/ B'ff) > RADU TEMPEA S^h Er} .pCAnMyuKs ^ Mi* VÎC Vfrt ISTORIA SFINTEI BESERECI A ŞCHEILOR BRAŞOVULUI Ediţie îngrijită, studiu introductiv, indice de nume, glosar, note de OCT A VI AN ŞCHIAU şi LIVIA BOT EDITURA PENTRU LITERATURA 1969 . 3 Sko PREFAŢĂ La sfîrşitul secolului al XVII-lea şi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea formele pe care le ia dezvoltarea culturii româneşti în Transilvania se îmbogăţesc. Se lărgeşte învăţămîntul, activitatea tipografică se intensifică iar literatura începe să cunoască o diversificare tot mai mare prin crearea unor lucrări în versuri, prin tipărirea unor cărţi didactice alături de cele religioase, prin impunerea treptată a unei literaturi cronicăreşti. Istoriografia în limba naţională este reprezentată, pentru prima jumătate a secolului al XVIII-lea, de opera unui învăţat protopop al bisericii Sfîntul Nicolae din Şcheii Braşovului, Radu Tempea, intitulată Istoria sfintei besereci a Şcheilor Braşovului. Deşi destul de săracă din punct de vedere cantitativ, are un conţinut valoros prin capacitatea de selecţionare a evenimentelor, prin atitudinea pe care o ia autorul faţă de ele, prin filtrarea lor prin prizma mentalităţii lui şi deci a societăţii care o reprezintă. în felul acesta expunerea devine mai personală şi mai colorată, mai vie şi mai antrenantă, anunţînd, deşi deocamdată timid, virtuţi ale prozei ardelene de mai tîrziu. Scrierea istoriei în limba română la începutul secolului al XVIII-lea în Transilvania este de dată destul de recentă şi nu se poate sprijini pe o tradiţie solidă, aşa cum se petrec lucrurile în Moldova şi Ţara Românească în acest timp. în celelalte două ţări româneşti ne aflăm în epoca de înflorire a sorisului istoric medieval, cu adevărate monumente ale istoriografiei româneşti, opere care au însă în urma lor o experienţă istoriografică bogată şi îndelungată. în Transilvania, datorită condiţiilor deosebit de vitrege în care s-a dezvoltat cultura românească, nu se poate vorbi de o tradiţie istoriografică românească la' data la care Radu Tempea îşi înserează cronica. El a avut la îndemînă o singură cronică în limba română, prima de acest fel în Transilvania, aceea a protopopului Vasilie de la biserica din Şchei, pe care a utilizat-o cu foarte puţine omisiuni în propria sa lucrare. Pare să nu fi avut în mînă alte cronici româneşti, dar caracterul operei sale, de cronică restrînsă, limitată la curtea bisericii, vădeşte cunoaşterea de către autor a cronicilor săseşti. în timp ce vechea cronică a bisericii era mai mult un mănunchi de scurte însemnări, adeseori seci, făcute în mod stereotip pe ani1, lucrarea lui Radu Tempea înregistrează evidente progrese, reprezentînd un stadiu mai avansat al narării şi înţelegerii evenimentelor. Predecesorul său era preocupat, înainte de orice, să noteze frîn-turi din trecutul bisericii Sfîntul.Nicolae, în schimb pentru Radu Tempea a scrie înseamnă să-ţi pleci urechea la evenimentele contemporane şi să le tălmăceşti sensul2. Redactarea acestei cronici înjrima jumătate a seco- . lului al XVIII-lea, într-o forma mai evoluată, se~explică prin condiţiile istorice care au determinat dezvoltarea tradiţiei culturale existente. Istoria lui Radu Tempea se încadrează istoriografiei româneşti din perioada începutului destrămării feudalismului şi formează împreună cu alte cîteva însemnări de cronică în limba română din anii imediat următori, capitolul istoriografiei româneşti vechi din Transilvania. Din biografia lui Radu Tempea nu se cunosc prea ■ multe amănunte. Majoritatea ştirilor provin din cronica sa şi doar cîteva, care le completează pe primele, pot fi extrase din alte documente. Cunoaştem despre el mai multe detalii legate de funcţia sa, de preocupările sale în calitate de preot, apoi protopop, întotdeauna fervent -apărător al drepturilor românilor braşoveni. 1 Vezi textul acestei cronici în Anexe, p. 186—198. 3 I. Pervain, Radu Tempea, în Istoria literaturii române, I,— •• Buc., 19G4, p. 676—677. . Face parte dintr-o familie care va deveni renumită prin numeroasele generaţii de preoţi învăţaţi pe care le-a dat, dar mai cuşşşamă datorită a doi reprezentanţi ai ei: Radu Tempea II, ..cronicarul şi Radu TempeafV,) autorul Gramaticii româneşti de la 1797. " După afirmaţia cronicii cum că în anul 1699 a fost adus la biserică, în locul protopopului Siicu, de curînd decedat, „popa Radul, sin Radu Tempea de la Făgăraş, căci era om de oraş, nepot de sor protopopului Staicu“3, s-ar putea deduce că familia Tempea vine din Făgăraş. Din alte documente reiese că bunicul cronicarului a fost negustor, deci că s-ar trage dintr-o familie de negustori. I s-a fixat şi o descendenţă boierească, mult mai puţin plauzibilă, iar conform unor date de pe la 1780 „Tăm-peştii“ sînt olteni şi munteni şi nu sînt neam vechi; după altă însemnare, din 1866, părinţii protopopului „Tem-peanu“ au venit din Ţara Românească. Impăcînd părerile, Candid Muşlea, în lucrarea sa biografică asupra familiei .Tempea, socoteşte că Tempeştii au trecut cîndva din Oltenia sau Muntenia în Ardeal şi s-au aşezat în Făgăraş, de unde apoi primul preot Radu Tempea a venit în Şchei, în 16994. Despre tatăl lui Radu Tempea nu mai aflăm în continuare alte ştiri decît că moare în 1713 în calitate de preot mai mic5. In acest an, fiul primului preot Tempea din Şchei, viitorul cronicar, era dascăl la biserică împreună cu Todor, fiul popii Florea. „Pentru ca să fie linişte şi pace, spune cronica, să socotiră şi dieconiră pe amîndoi; şi ţinea besereca şi oraşul şi de treaba dăscăliei"6. 4 Pentru toate aceste informaţii vezi Candid C. Muşlea, O dinastie de preoţi şi protopopi Radu Tempea. Şase generaţii de preoţi şi protopopi din aceeaşi familie. Braşov, 1939, p. 10—12. 6 E inexact ceea ce spune N. Iorga în Istoria literaturii româneşti, III, Partea I (Generalităţi, Şcoala ardeleană), ed. II, Buc., 1933, p. 161, că autorul cronicii, Radu Tempea II, ar îi fost coleg de preoţie al tatălui său încă din 1723. 6 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 89. Anul naşterii lui R ’ m nu ne este cunoscut. Probabil s-a născut în eoarece o anchetă fă- 3 Radu Tempea, Istoria sfintei-ifesereci a Şcheilor Braşovului, ediţia de faţă, p. 74. 7 cută la 1736 de magistratul Braşovului în legătură cu vizita, suspectată de autorităţi, a episcopului de Cruşedol, constată că Temipea avea la această dată 45 de ani7. învăţătura şi-a cîştigat-o, foarte probabil, pe lîngă biserica Şcheilor, aşa cum s-a întîmplat cu majoritatea preoţilor de aici. Texte incluse sau comentate în cronică presupun cunoaşterea limbii slavone şi latine de către autorul ei, deci o pregătire de profilul învăţămîntului practicat atunci în şcolile româneşti existente pe lîngă biserici şi mînăstiri. în 1716, datorită morţii preotului Cîrstea, „oraşul" alege pe diaconul Radu preot. în februarie a acestui an Tempea se duce la Bucureşti, iar în 16 ale lunii este preoţit acolo de Antim Ivireanul, mitropolitul de atunci al Ţării Româneşti. ^ Popa Radu Tempea n-a fost un om prea bogat în viaţa lui; o anchetă făcută la 1733 cu privire la averea preoţilor din oraş şi din Ţara Bîrsei arată că popa Radu avea doar o vacă şi cincizeci de oi, pe lîngă o familie grea, deci era mult mai sărac, decît protopopul Florea, de. pildă, care avea patru cai, patru sute de oi, stupi, sau decît popa Statie Grid, care avea zece cai, o vacă, boi şi două sute cincizeci de oi. E posibil ca după ce a fost făcut protopop să-i fi mers mai bine dar nu pare a fi preocupat 'de probleme de avere. Nu se amestecă nici în gîlcevile care au loc între preoţi imediat după instalarea sa, dar povestirea lor în cronică o face cu multă participare şi interes, mai ales că e vorba de un popă „jurat uniei“, Jipa, care urmăreşte ocuparea scaunului proto-popial. 1 în anii 1718—1720 se abate şi asupra braşovenilor o cumplită molimă de ciumă, dar preotul Radu nu slujeşte ciumaţii; s-ar putea să se fi refugiat ca alţii. Începînd cu anii în care se petrece unirea unei părţi a românilor cu biserica apuseană, lupta preoţilor braşoveni, oa reprezentanţi ai românilor ortodocşi din ţinutul lor şi ai negustorilor ortodocşi de alte neamuri, continuă an de an şi preotul Radu Tempea creşte în această atmosferă integrîndu-se firesc acestor stăruinţe. Aşa îl găsim în 1723, cu ocazia sosirii în ţinutul Făgăraşului şi al Bîrsei a episco- 7 C. Muşlea, O dinastie p. 14. 8 Biserica Sfîntul Nicolae din Şcheii Braşovului a cărei istorie este prezentată de Radu Tempea Clădirea vechii şcoli din Şcheii Braşovului, azi muzeu pului unit Ioan Patachi, iscodind împreună cu protopopul Florea şi cu doi gocimani „cu ce socoteală este venirea vlădichii“. Şi pentru că episcopul unit promite că nu le va da pace „pînă la moarte"8 şcheienii trimit jalbă la curtea împăratului primtr-un negustor cu care Radu Tempea şi protopopul Florea ţin legătura prin scrisori în problemele pe care le avea -acesta de rezolvat pentru ei la Viena9. I Urmărind să slăbească relaţiile românilor transilvăneni cu Ţara Românească, autorităţile habsburgice procedează cu tact la trecerea bisericii din Şchei .la eparhia Rîmni-cului, care se afla în „ţara împăratului", iar a acesteia la mitropolia Belgradului sîrbesc, de curînd luat de nemţi de la turci. Suspicioşi, şcheienii trimit la 1729 pe Radu Tempea la Rîmnic să vadă întîi cum stau lucrurile pe acolo, dacă sînt tot pe „aşezămîntul cel vechi al legii greceşti"10. Cronica oferă în aceşti ani (1732—1733) şi ştiri privitoare la şubrezenia sănătăţii popii Radu Tempea. într-o scrisoare a episcopului Rîmnicului către preoţii din Şchei se spune că „popa Radul este de-a pururea mai tot bolnav şi neputincios"11. Participarea activă a lui Radu Tempea la toate acţiunile românilor braşoveni, atitudinea lui „semeaţă", cum a fost calificată de conducătorii saşi ai oraşului, continuarea consecventă a scrierii cronicii, sînt dovezi ale rîvnei autorului ei. Figura cronicarului, de apărător al aspiraţiilor românilor braşoveni, se conturează cu prilejul venirii la Braşov, într-o problemă oficială, a episcopului de Cruşedol bănuit de autorităţi că ar fi venit şi pentru alte înţelegeri tainice şi planuri potrivnice urzite cu românii braşoveni. Printre cei care erau suspectaţi de către patricienii saşi ai cetăţii ca răufăcători, duşmani, figurează în capul listei lor, făcute pentru a o folosi la nevoie, şi popa Radu Tempea12. Episcopul venit la Braşov şi deosebit de bine 8 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 103, 105. 9 Sterie Stinghe, Documente privitoare la trecutul românilor din Şchei (1700—1783), I, Braşov, 1901, documentele 33—55. 10 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 120. 11 Ibidem, p. 135, of. şi p. 146. 12 G. Muşlea, O dinastie ..., p. 23—26. primit de români, găzduit la Radu Tempea, hotăreşte cu orăşenii, fără de preoţi să facă protopop pe Radu Tempea în locul lui Florea, care era foarte bătrîn şi „văzînd popa Radu cum să iartă de protopopie şi-l poftesc toţi, au socotit cu ajutoriul lui Dumnezău să poarte acea grije, măcar slab de virtute era“13. De aici pornesc însă intrigile popii Todor, fiul protopopului înlocuit, pentru a lua el~ protopopia, recurgînd la insinuări făcute autorităţilor săseşti în legătură cu vizita episcopului ortodox. Adăugîn-du-se la acestea mînia ,,mare“ pe care o avea sfatul pe popa Radu „pentru nişte răspunsuri la cererea uşurărei greutăţilor oraşului"14, are loc o anchetă în legătură cu vizita episcopului, în urma căreia Radu Tempea e scos din protopopie. Sosind iar poruncă de la Rîmnic ca popa Radu să ia protopopia, acesta încearcă să se înţeleagă cu colegul său, spunîndu-i că n-ar vrea să-şi plece capul „la poalele saşilor", că ar dori deci o rezolvare intimă a propriilor litigii. Popa Todor îl pîrăşte însă degrabă şi Radu Tempea e anchetat. Răspunsurile lui sînt aspre şi demne: „zisese că trebile care să cuvin vlădicăi nu e bucuros să le supuie la sfat“, iar la apostrofarea ce i se face: „Să cade să fiţi ascultători de noi, că şedeţi pe moşia noastră, să nu fiţi rebelie", popa Radu răspunde: „Da locul caselor şi grădinilor noastre cînd au venit moşii, strămoşii aici, oare vîndut-aţi au dăruit-aţi?“15. Nu-i pasă de plîngerile în scris cu care e ameninţat că se vor. face împotriva lui şi după răspunsurile-i categorice mai şi loveşte cu toiagul în podini înaintea membrilor sfatului. Rămîne arestat apoi în tinda sfatului trei luni, pînă în octombrie 1736, după unele ştiri împreună cu fiul său, Radu Tempea III, pe atunci de 16—17 ani. Cronicarul însuşi însă, curios, nu aminteşte de acest lucru16. \ Eliberat, graţie intervenţiilor ce' se fac pentru el din partea sîrbilor de la Carlovitz, îşi reia funcţia de protopop fără a avea însă linişte pînă nu scrie o cerere de iertare către judeţul cetăţii. ... 13 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 157. 14 Ibidem, p. 158. 15 Ibidem, p. 162. '/ ' 16 C. Muşlea, O dinastie ..., p. 42. 10 în următorii şase ani ai vieţii sale, Radu Tempea îşi vede de protopopie. Nu s-a prea mişcat de la biserică, aşa cum alţi preoţi, dascăli sau gocimani erau mereu pe drumuri, mai ales în Ţara Românească, dar şi în Moldova, pentru a menţine relaţiile şi sprijinul de totdeauna pe care le aveau acolo. Radu Tempea avea şi sănătatea şubredă şi e de presupus că aceasta a fost principala cauză pentru care a stat mai mult. pe lîngă biserică. O poruncă în formă de circulară, trimisă tuturor preoţilor din Ţara Bîrsei în 1741, isubliniază atenţia şi grija cronicarului în calitate de protopop, pentru slăbiciunile de care suferea biserica românească mai ales la sate din pricina sărăciei şi a neglijenţei preoţilor neînvăţaţi, dezinteresaţi, săraci şi ei aproape ca ţăranii. "-Anul 1742 aduce încetarea din viaţă a lui Radu Tempea, cronicarul şi cu aceasta şi întreruperea însemnărilor ' lui în cronică. în timp ce a scris-o găsind răgaz şi dragoste pentru îndeletnicirile cărturăreşti, cronica fiind o primă şi puternică dovadă, Radu Tempea a mai copiat, cu scrisul său îngrijit şi frumos, mai multe cărţi. Una dintre acestea, Tîlcul evangheliilor, se păstrează tot în Biblioteca arhivă a bisericii Sfântul Nicolae din Braşov. Textul, la a cărei transcriere a colaborat şi Nicoîae ierei din Bucureşti, e precedat de o „predoslovie către cititori"17, care a fost redactată cu certitudine numai de Rady Tempea. Adresîndu-se cititorului, cărturaul braşovean îşi mărturiseşte încă o dată grija deosebită pentru săltarea culturală a neamului său: „Acestea toate de vreme ce spre folosul tău s-au făcut, o iubitoriule ide osteneală cititor, cu deadinsul'cercetîndu-le, cu multă lumină de învăţătură te vei lumina şi cu mari daruri duhovniceşti te vei îmbogăţi, de vei citi cu înţelegere cele scrise în cartea aceasta"18. Litera elegantă a acestui manuscris, ca şi aceea a Istoriei de altfel, evidenţiază calităţile de caligraf ale învăţatului preot, aplicaţia sa deosebită pentru co- 17 Vezi textul integral âl acesteia în Anexe, p. 182—185. 18 Radu Tempea, ed. de faţă, Anexe, p. 184. 11 pierea textelor. Şi din aceste considerente celelalte atestări făcute nu trebuie neglijate10. • Radu Tempea este, începînd mai ales cu anii 1720—1723, unul dintre personajele principale ale cronicii sale, dar, cu toate că numele său apare des în naraţiune, faptele relatate au o semnificaţie mult mai adîncă şi nu se opresc la simpla informaţie asupra personalităţii lui. Cunoaştem aspecte din viaţa sa doar din evenimente şi fapte care sînt în strînsă legătură cu biserica şi cu viaţa comunităţii româneşti din Şchei. 1 Istoria sfintei besereci a Şcheilor Braşovului a fost alcătuită de Radu Tempea de-a lungul mai multor ani. însemnările cronicii se opresc în anul morţii autorului, 1742. Anul în care a început să-şi scrie cronica s-a presupus de către unii cercetători a fi 1716, deducţia făcîn-du-se probabil după faptul că în acest an este hirotonit diaconul Radu Tempea, devenind preot şi că după acest an însemnările cronicii devin mai ample şi mai bogate în amănunte20. Majoritatea cercetătorilor care s-au ocupat de cronică trec însă peste această problemă, părerea că a început s-o scrie în jurul anului 1716 menţinîndu-se ca plauzibilă. Dintr-o posibilitate de datare a părţii în versuri a cronicii, care pare a fi scrisă în 1727, rezultă că 10 Ilarion Ciobanu, în Documente -pentru limbă şi istorie, tom. II, Sibiu, 1897, p. 377, îi atribuie manuscrisul Învăţăturii creştineşti, ce se afla la parohul din Predeal-Brari. Profesorul Ion Colan, directorul Bibliotecii-arhive din Şchei, căruia îi aducem mulţumirile noastre pentru ajutorul dat în realizarea acestei ediţii, a găsit un alt manuscris al lui Radu Tempea la mî-năstirea Suzana. La indicaţiile domniei-sale (ef. în acest sens şi I. Colan, O identificare greşită. Nu cronicarul Radu Tempea II, ci altcineva, în Mitropolia Ardealului, an. III, nr. 11—12, 1958, p. 901—903) am renunţat la portretul pe care atît I. Lupaş cît şi Candid C. Muşlea îl considerau al lui Radu Tempea. 20 I. Crăciun, Cronicile româneşti ale Transilvaniei şi Banatului. Consideraţii preliminare, în Anuarul Institutului de istorie din Cluj, I—II, 1958—1959, p. 132—133; I. Crăciun şi A. Ilieş, Repertoriul manuscriselor de cronici interne. Sec. XV—XVIII. Privind istoria României, Bucureşti, 1963, p. 381; C. Muşlea, O dinastie..., p. 15; Vezi şi indicaţia bibliografică de pe coperta exterioară a originalului (Biblioteca-arhivă a bisericii Sfîntul Nicolae din Şchei). 12 Radu Tempea va fi început să-şi scrie cronica mai mult după 1716 decît înainte de acest an, partea în versuri fiind aproape de începutul cronicii. Istoria cuprinde o perioadă lungă în paginile sale: anii începînd cu 1484 şi terminînd cu 1742. Problema izvoarelor cronicarului a fost vitregită de istoricii literari, exis-tînd şi aici posibilitatea presupunerilor, din lipsă de ştiri precise. E cert că pentru perioada 1484—1659 Radu Tempea a folosit vechea cronică a protopopului Vasilie, care se afla în biserică, transcriind-o aproape în întregime. Pentru anii pe care i-a trăit el însuşi i-au servit propriile constatări şi cronica oglindeşte în această parte a ei calitatea de martor a autorului prin notarea aproape regulată a anilor, prin conţinutul şi forma expunerii. Pentru intervalul de timp dintre anul la care se opreşte cronica popii Vasilie şi anii pe care-i trăieşte autorul însuşi trebuie să presupunem anumite izvoare. Partea aceasta din cronică se şi prezintă, de altfel, cu mari intervale între anii notaţi, dovadă că autorului îi lipseau informaţii detaliate. Atîtea cîte a avut vor fi fost culese din documentele ce se găseau în număr mare în arhiva bisericii: hrisoave, izvoade, pomelnice21. Astfel de izvoare, folosite în mod precis de Radu Tempea, unele transcrise chiar în corpul cronicii, sînt însă suficiente ca să explice o expunere care, chiar dacă face salturi mari de la o dată la alta, conţine multe amănunte care se presupun auzite sau citite de către autor. E de acceptat, deci, că un rol însemnat, mai ales pentru anii de la sfîrşitul secolului al XVII-lea, îl va fi avut transmiterea întâmplărilor chiar pe cale orală în cercul preoţilor mai bătrîni care le-au trăit sau le-au fost martori. Nu trebuie uitat că preoţii bisericii din Şchei erau oameni învăţaţi, unii cu preocupări concrete, tradiţionale de altfel, pentru viaţa cărţilor sau a şcolii, agitaţi de truda de a menţine în bună stare aşezările bisericii, de a obţine drepturi în numele negustorilor români, pe care nu o dată îi reprezentau. Numeroasele intrigi dintre preoţi au rămas de bună seamă şi ele 21 Vezi şi Sterie Stinghe, Documente...; Candid C. Muşlea, Biserica sfintui Nicolae din Şcheii Braşovului, I (1292—1742), Braşov. 1943/ 13 înscrise în memoria celor care le-au trăit sau au ,-fost martori la ele şi nu încape îndoială că schimbări, evenimente petrecute în jurul bisericii, sau chiar de interes mai larg, au fost însemnate pe marginea- cărţilbr de slujbă22. Cunoscînd cronica popii Vasilie, preoţii care s-au perindat după el vor fi notat şi ei pe marginea cărţilor unele fapte. De altfel însăşi cronica lui Radu Tempea conţine pe primele două foi libere unele însemnări ulterioare autorului. Apoi, tatăl cronicarului, primul preot Radu Tempea, a trăit el însuşi anii de fierbere ai unirii cu Roma şi a luat parte la acţiunile braşovenilor. Presu-punînd ca izvoare cele amintite mai sus, devin explicabile şi detaliile din însemnările pentru anii mai îndepărtaţi de' cronicar. Originalul cronicii lui Radu Tempea se găseşte la Biblioteca arhivă-istorică a bisericii Sfîntul Nicolae din Şcheii Braşovului, înregistrat cu cota: 39 ms. Manuscrisul, în chirilice, se prezintă sub forma unui volum in 8° şi e, în general, bine păstrat, li lipsesc 11 foi în interior, foile 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 80, 81, (cf. numerotarea autorului 79, 80). La sfîrşit are urme de foi rupte. Numărul 53 e omis la numerotarea foilor de către autor. Filele manuscrisului corespund formatului in 8°, cu excepţia a şapte foi care au format diferit şi par astfel a fi anexate. Cinci dintre acestea sînt însă numerotate de autor în ordinea numerotării filelor obişnuite: 30, 31, 38 pe recto al filei, 39 pe verso al filei, 38 şi 64. Alte trei file de acest fel sînt nenumerotate de autor. Una dintre acestea este anexată chiar înaintea textului pro-priu-zis şi reprezintă un hrisov de scutinţă de la 1720 al lui Nicolae Alexandru voievod, domnul Moldovei. Celelalte două sînt aşezate în urma filei 57: prinia conţine răspunsul logofătului Manolache Lambrino din Ţara Românească la o scrisoare a şcheienilor, iar cealaltă este o 23 Lectorul univ. I. Roman, din Braşov, care s-a ocupat în mod susţinut cu descifrarea însemnărilor de pe manuscrisele ce se păstrează în Biblioteca-arhivă din Şchei, ne-a semnalat numeroase însemnări de acest fel. Ii aducem mulţumirile noastre. \ 14 hotărîre a got im anilor şi juraţilor cu privire la îndatoririle preoţilor. Părerea că ar fi anexe se susţine şi prin conţinutul acestor file, acela de hrisoave, scrisori, acte >şi prin lipsa formulei introductive, oare leagă de obicei în cronică anumite acte oficiale. Se pare că şi autorul le-a simţit ca fiind anexe, aşezîndu-le în text fără a le lega de relatarea evenimentelor majore, dar totuşi părîndu-i-se demne de reţinut. De menţionat că, cu excepţia primei file dintre acestea, le-a dispus astfel încît să nu afecteze cronologia istoriei sale. Două dintre ele conţin şi cîte o scurtă însemnare de cronică, dar dintre cele două însemnări mărunte numai una aparţine autorului. E posibil să fi fost făcute şi după depăşirea anilor respectivi, pro-fitîndu-se de locul rămas liber. Radu Tempea a numerotat 100 de file în cronica sa. De fapt ea conţine 102 file, plus hrisovul ce premerge textului Istoriei. înaintea textului manuscrisului se află alte două foi libere, pe care s-au făcut mai tîrziu însemnări de către altcineva. Pe prima pagină sînt două însemnări din anii 1761, respectiv 1799, pe pagina a doua se află iscălitura lui Radu Tempea iar pe a patra sînt concentrate cîteva date cu privire la zidirea bisericii, luate chiar din cronică. Manuscrisul are o grafie îngrijită, uşor lizibilă. Titlul este 'scris cu roşu şi pînă la un loc şi anii şi unele iniţiale la început de alineat. Deasupra paginilor are titlul capitolelor, uneori în formulări deosebite. Cîteva pagini, cu spaţii lăsate libere sau chiar pagini întregi goale, dau impresia unei intenţii de completare ulterioară din partea autorului. Semnalarea de către Nicolae Iorga a existenţei unui al doilea manuscris al cronicii, deosebit de acela păstrat în biserică, aparţinînd lui Andrei Bîrseanu şi dăruit apoi lui N. Iorga însuşi, ar isca nedumeriri la o foarte superficială înregistrare a ei23. Avînd însă în vedere faptul că în acelaşi loc se semnalează existenţa a două traduceri germane ale cronicii şi că mai departe se afirmă inexistenţa unor însemnări de cronică înaintea lui Radu Tempea la biserica din Şchei24, se poate deduce că acel 23 N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, III, p. 163, nota 2. 25 Ibidem, p. 160. 15 / manuscris despre care pomeneşte N. Iorga este de faptAia-nuscrisul vechii cronici, aceea a popii Vasiiie, azi considerat pierdut, dar existent încă în 1874 în arhiva bisericii25. Numai cronica protopopului Vasilie există în traducere germană26 şi N. Iorga, inexact informat^ o ia drept cronica lui Radu Tempea. Originalul şi singurul exemplar al cronicii lui Radu Tempea este ceţ păstrat azi în Biblioteca arhivă-istorică a bisericii Sfîntul Nicolae din Braşov. 1 / Manuscrisul oferă la un moment dat şi posibilitatea de datare a unui fragment al său, şi anume a părţii scrise în versuri şi intitulate: Aici vom arăta şi alte ale lui Atanasie stihuri. Versurile: i „Săvai că-ntr-această dată, Braşovul s-a pus în ceartă încă şi pînă acum n-are Cu Rîmul împreunare"27. au notat în dreptul penultimului vers citat, pe margine, anul 1727. Mai înainte, vorbind despre moartea lui Atanasie, notează tot marginal că aceasta s-a petrecut în 1713. Rezultă din cele de mai sus că în momentul în care Radu Tempea scria în cronică versurile, se afla în anul 1727. Deşi cronica continuă apoi cu hrisoave din 1701 şi apoi relatează fapte din 1713 şi anii următori, se vede că Radu Tempea a aşezat versurile despre Atanasie la locul în care făcea istoria vlădiciei lui şi trata evenimentul unirii. Această parte în versuri a cronicii mai ridică o problemă interesantă. Faptul că unele versuri din cronica rimată din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea cu- 25 I. Crăciun, Cronicile româneşti..., p. 129; I. Crăciun şi A. Ilie$, Repertoriul manuscriselor..., p. 269. 26 In urma cercetărilor întreprinse în arhivele braşovene am constatat că în momentul de faţă se mai păstrează un singur manuscris în limba germană al cronicii protopopului Vasilie (aşa numitul manuscris Albrich), în Arhiva Bisericii Negre. Despre soarta celorlalte manuscrise, menţionate de I. Crăciun, nu se ştie nimic. 27 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 82. 16 noscută sub titlul Plîngerea sfintei mînăstiri a Silvaşului sînt identice sau aproape identice cu versuri dir^ cronica lui Radu Tempea28, sugerează cunoaşterea lor de către autorul cronicii rimate, rămas anonim, din manuscrisul lui Radu Tempea. Avînd în vedere şi constatarea că două din mînăstirile din Haţeg au fost dîstruse* din ordinul generalului Buecov şi că la cea de a treia, la Silvaş, trăiau pe la 1772 doar doi călugări greco-catolici, care nu s-ar putea crede că ar fi scris a&emenea stihuri contra unirii, părerea de pînă acum a cercetătorilor că Plîngerea a fost scrisă la Prislop nu se mai poate susţine29. Versurile, luate foarte probabil din cronica lui Radu Tempea, ridică ipoteza scrierii cronicii rimate tot în Şcheii Braşovului, probabil de un călugăr ortodox refugiat aici de la Prislop. Titlul pe care Radu Tempea îl dă versurilor din cronica sa creează impresia că au mai existat şi alte versuri la adresa lui Atanasie care probabil circulau în lumea ortodoxă transilvăneană, scrise de clerici neuniţi din Braşov. In felul acesta, expresia „alte stihuri'1 din titlu devine mai clară: aceste stihuri sînt altele pe lîngă unele existente. '• Manuscrisul conţine cîteva însemnări, de foarte mică întindere, scrise de altă mînă, în mod cert de cineva care a trăit în preajma cronicarului. Ultimele două însemnări, scrise după moartea lui Radu Tempea, s-a presupus că ar aparţine lui Radu Duma, diacul, care ar fi continuat chiar această cronică, dar al cărui text s-ar fi pierdut; parţial doar, acest text se păstrează încorporat în Cro- nica anonimă a Braşovului pentru trecutul românilor din Şchei30; o altă opinie le atribuie fiului cronicarului, Radu Tempea III, dascăl din 1740 şi preot din 1742 la aceeaşi biserică, argumentînd că autorul nostru e numit „taica 28 Reproducem în Anexe, p. 199—200 un fragment din Plin-gere pentru ilustrarea acestei ipoteze. 29 I. Pervain, Radu Duma şi alţii, în Istoria literaturii rom., I, p.'703. 30 S. Puşcariu, Istoria literaturii române. Epoca veche, ed. II, Sibiu, 1930, p. 190; I. Crăciun, Cronicile româneşti..., p. 134; I. Crăciun şi A. Ilieş, Repert'oriul manuscriselor..., p. 402. 2 — Istoria sfintei besereci 17 părintele protopop Radu Tempea“31. Mai plauzibilăypare a fi prima ipoteză deoarece se bazează pe identificarea scrisului'lui Radu Duma, prin compararea cu alţe manuscrise lăsate de el, şi fiindcă vîrsta şi funcţia cronicar rului îndreptăţesc apelativul „taica“ din partea .oricărui cleric mai tînăr al bisericii. ; ■ Lucrarea lui Radu Tempea a cunoscut o singură ediţie, în anul 1899, aceea a lui Sterie Stinghe: Istoria Be-sericei Şcheilor Braşovului (Manuscript dej la Radu Tempe). Publicată cu cheltuiala bisericei Sf. Nicolae din Braşov (Şcheiu) de Sterie Stinghe, Braşov, Tipografia Ciureu et comp., 1899, 219 pag. + 7 + VI. Ediţia cuprinde în afară de textul Istoriei şi o serie de hrisoave, inscripţii ale bisericii şi un cuvînt înainte întitulat: In loc de prefaţă, extrem de expeditiv şi lipsit de orice aprecieri referitoare la cronică. De altfel, Sterie Stinghe a scos ediţia în calitate de filolog şi n-a fost preocupat decît de transcrierea textului. Pentru exigenţele actualei munci ştiinţifice, ediţiei lui Stinghe i se pot aduce o serie de obiecţii. In privinţa muncii filologice depuse şi raportat la cerinţele şi metodele vremii sale, Sterie Stinghe a lucrat conştiincios la transcrierea textului. El a dat o transcriere,. în mare măsură fotografică, dar, stabilind reguli generale de redare a unui semn întotdeauna cu aceeaşi literă . echivalentă, deformează uneori limba textului, neţinînd seamă de valoarea multiplă a unor semne chirilice. Conform actualelor metode de transcriere (deşi un sistem unitar încă nu există), un astfel de text, mai cu seamă dacă nu are o destinaţie pur lingvistică, presupune 0 transcriere interpretativă32. Din acest punct de vedere, ediţia 31 N. Iorga, Istoria literaturii..., p. 162; Muşlea, O dinas- tie ..., p. 16. 33 Damian P. Bogdan, Din paleografia slavo-română şi Emil Vîrtosu, Din paleografia chirilică românească, anţbele în Documente privind istoria României. Introducere, voi. I, Buc., 1958; N. A. Ursu, Problema interpretării grafiei chirilice româneşti din jurul anului 1800, în Limba română, IX, 1960, nr. 3, p. 33—46; Viorica Pamfil, In legătură cu editarea textelor chirilice, în Cercetări de lingvistică, IV, 1—2, ian. dec. 1959, p. 201—209;- * * * Principii de transcriere a textelor româneşti. Secolele al Stinghe este deci depăşită. Ea mai are cîteva carenţe şi la punerea în pagină a textului, la . marcarea alineatelor şi orientarea semnelor de punctuaţie, dispuse uneori atît de defavorabil, încît textul devine greu inteligibil. De asemenea, în probleme de tehnică a editării, i se poate reproşa lipsa traducerii textelor latine, scoaterea nemotivată din textul cronicii a hrisovului în limba slavonă de pe foile 57 şi 58 şi trecerea lui la apendice într-o transcriere cu caractere slavone, diferită de original, corectată. Tipărirea cu litere de caracter diferit este uneori arbitrară. Există şi cuvinte omise din greşeală, iar traducerea textelor slavone pretinde şi ea mici corecturi. Desigur că ediţia suferă azi şi prin ortografia mai greoaie şi uneori inconsecventă din vremea primei ei editări. Dacă la toate acestea mai adăugăm şi raritatea acestei ediţii, reeditarea Istoriei lui Radu Tempea a devenit de mult o necesitate. începuturile istoriografiei româneşti din Transilvania au fost foarte puţin cercetate de istoria noastră literară din trecut, explorarea şi valorificarea ştiinţifică a acestor opere fiind de dată mai recentă. Aceasta explică, în mare măsură cunoaşterea uneori abia informativă şi vagă a istoriografiei ardeleneşti de către mulţi cercetători. Asupra Istoriei lui Radu Tempea se opresc, pe un spaţiu foarte restrîns, Nicolae Iorga şi Sextil Puşcariu în istoriile lor literare; I. Lupaş, într-un studiu asupra cronicarilor şi istoricilor din Transilvania şi Candid C. Muşlea, în cele două lucrări ale sale, deşi nu-şi propun discutarea detailată a Istoriei, fac multe raportări la ea; tangenţial o amintesc şi alţi cercetători mai puţin cunoscuţi, discutînd probleme înrudite cu cronica, sau alţii care XVJ-lea—al XVIII-lea, în Limba română, 6, XI (1962), p. 653—660; N. A. Ursu, Contribuţia Academiei Române în domeniul editării critice a textelor vechi româneşti, în Limba română, 5, XV (1966), p. 531—547;' Romulus Todoran, Observaţii asupra grafiei chirilice a unui manuscris românesc din Transilvania de la începutul secolului al XVIII-lea, în Studii şi cercetări lingvistice, XI (1960), nr. 3, p. 755—760; Diomid Strungaru, Cu privire la transcrierea textelor chirilice, în Limba română 2, XIII (1964),5 p. 145—161; Emil Vîrtosu, Suprascrierea slovelor chirilice, în Limba română, 2, XIII (1964), p. 120—148. aduc contribuţii minime, de mărunte date informative, luate, de cele mai multe ori, din I. Lupaş, dar mai ales din C. Muşlea33. Nicolae Iorga pleacă de la ideea că la biserica din Şchei nu s-au făcut înaintea lui Radu Tempea însemnări ânalistice şi că autorul n-a găsit nimic care să-i fi servit ca model, conchizînd că adevărata cronică începe o dată cu unirea. Pînă la 1700, cronica, după N. Iorga, cuprinde ştiri sporadice din tradiţie sau descifrate de pe odoare sau pomelnice34. Cum s-a mai afirmat, N. Iorga nu cunoaşte cronica protopopului Vasilie. într-adevăr, anii unirii sînt bogat reprezentaţi în cronică şi poate mai mult cei ce urmează acest eveniment, dar şi sursele de informare erau bogate, fiind vorba de un act ce priveşte atît de mult pe români, iar mai apoi de propria, experienţă a cronicarului. Dar cu toate acestea lucrarea păstrează şi în partea a doua trăsăturile caracteristice primei părţi; vechea cronică reprodusă la început este modelul tratării evenimentelor pe ani. N. Iorga împarte cronica în două părţi fără o motivare convingătoare: partea întîi pînă la unire şi partea a doua după acest eveniment, pentru ca apoi să semnaleze jalbele în versuri „atît de interesante ca manifestare scrisă a nemulţămirii unora dintre români cu tîrgul de lege făcut în 1699 .. .