, pe omii, cu scirea judecătorilorii. Zapciiî fără de scirea judecătorilorii să nu dea sorocii la cine-vaşî, şeii să-lii lase, cu nici unii felii de pricină. Pre celu hotărîtii, de-î va fi greşala lui de vinovăţie, să-lii ţie zapciiî până când vorii lua hotărîrea Domniei mele pentru pedepsa luî; iar de va fi pentru bani şeii lucruri, să-lii silescă spre deseverşita hotărîre, fără de a nu mijloci alţii nimicu. Iar de va cere sorocii, iarăşi prin însuşî judecătorii, să se cerceteze de i-se cade a i-se da sorocii şi câtii? şi de este omulii vrednicii de credinţă ? şi după hotărîrea ce vorii găsi cu cale şi cu dreptate, să se facă. Iar de va fi boerii, cele hotărîte să se aducă întâiii la Domnia mea hotărîrea ju-decătorilorii, pentru ca să se urmeze dintr’a nostră poruncă. Orî-ce felii de obrazii aru fi, celu hotărîtii să nu vîndă lucrurile sele fără de scirea şi voia nostră, ci să se facă anafora după orenduiala pravilelorii, şi maî întâiii să se întărescă de către Domnia mea. Decî aceste orenduelî ce amu hotărâţii Domnia mea a se urma şi a se lucra şi în faptă aşezându-se şi în scristi printracestii domnescii alii Domniei mele hrisovii, după ce s’aii cititii întru audulii tuturoru în Divanii, a fi cu toţiî în deobşte însciinţaţî şi a sci fie-earele datoria sa ; pentru ca să se păzescă în totă vremea asemenea şi să se găsescă de faţă întocmirea acestoru orenduelî, poruncimii D-tale Vel Logofeţii, să se trecă în condica Divanului, după acesta să se dea la S-ta Mitropolie, ca să se păzescă întru păstrare, întărindu Domnia mea hrisovulu acesta cu însăşî credinţa Domniei mele ho Alex. lonu Ipsilante Voevod, martori fiindii şi prea iubiţii fiî Domniei mele : Const. Voevodu, Dumitraşco Voevodii şi D-lorii cinstiţii boerî cei mari ai Divanului Domniei mele : Pan Dumitrache Ghica Vel Ban, Pan Ni-colae Dudesculii Vel Yorn. de Ţera de susiî, Pan Radu Văcărescu Vel Vorn. de Ţera de joşii, Pan Pană Filipesculu Vel Logofeţii de Ţera de susii, Pan Ştefanii Prişcovenu Vel Logofeţii de Ţera de joşii, Pan Ştefanii Mişoglu Vel Spătarii, Pan Ienache Văcărescu Vel Vist., Pan Scarlatii Caragea Vel Post., Pan Dumitraşco Racoviţă Vel Clucerii, Pan Ienache Vel Paharn., Pan Constantinii Văcărescu Vel Stolnicii, Pan Manolache Kretzulescu Vel Comisii, Pan ISTORIA ROMÂNILORU 71 Hagi Dumitrache Vel Slugeru, Pan Nicolae Vel Pitarii şi Ispravnicii Pan Pană Filipesculii Vel Logofeţii. Şi s’a scrisii hrisovulii acesta în alţi doilea- anu alu întâiei Domnie a Domniei mele, aice în ţera Românescă, în oraşii scaunului Bucurescî, la anulu de la zidirea lumeî 7284, iar de la spăsenia lumeî 1775, de Constantinii Dascălulîi slovenescu de la scola Domnescă ot Sf. Gheorghe. Numele cari sunt martore la acestu actîi însemnată,, ne aretă, că Domnitorulu avea în sfatulu seu pre toţi boeriî ceî maî deştepţi şi maî buni români. Singuri SpătandU şi Postelniculu sunt nume grecescî. Iacă încă o-dată constatată, că decă tera a avuţii de suferiţii mulţii sub domnia fanariotiloru, maî raru aceştia au administrat-o cu fanarioţi, ci cu boerî pămîntenî: Coda de toporu şi pădurea! Nu este lucrare oţiosă de a se pune în comparare chrisovulu orga-nisându justiţia, la 1775 luna Septemvrie, şi însuşi codicele de legi, care fu publicaţii numai în 1780 Septemvrie, adică după 5 ani dela chrisovu. Codicele lui Alexandru Ipsilante s’a tipărită numai la 1780 la tipografia Mitropoliei din Bucurescî. Este unu 4° de 48 de file, pe doue co-lone, din cari una cuprinde textulu grecu şi cea-l-altă textulu româ-nescu. Titlulu codiceluî este numai în grecesce (1). In fruntea paginei cu titlu este o vignetă avendu la mijlocu scutulu cu corbulu ţinendu crucea în pliscu şi sorele şi luna sub coronă, cu spadă şi buzduganu. La stânga privitorului este o figură intitulată «Dreptatea» ţinendu cum-penă la o mână şi spada la alta. La partea dreptă, s-tu Alexandru Patriarchulu Ţarigraduluî, alu căruia nume îlu purta Domnitorulu (2). (1) Iată titlulu completă : XYNTAFMA'TION NOMIKOAs. IIcpl soi a A'ac, y.a l xoo y.aOvjv.ovxoc sy.axxa xtbv ypix'^puov, y.al xtbv orzz ly.ltuv zob ~ pivxxoxâxoo TTjC BXaylac; xtbv avoy.ovxtuv sic xb tîoXixiv.ov. OoTjyla xYjc sic xb ig^c aizo's, o.zzoyţ xojv o>>~ zotzov :qor^ -o/Asyfjs'xtîjv 0-oOsxso>v. Kal xou.ftovla xtbv xo-'.y.tbv sOIjudVj xtbv toc s~l xb t:Xsixxov îvypTps'. "svo-jjtsvtov, gsxa xtbv Bax'A'.v.tbv oiaxa/pov, IIpoc av.p'.OYj xoo b'.v.aixo xovxYjp'.siv, y.al ~ooz xb xtbv -xoytbv ev. Tea vxbc xo’jtcoo avs~op£axov. ^IXo-ovYfjsv -apa zob vEo-iO sxxâxoo Xo'ptoxaxB y.al u-iy a box p ~z.zzzo.zo o Typpovoc "asYjC Oir,'-Ypo^Xaylac. v.oploo y.op lo o ’ltoavvoo 'AXsqavbpoo Itnavvoo ’rAi/.avxYj Boioooa. y.axa xov sboopov ypbvov tyj<; ‘0’XOxxYjOv.xB âoxoo Avbsvslac. IspapyB'vxoc zob -avispoXoyuoxbxoo jjyGpo-oXlxB, Kopl» v.optB rpYjyopioo. Nov xonotc, ttowxov sv.boOsv sic Ptojxaîv.TjV y.al îiaxp'.ov YAdixxav. ’Ev z'Tj xo-oypa- x-rţc aY'.oxaxYjc MYjxpoxocstoc ’ 0 o y y prj Fa a y l a c. ’Ev sxsi otoxYjpup a 4 x. y.axa jAYjVa Zx-xEjAOplov» (2) Vecii facsimilea întregei pagine, la finele volumului. 72 V. A. URECHIĂ Iată prefaţa acestui codice: «I<5 Alexandru Ion Ipsilante V. V. cu mila luî Dumnedeă Domnii şi oblă-duitoră a totă Ugro-Vlachia. «Cu cât este trebuinciosă poveţuitorulă la unu căletoră, ce va să trecă în locuri pustii, ca să nu rătăceseă din drumă, în locuri neâmblate şi cu cât are trebuinţă de lumină unulă ce âmblă întru întunerică, ca să nu dea preste prăpăstii şi adâncăturî, atât sunt de trebuinciose şi pravilele la o politie, ca printr’însele să se poveţuiască, spre chipzuirea dreptăţeî şi a adeveruluî şi să nu greşescă întru cea maî trebuinciosă şi a tetei bunei orenduielî pă-zitorea, adecă judecata luî Dumnedeii (căci noi dupre chipulii celă Dumne-(Jeescă, nu numai avemii a stăpâni pe pămîntii, ci şi a judeca după aseme-narea judecătorului tuturorii, ni s’aă dăruiţii). «Şi măcară că întru sciinţa şi chipzuirea omului sunt oreşî-care schinteie ale dreptăţeî semenate, după care fîeşî-care, decă ară voi, pote să se poveţuiască spre dreptate, după cum este clisă: «cea-ce ţie nu place, altuia nu face», căcî întru acestă coprinqletore poruncă totă pravila şi totă dreptatea se înţelege, dar fiindu-că curgerea aniloră nu incontenesce de a schimba şi a preface pururea pricinile vieţeî cele întemplătore, pentru acea face trebuinţă a ave o povaţă maî pe largii. Drepţii acea, miluindu-ne Dumnedeii cu Domnia acestui Prin-ţipată, pe lângă cele-l-alte facerî de bine ce ne-amii străduiţii să aretămă la toţi de obşte, şi deosebiţii la fieşte care, am socotită Domnia mea, că acesta este cea maî de folosii, nu numaî pentru buna petrecere a locuitoriloră, ci şi pentru cinstea lorii; pentru, că alta maî multă defăimare nu pote a fî la unu norodă, şi maî vertosă la cela de bună credinţă, decât a vieţui fără de pravilă, adecă, seu să nu aibă pravilî, seu să nu urmeze după pravilî. Intr a-cestaşî chipu am aflată Domnia mea pre locuitorii Valachieî, care măcară că une-orî urma împerătesciloră pravilî, celoră de obşte, şi alte orî obiceiuriloră celoră pămîntescî, care obiceiuri cu cuvîntă că sunt din vechime, se sîrguia spre a ave întărire. Dară cu tote acestea, nicî pravilele pururea într’ună chipă păzea, nicî vechimea obiceiuriloră nesmintită ţinea. Ci, când cu pravilele strica obiceiurile, când iarăşî cu obiceiurile se împotrivia pravileloră. Dreptă acea, din începutulă Domniei mele, din multele griji, care pururea ne coprindă, părlejindă vreme, cu neîncetate ostenelî am strînsă Domnia mea, însă din pravilî cele ce sunt maî trebuinciose spre povaţa judecăţiloră, iară din obiceiuri am alesă cele maî dese urmate în ţeră, asemenându-se oreşî cum şi cu pravilele. Pe lângă acestea şi altele oreşî care poveţî, de înşine alcătuindă Domnia mea, din jălbile şi pricine ce pe tote dilele se aducă la audulă nostru, acum la ală şeselea ană ală Domnieî mele, (ce cu mila luî D-deă curge); am aşezată nouă alcătuită pravilă, ca ună isvodă şi îndreptare tuturoru celoră ce se voră ISTORIA ROMÂNILOR# 73 afla judecând#, cu sfat# de obşte şi cu adeverirea P. S. S. Mitropolitului, a iubitorilor# de D-de# Episcop! şi a Veliţilor# boerilor# Domnie! mele, ca printr’însa poveţuindu-se, drepte să facă şi e! hotărîrile judecăţilor# şi toţi ce! năpâstuiţ! să-şî afle dreptatea lor# la limanul# bunelor# pravil!, şi la toţi supuşi! noştri să se arete biruitore dreptatea. Căci judecata, după cum am# clis#, este a luî D-de#. Drept# aceea, câţ! s’a# învrednicit# aceste! dregători! de judecători, se cuvine bine a sci, că pentru orî-ce pricină vor# judeca, cel# ce se va osândi de cătră dînşi! tără de dreptate, se# cu dreptate pentru orî-ce fel# de vină va fi, de o va obicni (odihni?) cu mulţămită şi fără de cartelă hotărîrea judecăţi!, nu maî remâne a se osîndi la judecata cea viitore, pentru că acestă pămîntescă judecată este a însuşî lui D-de# judecata ; dar va! de judecătorul# acela ce va mitui la hotărîrile judecăţilor#, pentru voie veghiată, se# va strica dreptatea pentru luare de mită, se# va trece cu vederea dreptatea pentru pizmă, căcî înfricoşat# cuvînt# va au(Ji7 ca un# strâmb# judecător#, de cătră dreptul# judecător#, în diua cea înfricoşată a nefăţarniceî judecăţi ce! viitore, şi nu numaî acolo, ci şi aicî aflându-se de Domnia mea, cu or! ce mijloc# viclenind# la hotărîrile judecăţilor#, să scie, că nicî într’un# chip# nu va pute scăpa de grea pedepsa Domnie! mele. Dec! maî întâi# aşezăm# orenduiala depertamen-turilorfl, după care se cuvine a se îndrepta tote depertamenturile cele mar! şi cele mici, şi spre orenduiala lor# hotărâm# într’acestaşî chip#....» După acesta urmeză materia codiceluî. Acesta nu este numaî relativă la justiţie, ci coprinde disposiţiunî de natură cu totul# regulamentară. Aşîa, chiar la primul# capitol#, codicele regulez# dilele când se va ţine Divan# gospodu şi felul# pricinelor# ce acesta va ave să cerceteze (1). La Cap. II se coprinde obligaţiunea pentru clepertamenturî, de a ţine condici de anaforale prin logofeţî cu praxis «şi la tote depertamenturile să păzescă afară la uşe zapciiî cei micî aî vătaşilor#, ca să nu lase calabalîcul# cel# de prisos# a intra unde se face judecată.» La capit. pentru judecători (fila 8) iarăşî nu avem# decât disposiţiunî de procedură, se# chiar numaî regulamente de ordine şi disciplină. «Judecător# să-şî păzesc# mânile lor# curate către Dumnede# şi către pravilî, adecă să fie cu frica luî Dumnede#, drepţi şi să nu iea mituri.» (1) Vedî anexa corespundetore. V. A. URECHIĂ 74 La casă de îndoială în vre-o pricină, judecătorii să arete Domnului casulă, «ca să iea de la elu poveţurî şi învăţătură, în ce chipă să hotărască. » La pag. 9 este capitolă pentru vechili. E naivă disposiţiunea I-a, care elice, că judecătorulă să nu osândescă pe vechilă, ci pre celă pre care îlă represintă vechilulă. La altă capitolu aflămă o bună disposiţiune, care opresce pe cei puternici de a patrona la judecată pricinile celoră mai slabi, în interesulă înlăturăreî nedreptăţeî pe calea favoritismului (§ 4 de la fila 9 verso.) O bună disposiţiune în sensulă egalităţeî este cea de la § 7 fila 10: «cei ce se judecă, de ori-ce treptă voru fi, să stea în piciore când se judecă şi fără de işlică, forte cucernici şi cu supunere, grăindă cu sme-rire şi respundendă cu orenduială bună la cele ce se voru întreba, fiindă-că judecata este a lui Dumnedeă.» Altă disposiţiune bună este cea dela § 1, fila 10 verso, prin care se hotăresce, ca judecata să se facă de faţă şi cartea de judecată să se citescă întru audulă celui osândită. Hotărîrile verbale nu mai sunt valabile. La fila 11 este pote pentru întâiaşî dată introdusă în limbă, vorba apelaţie. Acestă dreptă de a/pelaţie este importantă şi destulă de bine garantată. La fila 12 se determină rolulă zapciiloră şi mumbaşiriloră. Prin § 6, zapciiî sunt opriţi de a închide pre cineva fără hotărîre şi fără carte de judecată. Ca să înceteze abusulă eiobâtelorit roşii, adecă a baniloră, ce se luaă ca amendă, dela cei ce eraă aduşi la justiţie, prin mumbaşirî, zap-ciă, seă copilu-de-casă, Ipsilante defige taxele legale (fila 12 verso.) Copilulă-de-casă şi păhărnicelulă iea taxa cea mai mare, iară aprodiî, armâşeii şi lefegii iaă numai pe jumătate taxa. Pe lângă judecătoria Divanuriloră şi Depertamenturiloră, codicele Ipsilante recunosce o judecătorie a marelui Spătară. Acestă judecătorie, de care vorbesce § 1, dela fila 13 verso, este ca o poliţie a oraşului. Judecătorulă dela Spătăria mare nu are a judeca decât pricinile, ce se întemplă în mahalale şi între bresle, dar şi acestea chiar numai fur- ISTORIA ROMÂNILOR!} 75 tişagurile, precurviile, «bătăile omeniloră celoră maî proşti, ce se întâmplă între dînşii de beţivi de cârciume, de înjurături şi are a supune sub pedepsă pe cei vinovaţi la acestea. Iară nu are a judeca şi alte pricini politicescî, şi ale ţeraniloră, pentru că pravilile ostăşesc! numai pricini ostăşescî judecă şi cerceteză, iar nu şi cele poli-ticescî, dintre cari sunt şi acestea, la care dămă voie să judece acestă judecătorie, numai pentru înlesnirea şi odihnirea locuitoriloru celoru proşti şi pentru buna petrecere şi orânduiala mahalaleloră.» Cel judecaţi la judecătoria Spătăriei au apelă la Divanulă Veliţiloră boieri. Judecătoria dela Spătărie este numai pentru a ajuta judecătoriei lui Vel-Aga. La acestă judecătorie se deferă pricinile, ce le pote judeca şi judecătoria Spătarului. Vel-Aga maî are volnicie desăvârşită pentru buna orânduială a târgului, pentru eftinătate, pentru a nu face vicle-şugă ceî ce vîndă, etc. Instituţiune bună este acea a judecătoriei de judeţă, instituită, precum vedurămă, maî întâiă prin circulărî, iar în codice trecută la fila 14. Ipsilante arătă, că a instituită judecătoriile de judeţe, cu condicară judeţiană, ca să eviteze locuitoriloru cheltuelele cu drumulă până la Bu-curesci. Judecătorii de judeţe sunt datori să judece pricinile cele politicescî ale ţeraniloru, după obiceiurile pămîntescî şi pravilele din acestă codice, iar pentru pricinele plugărescî «să se urmeze pravililoră celoru orânduite pentru plugari, care şi acestea acum deosebită s’aă tălmăcită pe limba românescă.» Judecătorii de judeţe nu potă judeca şi căuşele criminale, precum de ucideri, precurviî, răpiri de feciore, hainii către obşte, fură de sfinte, hoţii etc.; acestea se judecă la Domnie, după ce ispravniculă a făcută «examenele loră» (Art. 3, fila 15). O forte importantă disposiţiune aflămă la fila 15 § 5, prin care se înfiinţa o adevărată tabulă, avendă a se scrie în deosebite condici tote documentele moşiiloră din fie-care judeţă. După ce Ipsilante a înfiinţată judecători în judeţe, apoi, la fila 16 § 11, iarăşi încuviinţeză, ca şi ispravnicii când voru ave timpă liberă să iea parte la judecată împreună cu judecătorulă, dar acestă volnicie este maî multă pentru pricinile dintre ţărani şi moşieri. Aice este loculă să aducemă, totă din codicele Ipsilante, în întregime 76 Y. A. URECHIĂ paragrafurile, carî se referii la drepturile şi îndatoririle locuitorilorti săteni. Eată-le : A. Locuitoriulă are să lucreze clacă stăpânului moşiei câte 12 dile într’ună ană, iară de se va aşeza stăpânulii moşiei cu dînşii maî pe puţine dile, şi se va dovedi una ca acesta, să nu potă în urmă să-î silescă pentru 12 dile. De vreme ce nu numai că s’âii învoiţii cu dînşii însuşi elă, ci se cunosce, că acesta este şi înşelăciune, pentru vre-ună interesă ală seu. B. Să dea otaştina la doue deci vedre o vadră, iară să nu-i silescă să dea bani, afară numai de se voră aşeza între dînşii şi se voră învoi amendoue părţile, atâtă stăpânii viiloră, cât şi stăpânii moşiiloră. De vreme ce acestă otaştină se vede că este vechiu obiceiă pămîntescă şi cu dreptate, după cum ne-amă adeverită Domnia mea, atâtă din hrisovele mănăstiresc!, cât şi din celea boe-rescî. Dară pentru ca să nu se năpăstuescă săracii din încărcăturile ce va în-drăsni să facă vre-unulă din vinăriceri, la scrisulă vinariciuluî (de vreme ce stăpânii moşiiloră iaă otaştină după acelaşi catastichă ală vinăriceriloră) pentru acea amă maî micşorată Domnia mea vedrele de otaştină, orenduindă acestă felă de vedre însemnate cu fierulă domnescă, spre a se lua otaştină cu aceste vedre, iară nu cu altele; deci ori-care se va dovedi călcândă acestă hotărîre, să se pedepsescă întocmai ca cei ce facă vicleşuguri în cumpene şi în măsuri, a căroră orenduială spânzură de la însuşi puterea stăpânitoruluî a fiesce-care politii. C. Nu pote a sădi cine-vaşi vie fără de voia stăpânului moşiei, iară când fără de a nu lua voie va sădi cine-vaşi, în locă, ce era alesă de stăpânulă moşiei maî dinainte pentru trebuinţa lui, atunci să-şi piardă ostenela; iară când va sădi în locă, ce nu era de trebuinţa stăpânului, atunci nu se vinuesce atâtă celă ce aă sădită fără voie, pentru că stăpânulă moşiei are a se folosi cu obicinuita otaştină. D. Gând stăpânulă moşiei nu va pune vină să se vîndă pe moşia lui, atunci pote locuitoriulă cu voia stăpânului moşiei, să vîndă, dândă câte taleri unulă de bute i câte o vadră vină. E. când nemerniculă, adecă locuitorulă ce şade pe moşia altuia, îşi va părăsi via lui, în trei anî deplină, nelucrată, atunci stăpânulă moşiei să arete Domniei mele şi dândui-se scire, şi încă de ună ană sorocă, de nu o va lucra nici într’acelă ană, atunci să o stăpânescă stăpânulă moşiei. Insă aceste soroce de trei ani şi de unulă, să se caute când nu se va întâmpla* vre-o întâmplare de mare nevoie. F. Locuitorulă are să dea deciuelă la stăpânulă pămîntuluî, pentru tote ro-durile ce va face pe moşie, afară numai din grădinile ce are împrejurulă casei lui, pentru care nu are a da nimică. ÎSÎORI ROMANILOR^ 77 G- Locuitorii, pentru tînulu ce voru cosi pe moşia ce şedu, ori pe alta, au să dea dijmă, din dece clăi de fînu una. H. Pentru grâulu şi ordulii, ce semenă, aii să dea din clece clăi una. Numai să aibă datorie locuitorulu a căra dijma acea cu însuşi carulu şeii la aria stăpânului moşiei, după obiceiii; iar când, şeii din lenevire, seu din nebăgare de semă, nu va urma după cum s’aii disii şi îşi va rădica şi grâulu lui totu, atunci ispravniculii judeţului, să aibă a face împlinire stăpânului moşiei. I. Pentru porumbii aii să dea din 10 băniţi una. K. Pentru stupi aii să dea de totă matca câte bani 3, iar pentru roiu nu au a da nimicii. L. Pentru caprele, ce au locuitorii, aii să dea stăpânului moşiei, de capră câte bani doi, atâtii vara câtii şi ierna. M. De la stânele ce voru fi pe moşie, are să iea stăpânulu moşiei după aşe-zămîntulu ce va face, şeii brânză, şeii bani. N. Locuitorii, pentru rîmătoriî ce voru ave, nu aii a da nimicii stăpânului moşiei, dar nici să îndrăsnescă să-şi bage rîmătoriî lorii în păduiăle cele oprite, adecă în acelea ce vorii ave deosebite stăpânii moşiilorii pentru vîndarea ghindei, ci întâiii să se tocmescă cu stăpânii, şi aşîa aşezându-se să-l bage, iar câţi vorii îndrăsni să-şî bage rîmătoriî lorii fără de tocmelă, unii ca aceia să plă-tescă stăpânului moşiei preţuiţi acela ce putea să iea şi de la alţii. O. Locuitorulu de va fugi, şeii de va muri fără de a nu ave moştenitorii de aprope, seu de departe (de nu va fi datorii la visterie) stăpânesce cela cu moşia grădinile aceluia, cu toţi copacii cei roditori. P. Stăpânulu moşiei alege celti maî bunii locti alii moşiei pentru trebuinţa lui, dar nu are voie să iea locuiţi, ce s’a deschişii şi s’a lucraţii mai ’nainte de către locuitori. Q. Nici unii românii nu are volnicie să vîneze pesce în eleşteulii stăpânului moşiei. R. Nici unii românii nu are volnicie să vîndă vinii şeii rachiu pe moşie, far’ de voia stăpânului, seu să aibă băcănie, far’ de numai de se va aşeza cu stă-pânulii moşiei, cum mai susii s’aii disii. S. Locuitorulu nemernicii nu pote să facă moră, fiindii-că acesta este a o face stăpânulu moşiei. T. La bălţi sunt slobodî locuitorii a vena pesce, dândti stăpânului cjeciuială, adecă din 10 pescî unulii. U. Loculii ce-lu va curăţi nemerniculii, adecă locuitorulu, ca să-lii semene, seu să facă finii, seu grădină, nu pote stăpânulu moşiei să-lti iea. V. Dela perdelele de oi, ce sunt cu fătăciune pe moşie, are să iea stăpânulu moşiei de totă perdeua câte unii mielii şi câte taleri unulii, şi aii a şede acolo perdelele dela blagoveştenii până la S-tu George. 78 V. A. URECHI A X. Când stăpânulu moşiei nu va ave de lucru, să lucreze locuitorii cele 12 dile de clacă, atunci locuitorulu să dea câte unu zlotu de casă, şi să nu aibă volnicie stăpânulu moşiei, când nu va ave de lucru pe moşia aceea ce şedu acei locuitori, să-i ducă la altă moşie a luî, depărtată, ca să-î clăcuiască acelea 12 dile, afară numai de va fi cea-l-altă moşie aprope de cea ce se află cu şederea, ca de doue, seu celu multă trei cesurî, şi de nu voru pute să-şî isprăvescă lucru şi trebuinţa cu acei lucrători ce-î are pe însăşi acea moşie. Capit. următorii trateză de datoriile ispravniciloră şi caută să împuţineze abusurile lorii şi a slujbaşiloră subalterni acestora. Nici acestă capit. nu aduce disposiţiunî de codu civilii, seu penalii. Totu asemenea este şi capitolulă următorii de la fila 20 verso, care trateză despre vorniceî, cam în sensulă circulăriloră, de care mai susă amu vorbită. Disposiţiunî de codu civilă începu abea la verso alţi pag. 21, unde se trateză mai întâiu despre zestre. Nu intră în obiectulii nostru de a studia disposiţiunile codiceluî în privinţa acesta; totuşi gâsimu cu cale a menţiona, că zestrea remâne inalienabilă, decă s’a constatată prin foia de zestre, trecută în o condică şi păstrată condica la o mănăstire (1). Fraţii cei săraci sunt datori să mărite pe surorile loră, după putere şi cinstea nemului loru. La § moşteniriloră, fila 20 verso, fata măritată nu mai are dreptă la moştenirea părintelui. La căminulă părintescu nu are dreptu de moştenire decât partea bărbătescă, ca să nu piardă numele familiei. Cu tote aceste se reservă femeei dreptulă de protimisisă. Averea mortului se face în trei părţi: o parte pentru sufletulă mortului, o a doua pentru soţulă rămasă şi copii şi a treia pentru părinţii, seă moşii mortului. Cei cari moru fără copii şi fără rude., sunt obligaţi a lăsa a treia parte din avere la cutia de milostenie. Asemenea şi aceia ce lasă testamente^ seu diată. (1) Afară de casulu de forţă majoră, când de exemplu zestrea s’a stricată de oştiri vrăjmăşescî, de tâlhari, de focă, de cutremură; de iniindaţiunî, decă nu se dovedesce, că soţulă şi-a salvată numai lucrurile lui din asemenea cataclisme. ISTORIA ROMÂNILOR# 79 Trecemu asupra cap. următore tratându despre Epitropii. Asemenea asupra capitolului pentru împrumuturi, pentru chizeşie şi constatămu la cap. dobăndei, că acesta se limiteză la 50 taleri de punga de bani. Se scie ce plagă era în ambele principate camăta; deci disposiţiunea mărginendu camăta, era bine venită. Dar disposiţiunî importante vinu apoi la capit. pentru protimisisu. Am arătată ce importanţă a avutu dreptulu de protimisisu în istoria proprietăţii române şi cum moşia a remasu în mâna Româniloru graţie acestui privilegiu. (1) Ipsilante mărginesce protimisulii la fraţi, la nepoţi de fraţi, la unchiu şi la copiii loru (fila 37, verso). Protimisu au âncă, copărtaşii în moşie de şi narii fi rude, vecini şi locuitorii cu cari împreună îşi plătesce birulu seu. Eată şi o specială disposiţiune relativă la protimis: (2) «Iw Alex. Ionu Ipsilante Vv. «De vreme ce ni s’au adusă aminte pentru unele pricini, ce sunt cu îndoială, în ce chipu se cade a se căuta după pravilă, Am socotită să scriemu şi întru acestă şi să desluşimă cele de pravile renduite. Şi întâiă, ni s’ati aretatu pentru dreptulu de protimisu, ce au rudele, părtaşii, vecinii şi datornicii la lucrurile nemişcătore, ce se vîndă, în câtă vreme adecvau dreptulu de protimisu ? şi când acestă felu de protimisu se stinge ? Pentru care, după pravilă, clicemă, cu cea cuviinciosă desluşire, cum că când cine-vaşi va vre să vîndă nemiş-cătorulu seu lucru, are netăgăduită datorie să dea veste întâiu la ruda Im ce are de avalma stăpânire, iar de nu va fi acelu felu de rudă, să dea veste la cele de ciprope a lut rude, de susîi si de jcsu, ad. si nepoţii, fraţii, copiii de fraţi si de undă, iar nu şi mai multa. După acesta la părtaşi, măcar şi străini, cu care pote să fie amestecată moşia aceea, în urmă la împrejuraşi i împreună birnicii. Insă împreună birnicii? dicemu, ceia-ceplătescu dăjdiialoru întro mahala, seu într unu satu. După acesta la cei ce ori în ce chipu se împreună cu vre-o parte a acelei moşii. Iar de se voru lepeda aceştia toţi, câţi adecă au protimislsu7 atunci fără de temere să vîndă acelu nemişcătorii lucru, la veri-care far întâmpla. Soroculu dar de protimisisu se dă, la cei ce sunt de faţă, ele 30 de dile, iar la cei ce lipsescu, 1 2 (1) Vecii volumulu I din seria de la 1700. Aci vomu repeţi numai ea prin respectarea legei protimisului, proprietatea a remasu în manile Româniloru şi n’a trecutu atât de iute şi lesne în acea a Greciloru, Evreiloru, Armeniloru cămătari etc. (2) Condica domnescă No. 2, 1775, Noembre, fila 55. 80 V. A. URECHIĂ luni 4 ; în cât celu ce are »protimisisu“ şi este de faţă când se face şi sinalagma, adecă schimbarea vîndereî şi a cumperătorei acelui nemişcătorii şi acela na is-câlesce schimbarea, să fie de totu lipsita de jalba lui, după trecerea a 30 dile să nu fie nici de cum primita ; iar de nu va fi acela de faţă, să aibă a porni jalba de protimisisă în vremea sorocului de 4 luni şi să primescă acelu lucru de la cumpărători, plătindu preţuia ce au data acela şi nu mai mulţii, nici pentru dobândi, nici pentru trebuinciosele cheltuelî, care pote va fi făcuţii cumperătorulii, fiindii-că nici cumpărătorului nu i-se va cere rodurile ce aii luaţii într’acea vre me, nici să se facă andelogosu a dobândeî şi a rodelorti, ci una pentru alta : dobândă pentru roduri ; iar cheltuelele ce va fi făcuţii cumperătorulii, să le perdă, de aii sciutii că aii avuţii altulii ,,protimisisui\ să fie spre pedepsă şi globă, la unulii ca acela, pentru nebăgarea în semă, ce aretă la pravilă; şi soroculii de 30 de dile, la cei ce sunt de faţă şi de 4 luni la cei ce nu sunt de faţă, are a se înnumera, din diua aceea, când aii aflaţii vînclarea celii ce are „tin protimisisua, (care şi cu jurămîntii este datorii să încredinţeze judecata, eă atunci aii aflaţii vînclarea) şi nu din cjiua când s’a făcuţii vîndarea. Şi într’a-ceste soroce, de 30 dile la ceî ce sunt de faţă, şi de patru luni la ceî ce lip-sescii, se stinge protomisisii. «Sfe mai găsesce în rendulu pravileloru şi de 4 ani sorocii, dar acesta s’aii gă-sitii cu cale pentru ceî ce lipsescii departe, ori pentru trebuinţă de obşte, seu pentru ala lorii însuşi, seu fiindu surguniţi^ seu robiţi, seu popriţi cu vre-o pricină deosebită;, cum de rezmeriţă, seu alte asemenea. aAşijderea, afară de maî susii numitele obraze ce aii aţin protimisisu» şi după ce se voru lepeda toţi, de se va întempla niscaiva datornici ai acelui vîn-detoru şi voru fi gata să cumpere acelu lucru; cu acelaşu pret/u ce au data streinii, să se protimisescăi aceştia decât streinii, şi decât aceştia să se protimisescă acei ce au să iea mai mulţii, după cum şi acesta în rendulu pravililoru se vede «Alii doilea ni s’ati aretatii pentru protimisii de cele nemişcătore, ce se în-partti în trimisie, care trhnisie se face într’acestaşî chipu, împărţindu-se adecă periusia mortului în trei şi dându-se o parte pentru pomenirile mortului, alta la obrazulii ce va trăi dintre soţi şi cea-l-altă la părinţii obrazului celui morţii dintre soţi. De se îndrepteză părinţii obrazului celui morţii să iea acele nemişcătore, care la împărţelă se dau obrazului ce trâesce dintre soţi; deci pentru ca şi acestu-felu de jalbe să iea sevărşire după pravilă şi drepţii, hotărîmu, ca în vremea ce se face împărţelă periusiei acelui obrazu morţii, să se preţuiascâ cu omeni de credinţă, aleşi întryadinsu spre acesta, împreună cu boier ulii dornnescu, orânduita spre acestu felii de preţuiri, curată şi adeverată preţuire, după care să se numere totă periusia în bani, din care să deosebescă întâia a treia parte pentru pomeniri, vrendu Domnia mea ca acea parte negreşitii în bani să se dea, iar nu în lucruri nemişcătore, după cum prin deosebita hrisovu Domniei mele pe largii # ÎSÎORIA ROMANILOR^ 8l aretămu : 'pentru danii şi pravoslavnice lucruri, rescumperându-se cele pentru pomeniri nemişcătore de către amendoue părţile, ce împreună clironomisescu pe mortu ; şi cu alu doilea cuvîntu, să se deosibescă acea a treia parte, ce are să iea obrazulu, ce trăesce dintre soţi, şi aceia în bani seu în lucruri nemişcătore, preţuindu se numai cele nemişcătore, la a cărora nemişcătore lucruri cumpe-rare să se protimisescă părinţii seu fraţii mortului ale rescumpera, ca nisce feuda (cpesda) neamului acelui, dela care şi cuvîntulîi celii firescu şi drepţii nu slobâde a se lipsi, şi acestă protimisu să se păzescă în vreme orenduită, asemenea cu mal susu numite soroce de protimisisu, adecă de dile 30 şi de luni 4, negreşitu, ne mal prelungindu-se nimicii vreme, şi cu acestu mijlocu să se taie deseverşitu şi cele-l-alte cuvinte în zadaru şi pricinuirile. «Dreptu aceia, după acestă desluşire şi luminare a pravilei au a urma de acum înainte, fără zătic-nire judecăţile Principatului nostru acestui, la căutările şi ho-tărîrile a acelui felii de pricini, până când se va obşti şi cea de noi făcută antho-loghie a pravilei, care pentru tote jalbele s’aîi scrisîi, 1775 Noemvrie.» Acestu chrisovîi îlîi avemu şi în textti grecescii. Ipsilante acorda, deci, protimisulu în urma tuturora rudeloru şi ere-ditoriloru şi dintre creditori, celui ce avea să ia suma mai mare. La fila 41 verso, codicele cuprinde importantulu capitolu .alu ho-tărniciilorti. Constantinii Mavrocordatu hotărîse hotărniciile prin patru judecăţi: 1) de 6 boeri; a 2-a de 12 boerî; a 3-a de 24 şi a 4-a de 48 boeri. Ipsilante desfiinţeză judecata celoru 48, de sigura mai multu din causa greutăţii de a se aduna atâţia boerî. Trecemu asupra capitolului despre ţigani; asupra capit. heleşteeloru; asupra cap. moriloru noue şi constatămu, că codicele se termină cu capitolulu paragratiiloru şi a termeniloru până la care se potu porni procese. Doue-decî de ani revoluţi, procesulu pentru avere nemişcătore nu mai pote a se face, decă celu ce o moştenesce, o are cu bună credinţă. In fine codicele prevede dilele în care nu potu locuitorii să fie traşi la judecată. Aşa în luna lui Aprile şi Iuliu şi dela 15 Septembre la Octobre 15, nimeni de afară nu pote fi trasu la judecată în oraşu. Asemenea în 12 dile ale Crăciunului, în prima septemână a postului mare, în sept. patimiloru şi cea luminată. Intr acestea doue septemânî nici biruri şi angariî nu se potu cere de la locuitori de cătră ispravnici. Istoria Bomâniloru de V, A. UrecJiiă. 82 V. A. URECHII VIL Scoli.—Cultura publică sub Ipsilante. După ce analisarămu organisaţiunea justiţiei, care ori cât de neperfectă, este unu pasu înainte, căci căuta a împuţina ahusulu şi a protege dreptatea celui slabu, se cuvine să amintimu şi ce a făcutu, deşteptule Domnitorii Ipsilante, pentru cultura ţSrei. Dămu in anexă numerose documente din Domnia lui, prin care Ipsilante dă scutiri diverse, bisericiloru şi servitoriloră loru şi monăstiriloru. Unele din aceste hrisove ne aducu între motivele de scutiri şi esis-tinţa vre-uneî şcole alipită pe lângă o biserică seu mănăstire. A şi a bună oră, este chrisovulu monăslireî Colţea, pre lângă care, sub Alex. Ipsilante, esista nu numai spitalu, dar şi şcolă publică. Maî importante, din respectulu cultureî, sunt lucrările, disposiţiunile Domnitorului acestuia, cu referinţă directă la scolă. Maî întâiu Alex. Ipsilante orendui cercetarea stăreî in care se aflau şcolele din Bucu-rescî, prin următorulu pitacu Domnescu: (do Alexandru Ipsilante Voevodu şi Domnii (1). ((Pre sânţia ta, părinte Mitropolite, vrendu Domnia Mea a vedea scola elinescă la starea cea mai bună care pote a fi, cu dascăli buni şi cu ucenici mulţi, care prin silinţa dascăliloru să se procopsescă, atâtii feciorii de boiări, câtu şi alţii de mai josu, etă rânduimu pe Pre Sânţia ta, să cercetezi, ce renduelă ave scola elinescă, adecă câţi dascăli era, câţi ucenici avea, ce matimate le para-dosia, câte clase, câte câtă lefă avea dascălii şi de unde anume li se da ? Asemenea şi pentru scola slavonescă: câţi dascăli era, până la câţi ucenici avea, ce înveţătură le da, şi lefa dascăliloru de unde şi câte câtu li se da? După acesta să taci, Pre sfinţia ta, cercetare de starea de acum la ce renduelă se află, atâtii elinescă câtu şi slavonescă, câţi dascăli sunt, şi de sunt buni, învăţaţi, şi de se silescu spre procopsela ucenicilorti, câţi ucenici aii şi ce învăţături le paradosescii anume, cum amu clisii maî susii, câte câtă lefă se dă dascăliloru, de unde anume şi de aii scole, la ce locuri anume ? de tote cer- ţi) Se află în Arch. Stat. în secţ. istor. sub No. 51. L’am publicată întâia An. scol. 1863 — 1864. ÎSÎOÎUA ROMANILOR^ 83 cetândă, pre sfinţia ta, cu anafora să însciinţezî Domniei mele. Acesta am scrisa Domnia mea. 1775 Februarie 1.» în 1775, Decembre 30, Ipsilante dete chrisovulu prin care organisă o Epitropie obştescă de 8 boeri, 4 din cl. 2-a şi 4 din cl. 3-a, ajutaţi de 6 logofeţi. Acesta epitropie are epistasia şi purtarea de grijă a tuturora trebiloru obstescî şi se voru ocupa: 1) Pentru meşteşuguri şi altele folositore pămîntuluî şi pentru isnafuri; a 2-lea) cu podurile oraşului şi alu 3-lea cu şcolele. în chiar chrisovulu de orânduire a Epitropieî obstescî, Domnitorului Alex. Ipsilante dice boeriloru epitropî: «Ve orenduimu epistaţî aî şco-leloru, care cu ajutorulu luî D-deu se voru aşeza, ca să săvârşiţi câte pe largu prin domnesculu chrisovu pentru acesta ve aretămu; fîindu dar maî dinainte trebuinţă, ca să se zidescă şcolă, să îngrijiţi ca să se facă planulu, care mi-lu veţî arăta şi să se gâtescă felurimile cele trebuin-ciose şi meşterii, ca în vreme să se lucreze cu cele rânduite.» Deja în 1775 Martie, Alex. Ipsilante întărise o anafora a boeriloru pentru reîntocmirea a două şcoli din Bucurescî, dar numai în Ianuarie 1776 dă Ipsilante definitivului chrisovu de reorganisare a învăţământului. Etă acestui chrisovu în totă întregimea lui, dar în traducere, fiindu-că nu posedemu decât textului grecescu: «Nimicu atâtu către bunu traiu şi adeverata fericire contribuie omeniloru, seu ca să me exprimă poeticesce, spre buna loru veţuire şi fericire, ca înveţătura încăldită în sînu şi îmbrăţişată de sufletele fragete. Când tote bunurile materiale ară veni cu îmbelşugare în viaţa omului, totuşi acestea nu potă să facă pe celă ce le posede, fericită, pe cât timpă lipsesce învăţătura. ((învăţătura e o podobă, care rămâne sigură, atâtă celoră vii, cât şi celoră morţi. Căci ea (învăţătura) ne învăţă, să examinămă ce e adevărată şi bună, prin nisce regule forte exacte, să trăimă şi să lucrămă după raţiune; iar în faptă ne servesce de bună conducătoră, de ore-ce premerge dreptăţii şi înţelepciu-neî şi celoră-l-alte virtuţi, şi ne dă economica şi chiară politica şi ne face să ne îndeletnicimă cu teorii; şi nu numai ne face să ne ocupămă cu cele de pe pămîntă, învăţându-ne să examinămă natura loră, şi să măsurămă distanţe de ţări, hotare şi mări, ci, înaintândă şi maî departe, să devenimă aeriani (să V. A. URECHIA M ne înălţămu cu mintea în vezduhu) plimbându ochii noştri la cele de susu şi scormonindu (examinându) cele ce sunt în eteru şi descoperindu mişcările, cursurile şi distanţele corpurilor!! cerescî; şi în urmă ajungemu şi să cuno-scemii, cât ne stă în putinţă, şi să lăudămîi pe Dumnezeu, a totii făcetorulu, şi tocmai ceea ce ne face fericiţi, să câştigămu cunoscinţa lucrurilorîi şi fiin-ţeloru. «De asemenea ea împodobesce şi înfrumuseţeză cuvîntulu celoru dela am* vonă ; iar pe omenii privaţi îî aretă buni cetăţeni, de ore-ce îi face să întrebuinţeze numai raţiunea şi să nu aibă altu scopu, decât binele comună. D’aceea cele maî celebre oraşe, cari se distingu în privinţa buneloru legi, şi acum şi altă dată, facii, ca omenii să se ambiţioneze, nu după avantage şi fo-lose bănesci, ci după înţelepciune (sciinţă). «Aşîa dar tocmai despre dînsa (învăţătura) grăimii aici, ca una care este tutulorii de mare folosii în viaţă, mai mulţii chiar ca cele-lalte bunuri, şi suntemii dispuşi, ca să combatemii, prin ori-ce modii, pe acei cari se opunii celoru dise de noi. D’aceea îngrijându cât se pote, maî cu semă de folosele cari aduce ea strălucitei nostre Domnii, dăruită noue din partea lui Dumne-cleii, am aflaţii că e de o trebuinţă neapărată, înfiinţarea şi îmbunătăţirea scole-loru şi internatelorii prin ţeră, cari sunt menite a deschide pîrae nesecate şi mântuitore acelora cari hrănescii dragostea învăţăturei, şi acelora, cari prin binefacerile ei, dorescii să se ridice din starea lorii josnică. «Deci, fiindu-că am gâsitii în scola Domnescă din Bucuresci catedre vacante în presentii, neglijate din causa împrejurărilor!! temporale, şi şcola lipsită de mij-loce, ca să potă să întreţină mai mulţi decât doi profesori, cum sunt acum, unulii pentru limbă şi filologiă, şi altulu. pentru cursurile înalte, am creclutii că nu e bine, ca să o lăsămii totii astii-felu, şi să nu o ridicămii la o stare mai bună. Deci, conduşi de acestă grijă generosă, nu numai am orânduiţii şi am îmbu-nătăţitu totu ce a foştii în neregulă şi totii ce mi s’a părutii că e puţinii, ci am dus’o, prin mijlocele cuvenite, până la punctulii acela, ca, acei cari s’aii adăpaţii din ea, să nu maî aibă setea de a căuta unu alţii isvoru. Pe lângă acesta, amu hotărîtti să înfiinţâmii alte doue şcoli (institute) inferiore, în cele doue episcopii, una în Craiova şi alta în Buzeii, la cari să potă să mergă, decă vreau, acei tineri, ce hrănescii dragoste de înveţătură, spre a înveţa lecţiile gramaticale şi poetice. De asemenea am înfiinţaţii, aci în Bucuresci, şcola cea vechiă de dialectulii slavonii, fiindii trebuincios!! şi acesta, pentru cetirea hrisovelorii vechi Domnescî, cari s’au scrisu în acea limbă, astii-felu ca pri-mindii profesorulii ce după timpii se numesce, lefa anuală din veniturile şcoleî, să îngrijescă de şcolarii seî, după hrisovulu nostru Domnescii, care se publică înainte. Dar asemenea, în totă ţera nostră Domnescă, în fie-care orăşelii am pusii dascăli, atâtii de limba ţereî, cât şi de limba slavonescă, pentru ca ISTORIA ROMÂNILOR^ 85 să înveţe băeţiî cunoscinţele elementare, că ajungendu aceştia (copiii) în vîrstă, să nu fie ignoranţi. In cât despre conducerea acestei şcoli d’aicî din Bucuresci, credemu de cuviinţă, ca să expunemii şi în presentulu hrisovu Domnescu, ca să se păstreze nestrămutate, tote cele câte s’aii hotărîtu de noi deja pentru interesulîi şi binele ei. «I. Am numiţii profesori 6 la numeru, specialişti în fie-care cursti alu lorii; 2 pentru cele gramaticale, 1 pentru matematici, adecă : de aritmetică, geomc-triă şi astronomiă (cosmografiă), pe lângă acesta şi de istoriă, şi unulu de sciin-ţele naturale, 1 de teologiă, şi unulu de limba latină şi italiană. Iar celu de sciinţele naturale să predea în limba elenă, urmându pe Aristotu, şi pe comentatorii sei. In cât despre celu de matematici, deca s’ar întâmpla să nu posede limba elenă, să predea, seu în cea latină, seu în cea italiană, adecă în acea, pe care o cunosce mai bine. Iar lefa anuală a fie-căruia din aceşti profesori, să se dea, după gradulîi de aplicare (silinţă) şi de capacitate a personeî, urmân-du-se apreciarea şi hotărîrea Domniei mele. ((II. Ingrijindu în acelaşu timpu de şcolarii lipsiţi de mijloce, ca aceştia să potă să caute numai de carte, scutiţi fiindu de ori-ce altă grijă şi preocupare, pentru trebuinţele vieţeî, poruncimu, ca să dea de ale mâncăreî şi haine tre-buinciose la 60 din şcolari şi anume la 12 din fie-care clasă, cari sunt cinci, după cum spunemu maî la vale ; iar grija acestora s'o porte pentru tot-d’a-una epitropiî aleşi, după timpu, despre care vomîi vorbi la sfîrşitulu presentuluî nostru hrisovu ; iar ipistaţii (intendenţii) cei numiţi de noî, să severşescă poruncile nostre, făcendu cele ce trebue, şi pregătindii fie-care lucrurile după cum se cade, dându pe fie-care di câte o masă profesoriloru cu elevii ce se vorîi alege, şi procurându de doue-ori pe anii, la cei 60 şcolari hainele tre-buinciose, tote de acelaşu felii (uniformă) şi să dea semă despre tote, pe fie-care anu către Epitropiî numiţi. — Iar fiindu-că epistaţii susu-dişî ai scoici sunt aceiaşi cu acei ce amu orânduită la alte servicii, acei doi osebiţi aî scoleî, adecă unulu din cei d’întâi şi unulu din alu doilea anii să primescă pe fie-care anii, din veniturile şcoleî, o mie patru-sute-patru-deci (1.440) groşi (lei): celu din cei d’întâi o miie opt-decî (1.080), iar celu de alu doilea trei-sute şese. deci (360). Dar în fie-care clasă numimu unueforu, seu pedagogii, bărbaţii cu vază şţ bună purtare, cari datori sunt să supravegheze pe băeţî în tote mişcările şi umbletele lorii, în câtu nici unulii elin şcolari să nu se porte reîi şi să nu fie leneşii. In fie-care cameră de şcolari, (pe care le voimii spaţiose, în cât să potă fi ocupate de mulţi), să păzescă câte unii servitorii, care să îngrijescă de curăţenia şi de cele-l-alte trebuinciose elevilorii. «III. Băeţiî ce aii să intre şi să ducă viaţa în şcolă, să nu fie maî mici ca de 7 ani în verstă, nici pre de altă parte prea înaintaţi, şeii nisce leneşi şi greoi, în cât să abată buna-voinţa a celorî-l-alţi; şi aceia să fie nobili, adecă fiî de 86 V. A. URECHIĂ boerî, dar căcluţî în serăciă, seu scoborîtorî din boerî, cari sexdiiamă mazili, seu şi străini scăpătaţi precum şi mojici şi ţeranî, cărora li este dată agricultura şi păstoria, şi se distingă în privinţa lucrăreî pămîntuluî, seu pascerea viteloră.—Tar băeţiî negustoriloră şi lucrătoriloră, ceî cari arii dori, după ce capătă câte-va cunoscinţe de carte elementară, să fie scutiţi de şcolă, şi să îmbrăţişeze o meserie, după cum consimtă părinţii loră, avendă în vedere înclinarea loră firescă. Afară de copiii lipsiţi de mijloce, cari potă a se hrăni şi a se îmbrăca din ale şcoleî, după cum am clisă, acei, câţi, din ceî cu stare bună, vreau să facă parte din elevii interni, ca să stea şi să mănânce la masa comună, acei sunt datori să plătescă epistatuluî şcoleî, după analogiă, pentru hrana loru, la mâncările ce li se pună înainte. — Eleviî începători, după ce se voră esercitâ în continuu, pe timpă de treî anî, numai la carte (citire şi gramatică) apoî să începă şi limba latină, ca în cursă de treî anî în acelaşî timpu, să aîbă destulă cunoscinţă de limba grecă şi latină, dându-li-se de învăţată pe ceî maî însemnaţî din autoriî acestoră limbî. — După acea, pe rendă, în 3 anî să se ocupe, dimineţa, cu poetica şi retorica, făcendă teme de limba elenă şi latină, şi maî cu semă cu studiulîî «moralei» luî Aristotă. Iar după prânză să se predea limba italiană, deca ar vrea cine-va s’o cunoscă. — Tocmaî astă-felă esercitaţî fundă, în cursu de 9 anî, şi posedendă cunoscinţe destule atâtă în privinţa celoră gramaticale, cât şi a celoră enciclopedice, şi maî cu semă avendu o esperienţă satisfăcătore de cele-l-alte limbî, să mergă apoî ca să urmeze sciin-ţele.— Şi întâiu, în treî anî întregî, să se predea, în timpulă dimineţeî, aritmetica şi geometria, iar după prânzu (p. m.) elemente din istoriă, cu geografia istorică, în orî-care din sus-disele dialecte. După acesta, dimineţa, să se asculte filosofia luî Aristotu, iar după prânzu astronomia (cosmografia). După ce învăţătura despre fie-care sciinţă li este suficientă, să esă apoi din şcolă, şi alegă-şî fie-care vieţa ce doresce, seu bisericescă sau politică (civilă).—Iar cele cinci clase din care, am disu maî susti, că vomu alege 12 şcolari săraci, sunt acestea: I-a este acea a începetoriloru, cari urmeză 3 anî înde-letnicindu-se numaî cu gramatica; a Il-a e acea a înaintaţiloru în vîrstă şi dureză totu treî anî, în cari materia percursă va fi limba grecă şi latină ; a treia, tot de treî anî, cu limba grecă şi latină, gramatica, poetica şi retorica, urmate tote acestea de teme pentru eserciţiîî, precum şi de limba italiană ; în a IV-a se va preda, aritmetica, geometria şi istoria cu geografia; a V-a şi cea din urmă va avea, ca materiă de înveţatu, sciinţele naturale (fisica) şi astronomia. — Pentru aceî cari vreu să îmbrăţişeze cariera bisericescă, orenduimu în prea sânta mitropolie, unu dascălii pentru sacra teologiă, încercată în privinţa cucerniciei şi ortodoxieî (dreptei credinţe) ; acolo potu frecuenta şi eî, şi toţi ceî-l-alţî din şcolariî ajunşî deja în stare, câţi dorescu să se iniţieze în-tr’însa, precum şi unu altu dascălii pentru musică. Pentru amendoî aceştia ISTORIA ROMÂNILOR^ 87 orenduimă să li se dea plată din partea Mitropoliei, totă-d'a-una prin bine-voitorea consimţire şi a Prea sânţieî sale Mitropolitulu Ugro-Vlachieî, părintele nostru în Christosă, de ore-ce zelulă seu pentru învăţătură e mare, şi de ore-ce dorimă înălţarea clerului. «Pe lângă acestea poruncirăţi să se facă următorcle, în lolosulu şcolariloră. După ce dimineţa se scolă din pată, toţi în scurtă vreme să se îmbrace, să se spele şi să se cureţe, apoî să mergă în sântulă templu, spre a asculta s-ta le-turghiă, iar după întorcere, să citescă singuri, până la ora cea hotărîtă a lecţiiloră, când sunt datori ca toţi să vie în localulîi determinată; apoî după ce au citită şi după ce ore-cum aă convorbită între eî, şi şî-aă tăcută datoria, să mergă la masa comună. După prânză, şcolariî fie-căreî clase, împreună cu eforulă, seă pedagogulă loră, să se strîngă la ună locă şi să convorbescă între eî, orî să facă gimnastică pentru mişcarea eorpuluî, în timpă de o oră, apoî să citescă fie-care în parte, până la timpulă lecţiiloră de seră, şi convenindă iar să asculte pe profesori, şi după întorcerea din clasă, să citescă iarăşî fie-care singură.--Iar în timpulă Duminiciloră şi dileloră sărbătoresc!, ca să nu rămâe fără lucru totă diua, să citescă lecţiile ce aă ascultată, şi maî cu semă să li se catehiseze din partea profesoriloră, şi învăţăturile sacre ale credinţeî nostre ortodoxe, (în aceste dile, seă şi printre dilele săptămâneî, să esă o dată, seă de două orî, cu eforulă loră, şi câte o dată şi cu profesorulă, în locuri, cari nu sunt departe de şcolă, şi acesta numaî pentru eserciţiă), iar sera să convie cu toţiî la masa comună, şi să cineze împreună, iar după cină, care trebue să fie frugală (cumpătată), după ce trece o oră, când nu trebue de locă să vorbescă răii, ci cum se cade, să se ducă cu toţiî în sântulă templu, şi după ce se rogă în comună să se întorcă fie-care în locuinţele loră, şi să se odihnescă pe pată, atâtă când vreă să dormă, cât şi când nu vreă, şi tote acestea să se facă în ore prescrise şi cu clopoţelulă. Aceluia care vrea, să i-se permită să citescă pe pată, aprindă-i-se o lumînare, seă o făclie (lampă) în fie-care apartamentă pentru totă noptea. - -Asupra tuturoră acestora să supravegheze pedagogulă despre care am vorbită, care îngrijesce despre ordinea, traiulă şi buna purtare a eleviloră, după modulă ce am espusă maî susă. — Deca vre-unulă dintr’înşiî se vede că se portă răă, punendă pe ceî-l-alţî în desordine, acela să se pedepsescă, nici de cum supusă la bătaie şi biciă, ci prin mijloce acomodate împrejurăriloră, după cum numaî pedagogia ne învăţă; iar intrarea şi înscrierea să se facă fie-căruia din ceî 60 elevî seracî, despre care am vorbită maî susă, nu prin favoruri, nicî prin mijlocirea altora, nicî prin altă modă de părtinire, ci după aprobarea profesoriloră, cu frica luî Dumnedeă, primindă pe acei cari merită şi aă înclinare naturală către carte, după ce elevii aprobaţi de dînşiî, voră da o promisiune în scrisă, că nu voră pleca dela şcolă până la fine, ci că voră asculta tote cursurile. De asemenea şi escluderea unuia 88 V. A. URECHIĂ din ei, deca se întâmplă, să nu se facă din ură, ci cu motive plausibile. Tote acestea se voru săvârşi prin scirea şi voia scrisă a Domniei mele. «După ce am renduitu acestea în modulă de susîi, în privinţa profesoriloru şi eleviloru, traiului şi progresului loru la învăţătură, îngrijindă nu maî puţinii despre înfiinţarea şi stabilirea acestoru institute de învăţămîntu, am hotărîtii ca să le facii să se susţie pentru totă-d’auna prin venituri sigure. Căutândă la sfintele mănăstiri, ce se găsescii prin totă ţera nostră Domnescă, şi luândii în vedere scopulii urmărită de reposaţii lorii titori, adecă, că aii înzestraţii aceste sfinte locaşuri cu moşiile lorii, cu scopii de binefacere, nu numai nedrepţii, ci şi necucernicii am judecaţii că este, ca să se fructifice de către vis-teria ţăreî lucruri cari sunt consacrate lui Dumnedeă ; voindii pe de altă parte a repara o faptă necuviinciosă, de cât-va timpii introdusă, şi în acelaşi timpii a asigura scopulii ctitorilorii, ca lucrurile consacrate de dînşii lui Dum-necleă, să nu aducă alţii serviciu, decât celii plăcuţii lui Dumnezeii, întâiii am credutu tote mănăstirile din ţeră . . . , şi le-am orânduiţii ast-felii (sfintele mănăstiri), în cât fie-care din ele să se susţie prin ordinea introdusă de noi supunându-ne unei economii severe, după cum se pote vede în chrisovulii edatii de noi anume pentru acesta parte. Iar ca să potă să ne servescă pentru treburile, de care am vorbită, în acelaşu timpii piose şî de unu folosii comunii, le am daţii institutului de curândă organisatu aici de noi, orându-indu, ca fie-care din localităţile mănăstiriloru să plătescă pe ană o cantitate mică de bani, adecă după analogia venituriloră loru, cantitate care, de la tote, se urcă la suma de groşi (lei) 6.000. Iar cele luate dela alte mănăstiri, care şi acestea sunt scutite de a plăti vistieriei nostre Domnescî, ţiindu-se de mănăstirile date, plătescu pe fie-care anu, groşi (lei) 4.000, după catastifulu pecetluită ală destinaţiuneî loră «Pe lângă aceste, vădându că preoţii, cari sunt răspândiţi prin totă ţera nostră Domnescă, sunt . . . şi că numerulă loră e de 3.500, după catastifurile arătate de către Prea sfinţia sa Mitropolitulu, Domnulă Grigorie, respectabilulă nostru părinte şi de către cuvioşiî episcopi, am orânduită ca fie-care din ei să dea pe ană câte 3 groşi (lei), din cari jumătate pentru cutia milei (elei-mosineî), iar ceM-alţi jumătate pentru şcolă, după cum pe largă se cuprinde în chrisovulă nostru Domnescă, dată separată şi anume despre plata preoţiloră, care totă se urcă la 15.000 lei 250 gr., au să se dea de două orî pe ană susu disuluî institută, atâtă ca plată profesoriloră, cât şi ca hrană şi îmbrăcăminte pentru şcolarii săraci şi fără mijloce; şi pentru cele-l-alte cheltuieli trebuinciose, pentru cari se va face anuală socotelă, care să se scrie într’o condică osebită, atâtă veniturile cât şi cheltuielele şi se voră pecetlui cu pecetea nostră Domnescă; de asemenea să se scrie în condica numită cărţile şcoleî, şi câte altele se lasă pentru şcolă de către bărbaţi cucer- ISTORIA ROMÂNILOR# 89 nici şi iubitori de Dumnede#, seu în bani, seu în obiecte, şi să se manipuleze bine şi pios# de către epitropî. Iar pentru cărţi să fie unu epistat#, seu bibliotecarii credincioşii, ca să potă a le păstra cu siguranţă, şi când va ave cine-va trebuinţă să i-se dea spre uzii, după ce capătă o adeverinţă din partea lui şi apoi să îngrijesc# să le reia şi să le depună în bibliotecă. Tote acestea ast-felîi orenduindu-le şi vrend# ca să se esecute cu stricteţă, numimii ca efori si pe P. S. Mitropolit# alu Ungro-Vlachieî, şi pe cei doi prea iubiţi de Dum-nede# episcopî, celii din Buzăii şi celii din Romnic#, şi pe prea nobilii noştri boerî ai acestei strălucite Domnii, dela Banul# celii mare până la marele Postelnic#, cari sunt datori să supraveghieze tote lucrurile şcoleî de către epitropî şi epistaţî, în modul# arătat# în presentul# chrisov# Domnesc#, în cât# nimic# dintr’însul# să nu se trecă cu vederea. «De asemenea şi din cele ce anual# se strîng# din fie-care mănăstire în prea sfînta Mitropolie, în comună înţelegere cu Mitropolitul#, episcopii şi cu boeriî, să se facă cheltuelile necesare ale şcoleî prin epitropî, asupra cărora tote noi avem# să supraveghem#, fiind# numai de datoria profesorilor#, ca să ne anunţe îndată despre starea şcoleî, a elevilor# şi a lecţiilor#; iar când vom# căuta socotelele anuale şi ni se va înfăţişa registrele şi condicele, decă vom# vede că din veniturile sus# clise se# din donaţiunî, va fi ceva de prisos#, gândin-clu-ne, vom# procede după trebuinţă: se# le vom# depune, ca să se întrebuinţeze pentru şcoli, se# vom# mări numărul# bursierilor#. Pentru întărirea, continuă supraveghere şi siguranţă a tuturor# acestora, am făcut# presentul# chrisov# al# nostru domnesc#, sperând# că şi cei cari ne vor# urma pe acest# tron# domnesc#, forte stăluciţî Domni, vor# păstra nestrămutate cele câte se face cunoscut# prin acest# chrisov#, de ore-ee privesc# folosul# comun# şi binele acestei cucernice Domnii şi întărindu-1# prin propria nostră credinţă, pre-sintăm# ca martori, pe prea iubiţii fii ai Domniei nostre, Constantin#-Vodă şi Dimitrie-Vodă, şi pe prea onorabilii şi nobilii şi credincioşii mari boerî ai Divanului Domniei nostre : Dimitrie Ghica mare Ban#, Nicolae Dudescul# mare Vornic# de ţera de sus#, Răducanu Văcărescu mare Vornic# de ţera de jos#, Banul# Filipescu mare Logofăt# de ţera de jos#, Ştefan# .... mare Spătar#, Ion# Văcărescu mare Vistier#, Searlat# Caragea mare Postelnic#, Dumitraşcu Racoviţă mare Clucer#, Preda Provan# mare Paharnic#, Constantin# Văcărescu mare Stolnic#, Manolache Kretzulescu mare Comis#, Hagi Dimitrachi mare Sluger#, şi Nicolae mare Pitar#. S’a făcuţii presentul# al# nostru chrisov#, în alii II-lea an# al# Domniei nostre, pe scaunul# nostru domnesc# din Bucurescî, prin boerulii nostru marele logofăt# Alexandru, în anul# 1776, în luna luî Ianuarie, care scriindu-se în condica Divanului de al# II-lea al# nostru Logofăt# George Suţu, poruncim# ca să se păstreze cu siguranţă în prea sf. Mitropolie.» (Tradusu de Murnu). 90 Y. A. URECHIĂ Asia dar nu numai în Bucurescî esistă scole ci în totă tera. In ca-pitalele din judeţe esistă şcoli numai românesc!. Iată ce ne va es-plica posibilitatea pentru guvernul u din 1775, de a găsi numSrulu considerabilă de funcţionari, de totă categoria, cu sciinţă de carte. Şi nu numai şcoli publice esistau tn tote părţile, ci şi şcoli private. Dămu în notă unu actu din 1777, din care se va constata esistinţa unoru asemeni şcoli private şi modulă cum una din ele, acea din Ploescî, a lui Barbu Dascălulă, sa transformată In şcolă publică (1). Trebuinţa de învăţătură începuse a fi simţită şi am constatată încă din istoria evenimenteloră din înainte de 1774, atâtă esistinţa acestei trebuinţe culturale, cât şi neîntemeierea tesei, ce unii o susţină (1) Condica No. 6 (domnesca) Arch. Stat. P. I. Domne, «După jalba ce a datu M. Tale Barbu Dascălulu din oraşulii Ploesciloru, la lăt. 1776 Noem. 4, pentru căfiindii luminată porunca M. Tale de a se oren-dui a fi şcolă domnăscă la acelu oraşu Ploescî, spre învăţătura copiilorii şi aşe-zendu-se numitulu jăluitorii dascălii, cu jalbă s’a rugaţii M. Tale, findii omii scăpătată şi cu copii să i-se orenduiască şi lui din mila M. Tale ore-care ajutorii pentru chivernisăla vieţeî, şi In. Ta ne ponmcesce, ca să luămu sema jalbei; veî sci M. Ta, că după cercetarea ce făcurămu, aşîa ne încredinţarămu că de atunci încoce să energhisesce acesta, adecă în totu chipulu se silesce, spre învăţătura copiilorii, şi am foştii însciinţatu M. Tale, de atunci, socotindu că îşi va căpăta hrana vieţeî de la părinţii copiilorii ce-î învăţă, dar acum viindu iarăşi înaintea nostră, ne arătă, cum că de la părinţii acelorii copii nici o căutare nu are, şi este cu greii, neavendu de nicăerî, nici o chivernisălă mai vertosu aflându-se în scăpătăciune şi lipsă, cere mila M. Tale, după străduirea ce face cu învăţătura copiiloru. Deci arătămu M. Tale, cum la Târgovişte oraşu, din luminata porunca M. Tale, se află dascălii aşezaţii pentru învăţătura co-piiloru, care îi este lăfa pe lună, florini 5, aşîa şi Ploescî este oraşu şi de va socoti înalţii înţelepciunea M. Tale, ca să aşeze şi acolo la Ploescî desăverşitu dascălii, să înveţe copiii şi să-şi aibă şi elii totu aceaşî lăfa, cum are Dascălulu de la Târgovişte; cum va fi porunca M. Tale ; iar de nu, cum va lumina duhulii sfântu pe înălţimea Ta aşîa va fi, şi anii Măriei Tale de la Domnulu Dumnedeu rugămîi să fie mulţi şi norociţi. Grigorie Mitropolitidu Ugro- Vlahi el. 1777. Augustu 11. Asupra acestei anaforale, Vodă Iw Alex. Ipsilante a pusu, în 1777, Aug. 26, acestă resoluţie : «După cum au găsitii cu cale şi de trebuinţă P. S. Sa părintele Mitropolitii, aşîa să urmeze, şi renduimu iarăşi la P, S. Ta, ca să-lu aşezi cu renduita lefă.» ISTORIA ROMÂNILOR*} 91 pînă astădi, că Domnia fanariotică ar fi foştii iezită ori-ce curgere de isvoru culturalii românescu. Maî multă lumină va aduce asupra şcole-loră, reorganisate de Alex. Ipsilante, budgetulu generală ală şcoleloru ce amu descoperită în una din condicele domnesci din Archiva Statului,- pe care-lu clămă în notă (1). * 5 (1) Condica Domnescă No. 7, din 1778 şi înainte. Iată statulă lefiloră das-căliloru şi spesele diverse şcolare la 1780 Mart. 17, precum s’au aflaţii în acestă condică Ia fila 186 verso şi înainte. «Lefii e dascăliloru si emiclicu copiiloru pe o lună. «Taleri 125, dascălulă Manasi; 50 Dascălulă Neofită ; 45 Dascălulă Teodorii; 30 Dascălulu Pantazi; 30 Dascălulu Anastasie latinulti, aceştia toţi dascăli de S-tu Sava; totală 280 taleri. 75 taleri la un-spre-clece dascăli de Eparchia P. S. S. Părintele Mitropolită, totală 355 taleri, însă: Taleri: 25, Constandină Slovanu cu Ipodidascălulă, aicea în Bucurescî; 50, la alţi lude 10 dascăli de prin oraşele de afară po taleri 5, însă: 5, unulă la Ploescî sudă Prahova ; 5, unulă la Tergovişte sudă Dâmboviţa ; 5, unulă la Câmpu-lungă sudă Muscelă ; 10, doi la Pitesci şi la mănăstirea Argeşă sudă Argeşă ; 5, unulă la Slatina sudă Oltă ; 5, unulă la Ruşi-de-Vede sudă Te-leormanu; 5, unulă la Găescî sudă Vlaşca; 5, unulă la Gherghiţa sudă II-fovă ; 5, unulă la Urziceni sudă Ialomiţa. 40 la cinci dascăli din eparchia Buzăului; 20, unii dascălii la gramatica în Episcopie, însă: 10, doi la Tîrgu-Rîmnică şi la Focşani sudă Slam-Rîmnică ; 5, unulă la Buzeă ; 5, unulă la Saacă, totală 40. 65 la 7 dascăli din eparchia Rîmnică, însă : 30 taleri unii dascălii elinescii la Craiova, în mitoculă episcopiei; 10, ună slavonă ipacu acolo; 25, la alţi 5 dascăli românescî în 5 judeţe, însă : 5 taleri unulă la Romanaţi; 5, unulă la Vâlcea ; 5, unulă la Gorjă ; 5, unulă la Mehedinţi, totală 65 taleri. 176 la Ludi 44 ucenici, po taleri 4, însă : 4 taleri Antim, ierodiaconă; 4, Pavlu Sin-Petru; 4, Dumitru Sin-cămăraşă Zaroiane ; 4, George Sin-Matei Ră-tescu, post. ; 4, Ioană ală Grămăticului cămăreî; 4, Serafimii Ieremonacliă ; 4, Nichita ; 4, Grigore Ierodiaconă; 4, Nicolae; 4, Ioană ; 4, Metodie; 4, Ioană Pamioti; 4, Pavlu Sofialăă; 4, Gostache Micşunescu; 4, Costache alu Post. Constantină Pamberă; 4, Mihailă Sin-polcovnicii Ioniţă Psimeno; 4, Constan-dinii, nepot. Stolnicesei Sultana ; 4, George alţi luî Petraşcu Logofeţii; 4, George Sin-Dumitru Căpitanii; 4, George ală doiceî Ot curtea gospod.; 4, Apostola-che Sin-post. Hristodoră ; 4, Teofană monachă, ot Dragomirno ; 4, Alexandru Tîrnovicî ot părintele Griveno; 4, C-anelo Peloponisis; 4, Atanasie Peloponisis ; 4, Antonie Peloponisis ; 4, Hrisantă ierodiaconă ; 4, Ioană de la Larisa (?) ală arhimandritului loano ; 4, Partenie ierodiaconă de la Antiohia; 4, George Vasiliă de la Ioanina; 4, Hristodoră ot tans.; 4, Barbu Sin-Grigorascu de la Greci; 4, George Sin-Enacheval de la Căînenî; 4, Nicolaă Niconatisi; 4, Ioa-nichie ieromonachă ; 4, Ioană; 4, Diamandi vnuk răposatului Episcopă Rîmnică; 4, Procopie Ierod. vnuk dascălulă Neofită; 4, Dumitrache Sin-Iordache post. 92 V. A. CRECHll Anulu 1775 este bogatu de documente din direcţiunea şcolară. înregistrămu aci câte-va cari au remas necunoscute până astădî: Boerulu Mihailu Cantacuzino Biv-Vel Spătar, după ce a ridicat mănăstirea Colţea, a făcută lângă mănăstire şi o şcolă (l). Domnitorulu pentru cheltuiala eî consacră prin hrisovu dijma de la Ocna Slăniculuî. în 26 Aprilie 1775 (2), Alexandru Ipsilante încuviinţeză ca mănăstirea Obedeanulu din Craiova, să nu mai fie mitocu alu mănăstire!. Primesce acesta şi episcopulu Chesarie, macaru că Băluţă Obedeanulu o închinase Episcopiei. Localulu din mănăstire se destină a servi de locuinţă doctorului ce se va întâmpla după vreme în Craiova şi unui seminaru, care să pre-gătescă candidaţi la preoţie, înveţându cele orenduite şi trebuinciose la acesta.........şi luândă adeverinţă de la dascălii ce se vortt orendui la acestă mănăstire, apoi să se arete la Archiereu, spre hirotonisire. Domnitorulu găsesce asemenea regulare conformă cu diata ctitorului Gbedeanu, ca să fie în mănăstire: ccSpitalU nu numai trupeştii, ci şi sufletescU.» Miuleţu ; 4, Sin-post. Ecaterina ; 4, Grigoraşcu Clinceanulu ; 4, Teodoră Pe-leponisiosu ; 4, Ianacache Popa Panaiotu Costoriano ; 4, Nicolae Brăileanu, totală 176 taleri. Sinopsisu Taleri: 355 dascălii din eparhia P. S. părintele Mitropolitu; 50 dascălii din eparchia Buzeu, 65 cei din eparchia Rîmnicu şi 176 ucenici 44 po taleri 4, totală pe o lună 636, adică şese sute trei-decî şi şese tocmai. 1(5 Alexandru Ipsilante Vv. etc. ((Acestă sumă de taleri, 636 lefîle dascăliloră a totă ţera şi hrana pe ucenici aleşi lude 44, ai şcoleî ot S-tu Sava, cum se aretă la acestă foie, să se dea pe totă luna, cu începere de 1 Ianuarie 1780, prin mâna P. S. S. Păr. Mitro-polită, din renduitulă venită ală şcoleloră, după hrisovulă Domniei mele. Tolico pisah, gvmi. 1780 Martie 17.» (1) Vedî condica Domnescă dela Archiva Statului cu No. 8, pag. 20 verso, chrisovulu mănăstire! Colţea. (2) Urmeză în anexă chrisovulu, ce am aflată în cond. Domnescă de la Archiva Statului cu No. 3. ÎSTORI românilor^ 93 Ipsilante, ocupându-se, precum am vădută, de şcolile din ţeră, nu negligia, în interesulă influenţei ce voia să păstreze la Constantinopole, de a ajuta şi şcolele din Orientă; aşa în Cond. No. 3 de la Archiva Statului, la pag. 35, din 1775 Aprilie, aflăm ă chrisovulu pentru taleri 300, milă pentru Patriarchie, ca să ţină cele două şcoli, elină şi arabă, cţioe Yodă-Ipsilante: «şi avendu noi mare dragoste, ca să vedemă spo-rindu şi isbutindu învăţătura, nu numai aicea, unde Dumnedeă ne-aă dăruită acestă oblăduire, ci şi la altă parte, care are trebuinţă. . . » în 13 Augustă 1775, Domnitorulu Ipsilante se ocupă de şcola Domnescă dela S-tu George-vechiă. Din chrisovulu dela acestă dată, se constată, că acum nu mai trăesce dascălulă Popa Florea, caligrafulu Domnescă celu vestită, ci că dascălii actuali, amenduoi pămîntem, sunt Constantină şi Dragomiră ; că dascălii renduiţî aă plată dela Domnie; că între ucenicii şcoleî sunt nu numai copii pămîntenî, ci şi străini de prin alte ţări. în fine, Domnitorulă acordă diverse scutiri celoră doi dascăli dela şcola slavonescă, şi românescă dela S-tu George-vechiă, după pilda vechiloră şi bătrâniloră repausaţi Domni. Acestă chrisovă are de mărturie pe fii lui Vodă Constantină şi Dumitraşcu şi pe boeriî următori : Pană Dumitrache Ghica Vel Bană, Pană Nic. Dudescu Vel Vornică de ţera-de-susă, Pană Radu Văcăresculu Vel Vornicu de ţera-de-josă, Pan Pană Fili-pescu Vel Logof. de Ţera-de-susu, Pan Ştefană Pârşcovenu Vel Logof. de Ţera-de-josă, Ştefană Mişoglo Vel Spăt., Enache Văcăresculă Vel Vist., Scarlată Ca-ragea Vel Post., Dumitraşcu Racoviţă Vel Slug., Const. Ianole Vel Pach., N. Berscanulă Vel Stol., Manolache Kreţulescu Vel Comis., Barbu Ştirbeiă Vel Slugeră, Niculae Vel Pitară. Ispravnică ală acestui chrisovă e numită Pană Fi-lipescu, Logofetă ală Ţere!-de-susă. Decă la mănăstirea Obedeanu se institue ună seminariă, putemă constata, cu documentă, că biserica totă mai număra în sînulă seă unii bărbaţi învăţaţi. în documentulă grecă donată Academiei Române de d-lă N. Kretzulescu, în Maiă 1889, documentă scrisă în primii ani ai secolului XIX, după Alex. Moruzi, se amintesce de decăderea bisericeî din causa abusuluî Mitropoliţiloră şi a Episcopiloră, cari pentru bani 94 V. A. CRECHlI preoţeau sate întregi de ţeranî nesciutorî de carte (1). Totuşi vedemu, că celu puţină biserica Metropolitană din Bucurescî, poseda unu pre-dicatoru în 1775, de care Metropolitulu era forte mulţămitu, şi Dom-nitorulu Ipsilante prin chrisovulu din 20 Noembre (1775), îî acordă, ca răsplătire, scutiri şi patru ludi; acesta era cuviosulu Alexi Erochirica, «carele se află slujindu de-a pururea şi nelipsită, nevoindu-se a face didachii, sărbătorile şi Duminecele pe la sfintele biserici, spre îolosulu sufleteloru creştiniloru, după cum ne adeverimu Domnia mea din ana-foraua Prea sfinţiei sale Părintele Mitropolitu, cum că fără lenevire şi fără pregetă urmeză acestă bună slujbă.» Acestă documentă pusă în comparaţiune cu desfiinţarea din anulă 1889 a predicatorului Mitropoliei din Iaşi, lasă observatorului de gândită! .... (2). Artele încă sunt în ore-care desvoltare sub Alex. Ipsilante. Pictura numără destui representanţî, pentru ca eî să constitue loje şi încă de două categorii de bresle: bresla zugraviloră de zidării şi bresla zugraviloră de portrete etc. Dămă în notă ună curiosă procesă (3) pentru învăţătura zugrăvieî a unui copilă, Radu. (1) Iată acestă pasagiu din actulu citată: «Mitropolitulă şi Episcopii din vreme aflândă prilej u, mai cu semă în vremuri încurcate şi în mazîliî de Domnii, prin mijloculă Mariloră Vistieri şi ală Ispravniciloră de judeţe, fâceaă diaconi şi preoţi nepricepuţi maî cu semă în judeţele mărginaşe: la Teleormană şi Oltenia (Oltă) se găsescă sate unde sunt cei maî mulţi ţeranî preoţî şi diaconî, fără să scie carte, şi alţii din fruntaşî şi nu numaî că eî însuşi se scutescă de dări şi angarale, ci şi fiii şi gineriî loră. (2) /Irchiva Statuluî, Condica Domnescă No. 3, pag. 146 verso. (3) Condica No. 4, 1779. Iunie 10. Constantinii zugravu urmăresce pe fiulu lui Radu copilu de casă, căci acesta a daţii la elîipre fiulu seu să se înveţe meşteşugulu zugrăvelei. — L’a înveţatii câte tal. 30 pe anii unulii şi 1/2 anii, cât aii şedutu la elu socotindu că nu va fugi până la sorocii (era de 14 ani) i-au aretatii totu meşteşugulu şi cu meşteşugulu lui se hrănesce şi cere să-lii aibă la lucrulii zugrăvieî. Hotărîrea Gospodu. «Negăsindu-se cu cale omii slobodu a se ţine ca unii robii, fără de voie, s’a hotărîtu să fie nesuperatu Radu copilu de către Constantinii, hrănindu-se cu meşteşugulu luî unde va găsi aci. Iar lui Constantinii, căci Faii avuţii la meşteşugii, să-î dea plată cea-ce se va găsi cu cale de către meşterii zugravi, socotindu-i-se către acesta taleri 30 pe anii şi care să aibă a-î ţine Constantinii în semă.)) ISTORIA ROMÂN1LORIÎ 95 Musica capetă şi ea organisare specială. Lăutarii constitue corporaţiuni. La 1775 se renduescu vătafi de lăutari, cu dreptulu de a lua de la fie-care nuntă câte unu leu şi unu ploconii de la fîe-care lăutaru de 33 de bani. Sub Alexandru Ipsilante se înfiinţeză la 1776 fabrica de hârtiă (1). Prin chrisovulu acestei fabrici de la apa Leuta pe Batiste se elice, că acestă fabrică este forte trebuinciosă aatâtă politiei {adică Statului) cu trebuinţa scrisorilor,U, cât si bisericeî cu tipăritului cărţiloră.y> Este bine indicată necesitatea culturală ce Ipsilante şi cu patrioţii boeri din sfatulu lui, îndestulau cu fabrica de hârtie, alu căreia chrisovu este datu aci în notă (2). 1 2 (1) Am aretatu că prima fabrică de hârtie a înfiinţat’o Mateiu Basarabu. Nesciindu deca voiu trăi ca să ajungi! cu publicarea volumeloru relative la începutulu secolului alu XVII, dau aci, în anexă, documentulu ce cu am descoperiţii relativă la acestă fabrică de hârtie. (2) Eatâ chrisovulu harturghiei: «De vreme că nici este lucru mai bunii şi maî Dumnedeescu sub sore, decât binele şi folosulu obştieî şi nici că este lucru maî slăvitu şi maî lăudaţii în lume decât celu nesciutu a-lu face seiutii şi a câştiga pre ceia-ce n’au, cu cea-ce le lipsesce; datorie dar au Domniî şi oblăduitoriî ţeriloru ca unii ce sunt ca nisce părinţi aî patriei, a se sili şi a se nevoi, nu numaî pentru ceia-ce aducu folosii la o parte, ci maî alesu pentru ceîa-ce s’arii cunosce că este de obşte folosii norodului şi de podobă şi fală patriei, nevoindu-se a aduce şi a ţine în stăpânirea sa omenî cu meşteşuguri ce nu se află în acea ţeră şi pe cei ce vinu din voia lorii a-î ocroti, a-î apera şi a-i ajutora, ca deprindendu-se şi pămînteniî la meşteşuguri străine, întâiîi să fie de cinste şi podoba politiei şi a doua să nu aibă trebuinţă a aduce din străinătate acestîi felu de lucru. In-tr’acestă îngrijire şi trebuinţă aflându-ne a pururea, cu care ne silimu în totu chipulîi cu totu felulîi de lucruri, ce arii pute fi de folosii ţeriî şi alu locuito-riloru, ce Dumnedeesca pronie ne-au încredinţaţi!, spre sporirea economiei ţereî aceştia, spre iscusinţa meşteşugurilorîi şi spre adausulu şi bivsugulu acestei politii, cumpănindu folosulu ţereî, ca orî-care din neguţătorii s’aru pute lucra aicea în pămîntulu ţereî, să se protimisescă de cea-ce vine de afară, deci între altele, ce de curendii, cu ajutorulu luî Dumnedeu, au începutu de se lucreză, încependu-se şi harturghii adică, facere de hârtie, una ce s’au făcuţii încă din dilele Domniei sele reposatulîi Scarlatu Gliica V. V., cu tote cele trebuinciose ergaliî, la apa Colentiniî pe moşia Fundenî a D-luî Biv vel Vist Dumitraşcu Racoviţa şi alta, care s’au începutu acum din noii să se facă la apa Leuta pe moşia Batişteî sudu Prahova, a schitului Turbaţii, din sudîi llfovu, care altădată n’au maî foştii în ţeră acestti meşteşugii de fala ţeriî şi forte trebuinciosu atâtîi politiei, cu trebuinţa scrisorilorîi, cât si bisericeî cu tipăritulu cărţiloru. 96 V. A. URECHIA VIII. Breslele, industria şi comercialii sub Ipsilante. Importanţa ce am arătată în urmă, că au avută totă-deauna orga-nisarea bresleloră, în Statulă română, ne îndemnă a consacra acestora, şi aci unu capitolă specială. «Iar mai vîrtosă folosu obştieî, una că, cârpiturile ce se află pe la norodă, care nefiindu-le de trebuinţă ară vrea să le lepede, dându-le pentru trebă har-turghiiloră, pe plată cu bani, nu le păgubesce, a doua că şi suma baniloru ce se cuvine a se cheltui pe hârtia ce vine din alte părţi, nu iesă din ţeră afară, ci rămână iarăşi aicea în ţeră, de se politifsescă şi pentru căci din nesciută s’a făcută şi acestă meşteşugii sciutu şi au câştigată ţera, ce nu avea, cea ce-i lipsia. Iată şi Domnia mea după mare rîvnă ce avemu să se se întemeieze şi să isbutescă acestă meşteşugă în ţera acesta, bine vremu a da mâna de ajutoră la acea ce este de trebuinţă. «Dreptă acea, prin acestu hrisovu ală Domniei mele, făcumă acestă milă Domnescă acestoră două harturghii prin ponturile ce se aretă : L Fiindă-că cu multă cheltuială şi ostenelă s’aă adusă acestă meşteşugă cu facerea hârtiei în acestă ţeră de Nicolae şi Iane Lazari să nu aibă volnicie altulă a mai face harturgiî, tără numai aceştia care s’aă arătată cu atâta pro-temie şi râvnă spre podoba politiei şi ţăreî. «2. La amândouă acestea harturgiă se aibă a ţine liude 40 pentru trebuinţa lucrului, însă omeni străini după cum i-aă avută renduiţî pentru cea una har-turgie care este făcută maî înainte pe apa Colentinei, cu hrisovulă răposatului Domnă Alex. Scarlată Ghica Vv. ot letă 1768 şi alu Domniei sale Grigore Ghica Vv. ot letă 7277 Martie 20, iar acum acei liude 40 să-î împarţă la a-mendouă harturgiile. «3. Aceşti liude 40 să plătescă într’ună ană de omă pe taleri 4, cari facă peste totă taleri 160 şi să respundă la cămara Domniei mele cu şferturî, însă la sfete George şi la sfete Dumitrie, prin mâna maî susă numiţiloră, iar nu într’altă chipă, şi să dea la cămară câte 20 topuri hârtie şi cândă s’ară întâmpla a se înstrăina unulă din aceştia seă a muri, să caute alţi să pue la locă, iar suma de bani să umble totă d’auna pe 40; ori unde s’aru trămite unulă dintr’aceştia liude, seă pentru strîngerea cărpituriloră saă la alte trebi ale harturgiî, în pace să-şi aibă umbletele loră fără nici o zetignelă de cătră orî-care zapciă, căci cine i-ar supăra de cevaşi, zmintindu-î posluşăniile în care s’aă trămisă unulă, ca acela se va pedepsi de către Domnia mea. «4. O prăvălie ce o voră ţine în Bucurescî pentru vîndarea hârtiei, într’unu anii să fîe în pace de vamă, de fumărită, de cotărită şi de poclonulu cămă-răşiei, de schimbulă galbeniloră, de felinare şi de tote altele dări obicinuite şi neobicinuite, de nimică să nu se supere, iar de la unii ană înainte o vamă să plătescă, iar de cele-lalte ce sunt numite maî susă, totă să fie apărată acea ISTORIA ROMÂNILOR# 97 Acestă instituţiune, împreună cu industria şi comerciulu naţionalii au primitu clela Ipsilante o protecţiune reală. Sub acestu Domnu se înfiinţez# şi bresle noue, ori să reorganiseză din cele vechi, precum: bresla croitorilor# ; bresla croitorilorii din Craiova; bresla măcelarilor#; bresla brutarilor#; bresla cojocarilor# din Bucu-rescî şi Craiova. Dăm# în anexă câte-va hrisove relative (1). Favorisarea comerciului naţională este cu stăruinţă urmărită de Alexandru Ipsilante. Mai marele Staroste alu neguţătorilor# are juridicţiu-nea aprope deplină pentru tote procesele neguţitorescî. Aducem# aci d. ex.: cartea neguţitoriloru bogasieri şi măcelari din Bucuresci, din care se vede în ce mod# se favorisa# comercianţii români: «De vreme ce toţi pămîntenii neguţitori, bogasieri, margelarî; de aicea din oraşul# Bucurescî, cu jalba ce au dat# Domniei mele, aretându, că mai înainte * 5 6 prăvălie şi pentru câtă hârtie se va scote din ţeră afără, neguţătorul# cum» perător# să plătescă vamă, la 100 doi. 5. Câtă cârpă se va strînge ori de aicea din ţeră, seu o va aduce din păr» ţile străine, vamă să nu plătescă, ca unii lucru ce nici în vîndările vămilor#, nici în cataloge nu se coprinde, nefîind# până acum nici de pomenit#. 6. La moşiile unde au făcut# morile şi namestiile harturghiilor#, după aşe-zămîntul# ce a# făcut# cu stăpânii moşiilor#, pentru hacul# pămîntului, pe fieş-care a# să dea adetul# după tocmelă, cu fără nici un# adaos# chiriei, măcar# şi în vremea viitore intrând# moşiile într’alte mâni, a# cu vîndare, se# cu moştenire, ori cu vre-un# schimb# ; tot# în acest# pronomion# să fie tocmelile şi aşe-zămînturile păzite şi nestrămutate, fără de nici un# adaos#. Drept# acea pentru mai bună statornicie şi lesnire la energhie al# aşezămîntuluî acestor# maî sus# numite harturghii, întărim# Domnia mea hrisovul# acesta, cu însăşi credinţa Domniei mele Ica Alexandru Ioan# Ipsilante Vv. şi cu credinţa prea iubiţilor# mei fii Constantin# Vv., Dumitraşcu Vv. şi cu tot# sfatul# cinstiţilor# şi credincioşilor# boerilor# celor# mari ai divanului Domniei mele : Pan Toma Creţulescu Vel Ban, Pan Nicolae Vel Vornic de Ţera de sus#, Pan Badea Ştirbei# Vel Vornic# de Ţera-de-jos#, Pan Ion Iuliano Vel Log. de Ţera de sus#, Pan Du-mitraşco Racoviţa Vel Log. de Ţera de jos#, Pan Ştefan# Mişoglu Vel Spătar#, Pan N. Brancoveanu Vel Vist., Pan Scarlat# Caragea Vel Post., Pan Mano-lache Brancoveanu Vel Clucer#, Pan Scarlat# Mânu Vel Comis#, Pan N. Fi-lipescu Vel Pah., Pan C. Ghica Vel Stolnic#, Pan Ştefan# Cioranu Vel slugerfl, Pan Const. Giurgiu Vel Pitar# şi Ispravnicii Pan Ion# Iuliano Vel. Log. şi Pan Gheorgache Mavrocordat# al# doilea Log. şi s’a scris# hrisovul# acesta într’al#-doilea an# al# Domniei mele, aicea, în oraşul# scaunului Domniei mele, în Bu-curescî, la anul# spăsător# 1776 August#, de Constantin# dascălul# slovenesc# ot sfete Gheorghe vechi#. (1) Cond. 2, fila 63. — Vecii anexa respectivă. Istoria Româniloru de V. A. Urechiă. 7 98 V. A. UBECHIĂ au foştii vechili obiceiă la bresla neguţătorescă, adecă: streinii, creştini şi armeni, când veniaă cu marfă aici în Bucurescî, nu-şi deslega marfa loră fără scirea stărostiei, şi făcendă cercetare aceloră streini de vrea ca să se aşeze aicea, să-şî iea dajdia, aşia avea voie deşi deslega marfa şi o vindea cum vroia, iar ne-fiindu ca să se aşeze aicea cu dajdie, se tocmea cu neguţitorii străini şi vindea marfa cu ridicata, iar a vinde cu mărunţişului nu erau volnici, şi cum că nimeni din neguţitorii străini nu erau volnici a deschide prăvălii la tergulă de atară, seu la tergulă Cucului şi se vîndă marfă, iar dela rezmeriţă în coce aîi începută a se strica acelă obiceiu, şi oareş-cum cine vinde marfă cum voesce, şi, osebită, la dile de tergă mergă şi la tergulu de afară şi la tergulu Cucului şi întindă prăvălii şi vîndă cu de a măruntulă şi prăvăliele negu-ţitoriloră pămînteni, ce sunt în lăuntrulă tergului, stândă fără necî ună alişverişă, de remână mărfurile nevîndute. Şi aşia, din pricina aceloră străini aă remasă cu grele datorii. Aşijderea neguţitorii cei cu prăvălii, ce vîndă marfă şi n’aă avută obiceiă nevîndendiuşî marfa să o şi croiască ei, să o facă şi haine, ci muştereulă, după ce îşi terguia marfa, o da la croitoră osebită de i-o croia şi făcea haine, iar dela o vreme încoce obişnuindu-se unii din neguţitorî cu prăvălii de metahirisescă şi meşteşugulă croitoriei, care după ce îşi vîndă marfa o şi croiescă şi luereză haina, eî singuri, şi la alţi neguţitorî iarăşi sunt fără de nimieă alişverişă, remănendu-le mărfurile nevîndute. Deci pentru acesta, orîn-duindu-se de către Domnia mea de s’aă cercetată de către d-lui Vel Logof. de Ţera-de-susă, s’aă adeverită cum că jalba loră le este adevărată şi că s’aă păzită acelă obiceiă mai înainte. Aşijderea mai jeluit-aă mărgelarii, cei ce vîndă mătase cu dramulă, cum că ară veni străini ce aducă mătase dintr’alte părţi si că aă avută vechiă obiceiă de nu eraă volnici a ţine prăvălii şi pe afară prin tergă, să vîndă mătase cu dramulă, fără numai aducend-o dela bolţi să vîndă mătase cu ocaua şi cu jumătatea de oca şi până la 20 de dramuri, iar mai josă de 20 de dramuri necî cum să nu vîndă, ci numai mătăsarii pămînteni să fie volnici a vinde mătasea cu dramulă şi cum le va fi voia; care pentru acesta spre dovadă aretară o carte a reposatuluî Domnă Constantină Mihai Gehan V.V., ce a vedut-o Domnia mea, cu letă 1754 Ghenarie 23, întru care scrie, că acestă obiceiă s’a urmată şi mai nainte, avendu-şî aşezămîntă mărgelarii cu Armenii între dînşii prin zapise date unii la mâna altora, iscălite de dumneloră Veliţii Boeri, din dilele reposatuluî Domnă Grigore Ghica V.V., pe acestă obiceiă ce s’aă fostă urmată şi mai nainte. Deci aceste 16te dovedin-du-se adevărate, că din vechime s’aă urmată, am dată şi Domnia mea acestă carte la totă bresla neguţitoriloră pămînteni, bogasieri şi mărgelarî, din ora-şulă Bucurescî, cu întărire, ca să aibă a se ţine şi a se păzi acestă obiceiă şi de acum înante, nestrămutată, însă să se ferescă şi eî de acum înainte a nu scumpi preţulă mărfei, după cum s’aă obişnuită dela o vreme încoce, adecă ISTORIA ROMÂNILOR# 99 să o ia dela acei cu ridicata cu unu preţă mică şi s’o vîndă cu unu preţă mare, cât nu va fi cu cale, căci pentru acesta le facemu Domnia mea cererile obiceiuriloră şi oprimă pre alţi străini, iar de voră căuta a vinde totă cu preţu scumpu, bine să scie, că tote aceste cereri le vomă strica şi vomă da voie tuturoru a vinde, ca să fie eftinătate. 1776, Iulie 12.» Etă încă unu actă prin care se recunosce neguţitoriloru din Craiova dreptulu de a împedica neguţitorii străini să deslege marfă de vîn-dare cu de a meruntulu: «Cartea neguţitoriloru din Craiova, ca să nu fie volnică neguţitorii străini a vinde marfa ce voru aduce cu amenuntulu, ci numai cu ridicata. «De vreme ce la Domnia mea dete jalbă neguţitorii de la Craiova, cum că eî au vechiulă obiceiu, ca nimeni din neguţitorii străini, ce voru veni cu orî-ce felii de marfă, dintr’altă parte, nu este vrednică, ca să vîndă cu ameruntulu, ci iarăşi cu ridicata să o cumpere dela eî neguţitorii de acolo pămînteni şi pentru ca să li se păzescă acelu privilegiu, cerură, ca şi de către Domnia mea să li se întărescă. Care orenduindu-se de către Domnia mea la dumneluî Vel Logof. ca să cerceteze, de le este cererea cu cale şi de au fostă acelu obiceiu, dumneluî au înştiinţată Domnieî mele, cum că cererea loră este cu cale şi bună orenduială, dupre cum ne adeverimă Domnia mea, atâtă din cartea Domnieî sale reposatulă Alexandru Chica V.V., cât şi din cărţile Dumneloră boeriloră cai-macamî, ce aă fostă după vremî. Dreptă aceea amă întărită Domnia mea acestă privileghiă, ca nimeni din neguţitorii străinî ce voră merge cu marfă la Craiova, să nu fie volnicî a vinde cu amenuntulă, ci cu ridicata, cum şi orî-ce marfă ce va trebui, iarăşi să nu fie volnicî a cumpera cu ameruntulă ci cu ridicata dela neguţitorii pămîntenî. Pentru care poruncimă Domnia mea d-tale Vel Bane, boeră caimacame, i polcovnice dela Craiova, să daţî totă felulă de mână de ajutoră neguţătoriloră pămîntenî, ca după cum mai susă poruncimă aşia să se urmeze, ne îngăduind# pe alţi neguţitorî străinî a cumpera, seă a vinde marfă cu amenuntulă, ci cu ridicata, că aşîa este porunca Domnieî mele.» 1776, Ianuarie 16. (Cond. 2, fila 58 verso.) Totu în interesul# comerciuluî, Domnitorul# Ipsilante a fosta strînsă în acordarea dreptului de tergă, sboră seă bâlci#, pe la moşiile boeriloră. Când acestă dreptă la acordată, Ipsilante a făcută acesta în favorea vreunei biserici, seă şcole (1). 1 (1) Cond. No. 2, fila 64 verso. In 1876 luliu 52 s’a datu carte luî Mateiă sin Neculae Savoiu şi cu fraţi! se!; sa facă 100 v. a. urechi! Până şi de comerciulu mică sa preocupaţii Alexandru Ipsilante. Etă unii actii clin care se constată protecţiunea ce acordă olariloru şi fabricanţiloru de vase de lemnu: «De vreme ce la tergulă ce este obicinuiţii să se facă, acum într’acestă săptămână, pe marginea Bucuresciloră, lângă oboră, vedumu Domnia mea o rea obişnuire urmându-se, că osebită care coprinde în catalogii a se lua vamă domnescă, vameşii pe deasupra mai iau câte 4 vase, care socotindu-se preţulu aceloră vase, cuprinde altă vamă. Asemenea şi cei ce sunt orînduiţi cu vama agescă, pe lângă vamă iarăşi iau de carii câte două vase; asemenea şi vătafulă de precupeţi şi vătafulu de arabagiî iarăşi fîeş-care osebită iaă de cară câte 12 parale şi aşia săracii locuitori, cari dupe la depărtate locuri vină pentru puţină chiverniselă a loră şi pentru îndestularea Bucuresciloră, supărânclu-se şi păgubindu-se de atâte luări, îşi căescă venirea loră, nealegendu-se la urmă folosiţi de ostenela loră. Deci aceste cunoscendu-le Domnia mea de rele, le amă ridicată şi hotărîmă: vameşii Domniei, numai ceea-ce se cuprinde în ca-talogă să ia, adecă de carulă cu vase de lemnă parale 20; de carulă cu vase de pămîntă zmălţuite parale 20de carulă cu vase de pămîntă nezmălţuite parale 10. Iar cele-l-alte câte 4 şi câte 2 vase să lipsescă a se lua. Şi de la cine aă apucată de va fi luată vameşii până acum, să întorcă înapoi. Vameşii agescî să dovedescă acesta cu vre-ună catalogă vechiă obicinuită, care elice de 10 parale la carulă cu cofe i cu vase zmălţuite, i de 5 parale la carulă cu vase nezmălţuite şi asia să ia, însă numai acele parale, iar vase şi cofe nici cum să nu ia şi ce aă apucată să ia, asemenea să întorcă. Vătafulă de arabagiî, dela carele ce aă venită cu chirie cu acele vase în tergă, numai 2 parale de cară să ia, însă dela cei ce sunt pămîntenî creştini, iar cele-l-alte parale ce aă luată până la 11, să aibă a le întorce deplină. Iar vătafulă de precupeţi, de vreme ce Domnia moa încă mai nainte de acesta precupia am ridicat-o, a nu fi nici măcară a se pomeni, poruncimă şi ce aă luată vătafulă de precupeţi să întorcă totă deplină şi precupeţi de voră fi în tergă, să lipsescă; şi să facă vîndare de vase înşişi aceia cari aă adusă lucruri de afară, cu preţă ce se cuvine, dreptă la stăpânulă moşiei; cea-ce voră dovedi ţăranii aceia cu marfă, că aă fostă obiceiulă a da pentru vre-o dijmă a locului, aceea numai să dea, iar mai multă nimică să nu încarce peste obiceiulă vechiă, neei să se păgu-bescă a da. tergu la sătulă Lupoiadin Mehedinţi, pentru ca din venitulu târgului să isprăvescă biserica de piatră începută a se face acolo şi neisprăvită din causa rezmeriţeî; venitulu va continua a fi al u bisericei pentru întreţinerea ei. Tergulu se va tace de 3 ori pe anu : la S-tul u Nicolae, Sf. George şi Sf. Dumitru. ISTORIA ROMÂNILOR^ 101 «Poruncimă Domnia mea acestă hotărîre, acum într’acostii ceasii să se strige cu pristavă, acolo» în mijloculîi terguluî, întru auclulu a totîi norodulă şi eelă ce va urma a păgubi cât de puţinii pe sărmanii ţăranî, în potriva hotărîreî mele, forte se va pedepsi şi ce va fi luaţii maî mulţii îlti vomit pune de va întorce îndoiţii. 1775, Maiă 29» (1). Nu numai prin aşezămintele bresleloru şi prin chrisove de felulu celorii maî susu aduse şi a celorii de fundaţiunî de fabrici, e manifestă sistemulu protecţionistu în industrie şi comerţu, sub Alex. Ipsilante, ci şi din tarifele vămiloru resultă acestă convingere. Ipsilante, bunăoră, continuă ca şi alţi Domni vechi a protege vinulu si rachiulu din teră, contra vinuriloru si rachiuriloru străine (2). (1) Cond. No. 2, fila 31. (2) Etă unu chrisovu relativii: «De vreme că nici unu lucru nu este maî drepţii şi maî cu cale la datoria Domniloră, cărora li s’aă încredinţată de la D-deă stăpâniri, decât folosulă Obştieî a-lă voi şi a nu lăsa unu lucru din care se potu cea maî multă parte a obştieî folosi, maî vertosă pămîntenî, a-lu câştiga numai uniî şi aceia străinî; spre a-cesta şi Domnia mea dintru ântâiaş dată de când ne-aă încredinţată Dom-nulă D-deă sub a nostră oblăduire acestă pămîntă creştinescă, sîrguitorî amă fostă, ţera a o întări, pe mici şi pe marî a-î îndestula, atâtă în alte chipuri şi mijloce, cum şi din rodurile pămînturiloră a se folosi; între alte agoniseli din rodurile ce are acesta de D-deă blagoslovită ţeră fiindă una şi vîndarea vinu-riloră şi a rachiului a fostă din cari se folosescă şi marî şi mici, cum aretămă maî josă, şi maî înainte la alţî fraţî Domni oprită a nu veni aici în ţeră vinuri i rachiă din ţări străine, ca să se potă trece ale pămîntuluî, şi noi din anulă dîntâiă ală Domnieî-nostre amă dată porunci întărindă acelă obiceiu, cu hotărîre, la ispravnicî din tote judeţele ţereî, ca să fie poprită a nu veni nici cum vinuri şi rachiă străine ; dară după acesta viindu-ne jălbî de la locuitorii mărginaşi, cum că sunt lipsiţi de vină, şi vedendă şi Domnia mea, că în anii vremii de răsmiriţă, cele maî multe vii dintru acestă pămîntă, din pricina resvrătiriî vre-miloră, aă fost remasă păragine nelucrătore şi nu era vinulă ţereî cu îndestulare ca ântâiă, de acea până a veni viile ţeriî la starea loră amă sloboclită a veni numaî pe la acele locuri de margine vinuri străine, ca să nu fie lipsiţi locuitorii; însă cu acestă poruncă, că numaî acolo pe margine, unde cu adevărată va fi lipsă şi trebuinţă, iar în judeţe maî încoce să nu intre în ţeră, nicî aicî în Bucurescî să nu fie slobod! a aduce. Dară aceia ce caută negustoria de acestă felă de vină şi rachiă, cu pricina acesta s’aă obrăznicită printr’a-scunsă a aduce, âmplendă locurile, încât rămăsese vinurile ţereî fără de necî unăfelă de căutare, pricinuindă o pagubă şi o nedreptate pămînteniloru de obşte, că rămânea cu o cheltuială grea şi cu o trudă ce făcea la lucrulă viiloră; care acesta cunoscendu-o Domnia mea, că este cu nedreptate a se folosi şi a se îndestula alţii cu alişverişurile vinuriloră ce aducă şi pămînteniî să păgubescă 102 V. A, urechi! Pentru a protege şi a înlesni comerciulu, Ipsilante luă şi alte masuri. Asia, reorganiza memilurile (poştele). vinurile lorii, şi fiindu-că din mila lui Dumnedeu, dela pace încoce, toţi de obşte, mari şi mici silindu spre lucrarea pămîntului, unii destupându celea părăsite, alţii din ţelină apucându-se şi curăţindu locuri multe au făcuţii vii noue forte cu îndestulare, şi cu mila lui D-cieii este vinulu de ajunsii şi nu aii remasii cuvîntii întru acestă vreme a dice, că doră vinuri de ţeră nu sunt de ajunsu, şeii nu potu ajunge din Delurile podgorii şi dela vale pe la satele mărgineî, căci nu numai părţile podgoriei s’au âmplutii de vinii, ci prin judeţe dela vale s’aii făcuţii pretutindenea vii noue, de unde potii şi acolo să ajungă pe la tote satele marginii; pentru acesta dară, cu buna voinţa Domniei mele, am primită rugăciunea Prea sfinţiei sale alesului de D-cjieu părintelui nostru Metropolitu alu ţerei, alu sfinţiloru de D-deu iubitori părinţii Episcopî alu Romniculuî şi alu Buzăului şi a toţi Dumneloru Veliţiloru Boerî, cari prin anafora au aretatu Domnii mele şi acesta, că cu vîndarea şi cu negustoria vinuriloru de aici nu numai stăpânii moşiiloru se câştigă şi se ajutoreză în doue mijloce, una că vinulu şi rachiulu ce-lu făcu între ale sale vii le vîndu pe moşii, pe la oraşe, alta că şi de nu au vinii şi rachiu vre-uniî din stăpânii moşiiloru, se învoescu cu cei ce au şi se ajutoreză unii cu alţii, ci totă cea mai multă parte din locuitorii ţereî ce să află în judeţele de susu, agonisela lorii este acesta, care în pădure, crânguri, mărăcini, sădescu livedî de pruni, pe unde alte dăţî n’au foştii; mai vertosu câte-va judeţe, cum Dâmb., Argeşu, Muşcelu, Vâlcea, Gorjiu, Mehedinţi, făcendu rachiu de prune sumă de vedre, le vîndu, şi cu acesta-şî ţinu viaţa şi cei ce nu potu a lucra vii; şi de pe aceste tote este şi altă folosire a obştieî mai mare, că nu puţină sumă de bani se varsă în totă ţera pe fieşce-care anu la lucrulu viiloru şi se ajută sărăcimea cea-ce nu aii altă ajungere şi ra-zimă numai la munca mânilorii. Deci dară, hotărîmu şi printr’acestu Domnescii alu nostru chrisovii, adeveritii cu însuşi Domnesea nostră iscălitură şi pecete, întărimu ca întru totii să fie popriţii a nu maî veni din părţi străine vinu, rachiu şi holercă, ci numai alţi pămîntului vinu, rachiu să se vîn^ă, iar vinii străinii, veri dela care parte, nimeni volnicii să nu mai fie a aduce şi a vinde, măcaru cu ori-ce preţii, slobozenie să nu se dea, ci întru tote zăticnitti să fie, iar care cu înşelăciune şeii vicleşugii s’ar îndrăzni a scote, veri multe, veri puţine, totii să se ia în sema Epitropiei fără de întorcere de bani, plătindii şi vameşii i căpitanii şi zărafiî pe unde se vorii afla că aii trecuţii, globă la cutie şi să se şi pedepsescă. Insă ^lupă cum Domnia mea, folosimii pe pămîntenî cu acesta, oprindii venirea vinuriloru şi a rachiuriloru străine, aşîa şi pămînteniî, de la mare până la micii, datori să fie a păzi vîndarea vinului cu preţii cuviincioşii şi drepţii, fără a nu se lăcomi cu pricina oprireî acelorii străine, să sue preţuiţi vinului şi alţi rachiului maî mulţii decât se cuvine, ce, după vremi, după urmarea rodirii anului, să fie şi preţulu vinului şi alii rachiului. Aşijderea datori să fie, orî Boeriu ori Monăstire, seu măcarii verî-cine vorii ave moşii şi sate pe margine, a-şi aduce vinuri printr’acele sate ale marginii, în totă vremea purtândti grijă de a nu fi IScuitorii părţii locului de la vale lipsiţi, iar când vre-uniî din stăpâni nu vorii ave purtare de grijă a duce vinuri şi rachiu, atunci să arete preotulu şi cu sătenii la Ispravniculii judeţului, ca Isprav ISTORIA ROMÂNILOR# 103 Acesta reorganisare a poşteloru uşura şi satele de pe «şleurile» mari, uncie erau aşezate poşte. Din notă (1) se pote vecie acesta. De acum înainte nu voru mai niciî să înşeiinţeze pe stăpânii moşiei şi să-î clică să pună vinu şi rachiu, şi când nu voru urma a pune, pricinuinclă orî-că nu are vinu şi rachiu, seu că nu pote, pentru depărtarea locului, atunci volnici să fie locuitorii acelui satu a cumpăra vinu şi rachiu, însă totă de aici din ţeră, iar nu străină, şi să pue şi să vîndă ei nepopriţî, nefăeendu-le stăpânii moşiei nici unu felă de cerere şi bântuială pentru adetulă ce au stăpânii moşiei a lua, ci să fie apăraţi şi nebântuiţi de nimenea. Acestă hotărîre suntemu fără de îndoială, că şi alţi fraţi Domni care în urma nostră se voru învrednici cu oblăduirea acestei creştineşti teri, socotindă dreptatea pămînteniloră, folosulă locuitoriloră, şi iar maî ver tosă alu Cămărei Domnescî folosă, cu mulţirea viiloru şi a vinuriloru ce s’aă făcută, care din vreme în vreme merge sporindu-se, când se va (afla) hotărîrea acesta a opri vinurile străine, voră bine-voi a întări şi ei Domnescile sale chrisove; pentru care poruncimă dară D-vostră Veliţiloră Logofeţi, după ce se va trece acestă chrisovă în condică, să se dea în păstrare, împreună cu anaforaua părinţiloră Arhierei, şi a d-loră Veliţiloră Boeri, la sfînta Mitropolie, ca să fie bine păzită, adeverită cu însăşi credinţa Domniei mele I Alexandru Ion# Ipsilante Vocvod#, şi cu credinţă prea iubiţilor# Domniei mele fii Constandin# Vodă, Dumitraşcu Vodă, martori punând# şi pe toţi cinstiţii şi credincioşii boeri cei mari ai Divanului Domniei mele: Pan Dumitraclie Gliica Vel Ban#, Badea Ştirbei# Vel Vorn. de Ţâra de sus#, Nicolac Brâncovenu Vel Vist., Du-mitraşco Racoviţă Vel Vor. de Ţâra de jos#, Icnache Muruzi Vel Log. de Ţâra de sus#, Prigorie Bălcanu Vel Log. de Ţâra de jos#, Icnache Văcărescu Vel Spat.. Scarlat# Mânu Vel Post., Nicolac Filipescu Vel Clucier#, Ştefan# Bi-bescu Vel Paliarn., Dumitrache Vel Stoln., Costachc Suţu Vel Comis#, Alecsie Nicolescu Vel Pit. ; şi s’a# scris# hrisovul# acesta într’al# . . . lea an# din întâia Domnie a Domniei mele aici în oraşul# Domniei mele, Bucurescî la anii dela zidirea lumii . . . Octomvrie 1, iar dela spăsănia ei 1779(1). XIII. Conspiraţi mie sub Ipsilante. Cum îlu considerau Puterile. Din espuncrea de maî sus# lectorul# a putut# vede, că Domnitorul# Alexandru Ipsilante nu este dintr aceia despre cari trei ori patru rîndurî ajung# pentru a-î califica domnia (2). Acest# Domnitor# este demn# de totă atenţiunea istoricului, atât# cât# privesce organisaţiunca generală a ţereî cât# şi pentru bunele luî plecări către ţâră, plecări cari-1# arctă mai demn# de laudă decât mulţi Domni de origine curat# românesc#. Cu tote anevoinţele luî Alex. Ipsilante de a ferici ţera, chiar în anul# 17 75 se tramă o conspiraţiune contra luî, condusă de boorul# Cândescu. Complotul# fu descoperit# şi Cândcscu fu dat# judecăţei care-lu condamnă să-şi piardă boeria, şi să fie îmbrăcat# în haine ţe-rănescî, preâmblat# prin stradele capitalei astii-fel#, apoi bătut# la res-pîntele stradelor# şi aruncat# în fiare şi temniţă (3). La Portă Ipsilante se bucura de bună opiniune. (I) Fila‘295 a condiceî Ipsilante, No. 2. (;2) Vecii în Anexe tote actele relative la administraţiunea lui Ipsilante. (3) Aron Florian «Manualii- de Istoria Principat ului României» (Bucurescî 1839) pag, 162' 122 V. A. urechi! Din unu firmanu însoţitu de daruri, ce Sultanulu trămite lui Ipsi-lante, se vede acestă bună opiniune, de care Domnulu Munteniei se bucura la «înaltulu Devletu», cât şi cum că Domnulu muntenu lucrase la potolirea unei rebeliuni de la cetatea turcă Adah-Cale. Etă fîrmanulu acesta ce amu aflatu în fruntea codiceî lui Alex. Ip-silante, esemplarulu în posesiunea P. S. Vlădica de Romnicu-Vâlcea (în 1^90). Firmanulu este de mână, în copie; şi dice cum că: «Ademu Isalihu şi Bekiră, fraţii mortului Regepă, ce aii fostă închişi în cetatea Adali, au cădută cerendă de la noi ertarea celoră greşite şi milostivire. Pentru care, după prea înţeleptulă împărătescă ală nostru cugetă, ce avemă spre a ne miliostivi şi a milui pre cei cari se apucă de pulpele milostivim nostre, am dată înalta nostră poruncă, scrisă cu însăşi împărătescă mână, către numitulu viziră ală nostru, dăruindu-le acestora iertarea ce aă cerută. Iară în cele după urmă, aă sosită şi ale tale către noi scrisori, vestitore, cum că după cuprinderea împărătesceî nostre porunci şi după a nostră împărătescă voinţă, numitulă viziră ală nostru aă adusă pre numiţii fraţi ai Regepului, afară din cetatea Adali şi î-aă trămisă cu totă familia loră şi cu ceî ce avea înclinare cu dîn-şii în patria loră. Iar cetatea Adali aă dat’o în mâna capigii-başa curţii nostre, numitul Dervişă-Bei, de care acesta ne-amă încredinţată, şi din scrisorile numitului viziră ală nostru, ce în urmă aă venită şi asia cu ajutorulă lui Dum-nedeă aă luată stîrşită şi acestă grijă a lucruriloră despre Ada ; eră tu, că eşti din slugele cele credinciose ale prea puternicei, neclintitei şi veeîniciî nostre împărăţii şi din cele cari urmeză spre calea cea dreptă, ridicată de însuşi a nostră mână şi ramură de drepta nostră sădită, care după firesca ta dreptate, înţelepciune şi credinţă te-aî arătată cu osârdie spre cea după plăcere săvârşire a tutuloră trebiloră la cari te-aî orînduită şi de când ţi-am încredinţată domnia Valahiei ai ocârmuită întru dreptate, cu care silinţă şi privighere tote trebile câte privescă asupra ta seă ţi s’aă poruncită de prea puternica nostră împărăţie întocmai după înaltulă şi prea dreptulă cugetulă nostru şi după trebuinţa întemplăriloră vremeî, eră mai vertosă celă ce la pricina Adali, te-aî arătată cu credinciosă rîvnă şi cu silinţă de a însciinţa mai înaintea tuturora de sfirşitulă acestei pricini şi tote aceste s’aă arătată forte plăcute şi lăudate de către a nostră mărire şi nu puţină ne%mă bucurată, căci şi într’acesta te-aî silită ale a-ţî (sic) arăta către noi credinţa ta cea cu supunere ; fii trăindă apururea şi te împărtăşesce de mâna cea îmbelşugată a îm-părătesciloră nostre milî, şciindă însă că după dovedile ce pân’ acum avemă de a ta multă sciinţă şi înţelepciune şi după cea din adâncul inimeî plămadă a credinţei şi a dreptăţeî tale, nădăjduimă şi de acum înainte prea multe ISTORIA ROMÂNILORU 123 slujbe următore împărătesceî nostre voinţe şi de faţă avemu buna voinţă şi dragoste către tine osebită. Lăudându-ţi cele d’ântâiu şi mai din urmă după plăcerile slujbei tale ţi le răsplătimu spre facere de bine cu împărătescele nostre daruri, trimiţânclu-ţî o blană de samuru şi unu cală iute, cu podobe de aură, împreună şi cu acestă înaltă poruncă, care s’aă scrisă spre lauda celoră trecute slujbele tale, după cea mai dinainte scrise cu a nostră sfântă slavă. Ci dar îndată ce va sosi aci împărătescă nostră poruncă, vei primi-o cu întâmpinare luminosă şi blana după ce veî săruta-o cu căduta supunere, o vei îmbrăca şi asemenea sărutându şi dârlogiî calului, îlă veî încălica şi după săvârşirea obicinuitului alaiii, veî urma de a face cădutele rugăciuni către oelă prea înaltu pentru a nostră îndelungată vieţuire, strălucită stare.» XIY. Consideraţiuni asupra politicei europene. După ce Rusia obţinu condiţiunile cunoscute prin tractatulu dela Kainargi, Rumianţovă maî făcu pre Turcia să primescă doue condiţiunî suplementariî (unii clicii secrete). Ele sunt la Martens, Recueil des traites, tom. II, pag. 287 şi la Ilammer, tom. XVI, pag. 493 (1). Prin întâia Rusia obţine 4 milione ruble spese de răsboiă. A doua se referă la plecarea flotei rusescî din Archipelă. Atâta era de mare câştigurile Rusiei la Kuciuk-Kainargi, că ea însăşi se sfiiaclaie face cunoscută Europei. La 3 Septembre 1774 încă Thugut, Ministrulă austriacă, nu avea o copie de pe ele şi numai după cele ce aflasă scria Curţii sale la Viena raportul ă seu (vecii Hammer, tom. XVI, pag. 495), în cari aretă, că Ruşii potu acum în câte-va ore lua Con-stantinopole şi că de acum eî nu voră maî face răsboiu Turciei la Dunăre (2). Deja în 17 Augustă 1774 Thugut scrisese la Viena: «Deca la aceste esemple de o frenesie incredibilă, se adaoge reoa administraţiune a Portei, care viciată în fundamentele sele, pregătesce de cât-va timpu, ca anume şi mai bine de cum ri’au putută să facă armele Rusiei, distrugerea acestui imperiă ele Orientă, vomă fi convinşi că neci o 1 (1) Vedî anexa după Hammer, t. 16. pag. 493. (*2) Vedî anexa din Hammer, t, 16, pag. 495. 124 V. A. URECHIĂ clată o naţiune gata a dispare din scena politică nu va merita mai puţinii compătimirea celoru-alte popore decât Otomanii; din nefericire evenimentele ce se petrecu în acestu momentu în acostă imperiu voru esercita în viitoriu cea maî mare influinţă asupra politicei celoru-l-alte state, şi voru da nascere la rele şi la turburări nesfîrşitc (1).» Dar Francia, cu ce ochi veclu pacea dela Kuciuk-Kainargi ? (2) In documentele Odobcscuaflămăscrisorca lui Choiseul cătră St.-Pricst, din 8 Augustă 1774, cliccndu-î: «vous proliterez de tous Ies moyens possiblespour fairesortir la bonte ct le danger des conditions auxquclles le Divan veut se soumettre. Si Ies Russes obtiennent un port sur la Mer Noire, s’en sera fait de l’Europe pour Ies Turcs.» Francia care împinsese pe Turci la 1769 în răsboiulu contra Rusiei, în lavorca Poloniei, nu pote fi mulţămită cu tractatulu dela Kai-narclgi, care tocmai intenţionată nu pomenea do Polonia, ba încă nimicea tute tractatele anteriore ale Rusiei cu Turcia, prin cari se ocupaseră do afacerile poloneze !.. Dar Francia merită totuşi multă imputare ... Amintescă-şî lcctorulu care era părerea Versaliului relativă la tractatulă secretă ală Turciei cu Maria Tcrcza, dela 1771(3). XV. Gregorie Ghica Domnul ti Moldovei. Am vedută cum, cu ajutorulă înrîurirei muscălcscî, Grig. Ghica III revine la domnia Moldovei. Acesta putuse lucra liberă la asigurarea canclidaturei solo în Moldova, căci petrecea de maî multă timpu în Iaşi, reîntorsă din Petcrsburg, unde-şî petrecuse pretinsulă exilă. Francia 1 2 3 (1) Hammer, ediţiunea franccsă din 1839, tom. XVI, pag. 503. (2) Vecii «Mărie Antoinette, correspondance secrete entre Mărie There.se et le C-te de Mary Argenteau,» publice par Mr le chevalicr Alfrcd d’Arneth et M. A. GeiTroy, 3 voi., 8°. Paris, 1874. (3) Vecii volumulu ultimu din seria Il-a. ISTORIA ROMÂNILORtt 125 şi Austria vedeau în avenirea la tronulă Moldovei a luî Gr. Ghica unu triumfa alu politicei rusesc! (1). învestitura luî Gr. Ghica sosi la Iaşi în 28 Septembre 1774, pe când încă Ruşii nu eşiseră din Moldova, cari continuară a o ocupa şi în Octobre. Sub înrîurirea muscălescă, ţera Moldovei, profitândă de trecerea prin ţeră la Constantinopole a Principelui Repnin Nicolae, ca ambasadorii alu Rusiei, în 27 Februarie 1775, îlu însărcineză cu mijlocirea la Portă, în favorea unora din drepturile antice. Damă în anexă actulă cum c reprodusă în Uricară, tom. VI, pag. 452 (2). Ca şi când boerimea, ţera, sar fi îngrijatu de efectulă ce avea să producă la Constantinopole arzulu loră, cerendă respectarea vcchiloră privilegii, câte-va dile apoi, la 3 Martie 1775, aceiaşi boieri trimită ună noă arză cătră Portă, în cuprindere multă maî umilită şi concesivă (3). ! Ambele acte nu se resimtă de îngrijirea ce trebuia să provocc în Moldova intrarea în Oct. 1774 a oştiloră austriaco în Bucovina. Decă St.-Priest, în 17 Decembrie 1774, scrie Ministrului seă la Paris, că «il n’est pas facile de deviner le motif de cette invasion, ni a quel titre», apoi ore Divanulă Moldavă nccî clă nu pricepea ce însemneză aşia invasiunc austriacă? Am vedută că Austria îşi pregătise asemenea rumpere a Bucovinei dela Moldova, încă în 1771, prin tractatulă secretă cu Turcia. Gb. Ghica Domnitorulă, de care Lauriană elicea, că, ca şi Ipsilante din Valachia, guverneză ţera înţclepţesce, ocupându-sc de îmbunătăţirea scoleloru şi a bisericiloru, putea elă perde din vedere mişcarea oştire! austriace din Bucovina? Negreşită că nu putea Gr. Ghica să ignoreze cât de reă vedută era elă la Vicna. Tlvugut în nota către Kanitz, din 17 Augustă 1774, 1 2 3 (1) Alăturămu portretulu acestui Domnii alu Moldovei, cum am data şi pre alu lui Ipsilante. (2) Vedî anexa. (3) Vedi anexa după Uricaru, tom. VI, pag. 450. 126 V. A. URECHIĂ scrie lămuri tu, că, numirea lui Ghica în unu Principatu vecinu cu ţările prea înaltei Curţi nu pote fî, din mai multe puncte de vedere, conformă cu interesele acesteia, mai întâiu pentru-că în prima luî Domnie, comandantulu C. R. dela fruntarie n a avutu a se lăuda de purtarea luî, apoi din causa sprijinului de faţă ce-î da Rusia şi Prusia, care sprijină probeză, că Ghica a fostu înţeleşii cu Rusia, la isbucnirea răsbo-iuluî şi că elu a datu serviciile sele fiindii Dragomanii alu Porţeî, la tratările cu emisarulu prusianu Rexin, sprijinindu-lu în dauna Curţei împărătesei din Yiena (1). Numai după ce Thugut vădii că nu pote împedicâ numirea la domnia Moldovei a luî Gr. Ghica, numai atunci se preface că elu tocmai voîesce pre Gr. Ghica Domnii şi-şi dă aerulu d’a stărui şi elu în fa-vorea luî Gr. Ghica, cu socrului căruia, Iacovachi Rizu, Thugut era prea bine înţeleşii. Ipsilante dela Munteni, simţindu slăbiciunea Turciei faţă cu Austria se grăbi să se apropie, şi elu, în taină, de Austria. Spune acesta Thugut luî Kanitz, în 17 Noembre 1774, şi chiar cere Thugut Curţei sele, ca ea să manifeste luî Ipsilante bunăvoinţă ei (2). XVI. Administratiîinea lui Gr. Ghica în Moldova. încă înainte de pacea dela Kuciuk-Kainarclgi administraţiunea interimară a Moldovei simţise necesitatea, îmboldită de Rumianţoff, să dea ţăreî o nouă legislaţiune după pilda Rusiei. O comisiune a fostu numită în Rusia pentru acestaşi scopu. Rumianţoff a îndemnaţii pre Mitropolitului Gavrilu, să pună pe cine-va să traducă în românesce decretului împărătesei Ecaterina «către orencluita epitropie preste alcătuirea unei nouă legiuitore condice», decretă cuprindendii instrucţiunile împărătesei de avuţii în vedere la redactarea noului codice. Aceste instrucţiuni publicate la Petersburg la 1768 Aprilie 8, în tipografia senatului, sub 1 2 (1) Doc. Hurm., T. VII^ pag. 103. (2) Hurm., T. VII, pag. 107. ISTORIA ROMÂNILORtt 127 semnătura împărătesei Ecaterina, au fostu traduse în românesce de Logof. ală II-lea Thoma, la 1773, Augustă 16. Mitropolitulă Gavrilă cu a căruia cheltuială s’aă tipărită traducerea, în prefaţa opului, de-dicându-lă generalului Feld-mareşală Petru Alexandrovici Rumianţoff recunosce, că după îndemnulă aceluia s’au tradusă opulă de pe limba grecescă şi s’au tipăritu şi adaogă că : «Patrioţii mei voră număra acesta între alte bune lucrări a slăvireî tale cea maî ântâiă şi mai covîrşitore.» Mitropolitulu constatândă apoi bunătatea principiiloră legislative şi că ele voru face fericirea nemuluî, decă va «vieţui sub acestea folositore pravile», nu uită însă a adăogi, că acestă fericire a nemuluî Moldovenescă este subordinată şi la vieţuirea luî: «întru starea cea neclintită a pronomiiloru vechi.» Era aşîa dicendu la ordinea dileî, în ambele Principate, cestiunea ve chiloră drepturi ale ţăreî faţă cu Turcia şi Divanurile ambeloru ţări sperau redobândirea aceloru drepturi, în urma răsboiuluî dintre Rusia si Turcia. Traducerea Logof. Thoma nu a avutu de sigurii vre-o influinţă mare asupra legislaţiunei moldovenescî, ori cât instrucţiunile Ecaterineî sunt inspirate adesea din lucrările filosofiloru celoră maî înaintaţi aî Europei. Aceste instrucţiuni erau numai o enunciare de principiurî adesea puţină concordante cu guvernulă absolutistică ală Ţariloră. Aşîa de exemplu § 34 proclamă egalitatea tuturoră locuitoriloră înaintea legeî, după ce la § 19 de la Cap. III proclamase că «celă încinsă cu stăpânirea cea prea înaltă, este isvorulă a totă politicesca stăpânire şi putere.» Va să clică egalitatea tuturoră sub biciulă despotismului; prin-cipile umanitare ale enciclopediştiloră puse în serviciulă absolutismului muscălescă! întrega lucrare a Ecaterineî nu aduce o înşirare de articole concrete unui codice de legi, ci numai o filosoficescă judecare a valorei legiloru civile, penale şi politice, în care lectorulă întâlnesce cele maî înaintate vederi ale enciclopediştiloră francesi, ale scricriloră luî Voltaire, alăturea "cu enunciarea principiiloră absolutismului celui maî neţermurită. Publicaţiunea în Iaşi a lucrărei aceştia n’a putută ave, repetimă, nici ună resultată practică în legislaţiunea Moldovei şi Gr. Ghica luândă 128 V. A. URECHIA frânele guvernului, după pacea dela Kuciuk-Ivainargi, nu sa folosită întru nimică ele traducerea Logof. Toma. Cu multă inferioră este administraţiunea lui Gr. Ghica în Moldova comparată cu acea atâtă de activă şi de prevecletore a lui Alex. Ipsi-lante, de la Munteni. Este de luată în considcraţiune, cu bună semă, cândă constatămu acesta inferioritate, şi situaţiunea multă mai rea în care continuă a fi Moldova, din causa invasiuneî austriaco în Bucovina şi a preocupaţiuniloră politice ce ocasioneză lui Gr. Ghica acestă eve-nimentă. Nu putem ă, pentru Domnia luî Gr. Ghica, urma metoda de cerce» tare ce amă întrebuinţată pentru acea a luî Ipsilante (Alexandru) dela Munteni, căci posedemă despre Moldova, mai puţine documente. Totuşi afirmămă, că Domnia luî Ghica este mai puţină importantă ca a Domnului Muntenă. Cu totă acestă inferioritate, noî, faţă cu puţinele documente ce ne-aă venită până acum din Domnia lui Gr. Ghica, cu referinţa la guvernulă şi administraţiunea Moldovei, totă putemă a constata nu numai bune aplicări ale luî Gr. Ghica, bune intenţiunî ale luî, faţă cu ţera asupra căria este rechiămată a domni, ci şi o anumită organisare, în tote direcţiunile : administrativă, judecătorescă, financiară, culturală, etc. Administraţiunea şi justiţia Moldovei, precum maî susă aretarămă, continuă şi o bună parte din secolulă ală YIIITea, dupre vechea organisare a secolului luî Vasile Lupu. In o anafora a boeriloră din 1819 pentru vechile pravile ale Moldovei, aceştia arătă Domnitorului care-î provocase, cu ţidula domnescă din 29 Octomvrie, şi-î întrebase despre pravilele cu cari să cârmuesce ţera Moldovei, cum că pravilele luî Vasile Lupu tipărite la 1646 aă fostă aplicate în ţera până la înce-putulă veculuî trecută şi aclause apoi cu pravilele împărătesei împreună cu legiuirile imperiale ale luî Justiniană şi Leonă .... cu sinopsisă ală Vasilecaleloră, introducerea a pravililoră^luî Theofilu Anticliirsoră şi Armenopolo .... Boeriî divaniştî adaugă că s’aă alcătuită chrisove cuprindetore în deosebite pricini pentru obiceiuri pămîntescî... (1). 1 (1) Uricaru, tom. IV, pag. 207. istoria romIniloru 129 In adeveru o anumită condică de legi nu maî aflărnu la Moldova înainte de aşîa disulu «Aşedemîntulu Moldovei» datu de C. Mavro-corelată la 1741. Acestu aşedemîntu căuta să maî îndrepte câte ceva din relele deprinderi ale slujbaşiloru, să curme strigătore abuzuri, ame-ninţându pre culpabili cu aspre pedepse. Nu se schimbă totuşi mulţii reua administraţiune şi nici se îndreptă mersulu justiţiei în Moldova cu Ase-demîntulu luî C. Mavrocordatu şi Gr. Ghica tu silitu a-şî purta atenţiunea asupra întregeî administraţiunî şi justiţii. Deca dînsulu nu dete Moldovei, ca Alex. Ipsilante ţereî Românescî, unu anumiţii Codice de legi, nu maî puţinii avemii dela elti o serie însemnată de disposiţiunî, cuprinse în Codicele manuscriptii, ce se păstreză în biblioteca seminarului Veniaminii dela Socola. Acestu codice, din 1776 Septembrie, merită totă atenţiunea istoricului şi deci aducemu analisa luî. Codicele portă nota următore: «Acestă Condică de aşedemîntu a fericitului întru pomenire Domnului Gr. Ghica Vv., făcut-u la 1776, Septembre 1, cu iscălitura şi pecetea M. Sale, întru care se cuprindă multe aşedemînturi ohştescî a ţereî; pre care aflându-o eu smeritulu Archimandrită Ioasafă Frumuşanu la unu ipochimenii săracii, şi soco-tindă, că acestu aşedemîntu se cuvine a se afla tot-d’a-una păzită în capitalulă ţereî, o amu cumpărată cu două sute lei şi o amu încredinţată în prea cinstita mână Înalt. Pre ostinţitului Mitropolită ală Moldovei Kirio Kirio Veni-amînu Costaki, rugândă pe Pre o sfinţia Sa, ca să se păstreze de a pururea în Archiva Sfintei Mitropolii, unde se află şi alte multe aşedemînturi a ţereî. Deci orî-cine s’ară ispiti după vreme a o înstrăina dela sfînta Mitropolie, să fie sub archieresculă blăstemu al I. Pre S. Mitropolită şi ală tuturoră pre sfinţi archiereî (1).» Va să clică adeveratulu titlu alu condiceî nu maî esistă. Esistă însă din condică chiar începutulu, căci avemu întregu documentulu dela Grigore A. Ghica, care servă ca prefaţă la întrega condică (2). In acestu (1) Despre acestă «condică» a scrisă în 1887, (Iaşi) D. profesorii Petru Răşcanu, o bună teză cu titlulu: «Lefile şi veniturile Moldovei în 1776». (2) Etă acestu chrisovu ce se află şi în codicele manuscrisu din archiva Acad. No. 154; Noi Grigorie Alexandru Ghica V. V. Bojiîo Milosteiu Gspdaru ZeniU Moldavskoî. «De vreme că din ciasulu ce aă binevoită D-deiasea Pronie de Ne aă miluită şi Ne aă suită iarăşi la ală nostru domnescă şi strămoşescă scaună alu Istoria Ttomânilorâ de V. A. Urechiă. 130 V. A. URECHIĂ primu chrisovu Domnitorulu Gr. Ghica aretă, că şî-au propuşii să înlăture legile şi obiceiurile nedrepte, precum se curăţă neghina clin grău. Dreptu aceea au rupţii şi au surpată tote conclicele vechi, ce au fostu până acum şî-au aşedatu acesta nouă domnescă condică de veniturile boiarilorii şi alte renduiele, «care prin cleseverşită cercetare aflându-se drepte şi fără de supărare locuitoriloru ţereî, s’au scrisă şi s’aă aşedatu, ca să se urmeze asemenea şi pe deplinii a pururea.» Primulţi obiectă ce-şî propune aşozămîntulă Domnitorului Ghica este de a fixa hotărîte lefi pentru boeriî slujbaşi, ca să se stîrpescă abu-surile resultândă din luarea de avaieturî şi plocone dela slujbaşii subalterni, căci şi aceia desbrăcau pe ţărani şi pe săraci, sub pretextă că au de a-şî plăti acele avaieturî şi plocone. Amu arătată aiurea, că subsisfa împărţirea boerimeî în trei clase şi anume: veliţi boerî, starea a doua şi cea a treia. Domnitorulu Grig. Ghica dispune, că de la veniturile încassate în visterie şi anume din venitulă sfcrturiloru, alu ajutorinţă, alu clajclii-torit, masililorU, negiiţitoriloru şi ruptaşiloru, să se ia răsară câte 14 parale de iotă leulă. Suma adunată din răsuri să constitue unu con-cleiu osebită, care să nu se amestece în veniturile visterieî domnesc!, ci să se numescă (i Ghenicontt»> venitulă boeriloră. ţăreî acesteia Moldavieî, cu neadormita cugetă amu fostă şi suntemă, soco-tindă de-a pururea îndreptarea stârci şi bunei rînduiale, atâtă în cei mari, cât şi în ceî mai mici boiarî şi în toţi de obşte, spre odihna ce se cuvine cu dreptate a ave de cătră stăpânulă si oblăduitorulă loră. Deci precum multe din cele ce sunt drepte şi la bună rînduială, avendă statornicie nesmintită, prin îndelungată obicinuire se tacă ca o legiuită pravilă; asia şi din cele nedrepte şi fără de cale, prin multa curgere de ani, asemene rămână statornice. Din care unele din cele nedrepte şi fără de rînduială, din oblăduituri ce aă domnită mai înainte de noi într’acestă do D-deă păzită ţeră; altele şi de însuşi Domnia mea în cea d’întâiă Domnia a nostră, ori deseverşită cu totiilă s’au tăiată şi s’aă dosrădăcinată, seă spre mai bună rînduială prefăceiidu-se s’au aşedatu. Dar multe încă din cele nedrepte aă şi mai remasă care iarăşi într’acestă de acum de D-deă dăruită Domnie a nostră avendă desevărşită purtare de grijă cu căduta luare aminte, şi cu amărimtulă socotindă, unele precum neghina din grăă curăţindu-le, altele la cea mai folositorc stare şi rînduială le-am adusă si le-am asedată. Insă una din cele trebuinciose de a se îndrepta aă tostă şi obiceiulă ce s’aă urmată până acum, de se strîngea la unele boeriî din multe feliurî de lucruri o orînduită sumă, care pre puţină folosă aducea boieriloră ce se împărtăşia; şi nici o analoghie nu avea, cu a loră trebuin- ISTORIA ROMÂNILORIJ 131 Acestă venita seva administra de o epitropie specială, compusă din : Vel Logofeţii, Vel Vornicu, Vel Spătarii şi Vel Banulu din timpii. Acestă epitropie va concentra răsurile în osebită cassă «thesavro fila-cliiony) In Sf-ta Mitropolie. Din acestă cassă epitropia va plăti lefîle slujbaşiloru după manda tele cuvenite, pe fie-care lună, oprindu de la fie-care le fă câte 1/2 de leu la sută. Acestă reţinere va servi pentru milî. Reţinerea acesta nu se va face de la funcţionarii turci, dela ciohodarî, dela satîrî, dela copiii de casă, dela tufecciî, dela levinţi, dela mechterî, dela ceauşi, dela bresla grajdului domnescii, dela bresla lui Vel Ispravnicii de curte gospodu, şi de la suma de 1000 de lei rlnduită să se dea beceruluî pentru cuhnia gospodu. Nu numai dela veniturile mai susu arătate intrându în visterie se iau răsuri pentru lefîle boeriloru slujbaşi, ci şi din alte dări. Asia ve-nitulu logofeţieî celei mari e constituita din răsura de 3 lei la punga de 500 lei din venitulu desetineî, a vădrărituluî, a goştinei, a vămei şi a ocneloru, când se vîndu la Kokii-Vechî, adecă la licitaţiune, seu deca aceste venituri se caută în regie (credinţă) răsura de trei lei se plătea din visterie. ciose cheltuieli, spre sevărşirea celoră cădute la starea boeriiloru lorii pentru obştie, şi spre a judeca cu osârdie, după datoria dregătoriei lorii; iar la aliş-verişulii locuitoriloru, multă zăticnelă şi pagubă aducea, cum şi mare scumpete se pricinuia în tote; aşijdere şi în rodurile ce sunt spre îndestularea hranei omeniloră; şi cu unu cuvîntă la tută obştie se pricinuia strîmbătate, şi asu-prelnică supărare. Oare unii şi din cei ce au domnită mai înainte de noi, me-tahirisindă multe feluri de chipuri, au vrută să le îndrepteze; dar totă n’aă putută sevărşi scoposulă bunei voinţei loră. Spre acesta clar afiândă noi acum troposulă celă mai folositorii cu care depărtândă şi ridicândă stricăciunea şi paguba, ce se pricinuia dintr’aceste nu numai pe boiarii noştrii ce se află în dregătorie, să îndestulămu de trebuinciosele loră cheltuieli, ce încă şi ore-ce câştigă să aibă, spre răsplătirea osteneleloră şi a purtărei de grija dregăto-riei loră, cum şi spre odihna obştescului norodă, care se supăra mai înainte cu acele în multe feluri venituri asuprelnice. Dreptă aceea, rupendă şi sur-pândă tote condicile vechi, ce aă fostă până ăcum, hotărîmă Domnia mea, că de acum înainte după acestă nouă domnescă Condică de veniturile boe-riilorii si de alte rîndueli, care prin desăvârşita cercetare aflându-se drepte şi fără de supărare locuitoriloru. ţărei, s’aii scrisă şi s’aii aşezată, ca să se urineze asemine si pro deplină, de-a pururea; şi să se dea la fiesce-carele venită după stepena şi rînduela boieriei sele, atâtă. din răsuri, pe totă luna, cum şi alte 132 V. A. urechi! Sumele clin acesta răsură sunt preste lefa în sumă fixă rencluită Vel-Logofătului (250 lei pe lună). Hatmanulu are preste lefa rânduită (350 leî) unu venitu anualii de 1576 lei dela slujbaşi atârnându de dînsulu şi pentru asemenea fo-lose hatmanulu e datorii să rânduiască strejile pe la mahalale cu slujitori de ajunsii şi cu zapciî de credinţă, ca să străjuiască neadormită de cu seră până la diuă. Maî însemnată este venitulă Visterniculuî celui mare, care pre lângă lefa renduită (300 leî pe lună) primea câte o pungă de 500 leî, peste totă 2500 leî, dela cumpărătorii desetinei, a vădrărituluî, a goştineî, a vămeî, şi a ocnei. Postelniculă celu mare primîa o pungă de bani dela cumpărătorii vămii şi o alta dela cumpărătorii ocnei. Apoi, preste lefa regulată, (500 leî pe lună) primia plocone dela slujbaşii inferiori în sumă de 1506 leî, preste avaietulă caftaneloră cândă se boeresce cine-va. Caf-tanulă de VelLogofătu până la Vel Post., se plătea 100 de leî; celu de Vel Spăt., până la Vel Stol. 80 de leî. 50 de leî costa caftanului, dela Vel Meci, până la Vel Şatr. Erau caftane maî încolo ele 30 şi 15 lei. Vel Aga pre lângă lefa sa primia 1300 leî ploconu de la slujbaşii agieî şi dela toţi starostii ele neguţitorî şi meseriaşi. venituri ce sunt rînduite la fiesce-care dregătorie. Precum se aretă anume la veliţii boiari, la ală doile, ală treile, şi la toţi câţi se cuprindă într’acestă nouă Domneseă Condică; şi acestă venită pe totă luna, să se dea din venitulă ră-suriloră, cîferturiloră şi agiutorinţiî, cum şi din răsura dăjdiiloră mazililoră, neguţitoriloră şi a ruptaşiloră, care s’aă aşedată şi s’aă hotărîtă să se iea câte patru-spre-dece parale de totă leulă răsură ; şi să nu aibă nici ună amestecă cu cele-l-alte venituri; nici să se numescă venită a visterieî gspod; nici să se strîngă la visteria Domneseă; ci să se numescă «Gheniconă» venitulă bo-ieriloră. Asupra căreia trebă, rînduimă Domnia mea şi Epitropî: pe cl-lui Vel Logof., pe d-lui Vel Vorn., pe d-lui Vel Spăt. şi pe d-lui Vel Bană, carii după vremi se voră afla într’aceste dregătorii, ca să fie purtători de grijă, să strîngă şi să ia pe totă cifertulă ce va ieşi pe Jeră, şi pe totă dajdia mazililoră, ne-guţitoriloă, şi a ruptaşiloră, cum şi la agiutorinţe, acestă venită de mai susu numită ală răsuriloră, câte 14 parale de totă leulă, pe suma tableloră viste-rieî, în deosebită Cassa thesavrofilakion, în Sfînta Mitropolie, însă bani, fără pricină de scădere. Din care venită să se împartă şi să se de pe totă luna, fîesce căruia, după Condica acesta, nesmintită; încependă de la 15 clile alunei până la sfîrşitulă lunei, să dea tuturoră rînduita lefa, luândă rînduitulu logofeţelă şi sameşă, spre îndreptarea lui, întâiă de la rînduiţil epitropî ră- ISTORIA ROMÂNILOR!? 133 Apoi doi leî de fie-care cârciumă mare şi unu leu de cârciumă mică, asemenea 30 banii grosului de la cei ce se libereză din închisori. A-semenea 8 parale de fie care prăvălia, însă acestea parale serviau la întreţinerea a 21 felinare în Iaşi şi plata fanaragiiloru. Aga are însărcinarea să ţie străjî pe la respîntiile stradeloru şi zapcii de credinţă să străjuescă neadormiţii de cu seră până la cliuă. Nu intră în cadrulu cursului nostru înşirarea lefiloru şi a plocone-loru tuturoru slujbaşiloru; acestea se potu vede în anexa cuprindendu întregului codice. Aci vomit estrage informaţiunile numai din care se potu înţelege disposiţiunile administrative şi judecătoresc! esistându sub Gr. Al. Ghica. Aşedemîntulu acesta păstreză împărţirea Moldovei în judeţele urmă-tore: Suceva, Nemţulu, Romanulu, Bacău, Putna, Tecuciu, Covurluiă, vaşă ele poruncă, ca să dea rînduita lefa după Condică. Iar câtă pentru lefa bresliloră să iea răvăşii iscăliţii de zapeiulă loră, aretândă câţi bani şi pe ce lună. Şi după ce se va da rînduita lefa după Condica acesta, câţi bani voru maî prisosi să se dea la Domnie, pentru deosebita lefa a altora ai Curţei gspd. cu deosebită foie. cu pecete Domneseă. Insă pe totă suma baniloru ce se voru da pe fiesce care lună rînduita lefă, să se oprescă de Epitropî de la toţi şi fiesce carele, la o sută leî jumetate de leu. Carî bani, câţî se voru face pe acestă socotela, să se dea cu foie cu pecete gspd. la locurî scăpătate şi lipsite de chivernisela hranei lorii. Şi aşa nestremutatu să se urmeze după Condica acesta, întru care s’aă lăsată la unele din boierii, şi o semă din venitulă ce au fostă şi maî înainte în Condicele vechî, care s’aă aflată a fi drepte, cu cale şi fără supărare, ca să se urmeze şi să se iea, care Condică am întărit’o şi cu a nostră Domneseă iscălitură şi pecete. Şi poftimă Domnia mea şi pe Pre Osfînţitulă Mitropolită ală Moldovei, ca prin darulii Archierieî Sale, să lege şi să oprescă volnicia celoră ce ară cugeta şi ară vre a strica acest^ bună orînduială, ca să înrădăcineze iarăşî cele ce s’aă desrădăcinată. (iscălită) Grigorie Ghica V. V. (L. P. G.) 1776, Sept, 1. Insă măcară că se poruncesce maî susă ca să se poprescă de cătră Epitropî dela toţi şi fîesce-carele la o sută leî jumetate leă ca să se dea milostenie; dar dela Turci, dela ciohodarî, dela satărî, dela copiii din casă, dela tufeceiî, dela levinţi, dela mehterî, dela ciauşî, dela bresla grajdiuluî gspd., dela bresla luî Vel Ispravnică de Curte gspd., dela toţi aceştia să nu se poprescă acea jumetate leă la o sută leî, fiindă omeni săraci. Asemine şi din una miă leî ce sunt rînduiţî să se dea becerului pentru cuhnia gspd. iarăşî să nu se poprescă. 134 V. A. URECHIĂ Tutova, Vasluiu, Fălciă, Grecenî, Codrulă, Lapuşna, Orcheiulă, Soroca, Cernăuţi, Dorohoiă, Botoşani, Ilărlăulă, Cârligătura şi Iaşii. In fruntea celoră mai multe clin judeţe sunt ca şi la Munteni, doi ispravnici (1). Pe alocurea ispravniculă e numită staroste (Cernăuţi, Putna, Covurluî) şi (2), Serdarî (3). La Botoşani era unu Vornică. Ispravnicii încă au lefi şi venituri determinate prin condica lui Gr. Ghica. Aceste lefi sunt mai peste totu de 400 lei pe lună. Numai ispravniculă de Grecenî are 100 lcî şi celu de Codru 30 lei, iar celă de Cernăuţi 150 lei ; pe lângă aceste leii fixe ispravnicii au plocone anuale dela inferiorii loră, seu din anumite dări prelevate dela totu ca-rulu, seu căruţa încărcată, care trece în jucleţu, de peste hotaru, cu orî-ce marfă (4). Atribuţiunile ispravniciloru sunt aprope acelea ce le-amu vedută pentru ispravnicii munteni, în condica Iui Alex. Ipsilante. Şi aci avemu acelaşi amestecă, aceeaşi confusiune, între atributele administrative şi judiciare. Condica lui Gr. Ghica stabilesce registre pe la judeţe pentru înregistrarea tuturoră priciniloră judecate şi orendueleloră ce se voră face din poruncă, ameninţândă pe ispravnicii abătuţi dela disposiţiunî, cu pedepsirea prin divană. Deci o instituţiune identică cu acea dela Munteni. Condica lui Gr. Ghica nu se ocupă de impiegaţii subalterni ispravni-ciloră, decât doră pentru a-î arăta obligaţi să le dea anumite plocone. Disposiţiunî mai stăruitorc aflămă în condica lui Ghica cu referinţă la hoţi şi ucigaşi, la renduiala pripasuriloră, la deciuiala percepută după banii primiţi prin justiţie, la rufetulă podariloră, adecă a celoră însărcinaţi cu facerea paveleloră în Iaşi, la diferite venituri precum şi la privegherea cântareloră şi a mesuriloră. Câte-va disposiţiunî relative la sate există în acostă condică: vor-nicelulă din sată este obligată, împreună cu sătenii, să tocmescă vă-cară pentru păscutulă viteloră săteniloră; asemenea herghelegii pentru ---------------------- ^ (1) La Grecenî, Codru, Cârligătura şi pare chiar că şi la Cernăuţi era numai unulu Hatmanulu era însă din vechid. şi părcalabu Cernăuţiloru; care mai avea şi unu staroste. (2) Ispravniculu de Covurluî este numitu şi Părcălabu. (3) La Lăpuşna şi Orcheî. (4) Veclî anexa. ISTORIA ROMÂNILORtf 135 caii lorii şi păstoru pentru oî şi rîmătorî, plătiţi toţi aceştia ca şi ji-tarii păzitorii ţariniloru prin cislă între săteni. Diverse măsuri poliţienesc! clin sate se potu vede din anexă. O bună disposiţiune a lui Gr. Ghica este supresiunea corporaţiuneî de matmpaţjiî, adecă de precupeţi. Domnitorulă dispune, ca şi Ipsilante, că articolele de necesitato a traiului, să nu se mai vînclă de precupeţi, ci numai de ţăranii directă producători. Din condica lui Gr. Ghica se potu lua informaţiunî şi despre puterea armată a Moldovei, dela 1776. Acesta era cu totulu redusă, aşîa că armata servia mai multu ca o strajă lăuntrică şi ca slujbaşi administrativi puşi la îndemâna ispravniciloru, staroştiloră, armaşului mare si a hatmanului. j Ilatmanulă avea sub dînsulă pre seimenii de curte, pre seimenii hătmănescî, călăraşii, lefegii, drăganiî, levenţii şi vânătorii. Câte 47 de indivicli constituiau unu stegă, avendu trei zapciî: stegarii, odobaşă şi ceauşii. Trâmbiţaşi, toboşari, sermacî nu lipsiaă la multe cete, nu numai din Iaşi, dar şi din judeţe. Şolii superiori, presto cei trei zapciî, erau: patru căpitani de levenţi, căpitanulă do lefegii, de drăganî şi do venătorî. Să nu uitămîi pe coi trei bulubaşî ai hătmănieî şi pe sotniculu, seu sutaşulu. Mai susă este stegarulu hătmănieî, başă-bulubaşa, po-ruşniculă, vel-căpitanu, etc. Din condică rosultă, că se găsiaă vr’o 600 de omeni în asemenea armată, seu strejă pămîntcscă. Cei mai numeroşi erau seimenii hătmănescî şi de curte. Aga încă avea sub dînsulu 43 de căpitani de baltagu, 280 de seimeni, 47 darabani şi 47 de roşii. Fie-carc ministeriu: postelnicia, visteria, avea ore-cum ceta sa specială. Postelnicia avea lipcani şi călăraşi de Ţarigraclu şi beşliî creştini, toţi sub ascultarea polcovnicului postelniciei. Armaşulii celu mare, ajutată de ispravniculă de armăşeî, avea pentru paza temniţeloră ar-măşcî, darabani şi mechterî. 136 V. A. URECHIĂ Vatafulu şi ceauşulu de aprodî comandau aprod! şi fustaşi de gardă cari stăteau sub unu vornicu. Vatafulu de copii şi vatafulu de visterie, cu doi ispravnici subor-dinaţi loru, comandau 100 de copii din casă, In judeţe erau în unele părţi panţirî (Suceva, Nemţu, Bacău, Romanu, Dorohoiu, Cernăuţi, Botoşani, Ilărlău, Cârligătura şi Iaşi.) In Bacău, Romanu şi Cârligă-tura erau şi 24 ţimiraşî, iar la Nemţu şi Bacău erau şi 140 plăieşî, cari, sub căpitani de margine, păzeau graniţa, la ordinele marelui hatmanii. In alte judeţe erau călăraşi (Tecuci, Vasluiu, Tutova, Codru, Lăpuşna, Orheî); la Putna erau slujitorii stărostescî, asemenea la Co-vurluiu şi la Greceni. La Covurliuii eraii şi 22 de vozari pentru Dunăre. Organisaţiunea panţiriloru şi a călăraşiloru era uniformă; aveau chi-baia, stegarii şi ceauşu. La slujitori chihaia se numea odobaşa, la cazaci sotnicu, la plăieşî vatafu, precum l’amu vedutu numiţii şi în organisaţiunea muntenă. Domnitorulu Gr. Gliica, în prima domnie, reorganizase mica oştire şi urcase ţifra ei la 7.000 de omeni şi 12 tunuri (1). Este mai mulţii ca probabilii, că în urma evenimenteloru, cari se termină cu pacea de la 1774 nu se menţinuse cu deplinătate oştirea organisată în prima domnie a lui Gr. Ghica, căci altmintrelea, de ar fi avuţii Gr. Ghica la îndemână, la 1775 — 77, cei 7.000 de ostaşi cu 12 tunuri, cuvîntulu Domnitorului, în diferendulu cu Austria, era să fie avuţii o greutate mai mare. 1 (1) Letop. tom., pag. 157. Etă cc sc elice aci despre acesta oste: «Iară Domnulă cu alţii boiari şi cu totă oştea au mersă la Codru, (înaintea Tătariloru) avendă multă şi frumosă oste, de vreme că slujitorii seî................, au fostă forte miluiţi, ce cu slujitorii de curte şi cu dorobanţii adgeţi (agiescî ?) şi cu vânătorii şi cu panţirii ce era cu lefă din ţeră, era trei mii de omeni pedestrime; aşijderea şi călărime: Boiarănaşî, Copii de casă, ce le făcusă Gre-gorie Vodă tutuloră suliţî zugrăvite cu prapore, Armăşeî, Aprodî şi alte ru-feturî, careşî cu stegulă seă. Constantină Costaki cu tptă slujitorimea Hatmănieî şi cu alţi slujitori de ţeră ce-î făcusă cu lefă; Iordafche Serdarulă cu toţi Lă-puşnenii şi Orheeniî şi Soroceniî; Lupulă Serdarulă de mazili cu toţi mazilii. Şi călărimea s’aă făcută 4,000 de omeni; iar peste totă aă fostă 7,000 de omeni oştea lui Gregorie Vodă, fără de curte gospodă şi fără de omenii ce era pe lângă boierii cei mari, avendă Gregorie Vodă şi 12 pusce cu săcăluşe.» ISTORIA ROMÂNILORC 137 In Domnia ultimă Domnitorulu Gr. Ghica mai avea şi o gardă de corpu compusă din câte-va sute de arnăuţî. XVIII. Financiile sub Gr. Ghica. De mare ajutoru istoriei este cercetarea budgeteloru şi scmiloru anuali ale unei ţerî (1). In semă, mai lesne, istoriculu află icona cea mai fidelă a situa-ţiuneî unei ţerî. Budgetele sunt une-orî pline de bune intenţiuni; se-mile însă spunu ce au deveniţii bunele intenţiuni în practică. Din acestu punctu de vedere, ca să apreciămu Domnia lui Gr. Alexandru Ghica, se cuvine să analisămu una din semile Moldovei de sub Domnia lui. Luămu pre cea inedită încă, din 1776, care se păs-treză în biblioteca Academiei, cu titlu: «Sema visterieî în care saU încheiata dferkdu d’întâiti alti aşedăreî birului ţereî, ce s’ait scosîi la Iulie şi dajdia d’întâiu a mazMlorU şi a neguţătorilorti i a ruptaşilorii şi slujba desetineî şi clfertulu alii doilea ce s’atî scosii la Augustă 1776, fiindii VisternicU mare B-luî Nicolae Rosetti.'o Din acestă semă se vede, că principalele venituri ale visterieî erau cele următore: a) cîfertulu d’întâiu alu aşedăreî birului. Acestu cîfertu s’a aşedatu după tablele făcute de ispravnici de pe la ţinuturi. Va să clică, pentru a se arunca biruiţi acesta direcţii, se făcuse o prealabilă catagrafie, unu recensimîntu alu birniciloru. Nu ne dă sema numerulu birniciloru, dar însemnânclu sumele percepute din fie-care judeţfi, ne piitemu face idee de importanţa popu-laţiuneî acestora. Iacă unele cifre: 2.o(10 lcî dajdia ţin. Sucevei «care, dice semă, arc -peste puţinii să nu nun fie a Moldo ceh-); 5.465 lei Neniţulu, bez Ici 35 a lipoveniloru, ce sunt a se în- 1 (1) Compară veniturile si spesele Moldovei dela 1776 cu cele din 1785 arOtale in «> «/ 5 ISTORIA ROMÂNILOR!]- 139 In 1776 fura scutiţi încă şi 14 liucli, cari lucrau la ţin. Covurluiu «la Galionu.y> Câte unu galionu de 41 1/a coţi lungime erau datori ambii clomnî (Moldovenii şi Muntenu) să-şî construescă după o disposiţiune a Forţei, înarmatu cu tunuri. (1) După dajdia de 2 lei, sema înscrie darea mazililoru şi a ruptaşiloru, strînsă totii prin Mihalache Scorţescu. Acostă dare e înscrisă cu 1755 lei, dela mazili, neguţitori pămîntenî din Iaşi, din Focşani şi din Botoşani, după tablă, cu pecetea gospodă. Uuptaşii dădeau 1.450 lei, bez răsurile câte 14 parale la leu. Alu 8-loa veniţii: desetina. Perceptorii fu Lupulă Nac-ulă. Desetina se vîndii la KokiivecM, adecă la licitaţiuno. Kiriţă Lukaki o ţinu în 1776. Ea produse 46.992 lei pe I-iulii cîfertu. Dela desetina se scutiră: 300 stupi ai Beizaxleleloru ; 67,000 stupi ridicătura la boieri şi giupînesele sărace şi afară de avaetulu câte 3 lei de pungă alu d-luî Vel Logof St ului pe suma eumperătureî şi afară de 500 lei avaetulu d-luî Vel Vistierii şi 150 lei os-tenela diacului de Visterie, ce strînge slujba desetineî, daţi de desetiniu peste suma cumperătore. După pilda cîfertuluî I, cu mici deosebiri la încassărî, sunt veniturile cîfertuluî următorii. In totalii la venituri se înscriu 158.338 lei (lila 29). Mulţii era redusă ţeră la 1776, în urma resbelului, care se termină cu pacea dela Kucmk-Ka’mardgi. La nevoile răsboiuluî se adăosese şi faptulu ridicărcî din ţeră a banilorii de argintii şi do aurii şi înlocuirea acelorii bani cu bani de bronzit bătuţi de Ruşi, cu marca ambe-lorii ţeri, precum deja vedurămu. 1) <( ’ E - p o 3 t a y f) Tj a a v ol ooo YjŢcp.ovît; B k a y o ~ o ţ o a v l a r, va vaoicYjŢT^oov zyvaztoc, pi Iota xooc scjooa ario Iva '{vXlovi p TjV.oo; nrf/ujv 411!2, y.al va xd dpp.aiiuxo’jv y.al pi ia a evr^Y] xo-'.a, îta-iap.dpta v.al dyv.opa? » AOava xtoo Kop.vrjvoo T4*rjXavxoo sy.y.ÂYptaGXiy.ojv y.al "oA'.xtv.ojv xojv zic, ocu-osy.a ŞtiQdov IE B' y.al 1/ Tjxot xa ptsxa xvjv AXcoxtv (1453—1789), publicată după manuscriptulu din mănăstirea Sinaia de către Arhirn. Gherman Atffjovtooo Stvalxoo, t yol. 8°. Constanti-nopole 1870. 140 V. A. URECHIĂ In sema visterieî, de care ne ocupămă, nu intră birurile şi veniturile, cari se încassau directă ca apanage a Domnitorului şi Domneî. Cam pe ce se cheltuiau veniturile cuprinse în sema ce analisarămu? Se plătea haraciulu cătră Portă, care de altmintrelea acuma era ierta tu pe doi ani. Dar decă haraciulu era iertată, nu mai puţină, în sema de la 1776, afiămă numerose sumi plătite la Constantinopole, prin Kapi-chihaiale şi spătarulu Iacovache Rizulă. Aprope nici ună condeiu nu găsimu în sema acesta în folosulă culturei naţionale. O cheltuială importantă este acea cu menzilurile, adecă cu poştele. Satele însărcinate cu menzilurile eraă scădute de biruri şi totuşi întreţinerea menzililoră în 1776 a costată 49.986 lei, pentru drumurile Focşani, Berladu, Vaslui, Ştefănescî şi Iaşi (1). S’a cheltuită la 180.000 de lei pentru camara gospod.; 66.252 lei pentru pivniţele domnesc!; 52.000 daruri şi milî, 112.000 ispravnica-tulă curţei; câte-va mii de leî pentru dunalmale şi iarbă de puşcă cheltuită la solemnităţi, precum în 1776 Iulie 30 la primirea Hatişerifului, asemene la dunalmaua din Sept. 1 acelaşi ană, la sosirea ambasadorului Ilepnin, etc. S’au cheltuită câte-va sute de leî pentru caftanele date la boeriî si la unii Turci. Cheltuel! de ore care valore deosebită nu aflămu în sema din 1776 decât mici sume., precum cumperarea unui lexiconu, facerea de stoguri pentru seimenii hatmănesci ai curţii şi pentru arnăuţî, scoterea de robi dela tătari şi turci, întreţinerea a doue biserici domnescî, cheltuiala alegereî hotarului Moldovei despre Tătari, în 1776, Augustu; 60 leî sau datu cheltuială gazeturilorii dela Braşovu, pe 6 luni, cheltueli prin doctorii Dragache, Fotache şi I. Caragea, etc. O importantă cheltuială tăia întreţinerea agentului de politică la Viena. La rubrica intitulată cheltuelile Vieneî aflămu trecută suma de 71.547 lei. Din totala sumă a răsuriloru constituindu lefile slujbaşiloru în Condica lui Gr. Ghica rcsultă, că venitulu generalu alu ţerei la 1776, a lost^ de 694.103 lei (răsurile sunt 242.936 leî). (I) (I) Fila 39 a semeî. ISTORIA ROMÂNILOR# 141 XIX. S c 6 l e l e. Cu laudă se cuvine să cităm# rolul# lui Gr. Ghica în istoria cul-tureî naţionale. Gr. AL Ghica se preocupă de starea şcoleloru încă din primul# moment# al# anterioreî sale veniri la Tron#. El# îndemnă pe Divan#, în 1765, Mai#, să cerceteze starea şcoleloru şi să le îmbunătăţesc#. Divanul# ţereî, compus# din Mitropolitul# Gavril#, Ştefănită Rosetu Vel Logof., Manolache Costache Vel Logof., Ioanu Palade Vel Vornicii, Vasile Constantinii Vel Vornicii, Ioanu Sturdza Vel Vornicii, Andro-nachi Vornicii, Ioanu şi Iordache Canta Visternicî, Vasile Rosetu şi Vasile Razii Ilatmanî, Manolachi Vel Spătarii şi Iordache Balşu Vel Post. presenteză Domnitorului, la 1 luni# 1765, anaforaua următore: Prea înălţate Domne, «De vreme ce dumnedeesca pronie, cea maî nainte vădătore şi sciutore a tote, care pururea voiesce cele de folosii, cele de mântuirea tuturor#, bine aii voiţii de au înălţaţii pe Măria Ta la acestii prea înalţii scaun# alu Măriei Tele, încredinţând# Măriei Tele cârmele oblăduireî ţereî aceştia, ca o dreptă moştenire, ca să înnoescî şi să adaogî, aducendu spre mai bună severşire facerile de bine cu care s’au învrednicitu şi s’aii îndestulat# patria nostră de la repo-saţil şi pururea fericiţii întru pomenire strămoşii Măriei Tele, şi mai vîrtosu de la reposatulu unchiulu Măriei Tele Grigorie Ghica VV.; carele maî înainte pămîntulu fiindii înţelenitii întru prostie şi neroditoriu de cele cuviinciose şi cinstite petreceri politicescî, Măria Sa Lau făcuţii roditorii şi l’au împodobit# cu învăţături şi Fa# înfrumuseţat# cu cele trebuinciose faceri, precum lucrurile însuşi mărturisesc#; a căruia Măria Ta, împreună cu numele, aî moştenit# şi scaunul# şi dreptatea şi firesca milostivire, şi blândeţe şi rîvnă spre podoba şi folosul# patriei nostre, încă cu maî mare dragoste şi ferbinte dorire, de care mulţămim# dumnedeesceî proniî, care ne a# învrednicit# a ave pe Măria Ta Domn# şi oblăduitoru şi din căldura inimilor# nostre rugăm# pre prea puternicul# Dumnede# şi severşitorul# a tote bunătăţile, prin a căruia voinţă Domniî domnesc#, ca să păzescă pe Măria Ta nestrămutat# într’o neclintită stare la prea luminat# scaunul# Măriei Tale, cu linişte pacînică şi cu viaţă îndelungată şi norocită, ca să te bucuri şi Măria Ta întru săvârşirea acelor# ce s’a# început# prin rîvna şi mila Măriei Tale, spre podoba şi 142 V. A. UB.ECHIĂ folosulă supuşiloră Măriei Tale. Dintr’alte faceri de bine a Măriei Tale, cea mai mare şi de folosii şi de mântuire sufletescă şi podoba politicescă, este rîvna şi dorirea cea ferbinte, care aî Măria Ta pentru aşedarea scoleloră eli-nescî, care acesta va face nemuritorii numele Măriei Tale şi pomenirea veci-nică şi pururea stătătorc, pentru că mare folosii şi podobă va pricinui patriei nostre, şi străinilorii, ce vorii năzui aicea la învăţătură, spre a caria laudă si deosebită cinste şi înălţime şi fericire a celorii ce o vorii câştiga, îndestulii sunt clisele înţeleptului Solomonii şi a înţeleptului Sirahii, şi ale altorii filosofi din cei din afară, şi din părinţii bisericei, fiindii lucrulii celii mai plăcută lui Dumnedeu, decât tote cu care mai dinadinsul ă se asemănă omenii lui Dumnedeă, din care se pricinuesce dreptatea şi cele-l-alte cuviinciose faceri şi petreceri politicescî, şi cea maî mare sciinţă a credinţei cei adevărate şi sufletescă mântuire ; pentru care lucru sufletescă şi folosulă patriei nostre ca să fie nestrămutată, ne poruncesc! Măria Ta, prin luminata ţidulă a Măriei Tele, să socotimă, ca să se aşecle ună venită, pentru scolele elinescî, care să fie de a pururea statornică pentru plata dascăliloră şi pentru chivernisela uceniciloră străini, şi a celoră săraci ce vom năzui aicea. «După luminata poruncă a înălţime! Tale adunându-ne la S-ta Mitropolie, am stătută de am socotită, ca să se afle chipă ca acela de statornică aşedare a venituriloru şcolei, şi pre câtă aă dată socotela nostră, însciinţămă pe Măria Ta. De va fi mila Măriei Tale, să se ierte ajutorinţa preoţiloră, seu cea de iarnă, seă banii mucareuluî de veră, care vei socoti Măria Ta, ca să se adaugă aceşti bani la banii şcolei, ce sunt obicinuiţi de daă preoţii, aşişderea şi venit-ulu dela Ocnă, ce s’aă făcută la şcăla dela Sfânta Agora, de lua câte ună bană de drobă, de vreme ce acea şcolă, (după cum te vei însciinţa şi Măria Tai s’aă stricată şi s’aă pustietă, am socotită ca să se ridice acelă venită do acolo şi să se lege de scolele acestea de aici; aşijderc şi mănăstirile, de vreme că din pămîntulă acesta s’au înzestrată cu moşii, cu ţigani şi cu alte venituri, şi de vreme că scoposulă reposaţiloră Domni ce aă zidită şi aă înzestrată aceste mănăstiri, era ca să fie de folosulu obştiei, şi să împărtăşescă şi alţii din acea milă, şi de vreme că şi Măria ta ai iertată ajutorinţa mănăstiriloră, am socotită că este cu cale şi cu dreptate, ca să dea şi mănăstirile oreşi-care ajutoră la şeolele acestea, din mila fericiţiloră ctitori, fie-care mănăstire pre câtă se va socoti după putinţă, iarăşi pentru pomenirea ctitoriloră ; şi acestea venituri de se vom aşeda, socotimă că vom ajunge de destulă pentru plata dascăliloră şi pentru chivernisela uceniciloră, şi pcntru^cumpărarea organiloră şi a cărţi lom trebuinciose şi socotimă că voră fi statornici; iară hotărârea cea deseverşită rămâne la prea înalta şi lesne cunoscetore înţelepciune a Măriei Tale Alu Inălţimeî Tale către Dumnedeă fierbinte rugătoră 1765 Iunie I. (iscăliţii) Gavrilă Mitropolitulă Moldovei. ISTORIA ROMÂNILORfi 143 Prea plecate slugele. Măriei Tale. (iscăliţi) Stetaniţă Rossetu Vel Logof., Manolache Costache Vel Logof., Ionii Palade Vel Vornicii, Vasilc Gonstandinu Vel Vornicii, Ioanti Sturza Vel Vornicii, Andronachi Vornicii, Vasilc Rossetu Hatmanii, Vasilc Ilazu llatmanu, Ioanii Canta Vel Visternicii, Manolache Vel Spat., lordache Ralşu Vel Post., Iorda-ohc Canta Visternicii (1). Asupra acestei anaforale Domni torulu pune resoluţiuno; prin care iartă preoţiloru darea pentru bani mucareluluî şi tî obligă la darea de 2 lei pentru şcole ; elu oprcsco a se mal da bani din ţeră pentru şcoli din orientu; supune toto monăstirile la o contribuţiune proporţională a averei lom în favorea şcoleloru naţionale şi mai cu semă amintindu-şî do fundaţiunea şcoleloru dela mănăstirea Trei Erarchî, sub Vasile Lupu, ordonă perceperea venituriloru dela acestă mănăstire şi elice, termina-nându resoluţiunea sa: «să se facă toţi (banii) o somă cu izvodu curată şi să se arete Domniei mele, pentru ca să se aşede venitulu acesta şi la brisovulu ce să se facă pentru starea si aşedarea şcoleloru....» Acestă resoluţiuno din 6 Iunie, 17G5 (2) a fostă urmată de (1) Vedi pag. 47 şi 48 Uricarii t. VIL (*2) lata tex tulii resoluţiunei după Uricanl, tom. VII, pag1. 