BIBLIOTECA FACULTĂŢII de
Limba şi literatura, română
Cota
Inventar
ELOR PRECEDENTE
. Al. Graur şi prof. Jacques Byck) : A. G., Guvînt* înainte (p. 3 — 4)"; I. Rizescu, Prefixul pre- în limba română (p. 5 — 16); Gh. Bulgăr, Prefixul râs- în limba română (p. 17 — 28); Rodica Ocheşanu, Prefixele superlative în limba română (p. 29 — 50); Georgeta Ciompec, Sufixul -aj (p. 51 — 64); Elena Garabulea, -ame şi -ime în limba română (p. 65 — 75); Ecaterina Ionaşcu, Sufixele -ar şi aş la numele de agent (p. 77 — 84); Ma'ria Ilîescu, Sufixul adjectival -bil în limba română (p. 85 — 99); Fulvia Ciobanu, Sufixul adjectival -icesc (p. 101 — 116); Zizi Ştefănescu-Goangă, Sufixul -ier (p. 117 — 121); Jana Albin, Sufixele -ism şi -ist (p. 123 — 131); Ana Ganarache, Sufixele -ită, -oză, -om (p. 133-135); Elena Giobanu, Observaţii asupra formării numelor de familie feminine de la masculine (p. 137 — 143); Halina Mirska, Unele probleme ale compunerii cuvintelor în limba română (p. 145 — 189); Constant Mâneca, Cuvinte compuse în terminologia ştiinţifică şi tehnică actuală (p. 191 — 202); Finuţa Asan, Derivarea cu sufixe şi prefixe în Psaltirea Hurmuzaki (p. 203 — 212); Georgeta Marin, Compunerea şi schimbarea categoriei gramaticale în Psaltirea Hurmuzaki (p. 213 — 220); Laura Vasiliu, Derivarea cu sufixe şi prefixe în Cartea cu învăţătură a diaconului Coresi din 1581 (p. 221 — 259); bibliografie (p. 261 — 269),
II, 1960, 236 p. (Redactori responsabili: acad. Al. Graur şi prof. Jacques Byck) : Finuţa Asan, Prefixul a- < lat. ad- (p. 3 —13); Ana Ganarache, Prefixele ante- şi anii- (p. 17 — 23); I. Rizescu, Prefixul con- (co-, corn-) (p. 25 — 36); Flora Şuteu, Prefixul în-lin-(p. 37 — 65); Gh. Bulgăr, Prefixul re- (vă-) (p. 67 — 78); Rodica Ocheşanu, Prefixul stră- (p. 79 — 85); Vădim Rudeanu, Prefixul trans- în limba română (p. 87 — 92); Ma-rieta Pietreanu, Sufixul -an (p. 93 — 100); Vădim Rudeanu, Sufixele -etnie şi -enie în limba română (p. 101 — 106); Luiza Seche, Sufixele-(ajejnt,-(ale)nţă (p. 107 — 116); I. Dănăilă, Sufixul -ard (p. 117 — 123); Ana Buzi, Sufixul -cios, -(ă)cios, -(i)cios, -(in)cios (p. 125 — 128); Elena Giobanu, Sufixul -eală (p. 129-138); Gh. Haneş, Sufixele adverbiale -este şi -iceşte (p. 139 — 147); Mioara Avram, Sufixele româneşti -ilă masculin şi -z/â/- ilă feminin (p. 149 — 178); Laura Vasiliu, Sufixul -(i)on- (p. 179 — 184); I. Dănăilă, Sufixul -mente în limba română (p. 185 — 198); Elena Garabulea, Sufixul -uş(ă) (p. 199 — 212); Magdalena Popesgu, Nume de locuitori derivate de la teme străine (p. 213-224); bibliografie (p. 225 — 234).
III, 1962, 296 p. (Redactor responsabil: acad. Al. Graur): I. Rizescu, Prefixe noi neproductive şi puţin productive (p. 3-26) ; Elena Garabulea, Prefixele inter-, între- (p. 27-39); Florenţa Sădeanu, Sufixele colective din limba română cu specială privire asupra repartiţiei lor (p. 41-87); D. Bîrsan, False diminutive (p. 89-98); Laura Vasiliu, Sufixele verbale româneşti noi (-isi, -iza, -ifica, -ona) (p. 99 — 117); Zizi Ştefănescu-Goangă. Sufixul -ache (p. 119-127); Georgeta Ciompec, Variantele sufixelor -untl-cnl, -anţăl-enţă din limba română (p. 129 — 141); Elena Giobanu, Categoriile semantice create de sufixul -ar în limba română (p. 143 — 154); E. Contras, Sufixul -ei (p. 155 — 162); Elena Slave, Sufixele -ie, -arie (p. 163 — 174); Magdalena Popescu-Marin, Sufixele -oare şi -toare (-ătoare, -etoare, -itoare) (p. 175-186); Luiza Seche, Sufixai -ura (-atură, -ătură, -eturâ, -itură; -sură, -tură) (p. 187 — 196); Ioana Diaconescu, Substantivarea adjectivului în limba română (p. 197 — 278); Ion Coja, Substantivarea (p 6285Vel0r denumesc însuŞiri omeneşti negative (p. 279-283); bibliografie
ACADEMIA   REPUBLICII   SOCIALISTE ROMÂNIA INSTITUTUL   DE   LINGVISTICĂ   DIN BUCUREŞTI
STUDII SI MATERIALE PRIVITOARE LA
FORMAREA CUVINTELOR IN LIMBA ROMÂNA
VOL. AL VI-LEA
Se
EDITURA   ACADEMIEI   REPUBLICII   SOCIALISTE ROMÂNIA
1972
Profesorului nostru acad.  AL GRAUR, iniţiatorul acestei publicaţii şi
îndrumător al colaboratorilor ei
Redaaor responsabi, a, acestui vo.'un, MIOARA AVRAM
CONTEIBUŢII LA STUDIEEEA PBEFXXTJLITI CO- < P0-
DE
MIOARA AVRAM
1. în Etimologii româneşti 1 acad. Al. Graur a explicat provenienţa prefixului românesc co- din slavul po- prin disimilare într-o serie de formaţii în care rădăcina începe cu o consoană labială : coborî 2, eovîrşi 3T scofală, comînji, covîrni 4, eventual şi covei şi cobîlţăi. Becent, într-o contribuţie de natură teoretică privind etimologia „colectivă" — sau „de grup", cum o numise altă dată —, autorul rezumă astfel corespondenţa descoperită cu ani în urmă : „En etudiant ensemble tous Ies mots qui sembiaient presenter un prefixe co-, j'ai pu constater que leur radical eommengait, sans exeeption, par une consonne labiale, ce qui m'a permis de trouver le mot de l'enigme : il s'agit du prefixe slave po- qui, devant une labiale, a subi une dissimilation. Ainsi, par exemple, eovîrşi s'explique parfaite-ment par sl. povurs- (russe poversitf, ucr. poversiti, s.-cr. povrsiti)"5.
Declarîndu-mă de acord cu explicaţia dată 6, aş observa mai întîi că ea poate fi extinsă la cuvinte neluate în discuţie de acad. Al. Graur,
1 [Bucureşti] 1963, p. 24-27.
2 Pentru acesta autorul se referă la explicaţia dată în da pe planul al doilea, după admiterea etimologiei coborî < pogorî prin metateză : ,,dacă sensul de « a doborî» e vechi, ar fi imaginabil ca în coborî să avem a face cu o formă disimilată din *poborî, iar acesta din bulg. pobor-bam « a învinge în luptă, a doborî
3 Şi Alejandro Cioranescu, Diccionario eiimologico rumano, fasc. a 2-a, 1959, îl explicase dintr-un „sl. *povrusiti", dar presupunînd nu o disimilare, ci ,,fără îndoială un schimb de prefix, ca în covîrni < [tipărit greşit >] povîrni, probabil sub influenţa lui cotropi sau a mai marii expresivităţi a lui co-. Gf. vîrf".
4 Vezi nota precedentă.
5 Etijmologie collective, în Linguistique contemporaine. Hommage ă Eric Buyssens, Bruxelles, 1970, p. 84.
6 în cazul special al lui coborî ar mai fi necesare însă unele precizări. în critica explicaţiei din pogorî, acad. Al. Graur spune : ,,prin metateză ar fi trebuit să ajungem la forma *goporî, nu coborî (s-ar zice că s-a metatezat numai punctul de contact, nu şi gradul de sonoritate)". Observaţia din paranteză coincide cu felul cum a descris Sextil Puşcariu fenomenul în Limba română, voi. al II-lea Rostirea [Bucureşti], 1959, p. 154 : ,,un caz interesant pentru schimbul reciproc al consonantelor şi menţinerea foniei la locul tradiţional îl avem la pogor = cobor (la Cantemir gobor)". Varianta goborî, inserată în DA, mi se pare că trebuie discutată în oricare din
MIOARA AVRAM
CONTRIBUŢII LA STUDIEREA PREFIXULUI co- < po-
cel puţin la substantivele cu rădăcini slave cobîltoc „lac, loc mlăştinos, mlaştină" (da: „of. băltoacă") — poate şi cobîltâu „terenul din'cotul unei ape" (mat. dialect, i 208; cf. băltăti da) — sau covîrşoc „partea dinăuntru a vîrşei" (da : „cf. vîrşă" ; vezi însă şi vîrşog), dacă nu şi la formaţii cu bază onomatopeică sau expresivă de tipul verbelor cofîrşti „a avea diaree, a se murdări" (cf. jîrşt7), cofleşi — în e>a numai „(despre fructe) a se muia, a se strica", la lorgu Iordan, în bph ii (1935), p. 172 — 173, şi figurat, despre oameni „a se muia de boală, bătrîneţe etc, a-şi pierde puterile" (vezi şi la Scelban, d. „a urîţi, a slăbi"), la Udresctj, gl.8, pe lîngă acest ultim sens, şi despre vreme „a se moina" şi, prin extensiune, despre pămînt „a se umple de apă" (cf. fleaşc, jleaşcă, fleci, fleoş, fleşcâi)9—, de care a fost apropiat şi copleşi10 (fie că acesta a fost calificat chiar ca o variantă a lui cofleşi n, fie că i s-a dat o explicaţie asemănătoare, ca formaţie expresivă de la un verb imitativ12), şi al substantivului cojloşniţă „poreclă dată unei bătrîne" (da, după Pasca, gl. ; cf. floştină „femeie decăzută şi beţivă" tot la Pasca, gl.13 şi jleşniţă „femeie murdară, leneşă sau uşoară" la Fdrescu, gl.), care însă pot fi şi derivate mai noi cu un prefix co- deja constituit; în această interpretare (folosirea prefixului în formaţii expresive prin tema lor) ar putea fi admisă explicaţia lui Al. Ciorănescu, care atribuie lui co- calitatea de „prefix expresiv" şi abuzează
ipotezele susţinute : în ciuda asemănării cu *goporî, care ar reprezenta rezultatul normal al metatezei lui pogorî, este mai greu de explicat prin faza goborî evoluţia ulterioară spre o iniţială surdă; pe de altă parte, nu e uşor de susţinut nici evoluţia poboriti > goborî cu o consoană iniţială care suferă o disimilare în ce priveşte locul de articulare şi o asimilare în ce priveşte ,,gradul de sonoritate".
7 DA explică verbul cofîrşti ,,dintr-o onomatopee fîrşt, la care s-a adăugat co-(cu-) din cu furi", iar pentru Ciorănescu ,,pare un derivat [?] expresiv al lui cufuri".
8 Care dă o întreagă familie : cofleaşâ, cofleşeală, cofleşitură, pe lîngă cofleşi şi participiul cofIeşit tratat separat.
9 în da etimologia e considerată necunoscută, făcîndu-se numai referiri la ,, moleşi, cof oi, fIeşti [?], fleşcâi". Cu titlu informativ se citează etimologia propusă de g. Giuglea : lat. pop. *conflexire ,,a încovoia", care a fost acceptată în rew (2136) şi în dm. De acelaşi tip este etimologia dată mai tîrziu de Scriban, d. : ,,cp. cu lat. conf racesco". Dintre explicaţiile aduse între timp menţionez, în ordine cronologică, apropierea la care se gîndea a. Graur în bl ii (1934), p. 124 (,,Ce mot rappelle tsig. kovlo „mou", mais je ne vois pas de quelle maniere on pourrait l'y rattacher") şi originea onomatopeică a bazei (mai exact valoarea expresivă a grupului consonantic fl în cuvinte cu sensurile „cîrpă", „gură", „femeie uşoară") susţinută de lorgu Iordan, loc. cit. p. 172 — 173 (vezi şi Stilistica limbii române, Bucureşti, 1944, p. 86 : sugerarea ideii de „moale"). Ciorănescu, d. optează pentru „formaţie expresivă", afirmînd că „este rezultatul normal al lui cof Ieşti > *cofleşci pornind de la fleşcâi cu co- expresiv, ca în cocîrja, copleşi, cotropi etc."
10 în da, care îl prezintă cu „etimologia nesigură", se citează de la tdrg şi cdde reconstrucţia unui lat. pop. *complexire ; vezi si rew 2102 complexare, etimologie respinsă de A. Graur, în bl v (1937), p. 94
11 Vezi lorgu Iordan în bph ii, p. 187 ; vezi la p. 186 „pleaşcă « pălărie bleaga » (variantă a lui fleaşcă. ..)".
12 Vezi Ciorănescu, d. : creaţie expresivă care pare să plece de la aceeaşi rădăcină imitativă ca pleoşti; pentru valoarea expresivă a lui co- cf. cofleşi, comînji, cotropi".
13 lorgu Iordan, în bph ii, discută şi pe cofloşniţă (p. 173) şi pe floştină (p. 177) în aceeaşi listă de cuvinte cu fl cărora le susţine originea expresivă (vezi aici, mai sus, nota 9), fără a fi interesat de raportarea unuia la celălalt.
«de invocarea ei pentru etimologia lui cocîrja, cofleşi, comînji, copleşi, cotropi, chiar eovîrşi, fără a spune nicăieri care ar fi punctul de plecare,
originea prefixului.
2. Obiectul contribuţiei de faţă nu-1 constituie însă micile completări la lista de formaţii ale lui co- + radical începător cu o labială, ci constatarea că, spre deosebire de ceea ce rezultă din afirmaţia citată a acad. Al. Graur, această poziţie nu este „fără excepţie" contextul fonetic din „toate cuvintele care par să prezinte un prefix co-". Identificînd un asemenea prefix într-o serie de cuvinte a căror rădăcină începe cu o consoană velară, mi se pare că ele furnizează o explicaţie complementară a lui co- : din acelaşi prefix slav po-, dar prin asimilare la consoana următoare.
Este explicaţia care, ca şi cea prin disimilare în vecinătatea unei labiale, s-a dat şi pînă acum pentru cuvinte izolate. Astfel, în da la cagodi „a aştepta", sub care se tratează şi agodi „idem", se spune „cfr. rus. (dial.) goditb (vygoditb, pogoditb), idem. (Cagodi ar putea fi asimilat din pagodi14 = rus. pogoditb). Ofr. ogodV\ Ceea ce la acest articol s-a dat cu oarecare timiditate, în paranteză, apare în altă parte spus mai ferm : cocîrni „a înconjura, a feri, a evita" este explicat „în loc de *pocîmi (din prefixul de origine slavă po-, productiv în Banat, şi cîrni) cu asimilarea p-c > c-c"15.
în această situaţie mă întreb dacă explicaţia co- < po- prin asimilare nu poate fi extinsă şi la un cuvînt cum e cocîrja, despre care da spune că „pare a fi o contaminare între verbele cu sens asemănător care încep cu silaba co- (covoia, covriga, coroia, cocoşa, cf. şi cocîrlă) şi cîrjă"16. Scriban a explicat acest cuvînt ca format ,,d[in] cîrjă, ca şi ocîrjesc, cu prefixul slav co-", fără a preciza la ce prefix slav se referă (probabil ,,hu, rus. M, ho, spre" pe care-1 admite la eovîrşi).
Contextul fonetic co- + velara c- apare şi în alte cuvinte raporta-bile la o rădăcină începătoare cu velara cxi, care au etimologia necunoscută (coeînjeu „unealtă de tors nedefinită mai de aproape" : cf. cînjeu, variantă a lui gînjei „parte a furcii de tors", derivat al lui gînj de origine slavă — vezi da) sau au fost explicate neconvingător prin contaminări: coclanţă „mîner de la încuietoarea uşii", despre care da spune „pare a fi contaminat din coclete [el însuşi cu etimologia necunoscută] şi clanţă [considerat
14 tdrg, cade, Scriban, d. şi dm înregistrează un verb pogodi < sîrb. pogoditi.
15 în Limba română voi. al II-lea Rostirea, p. 104, Sextil Puşcariu dă cu rezerve acest exemplu printre alte cazuri de asimilare ,,p — o c — c : cocnesc (Pamfile, A. R.) în loc de pocnesc, cocîltesc în loc de pocîltesc şi poate şi în cocîrni pentru pocîrni (da)'* ; în, da cocni era dat ca „probabil, din pocni". în lucrarea citată Puşcariu se referă şi la cagodi „care e rus. pogoditi, cu asimilarea p — g > c — g; in acest caz asimilarea priveşte numai locul de articulaţie, nu şi fonia".
16 în dr vii (1931 — 1933), p. 109, Sextil Puşcariu explică astfel această contaminare (prezentată ca sigură de astă dată) : ,, cocîrja este a se coroia (sau cocoşa, covriga, covoia) ca o cîrjă". Ciorănescu, d. acceptă explicaţia din da (= Puşcariu), dar adaugă „sau, mai bine, din cîrjă (cf. cîrjoia) cu prefixul expresiv co- ca în cofleşi, copleşi, cotropi".
17 Evident, secvenţa co -\- c apare şi într-o serie de cuvinte neanalizabile din punctul de vedere al prefixării; problema explicaţiei prin asimilare (progresivă sau regresivă, vezi exemple de tipul cobăltoclcocăltoc în da) se poate pune şi la astfel de cuvinte.
8 MIOARA AVRAM 4
onomatopeic]"18, alături de care poate ii-pus coclenci „încuietoare veche la uşile primitive" (lex. reg. [1], p. 60) şi „ciot de creangă la prepeleac" (gl. reg.19) faţă de clenci I 3 şi 7 în da ; vezi şi la Udrescit, gl., cocleanc = cleanc, coclenci = clenci (clinei). Ele pot fi considerate formaţii cu prefixul co- fie că se identifică o formă originară cu po-, fie că admitem derivarea directă cu co- după constituirea lui ca prefix.
Cu o asimilare parţială (acomodare) ne întîlnim în cazul lui co- < po-înaintea unei rădăcini cu h-, Fenomenul este admis în da, cu rezerve? în explicarea substantivului eohrib „pălărie mare", pe care îl consideră „poate, în loc depohrib, cf. rut. pogribnih « chepeng»", precum şi în raportarea verbului cohîlti la pocîlti. E posibil ca în acest fel să se'explice şr adjectivul calmi „tulbure la minte, mai mult nebun", pe care da îl dă fără etimologie, raportîndu-1 numai la tehui (vezi şi Scriban, d., unde figurează şi varianta tăliui), dar căruia îi găsesc în materiale dialectale recente o paralelă cupă- : păhui „aiurit, zăpăcit, zănatic" (UdrEkSCLt, gl.), „năuc, zăpăcit, prost" (lex. reg. [1] 93).
3. Ultimul exemplu discutat ne duce spre abordarea a două aspecte noi ale problemei. Este vorba mai întîi de recunoaşterea unei variante cu a a prefixelor co- şi po-, deci că- şi pă-. Pentru po- varianta cu ă a mai fost amintită de unii cercetători, de exemplu de G. Eeichenkron, care considera prefixul pă- \ po-, din cuvinte ca pocinmp, postrungă „strungăreaţă", pozmoe 20, element de substrat dac; varianta pă- într-un cuvînt incontestabil slav e înregistrată de Scriban, d. la învechitul poueenie : păucenie şi paucenie. Existenţa variantelor că-, pă- interesează pentru prefixul paralel citat de obicei sub două (sau chiar trei) forme : tă- (te-21), to-. Considerîndu-1 dezvoltat din acelaşi po-22, ca alt rezultat al disimilării în vecinătatea unei labiale, acad. Al. Graur se întreabă de ce tă- din tă-mînji (şi tăvăli) are altă vocală decît prefixul din comînji cu acelaşi etimon (v. sl. ncMiâdTH) : „să fie redarea pronunţării ruseşti, sau mai curînd asimilarea cu vocala următoare, asimilare frînată atunci cînd consoana iniţială era c, asemănător în oarecare măsură cu o?"23. Fără a face să progreseze explicaţia propriu-zisă a vocalismului, cunoaşterea variantelor că~ şi pă- întăreşte ideea paralelismului dintre prefixele co-, po- şi tă- / to-
Paralela dintre co- şi tă- a fost relevată exclusiv pe baza lui comînji j tămînji. Ea apare confirmată de constatarea că alături de cofleşi (care
18 Vezi şi S. Puşcariu, în dr vii p. 107, unde explicaţia prin contaminare e susţinută şi de observaţia că ,,în Ţara Haţegului coclanţă se întrebuinţează alături de coclete".
19 Tot acolo apare ca articol separat un „cotlenci s.m. pl. braţele prepeleacului" (explicat drept „probabil pl. de la cocleamp, cu cl > tl"), care e evident acelaşi cuvînt cu coclenci. Explicaţia citată atestă indirect un cocleamp, care poate fi raportat la cleamp „cep lunguşor; creangă uscată ; vreasc" din da.
20 Vezi discuţia la C. Poghirc, în lr xvi (1967), nr. 5, p. 421.
21 Pentru te- vezi G. Poghirc, loc. cit.
22 Pentru altă părere în legătură cu originea lui tă- vezi Academia R. S. România, Istoria limbii române, voi. al ii-lea, Bucureşti, 1969, p. 364, unde se acceptă explicaţia prin substrat dată de g. Reichenkron şi precizată de C. Poghirc, loc. cit., p. 420.
23 Etimologii româneşti, p. 26.
5 CONTRIBUŢII LA STUDIEREA PREFIXULUI co- < po- 9
are şi o variantă cofleji) există formaţia toflegi (tofligi2*), fapt care nu poate fi lipsit de interes, indiferent dacă admitem sau nu ipoteza unei descendenţe comune de felul celei susţinute pentru cuplul amintit mai înainte (două rezultate diferite ale disimilării unui *po-).
4. Atît pentru c- j t-, cît şi pentru c- \ p- urmaţi de o sau ă se găsesc mai multe perechi de variante (cu sensuri identice sau foarte apropiate) în contexte fonetice asemănătoare cu cele discutate pînă acum (înainte de labială : povăialâ „şira spinării, spate" din lex. reg. 2, p. 41, respectiv povoială „(la bovine) partea musculoasă de sub flămînzare" din mat. dialect, i 265 ar putea fi legate de (în)covoia, încovăia, vezi în da încovoiată „arcuire" ; verbul cof oi „(despre fructe) a se muia, a se cofleşi"25 din da poate fi pus în paralelă cu tofăi „a călca prin noroi", considerat onomatopeic de tdrg, cade şi Scriban, d. — vezi acum la Udrescu, gl., şi derivatele tofăială şi toflea26—, eventual şi cu tefui „(despre porci) a rîma, a morfoli, a mozoli" de la Udrescit, gl. — pentru ultimul cf. însă ibidem un substantiv tef „rît" în expresia a da cu teful —)27 şi în altele diferite; variaţii ale segmentelor iniţiale co- \ po- sau că- \ tă- apar mai des înainte de dentală : cotîngi \ potîngi (ambele la Udrescu, gl.), cosomor f posomor (da), cf. şi cotroci j potromoci (da); cărăşel \ tărăşel (Scriban, d.). Cuvintele în care nu se poate segmenta un prefix co- (că-), po- (pă-), to- (tă-) nu interesează discuţia noastră decît în măsura în care atestă posibilitatea substituirii consoanelor h, p, t28 în poziţiile date ; se sugerează astfel, pentru elementele cu origine necunoscută, o cale în. plus de descoperire a etimologiei.
Există însă şi cuvinte clar analizabile într-un prefix co- (cu sau fără'una din paralelele amintite) şi o rădăcină cu iniţială diferită de cele remarcate pînă acum. Perechea cociump \ pociump „ţăruş, par, ciot" (da), analizabilă prin ciump „idem" (vezi Scriban, d.), demonstrează faptul că prefixul co- \ po- se întîlneşte şi în vecinătatea unei prepalatale (africate, în care primul element e dental). înaintea unei rădăcini cu dentală la iniţială se poate identifica un prefix co- în cuvîntul cotîrsă faţă de tir să (vezi da), iar posibilitatea raportării lui cotreanţă la treanţă favorizează interpretarea lui co-, de către vorbitori, drept prefix, chiar dacă adevărul istoric este altul29.
24 T of ligi e dat de Scriban, d. ca variantă nordică a lui cofleşi.
25 Prin spaţierea lui cofleşi în definiţie (glosare), da indică şi posibilitatea punerii în relaţie a celor două verbe. Pentru Ciorănescu, cof oi este chiar o variantă a lui cofleşi.
26 Tot de aici şi tofologl Vezi şi în dm tăfâlog.
27 Dacă pe covace „s.f. pl. mîncări scumpe" (din zicătoarea Aş mînca covace N-are cine-mi face folosită la adresa unei femei leneşe), fără etimologie în da, îl interpretăm, după cum mi se pare posibil, ca o alterare a lui pogace (prin faza intermediară *cogace), am avea un caz mai complicat în ce priveşte natura consoanei de după segmentul po- > co- : velară la origine, devenită apoi labială.
28 în acest caz nu are importanţă care dintre ele este originară.
29 Deci chiar dacă în cotreanţă vedem o deformare a lui catriniă (etimologia maghiară dată în da şi în dm a fost respinsă de G. Bledy, Influenţa limbii române asupra limbii maghiare, Sibiu> 1942, p. 55 ; vezi şi Tamas, e. p. 9), fără legătură la origine cu treanţă (explicat ca variantă a lui zdreanţă de origine slavă).
10 MIOARA AVRAM 6
5. Formaţiile citate în ultimul loc constituie cazuri relativ izolate în care se poate identifica prefixul co- înaintea unei prepalatale sau a unei dentale. înaintea unei velare acest prefix apare însă într-o serie de cuvinte, a căror confruntare permite stabilirea unei etimologii colective.
