, . (Y> , îs At. r. 1 1 XM'Y A XA ( J • * rT. -i■'.■•■ t- >* X^X . ' xi£e&& ★ ★ IA ACABFJBiEI *) 19 5 5 TZ&ttSU F AURARI DE FRUMUSEŢE (1955) Larmă. Zarvă. Grozăvie. „Fii cuminte...” Cine spune? Lasă-i... Tot copii să fie... Mai cunoşti aşa minune? Florile — le-or fi pădure... Un copac — li-i uriaşul... ...îi auzi? Cu lungi murmure F.i învăluie oraşul. 7 Orişiunde e-o oglindă De verdeaţă, sau de apă, Vezi copii sărind să prindă Fluturaşul ce le scapă. Unul — fuge, cellalt rîde Urmărindu-1 vijelie, Cade, sîngeră, şi-atît de Fericit, că nici nu ştie... Dar aici, ce-o fi? Se-adună Harnici, serioşi... Au treabă. Trag, la greu, trag împreună. Păi, nu vezi? Se mai întreabă? Orişiunde e-o grămadă De nisip — e „şantierul" ! ...Şi se-apleacă-ncet, să-i vadă, Cald, cu ochi albaştri, cerul. 8 Făurari de frumuseţe, De imagini şi minuni! Lumea are-atîtea feţe La cinci ani şi două luni. Păsări, pajişti, bob de rouă, Intre flori un mic popas, Orice pas e-o vrajă nouă, E-o uimire orice pas. Parcul cu nisip fierbinte Plin e, tot, de munca lor. Cîte le mai trec prin minte: Casă, rîu, tunel, vapor... Fac o barcă de liîrtie Şi-au plecat — navigatori — Să mai afle încă-o mie De pămînturi şi comori. 9 De pe-acum încep să-nveţe —Frumuseţii făurari — Să dea vieţii frumuseţe, Cînd s-or face oameni mari. Din nimic, o-ntruchipare. O minune, din nimic! O fi bine cînd eşti mare — Nu e rău, nici cînd eşti mic. ÎNTÎMPPĂRI MAI PUNGI, MAI SCURTE, CU PRIETENII DIN CURTE y PICTORUL Plăcii noştri în rochiţă, Cu-obrăjori în culori, Mult o-ncîntă pe fetiţă... I-a privit de-atîtea ori! Soare. Cald. Şi dulce vînt. Florile se mişcă blînd. 13 Iar fetiţa Zice-n gînd: „Rază bună, Rază trează, Care florilor eşti pază — Vreau să-ţi spun neapărat: ...Mare pictor eşti tu, rază! Ştiu eu, Tu le-ai colorat...11 PRIMĂVARA Fug zilele de iarnă, grele. Ne iese soarele în drum. Şi primăvara vine-acum Cu ghiocei, cu viorele... Te joci... S-a dezgheţat de-a bine. De fiecare pas te bucuri. ...Şi ce voioşi împung spre tine Corniţele, — întîii muguri! 15 Ia uite, rîndunica!.Zboară Cu o crenguţă mieă-n cioc. Vezi?... Nici o clipă nu stă-n loc. îşi face cuibul, pentru vară. „GRIGORESCU"... S Ji pe cărţi şi pe caiete Numai pete şi culori... El, întreg, e numai pete. Greu cu el să te măsori. Nu te-ascultă nici de frică — O să-ţi zică Mîzgălici... — Grigorescu o să-mi zică Uite colea, uite ici... 2 17 Şi, îndată, iar începe! E năravul lui, de mic. Faci tu ochi cît două cepe: El „pictează" ... El, nimic! Nas şi păr şi haine, ghete, S-a mînjit ca un scatiu: — Mîzgălici rămîi, băiete... - Ba eu pictor am să fiu! SORA MICA Soarele, după perdea, Stă privind la sora mea. Nici nu-1 simţi. Nu face larmă. O mai lasă. Să mai doarmă. Prea e-n zori. Nu poţi să strici Somnul scump al celor mici. 2* 19 Cald, cu rază părintească, O mîngîie. Să mai crească. Eu, ca sora ei mai mare, Ii şoptesc: —Ce bun eşti, soare Merg încet, mă uit la ea: Suge, mestecă ceva?... Somnul cel de dimineaţă E mai bun ca o dulceaţă! Dar ce forfotă-i pe ram? Ce se-ntîmplă-acolo-n geam? ...Sar, trei vrăbii jucăuşe, Pe-amîndouă picioruşe. Ghem, apoi — în aripioare — Stau cu ochii-nchişi, la soare. 20 — Surioară!... Ca şi tine Stau, cu ochii-nchişi, li-e bine... E devreme, mugurel. Hai, mai dormi şi tu niţel! Zvonuri vin, mai lungi, mai scurte... Cine sparge lemne-n curte? Vreau ca sora mea să doarmă. Nimeni să nu facă larmă! Zgomot mare... Treabă proastă! Mi-arunc ochii pe fereastră: Dimineaţa-i de cleştar. Dar —spărgînd văzduhul clar — Strică fără rost, o raţă, Liniştea de dimineaţă... 21 — Ce faci, raţă, gălăgie? Stai tu, că-ţi arăt eu ţie! Ba-i dă zor cu „mac-inac-mac“, Eu la geam, ce pot să-i fac? Tocmai dam să mă cobor Cînd, aud — asurzitor — „Cu-curigu!...“ şi cocoşul. ...Caldă, cu-obrăjorul-roşu, Sora mea, un mugur mic, Face ochi... —Mai dormi un pic! Aş! Ea s-a-nălţat în coate: —Să mai dorm?... Par cum se poate? Tu nu ştii — sări fetiţa — Că in-aşteaptă grădiniţa?... VREM CAI FRUMOŞI Ne plac căluţii. Vrem călare. Cum ne-am juca!... Şi ce voioşi... Dar lung se uită fiecare: Degeaba, dacă nu-s frumoşi! ...Sînt şase cai la grupa noastră. Dar nu toţi caii sînt la fel: Ua unul e vopseaua proastă... Ea altul, capul, ca de miel! 23 Unu-i urît, că-ţi face frică, Aceştia doi, parcă-s motani... Dar eu cu ce mă joc adică? Sînt mare-acum. Am patru ani. Eu l-am ales, din toţi, pe Victor; El pare viu, nu cal de lemn! E-a colorat un straşnic pictor. Şi-n frunte, alb, i-a pus un semn. Nu-s şase cai la grupă oare? De ce în pauză, de zor, Pe Victor vrem să stăm călare, Pe Victor toţi copiii-1 vor? O, ce cuminţi şi-aşteaptă rîndul Copiii toţi din grupa mea Şi bucuroşi, şi alintîndu-1 Se-nghesuie la el în şea! 24 Şi nici nu este de mirare. Şi nici vreo taină nu-i. Să ştii Frumos la chip şi la culoare, FI seamănă cu caii vii. RONDELUL MIHAELEI Tu, în toate, parcă eşti Mama, cînd era ea mică... Ziua, fugi ca o furnică. Seara, ceri mereu poveşti. Pe-ntuneric, nu ţi-e frică. La injecţie, zîmbeşti. Tu, în toate, parcă eşti Mama, cînd era ea mică. 26 La un greu, la o adică, Nu mă laşi, nu te jeleşti. Şi-unde merg, prin Bucureşti Sau prin lume, - o părticică, Tu, în toate parcă eşti! POVESTE CU O ZlNĂ DE CINCI ANI In cutie, zăbrelit, E un boţ de brînză... Phiii!... Şoricelu-i fericit: Ce ospăţ 1-aşteaptă-aci! Ar gusta şi el niţel... Cum să nu! Şi, binişor, Intră, domnul şoricel. (Că, să intre, e uşor). 28 Biata maică-sa-ntr-o zi îi spusese: —Ştii, e greu De ieşit!... îşi aminti: „Să nu umbli teleleu"... Da. Acum e prea tîrziu. Nu mai ştie nici un drum. Cum o să mai scape viu? S-a sfîrşit cu el acum! Dar, cum spune şi-n poveşti, — în poveşti de şobolani — Bine-i să te pomeneşti Cu o zînă... de cinci ani. Ea, capcana i-a deschis. El, fugi. Şi asta-a fost. Şi-auzi, ca printr-un vis: — Du-te, că eşti mic şi prost. 29 Fugi, să nu mai vii pe-aici! ...El, atunci, ca un suspin, Chiţcăi —cu ochii mici: — Nu mai vin, zău nu mai vin! MOSOREDUD — IVÎamă mare, draga mea Din ce este şi nu este Scoţi, din toate, o poveste. Vreau să ştiu, de s-ar putea: Cîte spui Şi cîte ştii (Zău aşa, Ţi le-aş fura...) Un’le pui? Şi un’le ţii Dumneata? 31 ...Dar s-o rogi cît de fierbinte, Să rămîi Cît de cuminte, Să-i fii cel mai drag nepot, Dînsa —greu şi-aduce aminte. Stă. Se reazămă-ntr-un cot. Pasămite, 'ntîi şi-ntîi, Parcă-ar căuta cuvinte, Parcă le-a uitat de tot. Dung priveşte-n depărtare Parcă iar ar căuta... Dung zîmbeşte mama-mare Parcă-a şi găsit ceva! Şi cu greu şi cu mirare, O cunosc eu, nu mă-nşel, Pîn' la urmă o să zică: — A...! făcîndu-şi ochii mici, De poveşti, mă-ntrebi, adică? Un’ le ţin?... Păi, tot la fel: Uite, ici, Pe mosorel. 32 Zic: —Aşa? Pe mosorel? Zice: — Cum credeai altfel? Sau te miri? — Ba nu mă mir. Zice — Asta-i tot secretul. ...Mosorelu-1 iau, cu-ncetul, Prind un fir, îl deşir Şi-o poveste scot din el! ...Cîte fire Să deşire — Ştie mama-mare-a mea! Poate-oricine s-o asculte... Dar cumva Ca să se mire, N-are voie nimenea. Dulci poveşti fără sfîrşit! Ştie multe... Şi-n tot felul. ...Dar pe toate, negreşit, După cum mi-a povestit, I le spune — Mosorelul! 3 — C. Theodcrescu voi. II 33 ZĂPADA Pe cartea de-aritmetică Adoarme fata... Pe masă-ncet deretică, Cu grijă, tata. Priveşte urma scrisului Peste caiete. ...Ea-n leagănele visului Se dă, cu sete. 34 Ies, poleite litere, Pe bolta-ntreagă. Vezi Mihaela, uite-le: Sînt stele, dragă! Tot mai adine se-ntunecă. Vin norii. Plouă? Ba nu. Te uită, lunecă Zăpada nouă... Fulgi deşi încep să circule — B noapte, dragă — Prin aer, albe virgule Pe-o tablă neagră. Vin fulgi, vin opturi umede, Zăpadă nouă. Te uită ce de numere: Trei, şase, nouă... 3* 35 Pe-ntinderea pămîntului Ce vînt dă japcă! ...Albi, ies în calea vîntului, Cinci — mulţi — cu şapcă. E-o carte de-aritmetică Ce zboară, ruptă? Zăpada e!... L-împiedică, Greu — vîntul luptă. Oriunde ea-1 descoperă, Pe nins se-aşterne... Suflarea i-o acoperă Ca-n nişte perne. Vin fulgii, de-a-nvîrtitele: Prin noapte-aleargă, Mici semne, cifre, litere, Pe-o tablă neagră... 36 Aduce, dimineaţa, veşti Şi neaua, gluga... Iar Mihaela — la fereşti — Dă fuga, fuga. Dipit şi el pe geam, văzui Un fulg mai mare: ...Ii stă, deasupra nasului, Semn de mirare! BĂIATUL-CU POVEŞTILE Intr-o curte, Undeva, Vin copiii, o grămadă. Dar nu vin Ceva să ia, Nici la joacă, Nici la sfadă. Toţi se-adună Sub copac. Tac şi tac. 38 Nimic nu fac. Asta-i bună! Negreşit: Unde s-a mai pomenit? O grămadă De copii — Şi... Nici musca nu se-aude! Asta, oare, Ce-o mai fi? ...Cel mai mare E, aci, Un băiat cu ochii-dude. Toţi, în juru-i, stau cuminţi. Unuia, din ceata toată, Gura i-a rămas căscată... Şi-i lipsesc, poftim, doi dinţi! Nimenea Nu zice pîs. Nimenea Nimic nu cere. 39 Liniştiţi, cu ochii-n sus, La băiat privind, Stau roată — E-o tăcere... Şi, deodată, Zboară Hohote de rîs! Hei, băiatul... Ştie multe Ghicitori — Şi poezii — Şi poveşti — Şi snoave scurte Cu prietenii din curte! ...