47 : «Ico Grigore Alexandru Ghica VV. «Bqjio milostio gospodarii Zemli Moldavscoî, oetindu-se anaforaua acesta îna-iuţea Domnii mele, pentru unu sufletesc! şi dumnedcescu ca acest! lucru, ce este să Re pentru folosul! şi procopsela norodului acestei de Dumncdeu păzite ţerî, Domnia mea am găsitu cu cale cele ce se cuprindu întru acestă anafora, socotite de sfinţia sa Părintele Mitropolitul! şi de Domnialoru toţi veliţii boerî, si hotărîmu pentru banii mucareuluî ce da preoţii mai înainte vreme la visterie, Domnia mea Lamti icrtatil, lăsându-se ea să lipsescă lângă ceî 2 leî ce dă preoţii pe anii pentru banii şcoleî, şi bănuiţi ce se lua până acum de totil drobul! de sare dela ocnă şi se da la şcola dela slânta Agora, am socotit! că maî cu cale este să fie şi să rămâie banul! acesta pentru şcola ţe-reî, decât pentru şcolclc dela alte părţi străine. Insă pentru monăstirî, Pre sfinţite Mitropolite, veî face isvod! şi veî pune tote monăstirile pe fieşcc care dupre putinţa el, şi dupre cum veî socoti că se cade; şi la acesta soeotelă vor! intra atât! monăstirile ţereî, cât! şi monăstirile Erusalimuluî, sfânta Agora, a Sinaieî, şi altele. Iar monăstirea Treisfetitele, afară de banii ce veî orendui sfinţia ta ca se dea pentru şcole dupre starea eî, să se maî adaugă peste aceia iarăşi ce veî socoti sfinţia ta, pentru venitul! sculelor! ce a! rânduit! repo-satul! Domnul! Vasile Yoevod!, adecă pentru ferede! i pentru treî sate anume .............. i pentru locul! unde a! fost! şcole]e şi La! făcut! schimb! Egumenul! cu Dima Suiugiul! şi apoî baniî preoţilor! cu ba- 144 V. A. UKECHI chrisovulu ele reorganisare a înveţăturiloru din ţeră şi a fundaţiuneî asia clisei Academii, din Novembre 15, anulu 1765. In anexă dămu acestu chrisovu în totă cuprinderea lui (1): nulu dela ocnă i cu banii monăstiriloră şi cu banii şcoleloră, să se facă toţi o somă cu isvodă curată şi să se arete Domniei mele; pentru că să se aşede venitulă acesta şi la hrisovulă ce este să se facă pentru starea şi aşedarea şcoleloru elineşti, întărindu-se anaforaua acesta cu a Domnii mele iscălitură şi pecete (L. P.) 1775 Iunie 6.» Iscălită, Ito Grigore Ghica VV. (1) Uricaru tom. I, pag. 71. Amintimu aci chrisovulu şcoleloru clin prima domnie, dela 1747. «lâ) Grigore Ghica VV. «Boj. milost., gospodară zemlii Moldavscoi. Facemă scire tuturoră cui se cade a sci pentru rendulă şcoleloră de învăţătura cărţei, de vreme ce în ţâra a-cesta din nepurtare de grijă a domniloră neobicinuindu-se mai dinainte vreme a se ţine şcole de învăţătură, era multă prostie, că şi cei puternici, ce cu puterea loră ţinea dascălă pentru copiii loră, încă şi cu învăţătura cea dese-verşită nu se procopsia, rămâindă cei mai mulţi totă neînvăţaţi, iar prostimea cu totulă se afla lipsiţi de podoba învăţăturei. Şi fiindă-că şcolele sunt ca o fântână din care se adapă obştesculă norodii cu îndestularea învăţăturei şi a înţelepciuneî, care învăţătură face pe totă omulă a cunosce Dumnedeirca, a pricepe legea cea pravoslavnică, a procopsi pe omeni cu înfrumuseţarea vorbei, şi practica cuvinteloră, a învrednici a se face preoţi iscusiţi, şi dascăli învăţaţi, de la care curge multă folosii, atâtă bisericescă cât şi politicescă. Cu puterea învăţăturei, şi sfinţii părinţi au biruită eresurile, şi au luminată sfânta biserică, împodobind-o cu multe canone de cântări şi laude, şi pre toţi ne îndemnă şi ne învaţă a ne sili cu învăţătura. Acesta dar râvnindu şi domnia mea, care după ce dumnedeesca pronie aă rânduită a Ni se da stepena domniei acestei ţări, îndată atuncea în domnia ântâiă am cercetată şi pentru aşedămîntulă şcoleloră, şi întâiă am fostă făcută acestu aşeclămîntă, renduindu şi aşedândă să fie patru şcole cu patru dascăli, una elinescă şi alta grecescă şi alta slavonescă, şi alta românescă, iar lefa dascăliloră se orenduise asupra boeriloră cu boerii, şi a dregătoriloră. Dar pe urmă cunoscendă că cu acestu aşedămîntă nu voru pute sta şcolele, fiindă-că era cu supărare şi boeriloră se pricinuia smintelă şi cu schimbarea boeriloră, şi neputendu-se scote banii la vreme, nu lipsea jălbile dascăliloră ; vădândă domnia mea că se dă o pricină de stricare şcoleloră, şi fiindă trebuinţă a se găsi altă chipă de aşedămîntă şcoleloră, mai întemeiaţii şi stătătoriu, amu socotită domnia mea, luându blagoslovenie şi de la pre sfinţia sa părintele Mitropolitulă ţărei şi a sfinţiiloru sele Episcopiloră, şi cu totă sfat ulii nostru, d-loră s^le boerii cei mari, amă alesă hotărândă aşedarea şcoleloru de s’aă făcuţii într’acestaşi chipii. Fiindă că până la acea vreme preoţii plătea dajdie câte patru galbeni pe ană, doi galbeni la S-tu Gheorghe, şi 2 galbeni la S-tu Dumitru, s’aă iertată dajdia loră, ca să nu dea eî altă dajdie fără numai odată într’ună ană şcoleloră, cari bani să-i siringă sfinţia sa părintele Mitropolitulă, şi să plătescă lefile dască- iSÎORlA ROMÂNILOR# 145 Nimic nu ne îndreptâţesce a dice, că Gr. Ghica în ultima sa domnie, na mănţinutu şcola mare, academia, după chrisovele anteriore. Iilor#, şi din banii ce-î mai prisosesc# din lefile dascălilor#, întâmplându-se la acea vreme aicea, şi reposatul# fericitul# întru pomenire sfinţia sa Patriarchul# sfîntului mormînt# Kir# Chrisantie (1), după cererea şi pofta sfinţiei sale, s’a# orânduit# să se dea una sută leî pe an# ajutor#, şi sfîntului mormînt# pentru şcolele de acolo, şi alţi bani ce vor# prisosi, să fie de chivernisela copiilor# celor# străini şi seracî pentru îmbrăcămintea şi hrana lor#; care aşedămînt# s’a# întărit# şi cu chrisovul# domniei mele, a nu se strămuta. Şi acestă aşe-dare fiind# sorocită cu bună rânduială, nu era a se da nici odată smintelă, şcolelor# de vre-o zătignire seu stricare. Numai după mazilia nostră viind# fratele nostru domnia sa Constantin# Voevodu, şi socotind# să facă alt# a-şedămînt#, făcând# rânduială a se plăti lefile dascălilor# de la visterie, şi să nu se maî supere pe preoţi, cu o nădejde că va pute birui visteria, a# stricat# aşedarea nostră. Dar pe urmă viind# fratele nostru Domnia sa Ioan# Vodă şi visteria, după cum pururea se află cu multe trebuinţe, nu s’a# putut# plăti lefile dascălilor# dela visterie, şi a# dată o pricină: strămutarea şcolelor#. Ci acum dar miluind# Dumnecle# de am venit# şi cu a treia Domnie la strămoşescul# scaunul# nostru, şi cercetând# de rîndul# şcolelor#, n’am suferit# a remâne oraşul# acesta fără şcole de înveţătură, ce am tocmit# şi am aşedat# iarăşi acele patru şcole cu patru dascăli, precum a# fost# mai înainte, şi lefa dascălilor# am orânduit’o iarăşi dela preoţi, iertându î pe dînşiî de alte dăjdiî: să dea eî numai un# galben# într’un# an# pentru şcole, însă dece potronici la S-tu George şi dece potronici la S-tu Dumitru. Care bani să-î strângă sfinţia sa Părintele Mitropolitul# ce va fi, şi dela sfinţia sa să iea dascălii lefile lor#, însă dascălul# cel# mare elinesc# 360 leî, şi al# doilea dascăl# 120 leî, şi dascălul# slovenesc# 130 leî şi cel# românesc# 100 leî, şi aceşti bani peju-metate să li-se deie la S-tu George, şi pe jumetate la S-tu Dumitru şi din ceî-l-alţî bani ce maî prisosesce, tot# pe rânduiala ce făcuse şi maî înainte 100 leî pe an# să se deie la sfântul# Mormînt# pentru şcolele de acolo, şi să se chivernisescă şi copiiî ceî streini, şi seracî cu hrana şi îmbrăcămintea, purtător# de grijă să fie şi acestora tot# însuşi sfinţia sa Părintele Mitropolitul#. Insă ce va cuprinde trebuinţa copiilor# celor# streini, şi seracî, cu is-vod# Gospod# să se rânduiască, să-î dea Sfinţia sa, şi să facă căutare şi sco-lelor#, luând# sema dascălilor# de doue ori într’un# an#, cu ce fel# de silinţă să portă asupra înveţătureî copiilor#, si fieşce care copil# cum se învaţă, şi la ce se sporesce. Datoria sfinţieî sele să fie a cerceta acestea tote, şi ale aşeclă. Insă socotindu-se, că unele ţinuturi fiind# departe nu pot# ajunge toţî locuitorii cu copiiî lor#, la şcolele dela Iaşî, şi maî vârtos# ceî seracî fără putinţă, şi pentru ca să cuprindă, să se împărtăşescă toţî de acestă milă, s’a# socotit# la treî Episcopî a ţeriî să se maî aşede treî şcole slavonescî şi românescî, la treî Episcopiî, la Roman#, şi Rădăuţi şi la Huşî. Pentru care să aibă purtare de grijă sfinţiile sele Episcopiî a găsi dascălî înveţaţî la slovenie, ori şi la roţi) Dâmu în anexă maî multe informaţiunî despre relaţiunile luî Gr. Ghica cu patriar-ehia, culese in archiva patriarchieî dela Constantinopole si în diferite alte isvore. Istoria Româniloru de V. A. TJrechiă. 10 146 V. A. UEECHI Nu numai şcola cea mare de la Mitropolie a atrasu atenţiunea lui Gr. Ghica, ci şi şcola moldovenescă din Sft. Nicolae. Etă pitaculu lui Grigore Alex. Ghica de reorganisare a acestei şcoli din Maiu 1776: manie, ori din cei eşiţî din şcolele dela Iaşi, ori dintr’alţii, şi să aşede la fiesce-care Episcopie câte o şcolă de învăţătura copiiloră, şi acei trei dascăli dela acele trei şcole, să fie datori a se sili cu învăţătura copiiloru, atâtă cu serbia câtă şi cu românia, şi lefa lorii s’aă. rânduiţii câte 80 lei de dascălii pe anii, care bani să-î iea pe jumătate la S-tu George şi jumătate la S-tu Dumitru ; însă sfinţia sa Părintele Mitropolitulă să dea acei bani din banii preo-ţilorii, ce aretă mai susii, la mâna Episcopiloră, şi Episcopii să plătescă das-călilorii, şi acei dascăli să aibă şi scutelă de biruiţi visteriei, nici unii banii să nu dea, numai să păzescă slujba lorii, grijindu-se de învăţătura copiiloru; şi iarăşi sfinţiile sele Episcopii, să facă necontenită cercetare şcoleloră, adese luându-le sema, cum învaţă copiii şi la ce se sporescu? ca şi dascălii să se silescă, şi copiii să se procopsescă cu învăţătura lorii. Iar pravitoriu şi zap-ciu cu puterea domnescă a se împlini acestea tote, să fie D. Vel Vist., şi când s’a împlini anulă să aibă a lua sema acestoră bani, de unde s’aă cheltuită, şi ce aă rămasă, şi izvodă lămurită să arete la Domnie. Ci dar precum s’au aşedată renduiala acestoră şcole, să stea nemutată şi nestrămutată, iar cine s’ar ispiti a sfătui intr’altă chipă, ca să mute şi să strămute acestă pomană, ce s’aă făcută de folosulă obştieî, care este podoba ţăreî, şi cu odihnă şi cu nesupărare şi a boerimeî, şi cu odihna preoţiloră, lipsindu-se de acea daj-die ce da mai înainte; şi fără pagubă ţăreî şi a visteriei, cine va îndrăsni a se atinge de stricarea acestui aşedămîntă şi dintru a căruia pricină se va lipsi acestă folositoriă izvoră, ori Domnă va fi, ori boieră sfătuitorii, unia ca aceia să aibă blăstemulă sfînţiloră părinţi aceloră 318 aî Soborului a totă lumea de la Nikeea, şi de aî noştri a patru a ţăriî sfinţî arhierei, cari s’aă iscălită maî josă, ca de ună Soboră să fie daţî anatemă. Şi întărimă hrisovulă acesxa, în-tâiă cu anostră încredinţare, I6> Grigore Ghica VV. şi cu a prea iubiţi fiiloră Domniei mele, Scarlată şi Matheiă, şi cu totă siatulă nostru, boeriî divanului Domnieî mele, d-loră Kostaki Razu Vel Vornică de ţera de josă, i Radulă Racoviţă Vel Vornică de ţera de susă, i Georgie Hat., Parcalabă Sucevski, i Ali-stară Chrisoscoleu Vel Spăt., i Enaki Vel Post., i Dumitrache Calmaşulă Vel Bană, i Dimitraşculă Paladi Vel Paharnică, i Vasile Rosetă Yel Vist., i Ilie Kostaki Vel Stol., i Vasile Razulă Vel Comisă. Şi pentru maî marc întemeiere amă poruncită cinstită şi credinciosului boeriuluî nostru d-sale Sandulă Stur-za Vel Logofătă ca să scrie şi a nostră pecete să pue; şi s’aă scrisă hrisovulă acesta aicea în oraşulă Eşiloră, în a treia dor^nie a Domnieî mele, de George Vrabie Logofătă de taină. Veletă 7256, Decembre 25 dile. Iw Grigore Ghica Voevodă (L. P. Gospodă). Nikiforă Mitropolitulă Moldovei, Iacobă Episcopulă Rădăuţuluî, loanikie Epi-scopulăi Romanului, Dorofeî Episcopulă IIuşuluî. Iscăliţi şi toţi boeriî de susă arătaţi. Procit. Vasile Vasilev Budiescu, Biv Vel Vist. Istoria românilor!] 14? I(i> Grigore Alexandru Ghica VV. «Bojio milostio Gospodar zernli Moldavskoi. Facemă scire cu acestă carte a domniei mele, pentru şcola domnescă de aicea din oraşulă Iaşi, ce este la biserica Gospodă Sft. Niculai, pentru cari cercetândă domnia mea, am aflat’o forte la prostă stare, şi fundă acesta trebuinciosă pentru învăţătura şi pro-copselă copiiloră aî obştescului norodu, binevoindu domnia mea. dintru a nostră inimă şi curată cugetă, cum Academia de aicea din oraşulă Iaşii am pus’o la stare şi orînduială, aşîa şi acestă moldovenescă şcolă am aşedat’o la bună cale, rânduindă dascălî, atâtă pentru învăţătura cărţeî câtă şi pentru glasuri şi alte bisericesc! cântări, cu lefă hotărîtă cât să iaie fie-care dascălii de la Epitropiî Academiei, din venitulă ce se strînge după hrisovulă Gospodă, fiindă-că şi acestă şcolă moldovenescă, domnia mea am dat’o să fie totă sub purtarea de grijă a Epitropiloră Academiei Deci domnia mea, soco-tindă silinţa şi ostenela ce se pune atâtă de către Gheorghe biv ispravnicii de aproclî, ce s’aă făcută pisaltă, câtă şi de către Gheorghe Evloghie biv is-başă, dascălulă şcoleî acesteia, cari aceştia amândoi s’aă învoită şi s’aă apucată, ca împreună să fie la învăţătura cărţii, câtă şi la cântările bisericescî spre procopsela copiilom, cum şi unu vătafii ce este pusă prin alegerea das-căliloră. Etă osebită de orînduita lefă a acestoră trei de maî susă pomeniţi, domnia mea milostivindu-ne asupra loră însă, i-amă miluită şi le-amă dată acestă carte a domnieî mele prin care hotărîmă, că de a pururea Gheorghe biv ispravnică de aprodi, psaltulă, şi Gheorghe Evloghie biv isbaşă dascălulă, să aibă amândoi patru licli scutelnici, adică câte doi liclî de omă, şi osebită unulă liude scutelnică să aibă vătavulă, care scutelnici să fie puşi de d-hl Vel Vistieră la isvodulă scutelniciloră, care este în Visterie cu pecetea Gospodă. Aşişderea aceşti trei, adică psaltulă şi dascălulă şi vătavulă, să aibă pe totă anulă acestă ridicătură: la vremea deseteniî, trei sute stupi ; la vremea vădrărituluî patru sute vedre vină şi la vremea gostineî una sută oi, cari ridicăturî să aibă a le lua aceştia, după cum le voră împărţi d-loră Epitropiî Academiei. Şi poruncimă domnia mea d-tale Vel Vist., că de voră fi slujbele acestea : desetina, vădrăritulă şi gostina pe vîndare, să aibă a pune acestea rădicăturî la ponturi, ca să le ţie în semă cumpărătorii slujbeloră afară din suma visteriei, iar de voră fi date în credinţă, atuncea să se ridice cu pecetea Gospodă, şi acestă carte să se trecă în condica visteriei, ca să se păzescă urmarea eî deapururea nestrămutată. Numai şi numiţii dascăli cunos-cândă mila Domnieî mele, datori să fie precum s’aă apucată, să puie căduta silinţă spre învăţătura şi procopsela copiiloră, a obştescului norodă, ce voră fi la şcola acesta, că asia este porunca Domnieî mele.» Grigore Ghica Voevodă. Procit. Vel Vist. L. S. 1776, Maiă. 148 V. A. UîlECHll XX. Ţăranii sub Gr. Ghica. Deca din respectulă şcoleloră laude se cade lui Gr. Al. Ghica., nu totă astă-felă putemă să grăimu de elă, din respectulu protecţiuneî ce a acordată sătenuluî plugaru. Amu vădută manifestate tendinţele boe-riloră, sub ocupaţiunea rusescă, de a dobândi sporire de dile şi de muncă dela ţărani. Boerimea nu perde timpu şi îndată după ce se instaleză noulă Domnii Gr. Al. Ghica, intră, cu anafora la elă, după provocarea domnescă, ca să pertracteze în divanu chestiunea orendiieliî dintre stăpânii de moşii şi dintre locuitori. Dom nito rulă a cerută divanului referată : ((în ce chipă a fostă din vechime obiceiulă acesta, cum s’aă urmată mai pe urmă şi în ce chipă socotiţi ca să se urmeze acum? ca prin domnescă hotărîre a Domniei tele să se puie ea la cale, ca şi cei cu moşiile să fie odihniţi şi locuitorii încă să scie ce este să fie darea loră pentru adetiulă moşiiloră şi ce slujbă să tacă ca să rămână şi ei odihniţi fără a nu se mai supăra mai multă peste hotărîre. Deci, după porunca Mării Tele, adunându-ne şi făcendă între noi asupra acestei pricini cercetare şi sfată ...» boerii aducă conclu-siunile loră la cunoscinţa Domnitorului. Ei facă istoriculă chestiunii agrare sub Mavrocordată şi ceră Domnitorului, nimică mai puţină decât din 10 dile, una de muncă, dela locuitori, în locă de cele 12 din pontulă stabilită de Mavrocordată şi în plus dijma. Acesta dis-posiţiune este cuprinsă în anaforaua ce dămă în anexă, din 14 Aprilie 1775. (1). Deja în Domnia sa anterioră Gr. Ghica a fostă dată ună decretă în cestiunea muncei lucuitoriloră de pe moşii boerescî, mănăstiresc! şi răzăşesci. Cu decretulă săă din 7270 (1766), Ianuarie 1, prin 15 articole, seă ponturi, Domnitorulă Gr. Ghica limitase dilele de boerescu la 12 pe. arm (2), dar preste dilele de boerescu adăugea diferite munci 1 2 (1) Uricaru tom. I, ediţia a Il-a, pag. 133 şi Istoria Mitropoliei ele Iaşi, pag. 304 (2) Vedî Uricaru, tom, II, pag. 217. ISTORIA ROMÂN1LOR0 149 nepreveclute în ponturile luî Mavrocordată. Chrisovulă însă din 14 Aprilie 1775 ne aretă pre Gr. Al. Ghica făcendu boerimeî noue şi grele concesiuni conlra ţeraniloru. Aceste concesiuni nu prea corespundeau cu poruncile date la intrarea sa în Iaşi la prima Domnie, ca să fie toţi slujbaşii cu mare dreptate seraciloru (1). Puţină corespundă asemenea concesiuni şi cu apreciarea ce se face Domniei lui Gr. Ghica în Istoria generală a Daciei de Dionisie Fotino (2). Se cuvine, spre a fi drepţi, să aclăogimă, cum aceste concesiuni făcute boeriloră, n’aă fostă acordate din primulă momentă. Mai întâiă boieriloră, la cererea dela Gr. Ghica de o di boerescă din 10, Vodă dice, că «a găsită cererea obştescă, după elă dreptă şi cuviinciosă, dar starea locuitoriloră de acum şi prilejulă nefiindă întru acesta cu îndemânare, n’aă lăsată a se împlini acestă dreptă şi potrivită cerere, ce întru chipuire după starea de acum s’aă aşeclată ponturi 61 clile (!!!) într’ună ană dândă şi dijmă a 10-a dintre tote.» Mai apoi, în Sept. 30 anulă 1776 Domnitorulă găsesce, că atâta boerescă nu era de ajunsă pentru moşieri şi adaoge : «Ilotărîmă ca peste cuprinderea ponturiloră ce s’aă aşeclată, să fie îndatorire cătră locuitorii şe-detori pe moşiile boerescî, seă monăstirescî, a mai lucra fiesce-carelo pe totă anulă 2 clăcî la orî-ce va ave trebuinţă stăpânulă moşiei, să întocmescă iazurile şi morile, fiinclă şi pentru a loră trebuinţă, să dea ajutoră la tocmirea acareturiloră de pe moşii, iar din noii.... să le facă stăpînulă cu plată.... Mai pune sarcină pe săteni şi câte o podvodă pe ană, aducendă stăpânului moşiei lucruri pentru casa loră «însă cu depărtare măsurată» şi pe lângă aceste să aducă la curtea moşierului şi câte 2 care lemne de focă. Preste tote aceste mai opresce pre ţărani a vinde vină şi spirtose şi constitue monopolă din aceste pentru proprietarulă moşiei (3). Enache Cogâlniceanu narândă prima domnie a lui Grig. Alex. Ghica la Moldova, din Febr. 1764, ne-a arătată pre acestă Domnă înzestrată cu multe calităţi. 1 2 3 (1) Chronicele lui Canta şi Enache Cogălnicenu. (2) Tom. 111, pag. 121, traducerea de G. Sion, (3) Uricaru, tom. VI, pag. 26. V. A. 0RECHIĂ 150 Prima lui faptă de a scrie chiar de la Galaţi vestitului Stavarachi, la cererea boeriloru pămîntenî, să nu vie în ţeră, căci nu-lu voru boe-rii pămîntenî şi nu-lu primescu să fie capichihaia, a fostu făcutu o escelentă impresiune în Moldova. Nu maî puţinu bună impresiune a fostu lăcutu asupra claseloru de josu a ţSrănimeî, poruncele date noiloru ispravnici de pe la judeţe : «ca să fie cu mare dreptate săraciloru, neîngăduindu pe nime să-î calce şi să-i năpăstuescă, căci de va aucli câtu de puţinu, că au păzitu hatârulu cui-va şi va veni vre-unu săracii să se iălu iască, atuncea cu mare pedepsă-i va pedepsi, făcendu mari dreptăţi tuturoru(l).» Grigorie Ghica ordona boeriloru să se pă-zescă de a lua mită de pe la săraci şi le dicea că : «de va veni la urechile Măriei Sele, să fie în sciinţa tuturoru, că se va pedepsi cu mare pedepsă nesocotindu-î nici picu de hatîru, de va fi şi boierii mare, ori şi rudă, de vreme că Dumnedeu l’au trămisu într’acestu pămîntu ca să păzescă pre săraci şi să-i fie milă de dînşii.» Era în tote vorbele lui Gr. Ghica pronosticu de Domnie bună şi liniştitore bietei ţări. Amintirea fapteloru lui din prima domnie nu puţinu contribui, ţie lângă influenţa rusescă, (2) la revenirea luî în tronulfi Moldovei după pacea dela Kuciuk-Kainargi. Cu tote bunele luî însuşiri şi porniri, Gr. Ghica, care în prima domnie combătuse luxulu (3) infîinţase fabrica de postavu, regulase birurile în modu maî uşurătoru pentru ţeranî (4), se ocupase de edilitatea Iaşiloru (5); înfiinţase Academia şi cele-l-alte şcoli etc., în domnia ultimă puţinii timpu şi regazu îî dete afacerea cu Bucovina, ca să îngrijescă totu cu acelu succesu de administraţiunea şi justiţia Moldovei. Ceea-ce e tristu, e că ţeranii fură sacrificaţi boerimei, cum maî susu veclurămix. Etă de ce boierimea îlu ceruse Domnii! . . Istoria li) Letop. I, Ilf, pag. 260. (2) «.. Zu der von Rumănzow verlangten Ernennung des Gregor GMka zum Gospodar cler Moldav ihre Zustimmung gab...» Geschichte des Osm. Reiches, de lohann Wilhelm Zinkeisen. Tom. G, (Gotha 1859), pag. 88. (3) Letop tom. III, pag. 262. (4) Letop tom. II, pag. 261. (5) Letop tom. II, pag. 262, ISTORIA ROMÂNILORC 151 nu pole să ascundă acestă faptă a luî Gregorie Ghica, chiar când îlu laudă pentru purtarea luî în afacerea Bucovinei. XXI. B u c o v i n a. Revenindă la istoria evenimenteloră politice de sub Gr. Ghica, scur-tămă înşirarea maî departe a documenteloră, cari se potu afla în oo-lecţiunea Ilurmuzaki, pentru anii 1775—1777. Nu vomă intra în amănunţimi asupra aceloră acte, carî astădî stau la îndămâna orî-cuî. Amu vedută că pretextulă pentru Austria de a rumpe dela Moldova frumosa Bucovina, a fostu să-şi dea o cale de comunicaţiune cu Galiţia şi Pocuţia. In locă însă de unu drumă, Austria răpi unu teritoriu de 178 mile germane pătrate cu 233 oraşe şi sate, cu munţii cei maî frumoşi, cu pădurile cele mai bogate, cu şesurile cele maî roditore, în fino cheia Moldovei după mărturia însăşi a lui Kaunitz (1). După ce Austria ocupă Bucovina (2) sub pretextă de a-şî deschide unu drumu către Pocuţia, ea născoci apoi pretexte noue cu care cerca să-şi justifice uşoră posiţiunea. Devenindă stăpână peste Pocuţia, Austria pretinse, că Moldova inculcase din vechime hotarele acesteia şi ceru Porţeî restituirea pămîn-turiloru inculcate. Astu-felu Bucovina întregă, necontestată stăpânită de Moldova de sccolî, era reclamată de Austria, ca pămîntă ală Pocuţieî! Bisum teneatis! In nota sa Kaunitz către Thugut, din 20 Sept. 1774 ministrulă austriacă scrie ambasadorului seă din Constantinopole, despre hotărîrea guvernului din Viena de a lua în stăpânire Bucovina, «ca o pertinenţă usurpată de Turci şi asupra căreia Austria are drepturi în virtutea cesiuneî în părţi a republiceî Poloniei către Casa îm-perătescă.» Deja în 6 Sept. 1874 Kaunitz vestise pre Thugut, că d’îndată ce Ruşii voră pleca din Bucovina, vulturii Cesaro-Crăescî voră fi plantaţi în Bucovina (3). (1) M. Kogălniceanu in broşura «Răpirea Bucovinei» si Kaunitz în actulude 7 Februarie 1775 (2) Ordinea de ocupare a Bucovinei fu dată de Kaunitz, 20 Sept. 1774. (3) «La Question d’orient au XH-me siecle» de Albert Sorel (Paris, 8° 1878) pag. 296, 152 V. A. URECH1Ă Austria proceda prin ocupaţiunea Bucovinei şi apoi inventa pretinsele sele drepturi in numele Pocuţieî. Dar ea nu-şî realisâ planulu decât după ce se făcu pacea dela Kuciuk-Kainargi şi după ce cumpără pe Rumianţof cu 5.000 galbeni şi o tabacheră de aurii împodobită cu brilante (1). Amesuratu cum Ruşii, înţeleşi cu Austriacii, deşertau judeţele din Bucovina, înaintară în ele oştirile austriace, cari invadară ţera la 1 Octobro 1774, calendarulu nou. însăşi Rusia, în nota către Thugut, din 20 Sept. 1774 califică fapta Austriei de sema-volnide şi în actulu din 20 Ianuarie 1775, în nota lui Kaunitz către Thugut se vede neîndoiosu, că mijlocele prin care Austria scia că va isbuti să-şi aproprieze Bucovina erau: frica, corupţiunea şi alte mijloce conving dor e. In adeveru, mai pre susu de tote prin corupţiune isbuti Austria să smulgă dela Turci convenţiu-nea pentru cesiunea Bucovinei, din 7 Maiu 1775 (2). Trei dile după semnarea convenţiunei, la 7 Maiu, ea a fostu ratificată şi în 3 Iunie 1775 Thugut scrie lui Kaunitz, că Porta a şi numitu comisarii pentru regularea graniţei Moldovene, pe unu Tachir-aga pre care elu, Thugut, arătă lui Kaunitz, ca să se silescă să-lu conrupă cu bani, cu atâtiS mai multu, că şi Moldovenii se silescu să-lu tragă în partea loru, fie şi prin daruri. Grigore Alexandru Ghica, avendu sciinţă de convenţiunea din 7 Maiu, însărcineză pre socrulu seu Tacovache Rizu, ca să mijlocescă la Thugut, ca la alegerea graniţeloru să lase Moldovei celu puţinii oraşulu Suceva, fosta reşedinţă a Domniloru moldoveni. Thugut răspunde lui 1 2 (1) Kaunitz către Thugut. 7 Febr. 1775. Ambasadorele Veneţianu Contarini scrie în 10 Dec. 1774 despre aceste daruri şi elice că pe lângă sabatiera Rumianţoff primi 6.000 ga-benî iar nu 5.000. (2) Vecii anexa după Uricarulu tom. IV, pag. 244. Vedî colecţiunea Hurmuzaki. Vedî broşura «Răpirea Bucovinei)) pag. 50. Anexiunea Bucovinei la Austria a ridicatu certe, clamorî în Europa. «L’on crie beaucoup contre cette operation, scrise împeratulu în 23 No-vembrie 1774; mais nnus nons chargeons seuls de vider ă'Vămi oble ce differend avec la Porte; je ne comprends pas comment d’autres auraient â le trouver mauvais». Adeverulu că Ruşii nu contradiceau pre Austria în acesta. Ambele state, Austria şi Rusia. — scrie Al-bert Sorel — (La question cVor. au XVIII sieclep. 295) se îndrumeză spre alianţa^ce aveau să încheie câţi va ani apoi. «Rusia, elicea Thugut la 3 Septembrie, cată să se aştepte ea, la restaurarea Imper. otomanu», Ies provinces, situees aux frontieres cles etats hereditaires deviennent le partage de la Cour Imperiale (Austria)_» ISTORIA ROMÂNILOR*} 153 Rizu, fără reservă, că refusă asemenea lucru şi-î spune, că «cunosce purtarea Voivodului Ghica şi uneltirile lui secrete, cu care în decursul u negociaţiunei s’a încercaţii necurmaţii să strice Austriei.» Thugut scrie lui Kaunitz, Că nu-î nimicii de aşteptatu dela Voivodulii Ghica, celu plinu de apucături veninose faţă cu Austria, dar că de o cam dată, până la încheerea definitivă a demarcaţiuneî, Ghica să fie me-nagiatu prin vorbe frumose şi speranţe nehotărîte, «cari nu ne obligă la nimica.........» Thugut în nota acesta de la 3 Iuniu 1775 se dă pe faţă, ca pregătitorii peireî lui Gr. Ghica. . In acestu actu alu lui Thugut către Kaunitz apare luminosă purtarea frumosă şi naţională a luî Gr. Ghica. Cu multă deşteptăciunc şi mulţii devotamentu elu a căutatu să împedice răpirea Bucovinei, împingendu şi pe Divanulu ţerei la proteste în acestu sensu. In altă notă a luî Thugut către Kaunitz, din 17 Iuniu acelaşi anu, ministrulu austriacu din Consfcantinopole aretă din nou, că «Moldovenii şi tote cele-l-alte creaturi ale luî Ghica, urmeză a se folosi cu multă îndărătnicie de cele mai estreme mijloce pentru a deştepta în tote părţile ură în contra convenţiuneî încheiată cu Porta, cu care ocasiune eî îşi dau totă silinţa a presenta cesiunea de lună voia a unei bucăţi atâtfi do bogată din ţeră, ca cea ne mai pomenită slăbiciune a induce pre omenii de aici în rătăcire......tote aceste lucruri sunt dovedi noue despre reutăciosele lucrări ale luî Ghica.» Kaunitz e forte bucuroşii, că Porta a trimişii unii singurii comisarii hotărnicii, «căci mai uşoru ni-lu putemii câştiga prin daruri.» In 3 Iubii 1775 Thugut cere luî Kaunitz să-î plătescă 16.889 fiorini, cari î-a cheltuiţii până acum cu deosebiţi funcţionari ai Porţeî şi cu comisarulu hotărnicii Tachirii-aga. Acestuia-î va plăti mai apoi 1.000 galbeni presto ce î-a mai daţii şi-î va promite şi alte remuneraţiunî ulteriore, deca se va purta bine la facerea hotărniciei. Pe ce căi âmblase Austria faţă cu Principatele române, încă dela 1699, dela pacea dela Carlovitz, am aretat în anteriorele volume. Nici în o împrejurare anterioră aniloru 1771, nu s’au daţii atâtii pe faţă 1 (1) Nota din 20 Iuniu 1775. 154 V. A. DEECHIĂ acele scopuri perfide ale Austriei, cu referinţă la ţerile române, ca la acesta dată şi în anii următori. La 1771, în tratatulu celu secretu cu Turcia, Austria ceru o rectificare de hotare despre Moldova (art. 2) şi prin art. 3 alta despre Moldova (1). Francia uitându vechia sa politică tradiţională, de împuţinare a puterei Austriei, politică care-şî avu culminanţa în pacea dela 1648, făcu gre-şelă, încă dela 1771, nu numai a nu desaproba tendinţele de extensiune teritorială a Austriei, dar încă a şi stărui în favorea ioru, sub cuvîntu, că Austria combatea şi împedeca extensiunea Rusiei. Aşîa în 10 Septembre 1771 Regele Franciei scria la Constantinopole, că a vedutu cu mulţămire că, Curtea de la Viena se ocupă de aceleaşi planuri, cari le nutresce şi guvernulu francezii. Ba încă acestu guverna învitâ pre Curtea din Viena, ca ea să exige dela Rusia condiţiuni mai onorabile şi mai puţinii dure pentru imperiulu Otomanii (2). Rusia simţindu că Francia, ori câtii de cădută, era o ajutâtore puternică Austriei, recursese la' o metodă mai apoi repeţită: Imperătesa Rusiei promitea, să cedeze Moldova şi Valachia Austriei: «qui Ies ren- 1 2 (1) Art. 3. Fiindu-că locuitorii Valachieî şi aî Moldovei n’au încetată de mai mulţi ani să turbure liniştea fruntariiloru Transilvaniei şi să-si întindă «leurs usurpations sur le tcr-ritoire de LL. MM. II. et RR., pour qu’â l’avenir il ne subsiste plus aucun pretexte d’usur-pation ni de transgression, on recherchera et distinguera ă l’amiable Ies aneiennes bornes incontinent apres la conclusion de la paix, et dans cet arrangement encore, on s’appliquera a sa tis faine la Cour Imperiale. (2) Rusia propuse, ca să facă pace cu Turcia, prin declararea Valachieî şi Moldovei de stătu independenţii. St -Priest scria lui Choiseul, în Maiu 17, 1771, despre condiţiunile de pace ale Rusiei: «il est impo.ssible de former des pretentions plus avides et plus insidieuses... En effet, FEmpire Turc se trouverait par lâ bride, tant au-dehors qu’en dedans... Les Principautes de Mol-davie et de Valaquie iren auraient (din independinţă) que le nom et seraient sous la di-rection d’un administrateur... (russe)...» Choiseul respundea în 17 Iuliu, 1771, că: «Les dedommagements pecuniaires que la Porte peut accorder â la Russie ne nous interessent nullement, ni nieme la Cour de Vienne...» dar că Francia e interesată, ca autoritatea Rusiei să nu se întindă sub vre-o formă ore-care asupra Principateloru... Si nici că pote Francia vedea cu indiferinţă stabilirea nelimitată a Rusiei pe Marea Negră...» (Doc. colecţ. Odobescu). Ce orbire ! Pre Rusia o opria d’a se întinde spre Dunăre şi marea Negră, şi Austriei, Francia-I lăsa câmpu liberu !... ISTORIA ROMÂNILOR!} 155 drait aux Turcs, si elle le voulait.» Kaunitz scrie despre acestă hotărîre a Rusiei lui Thugut infcernunţiulu Austriei la Constantinopole. Cum nu era să fie îndemnată Austria de a usurpa măcaru Bucovina, când, sub protecţiunea inconscientă a Francieî, Maria Tereza putuse unu momentu spera posesiunea ambeloru Principate! Numai când nu pote, Kaunitz se mărginesce a cere, fie şi pe bani, Valachia celu puţinii şi fie şi chiar numai Oltenia, a căreia posesiune momentană, la începutulu secolului XVIII, nu o uitaseră la Viena. «Le but secret de la Cour de Vienne est toujours de se menager la cession de la Valachie Autrichienne, pour laquelle elle donnerait jusqu’â 12 mil-lions». Kaunitz negocia şi cu Turcii şi cu Ruşii în 1774. Turcilorii le cerea celu puţinu Oltenia, iarfi la Petersburg : «un morceau de la Mol-clavie, qui convient aux nouvelles aCquisitions en Pologne.» In aceste negociaţiunî, repetu, ministrulu francesu de Vergennes sprijinea condiţiunile Austriei. Tristu rolu este acelii alii lui Ludovicii XV în aceste afaceri politice: elii a perdutii cu totulii din vedere interesele Francieî! Maî întâiu despre Moldova şi IVÎuntenia, care în trecutu serviseră politica Francieî, în diverse rîndurî, noulii ambasadorii francesu la Constantinopole, primise în 30 Maiii 1774 de la Paris instrucţiuni din care se vede, că guvernulu francesu scia bine, că Austria numai de formă va cere indepenclinţa Moldovei şi Valachieî, dar că apoi le va lăsa cum sunt. In forum interiorii alu luî, St. Priest, scia însă bine, că «Tliypo-th'ese que la Cour de Vienne veuille s’unir ă la Porte pour la sauver du danger eminent de succomber aux efforts de la Russie, me semble peu vraissemblable.» In adeverii că nu putea remâne nimenuî îndoială de ceea ce voia Austria, de ore-ce ea invadase exabrupt Bucovina cu oştiri... St. Priest merge şi mai iute decât guvernulu seu, în sensulii Austriei: în 29 Ianuarie 1774 scrie lui Choiseul, că ce atâta vorbă dc clacă: «La cupidite de l’Empereur d’Autriche se borne au viei] Orşova et â un angle de la Moldavie, entre la Transilvanie et laPocutie... C’est peu de chose... 156 V. A. 0RECHIĂ Audiţî! Bucovina, cest peu de chose! Numai în contra Rusiei se mărginesce acum lupta Franciei. In 8 Augustă 1774, Choiseul scrie lui St. Priest: «Vous profiterez de tous lcs moyens possibles pour faire ressortir la honte et le danger des condi-tions auxcjuelles le Divan veut se soumettre. Si Ies Busses obtiennent un port et le droit d’avoir une force navale sur la mer Noire, gen sera fait de l’Europe pour Ies Turcs! Dar întinderea Austriei, pe care o combatea altă dată Francia, ce a deveniţii? Etă resultatele stăpânirei la Curte a Domneî de Pompadour şi a unei Dubary! St. Priest intervine energică şi se face pacea de la 21 Iuliă 1744. «La payx de C. Cainardgi, d^ice Salaberry, (1) se fit sous la mediation de la France.» Austria profită de rătăcirea Franciei. Pe de o parte Kaunitz propune guvernului francesă, ca basă nouă pentru o politica comună franco-austriacă în Orientă, păstrarea Imperiului otomană în Europa. Soluţiune minunată era acesta, care nu târdiă va fi şi acea a lui Pitt, celebrulu ministru englesă. Dar de la enunciarea unui principiu la realitate, Austria se pricepea cum să-şi facă propriele interese. Deci Kaunitz scria despre Imperiulă otomană, «qu’il n’y a point d’espe'rance tpuil se soutienne longtemps . . . que dans cette hypothese, il semit desi-rable que la Bussie ne put, par ses forces maritimes, suffire ă le ren-verser.....» Dar de ce acestă îngrijire ? Ca nu cum-va Rusia să rămână singură posesoră pămîntului Turciei şi ca s’o silescă a recurge la cooperaţiunea Austriei, «ce qui ne pourrait pu’entraîner un arrangement sur lcs conpuetes a la convenance des deux Cours.y> Decă nu era superătore pentru Austria şi pentru Rusia i^itervenirea Prusiei, de sigură că cuceririle a la convenance des deux Cours pu- ii) P. 75, Voi. IV. ISTORIA ROMÂNILORÎi 157 teau să ajungă până In Siretu şi la Dunăre, pentru Austria şi Rusia. lvaunitz, vedeţi, era barem brutalmente sincerul Apoi Choiseul totu nu pricepea!.... Iar la Constantinopole St. Priest numia oficială pre internunciulu Austriei «notre ami.» «Notre ami» silită fu să-şi mărginescă pofta de cucerire la Bucovina. Cucerire! Ce termenii impropriu pentru a designa invasiunea Bucovinei şi rămânerea în ea a oştirei invadătore prin corumperea Divanului turcescii şi a lui Rumianţov! «Notre ami» scria ministrului francesă St. Priest, că Bucovina este «une bagatelle! » Cu trista spoliaţiune a Bucovinei urmeză şi mortea lui Ludovicii XV şi avenirea la tronă a luî Ludovicii XVI. Acum se păru unu mo-mentu, că Franţa va reveni la vechia politică naţională, faţă cu Austria. Nejustificata invasiune a Bucovinei de oştirea Austriacă e desapro-batâ de guvernămîntulă noului rege. Acesta scrie ministrului francesu din Constantinopole, în 2 Decembre 1774, că ambasadorulu austriacă din Paris, corniţele de Mercy, negă invasiunea Moldovei, de şi e afirmată de ambasadorulu de Berlin şi de Petersburg, unde lucrulă a şi făcu tu rea impresiune. «L’ambassadeur imperial desavoue formel-lement tout accaparement en Moldavie, soit avec moi, soit avec ceux des ministres etrangers, qui lui en parlent. Nous aimons mieux re-fuser crovance aux avis multiplies et caracterises qui nous reviennent, que de suspecter la bonne foi (!) et la franchise du ministre autri-chien, c|ue rien ne forgait d’user dune restriction (aşia se dice min-ciuneî în termenu diplomaticii?) mentale dont la verification des faits ne tarderait pas â la convaincre.» Frederic alu Prusiei nu găsesce interesulu seu în mărirea Austriei până în Siretu, dar începe a se deprinde cu posibilitatea, ca Austria să păstreze Bucovina. De ce? Pentru că regele Prusiei hotărî să-şi întindă şi elu posesiunile în Polonia, lăsându pe Austria să dobândescă în linişte de ia Turci compensaţhmî «plus qu’equivalentes.» In acestu sensii scrie Frederic ambasadorului seu Zegelin din Con- 158 V. A. nfeECEI stantinopole: «De ne pas instigner la Porte contre Ies Autrichiens sur l’affaire de Moldavie (1). » Dar când Frederic vedu că în Polonia nu se maî putea întinde, iute scrie iarăşi lui Zegelin, că: «On se tromperait fort si on croy-ait que la Russie et moi — am vede cu ochi buni acestă sporire teritorială a Austriei. La Paris representantulu Austriei, corniţele de Mercy, nega, cum vedurămu, invasiunea Bucovinei, şi se ruşina de procederea guvernului seu, maî aleşii vedendu disposiţiunile guvernămîntuluî noului rege alu Francieî. Dar la finea anului 1774, ministerulu francesu se domiresce, că invasiunea Austriacă în Bucovina e reală. Elu scrie lui St. Priest, că corniţele de Mercy a mărturisită în fine, că Austria a ocupată «un petit terrain, dit la Bucovine,» cu titlulu de revendicare, ca aparţi-nendu când-va Pocuţieî... Guvernulu francesu desaprobă din nou; «on ne voit pas sur quels titres la maison d’ Autriche fonde sa revendication.» Durere că asemenea deşteptare a Francieî fu de scurtă durată. Trei luni maî târdiu guvernămîntulu francesu trece la aprecieri politice diametrală opuse, revine la adoptarea primeloru impresiunî ale lui St. Priest de la finea domniei luî Ludovic alu XV. Ce deosebire între 20 Decembre 1774 bună-oră şi ordinea ce regele dă in 31 Maiu 1775 luî St. Priest, că la ocasiunea negocieriloru Austriei cu Turcia «le roinepeut que vous recommander de rendre a la Cour de Viennetous Ies bons offices qui dependront de vous.» Ba încă guvernulu francesu, trateză, în 30 Aprilie următoru, de «pre-«juges» din partea Turciloru, resistenţa lord «pom une cession de ter-ritoire que rien ne necessite ni ne justifie.» Deja la 18 Maiu j 7 75 guvernulu francesu scria luî St. Priest: «Nous voyons avec plaisir que vous etes persuade, que la Cour de Petersbourg n’agit point â Constantinople pour aigrir Ies Turcs contre la Cour de Vienne .. . et que Catherine II ne cede point â cet egard aux instigations et â fexemple de la Cour de Berlin.» > Mai multă! Culmea derisiunii: regelui Francieî dă Austria trista 1 (1) Nota lm St. Priest din 17 Februarie 1775, Ilurmuzaki. ISTORIA ROMÂNILORft 159 misiune da termina diferendulu: «La Cour de Vienne nous a confie la conclusion de son trăite avec la Porte concernant Ies limites de la Moldavie (!!) Le Roi a marque la satisfaction la plus vive et la plus sincere de cet evenement (2 Iulie 1775).» Pote să fie abheraţiune maî mare! Şi de ce acesta? Pentru ca regele avea de soţie pe Maria Antoi-neta, fiica Marieî Tereza; pentru că la Berlin nu se maî aproba inva-siunea Austriei în Bucovina şi Austria convingea Curtea dela Versailles, că cea ce displace la Berlin, aceea este bunu pentru Francia şi Austria. De aceea ce strigătu liricii de plăcere eşia din pena luî St. Priest la 17 Maiu 1775, «că bine că s’a sfîrsitu o dată cu contestatiunile Portei. L’accommodement entre la Porte et Vienne sur Ies limites de Moldavie, vient detre condu I/important est que Ies contestations aient pris fin !...)) Curendu însă Ludovic XVI se deşteptă, dar numai pentru o cli-pelă, din somnulu în care-lu afundase Kaunitz. In Septembrie 1775, Ludovic XVI, scrie luî St. Priest: «Si la Cour de Vienne trouve qqs. avantages dans Ies usurpations graduelles et successives, elles ne sont que preeaires, puisque le Roi de Prusse, s’autorisant de f exemple, donne chaque jour plus d’extension aux siennes et se forme un corps de puissance, qui sera un jour bien incommode et vraissemblablement tres funeste â la Maison df Autriche.)) Asemene scăpărătură luminosă in mintea politiciloru Francieî nu servă la nimica. Curtea era maî putinte ca tracliţiunea şi ca logica ; în 19 Maiu 1776, guvernulu Regelui Ludovic XVI interveni oficialii la Portă, sprijinindu pretinsa revendicatiune a Austriei asupra Bucovinei!... Asemenea revenire tardivă şi nefolositore a guvernului francesu asupra erorel sale politice nu scuză înaintea istoriei pre St. Priest, care era superatu pre Domnitorulu Grigore Ghica alu Moldovei, că resistă si ameninţă de a nu da Austriei Bucovina. Când nemuritorulu Domnu 7 7 e asasinată de Turci la Beilicu, după instigaţiunile Austriei, St. Priest declară că: nil est notoire que cet honme etait vendu ă la Biissie de-puis longtemps ! » Nu aducemu aci numerosele corespondinţe cu referinţă la cestiunea 160 V. A. URECHI Bucovinei, clin colecţiunea Oclobescu, căci se potă vede în volumulă respectivii din colecţiunea llurmuzaki şi nu amu face decât să în-greuiămă spesele publicaţiunel cursului nostru. In planulu nostru intră ele a reproduce cu preferinţă documentele interne şi necunoscute. De altmintrelea, în cele mai de susfi narate credemă a fi datu în substanţă înţelesulă documenteloru din colecţiunea Odobescu şi o suficientă esplicare a atitudineî politice a principalelor!! state Europene, în cestiunea Bucovinei. Nu vomă stărui mai multu nici asupra documenteloru din tom. VII ală colecţiuneî llurmuzaki, preste ceea ce mai susu amu menţionaţii şi din care s’a vedută de ajunsă mijlocele puse în mişcare de Ivaunitz şi de Thugut, pentru a ajunge la spoliarea Moldovei de frumosa sa provincie Bucovina. în privinţa rolului jucatu de Gr. Ghica în cestiunea Bucovinei amii citită, ici colea, unele încercări de a micşora înaintea posterităţii însemnătatea acelui rolă. Nu voiă urma pre detractorii lui Gr. Ghica. Ori-carî fie corespondinţele lui cu socrul ă seu Iacovache Rizu ; orî-cât de puţinii corectă fie purtarea luî Rizu, Gr. Ghica care a plătită cu viaţa, fie şi numai încercarea luî de a împedeca răpirea Bucovinei, ne impune respectă şi admirare. Sângele luî este protestulă ţerei faţă cu actulă de spoliare ală Austriei. Atâta e de sigură acesta, că Austria nu se va crede, din causa acelui protestă ală ţerei, sigilată cu sângele lui Gr. Ghica Vodă, că la prima ocasiune guvernulă Austriei va cere Turciei, la pacea de la Şiştovă 1791, o nouă confirmare a tratatului de cesiune a Bucovinei. Că Gr. Ghica şi-a făcută datoria de Domnă aperătoră ală pămîntului ţerei era şi sentimentulă Moldoveniloră contimporani. Boeriî cari cu piositate şi cu pericolulă vieţei, contra po-runciloru turcescî de a se da corpulă luî Gr. Ghica la câni, îlă îngropară în taină la o biserică afară din Iaşi, nu facă numai actă de creştini, ci şi de recunoscinţă naţională. Enake Ivogâlniceanu cântârklă cu versă duiosă uciderea lui Gr. Ghica (1), este representantulă regreteloră în-tregeî Moldove pentru gloriosulă martiră. 1 (1) Vedî anexa la acesta padina. ISTORIA ROMÂNILOR# _______161 Naraţiunea ucidereî luî Gr. Ghica în casa dela Beilîcă din Iaşi, este deja făcută de condeiă măiestru şi nu ne vomă mai încerca a o reface, mărginindu-ne a o da în anexă (1). Thugut în raporturile sale către Kaunitz, de la începululu anului 1775, arătândă dificultăţile ce punea Gr. Ghica pentru a salva cât mai multă teritoriu din Bucovina, la ocasiunea fixărei fruntariiloră (2) confirmă de ajunsă credinţa Moldoveniloră, că Gr. Ghica cu tote demonstraţiu-nile de politeţă către curtea de Viena, şî-a fâcutu datoria de Domnu românii Acusările ce Austria tace Divanului Moldovei şi luî Ghica, că stăruescă pe lângă Rusia, doră vorfi împedeca măcară în parte spolia-ţiunea Moldovei de Bucovina, nu sunt micşurătore meriteloră luî Gr. Ghica. Stăruinţele aceste provocă ore-care acte favorabile Moldovei din partea Prusiei şi a Rusiei (3). Dănui în anexă convenţiunea dintre Portă şi Austria dela 7 Maiii 1775 după Hurmuzachi (4). Prin art. 3 ală acestei corivenţiuni Austria îşi mai lasă deschisă o portă de estensiune în paguba Moldovei şi Munteniei, sub pretextă de rectificare de fruntarii. Amu văclută şi vomă mai vede de multe ori pusă în practică de Austria asemenea sistemă de cotropire! In 25 Maiă st. n. 1775 Thugut scrie lui Gr. Ghica anunţându-î corn clusiunea convenţiuneî cu Porta relativă la Bucovina. La 29 Maiă st. v. 1775 Gr. Ghica răspunde lui Thugut, ceea ce era nevoită să răspundă ună Domnă în situaţiunea luî. In actulă acesta de politeţă Domni torul u subliniază, că perderea Bucovinei a fostă: «une perte bieli con-siderable pour la Moldavie.» Domnitorulă simţindu-se ameninţată, se referă la relaţiunile socrului săă Iacovache Rizu cu Thugut, ca să se convingă acestă diplomată, că Domnitorulă Moldovei nu va maî face acte de natură a supăra pe Austria. Sunt unii cari impută luî Grigorie 1 2 3 4 (1) Verii anexa la acesta padina. (2) Hurmuzachi, tom. VH, pag. 11*2 şi următorele. (3) Hurmuzachi, tom. VII, pag. 145 şi următorele, (4) Hurm. Tom. VIT, pag. 159. Istoria Românii orii de V. A. Urecldă. 11 162 v. a. urechi! Ghica scrisorea acesta, ce o dămu în anexă (1). Mai drepţii însă judecă Thugut sentimentele românesc! ale lui Gr. Ghica, când seriindu lui Kaunitz la 3 Iuniu 1875 îi spune, că cu tote protestaţiunile de amiciţie ale lui Gr. Ghica, Austria trebue să se aştepte din partea lui Ia acte de împotrivire şi împedecărî, relative: «durch die gegemcărtige Zer-sMickung seiues Fiirstenthnmes», (la îmbucăţirea actuală a principatului său). In 6 Iuniu st. n. 1775 se face ratificarea convenţiuneî încheiate cu Porta relative la Bucovina (2). Pentru îniierarea eternă a politicei care a isbutitii să rumpă dela sînulu Moldovei frumosa sa provincie Bucovina, aducemu în anexă raporturile lui Thugut către Kaunitz, aretându banii ce au cheltuită pentru a dobândi cesiunea Bucovinei, prin corupţiune (3). Unulu din instrumentele lui Thugut este Dragomanulu Portei Costache Moruz. Nu numai prin bani Austria resplătesce lui Costache Moruz ; în raportulu lui Thugut către Kaunitz intervine şi în favorea familiei a-cestuia (4). Actele următore, relative la delimitarea Bucovinei despre Moldova, corespondinţa numerosă în privinţa acesta, nu potu afla locii în acestă lucrare a nostră decât în anexă (5). Din raporturile comisarilor!» şi ale lui Thugut se pote vede stăruinţa minunată a Domnitorului Gr. Ghica de a se reduce cât mai multu, pe terenu, pămîntulu cedată Austriei. Mai cu semă dorinţa Turciei de a menţine pentru sineşi posesiunea Hotinuluî şi a districtului seu întârziază terminarea demai*-caţiunei. Acestă dorinţă a Porţei de a păstra Hotinulu a împedecatu dobândirea de la Austria a Sucevei, dorită de G»\ Ghica. Intre acestea, la finea anului 1775 şi 1776 Rusia şi Prusia începu a interveni pentru a împedeca prea marea estensiune a Austriei în Moldova, şi acesta silesce pe Austria la dre-cari concesiuni şi la gră- 1 2 3 4 5 (1) Vecii anexa după Hurmuzachi, tom. VII, pag. lTo. Vedî şi anexa după Hurmuza-ehi, torn. VIT, pag*. 201, documentă 120, pag. 285, doc. CLXI din 17 Sept. 1776. (2) Vedî anexa după Hurmuzachi, tom. VII, pag. 171 si 175. (3) Vedî anexa Hurmuzachi, tom. VII, pag. 180 -183, 188, 196. ete. ^ (4) Hurmuzachi, tom. VII, pag. 186. (5) Vedî anexa la acostă pagină. iSTORlA românilor! 168 birea delimitării. Totuşi conflictele încă nu sunt aplanate* în Aprilie 1776, dar în 12 Maiu acelaşi ană st. nou Porta, la îndemnulu şi ală Francieî, semneză convenţiunea prin care se cedeză Austriei oraşulu Rohatină şi se stabilesce fruntaria până în ţinutulu Hotinului (1). In aceste negociaţiunî Gr. Ghica care ţinea să păstreze Moldovei Su-ceva, vechia capitală a Moldovei, şi nu vedea unu interesă de a rămâne Hotinulă, cetate turcescă, ceea ce dădea ocasiune numai de supărare ţăreî; desilusionată şi de puţina protecţiune ce găsia Moldova la Petersburg, în asemenea grele împrejurări, se arătă multă mai mlă-diosă faţă cu Austria. Acesta o recunosce însuşi Thugut raportândă luî Kaunitz, în 16 Maiă (st. n.) 1776, despre încheerea convenţiunit pentru stabilirea fruntarieloră Bucovinei (2). De îndată însă ce Gr. Ghica vede, că guvernulă austriacă depăşesce preste dreptăţile ţerei, chiar după convenţiunea de curîndă încheiată, elă intervine la Constantinopole. Acesta dă ocasiune Austriei să-lă considere din nou ca răă intenţionată (3). Se ivescă diferite conflicte de jurisdicţiune între Domnitorulă Gr. Ghica şi Generală Spleny din Bucovina (4) cu referinţă la moşiile din Bucovina, posesiuni ale boeriloră rămaşi în Moldova. Reclamaţiunile boeriloră şi a Domnitorului supără pe Austria şi o înăsprescă din ce în ce mai multă în privinţa luî Gr. Ghica. In 27 Augustă stilă n. 1777, Generalulă Spleny publică în Bucovina manifestulă imperială adresată locuitoriloră nonei provincii alipite la Austria, în cuprinderea următore : «Noi, Metrici Terezia, cu Mila lui Dmnnedeît «A Ulmului împerătesă, văduvă crăiasă dela ţera Ungurescă, Buliamia, Dalmaţia, Cruaţia, Şlavonia, Galiţia şi Ladomeria, (iproci) Arhicneghina de Austria, Cneghina dela Burgundia, Ştiria, Carintia, Ecarniolia, Mare Domnă clela Ardelu, Mare grafma dela Moravia, Cneghina dela Brabant, Limburg, Luci) Vedî după Hurmuzachi, tom. VII, pag. 277. (2) Hurmuzachi, tom. VII, pag. 283. (3) Emanuel Tessara cjice luî Kaunitz, că «was Meri' freyh. v. Thugut von diese Man-nes (Ghica) boshaften Rânken und vriedrigen Gesinnungen bei verschiedenen Gelegen-heiten erwăhnt hatte, etc » (4) Vedî Hurmuzachi, tom. VII, pag. 291 şi 292. 164 v. a. urechi! ţănăburg, Geldria, Sertburg, dela Slegia de susu, i de joşii, Dimilant, Man-tuoa, Parma, Plaţenţia, Gvastala, auşfiţi şi Zator, Domnă dela Evevia, Grafma dela Hapşpurg, Flandria, Tirol, Hanonia, Chiburgă, Gherţia şi Gradisca, Mar-cografina dela sfîntulu îmuluî stăpînire, la Bărgău, la Lauzniţî de susu şi de joşii, Grafina dela namor, Domna dela Marhia, Slavonia şi la Mihainia, Ve-duvă Cnegliină dela Lotrîngia şi Bar, Mare Cnegină dela Toscana, i proci, i proci. «La toţi şi fiesce-căruia ce sunt locuitori într’acestă Bucovină deştricte, care ori unde ce satu seu moşie au aice de stăpânescul cu care suntii ai noştri supuşi sau podani, şi protecţia nostră sunt vrednici a ave: Adecă tuturorti Mi-tropoliţiloru, Arhiepiscopi, Episcopî, Arhimandriţi, Dicheî, Egumeni, Protopopi, Preoţi şi Diaconi, Boerî, Mazili, ruptaşî, şi la totă prostimea, oraşe, tîrgurî, sate, şi la totă obştea, atâtu parte Bisericescă, cum şi lumescă, ve adeverimu întâiei a nostră Imperătescă şi Crăiască milă, gândii bunii şi totu binele cărora noi cele aretate maî joşii aretămii şi însciinţare facemii. «Fiindii între a nostră pre înălţată curte, şi între strălucitorea turcescă Portă, prin una în trecutulii anii adunată comisie, la care dela amendoue curţile aii foştii trimişi plinopotinţî seu vichilî: Adecă despre partea nostră pe generalii Feldmarşal Leitnant baronii Barco şi despre partea turcescă pe Tahir aga, graniţa, între ţera Moldoviî, dimpreună şi cu partea ce este sub stăpînirea cetăţii Hotinului a raeleî turcesci, şi între aceea ce acum, se numesce Bucovina de-ştrict, care noue din veci ne este dată, din apa Nistrului până la Ardelii unde se împreună 3 graniţe, Ardeiului, Moldova, Bucovina deştrictii, care se numesce pietrile roşii hotârîndu şi întărindu într’amendoue părţile, cea desă-vîrşitii odihnă şi linişte, după cum este hotărîtîi şi de toţi sciutu cu totă stăpânirea sub prea înaltei nostre puteri, cu tote oraşele, tîrgurî, sate, ape, codri, supuşi şi podani, atâtu partea bisericescă şi lumescă, şi în scurţii cu totă stăpînirea ce pote să fie, către a nostră ţesărescă şi crăiască curte, moşteni-toriloru, şi celoru ce în urma nostră la coronă vorîi fi, lăsatu şi cu totulii în veci rămânitorî ne este dată, după aşedemîntulu înscrisu ce l’au făcutu plenipo-tenţiî de mai susu pomeniţi, ale cărora iscălitură ce este dată unulti la mâna altuia adeveresce. «Drepţii acesta, de alta nu este trebuinţă, fără numai că locuitorii acestei Bucovine deştrictii, atâtu partea bisericescă şi mirenescă, cum şi totă obştea, prin ivelă să facă supunere şi jurămîntii, casă se adeverescă ai noştri credincioşi, supuşi podâm; ca printr’acestii jurămîntii pe totă dreptatea şi aşe-darea către a nostră purtare de grije şi dragoste părintescă de a pururea să fie nădăjduiţi, care noi totu-d’a-una, şi maî vîrtosu la rînduiala ce va să se facă într’acestă Bucovină deştrictu, către denşiî vomu areta. «Deci poruncimu, ca toţi şi fiesce-care ce într’acestă Bucovină, orî-ce stăpî- ISTORIA ROMÂNILOR^ 165 nescu şi sub stăpînirea şi ocrotirea nostră sunt, adecă care sunt într’acestă deştrictii şedătorî, la diua ce este acum însemnată, după cum maî joşii se arătă, jurămîntulii să facă. Fiindii-că acestii împodobiţii şi cinstiţii jurămîntu este să fie aicea în Cernăuţi la Octombre: di întâi ă Calendarulii vechili, ală anului acestuia 1777 : trebue dară toţi Mitropoliţiî, Arhiepiscopii, Episcopii, Arhimandriţii, Dicheiî, Egumenii, cum din partea boerimeî: boerî, mazîlî, ruptaşî, şliahticî, atîtă cei ce sunt şădători aicea, cum şi ceî (ce) (1) sunt afară şădători, şi într’acestă Bucovină sunt moşinaşi, la 29 Septembre calendarulii vechiii, să vie aici la Cernăuţi, însă pentru ceî ce sunt şedetorî afară din cor-donii şi au moşie aicea, de nu vorii pute însuşi să vie, şeii din depărtarea drumului, şeii de altă neputinţă, din părintesca milă sunt lăsaţi de venirea loru şi potii să trimiţă pe vechilulii lorii; însă pe vechilulu ce-lii vorii trimite să aibă cartea de vichilicii, după copia ce s’aii trimesii supt slovă 2, şi aceliî vichilă la diua însemnată să se afle aicî. Pentru partea monăstirescă, atâtii călugării, cum şi călugăriţe, care sunt şedetorî într’acestii deştrictii, aşijderea protopopii şi preoţii, ca să potă face jurămîntulii cu credinţă, să trimite fiesce-câriia mănăstire copie de jurămîntu sub slovă 4 şi de cătră fiesce-care mănăstire ori călugări ori călugăriţe acea copie de jurămîntu să se iscălescă de totă. soborulă, şi de către mănăstire! călugări acelii jurămîntu iscăliţii prin egumeni, cu 3 călugări la 29 a lui Septembre să se afle aici la Cernăuţi, iară mănăstire călugăriţe să trimiţă pe vechilulu lorii, care vichilu să aibă carte de vichilicu, după copia ce s’aii trimisă, şi dimpreună cu jurămîntulii acelă iscălită, acelă vichilă să se afle la sorocu arătată aicî la Cernăuţi. (cProtopopii şi preoţii aceştia după cum maî josă se va arăta, voră face ju-rămîntulă de credinţă ântâiă pe la satele loră, şi după acesta li se poruncesce, ca .fiesce-care protopopă în ocolulă săă să adune preoţii săi la ună locă, şi să se alegă doi din preoţi, şi acei doi preoţi aleşi dimpreună cu Protopopulu loră, la diua însemnată să se afle aicea la Cernăuţi, ca să întărescă jurămîn-tulă şi aicea. «Cei ce sunt şedătorî în acestă Bucovină deştrictii, prin oraşe, tîrgurî, sate, târgoveţi, ţărani, li se poruncesce ca prin totă şi în totă loculă, adecă oraşe, tîrgurî, sate, se voră trimite ofiţeri din preună cu Mazili, şi în fiesce-care locii totă norodulă, adecă în tîrgurî judecătorulă şi cu tîrgoveţiî, în sate vorniculă, si fruntaşii, săraci, sluji boeresci şi alţii, în beserică deschisă să se adune, şi ântâiă preoţii, diaconii, si toţi tîrgoveţiî, sătenii, după copia de jurămîntă ce s’aă trimisă sub slova d (5) voră jura, şi acelă jurămîntă să se iscălescă, de preoţi, diaconi, de vornică, şi de patru fruntaşi, şi să se alegă de cătră sa- 1 (1) Aceslu «cc» lipsesce îu manuscriptulu dela Comisiuno, .166 Y. A. URECHIĂ tem, doi fruntaşi, ca dimpreună cu vornicul ii, să se afle aicea la Cernăuţi la 29 a luî Septembrie. «Aşijderea şi jidovii aii ajurajurămîntu cu credinţă către noî, nu numai cei ce sunt şedetorî în tîrguri, ci şi cei de prin sate, să se strîngă Ia caha-lulii loru şi nu numai jurămîntulii ce s’a trimesii, sub slova e (6) înaintea ofiţerului rînduitii să jure, ci şi fîesce-care să se iscălescă. ((Deci, de vreme că noi tuturoru d-vostră, cei ce sunteţi întru acestu de-ştrictii şedetorî, Mitropoliţî, Arhiepiscopi, Episcopi, Arhimandriţi, Dichei, egumeni, şi la totă partea besericeseă, spre aflarea însuşi dumne-vostră aicea la Cernăuţi, iară cei ce sunt şedetorî afară din cordonii, cari nu va pute să vie însuşi, vichilii dumne-vostră, să-î trimeteţi aici. Cum şi Protopopii şi din cei aleşi preoţii, judecătorii tîrgurilorîi, tîrgoveţiî, vornicii, şi sătenii, i proci, la 29 Septembre să ve aflaţi aicea, ca la 30 a luî Septembre fiesce-care să se afle la canţalaria Cernăuţuluî, ca să se trecă numele dumne-vostră la proto-colu, cum şi de la vechili să se potă lua cărţile de vechilicii, vedendu-se de au veniţii toţi; noî nădăjduimu pe credinţa vostră că pre înaltei nostre porunci ve veţi supune, cu cât mai vîrtosii aretându-ve cu credinţă, mila ceîaste să fie, să nu o pîardeţî. «Cu hotărîre ve aretămîi, că după cum jurămîntulii, de mai susii pomenitu sub slova d (4) învederată adunare în auclulu tuturoru şi cu înălţarea a trei degete a mâineî drepte dumne-vostră îlii veţi face, asemenea fîesce-care iscălitura jurămîntuluî cu mâna dumne-vostră îlii veţi iscăli. Aşijderea nădăjduimu, că după cum prea înaltei Protecţiei nostre, şi părintesceî bunătate, de-a pururea veţi nădăjdui a o câştiga, asemenea de-a pururea ve veţi sili, ca nisce supuşi şi ascultători podani, spre împlinirea jurămîntuluî ve veţi areta. «S’au daţii în Cernăuţi prin alii nostru la acestă trebă orenduitii Comisariu Alu prea înălţatei Ţăzăresceî şi crăesceî măriri, Cămăraşii alţi cheeî de auru, Generalii-Maioru, comandirii de la Bucovina deştrictii, şi la acestă cinstită trebă Plenipotentu-Comisaru. «Şi s’au tipăritîiîn tipografia episcopiei Blajului din Ardelu, 1777, Augustă 27.» Din acestă actă încă vede istoriculu doue lucruri : 1. că nu sa găsită nici unu Moldovenii, necî chiar din Bucovina, atâtu de mişelu ca să împrumute condeiulu seu la scrierea lui, cum dovedesce limba cea stîlcită în care e compusă şi 2-lea, că şi prin acestu actu de jură-mîntu şi chiămarea la Cernăuţi de delegaţi din totă ţera anexată, Austria voiesce să legitimeze usurparea prin o specie de plebiscitu alu locuitoriloru din totă Bucovina, ISTORIA românilorC 167 Intre aceste relaţiunile dintre Rusia şi Turcia se înăspriseră clin ce în ce maî multă. Porta se pregătea ele răsboiă deja pe la finele luî Octobre 1776. In asemenea împrejurări Gr. Ghica, urîtu de Austria şi considerată la Constantinopole ca omă alu Rusiei, îşi simţia posi-ţiunea din ce în ce maî ameninţată. Muscalii cereau Portei plata speseloră de răsboiu conformă tratatului suplimentară ală păceî de Ia Kuciuc-Kainardgi, şi ameninţaă cu răsboiă în casă de întârdiere a plăţeî. In asemenea împrejurări, la Constantinopole se plănuise în taină mazilirea luî Grigorie Ghica. Lucrulă este vestită la 17 Octobre st. n. 1777 luî Kaunitz (1). Pe diua de 11 Octobre st. n., 1777, se scie lucrulă în Constantinopole. Constantină Moruz este hotărîtă de Portă să succedă luî Grigorie Ghica. Pa 16 Octobre st. n. urma să fie semnată numirea luî Constantină Moruz, dar deja cu puţine dile maî ’nainte Divanulă trimesese la Iaşi pe Kara-Hissarli-Ahmed Bey însoţită de doi omeni de încredere, ca să ia în primire administraţia Moldovei, până la sosirea noului Domnă. La 17 Octobre st. n. 1777, corespondentulă luî Kaunitz nu scie, ce s'a întâmplată la Iaşi cu Gr. Ghica. I raporteză maî multe versiuni. După una din aceste, Gr. Ghica însoţită de garda sa de 300 arnăuţî, sar ii refugiată în siguranţă în tabăra rusescă aflătore în apropiere de Moldova. Altă versiune dicea, că Capigi-Başa fusese însărcinată, ca în sînulă Divanului să mazîlescă pe Domnitoră, despre care mazîlire Dom-nitorulă Gr. Ghica n’ar ii avută nici o presimţire măcară. In 4 Noembre st. n., 1777, acelaşi corespondentă ală luî Kaunitz îî scrie despre uciderea lui Gr. Ghica, spunendu-î, că la 21 Octobre s’aă aflată detalii maî desluşite despre nenorocitulu principe, care a fostă omorîtă la-Iaşi, şi ală cărui capă a fostă adusă la seraiă de către ună trimisă extraordinară ală luî Mehmed-Bey. Capulă nefericitului principe a fostă expusă la Porta seraiului l-a di fără nici o inscrip-ţiune, iar a 2-a şi a 3-a cli cu inscripţiunea următdre: «Precedentele culpe făcute dc Greg. Ghica, Principe de Moldavia, liindu-î maî înainte iertate, fu miluită prea milostivă din noă cu Domnia Moldovei: 1 (1) Ilurm., tom. VII, pag. 302, 168 V. Â. URECHIĂ şi cu tote că supuşii Moldovei fură în curgere de doî am scutiţi de tributu şi de orî-ce alte greutăţi şi dări; totuşi disulu Domnitorii, împotriva înaltei porunci, superendu şi îngreuindîi cu dări pre supuşii încredinţaţi lui, luândii dela ei tributulii şi alte greutăţi impunendu-le şi storceri, de s’au primitu contra lui mulţime de jâluiri; pe lângă aceste, împrotivindu-se elu, şi cu pretexte neîngrijindii de datoria de a provede şi a trămite (Ia Constantinopole) zahereaoa ce i-se poruncise a trimite, se făcu de nevoie mazilirea lui ; pentru acestîi scopu fu trimisă mărită suprema poruncă, ca împreună cu familia şi copiii lui să vină la Constantinopole, ca să rezideze în casa lui de ţeră. Dar elu cu totă mândria şi dispreţuiţi aretându. că nu voiesce a asculta de ordinele supreme înalte, şi avendu încă şi îndrăsnela şi cutezanţa a se esprima în nesăbuiţi şi grozavi termini, repugnanţi demnităţei şi cinstei strălucitei Porţi, şi pricinuindu nimicirea luî, a trebuita să fie ucisu ; aşa este pedepsa celoru rei-voitori, cându nu se supunîi porunciloru înalte ale strălucitei Porţi! (1) » Nimicu adeveratu în acesta acusare, Austria însă îşi ajunsese sco-pulu! Kaunitz comunică corespondentului Tessara, cari mai sunt motivele pentru cari Turcia a ucisu pe Grigore Ghica, în scrisorea sa din 21 Noembre 1777 (2). Kaunitz acusă pre Gr. Ghica, seu pretinde că alţii facuză de instru- 1 2 (1) «Le precedenţi colpe comesse di Grigorio Ghicea Prencipe di Moldavia, essendogli state per lo avanti perdonate, fii clementissimamente anche aggra-ziato di bel nuovo del Principato di Moldavia; e quantunque i sudditi della Moldavia siano stati, per il corso di due anni consecutivi, dispensaţi ecl esentati dai Tributo e dâ ogni altra gravezza o imposizione ; nulla di meno detto Prencipe, contro l’Eccelso Comandamento, avendo vessato ed oppresso li suaccennati sudditi, prendendo dâ essi loro si il tributo, che altre gravezze ed esazioni sono venuti contro di lui quantitâ di lamenti ; oltre â questo, essendosi egli opposto, ed avendo con pretesti trascurato e negletto anche di pro vedere e spedire le provisioni, che glierano state comesse ed ordinate, era divenuta necessaria la di lui deposizione ; sicche â tal intuito fii spedito Eccelso su-premo Comandamento, accioche con la sua famiglia e figliuoli venga â Con-stantinopoli per rissiedere nella sua casa di campagna. Mâ egli con tutta la fierezza e sdegno, dimonstrandosi non volere ubidire e sottomettersi alli suaccennati Eccelsi supremi ordini, ed avendo avuto la presunzione e temeritâ di esprimersi anche con eccendenti ed enormi termini, repugnanţi alia dignitâ e decoro della fulgida Porta, e cagionanti la di lui annihilazione, hâ fatto duopo la di lui morte ; sicche il castigo di quei malvaggj che non si sottomettono alli supremi ordini della fulgida Porta, e questo.» (2) Hurmuzachi, tom. VII, pag. 311, ISTORIA ROMÂNILORO 169 mentă alu Rusiei şi căci n’ar fî trimisă zaherelele datorite la Constantinopole, şi că şî-ar ii apropriaţii multe averi cu cari să fugă în statele vecine, adecă în Rusia. In totu casulă amu vedută cum Constantinii Moruzi era patrona-tulu luî Thugut şi ne esplicămu chiămarea la tronulă Moldovei a acestuia prin influenţa austriacă, care a profitată de încordarea de rela-ţiunî pentru a delătura de la tronulu Moldovei pe Gr. Ghica Vodă. Zinkeisen (1) narândă uciderea lui Gr. Ghica scrie, că acesta era considerată mai multu «fiii’ eine gegen Russland gerichtete Demon-stration» şi totu asemenea: «da einer der entschiedensten Vertrater der Kriegspartei im Divan (le boute-feu le plus ardent de la guerre), der bisherige Pfortendolmatsch Mourusi, zu Ghik’as nachfolger er-wăhlt wurde» (o demonstraţiune îndreptată contra Rusiei... ca unulă din partisanii cei mai energici ai partidei răsboiuluî din Divanu, celă ce până acuma fusese Dragomanulă Portei, Moruzi, să fie chiămată a succede luî Ghica). Negreşită că Divanulu Portei se grăbi să clesminţă aceste versiuni. «Pe Ghica l’au ucisu jaentru a-lă pedepsi de crimele sele şi nu trebue în acesta să vadă Rusia nici cea maî mică animositate, seu o demonstrare de înăsprire de relaţium contra Rusiei.» Cum se împăcau aceste esplicărî cu înarmările ce se făceau de Turcia"? Ea răspunde că ea nu doresce nimicii maî multu «als die Erhal-tung des Friedens» (ca menţinerea păceî). Decă pe fruntarii adună trupe, Turcia face acesta «nur aus Vorsicht fur alle Falie» numai ca asigurare pentru ori-ce întâmplare ! (2) Rusia, care simţi joculu Austriei, în aceste împrejurări, nu voi să înteţescă certa. Ecaterina, în 18 Februarie 1770, scrisese luîVoltairc despre Gr. Ghica — care era atunci la Petersburg — că aii a beau-coup d'asprit.» Voltaire răspunsese împărătesei Ruşiloru, în 10 Aprilie, 1770: «Pour le hospodar de Valachie (Gr. Ghica) puisqu’il a de l’es- 1 (1) Gesohiclite des Osmanischen Reiches in Europa von Joliann Williem Zinkeisen. Sechster Theil, (pag. 191) 8°; Gotta, 1859, (*2) Idem. 170 V. A. URECH1Ă prit, il restera â votre cour... -Je me mets aux pieds de Votre Majeste, corame le Hospodar de Valachie et fenvie sa destinde... (1) Ii invidia sorta !... Şepte anî după aceea, uciderea Domnitorului celui plină de spirit â, nu provocă dela Ţarina Rusiei, măcară unu protestă energică către Portă. Din contra, vestitulă Panin convinse pe Ecaterina, că este bine a primi espltcaţiunile, de mai susă ale Porţii. Pe la mijloculă lui No-embre şi dete Ecaterina Porţei ună răspunsă «mitte» blândă. Acesta parveni la Portă la Reis-Efendi prin de Stakieff, la 14 Decemb. st n. Aă trebuită să se căiască şi Stakieff şi cei din Petersburg, când aflară apoi, că Reis-Efendi primi cu răcelâ vedită nota «mit sichtUcher Kălte ad referendum (2).» XXII. ConstanUnu Moruzi. Cu Constantină Moruzi (3) o nouă familie străină îşi deschide calea la tronurile românesci. Dămă în anexă totă ce se păte până astădi spune despre originea Moruzesciloră, pre cari Dragii ici în « Istoria Moldovei» îi elice «de viţă lăsască». Familia Moruzi era încuscrită cu a Mavrocordaţiloră (4). Despre domnia lui Constantină Moruzi la Moldova, Manolaclie Dră-ghicî se esprimă în termeni destulă de favorabili. Omă care mulţi anî fusese Dragomană ală Porţei, cunoscendă tote personele* influente în Constantinopole, Constantină D. Moruzi isbuti să-şi strecore Domnia în Moldova mai lungă timpă decât cine-va se putea aştepta. Nu puţină contribui la acesta, încuscririle numerose ale sele, prin cei 4 fii şi 5 fete, cu atâtea familii importante din ţeră şi din Constantinopole (5). 1 2 3 4 5 (1) Ved! opere complete de Voltaire. T. 51, pag. M7, 552. Paris 1830. (2) Zinckeisen. T. VI, pag. 191. (3) DrăghicT, Istoria Moldovei (Iaşi. 1857). Tom. II, pag. 45. (4) In unu uricu, din Martie 20, 1782, Constantinii D. Moruzi ci teză pre «moşulu Domniei inele Nicolae Mavrocordatu VV.» (arch. Stat. Doc., monăstire! Aronu-Vodă, Pachetu I Bis. Doc. 23.) (5) Fiii lui Constantinu Moruzi fură : Alexandru, care apoi domni în ambele Principate, ISTORIA ROMÂNILORC 171 De altmintrelea nu putemă di ce, că administraţiunea ţăreî sub C. Moruzi, a fostă mai rea decât a altora Domni anteriori. Afacerea fixărei fruntariiloru despre Bucovina preocupă în câtă-va pre noulu Domnu. Documentele din colecţ. Hurmuzaki (T. VII) aretă rolulu puţină favorisândă Moldova, ce Moruzi a avută în negociaţiunile relative la acele fruntarii (1). Pregătirile noue de răsboiă ale Turciei, ocasioneză Moldovei, sub C. Moruzi, multe greutăţi, cu înarmarea cetăţiloră, lucrare pentru care noulă Domnitoră fu silită să impună ţerei grele podvedi şi angarii. Şi cu tote aceste greutăţi ce apesaă din noă asupra ţerei, C. Moruzi, ca să se facă plăcută Turciei, s’a grăbită — (în Noembre 1777) a propune Porţei: «das er sowohl zu Kriegs als zu Friedenszeiten eine turki-sche Besazung einnehmen und auf eigene Kbsten unterhalten wolle (2).» In urma terminărei afacerii delimitării Bucovinei, C. Moruzi s’a o-cupată cu regularea cea nouă a districteloră din spre Buvovina. In acesta urmândă, gândimă, dorinţei generale, de a se conserva, în ţeră, amintirea vechei capitale a Moldovei, Suceava, C. Moruzi aprobă propunerea Divanului, de a se reconstitui judeţulă, aprope totă încorporată la Bucovina, din fragmente secţionate dela judeţele limitrofe şi a se numi acestă judeţă asia reconstituită, cu vechiulă nume ală Su-ceaveî, dându-i de capitală miculă orăşelu. «Fălticenii». Cu perderea Bucovinei, fînancele ţerei suferiră o reducere destulă de însemnată. Se pare totuşi — după aserţiunea Postelnicului Drăghicî,— că Moruzi nu ar fi ezitată a reduce şi rusumaturile. Dumitru, oare fu Dragomanii ala Porţeî. Acesta la 1812 luă tristă parte la rumperea Basarabiei dela Moldova, ceia ce-I aduse şi Iul peirea, cum vomă vede; lorgu, victimă şi acesta ală intrigilorCi din Constantinopole, ca şi ală patrulea frate Panaiotake. Fetele fură : Sultana, măritată cu Visterniculu Scarlataki Sturdza, boieru forte avută şi influentă în Moldova; Catinca, soţia Visterniculu! Săndulake Sturdza; altă fată măritată cu Poştei. Ar-ghiropolu, fanariotă influinte în Constantinopole ; a 4-a fată Roxandra, măritată cu Beizadea lancu Calimahu frate cu Scarlatu Calimahu (Domnă la 1806) şi Raluca Postelnicului Ca-liarhi, care trăi în Petersburg cu mare luxă. Vcde-so cum ginerii lui Costaclie Moruzi sunt de preferinţă Postelnici şi Vistieri. Se scie că aceste eraă funcţiunile cele mal 'importante şi de mal mare încredere, sub fanarioţi. (VedI Drăghicî, T. II, pag. 46.) (1) Verii anexa. (2) Hurm. Tom. VII, p. 314. «Ca elă să întreţină, atâtă în timpă de răsboiă câtă şi in timpă de pace o g'arnizonă turcă, pe propriele lui spese.» 172 V. A. DEECHIĂ Ca şi Alexandru Ipsilante de la Munteni, C. Moruzi nu introduse în Divanulu Moldovei şi mai alesă la primele posturi, mulţi fanarioţi. In anulă când îşî termină domnia (1782) Divanulu lui C. Moruzi e compuşii din aceşti boerî : Ioană Cantacuzino Vel Logofetu; Ştefanii Sturdza Vel Vornicii; N. Rosetu Vel Vornicii; Ienache Cantacuzino Vel Vistierii; Darie Donicî Vel Banu ; Sandulaehe Sturdza Vel Comisu; Şerbanti Buhuşî Vel Paharn.; Manolache Donicî Vel Stol.; Nicolae llan-geri Vel Agă; Const. Cantacuzino Vel Serdaru. Vel Fost. fu Iorgache iar Teodorii Balşu fu Spătarii (a mai fostu Spătarii şi Iordache Cantacuzino). Intre Ispravnicii de judeţe nu afiămu decât iarăşi puţine nume străine. Nu toţi aceşti boerî aii fostu în Divanu de la începutulă domniei lui Const. Moruzi. In acestu Divanu au mai fostu şi Manolache Bogdanii^ mare Vornicii şi Ioanu Cuza mare Spătarii, până în Augustă anulu 1778. Acestu din urmă fusese scosă din Spătărie, âncă de mai înainte de data acesta. Ori câtă Moruzi menţinu în Divanu, în majoritate, elemente naţionale, boerimea era multu agitată, inteţită de Muscali, cari nu puteau să se împace cu domnia lui Moruzi. Erau în Moldova, mai mulţii decât chiar în Muntenia, doue curente politice : ală acelora cari gravitau în jurulu Domnitorului Moruzi şi cu elă în spre Turcia şi Austria, şi alii acelora cari ascultau de instigaţiunile Muscalilor#. Acestu din urmă se înteţi multu prin mişeliile ce comitea oştea turcă în Moldova, la ocasiunea trecerii spre Ilotinu şi alte cetăţi, cari — cum spu-serămă — se puneau în stare de apărare, în prevederea unui nou răsboiucu Rusia. Ambasadorele franeesă din Constantinopole, St.-Priest, scriea la Versailles, că însuşi Moruzi se jeluise la Constantinopole contra purtării multora paşale, cari, cu oştirea turcescă de 8—10.000 omeni, în plină pace, prădau şi împilau unele judeţe ale ţerei. Mulţi Moldoveni, sate întregi, erau — în asemenea împrejurări — solicitate de agenţii Muscali, să emigreze în Rusia. Dintre boierii Divanului erau unii în taină înţeleşi cu Muscalii. Unu momentă C. Moruzi s’a întrebată elă însuşi despre linia de conduită pa- iSÎORIA ROMÂNILOR^ 173 litică ce trebui să ţină. Prin unft trimosă ală seu, Casarati, la Viena, Moruzi, apoi, după îndemnulă ambasadorului francesă din Constantino-pole, solicită protecţiunea Austriei. Elu se declară gata a urma după poveţuirile guvernului din Viena(1). Cu cât pregătirile de răsboiă ale Rusiei erau mai energică realizate, cu atâtii agitaţiunea între boerimea moldavă era mai inteţilă. Ca şi în Muntenia, unde Ipsilante avu de a reprima încercarea de conspi-raţiune a boeruluî Cândesculă, C. Moruzi se vedu, în Augustă 1778, în faţa unei mişcări pregătită contra lui de cătră mai mulţi boieri: Logofetulă Bălănesculă, Dărmănesculă, Canta Spătariulă, Căminarulă Romano, din cari unii intrigaseră deja în 1777 contra luî.Grigorie Cthica : „Dintru a Ghicăl domnie, Au umblată cu viclenie, Cu fuga lorii la Jlotinu, Pîrîndu pe Domnii de haină» (2). Toţi aceştia, instigaţi de Muscali mai multă decât doritori de o domnie naţională, cercară să compromită pre C. Moruzi în ochii Porţeî, de-nunţându-lă prin «eftale» la Paşa dela Benderă, portulă turcă celă mai la îndemână cumperătoriloră. Acele eeftale» saă denunţări, scrise de boierulă Dărmănesculă, ajunseră la auclulă lui C. Moruzi, din causa neabilităţeî omului trămisă de boieri cu ele, la Bender. Dar nu eraă acei boieri mai susă numiţi capii complotului, ci, până în fine, se descoperiră de căpetenii, fostulă Spătaru Cuza (Bărbosulă) şi cu Manolache Bogdană Vel Vorniculă. G. Moruzi, prinse limbă de acestă complotă, în care intraseră totă mai mulţi boieri, căci Dărmănesculă şi cu Cuza „ . . . pre mulţi i-au amăgită, dice în versurile sale Enache Kogălniceanu: «Trăgendu-I în acesta sfatft 1 2 (1) Vecii anexa. (2) Vecii în anexă „Stihuri" asupra peireî lut Manolache Bopdanu Vel Vornicii si a lut loanu Cuza biv-Vel Spătaru ele Enache Kogălnicenu. m V. Â. TJRECHIA Prin giurămîntulu ce li-au daţii, Să fie toţî într’unu cuvîntu La lucrulu ce-au începută ...» C. Moruzi: .. . «răpedi în Dărmănescî Toţii aleşi omeni domnesc!, Cum şi la ce! de maî susu Pomeniţî l’acestu prepusă, I-au adusă pre toţî la curte ...» Conspiratori! fură aruncaţi în fere în beciurile palatului domnescu. Dărmănescu bătută în încbisbre denunţă pe Bălănescu, dar mai cu semă acuză de instigatoru mişcări! şi de videcmii pre vorniculu Bogdanii. Moruzi află că Bogdană aspira chiar la domnie şi că pentru acesta şi făcuse partidă într’o semă din boerî. Bogdană denunţă Turciloră pre cei cari nu eraă înţeleşi cu dînsulă şi-î areta, că sunt partisanî Mus-caliloră şi că şi însuşî Moruzi lucreză ca ună haină. Reclamaţiunile acestui domnă la Constantinopole contra purtării oştire! turcesc! dela cetăţile din Basarabia, era de natură a întări acusările secrete ale lu! Bogdană. Solimană paşa dela Benderă era înţelesă cu Bogdană şi acesta nu puţină ademeni boerimea să asculte de Bogdană. Dărmănescu şi ceî-lalţî boieri fîindă arestaţi, Bogdană totuşi spera că ei nu-lă voră denunţa şi în taină îndemna pe Dărmănescu să tăgăduiască totulă, că elă îî scapă. Dărmănescu, torturată în închisore, unde era ţinută, mărturisesee totă şi într’o di, pre când vorniculă Bogdană venise la divană : «Şi se areta voiosu Şi la vorbă mângâiosă, Vorbindu cu fiesce-care, Cu unu chefă şi cu’o îmblare, Vrendu să fi! acoperită, La cea cc era vedită,» de o-dată, cândă se gândea la modulă cum ar putea să salve pre boeri! din temniţă: «Vede pe başu ciobodară Care stându-î dinainte. isTORIA ROMÂNiLORU 175 Ii dice aceste cuvinte : «Porunca-î Mării sele Ca să fii la închisore ! » Lnându-lu de subţiori II scoborîră pe scară. Din Vornicia cea mare Se vedu la închisore, Intrlmu beci! întunecosu, La curte, tocmai din dosii, Pe o saltea, la pămîntu, Unde nu-î batea nici ventu, La vreme de năduşelă, Cu pripă cu fcrbinţelă, In vreme de caldă veră, Ardeiul! ca şi într’o pară, In luna luî Iulie.....» Bogdan! fu multe dile cercetaţii în Închisore de omenii Domnitorului, maî ales! de noul! Spătarii Caragea care-lu îndemna să mărturisesc! adevărul!. Ademeniţii de iscusitul! Spătarii, Bogdanu areta unde se află copia actului trimisu la Paşă, a casă la elu, sub macatulîi unui patu ascunsă. Acestă copie era scrisă chiar de Bogdanu şi iscălită de elfi şi de Cuza, cari semnaseră şi pre cei-Valţi boerî. Constantinii Moruzi vedendu acestu actu, găsi cu cale a nu implica în acusarea de vicleniă pre boerii nesemnaţî cu propria loru mână şi urmări pre Bogdanu şi pre Cuza. Domnitorulu raportă împrejurările la Constan-tinopole, denunţându negreşitu la rîndulu seu pre Manole Bogdanii şi pe Spătarulu Cuza, că au fostu din ceî cari au lucratu cu Muscalii în ultimele evenimente, pre cându din contra aperâ de hainlâcil pre f.iOgof. Vasile Costache Razulil, pre Logof. Ionită Deleanulu, pre Vis-tcrnicuhl Iordache Balşil şi alţii, pre carî Bogdanii îi denunţase ca partisanî ai Muscalilor!. Fără a maî aştepta respunsti de la Portă, Moruzi se grăbi a condamna la morte pre Bogdanu şi pre Cuza, iar pre Dărmănescu îlil aruncă în Ocnă ca maî puţinii vinovaţii. Enache Kogălniceanu în stihurile în care ne-a păstrat! naraţiunea ucidere! acestor! boieri, ne spune, că Domnitorul! chiămă la August! 18 (1778), pre marele ar- i?6 V. A. UBECHll maşu Balşă, clupă ce Divanulă hotărîse peirea celoră doi boieri şi ordonă să mergă cu gealatulă în închisore să le taie capulă. Bogdană era de o statură înaltă, chiposă, omu învăţată şi cu mare prestigiă în ţeră. Armaşulă Balşă, omă tîneră şi sfîosă, păţi ca soldatulă trimisă să iea capulă luî Marius în mlaştinele dela Minturne: rămase încremenită înaintea lui Bogdană! — «Tu nu eşti de armăşie, Fiindu slabă tare la bre ! » îi dice Constantină Moruzi şi-lă dă afară din slujbă, cu grea ocară. Domnitorulă trimite pe condicarulă Domnescă să scoţă din temniţă pre ună Pavelă Soroceanulă, căpitanulă, din care domnitorulă hotărî să facă gelatulu, care să ucidă pre cei doi boieri. Acesta refuză : «Dicendu : nu sunt gelatu de boieri, Ci sunt giambaşu de muieri ! » Uaicevicî, seă Domenico Sestini (1) in cartea sea «Viaggio în Vala-cliia e Moldavia» aă arătată cu câtă repugnanţă aă fostă tot-d’auna Românii pentru podepsa de morte. De câte ori acesta nici era posibilă, căci refusau până şi hoţii funcţiunea de gelată. Numai bătută cu măciuca armăşescă şi îmbătaţii cu holercă, Soroceanulă se supuse a tăia capulă celoră doi boieri. Vadă-se în anexă naraţiunea grozniceî scene, petrecute atunci în beciurile curţeî domnescî, asia cum o descrie, cu rele versuri, dar cu multă colorită, Enache Kogălniceanu (2). Constantină Moruzi, deşteptă cum era, înţelese, că uciderea lui Bogdană, boeră la care poporală privia cu încredere, era departe de a-î ii înmulţită amicii în ţeră. Elă se grăbi deci a impune tăcere murmu-reloră, obţinendă de la Portă, pe bani şi prin jocă de mari influenţe, ună flrmană aprobândă uciderea celoră doi boieri şi autorisândă pe Domnitorulă Moruzi să desfăşure şi pe viitoră aceaşi energie pentru a înăbuşi ori-ce agitaţiune în Moldova. 1 2 (1) Vomu areta aiurea cum acesta opera până astădt atribuită lui Uaicevicî, Italienii o punu pe numele lui Domenico Sestini. Vecii despre podepsa cu morte, pag. 107, edi-ţiunea de Milano din 185-}. (2) Vedî anexa. ÎSTORIA ROMÂNILORU 177 Dămu în anexă acestu firmanu, după cum s a aflatu tradusu în ar-chivulu de la Odesa şi sa publicaţii în Archiva Bomânescă (1). C, Moruzi cugetă, că numai prin frică, cu ameninţătore firmane turcesc! încă nu-şî pote menţine domnia. Deci caută a-şî face lavorabili pre boerî pre alte căi. Aşîa ne esplicămu chrisovulu din 15 Aprile 1779, prin care reîntăresce condica lui Gr. Ghica fixându lefurile şi avaieturile boerimeî. Ma! multu încă: prin acestu clirisovu C. Moruzi mai îmbunătâtesce sorta unora din boerî si acordă din nou folosinţe > > > la câţi-va pre cari nu-î căpătuise aşedămîntulă lui Gr. Ghica. Chrisovulu acesta menţine casă separată pentru administrarea venitului adunată din răsura de 14 parale asupra dăjdiiloră, asupra mazîliloră, bresleloră, neguţătoriloru. S’a vedutu că din acestu venită avea a se plăti lefile şi avaieturile boeriloră. Fie prin asemenea concesiuni, fie din causa complicaţiuniloră pe totă diua mai mari ale politicei externe, C. Moruzi isbuti să împace pe boieri până într’atâta, că la începutulă anului 1782 ei se adunară la Mitropolie şi sub omoforulă Mitropolitului Gavrilă făcură jurămîntă că voră remâne credincioşi celui de Dumnedeă rlnduită Domnitoră şi stăpână ală Moldovei C. Moruzi. Acestă actă ce dămă în anexă (2) nu va împedeca, precum mai departe vomă vede, mazilirea lui C. Moruzi, chiar în 1782. La acestă mazilire contribue în parte şi certa diplomatică dintre Porta Otomană şi Rusia şi Austria în privinţa stabilireî în Principate de consuli, seă agenţi comerciali. Acestă cestiune a înfiinţării de consulate se agitâ cu multă stăruinţă după pacea de la Kuciuc-Kainargi. Porta încă în Iuniă 1780 nu primise înfiinţarea unui asemenea consulată din partea Rusiei. Ea nega Rusiei acestă dreptă de a stabili ună consulă în Muntenia, Moldova şi Basarabia, sub cuvîntă că acesta n’a mai fostă până acum şi că sară călca stipulaţiunile capitulaţiuniloră Moldovei şi Munteniei cu 1 2 (1) Tom. II, pag. 195. (2) Vcdi anexa la acesta pagina. Istoria Tiomâniloru de V. A. UrechiH, 1 2 178 V. A. tîtlECHl Turcia, cari oprescă înfiinţarea în Principate de tribunale străine, precum ar fi ală consulateloră şi acesta ară provoca rescole din partea Româniloră. Dar despre acestă cestiune a consulateloru, care, cum diserămă, contribui la mazilirea lui C. Moruzi, se cuvine a ne ocupa în deosebi mai la vale. Aci ne rămâne, pentru a termina istoria domniei lui C. Moruzi, să înregistrămu câte-va măsuri luate de elă cu referinţă la desvoltarea terei în diferite direcţiuni. > Din respectă alb flnanceloru notămă chrisovulă lui C. Moruzi, îmbu-nătâţiriloră sorteî şaugăiloru dela ocnele din judeţulă Bacău. In 19 Maiă 1779 acestă chrisovă acordă ciocănaşiloră plata de 3 bani pentru drobulă de sare tăiată (1). Din 1780 Ianuarie avemă de la acestaşi Domnitorii unu chrisovu prin care se scutescă preoţii şi diaconii de dările către visterie şi de banii dişî de ajutorinţă. Servitorii bisericescî voră plăti însă câte 60 bani pe anii în mânele Mitropolitului şi Episcopiloră. Este astu-felu dare analogă cu cea instituită prin chrisovele predecesoriloru Domni în folosulu şcoleloru publice. C. Moruzi prin acestaşi chrisovu doneză pe fîe-care anu 1.200 lei epitropieî şcoleî din Ţarigradu «pentru ucenicii ce sunt la învăţătură, dupră cum pre largă se aretă prin osebită greceştii chrisovă ală domniei mele (2).» Deja în 1778 C. D. Moruzi a fostă dăruită 700 leî pe ană din venitulă vămeî, şcoleî grecesc! din insula Patmosă (3). Nu aflarămă până astădi documente de la C. Moruzi atingendă şco-lele din ţeră şi nu putemă a-î aduce, nici laudă, nici imputări în privinţa acesta. C. Moruzi a acordată protecţiunea sa bisericel din ţeră. Posedemă mai multe documente confirmândă acesta (4). 1 2 3 4 (1) Vedî doc. rufet. şaugăilorfl dela T.-OcneT, veciicond. doc. şaug. copia No. 34 şi 35. (2) Veci! anexa la acestă pagină. (3) Vedî anexa la acestă pagină. (4) Vedî anexele. ISTORIA ROMÂNILOR# _______179 Ca şi Gr. Ghica, C. Moruzi a protegiată povernele din ţeră, prohi-bendă introducerea spirtoseloră din Polonia, cu totă insistenţa ambasadorului francesă din Constantinopole de a se înlătura acestă prolii-biţiune. Negreşită împuţinarea venitului vămel ce resulta din acestă prohibiţiune era în paguba casetei domnescî. C. Moruzi o făcu totuşi, pentru a mulţămi pe boieri, cari aveau de asemenea numerose fabrici (1). xxm. Afacerea Consulateloru. Pregătiri de răsboiu. Revenimă, pentru a stărui mai multă, asupra afacerii înfiinţării de consulate rusesc! si austriace, căci de la diua instituirii acestora în ţerile române a începută o stare de lucruri înreită şi mai cu semă d’atuncî dateză răsboiulă întreprinsă contra ţeriloră române pe cale economică, industrială şi comercială. Insumeţiţi de sorta armeloră, Ruşii voiaă să impună Porţei otomane, după 1774, tote vederile loră. Supuşii otomani de origine grecă, muniţi cu patente rusesci, tari de protecţiunea ambasadorului rusescă, făceaă necontenite acte de nesupunere chiar în Constantinopole. De aci se născură numerose conflicte şi contestaţiuni, cari deveniră motive de animositate înteţită între cele doue naţiuni. Syria, Egype-tulă, Bagdadulă, Bassora fură agitate de revolte şi divisiunî fomentate de Ruşi. Moreea chiar, până în 1777 fu la discreţiunea unoră cete de Greci şi de Albanezi, întreţinuţi de Muscali cu bani şi arme. Pe lângă acesta, Porta otomană, înteţită de Francia, ridica totă fe-lulă de dificultăţi la aplicarea articoleloră din tratatulă de la Kuciuc-Kainardgi. Mai cu semă afacerile din Crimeea luaă pe totă diua o direcţiune urîtă din punctulă de vedere ală Rusiei. Otomanii şi Ruşii se acusaă reciprocă de călcare a tratatului cât privesce Crimeea. Rusia acusa pe Turcia, că întreţine agitaţiunea şi îndemnă la nesupu- 1 (1) Vecii în anexă documentele din colecţ. Hurm. relative la afacerea spirtoseloru. lso V. A. UiiEClIlA nere pe Tătari. Atunci, precum mai susu aretarămă, şi Iiuşiî şi Turcii reîncepură pregătiri de răsboiă. Intervenţiunea Francieî, acum, care vedea pe Turcia nepregătită pentru unu nou răsboiu, interveni în sensă de a se evita acest răsboiu, lectorulă o pote urmări în nuinerosele acte publicate în colecţiunea Odobescu şi Hurmuzachi (1). Nu credemu utilă să aducemu. chiar aci, mai multe lămuriri şi ne mărginimu a aminti, că anulă după uciderea lui Gr. Ghica, 1778, trecu în esplicaţrum între Rusia şi Portă otomană. Aceste esplicaţiunî pe cale diplomatică se făceau la sgomotulă oştiriloră puse în mişcare. Principatele nostre, dar mai cu semă Moldova, avură multă de suferită din causa acestoră pregătiri de răsboiă ale Turciei Rusia în acestă ană dă ună manifestă prin care se plânge contra Turciei şi că în contra tratatului de pace Porta nu voesce să recunoscă independenţa Orimeeî şi pe Sahin-Ghirai de Han ală eî, Sultanul favorisânclă pre Se-lim-Ghiraî. Porta provocă o Conferinţă cu Rusia pentru a aplana dificultăţile. Sultanulă trimite la acestă Conferinţă pre Zanicli-Ali-paşa, iar ca dragomană ală lui pre Athanase-Comnen-Ipsilante (2). La 7 Septembre plenipotenţiarii ajungă la Cafa. împăcarea cu Rusia se făcu totuşi la Ainaly-Kavak în 21 Martie st. n 1779, prin mijlocirea comitelui de St.-Priest, ambasadorulă Francieî. Prin acestă noă actă Rusia rămase ulteriormente domnă în Crimeea şi Cubană. In acestaşi ană, 1779, Athanasie-Comnen Ipsilanffe dice, că Domni-torulă Moldovei, Constantinii Moruzi, a propusă Porţeî, ca Domnii viitori ai Moldovei să plătescă la suirea loră pe tronă 300 pungi de bani în locii de 134. Ne esplicămă acestă propunere a lui Moruzi, ca unu mijlocă întrebuinţată de elă, pe de o parte pentru a îngreuia dobândirea de alţii a tronului pe care elă îlă poseda, şi pe de alta pentru a-şî face prieteni la Constantinopole în momentele când in ţeră ucidea pre Manolache Bogdană şi pre Ioană Cuza. După sfatulă acestuiaşi Domnă, C. Moruzi, Turcii construiră la Is-mailă o cetatate mare de apărare contra Muscaliloră. După terminarea cestiunei Crimeei, guvernulu rusescă începe cu 1 (1) Vecii anexa. (*2) Vecii opera acestu>a deja citata, pag. <» 10, etc. ISTORIA ROMÂN1LORU 181 stăruinţă campania sa diplomatică cu referinţe la Înfiinţarea de agenţi consulari în ţerile Dunărene. In anulu 1780 acesta campanie e dusă cu energie. La reclamaţiu-nea Ruşiloru în afacerea consulateloru, Porta răspunde Ministrului nr sescu prin o lungă notă explicativă a refusuluî (1). 1 (1) Notă explicativă a Sublimei Porţi către trămisulu Rusiei, în cestiunea înliinţăreî unul consulatu în ţerile române, (1780.) (.Voi. 100, D. 97.) Trcidiidion d’une note de la Porte ă M. VEneoye de Russie, communi<[iiee a M. de St -Priest. Toutes Ies nations et toutes Ies Cours conviennent que l’objet principal des traites qui se concluent entr’elles est la tranquillite et la surete des peuplcs, c[ui sont la base du bon ordre des Etats et l’ornement des provinces. 11 est certain que ces traites consistent en des engagements ; c’est pourquoi, en ap-profondissant et en examinant avec attention Ies termes qui sont un corn-mencement du trăite condu cntre la Sublime Porte et la Cour de Russie, «savoir: que «cette amitie sera observee de la part des deux Cours et des «sujets respectifs de telle maniere qu’ils ne se permettront reciproquement «aucun acte d’inimitie ni de prejudice tant en secret qu’en public,» il est evident que la Cour de Russie doit se pretor aux circonstances, au temps et â barrangement amiable, non seulement des articles dont le contenu n’est pas determine, mais meme de ceux qui sont clairs et expressifs. La demande que la Cour de Russie fait, d etablir un consul en Valacliic, Moldavie, Bessarabie est susceptible des plus grands inconvenients et ne peut qu’entraîner la subversion de l’ordre politique ; on expose â Monsîeur l’En-voye Ies veritables raisons qui sont cachees dans cette aflaire. Monsieur TEn-vove n’ignore pas Ies desagrements que Ies Ministres de la Sublime Porte ont eprouves. Ies mauvais propos cfue tenait le peuple, Ies peines qu’on a eues pour lui faire entendre raison. enfin Ies obstades qu’il a fallu surmon-ter pour mettre en execution Ies engagements stipules dans le trăite. Si le public entend dire aujourd’liui que la Russie veut etablir un consul dans la Valachie, la Moldavie et la Bessarabie, comme il n’y a point d’exemple de la residence d’un pareil otlicier dans ces provinces de la part d’aucune Cour, la scnsation que toile nouveaute fera dans nos confins nous jettera dans le plus grand trouble, et Ies esprits turbulents profiteront infailliblement de cette circonstance pour mettre â execution leurs mauvaises intentions. II est de notoriete publique que Ies productions de la Moldavie, de la Valachie et des autres tron ti eres circonvoisines consistent en bles, orge et autre comestibles, ainsi qu’en commerce de vins. Les denrees que ces provinces produisent ne suflisent pas pour la capitale. Leur transport est un avantage reserve aux marchands de cet Empire, auxquels ce commerce ne fournit j)as meme des moyens suflisants d’entretien. L’article des provisions de bouclie est privilegiu dans toutes les Cours, et Ies denrees qui viendront meme de 182 V. A. URECHII Cu totu refusulu Turciei Rusia hotăresce trămiterea luî Lasearov în calitate de consiliu alu Valachieî şi alu Moldovei şi comunică Por- la Russie, ne pourraient etre transportees ailleurs des que cette residence imperiale en aurait besoin. Le commerce de la Russie, ayant pour base Ies pri-vileges accordes â la France, l’Angleterre et autres nations Ies plus amies, y eprouvera dans Ies deux principautes toutes Ies facilites possibles relative-ment aux genres qu’il y peut exploiter, ainsi que par le passe, sans qu’il soit besoin d’y etablir des consuls. Jarnais aucune Cour n’y en a eu et celles memes qui en sont Ies plus voisines et qui y font un commerce n’ont ja-mais demande d’y en etablir. Quoique la Porte soit en droit d’nser de reeipro-cite, elle n7a cependant jamais fait resider personne de sa part ni dans Ies Etats de la Russie; ni dans cenx des autres Puissances. L’objet de l’etablissement des consuls et des drogmans est de s’expliquer avec Ies gouverneurs et Ies commandants dans Ies affaires qu-i peuvent sur-venir aux marchands des Cours europeennes qui ne savent pas la langue musulmane. En Valachie et Moldavie, Ies negociants russes s entendent avec Ies habitants du pays; on y facilite leur commerce, Ies princes ayant pleine autorite dans le maniement des affaires, il n’est pas douteux qu’ils ne pro-tegent Ies commercants sui vânt Ies capitulations, et jusqu’â present il n’y a eu aucune discussion â cet egarcl. II n’y a pas d’exemple que ceux qui font le commerce du vin pour la Russie et Ies marchands russes qui vont dans ces provinces aient ete inquietes, tant pour cet article que pour celui de la vente des fourrures; sur lequel il n’est jamais survenu de contestation, quoi-qu’ils ne paient qu’un droit de douane tres mediocre. Dans cet etat de choses la Sublime Porte espere que la Cour de Russie ne voudra pas l’etablissement d’un consul, vu qu’elle n’en peut tirer aucun avantage et que cet etablisse-ment, au contraire, ne peut etre que nuisible â la tranquillite de la Sublime Porte. II est de lait que l’etablissement de consuls en Valachie, Moldavie, Bessa-rabie et dans Ies Echelles de la Mer Noire n’est point expressement stipule dans Ies capitulations imperiales et l’enonciation generale de tous Ies fleuves et de tous Ies lieux ne peut signifier, amiablement parlant, que ceux ou de tels officiers seraient utiles au commerce russe sans nuire au gouvernement du Pays. II est â presumer que Ies plenipotentiaires ottomans n’ont jamais entendu cette expression generalisee que pour Ies Echelles de la Mer Blan-che, comme une identite d’avantages avec Ies Francais et Ies Anglais, dont Ies privileges doivent servir de base pour Ies arrangements de commerce. 11 est de meme dit â la fin du sixieme article de la convention explicative signee â Ayanli-Ivavak que «pour prevenir tout malentendu entre Ies deux Cours «au sujet du commerce on en traitera separement et en prenant pour base «Ies capitulations accordees aux Francais et Anglais, pour y adopter autant «qu’il sera possible le commerce de Russie, Ies deux Empires sont conve-«nus de procedeu incessamment et par des conferences particulieres â tout «ce qui â rapport â cet objet.» II est cîair que l’insertion de ces termes si precis a pour but d’assurer la tranquillite respective et le maintien de la bonne harmonie, en reglant de cas semblables que font naître Ies vues de corn- ISTORIA ROMÂNILOR^ 183 ţeî acesta numire. Vizirulu refusă recunoscerea luî Lascarov pe aceleaşi motive pe cari deja le adusese în actele anteriore (1). Intervine în cestiune şi St. Priest ambasadorulu Francieî. Acesta recunosce, că Rusia are dreptu, după tratatulu dela Kuciuc-Kainardgi şi nu încuviinţeză refusulu Turciei, dar dice, că ar pute Porta, ta-cendu uzu de art. l-iu, să respundă în scrisu d-lui de Stakieff re-presentantulu Rusiei, «qiie ce serait un acte de prejudice pour elle merce. Cet article-ci est sans contredit la principale des dispositions propres ă prevenir toute espece de malentendu. Si Ton examine attentivement Ies conditions du trăite relativement â la Valachie et â la Moldavie, on y verra stipule le maintien des privileges dont ces deux provinces ont joui de tout temps en toutes choses. Depuis qu’elles sont sous la domination ottomane, elles ont un regime different de celui des autres provinces de l’Empire, non-seulement pour le tribut, Ies impositions et Ies autres charges publiques, mais encore pour la plupart des objets civils, et politiques dont leurs Princes ont la direction. C’est un departement separe distinct des autres departements, et dans lequel Ies offîciers des Odjaco ne s’ingerent point. Depuis l’epoque de la conquete de ces deux provinces, il n’y a point eu encore de juges musulmans etablis, et vouloir y etablir un consulat d’office dont le nom meme est inconnu â ces peuples, c’est un acte contraire â leurs privileges et qui ne peut manquer d’exciter des rumeurs parmi Ies Boyards et Ies Rayas. 11 est incontestable qu’ils s’en plaindront; leur proximite et leurs relations continuelles avec Ies habitants des frontieres accrediteront de plus en plus des bruits populaires, et il en resultera inevi-tablement du desordre et des querelles frequentes. En supposant l’etablissement d’un Consul russe en Moldavie et en Valachie, Ies Cours, dont Ies privileges de commerce doivent servir de base- â ceux de la Russie, demanderont pour elles le meme etablissement. Cette in-troduction de ce nombre d’offîcier des Cours Etrangeres dans Ies provinces frontieres et sans echelles de navigation maritime ne peut qu’entraîner des in-convenients majeurs pour la paisible administration de leurs Princes. Or, Ies places frontieres, situees sur Ies deux rives du Danube sont la clef de VEm-pire ottoman et Ies chefs-lieux de la conservation politique; et deşt- un principe avere chez toutes Ies Puissances de ne point laisser une Puissance strângere s’ap-pjrocher de leurs forteresses et de leurs places de guerre. Si une Cour quelconque voulait etablir des Consuls et des offîciers sur une des frontieres de la Cour de Russie, il est bien certam que celle-ci ne le souffrirait pas. La Sublime Porte espere que son ami, Monsieur l’Envoye, voudra bien pe-ser ces considerations de necessite absolue que lui diete l’amitie et, en se rappelant l’assertion souvent reiteree au nom de sa Cour, qu’elle ne voulait point troubler l’ordre de l’existence politique de la Sublime Porte, revoquer la disposition actuelle et excepter cet objet de ceux qui doivent etre la maţi ere des conferences particulieres convenues entre Ies deux Empires. (L) Vedî actele după Hurmuzachi, colecţia Odobescu, 987 etc. 184 V. A. URECHIĂ d’introduire dans Ies trois provinces susdites un offîcier public de la Russie, lequel, sans le vouloir, serait pour l’esprit inquiet de ces peu-ples un signal de troubles et d’agitation; qu’ainsi l’amitie qui unit Ies deux empires autorise la Sublime Porte â demander â la Cour de Pe-tersbourg de retirer cette nomination et de ne destiner des Consuls que dans Ies lieux ou Ies peuples sont accoutumes â ces offîciers etrangers (1). In definitivă, St. Priest negă Turciei dreptulu de a refusa recunos-cerea agentului rusescu în principate, dicendu că pote Porta priveghia purtarea disuluî agentă şi să-lu mărginescă numai la afacerile de co-merciu şi că în orî-ce casă îi pare preferabilii să suporteze Turcia ore-carî inconveniente, decât să refuse a respecta în totulu unu tratată de pace. In privinţa acestei cestiunî eacă ce dice şi de Vergennes, ministrulu din Versailles, către ministrulu seu din Constantinopole: (2) ((Ruşii, de ordinarii destulă de domoli în afaceri, sunt câte o-dată grăbiţi de a se folosi, mai cu semă cându e vorba d’a se face lucruri, cari pot fa-vorisa opiniunea desvoltăriî puterii loru. Pe lângă acestea, forma guvernului loru uşureză înfiinţarea de posturi noue când necesitatea o cere. «Este sigură, Domnule, că numirea unui consulă în Valachia, Moldavia şi Basarabia este prematură şi prejudiciosă pentru Turci, dar este ea fondată pe dreptă ? Reis-Efcndi n’a discutată în cunoscinţă de causă acestă punctă în prima scrisore ce v’a adresat’o, şi este probabilă că Curtea de Petersburg nu va voi a-lă abandona, decă tratatele o autorisă. Mărturisescă chiar, că a vrea să caracteriseze numirea acestui consulă ca ună actă de duşmănie, seă de prejudiţiă, este din partea Turciloră ună procedeă puţină convenabilă. (l) (l) Idem 988, vecii anexa. Versailles, le ld Aout 1780. i2j «Les Russes, d’orclinaire assez lents en affaires, sont quclquefois presses de jouir, surtout lorsqu’il s’agit de taire des clioses qui peuvent favoriser l’opi-nion de l’accroissement de leur puissance. D’ailleurs, la forme de leur gou-vernement facilite la creation de plaees nouvelles avant que neeessite lexige. (dl est certain, Monsieur, que la nomination d’un consul en Valachie, Mol-davic et Bessarabie est prematuree et incjuietante pour les Turcs ; mais, est-elle fondee en droit ? Le Reis-Effendi n’a pas discute savamment ce point dans la premiere lettre qu’il vous a lait ecrirc, et il est probable que la Cour ISTORIA românilorO 185 «Aţi făcuţii forte bine, Domnule, de aţi consiliaţii pe Reis-Efendi să se măr* ginescă a-şî valora cuvintele luate din prejudiţiulă ce Porta se teme d’a întâmpina, prin reşedinţa unui consulii rusescii în aceste provincii. Vedă că scrisorea Dumnea-vostră a făcuţii etectii şi că Reis-Efendi a revenită cu stăruinţă asupra ideeî, că numirea de consuli trebue să fie obiectul ă conferinţe-loră cari urmeză a se ţine în consecinţa ultimei convenţiuni. Acestă mijlocii de oposiţiune la vederile Rusiei este mai puţinii isbitoră decât cel ti ântâiu. Cu elu se dă timpu împărătesei, ca să vadă deca treba merită să causeze îngrijire Turciloru şi să ceră niscai restricţiuni în casulu unde aceştia ară fi obligaţi să consimţă la acestă noutate. «Regele a aprobată, Domnule, hotărîrea ce ai luată de a nu te grăbi să respundî la scrisorea a doua a dragomanului Forţei. Era bine să nu sporimu încurcătura ministerului otomană punendă căldură în discuţiunea unei afaceri care se încrucişa cu altele deja destulă de neplăcute pentru dînsulă. Decă, precum se pare, Domnule, ţi s’aretă îngrijire la ocasiunea fapteloră puţină importante prin ele însele, cari aă alarmată Porta, devine necesară să faci pe Reis-Efendi să înţelegă, că de aci, ’nainte pote să se aştepte, că voră nasce adesea incidente, cari ară face supărare lui şi Divanului, decă le va socoti premeditate şi ascunclendă reaua voinţă a Rusiei; din contra, reducendu-le la justa loru valore şi tratându-le ca afaceri curente, inevitabile între vecini, aducendă la regularea loră ună spirită de pace şi de conciliaţiune.)) de Petersbourg ne voudra pas l’abandonner si les traites l’y autorisent. J’avoue meme, que vouloir caracteriser la nomination de ce Consul comme un acte d’inimitie ou de prejudice, est de la part des Turcs un procede peu conve-nable. «Vous avez tres-bien fait, Monsieur, de conseiller au Reis-Effendi de se bor-ner â faire valoir les raisons prisos du prejudice que la Porte craindrait de-prouver par la residenee d’un consul russe dans ces provinces. Je vois que votre lettre a fait impression et que le Reis-Effendi s’est rabattu sur l’idee que la nomination des consuls devait etre un des objets des conferences qui doivent se tenir en consequence de la derniere convention. Ce moyen d’op-position aux vues de la Russie est bien moins choquant que le premier. 11 donne du temps pour laire envisager â flmperatrice si la chose vaut la peine de causer de l’inquietude aux Turcs, et pour demander quelques restrictions dans le cas ou ceux-ci seraient obliges de consentir â cette nouveaute. «Le Roi a approuve, Monsieur, le parti que vous avez pris de ne pas vous presser de repondre â la seconde lettre du drogman de la Porte. II etait bon de ne pas augmenter l’embarras du Ministere Ottoman, en mettant de la cha-leur dans la discussion d’une affâire qui se croisait avec d’autres deja assez desagreables pour lui. Si, comme il y a apparencc, Monsieur, on vous te-moigne do rinquietude â foccasion des faits peu importants par eux-memes qui ont alarme la Porte, il devient necessaire que vous fassiez sentir au Reis- 186 V. A. URECHIĂ Reis-Effendi persistă însă în interpretarea ce dădea mai cu semă ultimului tratatu dela Ainaly-Kavak, că Rusia adecă n’ar avea dreptu să numescă agenţi consulari în Principate, pe cât timpu alte puteri n’aii. St-Priest informăndu pre ministrulu seu din Versailles despre starea negociaţiunilorii referitore la cestiunea stabilirii consulatului rusesciy face observarea plină de prevedere a viitorului: « Vons eonnaissez trop bien l’esprit des Valaques et des Moldaves pour ne pas voir tres-aise-ment qu’un consul de Russie dans ces provinces serait fort incommode aux Princes qui Ies gouvermnt et ă la Porte dont ils dependent dans Ies cas en question.» La 2 Octobre 1780 cestiunea continuă a fi desbătută pe cale diplomatică. St.-Priest scrie ministrului seu din Versailles, că nu scie ce fată va lua refusulu Portei de admitere a lui Lascarov. Elu de- 7 ? clară, că va urma instrucţiuniloru lui de Vergennes. Cincî-spre-dece clile după aceea St.-Priest comunică la Versailles in-formaţiunea, că Stakieff, representantulu Rusiei din Constantinopole, insistă, din ordinea împărătesei Ecaterina, asupra primirei lui Lascarov, care o află conformă cu ultimulu tratatu de pace. Intre acestea se schimbă Reisul-Effendi. Celu nou insistă pe lângă St.-Priest, ca Prancia să intervină în afacerea consulatului rusescu si să facă pe guvernulu din Petersburg să înţelegă, că prin pacea de la Kuciuc-Kainardgi nu se acordă Rusiei dreptu de consulatu decât acolo unde au consuli şi cele-alte puteri europene. De Vergennes respunde luî S.-Priest, la 24 Octobre 1780,, că totă afacerea acesta a scornit’o Potemkin, graţie influenţei sele pe lângă împerătesa Ecaterina. Ministrulu din Versailles constată încăpeţînarea luî Potemkin şi a împerăteseî Ecaterina şi apoi slătuesce pe St.-Priest ca să stăruiască să împedice cavapubttaaav). La acestă însoţire consim-ţise şi mama Beizadelei, Domna Ecaterina. Dar la acestă căsătorie se opunea bunica junelui principe, care voise, ca elii să facă unu maritagiu politică, luândă în căsătorie pre fiica lui Beizadea Alexandru Calimah. Acesta era o copilă de abia de 7 ani. Atunci Beizade Constantină se înţelege cu frate-seă maî mică, Dumitru şi ambii fugă la Braşovă. Acestă întâmplare se grăbescă neamicii lui Ipsilante a o presinta în modă nefavorabilă Sultanului. Se spunea la Constantinopole, că junii principi nu voru întârdia să fie urmaţi la Ardeală şi de către Dom-nitorulă Ipsilante, tatălă loru. Pe lângă Ipsilante petrecea, la data acesta, în calitate de secretară, Raicevicî, de la cari junii principi primiau şi ore-care învăţătură. Xoî bănuimă că fuga tineriloră principi n’a fostă necunoscută întru câtu-va 1 (1) Vo()î Isioria accsla, odiliunca do la (bnstanlinopolo, 1870, la pa.ir. 027. 190 V. A. URECHIA şi de către Raicevicî, care nu târdiu devine factotum alu politicei aus-triace în Principate. (1) Din causa amestecului lui Raicevicî în afacere s’au putută legitima la Portă bănuelele, că Ipsilante era înţelesu cu Austria (2). In 18 Decembrie 1781 Alexandru Ipsilante într’o scrisore către ge-neralulu Eichholz din Ardeal, îndată după fuga fiiloru seî, îi scrie : «împinşi de curiositate giuvenilă au plecată de aci fără voia mea doi fiî a mei, spre a visita acele părţi.-—Prin scrisorea de faţă vestescă acesta Excelenţei Vostre, rugându-o, să nu le permită a intra acolo şi în casă de voră fi deja sosiţi să-î înapoieze, încredinţându-i în manile rudei lorii Căminariulă Ioniţă pe care îlă trimită anume pentru acesta. — Sunt sigură că E. V. cu obicinuita sa amiciţie va contribui cu totă silinţa sa a-mî face acestă favore şi a me linişti.... (8).» 1 2 3 (1) Acesta pare a fi şi credinţa lui St.-Priest care scrie din Constantinopole, 26 Ianuarie 1782, către afacerile străine despre demisionarea Domnului Ţereî-Ro-mânescî, Alexandru Ipsilante şi numirea lui Nicolae Caragea la domnie : (Voi. 168. D. 10.) .................. C-ple le 26 Janv. 1782. «Le 18 de ce mois, on a declare la deposition du Prince de Valachie. Un evenement assez singulier Fa engage â demander lui-meme sa demission. Ses deux fils, âges Fun de 17, l’autre de 19 ans, ayant prix le pretexte d’une pârtie de chasse, se sont enfuis en Transylvanie avec une espece de gouverneur allemand qu’ils avaient aupres d’eux et qui Ies a vraisemblăblement induits â cette fausse demarche. Ils n’ont pu etre rejoints par Ies gens que le Prince a fait courir apres, avant leur entree â la quarantaine autrichienne ct se sont refuses obstinement â revenir. Alors, on n’a pas plus eu d’aut-re parti â prendre que de Ies reclamer du gouverneur de Transylvanie ; mais celui-ci ayant biaise dans sa reponse, le pere a recouru en droiture â la Cour de Vienne. Craignant cependant que dans Fintervalle ses envieux et ses ennemis â la Porte ne l’accusassent de collusion avec ses enfants et ne lui attirassent quelque ca-tastrophe soudaine, il a cru prudent de renoncer â la Prineipaute. Sa demission a ete admise purement et simplement et le ferman lui en a ete adresse â lui-meme par ses Capi-Iviaias, contradictoirement â l’usage d’en-voyer un commissaire turc pour le ramener.» (2) Intr’o scrisore de la 29 Dec. st. n. 1781 Raicevicî cutote acestea esplică generalului Eichholz, că tinerii principi au fugită «sunt acum 36 de ore şi că au făcută acesta fără altă scopu «ne altro motivo, ne altro oggeto che la curiositâ di vedere paesi stranieri.» (Hurm. tom. VII, pag. 332.)—Acestă insistenţă de a esplica inutilmente motivulă fugeî bei-zadeleloră provocă tocmai bănuelă în mintea nostră. — Vedî şi doc. 187 din acelaşi vo-lumă şi pagină. (3) Hurm. Tom. VII, pag 331. ISTORIA ROMÂNILORU 191 Beizadea Constantină era de 18 ani, cu pără blondă, ună frumosă tineră. — Dumitru avea numai 16 ani dar era înaltă şi robustă. — In noptea de la 28 Decembre st. n. la 8 ore sera, îmbrăcaţi în haine nemţesc! şi însoţiţi de doi servitori juni ca şi eî, din cari unulă, Vasile, română din Braşovă, plecară călări din Curtea domnescă dela Bucuresci. — P6te-se în adevără esplica acestă faptă cu înlesnire Forţei otomane ? Nenorocitulă tată scrie în tote părţile şi se rogă de toţi să-i trimită îndărătă pe fiii săi, să-î oprescă de a merge înainte şi se declară gata a-î ierta. Vede-se aceste corespondinţe în tom. VII din co-lecţiunea Hurnuizachi. DintrTma din aceste se pote pricepe intenţiunea tineriloră principi de a lua serviciă în oştea austriacă. Generalii austriac! Preiss şi Eichholz îndemnă prin scrisori pre tinerii principi să se întorcă la Bucuresci. Aceştia însă, în 8 Ianuarie st. n. 1782, scriă generalului Preiss şi împăratului Iosif Il-a spre a le esplica motivele pentru cari aă fugită de a-casă şi pentru care nu voră a se mai întorce acolo. Eî ceră dreptulă de a călători înainte, dela Timeşă, unde eraă reţinuţi. Voră să mergă la Viena să esplice verbală împăratului afacerea loră. In scrisorea către generalulă Eichholz (Ianuare 1782) fraţii Ipsilante esplică motivele fugei loru asia : (1) 1. Că dorescu să servescă pre împăratulu după putere şi pentru elu să-şi sacrifice vieţa chiar. 2. Că prea sunt rău trataţi creştinii în Turcia. 3. Că în Turcia omulu e nesigură pe vieţa sa; 4. Că dela plecarea Abatelui Panzini, fostulu loru învăţătorii, nu mai au dela cine se instrui în ţeră în frumosele litere. o. Maltratarea ce suferă dela părinţii loru. * II. III. (1)1. II grande desiderio che liabbiamo amendue di servire Sua Maesta Imp., in tutto quello che la nostra capacitâ puol permetterci, pronti di sacrificare tutto al suo nome, ed anche la nostra propria vita. II. Che un uomo in Turchia, basta che non sia Turco, e aisprezzato, privo d’ogni privilegio, e per dire meglio riguardato come un schiavo, sia IMncipe, sia Signore, sia un vilano. La quale cosa credo che sia una causa sufficiente per un uomo che ha un piccolo principio cfonore e di sentimento, III. Che un uomo in Turchia non puol mai esser sicuro di niente ne manco della sua propria vita facia del bene o del male. Gf che si vede da 192 V. A. UiiECHI Intr’o di fără să scic de ce, i-au pusu la închisore pe 20 de dile şi era să-î trimită chiar şi la gropa ocnei, unde se pedepsescu ucigaşii, 6. Să nu se temă Austria de sorta tatălui loru, că se bucură de multă considerare la Portă, are mulţi amici pretutindenea şi că va sci să se justifice, că nu este elu de vină la fuga copiiloru lui. tanti e tanti Principi o particolari che sono ogni giorno trucidati e sacrificaţi, senza aver mancato in niente, e spessissime volte dopo aver fatto anche del bene. IV. II grand’ amore che nudriamo nel nostro cuore per le belle lettere, cosa che non si pub acquistare in quelli paesi per mancanza d’uomini degni ed istruitti, tanto vero che dopo la partenza del degnissime signor Abbate Panzini non e stato mai possible d’aver un uomo dotto e sappiente per poter profittare qualche cosa. V. La crudei maniera e poco degna di noi, colla quale ci trattavano i noştri genitori, che parevamo esser piu tosto schiavi che loro proprj figli. Tanto vero che, per non render la lettera troppo lunga, lasciando tutte le altre dis-grazie e malanni che fînora habbiamo sofferto, non vi e un mese che siamo stati in arresto per lo spazio di piu di venti giorni, e non solo ma anche ci hanno trovati degni d’esser mandati nelle saline, luoco destinate per li as-sassini di strada, e non per uomini d’onore come pretendiamo d’esserlo noi. Qual fosse, non habbiamo mai potuto sviluppare la nostra colpa. Almeno se non sară stato il falso rapporto di qualche vile corteggiano. La quale cosa ha cagionato che tutti ci vedevano a giusto titolo con un occhio di disprezzo, tanto che il mcnomo uomo non ci considerava per mente. Spero che Sua Eccellenza leggendo tutte le noştri ragioni non puol far di meno che dârei ra-gione, con tutto cio che habbiamo tralasciato molte altre cose che avro Fo-nore di spiegarle quando mi permettera di venir â Cronstad. Nella questione fattaci dai signor Ajutante, se questo puol portare qualche spregiudizio al signor Principe nostro padre, rispondo di no. I. Perche giâ il Principe ha fatto il suo dovere, ha mandato della gente dopo di noi, non mancherâ di scrivere a Constantinopoli per tarei domandare della Porta, e per suo mezzo farsi ritonare, se si potrâ. II. Gode d’una grande considera-zione nei stati della Turchia, il che contribuiră molto a non tării sospettare che noi siamo fuggiti coli’ avviso del Pricipe. III. Che il Principe ha molti amici tanto in Constantinopoli come nei altri paesi della Turchia, e prego il signor Generale di non prest-ar l’orechio a tutto quello che diranno o scri-veranno, perche lei deve esser persuaso che e la veritâ stessa quello che ho Fonore di scriverle : ed ancora prego sua Eccellenza di voler bene dârei un momento piu presto una risposta favorevole, e di perdonare anche tutti li falii che avro commesso in questa lettera per la ragione che non scrivo in Italiano, e se qualche idea e espressa con contusione, avro Fonore di spiegarla meglio, allora che Sua Eccellenza mi permettera di vederla. Mentre che habbiamo Fonore di dirci con piena stima ed ossequio, I)i Sua Eccelenza Servitori Umil-mi ed obligat-mi. Constantino YpsilmdL Demetrio YpsiUmti. Istoria romanilorO 19S Chiar şi direcţii la Imperatorele Iosifă II se adreseză energicii tineri, cerendui să-î admită în oştea austriacă «per esser salvaţi dalia massima barbaria che regna in quelli paesi, e dall’ignoranza ove quasi tutti sono innnersi.» In 23 Ianuarie 1782 intervină la generalulă Preiss Metrop. Grego-rie, Episcopulă Râmnicului Filaretă, Banulă Ghica, şi marele spătaru Ioanu Văcărescu (1). Acestă cerere a loru este datată din Braşovă. Este de prisosu să stăruimu a urmări pre junii principi în escur-siunea loru stranie prin Ardelă. Ne înapoirea loru, copii minori, în manile atâtoră boeri trămişî de Alex. Ipsilante, pe urma loru, este pentru noi o probă mai multă, că fapta loru nu a isvorîtă numai din sburdăciunea copilărescă, ci că mâna Austriei conducea acestă afacere. Unu momentă Alex. Ipsilante ar 11 putută a nu-şî perele la Con-stantinopole bunulă credită din causa fugirei celoră doi fii ai lui. însuşi Internunţiulu austriacă Ilerbert raporteză Ministrului seu Kau-nitz, cum că Ipsilante continuă a se bucura de bună opiniune şi după fapta fiiloră seî. Marele Viziră, Muftiulă, Reis-Effendi voru să considere acestă faptă «fur nichts anders als eine blosze jugendlische Aus-schweifung (2).» Acesta la 26 Ianuarie 1782 (stilă nou). Nu era însă şi credinţa lui Alex. Ipsilante. Din scrisorile fiiloru sei amu vSdutu, că pe dată ce junii principi fugiseră din Bucurescî, ei sciu că Ipsilante avea de gându să renunţe la domnie. «Cosa cbe do-vrebbe certamente arrivare se noi anche non fossimo fuggiti, essendo gia il tempo destinato per governare il Principato di Valachia, dopo quatro cinco mesi finito, ed essendo anche l’interesse particolare del Principe nostro padre, di non restar piu Principe (3).» Se pote că în mintea lui Al. Ipsilante să fi trecută gîndulă de a se demite, mai cu semă după sortea cumplită ce avu Domnitorulă Moldovei, Gr. Ghica. In orî-ce casă, acesta făcu elu îndată clupă eveni- 1 2 3 (1) Ilurm. VII3 pag. M43. (2) Ilurm. VII, pag. 344. (3) Ilurm. T. VII, pag. 339: Acestu lucru s'ar (i în lent plata chiar duca noî n’amu H fosta fugitu, căci peste 4—5 luni se împlinia timpulude guvernare a Valachieî .şi lîinclu acesta si în interesulu particularii al Ci Principelui tataia nostru, de a nu mal sta ca Domnitorii. Istoria llomâniloru de U. A. Urechii. 194 V. A. CRECHll mentulu fugeî fiiloru seî. In Ianuarie 1782, juni! Principi scieu deja de acestă decisiune a tatălui loru şi o aretară prin scrisorea lorii către Imperatorulu Iosifu II: (Dunque domandando lo stesso Principe la sua demissione, e facendoci anche riclamare della stessa Porta...). Scriitorulu grecii Atan. Comraen Ipsilante amintesce despre acestă demisiune seu işti fa, care Porta învoesce lui Alex. Ipsilante s’o dea şi pe dată, la 6 Ianuarie, stilulu vechiu, 1782, este şi înlocuiţii în domnia ţereî Munteniei, prin dragomanulu Portei, Nicolae Oaragia, pâşindii ca dragomanii în loculii acestuia Mihaî Şut/.u. Din anexa ndstră se potii vede diversele acte ce se schimbă între guvernulii Austriei, Turcia şi Alex. Ipsilante, cu referinţă la extrudarea colorii doi principi şi trămiterea lorii la Constantinopole (1). Din Bu-curescî Alex. Ipsilante scrie ultima se, epistolă către gener. Preiss în 25 Ianuarie (5 Febr.) 1782. In acestii actii el ii se rogă, să fie întorşi fiii seî în ţeră, fără de voia lorii, ca unii ce sunt minori şi încă şi dc-liquenţi, că aii luaţii cu ei adela roba e dela carte (2).» Mai rămase nesuperatu Alexandru Ipsilante câte-va dile în Bucu-resci — (cum aretă şi Ilerbert internunţiulii Austriei în nota sa din 25 l’ebr. stilii noii, 1782, către guvernulii austriacă (3), apoi plecă spre Constantinopole, unde sosi la 4 Martie şi se instala în casele sele de la Curuceşme (4). Din Constantinopole însă interveni şi singurii şi prin guvernulii tur-cescii pentru estradarea minoriloru seî fii. Numai pe la finea luî Aprilie reuşesce Alex. Ipsilante să-şi recapete beizadelele, după ce pentru a-cesta Alex. Ipsilante cheltuisc peste 1.000 pungi de bani (5). (1) Hurm. T. VII estrasu din Doc. (.'Cil, C0I1Î, (TIV, CTV, CCVI. (*2) I-Iurm. T. VII, pag. 3r>;>. (•■>) Ilurm. T. VII, pag. 854. U) Atan. Comnen Ipsilante, pag. <>'26—C>2s. (o) Acelaşi loc. cit. : Eioolr/.zz/ b~zo tac ooo ) g/,iâoa; ia, y.al Ol a vâ zob: şsov ■}j z'ff, IA ou. a viat • st; ' :V IIo/.iv liiooiazz "°’A Vs-a 6 ~ko zo. 1000 y.a l zobzcc; T(u v y.ay.ibv aiTto: T OU 0-0'j oizz zob: iv v.aio<;> 7 va y y.aiou; Yau.ouc TOL) JJ.SY a/.oo lls Aao l, uVr o’A y'Oe- .V Y5VSC v.7.1 o: ■ Y* UOl T 0 ’ J OZOZ £00'), y.al OSV V lî/.sv âv. OAOOO'O CS l ZOZl Jov rj.br)^ v, 'gr,'V ISTORIA ROMANILORU 195 XXV. Nicolae Caragea. Din notele luî St Priest de la 26 Ianuare st. n. 1782 şi a lui lîer-bert către Kaunitz, cu aceaşî dată, se tnsciinteză Europa despre schimbarea din domnia Ţereî Românesc! şi înlocuirea luî Ipsilante prin Nicolae Caragea. Representantulu Erancieî la Constantinopole scrie despre nouluDomnu următorele : «Sultanulu a numiţii Domnii Munteniei pro D. N. Caragea Dragomanii alii Forţei şi acestă postii clin urmă s’a daţii luî Mihailti Draco. Imî pare forte ren după I). Caragea, care-mî este amicii de 12 ani şi mi-a făcuţii esenţiale servicii. «Me credu datorii a ve preveni, că noulu Domnu alu Valacliieî, mi-a tră-misu vorbă, că doresce să ataşeze în serviciulu seu pe D. Laroclie , . . .» (1) Internuntiulă Ilerbert amintesce rolulă ce Nicolae Caragea l a avuţii ca vechilii de dragomanii la negociaţiunile ultimului tratată, cum dîn-sulă este mulţii bine vedută de marele viziru şi în strînse legături cu Reis-Effendi şi cum apoi a culesu numai laude în funcţiunea de dragomanii şi că s a aretată prea devotată intereseloru representate la Constantinopole de Herbert. Nicolae Caragea, dice internuntiulu, ar fi putută fi bănuită din causa protecţiuneî ce altă dată î-a acordată representantulă Franciei din Constantinopole, care la lostă ajutată şi cu bani. Ilerbert respinge bănuiala ce avuse ună momentă si însuşi (1) «Le G-d Seigneur a nomme Prince de Valachie le Sieur Nicolas Caragea, drogman de la Porte, et ce dernier poşte a ete rempli par M. Midiei Draco. frere de celui que vous avez laisse ici dans cet emploi avant votre depart et qui fut ensuite decapite. Je regrette extremement le Sr. Caragea qui est de mes amis depuis 12 ans et m’a rendu des Services essenticls. Je crois devoir vous prevenir, M., que le nouveau Prince de Valachie m’a lait temoigner qu’il desirerait d’attaclier le Sr. Laroche â son service, ignorant, je pense, qu’il est â celui du Roi. J’aurai le temps de recevoir votre reponse avant detre dans le cas d’y donner ou refuser moli agrement.» V. A. DRECHli 196 Thugut despre devotamentulă lui N. Caragea la interesele austriace. Pe dată ce capătă învestitura de Doninu, N. Caragea comunică internun-ţiuluî austriacă încredinţări despre devotamentulu seu pentru Curtea de laViena. Herbert declară că nu cere de la noulu Domnitorii decât respectulă capitulaţiuniloră ce Austria are cu Turcia şi maî alesă pro-tegiarea neguţătoriloră austriacî din Ţera Muntenescă şi menţinerea linişte! şi bunei ordine pe graniţe. însuşi Ilerbert cunosce pre Nicolae Caragea de omîi, care de şi nu e înzestrată cu ună talentă deosebită, este însă barbată iscusită şi cumpătată, caro cuprinde afacerile cu minte sănătosă şi îndemânatică (1). Iscusită era, da, Nicolae Caragea. Fgciorulă unui grecă ţarigrădcană, Constantinii Caragea, elă se ridică prin iscusinţă şi prin cultura intelectuală a familiei sele la demnităţi mari. Familia lui Caragea era cunoscută în ţările române, de mulţi ani. Deja pe la 1727 trăise în Bucurescî ună doctorii Caragea (2). La 1764 aflămu pre George Caragea ca dragomanii ală Porţei. La 1769 Chica Grigore Vodă de la Moldova, are ca grămătică pre Constantină Caragea. La anii 1770 murindă la Constantinopole dragomanulă Porţei Mih. Pacoviţă, urmeză în drago manatu bătrânul u doctorii Scarlată Caragea. La 1774, în timpulă resbeluluî şi până la încheierea pâceî de la Kuciuk-Kainardgi Alex. Ipsilante este dragomană în loculă lui Scarlată Caragea. N. Caragea, ună momentă e împcdicată de a deveni dragomană, disputându-i-se, înainte de uciderea lui Gr. Gliica, acestă postă, de că-tră Constantin Moruzi. Totuşi fu vechilă de dragomană şi în atare funcţiune se insinua în inima lui Constantină Moruzi, care apoi însuşi stărui, ca Nicolae Caragea să ajungă dragomană, când îi elu, Constantină Moruzi, ajunse Domnă ală Moldovei (3). Pricepută şi deşteptă, N. Caragea, primulă care deschide unei none familii fanariotice, calea la tronurile române, simţia bine, că cele-lalte 1 * 3 (1) Ilurm. Tom. VII, pag. 345, verii anexa. (*2) AL Comnen Ipsilante, la anii 17*27. (3) Hunii. T. VII, pag. 345, vetli anexa (lela acesta, pagina. ISTORIA ROMÂN1LORU 197 familii, cari până acum se deprinsesem a se succede la tronurile Moldovei şi Munteniei, nu potu a-î dori lungă şi liniştită Domnie .... Dar înainte de a se apera de intrigile fanarioţiloră, avea de a-şî face acceptată Domnia de cătră puterile europene, cari se agitau cu gânduri diverse în politica orientală. Ilerbert, vedurămă, credea, că Caragea e o nouă jucărie în mânile Austriei. Isteţulu fanariotă, care scia ce rolă avusese Francia, de curendu, la tratatulu din 1779, se făcu bine vedutu şi de St. Priest, represen-tantulu Franciei la Constantinopole, cerenclu-î ca secretară pre La Roche, carele va fi pentru Francia o garanţie, că N. Caragea lucreză în sensulă politicei francese. St. Priest, în nota dela 16 Februarie, 1782, scrie Ministrului seă dela Versailles, că s’aînţelesă cu Caragea, (cală cărui caracteru timidă n ar scî să aibă legături cu Rusia, Scopulu luî unicu (!) fundă de a aduna avere şi de a-şî aşecla fetele, se împacă cu fidelitatea ce e datoră Portei; de aceea intenţiunea luî este de a veghia de prea de aprope la totă ce se petrece la otarele Austriace, şi a vesti tolulă aci. La acesta trebă îşi propune să utiliseze în modă specială pre La Roche, ((cu carele nu-mî va fi cu neputinţă de a fi în corespondinţă şi voiă pute utilisa aci descoperirile luî (1) » 1 (1) «Mon ancien ami,» N. Caragea noulu Domnu, «ciont le caractere timide ne saurait comporter des liaisons avec la Russie. Son but uniquc etant d’ac-(juerir de l’aisance et d’etablir ses filles, s’accorde avec la fidelite qu’il doit ă la Porte, aussi, son intention est-elle de surveiller de tres-pres ce qui se passe aux frontieres autrichiennes, pour cn rendre compte ici. C’est â quoi il se pro}>ose d’employer specialement le Sr La Roche avec loquel il ne mc sera pas impossible d’ctre en corresponclancc et je pourrai faire usage ici de ses decouvertes.» I;a acesta, iMinistridu din Versailles răspunde luî St, Priest, în 7 Maiu 1782 «Les circonstanccs vous ont bien servi, Mr., en placant cn Valachie un nouveau P-ce, ciont vous pouvez avoir la confiance et quant au Sr de La Roche, eomme la Porte doit se souvcnir de la verite des rapports qu’il lui faisait avaiit la derniere guerre, elle ajoutera foi â ce qui lui viendra ele ce cote. S’il observe tranquillement ce qui se passera sur les frontieres de la Russie et des Etats autrichiens, s’il se melie surtout des nouvelles polonaises, il est le meilleur correspondant que le Ministere ottoman et vous puissiez avoir dans ces contrees.» însuşi La Roche scrie Ministrului, la Versailles, în 13 Iuniu 1782, cele urmă torc din Bucurescî: ^ Avânt rempli eomme j’ai pu micux, la tâcho (pic M. le C-te de St. 198 V. A. URECHIX. Deci, N. Caragea pare hotărî tu a sta în bune relaţiuni cu Austria, pe când curtenia şi pe Francia. . . . Orî-cât elice St. Priest, că din cama timid ităţeî caracterului seu (?) N. Caragea nu va ave legături cu Rusia, noi nu ignominii, că lucrulu eşi din contra. Dar acesta se va vede mai la vale, la loculu seu. Aci vomii aminti numai că, N. Caragea, însoţindu după tratatulu dela 1779, pre ministrulu Turciei, ducendu la Peters-burg tratatulu ratificaţii de Portă, avusese ocasiune să fie cunoscuţii la Curtea Rusiei şi pote chiar apreciată. De aci vine, că nici Austria, nici Rusia, nici Francia nu veclu cu ochi nefavorabili ajungerea abilului N. Caragea la tronulu muntenescu. Priest m’avait donnee ci-devant en Polognq et de l’acquit de laquelle ce Ministre aura sans doute bien voulu rendre compte en son temps â V. Grandeur, j’attendais patiemmentqu’on disposât autrementde moi, lorsquele nouveau P-ce de Valachie, â qui j’etais lie d’amitie depuis maintes annees, est venu me proposer de m’attacher â sa personne, en qualite de secretaire pour la correspondance etrangere. Quelque avantageux que soit ce parti et quelque presse que j’aie ete aussi de l’accepter, parce que mon traitement ne suffisait pas â la depense que je ne pouvais me dispenser de faire, j’ai tarde de me rendre, et j’eusse fini par refuser si Mr. de St. Priest ne m’avait assure en dernier lieu que V. Grandeur, instruite â temps de la chose, avait daigne y donner son approbation et juge, qui plus est, que je pourrais etre utile en Valachie â plus d’un egard. «Je me mets consequemment en devoir de vous faire, Monseigneur, mes tres-humbles remerciments pour ce gracieux aveu qui seul me deciclant â reprendre mon ancienne carriere, peut me mener a une petite fortune, et me garantir, en l’attendant, la continuation de la bienveillance comme de la protection de V. Grandeur, qui connaît mieux que personne le besoin que j’ai de l’une et de 1’autre; car enfm, il n’v a rien de stable dans ce service-ci, et si Ies avan-tages que j’ai lieu de m’en promettre se realisent, je dois m’attendre â Ies racheter par bien des desagrements, et Dieu veuille encore eloigner Ies dangers.)) (Hurm. Voi. ÎI, supl. Ii. Puţinii mai târdiu Caragea mai cere unu alii doilea secretarii francesu care să-Iii servescă, suId La Roche. (Vedî Voi. II, supl. I., Doc. XXXI. Din Versailles se răspunde lui de La Roche în 29 Septembre 1782 i'stilu noii): «J’ai applaudi, Mr., au parti que vous avez pris de vous attaclier au nouveau P-ce de Valachie, parce que je suis persuade que la connaissance que vous avez dcsaffaires de Pologne et de Russie peut vous rendre tres-utile â la Porte ottomane qui se fie d’ordinaire aux Princes de Valachie et de Moldavie pour etre instruite des clioses ((ui peuvent l’interesser dans ees deux Etats. Je sais d’ailleurs, Mr., c[ue vous avez assez approfondi la politique qui convient â la Porte, pour maintenir votre Prince dans une moderation qui jmisse inlluor ))(uu*eusemen( sur Ies disposilions du M. Seii>*neur,)> ISTORIA ROMÂNILORO 199 XXVI. Le ffâteau turc. Tratatulu reînoită ele Turcia la 1779 este numai unu forte scurţii popasă în mersulă Rusiei spre Constantinopole. Ultimele victorii ale acesteia îi înteţiseră pofta de întindere pe sema imperiului turcă. Identicii apetită venise şi Austriei în urma acapărărei lesniciose a Bucovinei. Ultimele împărţiri ale nenorocitei Polonii, la cari avu parte şi Prusia, arătaseră şi acesteia posibilitatea de noue dobândi. Francia şi Anglia câtă mai puteau echilibra şi împedica noile planuri de extensiune teritoriale ! «Le găteau turc» era calificaţii imperiulu turcescu în diverse broşuri ce se publicară in anii aceştia, propunendă, diverse combinaţiuni pentru împărţirea plăcintei Anulă 1782 se petrecu în pregătiri de răsboiă în vedere secretă cu împărţela «plăcintei». Nu avernă nici unu interesă a urmări pasă cu pasă şi cli cu di între 1782—1792 mersulu înainte alu acestui planii, care în parte Ta realisată Austria astădî, atribuindu-şî Bosnia şi Erţegovina, fără nici o cheltuială de omeni şi ierbă de puşcă. In Europa centrală se formeză două curente politice : unulu care arăta, că e o ruşine ca Turcia cea barbară să mai dăinuiască în Europa creştină şi cere alungarea Sultaniloru în Asia ; şi altă curentă, care cerea menţinerea Turciei în interesulă echilibrului europeană. Voltaire, curtesanulă Ecaterinei II, Yolney, Carra, etc. sunt din curentulă îrnpărţirei «plăcintei otomane», iar Peysonnel şi de Chenier în «Eevolution de VEmpire Ottoman» se voră pune în fruntea scriitoriloră apărători Turciei. Nu vomă aduce aici citaţiunî din scrierile acestora, de 6re-ce ele fură publicate puţini ani după 1782. Vomă reveni asupra loră mai apoi. La anii 1783 numai avemă de semnalată alţi factori politici, mai puternici decât scrierile de specia celoră ce amintirămă. Intervenţiunea lui Frederik ală Prusiei în afacerile Orientului se făcu atunci simţită. Ţn 3 Augustă 1783 regele scrie Ministrului săă 200 V. A. URECHIĂ (taft rin din Constantinopole şi îî aretă minunată planurile Muscaliloră şi ale Austriaciloră de a-şî împărţi plăcinta (găteau) turcescă (1). Fri-derik deşteptă Europa asupra acestoră planuri mari. Dar îndafă (Jarra va propune să fie împăcată Prusia, dându-i-se şi ei parte din «plăcintă», cum se va vede mai josu. In mijloculă acestoru agitaţiuni politice ale Austriei, Prusiei, Iiu-sieî şi Francieî, situaţiunea Domniloră din Principale este forte nesigură. Mai pe faţă se dau aspiraţiunile rusesc! prin memoriulă remisă Porţeî de ambasadorulă rusescă, cu data din 19 Noembrie 1782 (2). Prin acestă memoriă, Rusia înţelesă cu Austria agită cestiunea Prin-cipateloră, spre a-şî acoperi fapta urmărită în Crimeea, d’a contopi acea ţeră în pămîntulă rusescă. Dicea Memoriulă, că Turcia, dela pacea din 1774, nu încetase d'a aduce stavile la avantagele ce Rusia dobândise prin acea pace. Intre aceste stavile memoriulă punea: procedările Turciei fată cu Moldova si Valachia. 7 7 Prin art. 3 din Memoria, Rusia imputa anume Turciei, că nu înce-teză de a călca legămintele ei în vedere cu Principatele. Rusia le-a restituită la 1774 Turciei cu condiţiunea espresă, că libertatea şi privilegiile acordate de Mahometă IV locuitoriloră loră voră fi menţinute în întregime şi că Rusia va ave clreptulă de a intercede în favorea loră, Turcia însă este mereă gata a ruina aceste ţeri schimbândă adese Domnitorii loră şi aruncândă asupra loră sarcini, cari apasă pre bieţii locuitori. Rusia, sprijinită de Austria, cere deci Turciei, prin «Memoriu», ca «Moldova şi Valachia să fie tratate conformă cu pacea din 1774 şi, ca să nu mai fie nici o echivocitate, să se esplice Turcia cu Rusia asupra tributului ce Principatele voră ave de plătită pe viitoră, cum şi despre oborîrea sarciniloră introduse prin violenţă şi abusurî (3). 1 2 3 (1) 1-Iurm. Tom r>, pag. 40:>. (2) Verii Memoriulu presentatu Porţii de trimesulu Rusiei asupra abusuriloru din Principate, în 19 Noembrie 1782. (3) Des la conelusion de la paix. la conduite de la Porte ott. demontrait con-tinuellemcnt son deşir de mettre des entraves aux avantages que la Cour Imperiale do Uussic avaif acquis a si juste titre par le trăite signe a KaVnargik ISTORIA ROMÂNILOR^ 201 llusia, care ele abia semnase noulu tratată dela 1779 se pregătea pentru unu nou răsboiu stabilindu Înţelegere secretă cu Austria şi căuta pentru acesta ori-ce pretexte. Rusia căuta aliaţi, nu numai la Viena, ci şi în Veneţia, precum se vede acesta clintro scrisore din 10 Septem-bre 1782 a lui Caragea către Porta Otomană. Din Viena au veni tu informaţiunî lui Caragea, că Austria trimete câtc-va regimente la frun-tariele Turciei sub pretextă de a stârpi hoţiile ce se făceau pe acolo- le 10 Juillet 1774. Les diificultes qu’elle a laites sur le passage des vaisseaux marchands russes de la mer Blanche dans la mer Noire, les troubles passes cn Crimee, ses procedes â l’egard de la Moldavie et de la Valachie, joints ă plusieurs autres faits et circonstances, ont suffisamment fait connaître ses intentions de vouloir eluder ses engagements. En concentrant ainsi les differents procedes de la Porte, les griefs de la Cour Imperiale de Russie contre elle se reduisent essentiellement aux trois points suivants: 2°—Que la Porte ottomane ne cesse de contrevenir â ses engagements vis â vis de la Moldavie et de la Valachie. II est notoire que la Cour Imperiale a rendu ces deux provinces par le trăite de Kainardgik sous la con- dition tres-expresse, que la liberte et les privileges de ses habitants subsis-teraient en entier, et qu’en leur faisant eprouver d’un cote tous les menagements possibles, il serait reserve de l’autre â la Russie le droit d’interceder pour eux. Mais, malgre cette stipulation et quoique la Sublime Porte se soit engagee â eonserver â l’une et â l’autre Principaute tous les privileges dont elles jouis-saient sous le regne de Mahomet IV, elle est prete â les ruiner par des chan-gements irequents dTIospodars aussi bien que par de differentes autres char-ges et oppressions qui en accablent les pauvres habitants. S. M. rimperatrice de Russie a resolu d’emplover encore le seul et dernier moyen qui lui reste pour l’arrangement definiţii de ses affaires avec la Sublime P.: Celui de se joindre avec S. Majeste l’Empereur des Romains son intime et fidele allie qui, en egard au voisinage de ses Etats et â l’union par- faite qui subsiste entre les deux Cours Imperiales ne peut envisager avec indifference cet etat de choses, pour faire â la Porte ottomane, par le Sous-signe, conjointement avec le Ministre de S. Majeste l’Empereur, une represen-tation energique renfermant les derniers termes de menagement et de con-descendance auxquels S. Majeste rimperatrice veut bien se pretor par rapport aux griefs susdits. 8° Que la Moldavie et la Valachie soient traitees conformement â la paix de 1774, et pour dter tont equivoque lâ-dessus, que Ton s’explique sur le tribut qu’elles auront ă payer â l’avenir, ainsi que sur l’abolition des cliarges introduih^s par violence et par abus. îllurm. T. II suph 1, pag. 22.i 202 V. A. ORECH1Ă Caragea avea la Viena mal mulţi agenţi secreţi şi între aceştia pc Abatele Ayola. Acesta în 29 Noembre 1782 scrie Domnitorului, că Austria la primului semnalul va lucra în înţelegere cu Rusia contra Tur-cilorîi (Ilurm. Tom. VI, pag. 376.) E probabilă ca spionii ori agenţii lui Caragea îî clădeau numai acele informaţiuni cari convenia lui Kaunitz să ajungă prin Caragea la Constantinopole. Şi asemenea informaţiuni mai tot-d'a-una falşe se plăteau de Caragea forte scumpă. Ayola în Ianuarie 1783 îi cere 1.000 de galbeni, ca doră o putea descoperi, cu ajutorulă loră, decă pregătirile de răsboiă ale Austriei sunt seriose, ori numai cu scopu de ameninţare ? Franţa simţindă înţelegerile dintre Rusia şi Austria căuta să consilieze pe Portă de a evita răsboiulă, satisfăcendă cererile Rusiei (1). Franeia îndemnă din noă pe Turcia în 1782 Noembre, să cedeze (2). (1) Hurm. Doc. 38, 31), 40, 41, pag. 23 şi 24. In 22 Maiii 1781, deja scrisese St. Priest : «L’etat de laiblesse ou cettc nation est reduite, est une raison pour que la France ne puisse contractor d’alliance avec elle.» Apoi să nu se împingă Turcia la unii nou resbelît. . . . «nous venons de voir comment s’est faite et terminee la derniere guerre avec Ies Russes. II en serait au moins de meme avec la Maison d’Autriche, la puissance contre laquelle il semble que nous puissions nous trouver dans le cas de desirer une diversion de la part des Turcs.» St, Priest nu doresce să începă Turcia răsboiii cu Austria, că acesta va profita spre a-î cuceri provinciile, «principalement celles qui lui assureraient le cours du Danube et un debouclie sur la mer Noire. Flles me paraissent tellement ă sa convenance que je ne puis penser qu’elle ne Ies con voite souvent . . .» (2) Office remis o ia Porte par M. de St. Priest ie 21 Novembre 1782. «Le concert des deux Cours Imperiales pour exiger de la Porto Ies 3 articles v mentionnes rend inutile l’examen de la question de droit ..... «Mais on espere demontrer â la Sublime Porte qu’elle trouverades avan-tages reels, dans la necessite o îi elle est, de Ies accepter. «Le premier article regarde le libre transit de la mer Blanclie ă la mer Noire de toutes marchandises du cru de la Russie. «Le troisieme article qui rappelle Ies stipulations du trăite de Kainardgi en laveur des Principautes de Valachie et Moldavie produira aussi l’avantage de soulager ces deux lertiles provinces des vexations particulieres que notoire-ment elles souflrent au detriment de la cui ture et des subsistances que Cons-tantinople en recevrait sans cola en bien plus gi*ande ([uantite, ISTORIA ROMÂNILOR^ 203 Graţie acestoru consilii, pe la începutulă anului 1783 se credea încă în posibilitatea menţinerii păcei, cu tote că acestă credinţă a foştii de forte scurtă durată, căci la Petersburg cloceau planulu u norii combinaţiuni politice nuoe orientale. Era vorba ca Potemkin să capete corona ţeriloru românesci unite şi să devină regentulu imperiului grecu restabilită, până la majoritatea Principelui Constantină. Se publică, cum am clisă, către anii aceştia unu numeru considerabilă de broşuri propunendu împărţirea Imperiului turcescă. Se cuvine a ne ocupa de una mai alesă cu titlulă : Essai pariicnlier de politique dans lequel on propose un partage de la Turquie europeenne par Monsieur C***. (Constantinople ? 1787). Autorulă acestei broşuri este însuşi vestitulu Carra, cum resuită din nota dela pagina 4, unde vorbinclă de Principate, elice că : «On donnera bientât une histoire complete des de/ux provinces de Valacliie et de Moldavie,» istorie, care, precum se scie, a şi fostă publicată de Carra. Acesta propune isgonirea TurcilorU din Europa şi împărţirea ţereî loră (1). * 1 (dl reste â' observer â la Sublime Porte, que si Ies deux Cours Imperiales exigeaient meme davantage, il serait tres-imprudent de s’y refuser. Pour-rait-elle se dissimuler qu’en cas de rupture ses provinces de Valacliie et do Moldavie seraient envahies sans coup ferir par Ies forces autrichiennes qui pourraient meme aisement devancer au Balkan Ies armees ottomanes tou-jours lentes â se rassembler. D’unautre cote, la flotte oceupee â la defense de la mer Noire, ne laisserait-elle pas la Blanche â la merc-i des escadres Russes ? «On croit de voir, en tinissant, prendre la liberte d’inviter la Sublime Porte a declarer immediatement par ccrit aux Ministres des deux cours imperiales son acceptation pure et simple des trois articles proposes.» (1) «Je conviendrais de livrer et abandonner â la maison d’Autriche la Va-lachie et la Bulgarie jusqu’aux montagnes du Balkan qui sont Ies frontieres naturelles de la Rumelie et de la Thrace ; avec la Servie ou est Belgrade, la Sclavonie et la Bosnie, sans y comprendre la viile de Raguse. Au Roi de Prusse, la Moldavie et la Bessarabie ; tout cet espace entre le Niester et le Danube jusqu’â leurs emliouchures dans la mer Noire, en passant par la Po-logne mineure, la Russie rouge et Pliatitie dont il aurait un terrain de quinze milles de large ; et en remontant le long de la Prusse occidentale, par un terrain egalement de quinze milles de largeur, jusqu’â Dantzik qui ferait aussi pârtie de son domaine, comprenant d’un autre cote, dans ce meme partage, la Courlande et la Samogitie, par la raison que Ies pays ci-dessus nommes ne suffiraient point pour le maintien de la balance politique de l’Europe. A la France Flsb' do Candie, celle de Cliipre, la Moree, le Negropont et une grande jînrtie des Isles de L’arehipel grec. 204 V. A. URECH1Ă Carra cere, clicemu, supresiunea Turciloru din Europa şi nu în fa-vorea naţionalităţiloru clin peninsula Balcanică şi clin Principate, ci spre folosului Veneţiei, Austriei, Prusiei şi Rusiei. In mijlocului acestora planuri şi cioplituri ele state, Rusia şi Austria continuau pregătirile lor de răsboiu. Pe ele altă parte însă Rusia anexa ţerile tătăresc! ale Crimei (1). încă din Mart. âmbla svonulu, că principele Potemkin şi-a vînclutu totu ce poseda în Rusia, până şi palatulu şi diamantele, jurându, că nu se va mai întorce la Petersburg, până nu va fi suveranului ţeriloru ele la Dunăre (2). Cu tote aceste simptome de răsboiu, ambasadorului Franciei clin Con-stantinopole, prin raportului seu clin 17 Iulie 1883, totu maî credea în posibilitatea neizbucnirei ostilităţilor!! până în anulu următorii, căci Franţa sfătuia, cum yedurămu, pe Portă să nu începă iar răsboiulu (3). Regele de Prusia îndemna şi elu pe Turcia la o alianţă cu dînsulu, iar Sultanulu nu primia acesta decât cu concliţiune ca şi Franţa să fie în alianţă. Franţa însă refuza să se alieze cu unu stătu asia ele slăbitîi ca aliî Turciei, clar numai puţinu, recunoscemu, că guvernului din Versailles Quoique j’aie demontre que la Russie fut des quatre principaux Empires de l’Europe, le plus vaste et eut le plus grand nombre d’hommes; cependant la politique voudrait en re cas la, soit pour la dedommager de la cession de la Courlandc, soit pour d’autres causes, que cette puissance s’etendît encore dans la Crimee et occupât tout le pavs entre le Boristhene et la mer d’Azof, celui ou est situe Oczakow jusqua la rive occidentale du Niester et aux fron-tieres de Podolie. 11 ne serait pas juste, en politique s’entend, que l’Agleterre fut comprise dans ce quadruple partage. Elle possede un si grand domaine sur Ies mers des deux îndes que ce serait evidemment la rendre maîtresse de tout le commerce de ce globe, que de lui accorder une part au partage de l’Empire Ottoman. Quant â la Hollande, il lui est inutile d’avoir des pos-sesions et des ports dans la Mediterranec. L’industrie infatigable de ses ca-Iioteurs la met dans le cas de iaire le commerce indifferemment partout. D’ailleurs cette Puissance n’est point en etat par sa population de former des colonies dans ces parages meridionaux ; et ses tresors sont assez grands pour balancer par leur poids seulement bune des cinq Puissances. ci-devant dosi-gnees.» (Essai particulier de politique, pag. 27.) (1) Doc. J6, pag. *20 Hurii). (2) Doc. 41, pag. 25 Himn. (5) Ihiriu, Voi. II, sup], I, pag. 27, IS'fOtaA ROMÂNILOR^ 205 se îngrijea ele consecinţele clesfiinţăreî imperiului turcescă. Asia la 26 Martie 1780 se presentase la Versailles unu memoriu în care se areta ce ar resulta pentru Turcia şi pentru Europa din întinderea Austriei peste Dunăre. Dicea memoriulă «Quel parti l’Empereur ne tirerait-il pas du Danube s’il en possedait le cours jusqu a son embouchure, s il devenait maître d’etablissements sur la mer Noire ? Ces nouvelles acqui-sitions... rependraient la vie en Ilongrie et dans ses pays hereditaires qui languissent maintenant faute de debouches... En supposant qu’il se proposa d’abord pour bornes â ses conquetes... Ies rives du Danube... peut-on croire que Ies faibles Sultans defendissent Iongtemps leur capitale, le reste de leurs provinces europeennes contre une puissance forrni-dable et qui Ies accablerait cles qu’elle le voudrait ? On ne pourrait guere se flatter que ce moment tardât â arriver des que l’Empereur serait parvenu jusqu’â la mer Noire. Maître ainsi depuis Ies bouches du Niester jusqu a l extremite du golfe Adriatique, quelle masse enorme peserait alors sur le reste de l’Europe ? On ne peut y penser sans et'froi..» Faţă cu acestu pericolă ce memoriulu constată din întinderea Austriei, s’ar fi cuveniţii să se fia constatatu şi pericolulu decă în locu de Austria s’ar fi întinsă la Dunăre celăl-altă vecinii alu nostru, Rusia. Fran-cia, ca şi astădi, făcea o greşelă : vrendă să combată pe Austria (astădi pre Germania), căuta a se apropia de Rusia. Cu totă acestă greşelă, în care până în fine Francia totu nu căclu, la Versailles se cristalisa ideea, că salvarea Turciei şi a Europei de panslavismu şi de pangermanismu stă în aceea, de a se crea între a-ceşti doi mari factori politici unu stătu nou, compusă din principatele române (1). Rusia prinse planulă în sboră şi căutâ unu momentă să-lă realiseze în folosulă ci. Vomă vede pre Imperătesa Ecaterina urmărindă acestu plană până la pacea dela 1792. Decă nu ună stată, care să coprindă pre Români şi totă peninsula Balcanică, sub corona Kneazuluî Con- ţi) «II deviont tout aussi interessant pour la Russie que pour nous, que cc soit un peuple faible... qui garde Ies clefs de la mer Noire ..» D'aceea Rusia şi Francia... trebuo «s’opposer â tout agrandissement dc ce cote de la Maison d’Autrichc, dont la puissance [Hait el re inquietanle....» 206 V. A. UÎIECHI stantinu (1), celu puţinu Ecaterina voia unu regatu românu în favorea lui Potemkim. Ufmărindu asemenea planuri se făcu de Rusia mari pregătiri de răsboiu şi se înteţescu pretenţiunile eî la Constanlinopole, între anii 1779—84. Dar despre aceste vomu vorbi mai la vale (2). (1) Cât pe ee Franţa să admită acestu imperiu in favorea principelui Constantina fi ulii marelui duce alu Rusiei : „ On ne peut nier, Afr, que le projet des deux Cours imperiales de renverser VEmpire ottoman ne paralsse gigantesque et qu'il ne semble meme dans son succes dangereux pour la monarchie autricliienne, par le rapprochement de VEmpire russe dorit le volume est deja demesure ; mcds ii rVest peut-etre pas impossible que Ies interets des deux Puissances ne se concilient. En examinant la carte de Danville, intitulee 3-e pârtie de l’Europe, on y voit que TEmpereur s’adjugeant la Va-lachie, la Moldavie, la Servie, la Rascie, la Bosnie et THerzegovine aurait pour Jrontieres de ses Etats, depuis la mer Noire jusqu’au Golfe Adriatique, ccttc chaîne de montagnes que Ies Turcs nomment le Balkan. On y observe encore que cette enorme extension ne serait cependant qu’un arrondissement et que le cours entier du Danube offrirait â cet Etat, par la mer Noire et la Pro-pontide, des debouches des denrees, qui manquent aujourd’hui â la Hongrie et la Transilvanie. En formant de ce qui est en de-ca du Balkan, cest-â-dire de la Valachie, VAlbanie, la Grece, Ici Moree et VArchipel une souverainete en faveur du P-ce Constantin Ii, jils du Gd. Duc de Russie et Vetablissant ă Constantinople, on eviterait la reunion de VEmpire Grec ă VEmpire Russe, que la politique autrichienne n’aurait pu admettre.cc St. Priest, din Constantinople IR Februare 1782 [ 1). (2) In 1783 Iubii se maî propuse împărţirea «plăcintei» astîî-felu : «L’invasion de la Turquie est facile â executer par Ies deux puissances qui la menacent et ce ne doit pas etre Faffaire d’une campagne si le G. S. n’est pas secouru. Le partage de cet Empire, doit donc etre le but qu’elles se sont propose et on estime que Ies raisons de convenance le determineront ainsi qu’il va etre explique. «La Russie aura dans son lot la Moldavie jusqu’au Danube, Ies Tartares d’Oczakow, la petite Tartarie, la Crimee, et il n’est pas hors de vraisemblance de croire que dans la suite, la Circassie, la Georgie et la majeure pârtie du pays entre la mer Noire et la mer Caspienne, ne passent sous la domina-tion de cette puissance ainsi que le commerce de la Perse, de l’Inde et de l’Asie. ■«L’Empereur aura pour sa part tout le pays, depuis le Danube jusqu’â Constantinople et la Mediterranee, ce qui comprend la Valachie, la Bulgarie, la Servie, la Românie, la Livadie et la Moree.» dlurm. Voi. II, supl. I, pag. 28. Vecii în anexă două alte proiecte asemenea). 