“35. Apreciază valoarea documentară deosebită a unor ştiri din cronică cu privire la relaţiile cu eparhia Rîmnicului, încheind cu: „Apoi Ra-du-şi povesteşte propriile daravere pînă către sfîrşit", fără a mai tălmăci semnificaţia acestor „daravere", dincolo de persoana protopopului Radu36. Afirmaţia lui N. Iorga, ocazionată tot de referirile la cronica lui Radu Tempea, că în Ardeal există o istoriografie care „samănâ cu cea din Principate care purcede de la aceasta", se 33 Nicolae Iorga, Istoria literaturii române..., p. 160—163; Sextil Puşcariu, Istoria Ut. rom...., p. 189—190; I. Lupaş, Cronicari ţi istorici români din Transilvania, ed. II, Craiova, 1941, p. X—XVII; Candid Muşlea, O dinastie..., p. 12—42; Candid C. Muşlea, Biserica Sfintul Nicolae..., 34 N. Iorga, Istoria lit. rom___ p. 160. 35 Ibidem, p. 162. 30 Ibidem, p. 163. 20 întemeiază în continuare doar pe un paralelism forţat: „Şi aici avem o cronică în proză, scrisă naiv şi fără un plan definit, o culegere de note. Şi aici avem o cronică în versuri cu nuanţa de plângere, de tînguire“37. Sextil Puşcariu subliniază accentele condamnatoare ale cronicarului la adresa uniţilor, consideră interesante şi notele biografice de interes restrîns ale cronicii, nu numai ca documente ale împotrivirii faţă de unire, dar şi ca amănunte ce aruncă lumină asupra relaţiilor români-' lor cu stăpînirea. Această observaţie, foarte valoroasă de altfel, se cere însă îmbogăţită şi aprofundată38. I. Lupaş menţionează cu privire la cronică locul ei de piesă de „tranziţie de la istoriografia simplă, narativă, la cea pragmatică documentată”39. Relatarea mai amplă a evenimentelor de către Radu Tempea, cu o anumită selectare a lor, cu luare de atitudine, depăşeşte într-ade-văr prima cronică românească din Transilvania, dar ră-mîne, cu toate acestea, o piesă a istoriografiei cu caracter de cronică. Pare curios faptul că deşi I. Lupaş publică, în aceeaşi lucrare, şi textul Plîngerii mînăstirii Silvaşu-lui, nu face nici o legătură între aceasta şi versurile existente în cronica lui Radu Tempea40. Din lucrarea biografică asupra familiei Tempea, a lui Candid Muşlea, se reţine cu privire la cronică încercarea de a descifra motivele care l-ar fi putut determina pe Radu Tempea să o scrie. Dintre acestea C. Muşlea subliniază în primul rînd: tradiţia de însemnare a evenimentelor existentă pe lîngă biserică, puterea schimbărilor aduse de unirea ou 'Roma şi lupta continuă a românilor braşoveni împotriva ei, incidentele mai mari sau mai mici dintre preoţi. Acestea şi altele, de mai mică importanţă, au constituit, într-adevăr condiţii obiective pentru scrierea Istoriei. Cealaltă lucrare a lui C. Muşlea, Biserica Sfintui Nicolae din Şcheii Braşovului, utilizează frecvent cronica lui Radu Tempea pentru descifrarea istoricului atît de bogat al acestui lăcaş de cultură şi pentru evi- 37 N. Iorga, Istoria lit. rom...., p. 160. 38 S. Puşcariu, Istoria lit. rom__ p. 190. 38 I. Lupaş, Cronicari şi istorici..., p. XIII. Ibidem, p. XV—XVII. 21 denţierea activităţii desfăşurate, cii atîta zel, de slujitorii ei41. In istoria literară actuală cel care a readus în atenţia cercetătorilor lucrarea lui Radu Tempea a fost Ioachim Crăciun într-o prezentare biobibliografică a cronicilor româneşti din Transilvania42, reluată după1 cîţiva ani în-tr-un volum mai. cuprinzător43. Profesorul universitar Io-sif Pervain a atras atenţia (pe un spaţiu exagerat de restrîns, obligat de spaţiul tipografic infim pus la dispoziţie dar şi de natura colaborării) asupra calităţilor documentare şi literare ale Istoriei braşovene44. Istoria lui Radu Tempea cuprinde evenimentele legate de trecutul bisericii din Şchei pentru o perioadă ce-depăşeşte 250 de ani. Partea de început a lucrării, pînă la anul 1659, este o reproducere puţin concentrată a vechii cronici a protopopului Vasilie de la aceeaşi biserică, o înşirare pe ani, într-o cronologie pedantă, uneori cu mari intervale, a preoţilor care au urmat la slujirea bisericii. Printre aceste notaţii, la o lectură atentă, apar însă şi însemnări în care se pot recunoaşte evenimente de o mare importanţă sau documente ale relaţiilor şcheienilor cu Ţările române. Braşovul reprezenta încă de la sfîrşitul secolului al XV-lea o piaţă comună pentru cele trei ţări române, fiind un adevărat furnizor de produse ale civilizaţiei materiale orăşeneşti. Locuitorii oraşelor din Principate cunoşteau Braşovul şi colaborau cu negustorii şi meseriaşii de aici. Un rol apreciabil în aceste legături îl jucaU aşa numiţii „bulgari"45, în realitate românii din Şcheii Braşovului, 41 Vezi lucrările lui C. Muşlea citate înainte. 'a I. Crăciun, Cronicile româneşti..., p. 132—133. 43 I. Crăciun şi A. Ilieş, Repertoriul manuscriselor, p. 381. v‘ I. Pervain, Radu Tempea ... /,s în legătură cu originea românilor din Şchei discuţiile purtate sînt numeroase dar în lipsa unor documente precise deocamdată nu s-au tras concluzii definitive. Un lucru- ni se pare totuşi clar: ei nu pot fi urmaşii în exclusivitate ai unei colonii bulgăreşti, stabilită aici la 1392, atîta -timp cât pe teritoriul ţării noastre există şi alte localităţi în care Şcheii sînt prezenţi în număr foarte mare. Aceste aşezări sînt împrăştiate în întregul 22 în rîndul cărora a existat o categorie de oameni bogaţi cu legături permanente cu Ţara Românească şi Moldova. Cronica lui Radu Tempea ne sugerează chiar imaginea socială a comunităţii româneşti de aici, cînd spune că „ ... socotiră cei mai aleşi ca să dobîndească pe mitropolitul patron bun.. .“46, sau „Chiemat-au sfatul pe preoţi şi pe orăşanii cei mai aleşi, vro cincizeci, şasezeci de oameni.. .“47, vorbind apoi şi de o pătură de mijloc, căreia îi zice „mijlocul11 şi, în fine, despre marea masă pe care o constituie „prostimea". Conform mentalităţii cronicarului, pătura bogată era constituită din oameni „aleşi", „cei mai de cinste" şi desigur din această pătură făceau parte şi preoţii bisericii din Şchei. în stabilirea şi menţinerea legăturilor cu Ţara Românească şi Moldova, cărturarii români din Şchei au avut un rol deosebit de important. Legăturile între Ţările române' se fac uşor prin comunitatea românească braşoveană, şi, începînd mai ales cu a doua jumătate a secolului al XVl-lea, circulaţia feţelor bisericeşti ortodoxe devine tot mai intensă. Vizitele episcopale, sau mai modeste, muntene sau moldovene, demonstrează că biserica din Şchei nu stătea izolată în faţa propagandei religioase ci se bizuia pe sprijinul bisericii din Principate, care îmbrăca în anumite împrejurări şi aspecte politice. în cadrul mutiplelor legături dintre cetatea Braşovului şi Ţările române în secolul al XVI-lea şi. cu constanţă şi mai departe, cartierul româ- spaţiu românesc (se găsesc şi în Moldova şi în vestul Transilvaniei, unde populaţiile slave din sud au putut să se stabilească mai greu) şi, credem, că reprezintă vechi nuclee slave, pe care românii, din jur le-au numit „şchei", adică slavi, a căror românizare -a fost mai lentă, datorită, mai ales, izolării lor. Unui astfel de nucleu de mult românizat presupunem că i s-a alăturat, către sfîrşitul veacului al XlV-lea, o populaţie bulgărească nu prea numeroasă, care a fost repede asimilată de masa românească din Şcheii Braşovului. între bulgarii veniţi mulţi erau meseriaşi care au fost angajaţi pentru diferite lucrări din cetatea Braşovului. în felul acesta ei s-au putut impune în viaţa economică şi socială a Şcheilor, devenind oameni înstăriţi, iar prin tradiţie s-a reţinut momentul venirii lor la Braşov. De aceea, credem, Istoria lui Radu Tempea notează, în primele pagini ale ei (care reproduc de fapt vechea istorie a popii Vasilie) şi anul de la venirea bulgarilor. 46 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 155. 1,1 Ibidem, p. 158. 23 nesc al Şcheilor îşi are importanţa sa, ca un centru bogat, protejat de Ţara Românească şi Moldova, ca o comunitate ortodoxă interesată în legăturile comerciale, diplomatice şi religioase dintre cele trei ţări româneşti48. Preoţii şi anumiţi orăşeni din Şchei erau oameni cu carte, trimişi de multe ori de sfatul cetăţii ca soli în alte părţi ale Transilvaniei sau la domnii români. Chiar la începutul cronicii aflăm că popa Bratu a fost cerut de răşinăreni. Cei care-1 solicită vin cu „ ... cărţi de la domnii din Sibii la domnii sfatului din Braşov şi au poftit să le dea un preot de aiei“49, ceea ce dovedeşte că-saşii sibieni aveau nevoie de un cunoscător al mai multor, limbi, deci de un om învăţat, date fiind numeroasele lor relaţii cu domnii români. Popa Iane era „protopop şi la cetate scriitori1'50, popa Dobre e şi el „logofăt la cetate11 şi sol în Ţara Românească şi Moldova, ca şi popa Toma care „s-au dus în Ţara Muntenească de s-au călugărit1'51 şi în mod sigur şi alţii52. Din cronică aflăm că popa Miha era om cu învăţătură multă, studiase în Ţara Sîrbească şi „l-au trimis în Ţara Muntenească de l-au preoţit"53, iar cîţiva ani mai tîrziu „cinstitul sfat" îl trimite „cu solie în Ţara Muntenească la măria sa Io, Şerban voievod; şi l-au adus pre măria sa pre credinţă aici la cetatea Braşovului; şi l-au priimit cu mare cinste şi au făcut măria sa bună legătură şi pace aici la Braşov cu domnii cetăţii"54. Cronica oferă în felul acesta dovezi (şi au fost amintite doar cîteva) despre existenţa—în-—-secolul al XVI-lea în Şchei a unor preoţi învăţiţi, folosiţi clexpetate în relaţiile cu domnii români. S Este semnalat, de asemenea, ajutorul lui Neagoe Ba-sarab pe lîngă sfatul oraşului pentru ridicarea ^bisericii 48 Vezi şi P. P. Panaitescu, Începuturile—scrisului in limba română, în Studii şi materiale de istorie medie, IV, 1960, p. 150—185; de asemenea începuturile şi biruinţa scrisului în limba română, Bucureşti, 1965. 49 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 57. 60 Ibidem, p. 59. 51 Ibidem, p. 58. 53 Vezi pentru aceasta şi C. Muşlea, Biserica Sf. Nicolae, p. 64—65. 63 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 58. 64 Ibidem, p. 60. 24 Fi-lktâ Mtmw L' N " ţ mâmSms iwohm iacasde invâ- flinlN LIMBA ROMÂNA PEÎNIRE6 CUPRINSUL ftî iâlfSWf :itf W®5) S-A CARS i'&E STRntW^«î8lCA* Df: PR^rtitWI :si 0£ ■«KwwîUI ■ EiiKi^Pra iifiirw cuuhkea-' ~ tmumnmm mmitmmwm': nomtmojgi * ■ ■ Placa comemorativă de la intrarea în curtea bisericii şi şcolii din Şcheii Braşovului Vitrina î: care este expus manuscrisul Istoriei lui Radu Tempea, păstrat în muzeul amenajat în clădirea primei şcoli româneşti de piatra, la 1495, în locul celei de lemn. Cronica greşeşte însă, dînd prea mare crezare pomelnicelor, în fruntea cărora probabil se găsea Neagoe. în realitate el a domnit abia din 1512 şi a sprijinit desăvîrşirea acestei lucrări, după ce în 1495 o ajutase domnul de atunci al Ţării Româneşti, Vlad Călugărul, odinioară chiar pribeag prin Braşov55. Ne aşteptam să găsim în cronică ştiri despre activitatea de tipograf a lui Coresi. Notiţa rămîne însă în genul celorlalte, foarte lacunară, tipărirea şi cîştigul multor cărţi sînt semnalate ca un eveniment deosebit, lauda re-venindu-le, pe bună dreptate, preoţilor de atunci ai bisericii: „în zilele bunului creştin Herjel Lucaci, judeţul cetăţii Braşovului şi ale acestor preoţi, multe cărţi s-au tipărit şi pre limba românească şi pre limba slove-nească.... Şi multe cărţi au cîştigat aceşti preoţi be-sericei“68. ' Pentru anii 1583 şi 1591 se subliniază ajutorul material dat bisericii de domnii Moldovei, Petru Cercel şi Aron Vodă, îndemnaţi de preoţii din Şchei. Cel dintîi „au ridicat tinda besericei de piatră cu voia sfatului; şi au 'îrafrumşeţat oltariul şi besereca eea vechie cu itoate chipurile sfinţilor şi cu podoabe, în anul 1583“ iar „de ce n-au isprăvit Pătru vodă, Aaron vodă au isprăvit şi au zugrăvit şi au mai înălţat şi turnul în anul 1595“57. într-un scurt pasaj întîlnim notarea „sculării" lui Mi-hai Viteazul, fără o înţelegere deosebită pentru acţiunea domnului muntean: „ ... s-au sculat Mihai vodă din Ţara Muntenească de au trecut muntele şi au aprins satele. Atunci au mers domnul Ţerviş, judeţul din Braşov, cu protopopul Miha şi au făcut pace şi legătură cu Mihai vodă să nu strice ţinutul"58. După cum se vede, întreprinderea atît de curajoasă şi de bun augur pentru viitorul românilor nu e comentată. De altfel, evenimentul e departe de anii cînd trăieşte popa Vasilie, dar Radu Tempea n-a comentat nici el însemnările găsite în cronica veche. ' 4 55 C. Muşlea, Biserica Sjîntul Nicolae ..., p. 58. 56 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 59. 57 Ibidem. 68 Ibidem, p. 59—60. 25 In afară de faptul că reflectă legăturile strînse' cu Ţările române pe diferite planuri şi calitatea de centru cultural de tradiţie a Şcheilor Braşovului, în cronica popii Vasilie, în reproducerea şi prelucrarea lui Radu Tempea, în ciuda notaţiei adeseori lacunare sau seci, se citeşte şi situaţia dependentă a românilor braşoveni de conducătorii saşi ai cetăţii, semnalînd, adeseori cu indignare, amestecul sfatului braşovean în treburile bisericii. Atmosfera, uneori de gîlceavă, dintre preoţi, se datoreşte imixtiunii judeţului sau a colaboratorilor săi în activitatea bisericii, cum a fost cazul preotului Vîlcu sau al altora de mai tîrziu, impuşi de sfat ca protopopi. Însemnările continuă pînă către anul 1700 cu notarea schimbării preoţilor, dascălilor, diaconilor, gocimanilor sau cu semnalarea certurilor dintre preoţi. Neînţelegerile se ivesc, nu o dată, între preoţi şi orăşeni, fie pentru că angajaţii bisericii nu-şi îndeplinesc datoriile, fie pentru că fac cheltuieli prea mari. Este semnificativ legămîntul făcut la un moment dat de gocimani şi juraţi, prin care stabilesc aspre pedepse pentru preoţii care nu-şi vor face datoria: „ ... văzînd noi multe care s-au făcut şi să fac şi acum în zilele noastre. Deci, văzînd noi aceste lucruri necuvioase şi temîndu-ne de vătămarea sufletelor noastre, aşa ne-am legat şi ne-am aşezat.. ,50, dar tot atît de semnificativ e şi faptul că autoritatea preoţilor i-a intimidat într-atîta pe membrii săborului încît „ ... aflînd preoţii, s-au sfiit şi n-au apucat să o iscălească, ce au rămas întru nimic“60. Cronica lui Radu Tempea ilustrează pentru anii dinaintea unirii aceleaşi strînse legături cu Ţările române sau cu alte ţări. Aşa, de pildă, Văsii Neamţul „... s-au ridicat... cu toată casa lui şi s-au dus în Ţara Românească, poftindu-1 şi chiemîndu-1 măria-sa Şerban vodă ca să-i slujască oasei“61. Preoţii şcheieni se duc pe mai departe să se hirotonească în Ţara Românească, se mută sau se călugăresc la mînăstirile de acolo. Aşa au procedat şi Vîlcu şi Vasilachi care, refuzaţi fiind de „părintele Ghenadie, la Bălgrad, să să preoţească11 merg „în Ţara 69 Radu Tempea, ed. de. jaţă, p. 128. 60 Ibidem, p. 129. 01 Ibidem, p. 69. 26 Muntenească, la părintele mitropolitul Ştefan. Deci vă-zîndu-i şi sfinţia sa că nu-s destoinici, n-au vrut să-i preoţească. Deci văzînd ei aceasta sculatu-s-au şi s-au dus la părintele Serafim, episcopul Buzăului, şi i-au preoţit"62. Altă data protopopul Văsii „era dus în Ţara Muntenească pentru trebile oraşului cu ştirea măriei sale... Ţaco Davăd şi cu ştirea a tot cinstitutului sfat, în zilele măriei sale lui Grigorie Ghica voievod"63 iar lui Ion dascălul şi gocimanul murindu-i şi „fămeia a doua... s-au lăsat de gocimănie şi, mergînd în Ţara Rumânească, s-au călugărit1164. Popa Oprea merge pînă la Moscova ajungîndu-1 „ ... oarece grije pentru chizăşie şi de mare nevoie i-au căutat a merge la Mosc, la stoliţă. Şi, înţe-legînd împăratul Moscului de pravoslavia creştinătăţii ce se află într-acest. loc, dat-au oarece milostenie sfintei besereci prin mîna popei Oprei a să aduce“6S. Prezentarea evenimentului unirii unei părţi a românilor cu biserica Romei aduce cu sine participarea intensă a autorului la cele scrise, dezaprobarea profundă a părăsirii religiei pravoslavnice, simţind-o, evident, ca pe o fisură făcută unităţii românilor. Radu Tempea povesteşte indignat manevrele episcopului Atanasie Anghel împotriva şcheienilor, pîrîndu-i în Ţara Românească că s-ar fi unit. Delegaţia braşoveană, plecată pentru dezvinovăţire, are însă cunoştinţe influente, cum sînt boierii Can-tacuzineşti; ea trece mai întîi pe la stolnicul Constantin Cantacuzino, căruia îi arată situaţia reală iar acesta dă o serie de sfaturi „ca un prea învăţat şi filosof ce era“66 şi se înfăţişează apoi domnului dezminţind „mestecătu-rile“ făcute împotriva lor de acel „necuvios vlădică Atanasie". împotrivirea deputaţilor trimişi de braşoveni şi făgără-şeni la sinodul de la Alba Iulia, consacrat unirii cu biserica catolică, deşi este notată scurt, evocă o serioasă înfruntare chiar în incinta bisericii: „Atuncea braşovenii cu Ţara Bîrsei şi făgărăşenii, cu toţii s-au lepădat că nu 62 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 63. 03 Ibidem, p. 65. 64 Ibidem, p. 70. 65 Ibidem, p. 71. 68 Ibidem, p. 73. 27 le vor ţinea (condiţiile unirii n.n.); iară ei, împingîndu-i de spate, i-au scos din mînăstire;“67. împotrivirea lor este cu atît mai perseverentă cu cît se bucură de sprijinul şi interesul lui Constantin Brîncoveanu şi chiar al patriarhului Constantinopolului, după cum o dovedesc şi scrisorile transcrise în cronică68. Unirea va constitui de aici înainte un adevărat leit . motiv al Istoriei, datorită acţiunii insistente de a atrage pe toţi românii la catolicism şi datorită consecventei împotriviri a braşovenilor. ' în imediata apropiere a tratării anilor unirii, Tempea aşează un paragraf mai dezvoltat intitulat semnificativ Plîngerea oilor în mijlocul lupilor şi o bucată în versuri, de defăimare a primului episcop unit A'tanasie, „om mojic", „prea lesni de-amăgit“, „neam de jos, om de soi prost“. Cronicarul condamnă în cuvinte aspre şi ironice-pe Atanasie, amăgit de „popii rîmleneşti" cu titluri, la v fel ca şi ceilalţi preoţi uniţi, amăgiţi şi ei cu pierderea iobăgiei şi cu privilegii, promisiuni nerealizate. Episcopului i s-a pus îndată paznic un teolog neamţ, încît nici nu s-a mai putut căi de fapta sa necugetată. Românii n-âu cîştigat din unire nici un folos material, ci „trag chinuri şi ţipă în cleşte", iar cei care s-au împotrivit au păţit „cazne" ori au fugit peste munţi, în Ţara Românească. în versuri destul de vioaie, pe alocuri cu epitele usturătoare purtînd însă pecetea acelora bisericeşti, e exprimată ideea valoroasă că unirea a fost o înşelătorie pentru români: „Aşijderea pre ai lui popi, Pre nişte ponivoşi, şi orbi, I-au amăgit cu nădejde Că iobăgia ş-or pierde, Şi cum feciorii lor şi ei Vor fi nemişi, amar de ei. Că toate cîte lor le-au zis, Au fost batjocură şi rîs .. .“G9. 07 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 75—76. 68 Ibidem, p. 83—87. 69 Ibidem, p. 80—81.- 28 Stihuitorul observă controlul iezuiţilor asupra episcopului unit, prin teologul de la curtea acestuia, tratîn-du-1 pe acesta cu vorbe de loc reverenţioase: „Dară Frenţ, chiar ca dracul, Ţinea tot asupră-i arcul Şi nici puţină încetare Nu-i da a nu-i sta în spinare".70 - Neştiinţa este, gîndeşte cronicarul, una din cauzele care au dus la „plecarea” către „unie“ a românilor: „şi fiind preoţii Ţării Bîrsei într-această vreme proşti şi neînvăţaţi de ajuns, le căuta să zică cum zicea el (popa Jipa, n. n.); că deşi zicea vreunii carii cunoştea mome-lele. lui cî-te ceva, el dată îi sărea asupră şi cu cuvinte grele îi probrăzia, atîta cît nici unui ţigan nu-i cu cale a grăi cuvintele ce grăia el preoţilor. Apoi, deşi mai era cineva şi vrea zice ceva, îi căuta să tacă înaintea lui, că precum zisem, îi făcea de mascara"71. Agitaţiile şi grijile provocate de vizita de propagandă a lui Ioan Patachi, episcopul unit şi de refuzul pomenirii lui în biserică, evocă situaţia bisericii din Şchei unde se rezolvau, uneori cu gălăgie şi chiar cu îmbrînceli72 toate păsurile şi necazurile ce ţineau de asuprirea naţională şi religioasă a orăşenilor, toate conflictele între preoţi. în astfel de prilejuri sărăcimea, prostimea, cum o numeşte autorul, este atrasă, prin ademenire, cînd de partea unora, cînd de partea altora. Vizita, în aceleaşi scopuri, a episcopului Inochentie Micu Clain nu se soldează cu ceartă, ca aceea a lui Patachi, dar cronica nu arată nici o înţelegere pentru activitatea lui curajoasă. Cuvintele spuse de episcopul unit, care a luptat atît de dîrz pentru drepturile românilor transilvăneni indiferent de religie, la plecarea din Braşov, reproduse de cronicar, par a fi un sfat de liniştire la adresa sumeţiei braşovenilor ortodocşi, un sfat ce-i îndemna spre mai multă chibzuială în comportarea lor faţă . 70 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 81. 71 Ibidem, p. 91. 72 C. Muşlea, O dinastie ..., p. 34—35. 29 de autorităţile cărora le sînt supuşi: „Pentru mine să nu aibă nime vreo bănuială, că n-am venit să supăr pe nime cu nimic, numai să zic să nu mai huliţi, precum am auzit în trecutele zile de popa Todor, că ştiţi că sîn-teţi supt biruinţa acelora şi căutîndu-vă în judecată nu veţi umbla bine“73. Episcopul venit din Blaj se referea probabil şi la numeroasele conflicte ale românilor braşoveni cu conducătorii saşilor, determinate de situaţia lor de supuşi, impuşi la o serie de interdicţii şi impozite. Bineînţeles, negustorilor români, în plină dezvoltare şi cu puternice legături în Ţările române, nu le conveneau aceste condiţii. Pe de altă parte intereselor lor economice vine să li se opună mereu situaţia de „toleraţi" din punct de vedere naţional, realitate ce transpare şi din cuvintele adresate lui Radu Tempea, cu ocazia anchetării lui, de către conducerea cetăţii: „Să cade să fiţi ascultători de noi, că şedeţi pe moşia noastră, să nu fiţi rebelie"74. Independenţa naţională trăieşte în conştiinţa oamenilor de atunci strîns legată de aceea religioasă şi apărîndu-şi religia, preoţii bisericii îşi apărau şi interesele economice, făcînd ei înşişi parte din pătura înstărită de negustori, unii foarte bogaţi, ai Şcheilor. Anchetarea lui Radu Tempea, pentru vorbele suflate de popa Todor saşilor, că nu e bucuros ca aceştia să se amestece în treburile românilor şi să-şi plece lor capul, descrisă în cronică cu rezonanţa evenimentului trăit de el însuşi, este deosebit de semnificativă. Cronicarul afirmă că saşii, înţelegînd prin aceştia pe conducătorii cetăţii, erau de fapt mai de mult foarte supăraţi pe el pentru „nişte răspunsuri la cererea uşurărei greutăţilor oraşului"73. La acuza lor că românii stau pe moşie străină, le răspunde că moşii şi strămoşii au plătit grădinile. De altfel şi alte documente ale vremii spun acelaşi lucru: „Aşijderea de avem cîte o livadă, o cumpărăm în toţi anii la cetate. Iară adevărata icono-mie a noastră este în pământ străin, vite, vii, munţi, livezi, stupi, rîmători i proci"76. Radu Tempea face la un mo-' 73 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 146. 74 Ibidem, p. 162. ' 75 Ibidem, p. 158. I6 Sterie Sringhe, Documente... V, Braşov, 1906, p. 71. 30 ment dat următoarea remarcă: „...fraţii sînt trimişi în ' sus pentru celelalte năcazuri"77, deci sînt pe drumuri pentru a interveni în legătură cu libertăţile spre care aspirau, iar delegaţia şcheienilor, plecată la mitropolitul sîrbesc, a lăsat' acolo o scrisoare şi a spus şi prin viu grai „ ... cum ne-am ţinut cu mare nevoie de nu ne-am unit şi de alte necazuri ce tragem lăcuitorii de aici. Şi prea sfinţia sa de starea noastră în1 pravoslavie foarte s-au bucurat, iară de traiul cel strîmt cum trăim cu saşii s-au mirat"18. Conducătorii sfatului, exponenţi ai clasei înstărite, se apărau spunînd că românii au pretenţii neîntemeiate, că sînt neastîmpăraţi şi că ei au multe de îndurat din pricina lor. Cu ocazia venirii în vizită a episcopului de Cruşedol, românii sînt din nou suspectaţi că pun ceva la cale pentru a-şi cîştiga noi libertăţi iar în fruntea listei se găsea Radu Tempea, urmat de Statie Grid, care, ce e drept, era mereu pe drumuri, ba la Rîmnic, ba la Can-tacuzineşti, ba la Iaşi sau la Belgrad, la Sibiu, la Viena şi chiar la Moscova79. După cercetările întreprinse în legătură cu vizita episcopului de Cruşedol, pentru care intrigantul popă Todor ,-,i-au adăpat din tainele noastre"80, saşii se plîng că românii, după ce aproape un an fuseseră liniştiţi, s-au adunat iar şi au făcut apel la Curte. Radu Tempea nu dă amănunte în legătură cu acea anchetă şi se referă mai mult la aspectele ce-1 privesc direct. Susceptibilitatea conducătorilor cetăţii e sugerată însă şi de o scurtă notaţie, al doilea punct al hotărîrii sfatului oraşului după anchetă: „Săbor sau adunare de zece sau doaozeci de oameni să nu să mai strîngă"81. Cronicarului îi pare ceva obişnuit şi firesc că aveau taine ale lor, din care popa Todor i-a adăpat pe cei din sfat. Cei ce trădează interesele comunităţii româneşti braşovene sînt în-’totdeauna dezaprobaţi. Popa Todor, concurentul la protopopie al cronicarului, vedea însă altfel situaţia. El „ ... s-au unit cu sfatul şi au îndărătnicit pe mulţi din prostime, ca să să supuie sfatului, să nu mai umbie fă- 77 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 163. . 78 Ibidem., p. 152. 79 C. Muşlea, Biserica Sfintul Nicolae ..., p. 189. 80 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 159. 81 Ibidem. cînd gîlcevi şi căutînd lucrul milei din decretul împărătesc, ce să să lase, că nu vor birui cu sfatul, zicîndu-le' şi aceasta că popii ceialalţi şi gocimanii şi juraţii sărăcesc besereca cu chieltuialele acelea şi pe urmă tot nu vor isprăvi nimic, că sfatul are puterea tare şi nu vor putea birui, în tot chipul vrînd să zăticnească de-a mai căuta mila împăratului"82. Desigur că situaţia avea şi această faţă dar popa Radu Tempea era dintre aceia care nu se lăsau şi oare mai aveau încredere în „mila împăratului". Conţinînd date de interes restrîns în majoritatea lor, lucrarea lui Radu Tempea oferă totuşi printr-o serie de însemnări mărunte posibilitatea de reconstituire, chiar şi în unele detalii a atmosferei istorice a vremii în care a trăit. Paginile în care Radu Tempea dezaprobă cu atîta tărie încercările de atragere a românilor braşoveni la catolicism sau în care-şi istoriseşte propriile conflicte, fie cu sfatul cetăţii, fie cu colegi de-ai lui, alternează cu informaţii mărunte, de mai puţină importanţă în aparenţă, dar care conferă acestei lucrări calitatea de cronică veritabilă. Include nenumărate documente, mai ales scrisori, care vin să susţină afirmaţiile cărturarului braşovean. Se reproduce o scrisoare a patriarhului Callinic, cuprinzînd aspre ameninţări şi blesteme la adresa celor care s-ar lua după Atanasie, „sau mai vîrtos a zice Sa-tanasie" şi un izvod care fixează un regulament al servirii serviciului divin de către preoţi. Apoi cronica sare la anul 1710, cînd o altă mînă notează o pretinsă minune şi continuă cu însemnările lui Radu Tempea, care precizează că după unire preoţii Ţării Bîrsei şi Făgăraşului se hirotonesc în Ţara Românească şi nu în Transilvania. Se iveşte apoi iar un făcător de zavistie, Jipa, care, înţeles cu uniţii, încearcă să ia prin intrigi protopopia bisericii. Pentru anul 1718 este relatată pe larg foametea şi ciuma ce au bîntuit ţinuturile braşovene. Se transcrie apoi un jurămînt de credinţă pentru legea ortodoxă al preoţilor şi al credincioşilor români ortodocşi din Ţara Bîrsei şi al grecilor din compania comercială, făcut în 1723 şi un izvod al popii Statie, care, cu ocazia hiroto- 82 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 160. 32 nirii sale, face un puternic legămînt că nu va călca legea pravoslavnică, procedeu de curînd instituit în biserică. Cronicarul se întoarce apoi la necazurile ce le-a făcut Jipa oraşului, începînd un nou capitol, transcriind şi scrisorile acestuia pline de intrigi şi viclenii, apoi o cerere de iertare. In capitolul următor se întrevăd diplomaticele stăruinţe ale autorităţilor imperiale de a slăbi contactul strîris al braşovenilor cu Ţara Românească, trecîndu-le pînă la urmă biserica în eparhia Rîmnicului, acum sub administraţie austriacă. Din nou sînt transcrise mai multe scrisori datînd din 1731, hrisovul lui Gheorghe Ştefan pentru milostenia ce o avea de primit biserica de la domnul Moldovei şi scrisoarea de răspuns a lui Mano-lachi, logofăt din Ţara Românescă, conţinînd învoieli tot de natură economică; ambele relevă legăturile neîntrerupte cu Ţările române. Hrisovul lui Gheorghe Ştefan este înnoit apoi de Grigore Ghica, reprodus şi acesta în continuare. 1 Tradiţia vie de sporire a cărţilor, de la biserica din Şchei transpare într-o însemnare a cronicii din 1731 despre alcătuirea unei tiparniţe de către dascălul Petcu Şoanul, care tipăreşte primul calendar românesc. Acţiunea lui este consemnată ca fiind un eveniment deosebit. Cronica precizează că Şoanul a tipărit acest calendar după un „izvod11 al popii Statie Grid; aşadar preoţii deţineau şi astfel de manuscrise, cu „gîcituri11, pe care însă biserica nu le accepta. Două copii ale scrisorilor episcopului Rîmnicului pentru mai bună aşezare a treburilor bisericii sînt urmate de detalii ample cu privire la „gîlcevile“ ce s-au făcut de popa Todor. După vizita episcopului Inochentie Micu Clain, şcheienii se plîng domnilor Moldovei şi Munteniei care intervin pe lîngă generalul Valis; acesta porunceşte "vlădicii „să-şi păzească uniţii11 iar braşovenilor să le dea bună pace. Aflînd în 1735 că mitropolitul sîrbesc a obţinut de la împărat anumite privilegii pentru neamul său de lege ortodoxă, preoţii braşoveni se grăbesc să se intereseze printr-o delegaţie trimisă la Rîmnic. Se aleg doar cu cîteva obişnuite scrisori, pline de sfaturi şi promisiuni de purtare de grijă. 3 — Istoria sfintei bCsereci 33 Istoria se termină cu reproducerea unor porunci trimise de protopopul Radu Tempea în vederea înlăturării unor neajunsuri ce persistau în special în bisericile, de la sate. Urmează scurte însemnări care ni-1 prezintă la 1741 şi pe fiul cronicarului, dascălul Radu, devenit diacon, urmînd două informaţii, făcute de altă mînă, prima notînd moartea lui „taica protopop Radu Tempeâ“, iar a doua aşezarea lui Eustatie Grid în locul celui pristăvit. Din poruncile pe care le trimite protopopul Radu Tempea preoţilor Ţării Bîrsei se vede că ţăranii, trudiţi desigur de munca istovitoare, nu se osteneau prea mult pentru cele sfinte, odată ce nici cruce nu ştiau să-şi facă toţi, ca să nu mai vorbim de cunoaşterea unor rugăciuni. Aşa cum rezultă din aceeaşi circulară, sau din alte notaţii ale cronicii, comportarea multor preoţi şi pregătirea lor intelectuală lăsau mult de dorit. Aşa, de exemplu, se porunceşte: „Cele şapte taini să învăţaţi, să nu vă paie glumă, că va fi cercare de acestea i proci. Aşijderea şi-alte năravuri grele, precum cei ce au nărav rău de înjură orice fel de înjurătură, să căutaţi să-i învăţaţi şi foarte să-i certaţi să să părăsească, ca să nu-şi răpuie sufletele"83. Undeva Radu Tempea se întîlneşte cu spiritul la fel de caustic al lui Antim Ivireanul din Didahii. O scrisoare asemnătoare a episcopului de Rîmnic sugerează mizeria satelor, cu biserici sărace şi cu preoţii aproape confundaţi cu marea masă de iobagi. Episcopul porunceşte bunăoară: „Şi sfîntul potir să nu fie spart ca să curgă sfîntul sînge, nici să fie de lemn sau de lut'.. „Sfîntul discos sau sfînta lingură să nu fie de lemn“, „Sfîntul burete să nu fie soios", „Sfînta copie să fie de her fără plăsele, iară să nu fie cuţit", „Sfînta precestanie de peste an să vază să fie sfărîmată şi uscată frumos, iară să nu fie agneţul întreg sau muced; şi să,să ţie în sfîntul oltari (iară nu acasă)“ etc. Mai încolo se cere ca biserica să fie îngrădită „cu, bolovani, sau stobor, sau cu gard, să nu intre vite". Preotul şi diaconul „pentru cinstea darului şi preoţiei lui să-şi facă haine de postav şi să poarte cizme, iar să nu fie slobod să poarte haine albe şi opinci, ca să să osebească cinstea portului preoţesc de 83 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 175. 34 oamenii cei proşti, pentru ca să nu să micşoreze cinstea darului preoţesc cu portul ţărănesc" iar slujba să o facă „pe deplin1'84. 1 Atmosferei de misticism i se complace uneori însăşi persoana cronicarului. în cronică sînt însemnate ca evenimente deosebite diferite „minuni11 sau nu uită să interpreteze în felul în care-i convine anumite pretinse „semne". Aşa, spre exemplu, în ziua sinodului de la Alba Iulia, cu ocazia unirii, „Cînd au fost cătră sară, dat-au Dumnezău acela vînt, cît au risipit coperişurile de la toate grajdurile mînăstirei, de au rămas şute. Aceasta au arătat văduvia mînăstirei, iară cu sunetul surlelor şi al trîmbiţelor şi al tobelor au arătat cuvîntul lui David (Psalm 9, 7), care zice: Perit-au pomenirea lor cu sunet şi Dumnezău petrece în veci."85. întregul cuprins, uneori de interes foarte restrîns şi la prima vedere lipsit de importanţă, alteori de interes mai larg şi ou semnificaţii evidente, a fost tratat în fugă sau total neglijat de istoricii literari, cu toate că la o analiză ceva mai atentă i se pot găsi autentice valori documentare, lingvistice şi pe alocuri chiar literare. Ţinînd seama de adevărurile istoriei transilvănene din vremea respectivă, Istoria lui Radu Tempea este un document valoros. însemnările de fapte şi atitudinea cronicarului faţă de ele pot ajuta la reconstituirea atmosferei vremii sub diferite aspecte. Acţiunile românilor braşoveni sau reacţiile lor la propaganda unirii şi la dependenţa de conducerea săsească a cetăţii sînt determinate de aspiraţiile clasei înstărite a românilor din Şchei, aspiraţii care se identifică pînă la un anumit punct cu acelea ale întregii mase româneşti ortodoxe. Cronica poate servi şi ca instrument de cercetare a conştiinţei românilor din acea vreme, în special a păturii care se ridica pe plan economic. Continuarea vechii tradiţii culturale a Şcheilor Braşovului, existenţa aici a multor preoţi şi orăşeni învăţaţi, dovedesc aspiraţiile acestor pături orăşeneşti spre cultură. Legăturile atît de strînse M Radu Tempea, ed. de faţă, p. 137—139.c 85 Ibidem, p. 76. 