Introducere
Magia se dovedeste a fi greu de definit; „dificultatea rezultä din varietatea actelor magice, precum §i din conceptiile diferite pe care diversele societari umane le au despre magie". (J. Maxwell, Magia, Ed. Univers enciclopedie, Bucure§ti, 1995, p. 11). Unii autori insista pe latura ritualà: „vom denumi magic orice rit care nu face parte dintr-un cult organizat" (M. Mauss, H. Hubert, Teoria generala a magiei, Ed. Polirom, Ia§i, 1996, p. 32); ìntr-o astfel de viziune, magia {ine, in primul rànd, de traditie. Alu cercetätori ai magiei \ discuta aspectele acestui domeniu in strànsà legatura cu diverse fafete ale ? fenomenului religiös.1 Se stie cà religia calificà drept magie ramacele unor eulte vechi, din care ea insä§i se poate inspira; uneori, o distinctie netà ìntre religiös §i magic este greu de fàcut; totu§i, crede J. Maxwell „actul religiös este o rugäciune, actul magic expresia unei voinfe" (J. Maxwell, op. cit., p. 12). In fond, ceea ce religia incearcä sä obtinä prin rugäciuni, magia va ìncerca sä faeä prin diverse vräji, farmece etc.: „Magia este forma activà a sentimentului religiös" (Ibid., p. 22). De fapt, magia indica, in modul cel mai clar, rezistenja individului uman la acfiunile defavorabile ale mediului in care tràie§te; actantul incearcä, prin actul magic, sä tìnà sub control diversele aspecte ale unei realitati in continua schimbare. In ultimul timp, pe acest din urmä aspect se insista mai mult ih definirea magiei. Astfel, magia este considerata ca „ansamblu de tehnici prin care primitivul stäpäneste iluzoriu realitatea" (P. Caraioan, Geneza sacrului, Ed. §tiintificä, Bucure§ti, 1967 , p. 84); in ìncercarea de a detalia un astfel de „ansamblu de tehnici", Tr. Herseni insista asupra „mijloacelor materiale §i simbolice (mai ales verbale) folosite dupä analogia cu uneltele, pentru a pune stäpänire pe fortele supranaturale, iar prin intermediul acestora §i asupra celor naturale" (Tr. Herseni, Literaturä §i civilizape, Ed.
1     Sugestii interesante In legatura cu aceastà problema pot fi gàsite §i in lucrarea lui B. Malinowski, Magie, stiinfä fi religie, Ed. Moldova, Ia§i, 1993.
6 Valeriu Bâlteanu
Univers, Bucuresti, 1976, p. 107), în vederea solutionârii unor problème ce nu pot fi rezolvate prin metode obisnuite. §i în lucràrile lexicografice definirea magiei are în vedere aspectul practic al raportului individ - mediu: „sistem de practici §i formule eu ajutorul cârora magicienii (adicâ persoanele care se ocupà cu magia) cred cà pot supune sau râsturna legile naturii, ori provoca fenomene miraculoase" (DLRM, p. 472). Extinzând aria de cercetare a încercàrilor de definire a magiei putem menziona, mai récent, §i încercâri de conectare a magicului la aspecte ce {in de paranormal: „sistem de ceremonii §i actìuni determinate de credinja în puterea magicianului de a aefiona asupra realitâfii obiective eu ajutorul forîelor supranaturale §i prin alte mijloace oculte sau paranormale" (V. Kernbach, Dictionar de mitologie generala, Ed. §tiin{ificá §i Enciclopedica, Bucure§ti, 1989, p. 314).
în{elegerea magiei ca „sistem de termici" este mai aproape de esenja fenomenului magie, permite o mai ciará ordonare a unei multitudini de fapte; pe aceastà directie, Mauss §i Hubert considera cà „magia cuprinde agenti, acte §i reprezentàri." (M. Mauss, H. Hubert, og. cit., p. 25). Magicianul este persoana care conduce, îndeplineçte actul magic §i care este privit în commutatile arhaice ca un adevàrat profesionist. Actele sunt, de fapt, riturile magice efectúate de actant, în timp ce reprezentârile sunt „ideile §i credinjele corespunzàtoare actelor magice" (ibid., p. 26). Se impune, astfel, de la bun început, necesitatea cunoa§terii unor elemente esentiate ale universului magic, elemente cum sunt actantul, acjiunile, practicile magice; acestea formeazâ, de altfel, adevarata coloaná vertébrala a magiei populare.
Cercetarea noastrá §i-a propus sá pâtrundâ în profunzimile universului magic prin studierea terminologiei aferente componentelor amintite. Tr. Herseni atràgea atenjia, íncá din 1976, asupra necesitàtii unui studiu aprofundat al terminologiei magice: „Noi credem cá se pot deschide únele cài fructuoase de infelegere mai adâncà a magiei §i prin analiza terminologiei magice, prezentá pe cât ne dam seama, în tóate finibile de pe pâmant, ca o reflectare a unei expérience colective a mii de generatii." (Tr. Herseni, op. cit., p. 124).. Cercetarea terminologiei magice ridica o serie de problème extrem de dificile; în primul rând trebuie avut în vedere faptul câ dupa 1945 (pânâ în 1989) s-au publicat, la noi, foarte putine studii referitoare la magie. Glosarele dialectale, culegerile de material lingvistic din diverse zone aie {ârii au éliminât, în cea mai mare parte, termenii ce proveneau din domeniul magiei populare române§ti. Atlasele lingvistice realízate între 1944 §i 1989 au évitât, eu rare exceptii, abordarea fenomenului magie. Pe de alta parte, chiar fenomenul magic a suferit o putemicà degradare, în
Terminologia magica populara romaneasen 7
únele zone practicile magice disparánd din universul de via|à al comunitátilor respective. S-au pierdut definitiv sau au càzut in uitare numero§i termeni de ordin magic. Generafiile tinere nu au urmárit conservarea acestui adevàrat tezaur lingvistic románese. Chiar §i cei várstnici constata cà, astàzi, multe elemente ale domeniului magic au dispárut. ín aceste condijii cercetarea terminologiei unui domeniu aflat in continuu regres este o operafie extrem de dificilá. Credem insà cà ea trebuie realizatà pentru a putea reconstitui, fie chiar §i in unii generale, aspectele esentiate aie acestui domeniu (terminologie; sà nu uitàm cà in spatele aspectului pur lingvistic se aflà numeroase elemente de spiritualitate arhaicà.
La o privire mai atenta, terminologia magica permite o destul de clara stratificare a elementelor componente, in ciuda unei varietali deosebite a lor; aceastà stratificare se bazeazà chiar pe specificul organizàrii interne a universului magic popular. Principalele categorii ce s-au desprins din cercetarea noastrà au in vedere termenii ce denumesc:
a) actantul: deochetor, descàntàtor, descàntàtoare, mesterà, solomonar, vràjitor, vràjitoare etc.;
b) aefiunea magica: a bobi, a càuta, a descanta, a face, afermeca, a
ghici, a vràji etc.;
c) practica magica: boboana, boscoaná, descantee, farmecfermecàturà,
vrajà etc.;
d) tipul de activitate magica: descantare, fermecare, legare, vràjire etc.;
e) elemente cu valoare magica: arunc, bozgoanà, turnàturà etc.;
f) caracteristici magice: cotat, deocheat, descàntatjermecat, vràjit etc.;
g) domerai ale magicului: descàntàtorie.fermecàtorie, ghicitorie, vràjitorie;
h) instrumentarul magic: pàscàlie, solomonie, zodie etc.. Cercetarea noastrà se va opri asupra primelor trei categorii terminologice
(actanti, actiuni, practici magice), care constituie, de altfel, elementele esentiate pentru ìnjelegerea specifi.cului magiei populare románesti; ori de càte ori se va ivi posibilitatea vom atrage in discutie §i elemente terminologice din celelalte categorii, care nu fac obiectui studiului nostru2. Pentru u§urarea in{elegerii materialelor aduse in discute vom prezenta fiecare termen, avànd in vedere urmàtoarele demente:
a) localizarea; s-a urmàrit, acolo unde a fost posibil, valorificarea oricàrei informati cu privire la aria de ràspàndire a unui termen, la caracterul sài', regional
Prin inciicarea §i discutarea derivatelor, a termenilor formati de la aceea§i râdâcinà cu termenii analiza{i, vor intra în discutie, practic, aproape toji termenii referiton la magia populara româneascà, nu numai cei din cíasele menzionate.
Valeriu Bálteanu
«au nu Dificultad majore am întâmpinat în cazul unor termeni ce denumesc SuTea^au pSca magica; de un real folos în eliminarla acestor dmcultati au fost cuLerile de material folcloric, glosarele regionale 51, nu in ultunul r^d informatiile obîinute pe teren. Deosebit de utile au fost informamle ofente de attesele lingvistice realízate de Sever Pop si Emil Petrovici;
b) sensurile; exista termeni care au pe teren magic mai multe sensuri, denumind spre exemplu o practica magica, dar §i un element cu valoare magica. Alti termeni, de§i au un singur sens pe teren magic, pot sà denumeascà §i demente apaitinând altor domemï terminologice, aflate într-o strânsà legatura cu eel magic; în aceastâ situante se gàsesc acei termeni care denumesc atât o practica magica, cât §i o boalà provocata pe cale magica (v. Aruncàturà). Am menrionat în astfel de situatii §i sensul pe terenul medicinei populare pentru a putea urmàri argumentât problema transferului terminologie;
c) variamele; sunt importante pentru cà eie conserva o serie de fenomene dialectale, mai aies de ordin fonetic; în únele situatii variamele ne sugereazà stadii mai vechi în evolutia termenului respectiv, fiind mai aproape de etimon. Am insistât asupra variantelor fonetice farà a neglija pe cele lexicale, flexionare;
d) derivatele; acestea sugereazà irainicia in limbâ a elementului terminologie respectiv, capacitatea sa de a genera alti termeni în domeniu. Derivatele sunt adevàrate punti de legatura ìntre categoriile terminologice menciónate;
e) fórmele gramaticale; ne-au interesat in mod deosebit fórmele de plural aie termenilor ce denumesc actanjii si practica magica (unele variante de plural prezentând un deosebit interés pentru cercetarea noastrà); în cazul termenilor ce denumesc actiuni cu carácter magic s-a avut ih vedere posibilitatea existenjei unor forme verbale sau chiar paradigme paralele (v. A càuta);
f) expresii, sintagme; înregistrarea unor expresii, în componente càrora intra termenii magici, ne-a permis sâ stabilim, mai precis, originea unor idiotisme române§ti, în universul magiei populare; de remarcar, la acest capitel ar fi §i numeroasele demente paremiologice ìnregistrate;
g) etimologia; element esential, urmàrit în cazul fiecàrui termen în parte. Stabilirea originii termenilor discutati a permis depistarea termenilor mo§teniti, formati pe teren románese §i a celor ìmprumutati- Pe baza analizei etimologice s-au putut studia mai bine interferentele lingvistice §i spirituale ce se ascund în spatele unor termeni ai magiei populare române§ti.
in plus, am mentionat §i prima atestare a termenilor, care poate contribuì la stabilirea vechimii termenului în limbà, la studierea procesului de formare în timp a terminologici studiate; ca surse am utilizat lucrarile care §i-au propus, printre áltele, stabilirea datei primelor atestàri ale cuvintelor românesti
Terminologia magica populara româneascQ 9
(TDRG, CILRV, DLRLV, DLRV, DERS etc.). în cazul unor termeni nu a fost posibil sà acoperim toate directiile mentionate, ìnsà numàrul unor astfel de demente tenrtinologice este redus. Sursele utilizate au permis, m general, 0 bunà documentare. Pentru depistarea termenilor am utilizat, în primul rând, materialele cu carácter etnofolcloric, culegerile de texte folclorice din diverse zone aie Jârii, glosare regionale, lístele cu cuvinte dialectale publícate în diverse reviste de specialitate. S-a apelat §i la studiile devenite clasice ale lui S.F. Marian, T. Pamfile, A. Gorovei, Gh. Pavelescu, LA. Candrea, P. Caraman etc. De un real folos pentru localizarea termenilor ne-au fost materialele cuprinse în ALRI, ALR H, ALRT H, ALR SN, NALR, AL-Mold. etc. (v. Bibliografìe). Pentru precizarea sensurilor §i definirea corectâ a termenilor am apelat la lucratile lexicografice consacrate: DA, DLR, TDRG, DEX, CADE, DULR, DLRLC, SCRIBAN etc. Am apelat §i la o serie de materiale cu carácter istorie3, atunci când am avut în vedere prezen£a unor termeni magici în cadmi culturii noastre vechi. Studiul de fa{à a pàstrat din teza de doctorat principalele elemente de ordin lingvistic, renuntiùidu-se la o serie întreagà de analize.Jgoteze, care, în mare parte, se vor putea regàsi, sub forma concentrata, în capitotele Sinleze §i Problème ale formarli si evolutiei terminologie! magice.
Doar pentru 0 serie de termeni, absolut necesari pentru buna ìnjelegere a caracteristicilor magiei populare române§ti, vom prezenta tabloul complet al informatiilor de care dispunem (v. Termeni fundamentali).
Lucrarea propusà cititorilor are la bazà teza noastrà de doctorat sustinutà în 1998, la Universitatea „A1.1. Cuza" din Ia§i. Dorim, cu aceastâ ocazie, sá aducem sincérele noastre multomiri membrilor comisiei de doctorat, pentru observatiite si sugestiile fàcute:
prof. univ. dr. Vasile Adàscàlitei,
prof. univ. dr. Vasile Fràtilà,
prof. univ. dr. Vasile Tara; gandul nostru de recuno§tin{á se ìndreaptà, în mod deosebit, câtre conducàtorul §tiintifïc al tezei, prof. univ. dr. Alexandru Andriescu.
Automi
Am folosit §i unele lueràri în manuscris, dupa cum se va constata §i din bibliografie.
CAPITOLUL I
Din istoricul cercetàrilor referitoare la terminologia magica populará romàneascà
Trebuie sa remarcàm de la inceput cà, despre o cercetare propriu-zisà a terminologici magice populare románe§ti, nu se poate vorbi; o astfel de cercetare nu a fost realizatà pànà acum. ín acest capítol vom urmàri incercàrile unor etnologi, folcloristi, lingvi§ti de a aborda, ih cadrul studiilor ìntreprinse, si unele aspecte ce vizeazà problema in discutie. Vom càuta sà réquiem contributiile ih domeniu, pentru a putea stabili, mai exact, baza documentará de la care porne§te cercetarea noastrà §i pentru a evidenzia eventaalele demente de noutate pe care le aduce ea.
Magia populará romàneascà a fost supusà unor numeroase analize cu carácter etnologie, dintre contribuitile in acest domeniu putànd fi remarcate voltimele §i articolele lui S.F. Manan, T. Pamfile, G. Co§buc, T. Papahagi, LA. Candrea, §t. Cristescu Golopentia, A. Gorovei, Gh. Pavelescu, P. Caraman, A. Oi§teanu etc4. Abordarea emologicà a domeniului a permis acumularea uniti mare numàr de termeni din sfera magiei populare, precizarea sensurilor acestor termeni; nu lipsesc nici referirile la unele forme gramaticale ale termenilor §i chiar, mai rare, este adevàrat, sugestii etimologice. Se constata ìnsà, imediat cà cercetarea emologicà nu-§i propune abordarea sistemica a materialului lingvistic inregistrat, nu coroboreazà faptele de limbà cu cele de ordin spiritual, se referà doar la anumite secvenje de ordin terminologie, farà pretenfia de a studia ansamblul elementelor ce intra in cadrul terrninologiei magice populare romànesti. Dincolo de aceste aspecte,
Cáteva studii interesante se gásesc §i in reviste de specialitate: „§ezátoarea", „Comoara satelor", ..Revista de etnografie §i folclor" etc.
12
Valeriu Bálteanu
vom evidentia totusi caleva contribuiti cu carácter etnologie la cercetarea unor demente de terminologie magica. Merita sà incepem evidentierea acestor contributii cu opera lui D. Cantemir Descriptio Moldaviae (1714). Principele moldovean atrage atentia, in capitolul Despre religia fnoldovenilor, asupra unor urme precre§tine („pàgàne§ti") in credinfele populare moldovene§ti; de un interés aparte sunt observafüle sale cu privire la o serie de practici magice cum ar fi: legatura, dezlegàturà, farmecui, descàntecul. Eruditul principe incerca sa defineascà precis flecare termen in parte sj sà stabileascà relatii intre practicile denumite de termenii menzionati- Intr-o incercare de analiza a c ontributiei lui Cantemir la cunoa§terea unor credinte populare, Anca Irina Ionescu mentioneazà: „o ultima informatie pe care o vom discuta aici este aceea cu privire la legatura, dezlegàturà, farmec §i descantee, explícate flecare in parte de D. Cantemir, dar reprezentànd, in esenta, acelasj iucru." (LL 3/1974, p. 543). Credem cà A.I. Ionescu trece prea u§or peste stràdania lui Cantemir de a diferencia, càt mai ciar, legatura si dezlegàturà, ceea ce inseamnà cà eie nu reprezintà „acela§i lucru" decát, dacà acceptàm cà toti termenii amintiti denumesc-practici magice, care totusj se diferenfiazà intre ele, fie §i numai pe baza opozitiei benefic - malefic.
Domeniul magiei populare este extrem de eterogen; de aici §i ìncercarea, meritorie, a unor cercetàtori de a introduce o ordine, fie si relativa, in prezentarea materialelor. O astfel de incercare a fàcut preotul S.F. Marian, remarcabil folcloristi care aduce la cunostinja marelui public un impresionant numàr de termeni magici in lucrali de referinjà cum ar fi: Nasterea la romàni, Nunta la romàni, Inmormàntarea la romàni, Vràji, farmece si desfaceri etc. Dincolo de aspectul informationai, trebuie sà remarcàm stràdania lui S.F. Marian de a ordona, in viziune proprie, multitudinea de fapte. Astfel, folclorismi bucovinean deosebeste in domeniul practicilor magice patru tipuri: descàntece, desfacere, vráji.farmece. Este important faptul cà S.F. Marian define§te exact practicile mentionate §i aduce inevitabil in discutie §i alti termeni: vràjitorie, vràjit, descàntàtor etc. (v. S.F. Marian, Vràji, p. 7). In lucrarea amintità cunoscutul folclorist oferà §i o lista de sinonime pentru cuvànml vrajà: „vrajà are injelesul de fapt sau dai, dàtàturà, aruncàturà adicà faptà rea" (Ibid., p. 8). §i al{i termeni ce denumesc practici magice sunt explicati in lucratile lui S.F. Marian: „desfacerile nu se pot privi numai ca ni§te simple depàrtàri ale ràului, ci totodatà §i ca vràji al càror scop e, mai ìnainte de toate, de a intoarce ràul" (Idem). ín opérele lui S.F. Marian vom gasi, de asemenea, §i numeroase referiri la actantii sau la actiunile cu carácter magic; astfel, in domeniul divinatici populare el departajeazà o serie de actanti: „pe cei ce citesc in stele, el (poporul - n.n.) ii nume§te de regula vraci, pàscàlitori si
Terminologia magica populara romàneasca
13
zodieri sau zodiasi, iar pe cei ce cauta ih palma si in calti, in cridà, oglindà §i ghioc, precum §i pe cei ce aruncà bobii ii numeste mai mult ghicitori, feminin ghicitoare" (Ibid., p. 9). Astfel de informatii pot fi valorificate sub aspect lingvistic, càci conpn atestàri ale unor forme gramaticale ale substantivelor sau verbelor ce denumesc termeni magici. Uneori, automi menponat incearcà sà ofere §i unele solufii etimologice, ca in cazul substanti\t\ox farmazon, farmazoanà, care „au inceput a se intrebuinta in sensul de «fermecàtor» §i «fermecàtoare» negre§it din cauza asemànàrii cu vorbafarmec" (Ibid., p. 12). Cu toate acestea, folcloristul S.F. Marian nu sj-a propus nici un moment sà realizeze o analiza de ordin lingvistic §i nici sà stabileascà conexiuni intre elementele din diverse sfere terminologice; de§i sunt retinuti termeni ce denumesc boli, provocate conform credin{elor populare, pe cale magica, S.F. Marian nu analizeazà posibilele interferente intre planul magic §i cei medicai.
Poetul G. Co§buc a abordat, dupà cum se §tie, §i domeniul folcloric. Càteva din studiile sale ating §i probleme legate de magia populará (Descàntecul, Prorocii de anuí nou, Pricoliciul etc.)5. Ca §i S.F. Marian, poetul ardelean este preocupat de problema definirti coréete a practicilor magice; pentru Co§buc „descàntecele sunt ni§te formule (stereotipe) càrora li se atribuie, din partea poporului o putere magica de a indepàrta ràul §i de a aduce binde" (G. Co§buc, Elementele, p. 189). Cosbuc va aduce in discu{ie §i alti termeni: aruncàturà, deochi, desf acere, farmecfàcàturà etc. Din punctul de vedere al cercetàrii noastre intereseazà §i prezentarea unor actiuni cu carácter magic (ex: a stinge càrbunii). Deosebit de interesante se dovedesc o serie de observatii ale autorului mentionat referitoare la càfiva actanti specifici Transilvaniei: este vorba in primul rànd de strigoi, strigoaice, pe care Co§buc, pe bunà dreptate, ii trateazà ca actanti magici umani §i nu ca fiin{e mitofolclorice, constatánd o stare de fapt existentà pe terenul magiei populare: garanti numesc „strigoi §i mai ales strigoaice §i pe vràjitorii cei care se indeletnicesc [...] cu luarea manei..." (G. Co§buc, Ibid., p. 329). Observaría lui Co§buc este importantà, pentru cà sugereazà existen^a unui fenomen cu ràspàndire mai larga in domeniul culturii §i timbri populare, §i anume, acela al transferului terminologie. Folcloristul Co§buc nu analizeazà implicatine acestui fenomen, ci doar il mentioneazà. ìn general, G. Co§buc nu aduce prea multe informatii referitoare la domeniul magiei populare, ci se mulmme§te cu interpretarea unor fapte deja cunoscute, atitudinea sa critica fa{à de
Relajia poetului ardelean cu creajia folclorica a fost studiata de Adrian Fochi, ìn lucrarea G. Cosbuc §i creala populará, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1971.
14
Valeriu Bálteanu
practicile cu carácter vrâjitoresc fiind vizibilà; totusi, dupà corn s-a putut observa, unele sugestii si mformam dm articolele sale pot fi utile „ astazi. Artùr Gorovei va încerca sa ofere folclonsticu romanesù un smdiu de ' Droportii referitor la descântece, Descântecele românilor, Bucuresti, 19316. în a<~easta lucrare, Gorovei supune unei minutioase critici încercarea anterioarâ a lui S.F. Marian de a cerceta bogatul domeniu al practicilor magice. Gorovei este printre primii folcloristi romani care atrage atenfia asupra unor confuzii V terminologice la nivelul magiei populare. El observa, de asemenea, §tergerea diferentdor între sensurile unor elemente de teiminologie magica: „popoml întrebuùueazâ indiferent cuvintele vrâjit sifermecat, fie cà e vorba de cérémonie care are de scop de a face râu sau bine altuia". (A. Gorovei, op. cit., p. 72). Unele din constatarne sale suntînsà atacabile: „nefâcând deosebire între vrajâ §i farmec, poporul nu face deosebire între vrâjitor si fermecûtor si mttebuinçeaza indiferent unul sau altul din aceste cuvinte." (Ibid., p. 73). Unele materiale de teren, culese de noi din zona Mâciseni, jud. Galati, ne aratâ câ totu§i fermecâtoml, fermecâtoarea sunt priviti diferit faja de vràjitori, ei sunt mult mai temuti. Folclorismi moldovean considera cà vraja §i farmecul „sunt, prin urmare, acelasj lucru, în timp ce descântecul este deci totalitatea cuvintelor pe care le rosteste vràjitorul sau fermecâtorul. care face leacul, vraja sau farmecul, de la care asteaptà un rezultat de mai înainte deterrninat". {Ibid., p. 75). Din punenti de vedere al prezentei elementelor tenninologice, putem menziona ìnregistrarea de catre Gorovei, a unor variante {descântecâ „descântec") sau a unor termeni regionali (colare „descântare", a cota „a descanta" etc.). Gorovei se va opri §i asupra denumirilor unor actanti: baba, bâbâreasâ, doftoroaie, moasâ, vrâjitoare; el va constata câ termenii descântâtor, descântâtoare (pentru profesiune) „nu se întrebuin{eazâ prin sate, decât poate de oamenii mai tineri care fac inovarie în grai" (Ibid., p. 74). Informatine obtinute de noi pe teren confirma, in linii generale, observada lui Gorovei; totusi, termenul descântâtoare este utilizai astâzi §i de câtre cei vàrstnici de§i, termenul „fundamental" pentru a denumi actantul magic, ramane babà. Descântecele adunate de A. Gorovei din diverse colectii, reviste etc. sunt importante prin prezenta unui numà: mare de termeni ce denumesc actanti, practici si actiuni cu carácter magic, prin retinerea unor variante, forme de plural etc., de asemenea, multe dintre eie permit localizarea termenilor discutati. Ìnregistrarea. de câtre Gorovei, si a numeroase demente de terminologie medicala, permite o abordare mai precisa a relatiilor dintre magia §i medicina populará.
6     Trimiterile vor fi realízate pe baza lucrarli A. Gorovei. Literatura populará, II, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1985.
Terminologia magica populara româneascà
15
ín perioada interbelicà se remarca, prin abordarea atenta a domeniului magiei populare, Stefania Cristescu Golopenria, cu càteva studii bine documentate: Frecven{aformulei magice in satul Cornova, Practica magica a descàntatului de stràns in satul Cornova, Cum descanta „de intors" Ana Danila din satul §an{, Gospodària in credicele §i riturile magice ale femeilor din Dràgus (Fàgàras). Nici cercetàtoarea amintità nu are in vedere aspectul lingvistic al magiei populare, decát in mod accidental; este adevàrat cá apar si in aceste lucrali numeroase demente terminologice, uneori cu definirea sensurilor, precizarea unor variante etc.
Cu toate cà era lingvist de formarie, nici I.A. Candrea nu-§i propune, in lucrarea Folclorul medical román comparai, Privire generala, Medicina magica, Ed. Casa scoalelor, Bucure§ti, 1944 sà abordeze fenomenele cercetate prin prisma lingvisticà; automi insista in mod deosebit asupra unor interdicali de vocabular ce vizeazá numele populare ale bolilor §i mai putin pe interferentele dintre magic sj medical la nivel terminologie7. Un caoitol special este dedicai descàntecelor, analízate din perspectiva etnologica.
Gh. Pavelescu abordeazà domeniul magiei populare in càteva lucràri dintre care rctínem: Mana in folclorul románese si Cercetàri asupra magiei la romànii din Muntii Apuseni. Aceste studii au o solida bazà documentará §i inregistreazá numeroase informarti cu carácter terminologie. Desj nici Pavelescu nu-§i propune o cercetare cu carácter lingvistic, vom gasi in lucràrile menponate o serie de termeni referitori la practica magica, la actanti, intr-o incercare de a ordona materialele ce i-au stat la dispozifie. Astfel, Pavelescu mentioneazà „termeni cu privire la incantatia magica §i acjiunea ei: boscoane, descàntece, desfaceri, farmece, fàcàturi, nàvràji, vràji" (Gh. Pavelescu, Cercetàri, p. 46). Nu este lipsità de interés constatarea pe care o face Gh. Pavelescu cu privire la implicafiüe prezenjei in limba romàna a unui numàr atàt de mare de termeni ce denumesc practica magica:, Aceastà bogàfie denota marea consideratie de care se bucurà fenomenele magice la poporul román" (Ibid., p. 49). Gh. Pavelescu inregistreazá §i o serie de proverbe, sintagme cu originea in universul magiei populare (Ibid., p. 51). Interesante sunt incercàrile cercetàtorului ardelean de a introduce elementul terminologie si in studiul actantilor magici; el se ocupà, in mod special, de o categorie de actanti, „vràjitori de maná", cei care, prin diverse operafiuni cu carácter magic, pot lúa mana laptelui de la vaci, conform credintelor populare. Pavelescu oferà o lista bogatà cu termeni ce denumesc
~IA Candrea va irata problema interdictiilor de vocabular §i în lucrarea Tabu in limba. Nume intenise, în Omagiu lui I. Bianu, Bucuresù, 1927, pp. 71-. 8.
,, Valeriu Bälteanu
lo
V.
astfel de actanti, cu indicarea precisa a zonei de utilizare a acestor termeni, cu ìnregistrarea §i a unor variante; din pacate, inventami de termeni trebuie utilizat cu prudenza, Gh. Pavelescu tratând la un loc atât actançii umani, cât §i cei imaginan, încât, aláturi de termeni ca bosorcaie, deochetor, farmazon.fermecâtoare, vräjitor, ce denumesc persoane ce se ìndeletnicese cu practici magice, vom gasi §i termeni ca hârcoi, cataroi, iele, säiasträ etc. ce denumesc, de fapt, fiint.e mitofolclorice, care, conform credintelor populare, pot lúa mana de la vite. în pofida celor menciónate, lucrärile lui Gh. Pavelescu oferâ o serie de sugestii pentru cercetarea terminologica, elementul lingvistic fíind prezent intr-o proporfie mult mai mare decât in alte lucräri cu carácter etnologie. Se pare cä Gh. Pavelescu a intuit vaioarea pe care o poate avea cercetarea informatici cu carácter lingvistic, cercetarea cu carácter etnografie având un prea pronunjat aspect descriptiv.
Domeniul magiei populare a fost abordât de mulU alti cercetàtori: V. Bogrea (O stràveche formula de exorcism, in DR, IV, 1926, pp. 886-891), V. Bologa (Despre vràji, doftoroaie si leacuri bäbesti, édifia a IV-a, Ed. Stiintificá, Bucureçti, 1953), N.Al. Mironescu (O descântâtoare din Hangu; influente cärturäresti în practica descântecelor, in REF 3/1958, p. 53-54) etc.; §i aceste studii poartä, in general, pecetea viziunii etnologica asupra fenomenului magic. De§i nu i§i propun o cercetare a terminologiei magice, Gh. Brätescu §i A. Oi§teanu apeleazä, cu mai multa abilitate, la informatine pe care le pot oferi termenii specifici domeniului in discufie. Astfel, A. Oi§teanu in smdiul Balaurul §i solomonarul - termenii unei ecua¡ii mitice arhetipale (in Motive si semnificatii mito-simbolice în cultura traditionalä româneascâ, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1989, pp. 166-244) foloseste intens, in discutarea problematicii amintite, numerosi termeni purtátori ai sensului „solomonar" (moroi deploaie, sercan, zgrabun¡as, zgrimin¡es etc.). Oi§teanu amin teste o serie de variante §i sugereazä solujü etimologi ce pentru unii din termeni. Chiar daca viziunea cercetàtomlui este una mitologizantâ, smdiul menfionat dovede§te cä o cercetare aprofundatä a problemei implica utilizarea, in mäsurä mai mare, a terminologiei magice.
Gh. Brätescu menfioneazä importante unei abordan lingvistice a domeniului magic §i remarca: „cercetärile in acest domeniu lipsesc". (Gh. Brätescu, Vrájitoria de-a lungul timpului, Ed. Politica, Bucure§ti, 1985, p. 54). Incercând sä suplineascä lipsa unor astfel de cercetàri, Gh. Brätescu stabilere, pe baza propriiior observatii, o situale statistica privitoare la termenii ce denumesc practici magice: ,farmec este sinonim cu nu mai putin de 48 de cuvinte, din care 19 de origine latina, 10 din limbile neolatine, 6 autohtone, 6 cu etimologie necunoscutà, 5 din limbile slave §i câte unui
Terminologia magica populara româneascâ 17
din turca §i ungarà" (Idem). El considera câ termenii cu ràdàcina „bos" (!), cum ar fi boscoanâ, bosocâraie, boscârie ar fi tori de origine româneascâ. Dincolo de faptul cà aceastà stratificare etimologica este printre puünele, dacá nu singura, care sà aibà in vedere ìntregul ansamblu al termenilor ce denumesc practica magica, nu mai putem retine altceva; nu stiva, ce materiale a consultât automi, dar credem cà i-a lipsit o coréete informare etimologica. Spre exemplu, boscoanâ este unanim acceptât ca termen de origine greacâ, vâlvâ, ca termen de origine slava; nu am gâsit pana acum nici un cuvant de origine turca, ce ar denumi vreo practica magica, iar in ceea ce prive§te termenii de origine maghiarâ („ungarâ" - cum serie autorul - n.n.), ei sunt, dupa cercetârile noastre, in numâr de trei: boboanâ, bobonosag, mestesug.
Studiile §i cercetârile menzionate au un carácter etnologie; eie nu §i-au propus ca obiectiv major o analiza a terminologiei magice, dar printr-o serie de aspecte, amintite la momentul potrivit, au permis si cercetarea, mai mult sau mai putin detaliatâ, a unor termeni, mai rar, grupe de termeni8.Am câutat sa nu trecem peste aceste mici realizâri, chiar dacá ele nu veneau din partea unor lingvisti.
Vom încerca în continuare sâ re ocupàm de càteva lucràri care au pus accentui pe cercetarea de ordin lingvistic. In aceasià directie este de mentionat smdiul lui I. Talos, referitor la unui dintre cei mai „studiati" actanti magici, solomonarul. Smdiul, apârutîn ALIL, XXV/1976, se intituleazà Solomonarul în credicele si legendele populare românesti §i se afte la granila dintre ceicetarea emologicá §i cea lingvisticâ. Autorul, cercetàtor cunoscut al domeniului folcloric, realizeazà o prima încercare, mai consistentà, de a anliza actantul mentionat, apelând la o întreagà seevenjâ din terminologia magica populará. Pe baza datelor ALR, a cerceterilor proprii pe teren, I. Talo§ aduce in discutie aproape toti termenii purtàtori ai sensului „solomonar". Remarcam dorinja automlui de a „localiza cât mai précis termenii discutati, de a indica eventual variantele lor fonetice, mai ales, fórmele de plural; nu lipsesc nici încercârile de a preciza etimologia termenilor. Includerea in cercetare §i a unor termeni ce denumesc actantul mentionat în variante femininà (solomonârqâ, solomonitâ, solomâritâ) deschide noi posibilitáti de investigare; poate §i luarea în calcul a unor derivate sâ fie o sugestie valoroasà în vederea realizârii unei cercetàri mai ample. Nici I. Talo§ nu §i-a propus o cercetare a terminologiei magice, dar, prin modul de utilizare
8      Am putea menciona un studiu onomasiologie realizat de T. Bojan: Secven¡a onomasiologica: ..deochi" - ,,mauvais oeil" - „evil eye" (CL, 2/1970).
18
Valeriu Bálteanu
Terminologia magica populara româneascd
19
a materialului lingvistic, a sugerat modalitàfi concrete de realizare a unui astfel de studiu.
Cercetâtoarea timisoreanâ M. Sitarti a abordât in studiile sale o serie de problème ce vizeazà mai aies relatiile dintre diverse domenii terminologice. Teza de doctorat a Mariei Sitaru, Terminologia medicala popularâ româneascâ, precum §i lucratile Nume populare de boli in descàntece din Banat (in CCS, VII/1,1986), Perspectiva lingvisticâ de abordare a medicinei populare romànesti (in LR, 5/1985), Termeni de medicina popularâ (in Studii de dialectologie, Timispara, 1984), Termeni pentru nopunile „ boalâ ", „bolnav" ìn latina si tn romàna (SCL, 3-4/1991) de§i vizeazà, in principal, sistemul terminologie al medicinei populare, ating §i o serie întreagâ de problème referitoare la transferul terminologie, la relatiile dintre terminologia medicala §i cea a fiin{e!or mitofolclorice9; mai rar, este adevârat, sunt avute ìn vedere §i anumite aspecte ce {in de terminologia magica, vâzutâ mai aies in relatia ei cu diverse aspecte ale terminologici medicale. Deosebit de interesantâ este problema dublului transfer semantic, care a fâcut ca termeni magici sa treacà in domeniul medicai si de aici, prin „personificarea" demonului bolii denumite cu termeni proveniti din domeniul magic, sa intre in terminologia fiintdor mitofolclorice (dat, deochi, dedeochi, potcâ etc.) (v. Studii de dialectologie, p. 249).
O atentie deosebitâ vom acorda prezentârii unor lucràri realizate de doi cunoscuti specialisti, Ovid Densusianu si Al. Rosetti, lucrali care se remarca prin caracterul lingvistic al cercetàrilor întreprinse. Este adevârat câ aria de investigare este limitata doar la o parte a terminologici magice, §i anume la cea a descântecelor; oricum, trebuie, de la bun început, sâ remareâm câ sunt cercetàrile cele mai apropiate, ca metodà, de studiul pe care noi încercâm sâ-1 elaborâm.
O. Densusianu a publicat, între 1930-1934, un studiu intitulât Limba descântecelor care cuprinde trei parti: Expresivitatea în descântece, Forme si în\elesuri vechi, Creaduni proprii descântecelor.10 Studiul mentionat se remarcâ prin rigurozitatea demersului §tiinfific sj prin informatia extrem de bogatâ. Lingvisml bucure§tean analizeazâ o serie întreagâ de termeni ce denumesc actanti, acfiuni sau practici magice: a bosurca, desfâcâturâ, desmir, desmirat,fapt,fâcâturâ, mirâturâ,pusâturâ, a strigoia, trimisâturâ etc.
Problema transferului terminologie a fost tratatá §i de M. Sèche în SCL, XXVII, 1/1981, pp. 75-79.
Trimiterile le vom face pe baza textului din O. Densusianu, Opere, I, Ed. pentru Literatura, Bucureçti, 1968.
Multi dintre acesti termeni sunt, pentru prima oarà, supusj unei analize din perspectiva lingvisticà. Densusianu analizeazá pe larg utilizarea unor sufixe si prefixe in descàntece, atràgànd atentia §i asupra unor fenomene de interferenti romàno-slava, la nivelul magiei populare. Indicarea etimologiilor (multe solufii ti aparfin), a derivatelor unor termeni, permite o mai ciará ìnjelegere a legàturilor termenilor analizati cu restiti vocabularului románese. Precizarea sensurilor 1-a preocupat permanent, astfel incát flecare termen sà fíe càt mai ciar definit. Este adevàrat cà Densusianu a acordat mai pufinà atentie localizàrii termenilor regionali, stabilirti exacte a ariei de circulafie a termenilor; a inregistrat rar forme de plural sau din paradigma verbalà. De un deosebit interés sunt §i incercàrile lui O. Densusianu de a stabili sensurile pe teren medicai ale unor cuvinte ce denumesc practici magice: aruncat, aruncàturà, faceré, faptá,fácut,fácáturá,tipáturá etc. Prin aceasta se poate observa cà Densusianu inmise o serie de fenomene de transfer terminologie, chiar dacá nu se ocupa de eie in mod special. Densusianu este con§tient cà studiul sàu deschide o nouà cale de abordare a magiei populare §i va càuta sà punà ìn valoare numeroase cuvinte, expresii neinregistrate ìn dictionare, toemai pentru a stimula interesul pentru cercetarea si din viziune lingvisticà a fenomenelor legate de magia populará, chiar dacà obiectul studiului sàu 1-au constituit doar descàntecele.
Pe urmele lui O. Densusianu va pà§i Al. Rosetti, care cauta sà extindà aria de cercetare a fenomenelor lingvistice direct legate de universul descàntecelor romànesti. Rosetti va ìncerca mai ìntài o definire a descàntecului: „o formula orala rostità de o persoanà initiatà in scopul de a exorciza, de a conjura, de a izgoni o boalà sau de a vindeca de boalà un pacient" (Al. Rosetti, Limba descàntecelor romànesti, Ed. Minerva, 1975, p. 15). Cercetàtorul arnintit acordà o atentie deosebità termenilor ce denumesc practici §i actiuni cu carácter magic: aruncàturà, dat, faceré, fapi, mànàturà, nàpràtiturà, pusàturà, ràmniturà, la acest capítol lucrarea sa depàsjnd-o pe cea a lui Densusianu. ìn general, termenii sunt prezentati sub aspect semantic, fàcàndu-se mentiuni §i asupra etimologici, posibilelor variante sau a ràspàndirii in teren. Nu se fac, decàt sporadic, mentiuni cu privire la anumite particularitàti, forme gramaticale ale termenilor magici. Este impresionantà stràdania autorului de a ìmegistra numeroase demente de terminologie medicala sau de terminologie a fiin{elor mitofolclorice. Rosetti nu comenteazà postimele relatii dintre aceste domenii terminologice, mulmmindu-se cu prezentarea termenilor §i a diverselor procedee de formare a lor. Atentia deosebità acordatà terminologiei fiinjelor demonice din descàntece ne determina sà credem cà Rosetti a intuit càile de circulaìie a termenilor de la o sfera terminologica la alta. Ca §i Densusianu,
20
Valeriu Bälteanu
Roseta se opre§te asupra descántecelor, lásánd netratate ale aspecte ale magiei populare romäne§ti, cum ar fi divinala populara, astrologia §i meteorologia populará etc.
Mai putin cunoscut la noi, studiul lui Ion Popinceanu, Religion, Glaube und Aberglaube in der rumänischen Sprache, a oferit interesante sugestii cercetärii noastre prin modalitatea de abordare a materialului lingvistic (etimologie, derivate, sensuri, variante etc.); este adevárat cá automi se opreste doar asupra unora dintre termenii magici apartinänd cätorva categorii terminologice:
- actanti: solomonar, valva, vàrhovnic, zodier;
- actiuni: a deochia, a descanta, a dezlega, a face etc.;
- practici: deochi, dezlegare, farmec, vrajä etc.;
- demente cu valoare magica: maná, meresàn;
- instrumentar magic: zodie, zodiac etc.
Studiul lui Popinceanu, aparut ih 1964, prezintà interés nu numai pentru cercetarea unor elemente de terminologie magica, ci si pentru cunoasterea spirimalitätii populare romàne§ti, in general, prin analizarea a numerosi termeni religio§i vechi (diac, utrenie, uspenie, väznesenie etc.) §i a unei intregi serii de termeni din lexicul mitofolcloric románese (vàrcolac, improor, vergei, zana etc.).
Un rea! interés a stàmit, de asemenea, lucrarea cercetàtoarelor Lucia Cire§, Lucia Berdan, Descàntece din Moldova, apärutä la Ia§i in Cáletele Arhivei de Folclor, II, sub redactia lui LH. Ciubotaru, in 1982, in care, pe baza a numeroase texte inedite, autoarele ìncearcà sä ìmbine tratarea etnologica a problemei cu unele aspecte de ordin lingvistic": glosarul de termeni este deosebit de uhi in precizarea sensurilor unor termeni, a sugeràrii unor posibile fenomene de transfer terminologie; un merit aparte al acestei lucrati il constituie introducerea in circuitul §tiintific a unei serii intregi de termeni cu carácter magic: bosoarce, boghitäreasä, dätätoaie etc. (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 39). Nu putem ìncheia trecerea in revista a ìncercàrilor de studiere a domeniului mentìonat farà a aminti o lucrare a lui O. Papadima (Literatura populara romàna, Ed. pentru Literatura, Bucure§ti, 1968), in care, automi tratànd problema descántecelor atinge §i o serie de probleme de ordin lingvistic, chiar dacá lucrarea nu ì§i propusese o cercetare lingvisticà a domeniului.
Studiile menjionate au abordat doar unele aspecte ale magiei populare, direct legate de universul descántecelor. Numeroase alte „sectoare" magice
"     ..Cadrai restràns al acestui studiu nu permite o analiza specialà a faptelor de limbä" {op. cit., p. XLIII).
Terminologia magica populara româneasca
21
au ramas in afara unor studii sistematice (divinaria, astrologia populará etc.). Profesorul ieçean P. Caraman a introdus in circuitul §timtific o serie de studii fundamentale, care, dupa cum se va constata, sunt direct legate de domeniul magiei populare: Colindatul la romàni, slavi si la alte popoare, Magia ca sursà de inspirane pentru poezia cultà si Descolindatul in Orientul si Sud-Estul Europei.12 Aceastä din urmá lucrare se remarca, in primul rând, prin faptul cä este singura, in literatura de specialitate, dedicata descolindatului, pe care eruditul folclorist il considera practica magica, „o contra-vrajä" la colindat. Integrând colindatul §i descolindatul in seria fenomenelor magice, P. Caraman va demonstra existenpi unei terminologii spécifiée: „in concluzie, terminologia obiceiului vindicativ din cadmi colindatului e alcatuità la romàni din urmätorii termeni: vb. a descolinda si apelativele derivate: descolindare, descolindat, descolindane. La ace§tia vom mai adàuga pe un al cincilea, §i anume pe s.f. descolindà care designeazà chiar colinda de sens invers, adicà formula negativa..." (P. Caraman, Descolindatul, p. 331). Folclorismi ie§ean atrage atenria asupra faptului cä aceçti termeni nu sunt înregistrati in dictíonare, deci circula pe teritoriul románese. Tratând descolindatul ca practica magica „de desfäcut", P. Caraman va demonstra §i rolul de actanfi magiei al colindätorilor; ei sunt „un fei de vräjitori" (Ibid., p. 7), „un fei de magicieni" (Idem), ba mai mult, in contextul colindatului, ei se prezintä ca „vräjitori de bun augur", iar in acel al descolindatului, ca „vräjitori de räu augur" (Ibid., p. 18). Importanti este precizarea sensului verbului a descolinda (neînregistrat in dictíonare - n.n.): „a intoarce in räu urärile de bun augur ale colindei sau ale colindelor cantate anterior" (Ibid., p. 327). Remarcabil este fapml cä profesoral Caraman nu s-a limitât doar la analiza descolindatului, fenomen folcloric descoperit de el, ci a oferit sugestii extrem de documentate cu privire la terminologia magica populará; astfei, etnologul ie§ean aduce argumente serioase pentru includerea unor cuvinte ca a canta, a incanta, cantee etc. in cadrai terminologie! magice. Considerând colindatul, in intregul säu, „un complex de acte magice executate de colindätori" (Ibid., p. 343), profesorul Caraman deschide o perspectiva deosebit de interesantä asupra magiei populare §i implicit asupra terrninologiei magice. Studiul eraditului folclorist a bénéficiât de aprecieri pozitive din partea unor cercetätori recunoscuti ai domeniului folcloric: Iordan Datcu (in Dictionarulfolcloristilor. Folclor ¡iterar románese. Ed. § tun tifica §i Enciclopedica, Bucureçti, 1979, p. 119) §i Ion H. Ciubotaru (ih Postfa¡a la lucrarea lui P. Caraman). Ambii cercetätori evidenpazä caracterul
Lucrare, apärutä postum, sub îngrijirea cercetátorului iesean Ion H. Ciubotaru, ín Editura Universitähi „ALI. Cuza", Ia§i, 1997.
22
Valeriu Bàlteanu
pronunfat magic al fenomenului studiat de Caraman. Opiniile mentìonate sunt argumente serioase pentru acceptarea sugestiilor oferite de folclorismi iesean in cercetarea terminologiei magice.
Din cele prezentate in acest capitol, se poate constata cà o cercetare a terminologiei magice, in ìntregul ei, nu s-a realizat; doar domeniul descàntecelor s-a bucurat de mai multa atenué. Prin smdiul sàu asupra descolindatului, P. Caraman a supus analizei un alt domeniu extrem de interesant al magicului. Numeroase alte „sectoare" magice au ramas insà in afara unor smdii sistemice: divinada, meteorologia populara, astrologia populara etc.; de aici §i deosebita dificúltate a incercàrii noastre de cercetare, care-si propune extinderea ariei de investigare terminologica asupra actantìlor, actiunilor §i practìcilor cu carácter magic. Am càutat sà utilizàm sugestiile metodologice oferite de cercetàrile anterioare, chiar si de cele cu carácter etnologie, astfel incàt sà obtinem o imagine càt mai darà a termenilor discutati, Cercetarea de fa{à s-a lovit de numeroase dificultad, mai ales cu privire la stabilirea ariei de ràspàndire a termenilor, càt §i a inregistràrii unor forme gramaticale ale termenilor discutati. Spre deosebire de unele din incercàrile anterioare, am urmàrit §i ìnregistrarea acelor sensuri ale cuvintelor analizate ce dovedesc deprecierea importan|ei practìcilor magice. Tot ca un fapt mai deosebit, putem mentiona ìnregistrarea unor expresii, sintagme formate cu participarea termenilor magici, in scopul evidentìerii magiei populare ca sursà pentm idiomatica romàneascà. In partea finalà a lucràrii ne-am propus desprinderea unor concluzii cu carácter general, referitoare la termenii cercetati, la relatiile dintre ace§tia, in contextul mai larg al spiritualitàtìi populare. Prin aceasta, lucrarea noastrà sperà sà depàseascà aspecml descriptiv, inevitabil, al primei sale partì §i sà ofere §i o serie de interpretali ale faptelor inregistrate, o serie de concluzii si contributii originale.
CAPITOLUL II
Termeni ce denumesc actantul magic
1. Importanja studierii actantului
Stefania Cristescu Golopentia, cunoscutà cercetàtoare a fenomenului magic románese, publica in 1940 un ìndrumar pentru realizarea unor monografii sociologice, bazate pe cercetarea de teren (Cercetarea credin¡elor si riturilor domestice ale ¡áranimii romàne), ìndrumar al carni capitol V (Descàntece. Leacuri. Scàldàturi) era consacrai studierii aspectelor practìce ale fenomenului magic. Chiar §i la o privire superficialà a materialului ne putem da seama cà majoritatea ìntrebàrilor, sugestiilor acelui capitol se refera, de fapt, la actantul magic sj mai putin la alte aspecte legate de practica magica. Pe làngà datele absolut necesare identìficàrii coréete si precise (nume, prenume, poreclà, vàrstà, nafionalitate, zona de origine etc.) apar, in indrumarul menfionat, §i ìntrebàri referitoare la repertoriul actantului, atimdinea lui fati de activitatea in domeniul magic, atitudinea colectivitàtii fati de el, modalitàtìle de initìere in practicile vràjitore§ti, diverse caracteristici ale sale relevante pentru statutul sàu de vràjitor. Cam in aceea§i perioadà, Gh. Pavelescu, automi unor lucrali de referinfà privitoare la magia populará romàneascà13 (Cercetàri asupra magiei la romànii din mundi Apuseni, Mana in folclorul románese), atràgea atentia asupra necesitàtii aducerii, in prim planul cercetàrii §tiintìfice, a actantului pe care il considera un adevàrat „rapsod al poeziei magice" (Gh. Pavelescu, Cercetàri, p. 52), dar §i creator in domeniu: „vràjitorul creeazà de fiecare data descàntecul servindu-se ìnsà de materialul stereotip" (lbid., p. 51). Pavelescu observa cà se face o mare gre§ealà studiindu-se descàntecul in sine, farà a {ine seama §i de actant §i remarca: ,ingeniozitatea vràjitorului consta in aceea de a gasi, pentm fiecare
13    Unele probleme referitoare la fenomenele magice apar §i ìntr-o alta lucrare a Gh. Pavelescu, Studii si cercetàri de folclor, Ed. Minerva, Bucuresti, 1971.
24
Valeriu Bâlteanu
situatie irezolvabilà pe cài obi§nuite, o solutìe magica"; in felul sàu, actantul este un specialist in domeniul magic, care „mánuie§te atát practica magica respectiva, càt §i formula orala" (Ibid., p. 81). Artur Gorovei, in cunoscuml sàu studiu Descántecele románilor, remarca: „Descàntàtorii sau vrájitorii §i, in special, descàntàtoarele §i vràjitoarele erau fiinje deosebite, càrora oamenii le atribuiau puteri §i daruri supranaturale" (A. Gorovei, op. cit., p. 77). Poate tocmai acest aspect il vizeazà unii din termenii ce denumesc actanü: om mester, mesterà, mesterità, stiutoare etc. De altfel, §i smdiile realizate de specialisti stràini de renume (Frazer, Lévi-Strauss, Propp, Mauss, Maxwell, Hubert etc.) converg in directia int,elegerii actantului ca persoanà priceputà, ,,initiatà"14 in domeniul practicilor magice. Actantul ìnsu§i este con§tient de pozitia sa aparte in cadmi comunitàri!: „Nu numai opinia publica apreciazà cà magicienii formeazà o clasà socialà, ci ei ìn§i§i se considera ca atare" (M. Mauss, H. Hubert, op. cit., p. 56). §i materialele obfinute de noi pe teren in diverse zone (Maltezi, Dobrina-Husj, Grivi{a, Cuca, Màci§eni etc.) confirma observafiile fàcute. in satele romàne§ti caracteml de „castà" nu este vizibil, decàt, poate, pentru solomonari; restul actantilor ac|ioneazà individuai, majoritatea lor fiind specializati pe anumite tipuri de practici magice (descàntat, ghicit etc.).
Suntem convin§i cà o cercetare a termenilor ce denumesc actanrii magici, sub toate aspectele pe care le-am mentionat (localizare, etimologie, derivate, sensuri etc.), nu poate decàt sà completeze fericit informatale acumulate de cercetàrile cu carácter emologic. Speràm chiar ca o serie de demente, ce fin de cercetarea pur lingvisticà, sà ajute la ìn£elegerea mai corectà a unor aspecte ale spiritualitàtii populare romàne§ti. in fapt, nici ìncercarea noastrà nu poate sà se lipseascà de unele informatìi cu carácter etoologic; o cercetare exclusiv lingvisticà a unui domeniu atàt de „ìmbibat" cu urme de spiritualitate arhaicà ar risca sà piardà foarte mult in pian gnoseologie.
2. Elemente de terminologie a actantului magic in textele vechi romàne§ti
Diverse aspecte ale terminologici magice populare au pàtruns de-a lungul timpului in literatura culta, mai ales in cea cu carácter juridic §i religios.
14 Cu privire la iniuerea actanjilor pe teren románese, informa{ii interesante se gasesc in lucrarea, deja menzionata, a lui Gh. Pavelescu, Cercetàri asupra magiei la romànii din Muniti Apuseni.
Terminología magica populara româneascâ
25
Textele vechi romànesti15 contin pretioase indicii cu privire la o serie intreagà de termeni magici: apar, in astfel de texte, termeni referitori atàt la practica si actíunea cu carácter magic, càt §i cu referire la actantul magic. PrezenÇa acestor termeni in continuati lucràrilor cu carácter juridic si religios nu trebuie sa ne surprindà: practicile magice, credintde in diferite leacuri bàbe§ti erau, potrivit canoanelor bisericii, fapte ce trebuiau combàtute. In mod deosebit, atacul bisericii era indreptat contra actanfilor practicilor magice populare, actanti ce sunt deseori mentionati in textele vechi romàne§ti; ei erau considerati, pur §i simplu, ni§te ràufàcàtori: „Multi oameni-si invada featele fàrmàcàtoare si bobonitoare, curve si descàntàtoare" (text de la 1692; apud DLRLV, p. 78). „Iarà afarà vor ràmànea canti §i fârmâcàtorii si curvarti si vràjma§ii §i slujitorii de idoli" (I. Zoba din Vin{, Sicriul de aur, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1984, p. 151).
ìntre termenii ce apar mai des in textele amintite se gásesc: babà, descântâtor,fermecâtoare,fermecâtoi; vraci, vrâjitoare, vrâjitor, valva etc.; astfel, s-a constatât cà unii termeni (moasà, babà, mesterà) sunt atesta|i ìncà din secolul al XV-lea (in textele slavone). Numeraci alti termeni sunt ìnregistrati, pentru prima oarà, in secclu! ai XVI-lea: bobar, càrturar, descàntàtor, fermecàtor, striga, vrâjitor, valva etc. Textele din secolele
XVII- XVIII înregistreazâ termeni ca: doftoroaie,farmazón, solomonar etc. Un ìnsemnat numàr de termeni vor fi ìnregistrati, pentru prima oarà, in texte ce depà§esc limita temporale menzionata (sfàr§itul secolului ai
XVIII- lea): bahorni¡a, bosorcaie, descàntàtoare, pocit, pâscâlitor, sisea, vidmâ etc.16, ceea ce nu înseamnà cà ei nu au putut fi utilizati §i anterior, mai aies, dacà avem in vedere faptul cà, unii dintre ace§ti termeni fac parte din fondul vechi slav (vidmâ) sau prezintà numeroase derivate §i variante pe teren lingvistic románese (bosorcaie).
în textele medievale române§ti mulfi termeni apar de la început eu valoare magica (descàntàtor, fermecàtor, vrâjitor etc.), alfii sunt refinuti, inifial, eu sensuri nemarcate magic (babà, càrturar, striga etc.). Interesantà este situatia termenului valva, care probeazâ, astàzi, existenfa unui fenomen de transfer terminologie; importantà pentru cercetarea noastrâ este §i îmegistrarea, în texte medievale, a diverse variante aie termenilor magici: vrâjitoriu, descântâtoriu, cârtulare „cârturar", cetitoriu în stele etc.; pot
«Ì Vom avea in vedere texte cuprinse Ìntre secolul al XVI-lea si sfar§itul secolului al XVIII-lea, càt sj unele informaUi din textele slavone de dinainte de 1521.
iS \ Termenii privitori la descolindat sunt ìnregistrati doar in studiul, deja menUonat, al lui P. Caraman, referitor la aceastà problema.
26
Valeriu Bàlteanu
Terminologia magica populara romàneascà
27
fi menzionate §i unele variante ale formei de plural: strige (pàstratà §i pe teren popular), fermecàtori (in loc à&fermecàtoare), vàlhve §i vàlsfi. Nu sunt lipsite de importante sintagmele care probeazà utilizarea termenilor magici cu valoare determinativa sau comparativa: cele farmàcàtoare (Card populare, Ed. pentru Literatura, editor M. Ciobanu, Bucure§ti, 1965, p. 168); jiganie vràjitoare (Càrn populare, Ed. Albatros, editori D. Simonescu, I.C. Chifimia, Bucure§ti, 1973, p. 8); atàta-i de fermecàtoriu (D. Cantemir, Istoria ieroglificà, Ed. Junimea, editor E. Sorohan, Ia§i, 1988, p. 384). Unele cuvinte prezente in textele vechi (faptoriu, stietor) ne pot ajuta sa in{elegem mai bine continuati, originea unor termeni ai magiei populare (faptornqà, stiutoare).
O problema deosebitá este aceea a definirli actantìlor in textele medievale romàne§ti; spre exemplu, in lucrarea Sapte taine a beserecii, vràjitoml, actantul magic prin excelen{à, este definit astfel: „vràjitorii se cheamà cani cheamà §i scot pe diavol de vràjesc sa cunoascà niscare lucmri ne§tiute, sau alte ràutàfi ce fac sà-si izbàndeascà inimii, dupà voia sa cea rea, carele vor sà facà ràutate §i vàtàmare a niscare oameni direpfi" (apud GCR, I, 1891, p. 16). Pentru definirea altor riputi de actanji vom intàlni, in textele vechi románe§ti, numeroase perifraze: ceia ce vor vràji in stele; cela ce sleieste ceara; cela ce va lega nunta; cela ce cauta in stele; ceia ce-§i socotesc ziua tntru care s-au nàscut si zie cà aufost bunà sau rea; cani citesc stelele; care leagà bàrbatul si muierea sà nu se ìmpreune (v. A. Gorovei, op. cit., p. 55). Dincolo de structurile menzionate, putem depista o serie de actanri, care, pe terenul magiei populare, sunt denumiri cu termeni ca: legàtoreasà, zodier, zodias, cititor in stele etc. In astfel de perifraze recunoa§tem §i unele acriuni, concretizate intr-o serie de expresii cu carácter magic: a turna cositor, a turna cearà, a lega cununiile, a càuta in (la) stele etc. Se contureazà astfel, in textele vechi, un ìntreg sector al terminologiei actantìlor §i actiunilor magice, iar faptele prezentate ne sugereazà absenja unor termeni (sau necunoa§terea, in acea perioadà, de càtre càrturari a corespondentului lor popular) §i o modalitate specifica de definire a actantului, prin raportarea la actiunea cu carácter magic; utilizarea perifrazelor pentru definirea actantului magic este sj astàzi utilizata de terminologia magica populará (v. Termeni ce denumesc actantul magic). Motivatia existenjei unor astfel de structuri fine de extinderea rapida a practicilor magice pe teritoriul románese §i de imposibilitatea adaptàrii, la fel de rapida, a mecanismelor lingvistice la evoluitile menzionate; astfel, mecanismele limbii romàne erau obligate sà se acomodeze „din mers", uneori sub influenza unor modele stràine, pentru a suplini sàràcia terminologica proprie; un fenomen asemànàtor apare §i in cazul unor termeni populari actuali: bobàrqà
„bobäreasä" (femeie care ghice§te in bobi - n.n.) va ajunge sà ìnsemne §i „cärturäreasa" (femeie care ghice§te in carfi - n.n.), datorità faptului cà, in anumite zone (Padina, jud. Buzàu), cartomanzia a inlocuit rapid vechea practica a ghicitului in bobi, iar termenul bobàrqà a suferit o extindere a sensului pentru a acoperi un gol terminologie temporar.
Textele medievale prezintä o deosebitä importanza §i pentru injelegerea unei evolujü semantice specifice terminologici magice: trecerea de la particular la general. Spre exemplu, bobonitoarea era, iniziai, „cea care fàcea boboane", pentru ca, ulterior, sä insertine „vräjitoare"; zodirqa era „cea care ghicea in zodie"; astàzi termenul a fost ìnregistrat doar cu sensul „vräjitoare".
Din textele vechi putem obfine §i unele informazti asupra localizárii unor termeni: este vorba de termeni cu sufixul -toriu (de sorginte nordica), de varianta solomonar (pentru solomonar), variantà specifica Transilvaniei; termenul pàscàlar ne atrage atenfia asupra prezenzei actantului respectiv doar in Ardeal, unde s-a practicat intens ghicitul in päseälie.
Pot fi evidenziate si alte numeroase avantaje ale cercetärii textelor vechi romànesti: pe baza lor pot fi depistate „pierderi" ale unor termeni (vàlhovnic) sau ale unor sensuri, §tiut fiind, de exemplu, cà, in perioada medievalà, càrturar a avut o paleta semantica mult mai bogatà; astàzi el denumeste doar un actant din domeniul cartomanfiei populare. O intreagä serie de fenomene lingvistice au fost rejinute de vechile texte romàne§ti §i, pe parcursul cercetärii, vom atrage atenfia asupra lor, ori de càte ori se vor ivi, insistami, mai ales, asupra principalelor procedee de imbogàzire a lexicului magic: derivarea cu sufixe, imprumutul de termeni etc.17
3. Stratificare etimologica
ìnainte de a trece la studierea termenilor ce denumesc actanfi, din puncml de vedere al originiti trebuie sà ne oprim, pe scurt, asupra unor probleme legate de stabilirea inventamlui de termeni pe care il vom supune aten{iei. Se impune, de la inceput, observafia cà nu tofi termenii ce par a denumi actanfi umani reprezintà, cu adevarat, astfel de actanfi. Gh. Pavelescu, cercetàtor cunoscut al domeniului magiei populare, intoemeste o adeväratä lista de termeni cu sensul „vräjitori de manà", farà a specifica dacà avem de a face numai cu actanfi umani sau si cu actanfi imaginari. In àcest fel, o
Nu au intrat in discutie o serie de termeni din textele vechi, ce nu au fost utilizali pe teren popular: maga, maghistä, izvoditonu de vise, omromant etc.
28 Valeriu Bàlteanu
serie de terrneni, denumind, de fapt, fiint.e mitofolclorice apar alàturi de termeni ce denumesc pe „vràjitorul de manà": iele, hàrcoi, morostese, moroande, sàgetàtori, sàiastrà etc. (Gh. Pavelescu, Mana, pp. 79-80). Acest mod de a prezenta la un loc actantìi magici umani si pe cei imaginari ne-a obligat sa càutàm contexte càt mai clare pentru a putea selecta termenii, incàt cei ce reprezentau actanti imaginari sa fie eliminati din discufie. Este adevàrat cà lista lui Gh. Pavelescu permite discufii foarte interesante cu privire la relafiile dintre terminologia actantului magic §i terminologia fiinìelor mitofolclorice18. O serie de cuvinte au fost excluse din discufie in urma examinàrii atente a contextelor, a apelului la alte surse de documentare. Astfel de cuvinte sunt: desfàcàtor (E. Sevastos, Literatura, p. 165), intorcàtoare (AAF, VI, p. 126), irodqá (T. Pamfile, Dusmani, p. 260) etc.
Dupà aceste càteva observatii cu privire la stabilirea inventarului de termeni referitori la actantul magic, vom incerca sa abordàm problematica studiuìui etimologie a acestor termeni. Cercetarea etimologica ne va permite sa observàm stratificarea terminologici actantului magic, din punctul de vedere al provenientei termenilor, dar sa §i obùnem pretioase informadi referitoare la evoiufia sferei terminologice analizate, posibilele ei conexiuni cu celelalte domenii ale terminologici magice generale; pot fi studiate si unele probleme de evolude generala a vocabularului románese. Analiza etimologica a termenilor ce denumesc actanti magici ne-a condus la urmàtoarea schema de stratificare:
- termeni de origine latina;
- termeni ímprumutafi (din limbile slave, din limba maghiarà, din limba greacá etc.);
- termeni formati pe teren románese (cu sufixe, prin compunere, prin conversiune, prin contaminare);
- termeni cu etimologie necunoscutà.
Am indicai pe prima pozifie elementele de origine latina, ftind vorba de termeni mostenifi. La ace§ti termeni se vor adàuga termenii impmmutati, care, in multe situatiti au servit ca bazà derivata pentm aparitia de noi termeni pe teren románese; termenii formati in limba romàna sunt cei mai numero§i §i, de aceea, ei vor servi ca principal suport pentru discutarea celor mai importante modalitàfi de „extindere" a terminologici magice. Chiar de la inceput trebuie sa menfionàm ca numàral termenilor la care nu putem indica solutii etimologice (existente, proprii) este destul de redus, ceea ce
Unii din termenii ce denumesc fiin{e imaginare au fost preluati §i de terminologia magica.
Terminologia magica populará romaneasen 29
ne permite sà credem cà schema de stratificare rezultatà in urma analizei etimologice poate fi acceptatà ca bazà de discufie.
3.1. Termeni de origine latina
Am ìnregistrat in cadmi terminologici actanfilor doar doi termeni de origine latina, §i anume màiestru (<magister) „vràjitor" (Tache Papahagi, Graiul sifolclorulMaramuresului, Ed. Academiei Romàne, Bucure§ti, 1925, p. 138) §i striga (<striga) „strigoaie" (vràjitoare - n.n.) (DLR, tom X, partea a V-a, p. 1741). Ace§ti termeni au generai pe teren románese §i alte elemente de terminologie magica: màiastrà, màiestrie, strigoi, strigoaie, a strigoia, strigoi de ploaie, ceea ce confirma opinia referitoare la capacitatea derivativa crescutà a termenilor de origine latina. Ambii termeni au fost atestati in texte din secolul al XVI-lea (v. TDRG, fase. 11, p. 617; fase. 17, p. 529) dar farà semnificafii pe teren magic. De altfel, substantivul striga probeazà §i un fenomen de transfer terminologie, tnifial acest cuvànt fiind ìnregistrat in 1586 (v. DERS) cu sensul „fiintà mitofolcloricà".
3.2. Termeni Tmprumutatj
Pe làngà termenii mo§teniti din latina §i pe làngà numerosi termeni formafi Pe terenul limbii romane, prin diverse procedee (cu sufixe, prin compunere, prin contaminare, prin conversiune etc.), exista in cadrul terminologiei actantului magic si o serie de termeni impmmutati din alte limbi; numàrul lor este mie, in comparatie cu numàrul termenilor formati pe teren románese, dar unii dintre ei sunt destul de importanti pentru ìnielegerea unor caracteristici ale magiei populare romàne§ti [babà, bosorcaie, vraci, vidmá etc.). Astfel de termeni pot atrage atentia si asupra unor fenomene de interferenza la nivel spiritual (ìntre spiritualitatea románeasca sj cea specifica unor popoare invecinate). Termenii ímprumutafi se repartizeazà astfel:
- termeni de origine slava;
- termeni de origine maghiarà;
- termeni de origine greacà.
Dintre termenii ìmprumutati, cei de origine slava sunt cei mai numerosi, unii dintre ei avànd o arie extinsà de ràspandire; farà indoialà, printre ei se gàsesc §i demente terminologice cu carácter regional. Termenii de origine maghiarà §i greacà sunt mai pufini decàt cei de origine slava §i, cu adevàrat semnificativ pentm cercetarea magiei populare romáhe§ti, este, dintre termenii
30
Valeriu Bàlteanu
Terminologia magica populara románeasca
31
menzionati, doar bosorcaie, ìnsà §i acesta este cunoscut, mai ales, in zona Ardealului, unde contactul cu spiritualitatea maghiarà a fost mai stràns.
3.2.1. Termeni de origine slava
Pe baza materialelor consultate putem menziona urmàtoarele substantìve: babà (<baba) „descàntàtoare" (Artur Gorovei, op. cit., p. 74), bahornqà (<bahomica) „vràjitoare, §iscà" (DA, tom I, partea I, p. 427), cliric (<±lirikù) „solomonar" (ALIL, XXV, 1976, p. 48), cobe (<kobI) ,,funjà care face prevestiri relè, care-sj exprimà temerea cà are sa se intàmple ceva ràu: (DA, tom I, partea all-a, p. 603), farmazon (<farmazon) „vràjitor, fermecàtor", „solomonar" (DA, tom II, partea I, p. 64; Elena Niculijà-Voronca, Datinile si credicele poporului romàn adunate si asezate in ordine mitologica, I, Cernàuti, 1903, p. 806), §i§cà (<siska) „vràjitoare" (DLR, tom XI, partea I, p. Ili), tàrtà (<t,T>rta) „babà vràjitoare" (Teofil Fràncu, Gheorghe Candrea, Romànii din Mundi Apuseni, Tipografia Gr. Luis, Bucuresti, 1888, p. 106), vidmà (<vidma) „vràjitoare" (DULR, p. 696), vàlhovnic (<vlùhovìniku) „vràjitor" (Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, editor Grigore Tocilescu, Bucure§tì, Socec, 1901, p. 136), valva (<vlàhvà) „vràjitor care stàpàne§te furtunile §i grindina"; „vràjitor, mag" (AAF, ITI, p. 156; CADE, p. 1340), vraci (<vrac) „vràjitor"; „doctor" (DULR, p. 703).
3.2.2. Termeni de origine maghiara
Sunt pufini la numàr, doar doi, bosorcaie (<boszorkany) „vràjitoare, strigoaicà despre care poporul crede cà se transformà in iepure, càine sau alt animai §i ia laptele de la vaci" (DA, tom I, partea I, p. 625), sercan (<sarkany) „solomonar" (ALIL, XXV, 1976, p. 48). Ace§ti termeni sunt cunoscufi, in principal, in Transilvania, avànd, in esenta, un caracter regional; totusi prezenja substantivului bosoarce (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 404), ìnregistrat in Moldova cu sensul „vràji, farmece", ne determina sà credem cà termenul bosorcaie ar putea fi cunoscut §i in acea zona a ìàrii. Substantìvul in discute prezintà numeroase variante, atàt ale formei de singular (bosorcà, bosarcà, borsocà etc), càt, mai ales, ale formei de plural (bosorcoi, borsocoi, bosorcane, bosàrcài, bosàrcaie etc.) §i are importante derivate in lexicul magic romànesc: borsocos, bosorcàu, bosoarce, bosorcoi, a bosurca.
3.2.3. Termeni de origine greaca
Materialele cercetate ne indica un singur termen de origine greacà càrturar (<hartolarios) „care dà in carri" (DA, tom I, partea a II-a, p. 166), termen, de altfel, putin utilizat §i care poate fi considerat sj urmarea unui fenomen de contaminare (cu carte). El face parte din strami elementelor
vechi in limbà, fiind imegistrat in textele medievale romàne§ti incà din secolul al XVI-lea (v. TDRG, fase. 5, p. 478), dar farà sens magic. Substantivul prezentat indica, in textele vechi, §i un actant din domeniul oniromanfiei (v. Card populare, Ed. pentru Literatura, Bucure§ti, 1968, p. 172), càt §i un tip de ghicitor cu pàscàlia (v. Gh. Bràtescu, Grija, p. 306; text de la 1811). Pe terenul magiei populare, càrturar prezintà douà derivate ce denumesc, de asemenea, actanfi din domenul divinafiei populare: càrturàreasà, càrturàrqà (cu variamele càrturqà §i cartaria).
3.3. Termeni formafi pe teren románese
O rapida trecere prin terminologia actanrilor magici ne-a aràtat cà, numeric, ponderea cea mai mare o au fermenti formafi pe terenul limbii romane, ceea ce constituie incà o dovadà semnificativà cu privire la putemica ràspàndire a practicilor magice pe teritoriul carpato-danubian. Numàrul termenilor imprumutafi este destul de redus, in comparafie cu acela al termenilor formafi in limba romàna, Numerosa termeni sunt formafi prin sufixare; exista ìnsà §i termeni obtinufi prin compunere, conversiune, contaminare.
3.3.1. Termeni formati cu sufixe
Cercetarea noastrà a aràtat cà termenii formafi cu ajutorul sufixelor constituie gmpul cel mai números in cadmi terminologici magice populare. „Din punct de vedere al originii lor sufixele romàne§ti sunt: mo§tenite din latina §i ìmpmmutate din limbi stràine (slave, neogrece, turce§ti, maghiare etc.)" (G. Pascu, Sufixele romanead, Libràriile Socec & Comp., Leipzig, , Viena, 1916, p. 5). Sufixele substantívale (care ne intereseazà in mod deosebit) „au de obicei umiàtoarele ìnjelesuri: diminutive, augmentative, abstráete, nomina'agends, (sublinierea ne apartine - n.n.), nomina-instrumenti etc." (G. Pascu, op. cit., p. 18). In cazul utilizarti sufixelor pentru denumirea actantului magic, derivami are semnificatia generala „autorul unei aefiuni, cel ce produce un obiect, exercità o meserie, ìndepline§te o funefie, care are o ocupafie, care se aflà intr-o stare (situafie) sau este purtàtorul unei calitàti legate de obiectul sau fenomenul exprimat prin cuvàntul de la care se formeazà derivami" (SMFC, I, p. 78).
Sufixele pe care le evidenfiazà materialul nostru sunt: -ar (-er), -a§, -à, -àu, -cà, -easà, -qà, -oaicà -oaie, -oi, -tor, -toare. Nu am imegistrat itici un sufix de origine turca; cercetarea noastrà confirma opinia lui G. Pascu referitoare la sufixele de origine latina care ocupa primul loc „din punct
32
Valeriu Bâlteanu
de vedere al întrebuinîârii" (G. Pascu, op. cit., p. 426) §i „din punct de vedere al productivitâtii" (Ibid., p. 27).
Termeni formali cu sufixul -ar (-er)
Sufixul -ar, provenu din latinescul -arius (Ibid., p. 79; SMFC, I, p. 78), a fost întârit pe teren românesc §i de sufixul slav -ar. Acest sufix se lipeçte la ràdâcina cuvântului de bazâ, iar majoritatea derivatelor se formeazâ de la substantive comune. S-a observât câ „foarte rar sunt de la nume proprii", iar majoritatea derivatelor în -ar reprezintâ nume de persoanâ, dupa „meseria exercitatâ, dupa ocupatia obisnuitâ sau ocazionalâ." (Ibid., p. 79). în ceea ce prive§te baza derivatelor în -ar, se poate mentiona câ, sufixul respectiv formeazâ nume de agent de la substantive apartinând tuturor celor trei genuri. Dupa cum s-a observât, unele derivate denumesc profesiuni permanente (cojocar) sau ocazionale (câlu§ar).
în cadmi terminologiei smdiate de noi am gàsit urmâtoarele derivate îh -ar: bobar (<bob) „cel care ghiceste în bobi" (Constantin Râdulescu Codin, 0 samà de cuvinte din Muscel, Câmpulung, 1901, p. 10), ghepr (<ghea|â) „solomonar" (ALBL, XXV, 1976, p. 48), grindinar '<grindinâ) „solomonar" (idem), pascolar (<pâscâlie) „ghicitor în pàscâlie" (Gh. Brâtescu, Grija, p. 309), pietrar (<piatrâ) „solomonar" (ALIL, XXV, 1976, p. 48; Elena Niculijà Voronca, op. cit., p. 800), solomonar (<Solomon) „magician care dupa credinjele populare are puterea de a provoca sau stâpâni anumite fenomene naturale (ploaia, grindina etc.), prin generalizare, „vràjitor", „astronom"; „persoanâ care prevesteçte vremea sj care face calendare" (DLR, tom X, partea a IV-a, p. 1211). Tot la acest capitol, am inclus §i derivatele ih -er ( varianti a lui -ar, dupa cum mentioneazà G. Pascu, -ar, précédât de sunetul palatal si fiind deja urmat de „i", „a" se schimbâ în „ e "(v. G. Pascu, op. cit., p. 79): pâscâlier (<a pascali) „pàscâlitor" (DLR, tom VETI, p. 314), zodier (<zodie) „cititor în stele, care prezice soarta oamenilor interpretând, în mod mistic zodia în care s-au nâscut" (DLRLC, IV, p. 761).