1 (1) Ifurm. Voi. ÎT, supl. I. ISTORIA ROMÂNILORfi 207 XXVII. Iarăşi afacerea Consulateioră. Amu vedută insistenţa pusă de Rusia pentru a dobândi recunosce-rea lui Lascaroff ca agentu alu seu pentru cele doue provincii române. In 15 Iuniii st. n., 1782, Laroche, secretarulii lui Caragia, scrie Ministrului francezii de Vergennes, că deja e stabilită la Bucurescî consulii rusescu şi că acesta se pregătesce a numi vice-consulî prin diferitele scale din Bugiac şi din ambele principate Moldova şi Muntenia. La finea anului 1782 Rusia înlocuesce pre Sergiii Lascaroff în con-sulatulu din Principate prin Ioană Severină (1), care cu mai multă crier- ii) Fermanulu Padişahtliu cătră Yokodidu din Moldova şi acela din Mimfeuia şi cătră Paşii clin Oczakor, Bender şi Ilotin. ordonându-le a da onorurile cuvenite Consulului generală pentru Principatele danubiane Iwan Severin, Decembrie 1782. (Din Arcliiva Ces. Reg. clin Yiena.) Traduction Utterale du Ferman qui accompagne le Berat. Contam du Tonra du Sultan Abdul Hmnid Han. fUs du Sultan Ahmed Han toujours victorieux. «Comniandement Imperial adresse aux Pachas d'Oezacoff, de Bender, et de Chotin, a tous Ies juges et leurs vicaires, qui se trouvent dans Ies trois Pro-vinces ci-dessous specifiees, et aux Princes de la Moldavie et de la Valachie. «Soit notoire â Vous ci-dessus mentionnes apres que mon present Commandement Imperial Vous sera parvenu, comme quoi le plus illustre parmi Ies (frands de la Nation Chretienne; l’Envoye de ia Cour de Russie, residant au-pres de ma Sublime Porte, Chevalier de Bulhaszow (dont la fin soit hereusei ayant notifie â ma Sublime Porte, par un memoire muni de son cachet, que le noble Russe Assesseur Serge Lascaroff, qui par un Berat Imperial avoit ete iait consul general pour vaquer aux affaires des marchands et passagers Russes qui vont et viennenfi tant par terre et mer, que par des fleuves, cîans Ies provinces de la Bessarabie, Valachie et Moldavie, qui selon qu’il a ete convenu resident en Boucharest pouvoit toutes Ies fois qu’il le croiroit ne-eessaire pour Ies affaires du eommerce aller et resider â lassi et en general dans tel autre endroit que ce soit de ces trois Provinces, sans que persorme puisse Ten empecher, venoit d’etre rappele par sa cour pour etre employe ailleurs, et qui sa place etant restee vacante, il avoit ete donne le Berat Imperial, portant que le conseiller de cour Iwan Severin, Noble Russe, avoit ete conlormement au Trăite et de la maniere de son predecesseur, fait â la place de ce dernier, consul general dans Ies susdites trois provinces de la 208 V. A. UBECHI gie decât Lascaroff, să agite Principatele şi pre creştini contra Turciei. Am veclutu că Austria nu întârdie a cere să aibă şi ea consiliu în Principate. In Iunie 1782 se lăţise scirea în Bucurescî, că o să sosescă curendu dela Viena unu felu de Consulii, sub titlu de «secretara aulică (1).» Acelu cine-va este Raicevici (2) Raguzeanulu «ci-devant secretaire du Prince de Valachie depose. Cet homme est deja arrive â Bu-charest. Des lettres de Raguse clisent qu’il y a ecrit que I’Empereur favait nomme son Consul dans Ies trois provinces. Quoiqu’il en soit, finternonce na point fait demancle d’un Berat pour ce pretendu consul (3).)> maniere ci-dessus specifiee, a demancle qu’il Lui soit donne un commande-ment Imperial pour que le dit Noble Russc conformement au sacre Berat, ([ui lui a ete accorde, puisse entrer en fonction de son consulat, que contre le contenu du Berat on ne lui fasse la moindre molestie ; qu’on ne s’ingere point dans Ies affaires, qui regardent son consulat, et que toutes Ies fois qu’il trouvera necessaire, par rapport aux affaires du commerce de son consulat, d’aller ou demeurer avec sa suite dans tel endroit que ce puisse etre des susclits lieux, qu’on ne lui fasse aucun obstacle. En consequence de quoi, mon present commendement Imperial Lui a ete accorde afin qu’il puisse entrer en tonction de sa charge de la maniere ci-dessus specifiee. Et*j’ordonne que quand le consul arrivera avec le present commandement Imperial, Vous ci-dessus nommes devez Vous comporter selon son contenu au quel on doit obeir. C’cst ce que Vous devez savoir et preter foi â ce singne sacre. Donne ă Constantinopole au commencement de la lune Iafer l’an 1197. C’est â dire vers la fin du Decembre 1782. (Vomă vede mai departe moduliî cum Ivanu Severinu a fostă primită la Bucurescî). (1) «Avec le titre de Secretaire aulique actuel de la Cour Imperiale et Ro-yale serait envove pour proteger et diriger le nouveau commerce qu’on se proposerait d’ouvrir â la faveur des cours du Danube, du Sireth et du Niester; meme deja un Vaisseau nouvellement construit est parti de Viennc avec une riche cargaison en manufactures de l’Autriche pour Kilia-Nova, ou fon etablira un comptoir. — Un second, charge de vins et d’eaux-de-vie de la Cfeorgie, suivra de preş ce premier pour la meme destination. Le tout sera reparti delâ, tant pour Cherson, ou il y aura un autre comptoir, ainsi que pour Constantinople. Nous ignorons au reste jusqu’â present si la mission de ce quelqu’un sus mentionne est avouee ou non par la Porte Ottomane, ce qui ne laisse pas de nous embarrasser.» (-) Vecii despre Raicevici ce elice Suitzer în opera sa despre Principate. — Sultzer a fostu rivalulu şi compeţitorulu lui Raicevici la Consulatulu austriacă, de aceea îlu şi cam maltrateză. (M) Ilnrm. Tom. H, supl. f. Doc. .14. Vecii şi actele clin Tom. Vil relative. ISTORIA ROMÂNILOR^ 209 Introducerea lui Raicevici ca agentă comercială ală Austriei nu prea a fostă lesne primită de Domnitori! Principateloră. Temerea care oprise pe Turc! de a primi înfiinţarea de Consulate în ţera română, fusese legitimată îndată cu sosirea luî Lascaroff. Acesta devenise centrulă de gravitare ală tutuloră boeriloră. Salonele noului agentă fură mereă pline de aceştia. Lucrulă începu a displăce Dom-nitoriloră şi îî vomă vede intrândă în luptă făţişă cu ambii agenţi rusescă şi austriacă. XXVIII. Mazilirea lui Constantinii Mo-rmi. — Alexandru Mavrocorăatu Deli-Bey. Incuragiată în primele momente de resistinţa Turcie! de a primi pe Lascaroff, Constantin Moruzi avu ocasiune de a fî nemulţămită si de purtarea acestuia în Principate, de intrigele ce ţesea cu boe-rimea. Rusia nemulţămită şi dînsa de Constantină Moruzi, intriga la Con-stantinopole, pentru mazilirea luî, sub cuvîntă, că Domnitorulă Moldove! a primită reă pre Lascaroff în Iaşi. In curendă aceste intrig! voră dobândi resultatulă urmărită. După 4 an! şi câteva luni de domnie, Constantină Moruzi se vede mazilită. St. Priest în nota trimisă la Versailles cu data: Constantinopole 10 Iuliă st. noă 1782, vestesce mazilirea lu! Constantină Moruzi, după intrigele Rusie! (1). In loculă luî G. Moruzi Porta numesce Domnă pre Alex. Mavro- 1 (1) «Le Prince de Moldavie vient d’avoir sadeposition. Je ne sais encore si elle est volontaire. On soupconne ici qu’avant assez mal recu â Jassv le Sr Las-karow, l’envoye de Russie s’en sera plaint et qu’on y aura fait droit en re-voquant le Prince pour profiter de l’occasion d’annuler l’accord entre Ies deux Puissances, ou la Porte s’est engagee â laisser Ies Princes en place leur vie durant s’ils se conduisent bien. Le successeur est fds du Prince Constantin Mauro Cordato, qui fut tue au commencement de la guerre derniere contre Ies Russes.» i * Istoria Ttomâniloru de V. A. Urechiă. 210 V. A. tlfeECHl cordată, feciorulă lui Const. Mavrocordată. Acestă Domnitorii purtă, în unele scrieri şi numele de Deli-Bey. Drăghicî esplică acestă poreclă, fiindu-ca «era furioşii şi neastîmperată.» Scurta domnie a acestuia, Drăghicî o-împle numai cu plimbările lui Uptiltt prin oraşă, ducendă falanga după elă, ca să bată la tălpi pre măcelarii şi brutarii, cari vindeau marfă rea, seu cu cumpene strâmbe. Pe iotă diua Domnitorulii arunca care de pâne şi de carne pe uliţe pentru pedepsa neguţătoriloră abătuţi. «Deci, ori când eşia Deli-Bey în tiptilă, vedeai sărăcimea âmblândă după dînsulă cu cârdulă să agonisescă ceva.» Decă este să credemă pre Drăgbici, apoi nu numai neguţătorii înşelători aveau să tremure de frica lui Deli-bey, ci şi diferiţii slujbaşi, cari n’au cutezată să ia nici măcară o para mită pe cât timpu domni Deli-Bey Alex. Mavrocordată. Dar acesta nu făcea treba boerimeî. De aceea eî intrigară, prin con-sululu rusescu, şi e probabilă şi prin agentulă Raicevici. Drăgbici spune, că boeriî aă îndemnată pre neguţători să proteste contra procedăriloră Domnitorului faţă cu eî. Neguţătorii declară, că sub nici o ameninţare nu voră mai continua comerciulă loră. Sprijinindu-se pe reclamaţiunea neguţătoriloru, boeriî ducă o campanie energică contra Domnitorului. Acestă răsboiă tainică purtată de boerî contra lui Alex. Mavrocordată este ajutată şi de conflictulă Domnitorului cu Raicevici agentulă austriacă. Intre măsurile administrative luate de Alexandru Mavrocordată, se cuvine a aminti cele următore : 1. Evreii fuseseră scoşi din sate de Grigorie Alex. Ghica încă din prima domnie şi asemenea la a 2-a, opriţi fiindă de a lua moşii în arendă ori a tine cârciume, din causă că îngenuchiaă satele cu încăr-cătura datoriiloră pe băuturi. Aceste măsuri le conservase şi C. Moruzi (1). Venindă Domnă nou Alex. Mavrocordată, Evreii speră a dobândi dcla (1) Votit Arch. Rom. T. II, pag. 1S1. iSÎORIA ROMÂNILORÎJ 211 elu revocarea disposiţiuniloră de prohibiţiune a stabilire! loru prin sate Domnitorulă trimite cererea loru la Divanulu ţereî şi boeriî divaniştî presenteză la 24 Noembre 1782 anafora către Domnitorii, prin care făcu istoriculă acestei măsuri importante administrative şi economice şi propună Domnitorului menţinerea eî in interesulă săteniloră (1). Domnitorulă Alex. Constantină Mavrocordată pune asupra acestei anaforale în 28 Noembre acelaşi ană, rcsoluţiunea următore: «Fiindu-că Domnia mea voimu ca toţi să aibă linişte şi dreptate în ţera acesta şi de către nime vicleniţi şi jăfuiţî să nu fie, pentru aceea Domnia mea hotărîmu, ca jidovii câţi se află în ţera acesta, să locuiască prin târguri, după cum sunt aşecjlaţî şi cu dreptate să-şi caute alişverişulu loru ; iar prin satele ţereî nici de cum să nu fie volnici a locui, nici a face alişverişu cu vîndare de băutură şi orândării prin sate, căci cu viclenie îi păgubescu şi jăfuescu (pe locuitori), întărindu-se acestă anafora cu a nostră domnescă pecete.» Cestiunea opririi Evreiloră de a locui prin sate a rămasă până astădî la ordinea dileî, dar nu se cuvine a-i da alte esplicaţiunî, cum s’aă încercată chiar în dilele nostre unii din Evrei, voindă să probeze Europei, că Românii sunt capabili de persecuţiuni religiose. Astădî ca şi acum 100 ani îndărătă, cestiunea Evreiloră era o cestiune economică şi socială şi când boeriî Divanului lui Alex. Constantină Mavrocordată (2), cari aveaă personalmente de câştigată din arendarea cârciumiloră şi moşiiloră la Evrei, propună eî înşiî măsura prohibitivă, istoriculă are ocasiune plăcută şi destulă de rară, de a lăuda acestă faptă a boe- riloră divaniştî. ) 2) O altă măsură totă de natură economică a fostă desfiinţarea vel-niţiloră producetore de horilcâ, adecă de rachiă distilată din bucate. In Maiu 1783 mai mulţi locuitori ceră Domnitorului voie să facă vel-niţe, pe cându alţi locuitori s’aă jăluită lui Alex. Mavrocordată şi aă 1 (1) Vedî anexa după Arch. Rom., Tom. II, pag. 179—18:2. (;2) Boeriî Divanului lui Alex. Constantinu Mavrocordatu de la începutul u anului ITS.'î sunt Marele Logof. Dimitrie Sturdza, marele Logof. Constantinii Rosetu, Vom. V i col ac Rosetu, Vorn. Niculache Canta, Vorn. Gh. Sturdza, Vorn. Lascarache Rosetu, Hatmanulu ('onstantinu Rosetu, Vorn. Iancu Caragea, Post. Alexie Misogin, Vist. Matei Canta si Ba» nulu Nicolae Balsu. 212 V. A. URECHIĂ ceruta să nu se facă velniţe, căci este lipsă de pâne. Domnitorulu convocă la Mitropolie nu numai pe boeriî clivaniştî, dar şi pre unii din foştii divanişti (1) şi le ordonă să-î supună referaţii de cele ce vom crede de cuviinţă în cestiune. * Adunarea acesta, ore-cum extraordinară, resolvă întrebarea cerendu desfiinţarea şi a velniţeloră existente, «ca să se desrădăcineze cu totul ă o răutate ca acesta din pămîntulu nostru.» Boeriî amintescă cum locuitorii căpătândă maî bună preţu pe bucate la velniţe, ca să aibă dreptulă da le vinde la acestea, turnau apă prin gropile unde păstrau bucatele de le stricau, căci sub Domnia anterioră, a lui Morii'/i, numai bucatele stricate puteau fi vîndute la velniţe. De aci urma lipsa de bucate în ţeră. Boerii maî constată, că nu este o pagubă pentru săteană de a nu bea horilcă «fiindu-că în locuiţi horilcei aice se face rachiu, care este şi cea maî bună băutură decât horilca, căci se tace.....din perje, prune, din tescovine, din drojdiile vinului şi din vinulă ce se strică şi nu este bunu de băută (2).» 3. O altă măsură luată sub Domnia lui Alex. Mavrocordatu privesce stîrpirea hoţiloru din ţeră. Domnitorulu provocă Divanulu prin ţidulă Domnescă să-î propună măsurile prin care se pote sterpi boţii, cari se arătaseră în primă-vera anului 1783, în numără mare. Boeriî adunân-du-se propună Domnitorului o specie de nizamă, pe care Domnitorulu, în 24 Maiu 1783, după două dile îlu aprobă întocmai. Prin întâiulă punctii alu acestui nizamu boeriî ceru pedepsa cu spânzurătore a tu-tuloru hoţiloru dovediţi că au făcutu ucidere «.spre vegJdarea şi altora. Căci pedepsa morţeî înţelepţesce şi întrâneză pre cei măi mulţi.» Prin punctulu alu doilea se dispune, ca furii de vite şi de alte fur-tuşagurî mari, la prima dată să plătescă totă paguba şi să sufere în-cbisore în temniţă, certându-se cu bătaia după vinovăţie. După acesta să se trecă fapta într’o anumită condică şi apoi să se elibereze pe chezăşie. La casu de recidivă furulu va fi bătută pe tote stradele Ia- 1 (1) Aşîa erau Ioanu (Janta fostu Logof. mare, Lupulu Costache fostu mare Vornicii, Ioni ţa Canta fostu mare Vornicu, Iordache Balşu mare Visternicu, Iancu Canta mare Vis» lernicu, Iordache Canta Spătarii, Depasti Spătaru. (*2) Vetlî anexa după Arch. rom., tom. II, pag. 183- 187. ISTORIA ROMÂNILORC 213 şiloră şi apoi dată pe unu timpă la gropa ocnei. Iar cândă şi a treia oră va li prinsă ca fură, boeriî ceru să fie pedepsiţii cu mortea. Gazdele furiloră ieau aceeaşi pedepsă ca şi inşii furii. Satele unde se întâmplă o hoţie, seu ucidere, sunt constituite respundătore, decă nu află pe furi seu ucigaşi. Printr’acestă nizamu boeriî divanişti îşi constitue unu vechiă dreptu seniorialii. Nici unu săteană nu are voie să âmble în ţeră la trebile lui decât numită de unu biletă de identitate, numitu răvaşă, dela stăpânulă satului. Fiindu-că erau şi sate fără de boerî ca stăpâni, asemenea revaşe puteau fi date în asemenea sate de către preoţii, seu de vornicelu. In fine Divanulă cere, ca să alegă dintre slujitorii ţinutului Orheifi şi alu Soroceî, «câţi oru fi de trebuinţă» omeni vrednici, cu armele lorii şi cu zapciî dintre dînşiî şi aceştia uniţi cu din Levenţi, prin scirea Hatmanului, «să se rânduiască pe la locurile unde se va socoti de trebuinţă, ca prin marafetulu ispravniciloră de pe acolo să âmble după tâlhari să-î prindă (1).» Al. Mavrocordată n’a fostu mazilită în urma nemulţămiriloră boeri-meî, ci din causa energicei sale purtări în cestiunea înfiinţărei Consulatului generalii austriacă în persona lui Raicevioi. Să înregistrămă âncă principalele acte cu referinţă la acestă ces-tiune, atâtu din partea lui Caragea cât şi a lui Al. Mavrocordatu. Forte curându după sosirea lui Caragea în Bucurescî află, că Austria, urmându în acesta pre Rusia, ţine să aibă şi ea ună agentă specială comercială în Principate. La 9 Iulie 1782 Caragea scrie Vizirului o notă prin care aretă că Raicevicî, care 7—8 ani fusese în serviciulă lui Ipsilante-Vodă, e ună omă răă, viclenă şi intrigantă şi dă a înţelege, că fuga copiiloră fostului Domnă a fostă ticluită de elă. După acestă fugă Raicevicî «slest ecliappe ă Vierme», unde nu înceteză până acuma a aprinde scânteile discordiei şi a întrebuinţa totă tim-pulu seă la instigări şi machinaţiunî (2). 1 2 (1) Arch. ist. II, pag. 187 — 100, Vecii anexa Ia acestă pagină. (2) 1 lunii. T. Vil 214 V. A. URECHIĂ Pre acestă omă Austria voesce a-lă numi Consulă generalii în Principate, dar cum îlii acusă şi Al. Ipsilante într’o conversaţiune a sa cu Ilerbert, inter-nunţiulu Austriei la Constantinopole, din 1782, Septembre. Aceste cuvinte dise de Al. Ipsilante nu erau numai o glumă, ci o credinţă adâncă a lui, că numirea lui Raicevicî ca agentu austriacă în Principate era spre paguba lui şi spre paralisarea lui în lucrări ulteriore* De aceea nu numai Caragea, dar şi Al. Ipsilante stăruia să nu se facă acestă numire. Intre aceste, la 19 Noembre st. n. 1782, Sultanulu dete noulube-ratu către Principate pentru înlocuirea Consulului generală rusescă Serghie Lascaroff prin Ivan Severin. Lamă adusă mai susă. Amă adusă maî îndărătă şi acte aretândă reua purtare a lui Raicevicî în Principate. In curendă, la reclamaţiunile lui Caragea, se adăogă şi ale lui Al. Mavrocordată, Domnulă Moldovei. La începutulă anului 1783, Raicevici provocă şi dobândesce dela Portă ună fermană reia- ISTORIA românilorO 215 tivă la îndestularea unoră pretinse reclamaţiunî a unoră neguţătoi'i clin Braşovă. Reclamările Domniloră şi intervenirea lui Alex. Ipsilante nu împe-dică numirea în Sept. 1783 a lui Raicevicî de agentă cesaro-crăescu pentru Principate. Ivaunitz vestesce acesta lui Herbert. Totuşi nu do-bândesce Herbert îndată recunoscerea luî Raicevicî. In 12 Octobre 1783 Herbert presintă Portei recunoscerea luî Raicevicî, cu memo-riulă ce dămă în anexă (1) şi prin care Internunţiulă lasă a se crede că Domnii Caragea şi Alex. Mavrocordatu acum nu mai se împotrivescu la acostă numire. In instrucţiunile secrete date de Ivaunitz se spune, că cererea recu-noscereî luî Raicevicî ca consulă generală, o tace Austria 1° pe basa art. 11 din tratatulă dela Belgrad, care asimila pe Austria la naţiunile cele maî amice, în privinţa favoruriloră relative la comerciă; între cari tavori cea întâiă este de a ave magistraţi şi protectori naţionali ; ală 2-lea pe basa art. 5 dela tratabilă de comerciă dela Pasarovitz, care dă Austriei dreptă a stabili consuli, vice-consulî şi agenţi pretutindeni unde aă şi alte naţiuni. Kaunitz se sprijinea pe ună tratată ce nu mai exista. Singură art. 11 din celă dela Belgradă dădea cererei Austriei ore-care legitimitate. Kaunitz prevedea caşulă cândă Porta ară fi răspunsă, că nu are dreptă să impună Domniloră români agenţi străini. Să se răspundă Porţeî, scrie Kaunitz, că acestă obiecţiune nu-şi mai are val ore, de 6re-ce Porta a impusă deja ună agentă străină, pre celă rusescă. Kaunitz consilia să se facă Porta să înţelegă, că presinţa unui ală doilea agentă streină la Bucuresci, ară maî modera tocmai pre celă deja admisă în cererile şi pretenţiunile luî. Cât despre Raicevicî, Kaunitz adaogă, că trăindă de unu ană şi trei luni la Bucuresci s a purtată asia, că toţi se împacă cu elă şi nu se pote invoca contra luî ofîciulu ce a avută altă dată pe lângă Alexandru Ipsilante. De astă-dată isbutesce Herbert. La 13 Octobre 1783, când deja nu maî era Caragea Domnă Munteniei, isbutesce Austria să capete fîrmană (1) Vcdi anexa după Hurnmzuclie, Ţ. VI, pag. 4<><; 4drescu (1) l’a retipărită şi la ţinută în tută vigorea, ca lege specială. Este de observaţii că promulgarea acestui chrisovu sobornicescu In forma în care l’am analisatu a trebuiţii să întâmpine dificultăţi din partea Domnitorului, căci Divanulă, îlu provocă cu anaforaua sa din 14 Augustă 1785 şi Domnitorul ă nu pune resoluţiune pe acostă ana-fora decât în Octobre acelaşi arm. Domnitorul» esplică ore-cum acostă întârdiere prin resoluţiunea pusă pe anafora dicendu : ((După ce s’au cetită anaforaua acesta înaintea nostră, stătnt-amu şi htsu-m) Domnia mea de amu cercetaţii şi amu socotită acesta şi afiându socotinţa P. S. S. Părintelui Mitropolitu şi a domniiloru sale veliţiloru boieri pentru tete acestea arătate mai josu forte cu dreptate şi spre odihna obşticî, iată dar că Domnia mea încă asemenea că hotărîmu şi întărimu, ca să urmeze de acum înainte şi în veci de către toţi de obşte la totc pe deplină, dupre cum se coprinde hotărîrea prin anaforaua acesta care s’a întărită cu a nostră domnescă iscălitură şi pecete. Deci poruncimă Domnia mea, ca să se tacă şi osebită ală nostru chrisovă de întăritură pentru tuto acestea, să tic întru statornicie de a pururea în veci (2).» Cum se face că întărirea dată fiindu în Octobre, chrisovnlă se promulgă numai în 28 Decembre 1 785 ? Ne este permisă să bănuimă că asemenea întârdiere de cinci luni era în folosiilu cul-va. Amu arătată deja cum Grecii veniţi cu Domnitorii căutaă să se facă proprietari în ţeră. Legea şprotimisnlui era o stavilă seriosă. Anaforaua Divanului din Augustă 1785 întărea din noă legea protimisuîuî şi acesta a trebuită să nu placă străiniloru interesaţi de a se face proprietari în Moldova. De aci amânările promulgare! chrisovuluî sobornicescă. 1 2 (1) Uricaru T. II, pag. 90. Amu reprodusa în anexă îrdregu soboruiees.cidu chrisovu după Codicele manuscriptu din bibi. Academiei No. pac. li;» -119. (2) Verii în anexă anaforaua Divanului după Uricaru, 'horn IV, pag'. ‘U şi Codicele Mau, alu Academiei No. 34, ISTORIA ROMÂNILOR!} 229 Sprijiniţi de legea protimisuluî şi încuragiaţî de chrisovulu dela 28 Decembrie 1785^ se pare că mulţi răzeşi căutară să-şî recapete moşiile dela cumpărători cu nerespectulu protimisuluî. Numerose revendS caţiun! se făcu la Divanulu ţereî, măcaru că prin chrisovu Alexandru Ioana Mavrocordatu avusese precauţiunea să prevadă neretroactivitatea disposiţiuniloru din chrisovu, adecă respectulu vîndăriloru lăcute prin simulate danii cu schimburi. Stăruinţa mare a răzeşiloru frustraţi în dreptulu lorii de protimisu a trebuitu să supere nu numai pe Grecii abusivu împroprietăriţi, dar şi pre unii din boerii pămîiitenî, cari cu aceiaşi metodă de cumpărături simulate prin danii şi schimburi îşi rotunjiseră moşiile. De aceea Divanulu şi Domnitorulu se gindescu şi patru luni după promulgarea chrisovuluî, la 1 Maiii 1786, dau unu alţii chrisovu care ameninţă pre cei cari reclamă prin judecată moşie, de a fi supuşi, cându judecata va dovedi nedreptă reclamaţiunoa (pare că judecata n’avea s’o facă cei interesaţi!) nu numai la plata de giobă, dar încă «spre pilda altora bătcnda-sc ca ioiege la porta cartel ; 7 Pote-se monstruozitate mat mare! Dar atâta nu e de ajunsă, chrisovulu mat dispune (şi aci se vede în contra cuî era îndreptată) că: «de se va îutempla vre-umdu dintr'aceia (jălnitori) să fie la rîmlulu mazUiloră seu a neguţitoriloru seă la altă mfetă, să se dea în biru cu ţera.» Va să (lică boerii, între cart şi Grecii nu voru fi consideraţi ca ««-colisitorî» tio muşii, vii, livedi, ţigani, dughonî, ci numai treptele ne-bocrite ! Ca dovadă că rcclamaţiunilc bocrimii relative la proprietăţi nu intrau în chrisovulu monstruosu pe care mai susu îlu analisarămu, pote sta cartea Domnescă cu aceaşî dată ca şi chrisovulu prin care, boerulu Vasilc Onol'rei, fostă visternică, capotă do la Domnitoră şi Divană dreptu 230 Y. A. DRECHI în moşia Zagarancea din judeţulu Iaşi cu paguba monăstirei s-tei Vineri din Iaşi (1). Alexandru Ioanu Mavrocordatii, spre mulţămirea negreşitu a lui Rai-cevici reînoesce în 1785 Iunie 14 chrisovulu în favorea neguţitorilorti armeni supuşi austriaci (2). In privinţa neguţitoriloru pămîntenî încă găsimii dela acestaşî Domnitorii unu chrisovii din 1786 Noenibrie. Prin acestii clirisovii însă Domnitorulu pe de o parte recunosce unele scutiri ale neguţitoriloru, reînoesce unele din drepturile autonomice ale breslei, dar pe de alta supune pro neguţitori la dare de birii către visteric, amăcară că prin chrisovele vechi se hotăria să nu fie supăraţi de birulii visteriel,» vorii plăti neguţitoriî după clirisovii câte 15 lei pe anii de lle-caro nume, jumătate la s-tu Gheorghe şi jumătate la s-tu Dumitru. Vorii mai plăti câte 5 parale răsura la leii pe acestă sumă. De fie-care dugbiană se va mai percepe la slujba ajutorinţei câte 25 lei lipscănie, 20 lei braşovenie şi blănărie şi 15 lei bogasieriile şi câte 14 parale de leii răsura. Se mai adaoge negreşitu vama de 3°/0, cotări tulii câte 60 bani de dugheană pe ană şi dările către oraşii. (3) Decă ţinemii semă de scutirile dobândite de Austria pentru neguţătorii supuşi ai sfii, vedemu pe aceştia privilegiaţi şi deci neguţăto-rulii românii în conditiuneunaî desavantagiosă. Astii-felii chrisovulu lui Al. Mavrocordatii este mai puţinii protecţionistii decât anteriorele chrisove domnesc! şi decât chiar cbrisovulu din Septembrc 1783 alii predecesorului Domnii Al. Constantinii Mavrocordatii. La 1786 sa întiin-ţatii la llârlău o fabrică de sticle (4). Rufetulii ocnei a căpătată de la Al. I. Mavrocordatii ca şi de la predecesorulii seu chrisove de scutiri. Din Moldova în cursulu domniiloru lui Const. Moruzi şi Alex. Mavrocordatii suntemii săraci de date scolastice (5). Este neîndoiosii însă (1) Vecii Uricaru. Tom. XII, pa,v\ 311. (2) Idem tom. II, pag. 140. (3j Vecii in anexă aceste doite chrisove, după Uricaru, tom. II, pag. 37 si 13. (4) Vecii chrisovulu din Septembrie 1785 şi cel ii din 1733 ineoce, după Uricaru, tom. II, pag. 172, 175. Vecii în an'exă chrisovulu ce amu aliaţii intre cioc. Deleniloru. (5) Se scie că condieeie Divanului domnescu din Moldova în îiumeru Iurte mare au arsu împreună cu Curtea Domnescă la 1827 Iulie 19. Noî amu descoperiţii totuşi câte-va la Mitropolia din Iaşi, de care, mai alesu pentru începutulu secolului XIX, ne vomu folosi. ISTORIA ROMÂNlLORti 231 că Alex. Ipsilanle, cum vomii vede, apucândii tronulii Moldovei la 1785, acesta ori-cât de desilusionatii de ncrecunoscinţa Muntenilorii, a nutriţii vederi culte şi pentru şcolclc din Moldova. Din nenorocire, de puţinii timpii se va bucura Alex. Ipsiiante, căci sun temu In spre diua a noue răsboic între Ruşi, Turci şi Austriac!. Cum că instituţiunca şcoleloru era intrată dcplinu între ale terci în Moldova, se pote vede din faptulu, că Logof. Glicorgaclie în a Condica ca ara întru ■sine obiceiă vechiu şi noti a Prea înăMaf/ilom Domni» scrisă în laş! (1762 Noembrie 5), arătă că şcdlelo au obiceiulu de a-şî trimite ucenici, a doua di după boboteză, împreună cu dascălii, de spunii Domnitoriloru engomii. Acesta se repeţia şi la alte sărbători (1). Progresulu limbei române în scole ni-lii demonstră nu numai di-verse lucrări, cari au strebătutu până la noi, dar şi constatarea ce face Glicorgaclie, că cbiar do la domnia lui M. Vodă Ilacoviţă nu se mai găsiau decât dintre bătrâni şi forte puţini uricarî cunoscători de limba slavonă (2) Din nenorocire, decă dascălulu şcolcî slavonesci nu mai pune la crăciunu pe un ulii din ucenici să clică engomionu sla-vonescu, în loculu limbei slavonesci, alăturea cu limba românescă, pă~ şescc limba elinescă. Glicorgaclie ne arătă cum a doua di după clina nasccrcî nu vine la Curte în Spătăria mare numai dascălulu româncscu cu uceniculu său, să clică cuvîntare românescă, ci se mai presintă, şi încă în prima linie, şi dascălii întâii! şi alu clouilea grcccscu, cari ei încă punu ucenici do clicii engomione în grecescc. Do sigurii că bacşişulii ce Domnitorulu, prin mâna Vistiernicului, dedea dascălilorii greci şi ucenicilorii lorii, era mai mare decât cele date dascălului şi ucenicului, care gră'a româncsce (3). Din rcspectulii culturei generale vomu ave a reveni în studiulii nostru asupra întregei mişcări culturale pentru întregii sccolulit XVIII-lca. Câte-va măsuri de edilitate publică găsimii luate şi sub domnia lui Alex. Ioanii Mavrocordatii. 1 * 3 (1) Lctop., tom. III, pav. (;2) Idem, pair. 305. (3) < ilieorirache; Condica obiceiurile )i*u. Le top. III, pag. 305 -306, 232 V. A. URECHIĂ Podurile, adecă pavelele oraşului Iaşi şi spitalulu Sf. Spiridonu, au primiţii ore-carî îngrijiri de la Domnitorii. In 1784 Iuniii 25, au arsu palatulu Moldovei din Constantinopole (Bogdan Serai) şi acelu alu Ţăreî Românescî (Vlah-Serai), cari nu au mai fostu rezidite, mărginindu-se Domnitorii — si într aceştia si Alex. I. Mavrocorclatu — a închiria pentru agenţii ţereî case particulare. XXXI. Marţea Mitropolitului Ga vrii u (Gali macin)). Conflictu în biserică. Mortea Mitropolitului Gavrilu Cahmachu, în 1786 Februarie 20, oca-sioneză avenirea episcopului de Romanu la scaunul u metropolitanii. La acesta ocasiune, în istoria bisericeî moldovene se petrece unu evenimentu ce suntemu datori a nu-lu trece cu vederea. Unu archi-mandritu grecii de la mănăstirea Barnovski din Iaşi «pornindu-se din iubirea de cinste, încă la boia răposatului Milropolitii, a âmblatu cu chipurile- ce a pututu să se facă elu Mitropolitu (1).» Iacobu se insinua lesne pe lângă Domnitorului grecii si acesta-i promise mitropolia. — Dar tută boerimea şi cu cei-lalţî episcopî cât simţiră înţelegerea dintre Iacobu şi Domnitorii, începură cu mare energie o campanie de rcsistinţă. Amu aretatu în urmă, cum prin botărîre sobornicescă şi cu carte de blăstemu a totu clerulu Moldoveanu, sa fostu opri tu ridicarea pe tronu de Mitropolitu şi Episcopii în Moldova a vre-unuî străinii. Boerii şi biserica arătară Domnitorului, că nu era în oposiţiunea lorii de a primi ca Mitropolitu pre greculu Iacobu, o pornire contra voinţei Domnitorului, ci, că cereau numai respectarea unei regulari anteriore, legată cu straşnică carte de blăstemu. Bocriî cerură de Mitropolitu pre Leonu, episcopulu de Romanii, cm căruia şi nemulu său este din ev~ (jJienisil pămîntenî şi viaţa sa, vresta şi vrednicia, în bunu ipolipsis către toţi, fiindu şi ciracii alu răposatului Mitropolitu.)) 1 (1) Notiţa istorica clin archiva episcopiei de Romanu, apuci. Melehisedec, in «Cronica Romanului şi a episcopiei ele Romanu.)) Bucurescî, 1875, tom II, pag. 1*23. ISTORIA ROMÂNILOR^ 233 Iacobu câştigase nu numai curtea în favorea sa, ci şi patriarchia ele la Constantinopole. De acolo nu lipsiră stăruinţi şi ameninţări către principalii boeri din Divanu, dar aceştia se pur tară bine până în fine. Patriarchia ameninţa să refuse egdosisnlit obicinuită la alegerea prela-ţiloru ţereî. Boeriî nu ţinură soma de acesta, şi Domnitorulu se veclu .silită să cedeze la stăruinţele ţereî şi astu-felu Episcopulu de Romanu Leonu, veni la tronulu Moldovei şi Sucevei. Istoriculu Athanasie Comnen Ipsilante amintesce: «A murită Mitropolitul ă Moldo-Vlaohiei, deci Domnitorulu Moldovei AL I. Mavroeordată, omă iară esperienţă şi Iară evlavie către cele sfinte, neluândă consimţimîntulu Patriarcliuluî ecumenică pune Mitropolitu pe Episcopulu de Romanu şi serie Oapiehihaialeî Mişoglu să spună Patriarcliuluî, să scrie noului Mitropolitu carte de felicitare. Sinodulu a dată în scrisă soire Portei despre acesta taptă neobieniuită şi a Iară din canone. Domnitorulă a fostă aeusată şi s’a hotărîtă mazilirea luî. L’a ajutată ceva Căpitană Paşa, îndemnată de Mavrogheni după stăruinţa lui Mişoglu. Cu tote acestea s’ar fi scosă din Domnie, fără îndoială, deeă Yizirulă nu ar fi fostă şi elă mazilită ţi).» Conlîictulu cu Patriarchia iea o lăsă acută. Misogin bănuindu că Si-nodulu ecumenică protestoză contra alegereî Mitropolitului Leonu, la îndomnulu lui Samuilu, arcbicpiscopulu Efesuluî, ba că acesta fu chiar autorulu actului de acusare alu lui Mavroeordată către Portă, cheltui 300 pungi de bani împărţite la demnitarii Divanului şi isbuti, la marea neplăcere a Patriarcliuluî şi a Sinodului, să fie isgonitu archiep. Efesuluî, clin Constantinopole la eparchia lui. Cum că Sinodulu era agitată, fiindu cumpărată de greculu Iacobu, dela mănăstirea Barnovski, se vede şi din amesteculu zarafului Pe-trake din Constantinopole în mişcarea archiep. Samuilu alu Efesuluî. Petrache agită şi în favorea familiei Moruzi, s ajungă la Domnie (2). (1) H', o M o/.ooo/.o.y iar oC iv o M-o- 'A)i ţ 7. V 0 003 Ui07.WOO M7.0 0070! V 0 7.10 ', 77.1 o; a.~ o o./ CI 0 - 77.1 (0 ; ariaLaa/rr ig za. tUta, y (oog 3 70 01 CV 100 0’.70 0;).3V’.700 117.t017.0y 0 0 0.317.0 ii 3’. iov r '(*)() y/vov i’.i i V i Yjţ Mo/.07. 0’.7.C, 77.1 y 07.1 31 ko MAoy/^oo, K 7.~i7r/7.y . 7. 100, V7. zl~rt i Wa.zpia.oy rt va yooAv; ko uiaiiOivii toy 7 O.OYtlV.OV. Ui OOVOOOţ 100 ~â.azr( 7.1 ov 3'OAlOO 77.1 “o.o a 77. VOVO^ 7.0101 V 10" 00, 30107.IV s^şoagov sîo-^iv A; zrf V tio 017. V ’ 7 7.1Y| y 3Yt; 77.1 a- -z’svzl-Orj sguag too* ele. (pag. 648) din opalului At-an. Comnen Ipsilante (Const. 1870). O Pag. 6-16, Atan. Oumnen Ipsilante. 234 V. A. tJBECHIĂ Decă ţera eşi triumfătore în lupta contra lui Iacobii greculă, împe-dicându-lă de a deveni Mitropolită, nu putu totuşi împedica ca acostă străinii să n’ajungă Episcopu. — Mavrocordatu şi cu ai soi, cari luaseră bani de la Iacobu, nu voră să rostituc sumele primite şi dar gă-sescu cu cale, ca în loculă lăsată vacantă de Leonu prin trecerea lui ca Mitropolitu, să fie niimiM do-a-dreptulu la episcopia de Uomanu m%-tuitorulu loru, străinulă Iacobu. Roerii şi cu noulă Mitropolitu îşi facă din noă datoria împotrivin-du -se la acestă nouă încercare de călcare a botărîrci sinodale din 1753(1). Eesistir.ţa boerilorii şi a Mitropolitului nu sunt ţinute în semă do Domnitorii şi astu-felă Iacobu isbutesco, să fie Episcopii dc Romană, cu totă indignaţiunea ţerei şi măcară că Divanulă propunea alţi candidaţi şi anume: archimandritulă Benedictă Egumenulu monăstiroiRişca şi iero-monachulă Iorestă, dichiulă episcopiei Iluşiloră. Se pare că noulă Mitropolitu refusă până în fine conlucrarea sa la călcarea botărîrci sinodale oprindă alegerea Greciloră la scaunele episcopale ale ţerei, căci sânţirea noului episcopu dc Romană nu se făcu la Mitropolie şi de către Mitropolitulă, ci la mănăstirea Dancii din Iaşi, mănăstire dintre cele închinate.—Ipopsifiatoril adecă simţitorii-lui Iacobă fură doi arcbierci greci şi cu părerea nostră de reă trcbuc să adăogimă pre lângă aceşti doi străini şi pre ună arebiereă română, Iacobă de la IIuşî (2). Vorbindă de avenirea la scaunulă episcopală de Romană a străinului Iacobă, înveţatulă şi bunulu Română, actualulă Episcopă de Romană P. S. Melchiscdec, elice că acesta «era unu aventurară dela Fanară, carele îmbrăcată în haine preoţesc! căuta prin lume norocă.» Şi ceva mai departe : «Episcopatulă acestui străină a fostă o adevărată calamitate pe Episcopia Romanului cu eparebia cî şi o ruşine pentru biserică. Consecinţele aă justificată în totulă tema cea mare şi măsurile rigu-rose ce au fostă luate de Sinodulă ţerei contra admitere! străiniloră la episcopate. Ne comptândă numai pre sprijinulă morală ce avea elă 1 2 (1) Vecii Cronica Romanului .şi a episcopiei dc Romanu, tom. II, pag. 12.‘> şi 121. (2) Idem pag. 115 şi notiţa istorică din archiva episcopiei de Romanu aptul Melchisedec. «Cronica Romanului)) pag. 12ă. Vecii apendice Ia cronica lluşiloru, Melchisedec pag. R>8. ISTORIA ROMÂNILOR^ 285 în Fanaru, Iacobu a atrasu în parte-şî prin presenturî în obiecte scumpe şi în bani, favorea Domnului şi a deosebite persone ce aveau trecere la Curte şi pe la boieri. Intre personele mituite, încependu dela Domnii, se găsescu : o Domnită, o Vornicesă, Visternicî, Postelnici, Spătari, Ispravnici, Slugerî, Şetrari, până şi slugi din curtea domnescă: doctoralii, portarulii-başă cu soră-sa, vătaşî, cafegi-başa, cămăraşulu, psaltulu, diaconulu, grămăticulu (1), etc. Tbte aceste cheltueli nebu- (1) Etă ce dice despre acesta «Cronica Romanului)) : «însemnare de banii ce s’arii fi daţii de reposatulu Episcopii de Romanu, la obrazele aretate mai giosii, după arătarea omcniloru reposatului. Lei Să prepunii luaţi de Spăt. Costache Caragca, însă 10.000 lei, din 50.000 leî ce s’au numiţii luaţi de domnie, din care sumă însuşi Vodă au clisti că au luaţii numai 40.000 lei, şi 2.000 leî ce-aîl luaţii prin mâna lui Constantinii biv Vat. de Cămară. : Pe care are zapisii de datorie Dum. post. Scarlatu Caragea, pentru care i s’aii pusii amanetă herghelia reposatului : iaste prepusu că pote să he ruşletu acesta sumă de bani Inelele ce s’au dăruiţii, tij D-sali post. şi Dum. Spat. Luminaţii Domniţii Sultanii, (însă alţii clicii să-î fi datu 12.500 lei), bozii unu inelu zmaragdu de o mie de lei, şi o flore de diamantu, tcfaricurî ce i-au mai datu. Ruşletu portariului Nicodimu ; însă : 500 leî prin poliţa lui Alexandri Vam. ot Gălaţî, cu Iviriacu Anastasii!. 500 leî prin mâna lui Ştefana Archidiaconu. 1.000 lei prin mâna a însuşi reposatului; Măcaru că singurii reposatulu Episcopii ar fi disu cătră Gram. Gheorghiî, că ar fi datu 8.000 lei - ruşletu> portariului Nicodimu şi totii nu se mulţămea, însă cu unu zapisii de datorie ce i-ar li datu, bozii alte peşchişuri ce-au datu portăresei.)) In urmarea acestoru descoperiri, Mitropolitulu a împuterniciţii cercetarea, dându-î celii mai serioşii caracteru : a datu o carte de blasfemii înfricoşaţii asupra tuturoru casniciloru lostuluî episcopii, si asupra tuturorii celoru ce vor ii fi sci indii ceva asupra origineî acestei datorii, şi nu vorii descoperi la cercetare, cele ce vorii fi sciindu despre acesta. Cercetarea acesta s’a urmaţii în Mitropolie, în luna lui Decembrie, în pre-sinţa a însuşi Mitropolitului Lconii. S’au adusu de faţă amploiaţi greci aî lui Iacovii, a nume : fostulii dichiu Monachulu Procopie, leromonachulu Sofro-nie, lostulu Archidiaconu Ştefanii, leromonachulu Athanasie, şi după ce li s’a cetitu cartea de blăstemu a Mitropolitului Leonii, cei dintâi trei aii daţii ur-mătorele detaliurî despre întrebuinţarea baniloru ce constitue datoriile remase asupra Episcopiei de la Iacovii ; 12.000 5.000 1.000 7.500 2.000 236 V. A. URECHIĂ nescî sau urca tu la o sumă colosală, peste 100.000 lei (1) pe comptulu aDupă blăstemulu archierescii ce ni s’au daţii, aretămu în frica lui Dum-nedeii, şi prin cugeta curata mărturisimii, precum în joşii a re ta : Cele ce mărturisexcu cit Procopie monachiX probi 1)Idila. Lei 25.000 Mi-ati spusu reposatulu, prin rostirea cuvântului seu, că au datu la curtea gospod după ce sa să verşi tu archiereu. 10.000 Au datu alii doilea rîndu cândii din poruncă au fosta adusa la Iaşi. 15.000 S’au mai datu la curtea gospod, carii bani s’au trimisu după ce aii eşitii reposatulu în eparchie, şi s’au datu prin mana biv căpitanului de lefegii Constantinii Mânu, ce este acum vatavii de cămară. Şi zapisulu de acostă sumă a rămaşii la curte, şi nu s’a mai luaţii, bezii unu zapisu de 10.000 leî ce au foştii daţii reposatulu la curte, ca să plătescă banii pană la sfeti Dimitre. 50.000 făcu daţi la Curte. 2.000 S’au datu ruşfetu d-sali Spăt. Caragea, prin mana lui Constantinii * vătafii de cămară, precum de aceşti bani iscălitura răposatului a- devereză. 500 S’au datu prin mâna mea lui Alexandri vameşii de la Calaţi şi i-au traşii poliţă aice la Iaşi, la dumne-lui Laşa Kiriacu Anastasiu. I.)e i-aii datu d-sale portarbaşa Nicodimii, bez alţi bani ce i-aii datu reposatulu cu mâna sa aicea la Iaşi. 3.000 S’a ii datu peşchişti pe la unii şi alţii zaharii si cafea, care s’a cumpăraţii dela Riga bagi Constantinii i de la Sandulu tovarăşulu seu cum şi dela Procopie Niti bacal. ((Unu cesornicu de aurii s’au datu grămăticului alu doilea. «O citare s’au datu lui Constantinii vătavii de cămară. «O citare i unu şalii alăge i 50 leî s’au datu lui Tdderii Cântăretulu. ((Unu şalii alăge i unu ghermesilii, s’au datu popcluî Pentelie, la Calaţi. Unu fustanlîcu aganbanî vătavuluî Sava ot Tutova. Subscrisu : II4oozo7T'Oc govayoc orzaîo;. Cele ce mărturisescu eu Sofronie Ermoiuichu. ((Unu inel ii cu piatră zmarandu, mi-a spusu reposatulu că prcţulu lui este 1.000 leî; care s’a ii datu mării sale Domniţei Sultanii. Cum şi o flore cu diamantină, care aceste le-amu duşii împreună cu vamcşulu Iane Vardalacu, însă preţulu florei nu mi-au spusii reposatulu cu cât aii cumperat’o. «O tabachere baga, cu unii inelii de aurii cu piatră diamantu, şeii smarandu, nu ţiu minte bine, s’au datu prin mâna mea dumi-sale doftorului Casăm ii. «O citare de hindie, şi niscc testemelurî bune şi o tabachere baga, s’aii daţii peşcheşii d-sale portariuluî Nicodimii. (1) Oalculându galbenulu in valorc de 5 leî vechi...., suma cheltuită de Iacobu se ridică la * *20.000 galbeni austriaoî. ISTORIA ROMÂN1LORU 237 viitorului episcopată, sumă care absorbea veniturile Episcopiei pe deci mi de anî. Şi în adeverii o a şi redusă la cea maî mare miserie. «IJnă fustanlîcu de aganbani albă cu rîndurî, s’au datu lui Stavoră biv v. Vistieri. «Unu civită, s’au datu diaconului Antonii, de l’au duşii tătăne-seă, bez bani ce i-au datu. Subscrisă : iloyşrjovio^ Uoou.ovayoc Cete ce marhiriseseu eu Stefcmu ArcMdiaconu. Leî 500 S’au datu prin mâna mea d-sale portariuluî Nicodimii. «O parodie paftale de aurii, şi 50 leî, s’au datu vorniceseî luî Moruză. «Unu cesornică de argintii i tabachere baga, şi unu ghermesită cu fiori, s’au datu lui Cafigi basa. «Citarelî, i tabacherî, si zaruri, s’au dată domniiloră-sali ispravnici ţi lo ru de Romanii. «S’au mai dăruiţii ccsornice, i tabacherî şi altele unora şi altora, si lîindu-că la scrisulu daturiloru aceloră lucruri au fostă Neculae Psaltă : şi clă scic anume. «Unu gcară si alte lucruri s’aă dăruiţii d-sale sluger. Andonie ot Galaţi, când i-au botezată o copilă, care lucruri le-au (dusă) An-tonasu diaconii. «S’au maî dăruitu protopopiloru i omeniloră casei, şamălăgeli şi citarcle, şi stambolşalî. Subscrisă : TrpcoTjv ag/iStazovoc. Din declaraţiunea celui de ală patrulea — Ieromonachulă Ştefană, carele se vede că fusese grămăticulă luî lacovă, se vede, că mortulă Episcopă a trimesă la laşi cătră căpitanulă dc lefegii, o sumă de 30 pungi de bani, spre a se plăti de ună sinetă ce avea terminulă 15 Augustă. Rănii aceia aă intrată în mâna Spătarului, carele a oprită din ei 2.000 leî, din care a urmată, cala termină nu s’aă putută plăti banii toţi după sinetă. Acele 30 pungi de bani se vede că aă fostă destinate pentru Vodă; că ci lacobă îndată primi dela Vistcrnică sorisore prin care îlă întreba, din ordinulă Domnului: pentru ce nu plătesce Panii V lacobă a ordonată luî Athanasie să-î scrie dupre cum se petrecuse luerulă. j->o urmă, lacoliă, citindă respunsulă, în carele se spunea, că banii acei 2.000 lei s’aă oprită de Spătarulă, s’a rcsgândită, a ruptă scrisorea, dicendă irramaticului să Iacă alta, în care să nu pomenescă de acei 2.000 leî opriţi de Spătariulă, căci aceia simtă «nisfetă», şi poto să audă Vodă, că Spătariulă a luată ruşletă; iar Spătariulă, informându-se că acesta s’a descoperită dela dînsulă, va căde în urgia lui, si atunci, «simtă perdută !« De aci se vede, că Spătariulă acesta era o personă influentă la curte ; că lacobă îlă mituise şi pe dînsulă, dar îi maî remăsese datoră cu acelă restă de 2.000 lei, pe care si Ta luată elă însuşi, cădendu-î în mână banii trimişi do lacobă deşi destinaţi pentru alţii. Din aceia că în incassarea baniloră acestora este amestecată Yisterniculă, se vede, că Vodă îşi trăsese partea lui din visterie, şi lacobă 238 V. A. UHECHIĂ Ca să potă a se despăgubi de asemenea cheltueli, Iacobu puse în tote funcţiunile episcopale greci şi storse eparchia în tete modurile, ţi- remăsese datorii visterieî. De aceea şi Visterniculă şi Domnulă se îngrijiaă de restituirea aceloru bani de Iacobu. Reproducemă însăşi declaraţia lui Athanasie, dată în Mitropolie la 7 Decembrie : «Fiindă-că în anulă 1786, luna Iunie 5, eu sub-semnatulu am intrată în serviciu la fericitulă sfântulă Iacobu (1) Episcopulă de Romană; şi fiindă-că elă în acelaşi ană în luna Octombrie, aă împlinită datoria obştescă, şi fiindă-că elă a remasă datoră cu o însemnată sumă de bani, cari aă remasă necunoscuţi unde s’aă dată, şi fiindă-că a urmată carte de blăstemă, ca să arete fîe-eare din omenii fericitului ceea ce scie ; şi fiindă-că am fostă întrebată de pre sfinţitulă Mitropolită pentru acesta, în frica lui Dumnedeă şi în curată consciinţă mărturisimă înaintea cerescului Dumnedeă şi a pre sfinţitului Stăpână, că avendă fericitulă mare nevoie ca să plătescă ună sinetă de treî-deci de pungi pentru diua de 15 Augustă, şi trimiţendă banii la Iaşi în mâna Domnului Căpitană de lefegii Constantină, ca să dea acolo unde elă scia, Dumnealui Spătariulă a reţinută din acei bani doue miî de lei. Deci neputendu-se la diua terminuluî a se plăti cele 30 pungi, şi fiindă întrebată prin scrisore de Domnia sa Visterniculă Domnulă Matheî din ordinulu Inălţimeî sele : pentru ce întârcliază cu plata; mi-a ordinată să scriă răspunsă în acesta afacere, cum că câţi bani a trimisă la Iaşi eraă în deajunsă ca să plătescă datoria menţionată, dar s’aă împărţită şi la alţi creditori. Pe cândă eă făceamă respunsulă şi aretamă şi despre cele doue mii, pe cari le-aă reţinută D-luî Spătariulă, elă mi-a luată scrisorea din mână şi a rupt’o, dicendă, că acei bani s’aă dată ruşfetă, şi nu trebue să scie nimeni, şi mai alesă că acea scrisore pote să fie cunoscută de înălţimea sa, şi decă D-lui Spătariulă s’ar informa de acesta, elă (Vlădica) dicea, că este perdută ; căci darea acestoră bani trebuia să fie forte secretă. Aceste sciă, şi acestea mărturisescu înaintea duhovnicescului meă părinte şi sfântulă Mitropolită, care a fostă rînduită de înălţimea sa să me cerceteze, ca să nu cadă sub pre greulă blăstemă ală pre sfinţiei seie, Dreptă aceea şi subscriă cu propria mea mână. 1786, Decembrie 7.» 'Aihxvasîos 1 skoo(xovâyo^ (2). (Originalulă în Docum. Episc. Rom.) In fine resumându-se resultatulă cercetăriloră, s’a constatată, că datoriele lui lacovă provină parte din nisce datorii făcute de elă de pe cândă era Egumenă la Barnovski, care acum cădeaă totă în sarcina Episcopiei : o sumă 1 2 (1) Acestu călugării grecii numinclu pe sacrifurulii Iacoliu : feriri tu şi sânta aretă, că elu wu avea nici o ideie despre moralitatea creştină : virtutea si viei ulii la dînsulu erau identice. (Melchisedec) (2) Observăm u, că atâtil declaraţia acesta, cât şi an teri orele arătări ale G recilor u sunt scrise în limba grecă, pentru că ei nu sciau românesce. Arătările celoru-l-alţi 3 sunt de atunci traduse şi în românesce; iar acestă ultimă se păstreză numai în grecesce, de pe care acum s’a tradusă românesce. iSTORlA ROMANILOR!! 239 nendu pentru sine până şi banii şcoleloru şi vîndendu chiar şi proprietăţi ale Episcopiei, în contra legiloru. — Fugeau servitorii altarului din eparchia lui Iacobu, care în cotro putea, numai să scape de dările cu care acesta sărăcia clerulu! Intr’o visită aşîa disă pastorală prin eparchie, dar în realitate pentru a aduna, în personă, none plocone, Iacobu se îmbolnăvi la Focşani şi de 10.280 lei. Rcstulă cuprinde banii şi obiectele ce a daţii Iacovu mită spre a pute să se tacă Episcopii de Romanii. Din banii cheltuiţi de elă pentru acostă scopă s’aă puiuţii constata numai 82.709 lei 114 bani. Aă remasă încă sul.) bănuială mai multe persdne, cărora s’ar li împărţită încă suma de 16.500 lei. Nu s’a putută constata ce sumă se va li cheltuită pentru o mulţime de obiecte precibsc, şi materii de îmbrăcăminte, pentru cocone şi boieri, presentate de Iacobă, spre a-şî atrage favorea loră. Etă însemnarea dota iată, despre totc acestea : «însemnare de câţi bani era datoră reposatulă Episcopii încă fundă egumenă la mănăstirea Barnovski, şi pentru cată sumă de bani aă dată ruşfetu, la deosebite părţi, după ce s’aă chirotonisită Episcopii, precum în josă aretă. Lei Hani 1.000 Dumi-sale spăt. Răşcană. 1.000 Archimandrituluî Ghedeon, ot Barnovski. 1.000 Dumi-sale slugeruluî Andone. 1 650 Gramaticul ui Iordaehe. 1.500 Lui Miser lane Yard al ac îi. 1.500 Satrariulă Torni! Cozmajl). 360 Soeră! lui Yasilaehe rrheodoră. 500 Surorii portarjului. 1.500 Lui Miser Pânde]i Cavaeu. 10.280 Caii hani sau daţii ruşfetu vi la păţii, si sau cheltuită. 50.000 S’au dată la Domnie. 2.000 D-sali Spăt. Carage. 1.000 Tij s’aă dată inele D-sali post. i D-sali spăt. Car. 2.000 S’aă dată portariuluî Nicodimă. 5.000 Cheltuiala (‘hirotoniei şi cafele si zahără. 1.000 Cheltuiala la strailo răposatului şi a Omenii oră casei. 1.000 Ună cngolfă cu smaragdurî cinci şi ună poiasă cu petră verde. 500 Cheltuiala ce-aă făcută răposatulă în 30 (Iile când l’aă adusă la Iaşi. 1 (1) Tradiţia spune, că Toma-Cosma era de origină Ţigană. Posedăndă avere si prin serviciile făcute vre-unuî Domnu fanariotă, elă deveni bocră. Toma-Oosma este ctitorulă unei biserici din Iaşi, in suburbia Păeurariloră, care pană astăcli portă numele lui. Elă este de aseminea ctitorulă Mănăstire! Dobrusa din Basarabia. 240 V. A. URECHIĂ muri Ia 25 Octobre, după o păstorie de 8 luni fără 5 clile. Poporulu vedu în acestă grabnică morte pedepsa lui Dumnedeu contra celui care despreţuise cartea de blăstemu a sinodului ţereî şi în contra dispo-siţiunilorii eî se făcuse episcopii. — Dispreţuiţi naţiune! pentru Iacobu se manifestă şi în faptulu, că nu fu înmormîntatu în episcopia do Pomană, ci la o biserică din Focşani şi afară chiar, cum nu era obiceiulu să se îngrope Episcopii. — Mai multă încă, se pare că indignaţiunea populară merse până acolo, că cadavrulu lui Iacobu fu desgropatu şi aruncată la câni. — Numai pietatea creştinescă a unui necunoscută a culesu cadavrulu şi la aruncată pe o şandrama, unde stătu maî multe dile fără sepultură (1). 2.000 Cheltuiala ce s’au făcută la ală doilea taxidă, si la îngroparea reposatuluî. 1.209 114 Alte chcltuelî mărunţişuri cu deosebită izvodă. 500 Ună brâu de aură ce s’aă dată VorniceseT luî Moruză—şi bani. 16.500 Acei prin propusă daţi, precum în potrivă arătă. 92.989 114 facă.)) ((însemnarea de acele prin prepusă ca sară li dată la obraze precum se cuvinteză de obşte : însă : b eî «Mării sale Domniţei Sultanii ...................................7.500 ((D-sali post. Pibiea . • . . . .................................5.000 ((D-sali post. Oaragc, după analogia ce-aă luată fratele Dumisali 2.000 «Portariuluî Ni codi mă, bez de cad ce aă luată, arătaţi .... 2.000 10.500 Osebită de acestă arătată sumă, s'aă dată la osebite obraze, barbalurî, flori eu diamanturî, inele cu diamantina, cercei cu smaragdurh cinci trahirole cu mărgăritarul’!, brăţări cu mărgăritaru, eesorniee de aură şi de argintă, tabachere lume, gearurî—brăe, agambaniî, citarele, glicrmcsiturî, boceelăeurî, şamălăgele (*) şi altele, care acea mare eimoscinţă potc cercefândă să le afle.» (1) P. S. Melchisedecii dice, că dezgroparea luî Iacobu ar li foştii făcută de o bandă de Tătarî, car! prădaii prin lira de joşii si erodaseră că vorfi găsi avere cu acestu episcopii. Cum nicăiurî nu aflămii menţiune de o invasiune de tătari sub domnia luî Al. Mavrocor-datii, noî stăruimu maî mulţii pe lângă versiunea nostră. (") Espîicămii câtî-va termeni neusitaţî astădî. dupe lămuririle date de o persbnă cu-noscetore în ale vechime!: Agaalmrâ, alminterca Se rai ii: o materie albă ţesută cu argintii. — Cin'tu: o materie de culore albastru-închisu. Oearuri: Şaluri de prima calitate, ţesute din perii de cămilă şi cu flori cusute eu mâna, provenite (lin Arabia si din Persia. Snm-alagea: literală însemnă marfă de Şam (numele locului unde se fabrică---în Asia), o materie de haine. — Harhal: eoîiete,— Truch-ikle: mărgele. (Cron. Roman, de Melchisedecu.) ISTORIA ROmAnILORS 241 De episcopulu anticanonicu astu-felu scăpă episcopia^de Romană, dar nu şi de datoriile mari tn cart acela o lăsă afundată şi despre care în note se potă vede lucrările şi cercetările făcute din ordinea Mitropolitului Leonă, şi în anexa ce punemă la acestă pagină (1). Mitropolitulă se ocupă nu numai cu regularea stăreî materiale a Episcopiei de Romano, ci şi cu regularea administrăreî ei provisorie. Pe dată fură destituiţi toţi Grecii din Episcopie, clerici şi laici, la aplausele ţerei şi, nu ne îndoimă, cu totă displăcerea Domnitorului. XXXII. Fuga luî Al. Mavrocordatu în Rusia. «Acestă stăpânitoru, elice Manolachi Drăghicî, nici o fericire n'au adusă ţerei cât a domnitei, fără numai ostenelă şi dureri» (2). Drăghicî n’a documentaţii aserţiunea luî, dar din cele ce noi însi-nc O y s y amu adusu maî susă, ese întemeiată deplină acusarea acesta. Nemulţumirile crescânde ale ţereî de o parte, de altă parte situa-ţiunea totu maî rea, în care se pune la Constantinopole, făcu pro Al. I. Mavrocordatu să înţelegă, că nu departe este capetulu tristei sale domnii. Ceea-ce cu deosebire ameninţă nu numai domnia, dar şi viaţa luî Al. I. Mavrocordatu este disgraţia în care cade la Constantinopole Reis-Efcndi-Ismail-paşa, în primele luni ale anului 1785 (3). Al. I. Mavrocordatu căută, dându bani Ministrului rusescu din Con- 1 2 (1) Yedt anexa după Cronica Romanului, tom. IT, pair. 135 ^ (2) Istoria Moldovei, pag. 49. (:'») D. de Ohoiseul către d. de Yergcnnes despre pericolulu ce ameninţă pe Mavrocor-dntu. Domnulu Moldovei. Constantinople le 13 Mai 1785. I/ancien Reis Effendi, Tsmail-Pacha, d’abord prive de son gouvernement de Bosnie ct ensuite condamne ă unc prison perpetuelle dans la forteresse de Famngouste, vient d’etre arrete, et l’ordrc de sa mort est parti. On assure que Solim ElTendi qui l’avait remplace ă Belgrade ne tardera pas ă eprouver le meme sort et je ne sais si le nouve.au Prince de Moldavie, Maurocordato, pourra echapper au dan ger d’avoir recii sa fortune du mal-heureux dont on veut aneantir jusqivaux dernieres creatures. 1 r» Istoria Româniiorii do V. A. Urechiă. 242 V. a. iiRiîCHi stantinopole, să-şî menţină situaţiunea, dar nu isbuti şi cheltuela fu aprope zadarnică. Mal mulţi bani dădea Alex. Ipsilante!... Totuşi sacrificiile lui bănescî îlă apropiară şi mai mulţii de Rusia. Istoriculă Moldoveană Drăghici ne spune că Al. I. Mavrocordatu şî-a lăsată tronulă şi a fugită în Rusia şi că nimeni n’a putu tu afla până astădî causa acestei fugiri, «llindu unu secretă cunoscuţii numai de dînsulă şi greu de tălmăcită, că nici o pricină politică nu se arătase care să-lu ameninţe, decât boeriî fanarioţi prepunea să fi simţită mai Înainte ruperea ce era să fie între Portă cu Peters-burgulă si ca să scape de cursa răsboiuluî seă de alte răspunderi grele ce puteaă să vie asupra sa ca Domnă, a preferită să lugă în Rusia decât să morgă la urma sa; mulţi încă tălmăcescă suposiţia acesta cu mai vii temeiuri încredinţânclă adecă, că are şi corespondinţc secrete cu cabinetulă rusescă şi că princiendu-se o scrisore de acele la ambasada turcescă din Petersburg, Pirar, îndată ce s’a înştiinţată de împrejurări, a trecută Nistrulă cu mare grăbire şi în secretă de n’a simţită nimeni duca lui din oraşă până a doua di, afară de 4—5 boerî, către cari s’a destăinuită şi le-a încredinţată stăpânirea.» (1) Lauriană nu explică de locă acestă fugă şi nici n’o amintesce, ci se mărginesce a spune că în 1785 Porta depuse pe Alex. Mavrocordată din Moldova, denumindă în loculă lui pe Alex. Ipsilante (2). Nici o explicaţiune nu găsimă în Fotino, iar Athanase Comnen Ipsilante spune, că la 3 Decembrie 1776 se mazilesce Domnulă Moldovei Al. I. Mavrocordată şi se dă domnia fostului Domnă ală Munteniei Alex. Ipsilante. Mazilirea a fostă voluntară şi s’a rînduită caimacami Moldovei încă petrcc-endă la Iaşi mazîlitulă Domnă, Se pare că în urma mazîlireî, ori din tema să nu fie chiămată la Constantinopolc să-şî dea îndreptări cari, date seă ne date, puteaă să-î compromită viaţa, seă pentru a nu rămâne mai multă timpă în ţeră ca mazîlă, se hotărî «înşdândil vigilenţa caimacamilor£t» să fugă în Rusia (3). Din vor- 1 2 (1) Istoria Moldovei, Iaşi, 1857. Tom. II, pag. 48—59. (2) Istoria Româniloru. Bucurescî, 1873, pag. 554. (:>) Vecji Analele Academiei Romane, seria II. Tom. II, 1879 .80. Pag. 553. lata ce dice şi Athanasie Comnen Ipsilante: «Alex. Mavrocordatu a fugiţii îti Rusia do bună voie mazilit io după ce aîn- ISTORIA ROMÂNILOR!? bele lui Athanasie Comnen maî resultă, că Domnitorulu mazîlitîi rămâne sub privegherea caimacamiloru. Şi însuşi Drăghici spune maî departe, că «toţi boerii au remasu înfricoşaţi cum vorîi răspunde la Portă pentru vinovăţia Domnului, apu-cându-î de ce 1’au lăsatu să fugă din ţeră.» (1) De acea boerii voru şi trimite arzula Constantinopole spre a se justifica, spunendu că n’aii foştii în secretulu acestei fapte. Porta, în împrejurările politice în care se afla, primi de bune explicaţiunile boeriloru. Acele împrejurări politice erau în adeveru ameninţătore. Corniţele de Ferrieres Sanveboeuf sosindu la Constantinopole în 1785, la înţărcarea lui din călătorie în Persia, află în acesta capitală, «că răsboiulu nu va întârdia de a isbucni între Rusia si Turcia. In Ianuarie 1786 o fregată rusescă intră în timpulu nopţei în Bosforu, fără ca gardele clela cetăţi să bage de semă şi a doua di Turcii se găsiră în faţa unui vasu rusescii, care putea să fi adusă chiar şi trupe până în portulu capitalei Turciei! Divanulu se tângui de acesta Ministrului rusescu; iar acesta se mărgini a explica faptulu dicendu, că din causa ceţei, comandantulii vasului na băgatu de semă imcle-lu duceau, curentele. La Constantinopole însă se făcu convingerea, că Muscalii potu într’o bună dimi-neţă a se găsi cu flota lorii în Constantinopole şi a bombarda oraşulu. şelată pe Caimacamii din Iaşi, luându şi bani mulţi, printre care şi sumele ce se cuvinea să rămână pentru Ipsilante (Domnulă celă următorii) din Aju* torintă şi din alte dări ce elu (Mavrocordatu) apucase a strînge cu anticipare .. ..» «La 3 Septembre mazilindu-se Domnulu Moldovei Alex. Ioană Mavrocordatu, Domnia s’a daţii fostului- Domnii alţi Valachieî Alex. Ipsilante. Cu tute că birulu ţăreî era numai de pungi 134 şi lei 30, totuşi pentru Domnie Ipsilante a daţii mari sume şi extraordinare daruri Sultanului şi Vizirului, cum şi luî Reis Ketab Ata Bey, aprope 4000 de pungi. N’ar fi domnită, deca nu i-ară fi luaţii pe nedrepţii şi cu sila Vizirii şi alţii pe fie-care anii maî mulţii de 300 pungi, după ce pentru rechiămarea din exilii a daţii 600 pungi, în cât (luî Ipsilante) nu i-au mai rămaşii bani. «Decă însă ar fi sciutii că se va declara răsboiu, ar fi plătită să nu dom-nescăî» (Athan. Comnen Ipsilante, pag. 647) (1) Venindu scire (de fuga lui Ipsilante) la Constantinopole capuchehaialele Ştefanii Ionidu Misogin si Manele Argluropolo, ginerele doctorului Luca din Salonic, fură aruncaţi în tem» nită la Mogzur Aga. (Athanasie Comnen Ipsilante) 244 V. A. ORECHI Acestă faptă, venită cu puţină după publicarea manifestului Ecate-rineî (1) trebuia să fie agitată nu numai pe Turcii din Constantino-pole, dar şi mica curte din Iaşi şi să fi contribuită la fuga lui Al. I. Mavrocordată, multă bănuită de Divanulă turcescă pentru relaţiunile lui secrete cu Rusia şi atâta combătută de patriarchie şi de sinodulă bisericeî grecesci. XXXIII. N. Caragea domnesce cu frica de rescole, Să ne întorcemă, trecendă de la Iaşi la Bucurescî, spre a cerceta mai de aprope şi din respectulă administraţiunei interne, domnia do care în modă mai în generală ne-amă ocupată, a lui Nicolae Caragea. Să frunzărimă din vrafulă de documente inedite ce dămă în anexă pentru scurta domnie a lui Caragea, spre a vede întru câtă Muntenia, care avusese ună bună administratoră şi stăpânitoră în Al. Ipsi-lante, continuă cvoluţiunea sa spre progresă şi cultură. Mai ’nainte de tote amintimă, că noulu Domnitoră fusese ridicată la domnie din o familie nouă fanariotă. Neavendă de ajunsă bani, a ordonată Divanului Muntenă să adune grabnică o dare extraordinară de câte 10 lei de casă. Asemene ordine trămise încă din Constanţinopole, află o seriosă resistinţă între boieri şi Caragea fu silită a se mulţămi numai cu 6 lei de casă. A-cestă dare dete 600.000 lei, cari se trămiseră lui Caragea. Floriană Aronă amintindă acestă factă, mai adaogă şi informaţiunea, că Caragea aduse cu sineşî, din Constantinopole, «o sumă marc de străini cărora le-au dată cele maî multe slujbe ale ţerei». (2) Despre domnia lui N. Caragea Lauriană nu elice alta decât că a tăcută mari estorsiunî de bani, cari i-aă adusă detronarea. In Dionisie Fotino nu aflămă decât abia înregistrată domnia lui N. Caragea (3). (1) Vecii anexa ciupii Uricaru, tom. VI, pair. 62. * (2) Manualu de Istoria Princip. României. Bueurescl H-- 1S30, (}») Traci, de Sion Tom. II, paD. 173. ISTORIA ROMÂN1LORU 245 Spicuindu condicele de documente ale scurtei luî Domnii, aflămu faptele următore mai momentose: 1. Nemulţămirea crescendu a ţereî apesată sub storcerile luî Caragea se exprima din ce în ce mai cu înteţire şi în locuri publice. Atunci N. Caragea dete unu pitacu Domnescu oprindu conversaţiunile politice în Cahvenele. Este cu data din Septembrie 1, anulu 1782 şi e în cuprinderea următore : ^ Iă) Nicolae C. Caragea V. V. «D-ta Vel Aga, amu luată Domnia mea însciinţare cum că pe la Galtcendele din Bucurcscî şedu omenii la muşavcrea şi vorbescu multe felurimi de haituri cari nu li se cade, pentru care amu poruncitu Domnia-luî Vel Spat. dar mai vertosu Domniei tele îţi scriemu, ca unulu ce D-ta ai zabitliculu în lăuntrulu târgului, să porunccscî straşnicii coloră ce ţinu prăvălii de cahvenele, că de acum înainte să nu se cuteze a mai îngădui înăuntru cahve-neleloru pre nimeni să facă vorbă de Domnie, pentru Devletă şi pentru alte havadişurî, căci de vomu audi, nu vomă căuta nici vomii cerca pre celu ce au făcutu vorba aceea, ce însuşi pre cei ce ţinu eahvenelele îi vomu pedepsi straşnicu. Şi pentru casă scie de acesta mai dinainte, să le areţi că avemu a orendui şpioni într’adinsu pentru acesta şi de vomu găsi că totu nu s’au părăsitu şi iarăşi se urmeză, să scie că noi ama eşita din pecatuia pedepselord cu arătarea ce le faceimi mai înainte. Tolco pis. Gvdm. 1782 Sept I. (1). Totu-odată Caragea iea mesurî de a împedica ori ce întruniri do nopte, prin al tu pitacu cu aceeaşi dată, către marele Spătarii şi marele Aga, ca să vestescă obştia, că după ce bate toba de straja de seră nimeni să nu mai ămble prin oraşu fără de casu de neurnită nevoie şi în acelu casu ori-cine ar li «curtesanu seu ele afară, să fie datoria a ămbla cu felinar ti si numai deca are nevoie a ănibla şi să fie datorii a răspunde strajnicului şi respântiaşului» Domnitorulu ordonă să fie arestat! totî cei fără felinaru si în casu > > 5 de recidivă să fie aduşi înaintea Domnitorului spre a-şi da semă (2). Nu numai vorbele prin cahvenele le opria N. Caragea ci şi relaţiunile 1 (1) Orig. documcntii este în proprietatea nostră. — XB. S’a scrisă asemene şi la Vel Spataru. 1*2) Cond. IJomnescă, No, ti Arch, Statului. 246 V. A. URECHI boerimei cu străinătatea. Asia elu pedepsia greu pe Toma Călinescii, şi punea să-lu bată în velegu şi apoi sădu esile la Znagovă ca turburătorii şi amestecătoru şi maî vîrtosii duşmanu . . . căci a cutezată a păşi peste hotaru. ... Etă actele relative : Cartea de surghiunlâcu a lui Toma Călinescu, din 1782 Septembre 2. «De vreme ce Toma Călinescu biv vătafii za Paharnicieî, cu netrebnicie şi multă obrăznicie îndrăsni de a poveţui şi a pune la căi rele cu sfaturi înde-şarte şi cu lesnire desăvârşirea releloru urmări pe frate-seă celii maî micii Mihaî Călinescu, întâi a se face lăsătorii de patria sa şi a fugi fără scirea Domniei mele la părţi străine, maî vertosu că încă poruncită era de a fi zăticnită, iar elu cu ale sale netrebnice păreri, îlă făcu a fi reă următorii de se aretă cu împotrivire la buna orînduială oblăduireî ţereî şi-lă făcu a fi cu nesupunere, la ale căruia rele urmărî după pravilă, cu totă dreptatea este a se pedepsi cu respunderea de viaţă, căci cu a lorii rea urmare, se putea da pildă si la alţi pămîntenî. Şi de aceea după drepţii, vrednicî sunt de a lua îndoită pedepsă, maî vîrtosii că făcendu-lii la severşirea acestei rele urmărî, de a căruia mărturie dete încă maî ’nainte întrebaţii fiindă numitulu Toma, nu nu-maî că a tăgăduită acestea tote şi n’a vrută să ne spue în ce chipă şi pentru ce a făcută una ca acesta, ci încă cu obrăznicie îndrăsnindu-se a grăită cu graiă neînfrânată către cl-loră orânduiţi veliţi boiărî. Dreptă acea clar, pentru tote ale liiî netrebnice urmărî, ca unulă ce se află a fi ună netrebnică, tur-burâtoru si amestecătoru si măi vertosu duşmanu şi de reu voitoru la liniştita buna petrecere a obştieî, după dreptă fost’amă hotărîtă a-î resplăti cu respunderea de viaţă, dar pentru hatîrulă a multoră obraze ce mijlociră si pentru mila betrâneţeloră mamei loră, iată, îî micşorămă pedepsa şi în loculă repunerea vieţeî, cu Divană hotărîmă, că bătendu-se în vilegu, spre a se face pildă de învăţătură tuturoră celoră asemene lui, să se trimiţă la Znagovă să şeclă acolo la închisore în totă vremea vieţeî luî. 1782, Septembre 2 (1 i. Altă carte din 1782. Augustă 25 către Egumenulă de Znagovă să primescă în mănăstire sub pază pe surgunitulă Mincu sin Călinesca, care fără de scirea şi învoirea Domniei ((au epici\irisitu faptă de vinovăţie, făcendii-se furjariu şi lăsătorii patriei lai 1 (1) La Oct. 12, 1782 Vodă N. Caragca, îî iartă cu resoluţia pusă pe jalba mamei lorii Marla Călinescu. Ea se acusă că ea e vinovată, că ai unei «bictulu copilă, la adusă în lăuntru, nesocotindu a fi o greşală,» (Fila 38, cond. No. 9.) ISTORIA românilorO 247 şi cu tote că i s’ccu poruncită.... să nu iasă din patria lut.... iar elu cu nesupunere, fără de Domnesca slobozenie au fugită făcendă înşelăciune şi viclene mijloce Pedepsa îî era maî mare «dar noi milostivindu-ne asupra betrâneţeloră şi rugăciunile mamei sale, îlă orînduimu la osînda surghiunliculuî sub paza Znagovuluî.» Ilii duce la mănăstire zapciulă spătărescă. Pentru a opri eşirea din ţeră a celoru nemulţumiţi, cari arii fi putută duce reclamaţiunî peste hotare, Caragea înfiinţa, «păşuşulă» şi dă cir-culărî la vătaşiî de fruntarii prin cărţi legate, din 1782 Iulie 31, către jud. Vâlcea. Gorju şi Mehedinţi, să nu lase vătaşiî de plaiuri a trece nimeni fără de revaşu şi păşuşu, nici în colo nici în coce. Să dea de ştire Domniei ce omu a intrată în teră. > > Etă circulara : «Fiindă-că nizamulu .margine! şi ale intrâriloră ţerel este o trebă din cele mari, şi maî dintâiiî la datoria nostră, care ne silescc pururea diua şi noptea a îngriji ca să fie bine păzită ; de aceea multe feluri de porunci v’amu daţii cu ponturi şi poveţuirî pe largii, ca pe tote drumurile mari şi mici ce trecu prin plaiu şi la fiesi-care potecă să aveţi potecaşî deplinii, cari să nu lip-sescă măcaru unu ceşti din locuiţi de pază, ci să se afle gata la picioru cu arme diua şi noptea, până-î va veni vremea schimbatului, ca să intre cei ce sunt de rîndu şi pentru ca să puteţi împăna tote drumurile şi potecile câte are plaiulu. De aceea sunt rînduiţî acum potecaşî maî mulţi decât erau în alte vremî maî înainte. Aşijderca amu scrisu şi ispravniciloru judeţului ca să ve cerce de aveţi la tote trebuinciosele locuri paznici orânduiţi, şi de păzcscu aceî orânduiţi cum se cade seu lipsescu după alte trebuinţî, măcaru că ispravnicii după reu năravulu lorii, cari sunt obişnuiţi ori a diafendefsi orî a nu cerceta lucrurile cum se cade, ne-au respunsu că sunteţi următori porunciloru şi că păziţi marginea cum se cade, cu nume-rulu de potecaşî trebuincioşî la fie-care locu, dar Domnia mea ne aretându-ne nădejdea numai într’acesta, nu amu lipsită precum nici lipsimu, a ve cerceta înşi-nc Domnia mea, osebită, în totă vremea, prin feluri de alte mijloce co avemă şi chiar pe la potecile plaiuriloră trimiţendă ccrcătorî, amă găsită câte-va din poteci după la unele plaiuri devenite fără de paznici, lipsindă poteeaşiî cei rînduiţî după alte trebî si angariî, pentru care făcendă strânsore voră trebui ca să dea soma pentru ce nu sunt paznicii potecaşî după poruncă, pe la aceste poteci? Aă răspunsă spre îndreptare, că nu potă ajunge poteeaşiî, fiindă trimişi unii după vânată pentru ploconc, după păstrăvi, după 248 V. A. urechi! smeură să adune şi la alte ca d’alde acestea, lucru care Domnia mea nu le aveamu poruncă dată de acestea nici le voimu, ci încă cu totulu le-amu rădicata. Deci acesta ne-aîi adusă la mare turburare, cum să ve cutezaţi a rădica potecaşiî din treba Domnescă, dela paza plaiuriloru şi să-î trimeteţî să umble după smeură şi după venaturi pentru jdocone? Pentru ce voi nu sunteţi următori ? Pentru ca să ve faceţi ciocoi interesele vostre, a trămite peşcheşuri încoce şi încolo, risipiţi omenii din slujba poteciloru să remâe plaiulu deschisă. Să sciţi dar, că de astădî înainte de voiţi maî audi că nu v’aţî părăsita ...... şi faceţi fărămarea omeniloru pentru vînaturî, zmeură, păstrăvi şi d’alde astea cu nume de plocone pentru cutare boerî seu pentru prietenii voştri, orî din sineşî seu din poruncă că ţî-aă scrisii cutare boeru şi te-mendu-te maî multă de frica acelui obrază decât de urgia nostră, te-aî cutezată şi rădicându pe potecaşî şi pe plăiaşî, au lipsitu vre-uniî din poteci şi au făcută cât de puţinu cusură la paza hotarului...........vomă trămite de te va ridica şi fără a-ţî maî face altă cercetare maî multu te vomu pedepsi în-suşî acolo în plaiu, cu repunere de viaţă, şi nu te va pute ajuta şi a te scăpa nimenea. Acestea vi le-amu scrisă şi într’alte rîndurî şi v’amu arătată, că pe-depsa la vina păziî margineî este mortea, dar vec}endu-ve că în capulu vostru pesemne a intratu că acestea sunt numai înfricoşărî, amu hotărîtîî cu adeveratu a face în faptă acesta ce n’amîi voitu până acum a o face, fiindu-că nu maî putemu suferi ale vostre cusururi. Şi asia atuncea numai ve veţi înveţa cum să slujiţi la porunca Domnului şi ce felii să păziţi nizamulu margineî. Iată şi acum deosebiţii de acestea v’amu maî trimesii de iznovă ponturi pe largii pentru nizamulu margineî. Acesta ! 1783, Genario 10 (1). Ca să potă trece peste hotaru logofetelulu Lupulii, la Augusta 1782, îşî fabrica însuşi unu pasasă falşii. Din acesta causă la 1782 Augustu 13 logofetelulu Lupulu c tră-misu la ocnă ca «plastografă ala unoru iscălituri pe revasă de drumul care faptă este egală cu acea ele «calpuzanul. Lupulu voise cu accstîi răvăşii de drumu să fugă în Ardealu^ căci Vodă îlu urmăria pentru că maltratase nisce locuitori. Nici pe Turci nu-i lăsa voioşii N. Caragea să intre în ţeră. Conformii nizamuluî, N. Caragea scrie căpitaniloru dela Dunărea, în 1782 Decembre 9, 20 cărţi legate, prin cari le impută, că nu păzeseti bine marginea şi că pentru mită lasă Turci să intre în ţeră, contra nizu- 1 (1) Condica No. t), ISTORIA românilor^ 249 mulul dobenditu, «ele care sunteţi vinovaţi până la morte.» De voru lăsa să maî trecă Turci pe interesă orî din bicisnicia loru, «cu pedepese de morte te vomu pedepsi fără de nici ună felii de milostivirea Cutezarea de a se opune la ordinele Domnitorului era în acleveru greu pedepsită sub N. Caragea. Etă unu pitacu care clovedesce acesta: Fitacu cădră Vel Armasu să porte prin târgă pe Curcea pârcălăbidu, cu doî omeni din satulu Măgura (Vlaşca) ce sunt la închisore, căci s’aă împotrivită la porunca domniei şi aă sărită de aă bătută pe copilulu din casă. Purtân-du-î prin târgă să le strige vină, ca de obieeiă, şi apoi cu zapciă harnică să-î ducă la sătulă loră unde să-î pedepsescă cu bătaie la tălpi câte una sută de toegc în lata copilului de casă bătută. 1783, Cdienarie 13. (1) O curiosă catagrafie face N. Caragea cu scopu de a opri portulu de arme, uniforme şi «caiafete» nelegali şi mărginindu de la arme pre orî-cine nu aparţinea regulată la o breslâ oştenă. Tema de mişcări şi resmiriţe nu este străină şi la acesta poruncă domnescă, în cuprinderea următore : Carie către Vel Spat. si Vel Aga. 1783, Febr. 14. «Cinstiţi şi credincioşii boerî Domniei mele, Domnia ta Vel Spătară şi Domnia ta Vel aga i tuturoră zapciiloră mari şi mici din breslele Domniei mele, ve lacomă Domnia mea scire, că voinţa Domniei mele pururea şi întru tote fundă pornită ca să-şi găsescă fie-ce braslă orînduiala sa, care să se şi păzescă nestrămutată, fiindă trebuinţă de a se face şi Catagrafia aici în oraşulă Domniei mele Bucurcsci, amă poruncită Domnia mea de le-amă dată pecetluiri de la Vistcria Domniei mele pe la tote breslele Domniei mele cum şi pe la altele pentru ca să fie cunoscuţi şi sciuţî cei ce se află în slujba Domnescă şi a ţereî, iar cei-lalţi toţi după coprinderea ponturiloră ce vi s’aă dată să intre în orînduelile ce sunt poruncite acolo. Iar pentru neferiî, tufeccii şi delii din curtea Domniei mele amă poruncită de li s’aă dată sineturi de la Cămara Domniei mele, lle-căruia pe chipulă seu, cum şi neleriloră arnăuţî din bresla Spătăriei şi Agieî încă amă poruncită de li s’aă dată asemene sineturi ale D-tre, spre adeverinţă că se află în slujbă. Acum dar, de vreme ce ne-amă însciin-ţată Domnia mea, cum că mulţi din cei ce li-se adapă gândulă, seă de a face lapte rele şi blăstemăţii, seu a se apăra de dajde cu vicleşugă, se îmbracă 1 (1) Condica No. 250 V. A. URECHIĂ cu porţii ca neferiî din curte, seu din breslele Domniei vostre, adecă cu malo-tele, cu poturi, purtândii şi arme, pentru ca să nu fie cunoscuţi că nu se află într’acestă slujbă şi cu acesta pricinuescu, întâii! necinste ostaşilor! Domnesc!, că se află asemenea cu dînşiî omeni netrebnici, al! doilea pricinuescu şi fapte netrebnice şi vicleşuguri şi alte multe nenorociri, cari şi nici într’un! chip! nu sunt suferite Domniei mele. Iată de isnovă într’adinsii şi cu mare străşnicie ve poruncim!, ca întâi! să arătaţi acostă poruncă la tote breslele Dum-ne-vostre să o vadă, pentru ca să seie fie-care neteru, să-şî ţie sinetul! lângă dînsul! în totă vremea, şi asia să scoteţi pristav!, ca să publici! porunca Domniei mele în tot! oraşul! Bucurescî, să scie fîesce-carele, că aveţi straşnică poruncă a face mare cercetare şi pre ori-care veţi afla fără de acest! fel! de sinet!, care să asemene cu chipul! lui, aveţi si poruncă şi voie, veri arnăut!, veri pămînten!, veri slugă boerescă, veri monăstirescă, veri pe cari veţi găsi în sinet! a nu fi ostaş! Domnesc! dintr’aceste trei bresle ^ şi a purta căiafet! de ostaş!, să-L.tăiaţi hainele, să-î luaţi armele şi d-ta Vel Spătar! pe unul! ca acela, ca un! nesupus! poruncei Domniei mele, să-l! si % lac! surgun!, unde veî găsi cu cale, după starea fîesce-căruia, lăr de a mai aştepta altă poruncă dela noi. Ci dar să sciţi hotărît!, că acesta e voinţa desăvârşită a Domniei mele a se urma şi avem! să facem! în multe chipuri iscodiri şi cercetări, pentru ca să vedem! de sunteţi următori poruncei, si de vom! dovedi că v’aţi purtat!, ori cu lenevie, orî cu hatîr!, să sciţi că ne vom! tulbura torte asupra-ve si ne veţi da pricină de a ve dojăni cu marc scârbă şi pe zapciiî D-tre ce vor! mitui pe de aceştia şi îi vor! trece cu vederea îî vom! pedepsi torte straşnic! şi ve poruncim! Domnia mea, ca să ne daţi si însciinţarc pe totă diua ce cercetări aţi făcut! ? pre câţi aţi găsit! dintr’acestasi chip! ? şi cu ce mijloc! aţi săvârşit! porunca Domniei mele spre a-î pedepsi ? Căci cu hotărîre voim! a se săvârşi acostă poruncă a Domniei mele.» XXXIV Cal dete slujbele N. Cciragea ? De unde vine sticla şi temerea lui X. Caragea în domnia terci, încă din primul! moment! alu urcăreî sele pe tron!? Orc bocrimca pa-mîntenă era totă împotriva lui ? A rouă Florianu elice, ce e dreptul!, că acest! domnitor! a adus! cu sine mulţi Greci şi că le-a clatu slujbele terei, Ne temem! că este ISTORIA ROMÂNILORU 251 şi în Florianii totii vechiulu clişeti alu istorioiloru noştri: unu domnu grecii nu putea să na dea slujbele la Greci. Adeverulu este însă în documente şi ele ne aretă slujbele ţereî, colo mai multe cleca nu tote, pe mânile boeriloru pămîntenî (1). In magistratură nu aflămu asemene nume streine, decât prea puţine şi acele de împământeniţi de câţî-va ani. 1 (1) Aşa în 1782 nu aflămu alto numiri do ispravnici decât cele următore: La Prahova : Manolache Creţulescu, în loculu clucerului Radu Bărcănescu. Vlaşca : Gregorie Greceanu în loculu pitarului N. Argintoianu. Saac : Scarlatu Câmpineanu biv. Vel Stol. în loculu Căpit. Bănică Greceanu. Buzeu : Iorgake Rusetu în loculu slug. Grcg. Ilrisoscoleo (1). In anulu următorii 1783 ecă ce ispravnici aflămu : Buzeu : Biv. Vel. Sărdaru Matei Fălcoianu, dela Mart. 17. Prahova : Pos. Const. Văcărescu, Mart. 17. Vlaşca : Pitaru Armagu, Ghen. 4. Teleormanu: Stoln. Bălăceanu, Mart. 11. Muscelîî : Biv. Vel Pah. Anastasie, Ghen. 4. Pah. Prejbeanu, Ghen. 4. Slugeru Ioniţă Caia, Ghen. 4. Mcdeln. Grigoraşco Grecianu, Ghen. 4. Greg. Ilrisoscoleo, Ghen. 4. Pitar Ianache Farcaşanu, Ghen. 4. Medeln. Scarlatu Hiotu, Ghen. 4. Biv Vel Serd. Antonake, Ghen. 4. Cluceru Iordache Paianu, Ghen. 4. Biv. Vel Stoln. Coste şi Ioniţă Glogovcanu, biv Vel Stolnicii, Ghen. 4. Argeşu : Oltu: Oltu : Romanaţî: Vâlcea : Dolju : Gorju : Gorjii: Mehedinţi: In Aprilie 26 1783 alţi ispravnici: Buzeu: Vasilache Armaşu, în loculu Slugeruluî Iordache Rusetu. Dâmboviţa : Răducanu Fiîipescu, în loculu Stolnicului Florescu. Ilfovu : Ioniţă Florescu Stoln. în loculu Pah. Varlaamu. Teleormanu: âledeln. Stef. Văcărescu în loculu Mcdeln. Gligorie. Argeşu : Alecu Cocorăscu în loculu Barbuluî Văcărescu. Muscelii: Pitaru Dumitrache Perdicaru în loculu Căminarului Zaharia. Mehedinţi: Serdaru Alex. Farfara în loculu Stoln. Coste. Romanaţî : Cluceru Vrusin în loculu Pitarului Farfara. Oltu : Cluceru Stan în loculu Medeln. Grigoric. La Iunie 2 letîi 1783 se schimbară la Dolju, Vâlcea, Teleormanu, Masca. Ilfovu şi Slam-Râmnicu i2). (1) Condica No. 0. [’2) Condica No. 0, fila 114, etc. 252 V. A. URECIIIĂ Iată boeriî judecători, Ia 1 Aprilie 1783, cu budgctulu leliloru: «Catastifu de boierii rmduiţî la depertamenturî unulu de 7 şi altulu de 8 judecători, şi la Depertamentulu de criminalionu, aice cum şi dela Divanulu Craiovoî i la criminalionu de acolo, i de boierii epitropî aî cutiei şi de judecători aî judeţeloru şi lefa în ce cliipii li s’au orenduitu pre 1 Aprilie, 1783. Depertamentu de sepie. l'e lună tl. 120 D-lu Biv Vel Cluc., Istrati Creţulescu 60 )) Medeln., Ilristca 70 )) Slug *. Dumitrake Breazu 60 )) » Grigorie Asanu 60 )) Setraru Constantinii Filipescu 50 » » George Canale 50 )) » Antonu Fotino 30 Biv 3 log., Ioniţă Grecianu (1). 510 Totalu. Depertamentu de optu. Pe lună tl. 100 D-lu Biv Vel Clucerii, Dumitrake Fotake 90 )) » )> Pali. Mavrodin 70 » Serd., Theodorake Tufi . . . 80 )) Biv Vel Model., Ianake Iliotu 60 » » » » Vasilake 50 )) Slug. Pantazi 50 )) » D. Mchtupciu 60 )) Al. 2-lea Vist. Alcazi 30 )) Biv 3 log. Negoiţă 590 Totalii ’e lună Depertamentu de Criminalionu. tl. 100 D-lu Biv Vel Pali. Sefendake 100 )) » » Stoln., Dumitrake 60 )) Medel., Ştefanii Văcărescu 60 )) » Miliaî Pop eseu 50 )) Slugeru Ţigara (1) Ia 1782 Octobre 1, fusese numita la acest ii «Deportamenta», Constantinii Alcazi Biv Vel Vist, cu lefa de 60 lei pe lună cond. No. 0, bla 29 verso.) ISÎOfciA ROMANILORU Pe lună gfT » Vist., Mihăiţă Greceanu 50 » Biv Vel Gramaticii Iordanu. 48U_Totalu. Divanulu Craiovei Pe luna tl. 250 D-lui Biv Vel Banu lanache Ilrisoscolco. C 300 » Biv Vel Vom. Prascovenu. 90 )) Biv Vel Paharnicii Jianu. 90 » » )> ştirbei. 50 )) Slug. Brăiloiu. 50 » )> Const. Oteteleşeanu. 50 )) Plug. Ioniţă Argintoianu. 50 )) » Crăsnaru. 70 )) Medeln. Scarlatu Iliotu. 26 )) Alu treilea logoletu cu hartia. 40 )) 4 logofeţi. J .066 Totală. Criminalionn de Craiova lună I. 40 I)4\u Cluccru Iîarbu Bănescu. 30 » Const. Biv. Ispr. za Curte. 30 (( Const. Tîrnoveanu Biv 3 log. 30 )) Biv 3 vist. Sălcianu. 10 )) Logof. Puşcăriei. 140 Totalii Boeriî Epitropieî obşteari i lună 1. 100 P-luî Biv Vel Pali. Vilara. 100 » » » Ptoln. Fălcoianu. 100 )) „ „ » Dumitrache ii.) 100 )) „ » » Xicolac 30 1) Biv cluc. Zah. Burke. 50 )) » Vel Vameş Ştefani 30 )) » « Vist. Pascală. 20 )) lordachc Cenuşă Cărpinisleanu. 20 )) Anastasie Gărdcscu (1) Aulorulu eodieelnl de lfi 1709 177;> m V. A. URECHI I'o lună 30 D-luî Grigorie Braşoveanu 20 20 20 20 50 I ost. Matei Berendeî Const. Post. Bamboro Dumitraclie Longoti Ianache Ciubucciu 4 Log. cu liârtia. 710 Totalii Nici chiar ca judecători la ţinuturi rînduit nu prea vodemii Greci, ori strr uni Judecători/ judeţelor» (Ij. i0- Bomnicu. Şctr. Toma Arienii 0. Buze ii. Mcdcln. Const. Jlrisoscoloo 0. haac. Vorn. Matei Cocorescu 0. Prahova. Medeln. Movilă 1Ialomi^a- *?etr. Matei Ciocârlanii 1- Ufovu. Polcovn. Dumitraclie ). Dâmboviţa. Polc. Cioranu b Vlaşca. Pitarii Drăgănescu t Telcormanii. Post. Stamate '• Muscelu. Costako Vătavii • Argeşu. Cluc. Stană Bucşăncscu • 01tâ- Şerbană Post. Plophiu ■ ltomanaţî. 3 Vist. Zetreanu Vâlcea. Rusiu 3-lea Logofeţii Lolju. Polc. Drăgliici Băbeanu Corjii. Polc. Manolaclie. . Mehedinţi. Mihaiu Ştiucă. totalii tl. pe lună. (1) Unele modificări în 1783, Aprilie ăo afiămu : iak)niiţa.'°—' Şa trT.iJateî fnl0CUitfl prta Pitaru'fi Alexe Oâinboviţa. - Polc. Cioranu ” Vâlcea. - Treti Log. UusiQ Oolju. - Polcovn. Drăirhiceann Asemenea unele modificări la Divamdu Craioveî • Medeln. «cariată I liotă. ’ •'Ic ,t Log. Constantină Târnoveanu la Doporhmonf.il- i P' H.imeiitulu de criniinalionă A le\ia nu Aga flrisoscoleo alu doilea Vist. Preda Onjoi-ean Găiainilu ISTORIA ROMÂNlLORd ‘255 Amu vedutii, studiindă organisarea ţârei sub Alex. Ipsilante, că In Bucuresci, pe lângă tribunalele ordinare, mai judecau unele procese mici şi Spătarulă şi Aga. Sub N. Caragea, pe lângă Spătarii şi Agă se rînduesce câte unu anumitu judecătorii. Aceştia fură : Judecătorii la Spătărie: Stol. Alexandru Greceanu, cu lefă dc 100 lei; şi ] 'ah. Cocoreseu judecătorii la Agie, cu 90 leî lefă pe lună. In Divanulu ţerei, la 1783, aflămu de asemenea maî mulţii boeri pămîntenî, ca Logof. Dudesculă, Banulfi Pană Filipesculă, Vel Vorn. Dumitraclie Racoviţă, Vorn. Ştefană Praşcoveanu, Logof. Greg. Ră-lianu, Riv Vel Vist. Scarlatu Greceanu, etc. Caimacamii Craioveî era până la 8 Iunie, 1783 Ianake Ifrisosco-lco, iar dela data acesta Vodă rînduesce banii pe Dumitraclie Ghicn, ca : atâte trchile părţeî localul câte după ohiceiu se cuvinu la dregăto-ria d-sele, să sc caute prin dumne-lnî (1).» Rcpetămu dar, şi aci, că decă Domnii Greci au făcuţii mulţii refl ţoriloră române, codă de toporil în manile lorii a foştii adesea boierimea pămîntenă. Din numele maî susfi aduse nu apare esactă informaţiunea luî Aron Florian că N. Caragea a adusii cu sineşi o mare mulţime do fanarioţi şi că lo-a daţii slujbele ţerei. F posibilii că acei G reci veniţi cu noulii Domnii craii maî mulţii întrcprindetori de iraturt, de dări indirecte. XXXV. Administraţinnea. Ţăranuln. In genere, N. Caragea nu-mi pare să lie foştii unu bărbaţii neinte-ligentii. Fiii s’a preocupaţii de mersulii tutorii instituţiunilorii ţerei. In administraţi ane na Introdusă noutăţi, dar a dată energice cir-culărî, prin cari cu ocna şi cu bătaia ameninţându, cerea dela logo- 1 (1) (’ondioa No. 9, (il;i 1^9, în mşil. 258 V. A. URECHI A feţei, seu grămăticii clin judeţe, le recomanda să pue pe raporturile ce se trămiteau la centru: loculu, judeţulu (1). Să sciţi, că a căruia scrisore, ori românescă, ori grecescă, vomu vede şi după acesta fără de însemnarea de judeţu, de locu, jurămîntu amu făcuţii, în-tr’acelu cesîi să trimitemu să ridice în here pe logofetu seu grămăticu ce aveţi şi aducendu-lu aici se va bate la scară şi să-lu trimetemu la ocnă, ca cu acesta să facemu pildă şi celoru-lalţi.» 1783. Febr. 28 (2). De sortea ţăranului na foştii Caragea indiferenţii. Avemu câte-va clis-posiţiunî bune de la acestu Domnii: 1782. Aug, 13. Circulara la 4 judeţe: Ilfovii, Prahova, Secuenii şi Buzeii. «Amu luaţii Domnia mea însciinţare, cum că unii din stăpânii moşiiloru, adecă, Egumenii de pe la mănăstiri, boerî, archiereî şi alţi boerinaşî, după ce s’aii tocmiţii mai dinainte vreme cu unii din locuitori de le-au datu crânguri, păduri mărăcineturî, prin aşecjemîntu ca să le cureţe, să le facă livedi de fâneţe să şi le stăpănescă acei muncitori, şi ei să ia numai dijma... şi după ce s’aii osteniţii şi le-au destupată şi le-au curăţită acele locuri cu multă trudă până le-aă adusă la stare de le-aă făcută livedi de fenă, ...» estimpă proprietarii moşiiloră ieaă de la săteni livedile. . . Vodă ordonă să se respecte dreptulii săteniloră, cari aă făcută curătura, şi maî cere şi o statistică, aretândă anume «ce moşie? stăpânulu moşiei? Cu îndreptarea ce veţi face : curăţările, ce le-aă luată ce fenă a fostă ? Pentru mersulă agricultureî şi în prevedere mai alesă cu exportulu grâncloru pentru Constantinopole, Domnulu obligă pre săteni a ara, a ara Ia timpii şi multă. (3) 1 2 3 (1) Deja anteriormente Vodă ordonase acesta regulă prin ÎS cărţi legate la Ispravnici, ca să însemneze în cărţile ce trămitu către M 8. judeţulu şi loculu de unde scriu, Decembre 21. Cond. No. 9, fila 52 verso. • (2) Cond. No. 9, fila 93 verso. (3) 17 cărţi la ispravnici ca să pună pe locuitori să semene mai de timpuriu. Le ordonă că de la 9—10 Martie viitorii, «cându e.şimîi din iarnă, să fie scoşi sătenii cu plugurile la semenatulu de meiiî, îndemnându-î si silindu-î să are din dcstulu ; iar pentru cei ce, nu voru ave semhită, mai vîrtosii cari pană acum nu se obicinuescu a semăna mei ii fîindu foşti învăţaţi numai cu porumburi, vă poruncimu să fiţi D-tre ispravniciloru datori a cauta şi ori cu ce mijlocii şi de unde veţi sci să le g-ăsiti sumînţă, negreşit li, ca să nu rămână fără de arătură. 1783, Febr. 13. Cond. No. 9 fila 82 verso. Acesta circulară e repetită în 1783, Martie 2. ISTORIA ROMÂNlLORtl 257 In interesuîu agricultura N. Caragea repeţi în 3 Aprilie 1783 clisposi-ţiunea că în Aprilie ţeranulu să nu fie trasă în judecăţi (1). Asemenea nu erau nici sub Caragea chiămaţi sătenii în judecată în luna Iulie, ca să-şî potă căuta de munca câmpului (2). Vacanţă era şi de culesulu viitorii de la 15 Sept.—15 Oct.—Nici la judecată de judecătorie jucleţenă, nici la Divanu să nu fie nimeni aduşi. Şi să se dea drumulu cu unu ceasu mai înainte cliiarii celoru cu pricine începute maî dinainte, ca să-şî caute de vii, porumburî şi arături de grâu (8). Orî câte vexaţiuni sau putu tu face ţăranului de agenţii Domnesc!, nu tote erau de siguru cu scirea şi aprobarea lui N. Caragea. Iată unu casu în care acesta pedepsi cu gropa ocnei doî agenţi fiscali abuzivi : Carte la Caimacamuln Craiovei Ianake Hrisoskoleo, din 1783, Aprilie 28. «Fiindă-că Stoica Logoletulă şi Constantin Drăghicioiulă, ce au fostă cu slujba lumărituluî Bălţiloră în judeţulă Dolju, împotriva voinţei Domniei mele şi cu neînţelegere la atâtea rîndurî de porunci ce deobşte peste totă vremea damă pentru slujbaşi i zapcii, ce ămblă în judeţe cu ori-ce felă de trebă, a se purta cu blândeţe către locuitori şi a nu i necăji cu fapte şi urmări fără de cale şi fără de orînduială, s’aă arătată aceştia cu nemilostivire şi cu vrăjmăşie asupra a doue sărace muieri văduve, una dela sătulă Nedeia şi alta dela sătulă Măceşii, pre cari văduve pentru căci aă lipsită dela bordeele loră, în care şedea şi nu le-aii găsită ca să le ceră să plătescă fumăritulă, câte parale 22, îndată s’aă pusă dele-aă tăiată cumpăna şi dela ună bordeiă şi dela altulă, şi le-aă stricată lăea-şulu în care locuia, fără de a nu le da vreme nimică a le găsi la întorcerea lorii seă a doua oră a mai cerca; care acesta re urmare a loră cercetând iese din 1 2 3 (1) Carte la Iote isprăvniciile, ea în luna lui Aprilie să nu tragă pe Incuitori în jude» cată „fiadu vremea arăturiloru“ (Cond. No. 9, fila 102.) (2) Carte la ispravnici, a nu trage pre locuitori în judecată în viitorea lună a lui Iulie, căci este timpii de slrînsulu bucatelorfi si de cosită. Pre cei aduşi la judecată, să grăbiţi a le isprăvi pricina, ori să le pue alţii sorocu. 1783, Iunie *22. Cond. No. 9, fila 139. NB. Mai apoi Caragea ordonă să fie vacanţă şi în luna Augustu, totu în interesuîu agri-cult ureî. (Cond. No. 9, fila 141.) (3) Cond. IX, fila 31 verso. Istoria Romăniloru de V. A. Urechiă, 17 258 V. A. URECHIA porunca nostră, s’au dovediţii adevărată şi nici înşişi n’au putut’o tăgădui, muncindîi numai cu pricini a se îndrepta ; pentru care măcaru că D-ta ne scrii că ai pusu de au plătită 6 lei pentru parale 60 ce s-au socotiţii preţulu ce* lorii doue cumpene, dar neputendil suferi D-nia mea a fi numai atâtil pedep-sa lorii, a trece cu vederea relele urmări ale unora ca acestora, cari fără de nici o sfială şi temere de poruncile nostre şi fără de milostivire au făcută asupra miorii sărace văduve, unu lucru ca acesta; iată, pentru pilda altoru slujbaşi şi zapcii, amu hotărîtu a-î pedepsi cu ocna; pentru care şi osebită poruncă la mână de zapciă făcendă, o trimetemă D-le, ca prin marafetulă D-le să-î ridice şi băgându-î în butuce să-î ducă la ocnă, ca să se pedepsescă. Ci dar să arăţi vina şi hotărîrea pedepsei loru ce amu hotărîtu l)-nia mea a li-se face citindă chiară la Divană de faţă întru audulîi tuturoru, hotărîrea acesta, ca să audă cu toţii, să se sfiescă şi alţii de urmări rele şi apoi să lii trimită la ocnă negreşitîi. De care să avemîi respunsu dela D-ta de sever-şirea porunceî. 1783 Aprilie 28 (1).» Altă dată N. Caragea a surghiuniţii peste Dunăre pe unu Gheor-ghe Deliu căci a jăfuitu unu satu : Carte la Vel Spăt. din 1782, Decembre 8 să facă surghiunii peste Dunăre pe unu Gheorghe Deliu, căci trămisu de Wdă în o afacere în judeţe, au jăfuitu prin sate şi au insultatu şi pre căpitanulu dela Olteniţa. însuşi aeestu căpitanii sălii trecă peste Dunăre llj. XXXVI. Justiţia sub N. Caragea. N. Caragea a menţinutil organisarea justiţiei cum o lăsase Ipsilante. Instituţiunea condicariloru de judeţe e cu îngrijire păstrată. Aceştia ca răsplată aveau câte 3 lude şi vom preleva taxele urmate.)re : Dela carte pentru moşie mare tal. 2. » » » » mică » 1. Pentru vie mare tal. 2. » )> mică » 1. » ţiganii, de sufletu, bani 60. » împliniri, la tal. 100 tal. 2. (1) Cond. TX, fila. 31 verso. NB. închiderea le-a fostu dela 28 Aprilie pe 15 clile. (2) Cond. No. 9, fila 56 verso. ISTORIA ROMANILOR# 259 Dar clecă N. Caragea menţine instituţiunea conclicariloru, etă ce instrucţiuni dă, cu referinţă la eî şi la justiţie în genere, şi maî aleşii la alegerea conclicariloru : «Ar ti o pomenire vrednică, deca cei rânduiţi la condică . . . arii căuta treba acesta cum se cade, iar’ de cusură . . . , iar nu cum au foştii până acum : numai nume de condicarî, Iar’ de a face slujba şi treba aceea pentru care simt renduiţi : I să scrie în condică tote pricinile de judecăţi ale norodului ce se caută de ispravnici i de judecători, spre a se afla trecute în totă vremea cu totă orânduiala lor, cu hotărîrea şi împlinirea ce s’aă făcută, după care dându la mâna celui ce aă câştigată judecata, cartea seă anaforaoa, să dea şi la mână celui ce n’aă rămasă odihnită adeverinţa prin care să arete anume soroculă ce s’aă pusă acelora de a veni la Divană ; iar celoră ce aă rămasă odihniţi şi mul-ţămiţî de hotărîrilc de acolea, să li se iea adeverinţă iscălită cu martori, că s’aă mulţămită, să trimită şi aice la logofeţia Divanului Domniei mele, prin d-loră ispravnici, asemenea condică pe tote lunile, de câte pricine şi judecăţi s’aă căutată, ca, când va veni aice vre unulă de ţeră cu jalbă, sa aibă adeverinţă dreptă dovadă cum că aă fostă la ispravnici, pentru că între jălbile ce daă Domniei mele locuitorii de ţeră, vedemă că cei maî mulţi şi cu pricini micî nici aă cercată macara a merge la ispravnici, seu la judecătorulă judeţului să o judece şi când n’ară li rămasă odihnită de acolo atunci să vie pe aice, ci aă plecată direptă la divană să jăluescă, cu cheltuială şi cu trepădă, prin Bucu-rescî, care acesta ne aduce la multă mirare pentru ce o facă şi din ce curge? în vreme ce Domnia mea avemă ispravnici şi judecători pe la judeţe într’adinsă orînduiţî cu leafă din visteria Domnieî mele, pentru o lesnire a locuitoriloră la pricinile judecăţiloră; ci orî că D-tră ispravnici şi judecători nu’i primiţi a’î judeca fără a nu aduce poruncă de la noî, care acesta de vomă aucfi-o că aţi făcut-o la vre unulă şi nu l’aţî primită, să sciţi că cu mare tulburare ne vomă porni asupra unuia ca aceluia ; orî că pentru alte trebuinţe ale loră, viindă în Bucurescî, aruncă şi la Divană câte o jalbă-doue şi cu strigarea cea pe pîrîţiî loră aice silindu-se a înşela Divanulă, cu cuvîntă că aă fostă la ispravnici şi n’aă aflată dreptate, seă pentru ca să apuce şi să ia câte ună sinet.ă de poruncă domnescă la mână; şi pentru unii ca aceştia, ca să le lip-sescă ostininţile şi o cheltuială ce facă şi nu o cunoscă de sineşî, cercândă Divanulă până a nu merge la ispravnici i judecători, şi ca să aibă şi Divanulă răsuflare şi oreşî-care uşurare despre unele jălbî ca acestea, carî se potă isprăvi prin ispravnici şi judecători; iată de acum înainte avemă a face oţărî re : până nu voră arăta adeverinţa logofătului dejudeţă, că aă fostă la isprava ic ă şi că s’aă judecată acolo şi aă rămasă a veni la Divană, cererea loră să nu fie primită; iar avândă la mână adeverinţă, se va căuta şi pricina 260 V. A. URECHIA în condicile ce se trimetu pe luni de la judeţe şi de se va vede că este trebuinţă a veni la Divană aceeaşi pricină şi că n’aă urmaţii cca-l-altă parte a se afla la sorocii, asia se face atunci cu curenţii drepţii volnieie asupra aceluia de a’lă ridica şi de a’lă aduce cu mumbaşirti şi cu trepădă. «Ală 2-lea, fiindă-că amu vedutu necurmaţii gâlcevuri şi pricini pentru ză-logirî seu vîndări de venituri din venitulii de moşii şi de ori ce lucru, şi pentru alte aşedămînturî, că s’aii făcuţii printr’ascunsă si cu altă ieonomie şi s’au vîndută la omeni streini, cari sunt opriţi a cumpăra, ca să lipsescă şi acestea, să aibă a se trece în condica judeţului tote vîndările de venituri şi moşii şi de orî-ce felu, seu zălogire, seu aşedămîntă de va fi cu orenduială făcute şi să se adevereze de logofeţii, că este trecută în condică, ca să se credă la orî-ce judecată de adevărate acele zapise ; iară fără arătarea în condică, să nu aibă statornicire nici unii felii de aşedămîntu. Pentru unele ca aceste şi pentru alte trebuinciose povăţuirî ce se va cădea a se da asupra logofătului, de a le păzi, care se vorîi arăta anume prin cărţile ce li-se voru da la mâni, dicemii, că celii ce se va rendui la treba acesta trebue să fie omă alesă, cu condeiul bunu, din boierinaşii judeţului. Şi iată D-nia mea pentru binele si folosului locuitoriloră şi lesnirea Divanului, care pote a se pricinui dintr’acestă, pohtimii a da din visteria nostră lela la aceşti logofeţi câte taleri .... pe lună osebiţii de mila scutelnicilorii ce au acei logofeţi, ca să se mulţămescă spre a căuta treba la care s’au orânduiţii, cum se cade şi a se feri de niscareva jafuri. Dar fiindu-că acesta voimii D*nia mea să o punemii în faptă, vă porunci mii să aveţi a cerceta între boierinaşii judeţului, ca să găsiţi ipokimene ca a-cestea, pro carele să aveţi a-lîi trimete aice, la D-lui cinstită si credincioşii boierulu D-nieî mele d-lii Vel logofătu Dudescu, cu însciinţarea D-tre cătră d-lii în scrisă, şi d-luî cercetându-lă şi cunoscendu-lă vrednică ni-lă va arăta şi prin d-luî se va aşeda la treba acesta, cu nume Logofeţii alu judeţului, cu lela ce arătămă mai susă, dândă la mânele lui cartea Domnescă de logofeţie; însă căutaţi să nu socotiţi, că doră acesta o faccmă D-nia nostră numai pentru milă şi chiverniselă şi să arătaţi orî-ce felă de omă ca să-lă băgaţi la chi-verniselă, căci acesta este treba la care vomă să fie negreşită omu cum se cade şi cu slujba lui să se chivcrnisescă. Aceste; şi fiţi sănătoşi. 1783 Iunie 21 (1). In contra abuzurilorii clin judeţe, N. Caragoa a dată -mat multe porunci. Publicămu aci pro una, din Ianuarie 1, anulă 1783, prin care (t) Poseclărnu o circulară originală. ISTORIA ROMÂNILORtj 261 Domnitorulu manifesta ore-care bune-voinţă neaşteptată pentru săte-nulii românu: Carte deschisă la 17 judeţe cu poveţuirl si ce chipu să urmeze pentru cde judeţului şi cde Visterieî. aVe facem ti în scire că de când Domnulîi Dumnedeu Ni-a încredinţată norodulii acestei creştinescî ţerî sub alu Domniei mele oblăduire, a pururea v’amu scrisă şi totii telulă de straşnice porunci cu învăţături v’amu dată, nu numai pentru ale visterieî trebuinciose cereri, ca după netăgăduită datorie în vremea loru să le săvărşiţî, ci şi pentru întregimea judeţeloră, cumpănirea sateloru, ca tbte să (ie într’o dreptă stare, cum şi pentru cisle, să aveţi totu telulu de priveghere a şi le face locuitorii între eî şi după stare şi putere, cat de puţin nenăpăstuindu-se unii de către alţii; asemenea şi de jafuri, năpăstuirî să feriţi pre locuitori; să nu audimă Domnia mea, că s’au făcută cea mai mică luare peste dreptate eui-vaşi, făgăduindu-vă că celu ce va fi întocmai următorii porunciloră Domniei mele, nelipsiţii sâ fie de milă şi să i-se înmulţeseă ipolipsis, iar pe care îlii vomă dovedi împotrivitoră bunei Domniei mele voinţî, nu numai cădu vomii lipsi din mila ce se află şi a pururea dorind’o nu o va putea dobândi, ci ca pre unu vrăjmaşii dreptăţeî îlu vomii pedepsi. Acum din ale locuitorilorii jălbî şi mai alesu de la aî noştri credincioşi omeni, ce după vremi ii trimitemîi cu trebî pe la unele judeţe, ne adeverimu, că nu doar voiţi a păzi poruncile Domniei mele, ce mai susui dicemu, ci la tot-e sunteţi reu-voitorî şi împotrivitorî; ântâiu, că satele, în cumpănirea ce se cade, nu le aveţi, una din multa amelie şi nebăgare de semă, cu care ve purtaţi, alta din orbirea rmfeturiloru (putemu dice şi a mituiriloru) şi din hatîrurile voue vegheate; alu douilea, că scutelniciî monăstirescî şi boc-rescî nu sunt omeni după cuprinderea ponturiloru Domniei mele, ci fruntaşii sateloru, şi cine are câte 5 — 6, seu şi mai mulţi cu pecetluiturile Domniei mele, printre aceia mai ţinu şi pre alţii, unii fiindu nesupuşi porunciloru şi voi neascultători şi le şi lăsaţi de ţin sate întregi cu totulu numindu-se scutelniciî cutăruia. Pentru certe tot-d’a-una ne vinii jalbe şi sun-temu încredinţaţi, că cei mai proşti şi mai blândi omeni sunt năpăstuiţi apu-rurca. Amu înţeleşii şi de oreş-ce jafuri, ce se făcu, care remânii a se descoperi la cercetarea ce avemu Domnia mea a face, şi atunci lie-care îşi va lua răsplătirea după fapta sa. Iar pentru cumpănirea sateloru şi înşelăciunea ce voi înşi-ve o faceţi visterieî, cu scutelniciî fiindu fruntaşi, cu sate a le ţine ori-cine întregi cu nume de scutelnicî, şi printre 10 seu 20 ce sunt cu pecetluituri să aibă şi alţi atâţia, cum şi pentru cisle de nu şi le făcu sătenii pe dreptate, forte nesuferiţii fiindu auduluî Domniei mele, că singuri vedeţi 262 * V. A. URECHIĂ desghinarea judeţeloru şi sema visterieî la ce stare aţi adus’o din ale vostre fapte, cu totă dreptatea'ne pornisemti cu turburare fără milostivire asupra-ve şi era ca după ce cu grele trepede ve vomu aduce, să ve faeemti eăduta pe-depsă* că într’altu c-hipu vedemii că temere nici de Dumnedeu, nici de alu vostru sufletii nu aveţi, ci pre unii din ticăloşii locuitori i-aţî daţii în prăpastia sărăciei, pre alţii i-aţî făcuţii denu simtu nici de cum că sunt sub supunere; ci acestă dată o maî trecemu cu vederea. Si iată-vă scriemu, cu jurămîntu îm eredinţându-ve : să părăsiţi acele rele şi netrebnice urmări, să cumpăniţi tote satele, mare şi micii, după a lui stare, întru o dreptă cumpănă şi atără din scutelnicii ce vorii ave pe a mână pecetluiturile gpd. roşii tipărite, cu numele şi chipulîi fîe-căruia, pre ceî-l-alţi să se dea în biru, pe la tote satele de unde vorîi fi şedendîi, fără numai pe la mănăstiri şi boeri le veţi lăsa (peste dişiî scutelnici) câte 4—5 omeni, însă nu pe la tote moşiile, ci numai pe unde le voru fi starea caseloru, în eăminuri: unu isprăvnicelîi, unu chelarîi, unii boiăru, unu herghelegiu, unii stupariu, iar nu mai mulţi. Toţi cei ce li-s’au datîi osebiţii cărţile Domniei mele de sc-utelnicirî pe omeni străini, de voru fi ţiindu pămîntenî să se iea şi să se de la birîi cu satele. Jăluitorii câţi aîi luaţii cărţile Domniei mele pentru slăbiciunea betrâneţeloru, de alte betejuni, capetele lorii să fie apărate, iar prilejurile după dreptate să-i intre în cisle. Câţi din ţăranii birnici, cu vicleşugîi alcătuindu-se cu vre-unii din mazili, îi vorii fi trasiî la sineşî şi vorii fi adaosii la ori-ce ajutorii, să dea biru la satig satele să-şî facă eislele pe dreptate, să nu ne maî vie jalbă, că este părtiniţii cine-va. De jafuri si de cheltuelî pre toţi să-î feriţi, păzinclu-vă şi de înşelătorie, că de nu veţi fi nici cum următori, vomu trimite de ve vorii ridica pre câte unulii din voi cu grele trepede şi fără milostivire ve vomii pedepsi, de ve va lua urgia lui Dumnedii, ca pre nisce nemulţămitorî milei şi nesupuşi poruncitorii Domniei mele. Şi ca să nu aveţi la urmă cuvîntii de îndreptare, datori să fiţi a publicai porunca acesta întru audulii tuturor. Peste tote acestea, după primirea acestorii porunci, ve maî dicernu şi pentru seădămînturile ce aţi arătată că aţi făcuţii satelorîi la dajdiile trecute, să căutaţi să ne trimiteţi catastihii iscăliţii cu satele pe anume, i cu suma ludelorii şi numele fiesce căreia dăj-diî, la care le veţi fi făcut scădemînturile. Aşijderea şi de plata conacelorii, prin osebiţii catastihu să arătaţi dela fie-care satii pe anume? cv natură s’aii luaţii şi cu cât li s’au plătitu şi printr’a cui mână anume, care le aşteptămu cu celu maî d’ântâiu trimisă să ne sosescă împreună cu carte de însciinţare către Domnia mea. Poruncimu şi voue pârcălabiloru, duprin sate, i tuturoru locuitori-loru, cine veţi ave omeni luaţi din sătenii dajnicî, să mergeţi să’i arătaţi d-lorii boerilorii ispravnici, şi d-loru după poruncile ce au, de nu vorii urma şi nu vi-î vorii da, pre cei ce vorii fi ţinuţi maî mulţii peste scutelnici cu pecetluituri şi preste acei 4—5 omeni ai casei, ce dicemii maî susii, să veniţi unulii ISTORIA ROMÂNILOR^ 263 seu doi de la unu satu, să jăluiţî Domniei mele, şi nu numai că ve veţi câştiga dreptatea, ci se vorii pedepsi acei ispravnici. (1783, Ianuarie 1.) E loculu să amintimu că şi de vechea plagă: hoţiile, sa preocupaţii Caragea (1) dorindu so stârpescâ. De legile ţereî încă sa ocupat N. Caragea prin următorulu: Pitacu către boerii judecători. «La vremea ce cu mila lui Dumnedeă amu .sosiţii la domnescul ii nostru soaunii, ne-aii arătată sfatulii Domniei mele o condică de pravilă şi rînduială, care cu destulă luare aminte s’aă alcătuită, cu stată de obşte, în domnia Domniei Sale fratelui nostru Alexandru V. V. şi s’a tipărită pe limba grecescă si româneseă în oraşulă Bucuresci, la letă 1780 luna lui Sept. Deci întrebân-du-ne sfatulii boeriloră celoră mari ai Divanului Domniei mele, de găsimă cu cale a se urma şi în Domnia nostră totă acestă orînduială, la care li indii şi a nostră bună voinţă, de vreme ce alcătuirea acesta s’aă făcută cu stată de obşte, amă poruncită dar aşîa să se urmeze. Dar fîind-că la numita condică list. 90 titlulă : Pentru judecători, cap. 2 dice: «judecătorii să se arete cu dulceaţă către cei ce se judecă şi fără de pismă seă făţărnicie, fără de a nu căuta la obrază cuîvaşî, seă să se arete cu pizmă şi vrăjmăşie către cine-vaşi, nici să înjure pe cinevaşî din cei ce se judecă; aşişderea şi la cap. 5 elice : «judecătorii când judecă să şaclă toţi cu orînduială forte bună, fără a (1) Iată în resumată circularea relativă: 17 Cărţi legate la ispravnicii de judeţe. Vodă a aflată că prindendă hoţii, ispravnicii le iaă totă ce se găsesce alu loră şi îi trimetă numai cu examenă (cercetare). «Pe alţii îi slobodiţi luam du-le ruşfetă, fără a-î trimete aice la Depertamentulu puşcăriei, să-şî iea pe-depsa după pravilă, şi sunteţi pricină unora ca acelora de se apucă iarăşi de hoţie, precum s’aă şi prinsă unulă acum, hoţ ce aă fostă prinsă maî înainte şi luândă ispravnicii dare de bani l’aă fostă slobozită.» Ii mustră de acesta si ordonă să nu se mai întemple aşîa ceva, sub pedepsă mare, şi să nu se iea averea hoţiloră borfaşi, afară din ceea ce aă dreptă a lua poteraşii cându h prindă, din cele ce se găsescă asupra loră, «tote celed-alte întregi să aveţi a le trămite cu hoţii împreună, cu foie anume aici la Depert. puşcăriei.... spre împlinirea pagubei păgubaşiloră dintr’acelea prin mâna driuî Vel Armaşă după vechiulă obiceiă, cum şi din cele nemişcătore lucruri, case seă altă ce voră ave hoţii .... Cându se va dovedi că aţi luată dintr’ală hoţiloră le veţi întbrce cu mumbaşiru şi cu trepedă.» 1783, Februarie 11. (Cond. No. IX, fila tio.) In Februarie 21 (1783) iarăşi repetă circularea despre hoţi (cond. No, 9, lila 91 verso.) 264 V. A. URECHIĂ nu face alte vorbe şi glume seu să prigonescă la cercetările ce voru face, ci cu totulu să ia aminte la ascultare şi să citescă cu mare luare aminte cărţile şi sineturile ale aceloru ce se judecă, până la cea maî mică, şi să nu se grăbescă la hotărîre, ci să iscodescă maî cu amenuntulu pricina, cu minte curată şi liniştită, şi fără de prigonire, să’şi cumpănească gândurile fără de pizmuire şi toţi cu unu gându să hotărască ceea ce li se voru părea că este dreptu. Şi fiind-că de a judeca drepţii judecătorii într’aceste punturî spânzură de a fi fără de pizmuire, fără de mânie, şi fără de a căuta la obrazu cuîvaşî, poruncescu Domnia mea, de a se păzi acestă bună orînduială, cu dulceţă şi blândeţe către ceî ce se judecă ; care acestea când nu se va păzi, fiindu împotriva gândului Domniei mele, să’şî aducă aminte cei ce nu voru păzi acestea, ori ce obrazu va fi din judecători, la ce felii de greşală voru cade. Ci dar pentru a ti feriţi de cele ce se voru pute întempla, iată printr’acestu domnescu pitacii, întărindii acestă orînduială, poruncimu să aibă a se purta cu orînduială şi cinstea ce se cade la judecătorie, fiind-că judecătorulîi înclin puesce pe însuşi Dumnedeu: să nu necinsteseă pe nimene şi sase socotescă întocmai ca când amu fi însuşi noi de faţă peste dînşiî în fruntea lorii. Acesta este voia Domniei mele şi fie-cine pentru binele seu să se ferescă de împotrivire. Acesta poruncimu — 1782, Oct, 25 (l). Unii din boerî luaseră reulu obiceiu de a apela în afacerile lorii la Portă, N. Caragea îndemnă pfe boerii Divanului să proteste la Con-stantinopole contra unei asemenea deprinderi; deci prin Arzulu ţereî Bomânescî şi alu Domnului către Portă se ceru să nu maî slobodă Porta firmane la ceî nemulţămiţî cu judecata Divanului ţereî, că n are Porta a se amesteca în acesta şi amestcculu aduce scădere ipolipsu-luî Domnului şi alu dreptăţeî ţereî. In aşîa casti a fostu unu neguţătorii, Gheorghe, care a dobândiţii firmanu, să fie din noii judecată pricina lui de Cadndii din Giurgiu, după ce Divanulu ţereî nu a găsitu că avea elu dreptate (2). 1 2 (1) Condica 9, fila 4G verso. (2) Cod. IX, fila 17 verso. ISTORIA ROMÂNILORtt 265 XXXVII. Biserica. — Scala. De biserică (1) şi scolă na căutata multu, dar nici le-a neglijaţii. In Septembre 22, amilii 1782, Domnitorulu dă importante instrucţiuni (circulărî) către ispravnici, relative la protopopi şi biserici, şi opresce abuzivele taxe prelevate de eî de la creştini. In unele puncte se potrivescu cu cele ordonate de Al. Ipsilante (2). f«P. S. Mitropolitulti prin ana forau a dela 13 ale lin Augustă ne-au aretatu obiceiului şi datoria ce au protopopii, maî vîrtosii eeî de pe afară, întru care scrie, cum că după ce sunt datori maî întâia a griji şi a cerceta de podoba slintelorii biserici, de sfintele taine, cum să le ţie preoţii, de botezulu pruncului, de orenduiala slujbei bisericesc!, cu ce taxă să se severşescă şi cu ce chipu să petrecă obştia preoţiei, după cinstea darului, şi cum să îndemne pe creştini, la paza bisericiloru, la ispovedaniî şi la precestuitu cel îi ce va fi vrednicii, şi de alto învăţături ca aceste folosi torc, apoi au şi acestă slujbă: a cerceta trebile bisericescî, adecă de cur vii, de lirăpirea fcteloru, de posalniee, de amestecarea sângelui, de paragonia nunţei a patra, de fermecători, de vrăjbî întru bărbatu cu soţia luî; unde va dovedi vre-una clintr’aceste necuviose fapte, să facă judecată după învăţătura ce au dela P. Sa., şi de nu le pote face îndreptare, adecă numai cu încliisorea de femei la protopopi, iaru pre bărbatu la încliisorea politicescă, însciinţeză pe P. Sa Părintele Mitropolitu şi le face ce după pravilă hotărîrî şi după pedepsă şi după isbăvirea pricineî ce voru face, aii obiceiii a’î lua dela partea cea vinovată tl. 2 pol treapedu pentru ostenela lorii, iaru maî multu nu, după cum pentru acesta aii protopopii şi cărţi domnescî. Dar ca nu care eum-va, peste aceste porunci şi învăţături ce au dela P. S. sa, să facă protopopii vre-o urmare împotrivă, ori a lua peste orenduitulu treapedu maî multu altă globă deosebiţii, ori a pune năpăşti cu fi) In anexă vomu aduce diverse hrisove eu donaţiuni şi scutiri pentru mănăstiri şi biserici. Aci vomu cita numai aciuiţi relativii la mănăstirea Sinaia, din 17*3, Martie 31: «Fiind-că pentru S-ta mănăstire Sinaia ot sud Prahova ne-amu adeverită Domnia mea cum că se alia sub munte, la locu forte strimtă, in pustie, depărtată de sate, unde multă frică pătimescu părinţii călugări despre hoţi si făcători de rău,» Vodă N. C Cara-gea ii dă 10 lude scutelnieî. Cond. IX, fila 100 Ce deosebire între Sinaia de la 1783 şi cea de astădîi 1*2) Vecii in urmă, la pagina 6*2, 266 V. A. URECHIĂ propunere ca să globescă, nefiindă vina dovedită, iată vă poruneimă D-nia mea, ca să luaţi aminte pentru acesta, şi de voră căuta peste aceste porunci şi de învăţăturile ce au asemenea şi dela P. Sa Păr Mitropolită, i dela sfinţiile lorii părinţii Episcopî, ori a lua trepedu maî mulţii, ori a globi deosebiţii pre cinevaşi, orf a face prepuneri şi năpăstî ca să globescă fără de a nu fi vina dovedită, nu numai să nu îngăduiţi nici de cum, ci încă să însciinţaţi D-nieî mele negreşită, pentru că de nu veţi purta grijă şi vom ii audi, că au făcuţii maî mulţii peste ce aii poruncă şi D-tre nu ne-aţî însciinţatii şi i-aţî lăsaţii, să sciţi că veţi căde în urgia D-nieî mele. Acesta. 1782, Septembrie 22 (1).» Prin o proelamaţiune către locuitori Caragea îi îndemnă directa să fie buni creştini, după ce a făcutu şi din protopopi agenţi de priveghere a locuitorilorii, din respectulu religiunii. Acesta proclamare o comunică ţerei prin 17 cărţi deschise în care se amintesce câte au pătimită ţera în 7 ani: «Când locuste, când secetă, când peatră, când, hală în vite» că aste sunt do vadă că creştinii acestei ţări s’aă abătută din calea cea bună. Deci să-şi facă toţi datoria creştinescă păzindu biserica. Pe lângă lucrulă pămîntuluî, nu uitaţi biserica, iubiţi pre D-deu din totă sufletulu şi din totă cugetulu vostru şi-î arăta# dragostea vostră, să fiţi curaţi de fapte rele, păziţi biserica ; însă în dilele de sărbători cum şi în dilele lucrătore anteiă ve faceţi închinăciunea şi luându numele lui Dumnecjeă într’ajutoră, apucaţi-ve de muncă, iar nu vă purtaţi dobitocesce; postiţi, şi spovăduiţi-ve, grijiţi-vă, voi şi soţiile vostre si copiii voştri, nu faceţi de sila porunciloru vostre datoria acesta, şi înşi-ve fiţi cu fierbinţelă.» 1783, Febr. 22 121. Asemene a scrisă Caragea la ispravnici, să oblige pre locuitori a păzi datoriile creştinesc!... Le ordonă «sa înfricoşeze pre locuitorii ce nu-şi făcu datoria de creştini, acum în postă alesă, cu jligii şi alte pedepse.» Numai să bage de semă, ca nu cum-va zapciii, şi din astă afacere să nu capete ocasiune de jafă, seă supărare a locuitoriloră. (1783, Febr. 22.) Observarea dileloră de sărbători prin închiderea prăvăliiloră, se ordonă de Caragea, prin Pitacă către Vel aga, prin care îi spune, că starostele de neguţători dimpreună cu totă bresla aă însciinţată, că era obiceiulă vechiă, ca toţi neguţătorii prăvăliaşi: lipscan)', ţaregrădenî, bogasieri, mărgelarî, postăvari, ca-vafi, eraă popriţi a deschide prăvăliile loră şi a face alişverişă Duminicile şi 1 2 (1) Vedi in anexa şi actulu din 1783, Apriln *26, eond. No. i>, tila lil. (2) Cond. IX, fila 22. ISTORIA ROMÂNILOR# 267 praznicile cele mari, afară numai de lucrurile de mâncare. x\cum acestă re-gulă s'a schimbaţii şi nu respectu dilele de sărbători. Domnitorulă ordonă luî Vel aga sa însciinţeze cu pristavu pe toţi neguţătorii creştini, ovrei, seu ar-meni, să mi deschidă prăvălia in dile de serbătorî, dar nu în sărbătorile mici în cari cel leneşi si netrebnici petrecu numai în becisnicii. 1783, Ghenarie 15 (1). Scolele Înfiinţate, ori reorganisate sub Alex. Ipsilante, continuă a funcţiona. «Boeriî epUropî» se ocupă cu administrarea scoleloru. Loru le adresa Domnulu pitacele relative la scole: «Pitacu către boeriî epitropl, din 1782 Decembre: «D-tre boeriloră epitropi, primindă porunca Domniei mele, să aveţi a aşeda acestă copilă anume Constantinii sin Vasilc Bărbierii Başa, la şcola ot St. Sava pentru învăţătură, unde să aibă şi orînduiala de îmbrăcăminte şi de ale mâncăm, Tolico pisali gvdm (2). Sub N. Caragea sa întâmplată episodulii încercării unora şcolari din St Sava de a otrăvi cu aşoriciolcă» pe alţi ucenici orî pote şi dascăli. Eată ce elice despre acesta pitaculu lui Vodă către Spătarii şi Aga, dispunendu ca pe viitorii să nu maî vînclă băcanii asemenea otrăvuri şi nici erbă de puşcă: «Luându însciinţare cum că de la imulu din băcani s’a cumpărată de către unii din ucenicii ot Scala St. Sava şoricioîcă şi era ca să o dea la alţi iar din ucenicii de la scolă, să se întâmple primejdie de morte ; pentru care ne pliroforisimu, că mal ’nainte nu era slobocli toţi prăvăliaşii de obşte a vinde acestă şoricioîcă, nici cei ce ave voie a ţine acest felu de marlă, nu vindeau la ori-ce omii asia fîe-cum, ci numai la omu cunoscută, şi cu chezăşie bună încredinţându’lu, asia îi vindea. Deci D-tre ca zăbiţî ai târgului, să daţi nizamu la acestă trebă, ca să nu fie toţi prăvăliaşii volnici a ţine şoricioîcă de vendare, ci numai cuî se va cade, cărora să le porunciţi straşnicii, ca de acum înainte să nu cuteze a vinde la ori-cine, ci numai la acelă ce va da chezaşă si îşi va arăta trebuinţa aceluia să vîndă. Pentru că de nu va urma, va căde în grea pedepsă la întâmplare de vre-o asemenea pricină. Aşijderea să cercetaţi să dovediţi, care a vîndută acum acelora ucenici şoricioîcă şi de ce, sciindă 1 (1) Cond. No. 9, fila 69. (-) Coci. No. 9, pag. 57. 268 Y. A. URECHII acestu obieeiă, să se cuteze a vinde şi ridicându-lă să ne însc-iinţaţî. Asemenea şi erba de puşcă şi alte de asemenea câte sunt lucruri primejdiose să nu vîndă fîesce-care şi la orî-cine fără de chezăşie, că se voră pedepsi cu tergulu i cu ocna.» Măsura se aplică mai cu rigore prin unu nou actă următorii: Pitacu către Vel Spat. şi Vel Aga a nu îngădui pe prăvăliaşi să vîndă şoricioieă şi iarbă de puşcă. 1782 Sept. 1. «Fiindcă este lucru de stricăciune a se vinde lieş-unde si la veri-care prăvăliaşii, afară din spiţerii, lucruri de doftorii; aşijderea nu este cu cale a ti slobodă iieş-care prăvăliaşii a ţine de vîndare şoricioieă şi iarbă de puşcă si altele asemenea vătămătore, căci se pute întâmpla, dupro cum sau şi întâmplaţii şi într’aceste cjilc, a se face primejdie de viaţă cu unele ca aceste ; iată ve poruncimu dumncavostră mai întâiu : nimeni dintre băcani ori alţi prăvăliaşi, doftorii şi leacuri să n’aibă voie a ţine de vîndare, iar de numai spiţeriile. De care să cercetaţi, şi unde veţi afla la alţii alâră din spiţerî, să’i opriţi şi să-î rînduiţi dumncavostră în scrisă anume câţi numai se euvinu a ţine acest-felu do lucru, prăvăliaşi aleşi, sciuţî, omeni de înţelegere, cărora să le daţi poveţuirî şi straşnice porunci a nu se lacomi pentru preţă şi pentru ca să-sî treeă marfa, a vinde la orî-cine, ce să scie pe cumpărătorii şi trebuinţa pentru caro cumpără, să se încredinţeze întâiu cumpărătorului seu de nu i se va încredinţa lui să-1 ccră ncgreşitu chezăşie şi asia să vîndă, iar într’altă chipu să nu se cuteze, căci la întâmplare de vre-o pricină acelu vîndetoru va fi vinovată şi se va pedepsi cu tergu şi cu ocnă. Dumncavostră încă ca zabiţî aî oraşului, acesta trebă, după ce o veţi pune la cale acum cu nizamulă ce se cade, apoi să şi cercetaţi în urmă peste totă vremea de a se păzi cum poruncimă » 1782 Sept. 1. In casulă specială alu tentativei ele otrăvire dela St. Sava Domnulu adreseză unu pitacu către Veliţii boieri, în Sept. 1 anulă 1782, să cerceteze pe băcanulă adusă, din prăvălia căruia uceniculă dela St. Sava a cumpărată şoricioieă, cine i-a vendut’o ? şi pre vîndetoră să-lă pedep-sescă cu baterea la talpe înaintea prăvăliei, pentru pilda altora. Şi să răspundă luî Vodă că s’aă împlinită porunca. In 1783 aflămă ună frumosă documentă relativă la o şcolâ româ-nescă înfiinţată într ună sată, cu contributiune de la locuitori. Pe moşia sa; Ilagiulu Stan JianuBiv Vel Pachn.; a clăditu biserică ele piatră şi chilii ISTORIA ROMÂNILORU 269 pentru călugări «şi alţi omeni seracî neputincioşi, cari să-şi aibă hrana şi chivernisela lorii.» Lângă acesta biserică .Jianu a lăcutu şi «şcola românesc! pentru a se înveţa copiii de pomană » Locuitorii dupre moşiă, cari au bună câştigă din meseria ce esercită cu tăbăcirea peiloru de capră, vedendă acostă bună faptă a Paharnicului sau tndemnatu şi ei, pentru pomenirea lorii, şi au dată zapisu, în 15 Oct. 1783, prin care se îndatorcscu, ca din câştigulu meseriei loru să dea ajutoru câte 10 parale de lio-care sută de piei ce voră lucra. Domnitorulu întă-resco în 12 Martie, 1784, acesta învoială şi mai adauge în favorea bisericci şi a scoleî şi a1 te venituri, precumu : «din vama bâlciului ce se va ţine pe acea moşie să aibă a da vameşul u din Crai ova taleri 100, din oricâtă venită seva strînge din acel ă bâlciă, ca să fie acesta milă pentru chivernisela bisericci, de iăcliî, tămâie, untu de lemnu şi pentru plata dascălului ce va înveţa copiii şi pentru hrana săraciloră ce se voră ocroti în chiliile bisericci şi trei preoţi şi ună diaconă să fio la biserică.» Sulzcr tipărea la Vicna cele trei volume ale sale «Geschichte des Transalpinischen Daciens» şi elicea că «von cinem amgelnmgertm ver-dritsslichen Monche oder Kaluger... lumn man nichts besseres erwarten», adecă, că de la scole cu direcţiune eclesiastică, nu era nimicii de aşteptată pentru cultura Româniloră, de ore-ce, puţină mai apoi, şi Rai-cevici aretă pro aceşti călugări ignoranţi şi depravaţi. Nu mai puţină însă, sculele reorganisate de Ipsilante, cari n’aă de locă direcţiunea unilateralii eclesiastică, facă paşi înainte. Tipografiile cari sunt organele cele mai importante ale culturei, se îmbunătăţescu alăturea cu scolele. La Rucurcscî Vameşulă Nicoli Lazără, carele a înfiinţată fabrice de hârtie, în interesulă şi ală înlesnirei scoleloră cu cărţi, şi carele spre a i-sc protege industria, a isbutită a dobândi proibiţiu-nea cărţiloră ce de altă dată se aduceaă din Ardeală, — este prote-giată de N. Caragea (1). (li Pitacu către boerii epitropî. «Fiindu-ea tipografia de aice, prin soirea şi ou voinţa nostră s’a pusu la orînduială cu multă silinţă si cheltuială a Vameşului Nicoli Lazăru, care-le este spre podoba şi folosulu ţereî, unde s’a şi făcută începere de lucru, ti- 270 V. A. UîtECHI XXXVIII Otavele ţereî. — Zalierelele. Doue alte cestiunî importante se agită sub N. Caragea: acea a alegere! hotareloru ţereî despre Ardelu şi acea a zahereleloru cu care Turcia îngreuia ţera şi în urma păceî dela 1774. Condica domnescă No. 9 (filele 11, 13, 14, 15, 25, 26 şi 27) cuprinde importante acte relative la hotarele ţereî Românesc! despre Ardealu. Cărţile boieriloru rînduiţ! pentru hotare şi ale lui Stanu Jianulu relative la cestiune, Ie dămu în anexă la acesta pagină. Asemene ale Şetrarului Dumitrache pentru încălcările unoru munţi de unu nemeşii ardelenii, încălcare templată la 1779 şi de atunci încă nerespinsă (1). In afacerea zahereleloru, Sultanulu trămite la 1783 lui N. Caragea acestu firmanu, stabilind ii nizamu : «Lauda Domniloru neamului creştinescu, alesule dintre eeî maî mar! din părindu-se acum de o cam-dată o sumă de filadre spre învăţătura copiiloru, atâtu pentru deschiderea loru câtu şi pentru sciinţa şi cetania închinăciune! după datoria creştinescă, care sunt maî împodobite şi mai bogate de cât altele vechi ce se aduceau mal înainte din alte teri străine si acum sunt oprite. Iar pentru îndemnarea a se sili de a scote şi alte trehuinciose cărţi şi pentru că tipografia are trebuinţă de cheltuială, poruneimu D-vostră boeriloru epitropî din bani! cutiei să daţi tl. 250 la Yameşulu Nicoli Lazării si să primiţi D-tre din acele filadre care după ce le veţi primi la D-vostră să ne însciinţaţî şi veţi ave poruncă cum să urmaţi cu dînsele.»—Tolco pisah Godmi. 1783 Mai 5. Originalulu la noi. (1) Vedî anexele coprindendu : Respunsula boeriloru rînduiţ! pentru îndreptarea hotarului ţereî. Actulu este în limba grecă. (Condica No. IX, fila 11, 1782.) Fila 13. Asemene în românesce, raportulu din 1782 Maiu 2 a lui Dumitrache Şatraru, pentru încălcările unoru munţi de unu nemeşă Ardelene încălcarea e de sub Alex. Ipsi-lante 1779, şi au urmată cercetări fără de resultatu. La fila 14 ma! urmeză „Copia" scrisoreî din 1779 Augustă 13 Idem cea dela 1779, Decembre 29. Fila 15. Idem cea din 1781 Maiă 5. Fila 15 verso. Idem cea din 1781 Aprilie Uf Filele 25, 26 şi 27 cu diverse acte; şi Cărţile luî Stană Jianulă relative la hotarulă despre Ardeală. ISTORIA ROMÂNILORÎJ 271 tagma lui Isusă, celă de acum Domnu alu ţereî Românescî Caragea Nicolae Vodă, bune să-ţî fie sfârşiturile; şi vouă aleşiloră aianî din nemulă creştinescu, boieri aî ţereî, înmulţescă-se supunerea vostră. Sosindiî acestă înaltă a nostră împărătescă poruncă, cunoscuţii vă fie, că tu numitulă Domnii fiindii din strămoşi crescută şi hrănită sub umbra pre puternicei împărăţiei mele şi adânciţi! în noianulă bunătăţiloră, după cea desăvârşită dreptate şi întocmai credinţă care din tînără vîrstă o aî clironomicosă dela strămoşii tăi, şi după cea în lăuntru sădită şi încuibată în curata inima sa plămadă a vredniciei şi iscusinţei şi după cea desăvârşită înţelepciunea ta, cu care te-aî purtată la tote împărătescele mele slujbe, şi maî alesă la cea d’înfâiii şi ală doilea slujbă a Drăgomăniei împărătescului meă Divană, purtându-te cu înţelepciune şi întocmindu-ţî tote ale tale urmări la voinţa împărăţiei mele şi la calea drep-tăţeî, cu câtă priveghere şi înţelepciune ai slujită făcendu-te cunoscută şi adeverită împărăţiei mele şi vrândă împărăţia mea ca să-ţî răsplătimă cele trecute ale tele credinciose slujbe, te-aî miluită cu Domnia ţăreî Valachieî, care este ca o cămară a pre puternicei mele împărăţii, şi luminândă lumina nădejdeloră tele te-aî făcută râvniţii la cei deopotrivă ţie. Şi din dina ce aî intrată în ţâra Românescă, fiindă-că Ni-amă pliroforisită împărăţia mea, de rîvna ta ce aî întru a întâmpina bună paza nizamuluî ce s’aii dată în ţeră, după cea prin împărătesculă hatişerifă dată înaltă împărătescă poruncă, în care pe largă se cuprindă tote ponturile, cât şi pentru a ocroti de nedreptăţi cea încredinţată ţie săraca raia, sîrguindu-te a întemeia nizamulă serhatu-riloră, cât şi a mângâia pre boieri, metahirisindă pe fieş-care la slujba ce se cuvine, câtă şi la cea desăvârşită sîrguială ce aî arătată de a fi tote ale tale urmări şi slujbe unite cu voinţa împărăţiei mele. Către acestea fiind-că s’aii lăcută cunoscută, cum şi boierii ţăreî, după bună mărturie ce pentru dînşiî de multe orî aî dată, în cele trămise ale tale scrisori, cum că sunt la tote trebile uniţi cu gândulă şi cu voinţa ta, şi arătândă fie-care prothimie şi rîvna, şi chel-tuindă şi totă virtutea loră la săvârşirea împărătesciloră mele trebuinciose slujbe, şi făcându-se cu multă maî făr’ de pregetă decâtă în vremea celui maî de’nainte de tine Domnă, aă adeverită bună mărturia ta, şi pentru că este în adevără, cum că şi de acum înainte, atâtă de către tine, câtă şi de către numiţii boieri, mişcările cari voră face la trebuinciosa slujbă a tri-meteriî zahereleî şi a eelor-l-alte trebuinciose madele, după împărătescă mea voinţă voră fi primite şi plăcute, să te văclă dar şi de acum înainte, să nu ostenescî, ci cu otărîre fiindă pliroforisită la bunii diatesisii şi pornirea ce avernă împărăţia mea la tine, să te porţi la fie-care trebă cu înţelepciune şi credinţă, bine priveghiândă totă-d’a-una şi în tote părţile, să fii milostivii asupra aceea ce de Dumnedeii ţi s’aă încredinţată săraca raia, sîrguindu-te a odihni ori câte urmări voră fi spre stricăciunea ei. Şi de voră îndrăsni ci- 272 V. A. UKECHIĂ nevaşi la acesta, veri care aru fi, pe unii ca aceia să-î arăţi anume la înalta mea Imperătescă Portă; ca să se pedepsescă; să pui silinţă ca să’şî aibă re-paosulii şi odihna lorii, sub umbra cea lată a împărăţiei mele, atâtîi săraca raiaoa, cât şi boierii. Deci cari boieri veri câţi voru fi uniţi cu gândul ii şi voinţa ta, să-î mângâi după cât li se voru căde. Câţi dar iarăşi dintre aceştia, seu prin taină, şeii de faţă, vorii eşi din socotela ta, şi se voru porni împotriva voinţei tale, pre unii ca aceia, ca unu plirexmios ce eşti, pedep-sindu-î după faptele lorii, să puî totii felulîi de silinţe, ca să aduci la săvârşire tote cele trebuinciose mijloce pentru buna starea pămîntuluî; şi de vreme ce acum dă unile întâmplări este lipsă de zaherea la împărătescă nostră cetate, cunoscuţii este că nu voru cerca stenahoria locuitorii cetăţeî până la luna lui Martie, când afară de orânduita zaherea ce este să se pogore după Marea Negră şi alte locuri, se va proftacsi mai cu îndemânare şi de la Valahia şi Bogdania la schelele Brăilei şi Galaţilorii, 7—8 coşuri, adecă 7—800 de mii de stamboie. Ce dar la acestă mare trebuinţă să aveţi totii felulii de rîvnă şi prothimie şi după cea în inima ta sădită dreptă credinţă, să puî tote ostenelele cele prin putinţă spre a pogorî la schela Brăilei a-cestă zaherea de iernă, până a nu trece cuviineiosa vreme a âmblăreî co-răbiiloru. Şi pentru că este voinţa împerăţieî mele a te purta forte cu privi-ghere spre a-ţi arăta totă prothimia şi rîvnă ce împărăţia mea aşteptă şi nă-dăjduesce de la tine, pentru acesta-şi numai s’a dat acestă înaltă poruncă a împerăţieî mele şi s’a trămisîi cu cinstitulîi Osman Silictar Amac al meu Sădirii Alamern ; aşîa dar pentru că este taftologia în zadaru, dc a ţi-se maî areta şi a te maî povăţui de fies-ce trebă, fii cu bună privighere spre a duce la săvârşire mijlocele ce se cuvinu la repaosulu şi odihna boicriloru ţăreî şi a săracei raia şi spre a se păzi ponturile nizamuluî, si cele cuviinciose la ser-haturî pentru buna stare a ţăreî. Şi când de la serhaturî şi cele-balte locuri de prin prejuru, va îndrăsni cine-va a face vre-o urmare împotriva nizamuluî, pe unii ca aceştia însuţi să-î arăţi la înalta Portă a împărăţiei mele şi să îngrijesc! pentru a nu se supăra cinevaşî din locuitorii ţăreî şi arătândii totii felului de rîvnă şi prothimie la treba zaherelei, care este din cele maî trebuinciose trebî ale împărăţiei mele, lără de a areta cea maî mică lenevire şi prelungire de vreme, să-ţi puî totă virtutea şi mijlocele prin putinţă, să prof-tacsescî într’acestă vreme îndestulată sumă de zaherea la schela Brăilei. Şi după cele de către tine nădăjduite cuviinciose mijloce şi lăudate slujbe, să te arăţi fără de pregetu la fies-ce madea şi maî aleşii la treba zaherelei, ca să rămâe întru tine buna diathesis împărăţiei mele şi să te ferescî a nu face cu-suru numai cât unu firu de peru, ca să nu tc mustrezu. Şi voi boeriloru ţăreî, după bună mărturie ce de multe-orî a făcuţii pentru voi numitulu Domnului vostru, să vă purtaţi şi de acum înainte întocmai uniţi cu gândulu şi ISTORIA ROMÂNILORIJ 273 voinţa sa, avendu totu felulu de supunere şi plecăciune la voile şi poruncile lui; să fiţi cu priveghere spre a se areta şi acum îndestulaţii credinciosele vostre slujbe, maî multă decât cele maî dinainte, fiindu încredinţaţi căci când ve veţi purta după voia Domnului vostru şi veţi ave prothimia la severşirea împerătesciloru melc trebî, nu vorii lipsi de la voi milele şi milostivirea împerăţieî mele; cunoscându că altă nu este la voi trebuinciosu decât credinţa prothimieî şi cea către Domnulu vostru grabnică supunere şi plecăciune, să puneţi totă virtutea într’o unire spre a porni şi să ve purtaţi după mai susu disulă mijlocii la severşirea împerătesciloru mele trebî şi maî aleşii la cea maî de trebuinţă decât altele, treba zaherelei şi pentru ca să fiţî cu maî bună priveghere şi să ve păziţi desăvârşiţii să nu cădeţî la împeră-tesca urgie din amelia vost-ră şi din întârzierea la cea maî mică treba ce vi se poruncesce, s’a dată acestă a nostră împerătescă poruncă şi poruncimu că sosindă, după cum maî susu se cuprinde, să puneţi în lucrare noima sfatului înaltului şi de supunere vrednicii împerătescu alu Nostru firmană, ferin-du-vă să nu faceţi cât de puţinii cele împotrivă. Aşîa să sciţi, dândii credinţă Sântului său semnă, ce s’a scrisă către sfîrşitulii luneîluî Şeval alu anuluî 1196.)) Cuprinsulă firmanului acestuia documenteză minunaţii situaţiunea în care se afla N. Caragea în ţera Muntenescă — La Porta otomană se sciâ că boerimea Muntenă a fostă ore-cum neplăcută surprinsă de tră-miterea ca Domnii a lui Caragea. Nemulţămirea boerimei vedurămu cum a provocată chiar unele resistenţe cari au necesitată măsurile de poliţie şi de siguranţă de cari deja ne-amă ocupată. Se vede din fir-mană, că la Constantinopole lucrulu e cunoscută, de ore-ce a propo-sităcle cerere de zacherea Sultanulă face o adevărată remonstranţă boe-rimeî Muntene şi o îndemnă la supunere către Domnitorii pe care îlă laudă spre a-i da deplină autoritate. — Se pare că Caragea dădea vina pe boerî de întârdierile orî lipsurile întâmplate în deplinirea cereriloră Porţeî, ca astă-felă să capete de la Constantinopole poruncă amenin-ţătore pentru boeriî cari nu voră fi întrunii gândii şi întro voinţă cu Domnitorulii. ((Deci cari boerî veri câţi voră fi uniţi cu gândulă şi voinţa ta, sâ-î mângâi după câtă li se voră căde. Câţi iarăşi din-tr’aceşti boerî, sau prin taină, saă de faţă voră eşi din socotela ta şi se voră porni în protiva voinţei tale, pre unii ca acei, ca ună pli-rexusios (adică înzestrată cu totă puterea) ce eşti, pedepsindu-î după faptele loră, să puî totă felulă de silinţă,» etc. Istoria Bomâniloru de V. A. TJrechiă, 18 274 V. A. URECHIĂ Ameninţări pentru cei nesupuşi şi câte-va promisiuni ele bună res-plătire celoru cu capului plecatu, şi tote aceste cu scopii de a întări pe Caragea, pentru ca chiar în contra tratatelor! celoru mai recente cu Rusia, să storcă cât mai multă zaherea pentru Constantino-pole ; iată totă ţinta urmărită de firmanului mai sus! adus!. Ameninţările la adresa boeriloru trebue să recunoscemul că de astă dată n’au avuţii totu efectului ce-lu spera Porta şi Caragea, Spăimîntătb-rea miserie în care se afla ţera împinge pe Divanu să trimită Porţeî unu arz-magzar, prin care după ce cu spiritu aduce imputări lui Vodă, căci n’a aretatu Porţeî situaţiunea reală a ţereî şi cugetului adevărat! alu boe-rimeî, enumera tote sarcinele grele ce ţera a avut! de suferiţii şi pe care le-a ‘împliniţii fără împotrivire, enumerare care de sigurii este îngrozitore şi astădî, ţinendu semă de situaţiunea în care se afla ţera pe timpului lui Caragea. Boerii constată, că nici odinioră sarcinele ţereî către Constantinopole nau fostu mai grele şi mai aleşii pe timpii de nerod/re. Boerii aretă că a mai impune ţereî asemenea sarcini este a o pustii cu desăvârşire de locuitori. Apoi mai aretă că «de multe ori amu rugatul pe Domnul! nostru şi în scris! şi cu gura ca să voiască să arăte (Porţeî) ale nostre adevărate şi de robi aducere aminte si rugăciuni...» Si, dând! a înţelege că Domnitorului nu sî-a făcutul acesta datorie, boerii adaug!: «deci îndrăznim! acum însi-ne printracestu plecaţii magzar....» Dar iată însuşi acestil actil, care este în onorea Divanului ţereî: Arz-magzar dela Val acida- din 17s:î Aprilie. ((...Cu ge»miclm plecaţi arătăm! că credincios! şi cucernică slugă a prea puternicei împărăţii, Domnulu nostru sîrguindu-ne noptea şi dina spre săvârşirea celoru adesea împărătesei porunci, ne-ail arătată şi acum trei vrednice de încliinaţiume împărătesei porunci, ce au veniţii acum maî de curând!, una pentru facerea a 50 de aeicurî do Dunăre, alu doilea pentru ca să se dea din ţâră 300.000 stambolî chile de orzil si 80.000 chile stamboli de făină. Si a treia, ca să se trimită 1.000 de omeni cu 100 care cu boi la cetatea de la Ozun, afară de ogeacurile meşterilor! de ferii, cărămidarilor! şi vărnioe. iu lor! si din cuie şi cărbuni ; poruncindu-ne cum că tote aceste», după obiceiul! Incului nostru, să se» Iacă tertip! după la judeţe si să ne sîrguim! dimpreună cu ISTORIA ROMÂNILORU 275 dînsulu spre lucrarea şi urmarea acestor! de curendu porunci, cum mai în grabă, după înalta cuprindere a celoru vrednici de închinăciune fîrmanurî, alegând! pe unul! dintre noi, bătrân! şi cu pracsisu, carele au mai stătut! şi alte ori la acest! fel! de huzmeturî, să se trămiţă ca unu fel! de serdaru şi purtătorii de grijă la meremetulu cetăţei Ozun. Locul! nostru este alu prea puternicei împărăţii şi noi toţi credinciose şi supuse slugi ale puterniciei sele şi tot-deauna amu arătat! şi arătăm!, după datoria supunere! nostre, sîrguiala spre săvârşirea tuturor! celoru dupe putere porunci, după cum nădăjduim! că o va fî înţeles! şi Domnul! nostru într’unu an! acum de când se află aicea şi ne va fî făc-utu şi acestă facere de bine pe lângă cele-lalte, ca să arăte la prea puternica împărăţie, credinţa şi supunerea nostră, ce amil împlinit! la pricinile ce s’ail întâmplaţii. Si cătră acesta să se fie pliroforisitu şi prea puternica împărăţie, a tatii din cele de mai înainte şi din cele mai din urmă, credinţa, supunerea şi osîrdia nostră ce avem! către dînsa. Deci, precum amil are tatii, totă graba spre săvârşirea celor! vrednice de închinăciune porunci ce s'ail trimes! maî dinainte, aşijdorea vom! urma cu sîrguială împreună cu Domnului nostru şi spre săvârşirea acestor! de curândil date porunci pre cât vet pute răbda ticăloşia locului nostru şi neputinţa ticălosului norodu, care le-au venitul la cea desăvârşiţii slăbiciune din pricina întâmplărilor! ce au veniţii asupră-i din voia lui Dumnede!. Şi pentru cele 50 acicurî de Dunăre, îndată amu făcui tu tertip! să se taie cherestcoa şi cele-lalte trebuinciose, ad. kinapuri şi funii, să se facă tedaric şi să se trămiţă unde este porunca. Şi nădăjduim! că acostă poruncă va lua slîrşitu în grabu. Aşijderea şi pentru cele-lalte două porunci, pentru dregerea cetăţei Ozun şi a darîculaî zahereleî, ceea ce este prin putinţă se face. Ne rugăm! numai cu lacrimi prea puternicii împărăţii, să tacă milă şi să dea milostivnică ascultare la acestea, care ca nişce robi şi cu smerenie îndrăznim! a aduce aminte şi a le arăta mai josul. In vreme de 2 luni s’ail porunciţi prin Domnulu nostru la locul! nostru cehi cu multe patimi pentru unu tertip! greu cu 1000 salahori şi 500 care cu bol şi alte multe şi' deosebite trebuinţe pentru dregerea cetăţei Ismailuluî. Alt! tertip! sciutu pentru cetatea Riurgiului, altele pentru tunurile Nicopoliî, altul! pentru tunurile Turnului ; altul! pentru cetatea Adacalei, tertipul de zalierea pentru Ţarigradil, altă cerere, de orzul, deosebit! dintr’acestă zaherea, cumpărătorea cailor!, cumpărătorea oilor!, trecerea tunurilor! şi muhimatu-rilor! şi alte tertipuri. La sevărşirea tuturor! acestora se metahirisesc! mii de săraci racle flămânzind! şi ei şi vitele lorii. Apoi după aceste să silim ui să ducă orz! peste două memlecheturî încă 1.000 do sărace raele salahori şi lucrători şi cari cu ncputinciosele vitele loru, la cetate care este depărtată de 140 de coşuri de patria loru, cea desăvârşită înţelepciunea stăpânirilor! noştri să soeoteseă, de nu este acesta cu anevoie de suferit! la unu neputincios! 276 V. A. UHECHI norodă, după ce l’amu lipsiţii de zahereua luî, cum este sciută de toţi, după ce are şi atâte greutăţi de supărări, adecă de biruri ; să socotescă înţelepciunea loră de iaste cu putinţă să nască pricini, cari potă să pricinuiască risipire raeleî şi ticăloşie a cheleruluî împărătescul şi cea maî desăvârşiţii să socotescă cum că aceştia trimiţendu-se cu sila la atâta depărtare şi trecendă peste două memlecheturl, nu este cu putinţă să se păzescă, ea să nu se risi-pescă şi pentru ca să mai împlinimă, totă-d’a-una face trebuinţă să scotemu din ţeră mii de omeni adesea şi când trimiţendu-se la cele maî de aprope cetăţi li se plătesce câte tl. 60 vara pentru ca să primescă să mergă, după cum este sciutu de toţi, deosebită de plata dileî de lucru, care şi acesta se adună câte 10 leî pe lună pentru fic-eare omu, cu cât maî vertosă trimiţendu-se la atâta depărtată locă de casele şi patria loră după analoghia ce trebue să li se dea ? Deci pentru acesta noî ceî plccaţî credincioşi şi sîrguitore slugi ale prea puternicei împărăţii, orenduindu-ne să gătimă după poruncă cuiele şi cărbuni şi si să le dărnă la orenduitulă boeriulă robulă împărăţiei, ogeacurile meşteri-loră de heră, ogeacurile cărămidariloră, ogeacurile varniceriloră, tuturoru lu-crătoriloră, adncemii aminte pentru cele-lalte aclevărulii la piciorele scaunului prea puternicului nostru împărată şi fiindă-că loculă nostru este cămara împărăţiei sele şi noi credincioşi supuşi al săi şi suntemă încredinţaţi cum că nu vocsce derăpănarea, risipirea şi prăpădenia nostră şi a cămărel sele, nă-dăjduimă dela mila sa, că va binevoi, cu blândeţe şi va face musaade, ca să s’arete aice ceî-lalţî salahori şi lucrători, şi cară ce se ceră pentru Ozu, va porunci să înceteze havalelile şi de va fi cu putinţă să cumpănescă şi celelalte forte grele şi cu anevoie suferite havalele, cum şi pentru cea de iznovă zalierea ce ni se poruncesce, îndrăznimă să aducemă aminte după totăi ade-vărulă, cum că pentru orzii, cu tote cele de faţă şi într’ascunsă cercetări ce s’aă făcuţii şi cu bani pe a mână, aăi putută să iasă o sumă forte puţină din ţeră, şi cea-laltă până la 40.000 chile stambele s’au împlinită cumpărându-se de pe la locurile dimprejurii, cu greăi preţii; pentru ca să săverşescă acea poruncă scimil cum că Domnulu are omeni al săi trimişi afară din memleehe-tulu nostru şi de o parte le trimite şi bani, ca doră voru pute găsi şi alţii orzu, dar cea deseverşitu suntemu la îndoială, iar în ţeră indrăznimu să în-credinţămu la prea puternica vostră împărăţie, cum că de o cam-dată grăunte de orzu nu este, dar până la vremea secerei ari rămaşii puţină vreme şi nă-dăjduimu la mila luî D-deu să ne dea estimpu oreşî-care bună rodire, socotindii timpulu de estimpu cu celii din anulii trecută şi să ne mângâie puţinei şi norodulu eelii flămândă. Aşijderea şi grâulă cât a fostă l’a strînsu Domnulii nostru şi măcară că cât s’a găsită în loculă nostru fiindă forte puţinii n’a putută să îm-plinescă tertipulii Ţari grad ului, cu tote acestea ni-aii disă cum că se silesce să împlinescă din altă parte suma ce s’a poruncită să trimiţă la Ţarigradă şi ISTORIA ROMÂNILOR^ 277 vedemu cum că nu înceteză căutândă şi trimiţendă în alte părţi. Deci cu smerenie ne rugămă milei şi prea puternicei împărăţii, ca într’acestă cursă, până va veni vremea secerei, să facă milă cu noî şi cu ţera, să se milostivescă asupra ticăloşiloru săraciloru raele, să lipsescă acestă cerere, fîindu-că cumpărarea şi tedărîculu de afară de prin prejurii, măcarii că este de curându izvodită şi neobicînuită, dar au prăpădiţii şi prăpădesce ţera nostră, şi maî vârtoşii acum, fiindă-că cei dimprejurii au găsită. fursanii şi împrilejire de a-şî vinde zahe-reaoa cu forte greu preţă şi cu miî de «esisKTSpi» fundă rugaţi de trebuinţa nostră. Socotindu-se dar prea puternica împărăţie de va fi cu voinţa-î, că din vremea care a venită acestă. noă Domnă ală nostru şi ciracii ală prea puternicei împărăţii până acum a dată loculă. ţăreî Românesc! 800.000 adecă optă .... zaherea, numai cât scimii noî, lucru care nici odată n9a stătută, şi maî vîrtosii în vreme de nerodire, ne rugămu. pentru mila luî Dumnedeă, să se facă milă ! Cea adevărată dare a zahereleî este acesta : Stambul KiSAiicii 216.508 în primăvera a veletuluî 1782 — 455.642 în tomna acestui veletii; 40.000, care s’aă făcută acum la ierna veletuluî 1783; 50.000 la grâii care s’a măcinată acum în primăvera veletuluî 1783 ; 80.000 în primăvera veletuluî 1783 : ce s’aii trămisă în Ţarigradă, afară din ce amă luată din zaliereoa de la maga-siile Brăilei, din zahereoa de anii: care se face totă suma datului zahereleî, Stambol kile 842.150. Când se voră da încă 260.000 kile orză şi 80.000 kile făină ce se ceră acum, facă kile 1.182.150.— Robii prea puternicei împărăţii nu tăgăduimă cum că la letulii 1768, de sunt trecuţi 15 ani, s’aă făcută grele havalele în ţera nostră şi s’aă dată şi sume de zaherele atunci, dar înteiă era forte multă rodire într’acele timpuri şi se găsia multe zaherele şi nu făcea trebuinţă să strîngemă după afară zahereaua cu bani şi cu multe osteneli; ală doilea prea puternica împărăţie atuncea s’aă milostivită cu ţera nostră şi aă trimisă o dată 850 pungi ajutoră, şi altă dată iarăşi, peste puţină vreme, alte 300; şi aşia s’a iconomisită lucrulă, s’aă săvârşită împărătescele huzme-turî şi poruncile s’aă energhisită cu oreşî care repaosă şi lesnire a norodului. Şi cu tote aceste nu era atunci grija Ismailuluî, care este forte greu. lucru si de o potrivă cu cele de atunci huzmeturl. Aceste îndrăsnimă, ca niscc credincioşi robi al prea puternicei împărăţii, să le aducemă. aminte ; fiindă-că grija pentru paza, ocrotirea şi bună starea chelerulul împărătescă, o socotimu ca o datorie netăgăduită a credinţei ce suntemă datori; cum iarăşi a tăce pricinile pustiereî şi a harapietuhu seu iaste cusură şi vina nostră. Deci de multe ori amil rugată pe Domnulă nostru şi în scrisă şi cu gura, ca să voiască să arete ale nostre adevărate plecate şi cele de robi aducere aminte şi rugăciuni la aşternutulă picioreloră prea înaltei puteri, avendii buna nădejde, cum că pliroforisindu-se prin elă iubitori! de omeni stăpânii noştri, adevărulă stare! nostre, vomă vede în grabă bunele săvârşiri de la isvorulă de milă 278 V. A. URECHIĂ celu ne deşertată, alu prea puternici împărăţii. Deci îndrăsnimu acum şi înşi-ne printr’acestu plecatu magzaru, să ne rugămu şi să ceremîi milă şi milostivire şi să ne rugămu să vadă eu ocliiu blândă şi să binevoiască cu blândeţe la plecatele nostre rugăciuni, mângâindu şi pe noi şi pe ticălosa raia, cu milostiva înaltă musaadea la cele mai susu arătate ale nostre rugăminte.» (I) Reposatulu Aronu Florianu aminlcsce însuşi, Iară documentare însă, despre marea greutate a zahereleloru, ce avu de întâmpinată ţera sub N. Caragea (2). Lipsa de pâne ce fu în Valachia la 1782, sili pe Caragea să oprescă, în 3 Decembre 1782, esportulu spre Ardealu alu viteloru (3) şi să permită importulu, fără de vamă de cereale din Moldova (2). Cum însă vămile erau arendate, visteria se obliga să despăgubescă pre vameşii de vama importului din Moldova (4). (1) Pe lângă zaherea, oî, vite cornute, untii, miere, iată şi şoimii ceruţi in 1783, Maiu 1 pentru Constautinopole. Plaiulu Dâmboviţa judeţ ulii Dâmboviţa 1 15 )) )) )) iVIuscelu 1 )) Nucşora » » •) )) Ialomiţa » Dâmboviţa 1 )) Aref » Argeş Ci J )) Lovi stea » » 2 )) Prahova » Ihvthova 2 )) Teleajănu » Saacu 1 )) Despre Buzeil )> - )> Priscovii >j Muzeu 1 )) Slănicului w )> 1 15 Iar la plaiulu Slam-Romnicu s'a ridicatu anulu acesta de nu s'au ceruţii şoimi. (2) Pag. 165. opulu citatu. (3) Cond. No. 9, fila 55 verso. Pitacu din 1782, Decembrie 8. Circularea la 10 judeţe mărginaşe oprindu esportulu ele vite «liindu-că sunt trebuii o ciose pentru îndestularea ţereî şi pentru zahereoa Ţarigraduluî.» (4) Cond. No. 9, fila 6. Carte la isprăvii, sud Slam-Rbmnicii, Ikizeu, Saacu, a nu lua vameşii vamă la zahereaoa ce vine de la Moldova, la locuitorii ce sunt lipsiţi. 1782 Iulie 2U. Cum să se ţină statistică de numele importatoreluî? Din ce satu şi judeţu alu Moldovei? Câtă zaherea? Ce felu? Apoi visteria va despăgubi de vama neluată, după acesta foie, afară de ce se va vinde în Focşani, nu se va da despăgubire, cari şi la ponturile cu cari au cumpărată vama, zaherele ce intră în Focşani, sunt scutite de vamă. ISTORIA ROMÂNILORfj 2 f 9' Şi pe când din ţeră nu eşia pânca spre Ardealu, ca să mai vină in. ţeră bani, erau oprite si bâlciurile maî dealungulu întregeî zone a Dunărei, cu scopu de a nu da ocasiune Turciloru să vină în ţeră, călcându Nimmalu opritorii (1). închiderea bâlciuriloru era o pagubă nu numai visterieî ci şi par-t-iculariloru, căci amu are tatu deja, că facerea de târguri ori bâlciuri la moşii era o favore ce se acorda de Domnu boeriloru. Aşîa în 1783 * 11 i.l) Cartea Domnescă să nu se ţie «sborulu» adecă bâlciala de la 21 Maiu iSI. Constantinii) dela judeţulă Oltă, apropo de Slatina, ca să nu mai vie Turci de se pricinuesce stricăciune la orînduiala nizamului făcendu-se pricini de gâlcevuri, 1783 Maiu 5. In 1783, Maiu 7 s’aă oprită din nou bâlciurile din Oltu şi din Vlaşca şi Te-leormană până la depărtare de Dunăre de 10 ore (vecii anexele). O pagubă mare aduse visterieî şi boeriloru eşirea din ţeră, în 1782 (tomna) a bîrsaniloru cu oile loru, fără să-şi plătescă taxele. Ciobanii bîrsanî, la vremea oerituluî şi a cercăturci oerituluî au cşitu din ţeră iară să plătescă. Domnitorulă dă în 8 Febr. 1783, dreptă boieriloră oieri să apuce pe ciobani când se voră reîntorce, de plata oerituluî trecută. Taxele oerituluî din 1782, se potă vede în anexă după condica No. 9, iila 4 verso cu titlu : Carte de slujba oerituluî pe 1782 (Oct. 10). Intre scutiţii de oerită este şi fabrica de podara. Cei scutiţi voră plăti totuşi oerită, de oie po bani 12 după liotărîrea ce s’aă făcută prin hrisovulu Domniei mele şi poclonulă după obiceiă până la 10 po bani anula şi de la 10 în susă po bani 80 de nume. Iar cui se va face ridicătură li se va ţine în semă la sema ridicătureî. Aşijderea acei cu hrisove înnoite ce se cuprinde de oerită făcendu-li-se pecetluită gospodă, voră scuti suma hrisoveloră. 