35 şi de complexe cu celelalte două ţări române, pe care cronica le sugerează mai mult decît le dă în amănunt, sînt văzute de autor ca lucruri fireşti şi de totdeauna. Preocuparea lui Radu Tempea, de multe ori exclusivă, pentru viaţa comunităţii româneşti din Şchei, dă cronicii oarecare iz regional, de patriotism local, explicabil pentru condiţiile în care a trăit. Cititorul de azi al acestei lucrări rămîne cu o impresie generală de mărginire a mentalităţii oamenilor, peste care domneşte încă puternic spiritul religios şi mistic. Dar agitaţia şcheienilor pentru drepturi şi libertăţi face să se simtă ritmul susţinut al ridicării unei pături româneşti tot mai conştiente. Se presimt transformări care vor duce în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, şi mai cu seamă spre sfîr-şitul lui, la importante fenomene de dezvoltare a culturii şi civilizaţiei româneşti din Transilvania. A vorbi despre arta literară a cronicii lui Radu Tempea înseamnă a sublinia, în continuare, calităţile lui de narator, în primul rînd, a evidenţia posibilităţile variate de redare, între care dialogului îi revine un rol deosebit, a dovedi că această lucrare constituie o pagină aleasă din literatura vremii. Profitînd de posibilitatea comparării ei cu singurul model pe care l-a avut şi l-a reprodus cu mici modificări, cu lucrarea popii Vasilie, se constată că spre deosebire de înaintaşul său, la care relatarea evenimentelor se face cu mijloace destul de rudimentare, la Radu Tempea, mai ales pentru perioada la care a fost martor ocular, relatarea primeşte extensiune şi, nu o dată, chiar tensiune dramatică. Deşi continuă exemplul predecesorului său, urmărind evenimentele cronologic, Tempea scrie deja altfel istoria, cu participarea sa intimă, cu o bună doză de pasiune chiar şi în pasajele, care nu angajează direct pro-pria-i persoană.' Limba vie populară înzestrează pe autorul cronicii, prin larga ei utilizare, cu posibilitatea unei exprimări clare, concise şi mai colorate. De altfel, chiar şi hrisoavele, izvoadele, scrisorile, aşezate de Radu Tempea în cronică, se caracterizează în multe locuri prin forţa şi 30 vigoarea expresiei, primite din folosirea limbii vii populare, ca material turnat în expresia literară, îngrijită. In general, cronica se prezintă sub forma unei naraţiuni domoale, uneori monotone, înviorată pe alocuri de construcţii sau expresii populare, care fac notaţia mai plastică, sau chiar de contexte care beneficiază de aspecte speciale ale stilului. Descrierea unei presupuse minuni, într-o însemnare a cronicii, este concretizată prin comparaţii simple, de factură populară. La icoana la care s-a petrecut pretinsa minune „... s-au ivit o lacrămă ca o linte, tocma în coada luminii ochiului sting, iară a doua zi... au ieşit ca un izvoraş foarte luminat pre obrazul sfîntului chip şi au izvorît pînă în ziua sfintei învieri, cătinel; şi pînă a doua zi, în lunea Paştilor, foarte frumos, de au ajuns pînă pă braţele sfîntului chip... în vremea chindiei miercuri, au început din celălalt ochi dirept de au izvorît aşijderea; şi unde au încetat izvorul era tocma ca un nastur; şi izvorul era tocma ca untu de lemn curat; iară sfînta icoană era aprinsă ca un bojor şi pe obraz ieşise mulţi năsturaşi ca untul de lemn“86. Cînd cronicarul se opreşte pentru relatarea mai detaliată a unui eveniment, povestirea capătă aspectul unui tablou de epocă. Spre exemplu relatarea înscăunării episcopului unit la sinodul de la Bălgrad: „în vreme ce au ieşit vlădica pre poarta mitropoliei, mergînd în cetate să-şi ia domnia, mergea înainte mult nărod de preoţi, cîte patru, cîte patru, şi vlădica cu leagînul după ei şi, du-cînd înaintea lui praporul, au căzut din suliţă jos. Aceasta arăta că s-au dus de la el blagoslovenia şi au rămas în boierie. Iară după ce s-au ridicat noceagoş, i s-au închinat steagul ţării şi s-au unit cu alţii, în glas de surle şi de trîmbiţe şi de tobe; şi, ieşind din cetate, au venit la mitropolie; acolo au arătat poncturile de mai sus scrise, care vor să le ţie. Atuncea braşovenii cu Ţara Bîrsei şi făgărăşanii, cu toţii s-au lepădat că nu le vor ţinea; iară ei, împingîndu-i de spate, i-au scos din mînăstire1'87. O scenă de gîlceavă din biserică are trăsături pronunţat 80 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 87. 87 Ibidem, p. 75—76. 37 dramatice: „Atunceâ popa Todor, luînd cu sine mulţi oameni, au mers la beserecă şi s-au îmbrăcat de liturghie şi au început a proscotidi; şi într-aceea au venit şi protopopul cu ceialalţi preoţi şi cu gocimanii şi cu juraţii, zicînd popei lui Todor: — Ce poate fi aceasta de nu asculţi să fii îngăduitori să nu pomeneşti pe mitropolitul Ugrovlahiei, ce pe rîm-niceanul, că noi de nu vom pomeni pe rîmniceanul pînă-1 vom şti că stă în pravoslavie, vlădica al uniţilor numaidecât va pune mîna pe noi şi aşa mai curînd ne vom surpa la unie. ‘ Atunci popa Todor, ieşind de la proscomidie cu copia în mînă, răstindu-să şi zicînd că: — Nu tăceţi să isprăvim sfînta liturghie şi atunci vom vorbi! Ceştealalţi zicea: — Să nu pomeneşti de mitropolitul Ugrovlahiei! Milostiva-sa zicea că: — Nu voi pomeni pe rîmniceanul! Şi aşa, netocmindu-să şi mare gîlceavă făcîndu-se, au poruncit popa Todor unora din prostime să scoată afară pe unii din orăşăni carii mai stau cu cuvîntul. Şi aşa au ieşit protopopul şi alalţi preoţi şi gocimanii şi juraţii şi alţi cîţiva oameni dinainte'188. Nucleul unei schiţe îl găsim şi în următoarea relatare: „Aflîndu-să vro şase, şapte ţigani la poartă, daţi la pa-pistaşi, unii din negrija protopopului Florei, alţii de alte năcazuri, venit-au unul de acela şi au cerut voie de la protopopul Florea să-i boteze un copil, zicînd că: — De m-am făcut eu papistaş de ce m-am făcut, muma copilului nu e papistăşită şi mi-e voia să să boteze aici. ■- Şi făr de ştirea celorlalţi preoţi (la carii venise şi nu vrusese să-l boteze) au dat protopopul Florea răvăşel de l-au botezat popa Petcu, de care lucru aflînd paterii multă gîlceavă au făcut tuturor, pîn s-au ales că este botezat cu răvaş protopopesc. Şi aşa popa Petcu au scăpat şi au rămas gîiceava pe protopopul Florea. Şi neavînd cum face, au făcut pace cu ei de le-au dat un păhar de 88 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 142 38 argint poleit de pol cofă şi bani de1 s-au făcut la florini 44, ca să nu să mai amestece popii rumâneşti a sluji pa-pistaşilor."89 Dialogul, pe care-1 găsim pe alocuri ca o formă literară. deosebită şi ca un procedeu avansat al relatării cro-nicăreşti literare, întăreşte autenticitatea faptelor povestite şi potenţează tensiunea întîmplărilor:, Aşa, de pildă, generalul cetăţii le ordonă preoţilor: „Popii rumâneşti din Braşov să nu mai pomenească pe nice un vlădică din carii sînt în Ţara Turcului, fără numai pe împăratul nostru să-l pomenească, nici să mai asculte de ei, nici de afurisania lor... şi cetind porunca au întrebat: vor să asculte de acea poruncă au nu? Deci cele ce au priceput au răspuns: — Şi cum să poată fi să nu ascultăm noi de arhiereii legii noastre, nici să-i pomenim? Zicîndu-i şi aceasta: — Dară, paterii, carii sînt în ţările de supt ascultarea turcului, au nu ascultă de papa; nici îl pomenesc? 1 Şi altele multe, la care ajungîndu-1. ou vorba, răspundea că: — La mine nu şti!90 Şi preoţii iară că: — Şi noi nu ştim.1 Şi iară au răspuns că: — Pe luminatul împărat l-am pomenit totdeauna şi-l vom pomeni, iară de arhiereii legii noastre ca să nu ascultăm, nici să-i pomenim, nici de afurisania lor a nu ne teme, nici cum nu vom putea. încă şi altele multe s-au deşpotoluit ca la doao ceasuri."91. Atunci cînd cronicarul însuşi este martorul ocular al celor narate, dialogul este punctat de gesturi, de tonul vocii, astfel încît portretul cronicarului se conturează pe deplin. Dîrzenia, firea semeaţă şi mîndră a protopopului, se dezvăluie mai ales cu ocazia anchetării lui de către 89 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 160—161. 00 Expresia a fost înregistrată greşit, probabil cu intenţii ironice, de Radu Tempea. 91 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 113—114. gospodarii municipalităţii, după ce „ ... popa Todor îndată s-au dus la sfat, spuind cum au batjocurit popa Radu pe cinstitul sfat, că au zis că nu va pleca capul la poalele sasilor şi alte ce va fi vrut“82. Adus în faţa sfatului, autorul îl transpune pe cititor într-o autentică atmosferă de anchetă, precizînd totul, cu amănunte: „Şi l-au întrebat: 1 — Au aşa au batjocorit cinstitul sfat? Şi de ceialalţi fiind spus mai-nainte, n-au avut cum tăgădui şi zisese că trebile care să cuvin vlădicăi nu e bucuros să le supuie la sfat. Cu acest cuvînt nu l-au luat în samă, zicînd: — Au aşa să grăieşte cinstitului sfat, poalele sasilor?' — Cinstitul sfat, poalele sasilor? — Au aşa ne socoteşti pe noi ca o nimic? Zicînd că: — Să cade să fiţi ascultători de noi, că şedeţi pe moşia noastră, să nu fiţi rebelie! Popa Radu au răspuns: — Da’ locul caselor şi grădinilor noastre, cînd au venit moşii, strămoşii aici, oare vîndut-aţi au dăruit-aţi? Ei au răspuns: — Ni că am lăsat de bună voie! Şi iară zicînd: — Ni că vom vedea noi acel toiag ce ai în mînă cine ţi l-au dat, cum îl vei purta? La aceasta le-au răspuns arătîndu-le şi toiagul: — Iacătă-1, de aveţi putere, luaţi-1! Şi iară au zis: — Ni că vom scrie noi pentru acestea şi în sus şi vom vedea ce sumeţie ai. Şi le-au răspuns răstit: — Scrieţi măcar unde ştiţi! Şi iară i-au zis: ' — Dară nu ascultaţi porunca cinstitutului sfat, care am dat noi la popa Teodor, să fie protopop în locul ta-tîni-său? Şi li s-au răspuns: — Nu! 02 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 161—162. — Şi nu? — Nu! — Şi nu ascultaţi? — Nici cum!, lovind şi cu toiagul în podini înaintea lor. 1 Atunci au zis: — Mergi afară şi aşteaptă puţintel! Şi curînd ieşind doi pîrgari, au dat răspuns popei lui Teodor să meargă acasă să-şi caute de treabă, iară popei Radului i-au răspuns: — Dumneata deaca eşti aşa sumeţ şi nu asculţi cinstitul sfat, vei rămînea prins aici în tinda sfatului"93. Tot prin dialog este redat procedeul de vicleană diplomaţie prin care stăpînirea îi face pe românii braşoveni să se supună eparhiei Rîmnicului, pentru a le slăbi relaţiile cu Ţara Românească: „După aceasta, nu multă vreme trecînd şi mirîndu-să ce vor face cu noi, iară ne-au chie-mat ghineralul baron Tiş, aici în Braşov şi după alte cuvinte ne-au întrebat aceasta, zicînd: — Oare domnul Gheorghie Gantacuzino, care e la Cra-iova şi vlădica, care este la Rîmnic, sînt o lege cu voi, au nu? La aceasta, neavînd altce răspunde, am zis că sînt neuniţi şi o lege cu noi. Atuncea ne-au răspuns zicînd: — De vreme ce nu veţi să vă uniţi, să vă fie vlădica cel' unit al Ardealului vlădică, precum mai de demult, voi să căutaţi să mergeţi acolo la vlădica al Rîmnicului, să vă plecaţi, să fiţi ascultători de acolo, de vreme ce e o lege cu voi şi este şi aceea ţara împăratului vostru şi veţi avea pace în lucrul legii; iară de nu veţi face aşa, vă vom rîndui să fiţi iară supt ascultarea vlădicăi lui Ioan cel unit al Ardealului"94. Remarcăm că Radu Tempea mînuieşte cu deplină siguranţă dialogul şi acest lucru este una din culmile existente în materializarea posibilităţilor de expresie a limbii vechi chiar la cei mai talentaţi dintre cronicarii noştri. 93 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 162. 94 Ibidem, p. 115. 41 Stilul în general monoton caută să iasă din stereotipie pe alocuri şi prin scurte portrete, mai cu seamă morale, sugerate cu economia de mijloace a limbii vorbite. Astfel, popa Vîlcul fiind ■ „om can trufaş şi slab la minte ... sculatu-s-au asupra protopopului Văsii cu multă gîlceavă şi cu pîră, ca să să ridice el protopop"95 sau ceva mai încolo: „Iară vrăjmaşul cel ce pururea este slujba a învrăjbi şi a strica tocmelele cele bune, întrat-au în gîndul protopopului Vîlcu cu lucruri ca acelea, care lucruri şi fapte şi neaşezări ale acestui protopop Vîlcu toate pre rînd nu le putem scrie, destul este cît am zis, că cei înţelepţi pot pricepe; că acest protopop Vîlcu începu a să mai întări pre obiceiele ce era învăţat întru nebunie şi de la mic pînă la mare nu mai putea trăi cu dînsul, de care lucruri proaste ale lui s-au supărat tot oraşul şi să ispitia toţi în tot chipul, şi cu blîndeţe, şi cu rugăciunea să-l potolească. Iară el săracul le ţinea toate ca o nimic"96. Jipa, „un mirean ciocoi", ajunge protopop fiind sprijinit de cei care urmăreau catolicizarea braşovenilor, deoarece „ ... s-au fost şi prins el acolo la săbor cu ju-rămînt că el va face pe toţi de să vor uni, numai să-i dea protopopia lui; la 'care lucru cu minciunile lui şi cu momelele şi cu laudele lui într-un chip şi într-altul mult au mijlocit în cîţiva ani ce au ţinut protopopia.. .“97. Despre popa Oprea notează că era „om tînăr şi cu fire bună", iar diaconul Gheorghi era „om deliu şi prea beţiv".1 Pagini de literatură autentică realizează Radu Tempea cu prilejul prezentării foametei şi ciumei care au bîntuit ţinutul Braşovului: „Intr-această vară au fost multă secetă, cît primăvara era grîul cu doi florini găleata, iar deaca au văzut oamenii că nu e ploaie să să poată face bucatele de primăvară, pînă la iulie s-au suit găleata de grîu la trei florini, iar la septemvrie s-au suit la cinci florini; iar de la septemvrie, de cînd .-şi cetatea s-au închis, s-au vîndut .găleata cu şase florini şi bani 60, şi mălaiul tot ca grîul. într-această vreme... sărăcimea 95 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 65. 80 Ibidem, p. 67—68. 97 Ibidem, p. 91. 42 mînca turtă de in de la pioa de ulei“. Imaginea se completează în rîndurile ce urmează: „Iară în Şchiai s-au început ciuma într-acesta chip: avgust 3 au.murit în Cio-crac Mihai, zet şahanului Radului, care nu s-au ivit, socotind cine l-au scăldat că sînt nişte gîlci alte, din care tocma Ia septemvrie 11 au murit tot într-acea casă o fămeie streină; şi simţind puţin, n-au cutezat vecinii să untre, pînă ce au dat de ştire şi au trimis domnii bărbieri să vază de e ciumată au ba .. .“98. Seceta şi ciuma au lăsat urme dureroase: „Şi prin postul cel mare începu foametea a să întări şi pe după Paşti, că era găleata de grîu florini opt, malaiu tot aşa, turta de ulei bani zece; şi în postul cel mare mînca oamenii sînge de vită cu tărîţe şi mînca rînsă; şi atît să făcuse oamenii negri ca tăciunii şi mieuna ca pisicii"99. Dezastrul era atît de mare încît „să întărise omorul, cît să spărease oamenii că nu va mai rămînea nimini"100. Există în aceste însemnări ceva specific notaţiei gazetăreşti şi aceasta rămîne una din trăsăturile caracteristice ale însemnărilor lui Radu' Tempea. Se simte desigur în fraza lui Radu Tempea şi influenţa stilului cărţilor bisericeşti mai ales atunci cînd deplînge rătăcirea uniţilor: „Ajutaţi-ne a plînge pentru fraţii noştri, carii au rătăcit din pravoslavie, mai mulţi de o mie de preoţi bogaţi şi din mireni, orbi trăgînd pre orbi, toţi într-o zi căzură într-o groapă. în ce chip curva să împodobeşte împotriva ibovnicilor săi, aşa şi Atanasie, îmbrăcîndu-să în toate odăjdiile arhiereşti şi preoţii în feloane, să uniră cu papistaşii, călcînd hotarăle sfintelor săboară. închiseră ochii să nu vază scripturile, urechile lor plecară spre surle şi trîmbiţe şi lunecară în becisnicia cea cu dobe“101. Aceeaşi influenţă se constată şi în versurile incluse în lucrare. Cu stîngăcii inerente, dar nu fără o anumită forţă -a expresiei, versul se realizează prin mijloace simple, uneori chiar sugestive. Astfel, Atanasie e „ticăitul", „pier-dutu“, iar popii uniţi sînt nişte „ponivoşi şi orbi", papa 58 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 93. 99 Ibidem, p. 95. 100 Ibidem. 1M Ibidem, p. 74—75. 43 fiind personificat cu destulă imaginaţie în „cucă rîmle-nească“: „Iară cuca rîmlenească în veci să să potolească, Ca să nu ajungem noi Să ne-mbătăm de-al ei hămei“102 Desigur că prozaismul versurilor nu este salvat de cele cîteva comparaţii dar, luate în ansamblu, versurile din cronică îşi au fără îndoială importanţa lor ca un moment de prozodie veche românească. însăşi încercarea de exprimare rimată a ideilor şi faptelor, pentru această vreme, reprezintă un element ce trebuie reţinut. Semnalarea cîtorva dintre fragmentele mai izbutite ale cronicii, sugerînd efortul vizibil al scriitorului Radu Tempea pentru evadarea din monotonia relatării evenimentelor în stilul cronicăresc, efort ce conferă textului pe alocuri culoare şi plasticitate, ne îndreptăţeşte să acordăm acestei lucrări un loc mai important în istoria literaturii române vechi. în nici un caz ea nu trebuie să rămîriă în continuare printre lucrările minore ale acestei epoci. Locul ei este în apropierea imediată a marilor cronici româneşti, semnate de Grigore Ureche, Miron Costin, Radu Popescu, Constantin Cantacuzino, Ion Neculce. Un argument puternic al valorii cronicii este limba ei. Căci impresia de satisfacţie lăsată azi de lectura textului este generată de frumuseţea limbii vechi, frumuseţe pe care cronica lui Radu Tempea o ilustrează cu succes. Adeseori, împerecherile de vorbe vechi au sensuri arhaice şi satisfacţia lecturii lor o dau desigur însemnele metaforice pe care le poartă. Ca şi alte texte ale literaturii vechi româneşti, şi limba cronicii lui Radu Tempea are trăsăturile limbii populare vii şi de aceea, ca şi în celelalte texte vechi, moldovene sau muntene, expresia literară are pe alocuri preţioase carate autohtone. în acelaşi timp, cronica lui Radu Tempea poate sta ca mărturie a unităţii limbii române vechi. i°2 Radu Tempea, ed. de faţă, p. 83. 44 Pentru ilustrarea, nu exhaustivă, a unor aspecte de limbă a cronicii, atrag atenţia în primul rînd acelea specifice stilului limbii vechi populare, expresii conţinînd în special cuvinte cu sensuri arhaice, sau conferind unor cuvinte vechi sensuri neobişnuite azi, traductibile doar neologistic sau printr-o perifrază care topeşte dulceaţa şi farmecul vechilor construcţii: „multe cărţi au cîştigat aceşti preoţi beserecei“, „s-au sculat de au mers la sfat cu cuvinte bune de au poftit să le scrie cărţi la Sibii“, „au făcut măria-sa bună legătură şi pace aici în Braşov cu domnii cetăţii'1, „cerca vreme să intre şi la măria-sa vodă", „cercînd vreme prin priatini", „abia s-au plecat (s-au învoit) să meargă", „s-au mai înglotat moartea", „să mă facă pribeag şi strein de locul acesta" (să mă gonească), „umbla meşterşugind pe preoţi" (pîrîndu-i), „era lucrul în cumpănă", „s-au sculat cu ajutori", „socotiră cu un cuget şi cu lege", „după ducerea (plecarea) popei lui Stan", „căzut-au oraşul, cu mic cu mare, la Văsii dascălul", „le-au făcu aşezămînt să fie patru preoţi", „multă scîrbă au petrecut de la nepriatini", „scîrbitu-s-au părintele vlădica pre protopopul Văsii", „şi i-au dat multă certare", „multe cuvinte grozave de certare i-au zis", „vrăjituri şi alte nepovestite lucruri", „s-au sculat popa Vîlcul de au mers la săbor în Belgrad cu multă pîră şi vînzare asupra protopopului Văsii", „şi multe au umblat amestecînd ca să-l scoaţă din protopopie", „neaducîndu-şi aminte de zavistia ce purta el în inima lui", „văzînd orăşanii că nimic folosesc", „sînteţi sub biruinţa altora şi căutîndu-vă în -judecată nu veţi umbla bine", „ce n-au stătut lucrul aşa", „rămaseră îndoindu-să ce vor face", „socotind că voi cădea la mare nevoie", „nu vor avea de dînsul nice o bîntuială", „au dat volnicie rumânilor... să trăiască cu acele rînduiele şi privileghii", „scrisoarea mea cea de legătură de mai nainte, care cu pricepere (deliberat, conştient) călcasem", „să fie fost ajuns (mituit) de popa Vîlcul cu daruri" etc., etc. Aspectul viu, popular, al limbii, poate fi observat atît în domeniul rostirii cît şi al construcţiilor gramaticale, dar mai pregnant în acela al lexicului: airi, aorea, areşti, biţcîn, bojor, boite, borfe, bucate, burie, cacoslov, chindie, cirtă, ciudă, cruţşag, a ciufului, deliu, făţărie, a felelui, 45 harest, henteu, de iznoavă, inştanţie, a avea întrebare, jirtvă, judeţ, măsari, mestecătură, nescar, nimurui, olţari, aseostoi, pîini, ponivos, poznate, prinsoare, proclet, rinsă, sască, stobor, şut, ticăit, a zminti etc. Abundenţa elementelor limbii vorbite aduce cu sine şi forme ale rostirii regionale: chiezaş, chiemat-au, ceind, deschis, înfrumuseţat, a hi, puşcile, patriarş, vechie, să vază, a vorovi etc. Acestora li se adaugă aspecte fonetice arhaice; derept, direptate, den, făcătoriu, meşterşugind, obiceai, pîraşte etc. Neologismele al căror număr nu este prea mare, dar dintre care unele prezintă forme interesante, se resimt fie de influenţa limbii latine, limbă oficială în Transilvania de atunci, folosite uneori de cronicar în forma lor latină, fie de influenţa limbii greceşti, prin filiera cărţilor de slujbă. Aproape toate sînt utilizate într-o formă deosebită de cea de azi, unele şi cu sens diferit: catedră, comision (comisie), conferenţie, a conformului (a confirma), confuzie (ceartă), decretum, deliberatum (hotărîre), a despotului (a disputa), gubernium, gubernat (guvernator), informaţion (informaţie), memorial (memoriu), oraţie, perjecuţio (persecuţie), proteştelui (a protesta) etc. Prezenţa unor cuvinte din limba slavonă în limba literară a epocii era o chestiunie de tradiţie. Pe lîngă aceasta, ele au pe alocuri şi rostul de a da un iz puţin pretenţios expunerii: ot (de la, din), sin (fiu), i palenu (întreg), i proci (ş.a.), zet (ginere), ego (lui) şi o serie de formule introductive şi de încheiere folosite în acte şi scrisori. Unele hrisoave provenite din Ţările române sînt redactate încă în limba slavonă şi pot trezi interes şi ele prin formele curioase, degradate, amestecate, greşit folosite, datorită necunoaşterii corecte a slavonei. Mediul bisericesc din care provine cronica favorizează prezenţa multor cuvinte de origine slavonă aparţinînd mai ales acestui mediu: acatist, agneţ, blagocestiv, canon, cazanie, ceaslov, dverii, hram, namestnic, obicină, ocriv, otpust, podgratie, a poftori, pravilă, pravoslavie, preces-tanie, a probrăzi, stoliţă, tipic, vecernie, zapis, zveazdă etc. Unul din aspectele esenţiale ale cronicii îl constituie însă prezenţa unor arhaisme, dar mai cu seamă abundenţa cuvintelor cu sens arhaic şi popular: acmu, adet, aspri, aşezămînt (înţelegere), ban, başte, biruinţă (stăpînire), car- 46 te, cercare, credinţă, dajde, dată, deres, fumărit, ghiliş, a globi, gociman, gorştină, a ierta, a se ispiti, a încăpea, a-l înteţi, judeţ, left, legătură, obroc, ocriv, paşuş, pîrgari, a-l pleca, pofală, a pofti, a precepe, price, a se prileji, proca-tor, prost, a se scîrbi, sculă, de ţară, vartă, vericare, a vicleni, volnicie, zapus, zavistie etc. Caracterul popular şi arhaic al limbii cronicii se recunoaşte, de asemenea, şi într-o serie de aspecte ale morfologiei şi sintaxei. Fraza are în general curgerea firească, cu ritmul egal, creat de simetrii interne de construcţie. Rare sînt cazurile în care ea este ostentativ studiată sau afectată. Deşi succint înşirate, astfel de trăsături ale limbii cronicii, ca acelea de mai sus, sînt un argument al valorii cronicii ca autentic document de. limbă românească. Istoria lui Radu Tempea este un izvor de fapte şi în-tîmplări care ne pun în contact cu societatea românească activă a Braşovului, cu aspiraţiile ei, văzute prin prizma unui reprezentant al clerului ortodox, aspiraţii şi acţiuni care conţin germenii conflictelor de mai tîrziu ale dezvoltării societăţii româneşti din Transilvania. Ea este un exemplu pentru cronicarii braşoveni ce au urmat şi este mai cu seamă o dovadă a continuităţii culturii româneşti transilvănene, în legătură cu care istoriile culturii şi literaturii româneşti sugerau un gol pentru această vreme, sărind la mişcarea de răsunet a Şcolii ardelene'. Cronica lui Radu Tempea este totodată o piesă de valoare a literaturii române vechi, reprezentînd un moment important în scrierea istoriei în Transilvania şi, în acelaşi timp, un document de limbă românească a primei jumătăţi a secolului al XVIIII-lea. OCTAVIAN ŞCHIAU LIVIA BOT NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI Transcrierea textului cu litere latine s-a făcut după sistemul de redare interpretativă, respectîndu-se particularităţi ale limbii textului şi conform normelor ortografice curente. Interpretarea unor semne cu valori multiple s-a făcut în felul următor: e a fost redat ca e sau ie în funcţie de valoarea pe care o are şi s-a transcris conform normelor ortografice actuale :«ap£ = care, 8oepî£= boierie, Tae = taie, £pa = era, cpH= ieri. •b. s-a transcris ca ă cu excepţia cîtorva cuvinte în care are valoarea lui î datorită modei grafice: op'hwdHiH = oră-şanii, ct»= să, niiTpS = Pătru, ni/ni = pînă, Sp-hiS = brîu, AVbHHH a fost redat prin iu: a^Sropio^ = ajutoriul (nearticulat: = = obiceaiu, ch8'ikj\ — Sibiiul. o şi co au fost redate prin o: Soy\ra ‘Z*^ J * yj ^ *•' ,p J* y t , « )>h/r$St**- • Sa a^svsm Avu?&f>* &U* / t 't/ *?> r4, imSt *. * & * ; mjA'/ti t syfMZfW &!.*&*<#***&'<**U' *. < & J ,■>*' ST* 9 *'*>3' 2f«-.*\j*i <097^^ ,JK*3»«V;W <}>ZUfi •;■'■- « -H *y>t~ J.u£t^3/ *&*»#%*. ■ *sh Mg** -6a fAf» *n»*.-iZ‘ <*?.« A 4>* < *•■ / J J ^ / -La. * _/v '.<&«*<• jfânZlfrr*#. «25*^ J&jjja .--fy-' 2unfr)>lfit?* 'fiftfLr, Xf’ttts-~A?f *t. Ss?f S7.A ».-\2 , &£*>! Y?7*A% _ t% ^ V * ***** ^77’^t * . \>t,AAi &ns*^-r +sr:*x/frrM?J:t, ^ ~ Mj-h ij- /-r . ‘ * C\* ^ ' ^ŢTL “* CT* :' _ - ■ â^/faMA Ji>*te«c /^n^c’t'vy—- -% '■ C\ t ». (p ■• <5 ; /7i&'v t&tif?*. , JJJ*7 {a ifsvss ,^JSn cJ&tUtji. 3Jt/?t ?<**!{-^S' /-y, ^i- J H\ a ,j\f* / „ ' jry J Oş>r7Tj ftefjftXi, 'TfrtSe? îft* dv~Jt*ttîrAAY UL*~ 'f c tp ;£*• */ *- & "'.i •> ? •* • '.‘fM Sl'titf, JLL'ha. /+-/>•- J /fi/ţt/rvtt JLtUt>4£4. CA&fţ— HZh J7?< Skvtef V/JVTS __2'^ &j*?r- -■ ~/ ' J.4i6. rytji-1% -. Aif*- •V» . AL», XyiHlJ'jg jZt'z774(i*i. iU*„- •71' . i / ,»/ . cf ,-v ■'? 'ri1 .a?i,, i MAHJH Zrt**& fit. '\ •* -*1, ■"" ’ •/ *•» f f Jj «* j :f^MkJc.tîvt /p&Si*€4'$(?}/>a7n>- - t5f w <5 . .* 5^, jr- : „ / ») A ^ ,t ,*vr ttxa»vfr/7tiK Mrta' Or*ij»im, s/arf/tertti, -o f < - '•**** -*■< %*#f <*&■ 7?*iVUHH,■ jU/H*JUU XăîffHp 7k*TfA.' ' ’ , . • ?l£. jkfiîj'vtA,n>iA?r. "<7TS-J ''-jJL'O/ ’jh" *’ j*'  ev &>■ „... ..a» ?ffiasp)7l?Â*, ^2^ %- ^7j^Cf%jjtruţ/**&< ^ffJXnr?^• ■iU»£m'tT, ■ MLf* 7<^vy,cjZ>a rpxa 2M*tjaKîtx//ra • ivn/nodra, ?J%t - .. /?. v i/ ^ w / • >2?** i /jy / . " wgf*fr?43i»H< *rtA3yii% '77x Kfimt7H /‘fAfofsidfii, tnăxny^ */ '• "■* •Cs ■ ■- */.4»_£ v • ' • * ■ *r,4A v ■.-. /»' 6*t*jan, ■ cj&h' «&*«"#'—■ T7j»{ £îtn/%j JkîÎYj*i 7ffAT7t. . vl7i&X/tyifit h*77* Jertfiţi t $/}*$’»fit aK, /. * f T , <7/J» - py A flt* „ yf *» 4f*m€7t g&ftXfaSHfa y?**&ajsutsm * jtt* TŢ^kap?*'’jlfwattt, n S£*»J>i JlirffîrrH&4UiÎK,Mx*- începutul capitolului Plîngerea oilor în mijlocul lupilor (p. 23 v.) •te JZlbi ?>?-&t/i» utipi-*&iJM77ttUnfS*Y**A.i ' lV' .* \'-jA' % . ‘ c>jZ-aty-î&cls77/tXt>t}7?t‘. • ■-"■ • ■ - a/a/MCH 7Ti+. . ■ ' ' u~~y ■ * .v^.;'/ " V.*VV«- O - ,vn . -v- ’ * \ . 77ânt*fAn4t#i1pM*Jnn,%' . '• ^ ; v- • ; ^•7r-7cAr *yro ^atbiî, ■\ r ■ UcjM*. ŞlfHjf/kn& ynr^n ui tn*. Prima parte a capitolului versificat din Istoria lui Radu Tempea (p. 27 v.) ...r 1 ... /Z. .v. ... *. : ♦* i: A&âiţş * 'iC"' . • ’. \ J ^ ^V, ' . ' "? . ?' ' . ji '-«r .-, > ;,. ^>W ; Jtk »*$& ''iw ■.. ilii;a-4&o ''js» ./âv" , • ,#•- 'V j»4,. »t%.V'&^ ..&'/■*, t *~ *^>* /? '?* "' * A/» ! r:? mjt #n^Mi|. !*, yr^wniM^ h tf% i’&*% '^i&^y.4f*i «v '$*&•$&» SSffl» r.';'?%g*** Ş%fe- .:'<5îlff- '<4 '.^ *'«3^ <> «*.j£*' I ;;-.li#l^b'^» Zfâitet j**mm r4*. -f-mţ^w» Ivfe <1 " Vr'^^fc1* •', ^ -: ‘ .«r~y _ |>~. -■ *■££?* "Z ^ • y i «Ş^J^«rT|ş85» ’2ZSjtjMW<]p X*~ ' ftjmvtrfţAii Wstrâfrt ht^fov?al Ugrovlahiei, de unde blagoslovenie şi dar de preoţie am luat şi vom să luom noi şi beserecă noastră, întru care ne-am născut prin sfîntul botez, întru care trăim, întru care ne luminăm, prin care credem şi nădăjduim iertare de păcate şi viaţa de veci să dobîndim. Şi oricine ne-ar întreba, cu glas mare mărturisim că noi sîntem fii adevăraţi ai sfintei săbomiceştii şi aposto-leştii besereci greceşti a Răsăritului şi pre acea credinţă vom să stăm neclătiţi în veci. De care sfîntă credinţă nici sabie, nici focul, nici închisoarea, nici sărăcia, nici nevoia, nici foamea, nici goana, nici moartea să nu ne poată despărţi. întru această credinţă ou tot sufletul nostru, cu o gură şi cu o inimă ne legăm toţi cu înfricoşat jurămînt înaintea lui Dumnezău, dereptul judecători, zicînd: Aşa să ne ajute Dumnezău, tatăl, fiul, duhul sfînt, un Dumnezău adevărat, maica sfîntă Precesta şi sfinţii apostoli şi toţi purtătorii de Dumnezău părinţi sfinţi, carii au fost la cele a toată lumea şapte săboară şi cele sfinte patru posturi, precum noi pînă la ceasul morţii noastre vom ţinea cu direptate toate dogmele legii pravoslavnice greceşti, oare crede şi ţine maica noastră beserecă Răsăritului. Şi nici de voie nici de nevoie nu ne vom uni cu nici una din cele patru legi ce sînt priimite în Ardeal, nici ne vom muta- 98 intr-alte dogme, ce singură legea grecească, oarea pînă acum am ţinut, vom ţinea şi de acuma (cum am zis fără de adaogere şi fără de scădere), şi după cum am cunoscut că avem volnicie de la prealuminaţii şi preamilostivii împăraţi, şi pentru ca să nu cădem supt afurisaniile sfinţilor părinţi. Iară carele din noi, ce am voit de ne-am legat la acestea, va îndrăzni a-şi călca făgăduinţa aceasta şi jurămîntul, care noi nesiliţi de nimini am făcut, unul ca acela să fie afurisit şi blestemat de domnul Hristos şi de maica sfîntă Precestă şi de treisute-optsprăzece părinţi sfinţi, carii au fost în Nichea la întîiul săbor, aşijderea şi de alte sfinte săboare şi de toţi sfinţii lui Dumnezău. Partea lui să fie cu spurcatul Iuda şi cu afurisitul Arie, să-l înghiţă pămîntul de viu ca pre Satan / şi Aviron, să-l 38 r. ajungă cutremurul lui Cain şi bubele lui Ghiezi; să fie casa pustie şi muierea lui văduvă şi feciorii lui săraci; lacrămile cele de folos să nu să şteargă de pre faţa lui în veci şi faţa lui Dumnezău să nu o vază, ce să moştenescă focul nestins în veci. încă şi de la împreunarea beserecei noastre să fie scos şi să meargă să să afle cu acei ce ş-ar alege a să uni. încă şi cine ar şti pre unul ca acela, care după făgăduinţa aceasta s-ar muta din dogmele noastre şi l-ar tăgădui, şi acela să fie supt tot blestemul ce scrie mai sus. Şi, pentru mai adevărata credinţă, întărim cartea aceasta cu peceţile şi cu iscăliturile noastre, ca să să crează în tot locul şi ori la ce judecată. Leat 1723 . Şi sînt iscăliţi toţi preoţii şi creştinii din Braşov şi din toată Ţara Bîrsei şi grecii din companie. IZVODUL ZAPISULUI POPEI LUI STATIE Precum să să ştie că întîmplîndu-să pristăvire preotului Petcu şi lipsind sfintei besereci şi oraşului preot, s-au adunat dumnealor orăşanii cu preoţii la un loc şi socotind şi cercînd vremea acestui lucru, 99 cu voia lui Dumnezău şi a dumnealor, m-au poftit pe mine să fiu preot în locul preotului celui pristăvit. Şi avînd eu pe frate-mieu Jipa dezlipit de legea noastră a Răsăritului, pentru 'aceea socotind sfinţia lor preoţii şi toţi orăşanii ca nu cumva, unindu-mă cu alţii, să fac vreo pagubă sfintei case sau orăşani-lor vro pacoste sau zăduf, chiematu-m-au cinstitul săbor înainte şi mi le-au dat toate înainte cîte mai jos să vor scrie anume, întrebîndu-mă putea-le-voi ţinea, ca să fie şi de mine bine şi ca să slujesc cu direptate lui Dumnezău şi creştinilor. Eu m-am făgăduit cu toată inima şi cu tot sufletul mieu cum că mă voi ţinea de toate cele ce place lui Dumnezău şi voi sluji creştinilor cu direptate; şi cu jurămînt pe sfîntul prestol şi pe sfînta evanghelie, mă jur înaintea înfricoşatului Dumnezău cum că aceste ponoturi ce scrie mai jos, care de dumnealor mi s-au dat înainte, le voi ţinea, adecă: 1. Întîi: cu inimă curată şi cu tot sufletul să slujesc lui Dumnezău, în legea pravoslavnică grecească a Răsăritului, întru care şi preoţie am luat, iară într-altă lege sau dogme streine nici cum să nu mă înstreinez, ori în ce lucru cît de mic, care nu-1 priimeşte besereoa Răsăritului. 2. A doaua: de frate-mieu Jipa cu totul să fiu lipsit, la nici un lucru sau amestecătură să nu mă amestec cu el, nici vorbă sau taină a preoţilor sa.u a orăşanilor sau a sfintei oase să nu-i spui lui, nici în judecăţi sau la nescai scrisori sau iscălituri să nu dau în mîna lui, însă de dînsul sau de alţi uniţi cu totul să mă depărtez şi să mă păzesc ca de foc, ştiindu-1 că este de tot strein de legea şi de beserecă noastră. 3. Să fiu ascultători de preoţii cei mai bătrîni şi să slujesc întru toate la sfînta beserecă şi la oraş, după cum este obioeaiul sfintei besereci şi al oraşu- ' lui acestuia; şi la sfat, ca preotul ce e mai mic şi să fiu mai mic şi plecat sfinţiilor-sale preoţilor; şi obiceaiul şi şi învăţătura sfinţiilor sale să învăţ şi să păzesc. 100 4. De s-ar tîmpla a fi aici moarte de ciumă, eu să fiu preot pe treaba ciumaţilor, fiind eu preot mai mic, ca să nu să facă alte mai multe gîloevi. Iară trăind ei şi fiind alt preot după mine mai mic, la această rînduială va fi preotul acela. 