Şi se-adună, să-l asculte, Toată ceata de copii. TREI PITICI ZGRIBUEICI ŞI-UN VUEPOI DOFTOROI Peste rîpa podului, Peste apa Lotrului, Lingă poala codrului, Trei pitici Zgribulici Cu şoşoni de pîslă, doi, Cellalt cu galoşii noi Sus pe ladă, Să se vadă, Trec pe-aici Trosnind din bici, 43 Trec pe cale, V in de vale Toţi cu fălcile-n basmale, Graşi şi roşii şi voinici Trec în sănii, pe tălpici, Sănii trase de arici... Ei se cred pitici de soi Fără seamăn pe la noi, Sînt grozavi, mă rog matale, Ku-s pitici de trei parale! — Un’ se duc? — Ea farmacie. — Ce să ia? — O doctorie. Cerul s-a făcut ca sticla. Farmacia-i colo, iată. Iar fereastra ei pătrată Trasă parcă e cu rigla. 44 Dar piticii, să se ştie, Cit se ţin pitici de soi Şi făloşi, Pitici brînzoşi Cu şoşoni Şi cu galoşi, I-a-nşelat un oarecare Şarlatan de drumul mare, Un vulpoi De doftoroi: N-au ajuns la farmacie. N-apucară drumul bun! Ba făcură o prostie... Ce-au făcut? Am să vă spun. — Hii!... (dau bici) Minaţi, arici! ...Fiecare-n sanie Smiorcăie... Jelanie: Se jelesc Că tuşesc, Că n-au trai De guturai 45 Şi mereu Fac, din greu: „Aoleu" şi „aoleu". Ci-că sînt Bolnavi de tot: — Nu mai pot Şi nu mai pot, C-au răcit, se prăpădesc, Piere neamul piticesc. II ... într-o curte — sub pridvor Iese, de la el din ladă, Un căţel Mititel. Stă pe coadă Şi-un picior — Strînse binişor Sub el — Şi, cu capu-ntors niţel, Se tot uită-n urma lor. 46 — I-oite-i, mă, ai ciorilor... Fire-aţi, voi, ai florilor! Cită zurbă, cit alai, Cită larmă, chiu şi vai, Fiindcă au Un guturai! Alb, cu pete de aramă Şi urechile de lup, Toţii copiii ştiu că-1 cheamă Zdup. Ăsta nu-i vreun soarbe-zeamă Cit îl vezi de mic la trup. Poate aţi băgat de seamă: Colţii lui de-apucă, rup! ...Ninge! Ninge! Iar zăpada V întu-o-mp inge Şi-i dă ghionţi — Şi-o aleargă toată strada... 47 Ca băieţii, el, se joacă! Spre zăpadă vine glonţ, Ea se-mprăştie oleacă — Fulgii, virgule sînt parcă Şi zulufi şi cîrlionţi... Zdup dă roată, Dă din coadă, C-ar vrea iarăşi să se ducă • Sentinelă la ulucă — Ba-nainte, ba-ndărăt — Dar cînd simte că-i zăpadă, Nemişcat rămîne-n stradă: Stă, că-i place Cum îi face O perucă De omăt... III Peste rîpa podului, Peste apa Lotrului, Dîngă poala codrului, 43 Nu-s piticii toţi la fel Hăulind ca la răzbel Speriaţi — mai mare frica — Pentr-un fleac şi mai nimica. Neamul de pitici, nicicînd N-a umblat la noi cu-alaiul Săniilor răsunînd, Nici nu ştiu ce-i guturaiul. Ba le place cînd e nea, Nu răcesc pe vreme rea, Nu li-e teamă de zăpadă, Nici nu-i ştiu bolnavi să cadă... Sună viscolul din goarnă Nu le pasă că e iarnă. Nu-s cocoloşiţi la cald Ci-nvăţaţi la munte-nalt. Nu-nvăţaţi pe vreme bună, Ci pe viscol şi furtună. Nu dau fuga în alai Pentru-un fleac de guturai, Cum făcură ceştia trei Zgribulici şi rotofei! 4 49 IV D intr-o scorbura de brad, Brad bătrîn Neclătinat De cînd nu se ţine minte — Cin’le iese înainte Celor trei Pitici ai mei? Cine-i meşter la cuvinte, Colo-n margine de sat? ...Păcălici, neapărat, Cunoscutul Păcălici, Doftoroi pentru pitici, Deşirat Şi îmbrăcat Cu o şubă de furat. Şuba asta o purta Nu degeaba... Pe sub ea, Coada strînsă-n şold grămadă De văzut nu se vedea, 50 Da-i ieşea un vîrf de coadă Care-*i sta în sus, vîlvoi: Coadă de bătrîn vulpoi! Doftoroi cu prost renume După cum îl ştie-o lume, C-un cap vesel de pisică Răsărind din buzunar — Secretara lui, adică — Şi c-un huhurez înalt Răsărind din celălalt — Ăsta-i este secretar — HI tîrăşte, lungi, pe umăr Buruieni fără de număr, încurcate rădăcini, Cozi de bozii şi ciulini, Crengi şi frunze, lucru rar, Gata să le facă dar ... Să te vindeci, nu-n zadar! Ci-că aste crengi şi ierbi De le ronţăi sau le fierbi, Toate relele dispar... Vede pe pitici: —Adică Aţi plecat la tîrg?... le strigă. 4» 51 Zgomot, sănii, Tărăboi... Măi arici, Ia staţi, dihănii! Măi pitici, Da’ ce-i cu voi? încotro? — Da farmacie. — Nu mai spuneţi! A-o-leu! Cum? Dar toată lumea ştie, Farmacia-i lucru rău. Ba, pe cit am auzit, Să mă credeţi, zic şi zău, Unul... s-a şi otrăvit! Voi ce vreţi? — O doctorie. Am r&cit, am răguşit... — Doctorie am şi eu. Staţi, frăţîne, staţi cumetre, Că-am adus şi termometre... Ne modernizăm, mă rog! Cîte am aci-n bîrlog, Mi-am făcut şi catalog! Ceaiuri De siminichie, Alifie în cutie, Am ciuperci Poţi să le-ncerci, Am şi ouă De gîndaci, Am şi rouă Strînsă-n saci, Praf de scoarţă de copaci Şi lăbuţe de brotaci, Deacuri bune — aferim! Ia veniţi! Poftim, poftim... Stau piticii-n loc şi-ascultă Vorbăria asta multă, îl ascultă, ba-1 şi cred Şi cu toţii se reped Şi, din sănii, cîteştrei, Se coboară rotofei, Se coboară, ştim de ce: Păcălici să-i vindece... — Ne faci bine? — Vai de mine, Altfel, nu mi-ar fi ruşine? 53 — Ai şi prafuri? — Două vrafuri. — Ai .şi hapuri? — Trei dulapuri. — Şi comprese? — Pe alese... Dl, pe-un umăr cu pisica (Huhurezul pe cellalt) Ei: — Hapciu! El: —Nu-i nimica... Intră-n scorbură, la cald. Sar piticii, hopa-hopa, Şi, tustrei, Vin şi ei Unde-i soba. înăuntru, ce să vadă? Claie stau peste grămadă Cîte toate sînt pe lume, — Păcălici Fiind bun de „glume" — 5't înşirate, Răsturnate, Vraf anume adunate; In ierbare Frunze-amare Şi-n borcane lipitori Şi, pe-o policioară mică, Bufniţe cu ochi de sticlă Cu priviri de vrăjitori, Bune să te ia cu frică Şi fiori Prin subţiori... Ba văzură, însfîrşit, Măre, ce să vă mai spun, Şi-un motan în caftan — Cu un cap De harap — Negru cum e un ceaun, Bîngă sobă ghemuit, Un pisoi Şi alţii doi, 55 Mieunînd: — Bine-aţi venit! Păcăliciul, negreşit Iute i-a muştruluit: — Linişte, motani nărozi! Ia vă rog... Cine-a vorbit? Iar pisoii, dînd din cozi, Mieună mieros şi greu: — Eu !... Mi-eu... — Şi eu!... Mi-eu... V Curios, c-aşa-i e felul, Se strecoară, la intrare, Cu piticii — şi căţelul. ...Zdup, tăcut Şi nevăzut, Colo-n scorbura cea mare, Cum e el Mititel, Ee-a trecut Printre picioare. 5G Toţi privesc cu supărare Către Zdup, fiindcă-i încurcă Urmărindu-le alaiul Şi ţinîndu-se ca scaiul, El — o să le dea de furcă! VI Păcălici, la el acasă, A schimbat acum macazul: Greu se lasă, Face nazuri, Iar piticii, mai să plîngă, Fac o mutră lungă, lungă... Se-mbulzesc şi vin mănunchi Mai să cadă în genunchi: — Păcălici, Ascultă ici, Uite, ce mai colo-ncoaci, Fă ce-i şti, Te-om răsplăti, Numai bine să ne faci! 57 — Ne-am îmbolnăvit Cumplit... — Avem junghi Ba rărunchi... — N-avem trai De guturai... — Dacă zici Că ştii şi ai, Deacuri bune să ne dai! Ei îl roagă cu suspine. El, de rîs abia se ţine. Dar ca să se-arate-n fine Priceput Şi-n limbi străine, Zice: „gut...“ Adică: „bine“... (Aşa vine Pe nemţeşte ) Ba mai zice şi „bonjur“, Dînd prin scorbură-nconjur, Şi „mersi“ Pe franţuzeşte — Mare doftoroi, fireşte — Vorbele-şi meşteşugeşte: Zice: „gut“, 58 Zice: „mersi11, Pe pitici îi zăpăceşte Cu fasoane şi prostii. N-are-a face... Pe prepară Cîte-o doftorie „rară11... Ba, acum, îi şi învaţă, Că-i grozav cînd dă povaţă: — Nu odată toţi, năvală! Nu veniţi aşa, în turmă. Nu dau turcii. Nu-i răscoală. Staţi. Pe rînd. Cu socoteală. Tu, întîi... Voi, mai pe urmă. Şi le spune, ca la carte, Fiecăruia în parte, Şi le spune-aşa pe rînd — Dar în sinea lui, rîzînd — Cîte îi trăznesc prin gînd; Cîte toate, mai nimica, Tot umblînd Cu fofîrlica: — Ţine minte! Ceai de tei... 59 Ceai fierbinte Ai să bei! Dar dacă m-asculţi, eu zic, Asta încă nu-i nimic: Teiu-i bun fiindcă miroasă, Dar deasupra lui îndeasă — Deacuri bune din strămoşi Creastă roşie de cocoşi, Tocătură de coceni, Coji de arbori din poieni, Cozi de frunze, suc de bozii, După cum ştiu toţi nărozii. De mîncare, Numai zeamă... Ţin’ te tare. Fără teamă. Dacă vrei ca să te scap — Şi la sănătate ţii — Fie noapte, fie zi, Iei un hap, Mai iei un hap, D-astea bune din dulap, Pînă te-i înzdreveni... 60 Dar mai sigur ca să fii, Pune şi căciula-n cap! Ei! De nu te-i face bine, Treci tu, iarăşi pe la mine. Priceput-ai? — Priceput. — Bine. Bravo ţie. Gut. Altu-acuma... că strănut. Guturaiul, negreşit, Se cam ia!... M-am molipsit. — Sănătos să fii! — Mersi... El: — Hapciu! Ei: —Nu-i nimica! El întreabă-atunci pisica, Fiindcă sforăia cam tare: — Ce-i cu tine, sărăcie? Guturai ţi-au dat şi ţie? Şi, cu mare Supărare: — Mi-au... Mi-au dat!... făcu pisica. 61 VII Doftoroiul Păcălici Păcălindu-i pe pitici, Pune hapurile-n tub „Şi-acu, zice, să le-astup...