Avînd în vedere că explicaţia duce spre acelaşi prefix po- din care se admite provenienţa lui co- urmat de labială, cu unica deosebire în procesul fonetic presupus — asimilare în vecinătatea unei velare, faţă de disimilare în vecinătatea unei labiale -—, se poate spune că avem a face cu un tip special de etimologie multiplă, multiplă numai în ce priveşte căile de evoluţie : de la un punct de plecare unic se ajunge la un rezultat tot unic — care nu reprezintă o evoluţie normală — cu motivări diferite prin accidente fonetice opuse între ele.
Prezenta contribuţie constituie deci, într-un anumit sens, o aplicare a două principii etimologice susţinute de acad. Al. Graur : etimologia multiplă şi etimologia colectivă.
PBEFIXUL PER1-
LUIZA SECHE
Peri- este un prefix destul de slab reprezentat în limba română în formaţii create pe teren propriu, dar relativ frecvent în cuvinte împrumutate, în care poate fi cu uşurinţă analizat. Dicţionarele generale româneşti nu l-au inventariat ca articol independent. L-am întîlnit înregistrat #a atare în unele dicţionare tehnice \ în Dicţionarul de neologisme 2, în Dicţionarul enciclopedic român3, în unele dicţionare bilingve4 şi, de asemenea, în unele dicţionare străine 5. I. Eizescu 6 1-a studiat în categoria prefixelor noi, neproductive, alături de ab- (abs-), circum-, cis-, dis-, epi-, ex- (e-J, liipo- (ipo-J, infra-, meta-, ob- (o-), par-, post-, retro-, super-, sur- etc, apreciind că, spre deosebire de celelalte prefixe provenite din adverbe sau prepoziţii, care derivă în general verbe, peri- se ataşează la derivate nominale : 7 substantive (de fapt 8 !) : perifrază, pericarp, peri-eard, peripneumonie, perimetru, perilimfă, periscop, periderm şi 1 adjectiv : pericentric.
Apariţia lui peri- pe teren românesc în cîteva formaţii ştiinţifice, precum şi într-o serie de creaţii ocazionale, ne-a condus la ideea că, chiar
1 Dicţionar tehnic, Bucureşti, 1953 ; Lexiconul tehnic român, ediţia a Il-a, voi. 12, Bucureşti 1963. . '
2 Bucureşti, ediţia I, 1961 ; ediţia a Il-a, 1966.
3 Voi. 3 (K-P), Bucureşti, 1965.
4 Dicţionar rus-român II, Bucureşti, 1958; Dicţionar englez-român, Bucureşti, 1965; Dicţionar german-român, Bucureşti, 1966; Dicţionar francez-român, Bucureşti, 1967; Dicţionar italian-român, Bucureşti, 1967.
5 Larousse medical illusire, Paris, 1924; Dizionario enciclopedica Sansoni, Firenze, 1954; Dictionnaire de la langue frangaise abrege du Dictionnaire de Littre par A. Beaujean, Paris, 1959; Grand Larousse en dix volumes, voi. 8, Paris, 1963; The Oxford English Dictionary, voi. VIII, Oxford, 1963; The Concise Oxford Dictionary of current English, Oxford, 1964 ; Meyers Neues Lexikon. In acht Bânden. Sechster Band, Leipzig, 1964 ; Albert Dauzat-Jean Dubois-Henri Mitterand, Nouveau Dictionnaire etymologique et historique, Paris, 1964 ; Paul Robert, Dictionnaire alphabetique et analogique de la langue frangaise, voi. V, Paris, 1966 ; Le Petit Robert. Dictionnaire alphabetique & analogique de la langue frangaise, Paris, 1967.
6 Prefixe noi neproductive şi puţin productive, în smfc iii, p. 3 — 26.
12 luiza seche 2
dacă productivitatea lui este, deocamdată, redusă, trebuie să figureze şi el printre celelalte prefixe productive româneşti. De la început vrem să subliniem faptul că aria lui de răspîndire se menţine încă (aproape în exclusivitate) în terminologia savantă, circulînd deci numai în anumite domenii : biologie, anatomie, medicină, zoologie, botanică, geologie, astronomie,» arhitectură şi geografie.
★
Peri- îşi are originea în limba greacă (rapt-), unde a fost prepoziţie şi adverb, cu sensul ,,în jurul, împrejurul; în jur, împrejur". Un număr mic de cuvinte greceşti tehnice formate cu peri- au fost adoptate în latina clasică; mai multe au fost introduse în latina tîrzie şi medievală; cea mai mare parte dintre ele sînt reprezentate în limbile romanice moderne şi în unele limbi neromanice (engleză, germană, rusă, maghiară etc). După modelul cuvintelor formate chiar din greaca veche cu peri-, precum şi al noilor formaţii alcătuite din elemente greceşti (adeseori şi cu elemente latineşti), s-a creat un mare număr de termeni derivaţi cu'acest prefix,, care au pătruns în terminologia tehnică a limbilor moderne, cu prioritate în biologie, peri- fiind considerat un prefix potrivit pentru a denumi structura sau regiunea din jurul unui organ sau din jurul unei părţi a lui. Cei mai mulţi dintre aceşti termeni, păstrînd intactă forma prefixului şi suferind foarte mici diferenţieri în temă (specifice fiecărei limbi), sînt de circulaţie internaţională şi — adesea — este greu de precizat în care dintre limbile respective au fost folosiţi mai întîi.
în limba noastră, peri- a pătruns cu sensul originar, mai ales prin intermediul limbii franceze7, în împrumuturi ca : pericard, perifrază,, perimetru^ periseop, peristil, peritoneu, perivaseular etc. Unele cuvinte pot fi derivate pe teren românesc în situaţia în care în limbă există temele corespunzătoare (de exemplu peripneumonie, perilimfă, perimetru etc). Acest fapt însă nu poate servi drept indiciu cert că ele au fost formate în interiorul limbii noastre. Pentru cele mai multe cuvinte cu peri- există formaţii paralele în limbile franceză şi italiană şi, mai puţin, în engleză, germană, rusă şi maghiară şi e posibil ca şi pentru alte formaţii să existe în aceste limbi asemenea corespondente, neînregistrate în' dicţionare
în prezentarea materialului ilustrativ, după unele indicaţii de natură lexicografică, am înregistrat şi corespondentele construite cu peri- din alte limbi, pentru ca, astfel, să putem urmări frecvenţa şi, implicit, universalitatea acestui prefix îd majoritatea limbilor moderne. Cercetarea întreprinsă are drept obiectiv, pe de o parte, demonstrarea posibilităţii de a detaşa din cuvintele excerptate prefixul peri-, care şi-a păstrat nealterate forma şi valoarea primare, şi a preferinţei lui pentru temele savante, iar pe de altă parte, relevarea unor tentative de ataşare a acestui
7 Vezi I. Rizescu, lucr. cit., p. 15.
3 prefixul peri- 13
prefix la teme româneşti şi de creare a unor formaţii autohtone. Materialul supus investigaţiei a fost colectat din diferite surse lexicografice, din lucrări de specialitate mai vechi sau mai noi, din presă sau din emisiuni de actualitate ştiinţifică de la radio şi televiziune sau din diverse comunicări, conferinţe etc cu acelaşi caracter. Notînd toate cuvintele formate cu acest prefix, indiferent de' provenienţă (împrumuturi, calcuri, semicalcuri sau creaţii pe teren românesc fără model străin), am încercat să întreprindem o analiză a structurilor formaţiilor cu peri- şi să dovedim că, datorită frecvenţei remarcabile şi specializate, evadărilor dincolo de graniţele strictei' specialităţi şi (deocamdată) slabelor încercări de a se ataşa la teme româneşti şi de a crea în interiorul limbii cuvinte noi, peri- poate fi considerat — ca şi contra-, extra-, in-, intra-, re-, supra- etc — un prefix important în cadrul limbii noastre.
în clasificarea noastră — efectuată după criteriul formei şi cel semantic — nu am luat în consideraţie :
a) termenii care numai formal prezintă la partea iniţială un segment peri-, cuvintele respective neavînd nimic comun cu prefixul de care ne ocupăm nici în privinţa originii şi nici a sensului '.periclita, pericol, perima, perisabil, periplocat etc.
b) unii termeni tehnici, de obicei cu valori speciale accesibile numai specialiştilor, în care nu ne putem da seama dacă este vorba de prefixul peri- + temă sau dacă nu este cumva numai o simplă asemănare formală : periciazină (Chim. „derivat fenoftiazic"), periclaz (Chim. ,,oxid de magneziu"), pericoma (Zool. „gen de insectă dipteră care provoacă, prin muşcătură, leziuni foarte dureroase"), peristola (Fiziol. „contracţie a muşchilor unui organ cavitar") etc.
Facem, de asemenea, precizarea că în inventarul nostru am inclus atît formaţiile directe cu peri-, cît şi formaţiile secundare care îl conţin (derivatele'cu sufixe sau compuse care pornesc de la o formaţie existentă cu peri-), considerînd că, pentru cercetarea generală a frecvenţei cuvintelor formate cu peri- în limba română, acest fapt nu este de dispreţuit. Pentru a deosebi totuşi cele două tipuri de cuvinte cu peri- am marcat formaţiile secundare cu un asterisc la umărul cuvîntului respectiv (ex. pericarditâ*).
Cuvintele supuse cercetării au fost grupate în cele trei mari clase morfologice pe care le reprezintă : I. substantive, II. adjective, III. (rar) verbe, iar în cadrul fiecărei clase am împărţit materialul lexical în trei subclase :
a. cuvinte analizabile (ex. periartrită, peripancreatitâ, peripneumonie, periprostatită, peritiflită, periviscerită etc. sau periarterial *, periglaciar, perinefretic, perirenal, periselenar, periterestru etc);
b. cuvinte semianalizabile (ex. pericard, periseop, perigeu, peritomie etc. sau pericistic, peripteral * etc.);
c. cuvinte neanalizabile (ex. periact, periant, peribol, pericambiu etc sau periantic *, peristaltic etc).
14 LUIZA SECHE
I. SUBSTANTIVE
a. ANALIZABILE
periadenită (Med.) ag. med. 264, d. med. — Cf. fr. periadenite, it. periadenite, engl. periadenitis;
periangită (Med.) „inflamaţie a ţesuturilor perivasculare". — Cf. fr. periangeite;
periangiocolită (Med.) „pericolangită". d. med. — Cf. fr. periangio-colite, engl. periangiocolitis;
periapendicită (Med.) d. med.— Cf. fr. periappendicite, it. periappendicite, engl. periappendicitis, germ. Periappendizitis;
PERIARTERĂ 8 (Anat.) „suprafaţa din jurul arterelor". Periarteră humerală. Belea, p. a. 180;
periarterită * (Med.) der, Belea, p. a. 121, ag. med. 180, 254, 262, d. med. Vezi periarteră. — Cf. fr. periartherite, it. periarterite, engl. peri-arteritis, germ. Periarteritis;
periartrită (Med.) dn2, Belea, p. a. 476, der, ag. med. 446, d. med. — Cf. fr. periarthrite, it. periartrite, engl. periarthritis, germ. Periarthritis j
periartroză (Med.) d. med. — Cf. fr. periarthrose;
periastru (Astron.) dp. — Cf. fr. periastre, it. periastro, engl. periaster (periastron), germ. Periastron, rus. nepuacmp ;
periblastulă (Biol.) „rezultatul segmentării oului la animalele pluri-celulare"9. — Cf. fr. periblastule, engl. periblastulă ;
peribronşită (Med.) d. med. — Cf. fr. peribronchite, it. peribronchite, engl. peribronchitis ;
perieentru (Mat.) — Cf. fr. pericentre, it. pericentro, lat. perieentrum;
perichistectomie (Med.) „operaţie chirurgicală a ţesutului peripara-zitar în tratamentul chistului hidatie". d. med. — Cf. fr. periJcysteetomie;
pericicloidă (Mat.)— Cf. fr. perieyclo'ide, it. pericicloide;
periciclu (Bot.) — Cf. fr. pericycle, it. periciclo;
PERICIL (Bot.) „regiune din jurul cililor rădăcinii", ltr 2;
pericimentită (Med.) „periodontită". abc san. 280. — Cf. fr. perici-mentite;
pericistită (Med.) d. med. — Cf. fr. pericystite, it. pericistite, engl. pericystitis;
pericoleeistită (Med.) d. med. — Cf. fr. periclwlecystite, engl. peri-cholecystitis;
perieolită (Med.) d. med. — Cf. fr. pericolite, it. perieolite, engl. pericolitis;
8 Pentru a putea deosebi mai uşor formaţiile create pe teren românesc de împrumuturile din alte limbi, am recurs la un artificiu grafic : împrumuturile sînt culese cu al dine minuscule iar formaţiile pe care le considerăm create pe teren românesc cu aldine majuscule.
9 Cuvintele la care nu am indicat nici un izvor au fost culese din comunicări orale (conferinţe, radio, televiziune etc).
5 PREFIXUL peri- 15
pericord (Med.) „învelişul notocordului". d. med. — Cf. engl. peri-
cord;
pericoronarită (Med.) „inflamaţie a ţesuturilor moi care înconjură coroana unui dinte", d. med. — Cf. fr. perieoronarite ;
pericraniu (perieranium, învechit pericranion) (Anat.) Pericranion, adică peliţa care învăluie împrejur creierii, meşt. doft. i 24r/14. Peliţa ce învăleşte crierii numită pericraniu. Cornea, e. i 157/9, cf. Ursu, t. 253, dn2, d. med. — Cf. fr. pericrâne, gr. pericranion, it. pericranio, engl. peri-crane (pericranium) ;
PERIDEFERENTITĂ (Med.) „inflamaţie a ţesuturilor din jurul canalului dejerent". d. med. — Cf. peri- + deferent + -ită]
periduodenită (Med.) — Cf. fr. periduodenite;
perielectrotonus (Med.) „zonă de creştere a excitaţiei în vecinătatea nervului", d. med. — Cf. fr. perielectrotonus;
periencefalită (Med.) — Cf. fr. periencephalite, it. periencefalite, engl. periencephalitis;
periendoteliom (Med.) „periteliom". d. med. — Cf. fr. periendothe-lioma;
perienterită (Med.) — Cf. fr. perienterite, it. perienterite, engl. peri-enteritis;
periesofagită (Med.) d. med. — Cf. fr. periesophagite, engl. periae-sophagitis;
periflebită (Med.) d. med. — Cf. fr. periphlebite, it. periflebite, engL periphlebitis;
perifoliculită (perifolliculitis) (Med.) „inflamaţie a rădăcinii firului de păr datorită unor ciuperci sau unor microbi piogeni". d. med. — Cf. r. perifolliculite, engl. perifolliculitis;
perifrază (învechit perifras, perifrasis) (Gram., Stil.) Molnar, ret.
187/3, drlu, vîrnav, l. 141r/16, gr. r. n. i 147/23,   valian, v., negulici,
Stamati, d., Polizu, dlrc, dm, dn2, der etc. — Cf. fr. periphrase, lat. periphrasis, gr. periphrasis, it. perifrasi, germ. Periphrase, engl. periphrase, rus. nepu0pa3a [< gr. periphrazein „a vorbi în circumlocuţiuni" <peri „în jur" şi phrazein „a vorbi"];
perifrenită (Med.) „inflamaţie a regiunii din jurul nervului frenic". d. med. — Cf. fr. periphrenite;
PERIGALAXIE (Astron.) „poziţie corespunzătoare celei mai mici distante de Galaxia noastră"; ant. apogalaxie. Cf. PEEIJUPITER, PEEISATUEJST, PEEIUEANUS;
perigastrită (Med.) d. med. — Of. fr. perigastrite, it. perigastrite, engl. perigastritis;
periglaciar (Geogr.) „nume dat regiunilor de la periferia gheţarilor actuali şi pleistoceni". în studiul... periglaciar ului, C. Brătescu este un precursor în geografia românească, mg i 31, cf. ltr 2. Substantivare a cuvîntului de sub II a. — Cf. fr. periglaciaire;
16 LUIZA SECHE
perigrafie10 „descriere a circumstanţelor, raport; (învechit) scrisoare împrejur, scriere împrejur". Genilie, g. 29v, ist. am. i 137r, 150v, Cante-mir, ist. 407, Gâlbi, m. 225. - Of. gr. perigrajia, fr. perigraphie, engl. perigraphe;
perihepatită (Med.) d. med. - Cf. fr. perihepatite, it. perihepatite, engl. perihepatitis;
PERIJUPITER (Astron.) „poziţie corespunzătoare celei mai mici distanţe de care orice satelit al lui Jupiter se apropie de această planetă pe poziţia eliptică" ; ant. apojupiter. Cf. PEEIGALAXIE, PEEISATTJEJSr PEEIUEANUS; '
perilaringită (Med.) - Cf. fr. perilaryngite, it. perilaringiie, engl. perilaryngitis ;
periiimfă (Anat.) „lichid care se găseşte între labirintul osos si cel membranos al urechii", dn2, d. med. — Cf. fr. perilymphe, it. perilimfa, germ. Perilymphe, engl. perilymphe ;
perimeningită (Med.) — Cf. fr. perimeningite, it. perimeningite, engl. perimeningitis;
perimetrită (Med.) „inflamaţie a membranei care înveleşte uterul". d. med. — Of. fr. perimetrite, it. perimetrite, engl. perimetritis {
perimetroanexită (Med.) „perisalpingovarită". d. med. — Cf. fr.
perimetroannexite;
perimetrosalpingită (Med.) d. med. — Cf.  fr.  perimetrosalpingite ;
perimetru (învechit peremetru, perimetros, perimetrium, regional pelimetru) (Mat.) Cuvîntul este polisemantic şi este bine reprezentat în limbă de la începutul secolului al XlX-lea. — Cf. fr. perimetre, lat. peri-metros, engl. perimeter, germ. Perimeter, it. perimetro, rus. nepuMemp [<gr. perimetros < peri „în jur" şi metrou „măsură"];
perineîrită (Med.) Bianu, d. s. 634, der, d. med. — Cf. fr. perinephrite, it. perinefrite, engl. perinephritis;
perinerv (Anat.) d. med. — Cf. fr. perinerf, it. perinervo, engl. peri-nerve, germ. Perinerv;
perinevrită (Med.) d. med. — Cf. fr. perinevrite, it. perinevrite: perioftalmie (Med.) — Cf. fr. periophtalmie;
periorehită * (periorhită) (Med.) d. med. Vezi periorchium. — Cf. fr. periorchite;
periorchium (periorhium) (Med.) „tunica testiculului", d. med.; peripancreatită (Med.) ag. med. 343, d. med. — Cf. fr. peripancrea-
tite;
periparazitism (Med.) „periokie". d. med. — Cf. fr. periparasitisme, engl. periparasitism, germ. Periparasitismus;
peripleurită (Med.) d. med. — Cf. fr. peripleurite, it. peripleurite, engl. peripleuritis;
La acest cuvînt, analiza semantică este mai greu de făcut.
PREFIXUL peri- 17
peripneumonie (învechit peripleumonie, peripneumenie, peripnevmo-nie) (Med.) „numele unor afecţiuni pulmonare; (prin restricţie) pneumonie". Au murit eîţiva oameni de peripleumonie (a. 1785). Gâldi, m. 226. Peripnevmonia adevărată sau giunghiul. Cornea, e. i 123/12. Vărsatul... e împreunat cu peripneumenia. învăţătură 57/5. Aprinderea peptului sau peripnevmonia au curgerea de pept. Vulcan, t. 68, cf. Episcupescu, practica, 205/1, ÎTegulici, man. sănăt. 333/13, Barasch, i. 81/2, Şăineanu, d. u., Alexi, w., Scriban, d., sivifc iii, 15. — Cf. fr. peripneumonie, it. peripneumonite, gr. peripneumonia, lat. peripnenmonia, engl. peripneumony (peripneumonia);
periporită (Med.) „inflamaţie în jurul orificiilor glandelor sudori» pare", d. med. — Cf. peri- + poros „trecere" + -ită;
periprostatită (Med.) Periprostatită şi supuraţie pelviană. ag. med. 213, d. med. — Cf. fr. periprostatite, it. periprostatite ;
peripsoită (Med.) „inflamaţie în jurul muşchiului psoas". d. med. ;
perirectită (Med.) d. med. — Cf. fr. perirectite ;
perisalpingită (perisalpinx) (Med.) d. med. — Cf. fr. perisalpingite, it. perisalpingite, engl. perisalpingitis, gr. perisalpinx ;
perisalpingovarită (Med.) „perimetroanexită". d. med. — Cf. fr. perisalpingovarite;
PERISATURN (Astron.) „poziţie corespunzătoare celei mai mici distante de care orice satelit al lui Saturn se apropie de această planetă pe poziţia eliptică; ant. aposaturn. Cf. PEEI GALAXIE, PEEI JUPITEE, PEBIUEAÎTOS;
perisîeră (Geol.) „înveliş extern al Pămîntului; sima", dn2, der.
— Cf. fr. perisphere [< gr. peri „în jur" şi sphaira „sferă"] ;
perisigmoidită (Med.) „inflamaţie a valvulelor sigmoide". d. med.
— Of. fr. perisigmoidite ;
perisistolă (Piziol.) dn2. — Cf. fr. perisystole, it. perisistole, engl. perisystole;
perispermatită (Med.) „inflamaţie a ţesuturilor din jurul cordonului spermatic". d. med. — Cf. fr. perispermatite ;
perisplanhnită (Med.) „periviscerită". d. med. — Cf. fr. perisplan-chnite;
perisplenită (Med.) d. med. — Cf. fr. perisplenite, it. perisplenite, engl. perisplenitis[< gr. peri „în jur" şi splen, splenos „splină"];
perispondilită (Med.) d. med. — Cf. fr. perispondylite, it. perispondi-
lite;
peritiflită (Med.) [Apendicita] este veche, dar s-a confundat cu .. .peri-tiflitele, peritonitele circumscrise. Bianit, d. s. 69, cf. d. med. — Cf. fr. perityphlite, it. peritiflite, engl. perityphlitis ;
peritiroidită (Med.) „peristrumită". d. med. — Of. fr. perithyroîdite;
peritraheită (Med.) — Cf. fr. peritracheite ;
PERIURANUS (Astron.) „poziţie corespunzătoare celei mai mici distanţe de care orice satelit al lui Uranus se apropie de această planetă
2-c. 26
18 LUIZA SECHE g
pe poziţia eliptică"; ant. apouranus. Cf. PEEIGALAXIE, PEEIJUPI-TEE, PEEISATUBN;
periureterită (Med.) Gudură ureterală eu periureterită. ag. med. 193,, cf. 213. — Cf. fr. periureterite, it. periureterite, engl. periuretheritis;
periuretrită (Med.) ag. med. 213, d. med. — Cf. fr. perimetrite ţ
periviseerită (Med.) „perisplanhnită". d. med. — Cf. fr. perivisceritef it. periviscerite, engl. periviseeritis ;
perizonă „centură, brîn; cache-sexe". — Cf. fr. perizonium, it. perizonna, engl. perizonium.