2° Toţi cei-lalţî locuitori şi streini cu oi în ţeră veri ale cui voră fi, să plătescă oerită deplină, de oie po bani 12 i obicinuită poclonă, şi streinii ungureni ce sunt şedetori în ţeră, cu ruptore de la visterie, măcară că aă hrisovu a 11 se ţine în semă la 10 oi doue, dar acesta era în vremea când plătea ei oerită de oie po bani 16 şi jumătate; iar acum fiindă-că este oeritulă câte bani 12 de Oie, aă a plăti şi ei pe tote oile loră fără de nici ună scădemîntă; la care şi mai folosiţi sunt acestă-felă decât cum era mai înainte, pentru că atunci da pentru oi 8, tl. umilă şi bani 12; acum daă pe 10 oî tl. unulă. 3) Toţi streinii ce voră ave vite în ţeră, caî, boi, vaci, bivoli, să plătescă văcăritulă streiniloră, ce este obicinuită, însă bîrsanii cei din ţera Bîrsei din Transilvania, de vită câte bani 33, după cartea ce aă ; iar cei-lalţî streini să plătescă toţi de vită câte bani 66 după obiceiă, iar tunşii şi mânzaţiî să plătescă doi unulă, dupe vecliiulă obiceiă. (Condica. 9, fila 119). 280 V. A. URECHIĂ Caragia a acorclatu acestu privilegiu lui Vel Vist. N. Brâncoveanu, pe moşia Obilesciî, jucl. Ilfovii (de dioa Adormireî o săptămână tergu) şi asemenea la moşia Găgeniî în Saacu (la înălţarea Domnului, 6 dile). Totu asemenea Caragea a acordatu tergu lui Vorn. Moruzi pe moşia Ploescî, o dată pe anii (1). XXXIX. Bresle. Industr ici. Caragia a acordatu unele scutiri şi la unele bresle. Fabricei de pos-tavu i-a scutită oile de oeritu. Locuitoriloru din plaiulu Romniculu-Să-ratu, le-aii creaţii debuşeu pentru fabricatele loru de buţî, vase de lemnu, la Romna, 2 ore departe de Focşani. Locuitorii din plaiulu Romniculu-Săratu, la 1779, au ceruţii să se facă unu tergu mai apropo; unde să-şi vînclă buţile, vasele, doge şi scânduri fabricate de ei şi cari sunt siliţi, plătindu două vămi (una muntenă şi alta moldovenă) a le duce la tergu tocmai la Odobescî. Caragea le-a daţii să fie tergu la Romna, cum. diserămu, lîngă Focşani. Acum se întăresce din nou acestu târgii la moşia Romna, de la 14 Septembre la finele lui Octobre (afară ele sărbători «ca să nu se scape locuitorii de biserică.» Asemenea voru ave tergu şi în tote Joile peste anu. Sub domnia lui N. Caragea, breslele continuă cu vechile loru statute. Totuşi aflămu o abatere, în actulu numirei directe a unui Bacalu Başa : «Dat’amu cartea Domniei mele luî Hagi Daniilu, pre carele l’amu făcuţii Domnia mea Bacalu-Basa peste toţi băcanii clin Bucurescî, ca să aibă a fi purtătorii ele grijă şi ocărmuitoriu breslei acesteia şi atâtu pentru dînşii să fie cu privighere şi cu luare aminte pururea, ca să li se păzesc-ă orînduielele ce au, cât şi pentru dînsulu să urmeze după vechiulu obiceiu ; iar mai vertosu îi poruncimu Domnia mea, să grijască cu mare silinţă, ca să urmeze băcanii cu vîndarea la tote după nartulu ce s’au orînduitu, pentru că de se va găsi vre-unu băcanu că au vîndutu mai scumpii, peste nartu, împreună cu acelu 1 (1) Fila 129 verso, concl. No. 9, actulu clin 1783 Aprilie 14. ISTORIA ROMÂNILOR® 281 băcanu so va pedepsi şi elu. Şi pentru slujba luî, am făcuţii Domnia mea mila sa să aibă a-şi găsi lude 2 (urmeză formula de scutiri). Aşijderea să aibă a ţine şi o prăvălie aice în Bucurescî scutită şi apărată dc fumăritîi şi dc ori-ce angariî voru da ot prăvălii, 1783, Iunie 10 (1).» O nouă breslă so organiseză din bittarî, adecă din ccî cari pogoră buţile In pivniţe, prin Pitaculu luî Iib Const. Caragea VV., cătră Epi-tropia obştescă din 1782 Augustă, ordonândă să se facă rînduelă pentru ca bresla butariloru să se facă rufetu «.ca să lijisescă necazurile ce pătimescu cei cu trebuinţa încărcatului şi descârcatuhiî buţilorU. Să-î adune pre toţi Epitropii şi fiindu faţă şi d-luî Vel Aga şi să-î tacă rufetu, otărîndă şi plata butărituluî de încărcată şi descărcaţii, de vasulu mare şi de celă micii, seu după starea şi adâncimea pivniţeî (2).» Totă asemenea ca pentru bacanî, N. Caragea rînduesce unu « Cumnmgi-Başa» peste argintarii din Bucurescî, în modă directă şi nu prin alegere, ca să judice : «pe cei din bresla luî, pentru ale meşteşugului i pentru ucenici şi pentru călii, cum şi pre cei ce voră căde în vină de schimbatulă aurului i ală argintului, seă ale altoră juvaerurî» (3). Altoră bresle N. Caragea n’a tăcută decât să le reînoiască vechile chrisove. Aşia reînoi în 13 Augustă 1782 pre ală croitoriloră dinCraiova, sub cuvîntă că şi-aă perdută chrisovulă ce aveaă de la Alex. Ipsilante (4). Totă protecţiunea ce N. Caragea acordă comerciuluî era ineficace a-ltt rădică, în situaţiunea ce făcură acestui comerciă, scutirile totă mai mari acordate neguţitoriloră supuşi Austriacî, în oraşe şi la vama dc fruntarie. Ună altă reă ce isbiâ comerciulă era facilitatea cu care Domnito-rulu acorda boeriloră, ba şi la cine nu era boeră, păsuirile de plată a datoriiloră, «moratorium». Dămă în anexă câte-va de asemenea acte. ~ # (1) Condica No. IX, fila 128 verso. (2) Condica No. IX; fila 8. (3) Cond. IX, fila 21 verso. (4) «Acum li se înoesce cartea după condica Divanului :» I. Neguţătorii prăvăliaşi să aibă voie după vechiulu obiceiu a croi şi a lucra haine de vindare numai de cele mici, iar alte haine mai de credinţă cu eheltueli grele să nu fie slobod! a lucra eî, ci să le dea la croitor! să le facă. 2. Să nu fie luaţ! la lucru de beilicii, în vremea lucrului meşteşugului, ci să dea numai do! croitori la lucru de beilicu la Caimacamu, după obiceiu.» (Cond. IX, fila 21, verso ) 282 X. A. URECHIĂ Aci vomă cita numai moratorinm prin care «Constantină» de la Târ-govişte care e datoră şi nare cu ce plăti, capătă sorocă de aşteptare de 2 ani, în 1 Februarie 1783 (1). Să se adaoge supărările ce zapciiî causaă neguţătoriloră pe la bâlciuri.... Ce-î dreptă aceste şicane şi supărări nu le autorisa Vodă, dar nici le putea, pare-se, împedica. In (i Decembre 1782, Vodă scrie carte legată Banului Craioveî, Ianakc llrisoscolco, să nu tolere «ca zapciiî să supere pe neguţători pe la bâlciuri, «căci ei se plânseră de asemenea fapte ale loră.» Apoi nu eraă numai zapciiî, cari superaă pe neguţătorii pămîntcnî, ci acum începură a-i neodilmi, în relaţiunile loră cu neguţătorii supuşi străini, şi intervenirea consuliloră (2), cari impuneaă Domnului hotărîrî de judecăţi adese nedrepte pentru comercianţii pămîntenî. XL. Financele terci si doinnescî. Aplicarea în Principate a tratateloru de comerciu ale Turciei cu Austria şi Rusia, au produsă considerabile scăderi în venitulu vămiloru. deci în alu Domnului (3). 1 2 3 (1) Concl. IX, fila 79 verso. (2) Despre rînduirca consulilonl Austriac! si Muscali ved! ce scrie si Atanasie Coinnen Ip-silante în op. citată, pagina la anulil 1783. «In luna Decembrie 17s:g sva numiţii si Consulii alu împăratului nemţescu în Valahia si Moldova şi s’a învoită acestui stătu (alu Austriei) liberulu comerciu si navigaţiunea pe Dunăre, Marea-Negră şi Mediterană. Iar consulii Muscaliloru erau numiţi de mai multe luni la Smirna, Salonicu, Marea Egee, Creta, Candia, Cipru, Valachia şi Moldova.» (3) Ca să maî împuţineze acestu deficită alu vămiloru, Caragea stărui energicii asupra unora din articolele de esportă, pe cari nu le cuprindea convenţia austro-turcă. Asia se pare că era esportulă peiloră de iepure. Venitulu clin acestu exportă era alu Domnului, şi pe 1783, Caragea îlu vinde, dându cumpărătorului în 18 Ianuarie 1783, următorea carte cu care să aibă voie a aduna în ţeră peile de iepure şi apoi a le şi esporta, plătindă câte 2 parale de pele: «Davai Gpd.... carele pe anulă acesta 1783 aă cumpărată vama peiloru de iepure ce esă din ţeră şi mergă la alte părţi, ca să aibă a ârnbla şi a strînge acestă felă de peî şi dela cine va vre a le scote din ţeră, să iea de la pele, câte pa- ISTORIA ROMÂNILORU 283 Damă în anexă ponturile cliverseloru venituri directe si indirecte, sul) N. Caragea. Cetirea lorii nu ne aretă sporiri preste cea ce era înainte de Caragea (1). Deficitulă produsă de împrejurări în veniturile Domniei şi ale ţereî era mărită şi prin banii ce Caragea era silită să cheltuiască la Con-stantinopole, ca să împeclice alergăturile fostului Domnă Alex. Ipsilante de a recăpăta tronulă Valachieî. Nu fără cheltuială şi încă mare, Caragea isbuti dela vizirulă, ca, la 21 Sept. 1782, să exileze la Rodos pre Alex. Ipsilante cu cei doi fii ai lui, Constantină şi Dumitru ; ba încă totă în aceeaşi di fu exilată la Tenedos şi Dragomanulă M Sutzu. Acesta cădu în clisgraţie, elice Atanasie Comnen Ipsilante, «pentru că nu scia limbi europene.» Adeverulă e că afacerile lui Caragea contri-buiră la acestă exilu. Şi că Caragea vedea bine lucrulă, se documentă, nu târdiă, prin înlocuirea luî la Domnie de către chiar acestă M. Sutzu. Mai se clocumenteză acestă faptă şi din aceea, că la dragomanată urmă îndată Beizadea Ioană Alex. Mavrocorclată, pe care în Novembre 1782 îlă făcu ginere N. Caragea, clându-î pe fiica sa Zamfira (2). * il) rale 2, după hotărîrea ce este făcută prin hrisovu şi luându acestu venită să aibă a da răvaşu la mâna neguţătorului de câte peî va plăti şi asia eu răvăşii de plată ală orînduituluî slujbaşă să aibă voie a trece, iar Iară de răvasă de plată să nu aibă voie a ridica nimeni peile până va plăti. Pentru care po-r unei mu Domnia mea d-loru ispravniciloru i voue căpitaniloru de margine, i vătăseiloru de plaiu, i vameşiloru de la schele, nici de cum să nu îngăduiţi să trenă tară de răvaşulu orînduituluî, cari în urmă do se va dovedi că i-aţi lăsaţii de au trecută niscai-va peî fără de răvasă de plată, să sciţi că de la voi va împlini Domnia mea toţi banii îndoiţi.» 1783, Cfh. 18. (Oond. IX, fila 73.) il) Vecii în anexă: ponturile vinăriciului pe 1782 (după Cond. IX, fila 30), slujba cântarului la târguri (Coci. IX, lila 10) totă pe 1782 etc. i2i Vedi Atan. Comnen Ipsilante, pag. 629. Etă alaiulu ce N. Caragea ordonă la eşirea postelnicului ducendu la Constan-tinopole pe Domniţa Zanfira, miresa Dragomanului Ioană Alex. Mavrocordatu. ((Alaiulu ce s’au orînduitu la eşirea D. Vel Post. cu Măria sa Domniţa Miresa : Toţi vânătorii agesci Asemenea iar vânătorii pedestri cu zapciiî loră cei miei. pedeştri cu cei mici zapeii. Trâmbiţaşi! agieseî i spătărescî Toţi seimenii Polcovnicescî, Toţi seimenii Bulucbăşesci. 284 Y. A. URECHIĂ Ca să iacă bani, N. Caragea se oţărî să facă însuşi agricultură, ca boierimea şi ţărănimea. In tomna anului 1782, nu totu-cla-una pe 3 Postelniceî Ceausu ageseă Polcovniciilu de Ciocli 1 laşbulucbaşă Polcov. de tergu Vel Căpit. za lefegii Vătafii za vis teri e Ală 2dea Poştei. Vătalu de ap rodi o ^ 1—1 x O jv, r-r P ^ ^ -X £c O ~c Iar 3 postelnici Ceauşii spătărescă Polcovnicii de Seimeni Alii 2-lea Comisă VAI Căpit. de Mizilurî eu vel Căp. za dorobanţi Vătalu za păhărniceî Vătafu de Divaml Alii 2-lea Postelnicii Beizadea mică cu cioliodarii. 3 o o ^ "1 Ceauşi -Mii Yd PovUMi’îicjii eu ^ ohod o i. Mentor Başa eu mi \ m 'V.:» iară eân landă T î ă nuiă a «ii dom n < *scî i muzicanţii nemţi. Beizadea mare cu iohodaii i unu saraciă. Trei Po viori p tem itar Iar trei posieln. Vornicii de haremă Al Pitarii Patru ci oh od ari «ic O ' i4^ O ET p Iar 4 ciohodarî &S3 p c- c s-H ^ S- Cl X Ft* o x t Q D Careta Doinnescă Si toţi lăutarii căntăndă după obiceiă. Io) Nicolac Cornst. Caragea VV. «Vât-aşe za Di vană, să rînduesci zapciiî ca să gătescă alaiulă acesta; mâne la 6 cesurî din di să fie toţi strînşî în Domnesea Nostru curte şi puşi la orînduialâ. Caută însă, cusură să nu se facă. Tolico pisah gpdm. 1782 Noem-brie 13.» (Cond. No. IX, lila 53.) ISTORIA ROMÂNILOR!! 285 bani, ci mai adese-orî cu bdliculu, ara câmpii imense şi le semenâ cu grâu, de o valore numai în semînţă de 20 pungi. Caragea nu avu parte să recolteze unde semenâ, căci precum veci urăm Cp nu ajunse cu domnia la epoca recoltei din 1783. Noulii Domnu voi să-şi aproprieze recolta. De aci se născu unii procesă la Constan-tinopole. Caragea reclamă recolta seu preţuia, la Terfterdaru, prin Ka-puchihaelile ce a avuţii. Terfterdarulu oţărî ca lui Caragea să nu i se dea de M. Sutzu decât 20 pungi, preţulu seminţei iar restulu bani-loru ce se vom prinde pe recoltă să se dea ţeranilorii cari munciseră. Caragea protestă şi dice, că nu se cade a se da seraciloru nici o bobă măcaru de grâu, că este propria sa avere. Vizi rulă la care reclamă Caragea, trămite afacerea în cercetarea, în modă contradictoriu cu Kapuchehaielele noului Domnii, înaintea fostului Domnu alu Moldovei Const. Moruzi. Acesta propuse a se acorda lui Caragea o despăgubire de 80 de pungi pe grâulîi recoltatu. De sigurii pescbeşulu daţii Vizirului de Caragea, din acostă sumă, îndemnă pro acest ii mare slujbaşu să aprobe anaforaoa Iul C. Moruzi (lj. XLI. Lumi. — Serbări la Curte. Caragea ca şi aţâţi alţi Domni fanarioţi anteriori, iubia fastulu şi luxulu. In scurta lui Domnie numerose sunt serbările despre cari avenul documente. Dămu în notă pitacele Dornnesci pentru unele alaiuri şi între aceste şi alaiuri pentru aducerea la Curtea Domnescă a noului Consulii rusescu la 14 Februarie 1783 (2). Acestu pitacă Domnescă fii-ndu secunda recepţiune la Curtea Domnescă a unui repre-sentantu streină (3), merită iotă atenţiunea lectorului şi deci extragemu din elă darea de seină de cele ce sau petrecuta în lăuntrulu Curţeî la acestă ocasiune 1 * 3 (1) A ta nas ie Comnen Ins ii am o, ia anulu iîu: (•2) Primul u fa alu lui Alcx. L-uearui. (3) «Orciiâuiala aurakuru care sur adusă cmrtiiu eon.su iul u rusească (lela co-naeulu d-seie iu Domnescă Curte, spre inonipmare cu :,i. Sa Vodă în 14 clile V. A. URECHIĂ 286 Cu alaiulu are tatu în notă fu adusă până la Curtea Domnescă con-sululu muscălescă. La Porta Curtei sau aflată câte 4 Alaiă-Ceauşî şi Ici-Oglan-Ceauşă, de au eşitii înainte-î. — In lăuntrulă Curtei erau puşi la orîncluială totă bresla d-luî Vel Spătaru : seimenii, neleriî, arnăuţii, căpitanii, bulucbaşiî de o parte, doue rîndurî, dela portă până la capulă scării, de altă parte asemene totă bresla agescă, puşi la orînduială iarăşi 2 rîndurî, ca şi ceî spătărescî De la capulii scărei în susă, până la uşa Divanului, de o parte tn-fecciiy de altă parte delii ai curtei Gspd. In Divanulă celu mare, susu, dela o uşă până la altă uşă a Spătăriei, puşi la orînduială, de o parte ciohodariî, satîriî cu zapciii loră, iar de altă parte, zapciii ceî mari spătărescî şi agescî şi scaunulă Domnescul deschişii. Ală doilea post cu zapciii Divanului, cu postelniceii, cu semnele în mâni sau coborîtă înaintea consulului până josu la binectaşu. D-lui Vel Post. Iau întâmpinată pe consululu la capulu scăreî, susu, atâtu la venire» făcendu-î acestă cinste, câtă şi la eşire iarăşi până acolo. M. Sa Vodă sa aflatu la spătărie în Domnesculu Măriei sale scaunu, ale lui Februarie, let 1783, de care din poruncă făcendu-se foie s’au dală în mâna de zapciii alu Divanului nepecetluilă de l’au gătită, cum se vede mai josu : Polcovnicii de tergu cu 50 cazaci ai lui după orînduială. Vel căpit. de dorobanţi cu 50 de dorobanţi ai lui cu ehivere i cu zapciuîu lui iar 2 postelnieeî 2 Postelnieeî liahtivanulu Alu 2-lea comisă Ciauşă de aprodi ală 2-lea pitaru ală 3-lea postelnicii vătavulă de aprodi Cu omenii loră. Vel portarii cm toţi portăreii. ună salahorii 3 căpitani alesei 5 ci oh o darî vConcî. IX, fila 84). Caretă cu li telegari Altă caretă cu doi telegari pentru Dragomanii. nnă saraein iar trei căpitani agescă iar 5 ciohodarî ISTORIA ROMÂNILORU 287 cu Măria loru Beizadelele, cu părintele Mitropolitul^ cu părinţii Episcop! şi cu toţi d-loru veliţii boieri, halta şi mazili, în loculu d-loru celu obicinuiţii Intrându consululu în lăutru i sau sculată Măria Sa Vodă în pictore şi asia primindu-lu au şeclutu Măria Sa iarăşi în scaunulu Măriei Sale. Aşijderea i sau pusă şi consulului scaunil în drepta M. Sale, de au şedutu, şi lângă d-luî secretarulu seu alăturea au şedutu. Şi îndată au începută consululu a-i face Măriei Sale lui Vodă proi-mionu ce au aviitu şi după aceea şi M. Sa Vodă câtră d-luî. Apoi dulceţă şi cafea numai la M. Sa Vodă şi la consulii. După acesta sau chiămatu dduî Divanu Efendi dimpreună şi cu d-luî Kadi Efendi alu Georgiovului, întemplându-se a fi aice, căruia i s’au daţii de au cetitu beratulu împerătescu şi cu unu fîrmanu ce au avută consululu, stânclu toţi în pictore ; iar după severşîtulu citanieî făcendu ceauşii dovaoa cea obicinuită si stânclu Măria Sa în scaunu, cum si con-sululu şi toţi Ia locurile loru, s’au cetitu de alu 2-lea logof. tălmăcirea beratului în limba românescă, care mai josu este trecută ; apoi atunci de isnovă s au adusii dulceţă, cahvea la M. Sa, la d-luî Consulii, la Beizadele, la Cădii, la Divanu Etendi, la Archiereî şi la toţi d-loru boierii, de rîndîi; mai şedenclu cât-vaşî s’au adusă şerbetu şi afumă-tbre, şi apoi ântâiu Cacliulu şi Divanu Efendi eşinclu, s au ridicaţii şi Consululu ca să iasă, căruia iarăşi i sau sculatu Măria Sa Vodă în pictore, şi asia cu acelaşi! alaiu d’întâiu s au dusă. O altă recepţiune solemnă făcută de Caragea a fostă pentru Patriar-chulu Ierusalimului. Alaiulu de recepţiune este din Iunie 8 1783 (1). il) Alaiulu ce s’a orînduită de Caragea N. la intrarea în Bueurescî a Patriarhului Ierusalimului. 3 1 el Capitanu za S'tumoni eaveta cospod. cu o telegari ^ cl i cipilanu za Doiobanţi Seimenii p o 1 c o v n i e e s e î Seimenii Imluchaşescî Ventil din Bueurescî cu doi i Votopopî călări 3 Postelnieeî Ceauşii agescă Alu 2-lea Pitarii Polcovnicii de seimeni Polcovnicii za târeu 288 V. A. URECHIĂ Fii Domnitorului, necum acesta, nu eşiau prin Bucurescî decât cu mare alaiu compusu astu-felu : Poteraşî Seimenii Polcov. o 3 postelniceî Ceauşul îi Agescii Rahtivanu Polcovnicii de ciocli Başbulucbaşa Vel căpit. /a lefegii Vel căpit. de Păhărniceî Alu 2-lea Comisii Doi ceauşi o w. o Iar poteraşî Seimeni buluebăşescî 3 Postelniceî Ceauşulu Spătărescu Alu 2-lea Pitarii Polcovnicii de seimeni » de torgii Vel căpit. de mizilii Alţi 3-lea Postelnicii Vătafii de Divanu Alu 2-lea Postelnicii Beizadea Cu Ciohodarî rfj. )r—i C Q La tote sărbătorile mari Curtea eşia cu maro alaiu. Dămu aci a- Alti 3-lea Post, Alu treilea logofeţii Alu 2-lea Postelnicii Alu 2-lea logofeţii Si alţi diaconi şi omeni aî prea fericituluî. Id) Nicolae Corist. Cciragea VV. «Poruncimu Domnia mea tuturora orînduiţiloru mai susiî mane la... cesurî din (li să ve aflaţî toţî la D-liu Vel logofeţii spre a merge întru întâmpinarea şi aducerea Prea fericitului Patriarchu alu Ierusalimului, urmăndu după pove-ţuirca d-sale Vel Logofetuluî; şi pentru ca să nu lipsescă vre-unulu din cei rînduiţî şi ca să se afle la vreme toţi, să nu se Iacă vre o grcşală, orînduimu zapciu pe vătafulii de Păhărniceî. 1783, Iunie 8.» (Cod. No. IX, fila 122.) (1) Cond IX; lila 149 verso. ISTORIA ROMÂNILOR^ â8î) laiulu ele la Boboteză după cum Ya alcătuitu Caragea prin pitaculu seu Domnescu: Obiceiulu în dina de bogaiavlenie. «Severşindu-se tote cele obicinuite ţârmoni! ale soborului după botczii, atunci sa începă a trece pe loculu celu orînduitu prin mijlocul!! soborului, însă : trâmbiţaşi! domnesc! împreună cu muzicanţi! nemţi, rend cântându toţî potrivă şi la spatele loru toboşari! şi sirmaciulii, car! au a merge până în drep-tulil chioşcului, unde acolo să stea şi să cânte la trecerea colorii maî joşii numiţi, când vorii face obicînuita închinăciune: Iuruc Bairaetar cu iuruc Bairac, călărî, după trâmbiţe. Sacalele câte una. Telegari! domnesc! câte 2 potriviţi. Ce! rînduiţî ce sunt ma! josu numiţî călări, însă câte unulu unulu să trecă încetu cu bună orînduială, şi raru, atâta cât când unulu va ajunge în dreptulu chioşculu!, altuliî să se ivescă, a trece fie-oarele, numai în caftane curate, cu polele slobode, numai cu fesurile şi cu meşiî, nefiindu alte slugi pe lângă dînşi! făr’ numai câte unu comişelu cu haine roşi! şi îmbrăcaţii curaţii, din drept-a şi fieşcarele la trecerea prin soborii, să-şî facă obicinuita închinăciune la Domnu, la beizadele şi la Mitropolit!! : 5 Ciohodarî Mabecciu Sofragiljaşa Saedagibaşa Peşchergibasa Ibrictaru Buhurdagibaşa Perdegibaşa Credinccrulu Tutungibaşa Rachtivanu Recanulu Vel cafegiu Alu 2-lea Pitarii Muhurdaru Divictaru Ici ciohodaru Alu 2-lea Spătaru Raze » » Comisii 1 9 h'/ona lUnnniiiloru de V, A. Urer.Jtiii, 290 V. A. UEECttl 2 Salahori pe joşii, cu beţele în mână 2 Alaiîi-ceauşlari 2 Satiri Saracci-başa cu saracciu-iamacu cu calulii tablabaşa 16 Ciohodari juru împrejură Vel comisii între ciohodari călare pe tablabaşa, cu obicinuita podobă. Mehterbaşa după vel comisii, cu totă taîlăoa lui cântându până unde va descăleca la grajd ii. Iu N. Ca ragea VV. «Poruncimii Domnia mea, vătaşe de păhărniceî, să Iii mumbaşiru cu purtare de grijă ca să nu se facă vre-o smintelii acestora rîndueli, că nu te vei pute îndrepta. 1783, Ianuarie (1).» XLII. Aşedarea reşedinţei Domnescî Ici Cotrocenî N. Caragea, în urma încercărei lui Alex. Ipsilante, a luată curţile dela mănăstirea Cotrocenî pentru reşedinţă domnescă de veră. Iacă pi tactilii domnescă către Egumenă, din 14 Maiu 1783^ relativii la acesta stabilire de reşedinţă : «Cuviosc Egumene dela mănăstirea Cotrocenî, fiindii-că suntemu însciinţaţî cum d-nia sa fratele nostru Domnulu Alex. Vodă Ipsilante, tote odăile din lăuntrulu mânăstirei cum şi amendoue chioşcurile le avea gătite cu tote cele trebuincibse aşternuturi şi gemuri la ferestre, unele făcute cu cheltuiala Domniei, altele cu dela. mănăstire şi fiindii-că amu hotărîtu ca mâne să facemii «.....(2j)> acolea la mănăstire, iată îţi scriemu şi poruncimii : tote odăile şi chioşcurile amendoue să aibî a le găti pe mâne cu tote cele trebuinciose, dimpreună cu ispravnicii Iii de curte, pre care îlu şi orenduimu mumbaşiru şi purtătorii de grijă, împreună cu cuvioşia ta, ca până mâne să fie gătite. 1783, Maiu 14.» In urma înfiinţare! acestei noue reşedinţe domnescî, DomnitorulO, considerândă, că Cotroceniî eraii pe atunci cu totulii depărtaţi de oraşfi, 1 (1) Cod. IX, fila 75 verso. (*2) Vorbă riedescifrabilă. ISTORIA ROMÂNILOR^ 291 so vede silitu a da Divanului anume speciale instrucţiuni, de modulii cum se voru pute ţine şedinţele aceluia. Iată aceste instrucţiuni: «Cinstiţiloru şi credincioşii bocriloni Divanului D-nioî mele, d-ta Vel Bane Pană Filipescule, i d-ta Vel Vorn., Dumitrache Racoviţă, i d-ta Biv Vel Vor. Ştefanii Praşcovene, i d-ta Vel Vorn., Ianache Moruzu, i d-ta Vel logofeţii Gregorie Balene, şi d-luî Biv Vel Vist., Scarlatii Grecene, facemii d-tre în scire, că amu hotărîtu D-nia nostră mâne cu ajutorulu liă D-deu să mută mii şederea nostră la mănăstirea Cotrocenî în câtă-va vreme, şi în dilcle cele ce se cuvinii, adecă Lunea şi Mercurea, care sunt rînduite de Divanu, cum şi Vi-ncrea pentru judecăţi şi pentru împreunarea de musafiri, avem ii a veni la Divanu şi iar să ne întorcemu. Deci măcaru că D-nia mea facemii acestă mutare a şedereî, cum dicemu, pentru câtă-va vreme, dar d-tră după datorie şi după obiceiii, să nu părăsiţi venirea cu pricina acesta la Domnescă curte pentru trcbile judecăţiloru norodului, care sunt rânduite şi care vomă oren-dui, ci afară de Joî, care este tatir, să vă adunaţi cu toţii, ca să căutaţi judecăţile norodului nelipsită, ca să nu se zăbovescă ceî cu pricine. Iar d-ta Vel logofeţii Brâncovenc, în (filele cele ce va fi venirea nostră aice, să aibî a păzi aice şi a găti mai înainte Divanulă D-nieî melc. Iar în ccle-lalte dile peste săptămână să aibî a ne urma la Cotrocenî şi a păzi la treba logofeţieî. Porun-cimă şi vouă tuturoru zapciiloră Divanuluî, să aveţi pe ceî cu pricinile de judecăţî gata tot-deauna a-î sccjte înaintea d-loră Boeriloru ; iar vătafului de aprodî deosebită poruncă dămu, ca să aibă a arăta pitaeulu acesta alu Dom-nieî nostre d-loru Boeriloru, ca să fie însciinţaţî.» 1783, Maiu 5 (1). XLIII. E (1 Uitat e. Organisaţiunea Obstestel Epitropiî persistă sub N. Caragea, după cum o cunoscemu de la Alex. Ipsilante. O ramură a eî este Yornicici de poduri, care are sub ea unu polcovnicii de poduri, unu felu de inspectorii alu paveleloru. In favorea acestei Vornicii, N. Caragea dispune în Ianuarie 1783, 1 (1) Oonrt. IX, lila 120 verso. 292 V. A. tfRECHIA veniturile următore, cari se varsă în cutia Epitropieî obşteşti, pe lângă cele deja cunoscute: Tot-e vitele de pripasu să le facă zaptu de la verî-cine se vorii afla. «Să se dea stăpânului contra unei plăţi clisă colacii şi anume : de călii po tl. l1}r2 şi bani 20, şi de bivolii, de bou, de vacă po bani 100; de rîmătoră po bani 50, de oie, de capră po bani 10.» Dela stricăciuni făcute de vită în semănături, peste cea ce se va cuveni pro-prietăţeî semenătureî, va plăti globă: de călii po bani 40, de bivolii bani 40, de boi, de vacă bani 20, de oie, de capră po bani 10(1). Nu numai cu banii strînşî din venituri se întreţinu podurile adecă pavelele, ci şi din beilicurî. Asia în 7 Aprilie 1783, aflămu o repe-tiţiune a ordinului din Oct. 1782 : Pi tăcu către Vel Spătaru, să ordone la zapciî de la capulu poduriloru, ca să oprescă orî-ce care esu din Bucurescî şi cu de asila să le încarce câte o dată pămîntu din cela ce se scote din şanţulu podului ce se lucreză în Bucurescî, ala Mogo-şoeî aşi esinclii încărcaţi o dată vor fi slobodî (2).» Curăţirea stradeloru continuă a se face tot prin proprietarii şi prăvăliaşii din fie-ce stradă. Etă unu ordinu de acestă natură, către Vel Spătarii din 12 Novembre 1782: Pitacu la Vel Spăl. a răni şi a curăţi podurile cei cu prăvălii şi cu case. «Fiindu-că din necurăţirea şi nerănitulu poduriloru, nu numai tină şi noroiii se face prin uliţe de nu pote ămbla norodulu, ci şi poduriloru, cari se făcu cu atâta cheltuială şi trudă, li se pricinuesce putregiune şi se strică în scurtă vreme, stându asupră-lc noroiulu şi tina. Care acestu lucru fiindu mulţii tre-buinciosu, iată după orînduiala ce vedumu Domnia mea din condicele Divanului că au fostă şi mai ’nainte, poruneimu d-le, să dai în scire tuturora de obşte 1 2 (1) Cond. IX, fila 50. (2) Cond. IX, fila 104. Iată ordinală primă din 12 Oct. 1782: «Pitacă la Spătară ca să silcscă orî-ce care voescă a e.şi din Bucurescî, prin zapciî de la marginea poduluî si a drumuriloră de prin mahalale, să încarce o dată ună cară din pămîntulă ce se scote de prin şanţurile poduriloră ce se lucreză în Bucurescî, şi eşindă cate o dată cu pămîntu, voră fi slobodî, iar acestă pămîntă să aibă afară din Bucurescî a-lă lepăda, însă numai pană se va se verşi podulă Mogoşoeî, şi să datî poruncă zapciiloră ca să nu cumva să iea parale, după obiceiulă îoră. 1782, Oct. 12.» ISTORIA ROMÂNILOR^ 293 clin ţinutulu părţeî spătâresci, ca fie-care, dinaintea casei, prăvăliei seu a curţeî sale, să aibă a răni şi a curăţi tina totă-d’a-una nelipsiţii, ca să fie podulu pururea curăţată şi după acesta a da straşnică poruncă zapciiloru să porte de grija peste totă vremea, ca să silescă pre fie-care şi pre toţi deobşte a curăţi podulu cât ţine faţa casei, a curţeî şi a prăvăliei lui, pentru că de vomă vecie iarăşi podurile nerănite, totă vina vomă da-o asupra cl-tale, pentru nepurtare ele grijă)> 1782. Noembrie 12. NL». Asemenea către Vel Aga (pentru grija podului târgului ele afară, i la alte poduri cu zapcii de Divanu). Polcovniculă ele poduri avea unu deosebită rolă în asemenea afaceri. Iată unu Pitacă către Epitropî, să pue pe polcovniculă de poclă să astupe găurile din stracle : «D-tre boeriloră Epitropî, ve însciinţămă pentru polcovniculă de podă, că fără de nici o silinţă Gindă la lucrulă poduriloră, nu numai a obştiei patimă nu o socotcsce, că se facă atâtea şi atâtea hatale la omeni şi la vite, de care avemă şi pecată de la Dumnecleă, ci încă nici pe unde aă sciută că este trecerea nostră n’aă pregetată a face ună felă de meremetă, şi însuşi la noi aă lăsată locă de primejdie întâmplă torc, nc-temendu-se ele urgia, care i-se cade şi cu pedepsa ce cu dreptate trebuia să-î facemă. Deci după cum de atâtea ori şi până acum i-amă trecută cu vedere vina lui, pentru neurmarea şi nesilinţa la atâtea rîndurî de porunci ce amă dată, iată şi acum după fi-resca nostră milostivire orînduimă şi acesta şi poruncimă d-tre, să-lă aduceţi pe Polcovniculă şi după ce-î veţi citi pitaculă nostru, să-i arătaţi că cu ho-tărîre (licemă : de poimâine, Marti, până în cea-laltă Marţi să fie podulu târgului de afară dresa si podurile tote strînse şi întemeiate, să nu lase nicăiurî găuri seu podinele rari, că de primejdie şi de urgie nu va scăpa. Pentru care orînduimă asupră-î şi zapciă ală Divanului, pre vătafulă de copii de Divană să-î stea mumbaşiră, ca într’acestă sorocă să se seversescă negreşită.)) 1782. Noem-bre 20 (1). Cu ce să astupe nenoroci tul u polcovnicii găurile de pe stracle, în cari se primejduiau omeni şi vite ? Ne respunde unu al tu pitacu cătră Vel Spătarii, prin care, în 28 Octobre 1782, Caragea ordonă să fie obligaţi mahalagiii, prin zapciî, «să aducă tufo, paie, cenuşă şi alte sfârâmăturî, ca să astupe băltacurile ele pe stracle (2).» (l) Cond. IX, fila 52. (*2) Condica IX, fila 47, 294 V. A. URECHIĂ Puteau, nu-i vorbă, să fie utilisate la asemene astupări de găuri şi podinele vechi, cari se păstrau (1). Aci vomu constata unu obiceiu vechiu, caro sa perpetuată la noi: mai adese acele strade se pavau ori podeau, pe cari locuia vre unu personagiu importantă. Se documenteză acesta şi prin pitaculă domnescă cătră boierii epitropî, din 13 Maiă 1783, ordonându-le să facă cele 3 poduri sciute. „iar mai vertosu podulu ce merge la d-lul Di rană Efendi, ca cu ună cesă mai înainte să se severşescă.» S’a mai ordonată acesta şi pare că nu s’a fostă făcută. Vodă impută „ailielifl44 Epitropiloră, dicendă că de nu se va severşi va cade urgia nu numai pe polcovniculă de poduri, ci şi pe Epitropî (2).» Posedemă o poruncă din 7 Aprilie 1783 conţinendă diverse măsuri de edilitate, ca: curăţirea stradeloră, ne starea pe ele a careloră cu lemne, cu cherestea, cu fenu, ci la anumite patru părţi ale podurilor ă mari. In aceste 4 părţi numai aă voie ţăranii să-şi vîndă ce aă în care, «iar de voră ârnbla pe podurile oraşului, se va certa cu bătaie şi i se va lua cheresteoa, fenulă seu lemnele, fără de bani (3).» (1) Vedi condica IX, fila 57 verso, pitaculu către Epitropia obştescă din 9 Noemhre 1782. (2) Cod. IX, fila 119 verso. (3) Pitacu către d. Vel Spătarii a pune pro cei cu casele să cureţe podulu de tină, i pre cei ce aducii lemne să nu-î lase pe uliţe, ci să mergă la loculu celu orînduitu. Repetă ordinulu dela Noembre 1782 .............«vedemii că nici o urmare nu se face; pentru care etă şi cu alu 2-lea pitacu scriemu d-tale............ Apoi adaoge : «Aşijderea maî însciinţămu dumi-tale, că pentru carele ce vinii în Bucurescî cu cherestele, cu lemne de focii, cuhnii şi cu altele de vîndare, scimii că sunt într’adinsu locuri rînduite, maidanurî, la 4 părţi ale poduriloru mari, pentru a se strînge acele care, să stea până ce va găsi muşterii ş’a-colo tocmindu-le apoi să tragă drcptu la casa cumpărătorului, iar să nu âm-ble pe poduri stându şi aşteptândii muşterii de înţepeneseii uliţele neputendu une-ori pe alocurea a trece norodulu până abia se destupă, lăsândii şi tină, gunoiulii de la care şi de la vite, care întru zadarîi este măturatii si curăţiţii .... să dat straşnică poruncă respântiaşilorii pe unde vinii de intră carele de atară în oraşîi, să le arete că este hotărîre domnescă : pre celu ce se va găsi de acum înainte stându pe uliţe se va certa cu bătaie şi se va lua cheresteoa, lînulu, seu lemnele, far’ de bani şi pre fîe-care să-lu facă a merge dreptu la loculu celu rînduitu, afară numai din darvari şi celu ce va fi adu-cendii la curţile boerescf, seti la alte case, lemne seu cherestele tocmite, aceia aii a trage drepţii, fără de a se opri undevaşî şi pre unit ca aceia ţeranî ce vorii li neînţelegători, să ţi-î arete d-tale şi dumne-ta să-î desberî negreşitu de acestu năravu ren.» 1783, Aprilie 7. NB. Asemenea şi către Vel Aga, (Cod. IX, lila 103 verso.) ISTORIA ROMÂNILORO 295 : ■4&: :. ; g ♦ l Mai înregistrămu aci următorcle acte cu referinţă Ia edilitatea publică a Bucuresciloru: 1. Pitacu din 1782 Aug. 22 către Aga şi Spat. ca să dea învăţătură cu zap-ciî tuturora să-şi măture coşurile şi fieşî-care să aibă putină cu apă dinaintea prăvăliei seu a casei. Să se măture coşurile şi să fie apă şi fără de voia pro-prietariloru (1)! 2. Pitacu către Vel Spăt. repetă ordinea de a obliga mahalagiii şi prăvăliaşii să aibă putină cu apă înaintea casei şi prăvăliiloru; să-şî măture coşurile. Aşijderea la tote casele boerescî mari şi mici, ori neguţătorescî, se cuvine a se afla 10, 20 şi câte 30 cofe gata totu-d’a-una (2). 3. Pitacu către Vel Spătarii. Pentru a evita foculîi, cum si pentiu că nu este lucru cuviincioşii a se afla clăi de fenu în Bucurescî, pe lângă case şi pe lângă prăvălii, au fostu porunci să nu îngăduiască pe nimeni a aduce în lăuntru fenurî, «dar vedemu că porunca acesta nu se urmeză şi d-ta eşti în vină.» Ordonă să nu se mai tolere fenulii în Bucurescî, ci să-lu ţie afară la magazie şi de acolo să aducă câte 2—3 care, decă se va dovedi că are locii unde să le ţină, deosebi de casă şi unde nu va fi temere de focii. 1782 Aug. 31(3). Podurile peste Dâmboviţă se făcu maî adese de ceî cari au nevoie s’o trecă. Aşîa sunt unele mănăstiri. Asia podulu ce până deună-cli se elicea din Gorganî, hotărîse Încă Alex. Ipsilante să se facă cu spesele mahalagiiloru în unire cu mănăstirile Mihaiu-Vodă şi Radu-Vodă, maî aleşii că aceste aveau mori în-tr acolo. In 26 Aprilie 1783 Vodă ordonă Spătarului ca pre ceî 4 morari aî mânăstiriloru şi alţi omeni să-î dea pe mâna Stoln. Fălcoianu, care este numitu mumbaşiru la lucrarea podului, iar Egumenii să pla-tescă ciilele de lucru la omeni câte bani 90 pe di (adecă 30 parale). Lemnulu, cheresteoa necesară se luau din pădurile Statului (4). Din respectulu igienei nici o mesură deosebită sub N. Caragca. Me-sura de oprire ca otrăvile să se maî vîndă aiurea decât la spiţerii, şi o (1) Cond. IX, fila 10 verso. (2) Cond. IX, fila 22, 21 Aug. 1782. (3) Cond. IX, fila 22 verso. (d) Cond. IX, fila 110, 296 V. A. CRECHlX altă măsură relativă la vcnitulu spitalului Sf. Panteleimonu, sunt singurele ce le luă—la cunoscinţa nostră, până astăcji (1),—din respcctulu igienei. Spitalulu Colţei şi celu de la Pantelimonu continuă a ajutora omenirea suferindă. Caragea dă ca venitu la Pantelimonu fumăritulu a 5 judeţe do peste Oltu. Acestu fumăritu constă din plata pe prăvălie ori cârciumă mare tal. 5 1/2 bani 6, de la prăvălie ori cârciumă de mâna a doua tal. 2 bani 96, şi de la cele de mâna a 3-a (mai mici) taleri 1 bani 48 (2). XLIV. Mihaiii Suţu, Domnii alu Munteniei. Precum mai îndărătă amu arătată, după pacea dela Kuciuc-Kai-nardji se înteţescu Fanarioţii la Domniile române. Decă până la acostă pace familia Mavrocordatu singură dispută tronurile cu familiile române seu românisate: Ghica, Racoviţă şi Calimachu, după pacea dela 1774 aceste tronuri devină ţinta stăruinţeloru şi a intrigeloru a numerose familii nouă de fanarioţi. Incependă cu Alexandru Ipsilante la 1774 până la 1801, singură Ţera Românescă numără în 26 ani familii nouă domnitore nu mai puţinu de şese : Ipsilante, Caragea, Suţu, Mavrogheni, Moruzişi Angerliu. In Moldova dela 1774, cu Grigorie Ghica ocupă tronulă domni din familiile Moruzi, Mavrocordatu, Ipsilante, Suţu şi Calimachu. Pentru ântâiaşi dată M. C. Suţu îşi face apariţiunea sa ca Domnă alu Ţereî Muntenesci (3). (1) La Mai ii 189 J, când Lipărimii acesta scriere. (*2) Spitalulu ele la Pantelimonu era clatoru cu din acestu veniţii, să ţină unu farmaciştii şi în Târgovi.şto. (o) Despre familia Suţu avemii informaţiunî in «AOava-too Kojj.v^voo V'i/YjXavtoo lv/.v./cr,-jIy.jT’.v.ojv v.t.1 -oX’.tiv.ojv Kov îi; oooîv.7. fy.o/c.ov IP H' yjj\ L r,toi T7. jjiîta TYjV a/aoxiv (1453— 1789); editată de Arh. Ghermanu Aftonidc Sinaiotulu (Corist. 1870). După Atanasie Comnen familia Suţu începe a se face cunoscută după mortea Dragomanului Forţei Spatarulu George Caragea. Patriacliulu Samoilu numesce mare Logofeţii alu Bisericei pe unu Ni-colae Suţu. Bunulu despre tată alu lui N. Suţu fusese Diamant aice Dracii, unu sermanu neguţitoru, care avea o prăvălioră in Fanarii. Diamantake era iiulu unui ţeranu caic vindea lapte la casele agaleloru Turci. De aceea era numitu pe turce,sce Şuţi adecă lăp* tarulu, Constantinu Dracii rmlu lui Diamantake, tatăl Ti lut Neculac Suţu. se si (lise Sala. ISTORIA ROMÂNILORU 297 Pe calea dragomanatului ajunge M. C. Suţu şi acesta în clilc în care Principatele erau în celu mai mare pericolu politică, atunci când Rusia ameninţa cu nou răsboiă pe Turcia Aronu Florianu şi Laurianu explică mazilirea lui Caragea, Dom nulă Munteniei, care domnise abia ună ană şi o lună prin estorsiunile mari oe făcu in ţera (1). Intr’o corespondenţă a ambasadorului franceză de St. Priest către Ministrulă afaceriloru străine din Paris se confirmă acestă aserţiune a istoriciloră noştri despre motivulă mazîlireî lui Caragea, clicendu că: «II est vrai que ce Prince faisait crier ses sujets et se conduisait comme un imbecile. Cest l’ancien drogman de la Porte, Mikalaki Draco qui l’a remplace. II est homme d’esprit et de resolution.» Adeverulă este, amintimă acesta, că nu atâta deprădările ţerei de către Caragea provocă mazilirea luî, cât intrigile Austriei. împotrivirea lui Caragea la instalarea consulului austriacă deschide dragomanului M. Suţu calea la tronulă Muntenescă. Intr’o altă corespondenţă a vestitului Carra către de Vergennes, din 23 Augustă 1783, prin care îi aretă planurile Rusiei şi ale Austriei de împărţelă între ei a Turciei (planuri la data acesta forte la ordinea dileî) spune că «deposiţiunea recentă a Domnitorului Caragea este opera Curţeî de Viena, după cum acea a predecesorului seă, Alex. Ipsilante, a fostă opera curţeî dela Pe-tersburg: «Ces deux cours se disputent â qui mettra ces petits princes dans ses interets, non parce qu’elles Ies craignent, mais parce qu’ils leur servent d’espions.» (2). Carra aretă cari erau planurile ascunse 1 2 (1) Vedî Manualu clc Istoria Principatului românu de F. Aronu, Bucurescî, 1839, pag. 194. Istoria Româniloru de A. Treb. Laurianu (Bucurescî, 1873, pag. 551) elice: «Estorsiunile luî Nicolae Caragea in România îlu făcură să piardă domnia in luna lui Octombre. In loculu luî se trimise dragomanulu Mihale Constantinii Suţu.» In proclamaţiunea luî M. Suţu către ţera încă se dă motivă mazîlireî luî Caragea: «Acastasia şi reaua purtare de grijă a economiei ce a cursii la totă ţera întrunii anii şi jumătate.» (2) Documente Iluvmuzaki, volumu II, suplimentă I, iată întregii acestu documenta de la pag*. 29. Carra către de Vergennes despre împărţirea Turciei europene. ...................... Paris, *23 Aoiît, 1783. «Au moment ou Catherine II inedite I’Independancc de Ia Crimee, c’est-â-diro rentiere possession de cette presqu’île, elle s’assure par des bienfaits Ies 298 V. A. URECHIĂ ale Rusiei; dar adaogă a elice, ca Imperatulu Austriei «ne souffrira point qu’ils (Ruşii) mettent le pied en Bulgarie, en Romelie et â Constantinople.)) «Decă Rusia va lua însă Basarabia, Bugiaculu, Moldova şi pâte şi Va-lachia, Austria nu se va supera!...» Rolulu Francieî faţă cu proectele acestea ale Rusiei şi Austriei este deja analisatu de noi mai în urmă şi din documentului aci adusu, cât şi din acelu de la pagina 27 şi 28 a volumului II, Suplementu 1, din colecţiunea Hurmuzache se pote reaminti. De o-cam-dată să urmărimu pre noulu Domnii alu ţereî Muntenesc! în faptele sele de Domnu (1). Intrarea oficială în Bucurescî a lui M. Suţu se întâmplă numai la Hospoclars de Valaquie et de Moldavie, elle engage par des promesses Ies Princes de Georgie dans ses interets. La Cour de Petersbourg, exaltee par l’esperance de voir un jour ses Czars sur le trone des Sultans, mais trop eloignee des frontieres de la Grece pour aller vite en besogne, commence par s’assurer de la Crimee et du Cuban, comme d’une conquete, des hospodars de Valaquie et de Moldavie comme devant ap-partenir un jour â sa domination, puis demande Oczakow, puis le Budziac entier, puis la Bessarabie, puis enfîn, maîtresse absolue de la mer Noire et de rembouchure du Danube, elle se trouvera (rime part en etat d’envoyer toute seule des escadres â Constantinople et de l’autre, â portee de faire marcher ses troupes de terre du meine point d’ou partiront celles de l’Em-pereur. Voilâ certainement Ies speculations qui ont du passer en a parte par Ies tetes ministerielles des deux Cours. Mais ces speculations se croisant neces-sairement sur quelques articles, il se trouvera: 1. Que TEmpereur profîtera bien des efforts que Ies Russes et leurs allies feront contre Ies Turcs, mais qu’il n’attendra point leur commodite pour operer la conquete de Constantinople. 2. Que TEmpereur verra sans peine Ies Russes se rendre maîtres de la Bessarabie, du Budziac, de la Moldavie et peut-etre de la Valaquie. iJe dis peut-etre, parce que cette province est singulierement â la convenance de la Cour de Vierme et que la deposition toute fraîehe de l’hospodar Caradja est Voucrafje de cette Cour, comme celle de son predecesseur, Alexandre Ipsilanti a cte celui de la Cour de Petersbourg. Ces deux Cours se disputent â qui mettra ces petits princes dans ses interets, nou parce qu’elles Ies craignent, mais parce qu’ils leur servent d’espionsi, mais qu’il ne souffrira point qu’ils mettent le pied en Bulgarie, en Romelie et â Constantinople.» (I) (I) Damti portretulu lui iu alăturare, după o iconă din bibi. Academiei. Originalulu este minunată colorată, dar lipsa de mijloce ne împedică d’a reproduce icona în colori, ISTORIA ROMÂNILOR^ 299 27 Augusto, dar elu este deja Domnu de la finea lui Iuliu, precum acesta se constată din proclamaţiunea luî de la 1 Iuliu 1783 în cuprinderea următore : (1) I(o Mi ha iu Constantinii Suţu VV. i gpd. Zem. «Vă facem ii Domnia mea în scire la toţi ceî de obşte, adecă sfinţiiloră vostrc, Egumeni, Proegumeniloră, şi Protopopiloră, Preoţiloră, Diaconilor ii, Boeriloră, Boerinaşiloru, Mazililoră, Ruptaşiloră şi tuturoră locuitoriloră şi altora şede- tori de fie-eare tagmă, cari sunteţi supuşi Domniei mele la acestii judeţă... ....., cum că prea puternica împărăţie, pre care milostivulă Dumnedeă să'o întărescă şi să o înteiască cu totă întărimea de a fi nebiruită de cătră nimenea, numai a fi maî puternică, şi mai straşnică decât tote alte omenesci puternici de biruinţă,—pliroforisindu-se împărăţia sa pentru acastasia şi rea purtarea de grijă a economiei ce au cursă la totă ţera într’unu ană şi jumă-tate, milostivindu-se ca după cugetulă şi iubirea dreptăţeî ce o are asupra tuturoru supuşiloru raeleî împărăţiei sale, m’aă orânduită Domnu ţereî Rumânescî, pentru ca să caută tote cele bune ale odihnei şi ale aşederiî, întru care nici întrunii chipă să nu fiţi la îndoială, fiindu-că acesta însuşi cugetulu şi pohta inimii Domniei mele o ceremu necontenită spre tote cele bune fapte şi tăceri de bine, care acesta este mărturisită şi cunoscută de toţi, pentru cele bune aşădări care aţi câştigată îndată după facerea păcei, adecă în vreme de şepte ani şi jumătate, la care acestă facere de bine a aşedăreî şi a tocmirii s’aă făcută şi s’aă isprăvită cu multă muncire şi strădanie a Domniei mele, şi din mila prea puternicei împărăţii, s’aă întărită şi s’aă întemeiată cu multe şi straşnice... Impără-tescî,şi s’aă diafendisită cu totă feliulă de apărare.... cât şi cei mici după cum este şciută de cătră toţi cinstiţi.... credincioşii Boeriî Domniei mele, pentru acestă strădanie.... făcută, şi amă arătată cătră totă ţera în vremea..., arătată atunci atâta silinţă şi sîrguinţă..ţera, dară acum ia ve socotiţi, cu cât mai odihnă si mulţămirea a tuturoră de obşte, pentru că sunt rînduită din mila luî Dumnedeă şi de la prea puternica împărăţie Domnulă ţereî Rumânescî şi acesta ce arătă mai susă este cerută de împărăţia sa de la fie-care Domnă întocmai ca o datorie pentru bună şi aşedarea oblăduirii dreptăţeî de odihnă a tuturoră şedă-toriloră ţereî, încă vă mai aileverimă cu acestă carte a Domniei mele, după cum este sciută şi adevărită de prea milostivulu Dumnedeă, care cunosce ini-mele tuturoră, pentru acea amă hotărîtă Domnia mea să mă arătă întocmai ca ună tată şi Părinte ală tuturoră, cu mare şi multa străşnicie de apărare păli) Condica Domnescă Xo. 1-, fila 1. E probabilă că proclamaţi unea acesta e trimisă ele la Constanţi nopolu. 300 V. A. URECHIĂ zindu-ve de răpirile şi zulurnirile, a celoră de prin prejură şi a celoră-lalţî ale fieşce-căruia, pedepsindu-i pre acei cari îndrăsnescă de a se atinge de cinstea celoră mai mici, şi să nu supere întru nimicii la acei cari este cu neputinţă, şi voimîî să ne silimu Domnia mea, ca să se păzescă totă aşedarea a legii şi aşedăriî a dreptăţii, lipsindă si curăţindă totă felulă de apucături, şi de mâncătoriile a ruşfeturiloră ce se făcu la fie-care hotărîre a judecăţiloru, şi după cum aretă Domnia mea, silindu-mă în totii chipulă, cât voi îi pute, la tote acelea, care aduce ajutoră şi folosinţă la totă aşedarea şi folosinţa, la totă aşedarea şi odihna aşedăriloră ţereî; asia este hotărîrea Domniei mele, că în frica şi groza celui din înălţimea cerului, adecă a prea puternicului, milostivului Dumnedeă, nădăjduescu ca după curata inimă a sufletului ce o are Domnia mea, iarăşi la mila lui Dumnedeu năzuescă, la vrc-o întâmplare a vremiloră, acestă hotărîre şi făgăduială care amu făcut’o către Dumnedeu, să nu se schimbe ; pentru acestea nu sunt la îndoială, cum că toţi, mari şi mici, veţi să staţi dândă laudă şi mulţămită, rugândă pre prea puterniculă şi ce este în Troiţă proslăvită unulă Dumnedeă Cerului şi ală pămîntuluî pentru scumpa şi nepreţuita starea vieţci şi a fericiriloră, îndelungaţi am.... împărăţiei sale ca să se arăte tot-d’a-una cu durere şi cu iubire asupra raeleî împărăţiei sale, asemenea şi pentru îmmulţirea.... lungirea tăriei fericiţiloră aniloră aî luminatului si prea înălţatului... putcrniculă şi stătătoră în fericită scauuulă lumina .... grija raeleî împărăţiei. Aşijderca să fiţi rugători fericitei vieţi şi a sănătăţeî Domniei mele şi iubiţiloră fii ai Domniei melc, amă dată poruncă Dumne-loră cinstiţiloră Caimacami, pentru ca să aibă totă silinţa şi durerea do inimă să caute şi să păzescă totă felulă de odihnă, lipsindă acele pricini cari aducă smintelă vouă ; dar şi voi la tote poruncile ce se voră trămite de către Dumne-loră Caimacamii să vă arătaţi cu supunere, fiindă-că la câte porunci vi se voră trămite, aceste sunt tote după învăţătura şi porunca Domniei mele, până când Dumnedeă să ne învrednicescă de a vă câştiga pe toţi de obşte şi să ne lumineze la tote cele bune dându-ne putere să facemii bine ţăreî, după legea creştinescă; acesta poruncimă şi însciinţămă Domnia mea.» 1783. Iulie 1.(1) Dămu în notă actele pentru rîncluirea alaiului de intrare în Bucii-rescî a Domnului şi a Domneî Mihaiu Suţu (2). 1 2 (1) Actulu este fur te lacunară, hârtia fîindu putredită şi ruptă. (2) Orcndiiiala alaiului prea iubitei Domnel nostre la intrarea în Bucureşti. 100. Seimeni polcovnicescî toţi călări, cu haina roşie curată, înarmaţi şi cu moţuri galbine. Doi postelnicei cu capoturi roşii şi tacămii curată. Doi postelnicei asemenea cu tacămă curată. ISTORIA ROMANILORU 801 încă până a nu face intrarea în Bucurescî clela 27 Augustă 1783 noulu Domnitorii primi unu răspunsă alu boeriloru din Craiova cu Ceauşulă Agescă Polcovnicu de venătoră Polcovnică de tergă Vel căpitană za Dorobanţii Vel Spătaru Vel Aga Ceauşulu Spătărescu Polcovnicu za Seimeni Başu Bulucu-Başa Dvornicu de harem u Vel Postelnicii Com. Racoviţă Vel Grămăticu Vel Comisii Vel Pahar. Negri Vel Căminarii Const. Suciulă 50. Nemţi de Portă pe joşii toţi cu haine curate fistichii. 12. Pustaşî cu darde în mâni, şi Iuz-Başa între dînşiî. 8. Căpitani, patru aî Seimcniloră Spătărescî şi patru Agesci urmaţi cu dece Davale în capu, pe josă. 10. Ciohodari lângă careta Domnescă. G. Ciohodari lângă careta iubiteloră nostre Domniţe. Dumne-loră jupănesele cele mari pămîntence după obiceiă în caretele loră după Domniţe. Iw Mihaiu Const. Suţu VV. Boj. milos, i gpsd, Zem. Vlas. «Poruncimă Domnia mea Başă-Bulucă-Başa să aibi a însciinţa atâta mai susă aretaţiloră boieri, zapciî, cât şi dumne-lorii jupăneseloră, ca să scie că.... cu ajutorului lui Dumnecjeu la .... ciasurile din .... este să fie intrarea prea iubitei Domneî Domniei mele înăutru Bucuresciloru, să fie strânşi toţi la Văcărescî, spre a nu se face vre-unu cusuru.» Iată şi pitaculu de intrare a lui M. Suţu în Bucurescî la 27 Augustă 1783: I(d Mihaiu Constau. Suţu VV. Boj. milos, i gpsd. Zem Vlas. ((Poruncimu Domnia-mea Vătaşe de Aproclî, să aibî a însciinţa dumne-loru boeriloru i zapciiloru mari şi mici, şi tuturoru mai susu aretaţiloru că .... la 27 Augustă ciasurile ... cu ajutorulă luî Dumnedeă este să fie intrarea Domniei nostre înăuntru Bucuresciloră la Domnesculă scaună, şi să fie toţi strînşî mai dinainte la Văcărescî şi puşi la rînduială, ca la rădicarea nostră să se afle toţi gata la picioră spre a se porni, însă să căutaţi a nu se face vre-ună cusură, seă vrc-o atacsie la pornire, că vei fi în vină ; aşijderea să aibi a areta fieşcă-reia breslă la mergere, să n’aibă a striga şi a face sgomotă şi amestecătură, ci fieşcare cu tăcere să urmeze mişcarea alaiului, iar ună Alaiă-Ceauşă să aibă a âmbla necontenită înainte îndreptândă şi întocmindă mişcarea alaiului la mergere, ca să curgă cu orînduială bună » Etă şi alte diverse alaiuri ale membriloră familiei luî M. Suţu : Alaiulu Măriei lorii Beizadelelor^. Poteraşî pre josă Seimeni polcovnicesci Iar poteraşî asemenea Seimeni bulucbaşî âoâ V. A. tîRECHl data din 20 Iubii, prin care Divanului Craiovenu tiu felicita ele venire la tronu. Craiovenii ceruseră Domnitorului voie să trimită o de- Trei postelniceî Ceauşu Agescu Rahtivanu Polcovnicii de ciocli Polcovnicii de poteră Başbulucbaşa Vel Căpit. za lefegii Vel Căpit. de dorobanţi Alţi doilea Postelnicii £ Salahori pre joşii ‘Şw ’p Alaiulu Ciauşu O p Peizadea cu cioliodarî. >3 ^ i unu Saraciu .S Tufecciî şi delii ° Vătavu alţi Măriei lori Iar trei postelniceî Ceauşu spătărescu 2-lea Pitaru Polcovnicii de Seimeni 2-lea Comisii Polcovnicii de tergii Yc 1 Căpit. de mizilii Al ii 3-lea Postelnicii Q- p Asemenea o Beizadelelorii Alaiulu prea iubitei Ddmnei Domniei mele afară la Isvorulu tămăduire!. 50 Seimeni Polcovnicescî I w . T 50 Seimeni Bulucbaşescî | au ?1 ^naimatl 6 Postelniceî toţi cu capoturî şi tacă mii curată Ceauşii spătărescu * cu Ceauşii Agescu Başbulucbaşa cu Polcovnicii de Seimeni Alu 2-lea Pitaru cu Polcovnicii de Târgii Vornicii de Iiaremii cu Vel Căpitanii de Dorobanţi 50 Nemţi din Portă, pe joşii. 12 Fustaşî cu Darde şi cu Iuz-başa lorii. 8 Căpitanî, patru aî seimenilorii spătărescî şi patru agescî înarmaţi, cu zar* davele în capii. 10 Cioliodarî pe lângă careta gospod. şi cele-lalte care următore. «Poruncimii Domnia mea, Ceauşu spătărescu, să fîî Zapciii ca să galeşei acestii alaiu Joî până în diuă.» Etă şi ciudatulu alaiu alu cailoru domnesc! : Ormduiala alaiului la scdterea domneseiloru cai la reairu. Iuruc-Bairactaru Trâmbiţaşi! Sacagii Vătavu de grajd ii şi de pi tărie ISTORIA ROMANILORU ___ 303 putaţiune ca să-lu salute şi să-î arete dorinţele Olteniei. Domnitorulu răspunde la 11 Augustă, că încă na intrată în Bucurescî, ci petrece Telegari ) Edecurî j Câte doi cornişă! ţiindă câte unulă, iar de nu ajungi! şi Seimen!. 11 agi! J Câţi Căpitan! agescî sunt în rîndii cu toţi slujitori! cu tobe. Do! alaî-ceauş! ltăhtivană cu alu 3-lea comisă Ală 2-lea comisă cu ală 2-lea Pi tară 4 salahor! 12 Cioliodarî 2 Satăr! 4 Saracciî 4 Vel Comis! Mehter-Başa cu tetă taifaoa. «Poruncimii Vătaşe de aprod! şi te orînduimă ca să epistcseşcî şi să se pue la orînduială alaiulă după acesta foie.» Orenduiala alaiului la esirea Domniei afară la Binisu. Calanele do ţeră cu căpitanulă loră, toţi călări şi înarmaţi. Bresla agescă. Călăreţi! polcovnicescî toţi călări şi înarmaţi. Vel Căpitanii de cazac! cu sărmaciulă şi tobosulă seă. Talpoşiî dorobănţesc! pedestri! cu tobe şi cu cimpoilc loră. Vel Căpitanii de dorobanţ! cu zapciiî se! înainte i cu toba după dînsulu. Cazaci! agescî pedestri cu cimpoiă i tobele loră. Vânători! asemenea. Căpitani! agescî înarmaţi; cu tacâmă curată. Ceauşulă agescă cu polcovniculă de ciocli. Polcovniculă de Venator! cu Logofetulă agescă. Vel Aga, cu podoba după obiceiă. Buciuculă, i călăreţi! cu praporile, i trâmbiţile cu toba şi sarmaciulu după dumne-luî. Bresla spătărescă. Lefegii călări. Vel Căpitanii de lefegii cu zapciiî se! i buciuculă toboşă i sărmaciulă după dînsulă. Scutelniciî spătăresc! înarmaţi. Poteraşiî toţî înarmaţi. Delii! toţî călări înarmaţi cu suliţe în mână, cu odobaşii loră. Seimeni! bulucbăşescî înarmaţi, toţi cu haine roşi! şi cu moţuri galbene, cu toba şi sărmaciulă. 804 V. A. UHECHI la Cotroceni, (dară de nici unu aşedămîntu şi supărata, fără de vreme Căpitani spătărescî înarmaţi, cu tacâmu curatu. Polcovniculu de poteră cu ceauşu spătărescu. Polcovniculu de seimeni cu Başu-bulucu-Başa. Vel Căpitanii de mazili cu Logofetulu spătărescu. Vel Spătarii cu dobă după obiceiu Buciuculii, lefegii cu prapore i trâmbiţe, tobă şi sarmaciu după dumne-luî. Copiii din casă Yătaşu de Vistcrie Aprodii vătăşescî Yătaşu de aprodî Portăreii rendu pe josîi 2-lea Portarii! Armăşăi 2-lea Armaşi! Bresla Portărescă Vel Portarii Bresla Armăsască cu păhărnicei cu Yătaşu de păhărnicei cu Aprodii ccauşesci cu Ceauşu de aprodî cu semnele în mâni cu al ii 3-lea Postenicu. cu Puşcaşii cu 3-lea Armaşi! Vel Armaşu eu podobă după obiceiu. Trâmbiţaşi! Domnesci şi muzicanţii Nemţi. Sacagiii după orânduială, cu sacale. Salahorii călări cu beţile în mâni. Caii Domnesci împodobiţi trăgându-î Comişeii câte umilii. pc S p 2-lea Comisu Bah ti vanul u O 0 Postelnicei cu capoturî 6 Postelnicei asemenea £ O şi tacâmu curatu '”c 3-lea Logof. 3-lea Postelnicii r-1 , 2-lea Logof. 2-lea Logof. O *“3 Vel Pitaru 2-lea Postelnicii ţr* o p 5. Vel Postelnicii Vel Comisu Oi ^ cz* Beizadea cu Ciobodarii sf % Beizadea cu ciobodarii Beizadea cu ciobodarii z.\ p o c Di Unu Satăru Unu Satăru Unu Satăru Mataraţi-emact! Saracciu Unu Gavazu 'li-Başa cu chehaiaua cu toţi Ciobodarii Ala iu Ciauşu Icioirlani Ciauşu Altu Satăru Al tu Satăru Altu Satăru Mataraţi-Başu Saracciu Başa Unu Gavazu Basu Ciobodarii, Tufecci Başa cutoti Ciobodarii ISTORIA KOMÂNILORÎJ 30S cuviinciosă,» şi că clar Craiovenii să trimită mai lârdiu cleputaţiunea lorii, după cc Domnulu sc va fi aşedatu în Bucurescî (1). o o Vata vii do Div înarma tu cu saidacuri 2-loa Spat ari ii, sabia i topu'/iî p o Vel Căimrasu Vel Ispravnicii za curte Vel Cupariiî 2dea Oămăraşti 3-lea Visternicu Muhurdarîi Oafcg'i Başa Tutungi Başa. Şi Mehtor Basa cu Vel Grămăticii 2-lea Visternicu 2-lea Ciobodarii 2-lea Grămăticii Vă ta vii za curte Divictariu Caftangiu Başa Serbeciu Başa alţi Edeclii tot ii Tacâmulii cAntandu. O Careta Gpod. NB. Asemenea după acestii alaiu s’a făcutu şi acum bilet. 1785, Aprilie 25, în diua de Duminica Torni î, când au eşitii Măria Sa Vodă la Mărcuţa ; s’au renduitu zapciu vătavulti za aprodî. (1) Etă: Respunsulâ cărţii Boeriloru din Cm io va. «Cinstiţiloru şi credincioşiloru Boeriî Domnii mele, Judecători aî Divanului Craiovei, şi cei-lalţi boerî pămînteni de acolo, sănătate; cărtea cl-vostră de la doue-decî ale trecutului Iulie amu primitA, şi amu vedutu Domnia mea Lsloria Tlom> inilor â de V. J. U/cchiă, 306 V. Ă. UEECHI Din primele acte semnate de Domnitorulu M. Şuţu din reşedinţa lui provisorie de la Cotroceni, apare, că tocmai mulţămită nu era în-trega ţeră cu noulu Domnu. Negreşitu Divanulu, după intrarea lui M. Sutu în Bucurescî va trimite la Porta otomană unu arzu de multa-mire pentru orînduirea noului Domnu (1). Divanulu amintesco serviciile cele ce ne scrieţi, cum că de obşte aţi avutu bucurie pentru vestirea de a nostră Domnie la acostă creşti nescă Ţeră, cum şi închinăciunile ce ne faceţi pentru acesta; milostivulîi D-deu să ne învrednicescă ca să ne arătămu şi să ne cunoşteţi precum dorim u, întocmai ca unu părinte patriei acesteia, fiindu că totiî scoposulu şi cugetuliî inimii Domniei mele este, ca să căutămu cele ce sunt de folosulu, de odihnă, şi mulţumirea supuşiloru şi colorii credincioşi aî Ţări! Domniei mele, atâtîi celorti marî, cât şi ceî-lalţî de obşte, după cum pentru acesta nu suntcmîi la îndoială, că din Domneştile nostre cărţi, (‘are încă din Ţarigradu amu scrisă pe largă la toii d-vostră de împreună cu în-sciinţarea Domniei si din alte, vă veţi fi pliroforisitiî destulă, de a nostră bună voire ce avenul spre oblăduirea acestei creştinesc! Teri. Ne mai scrieţi ca să dă mă voie a trimet e unulu din d-vostră despre partea obştieî aici spre închinăciunea nostrăl si spre a arăta cele ce aveţi, pentru acesta fiindu-că nu suntemu la îndoială, că venirea d-vostră urmeză a fi pentru a ne areta cele ce sunt de îndreptarea şi buna orenduială la ale părţii locului, spre binele şi odihna obştieî şi a locuitorilor! tuturoru; iată dămîî d-vostră voie, ca unuliî din d-vostră, care veţi socoti, despre partea tuturoru, să aibă voie a veni, însă fiindu-că Domnia nostră întâ până acum nu amu intrată la Domnesculu nostru scaunu înăuntru Bucureşti, ci ne a flamă la Cotroceni far de nici unu aşedămîntu, si superaţt, fără de vreme curiinciosă, după ce dar cu ajutorulu luî D-deîi vovnii intra la Domnesculu nostru scaunu, şi după ce ne vomîi aşeda în vreme euviinciosă, atunci voî aveţi a trimite unulu dintre d-vostră })e care veţi alege despre partea tuturoru, fiindu după cum dicemil mai susil far’ de îndoială, că venirea şi arătarea d-vostră va fi pentru ale părţii locului cele de trebuinţă şi cu cale spre bună orenduială si de folosulu şi binele obştieî. 17.S3, Augustu 11.» (1) Etă acestu primii arzu către împărăţie : «Noî toţi prea plecaţi şi supuşi şi credincioşii prea puternicii împărăţii, Mi-tropolitulu, Episcopii, Egumenii, Boeriî, căpitanii şi totă săraca Raia, cu ge~ nuche plecate printraeestu alu nostru Arz-magzar, aretămu la prea luminatulu şi slăvitulii pragulii împărăţiei, că la 21 de (Iile ale liniei lui Augustă, intrându Domnulu nostru de acum Mihailu Voevodă în politia Bucurescilorîi şi şedendii în scaunulii ţăreî dela Curtea înaltei stăpânire! lui, s’aii citită întru audulu tuturoru cele vrednice de slavă şi de închinăciune împărătesc! Firmanurî, prin care se orînduesce de prea puternica împărăţie, spre a fi nouă tuturoru Domnu si stăpânitoru, la care după a nostră obicinuită datorie şi supunere cu mare bucurie şi cu multă cucernicie amu arăta tu cea desăvârşită smerenie şi închinăciune la vrednica de slavă poruncă a nebiruite! Imperăţiî, cum şi pre susu nuniitulu Oblăduitorulu nostru Domnu Tamu primiţii cu mare bucurie şi cu multă plecăciune, ci după cum prea slăvită şi prea înalta împărăţie ISTORIA ROMÂNILORIJ 807 aduse de M. Şuţii ca Capuchehaia la Constantinopole, servicii pe cari şi Domnitorulu le amintea în proclamaţiunea lui către ţeră, trimisă din Constantinopole; dar în acelaşi timpii când Divanulu mulţămea Portei prin acesta arz-magzarO, prin unu alu doilea, de care se face menţiune în celu de mulţumire, Divanulu cerea Porţeî otomane paza ve-chiloru privilegii ale ţereî şi diverse scutiri. (1) Din acestu alft doilea arz-magzaru transpiră comprimata de frică nemulţămire a ţereî de noua Domnie. Dar acesta nemulţămire se manifesta sgomotosu prin locurile publice din Bucurescî, precum apare din pitaculu Domnescu de la 9 Augusta 1783, oprindu vorba de politică prin cafenele şi pri-vighiăndu poliţienesce hanurile. Iată acesta pitacu : Pitacu- a nu mai face vorbă prin cahvenele şi pentru hanuri să nu se mai priniescăi fără de răvaşu de Ici Spătărie i Agie. «Fiindu-că dela o vreme încoce înmulţindu seeahvenelele în Bucurescî se făcu felu de felu de adunături de omeni într’însele, ce vorbescu de celea ce nu li se cade şi spună feluri de haituri, pentru care poruncimu D~luî Vechilului alu Agi ei, primindu Pitaculu acesta, numai decât să chiamî pe toţi acei cari ţinu cahvenele în Bucurescî şi să le arăţi, că este straşnică porunca Domniei mele, să nu se cuteze a primi de astădî înainte a mai face vorbe de ce nu se cade şi să spue haituri şi feluri de scorniri de cuvinte prin cahvenele, bau cunoscuta plina de înţelpciune, credincioşii şi ocrotitorii de săraci, şi bau aleşii de bunu ohlăduitoru Ţereî nostre, ca unu practicosu şi vrednicii de a fi Domnu şi ocârmuitoru acestei Ţerî, întru acestu felu şi noi cu toţii îlu ade-verimu pentru că ântăiu capuchehaia locuia curgetorilorâ ani cât au fostă sau are-tatu cu multă râmă, strădanie si sîrguinţă la fote trebuinţele acestei teri, şi a-cestă bună alegere amu socotită) de o mare facere de bine şi de o deseverşită milă a prea puternicei Imperăţii către toţi locuitorii acestei teri pentru unu o-brazu ca acesta vrednicii de laudă şi deseverşitu credincioşii alu prea puternicei împărăţii, şi îndată ce Tamu câştigată, l’amu cunoscuta în faptă la tote cum mai susîi sau are tatu, care acestea bune şi vrednice de laudă daruri ale lui se cunoscu de a fi mai multa decât fieşcare altuia, atâtu la vrednicie, la oblăduirea bunei stări a ţereî, cât şi la împlinirea a tuturoru împărătesei trebi şi porunci, şi după înalta Imperăteseă poruncă, suntemu. la tote supuşi voieî lui, şi nici de cum nu vomîi eşi din cuvîntulu seu, ci vomu. fi următori la învăţăturile şi poveţuirile lui; deci cu genuche plecate înălţându mânile nostre rugătorc cătră Dumnedeu, pentru îndelungarea vieţeî, norocirii, neclintirii, strălucirii, bunei sporiri a vrednicei şi nebiruitei stare a prea puternicei Im-(1) Vedî anexa. 308 V. A. TRECUI A că nu numai cahvenelele se voră închide, ci se voră şi pedepsi forte reti; care să aibă după darea poruncii aceştia în urmă a le rîndui şi zapciî printr’ascunsă ca să cerce prin cahvenele, şi pe care va afla poruncii aceştia ce dămu ne următoriă, să ridice .... şi să ne însciinţămă ca să dămu poruncă a i-se închide. . . . pedepsită ; osebită de acesta, fiindă-că vomă Domnia mea să fie seiuţî I si cunoscuţi cei ce vină de conăcescă prin Hanuri, poruncimă d-luî Yîd Spătară i Dumneluî Vechilulă Agieî, să daţi poruncă la toţi hangiii de pe la hanuri, atât cele din tergă, cât şi cele ce cadă în mahala, fără de răvaşă de la Dumne-tre să nu primcscă în liană pe nimenea. Tolico pisali gvmd. 1783, Augustă 9.» Sub cuvîntu de a asigura liniştea locuitoriloru clin Bucurescî şi încetarea hoţiiloru, Domnitorulu, în Augustă 4 1783, mai dă unu lungă Nizamu către noulu spătară Grigoraşcu Balasache, prin care se ieaă măsuri rigurose de privighiare a tuturoră celoră ce intru şi esă din Bucurescî, ba şi din ţeră, să înmulţescu şi se întărescă străjile de di şi de nopte şi se încinge capitala cu cordonu de străjî. Se maî ieaă prin acestaşî nizamu şi unele măsuri de edilitate, de curăţire a stra-deloru, etc., dar aceste sunt maî multă pe planulu ultimă, căcî prin-cipalulă scopă ală nizamuluî apare evidentă, ca măsură de precauţiună în legătură cu pitaculă despre cafenele şi hanuri (1). părăţiî, ne rugămă cu prea plecată şi nemărginită supunere la mare milostivirea eî, ca maî susă numitului nostru Domnă să fie ascultate cererile ce ar face, pentru cea maî cu lesnire săvârşire a împărăteştiloră poruncî, şi pentru bună starea şi oblăduirea acesteî ţări, a căruia păsuri şi trebuinţe îndrăznimu a le arăta cu deosebită prea plecată ală nostru Arzu-magzară, care şi cu lotulă ne cucerimă să fie ascultată, şi la tote cele ce în lăuntru se arătă, să se reverse noianulă milostivirii împărăţiei şi acum precum s’aă revărsată totu-d’a-una.... ..............» (1) Carie către dumne-lui Vel Spălară, i către vechilulă Aglei pentru Nizamulă străjiloru de paza oraşului Bucurescî, cuprindelore şl de altele. Zem. Vlascoi. Cinstită şi credinciosă boerulc Domniei mele d-ta Grigoraşco Balasache Vel Spătară, i dumne-ta Vechilule Agieî, sănătate, fiindă-că scoposul ă şi voinţa nostră este a petrece fieşce-care locuitoră ală ţăreî Domniei mele în odihnă, nu numai despre alte nedreptăţi si supărări, ci şi despre hoţii şi făcătorii de răă a fi fără de nici o grijă, şi a nu se bântui nimeni, cu cât mai vîrtosu orăşenii Bucuresceni, cari fîindu locuitori aprope lângă scau-nulu Domniei mele, se cade a fi fără de nici o temere despre omenii răi, de aceea dară nici de cum nu vomă suferi a audi cum că în mijloculă Bu-curesciloră, aici lângă noî, într’atâtea şi atâtea străji şi zapciî sau cMcatu de hotl casa cutăruia, ori s’aă jăfuită şi s’aă furată lucru cuivaşi şi nu s’aă prinsă ISTORIA ROMAnILORC 309 Introducerea în 1784 Iulie pentru prima oră în ţâră a censurei, încă stă în raportă cu situaţiunea nouei Domnii faţă cu ţera Aducemu la capi- celă vinovatu, seu alte atacsiî s’aă făcută ; deci într’alte folositore obştieî, care gândimă cu ajutorulă marelui Dumnedeu a le pune în faptă, socotindă şi de acesta : a pune la orenduiala ce trebue străjuirea oraşului Bucuresciloru pentru odihna obştieî de orî-ce felă de furi, cari ară căuta să fure din omşu...(lipsă) vină seă orî-ce să iasă afară, pentru fugari, i slugi, i Ţigani de pe la stăpâni, i pentru alţi omeni răi seu vinovaţi ce aru căuta să scape cu eşirea din Bucurescî, i pentru gălcevurî şi pentru buna orenduiala şi paza ce se cuvine a ave oraşulă acesta, ea o stare de Domnie ce este; aflămu din condicile Divanului că şi maî dinainte au foştii orânduială făcută şi porunci Domnescî date prin Pitacurî, ca să fie străjî aşedate în tote trebuinciosele locuri, pe margine şi înlăuntru, dar din amelia zapciiloră s’aă urmatu forte prostu acestă stră-juire, ne orânduindă omeni harnici şi de plinu, nici cercare fâcendu-li-se vreodată ca să vadă de sunt pre de plinu la străjî şi de păzescă precum trebue, si de au orânduită la unele locuri dintr’înşiî, dar acei străjuitorî după năravulă loră ce sunt obişnuiţi a se purta cu nehărnicie la slujba ce se renduescu, numai dâră că se afla cu numele de străjî acolo, iar nici o străjuire nu făcea, pentru care ne suferindă Domnia mea în vremea nostră să fie străjuirea cu acestă acastasie; iată scriemă Dumne-vostră, să îndreptaţi, să întăriţi, să puneţi în faptă cum trebue orenduiala străjiloră pentru paza Bucuresciloră, cum po-runcimă mai josă. 1-iă Dumne-ta Vel Spătară, la tote străjile câte sunt orânduite în locurile trebuinciose pe margine să aşedaţî slujitori după orenduiala ce este făcută maî dinainte, cu omeni vrednici şi harnici de pază, pentru care să şi porţi Dumne-ta grijă ca în totă vremea a fi nelipsiţi orânduiţii slujitori pe deplină, cari să stea napristanu în loculă străjeî cu sope în mâni şi deştepţi preste totă noptea, iar să nu se risipescă încoce şi încolo după năravulă loră celă reă, nici să fie niscaî-va mişei; pe cari şi însuşi Dumne-ta să-î încerci în vreme fără veste de sunt la strajă toţi şi de păzescă la strajă toţi cum se cade, şi pe care vei găsi, că ori lipsesce, ori nu străjuesce, ci dorine, orî se îmbată, pe acela acolo să-lă pui să-lă pedepsesc! cum va fi mai reă, pentru pilda celoră-lalţî, ca asia să se înveţe cum să-şi porte slujba loră; cari aceşti slujitori să aibă a cerceta şi a întreba pe ceî ce intră şi esă din Bucurescî, cine este anume? ori Boeriă mare ori mică, ori Egumenă, seă verî-cine ară fi, din veri ce treptă, cum şi pe înşi-ne Domnia mea are să ne întrebe când vomă li tiptilu, şidela fieş-care trece toră de obşte să aibă a lua răspunsă: cine este anume ? Care cu acesta nu scade cinstea nimănui, a răspunde strâjăruluî că este cutare Boeră, seă este cutare Egumenă, seă cutare omă, în vreme că şi înşi-ne ne dămă la cercetarea strâjăruluî; iar care va face tăcere a nu da res-punsulă strâjăruluî şi ală doilea şi ală treilea rîndă întrebându-lu, totă asemenea va trece cu tăcerea, şi va fi calabalîcă pe care să nu-lă potă straja opri, să se iae după urmă, să-î sămuiască şi să dovedescă negreşită cine sunt, să arete Dumi-tale şi d-ta să aibi datoria să însciinţezî Domniei mele îndată. Totă feliulă de omeni: negustori, Isnali, străini seă pămîntenî, care au... (lipsă)..Aqy\} ori ca să iasă afară din Ţâra Domniei mele, seă numai afară prin 310 V, A. URECHIĂ tolulu «Culturei publice» mai la vale, pitaculu prin care M. Şuţu opri tipărirea a orî-ce « Vivliom fără prealabilă autorisare cu decretu domnesou. Ţera Domniei mele, să fie datori a veni, ca să iea Teşcherea de dreptate dela Domnia ta, după cum aşîa a fostu obiceiu şi cu Teşchere voru fi slobodî a trece, dândii de Teşchere iar nu de nume, adecă cei voru fi ca să iasă din Ţeră afară.... parale patru, iar ceî ce au a călători numai aice în Ţeră câte parale două.... ori puţini de voru fi la număru totii acelea părale să dea, adecă de Teşchere, iar nu de numele lorii care scrie acele Teşcherele, care aceste parale destule îi sunt, pentru puţine slove.... şi mai mulţii să nu se cuteze a lua, că de vomîi dovedi se va pedepsi torte răii, dar.... aprope cine va fi pe aici în prejma Bucurescilorîi, ori pentru a-şi vede aşedările ce aii, cum şi viile în prejma Târgului, şeii pentru plimbare care obişnuescii..omeni fără Teşchere sunt slobodî, dară ca nu care cumvaş cu acestii mijlocii.... Tescherala altă călătorie, Dumne-ta Vel Spătarii să dai straşnice porunci la căpitanii ce sunt pe afară la drumuri ca să fie asemenea cu străjuire diua şi noptea pentru trecători să-î întrebe, şi pe care nu va ave Teşcherea, oprindu-lii să-lii întorcă înapoi, trimiţindu-lîi drepţii la Dumne-ta ; iar care din căpitani acesta nu o face-o : a păzi bine şi a prinde pe celu fără Teşcherea, unulii ca acela cu Târgu şi cu Ocna să va pedepsi; însă poruncimu D-tale Vel Spăt, ca să nu faci vre-unii felii de nă-cazii celorii ce aii a veni la răvaşu, spre a-î zăbovi, că nu este acum vremea, şeii Logofătulu celu orânduiţii după scrisele acelora să fie vre-unii leneşii, şi să aştepte omenii pricinuindu-le o zăticnire la călătoria lorii, şi în cesulti ce va veni omulu la răvăşii numai decât să se facă şi să-î dea. Pentru slugile Boe-rescî şeii mânăstiresci, fiindu-că se pote a se întâmpla să facă unii furtişaguri de la însuşi stăpânii lorii şi să fugă, şeii să se vinovăţescă stăpânilorti lorii ce-vaşii, şi caută a scăpa ; ca să n’aibă dar lesnire de scăpare, de aceea dar şi pentru slugile boerescî şi mânăstiresci, dicemii că, mergerile şi eşirile lorii să fie prin scirea domnieî-tale, insciinţându-te de la însuşi stăpânii lorii, care îi trimită, în scrisii cu iscălitura stăpânilorti lorii; iar ţăranii de pe afară, cari vinii în Bucurescî, ca unii ce sunt cunoscuţi tuturora, acei nu au a lua Teşcherea, seu a da parale cevaşu, ci să fie nesupăraţi; iar cei-lalţi toţi, cum amu disii, să nu fie slobodî fără de Teşcherea a trece, afară numai din Boerii cari aii a se întreba cine este anume? De la tote străjile să aibă a-şi aduce străjariî în t-ot-e serile şi în tote dimineţile însemnare şi cu de amăruntulii perigrafi,cine aii trecută, cine aii intraţii seu eşitii din Bucurescî, într’acea cli seu într’acea nopte şi la câte ce-suri? şi D-ta să fii datoriţi a arăta Domniei-mele, totă-d’a-una, ce felii de omu: străinii, Creştinii, Românii, Grecii, Ovreiii, Armenii seu veri cine este, ori pămîntenu? cu ce trebă? de unde vine şi unde merge ? Cătră acestea dicemii: câte locuri voru fi deschise prin mahala afară din drumuri care esă afară la câmpii, pe unde trecu, ori hoţi, ori fugari de şi cu vite de furaţii şi cu orî-ce, fiindu-că acele locuri încă voru fi deschise, întru zadaru sunt străjile la căpăteiulii podurilorii, măcarii că omenii ceî buni nu lasă drumulii străjeî să se abată pe acolea, dar ca să fie la toţi drumii să trccă prin strajă, poruncimu şi pentru acesta, să închidă acele locuri, şi să rânduesci zapciî de ai Dum-le, ca să pue pe mahalagii, cu voia fără voia lorii, să închidă la margini acele locuri ce esii la câmpu, cu garduri şi cu mărăcini, câte voru fi stricate gardurile mai dinainte, să ră- ISTORIA ROMÂNILORtj 311 Ori cât este mare iubirea ele pompă a lui M. Şuţu, acesta nu esplică singură, alaiurile cu care ordonă să fie însoţită ori de câte ori eşia mâe drumă numai alu podului dc eşită afară la câmpii, de care să şi grijescî, să se facă acelea câte voru fi stricate, să se întemeeze bine negreşită, şi pentru ca să nu pătimescă de noroe cu închiderea aceloră locuri, ţăranii ce vină cucele trebuinciose în Bucurescî, şi toţi alţi călători, cari pentru ca să se lerescă de noroe să abatea din drumulă poduriloră mari printr’acele locuri ce erau deschise şi intra maî cu lesnire în târgu, poruncimu Dumi-tale Vel. Spătarii, să renduescî zapciiî D-le ca să pue pe mahalagii, cu voia fără voia lorii, să dregă drumurile şi baltacurile ce sunt atâtu la căpătâiele poduriloru mari, cum şi prin uliţele mahalalelor!!, să astupe bine cu tufe, cu petră, cu sfărămături de cărămidă şi altele ca acestea, la care să aibă şi Dumn. Aga a da mână de ajutoru cu omenii din bresla Dumi-sale, i cară negustoresc!, ca de îmnreună cu mahalagiii în puţine dile să se dregă tote drumurile şi să se astupe noroele bine, de tămeiă, atâta cât să nu se strice în scurtă vreme şi în puţine dile, iar când se maî strică să aibă datorie mahalagiii şi cu omenii bresleloră d-vostră a purta grijă totă-d’a-una ca să le dregă şi să le întemeeze pe totă vremea, fără de a nu maî aştepta atunci alte porunci a maî da Noi; la locurile unde şedă străjari de se adăpos-tescîi în vremi rele, câte voru fi stricate acele căsuţe şi stări ale loru să pui d-ta să le dregă curaţii, pentru ca să o şi cunoscă că este ^strajă Domnescă. Aşijderea şi d-ta Vel Agă să întăresc! străjile din lăuntru Târgului în tote locurile obişnuite ale ocolului dum.-le şi pe la tote răspântiile, cu omeni harnici şi vrednici de slujbî pe cari pururea să-î i cerci dumne-ta fără de veste de străjuescă, de privegheză ce se mişcă? şi cine âmblă seu trece pe uliţă ? seu de dormu şi lipsescu şi acum ce pedepsă să le Iaci ? şi aşîa după ce veţi întări şi veţi rândui d-vostră străjile la tote locurile cuvineiose, când se va întâmpla în euprinsulu acelui căpitanii si străjariîi, ori hoţi, ori pricină de gâlcevii*!, seu orî-ce, acela să dea seină şi să se pedepsescă negreşitu. Sase ferescă aceşti străjerî în totă chipulă a nu supăra pe acei trecători, ori cu tenii orî cu lemne, seu cu orî-ce, a se atinge să le iea măcară unu pai îi, seîi linii lemnu, căci străjile sunt puse pentru folosii şi odihna omeniloru, iar nu pentru treba loru ; osebitu de aceste statornice străji, care sunt a ii ne-mişcătore de pe la locurile cele obişnuite, poruncimu d-luî Vel Spătarii i d-luî Vel Aga, să daţi straşnicii poruncă zapciilorîi dumne-vostră, cari sunt datori..... ca iieşcarelc când ’î este rendulă să aibă de a âmbla iotă noptea cu priveghiare de împreună cu toţi omenii lorii, înconjurândă tote uliţile oraşului Bucurescilorîi cu sope în mâni, şi când îi voru audi de hoţi, orî de gâlcevă, să sară fără de pregetă..... iar să nu dormiteze pe aici pe colea. Aşijderea să întărcscî dumne-ta, vechilule alu Agieî, porunci straşnice la toţi, ca tie-care prăvăliaşii, după obiceiulîi vecliiu, să aibă felinare în tote nopţile puse până spre diuă nelipsiţii, aşijderea şi putini de apă iarăşi după obiceiii să se afle peste tetă vremea nelipsită dinaintea casei, seă prăvăliei fleşcăruia, pentru întâmplare, ferescă Dumnedeă, de tocă; puindă şi pristavă ca în totă vremea să deştepte pe toţi spre a-şi ave fie-carele coşurile măturate, lângă aceste fiindă-că din necurăţitulă şi din nerănitiilă poduriloră, nu numai tină 50 Venătorî zapci! mici agescî, 25 seimeni, 20 delii, 15 lipcani, 312 V. A. URECHI prin Bucurescî. Asemenea alaiuri îşi dedeau Domnii fanarioţi numai la anume ocasiuni si serbători, iar In 2 Novembre 1783, M. Sutu ordonă să i se facă alaiu de apururea, la tote ieşirile Domniei mele în Bucurescî.» Asemenea alaiuri constituiau, credemu, şi o specie ele «gardă de corpu», pe lângă că erau şi în gustulu de pompă şi de luxă alu Domnitorului (1). şi noroiă se face pe uliţă de nu pute âmbla norodulă, ci şi poduriloră ce se tăcu cu atâta cheltuială şi trudă, li se pricinuescc putregiune şi se strică în scurtă vreme, stândă asupră-le noroiu şi tină, care aceste lucruri fiindu necuviin-ciose şi de stricăciune; scriemă, d-vostre, ca pentru uliţele din tergii să daţi în scire cu pristavă tuturorîi de obşte, că fieşcare dinaintea lui să cureţe şi să măture şi să rânescă totă-d’a-una, iar podurile cele mari să se cureţe şi să se măture totu-d’a-una de podari, pentru care să daţi poruncă Polcovnicului de podu să porte grije negreşită. Pentru tote aceste d-ta Vel Spătarii i d-ta Vechilul ă Agieî, să sciţi cu adevăraţii, că după ce vomă cerceta cu le-liurî de mijloce, apoi avemu a eşi şi înşi-ne spre cercetare adese şi într’a-dinsu, şi când nu le vomu găsi îndreptate şi puse la orenduială tote cum poruncimu şi vomu vede vre-unu cusuru la una dintru acestea, să sciţi că veţi rămâne fără de răspunsă de îndreptare înaintea Domniei mele şi ne veţi aduce la tulburare, tolico pisah gspd. 1788, Augustă 4. (1) lata alai ulii relalivu: Ormăiiiala alaiului Domniei la eşire prin Bucurescî. Stegariulu agescii pe joşii înaintea Agăi. Dumne-luî Vel Agă D-luî Vel Portară D-luî Vel. Armaşă cu tacâmulă seă o Tacâmulă seă e o 3 o s. Salahori 5-lea Log. de josă 2-lea Log. de josă 2-lea Postelnică pe josă rîndu 3-lea Log. de susă 2-lea Log. de susă Vel Pitară Vătavă de Cornişă! Vătavă de călăraş! odabaş! înaintea D-lu! Vel Comisă. de lipcan! cu stegară D-luî Vel Comisă. Asemenea D-luî Vel Post. Beizadea mică cu cihodară i ună saracciă Beizadea cu ciohodară Beizadea cu i ună saracciă ciohodară i ună saracciă Ună Căpit., ună Post. ună Post-celă Ună Post-celă unu Post-celă altă Căpit. Ună Căpit., ună Post. ună Post, Ună Post. ună Post. altă Căpit. 50 Yenătorî, zapciî mic! agescî, 25 seimen!, 20 delii, 15 călăraş!, 10 cap. spăt. clin care ISTORIA ROMÂNILORC 313 Grija de vre-o mişcare din oraşu se manifestă şi în maî multe alte pitace ale lui M. Suţu. Aşîa, încă fiindu la Cotrocenî, elu ordonă Agăî, să Unu Fustaşu, unu Post. unu Post. unu Post. unu Post. alţii Fuslaşu Unu Fustaşu, 3-lea Port, 3-le Arm. 2-le Port. 2-le Arm. altu Fustaşu Unu Fustaşu, Ceuşu Agescu, Ceuşu Spăt,, Polco. Ciocli Polc. Pod. altu Fustaşu Unu Fust, Polc. Seimeni, Polc, Venăt. Polc. Portă, Başu-Bulucu-Başu, altu Fust. Unu Fust. Polc. za Tergu. Vel Căp. Dorobanţi. Vel cap. lefegii. Vel căp. iMinsil, altu Fustaşu. Unu Fust, Văt. za Păhărniceî. Văt. za Vist. Văt. za Divanu. Ceuşu za Aprodî. Văt. za Aprocjî, altu Fustaşu Unu satăru altu satăru Unu satăru altu satăru Unu satăru altu satăru Mataratu eamacu Saracciu eamacu Deli Baş-Rălitivanulu Ciohodarî. Ciohodarî. Iară Ciohodarî. Alaiu Ceauşii Mataratu Başiii Ingciosugliu Ceauşii Saracciu Başiu Unu Gavazu ' Altu Gavazu Chehaieua Başu Cioliodaru. 2-lea comisu.Tufecci-Başa Ciohodarî. Ciohodarî Iară Ciohodarî c Vel Grămăticii 2-le Vistierii 1- Ciohodaru 2- lea Grămăticii Vătavu de Curte Muhurdarulu Caftan gi-B aşa Scrbccciu Başa o o o b 2-lea Spătarii Si ceîdaltî Edecliî 5 I Vel Cămăraşu Vel Ispravnicii za Curte Vel Cuparu 2-lea Cămăraşu Mehtupciulu Divictariulii Cafegi Başa Tutungi-Başa Io) Mii idilă Sufulu V-vd gpocl Zcm. Vlas. «Vatavu de Aprodî, iată te rănduimu Zapciu ca într’acestaşu clu]iu să pui alaiulu la orânduială, atâtu mâne cât şi la Oiţe eşirile Domnieî mele în Bu-curescî; cusuru să nu se facă, că veî cade în urgie ; tolico pisah gospd. 1783 Noemhre 2.» 10 căp. agescî din 314 V. A. URECHIĂ trimeţă la Curte rînclaşî de pază, cu prisosinţă. Iată unu asemenea curioşii pitacu: Pitacu la Dumne-lui Vechilidu Agil pentru Răndasi. «Dumneata Nicolae Filipescule Aga, erî amu poruncită dtale pentru ren-daşiî ceî obişnuiţi ca să-i rânduescî la Curte la pază la locurile sciute cu prisosii, că trebuesce, şi luându înscinţare că nici până acum nu s’au aretatu a-cei rendaşî, care acestu felii de zăbavă la porunci este nesuferită, cum vei primi pitaeulu acesta numai decât să aibi a orendui şi a trimete obişnuiţii rendaşî la Curte cu prisosulu ce amu poruncitu, fără de a pricinui nimicu, tolico piscih gopd; 1783: Augustu 7.» XLV. Administraţiunea sub AL Sididii. Ca şi Domnii anteriori M. Suţulu işî începe domnia cu renduirea de noi ispravnici la judeţe. Cu pitaeulu din 11 Augustu 1783, de la mănăstirea Cotrocenî, sunt renduiţî noi ispravnici. Aceştia sunt mai toţi Români curaţi (1). (1) Iată pitaeulu după cond, domnescă No. 12 (fila 8) : Ispravniciile ce s’cm orânduită pe la judeţe, Augustu 11, 1783, fiindu Măria Sa la Cotroceni. Slarn Râmnicu Alii 2-lea Vistierii Clieorghe Medel. Grigorie llrisoscoleu Buzeiî Pit. Antonii Vilara Vasilache Armaşu Saacu Sard. Mateiu Fălcoianu Stol. Câmpineanu Prahova Stol. Colfescu Pahar. Costandinu Văcărescu Ialomiţa Stol. Dumitraclie Colciagu Med. Radu Filipescu Ilfovu Pahar. Alexandru Iliotu Stol. Florcscu Dâmboviţa Stol. Dumitraclie Fălcoianu Pahar. Golesculu. Vlaşca Pahar. Gregorie Greceanu Pit. Armagu ISTORIA ROMÂN1LORU 315 Rară Domnie sub care mai multa ca sub M. Suţu a fostu nesta-bilitate în slujba isprăvnicatuluî. De siguru pentru interese bănesc!, au urmatu prefacerile de ispravnici dela 30 Scptembrc, dela 13 Novembre, dela Decembre 1783, apoi cele din 1784 şi din 1785(1). Teleormanu Sătraru Dumitraclie Argeşu Oltii Romanaţi Vâlcea Dolju Gorjiu Slobozia gpod. Chiriţă alu lui Colceagii Mehedinţi Pit. Alexandru Farfara Stol. Glogoveanu Musc-elti. Pali. Anastasie Dumitraclie Perdicaru Pitr. (î) Etă aceste diverse schimbări după acte : Săr. Tufenu Sluj. Stef. Greceanu Meclel. Ianache Hiotu Sluj. Caramalâu Clucer. State Pit. Ghiurgiu Clucerii Vrusinii Pahar. Zamlirache Sătraru Jăianu Pit. Scarlatu Hiotu Corniţă Brăiloiu Pahar. Grădişteanu Sărd. Păiănu Boeril ispravnici ce s’au orenduitu pe la judeţe. 1783, Septembre 30. Buzeu. lene Armaşu, în locuiţi Armaşuluî Vasilache. Saacu. Anghelache Armaşu, în locuiţi Stolnicului Scarlatu Câmpineanu. Prahova. Stelanu Văcărcseu, în locuiţi Pahar. Văcărescu. Dâmboviţa. Clucerulu Drăgănescu, în locuiţi Pahar. Golescu. Muscelu. Costache Racoviţă Comisii, în locuiţi Perdicarului. Teleorman ti. Pahar. Mânu, în loculu Tufenului. Oltu Stefanu Pitaru, în loculu Clucerului State, s’a orenduitu si Mincu Fălcoianu Satrarii în loculu Slugerului Caramanlău, 1783, Decembre. Doljiu. Portarii Costache în loculu Brâiloiului. Vlaşca. Pitaru Argintoianu în loculu Medeln. Grecenu. Mehedinţi. Teodorache Chiseolu biv. Vel Slugeru în loculu lui Farfara. Odombre 30, 1783. Mehedinţi. Doljiii. Gorjiu. Romanaţi. Vâlcea. loniţă Filişanu biv Vel Vist. Nicolae Vlădăianu biv Vel Pit. Gheorghe Bengescu biv Vel Slug. cu Pahar. Grădişteanu. Şerbanu OteteTişanu biv Vel Stol. cu Pit. Ghiurgiu. loniţă Brăiloiu biv Vel Slug. cu Pahar. Zamlirache. 316 V. A. URECHI A Vre-o mesură nouă administrativă, deosebită, nu aflămu luată de M. Suţu, cât privesce ispravnicii. Manolache Giulescu biv Vel Aga la Sudă Ilfovă în loculă Stolnicului Flo-rescu. 1783, Noembre 13. Isprăicnkiile de Ungureni. 1783, Septembre 30. Constandină alu 2-lea Grămăticii la cinci judeţe ot. peste Oltă. Buzeă. Ialomiţa. Saacă. Prahova. Muscel u. Vlaşca Isprăviţi ciile ce s'aii făcuţii Ia 17 Ianuarie 1784. Stolnicul ă Câmpinenu cu Anglielache Armaşulă. Comisulă llacovită cu Slugerulă Varipati. Grigorie llrisoscoleu cu Sărd. Matei Fălcoianu. Aga llrisoscoleu cu Ştefană Văcărescu. Alecu Cocorăscu cu Rusctă biv Vel Spătară. Gregorie Grecenulu Medel. cu Iordache Colfescu. Stolniculă Ioniţă Glogovenu s’a orenduiutu Ispravnicii la Sudu Mehedinţi. 1784, Martin 20. Isprăvniciile ce Uaii făcuţii in 1784. Augustu 27. Slănicu-Romnicu Medel. llrisoscoleu în loculu Comisului Costi Zet. Slatinenu. Buzeu Iordache Cantacuzino Slug., în loculu lui Anglielache Armaşu. Saacu Anglielache Armaşu în loculu Medeln. Ştefană Văcărescu. Prahova Medel. Scarlată Hiotă în loculă Agăî llrisoscoleu. Ialomiţa Sărdară Grigorie Alecsenu în loculă Slugeruluî Varepati. Dâmboviţa Pah. Radu Golescu în loculă Medel. Scarlată Iliotă, cu Radu lu-liano Biv Vel Stol. 1784, Noemb. 2. Dumitrache Perdicari în loculă Păhar. Mânu. Dumitrache Papazolă Sărd., în loculă lui Alee, Cocorăscu. Ioniţă Caramănlăă Slug., în loculă luî Păhar. Negre. Vintilă Pitariu în loculă Minculuî Fălcoiană Şătrară. ştefană Grecenu Slug., în loculă Slug., Căţioli. în loculă Post, Constandinu. loculă Glogovenuluî. Teleorm Muscelă Argeşă Oltă \râlcea Doljă Mehedinţi Romanaţi lieorghc Suţulă Post m Costant. Şatr. Vilara, în loculă Ghiurgiuluî. ^aacu Gorjă Mehedinţi Doljă Ispravnicii ce s'aii făcuţii mai in urmă. Pahar. Zamfirache, în loculă Sărd. Matei Făleoianulă 1784, Sept. Slug. Ioniţă Argintoianu, cu Păli. Grădiştenu nA n , 1t Slug. Ştefană Crăsnaru cu Costache Post. v 1 0 om‘ Corniţă Brăiloiu Biv Cluc. za aria, în loculă Stolnicului Ben-gescu. Decemvrie 6. 1784. ISTORIA ROMANILOR! 317 Să semnalăm! însă pitaculu clin Decembre 1783, hotărîndu c-ircum-scripţiunile celor! cloi Logofeţi mari de ţera de sus! şi de ţera de ios!, introduşi,—cum aiurea vedurămu,—după esemplul! Moldovei. Ispravnicii ce s'au făcuta pe la judeţe 1785. Ianuarie 22. Ioniţă Sluger! Caramalău Costandinu Medelnicer! Movilă Hadu Filipescu Medelniceriu G rigori e llrisoscoleu Stolnicii Slugerul! Scarlat! Varipati SI ugerul u Popaziolu Pitarul! Vintilă, în loculu luî Caramanlău. Aryesii. Pitarul! Argintoianu, în loculu Pitarului Vintilă. Oltul ti. Stolnicii Matei Pălcoianu, în locu singurului Ştefanii Grocenu. 1 Wcra. TsprăvniciiJe ce s’an făcuţii la let 1785, Februarie 26. Ioniţă Otetelisanu Şătraru la sud. Vâlcea cu Stolnicul! Fălcoianu Mihalaelie Illharnicu la sud. Mehedinţi cu Sărdarulu Far (ara Andreiu Wusinu, Clucerii za aria la sud. Homanaţî cu Pitarulu Vintilă Prejbenu Constandinu Movilă Medelniceru la sud. Saacu cu llrisoscoleu. Saacu Prahova Muscel! Ispravnicii ce s’aii făcuţii la Martie 18, let 1785. Mehedinţi. Clucer! Corne Prăiloiu în locul! Crăsnaruluî. Vâlcea. Oostandin! Otetelisanu în locul! .iăianuluî. llomanaţi. Pit. lanache Fărcăşanu, în locul! Clucerului Vrusin!. l.)olji!. Constant. Clucer. Geanoglu, în locul! Brăiloiuluî. Clucer! Ioniţă Hrăzoianu la sud. Vlaşca în locul! Medelniceriuluî Grocenu. 1785, Martie 31. Tlfov!. Iordache Iordan! în locul! Dumne-luî Vel Logof. Creţulescu, (?) 1785, Martie 31. Ispravnic iile ce s’aii făcuta pe la judeţe, let. 1785. Maici 4. Clucer! Constandin! Ştirbei!, Pahar. Hacoviţă, Serdaru Anglielache, Medel. Scarlatii Hiotu, Medel. Gregorie, Slug. Dona, Stol. Gheorghe Bengescu, Şătr. Mihai! Fălcoianu, Clucer! Alecu Cocorăscu, l lari m Văeărescul!, Portar. Argeş!, cu Pitar! Vintilă. Buze!, cu Stol. Scarlat! Câmpinenu. Mehedinţi, cu Brăiloiu. Vlaşca, cu Brezoianulu. Saac!, cu Medel. Movilă. Slam-Râmnic!, cu Medel. Gheorghe. Dolj!, cu Clucer! Gianoglu. Teleorman!, cu Sătr. Dumitrache. Prahova, cu Stol. llrisoscoleu. Ialomiţa, cu Comis! Hacoviţă. Muscel!, cu Slug. Scarlat! Varepati. 318 V. A. URECHIĂ Nu posedemu nizaniulu relativii la Logofetulu ţereî de jos, dar clin celu ce clanul în notă, relativii Ia ţeră de sus, lesne se pote pricepe care era juridicţiunea Logofătului de ţera de joşii (1). Iordache Palada biv Clucerii za arie împreună eu Medelnicerulîi Dumitrache la sud. Oltu. Ioanii Comănenu biv. Vel Şatrarii, la sud. Buzău. Dumitrache Schiliţl biv Vel Pitarii, la sud. Muscelu. Ianache Băreănescu biv Vel Sărdaru, la sud. Prahova. La sud. Argeşii Teodorache Chiseolu eu Clucerii Constandinu Ştirbeiil. La sud. Teleormanu Pitarii Constandinu Ghiurgiu eu Şătrarulii Mineulu Făl eoianu. La sud. Oltu, Serdanl Teodorache Tufeanu cu Pitarii Ştefanii. La sud. Dâmboviţa, Stolnieuîu Gregorie Hrisoseoleu eu Pahar. Radu Goleseu. La sud. Mehedinţi, Clucerii Andreii! Vrusinu ou Anghelaohe Sărdaru, în 1785, Iunie 25. La sud. Prahova, Ene biv Vel Armaşi! eu Aleeo Cocorăsculii, 1785, Iulie 3, (1) Iată jurisd. în cestiune : Condica domnescă No, 11 dela Io M iha iu Coml. Suin V. V. Arătarea circumseripţiunii ce aparţine Logofătului de ţera-de-susu : Mehedinţi \ Gorju 1 Dolj ii I Romanaţi [ Craiova şi eu tote mănăstirile mari şi mici, mitoce, schituri Isprăvniciile ce s'ah făcuţii 1785, Augustu 17. Pitarii Nieolae Vlădoianu la sud. Doljil Clucerii Constantinii Geanoglu la sud. Gorjiii Pitaru Soeotenu la sud. Vâlcea, 1785, Septembre L Isprăvniciile ce s'au făcuţii 1785, Noembre 12 Pit. Vintilă la sud. Romanaţi eu Pahar. Mânu. La Mehedinţi, Alexandru Far!ara cu Andrei Vrusinu. Isprăvniciile ce s’au făcntu 1785, Noembre 23. Isprăvniciile ce s'ciii făcuţii 1785, Noembre 24. Oltulii Ârgeşii Teleormanu Vâlcea ISTORIA ROMÂNILOR^ 319 La Craiova M. Suţulu renduise în scurţii timpii, unulu după altulu, caimacami, tnteiii pre Paharniculu Romaneti (1) la data de 3 Sept. 1783 şi apoi pre Ianake Hrisoscoleo (2). Bucuresa cu tete aceste mănăstiri şi cu alte mitoce, schituri şi biserici; sunt într’însulă mănăstiri: Radu-Vodă, Mihaiă-Vodă, Sărindare, St. Ioanii, S-ta Ecaterina, St. ('icorge-noii, St. Spiridonă-noă, 'St. Spiridonă-ve-chiu, S-ţii Apostoli, Stavropoleos, Zlătari, Domnita Bălaşa, Toţi Sfinţii, Colţea, Grecii, St. Sava, Mărcuţa ce s’aii înoită de curendă. ((Cinstiţii şi credincioşii boerulii Domniei mele d-ta Vel Log. de ţera-de-susă, după acostă orenduială să urmeze d-lui a căuta trebile Logofeţioi, păstrândă grijă cu epimelie atătii pentru ale judeţelorii, cât şi pentru ale mănăstirii orii, şi acesta vei face, să pui d-ta să se treoă în condica Divanului, ca să fie pentru totă-d’a-una păzită, 1783 Decembre.» Iată şi alţii pitarii din 1785 Decembre : Ilfovulu cu tote aceste mănăstiri şi cu alte metoace, schituri şi biserici de afara. Mănăstiri: Văcăresc! Cotroceni Pantelimonu Plumbuita Negoescî Căldăruşeni Znagovă Codrcni Plătărescî Ralamuci Turbaţii Ţigănesc! Spirea Ruptura Izvoranî Iă) Miliailu Const. Silful u Voi roda. «Cinstitu şi credincioşii boerulii Domniei mele dumne-ta Vel Log. de ţera-de-josu, după acostă orenduială să urmezi dumne-ta a căuta trebile logoieţieî purtându grijă cu epimelie atâtu pentru ale judeţului, cât pentru ale mânâ-stiriloru trebi şi acesta să pui dumne-ta să se treoă în Condica Divanului ca să fie pentru totu-d’a-una păzită, 1785, Decembre.» (1) Carii de însciintare la cinci judeţe pentru căimăcăniia d-lui Paharnicului Romaneti ((D-vostră Ispravnieiloru ot. sud.... sănătate, ve facemu în soire, că astâdî la trei ale luneî aceştia amu tăcută domnia mea caimacamă la Divanulă Craioveî pe d-lui cinstită şi credinciosă boerulă Domniei mele, Manolacbe Romaneti, looeră betrână cu bună pracsisă, care aă si mai stătută mai înainte caimacamă acolea. Deci pentru acesta să fiţi D-vostră, înscinţaţî să-lă cunosceţi de caimacamă, şi la tote poruncile Domniei mele, care prin dumne-lui vomă da, să fiţi următori, Sept. 3. 1783.» (2) Carte la cinci judeţe ot preste Oltu pentru caimacamii ce hau ormduitu. ((Dunnne-vostră Ispravniciloră ot. sud. ..sănătate, ve facemă în soire, că ieri la 17 dile ale lunii aceştia amu rânduită Domnia mea caimacamă la Craiova pe d-lui cinstitulă şi credinciosulă boerulă Domniei mele Ianache Hrisoseoleu Vel Bană, care după ce este evghenis, înţeleptă, cu ipolipsis şi prahticos, au 320 V. A. URECHIA Epitropia obştescă începe a fi numită sub Mihaiu Şuţulu : Deperta-mentulu Epitropieî, cum se vede clin actulu de la 11 Aprilie 1785, de rînduire a unui logofetu alu 3-lea, de către Domnitorii (1). Instituţiunea Polcovniciei de judeţe este conservată de M. Suţu, cum resultă clin rencluirea de Polcovnici pe la judeţe, în 3 Sept. 1783 (2). stătuta şi în câte-va rîndurî mai înainte acolo, nu numai caimacamii, ci şi Halo în dregătoria băniei, a Banatului părţii locului, de aceea dar ca unui boerii ce e cu pracsis într’acesta şi ca unui înţelepţii, şi dintre cei d’întai boeri ai divanului Domniei mele, suntemu nădăjduiţi pentru.... a părţeî locului că va fi dunme-lui sîrguitoru.» (1) Pitacu către boeriî epitropî, pentru alu 3-lea Logofeţii Gregorie ce s’au rînduitu la Deperta mentul u Epitropieî. «Dumnc-vostră boeriloru epitropî, ve însciinţămu că după cum la celedalle Depertamenturî de judecăţi, asia şi la Depertamentulu Epitropieî amu rînduitu Domnia mea pre Gregorie biv 3-lea Logofeţii, ca să slujescă la treba logo-feţiei, pentru pricinele ce orânduimu la d-vostră de §e caută, de pereusiî, şi do catagrafii, de oreş-care cercetări, de judecăţi deosebite, de anaforale cc fa-(*eţî către Domnia nostrâ, carele pentru slujba lui să aibă orînduiala ceea ce au şi ceî-lalţî a 3-lea Logofeţi de pe la cele-lălte Depertamenturî, adică tal. 30 pe lună, care bani să i se dea de la cutie; ci dar primindu domneseulu nostru Pitacu să-lu metahirisiţî la trebă. 1785, Aprilie 11.» (2) Iată cum era redactaţii Pitaculu de numire alu Polcovniciloru : Carte de Polcovnicie de Jiidetu. «Zcm. Vlascoiu, Boierulu Domnieî-mele.... pe carele 1’amu orenduitu Dom-nia-rnea cu polcovnicia judeţului, să aibă a face zaptu slujitorii polcovnicescî a numitei Polcovnicii, şi avendu după orânduială gata în totă vremea să lie sîr-guitoru pentru strajuirea judeţului şi paza locuitoriloru de tâlhari, de omeni roi si de orî-ce alte pricini, în potriva Nizamuluî, şi a buniloru orendueli, după arotarea ce voru face Domnia-loru Ispravnici că face trebuinţă, să aibă purtare de grijă, spre a severşi tote pricinile la care se va orendui, seu cu porunca Domniei-mele, seu cu poveţuirea d-luî Vel Spat. fără de cusuru, şi pentru orî-ce pricină, seu a stegului seu, seu acestoru slujbe la care va fi orenduitu, să aibă datorie a însciinţa pururea Domnieî-mele prin dumne-îuî Vel Spăt. după obiceiu ; poruncimu dar Domnia-mea voue slujitorilorîi polcovnicescî să daţi ascultare şi supunere, căci ori carele se va areta cu împotrivire, are \a)l-nicie a-lu trimite cu însciinţare către d-lui Velu Spăt. ca să-şî iea căduta pe-depsă, şi d-vostră Ispravniciloru ai judeţului cunoscendu-lu de Polcovnicii să-i aretaţi ce le va fi cu orenduială ca să le severşescă, dându-î şi ajutorulu celu cuviincioşii la celea ce va ii trebuinţă, cum şi la lipsa slujitorilorîi când va ave, ca să potă găsi omeni fără de pricină după orenduiala visteriei să-şi împlinescă stogulu pentru ca să nu se facă cusuru la câte poruncimu ; într’altii cliipu să nu fie, că asia este porunca Domniei-mele. Tolico pisab gopd. 1783 Sept. 3.» ISTORIA ROMÂNILORU 32 i Abusulu ce făceau ispravnicii de a lua pentru trebile isprăvniciei, când nu chiar pentru trebi proprii, «slujitorii polcovnicescî», cari constituiau paterele de prindere a hoţiloru din judeţu, silesce pre M. Suţu, la reclamarea Polcovniciloru, să dea către ispravnici următorea carte legată, în 20 Novembre 1783: 17. Carii legate către Ispravnici pentru slujitorii polcovnicescî a nu le lua poteraşil ele a-î metaherisi la trebile judeţeloru. «Dumne-vostră Ispravniciloru ot sud. . . . sănătate, fiindu-că s’aujăluitu Domniei melc Polcovnicii cc simt rînduiţî la judeţe, cum că d-vostre Ispravniciloru luându pe poteraşil loru polcovnicescî, îi metahirisiţi şi la alte slujbe şi trebi isprăvnicesci, care nu este datoria loru şi nu au cu ce se sluji la treba hoţiloru şi la paza judeţului, cari sunt porunciţi, şi atâtii la pricina acesta a slujitorilorîi, câtă sila treba loru a Polcovniciei, ve purtaţi d-vostră împotriva porunciloră ce sunt date dc către Domnia mea; pentru care fiindu-că slujitorii polcovnicescî sunt făcuţi numai şi numai pentru treba hoţiloru, de poteră şi de străjuirea judeţului, pentru hoţi, pentru omeni răi şi pentru alte pricini împotrivitore Nizamului, a fi în iote vremea gata, cari sunt rond uiţi a ii sub Căpitănia Polcovnicului de judeţă, iar la trebile isprăvnicesci, sunt osebiţi slujitori ai judeţului; iată ve poruncimu d-vostre, atâtii la pricina slujitori-lorti, cât şi la treba hoţiloru cc se prindă de Polcovnicie i de omenii lui, şi la orî-ce pricină ce arc a se se verşi de Polcovnicie, să urmaţi d-vostră întocmai după poruncile nostre, ce sunt date, păzindă orenduiala după cartea ce au la mână, ca să potă şi ei sluji fără dc cusuru la treba ce sunt rânduiţi ... şi fiţi sănătoşi. 1783, Noembre 20.)) Aceste cărţi s’aii daţii la Ceauşul ii spătărescu să le trămilă. Să amintimu aci, ceea ce deja amu arătată, că nu treime să se confunde Polcovnicia de potera şî cu acea de (iste. La Târgoviştea, după alegerea lui Vel Aga, peste cazacii de Târgoviştea încă rendui M. Suţu unu nou Polcovnicii în 14 Septembre 1783 (1). 1 (1) Carte de Polcovnicia Tdrgovistil ((Domniei mele............pro carele după alegerea Dumneluî Vel Aga : l'amu iacutu Domnia mea Polcovnicii şi purtătoru de grijă peste Cazaci ot Târgovişto, ca să fie cu sîrguială şi cu purtare de grijă la poruncile ce i se voru da de către Domnia mea, prin d-luî V(vl Aga; poruncimu Domnia mea şi vouă tuturora Cazaeiloru (lela acesta Polcovnicie, pe mai susu numitulu să 2 i Istoria L'om rniloru de V. A, Urechii. 322 V. A. UHECHI La Craiova în 1785 Ianuarie încă rîndui Polcovnicu nou (Cod. XII). Cu referinţă la căpităniile de judeţe, amu aflaţii unu singurii Pitacu, din 22 Februarie 1785, dela M. Suţulig în cuprinderea următore : «Cărţi ce s’au făcutu la 10 judeţe pentru Căpitani. «Dumne-vostră ispravniciloru ot. sud. — Sănătate, fiindu-că din porunca Domniei mele arc Dumnelui Vel Spăt. a orendui acolea căpitani peste slujitorii de scaumi, iată ve poruncimu Domnia mea, ca pre celîi care-lu va orendui, avendu cartea Dumisele la mană, de căpitănie, după obiceiu, să-lu cunosccţi de căpitanii, să-î daţi slujitorii scaunului sub a lui ascultare, ca să se afle napris-tanti slujindu lângă Dumne-vostră cu slujitorii lui, la trebile judeţului, după poveţuirea Dumne-vostră şi după obiceiu să-şi ica adefu căpitanii după pom turile Domniei mele şi după cum să iirmeză la totc căpităniile de obşte, fără de a pricinui la acesta nimicii, căci Domnia mea voindii după vechiulu obiceiu, peste toţi slujitorii din Ţâra Domniei mele la fieşcare judeţu, atâtu peste slujitorii de scauniî, cât şi peste slujitorii de căpitani, să fie zabiţi căpitanii, şi apoi după căpitani a fi zapeiî mici, ceauşi şi stegarii do slujitori, iar să nu curgă tivba iară oivnduială şi împotriva vechiului obiceiu, asia să urmaţi...» 1785, Fefir. 22. Vătăşia do plaiiî, după, organisaţiunca luî Ales. Ipsilante, era o in-sfituţiune electivă. Plăeşiî îşi alegeau vătasii respectivi. Cu bite aceslea, în modii abusivîî, M. Suţu făcu unele numiri de vătaşî (1). 1 aveţi a-lu sci de Polcovnicu, fi indii supuşi la cele ce ve va porunci, că oricare, din voi se va arăta cu împotrivire, are voie de la Domnia mea a i iăee cercetare după vina lui, toîico pisah gvmd. 1783, Septembre 14.» (1) Ia (ă asem e n o numi i i: «Vătaşi de plaiu ce sini orenduitu pe la plaiuri. «7783. Septembre 28. S’a orenduitu vătafu la plaiulu Telejenulu sudu 8a ac ti, cu carte gospod, Frănculu Cori senii în loculu lui Andrciu. 1782. Octobre 14. S’a orenduitu vătafii la plaiulu Slănicii sudu Puzeii, cu cartea gospod, Leu Vătalulu. 1782. Octobre 14. S’a orenduitu vătafii la plaiulu Pârscovii sudu Puzeii cu carte gospod, Ioană IViclenii. 1783. Octobre 14. S’a orenduitu vătafii la plaiulu Nucşora, sudu Muscelu Matei ii Pădure în loculu Cocii.- Radulă ce a fostă vochilu de vătafi în loculu luî Ciueă, s’a orenduitu desăvârşită vătafii la plaiulu 1 (orezului sudu Vâlcea, la luna luî Octobre 5, 1784. » ISTORIA ROMÂNILORU 323 Dămu în notă o carte de rânduire a vătaiuluî de plaiu si noile instrucţiuni —- calcate după ale Iul Ales. Ipsilante, — ce în 18 Octobre 1783, trămise M. Suţu la tote vătăşiile de plaiuri (1). Din aceste in- (1) Etă acesta carte : Carte de vâtăsie de plaiu. «Zcm. Vlas. Slugii Domniei mele — pe carele după încredinţarea şi prin-soarea ce au datu că va păzi întru tote poruncile Domniei mele şi va chivernisi pe locuitori cu dreptate, ferindu-se de jafuri şi mâncătorii, 1’amu orânduită Domnia mea vătafu la plaiulu— Sud — în loculu — căruia ca să-î fie sciută ce este venitul ă lui anume de a lua din plaiu pentru slujba lui spre a nu se întinde mai mulţii, si ce poclonu are a da la d-luî vel Vornicii de Ţera de — spre a nu fi supărată maî multă, cum şi ce este datoria slujbei luî, spre a o săvârşi deplinii; iată cu hotărîrc puindu-le în scrisii şi arătându-le tote pe anume i s’a datu la mână cartea Domniei mele pentru urmare : întâiei să lie cu priveghTarc si cu luare aminte diua şi noptea şi în totă vremea, ca să păzescă plaiulu şi potecile plaiului, cu jdăcşiî i puşcaşi, omeni vrednici de slujbă şi de bună pază de hoţi, de tâlhari, de furii de dobitoce, şi de cele ce sunt oprite a nu eşi din ţera, şi orî-când se va întâmpla hoţime, seu tâlhărime, seu prin poteci, seu prin drumurile plaiului, îndată să sară plăeşiî să-î prindă, şi bă-gându-î în butuci, cu bună pază să-î trimiţă la Dumnelor Ispravnicii judeţului cu tote pricinile hoţiilor şi a tâlhăriiloru în scrisu şi Dumnelor să-î trimită cu bună pază la Domnia mea, ca să’şî iea căduta pedepsă ; iară pentru cele ce se vorîi găsi asupra hoţiloră, când îî va prinde, orî cală, arme seu alt-ceva borte, câte dintr’acelea vorîi cunosce păgubaşii şi le vorîi dovedi cu bună dovadă înaintea Ispravnicilorîi că sunt drepte ale lorii, să şi le iea, iar câte vorîi românea ale hoţiloru, acelea după obiceiîi să le iea vătavulu împreună cu plăeşiî co-î vorîi prinde, pentru ostenela loru; iar de vorîi ave hoţii case şi alte bucate, afară din cele ce au găsitîi asupra loru, pentru acelea să nu aibă a se amesteca vătavulîi de plaiu, ci Ispravnicii să le iea sub zaptulîi loru, să plă-teseă păgubaşiloru, şi pentru cele ce vorîi române să însciinţeze cu foie Domniei mele, şi Domnia mea vomii hotărî. Să păzescă şi satele plăeşeseî, ca să nu fugă, seu să t/recă peste plaiu, şi asia să fie plaiulu păzitfi, nu numai de altele ce sunt a se păzi, ci nicî omîi, lucruri, marfă iără răvaşă să nu se slobodă, după cum prin osebite ponturi au porunci. Când se va întâmpla plăeşiî do sub vătăşia luî să aibă niscare-va pricini de gâlcevurî maî micî, şi curviî cu plăeşî iarăşi din vătăşia luî, să-î judece vătafulă de plaiu ; şi măcar că la unele ca aceste pricini de vini urma de lua vătaşiî globă, dar fiindă-ca acea s’a rădicata ca să nu maî fie globă, nicî să se maî pomenescă, ca unii lucru fără de cale ce se urma roti, care nu era pentru vre-o înfrânare a acelorîi ce facîi nccuviinciose lapte, ce numai o pricină dc jafîi şi unîi catahrisisu; am hotărîtîi, ca la aceî ce vorîi cade în vină, dovediţi cu bună cercetare, să-î certe vătavulîî cu bătaie, după măsura vinei luî, ca să se înfrâneze ; însă nu să cuteze a tace la cine-va iară de vină dovedită pentru vre-o pizmă şi răutate, seu interesă, ci să lie vina acelui veclută în laptă de faţă şi asîa să lîi certe ; iar de pricini maî mari şi 324 V. A. UjRECHIA stmcţiunî, se va vecie grija ce are Domnitorului, să scie: cine intră şi cine ese clin ţeră, despre Arclealu ? eurvii de va ave plăiaşiî cu alţi ţărani de prin sate afară din plăiă, să nu lîe volnicii a-i judeca vătaful ii de plaiu, ci Ispravnicii judeţului, pentru că de alte vine şi judecăţi mai mari, au nevoie Ispravnicii să judece şi pe vătafulă dela plaiu. Cheltueli ori pentru vânaturi, ori pentru turmi, ori pentru alte verî-ce să nu fie volnicii vătafulu de sinesî, fără de scirea şi porunca Domnieî-mele înscris, a face cisle pe sate în plaiu, ci la vremea aceea după ce se trimit şoimii, ori la vremea vânătorilor, vătaf ulii făcend tdie de chieltuială cu arătare anume, la ce şi cu cât s’ail cheltuiţii şi printr’a cui mână, să se cerceteze de către Ispravnicii judeţului, si pe cât se va dovedi dreptă, vedută de tote satele, tară de altă încărcătură mai mulţii, să se adevereze de Ispravnicii judeţului, şi asia cu poruncă de la Domnia-mea se va face cisle pe sate, şi la acea cislă, care cu porunca Domnieî-mele se va face, să aibă a da vătaful ii ră-vaşulii lui iscăliţii la fie-care satil de câţi bani au ajunsă şi au plătită sătulă acela cutăreia chieltuelî, după care acestea răvaşe să putemă lua sema vătafului la cercetări de jafuri. Aşijderea poruncimă, că vătafulă să nu lase locurile de pază şi să lipsescă amblându după strînsulă baniloră dăjdiei din sată în sată, ci strînsulă baniloră să’lăfacă el încă cu plăcşiî orânduiţi de la dîn-sulă ; care aceia să aibă a ămbla prin sate după bani, iar vătafulă se străju-escă locurile de pază, orenduindă Domnia-mea şi venitulă vătafului anume: de la toţi casnicii, câţi se află locuitori în plaiă, să aibă a lua clacă câte o di pe ană ; aşijderea să ia de la turmele de oi ce vină în ţeră, de turmă câte unu mielă mică dintr’acea primă vâră, aşijderea să ia şi câte unu casă de stână ; să lic şi de tote alte podvedi şi angariile apărat; orenduimă Domnia mea şi poclonulă Dunmelui Vel. Vornică tal...—caro aceşti bani dandu-î numi-tulă vătavă, de mai multă să nu fie supărată; ci dară fîind-că aă lipsită de la vătaşî şi pricina ce avea de dieea mai înainte pentru poclonulă, că li să ia peste orânduială şi peste măsură si cu acea pricină tăcea jafuri şi mâncătorii locuitoriloră, si l’amă hotărîtă Domnia-mea cu sumă orânduită, cum amă (lisă maîsusă, după datulă ce da plaiulă acesta maî susă şi după venitulă ce s’aă socotită că are numitulă vătafii, si nu aă mai rămasă mijlocii şi cuvîntă de ajutoră vătaşiloră la întâmplarea de ncscareva luări mai multă ; pentru acesta dară îţi poruncimă, orânduilule vătafii, mergândă la numitulă plaiă, şi ară-tândă cartea Domniei mele locuitoriloră plăiaşi. să cauţi să păzesci tote aceste arătate porunci, în Iotă vremea a te feri forte de jafuri i mâncătorii, de încărcături mai multă la cislele sateloră, de globe, de cisle, de cheltuieli, fără de soirea şi porunca Domniei mele, de cazne şi de bătăi fără de vină dovedită, si far’ de măsură dela nimenea mai multă să nu cutezi a lua ccvaşă cu nume de venită ală teii, peste cele ce-ţi orenduimă mai susă, şi nu numai tu să te feresci de acestea, ci şi pe vătaşii sateloră şi pe părcălabî să nu-î îngă-duescî, ca să petreeă locuitorii cu dreptate, după cum este vrerea Domniei mele, pentru că Domnia mea după acesta avemă a lace cercări în plaiă peste tută vremea, eu feliuri de mijlociul, si eândă te vomă găsi cu cât de puţină în vină de vre-o luare mai multă, liotărîro avemă a te pedepsi întâiă eu bătaia. acolo la vederea tuturoră, si apoi eu târgulu şi eu ocna, întoreându şi 325 ISTORIA ROMÂNlLORU Importanţa ca organu de administrare a vătaşiloru de plaiu era mare. jafulii acela încloitu, si nici o-dată nu te vei mai învrednici la slujim şi mila Domniei mele, de care să nu socotesc! că veî scana de acesta hotărîtă pe-depsă cu înşelăciunile ce se obişnue până acum vătaşiî de lua întru ajutorii o cotă de săteni, cu care erau uniţi la mâncătorii şi jafuri, că aceste meşteşuguri sunt sciute de Domnia mea, şi nici unu ajutorii nu veî pute ave, ci si acei vorii ti întru o pedepsă ca tine ; iar sluj indu bine şi păzindti dreptatea locuitori lorii întru tote, veî ti tu tot-d auna în mila şi slujba Domniei mele nelipsiţii, dându ţi poclonulu ccliî orenduitu de Domnia mea la dumneluî Vel. Vorniculii. Poruneimii Domnia mea şi voue tuturoru locuitoriloru acestui plaiu, vedondii cartea Domniei mele să aveţi a-lu sci şi a-lii cunosce de vătafii, să-î daţi totă supunerea şi ascultarea la trcbile plaiului si la împlinirea poruncitorii Domniei inele, care se voru da printr’însulu, ca cu silinţă şi cu supunere să le urmaţi şi să lo severşiţî, pentru că celu ce se va areta nesupuşii şi înpotrivitorii la trebile Plaiului si la împlinirea porunciloru Domniei mele, să sciţi că unuia ca aceluia are voie vătaf ulii să-lu pedepseseă cu bălaia, după vina lui, şi încă să-lu trimită si aici la Domnia mea, ca să-lu pedepseseă mai greu, ca pe unu oniu roii si nesupusu, pentru pildă şi altoru neînţelegători. Toi ic o plutit ţjulr. 1783, Sept. 28. cdVn'uncimu Domnia mea şi D-vostră Ispravnieilorii judeţului să aveţi a sci pro mai susii numitulu sluga Domniei melc de vătaşti şi purtătorii de grijă plaiului acestuia.)) Eeă acum şi instrucţiunile seu : Ponturi către vătasiî plaiuriloru, în ce ciupii să urineze pentru paza plaiuriloru. Sluga Domniei mele vătaşu de plaiu. . . sud. . . ’ţt lacomii Domnia mea in soire, că mulţi din ceî liindu împlântaţi întiresca răutate, pururea le este gândulii la tâlhării şi găseseu feluri de mijlocc şi asia ămblându prin plaiuri se însoţescu cu gazde de prin satele plăeşescî, şi cu acestii felu de începeri se facii tâlhării şi alte netrebnicii, pentru care iiindii-eă totă acostă învinuire române a li a vostră, căci se pricinuesce din neharnicia ce puteţi ave şi din nepurtarca de grijă, ci după datorie aveţi şi pentru ca să nu aveţi cuvîntu de îndreptare cu care să ve puteţi mântui din drepta urgie a Domniei mele, iată acum d’întâiu ve porunci mu Domnia mea cu mare străşnicie pentru acesta, ca să puneţi paznici şi pro drumurile plaiuriloru, şi pe poteci; să nu îngăduiţi omeni din vale a ăm-bla prin plaiuri, seu a trece în lăuntru fără teschereua si adeverinţa d-luî Vel. spăt. că veţi ti în primejdie de a ve perde viaţa. Prin satele plăeşescî, să ambii tu singurii prin tote acum de odată, să te chizăşuescî cu pârcălabii ca să nu se întâmple vre-unu omu de la vre-unu satu din plaiu, măcar să se adape cu gândulii la acelu felii de netrebnicii, să*şî deschiză ochii ; ca şi pentru cei ce vor ti veni din lăuntru, seu cu pasuşurî, seu fără pasuşurî, îndată să însciinţeze pe Dumneluî Vel. Spăt. şi pe cei ce voru fi cu pasuşurî să-î lase după orânduială să trec-ă, iar ceî ce voru ti fără pasuşurî să-î opriţi acolo, şi să însciinţczi Dumneluî Vel. spăt. şi veî ave respunsu în ce chipu să urmezi, 326 V. A. URECHIA De aci şi mari abusurî clin partea unora clin eî. Din actele ce adu- urmândti cu totă sîrguiala la paza acestui Nizamîi, care acesta să o şi dai întru audulîi tuturorii, şi seu că au trecuţii vre-unu o mu de aicea în năuntru iară teschereua Dumneluî Vel. Spat. seu că au trecuţii neşcine din năuntru aicea, orî necunoscuţii, seu cunoscuţii iară de paşuş şi adeverinţă, căci acest ielii de omeni pururea le este gândulu pentru tâlhării, să sciî în adevăr că ori când se va întâmpla în potriva poruncii aceştia urmare, seu că s’aîi slctitu de decindea hoţi trecuţi aicea, seu de aicea trecuţi acolo ; acolo în plaiu te vomii spânzura si pe tine şi pe câţî-vaplăieşî şi potccaşî, ci să urmaţi negreşitu întru tote după cum întru aceste ponturi de maî joşii se arătă: 1. Vătafulu de plaiu să aibă a păzi şi drumurile şi potecile plaiuriloru cu mijlocul!! ca sa nu potă nimenea iar’ de scirea lui, nu numai a merge în năuntru, în Transilvania, pe drumuri seu pe ncscare-va poteci, carele să pută ajunge în hotarele Ardealului peste munţii acelui judeţu, ci nicî prin satele plaiului; acesta este datoria şi a luî netăgăduită şi a potecaşilorii. 2. înăuntru în Ardealu să nu îndrăznesc! pe nimenea să laş! să trecă no-avendii răvăşii de drum îi de la d-luî Vel Spătarii, care re vase de trecătore să le strîngeţî şi la sfîrşitulu lic-cărcia luni să le trimet! la d-luî Vel Spă-tarii, ca să arete la Domnia mea prin catastih îi. 3. Orî cine din Ardealu va veni aicea în ţeră cu vre-o trebuinţă, seu negustorie si va ave paşuşu do la Ecselenţia sa Ghinărarii, să aibă voie a veni prin scirea ta şi pe acela să-lii poveţuesc! a merge la dumneloru Ispravnici! ju-deţelorîi, ca prin scirea dumneloru să morgă unde va vrea, iar tu vătaşe de plaiu, îndată să lac! două însciinţărî, una la dumneluî Vel Spătarii şi alta la dumneloru Ispravnici! judeţului; iar pe verî care veî găsi trecuţii peste plaiu şi fără de paşuşu, îndată prindendu-lu să-lîi ţi! acolo popriţii şi numaî decât să trimeţî veste cu însciinţare la dumneluî Vel Spătarii şi dumneluî va arăta Domnie! mele ; cum şi pe ce! ce voru cerca să trecă înăuntru tar’ de răvăşii de drumîi, de voru li dintru acelîi judeţu să-î trimetă la dumneloru Ispravnici! judeţului, iar de voru ti de altu judeţu să-î trimiţă prin d-loru Ispravnici! la dumneluî Vel Spătarii. 4. Prin tote satele plăeşesc! ce se află în plaiu să merg!, tu vătaşe însuţi, şi, adunându pe pârcălabi! sateloru şi pe preoţi, să le areţî straşnica poruncă cu înfricoşare de morte dela Domnia mea, pentru rîndulu înţărcării hoţilor â şi tălharilorîi şi cu acestîi mijlocii să ce! şi tu chezăşie dela pârcălab! i preoţi si şese săteni şi maî mulţi, de păstrarea satului, cum că nimenea dintr’acclu satu nu va eşi nici odinioră in hoţie, şi pentru verî-care se va simţi dintracelîi satu hoţii, seu gasdă, să răspundă pârcălabi! şi ace! chezaş!; aşijderea cu acestîi euventii să aibă datorie săteni! ceî-l-alţ! cândii vorii merge unde-va la vre o trebuinţă a lorii să arete pârcălabului şi chezasiloru, ca prin scire să morgă şi aşîa încunjurândii tote satele o-dată pentru acostă trebă, apoi tu să te ased! la locurile de pază iară de a ămbla prin sate pentru strînsulîi banilorii de dăj-diî, la care strînsii alţi banilorîi să orenduescî plăiaşî, şi tu să nu lipsesc! din locurile de pază. 5. Nici măcarîi unu omîi din satele din vale să n’aibă voie a merge, seîi a trece măcaru cu treba loru pe la satele din plaiu, fără de a nu însciinţa ISTORIA ROMÂNILORCj 327 cernu maî joşii în notă se polii vecie câ-tc-va caşuri ele urmărire sul) M. Suţu, a unoru vătaiDcre-plaiu abusivî; contra cărora reclamaseră locuitorii clin munţi (1). pe tine, vătaşii, si Iar de a nu ave voie dela tine, si pe orî-care vei găsi ănn blândă prin plaiu Iar de acesta orenduială, să-lă trimiţi la dumneloru Ispravnicii judeţului să şî iae căduta certare. 6. In lie-care doue săptămâni o-dată să însciinţezi la dumneluî Vel Spat. ori ce se va întîmpla în plai ii, si cândă nu se va întâmpla nimicii iarăşi să scrii cum şi ori ce veste vei audi de aiurea din vecinătate, după datorie-ţî, şi să dai în vi legii, casă audă şi înăuntru că ţi-aii veniţii straşnice porunci pentru rîndulu tâlhariloră, si să pui acestea în orenduială şi le urmeză cu de-nadinsulăg că să scii că avemii Domnia mea liotărîre să spânzurămă pe ori” care vătafii ce nu va urma, aeestorii Domnesc! ale Domniei mele porunci. Tolico jiisali gvmd, 1783, Oct. 18. (I) Hlă aceste acte : Jalba plăiasiloru din plaiul ii Aref sud. Argesii penlru lordache căpitănii i Glicorghe vătafii de plaiu de necazurile ce le face. Vrea înălţate Domne, Ou lacrimi fierbinţi jăluimă milei si luminătăţii Măriei Tale, pentru lor-daclie căpitani^ ce este zapciii în plasa Aretuluî si pentru (Uieorgbc Braţ ego ce’lii avemii vătalii într’aecstă plaiă, că aflănclu-se amendoi cu slujba în mână, liindii şi fraţi, s’aii împărtăşită amendoi făcendu-se tot una; ântâiii aretămii, milostive Domne, pentru că aii făcută vamă peste munte şi aă trecută 4 cana-rale de boi i vaci, şi din tote ţidulelc de trecerea vitcloră amă prinsă una, si amă trimisă pe veclîilulă nostru la Înălţimea Ta, măcar că amă tăcută veste si Dumneluî slugeră loniţă Caramalaă, ce este ispravnicii în judeţulă nostru, dar nu scimă li va avută vreme să înseiinţeze Măriei Tale, că noi întorcendu-ne de la d-luî la casele nostre, a (lisă lordache că o să ne bată, şi noi înfrioo-şându-ne amă făcută veclîilulă nostru la înălţimea Ta, cu acesta jalbă, că la D-luî Stolnicii Scarlată Drăgănescu n’amă îndrăznită a merge să jăluimii, liindă omeni ai d-luî maî de nainte vreme, înfricoşându-ne că ni se va acoperi dreptatea; osebită de acesta, milostive Domne, de spargerea plaiului cu trecerea viteloră peste munte, ne-aă făcută multe jafuri şi mâncătorii, cari nici în vremea răzmiriţei nu amă fostă prădaţi asia, care nu s’aă pomenită; aretămii Măriei Tale ântâiă: de la sătulă Arelă nosce înţărcătorî ce amă avută de moştenire, ne le zălogi, şi la negustori le-aă vîndută ei si satului n’aă dată nimicii şi suntemă păgubaşi ca la taleri 70 ; apoi aă adusă o dată 50 de rîmă-torî aî unui Dinu, care a fostă vătavă ot Loviştea, şi ne-aă mâncată moşia ani trei, mâncându-ne şi grâulă şi înţărcătorele cu rîmătorii şi nimicii nu ne aă dată, cum şi altele ce se agonisesce pe moşia nostră, băgândă cârduri de oi tomna, în plaiulă nostru, noi nu vedemă nimicii; superândă Divanulu te-aî milostivită Măria Ta asupra nostră cu o luminată carte a Măriei Tale de a strînge noî untulă şi miţele de pe munţii noştri, şi vîndendu-le la negustori, V. A. UKECHTĂ 328 FiinchVcă ne-amu ocupaţii de diverşi funcţionari administrativi, să a- ce vomu câştiga să împărţimu noî moştenii, şi în locii ca să ne iblosimu si noî cu ceva ne-aii luatu şi cartea de la manile nostre. Făccndu eî acesta negustorie a eşitu câştiga tal. 250, afară de câştigul ii untului ce va 0 eşitu, şi none unu banii nu nc-au daţii. Atară dintr’acestă carte, câte hrisove şi cărţi ale satului, vecin, amu avuţii judccându-nc la Măria Sa.Alexandru Vodă, s’ati lâcutu poruncă să se ia din mâna lui şi să se dea la unu moşnenii, că din pricina lui lordache au intraţii satulu la grea datorie şi s’aii pedepsiţii la scara Domnescă cu bătaie, hotărîndu-lu ca să nu maî fie cu slujbă, şeii negustorie pe noî, care este şi trecuta în condica Divanuluî, şi dându-se de atunci hrisovcle si cărţile la unu moşnenii, ăstu timpii făccndu zavistie aii mânatu omeni şi iarăşî le-au apucaţii; ne rugămu Măriei Tale, să se facă luminată poruncă, să se ia din mâna luî şi să se dea unde vomu vrc noî. Arătămu jafurile ce le-au făcuţii, unu Dragomiru Diaconu : cumperându, o iapă aii trimesu omeni şi i-aii luat’o din grajd ii jafîi, unu Radu Zdrăili, fiindii omîi prostu l’au amăgită Glieorghe vătafii, de s’au prinşii fraţi de cruce şi i-au luatu totu, şi i-au scosii pentru acostă pricină carte Domnescă către d-lorii boeriî Ispravnici ca să cerceteze şi să însciinţezc Măriei Tale şi până acum nu s’au maî cercetaţii; pe unii îî bagă în lanţu, pe alţiî îî bate fără de nici o vină. Milostive Domne, de nu vomu ave dreptate încărcămu şi fugimu pe vreme de iarnă de nedreptăţile ce avernu de la dînşiî, fiindii că şi la aşedemîntulu ce s’au făcuţii eramu Lude 7, şi din pricina lui ne amu pomenitu Lude 14, ca să spargă satulu şi să rămâie elti stăpânii pe Arelu, şi noî ceste-l-alte sate din plaiu şi afară din plai ii suntemu prădaţi şi jefuiţi ca la tal. 700, încă şi maî mulţii, do maî susu numiţii. Slujbaşii ce aii foştii cu slujba oierituluî au luatu de........parale şi la leu parale patru, dicendu că este lipsa banilorii, şi viindu poruncă de la dumneloru boeriî Ispravnici, ca să întorcă înapoi ce luase maî multu, ca să-iu apuce zapciulii şi apucâiidu-lu să împlinescă şi aii luatu toţî banii dela slujbaşi şi nouă nu ne-au daţii nimicii, ci cu lacrimi ne rugămu Măriei Tale, să se orendu-iască unii credincioşii Măriei Talc de împreună cu dumnelui Ispravniculu, ca în frica lui Dunmcdeu cercetândii, să aretc Mării tale, că do d-lui Stolniculu Scarlatiî Drăgănescu ne este frică, că ni se va acoperi dreptatea, şi pentru ca să se descopere dreptatea nostră, să te milostiveseî Măria Ta să se lipsescă din slujbe, puindii dumneloru boerî Ispravnici vechili până ne vomu da tote jălbile nostre cu maî susii numiţii, că liindu amândoi fraţi în slujbe ne este frică să aretămu, că suntemu spăimântaţî, că câte le aretămu suntfi tote adeverate, iar cândîî nu verii (i tote adeverate să timii sub pedepsă, şi cum va fi mila Măriei Tale. Robii Măriei Tale Noî totu plaiulu Arcf. sud. Argeşu.» 1(7) Mihciilu Constantinii Şutul ii Voivodu. «Cetindu-sc înaintea. Domniei mele acestă jalbă cu care a veniţii Dragomiru Răsdiaconu, aretându-se că este vechilii trimisu despre partea a totu plaiulu, amu poruncitu de s’au căutatu în condicile Divanuluî şi vedutu hotărîrea domnescă a fratelui Domnu Alexandru Ipsilante Voevodu, făcută de la letu ISTORIA ROMÂNILOR!! 329 mintimu aci şi clone pitacc ale lui M. Şuţu, prin care ordona ca, la ieşirea din slujbă să se «spargă actulu prin care i sa lbstu constituiţii 1775 Octobre, pontru numitulă Glicorglic si Iordache, că pentru zavistuire ce au pricinuiţii plaiului, s’au lipsită ca nici umilă nici altulu la treba vătăşiei să nu intre, cum şi dela negustoria munţiloră încă să (ie popriţi. Deci orânduimă pe Antonache Icioglan, să morgă cu acesta domnesca noslră volnicie la numitulu plaiă, si mai întâiă dumne-vostră Ispravniciloră aî judeţului să aveţi a rădica şi pe unulă şi pe altulă vechilă din treba vătăşiei cum şi zapciulă, iar pe dânşii după ce-î veţi lipsi întâiă din treba să-î înfăţoşeze orânduitulu Domniei mele cu locuitorii plaiului, ca să cerceteze prin marafotulă d-vustră, atâtă tote nedreptăţile, i pagubele, i căznile cari sunt arătate într’acestă jalba câte una câte una, şi cari voră mai arăta locuitorii că aă pătimită de către rânduiţi, câtă şi de trecerea viteloră peste hotară, care acostă cercetare să aibă a o face în ţaţa locului, după cum dicc maî susă, faţă părîşii cu acei pă-rîţl, şi la tete arătările să se ceră trebuinciosele dovedi şi după cercetarea ce se* va lace în faţa locului, găsindu-se numiţii vinovaţi la acesta ce-î pâ~ reşcă, locuitorii plaiului, să-î ridice orânduitulă Mum-Başiru şi cu pază să-î aducă pe amândoi aici la Divanulă Domniei melc, de împreună şi cu cercetările, dovcdilc faptcloră loră în scrisă iscălită şi de Ispravnieă.» 1785, Delir. 1. Carie cu Mumbaşirit Aprodn vătmescu cătră Ispravnicii clin sudu-Mnscelit pentru mâncătorii si jafuri ce aii făcuţii Cocea vătafulu ele plwiu. ((Cinstiţi şi credincioşi booriloră Domniei mele biv. Vel pahar. Anastasie, i biv. Vel Pit. Dumitracbe Perdicară, Ispravniciloră sud. Muscelă, sănătate vă lacomă în soire că dumneluî cinstită şi credinciosă boeriulă Domniei mele Vel Vornică de Ţeră-de-susă ne-aă arătată cum că Cocea vătafulă dela plaiulu Nucşiore dintr’acelă judeţă, este beţivă, blăstămată şi ne harnică a chivernisi plaiulă, şi face trebuinţă a se orândui altă vătafă în loculă lui, pentru care iiindă-oă vătaşî după obiceiă se orânduescă cu alegerea şi primirea tu-turoră plăieşiloră locuitori, eată că vă poruncimă să daţi de scire la tote satele plaiului, ca să alegă dintre dânşii omulă vrednică care.să potă a cârmui treba după cum se cade, să fie cercată maî nainte la alte slujbe, să păzescă dreptatea loră întru tote, să fie şi de dumne-vostră cunoscută de vrednică Vă-taşă şi să dea în scrisă subt iscăliturile loră cum că-lă ceră cu toţii, şi după ce-lă voră alege cum dicemă, să-lă aduceţi înaintea dumne-vostră căruia ei-tindu-î în faţă cartea această a Domniei mele casă o audă, să-î daţî să înţelegă că maî multă decât ce este orânduită venitulă vătaşieî nimică nu are a lua din plaiă, căci luândă cât de puţină se va pedepsi straşnică; aşijderea nicî la dumneluî Vel Vorn. nu are a da maî multă decât orenduitulă poclonă ce este numită în cartea vătăşiei acelui plaiă ; cum nicî la dumne-vostră seu la altă parte să nu se cuteze a da rusletă şi a se cheltui ca cu aceasta să aibă pricină a face jafuri şi mâncătorii în plaiă, pentru că de va tace cât de mică mâncătorie lipsindu-se se va pedepsi forte greă; aşijderea să-î arătaţi ca să fie silitorii la tote poruncile şi trebile plaiului a le urma în grabă şi Iar’ de cusură, cum şi şarturile plaiului a le păzi, şi aşîa pliroforisindu-lă de tote 330 V. A. URECHI Ă ((privilegii)) alipite nu la persona (obrazulu) lui, ci la slujbă; deci de acele privilegii urmeză celu scosu din slujbă, a nu se mai folosi (1). cum arc a urma cu alegerea şartelorii plaiului, adeverită şi cu iscăliturile clumne-Yostră şi cu îusciinţarea d-vostră eătră Domnia mea scriindii după obi-eeiii şi cătră dumneluî Vel Vornicii, să-l ii trimiteţi aci la dumneluî Vel Vornicii ca prin dumneluî aretându-se Domniei melc să isc dea şi cartea de vătăsie; însă mai întâiu după primirea acestei porunci a Domniei mele, se ren-duiţi vechilii ca să caute trebilc plaiului pană se va orendui celu desăvârşiţii vătafu, şi apoi să începeţi a urma cum poruncimii maî susii, pentru alegerea vătafului; iar pe Cocea acum pe sin să-l ii lipsiţi a nu se mai amesteca întru nimicu la trebilc plaiului ; lângă acesta iată amu orânduiţii Domnia mea pe acestti Mum-Başirii, sluga Domniei mele aprod vătăşescii, carele viindii acolo, să aveţi a cerceta prin tete satele plaiului, ca să dovediţi şi să adeveriţi ce nedreptăţi, jafuri si mâncătorii au tăcutei acclu Cocea locuitoriloru ? şi luându în scrisu anume cui şi ce aii tăcuţii, însă cu bună dovadă, fără de năpăstuiro, să aducă Domniei mele catastihii de tote iscăliturile dumne-vostră, ridicându si pe acelu Cocea, ca din preună cu acea cercetare să-lu aducă şi pe el ii aicea în pază... ii saam receh î a da în soirea tuturora boerilorîi judecătoriei de pe la Depertamenturî, ca să aibă a se aduna de dimineţă la unu cesu din di fie-care la Departamcntu, să caute pricinile şi judecăţile ce se rînduescu ale norodului, şi să fie cu sirguială şi cu silinţă pentru dreptate a nu se năpăstui cinevasi, şi asia să aibă a urma si pă/i lieşce-carc j) rec iun maî sus ii poruncimu, iar care nu va urma ca să se afle la vremea care rînduimu, să scie că va li lipsiţii de mila Domniei mele şi se va si pedepsi, toi. cop. g*vd. 1784, Aprilie.» Din budgetulu justiţiei, dată In notă maî susu, vedemu esistinţa de judecători stabili cu lefă în fie-care judeţu. Amu are tatu în urmă laşele prin care a trecuta organisarea justiţiei din judeţe. După budgetul u de care ne ocupăm ii, justiţia în judeţe are specială impiegata cu nume de judecătorii, iar nu de alu 2-lea ispravnicii. decătoriă pe dumne-luî Biv Vel Pahar. Caragea, în loculu Medelniceruluî lor dache Ncculescu, poruncimu dumni-tale Vel Vist. să aşedî la oalaslihulu Visle-rieî cu lela pe lună cate tal. o sută, urmandu-se din di în tăia a luî Octohre : aşijderea poruncimă d-vostră boeriloră judecători dela acesta Depertamentu să fiţi însciinţaţi, că amu orânduită Domnia mea pe maî susu numitulu boeru Domniei mele judecătoră aicea împreună cu diunue-iră. 1785, l )ecemhre 15.« Pentru Clucerii Aughelache ce silii orenduitii judecătorii Ia Depertamentulii de opiu. «Fiind ii-oă înlocuia Singurului Dumitrache Mebtupciu amu oreuduitu Domnia mea judecătorii la Depertamentulii de opiu pe credinciosulu boeriulu Domniei mele Anghelaehe Biv Clucerii za aria, poruncimu dumitale Vel Lomă’. de Ţera-de-susă, să arăţi porunca Domniei mele dumne-loră b<.)eriloru judecători dela acesta Depertamentu, ea să fie însciinţaţi de acesta, şi dumue-ta Vel Vist. să lii aşedî la eatastiiu să fie dela di întâia a viitorei luni lui Apriliî. toii eopisah» 1786, Martie 19. ISTORIA 1Î.OMÂN1LORU 839 Dămu în notă o serie de pitace de alte numiri a diverşi judecători pe la Departamenturî şi judeţe (1). Dămu în notele de josu cărţi domnescî de rânduire de judecători pe la departamentele din Bucurescî şi Craiova, cum şi de judecători speciali pe la judeţe. Aceste acte aretă cum, în modu cu totul» nemotivatu, se scoteau din magistratură şi se chiămau în ea membri, după bunii placul» Domnitorului şi cum budgetul» de lefă a magistraţilor» era regulaţii de vistorie, după găsirea cu cale a lui Vodă. Sub acest» Domn» se realiseză unu progresii mare în faptul» în-fiinţăreî de judecătorii osebite pe la judeţe. Ispravnicii românii numai (1) Klu schimbările urmate la Departamentul» de şepte : Pe lunii Depertamentidu de septe. Taleri 120 D-lm Biv Vel Cluceri! Costaelio lei, 1784, Decembrie 1 s’a rea dai tu. 80 » Biv Vel Stolnici! Bălăceau. 80 » Biv Vel Stolnicii Alexandru CJrecenu. 60 » Biv Vel Slugeru Origorie Asana. 40 » Biv Vel Clucerii, za Arie, Constantina Cahliea. 40 » Biv Vel Cluceri! za Arie, loniţă 1 irezoianu; la lot 1785 Ap vi licMs’a renduitu Sătrara Maicii! Cantacuzino în loculfi seu 50 » Antonie Potino 00 ») Biv aii! treilea logoletu Knuţ, 500 Depertamentu de patru 90 » Biv Vel Paharn. Cocorăseu lalăt. 1784. Decembrie 1 renduitu 90 » Biv Vel Pahar. Mavrodin. «Dmnne-vostru boeriloru judecători dela depertamentulu de srpto vă lacomi! îu scire, că iată amu orenduitu Domnia mea judecătoria la acela De-pertamentu pe credinciosul a Boeriulu Domniei mele Biv Vel Medel. loniţă Cre-ţulescu în locuia răposatului Constandinu Bălăcenulu Biv Vel 8toi. cu lela după orenduiala cinului boerieî sale, pe lună po tal. 60, ci dar să liţî însciin ţaţl de acesta, că de împreună cu D-vostră are a căuta judecăţile ce urme/ă la acesta Depertamentu, pentru care scrie si dumitale cinstita si credincioşii boeriulîî domnii*! mele lanache Văeărescu Vel Vist,, cu acostă lela ce se aretă mai snsu să-iu aşedî în eutastilulu V isteriei, tolico p. gvd. 1785, Mu iu 19.» V. A. lîRECHI 340 executori sentinţelor a pronunţate de judecători, iar în executarea sen-tinţeloră nu se mai amestecă juclecătorulu. Resulta acesta din urmă-torulă pitacă de rînduire a acestoru judecători pe la judeţe : Carte de Boeril judecători la sud. Dolj. zem Vlascoie. «...Credinciosuliî boeriilui Domniei mele Zamfirii Jianulîi Biv Vel Şătr. pro care l’amu orânduită Domnia mea judecătorii la sud. Dolj. să aibă a căuta tbte pricinile de judecăţi a locuitoriloră, cu bună cercetare, ca să le hotărască cu dreptate, şi pentru ficş-care pricină ce va judeca să facă hotărîre în scrisă la mâna cui se va căde, ferindu-se de hatîră şi voie veghiată, iar pe cei ce nu se voriî odihni de acolo, să le dea la mână sorocu în scrisu cu diua orânduită spre a veni la Divanîi, şi pentru tote pricinile ce va căuta să aibă a ţi ne condică deosebiţii, întru caro să se trecă tote cu bună orenduială, şi aşîa judecătorulîî să caute judecăţile şi să facă hotărîrile în scrisu, iar împlinirea după hotărîre să o facă ispravnicii judeţului, la care împlinire să nu se amestece judecătoriulu; pentru care poruncimă şi d-vostră Ispravniciloru aî judeţului să-lă cunosceţî de judecătorii!, şi să-î daţi mână de ajutoră cu omenii de slujbă pentru cei ce von! fi a se aduce şi a se scote la judecată. Asijde-rea poruncimu şi Mazililoră, Breslaşiloră şi tuturoru locuitoriloru de obşte, să fiţi înseiinţaţî de acesta, şi fieş-carele pentru pricinile ce voru avea, să morgă să se judece la orânduitulă de Domnia mea boeriă judecătorii, că pentru aceea amu orânduită deosebită de Ispravnici şi judecătorii, să se caute maî cu lesnire şi (ar’ de zăbavă în tută vremea pricinile judecăţiloră ce veţi ave; foliro prndt yrd. Sept, 25.» \L Suţu înfiinţeză şi o nouă instanţă juclecătorescă la Craiova în 21 Aprilie 1785 pentru a înlesni mai răpede darea dreptăţeî. ~ Dămu în dată cartea prin care se institue acesta tribunalu de 4. Prin acostă carto Romnitorulu dă instrucţiuni seu ponturi, Negreşitu că multe din a-ceste ponturi sunt repeţire din ponturile lui Alex. Ipsilante. Judecătorii ceî 4 numiţi au fostă: Clucerulu Barbu Benescu, Pitarii Ioniţă Socoteanu, Clucerulu Vladu Tetoianu şi Clucerulu 'Radu Băbcanu. Judecata însă a continuată a se face şi la Divanulu din Craiova. Domnitorulu prin circulărî, ce dămu în notă, a atrasă atenţiunea Divanului din Craiova asupra obligaţii!niloră lui, ca instanţă judecăbv reşcă : ISTORIA ROMÂNILORt 341 Carte pentru judecătoria nouă de 4 boerl ce sau orencluitu la Craiova, afară din Divanulu Craiovel cu ponturi si învelături in ce chipu să urmeze boeril judecători. «Pisali. gmd. cinstita şi credincioşii bocriulu Domniei mele dumi-tale Caima-camule Craiovel, sănetate, laccmii dumi-tale în seire, că voindii Domnia mea bună înlesnire şi îndămănarea locuitoriloru şi a tuturoru supuşilorii Domniei mele a şî-o ave, atâtu întru tote altele a petrece mulţămiţi, câtu şi la pricinile de judecăţi ce au între dînşii unii cu alţii a afla locu şi vreme de pri-inţă ori, în ce ceasu şi ori în ce vreme voru ave trebuinţă de judecată Iară de a nu se zăbovi şi a nu-şî perdc vremea munciloru, maî vârtosu cei din partea locului de peste Oltîi, care ca unii ce sunt depărtaţi şi cu multă greutate a călători până ajungi! la Dcpertamenturile judecătoriloru de aci, voimu Domnia mea, ca osebita de Divanulu Craiovei, să aibă şi altu locu de judecată, acolo, mai înlesnitu ; mai vertosu cei cu pricini mici, să nu zăbovescă aş-teptându rîndii şi vreme numai la Divanu pentru o prostă madca ; pentru acea dar am socotită Domnia mea şi am hotărîtti a întocmi şi o deosebită judecătorie de patru judecători acolo în Craiova, să caute pricini de judecăţi ale norodului, şi iată am şi orânduita boerî anume, cu osebitele cărţile Domniei mele de judecătorie la mâna lie-căruia, precum vei vede; ci după ce vei primi dumne-ta acestă domnescă a nostră carte, să strîngî pe cei rânduiţi, aici la Divanu şi de faţă să puî dumne-ta să se citescă acestă domnescă a nostră carte cu ponturile şi poveţuirile ce scriemu maî josu pe largu, apoi să le orîn-duescî dumne-ta unu locu de adunare, care să se numescă judecătoria de patru dându şi unu logofeţii dintr’aî Divanului, pentru citania şi scrisulu cărţiloru de judecată, carele să ţie condica pentru a scrie într’însa tote pricinile ce se va căuta la acelu Depertamentu. Pentru care poruncimu Domnia mea, orân-duiţiloru judecători de la acestă judecătorie nouă, să aveţi a urma tote acestea ce ve poruncimu maî josu, ca să le înţelegeţi cu bună luare aminte şi să le păziţi: toţi judecătorii câte patru, după datorie netăgăduită, să ve adunaţi de dimineţă în locuiţi judecătoriei, şi torte cu amenuntulu şi cu luare aminte să cercetaţi pricinile ce se întâmplă, urmându cu totulii la dreptate, la poruncile pravileloru şi la obiceiurile pămîntuluî, după condica ce este alcătuită din pravilî, fără de a nu face niscare-va tălmăciri rele, căci orî-carele se va dovedi tălmăcindu reu, seu strieându pravila, unulu ca acela este să se pedep-sescă forte greu; i judecătorii să se arete cu dulceţă şi cu blândeţe c-ătrâ cei ce se judecă, şi fără de pismă seu făţărnicie, ne-căutându la obrazulu cuî-vaşî, nici judecându cu pismă şi vrăjmăşie pe cinevaşi, nici să înjure pe cinevaşî din cei ce se judecă, căci va li pedepsiţii şi vrednicii de urgia Domniei mele; 342 V. A. URECHIĂ bă asculte ierte cu luare aminte, fără ele a nu se supora de-îndelungatele (lisele colorii ce se judecă, şi să nu cuteze a zăticni cuvîntulu celoru ce se judecă, on cum voru li, care clise ale loru să le scrieţi în deosebite practicate unde să se şi iscăleseă câţi dintr’înşii voru sci să scrie, ca să se vadă pururea, înseşi acele vorbe ce au foştii disu la judecată, şi să nu potă tăgădui nicî-o dată colea ce înseşi au disu, şi asia cu cercetare de obşte şi cliibzuire şi toţi cu unii gândii, să liotărîţi, fără dea nu se socoti cinevaşî dintre judecători că este stăpânii hotărîrei, seu mai mare de câtu ceî-l-alţi asupra judecăţi loru. Când judecaţi să şedeţi toţi cu orenduială forte bună, cu cuviinţă, iără de a nu face alte vorbe de alte pricini şi glume, seu rîsurî, seu să ve prigoniţi la cercetările ce veţi face, ci cu totulu să ve lipsescă prigonirea şi certa la vremea judecăţeî; să se eiteseă cu luare aminte totc cărţile şi seneturile aceloriî ce se judecă, până la cea mai mică, şi să nu ve grăbiţi la botărîre, ci să iscodiţi mai cu amenuntulu pricina, cu minte curată şi liniştită, fără de prigonire, cum-penindu-ve gândurile, şi toţi cu unu gândii, cu unu sfatu de obşte să liotărîţi cea-co vi se va părea că este drepţii. — Să nu ve porniţi nici odinioră la vre-o strîm-bătaie, şeii pentru prieteşugu, seu pentru rudenie, seu pentru Jrică, şi de veţi li si siliţi de vre-unu obrazu să nu ve plecaţi, căci de ve veţi pleca ve veţi pedepsi lorte greu, ca unii ce v’aţî temutii mai mulţii de acel ii obrazu decât de Dumnedeu, de Pravilî şi de Domnulîi; să ve păziţi mâinile curaţii către Pulcu şi către Pravilă, adică să (îţi cu frica lui Dumnedeu, drepţi şi să nu luaţi mituri, că orî-care ve veţi dovedi luândii mituri, ve veţi pedepsi forte greu. Judecătorii când voru face greşală la vre-o botărîre şi însuşi ei mai in urmă voru cunosce că este nedreptă, să aibă voie a-şî lua cartea de botărîre înapoi şi să o îndrepteze, dar să nu o lase greşită şi ne dreptă. Fără de răvăşii de jalbă cu poruncă din dosii a Caimacamului să nu sc caute judecată, nici zapciii să nu aibă volnicie a trage pe cinevaşî la judecată, fără de poruncă în scrisu; liotărîrea ce se va lace numai prin vorbă şi nu sc va scrie si să se iscăleseă, este netrebnică şi ca o nefăcută se socotcsce, ci totc pricinile să aveţi a le hotărî în scrisu şi de faţă, iar nu într’ascunsu, şi cartea de judecată să o citiţi întru audulu celui osînditu, şi de aii rcmasii odihniţi amendoue părţile bine, iar de nu, cu carte de judecată dela acea judecătorie să-i 'înfăţişeze zapciulu înaintea d-lui Caimacamului, si dumne-lui Caimacamii să cerceteze însuşi, de faţă fiindii, cu judecătorii dela judecătoria ce au ccr-cetatu întâiu pricina, şi dreptatea să o hotărască şi să o păzească întru totc. Judecătoria acesta să fie cinstită cu tbtă cuviinciosa orenduială, să ve lipsescă dihoniile, interesurile, să liţi toţi cu frica luî D-dou, şi să ve purtaţi licş-care cu omenie, să nu ve leneviţi pururea a căuta trebă, ca să nu zăboviţi pc omeni, pentru că Domnia mea pentru acesta numai, adecă pentru lesnirea si îndreptarea locuitorilorii părţii locului, orencluimii şi acestă judecătorie acolea ISTORIA ROAIANILORU 343 osebită, ca cu adăugirea si înmulţirea judecătoriiloru împărţindu-se pricinele să se lcsnescă săvârşirea loru şi să curgă treba lăr de zăbavă, a mi li siliţi' locuitorii pentru cat de puţinii lucru de nevoie a veni atâta cale îndelungată pe aici, ci să alic mai aprbpe acolea locu de îndreptare şi isbăvire, şi la totc cărţile de judecată ce veţi tace să arătaţi chiar acelu capii din Pravilă ce veţi metaherisi. Aşijderea porunci mu şi pentru cei ce se judecă, de ori-ce stare si de ori-ce treptă voru ti, să stea în piciore când se judecă si iară de işlicu, forte cu cucernicie şi supunere, grăind ti cu smerenie, şi respimdendăi cu orenduială bună la colea ce se voru întreba, tiindii-că, după cum amu disu, judecata este a lui Dumnedeu; şi să nu cuteze cinevaşî a huli pe judecători, seu a-lti necinsti si a-lti înjura, iar de va înjura pe judecătorii!, va urma duim nc-luî Caimacamii pentru unulii ca acela după porunca ce are dată dela Dom nia mea. Aşijderea dicemu, pentru cei ce au judecată, de va năzui la vre-unu obrazu ca să-lu ajute la pricinele ce va ave, şi va mitui pe judecătorii! eu daruri, unulii ca acela să-sî piardă judecata negreşitu, si celu ce va primi, măcar u şi boeriii de va li; se va pedepsi. Totc acestea porunci mu să se pa zescă de către judecători cum şi de către cei ce se judecă, si celu ce va sluji bine, cu plăcerea Domniei melc, va dobândi milă dela Domnia mea, şi se va tace vrednicii şi de altă treptă, ca unu cercată la slujba acei judecătorii; iar in potrivă, celu ce la vre-una dintr’accstea va vinovaţi, mai vârtoşii la dare şi la iiuşietu, care nici cum nu vomii pute suferi, nu numai lipsitu va li, şi nu se va maî învrednici altă dată la chivcrniselă, ci încă se va şi pedepsi. Dropii! acea poruncimu şi dumitale Caimacamule al ii Craioveî, după ce se va ceti acesta domnesca nostră carte în Divanu, în faţa orenduiţiloru de Dorm nia mea boerii judecători, atâtii pentru ca să iie sciuţî şi cunoscuţi cei ce sunt judecători, la acostă nouă judecătorie, câttî şi pentru ca să se audă de toţi ponturile ce dăniu Domnia mea, atâtu pentru judecători câtu şi pentru ccî ce se judecă, apoi să pui să sc trâcă în condica Divanului de acolea, cum şi în condica judecătoriei, spre a o ave ca o poveţuire si învăţătură totu-d’a-uiia, dându domnia-ta poruncă şi zapciilorii şi logofeţilori!, ca să se afle cu pază, stând ii cu l)ună orenduială şi cî în Depcrtamentîî la vremea judecăţi loru nelipsiţii, cari zapciî far’ de liotărîre de judecată, în scrisu şi lăr’ de porunca Domniei, sănii se cuteze ase lacc vre-unu eliercehetu de sineşî, că se voru pedepsi torc greu. 1785, Aprilc 30 ii).» ţ l i rită si alte ponturi date numai cu none dilo maî înainte, pentru tute tribunalele si provocate de purtarea insolentă a unui boerîî Craiovenu (aţă eu judecătorii: «Cinstiţiiorii şi credincioşi boeriî Domniei mele, dumi-tale Caimacamii Craioveî, şi dumne-vostră judecătoriloru ai Divanului de acole, sănătate; ve facemu 344 V. A. UBECHIĂ Etă si modelulii do : Carte de judecătorie dela judecătoria ce acum s'a orenduitu Ici Craiova. osebita de Divanulu Craioveî, de i boeri. «Dat’amă acostă domnesca nostră carte credincioşii bocrulul Domniei mole.., pe carele 1’amă făcuţii Domnia mea judecătorii la judecătoria ce acum amii orenduitu la Craiova, osebiţii de Divanulă Craioveî, ca să aibă a căuta de împreună cu ceî-l-alţî boeri tote pricinile de judecăţi ale norodului, ce li se în scire, că după rîvna şi silinţa ce avemu Domnia mea a se păzi buna oren-duială întru tote, şi a*şî ave Divanurilc şi Depertamenturile judecaţiloră atâtă aceste de aici, câtă şi de acolo şi din tută oblăduirea Domniei mele, cinstea şi buna cuviinţa lorii, şi a curge din tote dreptatea şi adeverulă, nu amu lipsiţii încă de când ne aii adusă milostivulu D-dcă cu Domnia aici în scaunii, a da poveţuirile cele cuviinciose, atâtă aici câtii şi acole la Divanulu Craioveî, amii scrisă carte cu atâtea ponturi şi aretărî pe largu pentru ccî ce se judecă şi pentru judecători, şi amu poruncită ca să aveţî acecaşî carte ca o povaţă înainte pururea, spre a gândi de celea ce ve poruncimu când intraţi în Divană, când staţî la judecată, atâtu dumne-vostră judecătorii, cum şi ipotesiarî, a sta cu sistolie, a grăi cu smerenie la Divanii, ca într’ună locii de judecată ce este a laî Dumnedeii; însă audimă că acestă bună orenduială se păzesce forte prostii acolea, căcî nc-amă înştiinţată în trecutele dilc de obrăznicia Otetelişanuluî, ce aă aretată în Divană asupra judccătoriloră, şi forte ne-amă turburată, pe care amă trimisă de l’a rădicată cu urgie, şi aducendu-lă i s’aă făcută căduta cercetare, ci fiindă-că nu putemă suferi nicî de cum în Divanurile şi în Depertamenturile judecaţiloră acatastasiî şi nedreptăţi, iată de obşte poruncimă, cu acestă Domnesca nostră carte: atâtă ceî ce se judecă, măcară de orî-ce treptă ară ti, să socotescă că judecata este a luî Dumnedeu, şi că şi Divanulă acela de acolea este Divană ală nostru domnescă, la care toţi de obşte se cade a intra cu cucernicie, a sta cu sistolie, a grăi cu smerenie cuvintele judecăţeî, a asculta la hotărîrea judccătoriloră, fără de a nu se mânia, fără de a nu necinsti, nicî a huli pe judecători, cum nicî pe părîşiî lui cu care are judecată, să nu fie volnică a-lă ocărî în Divană şi a-lă înjura, mă-i-ară cât de prostii să tîe; cât şi judecătorii asemenea aă datorie să stea la Divană cu orenduială bună, ca într’unu locă de judecată a luî Dumnedcă, cu smerenie, socotindu-se ca cum am fî înşi-ne de faţă în fruntea loră, şi să vie maî de dimineţă la Divană toţî ceî orânduiţi, iar nu unulă să clică că nu pute că are trebă, şi altulă trimiţendă că «voiă veni», care din pricina unora ca acestora potă să stea judecăţile necăutate, şi jăluitoriî să piară zăbovindă. Să citescă şi să asculte tote cărţile şi scrisorile ce voră avea, lipsinclu-le glumele, şoptele şi rîsulă, gândindă şi socotindă numai ale judecaţiloră, fără de a nu înfrunta nicî eî pe ceî ce să judecă, seu a le opri cuvintele ce aă a elice, nicî cu pismă să grăescă, seă cu fire posomorită, ci blândă, cu dulceţă şi să le 1 ie gândulă şi cugetulă cu totulă totă la dreptate şi adeveră, ferindu-se de orî-ce hatâră şi interesă, ca să se facă vrednici şi de altă cinste şi mila Domniei mele; după cum tote acestea şi altele pe largă aveţi scrise de cătră Domnia 345 ISTORIA ROMANILOR# va orendui în scrisă do către dumnediiî Caiinacamulu şi să facă liotărîrile dreptăţeî fieş-căreia pricini în scrisu, urmându întocmai după ponturile şi po-vcţuirile ce sunt date prin cartea de obşte ce amu tăcu tu Domnia mea pentru acesta judecătorie; pentru care scricmu şi dumitalc Caimacamule Craio-veî, să scii că amu orânduită Domnia mea pe numitulă boerulă Domniei mele judecătorii la acostă nouă judecătorie, şi să-î areţî poveţuitorca dom-nesca nostră carte, ca după aceasî să fie următorii la tute. 1785, Aprile 30 (l).» Niscai-va mesurî maî importante reorganisânclu justiţia, peste dispo-siţiunilo luate prin codicele lui Ipsilante şi afară de cele de maî susu mea, în cartea ce v’amă trimisă la 22 ale lui Scptcmbrc Iotă 1783, care ve poruncimă să o cetiţi şi să luaţi înţelegere bine. Şi aşîa dunme-vostră judecă-toriloră, dreptatea întru tote să o urmaţi, fără de lenevire şi cu luare aminte; iară cei ce se judecă de ori-ce treptă ară fi, cinstea Divanului şi a judecăto-riloră să o păzescă, că pentru cei ce nu voră urma dreptăţii şi poruncii, are dumnelui Caimacamă poruncă dela Domnia nostră îndată să înştiinţeze Domniei mele, iar când Caimacamulă va trece cu vederea, şi nu va urma după porunca ce are, Domnia mea avemă mijlocă a afla şi prin alţi credincioşi ai noştri, care avemă rânduiţi în totă laturea oblăduire! nostre, şi după cum aici la Divană, apropo, asia şi acolea, să sciţi că este ocliiulă nostru, cu lesnire a vede: care cum se portă, şi pe lângă celă vinovată ne vomă mâhni şi asupra Domniei tale; acesta ve poruncimă şi fiţi sănătoşi.» 