5. Şi de alte lucruri proaste să mă feresc: de beţie, de sumeţie; numai să fiu preot smerit şi blind, purtîndu-mă cum place lui Dumnezău şi oamenilor; sfînta beserecă să păzesc, de la slujba sfintei besereci să nu lipsesc, să nu fiu prggetători, ce să fiu slujitori cu blîndeţe şi cu direptate ori spre fieşteee creştin cît de prost; şi din obştea sfinţiilor-sale preoţilor să nu lipsesc şi taina sfinţiilor-sale afară să nu o dau. La acestea mă leg eu cu tot sufletul şi pentru mai mare credinţă pus-am şi chiezaş pe dumnealui naşul Dumitru Nan şi pe dumnealui unchiul Sava Mareea, rugîndu-mă dumnealor şi făgăduindu-mă cum că voi ţinea cele bune şi care plac lui Dumnezău. Iară de m-aş întoarce la alte lucruri slabe de nimic şi de aş călca aceste legături, care m-am legat de bună voia mea, la mina sfinţiilor-sale preoţilor şi a gocimanilor şi a juraţilor şi a tot oraşul, sau de m-aş uni cu frate-mieu Jipa ori la ce lucru, sau de m-aş muta într-altă unire streină, care nu ‘ priimeşte beserecă Răsăritului, de tot să fiu lipsit de la sfînta beserecă şi de toată slujba oraşului şi să n-aib credinţă la nici o judecată. Scris-am cu mâna mea şi m-am iscălit mai jos cu mîna mea ca să să crează în tot locul; şi o am dat cinstitului săbor să fie în pază în vistieria sfintei besereci. Anul 1721, septemvrie 25 Eu, popa Statie, sin protopopului Vasilie Grid / 38 v* * La foaia 38 autorul a numerotat 38 pe recto al foii şi 39 pe verso, deci în continuare paginaţia filelor nu corespunde cu cea a autorului. 101 Anul 1723. Fiind în Braşov preoţi protopopul Florea Baran şi popa Radu, sin popei Radu Tempea şi popa Todor, sin protopopului Florea şi popa ^Statie, sin protopopului Vasilie Grid, iunie 20, au venit în Ardeal şi vlădica Ioan Potochi, umblînd vreme de vro cinci ani în Beci, în Roma şi la Zagrab, unde s-au şi vlădicit de nişte arhierei uniţi. Şi umblînd din loc în loc pîn la avgust 6, au întrat în Făgăraş cu mare pofală. însă avgust 5, fiind fost venit el pînă în Sîmbăta de Jos, acolo au chiemat pe făgă-răşanii şi, grăindu-le multe cuvinte cu blândeţe, i-au rugat să-i iasă înainte preoţii îmbrăcaţi de marginea' oraşului, să-l ducă cu cinste pînă la beserecă, iară ei nu vor avea de dînsul nici o bîntuială, ce vor avea bună pace. însă era umblînd ou multe cuvinte, acoperind lucrul uniei, notareşul protopop Ionaşcu din Vineţie. Cînd au fost avgust 6, în ziua de Preobra-jenie, să aflară toţi protopopii Ardealului în Făgăraş; poruncise şi căpitanul din Făgăraş ca tot omul să iasă înaintea vlădicăi, iar care nu va ieşi va fi birşag cu florini doisprăzece. Deci, pînă a ieşi preoţii şi oamenii, sosi şi vlădica în tîrgul Făgăraşului. Şi, aşteptând acolo, merseră din Făgăraş îmbrăcaţi cu evanghelia şi cu crucea; şi acolo în mijlocul tîr-tîrgului să apucară protopopii de îmbrăcară pe vlădica în toate odăjdiile arhiereşti şi-i puseră mitra în cap şi-i dederă în mină cîrja cea de argint şi şezu pe un scaun. Atunci se sculă un pater teolog, W r. Gheorghie Regai, şi începu a-i face / oraţie latineşte, cu multe cuvinte de laudă. Deci, grăind şi vlădica puţine cuvinte întru întoarcerea laudei lui, să sui în henteu singur şi viind pînă înaintea beserecei iară îi puseră scaun şi şezu. Atunci să puse şi notareşul protopopul Ionaşcu din Vineţie în pragul pridvorului beserecei şi începu a-i face oraţie rumâneşte, cu multe laude. Deci, sfîrşind, începu iarăşi vlădica a face oarece cuvînt de mulţămită şi de învăţătură după ritul lui cel papistăşesc; şi deaca isprăvi, intrară în beserecă. Şi acolo şezînd nu în strană, ce pe un soaun, începu a-i face laude de bună venirea 102 un pater, prepojit, ungureşte. Şi acesta isprăvind, începu popa Toma liturghia, fiind gata. Deci, după ce isprăvi liturghia, scoase vlădica donaţiile lui de la papa şi de Ia cei oe-1 vlădicise şi începu a citi donaţia ce avea de la papa, în care multe lucruri a trebilor lor arăta şi zicea cum noi, Inochientie, sluga slugilor lui Hristos, cu voia şi cu ştirea fiului nostru, luminatului împărat Carolus, am rînduit pe beserecă Făgăraşului să fie mitropolie Ţării Ardealului şi mumă tuturor besericilor din Ardeal celor unite. Atunci răspunse şi vlădica şi zise să ştie toţi cum măria-sa, (că aşa i să zicea), nu e venit să fie vlădică ereticilor, nici shizmaticilor (adecă noao celor neuniţi). Atunci protopopii uniţi, părîndu-le bine, răspunseră că ei priimesc acelea toate şi le sărută; iară făgărăşanii, văzînd cum s-au înşelat de i-au ieşit înainte / şi l-au priimit în be- 39 v. serecă, nu ştia ce vor răspunde, ce tăcură; şi aşa să duse vlădica la gazdă şi chiemînd protopopii acolo, i-au ospătat. Mai nainte de venirea vlădicăi în Făgăraş, înţe-legînd şi noi braşovenii, cu voia tuturor (afar de Tănasi Zaraf), am trimis pe protopopul Florea împreună cu popa Radu Tempea şi cu gocimanii Pătru, Radu Pădure şi Radu Duma, cu multe daruri, -ca să vază şi să înţeleagă cu ce socoteală este venirea vlădicii. Şi văzînd itoate precum au fost şi auzind, socotitu-s-au şi au dat inştanţie vlădicăi pentru aceste doauă trebi: 1. Să ne dea pace în lucrurile legii precum am avut la vlădica Atanasie, deaca s-au unit pîn acum, 2. Să lase protopopia Ţărei Bîrsei preotului celui mai bătrîn, care va fi în Şcheii Braşovului (că o luase Jipa' ou înşelăciune de la săbor deaca au murit tată-său, nefiind vlădică în ţară şi o ţinea cum arată listul [...]). Iară alte porunci den cele de afară ascultăm şi să-i dăm şi dăjdile, precum şi lui Atanasie. ' Atunci vlădica stînd oarece la gînd, n-au răspuns alt, fără numai zise: „Să mergeţi acasă şi să fiţi pe pace că iată sînt bolnav, precum mă vedeţi, iară 103 deaca mă voi îmbărbăta, voi veni şi eu pînă acolo şi voi vedea preoţii şi oamenii cum să află; şi precum va fi mai bine vom aşeza toate, numai să pomeniţi pe luminatul împărat, căci ne-au scos din 40 r. robia turcilor şi să pomeniţi şi pe mine“. / Atunci răspunse protopopul Florea că am pomenit pe luminatul împărat şi pînă acum şi vom pomeni şi de acum. Iară gocimanul Pătru încă zise că: „Vom pomeni măria-ta, pomeni". Iară preoţii văzînd aceasta tăcură pînă a veni aici la Braşov. Şi viind la Braşov, fiind a doaua zi duminecă (şi preoţii fiind în oraş după slujbele creştinilor, că mulţi să pricestuia, fiind sfîntul post), să strînseră juraţii la gocimanul Petru făr de nice un preot i spuindu-le cum au fost lucrurile, să sfătuiră bătrînii toţi ca să-l pomenească pe vlădică în beserecă; şi, fiind vremea sfintei liturghii, spuseră şi protopopului cum au ales ei; deci, socotindu-să protopopul şi cu alţii ce nu era din juraţi, ziseră că: „Va fi rău de-1 vom pomeni", ce numai să nu pomenească pe nimini la acea sfîntă liturghie pînă vor socoti ce vor face. Viind vremea la Vo pervih pomeni gospodi*, nu pomeni pe nici un arhiereu. Aceasta .auzind, popa Todor strigă tare, făcând mare gîlceavă cum de nu pomenesc pe arhiereii pravoslavnici, ca şi pînă acum, „au doară cei ce au fost înaintea vlădicăi v-aţi unit şi veţi să pomeniţi pe cei streini de beserecă răsăritului?" şi altele multe zicînd. într-aceea s-au adunat cu toţii şi socotiră că de vor pomeni pe vlădica în beserecă, ne vom surpa la unie, fiind şi alţii din orăşani, afară din. cei ce fă- 40 v- cuseră sfatul acela. / Atunci au şezut protopopul împreună cu cei ce fusese în Făgăraş şi scriseră carte la vlădica, cum că nu să priimesc dogmele măriei sale de nime, nici să va pomeni în beserecă noastră vlădică unit, ţiind noi de legea cea vechie grecească, şi cum că intr-alte porunci vom fi ascultători, iară în lucrul legii sau a-l pomeni nici cum. Atunci vlădica s-au umplut de otrava mâniei, ne- * Intîi pomenesc pe domnul, (sl.). 104 ştiind ce va face. După aceea, treoînd puţină vreme, am mai trimis doi orăşani ca să vază ce va mai zice, da-ne-va pace în lege cum ne-au dat vlădica Atanasie? Atunci au răspuns că de i-am umplea o casă cu galbeni, pace nu ne va da pînă la moarte, că aşa este jurat papei. Deci, văzînd şi aceasta, trimis-am la măria-sa gubernatul Corniş Jigmon, jeluind ce vom face. Iară măria-sa ne-au răspuns, zicînd că trebuie să mergem la vlădica şi să ne rugăm, că tot ne va da pace. Deci, văzînd şi aceasta, trimis-am şi la măria-sa ghineralul grof de la Kenihzeh şi măria-sa acelaşi răspuns ne-au dat. Deci, neştiind noi ce vom face, strînsu-s-au preoţii împreună cu orăşanii, vro cincizeci de oameni, spuind tuturor cum umblă lucrurile. Şi atunci socotiră cu toţii că într-alt chip nu vor putea sta, ce să cercăm curtea împărătească. Aceasta voind toţi, (afară de Tănasi Zaraf şi de Dumitru Ţarălungă şi de Manole Drăgan, că era ceşti doi bolnavi, fiind şiaceştea juraţi) / socotiră ceialalţi şi 41 r. pentru chieltuială ca să să dea din vistieria beserecei şi să să caute de lucrul acesta. Atuncea mult statură la socoteală, pe cine ar trimite la treaba aceasta. Şi nu să află .cineva din orăşanii noştri om să ştie limbile ce trebuia pe acolo şi să ştie locul şi rînduiala curtenirei domnilor. Cînd au fost mai apoi, aleseră pe un neguţători strein, anume Criştof Voicu de la Murăşvaşarhei, care să însurase şi să aşezase aici; luase pre o nepoată de fată a Florei Sasului, cel ce fusese jurat sfintei besereci. Deci acesta, avînd trebile neguţătoriei sale, nu vrea să meargă, iar mai în urmă, prin multe rugăciuni ale preoţilor şi ale orăşanilor, abia s-au plecat să meargă. Şi jurîndu-le pre sfînta evanghelie în sfîntul oltari, precum va căuta cu toată osîrdia de lucrurile legii şi nu va aminti ceva şi precum că şi chiel-tuiala ce i să dă va chieltui cu direptate şi vicleşug nu va face. Deci prin socoteala tuturor i s-au făgăduit şi simbrie lei o sută (măcar că în urmă, viind din Beci şi jeluind că multă pagubă au avut casa 105 lui, zăbovind acolo vreme de un an şi jumătate, i s-au mai dat încă lei doauă sute). Anul 1724, fevruarie 21. Luînd de chieltuială, au purces la cale. Deci mergînd în Beci şi dînd in-ştanţie cu jalbă la curtea împărătească, la domnii ce trebuia, îndată au trimis curtea împărătească vlădicăi poruncă ca să nu să atingă de cei neuniţi 41 v. nici cu o poruncă, de vreme ce nu vom să ne unim, / ce el să-şi păzească şi să poruncească uniţilor. Atunci spuind şi de beserecă Făgăraşului, cum după o săptămînă deaca au venit au luat chieile beserecei şi au pus la vartă pe preotul Toma şi pe gocimanul de acolo pentru nişte odoară ale beserecei, care pînă nu i le-au dat şi acele nu i-au slobozit şi cum că acea beserecă n-au fost unită, ce o au luat în silă, făr de direptate. Aceste lucruri înţelegînd, domnii curţii i-au zis să aştepte pînă cînd să va face conferenţie şi atunci să vor da acele lucruri înainte şi vom vedea ce vom face. Deci, viind vremea pe la iunie, s-au făcut şi conferenţie (adecă divan mare). Atunci lucrul acesta nu s-au putut da înainte, ce iară i-au zis domnii să mai aştepte căci cătră toamnă iar să va face conferenţie şi atunci îi vor isprăvi. Şi toamna conferenţie nu s-au făcut, nici cătră Crăciun, nici cătră Paşti. Tot l-au ţinut cu cuvinte, zicând că-i vor is-părvi şi beserecă li-o vor toarce. Cînd au fost iar la iunie 1725, s-au făcut conferenţie şi s-au dat şi acest lucru al beserecei înainte; şi ounoscînd domnii cum este lucru, vrea să li-o întoarcă, cunoscând că li s-au luat făr de direptate, nefiind fost unită. Atunci un nemiş, anume Kasoni, din Ţara Ardealului, fiind acolo, ca un procator au stătut pentru văldica şi au proteşteluit pentru beserecă, zicînd că nu e zidită eu ştirea împăratului în pămîntul împăratului, iar de e zidită cu ştirea împăratului, să aducă acele diplome în care să arate cum Costandin 42 r. vodă, cînd au zidit acea beserecă /, au avut voie împărătească şi atunci să şi-o ţie ei precum şi mai-nainte; şi nu că era zidită făr de ştirea împărătească, ce numai ca să mai lungească lucru. Şi neaflînd 106 Criştof de unde lua acele, fiind Costandin vodă pe-rit, cine ştia de unde să le caute? Deci au socotit şi au pus de au căutat la cămara împărătească copia acelor diplome, cu multă chieltuială; şi, neştiind anul întru care s-au început lucrul beserecei, nu le-au putut afla. Intr-aceea stînd lucru, au venit jupan Criştof la Braşov, rămîind judecata luată în sus*. Deci, anul 1728, ghenarie 15. Stînd orăşanii în gîlceavă eu Criştof pentru florini o mie, ce-i dedese împrumut, cu multe cuvinte abia s-au împăcat şi i-au lăsat de osteneală lui lei trei sute, iară ceialalţi să-i dea cu dobînda lor de cînd au venit de la cale; şi i-au dat toţi şi au făcut scrisoare de păciuire unii ia mîna altora. 1727,- octomvrie 19. Au murit şi vlădica loan al rumânilor uniţi din Ardeal, care s-au fost chiemat cînd au fost pater Poatochi Ianoş.. 1732, iunie 15. Au venit loan Clain vlădică uniţilor din Ardeal, care s-au numit Inochentie. / 42 v. *. Anul 7205 s-au aflat că s-au început zidirea beserecei în Făgăraş (n.a.). AICI VOM ARĂTA PUŢIN DIN NĂCAZURILE CE AU FĂCUT JIPA ACESTUI ORAŞ Anul 1723, octomvrie 25. După venirea vlădicăi, înţelegând părintele Daniil, mitropolitul Ugrovlahiei, de lucrurile Jipei, sin protopopului Vasilie Grid, cum este el unit de demult şi cum umbla meşterşu-gind pe preoţi, (avînd protopopia Bîrsei afară din Braşov, cum scrie listul [...], de era lucrul în cumpănă ca să-l supuie uniei), socotit-au şi au trimis poruncă cu grea şi groaznică afurisanie Jipei şi casei lui, încă şi altor creştini carii vor întră în casa lui sau vor şedea să mănînce sau să bea cu el, care poruncă înţelegîndu-o noi, cu toţii ne-am ferit de el şi de casa lui şi am păzit porunca arhiereului nostru. Cu aceasta văzînd el vicleanul cum s-au ruşinat, sculatu-s-au şi s-au dus la stăpînu-său, vlădica, je-luindu-şi lucrul. Scris-au vlădica la gubematul, ceind diaci crăieşti, să trimiţă aici să jure oamenii, să vază cine l-ar fi pîrît şi cum este lucrul afurisa-niei lui. Şi i-au dat diaci şi au venit aicea în Braşov în ajunul Crăciunului, 1723, dechemvrie 24, cînd mulţi creştini era gata să să pricestuiască. Atunci pe mulţi creştini bătrâni au pus acei diaci la jurământ, pentru nişte cuvinte ce lătrase Jipa că s-au grăit când vrea unii să pomenească pe vlădica în beserecă, cum scrie listul [... ] şi pentru Jipa, cine l-ar fi pîrît de l-au afurisit, şi scriind cele ce s-au spus, 43 r. s-au dus. / Cînd au fost anul 1725, ghenarie 7. Iară prin lucrarea vlădicăi au adus acest Jipă alţi diaci şi au mai pus pe preoţii toţi la jurămînt şi pe alţi oameni 108 bătrîni, pre carii i-au fost spus el, ca la treizeci de oameni, tot pentru lucrurile ce s-au zis mai sus, mai aducînd şi alte lucruri de blestămăţiile lui la întrebarea aceea; şi luînd în scris cele ce s-au mărturisit, s-au dus. După aceea, fiind fost toomit acest Jipă o casă a beserecei de lîngă podgratie, ca să o cumpere de la gocimani, fostu-s-au tocmit să dea banii pînă în doi ani, (care tocmire s-au fost făcut prin multă mijlocire a gocimanului Pătru, că-i era cumătru, pre care el cu momelele lui îl plecase la acea bună spre el voire), măcar că n-au fost juraţii toţi la acea voinţă. Deci orăşanii, văzînd atîtea năcazuri care face el tuturor şi cum că ziua trecuse în care are să dea banii, au vrut să-l scoaţă; şi multă gîlceavă am tras cu el şi judecată în cîteva rînduri şi la sfat, cît s-au ridicat judecata de noi de la sfat la Sibii. Acestea văzînd el, mai dusu-s-au la vlădica şi so-cotindu-să, au trimis jalbă la gubernium eu şuplicat, care cuprindea aceste cuvinte: Anul 1726, iunie Măria-ta grof gubemator al Ţării Ardealului şi măria-voastră gubernium crăiesc, domni milostivi / 43 v. Şi făr de voia mea îmi caută să supăr pe măriile voastre, de multe ori cu plecate pîn la pămînt în-ştanţiile mele, pentru nevoile şi perjeouţio, adecă greutăţile care în toată vremea pătimesc şi port asu-pră-mi de multă vreme, pentru căci sînt dirept cătră sfînta unie, care năcazuri să vor vedea din cărţile de jurămînt care s-au făcut la anul 1725, ghena-rie 7, şi să vor cunoaşte cîte am pătimit de la shiz-matici pentru căci sînt unit; şi pătimesc de multă vreme în toate zilele, pînă în ceasul de acum, care mai bucuros sînt a muri decît a trăi în supărările acestea şi să zic mucenie de viu. Că aceşti shizmatici din Şchei au făcut aceasta de m-au afurisit mitropolitul din Ţara Rumânească, pentru care lucru nici astăzi poci să ţiu măcară o slugă sau o slujnică, nici cutează cineva din uliţă să între în casa mea, fără cînd vin de cei uniţi. Şi acum n-au putut să mai gîndească alte asupra mea ce de mare pizmă şi 109 urîciune ce au asupra mea, vor să mă scoaţă dintre ei. Şi cu tot gîndul lor şi cu toată puterea umblă să ia casa mea de la mine şi să mă scoaţă şi din oraş şi să mă Iacă pribeag şi strein din locul acesta. De oare lucru nu să aude în vremea aceasta de alţii. Că într-această ţară necum să nu poată şedea alte legi în moşiile lor, ce văz că şi jidovii au slobozie să aibă lăcaşul lor şi să trăiască, numai cu mine singur vor să facă aceasta, cum şi pînă acum multe 44 r. ca / acestea au făcut făr de pildă sau fără de număr, nu pentru alt, numai căci sînt dirept la'sfînta unie. Că alt n-am greşit nimurui. Pentru care lucru cu numele cel sfînt al lui Dumnezău mă rog măriilor voastre să faceţi măriile voastre bine şi milă să porunciţi cu tărie, care poruncă să fie cea de pre urmă şi stătătoare la cinstitul sfat al Braşovului supt a căruia mînă şi .ascultare sînt toţi shizmaticii din Braşov cu popii împreună şi ascultă toţi de porunca dumnealor; să nu-i lase să-mi facă mai multe năpaste şi să nu mă scoaţă din casa mea şi de supărările ce-mi fac ei să mă apere ca de la duşmanii sfintei unii. Că, de ar fi după voia lor, ei într-un ceas m-ar prăpădi cu toţi ai miei. într-acesta chip de nu veţi face măriile voastre milă cu mine, eu cu biata fămeia mea şi cu copiii miei voi aijunge la un năcaz, care va fi şi este mai rău decît moartea. Pentru acestea iarăşi cu mare plecăciune plec ticăloasă şi nevoiaşe faţa mea înaintea măriilor voastre, ca să pod găsi leac milostiv înaintea feţei şi graţiei măriilor voastre, care graţie a măriilor voastre în ceriu cu blagoslovenie să răsplătească măriilor voastre Dumnezău. Mic şi plecat al măriilor voastre slugă la ţinutul Braşovului, supt protopopia uniţilor, 44 v. Grid Jipa / După aceasta dîndu-i cinstitul gubernium o carte să o aducă aioi la cinstitul sfat (în care pusese şi aoest şuplioat al lui) cu care oarte poruncea cinsti-.-tului sfat oa foarte cu deadinsul să caute şi să-i 110 îndirepteze lucrurile lui, ca să nu aibă acel om mai multă supărare. Deci, cetindu-să şi neaflund cinstitul sfat pricină aleasă din vorbele ce pîrîse el, i-au zis că de ar avea nescai mărturii pe acelea ce piraşte, ar putea face şi certare celor vinovaţi. Iară el zicea că va aduce mărturii acele jurămînturi care s-au făcut la anul 1725, ghenarie 7. însă vrînd cinstitul sfat să facă întru ceva voia gubernatului, arătînd noi zapus de tocmala casei, ceream judecată să-l scoaţă din casă, căci ziua în care să prinsese să dea banii trecuse. Atunci cinstitul sfat au făcut- delibe-rabum cum el tot să ţie casa şi banii să-i dea la Sent Mihai (că judecata era la iunie 1). Iară nedînd banii la zi, să iasă din casă. Atunci noi, temîndu-ne să nu ia el bani de la nescai pateri să dea la zi, am pus bani de judecată şi am luat la Sibii; şi aşa au rămas lucru şi n-am mers pînă la 1727, avgust 30, socotind că doară Dumnezău va face judecată cu vrăjmaşul legii părinţilor lui mai în pripă. 1728, ghenarie 2. Avînd şi altă treabă la Sibii, am sorocit pe Jipa la crai-birău şi n-au mers. Cînd au fost la fevruarie 26, au venit şi a adus de la acei diaci cărţile oele ce făcuse cînd au / pus pe 45 r. preoţi şi pe orăşani la jurămmt. Şi iară chiemîn-du-ne la sfat, au dat acele înainte şi n-au putut găsi domnii nice o vină noauă, ce au rămas el cu ruşine. Şi ceind noi direptate pentru casă, să-l scoaţă de vreme ce n-au mers după soroc, deci domnii iară i-au mai dat zd şase săptămîni, nedînd banii precum ieşise judecata, să iasă din casă. După aceea, văzînd el la ce rămîne, ne-au chiemat la judeţul, la mă-ria-sa Ştefan Filşteh, zicînd că el îşi prepune că noi l-am pîrît de l-au afurisit şi noi îl ţinem intr-acea legătură. Deci şi pentru aceasta neavînd el mărturii, iară au ieşit cu ruşine. Apoi, cînd au fost la 1728, martie 10, dusu-s-au la fraţi şi foarte plîngînd şi zicînd că lui încă îi pare rău de ce au făcut, ce numai el să va întoarce la pravoslavie şi va merge la vlădica şi va pleca capul, . doară îl va ierta. într-acest an, aprilie 2, s-au dus în Ţara Muntenească; şi n-au mers la Bucureşti, ce lil / / / au şezut la Deal la Cernăteşti şi au pus pe nişte neguţători ca să-i vorbească vlădicăi pentru el; şi tot aşa au şezut acolo la Deal pin la mai 4. Deci, necutezînd să dea faţă cu vlădica, au fugit şi de acolo peste Olt la Craiova. Deci iar au venit aici în Braşov, iulie 8; şi, iulie 8, iară au ieşit de aici şi au mers la Câmpulung. După aceea, cercând vreme prin priatini, au intrat la părintele mitropolitul; şi destule certări dîndu-i, l-au dat pe sama unui du- 45 v. hovnic ales. Şi, spuind el ce va fi spus, iată l-au / iertat, trimiţînd carte pentru lucrul lui, care cuprindea acestea: Damiil, cu mila lui Dumnezău arhiepiscop şi mitropolit a toată Ugrovlahia, preacinstit şi exarh Plaiurilor. Din darul şi mila ce ni s-au dat de la sfântul şi de viaţă începătoriul duh, prin gura sfinţilor săi apostoli, zicînd: Cărora veţi lăsa păcatele, lăsate vor fi lor, şi căror veţi ţinea, ţinute vor fi, derept aceea viind cătră smerenia noastră şi acest om, anume Jipa, feciorul popei Văsii din Şcheii Braşovului, carele de multă vreme, prin mărturiseala a multe obraze de cinste, gocimani şi alţi neguţitori de acolo, s-au mărturisit cum că la doi dejghinaţi arhierei din Ardeal s-au supus lor şi din învăţăturile beserecei Răsăritului s-au depărtat, la care smerenia noastră ca un păstori ce avem datorie pentru turma cea cuvântătoare ce ni s-au încredinţat, întîi pentru mântuirea lui l-am oprit şi l-am lepădat de la beserecă, ca pe un mădulari netrebnic, şi pe toată casa lui. Apoi el, cunoscîndu-şi greşala, au căzut cu multă rugăminte şi aşa l-am dat pe seamă de duhovnic bun de cinste şi de învăţătură şi singur au mărturisit cum că nu s-au depărtat de bese-reca Răsăritului, mărturisind înaintea icoanei lui Hristos şi s-au prins ânaintea Domnului şi mîntui-toriului nostru Isus Hristos cum că va ţinea toate 46 r. tainile beserecei Răsăritului şi alte învăţă/turi ce învaţă sfinţii părinţi, blestemînd cu gura lui toate eresrurile apusului, luîndu-şi canon de la duhovnic li? (să cetească într-un an de doaosprăzece ori canonul sfîntului Andrei şi vinerea şi miercurea într-un an să nu mînînce, luni şi miercuri şi vineri să facă cîte patruzeci de metanii de zi, să cetească psalmii de la 11 cap. Boze priidosa*, într-un an în toate zilele cîte o dată). Ce de va ţinea precum s-au mărturisit şi va face canonul ce i s-au dat, să fie iertat şi blagoslovit. Iară de nu va ţinea şi vom înţelege că să mai amestecă în faptele ce au mai făcut şi în lucrurile besereceşti, au aci în Braşov, au afară, atuncea mai supt greu blestem să va supune şi va ră-mînea legat în veci. Derept aceea vă înştiinţăm pe toţi preoţii de la Braşov şi pe dumneavoastră juraţilor ai beserecei şi pe alţi pravoslavnici creştini, să fie priimit la beserecă şi el şi toată casa lui şi prinoasele lui, ca un creştin bun şi adevărat; şi în casele voastre să aibă voie a întră, aşijderea şi voi în casa lui; şi să-l aveţi de acum înainte la evlavie, ca şi Domnul Dumnezău să priimească sufletele voastre întru împărăţia sa. . Derept aceea i s-au dat această carte de credinţă la mîna lui. Septemvrie 1, leat 7237, 1728 Daniil, mitropolitul Ugrovlahiei / AICI VOM SEMNA IN CE CHIP S-AU SUPUS EPARHIA ACEASTA A ŢÂREI BlRSEI LA EPISCOPIA RÎMNICULUI Anul 1724, mai 20. După ce au venit pe noi acel năcaz pentru Jipa, precum mai sus arată, fost-au trimis Kenihzeh, ghinerariul cel mare din Sibii, poruncă la baron Tiş, ghineralul cel de aici din Braşov, întru care zicea aşa: „Popii rumâneşti din Braşov să nu mai pomenească pe nice un vlădică din carii sînt în Ţara Turcului, fără numai pe împăratul nostru să-l pomenească, nici să mai asculte de * Dumnezeu a venit (si.). 8 — Istoria sfintei besereci 113 el, nici de afurisania lor. (Socotind că de vom zice că nu vom asculta, nici îl vom pomeni, Jipa va fi slobod şi iertat a untra în casa oricui şi oricine în casa lui). Deci, viind porunca, au trimis ghinerariul la judeţul Ştefan Filşteh şi au chiemat judeţul pe protopopul Florea i popa Radu i popa Tudor i popa Statie şi au luat şi doi pîrgari; şi aşa au mers cu toţii la ghinerariul şi cetind porunca au întrebat: vor să asculte de acea poruncă au nu? Deci cele ce au priceput au răspuns: „Şi cum să poată fi să nu ascultăm noi de arhiereii legii noastre, nici să-i po-menim?“. Zicîndu-i şi aceasta: „Dară, paterii, carii sînt în ţările de supt ascultarea turcului, au nu ascultă de papa, nici îl pomenesc?11 Şi altele multe, la-care ajungîndu-1 cu vorba, răspundea că: „La mine nu şti!11; şi preoţii iară că: „Şi noi nu ştim11. Şi iară au răspuns că: „Pe luminatul împărat l-am pomenit 47 r. totdeauna şi-l vom pomeni, / iară de arhiereii legii noastre ca să nu ascultăm, nici să-i pomenim, nici de afurisania lor a nu ne teme, nici cum nu vom putea", încă şi altele multe s-au deşpotoluit ca la doao ceasuri. Aţunci au zis ghinărariul: „Dar de judeţul ascultaţi?11 Şi au răspuns că: „în lucrul de afară ca de nişte stăpînitori ai locului ascultăm, iară în lucru legii nici cum11. Atuncea iar au zis judeţului să poruncească, (fiind gata hîrtie şi cerneală), să scrie preoţii cum că acea poruncă o ascultă sau că nu o ascultă şi să să iscălească şi să o trimiţă la ghinărariul cel mare; apoi va face ce va şti. Şi aşa am şezut şi am scris într-acest chip: După o luminată poruncă ce ne-au venit de la marele şi cinstitul măria-sa ghineralul, ca nişte mai mici robi de la inimă şi de la suflet, dăm răspuns aşa: 1. Pre luminatul şi puternicul nostru împărat, care-1 avem după Dumnezău milostiv stăpînitori şi pînă acum l-am pomenit şi de-acum îl vom pomeni. 2. Iară pe vlădica din Ţara Rumânească îl pomenim şi-l vom pomeni, că de acolo am luat darul preoţiei şi blagoslovenie de acolo am priimit şi vom 114 priimi; şi poruncile legii cele sufleteşti vom să ascultăm cum şi pînă acum. 3. De legăturile şi de afurisania arhierilor de la carii ne-am hirotonit, nu putem să nu ne temem. Şi iscălind toţi preoţii, s-au trimis. / 47 v. După aceasta, nu multă vreme trecînd şi mirîn-du-să ce vor face cu noi, iară ne-au chiemat ghi-neralul baron Tiş, aici în Braşov şi după alte cuvinte ne-au întrebat aceasta, zicînd: „Oare domnul Gheorghie Cantacuzino, care e la Craiova şi vlădica, care este la Rîmnic, sînt o lege cu voi, au nu?“ La aceasta, neavînd alt ce răspunde, am zis că sînt neuniţi şi o lege cu noi. Atuncea ne-au răspuns zicînd: „De vreme ce nu veţi să vă uniţi, să vă fie vlădica cel unit al Ardealului vlădică, precum mai de demult, voi să căutaţi să mergeţi acolo la vlădica al Rîmnicului, să vă plecaţi, să fiţi ascultători de acolo, de vreme ce e o lege cu voi şi este şi aceea ţara împăratului nostru şi veţi avea pace în lucrul legii; iară de nu veţi face aşa, vă vom rîndui să fiţi iară supt ascultarea vlădicăi lui Ioan cel unit al Ardealului.11 Deci, neavînd ce mai răspunde, am făgăduit să fie aşa, numai să avem pace de vlădica celor uniţi. Atuncea, trimiţând carte pentru această treabă la părintele episcopul al Rîmnicului, chiar Damaschin, ca să vedem ce va zice, răspunsu-ne-au că şi acolo acea poruncă. este ca să nu fie mai mult ascultarea lor de / mitropolitul Bucureştilor, ce să fie ascul- 48 r. tători de mitropolitul Belgradului sîrbesc, care-1 luase de curînd nemţii de la turci. Deci, stînd noi la mirare de acest lucru, cum va cădea pe urmă, ca să nu ne zmintim, ne-am mai dat îndărăt pîn la vreme de doi, trei ani, pînă s-au pristăvit şi părintele Damaschin, episcopul Rîmnicului, anul 1725, dechemvrie 5. După aceasta, rînduind pe chir Ştefan, egumenul Govorei, să fie episcop, trimis-am şi la sfinţia sa cu întrebare de rînduiala aceasta, ce şi sfin-ţia-sa aşijderea au răspuns. Deci, netrecînd vreme de doao luni, s-au pristăvit, neluat hirotonia epis- 115 copiei. Iară diplomă împărătească i să scosese, ca să fie episcop, care diplomă cuprindea aceste, cuvinte: Noi, Caroli, din mila lui Dumnezău ales împărat al romanilor, pururea avgust al Ghermaniei, al Hiş-paniei, al Hungariei, al Bohemiei, al Dalmaţiei, al Şclavoniei şi al Serbiei crai, dux al Austriei, dux al Burgundiei, al Stiriei, al Carintiei, al Carniolei, al Virtinbergăi, al Sileviei de sus şi de jos, mai mare 48 v. Hapspurgului, al Tirolei / şi al Goriţei iproci. în ştire facem şi dăm întru pomenire cu aceasta tuturor cărora să cuvine, după ce bunătatea milei lui Dumnezău atîta au ajutat armelor noastre, care au fost chiemate la răzmiriţa cea trecută, care prin turci au fost scornită şi numai pentru neamurile cele supuse noao s-au fost făcut, cît afară de crăiia Serbiei şi Banatul Timişvarului şi Valahia, dincoace de Olt, au adaos la puterea noastră. Pentru aceea cu acea arătare bună a inimii şi milă care avem cătră iubitul nostru nărod iliricesc şi pentru vrednicia şi slujba care au arătat cu credinţă şi cu tărie cătră avgusta casa noastră şi acum şi în trecuta vreme şi în vremile cele mai dinainte foarte bine purtîndu-să. Cu aceea şi osîrdnicului, credinciosului, iubitului nostru Moisi Petrovici, arhiepiscopul şi mitropolitul beserecei Răsăritului de ritul grecesc, între altele şi această putere cu milostivire i-am dat ca să poată să aleagă şi să numească episcopi şi egumeni de ritul lui, pînă la altă rîn-duială a noastră şi la acele părţi acum de iznoavă dobîndite, după vechiul obiceai al nărodului; care, după aceea deaca va fi această alegere cu plăcerea noastră întărită, la locurile şi hotarăle după obi- 49 r. ceai, / slujba episcopiei sale, cu slobozenie şi cu vrednicie să poată sluji. Şi de vreme că zisul arhiepiscop şi mitropolit, încă mai dinainte cu cîteva luni, cu smerenie au arătat noauă pre credinciosul nostru Ştefan al mănăstirei Govorei egumen, (sau cfardiari), după moartea aşijderea a cinstitului Damaschin la locul Rîmnicului, care este în Ţara noastră Rumâ- -nească dincoace de Olt, de care s-au zis mai sus 116 şi la judeţele care ţin de acolo, cum că din trei aleşi el au fost întîi ales de episcop, rugind împreună precum să cade cu suplicaţion, ca nu numai să întărim această alegere cu prea mare autoritate a noastră chiesaro crăiasă, ce să poruncim şi acelora tare, cărora este trebuincios, ca alesului Ştefan la slujba episcopiei sale, în tot chipul degrab să-i fie spre ajutori şi să facă ca să-l aibă toţi oamenii ai ritului grecesc episcop Rîmnicului. Şi lui toţi lăcuitorii ai stăpîniei sau ai eparhiei sale să-i facă vrednică şi cuvioasă plecăciune şi ascultare la acelea care să ţin de judecata lui cea duhovnicească. Pentru aceea noi, după plecat suplicaţionul lui şi după informaţionul de la directorul cel mare al nostru din Valahia, înţelegînd şi văzînd credinţa, direptatea inimii lui, învăţătura şi alte bunătăţi, pre acest Ştefan de mai sus numit îl întărim cu aceasta cu preamilostivire / la acel loc al Rîmnicului, care 49 v. mai sus s-au zis, şi la judeţele care ţin de acolo, rîn-duit şi aşezat episcop. Şi cu aceasta voia noastră este ca îndată după ce va face jurămînt noao, după obi-ceai de credinţă şi de smerenie la chiverniseala slujbei episcopiei, pînă va fi el împreună cu obştea eparhiei şi ritul lui cu credinţă şi cu plecăciune că-tră avgusta casa noastră, să să lase să meargă şi să să înalţe. (Adecă să să aşaze la scaunul lui). Şi toţi lăcuitorii de supt stăpînirea lui, ai beserecei Răsăritului, ritul grecesc, cu plecăciune să-l cunoască episcop cu mărturia aceştii cărţi iscălite cu mîna noastră şi cu pecetea noastră chiesaro-crăiască întărită, care s-au dat la cetatea noastră, Viena, la luna lui oc-tomvrie 15, anul 1726. Ţările noastre, ai romanilor 15 şi şpanilor 23, iară Hungariei şi Bohemiei în 15. Carolus Evghenie Asabaudia Ioanes Franţescus Comes a die Srihştain Ferdinantus Iozefus arex Ucron Fraţescus Mate as Cooper Antonius Leonhardus Frai Aşinştain / 50 r- 117 Acest părinte chir Ştefan ipopsifios, făcînd după obiceai jurămînt ca să fie cu credinţă împăratului, s-au fost aşezat în scaun la Rîmnic. Iară arhiereu nu s-au hirotonit, fiind mitropolitul Belgradului la Beci pentru alte trebi. Şi făr de zăbavă s-au pristăvit la anul 1727, avgust 20. Precum zicea unii, să fie fost otrăvit din jeţul în care au şezut în beserecă. Dintr-aceasta cunoscînd cum că au făgăduinţă şi stare bună, am mers unii din noi la măria-sa ghi-neralul cel mare, grof Tiş, ceind carte de aşezămîn-tul acesta. Ne-au zis că „Acum nu e episcop acolo; iară deaca să va face, veniţi şi v-om da“. Iară cînd au fost la anul 1728, ghenarie 2, iară am mers la domnul Martinus Ruj, sicretariul cel împărătesc, şi la măria-sa ghinerariul grof Tiş, şi ne-au dat carte, care cuprindea aceste cuvinte: Copia: In habitatores suburbii Valachici Coronensis, ab aligvot proxime retroactis annis, dum victrilibus Ma-jestatis Cesarea armis captacis alutana Valachia augustissimo accessit, dependentiam suam in spiri-tualibus areverendissimo Episcopo in eadem Valachia 50 v- austriaca ordinato tenere, / ad instantiam presentem indubitatem fidem facio. 1 Cibinii, 20ma januar, ano 1728. 51 r. L.S. de Tige.