b. SEMIANALIZABILE
pericard (învechit perieardio, perieardion, perieardiu, pericardium) (Anat.) „membrană fibro-seroasă care înveleşte inima şi locul de origine al marilor vase". Amfilohie, g. f. 257r/12, Teodori, a.' 67/12, cr (1829),. 3132/14, antrop. 79/20, Cornea, e. i 208/3, Polizu, p. 146/25, Kreţu-lescu, a. 359/14, Barcianu, Alexi, w., Bianu, d. s., Babeş, o. a. i 367,,
enc. vet. 60, parhon, b. 15, dm, dn2, zoologia 45, der, dfr, d. MEdI
— Cf. lat. periear'diurn, fr. pericarde, it. pericardio, engl. pericard, germ. Perikard, rus. nepunapd [ < gr. periJcardion „în jurul inimii" < peri „în jur" şi Tcardia „inimă"];
perieardeetomie * (Med.) d. med. Vezi pericard. — Of. fr. periear-dectomie;
pericardioliză * (Med.) d. med. Vezi pericard. — Cf. fr. pericardio-
lyse;
perieardită * (Med.) der, Belea, p. a. 128, dfr, ag. med. 160, 261^ 385. Vezi pericard.—Gî. fr. pericardite, engl. pericarditis, rus. nepunapdum ;
perieardotomie * (Med.) d. med. Vezi pericard. — Cf. fr. perieardotomie ;
periearp (învechit periearpiu) (Bot.) „parte a fructului care înveleşte seminţele", caiet 82r/3, Brezoianu, a. 315/6, Cornea, e. h 204/51, Ba-rasch, b. 28, id. i. n. 146/19, agronomia (1859) 387/15, Barcianu, Leon, med. 156, Alexi, w., Şaineanu, d. u., cade, dm, dn2, der, dfr. — Cf. lat. pericarpium, fr. periearpe, it. pericarpo, engl. periearp, germ. Peri-lcarp(ium), rus. nepunapnuu [< gr. perikarpion < gr. peri „în jur" şi Jcarpos  „fruct"];
perieite pl. (Anat.) „celule Eouget". d. med. — Cf. peri- + gr. Jcystos „celulă";
perieitoni * (Med.) „tumoare benignă constituită din perieite". d. med. — Cf. fr. pericytome;
perieolangită (Med.) „periangiocolită". d. med. — Of. fr. pericollan-
gite;
pericolpită (Med.) „inflamaţie a ţesuturilor din jurul vaginului". P. med. — Cf. fr. pericholpite;
9 prefixul peri- 19
pericondrită * (Med.) d. med. Vezi pericondru. — Cf. fr. perichondrite, it. pericondrite, engl. periehondritis;
pericondru (pericondrum, perichondrium) (Anat.) „membrană a ţesutului conjunctiv care înveleşte cartilagiul". abc săn., d. med. — Cf. fr. perichondre, it. pericondrio, engl. perichondrium [< gr. perikhondrion < peri „în jur" şi Jchondrion „cartilagiu"];
periderm (Biol.) „totalitatea ţesuturilor protectoare care înlocuiesc fiziologic epiderma", ltr 2, der, d. med. — Cf. periderme, it. periderma, engl. periderm, germ. Periderm ;
peridesm (Bot.) „parenchim care înfăşoară fasciculele libero-lemnoase şi înconjură endodermul". — Cf. fr. peridesme, engl. peridesmium ;
peridrom (Arhit.) 1. „galerie acoperită care înconjură un edificiu şi care serveşte ca loc de plimbare" ; 2- „spaţiu exterior cuprins între peretele naosului şi coloanele care înconjură un templu antic", dn2, ltr2, der. — Cf. fr. peridrome, gr. peridromos, it. periăromo, engl. peridrome;
peridurografie (Med.) d. med. — Cf. peri- + dura mater + grajein „a scrie" ;
periegeză (Geogr.) „călătorie în jurul pămintului". A peregrinat prin viaţă ea un iscusit navigator într-o îndelungată periegeză. Constanti-nescu, s. ii 153. — Cf. fr. periegese, it. periegesi;
perifen (Farm.) „substanţă medicamentoasă cu acţiune vasodila-tatoare puternică; priscol". ltr2, der [< peri- şi -jen, izolat prin analiză după modelul altor denumiri comerciale asemănătoare din acest domeniu arijen, elajen, epifen, purgojen];
perifiton (Bot.) „crustă biogenă care acoperă ca o pastă fină tijele şi frunzele plantelor acvatice; biodermă". ltr 2. — Cf. gr. periphyton;
perigeu (învechit perigei) (Astron.) „punctul în care Luna, Soarele sau un satelit artificial în mişcarea lor orbitală se află cel mai aproape de Pămînt" ; ant. apogeu. Genilie, g. 76/17, Valian, v„ IsTegulici, Fontanin, c. 67/25, Polizu, Draghiceanu, c. 8, Culianu, c. 168, cf. 274, dm, dn2, ltr2, der, dfr. — Cf. fr. perigee, lat. perigeum, it. perigeo, engl. perigee, germ. Perigăum, rus. nepmeii [< gr. perigeios< peri „în jur" şi ge „pămînt"] ;
periginie * (Bot.) „însuşirea de a fi perigin" (s,v.). Grecescu, fl. 6. Vezi II b;
perigon (perigoniu) (Bot.) „înveliş floral ale cărui foliole sînt uniforme, din care cauză nu se poate face distincţia între caliciu şi corolă". — Cf. perigone, lat. perigonium, it. perigonio, engl. perigon, germ. Perigon ;
perijejunită (Med.) „inflamaţie în jurul jejunului". d. med. — Cf. fr. perijejunite;
periheîiu (învechit perihelium? perieliu, periiliu, perihelie9 perilie) (Astron.) „punctul în care o planetă, în mişcarea ei în jurul Soarelui, se află cel mai aproape de acesta; timpul în care planeta respectivă se află în acest punct"; ant. ajeliu. ar (1832) 642/28, elem. g. 102/21, Genilie, g. 76/15, Valian, v., Eus, i. i 8/29, Negulici, Font anin, c. 67/22,
20 LUIZA SECHE
Barasch, m. ii 77/19, Drăghiceanu, c. 8/2, Gane, n. i 221, Culianu, c. 240, Alexi, w., dt, ltr2, der, dfr. — Cf. fr. perihelie, lat. perihelios, germ. Perihel (Perihelium), engl. perihelion, rus. nepu8ejiuu[<: gr.perihelios < peri ,,în jur" şi fte^os „soare"];
perimisiu (perimysium) (Med.) „ţesut conjunctiv care înconjură fibrele musculare", d. med. — Cf. lat. perimysium;
perineoeel * (Med.) „hernie perineală". d. med. Vezi perineu. ~ Cf. perineu + gr. hele „hernie" ;
perineografie * (Med.) d. med. Vezi perineu. — Cf. fr. perineographie ;
perineoplastie * (Med.) Vezi perineu. — Cf. fr. perineoplastie;
perineorafie * (Med.) d. med. Vezi perineu. — Cf. perineu + gr. rhaphe „sutură" ;
perineotomie * (Med.) dfr. Vezi perineu. — Cf. fr. perineotomie, it. perineotomia;
perineu (învechit perineum) (Anat.) man. sănăt. 337/24, Turnescu,
c. 16v, Polizu, p. 86/19, dm, der, dn2, abc săn. 254, dfr, d. med. — Cf. lat. perineum, fr. perinee, it. perineo, engl. perineo (perineum), germ. Perineum [< gr. perineos < peri „în jur"];
perineurium (Med.) „teaca de ţesut conjunctiv a unui fascicul de fibre nervoase", d. med. ;
periodont (periodontum, periodonţiu) (Anat.) „ţesut care înconjură dintele". în periodonţiu pătrunde o injecţie prin caria dentară, abc săn. 280, cf. d. med. — Cf. fr. periodonte, it. periodonto, engl. periodontium, germ. Periodontium;
periodontită * (Med.) „pericimentită". Periodontită poate apărea în urma unui traumatism, abc săn. 280. Profilaxia periodontitei constă în tratamentul la timp a dinţilor cariaţi. BMjEA, p. a. 633. Vezi periodont. — Cf. fr. periodontite, it. periodontite, engl. periodontitis, germ. Periodon-titis;
periokie (Med.) „formă de parazitism în care paraziţii se găsesc în haine, în locuinţe, în microclimatul ambiant omului; p'eriparazitism".
d. med. ;
perionyehium (Anat.) „marginea epidermei care înconjură unghia". d. med. — Cf. fr. perionyehium;
perionixie (perionixis) (Med.) „îmbolnăvire a zonei de piele din jurul unghiei", abc san., d. med. — Cf. fr. perionyxis, it. perionissi;
periooforită (Med.) „inflamaţie a regiunii din jurul ovarului". d. med. — Of. perioophorite ;
periooîorosalpingită * (Med.) „inflamaţie a regiunii din jurul ovarului şi salpingelui". d. med. Vezi periooforită şi perisalpingită I a. — Cf. fr. perioophorosalpingite;
pariost (periosteum) (Anat.) „membrană conjunctivă fibroasă care înveleşte osul". Ampilohce, c. f. 257r /13, antrop. 18/6, Polizu, P. 6/3, Kreţu-lescu, A. 12/2, Barcianu, Alexi, w., Bianu, d. s., enc. vet. 4, enc. agr., dlrc, dm, Belea, p. a. 105, abc săn. 280, der, d. med. - Cf. fr. perioste,
XI prefixul peri- 21
lat. periosteum, it. periostio, engl. periosteo (periosteum), germ. Periost [< gr. periosteon < peri „în jur" şi osteon „os"];
periostită * (învechit periostit) (Med.) Polizu, t. 115/12, Bianu,
d. s., enc. vet. 8, 14, abc săn. 280, der, dn2, dfr, d. med. Vezi periosţ.
— Cf. fr. periostite, it. periostite, engl. periostitis, germ. Periostitis ;
periostoză* (Med.) Bianu, d. s., enc. vet. 8, dn2, d. med. Vezi periost. —■ Gf. fr. periostose, it. periostosi;
periostracum (Zool.) „epidermă a cochiliilor moluştelor". ltr2. — Cf.
fr. periostracum, engl. periostracum, germ. Periostracum [< gr. periostracon < peri „în jur" şi ostracon „cochilie"];
periplegie (învechit peripligie) (Med.) „paralizie totală"; cf. hemiplegie. Peripligia sau totala apoplesie. Cornea, e. i 63/22. — Cf. fr. periplegie [< gr. periplegia < peri „în jur" şi plege „leziuni" (< plessein „a lovi")];
peripter (Arhit.) „edificiu înconjurat de o singură galerie de coloane". îsTaum, ist. art. 172, ltr2, dm, dn2, der, dfr. — Cf. fr. periptere, it. peri-ptero, engl.peripter[<gv.peripteros<peri „înjur" şipteron „aripă, flanc"];
periseop (Fiz.) Arghezi, c. j. 184, dlrc, DM, dn2, der, ltr2, dfr.
— Cf. fr. periscope, it. periscopio, gr. periskopeo, engl. periscope, germ. Periskop, rus. nepucnon, magh. periszlwp [<cgr. perisTcopein < peri „în jur" şi skopein „a privi, a cerceta"];
perisip (Geogr.) „fîşie de pămînt la malul mării care închide un liman sau o lagună", ltr2. — Cf. fr. perisipe;
perisperm (Bot.) „ţesut vegetal care acumulează substanţele nutritive ale plantelor"; cf. endosperm. Grecescu, fl. 4, Alexi, w., enc. agr., ltr2, Sandu-Aldea, s. 147, dfr. — Cf. fr. perisperme, it. perisperma, engl. perisperm, germ. Perisperm, rus. nepucnepM;
peristil (Arhit.) „galerie interioară sau exterioară formată dintr-un şir de coloane", dn2, der, dfr. — Cf. fr. peristyle, it. peristilie, engl. peri-style, lat. peristylum, germ. Peristyl, rus. nepucmujib, magh. perisztil [< gr. p eristy Ion < peri „în jur" şi stylos „coloană"];
peristaltism (Med.) d. med. — Cf. fr. peristaltisme;
peristom 1. (Zool.) „regiunea din jurul gurii la unele animale inferioare"; 2. (Bot.) „partea de la marginea unor muşchi formată dintr-un număr de dinţişori vizibili după căderea operculuiui". enc. agr., dfr.
— Cf. fr. peristome, it. peristoma, engl. peristome, germ. Peristom [< gr. peri „în jur" şi stoma „gură"];
peristrumită (Med.) „tumoare malignă a celulelor din jurul vaselor mici". d. med. — Cf. fr. peristrumite;
periteîiom * (Med.) „inflamaţie a ţesuturilor din jurul glandei tiroide ; periendoteliom". d. med. Vezi periteliu. — Cf. fr. peritheliom;
periteîiu (perithelium) „ţesut conjunctiv care înconjură vasele mici". d. med. — Cf. fr. perithelium;
peritendineu (peritendineum) (Med.) „teaca conjunctivă care acoperă benzile fibroase ale tendoanelor". d. med. — Of. fr. peritendineux;
22 LUIZA SECHE 12
peritendinită * (Med.) d. med. Vezi peritendineu. — Cf. fr. peri-tendinite;
peritenonită (Med.) „inflamaţie a ţesutului peritenMnos". d. med.
— Of* fr. peritenonite;
peritomie (Med.) „circumcizie". d. med. — Of. fr. peritomie, it. peritomia [< gr. peri „în jur" şi tome „tăiere"];
peritoneoplastie * (Med.) „peritonizare". d. med. Vezi peritoneu.
— Cf. fr. peritoneoplastie;
peritoneoseopie * (Med.) d. med. Vezi peritoneu. — Cf. fr. perito-neoseopie [< gr»       „în jur" şi skopein „a privi, a cerceta"];
peritoneu (Anat.) Cornea, e. i 141/35, antrop. 63/7, Albineţ, m. 173/21, Kreţulescu, m. 173/19, Polizu, p. 112/12, Turnescu, c.' 16r, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Bianu, d. s., Babeş, o. a. i 107, abc san., Belea, p. a. 131, dn2, der, dfr, smfc v 191, d. 'med. — Cf. lat. perito-naeum, it. peritoneo, engl. peritoneum, germ. Peritoneum fr. peritoine [< gr. peritonaion < peri „în jur" şi teinen „a întinde"];
peritonită* (Med.) man. sănăt. 264/10, 333/14, Alexi, w., Bianu, d. s., Oamil Peirescu, u. n. 409, Belea, p. a. 134, der, abc săn., smfc i 134, dfr, d. med. Vezi peritoneu. — Cf. fr. peritonite, it. peritonite, lat. peritonitis, engl. peritonitis, germ. Peritonitis, rus. nepumouum;
peritonizare * (Med.) „peritoneoplastie". d. med. Vezi peritoneu.
— Of. peritoniza;
peritrih (Med.) „dispoziţie a cililor pe întreaga suprafaţă a unei bacterii", d. med. — Of. peri- + gr. thrix „păr".
c. NEANALIZABILE
periact 1. (Ist.) „balistă mobilă", dn2. 2. (Teatru, în antichitate) „maşină care permitea, prin învîrtirea ei în scenă, schimbarea decorurilor". dn2. — Of. fr. periaete, gr. periaMos ;
periant (Bot.) „înveliş floral format dintr-un număr variabil de elemente (frunze modificate), care înconjură şi protejează gineceul şi andro-ceul florii". în limba română îl găsim atestat pentru prima oară în Condica lui I. Golescu, iar mai tîrziu în caiet 76v/6, Barasch, i. n. 135/16, Gre-cescu, fl. 7, Barcianu, Alexi, w., ds, dm, dn2, ltr2, der, dfr. — Cf. fr. perianthe, lat. perianthum, it. perianto (perianzio), engl. perianth, germ. Perianth [< gr. peri „în jur" + anthos „floare"];
periblem (Bot.) „ţesut al meristemului terminal al unei tulpini sau al unei rădăcini de plantă fanerogamă". dgr. — Cf. fr. peribleme, it. periblema, engl. periblem, germ, Periblem;
periboină (Geogr.) „depresiune naturală produsă sub acţiunea valurilor mării, care separă marea de un lac litoral şi prin care apele mării se unesc cu apele lacului", ltr2. — Cf. fr. periboine;
peribol (Arhit.) (în mitologia greco-romană) „spaţiul sacru din jurul templelor, împodobit cu statui şi cu monumente", dn2, ltr2, dfr. — Cf. fr. peribole, lat. peribolus, it. peribolo, engl. periboulus [ < gr. peribolos {peri „în jur")];
PREFIXUL peri- 2 3
perieambiu (Bot.) „denumire veche pentru periciclu" (v. c). ltr2.
— Of. fr. perieambium, engl. perieambium, germ. Perikambium;
pericarion (Med.) „masă citoplasmică circumnucleară". d. med.
— Of. fr. pericaryone;
periclin (Bot.) „ansamblu de frunze sau de bractee care formează involucrul florilor din familia compozeelor". Grecescu, fl. 297. — Cf. fr. pericline, it. periclino, engl. periclin, germ. Perildin;
perieei pi. (Ist.) „nume dat de greci locuitorilor unei ţări cucerite, <eare locuiau în jurul statului suveran şi a căror situaţie civilă era între «cetăţeni şi sclavi", dn2, der. — Cf. fr. periecpies [< gr- perioikoi < peri ?,în jur" şi oikein „a locui"];
periferie. Cuvîntul este polisemantic şi este foarte bine reprezentat în limbă începînd cu secolul al XlX-lea. — Cf. fr. peripherie, lat. periphe-■ria, it. periferia, germ. Peripherie, engl. periphery, rus. nepufiepua [< gr. peripheria „circumferinţă" < peri „în jur" şi pherein „a purta, a duce"];
perioadă. Cuvîntul este foarte frecvent în limbă, de aceea considerăm inutilă înregistrarea izvoarelor în care apare. — Cf. fr. periode, lat. perio-dus, it. perioăo, engl. period, germ. Period, rus. nepuod [< gr. periodos circuit" — aplicat la mişcarea aştrilor — < peri „în jur" şi hodos „cale");
periodicitate * dm. — Of. fr. periodicite;
periodism * (Biol.) der. — Cf. fr. periodisme ;
periodizare * dm, ltr 2. — Cf. periodiza ;
peripatetician (Filoz.) dm, dn2. — Cf. fr. peripateticien, germ. Peri-patetilcer;
peripatetieism (Filoz.) „peripatetism". dlrc, dm. — Cf. engl. peri-
pateticism;
peripatetism (Filoz.) „peripatetieism". dlrc, dm, dn2. — Cf. fr. peripatetism, it. peripatetismo, rus. nepunamemusM ;
peripato „plimbare". Turiştii execută un peripato, adică plimbare. rom. lit., nr. 23(87), 1970, p. 12/4. — Cf. fr. peripato;
peripîlzon (în expresiile A lua pe cineva în periplizon „a-şi bate joc de cineva, a rîde de cineva". Atunci n-aţi mai lua atît de uşuratec în periplizon sentimentul la care s-a înălţat Todiriţă. O. Petrescu, o. p. ii 235, «f. bl iv, 1936, 108, b ph vi, 1939, 177, Iordan, stil. 319, Gâldi, m. 226, smfc iii 15 ; A vorbi în periplizoane „a face aluzii muşcătoare", bl iv, 1936, 108). Cf. gr. rcspiTW-tco (part. 7repi7uai£cov) 5
periplu (Geogr.) „călătorie pe mare în jurul pămîntului; circum-navigatie". M. I. Caragiale, c. 94, Perpessicius, m. iv 399, dfr. Periplu ■economic, flacăra, nr. 8, 1970, 2/1. Am evadat din Megalopolis în lumea ■satelor. . . într-un periplu zig-zagat la cîteva mii de kilometri de Tokio. scÎnteia, nr. 8503, 1970, 6/1. — Cf. fr. periple, lat. periplus, it. periplo, «engl. periplus (periple) [< gr. periplous < peri „în jur" şi plein „a naviga"] ;
peritonsilită (Med.) „inflamaţie a ţesuturilor periamigdaliene". d. med. — Cf. peri- + lat. tonsilla „amigdală" + -ită.
24 LUIZA SECHE 14
II. ADJECTIVE
a. ANALIZABILE
periamigdalian (Anat.) Flegmon periamigăalian. ag. med. 277, cf. 281. d. med. ;
perianal (Anat.) „cireumanal". abc san.. Belea, p. a. 580. — Cf. fr. perianal, it. perianale, engl. perianal;
periapendieular (Med.) d. med. — Cf. fr. periappendiculaire ;
periapieal (Med.) d. med. — Cf. fr, periapical;
periareolar (Med.) „situat în jurul areolei". d. med. — Cf. fr. peri-areolaire;
periarterial * (Anat.) ag. med. 189, d. med. Vezi periarteră. — Cf. fr. periarteriel, it. periarieriale, engl. periarterial;
periartieuîar (Med.) ag. med. 117, dfr, d. med. — Cf. fr. periarti-culaire, it. periarticolare, engl. periartieuîar;
periaxial (Anat.) „situat în jurul axului cerebrospinal". — Cf. fr. periaxial, it. periassiale, engl. periaxial;
peribraiihial (Zool.) — Cf. fr. peribranehial, it. peribranehiale, engh peribranehial (peribrankial) ;
peribronhial (Anat.) — Cf. fr. peribronchial, it. peribronhiale, engl. peribronchial;
PERICARPATIC (Geogr.) „situat în jurul Munţilor GarpalV\ Dealuri periearp atice, geografia viii 39 ;
perieeeal (Anat.) d. med. — Cf. fr. perieaecal, engl. pericaecal;
perieefalie (Anat.) „situat în jurul arterei carotide", d. med. — Cf. fr. pericephalique, it. pericefalico, engl. pericephalie;
perieelular (Biol.) d. med. — Cf. fr. pericellulaire, it. pericellularey engl. pericellular;
perieentrie * (Mat.) cade, dn2. Vezi pericentru. — Cf. fr. pericen-trigue, it. pericentrico;
pericerebral (Anat.) d. med. — Cf. fr. pericerebral, it. pericerebrale? engl. pericerebral-,
perielinal (Geol.) „situat în jurul suprafeţei axiale a cutei scoarţei Pămîntului"; cf. anticlinal, izoclinal, sinclinal. — Cf. fr. perielinal, it. periclinale, engl. perielinal',
periclină f. (Geol.; mai ales în sintagma zonă periclină) „zonă de apropiere şi de unire a formaţiunilor geologice de pe cele două flancuri ale cutelor", ltr2;
perieordal* (Anat.) „situat în jurul notocordei".   Vezi pericord»
— Cf. engl. perichordal;
perieorneal (Anat.) „situat în jurul corneei sau în jurul ochiului;* pericornean". Nervi pericorneali. — Cf. engl. perieorneal;
pericornean (Anat.) „perieorneal." — Cf. fr. pericorneen; perieoroidal (Anat.) „situat în jurul coroidei sau în jurul ochiului".
— Cf. fr. perichoroidal, engl. perichoroidal;
15 PREFIXUL peri- 25
perieortieal 1. (Biol.) „situat în jurul învelişului exterior al unui organ animal sau vegetal" ; 2. (Anat.) „situat în jurul scoarţei cerebrale".
— Cf. fr. perieortieal, engl. perieortieal;
peridental (Anat.) ag. med. 311, d. med. — Cf. fr. peridental, it. peridentaie, engl. peridental (periodental);
peridiseal (Anat., Bot.) dfr. — Cf. fr. peridiscal;
perieeuatorial (Geogr.) — Cf. fr. periequatorial, it. periequatoriale;
periesofagian (Anat.) ag. med. 317, d. med. — Cf. fr. perioeso-phagien;
perifaringal (Anat.) „perifaringian". — Cf. fr. peripliaryngal; periîaringiaii (Anat.) „perifaringal". d. med. — Cf. fr. peripharyn-
gien;
perifascieuîar 1. (Anat.) „situat în jurul fibrelor musculare, nervoase sau conjunctive" ; 2. (Bot.) „situat în jurul famiculului vegetal conducător care străbate tulpinile, ramurile şi frunzele plantelor". — Cf. engl. perifascieuîar ;
periîoeel  (Med.)    d. med.  — Cf.   fr. perifocal,    it. perifocale;
perifolicuîar (Anat.) „situat în jurul foliculului; care se referă la folicuV\ d. med. — Cf. fr. perifolliculaire, it. perifolijcolare, engl. perifolicuîar ;
perifrastic* (Stil.) „exprimat prin perifrază ; perifrasticesc". Molnar, ret. 107/5, St am ati, d., cade, dm, dn2. — Cf. fr. periphrastique, it. perifrastico, germ. peripJirastiscJi;
perifrastieesc* (Stil.) „perifrastic". Molnar, ret. 187/19. Vezi perifrază. — Cf. rus. nepu0pacmuuecKuu;
periganglionar (Anat.) „periganglionic". ag. med. 309. — Cf. fr. periganglionnaire, it. periganglionare ;
periganglionic (Anat.) „periganglionar". d. med. — Cf. engl. periganglionic ;
perigastric (Anat.) „situat în jurul stomacului sau în jurul tubului digestiv", d. med. — Cf. fr. perigastrique, it. perigastrico, engl. perigastric;
perigenital (Anat.) Belea, p. a. 580, d. med. — Cf. fr. perigenitaly it. perigenitale;
periglaciar (Geogr.) 1. „situat în jurul gheţarilor actuali sau pleisto-ceni". Zonă periglaeiarâ. ltr2 ; 2. „referitor la regiunile situate la exteriorul gheţarilor actuali sau pleistoceni". Morfologie periglaciară. der. Vezi I a.
— Cf. fr. periglaeiaire ;
periglandular (Anat.) „periglandulos". d. med. — Cf. fr. periglan-dulaire, it. periglandulare, engl. periglandular ;
periglandulos (Anat.) „periglandular". d. med. — Cf. fr. periglan-duleux, it. periglanduloso;
periglotic (Anat.) „situat în jurul glotei". ag. med. 313. — Cf. fr.
periglottique, engl. periglottic;
perihepatie (Anat.) d. med. — Cf. fr. perihepatique, it. periJiepatieof engl. perihepatie;
26 LUIZA SECHE 16
periintestinal (Anat.) d. med. — Cf. fr. periintestinal, it. periintesti-nale, engl. periintestinal;
perilaringal (Anat.) „perilaringian". — Cf. engl. perilaringeal;
perilaringian (Anat.) „perilaringal". — Cf. fr. perilaryngien;
perilentienlar (Anat.) „situat în jurul cristalinului sau în jurul ochiului". — Cf. fr. perilentieulaire, it. perilenticolare, engl. perilentienlar;
periiimîatie * (Anat.) Vezi perilimfă. — Cf. fr. perilimphatique, it. perilimjatico;
perilobular (Anat.) „situat în jurul unui lobul (hepatic, pulmonar etc.)". — Cf. fr. perilobulaire, engl. perilobular;
PERILUNAR (Astron.) „periselenar, circumlunar, circumselenar" ;
perimaritim (Geogr.) Regiune perimaritimă. — Cf. fr. perimaritime, it. perimaritimo;
perimetral * (Mat.) „referitor la perimetru, perimetric". vr nr. 4, 1961, 167, dn2. Vezi I a. — Cf. fr. perimetral, it. perimetrale;
perimetric * (Mat.) „perimetral". geometria, a. m. 16r/4, dm, dn2. Vezi perimetru. — Cf. fr. perimetrique, it. perimetrico, germ. perimetrisch, rus. nepuMempuuecKuu ;
perimontan (Geogr.) „perimuntos"; cf. periearpatie. Păşuni peri-montane;
PERIMUNTOS (Geogr.) „perimontan". Păduri perimuntoase. Păşuni perimuntoase;
perlnatal (Med.) „care se referă la circumstanţele ce au loc în jurul unei naşteri". — Of. fr. perinatal, it. perinatale;
perinefretie (perineîritic) (Anat.) „situat în jurul unui rinichi, care se găseşte în regiunea rinichilor". Bianu, d. s. 634, der, d. med. — Cf. fr. perinephretique;
perineurai (Anat.) „situat în jurul canalului neural". — Cf. fr. perineurai, germ. perineurai;
perinuclear (Biol.) — Of. fr. perinucleaire, it. perinucleare, engl. perinuclear;
perioeular (Anat.) „perioftalmic, perioptic". — Of. fr. perioculaire, it. perioeulare, engl. perioeular ;
perioftalmic (Anat.) „perioeular, perioptic". — Cf. fr. periophtal-mique, it. perioflalmico, engl. periophtalmie ;
perioptic (Anat.) „perioeular, psrioftalmic". — Of. fr. perioptique, it. pefioptico, engl. perioptic;
perioral (Anat.) „situat în jurul gurii; circumoral". d. med. — Cf. fr. perioral, it. periorale, engl. perioral;
periorbital (Astron.) „circumorbitai". — Cf. fr. periorbital, it. pmor-■bitale, engl. periorbital;
periovarian (Anat.) — Cf. fr. periovarien;
periovular (Anat.) — Cf. fr. periovulaire ;
peripanereatic (Anat.) d. med. — Cf. fr. peripanereatique, it. peri-pancreatico, engl. peripanereatic;
17 PREFIXUL peri- 27
periparazitar (Med.) d. med. — Cf. fr. periparasitaire;
peripetal (Bot.) — Of. fr. peripetale, it. peripetalo;
peripiiorie (Anat.) „situat în jurul pilorului". — Of. fr. peripylo-rique, it. peripilorico, engl. peripyloric;
peripneumonie (Anat.) — Cf. fr. peripneumonique;
peripolar (Geogr.) „situat în jurul polilor; circumpolar". — Cf. fr. peripolaire, it. peripolare;
periprostatic (Anat.) „situat în jurul glandei prostatei", d. med. — Of. fr. periprostatique, engl. periprostatic;
perirectal (Anat.) d> med. — Cf. fr. perirectal, engl. perirecial;
perirenal (Anat.) ag. med. 198, 213, d. med. — Cf. fr. perirenal, it. perirenale, engl. perirenal;
perisalpingoovarian (Med.) d. med. — Cf. fr. perisalpingoovarien;
periselenar (Astron.) „perilunar, circumlunar, circumselenar" — Cf. fr. periselenaire;
perisinovial (Anat.) „situat în jurul sinoviei". — Cf. ir. perisynovial, it. perisinoviale, engl. perisynovial;
perişcolar (Pedag.; îndeosebi în sintagma activitate perişcolară) «„activitate care, fără a însemna o instruire propriu-zisă, completează educaţia elevului pe plan fizic, moral sau intelectual, în afara programului de şcoală (tabere, colonii, cercuri ştiinţifice sau distractive etc.)". — Cf. fr. periscolaire;
m PERITERESTRU (Astron.) „circumterestru". dn2. Rezultatele zborului ... vor contribui la elucidarea pînă în cele mai mici amănunte a condiţiilor creării unei staţiuni orbitale periterestre. scÎnteia, nr. 8463, 1970, 4/3 ;
peritoraeic (Anat.) d. med. — Cf. fr. perithoracique, it. peritoracico, engl. perithoracie;
peritendinos (Anat.) Ţesut peritendinos. d. med. — Cf. fr. periten-dineux, it. peritendinoso;
peritraheaî (Anat.) „peritrahean". — Cf. fr. peritracheal, it. peritra-cheale, engl. peritraheaî;
peritrahean (Anat.) „peritraheaî". — Cf. fr. peritracheen;
peritrofic (Anat.) „care se referă la nutriţia ţesuturilor înconjurătoare". — Cf. fr. peritrophique, it. peritrofico ;
peritropieal (Geogr.) — Cf. fr. peritropicale? it. peritropicale;
PERIUNGHIAL (Med.) „situat în jurul unghiei". Panariţiu peri-nnghial. Belea, p. a. 135, cf. d. med. ;
peri ureteral (Med.) Flegmon periureteral. ag. med.   213. — Cf.fr.
periureieral;
periuretral (Med.) Abces perimetral. ag. med. 213. — Cf. fr. periu-retral, it. perimetrale, engl. periurethral;
periuterin (Anat.) d. med. — Cf. fr. periuterin, it. periuterino, engl. per inter ine;
periuvular (Anat.) „situat în jurul (uvulei omuşorului)". d. med. — Of. fr. periuvulaire;
28 LUIZA SECHE
perivaginal (Anat.) — Cf. fr. perivaginal, it. perivaginale ;
perivascular (Anat.) Spaţii limfatice perivasculare. Babeş, o. a. i 135, cf. 172. Manşoane perivasculare. ag. med. 309, cf. d. med! — Cf.fr. perivasculaire, it. perivascolare, engi. perivascular.
b. semianalizabile
periandrie (Bot.) „care înconjură organele bărbăteşti ale florilor".