“ însă Zdup Văzuse totul. A răbdat cit a răbdat Şi, deodată, supărat Sare, nu stă ca netotul, Ba îi trage şi-un lătrat. Spre pitici se-ntoarse-apoi, Şi le zise, să se ştie: — Asta-i mîrr... mîrr... mîrşăvie Mîrr... şăvie! mîrîi. Cum vă-nşeală, măi copii! Nu vedeţi nimica voi? Crengi şi frunze şi coceni, Hapuri, ierburi, buruieni, Ce vă trebuie prostii? ...Păcălici, nu-i păcăli! Păcălici, am să te rup! 62 Dar piticii noştri-n cor „Marş" strigară, „marş d-aci“ Şi... i-au dat cîte-un picior. Atunci Zduo Ca un lup Datră, sare-n sus, de-un metru, Sparge-ntîi un termometru, Scheaună prelung ca lupul Şi, în colţi, a spart şi tubul. Iar pe Păcălici de şubă II apucă, să i-o rupă. Păcălici privea fricos, Hapurile cad pe jos; Zboară bufniţele sure, Speriate, spre pădure; Fug pisicile, motanii, De răstoarnă bolovanii, Dar piticii ăştia-ai noştri „Marş“ şi „marş“... strigau ca proştii. 63 Şi, sărind cu toţi pe el, Dau afară pe căţel. Zdup, gonit de ei, săracul, Şi-aruncat de-a berbeleacul, Stă, se-ntinde, să se-ndrepte; — Lasă, Păcălici, el strigă, N-om fi toţi de mămăligă! De-ai găsit piticii proşti, Sînt pe lume mai deştepte Lighioane —şi mai drepte... Păcălici, nu ne cunoşti! Las’ c-o să-l gonim de-aici Pe vulpoiul Păcălici Care-nşeală pe pitici. O să-l luăm în colţi — ca mîine De nu-1 luăm, să-mi ziceţi cîine VIII Dar acuma, Păcălici Strigă: —Bravo, măi voinici! Şi scăpat de-aşa belea, Iar, pe cîte-unu-1 ia, 64 Şi le spune verzi şi-uscate Despre leacuri, cîte toate, Cîte toate — mai nimica, Tot umblînd Cu fofîrlica. Zice: —Unde am rămas? Stai niţel să-mi vină glas. Stai că mi-am adus aminte. ... Dacă eşti pitic cuminte, Am colea O buruiană Care poate vindeca Boală grea Şi orice rană... Cea mai bună dintre ierbi! Ai s-o fierbi, O pui în cană, Bei un pic, Mai bei un pic, Tragi o duşcă Şi-ncă una Şi — nu trece săptămîna — Gata, nu mai ai nimic! 5 — C. Theodorcscu, voi. II 65 Iar de nu te-i face bine, Treci tu, iarăşi, pe la mine. PriceputTai? — Priceput. — Bine. Bravo ţie... Gut! Altu-acum, că iar strănut. — Sănătos să fii... — Mersi! Şi piticii — bani să fie! — Au plătit, Au mulţumit Şi-apoi, plini de bucurie, Au ieşit Din prăvălie Cu comprese, uite-atît, Peste cap şi peste gît, Şi cutii Cu alifie Doar aşa, de fudulie, Doctorii O magazie — Ani întregi ca să le ţie — Şi c-un termometru mare Subţioară, fiecare, 66 Au ieşit Cum au venit: Graşi şi roşii, dar făloşi C-or să fie sănătoşi — Sănătoşi Cu moşi pe groşi... Ce pitici mămăligoşi! — Hai acasă, Vremea-i rea. — Am rămas Făr-o para... — Pasă, Că ne-om vindeca! ...Ce să vă mai spun, pe şleau, Că — nimica nu aveau! — Hii!... (Dau bici) Minaţi, arici... Şi, Pe sănii cu tălpici, Duşi au fost, cei trei pitici. 67 IX Zdup, afară sub pridvor, Stă pe coadă şi-un picior: — I-oite-i, mă, ai ciorilor... Fir-aţi, voi, ai florilor! Cită zurbă, cît alai, Cită larmă, chiu şi vai, Fiindcă au Un guturai! Ceai de tei? Auzi scofală... Sigur că e bun la boală: Ceai de tei cu floare-aleasă Face, cine vrea, şi-n casă. Celelalte Ce-s încalţe? Leacuri, Fleacuri, Buruieni, Bozii proaste şi coceni... Şi mă iau la socoteală Tot pe mine 68 Dumnealor, Cînd le spun cum îi înşeală... Foarte bine. Bravo lor! După păcăleala trasă, Merg acasă? Bine, lasă... ...Pentru el, nici-un bucluc. Doar, privindu-i cum se duc, Ii cam pare De mirare Fiindcă el — de cînd se ştie — Iarnă fie, Fulgi o mie, Nu se teme de urgie. Guturai la dînsul nu-i, Nici la neam de neamul lui, Şi nu bate Din vreo tobă, Nici de-i ger Nu cere sobă, 69 Nici de-i ploaie Nu se-nmoaie; Latră tare, Sare, Latră — N-ar lăsa din curtea toată Să se mişte nici o piatră. Tot ce-i place, e — fireşte — Cînd prietenul lui mic In cojoc îl ia un pic Şi-l mîngîie şi-l iubeşte. ...Nu-i mai trebuie nimic! Iar de-i iarna cît de mare, Blană are, în spinare, Are şi un os să roadă, Nu răceşte, Nu tuşeşte, Nu strănută franţuzeşte, Stă pe coadă Pe zăpadă (Stă cu ochii de iscoadă: 70 Tot să ştie, tot să vadă,..) Şi pe urmă' — Zdup, în ladă ! X Zice, basmul, măi copii, Că-auzind de-aşa-ntîmplare Toţi piticii-n gura mare Rîd, în fiecare zi, — Că piticii sînt hazlii — Rîd, se tăvălesc de rîs De-ntîmplarea cu cei trei Zgribulici şi rotofei Care nu mai zic nici pîs! Hei, piticii-s şugubeţi, Măi fetiţe, măi băieţi... Au mai stat, au rîs din nou Şi (ajuns de rîsul lor, Că rîdeau, hohotitor Şi pădurile-n ecou) 71 Şi-a pus coada-ntre picioare, Necăjit nevoie mare, Şi-a tulit-o, doftoroiul Şi se duse, hăt, vulpoiul, Peste rîpa podului, Peste apa Potrului, Tocma-n fundul codrului! ÎNTÎMPIyAREA DIN GRĂDINĂ E un lac albastru-n vale... Zumzete se-aud domoale: X vSînt bondarii! Toată ziua Joacă prinselea şi piua... E o casă, ca la ţară... Curtea, singură... E vară. 75 O grădină, lingă casă... Ce-ngrijită! Ce frumoasă! Vînt, călduţ... Foşnind, se-aud Ierburi lungi cu firul crud. Stă — la gard — un ţap cu barbă Nu mai poate după iarbă! Dă cu cornul, dă cu capul, Să dărîme gardul, ţapul... Cum îl cheamă? Cine e? Nu ştii?... Ţapul Be-he-he. Tot la gard stă şi-un viţel: ...Ar pofti la pătrunjel! 7G Dar el nu e ţap, ce-i drept... B viţel. B mai deştept! Uită-te şi ţine-1 minte: Ci-că e Viţel-Cuminte! Şi-ăsta cine-i, doar urechi?... Parcă are trei perechi! B-un măgar, legat de par, Jinduie după mărar. Stă atent, lingă ţăruş... Ce vrea măgăruşul Ciuş? ...Ce să vrei dintr-o grădină Care-i de verdeţuri plină? 77 Veseli dau, toţi trei, din coadă Că nu-i nimenea să-i vadă, Nimeni, să-i gonească, frate! Vor mînca —pe săturate... Dar, ia stai: poate se-nşeală Dumnealor, la socoteală? Nimeni credeţi că n-o fi în grădină, măi copii? Hei, prin ierburi lungi, subţiri, Cită viaţă e, te miri! Pe-o crenguţă de cîrmîz Trei albine joacă „bîz“... 78 Iar bondarii, toată ziua joacă prinselea şi piua. Trece şi-o lăcustă-n zbor: Parcă e aviator. Şi-ntre flori, pe-un lunecuş, Tanc?... Ce-o fi? Ba cărăbuş IyUme multă, gîze mici, Gărgăriţe şi furnici. Unele — şi celelalte — Mici prin firele înalte, Ziulica-ntreagă, toate, Fug la treburi, ocupate. 79 Trec vîlcele, urcă stînci, Pe sub ierburile-adînci. ...Pentru micile făpturi Ierburile sînt păduri! Şi-o gînganie pitică Se tot uită-n sus, cu frică; Sub o frunză, ca-ntr-o casă, Stă şi zace, sperioasă: — Ameţeală parcă-mi vine! Negru-i codrul, vai de mine! Picuriciu-i spune-n şoapte: — Pas’, ţi-1 luminez, la noapte... 80 Iar gîngania, de-a buşa: — Da, la noapte... Dar acuşa? Poate voi veţi întreba: — O fi codru chiar?... Sau ba? Ce păduri or fi? Ce fel? ...Păi, păduri de pătrunjel! Nu sînt codri de stejar? ...Nu. Sînt brazde de mărar! Şi pădurea asta vie? ...Deuştean e! Ce să fie? Cum adică, ăsta mare Nu-i chiar uriaşul, oare? 81 Vrejul lui sucit, poznaş, Nu-i chiar bici de uriaş? ... Care uriaş, nepoate? E-un bostan şi jumătate! ★ Cald. Şi-un greiere-n amiază Ţîrîind prin somn, visează. Linişte. Se odihnesc Cei din neamul gîndăcesc. Cînd... deodată, —ce păcat! — Zgomot greu. Ce s-a-ntîmplat? Pîrîie ceva... Trosc!... Pac!... Fug bondarii către lac. 82 Pîrîie mereu... Trosc... Poc!... Un bondar: —Nu mă mai joc! Zgomot... Gîzele se scoală, Dau grămadă, vin năvală, Şuşotesc pe gîndăceşte: — Ce se rupe? Ce trozneşte? Tot pămîntul bubuie... — I-auzi! Cum se zguduie! Cit un bob, o buburuză Dă-napoi, parcă se scuză... Zice, greierul, pe-o brazdă: — Vai de mine, ce năpastă! 8' 83 Gărgăriţa şi furnica Vor să-şi stăpînească frica. Dar tot „pac“ şi „trosc" şi „poc“ Fug şi ele ca de foc! Toate, pe-apucate: —Zău Parcă-ar zice... E de rău! Fug, cu picioruşe moi: — Dragă, s-a sfîrşit cu noi... Simt, la-ncheieturi, un tremur: — Dragă, parc-ar fi cutremur! Ce-i cu neamul gîndăcesc?... Ce-are?... Să vă povestesc. 84 ♦ Ţapu-a dat în gard, ca ţapul, Pin’ l-a dărîmat cu capul. I-auziţi-1: mîndru e ! Cine-i dînsul... Be-he-he! — Mu-u... viţelul: Numai tu? Vin şi eu... amu... amu-u-u... Vesel ţopăie viţelul — Că-o să pască pătrunjelul! Ar mînca, ţap şi viţel, Codru-ntreg de pătrunjel... Dar nici măgăruşul Ciuş Nu mai stă lingă ţăruş, 85 Sare — peste un buştean — Şi... dă buzna-n leuştean. ... S-ar hrăni cei trei poznaşi. Vorba e: de ce să-i laşi? Şi de ce-n grădină? Spune: N-au ei iarbă? N-au păşune? Nu?... Bostanul, de mirare, Face-un cap cît el de mare. vŞi cum ţapul merge-n frunte El spre ţap dă să se-ncrunte: — Nu-1 lăsaţi, că e prăpăd... Strigă el: —Te văd! Te văd! 86 Vrea să sară-11 ajutor, Da-i greoi şi n-are spor. Gîfîie şi vine-ntins, Da-i departe...—Staţi! V-am prins Vrea să-i sperie bostanul, Că —de prins — l-apucă anul... Vrejul lui, e ţară-lungă: Vine-ncet — cam greu s-ajungă. Şi-astfel, ţap, măgar, viţel Zburdă, nu se tem de el! Dar bostanul — gură mare — vStrigă după ajutoare: 87 — Sări, bondarule, din iarbă, Intră ţapului în barbă! Vin’ lăcustă-aviatoare, Sări şi zăpăceşte-1 tare! Vrejule, hai, te ridici? Dă-i cu biciul! Ia-1 în bici! Vin bondarii pe cărări, Sar, de parcă vin călări. Zboară gîndăcei şi fluturi; Bat din aripi, ca din scuturi. O mulţime — ca pe uliţi — Vin albinele, cu suliţi. 