Termeni formali cu sufixul -a§
Sufixul -as formeazâ substantive nume de agent de la cuvinte apartinând tuturor celor trei genuri; acest sufix este mai pufin productiv decât cel analizat anterior. El a putut pâtrunde îh limba romàna pe filiera maghiarà sau slava (SMFC, I, p. 80). G. Pascu îl socoteste de origine slavà (G. Pascu, op. cit., p. 352). Termenti formati cu sufixul -as reprezintâ substantive diminutive propriu-zise, diminutive alintàtoare, nume de plante, nume de persoane, diminutive depreciative si nume de agent (Ibid., p. 348). Termenti derivati îh -as, pe terenul magiei populare sunt fâcas (<a face) „vrâjitor care face de ursità, de dragoste, de urât (DA, tom II, partea I, p. 2), vâlvas
Terminologia magica popularâ romôneascâ
(<vâlvâ) „solomonar"; „om care poate provoca, cum cred unii, aparitia unei nâluci, a unei valve "; „vrâjitor" (L. Costin Graiul, H, p. 205; Lexic régional, H, p. 75), zgrâbunps (<zgrâbunîâ) solomonar" (Gh. Paveiescu, Cercetàri,\). 29; S.F. Marian, Vrâji, p. 29), zodias (<zodie) „ghicitor în zodii" (DULR, p. 710; Petre Çtefànucâ V., Folclorsi tradqii populare, H, Ed. Suinta, Chi§inàu, p. 30).
Termeni eu sufixul -à
Astfel de termeni indica actanfi de sex féminin formati de la cuvinte ce numesc actanti masculini. Exista §i situafii când substantivul masculin de la care s-a format termenul în -à nu are relevanjâ pentru domeniul magiei populare; astfel, dacâ pentru nâzdrâvanâ, mâiastrâ se poate vorbi despre existente unui actant corespunzâtor de sex masculin, în cazul termenilor moasâ, mesterà nu putem vorbi despre a§a ceva. Este adevârat câ exista un compus om mester, dar acesta nu expiieâ, de fapt, termenul mesterà. în ceea ce priveçte substantivul bobelnicâ nu putem încâ proba existera unui masculin (bobelnic), care sà explice derivami féminin în -à; în fine, farmazoanâ este format de la un ait termen ce denume§te un actant (farma^on), bucurându-se si de existent unui sinonim în -câ, de la aceeasj râdâcinâ (farmazoancâ). Prezentâm sensurile termenilor în -à: <bobelnicâ (<*bobetiric) „femeie care §tie sà dea cu bobii, sà tragâ bobii, ghicitoare" (Gheorghe F. Ciausjanu,, Glosar de cuvinte dinjudepil Vâlcea, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1931, p. 144), farmazoanâ (<farmazon) „vràjitoare, fermecâtoare" (DA, tom II, partea I, p. 64; SCRIBAN, p. 493), mâiastrâ (<mâiestru) „vrâjitoare, fermecâtoare" (DLR, tom VI, fase. 3, p. 229; DULR, p. 376), me§terâ (<me§ter) „femeie care se pricepe la farmece, la vràji, la descântece, care practicà farmecele, vràjile, descântecele" (DLR, tom VI, fase. 6, p. 433; AAF, I, p. 141; Adrian Fochi, Datini si eresuri populare de la sfâr§itul secolului alXIX-lea, Ed. Minerva, Bucuresti, 1976, p. 297), moasâ (<mo§) „descântâtoare" ( Artur Gorovei, op. cit., p. 74; DA, tom II, partea a II-a, fase. 2, p. 88; Vasile Scurtu, Termenii de înrudire în limba romand, Ed. Academiei, Bucure§ti, 1966, p. 9), nâzdrâvanâ (<nâzdrâvan) „vràjitoare, fermecâtoare", „prezicâtoare" (DULR, p. 419; ALRI/TI, h. 241; 508), piazâ (<piez) „persoanà care prezice de râu cuiva" (informafie de teren: Maltezi, jud. Ialomija; SCRIBAN, p. 978).
Termeni eu sufixul -au
Sufixul mentionat formeazâ augmentative propriu-zise, augmentative depreciative, colective, nomina instrumenti, nume de agent (v. G. Pascu, op.
34
Valeriu Bâlteanu
Terminologia magica populara románeascá
35
cit., pp. 415-416). Pascu atrage atentìa asupra originii maghiare a acestui sufix: ,,extras din cuvintele unguresti de tipul birâu(biro),fâgâdàu (fogodó) etc. (Ibid., p. 418). Astfel de termeni denumesc actanti magici de sex masculin; am înregistrat doi termeni din aceastâ categorie: bosorcâu (<bosorcâ) „vrâjitor" (Alexandru Rosetti, op. cit., p. 110),pâscâlàu (<a pàscali) „pâscâlitor"; ,,ghicitorîn bobi" (DLR, tom Vm, partea I, p. 314; George Cosfiuc, Poezii, p. 35).
Termeni eu sufixul -cà
Sufixul -câ formeazâ diminutive propriu-zise, nume de plante, nume de fiin{e mitologice (v. G. Pascu, op. cit., p. 209). Termenii în -câ denumesc actanù de sex féminin; acesti termeni sunt formati de la substantive de gen masculin ce denumesc, de asemenea, actanti magici. Sufixul analizat este de origine slava (Ibid., p. 231) §i a fost introdus prin cuvinte ca: druscâ, closcâ, codoscâ etc. Astfel, în cazul tQimeniùwfarmazoancâ baza derivata o constituie termenul farmazon; mai interesantâ este situajia celui de-al doilea termen în -câ (strigoaicâ). In cazul acestui termen trebuie sâ avem în vedere faptul câ baza derivativa este cuvântul strigoi, eu sensul „vrâjitor"; este numit strigoi un actant magie uman §i nu unul imaginar, de tipul fiin{elor mitofolclorice, dupa cum demonstreazà si G. Costiuc în lucratile sale cu tematica folclorica.
Menrionâm sensuale, etimologia §i atestârile termenilor discutati.' farmazoancâ (<farmazon) „vrâjitoare, fermecâtoare" (Gh. Paveiescu, Mana, p. 81; DA, tom H, partea I, p. 64), strigoaicâ (<strigoi) „vrâjitoare" (G. Cosfiuc, Elementele, p. 329; DLRLC, IV, p. 264; T. Pamfile, Vâzduhul, p. 108).
Termeni formali cu sufixul -easâ
Ace§ti termeni formeazâ un grup destul de numéros, în care intra denumiri ale unor actanti de sex féminin. Sufixul mentionat „provine din (gr.) -issa, în perioada crestina" (G. Pascu, op. cit., p. 27). Lingvistul iesean oferâ §i câteva exemple pentm nume de agent eu acest sufix: bobâreasâ „persoanâ care gâce§te în bobi", cârturâreasâ „femeie care §tie sâ deie în cârji", vrâjitoreasâ „vrâjitoare" (Ibid., p. 25). Derivatele cu sufixul -easâ pot indica sofia persoanei menzionate prin termenul bazâ, sau pot indica, direct, nume de actant féminine. Astfel de derivate presupun un substantiv masculin din aceea§i categorie, dar el nu exista întotdeauna. Putem menziona câ unele substantive în -easâ prezintà sinonime cu sufixul -toare, (vrâjitoare, fermecâtoare, deochetoare, râmnitoare), acestea din urmâ bucurându-se de o utilizare mai intesa decât derivatele corespunzâtoare în -easâ; s-ar putea ca acest fapt sâ se datoreze „sprijinului" primit, în con§tiinîa
vorbitorilor, de numeroasele derívate masculine in -tor, ce denumesc, de asemenea, actanfi magici. ín general, derívatele in -easá presupun un termen baza de gen masculin, care, in cazul unora dintre ele, nu a putut fi atestat pe terenul magiei populare. Pe baza materialelor cercetate am ínregistrat urmátoareie substantive ín -easá; bábáreasá (<babá) „descantátoare" (Artur Gorovei, op. cit., p. 74; DA, tom I, partea I, p. 105), bobáreasá (<bobar) „femeia care ghice§te in bobi" (DA, tom I, partea I, p. 588), bobeasá (<bob) „femeie care da cu bobii" Lexic regional, II, p. 48), boghitáreasá (<*boghitor) „bobáreasá"; „femeia care ghice§te dand cu bobii" (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 404), cárturáreasá (<cárturar) „femeie care §tie sá dea in cárji sau cu cár{ile"; „femeie care da cu bobii" (DA, tom I, partea a Il-a, p. 166; G. Dem Teodorescu, Poezii populare romane, Tipografía moderna, Bucure§ti, 1885, p. 351; Grigore Tocilescu, N. Tapu, Christea, Materialurifocloristice, III, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1981, p. 352), deochetoreasá (<deochetor) „deochetoare" (§ez., XII, p. 183), descántátoreasá (<descántátor) „descántátoare" (P. Ispirescu, Basme, p. 84; .Arhivele Olteniei", 39-40/1928, p. 518), fermecátoreasá (<fermecátor) „fermecátoare" (DA, tom II, partea I, p. 105; Nicolae Pásculescu, Literatura populará románeascá, Ed. Academiei Romane, Bucure§ti, 1910, p. 118), ghicitoreasá (<ghicitor) „ghicitoare" (DA, tom II, partea I, p. 256; George Ni{u, Elemente mitologice in creafia populará románeascá, Ed. Albatros, Bucuresri, 1988, p. 137), legátoreasá (<legátor) „care leagá prin farmece"; „care leagá §i nu mai dezleagá" (DA, tom II, partea a Il-a, p. 136; Nicolae Pásculescu, op. cit., p. 355), mestereasá (<me§ter) „femeie care se pricepe la farmece, la vráji, la descántece, care practica farmecele, vrájile, descántecele" (DLR, tom VI, fase. 6, p. 433; P. Ispirescu, Legende, p. 95), rámnitoreasá (<rámnitor) „deochetoare"; „persoaná care face farmece"; „vrájitoare" (Vasile Ioniza,Metafore ale graiurilordin Banat, Ed. Facía, Timisoara, 1985, p. 145; DLR, tom LX, p. 460), ursáreasá (<ursar) „cárturáreasá" (ALR SN, V, H, h. 1570), vrájitoreasá (<vrájitor) „vrájitoare"; „femeie care prin puterea farmecelor incheagá apele" (Nicolae Pásculescu, op. cit., p. 368; DLR ms.).
Termeni formafi cu sufixul -i|á
„Cuvintele in -i¡á sunt feminine §i fac pluralul in i, dialectal ín -e" (G. Pascu, op. cit., p. 267). Termenii cu formantul -i{á denumesc actanfi magici de sex feminin, din cele mai diverse categorii. Simpla menziune a termenilor in discujie poate confirma aceastá opinie: bobárqá (<bobar) „femeie care ghiceste in cárZi, cárturáreasá" (DSB, IV, p. 51; ALR SN, V, H, h. 1570),
36
Valeriu Bälteanu
Terminologia magica populara romaneases
37
bobàrnqà (<bobar) „bobàreasà" (DA, tom I, partea I, p. 588), bosconi{à (<a bosconi) „vràjitoare" (Alexandru Rosetti, op. cit., p. 110), burcàsqà (<burca§) „Ugancà nomadà care umblà cu ghicitul" (Vasile Arvinte, Mihai Bordeianu, Despina Ursu, Glosar regional, Ed. §tiinfificà, Bucuresti, 1961, p. 21), càrturàrità (<càrturar) „càrturàreasà" (ALR SN, V, H, h. 1570), deochetorqà (<deochetor) „femeie despre care se crede cà deoache" (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 407: Ovid Densusianu, op. cit., p. 319; lon Bàrlea, Càntece poporane din Maramures. Descàntece, vràji, farmece §i desfaceri, Eri. Casa §coalelor, Bucuresti, 1924, p. 331), faptornità (<*faptor) „femeie care se ocupà cu vràji" (Lexic regional, II, p. 118), mesterità (<mester) .,femeie care se pricepe sà descànte, sa facà farmece, vràji" (DLR, tom VI, fase. 6, p. 435; Barbu §tefànescu Delavrancea, Opere, II, Ed. pentru Literaturà §i Aita, Bucure§ti, 1954, p. 240), solomonàrqà (<solomonar) „solomonar de sex feminin"; „vràjitoare" (ALIL, XXV, 1976, p. 48; Petra Rezu§, Dochita imparatila. Basme si poezii populare din Tara de Sus, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1972, p. 179), solomonqà (<solomon) „solomonar de sex feminin"; „vràjitoare" (ALIL, XXV, 1976, p. 48), solomàr'qà (<§olomar) „solomonar de sex feminin"; „vràjitoare" (Idem), zodirqà (<zodier) „cea care ghice§te in zodie"; „vràjitoare" (Lexic regional, I, p. 112; TDRG, fase. 18, p. 946).
Termeni formati cu sufixul -oaicà
Am ìnregistrat trei astfel de termeni, §i anume: deocheoaicà (<deochi) „femeie despre care se crede cà deoache" (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 407), doftoroaicà (<doftor) „doftoroaie" (informatie de teren: Dobrina-Hu§i, jud. Vaslui), zàrnoaicà (<zàrnà) „vràjitoare" (DULR, p. 707; DLRLC, IV, p. 758; DAS, p. 272).
Termeni formali cu sufixul -oaie
Ca §i in cazul sufixului anterior, vom gasi un numàr redus de derivate, mai precis, douà: doftoroaie (<doftor) „descàntàtoare" (Artur Gorovei, op. cit., p. 74; TMPR, p. 119), strigoaie (<strigà) „vràjitoare" (lon Pop Reteganul, Povesti ardelenesti, Braso v, 1888, p. 486; DLR, tom X, partea a V-a, p. 1744).
Termeni formali cu sufixul -oi
Sunt càtiva termeni de discutat la acest paragrafi bosorcoi (<bosorcà) „vràjitor" (DA, tom I, partea I, p. 625; lon Bàrlea. op. cit., II, p. 479), de^chetoroi (<deochetor) „bàrbat despre care se crede cà deoache" (Lucia Ctre§, Lucia Berdan, op. cit., p. 407; Ovid Densusianu op. cit., p. 325),
moroi (<mora19) „deochetor" (DLR, tom VI, fase. 10-11, p. 879; T. Pamfile, Dusmani, p. 129), strigoi (<strigà) „vràjitor"; „om nàscut sub zodii relè, care este in legatura cu diavolul §i se ocupà cu vràji §i farmece", „deochetor" (DLRLC, IV, p. 264; G. Cosbuc, Elementele, p. 329; T. Pamfile, Dusmani, p. 133), siscoi (<§i§cà) „vràjitor" (DULR, p. 595; TDRG, fase. 17, p. 578).
Termeni formali cu sufixul -tor
Sufixul -tor (-toare) este, de departe, cel mai productiv dintre sufixele ce formeazà nume de actanù specifici terminologici populare romàne§ti §i dà derivate de la ràdàcini verbale. Sufixul menfionat provine din (lat.) -torius (G. Pascu, op. cit., p. 122; v. I. Iordan, VI. Robu, Limba romàna contemporanà, Ed. §timtìficà, Bucure§ti, 1978, p. 294); in structura derivatelor el este precedat de o vocalà, care diferà, in functie de tipul de conjugare càraia ii aparfine verbul ce a servit ca bazà. Actantul denumit prin derivami obfinut cu formami -tor indica, de obicei, pe automi unei actiuni permanente, caracteristice individului respectiv. Exista §i simafii cànd derivami se prezintà cu o limitare in timp, in ceea ce prive§te exercitarea acjiunii sale: vizitator, organizator etc. Relativ la termenii ce denumesc actanp magici, putem menziona cà multi dintre ace§tia denumesc actanti deosebit de importanti pentru cunoa§terea unor caracteristici fundaméntale ale terminologici magice populare romànesti: bobonitor (<a boboni) „vràjitor, descàntàtor" (DLRLV, p. 78; AAF, I, p. 231), bosconitor (<a bosconi) „vràjitor" („Viau medicala", XV, 9/1968, p. 624), càutàtor (<a càuta) „cel care spune din càrti viitoral, ghicitor, vràjitor" (DA, tom I, partea a Il-a, p. 229; Simion Màndrescu, Literaturà §ì obiceiuri poporane din comuna Rapa de Jos, comitatul Mures-Turda, Tipografia F. Gòbl-Fii, Bucure§ti, 1892, p. 150), colindàtor (,a colinda) „copil, june care colinda, umblà cu colindatul" (DA, tom I, partea a Il-a, p. 658; P. Caraman, Descolindatul, p. 7), deochetor (<a deochea) „fiin£à care are calitatea de a deochea" ( Alexandru Rosetti, op. cit., p. 112; Ion Mu§lea, Ovidiu Bàrlea, Tipologia folclorului, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1970, pp. 485-486), descàntàtor (<a descanta) „persoanà care descanta, care face vràji" (DLRM, p. 231; Adrian Fochi, op. cit., pp. 3-4), fermecàtor (<a fermeca) „cel care face farmece" (DA, tom II, partea I, p. 105; Pamfil Biltiu, Poezii si povesti populare din Tara Làpusului, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1990, p. 285; Ecaterina Buraga, Costache Buraga, Dàinuri dànestene, Ed. Junimea, Ia§i, 1977, p. 107), ghicitor (<a ghici) „cel care ghiceste; care dà cu bobii, care prezice viitoral" (DA, tom II,
i9     Vezi Anca Irina Ionescu, Mitologia Slavilor, Ed. Lider, Bucuresti, 1998, p. 165.
03
38
Valeriu Bálteanu
Terminologia magica populara romaneases
39
256- Pavel Nicoará, Despre preziceri, orneóle si ghicit, Ed. §tiinpficá, B^curestí' 1961, p- 65), pàscàlitor (<a pàscali) „persoanà care prezice viitorul" (DLR. f"1 vn1, P31"1^ P- 314; Claudia Tudose, op. cit., p. 298), ràvnitor (<a rávni) „persoanà care face farmece, care deoache" (DLR, torti IX, p. 493; Vasile Ionica, op. cit., p. 145), stricàtor (<a strica) „persoanà care pune la cale ràul cuiva prin descàntece sau vràji, aducànd boalà in vite ori in casa, lineitele moartea ori paguba cuiva" (Dumitru Udrescu, dosar regional Arges, Ed. Academiei, Bucuresti, 1961, p. 250), vràjitor (<a vràji) „persoanà care face vràji" (DLRM, p. 942; Adrian Fochi, op. cit., pp. 5-6).
Termeni formad cu sufixul -toare
Termenii in -toare sunt destili de numerosi, pe terenul magiei populare: bobitoare (<a bobi) „femeie care dà in bobi" (DA, tom I, partea I, p. 588; Claudia Tudose, op. cit., p. 300), bobonitoare (<a boboni) „descàntàtoare, vrájitoare" (DLRLV, p. 78), càutàtoare (<a càuta) „cea care spune din carri viitorul, ghicitoare, vrájitoare" (DA, tom I, partea a H-a, p. 229; Lexic regional, II, p. 80), dàtàtoare (<a da) „femeie care face vràji" (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 407), deochetoare (<a deochea) „fiin{à care are calitatea de a deochea" (Valerica Ste{ko, Poezii populare din Jara Maramuresului, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1990, p. 76; PPR, II, p. 320), descàntàtoare (<a descanta) „femeie care §tie sà descante" (DULR, p. 200; Anton Ratiu, Romànii de la est de Bug, Ed. Fundaplei Culturale Romàne, Bucure§ti, 1994, p. 148; Alexandru Vasiliu, Literatura populara din Moldova, Ed. Minerva, Bucuresti, 1984, p. 636), fàcàtoare (<a face) „vràjitoare" (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 299), fermecàtoare (<a fermeca) „cea care face farmece"; „vràjitoare" (E. Sevastos, Literatura, p. 160; Iuliu Zanne, Proverbele romànilor, VII, Socec, Bucure§ti, 1895, p. 6), ghicitoare (<a ghici) „cea care ghice§te, care dà cu bobii, care prezice viitorul" (DA, tom II, partea I, p. 256; ALR SN, V, H, h. 1570), lecuitoare (<a lecui) „doftoroaie" (informarie de teren: Gropeni, jud. Bràila), mesteritoare (<a messeri) „femeie care se pricepe la farmece, la vràji §i la descàntece, care practica farmecele, vràjile, descántecele" (DLR; tom VI, fase. 6, p. 435), ràvnitoare (<a ràvni) „persoanà care face farmece, care deoache" (DLR, tom IX, p. 460; Vasile Ionijà, op. cit., p. 145), stiutoare (<a §ti) „vràjitoare", ghicitoare" (Marienescu, M. Atanasie, Arghir si Ileana Cosànzeana, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1994, p. 162; informarie de teren: Gropeni, jud. Bràila), ursitoare (<a tirsi) „femeie, babà care prin diferite vràji §tie sà arie care va fi ursita cuiva" (CADE, p. 1390), vrájitoare (<a vràji) „persoanà care face vràji" (DLR ms; DULR, p. 703).
3.3.2. Termeni formati cu prefixe
Terminologia magica romàneascà a apelat, in general, mai purin, la acest procedeu de formare a cuvintelor; doar la formarea unor verbe ce denumesc aefiuni cu carácter magic am ìnregistrat mai multe exemple. Singurul termen notat de noi in direct.ia men{ionatà (pentru a denumi actanji magici) este názdrávan (<ne+zdravàn) „fermecàtor, vràjitor", „prezicàtor" (DLR, tom VII, partea I, p. 151; DULR, p. 419).
3.3.3. Termeni obtinuti prin conversiune
Exista doar càfiva astfel de termeni care probeazà o alta modalitate a terminologici magice de a-sj completa inventami propriu: intors (<a intoarce) „deochetor" (informafie de teren: Cuca, jud. Galati), pocit (<a poci) „deochetor"; „persoanà ale càrei preziceri relè se implinesc ìntoemai" (Ion Mu§lea, Ovidiu Bàrlea, op. cit., p. 485; DLR, tom Vili, partea a Ill-a, p. 900), solomon (<Solomon) „solomonar" (ALIL, XXV, 1976, p. 48; Gh. Pavelescu, Cercetàri, p. 63).
3.3.4. Termeni obhnutj prin compunere
Spre deosebire de termenii obfinufi prin derivare, cei formaci prin compunere sunt redusj la numàr si nu reprezintà actanti din stratul fundamental. In general, ace§ti termeni ce au carácter regional, par a sugera cà procedetti compunerii a fost utilizai de terminologia magica doar in anuntite situatiti cànd, pentru a denumi actantul, nu s-a fixat in consunta comunitàfii un termen simplu. ìn aceastá situajie s-a apelat, fíe la termeni obfinuji prin compunere, fie la perifraze. Putem mentiona urmàtoarele stmeturi perifrastice: femeie care stie cota cu càrdie (ALR SN, V, H, h. 1570), vàrcolac care trage apele (A. Oisteanu, op. cit., p. 224), femeie care stie cota (Gh. Pavelescu, Cercetàri, p. 81), barbai care stie cota {Idem, babà care stie defàcut (Alba, jud. Tulcea; ancheta S. Pàràu), babà care stie de desfàcut (Idem), femeie care stie vràji (AAF, V, p. 122), strigoi care poartà ploile (A. Oi§teanu, op. cit., p. 224), liganà care dà cu car¡ile (ALR SN, V, H. h. 1570), femei care coatà cu cattile (Idem), vrájitoare care cótà cu càrdie (Idem), vrájitoare care dà cu cár¡ile (Idem). In ceea ce prive§te termenii compu§i, putem mentiona urmàtorii: càtàtoare de noroc „càrturàreasà" (ALR SN, V, H, h. 1570), cititor de (in) stele „astrolog" (DA, tom I, partea a Il-a, p. 486), mamahoarcà „babà mesterà" (§t. Pa§ca, Glosar, p. 40), noroi de ploaie „solomonar" (ALIL, XXV, 1976, p. 48), numàràtor de stele „astrolog" (DLRLV, p. 205; V. Bogrea, Pagini, p. 92), om mester „solomonar"; „vràjitor" (Traian Gherman, Meteorologie populará, Blaj,
40
Valeriu Bálteanu
1928, p. 148; Andrei Oisteanu, op. cit., p. 224), om eu chitic „om ai càrui ochi deoache" (F. Gheorghe Ciausjanu, op. cit., p. 151), strigoi deploaie „solomonar" (§t. Cristescu Golopenfia, Gospodâria, p. 93). 3.3.5. Termeni formati prin contaminare
Am gâsit trei asemenea termeni: boscomelnitâ (<bosconi{à + melica) „vràjitoare, fermecâtoare" (Teofil Frâncu, Gheorghe Candrea, Rotacismul la Mod si Istrieni, Bucureçti, 1886, p. 49; Lexic regional, II, p. 57), masterqâ (<ma§timâ + me§teri{à) „femeie care umblâ eu fermece §i vràji" (Dumitru Udrescu, op. cit., p. 160), mosmoandâ (<bosmoandâ + mo§) „femeie care umblâ eu farmece, vrâjitoare" (Dumitru Udrescu, op. cit., p. 173).
3.4. Termeni cu etimologie necunoscutâ
Majoritatea termenilor ce denumesc actanù a permis o analiza etimologica destul de precisa; exista însâ §i cativa termeni la care nu s-a putut stabili cu exactitate originea: bo§moandà „femeie care umblâ cu farmece §i vráji"; „descântàtoare" (Dumitru Udrescu, op. cit., p. 21), loajnicà, „strigoaie" (Teofil Frâncu, Gheorghe Candrea, op. cit., p. 102), §olomà{ „solomonar" (AAF, V, p. 122), zgrimin{e§ „solomonar" (Petre Coman, Glosar dialectal, Bucuresti, 1939, p. 37; ALRT, II, p. 135).
Termenii ce denumesc actanti sunt destul de numerosa, in total 120. O situatie statistica a lor, pe origini, ne indica urmàtoarele:
a) 2 termeni de origine latina;
b) 100 de termeni formad' pe teren románese, din care 80, prin derivare cu sufíxe. Cele mai productive sufixe: -easâ (14 termeni), -toare (16 termeni) §i -tor (12 termeni).
c) 14 termeni împrumutati;
d) 4 termeni cu etimologie necunoscutâ.
Se poate constata cá limba romàna §i-a créât majoritatea termenilor ce denumesc actanti, ceea ce poate fi §i o dovadà a puternicei râspândiri a practicilor magice pe teritoriul nostru. în acest capítol ne-am oprit, mai aies, asupra problemelor de etimologie; alte chestiuni cu carácter lingvistic, deoarece prívese §i celelalte categorii ale terminologiei magice, vor fi pe larg discútate in capitolul Sinteze.
CAPITOLUL III
Termeni ce denumesc aefiuni cu carácter magic
1. Probleme de definire a termenilor specifici
Apelul la aefiunile, practicile cu caracter magic a fost o constanti a comportamentului romànului in ìncercarea sa de a {ine sub control diverse aspecte ale realitàtii: „...din vremile cele dedemult s-au obicinuit romànìi cu descàntece si vràji si pana in ziua de azi le {in (insà prostimea), as,a incàt, cànd se nasc vràjesc, cànd se boteazà, vràjesc, cànd se ìnsoarà sau marita, vràjesc, cànd intra ih besericà, cànd stau in besericà si cànd iasà din besericà tot vràjesc, la sàrbàtori mari vràjesc, cànd se betejesc, cànd mor incà vràjesc, cànd cumpàrà, cànd vànd, cànd merg sà fure, cànd merg la judecatà, vràjesc si toatà intàmplarea §i tot betesugul lor au a lor osibite descàntece §i farmece" (o nota a lui Dintitrie Tichindeal, din 1802, la traducerea lucrarti lui Dositei Obradovici, Sfaturile a in^eleajerii celei sànàtoase, apud. A. Oi§teanu, op. cit., pp. 214-215). Textul menfionat atrage atentia asupra apelului deosebit de freevent al {àranului romàn la aefiunile cu caracter magic, a vràji denumind, de fapt, aefiunea magica prin excelenfà. Terminologia actiunilor cu caracter magic prezintà un interes deosebit pentru buna ìn{elegere a mecanismelor magiei populare romàne§ti. De§i numàrul de termeni referitori la aefiunile magice este mai redus decàt cel al actanfilor, acesfi termeni oferà prefioase cài de pàtrundere in profunzimile spirimalitàfii romànesti.
La stabilirea inventamlui de termeni referitori la actantii magici ne-am lovit de unele dificultàfi: existenja unui numàr mare de variante in cazul unor termeni ca bosorcaie, solomonar etc; existenta unor termeni ce denumesc actanfi magici, termeni provenifi din alte sfere terminologice; in mod deosebit, a fost necesarà o analizà specialà, pentru a delimita dar actantii magici avànd denumire identica cu cea a unor fiinfe mitofolclorice; termeni ca strigoi, moroi, ursitoare au fost preluati de terminologia magica din terminologia fiinjelor mitofolclorice, incàt a fost necesarà o atentà analizà
42
Valeriu Bâlteanu
a contextelor în care apáreau termeni de acest fel, pentru a putea depista cu certitudine situafiile care intereseazá cercetarea terminologiei magice.
în ceea ce priveçte stabilirea precisa a termenilor ce denumesc acfiuni cu carácter magic, sunt necesare o serie de observatii care sa permita o cât mai clara delimitare, identificare a termenilor în discutie:
a) exista o serie de demente de terminologie magica, ce conduc la verbe încâ neînregistrate în dictionare. Este posibil ca astfel de verbe sâ aibà o întrebuinfare extrem de limitata sau sá fíe iesite din uz. Astfel, cuvântul îndeochetor „deochetor" (P. Bilfiu, op. cit., p. 523) ne sugereazâ un verb, neînregistrat în dictionare §i nici în materialele cercetate, a îndeochea. S-ar putea ca si cuvântul însolomonit „fermecat" (de solomonari - n.n.) sà ne trimitâ tot în direeda unui verb neînregistrat: „participiul unui verb (neatestat) însolomoni, dérivât din Solomon, eu prefixul în- (DA, tom lì, partea I, p. 750). în concluzie, de§i termenii îndeochetor, însolomonit provin de la verbe ce sugereazâ acduni cu carácter magic, aceste verbe, nefiind atestate ca atare, nu pot fi luate în calcul la stabilirea inventarului de termeni în discutie;
b) o alta problema este aceea referitoare la verbele care denumesc actiuni cu carácter magic, dar care nu sunt definite ciar în acest sens, astfel încât ele af putea fi omise la o privire superficialâ. Se încadreazà în aceastà serie verbe ca: a ochea (a ochend), a despâsi, a ghidùnâci. Dupa cum constata T. Bojan (CL, 2/1970, p. 277), verbele a ochea §i a ochena trebuie considerate ca având sensul „a deochea", în aceastâ direefie orientându-ne §i cuvântul ochenat, eu sensul „deocheat"; acceptând sugestia lui T. Bojan, am considérât cà al doilea verb este, de fapt, o variantâ a verbului a ochea. în cazui verbului a despâsi credinçele populare ne ajutâ sâ în{elegem mai bine câ el denumeçte o actiune cu carácter magic (dicfionarele sunt destul de imprecise în aceastà direefie): „Dacâ cineva trece peste unui care-i culcat jos, acesta nu mai creste de nu-1 despâseste'1 (FC, II, p. 89). Credem câ se poate constata cà verbul respectiv nu înseamnà, în con§tiin|a populará, doar „a pàsj înapoi peste corpul cuiva" (idem), ci reprezintà §i o acfiune cu carácter magic reparatoriu, asemànâtoare acfiunilor indicate prin verbe ca a dezlega, a desface.
Verbul a ghidânâci „a ciocàni cârbunii eu vàtrâiul când fiuie (ca sâ astupe gura dustnanilor") (D. Udrescu, op. cit., p. 101) trebuie, si el, în{eles ca reprezentând o acfiune cu carácter magic. în primul rând, acfiunea respectiva se realizeazâ doar atunci când cârbunii „fiuie"; în mentalitatea populará, fenomenul mentíonat are o semnificafie foarte clarâ, dupa cum ne aratâ §i o seevenjâ din opera lui Creangá: „...când tiuie tâciunele, despre
Terminologia magica populara româneascô
43
care se zice cà te vorbeçte cineva de râu, marna îl mustra acolo în vatra focului [...] sâ se mai potoleascà dusnianul." (I. Creangá, Povesti, amindri, povestiri, Ed. pentru Literatura, Bucure§ti, 1964, p. 217). în al doilea rând, nu trebuie uitat câ aedunea exprimatâ de verbul în discufie are un obiectiv care nu poate fi atins decât pe cale magica: „sâ astupe gura du§manilor";
e) alte verbe, cum ar fi" a bosmondi, a (se) izda, a (se) mira, a desmira, prin specificul realizàrii aefiunii lor, intra, §i ele, în cadmi terminologiei acfiunilor cu carácter magic: a (se) izda „a face sà se îmbolnâveascà, a se îmbolnàvi, a i se face râu, a-i veni cuiva râu (datoritá farmecelor") (I. Boceanu, Glosar de cuvinte din judetul Mehedinti, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1913, p. 49); a bosmondi „a ameti pe cineva eu vorbe amefitoare, eu farmece §i descântece". (D. Udrescu, op. cit., p. 21); a (se) mira „a privi râu" („Zeitschrift fur romanische Philologie", 63/1943, p. 4); (despre femei însàrcinate) „a se uita cu insistenza la fiin{e diforme (riscând, potrivit unei credinfe populare, sâ nasca copii diformi)" (DA, tom VI, fase. 8, p. 590).
Se poate observa câ aetiunile denumite de verbele prezentate (eu excepda aefiunii indicate de ultimu! verb, care va trebui analizatâ séparât, pentru a dovedi apartenenja verbului respectiv la domeniul terminologie analizat de noi), se realizeazâ prin intermediul farmecelor, descântecelor, deci numai pe cale magica; în ultima instará, verbele respective, au semnificatia generala „a vrâji, a fermeca", urmàrile actiunii respective fiind vâtâmatoare pentru cei din jur, ceea ce ne-ar putea sugera chiar prezenja unor practici ce apaitin domeniului magiei negre. Pentru buna înÇelegere a sensului verbului a (se) mira este necesar sà amintim câ S. Puçcariu gloseazâ acest termen (farà se), eu sensul „a privi râu", ceea ce în mentalitatea populará înseamnà a aefiona pe cale magica, prin intermediul privirii; Puçcariu menfioneazâ §i L un ait verb, format de la cel analizat, a desmira, glosât eu sensul „a scâpa un copti de deochi" (S. Puscariu, în „Zeitschrift fur romanische Philologie", 63/1943, p. 17). Având în vedere cele mentionate, putem considera câ, pe lângà sensul refinut de autorii DA, verbul a (se) mira are §i sensul „a deochea". în acest fel, perechea de verbe a (se) mira - a desmira se integreazâ seriei de verbe ce denumesc acfiunea magica realizatâ prin intermediul privirii (asa-numifii „ochi rai" din credintde populare ale multor popoare indoeuropene), a desmira semnificând, în acest caz, acfiunea de anulare a efectelor actului magie, integrându-se seriei de verbe de tipul a desfermeca, a dezdeochea etc. Pe lângà verbele mentionate la púnetele a) -c), exista §i verbe care nu ridica problème, în ceea ce prive§te apartenen|a
44
Valeriu Bálteanu
la terminologia actiunilor cu carácter magic; dintre eie mentionàm càteva: a bobi, a càuta, a deochea, a descanta, a descànteca, a dezdeochea, a fermeca, a solomoni, a vràciui, a vràji etc. O situatie spedala prezintà verbele formate cu prefixul des-; am urmàrit sà delimitàm dar acele verbe ce indica actiuni realizate de actantì magici umani20, conform definitici magiei populare, de verbele care indica actiuni realizate de fiin|e imaginare (Maica Domnului, Ielele etc.). Aceste din urmà verbe nu vor fi luate in discufie; de altfel, de apar doar in descàntece. Ca §i in cazul actanfilor magici am urmàrit sà stabilim, cu càt mai multa precizie, termenii specifici domeniului in discutie, eliminànd elementele care ni s-au pàrut nesigure §i pàstrànd acele verbe care ne-au oferit argumente viabile pentru includerea lor in terminologia actiunilor cu carácter magic.
2. Termeni ce denumesc acjiunea magica in textele vechi romàne§ti
Dupà cum am menfionat in capitolul referitor la actanfii magici, in textele romàne§ti vechi s-au pàstrat pretioase màrturii cu privire la terminologia magica. Verbele ce denumesc acfiuni cu carácter magic sunt prezente in numàr destul de ìnsemnat in textele menfionate, mai ales, in cele cu carácter religios si juridic. Textele medievale sunt importante §i pentm posibilitatea pe care o oferà, de a urmàri primele atestàri ale termenilor discutali; in aceastà privinìà se poate remarca faptui cà numerosa termeni ce denumesc actiunea magica sunt inregistrati ìncà din secolele XV-XVI: a amup, a arunca, a da, a descanta, a desface, a fermeca, a face, a tnchega, a innoda, a intoarce etc. Prima mregistrare a altor termeni dateazà din secolele XVrj-XVIII: a boboni, a opravi, a vràciui11 etc. Desi sunt atestafi pentm prima oarà in secolul al XLX-lea termeni ca a bobi, a bosconi, a despàsi, a pàscali, a ràscucài etc., dintre care unii reprezintà acfiuni fundaméntale pentru magia populará, au vechime mai mare in limbà.
Majoritatea cuvintelor ce denumesc acfiuni cu carácter magic apar, initial, cu sensuri „nemarcate" magic, doar càteva verbe avànd de la ìnceput
20 Nu fac obiectul cercetàrii noastre nici actanUl magici imaginan (de fapt, diverse ninfe mitofolclorice), nici actiunile ce li se atribuie.
21 De§i avem In vedere, ín principal, textele de pana la sfàr§itul secolului al XVIII-lea, vom utiliza, in unele cazuri, §i texte din primele decenii ale secolului al XIX-lea.
Terminologia magica populara romàneascà
45
valoare pe teren magic (a càuta, a descanta, a fermeca, a vràji etc.). Ne vom opri in continuare asupra unor verbe ce denumesc actiuni fundaméntale pentm ìnjelegerea specificului magiei populare romàne§ti: a boboni, a càuta, a descanta, a desface, a face, a fermeca, a lega, a vràji, a vràciui.
A boboni apare in Anonymus Caransebesiensis, dupà cum mentioneazà autorii DLRLV (p. 87), impreunà cu alti doi termeni cu implicatii pe terenul magiei populare, boboanà „descàntec, vrajà" §i bobonitor „descàntàtor, vràjitor" (Idem); se mentioneazà cu acest prilej §i caracterul regional (Banat) al acestui termen, ce denume§te o actiune magica.
O prezentà interesantà in textele vechi este verbul c càuta, cu putemice implicatii pe terenul divinatici populare, dupà cum ne arata materialele cercetate. in Sapte taine a beserecii (1645) gàsim urmàtoarea mentiune: „Pentm ceia ce cauta in stele sau fac alte me§te§uguri, sà cunoascà niscare lucruri ne§tiute, §i ceia ce poartà la sine avgare sau ierbi, ca sà nu se apropie nimica de dàn§ii." (GCR, I, p. 116). ìntr-un text de la 1811, P. Maior va lua atitudine, in spirit iluminist, impotriva practicilor magice: „Oare n-ai crezut la descàntàturi, la vràjituri, càutat-ai cu bobii, cu cearà, cu cosutoriu [...] etc.". ìn secventa citata sunt menfionate càteva proceduri divinatorii, din care retinem un procedeu, care a cunoscut o deosebità ràspàndire pe terenul magiei populare: a càuta cu bobii, „a ghici, a da in bobi". Acela§i autor face referire la càutatul in pàscàlie, practica divinatorie cunoscutà numai in Transilvania: „aleargà crescimi la pàscàlari, ca sa le caute in pàscàlie, aleargà la babe descàntàtoare, vràjitoare..." (apud. Gh. Bràtescu, Grija, pp. 308-309).
Artur Gorovei semnaleazà prezenta unor verbe ce denumesc acfiuni cu carácter magic, ìntr-un text din 1761 (a desface, a descanta, a face farmece etc.): „...§i au zas cà Marie, fata Flocioi are faptà dar el nu stie sà-i desfacà" (A. Gorovei, op. cit., p. 56); „§i, aducànd fata apà intr-o lutti, i-au descàntat, si au luat fata §i au bàut." (Idem.) ,J-afàcut (un) cioban farmice cu par de drac §i cu ciuhur de pàdure." (Idem). Printre verbele cu o prezenjà notabilà ìn textele analizate, se remarca, ìn mod deosebit, verbul a face, care este §i unul dintre cei mai reprezentativi termeni pentru magia populará romàneascà: „Au doarà ai adus ìn casa ta fermecàtoare, de te-am izbàvit de farmece? [...] Sau ai fàcut farmece spre stricàciunea cuiva?" (Antim Ivireanu, Dihahii, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1983, p. 183). „ìncà §i ceia ce aduc vràjitorii la cásele lor, pentru ca sàfacà niscare farmeci" (GCR., I, p. 116). Pe làngà expresia a face farmece „a fermeca", ce este extrem de folosità ìn textele vechi, vom mai gasi ìncà o expresie cu verbul a face, a face de aragoste: ,/àcut-ai cumva de aragoste sau de màritat §i áltele ca acestea?" (text de la 1811, apud Gh. Bràtescu, Grija, p. 306).
46
Valeriu Bàlteanu
Un alt verb ce denume§te o actìune esentialà pentru ìn{elegerea magiei populare romànesti este a fermeca; §i acesta apare in vechile texte, in varianta a fàrmgsa: „Un fecior a ìmpàratului, anume Constantin, el muri §i foarte tànjia Vasilie de el. Iarà el era un càlugàr de fàrmàca, anume Theodor Sandavarin, §i aduse ne§te vederi ìmpàratului cu farmece." (M. Moxa, Cronica universalà, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1989, pp. 185-186; text din 1620).
Tot in textele romàne§ti vechi mai gàsim §i termenii a lega §i a vràji, termeni din strami elementelor terminologici cunoscute pe ìntreg teritoriul romànesc §i cu o mare vechime in limbà: „...a§ijderea §i cela ce va lega-nunta, ce se zice pre mire sà nu se ìmpreune cu nevasta-§i, sau §i alte me§te§uguri, ce vor face cu vràji, 20 de ai sà nu se cumenece." (GCR., I, p. 116); „...vràjitorii §i ceia ce vràjesc sà nu se cumenece 5 ai. " (Idem). Intr-un text de la 1652, in locul verbului a vràji este utilizata expresia a face vràji, ceea ce ne arata cà pentru exprimarea acdunii magice cà§tigau tot mai mult teren construcfiile cu verbul a face §i cu un substantiv ce denume§te un tip de practicà magica: „§i sà §titi cà pre aceia cheamà vràjitori cani cheamà dracii §i fac vràjile pre voile celea ce vor ìntru stricàciunea oamenilor." (apud A. Gorovei, op. cit., p. 55).
Verbul a vràciui, format de la un termen ce dentimele un actant magic, va fi utilizat, intr-un text din secolul al XVII-lea, nu cu sensul pe teren magic, ci cu sensul „a da ìngrijiri medicale", „a trata", ceea ce ne arata cà el deja trecuse sj in cadmi terminologici medicale: „Nu ca vracii ce vràciuiesc numai trupul iarà sufletul nu pot, ci ca un domn §i vraci adevàrat [...] vraciui §i sufletul dempreunà." (Gh. Bràtescu, Grija, p. 294; text de la 1643).
3. Stratificare etimologica
Ca §i in cazul terminologiei actanfilor vom incerca sà analizàm proveniente termenilor ce denumesc acfiuni cu carácter magic. Analiza etimologica a acestor termeni ne-a condus la urmàtoarea schema de stratificare:
- termeni de origine latina;
- termeni imprumutafi (din limbile slave, din limba greacà, din limba maghiarà);
- termeni formad pe teren romànesc (de la substantive, de la verbe);
- termeni cu edmologie necunoscutà.
A lega este, §i astàzi, utilizat In domeniul erotic, cu semnificatie magica (v. A lega).
Terminologia magica populara romaneasen
47
O observatíe aparte trebuie fácutá cu privire la únele verbe care apar numai in expresii verbale ce denumesc o acfiune cu carácter magic. Aceste expresii, pentru u§urarea informárii, au fost analizate, luándu-se ca reper dominanta lexicalá, verbul pe baza cáruia s-au constituit.
3.1. Termeni de origine latina
Acesti termeni formeazá un grup destul de números §i numesc o serie de acfiuni cu carácter magic, esentiale pentru intelegerea specificului magiei populare románe§ti. Únele dintre verbele discútate pot sá apara §i in stmetura unor expresii verbale; in aceastá privinjá exceleazá verbul a face, Verbele de origine latina ce denumesc acüuni magice sunt, in majoritatea cazurilor, ráspándite pe intreg teritoriul románese, cu únele exeeptii, cum ar fi: a ságeta, a adápa etc. Mai deosebitá este situaba lui a descanta care, de§i este general cunoscut pe teritoriul románese, nu este íntrebuinjat peste tot, edificatoare in acest sens sunt informatiile din Mundi Apuseni §i din zona Alba (jud. Tulcea). Termenii de origine latina sunt urmátorii: a adápa (<adaquare) „a face farmece" (Lexic regional, II, p. 20), a amuti (<ammutire) „a face pe cineva prin vrajá sá-§i piardá graiul" (DA, tom I, partea I, p. 157; Alexandru Rosetti , op. cit., p. 103), a arunca (<averruncare) „a ghici" - in expresia a arunca bobii (S.F. Marian, Sárbátorile, I, p. 60), a blestema (<blasphemare) „a invoca mánia lui Dumnezeu asupra cuiva" (DA, tom N I, partea I, p. 580; Alexandru Graur, Etimologii románesti, Ed. Academiei, Bucure§ti, 1961, p. 60), a cauta (<cavitare) „a ghici, a prezice"; „a descanta" (lan Urban Jarnic, Andrei Bárseanu, Doine si strigáturi din Ardeal, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1885, p. 446; DA, tom I, partea a Il-a, p. 228; S.F. Marian, Nunta, p. 162), a canta (<cantare) „a vráji" (P. Caraman, Descolindatul, p. 346; G. Dem Teodorescu, op. cit., p. 383), a da (<dare) „a ghici, a spune viitorul"; „a fermeca"; „a descanta" - in expresia a da defálcaritá (DA, tom II, partea I, p. 37; informade de teren: Dobrina-Hu§i, jud. Vaslui), a descanta (<*discantare) „a rosti descántece sau vráji - pentru vindecarea unor boale"; „a fermeca" (DULR, p. 200; Nicolae Máru§ca, Graiul din comuna Borod in Cercetári de limbá si literatura, Oradea, 1968, p. 49), a desface (<disfacere) „a nimici vraja sau farmecul care apasá asupra cuiva" (DLRM, p. 233; VasüeFrQM,Lexicologiesitoponimierománeascá, Ed. Facía, Timisoara, 1987, p. 43), a dezlega («lisligare) „a inlátura efectele unei vráji" (Traían Gherman, op. cit., p. 145; Enea Hodo§, in prefaja la volumul Poezii populare, Sibiu, 1912), a face (<facere) „a fermeca, a vráji"; „a descanta"; „a ghici" - in expresia a face cu bobii (DA, tom II, partea
48
Valeriu Bálteanu
Terminologia magica populara romaneasen
49
I, p. 11; Anca Irina Ionescu, Lingvisticà §i mitologie, Ed. Litera, Bucure§ti, 1978, p. 52), a incanta (<incantare) „a fermeca prin càntarea sau enunterea unor formule magice" (DA, tom II, partea I, p. 563; P. Caraman, Descolindatid, p. 326), a inchega (<incoagulare), in expresia a inchega apele „a fermeca, a face vràji" (Bogdan Petriceicu Hasdeu, Etymologicum,, I, p. 371; Ion Creangà, op. cit., p. 217), a intoarce (<intorquere) „a desface farmecul"; „a descanta" (DA, tom II, partea I, p. 813; F. Gheorghe Ciausjanu, op. cit., p. 35), a tnturna (<*intornare) „a intoarce, a face sa cada asupra ceiui care 1-a fàcut (farmecul - n.n.)" (DA, tom I, partea I, p. 846; SCRIBAN, p. 702), a lega (<ligare) „a paraliza prin farmece"; „a vràji" (DA, tom II, partea a Il-a, p. 136; Antim Mreanul, Didahii, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1983, p. 183), a lua (<levare) „a face farmece" - in expresia a lua cutitul (ALRT II, p. 7; Codin C. Ràdulescu, Literatura, p. 535) a (se) mira (<mirari) „a privi ràu"; „a deochea" (LA. Candrea, Folclorul, p. 198; DESLR, p. 600), a pune (<ponere) „a fermeca pe cineva"
- in expresia a pune ulcica; „a ghici" - in expresia a pune bobii (TDRG, fase. 14, p. 246; DA, tom I, partea I, p. 587), a sàgeta (<sagitare) „a deochea cu privirea" (DLR, iom X, partea I, p. 139; S.F. Marian, Nasterea, p. 371), a stinge (<stinguere) „a descanta de deochi" - in expresia a stinge càrbuni; „a face farmece" - in expresia a stinge frigarea (DULR, p. 105; Costache Pintilie, Monografia comunei Matea, p. 95; PPR, II, p. 402), a strica (<extricare) „a produce pagube prin vràji, farmece"; „a dezlega, a desface farmece, blesteme" (DLRM, p. 808; Gh. Pavelescu Cercetàri, p. 107), a táia (<taliare) „a descanta" - in expresia a tùia defalcarla (DLR, tom XI, partea a Il-a, p. 89; Ion Pop Reteganul, op. cit., p. 54), a trage (<trahere) „a ghici" - in expresia a trage cu bobii (DLR, tom XI, partea a Ill-a, p. 465; V. Petre §tefànucà, op. cit., II, p. 33), a turna (<tornare) „a fermeca"
- in expresia a turna boigoane; „a descanta de sperieturà" - in expresia a turna cositor (informade de teren: Dobrina-Hu§i, jud. Vaslui; Grigore Tocilescu, Tapu N. Christea, op. cit., p. 295; Ratìu, Anton, op. cit., p. 109), a ¡ine (<tenere) „a face vràji" - in expresia a fine vráji (DLR, tom XII, partea I, p. 134; GCR, I, p. 218).
3.2. Termeni Tmprumutati
Dupà cum am mentionat numàrul termenilor ìmprumutati din alte limbi este mai mie in comparatie cu acela al termenilor formati pe teren románese. Acesti termeni au, in general, carácter regional si denumesc actiuni care ne ajutà sa injelegem mai bine o serie de interferente intre magia populará romaneascà
§i cea a unor popoare cu care spirimalitatea romàneascà a intrat in contact de-a lungul timpului. Din tre verbele imprumutate ce denumesc actiuni cu carácter magic se detaseazà cele de origine slava. Unele din aceste verbe sunt cunoscute pe ihtreg teritoriul románese si denumesc actiuni importante pentru intelegerea specificului magiei populare romànesti: a ghici, a meni. Termenii de alte origini (maghiarà, greacà) sunt extrem de rari §i cu ràspàndire limitata.
3.2.1. Termeni de origine slava
Mentìonàm aceste verbe: a boscorodi (<bozkoroditi) „a descanta, a vràji" (DA, tom I, partea I, p. 624; Nicolae Dràganu, in DR, IV, p. 332), a citi (<cisti) „a ghici"; „a descanta, a vràji pe baza unui text magic" (DLRM, p. 149; Andrei Oi§teanu, op. cit., p. 202), a ghici (<gadac) „a aria, a descoperi, a spune gandul cuiva, a proroci sau a dezlega o tainà sau ìn{elesul unei enigme etc., prin mijloace supranaturale" (DA, tom II, partea I, p. 256; Mile Tornici, in FD, IX, p. 171), a meni (<meniti) „a prezice lucruri probabile sau nefavorabile"; „a prevesti soarta cuiva dintr-o anumità aran jare a càrrilor de joc, a bobilor"; „a descanta, a vràji" (DA, tom VI, fase. 5, p. 385; Mihail Sadoveanu, Opere, IX, Ed. pentru Literatura §i Artà, Bucurestì, 1957, p. 30), a nàpràti (<napratiti) „a amnea un farmec" (AAF, III, p. 152; Dorin Gànulescu, Elemente de origine sàrbocroatà ale vocabularului dacoromàn, Bucure§ti, Pancevo, 1974, p. 160), a obrici (<obre§ti) „a (se) deochea"; „a fermeca pe cineva"; „a-i aduce pagubà in casa sau in vite, prin vràji si descàntece" (Dumitru Udrescu, op. cit., p. 186), a opaci (<opaca) „a-i lua cuiva mintile prin vràji §i descàntece" (Ibidem, p. 189), a opravi (<opraviti) „a indepàrta ceva prin vràji, fàcàturi"; „a opri pe cel mort sà se facà strigoi" (AAF, III, p. 57; DLR, tom VII, partea a Il-a, p. 248), a plàmàdi (<pomladiti) „a face cuiva descàntece pentm a vindeca de o boalà" - in expresia a plàmàdi inima cuiva (DLR, tom Vili, partea a Ill-a, p. 787; PPR II, p. 325), a pohibi (<pohabja) „a face farmece"; „a descanta"; „a prezice, a prevesti" (DLR, tom Vili, partea a IV-a, p. 949; Rigo Grigore Grigorio, Medicina populará, I, Bucuresri, 1907), a ràvni (<riviniti) „a fermeca, a vràji"; „a deochea" (DLR, tom Vili, p. 492; Emil Petrovici, in AAF, III, p. 154).
3.2.2. Termeni de origine maghiarà
Am retinut un singur element de acest fel, si anume verbul a jurui (<gyürü) „a vràji, a fermeca" (DA, tom II, partea a Il-a, p. 64; DR, IV, p. 759).
Autorii DA observa cà „apropierea de a jura s-a fàcut ulterior, prin etimologie populará" (DA, tom II, partea a Il-a, p. 64). Sensul magic, de care am pomenit, poate sta in legatura „cu rolul inelului in vràji si farmece"
50
Valeriu Bàlteanu
Terminologia magica populara româneascâ
51
(DR, IV, p. 759), càci substantivul gyûrii, de la care s-a format verbul analizat are chiar sensul inel (Idem). §i pe terenul culturii populare române§ti se pot semnala unele implicadi magice aie inelului: astfel, în zona Grivija, jud. Galati (informatìe de teren) se considera câ sunt apàrati de blesteme §i farmece oamenii care poartâ inel.
3.2.3. Termeni de origine greacâ
Avem in vedere, la acest paragraf, verbul a ursi (<orizo) „a face farmece"; „a vràji" (DLRM, p. 911; S.F. Marian, Sârbâtorile, II, p. 63). Acdunea reprezentatâ de verbul a ursi este specifica fiinfelor mitofolclorice numite ursitoare, dar tot cu verbul respectiv este denumitâ §i acdunea realizatà de unii actanti umani. Astfel S.F. Marian menjioneazâ câ practica magica a vergelatului, în Bucovina, este condusâ de o fata numitâ ursitoare. Acest actant urse§te, adicâ realizeazâ o acfiune magica, apropiatâ ca sens de cea denumitâ de verbul a vràji: „Ursitoarea ia de sub vas obiectul ascuns §i ursind zice..." (S.F. Marian, Sârbâtorile, II, p. 63). Verbul a ursi este afestat pentru prima oarâ într-un text din 1683 al lui Dosoftei (v. TDRG, fase. 18, p. 802); termenul apare §i în ALR I/II, h. 241 §i ALR II/I, MN 2653; 74, dar cu referire ia acdunea ftin{elor mitofolclorice denumite ursitoare.
3.3. Termeni formati' pe teren românesc
Aceçti termeni formeazâ un gmp desml de numéros, ceea ce dovedeste, încâ o data, importanza pe care au avut-o pracdcile magice pe teren românesc. Exista doua grupe de astfel de termeni: o prima grupâ o alcàtuiesc termenii formati de la substantive care denumesc actanti, practici magice, instrumente utilizate, anumite realitâji marcate magic etc. Din aceastà categorie se remarcâ, în mod deosebit, verbele care s-au format de la substantive ce denumesc actanti sau practici magice. Verbele despre care discutant arata strânsa legatura care exista între diverse compartimente ale terminologici magice populare. O alta categorie de verbe formate de la substantive este aceea a termenilor care au ca bazâ derivativa denumiri ale diverselor «instrumente" utilizate de divinatia popularà (a bobi, a pàscali). Verbele a ochea (a ochena), a cobi, a piezi au ca punct de plecare o serie de substantive ce denumesc realitâti marcate magic (ochi, în sensul „ochi râi", care provoacà deochiul, cobe, piazà, care se refera la fiinte ìnzestrate cu capacitate predictivâ, mai aies în sens negativ). Un interes aparte prezintà verbele a pojâri §i a (se) izda, formate de la denumirile unor boli. Verbul a sànvàsia este format de la numele popular al sàrbàtorii Sf. Vasile; acest verb atrage
atentia asupra semnifica{iei deosebite a perioadei respective pentru realizarea practicilor divinatorii.23
O serie de termeni au ca baza derivativa verbe ce denumesc, sau nu, acfiuni cu carácter magic; în acest caz sunt întrebuin{ate prefixele des-, in-, ras-; aceastà a doua grupâ de verbe formate pe teren románese este mai redusâ cantitativ în comparafie cu grupa verbelor formate de la substantive.
3.3.1. Termeni formati de la substantive
In aceastà categorie intra verbele formate de la substantive ce denumesc:
a) actanji: a bosurca, a bosmondi, a cobi, a mosmondi, a piezi, a solomoni, a strigoia, a vràciui;
b) practici magice: a boboni, a bosconi, a cânteca, a colinda, a deochea, a (se) dedeochea, a descânteca, afermeca, a poci, a vràji;
c) instrumente: a bobi, a ghidànàci, a obroci, a pàscali;
d) realitâji marcate magic: a innoda, a ochea;
e) notiuni temporale: a sànvàsia, a soroci;
f) boli: a (se) izda, a pojàri.
Vòm prezenta, pe rând grupele de verbe menzionate, urmând sâ discutant"^ aspectele generale de ordin lingvistic, în capitolul Sinteze.
a) în aceastà grupa intra verbe ce s-au format de la denumirile unor^" actanzi, cum ar fi: bosorcaie, bosnioandà, mo§moandä, Solomon, strigoi, vraci; sunt, în general, termeni cu carácter regional. Verbele amintite au urmätoarele sensuri: a bosurca (<bosorcà) „a vràji" (CADE, p. 165; Miron Pompiliu, Balade populare romàne, p. 100, în „Convorbiri literare", 12 martie 1887), a bosmondi (<bo§moandà) „a ame{i pe cineva cu vorbe amàgitoare sau cu farmece §i deseantece" (Dumitru Udrescu, op. cit., p. 21), a cobi (<cobe) „a avea un presentiment cà se va întâmpla ceva ràu §i a-i da expresie, a prezice cà se va întâmpla ceva ràu, a meni ceva ràu, a trage a ràu" (DA, tom II, partea a Il-a, p. 603; §ez., XVIII, p. 296), a mosmondi (<mo§moandà) „a umbla cu farmece" (Dumitru Udrescu, op. cit., p. 174), a piezi (<piazà) „a prevesti, mai aies de ràu"; „a prezice" (DLR, tom Vili, partea a Il-a, p. 591), a solomoni (<soIomon) „a vrâji, a fermeca" (DULR, p. 602), a strigoia (<strigoi) „a vràji" (Ovid Densusianu, op. cit., p. 292), a vràciui (<vraci) „a vràji, a fermeca" (FC, III, p. 119; Gh. Brätescu, Grija, p. 403).
23    Forma samväsii apare §i într-un text din sec. al XVIII-lea (I. Musjea, op. cit., p. 12), în care sunt incriminate practicile din domeniul ghicitoriei.
52
Valeriu Bâlteanu
Terminologia magica populara româneascâ
53
b) Verbele din aceastà categorie sunt formate de la termeni ce denumesc pracdci magice; pe langa verbe cu carácter general, ràspàndite pe íntreg teritoriul románese (afermeca, a vráji) putem mentíona §i verbe cu carácter regional (a boboni, a bosconi, a descanteca etc.). O situane deosebitá prezintá verbul a descanteca format de la termenul descantee. Tr. Herseni pune acest verb in relafie cu a cànteca, verb inregistrat in satul Màguri, in Mundi Apuseni, cu sensul „a fermeca, a vràji": „...am ìntàlnit noi instile expresia ciará de cántecá §i descanteca" (Tr. Herseni, op. cit., p. 126). Iatá sensurile verbelor amintite: a boboni (<boboaná) „a-fermeca, a vràji" (DA, tom I, partea I, p. 590; DLRLV, p. 78), a bosconi (<boscoaná) „a face boscoane, a vráji"; „a descanta" (DA, tom I, partea I, p. 624; DULR, p. 74; George Giuglea, Fapte de limbà. Márturii despre trecutul románese; Ed. §tiindficà §i Enciclopedica, Bucure§ti, 1988, p. 111), a cànteca (<cántec) „a vràji, a fermeca" (Traian Herseni, op. cit., p. 126), a colinda (<colindá) „a merge din casa in casa cántánd colinde", „a umbla cu colindatul" (DA, tom I, partea a íí-a, p. 657; DLRM, p. 167), a deochea (<deochi) „a fermeca cu privirea" (DULR, p. 198), a (se) dedeochea (<dedeochi) „a deochea" (Pamfil Biltiu, op. cit., p. 287), a descanteca (<descántec) „a descántaca" (Artur Gorovei, op. cit., p. 76; Traian Herseni, op. cit., p. 126), afermeca (<farmec) „a exercita asupra cuiva (uneori asupra sa) cu farmec, adecá prin mijloace tainice, o influente supranaturalá cu scopul de a-i da infáti§area sau de a-i produce starea trupeascà ori sufleteascà dorità" (DA, tom II, partea I, p. 104; Alexandru Graur, Etimologii románesti, Ed. Academiei, Bucure§ti, 1963, p. 93), a poci (<potcá) „a deochea" (AAF, V, p. 224), a vràji (<vrajá) „a invoca prin diferite procedee, formule, gesturi etc. pentru transformarea miraculoasá a cuiva sau a ceva"; „a face sá se exercite asupra cuiva prin diferite mijloace magice, o forte supranaturalá cu scopul de a-i schimba, dupa dorinte, ìnfàfi§area, starea sufleteascà, atitudinea etc."; „a ghici (in càrfi, in cafea, in palma, intr-un horoscop)"; „a face, prin mijloace magice ca cineva sá fíe sub stápánirea vointei cuiva" (DLR ms.).
c) in aceastà gmpà intra verbele a bobi (<bob) „a ghici dànd cu bobii" (DA, tom I, partea I, p. 588; DESLR. p. 66), a ghidànàci (<ghidànac) „a ciocàni càrbunii cu vàtraiul cànd fiuie, ca sà astupe gura dusmanilor" (Dumitru Udrescu, op. cit., p. 101), a obroci (<obroc) „a face cuiva vràji"; „a vràji pe cineva, a fermeca" (DA, tom VII, partea a Il-a, p. 65; DULr| p. 436), a pàscali (<pàscàlie) „a prezice, a ghici viitorul din pàscàlie" (DA, tom Vili, partea 1, p. 314).
d) Doar irei verbe intra in aceastà categorie: a innoda (<nod) „a fermeca" (E. Sevastos, Literatura, p. 164), a ochea (<ochi) „a deochea"
(CL, 2/1970, p. 277, FC, III, p. 91), a pàsi (<pas) „a fermeca" (Bogdan Petriceicu Hasdeu, Etymologicum^, IV, p. 162).
e) Avem in vedere doua verbe: a sânvâsia (<Sân. Vâsii) „a face vràji in ajun de An Nou"; „a ghici in noaptea de Anuí Nou dacá doi tineri se vor càsàtori sau nu, in anul urmâtor, folosind douà boabe de piatrà aera puse pe plita încinsâ" (DLR, tom X, partea a Ill-a, p. 1028; Radu Popescu, Graiul gorjenilor de lângâ munte, Ed. Scrisul Románese, Craiova, 1979, p. 102; Virgil Nestorescu, Romand timoceni din Bulgaria, Ed. Fundadei Culturale Romàne, Bucure§ti, 1997, p. 151), a soroci (<soroc>) „a ursi"; „a descanta '; „a meni" (DLRM, p. 785; DSB, IV, p. 39).
f) Avem in discude douà verbe: a (se) izda (<izdat) „a face sà se îmbolnâveascà, a se imbolnàvi, a-i face ràu, a-i veni ráu cuiva, datorità farmecelor" (Ion Boceanu, op. cit., p. 11; Dorin Gàmulescu, op. cit., p. 143), a pojári (<pojar) „a descanta de pojar" (Lucian Costin, op. cit., I, p. 162; DLR, tom Vili, partea a IV-a, p. 956 ).
g) La aceste categorii de substantive, ce au servit la formarea de verbe cu carácter magic, trebuie sà adâugàm §i substantivul balmos, purtàtor al sensului (figurât; „amestecâturâ, harababurà" (DA, tom I, partea I, p. 459). De la acest cuvant s-a format un verb ce denume§te o aedune magica, a bâlmâji (<balmosj „a zapàci pe cineva prin vràji sau farmece"; „a vràji, a fermeca" (DA, tom I, partea I, p. 459; informafie de teren: Viile, jud. Galafi), pornindu-se nu de la sensul principal, dupa cum am menfionat, ci de la cel figurât.
3.3.2. Termeni formati de la verbe
Numàrul acestor termeni este mai redus, dar trebuie avut in vedere faptul cà únele modele lingvistice, pe care le sugereazà acesti termeni, sunt de interés pentru cercetarea terminologici magice. Noile verbe se formeazà de la verbe deja existente, cu préfixe. Verbele bazâ au, in general, valoare magica; la rândul lor, prefixele pot sà le dea un sens opus, celui de{inut de baza derivativa (cazul unor verbe cu prefixul des-) sau pot sà nu aduca nimic in plus, din punct de vedere semantic (cazul unor verbe cu prefixul in-). In functie de prefixele utilizate avem urmàtoarele categorii de verbe: a) cu prefixul desìi) cu prefixul do-c) cu prefixul ititi) cu prefixul ràs-
Vom analiza, in ordinea menfionatà, grupele de termeni formad de la ràdàcini verbale.
54 Valeriu Bálteanu
a) ín ràndul verbelor cu prefixul des- le menrionàm pe urmàtoarele: a descolinda (<a colinda) „a ìntoarce in ràu uràrile de bun augur ale colindei sau ale colindelor cantate anterior" (P. Caraman, Descolindatul, p. 327), a desfermeca (<a fermeca) „a ìnlàtura efectele acfiunii unui farmec, a acriona magic contra unui farmec" (Ion Musjea, Ovidiu Bàrlea, op. cit., p. 250), a desmira (<a se mira) „a scapa un copil de deochi" (PPR, p. 329), a despàsi (<a pà§i) „a pà§i inapoi peste corpul cuiva" (FC, II, p. 89), a despetrece (<a petrece) „a despà§i" (Idem), a dezdeochea (<a deochea) „a suprima efectele unui deochi" (Alexandre, Rosetd, op. cit., p. 103; C. Rádulelscu Codin, Literatura, p. 543), a dezmuti (<a muri) „a vindeca de mu{enie" (Alexandru Rosetti, op. cit., p. 103), a deznoda (<a innoda) „a desface farmecele" (informare de teren: Gropeni, jud. Bràila).
b) Un singur verb poate intra in discurie pentru prefixul do-, sj anume a dodescànta (FC, II, p. 100), verb atestat doar in Banat, cu sensul „a descanta indeplinind tot ritualul" (AAF, VI, p. 380) §i format de la a descanta, cu prefixul de origine slava do-; „acest prefix, de origine slava, este ráspándit in zona Banatului. Cu excepria lui a dobori, general in limbà, derivatele in do- aparfin, in special, graiului dir; Banat §i din regiunile invecinate." (FC, II, p. 100). Acest prefix arata ducerea acfiunii denumite de verbul neprefixat pana la limita ei maxima. A dodescànta nu inseamnà doar a termina de descàntat, dupà pàrerea noastrà, ci indica respectarea, in totalitate, a secventdor regiei magice, ducerea lor la bun sfàrsjt, pas cu pas. Acest verb, cu carácter regional, este format, dupà cum am vàzut, cu ajutoml unui formant de origine slava; baza derivata este insà de origine latina (a descanta), ca §i in cazul verbelor a doavea, a dospune.
c) Verbe cu prefixul in-. Avem in discufie doar douà astfel de verbe: a infermeca (<a fermeca) „a fermeca" (DA, tom II, partea I, p. 656; Al. Vichi, Glosar, p. 99), a insoroci (<a soroci) „a soroci", „a da in bobi" - in expresia a insoroci boabele (DLR, tom X, partea a IV-a, p. 1252; ALR SN, V, H, h. 1569).
d) Un verb care ridica o serie de probleme, privind atàt etimologia, càt §i definirea darà a acriunii magice pe care o denume§te, este a ràscucài (<ràs + cuc + ài)) „a descanta vitele sau oile care fata, cànd canta cucul, pentru a nu-si pierde laptele" (DLR, tom Vili, p. 121; Vasile Ionità, op. cit., p. 86). Acest termen este inregistrat la romànii din Jdrela (Iugoslavia; v. ALRTII, p. 7), in Banat (L. Costin, Graiul, p. 173), in Transilvania centrala §i de nord (AAF, III, p. 136).
Terminologia magica populara romàneascà 55
3.4. Termeni cu etimologie necunoscutó
Dupà cum s-a putut remarca, marea majoritate a termendor ce denumesc acfiuni cu carácter magic pot fi studiaci satisfàcàtor, din punctul de vedere al originii; exista insà §i càfiva termeni la care solufiile etimologice propuse nu sunt convingàtoare; este cazul verbelor a ormoti „a fermeca, a descanta" (DLR, tom VII, partea a Il-a, p. 316; Dumitru Udrescu, op. cit., p. 191) §i a lipa „a ghici" - in expresia a làpa càrdie; „a arunca farmece" - in expresia a tjpafapt (ALR SN, V, H, h. 1569; AAF, V, p. 175; DLR, tom XII, partea I, p. 153).
Am inregistrat un mimar de 82 de verbe ce denumesc acüuni cu carácter magic. Din totalul de 82 de termeni, 24 sunt de origine latina, 13 ìmprumutari §i 2 cu etimologie necunoscutà; §i la acest capitol terminologie ponderea creatiilor pe teren románese este insemnatà: 43 de termeni, ceea ce reprezintà mai mult de jumàtate din total. Alte aspecte de ordin lingvistic de termenilor ce denumesc acfiuni cu carácter magic vor fi analízate in capitolul Sinteze.
CAPITOLUL IV
Termeni ce denumesc practica magica
1. Di recti i de cerceta re
Studierea pracdcii magice este la fel de importantà ca sj a actandlor sau a acdunilor cu carácter magic; dupa cum se §tie. practica magica reprezintà un ansamblu de àctiuni coordonate, efectúate de actant in vederea atingerii unui obiectiv pe cale magica, ceea ce dovedeçte deosebita ei complexitate. Cercetàrile întreprinse. mai ales pe plan etnologie, au càutat sà evidentieze o serie de aspecte referitoare la nótele definitorii ale diverselor tipuri de practici magice. Printre deméntele avute in vedere: scopul practicii respective, mijloacele ìntrebuin{ate, timpul efectuàrii etc. In mod inevitabil, s-r. ajuns la studierea §i a diverselor aspecte legate de cel care conduce practica magica, aspecte analízate ce noi anterior.
O cercetare lingvisticà a domeniului practicilor magice nu s-a realizat pana acum, ceea ce impune o abordare a terminologici domeniului respectiv in vederea coroboràrii aspeetelor etnologice cu cele lingvistice. Cercetarea lingvisticà poate ajuta la o mai ciará în{elegere a specificului practicilor magice, !a suprinderea unor demente de interferentâ ìntre diverse compartimente aie terminologici magice, aspecte care au fost de cele mai multe ori neglijate in cercetàrile anterioare, toemai din cauza caracterului f lor pronuntat etnoiogic. Exista situafii când fermenti ce denumesc practica magica pot permite reconstituirea sensurilor pe teren magic ale unor verbe, ce astâzi nu mai par a avea nici o legatura cu domeniul magici. Farà ìndoialà, este destul de importantà §i ìnjelegerea modului cum s-au format termenii ce denumesc practica magica, termeni ce. in timp, au suferit o serie intreagà de mulafii semantice, astfei încât s-a ajuns, in numeroase cazuri, la fenomene de confuzie terminologica, la degradati semantice. Aceste aspecte vor fi urmàrite in strânsà legatura cu tendinjele in pian semantic, dat ftind faptul -  cà degradarea actuiui magic, in ochii comunitàtii, a dus, in cazul actantilor
58 Valeriu Bàlteanu
§i al actjunilor cu caracter magic, la pierderea sensului magic; in aceastà situa|ie trebuie urmàrit modul specific cum se reflectà tendinea menzionata la nivelul termenilor ce denumesc pracdca magica. Dupà cum am remarcat ìn cazul terminologici actandlor, s-a putut constata o serie de fenomene de transfer terminologie, ceea ce impune urmàrirea acestui aspect si la studierea practicii magice. Unele particularitàtj ale domeniului discutat au putut fi remarcate ìncà din studiul termenilor referitori la actanfi sau la actjuni magice. Astfel, putem mentjona prezente termenilor ce indica practici magice ìn structura unor expresii care denumesc acjiuni cu caracter magic: a face farmece, a face vràji, a turna bozgoane etc. De remarcat, in acest caz, cà verbul a face dovede§te o deosebità predilectie pentru combinarea cu termeni ce denumesc practica magica (v. A face). Cercetarea pe care ne-o propunem trebuie sa aibà in vedere sj aspecte legate de aria de ràspàndire a termenilor discutati, urmànd a confirma, sau nu, unele din concluziile anterioare. Dat fiind caracterul lingvistic al studiului nostru, se impune depistarea, §i ìn cazul domeniului practicilor magice, a unor eventuale modelè lingvistice, care sa permità o mai bunà pàtrundere ìn universul magiei populare romànesti. Ne propunem, de asemenea, depistarea unor eventuale ìmprumuturi de termeni romàne§ti ce denumesc practici magice, de càtre grupuri etnice neromàne§ti, dat fiind faptul cà ir.vestigat.iile de pana acum ne-au aràtat posibilitatea existentei unui asemenea fenomen.
2, Termeni ce denumesc practica magica Tn vechile texte romàne§ti
Dupà cum am vàzut, textele noastre de pànà la 1800 (reper aproximativ) au rednut o serie de elemente de terminologie magica; termeni dintre cei mai ìntrebuintan, referitori la actant sau la actiunea magica s-au pàstrat ìn textele amintite. Este normal ca si termenii ce denumesc practica magica sà se fi pàstrat; a fost oarecum surprinzàtor sa constatàm cà, de fapt, astfel de termeni sunt §i mai freevend decàt cei mendonad anterior. Textele vechi ne indica, spre exemplu faptul cà biserica, in lupta ei contra practicilor vràjitoresti, §i-a creat o terminologie proprie pentru a denumi practicile magice. I. Musjea indica, pe baza studienti circularelor episcopale de la inceputul secolului al XlX-lea, termeni utilizati ìn acest sens: superstiti e, ereditila desartà (AAF, VII, p. 129). Interesul bisericii pentru combaterea practicilor magice se ìnscrie ìn contextul mai larg al luptei ìmpotriva urmelor de pàgànism, prezente ìn cadmi manifestàrilor viefii spirituale tradifionale
Terminologia magica populara romaneases 59
romàne§ti. Dincolo de cele menzionate, trebuie sà ne amintim cà o bunà cunoa§tere a specificului practicilor magice poate permite §i o mar bunà cunoastere a profunzimilor spiritualitàtii romànesti: „descàntecele §i vràjile sunt cele mai pre{ioase elemente pentru cunoa§terea vietai celei mai intime a misterelor poporului" (Gh. Pavelescu, Mana, p. 25).