* / Non est circa hoc negotium ad separatum folium necessaria renovatio priorum, sed pie de functi Praedecessoris mei Excelentissimi, qvondam Domini * Copie: In faţa prezentei instanţe depun drept mărturie incontestabilă că locuitorii suburbiei valahice braşovene, de cîţiva ani încoace, de cînd Valahia olteană, în urma predării armelor înfrînte, s-a raliat augustei sale maiestăţi imperiale, în ce priveşte problemele spirituale, se ţin de episcopul numit în aceeaşi Valahie austriacă. Sibiu, 20 ianuarie, anul 1728 L.S. de Tige 118 Generalis Comendantis de Tige, resolutio, 20“a ja-nuarij. Anii 1728 vi. Inhabitatoribus suburbij Vala-chici Coronensis concessa, per totum a me vigore presentium confirmatum, ita qvidem, ut Illi omnino suam in spiritualibus a Reverendissimo Domino Epis-copo in austriaca Valachia ordinato dependentiam haud secus qvammodo, etiam de inceps immutabili-ter habeant. Incujus roboris fidem hanc decretatio-nem manum meam subscriptam et sigillo meo mu-nitam extrado. Cibinii, 12 mai, Ano 1730. L.S. F. P. Vallis* / 51 v. Anno 1731, ghenarie 6**. într-această zi, prăznuind Bogoiavlenia Domnului, după sfînta liturghie, s-au creştinat un prunc de aici din oraş, de om prost; şi acest prunc s-au numit Ioan. Dară au fost foarte ciudă că pînă la brîu au fost om deplin, dară din şolduri în jos picioare nicicum n-au avut şi degetele mînăi direpte au fost lipite. Şi într-această zi au fost oald ca vara, cît mulţi din copii era cu cămăşile. / 52 r- Deci, avînd noi şi aceea scrisoare de la măria-sa ghinăralul grof Tiş, pînă nu făcusem cestă de la măria-sa ghineralul Valis, au fost trimis de aici popa Radu pîn la Rîmnic, cînd au venit părintele * Nu este cazul, în legătură cu această problemă, a se aşeza pe un alt plan înnoirile necesare înaintaşilor, ci a se situa pe acelaşi plan cu o hotărîre luată, conform legii, de defunctul meu predecesor, de cel mai nobil general comandant de Tiege, din 20 ianuarie, anul 1728. Locuitorilor suburbiei braşovene li s-a dat o asemenea permisiune, lucru confirmat de mine prin mărturia celor de faţă, încît aceştia, în ceea ce priveşte problemele spirituale, nu numai să se găsească în jurisdicţia reverendisimului domn episcop, numit în Valahia austriacă, dar chiar şi în continuare şi neîntrerupt să se găsească sub această jurisdicţie. Pentru confirmarea acestei puteri dau acest decret scris cu propria-mi mînă şi întărit cu sigilul meu. Sibiu, 12 mai, anul 1730 L.S. F. P. Vallis ** Pe foaia 52 r. textul este scris de altă mînă. 119 Inochentie episcopul, după ce s-au hirotonit la Bel-gradu sîrbesc, ca să vază cum stau lucrurile 'pe acolo. Şi văzînd că stau tot pe aşezămîntul cel vechi al legii greceşti, la anul 1729, ghenarie 1, au mers şi protopopul Florea cu gocimanii Tănasi şi cu Radu Duma la Sibii şi acolo s-au întîlnit cu părintele episcopul; şi înaintea tuturor s-au spus de măria-sa ghinărarul cum că de acum pe sfinţia-sa episcopul Rîmnicului să-l avem vlădică şi sfinţia-sa să poarte noao de grije. Iar la anul 1729, iulie 15, trimis-au părintele episcopul un preot, anume Gheorghi, ca să ia din-tr-această eparhie poclonul vlădicesc: şi au luat de un preot taler împărătesc unu. Iară preoţii care da dajde cu satul, (precum era în Zărneşti preoţi prea mulţi şi în Tohan), aceia au dat jumătate. Şi au dat de tot satul o vadră de vin şi o găleată de ovăs şi un caş, care le plătea cu florini doi. Acestea într-această eparhie n-au mai fost, ce numai da florini unu unguresc un preot într-un an şi ocriv protopopului; acestea era poclon într-un an. Mai nainte de aceasta, făcînd noi de multe ori ştiinţă părintelui mitropolitului al Ugrovlahiei, chir Daniil, pentru aceste întîmplări, iară sfinţia-sa foarte 53 v. ne contenea, lăudîndu-să cu / cateres noao ca să nu ne supunem episcopului de Rîmnic. Ce n-am avut într-alt chip cum face, măcară că întru venirea vlădicăi lui Potochi loan, temîndu-ne ca nu cumva vreunii din noi sau din preoţii de sate să-şi schimbe firea, să să plece la unie, fost-am făcut o carte cu tare legătură şi cu groaznică şi înfricoşată afurisa-nie de ne vom dezlipi de arhierii Ţării Ugrovlahiei şi de nu vom priimi pîn în veci blagoslovenia lor, care carte, iscălind toţi, s-au pus în vistiarul sfintei besereci a Şcheilor Braşovului. Şi aşa au rămas eparhia Ţărei Bîrsei supt ascultarea episcupiei Rîmnicului pînă vor sta şi aceia în pravoslavie. Iar de i-am simţi umblînd altele, ne vom lipsi, cum şi de ardeleni. La anul 1729, noiemvrie 20, văzînd diaconul Gheorghi că frate-său popa Todor de la avgust s-au bolnăvit şi nu să poate îndirepta, sculatu-s-au cerînd iertăciune de la oraş şi zicînd că va să să preoţească şi va sluji la Stupini şi la Simpietriu, că de la die-conie nu are chieltuială de ajuns. Deci, tăcînd oamenii, oarece i-au răspuns, i-au zis să fie iertat, să-l grijască Dumnezău. Atunci, ispitindu-1 pentru loc de aşezămînt unde va avea să şază, zise că va şedea la casa lui, (care i-o cumpărase socru-său de la Iania Greoum, care casă au fost mai nainte a ' protopopului* Văsii Burcoiul). Deci, văzînd orăşanii că de să va preoţi şi va / şedea la casa lui să va 54 r. face gîlceavă între preoţi, (măcar că lui îi era nădejdea, de va muri frate-său, să rămîie el preot aici la această beserecă, că-şi făcuse carte de Ia judeţul să fie el cînd va fi schimbare, fără ştirea preoţilor şi orăşanilor, încă de cîţiva ani mai nainte, de care lucru nădejde nu e) şi căci îl ştia că nu e om cu direptate, că încă fiind în chilie dascal şi ţiind chieile beserecei strîngea banii şi de pe clopote; şi aceasta văzînd cei ce să afla că nu spune la socoteală banii ce au luat dirept, au tăcut şi au lăsat pe socoteala sufletului lui şi apoi l-au jurat ca să fie cu direptate în toate ale beserecei. Deci, puind unii la scrisoare cîţi morţi au murit în rîndul lui şi de la cine ce au luat, cînd ş-au dat sama de doi ani, aflatu-s-au tăgăduiţi banii jumătate; şi aceasta făr untdelemnul şi făclii ce lipsea din beserecă: Ştiind orăşanii, au socotit că să va amesteca şi în slujbele preoţilor ces- 121 torlalţi şi nu va fi bine şi nu l-au îngăduit. Iară după ce au trecut Crăciunul, anul 1730, ghenarie 20, plîngîndu-să el tare la oraş ca să-i dea ceva simbrie de la beserecă sau de la oraş deaca nu-1 lasă să să preoţească şi să şază la casa lui, atunci s-au milostivit preoţii şi peste scrisul ce au fost avut toţi diaconii, scrisul prescurilor, şi peste doisprăzece florinţi ce-i da de cînd l-au scos din chilie, să-i mai dea de an florini trei, să fie cinsprăzece şi să-i ia la Paşti. Şi i s-au făgăduit şi orăşanii să-i dea simbrie de casă potronic unu sau trei, patru, cine ce să va îndura. Şi i-au dat într-acel an, iar pentru aceea tînjea unii din orăşani cînd era să dea simbrie şi 54 v- dascălilor cum era obiceaiul, / iară la anul al doilea zicînd în beserecă el însuşi că va să iasă la simbrie, i s-au răspuns de unii că nu i să va da. Căci şi cînd s-au dieconit au fost fără voia a mai mulţi, ştiindu-1 om deliu şi prea beţiv; şi i-au fost spus gocimanii că de să va şi face diacon, iar simbrie de la beserecă, cum au luat alţi diaconi mai nainte, el nu va lua; şi au fost bucuros. Şi aşa mai-nainte, la 1729, fevruarie 3, au fost făcut o carte de au despărţit nişte oameni din Aromsechi, iscălind însuşi numele preoţilor ot Brâşov. Anul 1730, april, 12. Doamna Ancuţa, fata lui Costandin vodă Brîncoveanul, fămeia iui Nicolae Ruset, velic logofăt, s-au pristăvit aici în Braşov şi o au dus de o au îngropat la mînăstirea lor la Urez, în Ţara Craiovei. Fiind boieriul ei pribeag cu Ma-nolachi cluci mai dinainte aici, au fost venit şi ea de pe la avgust şi au lăsat din zestrile ei să să dea o coronă de aur ou pietri, care zicea că plăteşte patru, cinci pungi de bani, sfintei besereci aceştiia, ca să să învoiască beserecă şi să să mai lărgească cu acea chieltuială, lăsînd epitrop pe acest lucru pe cumnatu-său, Manolachi cluci, ca să-i poarte de grije de lucru. Şi pe urmă n-au dat corona, ce au stricat un left şi au făcut alte scule şi au împărţit la Urez unde o a îngropat şi la pateri; iar beserecei 122 noastre au dat o cruce de aur şi nişte inele de aur cu diamanturi, preţ florini o mie ungureşti. / 55 r. La anul 1731, martie 28, s-au aflat un hrisov (la un sas din cetate) al sfintei besereci, pentru milostenie ce au avut să ia de la domnii Ţării Moldovei, pentru chieltuiala ce să va face la praznic la hramul beserecei, care este scris într-acest chip: Vo ime otica i syna svetago dycha troice edino-sustinae i nerazdelimae. Se azî rabî vladiki moemu gospodaboga i spasa nasego Isusa Hrista i troiceskyi istinyi poklonikî Io Georgie Ştefan voevod, bozieju milostiju gospodaifu j zemli moldavskoi, oze gospodstva mi blagoproizvolich i; nasim vlagym proizvoleniem, cistim o svetlim serd-1 cern i ot vseş nase blagochotemig i ot boga po-mostig kupioze i sii sovetom gospodstvami i stt blagoslovenie cetiry svetitelei moldavskich kir Ge-deon, archiepiscop i mitropolit Sucavski i Kir Anastasie, episkop Romanskyi i Kir Ioresta, episcop Chusskom i kir Savi, episcop Rfaduucskom porevno-vach gospodstvo mi blagim delam i nasim prezde pocivsi gospodari ize pomilovase i ukrepise svştig ciirkuvi i monastiry. Temze i gospodstvomi ot boga danago stgzenie dadochom i pomilovachom svetaş curkov sul stie bliz grada Brasovskago u zemli ugorskoi 6to sg zovet Skiai ideze est chrama erchie-racha i cudotvorca Christova Nikolsa ize est sKzdana ot osnovanie o pokoinago Petra voevod rekomyi In numele tatălui şi al fiului şi al sfîntului duh, troiţă de o fiinţă şi nedespărţită. Iată eu, robul stăpînului meu, Domnul Dumnezeu şi mîntuitorul nostru Isus Hristos şi adevăratul închinător al treimei, Io Gheorghe Ştefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, de la domnia mea am binevoit cu a noastră bunăvoinţă, cu inimă curată şi luminată şi de la a noastră toată bunăvoinţă şi de la ajutorul lui Dumnezeu, împreună şi cu sfatul domniei mele şi cu binecuvîn-tarea a patru ierarhi moldoveni: chir Ghedeon, arhiepiscopul şi mitropolitul Sucevei şi chir Anastasia, episcop de Roman şi chir Iorest, episcopul Huşilor, şi chir Sava, episcopul Rădăuţilor, am rîvnit domnia-mea către lucruri bune 123 Cercel i nesoversema. A potom soversi eş ego mi-lostî Aron voevoda i pamgt radi sotvori toe svetig monastir crukuvi visepisanim obrok ot milosti svoeju i inii gospodari takozde chotemiju svoemu sotvorise toe svştoe crukiivi milosti- Togo radi iimy' vydeste osnovanie svgtig crukuve ot pravoslavnicii gospodari zemli naşei sotvorichom i gospodstva mi toe svgtoi crukuvi obicnoi obrok ot goda do goda da imaet ot nas po osim trisgt aspry dabudet tyi penezi na praznik vo chram svetig crukuvi i pricho-dgstkn putig po tyi penezi dastîi sg im gospodstva nasego po tri sta aspry. Takozde i svetini vase svşsteni vu toi svgtoi crukuvi probivasti vopro-saem vas. Jako da ne budem i my zabveni ot milostiva vasa pred gospodum bogom i da imaiti mi-lostisg bogu o zdravie gospodstva mi i gospozdy gospodstva mi i za otpustenie grechov dedom i pra-dedom i roditelem gospodstva mi i da napisite nas vii svgtii pomgnik i vii bozestvenyi zertvenik. A toe vuse vise pisamnin obicnoi obrok da est ot nas şi către ai noştri dinainte răposaţi domni, care au miluit şi au întărit sfintele biserici şi mînăstiri. Tot astfel şi domnia mea am dăruit şi am miluit cu de la Dumnezeu dată avere sfînta biserică, care se ştie lîngă oraşul Braşovului, în Ţara Ungurească, ce să chiamă Şchei, unde este hramul arhiereului şi făcătorului de minuni al lui Hristos, Nicolae, care este zidită din temelie de către răposatul Petru voievod numit Cercel, şi neisprăvită. Iar după aceea a sfîrşit-o Aron voievod din mila lui şi pentru pomenire i-a făcut acelei sfinte biserici sus scrisa danie de la mila sa; şi alţi domnitori la fel după voinţa lor au făcut acestei sfinte biserici milostenie. Pentru aceea şi noi, văzînd temelia sfintei biserici de la domnitorii pravoslavnici ai ţării noastre, a făcut şi domnia mea obişnuita danie acestei sfinte biserici, din an în an să aibă de la noi cîte opt mii de aspri; şi să fie banii aceia la praznicul hramului sfintei biserici; şi celor care fac călătoria pentru aceşti bani să li se dea de la domnia noastră cîte trei sute de aspri. La fel şi pe sfinţiile voastre, preoţii aflători la acea sfîntă biserică, vă rog să nu fim şi noi uitaţi de milostiva voastră înaintea Domnului Dumnezeu şi să aveţi milostivire de la Dumnezeu pentru sănătatea domniei mele şi a doamnei domniei mele şi să ne scrieţi pe noi în sfîntul pomelnic şi la dumnezeescul jertfelnic. Şi această toată orînduită danie mai sus scrisă, să fie 124 svgtgi crukuvi nepokolgbimo mikotize na veki. A po nasim zivoty i gospodstvovanie egoze gospodu bogu izberet byti gospodariu zemli naşei mol-davskoi da năucit vi gospodu bogu da pocteti i da ukrepiti sei blegi obicai svgtoe crukuve. Kto eliko gospodu blegu nastavit ego, togoi gospodu bogu da poctet i da sochranit vu gospodstvi ego milostu'. A na to est vera nasa gospodstva vyse pisanago ty Io Georgie Ştefan voevod, bozieiu milostiju gospo-darju zemli moldavskoi i vera vusich holeroch nasich vera pana Ştefana Bouchla, velikogo dvornika dolnăi zemli i vera pana Vasilia, getmana i parkalaba Su-cavskago i vera pana Dabizi, velikago vornika visnei zemli i vera pana Kiriak Sturzi, i Ion Chubuseskul, parkalabo de Chotinski i vera pana Epifanie Bychnas i Kostantina, parkalabove Nemecki, i vera pana Goi, parkalab Romanskich i vera pana Elia Septe-lica, postelnika i vera pana Grigoria Rusula, spuga-rg i vera pana Nekulai Mogylde, carnika i vera pana Solomon Barladei, velikom vistişrnik i vera de la noi sfintei biserici neclintită în veci. Şi după viaţa noastră şi domnirea noastră, pe cine Domnul Dumnezeu îl va alege să fie domnitor pămîntului Moldovei noastre, să vă înveţe Dumnezeu ca să cinstiţi şi să întăriţi acest bun obicei al sfintei biserici, pe cine cum bunul Dumnezeu îl va povăţui, pe acela bunul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l păzească în mila domniei sale şi la aceasta este credinţa domniei noastre, aceea mai sus scrisă. Io Gheorghe Ştefan voievod, cu mila lui Dumnezeu domnitor al Ţării Moldovei şi credinţa tuturor boierilor noştri şi credinţa domnului Ştefan Buhlea, marele vornic al Ţării de Jos şi credinţa domnului Vasile, hatman şi pîrcălab al Sucevei şi credinţa domnului Dabija, marele vornic al Ţării de Sus şi credinţa domnului Chiriac Sturza şi a lui Ioan Hăbăşescul, pîrcălabul de Hotin şi credinţa domnului Epifanie Bîhnaş şi a lui Costantin, pîrcălabul Neamţului şi credinţa domnului Goia, pîrcălabul Romanului şi credinţa domnului Elia Şeptilici, postelnic şi credinţa domnului Grigorie Ruzula, spătarul şi credinţa domnului Neculae Mo-gîldea, ceaşnicul şi credinţa domnului Solomon Barladean, mare vistiernic şi credinţa domnului Stamatia, stolnic şi credinţa domnului Darie Corobîţ, comis şi credinţa domnului Hrisocola, medelnicer şi credinţa a tuturor boierilor noştri ai Moldovei mari şi mici. Şi pentru mai mare tărie şi întărire a acestor mai sus 125 56 r. 57* pana Stamatiş Stolnika 1 vera pana Daria Karabyc, komisa; i vera pana Chrisokola, medelnicara i vera vusich boiar nasich moldavskich velikich i malich i nabolse krepost utverzdenie temîyse pisanym ve-leli est ?*»ntâxY. ^ _ -"fi ,iw/, /rwu,-» jtyJîpr+l {■?*-, , ft^JuaZ '$**>')sf5rr4?j*Axiif‘:' A'’2-J?rf zvrr*vv* tttf***’.**- n» Ju* £Ei' y*y^* jJţ*r tSA*-1£» ' ",.. Y”*^* !&¥'!£&$£&-■. ixj»*<‘%*imtt "< "-i7?, ^,*î/. * "" ' >• "TuZ&icats 'ft'CTo Or>x2hr •*- A*tpu?A* &-** rilhu* +y»~‘ v.( v -»< v «._***» - ' *i.<* •* . ~aL, s&tyUjby*: f?*/“**. M/f fc />V ^'-_A IZtrut *** . J£t*JA*i .6 -5* -<* ?2"h**£ ‘ , w^r*- începutul capitolului (p. 47 r.): j4ici vom semna în ce chip s-au supus eparhia aceasta a Ţărei Bîrsei la episcopia Rîmnicului Cel de al doilea document în limba latină repro- Pagina 59 r. din manuscrisul Istoriei lui dus de Radu Tempea în Istoria sa Radu Tempea - '"'■'■'•"ia f' ■ v* * A /7i/' Aj*T*7W-tljpAt<.- v * k /fyrtîv*' Mc/ct*' !' JyTvrtojr* J/>l3fJ< ‘ Jr** J/»^t jWSfM' . ‘Titty'-.t* 7{faS>^ HrAt Ty^n^^uA 'Ww.-4 % -• : -, ••':'• -/r' i-rt'j'^M însemnarea (p. 61 r.) în care se vorbeşte de activitatea tipografică a lui Petcu Şoanul »?'%£* 6â 7p?S%s££.*A i, c*'#>;s'JL. * „•«.* A _ * * «►'' 7..v£jf*4' '. " "< * - . - '^'"^ " ? ’ *. •"'>'./ -a *".9 <-- /< ’Sff Zff/tnf* Tîftirfr^r ¥(sJ 77**?s'Zfyy, sa* jiigţftnjŢ^tijl ÂtjfZxf •*. %*!?*( / ^3Z. ? x*... /£? 'ttfjSpstnftf»* Jk^SC- sU.&frip9'* ■ xf/Y/r* f *Jf Îj**■ J'f'uiJ? ^2-it7?*JZrsr»MH 9&Z€?Y» jUJKfa hV *îTfmrât 3 *y>*iţ ■ *JS<*r*ţ'v- Uf/ &* **^ Z4 '< ^ 4» ^ ' J&t ;*?* ia <**&£ JlfTt-vtY 2<' ~* &****■ £'■'*. - . *V .?".• *-»*■*)? a'iJÎ* ■ A'vyS fit*.'Jt>.t; w‘ gr^o s~\^’Urr* Apotit ..■Cicfiff *:f«. m* , jZjfti & c*4â,’f »**•» „~38n. fujiaf'Jţjtr timjfMff •■^^jLp sZkftm \"ţt!ţVS,7ttf JSc (fc* Tt^ppfk ./ .„'^v jx* «§*.,> *<£*-«■'' c,' o( ■* o • ;; •■ O ^*?X ?#■ \>JS*.ţXft'.,; «flifcttak 4 ’ZĂLdjf: '4 1 Cjiţnm 'Mn . - ::, . -# ^-fţ~ Pagina 77 r. din manuscrisul Istoriei lui Radu Tempea 'Su- la vremea bătrîneţelor noastre, după slujba noastră ne batjocoresc şi ne pîrăsc pre la judeţ şi' ne fac ruşine, de care de-acum înainte noi tot săborul, dimpreună cu orăşanii, acesta lucru mai mult nu-1 îngăduim nicidecum, de care au noi, au în urma noastră, pre oare va alege Dumnezău godmani şi juraţi, dimpreună cu orăşanii, văzînd că nu umblă popa precum nu să cade, şi nu va sări la creştini la cuminecat şi Ia alte tîmplări ce le-ar veni, năpaste, pe direptate şi să slujască cum porunceşte Dumnezău, şi supuşi oraşului, cu ştirea arhiereului şi cu ştirea judecătorului acestuia loc să i să ia noria şi să să puie alt preot în docul lui pentru sumeţia lui, / şi să 58 r. puie pe care va fi ascultători, cu frica lui Dumnezău şi ascultători de toţi ca să nu moară creştinii negrijiţi şi necuminecaţi. Şi noi, care ne-au rînduit Dumnezău la acest număr de ani, poftim şi ne rugăm dumneavoastră, cinstiţi fraţi întru Hristos, care veţi rămrnea sluji lui Dumnezău, vă poftim şi vă îndemnăm, precum veţi vedea acest aşezămînt de la noi. Dumnezău şi darul duhului sfînt să vă lumineze pre cît veţi putea mai mult şi mai bine să întăriţi iar nu să slăbiţi; că şi noi ca nişte oameni păcătoşi, pre oît ne-au ajuns mintea am făcut şi am aşezat; că. şi noi de valurile lumii aceştea fiind cuprinşi, dumneavoastră pre oît veţi putea mai tare să întăriţi. Şi, păzind dumneavoastră acest aşezămînt, precum am aşezat noi, Dumnezău să vă ajute înzecit să aşezaţi; şi la ziua judeţului dirept să vă plătească osteneala; şi să fiţi de ajutori săracilor ori la ce, şi pîn la moarte să staţi lîngă sfînta casă a lui Dumnezău, ca să nu să păgubească, ce cît veţi putea să siliţi să să adaogă. Acestea s-au fost sfătuit cei mai sus numiţi, însă - aflînd preoţii, s-au sfiit şi n-au apucat să o iscălească, ee au rămas întru nimic. / 58 v Anul 1731, aprilie 17. în sîmbăta Paştilor, la două ceasuri după ce s-au făcut ziuă, aici în Braşov, în Şchei şi în cetate pe cîteva sate au ploat ploaie roşie cum ar fi sînge şi strîngîndu-o în păhară au fost,roşie, 9 — Isloria sfintei besereci 129 numai cît n-au fost sînge, iară aseminea. Aceasta soootim că este semn unii vărsări de sînge pre locurile acestea, pentru ale noastre păcate, de care milostivul Dumnezău ou mare mila sa să ne apere şi i să ne păzească. Anul 1731, mai 20. S^au început a umbla prin sfînta beserecă ou biţdnul sfîntului mormînt al domnului Hristos de la Ierusalim, prin abia priiminţa oraşului. Anul 1731, iulie 25. S-au gătit popa Tudor i chir Radul Duma şi au mens la Moldova cu chieltuiala sfintei besered, pentru doară ar putea înoi hrisovul cel ce să scrie izvodul aid mai sus, cum că au avut sfînta beserecă de an să ia 8000 de aspri de la domnii Moldovei; şi la avgust 24 viind, au adus un testa-59 r. ment care scrie într-acesta chip: / Io Grigorie Ghica voievod, boziju milostiju gospodarii zemli Moldovskoi*, în numele tatălui şi al fiului şi al sfîntului duh, troiţă sfîntă de o fiinţă şi nedespărţită. Iată eu robul stăpînului mieu, domnului Dumnezău şi mîntuitoriul nostru Isus Hristos, Io Grigorie Ghica voievod, cu mila lui Dumnezău domn Ţărei Moldovei, bine am vrut domnia-mea, cu a noastră bunăvoire, din curată şi luminată inimă şi din tot sufletul nostru, adudndu-ne aminte nu numai de domnii ceia ce au fost mai-nainte pomenire întru bunele lor fapte, ce mai vîrtos că nimica în lume mai bun omului întru toată osteneala ce să osteneşte în lume supt soare, fără numai pomenirea faptelor bune şi milosteniile ce ar face întru viaţa sa; şi mai ales că sfintele besered ce sînt lăcaşuri dumnezăieşti n-au vrut Dumnezău să să chivernisească cu alt mijloc, ce numai cu milosteniile a pravoslavnicilor creştini. Viind dară înaintea domniei mele rugătorii noştri, preoţii de la sfînta beserecă ce este lîngă cetatea Braşovului din Ţara Ungurească, care se numeşte * Din mila lui Dumnezeu, domn Ţării Moldovei (sl.). 130 Şchei, unde este hramul arhiereului lui Hristos, Nicolae, făcătoriul de minuni, care este zidită din temelie de răposatul domn al Ţării Moldovei, Petru Vodă. Şi ne-au arătat un testament de miluirea ce au avut sfînta beserecă de la răposatul Gheorghie Ştefan voievod, în oare scrie că au miluit sfînta / 59 v. beserecă cu opt mii de aspri, şi trimisului oe va veni să ia acei bani încă să i să dea trei sute de aspri. Şi tîmplîndu-să de s-au fost rătăcit acel hrisov de la beserecă, neavînd preoţii nimic la mîna lor, nici mila aceasta despre alţi domni nu s-au mai urmat. Iară acmu, vrând dumnezău de s-au aflat acel hrisov şi viind rugătorii noştri, preoţii, de l-au arătat domniei-mele, cu aprinsă inimă i-am priimit şi văzînd domnia-mea temelia sfintei besereci de pravoslavnicii domni ai ţării noastre, socotit-am domnia-mea împreună cu tot sfatul nostru şi cu blagoslovenia a patru a ţării noastre sfinţi arhierei: chir Antonie, arhiepiscop şi mitropolit Sucevei, şi chir Daniil, episcop Romanului, şi chir Misail, episcop Rădăuţilor, şi chir Ghedeon, episcop Huşilor, şi din toată vrerea şi pofta noastră, din agonisita ce ne-au dăruit Dumnezău, dat-am şi am înoit şi am miluit şi de la domnia mea şi am făcut obroc sfintei besereci ca să aibă a lua pre tot anul din banii ocnei noastre cîte opt mii de aspri, ca să fie acei bani la praznicul hramului sfintei besereci. Şi trimisului de acolo ce va veni la aceşti bani, încă să i să dea cîte trei sute de aspri. Iară rugătorii noştri, preoţii de la acea sfîntă beserecă, să aibă a ruga pre milostivul Dumnezău pentru sănătatea / domniei mele şi a doamnei noastre eo r. şi a fiilor noştri şi pentru iertarea păcatelor noastre şi a părinţilor şi a moşilor, strămoşilor noştri şi să-i scrie la sfîntul pomelnic să să pomenească neuitat. Iară acel mai sus pomenit obroc ce am făcut sfintei besereci să aibă a lua pe tot anul nelipsit la luna lui septemvrie. Derept aceea şi după a noastră viaţă şi domnie, în urma noastră pre cine Dumnezău va milui a fi domn într-această ţară a Moldovei din fiii noştri sau 131 61 r 61 V. dintru alt neam, poftim ea să nu surpe această puţină milă, ce mai vîrtos să-l îndemne Dumnezău a cinsti şi a întări acest bun obicei şi miluirea sfintei besereci, ca şi Dumnezău să-l cinstească şi să-l păzească pre dînsul intru domnia sa cu milă. Şi spre aceasta este credinţa domniei mele cei mai sus scris, Grigore Ghica voevoda şi credinţa prea iubiţilor fii ai domniei mele, Scarlat voevoda şi Matei voevoda şi Grigore voevoda şi credinţa tuturor boierilor noştri: Costawtin Ruset, vel vornic de Ţara de Jos şi Ion Niculcea, vel vornic din Ţara de Sus şi Sandul Sturzea, hatmanul-pîrcălab de Suceavă şi Iamandi, vel -postelnic şi Iordachi Cantacuzino, vel spătar, şi Costachie Razul, vel ban şi Iordachi Ruset, vel pă-harnic şi Andriaş Ruset, vel vistiamic şi Vasilie Sturzea, vel stolnic şi Aristarh, vel comis şi Enachi, vel medelnicer şi toţi boierii noştri* a Moldovei mari şi mici. Şi pentru mai bună întemeierea şi întărirea a oelor mai sus scrise, am poruncit credinciosului şi cinstitului boieriului nostru, dumisale lui Darie Do-nici, vel logofăt, ca să scrie şi să lege a noastră pecete la acest adevărat hrisov al nostru. U las, vleat 7239, avgust 11, 1731 avgust 11. _____Io_Grigorie Ghioa Voevoda / 1731. Au început a face tipografie Petcu Şoanul, dascalul, lucru care el nu văzuse nicăiri şi au tipărit nişte calendare în care au pus nişte lucruri a zodiilor, cine cînd să va naşte cum va fi, care izvod ; l-au luat de la popa Statie. Ce acele gîcituri bese-[reca pravoslavnică nu le priimeşte./ IZVODU CĂRŢII CE AU TRIMIS PĂRINTELE EPISCOPU LA PROTOPOPUL DIN SLOVA IN SLOVA Cucernice protopoape chir Florea, iconomul sfintei besereci a Braşovului, milostivă şi blagoslovenie îţi trimitem. * Textul continuă pe pagina 62 r., foaia 60 fiind adăugată ulterior. 13? Te înştiinţăm că pentru mai bună aşezare lucrurilor bisericeşti şi a tot săborul şi pentru odihna bătrîneţelor mele am socotit şi am rînduit pe cu-cernicu popa Statie, care să fie ispravnic împreună cu milostiva ta la toate judecăţile bisericeşti şi lucrurile protopopeşti, orce feli ar fi, tot depreună să fiţi. Iară la judecăţi să fie depreună cu milostiva voastră gocimanii 1 juraţii şi să faceţi catastih pentru toate judecăţile cu pricinile lor, dînd şi cărţi de judecată la mînile celor ce-i veţi judeca. Şi acel catastih să va vedea şi de noi, pentru mai buna îndreptare. Aceasta şi fii blagoslovit. fevruarie 24, 1732 Şi iscălitura părintelui episcop /ei v.* La anul 1732, fevruarie 24, au venit de la părintele episcopul - Rîmnicului aceasta scrisoare, că mai-nainte puţin, cu un Iermoni Vartolomei, trimis aici spre cercarea lucrurilor protopopului, au fost chiemat pe popa Statie acolo, puind pricină că va să-i dea în samă nişte cărţi trioade, molitvenice i ceasloave. Şi deaca au mers acolo, nu ştim printr-a cui vorbă şi îndemnare s-au fost socotit episcopul şi au fost scris poruncă de lipsirea protopopului Florei din protopopie şi cum rînduieşte pe popa Statie protopop. Ce la aceasta oarecum s-au temut popa Statie că nu să va priimi cel mai mic să fie mai mare şi căci cînd s-au preoţit i s-au fost dat înainte toate rînduielele care să le ţie, adecă să fie preot mai mic, să nu să scoale peste ceialalţi, ce să / slu- 62 r. jască cu toată osîrdia. Şi încă i s-au arătat cum au fost obiceai pînă acum între preoţi să-l ţie; şi de s-ar tîmpla să fie ciumă întru zilele ce va fi preot mai mic, să fie milostiva sa datori a le sluji şi cu jurămînt pre sfîntul prestol, pre sfînta evanghelie s-au încredinţat şi aşa s-au priimit. Şi de acestea puţin fiindu-i sfială, n-au vrut să ia cărţile proto-popiei, ce şi acele ce să legase cu preoţii şi cu oraşul * Pe pagina 61 v. textul e scris de altă mînă. 133 uitîndu-le deocamdată, au luat această isprăvnicie ca să nu poată protopopul isprăvi nimic fără milos-tiva-sa. Şi dînd cartea protopopului şi altă carte orăşanilor, tot într-acesta chip au citit. Şi întrebîn-du-i pe orăşani Iermoni Vartolomei ce socotesc, iar gocimanii -şi cîţiva juraţi, nepricepînd ce va să să facă în urmă, zis-au că priimesc acea poruncă, aşa să fie, neşezînd la vorbă cu preoţii şi cu alţi orăşani; de care lucru înţelegînd şi preoţii, nu au îngăduit, ce au dat înaintea oraşului în beserecă ce să lucrează. Şi înţelegînd orăşanii din mic pînă în mare, nu îngăduiră să calce pe ceialalţi şi mare gîlceavă şi turburare s-au făcut în doauă, trei zile. Atuncea gocimanii şi juraţii, luînd sama lucrului 62 v. cu adevărat, au scris părintelui episcopului cum / că, de socoteşte să dea ajutori protopopului, să rîndu-iască pe unul ce este lîngă protopopul, iară să nu cu această isprăvnicie să să strice rînduiala preoţilor, ce să vie pe rînd din treaptă în treaptă, aşteptînd de la Dumnezău vreme; încă şi pentru nescai gre-şale ale protopopului, ce s-ar afla să-l certe şi să-l înveţe cum să să ţie de acum înainte, iară acel lucru, să-l scoaţă din protopopie, să rugară tare să nu-1 facă. Şi pe aceasta scîrbindu-să episcopul, n-au priimit răspuns pîn la 1732, mai 25.' Cu această isprăvnicie a popei lui Statie, mare pizmă şi urîciune au întrat între preoţi, care să nu îngăduie Dumnezău să să mai facă. Măcar că popa Statie tot rămase în ceea ce au fost mai mic şi jos, iară de s-ar fi apucat cineva cu judecată, era să lipsească după cum avea legătură; iară de l-ar fi lăsat, era judecata nici într-un chip din strana care este să nu să suie mai sus pînă la moarte căci au călcat pe ceialalţi şi strică obiceaiul cel bun al beserecei; ş-au uitat- de popa Vîlcul, ce pînă în urmă 63 r. poate că tot aşa va petrece. / Anul 1732, iulie 16. Au venit carte la orăşani de la episcopul Rîmnicului într-acesta chip: 334 Cinstiţilor şi întru duhul sfînt iubiţi fii sufleteşti ai smereniei noastre, dumneavoastră gocimanilor de la beserecă cea mare de ritul grecesc din cetatea Braşovului şi dumneavoastră neguţătorilor şi tuturor orăşanilor, tuturor de obşte de la Dumnezău sănătate şi tot fericitul bine poftim să vă dăruiască, iară de la smerenia noastră milostivă arhierească şi blagoslovenie vă trimitem. Cinstită scrisoarea dumneavoastră, ce ni s-au trimis mai în trecuta vreme, cu evlavie o am luat şi cîte scrieţi dumneavoastră toate am înţeles, pentru popa Statie de acolo, carele s-au fost rînduit de noi ca să fie lîngă protopopul, împreună purtători de grije la toate lucrurile besereceşti. De vreme ce arătaţi cum că este obiceai fieştecare dintre dînşii de acolo din preoţi să nu să suie altul mai sus în treaptă, nici să iasă mai înaintea celui mai vechi cu cinstea, care vedem că ziceţi dumneavoastră că această rînduială ar fi trebuit şi ar trebui să să dea mai întîi popei Radului, de aceasta veţi şti dumneavoastră că noi înţelegînd cum că milostiva sa popa Radul este de-a pururea mai tot bolnav şi neputincios, am socotit că nu va priimi nici va putea să poarte grija / aceasta de vreme ce neputinţa boalei 63 v-îi stă împrotivă. Iară acum, de vreme ce ne scrieţi dumneavoastră aşa şi ne poftoreşte şi milostiva-sa însuşi popa Statie, poate să rămîie milostiva-sa popa Radu într-această rînduială. Numai întorcîndu-să măria-sa directorul nostru dintr-această călătorie, ce este acum iar la Sibii, atuncea veţi şti şi dumneavoastră că este să mergem şi noi la Sibii la măria-sa, avînd trebi. Ce atunci va veni acolo şi milostiva sa, popa Radul şi popa Statie pînă la noi şi cu altcineva din dumneavoastră din gocimani, una pentru vederea, alta am vorbi şi cu măria-sa directorul pentru mai bunul aşezămînt al beserecei. Şi aşa cu acea venire vom aşeza lucrul cum va fi mai bine, cu bună rînduială. Iară pentru protopopul Florea, veţi şti dumneavoastră că s-au găsit multe lucruri necuvioase fă- 135 cute de dînsul, afară din pravilă, că au dat voie la a patra cununie şi au slobozit de s-au luat ţigan cu rumâncă şi rumâncă cu ţigan; şi încă numai atîta, ce au fost făcut şi cîteva scrisori de porunci în care ne-au fost iscălit pe noi pentru multe lucruri ce i-au fost pofta. Care la aceasta alt mai mult nu răspundem fără cît dumneavoastră înţelepţi sînteţi; puteţi socoti numai pravila ce va răspunde pentru unii ca aceia, carii fac iscăliturile arhiereilor, spre unele 64 r. ca acestea; care încă o scrisoare dintr-aceea / au încăput şi în mîna noastră. Ce pentru unele ca acele, cînd va fi venirea dumneavoastră la Sibii, atunci vom vorbi cu gura pentru toate. Iară pentru o copie cu cîteva poncturi de legătura popei lui Statie, ce s-au fost făcut şi aceea luîndu-o la mîna noastră, toate le-au văzut, ce noi de aceasta n-am ştiut nimic de mai-nainte vreme. Iară acum şi noi, văzînd aşa, zicem că cu cuviinţă este să să ţie acele toate. Aceasta şi fiţi blagosloviţi. Din Rîmnic, 1732, iulie 14. Tuturor întru pravoslavie, de obşte rugători de Dumnezău 64 v. Inochentie, episcopul Rîmnicului / Anno 1731. Inochentie, milostiu boziju, episcop rymnicskii, milostivelor voastre cucernicilor preoţi i diaconilor din eparhia smereniei noastre, milostivă şi blagoslo-venie vă trimitem. Cu aceasta vă facem în ştire că am socotit pentru aşezămîntul şi întocmirea sfintelor besereci ca să să ia sama la toate sfintele besereci pentru lucrurile cele sfinţite, să să vază la fieştecare beserecă cum să cinstesc de preoţii beserecii, după cum porunceşte sfînta pravilă să să cinstească casa lui Dumnezău, întru care însuşi stăpînul nostru Isus Hristos lăcu-ieşte şi să proslăveşte şi pre sine însuşi jirtvă făr de sînge pe sfîntul presţol prin mîinile preotului tatălui sfînt să aduce, pentru iertarea păcatelor sale şi a tot nărodul creştinesc, la care orînduială şi 136 cercare iată că s-au rînduit cuviosul (cutare) cu bună încredinţare cătră noi şi cu frica lui Dumnezău să fie purtători de grije la aceasta, să vază cu ochii vasele besereceşti. 1. Sfîntul antimis să fie cu sfinte moaşte, pe sfîntul prestol. 2. Şi sfîntul potir să nu fie spart ca să curgă sfîntul sînge, nici să fie de lemn sau de lut, ce să fie de argint poleit cu aur, sau de cositori. 3. Sîîntul discos sau sfînta lingură să nu fie de lemn. 4. Şi sfînta zveazdă să nu fie de ceară, ce să fie toate precum mai sus s-au zis, de argint sau de cositori. 5. Sfîntul burete să nu fie soios. 6. Sfînta copie să fie de her fără plăsele, iară să nu fie cuţit. 7. Sfînta precestanie de peste an să vază să fie sfărîmată şi uscată frumos, iară să nu fie agneţul întreg sau muced; şi să să ţie în sfîntul oltari (iară nu acasă). 8. Pre sfîntul prestol să să ţie sfînta pricestanie şi sfînta evanghelie şi sfînta cruce şi liturghia, iar alte cărţi să nu să mai puie. 9. Şi să nu slujască sfînta liturghie fără luminare la sfîntul prestol şi la proscomidie- 10. Şi sfînta teplotă să nu să puie rece în sfîntul potir, ce să fie caldă. 11. Şi să nu îndrăznească preotul să slujască sfînta liturghie cu agneţul care va fi beşicat nici cum, ce să fie întreg. 12. Şi păhăruţele de soedinenie să nu iasă din sfîntul oltari. 13. Aşijderea şi alte odoară ale sfintei besereci dinlăuntru să să vază. Şi să fie toate iscusite după cinstea sfinţeniei. 14. Şi să nu fie sfintele cruci căzute de pe beserecă. 15. Şi podgridia beserecei să nu fie căzută. 137 16. Şi beserecă să fie îngrădită bine cu bolovani sau stobor, sau cu gard, să nu între vite să calce mormînturile creştinilor. 17. Şi fieştecare preot să să cerce de acest al nostru credincios trimis, să-l vază cum slujaşte sfînta liturghie şi toată orînduiala sfintei besereci şi cum blagosloveşte sfintele taini. 18. Şi să să vază toate cărţile pe care face slujba sfintei besereci. 