88 Şi se-aduuă, dinspre lac, vŞi-alte gîze, la atac. Da... Grădina cea frumoasă Toţi o apără... N-o lasă. Ţapul vede: nu-i de joacă. Toată lumea îl atacă. Două gîze zburătoare D-au izbit în ochi. II doare. vŞi-o albină mai ursuză Ah, cum 1-a-nţepat la buză! Dung, pe limba lui căprească, Ţapu-ncepe să jelească. 89 Behăie şi calcă iarba Parcă-ar fi de-a baba oarba. Iyunecînd cu burta-n sus — Uite-1, cade... Cin’ l-a pus? S-a sculat acum... Orbeşte, Dă s-o ia la trei păzeşte. Ocoleşte iute casa. Uff... Şi-o ia la sănătoasa. Sperios, că-aşa-i e felul, După ţap —ţuşti şi viţelul. Şi, trăgînd cu el ţăruşul, Buzna dă şi măgăruşul. 90 Fug — la-ntrecere cu vîntul — Fug, tustrei, mîncînd pămîntul. ... Bună spaimă-au tras acuş Ţap, viţel şi măgăruş. Bună spaimă, însfîrşit... Ce-au cătat, asta-au găsit. Şi-acum seara o să vină Peste ierburi şi grădină. Pe faţa pămîntului, In rădvanul vîntului, Seara vine pe tălpice... Somn li-i gîzelor pitice ! 91 Iarba fragedă din curte De-a dat sucuri, miere, turte. Acum toate s-ar culca: — Grea zi, frăţioare, grea! Doar gîngania pitică Se mai uită-n sus cu frică: — Ăştia... ţap, viţel, măgar, N-or începe, soro, iar? V iţeluş-Cuminte-acu Parcă i-ar răspunde: „Nu-u-u“... Chiar şi ţapu-acuma, de! Parcă-ar zice: ,.B-he-he“... 92 Şi-un „îhî-îhî“... amar, Rage jalnicul măgar... Sub o frunză, stă — în casă — Pitulată, sperioasă, Gîza care cheamă-n şoapte: ,,— Iar mi-e frică, iar mi-e noapte... Ceştia trei porniţi pe vrajbă Tot p-aici i-aud, prin preajmă... Sînt pe-alături, prin livezi... Zic ei nu, dar poţi să-i crezi? Cum au luat ceva scatoalce, N-or da buzna să ne calce, 93 Să ne cotropească-amar, Să ne strice tihna iar? N-or porni din nou năpasta Peste noi, chiar noaptea asta?“ ... Chiar atuncea, tocmai bine, A ajuns şi vreju-n fine, Coada de bostan, adică... Se suceşte, se ridică, Şi, vestind, pocneşte biciul: — Licuriciul! Licuriciul! Vestea bună iute-adună, V ietăţile-mpreună. Bucurie, foşnet, şoapte: — Vine paznicul de noapte! — Vino, vino, licurici, Iluminează codrii-aici! Paznicul de noapte, iată — licuriciul — se arată Iar pe spate-i luminează Tolba cu săgeţi de rază... Şi de sus şi pînă jos înarmat ca Făt-Frumos, Strălucind fără pereche, Parcă spune: Sînt de veghe... 95 Nu vă temeţi, gîze mici... Parcă spune: $înt aici! Vreo primejdie de este Imediat vă dau de veste... Toţi îl ştiu şi toţi îl vor Licuriciul — straja lor. Printre ierburi cînd apare Licuriciul — parcă-i soare ! In sclipirile lui calde Vin gîngănii să se scalde; Ştie, blînd să le pătrunză Şi-n pătuc, sub cîte-o frunză; 96 Vii sclipiri aruncă snop Pe căsuţe cit un bob — Şi, prin ierburi, în grădină, Toată noaptea e lumină... 7 — C. Theodorescu voi. II DACĂ-ŢI PLACE SĂ CITEŞTI AM AICI NIŞTE POVEŞTI CUCUI/ Sta un cuc Colo-n nuc Şi zicea: —Am să mă duc! Vreau de zbor să mă apuc! Am să zbor — în partea-ailaltă Unde-i zarea mai înaltă Şi cît munte e-mprejur Am să zbor — ca un vultur. 101 Şi-am să-ntrec chiar şi vulturii, Pui de cerb ducînd în plisc Pe-nălţimile pădurii Pin’ la cel mai falnic pisc! în definitiv — şi piscul — py... de-un veac. Sîntem sătui. Mici fărîme-1 fac, du pliscul, Cum ajung la dumnealui! ... Dar zburînd din cracă-n cracă, Tipa-tipa Cu aripa, Sta niţel, Mai sta o leacă. Şi-obosit, ca vai de el, Se-ntreba ce să mai facă. A zburat odată-n lung, Zările parcă-1 străpung. 102 A zburat odată-n lat, Zborul lui — s-a terminat. Din aripi mai dă o clipă, Zboru-i fuge din aripă... Cucul — cuc — Colo-n nuc Mai zicea: — Din nou mă duc. Dar pe-alt drum Că eu, acum, De cîntat vreau să m-apuc! Am să-mi potrivesc cîntarea Tocmai ca privighetoarea. Cîntecele-mi, noi şi multe, Toată lumea să le-asculte. De privighetoare, las’ că Dumea s-a cam săturat... Ar fi timpul să se nască Şi-un alt cîntec — mai bărbat! 103 Se zburleşte el, din coadă — Păsărimea ca să-l vadă — Trage aer, umflă guşa, Şterge ciocu-n peana deasă: — Staţi voi, să vedeţi acuşa, Să v-arăt eu cîntec, lasă! ... Dar, de ici pînă colea, Cîntecu-i se isprăvea. Prescurtat şi-mpiedicat, Repetat dar neschimbat, Glasul lui atîta scoate: Pauze întretăiate... Cu-cu! Cu-cu!... Şi atît. Cîntecul ieşea urît. Restul se oprea în gît. — Măi, ce tot se-omoară cucul?... Hohoti, în foşnet, nucul. Cîntec, zbor, încurcă treaba... 104 Dacă nu cunoaşte lucrul, Ce se bagă, Frate dragă, Şi se clrinuie degeaba? PRIMUL, AN DE ŞCOARĂ Primul an, al meu, de şcoală! ... Cei mai mici, băiat sau fată, Greu se culcă, greu se scoală. Eu, nu-ntîrzii niciodată. Ce mulţime mare vine Cu ghiozdanul între umeri... Cred şi eu. E-aşa de bine. Să înveţi, să scrii, să numeri. 106 Plin, ghiozdanu abia încape. Cărţi, caiete, o grămadă. Şcoala e aici aproape. Casa e pe-aceeaşi stradă. Mama, scumpa mea şi buna, Chiar cînd seara mă mai ceartă, Dimineaţa — totdeauna — Mă aduce pîn’ la poartă. Parcă spune: Ce mai fată! Stă cu ochii umezi parcă. Rîde-apoi, un pic... Şi — iată — Parcă lacrimi o încearcă. — Primul an, al tău, de şcoală... Dragă-mi eşti şi tare mică! Curtea noastră e mai goală. Şi e singur Azorică. 107 Anul ăsta, se-nţelege, Altfel eşti, în pragul toamnei. Şcolăriţă eşti, în lege. ... Da-nri lipseşti, comoara mamei! Nu-i nimic. E bine. Numa Vezi de-ascultă! Vezi de-nvaţă! Coşcogea fetiţă-acuma, Ai intrat, şi tu, în viaţă... — Mamă ! Asta-i supărare? (Rîde fata...) Ce-i adică? Merg la şcoală, de, sînt mare. Nu pot să rămîn tot mică! SURORIEE IMoi două. Stăm lîngă fereastră... — Dă jos creionul dintre dinţi! ... Rucrăm, aici, la masa noastră, Cuminţi. Doar nu mai eşti la grădiniţă. Eşti într-a-ntîia, nu uita. Acum şi tu eşti şcolăriţă, Ei da... 109 Caiete, socoteli, dictare — Ai treburi, Mihaela, nu? Ai lecţii-acum, acum eşti mare Şi tu... Spre colţul lui, de astă dată, Chiar şi pisoiul tău şiret, Trecu —să nu fii tulburată! — încet. Şi vine Tălăbuş spre tine De parcă-ar fi tot un copil, în vîrful degetelor vine, Tiptil. Oricine intră fără veste, Eu degetul la buze-1 duc. ... Şi-ţi cade-o rază dulce peste Năsuc. C ÎNTĂREŢUL Straşnic, potrivind bereta, Cu trompeta lui se-avîntă... Pregătind în el „vedeta11 Toţi spuneau: „grozav mai cîntă!“ * Dar că zbîrnîie-n ureche, Nu-i spusese nimenea... Cîntăreţ fără pereche, El aşa se socotea. 111 Pînă cînd, sub o fereastră, Iy-a oprit ceva-ntr-o zi: O cîntare mai măiastră, Alte sunete-auzi... Să fi fost trompete multe Şi mai bune ca a lui, Pe-ar fi aruncat — s-asculte... Taina asta, cui s-o spui? Tînguirile înalte Şi-acel clocot nesfîrşit Ştiu să-mbie, să tresalte... Inima i s-a oprit. Plîng încet, ceva le doare, Rîd, se bucură şuvoi, Calde şi răscolitoare, Sunete adînci şi noi. 112 Sub fereastră, melodia O ascultă singur, mut. — Şi pieri copilăria. Şi trompeta a tăcut. El şi-a potrivit bereta Stînd pe gînduri, prima oară: ...Nu-i mai place cu trompeta. Vrea să cînte — la vioară! POVESTEA CU FETIŢA FRICOASĂ O luam, pe-atunci, la sănătoasa... Azi, n-aş mai face pe fricoasa! Să vezi ce-a fost... Era-ntr-o zi Pădurea plină de copii. Şi nu ştiu cum, m-am depărtat Prin codrul cel întunecat, 114 Tot ascultînd, ba un alun, Ba un tuf an, foşnind, cum spun Poveşti, isprăvi, minuni — cu sacii... Deodată... Asta ce-o mai fi? O coadă mătura copacii. Şi-un glas subţire se-auzi: — Nu-ţi fie frică! Hai cu mine, Pădurea-ntreagă să-ţi arăt... Te-opreşti că vine Nu ştiu cine? Poftim, nu-i nimeni îndărăt. Eu, tresărind cu mare teamă, Am vrut să fug. Băgai de seamă Că tot mai mult se-ntunecă... ti- 115 Şi-o cam băgai pe mînecă! — Dar cine eşti? am întrebat Pe musafirul cel roşcat. — Ki! Bine că-ţi aud guriţa! Nu mă cunoşti? Sînt meşteriţa La spart alune, ghindă, jir... Eu în persoană! Veveriţa. Nu-ţi plac mai mult ca păpuşica? De ce te sperii de nimica? Mă uit la tine Şi mă mir... Un zgomot surd, atuncea chiar!, Un pocnet—ca de vreascuri—vine... Mă-ntorc deodată şi tresar: O fi un... cine ştie cine! 116 Şi veveriţa zise iar: — Eu sînt mai mică decît tine Şi nu mă sperii în zadar... Am întrebat-o: —Bine, bine Dar... ce trozneşte fără veste? Nu-i Moş Martin cel din poveste, Nu-i ursul cel cu pasul greu Trecînd prin vreascuri? — Nu, fireşte. — Atunci ce-o fi? Atunci ce este? Ce zgomot vine? Ce trozneşte? — Păi... sparg alune, eu! CREAŢA — PRÎNGĂREAŢA CTine-o fi urîta asta? Rău se strîmbă. Ţipă rău. Uite, n-o cunosc — şi basta. E din Iaşi? E din Buzău? Şorţ, frumos... Parcă e Creaţa Rochie, guleraş... Ea fel. Dar cum plînge! Scoală piaţa Parcă behăie un miel. 118 Trecătorii nu mai umblă. Stau pe loc. Se-ntreabă: ce-i? Cine-i fata ce se strîmbă? ... Tare sînt miraţi şi ei. Dînsa, ţipă mai departe. Parcă-ar bate-o cu urzici. ... Poate e din altă parte. Poate s-a pierdut pe-aici. — Ce te doare? — Nu mă doare! — De ce ţipi? — Că-aşa vreau eu Şi-i dă zor în gura mare: Be-he-he şi aoleu... S-a umflat de plîns, şi încă Bîzîie ca un cimpoi. Ce-are? Chiar aşa să plîngă! ... Poate o cunoaşteţi voi? 119 Vin copii, cu ea de-o seamă, Vin şi eu, vreau s-o niîngîi: — Cine eşti tu? Cum te cheamă? Asta o-ntrebai întîi. ... Tace-acuma, ca un peşte! S-a oprit mirată-n drum. Şi de loc nu mai boceşte. Rîde, singură, acum. — Ce, nu mă cunoşti?... mă-ntreabă. — Ei!... Nu, zău... Şi-n adevăr, O recunoscui degrabă După zîmbet, după păr. Ea e... Nu mai scoală piaţa. Stă, cu chipul zîmbitor. — Ea e! Creaţa... Plîngăreaţa! Au strigat copiii-n cor. 120 — Dar de ce ţipai, măi fată, De-ai trezit oraşul tot? ... Zice Creaţa, ruşinată: — Fiindcă... m-am lovit la cot! PRIVIGHETOAREA vŞI BROTACUE Cînţi mereu, privighetoare... Satul nostru doarme tun. Nimeni nu-i. Tu cînţi. Dar cui? — Eumii... — Eumea-i la culcare. — Eumii-i place-a mea cîntare... Vreau să-i fac şi somnul bun. Noapte. Mai... Sub lună, lacul. Şi sărind pe mal, colea, 122 Cu lăbuţele-n ghetuţe Mici, altminteri, şi drăguţe, Ochii mari şi-i bulbuca Important, brotacul: — Tu scoţi sunete ciudate. Nimenea nu le mai scoate... Melodia ta-i prea grea! Scumpa mea privighetoare, Poţi să fii tu cîntătoare, E mai clară vocea mea! Easă triluri Şi bibiluri vŞi cascade de suspine... Prea sînt grele. Nu faci bine. Eu, în schimb, ce bine fac... Şi mă ţine minte-oricine! Fă şi tu aşa ca mine: Simplu, limpede —oac! oac! în grădină, Lună plină. 