Un aspect important al cunoa§terii universului practicilor magice este cei legat de terminologia aferentà, terminologie prezentà, din plin, ìn textele medievale romàne§ti. Multi dintre termenii ce denumesc practici magice sunt atestati ìncà din secolele al XVI-lea si al XVII-lea (aruncat, aruncàturà, boboaná, càutat, dare, dat, dàtdturà, descantee, fapt, farmec, fàcàturà, ìntorsàtura, legatura,potcà, sàgetàturà, supus, vrajá, vrájitorie etc.); aproape jumàtate din termenii ce denumesc practica magica sunt atestad ìncà din secolele al XVI-lea §i al XVII-lea, ceea ce ne poate indica vechimea deosebità a multerà dintre practicile vràjitore§ti pe teren románese. Sunt atestati pentru prima oarà ìn secolul al XVIII-lea termeni ca bàbàrie, deochi, desfacere, solomonie, vrájitorie, vràjire etc., care au, dupà pàrerea noastrà, o vechime mai mare In limba romàna, dar lipsa unor inregistràri anterioare ne obligà sà ne mentinem pe terenul ipotezelor. Doar pentru termenul solomonie se poate susjine cà intrat in circulatie ìn secolul al XVIII-lea, dat fiind faptul cà, ìn aceeasj perioadà, se fac cunoscuti §i termenii ìnruditi (solomonar, solomon, a solomoni etc.). Pufini dintre termenii ce denumesc practici magice sunt atestati pentru prima oarà ìn secolul al XlX-lea: borboase, boscoanà, deocheturà,farmazonie,pocealà,pociturà, §iscàrie etc.; màcar o parte dintre ei au, credem, o vechime mai mare, provenind de la cuvinte mo§tenite sau intrate de mult timp ìn limbà: deocheturà, farmazonie, pocealà, pociturà. Termenul boscoanà, fiind ìmprumut vechi din limba greacà §i avànd o ràspàndire destul de mare pe teritoriul románese, este, in mod ciar, anterior primei sale atestàri. In general, termenii ce denumesc practica magica prezintà o importante deosebità pentru intelegerea magiei populare romànes/i, printre áltele §i datolite vechimii lor deosebite ìn limbà.
Vòm ìncerca sà atragem atenfia asupra caterva dintre ei, urmàrind sà utilizàm, §i in cercetarea noastrà, informatii oferite de textele vechi.
Cuvàntul boboanà denumeste o practica magici, avànd aria de ràspàndire. mai ales, in Ardeal. Autorii DLRLV atrag atentte asupra faptului cà termenul mentionat este cunoscut sj in Moldova (DLRLV, p. 77); Dosoftei utilizeazà substantivul respectiv la forma de plural: ..mearse la capistea unde fàcea imparami boboanele acelea spumate idole§ti" (Dosoftei, Via¡a sipetrecerea sfintilor, apud DLRLV, p. 77). Un catehism de la 1703, tipàrit la Cluj, probeazà utilizarea termenului analizat §i ìn Banat: „Cuntine§te §i
60 . Valeriu Bàlteanu
blastàmà idolatria, cinste a tuturor dumnedzei strimi, màndria dràceaseà, famecele sj boboanele" (Idem). Ar fi de remarcat prezenta, in acest din urmà text sj a altui termen ce denumeste o practica magica, farmece.
Un termen cu caracter regional, inrudit cu boboarà este bobonosag. El este irregistrat atàt la forma de singular, càt sj la cea de plural:,. Bobonosag au fost cànd Elisei au bàgat sare ìn apà ca sà vindece apa" (text de la 1702, apud DLRLV, p. 78); „De bobonosaguri ce nu iaste scris la tipic sà nu tic" {Idem). Ar fi de mentjonat cà forma de plural al sabstantivului bobonosag nu a mai apàrut si ìn alte materiale cercetate de nni, ceea ce ne arata vaioarea deosebità a acestei ìnregistràri.
Cuvàntul descàntec apare ìn Descriptio Moldaviae24 (1714) a eruuitului domnitor moldovean D. Cantemir; el incearcà sà defineascà termenul in felul urmàtor: ..descàntecul este alt fel de farmec cu care ei zie cà se pot insanitosi de toate borile care nu aduc cu eie moartea" (D. Cantemir. op. ci!., p. 345). Este interesantà prezenpa in text sj a altui termen ce denume§te o practica magica (farmec); càt prive§te definirea descàntecului, Cantemir a reusjt sà surprindà apartenenta acestuia la vastul domeniu al magiei medicale. D. Cantemir ne oferà ìn opera menzionata sj alti termeni ce denumesc practici magice: dtzlegàturà, farmec. legatura. Dupà Cantemir, legatura ..este un fel de vrajà prin care ei spun (moldovenii - n.n.) cà mirele este impiedicat sà se apropie de mireasa lui. Tot a$a cred cà lupii sj aite animale sàlbatice pot fi oprite sà aducà vreo pagubà turmelor de oi sj cirezilor de boi" (Idem). ìn opozitie cu legatura, automi moldovean define§te dezlegàtura ca fiind „dezlegarea acelei legàturi prin farmece a so|ului care cred ei, se poate dobàndi prin aite me§te§uguri vràjitore§ti sj mai putemice". (Idem). Farà ìndoialà, Cantemir a ìnjeles relatia in care se gàsesc practicile magice amintite, definind dezlegàtura prin raportare la legatura, ca practica magica. ìn ceea ce prive§te definirea termenul wì farmec, Cantemir puncteazà càteva elemente esentiale pe care le vom reintàltti ìn materialele culese mai tàrziu de S.r. Marian sau T. Pamfile: „Farmecul este un fel de descàntec obisnuit la |àrani, prin care femeile cred cà-sj pot ìnlàn|ui iubitfi sau scoate din mintj pe cei càrora le poartà urà" (Idem).
Termenul descàntàturà, atestat pentru prima oarà ìn 1698 (v. TDRG, fase. 7, p. 37), apare sj ìntr-un text de la 1811 : „Nu và ìn§elareti darà, iubitilor cremini, nu và in§elaretj, cà totj càti cred la pàscàlii, la descàntàturi, la vràjituri. top ìsj pierd sufletul, sj ìn lumea aceasta ìncà ìi pedepse§te Dumnezeu"
Am utilìzat in lucrarea noastrà textu! din D. Cantemir, Descriptio Moldaviae. Ed. Academiei, Bucure§ti. 1973.
Terminologia magica populará romaneascà 61
(P. Maior, Prediche sau invà{àturi la toate duminecile si sàrbàtorile anului, I, Buda, 1810, p. 75, apud Gh. Bràtescu, Grija, p. 309). Dincolo de atitudinea tipie iluministà a lui P. Maior, unul dintre reprezentanjü de seamà ai §colii Ardelene, putem remarca prezente ìn seevente citata sj a altor elemente de terminologie magica, pe làngà cei mentionat: vràjiturà (la plural), pàscàlie.
Intr-o lucrare a lui Augustin Bunea, sunt menfionate càteva pasaje din predicile episcopului Perm Pavel Aron, finute ìntre 1751-1764 la Blaj; ìn texml unor predici se aflà sj càtjva termeni ce intereseazà cercetarea noastrà: „Or avea grijà preofii sj or pomnei oamenilor sà se pàzeascà de tot felul de nelegiuiri: vràjitorii, descàntàtorie, fermecàtorie, vàrsàri de cearà, de baiere, sau adunare de farmece..." (A. Bunea, Episcopii Petru Pavel Aron si Dionisie Nazarovici, Blaj, 1902, p. 387-388). In seevente de mai sus apar cativa termeni care merita atenfie: vrájitorie (la plural), descàntàtorie, fermecàtorie. Aceste substantive denumesc, nu atàt practici magice, càt domenii de activitate magica; doar termenul vrájitorie, apàrànd la plural, poate indica o practica magica; de altfel, ìn materialele cercetate am intàlnit, sj pe teren popular, termenul vrájitorie, cu sensul „vrajà".
Dintre practicile divinatorii putem mentiona pe ghiciturà (ìn variante gàciturà), care apare ìntr-un text de la 1751 (DLRLV, p. 137) sj ìntr-un text de la 1811, sub forma de plural, gàcituri: „.. carele cete§te minciuni ìn pàscàlie §i-fi spune gàcituri ca figanele..." (P. Maior, op. cit., p. 28, apud Gh. Bràtescu, Grija, p. 306).
Tot din domeniul divinatici populare, este mentionat ìn textele vechi un alt cuvànt, ce pe terenul vràjitoriei, are alte valori decàt cele actúale: vrajà. Acest termen apare ìn cronica lui Moxa, sub forma vraje, cu sensul „oracol". „Deci Enea cu càfi notase nunsul fecerà vraje si luarà plàzuit, cà le zise script sà noate de acolea spre apus..." (M. Moxa, Cronica universalà, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1989, p. 118). Termenul vrajà mai poate fi mentionat ìntr-un text de la 1665, in care mitropolitul ardelean Sava Brancovici se pronunte ferm contra preojilor care „...tin vràji, sàrbàtorile dràce§ti, marte sj miercurea" (§tefan Mete§, Istoria bisericii si a vieni religioase a romànilor din Ardeal, I, f.a., p. 223). ìntr-un text de la 1652 (ìndreptarea legii) apare sj termenul vràjie, inrudit cu vrajà sj iesjt astàzi din uz. „Canonul 65 al marelui Vasilie porunce§te ca vràjitoml sj cei ce varsà cearà sau plumb, cositor sau carele leagà barbami sj muierea sà nu se ìmpreune, sau va face altfeliu de vràjie, acela ani 20 sà nu se cuntinece". (apud A. Gorovei, op. cit., p. 55).
Intr-un Molitvelnic din 1794 apar mai mulfi termeni magici, pe care Gh. Teodorescu-Kirileanu ìi considera preluafi de textele biserice§ti din eredititele populare: „Gone§te de la robul tàu [...] lozxkfermecàtura, slujirea
62
Valeriu Bálteanu
Terminologia magica populara româneascâ
63
idoleascâ, vrâjirea cu stelele, cûutarea în stele, vraja eu mort, vraja eu pasare" (§ez., IX, p. 86). Din punctul de vedere al cercetârii noastre trebuie sâ remareâm prezente termenului fermecâturâ, ca élément de noutate, fatà de termenii discutaci anterior, cât sj confírmarea valorii divinatorii pentm termenii vrâjire, vrajâ. Este probabil cà sintagmele vraja eu mort, vraja cu pasare indica diverse forme de necromanzie sj haruspicii.
Exista în textele vechi sj ald termeni ce denumesc practica magica, dar am dori sâ atragem atenda mai ales asupra faptului cà, deja, aceste texte consemneazà o serie de fenomene de transfer terminologie; mai précis, unii termeni ce denumesc practici magice au fost „preluad" de càtre terminologia populará medicala, bolile menzionate fìind provocate pe cale magica:
aruncâturâ „bubâ, leziune" (Gh. Brátescu, Grija, p. 384; text din 1786) „...bolfe, sau udme mari pe trup, sau blande sau aruncàturi pe piele" (Ibid., p. 84). Comentând acest termen, Gh. Brátescu observa: „Originar, aruncàtura era îmbolnâvirea provocata prin trimiterea de farmece. Aici termenul sj-a pierdut sensul magic sj a cápátat un carácter realist, desemnànd o leziune iritativâ" (Ibid., p. 85);
pociturâ „paralizie instalatà subit" (Ibid., p. 396; text de la 1811): „Va fi trimis la babe descantátoare ca sà-i descante de pociturâ.. " (Ibid., p. 308). Termenul pociturâ are sensul originar „deochi", deci denume§te o practica magica, dar textul mentionat retine utilizarea lui în sfera terminologici bolilor provocate pe cale magica;
fapt (în varimta.faptâ) „eczemà"; „... au mers ciobanul la casa Flocioi sj au zâs cà Marie fata Flocioi are faptâ, dar el §tie sà-i desfacâ" (apud A. Gorovei, op. cit., p. 56; text din 1761). Termenul faptâ, variantâ a lui fapt are sensul originar „farmec" (v. Fapt), dar el a fost preluat sj de terminologia medicala pentm a denumi diverse tipuri de boli de piele.
în concluzie, termenii ce denumesc practici magice apar destul de freevent în vechile texte românesji, dovedind deosebita vitalitate a fenomenului magie. Prin sensurile rednute, fórmele de la plural, diversele variante, fenomenele de transfer terminologie, textele menzionate constituie importante puñete de sprijin pentm cercetarea noastrà.
3. Stratificare etimologica
Ca sj în cazul termenilor ce denumesc actanzii sau acjiunile cu carácter magic este necesarâ o cercetare a originii termenilor referitori la practica magica. Aceastâ cercetare poate confirma sau infirma únele din sugestüle
pe care le-au oferit celelalte compartimente ale terminologici magice. Am menzionai, cu alt prilej, o încercare de cercetare etimologica (doar o încercare!) a terminologici practicii magice ìntreprinsà de Gh. Brátescu, care considera cà, în aceastà sfera terminologica, s-ar fi pàstrat numeroase demente de origine dacá; în plus, automi men{ionat stabilente un inventar de termeni (48), în care s-ar gasi sj 19 de origine latina, 5 din limbile slave, ba chiar sj un termen de origine turca. In mod inevitabil, cercetarea noastrà va încerca sa sj vérifiée în ce màsurà aceastà tentadvâ a lui Brátescu are acoperire în planul realitàjii lingvistice. S-a vâzut, de asemenea, strânsa legatura care exista ìntre terminologia magica (actand, aefiuni) sj alte domenü terminologice (terrninologia fiinZelor mitofolclorice, terminologia medicala etc.); termenii referitori la practica magica trebuie sa probeze sj ei astfel de conexiuni, pe care cercetarea etimologica le poate pune sj mai bine în relief. Cercetarea noastrà a stabilii existenja urmàtoarelor categorii de termeni ce denumesc practica magica:
- termeni de origine latina;
- termeni ìmprumutaZi (din limbile slave, din limba greacà, din limba maghiarà);
- termeni formazi pe teren románese;
- termeni cu edmologie necunoscutà.
3.1. Termeni de origina latina
în aceastà categorie de termeni intra 4 substantive ce denumesc practici magice, sj anume: cantee (<canticum) „farmec, vrajá" (P. Caraman, Descolindatul, p. 345; Traian Herseni, op. cit., p. 126), descantee (<*discanticum) „totalitatea cuvintelor pe care le rostesje vràjitorul sau fermecàtorul, care face leacul, vraja sau farmecul, de la care asteaptà un rezultat de mai înainte déterminât" (Artur Gorovei, op. cit., p. 75; SCRIBAN, p. 409), fapt (<factum) „farmec, fermecâturâ, vrajâ, fàcâturà" (DA, tom II, partea I, p. 50; Valer Buturâ, Enciclopedie de etnobotanica româneascâ, Ed. §tiintificâ sj Enciclopedica, Bucuresti, 1979, p. 257), legatura (<ligatura) „vrajà, farmec" (DA, tom II, partea a Il-a, fase. 2, p. 140; Costache Pindlie, Monografia comune! Matea, p. 641).
3.2. Termeni ìmprumutati
Dupa cum am vâzut în cazul termenilor ce denumesc actanìi sau acziuni cu carácter magic, limba romàna a apelat sj la o serie de ìmprumuturi din limbile slave, din limba maghiarà sau greacà. Simada se répéta sj în cazul termenilor
64 Valeriu Bàlteanu
ce denumesc practici magice. Pe làngà numàrul considerabil de termeni formad pe teren románese, vom infiliti §i un numàr, este adevàrat, redus, de termeni imprumutati din limbile mentìonate. Din limbile slave au fost preluati doi termeni cu o ràspàndire insemnatà pe teritoriul románese (vrajà, potcà), primul dintre ace§tia flind fundamental pentm injelegerea caracteristieilor magiei populare romàne§ti. Din limba maghiate au pàtruns, mai ales in Ardeal, càteva substantive ce denumesc practìci magice: boboanà, bobonosag, meste§ug. Influente greacá este concretizatà in douà substantive cu o ràspàndire destul de insemnatà: boscoanà sifarmec. Dupà cum se poate constata din cele mentionate, pe de o parte, numàrul termenilor imprumutati este redus, pe de alta parte, unii dintre ace§ti termeni fac parte din strami elementelor fundaméntale pentm ìntelegerea magiei romàne§ti (boscoanà, farmec, vrajà).
3.2.1. Termeni de origine slava
Sunt de origine slava urmàtoarele demente terminologice: colinda (<kole_da) „càntare cu cuprins religios, preamàrind, mai ales, na§terea Domnului, cantata de mai mulfi in§i (mai ales copti sj flàcài), umblànd in mici cete de la casa la casa in ajunul Cràciunului si in seara Anului nou" (DA, tom I, partea a Il-a, p. 658; Monica Bràtulescu, Colinda romàneascà, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1981, p. 15), cinie (<cim) „fàcàturà, fapt, farmec, vrajà" (DA, tom I, partea a Il-a, p. 423; V. Bogrea, Pagini, p. 70), potcà (<potika) „deochi", „farmec", „pociturà" (DLR, tom Vili, partea a IV-a, p. 1131; SCRIBAN, p. 1025), vrajà (<vraja) „ansamblu de procedee, formule, gesturi etc. prin care sunt invocate anumite spirite relè, pentm a produce miracole"; «utilizare a acestor procedee, formule, gesturi, fenomen magic"; „transformarea miraculoasà a cuiva sau a ceva in urma unui astfel de fenomen" (DLR ms.; S.F. Marian, Vràji, p. 4).
3.2.2. Termeni de origine maghiara
Sunt ràspàndifi mai ales in Transilvania §i denumesc practici magice cu carácter malefic. Ace§ti termeni sunt: boboanà (<babona) „farmec, descantee, vrajà" (DA, tom I, partea I, p. 589; Ion Boceanu, op. cit., p. 8), bobonosag (<babonosag) „vrajà, farmec" (DLRLV, p. 78; §tefan Mete§, Istoria bisericii si a vieni religioase a romànilor din Ardeal, I, Blaj, f.a.), mestesug (<mesterseg) „vràjitorie, fermecàturà, magie" (DLR, tom VI, fase. 6, p. 436; Tache Papahagi, op. cit., p. 225).
3.2.3. Termeni de origine greacó
Nici numàrul acestor termeni nu este mare, conteazà ìnsà faptul cà ei sunt raspandoti pe o arie extinsà a teritoriului romànesc,/a/wc (<pharmacon)
Terminologia magica populara româneascâ 65
■
„formulà sau operatjune magica"; „obiect vràjit" (Haralambie Mihàescu, Influenza greceascà asupra limbii romàne pana in secolul al XV-lea, Ed. Academiei, Bucure§ti, 1966, p. 64; DESLR, p. 257) fiind cunoscut in toate provinciile româneçti. Alàturi de termenul deja menponat mai intra in discutie §i substantivul boscoanà (<boscanias) „farmec, fàcàturà, vrajà, aruncàturà, boboanà"; „mijloacele, obiectele (unsorile) cu care se farmecà sau se descanta" (DA, tom I, partea I, p. 624; George Giuglea, op. cit., p. 70).
3.3. Termeni formati ìn limba romàna
Terminologia practicii magice ne confirma faptul cà, sj in acest domeniu, predomina cuvintele formate pe terenul limbii romàne. Se constata, chiar, o diversificare a procedeelor de formare. Un loc important continua sà-1 detinà derivarea cu sufixe, remarcându-se în aceastà privintà productivitatea deosebità a sufixelor -turâ,-ealâ. Aceste sufixe se utilizeazà cu baze derivative verbale; ar mai fi de remarcat cà verbele, de la care se formeazà substantívele ce denumesc practica magica sunt dintre cele ce denumesc actjuni cu carácter magic, in majoritatea cazurilor. ìn felul acesta se evidentjazà sj strànsa legatura intre principalele compartimente ale terminologici magice (actiuni, practici). Legatura dintre aceste compartimente este sublimata si de termenii ce denumesc practica magica, termeni proveniti prin conversiunea unor forme verbale. / Astfel, o serie de denumiri pentm practica magica provin din forme de supin25 sau infinitive lungi. Unii dintre acesji termeni sunt mai freevent folositi (dat, fâcut, desfacere, dezlegare etc.), pe când alfii au doar o utilizare redusà, mai ales cei limitati Ia 0 anumità regiune: dpat, cotare etc. Intâlnim in cazul termenilor ce denumesc practica magica §i o serie de substantive provenite de la ràdàcini verbale, prin derivare regresiva (arunc, râhnâ, desmir etc.). Un interés aparte stàrnesc, dupà pàrerea noastrà, termenii proveniti din sintagme in care s-a produs eliziunea elementului regent: este cazul substantivelor supus si trimis, care provin din sintagme in componente càrora intra si cuvànml fapt (v. Fapt). Derivarea cu préfixe este pu{in utilizata in cazul terminologici practicii magice; doar douà demente o pot exemplifica: descolindà sj nàvràji, ambele cu carácter regional.
Interesante pentru studiul practicii magice sunt sj cuvintele formate prin compunere: deochi, dedeochi, pâscrisâ. Dacá pentru primul termen etimologia nu mai ridica problème, in cazul termenuiui pâscrisâ putem
25 E. Câmpeanu considera cà substantívele de tipul dat. fâcut, gliicit etc. provin din forma de supin farà prepoziue a verbelor corespunzàtoare (E. Câmpeanu, Substantivul. Studiu stilistic, Ed. Ctiinjifìcà, Bucure§ti, 1982), opinie pe care am acceptat-o si noi.
66 Valeri u Bálteanu
mentiona faptul câ lucràrile lexicograñce 1-au làsat farà explicafie; etimologia propusâ de noi porneste de la o expresia cu verbul a face (a face pe scrisâ). Termenul dedeochi apare în unele contexte ambigue, in care nu se poate stabili cu precizie dacá avem de-a face cu deochi sau dedeochi. Substantivul dedeochi apare ca urmare a sudárii prepozitiei de cu substantivul deochi, care nu mai este simtit ca format prin compunere, eu de sj substantivul ochi. Pentru mentalitatea populará noul termen devine sinonim eu deochi, dar are o arie de raspândire mult mai redusà. M. Sitaru considera câ acest termen mai apare doar într-o singurá zona din Jará (Câmpeni, Putna),26 în afarâ de Banat, zona de unde cercetâtoarea menzionata prezintá o serie de materiale de teren relevante pentru termenul în discurie. Din materialele noastre a rezultat însâ câ acest termen este mult mai râspândit; astfel termenul dedeochi apare printre aitele sj ìh Maramure§ sj în zona Hajeg, iar materialele de teren culese de noi ne permit sâ arâtâm câ acest substantiv compus este folosit sj în Dobrogea §i în zona Galani. §i în cazul termenilor ce denumesc practica magica se poate vorbi de transfer terminologie, ca în cazul substantivelor mânecâtoare, borboase ce constituiau, inicial, denumiri ale unor sàrbàtori populare, sàrbâtori cu o putemicà amprentà magica. Tot în urma transfemlui terminologie se explica sj prezente substantivelor de tipul: vrâjire, dezlegare, cotare, faceré, obrocire etc., care, initial, au denumit tipuri de activitate magica, dar care, ulterior, au câpâtat sj sensul „vrajâ". In acest caz transferul terminologie realizat este cu atât mai interesant, cu cât a fost realizat între compartimente ale aceleiasj terminologii sj nu s-a mai apelat, ca în cazul substantivelor mânecâtoare, borboase, la alte sfere terminologice. Din cele prezentate se poate observa, credem, deosebita complexitate a categorici terminologice referitoare la practica magica.
3.3.1. Termeni formati cu sufìxe
Formeazá categoria cea mai bine reprezentatà, dovedind capacitatea deosebitâ a mecanismelor lingvistice române§ti de îmbogàfire a terminologici magice. Sufixele pe care le-a evidentiat cercetarea noastrâ sunt: -urie, -ealâ, -ie, -toare, -tura si -urà.
Termeni formad cu sufixul -àrie
Sufixul mentionat este compus din ar + ie (v. G. Pascu, op. cit., p. 184) sj este râspândit pe întreg teritoriul románese, având însâ o freevenfâ mai mare în Transilvania sj Moldova (v. C. Tudose, op. cit., p. 44). Avem
26    Vezi CCS, VII, 1, Timisoara, 1989, p. 22.
Terminologia magica populara romàneascà 67
in discutie trei astfel de termeni: bàbùrie (<babà) „vràji, farmece, fàcàturà, boscoanà, solomonie" (DA, tom I, partea I, p. 403; Jipescu, Gligore, Opincaru, Cum iaste si cum trebuie sà hie sàteanu, Bucure§ti, 1881, p. 76), sisearle (<sj§cà) „ vràjitorie, farmec" (DLRLC, IV, p. 346; TDRG, fase. 17, p. 578), vràjitorie (<vrajà) „vrajà" (ALR I, h. 1398; 556; DLR ms.).
Termeni formali cu sufixul -ealà.
Sufixul -ealà este de origine slavati a fost introdus in romàna prin intermediul unor cuvinte ca sinealà, cernéala etc. (v. G. Pascu, op. cit., p. 223; p. 226). C. Tudose remarca faptul cà acest sufix este ràspàndit pe intreg teritoriul románese, dar zonele in care se manifesta cu o productivitate crescutà sunt sudul {arti sj, in ultimul timp, Transilvania (v. C. Tudose, op. cit., p. 35). Termenii formati cu acest sufix nu sunt prea numerosj: boscorodealà (<a boscorodi) „vràji, farmece" (DSB, IV, p. 97), bosmondealà (<a bosniondi) „a ameti pe cineva cu vorbe amàgitoare sau cu farmece sj descàntece" (Dumitru Udrescu, op. cit., p. 21), mosmondealà (<a mosniondi) „a umbla cu farmece" (Ìbidem, p. 174), obricealà (<a oblici) „actjunea de a (se) obrici sau a fi obricit"; „deocheturà, fermecàturà" (Ibid., p. 186), obrocealà (<a obroci) „farmec, vrajà, vràjitorie" (DLR, tom VII, partea a Il-a, p. 65), opàcealà (<a opaci) „farmec, vràjitorie, vrajà" (Dumitru Udrescu, op. cit., p. 189; TDRG, fase. 12, p. 811), ormotealà (<a ormo ti) „descàntece, farmece, vràjitorii" (Dumitru Udrescu, op. cit., p. 191), pocealà (<a poci) „pociturà", „vrajà" (CADE, p. 962; DLRM, p. 634), solomonealà (<a solomoni) „solomonie, vràjitorie, farmece" (Dumitru Udrescu, op. cit., p. 244), vràjealà (<a vràji) „vrajà" (ALR SN, V, H, h. 1567; 848; 833).
Termeni formali cu sufixul -ie
G. Pascu crede cà acest sufix este de origine ,,latinq-balcanicà" (G. Pascu, op. cit., p. 180) si este ràspàndit in dialectele daco-román sj macedo-romàn, iar C. Tudose remarca deosebita freeventà a acestui formant la nivelul limbii populare, cu precàdere in Transilvania sj Moldova (v. C. Tudose, op. cit., p. 43). Exista doar cáfiva termeni formati cu sufixul mentionat: descolindalie (<descolindat) „descolindare, descolindat", farmazonie (<farmazon) „vrajà, farmec" (DA, tom II, partea I, p. 64; DULR, p. 244), fermecàtorie (<fermecàtor) „farmec" (DA, tom II, partea I, p-105; Nicolae Cartojan, Cárple populare in cultura romàneascà, II, Ed. Enciclopedica Romàna, Bucure§ti, 1974, p. 207; Augustin Bunea, Episcopii Petru Pavel Aron si Dionisie Novacovici, Blaj, 1902, p. 387), màiestrie
68 Valeriu Bálteanu
(<máiestru) «vrájitorie, farmec" (DLR, tom VI, fase. 7, p. 226; DULR, p. 375), solomonárie (<solomonar) „vrajá" (T. Pamfile, Agricultura, p. 110; DLR, tom X, partea a IV-a, p. 1211), solomonie (<solomon) «¡stiinjá dráceascá"; «vrajá, farmec" (DESLR, p. 769; DLR, tom X, partea a IV-a, p. 1211), vrájie (<vrajá) „vrajá" (DLR ms.; Iacob Negruzzi ín „Convorbiri literare", III, p. 357, apud DLR ms.), vrájitorie (<vrájitor) „vrajá" (G. Alexici, Texte, p. 67).
Termeni forma¡i cu sufixul -toare
Dupa cum mentioneazá autorii FCLR «derívatele cu acest sufix fixeazá momenml cánd se íncepe sau se indepline§te o actiune (FCLR, p. 82). Avem in discutíe un singur termen, sj anume mánecatoare (<a maneca) „vrajá" (DULR, p. 381; Ion Musjea, Ovidiu Bárlea, op. cit., p. 362).
Termeni forman cu sufixul -tura
Autorii FCLR trateazá acest sufix (FCLR, p. 127), separat de sufixul -urá (ca variantá a acestuia), de la care provine (v. G. Pascu, op. cit., p. 58) solutie pe care am acceptat-o §i noi. §i autorii DLRM disting douá sufixe diferite: -urá si -tura, chiar dacá ele sunt inrudite etimologic; astfel, descántáturá (p. 231), fermecáturá (p. 299) sunt fórmate, dupa párerea autorilor DLRM, cu sufixul -atura (variantá a lui -tura), in timp ce intorsurá este format cu sufixul -urá (p. 428). Substantívele cu sufixul -tura formeazá grupul cel mai números in cadrul nomenclaturii practicii magice; sufixul menfionat are diverse variante: -(á)turá, -(i)turá, -(e)turá, ín functie de structura verbului cu care este folosit. Am inregistrat urmátoarele substantive din categoría menüonatá: aducáturá (<a aduce) „vráji, farmece" (AAF, III, p. 146), aruncáturá (<a arunca) „vrajá"; „lucru vrájit aruncat in calea cuiva ca sá-1 imbolnáveascá" (CCS, VII/1, p. 16; G. Co§buc, Elementele, p. 193), boboniturá (<a boboni) „vrajá" (Lexic regional, I, p. 68), bosconiturá (<a bosconi) „farmec, boscoaná" (DA, tom I, partea I, p. 624), boscoroditurá (< a boscorodi) „vrajá, farmece" (DSB, IV, p. 97), cotáturá (<a cota) «descantee" (Gh. Pavelescu, Cercetári, p. 183), dátáturá (<a da) «farmec, vrajá" (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 407; LA. Candrea, Folclorul, p. 177; Ovid Densusianu, op. cit., p. 223), deocheturá (<a deochea) «deochi" (CADE, p. 394; C. Rádulescu Codin, Literatura, p. 538), descántáturá (<a descanta) «descantee" (CADE, p. 400; Gh. Brátescu, Grija, p. 309), desfácáturá (<a desface) «descántecul, lucrul cu care se face asta" (CADE, p. 401: Ovid Densusianu, op. cit., p. 222),
Term/no/ogia magica populara romaneases 69
fácáturá (<a face) «fermecáturá, vrajà, fapt" (DA, tom II, partea I, p. 3; Alexandru Rosetti, op. cit., p. 9A), fermecáturá (<a fermeca) «acfiunea de a fermeca §i rezultatul ei"; «fermecare §i farmec" (DA, tom II, partea I, p. 105; G. Dem Teodorescu, op. cit., p. 378); ghiciturá (<a ghici) «prezicere"; «ghicit in bobi, in càrfi" (DLRLV, p. 137; Gh. Brátescu, Grija, p. 310), incántáturá (<a incanta) „farmec"(Ovid Densusianu, op. cit., p. 339), intorcàturà (<a ìntoarce) «vrajá" (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 305; Artur Gorovei, op. cit., p. 332), mirüturá (<a se mira) «deochi" (S.F. Marian, Nasterea, p. 55; DLR, tom VI, fase. 8, p. 595), mánáturá (<a mana) «farmece, aruncáturá" (Alexandru Rosetti, op. cit., p. 34; Pamfil Bilfiu, op. cit., p. 525), náprádturá (<a nápráti) «farmec, vrajá, fácáturá" (DLR, tom VII, partea I, P- 107; ALRT II, p. 25), páscáliturá (<a pàscali) «prezicere, profefie" (DLR, tom VIII, partea I, p. 314), pociturá (<a poci) «deochi" (CADE, p. 394; DULR, p. 490), práviturá (<a privi) «farmece, fàcàturi, aruncàturi" (AAF, III, p. 153; DLR, tom VIII, partea a V-a, p. 1531), pusáturá (<a pune) «vrajá, farmec" (DLR, tom VIII, partea a V-a, p. 1818; Constantin Párvescu, Hora din Cartai, Ed. Academiei Romàne, Bucure§ti, 1908, p. 28), ravniturà (<a ràvni) «farmee, vrájitorie" (DLR, tom LX, p. 493; L. Costui, Graiul, I, p. 172), stricàturà (<a strica) «vrajá" (ALR I, h. 1398; 315; DLR, tom X, partea a V-a, p. 1732), trimisàturà (<a trimite) «fácáturá" (Ovid Densusianu, op. cit., p. 222), npàturà (<a tipa) «aruncatul in calea cuiva a unui obiect vràjit socotit ca aducàtor de relè celui care-1 ridica" (DLR, tom XII, partea I, p. 155; Antologie, p. 231), vrájiturá (<a vràji) «vrájitorie, vrajà" (DLR ms.; Claudia Tudose, op. cit., p. 190).
Termeni formati cu sufixul -urà
Sufixul menfionat formeazá substantive cu sensul general «ceea ce rezultà din verb" (v. G. Pascu, op. cit., p. 181), pomindu-se de la forma participialà a verbului. Pe baza sufixului -urá au apàrut §i sufixele -(l)turà, -(à)turà, -(e)turá, in care unii cercetàtori disting un nou formanti -tura (v. FCLR, p. 127; v. DLRM, p. 428). Sufixul -urà este mo§tenit din latina; cuvinte cum sunt arsura, bàuturà, curàturà, fàpturà etc. au contributi la consolidarla lui pe teren románese; sufixul menfionat este ràspàndit pe intreg teritoriul Jàrii, freeventa cea mai mare avànd-o in nordul si vestul Transilvaniei (v. C. Tudose, op. cit., p. 39). Numàrul termenilor magici formati cu sufixul prezentat este muti mai redus decàt cel al termenilor cu sufixul -tura; nu am inregistrat decàt douà substantive din aceastà categorie: ìntorsurà
70
Valeriu Bálteanu
Terminologia magica populara româneascâ
71
(<a întoarce) „descântec priri care boala de cudt, trirnisâ de cineva se întoarce asupra trimitatorului" (Dumitru Udrescu, op. cit., p. 142; DA, tornii, partea I, p. 142), pusurâ (<a pune) „farmece, vrâjuri, afecfiuni"(Pamfil Bilfiu, op. cit., p. 298; Antologie, p. 240).
3.3.2. Termeni formati prin derivare regresivâ
Se încadreazâ în aceastâ categorie urmâtorii termeni: arunc (<a arunca) „vrâji, farmece"; „unsori vrâjite si aruncate la casa bolnavului" (DSB, I, p. 128), blestem (<a blestema) „invocarea unei nenorociri sau a mâniei lui Dumnezeu asupra cuiva" (DA, tom I, partea I, p. 609), bosmoandû (<a bosmondi) „descântece, farmece, vrâji, mosmoane" (Dumitru Udrescu, op. cit., p. 21), desmir (<a desmira) „deocheturâ" (Ovid Densusianu, op. cit., p. 276), mosmoandâ (<a mo§mondi) „farmec, vrajà" (PPR, II, p. 443; DLR, tom VI, fase. 12-13, p. 902), râvnâ (<a râvni) „deochi", „farmec" (DLR, tom LX, p. 491; CADE, p. 1072).
3.3.3. Termeni formati cu préfixe
Prefixarea, pe terenul terminologici magice românesti, este putin folositâ, doar la verbele ce denumesc aeduni cu caracter magie, putându-se constata un apel mai insistent la procedeul mendonat; în cazul termenilor ce denumesc practica magica nu putem semnala decât doua substantive formate prin prefbcare: descolinaa (<colindà) „colinda de sens invers, adicâ formula negativa - arma de râzbunare a colindàtorilor" (P. Car aman, Descolindatui, p. 331), ndvrâji (<vràji) „vràji" (Gh. Pavelescu, Cercetâri, p. 46; FC, II, p. 159).
3.3.4. Termeni formati prin compunere
Nici pentru acest procedeu terminologia magica nu a dovedit disponibilitâti prea mari. Remarcam, în cazul unor substantive ce denumeau actanti, o serie de exemple, putine la numâr, care dovedeau prezenta compunerii printre procedeele de formare a termenilor ce denumesc actanti. în ceea ce prive§te practica magica, trebuie sà remarcam prezenja doar a trei termeni obtinuti prin compunere: deochi (<de + ochi) „vrâjire cu ochiul" (DULR, p. 198; ALRI/II, h. 245), dedeochi (<de + deochi) «deochi" (Dumitru Udrescu, op. cit., p. 69; ALRT II. p. 229), pàscrisâ (<pe + scrisâ) „farmec de dragoste" (MD, I, p. 138).
3.3.5. Termeni obtinuti prin conversiune
Terminologia practicii magice aduce în diseufie o serie de fenomene interesante legate de trecerea unor forme verbale în categoria substantivelor; este vorba de participiu, de supin si infinitivul lung, care au pierdut principalele caracteristici verbale §i au ajuns sà denumeascâ practici magice.
Din conversiunea formelor participiale provin substantívele supus §i trimis; credem însâ cá ele au ajuns sà fie folosite pe teren magie, initial, în sintagmele fapt supus, fapt trimis, ca determinanti Pe lângà substantivul/apr, §i, ulterior, prin eliziunea cuvântului fapt, au ajuns sà capete, independen!, valoarea de elemente de terminologie magica.
Referitor la supin, Gh. Constantinescu-Dobridor remarca faptul cà fórmele farà morfemul de nu sunt altceva „decât ni§te substantive abstráete provenite de la supin" (Gh. Constantinescu-Dobridor, Morfologia limbii romane, Ed. §tiintificà, Bucuresti, 1974, p. 207); astfel de forme fàrà prepozitie se utilizeazà pentru a denumi practici magice, care implica un caracter dinamic: „sunt preferabile substantívele provenite din supin când intentia este amplificarea ideii de actiune" (E. Câmpeanu, op. cit., p. 232). Termenii ce vor fi analizati implica într-adevàr ideea de acfiune; dat, ghicit, câutat, descântat etc. implica §i alte conotafii, dacà îi comparàm eu substantive ca ghiciturâ, descantee etc.
Termenii provenuti din infinitivul lung poartà o nuanfâ mai pronuntetà de «concret", încât substantive ca mirare, vrâjire etc. sunt sinonime eu deochi, vrajâ, farà a implica si alte nuance, ca în cazul substantivelor provenite din supin. în general, termenii obtinuti prin conversiune au o freevenfâ de utilizare mai scàzutà, eu excepfia câtorva (dat, fâcut, ghicit, descântat, desfacere etc.); o parte din substantívele din categoriile menzionate au un caracter regional. Lndiferent de aceste aspecte astfel de termeni arata strânsa legatura dintre diverse sectoare ale terminologici magice (actiuni, practici); de altfel, tofi termenii ce vor fi discutati la acest capitol sunt formati de la verbe ce denumesc actiuni cu caracter magic.
Pentru ìnceput vom prezenta termenii provatiti din fórmele participiale. Avem în vedere doi astfel de termeni, si anume supus (<a supune) „farmec ce se pune în calea cuiva ca sà calce pe el" (S.F. Marian, Vrâji, p. 219; Ovid Densusianu, op. cit., p. 261) §i trimis (<a trimite) „fapt, vrajà, farmec" (DLR, tom XI, partea a Ill-a, pp. 614-615; Grigore Grigoriu Rigo, op. cit., p. 177).
Prezentàm acum termenii provenid din forma de supin (fàrà prepozitie): aruncat (<a arunca) „farmec" (CADE, p. 85; DA, tom I, partea I, p. 278), colindat (<a colinda) «practica magica de bun augur ce consta în activitatea de transmitere a mesajului magic de càtre colindàtori fiecàrei gospodàrii în parte" (v. P. Caraman, Descolindatul, p. 18), descolindat (<a descolinda) «descolindare" (Ibidem, p. 327), câutat (<a càuta) «ghicit" (I. Ion Popa, Contribuid la studiulpracticii magice in Banat în Folclor ¡iterar, I, Timi§oara, 1967, p. 7; §ez., IX, p. 85), dat (<a da) «farmec, fapt" (DA, tom I, partea I, fase. D-de, p. 19; Nicolae Pâsculescu, op. cit., p. 335), deocheat
72
Valeriu Bàlteanu
(<a deochea) „deochi" (DLRM, p. 227; ALRT II, p. 71), descántat (<a descanta) «descantee" (AAF, III, p. 36), desfácut (<a desface) „anularea vrájii sau a farmecului care se crede cá apasá asupra cuiva" (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 407; DESLR, p. 206), desmirat (<a desmira) „deocheturá" (Víctor Pácalá, Monografía satului Rásinari, Bucuresti, 1915, p. 248), dezlegat (<a dezlega) „desfácut" (Artur Gorovei, op. cit., p. 281), fácut (<a face) „farmec, fácáturá,Tapt" (DA, tom II, partea I, p. 26; Grigore Tocilescu, Christea Tapu N., op. cit., p. 330), ghicit (<a ghici) „cáutat" (Ion Musjea, Ovidiu Bárlea, op. cit., p. 469), intors (<a intoarce), jásfrángerea unui farmec asupra celui ce 1-a fácut" (DA, tom II, partea I, p. 814; FDRG, fase. 10, p. 478), iegat (<a lega) „legáturá, farmec" (AAF, VI, p. 378; DA, tom II, partea a Il-a, fase. 2, p. 136), mirat (<a se mira) „deochi" (AAF, III, p. 151), dpat (<a tipa) „aruncatul in calea cuiva a unui obiect vrájit, socotit ca aducátor de relé celui care íl ridicá" (DLR, tom XII, partea I, p. 155; S.F. Manan, Vráji, p. 154).
ín continuare prezentám termenü provenid din infinitive lungi: aruncare (<a arunca) „faptul de a arunca un farmec" (DA, tom I, partea I, p. 278), colindare (<a colinda) „colindat" (P. Caraman, Descolindatul, p. 327), catare (<a cota) «descantee" (S.F. Marian, Nasterea, p. 7; S.F. Marian, Ínmormántareay p. 11), daré (<a da) «farmec, fapt" (DA, tom I, partea I, fase. D-de; Dumitru Bejan, Nume románesti de plante, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991, p. 127), descantare (<a descanta) «descántat, descantee" (B.P. Hasdeu, Etymologicum^ I, p. 223), descolindare (<a descolinda) «descolindat" (P. Caraman, p. 329), desfacere (<a desface) «stricarea vrajei" (DULR, p. 202), dezlegare (<a dezlega) «desfacere, dezlegáturá" (Ion Mu§lea, Ovidiu Bárlea, op. cit., p. 480), faceré (<a face) «farmec" (S.F. Marian, Vráji, p. 179; DA, tom II, partea I, p. 2), intoarcere (<a intoarce) «rásfrángerea unui farmec asupra celui ce 1-a fácut" (DA, tom II, partea I, p. 813; TDRG, fase. 10, p. 477), mirare (<a se mira) «fácáturá" (Ovid Densusianu, op. cit., p. 222; Pamfil Bilfiu, op. cit., p. 281), obrocire (<a obroci) «prevestire, prezicere (a zilelor bune sau relé)" (DLR, tom IX, p. 66), vrájire (<a vráji) «vrajá" (DLRLC, IV, p. 705; Papahagi, Pénele, Megleno-románii, Studiu etnografico-filologic, I, Bucure§ti, 1902, p. 104).
3.4. Termeni cu etimologie necunoscuta
Avem in vedere, la acest paragraf, doi termeni ínregistrafi la plural si pentru care nu am putut stabili originea cu precizie: borboase «farmece, vráji, descántece, fácáturi, fermecátorü" (DA, tom I, partea I, p. 617; DULR, p. 73), bosoarce «vráji, farmece" (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 404).
Terminologia magica popularà romàneasca 73
Am inregistrat 116 termeni ce denumesc practica magica. Dintre ace§tia 4 sunt de origine latina, iar 101 termeni sunt formati pe terenul limbii romàne (am inclus aici si pe cei obtinuti prin conversiune); doar 9 termeni sunt imprumutati din alte limbi; 2 termeni nu au putut primi explicatii etimologice. Dupà cum se poate constata terminologia practicilor magice a fost cea mai rezistentà la influentele straine, atràgànd in felul acesta atenjia asupra unor note de originalitate in context european. Alte aspecte de ordin lingvistic referitoare la practica magica vor fi tratate in capitolul Sinteze.
CAPITO LU L V
Sinteze
1. Precizäri
In capitúlele anterioare am încercat sá adunäm un set de informadi cu carácter lingvistic, referitoare la termenii ce denumesc actantì, acduni sau practici magice: in felul acesta, s-a ajuns la conturarea unor directii noi de cercetare a magiei populare române§ti, care, în general, a fost analizatä anterior mai ales sub aspect etnologie. Informatiile cu carácter lingvistic permit completarea rezultatelor obfinute de etnologi §i pot deschide o serie de noi cai de abordare a unui domeniu atât de interesant §i atât de profund legat de evolufia spiritualitätji populare. Am menfionat deja o serie de dificultad, pe care le-am întâmpinat in cercetarea terminologici magice; adàugam la tóate acestea faptul cá, in cazul unor termeni, cu mare greutate au putut fi obfinute informatine minime necesare cercetàrii. Chiar chestionarea informatorilor in problème de terminologie s-a dovedit extrem de dificilà, ei preferând sá descrie diverse proceduti magice, sä povesteascä întâmplâri deosebite, decât sä ofere sensuri, forme gramaticale, derivate ale unor termeni. Nu este exclus ca §i aceastâ înclinatie a celor chestionafi spre aspecte de ordin etnologie sâ fi fost §i una din piedicile esentatele in realizarea unei cercetäri lingvistice a magiei populare române§ti. Constienfi de deosebita dificúltate a incercärii noastre, am cäutat sä valorificäm informafiile lingvistice obfinute, atât pe baza documentarti bibliografice, cât §i a anchetelor pe teren, in sperante cä vom putea oferi o prima analiza a terminologici magice populare române§ti (cu accentui pe actanti, actiuni §i practici magice), §tiind cä exista inca zone conservatole din punct de vedere folcloric, ce ar permite depistarea multor demente, informadi neinregistrate in nici o lucrare de specialitate.
Pentru a usura utilizarea materialelor obfinute, vom urmäri câteva directii esentiate legate direct de aspectele avute in vedere in cazul fiecärui termen
76
Valeriu Bälteanu
Terminologia magica populara româneascà
77
în parte. Dupa cum ne-am propus chiar de la începutul cercetàrii, ne-au interesat, pentru termenii discutati, problemele privitoare la aria de râspândire, la sensurile acelor termeni, situaUe in care am avut în vedere sj o serie de evoluiti, relajii semantice care sä ne ajute sä întelegem mai bine locul fiecârui élément în ansamblul terminologici studiate. înregistrarea variantelor, a derivatelor cât sj a unor forme gramaticale aie termenilor magiei a fost completata cu únele aspecte legate de exprésale, singtamele în care apar cuvintele amintite; acest din urmâ aspect {ine, mai aies, de utilizarea în structurile limbii populare a elementelor terminologice, fapt neglijat de majoritatea cercetärilor anterioare. Fiecare termen a fost discutât sj din punctul de vedere al originii, fapt ce ne-a permis formarea unei imagini mai clare asupra structurii etimologice a terminologici abordate. Directiile menzionate au fost urmärite la fiecare termen în parte, dar analiza informatiilor obfinute a fost special „repartizatä" acestui capimi, care isj propune interpretarea respecdvelor informaci în vederea sesizàrii unora dintre caracteristicile de bazà ale domeniului terminologie abordât.
2. Râspândirea geografica a termenilor
Localizarea termenilor discutati a fost una dintre preocupàrile constante ale cercetàrii noastre, dar, în acelaci timp, si una din cele mai dificile. De . foarte multe ori, sursele consultate nu fac nici o referire cu privire la aspectul menfionat; s-ar pàrea chiar cà, în aceastà privin{à, orice cercetàtor al domeniului magic va întâmpina greutàp aproape imposibil de depàsjt. De un real folos pentru cercetarea noasträ au fost materialele cuprinse în ALR I, ALR II sj mentiunile referitoare la râspândirea unor termeni, cuprinse în câteva lucrati lexicografice foarte cunoscute (SCRIBAN, TDRG); ALR SN, instrument atât de util în cazul cercetàrii altor dornend terminologice, nu înregistreazà decât foarte pufine demente din terminologia magica. Este meritul lui E. Petrovici de a fi încercat, prin publicarea unor texte dialectale, cuprinse în ALRT II, sä ofere sj unele date cu privire la râspândirea unor termeni din diverse domenii, printre care si unii din domeniul magiei populare. Deosebit de utile, în direcfia menzionata, au fost glosarele regionale, lístele cu cuvinte culese din diverse zone ale {arti (publícate în reviste de specialitate); a existât sj din acest punct de vedere o dificúltate majora, si anume aceea cà, dupà 1945, muti timp, din astfel de glosare sj liste de cuvinte erau sistemane eliminate deméntele ce {ineau de domeniul magic sau de domeniul religiös. Culgerile de material folcloric din diverse zone ale {arti au permis
localizarea mdtor termeni, stabilirea ariei lor de râspândire. In fine, informatiile obtinute pe teren au permis corrfirmarea existentei unor termeni magici, stabilirea eventudei lor absente în zonele cercetate. Din cele menciónate se poate vedea cu claritate dificdtatea deosebità a cercetàrii raspândirii teritoride a termenilor analizad. Cu toate acestea am câutat sâ utilizàm orice informane în acest domeniu.
§i în terminologia magica populará, ca sj în orice alt domeniu terminologie, exista o serie de termeni cu o arie extinsà de folosire, unii dintre ei ajungând sâ fie cunoscuti sj utilizati la nivelul ìntregului teritoriu románese, ba chiar sj la populafiile române§ti din afara granitelor. Astfel de cuvinte formeazâ un strat terminologie fundamental27, care are un rol esentid în cunoa§terea aspectelor de bazà de domeniului cercetat. Pentm terminologia magica populará româneascà vom gasi în aceastà situatie termeni ca: babà, fermecâtoare, deochetor, vrâjitor, vrâjitoare; a da, a deochea, a ghia, a face, a lega; deochi,farmec,fâcâturâ,fapt, vrajâ. Acesti termeni sunt cunoscuti pe ìntreg teritoriul románese sj denumesc demente fundaméntale pentm ìn{elegerea specificului magiei populare române§ti. Dupà cum se poate observa, multi dintre termenii menzionati sunt formati pe terend limbii romàne, în timp ce dfi cativa sunt de origine latina. Exista sj câpva termeni ìmprumutati, care au cunoscut o râspândire generala în teritoriu (babâ.farmec, vrajâ etc.), termeni ce s-au impus în consjiinte populará.
Nu departe de aceastà categorie de termeni se gàsesje o alta, aleâtuità din cuvinte râspândite pe întreg teritoriul románese, cu excepjia unor zone restrânse. în aceastâ situatie se gàsesc termeni ca a descama, descântâtor, descântâtoare, aruncâturâ, descantee, potcâ. Am menzionai deja la fiecare termen în parte limitàrile teritoriale existente; poate ar fi bine sâ amintim cà aruncâturâ, spre exemplu, este înlocmt eu ppâturâ, în zonele unde verbul a lipa are sensul „a arunca" (desj M. Sitaru considera cuvântul aruncâturâ general folosit pe teritoriul románese). în privinja cuvintelor descantee, a descanta, descântâtor, descântâtoare trebuie sâ finem cont de observafiile celor ce au cercetat zona Muntilor Apuseni sj au constatât absenja acestor cuvinte din lexicul magie local sj înlocuirea lor eu termeni formati de la verbul a cota sau eu perifraze; sj în zona Alba, jud. Tulcea am constatât un fenomen interesant, constând din utilizarea unor perifraze eu verbul a face, pentm a denumi actanti cunoscuti în dte zone sub mímele descântâtoare, fâcâtoare. Oricât ar pârea de surprinzâtor, termenii menzionati nu pot fi considerati ca având râspândire generala pe teritoriul románese; pana sj
A nu se contunda cu primul strat terminologie, analizat în capitolul referitor la formarea §i evolutia terminologiei magice.
78
Valeriu Bälteanu
Terminologia magica populará romàneascà
79
descantee, ìn zona Apusenilor, este ìnlocuit cu cotare, ceea ce face ca nici acest termen sa nu poate fi trecut in prima categorie.
Dupà cum ne putem da seama, numàrul termenilor cu ràspàndire generala este foarte redus, comparativ cu al acelora care sunt cunoscuti §i ìntrebuinjati in zone mult mai restrànse. Aceastà situatie pare a confirma o observade a lui Gh. Bràtescu, care atràgea atenfia asupra faptului ca varietatea vocabularului románese legat de magie este datoratà, in mare màsurà, existentei multor termeni cu carácter «regional" (Gh. Bràtescu, Vrájitoria, p. 55). Astfel, exista o serie de cuvinte care sunt cunoscute doar in Transilvania sau Moldova; alte elemente terminologice au arii de ràspàndire sj mai restrànse (Banat, Arge§, MaramuresJ, dupà cum exista §i termeni care sunt atestafi doar ìntr-o singurà localitate din Romania. In ciuda dificultàdlor intàmpinate, vom incerca sà fixàm aria de ràspàndire a lor, a§a cum se prefigureazá, pe baza materialelor pe care le-am avut la dispoznje.
Astfel, pentru Transilvania am ìnregistrat termeni ca: bosorcaie, boscomelnifà, bosorcàu, bobonitor, bosconitor, bobonitoare, om meste/; màiestru, pàscàlitor, pàscàlàu, solomonar, zgràbun{a§, zgrimin¡es; a boboni, a bosconi, a cota, a pàscali, a solomoni; boscoroditurà, dpàturà, cotare, cotat etc.28
In Moldova au fost ìnregistrafi termeni ca: burcàsità, boghitoreasà, fàcàtoare.farmozoanà, legàtoreasà, vràjitoreasà, vidmà; a adàpa, a turna (in expresia a turna bozgoane).
Materialele referitoare la Muntenia ne-au permis sà depistàm §i o serie de termeni ràspàndifi in aceastà zona: bobar, bobelnicà, bosmoandà, descàntàtoreasà, stricàtor; a obroci. a opaci, a ghidànàci, a pohibi, a bosmondi; bosmondealà, ormotealà etc.
Trebuie sà remarcàm faptul cà termenii magici nu pot fi ìntotdeauna circumscri§i unei arii geografice foarte precise, cà unii dintre ei sunt ràspànditi in mai multe zone, farà a fi ìnsà cunoscud pe intreg teritoriul terii; in aceastà situade sunt termeni ca: ghe¡ar, grindinar, pietrar, ràspàndifi in Transilvania §i in nordul Moldovei, valvas, cunoscut in Banat §i Cara§-Severin, bobàreasà, in Moldova §i Muntenia, bobeasà, in Transilvania §i Banat, deochetorità, in Maramure§ §i Moldova, bobitoare, in sudul Transilvaniei §i sudul Moldovei, bahorni¡á, in Moldova §i Muntenia, sercan, in Transilvania §i Muntenia.
La categoriile de termeni menzionate mai sus trebuie sà adàugàm §i pe cei inregistrati intr-o singurà zona, termeni ce sunt deosebit de interesanfi
Mentionäm cä, pentru flecare categorie de termeni, vom aminti doar o parte din exemplele posibile. Pentru completadle necesare se poate reveni asupra paragrafelor ce trateazà flecare termen in parte.
prin reflectarea unor aspecte de mentalitate, viatà comunitarà, locala; in aceastà situatie am retinut urmàtorii termeni: cliric, imegistrat intr-o localitate din Sàlaj, intors, ìnregistrat in localitatea Cuca, jud. Galaji, lecuitoare, stiutoare, in Gropeni, jud. Bràila, a turna (in expresia a turna bozgoane), in Dobrina-Hu§i, jud. Vaslui.
In problema analizatà ar mai trebui discutatà §i chestiunea termenilor ìmprumutafi din limbile popoarelor ìnvecinate sau ale popoarelor cu care romànii au intrat in contact mai stráns de-a lungul timpului29; se poate constata cà termenii de origine maghiate, desti sunt larg utilizati in Transilvania, stiau extins aria de circulatie in unele cazuri {bosorcaie, sercan) sj in alte zone ale teritoriului románese. In ceea ce prive§te termenii de origine slava, se constata o §i mai mare extindere a ariei lor, fata de termenii de origine maghiate, unii dintre ei ajungànd sà fie cunoscud pe intreg teritoriul románese (babà, vraci, vrajà, a ghici); s-ar putea ca explicafia sà fie legata si de x vechimea mai mare a acestor termeni in limba romàna, comparativ cu cei de origine maghiate. O situatie interesante prezintà cuvintele de origine greacà, boscoanà %ifarmec; boscoanà este cunoscut pe o mare arie a teritoriului románese, in timp cefarmec face parte din stratul elementelor cu ràspàndire generala.
Materialele cercetate au mai relevat un aspect legat de problema ràspàndirii teritoriale a termenilor, §i anume aparifia unor relafii de «coexistente" a unor termeni cu carácter general, cu termeni cu carácter regional; astfel, pentru nordul Moldovei s-a constatai cà termenii ghe¡ar, grindinar, pietrar sunt folosifi alàturi de termenul solomonar, care are o arie de ràspàndire mult mai mare. ìn Ardeal, verbul a ghici este utilizai alàturi de sinonimul sàu cu carácter regional, a pàscali; in Gropeni, jud. Bràila, verbul afermeca are un sinonim locai (a tnnoda). Credem cà, ìn astfel de situatiti sinonimele regionale (locale) au un carácter mai concret, sunt mai mult legate de mentalitàfile zonei respective, vizeazà aspectele care le fac necesare. in concluzie, termenii regionali au ràspuns, ìn general, unor necesitáfi de exprimare mai nuantetà, mai precisa, mai direct legata de mecanismele mentalitàtilor locale §i, prin aceastà, au §i rezistat. Atunci cànd ei §i-au pierdut caracteristicile menzionate, au iesjt din uz sau au suferit un fenomen de degradare semantica.
O atenfie deosebità am acordat termenilor magici ìnregistrati in zonele din afara teritoriului románese actual, dar locuite de etnici romàni: Valea
Credem cà §i studiile etimologice pot profita de pe urma studierii atente a ràspàndirii termenilor.
80 Valeriu Bàlteanu
Mlavei, Valea Timocului, la est de Nistru, Läpusna etc. Materialele din aceste zone ne indica numerosi termeni magici cunoscud §i pe teritoriul actual románese, ceea ce dovedeste vechimea §i tràiniciaìn limbà a acestora. In Basarabia sunt inregistratj termeni sj expresii ca babà (P.V. §tefànucà, op. cit., I, p. 142, p. 143), a descanta (Ibid., p. 196), dedeochi (Ibid., p. 140), a face de arsita (Ibid., p. 142), vrajà, vràjitoare (Ibid., p. 143), a lega ploile (Ibid., p. 143), afermeca, mesterà (Ibid., p. 144), deochi (Ibid., p. 136), a stinge càrbuni (Ibid., p. 197), a lega cununia (Ibid., p. 206), descàntàtoare, a desface (Ibid., p. 323), descantee (Ibid., p. 324), a trage bobii (Ibid., p. 324), a ghici (P.V. §tefänucä, op. cit., II, p. 34), zodier (Ibid., p. 33),fapt (Ibid., p. 68) etc. Specifice acestei zone sunt expresiile a trage zodia si a se càuta la zodie (Ibid., p. 33) care denumesc actjuni cu carácter divinator, cunoscute pe intreg teritoriul románese.
La románii de la est de Nistru am ínregistrat o serie de termeni §i expresii ca: a dezlega (A. Ratiu, op. cit., p. 158), a descanta (Ibid., p. 162), deochi (Ibid., p. 158), a càuta (Ibid., p. 118), dedeochi (Ibid., p. 149), a se mira (Ibid., p. 53), fàcut (Ibid., p. 149), a lúa mana (Ibid., p. 56), vidmà (Ibid., p. 113), fermecàtoare (Ibid., p. 116), pociturà (Ibid., p. 117); dupä cum am mendonat, in aceastä zona s-a pästrat expresia a turna cearä (Ibid., p. 109), care a fost cunoscutä pe intreg teritoriul románese in perioada medievalä.
La romänü de pe Valea Timocului au fost inregistrad termeni sj expresii cum sunt: deoichi (V. Nestorescu, Románii timoceni din Bulgaria, Ed. Fundatiei Culturale Romàne, Bucure§tí, 1996, p. 63), deoichitoare (Idem), ràmnitoare (Idem), a ramni (Idem), aplàmàdi inima cuiva (Idem), vràjitoare (Ibid., p. 68), descàntat (Idem), a intoarce (Ibid., p. 171), a ursa „a ursi" (Ibid., 198); retín in mod deosebit atentía substantivul deoichi, variantà specifica zonei, pentru deochi §i derivami sàu a deoichea, care a generai termenii deoichetor, deoichetoare.
Romänü din Serbia, de pe Valea Mlavei, posedà numerosi termeni magici §i o serie de expresii cu mare räspändire §i pe teritoriul románese: a descanta (AAF, VI, p. 59), descantee (Idem), färmäeätoare (Idem), a ghici in bobi (Idem), a da in bobi (Idem), valva (Ibid., p. 64), a lua laptele (Ibid., p. 73), ràmnituri (Ibid., p. 74), legatura (Ibid., p. 378) etc. Au fost inregistrate in aceastä zona, printre aitele, variante ale unor termeni foarte cunoscufi, ca vràjitoare, fràmàcàtoare pentru vràjitoare §i fermàcàtoare, variante specifice populafiei romàne§ti din Serbia.
Din cele menfionate, se poate desprinde ideea existenjei unui nucleu de termeni fundamentad ai magiei populare romàne§tì, nucleu prezent in toate zonele Iocuite de romàni, càt §i existente unor demente specifice zonelor
Terminologia magica populara româneascâ 81
amintite, farà cunoaçterea cárora studiul terminologici magice populare româneçti ar fi incomplet. Nu trebuie sà trecem cu vederea nici importante unor materiale din dialectele sud-dunâre, care au permis precizarea valorii unor termeni magici din daco-românà; astfel, vdorile magice aie verbelor a canta (in aromânà) §i a incanta (in megleno-românà) au permis întelegerea mai darà a valorii magice a verbelor amintite, in dialectul daco-român. Râspândirea pe o arie extinsà a unor variante, expresii a permis o mai bunâ întdegere a importanti unor termeni in contexul magiei populare (v. A face), ceea ce ne arata cà problematica tratate in acest paragraf nu este lipsitâ de importante. Nu putem încheia discufia referitoare la râspândirea termenilor magiei române§ti farà a indica §i pâtrunderea unora dintre aceçtia in medii etnice neromâne§ti, cu modificári fonetíce §i morfosintactice interesante §i pe care le-am menfionat (v. A ghici).
3. Problème de semantica
Terminologia magica se caracterizeazâ, in primul rând, printr-un grad crescut de dificúltate in ceea ce prive§te stabilirea precisa a sensului (sensurilor) elementelor componente. O serie de termeni ce denumesc actantí (mesterà, mesterqâ, babà, solomonar etc.) sunt definifi, in dieponare, pe baza unui spectru larg de caracteristici: „solomonar nu indica însâ numd fiinte demonica de care ne ocupâm dei, ci are §i alte întelesuri: el mai înseamnà „vrâjitor, magician, întdept, astronom, astrolog" (ALIL, XXV/ 1976, p. 48); mesterà „femeie care se pricepe la farmece, la vràji, la descântece, care practica farmecele, vrâjile, descântecele". §i o serie de termeni ce denumesc practici sau acfiuni magice sunt definifi in mod asemânâtor, încât, la un moment dat, este foarte greu de precizat sensul termenului respectiv; spre exemplu bosmoandâ, substantiv ínregistrat in Arge§, este définit astfel: „descântece, farmece, vrâji, moçmoane" (D. Udrescu, op. cit., p. 21). Credem cà aceastá situatie reflecta o anumitâ evolutie petrecutâ lanivelul mentelitâdi populare; este vorba, de §tergerea diferentelor dintre diverse tipuri de actanfi, de practici magice etc. în cazul actandlor, spre exemplu, este edificatoare situafia pe care o reflecta termenul babà, care nu este numd „descântàtoare" (cum apare, in general, in diefionare), ci §i „ghicitoare" sau „ vràjitoare" (v. Babà). Evoludile semantice amintite sunt ecoul transformarilor petrecute in mediul tradifional románese, ele reflecta treptata diminuare a importanti aemlui magic, care nu mai ridica problema unor precise delimitàri terminologice; actantul magic tinde sa
82 Valeriu Bálteanu
nu mai fie specializat într-un anumit domeniu, el realizând diverse tipuri de actiuni §i practici magice.
La nivelul terminologici magice române§ti se mai constata o evoluite semantica imteresantà §i anume aceea a trecerii de la un sens particular la unul cu carácter general. Am constatât, astfel, câ termenul solomonar, defmit, inifial, ca actant in domeniul magiei meteorologice (v. atestarea termenului la Budai Deleanu), va ajunge, ulterior, sà capete sensul „vràjitor". Termenul vâlvas a fost înregistrat în Banat, eu sensul „solomonar", de Lucian Cosdn la începutul secolului nostru, pentru ca, ulterior, sà fie refinut, în anii '60, tot în Banat, eu sensul „vràjitor"; §i pentru termenul bobâreasâ se poate constata o evolufie semantica în conformitate eu observafiile anterioare. Acest termen denumea un actant de sex féminin, care se ocupa cu ghicitul în bobi; o inregistrare mai recenta ne indica evolufia spre sensul, mai general, „ghicitoare". §i alfi termeni ce denumesc actanti magici confirma tendinte amintità: legâtoreasa reprezenta un actant care „leagà §i nu mai dezleagà", autorii DA înregistrând, mai târziu, pentru acest termen, sensul „vràjitoare". La nivelul acfiunilor magice se poate, de asemenea, observa trecerea unor verbe ce denumeau diverse tipuri de acfiuni magice spre termeni eu sensul, mai general, „a vràji"; spre exemplu a râvni, eu sensul inifial „a deochea", va fi înregistrat de V. Ionità, într-o lucrare recenta, cu sensul „a vràji, a fermeca". Verbul a bobi, eu sensul „a ghici dând cu bobü", este înregistrat de Al. Resmerità eu sensul „a ghici", ceea ce confirma, dupa pàrerea noastrà, evolutia mendonatâ în domeniul semantic, de trecere de la un sens cu carácter particular la unul cu carácter general; §i în aceastâ situafie, credem cà explicada trebuie càutatâ în tendintele manifestate la nivelul mentalitàtii populare; §tergerea diferentelor esenfiale dintre diversele tipuri de actanfi sau de aeduni magice a permis apelul la sensurile care defineau, la un mod mai general, aceste elemente. Nu se mai simtea nevoia unei rigurozitàfi semantice. Pânà sj pentm o serie de termeni ce denumesc practici magice, tendinea menfionatà se poate susfine: descântâturâ, eu sensul „descântec", este astàzi folosit în zona Màciçeni, jud. Galad, la forma de plural, eu sensul „vràji". Un ait substantiv, mirâturâ „deochi" este glosât de O. Densusianu §i eu sensul „fàcàturà", ce denume§te, în mentalitatea populará, practica malefica.
Din punct de vedere semantìc terminologia magica mai poate fi studiata §i în funefie de numàrul sensurilor unui termen pe terenul spirimalitàfii populare, nu numai pe cel magic. Exista o prima serie de substantive sau verbe care prezintà un singur sens pe terenul magiei populare: ghe¡ar, pietrar, grindinar, màiestru; a adàpa, a despâsi, a sage ta, a descanta; boscoroditurá,
Terminologia magica popularà romàneascà 83
tntorcàturà, ìntorsurà, nàpràtiturà. Astfel de termeni denumesc fie un actant magic specializat ìntr-o singurà direcfie (de exemplu grindinar „solomonar"), fie o practicà magica (nàpràtiturà); in cazul verbelor, ne vom gasi in fata unor termeni ce denumesc doar un singur tip de actiune magica, §tiut fiind cà existà §i verbe ce pot denumi douà aeduni opuse ca sens (v. A face).
O a doua categorie o reprezintà termenii din domeniul actanfilor, al acfiunilor sau practicilor magice care, pot prezenta mai multe sensuri in pian magic: bàbàreasà, bobàreasà, mestereasà, ràvnitor, stiutoare; a càuta, a da, a pohibi, a obrici, a strica; boscoanà, aruncàturà, fermecàturà, farmec, facere.
Actan£ii din aceastà categorie cumuleazà, de obicei, douà sau mai multe «competente" in domeniul magic: spre exemplu, stiutoare este „ghicitoare in bobi", dar §i „vràjitoare" (conform unei tendinee deja analizate). In cazul verbelor, in aceastà categorie, se vor afla acelea care pot denumi actiuni magice diferite: spre exemplu, a obroci „a face cuiva vràji, a vràji, a fermeca", dar §i „a prevesti, a prevedea, a prezice (zite bune sau rete)" . ìn ceea ce priveste practìcile magice din categoria analizatà, trebuie sà avem in vedere cà eie pot denunti, pe làngà practica propriu-zisà, §i un element cu valoare magica sau un tip de activitate magica (facere, vràjire, fermecare) (v. Fapt; v. Aruncàturà). Din cele menzionate pànà acum se pot observa sj unele din càile prin care terminologia magica sj-a acoperit o parte din secventele pentm care nu a putut sà-sj creeze noi termeni sau sà-i ìmprumute.
O alta categorie de termeni (a treia) se remarcà prin prezenta unui sens pe terenul magiei sj a unui alt sens pe terenul medicinei populare: doftoroaie, moasà, vraci, descàntàtor; a bobona (variante a lui a boboni), a vràciui; aruncat, boscoanà, boboanà, dàtàturà, dat, deochi, fapt, fàcàturà, fàcut etc. Termenii ce denumesc actanfi din aceastà categorie nu ridica probleme deosebite: actantii respectivi sunt recunoscufi, ìn mediul rural, ca „medici" ai satului. L. §àineanu atrage, de altfel, atentia asupra relafiei speciale dintre medicina sj magia popularà: „magia si medicina fiind inseparabile ìn trecut (§i azi ìnca la {ara) boalele ce se cred produse de duhuri rete, sunt alungate cu anumite formule, cu descàntece mai mult §optite decàt rostite" (DULR, p. 703). Verbele amintite prezintà sj eie implicafii pe terenul medicinei populare: a bobona (variante a lui a boboni) este format de la boboanà sj are sensul „a se bàsica" (FC, III, p. 91); autorii lucrarti respective cred cà acest verb este o formafie cu dublà analizà (bobi, boboane). Nu credem cà acest verb se poate explica de la substantivul bob, ci de la cuvàntul boboanà, care, la forma de plural, are sj sensul „buboaie" (Idem). In ceea
84 Valeriu Bàlteanu
ce prive§te verbul a vràciui, am vàzut cà, Tncà in textele vechi, acest termen era utilizai de terminologia medicala, cu sensul „a da ingrijiri medicale".
O situafie deosebit de interesantà prezintà acei termeni care denumesc o practica magica, dar §i o boalà provocata pe cale magica. Este un sector al lexicului magic mai putìn cercetat30 §i care probeazà un §ir ìntreg de fenomene de transfer terminologie. Bolile respective sunt provocate ca urmare a unor activitàfi cu carácter magic. Terminologia medicala populara a apelat la transferul unor termeni ce denumeau practica magica, in mod sistematic, ceea ce ne sugereazà cà este vorba de un procedeu cu pondere in procesul de formare a terminologici medicale populare. Càteva exemple merita sà fie amindte: aruncàturi „boli de piele", dat, daturi „eczemà", fapt „eczemà", fdcdturd „eczemà", fàcut „eczemà", pociturà „congestie cerebralà"; „paralizie facialà"; „epilepsie" etc. Dupà cum se poate observa, termenii magici au fost preluatí, fie la singular, fíe la plural, in functie, probabil, de unele caracteristici ale bolii denumite. O. Densusianu prezintà un intreg inventar de termeni cu sensul „boalà", printre care se gàsesc §i cei care indica boli provocate ca urmare a unor practici magice; Densusianu va adáuga si o serie de alte denumiri de boli provocate de „inràuriri ale duhurilor relè" (O. Densusianu, op. ed., p. 233): apucat, apucàturà, intàlnit, intàlniturà, izbdurà, pàUturà, stràns, strànsurà etc. care insà nu pot face obiectul cercetàrii noastre, nefiind provocate in urma unei practici magice realizate de un actant uman, ci de unul imaginar.
Exista, in fine, o a patta categorie de termeni care, pe làngà sensul pe teren magic, prezintà un sens §i pe terenul fiinjelor mitofolclorice; avem in vedere termeni care denumesc actanfi sau practici magice: bosorcaie, ghe¡ar, moroi, stricàtor, strigoi, strigoaicà, strigoaie, sercan, siscoi, vidmà, valva; deochi, dedeochi,fapt, mànàturà, nàpmtiturà, potcà etc. Prezenta sensurilor mentionate este dovada unor fenomene de transfer terminologie: pe de o parte, terminologia magica a preluat termeni din sfera fiintelor imaginare (sercan, strigoi, moroi etc.), pe de alta parte, §i terminologia fiintelor mitofolclorice a beneficiat de pe urma elementelor terminologici magice, dupà cum dovedesc termeni ca ghe\ar (la plural), stricàtor, §iscoi, vidmà etc. O simatie deosebità prezintà termenü ce denumesc practici magice §i care au fost preluati de terminologia fiintelor imaginare: pe de o parte, unü din ace§ti termeni fac dovada unui dublu transfer terminologie (deochi, dedeochi,fapt etc.), ei trecànd din sfera magicului in cea a terminologici
50    Nici M. Sitaru, in teza sa de doctorat, Terminologia medicala populará romàneascà, nu se ocupà de aceastà problema.
85
medicale sì, apoi, in aceea a fiintelor imaginare, pe de alta parte, fórmele de singular ale unor termeni ce denumesc practici magice, conform unei tendinte mai generale, manifestata in timba populará, de trecere de la abstract la conerei, vor ajunge sà denumeascà fiinte mitofolclorice: fàcàturà „diavol", miràturà „monstru (pocitanie de care te miri)", mànàturà „fantomà, strigoi, tele" etc. Nu vom insista acum asupra fenomenelor respective, deoarece intendonàm sà analizàm intr-o alta seevenfà a lucrarti problematica transferului terminologie.31
Semantica termenilor ce denumesc actanfi, aefiuni sau practici magice ridica §i o alta problema interesantà, legata de evolufia sensurilor unora din termenii analizafi. Materialele bibliografice, cele culese pe teren, ne-au aràtat cà, pe làngà categoriile de sensuri deja analízate, exista posibilitatea ca termenii magici sà aibà sensuri derivate, aparent farà nici o legatura cu fenomenele magiei populare. La o prima operafie de seterie am renuntet la acete sensuri care nu aveau nici o legatura cu domeniile analízate de noi (terminologia fiintelor imaginare, terminologia medicala). S-a dovedit, ulterior, cà sensurile respective, departe de a fi inutile cercetàrii, aduc o prefioasà contribufie la injelegerea evolufiilor semantice in cadmi terminologici magice populare romàne§ti. Men{ionám o serie de exemple care sà permita o mai bona intelegere a problemei: bahornità „femeie uràtà" (CV, 1/1952, p. 34), bobàrità, in expresia bobàrqà de guru „flecarà" (DSB, IV, p. 51), farmazon „viclean, prefàcut" (G.F. Ciausjanu, op. ed., p. 24), solomàj „glume{" (CV, 3-4/1951, p. 46), vidmà „femeie rea" (Eugenia si Costache Buraga, op. cit., p. 224), vràjitoare „femeie battana §i rea" (Màci§eni, jud. Galati; ancheta proprie), a bobi „a nimeri" (Maltezi, jud. Ialomtia, ancheta proprie; G.F. Ceausjanu, op. cit., p. 144), a bosconi „a face scarnatemi" (DESLR, p. 71), a descanta „a bate la cap pe cineva, a cicali" (Grivita, jud. Galati; ancheta proprie); „a numàra, a rosti formule ritmice" (Glosar dialectal, Oltenia, p. 32); „a chiui (la nuntà sau joc)" (Lexic regional, II, p. 104), a ghidànàci „a cerceta, a dojeni, a cicali"; „a bate la cap, a plictisi" (D. Udrescu, op. cit., p. 101), a ochena „a pune ochii (pe cineva sau pe ceva), a privi cu interés, a fixa, a studia, a dori" (D. Udrescu, op. cit., p. 186); a ormoti „a ìmbolmoji, a imbrobodi, a duce de nas" (Ibid., p. 191); borboase „certurile ìntre oameni" (DA, tom I, partea I, p. 617); bosmoande (in expresia aumbla cu bosmoande) „minciuni,
Se mai poate vorbi §i de termeni ce prezintà un sens pe teren magic §i un altul pe teren etnobotanic: vràjitoare, fapt (v. Reflexe ale terminologici magice in alte sfere terminologice).