19. Şi la fieştecare preot şi diacon să să caute să aibă carte de hirotonie de la arhiereul lor. 20. Şi fieştecare preot să aibă carte de duhovni- 65 r. cie de la arhiereul locului. / Iară care nu va avea carte de duhovnicie şi de hirotonie nu va avea bla-goslovenie nici să duhovnicească, nici să slujască sfînta liturghie, pînă nu va veni la noi să-şi ia carte şi blagoslovenie. 21. Şi fieştecare preot şi diacon să să rază puţintel în vîrful creştetului, care închipuieşte cununa de spini a Domnului Hristos, iar să nu îndrăznească a sluji sfînta liturghie fiind neras în vîrful creştetului, după cum porunceşte sfînta pravilă, capul 53, listul 44. Şi iară poruncim fieştecare preot şi diacon pentru cinstea darului şi a preoţiei lui să-şi facă haine de postav şi să poarte cizme, iar să nu fie slobod să poarte haine albe şi opinci, ca să să osebească cinstea portului preoţesc de oamenii cei proşti, pentru să nu să micşoreze cinstea darului preoţesc cu portul ţărănesc. Lîngă acestea vă dăm iarăşi mare poruncă preoţilor şi diaconilor să citiţi psaltirea la beserecă întru auzul a tot nărodul. Iară să nu să citească în taină nicidecum. Că vericare preot sau diacon să va afla că citeşte psaltirea în beserecă în taină, acela să va canoni de la noi cu canon beserecesc. Aşijderea şi toată slujba sfintei besereci să o faceţi pe deplin. Şi sfintele canoane să să cetească pe rînd (cînd nu să vor cînta), iară nu cîte doao odată. Şi în toate duminecile şi la sfintele sărbători, să nu treacă să nu slujască sfînta liturghie sau cazania. Iară în cele- 138 lalte zile, cînd nu" va sluji sfînta liturghie, să să citească ceasurile la beserecă în toate zilele, cu apostolul şi evanghelia, nici cum să nu rămîie beserecă făr ceasuri (şi alte porunci şi învăţături besereceşti, care vi s-au dat în cărţile de protopopie, în toate judeţele, de toate să fiţi purtători de grije, să împliniţi precum acolo învaţă). Şi iară vă dăm poruncă fieştecăruia preot şi diacon să aveţi învăţa de rost cele sfinte şapte taini besereceşti, să puteţi da răspunsul cînd vă vom întreba, că mare cercare va să fie pentru aceasta. Şi pentru toate cele însemnate aici să fiţi cu mare grije, că acestea spre folosul şi învăţătura voastră v-am arătat. Ce să nu fiţi nebăgători de samă, ca să puteţi dobîndi dar şi răsplătire bună de la Dumnezău. Şi de veţi păzi şi veţi înmulţi aceste talanturi, care vi s-au încredinţat, să credeţi că veţi auzi acel dulce glas al lui Hristos Dumnezău: Slugă bună şi credincioasă, preste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune, întră în bucuria domnului tău, al căruia dar şi milă rugăm ca să fie 65 v* cu milostivele voastre cu toţi şi fiţi blagosloviţi. / 1732, anul B* 341, septemvrie 30. S-au pristăvit diaconul Gheorghi, sin protopopului Florea, sîmbăta la 7 ceasuri şi rămase beserecă făr diacon, măcar că şi acesta de multe ori chiemîndu-1 preoţii să să îmbrace,, să fie la slujbă, nu vrea, ce cînd vrea el. * B = de la venirea bulgarilor în acel loc. ISTORIE PENTRU GÎLCEVILE CE S-AU FĂCUT DE POPA TODOR, ŞI DE VENIREA AICI A VLĂDICĂl’AL UNIŢILOR 1732, avgust 24. Şezînd popa Todor în strana care spune cazania la muieri şi împărţind anafora, aşa deodată s-au surpat piatra în jos făr de veste. 1732. Moisi, mitropolitul Belgradului sîrbesc, au ieşit din Beci cu nişte pateri şi cu cărţi împărăteşti în care poftea papistaşii să priimească sîrbii să ţie calendariul cu ei şi să pomenească pe papa în toate beserecile sîrbeşti. Ce pînă a să strînge boierii şi arhierii să să socotească de aceasta, au dat răspunsul cei ce s-au aflat cum că nici cum aceea nu vor face, 66 r.cu capul odată. / într-acest an au venit.şi vlădică uniţilor loan Inochentie Clain. ' Şi la octomvrie 7 au venit de la măria-sa poruncă la protopopul Florea, zicînd că după ce cu mila lui Dumnezău au venit, s-au adunat în Sîmbăta cu toţi protopopii, septemvrie 19. Au socotit pentru lipsa clirosului să să dea de la tot protopopul galbeni 3, care să aibă a-i strînge de la preoţi pînă la noiemvrie 15, iar mai în grab să trimiţă tot protopopul galbini 2, rămăşiţa la zi. La acestea i s-au răspuns că de vreme ce săborul Ardealului s-au unit şi s-au lepădat de noi, nu are cu noi nice o treabă, că noauă s-au rînduit vlădică de ritul nostru în ţara împăratului şi ce este vlădicescă acolo ascultă. Şi să ştie cum că noi uniţi nu ne vom numi în veci. Octomvrie 23. S-au strîns preoţii Bîrsei la săbor şi, multe vorbind, s-au scos şi cartea cea de legătură 140 din anul 1723 şi s-au cetit, ca să înţeleagă toţi ce legătură avem, să o ţie şi s-au mai întrebat: „Ţi-nu-să de legătura aceea?" Şi au răspuns că să ţin. Atuncea au luat popa Todor acea carte, să o mai cetească. 1732, octomvrie 29, duminecă. S-au strîns preoţii de loc şi gocimanii şi juraţii şi au dat popa Todor înainte, zicînd: „Să ştiţi că episcopul Rîmnicului, căci poartă inel, / este unit şi nu să cade să-l mai 66 v. pomenim, ce să pomenim pe mitropolitul Ugro-vlahiei11. La care cuvinte i s-au răspuns tot săborul să mai lăsăm, să vedem, că vom trimite şi vom cerca şi de va fi aşa noi cu toţii ne vom lipsi de acolo; iară milostiva sa nici într-un chip n-au suferit, ce pe 'toţi i-au pobrăzuit; şi neştiind ce să facă, ziseră să pomenească pe mitropolitul; şi l-au pomenit într-acea zi. Iară a doaua zi, fiind protopopul de rînd, au pomenit iar pe rîmniceanul; şi atunci, cum au dat otpustul, n-au îngăduit să dea anafora, ce au sărit cu mare gîlceavă asupra tătîni-său zicînd: cum de nu să ţine de vorba de ieri, ce iară pomeneşte arhierei uniţi şi fără de lege; şi multe cuvinte de acestea făcîndu-să în beserecă, au ieşit popa Todor zicînd că de vor mai pomeni pe rîmniceanul, nu va mai veni la beserecă. Şi aşa mirîndu-să toţi ce vor face, tăcură într-acea săptămînă. Iară cînd au fost ‘duminecă, noiemvrie 5, era popa Statie de rînd şi după utrene au chiemat popa Todor pe nărodul în chilie; mijlocul şi prostimea au mers toţi, iar preoţii şi gocimanii şi juraţii n-au mers; şi au scos nişte scrisori şi le-au cetit înainte, în care arăta cum că tată-său protopopul şi cu alţi preoţi şi gocimanii / şi 67 r. juraţii sînt uniţi toţi numai într-ascuns ca să nu să priceapă încă de demult, din venirea lui Potochi, zicînd: „Că eu acum iată vă spui şi vă zic, de nu veţi sta în rînduiala legii, care aţi fost pînă acum, păcatul mieu să nu fie, că tată-miei şi cu ceştealalţi v-au aşezat şi, cînd vă veţi pomeni să cunoaşteţi, va fi tîrziu“. Atuncea nărodul, crezîndu-1, foarte s-au scîrbit şi s-au turburat pe ceştea preoţi şi mare 141 gîlceavă au făcut şi între aceste multe zărvi, zicea unii să pomenească pe mitropolitul Ugrovlahiei, alţii zicea bă, ce să nu pomenească pe nici unul, pînă se va alege lucru. Atuncea popa Todor, luînd cu sine mulţi oameni, au mers la beserecă şi s-au îmbrăcat de liturghie şi au început a proscotidi; şi într-aceea au venit şi protopopul cu ceialalţi preoţi şi cu gocimanii şi cu juraţii, zicînd popei lui Todor: „Ce poate fi aceasta de nu asculţi să fii îngăduitori să nu pomeneşti pe mitropolitul Ugrovlahiei, ce pe rîmniceanul, că noi de nu vom pomeni pe rîmniceanul pînă-1 vom şti că stă în pravoslavie, vlădica al uniţilor numaidecît va pune mîna pe noi şi aşa mai curând ne vom surpa la unie“. Atunci popa Todor, ieşind de la proscomi-die cu copia în mînă, răstindu-să şi zicînd că: „Nu tăceţi să isprăvim sfînta liturghie şi atunci vom vorbi!" Ceştealalţi zicea: „Să nu pomeneşti pe mitropolitul Ugrovlahiei!" Milostiva-sa zicea că: „Nu 67 v.voi pomeni pe rîmniceanul11. Şi aşa, netocmindu-să / şi mare gîlceavă făcîndu-să, au poruncit popa Todor unora din prostime să scoată afară pe unii din orăşani carii mai sta cu cuvîntul. Şi aşa au ieşit protopopul şi alalţi preoţi şi gocimanii şi juraţii şi alţi cîţiva-oameni dinainte. Atunci popa Todor s-au apucat şi au slujit liturghia şi cu sfintele daruri în mîini au pus blestem asupra celora ce zicea să nu pomenească pe mitropolitul Ugrovlahiei pînă vor cunoaşte lu-' crul mai bine. ‘ Atuncea să pornise cei ce au ieşit din beserecă să meargă să spuie la judeţul; ce într-acea dată nu s-au dus, ce s-au întors şi isprăvindu-să liturghia, au intrat în chilie şi ei, şi mult nărod şi au chiemat şi pe popa Todor să mai vorbească să vază ce va să fie şi această zarvă şi n-au vrut să vie, ce închizînd beserecă au luat chieile şi s-au dus cu ele acasă; şi au trimis în doao rânduri orăşanii să dea chieile beserecei, ce n-au vrut; iar sara la vecernie le-au adus. De această gîlceavă au fost înţeles şi ghinărariul Şram şi au chiemat a doaua zi pe popa Todor acolo 142 şi pe preoţi şi gocimani şi cîţiva orăşani şi au dat poruncă să nu mai pomenească pe mitropolitul Ugrovlahiei, ce pe rîmniceanul ca şi pe ceştealalţi cum sînteţi aşezaţi acolo. Milostiva-sa au răspuns că nici într-un chip nu să va lăsa de-a / nu pomeni pe 68 mitropolitul Ugrovlahiei şi iar i-au zis că „deaca nu, voi trimite un car şi te va duce pînă la hotarul ţării să mergi acolo, apoi pomeneşte pe cine ştii;“ şi aşa au ieşit. (Măcar că popa Todor zicea să fie zis ceştea că ei sînt catolici şi să ţin de Rîmnic. De acestea zicîndu-le, unii au răspuns că n-au zis că sînt catolici papistaşi, ce catolici greci ce ţin legea cea vechie grecească. Apoi zicîndu-le căci „aţi mers la ghinărariul de aţi pîrît“, ei cu jurămînt s-au lepădat că n-au mers, ce cu poruncă i-au chiemat şi n-au zis că sînt sau vor fi catolici ca ei). Şi aşa mare netocmire fiind, că nu mai credea nimini din orăşani, încă şi din sasi, că nu s-au unit. Şi aşa şezură şi scriseră de acestea ştiinţă şi la mitropolitul Ugrovlahiei, ce răspuns n-au dat făr prin cuvînt. Şi trimiseră pe popa Statie şi pe Radu Duma şi pe Enachi Stama la părintele episcopul Rîmnicului şi la măria-sa Gheorghie Cantacuzino, sin Şerban vodă, la Craiova, jeluind de acestea, care gîlcevi s-au făcut. Iară pînă a veni trimişii, dechemvrie 9, au luat popa Todor voie de la tată-său protopopul şi au început vecernia sîmbătă sara; iară deaca au ieşit, au întrat în chilie preoţii şi gocimanii şi juraţii şi au chiemat şi pe popa Todor şi l-au întrebat pe cine va să pomenească. El au răspuns / că 68 nu va pomeni pe nici unul anume; şi îi răspunseră că de nu va pomeni pe rîmniceanul, să nu slujească, pînă va veni răspuns; şi n-au slujit. Dechemvrie 13. Au venit trimişii şi au dat cărţile înainte, în chilie, în care scria episcopul opreală de tot cateres popei lui Todor. Iară popa Todor n-au aşteptat să auză, ce noaptea au fugit în Ţară. Dechemvrie 15, duminecă. S-au cetit cărţile în beserecă, de cateres, adecă de oprirea preoţiei, cu mare blestem şi afurisanie, de va îndrăzni să-şi blagoslovească măcar masa, sau cei ce vor mai lua blagoslovenie de la el. Venit-au într-aceea zi carte şi de la mitropolitul Ugrovlahiei, cu multe învăţături, ca să trăim în pace şi în dragoste şi vrajba, care nu place lui Dumnezău, să nu fie între noi şi blagoslovenie. Cetitu-s-au cartea cea de cateres popei lui Todor de Văsii dascalul, frate-său, cu mare poftă, (căci şi cu el avusese multă gîlceavă, temîn-du-să că va fi scris şi pîrît la socrul-său, protopopul Ionaşcu, în Vineţie şi el va fi spus vlădicăi al uniţilor, cum mai jos să va vedea). De aceasta mulţi s-au întristat, iar unii zicea: „bine e bine“. Dechemvrie 22. Au venit carte de soroc de la vlădica al uniţilor ca pînă în cinsprăzece zile popa Todor să să afle la săbor, să-şi dea sama de ce au hulit sfînta lor unie, ou birşag florini 66 de nu va 69 r merge; că să dusese în Ţară, căci îi zisese unii / că vor să-l ferece în fier şi să-l trimiţă cu nemţi la Rîmnic şi pentru aceea au fugit. într-acest an, la ziua naşterii Domnului, nu ştim dintr-a cui nebăgare de samă, au căzut o luminare din sfeşnic şi au ars icoana Precestei despre barbă pin buze spre nas, la partea direaptă. 1733, ghenarie 2. Văzînd ghinărariul că au fugit popa Todor, au pus doi nemţi vartă să păzească pe preoteasa să nu fugă, cărora să. le dea de mîncare şi de băut şi doi duce la unul de zi. Iar ghenarie 6, luînd neguţători în chizăşie, s-au luat varta, pînă să va face nunta unii copile ce avea, care o au dat după Toader Nan. Şi deaca au trecut nunta s-au lepădat chizaşii şi o au luat socru-său, protopopul, în chizăşie. 1733, ghenarie 25. Au venit aici în Braşov vlădica al uniţilor şi i s-au dat în cetate gazdă şi alt ce i-au trebuit. Iară sara la vecernie au trimis un popă al său şi un diacon, zicînd că va măria-sa vlădica să vie mîine, să facă liturghie în beserecă noastră; şi după otpust, ieşind preoţii şi cîţi orăşani s-au aflat, au intrat în chilie şi li s-au dat cuvîntul înainte. Şi cu toţii au răspuns să ierte măria-sa că în beserecă noastră nu va face liturghie cu voia 69 v. noastră, că noi nu sîntem uniţi; poate să / facă în 1421 silă,\fără de voia noastră. Şi s-au dus trimişii cu acest răspuns. Iară a doaua zi, fiind adunaţi la un loc preoţii şi toţi orăşanii, (că înţelesese de sara şi să turburase toţi), au venit trimişii de sara cu cuvînt ca acesta, zicînd că măria-sa vlădica nu va face liturghie deaca nu voim, numai ar vrea să ştie ceasul, să vie numai să asculte liturghia noastră. Şi fiind liturghia isprăvită, ziseră orăşanii că a veni în beserecă oricine, nu pot opri. Atunci trimişii ziseră că făr aceea chiamă măria-sa preoţii cu cîţiva orăşani acolo la gazdă; şi mergînd, multe s-au vorovit. Iară întîia pricină a venirei măriei-sale zise că este pentru popa Todor, că are judecată, căci le-au hulit sfînta unie şi nu grăise nimic pentru dînsul (numai pentru episcopul Rîmnicului); ce nefiind aici, au lăsat. Şi iară zise că are porunca marelui director, ghinerali Valis, şi nu va mai îngădui pe episcopul Rîmnicului ca să judece orice judecată beserecească care s-ar afla în Ţara Bîrsei, nici să mai ia dajdea de la preoţi ca pînă acum şi cum că Braşovului va da pace, iară pe Ţara Bîrsei zicea că de astăzi înainte pui mîna, nevoindu-să să dezlipească celelalte besereci de aceasta. / La acestea toate s-au răspuns 70 r. măriei-sale că nu vom putea priimi acele date înainte că noi avem vlădică de ritul nostru în ţara împăratului, cu ştirea şi cu cartea mai marilor directori ai ţării şi, ce sînt dăjdiile preoţeşti şi alte rînduiale -vlădiceşti acolo ascultă. Şi i-au mai zis să fie îngăduitori pînă după Paşti; şi viind episcopul Rîmnicului la Sibii va fi şi măria-sa şi vom merge şi noi şi atunci vom vedea cum va rămînea lucru. Şi au îngăduit aşa să fie. Iar ghenarie 27, sîmbătă, degrab au venit vlădica la beserecă şi au găsit pe preotul proscomidind şi, închinîndu-să după obiceaiul său, au şezut într-un scaun ce-i adusese deosebi; şi l-au tras în mijlocul beserecei de au şezut, că nu i s-au dat strana cea vlădicească. Iară preotul au slujit sfînta liturghie după obiceai, ca şi într-alte zile şi au blagoslovit după obiceai, nelăsînd loc nimic de-a zice cele arhiereşti. 10 — Istoria sfintei besereci 145 Iară după otpust, vrînd să iasă, au grăit zicînd: „Pentru mine să nu aibă nime vreo bănuială, că n-am venit să supăr pe nime cu nimic, numai vă zic să nu mai huliţi, precum am auzit în trecutele zile de popa Todor, că ştiţi că sînteţi supt biruinţa altora şi căutîndu-vă în judecată nu veţi umbla bine.“ 70 v. Şi aşa s-au dus la gazdă. / Fevruarie 16. Au fugit preoteasa popei lui Todor cu doi copii în Ţară. Şi îndată au chiemat ghinăra-riul pe protopopul, înteţindu-1 unde e preoteasa tare, şi neputîndu-şi da sama, au vrut să-l puie în vartă, la arest; ce l-au lăsat numai să fie în cetate, , iară afară nici cum să nu iasă. Şi au şezut cu călugărul la beserecă grecilor, pîn la martie 2 şi apoi l-au slobozit în chizăşie. Fevruarie 17. Au chiemat ghinărariul pe popa Matei din Turchiş, întrebîndu-1 tare pe unde au trecut preoteasa popei lui Todor şi prinzîndu-să cu capul că nu ştie, l-au lăsat. Deci popa Matei, văzînd că să descoapere lucru că milostiva sa îi purtase grija de trecut, au fugit şi popa Matei cu preoteasa cu copii cu tot în Ţară, pe unde au putut. într-acestea ne-am socotit cu toţii şi de toate am jeluit măriei-sale lui Grigorie Ghica voievod, domnul Moldovei şi măriei-sale lui Costandin Nicolae voievod, domnul muntenesc şi măria-lor au scris cărţi la ghinărariul Valis, cu rugăminte ca să ne dea pace precum au şi ai lor pace în ţările acelea. Şi trecînd Paştile, am mers la Sibii şi am dat cărţile 71 r. şi ne-au dat răspuns bun de pace. / Şi vlădicăi i-au dat poruncă să-şi păzească uniţii, iar noauă să ne dea pace. Cu aceste cărţi au fost trimişi popa Radul Tempea şi Radu Duma şi Gheorghi Hîrs. Iară de vrea putea cuprinde să ia judecata şi dăjdiile, cu greu ar fi fost a rămînea întregi: 1733, mai în 13. în ziua de Rusalii, văzînd orăşanii că popa Todor au lipsit, protopopul nu poate alerga în oraş, numai popa Statie mai tare, s-au socotit şi au ales pe Ion dascalul, sin popei Ion Leu din Tîrlungeni şi l-au trimis la episcopul Rîmnicului şi l-au preoţit. Iunie 13 au venit preot, aşezîndu-1 146 să ia . jumătate, ca un preot de ceştialalţi. Şi s-au făcut cinci preoţi. într-acestea, prin domnul Grigorie voievod, s-au făcut pace popei lui Todor şi au venit şi s-au dus la episcopul la Craiova şi ş-au luat iertare şi blagoslovenie; şi au venit şi popa Matei. Dat-au popa Todor zapis cu mare tărie la preoţi şi la orăşani cum că nu să va mai scula asupra nimurui cu nice o gîlceavă, iar nepăzind făgăduinţa, să fie lipsit de la beserecă. j 71 v- In zilele protopopului Florei Baran şi popei Radului, sin popei Radu Tempea şi popei Todor, sin protopopului Florea şi popei Statie, sin protopopului Vasilie Grid şi popei loan Leu şi a gocimanilor Radu Pricop şi Petcu Inaşul, anul 1733, iulie 9, zile luni, la 7 ceasuri, s-au pus temelia paraclisului, care s-au făcut pentru treaba ispovedaniei, întru hramul Bla-goveştenilor Precestei, care s-au făcut prin îndemnarea şi purtarea de grije a popei Radului, sin popei Radu Tempea. Iară cu ajutoriul creştinilor din oraş şi a neguţătorilor streini, carii sînt scrişi în catastif, anume cine cu cît s-au îndurat şi pe ce s-au chiel-tuit toate, să vor arăta acolo; oare catastif să pune în vistiariul beserecei, ca să să ştie. De aceasta încă n-am putut a nu înştiinţa pe cei ce în urma noastră va rîndui Dumnezău slujitori la această sfîntă casă că din dragostea dumnezăieştii direptăţi mai mult iară şi din îndemnarea părinteştii duhovnicii, a unui fiiu duhovnicesc al popei Radului, cel zis mai sus, s-au făgăduit 200 de zloţi ca să fie de treaba acestui paraclis. / Şi acea sumă avînd 72 r. în mînă, strîns-au pietri, cărămizi, var, năsip, lemne şi alte ce trebuia. Vrînd din anul trecut să înceapă, sculatu-s-au din gocimani şi preoţi (pre carii Dumnezău să-i ierte) şi au stătut împrotivă zicînd că ce n-au fost să nu fie şi zicînd că nu trebuie să începem ce n-au fost fără ştirea cinstitului sfat. Deci, văzînd aşa, mers-au la măria-sa Ştefan Filşteh, velic judeţ şi i-am spus; şi măria-sa ne-au zis să mergem la cinstitul sfat. Şi am mere, şi dîndu-le ştire ce vom să lucrăm, ne-au răspuns că vor veni cinci, şase 147 pîrgari şi vor vedea ce vom să lucrăm şi atunci ne vor da răspunsul ales. (Socotind noi că va fi în puterea lor, precum mai nainte cînd s-au zidit bese-reca). Venit-au şase pîrgari şi le-am arătat şi au văzut ce lucru vom să facem; şi atunci am mers şi noi la sfat şi aşa ne-au răspuns că n-au putere să ne dea voie să lucrăm cît de puţin afară din beserecă cea mare, numai înlăuntru putem lucra ce vom vrea. Poate să aducem diplomă împărătească şi atunci vom lucra ce vom vrea. Atuncea, văzînd cum umblă lucrurile, scris-am cu rugăminte la măria-sa Grigo-rie Ghica voievod în Moldova şi măria-sa au scris aici la măria-sa comîndir-ghinerari Vallis, rugîndu-1 pentru slobozenia aceasta. Atunci măria-sa ghinera-riul Vallis au trimis un ofiţir din Sibii aici la 72 v. ghinărariul Şram şi, chiemîn/du-ne pe noi acolo, ne-au întrebat ce poftim şi voim să lucrăm la beserecă; şi noi am spus că cu o milostenie ce au lăsat doamna Ancuţa să lărgim beserecă cea mare şi să o înoim, precum am arătat mai nainte şi vom să facem acum mai nainte sacristia, adecă casă de taină, ce este paraclisul. Şi aşa au trimis pe acel ofiţir şi ne-au întrebat de unde şi pînă unde vom să ieşim cu lărgitul beserecei, şi cît va să fie sacristia; şi măsurînd, au scris în hîrtie la ce loc cît am vrut noi să ieşim; şi iscălind, s-au pus în vistiari, numai de la acel trimis iar de la ghinărariul nu au dat, zicîndu-ne că putem lucra ce vom vrea, iar cine ne-ar opri, să dăm ştire. Pîn s-au isprăvit acestea au venit avgust şi au rămas lucru jos. Cînd au venit primăvara, iară satana, nedormind de a zăticni lucrurile cele bune, au întrat în inimile ispravnicilor beserecei şi chiemînd pe popa Radul i-au zis, măcară că acum şi voie a lucra orice vom vrea am luat, dară tot să mai lăsăm să vedem cum vor mai fi vremile şi pînă vom face ispravă cu darul doamnei Ancuţei să gătim ce trebuie şi ne vom apuca de vom lucra odată toate. Şi li s-au răspuns că nu va mai fi întîrziere, ce tocmind meşteri să va apuca de lucru. După aceea, iarăşi vrînd să zăticnească lucru au mai zis: „Dară 148 \ bine că te vei apuca de lucru, dară de chieltu/ială 73 r* nu ai de ajuns, şi vei începe şi nu vei isprăvi". Şi popa Radu le-a zis că: „Nădăjduiesc la Dumnezău şi la mila maicăi Preceste şi voi să mă apuc cu cît am, nădăjduind că dumneavoastră nu veţi lăsa lucru neisprăvit". Atuncea dumnealor i-au răspuns că nu vor ajuta nici cu un ban. Auzind acestea le-au zis că: „Nici vă voi supăra, că voi ruga pe alţi creştini şi cine cu ce să va îndura vor ajuta", precum au şi ajutat oameni de oraş şi streini, unul cu un zlot, altul cu doi, altul cu mai mulţi, unii cu un galben, altul cu doi, altul cu mai mult, cine cu cît Dumnezău i-au năstăvit; şi s-au zidit precum să vede, aju-torind mai mult mila maicăi Preceste decît puterea vrăjmaşului prin organele lui.1 1733, avgust 11. Au chiemat la sfat pe toţi preoţii Ţărei Bîrsei cu poruncă împărătească şi i-au întrebat: 1. Uniţi sînt au shizmatici?. 2. Unde s-au popit? 3. Ote muieri au avut? 4. Cîţi cai au? 5. Cîte vaci? 6. Cîte oi? 7. Cîţi stupi? 8. Cîţi porci? Şi scriind s-au trimis în sus şi nu ştim ce va fi pricina. / 73 v- Anul 1733, noiemvrie 27. Au fost trimis popa Stati şi Gheorghi Hîrs la Moldova, la Costandin Vodă şi au înoit hrisovul de la Grigorie Vodă, care avem să luom 8000 de aspri pentru praznicul hramului şi făcuse şi preoţilor carte de 400 de oi iertate de gorştină, adecă de oierit; şi atunci s-au pus şi acestea în hrisov. Anul 1734, martie 23. Am scris cu toţii la părin-ţele Inochintie, episcopul Rîmnicului, pentru ca neputînd veni, să dea preoţilor voie şi blagoslovenie ca să tîmosim paraclisul care s-au zidit în anul trecut, să putem sluji sfînta liturghie. Şi trimiţînd blagoslovenie să tîrnosască preoţii, au trimis şi an-timis sfinţit cu sfinte moaşte; şi la aprilie 21, în dumineca Tomei, s-au făcut malavecernie şi vdenie sara şi duminecă s-au făcut tîrnosania, precum s-au aşezat să să facă, de popa Radu şi popa Todor şi popa Statie şi popa loan şi sfînta liturghie. Şi din- 149 tr-acea zi s-au început a sluji sfînta liturghie, cînd 74 r.* au fost trebuinţa. / 1734, avgust 5. Văsii dascalul, sin protopopului Florea, fiind chiemat de neguţători să fie preot la Făgăraş, ş-au luat iertăciune de aici; şi mergînd -s-au preoţit la Rîmnic la părintele Inochientie. în-tr-acesta chip văzînd că preoţiră pe popa Ion şi el rămase şi nici diacon să fie nu-1 aleseră, atunci, prin îndemnarea tătîni-său, s^au sculat o samă de oameni de mijloc zicînd că nu-1 vor lăsa să să ducă, să rămîie beserecă fără dăscăli, ce să-l facă diacon şi să rămîie aici. Iară juraţii şi ceialalţ preoţi toţi nu-1 priimiră, să nu paţă cu el ca şi cu frate-său, diaconul Gheorghi, (măcar că acesta altă fire arăta), iar mai mult puind pricina căci ţine fata notareşului unit, să nu să amestece lucrul întru ceva de ale uniei. însă tătîni-său şi mîni-sa foarte fiindu-le voia să nu iasă de aici, în multe chipuri au pus pe unii, alţii, la vorbă, de cei ce s-au zis mai sus (după ce ieşi să să preoţească), cu plîns. Şi aşa merse protopopul cu acei cîţiva oameni la judeţul şi aşeză lucru să fie diacon; şi scriseră după el să se diecohească numai, ce pînă au ajuns cartea, îl preoţise. Iară ceştea preoţi şi gocimanii şi juraţii, înţelegînd, iară scriseră că nu le trebuie diacon; şi viind aici începu protopopul a umbla cu daruri la măria-sa judeţul să fie preot aici în locul tătîni-său, iară tată-său să ~ 75 r.. să lase de preoţie de tot. / Şi judeţul Ştefan Filşteh au îngăduit să fie şase preoţi. Ceştea, preoţii şi gocimanii şi juraţii, nu îngăduiră, ce multă ceartă fă-cîndu-să, pînă şi înaintea judeţului, zicînd că nu le place, nici vor îngădui să să mai înmulţească preoţii, că apoi nu vor avea hrana, fiindu-le hrana numai de la epetrafir. Atuncea scriseră şi să jeluiră la părintele episcopul, şi veni răspuns aşa: Milostivelor voastre preoţilor de la beserecă Şcheilor Braşovului şi ai smereniei noastre iubiţi fii.,. * Pagina 74 v. e goală. 150 sufleteşti, şi dumnealor gocimanilor şi juraţilor, milostivă şi blagoslovenie. Scrisoarea ce ne-aţi trimis ne-au venit, pentru popa Vasilie, cum că nu va să meargă la Făgăraş, socotind să rămîie acii la Braşov, care noi după cum ne-aţi scris, nu numai că i-am poruncit să meargă la Făgăraş, ce încă l-am oprit de tot darul preoţesc, să nu fie slobod a sluji acii la beserecă Braşovului, fiind noria altor preoţi. Iară la Făgăraş i-am dat blagoslovenie la noria lui să fie slobod la toată rînduiala preoţească să slujască, după cum veţi vedea scrisoarea lui, care aici o am închis. Ce după cum este porunca noastră, acii la beserecă de la Braşov, să nu i să dea nici epetrafir, nici să slujască sfînta liturghie nici la altă rînduială / preo- 75 v. ţească să nu fie, slobod nicidecum, nici parte din venitul beserecei să nu să dea nici cum nimic, ce să-şi meargă la beserecă unde l-am rînduit, după cum s-au rugat cînd l-am hirotonit dinpreună cu dumnealor neguţătorii de la Făgăraş. Iară să nu să ispitească a umbla cu înşelăciune, că în urmă vinde va cădea nu să va putea scula lesne. Aşijderea şi pentru alte cele ce veţi avea ale obştii şi ale sfintei besereci de acolo de la Braşov, totdeauna vom fi cu osîrdie, ca să petreceţi întru linişte şi întru odihnă. Aceasta şi fiţi blagosloviţi. Din Drăgăşani, 1734, septemvrie 21. Tuturor întru pravoslavie, de Dumnezău rugători Inochientie, episcopul Rîmnicului Văzînd popa Vasilie şi ai lor lucrul, stătură; ce bolnăvindu-să popa Văsii pîn la dechemvrie, s-au mai îmbărbătat şi aşa s-au sculat şi s-au dus la Făgăraş. / 76 r. 1735, fevruarie 1. S-au pristăvit episcopul Rîmnicului, chir Inochientie. 1735, fevruarie 16. S-au aşezat gociman mare Petcu Inaşu şi gociman mic Radu Dumei; era Radu Pricop gociman bătrîn; era şi juraţi: Ion Şoanu, Stan Munteanu, Pătru Buburuzea, Costandin Dan, 151 Necula Răuţ, Mogoş Vasilie, Radu Jorga, Stoica Ma-nole, Gheorghi Hîrs. c Sculatu-s-au popa Ion cu aceştia cu toţi şi cu alţii, ceind să ia parte dirept ca alţi preoţi; şi pentru aceasta multe cuvinte făcîndu-să, i s-au făgăduit, dar nu ştim ce fel de direptate vor face ceialalţi preoţi. ' 1735, avgust. în sara Preobrajeniei s-au pristăvit popa Ion şi i s-au dat din toate ce i s-au făcut ca şi celorlalţi preoţi, pînă la 6 săptămîni, cum au fost 76 v. obiciaiul. / Anul 1735, iunie 29 zile. S-au auzit cum că părintele mitropolitul Belgradului sîrbesc, mergînd la prea-luminatul împărat Carolus, au dobîndit nişte milostive privileghii neamului sîrbesc şi a tot neamul de lege grecească ce să află supt biruinţa împăratului, cu care privileghii acest părinte Vichientie Ioanovici multe lucruri au îndireptat în părţile acelea. De care lucru auzind şi noi, ne-am socotit cu toţii împreună şi am ales dintre noi pe aceşti trei fraţi: chir popa Statie i chir Radu Duma, gociman, i chir Gheorghi Hîrs şi cu carte de la săbor au mers la preasfinţia sa purcezînd, avgust 6. Şi dînd scrisoarea şi spuind şi din gură de toate cum ne-am ţinut cu mare nevoie de nu ne-am unit şi de alte năcazuri ce tragem lăcuitorii de aici. Şi preasfin-ţia-sa de starea noastră în pravoslavie foarte, s-au bucurat, iară de traiul cel strîmt cum trăim cu sasii foarte s-au mirat; şi de pe decretum ce are ne-au dat parii cu pecete împărătească şi alte cu peceţile cămăraşilor celor mari, din care una este aceasta. 77 r. Scris-au şi nouă într-acesta chip: / Vichentie, cu mila lui Dumnezău pravoslavnic arhiepiscop şi mitropolit Belgradului şi a tot năro-dul creştinesc, care să află supt biruinţa prealuminatului şi nebiruitului împărat al Rîmului şi al împărăteştii şi crăieştii lui măriri sfetnic. Aşijderea a mărirei sale împărăteşti şi crăieştii rînduitelor re-ghementuri cătanelor ilirico-rasţianilor, sîrbilor, mai' mare protector. 152 > Cu această a noastră arhipăstorească şi deşchisă scrisoare tuturor fiilor Ierusalimului ai legii greceşti ai sfintei beserecei noastre a Răsăritului, neamurilor, care să află acum şi de acum înainte, pravoslavnicilor creştini, în crăirea Ardealului, în ţinutul Bîrsei, întru pomenire şi ţinere neschimbată înainte punem. Pentru precum trimişii de la voi deplin puternici, cinstit preot Eustatie Gridovici, jupînul Radu, gocimanul şi jupan Gheorghi Hîrs, carii au venit cu numele vostru al tuturor, precum a clirosului aşa şi a politiei pravoslavnicilor şi noao cu plecăciune înainte au arătat, precum multă îngre-uiare fără de măsură şi nevoi pătimiţi, / aşijderea şi 77 v. de eparhia Rîmnicului cea văduvă de episcop şi oum cu ce socoteală şi frica acelui prea înalt isînteţi încungiuraţi şi cu creştinească şi călduroasă osîrdie lîngă a voastră blagocestie a trăi şi a muri doriţi. De acestea luminat arătîndu-ne, încă şi aceasta înţelegînd, precum mai în trecuţii ani, fiind episcop Atanasie, care întru început pre sine s-au arătat fii beserecei pravoslavnice a legii greceşti şi păstori oilor aceeaşi besereci, după aceea cătră beserecă cea rîmlenească şi catolicească s-au uniat şi cu voia sa s-au lipit, dintru care nu alt, fără numai risipire şi neaşezare s-au făcut şi mari chieltuiale aţi avut. însă cu pururea fericita pomenire a chiesariceştii şi crăieştii măriri a lui Leopold, sila aceluia nici cum n-au poftit şi voauă cu milostivire chiesari-cească şi crăiască scrisoare au dat Cum ca în pace fieştecare nărod pre la beserecile sale să vieţuiască. După aceea fiind comendir ghineral Tighe, pentru această treabă v-au dat scrisoare; după aceea fiind la Sibii comendir ghinărari Valis şi măria-sa o au confurmuluit aceea treabă, adecă să fiţi supuşi la episcopul Rîmnicului. / Şi acum, neştiind cum şi 78 r. ce om să va rîndui, stătători au nestătători va fi prin dogmatele şi pravila sfintei beserecei greceşti, vă îndoiţi. Noi iarăşi cu a tot nărodului cu milostivire de la fericita pomenire care ni s-au dat pri-vileghii de la împăraţii Rîmului mai-nainte, aşijderea şi acum cu bună norocire împărăţind 153 chiesaricească şi crăiască mărire a milostivului nostru monarh, a doaua oară cu bună voia sa au întărit, nedespărţit ţiindu-să, supt care privileghii amîn-doauă părţile, preoţeşti şi mireneşti, nărodul, care să află în legea grecească, care sînt cuprinşi şi ţinuţi supt biruinţa chiesariceştii şi crăieştii lor măriri. Derept aceea, carele să va pune de iznoavă episcop în eparhia Rîmnicului, de va vrea să calce jurămîntul şi legătura sa, care i să va da prin sfinţenie şi nu o ar ţinea şi prin vreo osebită a sa voe s-ar uni cu beserecă catolicească a Rîmului, s-ar supune şi pre voi pravoslavnicii ar vrea să vă des-parţă de la beserecă şi legea grecească fără de voia voastră, noi cu puterea milostivirei, a privileghiului, 78 v. / cu obşte după pofta voastră, arhiepiscupiei şi mi- tropoliei Belgradului, care este în Serbia, vă împreunăm şi vă priimim şi pre voi în lucrurile şi în iurizdecţiile [... ] a beserecei, după cum ni s-au dat de la purtătorii de Dumnezău sfinţii părinţi noauă. Şi după noi carii vor rămînea namestnici, supuşi vă avem. Şi pre voi după puterea privileghiului celui de obşte al nărodului, precum şi alt nărod, care sînt supt eparhia noastră şi supt acest privileghium trăiesc în rînduiala besericească, în toate cu mînă de ajutori şi apărare cu destoinicie pentru voi, purtători de grije a fi cu toată inima, făgăduim. Şi după noi, carii vor fi arhiepiscupiei şi mitropoliei aceştia a scaunului nostru namestnici, aşa cu mînă de ajutori, şi cu purtare de grije pentru voi pentru toţi neclătit a să ţinea recomendăluim, pentru care noi şi namestnicii noştri datoare, plecăciune la poruncile noastre întru cele duhovniceşti rîndu-iele a să ţinea de la voi totdeauna, precum de la clirici aşa şi de la .mireni, nădăjduim neclătit a avea 79 r. şi totdeauna iurizdecţiei noastre cei duhovniceşti / plecîndu-vă, vă priimim. 154 S-au dat la arhipăstoreasca şi mitropolitansca a Belgradului, oare e în Serbia rezidenţiei. Anul 1735, avgust 27 de zile (L. P.) ' Vichentie Ioannovici / 79 v * 4. Ştiinţă să fie că rumânii, măcelarii de boi, mai-nainte tăia miercuri şi sîmbăta cîte un bou de zi; de la vreme i-au oprit de miercurea şi i-au lăsat numai sîmbăta, de tăia cîte un bou, apoi i-au oprit să taie doi inşi un bou sîmbăta, adecă unul să taie un bou într-o sîmbătă şi într-alta nu. 5. Şi, nefiind orăşanii pe acasă, că era la cules şi alţii la alte trebi duşi, au rămas lucru pînă vor veni şi strîngîndu-să, să vază ce vor mai face. • 1 1735, dechemvrie 5. Au sosit aici un vlădică sîrb Nicanor Proin, episcopul Cruşedolului, trimis de la părintele mitropolitul Belgradului, Vichentie Ioannovici, cu patent împărătesc şi cu paşuş de la măria-sa ghinerariul Valis, ceind oarece ajutori pentru un regh'ement nou ce au lăsat împăratul ca să facă naţionul de ritul grecesc. / înaintea acestui vlădică 82 r. i-au ieşit preoţi şi mireni, cîţiva pîn la Cotlea şi la Vlădeni şi l-au adus cu cinste, trăgînd clopotele pînă ce au întrat în beserecă. Şi aşa au mers la gazdă la popa Radu, căci protopopul Florea n-au vrut să-l găzduiască. Şi a doaua zi, dechemvrie 6, au cetit cartea mitropolitului de ajutoriul reghemen-tului nou şi aşa, luîndu-şi oamenii sama, au început a vorbi ce vor face. Şi socotiră şi strînseră cine ce au vrut să dea, căci silă sau sumă nu cerea, numai cine din bunăvoie ce va vrea să dea. Şi socotiră cei mai aleşi ca să dobîndească pe mitropolitul patron bun şi deară cine ug 4, cine 3, cine 2, cine 1, cine 1 zlot, cine 2, cine 3 iproci; să făcură ugi 100, că ce nu să ajungea au pus de airi. Şi la dechemvrie 29 * Foile 80 şi 81 lipsesc. (Conform numerotării autorului: 79 şi 80). 