123 Satul nostru doarme tun. ... întrebai privighetoarea: — Ăsta-i prost, sau cum să-i spun? — Nu!... răspunse cîntătoarea (Trilul ei umpluse zarea) Poate... sfatul lui e bun! Stau, de ani, pe lingă lac, Vreau demult şi lui să-i plac, Dar ca el — ca un brotac — „Simplu", „limpede": „oac! oac!" M-am căznit eu, nu se poate, Boala mea e fără leac... Poate are el, dreptate: Eu „oac-oac“ Nu pot să fac! — Dacă asta te frămîntă, Scumpa mea privighetoare, N-ai dreptate. Ţi se pare. Cum ştii tu, e bine... Cîntă! — Aş cînta eu ne’ntrerupt, Cu brotacu-i greu să lupt! ... Dar certîndu-ne aşa, Ne-ntrerupe cineva: 124 — „Simplu" sau mai „greu“, în fine, Vorba e, să cînte bine... Voi nu ştiţi? De cîncl e veacul Rău de gură e brotacul, Nimenea nu-i face placul. Astăzi însă — n-aveţi teamă — Nimeni nu-1 mai ia în seamă Astăzi vorba e: ce faci, Nu ce spun diverşi brotaci. Cîntătoarele s-o ştie: Un „oac-oac“ nu-i melodie! Asta-nvaţ-o, nu uita, Pe privighetoarea ta. Altfel, oricît v-aţi certa, N-aveţi nici un spor. — Zău? Dar cine eşti mata? — Un... ascultător. PĂUNIŢA A CRESCUT După colţ apar deodată Duzi bătrîni şi tineri tei. O fetiţă bate-n poartă... Stă, aici, bunica ei. — Mamă-mare Paulina!... — Păuniţă! Bun venit. Te-aşteptam, eu şi grădina Unde ai copilărit. 126 ...O fetiţă, în vacanţă. Ia priviţi mirată ce-i! Ieri, nu ajungea la clanţă — Azi, ce uiare-i dumneaei... — Clanţa uşii... Da, ştiu bine, Greu mai ajungeam la ea! Vezi? Acum uşor îmi vine Matnă-mare, draga mea. Treptele, la scara mare, Nu-rni mai stau de loc în drum. Pragul — sus — de la intrare, 11 ating cu mîna-acum. Mai departe de ulucă Nimeni, din atîţi copii, Nu-ndrăznea ca să se ducă... Dumea se sfîrşea aci. Curtea de odinioară, Fără fund mi se părea! Fra-ntinsă cit o ţară... Mică a rămas şi ea. Chiar şi banca ta din curte Sus mi se părea mereu. Azi, picioarele-i sînt scurte. Ca să stau pe ea, mi-e greu. ...Mama-mare o ascultă. Fata-i spune cite vrei: Zîmbetul acesta nu-1 dă Mama-mare, decît ei. — Triste-mi stau la subţioară Jucăriile din pod; Cînd le spun că-a lor sînt iară, M-au simţit că nu-s de tot? 128 Mingea-mi sare înainte Dintr-un raft alunecînd: — Ce-ai de gînd? Să fii cuminte? Să mă joc eu am de gînd!... Bicicleta e prea mică — Ursuleţul e prea mic, Mici, păpuşile... Mi-e frică Să le-apuc: să nu le stric. Ba doi ani m-ai dus pe mine In căruţul ăsta, tu... Azi, păpuşa o mai ţine — Dar pe mine nu văd, nu! Jucării iubite... Oare Ce e? Ce s-a întîmplat? Poate, numai mi se pare? Sînteţi voi, cu-adevărat? 9 — C Theodorcscu voi. II 129 ... Caldă-n preajmă e lumina Razelor care apun. Mama-mare Paulina I-a răspuns, c-un zîmbet bun: — A trecut un an şi-o vară... Nu mai eşti, acum, d-un cot... Nu mai eşti, aici, sub scară, O fetiţă cît un nod. Toate lucrurile tale Au rămas cum le-ai lăsat. Dar, de-acum un an, e cale... Ai crescut... neapărat! — Toţi nepoţii se ridică: Unu-n loc nu vrea să stea... Numai tu te faci mai mică, Mamă-mare, draga mea. 130 — Tot ce-i crud şi tînăr creşte. Şi pisoiul, intr-un an, A crescut şi el, fireşte... Azi, e coşcogea motan! vŞi căţelul Azorică Uite-1 ici, ce mai dulău. E chiar el. Nu-ţi fie frică. Nu cunoşti căţelul tău? — Cum să nu! Tustrei, bunică, Ne pierdeam prin muşeţel... ... Toţi crescurăm va să zică! Tu, de ce nu creşti niţel? Mult eşti mică, matnă-mare ! Cit o vrabie-ai rămas. — Ai crescut, de-aceea-ţi pare... Văd că-ţi creşte-acum şi nas! 9» 131 Uite ce-i, să-ţi spun şi ţie: Vrabia — mereu e pui! Cîţi ani are, nu se ştie, Nu se ştie de cîndu-i... Floare-a vieţii minunate, Măi, copii, voi creşteţi, toţi... Mici vă par acuma toate, Mâi nepoată, măi nepoţi. .,. Umbre lungi cuprind grădina, Duzi bătrîni şi tineri tei. Mama-mare Paulina Stă cu nepoţica ei. In drum spre şcoauă Spre şcoală. Dimineaţă. Soare. Trecînd pe lingă dispensar, Zicea copilul: —Medic, oare, Ce-ar fi s-ajung, aicea chiar? Mai sus, la linia ferată, Pe pod, copilul se gîndea: — Pe-aicea ani să duc odată Şi eu, locomotiva mea... 133 Trecînd apoi pe la uzină El face paşii tot mai mici Şi-n ochi îi joacă o lumină: — Am să lucrez şi eu aici! Dar uite şcoala. Bine-i pare. Ea şcoală mult i-ar place, zău Să vină şi cînd o fi mare... — Ştii, nici profesor n-ar fi rău sudi£c razim enver Treizeci de barăci. Trei case. Singuratic mal abrupt. Şantier... Ard, duşmănoase, Arşiţele, ne’ntrerupt. Trenuri cu pămînt, în haltă. Bolta-ncinsă, arc de fier. — Cine-i cu draglina-n baltă? — Sudiec Razim Enver. 135 Cînd salută, se înclină. Romîneşte-o rupe. Dar Bun la screper, la draglină, Şi la muncă e tătar. Zdravăn. Cine l-ar întrece? vŞ’apăi chiar dacă-1 întreci, Dacă tu vei face zece, Sudiec vrea douăzeci! Azi apare la ziare, — Ieri, necunoscut de fel — Cinste, decoraţii are. E-ntre oameni, om şi el. — Cald?... întrebi. El tace mîlc. — Sete? —Nu ştii romîneşte. — Greu?... El a surîs, cu tîlc: — Nu ştii eu ce tu vorbeşte!... 136 NEGRUP PANKEY Scump e-oriunde-n lume preţul Dragostei între popoare! ... Negrul Pankey, cîntăreţul, A plecat în lumea mare. Iar la Cluj, la mii de leghe, Răsunară-n sala plină, Calde, cîntecele negre Din America Patină. 137 Vocea-adîncă, de violă, Fermecîndu-ne fireşte, A cîntat şi-n spaniolă A cîntat şi-n roniîneşte. Cluj... Bufneau pe-aici, prin ceaţă, Altădată-n ură mare, Duşmănindu-se de-o viaţă — Voci romîne, voci maghiare. Pankey, cîntăreţul, ştie Tinerilor ce le place: A cîntat o melodie Despre dragoste şi pace. Negrul Pankey, cîntăreţul! Asta şi pe el îl doare — Scump pe lume este preţul Dragostei între popoare. 138 ... ŞÎ cortina este trasă. Şi concertul se termină. Dar cînd tinerii spre casă Duc în suflete lumină, în cabina lui, deodată, Negrul Pankey se opreşte: Vine un ecou, din stradă... Pentru el, e o nădejde. Cum răsună pe trotuare Melodia lui!... Ce vie ! Voci romîne, voci maghiare Cîntă-aceeaşi melodie... POVESTEA CU PORUMBEII Un om avea, se spune, Doi gureşi porumbei: — Hai, vîntule, şi du-ne!... Ziceau, într-una, ei. Ce aprig dor de ducă... într-una ar zbura! Pe porumbei i-apucă Adeseori, aşa. 140 De cum apune luna Ei săgetau în sus — Şi veşti duceau într-una Şi veşti au tot adus, Că nu zburau degeaba: Pe vreme cît de rea, Aceasta li-era treaba... Iar omul — îi iubea- Şi tocmai cînd pe-afară Veni un timp frumos, Hei, mult ce-ntîrziară! Tîrziu ce s-au întors! — Dar porumbeii... oare. Ce, nu sînt dezertori? ... S-a pus o întrebare. * Şi-s toţi bănuitori. 141 Şi-atunci, pe loc, o lume întreagă — ce credeţi? — Cotcodăci anume: — Ea moarte!... din coteţ. Ba, multe orătănii Săreau spre om, cu foc: — Ia dă-ni-i nouă, dă-ni-i, Să-i pedepsim pe loc! Cu capul într-o parte Ei lăcrimau din greu. Coteţele: —Ea moarte!... Cotcodăceau mereu. Strigau din curţi: — Aşa e! Dreptate-n lume, nu-i? De ce pe noi ne taie Şi voi zburaţi hai-hui? 142 Problemă grea, fireşte... Iar omul — vă gîndiţi — I-a luat la trei păzeşte: — Copii afurisiţi! Cum aţi putut voi oare Atît să-ntîrziaţi? ... Cu coada-ntre picioare, Ei tare-s ruşinaţi: .