Terminologia magica populara romàneascà
86
Valeriu Bàlteanu
Terminologia magica populara româneascâ
87
intrigi" (D. Udrescu, op. cit., p. 21), descantee „versuri recitate, nu cantate" (Al. Viciu, Coünde, p. 192), farmazonie „scamatorie" (DULR, p. 244), ormotealâ „stare de bede, ametealà, stare de somn, somnie, molestala" (D. Udrescu, op. cit., p. 191), pocealâ „bâtaie, scârmânealâ" (Glosar dialectal, Oltenia, p. 85), solomonealâ „vicle§ug, sjretenie" (Ibid., p. 244), jipâturâ „lucru farà valoare" (v. DLR, toni XII, partea I, p. 155). Lista ar putea continua, dar credem cá din exemplele date se poate desprinde o serie de observajii ce prezintâ interés pentru cercetarea noastrá. Sensurile menzionate dovedesc, ín primul rând, demagizarea termenilor respectivi sau macar slâbirea accentuata a semnificatitior lor pe teren magic. Acest procès se produce ca urmare a pierderii importanti actului magic in ochii comunitâfii. Evolujia semantica menzionata a început cu mai mult timp în urmâ sj s-a accentuât treptat în zilele noastre. Faptul cà lucràrile lexicografice retjn atât sensul pe teren magic al termenilor, cât sj sensuri complet lipsite de amprenta magicului, nu trebuie sa ne surprindá. In câteva cuvinte, micile articole de dieponar surprind o întreagà evolujie la nivel semantic si, în acelasj timp, o tendinjà cu carácter general. In únele din situatale semnalate, ñu se poate vorbi doar de pierderea amprentei magice a unui termen, ci chiar de un fenomen de «degradare" semantica, a§a cum ne sugereazá evolutiile produse în cazul unor termeni ca: bahorni¡a, farmazon, vidmâ, a bosconi, a ghidânâci, bosmoandâ, solomonealâ, tipâturâ.
Pe langa fenomenele de degradare semantica, asupra cârora am insistât mai mult, data fìind ponderea lor ín contextul terminologici magice, putem menciona sj o serie de alte evolufii în plan semantic, cum ar fi restrângerea sj specializarea unor sensuri sau chiar ameliorarea altora; în plus, am constatât sj prezenta unor fenomene de enantiosemie.
Substantive ca stiutoare, dâtâtoare, cârturar, fapt etc. au avut initial o semniíicatie mai larga: „cea care §tie", „cea care dà" etc.
Prin restrângerea ariei semantice ele au ajuns sâ denumeascà doar diverse tipuri de actanti sau, in alte cazuri, de practici magice. L. §àineanu observa, încà acum un secol, aceastà evolutie în cazul substantivului fapt; în timba veche acest cuvant avea sensul „facere, faptà", în timp ce mai târziu, pe teren magie, este înregistrat eu sensul „vrajà" (v. L. §àineanu, Incercare asupra semasiologiei limbii romane, Bucuresti, 1887, p. 187). In cazul unor substantive care denumeau initial domerai ale magicului, restrângerea semantica a avut ca urmare sj modificarea comportamentului gramatical: vrâjitorie, ca denumire a unui domeniu de activitate magica, nu este utilizai la plural, în timp ce vrâjitorie „vrajâ" apare freevent eu forma de plural vrâjitorii.
Putem satinala si fenomenul opus, de extindere a sensului, in situala unor termeni ca fermecàturà, a bàlmàji, zodirqà, pàscàlitor etc. Iti cazul actantilor acest fenomen ne sugereazà trecerea acelui actant de la specializarea ìntr-un anumit domeniu, la realizarea unui set de operatii magice de tip diferit: pàscàlitorul era, iniziai, „cel ce ghice§te in pàscàlie", mai tàrziu, cuvàntul amintit evolueazà spre sensul, mai general, „ghicitor". Termenul vràjire a denumit, iniziai, un tip de activitate magica, dar, in textele vechi, el apare sj cu sensul „vràjitorie", deci, denumind un ansamblu de practici magice realizate de un vràjitor, ceea ce indica o extindere a sensului iniziai.
Dat fiind faptul cà domeniul magic este ìntr-un regres accentuat, fenomenul de degradare semantica a termenilor este cel mai u§or de observat; cu toate acestea, ca un ecou al unei epoci cànd magia se bucura de prestigiu, se pàstreazà in limba romàna sj càteva cuvinte, in cazul càrora s-a produs % o darà ameliorare de sens sau poate chiar „o raffilare, dupà terminologia utilizata de §àineanu": farmec, vrajà, a fermeca, a incanta, vràjitor, fermecàtor32; sunt, in generd, cuvinte provenite de la termenii farmec, vrajà sau de la derivate ale Ior. In aceastà situaZie,/ti/7nec si vrajà indica o anuntità stare de incantare, de mister. Este posibil ca aceastà evoluZie sà se fi produs sj sub influenza stràinà, asa cum s-a putut constata in cazul verbului a incanta, care a urmat, dupà pàrerea speciali§tilor, modelul de modificare semantica oferit de (fr.) enchanter.
Desi fenomenele de enantiosemie sunt extrem de rare in domeniul magicului, nu putem sà nu ne oprim asupra a douà dintre cazurile inregistrate de noi (a face, a pàsi). Enantiosemia denume§te particularitatea semnului lingvistic de polarizare semantica, mai exact, „capacitatea unui cuvànt sau a unei expresti lingvisitice de a putea exprima, in anumite conduci de context sau ìntr-o anuntità situaZie de vorbire, sensuri opuse, antinomice" (I. Evseev, Cuvànt, simbol, mit, Ed. Facla, Timi§oara, 1983, p. 33). Exemplul clasic in acest sens este latinescul sacer, care avea sensul „sfànt", dar sj pe acela de „blestemat" (Idem). Verbul a face este recunoscut pe teren magic romànesc, ca denumind, in principati acziunea malefica sj este opus verbului a desface; in numeroase zone din {ara, ìn anumite expresii, a face indica sj o acZiune magica de tip benefic (a face de deochi, a face de nàjit etc). ìn astfel de expresti verbul amintit are o valoare apropiatà de a descànta, iar partea tinaia a expresiei indica boala contra càreia se aefioneazà. Verbul
32 Un fenomen de ameliorare semantica apare si In cazul substantivului valva, cu sensul „persoanà care are rolul cel mai important in colectivitatea din care face parte" (DLR ms.): „femeia este valva càsii..." (R Coman, Glosar regional, apud DLR ms.).
88 Valeriu Bàlteanu
a pósi arata, dupa cum am vàzut, o acpune magica de tip malefic; in zona Ciurea, judetul Neamt, (ancheta proprie), el este, in anumite contexte, sinonim cu a despâ§i: a pâsi înapoi „a trece înapoi peste cineva peste care ai pàçit", ceea ce ar semnifica, dupa credimele populare, o anulare a vrâjii realízate prin pâçirea impala.
Din cele prezentate se poate observa cât de complexe sunt problemele semantice ale terminologici magice, iar dificultadle sunt cu atât mai mari, cu cât aceastâ terminologie nu mai este, in general, viabilà; chiar §i in zonele conservatoare fenomenul de depreciere a importanti actului magic este din ce in ce mai accentuât.
4. Observcrjii asupra proceselor derivationale
Dupà cum am menponat de la inceputul cercetàrii, pentru flecare termen in parte, vom avea in vedere §i inregistrarea derivatelor pe teren magic sau, eventual, in sfera terminologiilor strâns legate de cea magica, §i anume cea a fiintelor mitofolclorice sau cea a medicinei populare. Nu întotdeauna a fost posibil sà repnem §i derivatele; cu toate acestea, materialele adunate ia acest capimi constituie o baza de discurie destul de serioasà, de§i suntem con§tienri de existente unor lacune. Trebuie sa menponàm, de la inceput, cà in cadmi terminologici magice se profiieazâ douá mari categorii de termeni:
a) termeni farà derivate pe teren magic;
b) termeni ce au derivate pe terenul magiei populare.
Din prima categorie fac parte o serie de termeni oarecum „izolap" in contextul general al terminologici magice, termeni care, prin lipsa derivatelor, sunt in imposibilítate de a realiza conexiunile atât de necesare consolidàrii in domeniul in componenda câruia intra. Astfel de termeni sunt: bobelnicâ, cliriefarmazoanâ, ghe¡ar, grindinar, mâiastrâ, páscáUtor etc. Constatarea noastrà este cà majoritatea termenilor ce denumesc actanp §i practici magice nu prezintâ derívate pe terenul magiei populare, ceea ce constituie, credem, o slàbiciune in plus a terminologici magice.
A doua categorie de termeni este reprezentatà de cei care au derivate pe teren magic; in aceastà categorie intra càpva termeni ce denumesc actanp §i practici magice §i majoritatea verbelor ce denumesc acriuni cu carácter magic: bosmoandâ, descàntàtor, farmazón, mâiestru, mosmoandá, solomon, solomonar, strigoi, siscâ, vâlvâ, vraci, vrâjitor; a descanta, a face, afermeca, a solomoni, a strica, a vrâji etc.; boboanâ, boscoanâ, descantee, farmec.
Terminologia magica populara romàneasca 89
potcà, vrajà etc. Farà ìndoialà cà numàrul termenilor cu derivate pe teren magic este mai mare, dar nu acest lucru este important in primul rànd, ci felul in care aceste derivate s-au conectat la principalele categorii terminologice, modul cum eie pot contribuì la o mai bunà cunoa§tere a specificului terminologici in discute. Derivatele avute in vedere pot denumi:
a) actanp magici: farmazoand, farmazoaned, ghicitoreasd, màiastrà, nàzdràvanà, solomonàrqà, solomàrqà, vàlvas etc;
b) acriuni cu caracter magic: a boboni, a bosconi, a bosurca, a (se) dedeochea, a deochea, a descànteca, a dodescànta, a fermeca, a solomoni, a strigoia, a vràciui, a vràji etc;
c) practici magice: bàbàrie, bosconiturà, boscoroditurà, bosmondealà, fermecàturà, nàpràtiturà, opàcealà, ormotealà etc;
d) caracteristici magice: borsocos, vràcesc, vràjitoresc etc;
e) demente cu valoare magica: dàtàturà, turnàturà etc.
La aceste categorii ar trebui adàugate §i càteva derivate ce denumesc fiinte mitofolclorice: fàcàtor, miràtor, pocìtor, poteas.
In legatura cu derivatele discutate se impun càteva observatii. Dupà cum se §tie, o serie de termeni fundamentali ai magiei populare romàne§ti sunt prezenti in perechi: deochetor-deochetoare, descàntdtor-descàntàtoare, fermecdtor-fermecàtoare, vràjitor-vràjitoare etc. Prezenta acestor perechi terminologice a impus, credem, un model care a supus la unele presiuni o serie de termeni, „obligàndu-i" sà-si creeze termenul corespunzàtor de gen opus. Faptele trebuie analizate cu prudente, càci nu top termenii s-au supus presiunii acestui model lingvistic. Credem insà cà substantive ca solomonàrqà, solomonqà, vàlvas sunt tótu§i urmarea influenti modelului menponat. Este posibil ca termenul valva sà fi fost simpt ca reprezentànd un actant de sex feminin §i, in aceastà situape, s-a format derivami vàlvas; o situape asemànàtoare este §i in cazul substanrivului bosorcàu, pe care autori! DA il considera „masculinul" substanrivului bosorcaie. In ceea ce prive§te termenii solomonàrqà, solomonqà, §olomàrqà, cercetàrile au aràtat cà ace§ti termeni sunt aparipi tàrzii, in comparape cu termenii bazà solomonar, solomar (variante contrasà a lui solomonar) si denumesc solomonari de sex feminin, farà a aduce §i alte informapi in plus. Probabil cà aceeasj situape sta §i la baza formarti unor derivate de gen feminin ca: farmazoanàjarmazoancà. Credem cà modelul lingvistic menponat, bazat pe perechi terminologice, alcàtuite din substantive ce denumesc actanp de sex opus (M-F), a jucat un rol important in constituirea, in timp, a terminologici magice romàne§ti.
90
Valeriu Bálteanu
Terminologia magica populara româneascâ
91
Trebuie sâ remarcàm însâ cà procésele derivative din domeniul terminologie analizat prezintà importante sj in cunoa§terea altor aspecte ale formarti terminologici magice. Dupà cum am mendonat, o serie de verbe ce denumesc aeduni cu carácter magic s-au constituit pe baza unor termeni ce denumesc actanti sau practici magice. Termenii verbali, formad de la denumirile actantìlor, nu sunt prea numerosj sj nu reprezintà, in general, nici aeduni deosebit de importante pentru magia populara: a bosurca, a solomoni, a strigoia, a vràciui etc., dar modelul derivativ respectiv sj-a dovedit utilitatea in procesul de constituiré a terminologiei acpunilor cu carácter magic. Derivarea de la termenii ce denumesc practici magice a oferit un alt model lingvistic, mai important: verbe ca a boboni, a bosconi, a (se) dedeochea, (ìnregistrat in Maramures, - n.n.), a deochea, a descànteca, a fermeca, a poci, a vràji (cu variante a vrâjui) s-au impus printre cele mai importante in domeniul termenilor ce denumesc aeduni cu carácter magic. Poate cà ar trebui sà ne oprim pe scurt asupra caterva termeni, a (se) dedeochea, a poci, a descànteca; primul termen a apàrut ca urmare a derivarti de la dedeochi „deochi", obtjnut prin sudura prepozifiei cu baza substantívala (deochï). Cel de-al doilea termen, a poci, este format tot de la denumirea unei practici magice, potcà, mai greu de recunoscut in structura verbului a poci, dar lesne de observât intr-o variante mai veche a acestui verb, a potei. A descànteca este replica româneascâ a verbului de origine latina a descanta; verbul discutât este sj el format pe modelul analizat (de la denumirea unei practici magice), utilizând ca bazà derivativa cuvântul descantee.
La modélele derivative menzionate il putem adâuga si pe cel reprezentat de termenii formati de la denumirile unor instrumente (bobi, obroc, pâscâlie etc.) utilizate in actul magic: a bobi, a ghidânâci, a obroci, a pascali.
Farà îndoialâ, problemele derivarti in cadmi terminologiei analízate sunt mult mai complexe, dacà avem in vedere cà termenii derivati sunt numeraci, iar procedeele prin care ei au fost obtinutj sunt, de asemenea, destul de variate. Derivarea cu sufixe detine primul loc in ceea ce prive§te numàrul termenilor derivati; dintre sufixele cu productivitate deosebità se remarca -tor, -toare, -easâ, -tura, -ealâ. Primii trei formanti sunt utilizati ih domeniul actantilor magici, in timp ce -tura sj -ealâ se remarca in derivarea pe terenul practicilor magice. Sufixele -tor §i -toare pot ridica únele problème în ceea ce prive§te sensul derivatelor: se stie câ aceste sufixe formeazà substantive ce denumesc actanfi magici umani (bobonitor, bosconitor, deochetor, descântâtoare, descântâtor,fermecâtoare,fermecâtor, ghicitoare,
ghicitor, vràjitoare, vràjitor etc.), dar sj o serie íntreagá de termeni ce denumesc fiinte mitofolclorice, care, in descàntece, se manifesta ca actanti imaginari33: corcitor „fiinte malefica (!) care corce§te, care imbolnàve§te" (p. 520), diochitor „fiinte mitologica, duh ràu care deoache" (p. 521), dizdiochitor „duh care indepàrteazà deochiul" (Idem),fàrmàcàtor „fiinte malefica care farmecá" (Idem), luàtor „fiinte mitologica, malefica, despre care se credea cà ia mana vacilor" (p. 524), miràtor „duh ràu care afecteazà prin mirare, care se mira" (p. 525), màncàtor „fiinte malefica despre care se crede cà este antropofagà sj mànàncà pe cine ìntàlne§te in cale" (Idem), muietor „ftinte mitologica despre care se crede cà paralizeazà funestile organismului, strigoi" (Idem), pocitor „fiinte malefica (!) care poce§te, care schimbà infàfi§area cuiva" (p. 527) etc. Prezen|a aceluiasj formant, pentru a obtine termeni ce denumesc actanti magici umani sj actanti imaginari, poate constimi o dovadà a unei viziuni animiste asupra naturii; pe de alta parte, formantul comun a putut facilita unele fenomene de transfer terminologie (diochitor, fármácátor la care putem adàuga sj pe stricàtor). Nu in ultimul rànd, aspectele derivationale pot permite o mai bunà injelegere a legàturilor extrem de interesante dintre diverse sfere terminologice.
In ceea ce prive§te derivatele in -easà, am mentionat, la timpul cuvenit, cà acestea intra in relafie de sinonimie cu substantívele de gen feminin formate cu sufixul -toare: descàntàtoare-descàntàtoreasà, fermecàtoare-fermecàtoreasà, vràjitoare-vràjitoreasà etc. Derivatele in -easà sunt insà folosite mai pufin sj pe arti mai restrànse; poate sj corpul fonetic mai extins le face mai greoaie in utilizarea cúrente.
Sufixele utilizate pentru objinerea de termeni care denumesc practici magice au fost menzionate la paragrafiti referitor la stratificarea etimologica a substantivelor din categoria amintità. Dorim sà revenim, pe scurt, asupra caterva formanti, in contextul discutàrii implicatjilor proceselor derivative asupra formarii terminologiei magice, in general. Sufixul -ie a fost utilizat pentru obfinerea unor termeni ca:farmazonie,fermecàtorie, solomondrie, vràjitorie; sà nu uitàm insà cà acest sufix, pe terenul magiei populare, este utilizat, in primul rànd, pentru a forma termeni ce denumesc „sectoare" ale magiei: descàntàtoriejermecàtorie, ghicitorie, vràjitorie. Cu alte cuvinte, vràjitorie inseamnà tot ce fine de practicile vràjitoresfi, ghicitorie, tot ce tine de practicile divinatorii. De altfel sj lucratile lexicografice oferà sugestii in aceastà directje: fermecàtorie „faptul de a face farmece sj vràji";
Pentru exemplificare am utilizat materiale din lucrarea lui P. Bifiiu, Poezii si povesti populare din Maramures, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1990.
r
92 Valeriu Bâlteanu
„îndeletnicirea celui care face vrâji" (DLRM, p. 299); vrâjitorie „faptul de a face vrâji"; „îndeletnicirea vràjitorului" (Ibid., p. 942). Cu tímpul, astfel de termeni au început sà fie folosifi §i pentxu a denumi o anumitâ componentá a acelui domeniu si anume o practica magica. Se pare câ aici aspectul derivativ este strâns légat de cel semantic, deoarece asistâm sj la o îngustare a sensului unor termeni.
Sufixul cel mai des utilizat pentru obfinerea de derivate care sá denumeascá practici magice este -tura, cu variamele cunoscute: -(á)turá, -(ijturâ, -(ejturâ, în functje de specificul râdâcinii verbale cu care este utilizat. Acest sufix nu trebuie confundat cu un almi, -urâ, de la care provine, ce a dat doar doua demente terminologice: pusurâ si întorsurâ, care sunt sinonime eu pusûturâ §i întorcàturâ, obtinute eu formantui menfionat anterior.
Derivarea eu préfixe este pufin utilizata in domeniul terminologici actanfilor §i al practicilor magice. Ea se bucurà de md mult succès în procesul de formare a unor verbe ce denumesc acfiuni cu carácter magic. Prefîxele folosite în acest din urmà caz sunt, în principal, în- si des-. Ace§ti formanfi sunt utilizati cu verbe care denumesc deja acfiuni cu carácter magic; deosebit de interesante sunt formatine cu prefixul des-, care semndeazâ actiuni magice cu carácter reparator, fapt ce intereseazà nu numai aspectul derivativ, ci sj cel semantic. Prefixele în- §i des- nu apar, în generd, într-o opozitie tran§antà decât în cazul perechilor verbde a înnoda - a deznoda, în care primul termen are sensul „a fermeca", iar cel de-al doilea „a desface farmecele" sj a înfermeca - a desfermeca.
Un aspect, care, de asemenea, trebuie luat în cdcul la andiza proceselor derivative legate de terminologia magica, este acela referitor la derivarea regresiva, un ait procedeu pufin folosit, care, însà, completeazà cu noi elemente tabloul generd. Termenii obtinuti prin derivare regresiva denumesc practici magice: arunc, blestem, bosmoandâ, desmir, mosmoandâ, râvnâ. Este vorba, în generd, de termeni cu carácter regional; ei provin de la verbe ce denumesc acfiuni cu carácter magic si intra în relafii de sinonimie cu termeni formafi cu sufixe, de la aceleasj ràdàcini verbale: aruncâturâ, bosmondealâ, râvniturâ etc. Putem semnala, în plus, faptul câ unii din termenii obtinuti prin derivarea regresiva au sinonime ce provin din fórmele de supin (farà prepozitie) ale verbelor ce constituie baza derivativa: arunc-aruncat, desmir-desmirat.
Derivatele termenilor magici demonstreazâ, poate cel md bine, strânsa legatura care exista între diverse compartimente ale teiminologiei analízate. Pe de o parte, substantívele ce denumesc actanti au contributi la aparitia unor termeni ce denumesc actiuni (a strigoia, a vrâciui etc.) sau practici cu carácter
Terminologia magica populara româneasca 93
magic (bosoareejarmazonie etc.). Pe de alta parte, termenii ce denumesc actium cu carácter magic au constituit o bazâ esentidà pentru formarea a numeroase substantive ce numesc practici cu carácter magic (arunc, bosmondealâ, descântâturâ etc.). Substantívele referí toare la practici magice (boboanâ, boscoanâ, dedeochi, deochi, descantee, farmec, potcâ, vrajâ etc.) au contributi decisiv la formarea de termeni ce denumesc actiuni cu carácter magic, dintre cele md importante pentru íntelegerea specificuld magiei populare romanesfi. Dincolo de aceste aspecte, se poate remarca faptul cá terminologia analizatâ a cáutat sá utitizeze intens mijloacele inteme care i-au stat la dispozitie sj sá apeleze cât md putin la mijloacele exteme; in acest fel se sj explica numárul destul de redus de elemente terminologice împrumutate.
în legatura cu deméntele împrumutate din limbile stràine (limbile slave, maghiarà, greacà), ar trebui sà mentionàm cá únele dintre ele au dat derivate importante sub aspect lingvistic sj gnoseologie: a bosurca, cârturâreasâ, farmazoanâ,farmazoancâ,farmazonie, a fermeca, siscoi, a vrâciui, a vrâji (a vrâjui), valvas etc. Se întdege însà cá, chiar dacá bazele derivative sunt împrumutate din limbile menfionate, derivatele lor s-au constituit pe terenul limbii romane, în conformitate cu procedeele interne de îmbogâtire a vocabularului.
Unele dintre substantívele ce denumesc practici sj actiuni magice dovedesc o deosebitâ capacitate derivativa (vrajâ, a vrâji), dupa cum se poate observa din urmâtoarele exemple: nâvrâji, vrâjârie, vrâjie, a vrâjui; vrâjiturâ, vrâjealâ, vrâjitor, vrâjitoare. La aceste derivate putem adàuga sj cuvintele provenite, prin conversiune, de la a vrâji: vrâjit, vrâjire.
O serie de derivate ale termenilor magici (pâscâlqâ „buburuzâ", pociturâ „om diform") nu pot fi explícate decât apelându-se la o cercetare complexa ce implica aspecte etimologice, ceea ce ne sugereazâ strânsa legatura dintre studiul etimologie sj cel derivativ. (v. Unele aspecte etimologice.)
5. Aspecte de ordin gramática!
Cercetàrile anterioare asupra magiei populare românesri, având un carácter preponderent etnologie, nu au fost preocúpate de refinerea, reliefarea unor aspecte de ordin gramatical. Studiile realízate de O. Densusianu, Al. Rosetti, I. Tdo§, M. Sitaru s-au oprit, uneori, sj asupra unor aspecte gramaticale. Densusianu retine o serie de forme de plural de unor substantive ce denumesc practici magice, cât sj unele forme verbde spécifiée descântecelor, farà însà a se opri, câtusj de pufin, asupra reliefàrti de aspecte cu carácter mai general,
94
Valeri u Bälteanu
Terminologia magica populara romàneasca
95
care sä priveascä terminologia magica populara romàneasca. Rosetti, de§i continua investigatile referitoare la descàntecele romane§ti, pe directía inaugurata de Densusianu, simte necesitatea includerii §i a càtorva fapte de ordin gramatical (e drept §i acestea extrem de putìne). In capitomi intitulat Elemente de limbo vorbità, din lucrarea menzionata, Rosetti va ìnregistra o serie de forme gramaticale, evoluii referitoare la schimbarea genului unor substantive, infinitive neobisnuite etc. (pp. 107-108). Din pacate, elementele de terminologie magica aproape cà nu intra in discune, sub aspect gramatical.
ìn ceea ce prive§te cercetarea noastrà. ne-am propus, de la bun inceput, ìnregistrarea, in màsura posibiütáulor, a formelor de giurai ale termenilor ce denumesc actanti §i practici magice. Aceastà preocupare a apàrut ca absolut necesarä, dat fiind faptul cä, ìn multe lucràri lexicografíce, o serie de termeni ai magiei populare apar mregistrau' doar la forma de singular. Putern remarca faptul cà pluralul termenilor amintiji nu prezintà, in general, probleme deosebite, el formàndu-se dupa modélele cunoscute: babe, bäbärese, bosorcäi, descäntätoare, descantätori, solomonari, zodieri etc.; aruncäturi, bäbärii, boboane, descäntece, fäcäturi, vräji etc. Aceste forme de plural ne arata cä, in majoritatea cazurilor, termenii cu carácter magic urmeazá modele deja exersate ale limbii romane, exceptíile fiind reduse ca numär. Un termen care a fost analizat de noi mai pe larg, termen referitor la un actant magic (solomon) merita o observare §i la nivel gramatical. Dupa cum se §tie, substantivul amintit provine, prin conversiune, dintr-un nume propriu (Solomon); qdatä devenit Substantiv común, el denumind un tip de solomonar, va primi §i forma de plural {solomoni), dupa cum am mentíonat la prezentarea termenului respectiv. Alti doi termeni obtinuü, prin conversiune, (intors, pocit), care, de asemenea, denumesc actanü magici, au fost „urmariü", in mod deosebit, pe teren, pentru depistarea formelor de plural (intorbi, poci¡i). Termenii compu§i ce denumesc actanü sunt putíni la numär, iar informatale cu privire la pluralul lor au fost foarte greu de obtínut; putem totusi mentiona fórmele de plural pentru om metter §i strigai de ploaie: oameni mesteri, strigoi de ploi.
In privinja termenilor imprumutatí care denumesc actanü magici, putem remarca o serie de substantive precum bosorcaie, sisea, válvá, ce ne-au retinut atenúa prin únele caracteristici ale pluralului lor; astfel, sisea are forma de plural si§te, iar valva a fost inregistrat cu càteva variante ale formei de plural (válfe, válhve, válsfi. Ultímele douä forme sunt iesjte din uz §i reflecta stadii mai vechi de evolutíe din istoria termenului respectiv. Credem cä pluralul válsfi reflecta un fenomen de palatalizare specific termenilor
de origine slava sj care a fost preluat §i in textele noastre vechi, iar pluralul vàlhve ne sugereazà o apropiere mai mare de etimon, consoana h nefiind inca eliminata in acea pozitíe fonetica. Se pare ìnsà cà termenul bosorcaie este cel mai inleresant, din punctul de vedere al formárii pluralului. Dupa cum am aràtat (v. Bosorcaie), au fost inregistrate numeroase variante ale formei de plural a acestui termen. Credem, in primul ránd, cà aceste variante au carácter local, fiind ràspàndite pe ani restrànse din Ardeal, unde este cunoscut termenul bosorcaie. ìn al doilea ránd, considerara cà únele din fórmele menzionate reflecta evolutii fonetice regionale (bosárcaie, bosárcái), áltele sunt urmarea unor etimologii populare (bursucile); nu este exclus ca únele din variamele arnintite sà fi devenit posibile prin metatezá (borsocoi). Credem cá §i únele din variamele termenului, la forma de singular, pot explica o parte din variamele formei de plural: bosorcü - bosorcoi, bosoarcá -bosárcái, bosorcáe.
Din tre substantívele ce denumesc practici magice cáteva ne-au retínut atenúa in privinta formei de plural; astfel, termenul obünut prin derivare regresiva arunc a fost inregistrat cu forma de plural aruncurj- Substantivul bobonosag are forma de plural bobonosaguri, ínregistratá inca din textele vechi. Cuvántul vrajá are, dupa cum se stie, forma de plural vraji; am íntálnit in materialele din zona Maramures un plural neobisnuit, vrájuri;14 §i substantivul trimis! apàrut pe teren magic din sintagma fapt trimis, prin eliziunea elementului regent, prezintà cáteva variante ale formei de plural: trimisuri, treme se, trimesuri. Dintre cele trei variante, tremese a iesjt din uz, ceielalte douà fiind incà folosite, desi extrem de rar. Am atrás aten ti a, la momentul potrivit, §i asupra existenjei unor variante ale formei de plural pentru termenul fapt: fapte, fapturi, fap¡i; prima dintre variamele de plural reflecta un stadiu mai vechi, fiind iesità din uz; cea de a doua este viabilà pe teren popular §i astázi. Cea de a treia variantà, fap{i, se refera la sensul ..vierme deseantat ce se trimite de vràjitoare pe capul altuia" (DA, tom II, partea I, pp. 50-51). ìn felul acesia se poate vorbi, in cazul mentíonat, • de o specializare a variantelor formei de plural, situa{ie pe care am mai ìntàlnit-o ìn cadmi terminologici magice populare románestí.
Variante ale formei de plural prezintà §i o serie de alte substantive cum sunt: blestem, colinda (colinde, colimi ; cor inde), mosmoandà, vidmà etc.
34 P. Biljiu TI folose§te, de flecare data, cànd definente o practica magica, aláturi de cuvántul farmece; spre exemplu, muieturi „farmece, vràjuri" (op. cit., p. 525); fàrmacàturi „vràjuri, farmece" (Ibid., p. 521); pusuri „farmece, afectiuni, vràjuri" (Ibid., p. 528). -,
96 Valeriu Bálteanu
Am putea observa cá o valoare deosebitá o au vmantdefapte (pentru/apr) §i vidmi (pentru vidmá), care au fost inregistrate la románü de la est de Bug: varianta/aptó are, dupa cum am mendonat, carácter arhaic pe teritoriul románese, iar varianta vidmi este ínregistratá doar in zona amintitá, ceea ce máreste valoarea informatiilor respective.
Pluralul tennenilor ce denumesc practici magice se mai remarca §i printr-o deosebitá disponibilitate de combinare cu verbul a face; in urma acestui fapt au luat nastere o serie intreagá de expresii ce denumesc actiuni cu carácter magic sj asupra cárora vom reveni: a face boboane, a face boscoane, a face farmece, a face vráji etc.
Analiza tennenilor ce denumesc practici magice a mai relevat un fapt interesant: forma de plural este din ce in ce mal mult folositá pentru a denunu practici magice, in timp ce forma de singular, in multe cazuri, nu mai are semnificatie pe teren magic. Spre exemplu, bosmoandá este folosit la forma de plural pentru a denumi practica mágica: bosmoande „descántece, farmece. vráji, mo§moane". Forma de singular a termenului discutat a pierdut semruficatia pe teren magic. Substantívul bábárie este, de asemenea, utilizat la plural pentru a denumi practica mágica. Bosmondealá are la plural sensul „descántece, vráji", in timp ce la singular nu se mai pástreazá sensul pe teren magic. Ormotealá este inregistrat, doar la plural, cu sens pe terenul magiei populare, „descántece, farmece, vrájitorii". Pe lima acestei tendinte se inscrie, probabil, §i faptul cá o serie de termeni ce denumesc practica mágica nu au decát forma de plural: bosoarce, borboase, návrüji. S-ar putea ca in timp forma de singular a tennenilor ce denumesc practici magice sá fie tot mai pudn folositá cu semnifícaüe mágica, urmánd ca forma de plural sá preia aceastá sarciná. In aceastá directie preseazá, probabil, §i expresiile amintite, alcátuite din verbul a face §i diverse denumiri de practici magice folosite la plural (boscoane, farmece, vráji etc.).
Dacá in privinte formei de plural a termenilor magiei au apárut o serie de probleme complexe, in ceea ce priveste forma de singular lucruriie sunt ceva mai simple. O prima observare referitoare la singularul termenilor ce denumesc actanti §i practici magice ne atrage aten da asupra existente! unor variante, in cazul unor termeni ca bosorcaie, solomonar, válvá etc., ce vor face obiectul unei analize sepárate (v. Im por tanja studierii varianteSor). Tendinte de pierdere a semnificatiei magice a formelor de singular a fost deja discutatá, incát nu ne mai oprim asupra ei.
Termenü care denumesc. actiuni cu carácter magic prezintá interés pentru paragraful de fate din alte puñete de vedere. Trebuie, mai intái, sá remarcám
Terminologia magica populara româneasca 97
faptul cá materialele pe care le-am avut la dispozirie nu ne-au permis inregistrarea decát a unor forme verbale §i nu a întregii paradigme; astfel, pentru verbul a bobi am putut retine forma de imperfect bobea (el - n.n) si forma de prez., ind., pers. a Ill-a, sg. a variantei moldovene§ti (bogheste); situa{ia se répète §i pentru alte verbe ce denumesc acduni cu carácter magic. Mai important ni se pare, in astfel de situatiti sâ inregistràm eventualele „abateri", forme alterate etc. O problema pe care am urmàrit-o in mod special a fost aceea a eventualitâtii existentei unor paradigme, forme paralele, determinate de existente unor variante diferite ale termenului discutat; exemplele pe care le-am dépistât ne permit sá analizám mai pe larg §i aceastá chestiune. Verbul a càuta are, dupa cum se §tie si variamele a càota, a 'câta, a cota, a calta. Forma literarà, a càuta, s-a specializat in domeniul divinatici populare, unde este folositá cu diverse compliniri: a càuta in card, a càuta in palma, a cauta cu ghiocu etc. Paradigma verbului respectiv la ind., prez, este cea cunoscutâ: caut, cauti, cauta, câutâm, câutap, cauta. Vari untele regionale ale termenului discutat, a câta §i a cota, prezintá paradigme diferite între ele §i diferite §i de cea a termenului din limba literará: a câta: cat, cap, cata, câtâm, catad, cata; a cota: cot, cop, coatá, cotám, cotap, coatá. §i verbul a colinda prezintá variante la forma de pers. I, ind., prez, (colina, colindez), prima dintre ele fiind mai frecventá. Un alt verb important pentru íntelegerea caracteristilor fundaméntale ale magiei populare române§ti este a fermeca, verb care prezintá, la rándul sáu, variante in conjugarea la prezent, indicativ: forma literará a fermeca: farmec,farmeci, farmecâ, fermecâm, fermecati, farmecâ; pentru varianta a far meca am inregistrat fórmele fermée, fermeci, fermeca (tóate pentru sg.); pentru varianta atéstate in Maramure§ aformeca, sunt atestate îormt\e.:foarmec,foarmeci, foarmecá (tóate pentru sg.) %\formecám pentru pers. I, pl. ind., prez.
A. Gorovei mentíoneazá o situante, pe care o considera deosebitá, in cazul verbului a descanta, pentru care oferá §i o parte din paradigma indicativului prezent: descánt, descánp, descanta; el atrage atenria sj asupra unei forme, descánteci (tu - n.n.), care este, dupa pârerea sa, „întrebuintetâ prin partea de sus a jud. Válcea" (A. Gorovei, op. cit., p. 76). P. Bilriu semnaleazâ, de asemenea, o forma verbalâ neobismuitá in zona Maramureçului, într-o seevente de regie magica: „cof ' de diochi în miere de albina, in sare §i apoi stropeçti pâ om care sâ dedeoache §i zici..." (P. Biltju, op. cit., p. 287). Remarcám prezente formei verbale „sâ dedeoache" , întâlnitâ de noi doar în materialele din Maramure§. §i A. Scriban înregistreazâ o serie de variante aie formei de pers. I, sg., ind., prez., în cazul unor verbe
98 Valeriu Bâlteanu
ca a bûlmâji (belmejez, în Dâmbovita, bâlmujesc, belmesesc; v. SCRIBAN, p. 158) sj a boscorodi (boscorodesc sj boroscodesc; Ibid., p. 190).
Faptele semnalate ne aratà câ majoritatea verbelor ce denumesc actiuni cu carácter magic nu se abat de la modélele existente în limbà; exceptíile apar in cazul unor verbe extrem de utilizate (a càuta, a deochea, afermeca etc.). Interpretarea informafiilor de care dispunem ne-a aràtat câ situatía nu este aceeasj pentru toate verbele amintite. în cazul semnalat de A. Gorovei nu avem de a face cu o variantà a formei de pers. a Il-a, sg., a ind., prez, a verbului a descanta, ci cu o forma gramaticalâ a unui alt verb, a descântecg, dérivât de la substantivul descantee sj inregistrat in Vâlcea si Muntii Apuseni. Cazul semnalat de R Biltíu este asemânâtor, forma ,jâ dedeoache" nu provine de la verbul (a (se) deochea, desj în contexul respectiv este prezent sj termenul deochi, ci reprezintâ o forma gramaticalâ a unui ait verb, spécifie acelei zone, sj anume a (se) dedeochea, format de la substantivul dedeochi, eu sensul „deochi". Cât prive§te verbele afermeca, a cauta, faptele înregistrate ne semnaleazâ cà paradigmele paralele respective sunt puternic imprimate în conçtiinja vorbitorilor din zonele unde se folosesc si influença limbii literare nu a putut sa le anuleze. Aceste paradigme sunt legate sj de anumite fenomene fonetice locale, fapt ce constituie un serios punct de sprijin în mentinerea lor în circulatíe. Faptele semnalate de Scriban pot sugera existenta unor variante paradigmatice aie verbelor menzionate, nu doar a unor variante aie formei de pers. I, ind., prez., ce nu sunt înregistrate în celelalte lucrali lexicografice.
Un aspect interesant, nu numai de ordin gramatical, îl constituie disponibilitatea unor forme verbale de a trece, prin conversiune, în categoria termenilor ce denumesc practici magice. Atunci când am analizat termenii din categoria respectiva, s-a constatât câ au putut fi mentionate o serie de substantive ce denumesc practici magice, provenite din fórmele de supin sau infiniüvale ale unor verbe: aruncat, dat, deocheat, desfâcut, desmirat, dezlegat, fâcut, întors, tipat; cotare, dare, desfacere, dezlegare, faceré, întoarcere, mirare, obrocire, vrâjire. Initial, multi dintre acesti termeni au denumit tipul de actìvitate magica, ulterior, ei fiind folositi de terminologia analizatâ de noi si pentru a denumi practici magice. în acest punct al cercetârii, pentru noi este important faptul câ s-a apelat la anumite forme verbale (care au fost supuse conversiunii) pentru completarea inventarului de termeni referitori la practica magica §i nu s-au folosit împrumuturi din limbi_ ale^ populaüilor cu care românii au venit în contact; mai trebuie luat în considerare si faptul câ verbele, aie câror forme de supin sau infiniùv lung au servit ca „bazâ", fac parte dintre acelea ce denumesc actiuni cu carácter magic (în majoritatea cazurilor). Substantivizarea formelor de supin sj infinitivale ale unor asemenea verbe arata, încà o data, strânsa legatura dintre diversele compartimente aie
Terminologia magica populara romàneasca 99
terminologici magice populare romanes^, capacitatea acestui domeniu terminologie de a se „imbogäü" prin apelul la resurse interne.
Am putut constata câ exista o serie de categorii de termeni care nu se utilizeazä la plural atunci când se integreazà unei anumite clase terminologice; termenii în sufixul -ie, ce denumesc practici magice posedä sj forma de plural: vräjitorie „vrajä" - pl. vräjitorii; când denumesc un domeniu al magicului (totalitatea practicilor de acelasj fel) acesti termeni nu se utilizeazâ la plural (deseäntätoriejermeeätorie, vräjitorie). Termenii proveniti prin conversiune din fórmele de infinitiv prezintà si ei o particularitate asemänätoare: când au sensul „vrajä"acesti termeni sunt ínregistratí sj la plural (aruncäri,fermecäri). Când indica un tip de activitate magica (fermecare, vrâjire etc.) substantívele provenite din infinitiv nu se întrebuinîeaza la plural. Particularitäfi gramaticale interesante prezintà si substantívele provenite din supin; ace§ti termeni se folosesc, de obicei, la forma articulatä (cäutatul, descântatul, ghicitul etc.), interesul concentrându-se asupra actíunii sugerate de ele sj, mai putín, asupra tipului de practica magica utilizata. ínteres prezintà pentru acest paragraf sj faptul cä o serie de prepozitii sunt utilizate în mod specific cu termenii magici. Astfel, prepozitia pe (pre), în expresii ca a face pe ursitä, a face prä suginä, „ajutä" la indicarea scopului actíunii. Prepozitía de serveste la indicarea bolii asupra cäreia se actioneazâ, în constructii de tipul a tâia defâlcaritâ, a face de nâjit1^.
Un interés deosebit prezintà utilizarea, eu valoare absoluta, a unor verbe ce denumesc actíunea magica: a da, a face, a pune, a turna. Credem câ acest model a indicat initial sj tipul de element magic utilizat, dar termenul ce denumea vraja a fost supus interdiefiei; considérant cä §âineanu are dreptate când socotesje expresia a face cuiva, eu sensul „a-1 vräji, a-I fermeca", ca „expresiune eufemistica., poporul evitând a numi vraja" (DULR, p. 240); este posibil ca acest model sä aibà un carácter arhaic, fiind anterior celui în care este indicata sj vraja (sau elementul magic): a face farmece, a turna bozgoane etc.
6. Termenii magici în expresii si sintagme
Avem în vedere, în acest punct al cercetârii, o alta problema putín studiata, dar care, la o analiza mai atenta, poate oferi noi informatii cu privire la constituirea terminologici magice, la unele caracteristici ale ei; este adevärat
55     Asupra utilizara unor prepozijii în contexte magice v. A face. în capitolul refentor la actiunea magica.
100
Valeriu Bàlteanu
Terminologia magica populara románeasca
101
cá únele lucrali lexicografice au retinut expresii, proverbe ce contineau sj termeni din domeniul magiei populare, farà insà a se in cere a o privire de ansamblu asupra expresiilor din categoria amintità. O prima constatare care se impune are in vedere faptul cà exista verbe care nu pot fi folosite pentru a denumi actiuni magice decat in anumite expresii: a amuti (a amuti de gura), a plàmàdi (a plàmàdi inima cuiva), a stinge (a stinge càrbuni, a stinge frigarea) etc. Multe din expresiile de acest fel ìsj au originea in chiar practicile vràjitore§ti, eie fiind, inaiai, expresii libere cu carácter descriptiv; spre exemplu. activitatea actantului de a stinge càrbuni in decursul une i operad un i cu carácter magic a dus cu timpul la fixarea, pentru expresia a stinge càrbuni, a sensului „a descanta de deochi", toemai pentru cà stinsul càrbunilor in apà era utilizai contra deochiului; §i expresia a turna cositor a parcurs un traseu asemànàtor, ajungànd sà aibà sensul „a descanta de sperieturà". Alte expresii verbale au retinut aspecte ale practicilor cu carácter divinator (a arunca bobii, a trage bobii etc.). O intreagà serie de expresii verbale s-a constituit in urma utilizàrii cu un anumit verb a unor compliniri absolut necesare pentru infelegerea specificului actiunii magice respective: a càuta in bobi, a càuta in card, a da in bobi etc. Alte compliniri au in vedere diverse demente cu valoare magica, dupà cum ne arata expresiile cu verbul a iua (a lúa mana, a lua rodul, a lua sporul, a lua bunul); interesante sunt si complinirile care au in vedere denumiri de boli, dupà cum ne indica expresiile: a da de fàlcarità, a tàia de falcar ita, a da de baghqà. In aceastà situatje. sensul verbelor din componente expresiilor mentionate este „a descanta".
O categorie aparte de expresii o constituie cele formate cu verbul a face; dupà cum se §tie, acest verb se poate foiosi §i de sine stàtàtor, cu sensul „a vràji", a fermeca", fiind unul dintre termenii cei mai utilizati pe terenul magiei populare románe§ti. in acelasi timp, a face apare §i in structura a numeroase expresii verbale, care ìncà nu au devenit suficient de opace. pentru a nu putea fi analízate ca structura. Reamintim càteva exempie: a face farmece, a face vràji, a face de ursità, a face de dragaste, a face cuiva cu ulcica, a face de plànsori, a face boscoane etc. Numàrul expresiilor cu a face este muli md mare, dar mai importan t ar fi sa putem desprinde anumite tendinee de utilizare a verbului respectiv in expresii cum sunt cele mentionate.
Putem remarca o prima directìe: utilizarea verbului a face cu denumiri ale practicilor magice (la plural): a face boscoane, a face boboane, a face farmece, a face vràji etc. Astfel de expresii sunt sinonime cu verbele a
bosconi, a boboni, a fermeca, a vràji etc. si par sà constituie un model lingvistic intern, specific lexicului magic, pentm ìmbogàtirea inventarului in domeniul acriunilor cu carácter magic.
Expresiile de tipul a face de plànsori, a face de fapt, a face de moled etc , prin prezente, in structura lor, a unor termeni ce denumesc boli, sugereazà cà verbul aface se apropie ca sens (in cazurile mentionate) de verbd a descanta. La analiza verbului aface am indicat §i dte observatii cu privire la expresiile formate cu verbul amintit (v. A face); am putea aminti in acest cadru §i modul de utilizare a unor prepozitii (cu, de, pe) in structura expresiilor prezentate.
Este necesar sà atragem atentia §i asupra unor expresii cu carácter divinator, care sunt mentionate doar in unele lucrati lexicografice: a face de ursit, a face pe ursità. a face cu bobii. a face prà suginà etc. Credem cà din acest domeniu d divinatici populare provine §i termenul pàscrisà care, initial, fàcea parte dintr-o expresie cu verbul aface si nu se prezenta ca termen compus, ci era anaiizabii, in prepoztija pe (pà) si cuvàntul scrisà, cu sensul „ursità". Expresia aface cuiva pe intors, cu sensul „a intoarce un farmec", sugereazà o aefiune magica de o complexitate crescutà, ce urmàre§te atàt vindecarea pacientului cát §i pedepsirea pe cale magica a celui ce i-a provocat boala; prepozitia pe indica scopul actiunii (pentm intors).
Pe làngà verbele ce apar in componenfa unor expresii de tipul celor mentionate, existe numeroase dte verbe (majoritetea-n.n.), care pot exprima actiuni cu carácter magic in mod independent: a bobi, a bosmondi, a deochea, a descanta, a fermeca, a solomoni, a vràciui, a vràji etc.; am dorit insà sà ne oprim asupra celeilalte categorii de verbe, toemai pentru cà eie au fost mai putin studiate.
Credem cà merita atentie, pe làngà studierea expresiilor de tipul celor mentionate, §i cercetarea unor sintagme ce prezintà interés pentm mai buna intelegere a magiei populare romànesti. Am indicat deja unele elemente in aceastà directie, la studierea termenilor ce denumesc practici magice; s-a remare at, cu acest prilej, cà substantívele supus, trimis provin din sintagme le/tipi supus, fapt trimis, in care, pe parcurs, s-a produs eleziunea termenul ui regent, fapt, ce denumea, in realitate, un tip de practica magica, in timp ce cuvintele supus §i trimis aveau doar rol de determinant. O serie de alte sintagme, in care apar termeni ce denumesc actantí magici merita o scurtà andizà; am amintit pe parcursul lucrarti unele sintagme ca: babà mesterà, babà doftoroaie, babà descàntàtoare, babà fermecàtoare, babà stiutoare, mester vràjitor, mesterà descàntàtoreasà, fermecàtor mester etc. Credem cà astfel de sintagme ilustreazà un alt model de utilizare a
102
Valeriu Bâlteanu
Terminologia magica populara româneascâ
103
termenilor ce denumesc actantí, un model lingvistic bimembru, in care unul din termeni are valoare de determinant; babà descàntàtoare, babà fermecàtoare, mesterà descàntàtoreasà etc. pot fi ìnlocuite cu termenii descàntàtoare, fermecàtoare, descàntàtoreasà (modelul monomembru de utilizare a termenilor ce denumesc actanü), stiut fiind cà descantàtoarele, fermecàtoarele etc. erau, in mediul rural, persoanele vàrstnice, babele. Probabil cà, prin apelul la sintagmele menzionate, se urmàrea, mai degrabà, a se atrage atenUa asupra „specializàrii" actantului respectiv.
Materialele folclorice ne-au oferit §i alte exemple de sintagme: baba satului (v. Babà), mesterà satului, scoala de solomonàrit (v. „Foaie pentru minte, inimà si literatura", 4/21 ianuarie 1840, Bra§ov, p. 32), faptul cel mare (v. Fapt), deochi ràu (v. Deochi), fàcàtura fàcàturilor (v. PPR, p. 326), potca cea mare (P. BilUu, op. cit., p. 315), deocheturà mare (C. Ràdulescu Codin, Literatura, p. 538) etc. §i astfel de sintagme pot prezenta interés pentru cercetarea terminologiei magice, chiar dacá ele nu làmuresc aspecte esentiate ale domeniului. Spre exemplu, sintagmele baba satului, mesterà satului, ne sugereazá recunoa§terea de càtre commutate a existenjei unor actanù vestiU in zona, la care se apela la nevoie; astfel de sintagme par a indica un „statut" neoficial pentru persoanele in cauzà. ìn ceea ce prive§te sintagma scoala de solomonàrit, credem cà faptele pot fi usor ìn{elese, dacá ne amintim cà solomonarul este, pentru folclorul románese, singurul actant care suferà un proces de inijiere organizatà intr-o „§coalà": „ar fi existánd o asemenea §coalà, unde intra 10 si ies 9. Acestia se numesc solomonari" (A. Fochi, op. cit., p. 329). Referitor la sintagmele de tipul faptul cel mare, deochi ràu, in structura càrora, pe langà termenii fapt, deochi intra §i o serie de demente cu carácter de determinare, credem cà se urmàre§te atragerea atentìei asupra caracterului extrem de periculos al afecziunilor respective; in realitate, faptul §i deochiul au carácter malefic, determinanti avánd mai mult rolul de a accentua acest aspect.
Am mregistrat §i o serie de expresii, sintagme cu circuiate restrànsà, únele cu carácter local: a umbla cu vrájeli (Grivi{a, jud. Galati; ancheta proprie), menit la gurà (Viile, jud. Galati; ancheta proprie), nu e cantee farà descantee (Màguri, Muntii Apuseni) etc. ínregistrarea expresiilor de acest tip §i studierea lor in contextul culturii zonelor unde ele circula ar putea contribuì la o mai bunà cunoa§tere a valenjelor spirituale ale terminologici magice.
Nu putem ìncheia discutía referitoare la expresiile, sintagmele in care apar termeni ai magiei populare, farà a menziona cà astfel de termeni au
intrat sj in structura unor demente paremiologice, a unor formule verbale cu carácter apotropaic sau chiar a unor imprecafii, aspect care aproape cà nu a fost cercetat, deci credem cà poate oferi interesante sugestii cu privire la originea unor expresii idiomatice românesti. Câteva exemple: Citeste ìn stele si dà în gropi (Proverbe românesti, Ed. Minerva, Bucuresti, 1985, p. 84); Ea îsi cântâ, ea-si descanta (Ibid., p. 129); Isiface de aragoste eu buruieni de urât (Ibid., p. 164); Omul farà noroc, Sâ nu-si mai caute la dgancâ în ghioc (Ibid., p. 218); Blestemul nu cade niciodatâ pe pietre (Ibid., p. 54) etc. La cele menzionate putem adâuga §i faptul cà unde din expresiile idiomatice româneçti, aparent opace, pot fi explícate numai în context magic: leac si babii colac; e mort de cutit etc. Se poate astfel dovedi cà domeniul practicilor magice a putut constituí o sursà, dintre cele mai interesante, credem, în procesul de constituiré a frazeologiei române§ti, domeniu încà insuficient studiai. Pentru cunoa§terea formulelor verbale apotropaice recomandâm a se reveni la articolele referitoare la cuvintele deochi, dedeochi; pentru alte tipuri de expresii se pot consulta articolele în care am discutât termeni ca fapt, fàcâturâ, fâcut, babà, arunc etc. Menîionàm, totu§i câteva exemple: Sâ nu fie de deochi; Parcâ-i fâcut; Parcâ-i fàcâturâ; Unde baba face, dracul nu desface; Câte babe atâtea vrâji; Dinainteafermecâtoarei siDumnezeu se dâ in lâturi; Aruncu sâ te mànâncel; Bâtu-te-ar potcai; A trecut faptul pe lângâ el; A trecut faptul peste casâ. Studierea în continuare a expresiilor, formulelor menzionate nu face obiectul cercetàrii noastre; trebuie totusi sâ remarcàm un fapt: multe din aceste secvenZe lingvistice s-au constituit pe baza unor elemente magice eu încàrcâturà malefica (arunc, potcâ, fapt, fâcut, fàcâturâ), iar áltele au structura unor formule cu carácter de aparare, tot împotriva unor practici magice maléfice: deochi, dedeochi. S-ar parea cà frazeologia româneascâ a valorificat mai aies aceastâ laturâ a sursei ce a reprezentat-o magia populará; un studiu de etnopsihologie ar putea fi binevenit în acest domeniu.
7. Importante! studierii varianteior
Adesea variamele termenilor cu carácter magic nu sunt înregistrate, fie din dorinZa de a se evita únele confuzii, fie pentru cà aceste variante ridica o serie de problème dificile; în materialele studiate am urmârit ca ínregistrarea varianteior sà constituie o preocupare constantâ, in dorinja de a oferi o cât mai fidelà imagine a fiecàrui termen ìn parte. De la ìnceput trebuie sâ remarcàm cà exista termeni care nu prezintà variante (a adàpa,
104 Valeriu Bàlteanu
arunc, a dajàcâturâ, nâvrâji etc.); majoritatea termenilor eu caracter magie se înscriu in categoria elementelor ce prezintà una sau mai multe variante. Trebuie mentionat, de la început, câ înregistrarea variantelor unor termeni este o operatie dependentà, în mare màsurâ, si de valoarea surselor consultate. Considerând câ sursele utilizate ne oferâ materiale interesante si în aceastà problema, am încercat sà abordâm domeniul atât de dificil al variantelor termenilor discutati. Cercetarea noastrâ nu §i-a propus studierea specialâ a acestei problème, dar credem câ unele concluzii provenite în urma analizei variantelor pot prezenta interes §i pentru ansamblul terminologici magice.
O prima concluzie la care am ajuns este câ variantele conserva în corpul lor fonetic o serie de fenomene fonetice dialectale, regionale. Astfel substantivele descântec, dâdâochi semnaleazâ un fenomen spécifie subdialectului muntean, trecerea vocalelor palatale în seria centrala. (Dialectologie romand, p. 163). Numeroase variante înregistreazâ fenomene fonetice spécifiée subdialectului moldovean; este, évident, vorba de variantele înregistrate în aceastâ parte a târii: a disface, a discanta, în care distingem închiderea lui e mediai în /; alte variante dati, aruncad (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 260) ne indica trecerea lui e final în i (Dialectologie romand, p. 131). Cuvântul a boghi, variantà regionalà a verbului a bobi, indica un fenomen de palatizare spécifie subdialectului moldovean (Ibid., p. 136); variantele llegâturâ, babaredsâ, babornitâ reflectâ, credem, fenomene fonetice spécifiée subdialectului mentionat, §i anume diftongarea lvàe(Ibid., p. 133), deschiderea lui a la a (Ibid., p. 132). Alte variante mregistreazâ o serie de fenomene spécifiée aitor subdialecte aie limbii romane; astfel, Rosetti menfioneazâ un fenomen spécifie subdialectului maramureçean: apocopa silabei finale în cuyânml a face, ce apare sub forma afa, cu sensul „a fermeca,.a vràji" (Al. Rosetti, op. cit., p. 112). în subdialectul maramure§ean „se remante freevente deosebitâ a apocopei silabelor finale" (Dialectologie romand, p. 161). Varianta tâpâturâ,36 înregistratâ si în Vadul Izei din Maramure§, ne aminteçte de pronunterea dura a consoanei $, fenomen prezent §i în subdialectul maramure§an. Câteva fapte lingvistice ne amintesc fenomene dialectale spécifiée Banatului, sau prezente §i în zona respectivâ: nàprâciturâ se remarcâ prin palatalizarea lui t urmat de iot (Ibid., p. 148), variantele a dàscânta, dâscântâtoare31 probeazâ rostirea dura a lui d.
36 Antologie de folclor din judeful Maramures, I, redactor I. Chis, Ster, Asociajia etnografilor §i folcloriçtilor din judetul Maramure§, Baia Mare, 1980, p. 238.
37 Ambele variante sunt înregistrate în CCS, VII/1, p. 31 (dâscântâtoare) §i p. 32 {a dàscânta).
Terminologia magica populara romaneases 105
Variantele termenilor magici pot reflecta, de asemenea, §i unele influente fonetice stráine: exemplul cel mai edificator il constituie varianta solomonar a termenului solomonar, apàrutà ca urmare a influentei maghiare (v. Solomonar). Unele variante diferá prin prezente sau absente unui anuntit fonem care nu are relevante semantica: in aceastà situafie se gásesc zgràbuntas, cu variantele sgrdbun¡as sj grábunta§ §i zgrimindes sau varianta grimindes. „Aceste foneme incipiente (s, z - n.n.) nu au nici o valoare semantica, nefiind prefixe care sà schimbe sau sà nuan|eze intelesul cuvintelor" (A. Oi§teanu, op. cit., p. 225). Prezintà interes §i cazul substantivului valva, care are o serie intreagà de variante, atát pentru forma de singular, cat si pentru cea de plural; le prezentám acum pe cele de singular (cele de plural au fost discutete in alt paragraf): vàlfd, valfà, vàlhvà, vlàhvà, vàlsfà, vàlsvà (DLR ms.); aceste variante se pot explica prin preluarea deformate, in diverse texte romànesti vechi sau pe teren popular, a cuvàntului de origine slava volhvù „vràjitor" (Idem).
Materialele cercetate ne-au sugerat existente §i a unor variante provenite prin „alterarea" formelor termenului de bazà: in aceastà situafie se gàsesc variantele vràjàtoare (v. Vràjitoare), solemonat; (v. Solomonar), solomàn, Càteva variante au fost obfinute prin contragerè: càrturqà, solomar sau prin metatezà (fràmdcàtoare), in timp ce o alta serie de variante s-a constituit pe baza unor fenomene de contaminare, edificatoare in acest sens fiind variantele formei de plural ale termenului boscoanà. Unele variante au apàrut ca urmare a utilizarti unor sufixe echivalente, care nu au relevante semantica: fdcare pentru faceré §i bosorcoi pentru bosorcàu. O situafie aparte o au acele variante care pornesc de la baze verbale diferite, ce constituie, eie insele, variante ale unui termen: astfel, càtàtor este o variantà formata de la verbul a càta (variantà a lui a càuta - n.n.), in timp ce càutàtor este derivami format de la termenul din limba literarà, a càuta.
Terminologia magica populara rornaneascà probeazà §i existente unor variante apàrute ca urmare a unor fenomene de etimologie populará: sodomonar, solomàner (v. Solomonar); poate cà aici trebuie inclusa §i forma muieturi „farmece, vràjuri" (P. Biltiu, op. cit., p. 525), ca variantà a lui mànàturà (pi. mànàturi). Chiar termenul mànàturà a fost explicat de Candrea pe baza unei etimologii populare.
O serie de variante ale termenilor magici prezintà o importante deosebità prin mai marea lor apropiere de etimon: zodierqà, a intorna, potatura etc., iar alte variante sunt importante prin faptul cà explica existente altor termeni ai magiei populare; astfel, variante ca deoichi (la romànii timoceni), corindà, cheazà, borsocale sunt esentiate pentru intelegerea modului de formare a unor cuvinte ca a deoichia (variantà a lui a deochea), a corinda, chezos, borsocos.
106
Valeriu Bàlteanu
Terminologia magica populará româneascâ
107
Un caz aparte îl reprezintâ acele variante care pot fi utile pentru înfelegerea unor evplutii istorice: astfel varianti fermée (pl.fermece), specifica Munteniei, a fost înregistratà de noi în sudul Moldovei, in zona Viile, jud. Galati. Traditile locale sugereazà originea munteneascà a unei paru a locuitorilor acelui sat, astfel încât, in acest caz, varianti fermée poate constitui (în coroborare cu alte elemente) o dovadâ lingvisticâ a unui procès socio-istorie petrecut eu mult timp în urmà.
Din cele menzionate se poate observa cât de complexa §i dificilâ este problema studierii variantelor, în cazul terminologici magice populare românesti. Lâmurirea tuturor aspectelor referitoare la variante cere o abordare multidisciplinara a domeniului, implicând atât aspecte ce {in de dialectologie, cât §i de derivare, fonetica istorici, de relatiile, interferentele dintre diversele limbii §i limba romàna. Pentru cercetarea noastrâ studiul variantelor permite înjelegerea mult mai nuantatà a diverselor aspecte, referitoare la procésele lingvistice prin care s-a constituit în timp terminologia studiata, a unor mécanisme care au permis difuzia teritorialâ a elementelor terminologice.
8. Unele aspecte etimologice
Ne vom opri, doar pe scurt, asupra câtorva elemente cu carácter etimologie, dat fiind faptul câ, atunci când am prezentat termenii referitori la actanji, actiuni §i practici cu carácter magic, am avut, de flecare data, în vedere §i problemele legate de stratificarea etimologica. Trebuie sa remarcàm câ, pentru înjelegerea procesului de constituiré a terminologici magice populare românesti, studiul etimologie este esential; doar pe baza cunoasterii cât mai precise a provenienjei termenilor specifici domeniului se poate stabili, cât mai exact, ponderea elementelor create pe teren románese §i a celor ímprumutate. O situajie statistica succinta ne arata câ numârul termenilor creati în limba romàna este mult mai mare decât al celor împrumutati. Totalul termenilor analizati este de 308; dintre aceçtia 234 de termeni sunt creatii române§ti, ceea ce reprezintâ 79% din termenii referitori la actanti, actiuni si practici magice, 31 de termeni sunt de origine latina, alti 35 sunt împrumutati- Termenii cu etimologie necunoscutâ sunt în numâr de 8.
Cercetarea etimologica este esentialâ §i pentru stabilirea principalelor procese legate de constituirea în timp a terminologici magice, pentru eviden{ierea straturilor terminologice (v. Problème aie formàrii si evolutiei terminologici magice). Fârà îndoialâ, stabilirea originii unor termeni nu a fost o operatie lipsità de dificultâti: pentru termeni ca boghitâreasâ, apoci, solomon,
a sânvâsia, fâcare, trimis, pâscrisâ etc. a fost necesar sâ se ia în calcul diverse elemente, atât de ordin lingvistic, cât §i de ordin spiritual; dacá boghitâreasâ se poate explica prin varianta dialectalá a boghi, a verbului a bobi, termenul solomon a presupus înÇelegerea procesului de conversiune ce a avut loc la nivelul limbii populare, prin transformarea unui nume propriu într-un substantiv comun, capabil sâ denumeascâ actanti magici. Nici etimologia termenului a poci nu este u§or de sesizat, dacâ nu se are in vedere existera unei variante, a potei, care ne sugereazà adevâratul etimon, potcâ, termen ce denume§te o practica magica. Verbul a sânvâsia implica alâturi de explicatiile de ordin lingvistic §i explicatii în planul spiritualitátii populare, în cazul termenilor trimis,pâscrisâ a fost necesarâ abordarea acestora într-un context lingvistic mai larg, care sâ permita înfelegerea modului cum s-au constituit acesti termeni, în urma derulârii unor mécanisme lingvistice în interiorul expresiilor, sintagmelor din care ei fâceau parte initial.
Termenii de origine slavâ au ridicat unele problème iegate de dificultadle de precizare exacta a sursei, data fiind apropierea mare dintre limbile slave. TotusL se poate vorbi, eu certitudine, de împrumuturi din stratul vechi slav §i de împrumuturi slave târzii (din rusa, ucraineanà, sârbâ). §i în ceea ce priveste termenii de origine greacà a trebuit sâ luâm în calcul existera unor împrumuturi vechi (boscoanâ, farmée) si a unora mai târzii (cârturar). Pentru termenii din limba maghiarà etimologia nu ridica problème deosebite.
Dupa cum se va constata (v. Problème aie transferului terminologie), exista, în cadrul terminologici analízate, un întreg grup de cuvinte intrate în cadrul ei, din alte sfere ale vocabularului románese; indiferent de sfera terminologica de unde provin acesti termeni (ei fiind deja existenti pe teren románese, apare riscul de a-i trata la un loc cu termenii magici formati Pe terenul limbii romàne!), ei au fost analizati în functie de originea realâ (ìmprumutap sau formati Pe teren románese). Nu to{i termenii au putut fi explicati din punct de vedere etimologie, dar numarul celor cu etimologie necunoscutâ este destul de redus, comparativ cu al termenilor ce §i-au gàsit , explicatii etimologice coréete. Trebuie mentionat câ, initial, numarul termenilor cu etimologie necunoscutâ a fost mai mare, mai aies în faza de început a cercetàrii, când am ìnregistrat, pentru unii termeni, doar o serie de variante alterate, modificate fonetic, §i care nu ne „spuneau" prea mult cu privire la originea lor (prâviturâ, dâtâtoaie etc.). Ulterior, prin ímegistrarea formelor de bazâ (dâtâtoare, priviturâ), s-a putut face trecerea lor (si a altora) în categoria termenilor cu etimologie cunoscutá.
Studiul etimologie a trebuit sá ia în calcul si fenomenele de etimologie populará manifestate în cazul unor termeni ca vrâjmâtoare, sodomonar,
108
Valeriu Bälteanu
Terminologia magica populara româneascâ
109
muieturi, vrajbâ „vrajâ" (SCRIBAN, p. 1421), termeni cu o importan^ deosebità în contextul terminologici magice sj cu o circulatie intensa pe teritoriul románese; fenomenele de etimologie populará pot explica, in mare másurá, modificárile formale apárate.
La cele deja discútate ar mai trebui mentionat sj faptul cá studiul etimologie, in coroborare cu observatiile de ordin spiritual, poate ajuta la înçelegerea corectá a sensului unor cuvinte ce nu fac parte din terminologia magica populará româneascâ: pâscâlitâ „buburuzà", pociturâ „om urât"; dupa cum se §tie, buburuza este folosità în practicile divinatorii, ea fiind numitâ, din aceastà cauzâ, vrâjitoare (v. Vràjitoare). în Ardeal ea este numitâ §i pâscâlqâ, cuvântul respectiv fiind format de la verbul a pàscali „a ghici", verb spécifie zonei transilvane; sj acest cuvant,pâscâlqâ, indica implicarea buburazei în practicile divinatorii. Cuvântul pociturâ „om urât" provine de la verbul a poci care, pe lângâ sensurile înregistrate pe teren magie („a deochea"; „a prezice"), mai are si sensul „a urâti, a stramba, a schimonosi" (DLR, tom VIII, partea a Hl-a, p. 898), existând credinta câ o astfel de actiune poate fi realizatâ de diverse fiin{e mitofolclorice maléfice (ielele, rusaliile etc.). în acest fel cuvântul pociturâ ar denumi toemai o fiintâ umana care a suportat efectele acUunii maléfice denumite de verbul a poci. Dincolo de faptele menciónate, trebuie rerinut câ cercetarea etimologica are un roi esential în studierea ansamblului de problème referitoare la terminologia magica populará.
9. Problème ale transferului terminologie
în teza sa de doctorat (Terminologia medicala populará româneascâ), în capitolul Relatii între terminologia medicala populará §i celelalte domenii ale vocabularului románese, M. Sitara fâcea urmâtoarea constatare: „...în terminologia medicala populará am înregistrat prezen{a unor termeni proveniti din alte domenii ale vocabularului, cum sunt cel aleâtuit din nume ale pártilor corpului omenesc sau cel format din nume de plante sj animale" (TMPR, p. 136). Cercetàtoarea mentiona apoi o serie de exemple, din care redàm câteva: arici, broascâ, guster, cârtqâ, striga etc.; repetâm, aceste denumiri se refereau la anumite boli sj nu la animalele respective.
Ocupându-se de termenii purtâtori ai sensului „solomonar", A. Oisteanu face o încercare de sintezâ, afirmând: „AstfeI de apelative provin, de regula, fie din sinonime populare pentru vrájitor (vâlhas, farmazón, om mester) sau pentru preot (cliric = cleric), fie din confuzia cu alte fiin{e mitofolclorice
(§ercan, balaur, strigoi sau moroi de ploaie, vârcolac care trage apele) " . (A. Oisteanu, op. cit., p. 224). Observatia este importantä, chiar dacâ nu trece dincolo de simpla constatare; ea atrage atentia asupra „confuziei" dintre agentii magici studiati §i fiinfele mitofolclorice. Urmarind eu atentie întregul inventar de termeni referitori la actantul magie, am constatât sj noi existenja unor termeni, aparent „improprii" domeniului magiei populäre. Concluzia noastrà este câ îh cadrai terminologici magice exista o serie de termeni proveniti din alte sfere ale vocabularului, prin transfer terminologie.
Asupra existenjei transferului terminologie au atras atentia §i alti cercetätori: astfei, V. Scurtu indica pätrunderea unor termeni din domeniul pastoritului, precum si al terminologici obiceiurilor populäre, în cadrai terminologici rudeniei (V. Scurtu, Termenii de înrudire în limba romàna, Ed. Academiei, Bucuresti, 1962, pp. 336-337), precum sj trecerea unor elemente de terminologie a înmdirii „ìn alte sfere sj domenii decât cea restrânsâ a ìnrudirii" (Ibid., p. 340). Dumitru Bejan se opresje pe larg asupra unor elemente de terminologie botanica, provenite din alte domenii ale vocabularului (terminologia zoologica, ornitologica sj chiar cea a rudeniei); deosebit de interesant este paragrafiti referitor la transferul terminologie realizat prin apelul la termeni ce denumesc „fiinfe ireale" (D. Bejan, Nume romànesti de piante, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991, p. 72). Mircea Seche va acorda o atentie deosebità problemei transferului terminologie, în studiul Transferul terminologici zoologice romànesti la denumirea unor plante (în SCL 1/1981, pp. 75-78). Nu ne vom opri decât asupra uneia dintre concluziile autorului: „varietatea extraordinarà a florei spontane pe teritoriul daco-român, n-a avut, la un moment dat, deplinà «acoperire» în vocabular; dificultatea a fost rezolvatà prin mijloace lexicale interne [...] sj printr-un transfer masiv (în formule combinatora cu valori semantice noi), din tenrunologia zoologica, domeniu cu care flora alcàtuiesje, în realitatea obiectivä, o singurä mare unitate" (SCL, 1/1981, p. 77). Credem cà aceastà observatie servesje sj cercetàrii de fata: marea varietate a fenomenelor magice a obligat limba romàna sa apeleze, nu numai la mecanismele deja cunoscute (derivare, împrumuturi etc.), ci sj la transferul unor termeni din domenii ce aveau tangenza cu sfera magicului.
Considérant cà acesti termeni se grupeazà astfel:
a) termeni referitori la fiinfe mitofolclorice;
b) termeni referitori la persoane în vârstà, de sex feminin;
c) termeni din domeniul etnie;
d) termeni de ordin religiös;
e) termeni referitori la fiinfe ìnzestrate cu capacitati deosebite;
110
Valeriu Bálteanu
Terminologia magica populara româneascà
111
f) termeni ce denumesc sàrbàtori populare;
g) termeni din lexicul medical popular;
h) termeni ce denumesc acte de vorbire.
Vom incerca sá discutàm, pe scurt, únele aspecte legate de grupele menponate.
a) Termeni referitori la fíinje mitofolclorice: moroi, strigoi, strigoaie, ursitoare, sercan. Acesri termeni denumesc, de data aceasta, actanp magici umani §i nu fiinte mitofolclorice sau actanp imaginan. Credem cà prezente acestor substantive, ce provin din terminologia fiinptior mitofolclorice, se datoreazá viziunii pe care o are poporul asupra actantului magic; in mentalitatea populara, vrajitorii sunt reprezentap ca persoane inzestrate cu puteri deosebite, de multe ori supranaturale. Actantílor magici colectivitatea le atribuie capacitatea de a influente chiar §i evolupa unor fenomene ale naturii; de aici sj pana la idendficarea actanplor cu únele fàpturi fabuloase nu a fost decát un pas. ín acest fel, domeniul terminologici fiintelor mitofolclorice a devenit o sursà de ìmbogàpre a terminologici magice, pe baza unui proces de tip metaforic. *S
b) Termeni referitori la persoane in vèrsta, de sex feminin: babà, moasà, mosmoandà. Prezenta acestor cuvinte in terminologia magica se explica prin factori de ordin extralingvistic, §i anume practicarea magiei, in primul rànd, de càtre persoane de sex feminin (in vàrstà). Gh. Paveiescu mentìona cà, in zona Munplor Apuseni, 87 % din actanp erau de sex feminin (Gh. Paveiescu, Cercetàri, p. 83), iar, pe de alta parte, A. Gorovei atràgea atenda asupra faptului cà, pentru descàntat, „prima condirie este ca descàntàtoarea sa fie bàtrànà" (A. Gorovei, op. cit., p. 78). Credem cà aceastà stare de lucruri ì§i are originea in riturile arhaice de impere din perioada matriarhatului, rituri conduse de persoane ih vàrstà de sex feminin.38
c) Termeni din domeniul etnie: burcàsità, ursàreasà. Ace§ti termeni denumesc actanp din domeniul divinapei populare. Dupà cum s-a putut constata la tratarea termenilor respectivi, inipal, ei sugerau apartenenpt persoanelor numite cu substantívele amintite, la unele categorii de pgani (bureas, ursar etc.). Persoanele de sex feminin din categoriile menponate, ocupàndu-se intens cu ghicitul, au ajuns sá fie considerate actanp magici. Dupà cum observa V. Kembach rigami, avànd o religie de tip animisi, „cu dominantà demonica", prezintà „o inclinane fireascà spre practicile vràjitore§ti" (V. Kembach, op. cit., p. 138); la extinderea practicàrii magiei
A se consulta, in acest sens, lucrarea lui V.I. Propp, Rdddcinile istorice ale basmului fantastic, Ed. Univers, Bucure§ti, 1973.
de catre pgani este posibil sá fi contribuii §i deprecierea, in dmp, a actului magic, in ochii comunitàpi romàne§ti. Domeniul divinapei populare a fost preluat, in mare mâsurà, de càtre actanpi de origine pgàneascà, fapt ce se poate constata sj din inregistràrile din ALR (v. ALR SN, V, H, H. 1570).
■ d) Termeni de ordin religios. Avem in vedere un singur termen de acest fel: cliric. El a fost atestat doar in càteva sate din Sàlaj. Cercetarea noastrà nu a putut depista alt termen din aceastà categorie; A. Oiçteanu, I. Talo§ nu au nici un fel de dubiu asupra acestui cuvant, ca élément de terminologie magica. Prezenpi termenului religios in domeniul magic este absolut surprinzâtoare, la prima vedere, dacà pnem cont de atitudinea bisericii fate de practicile vrájitore§ti. Totu§i, unii cercetàtori cunoscup ai domeniului magic au atrás atenpa asupra faptului cà „adeseori sj preotul îndeplineçte funepi vràjitoreçti" (Gh. Paveiescu, Cercetàri, p. 59) sau cà „pe teritoriul románese oamenii bisericii fàceau veritabilà conçurent^ vràjitorilor" (LI. Popa, op. cit., p. 3). Avànd in vedere cele menponate, este posibil ca termenul curie, ìnregistrat doar in Sàlaj, sa reflecte un fenomen locai, de implicare prea intensa, in trecut, a unor fete bisericesti in domeniul practicilor magice.
e) Termeni referitori la fünje inzestrate cu capacitati deosebite. Termenii avup in vedere sunt intors sj pocit. Am discutât pe larg fiecare termen in parte sj am putut remarca faptul cà ei indica persoane cu inzestràri deosebite: acest élément a si constituit motivul pentru care cuvintele menponate au fost atrase sj in sfera terminologici magice. Acest grup de cuvinte se apropie, in mentalitatea populará, de grupul cuvintelor ce denumesc
1 fiinte mitofolclorice. Amintim cà termenii ìntors si pocit, provenip prin
conversiunea formei participiale a verbelor a întoarce sj a poci, denumesc persoane inzestrate natural cu capacitatea de a deochia sj au sensul „deochetor".
f) Termeni ce denumesc sàrbàtori populare. Avem in vedere doi termeni ce denumesc practici magice: borboase sj mànecàtoare. Dupà cum am menponat, cei doi termeni denumesc sàrbàtori populare avànd o putemicà amprentà magica; acest fapt, credem, a §i permis atragerea denumirilor sàrbàtorilor menponate in sfera terminologici magice.
g) Termeni din lexicul popular medical. Asupra relapilor complexe dintre magie §i medicina populará am atras atenpa, in repetate rànduri; dupà cum s-a observât, o serie de termeni din lexicul magic au fost „preluap" de terminologia medicala: aruncâturâ, a bosmondi, deochi,fapt, pociturà, vraci, a vrâciui etc.; §i lexicul magic a valorificat càteva demente din lexicul medicinei populare: lecuitoare, doftoroaie, doftoroaicà. Pe làngà ace§ti
112 Valeriu Bàlteanu
termeni ce denumesc actanti, putem mentiona si verbul a tàia (in expresia a tàia de falcarla39), ce denume§te o acuirne cu carácter magic.
h) Termeni ce denumesc acte de vorbire. ìntre magie si vorbire exista relatii extrem de complexe, materialízate in diverse tabuuri (numele unor fiinfe mitofolclorice, numele unor boli etc.), in fenomene de control magic al vorbirii. in situatia de fafà ne intereseazà verbul a bàlmàji, care are pe teren popular si sensul „a vorbi incurcat, a vorbi in nestire, farà rost". Autorii DA considera cà, prin extensie, acest verb a dezvoltat sensul „a zàpàci pe cineva prin vràji sau farmece" (DA, tom I, partea I, p. 459); pe teren, noi am inregistrat verbul discutat, cu sensul „a vràji, a fermeca", in zona Vide, jud. Calati (ancheta proprie).