1785, Aprilie 21. (Oond. XII, lila 246). (1) Numele boeriloru ce sunt rânduiţi la judecătoria nouă din Craiova. 1 >iv Vrel Oluc. za Arie Benesculă Barbulă. Biv Vel Pitară Ioniţă Socoteanu. Biv Vel Cluceră za Arie Yladă Tetoianu. Biv Vel Cluceră Eadu Băbeanu. Etă, nici doue luni, apoi o nouă schimbare : Carte de boeru judecătorii la judecătoria nouă dela Craiova. Ze/n. Vlasco. Dat’amă acesta domnesca m3stră carte bocriuluî Domniei mele ÎMateiă Bibescu Biv Polcovnică, pe care Pamă făcută Domnia mea judecătoriă la judecătoria dela Craiova în loculu Cluceriului Badu Băbeanulă, ca să ail>e a căuta, dimpreună cu ceî-lalţî boeri tote pricinile de judecăţi ale norodului, ce li se va orendui în scrisă de cătră dumnelui Caimacamă, şi să facă liotărîrile dreptăţeî fieş-căreia pricini, în scrisă urmândă întocmai după ponturile si poveţuirile ce sunt date prin carte de obşte ce amu făcută Domnia mea pentru acostă judecătorie, pentru care scriemă şi dumnelui cinstită şi credincioşii boeriulă Domniei mele Iorgache biv Vel Cluceră Caimacamulă Craioveî, să scii că amă orânduită Domnia mea pe numitulă judecătoriă la acesta judecătorie, şi să-i areţî poveţuitorea Domnesca nostră carte, ca după aceiaşi să fie unnătoriă la tote, 1785,’ Iulie 23. (Cond. XII, fila 288.ţ 346 Y. A. URECHII aduse, nu avcmu de înrcgisiralu; totuşi, in 16 Scptcmbre 1 783, Domnitorul» adresez» următbrca circulară: Carii legate la isprăvi tic ii judeţelor a, la Caimacamii, cn povetuiri de judecată pre cei ce vina cu jălbi a nu~i zăbovi. «D-vbstră Ispravnicilor», d-vostră judecălorilor» <>t sud... sănătate, ve facem» m suire, că aici la Divanul» Domniei melc vedem» apururea locuitorii de pre afară cu jălbî, pe Iote dilole, necontenit», pentru pricini dc judecăţi mici si de putinu lucru, cari arii putea lua sfîrşitu şi îndreptare de aci dela d-tre, fără de a-sî trepăda si a cheltui pe aci; pentru care ne-amii mirat», din ce pricină este acesta? în vreme ce Domnia mea avcmu ispravnici, şi judecători sunt pe afară întradinsii rînduiţî pentru judecăţi, şi nu o socotim» a li acesta din altă. iăr’de numai că fără de a nu ve aduce carte de ])oruncă domuescă de la noi nu intraţi în cercetare a-î judeca şi de aceea nu vin» la d-tre, seu că decă vin» la d-tre fără de poruncă, uşa li-se deschide cu zăbavă, vreme nu polii găsi la d-tre, păzesc» coşuri multe cu (Iile la mijloc», şi alte ca de la acestea, şi aşîa dc nevoie sunt siliţi a lua atâta ostenelă şi în piciorcle lor» de pe la judeţele cele mai depărtate de vin» pe aci, casă jăluescă nouă pentru calde puţin» lucru şi să ve aducă porunca nostră; pentru care să sciţi, că la Dom nia mea sunt forte nesuferite acestea, şi dc vom» dovedi că vre-unulu din d-lrc le obicînuesce acestea ; ad : se îngreueză, se superă a primi pe seraciî locuitori înainte-lc, iurte ne vom» turbura asupra unuia ca aceluia, ci licscarele din d-tre luaţi pildă înşi-ne pe noi, si vedeţi că uşile Divanului le avem» des-cl tise, audulu nostru este gata să ascultăm» jal J>a ii e-car ui a. si ne trudimii, ne ostenim», spre acesta, apoi când noi aceste le urmăm», socotiţi-ve cu cât se cade dumne-vostre a li mai protimi şi mai Iară dc preget» decât noi a pruni pe fîcşce-carele din locuitori, nu numai cel» ce vino cu poruncă dc la noi, ci şi pe cei ce au trasu drept» la Dumne-vostră, fără de poruncă să nii-î depărtaţi, ci să le cunosceţî pricinile jăîbiloru cu hună luare aminte, şi dc are dreptate să şî-o afle. Din alte jălbî vedem», că pentru o pricina s'au dat» doue trei rîndurî de porunci mai dinainte, şi nici dc acolea dela judeţ» nu le-aîi făcut» isbrănire, nici la Divan» nu i-au trimis», nici au în-sciinţatiî măcar» curgerea pricinii aici la Divan», în ce chip» iaste, ci numai ca să se arete că sunt următori poruncii, aii făcut» o începere de cercetare a pricinii, si apoi au lăsat» treba ne isbrăvită iarăş, remâindu a ăm-bla jăluitoriî cu jălbî iarăş pe aici pe la Divan», care şi acesta să sciţi că nu o suferimu nici de cum a o face în vremea nostră, ci odată după ce anul poruncit» la jalba unuia, voim» porunca Nostră să se urmeze negresitu, si lies-căruia treba să o isbrăniţî în grabă, să nu zăboviţi pe omeni ca să per dă in 347 ISTORIA ROAIÂNlLORU judecăţi, aşteptând ii liolărîrea pană a li se iui şi elieltuimlu-sc până se stingă, nici să aşteptaţi la o pricină să vc porunci mă de cate doue şi de cate trei ori, căci cea de a doua şi a treia poruncă dela noi va li cu trepedă si cu urine. Dc nedreptăţi, hatâruri şi de interesurî la pricina judecăţi lorii torte să ve feriţi, atâtu d-vostră Ispravniciloră cât şi judecătorii; manile să ve lie curate, ci să nu cuin-va pentru vre-o pizmă.asupra celui ce se jăluesce, seu pentru vre-ună darii, seu pentru hatîrulă şi sila vre-uniu obrază, ori vreunui prietenii, să ve amăgiţi a năpăstui pe celă ce are dreptate, căci nimicii alta nu ne turbură alte maî multu, decât, când audimu de ruşleturî ; de no dreptăţi, si cu tută urgia ne vomă porni asupra unuia ca aceluia care s’aă ruşinaţii si s’au temută mai multu de vre-unu obrazu, decât dc frica lui Dumnedeă si de urgia Domniei nostre, ori s’au bucurată maî multu la unu puţinii interesă, decât la o domnescă milă şi chiverniselă ce are a câştiga dela noi celu ce no va sluji cu credinţă, ci întru tute să păziţi botărîrile pravilei si a condiceî, care este alcătuită din pravilî şi din obiceiurile pămîntu-luî, aretându-ve spre ccî ce se judecă cu blândeţe, cu bunătate ascultandă j'ăr’de lcnevire şi far’ de oprire la tute cele ce au a dice si a arăta şi o parte si alta, ca să lâceţî drepte botărîrile, stândă si însuşi dumne-vostră cu bună cuviinţă, în loculu judecăţii, Iar’ de a face alte vorbe, glume şi rîsurî în vremea când judecaţi. Pentru orî-ce pricină mare seu mică, botărîrile să aveţi a le face in scrisă, prin carte de judecată seu anafora către Domnia mea, treceiidu-le neuTcşitîi în condica judeţului, şi acea carte de judecată seu analora, să o aveţi a o ceti cu înţelegere dc lâţă întru aud ulu amândurora părţiloru, şi de s’au odihni tu amândoi să faceţi şi împlinirea dreptăţii, scriindu şi în carte că s’au odihnită, iar de nu au rămasă vre-o parte odihniţi şi va dice că are să Iacă apelaţie la Divanulu nostru, şi far' de a nu-lă popri, numai chezeşă dân-du-şî pe omu când este trebuinţă să întrebaţi ce sorocii ceru de a veni la Di vanii? şi să le rînduitî în scrisu, di hotărîtă când amândouă părţile voră pute veni şi să daţi la mâna celui ce au dobândită judecata cartea seă ana-loraua judecăţii, încarc să arătaţi si dina sorocului: iar la mâna celui ce n’aă rămasă odihnită să aveţi a da adeverinţă iscălită de d-vostră de sorocc ce şi-aă pusă amândoi. De altă parte să urmaţi să aveţi a trimite şi la logofeţi a Divanului Domniei mele pe totă luna condice de câte judecăţi aţi căutată, cu botărîrile şi cu sorocele loră, după cum vi s’aă poruncită; si acesta oren-duială păzindă, când din cei ce s’aă judecată la d-vostră şi nu s’aă odihnită voră veni cu jalbă la Domnia mea, i se va cere adeverinţa sorocului de se va vede, se va căuta şi în condice şi vomă ave şi Domnia nostră lesnire a da porunca ceea ce este cuviinciosă. Averea cuî-vaşă să nu ve cutezaţi a vinde pentru împlinirea de datorii, fără de porunca în scrisă dela Domnia mea, cum nici deciueli fără de a face împlinire de la nimenea să nu să iae ; asijderea 348 Y. A. URECHIĂ nici pe zapciii co se trimită mumbaşiri de biră pentru împlinire pe afară, cari scriu prin marafetulă dumne-vostră să nu îngăduiţi a lăcc berecheturi împotriva cuprinderii porunciloră ce au la mână; si tute alte câte sunt ale bunei orenduelî să le păziţi, ferinduvă a nu face mişcări împotriva voinţei Domniei melc, cari prin ponturi au foştii date şi mai înainte la Ispravnici i la judecători, dar din acastasia ce au foştii le-aţi părăsiţii, le-aţi uitată, ci adu-cendu-vi'le aminte, vă porunchnă straşnicii să le păziţi şi să le urmaţi întocmai după cum pe largă ve povăţuimă, tolico ... 1783, Septcmbre 16.» Deja în 26 Augustu 1783, M. Suţu adresase o altă circulară către judecătorii Dcpcrtamentuluî de 7, în cuprinderea urmă torc : Pitacii către boeriî judecători de la Depertamentulu de 7, în ce chipii să urmeze a judeca norodul u. «D vostră boeriloru judecători de la Depertamentulu de şepte, liindu-că treba judeeăţiloru norodului este cea mai cuviinciosă pricină care voimă Domnia mea nu numai a se căuta pururea necontenită, ci şi cu dreptate a se urmă la toţi, de aceea iată ve poruncimu, ca după cum până acum, asia şi de astădî înainte, adunându-vă pe tote dilele la loculă celă orânduită, să aveţi a căută tote pricinile de judecăţi ale norodului, câte vi se voră orîndui cu Domnescilc nostre porunci în scrisă, la care trebă să aveţi a fi cu mare luare aminte, şi cu a.... tare cuminte curată, fără de lenevire şi fără de su.... la celea ce aă a ilico, şi a arăta cei ce se judeca ori p.... ori în scrisă sineturi ce voră ave tote pe rîndă citindu-lc.... pe deplină cercetare cu amănuntulă la fieş-carc.... pâzindă datoria cea-ce se cade judecătoriloră a .... toţi, cu cuviinciosă ren-duială şi cu cinste în judecătorie, fără de a face alte vorbe .... purtându-vă ca când am ti înşi-ne de faţă .... a ve prigoni la cercetările şi toţi .... Pre celă ce se judecă, cu dulceţâ şi cu blândeţe să ve arătaţi, iar peste tote acestea dicemă: forte să ve feriţi de strîmbătăţi, care este nesuferită la firea nostră, să nu năpăstuiţi pe vre-unulă, ori pentru vre-ună interesă, ori căutându la vre-ună obrază ; aşijderea dicemă, ca să nu zăbovescă cei ce aă pricini de judecăţi, maî vîrtosă cei de afară locuitori ţărani şi alţii, ca unii ce sunt veniţi întradinsă în Bucureseî şi şedă cu cheltuelă, se cade ale acelorii pricini mai în tai ă a le căută, şi fără de întârziere a le şi săverşi, şi pentru orî-ce judecată de pricină mare seă mică să aveţi hotărîrile a le face în scrisă prin anaforale şi prin cărţi de judecată, şi asia urmândă şi purtându-vă după sco-posulă Domniei mele, care este acesta, adecă dreptatea să se păzescă întru tote fără de liatîră şi cu ferire de interesurî, celă ce va sluji bine nu va fî lipsitei de mila Domniei mele, iar împotrivă celă cenu va urma acestea bine să scie că 849 istoria românilorg nu numai lipsiţii va fi şi nu se va maî învrednici a intra în mila Domniei mele, ci încă pe unulu ca acela ce-lă vomă dovedi, că pentru interesă a acoperită dreptatea, seă a căutată la vre-ună obrază şi nu s’a temută de urgia Domniei mele, îlă vomă şi pedepsi spre pildă şi altora ; acesta este hotărîrea şi voia Domniei mele, care voimă negreşită să se păzescă, şi fieşce-cine pentru binele seă să se ferescă. 1783, Augustă 26.» (Cond. XII fila 2i. Multă mai pe largă sunt instrucţiunile date în 22 Septembre 1783 către judecătorii Divanului Craiovei : Carte cătră boeriî judecători deda Divannlu Craiovei cu ponturi cum să urmeze a judeca. «Cinstiţi şi credincioşi boeriloră Domniei mele, d-vostră Magi Stană Jiane biv Voi Pahar, i Barbule Stirbeiă biv Vel Pahar., Ionă Glogovene biv Vel Stol-nică, loniţă Brăiloiule biv Vel Slug. şi Stclane Crăsnariule biv Vel Slug. sănătate, ve lacemă în scire, că iată pe dumne-vostră amă alesă şi v’amă rânduită Domnia mea judecători aici la Divanulă Craiovei, pentru care măcară că cu venirea aici a d-lui Caimacamului lângă însciinţarea de Căimăcămia dumne-lui amă fostă poruncită către boeriî ce s’aă aflată, şi pentru a judecăţiloră cum să se urmeze pe largă, dar acum de vreme ce aţi rămasă dumne-vostră a li judecători, de aici înainte, nu lipsimă a ve da cuviinciosele ponturi de învăţătură, care să aveţi a le urma negreşită cum poruncimă maî josă, atâtă dumne-vostră cât şi cei ce se voră judeca la d-vostră, a se arăta cu căduta smerenie, fiindă-că judecata este a lui Dumnedeă. Toţi judecătorii după datorie netăgăduită, să ve adunaţi de dimineţă la Divană (1) unde este starea Căimăcămieî, si forte cu amăruntulii şi luare aminte să cercetaţi pricinile ce se întâmplă, urmândă cu totulă la dreptate, la poruncile pravilelorii şi la obiceiurile pă-mîntescî, după condica acesta alcătuită din pravilî, fără de a nu face nescare-va tălmăciri rele, unulă ca acela este să se pedepsescă forte greii, i judecătorii să se arăte cu dulceţă şi cu blândeţe cătră cei ce se judecă şi fără de pizmă seă făţărnicie, necăutândă la obrazulă cuivaşî, nici judecândă cu pizmă şi vrăjmăşie pe cinevaşi, nici să înjure pe cinevaşi din cei ce se judecă, că va li pedepsită şi vrednică de urgia Domniei mele ; să asculte forte cu luare aminte lără de a nu se supera de îndelungatele (lise ale celoră ce se judecă, şi să nu cutezaţi a zăticni cuvîntulă celui ce se judecă, ori cum voră fi, care (lise 1 (1) Amu vedetă că ora de adunare varia după anotimpă. Ba uneori, când se apropie vacanta de Basci, ori de Crăciună. seu de voră, Domnitorulă impunea ore si mai matinale casă nu rămână pricini necăutate pentru vacanţii. Vecii Bond. IX, fila R5 verso. Pi tacă din 10 Martie, 178:1, unde Bomnulă ordonă adunarea la ora 3 din di (ora tureeseă). 350 v. a. urkchi ale lorii să le scrieţi în deosebiţii practicale, unde să se şi iscălescă, câţi din-tr’înşiî vorti sci să scrie, ca să se vadă pururea înseşi acele vorbe ce au disu la judecată, şi să nu potă tăgădui nici o dată cele ce înşişi au disu, şi asia cu cercetare de obşte şi chibzuire şi toţi cu unu gândii să hotărîţî, fără de a nu se socoti cinevaşî dintre judecători, că este stăpânii hotărîrii, seu mai mare decât ceî-lalţi asupra judecăţiloru. Când judecaţi să şedeţî toţi cu orenduială forte bună; cu cuviinţă, fără de a nu face alte vorbe, de alte pricini şi glume seu rîsurî, seu să ve prigoniţi la cercetările ce veţi face, şi cu totulti să ve lipsescă prigonirea şi certa la vremea ce judecaţi; să se citescă cu luare a-minte tute cărţile şi sineturile aceloru ce se judecă până la cea mai mică, si să nu ve grăbiţi la hotărîre, ci să iscodiţi mai cu amăruntulu pricina, cu mintea curată şi liniştită, fără de prigonire, cumpenindu-ve gândurile şi toţi cu unu gândii cu unu sfatil de obşte să hotărîţi ceea-ce vi s’a pare că este drepţii; să nu ve porniţi nici odinioră la vre-o strîmbătate, seu pentru prietesugu, seu pentru danie, şeii pentru lrică, şi de veţi fi şi siliţi de vreunii obrazul, să nu ve plecaţi, căci de ve veţi pleca, ve veţi pedepsi forte greu, ca unii ce v’aţî temutii mai mulţii de acel îi obrazu decât de D-cleii, de Pravile şi de Domnulu. Hă ve păziţi mânile curate către D-deu şi către Pravilî, adecă să fiţi cu frica luî D-deu, drepţi şi să nu luaţi mituri, că orî-care ve veţi dovedi luândil mituri ve veţi pedepsi forte greii; şi judecătorii când voru face greşală la vre-o hotărîre şi însuşi ei mai în urmă voru cunosce; că este nedreptă, să aibă voie a-şî lua cartea de hotărîre înapoi şi să o îndrepteze, dar să nu o lase greşită şi nedreptă. Făr’ de răvăşii de jalbă cu poruncă din dosu, să nu se caute judecata (ară de poruncă în scrisă; hotărîrea ce se va face numai prin vorbă şi nu se va scrie şi să se iscălescă, este netrebnică şi ca nefăcută se socotesce, ci fote pricinile să aveţi a-le hotărî în scrisii şi de faţă, iar nu într’ascunsu, şi cartea de judecată să o citiţi întru audulă celui osîndită, şi de au rămasă odihniţi amendoue părţile, bine, iar de nu, să le puneţi di de sorocii în faţă şi în sciintă amendorora, când voru pute amendoue părţile să se afle aici, si asia să daţi la mâna celui ce au remasu neodihniţii negreşită adeverinţă de soroculii ce s’au pusîi ; după care sorocu când vre-unulă din amendoue părţile nu voru urma a veni, se va aduce cu trepedu şi va plăti totă cheltuiala. Şi asia dreptatea să o şi păziţi întru tute; Divanulă să fie cinstită cu tută cuviinciosa oren-duială; să ve lipsescă dihoniile, interesurile; să fiţi toţi cu frica lui D-deu, şi ve ])iirtaţi fieş-care cu omenie; să nu ve leneviţi pururea a căuta trebă, ca să nu zăboviţi pe omeni, pentru că Domnia mea pentru acesta numai; adecă pentru lesnirc şi îndreptarea locuitoriloră părţii locului, orenduimă şi atâţia judecători la Di vanii acolea dc împreună cu Caimacamulă, ca să nu fie siliţi locuitorii pentru cât de puţinii lucru de nevoie a veni atâta cale îndelungată până aici, ci să afle mai apropo acolo lucii de îndreptare şi isbăvire, Şi la tute anato IST Ol! IA ROMÂN LLORU 351 ralele, seu cărţi de judecată, ce veţi tace, să arătaţi şi chiar acelu capu din Pravilă ce veţi metahirisi. Aşijderea ponmcimă şi pentru cei ce se judecă, de ori-ce stare şi de ori-ce treptă voru fî, să stea în pieiore când se judecă si iară de işlică, turte cu cucernicie şi supunere, grăindă cu smerenie, şi răspunzând u cu orenduială bună la cele ce se voru întreba, fiindu-că după cum amu disu, judecata este a lui D-deu; şi să nu cuteze cinevaşîi a huli pe ju-decătoriu, că însciinţindu-ne Domnia mea, se va pedepsi cu bătaie; însă de va ti urmată şi judecătoriulă porunciloră şi nu-lă va fi înjurată mai înainte. Aşijderea dicemă pentru celă ce are judecată, de va năzui la vre-ună obrază ca să-lă ajute la pricina ce va ave şi va mitui pe judecătorii cu daruri, umilă ea acela să-şi piardă judecata negreşită, şi cehi ce va primi măcaru şi bocriă de va fi, se va pedepsi. Tote aceste poruncimu să se păzescă de către judecători, cum şi de către cei ce se judecă, şi celă ce va sluji bine, cu plăcerea Domniei mele, va dobândi milă dela Domnia mea şi se va face vrednică si de altă treptă, ca ună cercată la slujba acelui Divană, iar împotrivă, cclă ce la vre-una dintre acestea va vinovaţi, mai vertosă la dare şi la ruşfetă, care nici de cum nu le vomă pute suferi, nu numai lipsită va ii şi nu se va mai învrednici altă dată la chiverniselă, ci încă se va şi pedepsi. Drepţii acea po~ runcimă şi dumi-tale cinstită şi credinciosă boerulă Domniei mele Manola-che llomanitis biv Vel Paharnicii, Caimacamulă Craiovei, ca acesta Domnesca ndstră carte să o cinstiţi în Divană în faţa orenduiţiloră de Domnia mea boerî judecători, atâtă ca să fio sciuţî şi cunoscuţi cei ce sunt judecători, cât şi pentru ca să se audă ponturile ce damă Domnia mea atâtă pentru judecători, cât si pentru cei ce se judecă; care carte să pui să se trecă în condica Divanului de acolo spre a o ave ca o povăţuire şi învăţătură tot-d’a una, dândă dom-nia-ta poruncă şi zapciiloră, logofeţiloră, ca să se afle cu pază, stândă cu bună orenduială şi ci în Divană la vremea judecăţiloru nelipsiţi, cari zapcii tară hotărîre do judecată în scrisă si fără dc porunca dumi-tale să nu se cuteze a tace vre-ună heremetă de sineşî, ea se voru pedepsi Iurte greă. Tofico pisah (fard. 1783, Sept. 22.» Ktă şi instrucţiunile (late jadecă.toriloru dela «Gnmrmllonu» : Carte către hoeril judecători de ta Departament ut n de cremenalionîi de la Craiova. cum să urmeze a judeca. 1 'furcoi. Credincioşi boerî Domniei mele, Bărbiile Bencscule biv Vel Clucerii de arie, i Bărbiile Prisicene biv vel Clucerii de arie, si Matei Sal oiene biv Vel Vist. sănătate, vă lacemă în soire, că iată Domnia mea v’amă alesă pe diinine-văstră şi vă orenduimă judecători la Deparlamentulă creme-nalionu de acolo din Craiova, pentru care să sciţi că pricinile de vinovăţii este 352 V. A. UkECMlĂ treba care trebue să se caute mai cu multă perierghie şi mai cu multă cercetare decât tote judecăţile de alte pricini, şi judecătorulă trebue să fie cu minte şi cu multă silinţă, ori a dovedi bine vina celui vinovată, ori a descoperi dreptatea şi nevinovăţia lui; drepţii aceea să nu ve socotiţi că doră pentru chiverniselă ve orenduimu la slujba acestui Departamentă, ci pentru trebă şi pentru slujbă, pentru care nu lipsimă a ve da cuviinciosele poveţuirî, cari ve poruncimu să le urmaţi negreşită. Mai întâiă să aveţi a ve aduna pe iote (filele, afară din Duminecă, la loculu celă renduitu alu Depertamentului, ca neîncetaţii şi fără de sorocii să căutaţi pricinile puşcăriei la care lbrte cu bună perierghie să fiţi. Cercetarea fiesce-cărui vinovată să o faceţi în scrisă, viaţa lui pe largă după orenduiala esameneloră, patria lui, părinţii, nemulă, şi mai vertosă legea lui să cercetaţi mai cu amenuntulă, locuirea şi tote urmările şi faptele lui, cu loculă anume? unde? ce au severşită şi în ce vreme? tovărăşii lui? gazdele lui? cum şi de tote averile loră. Când cercetaţi pentru vre-o vină pe cinc-va a căreia vini pedepsă ei este mortea, de va mărturisi însuşi de odată Iară de cercetare şi fără de pedepsă la cele ce se voră întreba, să nu le daţi numai decât credemîntă, şi cu acea să stirşiţi, fiindă-că pete, seă de frica pedepseloră, seă de urîciunea vieţei, voră să mărturisescă şi cele ce n’au făcuţii; ci să ispitiţi, să cercetaţi, spre a afla adeverulă pricinei şi prin alte semne din afară. Ilotărî-rile pricinuiriloră să aveţi a le face drepte, întocmai după pravilele cele împărătesei, aretândă în anaforaoa ce veţi face către Domnia mea, anume, căpiţele din pravilă, chiar cuvintele acelea; să nu aveţi voie nici a împuţina, seă a adăoga pedepsele ce le orenduescă pravilele la fie-care vină, ci în anaforaoa ce veţi face, să aveţi, cum dicemă mai susă, a hotărî însuşi acea pedepsă, care orenduescă Pravilele, şi Domnia mea cercetândă acea hotărîre şi aflându-o întocmai după Pravili, ori vomă întări-o asemenea după cum s’aă scrisă, ori vomă adăoga-o, seă vomă înpuţina-o. Să nu ve prigoniţi la cercetare şi la hotărîre, ci cu ună gândă şi cu o chibzuire de împreună să hotărîţî, fără de a nu se socoti vre-unulă că este stăpână hotărîrii, seă maî mare decât cei-lalţi asupra judccăţi-loră; să ve feriţi forte a nu ve amăgi la vre-ună câştigă, şi să ve cutezaţi a slobodi pre vre-ună hoţă fiindă vinovată, seă măcară a-lă diafendipsi şi a-i micşora vina lui, cu nădejde de a scăpa pentru hatâră, fiindă omulă cuîvaşă. că negreşită ve vomă pedepsi pentru o faptă ca acesta forte reă. Armaşulă să nu fie volnică a trimite să aducă la judecata puşcăriei pe nici ună oină din ori ce treptă ar fi, pre jalba cui-vaşi, fără de porunca Caimacamului, nici să închidă, nici să bată, seă să căsnescă pe cinevaşî, cu cât de puţină, fără de poruncă si hotărîrea judecăţii, nici să se cuteze a slobodi pe cinevaşî fără de hotărîre în scrisă a judecăţeî, pentru vre-o dare de gldbă şi de ruşfetă, că de se va cuteza îlu vomă pedepsi forte reă. Când judecaţi, să aveţi a şede cu orenduiala forte bună în Depertamentă, Iară do a nu face alte vorbe, glume şi rîsurî, ci ISTORIA ROMÂNILORU 353 numai la ale judecăţi să ve fie gândulfi şi socotela; aşijderea şi cei ce s’aru întempla a se renclui ca să iasă la acestfi Depertamentu, afară din vinovaţi, pentru vre-o pricină de ţigani, să fie datori a sta în piciore şi făr’ de işlicfi, forte cu cucernicie şi supunere, grăind u cu smerenie şi respundendu cu oren-duială bună la cele ce se vorîi întreba, fiindu-că judecata este a luî Dumnedcu; nici să se cuteze vre-unulu a huli şi a ocărî şi a înjura pe judecători, că unulii ca acela se va certa cu bătae de către Domnia mea, însă de va fi urmatu şi judccătorulu poruncitorii,» şi nu-lii va fi înjuraţii mai nainte, fiindu-că nici judecătorul fi nu are voie, nici să înjure, nici să ocărască pe celu ce-lfi judecă, nici să-i poprescă cuvîntulu şi răspunsurile ce are a dice la judecată. Tote a-cestea să se păzescă şi să se urmeze spre a se căuta neîncetaţii treba puşcăriei cu orenduiala ce poruncimu, fără de a nu se face cât de puţinii cusuru, trimiţendu Domniei mele prin dumne-lui Caimacamii ecsamenulu cu anafora a fie-căruia vinovaţii, după obiceiu, ca să le vedemii şi să le hotărîmfi, şi celu ce se va purta cu slujbă dreptă va fi în mila Domniei mele ne lipsiţii, şi se voni face vrednici şi de altă-treptă, ca nesce cercaţi printracestfi Depertamentu, iar cei cari în potrivă vor urma, nu numai vor fi lipsiţi şi nu se vor mai învrednici, ci încă îi vomfi pedepsi. Drepţii acea scriemu şi dumi-tale cinstiţii şi credincioşii boeriulii Domniei mele Manolache Romanitis, Caimacamulii Craioveî, să citesci cartea acesta la Divanii, atâtu pentru ca să se scie cei ce amu renduitu Domnia mea judecători la cremenalionfi, cât ca să şi audă poveţuirile ce le dămii Domnia mea, ore-nduindu dumne-ta pre alii 2-lea armaşii şi cu zapciî, i logofeţii spre a păzi şi ei la Depertamentu ne lipsiţii, stândii la vremea jude-căţilorii cu orenduiala ce se cade; însă pe cei hotărîţi la morte să nu-i opriţi aicea la închisore, şi numai ecsamenele lorii să le trimeteţi, ci vomii ca şi pe însuşi vinovatulii acela de înpreună cu ecsamenulu lui sâ-lii trimiţi aici, ca şi Domnia mea să cercetămii, şi hotărîndu-lu de morte, — îlii vomii trimite iarăşi aicea de se va omorî, iar numai după cele arătate în scrisii nu vomii hotărî la morte pe nimenea, tolico pisai/, judecata, ca să nu piară locuitorii şi cel ce se judecă a ici. Ioj Mihailu Gonstandinu Satulu Vvd. gpd. Zem. Vlas. «Cinstiţii şi credincioşii boeriulu Domniei mele Scarlatii Grecenu Vel Log*, de Ţera-de-sus, fiindit-că ne-amu însciinţatu Domnia mea, cum că orânduiţii judecători de pe la Depertamenturi nu urmeză a merge de dimineţă la vreme ca să caute pricinile judecăţiloru, şi să portă la treba judecăţiloru forte cu lenevie, aşijderea şi cărţile de judecată, seu anaforale nu le făcu îndată cum se hotăresce pricina, ci zăbovindu-le forte, se pricinuesce celoru ce au judecăţi stingere cu o cheltuială şi cu perderea de vreme, âmblându în multe dile, până a i-se tace hotărîrea pricinii, şi până a lua carte de judecată, mai vîrtosu celoru de pe afară locuitori, care cu prelungirea ce li-se face îşi perdii vremea muncii şi agonisela lorii, care acesta fîindu-ne nici decum suferită Domniei mele a o aucli, iată scriemu şi poruncimîi Domniei tale, ca însuşi dumne-ta să mergi la Depertamenturi şi să pui treba la cale dându Nizamulu celii cuviincioşii după a nostră poveţuire, spre a se strînge judecătorii de dimineţă, să caute cu silinţă necontenită pricinile judecăţiloru, si far’ de zăbavă să şi hotărescă, mai aleşii aceloru de pe afară, ca să nu şeclă aici în cheltuială şi să-şi perclă şi agonisita lorii. Aşijderea şi cărţile de judecată şi anaforale îndată ce se va hotărî pricina să o scrie şi cartea negreşitu, făr’ de a se prelungi cu dile la mijlocii; şi cânclii nici după acesta voril fi următori şi când iarăşi se va amelisi, să neînsciinţaţi care judecătorii nu urmeză, şi vomu face Domnia mea pentru acesta hotărîrea cea cuviinciosă. 1785, Iulie 15.» Dămii în anexă o serie de otărîri şi acte relative la diverse procese., din cari cei speciali voru vecie cum era curgerea justiţiei sub M. Sutu. Aci să ne fie permisă a înregistra câte-va caşuri, aducendu vre-o deosebită soluţiune de dreptu. IlaldovinCi, cum că allâudu-sc la scăpătăciune cu casă jnra şi iusărciuală cu datorie şi cum că a slujiţii şi mai iuainte la treba judecăţiloru eriminalioiiu de acolea; şi s'au purtaţii bine, s’au poruncită ca dintre judecătorii de acolo de va li vre-unulu care nu pă-xesce la treba după datorie, ori are altă trebuinţe ale lin să le caute, în locuiţi unuia ea aceluia să orenduiască pe numi tulii Marinii Logof: si după ceva aseda la treba judecă-torit de eriminalionu, ori-ce urme va tace sa înseiiuteze.» ISTORIA ROMÂNILORU 363 1. Aşîa în 1785, Divanulu asupra petiţiunoî unui suclitu Austriacii Io-sifu Borşainu, esplică, că o datorie veche de 51 am este perimată de la sine, după legile şi obiceiul u pămîntuluî (1). 2. Cei cari lasu avere şi nu au copii, nu potîi dispune de totă averea în favorea rudeloru, ci ea se divide în trei părţi, din care una este a cutiei mileloru (2). (1) Jalba Iul Iosifu Borşainu suditulu Nemţescu pentru datoria de taleri 1.000 ce cere de la unu Gheorghe Codă i Laxa Costetulîi. «Jăluescu milei şi bunătăţii Măriei tale, pentru că fundă omu. străinii, din pă-mîntulă ţerei nemţescî, din ţinutulă Ardeiului, am veniţii aci cu mare chel-tuelă pentru nisce datorii ce le amu dela nemulă meu cu zapise, cari datorii sunt la Gheorghe Codă i Laza Costetulă, care adevereză iscăliturile Dumne-loru şi peceţi’e şi sunt de la let. 1734, şi de atunci până acum ne-avendă cine căuta acestă datorie, care este de taleri 1.000 bani buni daţi, tiind-că s’a întâmplată morte grabnică, şi remâindu copii n’aă foştii harnici a căuta acestă datorie părintescă, ci acum amu venită eu la mila Măriei tale, ca să 1 io luminată poruncă către unu Zapciă, ca să căutămă pe acei mai susu numiţi negustori, de trăescu ei seu feciorii lorii, fiindu eu omu străinii ne maî âmblându întru acestii pămîntu, că amu vorbită şi cu dumneluî starostea de negustori, şi mi-a clisă că de va ti luminata poruncă a Măriei tale, dumneluî va cerceta de va găsi po acei negustori, şi ce va fi mila Măriei Tale. Robulă Măriei tale, Iosifă Borsaină sudită ală Nemţiei ot Ardelu.» Respiinsu Ia acestă jalbă. ((Dumne-vostră Vel iţi lo ră boeri, să cercetaţi de este după pravilă primită Divanului pentru eincî-decî şi unulă de ani si să ne însciinţaţi în scrisă cu ceusulă de Aprocli. 1785, Maiă 26.» Prea Înălţate Domne, « Amu ascultată luminată porunca Măriei Tale dată la acestă jalbă a acestui Iosif Borşain, sudită Nemţiei, cu care cere a lua datorie de la acei cari nici elă nu scie unde se află, cerere peste 51 de ani. Luminate Domne, nici pravilele, nici obiceiulă pămîntuluî nu primescă a se da ascultare la o pâră ca acesta cu cerere de datorie peste 51 anî, si fiindă-că nici pravilele nici obiceiulă pămîntuluî nu daă ascultare la cererea ce face, şi noi asemenea di-cemu, că de la judecată se cuvine a li isgonitu, iar hotărîrea cea de severşită române a se face de Înălţimea Ta. 1785, Maiă 28. Vel Bană. Vel Vornicii, Vel Logofăt in Vel Logofetu.» i2i Pitacu către Episcopulu de llomnicu i către boeri să iac sema acutului lui Gheorghe Hagiu doftorul u de la Ora io va. «lubitorule de Dumncdeă. Sfinţia ta Părinte Lpiscope ală Râmnicului, i 364 V. A. U RECII IA 3. După legi şi nizamuri, copiii născuţi din căsătoria unui ţiganii cu o româncă erau robi. Era destula însă ca să se probeze că copiii sunt din flori, naturali, ca să remâe liberi. (Vedî anexa.) Iată unu actu. probându acesta: «Pentru slohodenia Stoichinii cu feciorii ei de către Vladu Sipianulu din sud. Muscel u. Iu) MiliailuConstau. Siiţulu Vvd. i gpvd. Zem. Vlas. «Apăraţi să tio de către numitulă Mazilii, pentru care s’au data acesta Dom-nescă nostră întărire la manile lorii, ca să fie sloboda si nebântuiţî. 1785. Iunie 11. Pre înălţate- Domne. (diisciinţămu Mării tale pentru unu Vladu Sipianulu Mazîlu din sud. Muscelă, care la anulă 1783 din porunca Domnescă au fostă avută judecată la Isprav- dumneta cinstită şi credincioşii boerulă Domniei mele biv Vel Vornice Ştefane Praşcovene, şi dumne-vostră boeriloră epitropî, vă fac-emu în scire, că în trecutele dile, după însciinţarca ce amă fostă luată Domnia mea, cum că Ilagi Gheorghe doftorulă de la Craiova, s’a sfârşită fără de clironomî, străină fiindă aci, s’a poruncită de Domnia mea boeriloră epitropî, că după orînduiala hrisovului să urmeze: acum a venită cu jalbă Nicolae de la Craiova, cum că Ilagi Gheorghe doftorulă liindu-î unchiă, de mică copilă Fa luată din casa părin-ţiloră luî făcendu-lă fccioru de sufletă, şi în 23 anî câtă a fostă în casa lui i-a muncită, cerendu că de nu va li a românea elu deseverşită clironomu, să i se dea cea-ce i-a renduită mortulă de a luî bună voie prin dietă, adecă o prăvălie, o casă şi unu chipu de spiţărie, să-î scadă banii ce a cheltuită la mor-tea şi la tote pomeniurile numitului dohtoră, să se plătescă si simbriile slu-giloră; pentru care iată orenduimă la Sfinţia ta, părinte Episcope, i la dumneta Vornice Praşcovene şi la dumneloru boeriloră epitropî, ca adunăndu-ve la unu locă, să vedeţi catagrafia de averea ce a rămasă acelui Doftoră. Aşijderea să vedeţi dieta de şî-aă făcută şi ce orenduială a lăsată, şi în ce chipu veţi socoti să ne arătaţi, urmândă după cuprinderea hrisovului cutiei. 1785, Aprilie 30.» Pitacu către boeriî Epitropî de averea lui Hristodoru Meftupciu ce a muritu. «Dumne-vostră boeriloră epitropî, amă vedută Domnia mea catagrafia de averea mortului Ilristodoră Meftupciu, ce a murită fără de copii, pentru care iată puruncimă dumne-vostră, după cuprinderea hrisovului să urmaţi, şi lacendu tută pereusia în trei, să aveţi a da două părţi rudeloră mortului, carî sunt după pravilă clironomî, iar a treia parte cu hotărîre cu stată de obşte, ce se cuprinde în numitulă hrisovă, să aveţi a opri la lada milosteniei de unde are a se cheltui la lucruri sufletesc! şi vrednice de pomenire. 1785, lunii.' 21.» ISTORIA ROMÂNILORU 365 niciî acelui judeţă cu o româncă anume Stoichina, care au născută cinci copii anume : Dinulu, Vasile, i Dumitru, Ienache şi Ştefană cu unu Patru Ţiganii ală numitului Ma'/îlu şi căutându-î să-î supue pe copiii ei la jugulă robiei, dumne-loră i-aă apărată în scrisă, fiindă născuţi far’ de cununie, cum te veî îndestula înălţimea ta din Isprăvnicesca carte ce se vede înapoi, peste care' lăcendu numitulă Mazîlu apolaţie, din porunca înălţime! tale s’aă înfăţişată si la acestă Depertamentă cu numita fenice, şi ncavândă elu aci nici o dovadă, aă urnită că-şi va aduce trei marturi pe anume spre a ne dovedi că sunt copiii născuţi prin cununie, şi luându-si dela judecată sorocii dela Iunie 19, până la stărşitulă lui Octomvrie din anulă trecută, cum te veî îndestula înălţimea ta din cartea acestui Depertamentă., ce se vede iarăşi înapoi, dela împlinirea sorocului şi până acum trecândă luni op tăi, pe numitele mărturii nu i-aă mai adusă, şi încă la trecuta lună luî Aprilă aflându-sc numitulă Ma-zîlă în Pucuresci pentru ale sele osebite treia şi intrate în judecăţi chiaru la acestă Depertamentă, nici aă mai pomenită de pricina acelei judecăţi ce aă avută cu numita femee, din care lămurită sc cunoscc că s’aii a (lată fără frica luî Dumnedeă să-î supuie copiii la jugulă robiei, ce dela judecată se găsesce eu dreptate să fie slobodî şi aperaţî de către numitulă Ma/îlă, iar cea desăvârşită botărîre, române a se face de înălţimea ta. 1785, Iunie 10. Dumitraehe Stol; Iordache Niculescu medel. ; AUcu Guzişu Sbu/era ; Teodora bir. Vel Shujeru■; lordană Grărndtieă.)) 4. Urnă casă curioşii se petrece sub !M. Suţu : o prădare săvârşită de nisce Moldoveni în sate de pe hotarulu terci Muntenesc! provocă numirea unei anchete mixte. Iată actulu relativă: «Carte ce săi dată Stolnicului Iordache Creţul eseu casă cerceteze jafurile ce au făcută unii dintre locuitorii de dincolo, la locuitorii de dincoce. cu orencluitulu boeru de la Moldova. «Fiindă-că ne-aă fostă însciinţatu dumneloru Ispravnicii de la Focşani, trimi-ţendă Domniei mele şi o scrisore a urnii căpitană de acolo, dimpreună şi eu ună catastihă de nisce jafuri ce aă lostă făcută unii din locuitorii de dincolo din ţinutulă Moldovei, la o semă din locuitorii noştri de dincoce astă primă-veră ee a trecută, de care acesta însciinţândă noi pe Domnia Sa fratele nostru Domnulu Moldove/ Alexandru Mavroc-ordatu Vcd. ne scrie Domnia sa, cum că a rânduită pe unulă din bocrii Domniei sale dumnelu! Ianache Carta biv Te! Vist. ca să cerceteze şi să îndrepteze acestă pricină, deci iată şi despre partea nostră orânduimă pe dumneluî cinstitulă şi credinciosă boerulă Domniei mele 866 V. A. URECH1Ă lordache CreUdescu biv Vel Clucerii, ca d’impreună cu Ispravnicii ajungendu-se cu dumneluî biv Vel Vist. Ianache Canta ce este rânduită despre partea Dom. nieî sale fratelui Alexandru Voevodu, să cerceteze şi să facă îndreptarea eea-ce se cuvine, spre bună petrecerea şi liniştea vecinătăţii intră marginea acestora doue hotare, şi să aducă Domniei mele respunsulu de îndreptări ce s'au făcuta.— Ii saam receh. gvmd. 1783. Octombrie 17.» 6. Unu altu casu neobicînuitu a fostă următorulu : Rusia reclamându ca desertorî din armată câtî-va individî, cari se însuraseră cu românce, sa făcuţii întrebare: clecă este a se estrăda şi femeile împreună cu bărbaţii loru, prin următorulu pitacii: < XLVII. Biserica, Scala. — Cultura publică sub M. Suta. Ueligiunea capetă dela M Suţu aceiaşi protecţiune ce o avusese şi dela Domnii anteriori. O curiosă poruncă clă Domnitorulu în Augusta 1785, către protopopi, de şi în titulatura poruncei Domnitorulu dă a înţelege că le poruncesce «despre partea P. S. S. părintelui Mitropolitu.» E vorba de cum să se facă cufundarea copiiloru în apa botezului (1) şi miruirea şi ce vase şi odăjdii să fie pe la biserici. d i Porunci către Protopopi despre partea pre sfinţiei sete Părintelui Mitropolitu pentru Taina sfmtidm Botezu. «In năuntru în sfinta biserică tote sfintele vase să fie deplinu, adică stîntulu potirtî, discosu, zvesdă, linguriţă, copie, tăplotă, acru, procovăţu, sJîntulu 368 V. A. UKECHIĂ Domnitorulu se amestecă asia dară şi în cele strictă. bisericesc-î. Este orc pentru că protopopii sunt numiţi prin pitace Domnescî ? (1). Domnitorulu este negreşitu organulu de esecutiune alu Mitropolitului. Acesta apare chiar şi din redactiunea pitaculuî de renduire a protopopiloru. De altmintrelea acesta recunoscere a protopopiloru de către /Domnitorii obliga pe Ispravnici să le dea mână de ajutoru. In definitivii, alegc- antcmis cu sfintele moşte şi cu burete, vasulă cu sfîntulă mirii, burete în slînta copie, forfecile pentru tunsulă copiiloră la boteză, şi altele câte sunt trebuinciose în sfânta biserica, precum şi tote cărţile câte trebuie biscricei peste ană iar deplinii să fie; şi tete aceste atâtă cărţile cât şi odorele prin deosebită catastihă dela fies-care biserică să se iea în scrisă şi să se dea ]>e soma preotului celă ce se va cunosce că va fi vrednică de a le păstra. (fTaina stîntuluî boteză să o lucreze după cuviinţă, însă scăldătorea întru care boteză copiii să fie ună vasă mare, ori o olă de pămîntă, ori de lemnă (cândă nu va fi de aramă) întru care să încapă apă cât să acopere copilulă ce se va boteza, seă măcară până la mijlocă să vie apa, iar să nu terne apă din olă în capă, după cum s’aă audită pe unele locuri, preoţii nesciindă, ci de nu va fi apă multă să acopere copiii ce se boteză, ca să facă trei afundări, după cum poruncescă sfintele canone, atunci să iea dintr’acclu vasă cu mâna apă şi să-î puie în capă şi să-lă rădice în susă, urmândă întru acestasî chipă până de trei ori, măcară că biserica slobode, cândă va fi vreme de nevoie şi primejdie de morte, copilulă neputendă să-lă ducă la biserică, atunci pote să-lă afundeze întrună vasă de lemnă mai adâncă, cum este copaia seă vadra, versândă în urmă apa la locă curată, însă treburile la sfîntulă boteză să le facă după cum înveţă la molitvelnică, iar nu într’altă chipă, şi cărora nu voră fi sciindă, să le arete înveţătură; ungerea stîntuluî miră asemenea să o lucreze după orenduiaîă, precum iarăşi se aretă la înveţătură şi cine din preoţi nu voră ave pe la biserici sfîntulă miră să se poruncescă să vie să ceră dela Mitropolie, din care numai copiii cei mici la boteză să-î ungă cu acelă stîntă miră, şi pe unde va unge pe locă să şi ştergă forte bine cu bumbacă seă cu câlţi de ină curaţi, iar când voră vre să miruiască noro-dulă pe la serbători, atunci să miruiască cu untă de lemnă din candelă. 1785, Augustă 29.» (1) Cărţi de Protopopi pe la judeţe. (c...Zem. Vlas. Dat’amă Domnesca nostră carte cucernicului preotă . . .pe carele l’aă făcută prea sfinţia sa părintele Mitropolită protopopă la judeţulă. ca să aibă a purta grijă, de tote câte sunt pentru buna credinţă a norodului şi să inerghisescă pururea cu nevoinţa cea tare, este datoria cinului acestuia, cum pentru orenduiala slujbei bisericesc! a se severşi cu tacsisă ce se cade, dela care biserici să nu lipsescă preoţii nici de cum, facendă slujbele cele obişnuite pentru totă vremea; pentru veţuirea obştiei preoţescî a petrece cu bună cuviinţă după cinulă loră, să nu se pricinuiască necinste darului; pentru a ISTORIA ROMÂNILORU 369 rea protopopiloru era totu a prelaţilor!! bisericeî. M. Suţu încreclinţeză acestora pitacele de renduire din 15 Novembrie 1783, în albu, adecă îndemna pre creştini la cele sufletesc! folositore şi pentru altele câte sunt ale legii, cari se săverşescu prin preoţi, să nu se facă cusuru, şi pe cari din preoţi va găsi în vină, ori la vre-una din slujbele bisericesc! ne următor! bine, or! la vieţuirea loru nepetrecendu cu bună cuviinţă şi cu cinstea ce li-se cade, pe unulii ca acela să nu-lu trecă cu vederea, pentru vre-unu interesă, ci să aibă negreşit!! a-lîî arăta la prea sfinţia sa părintele Mitropolitu, iar de nu le va urma orenduitulu protopopii acestea, şi va face cusuru la datoria lui, atunci prea sfinţia sa părintele Mitropolitu îlu va lipsi, ca pe unu nedestoinicu. cinului acestuia. Lângă acestea, să aibă orenduitulu protopopii a căuta şi pricinile ce s’aru întâmpla între mireni împotrivitore legii, car! se cuvinu a se teorisi bisericesce, cum pentru curviî, pentru hrăpirî de fete, pentru amestecarea sângelui, pentru fermecători!, pentru vrajbă şi neunire între bărbaţii cu muierea lui, si pentru care dintr’accstea pricini se cade să aibă în sciinţă aici la prea sfinţia sa părintele Mitropolitu; ca să facă cea după pravilă hotărîre; dela care aceste pricini, după ce se va isbăvi şi se va face îndreptarea, să aibă a lua protopopulu dela partea muierescă tal. do! şi jumătate, care este si se numesce Dicheola pentru ostenela şi slujba ce face la cercetarea acestora, iar nu cu nume de globă, seu gerimea. Dec! să se silescă orenduitulu protopopii spre întărirea şi paza a bune! credinţă la creştinescul!! norodil alil aceluî judeţil, si car! din locuitori! mireni nu voru urma la celea duchovnicescî învăţături spre a petrece creştinesce, să-î arăte la Ispravniculu judeţului, ca să-î Iacă şi far’ de voia lorii a fi următor!. Poruncimu şi d-vostre Ispravnicilor!! a! acelui judeţii, să-lii sciţî pe numitul!! preoţii, că este protopopii la aceşti! judeţil şi că volnicia sa este asupra părţi! mirenesc! de a căuta aeestii felii de pricini, şi vă poruncimu înpotrivă să nu se facă peste acesta coprindătore a nostră carte maî mulţii vre-o urmare, ii saam receli gvmd. 1783, Noemvrie 15.» Cărţile ce s'au scrisu pentru protopopi, la ce judeţe anume şi câte. 2 Slam Romnicu ) 1 La Buzău 3 La Secuenî 1 2 1 La Ialomiţa 1 La Dâmboviţa 1 La Prahova 2 La Ilfov!! 2 La Muscelu 2 La Vlaşca 2 La Teleorman!! 2 La Argeşii 2 La Ol tu. 15 Ale Episcopulu! Buzău 6. Ale părintelui Mitropolitu 15. Istoria HoviânUuru de T, A. Ifreckiă. 24 m V. A. URECHII fără numele protopopului, va să clică lăsându prelaţiloru latitudinea ele a însemna aceste nume. Acesta în nota ele la pag. 484 se pote vede. După exemplulu Domniloru anteriori, M. Suţu adreseză în 10 Decembrie 1783 unu felu ele pastorală către toţi locuitorii ţereî, înelem-nânclu-î «a păzi la Sft. biserici sărbătorile de praznice, a se ispovedui, a se griji şi a fi feriţi de fapte împotrivitore legeî.» — Acestă circulară este însoţită de cărţi către ispravnici, cu aceaşi dată, prin care Domnitorului le scrie, că «mai întâiu să îndemnaţi locuitorii la paza religiunei cu blândeţe şi cu învăţături, apoi să-i şi siliţi, să-î înfricoşaţi cu jugul îi şi cu alte certări, ca pe lângă lucrulu pămîntuluî să nu uite biserica (4).» 3 La Dolj ii 2 La Gorju 2 La Romanaţî 2 La Mehedinţi 1 La Vâlcea 10 (1) Cărţi către toţi locuitorii de obşte pentru a păzi la biserici; acestea s'au datu la Ceauşulu spătărescu Drăgoiu prin mâna Iul Ius-Başa. «...Zem. Vlas. Tuturora locuitoriloru ot sud — ve facemu în scire, că datoria unui creştină pravoslavnică, este a ave credinţă şi evlavie fierbinte spre cele dumnedeesci, a păzi la sfintele biserici i sărbătorile de praznice, a se ispovedui, a se griji şi a fi feriţi de fapte împotrivitore legeî, şi când acestea le va păzi ună norodă şi va areta credinţa în faptă, negreşită voră câştiga mila Dumnedeirei sale, şi voră petrece ei şi pâmîntulă acela păziţi şi feriţi de tote relele; nu numai în viaţa acesta, ci şi în cea-laltă lume mergă nevinovaţi, iar împotrivă, când acestea ună norodă nu le va păzi şi voră petrece dobitocesce, Iară de biserică, fără de evlavie la cele sfinte şi fără de lapte creştinesc!, nu numai sufietesce rămână învinovăţiţi a se osîndi după morte, ci şi într’acestă viaţă tote relele vină asupra loră, şi asupra pămîntuluî loră, cu patimi de la Dumnecleu, după cum pentru unele pricini ca aceste nu puţine aă cercată pămîntulă acesta, într’aceşti trecuţi ani, precum sciţi, patimi asupra bucateloră vostre şi asupra viteloră vostre în cinci, şese ani de-arendulă, până şî-a întorşii Dumnedeă mila sa de a rădicată acestea, şi după nemărginita sa bunătate a dată îndestulare, asteptândă însă pocăinţă si îndreptare de la norodulă săă acesta; dar fiindă că împotrivă, audimă cum că aţi părăsită iarăşi a vieţui cum se cade, creştinesce, aţî uitată cele trecute şi la biserici nu mergeţi, nici în dilele cele de praznice mari dumnedeesci, care acesta este cea mai d’întâiă pricină a unui pravoslavnică, şi fîindă-că cu acestă a vostră rea nără-vire, ne aduceţi şi pe Domnia mea la multă grijă şi sdrobire a inimei; iată dar după datoria ce avemă, a griji pentru supuşii noştri, ce ni-s’aă încredinţată, spre a vieţui creştinesce, şi a nu lăsa pre cei leneşi şi proşti să petrecă ca Ale Episcopiei Romnicu. IStORIA ROMÂNILORU Asemene cărtî deslenale către locuitorii ţereî cu referinţă la biserică » o 1 ■ dobitocele, ea unii ce în mare pecatu suntemii, şi cu greu avemiî a da seină pentru dînşiî, cu acesta domnesca nostră carte ve scriemu tuturoru şi ve deşteptăm u, ca să ve aduceţi aminte de patimele acestoru ani trecuţi, să nu mâniaţi iarăşi pe Dumnecleu şi tiesce-care locuitorii, fără de lenevire să păzescă slînta biserică, Duminecile şi sărbătorile, să-şî facă cuviinciosa închinăciune şi rugăciune la clumnedeescile slujbe şi leturghii, să ve ispovăduiţî, să ve griji ţi în vreme, cum şi în di de lucrătore când nu se va sărbători, iarăşi se cade creştinului, întâi să-şî facă închinăciunea, să iea numele lui Dumnecleu întru ajutorii, şi aşîa să se apuce de munca şi lucrulu seu: care acestă datorie nu trebue de sila poruncei nostre să o faceţi, ci înşi-ve iubiţi pe Dumnecleu; clin totti sufletulu vostru, să arătaţi credinţa şi fîerbinţela vostră în faptă. Voî i cu soţiile vostre şi cu copiii voştri să nu vă leneviţi, şi pe lângă lucrulu ce aveţi, să nu uitaţi datoria creştinescă, avcnclu evlavie către cele simte pentru binele vostru, pentru îndestularea vostră, şi însuşi pentru sufletulu vostru. Şi aceste urmându-le acum şi tot-d’a-una, aveţi apoi nădejde ele la Dumnedeîî, că veţi câştiga mila sa şi veţi fi totiî-d’a-una feriţi, voi şi pămîntulu acesta, după patimile care pricinuescu lipsă şi sărăcie, iar de nu le veţi urma şi veţi petrece dobitocesce, fără de biserică şi fără de datoria creştinescă, atunci datoria ceea-ce avemiî ne silesce a ne arăta spre voî cu urîciune, şi a face la cei răi, leneşi, neînţelegători şi certarea ce se cuvine. Amu grăiţii de acesta si cu prea sfinţia sa părintele Mitropolitu, cu iubitorii de Dumnedeîî Episcop!, ca să scrie cuviosele porunci către protopopi şi către preoţi. Aşijderea amu poruncitu şi către Ispravnicii judeţului, ca să vă îndemne şi să vă silescă la acestă faptă, iar pentru care nu va fi următorii, le-amii poruncită să ne în-sciinţeze negreşitiî. Tolico pisctJi gvmd. 1783, Decembrie Kt» Cărţi către Ispravnici la judeţe, pentru locuitori ci păzi la sfintele biserici. Dumne-vostră Ispravnicilorii ot sud — sănătate, vă facemii în şcire că după datoria ce avemu a griji pentru supuşii noştri, cari ni s’au încredinţată, ave-ţui creştinesce, şi a nu lăsa pe cei leneşi şi proşti să petrecu dobitocesce, ne-grijiţi şi tără de biserică; fiindu-că avemu a da semă pentru dînşiî, mai vîr-tosu că amil şi audiţii de lenevirea lorii, iată amu scrisă aceste cărţi către toţi locuitorii de obşte, care primindu-le să puneţi să citescă prin tote oraşele şi satele ca să le audă şi să le înţelegă cu toţii, şi după acesta să fiţi cu pe-rierghie, şi cu grijă la acesta făcendu-vă şi înşi-vă pildă celorii proşti, ca să păzescă la sfintele biserici, să ispoveduescă, să se grijescă în vreme, şi să pe trecă toţi creştinesce ; şi să nu daţi uitării acestă purtare de grijă, ca unii ce datori sunteţi şi voî, aflându-ve dregători orânduiţi de către Domnia mea asupra norodului acestui judeţă, şi sunteţi în pecată când nu veţi griji de acesta, mai vertosu că acesta este sprijină a nădăjdui fie-care milă dela D-deă, aşijderea şi pămentulă şi ţera în îndestulare; pentru aceea dar să îndemnaţi, însă cu blândeţe şi cu învăţături, apoi să-î şi siliţi, să-î înfricoşaţi cu jugîi şi cu alte cercetări, ca pre lângă lucrulu pămîntuluî să nu uite biserica în dilele cele cuviinciose, însă căutaţi bine ca nu cum-va zapciii şi omenii dumne-vostră, 372 V. A. URECHIĂ le repeţesce M. Sufcu în 8 Augustu 1785, cum şi către Ispravnici a-prope în aceaşî cuprindere ca mai susu (1). cu acestă pricină să găsescă vre-unii mijlocii de jafu, seu supărare, vre-unuia din locuitori, pentru vre-o pismă, seu pentru pofta câştigului, că pe lângă pe-depsa ce-i i vom face acelui zapciu, veţi căde şi dumne-vostră în mare vină. 1783, Decembrie 10.» (1) Cărţi deslegate către locuitori ca să păzescă sfintei biserică si să se ispoveduiciscă si să se grijescă la vreme. cc...Zem. Vlascoe. Tuturoru locuitorilor! ot. sud.— vă facemu în ştire, că încă din anul 1783, la luna lui Decemvre amu foştii scrisîi cărţile Domniei mele şi v’amii arătaţii, că datoria unui creştinii pravoslavnicii este : a avea credinţă şi evlavie fierbinte spre cele bisericescî, a păzi la sfintele biserici în dilelc de praznice, a păzi sărbătorile de lucru, a se ispovedui, a se griji şi a fi feriţi de fapte împotrivitore legei, şi când acestea le va păzi unii norodii şi va arăta credinţă în faptă, negreşitu voru câştiga mila Dumnedeirei sele şi von! petrece ei şi pe pămîntulîi acela păziţi şi feriţi de tote relele, nu numai în viaţa acesta, ci şi în cea-laltă lume mergi! nevinovaţi; iar împotrivă, când aceste unii norodii nu le va păzi şi voru petrece dobitocesce, fără de biserică i fără de evlavie la cele sfinte şi fără de fapte creştinesc!, nu numai sufletesce rămână învinovăţiţi a se osândi după morte, ci întru acestă viaţă tote relele vinii asupra lorii şi asupra pământului loru, cu patimi dela D-deîi, după cum pentru unile pricini ca aceste nu puţinii a ’ncercatu pămîntulîi acesta în trecuţii ani, precum sciţi, patimi asupra bucatelor! vostre şi asupra vitelor! vostre în cinci şese ani de arendă, până şi-au întorşii Dumnedeu mila sa de au rădicată acestea, şi după nemărginita a sa bunătate au dată şi îndestulare, aşteptândă însă pocăinţa şi îndreptarea dela norodulă săă acesta; deci pentru ca nu carecumvaşi să daţi uitării acele ale nostre povăţuiri, să vă părăsiţi iarăşi a vieţui cum se cade, creştinesce, nesocotindă cele trecute şi să cădeţi care cum-va la lenevire, cu care a vostră rea lenevire ne aduceţi pe Domnia mea la multă grijă şi sdrobire a inimii, ca pe unii ce sunteţi în mari păcate, şi avemă cu greii a da semă pentru cei leneşi şi proşti, ce ni s’a! încredinţaţi! sub a nostră oblăduire, când îi vomă lăsa să petrecă dobitocesce ; iată dară, după datoria care avemă a griji pentru supuşii noştri spre a vieţui creştinesce, cu acesta domnesca nostra carte, de iznovă vă deşteptămă şi vă scriem! tuturoru, ca să vă aducem! aminte de patimele trecuţilor! ani, să nu mânieţi iarăşi pe Dumnedei! şi fieşi care lăcuitorii, fără de lenevire, să pă-zescă sfînta biserică Duminecile şi sărbătorile, să-şi facă cuviinciosa închinăciune şi rugăciune la Dumnedeescile slujbe şi liturghii, să postiţi, să vă ispo-veduiţi, să vă grijiţî în vreme precum şi acum într aceşti! sfîntă posti! la diua sfintei Adormiri stăpânei nostre Maica lui Christosu Dumnedei!, aşijderea şi în dilele lucrătore, când nu sunt sărbători, iaraşî se cade creştinului întâii! să-şi facă închinăciunea, să iea numele lui Dumnedeu întru ajutori!, şi aşîa să se apuce de muncă şi lucrulu său; care acestă datorie nu trebue de sila poruncei nostre să o faceţi, ci înşi-vă iubiţi pe Dumnecleii, din totu sufletulu vostru ISTORIA ROMÂNILOR^ 373 Isbutit’a Domnitorulu să inspire maî multă religiositate în po-poru? Dintro anafora a Mitropolitului Grigorie către Domnitorii, dela şi din totu cugetulu vostru, să arătaţi credinţa şi fierbinţela vostră în faptă, voî şi soţiile vostre şi copiii voştri, să nu ve leneviţi, ci pe lângă lucrulu ce aveţi să nu uitaţi datoria creştinescă, avendii evlavie cătră cele sfinte şi păzindu-ve trupurile şi sufletele vostre curate pentru binele vostru, pentru îndestularea vostră şi pentru însuşi sufletulu vostru, şi aceste urmându-le acum şi totu-d’a-una, aveţi nădejde la Dumnedeu că veţi câştiga mila sa şi veţi fi totu-d’a-una fericiţi, voî şi pămîntulu vostru, de bole şi de patimile care pricinuescu lipsă şi sărăcie; iar de nu le veţi urma şi veţi petrece dobitocesce, lără de biserică şi fără de evlavie la cele sfinte, ne-împlinindu datoria creştinescă, atunci datoria cea ce avemii ne siîesce a ne arăta spre voî cu urîciune, şi a tace la ceî reî, leneşi, neînţelegători şi cercetarea ce li se cuvine. Amu grăiţii de acesta şi cu pre sfinţia sa părintele Mitropolitu, cu iubitorii de Dumnedeu pă-rinţiî Episcopî, ca să scrie cuviinciosele porunci şi către ispravnicii judeţului, ca să ve îndemne şi să ve silescă la acestă faptă, iar pentru care nu va fi următoriu, le-amu poruncită să ne însciinţeze negresitii. 1785, Augustu 8.» Ecă şi circulara către Ispravnici : 17 Cărţi legate pe la Ispravnicii judeţeloru, ca să se dea în scire tuturoru locuitoriloru de a păzi pe la sfintele biserici, Duminecile si dilele de serbători, să nu lucreze şi să se ispoveduiascâ, să se grijescă la vremea loru, după datoria creştinescă. «D-vostre Ispravniciloru ot. sud.... sănătate, ve lacemu în scire că după datoria ce avemii spre a griji pentru supuşi noştri!, cari ni s’aii încredinţaţi!, a vieţui creştinesce, şi a nu lăsa pe cel leneşi şi proşti să petrecă dobitocesce negrijiţi şi fără de biserică, fiindu-că avemii a da semă pentru dînşiî, încă din anulii 1783, la luna lui Decemvrie amu scrisii cărţile Domniei mele de po-veţuirc la totă obştea locuitoriloru în ţeră, cum si porunci către Ispravnici de osebiţii, dar ca să nu să de iarăşi leneviri! şi să uite acele povăţuirî, iată de iznovă mal deşteptându-î amu scrisii aceste cărţi cătră toţi locuitor! de obşte, care primindu-le, să puneţi să se citescă prin tote oraşele şi satele, ca să le audă şi să le înţelegă cu toţi, şi după acesta să fiţi cu priveghere şi cu grijă la acesta (făcendu-ve si înşi-ve pildă ceîorti prost! la aceste ce scriemu în cărţi) ca să păzescă sfintele biserici, şi să postescă, să se ispoveduiascâ, să se grijescă în vreme, cum si acum la acestă sfântă di a adormirii, să petrecă toţi creştinesce, să ţie sărbătorile de lucru, şi să nu daţi uitării acestă purtare de grijă, ca unii ce datori sunteţi şi dumne-vostră aflându-ve dregători orânduiţi dc cătră Domnia mea asupra norodului acestui judeiii, şi sunteţi în pecatu cându nu veţi griji de acesta, mal vârtoşii fiindii-că acesta este pricină a nădăjdui licş-care milă de la Dumnedeu, aşijderea şi pămîntulîi şiţera îndestulare; pentru aceea dară să-l îndemnaţi, însă cu blândeţe si cu învăţături, apoi să-î siliţi, să-î înfricoşaţi cu jugu şi cu alte certări, ca pre lângă lucrulu pămîntulu! să nu uite pe Dumnedeu: însă căutaţi bine ca nu cum-va zapciiî şi omenii dumne-vostră, cu acestă pricină să găsescă mijlocii de vre-unu jafu seu supe- 374 V. A. URECHI A 30 Iulie 1785; vedemu că religiositatea şi cu mergerea la biserică erau doue fapte deosebite. Mitropolitului, la ocasiunea unui ridicolii procesu pentru nisce strane din biserica dela mahalaua Oţetaruluî, procesu care amintesce poemulu eroi-comicu francesu ale Lutrim>, ne spune că «din glota femeiloru...........şi maî vertosu că totu-d’auna pe la ser- bătorî şi Dumineci ar ti fostu dihonie între femei; care să intre prin-tr acele jeţuri şi cine să seda maî susu, una decât alta; din care dihonie a loru nici preoţii nu înţelegeau ce citiah; nici că creştinii mahalagii ce erau adunaţi în biserică nu le era în tihnă slujba ce se făcea (I),» a fostu silitu unulu din ctitorii bisericei să suprime stră-nile şi să le bage în clopotniţă; ca să potă a se linişti mahalaua de gura femeiloru! rare vre-unuia din locuitori pentru vre-o pizmă, seu pentru pohta câştigului, că pe lângă pedepsa ce-i vomu face acelui zapciil, veţi cădea şi dumne-vostră în mare vină. Lângă acesta, veţi sci că amu fostu grăiţii cu pre sfinţia sa Părintele Metropolitu, şi cu sfinţia loru Părinţii episcopî pentru renduiala tainei sfântului Botezi!, care este mai întâii! poruncă a credinţei nostre, ca să scriemu cuviin-ciosele porunci cătră Protopopi şi cătră preoţi a o lucra şi a o sfîrşi după cum se cade, i pentru cele-lalte sfinte vase, ca să le aibă fieş-care biserică de plinu, după cum se cade, şi ne aretă pre sfinţia sa acum, că de atunci au scrisu cărţi din partea sfinţiei loru, după care aretă Domniei mele copia, care ve o trimetemu să o vedeţi; ci dar să cercetaţi de au făcuţii protopopii urmare poruncitorii ce li s’aii scrisu, seu preoţii de le păzescii acestea, fiindu-ve totu-d’auna în grijă ca să se urmeze acesta de cătră preoţi i de către protopopi; iar unde veţi vede în potrivă să însciinţaţi. 1785, Augustfi 8.» (li Mahalagii clin mahalaua Oţetaruluî cu Stana Mătuşa. pentru nişte jeţuri. Io Mihailu Constantinii Şutul ii Voi coclii Z. VI. «După hotărîrea prea sfinţii sele părintelui Mitropolitu, şi după anaforaua ce ne face, poruncimu să se urmeze. 1785, Augustu 4.)) a Prea înălţate Do m ne, «După jalba ce aîî daţii către Măria ta Stana Mătuşa veduva ot. mahalaua Oţetaruluî de aic-i din Bucurescî, aretândîi că acesta bisericăi maî d’înainte vreme fi indii făcută de si cu ajutorul u crestiniîoru s’aru fi prefăcuţii si s’aru fi făcuţii de zidii, şi după orenduială s’aru fi făcuţii în lăuntruhl în biserică si jeţuri de unu Andreii! Măcelarii!, în partea unde şcde femeile, şi întem-plându-se mortea acelui Andreii!, Maria Cernovodenca soţia do alu doilea ISTORIA ROMÂNILOR# O75 De altmintrelea nici chiar Domnitorulu, cu tote chrisovele ce dete la multe mănăstiri şi biserici,, reînoinclu-le scutiri şi privilegii (1) nu prea se pare că era de o religiositate extremă. întrunii pitacu alu lui, de la 14 Februarie 1784, Domnitorulu ponmcesce prin carte legată Isprăvea unui răposaţii Nicolae ce ară fi fostu ctitorii la acea biserică, şi cere a se pune acele jeţuri la locă unde aii fostu, cu care jalbă a ei orenduescî Măria ta la noi ca să cercetămă pricina şi să îndreptămă; veî sci Măria ta, că vrendii noi a cerceta şi să facemu îndreptarea ce se cade, amu trimişii de aii făcutu scire preoţiloru dela numita biserică şi la câţi-va din mahalagii, ca să vie să ne spuie cum sciu de acesta pricină, şi au veniţii înaintea nostră preotulă popa Iorgu duhovniculu, i popa Gheorghe şi cu Alexandru Ciauşii, i lena-che Croitorii! şi Petre Cojocarii!, cari sunt vechi şedetorî într’acea mahala a Oţetaruluî, şi întrebându-se ce sciu de pricina acel oru jeţuri, să ne are te, şi după a loru sciinţă au dată preoţii amândoi şi cu numiţii mărturisenie înaintea nostră, în frica lui D-deu, supt iscăliturile loru şi prin blăstemu, are* tându, că în numita mahala maî din vechime ar fi fostu biserică de lemnîi făcută, şi mai în urmă, înaintea răsmirăţii, în locuiţi acei de lemnu, s’a tăcută biserică de zidu, şi din pace încocc adunându-se creştinii maî mulţi de cât maî înainte vreme cu locuinţa într’acestă mahala, ar fi fostu biserica cum aretă jăluitorea împodobită deosebi de altele şi cu jeţuri, unde şedu femeile, dar din glota femeiloru, iiindu locuiţi strimtă în biserică şi maî vertosă că totă d’auna pe ia sărbători şi Dumineci ar fi fostu dihonie între femei care ! să intre printr’aeelea jeţuri, şi cine să sodă maî susii una decât alta? dini care dihonie a loru nici preoţii nu înţelegeau ce citeau, nici creştinii mahalagii ce erau adunaţi în biserică nu le era în ticlină slujba ce se făcea în biserică, dar reposatulu Nicolae, soţulă alu doilea a pârîtiî Marii, trăindă în vieţă şi fiindii şi citi unulii din ctitorii acestei biserici, ca să lipsescă sfada şi prigonirea dintre femei, aii puşti de au aridicatu acestea jeţuri din biserică, din partea unde şedu femeile şi de atunci până cum arătară maî susii, înmulţin-du-se şi omeni cu femei în mahala, s’aiî mai lărgită şi loculă în lăuntru în biserică, şi aă lipsită şi totă vrajba si prigonirea dintre femei, de nu maî este până acum, şi acele jeţuri la vreme când va fi trebuinţă în biserică, sunt spre păstrare puse în clopotniţa bisericeî; ci fiindă-că după cum ne adeverimă si precum se vădii acesta numită mătuşa Stana jăluitorea, forte cu limbuţie se cunoscu de a li, si cu nestatornicie vorbea asupra unora şi altora din mahalagii, şi nici o dreptate n’are la cererea ce face, nefâcendă trebuinţă a se pune acele jeţuri ca să nu se înstrîmteze biserica, şi răă şi fără cale supără pe numita Mari a Cernovodenca, ci precum aretămu fîindă far orenduială supărarea ce aă făcută Măriei lele, măcară că nu este vre-o pricină mare, fără ca să nu maî âmbie cu jălbî supărândă pe Măria ta pentru acesta, iată nu îipsimă cu răspunsă Măriei tele, si rugămă şi noi pe Măria ta, spre a se face de Măria ta hotărîrea cea cuviinciosă, si anii Măriei tele rugămă dela Domnul u Dumncde-ă să fie mulţi şi fericiţi. 1785, Iulie 80. Gregorie ală Ungro-Ylahieî.» ; 1) Yedî anexele, 376 V. A. URECH1Ă niculuî de Romanaţî să dea în taină, noptea, focu unei biserici înfiinţate de locuitorii din Gârlă. Ori-care ar fî motivulu acestui nizam, citi nu putea fi de bunu esemplu pentru ţcră. Iată acestă carte legată : « Carte legată Fit. Giurgiu Ispravnicii ot sud Romanaţî pentru unu bordeiu ce Vait făcuţii locuitorii din Gârlă pe hotarulu ţereî. ((Credincioşii boerulu Domniei mele, Constantine biv Vel Pitarii, Ispravniculă ot sud Romanaţî, sănătate, în trecutele clile din poruncă ţi s’a fostu scrisă pentru unu bordeiu ce ne-amu însciinţată că au făcutu locuitorii din Gârla, pre hotarulu ţereî, cu socotelă să aibă biserică, ca să-lă sfărîme şi să-lă strice, la care neurmătoru fundă îndată ai dată vreme şi ai lăsatu lucru la prelungire până când acum luândii Domnia mea însciinţare din cartea ce scrie Căpitanulă ot Izlaz către d-luî Vel Spătariu, cum că în diua de Crăciunu a şi târnosită acelă bordeiu făcenclu-lă biserică desăvârşită, şi se face într’însulu slujbă, şi cum că începerea acestui lucru a fostu prin mijlocirea unui popă Ioană din Izlază, care popă şi sfeşnice din biserica ot Izlază au adusă acolo, pentru care acesta ne-amu turburată Domnia mea asupră-ţî, de ce să nu faci urmarea porunceî îndată ce ţi-s’a scrisu, ci ai prelungiţii până a venită treba până aci. Caută de nu face cusură, ca acesta altă dată, că vei căde în urgie, mai ver-tosă pentru cele ce sunt pentru treba nizamuluî, şi acum iată că-ţî poruncimă primindă porunca Domniei mele, numai decât să pui cu mijlocă pe sub cum-peti, noptea, într’ascunsă să-î dea focii, să ardă de totu, fără de a nu mai aştepta altă poruncă de la noi, si apoi după câte-va elite iarăşi noptea pje sub cumpetu să pui ca să arunce pănuntu ca să se astupe ejropa acelui bordeiu, să nu remâe ejropa ne astupată, fiindii-căi aii apucaţii de s’a slujiţii slujbe întrînsulu şi să avemii res-punsu ele urmare. 1784, Februarie 14.» Şi pre când pe de oparte M. Suţu clădea focă unei biserici, noptea, pe de alta prvoca pre Mitropolitulu să oprescă preoţii de a mai da mărturie în procese civile fără de scirea şi voia Archiereuluî (1), sub (1) Pitcicu către Mitropolitulu de a nu se pune preoţi mărturie. ((Pre sfinţia ta Părinte Mitropolite, facemă scire pre sfinţiei tale, că la pricina de o casă ce s’aă cercetată alaltăerî în domnesculă nostru Divană, am vedută Domnia mea ună pre oi u. Popa Ioanu, că aă eşită în urmă nevrednică şi ne primită judecăţei, carele măcară că aă reinasă a se pedepsi, dară aă pricinuită atâta amestecătură pric-inei aceea şi turburare judecăţiloră şi Divanului domnescă, cu acea netrelmică mărturia luî, care acesta curge din’pricină căci Iară de şcirc şi iară de voie dela Arcliiereiilă locului, preoţiilu merge de sinesi ISTORIA ROMÂNlLORU 377 pretestig că unu preoţii, în asemene mărturii în unu procesu sa făcutu nevrednicii şi că a adusu turburarc judccăţiloru şi Divanului Domnescu. Ca martori nu primia preoţi, dar M. Sutu dădea ordine ca acesta : «1783, Octombrie 19. S’au făcutu poruncă legată la Stolniculu Dumitrache Colceagîi Ispravnicii din sud. Ialomiţa, să morgă la Lichirescî să îndrepteze o atacsie ce au făcut-o unu Popa Radu, pe carele să-lu de să-lu aducă aicea în hiară cu bună pază.» şi se face martorii la judecată ; deci ca să se păzescă buna renduială la tagma bisericescă a fî fără nici unu ponosii; iată scriemu pre sfinţiei tale, să poruncesc! la totă tagma bisericescă de obşte, ca nimenea din preoţi fără de scirc şi voie de la Arcliiereulii locului, seu de la epitropulu seu să nu fie volnicii de sine şi a se face mărturie şi a merge la judecată vre-unu preoţii martorii, acelii preoţii să mergă la Arcliiereulii locului, şi de i se va da voie prin adeverinţă la mână aşia să fie volnicii a merge la judecată să-şî dea mărturia, căci mărturia preotului se cuvine a fi de bună credinţă şi primită la judecată, tolico, pisah. gvmd. 1783, Octombrie 6.» Pitacu către dumne-lm Vel Log. Brâncoveanu de a da jn scirc pe la judecăţi a nu primi preoţii mărturie la judecată. «Cinstiţii şi credincioşii boerule al ii Domniei mele Manolache Brâncovenu Vel Log. de ţera-de-susii, facemu şeire dumi-tale că la pricina de o casă ce s’aii cercetaţii alaltăieri în domnesculu nostru Divanti, amu vedutîi Domnia mea mărturia unui preoţii, Popa Ioanu, că aii eşitii în urmă ne trebnică şi ne primită judecăţii, pricinuindu atâta amestecătură pricina acea şi turburare ju-decăţilorti şi Divanului domnescu, cu acea netrebnică mărturia lui, carele măcaru că au remasu a se pedepsi, dar fiindii că acesta nu este destulă a se părăsi, şi a nu mai da altă dată preoţii mărturie netrebnică, care acesta curge din pricină, căci fără de scire şi fără de voie dela Arcliiereulii locului, preoţii a merge- de sinesi de se face martor ti la judecată, s’au făcutu Pitaculu nostru către pre sfinţia sa părintele Mitropolitu, să poruncescă la totă tagma bisericescă de obşte, ca nimenea din preoţi fără de soirea şi fără de voie dela Archereulu locului, seu dela epitropulu seu, să nu fie volnicii de sineşî a face mărturie şi a merge la judecată politicescă; deci ca să nu se întâmple şi la altă pricină una ca acesta, ca să se păzescă buna orânduială la tagma bisericescă a fi tară de nici unu ponosii, iată scriemu dumi-tale, să arăţi de acesta, atâtu la dumne-loru Veliţii boerî, câtîi şi la totc Depertamentele judccăţiloru, ca preoţii mărturie, cum amu disii, fără de adeverinţă dela Archiereulu locului, seu dela epitropulu seu, să nu primescă, ci când se va întâmpla a se cere la vre-o judecătorie vre-unu preoţii martorii, acelii preoţii să mergă la Arcliiereulii locului şi de i se va da voie prin adeverinţă la mână, asia să-lu primescă şi să-î asculte mărturia, căci mărturia preotului să cuvine a fi de bună credinţă si primită la judecată, toii pisau gvmd. 1783, Octombrie 8.» 378 V. A. URECHIĂ Asemene spectacole nu erau proprii a îmbunătăţi morala publică. Nu-i vorba, că în numele morală se aruncau amende ele multe feluri, de cari se folosiau une-orî slujbaşii diverşi şi alte ori câte vre-o instituţiune. Asia bună oră unu eprecurvarity) dovedită, perdea averea sa, celu puţinii a 3-a parte i-se lua în folosulu cutiei mileloru, cum apare din acestu aclu : Pitacu către boerii epitropî pentru averea lut lonită Rota. «Dumne-vostră boeriloru epitropî, ve facemu în soire pentru Ioniţă Rota, oare făcendu o nelegiuită faptă a precurviei, s’au orenduitu la pedepsă după vinovăţia luî, şi s’au făcuţii hotărîre şi pentru totă averea lui, după pravilă, eă întâi ii să scotă şi să se deosebescă din averea luî zestrea soţieî luî şi darurile dinaintea nunţeî şi din eea-laltă pereusie ce va mai rămâne, două părţi să se dea pe soma eopiiloru luî, iar a treia parte să se dea la cutie, după cam acostă lio-tărîro pe largii este scrisă în anaforaua prea sfinţiei sole părintele Mitropolitului şi a Dumne-loru.» In luna Maiu din 1784 veni în ţeră Patriarchulu Ierusalimului. Alaiuri destule i se tăcură în pleâmblarea luî prin ţeră, preâmblare care mai puţinii folosi acesteia decât pungeî prelatului grecii (1). Recolta ele bani (1) Alaiulu cu care se întorce astădl în diua de sfînhdu Vasilie prea fericitulu Patriarhii dela Constantinopole. cum şi în diua de Bobotezei. Seimeni polcovnicescî pe josu Doui Postelniceî călărî Polcovnicii de seimeni 2-lea Pitaru Trei ciohodarî Seimeni Bulucbaşescî pe josu Asemenea doui Polcovnici călărî Băşti bulucu-başa 3-lea Logf. de josu far trei ciohodarî Careta gpod. cu G telegari şi unii 2-lea logf. într'însa. (Cod. XII, fila 04.) 6 Cărţi legate către Ispravnici pentru venirea sfinţiei sete prea fericitului Patriarhii edu Ierusalimului la Craiova. «Dumne-vostră Ispravniciloru ot. sud. — sănătate, ve lacemu în soire că cu ISTORIA ROMÂNILORU 379 şi danii fu destulă de mare, de ore-ce Patriarchulu rămase în ţeră seiinţa şi cu voia Domniei ndstre, merge prea sfinţitulă, fericitulă Patriarhii alu Ierusalimului, la Craiova, ea să dea blagosloveniile prea sfinţiei sele şi la obştea creştiniloră părţii locului de acolo, deci însciinţămă dumne-vostră de bunăvenirea şi trecerea fericirii sele pre acole, să aveţi a întâmpina pe fericitulă şi a’i eşi înainte, primindu-1 cu cinstea şi evlavia ce sc cade, şi să gri-jiţi până la eşirea din judeţîi, cum ve aretămă a petrece odihnită şi mulţă-mită prea sfinţia sa la drumă, de care să avemă si răspunsul ă dumne-vostră.— 1784, Maiă 24. » Ilfovu, Vlaşca, Teleormanu, Oltu, Romanaţt, Doljiu. Alaiul ii ce s'au renduitu la eşirea din Bucuresci a prea fericitului Patriarhii. 25 seimeni polcovnicosci Preoţii din 2 Logofeţi de taină Ciaşulă agescu 2- lea Pitariă Başă bulucu-başa Vel Căp. za lefegii 3- lea Logf. de josu 2-lea Logf. de josu Trei ciohodarî de Divanu şi alţi diaconi Logofeţi 25 seimeni Bulucbăşesci Bucuresci cu doui protopopi Iar doui Logofeţi de taină Ciauşulu spătărescu Polcovnicii za seimeni Polcovnicii za tergu Vel Căp. za dorobanţi 3-lea Logf. de susu 2-lea Logf. de susu Trei ciohodarî Iar Logoteţî de Divanu şi omeni ai fericitului Patriarhii. Ioj Mihailu CostantinU Suţulîi Voivodu i Gpod. Zem. Vlas. «Cinstită şi credinciosă boerulă Domniei mele dumne-ta Manolache Brân-covene, Vel Logf., fiindă-că după obiceiă este a merge şi dumne-ta de împreună cu fericitulă Patriarhă, pentru petrecere, vei rendui dar dumne-ta, pe unulă din zapciii ce sunt într’acestă foie ca să gătescă acestă alaiă totă după ioie, mâne la cesulă ce va fi ca să plece prea fericitulă Patriarhă. — 1784, Octobre 30. (Cod. XII, fila 200).» Carte cu boier ulii orenduitu a fi purtătorii ele grijă Ici mergerea Patriarhului Ia Craiova. «...Zem. Vlas. Fiindă-că prea sfinţia sa fericitulă Patriarhă alu Ierusalimului cu soirea şi voinţa nostră merge la Craiova, ca să dea blagosloveniile prea sfinţiei sele şi la obştea creştiniloră părţei locului, iată orenduimă Domnia mea pre credinciosă boerulă Domniei mele dumneîuî Biv Vel Armaşă Ianache maimandară, ea să aibă- a fi purtătoră de grijă la mergerea prea slinţieî sele, grijindă de ale drumului, spre a petrece pre prea sfinţia sa odihnită, după cum şi Ispravnicului judeţului amă scrisă Domnia mea deosebită poruncile 380 V. A. UKECHIĂ multe luni. Pentru ca să se tacă recolta mai abundentă, Patriarchulu prcâmblă prin ţeră şi lemnulu sfintei cruci (1). Aceste onoruri făcute Patriarohuluî si diversele folosinţe acordate bi- y 7 sericei ortodoxe, nu impingu pe M. Suţu la intolerantă. Elu rcînoesce chrisovulu catoliciloru şi alu Saşiloru, întaiulu la 15 Oct. 1785 şi alu doilea la 1784 (2). nostre pentru acesta; dreptu aceea s’a dată la mână acostă domnescă carte ca să fie Maimandaru şi purtătorii de griiă la mergerea fericitului Patriarhii.— 1785, Maiă 24.» Despre acesta călătorie a Patriarchuluî vecii ce scrie şi Atanasie Comnenu Ipsilante în opulă seu.. Cum că înrîurea clerului grecu din Orientă era mare între Români, potu dovedi numerosele danii făcute la mănăstiri din Orientu orî închinări de mănăstiri din ţeră. Asia avemu : Ifrisovulă mănăstire! Domniţa Bălaşa, dată de Vel Vist. Nicolae Brâneo-veanu şi Vel Logofeţii Manolache Brâncovenu în grija Mitropolitului Darsto-ruluî Kir Parthenie, cu specialii aşedemîntă. 1784, Martie. (Coci. XI, fila 51). (1) Hrisovulă mănăst. Slatina din Oltu pomenesce de purtarea prin ţeră a sfintei cruci, 1784, Oct. Domnitorulă acordă mănăst. maî multe scutiri, după cererea boeruliu Radu Slătineanu Cluceru, care au întocmită la acestă biserică şi unu dascălii de învăţătura copiiloru. (Vecii anexa). (2) Aceste hrisove dispună cele următore : Prin Ilrisovulă baraţiloră din Bucurescî, din 1783 Octombrie 15, Domni-torulă scutesce doi vieri la viile din ocolulă Bucuresciloră şi Târgovişte şi do! argaţi. Asemenea scutesce bucatele drepte ale bisericeî: de oierită 150 de oi, de dijmărită litre 200, de văcărită 15 vite, si o pivniţă din Bucurescî de lumărită, de căminărită, de vamă de vină domnescă şi de tete angaralele. Acesta este întărire a unoră hrisove anteriore, de la Ipsilante şi N. Caragea Vodă, hrisove ca ce se află la mâna pciteriloru adică a părinţilor îi şi a preoţilor îi. FM în întregime chrisovulu Saşiloru: «Domnii şi oblăduitoriî cărora li-se încredinţeză şi li-se dă sub stăpânire ţerî şi norode, ca unii ce de la D-deii sunt aleşi şi înălţaţi la acea înaltă ste-penă a Domniei, spre ocârmuirea norodeloru şi a politiiloră, netăgăduită datorie aă a păzi şi a întări politiile sale spre a se îmmulţi supusulu seă no-rodă, reversându-şî domnescă milostivire către tetă obştia. Deci dar, obicinuită lucru fîindă, ca prin cetăţi si politii mari, unde sunt scaune de craii şi de domnii, a se afla multă adunare de norodu, nu numai dintr’aî pămîntuluî aceluia, ci şi din străini si a fi ] trimiţi si ocrotiţi toţb avendu-sî fie-ca re nemă după rendulu seu, deosebitu case spre a-şî face rugăciunea lorii, către Durn* istoria românilor® 381 Să ne ocupăm u acum de celu-laltu factoru culturalii, Scola. Avcntulu datu scoleloru de Ipsilante, nepotolitu sub Caragea, continuă si sub M. Sutu. In primele luni ale Domniei sele din 1783, Mihaiu Suţu totuşi nu pare a se fi preocupată de scolâ. La începutulu anului 1784 (Maiă 25) aflămu însă unu pitacu Dom-nescu adresată Mitropolitului, Episcopiloru şi Veliţiloru hoerî de la Vel Ban la Vel Post. în cuprinderea urrnătore: nedeă, precum şi aci în oraşă Domniei mele Bucurescî, osebită de catolici i de Armeni şi de Ovrei ce sunt şi aă biserici pentru ruga loră, aflând inse spre locuinţe câţî-va şi din ritulă săsescă, cari făcândă rugăciune la Domnia sa tratele nostru Domnulă Alexandru Ipsilante VV. ca să le de voie să-şi facă şi ei o bisericuţă aci în oraşulă Bucurescî, în loculă unde aă avută şi maî ’nainte, să le fie pentru inchinaţiune, către Dumnecleă, după ritulă săă, şi socotindă Domnia sa, că nici de o stricăciune nu este oraşului a ave şi ei o biserică şi ca nici zătignire să nu tic norodului, spre a se înmulţi şi a se întări politia acesta, maî vârtosă vădândă Domnia sa la mâna loră şi hrisovulă răposatului Domnă Const. Mihaiu Cehană Racoviţă VV. ot let. 1753 Noemv. 1, cu care le-aă dată voie de şî-aă făcută biserică aci în Bucurescî şi după-cc aă săvâr-şit-o, le-a tăcută şi privilegliiă de bucatele bisericei, scutela ce scriemă mai josu. Pentru acesta dar fostu-le-aă dată voie Domnia sa fratele Alexandru Vodă ele şî-aă făcută biserică de rugă în loculă unde aă avută mai ’nainte, întă-rindu-le şi privilegiulă scutelei, după cum şi hrisovulă Domniei sale ot let. 1777 Iunie 4, ne-a adeverită. Dreptă aceea şi Domnia mea printr’acestă domnescă ală nostru chrisovă le-amă întărită privilegiulă acesta, atât pentru bisericuţă cât şi pentru bucatele ci şi le dămă volnicic desăvârşită ca să-şi aibă si să-şi ţie cu pace acea bisericuţă a loră, în loculă ce aă făcut’o, care este în mahalaoa Stejarului, însă numai bisericuţa acesta, iar alte împrejmuiri de zidă nu aă a face. Aşijderea să aibă a ţine acostă bisericuţă aci în pamîntulă ţăreî 6 pogone de vie şi 100 stupi i rîmători şi oî 100, care aceste tote bucate să fie în pace şi iertate, stupi i rîmătoriî de dijmărită, oile de oerită şi vinulă ce-lă va face în vii de vinăriciă, nici o supărare la aceste bucate de către nimeni să nu se facă. Pentru care ponmcimu Domnia mea şi d-vostră boeriloră slujbaşi, ori de ce treptă veţi fi şi vă veţi orândui cu aceste slujbe, să aveţi a vă feri de aceste bucate, cu suma ce scrie mai susă, ale bisericuţei săsescî, ne-făcendă nici ună felă de supărare întru nimicii. Si pentru ca să aibă bisericuţa acesta neclătită mila ce amu orânduită Domnia mea, amu. întărită hrisovulă acesta cu însăşi credinţa Domniei mele Iio Mihailă Const. Suţu VV. etc.... Şi s’a scrisă chrisovulă acesta la 1-iulă ană dintru întâia domnie a Domniei mele aici în oraşă, scaunulă Domniei mele Bucurescî, la anii de la zidirea lumei 7293; iar de la nascerea lui Urs. 1784.» (După originala). 382 V. A. UKECiliA Pitacîi la Mitropolitu i la boeri să iae sema pentru scote. «Fiindu-că ne adeverimii Domnia mea, cum că Ia scol ele domnescî de aici din oraşulu Bucuresciloru, din reii obiceiii să urmeză Nizamii Săzlăcu, în urmă după atâta cheltuială ce se face pentru folosulu obştieî, iată dar orenduimu pe pre sfinţia sa părintele Mitropolitu, pe dumne-luî Vel Ban Ghica, pe dumne-luî Vel Logof. de Ţera-de-susii, şi pe dumne-luî Vel Post. ca adunându-se la unu locu, să citescă chrisovulu domnescîi al ii scoleloru, să vadă şi oren-duiala ce se urmeză acum la scolă, şi să socotescă Nizamulu cela ce este a li mai temeinicii şi mai stăpânitoru, spre bine următoriu să ni se arate în scrisii. 1784, Maiii 25.» Deja în 24 Ianuarie 1784 M. Sufcu renduesce o asemene anchetă şi la institutului corfanotrofieh). Totu Divanulu era însărcinaţii să chiăme pe epitropî şi să le ceră să dea socotelă de venitulu şi de cheltuiala orfanotrofieî, până acum, cccare socotelă să o theorisiţî cu deamenuntulu, urmându după cuprinderea hrisovului orfanotrofieî şi încheindu socotelă sub iscăliturile sfinţiiloru vostre şi ale cl-vostre (boeri) să ne aretaţî în scrisu prin anafora, ca să vedemu». (1) Domnitorulu se mulţămesce cu o anchetă mai mulţii financiară, căci nu aflămu în 1784 vre-unu actu probându încercare de îmbunătăţire în înveţămîntulu scoleloru St. Sava şi St. George. Pitaculu de sus, cu adeveratu, că parcă ar cere Comisiuneî să inspecteze şcola dela Bucurescî şi să vadă întru cât realitatea corespunde cu prevederile chrisovuluî şcoleloru dela Alex. Ipsilante, dar în condica domnescă în il) (Cond. XII, fila 112). In 1783 Nocmbre 20, M. Suţu îvnduise doetoru la Orfanotrofie pe Poli-chronie. Pitacu lui Polichronie doftorii ce s'ctu foştii renduitu la Orfanotrofie. «Fiindu-că la Orfanotrofie amu renduitu Domnia mea doftorii pe Polichronie doftorulu, scriemu si poruncimu d-vostră boeriloru epitropî carî aveţi asupra şi Epistasia acesta, să sciţi pe numitulu Polichronie doftorii alu Orfanotrofieî, si să-şî aibă orenduiala şi lela sa după obiceiii. toi. p. gvmd. 1783, Noem-lirie 20.» ISTORIA ROMÂNILORU 383 care am descoperiţii acestu pitacu domnescu, nu am mai aflatu nici unu respunsu dela boeriî din anchetă. Singura măsură luată de M. SuţUj în vedere cu chrisovulu scoleloru din 1776, este relativă la clasa de musică creată la St. Sava. Domnitorulu dă următorulu pitacu : «Pitacu către Mitropolitu ca să cliiame pe top Egumenii de a găsi câte unu copila cu glasu şi sâ-i ducă la sfintulu Sava la dascălulu Mihalache. «Pre sfinţia ta Părinte Mitropolitu, să aduci pe toţi Egumenii dela tote mănăstirile de aici din oraşulu Domniei mele Bucurescî, cărora să le dai straşnică poruncă, ca fieş-carele să aibă a găsi câte unu copilu cu glasu bunii, cărui copilu să-î porte grijă pentru de mâncare i pentru îmbrăcămintea lorii, şi pe aceşti copii să-î trimeţă pe tote dilele ne lipsită pentru învăţătura cân-tăriloru, la şcolă la sfintulu Sava, unde s’aii orânduiţii de câtre Domnia mea într’adinsu dascălu, Mihaiii cântăreţulu, dascălii cântăreţii obştescu; pentru care acostă trebă, nu numai acum poruncă straşnică să le dai pre sfinţia ta Egu-menilorii, ci să-î şi silesc! tară voia loru a fi următori la acestu lucru cu cale ca să-lii severşescă în faptă şi să facă rodii dintru acesta, fiindu-că avemu a face cercetare pe urmă pentru acesta, de au foştii următori Egumeni, seu nu. 1784, Noembrie 29.» «Pitacu către Epitropî i către Mitropolitu, ca Egumen ii de pe la mănăstiri să găsescă câte unu copilu, şi să-î trimită la sfintulu Sava la dascălulu Mihalache ca să le paradosescă învetătura de câmtări. «Poruncimu Domnia mea dumne-vostrăboeriloru epitropî, fiindu-că prin dom-nesculu nostru pitacu către pre sfinţia sa părintele Mitropolitu amu datu poruncă la fieşce-care Egumenii dela tote monăstirile din Bucurescî, să găsescă câte unu copilu cu glasu bunii, căruia copilu să le porte grijă Egumenii pentru hrana şi îmbrăcămintea lorii, dela sineşî, şi să-lu trimită pe totă diua la sfintulu Sava unde amii renduitu Domnia mea dascălu musicosu pe Mihalache, ca să le paradosescă învetătura cântăriloru; iată ve poruncimu că de acum peste cloue-decî treî-clecî de dile să cercetaţi la dascălulu de aii trimesu toţi Egumenii monăstiriloru din Bucurescî câte unu copilu, seu nu ; şi pentru acelii ce nu va fi trimesu până atunci, să ne însciinţaţî cum şi peste totă vremea să cercetaţi de urmeză toţi Egumenii acesta poruncă si să aveţi a oreta pe celu ne următorii!. 1784, Decembrie 3.» «Pitacu către Episcopi pentru dascalulu musicosu care s’au orenduitu la sfintulu Sava. ((Dumne-vostră boeriloru epitropî, fiindu-că amu hotărîtuDomnia mea, după B84 V. A. tJRECHI cum şi la chrisovulu scoleloru este orânduită, ca să aşedămă la scolă ot sfîntulă Sava şi unu dascălii Musicosă pentru a învăţa ucenicii meşteşugului cântări-loru, iată ve poruncimă să cetiţi chrisovulu scoleloru, ca să vedeţi ce plată se orenduesce dascălului musicosii, şi pe cât va fi scriindă chrisovulu să ne arătaţi în scrisă, aşijderea să orânduiţi numitului dascălii două odăi alăturea la unii locîi înăuntru în mănăstire, dintr’ale scoleloru, una pentru şederea sa şi alta pentru ucenicii cari sunt să vie spre învăţătura cântăriloră, cari odăi gătindu-le dumne-vostră să i le faceţi teslimă, însă ucenicii cari voru 11 la învăţătura cântărilorii să sciţi d-vostră, că n’au. a rămânea cu şederea lorii la scolă, nici altă orânduială mai mulţii n’au dela scoli făr de numai pentru învăţătură să mârgă şi să vie. 1784, Decemvrie 1.» Mergerea înainte a acestei scole de nmsică întâmpină totuşi greutăţi, căci Egumenii nu se supuseră ordinelorii date, aşîa că la 27 Februarie 1785, trei din cpitropiî scoleloru adreseză lui M. Suţulîi a-cestă a na fora : «Prea înălţate Domne! (Jnsciinţămu M. tâle, că după ce cu luminata poruncă a I. tâle, s’a a-sedată în Sf. Sava dascălii musicosii Mihalache, s’a făcuţii orânduiala iarăşi cu porunca Măriei tâle, ca peste copiii ce se voru strîngc la învăţătura psal-tichiei, de voie, să fie datore şi 24 de mănăstiri de aci din Bucuresci, cum şi cele din prejurulă Buresciloru, să-şi trimită câte unii copilă spre învăţătura psaltichiei, cari copii să-şi aibă mâncarea, alte trebuinciosc din mănăstire, ho-tărîndu-se de M. ta şi sorocă de a trimite mănăstirile tote copiii, care sorocii a şi trecută şi până acum numai doi copii aă venită la scolă, însă unulă de la mănăstirea S-tul Gheorghe şi altulă de la mănăstirea Mărcuţeî. De acestea însciinţămu I. tâle. 1785, Februarie 27.» Semnaţi: lenache Leh. (Lehliu ?), Nicolae Stolnicii, locui Medel (li. Numai în 15 Aprilie 1785, Domnitorulă dă o nouă deslegare în sensulă pri-mcloră ordine şi osîndesce la amende pe egumenii recalcitranţi. Iată acâstă nouă ordine : (doi Mihail Const. Suţu YV. etc., de vreme ce într’atâta prelungire de vreme n’aă fostă următori Egumenii mănăstiriloră la acestă lucru cuviinciosu, ară-tându-se cu acesta neiubitori de podoba sfinteloru biserici şi neurmători la domnesca hotărîre a nostră; iată dar, pentru nesupunerea lorii îi hotărîmă să dea trepădă de totă Egumenulă de la sine-şî po taleri 10, care trâpădă să-]ă 1 (1) Cond. \o. XIII, lila 175, ISTORIA ROMANILOR^ 385 iea Dascălulă musicosii; pentru care orenduimu pc . . . . să apuce pe fie-care egumenii cu strînsore, să dea acestă trepedă, şi apoi să le facă zeapcealicu, ca să aibă câte unu copilit la înveţătura cântărilorii, negreşită, după orînduiala ce amu foştii făcuţii.» 1785. Aprilie 15 Unu alţii pitacu din 18 Maiă, 1785, ordonă boeriloră epitropî, să dea din banii cutiei, lui Mihalache Dascălulu musicosă, câte 15 taleri pe lună, afară de orenduiala ce are de ia biserica Gospodu. I se va da acestă le-fă, nu nu-mai cât va şede la St. Sava, ci şi după ce se va muta la Mitoculii episcopiei de Romnică, «tiindu-că iarăşi are a urma înveţătura cântării, însă din banii scoleloru.» 1785, Maiii 18. (1). Apare de la acestu pitacu, că clasa de musicâ în fine a funcţionată şi că mai apoi dascălulu Mihalache a trebuitu să se strămute cu locuinţa de la Sf. Sava la Mitoculii Episcopiei de Romnicu (2). Preda ore dascălulu Mihalache numai musichia bisericescă ? Ne este permisii a crede, că ucenicii de la Sf. Sava înveţau în clasa de musică şi altu-felă de cântări decât cele bisericesc!. Deja musica instrumentală intrase în deprinderile societăţii. Nu numai tarafuri de ţigani delectau boerimea şi pe Domnitorii, ci şi musica (lisă nemţescă. In alaiurile diverse de la acestă epocă, găsimii mereu luândii parte şi o musică nemţescă, organisată şi plătită de Domnitorii. Astă-felă era naturalii, că alăturea cu metcrcheneua imitată de la Turci, în oştea românescă, să se introducă, prin imitaţie de la Muscali, musica după sistemulu europeană. Numerosele baluri şi petreceri, cari se introducă în societate, în timpulă ocupaţiuniî rusesc!, de la 1769, aă îmboldită desvol-tarea cântăriloră de danţurî europene şi deci aă introdusă destulă de iute musica europenă. Instituţiunea orfanotrofieî continuă a fi preocupaţiunea Domnitorului, dar dă ocasiunî şi de creări de leii pentru anumiţi boerî. Asia vedemă, că în 1 Februarie 1785, Domnitorulă renduesce specială epitropă la orfanotrofiă pe Biv Vel Pach. Enache Vilara şi-i asemneză lefă de 120 taleri pe lună, din banii cutiei (3). i l j Pitacu la Vel Epitropî să dea taleri 15 pe lună lefă dascălului Mihalache «Dumne-vostră boeriloră epitropî, din banii cutiei să daţi lui Mihalache Das-călulă musicosă lefa pe lună taleri 15, afară de orenduiala ce are de la biserica Gospodă, care lefă aveţi a i-o da dela d-vostră întâiă până acum la sfîr şitulă lui Aprilie trecută, cum şi de acum înainte pe tote următorele luni, atâtă încât îi va fi şederea la Sf. Sava înăuntru, cât şi după ce se va muta la Metohulă S-ţieî Sale părintelui Episcopulă de Romnicu, fiindă-că iarăşi are a urma înveţătura cântării. Tolico p. gvmd. 1795, Maiă 18.» (*2) Concl. No. XII, fila 259 verso. (h Concl. XII, fila 259. 2 5 Istoria Româniloru de V. A. UrecJiiă, 886 V. A. urechi! Decât orfanotrofia încă nu exista, cum se probeză prin actulă ce dămă maî la vale, din 20 Martie acelaşi ană. In acestaşî anu 1785, Iulie 24, Domnitorulu voesce sa introducă reduceri în budgetulă scoleloru, sub pretextă, că prisosulă să se întrebuinţeze la alte lucruri folositore. Ne cam îndoimă de aceste bune intenţiunî, când vedemă, că Domnitorulu începuse aceste îmbunătăţiri prin a crea lefă luî V.ilara (1). Domnitorulu renduesce cu pitaculă din 24 Iulie 1785 o Comisiune compusă din episcopulă Romniculuî, biv Vel Bană Ghica, biv. Vel Logof. Brâncoveanu şi biv. Vel Pach. Româniţi. Ordonă Domnitorulu acestora, să morgă la şcola domnescă din s-tulă Sava şi să aducă înaintea lorii pe boeriî epitropi şi împreu-nândîi veniturile, atât ale seoleî, cât şi ale orfanotrofieî, «să cercetaţi cu dea-menuntulă, atâtă veniturile cât şi cheltuelile lorii, de peste anii, a lefiloră, a hranei şi altele ce aii cursii până acum şi după ce veţi face acostă cercetare cu perierghie, să faceţi şi cumpătarea acestoră tuturoră cheltueliloră, că numai cât vi se vor ii păre la buna pază a orenduelei scoici şi pentru mai buna procopselă a uceniciloră şi pentru orfanotrofie, cele cuviinciose cheltui-eli, acelea să se hotărescă de a se urma de aici înainte, iar ce vi se va pare, că este zadarnicii şi fără de folosii, cum : hrana ce peste orenduială şi altele, să o scădeţî, ca prisosul ă acela să se metachirisescă la alte folose iar de obşte şi pentru urmarea ce veţi face, în scris ii să avemă însciinţare (2). 1785, Iulie 24. Originea biblioteceî dela 8-tulu Sava este maî vechia.de cât chrisovulu scoleloru din 1776, totuşi nu cunoseemu până astădî pe vechii bibliotecari. Cel ii maî întâi ii numiţii bibliotecară ală S-tuluî Sava române, până la descoperirea altoră documente, dascălulă Ambrosie. Acesta prin acelaşi actă cu care este numită de Domnitoră în slujba de bibliotecară, este însărcinată şi ca pedagogă ală internatului. Pe lângă dascălulă Ambrosie, rirlrotmiru şi purtă-toră de grija uceniciloru, Domnitorulă, în pitaculă către boeriî epitropî, dela 14 Martie 1785, maî renduesce ună ală doilea pedagogă. Atributele acestora 1 2 (1) Pita cu la boeriî epitropî să dea tal. 120 Paharnicul iii Tordache Vilara ce s7a orendmtu la Orfanotrofie. «Dumne-vostră boeriloră epitropî, fiindă-că dumne-luî biv Vel Paharnică Ianache Vilara s’a orânduită de către Domnia mea epitropă Orfanotrofieî cu lefă pe lună câte tal. una sută doue-decî, iată ve poruncimă din banii cutiei să aveţi a da pe fie-care lună aceşti tal. câte una sută doue-decî, tolco. p. 1785, Februarie 1.» (2) Cond. XII, fila 288. ISTORIA ROMÂNILORtJ 887 se potă vede în pitaculă următorii : «Fiindă-că la scola domnescă ot S-tulă Sava amu orânduită Domnia mea pe Chir Amvrosie dascălu, a fi vivlioteearu şi purtătorii de grija uceniciloru ; aşijderea amu maî orenduitu Domnia mea unu ală doilea pedagogosă peste ceî-lalţî ucenicî aî seoleî, care să fie nelipsiţi între eî spre a-î poveţui a-şî învăţa maternele, cât şi întru a cerceta întru tdtă vremea pe la tote odăile lorii, să vadă a nu lipsi din seolă nicî unulu şi a nu se tace între eî vre-o pricină de gâlcevă, cărora le-amu orenduitu Domnia mea si lefă din haniî scoleloră, însă lui Chir Amvrosie po ti. 60 pe lună şi luî pedagogos po tl. 10, încependu-se a li se da dela 15 ale trecutului Ianuarie înainte (1).» 1785, Martie 14. Vilara are lefă ca epitropu alu orfanotrofieî maî importantă mulţii decât dascălii ce osteneau în scolă, iar orfanotrofia, precum maî susu aretarămu, încă nu exista decât pe hârtie. In adeverii Domnitorulu însărcinoză la 20 Martie 1785 pe boeriî epitropî, să se ocupe de veniturile de creată pentru ţinerea orfanotrofieî şi să cerceteze şi despre modulă cum biserica tuturoră sfinţiloră a fostă alesă din trecută pentru aşedarea orfanotrofieî. Iată pitaculă domnescă în acostă afacere, din care maî vedemă, că Stol. Dumitrache, au-torulă istoriei cvenimentcloră dela 1769 la 1775, este omă de încredere deosebită a luî Ipsilante. D-vostră boeriloră epitropî: Ve însciinţămă, că vrendă Domnia mea, a se tocmi şi a se pune în faptă orfanotrofia, ca ună lucru sufletescă de obşte vrednică şi folositorii, amu orânduită câtc-va veniturî pentru cheltuiala eî, adecă din dajdia preoţiloră, dela bragagii, dela c-eră şi din altele ce se va găsi cu cale. Pentru care ve poruncimă, ca dimpreună cu D. Stol. Dumitrache, adunându-ve la unu locă, să socotiţi maî întâiă pentru veniturile orfanotrofieî, ală doilea să socotiţi loculă locuire! copiiloră ser mani şi pe lângă acesta, să cercetaţi, pentru mănăstirea tuturoră sfinţiloră, cu ce hotărîre si orenduială s’a făcută orfanotrofie şi mijloculă cu care se cade şi folosesce a fi acestă mănăstire orfanotrofie ? şi de tote acestea să ne aretaţî în scrisă cu anafora (2)» 1785, Martie 20. Epitropia împreună cu Stol. Dumitrache presenteză în 29 Martie 1785 anafora Domnitorului, prin care aretă : «că n’aii găsită loculă maî bună pentru orfanotrofie, decât la mănăstirea tuturoră sfinţiloră, fiind a în politie si în în-dem-ană a se puie găsi de tote câte sunt trebuincios?, atâta spre hrana si creşce-rea copiilor u sermam, cât si acelora ce o vor a posloşi (3)». Boeriî ceru însă strămutarea egumenului în altă locală şi să se iea veni- ţi) Cond. XII, fila28G. (2) Cond. XII, fila 237. (8) Semnat!: Knache Lechliu, Pah. Ton Vilara, Stol. Dumitrarlte si alt! do!. 388 V. Â. URECHI turile monăstireî pentru întreţinerea bisericeî şi facerea coperişuluî odăiloru şi să se dea şi doî ţigani de aî monăstireî, unulu pentru biserică, şi altulii pentru portărie. Domnitorulîi în 1785, Aprilie 24, găsesce bună şi cu cale anaforaua şi a-probă cererea din ea, adăogendu că, «şi cântăreţii să fie la biserică nelipsiţi (1).» Vacanţa făcută prin mdrtea lin Neofiţii, din 1784, la seolele dela sântulu (1) Coiul. XIII, fila 17G. Iată aceste acte în totă întregimea: Orendukila ce s'a făcuţii la Orfanotrofte cu mutarea egumenului din mănăstire. lw Mihailu Constantinii Suţulîi Voci. i gpsd. Zem. VIas. «Bună şi cu cale este anaforaua acesta, pentru care întărimii ca să se urmeze la tote după cum se cuprinde mai josu, nuitându-se egumenulu cu locuinţa la altă parte, undo se va socoti de către prea Sfinţia Sa Părintele Mi-tropolitii şi ale monăstireî să fie supuse sub purtarea de grijă a egumenului, ca nu numai cele aretale mai josu să le împlinescă, ci şi cântăreţii să fie la biserică nelipsiţii, şi la acesta mdnăstire să se aşede Orfanotrofia.» —1785. April. 24. Procit. Vel Logf. Prea înălţate Domne, «După luminaţii Pitaculu Mărieî Tale adunându-ne la unu locu cu luare a-minte, în totu ehipulu ne-amu chibzuitu pentru bună starea Orfanotrofieî, şi altu locu mai destoinicii nu amu pututîi găsi, fără numai iarăşi monăstirea a tuturorii Sfinţiloru, fiindu în politie şi cu îndemână, a se pute găsi de tote câte sunt trebuinciose, atâtti spre hrana şi crescerea copiiloru sermanî, câtu şi acelora ce le voru posluşi şi îndrăznimu a dice, (însă de va fi primitu la au-dulu Inălţimeî Tale) ca egumenia să se tragă cu sălăşluinţa aiurea, unde se va socoti de prea sfinţitulu Mitropolitu, că necuviinciosîi lucru a vieţui egumenii cu acestii felu de calabalâcu şi iar ale mdnăstireî tote, mişcătore şi ne-mişcătore, să fie supuse sub egumenesca stăpânire, ca din veniţii să facă în-velişulîi odăiloru, şi să porte grija de podoba sfintei biserici, cu preoţi mireni, i de cheltuelile cele din lăuntru bisericeî: făclii, untu-de-lemnu, tămâe i proci; să dea şi doî ţiganî de aî monăstiriî, unulii pentru posluşania bisericeî, altulii pentru curăţenia în năuntru în mdnăstire şi la porţi a le închide şi a le deschide la vreme. De acesta însciinţămîi Mărieî Tale, iar cea deseverşită hotărîre remâne a se face de înălţimea Ta.»— 1785, Martie 29. Ianache Lehliu, Ioanu Vilara Pahar., Dumitrache Stol., Nic. Stol., Ioanu Medel. ISTORIA ROMÂNILOR^ 389 Sa va (1), pare că este împlinită în 1785. In acestîi ană 1785, Ipsilante tră-mise în Italia şi Germania pe dascălulîi Manasi Iliadă, să aducă instrumente pentru scola dela S-tulă Sa va. Iată unu pitacă domnescă, care ni arătă, cum, în 11 Maiă, 1785, se procedă la numirea dascălului de gramatică, ce lipsea la S-tulă Sava : «Fiindu că pentru a se face alegere de dascălu la gramatică, a se aşeda la scula domnescă ot sfet. Sava, orenduindu-se de către Domnia mea, cu pitacu, pre P. S. Păr. Mitropolitului ţereî, dumnialuî Vel Log. de ţera-de-susă şi d-luî Vel Post., ca să cerceteze din câţi se află aici pe ceî vrednici a lua dăscălia asupră-şî, au arătată Domniei mele prin cuvîntă 3 anume, ce î-aă găsită P. S. S. Părintele şi cu d-lorîi boeriî, vrednici, ca dintr’înşiî să hotă-rîmă unulu. Deci iată amu liotărîtîi Domnia mea pe Paisie, pe care îlă oren-duimii a ti obştescă cunoscută dascălu la gramatică, cu hotărîre, ca însuşi cuvioşia sa, să aibă a-şî alege pe care-lă va socoti vrednică de ală doilea dascălă, să ni-lă arete ca să-lă orenduimă, după a sa alegere ; şi iarăşi însuşi cuvioşia sa să facă alegere, prin foie, de ucenicii ce sunt vrednici a rămâne la învăţătură, să ni-î arete; ce dar P. S. Ta Păr. Mitropolite, d-ta Vel Logo-tătă de Ţera de susă şi d-ta Vel Post , împreună şi cu boierii epitropî, după liotărîrea nostră să-lii şi aşedatî, ca de mâne intrândii la şcolă să şi începă tema, iar celii de ală doilea să paradosescă iarăşi a luî maternă deosebită. Aşijderea, să aibă orenduitulă dascălii celii mare, a deorthosi de două ori pe săptămână themata. «Aşijderea să urmeze a face şi technoloyiey pe tote dilele, nelipsiţii, silindu-se a eşi rodii dintr’acesta, urmândă şi după cum deosebitulă nostru pitacă d’în-tâiă aă poruncităi (2).» 1785, Maiă 11. In decursulă anului 1783—1786 aflămă menţiuni despre câte-va scoli de pe la sate. In 1783 aflămă unii frumosă documentă relativii la o sculă românescă înfiinţată într’unii sată, cu contribuţiune de la locuilorî. Pe moşia sa, Ila-giulă Stană Jianu biv Vel Pah., a clădită biserică de piatră şi chilii pentru 1 (1) Pitacu să strige la mezatu remasele reposatiiliu Neofiţii dascălulîi. «Poruncimă Domnia mea dumne-vostră boeriloră epitropî, pentru tote lucrurile ce vorii fi rămasă dela răposatului Neofită dascălulă, prin marafetulă starosti za negustori să puneţi să se strige la mezată, unde faţă fiindu unulă din dumne-vostra şi Procopie diaconulă, nepotulă său, şi ce bani va cuprinde vîn-clarea aceloră lucruri să daţi pe jumătate numitului Procopie diaconulă, iar ceî-lalţî pe jumătate să-î daţî în păstrare la sfînta Mitropolie ca să fie până se va ivi cel-altă moştenitoră, sora mortului.» tolico p. gvd.— 1784, Iuniu 15. (*2) Cond. No. XII, fila 258 verso. 390 V. A. URECHIĂ călugări «şi alţi omeni seracî neputincioşi, cari să-şî aibă hrana şi chiverni-sela loră.» Lângă acestă biserică Jianu a făcuţii şi «şcolă românescă pentru a se înveţa copiii de pomană.» Locuitorii de pe moşie, cari aă bunii câştigă din meseria ce esercită cu tăbăcirea peiloră de capră, vedendă acestă bună faptă a Paharnicului, s’aă îndemnaţii şi eî pentru pomenirea loru şî-aă daţii za-pisii, în 15 Oetomhre 1783, prin care se îndatorescă, ca din câştigulu meseriei lorii, să dea ajutorii câte 10 parale de fîe-care sută de peî ce vorii lucra, Domnitorulii întăresce în 12 Martie 1781, acestă învoială şi maî adaoge în fa-vorea bisericeî şi a scoleî şi alte venituri, precum: din vama bâlciului, ce se va ţine pe acea moşie, să aibă a da vameşului din Craiova taleri 100, din orî-cât veniţii se va strînge din acelîi bâlciii, ca să fie acesta milă pentru cliivernisela bisericeî, de făclii, tămâie, untă-de-lemnă şi pentru plata dascălului ce va înveţa copiii şi pentru hrana seraciloră ce se vorii ocroti în chiliile bisericeî şi trei preoţî şi unu diaconii să fie la biserică (1). Scola de la Agescî. In alu treilea anii alii domnieî luî M. C. Suţu, la 15 Martie, acordă venitulă din vinericiu, de la maî multe popore, iubitului seu fiii Gr Suţu, sub pretextîi de întreţinere a scoleî şi a bisericeî de pe moşia Agesciî, a acesteî bezedele (2). Dice chrisovulă, că aii acordată asemenea venită bisericeî, fiindă-că s’aă aşedată la ea „scolă pentru mveiătiira de copii pământeni, fără de plată şi fără simbrie.u Iată pitaculă cu care în 8 Augustă 1785, Domnitorulă volnicesce pe representantulă Bezedeleî Gr. Suţu, de a percepe vinărieiă pentru scola şi biserica din Agescî, judeţulă Ilfovă : «Fiindă-că vinăriciulă din poporă Putreda din Deală şi din Vale i Cherasci i Zaplaţi i Baducesci i Belciugata i Maxineniî sud Slam Romnică, i din poporă Ursoia i Arva i Valea Humei i Valea Urloia i Tocilele şi Ungurenii i Ccptura, sud Saac, este afiorisită cu hrisovă la scola şi la biserica de Agicscî, prea iubitului nostru fiă Grigoraşcu Suţu, câte 5 bani de vadră, amă dată Domnia mea, după hrisovă, acestă domnescă a nostră carte la manile.............ce s’a orânduită din casa prea iubitului nostru fiă, a strînge venitulă acestuî vinc-riciă pe sema numitei scole şi biserici (3).» Cum că venitulă vincriciuluî nu mergea Iotă la biserica şi la scola din Agescî se vcde# şi de acolo, căci în 8 Octombrie 1785, maî dă Domnitorulă totă scoleî şi vinericiulă de la poporele Rogozele, Băneasa, Slăvitescî, i Băr-zesciî din Creţescî. Câte 5 bani de vadră vinericiulă de la atâtea popore, e lesne de înţelesă, că producea maî multă decât bieţi câţî-va leî pentru lela dascălului şi pentru tămâie, untă-de-lemnă şi plata servitoriloră bisericeî ! 1 (1) Cond. No. XII, fila 160. (*2) Cond. No. XI, fila 107. (3) Cond. No. XI. ISTORIA ROMÂNILOR# 391 Pe moşia Prejba din Doljă, a lui Hagi Stanii Jianulă, continuă vechea scola românescă de învăţătura copiiloră părţeî locului. «Care acesta fiindu unii lucru sufletescă şi de folosă, dice chrisovulă din 1785, a luî M. Suţu, pentru ca să lumineze prin scolă cunoscinţa copiiloru . . . », Domnitorulă întăresce scoleî din Prejba, veniturile după anteriore clirisove. Scarlată Greceanulă Vel Logofeţii de Ţera de susă, la strămoşesca sa moşie Cornescî din judeţulu Dâmboviţa, face scolă şi biserică de zidii. In acestă scolă vorii înveţa fără plată, cu întreţinere de la fundatorii, 20 de copii. Domnitorulă acordă pentru întreţinerea scoleî, dreptulă de bâlciă la moşie, prin următorulii documentă : (1) «De vreme ce d-luî cinstită şi credinciosă boeră d-luî Scarlată Greceanu, Vel Logofetă de Ţera de susă, la strămoşesca d-sale moşie, ce se numesce Cornescî ot sud Dâmboviţa, făcenclu biserică de ziclă şi împrejură chilii şi şcolă pentru învăţătură de carte, cu plata de la d-luî, de învaţă copiii, cu orenduială ca totă-d’a-una să fie 20 de copiî ne lipsiţi la învăţătură, ne-aă făcută rugăciune, să dămă voie a se face bâlciă pe ană odată la numita moşie, în 3 dile dupe Pascî, la Dumineca tuturoră S-ţiloră, ca cu puţinulă venită de vamă şi de alte obiceiuri, ce se voră strînge de la acestă bâlciă, să se ajute scola, spre a se pute ţine nestrămutată; Decî vedendă Domnia mea, bună proerisisă a d-luî Vel Logofătă şi silinţa ce a pusă cu multă cheltuială de a făcută acestă lucru forte trebuinciosă şi folositoră locuitoriloră părţeî locului, am binevoită şi noî să ajutămă scola acesta, şi iată cu acesta domnesea nostră carte, dămă voie şi slobozenie ca în toţi anii la acestă moşie Corneştiî, după Paştî la Dumineca tuturoră Sfinţiloră, să se facă bâlciă în 3 dile de-a-rîndulă, adecă să începă de Sâmbătă şi să ţie până Luni sera, şi orî-ce obiceiuri şi luăturî voră ii la acestă bâlciă, după cum se urmeză şi la alte asemenea bâlciuri, să se iea pe seina numitei scoli; cum şi din vama ce s’ar aduna de la acestă târgă, orenduimă Domnia mea să se dea la scolă taleri 40 pe ană, iar altă niminea întru nimieă, cum nici Ispravnicii, Căpitanii, Zapeiiî, seă verî-cine din slujbaşii domnescî cu acestă bâlciă să nu aibă a face, ci numai să diefendipsescă de pricini şi gâlcevurî, că aşîa este voia şi porunca nostră, pentru care scriemă şi porunci mă d-vostră Ispravniciloră aî judeţeluî, din vreme să vestiţi de acesta în tetă judeţulu la locuitorii de obşte, i la Negustori să fie însciinţaţî, ca la .orânduitele dile să aibă a veni fieş-care cu cele ce va ave de vîndare, spre a-şî face aliş-verişulă loră, purtândă d-vostră de grijă atunci la vremea bâlciului, ca să se petreeă adunarea cu linişte. Toi. Nicolae Petru Mavroghem Vvd, Fiind!-că amu orânduiţii Domnia mea, Ţeralm la spitalul! dela sfânta mănăstire Colţea de aici din Bueurescî pe Marinii Perinis în locul! luî Martinii ce a murit!, poruncimu epitropilor! dela numita monăstire să aveţi adu soi de Ţeralm alu spitalului, care să iie datorii a căuta pe bolnav! cu Iotă cu-viinciosa purtare de grijă, şi să-şî aibă orenduiala luî pentru slujba sa, după cum a avuţii şi colii maî dinainte. Toi. pisab gvmd. — 1787, Aprilie 10. Carte legată către Oaimacamnhi pentru Ufa spiţeriiluî si a doftorului dela Grai ova ce se cuprinde maî joşii. Cinstiţii şi credincioşii boerul! Domniei mele Enaclie Ilrisoscolei biv Vel Banii Caimacamul! Craioveî sănetate, în trecutele dile ne-aî scris! dumne-ta pentru spiţerii, ca să se aşede în loculii luî Gheorghe Ţerahu ce a muritu, pentru care fiindii trebuinţă ca să grăimti cu sfinţia sa iubitorul! de Dum-necleii părintele Romneculii, de aceea n’amii datu dumi-tale respunsii de a-tuncî; iată acum grăimti că sfinţia sa ne aretă pentru acelii spiţerii cum că pentru trebuinţa obşteî, cât pentru a prinde loculii acelui Gheorghe Ţerahu, este destoinicii acesta ce mi l’aî aretatu dumne-ta, iar pentru lefâ într’accs-taşu chipu are a se urma, adecă: din taleri 1.000 ce sunt renduiţî tal. 800 să se dea dohtoruluî de Craiova, şi tal. 100 spiţeruluî de acole, si tal. 100 doh-toruluî dela Râmnicu, ci dar să-lu aşedî dumne-ta la trel'ia acesta, şi lela are să o împartă după cum aretămu dumi-tale mai susu, şi fu dumne-ta săne-tosii. — 1785, Martie 16.» Condica No. 12 Arch. Statului, fila 207 maî cuprinde unii pitacii către biv Vel Stol. Dumitrache, epitropu la Sft. Pantelimonii. A muritii unii ţiganii în Bueurescî şi se bănuesce a ii foştii bolnavii de ciumă. Domnul! poruncesce ca cei din casa uncie s’a întâmplat! mortea să fie trămişi la spitalul! Panteli-mon! si să se facă lazaret! de bolnavi în pădurea de acolo. — 1784, Noem-bre 15. NB. Acest! Dumitrache este autorul! cronicei ce am! publicat! în Analele Academiei. jl) Vedî Papiu Ilarian!. Discursul! se! de intrare la Academie. 400 V. A. URECHI A a lui Văcărescu în Bucurescî. Totu la 1783 Şincai publică Catehismulă şi cloue abecedare, iar la 1785 o aritmetică. Dar pe câncl în Ardealu cultura câştiga prin tipografie şi cărţi, în Muntenia, M. Suţu aduce pedice acestei culturi prin introducerea pentru prima dată a censureî. Pe de o parte M. Suţu are aeră de a protege tipografia, clândă în 29 Februarie, 1784, lui Stancu tipografului dela tipografia Mitropoliei din Bucurescî, chrisovu de scutiri de dij mărită, i vinăriciu pe bucatele sole, şi pe de alta stabilesce censura prin următorele acte: «Pitacu către pre sfinţia sa Părintele Mitropolitu pentru Tipografii, a nu se mat tipări ele acum înainte nimicu, până a nu înştiinţa Măriei sale ânteiu. «Pre sfinţia ta Părinte Mitropolite, fiinclîi că se cuvine a şei Domnia mea cele ce se dau în tipariu la tipografia grecescă, atâtu de aici din Bucurescî, cât şi de afară, iată cu acestii Pitacu dămu pre sfinţiei tale, în scire, ca de astădî înainte far' de a nu ne areta pre sfinţia ta ântâiu cu anaforaşi făr’ de a nu se da voia nostră, să nu se cuteze tipografii, nicî vre unu Vivlionu, nicî măcaru altă felii de scrisore, seu hârtie, verî-cum a da în tipariu; aeestă înşeiinţare să o dai pre sfinţia ta şi părinţiloru Episcop!, cum şi tipografiloru să le poruncesc!. Tolico p. gvmd. 1784, Iuliu 25.» Pitcwu către Episcopulu Râmnicului ce nu tipări tipografii făr ele poruncă Domnescă. «lubitoriulu de Dumnedeu, sfinţia ta Părinte Episcdpe a sfintei Episcopii Iiomnicu, chiru Filaretu, fiindii-că se cuvine a şei Domnia mea cele ce se daii în tipariu la tipografia grecescă, atâtu de aici din Bucurescî, cât şi de afară, iată osebitu s’aii scrisă Pitaculu Domniei mele către pre sfinţia sa părintele Mitropolitu pentru tipografia de aici din Bucurescî, ca de astădî înainte, fără de a nu ne areta ânteiu cu Anafora, şi fără a nu se da ânteiu voia nostră, să nu se cuteze tipografii, nicî vre-unu Vivlionu, nicî măcaru altu-feliu de scrisore, seu liârtiă, veri-cui a da în tipariu. Asemenea dămu şcire şi sfinţiei tale, ca şi pentru tipografia de aicî din Bomnicu asia să urmeze, cum şi tipografiloru să le poruncescî. Tolico p. gvmd. 1784. Augustă 1.» Cu totă acesta censura, s au publicată, sub M. Suţu, graţie mai alesă lui Filaretă Episcopulu Romnicului, ună numeră de cărţi, negreşită mai ISTORIA ROMANILOR^ 401 multă de biserică, seu la umbra bisericei. Aducemă în anexă titlurile acestoră publicaţiunî (1). Cu totă propăşirea necontestabilă făcută de ţeră în ultimii ani; cu toţi doctorii trămişî în drepta şi în stânga ; cu tote predicile, seu di-dachiile ţinute la biserici, Duminicile şi sărbătorile, în unele puncte extreme ale ţerei, ba chiar şi în capitală, persistă a domni prejudicăţile şi superstiţiunile. O istorie nepărtinitore a culturei naţionale nu pote să nu înregistreze cu regretă unu documentă, ca celă ce dămă aci, din 17 Aprilie 1785. Acestă actă constată esistinţa credinţei în strigoi şi nareză fapta impie, din Mehedinţi, a violărei morminteloră, a desgropărei de morţi, bănuiţi că sunt strigoi, a ardere! loră şi arun-căreî cenuşei loră pe apă. Ne împăcămă întru cât-va cu M. Suţu pentru că înfereză asemenea faptă şi caută să lumineze poporulă asupra ei. Iată documentulă: «Cinci cărţi legate în cinci judeţe de peste Oltu şi la Caimacamulă Craioveî. «Amu fostă luată Domnia mea însciinţare, cum că într’accste trecute (Jile, la Mehedinţi, s’aă întemplată de aă murită câţi-va omeni de pcri-plcumonie, (I) Vedt anexele. Dela Filarelă ciraculă lui Kesasie, a vomă între alte multe cărţi, «.W-neile» (lin care pe c:\te-va luni fură publicate ele Kesasie. Acestuiaşî Filaretă dedică Ena-che Văeărescu gramatica sea românescă. Vomă reveni mai departe a ne ocupa de acestei vestită barbată. Iată în ce modă este redactată titlulă Psaltire! tipărită de olă la 1784: 'I'dATHp'fc IIpopoK$A$H uih ^rrAparSă^H *1K$Atk ^TpdMtCTailJII KHHk TWXpHTfc np'k A\>AVHHdTv?As?H f\oAV!!k, IlO Mh^h' KoHCTAHAHHIv GSli,$Ak K0€R0,\b- Kv? RAdrC>CAORgNÎA IUH TOdTA KltATs>d\Ad Hp'k cfjimtfn cd'ae k>khtopwa$h ,\e A\nîst$ Kl'0k (DlAdptTk (inHCKonSAk P;ka\nhkSa$h. Ah irra ’Gnucuonu a P^avhhkSaSii. A a an^Ak a«aa SHAHP'fe aSauh, 3cmr iapx a«Ad Xc~ a\['nA OaS THrrApM A* * KAHAUNTk hpOAKMId)( Tni. PAăAVHHMtHk : Ulii nona Roctahahm Trri. P.*ai. Formata in 4°. Istoria liOmuniioru de V. A, Urerlâă, -■ ^ 402 V. A. tîHECHIA şi omenii au intrată într’o părere, cum că arii ii eşită strigoi şi dintr’acesta ar li murită, după care părere a loru au pusă şi au şi desgropată pe unii, ar-dendu şi trupurile loru, dându-le pe apă. De care lucru ne-amu mirată Domnia mea, de ce să îngăduesci, d-ta, cât şi Ispravnicii, pe locuitori a ave acestă felu de idee nebunescă şi cum să se cuteze la o faptă ca acesta, care este şi împotriva legeî şi vinovaţii de pedepsă celă ce o urmeză. Acum fără a nu ne înştiinţa, nici d-ta, nici Ispravnicii, înţelesemu, că şi la Doljă s’a audiţii de una ca acesta ; pentru care iată că scriemîi d-tale, să aibi a scote pe omeni din acestă idee şi să-î faci să înţelegă, că acesta este o părere nebunescă şi să nu mai cuteze la fapte de acestea, căci celu ce va îndrăsni, va căde în pe-depsa acea ce este orânduită după pravilă la săpătorii de mormăituri ; de care iată scriemu şi deosebiţii cărţile Domniei mele; către Ispravnicii judeţelor îi, aşijderea şi P. S. S. Păr. Episcopii de Romnică a scrisă cărţile S. S. către protopopi şi preoţi, să dea norodului învăţătură, care cele ce vei primi, d-ta, să ai a le trămite la fieş-care judeţu, şi fiindu-că se află şi de una dată şi doc-torulă Craiovei aci, i-se dete porunca Domniei mele, ca să se scole să vie acolo, ca să caute să vadă, ce este patima acesta şi de va fi trebuinţă să mergă si la Mehedinţi, să vadă şi să avemii Domnia mea însciinţare cu pliroforie pe largii de patima acesta.» 1785, Aprilie 16. XLVIII. D a r i 1 o s u b M. S n t ? i. Celu mai vechia documentu relativa la clari, datata ca câte-va dile mai nainte de sosirea lui M. Suta la Gotrocenî, este o carte de cer-cătara a clijmăritului din 16 Augusta 1783. Nimica nou de alt-mintrelea prin acestă carte redactată apropo identica ca cele din anii următori şi din anii trecuţi (1). (li Carte de eercătura dijmăritiiluî pe amdu 1788. (f....Zem. Ylascoi. După obiceiu s’a datu acestă carte a Domniei mele . . . ce au cumpăraţii slujba dijmăritului pe anulu acesta 1783, din sud . . . ca sa aibă a orendui ccrcătorî pe urma slujbaşilorii d’întâiu, să strîngă răvaşele acelora, şi să dea răvaşele loru, şi pe care din slujbaşi îl Ci va găsi cu litre !urate şi nepuse la catastihu să-i apuce să plătescă îndoită, din cari banii drepţi să-i aducă la cumpărătură, şi îndoiala să fie a loră, după obiceiă, iar pe locuitorii carl-i va găsi cu litre dosite şi no-aretate la slujbaşii d’întâiu pe unii ca acei, să-I apuce să plătescă banii dijmăritului cu poclonă pe litrele ce îsîoRiA româniloru 4o3 In Novembre 13, 1783, M. Suţu dă următorea : Carte de cercetare la cinci judeţe ot preste Oltîi ca să cerceteze pentru cel ce simt cu slujbe orânduiţi. «...Zem. Vlascoi. Fiindă-că pururea grijimu Domnia mea a se păzi întru tote dreptatea locuitoriloru ce ni-s’aă încredinţată, atâtu la altele tote, câtă şi la obicinuitele slujbe de peste ană cu care se orenduescu slujbaşii în ţeră, spre a fi feriţi locuitorii de a nu se supăra seă a se jăfui peste datele ponturiloră, mai vertosu cei ce sunt departe de noi cu locuinţa, cari cu greă şi cu ostenelă le cadă până a ajunge şi până a veni cu jalbă la Domnia mea; de acea dar, ca să nu se facă nici acum la slujba oieritului vre-o strîmbătate locuitoriloru de către cei ce sunt orânduiţi, iată orenduimă într’adinsă pe ... să mergă la cinci judeţe de peste Olt-u, unde se aibă a perierghisi şi a lua seină cu bună purtare de grijă în ce cliipu se portă ceî ce sunt orânduiţi cu slujba în-tr’acele cinci judeţe pentru locuitori, cu dreptulă numai acela ce este obicinuită. Venitulă slujbei acesteia să şi-lă caute slujbaşii urmândă întocmai după coprindereă ponturiloră domnesci ce li-s’aă dată la mână de orânduiala acestei slujbe, iar mai multă să nu-i îngăduescă a face câtă de puţină urmare împotrivă, orî spre a jăfui şi a lua mai multă de la cine-vaşi eevaşi, ori a nu se purta printre locuitori cu orânduiala ce li-se cade şi a-î necăji pentru conace Iară de plată şi a le face cheltuelî, şi pe care va găsi împotriva ponturiloră că a făcută vre-ună jafă fără de cale, măcară câtă de puţină, prin marafetulă d-lui Caimacamului seă Ispravniciloru să facă împlinire şi să-lă şi înştiinţeze Domniei mele pe unulă ca acela, şi aşîa să aibă străjuire deplină la căutatulă acestei slujbe pentru ceî rânduiţi, ca să nu facă, cum dicemă, nici ună felă do supărare şi nedreptate locuitoriloru şi să ne şi însciinţeze numitulă orânduită la acesta, de se păzesce de către slujbaşi ponturile, seă poruncile riostre seă nu. ii saam receli. gvmd. 1783, Noemb. 14.» voră găsi dosite drepţi, cari bani să-î aducă la cumpărătorii, şi pentru că ei le-aă dosită socotindă să păgubescă cămara domnescă, să le iea după obîceiu câte bani trei de litră pentru ostenelă eercătoriloră, iar mai multă să nu se îndrăsnescă a lua, că se va pedepsi; şi cercătoriî să aibă a ămbla cercândă numai până la Septembre 10, iar mai multă să n’aibă voie a ămbla, dar forte să se fereşcă cercătoriî, a nu face locuitoriloră supărare din mâncare şi băutură, ci tote ce le va trebui să le cumpere cu bani gata, nici să se cuteze a asupri pe locuitori ca cu pricină de litre dosite să-î jăfuescă, că de voră face nescare-va supărări, peste porunca Domniei mele, şi va veni cine-va cu jalbă, voră plăti îndoită şi se voră pedepsi, însă să fie şi prin ştirea d-neioră Ispravniciloră ai judeţului, ii sam. receli. gvmd. 1783, Augustă 16.» Asemenea cărţi de cercat ura dijmăritului s’aă lăcuită ca acesta de susă si pe anii 1781 şi 1785. d04 V. A. U&ECHIĂ Pe anulă 1784, cu începere clela Ianuare, Domnitorulu Suţu renduesce asupra tustreleloru ocne omenii seî de încredere şi ia disposiţiuni, ca să nu potă lua din sare pentru trebuinţa caseloru decât cu traista şi numai cei cari plătcscu săreritulu. Acestă taxă a sărerituluî, sub M. Suţu este de 5 taleri pe ană. Acestă dare se pote plăti printr unu mielil hârşie, unu caşă şi 6 oca lână (t). 1 (1) Carte de cămărăşie la câte trele Ocnele : Slănieu, Telega şi cea de peste Oltii. «...Zem. Vlas. Cu acestă carte a Domniei mele însciinţămă voue ocnaşiloră, şi tuturora posluşniciloră clela Ocna Slăniculuî sud. Saacu, că pe anulu acesta amu orânduită asupra a câte trele Ocnele, pe credinciosulă boeriulu Domniei mele Gheorghe biv Vel Armaşu, Dumitrache Vel Ispravnicii za curte, şi pe Vel Cămăraşu za Ocne, Gheorghe biv Vel Armaşu purtătoriă de grijă şi ehiver-nisitoriu, dândude totă treba Ocneloră în semă; ci dară să-lă cunosceţi de Cămăraşu, şi la cei ce se voră orândui acolo la acestă Ocnă, din partea nu- miţiloră boieri, să daţi totă supunerea şi ascultarea, silindu-ve cu cea desăvârşită osîrdie spre lucrarea şi slujba trebiloru Ocnei, fără de a nu ve areta cu lcnevire, seu împotrivire; aşijderea să căutaţi să ve mulţămiţi pe dreptulu vostru, care ve este orenduitu a ve lua după obiceiu, cum aţî luată şi până acum, şi să fiţi gata după datoria vostră la lucrulă Ocnei a nu se face cât de puţină cusură şi zătignire, din pricina lene viril şi nesupunerii vostre, pentru că celui nesupusă şi împotrivitoră i se va face grea pedepsă. Tolico. p. gvmd. 1784, Ianuarie.» Asemenea carte s’a făcuţii şi la Ocnele mari din sud. Vâlcea; i la Ocna Telega, sud. Prahova, carte ce s'cv daţii lui Constantinii Caftangiulu ce sJa renduitu asupra Ocneloru de către Vel Cămărcişii. «...Zem. Vlas. Slugii Domniei mele Constantină Caltangiă, ce s’a rânduită din partea credincioşiloră boeriloră Domniei mele biv Vel Armaşă Gheorghe, i Dumitrache Vel Ispravnică za curte i Vel Cămăraşă za Ocne Gheorge, ce li s’a dată Ocnele asupra pe anulă acesta let. 1784, care să morgă la câte trele ()cnele, Slăniculă, Telega şi cele de peste Oltă, să cerceteze de faţă şi pe subt cumpătă, atâtă înprejurulă Ocneloră, cât şi prin satele şi oraşele ce voră li în partea locului pe aprope de ocnă, şi ori câtă, şi la veri cine va găsi sare de an ulii trecută, cu revaşulă cămăraşuluî ce aă fostă, seă fără răvaşă, totă să o facă zaptă şi puindu-o în magasiî să le pecetluiască, de care făcându ca-tastihă anume la cine şi câtă sumă a găsită, să*lă trimiţă la numiţii boerî Domniei mele ce sunt rânduiţi asupra ocneloră, ca să ni se arete să vedemă şi vomă porunci cum să urmeze pentru acea sare; iar până vomă da ală doilea poruncă să stea acea sare poprită subt pecete. Tolico. psh. gvmd. 1784, Ianuarie.» In 1784, Aprilie s’a făcută carte la Ispravnicii Săcuieniloră, ca să fie doi omeni rânduiţi de pază la malulă Gliidiora. ISTORIA românilorC 405 Vămile, cela-laltu venitu clomnescu; s au căutatu totu cu tarifulu clin anii trecuţi şi anume prin întreprindere. In regie s au căutatu puţinu timpu la începutului anului 1785, până când s’aii pututu arenda (1), In Octobre 6, cu cartea domnescă dată lui Vel Cămăraşu, Domni' torulu ordonă strîngerea tutuloru coturilorii vechi pentru ca să consti- Carie pentru malurile de sare din sud. Slam-Bomnicu i Buzeu si Saacu care sunt a se păzi. «...Zcm. Vlas. După obiceiu fiindu-că malurile de sare ce sunt în sud. Slam-Romnicu-Buzeu şi în sud. Saacu se păzescu de omenii cămăraşilorii de Gene, ca să nu se facă risipă cu carulu, seu cu calulu, afară numai de omenii cei ce plătescu săreritulu cari sunt şciuţî, însă şi acei aii voie să iae numai cu traista, pentru trebuinţa caseloru lorii. Drepţii acea dămu Domnia mea acostă carte la mâna.... pe care l’a orenduitu dumne-loru cămăraşî, ca să tic de pază la malurile dintr’accste judeţe, să porte grijă şi să fie cu priveghiarc a nu îngădui pe nimenea să facă risipă şi să iae sare cu carulu seu cu calulu, afară numai din cei ce plătescu sărăritu, cari sunt şciuţî, însă şi acei să aibă voie a lua numai cu traista, pentru trebuinţa caseloru loru, şi pentru câţi se liră-nescu cu sare dintr’acele maluri, fără de bani, să iae dela dînşii miel ulii hârşie, caşulu şi 6 oca lână, seu câte tal. cinci dela cine nu va ave de acelea, dar ori pe cine va prinde furându, seu cu carulu, seu cu calulu, vitele tote să le iae de globă, iar pe omeni, după obiceiu, prin şcirea dumne-loru Isprav-nlciloru să-î trimiţă la pedepsa ocnei, pentru care să poruncesce şi dumne-vostră Ispravniciloru de judeţu, i Vătafiloru de plaiu, să fiţi mână de ajutoriu orânduitului de dumne-luî Vel Cămăraşti spre a pute păzi după cum se cade şi să nu curgă pagubă cămării. Tolico. p. gvmd. 1784, Martie 10.» (1) 17 Cărţi pe la Ispravnici, pentru a orendui Ispravnicii câte un u omu credincioşii la venitulu vămeî de împreună cu Vameşii cel din anulă trec util, până se va hotărî. «Dumne-vostră Ispravniciloru ot. sud. — îndată ce veţi primi Domnescă no-stră poruncă, să aveţi a orendui pe vămi câte unu omu credincioşii alu dumne-vostră, ca de împreună cu unulii din vameşii anului ce aii trecutu să caute treba vămeî, strîngându totu venitulu, dela di întâiei a luneî aceştia Ghenaru până se va hotărî vîndarea vămilorîi, şi voru ave a-şî da sema cu catastihu anume de împreună cu totu venitulu, la cei orânduiţi Vameşi, cu cărţile Dom-nieî-mele; căutaţi însă să nu se facă vre-unu cusurîi într’acestc dile, până se va hotărî, orî din vre-o nepurtare de grijă a orenduiţiloru vechili, orî din vreunii sfetirismosti alei loru. — 1785, Ghenarie 2.» Asemenea s’au scrisu şi la Caimacamulii Craiovei, care cărţi s’au trimisu cu lipcanii, Ghenarie 2. 406 V. A. URECHI A tue unii veniţii noului Cămăraşii, obligândii pe fîe-eare prăvăliaşii să plătescă pentru cotulu pecetluiţii clin nou câte 2 taleri şi 19 banî(l). Acesta neclreptă imposiţiune de coturî noue când prăvăliaşulu avea deja cotu pecetluitu, nemultămesce pre neguţitorî. Darea nu se potc percepe decât prin ciohodarî şi mumbaşin, precum probeză actele din 28 Octobrie 1783 şi 22 Iunie 1784 ce dăm ii în anexă. In note se potu vecie încă ponturile pentru arendarea vinăriciuluî, a butărituluîj a oerituluî (2), a dijmăritului, a tabacului, a monopolului Iuţi) Cartea ce se dă d-lul Vel Cămăraşu pentru colurile ce se dau pe la negustorii de prin tergurl. «...Zcm Vlascoi. De vreme ce pentru ca să nu se facă norodului înşelăciune la marfa ce cumpără cu cotulu dela negustori, şi pentru a nu se micşora cotulu din drepta lui măsură, obiceiă a foştii a se da coturî pecetluite dela cămara domnescă tutuloră negustoriloră, iată după obiceiu orenduimu Dom-nia-mea pe . . . cu coturî drepte, ce s’au pecetluitu la Cămara Domnieî-mele, să aibă a le împărţi la toţi oeî ce vîndu marfă cu cotulu aici în oraşulu Bu-curescî, ca cu acele să vîndă, iar cele vechi să le strîngă dela mânile loră pe tote, şi să aibă a lua dela dînşiî aceea ce este obişnuiţii adecă câte taleri 2, bani 19 pentru două coturî, ii saam roceh gvmd. — 1783, Octobre 6.» (2) Carte de slujba o ier it ului ce s’a făcuţii pe emulii 1783. «...Zcm. Vlas. Da fainii Domnia mea acestă carte. ... ce a cumpărată pe anulă acesta lot. 1783. slujba oierituluî de sud : . ... ca să aibă a căuta acestă slujbă şi să urmeze întocmai după cuprinderea ponturiloră de mai joşii arătate, tară de a nu face câtuşi de cât cusurfi la poruncile Domniei mele, ce printr’aceste ponturi s’au dată. «1. Mitropolia, Episcopiile şi tote mănăstirile, d-lorii Veliţiloru boerî şi ju-pânesele văduve de orî-ce treptă, şi fabrica de postavu, toţi să plătescă oierită de oi po bani 12, după hotărîrea ce s’a făcută prin hrisovulă Domnescă şi poclonă după obiceiu până la clece po bani unulă, şi de la dece în susă po bani 80 de nume, iar cui i-se va face aridicăturî, li se va ţine în semă suma aridicăturii. Aşijderea şi ceî cu hrisove înoite ce se coprinde din oierită, fă-cenduli-se pecetluită gospod. voră scuti suma lirisoveloră. «2. Toţi cei-lalţî locuitori ai ţereî şi străinii ce se voră afla cu oî în ţeră, veri a cui să fie, să plătescă oierită deplinii duprecum arătă mai susă, de oie po bani 12 i obicinuită poclonă, şi străinii ungureni ce sunt şedătorî în ţeră cu ruptore de la visterie, măcar că aă hrisovă a li se ţine în semă la 10 oî 2, dar acesta era când plătea oierită de oie po bani 16 şi jumătate, iar acum fiindă-că este oierită câte bani 12 de oie, aă a plăti şi ei pe tote oile fără de nici ună scădemîntă, la care si mai folosiţi sunt acestă felă de cum era mal nainte, pentru că atunci da pentru oi optă taleri umilă, ISTORIA ROMÂNILORfj -.(0? mtnăriloru ele ceră, a monopolului fierăriei şi sărăriei etc. Toţii In notă sunt şi diferite instrucţiuni relative la controlu şi la împedicarea abu-suriloru In perceperea diverseloru venituri. «3. Toţi străinii ce voru ave vite în ţeră, cai, boi, vaci, bivoli să plătescă văcăritulu străiniloru, ce este obicinuiţii, însă bârsanii cei din ţinutulu Bârseî din Transilvania, de vită câte bani 33, după cartea ce au, iar cei-llalţî străini să plătescă toţi de vită câte bani 66, după obiceiu, iar tunşii şi mânzaţiî să plătescă doi unulu, după vechiulu obiceiu «4. Toţi locuitorii de ori-ce treptă cunoscându mila ce amu făcutu de obşte la acestă slujbă, să aibă a areta tote oile lorii la boerii slujbaşi fără de a si le tăinui, căci orî-carele se va dovedi că a ămblat-u a ascunde, şi a-şî tăinui oile cu gândii să păgubescă visteria, pe unii ca acei nu numai îi vomii da de a-şî plăti tote oile îndoiţii, ci încă îi vomii şi pedepsi după trepta ce va fi, ca pre unu nemulţămitorti de binele şi mila Domniei mele, şi fieş-carelo pârcălabii din fieş-carele satu să fie datorii a areta la slujbaşi oile săteniloru, încă şi-străinii ce se voru afla în prejma satului, că de se va găsi vre-unu pârcălabii că a sciutii oile săteniloru, şi nu au îndreptăţii pe slujbaşi, ci le-aii tăinuitu, acelii pârcălabii se va pedepsi cu Târguit! şi cu Ocna. «5. Slujbaşii să aibă a se feri de a nu tace vre o pagubă locuitorilorii, seu a lua cevaş pentru hrana loru şi a cailorîi loru fără de a nu plăti, căci pe orî-carele ne vomii însciinţa că n’aii urmaţii după porunca Domnieî-mele, după ce vornu pune de va plăti acestă pagubă îlu vornu şi pedepsi. w6. Fiindu-că pururea la vremea oierituluî era pricină între slujbaşii oieri şi între negustorii cei ce se hrănescii cu zalhanale aici în ţeră, căci oierii căutau a le lua oieritu şi pe caprele ce se gâseaii morte tăiate la vremea scrisului, negustorii şi ei nu se suferia de platnici, fără de numai cele vii câte le apuca la vremea scrisului, acelea le plătea, de aceea veclumii din condica Divanului că la let. 1779, Noembre 22, s’aii foştii făcutu hotărîre domnescă, ca până la cliua sfintului Dimitrie în 26 ale luneî lui Octobrc câte capre voru tăia să nu se supere de oieritu, iar din cliua ele sfete Dimitrie câte voru găsi vii netăiate pe acelea să plătescă; care acestă hotărîre fiindu cu cale spre a lipsi pricinile dintre clînşii, poruncimu si Domnia-mea asia să urmeze, şi de aceea s’aii puşti si în ponturi, ca să scie slujbaşii a urma într’acestaşu chipu. Poruncimu cl-vostră Ispravniciloru judeţului să daţi toţi mână de ajutorii spre a pute orânduiţii slujbaşi săvârşi slujba lăr’ de cusurii, ca să nu se întâmple nimicii sfetirismosu, că ori-ce pagubă se va întâmpla clin pricina ne-ajutoruluî, dela cl-vostră se va împlini, ii saam rec. gvmd. — 1783, Sept. 9.» tio Mihailu Corist. Suţiilu Vod. gspd Zem. VI «Până în dina ce se da Domnescile nostre cărţi la manile slujbaşilor!! ocrî de Volnicie a începe oeritulu să caute în ţeră, până înt’racea di a fi şi măcelarii nesuperaţî, pe vitele ce voru tăia la scaune, într’acelaşî chipu întă-rimu şi poruncimu să se urmeze. — 1785, Iunie 2.» V. A. URECHiĂ 408 Vomă observa în privinţa vămeî, că M, Suţu cercă să supună la vamă de 40 de bani rîmătoriî exportaţi de boerî. In contra acestei «Prea înălţate Domne, «Măcelarii de aici din Bucureseî, cu jalbă jăluescă înălţimeî Tale, că după cum la trebuinţă şi îndestularea norodului din Bucureseî sunt îndatoraţi a griji totă-d’a-una, ca să nu fie lipsă de carne bună şi multă; pentru care de se întâmplă câte o dată lipsă, eî sunt datori de a împlini şi a fi bilşugă, şi se rogâ Înălţimeî Tale ca să aibă şi ci milă şi musaadea pentru oile ce taie la scaune, că din vechime era obiceiulă de se scrie oeritulu din sfeti Dumitru, iar după resmeriţă încoce, eşindîi oeritulu de timpuriu, cu o lună şi două mai nainte de Sf. Dumitru, şi au plătită oile la oerită, şi au mare pagubă şi cheltuelă cu hrana loră, cu vama, şi erbărită şi nu se alegă cu nimicu, şi le este temă că nefiindă belşugă voru căde în urgia Măriei Tale, şi dau rugăciune Măriei Tale, ca după cum te-ai milostivită Măria Ta cu negustorii cei cari taie capre la zalhanale, şi li-s’aă făcută hotărîrea Măriei Tale cu luminate cărţi domnesci, că până în diua S-tuluî Dumitru, adică în 26 a lunei lui Octobre, să nu fie supăraţi de oerită, să aibă şi eî acestă milă de la înălţimea Ta, ca să potă ave şi eî oi din destulă şi a fi belşugă de carne în oraşă, şi după jalba loră îi orenduescî Măria Ta la noi ca să cercetămă cererea loră, şi după cum vomă cunosce, cu anafora să însciinţămă înălţimeî Tale. Vei sci Măria Ta, că amă cercetată înteiă, ca să ne pliroforisimă, şi să vedemă de este vre-o sumă de oi ce taie într’aceste dilc din eşirea oerituluî până la Octobre 26, şi no pliroforisimă, de oi 3.065, ce s’aă tăiată estimpă de la eşirea oerituluî până la 26 de clile ale lui Octobre, ci noi după cercetarea ce amă făcută, vedemă că cererea loră nu este fără cale, una avendă acestă greutate şi purtare de grijă pentru îndestularea de carne a se afla în oraşă, ală doilea că se vedă că nu este . . . (mai încolo nu se află scrisă câte-va rînduri ci numai locă albă.) «...vre-o sumă mare de oi tăiate într’acestă diastimă de dile, mai alesă că eî daă şi vamă şi erbărită şi ţină şi scaune cu chirie, care se încarcă cu destulă cheltuială, ci după cum cei ce taie capre la zalhanale şi-aă aflată mila Măriei Tale, găsimă cu cale de a prisosi mila înălţimeî Tale şi cu aceşti măcelari ai oraşului Bucureseî, ca să aibă şi ei acestă privilegiă până la 26 ale lui Octobre să fie nesupăraţi de oerită, urmându-se acelă privilegiă dela anulă viitoră, de vreme ce oeritulă este vîndută mai nainte de jalba loră, şi cumpărătorii oerii de estimpă aă urmată şi a le lua oerită, după cum s’a urmată şi le-aă luată şi în anii trecuţi; iar hotărîrea cea desăvârşită rămâne a se face dela mila Măriei Tele. 1784, Noembre 16. «Vel Banii, Nicola Ventura biv Vel Spătarii ; Tanache Moruzu Vel Vornicii ; Scarlatu Greceanu Vel Vistierii.» 17 Cârti către Vâtaşii de Plaiuri, pentru Bârsanii străini să le numere vitele mari i turmele de oi, când vinu din năuntru. «Sluga Domniei mele yătaşă de plaiă....... sud,,,.... fiindă-că voimă Domnia ISTORIA ROMÂNILORfj 409 disposiţiuni protestă boerii Craioveni şi M. Suţu se vede silită a scrie Căimăcămieî de Craiova următorea carte din 18 Augustă 1785: «Carte la Caimaccmiulu Craioveî ca boerii de acolo să plătescă vamă câte 40 bani de rimătorî ce siringii, iar ele rîniătoril de prăsită să nu se supere. «Cinstitu şi credincioşii boeriulu Domniei mele Iorgaclie Suţu biv Vel Olu-ceră Caimacamulu Craioveî, sănătate ; cartea dumi-tele dela 12 ale acestei luni mea să şcimă pe bârsani străini, cari sunt obişnuiţi de îşi scotă vitele la păşune aicî în ţeră, şi apoi iar le întorcă în lăuntru, cu câte vite esă când vină în ţeră şi cu câte se întorcă; iată că-ţî poruncimă de aicî înainte să porţi grijă şi să fii datoriă, ca la vreme ce ese în ţeră, câţi cai, seă câte vite mari voră ave, aşijderea şi câte turme de oi lieş-carele, să le iaî în scrisă cu numărulă loră, ad : capetele viteloră mari, şi turmele aceloră mici, de care să ţii anume ca o condică în care să le treci acestea, şi pe fie-care lună să aibî a trimite la dumne-lui Vel Spătariă foe, anume : cutare omă cu câte vite mari şi cu câte turme de oi aă trecută? şi în răvaşă care eşci poruncită a da acelui bârsană la eşirea în ţeră pentru slobozenie, după ponturile ce sunt date mai dinainte, să Iii datoriă a însemna şi suma viteloră cu câte aă eşită în ţeră, şi la întorcerea loră, când voră vrea să trecă înăuntru, asemenea să fii datoriă a vede suma viteloră, şi de voră fi totă acea sumă, bine, iară de va ave sumă de vite mari mai multă decât aă eşită, oprindă pe unulă ca acela numai decât cu grabă să înşeiinţezî Domniei mele prin dumne-lui Vel Spătară ; acesta!» 1783, Decembrie 22. Carte legată la Ispravnicii din sud. Teleormanu pentru slujbaşii oerl, de a nu face jafuri. « Dumne-vostră Ispravniciloră ot. sud. Teleormană, fiindă-că ne-amă însci-inţată Domnia mea, cum că slujbaşii oerî, ce sunt rînduiţi în plăşile acelui judeţă, nu urmeză după ponturile şi poruncile Domniei mele, ci iea dela una până la dece, câte cinci parale de oie, i parale de numerătore şi de revaşă, aşijderea şi poclonele ce iea câte bani 90 şi dumne-vostră veclendu-le acestea le treceţi cu vederea, şi nu urmaţi după straşnicile Domniei nostre porunci ce sunt date, ca să nu îngăduiţi a face acestă feliă de luări, ci le suferiţi unora pentru hatîră, şi altora pentru danie; pentru care iată cu hotărîre ve scriemă, să sciţi, că în urmă avemu să orenduimă Teftergiă credinciosă omulă nostru, ca să cerceteze şi ori-ce se va dovedi mai multă luată de slujbaşi peste poruncile nostre, nu numai că pe dumne-vostră ve vomă pune de veţi împlini până la ună bană, ci încă veţi căde în vină şi pe înşi-ve ve vomă pedepsi, în vreme ce ocrotirea şi apărarea locuitoriloră despre acestă felă de nedreptăţi şi jafuri, asupra dumne-vostră o avemă dată ; ci dar deschide-ve-ţî ochii, fiţi cu priveghiăre, ca să nu facă slujbaşii vre-o luare peste porunca nostră, căci după cum ve aretămă înşi-ve, veţi fi în vină că (Iuţi. 1783, Noem-vrie 17,» 410 V. A. URECHI A ce aî trimisu, au venitu la Domnie ; cele ce scrii cum că boerii de acolo din partea locului nu voru să plătescă vamă câte 40 de bani de unu rîmătoriu Ponturile Tabacului. 1. Tabaculii cu poruncă Domnescă să se pecetluiască eântărindu-se de vreunii zapciii, atâtu celu de aici, câtii şi cehi din ţera Turcescă. 2. Câţi au tabacu să-iii aibă a-lii vinde la orenduitulu omii ahl Chcrhane-leî, tocmindu-se cu preţuiri ce va fi cu cale, iar de nu, să se pecetluiască şi să iasă afară la Moldova 3. Ceî ce lucreză tabaculii ca să nu fie lipsiţi de muncă şi meştcşuguhi lorii, câţi dintr’înşii voru vrea, să aibă voie a lucra la cherhana, luândii plata lorii pe fîeş-care di. 4. După zaptulu tabacului, ori-cinc se va găsi vîndendu printr’ascunsii, seu iâcendu singuri ei, nu numai să se pedepsescă, ci şi tabaculii să i-se iea Iară de nici o dare de bani. 5. Dintr’alte părţi streine, să nu aibă voie nimenea a aduce tabacu, iar şi de va aduce să nu fie volnicu a-lii vinde la altulu fără de numai la cherha-nea, însă de se va învoi la preţil, iar de nu, să se pecetluescă şi să iasă a-lâră, şi vrendii a-lu trece la Moldova să plătescă la cherhana câte 15 bani la ocă, iar de va vrea a-lii întorce înapoi să nu plătescă nimică. 6. Când cine-va cu pricină că voîesce pentru a sa trebuinţă tabacu, va aduce mai mulţii decât o oca, prisosulii să se oprescă la cherhana; fără de a nu i-sc plăti cu nici unii banii. 7. Cherhaneaua să aibă datorie aii tutunii arnăuţescu să aducă spre a face tabacu bunii, au tabacii streinii bunii, şi să i-se afle tabacii de trei feluri, de întâia mână, i alii doilea de ţera Arnăuţescă, şi alţi treilea din tutunii de aici din ţera, care să vîndă mâna întâiei cu 6 tal. alii doilea câte tal. patru şi al ii treilea cel ii din tutunii de'aici din ţera câte tal. doi si jumătate; iar de se va îndrăsni a vinde din rînduituhi preţii mai mulţii, să se pedepsescă; către acestă să nu aibă voie a-şî trimite tabacii la părţile ţeriî Turcesc! spre a vinde, şi de se va g'ăsi că au îndrăsnitii de aii trimişii, să se pedepsescă. 8. Afară din ţera să nu aibă voie niminea a vinde, şeii a face tabacu, fără numai să cumpere dela cherhana, seu să fie cu scirea orânduitului omii. 9. Orenduitulu să aibă voie să âmble cu zapciulu, ca să găsescă tabaculii ce printr’ascunsu se află la vre-o odaie, seu prăvălie. 10. De va duce cine-va trei seu patru oca de tabacii pentru daru, să plătescă la cherhana, câte taleri unu îa cherhana, iar de se va găsi vîndendu să se facă zaptii, făr de a nu se plăti nici cu unii banii, şi să se pedepsescă. 11. Celu ce va aduce tabacu dela Ţera Leşescă, Roşia, Ţera Nemţescă, să aibă a plăti după tarifă la orenduitulu omii alii Cherhanelei, 1783, Noembre. «Dunine-ta Vel Agă primindu pitaculu acesta să aibî a orendui zapciii, ca să cerceteze în tergu şi unde va găsi tabacii de vînclare, ori prin prăvălii, ori prin odăi, prin hanuri, totii să-lu cântăreseă şi să-lti puc sub pecete, ca să stea până se va da a doua poruncă a nostră cum să se urmeze, tolico pisah gvmd.— 1783, Noembre 18. ISTORIA ROMÂNILORIT 411 la rîmători! ce vîndu, cu pricină că sunt prăsiţi de casa dumne-loru, şi că n’au avuţii obiceiu a plăti, amu vedutu ; pentru care fiindu-că ne adeverimu Cartea d-lui Vel Vist. Nicolae Brâncoveanu de a face tergu pe moşia Obileşti. pe anu o dată. « . . . Dat’amu cartea Domnieî-mele dumne-luî cinstitului şi credincioşii boemii! Domnieî-mele Nicolae Brâncoveanu, Vel Vist. ca să aibă volnicie cu acestă carte a Domnieî-mele, a face pe moşia domnieî-sale Obileşeî, sud II-lovti, tergu în fîe-care anii o dată, la diua Adormire! prea sfintei Stăpânei nb-stre şi Născători! de Dumnedeu, care tergu să se ţie o săptămână de rendu, începându-se de prasnieii cu două dile înainte, unde să fie şi oborii pentru vite şi bucate, şi la acestîi tergu să nu se amestece Ispravnicii, nici vameşi!, nicî erbariî, nicî zabiţiî, nici alţi omenî domnesc!, ci să aibă dumne-luî a lua vama cea obicinuită şi cele-lalte obiceiuri ce voru fî la tergulu acesta; aşi jderea nicî vinii i rachiu nimenea să nu fie volnicii a vinde la acestîi tergu întraceste dile fără scirea omuluî dumi-sale; pentru care poruncimu Dom-nia-mca, d-vostră îspravniciloru, i vameşiloru, erbariloru şi tuturora ce veţi fi orânduiţi or! cu ce trebî şi slujbe domnesc!.» Carte de slujba dijmărihdm pe anula 1784. «Zem. Vlas. .... carele pe anulu acesta 1784, au cumpăraţii slujba dijmă-ritidu! din sud... ca să aibă volnicie printr’acestă carte a Domnie! mele, orânduiţi! omeni să caute slujba acesta şi să urmeze după cuprinderea ponturilor!! ce le-au foştii arătate. «1. Mitropolia, Episcopiile, mănăstirile cele mari, i metoşele loru sciute, dij-măritu să nu plătescă după vechiulu obiceiu. «2. Dumne-lorii boeri! ce! mar! şi alii doilea şi ce! ce aîi luaţii boerie cu caftanu, cum şi jupânesele veduve ce le-au stătutu boeri! în boerie cu caftanu, şi feciori! de boeri ce sunt sciuţi, iarăşi să nu plătescă dijmăriţii, precum a foştii obiceiulu din vechime. «3. Pentru acestă slujbă, fiindîi-eă vînclarea a fostu afară din ce! ce au si scutelnic! cu hrisove domnesc! şi privileghiurî, cum şi monăstir! si boerî de nemu i boerinaşî, mazil! şi alţi ce au cărţi domnesc!, car! au scutita şi în ani! trecuţi, asemenea şi estimpu aii a li-se păzi. «4. Toţî ce-î-lalţî ce vorti ave stupî; rîmătorî, să aibă a-şî plăti dijmăritu la orânduiţi! slujbaş! după obiceiulu, de totă litra po ban! 13 ... şi poclonu de nume, adecă celîi ce va ave din 10 litre în susu or! cât de mulţî să plătescă câte ban! 13, şi poclonu po ban! 80, iar care va ave câte 10 numai, să plătescă câte ban! patru-spre-dece şi cu alţii poclonu, şi slujbaşii să aibă a căuta slujba cu cercătură cu totu, numai până la Septembre 10. «5. Ce! ce scutescîi dijmăritulu forte să se ferescă de a nu amesteca stup! seu rîmătorî de a! acelora ee-ş! plătesc!! dijmăritulu în bucatele lorii, cu gândi! ca să păgubescă slujba, că apoî uni! ca aceia dovedindu se, nu numai că pe acele litre ce se voru dovedi ascunse voru plăti dij}măriţii îndoiţii, ci încă şi pe ale luî drepte bucate, ce va ave, va plăti dijmăritu după obiceiu în rendu cu ţeraniî, şi li se voru strica de totu privileghiurile scutclel. 412 V. A. UBECHIĂ Domnia mea, eă întru adeverii vitele ce sunt prăsite de casa dumne-loru boeriî vamă n’au a plăti, iar pentru vitele ce au de strînsură şi de negus- «6. Boeriî toţi cei ce scutescu dijmăritu pe drepţii bucata ce vorii ave de tamaslâcu, de dijmăritu să nu se supere, iar pentru vitele ce voru ave cumpărate de negustorie, pe acelea să plătescă dijmăritu după obiceiu. «7. Toţi cei ce veţi ave stupi, i rîmătorî, să aveţi a vă arăta bucatele vostre la orânduiţii slujbaşi, că orî-carele îşi va dosi bucatele sale, dovedindu-se, va plăti dijmăritu îndoiţii. «8. Poruncimîi Domnia mea şi vouă slujbaşilorîi şi vouă cei ce veţi âmbla cu acestă slujbă, pentru mâncarea vostră i a cailorii voştri, supărare, seu ehel-tuelă locuitoriloru să nu faceţi, ci Iote, ori-ce vă va trebui cu tocmela şi cu bani gata să luaţi, iar fără de plată să nu vă îndrăsniţî a lua, şi la tote după cum se cuprinde mai susii să fiţi următori, că orî-carele se va cuteza a lua maî mulţii peste porunca Domniei mele, seu va face eheltuelă, seu supărare, ci încă se va şi pedepsi; pentru care poruncimu Domnia mea d-vostră Isprav-nicilorii să căutaţî să fiţî cu privcghiărc, de a nu face vre-unti slujbaşii urmare maî mulţii peste porunca Domnieî mele ce se cuprinde maî susii. ii saam rcceh. gvmd. 1784, Iulie 5.» Asemenea s’a făcuţii şi pe let. 1785, Iulie 9. Carte de slujba tutunăritului pe amilu 1784. «Zem. Vlas. .... carele pe anulii acesta 1784, au cumpăraţii slujba tuiu-nărituluî ot sud.... ca să aibă volnicie printr’acestă carte a Domnieî mele, a căuta acostă slujbă după obiceiu, şi de la toţî ceî ce vorii ave pogone de tutunii, să măsore pogonele dreptu cu stânjenulii ce se dă pecetluitu de la visteric, şi pe câte pogone va ave fieş-carele să plătescă de pogonîi po talerî 4 vechi, şi poclonu de nume po banî 80, iar maî mulţii supărare să nu facă, că sc va pedepsi, şi slujbaşii ce vorii âmbla cu tutunăritulu, pentru mâncarea loru şi a cailorii supărare seu eheltuelă locuitoriloru nicî într’unu chipii să nu sc în-drăsnescă a face; ci tote ce le vorii trebui cu tocmelă şi banî gata să plătescă, iar fără de plată să nu se îndrăsnescă a lua, că se voru pedepsi, ii saam reccli. gvmd. 1784, Iunie 5.» Asemenea s’aii făcuţii şi pe let. 1785, Iulie 9. Ponturile pentru slujba vinăriciului pe amilu acesta let. 1783, în ce după să urmeze boeriî vinăriceri la căutatulu acestei slujbe, cum ciretă. 1 1. Metropolia, amendouă Episcopiile şi mănăstirile cele mari cu metoşole lorii; i dumne-loru Veliţilorti boerî i alii doilea, şeii alu treilea, până la boeria cea maî de pe urmă ce se face cu caftanu, şi feciorii de boerî i jupânesele văduve ce le vorii fi stătută bărbaţii până la cea maî de pe urmă boerie cu caftanu, vinăriciu să nu plătescă, precum şi nemurile, boerinaşî, mazili după obiceiu să nu plătescă. 2. Câte milî sunt date pe la mănăstiri, seu biserici cu cărţi, seu hrisove dom- ISTORIA ROMÂN1LORU 413 torie şi de matrapaslâcă pe acelea sunt datori a plăti orî-cine precum şi poruncile Domniei mele care s’aă daţii maî înaintea întru care clicu, că scrie orî nescî, tote să se iae pe deplinii de acele mănăstiri şi biserici, după cărţile şi hrisovele ce voru ave şi părpărulă la care va fi scriindă iarăşi să le iae pe deplinii, urmându-se după cum maî josu poruncimu. Aşijderea şi ceî tal. 20 de fieş-care judeţă la cutie să aibă a da slujba, şi afară din banii cămariî, asemenea să dea şi dumne-luî boerulă cumperătoriă, ce a cumperatu cincî judeţe de peste Oltă, tal. 200 în lefa doftorului, i a jerahuluî, i a spiţeruluî de Oraiova, peste baniî cămării. 3. Toţi ceî ce sunt subt privileghiurî de a scuti vinăriciă, torte să se ferescă a nu cere să scutescă vinulă vre-unuia din ceî ce plătescă vinăriciă, pentru că orî-care s’ar afla într’o faptă ca acea, să i se iae privilegiulu de la mână, iară celă ce cu meşteşugă ca acesta va âmbla a-şî scuti vinulă, dovedindu-se de boeriî vinăricerî, să-lă apuce să plătescă vinăriciulă îndoită. 4. La acestă slujbă a vinăriciuluî fiinilă obişnuiţî în toţi anii ceî ce cumpără slujba a face multe feluri de năpăştî seraciloră, încărcându-î la mesurătore unii ...... îndoiţii cu cuvîntulă că este vechiă obiceiă de a năpăstui pe săracii, alţii şi până la................aî apuca de plătea cu încărcătură, şi pentru ca să nu se dovedescă, da răvaşele fără de sumă de vedre, şi fără de sumă de banî, în care dicea ca a plătită vinăriciu, ca valii să nu aibă, ca boerulu tacsildaru orenduindă pe fie-care slujbaşă la poporulă săă, să aibă datorie acelu slujbaşă ca să măsure vasele după dreptate fieşte-căruia cu cotulă domnescă ce li s’au dată acuma, pecetluită dela visteria Domnieî mele, ferindu-se ca nici să încarce câtă ele puţină, dar nici să iae mită seă daruri şi să pue maî puţină ; a cărui mesurătore de a se pute dovedi că a fostă dreptă, şi întru adeveră, pe fieşte-care seră să ducă, seu să trimeţă terfelogă scrisă dintru acea di cu măsurile fie-căruia vasă la boerulă tacsildaru, şi boerulă tacsildară după măsurile să aibă a socoti vedrele dela fie-care vasă şi după ce le va trece la catastihulă seă, să dea foc iscălită la mâna scâunaşuluî în care să arete pe fieş-care omă pe anume şi cu câte vase, aretândă fieş-carele vasă cu trăsurile loră şi cu suma vedreloră, ca să fie ladînsulă, să se caute fîeşte-carele să sc vadă pe câtă are să plătescă ; care foîe nimenea să nu fie volnică a o lua dela mâna lui, fără de porunca Domnieî mele, adecă nicî Ispravnici, nici tae-sildarî, nici slujbaşi, nici nimenea să nu fie volnică a lua foia acea dela mână, şi apoi asemenea foie ca acea iarăşi cu numele omului, cu numerulă vaseloră, cu măsura şi cu suma fieş-căruia vasă făcendă, să o trimiţă la orânduitul ă slujbaşulii lui în poporulă seă, şi slujbaşulă după acea foe să facă de fieş-care vasă câte ună revaşă, în care să arete numele omului şi câte vedre aă eşitu la acelu vasă, care revaşă este datoriă acelă cu vinulă să-lă lipescă cu cocă în fundulă buţiî, seă pe doga tocitorii şi apoi la plata baniloră să-î dea ună revaşă de plată în care să arete că a plătită cutare omă vinăriciulă ce a avută într’atâte vase ... vedre câte atâta de vadră, câte banî atâta, care facă tal. atâta, ca să-î fie de semă, şi să-lă păstreze, ca la cercătura ce va face să-lă aibă de a-şî da sema, ca să cunoseă şi slujbaşii de a făcută mesurătore pe dreptate şi fără de vicleşugă. 