— Ştiţi? Să vă spunem una C-avem, ceva, de spus: Noi, veşti am dus într-una Şi veşti am tot adus, Timp n-am pierdut degeaba Zburînd şi iar zburînd... Dar, cînd sfîrşirăm treaba, Ştiţi ce ne-a dat prin gînd? 143 ... Era atîta soare, Era aşa frumos, Ca-n zi de sărbătoare!... Şi... am venit —pe jos. O, nevinovăţie, O vis nevindecat! ...Iar omul, cum se ştie, A rîs şi i-a ietrat. RONDELUL VRĂBIOIULUI ^Ju-i chip să zbori în libertate?... Tot ciripea un vrăbioi. M-ani săturat aci-n zăvoi, Să zbor — aşa — pe apucate. Ce-aş bate piscurile... Toate! Zău, nu-mi mai place pe la noi. ...Nu-i chip să zbori în libertate? Tot ciripea un vrăbioi. io 145 Chiar şi străinii-mi dau dreptate: Şi-un dezinteresat cotoi Mi-a spus-o!... Şi-un vulpoi de soi. Mi-a spus şi uliul: —Bine, frate, Nu-i chip să zbori în libertate? DIN LUMEA MACILOR C^a-ntr-o vrăjită-ncă.lţăminte — In largi bocanci cu tocul strîmb Mînîndu-şi vacile-nainte, Un prichindel trecea pe cîmp. Ciulinii cîmpului nu-i vede. Bursuci şi popîndăi, nici gînd. ... Un şarpe verde se repede Pe lingă glezne, fulgerînd. io» 147 Mătăsuri roşii foşnitoare Sclipind, din miile de maci, Şi-a prins un mac la cheutoare Copilul —păzitor la vaci. Cîmp, sat, nu ştie mai departe. Ai lui, plugari sînt. Şi ciobani. Dar macii-i plac. Şi ştie carte! în august — are zece ani. Ce bucuros că-i face placul, Ce roşu e — acum abia! — Ce inîndru străluceşte macul Pe vesta albă de aba... Cu popîndăii şi bursucii Şi cîrtiţele, negreşit, Comoara de petale lucii Zadarnic şi-ar fi risipit.. 148 ... Toţi macii din această lume Ta prichindel privesc cu jind! Iar macul — pentru toţi — anume Se-apleacă, parcă mulţumind. — De mult te-aştept, de mult n-am pace (Ar zice, glas dac-ar avea) Mi-e drag cu tine, tare-mi place, Măi pui de om, nădejdea mea! ...Rod al pămîntului şi-al vieţii Şi-al frumuseţii simplu dar Pe care-1 ţin la piept băieţii Deasupra unui buzunar, O, ce-ncîntare îl încearcă In mîna care l-a cules: Şi mai îmbujorat e, parcă, Şi fericit —că e-nţeles. 149 O ŞCOLĂRIŢĂ ÎN PĂDURE Un foşnet surd, un pocnet sec... Pădurea-ntîi păruse goală. Acum, nu-mi vine să mai plec: Acuma, parcă sînt la şcoală. Vezi, pe potecă, un arici... El iese-arare Ea plimbare 150 — Un Ţepeş-Vodă In cipici — Şi cum atîtea suliţi are Ţi-e teamă tihna să i-o strici. Că-i un arici de-adevărat, Nu-i împăiat. Sus, printre ramuri desfăcute, De-o dată, sare-o veveriţă, O veveriţă vie, iute, Cu coada ei făcînd curat, (Pe unde trece-a măturat!...) Se uită lung Cu ochi ce-mpung, Vioaie ca o şcolăriţă — Cu-un aer vesel şi mirat. Oriunde,-aici, îţi ies în cale Un luminiş, Un cald frunziş, 151 Un prag de rădăcină groasă, O floare rară şi frumoasă, Şi ierburi inii — şi mii petale Te-aşteaptă prin poiene mici Şi te opresc şi nu te lasă, Te cheamă: mîngîie-le, ia-le... Dar nu te-nduri să le ridici: — De ce-ar fi numai ale tale Intr-un ierbar, acasă? Oriunde, - aici, E-o bună clasă Pentru ştiinţe naturale! Şi-oriunde trec, Unde mă duc, Mă-ntîmpină, cîntînd, un cuc. Ce cuc Năuc! îmi dă de furcă: Degeaba, nu-1 văd la obraz. 152 De-a v-aţi ascuns, de joc se-apucă-Şi nu-1 găsesc şi mi-e necaz. Şi vocea lui e-acum mai slabă, Dar l-am găsit!... Pe crengi se urcă Şi — parcă s-ar urca la tablă — Se bîlbîie, nu ţine minte, Nu ştie lecţia şi-ncurcă Aceleaşi „cu-cu-cu...“ cuvinte. în schimb, cuminte, Şcolăreşte, Ciocănitoarea socoteşte. Nu stă de loc Da joc, Da harţă... Pe scoarţa pomilor se-nalţă, Şi dă-i apoi, cioc-cioc, cioc-cioc, Toceşte, foc, Din... scoarţă-n scoarţă! 153 Auzi?... Ea tot n-a terminat. Mai ciocăneşte, pe-ndelete. Auzi bătăile-i cum cad Şi parcă-o vezi, pe trunchi de brad, Bătînd gazeta de perete. Ecoul — silitor din fire — Ea rîndul lui, neobosit, Repetă-ntr-una la-nmulţire: Nu mai termină de-nnxulţit! Se joacă-n grupuri mici sticleţii Iar unul, cel mai titirez, Se leagănă Pe-o creangă-n aer, Pe-o creangă mai elastică, Cum fac băieţii Ea trapez, Ea ora de gimnastică! 154 Trec doi bursuci prin poieniţă... Şi vesel mişcă din codiţă Alături, puiul de bursuc: Ai zice, cum e mic, că-1 duc La ei, la grădiniţă. Ferigi, la umed şi la umbră, — Ca nişte brazi în traforaj — Parcă-mi şoptesc: curaj! curaj! (Pe-aici copiii nu prea umblă). Pădurea, în apus, Visează... Ce văd? M-apropii. Ce să fie? ...Pe frunze,-o dîră luminoasă Se mişcă-n sus, în jos se lasă, Ca o peniţă... Parcă scrie! Peniţă de-aluminiu parcă, Pe frunze, ea să scrie-ncearcă... 155 — Hei! Ce-ai rămas aici dt pază? Peniţa asta argintie Ce scînteiaşă Mică, vie, Pe frunze, neavînd hîrtie, Nu e — nici nu putea să fie, — Decît o rază... ... Ora de muzică! Un flaut? Vioara-n triluri umple zarea? Ce stau să-ntreb? Ce stau să caut? — E mierla. E privighetoarea. Mă-ntorc încet, le-ascult, Ee-ngîn — Şi-apoi, printre copaci, de vale — Copaci în scoarţa lor ca-n zale — Apare un păstor bătrîn Cîntînd un cîntec de demult, De dor, de luptă şi de jale. 156 Te uiţi şi parcă-1 recunoşti Ca pe-un plăieş dintr-o poveste, Sau căpetenie de oşti Din vremea care nu mai este. Şi-acum Ridică ochii, sus: Pădurea totul nu ne-a spus! ... De cei care pe-aici luptară, Despre oşteni şi despre ţară, Stejarul uneori vorbeşte — El, a pădurii glorie — Cu voce-adîncă, bătrîneşte, Furtuni şi veacuri povesteşte... E ora de istorie. COPIII CARTIERULUI DOI BĂIEŢI E pe seară. Uliţi goale. Ger. Şi vîntul bate, orb; numai pîlnii şi spirale şi vîrtejuri şi rafale... Crapă ouăle sub corb. Din uluci de mahalale, scîrţîie prelungi suspine. 11 — C. Theodorescu voi. II 161 ... Scăpărînd, din cînd în cînd, numai trenuri, numai şine. La răscruci lîngă „Uzine11, şoapte... S-a-nnoptat de-a bine. Prin nămeţi, pe la pereţi, stau şi-ngheaţă faţă-n faţă — doi băieţi cu coate goale. Geru-i pişcă. Iar se mişcă... Oare ce pun ei la cale, la răscruci lîngă „Uzine11? — Vino! — Unde? — Hai cu mine. — Ce ştiu eu unde mă duci... 162 — Ştii tu. — Da’ Vasile... vine? — Vine. Or ţi-e teamă-acu? — Aş! Da’ vorba este, nu? brăcinarii... de rn-or ţine! Taica, ştii ce soartă-avu... — El intra, dacă trăia, el intra cu noi, la grevă! — El era ca piatra, da... Dar şi eu... nu de-altceva: sor’ mea mică... e elevă... Mult mi-e milă, mă, de ea — Neam de neam, eraţi haiduci Tu, de bofcete te-apuci... Vii sau nu? — Dacă zici tu... 163 — Dacă vrei! — I-auzi... — Ei, ce e? ... Cineva, din curţi, dă gură; e o voce de femeie. Vîntul, vorbele îi fură şi le zboară hăt, spre gară... — Tii, bătu-te-ar sfîntu, maică! în pămînt intraşi, sau unde? — Maica e! Mă cheamă... Stai că. — Taci acuma. Nu răspunde. Einişte, din nou... E bine. — Ce ziseşi? — N-am zis nimic. — Mergi cu mine? — Merg cu tine! — Hai, Mihai. — Hai, măi Chitic. ŞOMAJ Iţi piere puterea,.. Şi uşile toate Au fost încercate: ...Nimic, nicăierea! Răspund, toţi ca unul, Să-i ardă un foc: — Să tragi şi cu tunul, „Noi nu avem loc“... 165 Dă, vîntul, grămadă Şi ca un berbec Mă-mpinge-n zăpadă. Abia pot să trec. Scot aburi. Sînt leoarcă. Mi-e spatele ud... — Mai vezi, mai încearcă... Pe maica aud. Bi rîd, ei fac glume: — Ce ţînc dobitoc! De ce?... Că pe lume „Noi nu avem loc“... Şi merg... Descheiată Mi-e haina la piept. Dau tîrgului roată. Şi-ntreb... Şi aştept... 166 „Mihai...“ Aud bine: „Mihai, nu ţi-e frig?“ Mă strigă... Dar cine? Sau singur mă strig? E maica. Aşa e. Prin geam — abia suflă — O văd, pe-o copaie, Cum spală o rufă. Dar trupul, ca plumbul Se lasă, să cadă... E bine-n zăpadă. E-un veac de cînd umblu. Le-oi spune: Ia lasă!... (De-o fi să mă scoale) Zăpada-i mai moale Ca perna de-acasă. 167 Sloi, patul îmi trece Prin oase — de tare! ... Zăpada nu doare. Şi nici nu-i mai rece. Ce vreţi? Ce vă pasă? (îşi vîră, ei, coada...) Mai bună-i zăpada Ca perna de-acasă!... Şi vine o umbră Prin seară... E-aci. Dar ce se întîmplă? Şi citie-o mai fi? ...Mă trage, din stradă, Chitic... E-al lui, glasul: — Ce cauţi cu nasul Acolo-n zăpadă? 168 Zic: Du-te la dracu Şi lasă-mă-n pace! Şi-aud: Ki, săracu! Ia haide încoace. Aşa, mori cu zile... — Da’ ce vrei acu? — ... S-audă Vasile Ce cîrpă eşti tu! Chitic şi Vasile, Prietenii mei De rişcă şi bile... — Da’ ce e? Ce vrei? ... De toate departe, Departe de tot, Eram lîngă moarte. Gemeam: Nu mai pot... 169 Mă ia. Nu mă lasă. Şi maica la geam. ...Eram lingă casă. Şi nici nu ştiam. Pe ochi, noaptea toată. Pe suflet, cenuşă. Vasile... O uşă Mai e — ne’ncercată! EA VIDRIGHIN P raf de stele, cer senin — Noapte plină de confetii... Nopţi de bal. Un vînt blajin. Fata, domnişoara Keti, Uogodeşte c-un străin, Rume bună se-mpreună. Merg afacerile strună. Ce ovaţii, aclamaţii, Pînă-n fund se bea, ca fraţii... Ei, ce vrei, logodna fetii! Chef — la Vidrighin. 