— Cf. fr. periandrique;
pericardie* (Anat.) dn2, der, abc san., dfr, ag. med. 158, 160* d. med. Vezi pericard.—Gî. fr. pericardique, it. pericardico, germ. pericar-disch, rus. nepunapduîi ;
perieistic (Anat.) „situat în jurul vezicii biliare". — Cf. fr. peri-cistique, engl. perieistic;
peridermie * (Bot.) „de periderm, referitor la periderm". Vezi I b.
— Cf. fr. peridermique, it. peridermico;
peridesmle * (Bot.) „referitor la peridesm". Vezi I b. — Cf. fr. peri-desmique;
perigin (Bot.) „(despre stamine) care este inserat pe periant, care formează un cerc în jurul ovarului; (despre plante) care are staminele dispuse în acest fel; periginic". Grecescu, fl. 3, 6.—Cf. fr. perigyne, it. perigino;
periginic (Bot.) „perigin". Grecescu, fl. 6. — Cf. fr. perigynique; perigoniar * (Bot.) „referitor la perigon". Vezi I b. — Cf. fr. peri-goniaire;
perilezional (Med.) Belea, p. a. 185 ;
periodontal * (Anat.) „care se află în jurul unui dinte sau al dinţilor ; referitor la durerile de dinţi", d. med. Vezi periodont. — Cf. ir. periodontal, it. periodontale;
periodontic * (Med.) d. med. Vezi periodont. — Cf. fr. periodontique;
perineal * (Anat.) Polizu, p. 107/6, dn2, ag. med. 198. Vezi perineu.
— Cf. fr. perineal;
periosteal * (Anat.) Vezi periost. — Cf. engl. periosteal;
peripteral * (Arhit.) „referitor la peripter". Vezi I b. — Cf. fr. peri-
ptere;
periscopic * (Fiz.) „(despre lentile) care are una dintre feţe plană sau concavă şi cealaltă convexă", dn2. Vezi periseop. — Cf. fr. periscopique ; perispermatic * (Bot.) „referitor la perisperm ; perispermic". Vezi I b*
— Cf. fr. perispermatique ;
perispermic * (Bot.) „perispermatic". Grecescu, fl. 15. Vezi perisperm. — Cf. fr. perispermique ;
peristomal * (Zool.) „referitor la peristom, care face parte din peristom". Vezi I b. — Cf. fr. peristomal)
peritoneal* (Anat.) Kreţulescu, a. 267/28, man. sănăt. 233/30, Babeş, o. a. i 107, Belea, p. a. 131, abc san. 280. Vezi peritoneu,— Cf. fr. peritoneal.
^9 PREFIXUL peri- 29
e. neanalizabile;
periantic * (Bot.) Vertieilurile periantice. Grecescu, fl. 3, 5, 9. Vezi periant. — Cf. fr. perianthe, it. perianto ;
periantoid * (Bot.) (învechit) „care are forma, structura unui periant". Grecescu, fl. 520. Vezi Ic— Cf. fr. perianthe, it. perianto ;
periclinic * (Bot.) „care este prevăzut cu un periclin sau care constituie periclinul". Grecescu, fl. 310. Vezi I c;
perifractic (Mat.) ltr2 ;
periodic *. Vezi I c—Of. fr. periodique, it. periodico, lat. periodicus;
peripatetic (Filoz.) dm, dn2, der. Vezi Ic— Cf. fr. peripatetique, it. peripaietico, lat. peripatetici (pl.)? germ. peripatetisch, engl. peripatetic, rus. nepunamemmecnuu;
peristaltic (Fiziol). — Cf. fr. perislaltique, it. peristaltico [<gr. peristaltikos < peristellein < peri „în jur" şi siellein „a înfăşură, a comprima"] ;
peristilic (Bot.) — Cf. fr. peristylique.
III. VEBBE 11
a. DERIVATE SECUNDARE DE LA SUBSTANTIVE SAU ADJECTIVE
perifrază * „a parafraza". M... se mărgineşte a perif raza pe „strategicul lui Onosander". Hasdeu, i. v. 240, cf. Alexi, w., dm, dn2. Vezi perifrază I 1. — Cf. fr. periphraser, it. perifrasare, rus. nepu^pasoeamh;
periodiza * „a împărţi pe perioade", dm, dn2. Vezi I 3. — Cf. germ.
periodisieren;
peripatetiza * „a discuta plimbîndu-se după obiceiul lui Aristotel". dn2. Vezi peripatetic II c
b. NE ANALIZABILE (GRECISME ÎNVECHITE)
perigrapsi (perigrăspi) „a descrie" (cf. substantivul perigrafie I b). Precît voi putea ţi-oi perigrapsi mă voi nevoi. Cantemer, ist. 129, cf. 111, 258. Socoteam cum fără dă cusursă să fie perigrăpsind măriei tale toate (1713). Gâldi, m. 225. < 7T£piypa^co ; viit. lui Tuspiypa^co ;
perlorisi 1. „a restrînge, a limita, a mărgini". Gâldi, m. 225, Polizu, Cihac, ii 685; 2. „a opri". Barcianu, Alexi, w. < gr. rcspiopio-oo; viit. lui 7U£piopi£co ;
peripiisi „a înconjura cu grijă, a îngriji; (prin extensiune) a mîngîia, a alinta". Stăpînii îl îmbuna şi-l peripiisea. cm i 568. Cu cît îl peripiise,
11 în această categorie nu avem decît 6 cuvinte, care, de fapt, sînt toate neanalizabile din punctul de vedere al formaţiei peri- + un verb temă. Dintre ele, 3 sînt derivate cu sufixe ale unor substantive formate cu acest prefix.
30 LUIZA SECHE 20
cu atît mai mult li se îndoia jrica. ist. am. 29v/16, Gorjan, h. ii 68/28. < gr. 7uspL7uot.co (aor. conj. nzpnzoiriacxi).
★
Din prezentarea materialului ilustrativ de mai sus, care nu are pretenţia de a fi înregistrat toate cuvintele formate cu peri- din limba noastră^ dar care este, credem, suficient pentru a atesta existenţa, valoarea, inventarul, corespondenţele cu alte limbi şi capacitatea lui'de a crea formaţii pe teren românesc, conchidem că :
1. Din cele 290 de cuvinte cercetate, 164 sînt substantive, 120* adjective şi 6 verbe :
a) din totalul de 164 de substantive (100 feminine, 60 neutre, 4 masculine), 75 sînt analizabile, 65 semianalizabile şi 24 neanalizabile. Cele 164 de substantive sînt repartizate pe următoarele domenii: medicină 98,, botanică 15, anatomie-fiziologie 14, astronomie 7, ştiinţe generale 7, geografie 5, arhitectură 4, matematică 3, biologie 3, arte 2, fizică 2, zoologie 2,. farmacie 1, geologie 1;
b) din totalul de 120 de adjective, 93 sînt analizabile, 19 semianalizabile şi 8 neanalizabile. Cele 120 de adjective sînt repartizate pe următoarele domenii: anatomie-fiziologie 71, botanică 13, geografie 8, medicină 8, matematică 5, astronomie 3, biologie 3, geologie 2, stilistică 2, zoologie 2f arhitectură 1, fizică 1, pedagogie 1;
c) b din totalul de 6 verbe, 3 sînt derivate secundare de la substantive sau adjective, iar 3 sînt grecisme învechite neanalizabile (perigrapsi? periorisi, peripiisi), care păstrează în conţinutul lor semantic valoarea primară a lui peri-.
Preferinţa lui peri- pentru temele nominale constituie un argument puternic care pledează pentru specializarea formativă a acestui prefix.
2. Prefix de origine grecească, peri- îşi păstrează nealterată valoarea lui originară de pe vremea cînd era adverb şi prepoziţie („în jur, în jurul").
3. Prezenţa, ca şi frecvenţa lui, în toate limbile moderne (romanice şi neromanice) sînt dovezi convingătoare care susţin deosebita lui capacitate de a forma cuvinte specifice anumitor domenii şi de a influenţa lexicul limbilor care vin în contact unele cu altele, contribuind astfel la îmbogăţirea fondului de cuvinte internaţionale şi la universalizarea anumitor compartimente ale limbajului uman din ţările care au atins un anumit grad de civilizaţie.
4. Frecvenţa lui în anumite domenii (şi aproape numai în acelea) constituie — ca şi monosemantismul lui — elemente care îi dau acel caracter de necesitate şi de exactitate întîlnite numai în ştiinţele care operează cu cifrele. Specializarea formativă de care vorbeam sub punctul 1 se manifestă — după cum se vede — şi în ceea ce priveşte conţinutul, fapt care a determinat apartenenţa lui la anumite discipline ştiinţifice, între acestea primele locuri ocupîndu-le anatomia (76 adjective, i4 substantive), medicina (97 substantive, 8 adjective) si botanica (15 adjective, 13 substantive), dintr-un total de 290 de cuvinte.
21 PREFIXUL peri- 3î
5. Precizia formei şi a semnificaţiei originare explică şi un fel de independenţă pe care o manifestă acest prefix : după modelul împrumuturilor din alte limbi, peri- se poate ataşa — fără nici o dificultate — la teme româneşti (ex. periarteră, pericarpatic, peticii, perilunar, perimuntosf periterestru, periunghiular; pericimentită, peridejerentită, perigalaxie, peri-jupiter, perisaturn, periuranus etc).
Atîta vreme cît nu posedăm informaţii certe cu privire la : — momentul din istoria prefixului cînd — în cadrul unei anumite limbi moderne — a avut loc procesul de segmentare, de izolare şi apoi de reataşare a lui la teme negreceşti;
felul în care s-a produs acest fenomen : simultan (în mai multe limbi deodată) sau succesiv, precum şi, posibilitatea de a-1 analiza şi pe teren propriu (în limba noastră existînd temele respective),
nu ne putem pronunţa categoric asupra faptului dacă, în cazul formaţiilor cu peri-, este vorba de împrumuturi din alte limbi sau de creaţii autohtone. „în general se împrumută cuvinte gata făcute — arată acad. Al. Graur12—, dar, avînd în vedere că limba noastră cunoaşte—împrumutate sau moştenite—şi elementele lor radicale, aceste cuvinte, deşi împrumutate, sînt uşor de analizat pentru vorbitorul de limbă română şi astfel, indiferent cine a fabricat cuvintele, pentru vorbitorul român prefixele joacă acelaşi rol ca şi în celelalte limbi care le folosesc. în afară de aceasta, trebuie să recunoaştem că multe din aceste prefixe încep să fie productive şi în româneşte". Uşurinţa cu care — în domeniile pomenite — putem construi, în principiu, orice cuvînt cu acest prefix pledează pentru marea lui capacitate de a prefixa teme nominale, cărora le imprimă propria lui semnificaţie. Din punct de vedere formal şi semantic, nu avem nimic de obiectat unor formaţii virtuale ca : pericostal *, periombilical*, perinazal*, perifacial*, perimastită*, peristomatită*, perianexitâ*; perivenusian*, perimarţian*, perisolar* (cf. circumsolar, atestat în scînteia, nr. 4670,1959, p. 4, şi 1. Ei-zescu, lucr. cit., p. 15); peribulbar*, perisepal*, perifloral* etcls.
6. Productivitatea (considerată global: împrumuturi, calcuri, semi-calcuri şi formaţii pe teren propriu) relativ ridicată a prefixului peri- se explică prin următoarele cauze :
a) preferinţa lui pentru temele tehnico-ştiinţifice şi, îndeosebi, pentru cuvintele din medicină, anatomie, biologie (vezi indicaţiile de domeniu la unităţile lexicale analizate mai sus);
b) prezenţa lui în toate limbile romanice, unde are o foarte mare dezvoltare, şi, uneori, şi în alte limbi moderne neromanice (engleză, germană, rusă, maghiară etc), datorită cărui fapt poate influenţa uşor — prin împrumuturi — limba noastră ;
e) înlocuirea perifrazelor cu formaţiile sintetice construite cu ajutorul prefixelor (ca şi cele formate cu sufixe sau elemente de compunere)
12 Aspecte ale luptei între nou şi vechi în limbă, în Probleme de lingvistică generală, voi. Iî [Bucureşti] 1960, p. 26.
13 Se poate chiar ca unele dintre aceste formaţii ad-hoc să existe în realitate şi numai necunoaşterea noastră să le trateze ca pe nişte creaţii virtuale.
32
LUIZA SECHE
22
scurtează, simplifică şi intensifică puterea expresivă a comunicării (cf. zborul perilunar sau circumlunar faţă de zborul împrejurul Lunii; dealuri pericarpatice faţă de dealuri din jurul Garpaţilor);
d) foarte slaba concurenţă cu alte prefixe. Singurul lui concurent sinonimic este cir cum-, originar din limba latină, unde a fost prepoziţie şi a avut acelaşi sens ca şi peri- „împrejur, în jur". După eum peri- a creat derivate mai ales în medicină, anatomie şi botanică, tot aşa circum- apare frecvent în matematică, fizică, geografie (circumferinţă, circumflex, circumscrie, circumscripţie, circumspect, circumstanţă, circumvalaţie, circum-voluţie etc). O oarecare concurenţă şi unele tendinţe de interferare a celor două elemente formative sinonime există totuşi. Dăm mai jos, formaţiile paralele derivate cu circum şi respectiv, cu peri-:
(Med.)	circumanal	— perianal
(Astron.)	circumlunar	— perilunar
(Biol.)	circumnuclear	— perinuclear
(Med.)	circumoral	— perioral
(Astron.)	circumorbital	— periorbital
(Geogr.)	circumpolar	— peripolar
(Astron.)	circumselenar	— periselenar
(Geogr.)	circumterestru	— periterestru.
Putem constata, de asemenea, o prelungire a concurenţei şi dincolo de prefixele propriu-zise, şi anume la formaţii sinonime care au şi teme diferite :
(Med.) (Stil.) (Geogr.) (învechit)
circumcizie circumlocuţie circumnavigaţie circumpregiurime
— peritomie
— perifrază
— periplu
— periferie.
7. Situaţia lui peri- este întărită, în astronomie de exemplu, de existenţa prefixului opus apo- (< gr. arco „departe de"), opoziţie care constituie un preţios element de definire a cuvîntului format cu prefixul analizat. Iată cîteva formaţii antonimice :
perigeu periheliu perijupiter perisaturn periuranus
— apogeu
— afeliu
— apojupiter
— aposatum
— apouranus
După cele expuse mai sus, credem că peri- nu poate fi considerat un prefix nou şi neproductiv14. Este un prefix vechi, reactualizat şi specializat prin folosirea lui în terminologia anumitor domenii de activitate, unde a creat serii de cuvinte cărora le-a imprimat sensul originar („în jur,
14 Vezi I. Rizescu, lucr. cit., p. 15.
33
PREFIXUL peri-
33
împrejur"). Este adevărat că productivitatea lui este redusă pentru formaţiile create pe teren românesc, dar pe planul limbii, în general, este bine reprezentat : cele 290 de cuvinte analizate mai sus (şi poate încă multe altele pe care nu le cunoaştem noi) sînt argumente suficiente care susţin afirmaţia noastră. Majoritatea acestor termeni provin din surse multiple, fapt explicabil prin aceea că, la constituirea vocabularului neologic al limbii române moderne, au contribuit foarte multe limbi (latina, italiana, germana, rusa şi, mai ales, franceza)15.
Mult dezbătută „eterogenitate" a lexicului românesc în ansamblu şi a structurii lui etimologice în special se verifică şi de această dată 16. Posibilitatea împrumutării unor cuvinte din mai multe limbi de cultură (în^ aceeaşi epocă sau la intervale de timp sau de spaţiu) este dovedită, şi în caşul cuvintelor construite cu peri-, prin existenţa unor variante lexicale (nediferenţiate semantic). Chiar dacă, de obicei, acestea nu modifică forma propriu-zisă a prefixului (vezi totuşi perimetru, peremetru, perlmetros, pelimeini), ele influenţează cuvîntul luaMn totalitatea lui (de exemplu pericard, perlcardio, perlcardion, pericardiu; perifrază, perif ras, perîfrasis; periheliu, perlhelium, perieliu, periiliu, perihelie, perilie ş.a.).
Numărul mare de împrumuturi cu peri- care ne-au venit simultan sau succesiv din mai multe limbi, ca şi formaţiile recente, create în interiorul limbii din rădăcini greceşti, latineşti, franţuzeşti sau chiar româneşti -~ după modelul împrumuturilor —, reflectă'bogăţia de cuvinte noi a limbii noastre, sporind fondul de cuvinte internaţionale din lexicul românesc.
15 Influenţa altor limbi este mai puţin importantă sau s-a manifestat indirect.
16 Vezi Th. Hristea, Probleme de etimologie, 1968, p. 104.
ASUPRA SUFIXELOR ONOMASTICE -A, (TOPOANTEOPONIMIC) ŞI -Az (ANTROPONIMIC)
DE
i. rizescu
1. Şufi^le^ româneşti an fost, în genere, studiate
în mică măsură şi numai suF"anumite aspecte.
Printre acestea au fost puţin cercetate sufixele -a_ care derivă nume feminine (Ioana, Stana) sau nume masculine (Goga, Moţa).
în lucrarea sa Nume de persoane şi nume de animale în Ţara Oltului, Bucureşti, 1936, Şt. Pasca, amintind de sufixul onomastic -a, care derivă feminine, arată că acest sufix „trebuie tratat dimpreună, fiind identic, cu terminaţia în -a din M. [= nume de familie — I. i?.], în exemple ca Flondora, Ungur a etc, unde, la început, avea o funcţiune de asemenea onomastică moţională însemnînd : «moşia lui Plondor» şi «comuna Ini Ungur^p.™ 136, nota 1). K". A. Constantinescu, în al săuDicţionar onomastic românesc, Bucureşti, 1963, menţionează la p. LIV un singur sufix : f„—A, sufix onomastic adăugat la masculine pentru a crea patronimul, i |ca în Dorea, sau femininul din masculin: ca în Dumitra < Dumitru şi Stana < Stan".
Academicianul Al. Graur relevă însă, în Nume de persoane, Bucureşti, 1965, existenţa unor sufixe distincte : la p. 63 este amintit sufixul -j2.de la nume masculine (Laza, Nica), iar la p. 123, sufixul moţional -a la nume feminine (Ioana, Păuna), fără să insiste asupra unor anumite aspecte ca, de exemplu, originea lor.
în ce ne priveşte, considerăm că avem a face cu două sufixe diferite sub raportul întrebuinţării şi al istoriei. întrucît însă cele două sufixe omonime au un punct comun : originea în v.sl.-a (întărit ulterior prin elemente diferite de la un sufix la altul), cuprinderea lor în acelaşi studiu, cu subdiviziuni paralele, se justifică şi permite tocmai o mai clară precizare a individualităţii fiecăruia dintre ele. Pentru delimitare adoptăm în mod convenţional notarea prin -ax a sufixului de la antroponimice feminine (Alexandra, Dumitra) şi toponimices feminine (Călugăra, Păuna) şi prin -«2 a sufixului de la antroponimice masculine (Goga, Nica).
36 I. RIZESCU 2
SUFIXUL -Ax j
2. Derivatele cu sufixul -% sînt nume proprii de persoane feminine şi f top onimic e Jfem inine. |
~A"n tropo ni micele sînt: j
a) nume de botez (prenume) analizabile în raport cu : j
— nume proprii (prenume) masculine : Dumitra — Dumitra, Stana — ~î Stan 1; |
— apeianve ae gen masculin sau neutru (dar şi cu nume proprii I masaţi i ) . Vi > Vj - ăi d — 6 f i. (J ?l*,b Cătun dir b ii sec. XVT, \ p. 14q/? Ct! ir — o ~: > — f1 'n 2 (°\ C1 } T*°cu, regizor). i
U^'3 ^ iL o    . ri i rn. ii^        suscemibile, în ceea ce priveşte \
sufLr i<7 c o 1 i   1 a , 1    ;a o no n„ : 4    *îhi < Aur elin -(- -a sau Aurel + |
-ia, ~F ijsv < -J//j ^ f- ^ sai II v'jvii - i" Paulina < Paulin -j- -a ( sau P&mI +
ti    ^ ^ :  777 /?i < 1>,   * ,  2V7   < Teodora,
jiu: ii D m 1 -oj^iiîi.ce u./ aoua posibilităţi de formare. Astfc" m î'.c ' «j   ^i/u ;        *A formau fie ca hipocoristic de la
antiui j 1 ^ixc A _ ii i 1 C9 Vtîi frt     (Gu, ur^> a primit şi pe -a), fie ca mo- J
ţion^1       ±a nvo r vi / cu1 mas > ,i.a ^'„s, (ia care s-a adăugat sufixul j
-a).       ^ |
3. In ce priveşte unele nume de persoane feminine formate de la | nume de familie (despre care acad, al Graur spune că ,,nu au şi nu au | avut valoare oficială" np, p. 123) în -eana ( < -eanu) : Munteana soţia | lui Munieanu, -easoa (< -#sck) : loneasea soţia lui lonescu, -aşca (< -aşcu) : j lonaşca soţia lui lonascu 3, avem de-a face fie cu sufixul fie cu articolul j feminin -a (vezi şi p. 37), • *
De asemenea la prenume feminine ca Păuna, Sultana, analizabile !
atîfc- prin prenume masculine, cît şi prin apelative feminine, sînt posibile |
două feluri de formare a antroponimicului feminin : prin derivare de la I
antroponimicul masculin cu sufixul -a± (Păun > Păuna) sau prin schim- \
barea valorii gramaticale din apelativul feminin articulat cu -a (păună > -Păuna).
Ca aceleaşi două posibilităţi ne întîlnim şi la poreclele feminine formate de la porecle masculine constituite din substantive originare cu formă articulată, ca Gloanţa soţia lui Glonţ (cf. Al. Graur, Glosar din comuna Rsviga în bph v (1938), p. 177 ; vezi şi np, p. 138) : -a poate fi consi- j
1 Academicianul Al. Graur menţionează că probabil nu chiar de la orice nume de bărbat se formează feminine corespunzătoare, ca de exemplu : Bujor, Cernai, Luca, Maxim, Moise, Preda, Remus, Romulus, Toma etc. (np, p. 127). în ce priveşte numele de persoane masculine în -a ca de exemplu : Luca, Preda, Toma, acestea au o situaţie specială în formarea unor nume feminine corespunzătoare.
2 Despre nume ca Crina, acad. Al. Graur spune că ,,se regăsesc la fel în greceşte şi există cel puţin bănuiala că şi acestea au fost împrumutate din greacă" (np, p. 53).
3 Cf. Elena Giobanu, Observaţii asupra formării numelor de familie feminine de la masculine, în smfc i, p. 137 — 138.
3 ASUPRA SUFIXELOR ONOMASTICE -a, ŞI -a 2 37
derat fie sufix, fie articol (ca în cazul poreclelor feminine de provenienţă adjectivală : Ciunga soţia lui Ciungul).
în sfîrşit, o situaţie similară găsim şi în cazul unor toponimice ca Păuna, Lupa, pentru care putem presupune mai multe explicaţii: toponimicul provine de la antroponimicul masculin prin derivare cu sufixul -% (Păun > Păuna), de ia apelativul articulat, cu schimbarea valorii gramaticale (păună, femininul lui păun > Păuna) sau de la antroponimicul feminin cu schimbarea clasei lexicale (Păuna).
4. Sufixul antroponimic -a1 are la bază sufixul v.sl.-a, care a pătruns în româneşte prin nume ca : Draga, Stana, Toăora 4.
în vechea slavă, ca şi în limbile slave contemporane, sufixul moţional -a derivă şi nume proprii de persoane feminine 5. în bulgară, de exemplu, nume feminine ca : Stana, Ştefana, Stoica, Marina sînt frecvente 6.
Pe teren românesc s-au format numeroase derivate ca : Antoana, CMriaca, Crişana, Dumitra, Ioana, Steliana, Teofila etc.
Uneori e greu să stabilim dacă derivatul e format pe teren românesc sau e un împrumut, ca, de exemplu, Marina, care poate proveni de la Marin, dar şi de la hg., ser. Marina.