Am prezentat mai sus principalele tipuri de transfer terminologie care afecteazà domeniul terminologici magice. S-a putut constata cà un numàr relativ crescut de termeni ai magiei populare romànesti au fost preluati din alte sfere ale vocabularului románese, in acest fel, terminologia magica a apelat, in fond, tot la un mijloc interri de completare a inventarului de termeni, càci cuvintele respective erau deja existente in limba romana. Credem cà este momentul sà facem o precizare: faptul cà un termen este ìmprumutat dintr-o alta sfera terminologica nu afecteazà cu nimic indicarea corectà a etimologici sale: spre exemplu, termenul moasü este format dg.moj, cu sufixul -á, indiferent dacá el a fàcut parte de la ìnceput din terminologia magica sau a fost preluat ulterior prin transfer terminologie.
Problematica transferului terminologie este, de fapt, mult mai complexa; dorim sa atragem atentia asupra unui singur aspect, si anume cà nu numai terminologia magica a beneficiai de pe urma fenomenului lingvistic respectiv, ci §i alte domenii terminologice au apelat la termenii din sfera magicului: terminologia care a profitat cel mai mult a fost cea medicala populará. Dupà cum am indicai la analiza termenilor magici, multi din tre ei au fost preluati de terminologia amintità: aruncàturà, boboanà, boscoanà, dedeochi, deochi, fapt, fàcàturà, fàcut, potcà, supus, vraci, a vráciui etc. Se remarca in mod deosebit terminologia bolilor provocate pe cale magica (fapt, deochi, potcà), care, prin „personificarea" bolilor respective, a dus la un nou transfer terminologie, in sfera terminologiei fiinfelor mitofolclorice. Dar terminologia magica a contribuit si la ìmbogàtirea altor domenii terminologice: astfel, substantívele bosorcaie, ghe¡ar, valva au fost preluate de terminologia fiinjelor mitofolclorice, iar unii termeni denumind practici magice au si sensul „fiinfà imaginará" (mànàturà, ràmniturà, fàcàturà etc.). Dupà cum se poate observa
59     Nu se integreazà aici expresia a tàiafarmecele.
Terminologia magica populara româneascâ 113
din cele indicate pana acum, terminologia magica este strâns legata de alte doua domenii terminologice, cel al medicinei populare sj cel al fiinjelor mitofolclorice. Poate cà o cercetare mai detaliatâ a raporturilor dintre cele trei domenii ar contribuì la o înfelegere mai in profunzime a unora dintre cele mai interesante mécanisme ale spiritualitàtii populare romànesti. Exista si alte domenii terminologice care au bénéficiât de pe urma lexicului magic, dar ìntr-o másurá mult mai mica: terminologia insecteior, meteorologia populará, nu in ultimul rând si domeniul etnobotanic. In acest sens sunt sugestive cuvintele vràjitoare cu sensul „buburuzâ", grìminties, cu sensul „nor care poartà grindinà", vràjitoare, ca denumire a unei piante folosite in practicile magice etc. (v. Vràjitoare).
10. Observatii onomasiologice
Analiza terminologiei magice s-a concentrât asupra a trei mari secveñje: actanfi, actiuni, practici magice; din cauza numeroaselor confimi terminologice (la nivelul mentalitâtii populare - n.n.), a impreciziei in definirea multor termeni, a lipsei unor studii cu carácter onomasiologie in domeniul magic (ne este cunoscutà doar o încercare a lui T. Bojan!) a trebuit sà ne ocupàm de fiecare termen in parte, sà procedàm ia o serie de opera^ii de adunare, selectare §i interpretare a informatiilor cu carácter lingvistic, astfel încât toti termenii magici sà capete „individualitate'\ sa poatà fi ìncadra{i ìntr-o cercetare sistemica. Acesta este §i motivul pentru care observatiile cu carácter onomasiologie ìsi gàsesc locul abia in acest punct al lucràrii; în plus, am constatât sj un alt fapt: complexitatea deosebità a terminologiei magice, interdependenja accentuata a termenilor din categoriile menzionate ìntàrindu-ne convingerea cà un studiu din perspectiva onomasiologica trebuie sá aibà o bazâ cât mai serioasâ de ordin informational, cát §i puñete de sprijin, bazate pe interpretarea informajiei acumulate.
Dacá in alte domenii ale vocabularului, studiile cu carácter onomasiologie nu lipsesc (V. Arvinte, Z. Mihail etc.), in domeniul magic nu am întâlnit decât o singurà încercare, a lui T. Bojan, referitoare la seevenja onomasiologica „deochi". AutoruI ia in discufie termeni purtàtori ai sensurilor „deochi", „a deochea", bazându-se pe materialele oferite de limba romàna, dar §i de alte limbi europene. AutoruI reamintesje cà, de fapt, deochi face parte din sfera mai larga a notiunii „farmec", ceea ce ne arata cà studiul amintit are un carácter limitât, în contextul mai general al practicilor magice. T. Bojan discuta, de asemenea, pe marginea derivatelor,
114
Valeriu Bálteanu
Terminologia magica populara româneasca
115
variantelor, a ràspândirii geografice a unor termeni; nu sunt trecute cu vederea rrici unele din reflexele termenilor analizad în domeniul antroponimiei sj toponimiei (v. CL 2/1970). Acest studiu ne-a arâtat, încâ o data, câ analiza onomasiologica trebuie precedatà de o serioasá documentare sj de parcurgerea unor etape preliminare de interpretare critica a materialelor.
înainte de a trece la analiza din perspectiva menzionata a terminologici magice, ar mai trebui luate in discude sj unele materiale interesante adunate în ALR SN, care au servit sj cercetârii noastre. Materialele referitoare la magia populara româneasca au in vedere trei noriuni: „practica magica" („Vrâji", h. 1567), „a da cu bobii" („dâ cu bobi"; h. 1569) sj „cârturàreasâ" (h. 1570). Vom încerca sà desprindem câteva concluzü cu privire la aceste materiale.
Harta 1567, referitoare la practica magica, nu reflecta, decât in mica màsurà, varietatea terminologica existentà in acest domeniu; totusj, se poate constata marea ràspândire a termenului vrajâ, existente unor variante regionale, locale ale formelor lui de singular si plural. Materialul cartografiat fixeazâ sj o serie de termeni regionali (boboanâ, vrâjealâ etc.), desj credem câ pentru termenul boboanâ îmegistrarea, doar într-o singurá zona, este prea limitativa. Pentru termenul farmec, ALR SN înregistreazâ o serie întreagâ de variante, ce ascund în spatele lor fonetisme dialectale; ar fi totusj de observât câ sj termenul respectiv este, dupa pàrerea noastrà, mult prea limitât (în ALR SN) ca arie de ràspândire, materialele cercetate de noi demonstrând câ acesta este un termen cunoscut pe aproape întreg teritoriul (v. sj opinia lui G. Giuglea în op. cit., p. 112). Lipsesc multi dintre termenii ce denumesc practica magica, mai ales cei cu carácter regional, ceea ce a fâcut sâ folosim cu prudente acest material, util, totusi, în únele privinte sj privit de noi ca un reper în realizarea cercetârii.
Materialul cartografiat referitor la actiunea divinatorie („dà cu bobi"; h. 1569) este mai bogat, aducând în discurie o multitudine de realizàri lingvistice aie nofiurtii menzionate: se poate observa, de la bun început, existente a numeroase expresii verbale, având ca pivor lexical verbele a cota, a da, a ghici, a trage, a vrâji etc. Aceste expresii permit sj observatti asupra instrumentarului utilizai în domeniul divinatjd populare: bobi, sita, ghioc, ciur etc. (a cota cu ghiocu, a trage eu bobi etc.). Ca sinonim verbal, pentru numeroasele expresii menzionate, apare doar verbul a boghi (a bobi - n.n.). Materialul discutât se remarca prin absente unor termeni, dar aduce informafii interesante cu privire la unii actanti divinatorii.
în fine, harta 1570, pentru notiunea „cârturâreasà", scoate în evidente o serie de sinonime cu carácter regional, local, dintre acestea remarcându-se
cârturâritâ. cotâtoare (câtâtoare), ghicitoare, vrûjitoare etc. Pe baza materialului amintit se poate constata foarte bine procesul de preluare a practicilor divinatorii de câtre actanti tigani (ursârese), fapt ce sugereazâ un transfer terminologie, ca sj în cazul termenului burcâsitâ. Se mai poate constata utilizarea unor termeni purtâtori ai sensului „cârturâreasà", ce provin, de fapt, din sfera vràjitoriei (bâbâreasâ, vrâjitoare); intereseazà sj ariile de ràspândire aie termenilor, conçurent^ dintre termenii ghicitoare §i vrâjitoare, primul tinzând sâ preia tot mai mult locul unor termeni ce denumesc actanti divinatori locali.
Unele sugestii pentru o încercare de analiza onomasiologica ne-a permis §i DAS, care grupeazâîn doua seevente, „vràjitorie" sj „a prezice viitorul", o serie de termeni din domeniul magicului, aranjatj pe câteva categorii: actanti, actiuni, practici, adjective formate de la termenii discutati, cu indicarea uneori a caracterului popular (pop.) sau arhaic (arh.) al acelor termeni; din pacate, lipsesc foarte multe demente de terminologie magica populará sj apar multe demente livre§ti: prorocire, divinane, geomande, sibila etc. Vom încerca, în continuare, pe baza mentiunilor antimite, a informa|iilor noastre, sâ facem unele observatii cu carácter onomasiologie asupra lexicului magic.
Cercetarea modului de constituiré a terminologici magice populare româneçti a întâmpinat serioase piedici, datorate mai ales ^ergerti diferentelor spécifiée dintre termenii categoriilor studiate; astfel, verbele ce denumesc actjuni cu carácter magic sunt purtàtoare, de cele mai multe ori, de sensului „a vrâji, a fermeca", unele adàugându-1 sj pe „a descanta". Termenii ce denumesc practici magice au, în majoritatea cazurilor, sensul „farmec, vrajâ"; pânâ sj o bunà parte din terminologia actantjlor este „minatá" de un fenomen asemânâtor, de stergere a diferençelor dintre diferite tipuri de actanti- Spre exemplu, mesterà este „femeie care se pricepe la farmece, la vrâji, la descântece, care practica farmeede, vrájile, descântecele" (DLR, tom VI, fase. 6, p. 433); în aceastà situatie este greu de precizat ce tip de actant reprezintà termenul amintit. §tergerea diferenjelor dintre diverse demente ale magiei populare a dus la numeroase confuzii terminologice; un exemplu edificator în acest sens ne oferâ Th. D. Speranfia, care, referindu-se la un farmec de desfâcut, comenteazâ: „E tot un farmec, prin care baba îl desface pe beteag de tóate relele, dar este un farmec cu care se vindecâ un bolnav, i se face un bine, iar nu un râu" (Th.D. Sperantja, Introducere in literatura populará romàna, Tipografia Clemente, Bucuresfi, 1904, p. 391). Este évident cà automi amintit utilizeazâ impropriu termenul farmec, în locul lui descantee. Chiar sj autorii DA, referindu-se la termeni
116 Valeriu Bàlteanu
ca descantee, desfacere, fapt, farmec, fàcàturà, vrajà, remarca faptul cà „aceste cuvinte sunt intrebuiniate adesea impreunà, ca sinonime" (DA, tom II, partea I, p. 64).
Cercetarea onomasiologica dà rezultate bune la studierea unor ..notiuni care se refera la lucruri concrete", dupa cum remarca U. Richen (LR, 4/ I960, p. 6), in schimb estegreu de realizat la analizareaaltor tipuri de notiuni, Z. Trier negànd chiar ,,posibilitatea onomasiologiei de a trata notíuni abstráete, notiuni care nu se referà la obiecte concrete" (Ibid., p. 11). ìncercànd sà depásjm dificultàfile mentionate, am càutat sà desprindem principalele categorii notionale din fiecare domeniu cercetat de noi §i sà urmàrim concretizareu lor lingvisticà40.
ìn domeniul actantilor s-au desprins urmàtoarele categorii:
a) Termeni ce denumesc actanti benefici: babà, bàbàreasà, bosmoandà, colindàtor, descàntàtoare, descàntàtor, descàntàtoreasà, doftoroaie, doftoroaicà, lecuitoare, mamahoarcà, mesterà, mestereasà, mesteritoare, mesterità, moasà, solomonar, vraci, vràjitoare, vràjitor, zàrnoaicà. Substantívele din aceastà categorie, desi indica un actant speciaiizat pentru un anume tip de practica magica, au evoluat rapid in directia denumirii de actanti cu carácter complex (babà, descàntàtoare, vraci, vràjitor, vràjitoare), ìncàt sj ei confirma o tendin|à deja exprimatà de noi: spre exemplu, substantivul babà poate avea, pe teren popular, sensuale ..descàntàtoare", „ghicitoare", ..vràjitoare".
O seevenfà aparte o formeazà termenii mesterà, mestereasà, mesteritoare, mesterità. Unii dintre termenii mentíonati tind sà denumeascá actanti recunoscuti pentru priceperea lor deosebità (v. mesterqà, ìn zona Maltezi); mesterà satului, ìn Ga§, este actantul magic, prin excelenjà, nu n untai cel de tip benefic. Acesti trameni se poi combina ca substantivul babà (babà mesterità, babà mesterà etc.), indicànd un alt model lingvistic de utilizare a substantivelor ce denumesc actantí. Únele dintre substantívele din aceastà categorie au o ráspándire mai mare (mesterà, mestereasà, mesteritoare), fiind ìnregistrate ìn Ardeal, Muntenia. Maramure§.
nar intra In aceastà categorie a lexicului magic prin faptul cà actantul respectiv leagà „baiauruì" printr-o actiune de descantare (v. Solomonar); sj termenul colindàtor are un statut aparte, el denumind un tip de actantí (se folosesje, in general, la plural) ce realizeazà o actiune cu carácter bene fie sj, doar ìn anumite situajii (la descolindat), ei devin actanti magici malefici.
40    Unii termeni (babà, dat, solomonar, vraci etc.), datorità bogatei paiete semantice, vor apare in cadrai mai multar categorii ale aceluiasj domeniu al magicului.
Terminologia magica populara romàneascà 111
Unii dintre termenii discutali cunóse o mare ráspándire geografica, ìn timp ce altii (mamahoarcà, descàntàtoreasà) au o utilizare mult mai limitata: aflàm, printre ei, atàt termeni formati pe teren románese (bàbàreasà, descàntàtor. descàntàtoreasà), cu diverse sufixe, cát sj obpnuti prin compunere (mamahoarcà) si, fapt interesant, proveniti prin transfer terminologie din diverse sfere ale lexicului románese (babà, moasà). Dintre termenii imprumutati se remarca vraci, cu sensul „doctor", sens care, pe terenul medicinei populare, trebuie ìnfeles ca desemnànd o persoanà care vindecà, trateazà oamenii pe baza procedurilor empirice (cu descàntece. piante de leac etc.); finalmente, prin sensul mentionat, se ìncadreazà ìn aceastà categorie de termeni. Termenii anaiizafi au dai si o serie de derivate pe teren magic: bàbàrie, ce denumeste o practica magica, bàbàreasà sj descàntàtoreasà, exe sunt urmarea unot procese derivative ìn interio il acestei categorii terminologice. Termenii anaiizafi denumesc, in mentalitatea populará, adevàratii medici populari (v. A. Fochi, op. cit., p. 3); pe làngà opera|iunile cu carácter medical, ei realizeazà si actiuni ce carácter magic (legate tot de medicina smgiricà): „intorc ràul" (Idem.) In acest fel se explica faptul cà uneìe practici magice cum sunt: intorsul, in torca tura. Morsura sunt realízate doar de càtre actanti din aceastà categorie. Prin astfel de operatiuni magice ei urmàresc sj pedepsirea celui care a actionat malefic asupra pacientului, deci actiunea actantului are acum sj un carácter ofensiv. A. Fochi atràgea atentia asupra faptului cà, ìncà de la sfàrsjtul secolului trecut, ..descántátorii" sunt confundati cu ..fermecàtorii" sau chiar cu ..vràjitorii" (Ibid., p. 4). Aceastà confuzie terminologica a perrnis, probabil, |i pàtrunderea termeniloi vràjitor, vràjitoare printre termenii purtàtori ai sensului „descàntàtor", „descàntàtoare" (A. Gorovei, op. cit., p. 74).
Dintre termenii mentíonati cea mai mare ráspándire o are babà, cunoscut §i la romànii din afara granifelor (Serbia, Ucraina, Basarabia). Exista §i zone ìn care, pentru a denumi actantul magic de tip benefic, sunt utilizate perifraze de tipul: femeie care stie cota, barbai care .pie cota, babà care stie de desfàcut.
b) Termeni ce denumesc actanti malefici: babà, bahornqà, boboni-toare, bobonitor, boscomelni¡á, bosconitor, bosconità, bosorcà, bosorcàu. bosorcoi, bosmoandà, colindàtor, dàtàtoare,faptornità,farmazon,farmazoanà, farmazoancà, facas, fácátoare, fermecátoare, fermecátor. fermecütoreasü. legátoreasá, loajnicá, máiastrá, máiestru, mesterà, mestereasà, mesteritoare, mesterqà, nàzdràvan, nàzdràvanà, om mester, ravnitoare, ràvnitor, solomonar i fa. solomonqà, stricàtor, striga, strigoaicà, strigoaie, strigoi, sisea, siscoi, solomàrqà, vidmà, vàlhovnic, vàlvas, valva, vraci, vràjitoare, vràjitor, vràjitoreasà, zodirqà. Dupa cum se observa termenii ce denumesc actanti
118
Valeriu Bälteanu
Terminologia magica populara româneasca
119
malefici sunt extrem de numerosi, ca de altfel, sj termenii ce denumesc practici magice maléfice. Acesri termeni se refera, in principal, la doua notiuni: „fermecätor", „vräjitor", dar observatjüe noastre confirma opinia lui A. Gorovei cä „poporul nu face deosebire intre vräjitor sj fermecätor" (A. Gorovei, op. cit., p. 73); totusj, A. Fochi aträgea atenda cä, la sfârsjtul secolului al XLX-lea, încâ mai existau deosebiri între ace§ti actanti; fermecàtorii acponau mereu eu intendi maléfice (A. Fochi, op. cit., p. 5), in tirnp ce vràjitorii se ocupau §i cu o serie de actjuni eu caracter benefic: „ghicesc norocul", „desfac farmece" (Ibid., pp. 5-6). Cu timpul, mentalitatea popularä a dus la stergerea diferentelor din cele douä tipuri de actanp: „fermecätorü sj vräjitorii umblà cu diavol" (Ibid., p. 5). în ciuda evolutjei menzionate §i astäzi in multe zone, fermeeätoarea este privitâ cu mai mare teamâ decât vräjitoarea. Termenii din categoria menzionata sunt, in majoritate, formati pe teren românesc, prin derivare, compunere, contaminare sau imprumutad din alte limbi (farmazon, §iscä etc.). Se mai poate mentiona cä termenii din aceastä categorie au servit ca bazä sj pentru realizarea unor fenomene de transfer terminologie spre alte domerai ale lexicului (§iscoi, bosorcaie etc.). Räspandirea geografica a termenilor nu ridica problème deosebite, deoarece doar câtjva dintre ei sunt cu o râspândire mai mareifermecâtoare, mesterà, vraci, vräjitor, vràjitoare etc., restul fiind termeni eu caracter regional. Dintre derivatele substantivelor din categoria analizatà putem mendona termeni ce denumesc actiuni eu caracter magic (a bosurca, a strigoia, a vràciui), termeni ce denumesc practici magice (farmazonie, fermecàtorie), cât sj o serie de demente terminologice ce denumesc caracteristici magice (bosorcos, vrâcesc, vràjitoresc etc.). La nivelul acestei categorii terminologice s-au produs sj numeroase fenomene de depreciere a sensului magie (boscomelnità, farmazon, vidmà, vràjitoare etc.). O serie de termeni din dte categorii au intrat in seevente terminologica analizatà, sj a§a foarte bogatà; astfei, sunt unii termeni ce denumesc actanti din domemd meteorologici magice (om mester, solomonäriß, solomoniß, solomäriß, valva, vâlva§ etc.), de asemenea sj termeni purtätori ai sensului „deochetor" (ràvnitor, râvnitoare etc.). Presupunem cä sj un termen ce denumea, initid, un actant din domeniul divinariei (zodiriß) a évoluât spre sensul „vräjitoare". Se concredzeazà, astfel, sj la nivelul acestei categorii terminologice, o tendinte, deja mentionatâ, de trecere de la particular la general.
c) Termeni ce denumesc actanti deochetori: deocheoaicà, deoche-toare, deochetor, deochetoreasâ, deochetoroi, deochetoriß, întors, moroi, om eu chitie, pocit, râvnitoare, ràvnitor, râvnitoreasâ, strigoi. Astfel de termeni s-au format prin derivare cu sufixe, prin compunere (om eu chitie) sau prin conversiune (pocit, întors). La constituirea acestei seevente
terminologice a contribuii sj transferul, din sfera nomenclatura fiintelor mitofolclorice, a substantivelor moroi sj strigoi. Majoritatea termenilor prezentatj au caracter regional, doar deochetor, deochetoare fiind mai ràspanditj. Se pare cä unii din termenii mentjonari atrag atenpa asupra unor actanri cu ìnzestràri native in direeda magica: pocit, om cu chitie, ìntors; o parte din substantívele categoriei analizate sunt derivate de la termeni ai aceleiasj clase: deochetoriß, rävnitoreasä etc. Ca sj in cazul categoriilor terminologice analizate anterior, sj la nivelul termenilor purtätori ai sensului „deochetor" se observa aceeasj tendinea, de deplasare spre sensul „vräjitor" (ràvnitor, ràvnitoaré); in fond, sj aedunea de deochiere este una de vràjire, „cu ochiul" (v. DULR, p. 198).
d) Termeni ce denumesc actanri din domeniul magiei meteorologice: cline, gheßr, grindinar, moroi deploaie, om mester, pietrar, Solomon, solomonar, solomonäriß. solomoniß, strigoi de ploaie, sercan, solomäriß, solomàt, valva, vàlva§, zgräbunßs, zgrimintes. Acesti termeni se remarca prin caracterul lor regional; doar substantivul solomonar cunoa§te o räspändire md mare, fiind cunoscut pe aproapeihtreg teritorid románese (v. Solomonar); sj in cazul acestei seevente terminologice se observa evoluria spre sensul „vräjitor" sau „vräjitoare" (solomoniß, solomäriß, valvas etc.). Chiar sj termend solomonar cunoa§te o astfei de evolutie: „Solomonard sunt adeväratji vrájitori sau fermeeätori" (E. Niculijä-Voronca, op. cit., p. 808); sä ne ammtim cä §i I. Talos, aträgea atenda cäsolomonar mai inseamnä „vräjitor", „magician", „intelept" etc. (ALIL, XXV/1976, p. 49). Categoria solomonarilor se remarca prin aparitia unor derivate ce denumesc actanri de tipui menrionat, dar de sex feminin: solomonäriß, solomäriß, dupä un model deja existent in limbà; se md poate remarca sj prezenta unor fenomene de transfer terminologie prin apelul la sfera lexiedä a fiintelor mitofolclorice (sercan), a termenilor de ordin religiös (cliric). Nu este lipsitä de interés nici prezenta unor fenomene de transfer terminologie dinspre lexicul magic spre sfera fiintelor mitofolclorice (gheßr) sau a meteorologiei populare (griminties). Termenii din categoria analizatä sunt formati pe baza unor procedee u§or de depistai: derivare cu sufixe (grindinar, pietrar etc.), compunere (moroi de ploaie, strigoi de ploaie); exista sj un termen obtinut prin conversiune (solomon). Se poate mentiona, pe langa termenii amintiti, sj o perifrazä care are sensul „solomonar" (vàrcolac care trage apele; v. A. Oisteanu, op. cit., p. 224). Ca sj in cazul celorldte categorii dscutate sj termenii ultimei categorii se remarca prin existente unor derivate ce denumesc actiuni cu caracter magic (a solomoni) sau actand (sä nu uitäm cä termemi solomäriß, solomoniß sunt derivati de la §olomar, solomon).
120 Valeriu Bàlteanu
e) Termeni ce denumesc actanji din domeniul divinatici: baba, bâbâreasâ, bobar, bobârnqâ, bobâreasû, bobârqâ, bobelnicâ, bobeasâ, boghitâreasâ, bobitoare, burcâsqâ, cârturar, cârturâreasâ, cârturârqâ, câtâtoare de noroc, câutâtoare, câutâtor, editor in stele, cobe, ghicitor, ghicitoare, ghicitoreasâ, nâzdrâvan, numârâtorde stele,pascolar,pâscâlâu, pâscâlier, pâscâlitor, piazâ, solomonar, stiutoare, ursâreasâ, ursitoare, vâllhovnic, vraci, vrâjitoare, vrâjitor, zodias, zodiet; zodirqâ. Ace§ti termeni corespund nojiurrii „ghicitor" §i sunt, in general, „marcaU" de utilizarea unui anumit instrument cu carácter divinator: bobi, pâscâlie, card, zodie etc. Prezente unui numâr relativ mare de substantive ce denumesc actanfi din domeniul divinatici populare ne sugereazâ importante pe care a avut-o ghicitoria pe terenul mentalitâtii românesti tradizionale. Termenii menzionati sunt, în general, cu carácter regional, doar ghicitor, ghicitoare fiind mai ràspândizi. La constituirea acestui grup terminologie au contributi diverse procedee, din care remarcam din nou, derivarea eu sufixe {pâscâlitor, bobar etc.), compunerea (câtâtoare de noroc). Fenomenul de transfer terminologie este si aici prezent: substantívele burcâsqâ §i ursâreasâ (pl. ursârese) provin din sfera lexicului cu carácter etnie; ace§ti termeni sugereazâ, pe de alta parte, preluarea practicilor cu carácter divinatoriu de catre Zigani. Acelasi fapt se poate constata §i din observapile cuprinse în ALR SN, cu privire la noîiunea „càrturâreasâ" (ALR SN. V, H, h. 1570). Prezenja termenilor vrâjitor, vrâjitoare în grupul menzionai (al termenilor ce denumesc actanji divinatori) nu trebuie sá ne mire, din moment ce credinìele populare considera cà ei „spun trecutul si viitorul", „ghicesc viitorul, norocul" (A. Fochi. op. cit., p. 5). Dacàîncazul celorlalte categorii analízate evolujia termenilor spre sensul ..vrâjitor" era vjzibilà, în cazul substantivelor ce denumesc actand divinatorii nu putem menziona decât doua cazuri: stiutoare si zodirqâ. Datorità faptului câ mecanismele lingvistice nu au râspuns, permanent, cu rapiditate, la schimbârile petrecute la nivelul divinaìiei populare, unii termeni au ajuns sâ denumeascâ, cu un singur corp fonetic, actanji ce realizeazâ activitati divinatorii diferite; astfel, cârturâreasâ a fost ìnregistrat §i cu sensul „femeie care dà cu bobii" (DA, tom I, partea a Il-a, p. 66) pe lângà cel iniziai „femeie care stie sa dea în cârji sau cu càrìile" (Idem). Analiza derivativa ne arata cà unii din termenii seevenìei analízate au ca bazà substantive din aceeasj categorie: cârturâreasâ, bobâreasâ, ghicitoreasâ.
O serie de termeni specifici domeniului vrájitoriei (baba, bâbâreasâ, nâzdrâvanâ, vraci etc.) au intrat în aceastá categorie a lexicului magic ca urmare a extinderü paletei de acjiuni cu carácter magic, a actaníüor respectivi, prin preluarea, de câtre ei, §i a unor practici cu carácter divinator.
Terminologia magica populara románeasca 121
In domeniul divinafiei apar mai frecvent perifrazele pentru a denumi actanfi specifici: femei care coatà cu càrdie, ¡iganá care dà cu càrple, vràjitoare care cota cu càrdie, vràjitoare care dà cu cardile etc.
Terminologia referitoare la acjiunile cu carácter magic se grupeazà sj ea in cáteva categorii semnificative:
a) Termeni ce denumesc actiuni cu carácter benefic41: a boscorodi, a càuta (a cota), a da (in expresiile a da de baghqà, a da de fàlcàrità), a colinda, a descánteca, a descanta, a desdeochea, a desface, a desfermeca, a desmira, a despàsi, a despetrece, a dezlega, a dezmuti, a deznoda, a dodescànta, a face (in expresiile a face de plànsori, a face de molep, a face de nàjit, a face de ràu, a face de fapt), a intoarce, a inturna, a lua (in expresia a lua cuptuf), a plàmàdi (in expresia a plàmàdi inima cuiva), a pohibi, a pojàri, a ràscucài, a soroci, a stinge (in expresia a stinge càrbuni), a strica, a turna (in expresia a turna cositor), a tàia (in expresia a tuia de falcar qà).
Verbele §i expresiile menzionate atrag aten{ia, prin numani 1 lor, asupra importanZei aefiunii reparatorii in pian magic, a aefiunii cu carácter benefic in general. Legatura directa cu domeniul medical se observa imediat. Putem menfiona cà a descanta §i a descánteca denumesc, de fapt, aceeasj acZiune magica, avànd doar etimologii §i arti de ràspàndire diferite; a cota are §i el o utilizare regionalà, ca §i a pojàri; expresiile a da (a tàia) de fàlcàrità, a da de baghqà, ca §i a pojàri au in vedere acZiunea de descantare pentru o anumità boalà; poate sà para surprinzàtoare prezenZa in aceastá secvenjà terminologica a verbului a face, verb ce denumeste, prin excelenZà, aefiunea de tip malefic. ìn expresiile menzionate el se apropie, ca sens, de a descanta, fenomen constatai §i de noi pe teren. Expresiile a stinge cárbuni si a turna cositor prívese, de asemenea, anumite afecjiuni (deochiul, sperietura). A inturna, a intoarce marcheazà acZiunea de descantare, urmatà §i de o alta cu carácter malefic, conform credinZelor populare de trimitere a bolii asupra celui care a provocat-o. Se poate, astfel, observa cà termenii din categoria analízate se diferenfiazà sub anumite aspecte (carácter abstract sau conerei, arie de ràspàndire, implicarea §i a altui tip de acjiune magica). Dintre ace§ti termeni a descanta, a desface sunt cei mai ràspàndizi §i denumesc acjiuni cu carácter mai abstract. Acjiunile denumite cu verbele menzionate pot primi un carácter mai concret, attuici cànd sunt utilizate cu prepozijia de, urmatà de denumirea bolii, afecZiunii, vràjii etc. (a descanta de deochi). A desfermeca, a dezdeochea, a desmira, a despàsi, a deznoda §i a ràscucài indica acjiuni
Am inclus §i verbele care apar doar ìn expresii.
122 Valeriu Bálteanu
de Maturare a efectelor altei aefiuni magice, cu carácter malefic. Se observa sj modelul lingvistic utilizai (cu prefixul des-). Ca sj a face, unele verbe, ce denumesc, in general, aefiuni cu carácter malefic, pot sà aparà, ìntr-o serie de expresii, cu valori „pozitive", semnificànd aefiuni de tip benefic: a lua (in expresia a lua cufitul), a lega (in expresia a lega ploile). In acest fel, se poate observa cà fenomenul de enantiosemie ìn lexicul magic, semnalat deja de noi, este mult mai bine reprezentat in acest domeniu terminologie, decàt s-ar pàrea la prima vedere. Interesant este si cazul verbului a turna, care, ìn componeva a douà expresii diferite, prezintà „valori" opuse: a turna bozgoane denumeste o actiune malefica, ìn timp ce a turna cosìtor are sensul „a descanta de sperieturà", deci denumeste o aefiune benefica. Verbele din aceastà categorie permit, dupà cum se poate remarca, observafii interesante cu privire la o serie de mecanisme lingvistice legate de reflectarea ìn plan verbal a fenomenelor magiei populare. O situatie deosebità are verbul a colinda care indica o actiune cu carácter magic benefic, ìn timp ce verbul derivat cu prefixul des- (a descolinda) marcheazà actiunea cu carácter malefic a colindàtorilor, desi §tim cà prefixul des- este utilizat pentru a forma derivate verbale ce indica o aefiune benefica (a despàsi, a deznoda, a despetrece etc.).
b) Termeni ce denumesc actiuni cu carácter malefic: a adàpa, a amuti (ìn expresia a amuti de guru), a arunca (ìn expresia a arunca de fapt), a bàlmàji, a blestema, a boboni, a bosconi, a bosurca, a bosmondi, a canta, a cànteca, a cobi (cu sensul „a descolinda"), a descolinda, a face (ìn expresii de tipul a face cu ulcica, a face farmece, a face vráji etc.), afermeca, a ghidànàci, a (se) izda, a inchega (ìn expresia a inchega apele), a incanta, a infermeca, a innoda, a jurui, a lega, a lua (ìn expresiile a lua mana, a lua bunul, a lua sporul), a meni (cu sensul „a vràji"), a mosmondi, a nàpràti, a obroci, a opaci, a ormoti, a pàsi, a pune (ìn expresiile a pune cutitul, a pune ciobu, a pune cuiva ulcica, a pune frigarea), a ràvni, a solomoni, a stinge (in expresia a stinge frigarea), a strica, a strigoia, a turna (ìn expresia a turna bozgoane), a {ine (ìn expresia a une vràji), a ¡ipa (ìn expresiile a tipa fapt, ¡ipü-n vani), a ursi, a vràciui, a vràji.
Multe din aceste verbe sunt purtàtoare ale sensului „a vràji, a fermeca"; eie denumesc diverse actiuni care au, ìn general, carácter malefic; existà sj unele verbe din aceastà categorie la care caracterul malefic se simte mai pufin: a meni spre exemplu indica mai mult o actiune de prelucrare magica a bobilor decàt una cu carácter malefic. Prezenta a atàt de multi termeni purtàtori ai sensului „a vràji, a fermeca" pare sà sugereze teama sàteanului fafà de actiunile malefice. Dincolo de acest aspect se pot desprinde diverse
Terminologia magica populara romàneasca 123
proceduri de realizare a acfiunilor de acest tip (mai ales prin studierea expresiiior cu verbe, cum sunt: a face, a pune). Se mai poate remarca faptul cà multi dintre termenii menfionafi au carácter regional sj doar càfiva sunt cunoscufi pe ìntreg teritoriul (a fermeca, a face). Din punct de vedere lingvistic se remarca sj apelul la un anumit model, cu verbul a face sj forma de plural a unor termeni ce denumesc practici magice: a face farmece, a face vràji etc.
Verbele de acest tip prezintà numeroase derivate ce denumesc practici magice cu carácter malefic: fermecàturà, fàcàturà, stricàturà etc. in ceea ce privesje modul de formare a verbelor din aceastà categorie se remarca apelul la elementele de origine latina, cát sj la o serie de ìmprumuturi din limbile slave, din greacà si maghiarà, pe làngà utilizarea unor modele derivafionale specifice limbii romàne; am putea aminti, ìn acest sens, formarea de verbe ce denumesc actiuni magice de la numele de actanti (a bosurca, a strigoia, a vràciui) sau de la termeni ce denumesc practici magice cu carácter malefic (a bosconi, afermeca, a vràji etc.). Existà sj unele verbe la care sensul „a vràji, a fermeca" este mult „slàbit", ceea ce poate semnifica si o serie de viitoare fenomene de transfer terminologie, spre terminologia medicala: a bosmondi „a arnesi pe cineva cu vorbe amàgitoare sau cu farmece sj descàntece" (D. Udrescu, op. cit., p. 21), a (se) izda „a face sà se ìmbolnàveascà, a se ìmbolnàvi, a i se face ràu, a-i veni ràu cuiva (datorità farmecelor)" (I. Boceanu, op. cit., p. 11). Interesante sunt modalitàfile de utilizare a verbelor a face, a pune, a turna. Pe de o parte, aceste verbe apar cu valoare magica ìn componenfa unor expresii (a face cu ulcica, a pune cutitul, a turna bozgoane), iar pe de alta parte, eie se pot foiosi, dupà cum am vàzut, sj independent, cu valoare absoluta, denumind o aefiune magica, de tip malefic; dupà pàrerea lui §àineanu un astfel de model de utilizare a verbelor respective s-ar datora unor motive ce fin de fenomenul de tabuare a denumirii practicii magice (v. Probleme de semantica). O situafie asemànàtoare prezintà sj verbul a da, care, cu valoare absoluta, are sensul „a vràji" (v. Ada), dar poate, ìn unele expresii, denumi si aefiuni de tip benefic (a da defalcarla) sau chiar aefiuni divinatorii (a da ìn bobi).
c) Termeni ce denumesc acjiunea malefica a privirii: a (se) dedeochea, a deochea, a (se) mira, a obrici, a ochea, a poci, a ràvni, a sàgeta. Aceastà seevenfà terminologica este derivata din cea de la punctul precedent, fund vorba tot de o aefiune malefica, dar de natura specialà, pentru care limba romàna a creat o serie sinonimica, ce prezintà interés sj pentru cercetarea noastrà. Desi aceste verbe indica una sj aceeasi aefiune
124
Valeri u Bàlteanu
Terminologia magica populara romàneasca
125
magica, totusi fiecare din ele releva aspecte specifice; astfel, apoci marcheazà, nu numai actìunea de deochiere, ci §i posibüe urmàri ale ei, verbul respectiv putànd ìnsemna §i „a determina o schimbare in ràu a aspectului (fizic), a uràti" (DLR, tom VIII, partea a III-a, p. 898). A ràvni denumeste tot actiunea de deochiere, dar realizatà cu o intensitate crescutà: „Cànd privirile sunt insolite de dorinfà, poftà, cànd cineva ràmneste (ràvne§te), deochiul este mai puternic" (V. Ionifà, op. cit., p. 145). A (se) mira are in vedere credutele populare conform càrora cel ce se mira de cineva, il deoache. Din parcurgerea materialului referitor la aceastà secventà terminologica am ajuns la concluzia cà doar verbele a ochea §i a deochea denumesc actìunea de deochiere, farà alte conotatii, in timp ce restul termenilor din seria amintità aduc in discute si elemente suplimentare, ce au in vedere diverse circumstante, urmàri ale actiunii de a deochea. Termenii in discutie au, in general, carácter regional, doar a deochea fiind ràspàndit pe ìntreg teritoriul románese §i, de asemenea, la romànii din afara granifelor. Ei s-au format fie de la denumirea unor practici magice (a deochia, a <se> dedeochia), fie au fost mosteniti din latina (a <se> mira, a sàgeta); verbul a ràvni este de origine slava, in timp ce a poci provine de la substantivul potcü „deochi" (v. A poci). Interesante sunt §i unele derivate ale acestor verbe, derivate ce trirnit atàt spre domeniul magic (ràvniturà, pocealà etc.), càt §i spre cel al fiinfelor mitofolclorice (pocitor, sàgetàtor, miràtor etc.). Derivami sàgetàturà, cu sensul „boalà", ne apropie, din nou, de domeniul medicinei populare. De altfel, aceastà categorie de verbe ne sugereazà cel mai bine legatura dintre terminologia magica si cea medicala, la nivelul termenilor ce denumesc actiuni cu carácter magic. Conform unei tendinee deja menzionate, o serie de verbe din aceastà categorie au dezvoltat, in timp, sensul, mai general, „a fermeca" (a ràvni, a obrici).
d) Termeni ce denumesc actìunea divinatorie: a arunca (in expresia a arunca bobii), a bobi, a càuta (in expresiile a càuta in bobi, a càuta in càr\i, a càuta in pàscàlie etc.), a citi, a cobi, a da (in expresiile a da in bobi, a da in cár¡i etc.), a face (in expresiile a face pe ursità, a face cu bobii, a face prà suginà), a ghici, a inSoroci (in expresia a ìnsoroci boabele), a meni, a obroci, a pàscali, a piezi, a pohibi (cu sensul „a prezice"), a pune (in expresia a pune bobii), a sànvàsia, a soroci (in expresia a soroci boabele), a trage (in expresiile a trage bobii, a trage in bobi pe fundul sitei),a¡ipa (in expresia a ¡ipa càrdie), a vràji (in expresia a vràji cu bobii). Se remarca, de la bun inceput, prezenfa unui numàr destul de ìnsemnat de termeni ce denumesc actiuni divinatorii. Trebuie, §i in acest caz, sà remarcàm faptul cà multe din verbele §i expresiile amintite poartà un anumit
„marcaj", ce une de caracterul mai concret al actiunii denumite de eie: astfel a bobi, a pàscali precum si expresiile cu a da, a trage etc. fac o clara trimitere spre un anumit instrumentar cu carácter divinatoriu. Verbul a càuta este si el „marcat" de obligativitatea prezenfei unor compliniri, pentru a putea denumi actiunea cu carácter divinator. Verbul a sànvàsia ne indica, dupà cum am mentionat, 0 aefiune divinatorie legata de o data fixà (seara de Sf. Vasile), care marca un moment extrem de favorabil, conform credinjelor, pentru aflarea ursitului (ursitei). Din constatatile noastre rezultà cà verbele si expresiile din categoria menzionata incà mai pàstreazà legatura cu practicile concrete ale ghicitoriei; exceptie pare sà fie verbul a ghici, care poate fi folosit si cu anumite compliniri: „Tiganca ghiceste cu ghiocu" (§ez., II, p. 181), dar §i farà eie, denumind, in acest caz, actìunea divinatorie in general: „Marghioala ñi-o gàcit §ì ñie" (Cuca, jud. Galati; ancheta proprie). ìntre verbele seevenfei terminologice analízate s-ar putea depista §i un grup restràns, compus din a piezi, a cobi, care nu indica, propriu-zis, activitàti divinatorii, ci sugereazà, mai mult, o aqiune predicava cu carácter negativ; sa nu uitàm cà eie sunt formate de la substantívele piazà, cobe. O serie de verbe ce au fost incluse la alte categorii (a meni, a vràji, a soroci) pot servi, in anumite expresii, §i la denumirea actìunii magice cu carácter divinator (a meni a bine, a vràji cu bobii etc.).
Categoria verbelor ce indica actiuni divinatorii s-a constituit, atàt pe baza unor ìmprumuturi din limbile slave, càt si pe baza elementelor latine si a creatiilor pe teren románese. Càteva derivate ale acestor termeni ne ancoreazà tot pe terenul magiei populare: pàsca li tot; ghicitor, ca si unele substantive provenite prin conversiune din fórmele infinitivale §i de supin ale verbelor discútate: obrocire, ghicit, dat (in bobi) etc.
La nivelul termenilor ce denumesc practici magice studiul din perspectiva onomasiologica devine §i mai difícil. Exista termeni care, conform definitiilor, pot denumi practici magice total diferite (sub acelasi ìnvelis sonor): boboanà „farmec, descantee, vrajà" (DLRLV. p. 78); bosmoandà (la plural) „descàntece, farmece, vràji, mosmoane" (D. Udrescu, op. cit., p. 21), iar un numàr impresionant de termeni sunt purtàtori ai sensului „vrajà, farmec" (conform defimtiilor din lucratile lexicografice §i ale celor desprinse din informatine de teren); se pare cà, in general, orice practica magica linde sà fie definità astfel. Posibilitatea confuziilor terminologice a crescut destili de mult (v. si utilizarea cuvántului/armec ih loe de descantee de catre Th. D. Sperantia). Cu toate acestea, credem cà sj ih cadmi terminologici practicilor magice se pot desprinde càteva seevenfe terminologice care sà permita un studiu aprofundat:
126 Valeriu Bälteanu
a) Termeni ce denumesc practica magica benefica: colindare, colindat, colare, colatura, descäntäturä, descântat, descantee, desfacere, desfäcäturä, desfäcut, dezlegare, dezlegat, întoarcere, întorcûturâ, întors, Morsura. Aceçti termeni se remarca, pe de o parte prin faptul cà sugereazâ un act terapeutic pe bazà magica. Pe de alta parte, únele din aceste substantive au in vedere §i „ruperea", anularea unei vräji §i chiar întoarcerea actiunii vrâjii respective asupra celui care a provocat-o. în fond, aceastä seevenjä terminologica probeazá trecerea de la actul magic cu carácter defensiv la cel cu carácter ofensiv (întors, întoarcere, intorcäturä, întorsurâ). Unii termeni au carácter regional (cotare, cotäturä, întors in dmp ce aldi cunóse o ràspàndire mai mare in teritoriu (descantee, desfacere etc.). Elementele terminologice analizate prezintà unele derivate pe teren magic (de exemplu, a descanta). Procedeele prin care s-au format termenii din aceastä seeventà terminologica sunt diverse: pe langä termenü mosteniti din latina (descantee), observant prezenta a numeroase substantive formate prin derivare cu sufixe; proceded conversiunii a fàcut ca in acest gmp terminologie sä apara termeni ca: desfäcut, dezlegat, întors etc. In general, practicile magice din categoria analizatà ar putea ri numite „contraactiuni", pentru cà eie vizeazâ, in primul rând, refacerea echilibrului distrus de o practica magica având carácter malefic. Exceptíe fac substantívele de tipul întors, întoarcere care denumesc, nu numai practica de refaceré a echilibrului, ci sugereazâ §i o practica „de returnare" a aefiunii magice maléfice asupra celui care a fâcut-o. Substantívele colindat, colindare indica o practica magica benefica realizatä de colindátori ca actanfi magici de bun augur. O situatje interesantà prezintà substantivul descäntäturä, ce, inicial, denumea o practica de tip benefic sj care este astàzi folosit in unele zone, la forma de plural, cu sensul „vràji", ceea ce ne arata cä el denume§te, in aceastä situatíe, practica magica, în general, farà a mai fi legat de sensul etimologie.
b) Termeni ce denumesc practica malefica: arunc, aruncare, aruncat, aruncäturä, bäbärie, biestern, boboanä, boboniturâ, bobonosag, bolmoajä, borboase, boscorodealä, boscoroditurä, bosconiturä, boscoanä, bosoarce, bosmoandä, bosmondealä, cantee, dare, dat (cu sensul „farmec"), dätäturä, descolindä, descolindat, descolindade, descolindare, faceré, fapt, farmazonie, farmec, fäcäturä,fäcut,fermecätorie,fermecäturä, legat, legatura, mäiestrie, me§te§ug, mirare (cu sensul „faeäturä"), manecätoare, manäturä, mosmoandä, mosmondealä, näprätiturä, nävräji, obricire (cu sensul „farmec"), obrocealä, opäcealä, päscrisä, präviturä, pusäturä, pusurä, rävniturä (cu sensul „farmec"), solomonärie, solomonealä, solomonie,
Terminologia magica popularä româneasca 111
supus, siseärie, trimis, trimisäturä, dpat, dpäturä, vrajä, vräjärie, vräjealä, vräjie, vräjire, vrâjitorie, vräjiturä.
Termenii purtätori ai sensului „vrajä (farmec)" sunt extrem de numerosi, peste jumätate din numàrul substantivelor ce denumesc practica magica. Mentalitatea popularä, „nefäcand deosebire între vrajä sifarmec" (A. Gorovei, op. cit., p. 73), a tins sä defineascà, cu ajutorul acestor cuvinte, aproape orice termen din domeniul practicilor vräjitorecti. Chiar termeni apaffinänd altor seevente terminologice find sä capete sensul amintit (v. forma de plural la substantivul descäntäturä); mai mult, §i termeni purtätori ai sensului „deochi" vom constata cä înregistreazà aeeeasj tendinfä. Termeni ca boboanä, bosmoandä, bosmondealä, ormotealä, chiar daeä sunt definiti în diefionare cu sensul, destul de vag, „vräji, farmece, descântece", ceea ce ar însemna cä ei reprezintä, ìn acelaci timp, §i practici benefice §i practici maléfice, denumesc, ìn realitate, practici magice de tip malefic, fapt ce se poate stabili, dupä pârerea noastrâ, pe baza studierii întregului context în care ace§ti termeni funefioneazä. Astfel, tinând cont cä termenul boboanä a generat un verb ce denumeçte o actiune cu caracter malefic (a boboni) §i amintind cä acelaci termen are sri sensul „dement cu valoare magica" (cu utilizare în scopuri maléfice), am considérât cä substantivul boboanä, în ciuda modului cum a fost définit în diedonare, denumeçte o practica de dp mdefic. Termenii ce denumesc practica magica mdeficâ ridica numeroase problème de ordin lingvistic. Multi dintre ace§ti termeni probeazä interesante fenomene de transfer terminologie (în sfera fiintelor mitofolclorice çi a bolilor provocate pe cale magica, dupä credintele populäre). Se mai observa si un alt fapt cu urmâri lingvistice: predilectia deosebitä a termenilor ce denumesc practici maléfice pentru a servi la denumirea de demente cu vdoare magica (un transfer între categoriile terrninologiei magice!). Aceste aspecte pot fi concretizate, revenindu-se asupra problemelor legate de transferul terminologie.
Termenii analizati probeazä existenta a numeroase procedee de formare pe baza derivarti cu sufixe, préfixe (nävräji); conversiunea unor forme verbale este prezentä masiv ìn acest caz. Desti putine la numär, elementele de origine latina sunt dintre cele md râspândite: fapt, legatura, descântec. Fàrâîndoialâ cà la un numàr atât de mare de termeni §i ponderea ìmprumuturilor creste; dintre acestea farmec, vrajä sunt termeni ràspândifi pe întreg teritoriul. Ca §i în cazul altor categorii terminologice, ed md multi termeni au caracter regiond. Nu putem trece peste unele problème ale derivàrii; o ìntreagà serie de substantive ce denumesc practici maléfice a dat nastere unor termeni
128
Valeriu Bälteanu
Terminologia magica populara romdneascä
129
ce denumesc actíuni cu carácter magic: a bosconi, a vràji, a fermeca etc.; aceleasj denurniri de practici, utilizate la plural, formeazà, impreunà cu verbul a face, o serie de expresii ce se constituie in sinonime ale verbelor arnintite: a face boscoane, a face vràji, a face farmece etc. Unii termeni referitori la practicile de tip malefic sunt formati, nu de la verbe, ci de la substantive ce denumesc actanji: farmazonie, siscàrie, vràjitorie, bàbàrie etc. In acest fel, se poate observa si mai bine strànsa legatura dintre principalele categorii ale terminologici magice populare (actanti, actiuni, practici). O prezenfà inedita o constituie descolindà, descolindat, descolindare, descolindatie, in care descolindà este format cu prefixu! des- de la substantivul colinda, iar ceilalti termeni amintiti sunt derivati (sau obtinuti prin conversiune) de la verbul a descolinda. Toti acesti termeni confin formantui des-, care insà nu indica, in acest caz, o practica avànd carácter magic reparator, ci una cu carácter malefic, realizatà de colindàtori in anumite condifii.
c) Termeni ce denumesc practica magica a deochierii: dedeochi, deocheat, deochi, deocheturà, desmir, desmirat, mirare (cu sensul „deochi"), mirai, miràturà, obricealà (cu sensul „deocheturà"), pocealà, pociturà, potcà (cu sensul „deochi"), ràvnà, ràvniturà. Termenii menzionati pot fi, §i ei, considerati ca purtatoli ai sensului „vrajà (farmec)", deoarece acpunea de deochiere este definita, dupa cum am vàzut, sj ca „vràjire cu ochiul" (v. DULR); de altfel, T. Bojan considera cà „deochi face parte din sfera mai larga a notiunii farmec" (CL 2/1970, p. 274). Cu toate acestea, secven{a terminologica in discutie prezintà sj particularitáti proprii. Se poate constata o diversitate crescutà m ceea ce priveste formarea termenilor respectivi: compunere (deochi, dedeochi), derivare cu sufixe (deocheturà), derivare regresiva (desmir), conversiune (mirat, mirare). ìntre termenii menzionati se gàseste si unul impmmutat din limbile slave (potcà). Majoritatea substantivelor prezentate au carácter regional, doar cáteva bucuràndu-se de o ràspàndire mai mare: deochi, potcà; derivatele de la termenii purtatoti ai sensului „deochi" denumesc actiuni cu carácter magic: a deochea, a (se) dedeochea, a poci (cu varían ta a potei). Unti din termenii prezentati poartà si un anumit „marcaj" datorat bazei de la care provin: ràvnà, (ràhnà) este legat de specificul verbului a ràvni, iar mirat, miràturà de modalitatea de provocare a deochiului prin mirare. Substantívele purtàtoare ale sensului ..deochi" au si disponibihtàzi pentru denumirea de boli provocate pe cale magica (deochi, sàgetàturà, potcà, pociturà). Pe aceastà bazà, ih unele situatii se realizeazà un dublu transfer terminologie prin „personificarea" bolilor §i transformarea denumirii lor in demente de terminologie a fiinZelor mitofolclorice (deochi, dedeochi, potcà etc.). O serie de termeni (mirare, mirat, obricealà, potcà,
ràvniturà, ràvnà) au dezvoltat, in timp, sj sensul „farmec", conform tendinZei de trecere, in pian semantic, de la particular la general.
d) Termeni ce denumesc practica divinatorie: càutat, dat, dàtàturà, ghicit, ghiciturà, obrocire, pàscàliturà. Se observa numàrul mai redus al acestor termeni, care contrasteazà cu numàrul relativ crescut al termenilor ce denumesc actanji din domeniul divina|iei populare. Substantívele arnintite nu prezintà derivate sj au un carácter regional, cu excepfia lui ghiciturà sj dat (in bobi, in card). Se poate observa cä nu vom gasi elemente ìmprumutate din alte limbi, substantívele menzionate fiind obfinute prin diverse procedee ce Zin de mecanismele interne de ordin lingvistic: derivare cu sufixe (ghiciturà), conversiune (obrocire). Ca §i in cazul altor seevenje terminologice putem constata, sj in cazul termenilor din categoria analizatä, o evolufie, in pian semantic, a unora dintre ei spre sensul „vrajä (farmec)" (ex. dat). Fenomenul nu este reprezentativ. Ghicit, ghiciturà sunt mai pufin lega|i de circumstanZe sj se pot intrebuinìa líber, in timp ce termeni ca dat, càutat cer, in mod obligatoriu, compliniri. ìn general, termenii din aceastà categorie se folosesc ìn vorbire la forma articulatä sj nu toji sunt utilizaci la forma de plural (dat, càutat, ghicit), ìn timp ce aljii au fost inregistraji, in mod freevent, la plural (dàtàturà, ghiciturà, pàscàliturà). O situajie interesantä prezintà substantivul dat, care are pe terenul cultura populare mai multe valori: pe de o parte, acest Substantiv are sensul „ghicit" (pentru care este sj tratat ìn paragrafili de fajà), pe de alta parte, el este ìnregistrat si cu sensul „vrajä", sens pentru care forma de plural este daturi; preluat de terrninologia medicala, dat „boalä" prezintà forma de plural daturi, cu varianta date (Al. Rosetti, op. cit., p. 93).
Din cele menzionate cu privire la principalele grupe din cadmi terminologici magice, grupe constituite in jurul unornopuni fundamentale, s-apututdesprinde faptul cà cercetarea onomasiologica scoate ìn evidenjà, printre aitele, existenja unor seni sinonimice foarte bógate, ìn care unii termeni devin reprezentativi pentru ìntreaga serie: a deochea, vrajä, a ghici, deochi etc. Din pacate, pentru mul{i dinlre membrii seriilor smorùmice, informapile sunt sumare, contradictorii, de multe ori lipsesc o serie de date cu privire la istoricul sj la aria de ràspàndire a lor, ìncàt a trebuit sa ne mul{umim, deocamdatä, doar cu niste observaíii la nivel onomasiologie. Din aceste observajii s-a mai putut desprinde sj existenfa a douà opozitii, cu relevanZà pentru terminologia magica: opozipa benefic-malefic sj opozizia regional-ràspàndit, prin termenul ràspàndit ìntelegànd acele cu vinte care au o arie de circulazie mai intinsà, eventual la nivelul ìntregului teritoriu (vrajä, farmec, a vràji etc.).
. CAPITOLUL VI
Probleme ale formarli fi evolufiei terminologiei magice
1. Straturi terminologica
Vom incerca sa oferim o schifa a procesului de formare a terminologiei discútate, schifa care se bazeazà pe studierea principalelor categorii terminologice (actanfi, acfiuni, practici), care, de fapt, alcàtuiesc adevàrata coioanà vertébrala a sferei lexicale a magicului; de§i am avut in vedere categoriile menfionate, trebuie sà arnintim cà au apàrut in discufie §i numerosi termeni din toate celelalte categorii terminologice, astfel incàt, credem cà procesul de formare a terminologiei magice populare poate fi schifat in limile sale esenfiale.
Magia a fost o preocupare stràveche pe meleagurile noastre, dar terminologia magica n-a refinut nici un element din substratul autohton, de§i unii autori, farà a apela la un studiu etimologie riguros, cred cà ar.fi descoperit astfel de termeni (v. Gh. Bràtescu, Vràjitoria, p. 54). ìn general, procesul de reconstituiré a etapelor formarti terminologiei magice intàmpinà unele dificultàfi. Fiind un domeniu ìn rapid regres, magia populará nu mai permite astàzi decàt refacerea, ìn tinti generale, a proceselor care au dus la formarea terminologiei corespunzàtoare. Informafiile cu carácter bibliografie sunt, de multe ori, extrem de sàrace cu privire la aspectele ce fin de domeniul magiei, iar cele obfinute pe teren confín o dozà crescutá de relativitate; generafia tañará nu cunoa§te decàt aspecte minore ale domeniului magic, „generafia de vàrstà medie mai poate oferi date doar apelànd la fondul pasiv al memoriei" (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. I), in timp ce bàtrànii fac referiri stàruitoare la fapte din trecut, incàt o cercetare a etapelor formarti terminologiei magice, a stadiului ei actual este foarte greu de realizat.
Sà ne amintim cà textele vechi romàne§ti au refinut o serie ìntreagà de termeni ce fin de magia populará: descàntàtor, fermecàtor, pàscàUtor,
132 Valeriu Bálteanu
solomonar,fermecàtoare, vrájitor, vrájitoare, babà,pàscàlier, catturar, valva, vraci, descàntàtoare; a vràji, afermeca, a càuta, a lega, a face, a boboni, a descanta, a vràciui; descàntàturà, mestesug, obricire, vràjiturà, vràjire, legatura, descantee, desfàcàturà, solomonie,farmec, boboane, bobonosag, cinie, descàntàtorie, fermecàtorie, gàclturà etc. Acesji termeni sunt, fie de origine latina, fíe formati pe teren románese, fie ìmprumutazi din diverse limbi. Credem cà, de fapt, textele avute in vedere reflecta un stadiu tàrziu in procesul de formare a terminologici magice populare sj, deci, nu pot contribuí decàt ìntr-o oarecare màsurà la cercetarea problemei propuse.
Dupà cum am vàzut din analiza etimologica a termenilor magici, se poate vorbi de trei mari categorii: termeni mosteniti din latina, termeni formati pe teren románese §i termeni ìmprumutazi, situarie reflectatà sj de textele vechi. ìn procesul de constituiré a propriei terminoiogii, magia populara a apelat la elemente din toate categoriile menzionate, dar in proporne diferità de la o etapà la alta. Terminologia magica s-a constituit ìn timp pe baza mai multor snaturi succesive, ce mai pot fi depistate, ìn Unii generale prin coroborarea datelor de ordin lingvistic, istorie, etnologie, folcloric etc.
Primul strat terminologie este cel alcàtuit din deméntele mo§tenite din latina; chiar la o andizà sumará se poate remarca faptul cà in terminologia magica exista numero§i termeni de origine latina, e drept, nu la fel de numerosi ca in cadrul altor domenii terminologice, cum ar fi cel al rudeniei sau al portului popular. ìn cadrul lexicului magic exista un numàr de 31 de termeni de origine latina dinn-un totd de 308 termeni magici, ceea ce reprezintà cam 10%. ìn toate domeniile terminologice substantívele din categoria menzionata constituie o componentà esentìalà, cu caracteristici bine definite. Dincolo de cifra menzionata, trebuie sà remarcàm o característica importantà a acestor termeni, faptul cà ei fac parte din lexicul fundamental al magiei populare romàne§ti. Dupà cum s-a putut constata, cuvintele latine sunt prezente la nivelul tuturor secvenzdor terminologice analízate (actanzi, acjiuni, practìci etc.) sj denumesc demente fundaméntale pentru ìnzdegerea specificului magiei romànesfi. Vechimea acestor termeni este subliniatà, o data ìn plus, de faptul cà ei sunt atestafi, in marea lor majoritate, ìn texte din secolul d XVI-lea. Mulfi dinne ace§ti termeni fac parte din lexicul de bazà d limbii romàne sj sunt ràspàndiri pe ìntteg teritoriul románese, cu pufine exceppi; mai mult, am semnalat, la timpul potrivit, prezenZa acestor termeni in diverse zone locdte de romànii din darà gramfelor actúale ale Romàniei (Ucraina, Basarabia, Serbia). Interesant este sj faptul cà unii din termenii latini sj-au pàsnat valoarea magica, mai ales in afara granijelor tàrii (a canta, a incanta), ìn dialecte, ceea ce ne arata cà avem
Terminologia magico populará româneascâ 133
de a face cu conservarea unor evoluii semantice anterioare separàrii didectde. Astfel de termem dovedesc, o data in plus, legatura dinne didectele romàne§ti sj evideniiazà conexiunile cu romanitatea apuseanà, la nivelul terminologici studiate (a canta, a face, a incanta). Termenii din primul strat terminologie se remarca prin marea lor capacitate derivativa, càt ci prin prezenja in numeroase expresii idiomatice. Procesul de degradare semantica este constatât sj la unii din ace§ti termeni, dar înn-o propose mult md redusà decát in cazd cuvintelor de origine slava sau a celor formate pe teren románese. Cuvintele din acest prim snat terminologie sunt prezente, mai ales, in categoriile terminologice fundamentde ce denumesc actan{ii, actjunile sj practicile magice sj md pufin in categoria caracteristìcilor magice (unde au fost preferate derivatele romànesfi cu sufixe) si in categoria termenilor ce denumesc domenii de magicului (unde s-a constituit un model románese, cu sufixul -ie: descàntàtorie, fermecàtorie, vrâjitorie etc.). : ì Al doilea snat terminologie este format din deméntele ìmprumutate din limbile popoarelor invecinate. O data ce procesul de formare a limbii romàne s-a ìncheiat, peste coIoana vertébrala a terminologici, reprezentatà de cuvintele de origine latina, s-au suprapus eleme .te lexicale de alta origine. Termenii imprumutaìi de-a lungul tìmpdui constituie o componentà bine determinata a lexicului magic, componentà ce dovedesje legàturile pe care romànii le-au avut cu popoarele cu care au intrat in contact. Cuvintele ìmprumutate pot denumi tipuri de practica magica, ce au parut românilor diferite de cele cunoscute de ei (boboanâ, boscoanâ etc.), sau puteau denumi demente deja cunoscute sj pentru care existau termeni de origine latina (a se vedea relapa din tre descantee, farmée, vrajà); este posibil ca unii dintre termenii magici sà fi fost imprumuta{i din nevoia vorbitorilor de a numi diferenfiat aceleasj nojiuni. De multe ori, termenii imprumutaìi au inttat in reíajii de sinonimie cu termenii latini sau formaZi pe teren románese, doar la nivelul unor zone ale {àrii. Numeric, termenii ìmprumutazi sunt aproape egali cu cei moçteniji sj, in plus, numai o parte resnânsà dintte ei a intrat in lexicul magic fundamental; ei sunt, mai ales, termeni regionali, cu rare excepzii, sj puZini au pàttuns in dialectele sud-dunârene sau au supravieZuit la populaìiile romànesfi din Ucraina, Serbia etc. Desj se poate preciza relativ exact limba de unde au fost preluap, termenii ìmprumutazi permit sj unde explicafii prin etimologie multipla. Stratul terminologie in discujie are in componenZa sa demente de origine slava, greacà sj maghiarà.
Termenii de origine slava pot fi analizap prin prisma mai multor criterii, care permit o cunoa§tere mai bunâ a lor sj indicarea exacta a limbii din
134 Valeriu Bàlteanu
care provin: criteriul cronologie, criteriul geografie, criteriul semantic, criteriul onomasiologie. Apelul la acest set de criterii este necesar, dupa cum observa profesorul V. Arvinte, „printre aitele si din cauza marii asemànàri dintre limbile slave" (SC §t., 1/1957, p. 30). Cuvintele de origine slava din terminologia magica pot sá aparfinà stratului vechi (yrajà, potcà etc.) sau pot fi ìmprumuturi mai noi din limbile slave ale popoarelor invecinate (ucraineanà, bulgara, rusà, sàrbà). La stabilirea apartenentei unor termeni la stratul elementelor slave au fost comise, in timp, §i o serie de erori: verbul a (se) izda a fost, in mod eronat, trecut la elementele de provenienza slava, in timp ce termenii de origine slava certa (a boscorodi, valva) au fost considerati de unii cercetàtori ca ìmprumutati de limbile slave din limba romàna, ceea ce la o cercetare mai atentà nu a rezistat. Termenii slavi sunt, in general, termeni regionali; exista §i cativa cu ràspàndire mai mare pe teritoriul románese §i care au dovedit o capacitate derivativa deosebità, càt §i o mare putere de „iradiere" idiomatica" (vrajà, a ghici, a meni), Procésele semantice petrecute la nivelul termenilor slavi ne indica, in principal, o serie de fenomene de degradare (bahornità, ¡armazón, a boscorodi etc.), càt si, mai rar, fenomene de ameliorare (vrajà, ..incantare"; valva ..conducàtor"). Este po sibil ca in un eie cazuri limbile slave sà fi servii doar ca intermediar pentru unii termeni din limba greacà; s-ar putea ca aceasta sà fie situatia cuvàntulmfarmazon, pe care, de altfel, A. Scriban il considera imprumul direct din gì ecescul farmazonos.
Termenii de origine greacà ridica, si ei, únele probleme interesante. Pe de o parte, trebuie stabilii canti stadiu al evolutiei limbii grecesti apartin acestia (greaca veche, greaca bizantina, neogreaca); cercetàrile au demonstrar cà stratului vechi ìi apartin cuvinte ca farmec §i boscoanà, pe care i-am putut prelua si in urma contactului direct cu grecii (V. Giuglea, op. cit., p. 72) sj nu neapàrat prin intermediar latin, cum sugereazà unii cercetàtori. Termenii grece§ti, desj pufini la numár, au o ràspàndire mare pe teritoriul románese §i fac parte din lexicul magic fundamental (a arsi, farmec, boscoanà). Ei au suferit o serie de evolutii semantice interesante, cum ar fi generalizan §i amelioràri de sens, dar si, in cazuri foarte rare, degradàri de sens. Termenul „càrturar" a suferit in timp o restringere a paletei semantice, nemaifiind astàzi ìnregistrat cu sensul din textele vechi romàne§ti, „ghicitor de vise". S-ar putea ca numàrul termenilor de origine greacà sà fie ceva mai mare, dacà avem in vedere faptul cà unele cuvinte grecesti, cafarmazon, au putut pàtrunde in limba romàna prin intermediar slav (noi am acceptat ìnsà solutia propusà de autorii DA).
Terminologia magica populara româneasca 135
Termenii de origine maghiarà nu sunt nici ei prea numeraci; putem menziona cà, spre deosebire de termenii slavi §i cei grecesti, termenii de provenienza maghiarà ocupà o pozizie oarecum periferica in lexicul magic. Acesti termeni au pàtruns in romàna dupà secolul al X-lea §i sunt in principal ràspàndiji in Ardeal. Totusj unii dintre ei au cunoscut o arie mai extinsà de expansiune, dintre acestia remarcàndu-se boboanà si me§tesug. Derivatele termenilor de origine maghiarà sunt pujine la numàr si au mai mult un carácter regional, cu excepzia verbului a boboni. O situajie aparte prezintà cuvintele de origine maghiarà bosorcaie §i a jurui; bosorcaie era, iniziai, ìnregistrat doar in Ardeal, dar a dat §i unele réflexe in Moldova, sub forma cuvàntului bosoarce „vràji"; a jurui este ìnregistrat si in Basarabia, cu semnificajie magica, la acest fapt contribuind, credem noi, apropierea formala de verbul a jura, cunoscut, fireste, si in acea zona.
Al treilea strat terminologie este alcàtuit din termenii formazi pe terenul limbii romàne; este stratul cu ponderea cea mai mare in lexicul magic, in fond partea cea mai reprezentativà a lexicului magic románese. Termenii formazi pe teren románese sunt prezenìi in toate categoriile terminologice (actan|i, actiuni, practici, domenii, elemente magice, caracteristici etc.). Dupà cum am putut remarca, ace§ti termeni dejin o pondere ìnsemnatà in textele vechi (secolul XVI) §i numàrul lor este in creciere in textele din secolele XVII §i XVIII. Prezenja masiva a elementelor din acest al treilea strat dovedeste capacitatea limbii romàne de a genera, prin mécanisme proprii. terminologia specifica domeniului magic.
Principaiele procedee prin care s-au objinut termenii magici au fost derivarea cu sufixe, derivarea regresiva, compunerea, prefixarea; aceasta din urmà ajucat un roi mai pujin important, cu excepjia notabilà a situajiei reprezentate de prefixul des-. Conversiunea a avut un rol ceva mai semnifteativ in completarea inventarului terminologie, valorificànd, mai ales, unele forme verbale (infinitiv, supin). Termenii formazi cu sufixe au putut constimi baza derivativa pentru noi elemente terminologice; este cazul oferit de substantívele cu sufixul -easâ (vrâjitoreasâjermecâtoreasâ etc.) formate de la termeni ce denumesc actanfi de sex masculin (yràjitor, fermecàtor), termeni obpnuti, la ràndul lor, cu sufixul -tor, de la verbele a vràji, afermeca.
La nivel semantic se poate constata cà numeroase demente din categoria analizatà au suferit procese de degradare, dar §i restràngeri §i extensii, amelioràri de sens. De fapt, termenii din acest strat probeazà ìntreaga gamà de evoluiti semantice spécifiée terminologici magice. O parte din termenii
136
Valeriu Bälteanu
Terminologia magica populara romaneascä 137
formati pe teren románese au fost preluaji §i de populajü de alta etnie de pe teritoriul nostru (ghicitor, ghicitoare etc.). în general, deméntele acestui al treilea strat terminologie sunt bine analízate în literatura de specialitate, procesul de formare a lor fiind destul de transparent; unele problème au ridicat termeni ca a (se) izda, mult timp considérât de origine slava, §i a boscorodï (împrumut slav), cotât drept formafiune onomatopeica.
Din punct de vedere cronologie, formarea terminologiei magice poate fi privila ca un procès de continua interferente între cele trei straturi. Termenti latini au permis formarea unor derivate (de exemplu cele în -tor, -toare), care pot fi anterioare pàtrunderii unor elemente slave sau magftiare. De asemenea, termenti slavi din strami vechi (babà, a ghici etc.) au putut pàtrunde înaintea unor termeni de origine maghiate, deci au fost tratad ca fàcând parte din acelasj strat terminologie.
Procesul de constituiré a terminologiei magice a fost deosebit de complex; reconstituirea straturilor menzionate sugereazâ doar principalele direc|ii în care au actionat mecanismele lingvistice; oricum, rolul principd în formarea terminologiei magice 1-au avut mecanismele inteme, care sunt însà §i cel mai greu de urmarit, datoritâ numàrului mare de termeni pe care i-au générât. Numârul termenilor împrumutati este mdt md redus. Cerceterile asupra formarti terminologiei magice lipsesc, astfel încât sentite de stratificare propusà poate constimi o prima bazà de discutie. .
2. Termeni fundamentali
O dtá problema importante, dupa aceea a evidenziati celor trei straturi terminologice, o constituie stabilirea, fie si cu oarecare aproximajie, a componentei „nucleului elementelor fundaméntale". In cadmi lexicului magic existe o serie de termeni cu o arie extinsà de folosire, unii dintre ei ajungând sa fie cunoscufi si utilizati la nivelul întregului teritoriu románese, chiar §i la popula|iile românesti din afara granifelor {arti noastre. Atragem atenfia (v. Ràspândirea geografica a termenilor) câ astfel de cuvinte formeazà un strat terminologie fundamental, care are un rol esenfiai în cunoa§terea de profunzime a domeniului cercetat. Aprofundarea cerceterilor asupra acestui nucleu fundamentd al lexicului magic, prin luarea în edeul, pentru flecare élément în parte, a implicatiilor derivative, a capacitàfii de iradiere idiomatica, a rezistenìei opuse urmàrilor fenomenelor de rapida degradare a domeniului magic, a contributi la o §i mai darà întelegere a evolu{iilor în cadmi terminologici aferente. Vom prezenta pe baza grilei
propuse (v. Introducere) termenti care, dupä pàrerea noasträ, sunt fundamentali pentru ìnfelegerea specificului magiei populare române§ti: aruncäturä, babà, blestem, bosorcaie, a cauta, a da, a deochea, deochi, a descanta, descantee, aface,fapt,fäcäturä, afermeca, a ghici, a lega.potcä, solomonar, a vräji, vräjitoare.
Chiar dacá majoritatea termenilor menzionati sunt derivati de la caleva radàcini verbde (a da, a descanta, a face, a fermeca, a vrâjï), se va putea observa câ flecare dintre ei aduce note spécifiée în tabloul general.
- Aruncäturä - M. Sitaru inregistreazá termenul mentionat cu sensuale „vraja"; „iueru vräjit aruncat în catea cuiva ca sà-1 îmbolnàveascà" (CCS, VII/1, p. 16) §i atrage atenpa asupra faptului cä acest Substantiv este prezent pe întregul teritoriu románese. A. Scriban definente în felul urmàtor termend aruncäturä: „farmece aruncate în care a câlcat unu si s-a îmbolnâvit" (SCRIBAN, p. 126). Dupä cum se observa, Scriban nu mentioneazá sensul „practica magica" („vrajä" - n.n.) ci pe acela de ..élément cu valoare magica". G. Costiuc în lucratile sale încearcâ sä defineascä, într-un mod cât mai ciar, substanîivul mentionat: „Sunt faceri (mai bine fäcäturi) al câror scop e totdeauna râutâcios, bunäoarä: sa vie dusmanie între prieteni, între frati, între fti §i tata, între sofi, sa despaifi doi soti; sà împiedice casâtoriile, sàaduci grindini asupra semànâturilor..." (G. Coçbuc,Elementele, p. 193). S.F. Marian compara aruneäturile eu descântecele, sub aspectul utilizarti plantelor: „Pe când descântecele fac uz de puterea vindecâtoare a plantelor, aruncäturä face abuz de puterea strieâtoare si otràvitoare a lor" (S.F. Marian, Vräji, p. 8). Al. Rosetti definente aruncäturä ca „vrajä, descantee trimis prin aruncare" (Al. Rosetti, op. cit., p. 93); definitia lui Rosetti dovedeste câ, la nivelul mentaiitàfii populare, s-a produs o confuzie terminologica în ceea ce prive§te termenti vrajä, descantee, fapt care poate fi probat §i cu alte exemple. De dtfel, încadrarea substantivului aruncäturä într-o serie de termem ce denumesc practici magice cu carácter mdefic (faceré, fäcäturä etc.) ne arate cä el nu poate fi utilizai în mod normal eu sensul „descantec".
Termenul aruncäturä provine de la verbul a arunca, eu sufixul -(ä)turä; ar mai fi de adâugat câ verbul a arunca a md servit la aparitia a doi termeni ce denumesc practica magica: arunc §i aruncat. Forma de plural a substantivului discutât este aruneäturi: „Sä-mi scofi 99 de daturi, 99 de fapturi, 99 de aruneäturi" (C. Rädulescu Codin, Literatura, p. 516)42. Din cele menzionate pana acum se poate constata cä termenul aruncäturä nu denume§te doar practica magica, ci sj un dement cu vdoare magica: „lucru
4-     Forma de plural (aruneäturi) este înregistratà în Priboieni, jud. DâmboviÇa.