171 Şi în vreme ce duşmanul Bea şi-nfulecă hălpău Vinu-ăl bun şi pandişpanul, — Şi pe cînd, ca şi harapii, Negri şi bărboşi ca ţapii, Pavagiii — în hîrdău — Fierb, pe bulevard, catranul, Rău se-nvîrt în capul tău Foamea, furia, aleanul, Rău, Vasile, rău. Vidrighin şi-ai lui — halal De director general — Ce făcură de-ntîi Mai? — N-aveţi pîine? Na, prescură. Moarte, iar, la noi făcură. Altceva, cam ce pofteai? — Nu-i lăsaţi, ne spun bătrînii — Orb de ce e Moş Mihai? — Sînt mereu mai răi stăpînii — ... Pensia de ce i-o tai? 172 Meşterul, ca un buhai, Supărat peste măsură, Tot pe ucenici înjură: — Ce te bagi? Ce treabă ai? Dar dreptatea nici în rai N-o să-ţi cadă mură-n gură... C-aşteptară ei destui Şi-au primit cîte-un cucui, Cîte-o falcă mai albastră, Cîte-un os stricat, o coastă: — Plata muncitorului! Munca-i pe muncitoreşte, Plata e pe boiereşte: Cu bătaia-1 logodeşte, Cu mizeria-1 cunună Şi cu moartea — lumea bună... Spune... cui să spui? Pentru noi, din lumea proastă, Nu-i dreptate-n ţara noastră, Nu-i, Vasile, nu-i... 173 Ce lumină sub fereşti: Ca şampania dă-n spume... ba petreceri boiereşti Ce de rîsete şi glume! ...Te-or goni. De rîs acum e Dacă eşti flămînd pe lume. Noapte groasă... Dar nu-ţi pasă. Tot ai să-ndrăzneşti. Sute, mii de ucenici, Vor, în tine, să vorbească! Simţi în degete furnici. Ochii, flăcări, bimba, iască, în obraz cîte-ai să-i zici, bas' că-o să te pomenească! Nu o dată la uzină, b-ai tot aşteptat să vină Dar mereu — şi azi din nou — 174 Bine ştie să-l mai ţină Un agent, un cîine-Hector, Tot sub pază, pe director. Din maşină la birou, Din birou pin’ la maşină... Cîinele, te ia cîineşte: Nu e de glumit cu dînsul. Numai colţii şi-i rînjeşte... Cîinele, ca şi stăpîn’su. Iar la casa boierească, Şi mai greu! Bi-i vorba, bici. Te-a-ntrebat — rîzînd — feciorul Cu livrea şi-obrazul mască: ...Delegat de ucenici? Namila!... Te-a luat cu zorul: — Să vorbeşti? Să intri-aici? Ai te cară, pui de broască. Şterge-o. Cum să te priulească? Nici s-audă. Nici... 175 Nopţi de bal şi nopţi de chin. Parcă suflete-omeneşti Clocotă-n cazanul plin... Beznă, sub fereşti! Clocotă catranu-n spume... Pe-amărîte caldarîme, Muncă... Chipuri arăpeşti... ... Cum ^ei face? Greu acum e Să ridici un glas în lume! — Creşti, Vasile, creşti. AMINTIRI Fumul zboară — de mătase — peste gară, peste case... Mama are mîini crăpate, fata însă-nvaţă carte. N-au ei bani de cheltuială, fata însă e la şcoală. 12 177 Soare, iară! Ce năvală, de la şcoală pîn’ la gară De la gară pînă-acasă, ce frumoasă primăvară! Fata-n şorţul ei de şcoală astăzi, vez’că a umblat prin noroi, cu talpa goală — ghete le-s la reparat. Neagră, goală-i pivniţa — dar e cald pe Griviţa... 178 ...Cu sprîncenele stufoase — parcă-i dom' director, zău! — unu-nalt, cu haine groase, stă în poartă şi-o descoase... E de bine? E de rău? — Tu... mai ştii vreo poezie? (Ştie. Insă tresări.) — Unde-i tata? — A murit. — Mama unde-i? — N-a venit. Uite-acu, acu se-ntoarce. — Ea vr’un doctor? Unde umblă? — Bine-ar fi... E ca o umbră. — Ce mai face? — Prin vecini: lînă toarce, 12* 179 vase spală, pentru mine, că-s la şcoală... A lucrat, cu igliţa, pentru toată Griviţa! — Fraţi mai ai? — Da, pe Mihai. — E mai mic? — E ucenic. — Ucenic? — Da Ateliere. Ea montaj. Are-o putere... Pentru el nimic nu-i greu. — I-auzi! Bravo... Cred şi eu. Ăsta e. — Adică ce? — Ei, băieţi... Neam de golani. Cîţi ani are? — Şaispe’ani. — Ştii tu, e prieten el c-unu oacheş, subţirel... — Cu Vasile? — Ala... Zi! Cu Vasile. Vezi că ştii? 180 Fata mică tresări. Vrea să zică e-altă treabă! Nu de poezii o-ntreabă... — Spune, viespe, spune tot că-ţi dau una peste bot... Ia vezi frate-tău mai mare să nu intre la răcoare! Spune... ... Ridicînd un cot spre obraz, în apărare, fata-i ghem: — Păi, am spus tot. ... Zice-n gînd copoiul: — Oare comunist, ai spus că este? N-ai spus, tu! Dar tot îl leg. 181 (Iese lumea la ferestre; Ia să nu fac vreo poveste...) — Bine, bine... zice tare. ... Du-te dracului de jeg! Fata-n şorţul ei de şcoală şi cu guler alb cu fundă — prin noroi, cu talpa goală, fuge-n casă să se-ascundă. Fuge, cată pivniţa... Neagră-i toată Griviţa! ...Fum —se lasă de la gară, fum coboară pînă-n casă: 182 grea povară, neagră plasă, peste casă, peste ţară... SORA NOASTRĂ Toată noaptea e lumină Ta uzină-n cartier. Truda grea, uzina plină. Ta uzină, Porţi de fier. Bolta — porţi de fier cu nituri ...Poate-o casă, ori cumva Vreo cutie de chibrituri, Răsăritul Tuminâ. 184 Peste porţi de tablă groasă Cată zorile spre noi. Ucenicii către casă Trec, se-ndeasă, Vin purcoi. E pe-aici — oraşu-i mare — E o stradă, e un pom... Cîntă, o privighetoare, Parcă are Glas de om. ... Cu privirea-n sus, albastră, Sta pe bancă, ne-aştepta O fetiţă, sub fereastră. Sora noastră. Sora ta. A cîntat şi mica fată? Sau a rîs? Sau a gemut? Triluri, în şuvoi, te-mbată... Ea, deodată, A tăcut. 185 Cîte gînduri se ridică Din chemarea unui tril... Ea, ceva, ar şti să zică, Dar e mică — E copil. Firul gîndului, petrece Cîntecul — ca pe-o mărgea. Şi-un fior de frunză rece Vine, trece, Peste ea: — Numai noi ştim ce cuvîntă Trilurile în şuvoi! Numai pasărea mai cîntă, Mică, sfîntă, Pe la noi... E-un copil. E-o cîntătoare. E o stradă. E un pom. ...Pasărea, cînd simte soare, Parcă are Glas de om. PRIVIGHETOAREA C-e cîntă-n zori privighetoarea, cînd Ea simte, caldă, raza dimineţii? ... De libertate cîntă, înălţînd Nepieritoare închinare vieţii. O, cîntecul, cereasca bucurie, De-atîtea ori nepăsătorul nor D-a-ntunecat cu giulgiu-i pieritor, Cu trecătoarea-i moarte cenuşie! 187 Dar ne’mpăcat e-al libertăţii glas Şi-al cîntecului ei fără de moarte.. Iar cîntecul în oameni de-a rămas Şi-aud privighetoarea mai departe, Mai mult—şi mai puternic — scînteiază Nepieritoarea libertăţii rază. CEI/ CARE SCURMĂ JARUE Rece-i odaia. Umerii, saltă... — Mă, chestia-aia Cade în baltă? — Cum o să cadă? — Cade!... Voci crude. — Aşa s-o creadă Ei 1_se aude. 189 — Vin alte zile... — Cin’ să le-apuce? Zice Vasile: — Noi le-om aduce! Toţi bat podeaua, Palizi, ca finul. — Deagă căţeaua... — Vine bătrînul! Palizi ca ceara, De sărăcie, Ei: —Bună seara... El: — Bună fie! ... Are, la buze, Rană — pesemne — Cel care-aduse Trei, patru lemne. 190 Taie-o bucată, Aşchii îi zboară. Unii, să-l vadă. Se ridicară. Faţa bătrînă. Ochii văpaie! ... Are — la mînă — O vînătaie. Bîţîie-n uşă Iarna... FI scurmă Jar, în cenuşă: — Nu-i nici-o urmă? — Ce să-i faci? Frigul. — Zile amare. — Mic e cîştigul... — Foamea e mare. 191 El, bătrîneşte, Rîde: —Dar ce e? Nici o nădejde, Nici o scînteie? — Nu-i! zic băieţii. Unii-s pe grabă. Ghiaţă, pereţii... Flacăra slabă. Focul... Ce şcoală! El, să-l îndemne, — Cu socoteală — Mai pune lemne... — Fir-ai tu, drace ! ...Uite că merge. Rîde. Se-ntoarce. Palmele-şi şterge. 192 Ş-apoi Vasile: — Se mai întreabă? Ca pe rotile!... Cum să nu meargă? Las’ că-om aduce Noi, alte vremuri... — ... Cin’ să le-apuce? — Noi! De ce tremuri? Vînt, la fereastră: — Bîţîie sticlele! — în alţii, las’ că Bîţîie... icrele! — Cellalt, prin dreptul Flăcării trece: Umbra lui, pieptul — Pe zid, cît zece. 13 - c. Thcodorcscu voi. II J QO Umbra-i tresaltă, Cu vîlvătaia... Vocea lui caldă Umple odaia: — Tu, poarta treia. Tu, poarta doua... Şi-n clipa-aceea Ochii-s ca rouă. Văd, zdrenţăroşii, Ţîncii şi robii, Maci —pajişti roşii In gura sobii! Holde văd, grele... Grîu! Secerişul! — Voi, la drapele.. — Voi, coperişul... 194 5chii-n bătaia Focului, zboară.., Creşte odaia. E cit o ţară! ... Gel care scurmă Jaru-n cenuşă Are — la nună — Semn de cătuşă. CATALOGUL Profesorul — bătrîn acuma — Se uită-n catalogul vechi... Ajunge să se uite numa’: Ce larină-i sună în urechi! Sînt mici... Le-aude gălăgia. Sînt mari... îi simte-n preajmă, roi — Copii, vă faceţi datoria? Să nu mă ruşinez de voi! 196 Elevul cel mai bun clin clasă, Fiu de ciobani, vlăstar de brazi, Nici azi în urmă nu se lasă: Erou al muncii este azi. Copilu-acelei ţesătoare Aşa slăbuţ pe-atunci şi pal, Acuma scrie la ziare... Un frate-al lui e general. Cel care se-ncrunta amarnic Şi tot ştergea şi n-avea spor, Băiatul fostului mecanic, Acela — este scriitor. Ministrul şcolilor din ţară — Orfan venise, dintr-un sat... (Decretul, cînd îl pensionară, Acest elev i l-a semnat!) 197 La catalog să-i mai înşire îi place — şi-i aude-n gînd Pe-aceşti elevi din amintire, Cum spun „prezent", din cînd în cînd. Ar vrea şi pe-alţii să-i mai cheme Acum, cînd pentru toţi e loc, Dar mulţi căzură fără vreme! Nu mai răspund la catalog... Lumină dulce bătrîneţii — Privirîle-i cînd s-au umbrit — E că nici azi, din toţi băieţii, Nu trage nimenea „la fit...“ ...Şi azi le-aude gălăgia. vŞi azi, îi simte-n preajmă, roi: — Copii, vă faceţi datoria? Să nu mă ruşinez de voi! ÎMPLINIRE CTe veche dragoste, păstrată Neîmplinirilor de-atunci, De-a-lungul Griviţei mă poartă? Ce voci mă strigă? Ce porunci? ...Cînd pentru toţi copiii, viaţa Erumoasă-ar fi putut să fie, Ni-era urîtă dimineaţa în mahalaua cenuşie. 199 Pe străzile de ger pustii Stau ghem căsuţele umile. Pe-aici un băietan, Vasile, Trecea cu ceata de copii. Zadarnic — n-aveau chef de joacă Scornise iarna, pe uluci, Zăpezi cu bărbi şi cu peruci Şi gene lungi de promoroacă. O iarnă tînără, albastră... Mă ia de mină. E-n tîrlici. ... E toată viaţa mea aici. Aici e toată viaţa noastră. Aici pe Griviţa într-una Bătea un viscol pătimaş... Eram departe de oraş... Drum lung. Pe frig întotdeauna. 200 Aud pe mama, prin zăpadă: — Să n-ai nici unele, mereu, S-o-ncăputezi aşa de greu... Şi miţa, iar s-o tragi de coadă! Glas scump, din amintiri... 