155 au^ieşit de aici trăgînd clopotele şi petrecîndu-1 cu .9 82 v. cinste* /. 5 Iară pînă au fost vlădica aici, prin socotinţa Ş-orăşanilor, au popit pe popa Petcu Şoan, dechem- -vrie 14, 1735. - _ Deci stătură orăşanii la vlădica cu multe cuvinte, ! ca să lase preoţii făclioarele, luminările ce să aduc t în beserecă la colive sau la paraclis, să fie pe sama ■ | beserecei, pentru care lucru, chiemînd preoţii şi _ ; dîndu-le înainte, multe. cuvinte s-au făcut. Deci în urmă neîngăduind preoţii să ia luminările, n-au avut cum face, ce au făgăduit să dea ceară oca 15 pe 83 r. an; şi aşa au rămas să fie. / ' * Urmează o parte a paginii liberă. PENTRU POPA RADUL II TEMPEA 1735, dechemvrie 17. Fiind vlădica aici, să socotiră orăşanii, făr de preoţi, împreună cu vlădica, pentru protopopul Florea ce vor face, căci foarte slăbise de bătrâneţe şi nu putea fi de nice o slujbă. Şi aşa fiind, orăşanii cei mai aleşi, ca la treizeci, •chiemară pe protopopul Florea şi pe popa Radu şi pe popa Tudor şi pe popa Statie şi pe popa Petcu înaintea vlădicăi. Fiind fost toţi de faţă, zise vlădica cătră protopopul: „Cum socoteşti frate, iată eşti slab şi nu poţi sluji şi vor rămînea jos trebile beserecei şi ale creştinilor?". Şi-i răspunse: „Eu văz că nu poci, ce cum vei socoti şi sfinţia ta“. Şi iar zise vlădica: „Eu socotesc să rînduim pe altul, deci pe care socoteşti?" Şi răspunse: „Că eu aş socoti popa Radu să poarte grija aceasta11. Deci întrebă vlădica şi pe preoţi şi pe orăşani şi toţi aceea răspunseră. Deci, văzînd popa Radu cum să iartă de protopopie şi-l poftesc toţi, au socotit cu ajutoriul lui Dumne-zău să poarte acea grije, măoar slab de virtute era. / $3 v. Şi la dechemvrie 18, slujind vlădica liturghia cu alţi preoţi şi diaconi, au hirotonit pe popa Radu cu milostive protoprezviter Braşovului şi la toată Ţara Bîrsei, dîndu-i blagoslovenie să puie bedreniţa şi cîrja toiag de păstorie şi să ştiură aşezaţi. Ce n-au stătut lucru aşa, căci nu dedese ştire mai-nainte şi la domni. Iară după aceea, mergînd protopopul Radu cu cîţiva orăşani la măria-sa judeţul Ştefan Filşteh şi spuindu-i cum au fost lucru, măria sa priimi şi făr zăbavă să duse judeţul la ghiliş nedînd carte 157 protopopului, nici luînd ceva dar, cum ştia ei că e obiceaiu. Atuncea păind rău protopopului Florei, prin îndemnarea fiilor şi a fetelor, veni în doao, trei rîn-duri la vlădica, jeluind să-i lase venitul protopopiei pîn va trăi, iar grija să poarte popa Radu şi să să numească. Ce vlădica îi răspunse să ierte că doi protopopi nu lasă, numai unul, că-i va ajunge venitul ce i să cade ca unui preot de ceialalţi şi să să odihnească; care venit i s-au şi dat şi i s-au făgăduit de preoţi că pînă va trăi tot i să va da şi i să vrea da şi de popa Radu dintr-ale protopopului ce i s-ar 84 r- fi căzut. / Aceasta văzînd, popa Todor s-au sfătuit cu mu-mă-sa şi cu surorile să nu lase lucrul acesta jos, ce începură a umbla pe la domnii toţi cu feliuri de feliuri de cuvinte, jeluind scoaterea din protopopie,-care de bună voie (sau de slăbiciunea bătrîneţelor) o lăsase. Acestea şi altele prea mult luînd sfatul întru înţeles şi avînd mare mînie pe popa Radu pentru nişte răspunsuri la cererea uşurărei greutăţilor oraşului, care le-au dat cînd s-au dat înlăuntru şi paria decretului împărătesc, măcar că nu singur au fost, ce cu cinci, şase gocimani şi juraţi, la care toţi într-un chip au răspuns. 1736, iară acum, ghenarie 20. Chiemat-au sfatul pe preoţi şi pe orăşanii cei mai aleşi, vro cinzeci, şasezeci de oameni şi pe unii i-au pus de au şi jurat cum de ce-i vor întreba să spuie adevărul, puind pricină că au poruncă de la măria-sa comindir-ghi- 84 v. neral. / Şi întrebările acestea au fost: 1. Cine au chiemat pe vlădica aici? 2. Cu ce treabă au venit? 3. Cine i-au ieşit înainte? 4. Cine l-au găzduit? 5. Cine l-au ţinut de chieltuială? 6. Cîţi bani i-au dat de ajutoriul reghementului?. 7. Cîţi preoţi au hirotonit? 8. Cîţi bani au dat de hirotonie? 9. Cine din neguţători i-a chiemat la slujbă şi l-au ospătat şi ce i-au dăruit? 10. Cliricii care s-au hirotonit sveşteniţi mai avut-au au ba? 11. Clopoţel la liturghie în vremea schimbării sfintei;, taini mai fost-au au nu. . 158 Şi nu numai aici ce în tot ţinutul Bîrsei au ispitit i proci. Pentru că întru chiemarea aceea pe popa Todor l-au băgat întîi în sfat, ţiindu-1 ca doao ceasuri şi ce va fi vorbit nu ştim, numai să cunoaşte că i-au adăpat din tainile noastre. Acestea maghistratul puind scris de toate cine ce au feleluit la întrebările lor, nu ştim ce le-au făcut. Poate cum vor fi vrut ei le-au înoit şi le-au aşezat şî le-au trimis la mă-ria-sa directorul. Şi ce răspuns vor fi luat nu ştim, numai ca cum ar fi fost un înşelători vlădica, aşa l-au vijgăluit. Şi toată isprava ce au isprăvit întru nimic o au socotit. 1736, fevruarie 11. In casa judeţului Crestei Pal, star, fiind însuşi de faţă şi Criştof Neidel funogiul şi pîrgari Andreaş Aniter, Andreaş Prejmireanul, notareşul / Martin Clozius, Şeipner, Criştof Zivolt, 85 r. Gheorghi Henec, chiemat-au pe gocimanul Radu _ Duma şi pe Pavel Moisi şi au dat această poruncă: 1. Popa Radu protopop să nu fie, ce numai să fie tot popa Florea. 2. Săbor sau adunare de zece sau doaozeci de oameni să nu să mai strîngă. 3. Bani de la oameni să nu mai ceie pentru nice o chieltuială. După aceea au chiemat pe popa Todor, dîndu-i poruncă să caute să poarte el de grija protopopiei în locul tătîni-său. Şi el priimi şi să apucă a purta şi rămase lucru pe el, şi popa Radu tăcu. 1736, april 27, marţi după Paşti. Cetiră şi carte de la sfat cum că aşa au ales şi au aşezat cinstitul sfat, popa Todor să fie purtători de grije protopopiei în toate lucrurile, în locul tătîni-său şi toţi să asculte de el şi preoţi şi mireni; cine nu va asculta să fie birşag. De aceasta mirîndu-să toţi ce va să fie, să făcu multă gîlceavă între toţi şi rămaseră îndoin-du-să ce vor face, căci sfatul îi dede blagoslovenie cu atîta tărie, nime să nu-i stea împrotivă ori la ce judecăţi besereceşti ar fi. Ş-au uitat de zapisul ce . au dat cum scrie la listul 70. / 85 r. 159 1736. însă şi aceasta să să ştie că pîn s-au lucrat __ acestea în Braşov, de la ghenarie 7, era trimişi de ' aici de cîţiva orăşani şi preoţi din cei mai dinainte la Sibii, la măria-sa ghinerar grof de Valis, să stea la comision cu domnii cetăţii, popa Statie, Radu gocimanul Duma, jupan Mogoş, chir Gheorghi Hîrs şi Pavel Moisi. Şi au dat înainte la comision jalbele oraşului nostru, care s-au scris în memorial, cele scrise la listul 80. Dat-au şi acea diplomă împărătească, care au avut oraşul nostru făcută de la împăratul Leopold, din anul [...]. Şi acestea toate nu s-au luat în samă; întîi decret, adecă diploma vechie, zicînd că nu s-au publicăluit şi de la gubernium căci au fost ascunsă de atunci de frica sasilor pînă acum, 1735, dechemvrie (şi au fost aşa, căci atunci îndată s-au fost scornit cruţşagul, adecă la anul 1703; şi celelalte toate biruind cu dările, nu am luat nici un răspuns bun, numai am luat voie să mergem 86 r. la preaînălţata curte împărătească)./ La toate acestea popa Todor s-au unit cu sfatul şi au îndărătnicit pe mulţi din prostime, ca să să supuie sfatului, să nu mai umble făcînd gîlcevi şi căutînd lucru milei din decretul împărătesc, ce să ’ să lase, că nu vor birui cu sfatul, zicîndu-le şi aceasta că popii ceialalţi şi cu gocimanii şi juraţii sărăcesc beserecă cu chieltuialele acelea şi pe urmă tot nu vor isprăvi nimic, că sfatul are puterea tare şi nu vor putea birui, în tot chipul vrînd să zăticnească de-a mai căuta mila împăratului. 1736, martie 28. Aflîndu-să vro şase, şapte ţigani la poartă, daţi la papistaşi, unii din negrija protopopului Florei, alţii de alte năcazuri, venit-au unul de acela şi au cerut voie de la protopopul Florea să-i boteze un copil, zicînd că „De m-am făcut eu papis-taş de ce m-am făcut, muma copilului nu e papis-tăşită şi mi-e voia să să boteze aici;“ făr de ştirea celorlalţi preoţi (la carii venise şi nu vrusese să-l boteze) au dat protopopul Florea răvăşel şi l-au botezat popa Petcu, de care lucru aflînd paterii multă gîlceavă au făcut tuturor, pîn s-au ales că este bo-86 v. tezat cu răvaş protopopesc. / Şi aşa popa Petcu au "" 160 Mi W -Pm^'A-tP , »<. '"- i. . ^>r>,*f'*'*' Mr-J^t *jşg '^•«t**:' '4if*“-'izL :  sfc&^SP' ' $ ’. /> t » *<■''#’ *«;' A\ %®,4'»lt^"' •*’. jj# • j,'„'-* -mi. • %*Uţ» «* / JAg^wap» flw» -:i»*rt«fi^-^»pwir*»»t -«•HR» Mwprr*ww^ pfi^«ţ <%*ir *v|| :- ';P* '^: * '^K -\- ' ^ -'**. $ "Ay* *'• '-Ag* */jjj?sş** k&m-&m#i»*<- ^autm^ frt&*om *«b*V #f^*> ^v* . \,,/$r ' X ^ Jfi * , ■ • 4\ <>'. .^, /“ . <®i • «* 1 , flbtm bt fiuM*lu*>i -»> .-*%•. >». j» $-'*• *’i»' ■’,• i -- S>r •• A -a > /*' -V* - *" >:':>**♦' Pagina 94 v. cuprinzînd o parte din Obligaţia popei lui Todor iiib<7^Hptv’^căl'-tt^ytX^Ţ^anl ^3/•' &■ '<* JS*« **» Cm.'-'p7/rrte??lltfft. \ ■ ~~-yrI7r*<*f\J?y£rr*tsi* &ZJrnc?t” % f }§■ % - J :J* o / / - . pun cA i'/J/ri'o'S ^yr> <£î/**f3?* X"’* " ••via. \ m £'»%-; fs f%\£\ os* * *r * x'** p** Mit» a u\ XS&Ş2 tu r ■ ■% 47?:, £.<.;«?’ **n .*'” ••.‘X'" r • * * -*-.' ’ «s .-/•?. .* J <■ /■**— , % ţV Ultima pagine (101 v.) din manuscrisul Istoriei lui Radu Tempea, cu însemnări făcute de altă mînă scăpat şi au rămas gîlceava pe protopopul Florea. Şi neavînd cum face, au făcut pace cu ei de le-au dat un păhar de argint poleit de pol, cofă şi bani de s-au făcut la florini 44, ca să nu să mai amestece altă dată popii rumâneşti a sluji papistaşilor. 1736, mai 15. Au ieşit popa Todor la toate satele şi ş-au cetit cartea de la sfat de isprăvnicia proto-popiei; şi văzînd porunca că cu birşag să va globi cine nu va asculta de el, au adaos şi altă carte de au pus pe preoţi şi pe gocimani de s-au iscălit, adecă cum că ei totdeauna rămîn ascultători de porunca sfatului. Şi ei de frică au iscălit toţi. / 87 r 1736, iunie 8 zile. S-au pristăvit şi protopopul Florea, protopop fiind ani 19 şi 5 luni, iară cu totul au fost preot ani 43, luni 8. Iar popa Todor nu să lăsă de protopopie, ce tot să ţinu cu puterea sfatului. 1736, iunie 15. Au venit carte de la părintele Climent ipopsifios al Rîmnicului cum popa Radu să fie protopop, iar popa Todor să nu să mai amestece. Iar sfatul nu îngădui, ce ziseră tot popa Todor să fie şi-i scria încă şi de la mitropolitul ca să meargă împreună cu ipopsifios acolo; ce să temu şi nu vru să meargă, nelăsîndu-1 sasii nici răspuns să scrie. 1 1736, iulie 16. Viind carte de la părintele Cli-mentie ipopsifios al Rîmnicului la popa Radu, întru care zicea: „Iată că a doaua oară-ţi poruncesc să cauţi să porţi grije de lucrurile protopopiei, de po-clonul şi alte ce să cad catedrei noastre, că şi popei lui Todor i-am poruncit să să lase de ce s-a apucat că nu va umbla bine“. Şi fiind amîndoi preoţii în oltari şi doi juraţi numai, au întrebat popa Radu pe popa Todor zicînd: „Cum socoteşti, vei să te laşi de slujba protopopiei? Că iată ce-mi scrie părin/tele 88 ipopsifios?“ Milostiva sa au răspuns: „Că nu ştiu, că nu va să mă lase cinstitul sfat". Popa Radu âu zis: „Că n-aş fi bucuros a pleca capul la poalele sasilor“ (adecă trebile care să cad arhiereului). Atunci popa Todor îndată s-au dus la sfat, spuind * Pagina 87 v. e goală. 11 — Istoria sfintei besereci 161 cum au batjocurit popa Radu pe cinstitul sfat, că au zis că nu va pleca capul la poalele sasilor şi alte ce va fi vrut. Şi aşa sfătuindu-să ce vor face, cînd au fost avgust 2, au chiemat pe amîndoi preoţii şi cu cei doi juraţi la sfat şi foarte tare întrebînd de este aşa, osebi întrebîndu-i, pe urmă chiemînd şi pe popa Radu, n-au tăgăduit. 1. Şi l-au întrebat: „Au aşa au batjocurit cinstitul sfat?“ Şi de ceialalţi fiind spus mai-nainte, n-au avut cum tăgădui şi zisese că trebile care să cuvin vlădicăi nu e bucuros să le supuie la sfat. Ce acest cuvînt nu l-au luat în samă, zicînd: „Au aşa se grăieşte cinstitului sfat, poalele sasilor? Cinstitul sfat poalele sasilor? Au aşa ne socoteşti pe noi ca o mimic?“ ! 2. Zîcând că: „Să cade să fiţi ascultători de noi, că şedeţi pe moşia noastră, să nu fiţi rebelie!“. Popa Radu au răspuns: „Da’ locul caselor şi grădinilor noastre, cînd au venit moşii, strămoşii aici, oare vîndut-aţi au dăruit-aţi?“ Ei au răspuns: „Ni că am 88 v- lăsat de bună voie". / 3. Şi iară zicînd: „Ni că vom vedea noi acel toiag ce ai în mînă cine ţi l-au dat, cum îl vei purta?” La aceasta le-au răspuns arătîndu-le şi toiagul: „Iacă-tă-1, de aveţi putere, luaţi-l“. 4. Şi iară au zis: „Ni că vom scrie noi pentru acestea şi în sus şi vom vedea ce sumeţie ai“. Şi li s-au răspuns răstit: „Scrieţi măcară unde ştiţi!“ 5. Şi iară i-au zis: „Dară nu asculţi porunca cinstitului sfat, care am dat noi la popa Teodor, să fie protopop în locul tătîni-său?“ Şi li s-au răspuns: „Nu“. „Şi nu?“ „Nu“. „Şi nu asculţi?11 „Nici cum“, lovind şi cu toiagul în podini înaintea lor. Atunci au zis: „Mergi afară şi aşteaptă puţintel11. Şi curînd ieşind doi pîrgari, au dat răspuns popei lui Teodor să meargă acasă să-şi caute de treabă, iară popei Radului i-au răspuns: „Dumneata deaca eşti aşa su-meţ şi nu asculţi de cinstitul sfat, vei rămînea prins aici în tinda sfatului “. Şi au rămas prins pîn la octomvrie 24, nici cum • mai chiemîndu-1 înainte, măcară că de a doaua zi 162 au mers orăşanii şi într-alte rînduri rugîndu-să cu feliuri de cuvinte. Ce li s-au răspuns că nu-1 vor ţinea, numai să dea scrisoare la sfat cum că să roagă să-l ierte de ce au greşit şi cum că de acum înainte va fi ascultători de cinstitul sfat şi supus ca şi părinţii. Ce aceasta n-au cutezat da pentru mitropolitul, pînă nu-i va veni răspuns; / că făcuse ştire de 89 r. întîmplarea aceasta, şi căci -ştia că fraţii sînt trimişi în sus pentru celelalte năcazuri; pentru care lucru acum nimic înaintea popei Radului n-au adus. Iar pe urmă s-au cunoscut că aceea le-au fost durerea şi, căci nu ştia rîndul judecăţilor ţării, n-au proteşteluit sa ia la Sibii sau la „gubernie, ce aşa au rămas prins. De acestea făcîndu-să ştire mitropolitului Serviei şi fraţilor care era acolo şi întîmplîndu-să şi pe acolo foarte mari gîlcevi între arhierei, n-au vrut mitropolitul să scrie aici la sfat nimic pînă i-au venit din Beci aghentul sîrbilor la Carloveţ, că acolo era şi mitropolitul şi săborul; şi aşa aghentul au scris aici la sfat prieteneşte, poftindu-i să sloboaze pe popa Radu. Şi, avînd şi cîţiva din orăşani înştiinţare de aceasta, au mers cîţiva la noul judeţ, Samuil Erbert, ca cum s-ar ruga să-l ia în samă pîn va fi vreo întrebare şi căci frigul să întărise. Şi aşa l-au slobozit, octomvrie 24. Şi deaca au ieşit ş-au căutat de slujba preoţiei, ca şi mai-nainte, iară întru ale protopopiei nimic nu s-au amestecat, ce era pe sama popei lui Teodor şi cu puterea domnilor stăpî-nea şi poruncea. Iară popa Radu n-au avut pace pînă n-au dat suplicat, că iară vrea să-l prinză, căci că făgăduise orăşanilor / că va da, cînd mersese de 89 v. să rugase de l-au slobozit. Şi după zece zile deaca l-au scos, au dat într-acesta chip: Prea cinstitului şi de Dumnezău învrednicitului domnului domnului Samuil Erbert, marele judeţ al cinstitei cetăţi a Braşovului şi a toată Ţara Bîrsei şi al preacinstitului gubernium al Ţării Ardealului sfetnic, cu plecăciune mă închin. Cu această smerită a mea scrisoare, cu umilinţă mă rog bunătăţii măriei-tale, ca unui domn milostiv 163 dăruit de Dumnezău. De vreme ce nime din oameni nu este făr de greşală, şi eu ca un om de am greşit măriei-tale ou cuvîntul sau cu nepriceperea mea, mă rog să aib iertăciune. Şi eu încă voi fi în toată vremea rugători cătră Dumnezău pentru îndelungate zile şi multă sănătate şi bunăstare a măriei-tale, întru scaunul cu care milostivul Dumnezău te-au dăruit, şi rămîi rugători pururea pentru sănătatea măriei-tale 90 r. ierei Radu Tempea din Bolgarsec / (Paria) Anul 1736, octomvrie 24 zile Acestea făcîndu-să, era trimişi de aici popa Sta-tie şi Radu Duma, gocimanul şi Gheorghi Hîrs, de la mai 31 la Belgrad, cercînd lucrurile, că era acolo să fie comision împărătesc pentru împărechierile ce să întîmplase, precum am zis şi socotind că vor putea isprăvi acolo ceva pentru greutăţile oraşului. Ce n-au putut, că n-au fost avut domnii acei comisii poruncă la aceasta, mai ales fiind de altă ţară şi căci şi aoolo s-au aflat protivnici noauă. într-această vreme, fiind adunat acolo la Car-loveţi săbor de arhierei, pus-au jalbă înainte ai noştri pentru popa Teodor şi înţelegând isprăvile lui şi văzînd şi zapisul lui, care-1 dedese de obşte la oraş cînd l-au iertat de cateres episcopul Inochientie al Rîmnicului, cum arată la listul 65; aceste văzînd săborul, i-au făcut judecată într-acesta chip scriind: Vichentie, cu mila lui Dumnezău pravoslavnic arhiepiscop a tot nărodul creştinesc care să află supt biruinţa mărirei împărăteşti şi mitropolit al Belgradului şi al chiesariceştii şi crăeştii lui măriri sfetnic. De vreme ce s-au înştiinţat preaosfinţitul săborul nostru pentru sfînta săbomicească beserecă a sfîn- 90 v. tului Nicoiae, / întru de Dumnezău mîntuitul oraş Bolgarsec, precum ierei Teodor cu îndemnarea drăcească au uitat frica lui Dumnezău şi împrotiva să-bomiceştii şi apostoleştii besereci au îndrăznit şi cu" puterea magistratului Braşovului ş-au luat lui-şi' 164 cinstea protopopiei şi pe cucernicul protopop chir . Radu au pus în prinsoare, precum şi pînă astăzi rabdă prinsoarea, fiind acel protoprezviter, chir Radu, după înştiinţarea pravoslavnicului săbor, bărbat plin de frica lui Dumnezău şi de credinţă, după sfînta legea creştinească şi de bunătăţile care să cuvin cinului preoţesc mărturisit. Pentru aceasta cu blagosvenia noastră arhiepiscupească şi mitropolitan-scă, prin mijlocirea domnului arhiereului Nicanor Meletievici, pravoslavnic episcop şi după alegerea şi voirea de obşte, precum şi aoelor duhovniceşti, aşa şi ai politiei pravoslavnici care să află în numitul oraş şi cu toată protopopia aceea cătră beserecă sfîntului Nicolae, după chipul obicinuit şi după pravila sfîntă s-au pus câ să fie protoprezviter la oraşul Bolgarsec şi la alte sate şi besereci oare să cuvin cătră .protopopia aceea. Pentru aceea porunceşte-să de la preasfinţitul, pravoslavnicul săbor al arhiereilor, cu aceasta / a 91 r-arăta, precum celor duhovniceşti, aşijderea şi celor mireneşti de tot cinul şi vrednicia pravoslavnicilor, că popa Teodor, nu numai pentru acel lucru făr de lege ce au făcut pentru cinstitul protoprezviter Radu şi împotriva pravilei sfinţilor apostoli şi a sfinţilor părinţi, ce şi pentru a lui risipire şi neţinere a scrisorii ce au Jlcut de legătură, întru care aşa s-au legat că nu va face nice o protivnicie au confuzie, precum preoţilor aşa şi celorlalţi; iară de ş-ar călca legătura sa, nici într-un chip nădejde de iertare să n-aibă, precum aici legătura lui urmează şi luminat glăsuieşte deaca e aşa cu adevărat. OBLIGAŢIA SAU LEGĂTURA LUI POPA TEODOR Adecă eu, popa Teodor, care mai jos mă voi iscăli, dat'-am scrisoarea mea la mîna tuturor preoţilor de la beserecă Şcheilor din Braşov şi dumnealor gocimanilor şi juraţilor. Pentru că cunoscîndu-mi eu greşeala ce am făcut cu neajungerea minţii mele, de am făcut zarvă şi turburări între preoţi şi gocimani 165 şi intre nărodul şi creştinii de acolo şi cunoscîndu-mi greşala mea, am căzut la toţi de obşte cu rugăciune, ceindu-mi iertăciune; şi mă leg cu acest încredin- 91 v. ţat / al mieu zapis cum că de acum înainte, măcar cît de puţin, nu voi mai greşi, nici voi face nici unele împrotiva preoţilor sau dumnealor gocimanilor şi juraţilor. Iară de aş mai face vreo împrotivire vreunora dintre aceşti mai sus numiţi ai sfintei besereci, atunci să fiu lipsit de tot de la acea sfîntă beserecă şi nici într-un chip nădejde de iertăciune să nu mai aib, încă şi de la arhiereii noştri să mă canonesc cu sfînta pravilă, precum va fi voia sfinţiilor sale. Si pentru credinţa am iscălit mai jos să să crează. Iulie 1, 1733. popa Teodor, sin popei Florea Şi de vor fi acestea toate precum şi mai sus s-au zis cu adevărat aşa, pentru mai-nainte zisul popa Teodor, ca un însuşi de sine chiemat şi nesîlnic şi a sa legătură fără de nice o pricină blagoslovită sau nujdă, călcători şi risipitori s-au făcut, nici cum să-l cunoaşteţi în loc de protopop şi blagoslovenie de la el nicicum să nu luaţi. Iară acest popa Teodor nici cum să nu puie epetrafir pe sine şi nimic la cele preoţeşti să nu să amestece sau să îndrăznească, pînă nu va sta înaintea pravoslavnicului săbor al prea-sfinţilor arhierei şi loc de răspuns va lua. Poate fi că să va învrednici şi milei, cu socoteala preasfinţi- 92 r. tului săbor. J Iară de să va mai umfla cu protivnicia lui şi nu să va mai arăta cu plecăciune cătră prea-sfinţitul săbor, atunci să fie proclet întru protivnicia sa cea drăcească şi afară din sfînta beserecă, ca un călcători cei de Dumnezău date puteri săborniceştii şi apostoleştii besereci şi cinstea lui să fie cu toţi risipitorii sfintei beserecei lui Hristos. Iară pentru cucernicul protoprezviter al pravoslavnicilor creştini, chir Radul, la chiesariceasca şi craiasca mărire, la inştanţie unde să va cuveni, cu toată osîrdia vom sili şi vom cere milă, ca să fie-slobod din harest; şi după aceea, de mai-nainte avînd, 166 dumnezăiasca sfinţire, ca un vrednic de cinul protopopiei să fie învrednicit. Iară celor neplecaţi şi protivnicilor şi nesîlnici-lor, să judece judeţul cel dirept, Domnul Dumnezău, în zioa cînd va veni întru slava sa. Dată la Petrivarodinşani, noiemvrie 26, 1736. Smeritul mitropolit al Belgradului şi a tot nă-rodul arhiepiscop, care să află supt biruinţa prealuminatului împărat, şi a lui împărăteştii măriri sfetnic (L.S.) Vichentie Ioannovici Smeritul episcop al Temişvarului şi al arhiepiscu-piei mitropolitansca dinpreună ajutători Nicolai Dimitrievici / 92 1736. Această copie, precum este vidimuluită din cu-vînt în cuvînt, după porunca preasfinţitului arhiepiscop al Belgradului şi al împărăteştii măriri sfetnic, dimpreună cu săborul celor 10 arhierei pravoslavnici şi cu ceialalţi preacuvioşi părinţi a tot sfinţitului cliros, în mijloc şi eu smeritul glăsuiesc, cu mîna mea şi cu pecetea. Judecăţii duhovniceşti întîi şezători şi propoved-nic cuvîntului lui Dumnezău Simeon Hristian (L. S.) Arhierei au fost aceştea: cei din sus doi, al Ba-■cicăi, al Seghedinului, al Egarscului, al Crăieştii, al Croaţiei. în Petrivarodinşanţ, dechemvrie 9, 1736 / 93 1739, april 2. Au venit un călugăr de la Sfetagora aducînd cu sine o cruce, al căria lemn mărturisit că este din crucea Domnului Hristos şi au umblat la neguţători de au făcut osfeştenie cu ea. Şi au cerut milostenie cu voie, făr voie, să-i dea fieşteoare 10, 15, 20, de ugi, că 1 sau 2 nu vrea să ia. 167 Făr aceasta mult s-au nevoit să puie epitrop să-i umble cutie pentru Sfetagora în beserecă în toate dumineci şi-i luase osebi pe cîte unul şi-i şi făgăduise epitropii sfintei besereci, iar. apoi pe urmă alţii n-au priimit. Numai au făcut cutie şi umblă în cetate la neguţători vinerea, în tîrg, la boite şi prin cămări; dau cine ce vor. 1739, mai 6. Am ieşit cu litie şi eu acel lemn din crucea Domnului Hristos şi au făcut o sfeştanie înaintea crucii cei de piatră, care o pusese căpitan Ilie Birt la anul [...]; şi toţi creştinii cîţi s-au aflat au 93 v. sărutat acel sfînt lemn. / OBLIGAŢIA POPEI LUI TODOK Scrisoarea aceasta întru înştiinţare să fie tuturor cui să cuvine a şti, precum să să ştie că eu, popa Teodor, cel mai jos iscălit şi cu pecetea mea am întărit, întru trecutele vremi am făcut multă tur-burare şi gîlceavă asupra clirului şi a nărodului, pentru care gîlceavă, socotind că voi cădea la mare nevoie, am fugit cu toată casa mea în Valahia turcească. Şi trecînd cîtăva vreme, văzînd că caz la lipsă, am căzut cu mare rugăciune la preoţi şi la orăşani şi făcînduli-să milă m^au iertat, dînd eu şi scrisoare preoţilor şi orăşanilor, foarte întărită, precum nu voi mai face de acele gîlcevi în toată viaţa mea, după cum arată scrisoarea mea, cea dată din-tr-acea vreme, care să află în mina săborului şi la listul 89 are copie. Iară cînd au fost la anul 1736, mutîndu-să din lume tată-mieu, protopopul Florea şi după rînduiala beserecei noastre ridicîndu-să la acea spiţă popa Radu, din pofta oraşului şi cu voia săborului şi a mea, prin blagoslovenia preasfinţitului episcop Nica-nor, care era trimis de mitropolitul sîrbimei pentru multe trebi aici. Iară după ce s-au dus acest episcop din oraşul nostru, fiind eu îndemnat de vrăj- 9.t r maşul / diavol, cu nea j ungerea minţii mele, am început în tot chipul a meşterşugi împotriva preoţilor şi a 168 orăşanilor. Şi* am început mai vîrtos împrotiva acestui protopop Radu, care, din nedirepte pîrîle mele şi din multă zavistie, au încăput acest protopop la areşti şi din instrumentul mieu l-a. "ţinut maghistra-tul Braşovului la areşti luni trei; şi m-au pus pă mine să fiu protopop fără voia săborului şi a orăşanilor, (care aceste gîlcevi ale mele au pricinuit sfintei besereci şi orăşanilor multă chieltuială, care pă direptate ar fi toate eu a le plăti, dar din sacul lipsei mele acum nu-mi este cu putinţă); care lucru văzînd preoţii şi orăşanii această nebunie a mea, au dat ştire soborului arhieresc de supt stăpînirea che-sariceştii împărăţii. Şi socotind acei sfinţiţi arhierei (şi văzînd şi scrisoarea mea cea de legătură de mai-nainte, care cu nepricepere o călcasem, după canoanele sfintei besereci mi-au trimes carte de cateres ca să fiu de tot oprit de preoţie pînă cînd voi merge să stau înaintea sfîntului sobor. Dară cu sumeţie eu nebăgînd seamă, am umblat cu multe meşteşuguri, turburînd beserecă şi oraşul, cu sila să fiu iarăşi în rînduiala preoţiei; şi într-acestaşi chip au trecut la mijloc vreme de un an şi jumătate. Şi văzînd că cu această împotrivire nu hăsnuesc nimic, căzut-am în multe chipuri la sfinţia-sa protopopul Radu şi la ceialalţ preoţi, aşijderea şi la gocimani şi la juraţi şi la toţi orăşanii, cu lacrămi rugîndu-mă ca să li să facă milă să scrie la soborul arhiereilor ca să mă / ierte, să fiu iar la rînduiala preoţiei ca să nu 94 v. piei şi sufleteşte şi trupeşte. Şi văzînd ticăloşia casei mele, s-au plecat ca să scrie arhiereilor ca să mă ierte. însă pentru aceasta eu iarăşi mă leg întru acesta chip: ca de acum înainte (viindu-mi blagoslovenie ca să fiu întru rînduiala preoţiei) nici cum în treaptă inai sus, adecă a protopopiei, să nu fiu slobod a mă ridica, ce să fiu la scaunul care sînt acum pînă la moartea mea. Şi iarăşi nici cu un cuvînt cît de mic să nu fiu împrotivă nici măcar la un copil, nici să port cuvinte de la unii la alţii ca să să pricinuiască * De aici încolo, pînă la p. 97 v., e alt scris. 169 95 r. 95 v. vreo gîlceavă; nici mai mult de ce mi s-ar veni partea să nu mă tinz, făcînd vreo strîmbătate în venitul preoţesc; nici cu mînie preoţilor sau orăşanilor să nu le vorbesc, nici cuvintele mele ce aş zice împotriva preoţilor sau a orăşanilor să nu aibă credinţă nicăiri, ci întru toate să fiu blînd, smerit, ne-mînios, păzind numai rînduiala preoţiei după rînduiala beserecei Răsăritului. Iar de s-ar mai tîmpla cu nebunia mea a mai face între preoţi sau între orăşani nescar gîlcevi, sau aş mai grăi nescar cuvinte împotrivnice sau altceva din cele ce scriu aş mai greşi, cu im cuvînt, zic, ori în ce m-aş zminti, măcar la un orăşan cît de mic, atunci deodată, fără nici un fel de judeoată, să fiu lepădat de tot de la sfînta beserecă şi din cinul preoţiei mele şi nici într-un chip nădejde de iertăciune să nu aib, ci toată afurisania şi pedeapsa arhierească de iznoavă să cază pă capul mieu. încă şi de la mărirea împărătească să fiu globit cu florinţi cinci sute; şi dintru această gloabă să fie doauă părţi împărăteşti şi o parte a beserecei şi ce ar cheltui la gîlcevi de iznoavă să aib eu împreună cu chizaşii miei a plăti. / Şi, pentru mai mare şi adevărată credinţă lîngă iscălitura, mea, pusu-s-au chezaşi şi alte persoane, oameni de omenie, care să vor iscăli mai jos, ca de aş mai cădea ori în ce pricină de care scriu într-această scrisoare, să aibă a da sama împreună cu mine. Pentru aceasta lam dat această scrisoarea la mîna preoţilor şi a tot oraşul, ca să să crează în tot locul şi la fieştece judeoată. Luna martie 3, anul 1739. Al stăpînului Isus Hristos rob, care supt mila sfiinţiei sale să fim păziţi despre toată răutatea şi întăriţi spre slujba sfintei a Răsăritului besereci, spre folosul sufletesc şi trupesc, pînă la săvîrşitul-vieţii mele. (L. S.) Az mnogo greaşnic* erei Teodos, sin protopopului Florea, u Şchei al tuturor plecat şi smerit. (Chizaşii au dat scrisoare osăbită.) / * Eu mult păcătosul (sl.). 170 1739, ghenarie 15. Văzînd popa Teodor că cu sila domnilor maghistratului nu poate să-şi ia cinstea oare au pierdut, în doao, trei rînduri s-au dus la Ugrovlahia, la părintele mitropolitul şi la boierii cei mari şi la măria-sa Costandin vodă; spus-au ce au ştiut, ce nimic nu i-au putut folosi. Intr-aceasta, neavînd cum mai face, au scris în doauă rînduri carte de rugăminte la protopopul şi alţi preoţi şi la gocimani şi la tot oraşul şi a doaua însuşi ceind voie de la protopopul, o au cetit. Deaci au început oamenii a grăi între sine: „ce vom face şi cum vom aşeza acest lucru“; şi într-acea duminecă nu s-au putut aşeza. Fevruarie 18, Nedelia bludnago sina*. Deacii, văzînd şi aceasta, au început prin tîrg, au început a lua pe unul, pe altul cu vorba, cu rugăciuni, prin-zîndu-să că cele ce au făcut nu va mai face; şi aceasta nu i-au ajuns, ce au început a umbla noaptea prin case, la cei de frunte şi la cei de mijloc, aşijderea rugîndu-.să. Cînd au fost în dumineca brînzei, sara, după isprăvirea slujbei, s-au sculat nărodul asupra preoţilor şi a gocimanilor şi juraţilor cu mare rugăciune, cum să nu între în post neiertat; şi aşa văzînd a mulţimei cerere, i s-au făgăduit iertăciune şi să fie priimit în slujba şi treapta preoţiei, care au fost adecă al doilea după protopop, prinzîndu-să şi făgăduindu-să că pînă va trăi nu să va ridica protopop, nici în viaţa protopopului Radu. (Nici de l-ar chiema Dumnezău mai-nainte). / La acea cu multe legături tari şi jurămînt 96 r. prinzîndu-să, au dat scrisoare la săbor şi s-au pus în vistiari, oare scrisoare are copie şi aici, listul 93. Şi dîndu-să cărţi de rugăminte la arhierei sîrbeşti, că de acolo era caterisit, adecă oprit de preoţie, ru-gîndu-să cu toţi să-l ierte, snau dus la părintele Nicolae, mitropolitul Temişvarului şi, fiind preasfinţia sa la Arad, la lazaret, că vrea să meargă la Beci cînd au ajuns popa Todor acolo, cu doauă zile au fost ieşit din lazaret şi s-au întors deşert, într-acel * „Dumineca fiului rătăcitor" (sl.) 171 an, la iunie, iar auzind că au venit vlădica Nicolae, au cerut iar cărţi de la săbor şi i s-au dat după forma dinţii şi s-au dus şi l-au priimit bucuros, numai căci i-au dat poruncă să aştepte pînă va mai veni aici un răspuns şi să să întoarcă, că vrea să adevereze de este de tot iertat şi priimit, căci scrisorile cu care au mers întîi popa Teodor zicea că le-au trimis cu poştea după vlădica Nicolae, dar nu i-au fost mers şi pînă a-i trimite de aici cum că cu adevărat de toţi e priimit şi iertat, au pus nişte deşarte cuvinte înainte, zicînd că ar avea treabă pîn la Varodin; şi aşa s-au dus la Carloveţ la părintele 96. v. Arsenie, patriarhul / Epecului, scriindu-şi singur carte cu numele preoţilor şi gocimanilor şi altor orăşani de cererea iertării. Prea fericitul patriarh l-au crezut şi i-au dat slobozenie şi iertăciune de oprirea preoţiei şi l-au blagoslovit ca să fie în rîn-dul preoţiei ca şi mai-nainte; şi au venit şi cetin-du-să cartea s-au slobozit să slujască. Acestea înţe-legînd vlădica Nicolae cum l-au minţit, au trimis altă carte să fie îndoit' oprit, pînă va merge să stea înaintea săborului şi au rămas pînă aproape de Crăciun. Deci văzînd că într-alt chip nu să poate, iar au cerut cărţi de la preoţi i gocimani şi juraţi i proci. Şi i s-au dat cu rugăminte să să mai ierte şi acum, iscălind şi peceţile puind ca doaozeci, treizeci de oameni şi, a treia zi de Crăciun plecînd, s-au dus la vlădica Nicolae şi mult pedepsindu-1 de cele ce-1 ciufuluise, l-au iertat să fie precum prea fericitul patriarh l-au fost iertat. 1740, fevruarie 16, sîmbăta brînzei, au venit, şi duminecă cetindu-i-să cartea, s-au îngăduit să slujască ca şi mai-nainte. Numai nu 97 r. ştim ţinea-va făgăduinţa care au dat. / 1740, martie 28. Fiind gătite din anul trecut, s-au aşezat şi s-au pus tîmplele noauă în beserecă Şchei-lor, făcute cu chieltuiala unor creştini, iară mai mult cu a chir Tomei Gheorghi Moldoveanul, ginerele răposatului dumnealui gocimanului Petcu Şe-trariu, la care cu sfeatnicele cele mari doao, la lu- .. crul lemnului s-au chieltuit florini 316 şi cu zugră-vitul cu aur peste tot, florini 914. Zugrăvitu-s-au în 172 9 anul trecut beserecă cea mare toată, că făcuse şi podul mai-nainte, cu cheiltuiala dumnealui chir Ena-chi Stama, cum arată această pisanie*. / 97 v. Anul 1740, noemvrie 1. După ce s-au lăsat das-calul Pătru de dăscălie, căci îi murise fămeia, s-au rînduit dascal Radu, sin protopopului Radu Tempea, cu alegerea preoţilor şi a gocimanilor şi a altor orăşani. Noiemvrie 30. Ceind şi pe dascalul Necula Cîmpu-lungeanul să să ducă să să facă preot, să fie la Cîm-pina, s-au socotit preoţii şi cu gocimanii şi cu alţi orăşani să nu-1 lipsească de aici, căci slujise dăscălia bine de vro şapte ani. Şi l-au trimis la Bucureşti şi s-au făcut diacon şi să ţie şi dăscălia. Şi i s-au făgăduit de la preoţi scrisul prescurilor, cum au avut şi alţi diaconi şi la Paşti să-i dea nume de florini 12 şi orăşanii de la beserecă pe an florini 30, cum au dat şi popei Ion Cărăuş şi popei Radu şi popei Teodor cînd au fost diaconi, care altor diaconi n-au [...]