Pentru „împămîntenirea'5 sufixului slav -a este posibil ca un anumit rol să-1 fi avut şi poreclele feminine provenite de la adjectivele substantivate articulate de tipul : Ciunga, Ochioasa, Pleaşa, Răguşită, Surda, Tunsa (soţia lui Ciungu, Ochiosu, Pleşu, Răguşitu, Surdu, Tunsu).
,,Influenţa" articolului feminin -a asupra sufixului slav -a trebuie legată de existenţa cuplurilor : Cîmul-Cîrna (ambele nume articulate), Radul-Rada (primul cu articol, al doilea cu sufixul -%).
în orice caz, vorbitorii de limbă română au interpretat ca articol şi terminaţia -a din tema unor antroponimice, ca de exemplu Măria. Aşa se explică de ce de la nume de acest fel se reconstituie o formă nearticulată (o) Mărie 7.
Aşadar, în cadrul numelor de persoane feminine în -a, distingem la un pol antroponimice cu sufixul moţional -% (Dina, Rada), la celălalt porecle de provenienţă adjectivală cu articolul -a (Ciunga, Surda), iar între ele formaţii al căror -a poate fi interpretat şi drept sufix, şi drept articol (femininul unor nume de familie cu forme feminine ale unor sufixe
4 în legătură cu -a de la nume masculine, ca Dima, Sima, S. Puşcariu arată că ,,numele feminine ca Ana, Mcria, Paraschiva etc. apoi masculine cu terminaţia feminină ca Toma etc. confundate cu substantivele feminine articulate sînt cauza păstrării iui -a final netrecut la -ă" (dr ii (1921-1922), p. 698).
5 W. Vondrâk, Vergleichende slavische Grcmmoiik I, Gottingen, 1924, p. 500 ; Fr. Miklo-sich, Die Bildung der slavischcn Per somn- und Ortsnamcn, Cari Winters — Universitâtbuchand-iung, Heideiberg, 1927, p. 5.
6 Cf. Iordan Dobrev, Onuc hcl coâcmecKume uAiena o c. Rpiieun PasepaCÎCKO, în „H368CTHH Ha HHGTIITVTa 3a 6l>JieapCKH 63HK, voi. V, (1957), p. 428.
7 Cf. Valeria Guţu-Romalo, Unele valori ele articolului în limba română ceiuclă, în Omagiu lui lorgu Iordan [Bucureşti] 1958, p. 365 — 369 ; vezi si Fulvia Giobanu, Cîteva observaţii despre articularea substantivelor proprii eu articol nehotărît în limba română ceiuclă, în Omegiu lui Al. Rosctti, Bucureşti, 1965, p. 121.
38 I. RIZESCU
antroponimice şi al unor porecle de provenienţă neadjeetivală; prenume analizabile prin antroponimice masculine şi apelative feminine).
în ce priveşte toponimicele despre care am arătat la p. 37 că e greu de spus dacă avem de-a face cu sofixul sau cu articolul -a (de exemplu : Câlugăra, Coarba, Păuna etc), după S. Puşcariu ele ar fi formate cu sufixul -a „care ne întîmpină nu numai la români, ci şi la popoarele învecinate8... cit şi în antroponimice" (dr vi (1929—1930), p. 530) : toponimicele de tipul Câlugăra, Cojana, Draca, Frînca „nu sînt — sau cel puţin nu trebuie să fie — numiri de femei, ci sînt... derivate cu -a din numirile proprii de bărbat: Dracu, Cojan(u), Frîncu etc." (id. ib.). Puşcariu recunoaşte însă că uneori chiar vorbitorii simt în -a de la toponimice articolul feminin (id. ib., p. 532; vezi şi Studii istroromâne II, Bucureşti, 1905, p. 298, dr ii (1921—1922), p/698).
Prezenţa articolului la numele de locuri în -a este susţinută de acad. Iorgu Iordan, mai ales la acele nume care suferă schimbări de gen (Oraşa/, nu şi pentru alte tipuri, pentru care încearcă să găsească, numai în unele cazuri, etimologia, ca de exemplu pentru toponimicul Boboaca : „apelativul boboc are, cîteodată, un plural boboace (vezi da, s.v.), de la care s-a putut crea, pe cale de analogie, sing. boboacă, neatestat în vorbirea curentă" (t. 387); în schimb, la alte toponimice, ca Arbora, Cârbuna, nu menţionează etimologia.
Eeferitor la vechimea antroponimicelor cu sufixul trebuie să arătăm că acestea sînt atestate în cele mai vechi texte româneşti, ca de exemplu: Draga (într-un document muntenesc din secolul al'xVI-lea, cf. bir Bip. 144), Antoana (într-un document oltenesc din 1664, cf. I. A. Candrea, Onomastica română cu privire specială la onomastica Olteniei. Curs litografiat, 1935—1936).
Sufixul a fost întărit şi de unele nume feminine în -a, venite din apus10. Astfel în italiană găsim nume ca : Demetra, Mariana, Sabina, Savina etc.11.
5. Temele numelor de persoane masculine de la care sînt derivate antroponimicele feminine în -a± sînt atît vechi (Alexandra, Iova), cît şi noi (Daniela, luliana).
Temele masculine sînt terminate în consoană (frecvente) şi în -u : Ioan — Ioana, Dumitru — Dumitra.
8 în bulgară găsim toponimice în -a, multe fiind împrumuturi din română: Capola (cf. cap), Curbula (cf. corb); Brînca, Cuforita (cf. Iordan Zaimov, Mecmuume uMeua e IIup-doncKO, Sofia, 1959, p. 90); Albacaciula, Capriora (cf. Iv. Duridanov, Mecmuume naseanua om JIomcko, Sofia, 1952, p. 168 — 169; vezi şi N. P. Kovacev, Mecmuume umeauum om GeeaueecKo, Sofia, 1961, p. 38); în ucraineană găsim : Strîmba, Duba (ucr. dub ,,stejar") etc. (cf. O. n. Trubacev, Ha3eanuH peK npaeoâepeofCHOu yKpaumi, Moscova, 1968, p. 48).
9 Cf. şi Frunzu, de la Frunză (id. ifc.,~p. 394).
10 In legătură cu nume ca Marina, acad. Al. Graur arată că acestea ,,ne vin din apus"
şi că sînt datorate ,,unei metode recente apusene" (np, p. 123); vezi şi Albert Dauzat, Diction-naire etymologique des noms de familie et prenoms de France, Paris, 1951.
Garlo Tagliavini, Un nome al giorno. Origine e storia di nomi di persona italiani. Edizioni Radio Italiana, Torino, 1955, p. 289, 308, 439.
5 ASUPRA SUFIXELOR ONOMASTICE — a± ŞI -c2 39
j
Temele noi devin frecvente ca urmare a tendinţei generale de „modernizare a numelor de botez" 12.
Sufixul -a± a fost productiv în trecut. El îşi menţine, într-o anumită I măsură, productivitatea şi în limba contemporană, fiind întărit de numele
! recente în -a.
| O dovadă a productivităţii sufixului este şi adaptarea unor antro-
I ponimice mai noi la cele cu -ax, ca de exemplu : (greceşti) Aglaia, Zoiay
(franceze şi alte limbi romanice) Alisa, Daniela, Ivona, Şarlota etc.13.
Este posibil însă ca în limba actuală să acţioneze şi o tendinţă contrară, care poate slăbi productivitatea acestui sufix, şi anume : folosirea unor antroponimice feminine în -i (Miţi, Neli), în -el (Catrinel), în con-K soană (Carmen) etc.
SUFIXUL -A2
6. Sufixul -a2, de la antroponimice masculine (Laza, Moţa), este diferit de -a, varianta fonetică dură, după r, s, z, a sufixului -ea (cf. Chiosa
— Chiosea, Ciura — Oiurea, Sturza — Sturzea)u.
Este posibil ca în unele situaţii (după consoane moi) sufixul -a2 să apară în varianta -ea, de exemplu : Costa (< gr. Kostas) — Costea15.
într-un exemplu ca Lazea, faţă de Laza cu -a originar (< gr. Lazas), avem a face cu varianta fonetică a sufixului -a2 sau cu înlocuirea acestui sufix prin sufixul -ea.
7. Sufixul -a2 a derivat mai întîi nume de botez (unele hipocoristice) masculine : Costa, Dima, Cula (< Nicolae) etc.; ulterior şi nume de familie : Oprişa, Porca etc.
Antroponimicele masculine în -a2 sînt analizabile în raport cu :
— un antroponimic masculin : Oprişa — Opriş;
— un apelativ masculin sau neutru (dar şi cu un antroponimic mas-culin) : Duda — dud — Dud, Moţa — moţ — Moţ, Pora — por („praz") —
— Poru, Porca — Porcul, Pura — pur („usturoi sălbatic") — Puru, Pur-da — pură („surd") — Purdu, Purica — purec — Purec, Baca — rac — JRacu etc.
! 12 Cf. Pasca, Ţ.o.,p. 22 ; Aurelia Stan, Contribuţie la studiul prenumelor feminine din Valea
Bistriţei —Bicaz, în cl vi (1961), nr. 2, p. 386 ; Sabina Teiuş, Modernizarea sistemului de denominaţie cu prenume în Valea Bistriţei (Bicaz), în cl x (1965), nr. 1, p. 179 — 185. I 13 Pentru unele nume de acest fel s-ar putea admite şi următoarea explicaţie : fr. Yvonne
I a căpătat în româneşte la G. —D. forma Ivonei, de la care s-a refăcut N.—A. Ivona.
14 Cf. Ioana Vintilă —Rădulescu, Sufixul antroponimic -ea, în smfc iv, p. 51. I 15 Acest antroponimic e considerat de I. Vintilă—Rădulescu {lucr. cit., p. 51) ca provenind
din schimbare de sufix. Aceeaşi autoare presupune că -ea a fost înlocuit cu -a (Mosorea — Mosora9 j Orzea — Orza) de purtătorii acestor nume ,,după modelul numelor de familie greceşti, albaneze
i şi aromâneşti terminate în -a" {lucr. cit., p. 51), vezi şi G. Ivănescu, Note lingvistice, în bph i,
(1934), p. 166.
40 I. RIZESCU 6
Unele antroponimice masculine sînt analizabile în raport cu un apelativ masculin sau neutru şi semianalizabile în raport cu un antroponimic masculin : Floca — Flocea, Grumaza — grumaz — Grumazea, GMoca — ghioc — Ghiociu, Juga — jug — Jugan etc.
în sfîrşit, unele antroponimice masculine sînt hipocoristice : Bima — Bimitrie, Costa —•• Constantin, Laza — Lazăr, Nica — Nicolae etc.
Cîteva hipocoristice sînt semianalizabile în raport cu alte antroponimice masculine : Bima — Bimu, Costa — Coştea, Laza — Lazea etc.
8. In legătură cu originea sufixului -a2 s-au emis diferite ipoteze. După G. Weigand, sufixul ar proveni din bulgara, din nume în -o16.
Originea sufixului românesc -a2 în bulgărescul -o este mai greu de admis, deoarece de la antroponimice bulgare ca Bimo, Niko, Simo se formează în româneşte Bimu, Nieu, Simu şi nicidecum Bima, Nica, Sima. Bulgara are şi antroponimice masculine în -a, dar foarte rare 11.
Originea sufixului -a2 nu poate fi cleci explicată prin bulgară. în schimb, sufixul antroponimic v. slav -a şi sufixul sîrbocroat corespunzător (cu aceeaşi formă) pot lămuri etimologia sufixului românesc.
în vechea slavă, -a, pe lîngă funcţiunea moţională, avea şi pe aceea de a forma nume masculine de persoane (în special hipocoristice)18.
în sîrbocroată, sufixul -a se întîlneşte, spre deosebire de bulgară, la nume masculine (multe dintre ele hipocoristice)I9.
Dintre acestea unele se pot analiza în româneşte : AleJcsa, Bima, Flora, Lazara, Nilca, Paska, Sima, Zalia etc, altele sînt neanalizabile : Brata, Koca, Jana (< Joannes), Preda (< Predimir), Streja (< Strezimir), Stroja (< Strozimir), etc.
Pe lîngă sufixele v. sl. şi sîrbocroat care se găsesc ia baza sufixului românesc -a2, o anumită influenţă asupra acestuia din urmă au exercitat-o şi antroponimicele greceşti, în special hipocoristicele în -<x<;, împrumutate de limba noastră 20.
16 Cf. Die bulgarische Rufnamen, ihre Herkunft, Kurzungen und Neubildungen, în Jahres-bericht xxvi —xxix (1921), p. 105, unde se arată că influenţa bulgară în antroponimic ,,a fost extraordinar de mare".
17 Cf. Iordan Dobrev, Onuc na coâcrneenume e c. Rpuena, PasspadcKO, în ,,M3BecTHH na HHCTHTyTa 3a 6-LJirapcKH e3HK", 1957, voi. V, p. 419 — 437; Ştefan Ilcev, JIuhuu u cficiMUAUU uMena e Eomeeepadcno, ib., 1961, voi. VII, p. 307 — 357.
18 Cf. W. Vondrâk, loc. cit. ; Fr. Miklosieh, loc. cit. ; Alexander Belic, Zur Entwicklungs-geschichte der slavischen Deminutiv-und Amplificativsuffixe, în „Archivfur slavische Philologie", herausgegeben von V. Jagic XXIII (1901), Berlin, p. 154.
19 I. Maretic, O narodnim imcnimci i prezimenima u Hrvcta i Srba, în ,,Rad. Jugosla-venski Akademije znanosti i umjetnosti", voi. 82 (1886), p. 82. Sufixul-a se adaugă în sîrbocroată şi la nume masculine în -ul (terminaţie de origine românească, cf. dr vi (1929 — 1930), p. 532) ca, de exemplu : Bratula (<Bratoslav, în Rjecnik hrvatskoga Ui srpskoga jezika, voi. I, Zagreb^ 1880 —1882, s.v. ; vezi şi I. M. Zelezneak, Onepnu cep6oxopeamcKO?o aumponouuMimecKoeo cji08oo6pa308cmua. Cyg5g5uKcajihnaH cucmeMa cepâoxopeamcnol anmponoHOMuu XII — XV ee.y (1969), Kiev; S. Puşcariu, Studii istroromâne, voi II, Bucureşti, 1905^ p. 298, 304).
20 Th. Gapidan consideră că sufixul -a2 este articolul românesc feminin şi că folosirea lui la masculine ar fi o influenţă albaneză. în legătură cu aceasta el afirmă următoarele : ,,S-ar putea ca aceste particularităţi care există şi în limba greacă să fi existat odată peste tot în limba română, mai ales că posibilitatea de a articula numele de persoane de genul masculin cu articolul
7 ASUPRA SUFIXELOR ONOMASTICE   -ax ŞI-c2 41
Aşadar etimologia sufixului românesc -a2 este multiplă.
Se ştie că după secolele al V-lea — al Vl-lea, ca urmare a desfiinţării administraţiei romane şi a apariţiei creştinismului, a avut loc schimbarea sistemului de denumire a persoanelor de pe teritoriul Daciei romane, humele biblice, căpătate prin botez, aveau de obicei forma grecească sau ebraică 21. Aşadar, antroponimicele masculine în -a au intrat în limba română prin nume calendaristice împrumutate, ca : Toma (< ebr. T'ho-mas), Luca22 (< gr. Aouxa), Mina (< gr. Myjvote) etc.
Sufixul grecesc a intrat în limba română sub forma -â în cuvinte neanalizabile ca de ex, : Nieoară, (< gi\ Niholaos) 23, Este posibil ca numele grecesc să fi avut, în primele veacuri ale erei noastre, forma NiJcolas, din care a luat naştere în latină *Nicolas, *Nicola, de unde în româneşte Nieoară (vechimea ar rezulta clin transformările fonetice : l > r, -o-diftongat în -oa-)M. După secolul al X-lea, • cînd se adoptă liturghia slavă, poporul român utilizează numele în forma lor slavonă impuse de biserică.
Pe lîngă vechiul strat de limbă grecesc ,,de la începuturile vieţii noastre de stat5' 23, un strat grecesc mai nou a furnizat numeroase antroponimice.
Dintre acestea, hipocoristicele greceşti terminate în ~a<; în limba populară 26 (-o<; în catarevusa27), analizabile pentru români, au întărit vechiul sufix românesc -a2.
Antroponimicelor greceşti în -oue; le corespund în româneşte nume în -a: gr. Kostas > rom. Costa, gr. Nilcas >Nica, gr. Lazas > rom. Laza, în timp ce cele în -os au dat nume în -u : gr. Nanos > rom. Nanu etc. Uneori cele două forme în -o şi -u se găsesc ia aceleaşi nume de per-
feminin-a. . . se întîlneşte şi în dialectul aromân(Mitru —Mitra, Balc.uru — Bclcura)" (Raporturile âlbcno-române, în dr ii (1921 — 1922), p. 500). Em. Petrovici relevă că finala -a, atît la antro-ponimele feminine, cit şi la cele masculine, este simţită ca articol,ceea ce se observă din formele de genitiv-dativ (Duminica) Tomii, a Coslii, a Culii (Cula, hipocoristic de la Nicolce) (Nume de bărbaţi articulate, în dr v (1927 — 1928), p. 581 ; vezi şi acad. Al. Graur, Articolul kotârît la numele de persoane româneşti, în scl xvii (1966), nr. 1, p. 19 — 25).
21 Cf. I. Coteanu, Morfologia numelui în protoromână (româna comună), Bucureşti, 1969, p. 139.
22 Nu se poate admite ca etimon lat. Lucas, hipocoristic al lui Lucenus, aşa cum crede N. A. Constantinescu (do, p. 97).
23 Vezi obiecţiile aduse de acad. AI. Graur, care arată că „accentul îl dă pe fată ca relativ recent, căci dacă în greceşte era accentuat Nikolcos, ca în româneşte, în latineşte ar fi trebuit să fie accentuat Nicoleius şi deci forma aşteptată în româneşte este Nicurcii' (NP, p. 52).
24 Cf. H. Mihăescu, Influenţa grecească asupra limbii române pînă în secolul al XV-lea, Bucureşti, 1966, p. 57.
25 N. lorga, Nume de botez la români, Bucureşti, 1934, p. 16.
26 în texte neogreceşti populare am întîlnit de asemenea nume în -as, ca de ex. : Karanicas, Kostas, Zalokostas, Gcwras, Kosmas, Nikolas, Rigas, Savas, Simas (cf. Rccueil de poe.mes histo-riques en grec vulgaire, Paris, 1877, Antholcgie de chensons populaires grceques, Gallimard, Paris, 1967, M. Marinescu — Hiinu, Culegere de texte neogreceşti, Bucureşti, 1963 ; vezi şi revista Make-donikâ VII (1967), p. 416 — 418.
27 Vezi Ath. Buturas, Ta veceXXr.vtxa xupicc 6\6[/aTa, Atena, 1912, unde sînt atestate formele : Dimos (p. 62), Lazos (p. 75), Ncnos (p. 71), Prokos (p. 81), Sîmos (p. 82).
42
I. RIZESCU
soane : Goga (<gr. Gogas), Gogu (<gr. Gogos); ia^a (< gr. Lazas), Lazu (< gr. Lazos); JDima (< gr. Dimas), Dimu (< gr. Dimos) etc. Pe lingă hipocoristice, din greacă an intrat în româneşte şi alte nume greceşti, neanalizabile pentru români, ca: Anina (<gr. Aninas), Antipa (<gr. Aniipas), Gosma (< gr. Kosmas, cf. Jcosmos „ordine, podoabă"); ©Mm (< gr. Ghikas), Nichita (< gr. Nihitas) etc.
în afară de împrumuturi, antroponimice cu sufixul -a2 s-au format şi pe teren românesc.
Vechimea acestor antroponimice este atestată de vechile documente. Astfel în textele slave din secolele al XlV-lea — al XV-lea de pe teritoriul ţării noastre se găsesc numeroase antroponimice româneşti masculine, cu terminaţia -.a 28.
Unele antroponimice derivate cu sufixul -a2 provin de la teme antroponimice masculine, ca de exemplu : Opriş — Oprişa 29; în cele mai multe cazuri e greu de spus dacă acestea au derivat de la un antroponimic sau de la un apelativ : Pura<Puru9 dar şi Pura<pur, v. p. 39. în limba română s-au format şi unele hipocoristice cu sufixul -a2, ca de exemplu Cula < Nicolae.
Pentru unele nume în -a2, considerate de N.A. Constantinescu că sînt formate pe teren românesc, găsim antroponimice corespunzătoare în bulgară: rom. Roba — bg. Roba (poreclă) (cf. S. Ilcev, lucr. cit., p. 347), rom. Tola — bg. Tolo (id. ib., p. 355), rom. Seca — bg. Seka (f.), Sekula (Weigand, lucr. cit., p. 147), rom. Ţonca — bg. Ţonko (m.), Ţonca (f.) (S. Ilcev, lucr. cit., p. 355).
9. Sufixul -a2 a fost productiv în limba română. în limba contemporană sufixul şi-a pierdut productivitatea, dar derivatele antroponimice cu -a2 sînt şi azi folosite.
Antroponimicele cu acest sufix se găsesc în toate regiunile ţăriiso.
23 Ov. Densusianu (hlr i, p. 394 — 395) consideră pe -a din aceste antroponimice fie ,,sufix slav5' (ca în Dulcescula), fie terminaţie slavă" (Bodea Rumărula, Bratula). în legătură cu ultimele mime e posibil să avem de-a face cu desinenţa genitivului slav Aşadar forma de genitiv Bratula (,,al lui Braţul") a fost notată de scribii actelor slavo-române şi pentru nominativ (vezi, de exemplu, stpa >kk>iuh4 Epat^aa HfaTi&$Aă dintr-un document slav publicat în ,,Revista pentru istorie, arheologie şi filologie" Bucureşti, VII, 1894, p. 368; vezi şi do, p. XXVII —XXVIII, unde se exagerează rolul desinenţei slave -a în formarea numelor masculine române cu sufixul -a2).
29 Pentru vechimea unor nume ca : Oprişa, Porca, vezi şi N. Drăganu, Românii în veacurile IX —XIV pe baza toponimiei şi a onomasticii, Bucureşti, 1933, p. 296, 377.
30 Cf. S. Puşcariu, în dr ii (1921 — 1922), p. 697-698.
ASUPRA SUFIXELOR ONOMASTICE   -at ŞI _a2
43
10. Printre derivatele cu sufixele studiate în articolul de faţă se găsesc şi unele antroponimice omonime, unul masculin, altul femininj formate cu -a%, respectiv cu -ax (Fulga, Neaga, Nica, Sima, Toda etc). Aceste antroponimice susţin categoria subgenului comun în limba română31.
în cazul antroponimicelor de acest fel (Sima, m., f., Toda m., f.), este posibil să avem a face fie cu sufixe diferite devenite omonime, fie cu un sufix originar (probabil feminin) extins şi la celălalt gen.
Toate acestea (vezi şi p. 40) justifică tratarea paralelă a celor două sufixe (-% şi -a2) în cadrul aceluiaşi articol.
31 Cf. Mioara Avram, „Genul comun" în limba română, în sex, xvm (1967), nr. 5, p. 481. Autoarea relevă că „aspectul mai vechi şi cel popular al limbii române nu sînt nici ele lipsite de astfel de situaţii: prenume ca Fira, Mina, Nedelea, Oprea, Petra şi Petrea, Sima au fost înregistrate pentru ambele sexe" (lucr. cit., p. 482).
IN LEGĂTURA CU ETIMOLOGIA SUFIXELOE -AC,   EC, -IC, -0(7, -UC şi -AG, -EG, -10, -OG, - UG
de
FINUTA HASAN
1. -ac, -eCj -ic, -oc, -uc şi -ag, -eg, -ig, -og, -ug constituie două serii de sufixe strîns legate între ele, datorită atît complexului sonor (mai precis, prezenţei oclusivei velare, surde sau sonore), cît şi valorilor lor (toate sufixele au cel puţin un sens comun, şi anume sensul diminutival). Pentru a se putea ajunge la luminarea etimologiei, neelarificată încă, sau măcar a unor aspecte ale originii sufixelor pe care le discutăm trebuie, după părerea noastră, examinate concomitent ambele serii şi discutate toate sufixele împreună, nu separat, independent unele de celelalte, aşa cum s-a procedat, de cele mai multe ori, pînă acum. Trebuie deci aplicată ideea etimologiei „colective", formulată şi pusă în practică de acad. Al. Graur (cf. Etimologii româneşti, Bucureşti, 1963, p. 24—27, Etymologie collective, în Linguistique contemporaine. Hommage a JEric Buyssens, Bruxelles, 1970, p. 83—86).
2. Sufixele -ac, -ec, -ie, -oc, -uc au corespondente, de asemenea diminutivale, atît în limbile romanice, cît şi în limbile slave. Derivativele care ne preocupă sînfc cunoscute şi în alte limbi indo-europene şi neindo-europene1 : -ah, -ih, -oh, -uh în albaneză2, seria sufixelor în -h- în greacă3, -(a)lc j -(e)h, -(%)h\-(i)h, -(u)h j -(il)h în turcă4, -ah, -eh, -iha, -oh în maghiară 5.
1 Hasdeu vorbeşte de un vechi sufix -c, existent în toate limbile indo-europene şi în cele turanice, diferenţiat în -ac, -ec, -ic, -oc, -uc prin asociere cu diverse vocale care legau sufixul de rădăcină (cf. Etymologicum Magnum, voi. I, col. 115). De asemenea, P. Chantraine aminteşte de sufixele cu guturală surdă sau sonoră din indo-europeană (La formation des noms en grec ancien, Paris, 1933, p. 376).
2 Cf. Norbert Jokl, Altmakedonisch-Griechisch-Albanisches, în ,,Indogermanische For-schungen" XLIV (1926), p. 53, 59 ; Lucia Djamo, în scl xii (1961), p. 233, 240, 246 ; Martin Camaj, Albanische Wortbildung, Wiesbaden, 1966, p. 113 — 115.
3 Cf. P. Chantraine, lucr. cit., p. 376 — 396.
4 Cf. Jean Deny, Principes de grammaire iurque, Paris, 1955, p. 142 — 171 ; N. N. Kono-nov, rpaMMamuna coepeMeunocO mypei^Koeo jiumepamypHoeo si3bwa, Moscova —Leningrad, 1956, p. 120, 151.
5 Cf. Siegmund Simony, Die ungarische Sprache, Strassburg, 1907, p. 314, 316, 325; D. Bartha. Katalin, Magyar torteneti szoalaktan, II: Amzgyar szokepzes tortencte, Budapest, 1958, p. 116, 129; A mai magyar nyelv rendszere,  voi.  I,   Budapest- 1961, p. 403, 404.