1^-ascult. Ce viscole, ce negre gînduri: — îmi vor ajunge patru scînduri. Ce-mi trebuie cu mult mai mult? — Ne trebuie. vŞi-i dreptul nostru! (K tata...) Poţi să stai molîu, Să te smucească ei în frîu .Şi să te ducă de căpăstru? Mi-e greu că nu mai plec la drum, Că-s orb, că nu mai sînt mecanic. Pe ochii mei au pus zăbranic. Dar poate văd mai bine-acum. — Mihai, Mihai...— Ce-mi tot jeleşti? Destul ne-am milogit ca proştii! — Gîndeşte-te: copiii noştri... — Tu ce vrei? Să le spun poveşti? Mereu aşa ai fost: o mamă... O mamă tu mi-ai fost şi mie, Un înger cald de bună seamă — Dar nu tovarăş, nu soţie! Ştiri proaste, lanţ. Da-n orice ştiri Vedea victoria, nu drama. II văd zîmbind... Şi-o văd pe mama Cu buze strînse — ’n amintiri. O, vremea geruia, nebuna, Bătînd cu viscol pătimaş! Eram departe de oraş... Şi ne-a fost frig întotdeauna. 202 Lung umezeau, noi nu luam seama, Pereţii reumatici... da — Şi blestemând, din greu răbda, Cu buzele-ngheţate, mama. Bătrînul — crivăţ alb — se-oprea Arzînd în vechiul dor de ducă, Cu coatele peste ulucă, Bătrîn şi orb, cu fruntea grea. S-ar mai fi dus, ca-n vremea cînd Cu-ntregul viscol împotrivă, Simţea că-1 biruie, zburînd Prin vreme, pe locomotivă. S-ar mai fi dus... Şi iar, aprinse, Vârtejuri însetate-1 sorb — Dînd slavă vieţii neînvinse, Vrăjit de ea, bătrîn şi orb, 203 în pumnii încleştaţi într-una, De mici — sta podul palmei gata Pe rînd să ni-1 sărute tata, Să-şi potolească-n el furtuna. Cu mult ’nainte de februar, De 33, (mi-aduc aminte) Ieşea din vorba lui fierbinte, Din ochii-i arşi, un greu pojar: — De patruzeci de ani, mizerii! Ne-au înţepat atîţia spini: Directorii cei mari, bancherii, Şi de la noi, şi din străini. Poa’ să declame, la răspîntii! Feciorii nu iii-s gură-cască. ... Băieţi, de voi să fie mînari Indreptăţiţii să urască 1 204 Să nu îngenuncheaţi ca proştii.. (I se-ngroşa amarnic glasul...) ...Avem cu cine ţine pasul. Avem conducătorii noştri! Al flăcărilor roş şuvoi Din „Atelierele14 de-alt’dată Urca prin vremea ne'mpăcată Văpaia lor urca şi-n noi. Nu pier furtunile, nici una. Renasc în viscolul urmaş. ...Cu toată-armata din oraş împuşti pe oameni, nu furtuna. ... Sînt alte dimineţi. Alt cer. Ani mulţi ne-au fîlfîit pe-alături .Ştii bine, viscole, să mături... Cu noi eşti, viscole de fier!... E-aici puterea, dreptul nostrti... Rîvnesc ei unii — în zadar — In frîu să ne smucească iar, Să ne mai ducă de căpăstru! Al flăcărilor roş şuvoi Din „Atelierele14 de-alt’dată B astăzi viaţa noastră toată. B sîngele curgînd prin noi. „.. .Inovatori... “ „... marşrutizare.. „Plan“ „depăşiri...“ Doi tinerei Şi-un scriitor, vorbesc — tustrei De-nfăptuiri feroviare. Cu drag rostesc ei vorbele-aste: „Bibliotecă11, „teatru11, „club11... „Cocomotivă11... chiar „şurub11... — Acum sînt toate ale noastre! 206 Profilul unei muncitoare Ascultă, sub chipiu, atent. — Cine-i acest locotenent? — K-o-impiegată de mişcare... E-o altă lume. Şi-i a lor. Nu se mai uită nimeni acru Azi, cînd citeşte la cenaclu Nuvela lui, un muncitor. Minuni?... Şi nimeni să se mire? Dar preţul lor a fost plătit Cu sînge, chin necontenit Şi suferinţi şi irosire... Cei trei se bucură-mpreună. Şi-o lacrimă e-n ei, fierbinte. E-o altă viaţă. E mai bună. E încă greu. Dar nu-i mai minte. 207 Ne-ncrcdintează-aceste zile Şi — dintr-un uriaş panou — Surîde chipul de erou Al ucenicului Vasile... Acesta-i drumul bun, nu altul. De-aici ţîşni semnalul mare. Triumful clasei muncitoare De-aici porni din nou asaltul. Aici, pe Gri viţa, de-o viaţă... O, ţara zeilor de tuci, Olimpul meu dintre uluci! Copilărie... Geana-ngheaţă. Scrîşnind — că unii se mai vaită Sub geam la Vidrighini şi zbiri, Pe-aici trecu Vasile Roaită... — Şi-un foc aleargă-n amintiri. 208 Un foc, e, din acele zile, Un neuitat şi scump ecou. Răzbate sufletul erou Al ucenicului Vasile. Şi-un viscol e, din anii tineri, Tîrînd zăpezi, bufnind în sec Şi-al mamei geamăt e, cînd trec Spre cimitirul Sfînta Vineri. —• Ce-mi trebuie cu mult mai mult? — Ne trebuie! vŞi-i dreptul nostru... (Le ştiu cuvîntul pe de-a rostul. Aici sînt. Neuitaţi. I-ascuit). — E-o veche dragoste păstrată Neîmplinirilor de-atunci. La cîte-un geam, la cîte-o poartă Văd alte mame, văd alţi prunci. 4 209 Au creşe. Au copilărie. Ui-i luminoasă dimineaţa. Şi pentru toţi copiii, viaţa Frumoasă-a început să fie. Cu gene lungi de promoroacă Scorneşte iarna, pe uluci, Zăpezi cu bărbi şi cu peruci Să-i bucure şi să le placă. Din toate jertfele trecute, Un cîntec am să-nalţ mereu Acestei lumi necunoscute Mulţimii mari —eroul meu. Străbate ceruri, nou-i jind! Aprinde-n zbor şi bolta rece Eroul meu, mulţimea, trece Prin vremea nouă, biruind. 210 î*e Griviţa, cu vîntu-n faţa... Ai noştri toţi au tras din greu. ...Dînd, vieţii, slavă—gîndul meu Sărută fruntea lor de gheaţă. FRUMUSEŢEA e a noastră Frumuseţea e a noasta ă. Peste tot şi-n orice chip: Cer cu stele, mare-albastră Sau grăunte de nisip... Frumuseţe e nesaţul Sufletului tău aprins Cînd „iubito11... spui —şi braţul Umeri fragezi a cuprins, 215 Şi cînd încă nu cutează Strînsă-n umerii subţiri, Nici s-auză, nici să crează Şoapta primelor uimiri. Frumuseţea e a noastră Peste tot şi-n orice fel: Şi-ntr-o fabrică te-adastă, Şi-ntr-un cîmp de muşeţel, Şi-n fetiţele-astea două, Şi-n băiatul cel bălan Care sar prin iarba nouă — După colţ —pe-un fost maidan. ...Toată strada-ţi dă bineţe Cînd te duci la munca ta: Asta nu e frumuseţe? Asta crezi că-i altceva? 216 Frumuseţe —peste toate Ce de libertate spun — Ni-s furnalele-nălţate... Nu sînt gurile de tun! Frumuseţe se mai cheamă Veghea, luptele de-acum, Omul —ca să nu mai geamă, Fumea — ca să ia alt drum. Frumuseţe este, iarăşi, Cînd — nu singur şi strein — Cu prieteni, cu tovarăşi, Stai la un pahar de vin; Iar cînd schiinonositura Te-ar întîmpina, cumva, Sau invidia, sau ura, Fie—chiar şi-atuncea, da! 217 De-or întrece-orice măsură, Pe obraze să le dai Mai întîi, o plesnitură — Şi pe urmă — nu e bai!, Chiar .şi-n roată niscai beţe, Greul chiar, la care-mpingi, Şi-astea au o frumuseţe: Frumuseţea că le-nvingi... Frumuseţea asta-i totul, Restu-i pulbere şi praf-... N-o ajungi, că dai cu cotul, Nici fiind altbra vătaf. Făurari de frumuseţe De-orice fel, şi mici, şi mari, Să se bată s-o înveţe Ca să-i fie făurari! 218 Viaţa noastră cine-o ştie Şi-n izbîndă şi-n amar, Va iubi cu duioşie Scumpul frumuseţii har. Viaţa noastră cui i-e dragă, Frumuseţea va sluji — Frumuseţea ei întreagă, Nu ascunsele-şi trufii. ...Căpetenii, glorii, arte, Oameni simpli şi eroi, Ce izvoare fără moarte , Frumuseţea scoate-n noi! Frumuseţea ţi-iese-n cale -— Mai prejos nu-i cu nimic — Şi-n surîsul mamei tale, Şi-n profilul de bunic, 219 Ori sub chipul de nevastă Ori în joaca de copil... ...Multă-i frumuseţea noastră. Vezi-i chipul, află-i-1! CUPRINSUL FĂURARI DE FRUMUSEŢE Pag. Făurari de frumuseţe ......................... 7 ÎNTÎMPLĂRI MAT LUNGI, MAT SCURTE, CU prietenii DIN CURTE Pictorul ................................. 1 Primăvara ................................ 1 „Grigorescu“................................. 17 Sora mică ................................... 19 Vrem cai frumoşi ............................ 23 Rondelul Mihaelei............................ 26 Poveste cu o zînă de cinci ani............... 28 C'i LO Mosor elui ........... Zăpada ............ Băiatul cu poveştile TREI PITICI ZGRIBULICl ŞI-UN YUEPOI DOFTOROI ÎNTÎMPLAREA DIN GRĂDINĂ DACĂ-ŢI PEACE SĂ CITEŞTI AM AICI NIŞTE POVEŞTI Cucul ........................... Primul an de şcoală ............. Surorile ........................ Cîntăreţul ...................... Povestea cu fetiţa fricoasă Creaţa-plîngăreaţa .............. Privighetoarea şi brotacul ...... Păun iţa a crescut .............. în drum spre şcoală.............. Sudice Razim Enver............... Negrul Fankey ................... Povestea cu porumbeii........ Rondelul vrăbioiului ............ Din lumea macilor................ O şcolăriţă în pădure ........... Pag. 31 34 38 41 73 101 106 109 111 114 118 122 126 133 135 137 140 145 147 150 COPIII CARTIERULUI Doi băieţi.......... Şomaj .............. La Vidrighin ....... Amintiri ........... Sora noastră........ Privighetoarea Cel care scurmă jarul Catalogul .......... împlinire........... frumuseţea E A NOASTRĂ Pag. 161 165 171 177 184 187 189 196 199 Responsabil de carte : H. Grămescu Tehnoredactor : A. Vîntu Corector : M. Ştefănescu Dat la cules 17.05.955. Bun de tipar 02.08.955. Tiraj 8100 ex. Miri ie vel>nă matu de 80 gr. mp. Ft. 700x 1080/32. Coli ed. 4,9. Coli de tipar 7. Ediţia I. Comanda 1627. A. nr. 01454. Pentru bibliotecile mici indicele de clasificare 8 R—l Tiparul executat sub com. nr. 1710 la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii ,.I. V. STALIN“, Bucureşti R.P.R.