5. Pentru milele ce aă luată mănăstirile de vinăriciă cu cărţi şi hrisdvo, tundă- 414 V. A. URECHI ele ce treptă voră li acesta noimă au, adecă pentru vitele de negustorie, să faceţi dar d-vostră cercetare şi pentru câte vite se voru dovedi cu adevărată că din lăcomia egumeniloră şi a epitropiloru se obişnuia adu vinde maî ’nainte la unii alţii, şi totă-d’a-una se pricinuia atâtu monăstiriloru pagubă, nefîindă ce vinde, câtă. şi locuitoriloră năpăstuire încărcându-î la mesurătore, care lucru netocmită fiindă, iată amu hotărîtu Domnia-mea, ca nici una din mo-năstin să nu aibă voie a vinde acea milă mai ’nainte de vreme, precum şi în anulîi acesta orî-care va fi apucată să vîndă acea vînclare, să remâe rea, să nu se ţie în seină, fără numai boerulă tacsildară să aibă a da poruncă sluj-başiloră, ca fie-eare din eî, la poporulă lui, de va fi avendă vre-o mănăstire, seu biserică a lua milă, să âmble împreună cu omulu. mănăstire!, să scrie, si după ce va isprăvi de scrisă, datoră să fie omidă mănăstirii . . . tacsildarulă, ca sădu protocolescă cu catastihulă seă, ce va lua de la slujbaşi, şi fiindă întocmai adevărată, sadă iscălescă şi dee voie, că însuşi omulu acela ală mănăstirii, împreună cu slujbaşulă ce âmblă de împlinesce banii vinăriciulu! domnescă, să âmble să-ş! împlinescă banii de pe la locuitori pe acea milă a mo-năstăriî, fără a nu se amesteca slujbaşii la banii mănăstirii, şi după ce va împlini omulă mănăstirii toţi banii, atunci purtarea de grijă să aibă slujbaşulă cehă orânduită de tacsildaru, ca cu toţi banii sădă aducă pe omulă mănăstirii la tacsildariu, ca săd arete că şî-aă împlinită toţi banii, dela care să iea adeverinţă în care să arete cât aă prinsă mila aceea cu părpîrulă cu totii, si asemenea adeverinţă să dea şi boerulă tacsildară la mâna omului mănăstirii ; aşijderea şi mile din popore, cari sunt date cu totulu în mila mănăstiri-loră, la care mai ’nainte vinăriceriî neavendă trefcă nu mergea să mesore acolo, ci se măsura de omenii mănăstirii şi de cumpărătorii cei ce cumpăra, dela care nu puţine pagube pătimea ticăloşii săraci; deci şi acesta o amu pusă Dom-nia-mea în orenduială, şi por un ci mă, ca boerulă tacsildară să aibă a orendui pe unulă din slujbaşi, ca să mergă la acelă poporă şi împreună cu omulă mănăstirii datoră să fie a măsura vasele tuturoră, întocmai ca la poporele unde este şi vinăriciă domnescă, urmândă întocmai după cum maî susă poruncimă. 6. Pricinile şi judecăţile ce se voră întâmpla între podgoraniî poporeloră dela acostă judeţă, să se caute de boerulă tacsildaru; însă ferindu-se de a globi, seă jăfui pe cinevaşă, tară numai să le caute dreptăţile întru adevără, iar slujbaşii să nu se îndrăznescă, tară scirca si porunca tacsildariuluT, de a iace cevaşă, cum şi Ispravnicii să nu se amestece la judecăţile podgorcniloră, dar când taesildariulă şi slujbaşii voră face năpăstuirî şi jafuri, atunci datoră să fie Ispravniculu de a da în scirea Domniel-mele. 7. Scaunele de carne ce sunt pe la poporă de moşii boerescî şi mănăstiresc!, câte dintru acelea voră ti date cu cărţi domnesc!, de li-se lua liavactulă de stăpâni! moşiiloră, să aibă a şi-lă lua pe deplină, dar şi vinăriceriloru să aibă a li se da obişnuita carne pentru mâncarea loră, după obiceiă, precum s’aă dată şi alte dăţî, iar câte din scaune nu voră fi date prin cărţi, seă hrisove Domnesc!, dela acelea să iae vinăriceriî totii havaetulu pe deplină, 8. Pentru mâncarea slujbaşiioră şi pentru hrana cailoră, orî-ce le va trebui, să cumpere cu bani, Iară a nu se supăra cinevaşă cu măcară câtă de puţină. fi. Părale de cramă să lipsescă să nu iae, fără numai două parale să iac de ISTORIA EO M ÂN1LO E C 415 că sunt prăsite de casa dumne-loru nu au a se supera pentru acelea de vamă, iar pentru câte se va dovedi că le au de strînsură pentru negustorie, pentru acelea ca pentru o negustorie aii să plătescă vamă câte 40 bani de unu rî- nume pentru revaşu de plată celu ce va da pentru plata vinăriciuluî, iar dela răvaşe cari sunt să se lipescă la vase, dela acelea să nu se îndrăznescă a lua eevaşu că se va pedepsi. 10. Păzitorii ce se voru orendui prin gurile văilorii, ca după obiceiii să pă-zescă a nu eşi vre o bute fără de scire şi revaşulu tacsildariuluî, torte să se tereseă a nu se îndrăzni să lase vre-o bute, seu să îndrăznescă a cere eevaşu de la bute, ori părale ori viriu. şi boerulîi tacsildariu să cerceteze adesea, şi dove-dindu vre unulti că a sloboziţii vre o bute fără revaşulu seu, seu că a ceruţii să iea părale, seu vinii ca obiceiii pentru trecătore, să-l tacă căduta cercetare. Pita cu către boerii epitropi pentru butan a descărca bulile fără de zăbavă, a fi cu lesnire chirigiiloru. «Dumne-vostră boeriloru epitropi, lu.ându Domnia mea însciinţare cum că bu-tarii ce sunt orânduiţi la descărcatulu şi încărcatului buţiloru, purtându-se cu lenevire şi cu pismă la treba acesta, pentru căci n’aii severşitu cea fără de cale cerere a lorii ce au cercată, seu pentru căci sunt din fire rei şi netrebnici, zăbovescu forte lucrulu încărcatului şi alu descărcatului vaseloru norodului, şi se pricinuesce o perdere chirigiiloru eeloru ce aducu acele vase, cari peru şi eî şi vinurile lorii cu zăbava, aşţeptându şi âmblându după butarî, care acesta o dănui maî mulţii la a d-vostră nepurtare de grijă şi neurma-rea datoriei ce sunteţî datorî, fiindu asupra-ve acestă breslă, şi de ce să nu le daţi nizamulu ce se cade după hotărîrea ce şi în trecutele dile prin ana-lora întărită de către Domnie ? Ci dar primindu pitaculu acesta, să aduceţi pe polcovniculu de podu şi pre celu de frunte din butarî, să le daţî straşnică poruncă, ca să slujescă cu protimie la treba butărituluî, să nu facă norodului zăbavă şi necazu, maî vîrtosu pentru chirigii, cari sunt omeni de ţera să nu se ţie aicî popriţi din pricina butariloru, şi preţulu să-lu păzescă după nartu, ))cntru că de nu voru fi următori, se voru pedepsi, şi polcovniculu să le vie de hacii, că apoi şi elii va fi în vină. Tolico pisali. gvmd. 1783; Octomb. 2G.» Vita cu către Vel Aga, să ridice nisce ceră de la cei ce au avuţii luminărie de ceră cumpărată, si să o aducă la luminărie. , Augustîi.» Prea înălţate Domne, «După jalba ce a daţii Înălţimoî tale toţi câţi sunt ruletii şi se hrănescu cu meşteşugul îi cojocărieî aicî în oraşulu Bucurescî, dieîndu eî că al tu meşte-şuim nu a îi, ci cu acestii fel îi de alişverişîi alîi cojocărieî se chivernisescu, şi cu dintr’acestaşî alîi lorii meşteşugii îşî plătescîi şi dajdia visterieî, care ai'estîi alişverisî şi meşteşugîi mai înainte vreme era păzitîi numai de sema rufetuluî loru, iar altîi nime din alte rufeturî ce nu lucra marfă de eojocă-rie, nici de cum, nici ţinea acestîi fol ti de marfă, seu să vîntlă măcarîi de unîi banîi prin prăvăliile loru, iar de o vreme înedee, nici din rufeturî ce ţinîi ]>răvălii aici în târg îi, atât.îi din pămînteni câtîi şi din străini ce s’aîi adunatîi din alte părţi, si ceî maî mulţi sunt din bogasieri, ce nu maî adueu marfa de cojocărie dela jianighirurile ţereî turcescî, ci şi do aicî cumjieră si ţinu pe la casele si }>i*ăvăliile lorîi de tot îi lelulîi de marfă, lucrându atâtîi cu mânile 448 V. A. URECHI Cartea din 7 Octobre 1783 în favorea lui losifu Simonu aretă scutirile ce M. Sutu acordă starostelui de Evrei, împreună cu toţi conna- loră, cum şi alţi lucrători simbriaşî făcendă totu felulă de marfă, îmblănindu în totu felulu de haine ţerănesci şi le ţine gata prin casele lorii şi prăvăliile lorii, şi când vinii muşteriii de pe afară nu mergă la isnafulă loră ca să le vîndă marfa ce au trebuinţă, ci le vîndîi acei prăvăliaşi cu preţuia ce se potă întocmi; încă şi prin târgurile ţereî de afară trimetă ei totu feliulu de haine blănitc cu feliuri de blane, în câtă acela au rădicată totu alişverişulu loru re-mâindă isnafulă. loru numai cu cheltuiala ce o facă în dobîndile baniloră şi chiriile prăvăliiloră, fîindu-că cu totulă sunt isteriţi de acestă alişverişă ală loră, ncputendă să vîndă unii din ei pe di nici câtă le este cheltuiala, si asia şedă cu marfa închisă în prăvălii, mai aretândă că dintr’acestă pricină nici călfi nu potă ţine, fîindă-că cu momele într’aceea dându-le preţă mai multă şi le lucreză loră; deci după luminată porunca Măriei sale cercetândă şi noi pe suh cumpătă le-amă dovedită jalba adevărată, fîindă-că mulţi din prăvăliaşi, atâtă pămîntenî câtă şi din străini, ţiindă prin prăvăliile loră leliă de fe-liă de haine blănite, şi mai bune şi mai proste, cu feliurimî de blanc, însă cele mai multe sunt la isnafulu bogasieriloră, şi câte dintr’acele haine le potă vinde aici bine, iar cele mai multe le trimită de le vîndă prin târgurile de afară, şi cu adevărată rufetulă cojocariloră arc mare nedreptate, precum se jă-luescii, pricinuindu-li-sc şi multe pagube, ţiindă marfa închisă neviindil muşterii să o vîndă, precum şi Ia cumpărătorea mărfel le înalţă preţulă de nu se mai potă ajunge cu vîndătoriî; dreptă aceea, după veehiulă obiceiă, şi mai vârtoşii după hrisovele şi alte cărţi domnesc! ce aă fieş-care rufetă de a nu lucra unulă meşteşugulă altuia, seă a se amesteca unii rufetă în meştcşugulă altui ruletă, ci fieş-carele să-şi aibă alişverişă ală meşteşugului săă, pentru aceea dară, spre înfrănarc, se găsesce cu cale, după dreptate, să fie luminată porunca Măriei iele către d-luî Vel Cămăraşă, să dea straşnică poruncă tuturoră ce]oră ce nu voră fi din rufetulă cojocariloră, şi voră ave prin casele şi prăvăliile loră marfă de cojocărie, orî-ce felă ară fi, seă lucrată haine, seă nelucrată, tută acea marfa să o arăte la dumne-luî şi să o facă zaptă anume ce marfă, câte haine şi ale căruia negustoriă ? şi asia strîngându-se tută acea marfă dela toţi câţi voră fi avendă înaintea d-luî Cămăraşuluî seă să se învoiască acei negustori cu cojocarii, şi să o dea loră cu preţulă celă cuviincioşii, iar nu cu vre-o încărcătură, ca ună lucru ce este ală meşteşugului loră, seă de nu se voră pute învoi, să lise puc ună hotărîtă sorocii în câtă vreme va lumina IJ-deă pe Măria ta, ca să o vîndă, numai să se ferescă de a nu mai cumpăra altă marfă, nici să mai blănescă alto haine, fără numai câte se va afla acum gata, aceea să o vîndă până la hotărîtulă sorocului, iar câtă nu o voră mai pute vinde până la ai*clă sorocă, nici cum slobodă să nu mai fie a o vinde, ci să se învoiască cu rufetulă cojocariloră luându-şi preţulă acelei mărfi, ră-mâindă Iotă alişvcrisulă cojocariloră pe soma rufetuluî loră, pururea şi în tută vremea, cum avi fostă şi din vechime, şi mai vîrtosă că şi în hrisovulă ce aă avută cojocarii dela Măria sa Alexandru Vodă apăra pe alte ruieturî de a nu lucra meşteşugulă loră, precum şi ei meşteşugulă altui ruletă, care hrisovul arătară că fiind îi la Ghiurciu-Başa do atunci, la plecarea Măriei se ie ISTORIA ROMANILORÎJ 449 ţionalii lui. Aceştia şi starostele loru plăteau biru prin ruptore la cămara domnescă şi erau scutit! de celedalte dări de peste ană ale visterieî. Starostele de Evrei judeca pricinile mici ale connaţionaliloru seî; iar pri- Alcxandru Vodă s’aă duşii cu elă în Ţarigradă, de care se rugă înălţime! tele de a li se întări privileghiă prin luminatulă hrisovulă Măriei tele, pe obiceiulă loru ce Fau avută de apururea păzite, pentru tute acestea, că de aâelă lcliu de haine ţărănesc! este mare trebuinţă totă-deauna a fi gata pentru ce! ce vină de pe afară, ca să nu zăbovescă în Bucuresc! până se va găti haina ce-î va fi de trebuinţă şedendă cu cheltuială şi zăticnirc lucrulu! seu şi să fie îndatorată ruletulă cojocarilor!! de a ave pururea de totiî felulă de haine înblănite prin prăvăliile loru de vîndare, ca să-ş! aibă locuitorii ţăran! lcsnirea; iar hotărîrea cea desăvârşită, rămâne pentru tute a se lace de către înălţimea ta. 1785, Iulie 10.» lenaehe Lchliu Pahar. Ni colac Stolnicii, ioanis Model. Cartea slurostiei de aslaragu din Bucureset. «'/cm. Vlas. Fiindă-că după ce s’a pusă la orenduială mcşteşugulu astara-giiloru si s’a făcută ruletă prin Domnesculu nostru lirisovă, cu privileghiurile ce se cade a ave si ei, după cum au şi alte rufetun, aă arătată prin jalbă Domnie! melc, atâtă creştini! astaragiî, cât şi armeni!, cum că după cuprinderea hrisovului care între altele scrie si acesta spre a-şî alege dintre dînşiî ună staroste si do! proestoşî, aă aleşii de staroste pe Gheorghe; şi proeşt! pe Ve-lică crestinulă si pe Isaia armenulă. Dec! amă dată la mâna numitului Ghcor-ghe acostă domnescă a nostră carte spre a fi staroste şi purtătorii de grijă ruletulu! loră, care împreună cu mai susă-dişi! proeşt! să caute pricinile şi judecăţile ce vorii ave astaragiiî pentru ale meşteşugului lom, să ţie cutia de milostenie, urmândă întocmai după cuprinderea lirisovulu! la tote, şi să aibă purtare de grijă a se lucra marfa bună şi a se vinde cu preţulă celă cuviincioşii lăr’ de a face lucrulu. calpă, seă a cere preţă ce nu se cade, pentru că lângă pedepsa ce se va pedepsi unulă ca acela, care a lucrată calpă, seă ară tace precupie, se va pedepsi şi starostea i ace! proişt!; se poruncesce şi voue tuturoră astaragiiloră atâtă creştin! câtă şi armeni, să-î cunosccţ! de staroste si de proeşt! a! voştri, şi să le daţi ascultare la cele cu cale, urmândă a împlini si cea-ec este orânduită venită ală staroste!, far’ de a nu sta cu împotrivire la nici una din câte se cuprindă în hrisovă, că pe unulă ca acela aretându-lă starostea la dumnehu Vel cămăraşă, i-se va face căduta pedepsă. 1784. Decembrie 9.» Carte de Telalu-Başa. «Zem. Vlas. Dat’amă Domnescă nostră carte luî— biv stegariă agescă, care după alegerea dumne-lu! Vel Câminară Faină făcută Telală-Başa asupra te- 2 9 Istoria llomăniloru de V. A. Urcchiă. 4oO V. A. UkECHIA cinile de valore mai mare le judeca Vel Cămăraşulu. -— Evreii din Bu-curescî se ocupau cu poverne căci naveau accesu în breslele de meseriaşi. Starostele era plăti tu de connaţionalî cu unu leu şi 30 bani de casă, din care sumă unu leu era plăti tu starostelui pentru că făcea şi funcţiunea de hahamu. Câtu de puţini erau la numeru Ovreii în Bucu-rescî sub M. Suţu, se pote vede chiar din taxa de unu leu şi 30 bani, taxă care era mare pentru ca din ea să potă ajunge a trăi starostele de Evrei, fiindu puţini la numeru aceşti contribuabili. Etă pitaculu de rânduire alu starostelui de evrei: «Dat’amu Domnia mea cartea acesta lui Iosifu Simonu pe care 1’amil făcuţii Domnia mea staroste de Evrei, pentru care vedumu Domnia mea lirisove domnesc! cari scriu, cum că au avuţii aceste obiceiuri, adecă era elu împreună cu toţi Evreii apăraţi de alte dăjdii ce eşîau peste anu de la vistcrie, far’ de laliloru din Bucuresci, ca să aibă a ţine catastihu de toţi telalii câţi se hrănescu cu acestu alişverişu, si fie-carelc să-şi dea cliezaşiu şi să fie şciutu, că când se va întempla a înşela pe cinevaşil, numitul u Telalu-Başa găsindîî pe acestu telalu să aibă a face înplinire stăpânului de totil preţuiţi în câtu se va fi vîndutu lucrulu acela şi să-i vie şi de hac; iar de va găsi pre vre-unulu că s’a făcuţii telalu, de sinesî, fără de şcirea lui şi fără de a nu da chezăşie, să aibă Telalu-Başa volnicie, ca să nu-lu îngăduiască a face telalîcu unulu ca acela ; aşijderea să aibă a cerceta pe fieş-care telalu, ori bărbatu ori muere, românce, ţigance, ovreice, pămîntence câtu şi străine muieri teleleice, cari obişnuescîi de rădică de aici lucruri şi le ducii într’alte părţi de le vîndil, ca să dea semă orî-ce lucruri de unde le-au luatu anume, şi cu ce felii de mijlocii şi tocmelă, şi la care va găsi că sunt lucruri de turatu, pe acele să le dea în şcire la judecată, ca să facă cercetare şi hotărîrea ce se cuvine, avendu purtare de grijă la a-cestea ce poruncimu, ea să nu se Iacă înşăleciune şi furtişaguri de către telalî şi de cătră teleloicile din ne[)urtarea lui de grijă, căci ca unulu ce este încărcaţii cu totă treba şi purtarea de grijă a breslei aceştia, va ave â răspunde elu la ori-ce pricină şi după vină se va şi pedepsi; aşijderea şi lucrurile care cu porunca Domniei mele se vorîi da la starostea de negustori spre a Ie iaee zaptu, starostea să aibă ca printr’însulu să le dea a se lacc strigare de mezatu, şi cei ce va eşi muşterii de va atârdisi la mezatu, să nu 1 ie volnici a se întorce de euvînlu, ei pe câtu cuvîntulu lui din gură la mezatu, să fie datorii a respunde şi a lua luerulu acela, pentru că fiindu elu încărcaţii cu acesta trebă, după cum mai susu se aretă, elu are să dea semă când se va întempla vre-o pricină. Pricinile cele mai mici ce voru ave telalu cu telalu, între dînşii, pentru ale telalîculuî, cum şi pentru ucenici i călii, Telalu-Başa împreună şi cu alţi mai bătrâni ai breslei aceştia, după orenduiala, şi obiceiuiu lorii să î judece şi să-i îndrepteze; poruncimu Domnia-mea şi vouă telalilonl si teleleiciloru să sciţi de Telalu-Başa şi purtătorii de grijă breslei vostre. ii mani re ceh. y. 1784, Iulie 3o> ISTORIA ROMÂNILORU 451 numai ruptorea lorii de pe cum erau aşezaţi la cămara domnescă. Pricinile Ovreiloru cele mai mici le judeca starostea, iar cele mai mari şi cari nu erau odihniţi pe judecata lui, d-luî Vel Cămăraşu. — Starostea şi casa lui era apărată de fumăritu şi alte renduelî, dijmăritu pe drepte bucatele lui, pentru câţi stupi avea nu plătia, şi când strîngea banii dăjdiei de la Ovrei lua de nume câte bani 30 pentru ostenela luî şi fiindu şi vechilu de hahamu-başa lua de totu Ovreiulu casnicii câte unu leu pe anii şi alte venituri ale hahamului, după orenduiala loru. Asemenea ţineaţi Ovreii şi povernele ce le-au avuţii făcute cu cheltuela lorii în Bucuresci pe loculii ce li s’ati daţii de la Domnie şi sinagoga lorii. Deci acele milî şi obiceiuri ce le-aii avuţii şi de la alţi fraţi Domni, care mai susii se aretă, m’am milostiviţi! şi Domnia mea de le-am întărit ii. Pentru care ve poruncimu voue tuturoru Ovreiloru, să aveţi a-lfi sci de staroste, să-î daţi supunere şi ascultarea ce se cuvine. Aşijderea să-lii protimisiţî ori unde şi întru totc locurile, ca pe unii staroste alii vostru; pe celii ce-lu va areta starostea împotrivitorii, neurmătorii şi ne supusii, se va umări şi se va pedepsi. 1783, Oct. 7.» (1) (1) Acestu staroste Simonii, va fi recunoscuţii câţi-va ani apoi şi de către N. Mavrogheni. De 6re-ce ne-amii ocupaţii de bresle, etă şi unu chrisovii reînoitii al ii hăr-bierilorii din Bucuresci: Ohris ovulfi bărbierilorti din Bucuresci din 1783, Octombro (>. «De vreme ce rufetulu bărbierilorii meşteri cari locuescii aicea în oraşulii Domniei mele Bucuresci, a avuţii obiceiuri şi aşedemînturî, ce se cuprindă mai joşii, încă de mai nainte, din vechime, aşijderea a avuţii şi unii proto-meştcrii mai mare peste dînşiî, adecă staroste, pentru purtarea de grijă a rufeturilorii lorii, care obiceiii cerendii a li se întări şi de către Domnia mea, după ce ne-amu plirolorisitii, întâiii că le-aii avuţii acesteia şi amu vedutii înşine la mâna lorii atâtii hrisovulu fratelui Domniei-sele Gr. Alex. Ghica VV. let. 1768 i lirisovulii Domniei-sele Alex. îpsilante VV. 1775 şi anaiora întărită iar de Domnia-sa Alexandru Vodă, mai în urmă făcută la let. 1780, câtu si hrisovulu fratelui Garagea Vodă amil poruncitii să se alegă staroste şi s’a aleşii pre......., căruia i-amii daţii acestu hrisovii alu Domniei mele, ca să aibă a îi staroste şi purtătorii de grijă presto toţi bărbierii de aici şi elu împreună cu 6 epitropi ai breslei acesteia, mai betrânî si mai de cinste ai lorii, ce \ orii li, să păzescă orenduiala ce aii între ei, adecă: «1. Toţi câţi lucreză meşteşugulii acesta aici în Bucuresci, ori pămîntcnî, seu străini, din orî-ce parte arii 11 veniţii, şeii călăraşi dorobănţesci, şeii ori-ce felii de slujitorii arii fi, să aibă a asculta de starostea şi de acei 6 epitropi la acelea ce-î va poveţui pentru ale meşteşugului. «2. Pentru ucenici când vorii vre să iasă de pe la meşteşuguri, să fie datori a da de şcire stărostiei şi epitropilorii, ca prin şcirea şi voia lorii să iasă, iar de sineşi să nu fie volnici, nici vre-unulu din meşteri să nu îndvăsnescă a lua ucenicul ii altuia. 452 V. A. URECHI LI. 1 n d n s f r l e. — F a b r i c e. In urma râsboiului, industria începetdre se reîntrămeză cu anevoie. Totuşi din documentele ce anexămu (1) la acestă pagină, se pote vede a3. Când se va întâmpla ori greşelă să facă vre-ună bărbierii, de a nu lucra bine, ori de a nu păzi Dumineca şi alte sărbători, seu judecată să aibă unulti cu altulu pentru ale meşteşugului, să nu fie volnicii boerulu marele Agă, seu alţii zapciă a-lti judeca, f'ără numai starostea împreună cu epitropiî să-î judece si să-î îndrepteze, după obicciă şi orenduiala lorii, certându-î şi dojănindu-i cine ce va face colorii ce va face. «4. Până nu vom deschide meşterii cei mai de cinste prăvăliile, să nu aibă voie ceî-lalţî bărbieri a şi le deschide. ((5. Pentru cutia de milostenie ce are obiceiă a ţine bresla acesta, să ia de toţi meşterii, din Duminecă în Duminecă, câte bani 3, de calfă câte bani 2, dându aceşti bani ori-eine ar lucra meşteşugulă şi să se strîngă în cutie la starostea, care cutie să se ţie pecetluită atâtîî de starostea cât şi de epitropî, cu peceţile loru şi să se păzescă peste totă anulu, ca dintr’acei bani să se cheltuiască la prasniculă Prapa-Domneî Paraschiveî, ce-lă prăsnuescii ei, şi la mortea vre-unui meşterii din bresla loru, ce nu va ave cu ce să i se facă trebuinciose îngropăreî i a le pomenireî, dintr’acei bani să-lîi slujescă, să-î facă pomenirile lui. De va remâne vre unu meşterii de aî lorii la slăbiciune şi la sărăcie, de bolă, seu de altă întâmplare iarăşi dintr’aceîaşî bani să-lîi ajutoreze cu cea ce va fi cu cale, după starea lui. Pentru care acestea cheltuelî când ii se întemplă a face acestă trebuinţă, cu toţi împreună să deschidă cutia şi cu sfatu de obşte al îi cpitropilorîi să se cheltuescă şi atâtu de banii ce voru strîngo la cutie cum şi de cheltuiala ce se va face la cele mai susii arătate, în toţi anii să aibă starostea a-şî da socotela înaintea acelorîi 6 epitropî, ca să i-se cunoscă de-î este slujba cu credinţă se ii nu ; care acestea obiceiuri şi aşedă-mînturî le-aii avutu bresla bărbieri fană încă de maî multă vreme, după cum ne-amti adeverită din hrisovele fraţilorîi Domni, după cum s’a clisă mai susii. Drepţii acea şi Domnia mea le-am întărită vechiulă obiceiă şi orenduiala, ca să se urmeze dupre cum poruncimă. Pentru care li s’a dată acestă dom-nescă hrisovă întărită cu însăşi iscălitura şi pecetea Domniei mele, scriindă acum la întâiulă ană ală Domniei nostre aici în oraşulă Bucurescî la anulă dela mânt. lumei 1783, Octombre 6.» P o v e n n e. (1) «Dumne-ta Vel Cămăraşă, te înşeiinţămu pentru povarna lanculuî ovreiă, care din porunca Domniei mele, prin orenduitulu dumi-tale dela Cămara gospod. s’a fostă oprită, că iată s’a dată voie până la începutulă lui Februarie ce vine să-şi lucreze zahereua, atâtă acea udă ce a apucată de a intrată la apă, câtă ISTORIA ROMÂNILOR^ 453 că povernele lucreză, că apa Dâmboviţei pune în mişcare mai multe piue de postavuri, că Lazăru continuă cu fabricarea hârtiei, că sunt multe mori de făină, tăbăcăriî de peî, astaragh etc. şi cea neudată, care s’a aflaţii a o ave cumpărată pentru trebuinţa povernei; iar dela di întâiu Februarie înainte să fie iarăşi cu totulu opriţii, ci dar să trimiţi să deschidă povarna, să o slobodî la lucru şi să fie nesuperatu de orice zapciii până la acelu sorocii a lucra. 1785, Augustă 12.» Tăbăcării. « Tabacii din Bucuresci cu Vameşii că-i apucă să plătescă vamă la scnmpic care o adună de aici şi nya fostu obiceiu. «Iqj Mihailn Gonstantinu Suţulu Vvcl. «Asia să urmeze; pentru care după Domnesculu sinetu ce au jăluitoriî de obiceiului ce li s’a păzitu, şi după cercetarea şi alegerea acesta ce a făcuţii şi Epitropii de faţă cu vameşii, întărimii şi Domnia mea. 1785, Septcmbre 6.» Prea înălţate Domne, «După jalba ce au daţii Inălţimei tale toţi câţi să hrănescu cu meşteşugului tă-băcăriei de saftiene, aici în Bucuresci, asupra vameşiloru dela oborului Terguluî de afară, dicendu cum-că pentru scumpia şi alte erburî ce aducu de peste câmpii de aici din ţeră şi aducu în Bucuresci la casele lorii, lucru pentru trebuinţa meşteşugului lorii, iar nu pentru vîndare, i-aru fi apucându vameşii, ca să le iea vamă, si ei clicii că aru fi avendii vecinii obiceiu de a nu plăti vamă la acestu felii de marfă, ce este de trebuinţa lorii, avendii şi o anafora a dum-ne-loru Vcliţiloru boerî, întărită fiindu şi de Măria Sa Scarlatu Vodă Ghiea, prin care îi aperă de a nu se supăra de către vameşi; le-amu cerutu să ne arete acea anafora^şi amu vedutu, fiindu scrisă cu lefii 1766, Augustă 12, prin care-î apără;de a hu-i supăra vameşii de vamă pentru acestu felu de marfă a meşteşugului loru, iar de voru face mai multă peste trebuinţa loru şi voru vinde-o, seu aici, seu vorii scote-o din ţeră îa alte părţi străine, pe acea să plătescă vama deplinii după obiceiu; faţă fiindu şi părîţii vameşi înaintea nostră, i-amii întrebata ce au să răspundă în potriva pârilorii, şi răspunseră dicendu, că ei nu le ceru vamă pe marfa ce o au de trebuinţa meşteşugului loru, ci fiindu că unii dintre tabaci avendii marfă mai de prisosii, o vîndă altora, ce au trebuinţă, totă din rufetulii loru, pe taină, şi nu voru să plătescă pe aceea vamă, ce-i păgubescu. Intrebându pe părîţî de făcu vre-o vîndare unulu la altulu, precum diseră vameşii, şi toţi cu unu cuvîntu se apărară, că eî nici cum vîndare nu făcu, fără numai schimburi unulu cu altiilu, dându marfa ce au de prisosii şi ieau cea ce-î lipseşte, iar vameşii de-î va dovedi că vîndiî, datori sunt de a-şî plăti vama; ci la acesta ne mai putendu vameşii a mai 454 V. A. URECHIĂ Astaragiiloru lo dă Suţu următorulu chrisovu de organisare a rufe tulul lorii: Ch riso vu l u astarag iilor u. «După cum Iote ruCeţurile altoră meşteşuguri, cerendă şi astaragiiî, cari lu-creză as tarii aicea în Bucurescî, a se face şi ci ruletă, şi a li se întări cu privilegiulă domnescă şi obiceiurile ce s’ară căde, cum şi tote ruleturilc. şi iîindă cu cale pentru lblosulă obşte! a se pune şi acestă meşteşugii la orân- pretendirisi alta, remâne ca eî după dreptate avendă vama cumpărată să-şî Iacă căduta cercetare cum voîescă şi dovedindă cu bună dovadă pre vre uni! făcendă vîndare, atunci după dreptate se cuvine să plăteseă vamă îndoită, ca uni! ce âmblă cu vicleşugă, păgubindu vama Domnescă, şi încă să-şî piardă şi mila ce au de a nu plăti vama; ci no! de cercetarea ce făcumă arătămă Înălţime! tale, dară cea desăvârşită remâne a se lâce de către Înălţimea ta. 1785, Augustă 16.» lanache Lehliu Vahar.j Nicolache Stol., Ioaniţă Medeln. Postavuri. Chrisovulu fabrice! de posta vă din 1784 Februarie 6 : «De vreme că cea dantâiă îndestulare a uneî ţări este îmmulţirea negus" torieî şi alesă şi feluriloră de meşteşuguri şi lucrărî de mână, în cât nu numai că n’are trebuinţă ţera aceea de lucruri ce vină din părţî străine, să perclă aţâţ! ban!; ci încă să câştige, trimiţendă la alte părţi acelea ce ar pute pune la stare ca să lucreze şi să Iacă într’însa; cu acestă mijlocu atât îndestularea e! şi mijlocirea ebivernisenieî multora se îmmulţesce, câtă şi slava numelui şi lauda câştigă. Şi liindă-că d-lu! cinstită şi credinciosă boeră ală Domnie! mele Radu Slătinenu biv Vel Cluceră a făcută fabrică de postavurî bune la Potvaliste sud. Ilfovă, puindă în lucrare facerea postavuriloră, din care este bine cunoscută, că se folosescă cea mai multă parte din obşte si se ajută la economia cheltueleî ce facă pentru d’alde acestea, lângă acesta laudă şi cinste a patrie!; pentru aceea dar după privileghiurile ce aă fostă făcută numite! fabric! fraţi! Domn! Alex. Gliica VV., Gr. Ghica VV., Alexandru Ipsilante şi N. Caragea VV., şi după trebuinţa ce are acestă meşteşugă de omenî şi de alte ajutor urî, ca să se potă întemeia acestă lucru folositoră în ţeră, iată şi Domnia mea bine am voită şi am orânduită printr’acestă domnescă ală nostru hrisovă câte maî josă se cuprinde : «I. Do! preoţi şi ună cântăreţă, car! s’aă orânduită să fie pentru paza şi slujba 8f. biserici, ce este la fabrica de postavă, ca să-ş! împlinescă duhovnicesca datorie norodulă ce este lucrătoră la acestă chcrhanea, am hotărîtă Domnia mea ca să fie în pace si iertaţî de totă felulă de dajdiî ce voră cşi peste ană în ţâră de la visteria Domnie! mele ; încă şi ce! scutiţi, pentru trebuinţe de se voră pune la veri o dare, iar aceî, nici atunci să nu se bântuescă, cum şi de poclonulu vlădicescu încă să nu fie supăraţi, ISTORIA ROMÂNILOR^ 455 duială, mai întâiu î-amu orenduitu la dumneloru boerii epitropî ai obştei, do le-au făcută alegere şi s’a aflată. între dînşiî meşteri buni, liude 60 însă 34 pravoslavnici şi 6 armeni, cari aceştia fiindu-că s’aii legatu, şi i-amu aşedatu a ti rufetu de astaragu, iată pe obiceiurile ce mi au arătată epitropiî în scrisă prin anafora că se urmeză la tote alte ruteturî, le-amu dată domnesculă nostru hrisovă, a li se păzi ponturile ce mai josă orenduimă : Afară dintre aceşti aleşi, nimine din alte ruieturî să nu fie volnicii a lucra astare, seu pestemane, «II. 50 de lude să se găsescă străini, fără de nici o pricină, cari să fie pcp-tenătorî de lână, ţesători, văpsitori, tundetori, lemnari, covaci si făcători do pive. Aceştia iarăşi să fie în pace şi slobodi de nici unu felii de dajdie seu altă unde-va. «III. Una sută lude iar străini, cari sunt spre trebuinţa de torsă, găsind ă omeni făr’ de nici o pricină, strîngenclu-î, să plătesc-a de omu într’ună ană po tal. 8, însă 4 la dina S-tului Gheorghe şi 4 la eliua S-tuluî Dumitru, iar mai mulţii să nu se bântuescă. «IV. Meşterii câţi voră veni din năuntru cu sciinţa acestui meşteşugii şi intrându la lucrulă făbriceî iarăşi să fie apăraţi de dajdie. «Vr. Văpselele şi alte felurimi spre lucrarea meşteşugului fabrice! câte voru aduce din alte ţări să nu se supere de vamă. «VI. 2.000 oi aduse din străinătate într’adinsă pentru telulă lănci, ca împrcu-nându-sc la lucru cu lâna de ţeră să se potă aduce facerea postavului la mai bună stare, aceste oi să fie scutite de oierită; ori de va fi slujba în credinţă, seu de se va vinde, acestă sumă să fie pururea ne bântuită atâtă de oieritu câtă şi de beilicu. «VII. Pe moşie unde sunt făcute namestiile fabricei, după aşcdămîntulă ce s’a făcutu cu stăpânulă moşiei întâiu, acolo să fie statornică şi de nimeni neclintită, păzindu-se în totii veculu aşcdemîntulu locului moşiei, care dă stăpânului moşiei celii ce va ţine fabrica pe anu taleri 250, iar mai multu nici odi-nioră să nu ceră măcarii şi când va eşi acestă moşie din mâna celui ce o stă-pânesce acum, ori cu moştenire, seu cu vîndare, ori în ce vreme, seu cu schimbă; ori când şi la ori-ce felii de tocmelă ar intra si vîndetoru si cumperătoru, totii cu acestu pronomionu să vîndă şi să cumpere. Toţi lucrătorii fabricanţi nici ndinioră să nu se supere la clacă, seu să li se ceră chirie de casă, nici să puc stăpânii moşiei ori-cari după vreme aru fi,, vinu, rachiu, carne, pane, seu băcănie, ce numai celu ce va ţine fabrica acela să puc să vîndă ori-ce, căci asia s'aii tocmită si s’au aşedatu cu plata hacului ce s’a disu mai susu, ca să fie moşia totu cu acestă pronomionu. «VIII. Câţi meşteri voru intra la lucru, veri fie streini, veri fie pămîntcni, cum si cei ce voru intra spre învăţătura meşteşugului după aşedămîntulă ce-şi voră face cu mai susu numitulu boeră, să fie datori a-si împlini vremea sorocului după tocmelă; iar pentru cei ce voră eşi făr’ de vreme şi mai înainte de sorocu, să aibă celă ce va ţine fabrică volnicie si orî-carele, de s’ar pune ori la slujba domnescă, seu boerescă, ori la vre-o trebă de slujitorii, prin scirea Domniei, veri unde s’ar afla să-lu iea şi să-lu ducă la urmă, ca să lucreze până ce-şi va împlini soroculu după aşecjămîntir 456 V. A. URECH1Ă Iară de numai ei. Să aibă unu staroste pe care şi-lu voru alege eî dintre dînşii, lângă care să fie si doi proeştî din cei mai de frunte, unulii pravoslavnicii şi altului armenii, ca să privegheze pururea spre a se lucra marfă bună, iar nu cu înşelăciune. Şi să le caute judecăţi şi socoteli, cându se va întâmpla a ave dintre dînşiî, pricini pentru ale meşteşugului loru. Iar starostea fără de scirea aceloru doi proeştî să nu fie volnicii a cerceta şi a isbrăni pe cinevaşî spre vre-o cercetare; cum şi pre ceî ce voru cade în vre-o greşelă pentru «IX. Pentru postavului ce se va vinde în fabrică cu mărunţişului, vamă să nu plătescă, iar când va vinde cu ridicata la neguţători şi acelui neguţătorii îlu va vinde aicea în ţeră, să plătescă la 100 doi, însă neguţătorului cumpărătorii ; iar carele îlu va scote afară din ţeră să-lu plătescă după catalogul ; iar pentru orfanotrofie, după deosebitului hrisovu au a lua epitropiî şi dela felurimile postavuriloru ce voru eşi dintr’acestă fabrică, precum iea dela postavului de ţeră, de cotii câte o para. Asia, după acostă analoghie a preţului postavului de ţeră au a socoti şi a lua si dela aceste postavuri, care vine la 20 de parale o para. «X. Pentru lâna ce o va strînge din ţeră pentru trebuinţa fabriceî, vamă să nu plătescă. «XL Ceî ce voru ţine fabrică să aibă protimisisu maî întâiu decât toţî a strînge eî lână din ţeră şi apoî postăvarii de ţeră, însă să arete întâiu suma ce trebue fabriceî, pe care să se facă cărţile Domnieî-mele la ispravnici şi să dea preţului cum voru da şi alţii şi nici să urnescă vremea din pricina acestei volnicii ca să dea zătignelă seraciloru vîndătorî, ci în vreme să strîngă trebuinciosa sumă, apoî postăvarii de ţeră, şi în urmă ceî-lalţî neguţători, iar până nu se va face suma fabriceî, nimenea altulu să nu fie volnicii a strînge, şi pe care îlu va găsi cu lână strînsă, însă de aceea care va fi a intra în lucrului fabriceî, să-i dea preţului şi să o iea pe sema fabriceî. «Aşijderea pentru a găsi şi ave norodului ce este la acestă fabrică totu-d’a-una cele trebuinciose loru precum şi alişverişulu omeniloru părţeî locului, am hotărîtu Domnia-mea a se face tergu în tote Duminicele la Potvaleşte, fiindu-că într’acestă di de serbătore sunt slobodî lucrătorii de lucru cum si locuitorii. «Şi am întăritii hrisovulu acesta cu însăşi credinţa Domniei mele Icb Const. Miliaî Suţu VV. etc............şi s’au scrisu hrisovulu întru întâiului anu al ii întâiei Domnieî-mele aici în ţera românescă la scaunului Domnieî-mele în Bu-curescî, la let dela zidirea lumeî 7292, iar dela nascerea mânt. Iisusu Christosu 1784, Februarie 6. «Dumne-vostră Veliţilorii boerî aî Divanului Domnieî-mele, să socotiţi cu ce preţu este dreptului a se vinde cotulu de postavu de fîc-care felurime, şi să aretaţî Domnieî-mele în scrisu, cu vătavu de Divanui. 1785, Aprilie 2.» Ioj MIhaUa Constantinii Suţu Vvd. «Câtu pentru lăţimea postavului, precum se cuvine a se lucra, poruncimu Domnia-mea, ca pe mesura acesta ce se aretă mai josu, care s’au socotita de 457 ISTORIA ROMÂN1LORU ale meşteşugului loru, iarăşi să nu aibă voie a-î slobodi fără scirea aoelorii doî bătrâni. Să ţie starostea cu acei proeştî cutiă de milostenie, cum aii şi alte rufeturî, puindu fieşce-care meşterii pe săptămână câte o para, şi să ţie catastihu de veniţii şi de cheltuelî, cuî s’a daţii pe anume. Care milostenie ce o voru face să fie cu obştesculu stătu, unde voru găsi cu cale acolo să-î dea. Starostea şi ace! doî epitropî să aibă putere spre a aduce la judecată pe ceî ce voru ave pricină şi socotelî de a meşteşuguluî loru. Nicî unu meşterii către dumne-loru Veliţiî boerî că este cu cale, aşîa să urmeze postăvarii a tace de aicî înainte, şijiumne-vostră boeriloru epitropî aducendu-î pe postăvari, citindu-le acesta domnescă a nostră poruncă, să le arătaţi hotărîta măsură, ca să o scie, să nu se cuteze a lucra maî îngustu; iar pentru vîndarea lui fiindiî-că preţulu lânei care o cumpără postăvarii este vremelnicii, cum şi văpseaua une-orî maî scumpă, alte ori maî eftină, pentru aceea poruncimu boeriloru epitropî, să grijiţi ca pe totii anulu să cercetaţi preţuiri lâneî şi a văpselelorii precum se vinde şi după vreme, cum va ti preţulu acelora, aşîa să faceţi dreptă socotelă postăvariloru, puindu cheltuiala loru, i câştigului lorii ce va fi numai cu cale, far’ de a se lăcomi maî mulţii, şi după ce îi veţi rendui preţulu câte câtii se cade a vinde cotului, apoî peste acelîî preţii să încărcaţi câte o para de cotii, care para este orendmtă la orfanotrofion, şi aceeaşi para să o iea iarăşi postăvarii dela cumpărători când îlu voru vinde. Cu acestii mijlocii poruncimu să se facă şi să se vîndă postavulu de acum înainte, la care să fie datoru şi dumne-luî Vel Agă, ca zapciri alu terguluî, să-î cerceteze, şi pe care va găsi că nu urmeză hotărîriî, dându-lii în soire la epitropie, să ni-lii arete cu anafora, iar pentru câtii postav ii s’au găsitu până acum gata la postăvari, de care s’au făcuţii catagrafie, pentru ca nu care cumvaşî să facă viclenie postăvarii lângă acesta a maî adăoga şi altă sumă de mesură mică şi ca să fie sciută şi cunoscută acestă viclenie, poruncimu ca tote bucăţile acestui pos-tavii după ce se voru lua în scrisu suma coturilorii, să se pecetluescă cu pecetea însuşi asupra postavului la fieşce care bucată, pentru care acestii pos-tavii ce s’au aflaţii făcuţii până acum, să socotiţi dumne-vostră boeriloru epitropî preţulu ce va fi cu dreptate a vinde, cu mijloculii ce poruncimu mai susu, asupra căruia să se încarce la cotu şi paraua orfanotrofieî si aşîa să li se slobodă a vinde; însă epitropulii să aibă întâiu să arete la domnie pe totii anulu socotelă ce voru face postăvariloru, şi preţulu cu care găsescu cu calc a se vinde. 1785, Augustu 22. Procitu Vel Logf.» Pre înălţate Domne, «După luminata poruncă Inălţimeî tele făcendu şi noi cercetare pentru preţulu postavului ce se face aici în ţeră, câtii este cu dreptulii a se vinde co-tulii de ficş-care felurime, vedemii că pentru câte trele telurimele bine oren-duescii dumne-lorii boerii epitropî preţulu cotului de postavii, la fieş-care felurime, pentru care şi noi asemenea amu găsitu cu cale, ca cu preţulu ce se aretă în alegerea acesta aşîa să se vîndă postavurile, atâtu de către postăvari la dughengii, cum şi de către dughengii de obşte; dar fiindu-că dumne-loru 4o8 V. A. URECHIĂ să nu deschidă prăvălie fără de soirea şi longea rufetuluî loră, şi unulă ca acela cându va deschide prăvălia, să pue la cutia rufetuluî taleri 5, dândă şi stărostieî pentru avaetu taleri 2, afară numai din teciorî de meşteri ce voră remâne în loculu tatălui seu meşterii, acela să nu se supere, a da nici la o parte, nici la alta, ci să urmeze a pune şi elă paraua pe septemână cum a pusă şi tată-seă. Ucenicii să aibă a sluji spre învăţătură a meşteşugului după zapisulu şi tocmela ce voru tace cu meşterii, stândii până la sorocu, totu la boeriî epitropî la acestă anafora nu aretă câtă să fie de laţii postavulu, după cum se făcea mai dinainte, printr’aeestă cercetare a nostră ce tăcumu, găsimu cu calo de a fi lăţimea lui de unu cotii cinci rup! şi unu gref cotulu, osebî adecă câtă lăţime se vede că are şi postavulu celîi vechiu afară din bete, şi la tie-ce postavu ce voru face de acum înainte totu cu acestă lăţime să-l ti facă, iar nu maî îngustă, după cum .s’au obişnuiţii acum, iar preţulu să sc urmeze întocmai cum dice într’acestă anafora a dumne-loru boeriloră epitropî, iar hotărîrea cea deseverşită remâne a se face de către înălţimea ta. 178o, Aprilie 9.» Pană Vel Panii, ....Vel Vornicii, Ienaclie Moruzi Vei Vornicii. ...Vel Lo- gofetulil; Manolache Creţulescu Vel Logf. Luminări şi monopolts. Ktă hrisovului de organisarc în rufetil a lumînărarilonl : llrisovil la 14 lumînărarî din Bucurescî din 1784, Genarie 16. «De vreme ce d-loril boeriî epitropî prin anaforaua ale lunci acesteia m o, au însciinţatil Domnieî-mele pentru lumînărariî din Bucurescî -lude 14, că după (îo s’au făcuţii rufetil, li sau fostă întărită şi loru priveleghiulil de o-renduiala ec li se cade a ave eu hrisovă, care cerendil să li se înnoiască spre a li se păzi nizamulu ee li sc cade între dînşiî ; iată pentru a obstieî îndestulare de lumînărî, ea să se găsescă în tută vremea a cumpăra, ori când va ave trebuinţă, cu preţulu ee se cuvine, să nu lie necăjiţi în vre-unele vremi, am primită cererea loră şi am dată acestă domneseă ală nostru chrisovă la lude 14 lumînărarî de seă, ci ne aretă d-loră boeriî epitropî că s’aă aflată în-tr’acestă vreme prăvăliaşi lucrândă meşteşugulă acesta aicea în oraşulă Domnieî-mele Bucurescî, ca să aibă orenduiala ce cuprinde maî josă: I. După cum tute rufeturile aşîa şi eî scriindu-se în catastifulu cămareî Domnieî-mele, unde sunt trecute alte rufet-urî, să aibă a lua dela camară suretu-rile Domnieî-mele la mânile loră pecetluite spre a ti cunoscuţi de ruletă şi afară dintr’aceîa care li s’a făcută ruletă şi voră lua sureturile Domnieî-mele la mânile loră de lumînărarî, nimenea altulă să nu fie slobodă a vinde lumînărî de seă, nicî cum aicea în oraşulă Domnieî-mele Bucurescî, măcară verî ee oină ară fi; iar când după acesta în urmă se va areta vre-imulă cu sciinţă de meşteşugulă acesta şi cu sermaia şi va cere a lucra meşteşugulă acesta, acela prin soirea rufetuluî luându-şî întâiă dajdia dela visteria Domnieî-mele şi sinetă dela camară, aşîa va ave voie, iar într’altă chipă să nu fie vob 459 ISTORIA ROMAXILOR(j mâna acelui meşteru, cum şi toţi meşterii să se ferescă de a primi ucenicii altuia, purtândă grije stăpânii uceniciloră cu silinţă spre a-î învăţa meştesu-gulii desăvârşită, după soroculu ce-şî va pune cu părinţii copiiloră. Ucenieulă după ce va eşi din ucenicie să şedă unu ană, totu la mâna acelui meşteru, care l’a învăţată meşteşugulă, plătindu-î stăpânulă simbrie pe acelii anu, precum se va găsi cu cale de către Starostea şi acei epitropî aî rufetuluî lorii. nicu şi d-luî Vel Aga arătendu-ţî pe lumînărarî că fără de scirea rufetuluî şi far’ de a-şî lua sinetii, far’ de a-şî lua dajdie dela visteria Domnieî-mele s’au apucaţii de lucreză şi vinde, unulă ca acesta să-lu oprescî. Insă aceşti lumînărarî să fie datori în toţi aniî a se îngriji din vreme şi a cumpăra suma de seu pe cât este trebuinţa oraşului Bucuresciloră, cea de peste totu anulă, ca să aibă gata să lucreze luminări preste totă vremea din destulă făr’ de anu fi lipsitu nici de cum. Iar pentru preţulu vîndăreî, ca să o facă pe dreptate, atâtu pentru norodulîi ce cumpără dela lumînărarî, câtîî şi la lumînărarî să nu li se facă pagubă, am fâcutu acestă orenduială, ca în toţi aniî, tomna, la vremea când se strînge seulu, d-loră boeriî epitropî aî obşteî, să aibă datorie a face preţu câte câtă să vîndă ocaua de lumînărî lucrate gata, care după ce va hotărî şi va arăta loru, să dea în scrisă lui d-luî Vel Aga spre a-lu arăta d-luî eu pristavă la obşte şi acelă preţu să-lu urmeze lumînărariî ca unii nartă peste totu anulu, până iarăşî la vremea tomneî viitore când au a cumpera altă seu ; şi de vreme ce acestea sunt spre folosul u alişverişuluî loru, să aibă datorie şi eî a păzi nartulu ce le va da d-lor epitropiî, peste tută vremea, spre a nu se scumpi, nicî micşora luminările şi a le face de maî puţine dramuri, nici lipsă să nu aducă vre-o dată în tergu, peste tută vremea să fie îndestulare, nicî amestecări să nu puc în seu, ci să lucreze şeii curată şi strecurată, peste totă vremea, că apoi sc voră pedepsi. oII. Aşijderea să aibă şi ei după orenduiala altoră rufeturî a-şî alege unulă dintr’inşiî de ispravă pe care eî cu toţii să-lă aşede prin iscăliturile loră prois-losă, făeendă longe după obiceiulă rufeturiloră si să facă judecată si isbrăniro pricinoî acei cu dreptate; căruia proistosă să i se încredinţeze la mânile luî şi hrisovulă acesta ală rufetuluî loră spre a-lă păzi întru păstrare si să fu* datoră acelă proistosă a îngriji de rufetidă acesta, ca ună capă ală celoră-l-allî. dându-î si eî ascultare la povăfcuirile luî şi la vre-o domnescă poruncă care printr’însulă se va da la rufetulă acesta. «Pentru care amă întărită chrisovulă acesta cu însăşi credinţa Domniei mele U Mihailă Suţu VV. et. . . . şi s’a scrisă chrisovulă acesta la întâiulă ană dintr’întâia Domniei mele aci în oraşulă Bucurescî la let. 1784, luna luî Glie-narie 16.» Carte ce s’au clatu luî Dăniilu Lumînăraru a lucra luminările de ceră albă aici în Icră. «Zem. Vlascoi. Dat’amă cartea Domnieî-mele devolnicie luî Dănuţă Lumînăraru, ca să aibă voie de acum înainte a lucra aicî în oraşulă Domnieî-mele Bucurescî lumînărî de ceră albă şi a le vinde în tergă spre îndestularea no. 460 V. A. URECHI Aşijdcrea şi calfele astaragiî să nu fie slobodî a eşi de la o prăvălie si să se prefacă la alta, fără de scirea şi longea rufetuluî lorii, care să cunoscă pentru ce sfîrşitii vrea să esă de la acea prăvălie şi să mergă la alta ? cum şi ceî-alţî meşteri, să nu-î primescă fără dovadă, că ori prin voia, seu prin scirea rufe- rodului de obşte, iar altulu să nu fie volnicu a ţinea clierhanea să lucreze luminări de ceră albă aici, nici să vîndă din celea lucrate de aici făr’ de numai negustorii ceî ce le aducu gata lucrate dela Veneţia, acele ca şi până acum să fie slobode a se vinde pentru mai multă eftinătate şi îndestularea norodului de obşte, pentru că acestă volnicie a lucrului de luminări albe aici în Bucureseî, vedunrii Domnia-mea, că după prinsorea şi legătura ce s’au fostu legatu adî Alexandri streinulu, că totu-deauna va vinde luminările cu tal. 4, mal joşii din preţuia ce se vor a vinde cele din Veneţia, şi totu-deauna va lucra luminările curate, făr’ a pune seu, seu alte amestecări, s’au fostu datu asupra lui eu carte dela Domnia-sa fratele Domnul a Alexandru Ipsilantu Vvd. după care si Domnia-sa fratele Nicolae Vodă Caragea au înnoifo cu poruncă si cu hotărîre ca să păzescă aceste şarturi, adecă a vinde mai eftinu de cât cele dela Veneţia cu tal. unulîi şi să le lucreze curaţii spre a ave obştea folosii, iar elii nepăzindu acestă legătură a lui şi domnesea poruncă şi înpotrivă înşelândii şi hotărîrea domnesea, în locu de a Ie vinde cu unu leu maî eftine, s’au prinşii de dumne-ta Vel Agă vîndendii întocmai ca cele dela Veneţia, şi încă cu trei parale maî mulţii, şi acelea lucrate cu şeii şi cu alto amestecături într’însele, deci dovedindu-se numitulii Alexandri în faptă cu înşelăciune ca acesta făcendii norodului, şi găsindu-se acestii Dănuţu Lumină-ram carele după ce se făgăduesce a da şi la cămara domnescă pe totii anulii câte tal. trei sute din câştigulîi ce are a dobândi dintr’aeestu meşteşugii, am daţii Domnia-mea acestă domnesea nostră carte de volnicie la mânile lui, prin care poruncimu, ca numai elîi să aibă a ţine cherhana si a lucra aici luminări de ceră albă, iar altulu să nu fie volnicu; însă cu acestă hotărîre, ca să fie datorii tot-d’a-una, după făgăduiala ce aii datu, a vinde ocaua unu leii şi cinci parale maî joşii din pricina celor a de Veneţia, şi să se ferescă a pune seu seu cdte amestecături, ci curate, bine, dândii şi la cămară pe totii anulii câte talerî treî-sute. Pentru care poruncimu d-tale Vel Aga, vedendii acestă Domnescă a nostră carte, să aibî a închide prăvălia maî susu-numituluî Alexandri, ca să fie opritu de acum înainte, ca unulu ce nu a păzitu făgăduiala, si tote luminările câte le va fi avendu lucrate până acum, să le facî zaptu şi să puî pe Dănuţu a-î plăti cheltuela totă cât îi va fi ţiindu pentru acele luminări, ca să nu se păgubescă, încă şi doue seu treî parale maî mulţii la oca să-î de, ca să remâe fără de cuvîntii şi aşîa să le facî teslimu, tote la mânile lui Dănuţu; apoî dupe acesta să porţi grijă în urmă peste totă vremea de urmeză numitulu Dănuţu a vinde cu unu leu şi cinci parale luminările lui maî eftinu decât cele de Veneţia si de sunt curate, şi când îlii veî dovedi că a făcutu la acesta şi elu vre-o înşelăciune şi n’a păzitu făgăduiala, numaî decât să ne daţî de scire, ca să-lii lipsimu şi să-lu şi pedepsimîi, fiindu-că Domnia mea mai miiltu folosulu şi îndestularea obştieî poftimu: a fi eftinătate în tergu, decât acea fâgăduelă a lui de taleri 300 la Cămară, toii. pi-sah gvmd. 1783, Octombrie 6.» ISTORIA ROMANILOR!! 401 tului lorii au eşitu de la mesteru. Şi acesta rufetu să fie sub ascultare la cămara Domniei mele. Deci fiindu-că aceste ponturi si orenduială ce le punemii Domnia mea, sunt tute spre alu loru folosii si buna înlesnire a alişverişului, să fie dar şi ei datori a le păzi ca să lucreze marfă bună, iar nu calpă, seu Pita cu către Vel Aga ca să închidă o prăvălie de luminări de seu a Iul Dănuţu. «Dumne-ta Vel Aga, fiiindu-câ numai şi numai pentru a se lucra luminările de ceră curată fără de alte amestecături, cu paguba cămărei Domniei mele amu rădicata din ponturile vămeloru vîndarea luminării, renduindu omeni ca să o caute în credinţă, cu poruncă şi hotărîre, ca nici unu Iclu de amestecătură într’însele să nu fie, şi pentru ca să nu aibă nici vre-unu mirosii do seu, amu poruncită de s’au rădicaţii din 'năuntru lumînăriei totîi seulu, şi luminările de seu a nu se lucra acolo. Acum audimii, cum că Dănuţu, ce a ţinuţii lumî-nărie în anulu trecuta, s’a pusu alăturea, aprope, de lucreză luminări de seu ; care acostă urmare a lui liindu îndrăsnelă la poruncă: a se pune împrejura aprope de lumînăric ca să lucreze seu, după ce s’a oprita însuşi din lumi-năria domnescă seulu; şi s’a rădicaţii a nu ti aprope de ceră. Iată poruncimu d-tale, să înehidi prăvălia lui Dănuţu, şi să nu fie opritu ca să morgă să-şi deschidă prăvălie aiurea la altă parte, iar acolo să nu fie volnicii a lucra şi a vinde seu. Către acesta, fiindu-că şi pentru luminările de ceră albă s’a hotărîtu, ca altul u nimeni să nu vîndă decât la lumînăria domnescă, după cum pe largii cuprinde cartea pentru acesta, poruncimu d-tale, ca ori unde se va găsi luminări de ceră albă, să le înehidi, să le pecetluesci, ca să nu potă vinde la altulu nimeni, ci să le dea la cei ce ţinu lumînărie. Tolico p. gvmd. 1784, Ianuarie 24.» Pitacu către ddul Vel Aga pentru lumînărie de ceră, sa aibă purtare de grijă. «D-ta Vel Aga, te însciinţămu pentru lumînăria din Bucuresci, că pentru folosibil de obşte a se vinde luminările de ceră curată fără de alte amestecături şi cu preţii ce este dreptu, a nu suferi şi estimpu paguba Cămărei domnesc!, de nu o amu vîndutu în bani după cum era obicinuiţii şi amu lăsat’o să o lucreze şi să se caute în credinţă, renduindu de la Domnia nostră omu intradinsu la lumînărie, căruia i s’a datu domnescă nostră poruncă straşnică de a urma orendueleî de anu, ca să lucreze, numai să fie ceră curată, si tute luminările să fie însemnate cu pecetie; iar pentru preţii fiindu-că estimpu este ceră mai puţină, de aceea dar, după vremi si după trebuinţă, s’au adaosîi si la preţulu lumînăriloru estimpu la oca patru parale mai mulţii peste preţuia de anu ; ci dar dumne-ta, ca zabitu alu terguluî, să fii cu purtare de grijă şi cu luare aminte, de urmeză bună acestă orenduială seu nu? şi de vel găsi luminări vîndendu-se, orî fără de pecetie, ori la dramuri lipsă, ori la preţii mai multu, ori cu amestecătură dovedită de la cine s’a cumperatu, pe acelîi vîn-detoru ce a vîndutu acestu felu de luminări, numai decât să ni-lu areţi Domniei mele. toi. p. gvd. 1785, Ianuarie 27.» V. A. URECHI 462 cu înşelăciune, şi să o vîndă cu preţuiţi celîî cuviincioşii, făr’ de a precupi şi a cere peste ceea-ce se cade, pentru că de se va dovedi că au metahirisitu vieleşugii si avi făcutu precupie, nu numai voru perde privileghiurile acestea, ci li se va face şi pedepsă şi lângă dînşiî se va pedepsi şi Starostea rufetu-luî şi acei proeştî pentru rea purtare de grijă la ceea-ce sunt îndatoraţi. Şi acum întărimu hrisovulu acesta cu însăşi credinţa Domniei mele ho Mihailîi Constantinii Suţulu Voevodii, etc. Let. 1784, Noembrie 12» (1). M. Suţu nu a reînoitu tote hrisovele protecţioniste ale fabriciloru existente, dar nici afiămu acte contrarie acelora hrisove. Tabaciloru le acorda protecţiune specială prin actulu clela 12 Augustu, 1785. Protecţiunea din vechia dată vinului şi spirtoseloru indigene continuă sub M. Suţu, care opresce importulu unora asemenea articole (2). (t) Condica No. XI, fila 03 verso. (2) La 27 Septembrc 1783, Domnitorulu dă anume clirisoviî cu acesta proi-* biţiune. Ktă-lîî împreună cu altele anteriore şi ulleriore : Cărţi ce s’au scrisă la Ispravnici din sud. slam-Roninicu, i din sud. Teleormanu pentru a nu trece vinuri din streinătate dincoce de 'margine. (d)umne-vostră Ispravnieilorîi ot sud. . . . ve faeemu Domnia-mea în soire, că din arătările unora din cei ce avem ti orânduiţi pentru pcrierghia a tută urmarea ce se face de către veri-cine în tote laturile ţării Domnieî-mele, ne pliroforisimu şi pentru acesta, că cu tote că din vechime se obişnuia, atâtii streinii câtu şi unii din pămîntenî, de făcea alişverişuri cu vinii, rachiu, şi holercă ce scotea de prin vecinătăţi, dar fi indii acestu alişverişu numai în parte folosire, iar nu de obşte, şi iar mai pe urmă catamerosii s’aii foştii daţii slo-bodenie sateloru ce sunt prea aprope de îiotare calc ca de două, seu trei eia-surî, să-si scoţă pro câtu le-arii li de trebuinţa, iar nu mai multă, de a se numi negustorii', seu precupie, fără numai ce le-aru fi de trebuinţă, dar unii cei <*u neîndestulafă lăcomie, îndrăsnindu-se au făcută) ratachrisisîi, căci că pe lângă acea ce cu adevărată arii fi avendîi trebuinţă de a-şi scoto j)e câtu însuşi le trebue, fără a nu aduci' stricăciune obştiei, ori prin scirea şi mijlocirea d-vostră si a omenilorti d-vostră, orî prin mijlocirea căpitanului şi sluji toriloru ce sunt păzitori, cari şi aceia au a d-vostră seu a zabiţiloru po-văţuire, au pentru a lorii neîndestulată lăcomie, unii cu unu mijlocii, alţii cu altulu, au scosu vinii, rachiu, holercă cu îndestulare si nu pro aprope de marginile hotareloru, ci prin sate şi oraşe departe, şi aşîa nici folosulu obştiei •Caii păzitu, nici venitulîi dregătoriei d-sale Vel Căminarii nu s’aii căutatu ; deci dară iată ve poruncimu şi acum de o cam-dată până vom ti vre a se pune la orenduială şi acesta, să căutaţi şi forte cu amăruntulu să cercetaţi şi pe caţî dintr’acestia veţi dovedi că aii scosu, seu vorii scote, orî vinii, orî rachiu Î&TOBIA ROMÂNILORU 468 O mică escepţiune se face pentru vinului necesarii sateloru mărginaşe şi holercă, întâiu său apucaţi de a-şi plăti obişnuiţii venitului ală căminăriei după vechiulă obiceiă, la celui orânduiţii de d-luî Vel Căminarii, şi apoi cu eatastihă osebiţii cine, câtu vinu, rachiu, seu holercă aii scosii seu va scoto ? să arătaţi Domniei-mele într’adeveră, ca în vremea ce vomii pune acostă trebă la orânduială, să sciniu cine, câtu şi unde aii scosu ? ca să orenduimă şi cu-viinciosa pedepsă. 1783, Augustu 19.» Slam Romnică ) T - i - • i i. > - rP , „ , La aceste doue ludete sau scnsu cârti cu acestu dosii : 1 cleormanu \ J Chrisovulii pentru oprirea importului vinului şi rachiului, 1783 Sept. 27: «ilotărîrile câte sunt drepte şi cu cale la orî-ce felii de pricină a ţârei datorie aii Domnii şi oblăduitoriî cărora li s’aă încredinţată de la Dumnedeii stăpânirea norodului acestui pămîntă creştinescul a le întări şi a le adeveri ca nisce bune şi cu cale, mai vârtoşii cele cari aducă. folosu si dreptate la însăşi obştea pămîntului, la mari şi la mici ; cum împotrivă cele fără cale şi care pricinuescă nedreptate şi pagubă, din care pătimesce obştea, datori sunt iarăşi a le strămuta şi a le aduce la orânduiala cea bună şi dreptă. Drepţii acea şi Domnia nostră .... însciinţându-ne pentru vinurile i rachiurile din părţi străine, că pentru a se pute vinde vinurile pămîntului acestuia aii (ostii oprite prin hrisovcle D-loră sale fraţiloră Domni dinaintea nostră, şi nu se aducea aci în ţâră; dar ne (îindii pază cum trehue au găsită unii-alţii mij-locc şi prilejă de aă trecută în ţeră sumă de vină şi rachiuri străine, după cum ne adeverimă, care acesta fiindă de multă pagubă obştiei pămîntului, căci rămână vinurile de ţâră nevîndute şi se strică şi perdă cei cu vinurile truda şi ostenela ce facă la lucrulă viiloră pricinuindu-se la toţi o nedreptate, neputându-se folosi, cum dicemă, după atâta grea cheltuială ce aă la lucrulă viiloră. Aşijderea se părăsescă şi viile neavândă pentru ce le lucra cârul nu şi-aă folosă dintr’însele cei ce le lucreză, se isterisescă şi din locuitorii ţârei cca mai multă parte ce se află în jud. Dâmboviţa, Argeşă, Muscelă, Vâlcea, (forjă si Mehedinţi de hrana şi alişverisulă loră, care curându crânguri şi mărăcini si sădindă li vecii de pruni şi făcendă rachiu de prune, sumă de vedre îiă vîndă si cu acesta îşi ţină viaţa şi cei ce nu potă lucra vii si lângă acesta perdă şi locuitorii cei săraci nădejdea ehivernisclei vieţel loră, că nu puţină sumă de ham se varsă în Iotă ţâra pe fîeştc-care ană la lucrulă vii-iovu, cu care acei bani se ajută sărăcimea, cei ce nu aă altă nădejde şi re-zimă numai la numea mâneloră loră. Dreptă aeeea ne fiindă suferită Domniei mele nici cum acesta Iară de cale slobodenio a vinuriloră i a rachiuriloră străine, care nu este de nici lină folosă, sâă trebuinţă ţârei, în vreme ce cu mila lui Dumnedeă pămîntulă acesta este plină cu vii lucrătore în tote părţile, fără de a ave ţâra trebuinţă de vinuri străine, iată printr’acestă domnescă alu nostru hrisovă, adeverită cu înseşi domnescă nostră iscălitură şi pecetio, hotărîmă ca întru totă să fia oprită a nu mai veni din părţile străine : vină, rachiă, horilcă şi numai ale pămîntului să se vîndă, iar vină străină veri de la care parte, nimeni volnicii să nu fie a aduce şi a vinde măcar cu orî-ce preţă, .... iar care cu înşelăciune seu vicleşugă s’ar îndrăsni a aduce, veri multă, veri puţină, totă să se iea în sema epitropieî tar’ de întorcere de bani, 464 V. A. URECHI A clin plaiuri, clin causa greutate! de a transporta pe acolo vinurile in- plătind! si vameşul! i căpitani si ispravnici, j>o undo sar alia ca au (recul!, glbbă la cutie si să sc si pedepsesc! ; pentru care si epitropil să aibă purtare de grijă să cerce acum si totu-d’a-una întâi! în Bucuresc!, cât! si pe alară, ca să afle si să dovedescă de acesta felii de vinuri, spre a-lu face zapt! ; însă după cum Domnia mea folosim! pe pămîntenî cu acesta, oprind! venirea vinurilor! si a rachiurilor! străine, asia si pământenii, de la mare si pană la micii, datori să fie a păzi vinderea vinuriloru cu pretai cuviincioşii si dreptu, fără de a se lacomi cu pricina oprire! acestor! streine, sc sue preţuia vinuriloru şi al! rachiuriloru mai multa decât se cuvine, ci după vreme, după urmarea rodire! anului să lie si preţuia vinului şi alu rachiului. Asijderea dator! să fie, or! bocrî or! mănăstiri, seu măcar! verî-cine, voru ave moşi! şi sate pe margine, a-sî aduce vinuri printr’acestc sate ale margine!, în totă vremea purtând! grija, de a nu li locuitori! părţi! locului dela sate lipsiţi, iar când vro-uni! din stăpân! nu voru ave purtare de grijă a aduce vinuri şi rachiuri, atunci să arete preotul îi şi săteni! la Ispravnicul! judeţului, ca Ispravnicul! judeţului să înştiinţeze pe stăpânul! moşie! şi să dică, ca să puc vinii şi rachiu, şi când nu va urma a pune, pricinuind! or! că n’are vinii si rachiu, or! că nu pute pentru depărtarea locului, atunci volnic! să fie locuitori! acelui sat! a cumpăra vini! şi rachiu, însă totu de acest! de ţeră, iar nu streinii şi să puc să vîndă e! ne popriţi, dându-şî obicei! de bute după condică, până când va vre a aduce stăpânulu moşie! vinurile sele. Acesta hotărîrc suntem! fără de îndoială că şi alţi Domn! fraţi car! în urma nostră se voru învrednici cu oblăduirea aceste! ţerl, socotind! dreptatea pămînteniloru şi folosul! locuitorilor!, iar ma! vîrtos! şi al! cămăre! domnesc! folosul!, cu înmulţirea viilor! şi al! vinurilor! ce s’a! făcuţii, care din vreme în vreme merge sporindu-se, când se va păzi hotărîrea acesta a oprire! vinurilor! streine vor! bine voi a întări si cu domnescile sele hrisove. Pentru care poruncim! d-telc Vel Logo! după ce se va trece acest! hrisov! în condică, să fac! cărţile Domnieî-mele de poruncă, atât! aici în Bucuresc! la d lui Vel Spat. şi la d-lu! Vel Aga şi la epi-tropî, cât! şi la Ispravnic! i la căpitan! după la margine, spre a păzi acostă ho-tărîre. Iar hrisovul! acesta să se dea în păstrare la S-ta Mitropolie, ca să lie bine păzit!: adeverind! cu însăşi credinţa Domnieî-mele Ico Mihail! C. Suţu Voevod! şi cu a prea iubiţilor! beizadele fi! iubiţii mei Ioan! VV., Grigore VV., Alexandru VV., marturî puind! şi pe d-lor! cinstiţi şi credincioşi boeriî ce! mar! a! Divanului Domnieî-mele: Pan! Dumitrache Ghica Vel Ban!, Pan! N. Brâncovenu Vel Vist., Pan! Perscovenu Vel Vorn. de Ţera-de-sus!, Pan! Janache Moruzu Vel Vorn. de Ţera-de-jos!, Pan! Manolache Brâncovenu Vel Logof. de Ţera-de-susu, Pan! Grigore Balonul! Vel Logo!, de Ţera-de-jos!, Pan! Gr. Valasache Vel Spăt., Pan! Alexandru Vel Post., Pan! Filipescu \ el Cluc., Pan! Racoviţă \e\ Pali., Pan! Scarlat! Drugănescii Vel Stol., Pan! Grigoraşcu Suţu Vel Comis!..............şi ispravnic!, Pan! Manolache Brâu- covenul! Vel Logof. Şi s’a! scris! hrisovul! acesta la întâiul! an! din întâia domnie a Domnieî-mele, aici în oraş!, scaunul! Domnieî-mele, Bucuresc!, la ani! dela nascerea Domnului Duinnede! si mântuitorul! lisus! Ilristos! 1783, în luna lui Septembrie 27, de Const. Logof. za taină.» [Cod. Xf, fila o.) ISTORIA ROMÂN ILORU 465 digene, dar şi în asemenea casii, Domnitorulăi stabilesce controla ri- 1783, Sept. 15. Carte legată cătră Ispravnicii Vlăscii, cum că s’a înşciinţatăi Măria sa cum că arii ii trecuţii de dincolo vinuri i rachiuri de dincolo în potriva hotărîriî, şi le porunceşte, ca pentru câtăi vinii ce va ii trecuţii, seu rachiu, pe totăi acela să plătescă căminăritu, aşijderea şi pe acei cari au trecuta, anume să înşciinţeze.» (Cod. XII, fila 31) 11. Cărţi la Ispravnici cu una la Caimacamii, pentru oprirea vinuriloru i rachiuriloru. «Dumne-vostră Ispravniciloru ot sud. Muscelu sănătate, vă tacemu în ştire, că pentru vinurile i rachiurile şi holirca din părţile străine, după cum până acum a Iostii oprite şi ne slobode de a veni în ţeră, asemenea şi Domnia mea, amu hotărîtu şi amu poruncită, ca şi de acum înainte oprite să fie, ca să se potă trece vinulîi i rachiulu pămîntului ţărei; pentru care amu poruncită de s’a făcuţii şi hrisovulu Domniei mele de întărirea acestei hotărîri ; deci iată ve scriemii să fiţi înştiinţaţi de acesta, dândăi de ştire tuturora de obşte; iar mai vertosu căpitaniloru, vameşiloru de pe la mărginele acestui judeţii, să le arătaţi că este straşnică poruncă şi hotărîre a Domniei mele, să nu se îndrăs-nescă pentru hatâru, seu pentru vre-o luare de bani, a slobodi niscare-va vina, seu rachiu străinu, ci de totu să fie opriţii a nu trece măcaru o oca, pentru că acelîi vameşu, seu căpitanii, printr’a căruia ştire va trece, lipsindu-se din slujbă se va pedepsi şi cu pedepsă straşnică, ca unu pricinuitorii! de pagubă la folosulăi obştiei, şi vinulu acela se va lua pe sema epitropiei, cu totulu; care acostă poruncă şi hotărîre nu numai acum întâiăi odată să arătaţi, şi apoi să rămâneţi nădăjduiţi şi să nu mai grijiţi, ci ca pentru o trebă ce este folosii alu. obştiei şi a patriei dumne-vostră, la care şi înşi-vă de sineşî datori sunteţi a griji, să fiţi pururea peste t-otă vremea cu mare luare aminte, ca să fie bine păzită marginea şi oprite vinurile i rachiurile străine tot-d’a-una, căci pe lângă căpitanii si vameşii ce se va cuteza să lase, veţi fi şi dumne-vostră multa vinovaţi. —ii saam recch gvmd. 1783, Octombre 6.» i'Ood. XH, lila 48.) « Pita cu către Vel Spătarii, i către Vel Agă, pentru oprirea vinuriloru străine. (cDiinme-ta Vel Spătare, îţi facemu în ştire, că pentru vinurile i rachiurile străine s’a (ăcutii hotărîrea Domniei mole do a 11 oprite cu totulu, după cum a fost ăi şi Judeţele la care s'aîi scrisa aceste cărţi. Slam-Komnicu Buzău Ialomiţa (Jitii ltomanaţi Doljii Mehedinţi Si una la Caimacamii. 1 lfo văi Ylaşca Teleormanăi 3 0 Istoria liomăniloru de V. A. Urechid, 466 V. A. UHECHIĂ gurosu. Braşovenii cari făcu vinuri in viile loru, ântâiu plătescu vamă spe mai nainte a nu mai trece, care hotărîre s’a întărită şi cu hrisovu de a se păzi ne strămutată, ca ună lucru ce este de folosulă obştieî; pentru care mă-cară că s’a făcută poruncile Domniei mele la Ispravnici a tote judeţele, casă întărescă paza marginiloru, asemenea s’a înştiinţată şi la dumne-loră boeriî epitropî, că la cine va afla vină i rachiă venită din străinătate, să aibă a-lă lua pe sema Domniei, făcendu-lă venită la cutie şi să şi arete pe celă ce a cutezată de a făcută fapta acesta, ca să dea globă deosebită la cutie şi să-lă şi pedepsimă, orî-cine ară fi măcară ; dar iată şi dumi-tale maî vertosă scriemu să daî straşnice porunci la toţi căpitanii marginiloru şi aî plăşiloră sâ-şî deschidă ochii', să nu se cuteze măcară câtă de puţină a slohodi vină, seă rachiă, cu vre-ună felă de mijlocă printr’ascunsă, pentru darea de mită, şi pentru vre-ună câştigă şi interesă ală loră, nu numai în Bucurescî a veni, ci nici pe afară pe la margini, că pe unulă ca acela hotărîre avemă a-lă pedepsi cu tergulă şi cu ocna şi a-lă globi greă, dar şi asupra dumi-tele ne vomă scârbi pentru că nu aî făcută pe acei căpitani să înţelegă, că vomă a se păzi de straşnică hotărîrea acesta; asemenea pedepsă voră lua şi când îî va înşela cinevaşî cu burie mici de rachiă băgate într’alte vase, seă. cu altă-felă de mijlocă a trece, după cum s’aă şi întâmplată de s’aă prinsă maî înainte, căci şi atuncî este vinovată acelă căpitană printr’a căruia căpitănie va trece, pentru ce n’aă cercetată ce are în vasulă acela? şi pentru ce s’au aretată cu amelie ? In scurtă totă vina o scimă numaî asupra căpitanului; pentru aceea dară şi dumne-ta nu numai acum, ci peste totă vremea, adese să-î deştepţi, să le scrii poruncî straşnice, şi deosebită să faci şi cercări printr’ascunsă de aă pază precum se cade, cercetândă şi de aă venită nescare-va vină i rachiă străină, şi făr’ de a nu-lă acoperi pe acela, negreşită să lu areţî. Poruncimă şi dumi-tele Vel Agă, aeestă hotărîre să o faci sciută la toţi de obşte, cu pristavu, în toţi Bucureştii, aretându-le pedepsa ce aă a se pedepsi, paguba ce aă a se păgubi luându-li-se vinulă i rachiulă pe sema domnescă, şi globa ce aă a da la cutie, purtândă şi domnia-ta grijă forte tare peste totă vremea, ca pe care veî găsi cu vină i rachiă adusă, numaî decât să ni-lă areţî fără de a nudă acoperi, şi fără de a nudă trece cu vederea, nici dumne-ta, nici zapciiî dumi-tele, căci zapciiî dumi-tele cari voră trece cu vederea, pe unulă ca acela ce nudă va areta se va pedepsi, toi. pisah gvmd. 1783, Octomvrie 6.» (Cod. XII, fila 48.) Pitacu către boeriî epitropî pentru oprirea vinului i rachiului streinu. «Dumne-vostră boeriloră epitropî, ve facemă în ştire, că pentru vinurile i rachiurile streine s’aă făcută hotărîrea Domnieî-mele prin hrisovă de a fi oprite a nu maî trece în ţeră, măcară câtă de puţină, de care s’aă scrisă pe la Ispravnici a tote judeţele mărgineî poruncile Domnieî-mele, ca să întărescă paza mărginiloru, să nu lase să trecă, iar de se va găsi că aă trecută cinevaşî printr’ascunsă vină i rachiă streină, acelă vină i rachiu să se iea pe sema domnescă, fâcendu-se venită la cutie, plătindă şi vameşulă i căpitanulu, seă Ispravniculă ce se va afla că aă dată slohodenie, globa la cutie; decisă fiţî înştiinţaţi de acesta, şi să purtaţi de grijă pururea în totă vremea, aici în ISTORIA ROMÂNILORÎJ 467 ciulă, cum se pote vede şi actele din notă (1) după Cond. Divanului, No. XII. Bucureşti, câtă şi afară, prin judeţele de margine, ca îndată ce veţi afla că au trecută vină i rachiă streină, orî multă, ori puţină, numaî decât să-lă faceţi zaptă, şi să arătaţi Domnieî-mele pe ceî ce aă făcută acesta, ca să dea şi globă la cutie şi să se şi pedepsescă, silindu-ve şi sîrguindu-ve cu totă purtarea de grijă, ca să se păzescă în totă vremea acestă oprire a vinuluî şi rachiului streină, ca ună lucru ce este de folosulă obştieî pămîntului acestuia, toi. pisah. gvmd. 1783, Octombrie 6.» (Cod. XII, lila 49.) Carte la Ispravnicii ot sud. Slam-Romnicu, pentru vameşii de la acelit judeţu cari apucu pe locuitori de le iea vamă de la vin ii i rachiu, şi vameşiloru de la Ialomiţa nu o dau. «Dumne-vostră vamesiloră ot sud. Slam-Romnică sănătate ; ve facemă în ştire, că la Domnia mea aă dată jalbă din sud. Ialomiţa, pentru vameşii din-tr’acelă judeţă cum că locuitorii din Ialomiţa vină de cumpără de la acelă judeţă ală Slam-Romniculuî vină i rachiă şi numiţiî vameşi îî apucă de le iea vamă împotriva obiceiului şi catalogului domnescă, şi loră acei locuitori, cu pricină că aă plătită o vamă, nu voră să le plătescă vama, curgendu-le pagubă, pentru care fiindă-că în catalogă se cuprinde, ca vinulă ce se va vinde în tergă să dea de bute cincî-decî de bani, care va să dică că unde se vinde, acolo să dea vamă vîncletoriî, iată veporuncimă Domnia mea: orî câtă vamă va fi apucată numiţiî vameşi de aă luată, să-î apucaţi ca să-î întărea înapoi după cărţuliile loră, şi de acum înainte să-î faceţi a se porunci spre a nu face urmare împotrivă obiceiului i catalogului domnescă, şi fiţi sănătoşi. 1785, Aprilie.» (Cod. XII, fila 259.) (1) Carte către orenduitulu ele la vama dragoslaveloru sud. Mus. pentru Braşovenii streini în ce chipu să plătescă vama vinuriloru. «...Zem. Vlas. Fiindă-că Braşovenii străini ce pururea se negustoreseă aci în ţâră. cari aă viile loră întru acestă pămîntă, aveaă privileghii prin hrisove domnesc!, că pentru vinulă ce facă în viile loră şi-lă trecă înăuntru în Bra-şovă vamă nu plăteaă, acum fiindă-că acelă privilegiă ală loră s’a schimbată şi a rămasă a fi şi aceşti braşoveni următori privilegiului ală celoră-lalţî sudiţî ai Nemţiei, amă dată acestă domnescă a nostră carte de volnioie la mână, luî.... ce s’a rânduită la vama Dragoslava sud. Muscelă, ca să păzescă trecerea acestui Ici ă de vină ală Braşoveni loră, carele îlă aducă înăuntru şi de la tote acest e vinuri ce sunt făcute din viile loră, să aibă a le lua vamă, după catalogulu domnescă, de bute po taleri 10, ca de la ună lucru ce acesta este rodire a pămîntului acestuia, care se face aci, şi strîngendă acestă vamă a vinuriloru Braşovcniloru osebită cu catastihă anume, să se aducă ca să se arete la Domnia mea; însă numitulă orânduită să fie cu luare aminte, ca numaî vinurile din viile loră să le vămuescă, după răvaşulă vinăriceriloră ce lă voră ave la mânilc loră de plata vinăriciului, iar la vinuri ce vom (i de cumpărată, care le trecă Braşovenii înăuntru pentru negustorie, să nu se amestece, (iindă-că acelea V. A. UKECHIĂ 468 O lovitură grea dă comerciului naţională aplicarea convenţiuniloru de comerciu încheiate de Turcia cu Austria şi Rusia, după care de la marfa importată din acele teri nu se maî percepe decât 3% vamă. Ramă în note (1) unele acte constatândă acesta. au a le vămui vameşii ce au cumpăraţii vama de acolo după catalogulu ce s’a dată; dar nici vameşii nu au a face la vinurile Braşoveniloră din viile lorii, după cum şi ponturile ce s’aă strigată la vîndarea vămiloră nu-lă voinicescul. Poruncimă şi Dumne-vostră Ispravnicilor!, să orânduiţi din partea dumne-vostră omiî de nădejde, ca să lîe împreună cu orânduitul! acesta la acostă trebă, spre a nu se face vre-unu cusură, seu sfetirismosă trebeî. ii sa am receh. gvmd. 1784, Ianuarie 8.» (Cod. XII, lila 99.) Carie către Ispravnicii judeţului Sacic pentru a veni orenduitulu Ciubuciu-Başa, fiindu trimisa de a lua vamă de la vinurile Braşoveniloru cari le trecu înăuntru. ((...Dumne-vostră Ispravniciloru ot sud. Saacă sănătate, Vă facem! în ştire că orenduitulu nostru Ciubuciu-Başa, ce famu avuţii orânduiţii aci la ... . pentru a strînge vama de la vinurile Braşoveniloru străini, care le-aii tăcută aici în ţeră la viile lorii şi le trecu înăuntru, ne înştiinţezi cum că cele mai multe vinuri sunt prin pivniţe, pe la viile lorii, dintr’însele numai cate-va prin hurie, iar cele mai multe le ţinti pe la vii, şi ne-ail trămisă şi foe de dînsele, pentru care fiindă-că elu nu maî este trebuinţă de a şede acolo ; iată ve poruncimu, ca să-î cereţi să ve dea catistihu iscălită de însuşi de câte vase cu vină arc fieş-carc braşovenii prin viile loră. Aşijderea să-î cereţi, ca să ve dea şi cartea de volnicie ce are la mână, prin care orânduimă în ce chipă să iea vamă de la acele vinuri; să aveţi orânduită omă de pază, care să fie cu luare aminte, şi când va vre a-şî rădica dintr’acele vinuri şi a le trece înăuntru, să-î apuce să plătescă de bute po tal. 10: atâtă pentru acesta, câtă şi pentru acele ce aă apucată de aă trecută, orî însuşi aceştia, seă alţii de ai loră, să i apuce pe aceştia a plăti pentru acei, şi fiindă-că ei sunt totă de la o companie, potă a-şî căuta între dînşii; cari bani strângendu-î împreună cu catastihă să-î tri-meteţî aici la Domnia mea, iar numitulă Ciubuciu-Başa orenduitulă nostru, ne fiindă trclniinţă de a maî şede acolo, să se scole să vie aici, ci dar dumne-vostră să fiţi următori, far’ de a nu se face vre-ună cusură, şi fiţi sănătoşi. 1784, Februarie 8. (Cod. XII, fila 122.) (1) Cărţi de obşte către Ccmnaeamulu Craiovei i către Ispravnici pentru suditii ai Nemţiei şi al Rusiei, ca pentru vamă săi nu se supere mai multa decât la sută trei. ((...Zem. Mas. Dumne-vostră Tspravniciloră ot sud.....sănătate ve faeemă în ştire că încă dela începutulă anului acestuia, Ia vreme ce s’aă dată vămile, nu numai prin cuvîntă s’aă arătată hotărîrea nostră vameşiloră de ob- istoria românilorO 469 Totuşi M. Suţu arendez! vămile cu unu tarifă propriu autonomă şte, ci si în scrisă, sul) domnesca nostru pecete, s’aă pusă atâtă în ponturi, câtă şi în catalogul! ce s’aă dată la mâna vameşilor!, că dela sudiţii ai Nemţiei şi ai Rusiei n’aă nimica a maî lua vameşii decât numai la sută trei, iar altă cerere, orî cu numele de vamă maî multă, ori de trecetore, ori cu altă-ielă de numire obişnuită, seă neobişnuită, să nu se cuteze a le o cere, si acostă vamă adecă trei la sută numai o-dată aă a plăti, pentru care avendu teşcherea la mână de plată, orî pe unde va trece, şi orî pe unde va merge să se ţie în seină, far’ de a i-se cere de a maî plăti ală doilea vamă; şi deosebită de ponturile ce s’aă tăcută la începutul! anului, şi alte ronduri de porunci am maî scrisă pe urmă spre întărirea celor! d’întâiă către Dum-ne-vostră, ca să arătaţi vameşilor! să nu cuteze împotrivă a face vre-o supărare. Acum audimă, că după atâtea porunci straşnice, unii din vameşi dela unele vămi urmând! împotriva hotărîriî, dela unii sudiţî cer! ală doilea vamă, si după ce aă plătită o-dată o vamă la locul! de unde vine cu marfa, şi are si teşcherea la mână, ceră şi ci aici să le ia altă vamă; dela unii ceru peste poruncă si peste vama ce aă plătită, cu nume de trecetore, cu nume de mă-jărită pentru peşte ce aă rădicată dela Brăila, care toţi aceştia după ce aă plătită o vamă la sută trei, n’aă nimic! alta a maî da cu nicî unu felu de nume: deci iată şi acum cu acostă rondă de cărţi ve poruncimă dumne-vostră Ispravnicilor!, ca însuşi domnesca nostră carte să cetiţî vameşilor! dela vămile dintr’acelă judeţ!, să ştie că până acum când s’aă întâmplată a ni se jal 11 i vre-ună sudită că li s’aă luată împotriva porunceî maî multă, n’amu făcută altă-felă do pornire, far’ decât am pusă pe acel! vameş! ce aă cutezată de aă întors! înapoi ceea ce peste poruncă aă luată, iar de acum înainte hotărîre avemu, pe celă ce va cuteza înpotrivă a lua maî multă şi a supăra vre-ună sudită, nu numai să-lă punem! să întorcă ceea ce peste poruncă va lua, şi rădicândulă în horă să-lă aducem! aici la Divanul! domnesc!, şi pe lângă trepeduîă ce va da, să-lă şi pedepsim! greă de faţă în vclegă si în vederea obştieî, ci dar porunca şi hotărîrca acesta să aveţi a o face cunoscută la toţi, ca să nu dică că n’aă sciută; şi fiţi sănătoşi. 1784, Iulie 18.» Aceste cărţi s’aă dată în mâna logf. Petrică spătărcscă ca să le dea ciau-suluî Drago iu să le trimeţă. (Cod. XII, fila 177.! Pitacu către Vel Vameşul ii pentru sucliţii Nemţiei şi ai Rusiei ca pentru vamă să nu se supere maî mulţii decât trei la sută. «Dumne-ta Vel Vameş! îţî facem! în ştire, că încă dela începutul! anului, acestuia, la vreme ce s’aă dată vămile, nu numai prin cuvîntă s’aă arătată hotărîrea nostră vameşilor! de obşte, ci si în scrisă, subt domnesca nostră pecete s’aă pusă, atâtă în ponturi câtă. şi în catalogele ce s’aă dată la manile vameşilor!, că dela sudiţii aî Nemţiei şi al Rusiei, n’aă nimic! alta a lua vameş! decât numaî la sută trei, altă cerere, orî cu nume de vamă maî multă, orî de trecetore, orî cu altă-felă de numire obicinuită, seă neobicînuită, să nu se cuteze a le cere, şi acestă vamă, adecă treî la sută, numaî odată aă a plăti, 470 V. A. URECHIĂ şi aplioândă clisposiţiunea de o °/0, nu maî puţinii însă îngrcuc, seu uşu-reză pe alte câî, prohibă ori facilitcză importulu de mărfuri străine (1). pentru care avcndă teşchereă la mână de plată, ori pe unde va trece, şi ori unde va merge să se ţie în semă, Iară de a i se cere a maî plăti ală doilea vamă, şi osebită dc piuiturile ce s’aîi făcută la începutulă anului, şi alte ronduri de porunci amu maî scrisă pc urmă spre întărirea celoră d’întâiă, către Ispravnici pe la judeţe, ca să arăte vameşiloru să nu se cuteze împotrivă a face vre-o supărare. Acum audimă, că după atâtea porunci straşnice, uniî din vameşi de la unele din vămi urmândă împotriva hotărîreî, de la uniî sudiţî ceră ală doilea vamă; după ce aă plătită o dată o vamă la loculă de unde vine cu marfa, şi are şi teşchereă la mână, caută si ei aci să le iea altă vamă, de la uniî ceră peste poruncă şi peste vama ce aă plătită cu nume de trecătdre, cu nume de măjărită pentru peste ce aă rădicată de la Brăila, cari toţî aceşti după ce aă plătită o vamă la sută treî, n’aă nimică alta a maî da, cu nicî ună felu de nume; deci măcară că amă scrisă şi către Ispravnici de obşte poruncile nostre, ca să arete vameşiloră să scie că până acum când s’a întâmplată a ni se jălui vre-ună sudită că li s’a luată împotriva hotărîreî maî multă, n’amă făcută altă-felă de pornire, Iară decât amă pusă pe acei vameşi ce aă cutezată, de aă întorsă înapoi ceea ce peste poruncă aă luată, iar de acum înainte hotărîre avemă pe cclă ce va cuteza împotrivă a lua maî multă şi a supăra vre-ună sudită, nu numai să-lă punemă să întorcă ceea ce peste poruncă va lua, ci ridicându-lă în fere să-lă aducemă aici la Divanulă domnescă, şi pe lângă trepedulă ce va da să-lă si pedepsimă greă în velegă şi în vederea obştieî pentru pilda şi învăţătura celoră-lalţî; dar nu lipsimă şi aici la carvasaraua Bucureştiloră a are ta si a da domnescă nostră poruncă, ca nu numai însuţi să urmezi şi să păzeşti hotărîrea acesta, ci şi omeniloră şi mărtasipiloră ce ai orânduită la treba văineî, citindu-le pitaculu acesta, să fie pururea cu priveghere şi cu luare aminte, ca să nu cuteze vre-unulă a face supărare sudiţiloră împotriva hotărîreî, că negreşită li se va face pedepsa ce orenduimă maî susă şi veî fi şi însuţi că-dută în vină. toi. p. gvmd. 1784, Iulie 18.» (Cod. XII. fila 178.) (1) M. Suţu nu se supune în totulu convenţiuneî turcescî cu Austria, ci caută a o elude în părţile prea dăunătore ţereî, ori măcară venitului vămi-loră, care îlă interesa de aprope, fiindă venită ală Domniei. Asia M. Suţu, iea măsuri opritore esportuluî viteloră mari; pentru rîmători, capre etc. pune taxe maî mari de 3 °/0, dar dice că taxa o va plăti vîndătorulă, iar nu cum-perătorulă de peste hotară. O mare contrabandă începu a se face în jurulă oraşeloră, cu marfă de importă. De ore-ce neguţitoriî sudiţî nu sunt datori a plăti şi vama de orasă, accisele, neguţitoriî români, ca să nu-şî încarce preţulă mărfeî introduse, maî multă decât sudiţii Nemţi, nu introducă marfa pe la străji, ci în taină. Dom-nitorulă e silită atunci să dea următorea ordine : Carte ce sJa datu la mâna mortasipîloru pentru cel ce aducu marfă. «...Zem. Vlaseoi. Fiindă-că aă arătată Domniei mele Vel Vameşă de amă vă-dută cartea Domniei sale fratelui Alexandru îpsilante Vodă scrisă ot let. 1780, ISTORIA ROMÂN1LORU 471 Cu aplicarea ori-cât ele imperfectă a convenţiimiloru comerciale ale Turciei s’a produsă scădere şi în venilulu vămiloru, adecă acciseloru de oraşe, prin faptulu că sudiţiî Austriaci importându marfă, pretin-seră să nu fie supuşi decât la plata vămeî de ho tară, iar nu şi la acea de oraşu. De aci urmă că neguţitoriî Români, cari deja la importarea Iunie 20, întru care scrie pentru uniî negustori ce aducu marfă aici în ora-suin Bucureşti, stau la câmpii, si cu felă do meşteşuguri îşi deslegă tencu-rilo eu marfă şi scotă dintr’însa marfa care este să cuprindă sume la vamă, si ascunde prin sate şi cu vreme aducă prin cară cu făină, cu grâu şi altele, si o aducă dreptă la dughenclc loră neplătindă obicinuita vamă, pentru care s’a făcută hotărîrc, dândă volnicic orenduiţiloră Mortasipî din carvasara, ca să păzescă tote drumurile, cercetândă: orî pe cine şi orî pe care va găsi cu marfă iară de cărţulie de plata vămeî să aibă a-lă întbrce de la calea lin să-lă ducă la Vel Vameşă, ca să cerceteze, şi vcrî-care s’ară ispiti cu vre-ună chipu de împotrivire, pentru unulă ca acela s’a fostă dată volnicie şi tuturoră Io-cuitoriloră de pc la drumuri şi de aiurea, orî unde se va află vre-ună fură de venitulă vămeî ascundendu-şî marfa, pe umilă ca acela fără voia lui dimpreună cu marfa să-lă aducă la Vel Vameşă, şi pentru ostenela loră aă ho-tărîtă Domnia sa, ca toţi banii vămeî să se socotescă, şi acelă ce va găsi şi îî va aduce să i se dea. După care acostă hotărîrc domnescă ce o veilumă Domnia mea tăcută de maî nainte asupra acesteî pricim, amă dată acesta domnescă a nostrâ carte la manile mortasipiloră, cu care să aibă volnicie a păzi tote drumurile, cercetândă orî pre cine, şi pe care va găsi cu marfă fără de cărţulie de plata vămeî, să aibă a-lă întorce din calea luî să-lă aducă la Vel Vameşă, ca să cerceteze, iar cari s’ară ispiti cu vre-ună cliipă de împotrivire, pentru unulă ca acela dărnă Domnia mea volnicie şi voue tuturoră locuito-riloră de pe la drumurî şi după aiurea, orî unde se va afla vre-ună fură de venită vămeî aşedendă marfa, far’ de voia luî, d’impreună cu marfa să-lă aduceţi la Vel Vameşă, şi pentru ostenela vostră am botărîtă Domnia mea ca toţî banii vămeî să se socotescă, şi acelui ce va găsi şi va aduce să i-se dea după cum se coprinde maî susă. 1785, Aprilie 30.» (Cod. XII, fila 251.) Cărţi la 17 judeţe cu ana la Caimacamul ii Gr alo vel pentru rimătorl i piei de bou, vacă i capră în ce chipu să se ia o vamă după hotărîrea ce s'a făcuta. «Dumne-vostră Ispravniciloră ot sud. sănătate, ve facemă în scire, că la vin-darea vămiloră de estă timpă s’a făcută hotărî re pentru rîmătoriî ce se vîndă in ţeră, seă prin tergurî, cum şi pentru rîmătoriî ce sunt a-î scote din ţeră, orî peste Dunăre, orî la ţera ungurescă, orî la ţera leşescă, i la Moldova seă veri unde, cu obişnuita vamă ce este a se lua după catalogă, de ună rîmă-toriă 40 de banî, adecă 20 dela vîndetoriulă oborului şi 20 dela cumperătoriă, aceştî 40 de banî acum să se plătescă de către vîndetoriă, iar cumperătoriă să nu aibă vameşiî altă a face fără de numai pentru gostinărită, adecă de va fi cumperătoriulă celă ce scote rîmătorî afară din ţeră sudită să plătescă la 472 V. A. URECHI mărfeî plătiseră o vamă mai mare în locu ele o %, mai încarcă preţuia ei şi cu vama ele oraşu, şi prin acesta vîndendo mai scumpii decât audiţii, lupta de concurenţă nu este în condiţiunî egale. Iată una din căuşele cari contribue la împuţinarea neguţitoriloru Komâni si la înmulţirea celoru străini. sută trei, iar liindă raia acclă ce scule rîmătorii din ţeră să dea guşii nări tu după obiceiă deplină de unu rîmătoră bani 8. Aşijderea s’au holărîtă şi pentru peile de bou, vacă i capră, ca vama ce este orânduită prin catalogu a se da pentru acestea să o plătescă iarăşi vîndătoriulă, şi într’acestaşi cliipii s’a pusă si în cărţile de slujbă i catalogulă domnescă ce s?a dată la mânile vameşiloră pecetluită, ci dar pentru aceea vă scriemă, că de vreme să daţi în ştire tuturoră de obşte lucuitoriloră ce voră ave rîmâtorî i pei de vîndare spre a şti mai nainte, că vama are a o plăti însuşi vîndătoriulă totă deplină, adecă cei 40 de bani la ună rîmătoră şi pentru peî după catalogă, şi fiţi sănătoşi. 1785, Ianuarie 8.» (Cod. XII, lila 218.) Cărţi legate către Ispravnici pentru oprirea vilelor ii a nu eşi din ţeră. «...Dumne-vostră Ispravniciloră ut. sud.— sănătate, liindă-că după cum însi-vă ştiţi, totă-d’a*una aă fostă oprite vitele a nu eşi din ţeră la părţi străine, ca unele ce sunt trebuinciose pentru îndestularea ţărei şi pentru /aliere a Ţari-gradului; de aceea iată ve poruncimă, să aveţi a arăta vătaşiloră de plaiă şi plăiaşiloră dintru acelă judeţu asupra cărora este paza hotareloră, că este straşnică porunca Domniei mele a nu îngădui să se vîndă, seă să se trecă măcară o vită de aici din ţeră la cea-laltă parte, ori de faţă seă printr’ascunsă, că liotărîre avemă pe unulă ca acela ce este orânduită la paza plaiului, şi a cutezată ori pentru vre-o dare de a slobodită, ori n’a păzită bine si a putută de a trecută cine-vaşî măcară o vită şi nu a prins’o, cu pedepsă de vieţă a-vomă a-lă pedepsi însuşi acolo de faţă în plaiă ; pentru care acestă trebă să ştiţi în adeveră că avemă a orendui omenii noştri teptilă, cei credincioşi, si printr’a căruia plaiă vomă dovedi că a trecută vre-o vită, unulă ca acela nu va scăpa de pedepsa ce hotărîmă, dar nici dumne-vostră nu veţi ave cu-vintă de îndreptare pentru nepurtarea de grijă, însă şi acesta să o ştiţi, că vomă Domnia mea şi paza să fie fără cusură, dar tivaturî să nu se facă spre a da vre-o pricină de zătihnire vecinătăţei; deci locuitoriloră de dinc-oce, nu esle trebuinţă a o face acestă publică, ci să arătaţi porunca la cine se cade, adecă la vătasi, la plăiaşî, ca ei să aibă a o urma şi a tace străjuirea ce se cade. liindă si dumne-vostră cu luarea aminte de păzescă vătasii i plăiasiî cum se cade hotarulă, seă nu, şi fiţi sănătoşi. 1783, Augustă 20.» (Cod. XII, fila 12.) c il 1 ^ A • w i\ /r 1 ^ 8lam-R6mnicii Buzăă 8aacă Prahova Dâmboviţa Mehedinţi ndu-se şi izvodii. Muşcelă Argeş ă Vâlcea Gorjă La Caimacamulu Craiovei, trimite ISTORIA ROMÂNILOR^ 473 Anexămu o seric clc documente de natură a areta prolecţiunea deosebită ce dobândescu sudiţiî de la guvernulu ţerei (1). (1) Pi ta cu către Vel Logf. Brăncovcnu pentru împlinirea de bani ce ar ave ori negustor ulii ori omulii suditii atu Nemţiei şi al ii Rusiei dela pămînteiiii de aici^ să se iea dcciuială la sută doi. «Cinstiţii şi credincioşii boeriulu Domniei-mele, dumnc-ta Manolache Bran-eovenu Vel Logf. de Ţera-dc-susă, pentru împlinirile de bani ce ar ave a lua, ori negustoriulă, orî altă omă sudită ală Nemţiei si ală Rusiei dela pa-mînteniî de aici ai ţerei, seu dela altu negustorii! raia alu stăpâneşteî nostre împărăţii, care împlinire s’ar tace prin mumbaşirlâcă alu zapciiloră Divanului Domniei-mele, dela aceea împlinire de bani ai suditului aceluia vei şti dum-ne-ta, că nu are mai multă decimală a se lua decât la sută doi, după îm-părăteştile ponturi; ci dar după primirea pitaculuî acestuia, să arăţi botărîrea si porunca nostră la toţi zapciiî Divanului, cum şi dumne-loru zapcii târgului, si să o faceţi cunoscută şi sciută porunca acesta la toţi, spre a o urma neclintiţii, şi apoi să o pui să se trecă în condica Divanului acestă hotărîrc, ca să tie păzită pentru totă vremea de acum înainte. Toii pisali gvmd. 1783, Decemvrie 22.» (God. XII, lila 92.) La 24 dile ale lui Decemvrie s’aă scrisă carte către Ispravnicii Prahovei pentru ună Ionescu Săgheţii negustorii nemţii, ce se negustoreşte în ţâra românesc!, că după ce aă plătită vama la Brăila pentru o sumă de ocă peşte sărată, l’aă apucată şi vameşulă Ştefani din Câmpina de i-aii mai luată si altă vamă, taleri 35. Cum şi unii Constandină Măjariulă iar de acolo de i-aă luată alţi taleri 35, pentru Măjărită, împotriva împărăteştiloră fermanuri, cari sunt date pentru negustorii Europă spre a plăti numai o vamă la ună locă, de unde se va rădica, Ispravnicii să-i apuce să împlinescă negreşită şi dela u-nulă şi dela altulă, şi să trimiţă banii aici cu înştiinţare către Măria sa; care carte s’aă dată în mâna lui Vel căpitanii za Lefegii astădi Decemvrie 24 la (3 ciasuri din di să o trimiţă cu omă într’adinsă. La 24 dile a lunci Decemvrie s’aă scrisă carte către Costea biv Vel comis., vameşă dela Dragoslavele, pentru negustorii ungureni ce aducă din năuntru lucruri, de vîndă sare măruntă aici în Bucureşti, şi i apucă de plătescă câte parale 12 de cală cu nume de ierbărită, ca de acum înainte să se părăsescă a nu-i mai supăra, fiindă peste obiceiă şi peste catalogă; care carte s’au dată în mâna lui Vel căpitanii za lefegii, astădi Decembrie 24, la 6 ciasuri din di să o trimiţă cu omă într’adinsă. Pentru Ioană negustorii Braşovenă, carele după ce a plătită la Siştovă vamă pe 161 povară de tnunbacu i pe cinci saci de oreză, i-aă luată şi vameşulă de la Zimnicea tal. 205, bani 3*>; fiindă acesta în potriva poruncei, sa scrisă carte la Ispravnici, astădi Luni Ianuarie 8, 1784, ca să apuce pe vameşi să împlinescă toţi banii, şi să-i facă teslimă la mâna lui 1 fagi Ilie cumnatulă Paraschivei, Ilagi Gheţulă, dela care să iea adeverinţă de primirea baniloră, şi înştiinţeze Măriei sele de severşitulă trebiî, trimiţândă şi acea adeverinţă aice; care carte s’au dată la dumne-liu Vel Post. totă astădi Luni, ca dum-nedui s’o trimiţă. V. A. URECHIĂ 474 Epitropia obştcscă continuă sub M. Suţu a stabili narturî pentru vîndarca articolcloru de îndestulare ba chiar si asupra unora articoli rin jalbă au aretatu către Domnia-mea, cum că prin mâna a doi omeni ai seî de aici din Craiova, anume Mihaiu Cârstea Curtu, i Constandinu Calocu au împărţiţii mai dinainte bani ai lui la locuitorii din tr’acelu judeţu, cu tocmelă ca să-i dea peî de epure, şi cerc acum după toc-melă peile; pentru care iată poruncimu du mi tele : pe acei doî omeni aî numitului suditu să-i aduci înaintea dumi-tele, şi să le ceri întâiu ca să-i are te cu foia la cine din locuitori au împărţită banii, câte cât, şi la ce satu şi ju-deţu ? şi după aceea foie ce voru areta să aii>î a le împlini dumne-ta dela locuitori peile, după tocmela ce voru li avută, urmându Domnia-ta diqiă ] tor micile ce sunt date mai dinainte pentru alişverişulu pciloră de epure, şi Iii sănătosu. 1785, Ianuarie 2.)) (Cod. XII, lila 218.j (li Cărţi legate cu una la Caimacamii, cu poveţuirl la Ispravnici pentru pănea ce se vinde prin tergurl să se eftinescă si să fie coptă bine. Ioj Mihailu Constandinu Suţu Voevodu Zem. Vhts. «Dumne-vostră Ispravniciloră ot. sud. Prahova sănătate, ve faeemu în ştire că după îndestularea ce din mila lui D-deă întracestă timpă de zaharea pre-tutindenea în ţeră, se cade a li eftinatate şi la vîndarea de pane, atâtu aici în Bucureşti, cât mai vertosă pe la târgurile de afară, pentru care veţi şti că aici în tergulă Bucureştiloră se vinde întracestă vreme pânea, la o jiara dramuri 260, iar prostă la o para dramuri 520, care la acesta nu că doră aă fostă siliţi brutarii de vre-o nevoie şi de sila poruncei domnesc! a o vinde cu acestă felă de eftinătate, ci numai prin marafetulă zapciiloră târgului până la a nu le pune domnia nartă si până a nu-î strîmtora cu vre-o domnescă ISTORIA ROMÂNILORU 477 bovita nu are destulă apă si pentru fabricele ele posta vu şi pentru mdra hotărîre, făcendu-se socotelă după cum curge vîndarea grâului în târgă, pro acelii preţă ală bucateloră făcu vîndarea acesta, la care nu păgubescă, ci câştigă; deci când aicea în Bucureşti, unde este atâta mulţime de norodiî, de se ci ieltueştc atâta şi atâta sumă de pâne, unde bucatele se aci ucu de pe afară şi se cumperă si lemnele cu cheltuială, iar acostă vîndare la pâne, cu cât mai vertosu la târgurile de pe afară de pe la judeţe, unde şi bucatele le sunt aprbpe şi pâne se cheltueşte maî puţină, trebue să fie şi mai eftină; însă în locu de acesta vedumă în potrivă urmându-se pânea maî mică, mai scumpă, prdst-ă şi nelucrată bine, de care pentru cercare am trimişii Domnia-mea de am adusă însuşi de acolea din târgulă Ploeşti o pită şi puind’o la dramă o găsimu numai de dramuri 140 la o para, care acesta curge din ne purtarea ele grijă şi din amelia dumne-vostră. Deci pentru acesta ve poruncimu Domnia-mea, că după preţuiţi ce se vinde aici în Bucureşti, să daţi şi dumne-vostră poruncă la târgurile de aicea din acelii judeţii, să se mărescă pânea, încă si maî mulţii se cade cum dicemu să se eftinescă decât în Bucureşti; care să se lucreze şi să se cocă bine, să nu o scotă crudă ca să tragă la dramu, si spre acesta să flţî dumne-vostră cu perierghie în tetă vremea, ca după eltinătatea bucateloru să urmeze şi vîndarea panii, iar să nu ve leneviţi a lăsa să curgă lucru far’ de rînduială şi cu nedreptate, fiindă-că Domnia-mea nu lipsimu a face cercări şi pe afară prin târgurile de prin judeţe, peste totă vremea, si când vomu găsi că nu aţi îndreptată vîndarea panii cu preţuiţi ce se cade după eftinătatea bucateloru, şi iarăşî curge tară de rînduială, nu veţi avea cuvîntă de îndreptare; însă căutaţi să nu cum-va cu pricina acesta a mirtului să găsescă mijloculă zapeiiî şi vameşii de Dâmboviţa de va i\ şi ruş-leturî, pentru că după cum v’amti maî înşeiinţată, pentru orî-ce voru lăce zapeiiî, pe dumne-vostră ve vomu vinovăţi. 1783, Septembrie 18.» (Cod. XII, lila 33.i Asemenea cărţi s’a făcută şi la aceste judeţe : Slam-Rbmnică Vlaşca Buzeă Telcormană Saacă Prahova Dâmboviţa Ialomiţa Si la Caimacamulă Craioveî s’aă Argeşă Muscelă Oltiilă. făcută si la cinci judeţe de presto Oltă. Unu pitacu către dmnne-luî Vel Aga i către boerl epitropî pentru pane. «Dumnâ-ta Vel Agă i dumne-vostră boeriloră epitropî adunându-vă astădi la ună locă, să cercetaţi maî întâiă pentru corectarea grâuluî cum se vinde, atâtă pe afară; cât şi la tergulu de afară, şi după preţulu cu carc-lă cumperă brutarii, să socotiţi cu câte dramuri se cuvine a se maî mări pânea, atâtă cea <1 întaia mână, cât si cea de a doua si să ne are taţi cu anafora.» 1785, Ane*. 27.» iCond. XII, fila 203.1 Pita cu pentru brutari către dmnne-luî Vel Aga ca să poprescă Pivele. «Dumne-luî Vel Aga fiindă-eă ne-a arătată prin tacrirulă dumneduî cumcă I de făină, trebue să fie contribuitu multu la paralisarea industriei po- brutariî din Bucureşti se jeluescu că nu potu măcina zahereaua cea de ajunsă la trăbuinţa oraşului Bucureştiloră, din pricină că după ce este apă prea puţina la moră acesta dată, apoi şi acea puţină apă nu merge totă la mori, ce se împarte jumătate la pivele de postavă, cari sunt în potriva moriloră, şi ceru a fi pivele oprite câte-va dile, până se va mai înmulţi apa, şi iar să fie slobode a lucra, ca să nu se pricinuiască de odată lipsă la obştea Bucureştiloru ; pentru care poruncimă d-le în preună şi cu boeriî epitropi întâiu să cercetaţi, disa şi cererea acesta ce o făcu, şi de este asia că nu potu cu adevăraţii a se măcina zalierea ?» (Cod. XII.) ită către Caimacamii pentru negustorii ce au da tu bani pe vinii locţiitoriloru din vreme cum să urmeze. a Cinstita şi credincioşii boeriulă Domniei mele Manolache Romani tis biv Vel Paharnică, Caimacamulă Craioveî, sănătate, îţi faccrnă Domnia mea în ştire că Model. Scarlată l’Iiotu Ispravnicii ot sud. Doljă, înştiinţeză Domniei mele, cum că unii alţii din negustorii ce aii împărţită încă de mai înainte bani pe vinii pe la locuitorii acelui judeţu, şi acum îi stenalioriseşte să le iae vinurile numai câte ti parale vadra, de care sunt forte mâhniţi locuitorii, pentru acostă pagubă ce caută acei cu bani să le facă la preţulă vinuriloră, şi acesta vedendu o dumne-ta ai scrisă la cele cinci judeţe porunci, ca nimenea să na-si dea vimdu cu acestu de nimicii preţîi, ci câţi au dală bani de mai înainte să se protimisescă a luct cu preţuri ce se va rumpe acum, iar care dintr acel negustori nu va primi după preţă ce se va rupe, să-î întorcă banii cu ostenela, la dece unulu, so-cotindu-se de când aă luată bani până când îi va da. La acesta bine ai urmată domnia-ta, pentru că şi porunca Domniei mele într’acestaşi chipă este, de care vei fi cu privighere a nu se supăra locuitorii şi a li se lua cu altă preţă, ci numai cu preţulă ce se va rumpe acum; ci să arăţi şi acestă Domnesc-a nostră carte, la toţi aceia, ca să nu facă altă-lelă de silă locuitoriloră, şi Iii sănătosă. 1783, Soptembre 26.» i'C-od. XII, fila 44. i Etă pitaculă din 23 Octobre, 1783, otărîndă aşedarea de nartă la pâne ; Pitacu către Vel Agă, i către epitropi a pune nartu la grâu. «Dumne-ta Vel Agă şi dumne-vostră boeriloră epitropi, până acum n’amă fostă pusă în scrisă subt pecete nartulă pâneî întEadinsă asteptândă ca să vodemă celă le pe urmă preţă la care rămâne vîndarea bucateloru în tergă, si de aceea numai prin dumne-vostră am fostă poruncită până acum dedaţi urmată, după cum se schimba vîndarea grâului pe dile în tergă; acum iiindă-că până la acostă vreme sa vedută la ce preţă de pe urmă rămâne a fi vîndarea buca tel oră, trebuinţă este dară a se orendui ună nartă liotărîtă, care să se păzescă pururea de acum înainte. Deci adunându-ve de împreună cu toţii la ună local, să aduceţi si din bresla brut.ariloră lată, şi după preţulă bueatoloră ISTORIA ROMANILORU 479 stavuriloru în ţeră. Mai adaoge-se că se pusese şi o taxă (fie cât de mică) asupra postavului, în folosulu cutiei mileloru. şi după îndestularea ce din mila lui Dumncdeă este estimpă de zahare, să socotiţi nartulă ce este cu dreptate a se pune la vîndarea panii în tergă, atâtă la cea de frunte, cât şi la cea de a doua şi a treia mână, si să ne arătaţi în scris ii cu anafora ca să-lîi întărimă cu Domnesca nostră pecete şi să se arete de obşte ca să-lu ştie. Toii. pisah gspd. 1783, Octombre 23.» (Cod. XII, fila 57). Pitacu către Vel Spătarii pentru scnmpetea grâului. «Cinstită şi credincioşii boerulu Domniei mele dumne-ta Vel Spătarii Cri-gorasco Balasache, fiind ă-că vedemii Domnia mea cum că unele lucruri cari vină de pe afară de prin judeţe aici la târgul ă Bucureştiloru pentru vîndare la norodii s’aă scumpita şi s’aă suita preţulă lorii peste măsură, cum grâul ii, că s’au suită la oborulu târguluî de afară în săptămâna trecută chila tal. septe, asijderea şi ordulă, i altele ca de aceste scumpete, socotimă că acesta nu este alta fără de numai din pricina matrapaziloră Bucureştenî, că esu afară la câmpii înaintea colorii ce aducă bucate la tergulu de vîndare şi taie preţulu loru cu aceea afară, şi apoi după ce le aducă în tergu le scumpescă cu preţă. nedrepţii peste măsură; deci pentru acesta poruncimă dumi-tale să aibî a orendui zapciî si omeni din bresla dumi-tale afară, cărora să le porunceşti să cerceteze, şi pe care dintr’aceşt! matrapaz! va prinde făcendu acestil felii de urmare şi ma-trapazlâcu, nu numai să nu-î îngăduiască, ca pentru unu lucru ce mai dinainte cu porunca Domniei mele, cu totulii este rădicată, ci încă princlendu-lă să-lă aducă la dumne-ta, pe care să ni-lă arăţi ca să se pedepsescă, afară numai din brutarii Bucureştiloră, cari voră ave la mâni adeverinţele dumne-luî Agăî pentru dovadă, ii saam receh gvmd. 1784, Maiă 3.» (Cond. XII, fila 154). Pitacu către Vel Agă i către epitropi a pune nartă la lucrurile mâncării. «Dumne-ta Vel Agă, i dumne-vostră boeriloră epitropi, vrendă Domnia mea ca să se urmeze cu dreptate vîndarea lucruriloră de ale mâncare! atâtă de iată vă poruncimă dumne-vostră, adunându-vă cu toţi! să aveţi a socoti şi a pune nartulă acela ce va fi cu cale, pastrama, mierea, luminările şi altele însă numai car! sunt de aici din pămîntulă ţăreî, şi carele se aducă din părţile străine din vecinătate, iar peste câte-va dile veţi ave poruncă si pentru care vine de peste Dunăre, şi să arătaţi Domnie! mele în scrisă, 1 oii. pisah gvmd. 1783, Noemvre 3.» (Cod. XII, fila 62). Nartulu ce s'a-u pusu pentru ale mâncării şi la băcănii Lo Mihailu Comtanrlinu Sutu Vvd. gvnifl. Zem. VIas. «Aşa să urmeze la fote si poruncimă dumi-tale Vel Agă să porţi grijă după cum si prin cuvînfă ţi s’au (lisă dumi-tale a se păzi nartulu acesta. 1783, Noemvrie lfi. 480 V. A. URECHIĂ Nu maî puţinii dăunătorii comerciului unoru judeţe a fostu Nimmiilu Tal. Bani Tal. Bani )> 74. Butulii de pastramă de » 84. Săpunulu tarabuluîoca. capră. » 33. Ocaua de lumînăr! de )> 18. Brânză în fole oca. seu. » 42. Zamă de lămăe oca. » 18. Urda în fole oca. 1 » . Icre tescuite oca. » 48. Untulu topitii oca. 1 » . Icre de moron i dulci » 48. Uleiulu la băcanu oca. » 42. Uleiulu la ce! cc-lil 3 » . Gafe Emen oca. vîndu cu ridicata oca. 3 60. Gafe franţuzescă. » 84. Untulu de lemml oca. >) 48. Capere de misir oca. » 44. Fasolea oca. » 21. Caşcavalu de câmpii oca » 2. Giapa. » 6. Lintea oca. » 36. Măslinele mărunte. Peştele. )) 24. Mănătărcî uscate oca. » 6. Mazărea oca. Crapii, şalăii, bibanii, somnulu prbs- » 24. Mierea oca. jietil de baltă, oca ban! 9 )> 24. Năhutulu oca. Iar săratu de acestil felii oca 12 ban!. 1 60. Nevrilede morunii oca. Ştiucă, plătică, ciortanii, cosacîi, să- )) 90. Nevrile de nisetru oca. bioră şi alte asemenea, de baltă, )) 12. Pastramă de vacă oca. prospetu, ocaua bani 4. 4 60. Piperul ii oca. Iar săratu de acestil felii oca ban! 6. )) 18. Raci! de baltă suta. Peştele prospetu de heleşteu oca )) 15. Raci! din altă baltă suta ban! 12. Prea înălţate Domne, «După luminatulu Pitacu alu Măriei tale adunându-ne la unu locîi, prin cercetare amu luaţii semă de celea ce sunt obştie! trebuinciose, pentru hrană mai aleşii la cele ce esu chiar din pămîntulu ţcreî, şi la puţine ore-care din băcănii ce vinii din străinătate şi sunt şi acelea mai de trebuinţă obştieî, cărora li s’a pusii de acestă dată nartii, ca să se vîndă cu preţulu ce se arată mai susil, pe anume; de acesta înştiinţămii înălţime! talc. 1783, Noembro 19.» Gheorghe Suţulîi Vel Agă. Ioanîi Vilara Paharnicii. Dumitrache Stolnicii, Nicolae Stolnicii. 1(7) Mihailu Suţulu Vvd. Zem. Vlascoe. «Fiindîi-că nartulu pentru vîndarca felurimiloru pentru băcănie urmeză a fi vremelnicii, adecă după preţu cu care şi băcani! le cumperă, poruncimîi du-mi-talo Vel Agă şi dumne-vostră boeriloru epitropî, adunându-vc la unu locu să cercetaţi pentru fieş-carc felurime preţulu cu care se cumperă de băcani, şi să socotiţi după dreptate nartulu cu care se cuvine a vinde băcani! la no-rodii, si să ne aretatî în scrisă. Toi. p. gvd. 1785. Septembre 11.» (Cod. XII, lila 310). ISTORIA ROMÂNILORU 481 Turciloru. Pentru a se evita conflictele cu neguţitoriî turci, mai multe Nartulu cărnei. Id) Mihmlu Constantinii Suţulu Vvd. «Poruncimîi să aibă voie după rugăciunea ce Iacii şi după zapisulu cc au daţii, pană la 25 de (Iile ale acestei luni să vîndă cate parale patru ocaua cărnii de oie i de micii! şi cea de vacă cate parale 2, şi dumne-ta Vel Agă să le daî slobodenie, iar dela numita di înainte să vîndă cea de oie i de micii! cale parale 3 si vaca câte parale 2. Iarăşi. 1785, Maiîi 8. Prea înălţate Domne. «După luminata porunca înălţime! tale, ce ni s’au daţii la jalba bresle! măce-larilorii de aicea, ne-amu adunatu la unu locu împreună şi cu dumnc-luî Vel Agă, faţă aducendti şi pe vre-o câţi-va din numita breslă, spre a le face dreptă socotelă pentru vitele cc le taie la scaune, cu ce preţti le cumperă şi ce alte chcltuel! la acesta mai au V înşciinţămu Alărioî tale, că acestu felu de socotelă dreptă si întru adeverii şi în grabă după cum însă porunceşti nu se putu acum în grabă de o camdată a se afla, că adeverulu care e! în totii chipulu la acesta ei îlu tăinuescu, a se dovedi iară de a nu se tace deosebită de către no! cercare, a tatu la cumperătorea viteloru, cât şi la câte oca esc vita, nu se pole în grabă, ci de va li porunca Mărie! tale mai din vreme, potc să se Iacă precum am maî şi înştiinţaţi! Măriei tale; cu tote acestea numita breslă a măcelariloru cu genuche plecate cădii la mila Mărie! tale, să te milostivestî asupra ticăloşiloru să li se dea voie pentru carnea de vacă a vinde de acum înainte cu 4 parale să vîndă şi pe acesta de miel ii i de oie totii după porunca Mărie! tale ocaua câte parale 3. După care acesta a lorii plecată rugăciune au datu numiţii şi zapisii, că după cum mai susti se dise vom fi următor!; ci milostive Domne, fiindîi-că din întimplarea timpului de estimpu mie! întru adeverii până acum totu nu s’au ajunşi! bine, şi aii şi e! ticăloşi! pagubă dela miei si dela oie până acum, iar până la 25 ale lunci aceştia se ma! dregi! mieii, a nu se maî jălui nici numiţii de pagube, fie mila Măriei tale asupră-le a se da porunca Măriei tale, să se vîndă după cum ma! susti se aretă, după zapisultl şi rugăciunea lorii, si cum va fi mila Măriei tale. 1785, Maiii 8.» lenache Lehliu, Ioanîi Medel. iCond. XIII, fila 188—189.i Pilaeu către Vel Agă pentru măcelari să urmeze a vinde carnea după anaforauct epitropiloru. «Dumne-ta Vel Agă, fiindu-că ne-amu adeveriţi! Domnia mea bine, că măcelariloru le dă mâna, şi polii a vinde carnea di' oie ocaua câte trei parale, iată-1! poruncimîi Domnia mea, ca să rămâo orenduiala vîndăre! care s’a făcuţii în anatoraua epitropilorîi din trecutele (Iile, să nu se facă urmare după aceea, ci do astădi înainte să le daţi straşnică poruncă, ca să o vîndă câte trei parale Istoria liomaniloru de V. A. Ureci dă, 31 482 V. A. URECHI judeţe de pe Dunăre, ba chiar şi de pe mai departe, şî-au veclutu ocaua de came de oie negreşitii, şi într’acestu ehipfi să faci dumne-ta pu1)lică ca să ştie şi cumpărătorii, că de nu voru urma măcelarii se voru pedepsi cu tergulu, cu ocna, si asupra dumi-tale ne vomfi turbura. 1785, Mai ti 19.» (Cod. XII. lila 216.) Pitacu către boerii epitropl pentru măcelari. «Poruncimii Domnia mea dumi-tale Vel Agă i dumne-vostră boeriloru epi-fropî, liindu-că se apropie dulcele paştelorti cândfi trobuc măcelarii ca neşto datori ce sunt să grijescă pentru îndestularea norodului de carne spre a nu (i lipsă, si ca să nu aibă cuvîntu de pricinuire atunci nimicii, să aveţi a cerceta dumne-vostră într’acestă vreme preţuiţi vitcloru mari şi a oiloru cum le cumpără măcelarii, şi după preţulu ce cumpără ei vitele, cu ce nartu se cade ei a vinde, să ne arătaţi în scrisu. 1786, Martie 28.» ţCod. XIII, lila 561.j Nartulu Lumînărariloru cum să ţfîncgă I&imîîiăHIe de seă. Prea înălţate Domne, (darăsî cu lacrămi jăluimu milostivire! Măriei tale, că din luminata porunca Măriei tale amu foştii rânduiţi la dumnc-lorti Veliţi boeri de nc-ati lăcutu cercetare, pentru câtă cheltuială ţine una oca luminări do seu, si făecnduse de dumne-loru cu de amăruntulti, amu vădutu cumpărătoroa şi cu tută cheltuiala ţine până la bani Bigi,, ci ne rugă mu milostivirii Măriei talc, ca după cum se varsă mila Măriei tale asupra tuturoru de obşte, să fie mila Măriei tale si asupra nostră de a li miluiţi peste aceşti 34, cu cea ce va lumina duhniţi sfântu pe Măria ta, ca să nu ne stingem ti cu totulti, fiindu (ănenl săraci si cu case grele, şi cu dajdie, si veşnică pomenire va ti Măriei tale. Robii Măriei tale Noi toţi lumînărarii din Ducuresti. TCo Mihailu Constantina Suiniu Veri. i gpd. Zem. Mas. I'onmra din do.v/lu jalbe). (dJupă rugăciunea ce ne (acti lumînărarii printr’aecstă jalbă, şi după arătarea ce ne-au tacul ti dumnâ-luru Veliţii boeri cu socotela de cIk'II uiată ce merge la ocaua do luminări, ne-amti milostivit.fi Domnia mea, şi iată le dămfi voie ca să vîndă ocaua de luminări de seu cu parale două-spre-dece, însă cu acostă hotărîrc, ca luminările să le lucreze şi să le Iacă să fie numai de seu de capră, lără de a nu amesteca într însele altu-felu de seu, veri decemăcaru; jientru cai’e poruncimu dumi-tale \’el Agă, să le arăţi porunca Domniei mele, si milostivirea ce amu lăcutu cu dînşii spre a fi slobod! să vîndă ocaua de lumî-nărî cu [ireţfi ce arătămu mai susfi, adecă ocaua pe parale 12, însă dumne-ta să porţi de grijă în tută vremea ne lipsitu de a se lucra lumînările numai cu seu de capră, cercetându prin totu felulfi de mijloc*u, si de s<‘ va găsi vre unulfi că au amestecatu în luminări altu-felu de sete negreşit fi să se pialep-sâscă, 1785, Decem]>re 11.» (Cod. XII, lila 334.) ISTORIA ROMÂNILORU 483 bâlciurile şi sborurile închise. M. Suţu reîntări însă dreptulu de târgil la unele localităţi (1). ii) Carie la Ispravnici pentru zborulu ce ceru locuitorii din Sturzenl. «Zem. Vlas. Dumne-vostră Ispravniciloră ot. sud Dâmboviţa sănătate, am vădută Domnia mea înştiinţarea ce ne faceţi din 10 dile ale lunii aceştia, cum că locuitorii din sătulii Sturzenî dintr’acestă judeţă fiindă apropo de plaiulă Dâmboviţa, depărtaţi de târguri, să descolisescă atâtu ei câtă şi alţi de pre împrejura pentru câtu alişverişă ce ară pute face spre folosulil lorii, şi cum că cu toţi acei locuitori făcu rugăciune, ca să se dea voie să se facă unu zborii în dina slîntuluî Constantinii, la 21 de dile ale lunii lui Maiu, arătându-nc dumne-ta că cu facerea acestui zborii, nu se tace nici o stricăciune, seu smin-tdlă la treba Nizamuluî, fiindu la loculil de munte, ci folosii al u locuitorilor! pentru alişverişulă lorii; pentru care, de vreme ce ne arătaţi dumne-vostră cum că nu aduce acestu zborii de se va face nici o vătămare la Nizamîî, iată vă poruncimii, să fie slobodă a se face zboru la acostă di a simţului Constantinii la 21 de dile ale luneî lui Maiu, şi să daţi dc ştire mai de vreme locuitoriloru, ca să fie înştiinţaţi spre a merge la acestu zborii, cu colea ce voru ave de vîndută si de cumpărată. 1786, Martie 13.» (Cod. XII, fila 360.) Carte de a se face tergîî la moşia Gâgenl sud Sa ac a dumne-lni Vel Vist. Nicolae Brâncovenu. «Davad. gpd. Dat’amu cartea Domniel-mele dumne-luî cinstitului si credinciosului boeriulă Domniei-mele Nicolai Brâncovenu Vel Vist. ca să aibă volnicie cu acostă carte a face pe moşia dumne-luî Găgenii ot sud. Saac. târgil în fieşte care ană o-dată, începându-se dela Dumineca sfântului Apostolii Toma să ţie o săptămână, unde să fie şi oboră pentru vite i bucate, şi la acestu tergă să nu se amestece nici Ispravnicii, nici vameşii,' nici ierbariî, nici za-biţiî, nici alţi omeni domneşti, ci să aibă a lua dumne-luî vama cea obişnuita, si cele-lalte obiceiuri ce voră fi la terguiă acesta ; aşijderea nici vină i ra-(biă nimenea să nu fie volnică a vinde la acestu tergă într acele dile fără de ştirea omului dumne-luî; pentru care poruncimii Domnia-mea dumne-vo-stră Ispravniciloră şi vameşiloră şi erbariloril şi tuturora ce veţi fi orânduiţi, uri cu ce trebî si slujlie domneşti, să aveţi a vă feri, şi nimenea întru nimicii să nu vă amestecaţi la acostă tergă, că orî-carc va îndrăsni a face câtuşi de cât supărare, seă liântuială peste porunca Domnicî-mele se va pedepsi. ii saam receli gvmd. 1783, Noembrie 3.» iCod. XII, fila 70). Cartea d-luî Vel Vist. Nicolae Brâncovenu de a se face tergu la moşia ObileşeL «...Davad. Gospod. Fiindă-că la moşia Obileştil a dumne-luî cinstiţii şi credincioşii boeriulă Domniei-mele Nicolae Brâncovenu Vel Vist. pentru îildenv 484 V. A. urechi! Posedemu acte din care se pote vede, că sub M. Suţu nici chiar în Bucuresci neguţitoriî turci nu aveau o mişcare prea liberă. Nici chiar narea şi lesnirea locuitorilor! părţii locului, cărora peste mână şi cu greu le este spre a ajunge pe aici totu-d’a una de câte orî au trebuinţă a vinde şi a cumpăra în calc de opt! cesurî ce sunt până aici, încă dela let 1777 Decembre cu poruncă şi cu hotărîre domnescă prin anaforaua dumne-loru Veliţilor îi boeri, întărită şi de Domnia-sa fratele Domnul! Alexandru Vvd. Ipsilantu, şi cu cartea dumi-sele fratelui Nicolae Vvd. Caragea ot. let. 1783 Februarie, s’aîi orânduit! a se tace târg! o-dată pe septemână, Lunea, după care cerând! dumne-luî Vel Vist., şi dela Domnia-mea întărire la hotărîrea acesta, pentru urmarea şi facerea târgului la numitul! loc! . . . .şi pliroforisindu-ne de mai sus! domnescile porunci ce se vedu date pentru acesta, cum că acesta slobodenie s’a! făcut! prin cercetare, ne aducând! nici o stricăciune, ci încă folosii, amu datei şi Domnia-mea acestă carte de voie şi de slobodenie ca să se facă acest! târg! nelipsită pe totă septemână, la care fiindii-că ne înştiinţăm!, cum că cei ce vin! la tergu s’a! obişnuiţii de sineşîDumineca ase strînge fiindu-le mai îndemână, iar nu Lunea, şi aşa s’a! începută, porun-cimil dar ca Dumineca să se facă, pentru care poruncim! şi dumne-vostră Ispravnicilor! judeţului să înştiinţaţi la toţi câţi se cuvine de acesta, şi să-î îndemnaţi ca să se adune fie-care la tergu, ceî ce voril vre cu celea ce au de vîndare, seu de cumpărare, spre a-şî tace alişverişulu, liindu folosul! lorii, purtând! dumne-vostră de grijă ca să nu se întâmple pricini şi gâlcevurî întru adunarea norodului, ci să petrec! cu linişte, şi de vreme ce acest! tergu n’a! lost! vechi! de mai înainte în catalogul! vameşilor!, poruncim! ca să nu aibă vameşii a face întru nimic! la acest! târg!, după cum nimenea înainte nu Fa! avut!, fiind! no!, şi orî-ce venit! de vamă s’ar aduna la acest! târg! se! obor!, să aibă a se lua de către dumne-luî numitul! boeri! stăpânul! moşiei, fiind!-că am! dăruit! şi Domnia-mea dumne-luî, lără de a nu se amesteca vameşii nimic!, toii pisah gvmd. 1783, Noembre 7.» (Cod. XII, fila 70.) /7, Aprilie 11. S’a făcut! carte deschisă monăstireî Cozieî ot sud. Vâlcea ca să se facă un! târguleţ! la satul! Călimăneştî, aprope de mănăstire, cale de un! cias! şi mai puţin!, însă pe septemână o dată, Marţea, dând! locuitorii obişnuit! adet! de bute tal. 1 i o vadră de vin! de bute, care carte s’a trimis! Caimacamului Craioveî să o dea Egumenului, spre a ave mănăstirea privilegiul!, după înştiinţarea ce a trimis!, care s’a pus! la ladă în păstrare însemnându-se şi acolo. (Cod. XII, fila 243.) Carte ce se dă Jiu Gheorghe Armaşuln pentru paza terguluî Buzeu ce se dice si tergulu Drăgaîceî. «...Zem. Vlas. Fiindd-că la 24 ale acestei lunî este să se facă bâlciul! Drăgaîceî în oraşul! Buzeuiuî, şi pentru că la aceste feluri de târguri, cu mulţimea ome-nilor! se adună şi să inculbeză făcători de rele, între cari obişnuese! de se adună si ţiganii domneşti, mănăstireşti, boeroştî, nărăviţi în fapte rele, pun ga.şî, calpuzana, borfaşi şi Iurî de cai, şi măcar! că pentru paza şi străjuiroa ISTORIA românilor! 485 alegerea hanului unde să conăcescă Turcii capanlîî şi în genere ne-urutitoriî turci, nu le este lăsată la voiă. încă la 29 Augustă 1788 prăvăliaşilor! cât şi a târgoveţilor! sunt orânduiţi boeriî Ispravnici, şi căpitani şi poteraşî, dară, după obiceiul! care în toţi anii s’a! urmat! a se afla la acest! fel! de bâlciuri şi din bresla d-luî Vel Armaş!, un! zapciu cu câţî-va armăşeî, într’adins! numai pentru ţiganii ce se vor! găsi în fapte rele, cum s’a! dis! mai sus!, căci bresla armăsescă ămblând! în trebi dcapururea şi în tută vremea prin ţigani, cu ştiinţa cunoştinţei asupra acelor! obişnuiţi în urmări netrebnice, şi pentru mai bună străjuire şi prinderea a acelor! fel! de rel, dăm! volnicie slugii Domniel-mclc al! 3-lea Armaş!, ca împreună cu cci-l-alţî dregători ce sunt rânduiţi pentru paza bâlciului stând! şi ămblând! prin târg!, ocolind! marginile, eu priveghere dina şi nopte de cum se începe bâlciul! si până se va săvârşi, şi câţi din ţigani se vor! găsi în faptele ce s’a! dis! mal sus!, numai decât să se sară să-I prindă, şi avându-I în po-prclă până după săvârşirea terguluî, atuncea cu bună pază să-î aducă la temniţă pe lieş-eare cu vina lui în scris!, ea prin judecată să-şî iac căciula pedepsii; pentru care poruncim! Domnia-mea si dumne-îor! Ispravnicilor! judeţului i altor! dregători, să daţi tot! foii! mână do ajutor! orânduitului 3-lea armaş! ca să pută urma întru Iote câte se cuprinde mal sus!, spre a nu se necăji, se! a se păgubi obştea; într’alt! chip! să nu lic, că aşa este porunca Domnieî-mele.» 1785, Iunie. (Cod. XII, lila 271.) 1785, Mai! 18. S’a! făcut! poruncă legată la dumne-luî Caimacamul! Craii > vel ca să so facă târg! şi Marţia la Craiova, după înştiinţarea ce a! făcut! d-luî Caimacamul! către Măria sa. August! 30. S’a! scris! poruncă la Ispravnicul! Vâlcea pentru unu iarmaroc ii ce se făcea acolo întfaeelu jiidetu, să fie oprita a na se face fiindu de stricăciune Nizamiduî. August! 30. S’a! scris! poruncă Ispravnicilor! din sud. Olt!, pentru băl-citirile ce se făcea! mal înainte la acel! judeţ!, si eu porunci domneşti s’a! aridicat!, să aibă a li oprite, şi acum să nu se facă. Carie cloninescâ la Ispravnicii sud. Teleorman ă pentru boldurile clinlCa-cclii judeţii a fi poprite a nu se face. ((...Dumne-vostră Ispravnicilor! ot. sud. Teleorman! sănătate, liindincă ne am! înştiinţat! Domnia-mea pentru bâleiurile ce se fac! câte o-dată în an! aici într’acclii judeţ!, la unii loc!—doue, că sunt cu adevărat! de mult! ră! pri-cinuitore la treba Nizamuluî, şi laee trebuinţă negreşit! a le lipsi, iată vă poruncim! dumne-vostră să ştiţi că am! liotărît! Domnia-mea, să nu se mai facă bâlci! la nici unu loc! la acel! judeţ! de acum înainte, fiind! judeţ! de margine, nici estimp!, nici la anii viitori şi pentru ca să fie ştiută hotărîrea acesta, să aveţi a trece în condica judeţului porunca acesta, după cum şi aici la condicelc Divanului şi a Visteriel s’a! trecut!, purtând! dumne-vostră grijă ca nu care cumvaşl să se facă undevaşl vre-o adunare de halci! la vre-un! loc!, si să avem! înştiinţare că aţi primit! porunca acesta şi că aţi unnat’o.» Acestă carte s’a dat! la ciauşu Spătărescu să se trimită. (Cod. XII, fila 268.;- 486 V. A. URECHIĂ Domnitorulii ordonă spătarului şi Agăi, că turcii să conăcescă numai la hanulu S-ta Ecaterina şi numai la casu de nu arii încape aci să potă conăci şi la hanulu Colteî (1). La 28 Septembre anulii 1783 acostă dispositiune este modificată în modulu următorii : Pitacii către Vel Spătarii şi către Vel Agă pentru negustorii turci capanlăi să mergă la hanulu lui Zamfiru i la hanulu Colteî, la conacu. ho Mihctilu Constantină Sululii Vvcl. gopcl. «Dumne-ta Vel Spătaru şi dumne-ta Vel Agă, fiindu-că negustorii eapanlăî turei ce vinu în Bucureşti, cu bani, cu poliţe, cu treba ncgustoriilorîi se jă- Găirţi deschise la judeţele de mat josu arătate pentru bâlciulu ce este să se facă Ici Ageştî sud IIfovă. «...Zcm. Vlas. Dumne-vostră Ispravniciloru ot sud... sănete, ve lacomii în ştire eă prin hrisovu am hotărîtii Domnia mea, ca la moşia Ageştî din plasa Mos-tiştea ot sud. llfovii, să se facă doue bâlciuri mari într’unu anii, adecă unulu tomna, la diua S-tul ui Dimitrie, încependu-se eu trei (Iile mai ’nainte şi să ţie o septemână de-arendulu, şi altulu primăvera la diua S-tului Ghcorghe înee-pendu-so iarăşi cu trei (Iile rnaî ’nainte, să ţie o septemână, unde să fie oborulu de vite i bucate, şi nici vîndetorii, nici cumperătorii vamă să nu plătescă; ci dar fiindu-că se aproprie diua S-tului Dimitrie, şi fiindu-eă acelu judeţu este apropo unde potu veni locuitorii cu înlesnire, iată din vreme poruncimu d-v. să vestiţi de acesta în totu judeţulu locuitoriloru de obşte i la negustori, ea să lie înştiinţaţi spre a veni la acelu bâlciu, care cu ce voru ave de vîndarc pentru a-şî face alişvcrişulu loru, şi nu numai de vamă voru li nesuperaţî, ci şi de alto nedreptăţi şi jafuri, întru nimic hântuială nu voru ave, iiindu-eă avemu Domnia mea porunciţi pe Ispravnicii do lllbvu, ca să-i diefendipsescă şi să-î ocro-tescă a petrece la dilele acestui târgu, feriţi de ori-ce nedreptate şi superare: însă fiindu-eă aceste bâlciuri au a se lâce cu adunare de multu norodu, pentru aceea d-v6stră să are ta ţi atâtu negustoriloru, câtuşi locuitoriloru, ca şi ei să aibă a se griji să vie cu marfă, cu vite, cu bucate, şi cu ori-ce din destulă, liindu pentru alu loru aliş-vcrişu şi folosu, si nu numai înştiinţare să le faceţi, ci să-î şi îndemnaţi la acesta, şi de săvârşirea poiunceî să avemu Domnia mea respunsu.» 1785, Octombrie 18. (Cod. XII, fila 326.i Buzeii Vlaşca Saac Ilfovîi Prahova Ialomiţa Dâmboviţa Muscel u. (1) Pitcică către \rel Spătarii i către }rel Aga, pentru Turcii capcudăi a le face conacu la hanulu S-tei Ecaterina, i la hanulu Colteî, cum şi pe omeni să nu-i lase să bea tutiinu pre idilă. «...Dumne-ta Vel Spăt., i d-ta Vel Agă, măcaru că între alte trebuinciose porunci cc amu daţii d-vostră pentru ale nizamului Bucureştiloru în trecutele ISTORIA ROMÂNILORIj 487 luiră că nu potă a-şî avo conaculu totti la unu liană do împreună cu alţi turci de obşte ; iată ve poruncimă dumne-vostră, că acostă telu de negustori capanlăi să-şi aibă conaculu loru la hanulu lui Zamlîru si la hanulu Golţeî, iar ceî-lalţî turci cari iarăşi pentru trebile loru sunt viitori, aceia după porunca ce şi mai nainte amu dată dumne-vostră, să fie opriţi a nu 'mira la alte hanuri, nici a se răsipi în târgă în coce si în colo, ci numai la hanulu sfintei Ecaterineî să co~ năcescă, şi căţi nu voru încape într’acelu lianu să aibă a merge la hanulu de lângă casele de beilicu ale slin tei mdnăstirî Măreuţa; ci dar într’acestu chipu să aveţi dumne-vostră a urma şi pentru unii si pentru alţii, după cum poruncim u mai susă. Toii. pis. gd. 1783, Septembre 28.» (Cod. XII, lila 42.) Ooupăndu-ne de comerciu în genere se cuvine să amintimu actele lui relative la unele oraşe. Amu vechi tu la Domnia luî Caragea cum acesta robise In favorca a nisce credincioşi ai seî importantulu orasu alu Craioveî. Yeclurămu energica luptă a Craioveniloru pentru a-şî rcclo- dile, ])rin domnesca nostră carte, amu foştii poruncită şi pentru hanuri, dar deosebită acum poruncimu d-vostră pentru negustorii turci capanlăi ce mergă şi vină din Bucureşti pentru treba negustoriei, că este de trebuinţă a li ună locă orânduită pentru dînşiî do conacă, adecă la umilă din hanurile Bucure-ştiloră, care acesta este şi de folosulu a-şî şti odihna la ună locă ca nisce negustori călători, când vină, iar să nu fie risipiţi încoee si încolo prin Bucureşti si prin âr//ă, nici să se împartă pe la Iote hanurile; dreptă aceea primindă porunca acesta să aduceţi pe hangiulă din lianulă mănăstircî S-ta Ecaterina căruia să-î arătaţi că întru acostă liană are a primi pe toţi negustorii turci capanlăi, şi eă la acostă liană s'a orânduită a ii numai conacuiă lorii, iară câţi şi când nu voru încape toţi întru acostă liană, să aibă a merge la lianulă Golţeî de lângă casele de beilieă ală mănăstircî Mărcuţeî, carele şi pro acelu hangiă de acolo aducându-lă, asemenea să arătaţi: aşijderea şi egumenii mănăstircî S-tei Ecaterina, cum si egumenului mănăstire! Golţeî să lc daţi de ştire ea să ştie de acesta; apoi d-ta Vel Spălară să dai poruncă Zapeiiloră cc sunt pc la stră-jile de jie marginea Bueuroştiloru ca să aibă în grijă viimlă negustorii turcă capanlăă să-î spue conacuiă unde este rânduită, ca să ştie unde să tragă ; să cercetaţi si pe la cele-lalte hanuri şi prin târgă şi găsindă vre-unulă din Turei capanlăi conăcită aiurea să aveţi a le arăta să mergă la numitulu bană, cum si. hangiiloră de pe la cele-lalte hanuri, să le daţi poruncă să ştie a nu primi acostă felă de musafiri, cari aă locă rânduită: aşijderea amu fostă poruncită d-vostră ca să yrijiţl si pentru cele ce sunt spre străjuire de întâmplarea focului, lâmjă care acelea să ai bl d-ta Vel Apă. a por nuri straşnica la pră răi iaşii de orice felu de isnafu i la cela daltă norod a de omeni proşti, ca uimeau să nu cuteze a a mal sede prin prăvălii en ciubuce aprinse i pe la uliţe şi drumuri să umble ni, pipa; fiindu-eă şi dhtiracesta se pole face întâmplare. fără de numai prin casele loru sunt neopriţi, iar pe eare-l vtl prinde să-iu rădici şi să ni-lu dat în ştire ca să se pedepse seu. toi. pisali. gd. 1783, Augustă 29.» (Cod. XII, fila 19.) V. A. URECH1Ă 488 băncii libertatea oraşului. M. Suţu reveni asupra hotărîriloru lui Ca-ragea şi recletc Craioveî libertatea sa antică, prin actulu următorii : Cartea ce s’ci clătii tuturoru boeriloru dela Divanulu Craioveî pentru oraşulu Craioveî, ci nu fi superafl orăşenii a...Zcm. Ylascol Cinstiţiloră şi credincioşi boeriloră Domniei mele dumne- vostră judecătorilorii dela Divanulu Craioveî şi tuturoru celoră-lalţi boerî şi bourinaşî, preoţiloru şi tuturoru orăşeniloră din Craiova, cartea ce aţî trimesă la Domnia mea dumne-vostră boeriloru despre partea obştieî ne-aii veniţii, şi cele ce ve jăluiţî pentru oraşulu de aici alu Craioveî cu moşia lui, că fiindu din vechime oraşulu acesta Domnescu, toţi cei după vreme ncmurilc dumne-vostră şi ale orăşeniloru s’au pomenitu slobodî, cum şi înşi-ve până acum stăpânindu locurile şi cu cuprinsurile sele fieş-care ne supuratu, tară dare do chirie i de clacă, iar Domnia sa fratele Nicolae Carar/ea Vvd. ce au domnită înaintea nnstră, diceţi că a dăruită numitulă oraşă cu moşia luî prin hrisove la doue obraze, si cereţi de obşte ca să remâe cum a fostă şi până acum, şi să ve faceţi si-netîi jientru odihna dumne-vostră am vedută, pentru care vrendă Domnia mea ca să vedemă aceste hrisove de danie, cu ce euvîntă, le-a făcută Domnia sa, am poruncită de s’a căutată în condicile Divanului, unde trebuc după o-bicciă a se scrie în condici, şi nu numai am găsită hrisovă de acestă pricină scrisă în condici după orenduială si după obicciulă hrisovcloră, ci încă în potrivă am găsită cartea a Domniei sele fratelui Nicolae Vodă Caragea cu let. 1783, Iulie 7, întru care însuşi Domnia sa anirisindu-şî hrisovcle de danii ce dice că a făcută, scrie către boeriî şi către toţi locuitorii de acolea din Craiova, cum că a lăsată oraşulă şi moşia iarăşi după cum aă fostă mai nainte, şi cum că şi-aă luată înapoi şi hrisovele dela obrazele ce le dcdc-sc. Deci în vreme ce însuşi Domnia sa Nicolae Vvd. şi-aă stricată acea danie şi s’aă anerisitu hrisovele cu acestă poruncă ce a dată în urmă, remâindă fără nici unu temei hrisovele, şi fiindă-că nici Domnia mea nu voimu a face vre-o strămutare oraşului Craioveî cu moşia luî din slobozenia ce a fostă până acum, ci îlă lăsăinu, iarăşi slobodă, cum a fostă oraşulă, cu moşia luî, după semnele cele drepte, ca să fie asemenea cum sunt cele-lalte oraşe domneşti, cum Bucureşti si altele, spre a-şi stăpâni fieş-care bocră şi orăşeni stările si locurile lui cu pace: iată ve înştiinţămă pe toţi de obşte, că nu aveţi a fi supuraţi de nimeni, nici dumne-vostră boeriloră, nici cei-lalţî orăşeni de obşte, ci după cum până acum asia şi de acum înainte să petrecuţi fără de grijă şi temere de acesta, pentru care, ca să fiţi la acesta bine plirolorisiţi, fără de îndoială şi odihniţi, iată ve trimetemu acestă domnesca nostră carte adeverită şi întărită cu domnesea nostră pecete. Toii. pisah. gvmd. 1783, Septembre 23.» (Cod. XII, fila 42.) 489 ISTORIA ROMÂNILORO Chiar şi Caragea vedendu energica luptă a Craioveniloru, luptă de caro la locuia seu vorbirămig revocase chrisovulu de robie a oraşului (1). M. Sutu semnându la 23 Septembrie 1783 chrisovulu de rccunos-ccrca libertate! Craioveî, nu mai putinu ordonase Caimacamului de Craiova să nu permită a veni la Bucurcscî, nic-î unui bocru Oraioveanu, ckî-cât după prealabila domnescă învoire: era îngrozita Divanulu centrala din Bucurescî de energia desfăşurată, cu putinu mai înainte încă, de boeriî Craiovcnî: 1783, Septembrie 4. Carto legată către Caimacamulă Craioveî, ca i>entru orî-ce bocnă ori boerinaşă voră vre să vie aici pentru prietin de jălbi, seu judecăţi^ seu pentru trebi ale loru, întâiei să arete Caimacamului Ireba pentru care are a veni, şi Caimacamulu să înştiinţeze aici şi precum i se va porunci va urma, iar Iar’ de voe să nu vie nimenea. (Cod. XII, lila 20.) Oraşulu IMocscî însă nu scapă de vorniculu Moruzî. Domnitorulu M. Sutu reconfirmă robia oraşului, prin actulu următorii: «Dat’am Domnia-mea acestă domnesculu nostru hrisovă dumne-luî cinstita (Îl Carte la Divanulu Craioveî, din 1783 Noembre 6, vestindă că «jalba ce prin rugăciune aţi trimesu către Domni a-mea, am luat’o si am vedută cele ce arătaţi; şi bindu-că milostivirea Domnieî-mele si bunăvoinţă ce avenul către obşte, pururea o aţi cunoscuţii, voimă Domnia-mea şi acum ca să o cunbşteţi, şi respunsulu celu cu musaadea ee am lăcutu Domnia-mea pe largii îl ii veţi lua dela d-luî Caimacamulu Craioveî, ci dar purtăndu-ve şi de acum înainte cu supunere şi muJţămita ce se cuvine, să rugaţi pro inilostivulu D-deu pentru sănătatea Domnieî-mele, pctrecendii cu linişte si odihnă de obşte; si fiţi sănătoşi. 1783, Iulie 6. (Cod. XII, fila 144.) De ce c vorba? Moşia domnescă din Craiova o dăduse la unu particularii. Orăşenii au reclamaţii şi deci Vodă dicc că «nepoftindu căderea şi stenahoria nimănui s’a milostivită şi a lăsată moşia domnescă dela Craiova şi oraşulu a li iarăşi după cum aă fostă până acum, «am şi luată dela părţile ce se dăduse hrisovele Domnieî-mele înapoi, ci dar citindă obştie la toţi porunca si cartea Domnieî-mele si cunoseendă cu toţi mila şi bunăvoinţă Domnieî-mele ce avemă către obştie, să se arete pururea cu supunere şi mulţumită cea cuviineiosă către Domnia-mea şi să avemă respunsulă acestei cărţi şi 1 iţi si d-vostră sănătoşi. 1783, Iulie 6.» (Cond. IX. fila 144.Î NB Urmezâ si o proclamare către orăşeni din 7 Iulie 1783, vestindude cele do mai susă. 490 V. A. URECHIĂ şi credincioşii bocriulu Doinnici-mclc Icnaclic Moruzi Vel Vornicii, ca să aibă a ţine si a stăpâni, tută moşia lioestl ot sud. Prahova, cu oraşulă Ploeştî i cu terguşorulă şi cu satele de afară din câmpu, pentru că acesta moşie, Iiindă domnescă, slobodă, la lot. 1775 Domnia-sa fratele domnule Alexandru Ipsi-lantii Vvd. pentru slujba şi pentru datoria rudeniei au fostă dăruit’o dumne-luî maî susu numitului bocriii prin hrisovă, atâtu moşia cu totii hotarulă cât şi oraşulu Ploeştî, ca să ia venitulă lorii, ad. : dijmă, clacă dela toţi ceî şedetorî acolo, afară numai din trei nemuri de omeni ce se numcscii roşii, călăraşii şi cămăraşiî, care aii avutu sineturi domneşti vechi cu privileghiă a se hrăni pe acostă moşie.» (Cod. XII, fila 84). In o Augusta 1785, reconfirmă încă o dată posesiunea lui Moruz, însărcinând u pe Şătrarulu Antonie Foţi no si pe Clucerul ii Al. Coco-rcscu, Ispravnicii de Prahova, să hotărască moşia Ploesciî, proprietatea luî Moruzu (1). In oposiţiimc cu Ploosciî, orăşelul ii Câmpina iea avântă maî marc în urma chrisovuluî din Octobre 1783 prin care oraşulu este recunoscuţii liberii şi primesce diverse scutiri domncscî (2). 1 (1) Pitacu de hotărnicie ala Vornicului Moruzi pentru moşia Ploedi. .Zem Vlas. Credincioşi! boerulă Domniei, Antonie Fotino, l)iv Vel Sat rarii şi Alexandru Cocorescu, biv Vel Clucerii za arie, Ispravnioiloră sud Prahova sănătate, ve facem u în ştire că dumneduî cinstită şi credinciosu bocriulu Domniei nude lenache Moruzi Vel Vornicii ne-a arătată că moşia d-luî Ploestii se împresură de către vecinii împrejuraşi şi cerii pe d-vostră boerî hotărnici, ca după scrisorile d-Iuî să îndreptaţi hotarele, şi de va li trebuinţă să şi trageţi moşia cu portărelulă rânduită, după obiceiă; deci după a d-salo cerere, iată vă orenduimu Domnia mea şi vă poruncimă, primindă porunca acesta, cu sluga Domniei mele portăreii!, să mergeţi în faţa locului, unde faţă liindă atâtu vechilulă d-luî Vel Vornicii, eâtil şi toţi vecinii împrejuraşi, după scrisurile ce voră ave şi d-liu Vel Vornicii si vecinii împrejuraşi, i după alte dovedi, cum si după stăpânirea veche să îndreptaţi hotarele, iar de va (i trebuinţă a se trage moşia, să o şi trageţi după obiceiă pe trei locuri, si făcendă o masă să alegeţi dreptă moşia d-lui Vel Vornici!, după sineturile i după stăpânirea veche ce va ave, fără de năpăstuire la vre-o parte, si de voră române odihniţi cu toţii, să puneţi şi petre, şi dându-î carte de hotărnicie ca să ştie dumneduî pe unde să stăpânescă moşia alesă şi fără de pricină, iar de nu se voră odihni, petre seă semne să nu puneţi, ci de alegerea ce veţi face si în ce chipă veţi dovedi, să înştiinţaţi Domniei mele, trimiţendă şi pe cei neodihniţi aici ca să se judece.» 1785, Augustă 3. ICod. XII, fila 295). (;2) Vecii condica No. XI, fila 2, clin Arclnva Statului. ISTORIA ROMÂNILORU 491 Judeţulu Prahovei şi Vălenii clc munte prosperă maî alesă cu cs~ tracţiunea păcureî. Vama de tergurî şi acea de liotaru au profită bună de la păcură. Vomu observa numai că estragerea cî şi greutăţile de vamă dcsgustă pe proprietarii de puţuri până într atâtip că unii renunţă a le exploata. Damă în notă acte constatându acesta şi cum moşnenii Ilizescî din Vălenii de munte se opună a lucra puţurile loru de păcură numai să scape de necazurile vameşiloru. Aceştia însă sunt autorisaţî a le exploata în regie (1). (1) Constantinii Vameşulu ele la Văleni; pentru moşnenii Hizesli că nu se supunu a-şl lucra puţurile de păcură. La Mihailu Corist. Suţu Vvd. i gpvd. Z. VI. «Porunciină Domnia mea d-vostră Ispravnici ai judeţului, să aveţi a tace cercetare ce se cuprinde mai joşii, după cuprinderea cărţiloră şi sineturiloră domneşti să urinaţi, aşijderea ve poruncimu şi pentru plata lucrătoriloru să împliniţi ceea ce va li de împliniţii înştiinţândă şi Domniei mele de urmarea ce veţi lace.» 1785, Octombrie 3. Prea înălţate Domne, ((Constantinii vameşulu de la Vălenii de munte sud. Saac, prin jalba ce a daţii Măriei tale aretă, că în anulă acesta cumperândă vama Văleniloră de Munte, undo sunt şi puţurile de păcură de pe moşia mosneniloră llizeşti, d-luî Paharniculu Leliliu împreună cu alţi tovarăşi tovărăşie de obşte au orânduită pe dînsulă la păcură să tic purtătoră dc grijă la lucrulă puţuriloră de păcură şi la vîndaro, si cum că moşnenii llizeşti au obiceiă de ieaă de vadră de păcură câte bani 45 de la vameşi, pentru căci lucreză ei puţurile şi nu ur-meză ca să le lucreze ei singuri, ci pună alţi omeni străini cu plată de lucreză şi nu le plătescă simbria când aă ei trebuinţă, şi aşa lugă lăsândă puţurile cu vreme îndelungată, din care li se pricinueştc mare pagubă, au strînsă pe toţi moşnenii de lo-aă disă; ca să-şi lucreze puţurile după cum dică că sunt legaţi, şi eî aă clisă ca să plătescă vameşulă lucrătoriloru şi să oprescă din cei câte 45 bani ce ieaă ei de vadră de păcură, şi cu acestă cuvîntă a rămasă vameşulu odihnită, iar ei nu lasă să vie bani in mâna vameşului, iar vameşii să le dea loră, ce ese înaintea negustoriloră, şi ieaă aceşti patru-deci si cinci de bani de vadră deplină, si vameşulă rămâne păgubaşă de banii ce a plătită luerătoriloră, şi aă cerută poruncă către d-loră Ispravnicii judeţului să apuce pe moşneni să împlinescă de la dînşii banii ce a plătită elă lucrători-loră, şi să lucreze eî puţurile şi de acum înainte precum elice că s’a urmaţii acesta cu cărţi domnesci şi cu legături; deci poruncindu-mi-se de către Măria ta ca să cerceteză jalba acesta şi să înştiinţeză Măriei tale, am cerută de la vameşulă să ne arete dovadă în scrisă la acesta ce elice, că sunt datori 492 Y. A. UEECIIIĂ LI. E d Uit a t e a s a h M i c h a i I u S a ţ ti. Numerose măsuri intcrcsându edilitatea publică si higiena aflămu luate sul) domnia acesta a luî M. Suin. Vomă aminti pe cele mai însemnate şi vomă aduce în anexă o colccţiunc mai importantă din aceste dispositiunî. moşnenii să lucre înşişi eî puţurile, iar să nu puc omeni străini, şi disc că este anaiora a dumnedoră boeriloră Veliţi la manele lorii întărită de Măria sa Alexandru Vodă Ipsilante, care cuprinde intr’acestaşî chipu, care anafura căutăndu-se în condicile Divanului se găsi scrisă ot lot. 1776, Chcnarie, căndu atunci iarăşi se vede că au avuţii prigonire vameşii cu moşnenii, şi elice într’acea anaiora, că după cum s’a urmată de au săpată moşnenii puţurile de pe moşia lorii cu cheltuiala loră, şi păcura peste ană aă scos’o totă cu cheltuiala loră si a dată vameşiloră, să urmeze totă asemenea, luăndă moşnenii de vadi*ă de păcură câte bani 45 şi 40 de di le pe ană ; am citită şi ponturile de vînilarea vămiloră şi am vedută că dică Vălenii : celii ce va cumpăra să ştie că are să dea la cei ce lucreză păcură câte bani 45 de vadră şi cele 40 de dilo pe ană. Deci dintr’acestea nu rămâne alta să întelegă, fără numai că sunt datori moşnenii a săpa puţurile şi a scote păcura cu cheltuiala loră pentru acei 45 de bani ce li se daă, dar însă cu acesta nu sunt opriţi de a-şî pune omeni in locă, ci să lie luminată porunca Măriei tale către dumne-loru Ispravnicii judeţului, să înfăţoşeze pe moşneni cu vameşulă, să cerceteze pricina acesta, vedenii ă şi alte sineturi ce voru. mai ave eî, şi de voră ave totă asemenea cuprindere ca cele mai susă arătate, rămâne a nu ii supăraţi chiar ei să lucreze precum ceră vameşii, ci potă să-şi pue omeni în locă, însă să lie îngrijaţî si datori pururea, ca să nu lie lipsă de lucrători să se pricinuescă smintelă, scădere şi pagubă de vamă, iar de va dicc in vre-ună sinetii ca să lucreze chiar ei, şi să nu pue alţi omeni în locă, atunci dumne-loră Ispravnicii, să-i pue chiar pe ei să lucreze; iar pentru ceea ce se jăluescc vameşulă, şi că a plătită lucrătorilorii ce au lucrată în locuiri loră, si moşnenii şi-aă luată banii (lela negustori deplinii şi clu se află păgubaşă, să cerceteze dumne-loră şi liindă precum se jeluesce să-î apuce pe moşneni să împlinescă ceea ce va li dreptulă, iar hotărîrea rămâne a se face de către Măria ta. 1785, Octom. 3. «Ală Măriei tale pre plecată slugă «Manolache (âretulescu Vel Logoietă.» (Cod. XII. lila 378.< Carie legată la dmnne-liu Gregorle Hr/soscoleu Ispravnicii ot sud. Saacu. i Apostolii Ibrictaruln pentru pricina mosneniloru Păcureti. Credincioşii boeriî Domnieî-mele, dumne-ta biv Vel Medel. Crigorie Ilrisos-coleă Ispravnicii ot sud. Saacu, i Apostole Ibrictară, ce eşti orânduită Mum- ISTORIA ROMÂNILORC 493 Epitropia obştescă ia o importanţă totu mai mare. Iată personale care o compună. în 1783—84 si lcfilc lorii: Ep i t r o p v. 100. Biv Vel Clucerii Costaehe. 100. Biv Vel Pahar. lane Vilara 100. Biv Vel Stol. Dumitrache, 100. Biv Vel Stol. Nicolac. 50. Biv Vel Ştefană Vameşă. 30. Biv Vel Vist. Pashal. 30. Orcgorie Brezeanu. 30. Tom a Spătarii. 20. Oostache Schilici; s’a renduitu în loculu seu Constandinu Postelnieulă Pambcri la 1784, Aprilie 12. 20. Mihalacho Perdicară biv vel 3-lea Bostclnică. 20. Iavnandi proin Bulucu-Başa. başiiu, sănătate, am vădută Domnia-mea înştiinţarea ce ne-aţi făcu Iu pentru moşnenii Păeurenî de aeolea, cum că s’aă dovedită vinovaţi la pîra ee au făcută orenduitulu dumnc-luî Paharnicului lanaeho Lehliu, ce este la vamă, asupră-le; aşijderea am vedutu si zapisulu de rugăciune şi prinsore prin cari ceru ertăciune de gTeşala lorii, si se legă cu altă vamă de se va mai tace de către eî vre-unu (urtişagu, seu vre-o pagubă păcură, să aibă a se pedepsi eu tergulu şi cu ocna şi tote bucatele şi moşiile lorii să se iae pe soma Domniei ; pentru care iată poruncimu Domnia-mea, ca pentru vinovăţia loră si preotulu să dea una-sută do tal: şi ccî-lalţî păeurenî toţi iar tal : una-sută în loculu pedepsei ce li se cădea, cari aceşti bani 200 tal. să se iae do orenduitulu Mumbasirîi Îbrictaruîu si aşa să lie ertaţî de pedepsă după rugăciunea şi prinsorea ce aii dată; aşijderea poruncimu ca împlinindu-se de orenduitulu Mumhaşiru mai susu arătata suma de păcură, ce s’au dovedită furată, adecă 1068 vedre, totă dăeiuiala deplină la aceste vedre 1068, să se iac numai de singură Îbrictaruîu făr’ a se amesteca Ispravniculu la acesta, si osebită acei cate hani 45, adecă tul tul u de vadră care este obiceiu de iea păou-reţiî pentru lucrarea puţuriloră, şi cum s’aă dată eî platnici a perde acidă tultă la suma furtişagului pentru vina ce aă făcută, să aibă şi acel bani cate 45 de vadră a-î lua Ibrictaruîă, iar nu vameşulă, şi aceste împlinindu-le să lie şi slobod!, cărora să le arătaţi porunca Domnieî-mele, ca de acum înainte în totă chipulă să se ferescă de a nu mal face vre-unu furtişagă, pentru că nu numai pedepsa lise va tace cu târgulu şi cu ocna, ci şi totă avutulă loră se va lua pe soma Domniei, de care pentru a fi ştiută totă-d’auna fapta acesta si prinsorea şi legătura ce aă dată, am pusă de s’au trecută şi în eondicele Divanului zapisulă ee aă dată eî, ci întru aceslasî chipu veţi urma şi tiţl sănătoşi. 1785, Iunie 7.» (Cod. XII, lila 277.) 494 V. A. URECHIĂ 20. Dumitraehe Polco. mirasigiă. 20. Hagi lene Arbut; dela Februarie 1, 1784, s’a făcuta pitacu gospod. către epitropî si s’a rânduită lordache biv Vel Ceauşii de aprod! în locuiţi lui Arbut. 20. Ianache Ciubucciu. 50. patru Logofeţi cu hârtie. 