138 Valeriu Bàlteanu
vràjit aruncat in calea cui va, ca sà-1 imbolnàveascà" (v. CCS VII/1, p. 16). Se are in vedere un obiect concrei, prelucrat magic, care se aruncà in calea cuiva. Acest obiect a preluat asupra sa denumirea practicii magice inijiale; se poate observa, §i in acest caz, strànsa legatura dintre diverse compartimente ale terminologici magice. Materialele consultate de noi au permis, in cazul termenului in discutíe, depistarea sj a altor sensuri care diversifica sj mai mult paleta semantica a acestui cuvànt. S.F. Marian ìnregistreazà termenul aruncàturà (pi. aruncàturi), cu sensul „bube relè", in zona §omcu|a Mare din Ardeal: „aruncàturile, adecà bubele ràle" (S.F. Marian, Nasterea, p. 84). Valer Buturà gloseazà termenul aruncàturà cu sensul „bube date prin descàntece si aruncàturi" (V. Buturà, op. cit., p. 68); sj L. §áineanu noteazà un sens pe terenul medicai ..melancolie, ipocondrie" (DULR, p. 38). Dupà cum se poate constata termenul aruncàturà a fost preluat §i de terminologia medicala cu diverse valori. Substantivul menfionat este unul dintre cei mai importanti termeni din domeniul practicilor magice; el are, dupà cum s-a remarcat, o mare ràspàndire pe teritoriul románese sj, in plus, o vechime deosebità, fiind atestat pentru prima o ara tntr-un text coresian de la 1561 (v. TDRG, fase. 3, p. 221).
- Babà - Este termenul cel mai freevent utilizat in nomenclatura actanUlor. Artur Gorovei atràgea atenúa, ìncà acum 60 de ani, asupra importantei deosebite a acestui substantiv, observánd, de asemenea, ràspàndirea generala a termenului discutat: „Persoana care descanta se numeste ìndeobste babà, bàrbàreasà, doftoroaie..." (A. Gorovei, op. cit., p. 74). Termenul babà este utilizat pe intreg teritoriul románese: in zona Calati (locaìitàtile Màciseni, Cuca; ancheta proprie), in judetal Vaslui (materialele de teren din zona Dobrina-Hu§i; ancheta proprie), in Dobrogea (in zona Alba; ancheta S. Pàrau), in Bucovina (E. Sevastos, Literatura, p. 186), in Teleorman (Gr. Tocilescu, Chr. N. Tapu, Materialuri folcloristice, III, Ed. Minerva, Bucuresji, 1985, p. 105), in Vàlcea (Ibkl., p. 137), in Ialomita (materiale de teren din Maltezi; ancheta proprie), in zona Cluj (ALRTII, p. 133), in Oas (AAF, I, p. 141) etc. Mai mult, termenul menfionat este cunoscut si la populatiile romànesti din afara granijelor, §i anume la romànii din Moravia (A. Gorovei, op. cit., p. 237) sj la cei din zona Jdrela (Serbia), dupà cum atesta (ALRT II p. 5), precum sj in Basarabia (P.V. §tefànucà, Folclor si tradqii populare, I, Ed. §tiinta, Chisjnàu, 1991, pp. 142-143). Prima atestare a termenului dateazà din 1464 (DERS).
Autorii DA evita definirea directa a termenului pe teren magic, punctànd o serie de caracteristici, activitàti ale actantului mentionat: ,J3abele sunt
Terminologia magica populara romàneascà 139
adesea femei sfiutoare, care vindecà boale, descanta, fac farmece §i vràji; se crede cà stau in legatura cu spiritele relè" (DA, tom I, partea I, p. 400). De altfel, definirea exactà a sensului cuvàntului babà, pe teren magic, este destai de dificilà, dat fiind faptul cà acest actant poate índeplini o serie intreagà de activitàti cu carácter magic ce, de obicei, necesita actanti diferiti: ..Babele fac la fete cu bodbi (bobi - n.n) sà le vie dràgufi." (ALR SN, V. H, h. 1567). „Ceea ce fac figàncile cu càifile, fac babele cu bodbii, asa cà am putea zice cà (sic!) càrtile babelor sunt bobii" (§ez, III, p. 126). „ín acea noapte (spre Sf. Gheorghe - n.n.) unii buciumà spre a alunga farmecele babelor care alungà mana de la vite." (A. Fochi, Danni si eresuripopulare de la sfàrsitul secolului al XIX-lea, Ed. Minerva, Bucuresti, 1976, p. 295). „0 babà ìnconjoarà mormàntul cu un cufit in mànà amenin|ànd sj descántánd in soaptá, apoi ìnfige curimi làngà cruce..." (G. Co§buc, Elementele, p. 324). Din exemplele date se poate observa cà termenul babà nu poate fi definii doar cu sensul „descàntàtoare", cum sugereazà Gorovei, ci implica o paletà semantica mult mai bogatà, ce apropie termenul dat de termenii ghicitoare,fermecàtoare, vràjitoare etc. De aici, probabil, §i faptul cà lucràrile lexicografice mai vechi (DULR) sau chiar cele apàrute dupà ràzboi (DLRM) nu pot fixa ciar sensul termenului babà; astfel, dacà acceptàm definita din DLRM (p. 62) „femeie bàtrànà de la |arà care pretinde cà vindecà bolile prin di ferite leacuri si vràji", ar trebui sà acceptàm sj implicarea acestui actant doar pe terenul medicinei populare, ceea ce este important, dar nu acoperà cu adevàrat paleta semantica a cuvàntului. Credem cà, alatati de sensul ..descàntàtoare", ar trebui mentìonate, in diefionare, pentru termenul babà, si sensurile „ghicitoare", „fermecàtoare", „vràjitnare", ceea ce ar da o imagine, mai aproape de realitate, asupra actantului respectiv.
Substantivul babà este ìmprumutat de la populatiile slave (v. si. baba; SCRIBAN, p. 143; DLRM, p. 62) §i are forma de plural babe (ARLTII, p. 5; Gr. Tocilescu, Ch. N. Japu, op. cit., p. 244); el se poate foiosi in combinale cu alfi termeni ce denumesc actanti magici: babà mesterà (§t. Pasca, dosar dialectal, Ed. Academiei Romàne, Bucuresji, 1928, p. 40); babà doftoroaie (V. Bologa, op. cit., p. 8); babà descàntàtoare (AAF, VI, p. 373); babà fermecàtoare (I. Musjea, O. Bàrlea, Tipologia folclorului, Ed. Minerva, Bucuresri, 1976, p. 177); babà vràjitoare (Ibid., p. 469); babà mesterità (DLR, tom VI, p. 435). Termenul discutat prezintà o adevàratà predilecfie pentru structurile bimembre, sj, nu ar fi exclus ca, initial, al doilea termen al sintagmei sà fi avut valoare de determinant pe làngà primul membru al sintagmei; aceasta, deoarece am putut ìnregistra sj sintagme in care al doilea
140 Valeriu Bàlteanu
membra are ciar valoare determinativa: babà stiutoare (DA, tom II, partea I, p. 12); babà pricepàtoare (G. Co§buc, Elementele, p. 215); babà lecuitoare (DA, tom II, partea a Il-a, fase. 2, p. 130).
0 sintagma intàlnità mai des in materialele studiate este baba satului (Maltezi, Cuca, Matea): „Cànd copiii plàng in somn §i continua a piànge, chiar de§teptàndu-se, zice-se cà a venit la ei Muma Pàdurii, de aceea, femeile totdeauna cheamá pe baba satului, ca sa descante copiilor deseantecul de mai sus" (Gr. Tocilescu. Chr. N. Tapu, op. cit., p. 246). Aceastà sintagma ne sugereazà faptul cà acel actant se bucurà de recunoa§tere, de un statuì aparte in cadrai commutar. De altfel, babele í§i precizeazà destul de ciar competenfele: „§tiu sà discànt, sa dau in boghi, in card, sá disleg farmici" (Manafu Marghioala, 55 ani, com. Cuca, jud. Galafi; ancheta proprie). O alta babà menfioneazà lapidar: „§tiu doar discàntici di spàriet §i di ro§afì". (Axente Ioana, Vide, jud. Galan; ancheta proprie). Increderea in actantul numit este destul de mare: „unde medicul nu reu§e§te, reu§e§te baba" noteazà C. Pintìlie in Monografia comunei Corod, p. 646 (lucrare in manuscris - n.n.). Ar fi de menfionat cà termenul babà a pàtrans §i in paremiologia populará atàt la nivel general, cát §i la nivel locai: „Unde baba face, Dracul nu desface" (Proverbe romànesti, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1986, p. 283) „Càte bobe, atàtea vràji", proverb cules de Gh. Pavelescu in Munfii Apuseni §i mentionat in Cercetàri, p. 51.
Materialele inregistrate de noi pe teren ne-au permis sà gàsim §i alte demente interesante din punct de vedere lingvistic cu privire la actantul mentionat; astfel, in zona Vide, jud. Galatj am aflat despre o poreclà data unei bàtràne, ce era foarte priceputà in rumami cositoralui (de fapt o aefiune de descantare de sperieturà) §i care era cunoscutà, nu atàt sub numele real, ci mai des sub porecia baba Costorica. Faptul in sine atrage atenfia asupra unui caz, mai deosebit, de stricà specidizare a unui actant. In aceeasj zona, este semnalat §i un alt element de interés pentru cercetarea noastrà: exista acolo o vràjitoare cunoscutà sub numele de Catrina; cànd sàtenii mergeau la ea in vizila, ei spuneau: „merg la tu§a Catrina". Cànd insà ei se deplasau la domiciliul bàtrànei pentru descàntat ei spuneau: „merg la baba Catrina"4'. Se pare cà aceastà diferenfiere lingvisticà fixeazà un interesant element de ordin spiritual: opozifia profan-sacru. Vàzutà in exercifiul funefiunii de vràjitoare battana respectiva beneficiazà de o alta „imagine", decàt cea cotidiana, termenul babà vine, in acest caz, sà sublinieze toemai aceastà ie§ire din cotidian. Sà nu uitàm cà termenul babà apare §i in formúlele
43    Informator Curteanu Daniel, 23 ani, originar din satul Viile, jud. Galafi,
Terminologia magica populara romàneasca 141
finale ale descàntecelor in structuri consacrate: „leac §i babii colac". Am mentionat cà babà este general ràspàndit pe teritoriul románese; putem observa chiar cà acest termen tinde sà inlocuiascà, in unele zone, alfi termeni ce denumesc actanti magici. Astfel, in zona Alba (jud. Tulcea; ancheta S. Päräu), pentru a denumi o serie de actanti magici de tip descàntàtoare, fàcàtoare, se utilizeazà perifrazele babà care stie de desfàcut, babà care stie de facut.
Substantivd babà prezintà o serie de derivate interesante pe terend magiei populare: bàbàreasà „femeie (de obicei battana) care stie sà lecuiascà, sà descante, sà dea cu bobii; femeie stiutoare" (DA, tom I, partea I, p. 403); bàbàrie „me§te§uguri bàbe§ti, fermecàtorii, vràjitorii" (CADE, p. 108); bäbärß „neagä rea" (DA, tom I, partea I, p. 403). Nu lipsit de interés este si derivami bäbesc „de habe, dupa felul, obiceiul, portul, apucàturile babelor" (Ibid., 404), in anumite sintagme, care sunt cert legate de domeniul magiei populare: leacuribäbesti (§ez.,IV, p. Ì24);farmece bäbesti(DA, tomi,partea I, p. 403), boscoade bäbesti (G. Grigoriu Rigo, Medicina populará, I, Bue urenti, 1907, p. 46). Credem cà §i aceste demente probeazà deosebita importanza a actantutiti mentionat in contextul magiei populare romànesji.
- Biestern - Prima atestare a acestui termen dateazà din secolul al XVI-lea (v. TDRG, fase. 3, p. 344; CIRLV, p. 133). Cuväntul blestem denumeste o practica magica verbalà; credinfa in puterea blestemului este, sj astàzi, extrem de vie in mediul rural, consideràndu-se cà orice suferinfà mai deosebita a cuiva este urmarea unor blesteme, dintte care „blästämul di la parimi" (zona Cuca, jud. Galafi; ancheta proprie) este socotit ed mai periculos. Autorii DA defínese blestemul ca fiind „invocarea unei nenorociri sau a màniei lui Dumnezeu asupra cuiva" (DA, tom I, partea I, p. 579), definifie de care nu este departe nici §äineanu: „chemarea urgiei divine pe capul cuiva §i vorba prin care se ureazà ràu §i nefericire" (DULR, p. 67). Prin extensie de sens, cuväntul blestem ajunge sà insemne „bätaia lui Dumnezeu sau orice nenorocire provenità pe urma unui blestem" (DA, tom I, partea I, p. 579). Cuväntul anaiizat prezintà o serie de variante: blestàm, blastem, blàstàm (Idem); §i la fomia de plural vom ìntàlni càteva variante: blesteme, blestemuri §i blàstàmi, ultima, o variantä arhaicà ìnregisttatà in Moldova (Idem). Tiktin menfioneazà existenfa, in Bibilia de la Bucure§ti (1688), a unei alte variante de plurd, blestemi (v. TDRG, fase. 3, p. 344).
- Originea termenului blestem a ridicat unele probleme, oscilàndu-se, In general, ìntre provenienza latina §i formarea pe teren románese. Astfel, TDRG menfioneazà un etimon latin, blasphemium (Idem), in timp ce autorii DA II considera „Substantiv postverbd din a blestema" (DA, tom I, partea
142
Valeri u Bâlteanu
I, p. 580); tot pentru formarea termenului pe teren románese opteazà sj §áineanu: „abstras din a blestema" (DULR, p. 68). Solutia propusà de autorii DA sj de §àineanu ni se pare a fi cea corectà, blestem fiind format prin derivare regresiva de la verbul a blestema.
Dupa cum am mentionat blestemul este o practica de magie verbalà; in aceastà direepe este interesantà mentiunea din DA (tom I, partea I, p. 579); „cineva dà sau pune" (blestem - n.n.). Formularea respectiva aminte§te de valenfele verbelor a da §i a pune pe teren magic; un farmec sau o vrajà se dà sau se pune cuiva (v. A da). R Caraman considera cà blestemul este „expresia ciará a magiei cuvántului" (R Caraman, Descolindatul, p. 394), concretizatà in càteva tipuri de formule care „vàdesc o origine eminamente magica" {Idem.) Important pentru cercetarea noastrà este sj faptul cà, in unele zone (Blejesti, fostul jud. Vla§ca si Bàneasa, jud. Ilfov), forma de plural, blesteme, denume§te „versurile cobitoare ale colindàtorilor" (Ibid., p. 328), deci descolindele utilizate acolo, unde nu erau primiü. Pentru etnologul iesean acesta este un argument serios in favoarea ipotezei cà „un numàr ìnsemnat din descolindàriie orale alé popoarelor din orientul si sud-estul Europei ìsj trag originea din blesteme" (Ibid., p. 402) si confirma o alta ipotezà, mai veche, a lui Caraman referitoare la ..originile magice ale descolindatului". Substantivul mentionat apare in numero ase expresii cu carácter paremiologic, din tre care citàm: Blàstàmul de mumà, E ràu ca ghiaia de ciumà; Blestemul nu cade niciodatápepietre; Blestemulpàrintilor, E ca capiatra muntilor, Cade greu copular. (Proverbe romànesti, Ed. Minerva, Bucuresti, 1983, p. 54).
- Bosorcaie - Termenul este deosebit de ràspàndit in Transilvania. si provine din cuvàntul maghiar boszorkany (DA, tom I, partea I, p. 625). Sensul cuvántului menponat este urinatomi: „vràjitoare, strigoaicà despre care poporul crede cà se transforma in iepure, càine sau alt animai si ia laptele de la vaci." (Idem) Termenul analizat prezintà o serie de variante: bosorcà (Idem), bosorcoaie (A. Oisteanu, op. cit., p. 217), bosarcà (Lexic regional, II, Ed. §tiintificà, Bucuresti, 1987, p. 81) si este atestat pentru prima oarà in 1812 (v. TDRG, fase. 4, p. 365). Data fiind deosebita ràspàndire a cuvántului in Transilvania, au fost ìnregistrate numeroase variante ale formei de plural44: bosorcoi, borsocoi, bosorcane, bosàrcài, bosàrcaie (AAF, I, p. 142, p. 143, p. 146, p. 225), bursucile GJzvorasul", Vili, p. 19); bosorcài, bosorcàe (S.E Marian, Legende, p. 335). Bosorcaia este un actant magic
Tiktin nu ínregistreazá decât o singurâ forma pentru nominativ plural, ceea ce nu este în concordanza cu realitatea lingvisticà.
Terminologia magica populará româneasca
143
complex care ia mana laptelui, se ocupâ eu actiuni divinatorii: „Ca sâ nu ia bosoreâile laptele, în noaptea câtâ Sân-Giorgiu aprince orice petice, eu leustean sj aiu" (AAF, I, p. 146). „îl prorocise odinioarâ o babà me§terâ sau bosorcaie (strigoaie)..." (Gh. Srincai, Hronica, I, Iasj, 1853, p. 33).
Puternica prezenjâ în con§tiinta popularâ a acestui actant este refîectatâ sj de numârul relativ mare de derivate pe terenul magiei populare: bosorcoi, bosoreâu, a bosurca, bosoarce, borsocos. Ne vom opri putin asupra acestui din urmâ termen, care nu este înregistrat in dictionare, Acest dérivât pare a indica un anumit „marcaj", o anumitâ predispozipe a unor oameni, de a deveni actanti magici. Aceastâ predispozitie poate fi sesizatâ chiar de la nastere: „La pruncu lui Ionu Goii a fost coada în frunte §i i-o tàiet-o tatâ-so, sâ nu-1 §tie oamenii câ-i borsocos" (AAF, VI, p. 162). „Omul eu par ro§ îi om râu, cel cu case degete îi borsicos" (Ibid., p. 164). „Cine-i lat în ceafâ zice câ-i borsocos" (Idem). Din exemplele date se poate constata câ adjectivul borsocos are si o variantâ borsicos; credem cà acest cuvant este format de la termenul bosorcaie în varianta bosorcà, cu producerea unei metateze în radical (de altfel materialele cercetate ne-au permis sâ înregistrâm sj o forma de plural eu metateza, borsocoi; AAF, I, p. 142), ceea ce pare un argument în plus în sprijinul ipotezei derivàrii cuvântului borsocos din bosorcà.
Un fapt, de asemenea, interesant, pentru mai buna ïnjelegere a termenuiui analizat, ni se pare a fi cel légat de un sens înregistrat în Oa§: „Ba numele de bosorcoi e dat uneori §i milostivelor" (AAF, I, P. 142). Dupa cum se §tie, sub termenul mdostivele sunt cunoscute ielele, fiinte mitofolclorice maléfice (DULR, p. 399). Aceastâ evolutie semantica se încadreazâ în seria numeroaselor fenomene de transfer tenninologic între. domeniul actantiior magici §i cel al ffintelor mitofolclorice.
- A càuta - Verbul a càuta prezintà implicatii deosebit de interesante pe terenul magiei populare; putem aminti, pentru început, o serie de elemente de terminologie magica, pe care le vom analiza ulterior, provenite de la râdàcina acestui verb: cotât, cotâturâ, cotare, cotâtoare etc. Pe teren magie verbul discutât are doua sensuri: „a prezice" (DA, tom I, partea a Il-a, p. 228), „a descânta" (Ibid., p. 224). A càuta prezintà o serie de variante: a câta (Moldova), a cota (in Muntii Apuseni), a calta (la istroromâni)45, a capta (Banat), a câft (arom.). Prima atestare a termenului dateazâ din secolul al XVI-lea (v. TDRG, fase. 4, p. 484).
Aceste prime trei variante sunt ìnregistrate în DA, tom I, partea a Il-a, p. 228; urmàtoareie doua variante au fost ìnregistrate în TDRG (fase. 4, pp. 484-485). Ar fi de remarcat cà în DA este înregistratâ si o altâ variantâ, a câota, tot în Banat, ca sj a capta.
144
Valeriu Bälteanu
Dintre variantele menzionate merita o atentíe deosebità a càta si a cota, care ne oferà paradigme paralele la prezent indicativ: cat, cali, catà, càtàm, càtad, catà, pentru prima variantà §i cot, con, coatà, cotau, cotap, coatà, pentru cea de a dotta (DA, tom I, partea a Il-a, p. 229). Dintre solutiile etimologice propuse, cea mai bunà ni se pare aceea care porneste de la un etimon latin, cavitare, care a devenit in latina populará càutare (v. DA; SCRIBAN, p. 241). Tiktin oferà o alta solupe etimologica, (lat.) capto-are (v. TDRG); noi am optat pentru solupa din DA.
De un real interés pentru cercetare sunt derivatele verbului in discute, sau cuvintele provenite din conversiunea unor forme ale sale, multe dintre eie fiind, ìa rándui lor. elemente de terminologie magica: càutàtor-oare (càtàtor-oare) „cel (sau cea) care spune din card viitorul, ghicitor-oare, vrájitor-oare" (S. Màndrescu, op. cit., p. 150), cotare «descantee" (S.F. Marian, Nasterea, p. 7), colatura ..descantee" (Gh. Pavelescu, Cercetàri, p. 183), cotat „descàntat" (S.F. Marian, Vràji, p. 148), cotat(à) „care a fost supus actiunii magice" (Ibid.. p. 140), càutàturà ..ghicitul in card, in bobi" (E. Niculifà Voronca, op. cit., p. 136).
Sa urmàrim in continuare sensurile verbului a càuta pe terenul magiei populare. Primul sens, ..a ghici, a prezice", ne trimite spre domen i ul divinadei populare. Pentru o si mai bunà injelegere a valorii amintite, se cuvine sá trecem in revista complínirile pe care lucràrile lexicografice, giosarele regionale simt nevoia sà le aminteascà, toemai pentru cà, farà indicarea lor, nu poate fi infeleasà corect semnificatia pe teren magic a aepunii denumite de verbul analizat de noi: a càuta (in palma, in bobi, bobii, in càrp), dupà cum ne indica sursele (TDRG, fase. 5, p. 484); (DA, tom I, partea a Il-a, p. 228), cu sita (I.U. Jarnic, A. Bàrseanu, Doine si strigàturi din Ardeal, Ed. Academiei Romàne, Bucure§ti, 1885, p. 446), in pàscàlie (Ibid., p. 81), la stele, in stele (P. Ispirescu, Legende, p. 11), cu ghiocu46 (§ez., Ili, p. 181). Ar mai fi de adàugat §i càutatul in pravilà practicat de càtre preofi sau càlugàri. (A. Gorovei, op. cit., p. 15). Caleva exemple: „A intrebat pe la vraci §i filozofi ca sà caute la stele §i sà le ghiceascà dacà or sà facà copii" (P. Ispirescu, Legende, p. 11). Jn bobi nu se poate càuta decàt cu gràunte de pàpu§oi" (§ez., Ili, p. 126). „Tiganca incepu a le càuta cu ghiocu pe la cei de gazdà" (Ibid., p. 181). „Unii aleargà pe la babele vràjitoare, ca acestea sà le caute in card si in palma, sà le arunce bobii" (S.F. Marian, Sàrbàtorile, I, p. 60). „C-am càtat in pàscàlie, si mi-o dà
Putern adäuga expresia a cota cu cium (ALR SN, V, H, h. 1569), ìnregistratà in zonele Cluj, Bihor.
Terminologia magica populará romàneascà
145
maicà-sa mie" (I. U. Jarnic, A. Bàrseanu, op. cit., p. 18). „Cautà, maicà, cu sita, Doar m-oi putea marita" (Ibid., p. 446).
Elementele menfionate ne oferà prefioase sugestii pentru inptiegerea unor aspecte concrete de realizare a diferitelor tipuri de practica divinatorie; primim, astfel, indicii interesante cu privire la instrumentarul folosit in practicile divinatorii §i putem ìnptiege mai bine sensul actiunii reprezentate de verbul a càuta, „a cerceta, a interpreta anumite semne" in scopul descifràrii soartei, viitorului unei persoane sau al unei aepuni ìntreprinse de persoana in cauzà. Unele dictionare reduc definida la schema esenpalà: „a cerceta pozitia stelelor, a bobilor etc. pentru a prezice viitorul" (DLRM, p. 129). Prin specificul aepunii pe care o denume§te, verbul a càuta (ca element de terminologie magica) ajunge sinonim cu verbele a ghici, a prezice (v. DA, tom I, partea a Il-a, p. 228). In acest punct al discufiei se impune sà observàm cà materialele prezentate ne oferà informafii interesante cu privire la càteva din fórmele cele mai cunoscute de divinape: cartomanpa, chiromanpa, astromanpa etc. Atrage in mod deosebit atentia càutatul (ghiciml) in bobi, cunoscut in toate provinciile romàne§ti. Aflarea viitorului cu ajutorul serrtinfelor (tinte, mazare, nàut, porumb, bob), de§i este o variantà a divinatici matematice, „apare ca o creape locala, nefiind regàsità nici macar ca variantà " a ghicitoriei antice grece§ti". (Gh. Bràtescu, Vràjitoria, p. 114), ceea ce sugereazà o posibilà origine traco-dacà. Càutatul in bobi presupune §i o operatie de prelucrare magica a bobilor, operafie premergàtoare actului divinator („vraja bobilor" - v. Gr. Tocilescu, Chr. N. Tapu, op. cit., p. 347): Jnainte de a se trage bobii, ei se menesc" (§ez., III, p. 126). A meni are, in acest context, sensul „a ponivi, a aranja intr-un anumit fel si a descanta pentru ghicit (complementul indica bobii sau càrple de joc)" (DLR, tom VI, fase. 5, p. 385). Interesant este §i faptul cà ALR SN menponeazà, pentru expresia a da in bobi („a ghici"), càteva echivalente constituite pe baza verbului a càuta (a cota): a càta in bodbi, coatà cu bodbi, cotà ge noroc, cauta in boabe, sii cota (ALR SN, V, H, h. 1569). Din cele prezentate, se poate observa cà sensul „a ghici", al verbului a càuta, permite conectarea aepunii denumite de acest verb la ìntregul context al practicilor divinatorii.
Verbul analizat prezintà §i un al doilea sens pe terenul magiei populare, „a descanta". Materialele cercetate ne-au obligat sà constatàm cà valoarea pe terenul divinapei populare reprezintà doar un aspect al implicarti verbului a càuta pe teren magic. Dupà cum am menfionat la analiza terminologiei magice referitoare la actanfi, in anumite zone din Transilvania nu se intrebuinfeazà termenii descàntàtor, descàntàtoare, in locul lor apelàndu-se la perifraze: femeie care sde cotà, barbai care stie cota (Gh. Pavelescu,
146 Valeriu Bàlteanu
Cercetüri, p. 82). Sá ne amintim aici si faptul cà „in comitatul Satmar, romànii zie cotare in loe de descantee" ( S. F. Marian, Nasterea, p. 7). Alte materiale sunt chiar sj mai clare in precizarea sensului operatiunii magice in discufie: „In Sàlagiu marna miresei cheamà pe bàtrànele cele mai iscusite si acestea coatà (adicà descanta) miresei de deochi". (S.F. Marian, Nunta, p. 162). Textele populare sugereazà sj eie acelasj sens: „Io-am fàcut, bine-am cotat, Maica sfántá intr-ajutor mi-o dat, Dà-i, Doamne, sà fie de leac" (P. Biltiu, op. cit., p. 277). Termenii cotare „descàntec, descantare", cotat „descántat", cotàturà „descàntec" valorificà toemai acest al doilea sens al verbului analizat, sj anume „a descanta".
- A da - Verbul a da, atestat pentru prima oarà in 1521 (v. TDRG, fase. 1, p. 3), oferà, la ràndul sàu, o serie de informatii interesante pentru studierea terminologici magice. Ca sj verbul a càuta, verbul a da face parte din terminologia divinafiei populare, sensul sàu fiind „a ghici, a spune viitorul, a prezice" (DA, fase. D-de, p. 6). Complinirile utilizate in aceastà situatie, menzionate de dictionare, toemai pentru cà sunt absolut necesare unei bune Ìntelegeri a disponibilitàtilor acestui verb pentru domeniul magic, atrag, in general, atentia asupra instrumentarului specific, folosit in divinada populará: a da ¡n boabe (SCRIBAN, p. 390; TDRG, fase. 7, p. 3; DSB, IV, p. 39), a da cu boabele (AAF, VI, p. 377), a da in bobi (informatie de teren - Màci§eni, jud. Galati), a da cu bobii (CADE, p. 155), a da in boabe (DA, tom I, partea I, p. 583), a da cu boambele (Ibid., p. 585)47, a da cu bobii pe fundul sitei (DA, tom II, partea I, p. 213), a da cu ghiocul {Ibid., p. 260), a-i da cuiva in zodii (DLRLC, IV, p. 76), a da in càrp (informaUe de teren - Màci§eni, jud. Galati), a da cu càrdie (SCRIBAN, p. 390; DA, tom I, partea a Il-a, p. 163), a da cu sita (DLR, tom X, partea a Ill-a, p. 999); structurile menzionate se „rotesc" in jurul caterva procedee divinatorii traditionale. Se remarca marea varietate a expresiilor referitoare la ghicitul in bobi, procedeu divinatoriu cu posibile origini traco-dace.
Verbul a da nu are implicatii doar pe terenul divinatici populare, ci sj pe cel al vràjitoriei; in acest sens, sunt edificatoare expresiile: a da de fàlcarqà, a da de baghqà. In aceste expresii fàlcarqà si baghqà indica anumite boli: fàlcarqà „o boalà (de copti), un fel de «tetanus» care se manifesta in ìnclesjarea fàlcilor" (DA, tom II, partea I, p. 37); baghqà este o forma dialectalà de la babqà „un fel de morb pe care-1 capata mai cu seamà copiti càrora nu le-au crescut tori dintii" (S.F. Marian, Nasterea, p. 398). Expresiile amintite au sensul „a descanta" (de boala
Boambe - forma alterata de la boabe (v. DA).
fi
Terminologia magica populara romàneasca 147
numità prin substantivul utilizat dupà prepozipe): „Dacà vezi cà nu suge copilul, dà-i iute de fàlcarqà" (DA, tom II, partea I, p. 37). Faptul cà verbul a da are implicatii sj pe terenul vràjitoriei se poate observa sj din mentionarea unor cuvinte formate de la ràdàcina verbului respectiv, ce reprezintà, la ràndul lor, elemente de terminologie magica: dat „farmec" (Al. Rosetti, op. cit., p. 111); dare „farmec, fapt" (Ibid., p. 93). Aceste cuvinte ne ajutà sà ìnfelegem mai bine existenfa sensului „a fermeca, a face vràji", pentru verbul a da care, ca sj verbele a face, a pune, a turna, se poate foiosi farà compiutiti: „I-o dat careva §ì s-o-mbolnàvit" (zona Piscu, jud. Galati; ancheta proprie). In acest sens stàrne§te interés un termen ce denumesje un actant magic (dàtàtoare), termen inregistrat in Stelnica, jud. Ialomifa (ancheta proprie), retinut sj de cercetàtoarele Lucia Berdan sj Lucia Cires, in Moldova, in varianta dàtàtoaie (L. Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 407).
Unele dintre derivatele sj cuvintele provenite, prin conversiune, de la ràdàcina verbului mentionat, in urma unui transfer terminologie, au ajuns sà denumeascà o serie de boli, afectiuni provocate pe cale magica: dat „boalà data cuiva de du§mani prin vreun farmec" (N. Pàsculescu, op. cit., p. 335), dàtàturà „ceea ce se dà vreunui du§man ca sà se imbolnàveascà" (Idem), date „boalà care se dà de un du§man" (Al. Rosetti, op. cit., p. 93), dat, de dat, daturi „eczemà" (V. Buturà, op. cit., p. 257).
Cu sensul mentionat pe terenul divinafiei populare, verbul a da este cunoscut pe ìntreg teritoriul románese; cu sensul „a descanta", este inregistrat in Moldova. Verbul a da provine de la (lat.) dare (TDRG, fase. 7, p. 3; SCRIBAN, p. 389; DGLR, p. 249). Termenul apare sj in atlasele lingvistice, cu sensuri nemarcate magic, cu exceptia ALR SN, V, H, h. 1569.
- A deochea - Verbul este ràspàndit pe ìntreg teritoriul románese si denumesje una dintre cele mai de temut actiuni cu carácter magic; menzionarci càteva zone: Vrancea (A. Gorovei, op. cit., p. 286), Banat (CCS, II, p. 31), Ardeal (E. Sevastos, Literatura, p. 203), Bucovina (Idem), Moldova (Dobrina-Husj, jud. Vaslui; Cuca, Màciseni, jud. Galati; ancheta proprie), Dobrogea (Alba, jud. Tulcea; ancheta S. Pàràu), Maramures (P. Biltiu, op. cit., p. 283), Muntenia (C. Ràdulescu Codin, Literatura, p. 503), Cara§-Severin (ALRT II, p. 22) etc. E. Petrovici ìnregistreazà acest termen sj la romànii din Jdrela (Iugoslavia) (ALRT II, p. 6). Verbul a deochea denumesje una dintre cele mai spectaculoase actiuni magice (cu o posibilà implicare paranormalà). L. §àineanu definesje concis actiunea denumità de verbul in discutie: „a fermeca cu privirea" (DULR, p. 198); sj Scriban atrage atentia asupra sensului magic al cuvàntului analizat: „farmec, ìmbolnàvesc, fac sà decada aruncànd o privirea rea, invidioasà, de mirare" (SCRIBAN, pp. 403-404).
148 Valeriu Bâlteanu
Observafia lui Scriban este importantâ §i pentru mai bune înfelegere a specificului magic al unui alt verb, a se mira. Iordache Golescu, în manuscrisul lucranti Condica limbii românesti, atrage atenfia asupra caracterului malefic al aefiunii reprezentate de verbul analizat: „dâochez însemneazâ câ vatâm oarece cu ochti, eu uitâtura" (apud Carte de superstiti, Ed. Portile Orientului, Iasj, 1993, p. 59).
Actiunea magica analizatâ presupune o înzestrare nativa, iar credinfele populare atrag atenfia, cu insistente, asupra actantilor sau potentialilor actenfi (oamenii cu ochi verzi, cei eu sprâncenele îmbinate, copiti întorsj de la fâfâ, oamenti nâscufi eu tichie etc.) (Ibid, pp. 61-62). Deochiul este, în mentalitatea popularà, rezultatul unei acfiuni magice, al „unei vrâjiri cu ochiul" (DULR, p. 198) §i se manifesta prin dureri de cap, amefeli, somnolente, stari de lesjn etc.; în cazul copiilor, astici de manifestâri sunt socotite deosebit de periculoase sj, pentru a fine situafia sub control, se apeleazâ la diverse proceduti printre care un loc aparte îl ocupâ cele de ordin lingvistic. Avem în vedere o serie de formule verbale existente în majoritatea limbilor europene: „sà nu fie de deochi!" (DULR, p. 198); (germ.) „Gott sei Dank!"; (it.) „Che Dio lo benedica!";(fr.) „Touchous du bois!"; (sb.) „Ne bud uroka!"; (engl.) „May no evil befall us!" ( v. LA. Candrea, Folclorul, p. 186).
Revenind la verbul pe care îl discutent menfionâm existenfa unor variante a diochia („Omul care-i întors de la fâfà când a fi mare are sa dioache"; §ez.,-XVI, p. 37) §i a dâoehea („Pietricica crapà, cràpa-i-ar ochii cui o dâoeheat pe N."; C. Râdulescu Codin, Literaturâ, p. 543); a dioché (SCRIBAN, p. 404), a deochia (TDRG, fase. 7, p. 29). Prima variante este râspânditâ în Moldova, iar cea de-a doua este atestatà în zona Muscel din Muntenia.
Din punenti de vedere al originiti verbul discutât nu ridica problème deosebite: el provine de la denumirea practicii utilizate, deochi (v. DGLR, p. 267); mai interesant ar fi sâ menfionâm modelul lingvistic ce a stat la baza formarti denumirii practicii magice respective: „compus din de ochi: formafiune analoagâ cu de-dânsele, de vânt etc., indicând originea, cauza bolilor corespunzâtoare" (DULR, p. 198). Conform credinfelor populare Dânsele (ielele), vântul râu provocau boli denumite cu tomenti ce indicau, la origine, cauza acelor boli; un fapt identic gâsim §i în cazul substantivului deochi, ce sta la baza formarti verbului a deochea.
Derivatele verbului analizat sau cuvintele provenite din conversiunea unor forme ale sale prezintâ interesante implicafii pe terenul magiei populare românesti: deochetor, deochetoare, deocheat, deocheturâ etc. Deosebit de interesante sunt doua derivate verbale: a indeochea sj a dezdeochea; primul
Terminologia magica populara româneascâ 149
dintre aceste verbe nu este înregistrat în diefionare, el putând ri sugerat de un dérivât al sàu, îndeochetor „diochitor" (P. Bilfiu, op. cit., p. 523), atestat în zona Làpu§ din Maramure§. Credem câ derivami respectiv nu ar fi putut aparea dacá nu a fi existât verbul a indeochea „a deochea" de la care s-a format; este posibil ca acel verb sà fie iesjt din uz sau sa aibà o întrebuinfare extrem de limitate spafial, încât n-a fost încâ înregistrat în diefionare. Verbul a dezdeochea are sensul „a suprima efectele unui deochi" (Al. Rosetti, op. cit., p. 103): „Pe line omule, doi ochi te-au diochiet, Noua te-au dezdeochiet" (Idem). în Muntenia, în zona Muscel, este atestatà sj variante a dezdâochea (C. Râdulescu Codin, Literaturâ p. 543). în structura verbului analizat prefixul des- indica „opusul, contrariul cuvântului bazâ, revenirea la starea anterioarà, anularea acfiunii verbului bazâ" (FC, II, p. 89); în ultima instanfâ, este vorba de o contraacfiune cu carácter magic, ce va restabili, conform mentalitâfii populare, echilibrul natural, tulburat prin acfiunea denumite de termenul neprefixat.
Termenul discutât este atestat pentru prima oarâ în 1681 (v. TDRG) sj este înregistrat în attesele lingvistice: ALR1/11, h. 242, ALRII/I, h. 123. Ar mai fi de adàugat la cele menfionate, existenfa valorii reflexive a verbului (a se deochia): „mâ îmbolnâvesc, încep sà decad din cauza deochiului" (SCRIBAN, p. 404). Credem câ în acest caz se poate vorbi §i despre demagizarea sensului etimologie, demagizare dusâ la extrem prin preluarea verbului a se deochea de càtre terminologia meteorologica, cu sensul (despre vreme) „a se strica" (DLRM, p. 227).
- Deochi - Este un termen fundamental pentru înfelegerea unor caracteristici de bazâ aie magiei populare românesti, râspândit pe îhtreg teritoriul, dupa cum ateste materialele cercetate (v. ALR I/U, h. 245). L. §àineanu defineste deochiul ca „vrâjire eu ochiul" (DULR, p. 198) care are ca rezultat „o indisporitiune eu dureri de cap, însofità de caldura usoarâ, amefealâ §i càscàturi" (Idem). Acelasi autor oferâ §i explicafia etimologica a acestui termen: „compus din de ochi: formafiune analoagâ eu de-dânsele, de-vânt etc., indicând originea, cauza boalelor corespunzâtoare" (Idem). Scriban definente deochiul ca ..fàrmàcare, îmbolnàvire, regres produs de privirea cuiva" §i accepta formarea substantivului discutât pe teren románese (de + ochi; v. SCRIBAN, p. 403), în timp ce Tiktin indica un etimon latin, de + oculus, probabil si sub influente termenului slav sglaz „deochi", format de la cuvântul glaz „ochi" (TDRG, fase. 7, p. 30); credem câ explicafia lui §àineanu este coréete.
Pentru termenul în diseufie am gàsit sj o serie de variante: diochi, râspânditâ în general în Moldova (A. Gorovei, op. cit., p. 289), dâochi
150 Valeriu Bàlteanu
ìnregistrat in zona llfov (ALRT II, p. 246); aceastà variantá este utilizata mai ales in Muntenia §i a fost inregistratà de noi §i in Maltezi (jud. Ialomifa). ín Banat, este cunoscutá vari anta giochi (Hasdeu, Etymologicum,, II, p. 233). Forma de plural a acestui termen este deochiuri (SCRIBAN, P. 403). Substand vul deochi are numeroase sinonime pe terenul terminologiei magice: deocheturà, deocheat, potcà, ràvnà, mirare, sàgetàturà etc., dar, spre deosebire de acesti termeni, este cunoscut pe ìntreg teritoriul románese. Substantivul deochi se foloseste in combinale cu diverse prepozifii: pentru (DA. toni I, partea a Il-a, p. 615), contra (DLRM, p. 227); in mod deosebit termenul menfionat se utilizeazà cu prepozifia de; amintim din materialele de leren: de deochi (pentru descantee de deochi), in zona Màciseni, jud. G alati; a se feri de deochi (zona Grivifa, jud. Galati). Datorità utilizan i intense a substantivului deochi cu prepozifia de se va ajunge la compusul dedeochi, cu sensul ..deochi".
Termenul discutat apare si intr-o serie de sintagme si expresii: deochiul cel mare (A. Gorovei, op. cit., p. 293), deochi ràu (Cuca, jud. Galati; ancheta proprie), a se ini ree e cu deochiul (DULR, p. 198); Tiktin menüoneazá expresia a se intrece cu dedeochiul (TDRG, fase. 7, p. 30), fapt ce ne indica tratarea cuvintelor deochi sj dedeochi in acelasi articol, de catre amintitul lingvist. Expresiile respective atrag atentia si asupra demagizàrii termenului discutat; càt priveste formúlele lingvistice utilizate contra deochiului (v. A deochea), putem adàugaincà aouL expresii replnute de Scriban in valorosul sàu diefionar: N-arfi de deochiì Nu fie de deochiì (SCRIBAN. p. 403).
Substantivul deochi nu denumeste numai o practica magica, ci si o afecfiune provocata de aefiunea malefica a privini actanfilor deochetori. Astfel. deochi poate sà insertine „efectul privirii care deoache, boaia pricinuità de aceastà privire" (DLRM, p. 227). Interesant este faptul cà, in mentalitatea populará, botile extrem de pericuioase sunt personificate (v. LA. Candrea, Folclorul, pp. 94-105) §i apar in imaginarul popular sub ìnfàfi sarea unor personaje mitofolclorice. Printre aceste personaje infernale gàsim Datai, Potca si Deochiul. Avem de a face cu un dublu transfer terminologie: punctul de pornire il constituie terminologia magica, veriga intermediará este terminologia medicala, iar finalizarea transferului terminologie se realizeazà in sfera fiinfelor mitofolclorice. M. Sitaru menfioneazà, ca termen medicai, de ochi (scris cu deméntele componente separate) „probabil deochi" (SMPTRE, p. 62); pentru tratarea afecfiunii respective se foloseste floarea de ochi (Euphrasia rostkoviana) (Idem). Credem cà exemplele menzionate
Terminologia magico populara româneascâ 151
pot sugera mai ciar modul in care s-a format in timp termenul, compus la origine, deochi. Un derivai de la deochi este a deochea. Prima atestare a substantivului analizat dateazà din 1785 (v. TDRG, fase. 7, p. 30; ALR 1/ II. h. 245 inregistreazà, de asemenea, termenul deochi.)
- A descanta - Verb ce denumeste o aefiune esentala pentru intelegerea magiei populare românesti. în general, definibile puncteazà aspectul terapeutic ..a rosti descântece sau vràji (pentru vindecarea unor boale)" (DULR, p. 200), dar încearcà sà ancoreze, cât mai précis, sensul de bazà al verbului pe terenul magiei populare: „a rosti descântece însofite de an unii te gesturi magice, pentru a obfine indepàrtarea unui farmec, vindecarea de o boalà"; „a fermeca, a vràji (rostind descântece)" (DLRM, p. 231). Toate incercàrile de definire insista asupra caracterului benefic al aefiunii reprezentate de verbul discutat, astfel incàt mentiunea lui N. Màru§ca: „descânt (dûscânt)" - „farmec pe cineva" (N. Mâru§ca, op. cit., p. 49) trebuie. privila cu prudenfà; ea poate reflecta o an urne confuzie terminologica, sau o valoare locala a verbului in discufie.
în ceea ce priveste variamele verbului, putem menciona existenfa, in zona Neamf, a formei a discanta (Gr. Tocilescu, Chr. N. Tapu. op. cit., p. 279): „Cu sàgeata voi sàgeta si cu limba voi discanta". în Muntenia, in zona Muscel, a fost inregistratà vari anta a dûscânta: „Eu descântàtoare m-arci aflat. Mai curând si mai degrab'am dâscântat, Sà vàz cà abubà de la N. a plecat." (C. Ràdulescu Codin, Literatura, p. 504).
Pentru verbul a descanta au fost propuse mai multe solufii etimologice: S. Pu§cariu, LA. Candrea susfin un etimon latin -discantare, neatestat insà (v. F.C., II, p. 90). A. Scriban trimite la cani, cu sensul „incantafie". ceea ce nu este departe de unele note spécifiée ale verbului discutat (v. SCRIBAN, p. 409). Tr. Herseni considera cà un verb a canta, cu semnificafie magica, ..nu s-a pàstrat" in limba romàna, dar „prezenfa lui este atestata de verbul a descanta" (Tr. Herseni, op. cit., p. 126). Existenfa cuvàntului cantee cu valoare magica, dupa parerea aceluiasj autor, este probatà de expresia nu e cantee farà descantee, inregistratà de Tr. Herseni in zona Màguri din Ardeal . si de existenfa verbului a cânteca „a fermeca, a vràji" (Idem). Considerarci cà, desj forma discantare este neatestatà. ea poate explica cel mai bine originea romànescului a descanta (v. TDGR, fase. 7, p. 37). Verbul analizat este ìnregistrat in ALR I/I, h. 113, h. 241, h. 243; ALR Il/I, h. 4218).
S à urmàrim in continuare derivatele acestui verb §i cuvintele provenite din conversiunea unor forme ale sale: descàntàtor „persoanà care descanta, care face vràji" (DLRM, p. 231), descântàtoare „femeie care stie sà
L
152 Valeriu Bálteanu
descante" (DULR, p. 200), descântâturâ «descantee" (DLRM, p. 231), descântat „activitatea de a descanta" (Idem), descântat „supus aepumi magice" (apa descántate). Un dérivât spécifie unei antimite zone geografice {Banat) este a dodescânta. Acest verb cunoaçte §i o variantâ a dodâscânta (AAF, VI, p. 380) §i are sensul „a descanta indeplinind ïntreg ritualul" (Idem); se remarca, in primul rând, prezenfa unui formant (do-), neobisnuit pentru derivarea româneascâ; acest prefix este de origine slava §i cunoa§te o o arecare râspândire în zona Banatului. „Cu excepfia lui a doborì, general in limbà. derivatele cu do- apartin, in special, graiului din Banat §i din regiunile învecinate (FC, II, p. 100). Prefixul mentionat se poate foiosi §i la ràdàcini de origine latina (a doavea, a dospune); el indica ducerea aefiunii numi te de verbul neprefixât pânà la limita ei maxima, ìndeplinirea ei in totalitate, dupa cum arata verbele a doface „a termina de fàcut", a docânta „a termina de cantai", a demulge „a termina de muís" (Idem). In cazul verbului í avut de noi ìn vedere, a dodescânta (neînregistrat tn dicfionaxe),, riuan|a pe care o introduce prefixul ar fi aceea de „cuprindere in totalitate a pârtilor componente, de îndeplinire a lor", a dodescânta neînsemnând pur §i simplu „a termina de descântat". I. Mu§lea semnaleazá existente substantivului descântàtorie** „acfiunea de a descanta" (I. M us, lea, Cercetâri, p. 12), care este format de la descântâtor, nu direct de la verbul a descanta.
Ar fi interesant de semnalat §i un élément direct légat de terminologia actiunilor cu carácter magic, §i anume faptul cà, în zona Alba, jud. Tulcea (ancheta S. Pârâu), verbul a descanta nu se foloseste decât rar pentru a numi aefiunea magica, ci se apeleazâ la structuri eu verbul a face: „am fàcut §i i-o venit oile"; „am fàcut de plânsort". P. Caraman indica si un ait fapt interesant în legatura cu verbul în diseufie, si anume expresia a descanta colacul eu sensul „a sâvâr§i o vrajá asupra lui, a-1 vrâji" (P. Caraman, Descolindatul, p. 344); aefiunea de descantare a colacului era realízate „prin numeroasele §i variatele uràri spuse de câpetenia coíindátorilor" (Idem).
Verbul a descanta este cunoscut pe ïntreg teritoriul románese, cu excepriile semnalate, dupa cum ateste materialele consultate: astfel, variante a dàscànta apare în Muntenia (PPR, II, p. 324), în Banat (CCS, VII/1, p. 32), în zona Turda (ALRTII, p. 51), în Teleorman (A. Gorovei, op. cit., p. 265) etc., în timp ce variante a discanta este înregistrafâ în Moldova (zonele Dobrina-Husi, jud. Vaslui, Màci§eni, Cuca, jud. Galatí; ancheta proprie), în zona Hunedoara (A. Gorovei, op. cit., p. 69), în Basarabia (AAF, II, p. 168).
I. Musjea aminteste §i termenii fermecâtorie. vrâjitorie.
Terminologia magica populara româneascâ 153
Termenul este atestat pentru prima o ara într-un text coresian de la 1581 (v. TDRG, fase. 7, p. 37).
A. Scriban atrage atenúa asupra a doua evolurii semantice spécifiée termenilor ce denumesc o aefiune magica, evolufii ce se verifica si în cazul verbului a descanta; pe de o parte, trecerea de la particular la general („aratâ p aefiunea magica in general, ajungând sà însemne «farmec. vràjesc»" ; v. SCRIBAN, p. 409), iar pe de alta parte, pierderea sensului magie: „caut sâ conving, instruiesc prin vorbà" {Idem). în Oltenia, a descanta a fost înregistrat eu sensul „a numâra rostind an limite formule ritmice" (Glosar dialectal, Oltenia, Ed. Academiei, Bucure§ti, 1967, p. 32), iar în zona Cîuj, eu sensul „a chiui (la nuntà sau joc)" (Lexic regional, II, p. 80).
- Descantee - Termen ce denume§te o practica magica fundaméntala pentru întelegerea magiei populare românesd; este cunoscut pe ïntreg teritoriul románese, dar nu se utilizeazâ în unele zone, dupa cum se va constata. Dupa pârerea lui A. Gorovei ..descântecul este deci totalitatea cuvintelor pe care le roste§te vrâji tomi sau fermecàtorul, care face leacul. vraja sau farmecul, de la care asteaptâ un rezultat de mai înainte déterminât". (A. Gorovei, op. cit., p. 75). Asupra aspectului medical al deseantecului insista §i L. Çâineanu: „cântec de leac, formula magica în contra duhurilor relè (cari ar fi pricina boalelor)" (DULR. p. 201). Dupa Scriban, termenul are sensul ..cuvinte a§ezate in poezie sau în prozâ, pe care femeile din popor, msotindu-le uneori §i de ni§te practici superstifioase (ca stinsul carbunilor), le pronunte la capul bolnavului ca sâ-1 vindece" (SCRIBAN, p. 409). Dupa cum se observa, lingvistul iesean fâcea o neta deosebire între descantee §i contexml magie în care el este udlizat, fapt meritoriu, dacá dnem seama de numeroasele confuzii ce pot fi întâlnite eu privire la definirea descanteeului §i vràjii. Autori! DLRM, de exemplu, ideiisficâ descante cu vraja: ^formula magica (în versuri) care se rostesje însotitâ de gesturi, de catre cei care descanta vrajá" (DLRM, p. 231).
D. Cantemir în Descriptio Moldaviae identificase descântecul cu o alte practica magica §i anume cu farmecul. Dificultatea definirii acestui termen fusese sesizatà §i de Costiuc care menfiona ìn studine sale de folclor câ „descântecele sunt niçte formule (stereotipe) cârora li se atribuía, din partea poporului, o putere magica de a îndepàrta râul §i a aduce bínele" (G. Co§buc, Elementele. p. 189); cunoscutul poet ardelean incerca astfel sa evite o confuzie terminologica între descantee §i vrajá. Credem cà A. Gorovei a fost primul care a precizat specificul nofiunii descantee (v. A. Gorovei, op. cit., p. 75).
154 Valeriu Bàlteanu
Asupra evolupei sensului termenului analizat atrag atenpa o serie de observapi: astfel, in Bihor, „horele se zie descântece" (Sez., VII, p. 162). Al. Viciu menponeazà: garanti no§tri numesc descantee orice versuri recitate, nu cantate" (Al. Viciu, Colinde, p. 192), in timp ce Gh. Pavelescu menponeazà, tot pentru zona Bihor, pentru termenul in discupe, sensul „strigàturà" (Gh. Pavelescu, Cercetàrifolclorice, p. 47). Termenul menponat apare in câteva variante: descantee (C. Ràdulescu Codin, Literatura, p. 558); discântec (A. Gorovei, op. cit., p. 179); descanteen (Ibid., p. 76). în ceea ce prive§te forma de plural, putem aminti variamele descântece (DLRM, p. 213) §i discântece (DA, tom I, partea I, p. 499).
Dupa cum am menponat, termenul descantee este de origine latina, de la un substantiv neatestat *discandcum (v. CDDE; descantee), cu tóate cá s-au inregistrat íncercári de a-1 deriva de la cuvântul cantee, cu sensul „vrajâ". (v. Tr. Herseni, op. cit., p. 126; DLRM, p. 231; SCRIBAN, p. 409). De la substantivul descantee s-a format un verb ce denume§te o aepune cu carácter magic, §i anume a descânteca: „De pildâ dacá descântecâ de ranzá se trage partea bolnavâ, adicà rânza, eu untdelemn zicându-se descântecul de trei ori" (I. Zanne, op. cit., VI, p. 542); verbui amintit este atestat în Vâlcea. S-ar parea cá în cazul acestui verb, limba romàna a simpt nevoia de a urma un model viabil în ceea ce priveçte formarea verbelor ce denumesc aepuni magice, §i anume aparipa unui termen verbal de la denumirea unei practici magice (boboanâ - a boboni; boscoanâ - a bosconi; vrajâ - a vrâji; deochi - a deochea etc.).
Nomenclatura descântecelor ridica o serie de problème; modelul lingvistic este structurât pe baza termenului descantee §i a prepozipei de: descantee de deochi, descantee de samcâ etc. Acest model este însa mult mai rar utilizat în vorbire, unde s-a consolidât o variantâ simplifícala, prin renunpirea la termenul descantee: de deochi, de friguri, de izdat etc.; în únele situapi fenomenul de simplificare a modelului lingvistic a mers §i mai departe, renunpìndu-se si la utilizarea prepozipei, astfel încât descântecul ajunge sà fie numit eu acelasj termen care denumeçte boala pentru care este folosit. Spre exemplu: descântecul de lamoste ajunge sâ fie numit, pur §i simplu, lamoste (v. DA lamoste); o situape asemánátoare am întâlnit §i în cazul descântecului de samcâ; denumit, în zona Matea, jud. Galap, eu termenul samcâ; „Pentru epilepsie se mai foloseçte un descantee anume, numit samcâ: în care se invoca un spirit binefâcâtor în persoana Sf. Arhanghel Mihail..." (C. Pintilie, Monografia comunei Matea, p. 98). Acest model este însâ pupn utilizat §i nu credem cá se va generaliza. Ar mai fi de adâugat faptul câ, în cazul construefiei descantee de deochi s-a produs, în unele
Terminologia magica populara romàneasca 155
zone, sudura prepozipei cu substantivul ce denume§te boala §i s-a ajuns la un nou termen pentru practica magica, dedeochi §i, ulterior, la construefia descantee de dedeochi. Termenul analizat este atestat pentru prima oarà pe teren románese in 1582 (v. TDRG, fase. 7, p. 37).
- A face - Dupà cum ne indica dicponarele acest verb posedà o paleta impresionantá de sensuri: „a na§te", „a forma", „a constati" etc.; alàturi de acestea figureazà §i un sens care intereseazà in mod deosebit cercetarea terminologici magice, „a fermeca, a vràji" (DA, tom II, partea I, p. 11): „Cine i-ofàcut lui cutare cu o mànà, Gherghina descàntàtoarea desface cu douà" (fragment dintr-un descantee cules din satul Alba, com. Izvoarele, jud. Tulcea de la Pàcuraru Gherghina de 72 ani). Diversi autori de dieponare ìnregistreaza unele expresii constituite pe baza verbului a face, este adevàrat, extrem de putine, in comparape cu numárul expresiilor existente; Scriban menponeazà: a face cuiva de nàjit „a-l descanta de nàjit", a-iface cu ulcica „a-i pune ulcica, a-1 fermeca, intrebuinpìnd o ulcicà (cum fac babele)", a-i o face cuiva „a-l fermeca", „a se ràzbuna pe el" (SCRIBAN, p. 488). Tiktin ìnregistreaza, la ràndul sàu, expresule a face cuiva cu ulcica, pe ursità, de aragoste (TDRG, fase. 7, p. 132). Din punct de vedere etimologie, verbul analizat nu indica probleme deosebite: el provine de la (lat.) fació, faceré, feri,factum (Gh. Gupi, Dicponar latin-romàn, Ed. §tiinpficà, Bucure§ti, 1966, p. 130; TDRG, fase. 7, p. 132; SCRIBAN, p. 488). Este unul dintre cuvintele din fondul principal lexical, avánd §i o vechime deosebità in limbà. Prima atestare a verbului analizat o vom gasi in secolul al XVI-lea (v. TDRG).
Pentru ìnptiegerea corectà a semnificapilor magice ale actiunii den unti te de verbul a face, trebuie neapàrat avute in vedere o serie de expresii, ce pot oferi sugestii interesante cu privire la specificul aepunti magice analízate: a-iface cuiva „a-l fermeca, a-1 vràji sà iubeascà sau sà urascà pe cineva" (DA, tom II, partea I, p. 11), a-iface cuiva de uràt „a-l fermeca sà prindà urà" (Ibid., p. 12), a-iface cuiva cu ulcica*9 „a-i pune oala cuiva, a vràji, a fermeca pe cineva sà iubeascà pe altul" (Ibid., p. 13), a face farmece „a fermeca" (A. Gorovei, op. cit., p. 75) a face vràji „a vràji" (DULR, p. 703), a face de ursit (pe ursità) „a-§i ghici ursitul" (AAF, II, p. 172; E. Sevastos, Literatura, p. 160), a face pe aragoste (v. a face pe ursità), a face defapt „a descanta pentru boala numità/apf" (§ez., I, p. 157), a face de plànsori .,a descanta pentru boala numità plànsori" (§ez., I, p. 127), a face cuiva de ràu „a descanta contra unei stari fizice relè" (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 123), a face bozgoane „a bosconi" (DA, tom II,
Am întâlnit §i varianta a face cu ulcicuta (I. Mu§lea, O. Bârlea, op. cit., p. 471).
156
Valeriu Bâlteanu
Terminologia magica populara româneasca
157
partea I, p. 13; ALRTII, p. 98, in zona Nàsàudj, a face de moled „a descanta pentru boala numità popular moled" (S.F. Marian, Insectele, p. 68), a face cuiva pe íntors „a ìntoarce un farmec" (DA, tom II, partea I, p. 813), a face cu bobii „a ghici, a da in bobi" (ALR SN, V, H, h. 1567), a face prá suginá „a face pe ursità" (ALRT II, p. 27), in Caras, Severin. Se poate observa cá aceste expresü atrag atentia asupra unor aspecte concrete, legate de acdunea magica denumità de verbul a face si, mai mult, permit depistarea unor structuri lingvistice tipice:
a) cu prepozijia cu, se indica mijlocul, instmmenml cu care se acponeazà (a face cu ulcica);
b) cu prepozipile pe, de se indica felul bolii, suferinjele asupra càrora se actioneazà magic (a face defapt); expresia a face cuiva pe intors nu se ìncadreazà aici;
c) farà prepozide, se indica ac|iunea magica in general (a face cuiva), sau se sugereazà practica magica utilizata (a face vràji, a face fermece).
O pozide aparte ocupà expresia a face de ursità (pe ursità), care atrage atentìa asupra implicàrii verbului analizat §i in domeniul divinadei populare; si expresia a face prà suginà trimite spre domeniul practicilor divinatorii.
O valoare deosebità pentm ìn{elegerea profundelor impdcadi ale verbului a face in domeniul magicului o au derivatele acestuia §i cu vintele provenite din conversiunea unor forme ale sale: fàcàtoare „vràjitoare" (C. Tudose, op. ed., p. 126; termenul este atestat in nordul Moldovei),/ácaj „vràjitor care face pe ursità, de dragoste, de urat" (DA, tom II, partea I, p. 2), faceré „vràjire, fermecare" (Ibid., p. 23),fàcare „farmec" (Ibid., p. 2; termenul este ìnregistrat in Bucovina; v. S.F. Marian, Vràji, p. Ì19),fàcut „farmec, vrajà" (DA, tom II, partea I, p. 27). Un termen provenit de la verbul a face, cu o deosebità sernnificafie pe teren magic, este fapt (asupra legàturii genetice dintre a face si fapt v. DA, tom II, partea I, p. 50); fapt „farmec, fermecàturà, vrajà, fàcàturà" (Idem).
S-a observat cà unele din cuvintele menzionate (fàcut, fàcàturà, fapt) au §i sensul „boalà" (aici trebuie adáugat si faceré „boalà"); (O. Densusianu, op. cit., p. 223), ceea ce ne sugereazà un transfer terminologie dinspre terminologia magica populará spre terminologia medicala populará romaneaseá. Fenomenul nu ar fi surprinzàtor càci, atunci cànd am analizat terminologia actantului magic, am remarcat cà o serie de termeni provin din alte sfere terminologice. Un alt fapt interesant: derivami fàcàturà este ìnregistrat, in unele zone, cu sensul „diavol", ceea ce ne arata cà terminologia magica poate contribuì si la ìmbogàdrea terminologici fiintelor mitofolclorice.
Verbul a face, ca élément de terminologie magica, a constituit obiectul unor cercetàri ce au extins aria de investigane, permitând atragerea in discutie a numeroase demente legate de mentalitatea arhdcà (de aici se poate vedea §i deosebità importanza a verbului analizat de noi in contextul magiei populare). Astfel, Maria Sitaru, studiind terminologia medicala populará, atingea §i problematica verbului a face; ea avea in vedere cuvântul fapt, cu sensul „boalà", atràgând aten{ia cá este vorba despre o boalà care se transmite pe cale magica, printr-o ac{iune de faceré, facerea fiind, in acest caz, o acziune de tip malefic; ar fi de adàugat cà §i alte derivate sau cuvinte provenite prin conversiune, de la forme de verbului discutât, au sensul „boalà", dar M. Sitaru nu le menzioneazà. Anca Irina Ionescu ìntreprinde o analiza a unor termeni referitori la credinìele populare ale slavilor sj, ocupându-se de o serie de cuvinte formate de la ràdàcini purtàtoare ale sensului „a face", observa o evolujie comuna pentru câteva grupuri de limbi indoeuropene (romanice, slave, baldee), §i anume trecerea de la sensul iniziai la ed marcat magic („a face" „a face vràji"). Aceastà evolujie s-a produs sub presiunea unor factori de ordin spiritual, factori ce au permis §i românescului a face sâ devina dément de terminologie magica (v. A.I. Ionescu, Lingvisdcâ si mitologie, Ed. Litera, Bucure§ti, 1978, p. 52). Tr. Herseni, într-o încercare de analiza a cuplului verbal a face - a desface (ca elemente de terminologie magica), atrâgea atentia asupra caracterului acjiunilor reprezentate de cele doua verbe: acjiunea pozitivà este desfacerea (a desface „a sfàrâma o vrajà"), pentru câ ea readuce lucrurile la starea îor anterioarâ producerii actului cu carácter magic dezorganizator, facerea, act ce a perturbât echilibrul natural §i a impus aproape cu necesitate o contra-aejiune magica, desfacerea (Tr. Herseni, op. cit., p. 124). Autorii DA menjioneaza §i alte fapte lingvistice, din celelalte limbi romanice, fapte ce sugereazà cá, §i ín interiorul grupului limbilor romanice, s-a produs in timp deplasarea de sens observatá de A.I. Ionescu: spre exemplu, in limba spaniolá verbul hechizar „a fermeca" (provenit din lut. fació, faceré) are §i o serie de derivate pe terenul magiei populare: hacedura „fàcâturà", hechicero „vrájitor"; DA oferá §i alte asemenea exemple din itdianá, francezá, care susîin ideea menzionata (v. DA, tom II, partea I, p. 3, p. 12).
Cele amintite in andiza de pânà acum ne sugereazà o dublá ipostazá a acjiunii denumi te de verbul a face:
a) semnificând o acjiune cu carácter malefic, pe baza cáreia s-a creat §i opozi{ia a face - a desface;
b) semnificând o acjiune magica in general, a face pe ursità, a face de nâjit, a face de plânsori etc.
r
160
Valeriu Bàlteanu
practici magice sau boli provocate pe cale magica. La romànii de peste Nistru au fost inregistrate sintagmele/apte aruncatejapte lepadate (A. Rapu, op. cit., p. 157), care ne atrag atenda §i prin varianta fapte a pluralului; trebuie sà mentionàm cà aceastà forma de plural, ie§ità astazi din uz pe teritoriul románese, a fost inregistratà ìntr-un text de la 1784: „...eu mà spai, mà curàtesc de tóate dadle, di toate faptele"51 (A. Gorovei, op. cit., p. 278). Cuvàntul faptornqà, ce denume§te un actant magic de tip malefic, nu este format, dupa cum am demonstrat, de la termenul in discupe. Unele reflexe ale termenului fapt apar §i pe terenul terminologiei etnobotanice romànesti: buiegeafaptului, buruiene de fapt, iarbafaptului, iarba datului si afaptului (SMPTRE, p. 63); aceasta dovedeste inca o data stránsa legatura existentà intre terminologia medicala populará §i cea etnobotanica.
Termenul/apr este cunoscut pe intreg teritoriul románese, dupà cum atesta materialele consultate. In Basarabia este inregistrat cuvàntul fapt, cu sensul „copU (oobraznic) de vàrstà prescolarà", in zona Cahul (RL§L, 6/1994, p. 95); acest sens, credem cà provine de la sensul „vierme descantar" (v. DA), dat fiind neastámpárul copiilor. Prima atestare a termenului dateazà din secolul al XVI-lea (v. TDRG, fase. 8, p. 135); el este inregistrat §i in unele atlase lingvisdee: ALR I/I, h. 115, h. 116, h. 196; ALRII/I, MN 4217,63.
- Fàcàturà - Este un termen cunoscut pe intreg teritoriul románese, de altfel, unul dinne termenii fundamentali ai domeniului magiei populare. Un prim sens al acestui substantiv este „fermecàturà, vrajà, fapt" (DA, tom II, partea I, p. 3): „Ii era ràu de la fàcàturà" (Gropeni, jud. Bràila; ancheta proprie); „multe din femeile de la jará mor in dureri ìngrozitoare [...] dacá nu cheamà vreo matusa sà-i desfacà de fàcàturà" (§ez., II, p. 132). Autorii DLRM defínese termenul/dcárura ca „farmec, vrajà" adàugànd, in parantezà, „fàcutà cuiva" (DLRM, p. 294). Prin aceasta se atrage atenpa asupra legàturii directe a acestui termen cu verbul a face, cu sensul „a fermeca, a vràji"; de altfel, V. Ionifà considera cà „in credintele populare faptul.fàcutul si fàcàturà sunt sinonime. Eie sunt vràji, farmece" (V. Ionifà, op. cit., p. 144). Dupà cum se observa si ceilalti termeni amintiti provin de la verbul a face. Lucia Cires. §i Lucia Berdan gloseazà termenul/ácáfwra cu sensul „vrajà" (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 408), avànd in vedere situada observatà in Moldova. Forma de plural a substanüvului analizat este fàcàturi (DLRM, p. 294; TDRG, fase. 8, p. 139; SCRIBAN, p. 496).
Am inregistrat §i pluralul fap¡i „vrâji": ,fap¡i se numesc toate vrájile sau farmecele" (I. Muçlea, O. Bârlea, op. cit., p. 488); pluralul fapp era utilizai, în general, pentru sensul „vierme descântat".
Terminologia magica populara româneascâ 161
Materialele cercetate permit desprinderea §i a unui ait sens pentru fàcàturà. Astfel, autorii DA, mentioneazâ: „fâcâtura se aruncà asupra cuiva" (DA, tom II, partea I, p. 3). Pe de alta parte, în DLRM, eu privire la substantivul analizat, se mai considera cà ar fi §i „mijloc întrebuinfat de vràjitoare" (DLRM, p. 294). Prin aceste observatii se atrage, de fapt, atenpa asupra unui ait sens al cuvântului fàcàturà §i anume „element eu valoare magica", fàcàturà putând fi un anumit obiect prelucrat magie §i aruncat cuiva pentru a-i provoca un ràu.
Dincolo de sensurile menzionate pe terenul magiei populare, putem semnala si valoarea substantivului amintit pe terenul medicinei populare; in zona Ciurea, jud. Neamç (ancheta proprie) am intálnit termenul/ácá/wra, cu sensul „boalà", o boalâ însâ greu de définit, un fel de slàbiciune generala a organismului: ,Jkxt. fàcàturà". Mai semnalàm inca o evolutie semantica interesantà in cazul termenului analizat; Al. Rosetti gloseazà pe fàcàturà cu sensul „tot ce e mai ràu" (Al. Rosetti, op. cit., p. 94), iar C. Tudose noteazà pentru fàcàturà, în Maramures, sensul „diavol" (C. Tudose, op. cit., p. 321). Acest din urmâ sens ne sugereazà un posibil transfer terminologie. Pe baza unui substantiv din domeniul magic, terminologia fiintelor mitofolclorice si-a constituit un nou termen, preluat din sfera terminologica a magicului.
Lucràrile lexicografice au retinut si doua expresii cu termenul discutât: parcà-i fàcàturà (TDRG, fase. 8, p. 139), gàndeai cà-ifàcàturà, cu explicada „parcà ar fi la mijloc o vrajà" (se spune când cineva nu izbuteste cu nici un chip în actiunile pe care le ìntreprinde) (DLRM, p. 294). Se considera cà termenul discutât provine de la verbul a face; autorii DLRM, ca §i A. Scriban, de altfel (SCRIBAN, p. 496), au dorit sa indice cât mai précis structura etimologica a termenului fàcàturà: „àinfac (prezent indicativ al lui face) + sufixul -àturà" (DLRM, p. 294).
Un élément interesant in legatura cu substantivul analizat aduc în discutie §i autorii DA, care semnaleazà echivalentele lingvistice ale termenului románese, in diverse limbi romanice: (ital.) facitura; (prov) fazedura; (v. spam) hacedura; (v. ital.) fattura, (f. frane.) faitura. Toti acesti termeni denumesc practici magice, fapt ce ne sugereazà posibilitatea ca, inca pe teren latin, sà fi avut loe o serie de evolutii in sensul „magicizàrii" verbului facio-ere si a derivatelor sale; aceste evolutii ar fi putut fi, ulterior, continuate pe terenul fiecàri limbi romanice in parte (v. DA, tom II, partea I, p. 3). Prima atestare a termenului discutât dateazà de la mijlocul secolului al XVII-lea, din anul 1648 (v. TDRG, fase. 8, p. 139).
162
Valeriu Bálteanu
Terminologia magica populará româneascô
163
- A fermeca - Dupa cum mentioneazâ autorii DA sensul originar al verbului ar fi „a otrâvi, a ìnvenina", dar in limba romàna o astfel de valoare a verbului discutât nu apare decât într-un singur context sj„nu corespunde unui ìnteles popular, ci e luat de-a dreptul din greceste" (DA, tom II, partea I, p. 104). Pe terenul magiei populare româneçti, a fermeca are urmâtorul sens: „a exercita asupra cuiva (uneori chiar asupra sa) cu farmece, adicà prin mijloace tainice. o influente supranaturalà cu scopul de a-i da înfâti§area sau de a-i produce starea trupeascâ ori sufleteascà dorità" (Idem). Scriban indica §i variante a fàrmaco, cu sensul „vràjesc, influenjez prin farmece", dar si ameliorarea semantica produsà: „fascinez, încânt" (SCRIBAN, p. 494). S.F. M ari an limiteazâ definifia acdunii denumite de verbul a fermeca doar la domeniul erotic: „a fermeca, adicâ a fura mintea celor pe care ìi iubeste §i de care doreste sâ fie iubit" (apud A. Gorovei, op. cit., p. 68). Cu timpul, prin degradarea sensului magic, verbul discutât a ajuns sa alba sensul ,.a incela, a seduce" (N. Mâru§ca, op. cit., p. 68). Se constata, in cazul acestui verb, douà evolu|ii semantice, diamétral opuse: pe de o parte, degradarea sensului magic, dupa cum dovedeçte valoarea înregistratâ in zona Borod „a incela, a seduce" (Idem), pe de alte parte, o extensie semantica ce permite o adevàrate ameliorare de sens, a fermeca însemnând §i „fascinez, încânt" (SCRIBAN, p. 494). Interesant este §i faptul câ verbul a fermeca a pâtruns §i ìn graiul unor comunitàri etnice neromâne§ti, cum ar fi populatia de origine sârbâ din jud. Mehedinti, sub forma farmakovati „a fermeca" (Elemente lexicale românesti in graiul sârbesc din localitatea Svinila, în FD, IX, p. 171). Se pot observa râdàcina româneascâ §i formantul -ora-, de origine slava, tipic pentru derivarea verbali; ar mai fi de remarcat cà în graiul respectiv a pâtruns si substantivul farmec, sub forma farmak (Ibid., p. 167). Ed. Balogh înregistreazâ un reflex lingvistic al verbului a fermeca în graiul ceangâilor, §i anume în aparifia unui termen eu sensul „vrâjitoare" (ad litteram „femeie vrâjitoare" - n.n.): fermekâs(asszony). Fermekâs este format de la românescul a fermeca, eu sufixui, de origine maghiate, -s. (SCL, 3/1958, p. 385).
Pe terenul magiei populare românesti existe o expresie care are sensul „a fermeca", §i anume a face farmece: „Vrâjitoarele fac farmece eu ajutoml lui" (al diavolului - n.n.) (I. Musjea, O. Bârlea, op. cit., p. 573). Respectiva expresie este formata pe un tipar lingvistic spécifie magiei populare românesti: a face, plus denumirea practicti magice utilizate, la plural (farmece, vrâji, boscoane etc.). Dupa cum s-a remarcat farmec, a fermeca trâiesc aproape pe întreg teritoriul daco-român" (G. Giuglea, op. cit., p. 72); verbul discutât cunoa§te câteva variante: a fârmâca (atestat în Oltenia, v. M. Moxa, op. cit., p. 390), afârmeca (atestat în Muntenia) si aformeca înregistrat în Maramure§
(DA, tom II, partea I, p. 104). Tiktin mentioneazâ doua variante mai pufin cunoscute, afârâmeca §i afârâmeca (TDRG, fase. 8, p. 145).
în ceea ce prive§te particularitàtile lexico-gramaticale, putem menziona existente unor paradigme verbale paralele de indicativ prezent, în funefie de variantele amintite mai sus; pentru a fermeca (termenul acceptât de limba literarâ): farmec, farmeci, farmecâ, fermecâm, fermecati, farmecâ; pentru variante munteneascà a fârmeca menrionam fórmele fermée, fermée:, fermeca, toate pentru singular (DA, tom II, partea I, p. 104). Scriban considera câ vronuntid. fermée (eu fermée) este prezentâ în vestul Jârii; în realitate, noi am întâlnit-o în sud (Gropeni, jud. Brâila) §i chiar în estui Moldovei, în zona Viile, jud. Galati; pentru aceastâ din urmà iocalitate, ar fi de luat în calcul observada unui informator, care auzise din bàtrâni, câ o parte a sâtenilor era, de fapt, de origine munteneascà, ceea ce ar explica pronunzia antintità. Pentru variante maramure§anâ (a formeca) au fost înregistrate urmàtoarele forme: foarmec.foarmeci.formecâ (pentru singular), iar dintre cele de plural, formecâm, pentru pers. I (Idem).