FINUŢA HASAN 2
3. Ar fi cazul să aducem în discuţie aici şi sufixele 4c, 4g, deoarece şi ele sînt alcătuite dintr-o vocală şi o oclusivă velară şi au, alături de alte sensuri, şi înţeles diminutival. Situaţia acestor sufixe este însă diferită în ceea ce priveşte etimologia de cea a derivativelor menţionate mai înainte, pentru că ele nu se găsesc în limbile romanice occidentale şi nu au fost considerate latine. De altfel, 4c şi 4g au stat foarte puţin în atenţia lingviştilor : de 4c s-a ocupat numai G. Pascu 6, iar 4g nu este pomenit nicăieri (în tdrg este inserat adjectivul ciontîg, cu indicaţia etimologică „de la ciont", iar în da, ciontîg figurează de asemenea printre derivatele lui ciont, fără indicarea explicită a sufixului). Pascu îl tratează pe 4c printre sufixele de origine slavă 7 şi dă mai multe exemple din bulgară, care conţin sufixul. Adăugind cîteva cuvinte turceşti în -ik, autorul atrage atenţia asupra existenţei sufixului şi. în această limbă. Posibilitatea ca româna să fi împrumutat pe 4c din turcă trebuie, credem, înlăturată, fiindcă -ik din turcă are alte valori decît 4c din română 8 şi pentru că nu avem derivate în 4c analizabile, împrumutate din turcă. -t*k, prezent în vechea slavă, în bulgară, în slovenă, formează printre altele, ca şi românescul 4c, diminutive, nume de agent, nume care exprimă rezultatul acţiunii9. Este posibil ca 4c din limba noastră să fie de origine slavă 10, după cum crede Pascu, dar faptul că nu avem în română nici un cuvînt slav format cu sufixul 4cf analizabil, ne împiedică să acceptăm fără rezerve etimologia propusă.
Observăm că, din cele 13 derivate româneşti cu 4c(ă), 5 au paralele în 4c : ciontîc (Gorovei, c. 25), ciontic (şez. xm 15); haitîc (Pasctj, s. 334,\ Mitic (h xi 9); mormolîc (Pontbriant, d.), mormolic (lm) ; nodîc (Pamfile. a. r. 252), nodic (lm, dr vi (1929-1930) 260); tătîcă (tdrg), tătică (ib.)\ Acest fapt ne face să credem că nu este exclus ca 4c să fi apărut în interiorul limbii noastre ca rezultat al modificării lui 4c, în situaţia în care consoana finală a temei a fost pronunţată dur. Extinderea folosirii lui 4c se explică, după părerea noastră, prin caracterul lui expresiv, evident în majoritatea formaţiilor. Să se vadă în acest sens, în afară de cele cinci exemple date mai înainte, şi următoarele : bojbîc „om care se exprimă greu, care bojbăie", hopîc „tronc !, ţuşti !", şchiopîc „măsură populara de lungime, şchioapă" (Mă turcilor ! ama năcazul! De creşte balta c-un şchiopîc, La Benga vi s-a dus barcazul, Bobîldîbîc! Sadoveanu, o. xvi 491)^ ţopîc (Pe care uliţă m-oi învîrti şi la orişice ceas m-oi ajla.. . el, ţopîc, înaintea mea. Pamfile, a. r. 262), vîşmîc „bucată, cît încape deodată în gură" (cf. vîşmi „a băga cu sila în gură").
Pentru 4g, vezi cele spuse mai jos, la pct. 6.
6 Cf. Sufixele româneşti, Bucureşti, 1916, p. 333 — 335.
7 Vezi nota precedentă.
8 N. N. Kononov, lucr. cit., p. 120.
9 AlexanderJBelic, Zur Entwicklungsgeschichte der slcivischen Dcminutiv- und Amplifi-cativsuffixe, în „Ar-ihiy fiir slavische Philologie" XXIII (1901), Berlin, p. 158-160 ; Iv. Lekov, CAoeoo6pa3oeame{(jZu.cKjiouHocmu Ha cAaesmcKume e3uiţu, Sofia, 1958, p. 37, 45, 52.
10 Vocala din bulgară este mai închisă decît ă din română (cf. Bosetti, ilr 246) şi de aceea este fireasca ^darea hg.-tK prin rom. -ic.
3 ÎN LEGĂTURĂ CU ETIMOLOGIA SUFIXELOR -ac, -ec, -ic, -oc, -uc 47
4. Etimologia sufixelor -ac... în limbile romanice nu este încă stabilită. Majoritatea cercetătorilor acestei probleme pun sub semnul întrebării sau neagă în mod hotărît originea latină a elementelor discutate, deşi prezenţa lor în toate limbile romanice şi faptul că ele au peste tot valoare diminutivală ar putea constitui un indiciu al izvorului comun11. Exemplele care se pot da din limba latină sînt puţin numeroase şi neconcludente. Situaţia lui -ic pare mai clară : -ic (diminutival) din română, spaniolă şi portugheză este pus în legătură cu -ic(c)us, 4c(c)a din inscripţiile africane, dar unii specialişti afirmă că nici acest sufix nu este de origine latină şi că, mai probabil, în cele trei limbi nu avem a face cu acelaşi sufix 12. Singurul lingvist care a susţinut cu tărie originea latină a sufixelor romanice din seria de care ne ocupăm a fost, potrivit informaţiilor noastre, A. Hor-ningls. El este convins că sufixele -accus, -iccus, -occus, -uccus şi -eccus, care au apărut ceva mai tîrziu printr-o modificare a vocalei iniţiale, trebuie să fi aparţinut latinei populare. Părerea lui, insuficient sprijinită de fapte, nu a fost împărtăşită de cercetătorii ulteriori, cu excepţia lui S. Puşcariu, ceea ce se va vedea şi mai departe.
Eespingîndu-se ipoteza originii latine, au fost propuse, pentru limbile romanice apusene, alte etimologii: fr. -ache, -oche, it. -acco, sp. -ico ar putea proveni din celtică14; -eco şi -ico din spaniolă şi portugheză sînt poate de origine iberică 15.
5. Şi pentru limba română s-au propus diverse soluţii etimologice. Majoritatea cercetătorilor au opinat pentru izvor latin ori slav (vezi mai jos). Dar deoarece româna nu a moştenit din latină nici un derivat cu sufixele -ac(ă), -ec(ă), 4c(ă), -oc(-oacă) (numai două cuvinte formate cu un sufix din seria noastră, -uc(ă), sînt păstrate, potrivit celor mai multe dicţionare, ca de exemplu tdrg, Puşcariu, et. wb., cdde, cade, din latină : lăptucă < lactuca, analizabil, şi măciucă < * matteuea, neanalizabil), iar în latină sufixele discutate dau naştere unui număr mic de formaţii, după cum s-a amintit deja, şi nu au valorile sufixelor româneşti, sîntem de părere că atenţia noastră trebuie să se îndrepte în altă parte.
11 Cf. Fr. Diez, Grammatik der romanischen Sprachen, voi. II, Bonn, 1858, p. 283 — 284, 289 ; W. Meyer-Liibke, Grammaire des langues romanes, voi. II, Paris, 1895, p. 499 — 501, 591 ; id., Historische Grammatik der franzosischen Sprache, zweiter Teii, Wortbildungslehre, zweite durchgesehene und ergâjizte Auflage von J. M. Piei, Heidelberg, 1966, p. 122—123; G. Rohlfs, Historische Grammatik der Itclienischen Sprache, voi. III, Berna, 1953, p. 266—268.
12 Este aici, mai degrabă, o coincidenţă întîmplătoare, crede Karl Vossler, cf. Einfiihrung ins Vulgărlatein, Miinchen, 1954, p. 148. Bengt Hasselrot enumera cele mai productive sufixe diminutivale româneşti de origine latină şi, separat de ele, îl pomeneşte pe -ic, despre care spune numai că are la origine un -iccu folosit şi în alte limbi romanice, cf. Etudes sur la formation diminutive dans Ies langues romanes, Uppsala, 1957, p. 220 — 223.
13 Cf. Die Suffixe -Iceus, -oceus, -uccus im Franzosischen, în zrpIi xix (1895), p. 170 — 188 şi Die Suffixe -aeeus, -ieeus, -occus,-ucns (-uccus) im Romanischen, în zrpIi xx (1896), p. 335-353.
14 A. Graur, Nom d'agcnt et adjectif en roumain, Paris, 1929, p. 54 — 55; F. Haberl, citat de W. Meyer-Liibke, Historische Grammatik der frcnzosischen Sprache..., p. 123; Fer-nando Gonzales Oile, Los sufijos diminuiivos en castellano medieval. Madrid, 1962, p. 324.
15 Cf. Fr. Diez, lucr. cit., p. 312, 315, 366 ; W. Meyer-Liibke, Grammaire des langues romanes, voi. II, p. 500 — 501.
48
FINUŢA HASAN
Să examinăm situaţia fiecărui sufix în parte.
Sufixul -ac a fost considerat de origine latină 13, slavă 17, multiplă : latină şi slavă 18 sau latino-baJeanică i9, autohtonă 20, clar numai originea slavă poate fi susţinută eu material faptic 2i. Sufixul -ac derivă în limbile slave substantive şi adjective cu următoarele valori principale : nume de agent, nume de locuitori, purtătorul unei calităţi, nume de instrument, diminutive, augmentative, peiorative 22. Toate aceste valori se întîlnesc
si ia deriva-
tele cu sufixul
din liîîioa româna
sva exemple
ooaac
,,cel care se codeşte", rus ac, învechit, „rus", zgîriac „instrument cu care se trasează linii pe lemn", taur ac „taur mic, tînăr", mînzac „mînz mare", jabrac „om de nimic, ticălos" — aici sufixul accentuează înţelesul defavorabil al temei). Sufixul -ac a putut fi desprins din cuvinte împrumutate de noi din limbile slave, ca : prostac (< pol, rus,, uci\, srb. prostah), prusac (< rus., pol. prusak), iurmac „viţel de peste un an, pui de bivol" (< bg. mypMan „id.")23, rusnac (< uci\, bg. pycnan, din care s-a detaşat sufixul dezvoltat -nac); adăugăm pe gînsac < v. sl. r^easck, care a fost probabil pus în legătură cu gînscâ < v. sl. r^eycd, şi pe cîrstacâ „claie, grămadă de snopi aşezaţi cruciş", probabil din bg. np^cmam „cruce, încrucişare", analizat prin raportare la cir sta „claie, grămadă de snopi". (ISTu-l luam aici în discuţie pe godinac „porc de un an" < bg. eodenan, deoarece godin „ici." este o formă ulterioară, refăcută din prima prin. înlăturarea lui -ac, simţit sufix.) Sufixul -ac a fost întărit prin împrumuturi analizabile din alte limbi, cum ar fi parmac „unitate de măsură echivaiînd cu a opta parte dintr-o palmă" < tc. parmak, devenit palmac prin apropiere de palmă şi analizat pahn(ă) + -ac.
S-a susţinut că sufixul -ec (clin derivate ca cioiec, scăunec) provine din limbile slave 24. Este adevărat că în rusă, ucraineană, polonă, ca şi în ro-
16 Cf. s. Puşcariu, Die rumânischen Diminutivsuffixe, în jahresbericht viii (1902), p. 119 ; Iorgu Iordan, Diftongcrea lui e şi o accentuaţi în poziţiile ă, c, Iaşi, 1920, p. 81.
17 Cf. H. Tiktin, în Grundriss der romanischen Philologîe, voi. I, Strassburg, 1904 — 1906, p. 602; Martin Hiecke, Die Neubildung der rumânischen Tierncimen, în jahresbericht xii (1906), p. 149; Kari Lowe, Die Adjekiivsuffixe in Dakorumănischcn, în jahresbericht xvii—xviii (1911), p. 7, 106 ; A. Graur, Nom d!agent, . ., p. 51 — 59 ; FI. Dimitrescu, Relaţiile dintre diminutive şi augmentative în limba română, în Omagiu lui Iorgu Iordan, p. 247 ; Rosetti, ilr 321.
18 Cf. Ov. Densusianu, Hisioire de la langue roumaine, voi. I, Paris, 1901, p. 249. în ce priveşte aromâna şi meglenoromâna s-a spus că -ac este latin, influenţat de slavă (cf. Th. Capidan, Aromânii. Dialectul aromân, Bucureşti, 1932, p. 512; id., Meglenoromânii, voi. I, Bucureşti, 1925, p. 186) sau slav (cf. A. Graur, Nom d'cgent. . ., p. 56 — 58).
19 Cf. G. Pascu, lucr. cit, p. 193-196.
20 Cf. hem i, col. 115-118.
21 Puşcariu, care susţine originea latină a sufixelor discutate, atrage atenţia în mai multe rînduri asupra influenţei limbilor slave care a dus la întărirea acestor elemente în limba noastră (cf. jahresbericht viii, p. 142 — 143).
22 Cf. Franz Mikiosich, Vcrgleichcnde Grammcdik der slavischen Sprachen, voi. II : Stamm-bildungslehre, Wien, 1875, p. 240 — 244; Alexander Belic, lucr. cit., p. 155; Wenzel Vondrâk, Vergleichende slavische Grcmmaiik, voi. I, Gottingen, 1924, p. 610 — 611; L. Andreicin, K. Po-pov, M. Ivanov, CtepeMenen âbJieapczu €3uk, Sofia, 1956, p. 204; Iv. Lekov, lucr. cit., p. 26, 28, 31, 32, 42~, 43.
23 Cf. A. Graur, lucr. cit., p. 53.
24 Cf. G. Pascu, lucr. cit., p. 306.
ÎN LEGĂTURĂ CU ETIMOLOGIA SUFIXELOR -ac, -ec, -ic, -oc,
49
mână, -ec este diminutival25, dar, deoarece nu cunoaştem nici un cuvînt împrumutat din care să se fi detaşat sufixul, nu ne putem pronunţa cu certitudine asupra originii lui. Dat fiind că limba noastră posedft sufixele -ac, -ic, -oc, -uc cu valoare diminutivală, se poate emite ipoteza că existenţa acestora a favorizat apariţia unui -ec diminutival (foarte slab reprezentat, de altfel), care completează seria.
-ic (a) a fost declarat latin26, slav 27 sau atît latin, cît şi slav
28.
S-a văzut mai sus, în discuţia asupra celorlalte limbi romanice, că originea latină a lui -ic-nu poate fi dovedită. în ceea ce priveşte româna, singurul argument în favoarea acestei ipoteze îl constituie faptul că în limba noastră, ca şi în inscripţiile africane, sufixul e folosit mai mult în forma lui feminină decît în cea masculină. La întrebările justificate care s-au pus,: cum a ajuns sufixul din Africa la noi, ce legătură este între sufixul nostru şi cel iberic (eventual şi francez) nu s-au găsit încă răspunsuri mulţumitoare. Puşcariu declară că după: toate probabilităţile a existat în latină un sufix -ic diminutival, deoarece asemănarea dintre românescul -ic şi sufixul -ic din alte limbi romanice e prea bătătoare la ochi29. Această asemănare nu constituie însă o dovadă30.
în legătură cu argumentul pomenit mai sus, credem că o explicaţie a apariţiei mai frecvente a femininului -ied faţă de masculinul -ic s-ar putea găsi în interiorul limbii române. După cum s-a demonstrat 31, în numeroase cazuri sufixul -ea (< lat. -ella) a pierdut valoarea diminutivală (vezi exemple de tipul: căţea, mărgea, măseaj purcea, surcea etc). Adesea, pentru a se re-crea diminutive, s-a recurs la sufixul -ică : mărgică, purcică, surcică etc. Astfel a apărut impresia că perechea feminină a lui -el diminutival (căci -el îşi păstrează valoarea, de exemplu : purcel, raportat la porc) este -ică : purcel-purcică. Se ajunge în felul acesta ca unui substan-
25 Cf. Iv. Lekov, lucr. cit., p. 42.
26 Cf. Alexandru Philippide, Istoria limbii române. Voi. I: Principii de istoria limbii, Iaşi, 1894, p. 62 ; C. Diculescu, Originile limbii române. Extras din ,, Analele Academiei Române", Seria II, Tom. XXIX, Memoriile secţiei literare, Bucureşti, 1907, p. 138; S. Puşcariu, în jahresbericht viii, p. 129; Ov. Densusianu, lucr. cit., p. 160; G. Pascu, lucr. cit., p. 175; Iorgu Iordan, Limba română contemporană [Bucureşti], 1956, p. 311.
27 Karl Lowe, lucr. cit., p. 57, 106. Puşcariu presupune în treacăt că -ică ar putea reprezenta şi un singular refăcut din -zei, pluralul sufixului Ace (de origine slavă) : sg. găurice — pl. găurici — sg. găuricâ, mătur ice — mătur ici—măturică etc, cf. jahresbericht viii, p. 134 — 135. După părerea lui Th. Capidan, -ic din aromână şi meglenoromână este de asemenea de origine slavă (cf. jahresbericht xv (1909), p. 48 — 52; Meglenoromânii, p. 190).
28 Edouard Bourciez, Elements de linguistique romane, ed. a Il-a, Paris, 1923, p. 194; A. Graur, Notes d'etymologie roumaine, în bl v (1937),  p. .62 —64; Rosetti,   ilr 163, 324.
:    29 Gf, jahresbericht viii, p. 129, 133,
30 P. Chantraine observă marea productivitate a sufixului -ik- în comparaţie cu celelalte sufixe în -k- şi varietatea sensurilor lui în limbile indo-europene : în- latină, ca şi în greacă, -ik-indică de cele mai multe ori apartenenţa, în alte limbi indo-europene însa el formează în special diminutive. Se pare că sufixul a jucat un rol însemnat mai ales în sanscrita şi în limbile slave (cf. Eiudes sur le vocabulaire grec, Paris, 1956, p. 161). Şi în limba maghiară există un sufix -ika cu sens diminutival, cf. Siegmund Simony, lucr. cit.,' 3i4; D. Bartha Katalin, lucr. cit., p. 116; A mai magyar nyelv rendszere, p. 403, dar nu avem suficiente motive care să ne facă să credem că el ar sta la baza românescului -ică.
31 Cf. J. Byck et A. Graur, De l'influence du pluriel sur le singulier des noms en roumain, în bl i (1933), p. 31-32; A. Graur,  lucr. cit. din Bl v, p. 62-64.
4 - c. 26
50 FINUŢA HASAN 6
tiv sau adjectiv în -el să-i corespundă un feminin în -ică (acolo unde există şi femininul în -ea, acesta este mult mai rar folosit) : bătrînel-bătrînică, jrumuşel-frumuşică, mărunţel-mărunţică, mititel-mititică, nepoţel-nepoţicăy niţel-niţică, sănătoşel-sânătoşicâ, tinerel-tinerică, tovărâşel-tovârăşicâ etc. Funcţionînd atît ca feminin al lui -ic, cît şi ca feminin al lui -el, -ică îşi întăreşte poziţia de sufix diminutival şi este folosit mult şi în cazurile în care nu se opune unui masculin : bucăţica, păpuşică etc. (Mai mult decît atîta : -ică se ataşează şi la substantive masculine, comune şi proprii: bădica, jrăţică; Costică, Georgică etc.) Nu este deci de mirare că -ică apare mai frecvent decît -ic. Ar trebui să mai ştim de ce a fost ales tocmai -ică pentru a-1 înlocui pe -ea şi nu o altă formă de feminin {-iţă, -uţă, -ioară etc.)? Pentru aceasta trebuie să studiem comparativ toate suf ixele diminutivale feminine şi să vedem dacă faţă de celelalte sufixe -ică era mai productiv sau mai clar diminutival (poate alte sufixe, fiind folosite în egală măsură cu mai multe valori, nu erau prin excelenţă diminutivale) sau prezenta un avantaj pe care nu-1 cunoaştem deocamdată.
Puşcariu respinge ideea că -ic(ă) ar putea fi slav, pentru că, spune el, -ik are valoare diminutivală numai în rusă şi pentru că -ik rusesc este neaccentuat, iar cel românesc poartă accentul32. Prima afirmaţie este inexactă : -ik formează diminutive nu numai în rusă, ci şi în bulgară, slovenă, ucraineană, polonă, cehă şi slovacă"3. Biscutînd valorile sufixului? trebuie adăugat că -ic(ă) românesc, ca şi cel slav34, formează şi nume de agent (în exemple ca : groJiotic „porc", răstumică ,,femeie uşoară", seceră-ţică ,,fată tînără care merge la secerat" etc), iar -ică este şi moţional (berbecică „femeiuşcă păsării numită berbec", vătăşică). Sufixul s-a putut eventual desprinde dintr-un împrumut ca ovsică „plantă ierboasă folosită ca nutreţ" < srb. ovsika, devenit ovăsică prin apropiere de ovăz şi analizat ovăs-ică etc. Problema accentului este într-adevăr dificilă, fiindcă în limbile slave -ik este neaccentuat, iar în limba noastră un exemplu ca picolică „picoliţă"35, cu sufixul neaccentuat, constituie o raritate. Pentru a încerca o explicaţie, ne vom sprijini şi aici pe existenţa seriei de sufixe. Toate sufixele din seria -ac..., cu excepţia lui -ic, sînt accentuate, atît în limbile slave, cît şi în română. T$u este exclus ca, sub influenţa celorlalte sufixe din serie, -ic să fi devenit în limba noastră de asemenea accentuat.
Despre sufixul -oc (-oacă) s-a spus că este latin 36, slav 37, latin sau slavs8.
32 Cf. jahresbericht viii, p. 143.
33 Cf. Franz Miklosich, lucr. cit., p. 246 — 253; Alexander Belic, lucr. cit., p. 156 ; Iv. Lekov, lucr. cit., p. 42.
34 Cf. Franz Miklosich, loc. cit.
35 Cf. lorgu Iordan, Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor", Bucureşti [1948], p. 186.
36 Cf. S. Puşcariu, lucr. cit. din jahresbericht viii, p. 137 ; Ov. Densusianu, lucr. cil.? p. 160.
37 Cf. lorgu Iordan, Diftongarea. . ., p. 202, 215.
38 Cf. G. Pascu, lucr. cit., p. 215 — 217; lorgu Iordan, Limba română contemporană, p. 310. în meglenoromână, -oc este, după Th. Capidan, fie latin, fie slav (Meglenoromânii, p. 193).
7 ÎN LEGĂTURA CU ETIMOLOGIA SUFIXELOR -ac, -ec, -ic, -OC, -uc 51
în limbile slave -ok derivă nume de agent, diminutive, adjective calificative39. Eomânescul -oc (-oacă) are, pe lîngă aceste valori (ţîştoc „copil zburdalnic", viermoc „viermişor", uitoc „uituc" etc), şi altele, dezvoltate probabil pe terenul limbii noastre (principalul lui sens este cel augmentativ : băltoc „baltă mare", puioc „pui mare de animal sălbatic" etc). Sufixul s-a putut desprinde din împrumuturi analizabile ca : mlădoacă „ramură tînără de copac" (<bg. MJiadona „id.", cf. mladă), pominoc „dar" (<v.sl. noMHHOK-k, cf. pomină, pomeni) şi poate cojoc (< bg., srb., ucr. nooicyx, raportabil la coajă) dacă schimbarea finalei (-uli > -oc) s-a petrecut pe teren slav (în neogreacă şi maghiară cuvîntul, de asemenea împrumutat din slavă, prezintă tot finala -oc 40). Au putut întări sufixul şi împrumuturi mai tîrzii, cum este cazacioc „dansul căzăceasea" < rus. nasanon „id.". De altfel, românii erau obişnuiţi cu finala -oc (-oacă) din numeroase cuvinte de origine slavă neanalizabile, ca : busuioc, dobitoc, soroc, răstoacă „loc cu apă puţin adîncă", toloacă „ogor, teren necultivat" 41 etc
în privinţa lui -uc s-a emis părerea că este latin42 ori s-au formulat rezerve în legătură cu această etimologie : nu se ştie dacă este latin sau de altă origine 43. Este adevărat că avem două formaţii moştenite (pomenite mai sus, cf. p. 47), dar în latină sufixul nu este diminutival, ca în limba noastră (mieluc, pătuc etc), în schimb, în rusă el are această valoare44. Deoarece nu avem nici un derivat cu -uc împrumutat din rusă, credem că mai trebuie căutate argumente pentru a stabili etimologia acestui sufix (vezi mai departe, p. 53).
0. Interesează în discuţia noastră încă un fapt: în româneşte, pe lîngă seria sufixelor în -c, există şi o serie a sufixelor în -g : -ag, -eg, -ig, -og, -ug. Paralelismul acesta îl cunosc şi limbile slave. Sufixele româneşti -ag(ă), -eg(ă), ig(ă), -og(-oagă), -ug(ă) au fost tratate de specialişti în mod diferit. Al. Philippide, de exemplu, separă pe -ac de -ag 45 şi pe -uc, despre care crede că e latin 46, de -ug, slav 47. De asemenea, Densusianu e de părere că -oc şi -uc sînt sufixe diferite de -og şi -ug, primele, latine, ultimele, slave 48, iar Puşcariu discută, pe lîngă seria sufixelor cu -c, şi pe cea a sufixelor cu -g, arătînd că etimologia acestora din urmă este încă mai puţin clară decît a celor dintîi49. G. Pascu nu menţionează un sufix -ag
39 Cf. Franz Miklosich, lucr. cit., p. 612; Iv. Lekov, lucr. cit., p. 27, 42.
40 Cf.  da, s.v.
41 -ok din limba maghiară este de asemenea augmentativei diminutival (cf. S. Simony, lucr. cit., p. 316; a mai magyar nyelv rendszere, p. 404), dar nu am împrumutat din această limbă nici un derivat cu sufixul în discuţie.
42 Al. Philippide, lucr. cit., p. 63 ; S. Puşcariu, lucr. cit. din jahresbericht viii, p. 139; Ov. Densusianu, lucr. cit., p. 160; G. Pascu, lucr. cit., p. 133; lorgu Iordan, Limba română contemporană, p. 311.