710. (li Intre veniturile cutie! Epitropicî obştesc! pe 1785 si ani! următor! din Domnia Jiu M. Sufcu şi N. Mavrogheni, până la declararea răsboiuluî nustro-turcvp aflămu şi amendele luate prin slujba vornicie! dela vilele de pripăşii. Iată documentului din care ne informămu de acesta : Gării de slujba vormciei pe amtlu 1785, Ianuarie. «Zcm. Ylas. Dat’am cartea Domnie! mele — care s’a renduitu cu slujba, vornicie! la sud... să aibă a urma la Iote după cum se cuprinde mai joşii, si a se strînge vcnitulă acesta care este orânduită la cutie pentru laccrea poduriloru din oraşulu Domnie! mele Bucureşti, ferindu-sc ca mai mulţii să nu se facă supărări şi nedreptăţi locuitoriloril: tote vitele de pripăşii să le facă zaptil de la veri-carc se vorti afla, şi când se va arăta stăpânulu dobitocului, după dovada ce va ave, să i-lu dea plătindu-ş! colacii de cală po taleri unulil şi jumătate ban! doue-deei, şi de bivolii, de bou, de vacă, po ban! una sută, de rîmăton po bani 50 şi de oie, de capră po bani 10 Aşijderea unde se va face stricăciune de vite la semănături de bucate, la viî, să se ispăşescă şi Iuândă înscrisă stricăciunea de vite, pe câtă va fi cu dreptate, să o plătescă celu cu vitele la stăpânulă bucateloră, făcândă şi împlinire, şi deosebită spre înfrînare, şi de a-s! păzi' fîc-care vitele să plătescă la orenduitulu cu treba acesta globă du])ă obiceiă, de cală po Jian! 40, de bou, de vacă po ban! 20, de oie de capră po ban! 10, de rîmăton po ban! 50; însă să fie datoră orenduitulu cu slujba vornicie!, că pentru tute vitele de pripăşii să facă foie în scrisă pe tută vremea să o dea la d-loră Ispravnicii, în care să însemneze diua ce a prinsă pripasulă cu porulă şi semnele ce va ave dobitoculu, şi d-loră Ispravnicii să puc să strige la (Iile de târgă, ca cu acostă lesnire să-şî potă găsi păgubaşulă dobitoeulă seu, iar să n’aibă voie nici a-lă vinde, nici a-lă schimba, seă a-lă dosi, si să se lerescă orenduitiilă a nu băga însuşi vitele din câmpii prin holdele bucateloră, că apoî straşnică se va pedepsi de va face unele ca acestea, iar pentru herghelii întregi, eiredi, turme de vite multe când se va întâmpla, 1 (1) Cod. XII, fila 77. ISTORIA ROMÂNILORU 495 a se pripăşi, perdute iiindu eu adeverată de furtuni întâmplătore, iar nu trase cu vre-unu meşteşugii ală vornicie! lorii, şi voră li numai ale unu! stăpânii, atunci de la acelu stăpânu să iea pentru fieşte-care felurime de vită colaculă de globă ce se iea când se face stricăciune de bucate de pe hotară ce s’a foştii făcutu, care s’a fostă înştiinţată şi pe la obşte de d-loră Ispravnici!, adecă de vacă, de boii po ban! 20, de călii, de bivolii po ban! 40, de oie, de capra po ban! 10. Intr’acestu chipă poruncimă d-vostră Ispravnicilor!! de judeţu să fit! cu purtare de grijă, ca sănii se tacă alte nedreptăţi, care aceşti! nizamă ce cuprinde mai susu să aibă a se urma la tete satele de obşte, ii sanm re-ceh gvmd. 1785, Ianuarie 2(5.» iCod.... Tila—) Asemenea s’a făcutu şi po 1786, Ianuarie 1. Asemenea s’a făcutu şi pe lot. 1787 Ianuarie 1. Asemenea cărţi s’aii făcutu si pe lot. 1788, Ianuarie 1. La 24 Ianuarie 1784 Domnitorulu M. Sufcu însărcinezi! pro Divanu să iea soeotela Epitropieî obştesc!, prin următorul u pitacu : Pitacu către Veliţii hoeri să dea boeriî ep/tropi socofela de venitu si cheltuiala poduriloru, «Diunne-vbstră Veliţiloru boeri, când ve vet! strînge la mănăstirea simţului 8ava, du)>ă osebită pitacu alu Domnie! mele, ca să cereţi dela dumnedovă boeri! epitrop! soeotela pentru şcole si pentru orfanotroiie, să aveţi a cerc de la dumne-loru boeri! epitrop! ca să ve arete şi soeotela de fotă venitulu i cheltuială, venitulu poduriloru până acum, care soeotela să o tcorisiţi cu de amenuntulu, urmându după orenduiala şi cuprinderea hrisovului ce este pentru venitulu poduriloru, şi îneheindu soeotela subf iscăliturile dumno-vostră, să ne arătaţi Domniei-mele în scrisă prin anafura, ca să vedeam, toi. pisoii gd. 1784, Ianuarie 24 (1). M. Suţu reînoesce nizamulu luî Ipsilantc, prin care sa hotărî tu pune-tulă pană la care Bucurcscil au a se întinde şi peste care nu maî e voie să se clădescă case. Acostă limită este însemnată prin cruci. Iată pitaculu domnescu relativă: Pitacu către Vel Spăl. pentru hotarulu Bucureşfiloru. care sau pusu cruci. «...Cinstită si credinciosă boeriulu Domniel-mele, dumi-tâle Drigoraseo Bala-sacht* Vel Spăl. sănătate, lacomă dumi-tele în ştire, că de trebuinţă este a şi ţl) Cod. XII, lila 1 lo. 496 V. A. URECHIĂ ave oraşulă Bucureşti hotarulă seu jurii împrejură. cunoscuţii şi păzită de a nu se întinde şi a se lăţi nimenea maî multă cu faceri de casă afară din hotărî!, pentru căci, şi ţăranii de pe afară ne popriţi fiindă, vină pe marginea oraşului cu locuinţa, nefîindu hotaru în mijlocii, de pricinuescii spargeri sateloru judeţului, şi străini necunoscuţi, ne ştiuţi şi ţigani cu feluri de dobitoce, amestecându-se de nu se pote cunoşte Bucureştenulu de ţăranulă, din care pricină şi noroe grele se tăcu pe marginea Bucureştiloru, strâmtorindă lărgimea drumului din căpătâiele poduriloru mari până a eşi la locuiţi de câmpii limpede, de pătimescă cu grele necazuri în vremi rele de obşte câţi au intrare şi eşire în Bucureşti, ncputendă a maî ajunge, nici cu facerea poduriloru atâta lungime până afară la câmpu, şi lângă acestea pricinueşte şi la paza Bucureştiloru pentru furi de dobitoce, pentru fugirî de slugi şi ţigani şi pentru alţi omeni ret învăluiala şi înşelăciunea acestei sălăşluiri do omeni afară din hotaru pe marginea oraşului la câmpu ; de aceea dar cer-eetândă Domnia-mea de s’aă datu mai înainte vre-ună felii de nizamă la a-cesta şi în ce chipu, aflămu din condicele logofeţieî Divanului, şi dela De-pertamentulă epitropieî priciniloru obştieî, că în Domnia Domnicî-sele fratelui Alexandru Ipsilante s’au fostu pusă. jurii împrejurulă Bucureştiloru chipu de cruci semne, ca acestea să fie hotaru ah! oraşului, cari cruci măcarii că le vedemă Domnia-mea că stau şi până astădi în locurile lorii, dar urmarea trebii aceea pentru a căruia slîrşită s’au pusu crucile acestea, vedemu că nu s’au păzitu, căci osebitu de eâte-va case cari s’au foştii aflaţii atunci la punerea, cruciloră făcute mai dinainte, afară din cruci, peste hotaru, precum le vedemu, scrise pe anume la catagrafia ce s’a făcuţii atunci, în urmă s’au făcuţii şi altele osebitu dintr’acelea, şi au rămasă fără de nici o urmare nizamulu ce s’au datu atunci; pentru care iată orenduimă pe dumne-ta, ca dimpreună cu Clucerii! Slătinenu, ce este orânduită dimpreună cu dumne-ta la osebită trobă a nizamuluî Bucureştiloru, şi de împreună şi cu unulu din boeriî epitropi, să înconjuraţi tută marginea oraşului Bucureştiloră pe la crucile ce sunt puse, si să căutaţi după foia de catagrafie a epitropiloră, casele cele ce s’aă aflată până atunci făcute afară din cruci, ca întâiă acele să le luaţi în scrisă fieşte-eare pe anume, care ca unele ce acelea s’aă aflată maî ’naintea hotarului Bucureştiloră, făcute încă de când nu era porunca dată pentru oprire, să aveţi a ni le areta deosebită ; aşijdorea să vedeţi apoi câte alte case afară dintr’acelea s’aă mai făcută în urma puncreî hotareloră, încoce, afară din Cruci, să le număraţi, să le scrieţi jnume ale cui sunt ? ce breslâ este şi fic-care când aă fâcut’o? şi să ni le arătaţi cu 16ie, sul) iscălitura d-vostră, să le vedemu, ca să dămă nizamulă celă cuviincioşi!, şi după acesta veţi ave poruncă în urmă a pune altă rondă de cruci maî pe din afară, osebită dinfr’a-ceste puse maî dinainte, în caro să se încline şi să intre cele vechi case ce isTOtUA liOMÂNILORO 497 voru fi cu cale a remâne, cu poruncă şi cu hotărîre ca acesta, ca de aici înainte nimeni să nu se mai cuteze, nici afară de cruci, nici înăuntru cruci-lorîî ce se voru pune, să nu se maî facă case altele, afară din cele ce va fi a remâne acum la nizamulu acesta, care se vorîî areta numerulii şi voru fi ştiute; pentru care să şi dai poruncă, d-ta Vel Spătarii, la preoţii aceloru mahalale, la vătaşii de mahala, cum si la Zapciii breslei dumi-tale, cari sunt de strejă pc mărgini, ca să iea aminte, nu numai acum în vremea porunceî şi în vremea ce se dă nizamulu, ci si în urmă peste totă vremea, să ştie că sunt datori îndată ce voru vede pe cine-va făcendu case, ori afară din crucile ce se voru pune, ori înăuntru în coprinsulu crucilorii acelora, numai decât să aibă fieste-care osebitu a veni să dea de ştire, însă zapciii străjilorii d-talc, la d-ta Vel Spătarii, iar preoţii la epitropl, cum şi vătăşelulu mahalalei, iar la d-luî Vel Spătarii şi fle-care din d-vostră să ne aretaţî, ca nu numai să se oprescă, să se sfărîmc şi să se surpe până la pământii, ci încă celu ce va face îndrăsnirc şi nebăgare de semă la porunca domnescă, să se pcdepsescă; numai mai întâiu să aibî a o face ştiută şi cunoscută porunca şi hotărârea acesta maî dinainte la toţi, ca să nu cjfică că n’au stiutiî ; asemenea se voru pedepsi şi zapciii şi vătaşii de mahala, cum şi preoţii se voru canonişi, când nu voru ave acesta purtare de grijă, seu când voru trece cu vederea într’adinsu şi nu voru veni ca să arete. Aşijderea să vedeţi d-vostră la patru margini ale poduriloru mari ce îndreptare şi ce dresu trebue să se facă drumului din podu până a eşi la locuiţi limpede de câmpu, unde va fi nevoie şi stricăciuni grele, şi de cine se cade a se face acelti dresu ? să ne aretaţî; ci dar aştep-tându de la d-vostră, urmarea acesteî trebî, să ne aretaţî în scrisu fără de întârziere, ca să punernu nizamulu acesta cu lucrare în faptă. toi. p. gvmd. 1784, Iulie 19.» (1) Pitacii către Vel Spătarii a pune cruci pe marginea Bucureştiloru cu sorocii de 40 (Iile, şi a nu stremuta cele vechi. «...Dumne-ta Vel Spătaru, măcaru că prin Pitaculu de la 19 a luneî acesteia, vi s’a scrisu că după ce veţi tace întâiu cercetare caseloru ce sunt făcute afară din crucile ce sunt puse dreptu hotaru alu Bucureştiloru, în urmă veţi ave poruncă a pune şi altu rendu de crucî pc din alară de case, dar fiindu-că acesta catagrafie a caseloru urmeză a maî întârdia până se va severşi, si fiindu-că punerea crucilorii este maî întâiu trebuinciosă acum a se face, iată scriemu d-tale, dimpreună cu unulii din boeriî epitropî, maî întâiu acesta să o sever-şiţî acum, adecă afară din tote casele pe margini jurii împrejurulii oraşuluî 1 (1) Cod. XII, fila 170. Istoria Româniloru de V. A. UrecMă. 32 498 V. A. UEECHI să pue cruci, cu sorocii până în 40 dile, ne strămutându nici pe cele vecin de la locurile loru, şi cercetarea caseloru totu să aveţi a o face după coprin-derea pitacului negreşitu, şi să ne aretaţi; la care acesta punere de cruci să fie şi Clucerulu Slătinenu, după cum se cuprinde şi în osebiţii pitacu. toi. pi. gpd. 1784, Iulie 24.)) (Cod. XII, fila 181.) Pe ele oparte Domnitorulu opresce estinderea Bucuresciloru, pentru motivele arătate în pitacu. şi pe de alta reînoesce şi măsura obligându pe ori-cine are a construi o casă în lăuntrulu oraşului, să ceră prealabilă învoire dela Domnitorii, acesta, creclemu, în interesulu înfrumu-seţăreî oraşului (1). Nu vedemu vre-o schimbare în modulu de pavare a stradelorfi, de închidere, ori deschidere de stracle şi de curăţirea loru, de cum a fostă dela Ipsilante încoce. Epitropia obştescă privegheză şi împedică îm-presurarea stradeloril de către proprietari şi împedică aceste împresurăm, prin pitacurî domnescî, seu resoluţiuni de ale Domnitorului puse pe anaforalele epitropieî (2). (1) Pitacu către dumne-lul Vel Spat. i către dumne-lul Vel Agă a nu se mat face binale în Bucureşti fără de porunca Măriei-sele lui Vodă. Poruncimu dumi-tele Vel Spătari îi i dumi-tele Vel Agă, de astădi dela Sep-tembre în 14, înainte să nu îngăduiţi pe nimeni din obşte, încependu dela Părintele Mitropolitu i dela dumne-loru boeriî cei mari, până la celu mai micii boeru, seu negustorii^ a începe din temelie zidire de vre-unu felii de bina în Bucureşti far’ de ştirea şi voia Domniei-mele, ci ori-cine va ave a lucra să dea în ştire Domniei-mele şi se va da voie şi poruncă subt domnesca nostră pecete, iar într’altu chip ii nu; ci dară fiţi cu mare grijă de acesta, ca să nu se întâmple vre-o începere de bina unde-va fără de voie în scrisu că veţi fi fără de respunsîi.)> 1785, Septembrie 14. (Cod. XII, fila 311.) (2) Pentru împresurarea idilei dela căciulii apel dela porta din joşii. 16) Mihailu Constantinii Suţulu Vvd. i gspd. Zem. Vlas. «Aşa să urmeze pentru tote şi poruncimu dumi-tele Vel Agă să epistăseşti a se severşi aceste, dândîi întâiu sorooulu de cinci dile aceloru ce au împresurată loculu acesta, că de nu voru urma ei de sineşi a-şi rădica acelea, apoi să pui dumne-ta să le taie, cum se cuprinde mai josu întocmai. 1785, Maiu 10.» iSTORiA ROMÂNILORU 499 Pavarea stradeloru cu grind!, ori astuparea mlaştineloru cu nu ele şi alte materiale se făcea nu numai din veniturile directe ale Epitropiei, «Prea înălţate Domne, «După jalba ce au dată Mărieî-tele dumne-luî biv Vel Sărdariu loniţă pentru împresurarea uliţe! ce este la porta din josu a curţii ce! vecii!, unde mai înainte au fostă vadă pentru mesurătorea buţiloru şi pentru trebuinţa obştieî de a lua apă, ni se porunceşte de către înălţimea ta ca să cercetămu şi pentru doue porunci domneşti ce s’aă fostu datu şi în ce împrejurare s’aă făcuta de către răzeş!, şi prin anafora să înştiinţămu Mărieî-tele; după luminata poruncă urmânclu, precum ne-amu îndestulata înştiinţânUu în Domnia Măriei-sele Alexandru Vodă lpsilante, dumne-loru boerii epitrop! ce era la acea vreme, vedendu acesta uliţă împresurată de amendoue părţile de doi vecini, şi multa gunoi aruncată în marginea gârle! atâta de mahalagii cât şi de alţi târgoveţi, tăcendu-se înaltă malulă de maî na putea lua apă nimenea, aă fostă înştiinţată prin anafora, care s’aă întărită cu poruncă către Vel Agă ală acele! vrem!, ca să silescă pe ace! do! vecin! spre a-şî muta ulucile, cu îndreptarea uliţe! după forma binaleloru ce sunt în faţa podului (adecă de stânjeni 21U\ cum şi malulă ce se făcuse din multă gunoiă să-lă surpe, curăţindă şi uliţa cu şanţă ca să se potă face podă precum aă fostă din vechime, şi armare n’aă făcută a se se verşi acea poruncă; aşijderea şi în Domnia Măriei-sele îNicolac Vodă iarăşi maî înştiinţândă boerii epitrop! prin altă anafora, asemenea poruncă s’aă dată către Vel Agă, când şi mergendă boerii epitrop! la numita uliţă şi mesurându-o aă vedută a fieş-căruia împresurare, că este de câte o jumetate de stânjenă, şi spre ştiinţă aă făcută semne, cum şi no! acum fă-c-endă cercetare în faţa locului, vedurnă că necum să se fi făcută vre-o săvârşire porunceî a se îndrepta uliţa, a se curaţi de gunoi, şi a se surpa malulă, ci încă mai multă s’aă adausă, căci vecini! bătendă taraşî mai prin mijloculu Dâmboviţeî, şi cu gunoiulă ce s’aă totă aruncată s’aă înălţată malulă şi s’au împinsă apa pentru interesulă loră, din care şi multe primejdii s’aă întâmplată precum are tară mahalagii că şi estimpă s’ară fi înecată doi copii de ce! ce morgă ca să ica apă, atâtă numai unulă dintr’acei do! vecin! anume Canciulă Măcelariă şi-aă mutată ulucile oreş-ce iar nu până la semnală ce s’aă fostă făcută, aretându-se că elă ar fi urmată porunceî, ci mesurându şi noi de isnovâ, şi vedendu că nu se potriveşte cu mesurătorea de atunci, căci că peste semnulă ce era făcută pe loculu celuî-laltă vecină, din potrivă anume Mitache Negustoriă mai trece ca o jumetate de stânjenă, am tăcută cercetare cu deameruntulă, si am găsită semnulă ce s aă fostu tăcută pe locuia Ca'eiultu, care ciule tăgăduia, şi iarăşi mai mesurândă aă venită potrivă si vedurnă semnele drepte; după acesta din mărturia luî Dimitraclie Rachieru că pre vremea când se mesuraă buţilc cu vadra au ţinută elă numitulă vadă patru ani, şi ştie că locală pe care aă făcută numitulă Mitache ună foişoră în marginea ape! alăturea cu uliţa era slobodă, adecă domnescă, de şedea mulţime de buţ!; pentru ca să fie luminată porunca Mărieî-tele către dumne-luî Vel Asră ca să facă celă cuviinciosă mumbaşirlîcă de a-şî rădica numiţii 600 V. A. URECHIĂ ci şi prin contribufciune forţată aruncată asupra mahalagiiloru pe uncie trecea strada ele pavaţii seu de reparatu (1). La acesta cheltuială con tribuia şi cutia epitropieî obştesc!. vecin! ulucile să şi le aşede întocmai pe semnile ce si le-au foştii făcuţii, spre a remâne uliţa de 21 2 cum era din vechime, acei taraşî ce au bă-tutu să se taie, maîulu să se surpe cum şi ioişorulu Mitacului să se rădice remâindii loculii sloboda precum au iostu, pre care să se facă pocluşcă co-borândii din podidii uliţil spre a merge norodulu cu lesnire să-ş! iae apă şi a-ş! adăpa dobitocele, iar cea desăvârşită liotărîre remâne a se lâce de către înălţimea ta.» 1785, 51 ai ii 9. Ianache Lehliu Pahar., Nicolae Stol.; Ioanis Medelniceriîi.» (Cod. XIII, fila 190.) (1) Iată acte de natură a documenta acesta: Mahalagiu din mahalaua Arhimandritului ce s'aii pusii a da ajutoră pentru facerea podului pe uliţa ce merge la Archimandritulu. Taler! 4. Nicolae Ciubucciu. 5. Casa lui Constantinii doftorulu. 3. Vladu Paharniculu. 2. Neagulu Precupeţulu. 6. Vasile Braşovenulu. 5. Vasile Logoletulu ot dumne-luî Dudesculu. 6. Bulucu-Başa Vasile. 2. Nicolae Croitoriu. 3. Cârciuma lu! Bulucu-Başa Vasile. 3. Toma Postelnicelulii. 2. Preda Lemnari ulii. 2. lane alu 2-lea Portaru 10. Dumne-luî Slugeru Ţigara. 2. Nicolae Logofetulu. 4. Medelniceresa Florica. 5. Sărdăresa Sârdaruluî Nicolae. 5. Mitache în casa Chiurciu-Başa 1. Maria văduva. 1. Chiriacu Cojoeariu. 1. Constantinii Ciaiişu de croitorie. 10. Mănăstirea Arhimandritului. 10. 2-lea Logofeţii Staneiu. 2. lane Grămăticii. 10. Pitarii Constantinii lanciulescu. 105. ISTORIA ROMÂNILORtj 501 Curăţirea noroieloru. facerea de şanţuri pentru scurgerea apei de pe strade, continuă a se face în cea mai mare parte de către ceî cu prăvălii şi case de pe stradele ce sunt de curăţiţii şi de către aşa Iw Mihailii Constantinii Suţidn Vod. i gpod Zem. Vlas. «Fiindu-că acestă podu este de mulţii folosii şi trebuinţă a tuturora maha-lagiilorii cc se numescă mai susă, de a nu pătimi cu greutate norodulă, de aceea dară s’aă pusii fîeş-earele după starea şi putinţa lui a da ajutoriulă acesta la facerea lui, care se cuvine fîeş-căruia fără de nici o împotrivire şi cu pro-timisia a-lă da; pentru care iată şi Domnia mea, pentru folosulă şi lesnirea acestoră mahalagii şi altoră trecători, am poruncită a se cla dela cutie tal. 250 şi osebită şi unii din dumne loră boeri mari dau deîa dumne-loră ajutoriă, dreptă aceea orenduimă pe.... . ca să strîngă deîa toţi numiţii mahalagii aceşti bani . să se începă şi să se severşescă podulă acesta, 1783, Noembre 23.» (Cod. XII, fila 82.) Anaforaiia dumne-lul Vel Logofeţii pentru podidii deîa sfîntulu JSiicolae. Ioj Miliailu Constantinii Siiţidu Vvd. «Poruncimă Domnia mea dumne-vostră boenloru epitropi din banii cutiei să daţi tal. 280. toi. pis. gpod. 1785, Augustă 13.» (Cod. XIII, fila 82.) Procit. Vei Logofetu. «Pre înălţate Domne, «După luminată porunca Măriei tale ce mi s’au dată să eercetezu de s’au împlinită banii ce au fostă cisluiţl de hoeril mahalagii, ca pentru ceea-ce lipsesce să remâe la milostivirea Măriei tele, am făcută cercetare si chemândă pe numiţii bocrî de i-am întrebată, şi aduseră pe Nicolae Logo!, epitropuîă ce l’aă încărcată cu acostă trebă, care-mî arctă că toţi banii cc se vodă cisluiţl pe boeri s’aă împlinită şi se află în mâna lui, şi mal iipsescu taleri 280 pentru care române la mila Măriei tale a se face ajutoriă cum va lumina Dumnecleă pe Măria ta. 1785, Augustă 12. «Ală Măriei tele pre plecată slugă. «Scarlatii Vel Logofetu.» (Cod. XIII, fila 338.) Pitacîi către Vel Spătarii i către Vel Agă a drege drumurile. «Dumne-ta Vel Spălară i dumne-ta Vel Agă să renduiţî zapcil prin mahalale ca să cerceteze, si ori pe ce uliţă va găsi drumulă stricată şi gropi, să facă zapcilâcă vcciniloră, ce voră fi de o parte şi de alta, precum şi obieeiulu aă fostă, ca să astupe acele gropi, seă batacuri, cu tufă, cu paie, seu cu nes-care-va sfarâmăturî de zidă şi asia să se îndrepteze uliţele şi drumurile^ de prin mahalale, să nu se mal afle gropi, seă batacurî. Toi. p. gspd. 1784, Aprilie 17.» (Cod. XII, fila 145.) 502 V. A. URECHIĂ dişiî pocîarî; constituiH din anumite sate, care pentru acesta beneficiau de scutiri Ridicarea gunoieloru şi a noroieloru se făcea luându-se cu Pilaeu a se face podulu ce se începe clin pod ulii Galicilor ii si merge la sfintei Ecaterina. «Dumne-vostru boeriloru epitropî, tiindă-că podişorulu ce urmeză din podulă celu mare ală Caliciloră către Mitropolie şi până la porta sfintei monăstirci a Ca* terinei, este fâcutu numai cât-va dintr’însulă până în porta Stolnicului Făleoianu, iar de acolea înainte s’au făcutu batacurî şi noroie, din care pătimescu multă greutate cei ce mergă şi vinii pe acestă uliţă: iată poruncimă dumne-vostră, din podinele vechi şi urşii ce se scotă dela podulu Mogoşoeî, care se lucreză nou, să daţi podini şi urşi cât voră fi de trebuinţă pentru acestă podişoră a se isprăvi şi a se face din porta Stolnicului Fălcoianulă până în porta sfintei Ecaterinei, şi plata meşteriloră i salahoriloră o voră da-o mahalagiii, iar dumne-vostră să daţi după cum diccmă podini şi urşi, însă să măsuraţi întâiu, şi câte podini va fi trebuinţă să daţi, aretându despre altă parte şi Domniei mele cât a trebuită. Toi. p. gpcl. 1784, Martie 6.» (Cod. XII, fila 135.) Pitacii către clumnc-lul biv Vel Olucerulu Mcmolache Greţulescu pentru facerea podului dela Colţa până la porta dwmne-lui Spătariuhii Venturel. «Fiindu-că aă dată jalbă Domniei mele toţi mahalagiii din mahalaua Colţei, pentru podulă ce merge dela Colţa până la porta dumne-lui Spătarului Vinturi, că fiindă stricată, însă cu totulă lipsită, pătiinescă toţi alţi de obşte câţi aă umblatu pe acolo cu vitele de împreună şi cerii de a se face acestă podă, cu ceea ce si dela dînşii voră să dea. pentru care iată orenduimă Domnia mea pe dumne-ta biv Vel Cluceră Manolache Greţulescu epistatisă asupra facereî acestui podă, ca strîngendă întâiă bani dela toţi mahalagii, câţi sunt arătaţi în foie, pentru ceea-ce va lipsi, până la suma ce trebue să areţi dumne-ta, ca să poruncimă a se da, pentru a se isprăvi. Toi. p. a*pod. 1783, Decembre 12.» (Cod. XII, fila 91.) I itacu la epitropî să dregă podurile. «Dumne-vostră boeriloru epitropî fiindu-că vedemă cele de prin năuntru târgului poduri, şi de pe alte uliţî la prostă stare, măcar şi din cele mari cari au trebuinţă de meremetă, iată că ve poruncimă că treba ce este a datoriei d-vostră, să socotiţi mijloculă celă cuviinciosă în ce chipu şi cu ce orenduiala trebue a se lucra, seu a se drege acestea? pentru tete do obşte, să arătaţi Domniei mele în scrisă, toii p, gpd 1784, Maiă 25.» (Cod. XII, fila 164)’ Carte către d-lul Vel Spătarii i către d-luî Vel Aga pentru curătitulu podurilor ii. «Dumne-ta Vel Spătarii i Dumne-ta Vel Aga, măcaru că pentru curăţenia 503 ISTORIA ROMÂNILOR# de a sila carele, cari eşiau descărcate din Bucurescî, fără nici o plată, obligându la acestă cărătură de beilicu pentru o singură dată fie-care poduriloru, sunt date porunci mai dinainte, către d-vostră ea să îngrijiţi ca zăbiţi aî oraşului, şi de o parte polcovnicul u cu poduri, de altă parte însuşi ulieeriî mahalagii şi prăvăliaşii fie-care în dreptulu seu să rînescă, ca tot-d’a-una sa fie curăţate podurile de tină şi de gunoe, fiindu-că dintr’acestă pricină putrezescu şi podurile, care cu multă cheltuelă se lacu şi în scurtă vreme se strică, dar fiindu-că într’acestă vreme amu vedutu pretutindeni podurile pline de tină şi noroiu, iar’ de nici o purtare de grijă, iată ve înştiinţămu şi poruncimu d-vostră să aveţi a orendui zapcii la tote podurile şi uliţele pentru curăţenia loru, ca de o parte podarii, de altă parte cei cu case, cu prăvălie pe de o parte şi alta să lie siliţi ca toţi în partea loru să rînescă, cureţândii podulu să nu remâe cât de puţină tină de asupra lorii, care acesta purtare de grijă nu numai acum, ci totu-d’a-ima să o aveţi d-vostră, fără de a aştepta alu doilea poruncă de la noi. toii. p. gpd. 1785, Ianuarie 28.» (Cod. XII, fila 22G.) Pita eu către epitropî ele a pune la orenduelî pentru curătitulîi poduriloru. ((Dumne-vostră boeriloru epitropî fiindu-că pentru rînitulu şi curăţitulu poduriloru din Bucureşti, amu porunciţi! Domnia mea, prin osebitu pitaculu nostru, d-luî Vel Aga, ca să pue pe fie-care prăvăliaşii si casnicii să rînescă pe dinaintea podului prăvăliei şi casiî lui, iată poruncimu şi d-vostră să arătaţi polcovnicului de podu ca să ştie să puc pe podari ca să rînescă pe la locurile cuviinciose ale poduriloru mari, unde este datoria loru spre a li curăţatu, că dintru acestă necurăţenie a loru se pricinueşte putregiunea şi stricăciunea loru mal nainte de vreme. toii. p. gpd. 1785, Decembrie 21.» (Cod. XII, fila 338.) Pitacii către epitropî pentru noroiulu din capulii podului Mogoşoeî. ((Dumne-vostră boeriloru epitropî, fiindu-că însi-ne Domnia mea am vedutu la căpetâiulîi podului Mogoşoeî noroiulu forte mare, la care când sunt vre-mile şi ploiose împlendu-se de apă şi de noroiu, pătimescu mare nevoie tre-cetorii de obşte ce intră şi el în Bucureşti pe aeelîi podu. Iată ve poruncimu să ve sculaţi unulu, doi, din d-vostră, să mergeţi acolo la căpetâiulu podului să socotiţi ca să se facă unu şanţîî din noroiulu acesta alăturea, spre a se scurge apa pe dînsulu, ca cu mijloculu acesta să se potă îndrepta, şi să ne înştiinţaţi în scrisu de unde şi până unde se cade a se lace şanţulu, ca să dămu poruncă d-luî Vel Spătaru a se lucra de mahalagii, asemenea să mergeţi şi la Podulu târgului ele afara să socotiţi a se face asemenea şanţulu, si iarăşi să ne înştiinţaţi. 1785, Augustu 11. (Cod. XII.) Pitacii către Vel Spătaru să astupe unu noroiu din capulii podului Mogoşoiei. Dumne-ta, Vel Spat. fiindu-că la capulii podului Mogoşoeî, unde este no- 501 V. A URECHIĂ caru. Din lăuntrulu oraşului ridicarea noroieloru sa făcea şi de către mahalagii, pe coniptulu loră: Pitacu către Vel Spăl. I către Vel Agă să pue să scotă tina de poduri si să cureţe cel cu prăvăliile de tină. «Dumne-ta Vel Spat. i dumne-ta Vel Agă, fiindă-că pe tote podurile s’aă adunată tină, s’aă făcută gunoic, care acesta pricinueşte putregiune si strica- roiă forte mare şi pătimescă locuitorii cari morgă şi vină, este trebuinţă a se face îndreptare, să mergi dumne-ta de împreună cu Păharniculu Ianaehe Lehliu, căruia şi deosebită i s’aă poruncită de către Domnia-mea, acolo la ca-pefculu podului si să socotiţi ca să se facă ună şanţă prin care să se scurgă apa dintr’acelă noroiă. şi să se mesure de unde şi până unde are să se facă şanţulu câtă va li de trebuinţă, şi după acesta să rendueşti dumne-ta Vel Spat. zapciă asupra celoru ce aă case de oparte şi de alta să sape acelu şanţă, şi deosebită să aducă şi tufe şi brazde să pue într’acestă noroiă, ca cu acestu mijlocă să îndreptezo acelu dramă, şi de nu va fi destulă a se isprăvi acostă şanţă şi să se puc tufe i brazde numai cu cei cari şedă pe marginea acestui locă, să puneţi ca să dea ajutori u si mahalagii de prin prejură. 1785, Septembrie 10.» (Cod. XII, fila 310.) Pitacu către d-lui Vel Vist. ca să oprescă Dima Deli-Basa i Iul (Jheorghe lm-hasa oi llaremil hanii din lefă pen tru facerea podului din mahalaua Arhimandritului. «Dumne-ta Vel Vist. fiindu-că Dima Deîi-Başa i Gheorgho luz-Başa ot 1 la-remă simt datori a da ia facerea podului din mahalaua Arhimandritului, însă Dima Deli-Basa taleri 15 şi Gheorghe luz-Başa talon 5, prin anaforaua întărită de către Domnia mea, şi după atâta prelungire ce făcu, nu voră să dea bani de voie ia ună lucru trebuinciosă şi pentru ală loră folosu, poruncimu Domnia mea d-tale, ca din lela loră să opreşti Dumne-ta aceşti bani şi să dai în mâna orânduitului Zapciă vătavii de păhărniceî. 1785. Augustă 9.)) (Cod. XII, fila 295.) Pitacu către dumne-hu Vel Spăl. pentru a se drege drumulu clela Cărămidarii de susu fi indii forte rea slricatu. «Dumne-ta Vel Spătariu, fiinclu-că în mahalaua Cărămidariloră de susă este dnnnulă forte reă stricată la ună locă, unde s'a făcută ună noroiă marc de care pătimescă multă reă trecătorii de obşte ce morgă şi vină pe acestu drumă, şi fiindu-că dintr’acestă noroiă, este aprope aici Dâmhoviţa, poruncimu dumi-teîe să orenclueşti zapciă ca să pue pe mahalagiii ce sunt pe acestă drumă, ca cu toţi să facă ună şanţă adâncă dintr’acestă noroiă până în Dâm-boviţa, pe care să se scurgă apa diutracestă batacă, să nu mai aibă locă a rea poduriloru maî înainte de vreme şi se prăpădeşte în scurtă vreme, după ce so face cu atâta cheltuială, iată dar poruncimu dunme-vostră, cât pentru podurile cele mari domneşti cari esii înăuntru şi până la marginea oraşuluî, dumne-ta Vel Spat, să porunceşti zapciiloru bresliî dumi-tele că ori câte cară intră în Bucureşti şi se întoreu deşerte la întorcerea loru să le oprescă, veri domneşti dărvarî, veri scutelnicî monăstireştî, boereştT, veri alţi ţeranî după obşte, ca să încarce câte cedată carul ii lui plinii de tină, care tină aii datorie se strîngc, de a se maî face noroiu, şi să se îndrepteze cu acestu mijlocii ca să nu maî pătimescă însuşi cî şi trecătorii de obşte. toi. pisah. gspd. 1785, Augustu 18.)) Pitacn către d-lul Vel Aga, a oreudui zapciî ca să silescă pe fie-care jprăvăliaşii si casnicii să cureţe şi să rînescă poclulu de tină, piiindu şi pristavu să strige pe uliţe. «...Dumne-ta Vel Agă, fiindu-că din necurăţenia poduriloru nemăturându-se şi necurăţindu-se în vreun de tină si noroiu, ce stă asupra lorii, putrezescu podurile, şi se strică podurile maî ’nainte de vremea loru, care simt făcute cu atâta cheltuelă şi trudă, şi pe lângă acesta este şi unu lucru necuviinciosîi în politie să nu potă cine-va pe poduri umbla de tină şi de necurăţenie, pentru acesta dar iată poruncimu d-tale, după cum şi obiceiulu era, să rendueştî •zapciî să silescă pe fie-care prăvăliaşii şi casnicii să cureţe şi să rînescă podidii înaintea casei şi a prăvăliei lui, ca totu-d’a-una să de podurile curate, puindu si pristavu să strige pe bate uliţele ca să dea de ştire tuturoru. toi. pisah. gpd. 1785, Decembrie 21.» (Cod. XII, fila 337.) Pitacn către Vel Agă a -da cei cu prăvăliile câte doi omeni la facerea podului Şerbanu- Vodă. «Dumne-ta Vel Agă, fiindu-că am daţii Domnia-mea poruncă d-lorii boeri-lorii epitropî ca să începă să lucreze podidii ce se numeşte a lui Serbanu Vodă, iată poruncimu dumi-tele după cum şi obiceiulu au foştii să orânduiţi zapciî ca să silescă pe prăvăliaşii şi uliceriî ce sunt cu case i prăvălii pe linia acestui podii, de o parte şi de alta, spre a-şî da fîe-carele câte doi şi câte trei omeni de lucru salahori ajutoriu la destupatulîi şanţului acestui podii, pe care omenii strîngendu-î, să-î faci teslimîi la polcovniculu de podii şi la boeriî epitropî spre a lucra şi a se face podu după porunca ce am datu. toi. j). gpd. 1785.)) ritacu către Vel Spălară să se facă podidii de la porta Sdei Ecaterina până la porta Vel Logofătului Brancovenu. «Dunme-vostră Vel Spătarii îţi facemu în ştire pentru drumulu ce este stricaţii. în uliţa care urmeză din porta mănăstire! S-teî Ecaterina până în porta V. A. URECHIĂ 506 podarii să o încarce cu lopeţile şi cu manile loru şi ţeranulu să o scotă afară din Bucureşti să o lepede la câmpii, iar pentru uliţele din lăuntrulu târgului, poruncimii dumne-vostră Vel Agă, ca după obiceiîi, să pui pre prăvăliaşi şi pe cei cu odăi de o parte si de alta, cari să rănesoă, să măture şi să-şi scoţă tina afară încărcând’o, însă iarăşi în asemenea care cu manile şi lopeţile loru, curţeî caseloru d-luî Logofetulu Brâncovenu, că de vreme ce amu daţii Domnia mea poruncă a se începe lucrulu podului mare alu lui Şerhanii Vodă să se facă, face trebuinţă dar a se drege mal întâiu acesta numită uliţă pe care să trecă musafirii ce vinu şi mergii, cum şi celu laltu norodu de obşte, până.se va isprăvi facerea podului Serbanu-Vodă, dar după primirea pitaculuî nostru să orendueştî Dumne-ta Zapcii ca din mahalaua Bucureştiloru să aducă caro cu care să care doue-decî seu treî-decî care de tufă s fără mătură, paie seu gu-noiii să se astupe şi să se dregă bine bataculu ee este într’acestă uliţă, fîindu orenduitulîi Zapciu alu dumne-vostră Mumbaşiru până se va isprăvi. 17o5, Mai 14.» (Cod. XII, fila 259). Pitacîi către Veliţii hoerl pentru remăsiţa de veniţii. «Fiindu-că ne-au aretatu d-loru boeriî epitropî cum că cel mal josu numiţi sunt rămăşiţă din venitulu podului din anulu trecuţii şi până acum nu au urmaţii a plăti, şi cum că pentru acesta s’a făcuţii pitacii şi s’a datu poruncă într’atâtea renduri, şi totu nu s au supusu a plăti, pentru care fiindu-că aceşti bani sunt datori fără nici o pricină a-î respunde la cutie, iată orenduimu pe vătafulii de Divanu, să apuce pe fie care cu strînsore să împlinescă banii ne-greşiţii, iar de se va areta vre-unulu cu împotrivire, seu nesupunere, să-lu rădice la închisore, ca să plătescă, seu de vorii elice că să-î scot! cu epitropiî la dumne-loru Veliţii boerl toi. p. 3. (Cod/ XII, fila 116j Taleri Bani 160 — Dămcea Stanică, Polcovnicii. ) 182 82 Vlaşca, Mănăila Logolctu. ! 18 L 80 Bălanu, Vameşii, veni tulii Podului. | 135 — Const., Polcovnicii Laptovu, din butăritu. 1 TT9 W 200 —- Scarlatu Isvoranu, Vel Cluceru za Arie. “819 42 «Dumne-vostră boerilorii epitropî fiindu-că este trebuinţă a se tace unu po-dişorii din podulii celu mare care intră în domnesca curte şi până în podidii nou alu Gorganului, de peste apa Dâmboviţeî, poruncimii d-vostră, ca să me-suraţl diastima lin, şi luându în scrisu câte podim si cherestea treime, să faceţi foie cu preţuire de câtă cheltueîă anume trebueşte, şi să arătaţi Domniei mele; scriemu şi dumi-tale Vel Spătarii, să faci epistasie şi să se facă acestu chefş — şi să ni se arate fără zăbavă, toii. pisah epd. 1784. Aprilie 26.» (Cod. XII, fila 116.) au ceva a respunde gpd. 1783, Ianuarie In Bucureşti ISTOPJA ROMÂNI LOR 6 507 strîngendu şi zapeiil dumi-tele asemenea cară deşarte ce se întorcu, care ţăranii. numai cate o-dată să aibă a scote, Iară de a nu se mtoree si a doua si a treia ; si asa dumne-ta Vel Spat. să porunceşti pentru podurile mari în cât este plasa dumi-tale. iar dumne-ta Vel Agă să porunceşti pentru uliţele târgului şi din podurile mari până unde ştii dumne-ta, însă poruncă straşnică să daţi zapeiiîoru să nu se cuteze cu acesta pricină a găsi mijluce de jafii spre a lua dela cei cu carele parale, pentru că pe acelu ce vomă da că au cutezată, nu numai pe celu mică slujitoriu ce va li, ci chiar pe zapciulu lui celă mare ilu vomă pedepsi negreşitu. Toi, p. gpd. Î78B Maiă 25.» (Cod. XII, fi a 164;. bănui în note şi în anexe cOverse acte de sub Domnia luî M. Suţu, relative la constituirea de pieţe publice, de proibiţiunî a depositeloru de fenă între case, prin centrală oraşului, de oprire de a se ţine de băcani prin prăvălii, în cantităţi mari, rachiu, silitră, puciosă şi iarbă de puşcă, tote aceste opriri în interesulu aperărel de incendiu (1), Ci Pita cu către Vet Spătarii pentru fenu a nu se aduce în oraşu i prăvăliesi a nu ţine puciosă. silitră, i rachiu, pentru primejdiei ele focii. ^Cinstită si credinciosă boieriule alu Domniei mele Balasache Vel Spătarii, lacemu Domnia mea ştire, că pentru temere do întâmplarea, ferescă Dumnedeu, a locului nu se cade a se căra în lăuntruiu oraşului Bucureşti femiri midie ş/ a se fure clăi între case si pe alăturea aprope, după cum tnţelesemu că sau întîmplutu de multe ori primejdie din pricina acesta, pentru care socotindu Domnia mea a pune la cale a tatu pentru tenuri, cât şi pentru alte lucruri ce sunt vă-tămetore dc focă, află mu din condicile Divanului, că după întâmplările ce s’aă întâmplată s’au fostă făcută hotărîrile domneşti dc era oprire de a nu aduce nimenea înăuntrulă oraşului tenuri mal multe decât pe trebuinţă de puţină vreme, şi acelea cu răvaşu dela dumne-luî Vel Spătarii a ave slobodenie de a intra, iar celă-laltu t-otă să-lu aşede pe margini şi prin locuri depărtate de case, unde nu este temere, de unde potă iarăşi a căra câte puţină; aşijderea aflându din condicele Divanului, că şi racbiulu, silitră. puciosă, iarba de puşcă seu şi alte asemenea loru au fostă opriţi prăvăliesi! şi băcanii de a ţine prin prăvălii, si prin băcănii în năuntru sumă, în bufi, în hurie mari si in saci aruncaţi pe aci pe aeole fes-unde, fiindă şi acestea primejdiose la întâmplări de focă, după cum s’au şi arătată şi s'au veclutu din întâmplările ce s’au întâmplată de câtă stricăciune este a se ţine prin prăvăli! rachiuri în baţi, fără de numai cât ca fi de trebuinţa cînderel prăvăliaşului pe câte o sept emană ai atu să care, câte putina. iar eele-îalte rachiuri să le ţie afară unde-lu şi lucreză, pc la povernî şi pe la magasii, deosebită, cum şi silitră, puciosă, iarba de puşcă, seu şi altă de acestea, pe la deosebite locuri dc lături, cu bună ferire şi închise; deci acestea liindă cu cale şi de trebuinţă a se păzi spre binele de obşte pentru ferirea de primejdie, ferescă Dumnedeu, a locului, le întărimu şi Domnia nostră de a 508 V. A. URECHIĂ In privinţa Dâmboviţep fie pentru împedicarea inundăriloiu, fie în urma, şi poruncimu dumi-talo Vei Spătarii, să dai poruncă pe la străjuia în-prejuruiţi la iotă marginea Bucureştiloru că pe nimenea să nu îngăduiască îără de ştirea dumni-tele a aduce înăuntrulu Bucureştiloru f'enu, ci dându dumi-tele de ştire, după ce te vei pliroforisi alu cui este şi câte care, să dat slobodenie nu maîpe câtu se cade, câtu de puţinii, după cum vei socoti trebuinţa fieş-căruia, cu răvăşii dela dumne-ta, a intra şi a-îii descărca nu alăturea case-lorii, seu pe lângă cuhnii, iar ceea-laltă sumă de fonti mulţii ce vor ti ave fieş-carele de găti re şi trebuinţa iernel să-şî aşeze pe la margini şi pe la locuri depărtate de case, unde nu este temere, de unde potii a căra rîndun câtti au trebuinţă pe suma viteloru sale; aşijderea şi dumne-ta vechilule alu Agiet, să cercetezi prin totu (orgolii şi să nu îngădueştî a se ţine j)rin prăvălii, buţî de rachiuri multe, cum nici prin băcănii sumă de silitră, puciosă, iarbă de puşcă şi alte ca aceste vătămătorc, fără de ştire, ca alte felurimi de mărfuri puse heşte-unde, ci acestui felu de mărfuri.să îc aibă, cum dicemu mal susii, pe la povernî, pe la magazii si pe locuri ferite, de lături, depărtate, de unde să care câte puţinii pentru vîndarc în prăvălii şi în băcănii pe câte o septerna nă, şi acelea cu multă pază şi ferire; aşijderea şi catranulii iarăşi să-Iu aibă la locuiţi de oparte, cu ferire; pentru care aceste tote după ce veţi înştiinţa la totă obştea acesta poruncă şi hotărîrc ca să se ştie, apoi să faci cercetare adese şi pe care îlti vei găsi no-următoriu să ni-lu areţ! ca să-iu păgubimii cu totă acea marfă, pentru pedepsă. 17bh, Augustu 17.» (Cod. XII, fila 11.) Filam mire Vel Spătarii i către Vel Aga pentru feu uri a nu aduce în Bucureşti. «Dumne-ta Vel Spătarii, i dumne-ta Vel Agă, fiind u-că porunci şi hotărîrl domneşti au foştii date de mal uaintc, câtu şi după venirea Domniei mole, ca să nu se aducă ie nuri sumă eu carele înăuntru Ducureştilorii, fiind ii lucru eu temere pentru primejdie de focu, iată poruncimiî dumne-vostră, ca fieş-carcle să-şi mute şi să-şî aşede tenurile la margine, în locuri depărtate de oase şi feriţii, de unde nu este grija de vre-o întâmplare rea. şi numai pentru trebuinţa ele câte o septemână să-şî care înăuntru Bucureştiloru pentru mâncarea viteloru fieş-carele ; iar mal multă sumă de care să nu se afle la nimenea, prin curţi, prin mahalale şi pe apropo de case, fiindu-că este, după cum dicemu, lucru vătămătorii ohştieî, şi întru acostaşi chipu să urmaţi, şi să daţi nizamulu trebeî acesteia, cum poruncimu, negresitu, dându fieşce-cărora de ştire, că de voma mal vede la cine-va împotriva acestei hotărîrl fenurl, să ştie că aeelii fonii se va face zaptu pe soma Domniei. 178-J, Octombrie 11.» iCod. XII, lila 54. lO) Mih aii a Constantină Şutul a Vr. i gped• Zem. Vlas. «Poruncimu dumne-lul Vel Agă, să orendueştl zapcii să morgă şi să sfărâme acesta povarnă surpândo până la pămîntu de (otu, arotându porunca Domniei ÎSÎOHIA ROMÂNILOR# 500 interesulu higienicu alu nemurclârireî apei care servă şi de beutip sub mele preoţiloriî domneşti, să nu se mai cuteze a se amesteca la locurile din prejma curţel domnesc!, cari sunt în vină pentru acelu locîi ce s’a puşi! de l a datu în chirie, fără de a nu ave a face cu dînsulu nimicii. 1785, Martie 2.» «/‘rar înălţa ic Domne, «Cu prea plecată acesta a nostră anafura înştiinţumu înălţime! tale, că la Curtea Domnescă cea Veche la porta din mijloculu pe dinafară alăturea cu zid ulii c-urţeî, lângă culmea cea mare domnescă, preoţii bisericeloru domneşti au datu cu chirie o bucată de loeiî la unu CI ie orgii e islicaru de aici pe anu câte taleri unulu. care locu îlu arc şi acestu Cheorghe datu iarăşi cu chirie pe anu câte taleri 15, la unu loniţă Căpitanii de aici şi la unu Leibu Ovreiul îi, iar aceştia într’acestu locu de vre-o câtă-va vreme de curând îi au făcuţii povarnă învelită cu trestie, de lucrâză într’însa rachiu de bucate cu cinci focuri ce nu se stingă nici dina nici noptea, la patru cazane si la prăjitulu bucate-lorii, care acesta vedendmo noi şi socotind îi primejdia de focii, că pote, fe-rescă Dumnedeîî, a se întâmpla din acele cinci focuri ce nu se stingă! nici diuanicî noptea, câtuşi chiar din raebiuîu acela numai, când, ferescă Dumnedeu, se întâmplă din forte puţină greşală de se aprinde rachiulu, şi mal vârtoşii liindu povarna acesta în mijloculu oraşului, şi osebiţii de acesta acestu împreună cu alte locuri ce au mal rămaşii în prejma Curte! domneşti, pe dinafară, sunt ale Curte1 domneşti şi nu sunt din locala mahalalei ce este cu hrlovu a fi ursită a da chirie pentru preoţi la hiseri Ue domn-şip şi cu greşală au socotita preoţii că acelu locu împreună cu eele-lalte locuri de dinafară din pre-jurulîi curţeî potîi să fie din loculii mahalale! ce se dice mai susii că lc este dată cu hrisovu si fără de orenduială s’au pusu preoţi de au datu lui Cbcergile Islicaru acelu locu cu chirie, deci noi după plecata datorie ce o avemu pentru unele ca acestea, facemu ştire înălţime! tale şi de acesta, ca din luminată porunca Măriei tale să lipsescă de la acestu locu acestă povarnă pentru mal sus disa bănuială de ....(tocii ?j şi preoţii să nu mal aibă a da eu chirie seu într’altu chipu atâtu acelu locu, câtu şi din alte locuri ce voru maî fi rămase îmorejurulu Curte! domneşti, pe dinafară, şi cum va li porunca Măriei tale. 1785, Aprilie 29.» (Cod. XIII, lila 179.) «Icnache Lehlui, Nic. Stolniculu, loanîi Mcdcln.» Kesoluţiunea lui Vodă ordonă să se oblige : «Pre acela ea nu numai eheresteua totă să o rădice Iară de voie. ci şi ori-ce prăvălioră şi namestiî face să o surpi la pămîntu şi să se cureţe loculu ne greşitu, ca să remâe slobodu. 1785, Iulie 4.» «Prea limitate Domne. înştiinţăm# Măriei tale, că aici în oraşul# Bucureşti maî ’nainte la multe locuri se afla viranele la care se aduna carele obştieî, cu vinu, cu cherestele spre vîndare şi altele, iar acum din mila lui Dumnedeu totc s’au îngrădit# ol O V. A. UHECHl Michaiu Suţu se desfiinţeză unele heleştae din susulu Dâmboviţei şi se opresce scăldarea lumei în Bucurescî în cursulu verei (1). cu nămestiî, fără numai ce rămăsese puţinteii! locă slobodă la porta din susu a curţe! gospodu cei vechi unde stă carele cu cherestea, hutini cu vină şi altele; acum vedemă că şi acestu puţinteii! locu mai de totă s’a închisă, cu o prăvălioră ce se face şi cu punere de multe feluri de cherestele strînse spre vînclare cu precupie, şi celui ce face acestea i-amă disă ca să continescă de a lucra şi a-şi rădica acele cherestele, încă şi prin d-lui Vel Agă, şi elă n’a dată ascultare, ci mai multe cherestele aă strînsă şi tetă strînge ; să fie luminată porunca Măriei tale către dumne-lui Vel Agă, ca să-lă facă pe acela să-şi rădice clieresteua, cum şi acea prăvălioră ce o face, să remâe locă slobodă cum a fostă şi mai ’nainte, mai vertosă că a fostă drumă ală obştieî, ce urma pe sub Foişorulă celă roşu către Şelari: De acesta înştiinţămă Inăl-ţimei tale. 1785, Maiă 29.» (Cod. XIII, fila *235.) Ioană Lehliu, Nicolache Stolnică, Ioană Medeln. Pita cu ca să nu se dea focii cosur dorii. ci să le măture cu cosa vi. La Mi ha du Gonst. Sufu Vvd. i gprd. Zem. VI as. ((Poruncimă Domnia mea dumi-tale Vel Agă, să vesteşti cu pristavă la totă obştea, ca de acum înainte nimeni să nu cuteze a mai da focă coşuriloru pentru ca să le cureţe cu focă, ci fieşte-carele să le măture după obieeiă şi să le cureţe cu coşarulă, fiindă lucru primejdiosă de focă, după cum s’a şi vrută întâmpla într’aceste dile primejdie la unu locă doue, care înşi-ne amu vedută, iar pe care după acesta vei dovedi în urmă că n’a urmată porunca să ni-lă aretaţî. 1785, Decembrie 20.» (1) Pitacu către Logofelulii Anastasie a face zăgazu la unu santu la heleşteulu Julestu a nu se versa să facă inecătură. «Fiindu-că ne-amă înştiinţată Domnia mea pentru heleşteulă de la Juieştî, cum că făcendu-şi apa Dâmboviţei locu din susu pe unde au fostă şi mai nainto ună şănţuleţu de se dă apă din Dâmboviţu. aă cursă în heleşteă de s’a împlută şi s’a mărită atâta, cât pote să rumpă zăgazulu lui, şi să se facă înneeătură în Bucureşti de va mai veni Dâmboviţa mare. poruncimă ţie Atanasie biv Log-, za Visterie, purtătorulă de grijă ală moşiei Juleştiloru, să te scoli să mergi acolo la acelu şanţă, şi să astupi, făcendu zăgazu temeinică cu poduşcă ca să oprescă apa Dâmboviţei, ca nu cum-va când va veni apa mare curgendă în heleşteă să se rumpă zăgăzuită lui şi să se întâmple vre-o înneeătură mahalaleloru din Bucureşti şi moşiei domneşti pagubă. 178o, Aprilie 25.» jCod. XII, fila 249. «Dumne ta Vel Spătară i dumne-ta Vel Aga. primindă dumne-vostră pita-culă Domniei mele, să aveţi a da în ştire la obşte, ca de astădi înainte, nimeni ori din bărbaţi, ori din copii, ori din tete, ori din femei să nu se cuteze _ ISTORIA ROMÂN 1LOKT _ _____________Sil Cu referinţă la îndestularea oraşului cu apă, Încă sunt câte-va documente dela acestă domnie. In 1785 epitropia obştescă propune aducerea de ape în Bucurescî şi aşedarea de smlgii (1). Este însă maî mul tu o continuare a lucrăriloru întreprinse sub Alex. Ipsilante. a se scălda în apa Dâmboviţei, că se va pedepsi, dându si osebită poruncă zapciiloru d-vostră, ca să iea aminte şi pe care ea prinde după acesta scăldun-du-se în urmă să se aducă la dumne-vostră ca să se certe cu bătaie.» 1784, Maiu 20. (Cod XII, fila 159.) ilţ Hrisov ulu Im Suilc/i-Başa pentru orenduiala ce are la dresul ti cişmeleloru si alte mile. «De vreme ce aici în orasulu Domniei mele Bucureşti, fiindu alcătuite şi făcute 3 fântâni, spre laudă şi podobă la starea politiei şi buna petrecere a norodului, una în târgulîi din năuntrulu pe uliţa ce se (lice din Boiangii şi alta pe podulu Mogoşoeî la mahalaua sf. mănăstiri Sărindarî, însă cu apă de isvore aduse din depărtare, cu mare cheltuială, spre a se adăpa obştea cu apă curată si limpede, maî aleşii în vremi slotose cândii gârla Dâmboviţeî, ce este tre-cetore printr’acestu oraşu curge turbure, şi cu multe necuraţii, pentru buna starea lorii, spre a fi păzite şi pururea drese, au foştii rânduiţii purtătorii de grijă Dumitru Cap Suiigi-Başa, ca orî-ce stricăciune se va întâmpla să aibă elîi a îe drege cu cheltuiala luî afară numai când va fi trebuinţă de a se face alte fontănî şi a maî aduce apă dintr’altu locu, elu la acea cheltuială să nu aibă a tace, iar la dresulu aceloru fântâni să aibă a cheltui dela dînsulu şi a purta grijă. Carele pentru cheltuiala şi ostenela luî, au avuţii rânduită lefă pe lună câte th 60, care lefă o lua din venituiu podului ce se ia dela carele şi buţile cu vinii ce intră în oraşu şi i se da aceşti bani de către boeriî epi-tropiî cutiei şi d-loru boeriî epitropî avea purtare de grijă totu-d’a-una a fi drese fontânele. Aşijderea au avuţii milă, ca elu şi tută casa luî să fie scutită şi apărată de tote dările şi angariile ce voru eşi peste anu în ţeră i oî una sută cinci-deci scutea la vremea oerituluî, şi 50 de stupi i rîmătorî la vremea dijmărituluî, cum şi lude 4 scutiţi şi apăraţi de tote dăjdiile şi angariile ce voru eşi peste anu în ţeră dela visterie, cari scutelnicî iî era pentru trebuinţa şi ajutoriulu luî. Aşijderea şi cându vre odată, ca unui om ii, i s’ar întâmpla morte, acestă purtare de grijă şi privileghiu să-lii aibă copiii luî, seu din rudeniile sele, avendii meştesugulii acesta. Deci fiindu că pentru acestă rânduită letă şi milă ce aii avuţii numitulii Dumitru, vedumii Domnia mea la mâna luî hrisovulu Domniei sele fratelui nostru Domnii Alexandru Ipsilante Yv. cu let. 1777, Octombre 1 şi fiindu-că asemenea rîvnă avemii şi Domnia mea spre cele folositore la petrecerile norodului, orenduimii dar totii pe acestii Dumitru Cap Suilgi-Başa, ca să fie cu purtare de grijă asupra acestorii tontânî, întocmai după orenduiala ce se cuprinde maî susu ; căruia cu acestii domnesculu nostru hri-sovii, înnoimii şi întărimii acestă orenduiala de lela pe deplinii, fără de nici unii scădemîntii, să o ia dela boeriî epitropiî cutieî, din venituiu podului, cum V. A. UKECHI 512 In interesulu liigienei constatâmu niesurî luate pentru sechestrarea rufeloru şi a haineloru celoru morţi de oftică, ca să nu se potă vinde şi ccledaltc orânduite scutiri ce se aretă mai susu să i-se păzâscă întru tote. numai şi eliî să lie singurii sîrguitoră si datoră pururea a griji pentru aceste 2 Jontâni, şi a le drege cu cheltuiala lui totă-d’a-una oândă se va strica unde va spre a fi nelipsită curgerea apei ; şi amu întărită hrisovulu acesta cu însăşi credinţa Domniei mele Iw Mihailu Constantină Suţulă Vv. ctc.» Scrisu-s’a acum la ală 2-lea ană dintru întâia Domnie a Domniei mele aici în oraşuîu Bucureşti, la anii dela zidirea lumii 7292 în luna Octombre 1.» 'Cod. XIII, fila 61. verso.) l(o Mihailu Constantina Şutai a Voi cod ii «...Dumne-vostră boeriioru epitropi liindă-că pentru a se face îndreptare la curgerea apei la fântâna din lăuntru târgului, făcendu-se cercetare de către dumne-vostră Vel Log. la faţa locului în curtea dumne-hu Cluceriului Slă-tinenulă unde s’au astupată şanţulă şi s’au stricată olanele, s’aă socotită de împreună cu Suilgi-Başa că trebuescu a se cheltui ca tal. 300 spre a se muta şanţulă prin altă îocă tetă prin năuntrulu curţeî d-iui Cluceriului Sia-tinenu şi să se dea apa în celă d’întâiă drumă ală el mai în josă; deci ca să nu se isterisescă norodulă şi ca să fie îndestulată de acostă bine, poruncimă ca din cutie să daţi dumne-vostră aceşti bani făcendu şi epistasie, ca prin ma-rafotulu dumne-vostră să se tacă dresuîă acesta în grabă Iară de nici o zăbavă, ca nu când-va zăbovindă se voră strica şi cele-lalte olane si atunci se va cheltui mai multă cheltuială.» 1785. Maiă 30. «...Părinţiloru Episcopî Buzeă şi Râmnică, şi dumne-vostră cinstiţiloru şi cri1* dincioşiloră boc-riloru Domniei mele, Dumitrache Chica biv Vel Dan, Scarlată Greceanu Vel Logof. de Ţera de susu. Grigoraşco Balasachi biv Vel S])ăt. de împreună cu doi din epitropi Ienache Lehliu biv Vel Pahar, şi Nicolache biv Vel Stolnicu, adunându-ve toţi la unu locu, mai întâiu să aduceţi pe Suilgi-Başa ca să intraţi la tocmelă a ducerei apeloru până în. marginea oraşului Bucureşti, adecă la capuiu podului Mogoşoei, şi severşindu tocmela să ve si-gurifsiţi şi pentru chiezăşia ce trebue a da la o trebă mare ca acesta în scrisii, de altă parte să aduceţi înaintea sfinţiiloră vostre şi a dumne-vostră pe doi din negustorii ce s’au socotită vrednici a se face casă pentru primirea şi cheltuiala baniloră lucrului aducere! apeloru acestora, anume Panaitu Hagi Nica şi Ilagi Dimitrie Papazoglu. cărora după ce le veţi areta hotărîrea nostră, să le cereţi ca să ve dea. în scrisă făgăduiala la treba acesta, care se dă asupră-le. cu nujloculă ca totă datuiă baniloră să le lie la orî-ce trebuinţă ale trohei aceştia, să iie următori după povetuirea ce le veţi da, şi să arătaţi Domniei mele tocmela ce aţi săvârşită cu Suilgi şi cu chezăşia Iui, cum şi aşedămîn-tulii cu numiţii negustori: iar dumne-ta Vel Vistierii, după orenduiala ce s’aii făcuţii pentru bang să trimeţi domneştile porunci pentru strîngerea loru şi aducerea în vreme. 1785, Augustă 17.» (Cod. XIII, fila 343.) ISTORIA ROMÂNILORU 513 orî purta ele cine-va, şi aşa să se împeclice lăţirea boleî. Asemenea închiderile de zalhanale din lăuntrulu oraşeloru, cum şi măsurile luate contra introducere! de pesce stricată, orî pescuiţii în bălţile pe unde s’a însemnaţii boia ciumei (1). «Prea înălţate Domne, «Prin luminatulă Pitacă Inălţimeî tale ni-se poruncesce, că adunându-nc cu toţii la unu locu să facemă socotelă ele banii ce sunt trebuincios! a se cheltui pentru aducerea apeloră şi facerea cişmeleloră în oraşulă Bucuresciloru, şi să arătămă de unde se găsesce cu cale de către noi a se orendui să se dea şi tieşco-care breslă câte câtă, şi după cum vomă găsi cu cale urmânclă chib-zuirea ce s’a tăcută d’impreună înaintea Inălţimeî tale, să arătămă în scrisă, ca să se dea cele trebuinciose porunci, deci pentru o de obşte folositore faptă ca acesta, fiindă oraşulă Bucurescî isterisită, cu tetă protimia amă urmată luminatei porunci înălţime! tale, şi adunându-ne cu toţii la ună locă, amă socotită mijloculă, precum cu deosebită foîe pe anume aretămu Inălţimeî tale, de unde şi de la cine amă găsită cu cale a se da accştî banî, ce cu bună orenduială sunt a se lua pentru ună folosă obştescă ca acesta; ci câtă pentru a se strînge acestă orenduială de banî, se cade a se da luminatele poruncî ale Mărieî tale, ca să nu se maî prelungescă vremea ; iar cea mai de trebuinţă este de a se face aşedămîntulă cu Suilgiu pentru adusulă apeî până la marginea Bucuresciloră, deosebită de împărţirea eî unde şi unde se cuvine a da pentru folosulă obşte!, ca să se vadă şi să se scie de Măria ta, şi aşa însăr-cinându-se elă cu acestă trebă, rămâne numai de a da credinţă prin cliezaşî omeni de cinste şi cu chiverniselă pentru a pute răspunde la vre-o pagubă de se va întâmpla, şi mumbaşiră să se orenduescă asupră-î ca cu unu cesă maî nainte să se începă a lucra câtă se va pute estimpă fiindă-că trece vremea; nouă asa ni-s’aă părută a fi cu cale.» 1785, Augustă 13. (Cod. XIII, fila 343.)» Grigore ală Ungro-Vlachieî, Cozma Episc. Buzăă, Filaretă Episc. ltomnic., Dumitrachc Bană, Pană Filipescu Vel Bană, Nicolae Vintura, Dumitraşco Ra-coviţă Vel Vornică, lenache Moruzi Vornică, Manolache Brăiloiu logofătă, Scar-latu Grccenu Vel Log., G. Bălian Log., Manolache Creţulescu Vel Log., lenache Văcărescu Vel Vist., Istrate Creţulescu Cluceră, Ştefanii Văcărescu Vel Stolnică. (1) Pitacu la staroste, să fie lucrurile Iul Constandicelu Lipscanu oprite. «Staroste de negustori, fiindă-că ne-amă însciinţată Domnia mea cum că ună Constandicelă Lipscanulă Arvanitohoritulă, murindă la Craiova cu bănuială de oftică, clironomiî, seă epitropiî lui aă trimisă aicî în scrisă, că hainele şi alte lucruri ale lui, ca să se vînclă cu mezată. Pentru că, acestă boia a ohticeî este vătămătore la obşte, şi împărţindu-sc la maî multe mân! cu vîndarea se pricinuesce molipselă, s’aă scrisă de către Domnia mea dumne-luî Caimaca-muluî, ca să cerceteze prin doctorii de acolo şi prin alţiî ce voră ave seiinţă sa dovedescă de a fostă cu adevărată boia morţeî lui de ohtică; ci dar iată Istoria Uomâniloru de V. A. Urecliă. 33 oi4 V. A. URECHI A Alte măsuri mai de însemnatu clin ordinea eclilităţeî, seu chiar şi numai de ordine poliţienescă, sub M. Şuţii, sunt cele următore : 1) Oprirea mendicităţeî în Bucurescî prin următorulu pitacu : Pitacu către Veliţii Boeri pentru cerşetori a pune la orenduială să nu mai (îmbie pe uliţe şi prin biserici. «Dumne-vostră Veliţiloru boeri Divanului Domniei mele, însciinţămii pentru săracii nevolnici şi şchiopi, orbi şi sluţi, cari îi vedemti în totă vremea în-conjurândîi uliţele, păzindii răspântiile şi ămblândii prin biserici, ccrendu milosteniile pentru hrana vieţeî lorii, că ne-fiindti cu cale unii ca aceştia câţi sunt vrednici de milă, a fi far’ de nici unu felii de căutare, şi a ămbla de colo până colo pe uliţe într’o politie ca acesta creştinescă, amu socotitu să se poruncimu Domnia mea, fote acele haine şi lucrurile lui ce sunt trimise aici să fie oprite a nu se vinde, şi strîngendu-le să le piu la unu locu osebitu, să stea închise până vei ave alu doilea poruncă, toi. p. crpd.» 1785, Aprilie 7. (Cod. XII, fila 242.) 1785, Aprilie 7. S’a scrisu carte legată la dumne-luî Caimacamulu Craiovcî ca să cerceteze prin dohtorî să vadă de ce boia a muriţi! Constandicelu Lipscanulu Arvanitohoritulii, fiindu bănuială de oftică, şi să însciinţeze Măriei sale. care carte s’a data la dumne-luî Logofetulu Mănăilă să o trimită. (Cod. XII,' fila 242.) 1785, Mai ii 19. S’a făcuţii poruncă legată către Ispravnici din sud. Meedinţî la jalba orăşoniloru de acolo, pentru o zalhana ce este tăcută în oraş ii a o rădica, adueendu impuţiciunc orăşenilorii. (Cod. XII, fila 242.) Pitacu către d-luî Vel Spătarii i către d-luî Vel Agă a nu îngădui pe pescari a aduce pesce în Bucurescî făV de scirea d-luî Vel Spătarii. «...Dunine-ta Vel Spătarii i dumne-ta Vel Agă, ve tacemii în scirc, că amu luaţii Domnia mea mseiinţare, cum că pescarii cari mergi! si aducu pesce pentru mâncare în Bucurescî, nesoeotindu stricăciunea şi primejdia care potu pricinui obşteî şi chiar lorii, se puni! şi mergu la bălţile, cari sunt molipsite, locuri de acelea de boia ciumei, şi încarcă pesce de aducu, pentru care poruncimu du-mi-tale Vel Agă, să aduci înaintea dumi-tale pe vătavulu de pescari i pescarii, să le dai straşnică poruncă, că de acum înainte cel ti ce din pescari va vrea să morgă afară, să aibă a merge întâi ii la dumne lui Vel Spătarii, să aretc locuiţi unde se duce, şi până nu va lua o aderinţă do la d-lui Vel Spătarii să nu fie volnicii a esi din Bucurescî. toi. p. gvd. 1785, Decembrie 21.» (Cod. XII, fila 242.) ISTORIA ROMÂNILORU 515 pue la cale, pentru ca să aibă şi eî odihna lorii, şi să lc lipsescă ămbletele de pe uliţă, de prin răspântii şi de prin biserici, şi ca să nu se mai supere no-rodulă la vremea ce ascultă dumnedeesca leturghie, ci dar să socotiţi dumne-vostră mijloculu ce se cade pentru unii ca aceştia vrednici de milă, şi să ne aretaţi, aşijderea şi pentru vre-uniî smintiţi din minte şi nebuni de voru fi între dînşii, iarăşi să socotiţi şi pentru acei la ce cale se cuvine a se pune şi iarăşi să ne aretaţi în scrisă cu ceuşii de aprocli. 1784, Nocmbrie 6.» (Cod. XII, fila 203.) 2) Obligaţiunea pentru vizitii de a mâna înceţii şi cu sfială săniile prin stracle : Pitacu pentru sănii de a nu ămihla tare pe poduri. «Dumne-ta Vel Agă, fiindă-că este lucru de multă primejdie întemplătore a ămbla sănii tare în alergătura cailorîi pe uliţele Bucuresciloni, unde nelipsită se află norodu de omeni ămblătorî; Iată poruncimă dumi-talc, după ce vei face sciută şi cunoscută porunca acesta la toţi de obşte, să vcsteseă porunca şi să dică a ămbla încetă cu sfială, ca să nu se întâmple batale, atâtă la alţii, câtă şi însuşi la dînşii, după cum s’a şi întâmplată din pricini de acestea, şi cela ce după acesta în urmă nu va ti următoriă şi cu nebăgare de seină se va areta la porunca nostră, să-lă oprescă străjariî, să-lă cunoscă, şi să ne are ţi pe cclă ce este ncurmătoră. tolico pisah gpd. 1783, Decembrie 14.» (Cod. XII, fila 91.) 3) Curăţirea omidiloru de pe pomii din livedi şi arderea loru obligată : Pitacu către dumneduî Vel Spâtariu i către dumne-luî Vel Agă pentru a curaţi omidile cele din Bucuresci. «Dumne-ta Vel Spat, i dumne-ta Vel Agă, fiindu-că între altele pricini vă-tămătorc şi stricătore rodiriloră sunt şi omidile caia facă multă stricăciune la pomi, iată scricmă dumne-vostră să daţi straşnică poruncă, atâtă domnia-ta Vel Spat. în plăşile mahalaleloră, cum şi dumne-ta Vel Agă înăuntrulă târgului la toţi de obşte, ca fieş-care stăpână cu grădină să cureţe omidile din pomi si curăţindu-le să nu le arunce josă la pămîntă, ci să le ardă cu focă, la care acesta să-î siliţi cu zapcii dumne-vostră, a urma şi far’ de voia Icră, fundă şi însuşi pentru a loră folosă. 1785, Martie 30 (1).» (i) Coci. XII, fila 61. 616 v. a. urechi! «Dumne-ta Vel Spăt. i dumne-ta Vel Agă, fiindu-că şi în anulu trecută am foştii daţii Domnia-mea poruncă dumne-vostră pentru omidi, care nu numai stricăciune pricinuescii pomiloru, ci şi murdarlîcu şi putore, ca să puneţi pe mahalagii să le cureţe şi să le ardă cu focii, şi vedenii! că numai atunci s’au făcuţii urmare şi apoi s’au amelisitu porunca, de aceea iată cu aceşti! dom-nesculii nostru Pitacii de isnovă poruncimu dumne-vostră, că după ce veţi face cunoscută cu Priştavu porunca la toţi de obşte, apoi să rânduiţi zapeiî, dumne-ta Vel Spăt. prin mahalale, şi dumne-ta Vel Agă în tergii, ca să facă mumbaşirlîcu a-şi curăţi fieş-care omidilc negreşitu, ardendude cu focii, fără do a nu se amelisi la acesta, pentru că avemii a cerceta cu alţii mijlocii, şi găsindu pe vre-unulu ne următoriu, nu numai asupra dumne-vostră ne vomii turbura, ci şi pe acela, măcaru fie veri-cine, îlii vomă pune de va da tal. dece !a cutie spre pedepsă, ci dar să fiţi cu grijă la acesta a nu se face cusuru. tolico p. gpd. 1786, Februarie 8 (1).» 4) Oprirea slobodirei ele arme în oraşu: Pitacu către Vel Agă şi către Vel Spăl. a nu slobodi nimenea pusei şi pislole înăuntru în oraşulu Bucuresciloru. 1(7) Mihailu ConsfanUnu Suţu Vvd. gpd. JZem. Vlcis. aFiindu-că aici înăuntrulu oraşului Domniei-mele Bucurescii curge o atacsie, şi fieş-care cum va aruncă pusei şi pis toi c, care acesta fiindu lucru far' de cale şi far’ de renduială, şi fiindu-că potc pricinui şi vre-o întâmplare de primejdie, poruncimu dumi-talc Vel Spătarii! şi dumi-tale Vel Agă, după ce veţi da de şcire la toţi de obşte a se părăsi, apoi să daţi şi zapciiloru dumne-vostră poruncă straşnică, ca să porte de grijă, şi pe care după ce va aucli porunca acesta, îlii va prinde aruncându puşca, seu pistolulu, numai decât să-lu rădice pe omulu acela, împreună şi cu arma, să-lu aducă la dumne-vostră şi dumne-vostră să ne înşeiinţaţi. 1784, Februarie 11 (2).» Adcverulu e că acesta mesură pote ave şi altă esplicaţiune politică. M. Suţu, precum vedurămu, are de a lupta contra unui curentu nea-micu luî. De aci necesitatea pentru clu de a desarma cu totulu Naţiunea, împedicându pe orî-cine nu era în oste, seu slujbaşii să porte 1 2 (1) Cod. Xlf fila 345. (2) Cod. XII fila 12. ISTORIA ROMÂNILOR^ 517 cea maî mică armă. In acestfi sensu Domnitorulu dă pitaculu din 17 Aprilie 1784: Pitacu către Vel Spăt. si către Vel Agă a nu purta nimenea Icitaganu şi pistolu afară din Belii ((Poruncimu Domnia-mca, dumne-ta Vel Spătari u i dumne-ta Vel Agă, să daţi poruncă la toţi zapciiî bresleloru dumne-vostră, ca afară din Tufeciî i Delii curţii gospod, şi fiindu Ncferî spătăreşcî i ageşcî, pe altulu verî-caro va găsi purtându asupră-î iataganu, pistolii^ seu altu-feliu de arme; ori boerescu omu, seu monăstirescu de va fi, numai decât prindendu-lu pc acela, să-î iae armele maî întâiti, apoi să ni-lii arătaţi şi Domnieî-mele; ci dar purtarea acesta de grijă să o aibă zapciiî dumne-vostră tot-deauna de acum înainte ca să urmeze după cum poruncimu. toi. p. gpd. 1781, Aprilie 17.» (1) 5) încă de la primele luni a intrăreî luî Mihaî Suţu în Bucurescî, Domnitorulu face obligatorii pentru orî-cino ămblă pe strade în tim-pulu nopţeî, să albă felinaru aprinsu : Pitacu către Vel Spătarii i către Vel Aga ca după ce bate toba de strajă să nu lase a ărnbla nimeni făr1 de felinaru. Ia) Mihaiu Constantinii Suţulu Vvcl «Domnia-ta Vel Spătarii i dumne-ta Vel Agă, în şcire la toţi să daţi, că fieş-teş-carele, orî de ce breslă, seu ori-ce felu de omu va fi, curtezanii, seu de afară, cum va bate toba de strajă, sera, să fîe datoru a purta felinaru cu lumină de va ave trebuinţă a ărnbla, şi iar să fie datorii a răspunde străjarului şi respân-tiaşuluî la întrebarea ce i-se va face, şi după ce veţi face şciută acesta la totă obştea, apoi să daţi straşnice porunci zapciiloru dumne-vostră, mari şi mici, ca să străjuescă cum se cade şi orî pe cine se va întâlni sera în urma tobei, de străjărî, ămblându sera fără de felinaru, să aibă a-lu opri şi aducendu-lu la dumne-vostră să-lu rădicaţi până a toua di, măcaru alu cui omu va fi; iar când şi după acesta iarăşi nu va urma a ărnbla cu felinaru, atuncî să ni-lîi arătaţi, ca să i-se facă şi altă certare pentru nesupunerea la poruncă; şi în-tr’acestaşi chipu, omîi far’ de felinaru să nu se înşele zapciiî a-lu lăsa pe cine-vaşî, că se vorîi pedepsi forte rău. toii. pisali. gpd. 1783, Octombrie 21 (2).» * 2 (1) Coci. XII. 2) Cod. XII, fila 56. 518 V. A. URECHIĂ 6) De asemenea mesurr, cum şi oprirea Ţiganiloru de a se aşecla pe margine sub cuvîntu că se dedau la hoţii,, câtu şi proibiţiunea pusă ca băcanii să nu mai vîndă iarbă de puşcă, încărcături gata (fişicurî), silitră şi plumbă, decât la omenii ce voru da prealabilă chezăşie (1), i (1) 17 Cărţi legate către Ispravnici pentru băcanii mămularl si prăvăliaşi din oraşe, i târguri, a nu vinde iarbă de puşcă i fişicurî, silitră, plumbîi fără de chezăşie. «Dumne-vostră Ispravniciloru ot suci., sănătate, vă facemă în soire, că cu slobozenia ce au băcanii, i mămularii şi alţi prăvăliaşi, cari ţinu iarbă de puşcă, i fişicurî, i silitră şi plumbă a vinde de acestă felu de lucruri la ori-ce felii de omu nesciută, necunoscută, au hoţii şi tâlharii totă înlesnirea a cumpăra de acestea şi a lucra răutăţile lorii, atâtă la drumuri cu focurile armcloru, câtu şi împotriva poteriloru a sta şi a se răsboi, căci însuşi între clînşii potă eşi cu portulă schimbată la târguri şi prăvăliaşi şi să cumpere de aceste lucruri ori când şi ori pe câtă voru, încă putemă elice, că şi dintre vîndătorii acei mămularî, băcani şi alţi prăvăliaşi se potă afla printr’ascunsă în vre-o tovărăşie şi curespondenţă cu făcătorii de răă; de aceea dar iată vă poruncimă dumne-vostră Ispravniciloru, să aveţi a cerceta la toţi băcanii, mămularii şi prăvăliaşii din terguri şi din totă jucleţulă acela, atâtu aici în oraşă şi în târgă unde să vă aflaţi să cercetaţi înşi-vă dumne-vostră, câtă şi pe de parte în judeţe, unde nu puteţi ajunge înşi-vă de a cerceta, să rânduiţi pe vameşi, seă pe care veţi socoti dintr’ai dumne-vostră, omă de nădejde de acesta trebă, şi câtă veţi găsi la fieşce-care erbă de puşcă, fişicurî, silitră, plumbă, alice, să le drămuiţi, să le cântăriţi şi să le luaţi în scrisă la care anume câtu s’a găsită, şi iarăşi în sema loră să le lăsaţi, ca să şi le vîndă, dar să le daţi straşnică poruncă, ca făr’ de chezăşie, la omă neşciută să nu aibă voie de aici înainte a vinde măcară ună dramă de acestea, ci când îi va veni muşteriă să aibă a-i cere chezaşă, să-î ceră şi adeverinţă în scrisă în care, să arăte câtă sumă erbă de puşcă, seă fişicurî, seă alice, seă plumbă, seă silitră cumpără, şi aşa cu chezăşie la omă şciutu şi cunoscută şi cu adeverinţă în scrisă cuprindetore de suma ce a cumpărată, să aibă voie acelă băcană, mămulară, seă prăvăliaşă a vinde, şi la săptămâna, seri la lună o dată să aveţi dumne-vostră Ispravniciloru a lua sema acelora vîndători, după suma ce aţi găsită la fieşce-care, şi după apolicsis ce voră ave de la cumpărători, la cine anume au vîndută şi câtă ? Care acestă poruncă să urmaţi dumne-vostră a o face negreşită, ca unii lucru trebuinciosă ce amăi socotită Domnia mea că este spre înţărcarea şi părăsirea hoţiloră, câtă nu voră ave de unde să cumpere de acestea; însă să urmaţi ca nu care eum-vaşî acestă trebă să o faceţi să rărnâc zapciiloră şi omeniloră dumi-tale, ca cu pricina acesta să găsescă mijlocă de a jăfui şi a lua de la cine-va, seă a dăciui marfa loră, şi a lua dintr’însa ceva câtă de puţină, că de ne vomă însciinţa că aă prădată pe cine-va, seă aă luată măcară ună dramă, nu numai acelă omă ală dumne-vostră va fi pedepsită greă, ci mai multă asupra d-vostră ne vomă turbura straşnică pentru catahrisisă la ISTORIA ROMÂNILORS 519 n’au împcdicatu unele încercări de resvrătire. Aşa a fostu resvrătirea ele la finea anului 1784, clin Craiova, care se termină prin pedepsirea cu bătaie (1). 7) O mesură ele edilitate aprope nouă este pitaculu prin care se ordonă mahalagiiloru din Bucurescî ele a nu lăsa să ămble slobode vitele loru prin strade. Adevărată că motivulă acestui pitacu este că vitele polu strica semănăturile omeniloră. Apoi ori câtă să fi fostu locuri întinse semănate prin mahalale, e maî probabilii că pitaculu are în vedere arăturile de peste straja oraşului, vitele fiindu duse afară pentru păscută (2). poruncile ce ve damă; ci maî fiţi următori cu privegherea porunceî acesteia întocmai după cum ve poruncimu, avendu răspunsă Domnia mea de la dum-ne-vostră, că aţî înţelesei porunca Domniei mele şi spre săvârşirea trebei veţi fi următori; şi fiţi dumne-vostră sănătoşi. 1785, Iunie 9.» (Cod. XII, fila 267.) (1)1784, Decembrie 20. S’a tăcutei poruncă domnescă către Caimacamulu Craio-veî pentru nisce orăşeni de acolo din Craiova ce au fostu zurbagii, să-î pedep-sescă cu bătaie, fiindu-că cei cari i-au trămisu s’au pedepsită aici cu bătaie de către Măria sa la scara domnescă, care carto s’a dată la ceauşulu spătărescu Drăgoî să o trimită. Iw Michailit Constantinii Suţidu Vvd. i gpocl Zem. Vlas. ((Poruncimu Domnia mea d-liiî Vel Armaşu, pe toţi Ţiganii câţi se află pe margine împrejurulu Bucureşciloru, orî domneşcî, monăstireşci, seu l)oereşcî, să renducşcî zapciă ca să-î rădice şi să-î isgonesci dimprejurulu Bucureşciloru fără do a-î îngădui a se maî întorcc. toi. p. gpd. 1785, Octombrie 5.)» iCod. XII, fila 323.1 (2) Pitacu către Vel Spătarii pentru ca să dea poruncă mahalagiiloru să-sl pue păzitorii la vite a nu strica holdele. ((Cinstită şi credinciosulu boerulu Domniei mele, dumne-ta Vel Spătaru, fiindu-că acum în vreme de primăveră când începu roiturile a eşi, face trebuinţă ca toţî mahalagii să-şî pue păzitori la vite a nu călca holdele ce sunt jură îm-prejurulu Bucureşciloru şi a nu pricinui stricăciune şi pagubă coloră ce au muncită şi s’au trudită cu atâta ostenelă la arăturile acelea; iată scriemu du* mi-tale, să daî tare poruncă la toţi mahalagiii, ca să-şî pue păzitori la vite negreşită, acum din vreme, fără de a le lăsa maî multă slobode ; la care acesta să-î silesc! cuzapciii dumi-tale şi fără de voie a o urma şi a pune păzitori la vite, pentru că de se va întâmpla a călca vitele vre-unuia arăturile cuî-vaşî, se va păgubi apoî de acea vită. 1785, Martie 31.» (Cod. XII.) 520 V. A. URECHÎĂ Nu numai de Bueurescî sa ocupatu M. Suţu, ci; ca şi predecesorii domni, a luatu unele mesurî de edilitate cu referinţă şi la Craiova. Dămu în anexă pitaculu către căimăcămia Craioveî, prin care se con-stitue venituri pentru pavarea oraşului (1). Asemenea o altă carte clom- 1 (1) Dăndă aci următorulu actă, atragemă din noii atenţiunea lectorului a-supra situaţiunei escepţionale a sudiţiloră ruşi şi austriaci. Carte legată la Caimacamiilu Craioveî pentru venitulu podurHorii din Craiova în ce chipu să se iae podar itulu. ((Cinstiţii şi credincioşii boeriulă Domnieî-mele biv Vel Paharnicii Manola-che Românită, Caimacamulă Craioveî, sănătate; am vedută Domnia-mea pentru ce scrii pentru venitulu poduriloră, că ceru muşteriii ceî ce sunt cumpărători de acostă venită a li-se arăta mijloculu care are a se urma la strînsulă venitului acestuia, spre a sci dela cine aă a lua podăritulă; pentru care veî sci dumnc-ta, că sudiţiî aî Nemţiei şi ai Rusiei, care voru intra, seă voră eşi cu marfă acolo în Craiova, aceştia, după împărătesculă firmană, n’aă a plăti nici podărită, nici trecătore, nici nimică alta, fără numai vama la sută trei, ci de va fi chirigiuiă carului Raia de aici, şi stăpânulă mărfei sudită, cumpărătorii venitului poduriloru să aibă a lua aceea ce este orânduită de cară dela chirigiii, şi chirigiuiă fiindă-că are a plăti dela dînsulă acostă podăritu, va îngriji la tocmela ce are de a face cu neguţitoriulă, a i-se mai adăuga preţulu chiriei, iară de va fi chirigiuiă suditu, şi stăpânulă mărfei Raia, va ave a lua acelă orcnduitu podărită dela ncguţitoriă, stăpânulă mărfei, iar când va fi şi stăpânulă mărfei şi chirigiuiă totă sudită, dela aceia n’are a se cere nimică. Iară câte câtă are a se lua de cară; iată s’aă scosii foia în ce cliipă s’aii găsită în con-diccle Divanului, că s’au urinată şi la domnia-sa fratele Alexandru Vodălp-silantă, şi pecetluită se trimite dumi-telc ; ci dară într’acestaşi chipu veî urma dumne-ta la vîndarea, seă căutarea venitului poduriloră, şi fii sănătosă. 1784. Aprilie 25.» (Cod. XII, fila 148.) I(7j Mihailu Costantinu Suţu Voivodu i gspd. Venitulă poduriloră câte câtă este orenduită a se lua de cară. Bani 240 Carulu de marfă cu lipscănie. 90 Carulă cu bute cu rachiă. 45 Carulă de postavuri românescî. 30 Carulă de peî de mielă. 45 Carulă de pei de vacă. 60 Carulă de pei de epure. 60 Carulă cu bogasierie, astară, peştemane. 45 Carulă cu cose. 60 Carulă de braşovenie. ISTORIA ROMÂNILORC 521 nescă relativă la apa de beutu din acelu oraşu (l), articolu indispensabilii. Dani 60 Carulu cu bogasie, însă musulurî şi marfă de Rumelia. 60 Carulu de arniciu. 60 Carulu cu lână de negustorie. 30 Carulu cu peru de capră. 30 Carulu cu berii. 30 Carulu cu butea cu vinii. 45 Carulu cu butea cu vinu, monăstircscu, boeresciî. Aşijderea şi de alte care ce voru veni cu alte feliuri de marfă în Craiova ce nu sunt mai susii numite, să iae de carii po bani treî-dccî, însă să scie cumperătoriulii venitului podurilorii, că sudiţii ai Rusiei şi ai Nemţiei, cari vorii intra, seu voru eşi cu marfă acoloa în Craiova, aceştia, după Imperătes-culii firmanu n’aîi a plăti, nici podăritu, nici trecetorc, nici nimicii alta, fără numai vamă la sută trei, ci de va fi chirigiulii carului Raia de aici, şi stă-pânulii mărfeî suditii, cumperătoriulii venitului podurilorii să aibă a lua aceea ce este orânduiţii dela chirigiii, iar de va fi chirigiulii suditii şi stăpânulii măriei Raia, va ave a lua acelii orânduiţii podăritu dela negustoriulii stă-pânulu măriei; iar când va li şi stăpânulii măriei şi chirigiulii totii suditii, dela acei n’are a se cere nimicii, iar dela cci-lalţî toţi de obşte, boerl, mănăstiri, negustori şi alţii să aibă a plăti. 1784. Aprilie 25.» (Cod. XII, lila 149.) (1) Carte la Caimacamulu Craioveî a nu spăla nimenea grâu din orăşenii din Craiova kt jghiaburile fontâniloru din Craiova. «...Zem. Vlas. Cinstită şi credincioşii boeriulii Domni ei-melc, dumne-ta biv Vel Banu Ianache Ilrisoscoleii, biv Vel Banii Caimacamulu Craioveî, sănătate ; liindii-că nc-amii însciinţatu Domnia-mea pentru fântânelc de aici din oraşul ii Craioveî, care cu atâta cheltuială sunt făcute, cum că unii din orăşeni morgii de spală grâu în jghiaburile lorii, alţii spală lâna i altele, şi făcu multă necurăţenie, din care pricină dau zăticnire şi la curgerea apei, care acesta fiindii iar’ de cale, iată cu acostă poruncă a Domniei-mele orenduimu pe Polcovnicului de Craiova, care este şi va fi după vreme, să aibă purtare de grijă, ca pururea să fie cu luare aminte şi cu priveghere a nu îngădui pe nimeni de acum înainte. De care să pui dumne-ta biv. vel Bane, acum după primirea cărţii să dea de şcire şi să arete la toţi domnesca nostră poruncă, ca să şcic că sunt opriţi, şi apoi când după aceea va prinde pre unulu din orăşeni, că au adusu calabalâcuri dealde acestea în jghiaburile tontâniloru, să-i ridice si să-i arete la dumne-lui Caimacamii ca să-î pedepsescă ; si acostă poruncă după ce se va areta şi se va tace cunoscută la toţi, să stea la Metohulu sfintei Episcopii a Râmnicului în păstrare, fiindu-că la Episcopie £unt legate tontânele, ca în totă vremea să-şî aibă urmarea oî, făr’ de a se lăsa la uitare; ci dar porun-cimu Domnia-mea, Polcovnice de Craiova, să urmezi după porunca ce-ţî dămu, şi să fii cu purtare de grijă în totă vremea, a nu îngădui pe nimeni din orăşeni, toi. p. gpd.» (Cod. XII, fila 176.) 522 v. A. URECH1Ă Dămu cgalmentc în note şi unele acte clin care se pote vede grija aci-ministraţiuneî ca oraşulu Bucurescî să nu lipsescă de pane şi carne (1). (!) Pitacu către Vel Aga să aibă brutarii Bucureşciloru făină măcinată, pentru întemplări de lipsă i de potope. «Fiindu-că la o politie ca acesta, cu atâta mulţime de norodu, sc cade ca totii d’a*una a ave brutarii Bucureşciloru zalierea gata, taină măcinată pe câte 15 şi 20 dile, ca când s’ar întâmpla, orî venirea apeloru mari să înncce morile, ori vremi grele, când nu pote veni zalierea de afară, să nu pătimescă noro-dulu vre-o lipsă până a se îndrepta, seu scumpete a se face cu acesta pricină; pentru aceea dar poruncimu dumi-tale Vel Agă, să dai poruncă la tută bresla brutarilorip şi să-î silesc! acum şi tot-d’a-una a ave zalierea de câte 15—20 de dile gata, grijindu dumne-ta de acesta, ca datorie a dumi-tale, a se păzi porunca Domnie! mele, care poruncă să puî dumne-ta vel Logolctu să se trecă în condica Divanului, spre a fi şciută tot-d’a-una, şi să o da! la dum-ne lui Vel Agă, ca să urmeze. 1785, Aprilie 80.» (Cod. XII, fila 250.) Pitacu către Vel Aga cum să vendă măcelarii carnea. «Dumne-ta Vel Agă, după hotărîrca ce s’a tăcuta de Domnia mea, fiindu-că după 15 dile din Paşcî, este să intre în nartulu vîndăre! a cărnii, iată-ţi poruncimu : din dina Duminiceî acesteia ce vine, să dai tuturora măcelarilor!! poruncă ca să vîndă carnea de oie trei parale, i carnea de vacă doue parale.» Pitacu către Vel Spătarii a nu scote nimeni zalierea de făină din Bucureşti. «Dumne-ta Vel Spătarii, fiindu-că din împuţinarea apei Dâmboviţe! nu potu brutari! Bucureşciloru cu îndestulare a măcina acum la tuto morile zahereua cea trebuinciosă Bucureşciloru şi pote să se întâmple trebuinţă, pentru aceea poruncimu, pentru temere din întâmplare, să ai bl a da dumne-ta din vreme porunci la toţi căpitanii, atât ti a străj iloru din Bucurescî, cât ii şi la căpitani! de pe afară, ca să nu îngăduescă pe nimeni a scote zalierea măcinată afară din Bucurescî nicăiurea. toi. p. gvd. 1785, Decembrie 4.» Pitacu către Vel Agă a popri morile de pe apa Colentina, să macine brutarii. «Poruncimu Domnia mea dumi-tale Vel Agă, fiindu-că apa Dâmboviţe! torte s'a împuţinaţii încât nu potu ămbla morile din Bucureşcî ca să sc macine zahereua cea trebuinciosă, pentru ca să nu se facă dar dintru acesta vre-o lipsă la trebuinţa obşte! norodului Bucureşciloru, să aii)! dumne-ta, cu acostă poruncă a opri morile de pe apa Colentineî. ca să se macine la dînselc mima! zahereua brutariloru pentru hrana Bucureşciloru întru acostă trebuinciosă vreme, toi. p. gpd. 1785, Decembrie 4.» (Cod XII, lila 332.) ISTORIA ROMÂNILORtt 523 Amintimă că în 1785 Decembre 5, Suţu, totu în interesulă apro-visionăreî Bucureşciloru ce se făcea dela morile de pe Dâmboviţa, la cererea brutariloru, a oprită funcţionarea pivcloră de postavuri de pe acostă apă deşi oprirea fu pe puţină timpă (1). Căile de comunicaţiune prin ţeră şi podurile pe ape nu prea au ocupată Domnia luî M. Suţu. Abia posedemă de la elă vre-o doue cărţi relative la poduri pe ape din ţeră (2).» LII. M Suţu si Românii ar ci eleni. Sub o singură faşă ne mai rămâne să considerămă domnia luî M. Suţu: continuă clă ca domnii anteriori a ave vre-o considerare maî deosebită pentru Românii din Ardelu? Respunsulă ne este afirmativă. Cu bună semă, nu unu fanariotă ca M. Suţu putea înţelege importanţa rclaţiuniloră dintre Ţera românescă cu Transilvania, dar elă urmeză curentului stabilită şi deci, pe de o parte continuă a rccunosce privilegiile acordate la bisericaşiî din Ar-delă, şi pe de alta acordă specială protecţiune bârsaniloră, ciobani-loră şi în genere aşa dişiloră ungureni, adecă Români din Transilvania. Aceştia se bucură de ună administratorii, seu Ispravnică specială. Negreşită Românii Ardeleni nu totă-d’auna fură mulţumiţi de admini-straţiunea acestui Ispravnică specială, dar abusurile luî nu împuţineză (1) Vecii Cod. XII, fila 328. i2) Pitacu pentru podidit de la Funde ni alu clumne-lul Vornicului Racoviţă. «Dumne-ta biv Vel Paharniee Ienachc Lehliule, epitrope, i dumne-ta biv Vel Paharnice Alexandre, Ispravnice alu Ilfovului, primindu acestu domnesculu nostru Pitacu să mergeţi la podidii de la Fundenî a dumne-luî Vornicului Racoviţă, ce este din josulu zăgazului, si vedendu-lu să faceţi socotelă, câtă si ce felii de cherestea trebue spre a se face acestu podii, şi câtă chcltuelă coprinde, să aretaţî Domniei mele cu tdie anume în scrisu. toii. p. gpd. 1785, Octombrie 21.» (Cod. XII, lila 327.) 524 V. A. URECII1Ă valorea instituţiuneî Dămu în note mai multe acte relative la acesta materie. Intre aceste acte sunt şi acele relative la văcăritulu percepuţii clela mocani, cum şi unu actu din care se constată, că ei au voie a-şi aşeela perdele de stâne pe ori-ce moşie şi a fi nesuperaţi în aceste perdele până la o dată hotărîtă (1). (I) Carte de Isprăvnicie de ungureni ot presto Oltîi. aZem. Ylas. Boeriuluî Domnioî-mele Constandinu biv Vel 2-lea grămăticii, pe care 1’amii făcuţii Ispravnicii mujureniloru streini, ce se alia cu locuinţa în cinci judeţe ot peste Oltii, ca să aibă a li Ispravnicii şi următorii întru tete porunceloru ce sunt date de către Domnia-mea, prin ponturi, pentru orendu-iala acestora ungureni streini, atâtii la strînsulu baniloru de rupţi) rea lorii după aşedămîntulu ce aii a face istovulu în vreme la visterie, cât si pentru alte pricini şi rendueli ale loru, păzindu-le dreptatea întru tute spre a li ie-riţî de alte nedreptăţi şi supărări, mai multe peste poruncile Domniei-mele. Poruncimu şi vouă tuturoru Ungureniloru streini dintr’acestea cinci judeţe, să aveţi a-lu soi şi a-lii cunosco pe numitulii boerii de Ispravnicii, dându-î la Iote supunere şi ascultare ce treime. ii saam rec eh ypd. 1783, Septemvrie 30.» (Cod. XII, lila 45.) Asemenea se face si la Ispravnicii de Jjmjurem streini elin 12 judeţe de dur cuce de Oltu. Asemenea două cărţi ca acestea se voru face pe la letu 1786, Maiu 26 şi în Domnia lui Nicolac Petru Mavrogheni Vvd. lata acte relative la bisericasii ardeleni şi la mocani: Carte domnescă protopopului Ştefanii dela biserica scheiloru din Brasovu pentru doue-deci cai cei are aici Ia păşune. «Zem. Vlascoi. Protopopului Ştefanii dela sfinta biserică a Scheiloru dela Braşovu, ca să aibă cu acostă carte a Domniei-mele a ţine aici în ţeră la păşune doue-deci cai ce-i are împreună cu oile, şi nimenea nici unu felu de supărare să nu le facă, pentru că fîindu preotu de altă ţeră şi aflându-se pro-topopa slujitorii! la siînta biserică dela Soliei, acesta milă au avut’o elu care după vremi s’au aflaţii protopopa la acostă siînta biserică din Schei şi mai înainte dela alţi fraţi Domni, precum din cărţile Domnieloru-sele, neadeverimu. Deci şi Domnia-mea m’am milostivitu de am daţii voie mai susii numitului protopopa, să-şi ţie în pace şi Iar’ de supărare, pentru obiceiu.ii ce este de dau streinii de vitele lorii ce le ţinu la păşune aici în ţeră; dreptu aceea poruncimu Domnia-mea şi dumne-vostră Ispravnicilorii ai judeţului si voue altora slujbaşi, veri unde şi în ce judeţii se vor ii afla acei cai, aî mal susii numitului preoţii, vedendu cartea acesta a Domniei-mele. nici unii lelii de supărare să nu li-se facă ci să vă feriţi şi se le daţi pace întru tote, că aşia este porunca Domniei-mele. ii saam. receli. inund. 1783, Octomvrie 21.» (Cod. XII, fila 46.) ISTORIA ROMÂNILOR^ 525 LIII. Austria şi Rusia faţă cu M. Suţu. Ne-amu întinsu forte mulţii cu cercetările nostre asupra lucrăriloru, clin tote direcţiunile sociale, economice şi culturale ale Domniei lui Michailu Cartea sfintei mănăstiri Răjnovu pentru mita ce are clela muntele Baiulu. «Zem. Vlascoi. Fiindu-că sfînta biserică dela satulu Răjnovulii din ţinutulu Ardeiului, unde se cinsteşce şi se prăsnueşce hramulu slîntuluî ierarhii Nicolae, ne avendu alte venituri, au avuţii milă dela alţi fraţi Domni, prin cărţi, venitulu muntelui Ilaiulu din judeţulu Prahovei, care este pămîntii alu ţereî aceştia, a paşcc vitele locuitoriloru dintr’acclu numiţii satii Răjnovu ne opriţii şi ne supăraţii de erbăritu, fără de numai să ia venitulu păsuneî aceloru vite numita biserică acolo, care să fie pentru ceră, untu-de-lemnu şi tămâc ; milosti-vitu-ne-amu Domnia mea de amu făcuţii acostă milă sfintei biserici, şi amu daţii venitulu muntelui Baiulu, care este pămîntii alu ţereî aceştia, ca să aibă vol-nicie epitropiî ce s’aii renduitu, însă din Ardei ii li ude doi, din satulu Răjnovu unu juraţii pravoslavnicii anume............şi din Braşovii starostea Ioaniciu Lebulu, şi clin pămîntulu ţereî Domniei melc dumne-luî biv Vel Stolnicii Du-mitrache, printr’acăruia şcire să aibă putere starostea Ioaniciu Lebulu, să vîndă pe fieşce-caro anii păşunea erbiî de pe acelu munte la numitulu satii Răjnovulu, pentru a-şî pasce vitele lorii într’însulu ca şi maî nainte, însă eu preţulu ce voru da alţii, ca să nu se păgubescă stînta biserică de folosulu cî, şi caţî banî se voru lua aii să se dea cu bună socotelă spre cheltuială, prin mana numitului juraţii din Răjnovu, la trebuinţele ce are acea stîntă biserică pentru făcliî. untu-de-lcmnu şi alte trebuinciose podobe ale bisericeî, iar să nu se risipescă banii în zadaru, seu să păgubescă biserica ; căcî şi Domnia mea într’adinsii numai pentru trebuinţele şi lolosulu bisericeî amu făcuţii acostă milă cu întărirea eărţiloru altorîi fraţi Domni, ce le-amii vedutu însuşi Domnia mea, şi pentru ca nu cum-va să fie lăscrica lipsită din neehivernisela epitropiloru celoru din năuntru, după cum am înţeleşii că de la o vreme încoce era lipsită, prin sfetirismosulu baniloru, hotărîmu ea starostea Ioaniţu Lcbulii, ca unulu ce are negoţii şi vii în pămîntulu acestei ţerî, căndii îi va fi venirea în ţeră pe fie-care anu, să mergă împreună cu Stolniculu la prea sfinţia sa părintele Mitropolitii Ungro-Ylahicî să aretc vînilarea păşuneî, si cheltuiala ce se va fi făcuţii la ale bisericeî trebuinţe, care socoteli să se si trecă în condica sfintei Mitropolii, ii saam receh gpd. 1781, Ianuarie 2.» (Cod. XII, lila 96.i Cartea Ungureniloru străini de cete ce arelă că sunt prădaţi. «...Zem. Vlascoi. Cinstiţii şi crodinciosulii boerulu Domniei mele biv Vel Clucerii Iorgake Suţulii Caimacamulii Craioveî sănătate, amu vedutii Domnia mea 526 V. A. URECH1A Suta. Se vorii găsi unii, cari voru imputa lucrărei nostru, că, li se pare cercetarea ce aî făcuţii atâtu dumne-ta câtuşi Ispravniculu judeţului, jălbilorii ce ne-au daţii Ungurenii sudiţî din 'transilvania, prin vechilulu loru Danii Bupe şi Iacobti Coltorii, cărora cercetări făcendu-li-se alegerea la câte pricini s’a ve-(Iutii că sunt vecin, şi cererea vechililoru este făr’ de cale, li s’aii datu res* punsulu, că nu aii a mai cerca nici unu felii de pîră pentru acelea, iar pentru altele pricini cari sunt mai noi, şi cari se vedii că au Ungurenii oreş-care cuvîntii a-şî căuta prin judecată, aii remasu să se cerceteze, şi iată că atâtti pentru pliroforia colorii ce s’au hotărîtu a fi nesuperaţi de Ungureni, câtu şi pentru urmarea ce ai a face dumne-ta la pricinile ce sunt a se mai cerceta de isnovă, îţi aretămu cu acesta domnesca nostră carte iote madelele jălbiloru dimpreună şi mijloculii cu care au a se se verşi, adecă pentru pîra ce făcea asupra Paharnicului Stanii Jianulii, cum că în vremea ce se afla Ispravnicii la sud. Gorju, de sunt acum mai bine de ani 20, le-ar fi luaţii taleri 600 şi 44 caşî, cu mâna unorii trimişi ai seî, de vreme ce Paharniculu tă-gădueşce, şi Ungurenii nici şciu pe aceia, ce clicii că le-aii luaţii banii şi caşil, nici vre-o adeverinţă de datu au, şi de vreme ce în 20 si mai bine de ani nu şi-aii căutatu, mai vertosu în vremea Domniei sale fratelui Alexandru Ip-silante Voivodu, când au foştii veniţii Ungurenii de au clătii jalbă, aretându pe toţi ceî ce cu care aii avuţii pricini, iar de Paharnicii nimicii n’aîi pomeniţii, s’a hotărîtu să aibă Paharniculu pace de acestă pîră a lorii, după cum şi vechilii Ungurenilorii în cea de pe urmă eunoscendu că ămblă reii la acesta, scor-nindii pricini vechi de aţâţi ani fără de a nu ave nici o dovadă s’au lăsaţii înşişi el şi s’au vazghecistisitii a nu maî căuta de la Paharnicii nimicii; pentru pîra ce făceau asupra lui Patru Ilea Ceuşii, cum că în vremea rezmiriţieî, făcendu-se de sine vameşii i-au jăfuitii, şi neaveniţii Ungurenii dovadă, nu are a se căuta, ci numitulii ceuşii să fie nesuperatii ; pentru pîra ce face, cum că unii Anghelii de la Cernădia din sud. Gorju în anii trecuţi le-au luaţii câte şepte parale vamă pentru peile de la vitele ce le-au muritii aici în ţeră, atâtii de la alţii câtu şi de la numitulu Iacovu Coltorii tal. 4, făcendu-se cercetare prin judecată de către Ispravnici, cu mărturii a dovediţii Anghelii, că peile n’aii foştii dela vitele lorii, ci cumperate de negustorie, pentru care erau datori să plătescă vamă, ale cărui mărturii fiindti-că au dalii şi credinţă înaintea protopopului, să aibă dar Anghelu pace, după cum şi Iacobu de faţă fiindii aci s’au mulţămitu de acesta şi s’au odihnitu. a nu maî face nici o (lavă; pentru pîra ce făcea asupra unui loanu Ceauşulu de Poteeaşî din sud. Vâlcea, că au luaţii tal. 12 dela unii Mihailii Ungurenulu, cu totulii tăgăduindu loanu Ceau-sulii, şi Ispravnicii vrendu a face cercetare cu judecată, aii trimişii ca să aducă pe înşuşî acelii Mihailii, dar fiindii elti bolnavii, s’aii făcuţii vechilii pe Sava Ciobanulii lui, carele vechilii stându de faţă au mărturisitu cum că de cinci ani trecuţi de când este slugă la acelii Mihailii Ungurenulu, nici de cum nu şcic ca să-I fie jăfuitu numitulu Ceauşii; seu Potecaşiî lui măcaru cu banii. Deci după acestă mărturie ce s’aii dalii însuşi vechilulu lui Mihailii, se cunoşce că reii au jăluitii Iacobu făcendu-se vechilii fără de soirea lui, şi române a nu se supera loanu Ceauşulu de către numitulu iacobu, iar Mihailii de are vre-o (lavă să vie însuşi elu să-şî caute; pentru pîra ce făcea, cum că Pâr- ÎSÎOÎIÎA ROMÂNILORfi 527 lorii, că perdemu din vedere în multe capitole şirulu istoricu, aşîa cum vulii ce aii foştii vătavii de Plaiii la letii 1779, le-aii luaţii dela fîeşu-care turmă câte unii mieiii, nu aii cuvîntii la acesta a face cerere şi pîră, fîindu-că după obiceiului ce aii avuţii vâtaşii prin cărţi domneşcî, primăvera când se suie oile la munte a lua câte unu mielii şi unu căşti de stână, avaetulti vătafului, bine au urmaţii şi numitulu Pârvulii; pentru pîra ce făcea asupra lui Gheorghe Rovinariu din sud. Gorju, cum că la letulii 1775 le-aii luaţii 150 oi şi o iapă drepţii G ani, şi remâindu-î Ro vinari ii de judecată la Craiova, au plătitu şi trepădulu tal. 3, bani 60; aii cercetaţii Ispravnicii şi s’au dovediţii că acelii Gheorghe Rovinariu cu poruncă domnescă aii foştii orânduiţii ca să iae dintr’o 100 oî una dela oile ce vinii din munţi pentru păşune şi iarăşi se întorcu înapoi, fiindii milă cu hrisovc domneşcî a monăstirei sfântului Spi-ridonii şi după acea domnescă poruncă au luaţii oile şi iapa zălogu drepţii 12 oî, şi neviindu Ungurenii ca să dea acele 12 oi, şi să-şi scoţă iapa, aii dat’o împreună cu acelea 150 oî la Ispravnici, şi Ispravnicii vendendu-lc acestea aii trimişii banii la opitropulii monăstirei, iar Ungurenii jăluindu-se la Caimacamii, şi Caimacarnulu vedându că bine le-aii luaţii, după porunca domnescă, i-au pusii de au plătitu mumbaşiruluî ce adusă la Craiova pe Rovinariu tal. 3,60; drepţii aceea nici Rovinariu acesta n’are a se supăra de către ungureni; aceste 6 pricini sunt de a nu se căuta, şi maî susii numiţii aii a fi nebântuiţî de către vechilulu Ungureniîoru, după cum mai susii arătă ; iar la acestii de mai joşii numite pricini vei urma dumne-ta Caimacamule, după cum îţi poruncimii, adecă: pentru pîra ce iacii asupra Clucerului Geanoglu, cum că în vremea Domnieî-sele Alexandru Ipsilante aflându-se Ispravnicii la sud. Gorju, le-arii fi luaţii taleri 35 jalii, de vreme ce nu se odihnescu după cercetarea dumi-tele şi facil apelaţie, să arăţi porunca Domnieî-mele Clucerului Geanoglu ca să-şî trimiţă vechilulu negreşitii, pe care sădii iea mumbaşiruluî ce este orânduiţii să-lii aducă aici. Pentru cea ce se jăluescii, cum că unii Anastasie ce au muritii aflându-se la sud. Gorju, i-au jăfuitii asemenea ca şi Ciudinu vătavulu, fiindii-că din înştiinţarea Domniei-tele vedemii cum că eercetândii pe soţia lui Anastasie, aii arătaţii că atunci când se află Anastasie bărbatulu seu vătavii nu o avea pe dînsa întru căsătorie, şi de acea nu ştie ce să răspundă, şi nici dumne-ta n’aî făcuţii vre-o hotărîre săvârşită la pretendirima acesta, să cercetezi dar acum cine este clironomulii luî Anastasie9 şi pe acela ce va fi chronomii să-lii dai în mâna Mumbaşiruluî sădii aducă aici, ca să se facă cercetare cu judecată. Pentru jalba ce face Oprea Ilea asupra lui Dumitrache Yiişorenu biv Vel Armaşu, cum că în vremea Domniei sale fratelui Alexandru Vodă Ipsilante, aflându-se Armaşu alii doilea la Craiova, i-ar fi luaţii doi cai, rnăcaru că ne scrii dumne-ta cum că Armaşulu a aretatii cartea de judecată a dumne-luî Banului lenache Ilrisos-coleu, de vreme ce era Caimacamii acolo la Craiova, întru care cuprinde că acei cai nu s’aii luaţii de la mâna Oprii, ci de la alţii ce era în bănuială că arii fi furaţii, cărora răposatului Clucerii Razu, ce a foştii Caimacamii, puindu-le sorocii ca să aducă dovadă, cum că sunt caiiî lorii, iar nu de furaţii, şi ne mai arătându-se i-au luaţii Clucerul ii Razu şi nu aii rămaşii asupra Armaşului; dar de vreme ce Oprea adaogă mulţii a se jălui şi a se prinde, că nici de furaţii aii foştii caii, nici i-aii luaţii Clucorulii Razu, ci au foştii drepţii ai fe- 528 V. A. UHECHI până astăclî este deprinderea a se înţelege istoria Româniloru. In locu cioriloru lui Dană Lupea şi sunt asupra Armaşuluî, vei ave a urma dumne-ta într’acestaşî chipă, ca după ce întâiă va dovedi Danu Lupea, cu vrednică dovadă, că sunt caî buni aî fecioriloru lui, iar nu de furată, să pue apoi pe Ar-maşă ca să primescă carte de blăstemă, cum că Clucerulu Razu i-aă luată acei cai, şi nu au remasu asupra lui, şi primindă va fi în pace, şi feciorii lui Danii Lupea viindii aici cu dovadă îşî vorii căuta cu cli-ronomiî Clucerului Razu, iar neprimindă carte de blăstemă să-lă apuce să plătescă caii. Pentru cea-ce se jăluescă de Constantinii Ciudinu vătavă de plaiu din sud. Gorjă, că ană verâ au luatu de fieşce-care stână câte taleri doi, i câte patru caşî, şi oprindă turmele cu pricină de beilică i-aîi jăfuită luândă de la fiesce-care câte taleri 5 şi până la 10, scriu ispravnicii de Gorju cum că vătavulă a tăgăduită, că numai obicînuitulă avaetu alîi vătăşieî aii luaţii, iar de este vre-unu dovagiă cum că i-au dată mai multu, să vie de faţă acclu jăfuitu şi va plăti; însă fiindă-că numiţii vechili aî Ungurcniloră diseră că şi însuşi de la eî s’au luatu acestu jafă în anulă trecută, şi dovadă nu potă ave, căci alţii străini nu au fostă între dînşiî când i-au jăfuitu, făr’ do numai ci şi tovarăşii loră, şi cerură la acesta ca să primescă Constantină Ciudină carte de blăstemă, a căroră cerere s’a primită; pentru aceea poruncimăsă aduceţi pe Constantină vâtavulă, acole, înaintea dumi-tale, să-î dai cartea de blăstemă, şi de va mărturisi că n’a luată mai multă decât obicînuitulă havaetu ală vătăşieî lui, va ave pace, iar neprimindă şi dovedindu-se că i-aă jăfuită, precum jăluescă, nu numai să-lă apuci ca să împîinescă negreşită cea-ce va fi luată reă, ci încă să ne însciinţezî, ca să se şi pedepsescă numitulă vătavă, ca ună jăfuitoră şi unnătoră împotriva porunciloră. Pentru davaua ce facă asupra lui pentru mor-tasipulă, şi lui Ioană Socolă că le aă luată taleri 50, cu nume de vamă pentru rî-mătoriî cari ţină la oile loră în munţi, înşeiinţeză Ispravnicii judeţului, că maî susă numiţii aă răspunsă cum că ei fiindă orenduiţi de vameşi, aă luată câte 20 de bani pentru rîmătoriî ce-I aveaă cumpăraţi Ungurenii din ţeră, urmândă după catalogulă domnescă; la acesta dumne-ta aducendă pe părîţî de faţă cu vechilulă Ungureniloră; să cercetezi cu deamăruntulă, şi de se va dovedi că rîmătoriî i-aă avută de cumpărată, şi eraă datori a plăti vamă, şi bine le-aă luată, să aibă poteraşii şi Ioană Soculă pace, iar dovedindu-se că nu i-au avută cumpăraţi, nici era datori a plăti vamă, şi reă le-aă luată., să-î apuce să împîinescă, la care de va fi trebuinţă să dai şi carte de blăstemă maî susă numiţiloră. Pentru jalba ce facă, că ună Tudoră plăiaşă din sud. Gorjiă le-aă luată câte 40 bani de rîmătoră cu nume de vamă i de erbărită, fiindu-că în cercetarea Ispravniciloră ce ne-a trimisă, vedemu că nu lămurescă pricina, să urmezi dumne-ta a o isprăvi totă cu asemenea mijlocă, precum la pîra de poteraşii mor-tasipî şi de Ioană Socolă; aşijderea şi pentru ccea-cc clică, că ună Anghelă Răduţă din sud. Gorjă, i-aă jăfuită asemenea ca Tudoră plăiaşulă, aceaşî teorie să faci iarăşi ca cu poteraşii şi Ioană Socolă. Pentru pîră ce făcură asupra lui Mihaiă Călcescu, cum că ia lot. 1775 le-aă luată vamă pentru untă, brânză şi miţe, cari aă trecută în lăuntru de trebuinţa casoloră loră, din care bani numai tal. 157, 102 li s’aă întorsă de către reposatulă Vasile vameşulă ce au fostă avută pe acostă Mihaiă Călcesculă orânduită la vamă, iar pentru eeî- ISTORIA ROMÂNILORU 529 de a ne ocupa cu preferinţă de situaţiunea făcută Domnului M. Suţu; de relaţiunile Austriei şi ale Rusiei la Portă, nop de şi amu făcuţii lalţî li s’au făcutu carte dela Domnia sa fratele Alexandru Vodă Ipsilante cu mumbaşiru ca să le împîinescă, aretându-ne şi acea carte domnescă de o vedumu cu let. 1778, Maiu 25, şi nici o împlinire că nu li s’au făcutu, ci dumne-ta aducendu pe Mihaiu Călcesculu, să cercetezi şi de nu li s’au făcutu răfuire precumu orenduise fratele Alexandru, să energhiseşcî în faptă cuprinderea acei porunci domneşcîşi să apuci pe Călcesculu cu strînsore ca să împîinescă ne-greşitu, totu ceea-ce va fi asupra lui până la una, iar de va tăgădui că nu a luatu maî mulţii decât acei tal. 157, 102, să-î daî carte de blăstemu, şi asia să isbrăneşcî. Pentru pricina ce cu feciorii luî Ioană Diaconu Paţachia din sud. Gorju, i cu Ciucă ce a fostu vătavu în sud. Vâlcea, de care nu le-aî făcutu dumne-ta nicî o izbrănire, căcî nefiindu aceştia acolea la sorocii ce s’au fostu pusă, aî clisă vechililoră ca să trimiţă mumbaşirulă să-î aducă, şi nu au puiuţii aştepta până va veni, să trimiţi acum pe mumbaşiru să aducă fără de voe să cercetezî pricinile ce au cu dînşiî, atâtîi prin alte dovedi, cât şi cu carte de blăstemu şi alegendu în scrisîi să li se facă şi împlinire, de ceea-ce va ave cu drepţii a lua dela dînşiî. Acestă îndreptare a jălbeî Ungureniloru vomă Domnia mea a face cu epimelie ca să ia sfîrşitii fie-care pricină, fără de a nu se maî prelungi şi a ne maî veni cu altă jalbă; pentru care iată într’adinsă se trimite şi mumbaşiru sluga Domnieî mele .... cu carte de blăstemu dela sfinţia sa Episcopulu Râmnicului, ca pentru cea-ce va isbrăni de acolea să urmeze după hotărîrea dumi-tale a face împlinirea, iar pe ceî ce au a se aduce aici să-î ia să-î aducă la Divanu, căruia mum-başiră prin marafetulă dumi-tale, să aibă a i se împlini trepeclă dela ceî ce i-au adusă, şi-î va aduce la judecată, fără de a se păgubi. 1785, Iulie 15.» (Cod. XII, fila 289.) Carte de volnic.ie pentru ungurenii din Transilvania, către Caimacamulu Craiovei, de cel ce i-au jăfuitu. «Zem. Vlas. Cinstită şi credincioşii boeriulă Domnieî-mele biv. vel Clucerii Iorgache Suţu C-aimacamulă Craiovei, sănătate ; îţi facemu în şcire, că la Domnia-mea au dată jalbă Ungurenii streini i sudiţiî din Transilvania, prin vechilii loru, Danu Lupea şi Iacobă Coltoru, cum că li s’au făcutu jafuri, nedreptăţi şi luărî maî multu peste obiceiu de către ceî ce cu osebită foie i-au arătată, şi după jalba ce au fostu datu la Domnia-sa fratele nostru domnulă Alexandru Ipsilante Voivodu, aducendu-se aici trei seu patru din ceî ce i-au jătuitu, dela uniî li s’au făcutu împlinire de aici, iar cu alţii orenduindu-se la cercetare aici la Craiova, nu li s’aîî făcutu împlinire; pentru care iată într’adinsu orenduimu pe sluga Domnieî-mele copilă din casă de Divanu, care viindu acolea cu vechilii Ungureniloru să aducă pe toţi ceî aretaţî prin foie înaintea Domnieî-tele, şi câtă pentru pricinele ce s’au cercetatu şi s’au isbră-nitu în vremea Domnieî-sele fratelui Alexandru Ipsilante Voivodu, să n’aî a face altă cercetare, făr’ de numai cele ce se vedu după cartea Domnieî-sele care este la mâna Ungureniloru, că au remasu a li-se împlini, de nu li-se va fi 3 i Istorvx llomâniloru de V. A. Urechiă. 530 V. A. URECHI şi acesta încă de la începută, amu stărui tu mai multu a ne ocupa de modulu cum M. Sutu a administrată tera în acesta domnie a lui la 3 3 împlinita, să li-sc facă acum împlinire, iar pentru celea ce nu voru fi isprăviţii, să cercetezi dumne-ta, fieşî-care pricină, din ce vreme este ? cu ce mijlocii ? şi pentru ce li s’a făcutu acea luare ? şi la care veî dovedi că au Ungurenii dreptate şi li s’ati luaţii. reu, să dai în scrisu, după care să urmeze mumbaşirulu. a face împlinire de dreptulu lorii, iar care nu se va odihni pe alegerea dumi-tele, pentru ceî cu pricini mici, ne veî înşeiinţa, iar pe cei cu pricini mari să-î iae mumbaşirulu orî pe însuşi, seu vechilii Ungureniloru, să-î aducă la Divanîî, şi cine va rămâne de judecată să plătescă trepedulu şi cheltuiala, iar care va fi în slujbă si trebă domnescă, acei să-şî trimiţă vechi-lulii. 1785, Martie 4». (Cod. XII, fila 254.) «S’aii scrisu şi la dumne-luî Caimacamuhi Craioveî şi s’aii arătată şi ifosulu cărţiloru slobode ce este să dea dumne-luî la manile sudiţilorîî întocmai după acestîi isvodu ce s’au scrisu mai josu.» (Cond. XII, fila 220.) Carte legată către Ispravnicii de judeţu, a Bârsaniloru şi Tutuenilorit a nu-i supera Ispravnicii moşiiloru i cel ce cumperu venit ulii când pitn ii pr imă cerci o ile la perdele. «Dumne-vostră Ispravniciloru de prin judeţe sănătate, aii jăluitii Domnieî-mele Bârsanii şi Ţuţueniî sudiţî, cum că primă-vera când se pună. cu oile lorii la perdele pentru fătăeium, se supără de către cumperătoriî de veniţii şi de către Isprăvniceii moşiiloru, făcendu-le cereri împotriva porunciloru; pentru care fiindu-că şi în pravilnicesca condică la list. 19, unde sunt rânduite celea drepte ale stăpâniloru de moşii, scrie la cap. 21, chiar într’acestasu chip ii ad: dela perdelele de oi ce sunt cu fătăciune pe moşie, are să iae stăpâ-nulii moşiei de totă perdeua câte unu midii i câte tal. unuia, şi au a şcde acolo perdelele dela Blagoveşteniî până la sfîntulu Gheorghe; iată că ve porun-eimîi după acesta cuprindere a'pravelniceşceî condici urmându dumne-vostră, să nu îngăduiţi nici pe Isprăvniceii moşiiloru, nici pe cumperătoriî de veniţii, a supera şi a cere maî multu, şi de le va lua vrc-uniî dinthacestaşî câtuşi de cât în potriva condiceî, nu numaî să le împliniţi, ci să ne înşciinţaţî şi aşa să-î aperaţî şi să-î diefendipsiţg ca cu maî multu să nu se supere. 1785, Martie 27.» Carte la Ispravnicii ot sud. Saacu pentru jalba străiniloru din ţera Bârseî asupra lui Andreiu Vătavulu de supărările ce le făcea. «Dumne-vostră Ispravniciloru ot sud. Saacu, sănătate; dintr’acestu revaşîi ce îlu trimitemu veţi vede cele ce se jăluescu toţî străinii din ţera Bârseî asupra lui Andreiu Vătavulu de plaiu, pentru care măcaru că s’a scrisu porunca Domnieî mele, şi însuşi luî ca să se ferescă a face străiniloru acestora supărare, seu câtu de puţinii necazii, înpotriva porunciloru nostre, dar şi dumne- ISTORIA ROMÂNILOR^ 63i Munteni, clocumentându, cu prisosinţă chiar, aserţiunile nostre din acestă punctă de vedere, cu numerose acte inedite. Ceî cari îşi făcu idealulu istoriei române, în cunoscerea relaţiuniloru Domniloru cu străinătatea, nu voru sci nici odată istoria adevărată a Româniloru. Nu cu înşi-rarea după cărţi deja scrise în limbi străine, vomă afla istoria evo- vostră poruncimă deosebită să aduceţi pe numitulă vătavă înaintea dumne-vostră, de faţă cu cei ce voru fi vechili ai Bârsaniloră, să cercetezi jalba loră, şi de li se va fi făcută vre-o nedreptate şi necază, şi voră fi cercată pagubă din pricina şi zătignirea lui, şi-î va fi supărată înpotriva porunciloru şi ho-tărîriloră Domniei mele, ce sunt pentru Bârsani, nu numai să îndreptaţi, do-jănindă pe vătavă a se feri în totă chipulu de a nu le face nedreptate, seă supărare înpotriva porunciloră domneşci, şi încă să ne înşciinţaţi negreşită. 1786, Ianuarie 17.» «Sluga Domniei mele Andrei Vătavulu de plaiă sud. Saacă, dintru acestă copie de răvăşii vei vede cele ce se jăluescă pentru tine toţi străinii din ţinu-tulă Bârsei, pentru care, măcară că amă scrisă Ispravniciloră judeţului ca să facă cercetare, şi să ne înşciinţeze de ai făcută urmare împotrivă; dar iată şi ţie îţi poruncimă să te fereşcî în totă ehipulă de a nu le face câtă de puţină necază şi supărare împotriva ponturiloră nostre, ce sunt pentru Bârsani, căci nu numai podepsită vei fi, ci te vei lipsi de mila Domniei mele. 1786, Ia-nurie 17.» (Cod. XII, fila 343.) Cu deosebire remarcabilă este următorea carte legată, circulară către Ispravnici, prin care Suţu, ca şi A. Ipsilantă, acordă o specială protecţiuno bârsa-niloră, ciobaniloră români din ţera Bârsiî: 17 Cărţi legate către Ispravnici, văcăritulu cum să se urmeze a se lua de la Bârsani. ((Dumne-vostră Ispravniciloră ot sud. sănătate, vă facemă în şcirc că pentru vitele mari, adecă cai, boi, vaci, bivoli ale străiniloră ce le hrănescă la păşiune aici în pămîntulă ţărei, aşa s’a făcută hotărîrea Domniei mele, că după cum s’a urmaţii în anulă trecută şi anţerţu, cum şi mai nainte de la hotărîrea Domniei sele fratele Alexandru Vodă în coce, şi după cum aă plătită în toţi anii până acum, aşa să le plătescă şi estimpă, adecă Bârsanii cei din ţinutulă Bârsei din Transilvania să plătescă văcaritulă străiniloru, de vită câte bani SH, iar ceî-lalţî străini să plătescă toţi de vită câte bani 66 după obiceiă, iar tunsii şi mânzaţii să plătescă doi unulă după vechiulă obiceiă. Ci dar după acestă botărîre să urmaţi întocmai, şi numai Bârsanii cei din ţinutulă Bârsei din Transilvania pe cari îi adevereză cărţile domnescî, ce aă la mâni, să plătescă de vită câte bani 33, iar ceî-lalţî străini toţi să plătescă câte bani 66, de care ve poruncimă şă daţi totă ajutorulă orenduiţiloră slujbaşi ai oeriloră, ca într’a-cestasî chipă să se facă împlinire baniloră văcăritului de la dînşiî deplină. 1786,’ Ghenarie 29.» V. A. URECHI 532 luţiuneî nostre interne culturale şi chiar naţionale. Lectorulu care a urmărită câtă de superficială lăsciorele ce aă apărută până astădî din lucrarea nostră, îşi va fi dată deja semă deplină, de mersulă acelei evoluţiunî. De la o domnie la alta, acestă evoluţiune merge înainte. Este şiră şi logică în desvoltarea nostră culturală. Numai urmândă ca firulă Ariadneî, acestă şiră, vomă pute să ne esplicămă marele fapte ale secolului ală XIX. Ună Tudoră Vladimirescu, revenirea Domniei pămîntene, reorganisarea ţeriloră sub Regulamentulă organică, îşi aă esplicarea în sccolulă ală XVIII-lea. Istoria documentată a desvoltăreî nostre economice, naţionale şi culturale le esplică, iar nu cărţile scrise de străini despre răsboele Rusiei, Austriei şi Turciei, resbele atingendă şi Principatele, ori notele diplomatice schimbate între aceste puteri, avenclă referinţe cu Domniile tăriloră române. Să nu se impaciente lectorulă, când nu vomă mărgini istoria Dom nieî lui M. Suţu, ca Aronă Floriană, dicendă că era acestă Domnă cale unii car aderă didee şi omenosă, purtarea lui era plăcută la toţi; o singură pată avea, care era lăcomia de banU şi că «cm tote acestea M. Suţulă, după o administrare de 2 am şi 9 luni ese din scaxmu (1). Lau-riană şi mai puţină ne-a spusă despre Michailă Suţulă Abia ne-a arătată că M Suţu, dragomanulă, succese în 1783 lui Caragca (2) şi nu ne mai spune alta despre Domnia lui M. Suţulă decât că la 2G Martie 1780, Porta îlă scote din Domnie şi pune pe N. Mavrogheni. Apoi când doi istorici, două reputaţiuni ca acestea, n’aă lăsată altă istorie a Domniei lui Suţulă, şi când, sub ochii noştri, pe urma loră, se publică manuale pentru şcoli şi mai puţină sciutdre de istoria nostră lăuntrică, chiar de amă abusa cu prea multa îngrămădire de documente şi cu acesta amă face puţină atrăgetore pentru cititorii reă nărăviţi, lucrarea nostră, noi decişi suntemă a deşerta în ea fotă ce până astădi posedemă ca documente în ghiozdanele nostre. 1 (1) Aronu Florianu nu tace aci decât a repeţi cele disc despre M. Suţu de către Rai-cevicî, care-lii califica de «uomo da bene e di eccellente condei ta. Osserv. Storiche pag. :30.— Aronu. Florianu în Ist. Princ. României. 1839, pag. 1G5. (2) Laurianu. Ist. Românilor ii, 1783, pag. 551 şi 554. ISTORIA ROMÂNILORfl 533 Aşia fiindiij vomă adăogi aci, câte-va informaţiuni complementare la studiulă deja făcută mai susă despre domnia lui M. Suţulă. Odată cu avenirea la tronulă Muntenescă a lui M. C. Suţulu amu arătată cum Austria isbuti să capete dela Portă (16 Octobrie 1783) senetulă de recunoscere a înlîinţatuluî Oonsulatu generală austriacă în Principate (1). Importanţa şi efectele ce avu acestă triumfă ală politicei austriace, faţă cu Principatele, a putută să le aprecieze lectorulă, din cercetarea de până acum a afaceriloră lăuntrice şi externe a ambeloră ţări române. Culminanţa triumfului Austriei urmă însă în 24 Februarie 1784, când Austria dobândi dela Turcia convenţiunea comercială. Aplicaţiunea acestei convenţiunî, seă măcară silinţa ce-şi dete Iîai-cevici, agentulă Austriei, de a se aplica acea convenţiune, mai alesă cât privesce drepturile şi scutirile sucliţiloră şi vama de 3%, încă aă făcută în mai multe rînduri, obiectulă cercetăriloră nostre, Amă constatată marile scăderi aduse fmanccloră, comerciuluî şi în genere demni tăţeî stateloră române, prin convenţiunea austro-turcă din 1784. Nu este de prisosă deci de a da aci întregi aceste două acte, cari deşi încheiate de două puteri străine, aă grele consecinţî, prin aplicarea loră fortată în ţările nostre. ) i Traduzione clei comando clei Gran Signore diretto al Principe di Vcdlachia. «AH’ inclito trâ li Principi dclla Nazione dcl Mcssia, il Voivoda di Yalla-di ia, li di cui estrcmi sieno lclici. «Pervcnuto clic vi sară il prcscntc mio Suprcmo cd Imperiale Commanda-mento saprete qualmente, 11 piu cospicuo Signorc tra grandi della nazione Cliris-tiana, il Signorc Barone 1 Ieriiert Rathkeal Intcrnunzio Cesareo Residcntc presso (U Vedi Zinlceisen (Joharm Wilhelm), Geschichte der Europaischen Staaten. Seehster Tlicil, pag. 501. «Nachdem demzufolge cler Ilospodar der Moldau zu Anfang des nachsten Molia ls eine besondere Erklărung in Betreff der Erleichterung des llandelsverkehrs der Kaiserlichen Unterthanen in seinem Lande erlassen hatte, wurcle im Mai die Beobach-Lung des obigen llandelsvertrags den dabci zunachst betheiligien Statthallern und Pr<>-vinzialbeamten durch einen eigenen Ferma n noch ganz besonders zur Pllicht gemaclit.” Vecii ambele acte ee adaoga Xeînnrnw, în traducerea cartel lut Marfens- si (Ic Cu^y (Kc-cueil de traites etc.) la pag. n37 si 340, 534 V. A. URECHIĂ la mia sublime Porta, ţii di cui termine sia felice) ha presentato alia medesima una sua Memoria nel contenuto della di cui traduzione espone, che per procurare 1’ assistenza, e protezione ai mercanti sudditi di S. M. L’ Imperatore de’ Romani, che a cagion del commercio continuamente vanno, e vengono per le Provincie della Vallachia, e Moldavia, e per Ie vie del Danubio, fu da canto della suecennata sua Imperiale Maestâ l’anno passato mandato in quei contorni V Illustre trâ Primaţi della Nazione del Messia, Raicewich attuale Segretario della Corte Imperiale (la di cui sagacitâ sia aumentata). E siccome il commercio vâ vie piu sempre accres-cendo, ed aumentandosi, cosi per il buon ordine degl’ interessi del Commercio, per la sicurezza dei mercanti Tedeschi che vanno, e vengono, e che quivi si ri-trovano ; comme pure per accudire; ed attendere ai loro affari, e negozj, e stato egli dall’ accennata Imperiale Corte destinato per suo Agente ; e che quantunque V assistenza e buon trattamento usato fin’ ora dai Voivoda. di Vallachia, e di Moldavia verso la persona del succennato Segretario, dia motivo di esserne sodisfatti, cio non ostante, perche non si abbia ad usare verun mancamento nella protezione, ed osservanza, che secondo il costume esige il suo carattere, la suddetta Corte Imperiale richiede amichevolmente, che sia ordinat-o tanto a Voi che siete il sopraccennato Voivoda, quanto al Voivoda di Moldavia, accioche tutti quei trattamenti, immunitâ, e privilegj, concessioni, ed usanze stipulate delle Imperiali Capitolazioni verso li Consoli, ed Agenţi della riferita Imperiale Corte, abbiano da essere observate anche verso il sopraccennato ; facendo il summentionato Ministro sapere, che questa requisizione tende unicamente a confermare, e vie piu rassodare il commercio, e 1’ ami-cizia, che susiste fra li rispettivi sudditi, ed il vantaggio d’ ambedue le Corti; ed a tal oggetto ha richiesto 1’ emanazione separatamente di due miei nobili Commandamenti diretti 1’ uno a Voi; e 1’ altro al sopracitato Voivoda di Moldavia. Lâ onde essendo di do vere il compiacere la Corte di Germania, che e una Corte magnificentissima, antica, e sincera amica, e vicina colla fulgida mia Porta, e che la perfetta sinceritâ, e candore che ha per la medesima, e evidente ; come pure e di massima importanza 1’ appianare, o sia facilitare, secondo esigono le Imperiali Capitolazioni, li di lei interessi; ed essendo altresi chiaro, ed evidente, essere di mia Imperial brama, ed intenzione, che deferendo, giusta il tenore delle imperialii Capitolazioni, alli di lei desiderj, e richiesto, venga dato corso al loro commercio, che e il frutto dell’ alma pace, e che i di lei sudditi, e mercanti che vanno, e vengono, sieno secondo il tenore delle Imperiali Capitolazioni, protetti, ed assistiti; e rilevandosi ancora dai contenuto della sopradetta Memoria del succenato Ministro, che il buon ordine del loro comercio dipenderâ dai buon trattamento, e riguardo che si userâ al supra-detto Segretario ; Cosi voi che sieti il sopradetto Voivoda, essendo di mio Imperial ordine, che abbiate ogni cura, ed usiate ogni diligenza per tutto quello ISTORIA ROMÂNILOR^ 535 elie secondo il tenore delle Imperiali Capitolazioni riguarda il buon tratta-mento; la stima, ed osservanza della dignitâ, e carattere del succenato Âgente, non occorrendo dichiarare, e spiegarvi ulteriormente a che segno sia d’ im-pegno, intenzione, e volontâ mia Imperiale il compiacere la sopraccennata Gesarea Corte, e 1 dar esecuzione ale eondizioni stipulate fra e due Corti nelle Imperiali Capitolazioni, impiegherete con tutta la premura ogni vostro studio, e la piu grand’ attenzione nell’ onorare, e stimare la dignitâ del sopraccennato Agente, che ha V ordine di accuclire alli negozj, ed interessi delii mercanti Imperiali, come pure nel prestargli in virtu delle Imperiali Capitolazioni tutta 1’ assistenza, e protezzione. Al qual effetto fu emanato il presente mio su-premo commandamento col quale voglio, e comando, pervenuto che vi sară, di uniformare 1’ operazioni vostre, giusta al tenore di questo mio Imperiale mandato, al quale e dovuta ogni sommissione, rispetto, ed obbedienza, aste-nendovi onninamente da qualunque azione contraria al medesimo, e temendo di contravvenirvi. Cosi saprete operare, e prestarete piena Iede alia nobile mia cifra Imperiale. Dato nella custodita Residenza di Costantinopoli vorso la metâ della Luna Zilcadeade l’anno 1197 che corrisponde ai 16 di Ottobre 1783.» Traduzione del Sened della sublime Porta Otomana contenente le prerogative che goderă il commercio delii sudditi Imperiali, e Reali nelli siati delVImperio Ottomano. In nome delV ente supreme. «La ragione per la quale il presente Istrumento 6 stato spedito si e, che il Signor Internunzio dell’ Imperatore nostro amico în una memoria presentat-a per parte della sua Corte, ed appoggiandosi sopra le clausole dclF Articolo II. del Trattato di Belgrado, ha domandato diflerenti disposizioni, e stabili-menti a favore dei Mercanti sudditi dell’ Imperatore nei Paesi del doininio Ottomano. La sublime Porta avendo esaminato il contenuto di questa Memoria, lia trovato, che il detto articolo serve di base alle proposizioni della Corte Imperiale intorno a questo soggetto; in consecuenza di che, e sopra le positive asseveranze date nella suddetta Memoria, che li Bastimenti, Mercanii, e sudditi della sublime Porta che anderanno, e verranno esercitando il commercio per terra, e per mare, e per li humi in tatii li Stati dell’ Imperatore, gode-ranno constantemente delle immunitâ, e privilegj che godono relativamente al commercio le nazioni piu favorite, ed anche al di lâ : La sublime Porta eseguendo sempre con la massima sinceritâ le obbligazioni contratte in virtu 536 v. a. urechi! clei Trattati, cd essendo accostumata a provvedere attentamcnte ai mezzi i piu proprj per dare alia Corte Imperiale sua antica amica, e vicina pruove non non equivoche della sinceritâ dei suoi sentimenti e della sua perfctta amicizia, ha risoluto d’ impegnarsi, e prendere supra di se nella sopraddetta maniera col presente Sened, di osservare religiosamente li seguenti punţi, ed articoli, i quali serviranno d’ ora in avanti di regola invariabile al trattamento da farsi alia Nazione Todcsca, ed avranno la stessa forza clie il Trattato stesso di Belgrado. Articolo I. II Trattato di commercio segnato presso di Passarowitz l’anno 1132. dell Egira, ed adottato per base del detto Articolo 11. del trattato di Belgrado, sarâ, come e di dovere, mantenuto, ed osservato in tutto, e per tutto nelli Stati dell’ Imperio Ottomano a favore delii sudditi, e Mercanti dell’ Imperatorc, e la sublime Porta non permetterâ, e non autorizzerâ la menoma transgres-sione su di questo ; e per quello che riguarda il commercio per mare, e per i Fiumi, si procederâ in conformitâ di quello che sarâ regolato nell’ articolo 6 del presente Sened. Articolo II. In quanto ai dritti della Dogana che dovranno pagare i Sudditi, e Mercanti Imperiali, la sublime Porta riconosce qui di nuovo le antiche convenzioni, cioc, che non pagheranno piu del tre per cento di Dogana una volta solamente, sia nel luogo dell’introduzione, o in quello della destinazione di tutte le mcrci che introdurranno nelle Provincie dell’Imperio Ottomano per essere vendute: parimente pagheranno il tre per cento una sol volta, ed in un solo luogo d[ tutte le merci che compreranno per esportarle, e che non saranno della natura delle proibite, di modoche il commercio dei Mercanti Todeschi specifîcato qui sopra tanto d’ introduzione, che di estrazione sarâ libero da ogni altra, e qualunque imposizione, e specialmente di quelle chiamate Mastarie, Cassabie, Bidaat, Resmi-hudamie, Reft, Badck Jassaculi c£\ Abbenche le disposizioni relative a cio siano chiaramente, ed cvidentemente spiegate nel suddetto trattato di comercio di Passarowitz, avendo per altro dichiarato V Internunzio, che col decorso del tempo si sono introdotti a riguardo di questo stabilimento, differenti abusi contrarj alia regola fissata nelle Provincie Ottomane, c prin-cipalmente in quelle della Valachia, e Moldavia, la Sublima Porta le conferma qui formalmente per essere ossorvate d’ ora in avanti inticramcntc in tutti li Stati dell’ Imperio Ottomano, ISTORIA ROMÂNILORLT 537 Articolo III. Li Sudditi c Negozianti Imperiali goderanno anchetanto all’ introduzione, ed aii’ estrazione di tutte le merci non proibite, che nel vendere, e comprare, d’ una liberia piena, ed intiera, e non sarâ permesso in verun modo alle cor-porazioni, compagnie, e Monopolisti, o a chi si voglia, di porvi il menomo obstacolo appertamente, o clandestinamente, ne molestare, o punire li sudditi della sublime Porta a causa di queste vendite, o compre, ne incomodare, o vessare chi che sia delii Mercanti, o Sudditi Ottomani, sotto pretesto, o per causa che ha comprato qualche effetto, e mercanzie dei Negozianti Todeschi. Per questa ragione 1’ esecuzione del presente Sened sarâ ordinată ai Capi, e Magistraţi delle Provincie, del Mare e delle Coste, ed agii Officiali delle Do-gane con Fermani molto positivi, ed energici, contenenti le regole sopra il modo con cui dovranno condursi verso li Sudditi Imperiali che vanno, e ven-gono, o dimorano in tutti li Stati dell’ Imperio Ottomano. Nel tempo stesso saranno date copie di questi Fermani alia Corte Imperiale, affinche li suoi Miniştri, Consoli, ed Agenţi, come pure i Comandanţi dei conlini possano esserne informaţi per dirigersi in conformitâ. Articolo IV. Per prevenire ogni dubbio, e sospetto, che potrebbe nascere ai Comandanţi, magistraţi, ed Impiegaţi delle Provincie Ottomane Soprintendenti al commercio per mare, e per i fiumi, la sublime Porta dicliiara, che in virtu dei Trattati e permesso ai Sudditi, e Mercanti Imperiali muniti dei loro passaporti d’ andare, e venire liberamente per mare, e per fiumi, e di esercitare il commercio in tutti li Stati, e Provincie dell’ Imperio Ottomano, e che possano parimente nci loro viaggi per terra, per mare, per fiumi dovunque sarâ di loro convc-nienza, approdare, e caricare quelle che non sono proibite, pagando i dritti che devono. Articolo V. La sublime Porta riconoscc, che la Corte Imperiale ha dritto in virtu del Trattato di Belgrado, e di quello di commercio di Passarowitz, come anc-he in conformitâ della sincera, e perfetta amicizia che sussiste trâ le duc Corti, di riclamare per i proprj Sudditi, e Mercanti li favori, privilegj, e vantaggi nel commercio senza veruna eccezionc, che godono, o goderanno in avvenire, relativamente al commercio, le altre Nazioni franche, specialmetc i Francesi, gl’ Inglcsi, gli Olandesi, li Russi, ed altre Nazioni le piu favorite. 538 V. A. URECHII Articolo VI. Li Sudditi, Mercanti Imperiali potranno liberamente, e senza clic 1’ cccezicmc inferita nel detto Trattato di commercio di Passarowitz possa essere di vcruno impedimento, passare per causa del commercio dai fiumi al mare, e, viceversa, con Na vi, bandiere, ed equipaggi Todeschi, e non saranno obbligati ad altra cosa se non che a pagare, come si e detto qui sopra una sola volta i dritti di Dogana per le merci introdotte, ed estratte. A r ti col o VIL II transito per le Coste, Canali, e Streti della Dominazione Ottomana, e nominatamente per il Canale del Mare Negro, sarâ libero per tutti i Sudditi, e mercanti Imperiali che veranno per Mare, e per i fiumi con bandiera Imperiale dalie Provincie Tedesche, per passare a quelle delle Corti estere, o che veranno dalie medesime per passare nelle Provincie Tedesce, e saranno esenti da ogni, e qualunque dritto, e non saranno vessati, molestaţi, o forzatti a scaricare le loro Merci; ben inteso, che le merci, le quali saranno scaricate^ cămin facendo di loro propria volontâ per venderle, siano franche da ogni altra imposizione, fuoriche dai dritti ordinarj di Dogana, c che li suddeti Bastimenti Mercantili non siano piu grandi, che quelli permessi ai Russi; Li suddetti Su-diti, e Mercanti Imperiali saranno anclie assistiti, e soccorsi amichevolmente nel corso del loro soggiorno nelle Provincie Ottomane, come appartenenti alia Corte la piu amica di questo Imperio. Dovendosi considerare, clic li Bastimenti Mercantili che navigano sopra i Fiumi, non sono punto proprj alia Naviga-zione Maritima, sarâ loro libero, che arrivando i Bastimenti noi luoghi vicini al Mare le merci che avranno a bordo siano transportate sopra altri Bastimenti, i quali frequentano il Mare Negro, ed in questo caso non si domanderâ verum dritto. A r tic ol o VIII. Nascendo delle difficoltâ nelT esecuzionc di qualehe punto delpresente SamI e specialmente intorno le merci proibiti cosi nel Trattato di Passarowitz, che in quello del commercio di Belgrado, la Sublime Porta condiscendcrâ a spianarle di comune consenso, e di maniera amichevole, e giusta; Per altro, se non si potrâ terminare di tal modo, Ella consente, che questo punto di difficoltâ sia spianato, regolato, e deciso amichevolmente a tenore delle disposizioni fattc nel Trattato di commercio conchiuso con l’Imperio della Russia V anno passato, e di modo convenienţe al commercio Todesco, ** ISTORIA ROMÂNILOR# 539 Dato in Constantinopoli li due della Luna Rabiul-ahir dell’ anno dell’ Egira 1198, cioe li 24 Febbrajo 1784. C-olui che implora il soccorso delV Ente siipremo Hamidfiglio di Halii Gran Visire, ed a canto il suo sigillo grande.» însemnătatea ce cu asemene acte câştigă Austria în Principate, se vede şi din curtenirea ce punu Domnitorii în relaţiunile loru cu re-presentantulu Austriei dela Constantinopole. In Maiu 1785, trece prin Bucurescî femeea «Siniorului Inter-nunciti» şi i se face o primire extraordinară. Iată pitaculu Domnescu orenduindu alaiulu de primire a unei simple soţie de diplomaţii austriacă: «Alaiidu ce s’cm orânduiţii la intrarea Dmnneeî Madamei a dmni-selc Sinior Inter-Nimciu. Doue-deci seimeni cu căpitanii loru călări înarmaţi. Nemţii din Portă iară cu zapcii loru. Vel Pitaru. Vel Comisii. Biv vel Pitaru Panaiotu. Trei ciohodarî Iar trei ciohodarî Careta Domnescă cu 0 telegari. Ico Miha du Constandinu Suţulu Vcd. i (jspd. «Porupcimu Domnia-mea d-tele alii 2-lea Comisii, să hi purtătoriu de grijă a se găti acestu Alaiu, care mâne Miercuri la 7 ale luneî acesteia să se afle de dimineţă la Văcăreşcî. 1785, Maiu 6. (1) Iată descrierea primireî, care i s’a făcutu liaroneseî He-rbertu, soţiei Inter-nunţiului, cu ocasiunea trecereî ei prin Bucurescî, de către Voivodulu Munteniei Michailu Suţu. 1 (1) Cod. XII, fila *250, 540 V. A. URECHIĂ Copia clella Iîelazione delV accoglienza fatta ă S. E. la Bcironessct cVHer-beri, Consorte del Intermmzio J. el Ii. alia Porta Ottouiana, da S. A. II Signior Principe delict Valachia Midieie de Suzzo. cdV occasione del suo passciggio da Constantinopoli per Vienna. «Avendo clato parte FAgente J. et R. al S. Principe di Valachia del pros-sinio passagio di 8. E. la Sig-a Internunzia, 8. Altezza destine subito il Va-tailo (1) del Divano ad incontrarla a Daja primo luogo della Valachia vicino alle rive del Danubio, e di accompagnarla, e servirla pel corso del suo viaggio, e nel tempo stesso diede Ordine a due Ispravnici (2) i piu prossimi di tro-varsi sulla strada, ed avere cura che tosse ben servita. L’Agente per parte sua spedi â Daja il S. de Spaun Cancelista J. et R. li 16 Maggio ; la Dama col suo corteggio passo il Danubio e si ferme in Giur-gievo. Lf 17. alle 5 ore della sera arrivo a Bucarcste nella Carozza del Agente, clic era andato a riceverla fuori dela cittâ, vene a montare alia casa delP Agente; II Dragomano Sig de Timoni con li offîziali della Dama ebbero una casa assegnata dai Principe. 8. A. per onorare la Dama aveva disposo, che prima di entrare in Buca-reste si fermasse in Vacarcst, convento distante un ora della citta, come fanno li Principe quando giungono in Valachia, per farli poi far un ingresso pir blico, colle Carozze della Corte, offîziali, e seguito; ma la Dama ringrazio pulitamente, desiderando di riposarsi di un viaggio lungo e penoso. La stessa sera 1’Agente avverti il Marescialco della corte dclP arrivo della Dama, pregandolo di dirli l’ora convenienţe la mattina seguente per presen-tare a 8. A. il Dragomano, latore della lettera di 8. E. il Sig-e Internunzio. Li 18. alle 10 orc della mattina, il marescialco della corte a tiro soi venne a complimentare la Sig-a Internunzia a nome del Principe, e poco dopo venne il cavalerizzo maggiore con simil treno a farc lo stesso per parte della prin-cipessa, de li un poco venne un offiziale a Cavallo, con un cavallo di mano bardato nobilmente, e prese seco il dragomano J. et LI. clic condusse da S. A. II dopo pranzo furono presentate alia Dama varie confitture e frutta, a nome della Principessa. Li 18 alle ore 5 venne la carozza della principessa a tiro sei, per ricevcre 8. E. clic fu accompagnata dalb agente, e dai Dragomano, i quali erano sedii tti dalia parte dei cavalli. (M II ValaiTo o una spezie (li })r()CuralofC, o sollocitalom dellc caioc; du; si traltano al Divano. (2) Spravnico, Guvcrnatorc, o Capilano del Circolo. ISTORIA ROMÂNILORU 541 II corteggio consisteva in un buon numero di guardie del palazzo, e di sei offîziali a cavallo, et căpitani a piedi, il primo et il secondo Pitari (li sei Chio-kodar, ed un sciatir in galla (2) attorniavano la carozza. la manica era chiusa dalia carozza delf Agente con li offîziali della Dama. Nella corte del palazzo vi erano schierate due file di arnauti con li loro officiali, al scendere della carozza la Dama lu ricevuta dalie primărie Dame del Paese, dai marescialco della Principessa, e preceduta da due Damigelle. ehe-portavano prolumi; una nipote di S. A. con altra Dama li davano braccio, in cima della scala vi erano le Principesse figlie, et a meta della gran sala de festini fu incontrata dalia Principessa, che dandoli da drita la conduse in una stanza a forma di chiosco molto elegante. «L’Angolo (3) fu ceduto a S. K., c la Principessa si pose alia dritta, con le liglic. Le altre Dame occuparono il sofia ogn’una secondo il suo rango. 11 segretario del Principe, ed il Sig. de Timoni facevanno li interpreţi. 11 dolce, ed il caffe fu presentato alia Dama dalia stessa Principessa. Poco dopo venne il Principe, che uso molte civilta alia dama, la conversazione si termino col solito profumo, ed aqua roşa, si prese congedo, e si ritornd colle stesse cerimonie. La sera la Principessa mando il suo segretario ad informarsi della salute di '8. E. ed â presentare ad ella, ed alle duc bambine varie galanterie orientali. Li 19 alle 12 venne la Principessa in gran galla a rendere la visita accom-pagnata da due Principessine, e da numeroso seguito di dame ; al scendere dalia carozza fu ricevuta dalf Agente, che li diede braccio, e preceduta da due officiali, che portavano li prolumi, alia Porta della Sala fu ricevuta dalia dama, che li diede la dritta sul canapc, e le Principessine avevano sedie dis-tinte. La dama presento il dolce, ed il cade alia Principessa, e l’Agente alic Prin cipessine, e primărie Dame. Dopo li prolumi, ed aqua roşa, termino la visita. Li 20 S. E. parti de P>u-earest alia volta de la Transilvania; fAgente con cancellista hanno avuto foia >re di accompagnarla fuori della citta. Lo Spravnico d’Argis, ch’e alia meta del Camino deve sorvirla sirio alf cont ini.» i4j il) Pitari, grand panetiere, e sopra Intendente alle Carozze dela Corte. (2) Sciatir, un chiokadar distinto, Che porta al fianco, una Scimitarra (lvurzer, breiter Sabel.) (:t) L’Angolo in Turchia e la sede d’lionore. (4) Agentulu Jîaicevich încunoşeiinţeză pe llerhert despre sosirea soţiei lui 542 V. A. URECHIĂ Agentulu lîaiceckh încunoşoiinţeză încă pe Internunţiulîi Herbert, că a fosta tri-misu unu anume boeru din Moldova pentru întâmpinarea soţiei lui. Copie cVitne P. S. de Mr. Raicewich ă VInternonce I-et R. en date Biicarest 20 Mai 1785. «Ncl momento che sono per chiudere la lettera, mi viene dctto clic 8. A. ha create Pitari l’ulliciale destinate a servire la Dama, cioc il Vataffo, che Plia accompagnata dai Danubio, ed ora va a raggiungerla in Posta. Questa e un altra linezza; si intende che avendo cestui avuto l’onore di servire di mih-mandar a persona distinta, viene promosso, e deviene Cirak, o creatura della Dama.» (1). Pe când prin convenţiunile maî susu amintite Austriaciî isbiau indirectă în autonomia şi vechile drepturi ale Principatelorig Rusia lucra, negreşită pentru satisfacerea intereseloru sale din Crimeea, dar nu maî puţină intervenia la Portă şi în chipu de a o sili să recunoscu tractatul ă de la 1774., cu reconfirmarea articoleloră din anteriorele trac tate relative şi la Principate. şi despre primirea ce i s’a făcută în Pucurcşeî şi do oficiala regulare a ceremonialului : Kxtrait (Tune left re de Mr. Raicewieh ă Tlnternonce J. et R. en date Buc ar est 20 Maî 1785. «IIo l’onore di spedirle la presente con un Calarass ionii torni molto gentil-mente da questo Sig-r Principe, assieme col ingionto piego della sua Dama. e la relazione del suo ricevimento, e nobilissimo trattamento: spero. che V-a E-a sara molto contento, come lo siamo noi, o certo che non si e potuto de-siderare, ne piu cordialitâ no maggiore civiltâ, o buona grazia; confesso clic non mi aspettavo a tanto, cunoscondo fumorc di questi Sig-ri ambigui, o ri-servati a spiegare le loro intenzioni anc-he quando vogliono onorare. A tenore degli descrizioni di V-a E-a io avevo insistito con bel modo, ac-cioche il Principe renda la visita; ma egli si scuso col costume Turco, clic non ha ceremoniale per le Dame, protestando che, se fosse V-a E-a che non mancarebbc di renderli la visita, siccome io non potevo rissolvere da me, pregai il Maresciallo di corte e lo Spatari i quali trattavano meco, e mostra-vano grande premura di terminare questo aflare di buona grazia, di lasciarmi tempo a consultare la Dama, la quale trovo a proposito di contentarsi della sola visita della Principessa.» (1) Din archiva Ces H. clin Viena. Ilurm. T.. . pag. 417. ISTORIA ROMÂNI LOR0 543 Interesată seu nu, Rusia protege principatele şi la acestă ocasiune, pe când Austria nu făcuse decât a câştiga drepturi pentru sineşî în dauna intereseloru Principateloru. Erore grea. politică din partea ei! Purtarea Austriei cu Principatele aruncă pe acestea în braţele Rusiei pentru mulţi ani. Ca să se vodă de altmintrelea câtu de desinteresată era pe la 1784» aperarea Româniloru de către Rusia, să amintimu că ea era gata, în schimbulu recunoscereî de către Austria a luăreî de Rusia în stăpânire a Cubanuluî şi Crimeeî, ca să permiţă Austriei ca să incorporeze şi dînsa Principatele române. Numai deşteptarea Europei asupra con-secinţeloru pentru ea din asemenea estensiune teritorială, a Austriei mai alesă, a împedicatu planulu. Dămu aci în note câte-va acte relative la acestii planii politicii (1) si la împedicarea realisărei lui. (1) Mareşalulti de Courcy despre tendinţele Rusiei şi ale Austriei de a se întinde asupra provinciiloru Turciei. Memoire mr Vtitat actuel de VEurope relaUvement aux dispositions hostiles qni se foni sur Ies fronU'eres du Grund Seigneur. (Paris, 13 rTuillet 17S8.) «La totalile des operations que l’on suppose ([ue Ies deux puissanccs im-periales projettcnt, pcuvent etre divisees en trois parties: «La premiere consiste pour laRussic â s’cmparer de la Crimec et du Couban. «La seconde. â prendre Oczakow. «La troisieme, a prendre Constantinoplc. «La Cour de Yienne, en suivant son systeme de conquete preţul ra la Molii arie et la Val arh ie, en mhne temps que la Criere e et le Couhan toirheront dans fes mains des Jlasses. Belgrad e hala acera Ohzahnc ; et si Ies Jiusses enireprenaietd sar Constantdnople, Ies armecs autriehiennes se repandraient en Grece el pousseraient sans doute tont ce ([ui serait devant elles jusqirâ Andrinople ou Sopiiia, ou jusqu’aux limites que Ies deux Cours auraient regdees entre elles.» Signe: Le Marechal de Coureg. Marehisulu de Ossun despre aceleaşi tendinţe ale Curţiloru imperiale din Viena şi Peterslmrg* de a-şl împărţi provinciile ţiit<>re de Turcia: M. le Mi* cTOssim. — Memoire. (Juillet, 1733). «Le projet cpie paraissent avoir Ies Oours de Vienuo et de Petersbourg* de 544 V. A. URECIIIĂ LIV. Noiilu tractatu din 1784. — Noulu hatişeriful. Fie, precum resultă din documentele aduse în note de noî, intere- chasser Ies Turcs de l’Europe et ele partager Ies vastes et riches domaines qu’ils y possedent, opererait, s’il s’executait, le renversement de Vequilibre de V Europe et ane revolution dans le commerce general, qu’on ne sau mit calculer exac-tement au premier apercu, mais pui semit certainement tres-nuisible ă celui des autres puissances maritirnes et commercantes. «D’un cote, la Russie serait maîtresse de la mer Noire, dominerait dans la Baltique, et, dans peu d’annees elle pourrait former une marine redoutable dans la Mediterranee, parccque ses nouvelles conquetes lui fourniraient tous Ies materiaux necessaires pour Ies constructions, des milliers de matelots, des millions de sujets et des revenus immenses. D’un autre cote, l’Empereur, par racquisition de la Moldavie et de la Va-lachie, de la Bosnie, de la Servie, de la Bulgarie, de l’Albanie et de la Ma-cedoine, aurait des debouches sur la mer Noire et serait a rneme de former une marine sur VAdricitique. II obtiendrait un accroissement de puissance en sujets et en revenus qui lui donnerait le moyen de satisfaire le deşir assez connu qu’il a de devenir puissance maritime et commercante ; de plus, sa position le mettrait a portee d’etendre ses conquetes sur Ies Etats de la Republique de Venise, et Fon voit que FItalie serait circonscrite du cote de la mer et du cote de la torre. «Cette grande et singuliere revolution peserait infiniment plus sur la France que sur tonte autre puissance. «Les deux Cours Imperiales aequerraient une preponderance et une influcncc ({ui detruiraient celle dont la France jouit et doit jouir par sa position, par ses lorces et, encore plus, par la sage et digne conduite du Roi. (dl est donc de Finteret et de la dignite de Sa Majeste de proteger la con-servation des proprietes telles qu’elles sont en Europe.)) Raport despre scopurile Austriei de a ocupa Ţera Românescă şi Moldova. Piapport lu au Conseil d'Etut le Dimanche 18 Juillet 1783. «Les objets que Fon a lieu de croire convoites par FEmpereur sont la Va-lachie et la Moldavie, et peut-etre Belgrade et la Servie. Or, tout le monde connait l’etendue de ces provinces, et, pour peu que Fon en analyse la po-cition et les ressources, on se convaincra d’un cote qu’elles detruiront toute proportion entre les puissances autrichienne et prussienne et de l’autre que la maison d’Autriche diminuera les forces relatives de la France. ((Cette legere esquisse semble suffire pour etablir, que Facquisition que FEmpereur fera des Principautes de Moldavie et de Valachie et vraisemblablement Î&ÎORIA ROMÂNILORU 545 sulii echilibrului stabilitu la pacea de la Vestfalia (1648), fie cum ciicu de la Servie, sera dangereuse pour la Prusse, pour la Pologne, pour l’Empire dy Allemag ne et particidierement pour la France. «Telle sera la position du Souverain russe, lorsqu’il sera maître de Con-stantinople. «Celle de l’Empereur ne sera pas moins dangereuse. Ce prince voulant pro-portionner ses usurpations â celles de Catherine II, ne se contentera point de la Moldavie et de la Valachie: ii s’etendra vers la midi en s’emparant de la Servie, de la Bosnie, dJune pârtie au moins de la Bulgarie, et en ne s’arretant que lorsquHl se croira de niveau avec VImpercitrice.a Mareşalului de Segur despre înţelegerea dintre Rusia şi Justria pentru ca Rusia să ocupe Crimea şi Cubanulu, iar Austria Ţera Românescă si Moldova. Avis du Secretaire d’Etat de la Guerre relatif au projet d’invasion de Leurs Majestes Imperial es sur la Turquie. — 1783 — «Toutes les depeches des Ministres du Roi â Vienne et â Petersbourg sem blent annoncer de la maniere la plus certaine : 1. — Le projet de l’Imperatrice de Russie de s’emparer de gre ou de force de la Crimee et du Kuban. 2. — Celui de l’Empereur de s’emparer de meme de la Valachie et de la Moldavie. «De quelque maniere que cette disposition ait lieu, il est clair qu'elle an-nonce des vues certaines de la part de ces deux puissances de s’emparer tres promptement de Constantinople et de detruire la puissance de l’Empire Ot-toman. Ce bouleversement dans la constitution de cet Etat, interesse genera-lement FEurope entiere et particidierement la gloire et les interets du Roi. Par cette revolution, Sa Majeste verra d’une part ses allies opprimes et le commerce que ses sujets font dans le Levant absolument interverti. «Dans cet etat de choses, le parti â proposer est aussi embarrassant qu’in-stant: embarrassant vu la peine avec laquelle on se determinera â conseiller de rompre une alliance avec le beau-frere de sa Majeste ; instant, parce que, si on perd la mesure, on peut voir, une fois la Crimee prise, les Russes, en vingt-quatre heures de trajet, a Constantinople. «D’apres ces considerations, on pense que le seul moyen d’empecher les Russes de penetrer de la Crimee â Constantinople est de faire march'er incontinent une escadre et de la diriger sur la mer Noire et de preparer aussi promptement une armee de soixante miile hommes pour entrer dans les Pays-Bas Autrichiens et d’en disposer en meme temps une seconde de meme force pour marcher â l’appui de la premiere, ou pour la diriger sur l’Italie, en y admettant que le Roi soit assure de faire entrer le Roi de Sardaigne dans son projet.» Signe : Le Marechal de Segur. Istoria Bornă Hilarii de V. A. Urechiă. 35 o46 V. A. URECH1 alţi scriitori (1), promisiunea ce Francia obţinuse de la Rusia, că va în-încheia cu ea unu tractată de comerciu (ce retuşa Angliei), resultatulu fu că, după îndemnurile cabinetului de la Versailles, Turcia evită de a trage spada în urma încorporăreî violente a Crimeeî la Rusia, şi Rusia dobândi de la Sultanulu acordarea unui nou tractată, în cliua de 8 Ianuarie (stilă noă), 1784. Acestă tractată fu semnată în AlnaU-Kavak seă chioşculH oglindilorU (2). Numai trei articole ale acestui tractată fură de ajunsă, ca să asigure Rusiei: «Le triomphe de la puissance et de la supremaţie» (3), cesiunea Crimeeî, reînoirea disposiţiuniloră tractatului de la 1774 (afară de disposiţiunile relative la Cubană şi Crimeea), a convenţiuneî din 1775, a tractatului de comerciă din 1783. , . . Ună articolă separată relativă la Principate încă fu semnată de Portă. (Vecii anexa.) Amesteculă Franciei, împinsă de propriele sole interese, împedică pe Austria a-şî ajunge de astă dată planurile de încorporare a ţeriloră române, dar tractatulă de la 1784, făcu din Rusia arbitra supremă a Principateloră române. In urma acestui tractată din 1784, şi a articolului separată (4) Porta 1 (1) Aşîa ele Salaberry scrie : «La perspective d’un trăite de commerce avec la Russie, et Tesperance de supplanter l’Angleterre a la Cour de Petersbourg, portaient la Cour de Versailles â menager l’imperatrice et â conseiller au Divan de negocier au lieu de corn-battre. Tom. IV, pag. 95. (2) «Am Morgen des 8 Januar 1784, wiirde hierauf der nach diesem Grundsatze ab-gefasste Vertrag (sened), welcher dieser Krisis ein Ziel setzte, in einer in dem Landhause von Ainali-Kawakabgehaltenen. Conferenz unterzeichnet. Ausser dem Russischen Gesandten, nahmen der Kapudem Pascha, der Reis Effendi, der Beglikdschi Effendi, der Mufti a Îs Ver-treter der Ulema, und der Pfortendolmetsch daran Theil.» Zinkeisen. (3) Salaberry T-IV pag. 30. (4) D. de St. Priest către afacerile străine despre înţelegerea Turciei cu Rusia asupra ţeriloru Române. C-ple le 10 Janv. 1784. «Mr. de St. Priest rapporte qu’un acte vient d’etre signe entre la Porte et la Russie. Get acte reconnaît Ies Etats Tartares comme une possession de cette derniere puissance. II est conforme au projet presente â la Porte par l’ambassadeur de France. — [Resumaiu. — Odobescu) «Pour ne rien laisser en arriere, Mr. on a lini en meme temps sur le point des Principautes de Valachie et de Moldavie, non encore regie et ([ui formait le troisieme membre de l’ultimatum russe accepte par la Porte au commen- ISTORIA ROMÂNILORU 647 fu nevoită să trimeţă Domniloru Români câte unu nou hatişerifă reîn-noindu recunoscerea vechiloră drepturi, consfinţite prin pacea clela Ku-ciuk-Kainargi. Deja în Maiu 1783, cum veclurămă (1), după cum resultă din o notă a ambasadorului St. Priest (24 Maiu 1783), trimisulu Rusiei (la 19 Maiu stilu nou) în întrevederea ce avusese cu Reis-Effendi, ceruse Portei cde maintien des privileges des provinces de Valachie et de Moldavie.» D. de Bulgakow a şi fostă lăsată în mânile lui Rcis lista grieveloru pre care ministrulu turcu o primi aad referendum.» Acum ceea-ce Rusia ceruse în 1783, era unu articolu suplimentarii la noulu tractată, închietă graţie intervenirei Francieî. La Bucuresci şi Iaşi se promulgă noulu tractată, prin câte unu hatişerifu. Enache Văcărescu face menţiune de acestu hatişerifu: «după acestu tractată ce s’a severşită la 84, Ghenarie, dedese prea puternica împărăţie şi ţereî rumânesci unu deosebită hatişerifă cu mai multe privilegiul decât cele ce aă dată la 75, care a sosită aici (Bucuresci) la Eevruarie.)) (2). Acestu actă alu Sultanului fu primită în Iaşi de Alex, Mavrocordată şi în Bucuresci de Michailă C. Suţu, cu mari onoruri. cement de l’annee derniere. II y a quelques mois que M. de Bulhakow en avait remis â la Porte un projet qu’elle avait eontredit par un autre. Cest ce dernier qui a passe, et fon m’a assure qu’il ne contient guere qu’une re-petition des stipulations des triutes precedents sur la matiere.» D. de St. Priest către afacerile străine despre aprobarea dată de-Portă la cererile Rusiei pentru ţevile române. C-pIe le 20 Marş 1784. «Un officier depeche extraordinairement de Petersbourg a apporte ici le 15 de ce mois Ies ratifications de la convention du 8 Janvier dernier et l’appro-bation de Partide separe relatif aux Principautes de Valachie et de Moldavie.» Vedi pag. nostră 220—223. (1) Vedi ce amu scrisă despre aceste împrejurări politice la pag. 180 şi la pag. 220—2*23. (2) Tes. II, pag. 292. 548 V. A. CRECHlI Şi cum putea fî altu-felu, când noulu fîrmanu promitea, între altele, neschimbarea fără causă reală, a Domnitoriloru ! (1) Ilusiune curendu perdută ! Alexandru Mavrocordatu Domnulu Moldovei, sub care se promulgă noulu hatişerifu, se veclu îndată înlocuiţii prin verulu seu, cel-laltu Alexandru Mavrocordatu, după cum deja nararăm ii aceste fapte la pag. nostră 223. Nu mulţii se folosi si Micbailu Sutu de aceslii noii tractatii, de ore-ce nici elu nu domnesce lungii timpii după anulii 1784, cum maî departe se va vede maî pe largu. LV. Revoluţiunea Româniloru din Ardei ii. — Infhiinţele ei în Principate. Ne-ainii ocupaţii până aci, de la 1774 până la 1783, cu evenimentele şi evoluţiunea culturală a Româniloru din Principate. Nu putcmii, (1) Vedi pa.LT. nostră 221. Eată marele alaiii cu care, la Bueureşcî, fu primiţii de către Domnitorulu M. Suţu, hatişerifulu clin Fevr. 1784 : Orendiiiala alaiului Domniei la esire înaintea prea luminatului h atişerifu împerătescu. Stegulu cataniloru de ţeră cu Căpitanulu, i catanele acestui stegii, toţi călăreţi câte 2 şi înarmaţi. Bresla agescă. Călăreţii polcovniceşcî, toţi călări şi înarmaţi. Vel Căpitanii de cazaci cu stegulu, i sărmaciulu şi toboşulu seu, talpoşiî dorobanţeşcî pedestri cu chivere, purtându tobe şi cimpoie. Vel Căpitanii de dorobanţi cu zapciii seî şi cu câţî-va din bresla armăşescă cu tacâmu curatu i stegulu seu, cu tobă. Podarii toţi pedestri câte doî. Cazaci ageşcî pedestri cu stogurile lorii, i cimpoi şi tobă. Venătoriî asemenea. Căpitanii ageşcî pedestri, înarmaţi, cu tacâmu curatu. ISTORIA ROMÂNILORU 549 nu trebuc să uită mu pe Românii din Ardelu. Ori câtu, în aparenţă, Ceauşu agescu cu Logofetulu agescu Polcovnicii de podii cu Polcovnicii de ciocli. Polcovnicii de vânători cu Polcovniculu de Târgovişte. Dumne-luî Vel Agă cu podobă după obiceiu. Stegulu Agiei purtându stegariulu agescu, i călăreţii cu praporelc, i trâmbiţe cu tobă si sărmaciu. Dumue-lul Turnagi-Aga, însă. Neferii toţi înarmaţi călări, cu Bairaculu loru, câte doi. Dumne-luî Turnagiu. Breslei spătarescă. Lefegiii cu stogurile loru. Vel Căpitanii de Lefegii cu zapciiî soi i buciuculu cu toba i sărmaciulu. Scutelnieiî spătăreşcî călări, înarmaţi. Poteraşiî toţi călări, înarmaţi, cu haine fistichii i cu moţuri şi cu muzicanţii loru. Deliii călări, toţi înarmaţi cu suliţe în mâni şi cu Odobaşa a loru. Seimenii înarmaţi, toţi cu haine roşii şi cu moţuri galbine, cu stegulu cehi mare, i toba şi sărmaciulu. Căpitani spătăreşcî înarmaţi, cu tacâmu curaţii. Ceauşulu spătărescu cu Polcovnicii de veneton Polcovniculu de Seimeni cu Baş Buluc-Başa Logf. Spătărescu cu Vel căpitanii de Mizilu. Dumne-luî Vel Spat, cu podobă, după obiceiu. Stegulu Spătăriei purtându-lu stegariulu i Buciuculu şi lefecii cu praporelc, i trâmbiţe, tobe şi sărmaciu. Aprodî ciauşeşcî Aprodî vătăşeşcî Ceauşulu de aprodî cu Vătavîi de aprodî. B r es la Port ă r cs c ă. Portărei, rendu, pe josu cu semnele în mâni. 3-lea Portariu i cu alu 2 1ea Portariu Vel Portariu Dumne-loru boerii, cum se aretă prin osebită foie anume, si înaintea dum-ne-lorii, starostea cu neguţitorii pămînteni şi cu neguţitorii de companie. B r e s l a A r m ă s <> s c ă. Armăşăî 3-lea Armaşu Vel Armaşu cu Puşcaşi eu 2-lea Armaşu 550 V. A. URECHIĂ Istoria Românilorii din Principate nu are legături cu acea a Romă-niloru Ardeleni, esistă o lăture comună. Acesta e cea culturală. Stepurile terci i trâmbitaşiî şi Rumânii si musicanti! Nemtî după dînşiî. Iu meu Bairac Sacagii călări Salahorii toţi călări cu semnele în mâni. 9 cai domnesc!, după orenduială, cu caplan-Post. şi cu Raioane. Rahti vanii 2-lea Comisu 6 Postelniceî cu tacâmu 6 Postelniceî curatu, toţi cu capotur! cărămizie. r ►3* Asemenea o s. 3-lea Postelnicii 3-lea Vistieriu O 3-lea Logofeţii 3-lea Logoletu *0 2-lea Logofeţii de josu 2-lea Logofeţii de susu o 2-lea Postelnicii Vel Pri slavii ;n & Oi o £3 iE.oţ o £ P 3 a o P înaintea dumne-luî Vel Post. pe josu Vătavu de călăraşi, i Odobaşa Vel Comisu Vel Postelnicii Beizadea cu Ciohodarî i unu Saracciu Beizadea cu Ciohodariî, Beizadea cu Ciohodariî i unu Saracciu i unu Saracciu Unu satâru Unu satâru Unu satâru Matarati Iamacu Saracciu Iamacu Ius Basa cu haina roşie cărămizie Unu alaiu ceauşu, i altu alaiiî ceauşii, unu ici oglanu ciauşu ceauşii, unu gavazu cu cap lânii, altu ga văzu asemene. Altu satâru Altu satâru Altu satâru Matarati Basa Saracciu Basa altu ici oglanu linii gavazu Chehaeoa Ciohodarî, iar Cioliodarî Cioliodarî, iar Cioliodarî Tuleceiî, iar Tufecciî Altu gavazu Basu Ciohodaru Ciohodarî, iar Ciohodarî Ciohodarî, iar Ciohodarî Tufecciî, iar Tufecciî cu puşcî. Lipcanii toţi pe josu Fustaşî cu Darde 5 căpitani spat. orta cu sachi i armaţi ISTORIA ROMÂNILOR!