**. 99 r- 1741, ghenarie 6. La sfîntul săbor al osfeşteniei cei mari după rugăciunea ce să cade, scoţînd şi sfintele icoane la rîu, cînd au fost să să întoarcă, sfînta icoană a Domnului Hristos şi a Precestei şi a sfîn-tului Nicolae, tot plecîndu-să au venit, pînă s-au pus în sfînta beserecă la locul lor. Fevruarie 15. în dumineoa pravoslavnică întîi în post, făcîndu-să obicinuită litie, iar aşijderea s-au pleoat, tot nărodul văzînd şi outremurîndu-să. / 99 v. , 1741, fevruarie 8. / PORUNCA CARE S-A TRIMIS ÎN ŢARA BÎRSEI Copia Milostivelor voastre preoţilor şi altor pravoslavnici creştini, carii vă aflaţi lăouitori în Ţara Bîrsei, împreună cu toate păzite de Dumnezău familiile milostivelor voastre şi ale dumneavoastră, oa unor fraţi şi fii ai pravoslavnicei beserecei Răsăritului, tutu- * Foaia 98 (cf. numerotarea autorului 97) e nescrisă. ** Foaia ruptă. 173 ror pace, sănătate şi spăsenie sufletească de la .milostivul Dumnezău rugăm şi poftim. / Alta, vă facem înştiinţare ca să daţi şi milostivele voastre ştire tuturor pravoslavnicilor creştini de obşte, precum, după porunca Domnului Hristos şi după învăţătura sfinţilor apostoli şi după aşezământul sfinţilor părinţi, carii au întocmit şi au întărit sfînta pravilă, vă poruncim şi noi: 1. Tot creştinul, cu mic cu mare, în toate duminecile să să afle la sfînta beserecă de trei ori în zi, mai ales şi cu deadinsul în sfîntul post. 2. Din sfîntul post tot creştinul, cu fămei, cu copii, cu slugi, cu slujnici, pîn la copilul de 10 ani, nici unul să nu rămîie neispovedit şi necuminecat, încă şi copiii de la doi, trei ani să-i aducă să-i cuminecaţi.' i 3. Care creştin la beserecă nu vine şi va rămînea neispovedit şi necumineoat, nici sfînta anaforă la Paşti să nu le daţi ce să-i scrieţi anume să ni-i daţi înainte. 4. Sfînta anaforă la sfintele Paşti cu vin să nu le mai daţi precum s-au făcut rînduială şi aici la noi şi în Ţara Rumânească, că s-au oprit cu tărie, ce numai cum să dă anafora; că ştiţi porunca sfintei pravile că în nădejdea Paştilor, care nu e alt'dar făr anafora, să lasă mai mulţi de nu să ispovedeşte, îoo r. nic'i să cuminecă, (poate la vreo nevoie de moarte). / 5. Preoţii în circiume să nu între, nici airi să să îmbete, nici în beserecă să să afle beţi. 6. Preoţii să aibă grije în toate duminecile a tot anul şi la sărbători sfînta liturghie şi cazanie să nu lipsească. Şi de acum înainte, în toate duminecile sfîntului post să tocaţi mai de vreme şi să spuneţi mai-nainte să vie toţi creştinii şi sara, ca şi dimineaţa şi la sfînta liturghie. Şi să le spuneţi cîte o cazanie de la Mărgărit după vecernie, sau din „Pou-cenie“, de cele de peste an, care veţi socoti că trebuiesc spre îndreptare, măcar cît de scurte, de nu' popa, dascalul. 174 7. Tatăl nostru, crezul, zece porunci, încă să le •spuneţi totdeauna şi cum să-şi facă sfînta cruce, bine, drept să ştie toţi; că neştiind, oînd va fi întrebare, să vor pedepsi şi ei şi milostivele voastre, de nu veţi învăţa. 8. Şi pentru nunte să le spuneţi, să ştie, să n-aibă mai mult nădejde că să vor cununa după amiaz sau noaptea, că preoţii de acea slujbă la acea vreme sînt opriţi, că fiind taină sfîntă, una din cele şapte, trebuie să să cunune dimineaţa după sfînta liturghie, nemîneaţi, nebeuţi. Iar care preot va îndrăzni a face această nebunie va fi lipsit de preoţie. 9. Alta, să daţi în ştire celor ce vor veni la căsă- torie să înveţe să ştie „Tatăl nostru'1, „Credeul“ şi „Poruncile" şi să-şi facă sfînta cruce, bine, drept, căci care nu va şti, nu veţi fi slobozi să-i logodiţi, nici să-i cununaţi pînă nu vor învăţa să ştie bine şi pînă nu vor făgădui că vor păzi şi celelalte porunci ale legii şi cum că nici o duminecă de la beserecă nu vor lipsi şi cum că nici un post nu-i vor trece neispovediţi şi necuminecaţi cît vor trăi. Şi pînă nu să vor ispovedi să nu îndrăznească a cununa pe nime că veţi cădea supt canon beserecesc /. 100 v. 10. Cele şapte taini să învăţaţi, să nu vă paie glumă, că va fi cercare de acestea i proci. Aşijderea şi de alte năravuri rele, precum cei ce au nărav rău de înjură orce fel de înjurături, să căutaţi să-i învăţaţi şi foarte să-i certaţi să să părăsească, ca să nu-şi răpuie sufletele. Şi aşa ascultînd şi păzind acele direpte porunci şi învăţături, care şi mai nainte le-aţi avut, să vă spăşiţi toţi; pentru care şi acum de nou, avînd noi poruncă tare de la preafericitul patriarh şi de la alţi pravoslavnici arhierei cu mare tărie să să ţie legea şi pravila, ca nu cumva, nepăzind şi neascultînd cineva ponuncile sfintei besereci, să cază supt blestemul sfinţilor părinţi. Aceaste acum şi mila marelui Dumnezău să vă fie de întărire i pază. 175 OSEBIT PREOŢILOR / Iar milostivele voastre şi de altă învăţături zolo-sitoare spre spăsenia creştinilor, care ştiţi că sinteţi datori să nu vă leniţi, ce în toată vremea şi jn tot locul şi în tot ceasul să învăţaţi, să dojeniţi/pe fii, pe fraţi creştini, însă cu blîndeţe, ca să nu să rătăcească şi căzînd la pocăinţă, pe toţi să priimiţi, canonind cu socotinţă după puterea lor. Şi nici unul să nu rămîie necuminecat, măcar fie în ce greşală ar fi, numai să făgăduiască părăsire şi întoarcere. Şi această foaie să o cetiţi în postul măre de trei ori şi al Crăciunului de trei ori şi în cele doao cîte o dată, şi în tot anul aceasta să faceţi şi isă o puneţi bine, că va fi cercare şi cine nu o va avea în grije să va canoni, că s-au dat această poruncă la toate besereeile. ' L. S. Protopop Radu Tempea Şi din preot în preot la beserecă să rămîie, să 101 r. săjifle;. / t 1741, mai 31. S-au pristăvit popa Petcu Şoan I puţin bolind.1 1 Anul acela, iunie 7, s-au rînduit diaconul Necula să fie preot şi Radu dascalul, sin protopopului Radu, să fie diacon; şi la iulie 9, la Bucureşti, s-au hirotonit preot diaconul Necula şi au venit. 1742, ghenarie 4, la şase ceasuri după amiaz. S-au pristăvit şi preotul Teodor şi s-au îngropat în ziua Botezului cu mare cinste şi cu mulţi preoţi. 1742, ghenarie 24. S-au rînduit să să facă preot Radu, sin protopopului Radu, în locul celui pristăvit; şi s-au hirotonit în Ţara Sîrbească la prea fericitul patriarh Arsenie, martie 22; şi au venit la sîmbăta lui Lazar. 1742*, mai 14, la unsprăzece şi jumătate ceasuri din zi. S-au pristăvit taica părintele protopop Radu Tempea şi s-au îngropat în 16 zile. 1742, mai 23. Strîngîndu-să orăşanii şi făcînd sobor, au aşezat pă părintele Eustatie Gridovici protopop în locul celui pristăvit; şi s-au hirotonit la 101 v. Oarloveţ de fericitul patriarh [... ] / * De aici pînă la sfîrşit e alt scris. 176 ANEXE IZVOD. PARIA Milostiju 'boziu Io Nicolae Alexandru voevod i gos-podî nu vsei zemli Ugrovlchskoe davat gospodstvo mi siju poveleniju gospodstvia mi.* _ Tuturor şcheilor de la Braşov, ca să fie volnici cu această carte a domniei mele de să aibă aici în ţara domniei mele a ţinere oile lor cîte vor avea şi să le pască de toamna pînă primăvara la Sfîntu Gheorghie, cînd şi le duc ei ia munte în Ţara Ungurească, ori pe moşie domnească, ori boierească, ori călugărească, ori megieşască; şi să n-aibă nici o opreală de nimenea, numai şi ei să aibă a-şi păzire vitele, să nu strice nescai pîini sau livezi, sau alte buoate ale cuiva; şi pentru adetul moşiei unde-şi vor băga oile în baltă, să aibă a să tocmi cu stăpînul moşiilor, după cum le va fi obiciaiul; şi cînd i-ar lovi vreme grea de iarnă primejdioasă, să aibă a-şi băgare oile în baltă ori pe a cui moşie s-ar întîmpla şi să n-aibă nice •o opreală de niminea, numai să aibă a-şi dare oieritul domnesc după obiciaiul lor, de oaie cîte bani 10 şi de numărătoarea oilor, de turmă po bani 10. Iară de alte de toate să fie în pace şi ciobanii carii vor avea pe la oile lor, fiind oameni streini din ţara lor, încă să fie în pace de vel seamă şi de toate dăjdile şi orîndu-ielele ori cîte vor ieşi peste an de la vistieria domniei mele în ţară, de nici unele nici un val şi nici o bîntuială să n-aibă, după cum scrie şi hrisovul răposatului Antonie vodă şi hrisovul răposatului Costandin vodă Brîncovea-nul şi hrisovul răposatului fratelui nostru Ion vodă, oare * Cu mila lui Dumnezeu, Io Necolae Alexandru voievod şi domn a toată ţara Ugrovlahiei, dă domnia mea această poruncă a domniei mele (sl.). 179 / le-am văzut domnia mea la mînile şchelior. Aşijderea şi pentru vitele lor de oi şi de berbeci, care vor fi ale lor bucate de casă, cînd vor vrea să şi le ducă la casele lor în Ţara Ungurească, de acelea să nu dea vamă. Şi care dintr-aceşti şchei ar ţinea stîni vara pe munţii carii cumpără de pre la boieri, de vor face tot caşcaval iar nu brînză, acel caşcaval de-1 vor vinde în «.tîrg în Cîmpina, au la Văleni, sau măcar în ce tîrg, să-şi dea vama; iară făcînd tot brînză şi vor vrea să o ducă la casele lor în Ţara Ungurească, de aceea să nu dea vamă. Şi pentru turmele de oi ale lor, cînd vin primăvara de la cîmp şi trec la munte, să aibă a da vameşilor cîte un miel de turmă şi să-şi ia răvaş de seamă, să-şi treacă , oile cu pace şi pe cîţi cai vor avea la turmă, să aibă a dare de cal po bani 2, iară de s-ar tâmpla vrunora din-tr-aceştia a le fi oile şchioape sau betege, au vor fi apele mari de nu le vor putea trece în sus şi le vor tunde aicea în ţară la Breaza au la Comarnic, sau măcar oriunde s-ar întîmpla, acea lînă de vor vrea să o ducă lâ casele lor în Ţara Ungurească, să dea vamă de povara de cal bani 40, după obiceai. Iară pentru pieile oilor ce le vor muri de iarnă aici în ţară, vrînd să-şi ducă la casele lor în Ţara Ungurească, de acelea să nu dea vamă, însă. care vor fi din bucatele lor, iară nu de la alţii luate ca să facă meşteşug, să nu dea vamă. Şi pentru şcheii carii ţin stîni în muntele Buceciuluî şi în muntele lui Leaotă, în hotarul Dîmboviţei şi-şi vor pogorî bucatele lor de le vor vinde, de acele bucate cum să vor tocmi cu neguţătorii; de vor da vamă cei ce cumpără, şcheii să aibă pace, iară de nu vor da vamă cei ce cumpără, atunci să dea vama şcheii. Şi în ce judeţ să vor vinde acele bucate, la tîrgul acela ce va fi într-acel judeţ, să dea vama. Numai şcheii să poarte grija să facă. ştire vameşilor, ca să ştie de la cine vor lua vamă. Şi pentru buţile cu vin care-şi duc de la viile lor de aici din ţară la Cîmpina şi din Cîmpina pun vinul prin burie de-1 duc în Ţara Ungurească, să aibă a dare vamă de calul împovărat cu vin, cîte bani 10, iară de bute să nu dea nimic. Iară de nu vor fi vinurile din viile lor, ce " ' vor fi luate de la alţii, să aibă a-şi dare vama după obicei. 180 Şi pentru vitele lor de boi şi de vaci ce au în Ţara Ungurească şi şi le aduc de le pasc pre pământul ţării şi iar le duc înapoi, acelea însă să aibă pace de ierbărit. Aşijderea şi pentru şcheii, carii cară peşte cu carul de la baltă au de prin tîrguri şi-l duc în Ţara Ungurească, să aibă a dare vamă de carul cu peşte 70 şi de calul împovărat cu peşte cîte bani 7, iară mai mult nu. Şi de fumărit încă să aibă pace, după cum au avut ei obiceai şi cărţi de la răposatul Şerban vodă şi de la alţi răposaţi domni, iară mai mult val sau bîntuială, afară din obiceaiurile ce s-au zis mai sus, să nu aibă. 'Aşijderea şi pre urma domniei mele pre care va alege domnul Dumnezău a fi domn şi stăpînitori ţării aceştia încă îl poftim şi-l rugăm, întru numele Domnului şi mîn-tuitoriului nostru Isus Hristos ce este întru troiţă slăvit, ca să întărească cartea aceasta şi să o întărească pre toc-melele şi aşezămînturile ce s-au zis mai sus, ca şi ale domniei sale mile şi derese încă să fie bine cinstite şi în samă ţinute; şi domnul Dumnezeu să-l ţie şi să-l păzească întru a sa domnie cu lină pace şi fericită viaţă. Şi am întărit cartea aceasta cu tot sfatul cinstiţilor şi credincioşilor boierilor celor mari ai divanului domniei mele, pan velic ban i pan Radul Popescul, velic vornecu i pan Iordachie Creţulescu, velic logofăt i pan Dumitrachi Ramadan, velic spatar i pan Grigorie, velic vistiari i pan Manolachie, velic cluci i pan Ianachi Stama, yelic postelnic i pan Neculae Ruset, velic păharnic i pan Matei Creţulescu, velic stolnic i pan Costandin Băleanul, velic comis i pan [...], velic slugeri i pan Barbu Meri-şanul, velic pitari şi ispravnic, Costandin Văcărescul, velic logofăt. Şi s-au scris cartea aceasta în anul al doilea din domnia a doaua, aici în oraşul scaunului domniei mele în Bucureşti, de Anghelachi, logofeţel ot Tîrgovişte, meseţa noemvrie 15, leat 7228. Io Nicolae Voievod Iordachie Creţulescu, velic logofăt proctoh Costandin Văcărescul velic logofăt proctoh / / PREDOSLOVIE CĂTRĂ CITITORI Cititoriul cel blagocestiv şi iubitori de osteneală la ci-tania scripturilor întru Domnul să să bucure şi să să înţelepţească. Tot lucrul cel de folos, blagocestivule cititori, ca să fie bine priimit sau obicinuit a să lăuda, de vreme ce firea omenească măcară că şi pohtitoare este la cele de folos, iară căci pe jos să tîraşte şi la cele de jos este plecată prin dragostea celor pămînteşti pentru aceia a vedea celea ce sînt de folos şi a le privi nu poate, şi de multe ori şi lucrul cel de laudă pentru răutatea cea sămănată întrînsa prin păcat de şarpele cel de mult a-1 priimi voieşte, cătră aceasta de vreme ce cele bune să dobîndesc cu anevoie, întru care toate faptele cele bune trebuieşte să să puie, precum filosofii cei creştineşti adeverează, decît alte, cu mult mai vîrtos împărăţia ceriului care ou anevoie este şi nevoitorii o apucă pre ea şi la dînsa a merge calea strimtă este şi cărarea cu năcazuri, pentru aceea zic că cu mult mai vîrtos este cu anevoie şi grea. In ce chip dară să va mîntui cineva, adecă va dobîndi împărăţia ceriului, nefiind botezat în numele tatălui şi al fiului şi al sfîntului duh, după cuvîntul Domnului şi cum să va boteza nefiind credincios şi cum va crede nefiind învăţat şi cum va învăţa neavînd dumnezeiasca scriptură şi cum să va lipi cu osîrdie de citania dumnezeieştilor cuvinte, neştiind lauda acestora. Pentru aceasta cu adevărat în tipografii cărţi de învăţătură şi îndemnătoare spre credinţă şi spre fapte bune să dau. Pentru aceasta în predoslovii să laudă şi să pune înainte marele lor folos' pentru îndemnarea cătră osîrduitoarea citanie. Pentru 182 aceasta şi cu mare stradanie pentru mai lesne înţelegerea să îndireptează şi cu mare şi bună tocmeală să aşază, dintre oare şi această carte, plină de darul lui Dumnezău, oa mai curînd să o priimeşti şi mai cu dragoste să o cinsteşti şi să o citeşti, o cititoriule, această laudă întrînsa priimeşte. Şi întîi cine ar fi făcătorii acestora cărţi, să ştii, căci că la evanghelii au fost singuri evangheliştii Mateiu, Marcu, Luca Isaii, (avînd sfîntul loan şi apocalipsul său mai pre urmă pus). Iară tîlcuitoriul acestora au fost la evanghelii sfîntul Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei, iară la apoealipsis au fost tîlcuitori sfîntul Andrei, arhiepiscopul Chesariei de la Capadochia şi alţi purtători de Dumnezău părinţi. Pentru aceea cuvios lucru au fost socotit sfinţia sa Zaharia Copetenskii, preacuviosul arhimandrit al sfintei lavre Pecersca, de le-au de pe elinie pre limba slovenească după 'cum au fost tîlcuite de acei sfinţi bărbaţi şi întru cel de obşte folos l-au dat în tipar, care mai pre urmă şi preaosfinţitul arhipăstoriul nostru, Chir Teodosie, mitropolitul Ugrovlahiei, văzînd că ar fi de mare folos de s-ar scoate pre limba rumânească, ca să să împărtăşească şi neamul nostru cel rumânesc acestor lumini ce le-au descoperit dintru acele adînci taini dumnezăieşti acei sfinţi bărbaţi, poruncit-au sfinţiei sale părintelui Da-maschin, episcopul Buzăului, de l-au scos de pre slove-nescul dialect, precum au fost aşezat de pre cel grecesc, pre limba, noastră cea rumânească, preoum să vede, aşe-zînd mai pre urmă şi catalog pentru mai lesne aflarea lucrurilor dintrînsa, împodobit precum să vede în cel slovenesc şi ou cuvînt de învăţătură al sfîntului Efrem la preobrajenie, de aceasta cum că fiul lui Dumnezău Isus Hristos este Dumnezău adevărat şi om adevărat. Aşijderea şi cu cazania dumnezăiescului ZIatoust de puterea cea dată de Hristos prin duhul sfînt întocma tuturor apostolilor; şi l-au închinat celui ce să numeşte pre sine şi este alfa şi omega, lui Hristos Dumnezăului nostru, căruia ne rugăm ca celui ce este singur întru adevericiune făr’ de greşeală, să ierte întunecările întunecatei noastre minţi şi îndrăzneala că ne-am tins la un lucru ca acesta ce este mai presus de noi. 183 Pentru care dumnezăiesc lucru şi noi smeriţii preoţi de la sfînta beserecă din Şchiaii Braşovului, avînd multă şi mare dorire dumnezăiască ca să putem dobîndi o lumină ca aceasta, deci întru pribegia boierilor, cînd au luat că-tanele pe Nicolae voievod din scaun din Bucureşti, am aflat şi noi oarece vreme de prilej că am găsit tîlcul acesta adus de un boier, călugăr monah, Dosotei, de la sfînta mînăstire a părintelui Antim, care au fost mitropolit după părintele Teodosie din Bucureşti. Deci prin mijlocirea părintelui Climent, care au fost arhiepiscop la Oldrii (fiind şi sfinţia sa pribeag atuncea aici în Braşov), ni s-au dat de am scris eu, erei Radul Tempea, pînă la coaie 113 şi milostiva sa preotul Ioan Cărăuşu au scris coaie 13 la apocalipsis. 'Deci întîmplîndu-să a să duce pribeagii de aici de la Braşov, rămasu-ne-a lipsă coaie 101 de nu plinisem, pentru care lipsă mai multă întristare aveam. Deci iarăşi părintele Climent Oldrianul, văzînd dorirea noastră spre lucrul acesta, deaca s-au întors iarăşi în Bucureşti, pus-au cu a sfinţiei sale cheltuială de ni s-au scris pe unde aveam lipsă (adecă coaie 101) şi ni le-au trimis de am plinit închinîndu-le sfintei aceştia besereci şi am pus şi eu cel mai sus numit cele scrise de mine şi le-am adunat la un loc şi am plinit cartea precum să vede şi le-am dăruit şi eu sfintei aceştia besereci a Şchiailor Braşovului întru vecinica pomenire a noastră şi a părinţilor noştri în zilele milostivei sale protopopului Flore Băran i popa Radul, sină popei Radul Tempea i popa Teodor, sină protopopului Florei i popa Statie, sină protopopului Vasilie Grid şi a gocimanilor Petru Vătaf şi Petcu Şetrari, în anul 7230 (1721), noiemvrie 25. Acestea toate de vreme ce spre folosul tău s-au făcut, o iubitoriule de osteneală cititori, cu deadinsul cercetîn-du-le, cu multă lumină de învăţătură te vei lumina şi cu mari daruri duhovniceşti te vei îmbogăţi, de vei ceti cu înţelegere cele scrise în cartea aceasta, că scris este în cartea aceasta de zice: fericit este cel ce citeşte şi cel ce ascultă cuvintele proorociei aceştia şi păzeşte cele ce sînt scrise în cartea aceasta, că vremea este aproape. Pentru aceasta priimeşte această carte cu dragoste şi o cuprinde cu osîrdie şi o prociteşte cu înţelegere şi ia aminte cu' 184 deadinsul cele ce sînt scrise întrînsa şi pre sfinţii bărbaţi , purtătorii de Dumnezău părinţii noştri Teofilact arhiepis-copul Bulgariei şi Andrei arhiepiscopul Chesariei de la Oappadochia, carii la acestea s-au ostenit cu înaltă lucrare de laudă cu cinste şi te spăseşte în Domnul şi pentru noi te roagă. Al blagocestiei voastre pohtitor de vecinicele bunătăţi erei Radul, şină erei Radul Tempea ot staraia ţîrcov ot Şchei Braşov La anul 1721 (din Tîlcul evangheliilor, copiat de Radu Tempea, Braşov 1721. şi Nicolae ierei, Bucureşti 1719) CHRONIK VON POPE VASSILIE (1392—1633) Anno rnundi 6900, anno Christi 1392 sind die Bulgaren an diesen Ort (id est bei Cronstadt) kommen Zu der Zeit, als das Pfaffentum allhier in diese heilige Kirche ist eingefiihrt worden, wie es eigentlich zugegan-gen ist, vom Popa Petru, den (!) Alten, an bis auf den Pfaffen Popa Costandin, und wie viei Miihe und Arbeit es gekostet hat, bis diese Sach ist fortgesetzet worden, dass die Religion ist ungandert verblieben und von einem Geschlecht auf das andre ist kommen, ist der Lauf der Jahre gewesen a domino nostro Jesu Christo 1484, ab Adamo 6992, ab adventu Bulgarorum 92. Zu den Zeiten, als die Bulgaren oberhalb Cronstadt noch keine gemauerte Kirche aufgebauet, sondern eine von Holz nur gemachte Kirche gehabt, ist ein Pfaff gewesen namens Popa Petru, welcher auch Pfaff ist verblieben bis in seinem Tod, und ist in die Kirche in die Bulgarei begraben worden. Aber noch bei Leben dieses Pope Petru sein die Rescbinarii von einem Dorf, bei des Hermanni Stadt gelegen (welche Cibinium genennet wird), her auf das Rathaus in Cronen (so wir Brassovia heissen) kommen und von Herrn Cibiniensibus damals Briefe einem Ehrsamen Rat der Koniglichen Cronstadt mitgebracht und dameben von unsern Weisen Herm be-.gehret, dass ihnen von hieher solite ein Pfaff gegeben werden, worauf sie den Herrn Cibiniensibus zu Gefallen* * In manuscris: zugefallen 186 jhnen den Popa Brâtul, des Popa Petru, des Alten Sohn, haben folgen lassen, welchen die Reschinarii auch in ihr Dorf Reschinar hingefiihret und bis in Tod zum Pfaffen behalten. Nachdem aber dieser Popa Brâtul sich dahin begeben hatte, und der Popa Petru allhier ge-storben war, nach etlichen Jahren, als auch der Popa Alde noch daselbst war, hat er in seinem Alter seinen Sohn Petru, welcher diesen Namen nach. dem alten Popa Petru gefiihret, zum Pfaffen gemacht, und seind also daselbst mit einander Pfaffen gewesen. Im Jahr Christi aber 1495, ab Adamo 7003, ad adventu Bulgarorum 103 uberfiel diese an diesem Ort wohnende Christen eine recht heilsame Begierde, dass sie hingingen und mit grosser Ehrerbietung im Namen wie auch mit Vorbitt des Negoe Rekomie Bassaraba Waiwod aus der Wallachei einen Ehrsamen Rat ersuchten und in tiefster Demut anhielten, bis ihnen die Kirche von Stein auf-zubauen vergiinstiget wurde; welches Baues Ausfiihrung mit Hiilfe des Negoe Wajda geschehen ist, worneben denn die Altvăter und allhiesige Christen in der Bulgarei, reiche und arme, grosse und kleine, zugesteuert haben, bis der heilige Altar, der Chram (!) zusammt dem alten Glocken-Turn ist ausgefertiget worden.' Zu der Zeit haben die hier wohnende Christen aber-mal an den Ehrsamen Senat allerdemutigst supplicieret und begehret, in die Hermannstadt zu schreiben, dass ihnen ihr Popa Brâtul zuwiederkehren solite zugelassen werden, welches aber (weder) das Dorf, noch der Her-mannstădter Rat vergonnet hat, sondern haben seinen Sohn, den Petru, herbracht. Hernach in Jahr Christi 1515, ab Adamo 7023, iab adventu Bulgarorum 123, die 24. Octobris ist der Popa Brâtul Todes verbliehen und begra-ben worden. Von der Zeit aber, dass der Popa Petru bei diese von Stein aufgebaute neue Kirche ist gebracht worden, ist er auchderselben bis in seinen Tod vorgestanden, allhier gestorben und ins Vorhaus dieser Kirche ehrlicher Weis begraben worden. In wăhrender Zeit, dass er Pfaff hier gewesen, ist die Schlacht geschehen beim Schloss von Erde zu Marienburg im Jahr Christi 1528, ab Adamo 7037. Damals ist auch Rathaus oder Trompeter-Turn reno- 187 veret oder vemeuert worden, und als man geschrieben Anno Christi 1541, Anno Adami 7049, Anno adventus Bulgarorum 149 ist er Todes verblichen. An seine Stelle ist getreten sein Sohn Popa Thoma, und dieweil dieser keine mănnlichen Erben gehabt, so hat er seiner Schwester Sohn einen beneben sich ge-nommen. Weil er gelehrt gewesen, hat er Selben bei sich gehalten, und sind also mit einander der Kirchen vor-gestanden. Der Popa Thoma aber, nachdem ihm im Alter seine Pfaffin gestorben, ist er in die Wallachei ins Kloster Renkeschow gezogen und ein Caluger worden und hat auch daselbst sein Leben beschlossen Anno Christi 1572, Anno Adami 7080 die 21. Novembris, Anno adventus Bulgarorum 180. Seine Stelle hat betreten der Popa Dobre, nach dem Popa Thoma aber nicht lang gelebt, sondem eben in dem Jahr die 13. Decembris gestorben. (Der Popa Thoma und Popa Dobre sind mit einander Pfaffen gewesen 25 Jahr, der Popa Dobre, ein Vater des Popa Michai, ist ohne den Popa Thoma allhier Pope gewesen 6 Jahr und in Monat Decembrie, wie vor erwahnet, sein Leben geendiget). Diesem succedierten in der Kirchen zu Pfaffen der Pope Vassilie und der Pope Voikul. Der Pope Vassilie endigte aber sein Leben auch gar bald. So ward in seine Stelle der Popa Voikul der oberste Pfaff, welchem an die Seite gebracht wurde der Pope Jane. Zu der Zeit ist auch der Pope Micha aus Servien-Land von seinem Studieren ankommen, ist aber zu keinem Kirchen-Amt gelangen konnen, massen er auch selber nicht willig gewesen, einiges Unwesen in der Kirchen oder zwischen den Leuten anzurichten, sondem hat der Zeit von Gott erwartet. Um welchen aber damals die Bălger von Rosenau kommen und von einem Ehrsamen Senat und den hiesigen Pfaffen selbigen ihnen folgen zu lassen begehret. Worauf er in die Wallachei* ist hin-geschicket und allda ordinieret worden, als man geschrieben Anno Christi 1576, ab Adamo 7084, adventu Bulgarorum 184; und hernacher ist er gen Rosenau gefiihret und allda Pfaff gewesen 1 Jahr etliche Wochen. * In manuscris: Wallache 188 Da denn zu der Zeit der Popa Voikul die 26. Januarii, Anno Christi 1578, Anno Adami 7086, Bulgarorum ad-ventus 186 gestorben ist und mit Ehren unter die Mauer, so das Vorhaus vom gewolbten Gewolbchen unterscheidet, in die Kirchen begraben worden, seine Beine herausnom men (!)*, (N. B. Zu der Zeit regierte in Wallachia der Michne Waida, in Transsilvania Bâthori Cristopf, Judex Coronensis Petrus Hirscher), so ist also der Pope Iane blieben und oberster Pope worden wie auch Stadt-Logu-feth, und der .Popa Micha ist nebens ihm Pope gewesen zur Zeit des aufrichtigen Christens Luoae Hirschers, Ju-dicis Coronensis. Item bei Lebzeiten dieser Pfaffen sind auch viele Biicher in Wallachischer und Servischer Sprach ge-druckt worden, als man geschrieben Anno Christi 1580, Anno Adami 7088, adventus Bulgarorum 188. Ja, diese Hirten haben sich auch viei um die Herde und die Kirche bemiihet, indem sie den Petre Wajda Dimitrie Csertsel, so ein Sohn des Petrasko Vaida in Vallachia ist, dahin bewogen, dass er mit allen Bildern der Heiligen ausstaf-fieret im Jahr Christi 1583,> Anno Adami 7092. Bis auf diese Zeit ist die Kirche, da sie aufgemauert ist worden, 89 Jahr, adventus Bulgarorum 192 Jahr. Selbe haben auch der Kirchen viei Biicher zugebracht. Und hiemit ist der Popa Iane auch gestorben und Anno Christi 1591, Anno Adami 7099 ehrlicher Weise begraben worden. In dessen Stelle ist des Popa Dobre sein Sohn, der Popa Micha oberster Pfaff verblieben und der Popa Bahle Unter-Pfaff, welcher aber hemach, dieweil ihm das Weib gestorben, und er zur andren Ehe geschritten, das Pfaffen-tum hat quittieren miissen. So ist anstatt seiner zum Xînter-Pfaffen genommen worden der Popa Neogoszlaw aus der Walachei, aus dem Mark Flots, welchem der Pope Micha neben sich erwăhlet hatte. In wăhrender Zeit, dass dieser Pope Micha oberster Pfaff gewesen, hat der Mol-davische Wajda der Kirchen Zusteur getan, und was der Petru Waida nicht zum Ende gebracht, hat dieser Aaron Waida vollends ausgefertiget von Gemălden, wie * Ultimele trei cuvinte ilizibile, se pare că lipseşte ceva în text. 189 auch den Turn in etwas erhohen lassen im Jahr Christi 1595, Adami 7103, adventus Bulgarorum 203, die 24. Septembris. Hernacher als der Lauf der Jahr-Zeitungen gewesen Anno Christi 1599, Adami 7106, adventus Bulgarorum 206, hat sich Michael Waida aus der Walachei aufgemacht, ist iiber die Gebirge kommen und die Dorfer angeziindet, so hat sich damals der Weise Herr Richter Herr Cyrillus Greissing zusammt dem Popa Micha hinausgegeben, den Michay Waida befriediget und einen solchen Vertrag mit ihm getroffen, dass er Burtzlăndischen Distruct nicht ver-derben solite. Als man aber gezăhlet Anno Christi 1604, Adami 7112, hat ein Ehrbar Croner Rat den Pope Micha lega-tionsweis bei den Sorbăn Waida in die Wallachei expe-diert, welcher auf Treu und sichem Glauben in die Konigliche Stadt Brassovia mit grossen Ehren ist ein-geholet worden. Und nachdem dieser Sorbăn Wajda allhier mit den Rats-Herren eine (!) starke Bundnis ge-macht, ist er abermal mit einem ehrilichen Abschied und grosser Freude auf seinen Stuhl in die Tervesch zuruck gekehret. Anno Christi 1605, Adami 7113, adventus Bulgarorum 213, die 25. Julii, fur den Sonnen Aufgang ist der Pope Micha, des Pope Dobre Sohn, mit Tod abgegangen, zur himmlischen Ruhe gelanget und in die Kirche Ehrilicher Weis begraben worden.1 Nach ihm verblieb der Pope Negoszlaw Pfaff und wollte den Pope Costandin, weilen er sich sehr jung, nămlich 18-jăhrig zum Pfaffen hatte machen lassen, nicht annehmen, sondern wollte ihn aus der Kirche ausstossen. In dem aber Anno Christi 1606, Adami 7114 ein Ehrsamer Senat zusammt dem Wallachischen Bischof Teocktiszd von Belgrad und dem Mitropolitul Luca aus der Ter-visch dieses aus der Wallachei blirtigen Pfaffens Unrat und Stolz erfahren und betrachtet, haben sie ihn via iuris aus der Kirchen verstosen und dahin heissen ziehen, da er herkommen. Ist also hernacher loco Popae Michae verblieben sein Sohn, der Popa Costandin, und ohnerachtet er jung ge-. wesen, wusste er ihm den noch die Sorge auf die Kir- 190 che angelegen sein lassen. Zu de Zeit, weil niemand anders war, nahm er neben sich den Pope Sztân. Haben aber nicht lang mit einander friedlich gelebt, denn der Pope Sztân hat sich aufgeworfen und der erste sein wollen, ja sich auch andre Hândel gemengt. Welche Zwietracht und Uneinigkeit sobald die Herm Senatores Coronenses erfahren, haben sie ihn aus der Kirchen verstossen. Welcher sind alsdenn nach Fogarasch begeben und allda auf einem Dorf Pope worden, sein Leben also "beschlossen, dass ihn Gott gestrafet, denn er neben sei-nem Sohn Vassilie in einer Scheuer verbrennet ist. Auf solche -Weise hat dieser Ehrgeizige und Unfriedfertige Anno Adami 7140 sein Ende genommen. AIs nun der Proto-Pope Costandin allein geblieben, hat er neben .sich zum Pfaffen genommen den Pope Michaille. Wie aber (der) Zernester Manoille mit Tod abgehet, so lăsset ein Ehrbar Rat auf Begehren der Ge-mein den Pope Mioaille gen Zern folgen. Hier aber hat sich zum Pfaffen machen lassen der Pope Dimitrie und also des Pope Constandins Adjunctus worden. Nicht lang aber dass Pope Dimitrie seine Preotâsze stirbet, so verlăsset er das Pfaffentum und schreitet zur andern Ehe, bekommt einen Erben und stirbt hernach im ungeistlichen Stande. In dessen Stelle nimmt der Pope Costândin neben sich seinen Bruder, den Pope Vassilie, und ist mit ihm bis in Tod Pfaff verblieben. Also fleissig hat dieser gute Pope auf die Kirche gesorget, dass er mit seinen Reden viele Christen bewo-gen zu weiterer Ausmundierung der Kirchen, und dass man die Kreuze auf dem Turn hat machen lassen. Er ist geboren Anno Christi 1587, Anno Adami 7095, mense No-vembri, hat in dieser Welt gelebet 42 Jahr, ist Pfaff gewesen 23 Jahr, diese Welt gesegnet Anno Christi 1628, Anno Adami 7137, die 22. Novembris und ist hiniiber ins himmlische Leben, davon Christus weisgesaget*. In dem Jahr bin ich, Pope Vassilie, anstatt meines Bruders (Herr, gedenk sein!) verblieben, und ist neben mich kommen bei die Kirche die 3. Januarii der Pope * în manuscris: weis gelanget. 191 Micheille, welcher ist zum andemmal bei dieser Kirche1 Pfaff worden, und hat gelebt 4 Jahr und 5 Monat, bis er endlich sein Leben geendet die 9. Junii, am Tag Tri-nitatis Anno Christi 1633, Anno Adami 7141. Ist in aliem Pfaff gewesen 24 Jahţ und ist in die Kirche ehrlich be-graben worden. ' ' i. In seine Stelle ist Klein-Pope worden der Pope Pavel, ein Sohn des Vassilie Diâkids, und ist gestorben und ins Vorhaus der Kirchen in seiner Elter Grabe geleget worden. - " Nach diesem aber ist Pfaff der Pope George, ein Sohn eines hiesigen Christens Vlekul Rekney und ein Enkel des Popa Sztâns, welcher man von hier verwiesen hatte Anno Adami 7140. 1 gh ■ J&v.a*j*nA &*■t rr;ţV%' y*I»3« ,•<&/&£* & **&*/&s&~ > ■ f ,* *£• J *?$ r >£ '•** »'" * i «V** *? " ' • *?&/**** rr$*t*s: ,^r«ss:^ rJ'V? /M* **' / -'* ^ * * *"J*' j* *£$ Z.% i^MWî Vv>*.vr s*n tforAsstr#4#t* Jf*îr&^jc- '->-$ S**'.» *« <7? *'«- .** *,# » ^ ^, x.r - <* \r?y^s ■ ^^j^V«.*vr-,r^f/>({ tT'Î^V- .'Irfy'.*<•%» •££r'"«J3W >(-.■¥* * ^ ^i ^ .;' ICSrZfr* t?»****** j?**»**; tţfMf+fy*#'* - , ‘J/.'TŢV/ at&tvrrrAfs? Zr.VUv?» - ‘Tîftfp# Jsuxzt Bhu /$**$*{** aÂ7**^\* -f ' £v~ ’&.-Sf»* 2tf* >T^/ .~r**vXtt . '.JAnfrf* '*f?U -; ^>»-a.ţV SÎ>#U?Ay& * ■■ “*'3, h/£ ^fZ.1’. -Tf isj* **u &?<&?* J&to 2**7n *Vf. - O,^'.* /r J J/.*ss -â^v/Aîl\?7T.t, *£f7ss,{- *!*?&'<&» ^^y_jjnJArjtCfAi^/^Jbivt^M. *&<»£* - '*'. Ci _ ♦T»S' J,r * - - .. «-J/Ur——■-—---r/.., _ —«r-r ,^*yr ŞJ^tm ±*j* jLt.*s?s*i»a - /f? -> 1^/nW ATiz'jr*^ 'jfieţst, jiLnATl* i^*U Ft tKAtX'f/iSfn. ^•Cyjju. şfy* /’//r>tvA ‘jJsfArjtruH Â'fcsjL/ft ZX-t^. fijsţts*- lUniC*! *//J.’?rtl'*eHit J&gjzţfz/™? jCt/}£Tpşj ' 7?'y?<5Jjay. <:A "jr'./sf u>* 'I&¥ţr JWSXTRt '^J/i'rt&f/şet Atfifffî J’lfhr* ^ÎVj^nrcriVffîT, J**rcijf*'~ •?/£** jî*4jtjjt'j»~i, su»0j?*wj?77&J*£ţ .f, •i» jFf/&yri. !i&ţ?»s£&l._ I^i/î/rr" năimit!4>mt»t ^' < •'.-.••/ /fw'A^r// v/irt»',-£ /: /, wV.v^T *; ■ * Ultima pagină a predosloviei, cuprinzînd şi semnătura lui Radu Tempea L f^r- • • • p>-M *&?/>&' ZUY^)VsC $U* *«/ 4^*** fa* * <10/ a?-* . *• &>.* U- $bfok, VÎ-<* J^C^d-t^-ril •şi^ _______ _ '•^7 ^ jfevnfcxf*/ j£aj/- ,**££ ^ s>* -»<*% CCSmt£hj&^' ,^k*~*Jt$ (£Lu?(& \Zk~44 tttediy f s^-A-** *v**\ ^v» ^ iâL$ pj/uL*, 7;*h i? * ./L >* - ■* Cfc/ 'hL"' ^ (/^ &* ^rl* ^ >* .it** /vctr**A$t $*«*]£»&*-,, y*U> •ţS*'**-- r . 5 *- ■ fJ -tW-I-. d* &*-. /stm ţ4$ /•■■ tyJcf ^hÂ-~ * fCs * * A r4-* 'fy- f<*> -/• k*?-*~f '1 ^ -^ /V •fi tf-JoJ:'vaga {T^rs'*sry, *yu~Jk fi '&^i* <’ "^aT ‘v' fy'tf -'a*+^S.yc ,,J^fr^4prT' ^V- f <%^y jf-•“'>‘7^ -Xv . ^ XJ* f/^ u , rr O-f <\l- < «. *.^» v 1 V^r^> -yr¥j >fc» H«V