Cu privire la originea verbului a fermeca putem menziona faptul câ au fost propuse mai multe soluZii etimologice. H. Tiktin (TDRG) accepta provenienza din (lat.) pharmacare. Autorii DA fac urmàtoarea observajie cu privire la originea verbului discutât: „Din (lat.) pop. pharmacare (dérivât din pharmacum, sau dérivât románese din farmec") (DA, tom II, partea I, p. 105). Menziunea din DA rejine doua solufii, farà a opta pentru una din ele. Al. Graur considera cà un verb latinesc pharmacare trebuia sâ devina a farmeca. Fórmele cu e „dovedesc deci cà fermeca a fost format ìn romaneóte" (AÌ. Graur, Edmologii românesti, Ed. Academiei, Bucuresti, 1963, p. 93). Scriban indica drept etimon, pentru verb, cuvântul farmec („dupà farmec"), dar sugereazà §i posibilitetea ca termenul románese sá pro vina dintr-un cuvant latin neatestat * pharmacare (SCRIBAN, p. 494), ih timp ce G. Giuglea crede cà verbul analizat este de origine greacà: ,farmec §i a fermeca vin §i eie din acea lume greacà" (G. Giuglea, op. cit., p. 71). Credem cà solufia sugeratà de Graur este cea acceptabilà: a fermeca s-a format pe teren románese; sâ amintim îh acest sens existera variantei fermée (pl. fermece) pentru farmec (DA, tom II, partea I, p. 65). în acest fel, a fermeca intra în categoria verbelor formate de la denumirea unei practici magice.
Vom menziona ca si îh cazul celorlalte verbe ce denumesc acZiuni cu carácter magic, derivatele: fermecâtor,fermecâtoare,fermecâturâ,fermecâtorie etc.
Deosebit de interesante sunt douà derivate verbale: a înfermeca §i a desfermeca. Primul din verbele menzionate are sensul „a fermeca" (DA, tom II, partea I, p. 656) §i prezintà, în Maramureç, variante a înformeca (Idem)
164 Valeriu Bàlteanu
de la care s-a format un alt termen magic, atestat tot in Maramures,, înformâcat „vrâjit" (Al. Viciu, Glosar, p. 223). Ridica únele problème prezenpa prefixului în-; credem cà prefixul respectiv nu dà o valoare deosebità verbelor derivate (fapi de bazà), chiar verbele baza denumind actíuni cu carácter magic (a soroci - a însoroci). De altfel, autorii FC, II, menponeazâ: „numeroase derivate (cu în- - n.n.) au sens apropiat de cel al bazei» (p. 138). Cel de-al doilea dérivât verbal, a desfermeca „a înlâtura efectele actiunii unui farmec, a aepona magie contra unui farmec", eu variantâ a desfârmeca (I. Muslea, O. Bârlea, op. cit., p. 25) ne atrage atentia asupra unei actiuni magice reparatorii care apropie verbul analizat de verbele a dezdeochea si a desmira. Reamintim câ în astfel de situapi prefixul des- indica ..opusul, contrariul cuvantuiui bazà, revenirea la starea anterioarà, anularea aepunii verbului bazà" (FC, II, p. 89). Termenul analizat este înregristrat pentru prima oarâ în anul 1581, într-o tipàriturà coresianà (v. TDRG, fase; 8, p. 145).
- A ghici - Prima atestare dateazà de la sfârçitul secolului al XVI-lea (v. TDRG, fase. 8, p. 224). V. Pamfü menponeazâ termenul în discupe printre elementele lexicale din Palia de la Orâstie care s-au mentinut pânà astàzi, ca si cârlig, astâzi, a vrâji, zestre etc. (V. Pamfil. Contribuni la studiul Iimbii din Palia de la Oràstie-în volumul Palia de la Orâstie, Ed. Eminescu, Colecfta Biblioteca critica, Bucuresti, 1984, p. 92). Deci este un termen vechi, apare destul de rar în adasele lingvistice (v. ALR SN, VU, h. 2102; ALR SN. V, H, h. 1567, h. 1569).
Verbul este ràspândit pe îhtreg teritoriul románese si este définit ca reprezentând aepunile de „a afla, a descoperi, a spune gandul cuiva, a proroci sau a dezlega o taina sau întelesul unei énigme etc., prin mijloace supranaturale..." (DA, tom II, partea I, p. 256). L. §àineanu si autorii DLRM mentioneazâ existenfa unei variante, a gâci, în Ardeal si în Moldova (DLRM, p. 335), variantâ ràspândità sj în Maramures (Calendarul Maramuresului, p. 65).
în ceea ce priveste etimologia acestui verb, putem prezenta câteva opinii: L. Çâineanu crede cà verbul mentionaî trebuie sà fie considérât ca termen cu etimologie necunoscutà (DULR, p. 274), în timp ce în DLRM se menponeazâ un posibil etimon slav, oferindu-se, spre comparare, cuvântul bulgar gadkam (DLRM, p. 335); considerami cà solutia propusà de autorii DA este cea mai aproape de adevàr: se porneste de la un etimon slav, dérivât din cuvântul gadac („ghicitor, profet"), provenit, la rândul lui, din (slav.) gadati „a ghici, a proroci" (DA, tom II, partea I, p. 256); este respinsà, de câtre autorii DA, derivarea de la un verb a ghioci52„a. da cu ghiocul"
"Ghicesc, dupa ghioc, melcu pe care-1 întrebuin{eazâ pgànciie la ghicit" (SCRIBAN, p. 553).
Terminologia magica popularô româneascâ 165
(Idem). Al. Resmerifâ considera câ verbul a ghiri ar proveni din (lat.) dicere si defineste verbul analizat ca reprezentând actiunea de „a spune trecutul §i a prezice viitorul prin cârti de joc, bobi" (DESLR, p. 293). Dupa cum rezultâ §i din definitia lui Resmeri^â verbul a ghici poate fi utilizai cu o serie de compliniri care indica diverse instrumente divinatorii (bobi, cârti, ghioc, zodie). Verbul mentionat poate fi utilizai §i fàrâ complinirile amintite, indicând actiunea divinatorie, în general: „Zavragioaicele sunt cârturàrese vestite de se zice câ ghicesc totul, pânà §i numele" (§ez., III, p. 36).
De remarcat câ verbul a ghici a pàtruns si în graiul sârbiior din Svinila; conform modelului lingvistic slav, verbul a ghici este reprezentat, în acel grai, de o pereche de verbe, gâcit- pogâcit „a ghici". Aceastà situape se datoreazâ prezenfei categorici gramaticale a aspectulûi verbal, spécifie ■ limbilor slave; forma pogâcit reprezintâ verbul de aspect perfectiv, format ps baza termenului românesc (v. FD, IX, p. 171).
Câteva dintre derivatele termenului discutât si cuvintele provenite prin conversiunea unor forme ale sale prezintâ interes pe teren magie: ghicire, ghicit51 „actiunea de a ghici" (DA, tom II, partea I, p. 256), gâciturâ „prorocie" (DLRLV, p. 137), ghicitor, ghicitoare, ghicitorie (DESLR, p. 293). Acest verb este înregistrat §i în afara granitelor, în Serbia, la românii de pe Valea Mlavei: „Vrâjitoarea ghisesci în buobi" (AAF, VI, p. 59).
în cazul verbului analizat s-a produs o extindere §i o demagizare a sensului de bazà, fapt dovedit de sensul dérivât „a da explicatiunea unei parole, a unei ghicitori" (v. DA).
- A lega - Termenul menzionai provine din (lat.) ligare (TDRG, fase. 11, p. 543; DA, tom II, partea a Il-a, p. 136) si are sensul „a paraliza (prin farmece)", „a vrâji"54 (Ibid., p. 134): „Am descântat; §i l-am legai" (AAF, III, p. 126). Pot fi împiedicate sà se produca, adicà pot fi legate, diverse fenomene aie naturii: „Ploaia o leagâ55 vîlhasti, oameni care au darul acesta, sau asa sunt ursiti" (I. Mu§lea, O. Bârlea, op. cit., p. 479).
în textele vechi, verbul a lega era o prezenpl dintre cele mai freevente, aepunea sa extinzându-se la nivelul animalier si chiar uman: „Au doarâ legi dobitoacele, ca sà nu le mânânee lupii? Au doarâ ai légat pre bârbat eu femee?" (A. Ivireanu, op. cit., p. 183); si in materialele recente se
Ghicire, ghicit provine, de fapt, prin conversiune din fórmele de infinitiv lung sj participai.
A. Scriban, desi discuta, pe larg, verbul amintit, nu menjioneazâ §i sensul pe teren magie (SCRIBAN, p. 736).
Expresia a lega ploile apare §i în dicjionarul lui Tiktin (TDRG, fase. 11, p. 543).
166 Valeriu Bâlteanu
pâstreazâ aspectul legárii la nivel uman: „nu leg brâsinariu; Numa leg trupu cutâruia". (AAF, III, p. 117). Verbul a lega este utilizat, in mod obisnuit, eu un complement direct (dupa cum s-a vâzut); în unele situapi el poate sà aparà §i fàrà complement, indicând priceperea în domeniu: „Mesjer care sjie lega" (I. Musjea, Cercetâri, p. 308).
A lega este privit, pe teren magie, în strânsà legatura cu verbul ce reprezintà aepunea magica de sens contrar. a dezlega, ambele verbe având o largà ràspândire pe terenul magiei populare. Verbul analizat este important si pentru cunoasterea unor aspecte ale divinatici populare, edifícator în acest sens este legami parilor „datinà dupa care tétele în ajun de Cràciun leagà paru seara eu fir rosu si dimineafa vin sà vada ursitul dupa cum e paral (gros, subtire, drept, strâmb, neted)" (D. Udrescu, op. cit., p. 194). Este, de fapt, vorba de o vrajà cu carácter divinatoriu, de aflare a ursitului, înregistratâ în Arges {Idem), precum §i în Ardeal (G. Cosbuc, Elementele, p. 214).
O serie de termen i magici sunt «legati" genetic de verbul discutât: legatura, legâtoreasâ, légat. Cuvântul légat, provenit din forma participialà à verbului, marcheazà încâ un fenomen de transfer tenriinologic, prin sensul pe care-1 are légat «impotent" (R. Popescu, Graiul gorjenilor de lângâ munte, Ed. Scrisul Románese, Craiova, 1979, p. 97). Actiunea reprezentatâ de verb are, în principiu, un carácter malefic, de tulburare a echilibrului natural. In acest fei, a lega se integreazà unor serti de verbe ce denumesc actiuni cu carácter malefic, cum sunt: a face, a poci, a deochea etc. Pe langa tipul menjionat de acfiune, verbul in discupe poate denumi si actiuni favorabile, atunci când sunt supuse „legâturii" unele din elementele naturii: ploaia. grindina etc. (v. I. Muslea, O. Bârlea, op. cit., p. 479). în acest caz, se poate vorbi de o actiune de control magic al elementelor mai sus-mentionate, control ce se face în folosul întregii comunitàri (v. J.G. Frazer, Creanga de aur, II, Ed. Minerva, Bucuresti, 1980).
A lega, cu valoare magica, este cunoscut pe întreg teritoriul románese: in Oltenia (PPR, II, p. 349), în Vâlcea (G. Tocilescu, Chr. N. Tapu, op. cit., p. 341), în Gorj (Idem), în Bucovina (E. Sevastos, Literatura, p. 164), în Dobrogea (ALRT II, p. 315), în Basarabia, în Muntenia (A. Gorovei, op. cit., p. 342), in Arges (Ibid., p. 398), in Moldova (Cuca, jud. Galati, ancheta proprie). ALR II/I; MN 6886, 11 si ALR SN, IV, h. 1164 nu mentioneazâ sj sensul magie. Verbul apare, pentru prima oarâ, în textele romanesti în secolul al XVI-lea (TDRG, fase. 11, p. 543).
- Potcà - Termenul amintit are sensul „deochi" (V. IonipA, op. cit., p. 50). E. Petrovici gloseazà substantivulpotcà eu sensul „farmec, pociturà"
Terminologia magica popularä româneasca 167
(ALRT, II, p. 331). Valoarea de practica magica rezultà si din urmätorul context: „La cea salcie räsäditä, Este o fatä despletitä, si cu polca te-a pocit..." (A. Gorovei, op. cit., p. 369).
Termenul provine din (v. si.) potbka sj are forma de plural potei (DLR, tom VIII, partea a IV-a, p. 1131) sau potee (TDRG, fase. 14, p. 162). L. §àineanu crede cä acest Substantiv provine dintr-un cuvant de origine cehà (potca) ce ar avea sensul „intainiturä (cu un duh râu, de unde boala näpraznicä)" (DULR, p. 500), in timp ce Scriban indica drept etimon v. si. potka (SCRIBAN, p. 1025), iar Tiktin sugereaza provenienpi termenului discutât de la verbul a poci (v. TDRG, fase. 14, p. 162). Considérant câ termenul este de origine slava, fàcând parte din stratul elementelor vechi.
Pe lângâ sensul pe teren magie, cuvântul potcà este mentionat foarte des ca având semnificatie medicala: „boalä din deochi sau chiar din senin" (DULR, p. 500); „boala din deochi, identica cu întâlnitura" (CADE, p. 985); „o boalä despre care poporul crede câ vine din deochi" (SCRIBAN, p. 1025); „o umflâturà care sparge, e aruncatâ în vânt de vräjitoare" (AAF, V, p. 173); „boalä manifestata cu durere de cap sj scurgere din nas, care-i vine cuiva prin dedeochi" (P. Biltiu, op. cit., p. 527)56.
Substantivul potcà a pâtruns sj in terminologia fiintelor mitofolclorice denumind diverse fâpturi imaginäre cu aepune malefica asupra omului: „duh necurat" (T. Papahagi. op. cit., p. 229); „fiintä care provoaeä räul" (Antologie, p. 546); „duh räu care ar^provocapotca" (boaia - n.n.) (DLR, tom VIII, partea a IV-a, p. 1131). în Banat, potcà are chiar semnificapa unui substitut al unui cuvant supus tabuärii: „potca, unul din numeie dracului" (Idem); in fine, mai apare termenul potcà într-un compus, Potca Pàdurii. cu sensul „Muma Pädurii" (Idem).
Substantivul potcà a dat pe terenul limbii romàne mai multe derivate care prezintâ interes pentru cercetarea noastrâ: potocos „urât, hâd, strâmb" (V. Ionipà, op. cit., p. 50), potcoi, potcas, potcar (v. DLR) termeni ce denumesc fiinte mitofolclorice. Nu trebuie insä sä uitâm cä acest Substantiv sta la baza verbului a poci, eu variantâ a potei, variantâ mai apropiatâ de etimon, dupä cum se vede. Autorii DLR au retinut prezenpa cuvântului potcà sj într-o imprecafie: .JBàtu-te-ar potca" (DLR, tom VIII, partea a IV-a, p. 1131). Tiktin (TDRG, fase. 14, p. 162) si Scriban (SCRIBAN, p. 1025) înregistreazâ fttonimul frunzà de potcà („de vindecat potca"; Idem), care ne indica, încâ o data, strânsa legatura dintre terminologia medicala popularä
50    Potcà a fost înregistrat sj în Moldova, cu sensul „deochi" (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 415).
168 Valeriu Bàlteanu
§i cea botanica tradipondà. Deprecierea sensului magic este sugeratà de expresia a da de-o potcà (SCRIBAN, p. 1025), ìn care potcà are sensul „belea". Cea mai veche atestare a termenului dateazà din 1645 (v. TDRG, fase. 14, p. 162); potcà este ìnregistrat §i ìn ALR Il/I, h. 123, MN 2744, 95 sj ALR SN, V, h. 1247, h. 1403.
- Solomonar - Este unul din termenii cei mai ràspàndid pentru a denumi magicianul popular. ìn legatura cu acest actant existà o impresionantà bibliografie, ìnsà noi vom ìncerca sa ne ocupàm, mai ales, de aspectele lingvisdce, farà a neglija unele demente de ordin etnologie, mttic, necesare unei mai bune ìntelegeri a problemelor. Autorii DLR definesc termenul astfel: „Magician care dupà credintde populare are puterea de a provoca sau stàpàni anumite fenomene naturale (ploaia, grindina etc), prin generalizare, „vràjitor"; „astronom"; „persoanà care preveste§te vremea §i care face calendare" (DLR, tom X, partea a IV-a, p. 1121).
Termenul solomonar este ìnregistrat pentru prima oarà ìn anul 1793 (v. TDRG, fase. 16, p. 465). A. Oi§teanu crede cà, de fapt, prima menponare a acestui termen ar fi realizat-o I. Budai Deleanu, ìn prima versiune a Tiganiadei (1795); scriitorul ardelean noteazà, cu acest prilej, termenul solomonar §i varianta cea mai ràspàndità ìn Arded, solomonar. El va oferi §i explicapa sensului acestui cuvànt, care denume§te, dupà cum am vàzut ìntr-o secvenjà anterioarà a lucrarti, pe „aceia care edàrese balaurii §i poartà grindina." (apud. A. Oi§teanu, op. cit., p. 209). De fapt, defirtirea termenului solomonar este, ìn general, md dificilà decàt ne sugereazà Budai Deleanu, datorità complexitàtii deosebite a actantului respectiv ìn con§ttinfa popularà. Autorii DLRM oferà o pdetà §i md larga de caracteristici definitorii pentru solomonar. „Persoana care are notiuni de astronomie, §tie sà facà (sic!) edendare, preveste§te vremea; vràjitor care cite§te ìn stele §i càmia i se atribuie puterea de a stàpàni ploile, furtunile, grindina." (DLRM, p. 783). §i I. Tdo§, in studiul din ALIL, va atrage atenpa asupra dificultàplor de definire precisa a termenului: „solomonar nu indica ìnsà numai fiinfa demonica de care ne ocupàm dei, ci are §i dte ìntelesuri: el md ìnseamnà vràjitor, magician, ìnfelept, astronom, astrolog." (ALIL, XXV/1976, p. 48). Credintele populare leagà figura solomonarului, ìn specid, de magia meteorologica: „...dar solomonarul zicea, cà doar el §tie umblarea vremii vremurilor, cà asta-i ìnvàpltura lui" (I. Pop Reteganul, Povesti ardelenesti, Brasov, 1888, p. 142).
Din punctul de vedere al cercetàrti lingvistice sunt prepoase si variantele acestui termen, atàt de ràspàndit, nu numd ìn Arded, ci pe ìntreg teritoriul tàrti (ALIL, XXV/1976, p. 47): solomonar, (Tr. Gherman, op. cit., p. 147),
Terminologia magica popularà româneascâ 169
solomânar (DLR, tom X, partea a IV-a, p. 1211), solemonar, sodomonar (A. Oisteanu, op. cit., p. 224), solomânar (ALRT H, p. 115), solomar (TDRG, fase. 6, p. 465). Termenul este ìnregistrat pe o arie întinsâ (v. ALR II, h. 5796; 76, 105, 130, 141, 157, 172, 219, 228, 235, 250, 260, 272, 349, 353, 362, 365,555) ce cuprinde zone si din data spatidd transilvan. Varianta solomonar este atestatâ în Arded în diverse zone: Mure§ (ALRT II, p. 114), pe Some§ (Ibid., p. 123) etc. sj este datoratâ influenti maghiare: „în limba maghiarâ numele Solomon, sais Salamon, se pronunpt §olomon." (A. Oi§teanu, op. cit., p. 206). Varianta solemonar (ca §i solomânar) ni se pare a fi o fomiâ compta a termenuld solomonar, iar sodomonar este urmarea unei etimologti populare (Sodoma + solomonar, v. A. Oi§teanu, op. cit., p. 204). Varianta soiomar, credem cà este o forma contrasâ a termenului discutât.
Desi astàzi se accepta cà acest termen este format de la numele regelui biblic Solomon, eu formantul -ar, de-a lungul timpului s-au ìnregistrat mai multe ipoteze etimoiogice pentm termend discutât. Astfel, S.F. Marian deriva acest termen de la antroponimul Salmoneus (basileu grec - n.n.) („Familia", an VI, 13/1870, p. 158). losif Vulcan considera câ termenul solomonar provine din germanul schulmâner, având, probabil, în vedere câ iniperea actantului respectiv se realiza, potrivit credinptior populare, într-o „§coalâ a solomonarilor"57 Mozes Gaster considera cà „solomonar este rezultatul dintre solomantâ si solomonie5*." Ar mai fi de adâugat, în legatura cu solupa propusâ de Gaster, câ solomaniâ provine, dupà pârerea sa, de la toponimul Salamanca, unde a existât o celebra scoalâ de magie. Récent, Cornei Dan Niculae cauta sâ apropie termenul solomonar de un presupus nume d preoplor lui Zamolxe (salman), într-o încercare de a surprinde origimle traco-dace de actantului andizat (CD. Niculae, Leacuri si remedii magice din Carpali, Ed. Ethos, Bucuresti, 1995, p. 43). în poftda acestor opinii, credem câ termenul discutât are ca bazà numele regelui Solomon (v. DA); faptul câ, pentru a denumi actantul magic de tip popular, s-a apelat la numele cunoscutului rege biblic, nu trebuie sâ ne surprindâ: „acesta devenise, în constiinte popularà, un fel de patron al vrâjilor, aflase firea a tot ce este în iume" (DULR, p. 848) §i „§tiea §i cum va lega pre diavoli [...] §i toate vrâjile" {Idem). Se pare cà trecerea vrâjitorilor populari sub patronajul biblicului Solomon s-a realizat atàt datorità prestigiului de care se bucura legendarul personaj, cât §i a necesitàpi de a evita catalogarea actanplor drept eretici. Pentru termenul solomonar am ìnregistrat §i forma
57 In revista „Albina Carpaplor", III (1878, pp. 54-56).
58 Apud A. Oi§teanu, op. cit., p. 207.
170
Valeriu Bálteanu
Terminologia magica populara româneascd
171
de plural: solomonari (solomonari) (Tr. Gherman, op. cit., p. 143) sj derivatul solomonarqà, ce denumeste un solomonar de sex feminin. Interesant ni se pare sensul ìnregistrat de Petrovici (ALRT II, p. 184), in Saharna, jud. Orhei (Basarabia); pentru informatorul anchetat solomonar „e o carte de preziceri" {Idem) realízate de actantui numit solomonar, se pare, cà in constiinta populará, s-a produs un fenomen de substituiré a termenului ce denumea instrumentul magic, cu acela ce denumeste actantui ce-1 utiliza. Dictionarele (nici macar DLR!) nu ìnregistreazà sensul mentionat.
- A vràji - Este unul dintre termenii cu ráspándire generala pe teritoriul románese. Mentionàm o serie de zone din care am utilizai materiale referitoare la verbul amintit: Bucovina (A. Gorovei, op. cit., p. 217), Muntenia (Gr. Tocilescu, Chr. N. Japu, op. cit., p. 317), Oltenia (ALRT II, p. 289), Tran si Ivan i a (A. Gorovei, op. cit., p. 323), Moldova (Cuca, Màciseni, jud. Galap; ancheta proprie), Maramures, (Antologie, p. 548), Dobrogea (Alba, jud. Tulcea, ancheta S. Pàràu) etc. Verbul a vràji prezintà si o variantà, a vràjui (C. Tudose, op. cit., p. 194), care a fost ìnregistratà in nord-vestul Transilvaniei.
Verbul menponat are urmàtoarele sensuri: „a invoca prin diferite procedee, formule, gesturi etc. pentru transformarea miraculoasà a cuiva sau a ceva"; „a face sa se exercite asupra cuiva prin diferite mijloace magice. o forfà supranatúrala cu scopul de a-i schimba, dupà dorintà, infàp§area, starea sufleteascà, atitudinea etc."; „a ghici (in card, in cafea, in palma, intr-un horoscop)"; „a face (prin mijloace magice ca cineva sá fie sub stàpànirea vointei cuiva." Pe làngà sensuale menzionate mai sus (v. DLR ms.) adàugàm si càteva sensuri figurate; „A fi sau a face sà fie arras, captivat. cucerit de cineva sau de ceva"; „a spune ceva cuiva pentru a-1 incanta, pentru a-i castiga bunàvoinpa"; „a vorbi mult sj farà rost (a flecàri, a pàlàvràgi, a tràncàni)"; „a cicali, a pisa" (Idem); sensurile menponate sugereazà pe de o parte extinderea semantica produsà (si ameliorarea de sens), càt §i degradarea sensului magic.
Prima atestare a termenului dateazà de la 1563 (v. TDRG, fase. 18, p. 888); el este ìnregistrat si in ALR SN. V. H, h. 1567, h. 1570. Verbul analizat este format de la termenul vrajà, ce denumeste o practica magica. Scriban trimite la un etimon slav (v. si.) vraziti „a face farmece" (SCRIBAN, p. 1422), solutie cu care nu suntem de acord. Verbul a vràji apare sj in caleva expresii cu semnificape pe teren magic: a vràji cu bobii (ALR SN, V, H, h. 1569), a vràji de ràu (E. Sevastos, Literatura, p. 196), a vràji de ursita (Ibid., p. 163). In acest fel, verbul analizat are interesante implicatii atàt pe terenul vràjitoriei, càt sj pe cel al divinatici populare.
O serie de derivate ale verbuiui mentionat prezintà interesante conexiuni pe terenul magiei populare: vràjitor, vràjitoare, vràjiturà. Aceste derivate denumesc, dupà cum se constata, actanp magici sj o practica magica. Sâ nu uitàm, de asemenea, cà a vràji este sinonim cu constructia a face vràji, care este structuratà dupà un model de acum cunoscut (cu verbul a face) (DULR, p. 203). In ceea ce priveste evolutia semantica a verbuiui analizat, putem mentiona un sens ìnregistrat in Dobrina, jud. Vaslui (ancheta proprie), „a vorbi" (cu un anumit scop - n.n.): „Ia, nu mai vràji alata" se spune despre cineva care ìncearcà sà convingà pe altcineva, ìntr-o anumità problema, în Maramure§ este ìnregistrat pentru verbul a vràji sensul „a lo vi tare cu mana" (Antologie, p. 548), care ar putea aminti de unele gesturi brusje (ale actantului) ce insotesc textul magic; sà ne amintim cà sj DLR ms. atrage atenpa asupra degradarti sensului magic: „a cicali, a pisa". Autorii DLR ms. menponeazà ìnsà si ameliorarea semantica produsà in cazul acestui verb, ameliorare sugeratá de un alt sens figurai al termenului discutât, „a fi sau a face sà fie atrás, captivat, cucerit de cineva sau de ceva".
- Vràjitoare - Este un termen cu ràspàndire generala pe teritoriul románese, dupà cum atesta sursele studiate: Banat (A. Gorovei, op. cit., p. 201), lalomifa (Ibid., p. 244), Maramures. (P. Biltiu, op. cit., p. 491), Gorj (Gr. Tocilescu, Chr. N. Tapu, op. cit., p. 163), Muntenia (PPR, II. p. 337), Ardeal (ALRT II, p. 69), Moldova (ánchete proprii in Dobrina-Husj, jud. Vaslui, Cuca si Màciseni, jud. Galap). Acest substantiv a fost Ìnregistrat si la popuìatiile românesti din Moravia (A. Gorovei, op. cit., p. 250).
Sensul de baza al termenului este „persoanà care face vràji". Termenul este Ìnregistrat si in ALR I/I, h. 241 si ALR SN, V, H, h. 1567, h. 1569, h. 1570; putem adàuga faptul cà substantivui discutât apare §i in Basarabia, in zona Lâpusna (P.V. Sjefânucâ, op. cit., II, p. 143). Autorii DLR ms. menponeazà pentru termenul vràjitoare si sensul „ursitoare", în zona Râciu (Tg. Mures), ceea ce probeazá existera unui transfer terminologie, eu punctul de plecare in terminologia magica. Un sens figurât al termenului discutât Cpersoaná care incanta, care fascineazá"; v. DLR ms.) ne sugereazà o generalizare sj chiar o ameliorare semantica, in timp ce un alt sens figurât, „bâtrânâ, babà" (Idem), ne indica degradarea produsà la nivel semantic, vràjitoare insemnànd, in aceastà situape, nu numai o femeie bàtrànà, ci sj o femeie rea (informatie de teren din zona Màciseni, jud. Galap). Forma de plural a substantivului analizat este vràjitoare: „Vràjìtoarele iau mana vitelor" (I. Musjea, O. B àrie a, op. cit., p. 363).
Am retinut sj variamele substantivului analizat: vràjatoare, vràjitoare, vràjitoarà si vràjmàtoare. Prima variantà este ìnregistratà in Ardeal sj
i 72 Valeriu Bálteanu
Moldova: „Fàrmàcàtoare, vràjàtoare, Sa nu ia mana di la marva mie" (AAF, III, p. 36). Cea de a doua variantà este Tnregistratà de E. Petrovici la romànii de pe valea Mlavei, in Serbia §i denume§te un actant magic de ernie figàneascà; de fapt, vràjitoarele sunt tìgànci ce se ocupà, mai ales, cu acte divinatorii: „0 alta categorie de profesioniste, figànci, sunt a§a numitele vràjitoare" (AAF, VI, p. 59). Variantele vràjitoarà si vrájmátoareS9 sunt mentionate de càtre autorii DLR ms.; acesfia noteazà §i cuvàntul vràjitorusà, care ìnsà nu are semnificafie pe teren magic, el fiind o creafie livreasca. Substantivad vràjitoare are, pe valea Mlavei, §i sensul „bobàreasà": „Vràjitoarea ghisesci in buobi (dà in bobi)" (AAF, VI, p. 59).
Dupà cum am mai mentionat, termenui vràjitoare apare §i in textele medievale romanead, ceea ce probeazà vechimea sa in iimba romàna. Menfionàm cà acest substantiv este ràspàndit pe ìntreg teritoriul románese; se pare cà totu§i in zona Scàrisoara cuvàntul vràjitoare este ínlocuit cu o perifrazà dupà cum atesta urmátorul context: ..Se vorbeste de càte ofemeie care .pie vràji" (AAF, V, p. 122). Fenomenul nu ar fi singular, càci, dacà ne arrùntim, §i pentru termenui descàntàtoare in Muntii Apuseni, se foloseste o construefie perifrastica: ,femeie care stie cota". Vràjitoarele erau considerate actanfi extrem de periculosj, putànd provoca pe cale magica decesul unei persoane: „Àm auzit cà vràjitorile iau urma omului unde pàseste. Apoi multi se ìntàmplà cà mor..." (AAF, VI, p. 262).
Termenui analizat ridica §i alte probleme; §àineanu noteazà prezenfa in nomenclatura etnobotanica romàneascà a cuvàntului vràjitoare, care denume§te o planta ce era intens folosità in practicile magice (DULR, p. 703). Aceastà pianta mai este cunoscutà, in nomenclatura populará, pe langa numele vràjitoare si ca iarba vràjitoarei, vràcioarà, elemente ce amintesc, de asemenea, de practicile magice; denumirea sriintificà a plantei respective este Circaea ìutetiana (Al. Borza, Dicponar etnobotanic. Ed. Academiei, Bucure§ti, 1968, p. 48; V. Buturà, op. cit., p. 233).
Interesant este si un alt fapt ce fine, de data aceasta, de terminologia insectelor: S.F. Marian, noteazà printre alte denumiri pentru buburuzà §i pe aceea de vràjitoare (S.F. Marian Insectele, pp. 106-107), din pricinà cà buburuzà era utilizata de càtre actanfi in diverse practici divinatorii, legate mai ales de aflarea ursitului.
Aceste ultime douà exemple ne sugereazà un dublu transfer terminologie: termenui magic a fost preluat §i de terminologia etnobotanica si de cea a
Vrájmátoare, cu sensul „vràjitoare" a fost ob{inut prin contaminarea cuvàntului vràjitoare cu vrajmà „vrajbà" (v. DLR ms.).
Terminologia magica populará româneasca 173
insectelor. Substantivul vràjitoare este format de la verbul a vràji, cu sufixul -toare §i nu are derivate pe terenul magiei populare (v. DLR ms.).
3. Relcrjii ìn interiorul terminologiei magice
Analiza noastrâ s-a fixât asupra celor trei importante categorii terminologice: actanfi, aefiuni, practici; inevitabil, au apàrut in discufie §i termeni din celelalte categorii ale domeniului studiai: termeni generici pentm diverse „sectoare" ale magicului (descântâtorie,fermecâtorie, vràjitorie), termeni ce denumesc tipul de activitate magica (fermecare, vrâjire etc.), termeni ce denumesc demente cu valoare magica (boscoanâjarmec etc.); ultimii doi termeni denumesc, in aceastà situarie, obiecte prelucrate magic §i aruncate in calea cuiva. Au fost analizafi §i termeni ce denumesc caracteristici magice (borsocos, descântat, vrâcesc, vrâjit, vrâjitoresc etc.). Intre categoriile menzionate se remarca o strànsà legatura, care poate fi evidenziata si pe pian derivativ, prin existenfa unor modele, de acum cunoscute (formarea de termeni referitori la practica magica de la termeni denumind aefiuni, formarea de termeni care denumesc aefiuni de la substantive reprezentànd actanfi sau practici magice etc.).
Md pufin studiafi de noi, termenii ce denumesc caracteristici magice, dovedesc strànse legàturi cu termenii celorldte categorii: ei sunt formafi, in general, de la substantive ce denumesc actanfi magici (borsocos, vrâcesc, vrâjitoresc etc.), sau provin, prin conversarne, din unele forme verbde (cotat, descântat, vrâjit etc.). în cazuri md rare, ei pot proveni de la substantive ce denumesc practici magice (potocos, fârmâcesc; înregistrat in DA, tom il, partea I, p. 64). Termenii ce denumesc tipul de activitate magica, de altfel §i md pufin utilizali pe terenul magiei populare, provin din forme infinitivale ale unor verbe denumind aefiuni magice (fermecare, vrâjire).
S-ar putea vorbi, în unele cazuri, de un transfer de termeni între categoriile aceleiasj terminologii: astfel, substantive ce denumesc domenii de magicului pot trece in categoria termenilor ce denumesc practici magice (fermecâtorie, vràjitorie), ceea ce reprezintà o îngustare a pdetei semantice a cuvintelor în discufie. Termeni numerosi, de dtfel, ce denumesc practici magice pot trece in categoria celor ce denumesc demente eu valoare magica, probabil pe baza unui procès metonimie (aruncâturâ, boscoanâ, farmec etc.); în fine, un dt exemplu: substantive ce denumesc tipul de activitate magica vor trece în categoria celor ce denumesc practici magice (mirare, vrâjire etc.). Cele menfionate atrag atenfia §i asupra caracterului sistemic .
174
Valeriu Bàlteanu
Terminologia magica populará románeascá
175
al terminologiei magice, asupra existentei unor modalitàti de autoreglare in vederea completarli inventarului de termeni prin resurse inteme.
4. Tendinte Tn domeniul terminologiei magice
Am urmàrit pana acum principalele etape in procesul de formare a terminologiei in discutie, càt si o serie de relapi ìntre diversele categorii terminologice. Relapile amintite ascund, de fapt, o serie de tendinte, evolupi specifice domeniului analizat, cu urmàri deosebit de importante in procesul de constituire a lexicului magic, tendinte semnificative pentru ìntelegerea raporturilor magiei populare cu diverse alte sectoare ale spiritualitàpi populare. Pe baza studienti ìntregului material pe care 1-am avut la dispozipe putem mentiona principalele tendinte in evolutia terminologiei magice:
a) trecerea de la particular la general; este vizibilà, mai ales, la nivelul actanplor §i acpunilor cu caracter magic sj am semnalat-o ori de càte ori a fost cazul. In plan semantic aceastà tendinpi se manifesta, de exemplu, la nivelul actanfilor, prin trecerea unor substantive din aceastà categorie, de la un sens mai restràns (particular) la sensul, mai general, „vràjitor" {ràvnitor, cu sensul initial „deochetor", ìnregistrat mai tàrziu cu sensul „vràjitor", sau zodirqà care denumea un actant ce utiliza zodia (zodiacal) in actiunile divinatorii §i care, ulterior, a fost inregistrat doar cu sensul „vràjitoare").
b) trecerea de la abstract la concret; cazul cel mai cunoscut in aceastà directie este acela al substantivelor ce denumesc practici magice §i care au fost apoi utilizate de terminologia magica pentru a denumi demente cu valoare magica (aruncàturà, boscoanà, farmec etc.). C. Tudose mai semnaleazà un caz de trecere de la abstract la concret, §i anume utilizarea termenilor ce denumesc practici magice in denominala fiintelor mito-folclorice (fàcàturà, mànàturà etc.); se observà, in acest caz, concretizarea tendintei respective ìntr-un fenomen de transfer terminologie, ceea ce nu era cazul in prima situane.
c) trecerea de la real la imaginar; aceastà se produce, in special, in domeniul temiinologiei actantilor: unii termeni ce denumesc agenti magici pot denumi §i fiinte mitofolclorice (bosorcoi, siscoi etc.); avem de a face cu un nou fenomen de transfer terminologie, prin care terminologia magica serveste ca bazà pentru ìmbogàprea terminologiei fiintelor imaginare. Fenomenul prezintà interes prin faptul cà do vedente disponibilitatea terminologiei magice de a contacta diverse alte sfere ale vocabularului, dovedeste cà aceastà terminologie nu a
fost doar, jeceptorul" unor fenomene de transfer. > »
d) trecerea de la sacru la profan; formularea poate fi putin pretentioasà, dar marcheazà cel mai bine esenpa problemei; multi dintre termenii magici au dezvoltat, in timp, o serie de sensuri, complet „rupte" de domeniul magicului si care nu reprezintà nici màcar concretizàri ale unor fenomene de transfer terminologie; se produce, de fapt, o demagizare a termenului, care, astfel, inceteazà sà mai fie privit ca element al terminologiei magice (bahornità, solomàj.); in alte cazuri aceastà demagizare nu este compietà §i termenul are, in anumite zone, un statut incert (v. descàntec, in zona Bihor); cu timpul, in cazul multor termeni, procesul de demagizare va fi dus pana la capàt; aceastà tendinea ne sugereazà una din càile principale de eliminare a multor termeni ai magiei populare. In spatole tendintei amintite se aflà atitudinea critica a comunitàtii fapa de practicile magice, pierderea ìncrederii in valoarea actului magic.
e) trecerea de la general la particular; este o tendinpi mai slab manifestata in cadrul lexicului magic, doar doi termeni concretizànd-o (fermecàtorie, vràjitorie). Aceste substantive au denumit, inipal, domenii ale magicului, ca §i descàntàtorie, ghicitorie, ulterior, dezvoltànd, ambele, sensul „vrajà", ceea ce a Insemnat §i o „ìngustare" a paletei semantice, cei doi termeni ajungànd, astfel, sà reprezinte doar un singur element al domeniului denumit initial. §àineanu crede cà §i termenul/apf poate fi studiat prin prisma tendintei menzionate (v. Fapt).
5. Starea actuala a terminologiei magice
Analizànd perspectivele descàntecului in contextul culturii populare, Lucia Cire§ observa, pe bunà dreptate, „cà este o specie supusà inevitabil degradarli" (Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. I), cercetàrile de teren ftind, in felul acesta, extrem de necesare pentru ìnregistrarea unor texte, a unor termeni, ce, altfel, s-ar pierde pentru totdeauna. Investigatine ìntreprinse au mai evidentiat un fapt ce ne intereseazà direct: „ìn ceea ce prive§te aspectele magice, trebuie precizat cà de au putut fi depistate numai cu multa stàruinpa §i cà, in general, si-au pierdut creditul in actualitate" (Ibid., p. IV). O data cu puternica degradare a diverselor aspecte legate de magia popularà, se constata §i o serie de evolupi in pian lingvistic, evolupi ce marcheazà, destul de serios, §i terminologia specifica.
In capitolul Sinteze am urmàrit numeroase aspecte referitoare la evoluitile in pian semantic, la ràspàndirea termenilor, la ìnsu§i procesul de formare a terminologiei magice, in linii generale. S-a putut remarca faptul
176
Valeriu Bàlteanu
Terminología magica populara româneascâ
m
cà unii dintre termenii magici au ie§it din uz incà din perioada medievalà {cinie, vàlhovnic etc.). Alti termeni magici au putut sà dispara dintr-o anumità zona, dar prezente lor poate fi reconstituità pe baza „urmelor" ràmase; astfel, in zona Gropeni, jud. Bràila exista termenul boscoanà, cu sensul „boalà" §i nu cu cel de „vrajà". Termenul medicai a apàrut in urma unui transfer terminologie din domeniul magiei: el devine acum „màrturia" existenfd, in trecut, in zona respectiva, a cuvàntului boscoanà „vrajà".
Scade freeventa de utilizare a multor termeni cu carácter magic: am semnalat evolutiile corespunzàtoare in cazul unor termeni fundamentad, ca a descanta, descantee, descàntàtoare. Cercetàrile au evidentiat, de mult timp, cá terminologia descàntecelor nu uzeazà, de fapt, de acest termen {descantee); in loe de descantee de deochi, descantee de potcà se spune, pur §i simplu, de deochi, de potcà etc. In zona Alba, din jud. Tulcea termenul descàntàtoare, desi este cunoscut, nu este utilizai, apelàndu-se la perifraze (babà care sde de desfàcut).
Am atras atentìa, in mod special, asupra procesului de demagizare a unor termeni, de depreciere a sensului lor magic. Am putea spune cà se constata existente unor modele de depreciere a sensului magic: termenii ce denumesc actandi magici de sex feminin evolueaza spre sensurile „femeie uràtà", „femeie rea" (v. Vràjitoare). Termenii ce denumesc practìci magice tind, §i ei, spre sensuri cu conotafii negative: borboase, bosmoande, farmazonie,pocealà, solomonealá,dpáturá. Únele verbe ce denumesc actiuni magice evolueaza spre sensul „a cicali" (a descanta, a ghidànàci). Astfel de evolufii nu mai sunt dovada unui transfer terminologie, ci a pierderii, de càtre cuvàntul respectiv, a calitetìi de element de tenninologie magica. Evolutìa semantica reflecte o stare de lucruri existente in realitate: pierderea increderii comunitàtii in acmi magic. Accentuarea confuziei tertninologice, fenomen semnalat incà din secolul trecut, face uneori imposibilà coréete definire a unor termeni obtìnufi prin ánchetele pe teren. Cel mai vizibil este acest fenomen la nivelul cuvintelor ce denumesc practìci magice. Am semnalat, de asemenea, si un alt fenomen petrecut la nivelul unor termeni: forma de singular tinde sà piardà capacitatea de a denumi elemente de terminologie magica, in aceastà direcfie specializàndu-se forma de plural.
Pe parcursul cercetàrii am remarcat, de mai multe ori, si un alt fapt: apelul la perifraze, care, dupà pàrerea noastrà, dovedeste scàderea capacitàtii mecanismelor lingvistìce, analízate de noi, de a mai genera termenii necesari. Pana §i problema transferului terminologie poate fi prività, §i ea, sub acest aspect, pànà la un punct. Apelul la demente din alte sfere terminologice
este un fenomen lingvistic general care ar putea ascunde §i o posibilà „epuizare" a unor modele lingvistìce prea des utilizate. Culegerea informadilor pe teren ne-a md sugerat si o dtà evolutie in domeniul terminologici magice: slàbirea legàturilor dintre diverse demente terminologice §i, de dei, o slàbire acaractemlui sistemic al tenninologiei discutete. Se pierd legàturile etimologice, derivative, o serie de termeni ràmân „suspendafi".
Cele menzionate nu ne-au impiedicat sà constatant totusj cà unii termeni teman viabili pe teren popular §i astàzi: babâ,farmec, ghicitoare, a lega, vrajà, vràjitoare etc. Este vorba de termem fundamentad' pentru intelegerea magiei populare româneçti. îsi pàstreazà viabilitatea §i termenii specifici unor zone conservatoare: a innoda „a fermeca", a deznoda „a desface farmecele", lecuitoare „descântâtoare" (Gropeni, jud. Bràila), intors „deochetor" (Cuca, jud. Galatí) etc.60. Cu toate acestea, credem cà procesul de destramare a terminologici magice va continua, in ritm diferit de la o zona la alta. In momentul de fate incà se mai poate vorbi de o terminologie a magiei populare, care mai supraviedtie§te, in unele din deméntele ei fundaméntale, in zonele cu carácter md conservator, fapt ce ne-a indemnat sà incercàm sà reconstituim, prin cercetarea de fate, aspectele ei esentìde, inainte ca eie sà dispara farà urmà, dat fiind declinul accentuât d domemului magic, la nivel popular.
Faptele analízate in acest capítol ne-au aràtat modd cum s-a constititit, in timp, temiinologia magica popdarà româneascâ, care este natura relafiilor dintre diverse clase terminologice §i felul in care a évoluât aceastà terminologie, pe ansamblu, in contextd lexiedd románese. Farà îndoidâ câ rapidd declin al domenidd magic §i-a pus decisiv amprenta asupra destinuld terminologici cercetate. O serie de termem au ie§it din uz, fiind âiregistrati doar ut lucradle cu carácter etnologie sau lexicografìc, alti termem §i-au pierdut sensd pe teren magic. Terminologia magica nu a fost îhsà izolate in contextul vocabulamld románese, astfel încât deméntele ei au putut pàtrunde, prin transfer terminologie, in alte sfere lexiede. Cercetarea noastrà §i-a propus sà urmâreascâ, pe cât posibil, §i destìnd unor astfel de termem care au dspàrut sau au continuât sa supravieteiascà §i pe teren magic, dar au permis §i îmbogàtirea dtor tertninologii. Este posibil ca unii dintre termenii lexiedd magie sâ „supraviemiascâ" toemai datorità relatiilor dintre diversele domenii terminologice; numd o cercetare atenta va md putea reconstituí calitatea lor, in trecut, de element d lexiculd magie.
60 Putem adàuga §i termeni ca dâtâtoare (în varianta dûtàtoaie), boghitâreasâ, înregistrati în Moldova §i având carácter local (v. Lucia Cire§, Lucia Berdan, op. cit., p. 404, p. 407).
178
Valeriu Bâlteanu
6. Réflexe aie terminologiei magice în alte sfere terminologice
Lexicul magic a bénéficiât de aportul unor demente din alte sfere ale vocabularului románese, problema pe care am discutat-o in paragrafiti referitor la transferid terminologie. Aminteam, cu acel prilej, §i unele cazuri, in care alte domenii terminologice au bénéficiât de pe urma lexicului magic. La studierea tendintelor de evolutie a elementelor de terminologie magica s-au putut, de asemenea, remarca situapi asemânâtoare. Nu dorim sá revenim asupra acestor problème decât in linii foarte generale. Astfel, amintim cà numerosi termeni ce denumesc practici magice au servit pentru ímbogátirea terminologiei medicale populare {aruncâturâ, boscoanû, boboanâ, deochi,potcâ etc.); unii termeni din domeniul practicilor magice (fâcûtwâ, mânâturâ etc.) au contribuii la îmbogàtirea terminologiei fiintelor mitofolclorice. Interesante ni se par §i relapile terminologiei magice eu lexicul etnobotanic. Se stie câ practicile magice cu carácter medical, §i nu numai de, au apelat la numeroase plante, fapt ce nu putea sà nu aibâ urmàri §i în plan lingvistic. Numai cá aceste consecinte sunt de naturâ diferità, fapâ de cele obsérvate în cazul relatador cu alte domenii terminologice. Cazurile de transfer terminologie sunt foarte rare, noi înregistrând doar douá demente de acest tip, planta denumitá popular vrâjitoare (Circaea lutetiana), pentru utilizarea ei intensa de càtre actanp în practicile magice si pianta numití fapt (Trifolium campestre) folositá contra bolii cu numele fapt; un astfel de termen etnobotanic a apàrut, dupa párerea Mariei Sitaru, „din necesitàp de economie lingvisticâ si ca urmare a unui procès de natura metonimica" (SMPTRE, p. 62). Alte fitonime au ca baza termeni din domeniul magicului (desfâcâtoare, vrâcioarâ etc.), farà ca în acest caz sà fie vorba de un transfer terminologie.
Ar fi interesant de semnalat cà unele nume de piante au ca bazà denumiri de boli provocate pe cale magica, denumiri provenite, prin transfer, din domeniul magic (dat, fapt, pociturâ, potcâ): buruianâ de 9 daturi, iarbà de dat, iarba datului si faptului (Ibid., p. 62); buegea faptului, buruiene de fapt (Ibid., p. 63), buruianâ de pociturâ, iarbâ de potcâ (Ibid., p. 65).
Dupà cum se poate observa, legatura terminologiei magice cu cea etnobotanica este un tip aparte, este o relape mediata de terminologia medicala populará, în general, astfel încât putem vorbi, mai aies, de réflexe ale terminologiei magice în cadmi lexicului etnobotanic. Pentm cercetarea destinului elementelor de terminologie magica sj aceste fapte pfezintà interés.
încheiere
Cercetarea intreprinsà este, de fapt, o prima ìncercare de studiere a terminologiei magice populare romàne§ti; speràm ca, màcar in parte, concluziile noastre sà fie utile celor ce vor càuta sà aprofundeze studiul acestui atàt de interesant, dar difícil domeniu. Pentm realizarea cercetàrii am càutat sà adunàm toate informatine cu carácter lingvistic, pentru flecare termen in parte, pe baza unei „grile" ce urmàrea ìnregistrarea variantelor, derivatelor, particularitàtilor lexico-gramaticale etc. Evident, au fost si situatii cànd a trebuit sà ne mulprmim cu un set minim de date, care sà permita, totusi, discutarea termenului respectiv. O preocupare permanente a fost §i re{inerea de termeni noi, neinregistrati in dictionare §i, practic, neintrati in circuitul §tiintific; am mentionat la momentul potrivit existenpi unor astfel de termeni §i expresii (borsocos, chezos, a (se) dedeochea, a turna bozgoane etc.).
In mod inevitabil, pe parcursul documentàrii am putut nota §i o serie de sensuri, care, de asemenea, nu sunt inregistrate in lucràrile lexicografice (boscoanà „boalà", a deznoda „a desface farmecele", a innoda „a fermeca", intors „deochetor" etc.). Materialele avute la dispozitie ne-au permis si propunerea unor solupi etimologice, viabile, in cazul unor termeni considerati cu etimologie necunoscutà: a bosmondi, a (se) dedeochea, a ghidànàci, pàscrisà, a pohibi, solomon, a solomoni, a strigoía, trimis etc. Prin modul cum am conceput tratarea fiecàrui termen in parte, s-au putut desprinde, ulterior, in pian general o serie de concluzii privitoare la modélele lingvistice specifice domeniului, la relatiile dintre diversele categorii terminologice sau la relatiile terminologiei magice cu alte sfere ale vocabularului románese.
Cercetarea noastrà a càutat sà facà o trecere in revista a incercàrilor anterioare de tratare a problemelor terminologiei magice; concluzia a fost cà, pànà acum, cu exceppa studiilor referitoare la limba descàntecelor populare (O. Densusianu, Al. Rosetti etc.), la terminologia actantului din
180
Valeriu Bálteanu
domeniul magiei meteorologice (M. Coman, V. Kernbach, A. Oi§teanu, I. Talos, etc.), nu putem consemna nici o tratare a terminologiei magiei populare, in tntregul ei. Notabile mai sunt sj eforturile lui T. Bojan, care se ocupa de secvente onomasiologica „deochi" §i ale Mariei Sitaru, care, desj trateazà problemele terminologiei medicale populare, aduce deseori in discutie §i unii termeni din domeniul magicului. Studiile mentionate sj áltele (v. Bibliografie), de mai mica anvergurà, au constituit surse interesante pentru cercetarea noastrá, care a incercat tratarea ansamblului terminologiei magice.
Pentm cdngerea acestui difícil obiectív am fost preocupad sj de mendonarea prezentdíermenilor din domeniul magiei populare in vechile texte románesti; am putut, astfel, remarca prezente a numerosj termeni ce denumesc actanti, practici, actitud magice dintre cele mai importante pentm cunoa§terea specificului magiei populare románesd. Textele vechi au evidentiat prezente a numerosj termeni de origine latina sau a creatíilor pe teren románese, precum sj a vechilor ímpmmuturi slave, grecesti etc. Smdierea materialelor din textele mendonate a constituit un punct de sprijin, desml de important, in reconstituirea etapelor formarti terminologiei magice. In plus, apartida unor repere cronologice ne-a permis sà constatàm sj faptul cá, in mai multe situatiti avem de a face cu prime atestari ale unor termeni. Textele vechi ne-au mai permis sj refinerea unor forme, variante iesjte astázi din uz; chiar sj absentó unor fenomene, in textele mendonate (de exemplu, transferul terminologie dinspre diverse sfere lexicale spre terminologia magica) ne-a sugerat posibilitatea manifestarti lor mai tárziu, in procesul de formare a terminologiei magice. Aceleasj texte ne-au aratat ìnsà cá preluarea de termeni magiei de catre domeniul medical are o istorie mai ìndelungatà (aruncáturá, vraci, a vràciui).
Cu tóate dificultadle existente, am incercat o analiza a terminologiei sj din perspectiva onomasiologica, reliefànd principalele notiuni ale fiecàrui domniu, cu concretizàrile lingvistice corespunzàtoare, cáutánd sàevidentiem aparifia unor serri sinonimice extrem de bógate, in care flecare termen are sj aspecte specifice, care permit integrarea sa mai precisa in cadmi ansamblului. Constituirea unor serti sinonimice extrem de bógate, (vezi verbele purtàtoare ale sensului „a vràji, a fermeca") poate fi sj un serios semnal cà fenomenele de confuzie terminologica sunt muti mai numeroase decàt am crezut inifial, sau cà definirea termenilor magici, in lucratile lexicografice, in glosare, a fost de multe ori superficialà; in astfel de situarii am càutat sà desprindem, pe baza unor materiale suplimentare, mai ales obfinute pe teren, nuantàrile necesare, acolo unde eie erau posibile. Observafiile noastre in acest domeniu au urmàrit sà se bazeze pe materiale càt mai sigure, care sà permita concluzii verificabile;
Terminologia magica populara româneascâ
181
specificul domeniului a impus, in vederea realizàrii observariilor onoma-siologice, precizarea a numeroase aspecte referitoare la termenii in cauzà; abia pe aceastà bazà s-a pumt incerca tratarea din perspectiva menzionata.
Fenomenele lingvistice specifice domeniului studiai au constituit, sj eie, un élément càruia i s-a acordat atenfia cuvenità (v. Sinteze); depistarea unor modele lingvistice specifice, a unor fenomene de transfer terminologie constituie, credem, demente de noutate in cercetarea domenidui. Md ales problematica transferului terminologie este de maxim interés, pentm cà indeà o serie de conexium ale magiculd la mvelul ansambldui spiritualitàtii populare.
O preocupare aparte a constitdt-o studierea formarti terminologici magice. Desj ne-am ocupat, in principd, doar de trei categorii terminologice, credem cà am pumt oferi o schite veridica a procesdd de formare a terminologiei magice, pe ansamblu. în acest fel, am evidentiat existente a trei snaturi terminologice, flecare cu specificul sàu. Cu acest prilej a fost remárcate ponderea crescutà a factorahti intern ih procesd de formare a terminologici analízate, pondere ce sugereazà o intensa practicare a magiei pe teritorid románese sj o crescutà capacitate a mecamsmelor lingvistice române§ti de a crea terminologia, modélele necesare.
Smdierea formàrii terminologiei magice a avut in vedere sj unele aspecte interesante legate de redfiile intercategoride, evidenfiindu-se o serie de fenomene de transfer terminologie, pe care 1-am putea numi transfer intercategorial (sau intraterminologic), pentru a-1 deosebi de transferul interterminologic, când trecerea termenului se face dintr-un domeniu terminologie in almi sj nu intr-o alta categorie a aceleiasj terminologii.
Analiza principdelor tendinee ce se manifesta la nivelul terminologiei magice a permis explicarea mdtora dintre fenomenele prezentate anterior. Aceste tendinte clarifica mecanismele prin care se redizeazà legàturile strànse ale terminologiei magice cu terminologia fiinfitior mitofolclorice sau cu cea medicala populará. Pe de dtà parte, evidentierea tendtittelor in evolufia terminologiei magice ne arata ciar sj procesul de disolufie al acestei terminologii, procès care reflecta degradarea magiculd la nivelul mentalitàtii populare. Dacà astàzi terminologia magica se gàsesje într-un procès de disolufie, aceasta nu inseamnà cà ea nu a cunoscut o lunga perioadà de dezvoltare, de stabilitate; a existât o relativa untiate a acestei terminologii in jurul unor demente fundaméntale, cum ar fi cele din primul strat terminologie, sau in jurd unor creatii pe teren románese, ce se refera la termenii cu o mare ràspândire in teritoriu (a deocheajâcâturâ.fermecâtoare, a vrâji, vrâjitoare, vrâjitor etc.). Dincolo de acest nucleu terminologie fundamental au existât sj md exista incà, numeroase demente cu carácter regiond, utilizate pe arti restrânse, demente, care, de obicei, nu mai aduc
182
Valeriu Bàlteanu
Termitiologia magica populará româneasca
183
noutáti sub aspect notíonal, ci reprezintà, mai mult, concretizâri lingvistice locale aie unor notiuni spécifiée domeniului
In paragraful referitor la reflexele terminologiei magice, in alte sfere terminologice, am încercat sá evidentiem o serie de ..contributii" aie terminologiei studiate la îmbogâprea unor domenii lexicale (fiinte mitofolclorice, medicina populará, meteorologie populará, etnobotanica). Data fiind natura deosebitâ a refiexelor magicului in domeniul etnobotanic, am cáutat sà subliniem o serie de modele prin c?r& terminologia magica s-a „insinuat" in cadrul terminologici etnobotanice.
Am utilizai informapi provenite dir. diverse zone locuite de romàni, fapt ce ne-a permis sá observant unitatea terminologiei magice populare românesti, dincolo de granitele geografice, sj sá remarcám existera unor elemento comune, fundaméntale pentru ìntelegerea specificului manifestàrilor magice la romàni. In acest context, precizám câ lucrarea noastrá a utilizai informapi publicate recent, referitoare la romand din Ucraina sj Bulgaria sj ìncà nevalorificate in cercetarea fenomenului magic.
O serie de problème extrem de interesante, cu implicarea magicului, au ramas, inevitabil, în afara preocupàrilor noastre; mentionâm, in acest sens, conexiurile la nivel mitic, relapile terminologiei magice eu fenomenele de interdiepe verbalá (tabu), reflexe'e magicului de tip popular la nivelul literaturii culte, ecourile terminologiei magice pe terenul antroponimiei românesti. Vom indica, pe scurt, doar une'e coordonate aie problemelor amintite, in sperala cà ele vor demonstra, o data in plus, implicarea magicului ìn cele mai diverse aspecte ale limbii sj culturiì populare.
La nivelul antroponimiei române§ti am înregistrat o serie de nume de familie, ca Bobaru, Farmazonu, Solomonaru, Vraciu etc. (v.l. Iordan, Diqionar al numelor de familie românesti, Ed. Academiei, Bucuresti, 1982), ce ne sugereazà trecerea unor substantive comune, ce denumesc actanti magici, ìn categoria numelor proprii. Acest fenomen de conversiune reflecta, dupa cate ne-am dat seama si ìn cadrul cercetárilor de teren, aspecte ale vietii comum'tare astàzi uitate; e foarte probabil ca unii din purtátorii inipali ai acestor nume sá fi avut statutul de actant magic, fapt ce a déterminât comunitatea sâ-i identifiée, in primul rònd, pe aceastá baza. Alteori, poate fi vorba doar de simple porecle61. O astfel de situape apare in cazul unor substantive ce
Am întâlnit antroponimul Farmazonu, ca poreelá, ìn zona Râchitoasa, jud. Bacàu. Informapa a fost extrasà dintr-o lucrare de diploma, aflatâ ìn Arhiva Universitari Galap: Antroponimie si toponimie in localitatea Râchitoasa, jud. Bacàu, autoare Mirela'Pop Bertea; ce' poreclit astfel „era ghicitor" (p. 51).
denumesc practici magice (vrajà, bolmoaja), dar care sunt utilizate sj ca porecle: vrajà ,,poreclà data unui flecar, palavragiu" (D. Udrescu, op. cu., p. 292); bàlmajà (variantà a lui bolmoajá - n.n.) „om care bàlmàjesje ìntr-una, palavragiu" (Ibid., p. 10). Se observa cà, totusj, aceste porecle valorificà sensurile demagizate ale termenilor amintiti- O cercetare isterica a sistemului antropotumic ?l diverselor zone din pira credem cá ar putea ofeii si alte rezultate interesante referitoare la interferentele magiei cu antroponimia62.
Conexiunüe magicului cu planul mitic sunt deosebit de sugestive; putem avea ìn vedere, spre exemplu, domeniul demonologiei populare, ìn care, sub aspect terminologie, vom recunoasje unele reflexe ale terminologiei magice (bosoredu valva etc.); fenomenul a devenit posibil gratie transferului terminologie, problema càreia i-am acordat atenpa cuvenità ìn lucrare. Deosebite implicatii pe teren mitic prezintà solomonarul, in profilul càruia sunt reunite aspecte ce tin de interferen{a a trei planuri: magic, mitic sj religios. Solomonarul este un magician de tip popular, cu ràdàcini ìn mitologia geto-dacà (V. Kembach, op. cit., p. 552), dar care a primit deniurtirea actúala de la numele regelui biblic Soloraon. Interesante sunt sj conexiunüe pe care magicul le poate avea cu un sector mitic de mare interés, mitologia sortii. Sà ne amintim cà in domeniul divinatici populare este atestat un actant denumit ursitoare §i care ìsj are originea ìn domeniul fiintelor mitofolclorice (arsiti, are); transferul terminologie produs are o motivare ciará, ce {ine de mecanismele mentalitàtii populare sj care au fost amintite la momentul oportun
Nu sunt lipsite de ínteres nici evoluitile asemànàtoare ale unor elemento ce pji de magia populará romàneascà sj ale unor termeni apartinànd snapului mitic slav; termenul románese stiutoare poate fi „apropiat" de termenul slav ved' ma (care a dat ìn romàneste vidmà) §i care provine de la verbul vedat' („0 §ti"), ved'ma ìnsemnànd, inipal, „cea care §tie, §tiutoare, inijiatà" (v. Ai. Ionescu, op. cit., pp. 52-53). ìn acest caz poate fi vorba de un alt tip de ève lupe similarà, de la sensul „cea care sue" spre sensul „vràjitoare", evolutie determinata de baza comuna, pentru romàni sj slavi, reprezentatà de mentalitatea indoeuropeanà. §i termenul románese valva are un corespondent pe tàràm mitic slav, el provenind de la cuvànt slav
Pe lângà termenii amintip (bobar, farmazon. solomonar, vraci), ce au servit la aparijia unor a.itroponime, se poate remarca si prezenja unor termeni ce denumesc practici magice (farmec, vrajà) m «structura" altor nume de familie: Farmec (I. Iordan, op. cit., p. 194), Vraja (Ibid., p. 490); si unele toponime, ca de exemplu Bobarul (Ibid., p. 67) si Deocheap (CL, 2/1970. p. 280) ne sugereazà legatura ru domeniul magic.
184
Valeriu Bálteanu
volhvú, care denumea pe oficianfii vechiului cult pàgàn al slavilor (v. S.A. Tokarev, Religia in istoria popoarelor lumii, Ed. Politica, Bucure§ti, 1982, p. 196.)
Un alt interesant teren de interferentà a magicului cu midcul il constìtuie domeniul interdictiilor verbale (tabuul); termeni ca. fàcàturà, pocealà, potcà, sùgetàturà etc., specifici domeniului magic, ajung sà fie folosid ca subsdmte pentm anumite cuvinte supuse tabuàrii (numele diavolului, denumirile unor boli etc.): fàcàturà „diavol", sàgetàturà „apoplexie, dambla", pocealà „epilepsie", potcà „diavol". Initíal, termenii respectivi au denumit diverse practici magice §i, ulterior, au fost premati de lexicul fiintelor mitofolclorice. Aceste fenomene au fost amintite in lucrare, acum dorim doar sà atragem atenfia asupra unui singur fapt, cà lexicul magic a contributi, intr-o anumità màsurà, la constituirea sistemului de eufemisme ale limbii populare.
Bogàfia de fapte, deosebitele conexiuni ale magiei populare romàne§ti au atras atentia multerà dintre scriitorii nostri, care nu s-au limitat la o reflctare, la modul emografic, a fenomenelor magice, ci au realizat o Jecturà" proprie a acestor fenomene, integràndu-le, cu funcfionalitate estetica superioarà, in universul creatíei lor. Antintim doar cativa dintre scriitorii romàni de prestigiu care au valorificat, cu remarcabilà màiestrie artistica, diverse coordonate ale universului magic de sorginte populará: B.P. Hasdeu (Ursita), I.L. Caragiale {La hanul lui Mànjoalà, La coñac), G. Galaction (In pàdurea Cotosmanei, La moara lui Càlifar), M. Sadoveanu (La cràsma lui Mos Precu, Vànàtorul de serpi), M. Eliade (Sarpele, Domnisoara Cristina), V. Vòiculescu (lubire magica, Schimnicul, Ultimul Berevoi), D.R. Popescu (Ploaia alba) etc. Din universul acestor opere retín atentia, in mod deosebit, o serie intreagà de actanti, cum sunt Despa, Margarita, Savila, Gherasim etc., ce se constituie in ipostaze literare ale vràjitorului din mediul traditional románese.
Cele mentionate sugereazà si alte posibile cài de abordare a fenomenului magic, alte perspectìve (mitica, religioasà, literarà etc.), pe care lucrarea noastrà nu §i-a propus sà le analizeze. Credem cà cercetarea terminologici magice ar trebui coroboratà cu cercetarea altor sfere terminologico (terminologia fiintelor mitofolclorice, terminologia etnobotanica, terminologia medicala populará etc.), in vederea realizàrii unui studiu de profunzime asupra spiritualitatii populare romanead, ih ansamblul ei, ceea ce ar duce si la utilizarea, mai intensa, a informatici lingvistice, alàturi de cea de ordin etaografic, mitologie, folcloric, istorie etc. Speràm ca smdiul nostra sà ofere, fie doar si càteva repere, in vederea realizàrii unei astfel de cercetàri.