} 551 IJnu scriitorii modernii (1), In unu memoriu, cetitu în sînulu Adunat'eî generale a asociaţiiinei transilvane pentru cultura şi literatura poporului românUy dise, că Românii din Arclelu abia pe la jumetatea secolului acestuia alu XVIII-lea începură a ave şcoli româneşci. Nu ne împacă acestă aserţiune şi nu o aflămu documentată. Decă nau avutu Românii şcoli, în Arclelu, unde să înveţe românesce, ore calvinii se adresau la Românii ardeleni, încă din secolulu alu XVI-lea cu cărţi în limba românescă ? Admitemu că nau esistatu şcoli publice organisate ca în restulu Europei ; admitemu că fiii de iobagi nu puteau fi daţi să înveţe carte la şcoli cunoscute, căci domnii lorii aveau dreptulii să-î iea de la şcolă; dar acesta nu împedica să fi putută Românulu ardelenii înveţa a ceti şi a scrie pe lângă popa, seu clascălulu de la biserică, cu multu înainte de ce la Mitropolia din Alba-Julia să fie esistatu unu felu de şcolă pentru tinerii cari doriati să se preoţescă şi unde înveţau citirea cărţiloră bisericesci, cântările şi tipiculu. Amu constatată documentaţii, în anteriorele volume, că frequentele relaţiunî comerciale şi de totă natura, (chiar politice) cu Ardelulu au contribuiţii la o neîntreruptă legătură între Românii din Principate şi 21ea Spătaru purlându topuzulu şi sabie, Semnulu domniei, purtându-lu C-eauşulu de Divanu. 2-lea Vătavu de Păliărniceî, Vătavu de Divanu înarmatu cu saidacurî, Vă-tavulu de visterie cu toţi Icioglaniî i Pâhărniceiî, cu îmbrăcăminte curată pur-tându praporele după semnulu Domniei. Vel Grămăticii Vel Cămăraşu 2-lea Visternicu Vel Ispravnicii de curte 2 Ciohodariî Vel Cuparu 2-lea Grămăticu 2-lea Cămăraşu Divictarulu Muhurdariulu Edeclii, câte doi Meliter Basa cu totă Taifaoa lui cântându. 1 Careţi gospoi. cu 6 telegari. (1) D. Bargovan Vasile Gr. în ^Preotulii Românii*, diaru bisericescu, scolasticu .şi literară clin Gherla, pe 1886, pag. 178. 552 V. A. DRECHIĂ cei de peste munţii Carpaţî. împrumutate influenţe constată istoria în evoluţiunea culturală de aci şi de acolo. Dar decă până la 1780 Ardelulu a putută primi ici-colea câte o înrîu-rire culturală din Principate, dela acestă dată, Moldova şi Muntenia nu mai potu măsura pe scriitorii loră cu scriitorii minunaţi ai Ardeiului. La 1780—82 se întorse, cum amă arătată (1) din Roma, Şincaî, lu- cefărulă neînserată ală Româniloră. Acestă bărbată care functionă mai > întâiă ca directoră ală şcoleloră române, de la 1782 până la 1794, publică la Blajă în 1783 gramatica latino-română în care şi regulele românesci eraă publicate în litere latine. E gramatica care rămase în şcolele de peste munţi până după începerea secolului ală XlX-lea. Totă la 1783 Şincaî tipări catechismulă cu litere ciriliane şi două abecedare, cari voră fi urmate în 1785 de o aritmetică. Trei sute de şcoli se înfiinţară în Ardelă sub impulsiunea lui Şincaî. O asemenea evoluţiune a Româniloră din Ardelă nu pote să nu aibă răsunetă şi în Bucurescî şi Iaşi. Decretulu aulică din 12 Decembre 1781, dobândită de Episcopulă Aaron şi în puterea căruia cele două Seminarii din Blajă se contopiră în seminarulă clericală, care esistă până astădî (2), a dată ocasiune de creaţiune a unei pepiniere de distinşi bărbaţi, din cari unii voră aduce lumina şi românismulă şi dincoce de munţi. Dar nu numai în direcţiunea culturală ţările române primescă înriu-rirî de peste munţii Carpaţî. Mai întâiă înfiinţarea, la 1763, de Impărătesa Maria Tereza a ce-loră trei regimente române de graniţă în Năsăud, Sibiă şi Caranse-beşă, sunt de ună bună esemplu pentru Principate. N. P. Mavrogheni nu va întârdia a reda arma în mâna ţăranului română, după esem-plulă Măriei Tereza. Se scie că aceste 3 regimente aă repurtată apoi acele victorii strălucite, care aă tăcută pe Maria Tereza să le dea flamura cu «virhis romana redivivay> (3). (1) Pag. 398. (2) Vedî Istoria bisericei-iinite dc Dr. A. Gram a. Vedî «Preotulu românu» pe 1886, pag. 180. (6) «Ţeraniî romani, la începută, au fostu antipatiei acestei instituţiunî militare, în cele din urmă însă, s’au împăeatu şi le-au fostu permisii ca acasă, fie în răsboiii să porte ISTORIA ROMÂNILOR^ 553 In 6 Maiu 1783, Iosefă II călătorindă în Ardelă şi Bucovina, făcu obligatorie limba germană în oficialităţi. Toţi directorii de şcoli fură datox’î să scie limba germană. Acestă mfisură nu daună limbei române, ci celei ungare. Românimea care urmă la şcole îşi apropriă în limba germană unu putinte instrumentă culturală, dar încăldiţi tocmai de patriotismulă deşteptându-se ală scriitoriloră germani, bărbaţii luminaţi ai Româniloră ardeleni, cultivară şi mai cu zelă şi mai cu iubire limba naţională. > Şi în acesta, cum deja am demonstrată mai susă, Românii din Principate urmărescă mişcarea ardelenă. Româniloră din Ardeală le-a venită bine şi desfiinţarea în 3 Iunie 1783 a divisiuneî Ardeiului la cele trei naţiuni, cu escluclerea a Româniloră. Imperatorele împărţi Ardelulă în 11 comitate, fără distincţiune şi privilegii de naţionalitate. Deşteptarea simţului naţională din Ardelă, în urma aceloră acte, nu putu să nu aibă resunetă şi în ţările cis-Carpatine. Curenclă apoi se întâmplă în Ardelă marea mişcare a ţeraniloră români, cu ocasiunea ordonatei conscripţiuni generale în Ardelă şi Ungaria, din 11 Oct. 1783. Nu ne propunemă a face aci istoria a-cesta a revolutiuneî lui Crisană, Cloşca si Iloria, în urma ultimeloră studii publicate de Academie, datorite condeiului competinte ală d-lui Densuşianu. Acestă mişcare nu pote fi neconsiderată însă de istoriculă specială ală ţeriloră cis-Carpatine. Cei 20.000 de Români devas-teză 389 sate nemeşescî, dar nu numai distrugă, nu numai dărâmă încă 237 curţi boerescî şi 23 biserici unguresci, ci din mişcarea loră, din sângele versată la 7 Decembre 1784, când cădură 4.000 ţărani şi la 1785 Februarie 28, din corpurile lui Iloria şi Cloşca trase pc costumulă loră originalii, iar banii cei ce au revenită pentru îmbrăcăminte militară i-au pusă într’o casa comună si i-aă capitalisată. «Aceste regimente aă repurtată cele mai strălucite victorii pe câmpiile Austriei şi ale Franţei în contra lui Napoleon celă Mare, pe câmpiile Italiei si ale Prusiei. Ca semnă ele recunoscinţâ, Imperatulă Iosefă II le-a donată munţii ce împrejmuescă comunele, clin cari s’aă formată aceste regimente. Iar împerătesa Maria Tereza, încântată de frumuseţea acestoră grăniceri, şi în deosebi aceloră din Năsăud, i-a transferată pentru ună ană în-tregă in Carintia si Tirolă, dându-le carta bianca pentru înfrumuseţarea rase! germane de prin acele părţi.» («Lupta» din Iulie 1891.) V. A. URECHIĂ 554 rotă, încolţesce, nu târdiă, o generaţiune totă mai conscientă ele originele sele, care face să se înfiinţeze o nouă stare de lucruri pentru Ard el ă, pentru ţeranulă românu, pentru naţiunea română de acolo. Ba şi în Principate, mai alesă în Muntenia, străbate curentulu în favorea şatenului. Aşia numai ne puternă explica unele îndiiişitore intervenirî pe lângă ispravnici din partea lui Michai Suţu şi mai apoi minunatele procla-maţiunî, ce adreseză N. Mavrogheni ţeraniloră, pre cari ca nime altulu îi va apăra în contra stăpâniloru de moşii. LVI. Mazil irea lui Micii a iiu C. Suţu. Internunţiulu llerbert scria în 12 Februarie 1785 Agentului Austriacă Raicevicî, la Bucurescî: «Cum Porta, după obiceiulă seu, trăgă-neză de a-mi răspunde la memoriile mele contra ambiloru Domnitori (unulu din ei era M. Suţulu), am să ceru o conferinţă, ca să înainteză afacerea— » Mai încolo adaogă: «Esemplulă mazîlireî Domnului Moldavu (Alexandru Mavrocordatu Delibel ?), şi împărtăşirea memoriiloră mele, voră pute face mai complesantu pre domnulu "Muntenii, căruia la nevoie şi decă totu va continua a fi îndărătnică, îi vei pute insinua că nu ajunge să aibă bunăvoinţă Rusiei, dar că pentru a se menţine (pe tronu) caută să aibă şi pentru noi menajamentele necesare... (1).» Am adusu la Domnia lui Alex. Mavrocordatu, din 1785, unu raportă din 10 Februarie stilu noă acelă ană, ală lui de Cboiseul către de Vergennes ministrulă de la Versailles, clin care lectorele a vădută, că nu numai Austria, dar şi însăşi Rusia, semnatara noului tractată din 1784, carele promitea mai multă stabilitate Domnieloră ţeriloră române, însăşi Rusia nu se sfii de a intriga contra acelui Domnă ce i-se părea că nu înnotă cu totulă în apele muscălescî (2). In asemenea conditiuni, vedendă că Rusia nu reclamă contra schimbare! 1 2 (1) Hurmuz voi. VII, pag. 436. (2) Vedi pag. nostră 225 et seq. ISTORIA ROMÂNILORtt 555 unoră Domni, ba încă o cere, de ce să nu-şi fie permisu şi însăşi Turcia, seu mai adevărată cutare personagiu importanţii din Divanulă Turciei, să lucreze la mazilirea aceluia din Domnitori care nu-î plăcea, ori ală căruia locă era solicitată de vre-unu altă fanariotă, bucurân-du-se de o deosebită trecere pe lângă marii dilei, la Constantinopole ? Aşîa se şi întâmplă. încă din 1785, dar mai alesă pe la începu-tulă lui Ianuarie 1786, marele amiralii Ilasan, seă Căpitană-Paşa ală Turciei, stăruia să capete domnia Munteniei pentru favoritulă seă dragomanulă Nicolae P. Mavrogheni. Deja în 1785 obţinuse Căpitană-Paşa promisiunea Sultanului, că Mavrogheni va fi Domnă în loculă lui Michailă Suţu, şi numai intervenirea ministriloră şi a familiiloră fanariote, cari se supărară de a vede creându-se în familia lui Mavrogheni ună noă compeţitoră la tronurile române împedică acestă schimbare de Domnie. In 1785 nu isbuti Căpitanii Paşa rnaî alesă din causa intervenirei la timpă a lui Bulgakov, representantele Rusiei în tavorea menţinereî lui M. Suţulă. Acostă apărare a Rusiei o plăti M. Suţulă, pare-se, cu mulţi bani. Ună noă asaltă dată de Mavrogheni şi de protectorulă seu Ilasan Paşa, la Sultanulă, în 1786 Februarie, fu încoronată de succesă. N. Mavrogheni căpăta domnia ţereî Muntenescî, în loculă lui Michaiă C. Suţulă. La 14 Martie stilă noă, Mavrogheni primi învestitura din mâ-nile Sultanului (1). (1) D. de Choiseul către D. de Vergennes despre intrigile cc se facă la Portă pentru punerea lui Mavrogeni la domnia Ţereî Românesci. (Voi. 176. D. 12.) C-ple le 27 Janv. 1786. «J’ai cu Thonneur de vous informer avant liier par lc courricr de Vicnnc du changcment general arrive dans le Ministere et de l’elevation de Yussul Paclia de Moree qui, apres avoir ete bun des derniers valets du Capitan Pa-clia avait obtenu depuis quelque ternps toutc sa confiance. Les grands de l’Empire, tous ceux qui ont deja occupe les premieres places, voient avec peine Tusage violent que le Gd amiral fait de son credit et, malgre la terreur qu’il inspire, les gens de loi ne dissimulent point leur mecontentement. Je crains, ^\I1‘, que le nombre de ses adversaires n’augmente encore si, comme on me l’assure, il persiste â vouloir faire son drogman Pce de Valachie. 11 l’avait tente vainement il y a quelques mois, et je ne vous informai point de cette intri- 556 V. A. URECHI A Astu-felu întrunu modu bruscu se termină prima domnie a «omeno- gue, parceque je ne pensais pas qu’elle put se renouveler. Les circonstances sont changees, et ce genre d’evenement autrefois tres-indifierent, pouvant avoir aujourd’hui des suites embarrassantes, je vous prie d’excuser quelques details dans lesquels je vais entrer. «Le G. S. etant venu Tete dernier passer la journee dans la maison de cam-pagne du Capitan Pacha, celui-ci se jeta aux pieds de S. Hautesse et lui de-manda la Principaute de Valachie pour son drogman. Le G. S., suivant son usage, la lui accorda sur le champ, donna sa parole imperiale de deposer le lendemain le Prince de Valachie contre lequel il n’y avaient aucunes plaintes, et de nommer â sa place Mavroyeni; mais lorsqu’il voulut faire dresser le Hatisherif, ses Ministres lui representerent le danger d’un changement qu’ils n’avaient pas conseille et il fut entierement de leur avis. Toutes les grandes familles grecques, malgre la haine qui les divise toujours; se reunirent pour empecher un paysan de l’archipel de leur enlever une place qu’elles regar-dent comme leur patrimoine et se cotiserent pour convaincre tout le Divan de l’incapacite de Mavroyeni. Cependant celui-ci ne desesperant point encore de son elevation, voulut s’assurer que la Russie n’y mettrait point obstacle et vint me demander des conseils que je me gardai bien de lui donner; mais l’ambassadeur d’Angleterre, moins prudent ou plus empresse de l’obliger lui offrit, avec les assurances les plus positives d’un plein succes, des Services qu’on ne lui demandait pas et fit avec beaucoup d’eclat et de gaucherie â Mr de Bulgakov des offres que ce Ministre rejeta avec humeur. Cette fausse demarche ayant bientot transpire, il cruţ meme devoir temoigner encore plus fortement son indignation. II declara dans un oftice remis â la Porte que Sa Souveraine ne souffrirait jamais lelevation de Mauroieni, et que, satisfaite de la conduite du Prince actuel, elle exigeait qu’on le maintint dans sa dignitc. «Cette affaire părut allors absolument manquee, mais elle va se renouveler. Mavroieni qui, â beaucoup d’esprit joint l’audace la plus inebranlable, a su persuader â son maître que son honneur etait engage â emporter une grâce qui lui avait ete enlevee publiquement et Ilassan Pacha m’a dit â moi-meme qu’il saurait tot ou tard venger cet outrage. «Je ne doute point, Mr, que la Cour de Russie ne s’oppose â ce changement par une suite de l’extension qu’elle donne â tous les articles des traites qui peuvent etre utiles ă ses vues. D’ailleurs, le Prince actuel de Valachie a fait passer des sommes considerables â Petersbourg, et on le dit fort pro-tege de M. de Bulgakov, dont la conduite est sans doute fort approuvee de l’Imperatrice, puisqu’elle le comble de bienfaits. «Vous saurez apprecier, Mr le Gonite, le degre d’importanc-e c[ue l’on doit attacher â cette intrigue.» D. de Choiscul către Vcrgenncs despre comcrciulu iranecsu în Marea Negră. (Voi. 174. D. in.) C-iile le 25 Fcvriei’ 1780. «J’attends avec impaticnce que le nouvcau Visir (1) soit deliarrasse d’une (1) Iusuf Pacha, istoria românilor® 557 suluî» Mich. C. Sutulu în tera Muntenescă, si avenirea la tronulu umi- ) j j > ceremonie qui absorbe ses premiers moments pour commencer l’affaire de la mer Noire. Le Capitan Pacha me paraît bien dispose. J’ai fait quelques pre-sents â son drogman qui le gouverne entierement, mais je me fie bien peu ă ses protestations. Ce grec, aussi intrepide qu’ambitieux est decide â perdre la vie ou â devenir Pce de Valachie. II veut obtenir, â quelque prix que ce soit la protection de l’envoye de Russie et je ne puis douter que ce Ministre n’agisse en secret pour empecher l’introduction du pavilion frangais dans la mer Noire ou le sien regne seul actuellement.» D. de Choiseul către D. de Vergennes despre condamnarea la morte a unui grecii Petrachc şi despre Mavrogheni. (Voi. 174. D. 31) C ple le 25 Marş 1780. «Les Ministres de la Porte ont ete depuis quinzc jours exclusivement oc-cupes d’une affaire devenue en effet importante pour eux par les circonstances qui Tont lait naître. «La grec Petraki qui, de euisinier, etait devenu directeur de la monnaie et bientot apres le particulier de sa nation le plus puissant par son opulence et par ses intrigues, avait mis tout en ceuvre pour empecher l’elevation de Mavro-Ieni et meme pour renverser le Visir, son protecteur. Malgre l’argent qu’il repandit dans le Serail, il echoua contre le credit du Capitan Pacha ; et le G. S., voulant se faire valoir aupres de son Amiral lui dit qu’il venait de lui donner une bien grande preuve d’affection en refusant quatre miile bourses qui lui avaient ete offertes pour exiller le nouveau Ministre qu’il lui avait donne. Ce Prince ne lui dissiinula point que c’ctait Petraki qui lui avait fait parvenir cette proposition; et Ilasan Pacha, par la crainte qu’il ne parvint enfin â se faire ecouter autant que par le deşir de se venger, fit entrevoir au G. S. l’esperance d’une riche succession s’il punissait Petraki des malver-sations dont il etait accuse depuis longtemps. Petraki a donc ete sur le champ arrete et mis ă la question la plus cruelle. Sa maison de campagne a ete pillee, en pârtie detruite, dans l’idee que les caves y recelaient des tresors. Ses riches ameublements ont ete le jour meme transportes publiquement dans un superbe palais que Sa Hautesse vient de faire construire sur le canal pour une des Sultanes et qui, faute d’argent, n’avait pu etre encore meuble. Enfin, lorsqu’on a cru avoir arrache de ce malhereux l’aveau de tout ce qu‘il pos-sedait, on a prononce sa mort, et il semble qu’on ait affecte d’en faire un triom-phe pour ses ennemis. «Le 14 de ce mois, Mavro-Ieni entrant au Serail pour recevoir l’investiture publique de sa Principaute, a trouve preş de la premiere porte Petraki deja brise par les tortures que l’on traînait sur son passage. Quelques moments apres, le G. Vizir a passe et appelant lui-meme â haute voix le bourreau, il lui a fait un signe qui a ete execute au moment ou le malheureux Petraki, reconnaissant le 1-er Ministre, etendait les bras pour implorer sa clemence. V. A. urechi! 558 litu alu acestei ţerî a lui N. P. Mavrogheni. Despre ac-estu evenimentu scrie în acelaşi sensu istoricului Fotino. (1) Le nouveau Prince de Valachie n’a pas tarde de repasser avec tonte sa suite preş de son cadavre et il a pu entendre Ies vceux publics clTine foule im-mense qui lui presageait le meme sort. Mais ce cjui vous inspirera, Mr, un sentiment plus penible encore c’est que le Souverain, dont, partout ailleurs le seul aspect devient le salut des malheureux, sous un deguisement qui ne le cachait â personne, a voulu jouir de cet affreux spectacle. Le Sultan Se-lim avait en vain demande avec Ies plus vives instances la grâce de Petraki. On sait que cet interet lui avait ete inspire par le Docteur Lorenzo, et que l’entree du Serail lui avait ete interdite, ainsi quuâ tous Ies medicins francs. «Aucun des Grecs n’osent plus elever la voix ; mais ils sont tous furieux et ils pourront trouver de l’appui cliez Ies grands de l’Empire presque tous in-disposes de la fortune de Iusuf Pacha et du despotisme de son ancien maîtrc. Si ce dernier sort avec Tescadre, comme on Tannonce, il ne serait pas im-possible, pendant son absence, de faire changer la volonte du G. S.» D. de Choiseul către d. de Vergennes despre numirea lui Mavrogheni la domnia ţereî românesc!. aLa negociation de la rner Noire dont je suis occupe est encore dans une situation qui ne me permet pas d’en prevoir Ies suites et de hasarder des demarches. «Le Drogman du Capitan Pacha, ce Macro-Ie ni dont j’ai eu l’honneur de vous entretenir, Mr, dans ma derniere depeche, meni (Vetre nomme Prince de Va-lachie, lorsquon s’attendait le moins au succes de ses intrigues et je n’espere plus qu’apres avoir profite de Tinfluence qu’il avait sur le Vizir pour ses pro preş interets, il apporte le meme zele â seconder nos projets. J’ignore encore, Mr, si la Russie avait ete consultee sur ce choix auquel son Ministre s’est oppose longtemps. On assure que son Drogman a temoigne quelque humeur, mais on ne peut juger par la des veritables dispositions de sa Cour. II n’est cependant pas vraisemblable que la Porte ait voulu contrarier ouverte-ment une Puissance pour laquelle elle est accout-umee d’exagerer Ies mena-gements.» (1) Vecii partea IV-a, epoca IV-a, cap. I. —Vecii şi En. Vacărescu, în Tes. t. II, pag. -93. Dionisie Eclesiarcul, Tes. II, pag. 167. (Voi. 174, D. 37.) C-ple le 10 Avril 1780. _______________ FINEA TOMULUI I, INDICE ANALITICI! ALU TOMULUI -IU TABLA DE MATERII A TOMULUI I Pagina Cătră lectoră............................................................. 1 Plănuia publicaţiuneî............................................. 3—4 Pacea dela Kuciuk-Kainargi................................................ 5 Familii noue de fanarioţi................................................. 5 Isvorele istoriei....................................................... 6 Canta..................................................................... 3 Enake Kogălniceanu........................................................ 6 Biv Vel Stoln. Dumitrache. ............................................... 6 Partidulă ante-rusescă la 1774 ........................................... 6 Dionisie Eclesiarculă şi opera lui................................ b—7 Enache Văcărescu. Istoria împeraţiloră otomani............................ 7 Bartolomeî Măzăreanu...................................................... 7 Const. Radovicî din Golescî. Colecţie de tratate.......................... 7 Hatişerifulu Sultanului Hamid............................................. 7 Uricarulu d-luî T. Codrescu . . 8 Archiva istorică de M. Kogălniceanu....................................... 8 Dacia literară » .............................. 8 Magasinulă istorică pentru Dacia.......................................... 8 Importanţa documenteloru inedite.......................................... 8 Hărţii vechi de D. Lahovary............................................... 8 I). Brezoianu. n Vechile instituţiumA.................................... 8 Istoria llomâniloru de V. A. Urechiă. 3 0 562 V. A. urechi! Codulu A. Ipsilante......................... Codicele Divanuriloru....................... Mişcarea literară în direcţiune rusescă Gramatica luî Eustatievic!......................... )} » En. Văcărescu........................... Strilbiski şi „Rasgovoriileu.................. Toder Scolerulu şi gramatica sa......... Gara. Essai particulier de politique 1777 ............. Al. Odobescu. — Colecţiune de documente Hurmuzake » )} Erbicenu. — Documente grecesc! Satha................. Marino Vreto ..................... Dionisie Fotino...................... Fraţi! Tunusli.......................... Documentă inedită dela N. Kreţulescu Art. 16 din pacea dela Kainargi Divanulă muntenescă alege deputaţi, cari să mergă la Constantino-pole 1774 ................................. Const. Cocorescu biv Vel Slugeră . , Stol. Dumitrache........................ Analisa Arzului Munteniloră cu cererile ţereî Arzulă întregă.................... Ală 2-lea Arză....................... Evenimentele dela Iaşi...................... Mitropolitulă Gavrilă nemulţămesce pe Rumianţovă.................. Corespondenţa luî Gavrilă cu Rumianţovă ....... Moldovenii ceră domnă pe Gr. Al. Ghica Spătarulă Cuza deputată ală Moldovei ...... Pitarulă Chirică » „ ...................... Intrigile boeriloră moldoveni................ Scnsorea visterniculuî Ioană Canta către Mitropolitulă Gavrilă ' Arzurile Divanului Moldovenă Punctele cerute de Moldova dela Portă «Donoşenia» către Rumianţovă Biv Vel Medeln. Hagi Stană Ioană înlocuesce pre Cocorcsculă Ubservaţiunî asupra arzuriloră Moldovo-muntene..................... Deputaţiunea plecă din Focşani spre Constantinopole Cartea luî Rumianţovă către Izetă Mehmetă............... Pagina 9 9 9 9 9 9 9—10 10 10 10 10 10 10 10 10 11 11 12- 12- 13- 12 -19 12 -13 -17 14 14 14 14 14 15 15 15 17 17 18—49 19 19 20 20 21 1? 20 ISTORIA ROMANILORU 563 Căletoria deputaţiuneî romane .............................. Gr. Al. Ghica, domnulu Moldovei.................................... Doue tabere politice în Bucurescî......................... Candidatura la domnie a luî Ştefanii Parscoveanu................... Candidatura la domnie a luî Manole Rosetu.......................... Acte de domnie de la Manole Rosetu (notă] Rusia şi cele 2 partide muntene . . . • ^.......................... Alex. Ipsilante numiţii Domnulu Munteniei...................„ Peterson, ambasadorele rusescu şi deputaţiunea ţSriloru romane . . Stoln. Dumitrache, despre cele petrecute la Constantmopole . . . Scrisorea deputaţiloru români către Peterson • • • .............. Plecarea din Constantmopole a deputaţiloru munteni................. Fanarioţii veneză domniile, după St. Priest . ^.................... Planulu Ruşilorii de a despopula ţerile romane..................... St. Priest despre Gr. Al. Ghica.................................... Politica francesă la Constantinopole............................. Al. Ipsilante faţă cu Austria............................. Gr. A. Ghica faţă cu Austria................ ...................... Scrisorea luî Gr. A. Ghica către lhugut (nota) . • • >______ a luî Alex. Ipsilante în B Februarie, lWb la bu- Pagiiia_ 21 21 21 21 21 21 22 22 22 22— 23 23— 24 2B 25 25 25 25 26 26 26 Intrarea solemna curescî........................................ Esplicarea întârziere! sosirei luî Ipsilante........ Stoln. Dumitrache despre Ipsilante.................. St. Priest despre deputaţiunea muntenă.............. Firmanulu luî Hamid (14 Novembre 1774).............. Analisa firmanului.................................. Nizamulu Turciloru ................................. Partisaniî luî Manole Vodă . . ..................... Apelii la boeriî emigraţi în Ardelu^ . ............. Parscovenulu intră în Divanulu lui Ipsilante • • ■ • Partida nemulţumită, boerulu Cândescu............... Divanulu luî Ipsilante Alex......................... Firmanulu alu doilea, analisa luî................... Evacuarea ţeriloru de Ruşî.......................... Moneta de aramă impusă de Ruşî...................... Rusii rădică aurulu şi argintulu din ţeră .... Opositiunea luî Canta............................. Cum apreciază Hamer pacea de la Kuciuk-Kamargi Al. Ipsilante. — Reformele luî.................... 29—30- 27 27 27 28 28 28 28 29 29 29 29 29 -31 31 31 32 32 32 38 564 V. A. URECHI In ce situaţiune află Ipsilante ţera Muntenescă..................... Seutelniciî, posluşnicii, Slobodiilc ............................... Laurianu şi Florianu Aronu despre Al. Ipsilante........................ Abusurile cu seutelniciî şi posluşnicii............................... Abusulu cu hirotoniile. — Ploconulu Vlădicăî.......................... Sate întregi de preoţi............................................ Mazili, nemuri, postelnici............................................ Biruri indirecte...................................... Ponturile de aşedare a birurilor!!.................................... Abusurile cu birurile; memoriu Kreţulescu............................. Zapciiî, Ispravnicii, abusurî......................................... Claca ţeraniloru, abusurî............................................. Avaeturile zapciiloru........................................ Justiţia, Ispravnicii administratori şi judecători Hoţiile . ............................................ Polcovnicii şi căpitanii în judeţe.................................... Slujitorii Polcovnicilor ii. — Avaeturî, abusurî...................... Isnafurile. — Breslele . . .................................. Pogonăritulu străinilor îi............... ........................ Ce face Al. Ipsilante ca să curme abusurile........................... Biruiţi ţereî la Portă....................................... Chrisovulu relativii la seutelniciî boeriloril........................ Abusurile none........................................... Pitaeulu luî Alex. Ipsilante relativii la clacă şi pontului ţeraniloru Organisarea vătaşilorii de plaiu........................... Carte de vătăşie (notă)...................................... Zapciiî de plăşi se alegi! dintre fiii de boerî Ceî doi polcovnici. — Aga din Bucurescî............................... Carte de polcovnicie de Târgovişte (notă)............................. }) » » de judeţe (notă)....................................... Instituţiunea căpitanilor!! de margine............................. Vornicei......................................... Atribuţiunile vorniceiloru.................................... Pripasurile de vite. Colaculu............................. Abusurile dela «colacii»...................................... Mesurile luî Alexandru Ipsilante spre a curma abusulu.................. Avaetulu fixatu în banî....................................... Vătăşia ţiganiloru domnescî............................... Vătăşia de ţigani din Focşani................................. Pagina 34 33-34 35 35 35 35—36 36 36 30 37 37 37—38 38 38 38 38 38 39 39 39 39-40 40 40 41 41 42 42 42 43 43 43 43— 44 44 44 44 44— 45 45 45 ISTORIA ROMÂNILOR!! 565 Pagina Carte domnescă dela Alex. Ipsilante relativă la justiţie........... 46 Carte deschisă la Ispravnici cu instrucţiuni relative la justiţie şi . administraţiune...................................................... 47 Beligiunea sub Ipsilante.................................................. 49 O raţiunea Divanului către Vodă, de lăsatulu secului............... 49—50 Chrisovulu luî Alexandru Ipsilante reorganisându monăstirile şi Chinoviile (notă).................................................... 50— 56 Protecţiune acordată Catoliciloru......................................... 52 Cartea Bisericeî catolice din Câmpulu-lungu........................ 53—55 Protecţiunea acordată Luteraniioru şi Cal vinderii...................... 56 Chrisovulu Saşiloru, 4 Iulie 1777 (notă)........................... 56 - 57 v Botezaţi din alte religiunî. Proseliţî............................. 57 58 Alexandru Ipsilante şi biserica ardelenă.................................. 58 Ajutorurî acordate la Biserici din Orientu......................... 59 Cartea lui Vodă pentru protopopulu dela Scheî...................... 58 » )) » » » Stefanu dela Scheî................. 59 Chrisovulu monăstireî dela Drastoru (notă)................................ 60 2 Biserici din eparchia metrop. Drăstor (notă)............... OL Instituţiunea protopopilorti............................................. 61 Noii protopopi. Carte deschisă de numirea lorii.................... 62 Scutiri la Clerici........................................................ 62 Cererile preoţiloru din 1877. Anaforaua mitropolitului muntenu Gre- gorie (notă).............................................................. 63 Didahii, cuvîntărî rostite la biserici............................. 63 Organisarea justiţiei..................................................... 64 Alexandru Ipsilante promite a da «o pravilă))............................. 64 Chrisovulu din 1775 organisându 4 Departamente pentru justiţie . 64 Depertamentulu de criminalionu............................................ 65 Armaşulu şi statistica vinovaţiloru....................................... 65 Oprirea casneloru la instrucţiunea vinei.................................. 65 Depertamentulu cehi mai mare din boeriî mazili de clasa I-a. Atribute. Obligaţiuni..................................................... 65 Cele doue instanţe interiore.............................................. 65 Apelulii dela Depertamentu la Divanii..................................... 65 Vorniceii pe lângă Depertamente........................................... 66 Despre Divanulii domncseii, ca instanţa de apela. Pilele ele adunare. . 66 Ambii Vel Logofeţi gătescu Divanulii. Atribute........................... 66 Despre judecători......................................................... 67 Datoriile judecătorilorii................................................. 67 566 V. A. URECHIĂ Pagina Juclecătorulu nu pote împedica pre ceî ce se judecă, de a-şî face . pledoariile orî-cât de lungi................................... 67 Judecătorulă să nu primescă pre procesanţî pe la casa loră ... 67 Judecătorii sunt egali la darea sentinţei............................ 68 Hotărîrile se dau de faţă, iar nu în ascunsă......................... 68 Să nu cedeze la influinţele «obrazeloră» puternice................... 68—69 Judecătorii dela Criminalionă să nu credă numai decât mărturisirea unui vinovată, că elîi este autorulu crimei........................ 68 Judecătorii de a doua treptă a celoră 3 Depertamente................. 69 Dintre judecătorii de a doua treptă îşi propune Ipsilante a rendui pe unulă din ceî doi Ispravnici de la judeţe, ca să judece acolo pricinile ............................................................. 69 Judecătorii voru ave letî.................................................... 69 Regule pentru ceî ce se judecă....................................... 69 Cum se stă înaintea judecătoriloră .......................................... 69 Pentru zapciî. — Datoriile loru.............................................. 69 Zapciulă nu pote fără sentinţa Departamentului a tace vre-o împlinire 70 Zapciiî nu potă introduce de la sine procese în Depertamente, nicî a pune termenu........................................................... 70 Boeriî carî dau la 1775 credinţa loru la clirisovulă de organisare alu Departamenteloră .............................................. 70—71 Codicele de legi alu luî Ipsilante, publicaţii în Septembre 1780 . 71 Titlulă generală ală codiceluî (notă)........................................ 71 Prefaţa codiceluî luî Alex. Ipsilante................................ 72—73 Analisa codiceluî luî Ipsilante...................................... 73—81 Analisa Cap. I............................................................... 73 » » II.............................................................. 73 Capitulă pentru vechilî (avocaţîi............................................ 74 Egalitatea înaintea justiţieî................................................ 74 Vorba «apelaţie» întâia oră usitată.......................................... 74 Ciobotele roşii.............................................................. 74 Judecătoria mareluî Spătară.................................................. 74 Atributele........................................................... 74—75 Judecătoria de judeţă ..................................................... 75 Condicarulă de judeţă....................................• . . . . 75 înfiinţarea unei tabule...................................................... 75 Drepturile şi îndatoririle săteniloră după codicele luî Ipsilante . . 76—78 Datoriile Ispravniciloru..................................................... 78 Disposiţiunî de codă civilă.................................................. 78 ISTORIA ROMÂNILOR^ 567 Pagina Zestrea inalienabilă.................................................. Fraţii ceî seracî mărită pre surori................................... Moştenirile........................................................... Most. abintestato. Cutia de milostivire............................... Epitropiile........................................................... împrumuturi. Camătă................................................... Protimisulu. Mărginirea lui........................................... 1775 N-bre. Speciala disposiţiune pentru protimisu.................... Hotărniciile prin 4 judecăţi.......................................... Judecata celorii 48 desfiinţată....................................... Ţiganii............................................................... Paragrafiile pilele când sătenii nu potu fi traşi la judecată...................... _. Scoli. Cultura publică sub Ipsilante.................................. Chrisove relative la biserici......................................... _ Mănăstirea Colţea şi şcola dela ea..................................... Ipsilante renduesee ancheta la şcoli la 1 Februarie 1775 .... Organisarea Epitropieî obştesci....................................... Epistaţii şcoleloru..................................................... Cbrisovulu de reorganisarea şcoleloru 1776 ...................... — Existenţa de scoli române în judeţe.................................... —.înfiinţarea şcolei române din Ploescî prin dascălulu Barbu 1777 . Nu-î adevăraţii că suIj fanarioţi n’au fostă şcoli cu limbă românescă Budgetulu şcoleloru din ţera românescă la 1780 ....................... .„Numele şcolarilorii interni la S-tulii Sava............................ Scola dela Colţea.................................................... Mănăstirea Obedeanulu................................................. Scola şi medicii la mănăstirea Obedeanulu............................ Sculele din orientu.................................................. Scola domnescă dela S-tulii George-vechiu............................ Dascălulu Florea. Scutirile dascălilorii............................. Boerii martori la chrisovulu şcolei din St. George................... Seminaru la mănăstirea Obedcanu...................................... Alex. Erochirica, predicatorii la 1775 .............................. Artele sub Alex. Ipsilante........................................... Lojele artistiloru, pictori şi zugravi............................. Musica. — Corporaţiunea lăutariloru.................................. Fabrica de hârtiă sub Alex. Ipsilante................................ 78 78 78 78 79 79 79 79—81 81 81 81 81 82 82 82 82- 83 82 82 83- 89 90 90 91 91—92 91 92 92 92 98 93 93 95 93 94 94 94 95 95 568 V. A. URECHIĂ Pagina Chrisovulu harturghieî (fabrica de hârtie) de la Alex. Ipsilante 1776 (notă).......................................................... 95—97 Breslele, industria, comerciulu sub Ipsilante......................... 76 Protegerea bresleloru................................................. 97 Bresle noue..................................................... 97 Maî marele staroste................................................... 97 Bogasierii şi mărgelăriî.............................................. 97 Chrisovulu loru din 1776, Iulie 12.................................... 97—99 Chrisovu împedicându neguţători străini a deslega marfa şi a vinde în detaliu (1776)............................................... 99 Dreptulîi de târgîi, oboru, bâlciuri pe la moşii...................... 99 Chrisovu în favorea olariloru şi fabricanţiloru de vase de lemn!!. 1775. 100—101 Protecţiunea comerciulu! şi industrie! prin tarifulu vamalii sub Ipsilante............................................................... 101 Vinulîi şi spirtosele străine proibite................................101—103 Menzilurile (poştele)................................................. 102 Chrisovulu reorganisăre! menziluriloru, 1775 Octobrc................103—107 Carvasara stabilă în Bucurescî........................................ 106 Privileghiile Câmpulungului sub Ipsilante............................. 107 Actele monăstire! Colţa relative la carvasara (notă)....................... 107 Chrisovulu Câmpulungului. 1775, Februarie, (notă).................107—109 Birurile sub Ipsilante..................................................... 109 Văcăritulîi străiniloru. — Chrisovulu din 13 Decembre, 1775. (Notă) 110 Vama de hotaru şi de oraşu.................................................. 111 Vama de la Ploeşeî.................................................... 112 Vama olariloru din Ploesc!............................................ 112 Săreria..................................................................... 113 Ferăria ................................................................... 113 Lumînăritulîi de ceră....................................................... 113 Cântarulu domnesc!!......................................................... 113 Fumăritulu Bucureşciloru.................................................... 113 » Bălţiloru........................................................... 113 Cerăritulîi................................................................. 114 Săpuniritulu................................................................ 114 Gostinăritulu............................................................... 114 Săreritulu munţilor!!....................................................... 114 Măjăritulu.................................................................. 114 Ierbăritulu................................................................. 114 Vama tutunului.............................................................. 114 569 ISTORIA ROMÂNILORtt ------------------------'--- Pagina . . UI Căminăritulu.............................................................. 444 Cotăritulu................................................................ 444 Dijmăritulu............................................................... 444 Tutunăritulu.............................................................. 444 Pogonăritulă străiniloru.................................................. 444 Cotăritulu la marfă....................................................... 444 Privileghiulă cahvenele-loră.............................................. 445 Gărdurăritulu ............................................................ 445 Venitulu părpărituluî..................................................... ,45 Vinăriciulu .............................................................. 445 Oeritulu.................................................................. 445 Darea de şoimi............................................................ 445 Darea bresleloră.......................................................... 445 Birurile către Portă...................................................... 445 Nizamulu Turciloru sub Ipsilante.............................. 116—11H Firmanulu relativă, din 1189 fi775)........................................ 4^ Cărţi deschise relative la nizamulu Iurciloru............................. 449 Păzitorii ca să oprescă trecerea Dunărei de Iurei......................... 4^9 Beiliculă, pentru Turci, la Bucurescî..................................... 4^9 Casele de la Radu-Vodă.................................................... 449 Paiaţă la Michaiu Vodă............................................... 44 9 Mărcuţa reînoită..................................................... 449 - D-na Elena Ipsilante zidesce S-ta Ecaterma........................... 4^ Mesurî de edilitate...................................................... 42q Naziria poduriloră....................................................... j9q Apa la Bucurescî ...................................................4^9____4^4 Chrisovulu apeloru, de la Ipsilante.................................-l' 4^4 Conspiraţie sub Ipsilante'............................................... 4^4 Cum considerau puterile pe Ipsilante..................................... 4^4 Boerulu Cândescu conspiratoră, pedepsită.................................. 4" 4 Porta avea de Ipsilante bună opiniune.................................... 4^ Firmană de laudă şi daruri transmise luî Ipsilante.................. ^ Consideraţiunî asupra politicei europene...................... 493 Cele două condiţiunî secrete suplimentare la tractatulu de la Kamargi ^ Thugut în faţa aceloru doue condiţiunî.............................. Francia cu ce ochi vede pacea de la ................................ Grigorie Ghica Domnulu Moldovei..................................... învestitura luî idilica sosită la .................................. Divanulu Moldovei şi Principele N. Kepnin........................... 570 V. A. URECHII Pagina Arzulu ţereî....................•.................. Noulu arzu la 3 Martie 1775 ............................. 125 Invasiunea Austriei în Bucovina......................... 125 Gr. Ghica şi Austria.................................. Thugut şi Gr. Ghica....................................... ' jvg Administrarea Moldovei sub Gr. Ghica......................... Legislaţiune nouă proiectată............................ jşţg Toma Log. alu 2-lea traduce instituţiunile Comisiuneî legislative ru- sescî în 1773 ................................ " ^7 Analisa lucrăreî Logofătului Toma................................ 227 Influinţele lucrăreî luî Toma Logofetulu asupra legilorii Moldovei 127 Aşeclămîntulu Moldovei din 1741..................T . , . 229 Codicele luî Gr. Ghica 1776 ............................ ’ Chrisovulu de promulgare a codiceluî (notai......................' 129—133 Analisa codiceluî........................ _ ' 130 P7 Ghenieon. Venitulu boeriloru.............................. ' ^ Thesavrofilakion............................ ’ ^ ;i3o_Ga Judeţele Moldoveî la 1776 . ... iaa 1Di Orgamsarea judeţeloru. Lefile........................... 234 Atribuţiunile Ispravnieiloru.......................... 234 Condice la judeţe................................ Hoţii şi ucigaşii....................................... ’ ^ Rufetulu podariloriî............................... 234 Privighiarea cantareloru................................ ’ 234 Vornicelulu de satu............. ’ 1... Văcarii................................ . ’ ........................ 235 Supresiunea rufetuluî precupeţilorîi...................... 233 Puterea armată a Moldoveî la 1776 . Postelnicia. ... ........................ .................................................. 135 Vătaviî şi ciauşiî de aprodî................................. ’ 236 » de copil şi vătavulu de visterie............................... 236 Panţirî în judeţe şi Plăeşî.................... ’ ' ' [ 13g Vozarî la Govurluî....................... ' Oastea ţereî sub Gr. Ghica la l-a domnie ' ’ ’ 13g Garde de arnăuţi.......................... .... ‘ ^ Financele sub Gr. Ghica................... ' ’..................... Sema visterieî la 1776....................’........................ * Analisa semeî . . { ................................................... 571 ISTORIA ROMANILOR!! ___________________________ Pagina „ 138 Liudî scutiţi de boeri................................ Pe ce se cheltuiau veniturile ţereî ........................ Lexicon cumperatu din budgetu............................................... ^ Agenţii politică la Viena........................................... Doctorii Dragache, Fotache şi I. Caragea............................ Scolele. Rolului luî Gr. Ghica în cultura ţereî..................... ^ Ancheta la şcoli sub Mitropolitulu Gavrilu..........................141—143 Anaforaua Divanului, din 1 Iunie 1765 .............................. Resoluţiunea luî Gr. Ghica...............j...........................„____ Chrisovulu scoleloru de la Gr. Ghica. (Nota)..................... . » >> din 1747. (Notă)................................... 146 Scola română din Sf. Nicolae................' ' ' .............. 147 Pitaculu de reorganisare alu acestei şcolî, 1776 Maiu............... ^ Ţeraniî sub Gr. Ghica............................ (................. Orenduelî dintre stăpânii de moşii şi dintre locuitori.............. Concesiuni făcute boerimeî.......................................... 61 de clile de boerescu pe anii .................................... ^ Enache Kogălniceanu şi Gr. Ghica.................................... 150 Stavarache în disgraţic................................................. 15q Circulărî favorabile săteniloru.............................( ..... Afacerea Bucovinei opresce pe Ghica de la fapte bune de administiaie ^ Zinckeisen şi Domnia luî Gr. Ghica. (Notă).......................... Bucovina. (Naraţiunea afacere!)............................................. ^ Rolulu Austriei, Rusiei, Francieî................................... Rolulu luî Gr. Ghica în cestiune................................... lgl Uciderea lui Gr. Ghica................................................... ^g^ Thugut şi Kaunitz despre Gr. Ghica................................. ^ Convenţiunea austro-turcă, 7 Maî ..................................... ^g^ Art. 3 alu convenţiunei................................. Scrisorea luî Thugut către Gr. Ghica, din 25 Maiii 1775 şi respun- ^ sulu acestuia ................................................ Apreciărî asupra purtare! lui Gr. Ghica............................ ^ Rectificarea convenţiunei la 6 Iunie 1775 • ••••••/''' " Sumele cheltuite de Austria spre a răpi Bucovina................... Const. Moruzi, instrumentu austriacul .......................... • ^ Delimitarea Bucovinei. — Stăruinţele luî Gr. Ghica................. - Rusia şi Prusia împedică extensiunea Austriei...................... ^ Francia intervine pentru cesiunea Bucovinei........................ Dorinţa luî Ghica de a păstra Suceva............................... V. A. UKECHIĂ Pagina Conflictu între Ghica şi generalulu Spleny clin Bucovina. Austria se înăspresce spre Gliica........................................ 203 Manifestulu Măriei Tereza clin 27 Augustu 1777 către locuitorii Bu- COTineî. * ‘ • * ;................................................. Acestu manifestă n’a foştii scrisă de românu........................ 200 Relaţiunile dintre Turcia şi Rusia iar înăsprite.................... 267 Posiţiunea grea a lui Gr. Ghica..................................... 167 Mazilirea lui Ghica plănuită în taină.......................... [07 C. Moruzi menită a succede în Moldova............................... j 67 Delegaţii Turci trămişi la Iaşi........................................... 267 Versiuni diverse şi despre cele întâmplate la Iaşi.................. 267 Capulă lui Ghica expuşii la Portă................................... 267 Inscripţiunea dela capulă domnului Moldovei.........................167 -168 Austria instigatorea ucidere!............................................. 268 C. Moruzi patronatu de Thugut....................................... 269 Zinkeisen despre uciderea lui Gliica......................... 209 Explicarea dată de Divanulă Turcii despre ucidere................... 169 înarmări none.................................... 200 Ecaterina şi Voltaire despre Ghica............................. 269________170 Purtarea Rusiei faţă cu uciderea lui Gr. Ghica...................... 170 Constantinii Moruzi domnulu Moldovei................................ 270 Manolache Drăghicî despre C. Moruzi....................................... 270 O. Moruzi se declară nepoţii lui N. Mavrocordată (notă) ..... 170 Aclministraţiunea Moldovei sub G. Moruzi ........................... 271 Afacerea fruntariiloră Bucovinei ........................... 271 Organisarea Districtului Sucevei cu cap. Fălticeni............. 17 [ Fi nan cele Moldovei sdruncinate prin răpirea Bucovinei ..... 171 Reducerea rusumaturiloră..................,............. 271 Funcţionarii sunt aprope toţi români Moldoveni...................... 272 Numele boeriloru Divanului Moldovei la 1782 ...................' . 170 Boerimea nemulţămită de Moruzi, înteţită de Muscali................. 172 Doue curente politice între boeri................................... 2 70 Mişeliile osteî turceşcî în ţeră............................... 27b> bt. Priest despre acestă rea purtare a Turcilorii................... 172 Irămisulu lui Moruzi, la Viena, Casarati............................ 278 Conspiraţiunea boeriloru, Logof. Bălănesculu, Dârmănescuîu, Canta Spătarulu, Căminarulu Romanov.................................. I73 Eftalele boeriloru denunţându pe Moruzi............................. [ 73 Spătarulu Cuza şi Manolache Bogdanii Ycl Vornicii ...... 173 ISTORIA ROMÂNILOR^ 573 Pagina Enache Kogălniceanu, despre acesta conspirare....................... 174 Resultatele conspirare!: Uciderea lui Cuza şi a lui Bogdană . . . 174—175 Firmanulu Porţeî aprobatoru ucidereî...................................... 176 Naraţiunea ucidereî după versurile luî E. Kogălniceanu..............175—176 Raicevicî, seă Domenico Sestini despre repulsiunea Româniloră de a pedepsi prin morte............................................. 176 G. Moruzi caută a-şî atrage iubirea boeriloră....................... 177 Chrisovulă luî C. Moruzi din 15 Aprilie, 1779, lixândă lelîle şi avae- turile boerimei................................................ 177 Bocrii jură la 1782 credinţă lui G. Moruzi ......................... 177 Mazilirea lui G. Moruzi............................................. 177 Rolulă Porţeî, Rusiei şi Austriei la mazilire....................... 177 Gestiunea înfiinţăm de consulate în Principate ......... 177—179 Actele luî G. Moruzi relative la Şangăî............................ . 178 Chrisovulă lui C. Moruzi pentru scutirea preoţiloră şi diaconiloră de dările către visterie........................................ 178 1200 leî donaţi şcoleî din Ţarigradă...................................... 178 700 » » » » insula Patinos............................ 178 Protecţiunca ce acordă bisericeî române........................ 178 Povernele protejate. — Proibiţiunea spirtoseloră din Polonia ... 179 Afacerea consulateloră. — Pregătiri de resbele...................... 179 Agitaţiuni rusescî în imperiulă Turcă............................... 179 Francia înteţesce pe Porta.......................................... 179 Principatele suferă multă prin preparativele de resbelă............. 180 Manifestulu Rusiei relativă la Crimeea.................................... 180 Conferinţa între Portă şi Rusia................................... 180 Atanasie Comnen Ipsilante dragomană, la conferinţă.................. 180 împăcarea cu Rusia la Ainaly-Kavac în 21 Martie 1779 ............... 180 St. Priest intervine spre a se împăca............................. 180 C. Moruzi propune sporulă tributului Moldovei..................... 180 Cetatea Ismailă construită după sfatulă luî Moruzi.................. 180 Iarăşi campania diplomatică relativă la stabilirea de consulate în Principate.............................................. 181 Nota esplicativă a Porţeî în cestiunea consulateloră (notă) .... 181—183 Lascarovă trămisă de Ruşi Consulă generală.......................... 182 Intervenirea luî St. Priest......................................... 183 Opiniunea lui de Vergennes Ministrulă dela Versailles, în afacerea Consulateloră . . ............................................184 — 185 Reis Effendi persistă în relusulă de a recunoscu pre Lascarov . . 186 Pagina Negoţiările relative continue..........................................186-187 Porta admite consulatului, dar cu reşedinţa în unu oraşu turcescul, dincolo de Dunărea.................................................. 187 Beratulu Porţeî din Decembrie 1780 ................................. 187 Potemkin nu admite soluţiunea............................................. 187 Lucrulu să trăgăneză până la 1781................................... 187 Porta cere avisulu domniloru Români................................. 187 Bulgakow ambasadorului rusescu la Constantinopole.................... 187 Turcia recunosce la 1781, Consulului generalii rusescu din Bucurescî. 188 Nota luî St. Priest din 24 Decembrie 1781 despre acestu resultatti 188 Carra pledeză pentru înfiinţarea de consulatu franccsu în Principate 188 Raicevicî Consulul austriacul.—Rolulu hă la fuga fiiloru lui Ipsilante. 189-190-208 Fuga fiiloru luî Ipsilante.—Mazilirea........................ 189—190—191 Cum esplică fuga Dionisie Fotino.................................... 191 Domna Ecaterina Ipsilante causa fugeî fiiloru eî.................... 189 Beizade Alexandru Ipsilante la Braşovu..............................189—191 )) Constantinii la Braşovu.....................................189—191 Ipsilante bănuitu că e înţelesu cu Austria.......................... 190 Scrisorea luî Ipsilante către generalului Eichholz din Ardeiul . . . 190—191 Nota luî St. Priest despre mazilirea luî Al. Ipsilante.............. 190 Generalului Preiss scrie tineriloru fiiî aî luî Ipsilante........... 191 Scrisorea beizadeleloru Ipsilante către generalului Eichholz .... 191—192 )) » » » Imperatulu Ioseful II ... 193 Mitropolitului Grigorie intervine la generalului Preiss să înapocze prc beizadele........................................................... 193 Episcopului de Romnicul, Filaretul........................................ 193 Banului Ghica............................................................. 193 Marele Spătaru Ioanu Văcărescu...............................• . . 193 Creditului luî Al. Ipsilante la Constantinopole după fuga fiiloru sel. 193 Opiniunea luî Herbert despre acestu creditul.............................. 193 Otărîrea luî Alex. Ipsilante de a abdica............................193—194 Atanasie Comnen Ipsilante despre abdicarea luî Al. Ipsilante . . . 194 Actele relative la cererea de estrădare a beizadeleloru................... 194 Ultima epistolă a luî Al. Ipsilante din 25 Ianuarie 1782 ................. 194 Câtu maî stă Al. Ipsilante în Bucurescî................................... 194 Instalarea luî Al. Ipsilante la Constantinopole........................... 194 Fiiî luî Al. Ipsilante sosescu la Constantinopole la finele luî Aprilie.— Spesele făcute....................................................... 194 Domnia luî Nicolae Caragea................................................ 195 ISTORIA ROMÂNILOR© 575 Pagina Ce scrie Ministrului francesu despre Caragea....................... 195 » » austriacu Ilerbert..................................195____195 Despre originea luî Caragea........................................ 19g Opiniunea luî Herbert despre Caragea .............................. 197 St. Priest şi Caragea. Opiniunea luî St. Priest de Caragea .... 197 La Roche secretarului luî Caragea.................................. 197 Nota luî St. Priest din 16 Februarie 1782 către ministrului de externe din Versailles..............................................197—198 N. Caragea amicu şi al ui Rusieî................................... 198 Le găteau turc!..................................................... 199—203 Impărţela secretă a plăcintei............................................ 199 Voltaire despre Turcia................................................... 199 Volnay » » 199 Garra » » .........•.................................. 199 Peysonnel » » 199 De Chenier autorului cărţeî «Revolution de l’Empire Ottoman» . . 199 Factorî noî politicî: Frederic alu Prusiei......................... 199 Gaffrin, ministrului Rusieî la Constantinopole..................... 200 Frederic deşteptă Europa asupra politicei de împărţela a Turciei . 200 Memoriului Rusieî din 19 Novembrie 1782 ........................... 200 Art. 3 din memoriului Rusieî relativu la Principate................ 200 Rusia prepară de noul răsboiu cu Turcia............................ 201 Rusia caută aliaţî....................................................... 201 Veneţia solicitată de Rusia contra Turciei.............................. 201 Memoriului Rusieî din 19 Novembrie 1782 ........................... 200—201 Agenţiî secreţi aî luî Caragea, la Viena........................... 202 Abatele Ayola, agentu alu luî Caragea.............................. 202 Franeia îndemnă pre Turcia să evite răsboiulu...................... 202 Actele relative (nota)............................................. 202—203 Speranţa de evitarea răsboiuluî în 1783 ........................... 203—204 Potemkin aspiră la corona ţeriloru române.................... 203—204—206 Iarăşi propuneri de împărţire a Turciei............................ 203 Monsieur C. (Carra). Proiecte politice............................. 203—204 Rusia anexeză Crimeea.................................................... 204 Prusia propune Turciei alianţă cu ea..................................... 204 Franeia refusă a se alia cu Turcia................................. 204 Franeia se îngrijeşcc de consecinţele unei împărţiri a Turciei . . 205 Memoriului relativu, din 26 Martie 1780 ........................... 205 Planului Francieî de a crea unu statui nou din Principate .... 205 576 V. A. UHECHI Pagina Ecaterina a Rusiei adoptă planului Francieî........................ 205 Cnezulii Constantinii rege aliî Constantinopolului................. 205—206 Rusia face mare pregătire de resboiu............................... 206 Opiniunea Francieî relativă la statuia bizantinii sub Cnezulii Constantinii. (Notă).................................................... 206 Nou planu de împărţire a plăcintei. (Notă)......................... 206 Afacerea consulateloru....................................... 207—213—216 La Roche scrie din Bucurescî guvernului din Versailles despre consulului rusescu din Principate . ................................... 207 loanii Severinu succede în 1782 consulului Lascarof................ 207 Firmanului padisaJiiihu către Domnii Principateloru de recunoscere a a lui Ioanu Severinu....................................... 207- 208 Austria trămitc în Muntenia unu secretară aulica................... 208 Raicevicî agenţii comercialii primiţii în ţeră .................... 209 Temerea Turciei de aşedarea de consuli ruşi........................ 209 Corist, Moruzi şi Consululu Lascarof............................... 209 Rusia nemulţămită de Moruzi.............................................. 209 Mazilirea lui C. Moruzi.................................................. 209 St. Priest despre mazilire............................................... 209 Alexandru Mavrocordatu (Dely-Rcy).................................. 209 Preâmblărî tiptilii ale lui Al. Mavrocordatu....................... 210 Pane şi carne iama....................................................... 210 Sărăcimea ămblă după Mavrocordatu........................................ 210 Măcelarii şi brutarii sub Mavrocordatu............................. 210 Slujbaşii ţinuţi de apropo.............•........................... 210 Boerimea strigă contra lui Mavrocordatu .................... 210 Raicevicî şi boerimea contra luî Mavrocordatu...................... 210 Mesurî administrative luate de Mavrocordatu.............................. 210 Evreii scoşi de prin sate..........................................210—211 ^ Desfiinţarea velniţelorii de horilcă.................................... 21.1 Cari sunt boeriî Divanului lui Alexandru C. Mavrocordatu .... 211 Stârpirea hoţiiloru în 1783 ............................................. 212 Biletii de identitate obligatoriu pentru ţăranii................... 213 Poteră din slujitorii de Orlieiu, Soroca şi din Levenţi............ 213 Satele unde s’a întemplatu hoţia ori crima sunt respundetore . . 213 Alexandru Mavrocordatu combate energicii înfiinţarea consulatului austriacă.....................................................213—214 Iarăşi acte relative la afacerea consulateloru........................... 213 Caragea scrie vizirului în 9 Iulie 1782 contra lui Raicevicî ... 213 ISTORIA ROMÂNILORU 577 Pagina Raicevicî «privighiătoru alîi navigaţiuneî pe Dunăre»............. 214 Caragea se tânguesce de purtarea lui Sergiu Lascaroff, consululu muscălescu................................................... 214 Caragea nu primesce pe Raicevicî şi clin causă că acela era în legătură cu Ipsilante, fostulu domnii................................... 214 Alexandru Ipsilante încă nu voia pe Raicevicî de consulu .... 214 Beratulu Sultanului pentru recunoscerea luî loanii Severinu 19 No- vembrie 1782 ................................................ 214 Firmanulu Forţei relativii la reclamaţiunile unoru neguţitorî din Braşovu ..................................................... 215 Raicevicî consulu în Septembre 1783 ....................... 215 Recunoscerea luî Raicevicî în 12 Ocfcobre 1783 ................ 215 Instrucţiunile secrete ale luî Kaunitz către Ilerbert relative la înfiinţarea consulatului în Principate. Pe ce base cere Austria asemenea consulate ? . . . ..................................... 215 Tratatulu clela Pasarovitz şi celu de Belgradu faţă cu cererea Austriei de consulate în Principate . . . . •......................... 215 Raicevicî este consulu când deja Caragea nu mai e domnitorii . . 215 Raicevicî face încurcături luî Alexandru Mavrocordatu................... 216 Afacerea de delimitări despre Ardei u................................... 216 Alexandru Mavrocordatu acusatu de Raicevicî că permite boţii la hotarele Ardeiului.................................................... 216 Ilerbert desaprobă purtarea luî Raicevicî............................... 216 Raicevicî suscită noue conflicte cu Al. Mavrocordatu.............. 216 Reclamaţiunile Domnului Moldovei contra luî Raicevicî............. 216 Raicevicî provocă mazilirea lui Al. Mavrocordatu ........ 216 Ilerbert vestesce lui Raicevicî mazilirea............................... 216 Reis-Efendi Ismailu protege pe Al. Mavrocordatu................... 216 Clirisovulu luî Al. Mavrocordatu, din 9 Martie 1784 şi (averea corner- cianţiloru Armeni, supuşii Austriei..........................216—217 Cornăritulu Armeniloru................................................ 217 Gonită » 217 Vama Armeniloru pentru cai ............................................. 217 Desetina » .................................... 218 Armenii nu voru da cai de olacu................................... 218 Jurisdicţiunea asupra Armeniloru supuşi austriacî ...................... 218 Al. Mavrocordatu aplică în ţeră capitulaţiunile Turciei cu puterile străine 218 Elu se supune a aplica şi legea vamală de 3 %..................... 218 Istoria lîomâuibrru de 1”. -•!. Ureehni. 37 578 V. A. URECHIĂ Padina Firmanulti Portei din Maiti 1784 de aplicare în Principate a tracta- tuluî de comerciu dintre Turcia cu Austria şi Rusia .... 218—219 Noulu hatişerifu alu Porţeî................................................... 219 Şain Gherai abdică la Octobre 1782 din guvernulti Crimeeî ... 219 Trupe rusescî în Ucrania...................................................... 219 Incorporarea Crimeeî la Rusia în 8 Aprilie 1782 ....................... 219 Turcia se găteşce de răsboiu........................................... 219 Francia împedică răsboiulu. — Ce crede St. Priest?..................... 220 -222 Rusia şi Austria agită şi cestiunea Principatelorii la Constantinopole 220 Lascaroff influinte în Bucurescî.............................................. 220 Intrigile lui Bulgakof contra lui Raicevicî pe lângă Caragea . . . Memoriulu lui Bulgakof din 16 Novembre 1782, relativii la Principate Mazilirea luî Caragea.......................................... Al. Ipsilante lucreză la acestă mazilire (şi cu notă).............. Esilulu şi rechemarea din esilu a luî Al. Ipsilante................ Noulu Domnu Michailti Draco (Suţu) judecaţii de St. Priest . . . La Roche ataşatu la noulu Domnu M. Suţu............................ Negociaţiunile luî Bulgakoff cu Divanulu continuă.................. Porta dă unu nou hatişerifu în Ianuarie 1783 ...................... Cuprinsulu hatişerifului trămisu luî M. Suţu şi Al. Mavrocordatu . Salaberry despre noua convenţiune a Turciloru cu Ruşii .... Ce scrie Chenier, într’acesta. (Notă).............................. Ambasadorulu Ainslie alţi Anglieî împinge pe Turcî la răsboiu Semnarea nouluî tractatu la Chiosculu oglindeloru.................. Alex. Mavrocordatu (firarulu)...................................... Herbert esplică acestă schimbare în nota către Raicevicî. din 12 Ianuarie F785 ........................................................ A. Calimahîi, dragomanu în locuiţi luî Al. Mavrocordatu .... M. Drăghicî despre noulu Domnu..................................... Divanulu luî Al. Mavrocordatu (firarulu) .......................... Fapte şi evenimente de domnia luî Al. Mavrocordatu................. Pîrlea Vodă........................................................ 220 220 221 221 221 221 221 222 222 222 222 222 223 223 223 223 223 224 224 224 224 Cestiunea desertorilorti Ardeiului în 1785 224—225 Boeriî şi Domnulu aperă energicii «sloboziile»......................... 225 Cestiunea ciobaniloru ardeleni......................................... 225 Ameninţări din partea Austriei la adresa nouluî Domnu............... 225 Bune relaţiunî între Bulgakof şi Herbert............................ 226 Raicevicî şi Severinu în Principate nu prea în bună armonie . . 226 ÎSTORIA ROMÂNILOR^ 579 Pagina Chrisovulu din 28 Decembre, 1785, clisei sobornicescu, alu luî Al. Mavrocordatu firarulu.................................................... 226 Cestiunea daniiloru în Moldova....................................... 226 Abusurile protimisului............................................... 226—227 Monăstirile nu potu vinde proprietăţile.............................. 227 Nizamulu relativii la ţigani......................................... 227 Sobornicesculu chrisovu în vigore la 1785 ........................... 228 Anaforaua Divanului din 14 Augustu 1785 relativă la chrisovulu sobornicescul ........................................................... 228 Resoluţiunea Domnitorului pe acestă anafora.......................... 228 Intârdierea promulgare! chrisovuluî şi căuşele acestei întârdierî . . 228 Chrisovulu din 1 Maiti 1786 ................................... 229 Să nu pornescă nimeni judecată nedreptă pentru moşie, sub pedepsă de bătae........................................................ 229 Vasile Onofreî fostei visternicu.....................................229—230 Alexandrei Mavrocordatu reînoesce chrisovulu Armeniloru supuşi austriac!....................................................... 230 Chrisovu pentru neguţitoriî pămîntenî din Novembre 1786 .... 230 Neguţători! pămîntenî puşi la biru......................................... 230 Condiţiunî nefavorabile pentru comerţulu pămîntenu......................... 230 Sistemulu de protecţionismu sub Alex. Mavrocordatu firarulu . . . 230 Fabrică de sticlă la Hârlău în 1786 ................................. 230 Rufetulu ocnei. Scutiri.................................................... 230 Informaţiunî despre şcoli sub Constantinei Moruzi şi Alexandru Mavrocordatu ........................................................ 230—231 Logofetulu Gheorgache. Condica obiceiuriloru. Despre şcoli . . . 231 Progresulu limbeî române................................................... 231 Dascălulu grecu şi clascălulu românei ..................................... 231 Mesurî de edilitate sub Alexandrei Mavrocordatu ....... 231 Podurile din Iaşî........................................................ 232 Spitalulu S-tulei Spiridonu................................................ 232 Palatulu Bogdanu-Seraiu arde în 1784 ...................................... 232 Mortea Mitropolitului Gavrilu Calimahu..................................... 232 Conflictu în biserica moldavă.............................................. 232 Iacobu archimandritulu grecu dela Bârnoski candidatei de Mitropolitu. 232 Boeriî ceru mitropolitu pe Leonei Episcopiile! de Romane! .... 232 Patriarchulu în favorea grecului Iacobu.................................... 233 Atanasie Comnen Ipsilante. Despre confliclulu bisericescu . . . 233 Mişoglu Capichihaia a Moldovei............................................. 233 580 V. A. UHECHIĂ Pagina Samuilă Archiepiscopulă Efesuluî, intrigă contra lui Mavrocordată Vodă................................................................ 233 Mişoglu isbutesce a face ca Samuilu să fie exilată clin Constantinopole 233 Amesteculă zarafului Petrache în aceste afaceri.................... 233 Familia Moruzi ajutată ele zarafulă Petrache....................... 233 Greculu Iacobă Episcopii de Romanu................................. 234 Mitropolitului Leonă refuză a sfinţi pro Episcopului grccu .... 234 P. S. Melchisedecă despre Iacobu grecului......................... 234 Simoniile lui Iacobu................................................. 235—241 Procesului pentru aflarea hoţiiloră luî Iacobu..................... 241 Mortea luî Iacobu la Focşani.................................... 240 Cadavrului luî Iacobu aruncată la câni................................... 240 Destituirea tuturoru clcriciloră greci din eparchia Romanu . . . ; 241 Fuga luî Alex. Mavrocordatu în Rusia................................... 241 Drăghicî. Despre domnia luî Mavrocordatu................................ 241 Nemulţămirile ţereî de acestu Domnii............................... 241 Disgraţia luî Reis-Efendi Ismailă Paşa............................. 241 Alex. Mavrocordatu dă banî la muscălî să se menţină în domnie. 242 Fuga luî Mavrocordatu după Drăghicî.................................... 242 După versiunea luî Lauriană.............................................. 242 După versiunea luî Atanase Comnen Ipsilante........................ 242 Explicaţiunile Divanului Moldovei cu Porta......................... 243 Reclamaţiunile Turciei contra Rusiei .............................. 243 Nicolae Caragea domneşce cu frica de rescole....................... 214 Dare extraordinară de 10 leî de casă............................... 244 Aronă Floriană. Despre Caragea.......................................... 244 Laurianu. Despre Caragea................................................. 244 Dionisie Fotino. Despre Caragea.......................................... 244 Pitaculîi luî Caragea opritului conversaţiile politice în cahvenele . 245 Caragea iea mesurî de a împedica orî-ce întruniri de noptc . . . 245 Caragea ordonă să fie arestaţi toţi ceî ce âmblă fără felinaru sera, 245 Oprirea relaţiuniloru boerimeî cu străinătatea....................... 245—246 Pedepsirea luî Toma Călinescu şi exilarea luî la Znagovă, căci a cutezată a păşi peste hotare.......................................... 246 Cartea de surghiunlâcă a luî Toma Călinescu.............................. 246 Idem pentru Mincu sin Călinesca................................... 246—247 înfiinţarea paşuşuluî de către Caragea pentru a opri eşirea din ţeră a aceloră nemulţămiţî................................................. 247 Circularea relativă...................................................247—248 ISTORIA ROMÂNILOR^! 581 Pagina Logofeţelulă Lupulu la Augustă 1782 îşî fabrică ună paşuşă falşă. 248 Trimiterea la ocnă a Logofeţeluluî Lupulă pentru plastografiă de iscălituri pe răvaşă de drumă........................................ 248 Caragea impută căpitaniloră dela Dunăre că nu păzescă bine marginea şi pentru mită lasă Turci să intre în ţeră, contra nizamu- luî dobândită................................................. 248—249 Cutezarea de a se opune la ordinele Domnitorului era greă pedepsită. 249 Pitacă către Vel Armaşă pentru pedepsirea luî Curcea Pârcalabulă că a sărită şi a bătută pe copilulă din casă contra porunceî . 249 Caragea face catagrafie de uniforme, arme şi «caiafele» în scopă de a opri portulă loră nelegală.................................. 249 Carte către Vel Spăt. şi Vel Agă la 1783 Februarie 14, ordonândă facerea acestei catagrafii...................................... 249—250 Cuî dete slujbele N. Caragea? ,.................................... 250 Aronă Floriană dice că acestă Domnitoră a adusă cu sine mulţî Grecî şi le-a dată slujbele ţereî......................................... 250 După documente slujbele ţereî sunt date cele maî multe pe manile boeriloră pămîntenî........................................... . 251 In magistratură se află prea puţine nume străine la 1782 .... 251 Numele Ispravniciloră judeţeloră în 1782. (Notă)................... 251 Boeriî judecători la 1 Aprilie 1783 cu budgetulă lefiloră .... 252—254 Depertamentulă de septe.................................................. 252 » » optă................................................ 252 » » criminalionă......................................... 252 Divanulă Craioveî........................................................ 253 Criminalionulă de Craiova................................................ 253 Boeriî epitropî obşteşcî .......................................... 253—254 Judecătorii judeţeloră................................................... 254 Caragea adaogă la tribunalele Spătarului şi Agcî câte ună anumită judecătorii......................................................... 255 In Divanulă ţereî, la 1783, boeriî pămîntenî....................... 255 Caimacamulă Craioveî, banulă Ianache Hrisoscoleo se înlocuesce Ia 8 Iunie, 1783, cu Dumitrache Ghica, renduită bană................... 255 Aserţiunea luî Aronă Floriană că «N. Caragea şî-a adusă o mulţime de fanarioţi cu sine-şî», nu pare esactă............................ 255 Administraţiunea. — Ţeranulă sub N. Caragea........................... 255 Caragea a dată energice circulari prin cari cu ocnă şi bătae ameninţă pe logofeţei şi grămătici cari nu puneaă pe raporturile trimise la centru, loculă, judeţulă . . . ........................ 255—256 582 V. A. URECHI A Pagina Circulare de acestu felu către Ispravnici............................. 256 Caragea n’a fostu indiferenţii de sorta ţăranului..................... 256 Circularea la 4 judeţe : Ilfovu, Prahova, Săcuenţî şi Buzeii, relativă la dreptulu săteniloru................................................ 256 Domnulu obligă pe săteni a ara la timpii şi mulţii în prevedere cu esportulu grânelorii la Constantinopole............................... 256 In interesulu agricultureî N. Caragea repeţi în 3 Aprilie, că ţeranulu să nu fie traşii în judecată în luna lui Aprilie................ 257 Asemenea în luna Iunie ca să-şî potă căuta de munca câmpului . 257 Şi de culesulu viiloru (15 Septembrie — 15 Octobrie) era vacanţă şi nu se chiamă la judecată sătenii............................. 257 Carte la Caimacamulu Craioveî Ianache Hrisoscoleu, din 1783 Aprilie 28 ca slujbaşii şi zapcii să se porte cu blândeţe către locuitorii săteni ......................................................... 257—258 N. Caragea surghiunesc© peste Dunăre pe unii Gheorghe Deliu căci a jefuiţii unii satu................................................. 258 Cartea către vel Spătarii din 1872 Decembre 8, pentru acestu Gheorghe Deliu ............................................................. 258 Justiţia sub N. Caragea............................................... 258 Resplata ce aii condicariî de judeţe pentru diverse slujbe .... 258 Instrucţiuni ce dă Caragea cu referinţă la condicarî şi justiţie . . 259—260 Caragea a daţii mai multe porunci în contra abusurilorii .... 260 Carte deschisă la 17 judeţe cu poveţuirî şi ce cliipii să urmeze pentru ale judeţului şi ale visterieî................................. 261—263 Caragea cercă să stârpescă hoţiile.......................................... 263 Pitacii către boerii judecători cum să procedeze Ia judecarea prici- nilorii......................................................... 263—264 17 Cărţi legate la Ispravnicii de judeţe pentru hoţi................ . 263 Caragea prin Arzulu seu şi alu Terci Românescl cere Portei să nu mai slobodă firmane la cei nemulţămiţi cu judecata Divanului ţereî................................................................. 264 Biserica. Scola sub N. Caragea............................................. 265 Caragea n’a căutaţii mulţii de biserică şi şcolă, dar nici le-a neglijaţii. 265 In 22 Septembrie 1782 Domnitorulii dă importante instrucţiuni jcir-culări) către Ispravnici relative la protopopi şi biserici şi opre- sce abusivele taxe prelevate de ei dela creştini................ 265 Instrucţiuni de datoria ce au protopopii si preoţii şi taxele ce au a percepe pentru vre-o slujbă . ................................ 265-—266 ISTORIA ROMÂNILOR^ 583 Pagina Proclamaţiunea luî Caragea îndemnândă pre locuitori să fie buni creştini............................................................. 266 Comunicarea proclamăreî prin 17 cărţi deschise în care se amintescc câte au pătimită ţera în 7 anî................................. 266—267 Scolele înfiinţate, orî reorganisate sub Alex. Ipsilante continuă a funcţiona şi sub Caragea.............................................. 267 «Boerii epitropî» se ocupă cu administrarea şcoleloră............... 267 Pitacîi către boerii epitropî din 1782 Decembrie, pentru aşedarea copilului Constantină sin Vasile Bărbieră-Başa la şcola ot S-tulă Sava, pentru învăţătură............................................... 267 Episodulă încercăreî unoră şcolari dela S-tulu Sava de a otrăvi cu «şoricioică» pe alţi ucenici, ori pote şi dascăli.............. 267 Pitaculu lui N. Caragea interdicendă vîncjarea de asemenea otrăvuri şi nici iarbă de puşcă......................................... 267—268 Aceste mesurî se aplică mai cu vigore prin unu nou actă. Pitaculu către vel Spătarii şi vel Aga a nu îngădui pe prăvăliaşi să vîndă şoricioică şi iarbă de puşcă (1782 Septembrie 1)............... 268 Domnulă adreseză unii pitacă vel. boeri în 1 Septembre 1782; să cerceteze pe băcanulă adusu, din prăvălia căruia s’a cumpărată şoricioică şi să-lu pedepsescă........................................ 268 Pe moşia sa, Ilagiulu Stană Jianulii biv Vel Paharnică, a clădită biserică de piatră şi chilii pentru călugări şi alţi omeni seracî. A făcută şi o şcolă românescă la care contribuiră şi locuitorii de pe moşie, cari aă bună câştigă în meseria tăbăcărieî. Dom-nitorulă mai adaogă şi alte venituri în favorea bisericeî şi şccjiei. 268—260 Sulzer, cele trei volume ale sale, «Geschichte des Transalpinischen Daciens» despre şcoli................................................. 269 Tipografiile, organele cele mai importante ale culturei se îmliunătă- ţescă alăturea cu şcolele............................................. 269 In Bucuresci, vameşulă Nicolae Lazără, carele a înfiinţată fabricele de hârtie, a isbutită a dobândi proibiţiunea cărţiloră clin Ardelă şi este protegiată de Caragea......................................... 269 Pitacă către boerii epitropî pentru tipografia luî Nieoli........... 269—270 Hotarele ţereî. Zacherele sub Caragea...................................... 270 Condica domnescă No. 9, importante acte relative la hotarele ţereî despre Ardelă......................................................... 270 In afacerea zahereleloră, Sultanulă trimite la 1783 lui N. Caragea ună firmană stabilindu nizamă . ............................... 270 Nizamulă Sultanului în afacerea zahereleloră........................ 270—273 584 V. A. URECHIĂ Pagina Cuprinsulu firmanului documenteză situaţia în care se afla N. Caragea în ţera Românescă .................................................. 273 Se vede din firmanu că la Constantinopolu e cunoscutu că boerimea e neplăcuţii surprinsă de numirea lui Caragea ca domnu . . 273 Caragea dădea vina pre boerî de întârdierile ori lipsurile întâmplate în îndeplinirea cereriloru Porţeî................................ 273 Ameninţările de astă dată n’au avuţii electulii ce spera Porta şi Caragea Divanulu trimite Porţeî unu arzu magzaru; prin care aducendu cu spiritu imputări Domnului, enumeră tote sarcinele grele ce ţera a avutu de suferiţii şi pe care le-a împliniţii . . 274 Arz-magzaru dela Valachia din 1783 Aprilie..................• ... 274—278 Reposatulu Aronîi Florianu. Despre marea greutate a zahereleloru . 278 Lipsa de pâne în Valachia la 1782, în 3 Decembre 1782, prohibirea esportului vitelorîi spre Ardelu şi să permită importulu cerea- lelorii din Moldova.............................................. 278 Bâlciurile dealungulu Dunărei oprite cu scopîi de a nu da ocasiunc Turcilorîi să vină în ţeră, călcându Nizamalu opritorii .... 279 închiderea bâlciuriloru, pagubă nu numai pentru visterie ci şi parti-culariloru. Facerea de târguri ori bâlciuri la moşii, o favore acordată de Domnii boeriloru...................................... 279 Cartea domnescă să nu se ţie sborulu, adecă bâlciulu^ de la 21 Maiu (St. Constantinii) de la judeţulu Oltu (aprope de Slatina) .... 279 O pagubă mare adusă visteriei şi boeriloru cu eşirea din ţeră a bâr- sanilorii cu oile lorii lără să-şi plătescă taxele............... 279] Domnulu dă în 8 Februarie, 1783, dreptu boeriloru să apuce pe ciobani când se voru întorce, de plata oierituluî trecutu .... 279 Carte de slujba oierituluî pe 1782 (Octobre 10)....................... 279 In 1783 Caragea acordă mai multe privilegii de tergurî lui vel Vist. N. Brâncovenu pe moşia Obilestî, jud. Ilfovu, moşia Găgeniî în Saac; lui Vornicii Moruzi pe moşia Ploesti o dată pe anii . 280^/ Bresle. — Industria sub N. Caragea.................................... 280 Caragea acordă scutiri breslelorii. Fabriceî de postavu. Scutire oiloru ei de oieritii. Locuitoriloru din plaiului Romniculu Săraţii le-a creaţii debuşeu pentru fabricatele loru de buţi. Tergii la Romna. 280 Breslele cu vechile lorii statute. Abatere în actul ii numirei directe a unui Bacal-Başa................................................ 280 Actulii numirei lui Bacal-Başa Daniilu................................ 280 - 281 O nouă breslă din but ar), din 1783 Augustu........................... 281 Tolu asemenea ca pentru băcani N. Caragea renduesce unii «Cu- ISTORIA ROMÂN ÎL O RU 585 Padina iunmgi-Basm peste argintarii din Bucurescî, în modu direcţii iar nu prin alegere, ca să judece.................................. 281 Altoru bresle N. Caragea le-a renoitîi vechile chrisove............. 281 Protecţia ce N. Caragea acordă comerciuluî, ineficace din causa scu- tireloru totu mai mari ce acordase neguţitoriloru Austriaci . 281 Păsuirile de plată a datoriiloru «moraiorlum»....................... 281 Moratorium alu lui Constantinii din Târgovişte...................... 282 Carte legată la Banului Craiovei să oprescă abusurile zapciiloru^la bâlciuri............................................ .... 282 Financele ţereî şi domneşcî.......................................... 282 v Atanasie Comnen Ipsilante despre Consululîi Austriei (notă) . . . 282 Deficitului vămilorîi (notă)......................................... 282 Vama peiloru de epure................................................ 282—283 Aplicarea la Principate a tratateloru de comerciu ale Turciei cu Austria......................................................... 292 Ponturile vămei...................................................... 283 Bani cheltuiţi la Constantinopole spre a paralisa pre Ipsilante . . 283 Alexandru Ipsilante exilaţii la Rodos...................................... 283 M. Suţu exilaţii la Tenedos............................................. 283 La dragomanatu, beizadea Ioanu Mavrocordatu................................ 283 Ponturile vinăriciului (notă).............................................. 283 N. Caragea mărită pre fîică-sa Zamfira cu I. Mavrocordatu .... 283 Alaiului miresei (notă).............................................. 283—284 Caragea face agricultură................................................... 284 Recoltele lui Caragea luate de M. Suţu............................... 285 Luxti. — Serbări la Curte.................................................. 285 Recepţiunea noului consulii rusescu la 14 Februarie 1783 . . . . 285—286 Alaiulu şi ceremonialului................................................. 286 Kadi Effendi alu. Georgiovuluî citindu firmanului................... 287 Recepţiunea patriarchului de Ierusalimii ................................. 287 Alaiulu fîiloru lui Caragea............................................... 288 Alaiulu de Boboteză....................................................... 289 Aşedarea reşedinţei domneşcî la Cotroceni............................. 290 Actele relative..................................................... 290—291 Instrucţiuni date Divanului la ocasiunea mutărei la Cotroceni . . 291 Edilitate................................................................ 291 296 Obştesca Epitropie sub N. Caragea . . Vornicia de poduri şi polcovnicului seîi Veniturile vornicieî de poduri . . . . 291 291 292 586 V. A. URECHIĂ Pagina Colaculu viteloru de pripăşii.............................................. 292 Beilicurî pentru pavele.................................................... 292 Carele ce eşiau clin Bucureşci obligate a încărca gratisii pămîntulu din şanţuri...................................................... 292 Pitacu lui Vel Spătarii ca să oblige prăvăliaşii a curăţi stradele . 292 Rolulu polcovnicului de poduri. — Astuparea găuriloru din strade. 293 Pitaculu lui Vodă din 20 Novembre 1782, privitorii la strade . . . 293 Tufe, paie, cenuşa servescii pentru astuparea găuriloru din strade. 293 Se paveză de preferinţă stradele în care locuia vre-unu personagiu importanţii............................................................ 294 Podulii de la Divanu-Effencli........................................ 294 Carele de lemne şi fenii să nu staţioneze pe strade, ci în pieţe otă- rîte sub pedepsă de bătaie şi de confiscare a lemncloru, etc. . 294 Pitaculu relativii, din 7 Aprilie 1783. (Notă)................. 294 Anumite 4 părţi ale podurilorii mari..................................... 294 Pitacîi din 22 Augustu, 1782, către Aga şi Spătarulii, să oblige pe toţi să-şî măture coşurile şi să aibă apă dinaintea prăvăliei seu a casei................................................................ 295 Asemenea să fie de fie-care casă, boerescă, orî neguţitorescă de la 10—30 cofe gata...................................................... 295 Pitacu să nu se ţină fenu în oraşti, ci afară, la margine............ 295 Podurile peste Dâmboviţa de cine să se facă..................... 295 Podidii din Gorganî........................................................ 295 Stol. Fălcoianu mumbaşiru la facerea acestui podii în 26 Aprilie 1783. 296 Mesura de oprirea vendărei otrăvitorii aiurea decât la spiţerii . . 295 Spitalulu Colţei........................................................... 296 Spitalului dela Panteleimonu i-se dă de Caragea ca veniţii turnări- tulii a 5 judeţe oltene . .................................... 296 Câtu plăteau fumăritu prăvăliile de peste Oltii............................ 296 Miehailu Suţu clomnu aîu Munteniei......................................... 296 Familii noue fanariote aspirânclu la tronuri............................... 296 Ipsilante, Caragea, Suţu; Mavrogheni, Moruzi şi Angerliu............. 296 Despre familia Suţu în Atanasie Comnen Ipsilante (notă) ..... 296 Diamantake Draku (Suţu) (notă)............................................. 296 Ce însemneză vorba «Suţu».................................................. 296 Cum esplică Aronu Florianu şi Laurianu mazilirea lui Caragea . 297 St. Priest despre acesta mazilire.......................................... 297 Garra scrie lui de Vergennes în 23 Augustu 1783 despre planurile Rusiei faţă cu Turcia.................................................. 297 ISTORIA ROMÂNILOR^ 587 Pagina Acelaşi despre mazilirea luî Caragea................................ 297 Rusia va lua Basarabia, Bugeaculu, Moldova şi pote şi Valachia . 298 Rolulu Francieî faţă cu proiectele Rusiei şi ale Austriei........... 298 Portretulu lui M. Suţulu............................................ 299 Intrarea oficială a lui M. Suţu în Bucureşci........................ 299 Proclamaţiunea lui M. Suţu, de domnie............................... 299 Alaiulu intrăreî în Bucureşci....................................... 299—302 Roerii din Craiova cerii voie să vie la Bucureşci să-lu salute . . 302 Alaiulu Domniei la «Isvorulu tămăduireî»............................ 302 Alaiulu cailoru domneşcî când sunt scoşi la ceiru................... 302—303 Alaiulu Domniei afară la Binişu..................................... 303 Răspunsulu. lui Vodă către boerii craioveni, oprindu-î de a veni ia Bucureşci............................................................. 305 Reşedinţa luî M. Suţu la Cotrocenî.................................. 306 Nu totă ţera era mulţămită de noulii Domnii......................... 306 Arzulu ţăreî de mulţămire pentru numirea luî M. Suţulu. (Notă) . 306—307 Alu doilea arzti cerendîi Forţei paza privileghiiloru vechi .... 307 Manifestarea nemulţumireî ţerei............................................ 307 Pitaculu lui Vodă din 9 Augustu 1783, oprindu vorbele de politică prin cafenele........................................................ 307 Nimeni să nu potă găzdui la hanuri de nu va ave răvăşii de identitate de la Spătarii, ori Aga................................... 307 Nizamii pentru a se sci cine intră şi ese din oraşii şi din ţeră. — Instrucţiunile relative........................................ 308—309 Spătarulii Grigoraşcu Bălăşache........................................... 308 Introducerea censureî tiparului ... •.................................. 309 îngrădirea oraşului, de mahalagii. (Notă).................................. 310 Dregerea drumuriloru şi astuparea băltacuriloru............................ 311 Străji prin strade....................................................... 311 Prăvăliaşii obligaţi a întreţine afară felinaru aprinsu totă noptea . 311 Mesuri cu referinţă la paza de focii. (Notă)........................ 311 Alaiii ordonată de câte ori va eşi M. Suţu prin Bucureşci .... 312—313 Rîndaşi de pază la Cotrocenî....................................• . 313—314 Administraţiunea sub M. Suţu............................................... 314 Boerii rânduiţi Ispravnici. (Notă)..................................314—318 Isprăvnicia nestatornică sub M. Suţu....................................... 315 Circumscripţiunile Logofeţiloru mari după pitaculu din Decemb. 1783 317 Paharniculu Româniţi Caimacamulu Craioveî................................. 319 Ianake Hrisoscoleu succede luî Româniţi.................................... 319 588 V. A. URECHIĂ Pagina Cărţi de însciinţare pentru căimăcămia acestora (notă)............... 319 Epitropia obştescă se numeşce DepertamentU .......................... 320 Rânduire de alii 3-lea Logofeţii la cpitropie (notă)................. 320 Polcovnicia de judeţe sub M. Suţu.................................... 320 Carte de polcovnicie de judeţii (notă)............................... 320 Slujitorii polcovnicescî............................................. 321 Cărţi legate din 20 Novembre 1783 relative la abusurile cu slujitorii polcovnicescî........................................................ 321 Polcovnicia de oste. Cazacii de Tcrgovişte........................... 321 Cartea de polcovnicie de Târgovişte (notă)........................... 32 L Polcovnicia de Craiova..................................................... 322 Căpităniile de judeţe................................................ 322 Carte de căpitani de judeţe (22 Februarie 1785)...................... 322 Vătăşia de plaiu........................................................... 322 Numiri de vătaşî de plaiu (notă)..................................... 322 Carte de vătăşie de plaiu, instrucţiunile loru....................... 323 Ponturi către vătaviî de plai........................................ 325—327 Importanţa vătaşiloru de plaiu în organisarea administrativă . . . 325 Urmărirea abusuriloru unoru vătaji de plaiu............................. 327 Jalba plăiaşilorii din Argeşu contra lui Iordache căpitanu şi Gheor- ghe vătafu........................................................... 327 Pitaculu luî M. Suţu să se anuleze decretele celoru cari esu din funcţiune . ......................................................... 329 Jafurile făcute de Cocea vătavu de plaiu................................. 329 Pitacu la Velu Spătarii a lua cărţile dela polcovnici când se scotu din polcovnicie . ................................................... 330 Noulu Nizamu din 14 Augustu 1785 pentru oraşulu Câmpulungii. 331 Epistatu renduitu controlătoru fapteloru judeţului din Câmpulungii. 331 Cartea luî Sterie de judeţie la Câmpulungii.......................... 331 Justiţia sub M. Suţu....................................................... 332 Catastihu de judecătorii renduiţî (cu lcfile loru)................... 332 Depertamentulu de şepte.............................................. 332 şi 339 » » op tu............................................. 332 » criminalionu........................................ 332—333 Judecători la judeţe........................................... 333, 335 şi 336 La Divanulu Craioveî....................................................... 334 Criminalionulu de la Craiova............................................... 334 Carte de boeriî judecători la Depert. criminalionu de la Craiova . 337 Carte de logofeţie a treia la Craiova................................ 337 ISTORIA ROMANILORU 589 Pagina Pitacurî de boeriî rânduiţi la Depertamentulu de optu.............. 337 Pitacu la Vel Logofetulu Brâncovcanu pentru orele de lucru ale Divanului.................................................... 338 Judecători stabili cu lefi la judeţe............................... 338 Clucerulu Anghelache ce s’a orânduiţii judecătorii la Depert. de optu 338 Depertamentulu nou de patru, la Craiova............................ 339—340 Carte de boeriî judecători la Doljii............................... 340 Numele judecătoriloru de Craiova, în 21 Aprilie 1785 .............. 340 M. Suţu atrage atenţiunea Divanului din Craiova asupra obligaţiu- niloru luî, ca instanţă judecătorescă........................ 340 Carte pentru judecătoria nouă de 4 boerî la Craiova................ 341—-343 Alte ponturi date cu noue dile înainte pentru tribunale provocate de purtarea insolentă a unui boeru craiovenu................. 343—345 Carte de judecătorie ce s’a orânduiţii la Craiova; osebiţii de Diva- nulu Craioveî, de 4 boerî...................................... 344—345 Numele boerilorii rânduiţi la noua judecătorie din Craiova . . . 345 Carte de boerî judecători la judecătoria nouă dela Craiova . . 345 Cărtî legate la Ispravnicii iudeteloru, la Caimacamii, cu povetuirî de judecată...............................................’. . .346-348 Pitacu la boeriî judecători la Depertamentulu de 7 pentru judecată. 348—349 Carte către boeriî judecători dela Di van ulii Craioveî cu ponturi cum să urmeze judecata........................................... 349—351 Idem dela Depertamentulu criminalionu.......................... 351—353 Cărţi către Ispravnici de a găsi condicarî buni din boerinaşî . . . 353—355 Idem de a trimite condice pe tote lunile........................... 354 Mesurî reînoite de M. Suţu pentru convocarea Divanului mare . . 355 5 Cărţi la 5 judeţe ot preste Oltîi la ispravnici pentru hoţi . . . 356 Carte legată la caimacamulii Craioveî pentru furii de cai ... . 356 17 Cărţi pe la judeţe pentru hoţi.................................. 357 Zapisulîi luî M. Filişanu biv vel Armaşu ce dă M. S. Vodă că nu se va afla în fapte netrebnice . ........................... 357—358 Carte legată la caimacamulu Craioveî pentru Matei Gajiilu ce aii căzniţii pe Mitrea Tire ot Balta Verde i pre Maria ot Isvore . . 358—359 Porunci noue pentru ca să nu se primescă nimeni la închisore fără porunca domnescă................................................... 359 Carte legată Caimacamului Craioveî pentru Odobaşa dela Craiova . 359—360 Pitacu lui vel Spăt. să pedepsescă pe Iovanîi foştii Neferu cu 100 toiage la tălpi pentru că a intratu iar in ţeră fiindu surghiuniţii. 360 590 V. A. UftECHIA Pagina Cartea Caimacamului Craioveî şi boeriloru pentru vinovaţii de morte a-î trimite la Bucurescî să se cerceteze....................... 360—361 Pitacu d-lui Vel Logofătu pentru a păzi pe boeriî Depertamentuluî criminalionu să vină regulaţii a judeca........................ 361 Pitacu la vel Logofeţii de Ţera-de-susu să mergă la Depertamenturî să dea nizamulu boeriloru judecători a se strînge de dimineţă la judecată.......................................................... 362 Divanului explică că o datorie de 51 anî este perimată dela sine după legile şi obiceiulii ţărei........................................... 363 Jalba lui Borşai Iosif, suditu nemţescu pentru datoria de 1.000 taleri ce cere dela unu Gheorghe Codă i Lazărti Costelulu . . 363 Răspunsulu la acestă jalbă............................................... 363 Pitacu Episcopului de Romnicu i boeriloru să iae sema avutului luî Gheorghe Hagiu, doftorului dela Craiova ........................ 363—364 După legi copiii născuţi din căsătoria unui ţiganii cu o româncă erau robi. Ei erau însă liberi dacă se proba că sunt din flori . . . 364 Unii actii probându acesta.......................................... 364—365 Pitacu către boeriî epitropî de averea lui Ilristodorii Mehtupciu ce au murit ii.......................................................... 364 Carte dată Stolnicului Iordache Creţulescu să cerceteze jafurile săvârşite de nisce Moldoveni în sate de pe hotarulii Munteniei . 365—366 Pitacu către Mitropolitului să lămurescă dacă este de a se extrăda nişte Ruşi, reclamaţi ca desertorî, şi cu nevestele lorii cari sunt românce........................................................... 366 Poruncă starostelui de negustori să cerceteze pe omeni la vînclarea lucrurilorii nemişcătore................................................ 366 Domnitorului convocă unii Divanii extraordinarii să se pronunţe asupra avereî răposatei Rucsandra Creţulescu, cui să rămână ? , 367 Biserica, Scola. Cultura publică sub M. Suţu......................... 367 Poruncă Protopopilorii despre partea Mitropolitului pentru taina S-tuluî botezu.................................................... 367—368 Domnitorului se amestecă şi în cele strictei bisericesc!................ 368 Cărţi de Protopopi la judeţe............................................ 368—369 Cărţi ce s’aui scrisă pentru protopopi, la judeţe anume şi câte . . 369 M. Suţu adresă la 10 Decembrie 1783 o pastorală locuitorilorii a păzi la S-ta biserică sărbătorile de praznice, spovedanie, etc. . 370 Cărţile relative la acestă măsură....................................... 370—371 Cărţi la Ispravnici relative totui la biserici.......................... 371 - 372 Cărţi către locuitori în favorea religiunei............................... 372 -373 ISTORIA ROMÂNILOR^ 591 Pagina Asemenea la Ispravnici, clin Augustu 8; 1785 ......................... 373—374 Mitropolitulu Grigorie. Judecata dela biserica Oţetaruluî............. 374 Femeile se sfădescu dela strănî. Le Intrin româneseu !................ 374—375 M. Suţu nu se prea aretă religioşii................................... 375 Incendiarea unei biserici din ordinii domnescu........................ 375 - 376 Pitaculu din 14 Februarie 1784 relativii.............................. 376 Preoţii să nu jure, să nu pună mărturie fără scirea Archiereuluî . 376 Pitaculu relativii, din 6 Octobrie 1783 ........................... 376—377 Asemenea către Logofetulii Brâncovenulu, să vestescă mesura în judeţe. 377 Popă adusii în fere la domnie......................................... 377 Pedepsa precurvarului doveditu............................................... 378 Pitaculu din care se vede acestea..................................... 378 Venirea Patriarchuluî de Ierusalimu în Muntenia....................... 378 Alaiulu lui la S-tulii Vasile şi Boboteză (notă)...................... 378 Carte legată către Ispravnici relativă la călătoria Patriarchuluî la Cra- iova şi peste Oltu.............................................. 378—379 Carte de maimandarii pe lângă Patriarchulii........................... 379 Chrisoveie catoliciloru. Toleranţa religiosâ................................. 380 Scola sub M. Suţu........................................... 381 Pitaculu din 25 Maiu 1784 către Mitropolitii, Episcopî şi hoerî Veliţi ca să inspecteze şcolele şi să propună îmbunătăţiri la ele . . 382 Anchetă la orfanotrofie, în 26 Ianuarie 1784 ......................... 382 Obşt. epitropie să dea semă de gestiunea baniloru..................... 382 Polichronie rânduiţii doctorii la orfanotrofie............................... 382 Clasa de musică creată la S-tulii Sava................................ 383 Egumenii de monăstiri din Bucurescî să întreţină câte unii copilu cu glasu bunii la clasa de musică............................... 383 Alţii pitacu relativii, din 3 Decembrie 1784 ......................... 383 Michalache Dascălulii Mnsicosu renduitii.............................. 383—384 Dificultăţile ce întâmpină clasa de musică............................ 384 Anaforaua boeriloru epitropi către Vodă, din 27 Februarie 1785, are- tândii dificultăţile............................................ 384—385 Musică nemţescă la clasa de musică şi la alaiuri...................... 385 Lefa dascălului de musică Michalache (notă)........................... 385 Orfanotrofie. Epitropulii ei Vilara............................ 385 » nu există în realitate................................ 386 Comisiunea care iea socotelile şcoleloru (24 Iulie 1785).............. 386 Scăderea în budgetulii scolelorii ordonată de M. Sutu în Mart. 1785. 386 Originea bibliotecei S-tulu Sava,..................................... 386 592 V. A. URECHI Pagina Ambrosie bibliotecarii în 14 Martie 1785 ........................... 386 Pitacu la epitropî pentru lefa lui Vilara........................... 386 Pitacu de rânduirea bibliotecarului................................. 387 Alu 2-lea pedagogosu la S-tulu Sava................................. 387 Biserica tuturoru Sânţiloru, localu pentru orfanotrofie............. 387 Pitaculu domnescîi relativii la venitulu orfanotrofie^, din 20 Mart. 1785 387 Stol. Dumitrache alege localu pentru orfanotrofie................... 387 Propunerile boeriloru epitropî relative la orfanotrofie............. 388 Actele relative (notă)..................................................... 388 Aprobarea Domnitorului M. Suţu............................................. 388 Alegerea unui profesoru de gramatică................................ 389 îndatoririle acestui profesoru la 1785 ............................. 389 Scoli pe la sate în 1783—1786 ...................................... 389—391 Licitare pentru remasele după dascălulu Neofitu..................... 389 Scolă la moşia luî Hagiulu Stanu Jianu.............................. 389 Scola la Agiescî. Venitulu eî în 1785 ............................. 390 Aprecieri asupra venitului şcoleî din Agiescî....................... 390 Sculă la moşia Prejba (Doljui a luî Ilagi Stanu Jianulu............. 391 Sculă la Cornesciî luî Scarlatii Grecenulu.......................... 391 Venitulu acestei scule din Bâlciii......................................... 391 Doctorii la şcole la 1 Septembrie 1785 Ionii Manicatu ...... 392 Doctori prin judeţe, mijlocii culturalii............................ 392 Lefile doctoriloru din Craiova şi Romniculu-Vâlcea (Martie 1786) . 392 Epidemia ciumei. Mesurî igienice........................................... 393 Pitacu luî vel Agă şi vel Spăt. cum să urmeze de paza pentru boia ciumei................................................................ 393 Idem luî vel Agă să alegă unu cioclu care să cunoscă boia ciumeî. 393—394 Idem luî vel Spăt. pentru ţigan ulii mortu în ţigănia Herăscului în ce chipu să urmeze............................................. 394—^395 Pitacu către Ianache Medelnicerulu renduitu pentru boia ciumaşilorii 395—396 Biserica şi păzirea eî d’a nu se desnaţionalisa................... 395—396 Pitacu Mitropolitului să iae darulii pentru cei ce s’au hirotonitu peste Dunăre................................................................ 396 Pitacu lui vel Stolnicii Dumitrache pentru a găti spitalu pentru ceî bolnavi de ciumă...................................................... 396 Idem luî vel Spăt. să mute târgulii de afară la câmpu............... 396—397 Idem luî vel Agă ca tergulu cucului să nu se facă................... 397 Carte Căpit. dela Lichiresci să facă lazaretu 5 dile ceî ce vinu din partea Silistrieî . ................................................ 397 ÎSÎOÎtIA ROMÂNILOHC 593 Pagina Pitacu epitropiloru pentru lefa doftorului Caracaşu................. 397 Idem monăstireî Sf. Panteleimonu pentru Caracaşu renduitu doftoru acolo la spitalu............................................... 397—398 Aventulu şcoleloru române în Transilvania sub Şincaî dela 1780—782 398—399 Pitacu luî vel Agă şi vel Spăt. pentru ca vătăşeiî să arete pre ceî ce se îmbolnâvescu................................................... 398 PitaciRveliţilorii pentru orânduirea Medelniceriuluî Ianache la epis- tasia boleî de ciumă................................................ 398 Publicarea de către Şincaî a gramaticei Latino-române la 1783 la Blaju................................................................ 399 Pitacu pentru orânduirea luî Martin ţerahu alu spitalului Colţea . . 399 Porunca Caimacamului pentru lefa spiţeruluî şi doftorului dela Craiova. 399 Publicarea gramaticei lui Văcărescu în Bucurescî şi a catechismu- luî şi unei aritmetice de Şincaî, în Ardelu.................... 399—400 Protegiarea luî Stancut ipografulu de o parte şi stabilirea censureî de alta, de către M. Suţu .............................................. 400 Pitacu Mitropolitului în acestă privinţă.................................. 400 Idem Episcopului Râmnicului idem.................................... 400 Publicarea unui numeru de cărţi de biserică cu totă censura luî M. Suţu.......................................................... 400—401 Predominarea prejudecăţiloru şi superstiţiunei; violări de morminte, desgroparea de morţi etc. bănuiţi că sunt strigoi.............. 401 Cinci cărţi legate judeţeloru de peste Oltu şi caimacamului pentru împedicarea violăreî morminteloru.............................. 401—402 . Dările sub M. Suţu........................................................ 402 Carte de cercătura dijmărituluî pe anulu 1783 ...................... 402 -403 Carte la 5 judeţe peste Oltu ca ceî însărcinaţi cu perceperea dări- loru să nu pcrcepă maî multu......................................... 403 Suţu renduesce omenii seî de încredere la ocne, luându disposiţiunî să nu iea sare decât cei ce plătescu sărăritulu................ 404 Carte de cămărăşie la câte trele ocnele............................. 404 Carte pentru cercetarea săreî la ocnele mari şi Tclega şi la locuitori din împrejurime...................................................... 404 Vămile şi venitulu domnescu............................................... 405 Carte pentru păzirea maluriloru de sare................................... 405 17 cărţi la Ispravnici pentru a rendui omeni de încredere la venitulu vămei............................................................ 405 Strîngerea coturiloru vechi în 1785 eonstituindu unu venitu de 2 taleri 19 bani pentru eotulu pecetluitu din nou................ 405—406 Istoria Ilomăniloru de V. A. Utechiă. 3 8 594 V. A. URECHI Pagina Nemulţămirea negustoriloru de acestă nouă dare....................... 406 Carte luî vel Cămăraşu pentru coturile ce se dau negustoriloru . 406 Ponturile pentru arendarea vinăriciului, butărituluî, oerituluî, dijmă- ritului etc.................................................... 406—407 Carte de slujba oerituluî făcută pe anulu 1783.......................406—407 Carte de volnicie pentru măcelari să nu fie supăraţi de oeritu până nu se va da porunci în manile slujbaşiloru......................... 407 Raportulu boeriloru veliţi înşciinţându pre Domnitorii că să jăluescu contra oerituluî...................................................... 408 17 cărţi vătaşiloru de plaiuri pentru a număra vitele bârsaniloru străini când intră în ţeră............................................. 408—409 Carte legată Ispravniciloru. de Teleormanîi pentru ca slujbaşii oerî să nu facă jafuri..................................................... 409 M. Suţu cercă să supună la vama de 40 bani rîmătoriî exportaţi de boeri................................................................. 408 Protestarea boeriloru contra acestei disposiţiunî........................... 409 Carte Caimacamului Craioveî ca boeriî să nu plătescă vamă pentru rîmătoriî de prăsilă, ci numaî pentru rîmătoriî ce strîngu . . . 409—416 Ponturile tabacului......................................................... 410 Carte luî vel Vist. Nicolae Brâncovenu de a face tergîi pe moşia sa o dată pe anu...................................................... 411 Carte de slujba dijmărituluî pe anulu 1784 ........................... 411—412 Idem tutunăritulu pe anulu 1784 ............................................ 412 Ponturile pentru slujba vinăriciuluî pe anulu 1783 .................. 412—415 Pitacu pentru ca butariî să descarce buţile fără zăbavă.............. 415 Pitacu pentru a se confisca cera vechiului lumînăraru şi a se vinde celuî nou......................................................415—416 Pitacu pentru a nu vinde făclii de ceră albă decât numaî la lumînărărie. 416 Idem sare şi herii decât numaî la sărărie . ......................... 416 Continuarea dărei de şoimi sub M. Suţu.................................. 417 Cărţi legate vătaviloru de plaiu pentru şoimi şi numărulu şoimiloru ce trebue să dea fie-care............................................ 417 Carte de volnicie cu mumbaşiru pentru aducerea şoimiloru dela plaiuri............................................................417—418 Mumbaşirî trimişi pentru aducerea şoimiloru............................... 418 Carte pentru a se da voie unui suditîi rusescu să cumpere peî de epure din ţeră........................................................ 418 Idem luî Dumitru Todenl Slătinenulu, negustorii pămîntenu . . . 418 ISTORIA ROMÂNILOR^ 595 Pagina Zapisulu lui Dobre Gheorghiu dându chezăşie luî Sterie Costea pentru a strînge peî de epure.................. ....................... 419 18 cărţi legate pentru a nu lăsa pe nimeni să strîngă peî de epurî fără de răvaşul u boeriloru epitropi.......................... 419 Pitacu luî vel Spăt. şi vel Agă idem................................419—420 Pitacu Mitropolitului şi Episcopilorii a da socotelă de venitulu şi cheltuiala cutiei....................................................... 420 Pitacu boeriloru epitropi pentru peile de epure .................... 420 învoirea, cumpărarea de orî-cine a peiloru de epure................. 420 Asemenea înşciinţare luî vel Spătarii şi vel Agă.................... 421 Urmărirea luî Ianache Armaşulii pentru că a luaţii bani dela unii Caprelii Armenulu să strîngă peî de epure....................... 421 Volnicie pentru ca Teodorii Ioanii să aducă pe cojocarulii Ilagi Ioanii Dumitraşcu din Craiova .... ........................ 422 18 cărţi judeţelorii pentru ca locuitorii să vînclă peile de epurî prin oraşe şi târguri.............................................. 422—423 Cărţi legate prin cari se dă voie sudiţiloru ruşi a âmbla şi prin sate să cumpere peî de epurî............................................. 423 Idem prin cari se ordonă a se slobodi peile de epure cumpărate de sudiţî prin sate şi a nu le face supărare..................... 423 Introducerea agentului comercialii Austriacii în 1783 şiînrîurirea mersului afaeerilorii neguţitorilorii pămînteni.....................419—424 Ţăranii sub M. Suţu....................................................... 424 Conflictulii cu sătenii pentru vinderea vinului şi rachiului de către proprietate ..........................•....................... 424 Cartea Episcopului Râmnicului ca locuitorii să nu fie îngăduiţi a vinde vinii şi rachiu........................................... 421—425 Regularea dreptului ţăranului de a-şî lua lemne din păduri şi de pe moşii............................................................. 425 Carte de pădure poprită a monăstirei Căldăruşani.................... 425 Idem a lui biv vel Paharnicii Constantinii Creţulescu............... 425 Privilegiulu păstrată ca sătenii să nu fie traşi la judecată în timpulu lucrăreî câmpului . ................................................ 426 18 cărţi Caimacamului şi Ispravniciloru pentru soroculu judecăţiloru săteniloru.......................................................... 426 Idem pentru oprirea judecăţiloru în luna Iulie............................ 426 Pitacu. la velboerî pentru grăbirea judecăţiloru mai fiindu o săptămână până la săptămâna Sf. patimi.................................... 426—427 596 A. A. urechi! Pag Conflictele dintre ţeranî şi boerî în privinţa aplicăreî clileloru de clacă şi a dijmei din diversele producte................................ Cinci cărţi legate judeţeloru de peste Oltu, esplicându în ce chipu să se facă claca...............................................>427— Darea suliaturiloru de către ţeranî................................... . Cartea Sf. Mitropolii ca ceî cu vitele şedetorî la alte moşii să dea banii de suliatu.................................................. Regulamentarea obiceiului agricultorilor!! de a da focii tomna şi pri- măvera uscăturiloru de pe ogore, numiţii pârjolc.................. 17 cărţi Ispravnicilor!! pentru pârjole................................ Carte de clacă cu mumbaşiru vorniceseî Veniţencăî......................431— Bresle, comerciu, fabrici, narturî, sudeţî............................. Anaforaua Mitropoliei de Târgovişte cu resoluţia Domnului, ca sătenii ce sedii pe moşia Mitropoliei să clăcuiască 12 dile pe anii . . 432— O carte de clacă....................................................... 433— Continuarea bresleloru sub M. Suţu şi protecţia lorii, şi diversele mesurî luate...................................................... 4 32— Anaforaua vel boerilor cu resoluţia Domnului, că locuitorii de pe moşia Slugcruluî Gr. Asan să-î clăcuiască 12 dile pe anu . . . 435- Carte deschisă pentru suprimarea precupeţiloru...................... 436— Cartea rufetuluî zăbunariloru din Bucurescî........................ 437— Anaforaua vel boeriloru cu resoluţia Domnitorului, prin care ordonă ca cojocarii băşcălii să nu lucreze marfa subţire care este a meşteşugului işlicarilorii................................................ 439— Menţinerea breslei bucătarilor!!, înfiinţată sub Caragea............... Carte pentru rînduirea lui Panaitu Ahci-Başa, de vătăsie peste toţi bucătarii din Bucurescî...........................................44.1 — Pitacîî vel cămăraşuluî ordonândii ca cojocarii băşcălii să nu fie volnici a cumpera peleele, stârpiturî, seu peî albastre.........441 — Chrisovulu işlicarilorii din Bucurescî din 1784 Februarie 24 . . . 442— Carte de scutire dată lui Toderu Mai-mar-Başa peste lemnari, zi- darî, strungari şi tâmplari . . . . •............................. 444— Carte de stărostie de Cavafîi-Başa..................................... Carte dată la 20 bragagii prăvăliaşi să facă bragă..................... 445— Anaforaua vel boeriloru cu resoluţia Domnitorului ordonândii ca prăvăliaşii să nu mai aibă voie a vinde haine blănite etc. decât numai cojocarii................................................... 447— Evreii plătiau biru cu ruptore . ...................................... Starostele de Evrei judecătoriu priciniloru mici ale Evreiloru . . . 427 -430 430 430 431 431 -432 432 433 434 -437 436 438 438 441 440 447 442 444 445 445 447 449 449 V 449 -C ISTORIA ROMÂN1LORC 597 Pagina Cartea stărostieî de astaragiî din Bucurescî....................... 449 Astaragiî creştini şi armeni în unii singuru rufetu................... 449 Gheorghe (românulu) staroste de astaragiî. 1784 Decembrie . . . 449 Velicu şi Isaia, întâiulu românii şi alii doilea armenii, proeştî de astaragiî ................................................................ 449 Carte de Telalu-Başa.................................................. 449 şi 450 Vel Cămăraşii judeeătorulu pricinilorîi mai marî ale Evrciloru . . 450 Evreii din Bucurescî se ocupau cu poverne..................... . . . . 450 » iTaveau accesii la bresle............................................ 450 Lela starostelui de Evrei plătită de connaţionalî..................... 450 Evreii forte puţini la Bucurescî în 1783 ............................. 450 Pitaculti de rânduire alii starostelui de Evrei (Î783 Octobriej . . 450—451 Mavrogheni recunoscc apoi de staroste totii pe Simonii (note) . . 451 Chrisovulii ronoitii alu breslei bărbierilorii din Bucurescî (1783) . 451—452 Poverne. Poverna Ovreiului Iancu............................................ 452 Oprirea povernelorii de a lucra spirtose din zahere................... 452—453 Industria.—Fabrice.......................................................... 452 Dâmboviţa pune în mişcare mai multe pive de postavuri .... 453 Mori de făină. Tăbăcariî.................................................... 453 Tabacii din Bucurescî scutiţi de vamă pe scumpie. Anaforaua epi- tropieî obştescî în resoluţiunea lui Vodă.............................. 453 Chrisovulii fabriceî de postavuri din 1784 (Februarie 6).............. 454 Chrisovulii astaragiilorii, înfiinţarea rufetuluî lorii............ 454—455 Scutiri şi privilegii acordate fabriceî de postavii ................. 554—456 Nartulu postavului (1785)................................................... 456 Pitaculîi lui M. Suţu fixându lăţimea şi preţuiţi postavului .... 456—457 Taxa de câte 1 para de cotu de postavii fabricaţii, în folosulu or- fanotrofieî............................................................ 457 Anaforaua propunendu luî Vodă nartulu postavului, lăţimea, etc. din 1785 Aprilie 9 .................................................. 457—458 Monopolulu lumînăriloru. Rufetulu lumînărariloru........................... 458 Dănuţu lumînărarulu de ceră albă. Privilegiulii lui................... 459—460 Luminări de ceră din Veneţia concurate de cele fabricate de Dănuţii 460 Luminările de ceră să nu fie amestecate cu seu etc.................... 460 Pitacu la Aga să închidă prăvălia de luminări de seu a luî Bănuţii ca să nu se amestece seu la luminările de ceră (1784) .... 461 Pitacu la Aga să privigheze ca luminările de ceră să nu fie amestecate cu seu etc. (1785 Ianuarie 27)............................ 461 Luminările să aibă pecetea cu numele fabricantului................... . 461 598 V. A. URECH1Ă Pagina M. Suţu nu a renoitu tote chrisovele protecţionistc.................... 462 Protecţiunea vinuriloru şi spirtoselorii indigene...................... 462 Cărţile lui M. Suţu, clin 27 Sept. 1783, către Ispravnicii din sud slam Romnicu şi din Teleormanîi oprindu intrarea vinuriloru din străi- nătate (1783, Augustu 19)......................................... 462—463 Urmărirea vămeî esportului vinuriloru şi spirtoselorii.................462—463 Chrisovulu pentru proibiţiunea importului vinului şi spirtoselorii din străinătate. 1783, Sept. 27.......................................463—464 Carte legată din 1783 Sept. 15, urmărindu nisce vinuri i rachiuri streine intrate în ţeră fără de învoire........................... 465 11 Cărţi la Ispravnicii judeţelorîi de pe margine amintindu-le proibiţiunea intrăreî vinuriloru şi spirtoselorii streine (1783, Oct.) . 465 Pi tac ii către Aga i Spătariulii să vegheze în Bucurescî să nu se introducă contrabandă de vinuri şi spirtose streine sub pedepsă de confiscare etc....................................................... 466 Pitacîi către boeriî epitropi vestinclu-le că vinulu şi spirtosele streine prinse în contrabandă se vorti confisca în folosulîi cutiei de milostenie (1783 Octobrie 6)............................................... 466—467 Cărţi la Ispravnicii de Romnicul u-Săratîi pentru nisce abusuri ale va- meşiloru, cari ieu vamă pe vinulu şi rachiulîi indigene . . . 467 Braşovenii streini în ce chipii să plătescă vama vinuriloru, ce le fabrică la viile loru din ţeră........................................... 467 Lovitură dată comerciului naţionalii prin aplicarea în ţările române a taxei vamale de 3% după trataturile de comerciîi ale Turciei cu Austria şi Rusia............................................... 468 şi 472 Ciubucciîi Başa renduitu în anchetă în afacerea vămeî ce braşovenii aveau să dea la esportarea vinuriloru fabricate de ei în ţeră, la viile lorii............................................................. 468 Carte de obşte de aplicarea vămeî de 3° 0 la sudiţiî Nemţi şi Ruşi. 1784, Iulie 18.......................................................468—469 Pitacîi la vel vameşulîi în acostaşi cestiune................................ 469 Mijlocele la cari aii recursu Domnii ca să mai micşoreze relele efecte ale aplicăreî tratateloru de comerciîi cu 3% vama................. 469 — 470 Contrabanda în jurulu Bucuresciloru (notă)............................... 470 Carte la mâna mortasapiloru. 1785, Aprilie 30 ......................... 470—471 Scădere în venitulu vămeî din causa aplicăreî tratatului de eo- merciii austro-turcii................................................... 471 Cărţi la 17 judeţe pentru porci şi peî de bou şi capră ; vama ce să se iea............................................................ 471—472 ISTORIA ROMÂNILOR!* 599 Pagina Cărţi legate către Ispravnici vestindu-se oprirea esportului de vite. 1783, Augustu 20 (notă)........................................ 472 Protecţiunea sudiţiloru........................................ 473 Documente relative în notă........................................* 473—476 Carte la Ispravnici relativă la tarifulu unui scădutu alu mumbaşir- lîculuî de împliniri de bani datoriţi sudiţiloru. 1784 Ianuar. 11 474 Pitacîi către Vor. Prascovenu şi vel Logofeţii Brâncovenulu pentru datoriile luî Lazăru Nicola.................................... . 474—475 Epitropia obştescă continuă sub M. Suţu a stabili narturile .... 474—476 Cărţi la Ispravnicii de Prahova ca să cerceteze despre doi pretinşi sudiţi austriac], închişi la Isprăvnicie, cum de sunt sudiţi? 1784 Februarie.................................................... 475! Ciroulărî la 5 judeţe mărginaşe, să nu se iea dela sudiţi peste 3°;0 vamă, 1785, Martie 5....................................... 475 f Carte la Ispravnicii de Argeşii să împedice pre locuitori a nu maî obliga pre sudiţiî Nemţi să transporte marfa cu cai din ţera (1784).................’................•...................’ . 476: Carte la Caimacamulu Craiovei ca să împlinescă lui Adamti Cetiri suditu nemţescu peile de epure contractate cu locuitorii ... 476 Circulări pentru eltinirea pânei şi buna eî calitate................ 476—477 Ordinii de a înceta fabricele de postavîi de pe apa Dâmboviţel, ca să fie . apă de ajunsîi la mori................................ 477 Pitacîi către Aga şi epitropî pentru nartulîi pânei................. 477 Pitacîi să nu fie obligaţi proprietarii de vii a-şî da vinulu numai câte 8 parale vadra, 1783 Sept................................. 478 Pitacîi către Aga din 23 Octobrie 1783, pentru aşedarea nartuluî . pânei ......................................................... 478—479 Scumpetea grâului 1784, Maiîi. Oprirea matrapaziloru, a precupeţi-lorîi, de a cumpera grâulu eşindu în calea ţeranilorîi si cumpe- rându-lu, apoi să-lîi scumpescâ în oraşîi............................ 479 Pitacîi la Aga să se pue nartîi la lucrurile mâncărei............... 479 Nartulîi propuşii de Epitropia obştescă pentru mâncări şi băcănii . 479—480 Aprobarea prin apost-ilu a lui M. Suţu.............................. 480 Nartulîi cărneî. Anatoraua Epitropiloru şi resoluţiunea lui M. Suţu. (1785, Maiîi)......................................................... 481 Ocaoa de carne de oie şi mielîi 4 parale, 1785 ..................... 481 » » » » vacă 2 parale »........................ 481 Nizamulîi Turciloru. Oprirea bâlciurilorîi de pe lângă Dunăre . . 482—483 Pitacîi la Epitropî din 1786 Maiîi, pentru stabilirea nartuluî cărneî 482 600 V. A. URECHIĂ Pagina Nartulu lumînărilorii ele seu. Ialoba lumînărariloru să le dea voie a vinde ceva maî susu ocaua de luminări (1785).................. 482 Resoluţiunea lui Vodă M. Suţu. Oca de luminări de seu 12 parale. 482 Carte la Ispravnici, din 1786 Martie 13, pentru sborulu ce ceru locuitorii din Sturzenî (Dâmboviţa) de st. Constantinii (21 Maiii). Aprobare........................................................ 483 Carte de tergu la Găgenî (Saac) a visterniculuî N. Brâncovenulii (1783)................................................................. 483 Asemenea la moşia Obilescî a aceluiaşi boerti (1783 Novembre 7) 483—484 Turcii nu potu fi primiţi în Bucurescî decât la anumite hanuri . . 484—487 Carte de tergii la Călimăncscî, a monăstireî Cozia (Vâlcea). Adetulu hotărîtu în favorea monăstireî (1785, Aprilie 11)............... 484 Carte de organisarea poliţiei la Drăgaica din Buzeu (1785) .... 484—485 Carte din 1785 Maiu 18 la Ispravniculu Vâlccî să oprescă iarmaro- culii de acolo din causa nizamuluî Turcilorii................... 485 Asemene (Augustii 30) la Ispravn. Oltti ............................. 485 » la Ispravniculu de Teleormanii pentru oprirea bâlciuri lorii din acelti judeţu...................................................... 485 Pitacii către Spătarii şi Aga pentru hanurile unde aii a poposi negu- ţitoriî Turci în Bucurescî. (1783 Septembrie 28)................ 486—487 Carte deschisă la judeţele Buzeu, Saac, Prahova etc. vestindu-le că la Agescî (Ilfovii) se vorii face doue bâlciuri pe anii. Ispravnicii să vestescă locuitorilorii................................................ 486 Alţii pitacii pentru găzduirea Turcilorii capanlăî în Bucurescî . . . 486 Oprirea fumăreî de tutunii pe strade şi în prăvăliî cu ciubuce, ci nu- maî prin casele lorii. 1783, Augustii.................................. 487 Robia oraşuluî Craioveî de Caragea.................................... 487—489 Desfiinţarea acelei robii............................................. 487—489 Cartea din 23 Septembrie 1783 de desfiinţarea chrisovuluî luî Caragea pentru Craiova (1783)............................................ . 488—489 Boeriî Craiovenî opriţî de a veni la Bucurescî fără voia lui M. Suţu. 489 Cartea relativă, din Septembrie 1783 ....................................... 489 Carte la Divanulii Craioveî, din 6 Iulie 1783 ........................ 489 Oraşulii Ploescî nu scapă de Moruzi sub M. Suţu....................... 489 Chrisovul noii alii lui Suţu robindu Ploesciî la familia Moruzi . . 489—490 Şetrarii Antonie Fotino şi Clucerulii Al. Cocorescu, Ispravnici de Prahova însărcinaţi să hotărescă Ploesciî proprietate luî Moruzi. (3 Augustii, 1785).............................................. . 490 Orăşelulii Câmpina recunoscuţii Domnescu în Octobre, 1783, prosperă 490 ISTORIA ROMÂNILOR^ 601 Pagina Pitaculă de hotărnicie ală Ploesciloră luî Moruzi clin 3 Augustă, 1785 (notă)...................................................v 490 Prosperitatea judeţului Prahova şi alu Văleniloră de munte prin minele de păcură...................................•................... 491 Moşnenii Iiizescî şi puţurile de păcură............................. 491 Actele relative la conflictele dintre vameşii şi moşnenii Hizescî (1785) .491—492 Carte legată la cl-lui Gr. Iirisoscoleo, Ispravnicii din Saacă în pro- cesulii Moşneniloră Păcureţî. Iunie 1785 ........................ 492—493 Edilitatea sub M. Suţu.............................................. 492 şi reg. Epitropia obştescă. Budgetulă eî şi numele membriloră ei, la 1783/4. 493—494 Amendele de la vitele de pripăşii ca venită ală epitropieî. 1785 . 494 Cărţi de slujba vorniciei pe 1785, Ianuarie................... 494—495 Pitacă către Divană, însărcinată să iea soc-otela Epitropieî obştesc! în 1784 . 495 Estensiunea Bucuresciloră limitată din noă prin cruci. 19 Iulie 1784. 495—496 Pitacă la vel Spătară a pune cruci pe marginea Bucuresciloră până în 40 clile...........................^....................... 497—498 Prealabila autorisare cerută de la cei cari voră construi case în Bucurescî. (14 Septembre 1785.)................................... 498 Modulă de pavare. — Oprirea încăleăreî stradeloră................... 498 Procesă pentru împreunarea uliţei de la vadulă apei de la porta de josă a curţeî................................................. . 498—499 Pavarea stradeloră cu grindî, etc. din veniturile Epitropieî şi contribu- ţiune forţată........................................................ 499 Foie de contribuţiunea malialagiiloră din mahalaua Archimandrituluî pentru pavarea stradeî ce merge la Archimandritulă .... 500 Curăţirea noroeloră. — Facerea de şanţuri .......................... 501 Anaforaua luî vel Log. pentru facerea podului de la Sf. Nicolae (1785) 501 Resoluţiunea lui Vodă M. Suţulă............................................ 501 împlinirea de banii cisluiţi pe mahalagii pentru pavele etc. 1785 . 501 Pitacă la vel Spătară şi vel Aga să dregă drumurile................. 501 Podari din sate scutite ............................................ 501—502 Carele rechisiţionate la ridicarea noroeloră şi gunoeloră din Bucurescî 502—503 Pitacă la vel Cluceră Manolache Creţulescu pentru facerea podului de la Colţea........................................................ 502 Spătarulă Ventura. (1783).................................................. 502 Pitacă la Epitropî să dregă podurile. (1784.)....................... 502 Carte la vel Spătară şi vel Agă (1785, Ianuarie 28) să cureţe podurile prin locuitorii după ele................................ 503 602 V. A. URECHIĂ Pagina Pitacu la Epitropî să pună la orenduială curăţirea pocluriloru . . 503 Pitacu către Epitropî pentru noroiulîi din capulu podului Mogoşoeî (1785).............................................................. 503 Asemenea către vel Spătaru....................................... 503—504 Pitacu către vel Spătaru şi vel Aga să pue să scoţă tina de pe poduri ceî cu prăvălii. (1784).................................... 504—507 Pitacu către vel Vist. să oprescă din lefa unorii funcţionari banii ce eî datorescîi analogicu la facerea pavelelorii din strada Archi- mandritului. (1785)................................................ 504 Pitacu din 1785 către vel Spătarii să dregă drumulu de la Cărămidarii de susu.................................................... 504—505 Pitacu către vel Aga să oblige prin zapciî prăvăliaşi şi casnici să cureţe podulu în faţa prăvăliei orî casei. (Decembrie, 1785.) . 505 Pitacu din 1785 către Aga să dea prăvăliaşii câte doi omeni la facerea podului Şerbanu-Vodă......................................... 505 Pitacu din 1785 Maiîi 14, către vel Spătaru să se facă pave dela porta S-teî Ecaterina până la porta vel Logofătului Brâncovenu.505—506 Pitacu către Veliţii boerî pentru rămăşiţe de contribuţiune la pavele neplătite de unii din boerî, ca să se împiinescă ceea ce aceia datorescîi (1784).................................................. 506 Pieţe publice sub M. Suţu................................................. 507 Pitacu la vel Spătaru să oprescă depunerea de tenuri prin oraşîi . 507 Acelaşi pitacu opresce prăvăliaşii să ţină înmagasine puciosă, silitrâ, rachiu. (1783) ..... ’........................................ 507—508 Grija de apa Dâmboviţeî din respectă higienicîi şi spre a se evita inundările.................................................... 508 -510 Alţii pitacu către Spătaru şi Aga pentru oprirea depositelorîi de fînii în Bucurescî (1783 Octobrie).................................. 508 Sfărâmarea unei poverne deschisă chiar lângă curtea vechiă, din causa pericolului de focu în 1785, Martie . . .*................ 508—509 Impresurarea unei pieţe din faţa curţeî domnescî, şi actele desfîin- ţăreî acelei împresurărî în 1785 ............................. 809—510 Pitacu de oprire a curăţireî coşuriloru prin ardere în 1785 . . . 510 Pitacu către Logofetulu Anastasie a face zăgazîi la unu şanţîi la he- leşteulu Julescii, să nu facă înnecătură, 1785 ............... 510 Măsurile luate de M. Suţu pentru îndestularea Bucurescilorîi cu apă bună, Octobrie 1783 ....................................... 510—512 Oprire sub pedepsă de bătaie de a se scălda în Dâmboviţa (1784 Maiu) 511 Hainele celorîi morţi de oftică arse (vedî în notă).................512—514 ISTORIA ROMÂNILOR^ 603 Pagina închiderea zalhanalelorîi din oraşe, din respectulu higienicu .... 513—514 Anaforaua Divanului din 1785 Augustii 13, re.lativă la aducerea de ape în Bucurescî......................................................... 513 Oprirea mendicităţiî în Bucurescî....................•.................514—515 Pitacu la vel Spătaru şi vel Aga pentru pescari să nu aducă pesce stricată. 1785 ... •............................................ 514 Pitaculu către Veliţii boerî, relativei la vizitii, să nu ămble iute cu săniile pe strade (1783).......................................... 515 Pitacu la vel Aga să oblige pe cei cu livedî a eurăţi omidile şi a le arde. (1785, Martie)...........................................515—516 Pitacu la vel Aga şi la vel Spătaru, din 1784 Februarie, să oprescă slobodirea de arme în oraşu.............................................. 516 Desarmarea naţiuneî în folosulu linişteî luî M. Suţulu.................516—517 Pitacu din 1784, Aprilie, oprindîi purtarea de arme, afară de delii . 517 Pitacu la vel Spătaru şi vel Aga să aresteze pe cine va âmbla noptea tară felin arii aprinsă. (1783, Octobre).......................... 517 Oprirea ţiganiloră de a se aşeda pe marginea oraşului.................. 518 Actulîi relativii........................................................... 519 Proibiţiunea vinderiî de iarbă de puşcă, încărcături, alice, de către băcani decât la omeni cu chezăşie........................................ 518 17 Cărţi legate către Ispravnici. (1785, Iunie 9), acl-hoc.............518—519 Resvrătirea din 1784 de la Craiova potolită...................... . , . 519 Actele relative. (Notă)....................................................... 519 Oprirea sub pedepsă a mahalagiiloră de a lăsa pe uliţe vitele fără păzitorii. 1785 ......................................................... 519 Mesurî de edilitate pentru Craiova............................................ 520 Situaţiunea escepţională a supuşilorîi Ruşi şi Austriacî, în 1784 . 520 Venitulîi podurilorîi.—Accisele deplătitîi la intrarea în Craiova. (1784). 520—521 Carte la Caimacamulu Craioveî să oprescă spălarea de grâu, ori lână în sghiaburile fontâneloră Craioveî, din respectulu higienicu . 521 îngrijire să nu lipsescă pânea şi carnea în Bucurescî.................. 522 Pitaculu către vel Aga, relativă. 1785 ........................... 522 Pitacu către vel Aga, cum să vîndă măcelarii carnea.................... 522 Pitacu către vel Spătaru să nu scoţă nimeni zahere din Bucurescî. 1785, Decembre.................................................... 522 Pitacu către vel Aga a popri morile de pe apa Colintineî ca să macine la ele brutarii din Bucurescî, căci Dâmbovita nu ajunge. (1785).............................................’.............. 522 Căile de comunicaţiune în ţeră......................................... 523 604 V. A. URECH1Ă Pagina M. Suţu şi Românii ardeleni ......................................... 523 Ispravnicului de ungureni ........................................... 523 Pitacu pentru podulu de la Fundenî................................... ' 523 Văcări tulii de la mocani....................................... 524 Mocanii au drepţii să facă ori unde perdele de oî.................... 524 'Carte de Ispravnicii de ungureni peste Oltii. 1783 ................. .524 Idem la cele-lalte 12 judeţe................................................ 524 Acte relative la bisericaşiî ardeleni. (Notă)........................ 524 Protopopulu Ştefanii de la biserica Scheiloru din Braşovii are drepţii de a păşuna 20 cai. 1783 ...................................... 524 Austria şi Rusia faţă cu M. Suţu..................................... 525 Cartea monăstireî Răjnovu. I-se dă muntele Baiulu de păşunatu. 1784. 525 Cartea ungureniloru, de cele ce sejăluescu că au foştii nedreptăţiţi. 525—529 De ce amu daţii mai multă estensiune istoriei interne a ţereî sub M. Suţu, decât celei aşterne.......................................... 529 Carte de volnicic pentru Ungureni către Caimacamul ii Craiovei . 529—530 Carte legată către Ispravnicii de judeţu în favorea Bârsanilorii şi Ţu- ţuenilorii. (1785).................................................... 530 Carte la Ispravnicii de la Saacu cu jalba Bârsaniloru asupra lui An- dreiu vătavulii................................................ 530—531 Scrisorea lui Vodă către Andreii! Vătavulii.......................... 531 \ Cărţi legate către Ispravnici uşurândii văcăritulu Bârsaniloru ... 531 Aponu Florianu despre M. Suţu............................................... 532 Laurianu despre M. Suţu..................................................... 532 Informaţiuni complimentare despre M. Suţu............................... 533 Zinkeisen Iohann Wilbelm. (Notă)............................................ 533 Importanţa şi efectele triumfului Austriei în cestiunea consulatului. (1784) .’............................................................. 533 Cele doue acte ale Austriei cu Turcia, după Osseruazione storiche. 533—539 Convenţiunea comercială austro-turcă........................................ 535 Curtenirea Austriei de M. Suţu ..... 539 Recepţiunea la Bueurescî a Madamă sinioniliu intenuinfiu" Herbert (1/85.)............................................................... o39 Pitaculîi lui M. Suţu din 1785 Maiii 6, ordonându alaiulii soţiei In- ternunţiului.......................................................... 539 Descrierea primirei la palatii, după raportului lui Raicevici din archiva C. R. din Viena....................................................... 540 Visita domnei lui M. Suţu la soţia lui Herbert............................. 541 ISTORIA ROMÂNILOR^ 605 __Pagina Extrasu din o scrisore a lui Raicevicî către Herbert din 20 Maiîi 1785, despre primirea la Bucuresci a d-neî Herbert................... 542 Altă epistolă dela acelaşi către Herbert cu aceiaşi dată şi cu aceeaşi afacere............................................................... 542 Comparări între purtarea Austriei şi a Rusiei faţă cu Principatele 543 Erorea Austriei de a ne da în braţele Rusiei................... 543 Plănuiţi politicu alu Rusiei şi Austriei la 1783 ................... 543 Mareşal ulu de Courcy despre tendinţele Rusiei şi ale Austriei 1783. 543 Marchisulu de Ossum despre aceleaşi tendinţe........................ 543 Raportulu cititu în Consiliul ii de stătu în 13 Iulie 1783 ......... 544 Noulu tratatu din 1784. Noulu hatişerifu............................ 544 Avisii alu Mareşalului de Segur despre înţelegerea dintre Rusia şi Austria pentru împărţirea imperiului Otomanu................... 545 Turcia evită de a face răsboiu, la îndemnulîi Francieî ............. 546 Tratatulîi dela AinalbKavak............................................... 546 Salaberry despre politica franceză faţă cu Turcia................... 546 Zinkeisen despre tratatulu dela 8 Ianuarie 1784 .................... 546 De St. Priest despre acelaşi lucru.................................. 546—547 Austria împedicată de a încorpora Principatele...................... 546 Rusia, arbitră supremă a Principateloru ............................ 546 Puntele cerute de Rusia în favorea Principateloru................... . 547 Promulgarea tratatului dela 1784 în Principate...................... £47 Enache Văcărescu despre aeestu nou hatişerifu.............................. 547 De St. Priest despre aprobarea dată de Portă la cererile Rusiei . . 547 Primirea hatişerifului în ţeră............................................. 548 Decepţiunî pentru Domnitori................................................ 548 Alaiulu de recepţiune la Bucuresci a hatişerifului.................. 548—551 Revoluţia Românilorii din Ardelu. Influenţele eî în Principate . . 548—o51 D-lu Borgovanu Vasile despre vechimea şcoleloru din Ardelu . . 551 Scolele din Ardelu sunt mai vechi decât secolulu alu XVIII-lea. 551 Influinţele culturale primite dela Ardeleni....................... 552 Maria Tereza şi Românii din Ardelu......................................... 552 Şincaî şi lucrarea sa...................................................... 552 Episcopulu Aronu.......................................................... 552 Seminariile din Blaju...................................................... 552 Cele trei regimente de grăniceri din Ardelu.................... 652 Limba germană obligatorie în Ardelu........................................ 553 Noua împărţire a Ardeiului în comitate..................................... 553 Mişcarea ţeraniloru din Ardelu Horia, Cloşca şi Crişianu . . , 553—554 606 V. A. URECHII Pagina Mazilirea lui M. C. Suţu........................................ 554 Herbert către Raicevicî, la Bucurescî........................... 554 Intrigele Rusiei şi Austriei contra Domniloru................... 554—555 Amiralulu Hassan Paşa intrigă pentru Mavrogheni................. 555 De Choiseul despre aceste intrigi, în Ianuarie 1786 ............ 555—556 Idem despre comerciulu francesu în Marea-Negră ..................... 556 Isbutirea lui Mavrogheni de a căpeta tronulu...................... 557—558 De Choiseul, despre condamnarea la morte a grecului Petrache . . 557 Idem despre numirea luî Mavrogheni la domnia Ţereî Românescî. 558 Indice analiticu ............................................... 559 ILUSTRAŢIUNI Pag- L Portretulii lui Alexandru Ipsilante, Domnulu ţereî Muntenesc! şi apoi alu Moldove!............................................... 26 Portretulu lu! Rumianţovu...................................... 11 u Portretulu lu! Gr. Ghica Vodă, Domnulu Moldove!................ 124 Moneta Moldo-Vlachieî................ . ....................... 31 Michel Soutzo, prince de Moldavie.............................. Alex. I. Mavrocordatu, Domnulu Moldove!. (1785—1786)........... 241