43 Cf. Rosetti, ilr 164.
44 Cf. A. Belic, lucr. cit., p. 157;  Wenzel  Vondrâk,   lucr. cit., p. 617.
45 Cf. lucr. cit., p. 149 — 150.
46 Id. ib., p. 63.
47 Id. ib., p. 50.
48 Cf. lucr. cit., p. 160.
49 Cf. jahresbericht viii, p. 225 — 228.
52 FINUŢA HASAN : 8
şi inserează o formaţie ca picwrag alături de ciotac, ursa® etc, fără ac atrage atenţia asupra-acestei, chestiuni y-eg mi apare în nici un fel în Sufimle-româneşti:, -ig este şi el inexistent, ă&r -igâ (diminutival, din cuvinte eat-duriga, scărigâ etc.) este - lucrat complet separat de -icfă) (cu aceeaşi; valoare ca şi primul: păpuşicâ-eta.)r-igă fiind trecut printre sufixele slave, iar -ic(ă), printre cele de origine laţma] -00:şi -og sînt considerate dotîă'-sufixe (şi sînt lucrate împreună,, pentru că-s-au suprapus) cu etimologii diferite..: -oc e latin şi slav, iar -og e număr slav; Ia sufixul -uc se spune că' „în eîteva caruri apare forma -ug" : buturugă, văiugă sînt date alături de jrundzucă etc. Adăugăm că la -eaem indică: „şi -eag" şi se: dau împreună exemple ca : păieac, sâteac, pătuleagr podeag.-Ii^ -oancă însă nu este amintit -oangă, deşi printre derivate, ca unguroancă, vulturoancă se întîlneşte şi picioroange. Pentru Iorgu Iordan însă, formele cu g de care se ocupă nu reprezintă alte sufixe decît cele cu -c : -oc (-og), -oacă (-oagă), ca şi -eac (-eag), -eacă (-eagă) 50. ; /~~"...-
După părerea noastră, au dreptate cei care separă sufixele în -g de cele în -c, deşi unele provin poate din celelalte, după cum se va vedea mai departe, pentru că sufixele în -g, eu excepţia lui -eg (care, potrivit materialului de care dispunem, apare numai în maiec-maieg „mai mic"), dau naştere la alte derivate decît sufixele în -c şi pentru că valorile sufixelor -ag. .. nu sînt identice cu cele ale sufixelor -ac.. . (chiar dacă deosebirile în ceea ce priveşte valorile nu sînt prea multe şi nici foarte importante). Principalele sensuri sînt comune celor două serii de sufixe, dar există şi sensuri pe care le are numai sufixul în -c sau numai cel în De exemplu*: -oc şi -og derivă augmentative (pietroc „pietroi", vîrşog „vîrşă mare"), diminutive (dîmbqc „dîmbuleţ"* boţog „mi de peşte mic > boţ paie"), rezultatul concretizat al acţiunii (chisoc „pămîntul bătut sub c&ş&^.^terfelog), accentuează înţelesul peiorativ al temei (nătîntoc, modorog „om leneş, molatic", cf. modor „id."); -oc este moţional (moimoc), exprimă originea (bolotoc „mormoloc", cf. bolotău „baltă, iaz noroios cu broaşte multe"), iar -og indică asemănarea : bMrînog.
Eeiese din cele spuse mai sus că au fost considerate de origine slavă -W®) -og şi -ug. Cu -ag şi -igă nu avem nici un împrumut analizabil din limbile slave care să fi permis detaşarea acestor sufixe, -og s-a putut desprinde din cuvinte împrumutate ca : pintenog (.< srb. putonog, analizat pinten-og), slăbănog (< bg. cjiaâouosa, analizat slab-ân-og, ca vierm-ăn-os, prost-ăn-ac51, printr-o falsă despărţire, deoarece în limbile de origine cuvintele respective nu erau derivate cu sufixul -og, ci compuse, avînd ca al doilea termen pe uoea „picior"52. La rîndui lui, -ug a putut intra în limba noastră prin împrumuturi ca măiug şi măiugă „mai pentru spart
50 Cf. Diftongarea. . ., p. 81, 200 — 202, 215, Stilistica limbii române, Bucureşti, 1944, p. 200 — 201,  Limba română contemporană, p. 310.
51 Cf. A. Graur, Nom d'agent..., p. 72.
52 Această etimologie, propusă d3 Waigand, citat de K. Lowe, în jahresbericht xvii — xviii, p. 81, a fost acceptată de majoritatea specialiştilor.
0, IN LEGĂTURA CU ETIMOLOGIA SUMEXELOR -ac, -ec, -ic, -oc, -uc 53
lemnec"i<^ ser. mdljnga,i-nălug..:^cilindru,!. sul cu diverse întrebuinţări''
< ser. valjuga. Pentru -ag, -eg, -ig (şi formele feminine corespunzătoare : ^agă, te0s ngă)iţmbme căutată o altă explicaţie: Dupăîpărerea noastră ea poate vfi găsită dn interiorulvlimbii române. Andrei Avrama remarcat Ireevenţa,ezităriiiîntre surdă şi sonoră in .cazul perechii c-g la finală: bMiMgrhutMCj: coştiuc-coştiug, stvug-stvuo („strunga), usuc-usug etc. 53 Acest fenoonen ne întîmpină în numeroase exemple puimarc şi derivate, veehi şi noi, «cuvinte* • moştenite^ j Împrumuturi sem." formaţii • româneşti. Fie că unui c etimologic îi corespunde un g, fie că, dimpotrivă, # etimologic a fost înlocuit cu c, fie că se întîlnese ambele forme (cu c şi cu g), indiferent de earacteruhsurd sau sonor al consoanei originare, fieylnsfîrşit, că circulă derivate^cu sufixul în -c sair cu sufixul în \-g de la acelaşi cuvint. Iată alte eîteva exemple^ pe lîngă cele date de Andrei Avram : ciomag < tc. gomaJc; găzdac ^gospodari avut, gazdă mare"n<magii, gazdag phawac şi harag (variante ale lui arac) < ngr. xaP^xl 5 briceag şi brieeae < brici, poate legat de>tc &^fc,„cuţit'?<saur:de'.maghiMvmfc:„hriGeâ>g"r'Mltac şi baltag < baltă, Idulcmg şiidulceac <rdulceţ- justae îşi justag <jimtă, Jiarţag şi harţac
< hari(ă), pîrpălac şi pîrpălug < pîrpăli; vitreg < lat. vitricus ; maiec şi:mawgi^'mai; \nwmric işknimurig - „om .slab şi pipernicit; om sărac" < m®gh\i#yomQreJcj butic şi butig „putinică" < bute, mutulică şi mutuligă < m%if 'părticăîşi ţpărtigă-;<tparte, tălpig(ă) şi tălpic(ă) <. talpă; lăptucă şi lăptugă < lat. lactuca, tumurug şi tumuruc j^imm rotund şi gros" < tc. tomruh; dănciuc şi dănciug < danci, lăptiuc şi lăptiug < lapte; şănţuc şi şănţug < şanţ etc. Avînd în vedere această situaţie, ni se pare firesc să ne gîndim că sufixele pentru care nu avem dovezi că sînt împrumutate dintr-o limbă străină au luat naştere în limba română. La baza lor stă fenomenul fonetic despre care am vorbit mai sus: -ag(ă), -eg(ă), -ig(ă) au putut apărea prin sonorizarea lui -c final din -ac(ă), -ec(â), -ic(ă). (în aceeaşi situaţie se află şi -îg, pomenit la pct. 3.) Chiar -og(-oagă), despre care bănuim că a fost împrumutat, s-a consolidat în limbă datorită sonorizării finalei sufixului -oc(-oacă).
încă o explicaţie ni se pare de asemenea posibilă : deoarece existau pe de o parte o serie -ac..., iar pe de altă parte sufixele -og şi -ug, au putut apărea şi -ag, -eg, -ig datorită presiunii exercitate de sistem, pentru a ocupa locurile libere. -ag(ă) a fost întărit prin împrumuturi din maghiară, cum este găzdag (vezi mai sus).
Este adevărat că şi sufixele în -c s-ar putea în principiu explica prin asurzirea finalei sufixelor în -g, deoarece există, după cum am arătat, treceri atît de la c la g, cît şi de la g la c. Cel puţin -uc, a cărui situaţie am examinat-o mai înainte, ar putea avea la bază pe -ug.
în completarea celor spuse pînă acum adăugăm că, deşi nu avem cuvinte împrumutate din care să se fi putut detaşa toate sufixele în -c şi în -g, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că aceste sufixe există în
Cf. Cercetări asupra sonorităţii în limba română, Bucureşti. 1961, p. 75 —76.
54
FINUŢA HASAN
10
limbile slave şi că ele au putut intra în română prin derivate care din diverse motive nu s-au menţinut în limbă.
încă un argument care ar putea pleda pentru izvorul slav îl constituie' existenţa sufixelor -eae (din podeac, săteac etc.) şi -oancă (din iepoancă, văduvoancă etc), de asemenea diminutivale, a căror'origine este, cel puţin parţial, tot slavă54. în discuţia de pînă aici aceste derivative au fost pomenite numai în treacăt, pentru că absenţa lor din celelalte limbi romanice face ca problema etimologiei să se pună în alţi termeni la -eac şi -oancă decît la -ac, -ec, -ic, -oc, -uc.
în urma cercetării noastre, conchidem că :
1. Sufixele -ac şi -og au fost împrumutate din limbile slave.
2. Sufixele -ec, -ic, -oc, -uc, -ag, -eg, -ig, -ug ar putea de asemenea proveni din limbile slave, dar nu există probe suficiente în acest sens. Unele dintre sufixele în discuţie, mai ales -ag, -eg, -ig, au putut lua naştere în interiorul limbii române.
3. Existenţa cîtorva dintre membrii unei serii de sufixe poate favoriza apariţia altora, pentru completarea seriei; existenţa întregii serii ajută la consolidarea în limbă a fiecărui sufix în parte.
Prin urmare, neavînd dovezi care să susţină originea latină sau, eventual, autohtonă a sufixelor discutate, am recurs la influenţa limbilor slave {care posedă sufixele, cu aceleaşi valori ca şi româna) şi am căutat explicaţii în interiorul limbii române.
Cf. G. Pascu, lucr. cit., p. 205—206, 270-271.
CONTRIBUŢII LA STUDIUL DERIVĂRII CU SUFIXELE
DIN SERIA-(T)ATI?
DE
MAGDALENA POPESCU-MARIN
1. Dintre sufixele cele mai reprezentative pentru valoarea de abstracte ale calităţii în română fac parte şi cele din seria -(t)ate.
Vorbim de seria -(t)ate1, deoarece din analiza formală a cuvintelor care conţin această finală detaşăm mai multe segmente care au o parte comună '(-ate), dar sînt deosebite parţial între ele : -ate, -tate, -ătate, -etate, -itate, -utate.
Deosebirea dintre segmentul minimal -ate şi celelalte segmente constă în prezenţa la acestea din urmă a consoanei -t- uneori la iniţiala segmentului derivativ (-tate), alteori precedată, în segmente mai dezvoltate, de una din vocalele -ă-, -e-, -i-, -u- (-ătate, -etate, -itate, -utate).
în studiile de istorie a limbii -ătate este dat ca exemplu de sufix românesc vechi, moştenit din latină, tipic pentru formarea abstractelor calităţii 2.
Lucrările româneşti care se ocupă de derivarea cu sufixe în limba contemporană consemnează sufixul vechi -ătate subliniind îndeosebi faptul că procedeul creării de substantive cu acest sufix a fost întărit prin împrumuturile extrem de numeroase de cuvinte cu sufixul nou -itate (de origine latină savantă, franceză, italiană, germană). în acelaşi timp, se xemareă marea productivitate a acestuia din urmă pentru româna literară actuală3.
1 Aşa cum în unele lucrări privitoare la limba latină diferitele realizări formale ale aceluiaşi sufix sînt date sub titlul general -tas (vezi de exemplu ilr i 77 şi ilr ii 180). într-un loc şi Pascu (s. 21) vorbeşte de -tate, deşi sufixul este înregistrat sub titlul -ătate.
2 Sufixul este pomenit în gramaticile comparate ale limbilor romanice (de exemplu Friederich Diez, Grammatik der romanischen Sprachen, zweiter Theil, Bonn, 1858, p. 336 ; W. Meyer-Liibke, Grammaire des langues romanes, tome II: Morphologie. Paris, 1895, p. 585 ş.a.) sau în tratatele de istorie a limbii române (vezi de exemplu Rosetti, ilr 162) etc.
3 Iordan, lra 184 — 185 ; idem, lrc 312 ; gram. rom.-l i, p. 158 ; Graur, t. 261 ; N. Mi-Iiăescu, Abateri de la exprimarea corectă, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1963, p. 31 — 33 ; Hriste^ (e. 35), înregistrînd o serie de formaţii noi cu acest sufix, arată necesitatea de a fi studiat pe larg, întrucît este ,,extraordinar de productiv". Vezi şi lorgu Iordan, Le suffixe roumain -(i)tate, In „Melanges Marcel Cohen", The Hague, Paris, 1970, p. 375-378.
56 MAGDALENA POPESCU-MARIN 2
Segmentul -etate a fost amintit de Pascu 4 ca variantă la -ătate, alături de -ate şi -utate. Explicaţii mai ample asupra provenienţei lui a dat însă recent G. Ivănescu 5.
2. în cele ce urmează ne propunem o analiză a tuturor formaţiilor acestei serii (cuvinte moştenite, împrumuturi sau creaţii româneşti) în scopul relevării tuturor modalităţilor de realizare ale sufixului; în acest fel vom pune în evidenţă şi segmentul -tate, nerelevat pînă în prezent, precum şi unele sufixe dezvoltate şi compuse.
Examinînd, din punct de vedere semantic i formaţiile respective? vom degaja cele mai importante valori ale sufixelor din seria -(t)ate, unele dintre ele neevidenţiate în lucrările de pînă acum (de exemplu i numele de discipline, perioada caracterizată prin însuşirea exprimată de bază, acţiunea şi rezultatul ei). Cereetînd originea şi istoria sufixelor din serie, ca şi originea şi vechimea îh limbă a temelor la care se ataşează, vom putea aduce date noi mai ales cu privire la unele segmente mai puţin discutate. în literatura de specialitate (-ate, -tate, -utate) şi la formaţiile în care acestea apar. : 1
Materialul pe- care ne bazam observaţiile este cel conţinut în di, .completat cu,unele formaţii găsite în alte izvoare.
Numărul formaţiilor este următorul6: -ate 12 în di + 1: vetustate gaz. lit. xiv (1967), nr. 48 (681), 7/7; -ătate 35 + 1 : linătăte lsr 151n/8; f -etate 9 ;
-itate 600 + 86 : Ursu, t. (glosar) : jetiditate, igrometr iritate, împărţibili-tate, lichiditate, piezişitate,- sierpitate, simţualitate, simţitate, tuberozitate; Codru-Draguşanu, c. 238 : luxuriozitate; Iordan, lra 184—185 : albino-zitate, autohtonitate, capabilitate, corporalitate, i costelivitate, diajanitate? directivitate, discutabilitate, elementar itate, esenţialitate, extraordinaritatey fenomenalitate, inejabilitate, inofensivitate, instructivitate, inteligibilitatey macabritate, musculozitate, ocazionalitate, organicitate, pasionalitate,patriarhalitate, penibilitate, rotunditate, rudimentar itate, sinistritate, teatrali-tate, tipicitate, transcendentalitate, unidimensionalitate, verbalitate; Iordan,, lrc 312 : conspirativitate, legitatedm : granulozitate, perspectivitate, reactivitate, salinitate, seismicitate, selectivitate, smiicitate, surescitabilitate; Gh. Bulgăr, în lr viii (1959), nr. 6, p. 40 : moditate; Graur, slg 395—396 : jplanitate, obiectitate; N. Mihăescu, lucr. cit.: anonimitate, complementaritate, găunozitate (p. 33), prodigiozitate (p. 32); E. Stîngaciu, Note despre convertirea imitaţilor frazeologice în limba actuală, în lr xii (1963), nr. 5? p. 570 : ariificiozitate, cerebralitate, ăialecticitate, funcţionalitate; Florica Eicşinescu, în smfc iv, p. 13 : impronunţiabilitate, inimaginabilitatey intraductibilitate; Graur, t. 261: purtabilitate; Hristea, e. 34—35 : absconsitate, amicalitate, atracţiozitate, compactitate, completivitate, direcţi-
4 s. 21.     .... { .       , ,
5 Vezi Formarea cuvintelor în limba română, in lr xiv (1965), nr. 1, p. 36 — 37.
6 Vom reproduce aici formaţiile care nu figurează în di.
$ CONTRIBUŢII LA STUDIUL -DERIVĂRII.. CU SUFIXELE DIN SERIA -(t)ate 57
taie, emoţionabilitate, faniasticitate, globalitate, ilogicitate (şi ilogitate), rectiliniaritate, rezistibilitate, similaritate şi cîteva găsite de noi în presă : &cînteia, xxxv (1965), nr. 6748, p. 2/4: profesionalitate; gaz. lit. xiv (1967), nr. 48 (681), p. 7/2: epicitate; înainte (Dolj), nr. 7108 (1968), p. 1/4: calmitate- luceafărul xi (1968), nr. 31 (327) : frontalitate (titlul unei poezii) p. 4/1,. pompozitate p. 3/1; lr xvii (1968), p. 138 substitua-Mlitate.   . -      . ;
-tate 3; .<•:.-.:■(■ ;.
-utate 3. :■'-,-! i ;
r - 3. Formaţiile cu sufixele -(t)ate sînt substantive feminine rapor-tabile la :
a. adjective :
-ate: bogătate, deşertate „deşertăciune", căruntate „carunteţe", cvmplitate „zgîrcenie excesivă" < cumplit, dreptate, gratuitate, ilicitate (Jur.) „interzicerea unui lucru, a unei acţiuni nepermise de lege", vetustate, cf. vetust1. Formaţia adevărătate poate fi raportată'la adjectivul adevărat sau la substantivul adevăr; sensul derivatului ne trimite la adjectiv : „faptul de a fi .adevărat" (derivarea de la adevăr, cu care este aproape identic semantic, nu şi-ar găsi justificare). La fel regulătate „regularitate, faptul de a fi regulat" (derivarea de la regulă sau regula nu s-ar justifica semantic). Venustate „farmec, graţie, eleganţă" (cf. lat. venustas, fr. venuste) poate avea de asemenea o dublă analiză : prin substantivul Venus şi atunci forma sufixului ar fi -tate sau prin adjectivul' venust „plin de farmec", ^neologism din latinul venusius; preferăm analiza prin adjectiv, întrucît în română s-a pierdut legătura cu etimonul primar (Venus) ; în acest* caz for-,ma sufixului este -ate. -tate : libertate, paupertate, pubertate*,
ratate : blajinătate, bunătate, crîncinătate „grozăvie, barbarie, nenorocire" ,.< erîncin (variantă a lui crîncen), crudătate .,,cruzimi", deplinătate, golă-tate, ieftinătate, întregătate „întregime, deşăvîrşire", Unătate; meserătate >,■,sărăcie" < measer, milostivătate8, molătate„moliciune", plinătate, puţinătate, scumpătate, seninătate, singurătate, strîmbătate, uşurătate ; ^etate: notorietate, proprietate, pustietate, vietate „fiinţă" < viu, zglobietate; -itate: absurditate, accesibilitate, actualitate, afectivitate, alterabilitate, amabilitate, brutalitate, conformitate, costelivitate, imensitate, intensitate, liberali-tate, perspicacitate, paliditate, relativitate, sensibilitate, soliditate, vivacitate etc.
Socotim ca analizabile în română şi cuvintele limpiditate şi umiditate, deşi există diferenţă de vocalism între cuvîntul românesc vechi (limpede, umed) şi tema împrumutului în -itate.
7 în română împrumutul vetustate se poate analiza prin vetust; în latină însă adjectivul vetustus poate fi o formaţie regresivă de la substantiv. Vezi Stolz-Schmalz, Lateinische Grammatik, Munchen, MCMXXVIII, p. 243.
8 Cuvîntul apare în textele vechi şi e redat în mod greşit în unele dicţionare (di, dlr) în forma milostivitate (vezi Mioara Avram, Contribuţii la studierea derivării cu -iv, în smfc iv, p. 109).
58 MAGDALENA POPESCU-MARIN 4
în unele cazuri formaţia cu -itate este mai folosită la forma negativă {deoarece şi adjectivul de bază, terminat de obicei în -bil, este mai uzual negativ). De exemplu : impar abilitate, incompatibilitate, incorigibilitate, incurabilitate, inepuizabilitate, inevitabilitate, imponderabilitate (şi nepon-derabilitate), insaţiabilitate, insepaf'abilitate, inviolabilitate 9. -n ta te (cu varianta regională -otate) : greutate (reg. greotate), noutate (reg. nootate), răutate (reg. răotate); viotate (înv.) „vioiciune" (D. Ealleti la tdrg).
b. substantive :
-ătate: jrăţînătate „frăţie" Klein, d. 45, jălătate „jale" Hodoş, p. p. 89, Hmbătate (reg.) „neam străin, limbă" Pascu, s. 19 ;
-etate : saţietate ; frăţietate poate fi analizat în două feluri: ca derivat de la frăţie şi atunci forma sufixului este -etate sau ca derivat de la frate (eventual de la forma de plural) cu sufixul dezvoltat -ietate ; din punct de vedere formal ni se pare mai plauzibilă prima ipoteză. Cuvîntul, creaţie relativ recentă, a „modernizat" mai vechiul frăţie, pentru a reda fr. fraternite 10. -itate % amiralitate, animalitate, cotitate „cotă-parte" Hamangiu, c. c. 274, edilitate, legitate, moditate, morb itate „morbiditate" Aristia, plut., obiecti-taie, perspectivitate „corespondenţa dintre o figură geometiică şi imaginea ei obţinută prin perspectivă" dm, planitate, tenebritate Alexi, w., zeitate < zeu. în evghenitate (< evghenie) presupunem că forma sufixului este -itate, iar vocala iniţială a sufixului s-a contopit cu vocala finală a temei.
în aparenţă substantivul tempestate (înv.) ar fi în română analizabil prin tempestă + sufixul -ate (neîntîlnit în formaţii raportabile la substantive). De fapt tempestate este o variantă a lui tempestă provenită din cazul oblic al aceluiaşi etimon latin (tempestas-tatis).
Formaţiile raportabile la substantive nu sînt prea numeroase şi nici cuvinte cu o largă circulaţie (cu excepţia celor care au sens colectiv, pentru care vezi pct. c). De obicei sensul substantivului bază poate fi asimilat cu cel al adjectivelor, iar sensul formaţiei de la substantiv cu -(t)ate este asemănător cu al celor derivate de la adjectiv. De exemplu animalitate „calitatea de a fi animal, ceea ce e propriu animalului", evghenitate „nobleţe", morbitaie „stare bolnăvicioasă", tenebritate „întunecime" < tenebre „întuneric, obscuritate" etc. De aceea critica adusă de lingvişti unor formaţii mai noi (în general calcuri după rusă) de la o bază substantivală cu sens concret, calificate ca fiind neconforme cu structura limbii române, este îndreptăţită. Vezi, de exemplu, Iordan, lrc 312, unde se critică formaţia legitate, şi Graur, slg 395, unde sînt condamnate formaţiile legitate şi planitate (care au încetat însă să fie fo!osit3 astăzi). La cuvintele de mai sus s-ar putea adăuga şi altele de acelaşi tip, împrumutate din franceză, ca de exemplu cotitate, analizabil în română prin cotă şi cu .acelaşi sens cu acesta din urmă.
9 Numărul mare de substantive negative în -itate (cu sau fără corespondent la forma pozitivă) contribuie la întărirea prefixului in- în limba noastră. Vezi Florica Ficşinescu, Prefixul jiegaiiv in-, în smfc iv, p. 8, 13.
10 Vezi şi Hm stea. e. 163.
5 CONTRIBUŢII LA STUDIUL DERIVĂRII CU SUFIXELE DIN SERIA -(t)ate £9
c. substantiv sau adjectiv :
în cîteva cazuri cuvîntul la care poate fi raportată formaţia în -itate este în acelaşi timp şi substantiv şi adjectiv, iar sensul formaţiei, ca şi al temei, nu ne ajută să decidem categoria gramaticală a temei, mai ales că şi substantivul bază ar putea fi privit ca exprimînd o calitate : aciditate „calitatea de acid" sau „calitatea de a fi acid(ă)", tot aşa : combustibilitate, fluiditate, graviditate, lichiditate, omonimitate, suveranitate, suzeranitate, vasalitate.
Unele formaţii cu -ătaie şi -itate de tipul creştinătate, mişelătaie, paginat ate, străinătate, vecinătate, grecitate, intelectualitate, latinitate, nobilitate, ■romanitate, slavitate etc. atunci cînd au valoare colectivă trebuie raportate la substantiv, iar cînd indică o calitate trebuie raportate la adjectiv.
d. verbe :
— tema prezentului:
-ătate : răspunzătate (înv.) „răspundere" Bariţiu, p. a. iii 430 (<răspunz, forma iotacizată de prezent a lui răspunde);
— tema prezentului sau a participiului:
•~(at)e: cumpătate „faptul de a fi cumpătat" < cumpăta(t), pănătate „suferinţă morală, chin" Coresi în psalt. sch. 133/39 < pănăta(t) ; în iuneţie de temă segmentul derivativ este -e sau -ate (vezi mai departe, p.^63);
-(ăt)ate : îndurat ate „îndurare", însemnătate-,
-(et)ate : mîngîietate „milă, îndurare" psalt. sch. 300, subţietate „subtilitate" este raportabil la subţiaft).
Formaţiile cu bază verbală date sub -(ăt)ate, -(etjate puse în legătură cu forma de participiu ar avea forma sufixului -ate, cu alternanţa •a/e în temă în cazul lui mîngîietate, subţietate.
e. substantive sau verbe :
-ătate : stăpînătate „ocîrmuire, dominaţie" Herodot 391 (Grecii. . . împotriva sărăcii[i] stau şi de stăpînătate să apără) ; -itate : simţitate „sensibilitate" Ursu, t. ;
f. adjective sau verbe :
-ătate : micşorătate „meschinărie, micime, deşertăciune", cf. micşor, micşora ;
~(et)ate : varietate (cf. variu, varia <t>), vietate „faptul de a vieţui sau iaptul de a fi viu" (cf. viu, via);
g. adjective sau adverbe : -ătate : destulătate   „belşug" ;
h. numerale : -etate : întîietate 11;
-itate: unitate „calitatea de a fi unul": cu sensul de „unire" poate fi raportat la verbul uni.
calc după fr. primaute (vezi Ivănescu, lucr. cit., p. 37 ; Hristea, e. 163).
$0 /    ;    ./ '•: c :.. magdalena popescu-marin : g
Unele împrumuturi terminate în r(t)ate... rsînt semianalizabile în română : -.-t:.. h ..
i :-aţe:; • autoritate (autoritar )} caritate'(caritabil), .ereditate (ereditar)P majestate(majeştic, majestuos)jvopuptaie: (voluptos) ;^   )    . _
-etate: anxietate (anxios), societate (social); ,
-itate : aprioritate (aprioric; cf. şi lat. a priori), feminitate (feminin)P indemnitate „îndemnizare, despăgubire" (indemniza, indemnizaţie), necesitate  (necesar), partinitate  (partinic),  sanctitate  (sanctuar, sanctifica)'.