Indice de termeni
adàpa,47, 78,82, 103 amuti, 44, 47, 100, 122 arane, 7, 65, 92, 126, 137 aranca, 44,47,49,55,100,122,124, 137,159
aruncare, 71,72,83,92,98,126,137
aruncat, 19, 59, 83, 92
amneàturà, 8,12,13,19,59,62,68, 77,83,92,111,112,126,137, 138,173,174,178,180
fi-babà, 14, 25,29,30,80,104,116,
117, 120, 139, 141, 144 bahorrtità, 25, 30, 85, 86, 134, 175 bàbàreasà, 14,35,83,115,116,117,
120,141 bàbàrie, 59, 67,89, 96, 117, 126,
128, 141 bàlmàji,53, 87, 98,112, 122 Western, 70,92,95,126,137,141,142 blestema, 47,70, 122, 141, 142 bobar, 25, 32, 35, 36, 78, 120, 183 bobàreasà, 35,36,78,82,83,120,172 bobàrità, 26, 27, 35, 85, 120
bobeasà, 35, 78, 120 bobelnicà, 33, 78, 88, 120 bobi (vb.), 7, 44, 50, 51, 52, 82, 85, 90,97,101,104,107,114,124,125
bobitoare, 38, 78, 120 boghitoreasà, 20, 35, 78 bobàrntia, 36, 120 boboanà, 7, 17, 45, 52, 59, 60, 64,
83, 88, 93, 112, 114, 125, 126,
127, 133, 135, 154, 178 boboni, 44,45,51,52,68,78,83,89,
90,101,122,127,132,135,154 bobonitoare, 25, 27, 38,78,117 bobonitor, 37,45, 78, 90, 117 boboniturà, 68, 126 bobonosag, 17,60,64,65,126,132 bolmoajà, 126, 183 borboase, 59, 66, 72, 85, 96, 111, 126,176
boscoanà, 7, 15, 17, 52, 59, 64, 65, 67, 68, 79, 83, 88, 93, 105, 107, 112,126,133,134,154,173,174, 176,178, 179 boscomelnua, 40, 78, 117, 118 bosconi, 36, 37,44,51,52, 68,71, 85,86,89,90,101,122,123,128, 154,155
186
Valeriu Bàlteanu
bosconitor, 37, 78, 90, 117
bosconiturà, 68, 89, 126
bosconùà, 36, 40, 117
boscorodealà, 67, 126
boscorodi,49,67,68,98,121,134,136
boscoroditurà, 68, 78, 82, 89, 126
bosoarce, 20, 30, 72, 93, 96, 126, 135, 143
bosorcaie, 16,25,29,30,41,51,78, 79, 84, 89, 94, 95, 96, 112, 118, 135, 137, 143
bosorcàu, 30, 34, 78, 89, 105, 117, 143, 183
bosorcoi, 30, 36, 95, 105, 117, 142, 143, 174
bosurca, 18,30,51,89, 90, 93,118, 122,123, 143
bosmoandà (actant), 40, 51, 78, 88, 116,117
bosmoandà (practica), 81,86,92,96, 125,126,127
bosmondealà, 67, 78, 89, 92, 93, 126, 127
bosmondi, 43, 51, 67, 70, 78, 101, 111, 122, 123, 179
burcàsifà, 36, 78, 110, 115, 120 C
càrturar, 25, 27, 30, 31, 35, 86, 107, 120,132
càrturàreasà, 31, 34, 35, 36, 39, 93, 114, 115, 120
carturàrifà, 31, 36, 115, 120
càtàtoare de noroc, 39, 120
cauta, 7, 8, 26, 37, 38,44,45,47, 71, 80,83,97,98,100,105,121,124, 125,132,137,143,144,145,146
cáutat, 45,59,71,72, 129
cautátoare, 38, 120
cáutátor, 37, 105, 120, 144
cinie, 64, 132, 176
cititor in stele, 25, 26, 32, 120
canta, 21,47, 81, 122,132,133, 151
\ cantee, 21, 52, 63, 102, 126, 151, 153,154
, cánteca, (vb.), 51, 52, 122, 151
cliric, 30, 79,88, 108, 111, 119
cobe, 30
cobi, 50,51, 122, 124, 125
colinda, 21, 37, 51, 52, 54, 70, 71, . 72,97,121,122 colindare, 72, 126 colindar, 21, 71, 72, 126 colinda, 37, 52, 64, 70, 95, 128 colindátor, 37, 116, 117
cotare, 14, 65, 66, 72, 78, 98, 126, 143,144, 146
cotáturá, 68, 126, 143, 144, 146 D
da (vb.), 38, 44, 45, 46, 47, 54, 68, 71, 72, 77, 80, 83, 84, 99, 100, 104,114,121,123,124,125,137, 142,145,146,147,156,164,165, 168
daré, 47, 59, 72, 98, 126, 147 dat, 13, 18, 19, 59, 65, 71, 83, 84, 98, 116, 125, 129,147,178
Terminologia magica populara romaneasen
187
dátatoare, 20,38,86,107,117,147,177 dátáturá, 13, 59, 68, 83, 89, 126, 129, 147
dedeochea, 51, 52, 89, 90, 98, 123, 128,179
dedeochi, 18, 52,65,66,70, 80, 84, 90, 93, 98, 103, 112, 128, 148, 150,155, 167
deochea, 20, 37, 38, 42, 43, 44, 48, 51,52,54, 68,72,77,82,89,90, 98, 101, 105,108, 113, 123, 124, 128,129,137,147,148,149,150, 151, 154, 166, 182
deocheat, 42, 71, 98, 128, 148, 150 deocheoaicá, 36, 118 deochetoare, 34, 35, 38, 89, 118, 119, 148
deochetor, 7, 16, 35, 37, 39, 42, 77,
89, 90, 111, 118, 119, 148, 174, 177,179
deochetoreasá, 35, 118
deochetoritá, 36, 78, 118, 119
deochetoroi, 118
deocheturá, 59, 67, 68, 70, 72, 102, 128,148, 150
deochi, 13, 17, 18, 20, 36, 43, 48, 52, 54, 59, 62,64,65,66, 68, 69, 70,71,72,77,80,82,83,84, 87,
90, 93, 98, 100, 102, 103, 111, 112,113,121,124,127,128,129, 137,146,148,149,150,151,154, 158, 166, 167, 176, 178, 180
deochiere, 119, 124, 128
descanta, 7. 20, 37, 38, 44, 45, 47, 48,49,52,53,54,55,68,72,77,
80,82,85,87,88,90,97,98,100, 101,115,121,122,126,132,137, 143,145,146,147,151,152,153, 155,156, 158, 176
descantar, 7, 24, 45, 54, 71, 72, 80, 95,110, 126, 140, 144,146,152, 158, 159, 160, 165,173
descántátoare, 7, 14, 16, 25, 30, 33, 35,36,38,40,45,62,77,80,81, 80, 90, 91, 94, 101, 102, 116, 117, 132, 139, 141, 145, 151, 172,176,177
descántátor, 7,12,14,25,35,37,45, 77, 83,88,89,90, 116, 117, 131, 145, 151, 152
descántátoreasá, 35, 78, 91, 101, 102,116, 117
descantáturá, 60, 68, 82, 93, 126, 127,132, 152
descantee, 7, 12, 14, 15, 45, 52, 59, 60, 63,64, 68,70,71,72, 77, 78, 80, 82, 86, 88, 90, 93, 98, 102, 114,115,116,125,126,127,132, 133,137,144,146,150,151,152, 153, 154, 155, 158, 175, 176 descánteca (vb.), 51, 52, 122, 151 descolinda, 21, 54, 71, 72, 122, 128 descolindare, 21,67,71,72,126,128 descolindat, 21, 25, 67, 71, 72, 116,
126, 128 descolindaüe, 21, 67, 126, 128 descolindá, 21, 54, 71, 72, 122, 128 desface, 15, 42, 44, 45, 47, 48, 54, 68,72,80, 87, 92,103,115,121, 140, 155, 157, 158, 177, 179
188
Valeriu Bàlteanu
Terminologia magica populara romàneasca
189
desfacere, 12,13,59,65,71,72,98: 116, 126
desfàcàturà, 18, 68, 126, 132
desfàcut, 21, 39, 72, 98, 115, 117, 126, 141, 158, 176
desmir, 18, 65, 70, 92, 128
desmira, 43, 54, 70, 72, 121, 164
desmirat, 18, 72, 92, 98, 128
despasi, 42, 54, 82, 88, 121, 122
desfermeca,43,54,92,121,163,164
despetrece, 54, 121, 122
dezdeochea, 43, 44, 54, 121, 148, 149, 164
dezlega, 20, 42, 47, 48, 49, 72, 80, 121, 164, 166
dezlegare, 20, 65, 66, 72, 98, 126
dezlegat, 72, 98, 126
dezlegàturà, 12, 60, 72
dezmud, 54, 121
deznoda, 54,92,121,122, 177, 179
dodescànta, 54, 89, 121, 152
doftoroaicà, 36, 111, 116
doftoroaie, 14, 16, 25, 36, 38, 83, 101,111, 116, 138, 139
F
face, 7, 20, 32, 38, 43, 44, 45, 46, 47,48,49, 50,52,53,58,66,69, 72,77,80,83,85,87,88,91,92, 96, 99, 100, 101, 104, 121, 122, 123,124,128,132,133,137,147, 152,155,156,157,158,159,160, 162, 170, 171, 174, 180
faceré, 19, 47, 66, 72, 83, 86, 98,
105, 126, 137,155,156, 157 fapt, 13, 18, 19, 59, 62, 63, 65, 71, 72, 77, 80, 83, 84, 85, 86, 95, 96, 101,102,103,111,112,116,121, 122,126,127,137,155,156,157, 158, 159, 160, 175, 178 faptomipì, 26, 36, 117, 160 farmazoanà, 14, 89, 93, 117 farmazoancà, 33, 34, 89, 93, 117
farmazon, 13, 16, 25, 30,33, 34, 67, 85,86,88,108,117,118,134,183
farmazonie, 59, 67, 86, 91, 93, 118, 126,128, 176
1 farmec, 7,12,13,14,15,16,20,49, 52,54, 59,60,62,63,64,65,67, 68,69,70,71,72,77,79, 83,87, 88, 93, 97, 101, 107, 113, 114, 115,116,125,126,127,128,129, 132,133,134,142,147,151,153, 156,158,160,173,174,177,183 fàcas, 32, 117, 156 fàcàtoare, 38, 77, 78, 117, 141, 156 fàcàturà, 13, 15, 18, 19, 59, 63, 64, 65,67,69,72,77,83,84,85,103, 104,112,116,123,126,137,156, 157,158,159,160,161,174,178, 182,184
fàcut, 19,39,45, 48, 65,71,72, 80, 83, 84, 98, 103, 112, 126, 141, 146, 152,155,156,158, 159
fermeca, 7, 37, 38, 43, 44, 45, 46, 47,48,49,51,52,53,54,55,69, 79, 80, 82,83,87,88, 89, 90,92, 93,97,98,99,100,101,104,112, 115,122,123,124,128,132,135,
137,147,151,155,157,158,160,
162,163, 177, 179, 180 fermecare, 7, 69, 83, 99, 156, 173 fermecàtoare, 16,25,26,33,34,35,
38,40,45,77,80,89,90,91,102,
117, 118, 132, 139, 163,182 fermecàtor, 14, 25, 30, 35, 37, 39,
67, 89, 90, 101, 117, 118, 131,
135,163 fermecàtoreasà, 35, 91, 117, 135 fermecàtorie, 7, 61, 67,91,99, 118,
126, 132, 133, 163, 173, 175 fermecàturà, 7, 62, 63, 64, 67, 68,
69,83,87,89,123,126,156,158,
160, 163
G
ghefar, 32,78,79,82,84,88,112,119 ghici, 7, 37, 38, 45, 47, 48, 49, 52, 53,55,69,72, 77,79,80,81,82, 108,114,124,125,129,134,136, 137,144,145,146,155,156,164, 165, 170
ghicit,24,38,65,69,71,72,125,129, 145,146,155, 156,164,165,170
ghicitoare, 13, 33, 35, 38, 81, 82, 83, 90,115,116,120,136,139,165,177
ghicitor, 13, 32, 33, 34, 35, 37, 87, 91,120,125,134,136,144, 164, 165, 182
ghicitoreasà, 35, 89, 120
ghiciturà, 61,69, 71, 129
ghidànàci, 42,51,52,78,85,86,90, 112, 176, 179
grindinar, 32,78,79,82,83,88, 119
I
izda,43,50,51,53,122,123,134,136 I
inchega, 44, 48, 122
incanta, 21,48,69,81,87,122,132,
133,170 incàntàturà, 69 ìnfermeca, 54, 92, 122, 163 innoda, 44, 51, 52, 54, 79, 92, 122,
177,179 ìnsoroci, 54, 124, 164 intoarce, 12, 21, 39, 44, 48, 54, 69,
70, 72, 80, 101,111,121,151
ìntoarcere, 72, 98, 126
intorcàturà, 83, 92, 126
ìntors (actant), 39, 79, 94, 111, 118,
119, 177,179 ìntors (practicà), 15, 72, 98, 101,
126,156 ìntorsurà, 68, 69, 83, 92, 126 ìnturna, 48, 121
J
jurui,49, 122, 135 L
lecuitoare, 38,79, 111, 116,140,177 lega, 26,45,46, 48, 72, 77, 80,122,
132, 137, 165, 166,169, 177 legat, 59, 72, 75, 126, 165, 166 legàtoreasà, 26, 35, 78, 117, 166 legatura, 12,59, 60, 63, 72, 80, 126,
127, 132, 139, 166
190
Valerij Bàlteanu
Terminologia magica populará románeascá
191
Ioajnicá, 40, 117
lúa, 15, 16, 48, 49, 80, 100, 121, 122,159
M
mamahoarcá, 39, 116, 117 ma§terijá, 40
maiastrá, 29, 33, 88, 89, 117
maiestrie, 29, 67, 126, 184
máiestru, 29,33,68,78, 82, 88,117
meni, 49, 51, 53, 122, 124, 125, 134, 145
mesterà, 7, 24, 25, 33, 39, 80, 81, 101,102,116, 117, 118, 139, 143 mestereasá, 35, 83, 116, 117 me§teritoare, 38, 116, 117 mesteritá,24,36,40,81,116,117,139 me§te§ug, 17,64, 126, 132, 135
mira (vb.), 43, 48, 54, 69, 72, 80, 123, 124, 148
mirare, 71,72,91,98,126,128,147, 150, 174
mirat, 72, 128
miràturà, 18, 69, 82, 85, 128
mànàturà, 19, 69, 84, 85, 105, 112, 126,174, 178
mànecàtoare, 66, 68, 111, 126
moasá, 14, 25, 33, 83, 110, 112, 116,117
moroi, 37, 41, 84, 110, 118, 119
moroi de ploaie, 16, 109, 119
mosmoandà(actant),40,51,88,110 mosmoandà (practica), 70,92,95,126 mosniondealá, 67, 126 mosniondi, 51,67, 70
N
nàpràti, 49, 69, 122
nàpràtiturà, 19, 69, 83, 84, 89, 126
nàvràji, 15, 65, 70, 93, 96, 104, 126,127
nàzdràvan, 33, 39, 117, 120
nàzdràvanà, 33, 89, 117, 120
numàràtor de stele, 39, 120
O
oblici, 49, 67, 83, 123, 124
obricealà, 67, 128
obrocealà, 67, 126
obroci, 51, 52, 67, 72, 78, 83, 90, 122, 124
obrocire, 66, 72, 98, 125, 129
ochea, 42, 50,51,52, 123, 124
om cu chitie, 118, 119
om mester, 24, 33, 39, 78, 94, 108, 117,118, 119
opaci, 49,67, 78, 122
opàcealà, 67, 89, 126
opravi, 44, 49
ormotealà, 67, 78, 86, 89, 127 orinoti, 55, 67, 85, 122
R
pàscàlar, 27, 32, 120
pàscàlàu, 34, 78, 120
pàscàlier, 32. 120, 132
pàscali, 32, 34, 38, 44, 50, 51, 52,
69, 78, 79, 90, 108, 124, 125 pàscàlitor, 13, 25,32,34,38, 78, 87,
88,120,125,131 pàscàliturà, 69, 129 ' pàscrisà, 65, 70, 101, 107, 126, 179 pà§i,45,53.54, 87, 88, 122, 158 piazà, 33,50,51, 120, 125 pietrar, 32, 78, 79, 82, 119 piezi(vb.), 50,51, 124, 125 plàmàdi, 49, 80, 100, 121 poci, 39
pocealà, 59,67,86,124,128,176,184 pocit, 25,39,94,111,118,119,167
pociturà, 59, 62, 64, 67, 69, 80, 84, 93,108, 111, 128, 166, 178 pojàri (vb.), 50,51,53, 121 pohibi,49, 78,83, 121, 124, 179 potcà, 18, 52, 59, 64, 77, 84, 89,
90, 93, 103,107,112,124,128,
134, 137, 150, 166, 167, 168,
176,178,184 pràviturà, 69, 107, 126 pune, 48, 69, 70, 85, 99, 122, 123,
124, 142, 147, 155 pusàturà, 18, 19, 69, 92, 126 pusurà, 70, 92, 126
ràscucài, 44, 54, 121
ràvnà, 70, 92, 129, 150
ràvnitoare, 38, 117, 118, 119
ràvnitor,35,38,83,117,118,119,174
ràvnitoreasà, 38, 118, 119
ràvniturà, 19, 69, 92, 124, 126, 128,129
sàgeta, 47,48,82, 123, 124, 151 sànvàsia, 50, 51, 53, 107, 124, 125 solomon, 36, 39, 51, 59, 68, 88, 94, 106, 107,119, 179
solomonar, 7, 16,17, 20, 25*, 27, 30, 32, 33,36, 39,40,41,59,68,78, 79,81,82,83,88,89,94,96,105, 108,116,119,120,132,137,168, 169,170 solomonàrie, 68, 91, 126 solomonàrità, 17, 36, 89, 117, 118,
119,170 solomonealà, 67, 86, 126, 176
solomoni (vb.), 44, 51, 59, 67, 78, 88,89,90,94,101,119,122,179
solomonie, 7, 59, 67, 68, 126, 132 solomoni{à, 17,36,89,117,118,119 soroci (vb.), 51, 53, 54, 121, 124, 125,164
strica, 38,48,69,83,88,121,122,149 stricàtor, 38,48,84,91, 117 stricàturà, 69, 123 striga, 25,26, 29,36, 37, 108, 117
192
Valeriu Bàlteanu
strigoi, 13, 29, 34
strigoi de ploaie, 29, 94, 119
strigoia (vb.), 18,29,51, 89, 90,92, 118, 122, 123, 179
strigoaicà, 13, 34, 84, 117, 142
strigoaie, 29,36,40,84,110,117,143
stinge, 13,48, 80, 100, 121, 122
supus, 22, 59, 65, 71, 89, 99, 101, 112, 127, 144, 152, 159, 167
sercan, 16, 30, 78, 79, 84, 109, 110, 119
siscà, 25,30, 37, 67, 88, 94, 117
§iscarie, 59, 67, 127, 128
siscoi, 37, 84, 93, 117, 118, 174
§olomàri!à, 17, 36, 89
§olomàt,40, 85, 119, 175
stiutoare, 24,26,38,79,83,86,101, 120, 139, 140,141, 183, 184
tàia,48,99, 100, 112, 121 tàrtà, 30
trage, 39,48, 51, 80,100,109, 114, 119, 124, 125,145, 154
trimis, 62,65,71,95,101,107,127, 137, 159,179
trimisàturà, 18, 69, 127
turna, 26,48,58,78,79,80,99,100, 121, 122, 123, 147, 179
une, 48, 122
tipa, 55, 69, 72, 77, 122, 124, 159
tipat, 65, 72, 98, 127
tipàturà, 19,69,77, 78, 86,127,176
U
ursàreasà, 35, 110, 120
ursitoare, 38,41,50, 110, 120, 171,
183
vidmà, 25, 29, 30, 78, 80, 84, 85,
86, 95,96, 117, 118, 183, 184 vàlhovnic, 20, 27, 30, 117, 176
vàlvas, 32, 78, 82, 89, 93, 117, 118, 119
valva, 17, 20, 25, 26, 30, 33, 80, 84, 87,88,89,94, 96,105, 112, 117, 118, 119, 132, 134, 138, 184
vraci, 12, 25, 29, 30,46, 51, 79, 83, 88, 111, 112, 116, 117, 118, 120, 132, 144, 180, 183
vràciui, 44, 45, 46, 51, 83, 84, 89, 90, 92, 93, 101, 111, 112, 118, 122,123,132, 180
vrajà, 7, 12, 14, 15, 20, 21, 45, 47, 52,59, 60,61,62,63,64, 65,66, 67, 68,69,70,71,72,77,79, 80, 86, 87
vràjàrie, 93, 127
vràjealà, 67, 93, 114, 127
vràji (vb.), 7, 12, 38, 41, 43, 44,45, 46,47,48,49,50,51,52,53,67, 69,72,82,83,88,89,90,93,100,
Terminologia magico populara romàneascà
193
101,104,112,114,115,122-125, 128,129,132,135,137,151,154, 155,158,160,164,165,170,171, 173, 180, 182 vràjie, 68
vràjire, 7, 59, 62, 66, 70, 71, 72, 83, 87,93,98,99,119,127,128,132, 149,156, 173, 174
vràjit, 7,12,14,69,72,93,137,138, 164, 173
vràjitoare, 7, 14, 25-30, 33-36, 38-40,45, 77, 80-83, 85, 89,91,93, 95, 108,113,115-121, 132, 137, 139,140,142,144,156,159,161, 162,167,171,172,173,174,177, 178,182, 184
vràjitor, 7, 14, 16, 23, 25, 29, 30, 32-39,45,68,77,81,82,87-89,
91, 93, 101, 105, 108, 116-120, 132, 135, 144, 156, 157, 168, 171,174,182 vràjitoreasà, 35
vràjitorie, 7, 12, 59, 61, 64, 67, 68, 69, 86, 87,91,92, 99, 115, 127, 128, 133, 152, 173, 175
vràjiturà, 61, 69, 93, 127, 132, 171
Z
zgràbun{a§, 16, 33, 78, 105, 119
zgrimintie§, 16, 105
zàrnoaicà, 36, 116
zodias, 14, 26, 33, 120
zodier, 14, 20, 26, 32, 36, 80, 120
zodirità,27,36,87,117,118,120,174
Indice de nume
A
Alexici, Gheorghe, 68 Arvinte, Vasile, 36, 134
B
Bárlea, Ion, 36
Bárlea, Ovidiu, 37,39,51,54,68,72, 140, 152, 159,163,164,166, 172
Bárseanu, Andrei, 47
Bejan, Dumitru, 72
Berdan, Lucia, 20, 30, 35, 36, 38, 68, 69, 72, 104
Bildu, Pamfil, 37,52,69,70,72,91, 95, 97, 98, 105
Boceanu, Ion, 43, 53, 64
Bogrea, Vasile, 16, 39, 64
Bojan, Teodor, 17, 42, 113
Bologa, Vasile, 16
Bordeianu, Mihai, 36
Borza, Alexandru, 173
Brátescu, Gheorghe, 16, 31, 32, 45, 46,51,52,61,62, 63,68,78
Brátulescu, Monica, 64
Budai Deleanu, Ion, 82, 168
Bunea, Augustin, 61, 67
Buraga, Costache, 37, 85 Buraga, Ecaterina, 37, 85 Buturá, Valer, 63, 138, 147
c I
Candrea, Gheorghe, 30, 40
Candrea, Ion Aurel, 9, 11, 15, 48
Canternir, Dimitrie, 12,26,30,60,154
Caragiale, Ion Luca, 184
Caraioan, Pompiliu, 5
Caraman, Petra, 9, 11, 20, 21, 22, 25,37,47,48,54,63,70,71,72, 142, 152
Cartojan, Nicolae, 67, 68
Câmpeanu, Eugen, 65, 71
Chic §ter, Ion, 104
Chidmia, Ion Constantin, 26
Ciausjanu, Gheorghe, 33,40,48, 85
Cire§, Lucia, 20, 30, 35, 36, 38, 68, 69, 72, 104
Ciobanu, Mircea, 26
Ciubotaru, Ion. H., 20,21
Coman, Mihai, 179
Coman, Petre, 40, 87
196
Valeriu Bálteanu
Constantìnescu Dobridor, Gheorghe, 71
Costin, Lucian, 33, 53, 54, 69, 82
Cosbuc, George, 11, 13, 34
Creangà, Ion, 42, 43, 48
Cristescu Golopentia, §tefania, 11, 15, 23, 40
D
Datcu, Iordan, 21
Delavrancea, Barbu §tefànescu, 36 Densusianu, Ovid, 18,19,36,51,68,
69,70,71,72,82,84,93,94,156,
159,179
Dosoftei, 50, 59 Dragami, Nicolae, 49
E
Eliade, Mircea, 184 Evseev, Ivan, 87
F
Frazer, James George, 24
Fràdlà, Vasile, 47
Fràncu, Teofil, 30, 40
Fochi, Adrian, 13, 33, 37, 38, 102, 118, 120, 139
G
Galacdon, Gala, 184
Gaster, Moses, 169
Gàmulescu, Dorin, 53
Gherman, Traian, 47, 169, 170
Giuglea, George, 52, 65, 114, 134, 163, 164
Golescu, Iordache, 169
Gorovei, Artur, 9,11,14,24,26,30, 33,35,36,45,46,52,61,62,63, 69,72,97,98,110,117,118,127, 138,139
Graur, Alexandra, 47, 52, 163, 164 Grigoriu Rigo, Grigore, 71, 141 Gum, Gheorghe, 155
H
Hasdeu, Bogdan Petriceicu, 48, 53, 72, 150, 159, 184
Herseni, Traian, 5, 6, 52, 63, 151, 154, 157
Hodo§, Enea, 47
Hubert, Henri, 5, 6, 24
I
Ionescu, Anca Irina, 12,48,157,184
Ionija, Vasile, 35, 38, 54, 82, 124, 161, 167, 168
Iordan, Iorgu, 37
Ispirescu, Petre, 35, 145
Ivireanul, Antim, 45, 48
Jamie, Ian Urban, 47, 144, 145 Jipescu, Gligore, 67
K
Kernbach, Victor, 6, 111, 180, 183 L
Levi Strauss, Claude, 24
Terminologia magica populara romàneasca
P
197
M
Maior, Petra, 45, 61
Maliniwski, Bronislav, 5
Marian, Simion Florea, 9, 11, 12,
13, 14 Mauss, Marcel, 5, 6, 24 Maxwell, James, 5, 24 Màra§ca, Nicolae, 47, 152, 162 Màndrescu, Simeon, 37, 144 Mete§, §tefan, 61, 64 Mihail, Zamfira, 114 Mihàescu, Haralambie, 65 Mironescu, Alexandra N., 16 Moxa, Mihail, 46, 61, 163 Musiea, Ion, 37, 39, 51, 54, 68, 72,
140,152,159,163,164,166,172
N
Negruzzi, Iacob, 68 Nestorescu, Virgil, 53, 80 Nicoarà, Pavel, 38 Niculae, Cornei Dan, 170 Niculijà Voronca, Elena, 30, 32,
119, 144 Niftt, George, 35
O
Obradovici, Dositei, 41
Oisteanu, Andrei, 11,16,39,40,41,
49,105, 109,111, 120,143, 168,
169, 180
Pamfil, Viorica, 164
Pamfile, Tudor, 9, 11, 28, 34, 37,
60,68 Papadima, Ovidiu, 20 Papahagi, Pericle, 72 Papahagi, Tache, 11, 29 Pascu, Giorge, 31, 32, 33, 34, 35,
37, 66, 67, 68, 69 Pasca, §tefan, 39, 140 Pavelescu, Gheorghe, 9,11,15,16,23,
24, 27, 28, 33, 34, 39, 48, 59, 68,
70,110, 111, 140, 144, 146, 154 Pârvescu, Constantin, 69 Pacala, Victor, 72 Pâsculescu, Nicolae, 35, 147 Petrovici, Emil, 8, 76, 147, 158,
170,172
Pinrilie, Costache, 48, 63, 140, 155
Pompiliu, Miron, 51
Pop, Sever, 8
Pop Bertea, Mirela, 54
Pop Reteganul, Ion, 36, 48
Popa, Ion I., 71,72, 111
Popescu, Dumitru Radu, 184
Popescu, Radu, 93
Popinceanu, Ion, 20
Propp, Vladimir Iakovlevici, 24
Pu§cariu, Sextil, 43, 151
R
Rariu, Anton, 38, 48, 80, 160
198
Valeriu Bälteanu
Rädulescu Codin, Constantin, 32, 48, 68, 102, 138, 148, 149, 151, 154,159
Resmeripi, Alexandria, 82, 165
Rezu§, Petre, 36
Richen, Ulrich, 116
Robu, Vladimir, 37
Rosetti, Alexandra, 18, 19, 20, 33, 34, 36, 37, 47, 54, 69, 94, 104, 105,129,137,147,149,161,180
Sadoveanu, Mihail, 49, 184
Scriban, Augustin, 33, 48, 64, 76, 97, 98
Scurtu, Vasile, 33, 109
Seche, Mircea, 18, 109
Sevastos. Elena, 28,38,52,53,138, 147,156,167,171
Simonescu, Dan, 26
Sitara, Maria, 18, 66, 77, 84, 93
Sorohan, Elvira, 26
Speranza, Theodor, 116, 126
Steüco, Valerica, 38
Säineanu, Lazar, 83,86, 87,99,123, 138,141,142,148,149,150,153, 158,159,164,165,167,172,175
§incai, Gheorghe, 143
§tefänucä, Petre, 33, 48, 80, 139
Talos, Ion, 17, 18, 93, 111, 119, 169,180
Teodorescu, Dem Gh., 35. 47, 69
Teodorescu Kirileanu, Alexandra, 61
Tiktin, Heimann, 142,144,145,150, 155,163,167, 168
Tocilescu, Grigore, 30, 35, 48, 72, 138, 139, 140, 145, 151, 167, 170,171
Tokarev, Serghei Alexandrovici, 184 Tomici, Mile, 49 Trier Z., 116
Tudose, Claudia, 38,67,69, 70,156, 161,170, 174
Tapu, ChristeaN., 35, 72, 138, 139,
140, 145, 151, 167, 170, 171 Tichindeal, Dimitrie, 41
u
Udrescu, Dumitru, 38, 40, 42, 43, 49,51,52,55,67,70,81,85,86, 123, 126, 166, 183
Ursu, Despina, 36 V
Vasiliu, Alexandra, 38 Viciu, Alexandra, 54, 86, 154, 164 Voiculescu, Vasile, 184 Vulcan, Iosif, 169
Zanne, Iuliu, 38, 154 Zoba, Ion, 25
Abrevien
a) de cuvinte
* simbol pentru termenü neatestati
adj. = arh. =
adjectiv arhaic
arom. = aroman
com. = comuna
ed. = editurá
ex. = exemplu
f.a. = farà an
fase. = fascicola
fr. = franceza
gr. = grec
h.= harta
ibid. = ibidem
ind. = indie ativ
it. = italian(a)
jud. = judej
Ib. = limba
lat. = latina
magh. = maghiar(a)
MN = material necartografiat
ms. = manuscris
n.a. = nota autorului
n.n. = nota noastrà
nr. = numár
op. cit. =
P-= pl.= pop. = pp.= prez. = rev. = sb. = ser. -sg. = sp. = subst. = s.u. = ucr. = urm. = v. = vb. = v. fr. = v. it. = v. rom. v. prov. vol. = v. sp. = v. si. =
= opus citatum pagina plural populär paginile prezent revista särb(ä) särbocroat(ä) singular spaniol(ä) Substantiv §i urmätorii ucrainean(ä) urmätorii vezi verb
vechi franeez vechi italian = vechi romänesc = vechi provensal volum
vechi spaniol vechi slav
200
Valeriu Bälteanu
b) bibliografice
AAF „Anuarul Arhivei de folclor", Cluj, 1932 §.u.
G. Alexici, Texte Gheorghe Alexici, Texte din Ut e rat ara poporanä romäneascä, I, Budapesta, 1899.
AUL „Anuar de lingvisticä §i istorie literarà", Iasj, Fidala Academiei, 1965 §.u.
AL Mold. Atlasid Ungvisdc moldovenesc, redactat de Rubin Udler §i Victor Comarnidci, I, Fonetica (1968), II, Lexicul (1972), Chismäu.
ALR I Atlasul Ungvisdc romän, publicat de Muzeul limbii romàne din Cluj, sub conducerea lui Sextil Pu§cariu, vol. I, Cluj, 1938, vol. II, Sibiu, Leipzig, 1944, de Sever Pop.
ALR II Atlasul Ungvisdc romän, publicat de Muzeul limbii romàne din Cluj, vol. I, Sibiu, Leipzig, 1940, de Emil Petrovici.
ALRR Mar Atlasul Ungvisdc romän pe regiuni, Maramures, de Petre Neiescu, Grigore Rusu, Ion Stan, vol. I-II. Bucuresti, Ed. Academiei. 1969-1973.
ALRR Trans Atlasul Ungvisdc romän pe regiuni, Transilvania. de Grigore Rusu, Victor Bidian, Dumitru Losonti, Ed. Academiei, Bucuresti, 1982.
ALR SN Atlasid Ungvisdc romän, serie nouä, sub redactia lui Emil Petrovici. vol. I-VII, Bucuresti, 1956-1972.
ALRT II Atlasul Ungvisdc romän. Texte dialectale culese de Emil Petrovici, Sibiu - Leipzig, 1942.
AMET „Anuarul Muzeului Etnografie al Transilvaniei", Cluj-Napoca, 1963-1969.
Anon. Car. Anonymus Caransebensiensis (Dicponarium valachicolatinum), text din 1670.
Antologie Antologie de folclor din judeful Maramures, I, redactor Ion Chi§ §ter, Asociapa emografilor sj folclorisrilor din judepd Maramures, Baia Mare, 1980.
AUB „Analele Universitàpi Bucure§ti"; Limbä §i literaturä, Bucuresti, 1952 §.u.
Terminologia magica popularà romàneasca 201
AUI „Analele Universitàpi ..ALI. Cuza" Ia§i, serie nouà, Lisi. 1955 §.u.
AUT „Analele Universitàpi Timi§oara", seria §tiinte filologice, Timisoara, 1963 §.u.
BGL Damian P. Bogdan, Glosarul cuvintelor romànesti din documentele slavo-romàne, Ed. Academiei Romàne, 1946.
V. Bogrea, Pag ini Vasile Bogrea, Pagini istorico-fìlologice, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1971.
G. Bràtescu, Vràjitoria Gheorghe Bràtescu, Vràjitoria de-a lungul dmpului, Ed. Politica, Bucuresri, 1985.
G. Bràtescu, Grija Gheorghe Bràtescu, Grija pentru sanatale, Ed. Medicala, Bucuresti, 1988.
CADE lon Aurei Candrea, Gheorghe Adamescu, Dictionarul enciclopedie ilustrat „Cartea Romàneasca", Bucuresti, 1931.
Calendarul Maramuresului lon Bogdan. Mihai Olos, Nicoarà Timi§, Calendarul Maramuresului. Baia Mare, 1980.
LA. Candrea, Folclorul lon Aurei Candrea, Folclorul medicai romàn comparai. Medicina magica, Bucuresti, Ed. Casa §coalelor, 1944.
P. Caraman, Descolindatul Petru Caraman. Descolindatul in orientul si sud-estul Europei, Ed. Universitàpi „A1.I. Cuza", Iati, 1997.
CCS Caietul „Cercului de studii", voi. IV (1984), voi. VII/1 (1989), Timisoara.
CDDE lon Aurei Candrea, Ovid Densusianu, Dictionarul etimologie al limbii romàne, Elementele latine, fascicolele I-IV, Bucuresti, 1907-1914.
CIHAC Alexandru de Cihac. Dictionnaire d'etymologie daco-romane, Éléments slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais, Francfort S/N,1879.
CILRV Florica Dimitrescu, Contributia la istoria limbii romàne vechi, Ed. Academiei, Bucuresri, 1979.
CL ..Cercetàri de lingvisticà", Cluj, 1956 §.u.
L. Costui, Graiul Lucian Costin, Graiul bànà\ean, voi. I, Timisoara, 1926, voi. II, Tumu-Severin, 1934.
202
Valeriu Bàlteanu
G. Cosbuc, Elementele George Cosbuc, Elementele literatura poporale, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986.
§t. Cristescu Golopentia, Gospodâria Stefania Cristescu Golopentia, Gospodûria in erediticele si riturile magice ale femeilor din Drâgu§ (Fágáras), extras din Drâgus, un sat din Tara Oltului, 1940.
CV „Cum vorbim", Bucuresti, 1949 s.u.
DA Dictionarul limbii romane, tom I (partile I-III), tom II, (parlile I-III), a - lojniçà, éditât de Academia Romàna, Bucuresti, 1913-1949.
Dal ' Vladimir Ivanovici Dal', Tolkovyi slovars jivogo velikoruskogo jazyk, I (1979), II (1979), III (1980), IV (1980), Ed. Ruskii Jazyk, Moskva.
DAS Marin Buca, Ivan Evseev, Francise Kiraly, Dumitru Cra§oveanu, Livia Vasilupl, Dictionar analogie si de sinonime al limbii romàne, Ed. §tiintificà si Enciclopedica, Bucureçti, 1978.
DDRF Frédéric Damé, Nouveau dictionnaire roumain-français, Imprimerie de l'état, Bucuresti, 1893-1895.
DGLR Vasile Breban, Dictionarul general al limbii romane. Ed. Stiinpficâ si Enciclopedica, Bucuresji, 1987.
DERS Dictionarul elementelor românesti din documéntele slavo-romàne, 1374-1600, Ed. Academiei, Bucuresti, 1981, redactor responsabil Gheorghe Boiocan.
DESLR Alexandru Resmeri{à, Dictionarul etimologico-semantic al limbii romane, Craiova, 1924. *
DEX Dictionarul explicativ al limbii romane, Ed. Univers Enciclopedie, Bucuresti, 1998.
Dialectologie romàna Matilda Caragiu Marioteanu, Stefan Giosu, Liliana Ionescu Ruxàndoiu, Romulus Todoran, Dialectologie romàna. Ed. Didáctica §i Pedagogica, Bucuresti, 1977.
DIR Documente si însemnâri românesti din secolul al XVI-lea, editori Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Magdalena Ionipi, Alexandru Mares, Alexandra Roman-Moraru, Bucuresti, 1979.
DLR Dictionarul limbii romàne, serie noua, literele M-T, Bucuresri, Ed. Academiei, 1965-1995.
Terminologia magica populara româneascâ
203
DLR ms. Dicdonarul limbii romàne (manuscris), Litera V, Institutul de Filologie Romàna „A. Philippide", Ia§i.
DLRLC Dictionarul limbii romàne literare contemporane, voi. I-IV, Ed. Academiei, Bucure§ti, 1955-1957.
DLRLV Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Fiorentina L. Zgraon, Dicdonarul limbii romàne literare vechi, Ed. §tiinpficà §i Enciclopedica, Bucuresri, 1987.
DLRM Dicjionarul limbii romàne moderne, Ed. Academiei, Bucuresri, 1958.
DLRV Gheorghe Mihàilà, Dic\ionar al limbii romàne vechi, Ed. Enciclopedica Romàna, Bucure§ti, 1974.
DOR Nicolae A. Constantinescu, Dictionar onomastic romànesc, Ed. Academiei, Bucuresri, 1963.
DR ..Dacoromania", Cluj, 1920-1921 §.u.
DSB Dictionarul subdialectului bànàtean, I-IV, Timisoara, 1985-1987.
DULR Lazàr §àineanu, Dictionarul universal al limbii romàne, Ed. Scrisul Romànesc, editia a Vl-a, f.a.
FC Formarea cuvintelor in limba romàna, voi. I-III, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970-1989, redactori responsabili Alexandru Graur, Mioara Avram.
FCLR Formarea cuvintelor in limba romàna, Biblioteca Centrala Universitarà, coordonator M. Negreanu, control stiintific Aurei Nicolescu, Bucuresti, 1971.
FD Fonetica si Dialectologie, Bucuresti, 1958 s.u.
FVE Folclor vechi romànesc. Ed. Minerva, Bucuresti, 1990, editor
Constantin Ciuchindel. GCR Moses Gaster, Chrestomatie romàna, I-II, Leipzig, Bucuresti, 1891.
GN Grand nostru. Texte din toate pàrple locuite de romàni, I-II, Bucuresti, 1906-1908.
G. Gorjan, Halima Gherasim Gorjan, Halima sau povestiri mitologhicesti arabesji, I-IV, Bucuresti, 1835-1838.
204
Valeriu Bàlteanu
Gr. S. Grai si suflet, Bucuresti, 1923 §.u.
B.P. Hasdeu, Etymologicumj Bogdan Petriceicu Hasdeu, Etymologicum magnum romaniae, I-IV, Socec et Teclu, Bucuresti, 1887.
B.P. Hasdeu, Etymologicum Bogdan Petriceicu Hasdeu, Etymologicum magnum romaniae, I-II, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1970.
P. Ispirescu, Legende Petre Ispirescu, Legende sau basmele romànilor, Bucuresti, 1882.
P. Ispirescu, Basme Petre Ispirescu, Basme, Ed. pentru Literatura, Bucuresti, 1962.
LL Limbà si literatura, Bucure§ti, 1955 §.u. LR Limba romàna, Bucuresti, 1957 §.u.
S.E Marian, Ornitologia Simion Florea Marian, Ornitologia populará romàna, I, II, Tipografia R. Eckhardt, Cernàuti, 1883.
S.F. Marian, Descàntece Simion Florea Marian, Descàntece poporane romàne, Tipografia R. Erckhardt, Cernàup, 1886.
S.F. Marian, Nunta Simion Florea Marian, Nunta la romàni, Tiparul Carol Gòbi, Edipunea Academiei Romàne, Bucuresti, 1890.
S.F. Marian, Nasterea Simion Florea Marian, Na§terea la romàni, Tiparul Carol Gòbi, Editiunea Academiei Romàne, Bucuresri, 1892.
S.F. Marian, Inmormàntarea¡ Simion Florea Marian, Inmormàntarea la romàni, Editiunea Academiei Romàne, Bucuresti, 1892.
S.F. Marian, Inmormàntarea2 Simion Florea Marian, inmormàntarea la romàni, Ed. „Grai si suflet" - Cultura N azionala, Bucure§ti, 1995.
S.F. Marian, Vráji Simion Florea Marian, Vràji, farmece si desfaceri, Tipografia Carol Gòbi, Bucuresti, 1893.
S.F. Marian, Sàrbàtorile Simion Florea Marian, Sàrbàtorile la romàni, voi. I (1898), voi. II (1899), voi. Ili (1901), Editiunea Academiei Romàne, Bucuresti.
S.F. Marian, Insectele Simion Florea Marian, Insectele in limba, credicele §i obiceiurile romànilor, Ed. Academiei Romàne, Bucuresti, 1903.
Terminologia magica populara romàneascà
205
S.F. Marian, Legendele Simion Florea Marian, Legendele Maicii Domnului, Tipografia Carol Gòbi, Ed. Academiei Romàne, Bucuresti, 1904.
MD „Materiale si cercetàri dialectale", I, Bucuresti, 1960.
I. Musjea, Cercetàri Ion Mu§lea, Cercetàri etnografice §i de folclor, I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1971.
NALR Ban. Noul Atlas lingvistic pe regiuni. Banat, de Petre Neiescu, Emil Beltechi, loan Faiciuc, Nicolae Mocanu, Ed. Academiei, Bucuresti, 1980.
NALR Mold.-Bucov. Noul Atlas lingvistic al Romànici, Moldova si Bucovina, Date despre località^ si informatori, de Vasile Arvinte, S te lian Dumistràcel, Ion A. Florea, Ion Nupi, Adrian TurculeJ, Ed. Academiei, Bucuresti, 1987.
NALR Olt. Noul Atlas lingvistic pe regiuni, Oltenia, I-IV, intocmit de Teofil Teaha. Ion Ionica §i Valeriu Rusu, sub conducerea lui Boris Cazacu, Ed. Academiei, (1967-1980).
NALR-T Noul Atlas lingvistic pe regiuni - Moldova si Bucovina, Texte dialectale, culese de Stelian Dumistràcel si publícate de Doina Hreabcà si Ion Horia Bàrleanu, voi. I, partea I, Ed. Academiei Romàne, lasj, 1993.
T. Pamfile, Boli Tudor Pamfile, Boli si leacuri, dupà dannile si credimele poporului román, Socec, Bucure§ti, 1911.
T. Pamfile, Agricultura Tudor Pamfile, Agricultura la romàni, Socec, Bucure§ti, 1913.
T. Pamfile, Sàrbàtorile Tudor Pamfile, Sàrbàtorile de toamnà si postul Cràciunului, Socec, Bucuresti, 1914.
T. Pamfile, Dusmani Tudor Pamfile, Mitologie romàneascà, I, Dusmani si prieteni ai omului, Socec, Bucure§ti, 1916.
§t. Pa§ca, Glosar §tefan Pa§ca, Glosar dialectal, Ed. Academiei Romàne, Bucuresti, 1928.
Gh. Pavelescu, Cercetàri de etnoiatrie Gheorghe Pavelescu, Cercetàri de etnoiatrie in zona Sebesului, in AAF, V, 1943.
Gh. Pavelescu, Mana Gheorghe Pavelescu, Mana in folclorul romànesc, Sibiu, Tipografia Krafft, 1944.
206 Valeriu Bälteanu
Gh. Pavelescu, Cercetäri Gheorghe Pavelescu, Cercetäri asupra magiei la romänii din Muntii Apuseni, Imprimerla Nationalà, Bucuresti, 1945.
Gh. Pavelescu, Cercetäri folclorice Gheorghe Pavelescu, Cercetäri folclorice in sudai jude¡ului Bihor, in AAF, VIII, 1945.
PPR Poezii populare romänesti, II, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1989, editor Ion Nijloveanu.
C. Ràdulescu-Codin, Literatura Constantin Ràdulescu-Codin, Literatura populará, I, Ed. Minerva, Bucure§tì, 1986.
REF Revista de etnografie si folclor, Bucuresji, 1956 §.u.
REW W. Meyer-Lübke, Romanisches etymologisches Wörterbuch, Heidelberg, 1935.
RL§L Revista de lingvisticà si §tiin¡á literarä, editata de Academia de §tiin{e a Moldovei, Chismäu, 1958 §.u.
Rsl Romanoslavica Bucuresji, 1958 §.u.
LG. Sbiera, Povesd¡ Ion G. Sbiera, Povesti poporale romànesti, Tipografia arhiepiscopalä, Cernäuti, 1886.
LG. Sbiera, Povesd2 Ion G. Sbiera, Povesd si poezii populare Ed. Minerva, Bucuresfi, 1971.
SCL Studii §i cercetäri lingvistice, Bucure§ti, 1951 §.u.
SCRIBAN Augustin Scriban, Dictionarul limbii romànesti, Edidunea intài, Iasj, 1939.
SC §t Studii si cercetäri stiinpfìce, Filologie, Academia Romàna, Fidala Iasj, Iasj, 1950 §.u.
E. Sevastos, Nunta Elena D.O. Sevastos, Nunta la romani, Ed. Academiei, Bucuresti, 1889.
E. Sevastos, Literatura Elena D.O. Sevastos, Literatura populara, II, Ed. Minerva, Bucuresti, 1990.
SMFC Studii §i materiale privitoare laformarea cuvintelor in limba romàna vol. I-VI, Bucuresfi, 1959-1972.
SMIM Studii §i materiale de istorie medie, Bucure§ti, 1956 §.u.
Terminologìa magico populara romaneaseis 207
SMPTRE Studii si materiale privitoare la terminologia româneascâ etnobotanica, Tipografia Universitäfii din Timisoara, 1986.
§ez. Sezàtoarea, Revista pentru literatura sj tradifiuni populare, Fälticeni, 1882 §.u.
TMPR Maria Sitaru, Terminologia medicala populara româneascâ, Tintinara, 1982 (tezä de doctorat).
TDRG Heimann Tiktin, Rumänisch - deutsches Wörterbuch, Otto Harrassowitz, Wiesbaden, fase. 1-18, 1985-1989.
Al. Viciu, Colinde Alexandra Vtciu, Colinde din Ardeal, Socec, Bucuresti, 1914.
Al. Viciu, Glosar Alexandra Viciu, Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului román din Ardeal, Bucuresti, 1906.
Bibliografie
Adâscâlitei, Vasile Criteriul lingvistic in aprecierea folclorului, in rev. „Ateneu", Bacäu, nr. 5/1966.
Adâscâlitei, Vasile, Fotea, Mircea G. Co§buc despre folclor, in AUI, seria Limbá §i literatura, 1/'1967.
Adâscâlitei, Vasile Istoria unui obicei. Plugu§orul, Ed. Junimea, Ia§i, 1987.
Andriescu, Alexandru Funcda stilistica a izolärilor livreati în limba vorbitä în Omagiu Jordan, Ed. Academiei, Bucuresti, 1958.
Andriescu, Alexandru Stil si limbaj, Ed. Junimea, Ia§i, 1977.
Andriescu, Alexandru, Dimitriu, Comeliu Limba romàna ¡iterará in texte fundamentale din secolele al XVI-lea in alXVII-lea, Universitatea „AL. I. Cuza", lasi, 1987.
Andriescu, Alexandru Monumenta linguae dacoromanorum, Biblia 1688 (studiul introductiv), Freiburg, I, II, 1988.
Arvinte, Vasile Terminologia exploatärii lemnului siplutäritului, in S.C.§t., lasi, 1/1957.
Arvinte, Vasile Atlasul lingvistic si cercetärile etimologice, in Omagiu Rosetti, Ed. Academiei, Bucuresti, 1958.
Arvinte, Vasile, Ursu, Despina, Bordeianu, Mihai Glosar regional, Ed. §tiintificä, Bucuresti, 1961.
Arvinte, Vasile Din terminologia corpului románese: sold, coapsá, pulpa (pe baza ALR). Incercare de analiza structuralá a lexicului, în S CL 4/1963.
210 Valeriu Bälteanu
Baronzi, George Limba romana si tradidunile ei, Nebunely §i fiii, Galati 1872.
Bäläsel, Teodor Versuri populare romane, II, Ed. Ramuri, Craiova, f.a.
Bälteanu, Valeriu Abordarea etnolingvisticä a idiomatica, in Transfer si interferendo la órele de limbi sträine, Universitatea „AI. I. Cuza", Iasj, 1984.
Bälteanu, Valeriu Interferente lingvisdce si spirituale, in Cercetäri stiindfice si metodologie didáctica, Universitatea „AI. I. Cuza, Iasj, 1989.
Bälteanu, Valeriu Aventura spiritualä a cuvintelor romànesti, in „§coala noastrà", 4/1990, Galafi.
\ Bälteanu, Valeriu Ecoiai mitice in vocabularul románese, in Interdisciplinaritate si didáctica inväßmantului umanist, Universitatea „AI. I. Cuza", Iasj, 1991.
Bälteanu, Valeriu Un cuvant subpecetea crestinismului:polgan „pagan ", în „Cäläuza ortodoxa", editata de Episcopia „Dunärii de Jos", nr. 107-109/1997.
- Bârlea, Ion Cântece poporane din Maramures, Descântece, vräjijarmece si desfaceri, Ed. Casa §coalelor, Bucuresri, 1924.
Bârlea, Ovidiu Metoda de cercetare a folclorului, Ed. pentru Literatura, Bucureçti, 1969.
Bârlea, Ovidiu Mica enciclopedie a povesdlor romànesti, Ed. §tiin{ificä sj Enciclopedica, Bucure§ti, 1970.
Bârlea, Ovidiu Folclorul románese, I-II, Ed. Minerva, Bucuresti, 1981, 1983.
Bejan, Dumitru Nume romànesti de plante, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991.
Beldie, loan Monografia comunei J'orasti, Socec, Bucure§ti, 1911.
Bernea, Ernest Cadre aie gândirii populare romànesti, Ed. Cartea Româneascâ, Bucure§ti, 1975.
Terminologia magica populara româneascâ 211
Bidu-Vrânceanu, Angela Structura vocabularului limbii romane, Ed. Academiei, Bucure§ti, 1986.
Bidu-Vrânceanu, Angela Cuvinte si sensuri, Ed. §tiinrificâ sj Enciclopedica, Bucuresti, 1988.
Bilriu, Pamfri Poezii si povesti populare din Jara Läpusului, Ed. Minerva, Bucuresti, 1990.
Blaga, Lucian Despre gândirea magica, Fundatia Regala pentru Literatura sj Artä. Bucuresti, 1941.
Boceanu, Ion Glosar de cuvinte din judeßl Mehedinti, Ed. Academiei Romane, Bucuresri, 1913.
Bogrea, Vasile O sträveche formula de exorcism, in DR, IV, 1926.
Bogrea, Vasile Sflnfd-medici in graiul si folclorul románese, in DR, IV, 1926.
1 Bojan, Maria Expresii romànesti cu condnut istorie, in CL 2/1971.
Bojan, Teodor Secvenß onomasiologica: „deochi"-"mauvais oeil" -„evil eye" in CL 2/1970.
Bologa, Vasile Vräji, babe ¡i moase azi §i odinioarä, Cluj, 1921, in „Revista sänätätii", 5/1921.
Bologa, Vasile Despre vräji, doftoroaie si leacuri bäbesti, édifia a IV-a, Ed. Çtiinfificà, Bucure§ti, 1953.
» Borza, Alexandra Dicponar etnobotanic, Ed. Academiei, Bucuresri, 1968.
Both, Nicolae Cânepa in credicele sipracticile magice romànesti, in AMET pe 1968-1970, Cluj, 1971.
Bouteiller, Maurice Medicine populaire d'hier et d'aujourd' h u i, GP Maisonneuve et Larose, Paris, 1966.
* * * „Buciumul román", I (1875), II (1877) Iasj.
Bràtulescu, Monica Colinda româneascâ, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1981.
212 Valeriu Bàlteanu
Brâncus, Grigore Semantica termenilor românesti din substrat, în Semantica si semiotica, Ed. §tiintificâ si Enciclopedica, Bucure§ti, 1981.
Brezeanu, Ioan, Nadoleanu, Gheorghe Pe-un picior de piai. Culegere de folclor poetic din regiunea Galati, Casa regionali a creapei populare, Galati, 1967.
Brezeanu, Ioan Contaminâri si mutaci funzionale in crealii folclor ice din zona Galaliului, în „Orizonturi", Galati, 1972.
Bunea, Augustin Episcopii Petru Pavel Aron si Dionisie Novacovici, Blaj, 1902.
Buraga, Ecaterina, Buraga, Costache Dâinuiri dànestene, Ed. Junimea, lasi, 1977.
Buturà, Valer Enciclopedie de etnobotanica romàneascà, Ed. §tiinpficâ si Enciclopedica, Bucure§ti, 1979.
Canianu, Mihai Din psicologia poporanà. Descàntece, farmece si vrâji, in „Revista pentru istorie, arheologie sj filologie", VII, 1894.
Candrea, Ion Aurei Graiul din Jara Oasului in „Buletinul Societàri Filologice", vol. II, 1906, Bucuresti.
Candrea, Ion Aurei Straturi de cultura si straturi de limba la popoarele romanice, Bucuresti, 1919.
Candrea, Ion Aurei Tabu in limba. Nume interzise, în Omagiu luil. Bianu, Ed. Cultura Nationalà, Bucuresti, 1927.
Candrea, Ion Aurei larba fiarelor, Studii de folclor, Ed. Cultura Nationalà, Bucuresti, 1928.
Candrea, Ion Aurei Preminte Solomon, în «Cercetàri folclorice", I, Bucuresti, 1947.
Cantemir, Dimitrie Descriptio Moldaviae, Ed. Academiei, Bucuresti, 1973.
Cantemir, Traian Folclor literar din Suceava, Ia§i, 1980.
Caraioan, Pompiliu Geneza sacrului, Ed. §tiintificà, Bucuresti, 1967.
Terminologia magica populara romàneascà 213
Caraioan, Pompiliu Cercai magic, in «Almanahul civilizatiei", Bucuresji, 1969.
Caraman, Petru Magia populará ca sursâ de inspirale pentru poezia culta, în Elogiù foidorului románese, Bucure§ti, Ed. pentru Literatura, 1969.
Caraman, Petru Datina colindatului la romàni, slavi si alte popoare, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1983.
Cartojan, Nicolae Càrdie populare in cultura romàneascà, I, II, Ed. Enciclopedica Romàna, Bucuresji, 1974.
Campeanu, Eugen Substantivul. Studiu stilistic, Ed. §tiintificà si Enciclopedica, Bucuresti, 1975.
Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain Diqionar de simboluri, I-III, Ed. Artemis, Bucuresti, 1995.
Chitimia, Ion Constantin Folcloristi si folcloristica romàneascà, Ed. Academiei, Bucuresti, 1968.
Chitimia, Ion Constantin Folclorul románese in perspectiva comparata, Ed. Minerva, Bucuresti, 1971.
Ciausdanu, Gheorghe E Glosar de cuvinte din judelul Vâlcea, Bucuresti, 1931.
Cires. Lucia, Berdan, Lucia Descàntece din Moldova, caietele Arhivei de Folclor II, sub redactia lui Ion H. Ciubotaru, lasi, 1982.
Ciubotaru, Ion, H., Chestionar folcloric si etnografie general, Ed. Academiei, Fidala lasi, 1970.
Ciubotaru, Ion, H., Ciubotaru, Silvia Obiceiurile agrare, o dominantâ a culturii populare din Moldova, în ALIL, tom XXIX B, 1983-1984, lasi.
Codrescu, Constantin Manual de medicina populará, Ed. G. Catafany, Bârlad, 1885.
Coman, Mihai Sora Soarelul. Schqe pentru o fresca mitologica, Ed. Albatros, Bucuresti, 1983.
214 Valeriu Bàlteanu
Coman, Petre Glosar dialectal, Bucuresü, 1939.
k  Cosac-Bràiia, Petre Studii de etnografie medicala romàna, Descarnece si leacuri bàbesti din Romania, Ed. Scrisul Románese, Craiova, 1935.
Costin, Lucían Màrgàritarele Banatului, Ed. Cartea Románeasca, Timi§oara, 1925.
Coseriu, Eugen Prelegeri si conferire, Iasj, 1994.
Co§eriu, Eugen Lingvisdca din perspectiva spaiala si antropologica, Ed. §tiindficá, Chisjnàu, 1994.
Coteanu, Ion  Stilistica funzionala a limbii romàne, Ed. Academiei, Bucure§ti, 1973.
Coteanu, Ion, Bidu Vrànceanu, Angela Limba romàna contemporanà, Vocabularul, Ed. Didáctica §i Pedagogica, Bucure§ti, 1980.
Coteanu, Ion, Sala, Marius Etimologia si limba romàna, Ed. Academiei, Bucuresti, 1987.
* * * „1. Creangà", Revista de limbà, literatura §i artà populará, redactor T. Pamfile, Bàrlad, Chisinàu, 1908-1921.
Cristescu Golopenda, Stefania Practica magica a descàntatului de stàns in satul Cornova, in ,Arhiva pentru stìnte §i reforma socialá", 1-4, 1932.
Cristescu Golopen|ia, Stefania Cum descanta „de intors" Ana Danila din satul Sani, in „Arhiva pentru §tiinte §i reforma socialà", 5, 1936.
Cristescu Golopen{ia, Stefania Frecven¡a formulei magice in satul Cornova, in „Arhiva pentru §tiinte §i reforma socialá", 4, 1936.
Cuceu, Ion Valentele magice ale povestitului, in „Anuar de foclor", I, Cluj, 1980.
Culianu, loan Petru Eros si magie in Renastere. 1484, Ed. Nernira, Bucure§ti. 1994.
•    Dame, Frédéric Incercare de terminologie poporanà romàna, Bucure§ti, 1898.
Terminologia magica popularâ româneasca 215
Datcu, Iordan, Stroescu, Sabina Cornelia Dicdonarulfolclorisdlor. Folclorul literar romànesc, Ed. §tiintifica sj Enciclopedica, Bucuresti, 1979.
Densusianu, Ovid Graiul din Tara HaÇegului, Socec, Bucuresti, 1915.
••   Densusianu, Ovid Limba descàntecelor, in Opere, vol. I, Ed. pentru Literaturà, Bucureçti, 1968.
Dimitriu, Comeliu Vocabularul Cazaniei a doua a lui Coresi, in AUI, XVI, 1970.
Dimitriu, Comeliu Romanitatea vocabularului unor texte vechi romànesti, Junimea, Iasri, 1973.
Dumézil, George Mythe et epopèe, 11, Types épiques indo-européens, un héros, un sorcier, un roi, Gallimard, Paris, 1982.
* Duntistrâcel, Stelian Influenza limbii literare asupra graiurilor daco-romàne, Ed. Stiinfifica §i Enciclopedica, Bucure§ti, 1978.
> Dumistràcei, Stelian Lexic romànesc, Ed. §tiinfificâ §i Enciclopedica, Bucuresti, 1980.
Dumistràcei, Stelian Sate disparute, sate amenintate, Ed. Institutului European, Ia§i, 1995.
Dumistràcei, Stelian Ancheta dialectalà ca forma de comunicare, Ed. Academiei Romàne, Ia§i, 1997.
Dumistràcei, Stelian Expresii romànesti, Ed. Institutului European, Ia§i, 1997.
Dumitrescu, Iolanda La malul Siretului, Pe luciul Dunàrii (lucrare in manuscris).
Eliade, Mircea Istoria credinlelor si ideilor religioase, I-III, Ed. §tiintificà, Bucuresti, 1991.
Eliade, Mircea Folclorul ca instrument de cunoastere, in voi. Mesterul Manole. Studii de etnologie si mitologie, Ed. Junimea, Ia§i, 1992.
Eliade, Mircea Morfologia religiilor, Ed. Jurnal literar, Bucuresti, 1993.
216
Valeriu Bàlteanu
Eliade, Mircea, Culianu, Ioan Petru Dicnonar al religiilor, Bucuresti, Humanitas, 1994.
Eliade, Mircea De laZalmoxis la Genghis-han, Humanitas, Bucuresti, 1995.
Eliade, Mircea Ocultism, vràjitorie si mode culturale, Humanitas, Bucuresti, 1997.
' Eretescu, Constantin Fiintele mitologice în legendele românesti, in REE 2, 1967.
Evseev, Ivan Cuvant, simbol, mit. Ed. Facla, Timisoara, 1983.
' Evseev, Ivan Simboluri folclorice, Ed. Facla, Timi§oara, 1987.
Evseev, Ivan Dicnonar de simboluri si arhetipuri culturale, Ed. Amarcord, Timiçoara, 1994.
» Evseev, Ivan Dicnonar de magie, demonologie §i mitologie romàneascà, Ed. Amarcord, Timi§oara, 1997.
* * #
..Familia", revista editata de I. Vulcan.
Fochi, Adrian Datini si eresuri populare de la sfâr§itul secolului al XIX-lea, Ed. Minerva, Bucuresji, 1976.
* * * Folclor din Transilvania, I-IV, editie ingrijità de Ioan §erb, Ed. pentru
Literatura, Bucuresti, 1962-1969.
* * * Folclor din Moldova, texte alese din colectii inedite de Mihail
Costàchescu, I, editie ingrijità si studiu introductiv de Gheorghe Ivànescu si Vasile §erban, Ed. pentru Literatura, Bucuresti, 1969.
* * * Folclor din Oltenia si Muntenia, Texte alese din colectii inedite,
I-V, ediìie ingrijità de Iordan Datcu, Ed. pentru Literatura, Bucuresti, 1967-1970.
* * * Folclor din Dobrogea, edijie realizatâ de Constantin Bràiloiu, Emilia
Comisel, Tatiana Gàlusxâ-Crâsmaru, Ed. Minerva, Bucuresji, 1978.
Frazer, James George Creanga de aur, I-IV, Ed. Minerva, Bucuresti, 1980.
Terminologia magica populará romàneascà
211
Frazer, James George Folclorul în Vechiul Testament, Ed. Scripta, Bucure§ti, , 1995.
Fràncu, Teofil Candrea, Gheorghe Rotacismul la Mon si Istrieni, Bucuresti, 1886.
Fràncu, Teofil, Candrea, Gheorghe Romand din Mundi Apuseni, Tipografia Gr. Luis, Bucuresti, 1888.
Fràtilà, Vasile Lexicologie si toponimie romàneascà, Ed. Facla, Timisoara, 1987.
Gabinschi, Marc Conexiunile balcanice ale unor frazeologìsme românesti, in RL§L, 4/1992.
Gaster, Moses Literatura populara romàna, Ed. pentru Literatura, Bucuresti, 1983.
Gàmulescu, Dorin Elemente de origine sârbocroatâ ale vocabularului dacoromân, Bucuresti, Pancevo, 1974.
Gàmulescu, Dorin Influente românesti în limbile slave de sud, I, Ed. §tiin{ificà sj Enciclopedica, Bucuresti, 1983.
- Gherman, Traían Meteorologie populara, Blaj, 1928.
Ginzburg, Carlo Le Sabbat des sorcières, Gallimard, Paris, 1992.
Giuglea, George Cuvinte românesti si romanice, Ed. §tiintificà si Enciclopedica, Bucuresti, 1983.
Giuglea, George Fapte de limbà. Màrturii despre trecutul románese, Ed. Stiinpficà sj Enciclopedica, Bucuresti, 1988.
Gorovei, Artur Credimi si superstiti ale poporului román, Ed. Academiei
Romàne, Bucuresji, 1915. Gorovei, Artur Literatura populara, II, Ed. Minerva, Bucuresti, 1985.
Graur, Alexandru Glosar din comuna Reviga, in „Buletinul Institutului de Filologie Romana A. Philippide", lasj, 5/1938.
218 Valeriu Bàlteanu
Graur, Alexandria Etimologii romànesti, Ed. Academiei, Bucuresri, 1963.
Graur, Alexandre Alte etimologii romànesti, Ed. Academiei, Bucuresti, 1975.
Gregorian, Mihail Graiul din Clopodva, in GS, an VII, 1937, Bucure§ti.
, Grigoriu-Rigo, Grigore Medicina populará, voi. I, Bucuresti, 1907.
Gum, Gheorghe Dicfionar ladn-romàn, Ed. §tiinrificà, Bucure§ti, 1966.
Herseni, Traian Literatura si civilizare, Ed. Univers, Bucure§ti, 1976.
Herseni, Traian Forme stràvechi de cultura poporanà romàneascà, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1977.
" Hodo§, Enea Poezii poporale din Banat, III, Descàntece, Ed. Asociadunii Sibiu, 1912.
Homorodean, Mircea Glosar dialectal din mai multe regiuni ale Transilvaniei, in MD, I, 1960.
Hristea, Teodor Probleme de etimologie, Ed. §tiintificà, Bucuresti, 1968.
Iliescu, Ion, §oit, Ana Càntece populare mineresti, Ed. pentru Literatura, Bucure§ti, 1969.
Indrea, Alexandru Glosar regional din satul Some§ Guràslàu (Cluj), in MD, I, 1960.
Ionascu, Elena Sufixele -ar si -as la numele de agent, in SMFC I, 1959.
Ionescu, Anca Irina Dimitrie Cantemir fi studierea credin^elor populare ale romànilor, in LL, 3/1974.
Ionescu, Anca Irina Lingvisticà fi mitologie, Bucuresti, Ed. Litera, 1978.
Ionità, Maria Cartea vàlvelor, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1982.
Ionifà, Vasile Metafore ale graiurilor din Banat, Ed. Facla, Timisoara, 1985.
Iordan, Iorgu, Robu, Vladimir Limba romàna contemporanà, Ed. §ttiritiiicà, Bucuresti, 1978.
Terminologia magica popularà romàneascà 219
Istrate, Gavril Limba romàna literarà. Studii si orticole, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970.
I§fànoni, Dotila lnterferen{e dintre magic fi estedc in recuzita obiceiurilor tradifionale romànesti din ciclul viefii (rezumatul tezei de doctorat), Bucuresti, 1996.
Ivànescu, Gheorghe Istoria limbii romàne, Ed. Junimea, Ia§i, 1980.
Ivireanul, Antim Didahii, Ed. Minerva, Bucuresti, 1983.
Jamie, Ian Urban, Bàrseanu, Andrei Doine fi strigàturi din Ardeal, Bucuresti, 1874.
Jipescu, Gligore Opincaru, cum iaste si cum trebuie sa hiie sàteanu, Bucuresti, 1881.
,  Kembach, Victor Dicfionar de mitologie generala, Ed. §ttinfificà, Bucuresti, 1989.
' Kembach, Victor Universul mitic al romànilor, Ed. §tiinfifìcà, Bucuresti, 1995.
Kiss, Emese ìncadrarea substandvelor de origine maghiarà in sistemul morfologie al limbii romàne, Ed. §tiinjificà, Bucuresti, 1975.
Lambrior, Alexandre Studii de lingvisticà fi folcloristica, Ed. Junimea, Ia§i, 1976.
v Laugier, Charles Contribufiuni la etnografia medicala a Olteniei, Ed. Scrisul Romànesc, Craiova, 1925.
Leon, Nicolae Istoria naturala medicala a poporului romàn, in „Analele Academiei Romàne", seria II, torn XXV, Bucuresti, 1903.
Lévi-Strauss, Claude Antropologia structuralà, Ed. Politica, Bucuresti, 1978.
* * *■ Lexic regional, vol. I (1960), vol. II (1967), Ed. Stiintificà, Bucure§ti.
Malinowski, Bronislav Magie, stiintd fi religie, Ed. Moldova, Iasj, 1993.
220 Valeriu Bàlteanu
Mauss, Marcel, Hubert, Henri Teoria generala a magiei, Ed. Polirom lasi 1996.
Maxwell, James Magia, Ed. Univers Enciclopedie, Bucuresti, 1995.
Marasca, Nicolae Graiul din connina Borod (Bihor) in Cercetàri de limba si literatura, Oradea, 1968.
Mândrescu, Simeon Literatura si obiceiuri poporane din comuna Râpa de Los, comitatul Mures-Turda (Transilvania), Bucuresti, 1892.
Mândrescu, Simeon Elemente unguresti in limba romàna, Tipografia Gòbi, Bucuresti, 1892.
Méillet, Antoine Le slave commun, Paris, 1934.
Méillet, Antoine Caractères généraux des langues germaniques, Paris, 1937.
Metes, §tefan Istoria bisericii si a vietii religioase a romànilor din Ardeal, î, f.a.
Mihail, Zamfira Terminologia portului popular românesc, Ed. Academiei, Bucuresti, 1978.
Mihâilâ, Gheorghe Imprumuturi vechi sud-slave in limba romàna, Ed. §tiintificâ, Bucuresti, 1960.
Mihâilâ, Gheorghe Studii de lexicologie si istorte a lingvisticii, Ed. Didacticâ si Pedagogica, Bucuresri, 1973.
Mihâescu, Haralambie Influenta greceascâ asupra limbii romane pânâ în secolul al XV-lea, Ed. Academiei, Bucuresri, 1966.
Mironescu, Nicolae Al. O descântâtoare din Hangu (influente cârturâresti în practica descântecelor), in REE 3/1958.
Mirska, Halina Unele problème aie compunerii cuvintelor în limba romàna, înSMFC, I, 1959.
* * * Monografia comunei Maltezi, 1968, material dactiiografiat, pâstrat în Arhiva primâriei comunei Stelnica, jud. Ialomipa.
Terminologia magico popularä romàneascà 221
* * * Monografia comunei Stelnica, 1980-1981, material dactiiografiat, pâstrat în Arhiva primâriei comunei Stelnica, jud. Ialomipi.
Moraru, Georgeta Cercetàri etnografice în Gropeni, în Studii de etnografie si folclor din zona Bräilei, Brada, 1975.
Moxa, Mihail Cronica universalä, Ed. Minerva, Bucuresji, 1989.
Muchenbled, Robert Magia §i vrâjitoria în Europa, din Evul Mediu pana astäzi, Humanitas, Bucuresri, 1997.
Mu§lea, Ion Cercetàri folclorice în Jâra Oasului, în AAF, I.
Mustea, Ion, Bârlea, Ovidiu Tipologia folclorului din râspunsurile la chestionarele lui B.P. Hasdeu, Ed. Minerva, Bucuresri, 1970.
, Musu, Gheorghe Din mitologia tracilor, Ed. Cartea Romàneascà, Bucuresri, 1982.
Nestorescu, Virgil Romand timoceni din Bulgaria, Ed. Fundapei Culturale Romàne, Bucuresti, 1996.
Nicoarà, Pavel Despre preziceri, oracole si ghicit, Ed. Politica Bucuresri, 1961.
v Niculae, Cornei Dan Leacuri si remedii magice din Carpafi, Ed. Ethos, Bucuresti, 1995.
\ Niculipì-Voronca, Elena Dannile §i credin\ele poporului roman adunate si asezate in ordine mitologica, I, Centauri, 1903.
Nistor, Mihai Dicfionar de religiologie, lasi, 1982.
Nipi Arma§, Silvia L'influence roumaine sur le lexique de langues slaves, înRsl, 16, 1968.
Nipt, George Elemente mitologice in creafia popularä romàneascà, Ed. Albatros, Bucuresti, 1988.
Oisteanu, Andrei Motive si semnificapi mitosimbolice în cultura tradqionalä romàneascà, Ed. Minerva, Bucuresti, 1989.
222
Valeriu Bälteanu
Oprea, loan Terminologia filolofica romàneascà moderna, Ed. Bucuresti, 1996.
Pacu, Moise Cartea judefului Covurlui, Socec, Bucuresji, 1891.
Pallou, Jean La Sorcellerie, Presses Universitaires de France, Paris, 1985.
v Pamfile, Tudor Pâmântul, dupa credicele poporului roman, Ed. Cultura Nationalà, 1924.
• Pamfile, Tudor Mitologie romàneascà, Ed. Ali, Bucuresji, 1997.
*" Panpt, Zacharia Piante cunoscute ale poporului roman, Ed. Minerva, Bucuresji, 1906.
Papadima, Ovidiu Descântecul - structura lui artistica, in voi. Literatura populará romàna, Ed. pentru Literatura, Bucuresji, 1968.
Papahagi, Tache Graiul sifolclorul Maramuresului, Ed. Academiei Romàne, Bucuresji, 1925. .
Papahagi, Tache Cercetàri in Munfii Apuseni, in GS, II, 1926.
Pascu, Giorge Sufixele românesti, Libràriile Socec et. comp., Leipzig, Viena, 1916.
Pârâu, Stelupi Cercetàri de teren, (manuscris), in arhiva Muzeului de Etnografie al Institutului de Cercetàri ECO-Muzeale Tulcea.
Pârâu, Stelupa Sârbâtorescul obiceiurilor între sacru §i prafan, în REF, 3-4/1966.
Pârvescu, Constantin Hora din Cartai, Ed. Academiei Romàne, Bucuresji, 1908.
Pacala, Victor Monografìa comunei Ràsinari, Sibiu, 1915.
Pàsculescu, Nicolae Literatura populará romàneascà, Ed. Academiei Romàne, Bucuresji, 1910.
Pàtrup Ioan Folclor de la romand din Serbia, în AAF, VI, 1942.
Petrovici, Emil Folclor din Valea Almâjului, în AAF, III, 1935.
Terminologia magica populara romàneascà 223 Petrovici, Emil Folclor de la mofii din Scàri§oara, în AAF, V, 1939.
Petrovici, Emil Note de folclor de la romand din Valea Mlavei (Serbia), în AAF, VI, 1942.
Petrovici, Emil Studii de dialectologie si toponimie, Ed. Academiei, Bucuresji, 1968.
Pintilie, Costache Monografìa comunei Matea (lucrare în manuscris).
Pintilie, Costache Monografìa comunei Corod (lucrare în manuscris).
Piti§, George I. Siste, pricolici, necuratu (Credinte populare din Schei), în „Revista noua", nr. 9-10, 1890-1891 Bucuresji.
Pompiliu, Miron Graiul románese din Biharea, in „Convorbiri literare", 12, martie 1887.
Pompiliu, Miron Limba, literatura si obiceiurile la romand din Biharea, în §ez., nr. 11/1903 si nr. 12/1903.
Pop Reteganul, Ion Povesd ardelenesti, Brasov, 1888.
Pop, Sever Caleva capitole din terminologia calului, in DR 5/1928.
•   Popa, loan I. Contribufii la studiul practica magice în Banat, în „Folclor literar", I, 1967, Timisoara.
Popescu, Radu Graiul gorjenilor de lângâ munte, Ed. Scrisul Románese, Craiova, 1979.
Popinceanu, Ion Religion, Glaube und Aberglaube in der rumänischen Sprache, verlag Hans Carl, Nürnberg, 1964.
Propp, Vladimir Iacovlevici Rädäcinile istorice ale basmului fantastic, Ed. Univers, Bucuresji, 1973.
Puscariu, Sexril Das rumänische Präfix des-, in „Zeitschrift fur romanische Philologie", 63/1943.
Puscariu, Sexdl Limba romàna. Privire generala, I, Ed. Minerva, Bucuresji, 1976.
224
Valeriu Bälteanu
Ratiu, Anton Românii de la est de Bug, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1993.
Râdulescu-Codin Constantin 0 samâ de cuvinte din Muscel, Câmpulung, 1901.
Ricken, Ulrich Observafii asupra onomasiologiei, în LR, 4/1960.
» Rosetti, Alexandru Limba descântecelor romànesti, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1975.
Rusti, Doina Dicfionar de simboluri din opera lui M. Eliade, Ed. Coresi, Bucuresti, 1997.
Rusu, Valeriu in legatura cu derivarea cu sufixe in dacoromânâ, in FD, IV, 1962.
Sala, Marius, Vintilâ-Râdulescu, Ioana Limbile lumii. Mica enciclopedie, Ed. Çttintificâ §i Enciclopedica, Bucureçti, 1981.
Sâhleanu, Vicior De la magie la experimentul stiintific, Ed. §tiinfificâ §i Enciclopedica, Bucuresti, 1978.
Scurtu, Vasile Cercetâri folclorice in Ugocea romàneascà, în AAF, VI.
Scurtu, Vasile Termenii de înrudire în limba romàna, Ed. Academiei, Bucuresti, 1966.
Sèche, Mircea Transferul terminologiei zoologice romànesti la denumirea unor plante, în SCL, 1/1981.
Sitaru, Maria Termeni de medicina popularâ romàneascà (I), în Studii de dialectologie, Timi§oara, 1984.
Sitaru, Maria Nume populare de boli în descântece din Banat, în CCS VII/ 1, 1989.
Sperantia, Eugeniu Contribuai la filozofia magiei, Bucureçti, 1916.
Speranza, Theodor D. Introducere în literatura popularâ romàna, Tipografia „Clementa", Bucureçti, 1904.
Terminologia magica populara romàneascà
225
Ste{ko, Valerica Poezii populare din Tara Maramuresului, Ed. Minerva,
1990, Bucuresti.
' Stoian, Ion M. Dicfionar religiös, Ed. Garamond, Bucuresti, 1993.
Suliteanu, Ghizela Despre cercetarea cu carácter monografìe afolclorului din comuna Gropeni, in Studii de etnografie §i folclor din zona Bràilei, Bràila, 1975.
v §àineanu, Lazàr Incercare asupra semasiologiei limbii romàne, Tipografia Academiei Romàne, Bucure§ti, 1887.
§àineanu, Lazàr Influenza orientala asupra limbei fi culturii romane, I-II, Socec, Bucuresti, 1900.
§tefànuca, Petre V. Folclor din judetul Läpusna, in AAF, IL
Stefànucà, Petre V. Cercetàri folclorice in Valea Nistndui de Jos, in AAF IV.
§tefänucä, Petre V. Folclor fi tradifiipopulare, I, II, Ed. Stünta, Chisjnàu,
1991.
§incai, Gheorghe Hronica romànilor fi a mai multor neamuri, I-III, Iasj, 1853-1854.
§incai, Gheorghe Invasaturafireascà despre surparea superstitiei norodului. Ed. Sttinfificà, Bucure§ti, 1964.
Teaha, Teofil Termeni de origine maghiarà in graiurile din Oltenia, in FD, IX.
Teodorescu, Dem G. Poezii populare romàne, Tipografia moderna, Bucuresti, 1885.
Tocilescu, Grigore X^pu, Christea N. Materialuri folcloristice, III, Ed. Minerva, Bucuresti, 1981.
Tohàneanu, Gheorghe I. Cuvinte romànesti, Ed. Facla, Timi§oara, 1986.
Tohäneanu, Gheorghe I. Dictionar de iamgini pierdute, Amarcord, Timi§oara, 1995.
226 Valeriu Bàlteanu
Todoran, Romulus Contribuai de dialectologie romàna, Ed. Stiintificâ sj Enciclopedica, Bucuresti, 1984.
Tornici, Mile Elemente lexicale românesti în graiul sârbesc din localitatea Svinila, judepd Mehedinp, în FD IX/1975.
Trâpcea, Theodor N. Cuvinte de origine sârbeascâ din dialectul bânûçean, în AUT, 1964.
Tudose, Claudia Lexicul de bazâ in secolul al XVI-lea, în SCL 5/1965 sj 6/1965.
Tudose, Claudia Vocabularul fundamental al limbii romane vechi, în Sistemele limbii, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970.
Tudose, Claudia Derivarea eu sufixe în romàna popularâ, Ed. S^iintificâ, Bucuresti, 1978.
Trubaciov, Dmitri Nicolaevici Leksikografija i edmologhija, în Sloveanskoje jazykoznanie, Nauka, Moskva, 1979.
Turculep Adrian Graiul din zona Câmpulungului Moldovenesc. Fonetica (Rezumatul tezei de doctorat), Iasj, 1978.
Tara, Vasile Graiul de pe Valea superioarâ a Sieului (Transilvania), rezumatul tezei de doctorat, Timi§oara, 1975.
Tara, Vasile, Munteanu, §tefan Istoria limbii romane literare, Ed. Didacticâ sj Pedagogica, Bucuresti, 1978.
Turlan, Valentin Terminologia pescuitului în regiunea Dunârii, în LR, 1/ 1971.
Turlan, Valentin Elemente turcesti si grecesti in terminologia pescuitului în limba romàna, în „Buletinul Universitâtii din Galati", 1/1979.
Udrescu, Dumitru Glosar regional Arges, Ed. Academiei, Bucuresti, 1967.
Uspenski, Boris Alexeevici Filologiceskie razyskanija v oblasd slovjanskich drevnostej, Moskva, 1982.
* * * „Viapi medicala", 9/1968.
Terminologia magica popularä romàneascà 227
Vasiliu, Alexandru Literatura popularä din Moldova, Ed. Minerva, Bucuresti, 1984.
1 Vasmer, Max Etimologiceskij slovar russkogo jazyka, vol. I-IV, Moskva
1964-1972.
il
Vrabie, Emil Influença limbii romane asupra limbii ucrainiene, în Rsl XIV, 1969.
\ Vrabie, Emil Termeni bazati pe metafore la romàni si la alte popoare, în „Studii de slavistica", I, Bucuresti, 1969.
Vuia, Romulus Studii de etnografie si folclor, I-II, Ed. Minerva, Bucuresti, 1975, 1980.
Vulcànescu, Romulus Mäsdle populare, Ed. §tiintificà sj Enciclopedica, Bucuresti, 1970.
r Vulcànescu, Romulus CoIoana cerului, Ed. Academiei, Bucuresji, 1972.
i
Vulcànescu, Romulus    Dictionar de etnologie, Ed. §tiinjificá sj Enciclopedica, Bucuresti, 1979.
. Vulcànescu, Romulus Mitologie romàna, Ed. Academiei, Bucuresti, 1985.
I Wald, Lucia, Slu§ansky, Dan Introducere in studiul limbii si culturii
indoeuropene, Ed. Academiei, Bucuresti, 1987.
Wald, Henri Realitate si limba}, Ed. Academiei, Bucuresji, 1968.
Webster, Henri Le tabou, Ed. Payot, Paris, 1952.
\ Zanne, Iuliu Proverbele romànilor, I-X, Bucuresji, 1895-1903.
Cuprins
Introducere................................................................................................5
CAPITOLULI: Din istoriali cercetàrilor referitoare la
terminologia magica popularà romàneascà............................................11
CAPITOLUL II: Termoli ce denumesc actantul magic.........................23
1. Importante studiali actentului............................................................23
2. Elemente de terminologie a actantului magic
in textele vechi romànesti.......................................................................24
3. Stratificare etimologica.......................................................................27
3.1. Termeni de origine latina......................................................29
3.2. Termeni ìmprumutati............................................................29
3.2.1. Termeni de origine slava..................................................30
3.2.2. Termeni de origine maghiate...........................................30
3.2.3. Termeni de origine greacà................................................30
3.3. Termeni formati pe teren romànesc......................................31
3.3.1. Termeni formati cu suftxe................................................31
3.3.2. Termeni formati cu prefixe..............................................39
3.3.3. Termeni obtinuti prin conversiune...................................39
3.3.4. Termeni obtinuti prin compunere....................................39
3.3.5. Termeni formati prin contaminare...................................40
3.4. Termeni cu etimologie necunoscutà......................................40
CAPITOLUL III: Termeni ce denumesc acfiuni cu caracter magic.......41
1. Probleme de definire a termenilor specifici........................................41
2. Termeni ce denumesc acfiunea magica in textele vechi romàne§ti .... 44
3. Stratificare etimologica.......................................................................46
3.1. Termeni de origine latina......................................................47
3.2. Termeni ìmprumutati............................................................48
3.2.1. Termeni de origine slava..................................................49
3.2.2. Termeni de origine maghiate...........................................49
230
Valeriu Bálteanu
3.2.3. Termeni de origine greacà................................................50
3.3. Termeni formati pe teren romànesc......................................50
3.3.1. Termeni formati de la substantive....................................51
3.3.2. Termeni formati de 'a verbe.............................................53
3.4. Termeni cu etimologie necunoscutà......................................55
CAPITOLUL IV: Termeni ce denumesc practica magica...................... 57
1. Directii de cercetare............................................................................57
2. Termeni ce denumesc practica magica in vechile texte romànesti.....58
3. Stratificare etimologica.......................................................................62
3.1. Termeni de origina latina......................................................63
3.2. Termeni ìmprumutati............................................................63
3.2.1. Termeni de origine slava..................................................64
3.2.2. Termeni de origine maghiarà...........................................64
3.2.3. Termeni de origine greacà................................................64
3.3. Termeni formati in limba romàna.........................................65
3.3.1. Termeni formati cu sufixe................................................66
3.3.2. Termeni formati prin derivare regresivà..........................70
3.3.3. Termeni formati cu prefixe..............................................70
3.3.4. Termeni formati prin compunere.....................................70
3.3.5. Termeni obtinuti prin conversiune...................................70
3.4. Termeni cu etimologie necunoscutà......................................72
CAPITOLUL V: Sinteze.........................................................................75
1. Precizàri..............................................................................................75
2. Ràspàndirea geografica a termenilor..................................................76
3. Probleme de semantica.......................................................................81
4. Observatii asupra proceselcr derivationale.........................................88
5. Aspecte de ordin gramatical...............................................................93
6. Termenii magici in expresii si sintagme.............................................99
7. Importanpi studierii variantelor........................................................103
8. Unele aspecte etimologice................................................................106
9. Probleme ale transferului terminologie............................................108
10. Observatii onomasiologice.............................................................113
CAPITOLUL VI: Probleme ale formarti si evolupei
terminologici magice.......................................................................131
1. Straniti terminologice.......................................................................131
Terminologia magica populara romàneasca 231
2. Termeni fundamentan.......................................................................136
3. Relatii in interiorul terminologici magice.........................................173
4. Tendinte in domeniul terminologici magice.....................................174
5. Starea actúala a terminologici magice..............................................175
6. Reflexe ale terminologici magice in alte sfere terminologice..........178
ÌNCHEIERE.........................................................................................179
INDICE DE TERMENI.......................................................................185
INDICE DE NUME....................................,........................................195
ABRE VIERI.........................................................................................199
a) de cuvinte...............................................................................1"
b) bibliografiee...........................................................................200
BIBLIOGRAFIE...................................................................................209