Şi lin cuvînt moştenit ca sănătate este . semianalizabil, datorită prezenţei în limbă a lui sănătos, -(deşi acesta din urma ar putea fi. ..refăcut din sănătate). Analiza pune în evidenţă sufixul '-ate-('deşi în latina tema era san-).
în general formaţiile cu sufixe din seria - (t )ate au tema raport abilă la adjectiv sau şi la adjectiv. Dacă socotim formaţiile raportabile la o temă verbală ca pornind de la forma de participiu/ categoria derivatelor <Ie la adjective se întăreşte. Ea se întăreşte de asemenea cu derivatele de la numerale, ţinînd seama de valoarea adjectivală a numeralelor respective şi de la substantivele apropiate semantic de adjective. De la alte părţi de vorbiri, de exemplu de la substantive propriu-zise, formaţiile cu -(t)ate... sînt accidentale.
* în ceea ce priveşte categoria gramaticală^ a bazei, derivatele din română continuă în general situaţia din latină. în latină marea majoritate a derivatelor au bază adjectivală, rar substantivală (cautelitas < cautela, mrginitas etc.) sau foarte rar adverbială (tipul satietas < satis)
Se remarcă la sufixul -itate preferinţa pentru teme adjectivale^ derivate la rîndul lor în special cu sufixele : -al (feudalitate, modalitate etc), -ar (polaritate, şcolaritate etc), -bil (revocabilitaie, sudabilitate etc), -ic iatomicitate, sfericitaie etc), -i^> (productivitate, subiectivitate etc.)^ -os (graţiozitate, preţiozitate etc). /
Aceasta este urmarea faptului că şi în latină -^to apare adesea alături de adjective în -osus şi -bilis (cf. Cooper, lucr. cit., p. 39), iar -iie. din franceză se ataşează la adjective în -it (forma sufixului este -ivite, cf. Dubois, s. 14) sau în -os, -eus (-osite, -eusete), -abil, -ibil (-abilita, -ibilite etc, cf. Meyer-Liibke, lucr. cit., p. 585).
4, în cîteva cazuri analiza deiivatelor pune în evidenţă existenţa unor sufixe compuse sau dezvoltate :
-abilitate, -ibilitate
Sufixele provin din ataşarea lui -itate la adjective formate cu -abilj -ibil (vezi mai sus). Prin analogie cu formaţii ca respectabilitate, perfectibilitate etc, care pot fi raportate la respectabil, perfectibil, s-au creat unele substantive care nu au corespondentul adjectival în -bil atestat : întărîta-bilitate Ursit, t. este un calc după fr. hxcitabilite; refractabilitate „însuşirea unui corp de a fi refractar" Ioanovici, teiin. 83 trebuie raportat la
12 F. T. Cooper, Word Formation in the Roman Sermo   Plebeius,   New  York, 1895, • p. 38-39. . .
7? CONTRIBUŢII LA STUDUELiI-DERIVăLHIÎ .GUZSmEEXEIiE DIN SERIA -(t)ate 61'
tfema.-r3jb-^ procedibilitate (neobişnuit) spune-
rea în mişcare a procedurii judiciare" cod. pen. r.p.r. 217 poate fi pus în legătură cu proceda (cf. forma mai veche procede) sau mai curînd cu procedura) Pentru contractibilUate „proprietatea ţesuturilor vii de a se - putea contracta", dm indică tema contractibil cu menţiunea „puţin folosit",: dar cuvîntul'contractibil nu figurează ca titlu de articol nici în dm, nici în? alte dicţionare; în cazul existenţei reale a adjectivului avem a face cu o formaţie în -itate.
;-'Nii-:^oaitefiicii totul exclusă nici în cazul celorlalte formaţii existenţa unui adjectiv corespunzător în -(aji)bil care să nu fie atestat. '':/-'aliiaie; 1■ '      ■  ~" : - ''    . ~    . : : ,'^...)
Sufixul apare într-un împrumut analizabil: prodigalitate „însuşirea1 de a fi prodig, risipitor" I. Ionescu, d. 240 < fr. prodigalite, lat. prodigali-tâs^ (cuvîntul românesc este analizabil cu -alitate datorită existenţei înf limba noastră a adjectivului prodig „risipitor" şi a verbului prodiga ,ţ% risipi") şi în formaţia românească lucruralitate înregistrată în Iordan, lra 184 fără a se indica sensul, care poate fi analizată prin tema de plural lucrur-.      .       . \ ' '. '
-elitate . -   ;   Apare numai în crudelităte „cruzime" DosoFTEi,f v. s. 247/2, un împrumut savant din lat. crudelUas, analizabil prin: românescul crud. Este cel mai vechi împrumut în -itas. ^ . ■
-\   "\■ -citate     '   ■ - '      ~      [ ^    ..-.>  ■■ , . i
Se analizează ca sufix unitar în cuvintele : contemporaneitate bul. oom. ist. v 28 (cf. contemporan, fr. contemporaneite), eterogeneitate (variantă la eterogenitate, cf. eterogen, fr. Tneterogeneite), omogeneitate (cf. omogen, fr. homogeneite), planeitate (< fr. planeite) „însuşirea unui lucru de a fi plan". în categoria formaţiilor cu -citate pot fi atrase şi simultaneitate şi spontaneitate (îf. simultaneite, spontaneite), care pot fi raportate în limba actuală mai degrabă la adjectivele simultan şi spontan (azi foarte obişnuite) decît la simultaneu şi spontaneu, ambele neuzitate.
Sufixul are ca punct de plecare formaţiile latineşti în -itas de la adjective în -eus : heterogeneitas < heterogeneus, homogeneitas < homoge-neus; formaţiile au pătruns din latina scolastică în franceză (fieterogeneite) homogeneite, cf. Bobert, d.) de unde le-a împrumutat româna. >• . -icitate .     • :
Sufixul apare în două împrumuturi analizabile : multiplicitate „faptul de a îi multiplu" Negulici (< fr. muliiplicite, lat. multiplicitas), care ar putea fi apropiat formal şi de multiplica, deşi semantic trebuie raportat la multiplu, simplicitate „simplitate" Alexandresctj, m. 279 (< fr. sim-plicite, lat. simplicitas) şi în două semianalizabile '.duplicitate (cf. fr. dupli-cite, rom. duplicat), tripîicitate E. Stîngaciu, lucr. cit., p. 570 (cf. triplicat).
Originea sufixului este latină; el provine din ataşarea sufixului -tas la adjectivele sau numeralele în -plex (de tipul multiplex, -icis, simplex, -icis etc). Cuvintele în -icitas au fost împrumutate şi de franceză (vezi
62 magdalena popescu-marin g;
exemplele de mai sus în -iciie) şi probabil că din această limbă (mai curînd decît direct din latină) au pătruns în română--ietate
în cîteva formaţii este posibilă o dublă analiză : prin -ietate dacă socotim că tema este terminată în consoană şi prin -etate dacă socotim că tema este terminată în -i vocală sau semivocală : arbitrarietate, contrarie-tate, cf. arbitrar (iu), contrar (iu), prostietaie (cf. prost (i), prostie), saţietate (cf. saţ (iu) ).
Sufixul se analizează ca unitate derivativă în formaţiile româneşti însuşietate „însuşire" Sbiera, p. 120 (< însuşi, verb sau pronume) şi vechie-tate „vechime" Sbiera, f. s. 407 < vechi şi în împrumutul sobrietate „cumpătare, moderaţie" I. Xonescu, m. 203 (din fr. sobriete sau lat. sobrietasf. raportat în română la adjectivul sobru).
-ietate are ca model lat. -ietas (de unde şi fr. -iete), care reprezintă lat. -tas ataşat la unele teme terminate în -i : sobrietas < sobrius (cf. Stolz-Schmalz, lucr. cit., p. 243).
-ivitate 13
Singura formaţie care nu poate fi raportată la un adjectiv format cu -iv (pentru -iv + -itate vezi p. 60) este rezistivitate „rezistenţă specifică unei substanţe", împrumut din fr. resistivite.
Creativitate „însuşirea de a fi creator" şi obligativitate „caracter obligatoriu" pot fi considerate ca aparţinînd categoriei formaţiilor cu dublă analiză : prin -itate pornind de la creativ şi obligativ, care sînt înregistrate în română, dar nu au circulaţie, şi prin -ivitate socotind tema creat(or)?. respectiv obligai (or).
-(u)ozitate
Sufixul poate fi identificat în următoarele formaţii, fără circulaţie în limbă, care nu au corespondent adjectival în -os atestat (pentru -os + -itate vezi p. 60) : flatuozitate „gaz acumulat în intestin. . ." (< fr. flaiuosite),, raportabil la flata cu acelaşi sens şi ridiculozitate (neob.) „însuşirea de a fi ridicol" Barcianu, Alexi, w.
5. Oîteva precizări cu privire la condiţiile de apariţie, la originea şi istoria sufixelor din serie ni se par necesare. Sub acest aspect -ătate şi -itate au fost discutate. S-a arătat că -ătate este moştenit din latină (bunătate < bonitas, sănătate < sanitas) şi apare numai în cuvinte vechi14, în timp ce -itate este împrumutat relativ recent din limbile latină, franceză,, italiană, germană şi apare numai în cuvinte noi, împrumutate din aceste limbi15 sau formate în româneşte (vezi, mai pe larg, p. 64—65). Este interesantă observaţia acad. Al. Graur 16 cu privire la -itate, care, deşi a pătruns mai ales prin cuvinte franţuzeşti în -ite, a fost adaptat în română sub aspectul fonetic latinesc, aşa încît aceste împrumuturi din franceză par a fi cuvinte româneşti vechi, alăturîndu-se formaţiilor moştenite în -ătate.
Vezi Mioara Avram, lucr. cit., p. 109.
Vezi Pascu, s. 18 — 21 şi nota 2 din lucrarea de faţă.
Vezi nota 3.
Evoluţia limbii române, p. 48.
9 CONTRIBUŢII LA STUDIUL DERIVĂRII CU SUFIXELE DIN SERIA -(t)ate 63
Despre -ate s-a arătat, de asemenea, că se identifică în cuvinte a căror temă se termină în -t şi este datorat haplologiei: bogat + -ătate > bogătate, drept + -ătate > dreptate 17, urît + -ătate > urîtate etc.
Fenomenul de haplologie are loc în aceleaşi condiţii fonetice în latină şi franceză, principalele furnizoare ale cuvintelor pe care le discutăm : cf. lat. hones[ti] tăiem < honesius, volunt[it]aiem (< volent- \ -oni)l8, fr. gratuite < gratuit + -ite. Eomâna a împrumutat uneori cuvîntul în care s-a produs haplologia (de exemplu gratuitate), aşa încît -ate apare în condiţii fonetice identice şi în cuvintele recente.
în cazurile în care tema este un participiu are loc o dublă haplologie si aici segmentul derivativ identificat este -e : pănătate < pănătai (vezi p. 59).
Segmentul -etate apare după teme terminate în -i19 (vocală sau semivocală). El se explică în cuvintele vechi ca fiind o variantă a lui -ătate : mîngîietate, vietate; în cuvintele noi, împrumutate, nu mai este variantă a lui -ătate, dar se confundă cu această variantă, întrucît apare în acelaşi context fonetic (adică după teme în -i); aceasta datorită faptului că situaţia este aceeaşi în latină şi în franceză 20 : notorietate < fr. notorieie, proprietate < fr. propriete, lat. proprietas etc.
în condiţiile fonetice discutate mai sus (după teme în -i urmează -etate) derivatul vioitate (rar) „vioiciune" ar fi trebuit să aibă forma vioietate.
-utate provine din -ătate ataşat la adjective terminate la masculin în -u ; vocala iniţială a sufixului s-a asimilat şi s-a contopit cu vocala finală a rădăcinii (cf. formele vechi şi dialectale : nouătate, noătate, nootate). Forma rădăcinii este gre- (greu/grei), no-, ră-, deci sufixul este -utate; totuşi faptul că -u apare constant numai la teme de acest tip ar putea determina tăietura după această desinenţă : greu-tate (la adjectivul nou am putea considera chiar că -ii face parte din temă, dacă avem în vedere formele de singular nou-nouă, la plural însă tema este no-). Pentru consecvenţa analizei alegem însă prima modalitate de despărţire a sufixului : -utate. Varianta -otate pledează în favoarea acestei soluţii.
Substantivul violate este o formaţie de la adjectivul viu ca şi vietate; -otate provine din asimilarea vocalei iniţiale a sufixului -ătate ataşat la viu, ca şi în greoiaie, formă anterioară lui greutate (vezi mai sus); e posibil ca şi adjectivul vioi să fi influenţat forma derivatului.
Segmentul -tate apare numai în formaţiile împrumutate : libertate (cf. lat. libertas < liberiias cu sincopă, fr. liberte), paupertate (cf. lat. paupertas, it. paupertă), pubertate (cf. lat. puberias, fr. puberte). Observăm
17 Vezi Rosetti, ilr 571 pentru bogătate. în acest sens pledează şi Th. Hristea în recenzia ,,Studii şi cercetări ştiinţifice" — Iaşi (seria filologie) X (1959) şi (1960), publicată în xi (1962), nr. 2, p. 211, respingînd un etimon reconstruit : lat. *dircctitcte.
18 Stolz-Schmalz, lucr. cit., p. 243; Vittore Pisani, Grcmmctica latina, ed. a Il-a, rmo, 1952, p. 122.
20 \f meseretate, variantă a lui meserătate, avem a face cu o asimilare. Vezi Pascu, s. 21. Vezi G. Ivănescu, lucr. cit., p. 36 — 37.
64, îJVw- /:F:s-.E  MM   ;MAGDALENA POPESCU-MARIN       AJ 1Q
că toiteitreiiau jteina)termii}^ă îrir-r (clacă socotim că venustaie &t jrgtea fi pns te legătură eu Y}enuşy.M®i avea şi o temă hx-sh ceea ce; se explică p>ri% faptul că t în j latină majoritatea adjectivelor fără vocală tematică se ţer^ minau paai ales în -r7 dar şi în -s ; vezi, de exemplu, lihertaş,-vetustaşJ Temele în rn ropiână nu condiţionează însă apariţia lui -taie : vezi, de exemplu^ complementaritate\, similaritate, şcolaritate etc.".' . " ' , După X3um putem observa,, din toată seria numai -tate şi -itate sînt forme împrumutate, -ătate este moştenit, -ate şi -etate sînt dezvoltate pe teren românesc şi apoi sînt întărite prin împrumut, -ţttţţte este de asemenea o formă rezultată pe teren românesc. Prin urmare -ătate şi -utate sînt vechi, -tate şi -itate noi, iar -ate. şi -etate sînt şi vechi şi noi (formele noi sînt omonimele celor vechi).
; Aspectul formal al temelor la care se ataşează segmentele din seria '(■ţj.ate. ne relevă faptul că numai -ătate şi -itate sînt sufixe care apar în condiţii fonetice nedeterminate. Celelalte segmente sînt totdeauna condiţionate de aspectul formal al temei: -atedupăteme în' -t, -taie după teme îh -r, -et<aţe după teme în -j sau -i, -utate după cuvinte cu desinenţa -u la masculin singular. Aceste segmente, condiţionate fonetic, şînt uneori, pe teren românesc, variante ale sufixului vechi -ătate (cum e cazul lui -ate şi -etate în cuvintele vechi şi a lui -utate în toate cuvintele) sau sînt împrumutate în această formă din alte limbi, apărînd îh aceleaşi condiţii fonetice (cţ -ate şi -etate omonime ale variantelor mai vechi). Deoarece segmentele îrhj^uniiltăte recent nu mai pot fi socotite variante ale sufiiiiluî vechi şi îhtriicît ele se confundă formal cu variantele menţionate, considerăm că este potrivit să numim toate segmentele formale cohţinînd pe -(t)ate sufixe din aceeaşi serie.
Originea şi vechimea temelor pe care le selectează fiecare din .'sufixele, amintite confirmă observaţiile făcute cu privire la vechimea sufixelor.
-ătate şi -utate selectează numai teme vechi în limbă, de origine variata, cu preponderenţă latine (moştenite) : crudătate, greutate, întregătatei meserătate, molătate, noutate, plinătate, răutate, seninătate etc. \ -ătate se ataşează şi la teme de origine slavă : blajinătate, golătate,scumpătate sau greacă : iefimatate. ;
1 -ate şi -etate, sînt ataşate la teme vechi în limbă (moştenite : dreptate, cărunţăte, vietate etc. sau împrumutate din slavă : bogătate, pustietate), dar apar şi în împrumuturi analizabile de origine latino-romanică'.gratuitate, venustate, notorietate etc.
-tate se combină numai cu teme noi (libertate, paupertate, pubertate), iar -itate se combină mai ales cu teme noi, în special de origine latino-ro-nlanieă (socialitate, toxicitate etc.); în unele formaţii fără circulaţie -itate se ataşează şi la teme vechi de origine latină (desitate, siguritate, sterpi-tate, vitrigitaie, zeitate)'.sau formate în. româneşte, uneori cu sufixe împrumutate din lato dar cu baze moştenite (împârţibilitate, mărinimozitate, piezişii'ai'e, simţîbîlifăiej; se măi poate, ataşa şi lâ teme vechi.de. alte origini,
11 contribuţii la studiul derivării cu sufixele din seria -(t)ate 65
dar derivate în româneşte de obicei cu sufixe noi ca -ar sau -bil: slave (şcolaritate), greceşti (pedepsibilitate), maghiare (locuibilitate) 21.
O formaţie de la o temă slavă este costelivitate. Aici sufixul -itate » fost atras de finala -iv, vorbitorii făcînd confuzie între -iv slav şi -iv neologic. Derivatul în -itate a intrat în seria de corespondenţe obiectiv-obiectivitate, operativ-operativitate 22 etc.
* Formaţiile de la teme vechi nelatine nu sînt răspîndite, dar ele dovedesc marea productivitate a sufixului. Temele la care pot fi raportate formaţiile cu sufixe compuse sînt neologisme latino-romanice (cu cîteva excepţii: însuşietate, vechietate şi lucruralitate cu teme moştenite, prostie-tate cu temă de origine slavă).
Cercetarea cronologică a faptelor pe teren românesc ne relevă că formaţiile în -ate, -ătate, -etate, -utate apar în textele vechi (sec. al XVI-lea, al XVII-lea, al XVIII-lea), cele mai numeroase fiind cele în -ătate : derep-iate cod. vor. 63/11, meserătate palia 261/20, bogătate Coresi, ev. 403/37, singurătate Coresi, ev. 264/28 ; greutate prav. 20v/4, golătate gcr i 86 (ante 1633), adevărătate Dosoftei în psalt. sch. 174/27, deşertate Dosoftei în psalt. sch. 44/22, iejtinătate Dosoftei în psalt. sch. 211/24, îndurătate Dosoftei în psalt. sch. 77/17, pustietate Dosoftei, v. s. 27r/32; vecinătate Molnar, e. s. 156/6 etc. Dintre acestea nu s-au menţinut în limbă numai .adevărătate, bogătate, deşertate, îndurătate, meserătate.
în secolele următoare continuă să apară atestate şi alte formaţii: jrăţînătate Kleln, d. 45, vietate Draghici, r. i 84/18, câruntate (neobişnuit) Marcovici, d. 170, blajinătate Marcovici, d. 120/26, cumplitatePAmt, p. v. iii 77/1, molătate Alecsandri, s. 77, însemnătate Negruzzi, s. i 94, -răspunzătate Bariţiit, p. a. iii 430, regulătate Ursit, t., seninătate n. rev. r. i 85, ilicitate (neob.) cod. pen. r.p.r. 137 în da ms. etc. Din toate aceste exemple numai vietate, însemnătate şi seninătate s-au răspîndit, celelalte sînt ocazionale.
Cuvinte conţinînd sufixul -itate au pătruns în română începînd de la afirşitul secolului al XVIII-lea (de exemplu necesitate calendar (1794), 29/26), dar în număr mare ele au fost împrumutate în cursul secolelor al XlX-lea şi al XX-lea. în secolul al XVIII-lea sufixul a fost adaptat şi în forma -ita. La Ursit, t. apar elasticita, electriciia, înregistrate dintr-o traducere făcută din italiană în jurul anului 1790. -tate se limitează la cîteva împrumuturi recente (de la mijlocul şi sfîrşitul secolului trecut) : libertate Stamati, d., Costinescit, paupertate ddrf, pubertate Episcit-pescit, o. î. 51/23.
6. Valorile semantice ale sufixelor din seria -(t)ate au fost insuficient analizate pînă în prezent. O prezentare sub acest aspect a sufixului -ătate şi a variantelor lui o face Pascu (s. 18—19), care relevă următoarele valori: abstracte (exprimînd o stare : iejtinătate, golătate, răutate etc.) şi
21 Exemplele de acest fel fiind excepţii, afirmaţia acad. Al. Graur asupra productivităţii sufixului mai ales de la baze neologice îşi păstrează valabilitatea (vezi Graur, t. 261).
22 Vezi Mioara Avram, lucr. cit., p. 109.
^ - c. 26
€6
MAGDALENA POPESCU-MARIN
12
CONTRIBUŢII LA STUDIUL DERIVĂRII CU SUFIXELE DIN SERIA -(t)ate 67
concrete (desemnînd locul: pustietate, străinătate, colectivitatea : limbâ-tate „oameni de rasă străină", posesorul unei calităţi: vietate „fiinţă vie")* Valoarea fundamentală a sufixelor din seria -(t)ate, numele calităţii, se exprimă prin formaţii cu toate sufixele din serie (cu excepţia lui -tate) : deşertate, căruntate; blajinătate, bunătate, meserătate, plinătate; notorietate? varietate; claritate, capabilitate, complexitate, legalitate, subtilitate; noutate? răutate etc.
Atunci cînd adjectivul de bază exprimă o stare (sub forma unei însuşiri) substantivul derivat cu -(t)ate redă numele stării: libertate, captivitate, pustietate etc. Această valoare o au toate formaţiile cu -tate (libertate, paupertate, pubertate).
Unele substantive cu sens abstract au şi valori concrete, denumind în special obiectul (în sens larg) caracterizat prin însuşirea exprimată de temă : bunătate „lucru bun", proprietate „lucru propriu", vietate „fiinţă vie", antichitate „lucru antic", demnitate „funcţie înaltă", divinitate „natură divină", extremitate „parte extremă", festivitate „serbare solemnă", ilustritate „personalitate ilustră", mondenitate „eveniment monden" etc. Prin urmare, în afară de purtătorul calităţii (care este o fiinţă) semnalat de Pascu (s. 19) cu exemplul vietate, această valoare se poate extinde şi asupra obiectelor sau asupra unor noţiuni abstracte (eveniment, funcţie etc).
Alte valori, secundare, ale cuvintelor în -(t)ate :
a. colectivitatea : creştinătate „toţi creştinii, toate ţările creştine, obştea creştinească" anon. car., păgînătate „păgînime" Marcovici, d. 336/11, străinătate „străinime", vecinătate „toţi vecinii" Zanre, p. viii 133; grecitate „populaţie grecească" Iorga l/ii 7, intelectualitate „totalitatea intelectualilor", latinitate ,,lumea latină", nobilitate „clasa nobililor, nobilime" Bariţiu, p. a. i 321, romanitate „totalitatea popoarelor romanice" Negrtjzzi, s. i 204, umanitate „omenire" etc.
b. acţiunea şi rezultatul ei: răspunzătate, mîngnetate, vietate „vieţuire" ; formaţiile în -itate nu au această valoare pentru că ele nu provin de la teme verbale.
c. locul caracterizat prin însuşirea exprimată de temă : pustietate? străinătate, vecinătate etc
d. (numai cu -itate) perioada caracterizată prin însuşirea exprimata de bază : feudalitate „feudalism", graviditate, majoritate „majorat" JSe-gulici, minoritate „minorat" Negruzzi, s. i 160, nubilitate „perioadă a adolescenţei" Şaineantj, d. u., şcolaritate „timpul cît cineva este şcolar5* etc.
e. (numai cu -itate) numele unor discipline : contabilitate, electricitateT sonicitate „ramură a mecanicii care se ocupă cu fenomenele sonice".
Majoritatea cuvintelor în -(t)ate au mai multe valori, de exemplu r păgînătate exprimă o calitate „păgînism", faptul concret caracterizat prin însuşirea redată de temă „faptă păgînească, nelegiuire", o colectivitate „pagînime" ; antichitate înseamnă „vechime, epocă şi civilizaţie antică,, obiect vechi" etc.; latinitate „caracter, origine latină; perioadă de cultură
şi civilizaţie latină; lume latină" etc. Observăm că la cuvintele cu mai multe sensuri calitatea apare în mod constant.
în latină derivatele în -tas exprimau calitatea (bonitas, civilitas simplitate, bunătate" etc), erau concrete şi colective (civitas „popor, patrie; drept de cetăţenie", nobilitas „nobleţe, nobilime" etc.) sau desemnau o perioadă de'timp (antiquitas). în română s-au transmis direct din latină valorile de calitate, de obiect (şi loc) caracterizat prin însuşirea exprimată de temă, de colectivitate.
Substantivele denumind o perioadă de timp au fost împrumutate din latină sau din celelalte limbi de la care am împrumutat formaţii in -(t)ate.
Numele de discipline cu -itate în română au probabil model francez, cf. fr. comptabilite „contabilitate".
Valoarea de nume de acţiune, accidentală, se pare că s-a dezvoltat în română.
7. Dintre sufixele din seria -(t)ate în limba actuală este productiv numai -itate (mai ales de la teme neologice). Creaţiile noi cu acest sufix se înmulţesc continuu. Este important faptul că formaţiile în -itate adaptează sau traduc termeni abstracţi şi din limbi neînrudite (unde sînt formaţi cu alte sufixe). De exemplu, din rusă cu sufixul -ocmb : legitate traduce rus. saKouoMepHocmb23, operativitate, predicativitate, principialitate, stadialitaie sînt calcuri după rus. onepamuenocmb, npedunamueuocmb, npun-iţunajibHocmb, cmaduajibnocmbM, tot aşa tipicitate după rus. mununnoemb 2S.
Din germană, formaţii cu sufixul -heit au fost redate prin formaţii în -itate : Dingheit a fost tradus prin obiectitate 26.
Semnificative pentru evoluţia sufixului sînt formaţiile de la teme româneşti vechi de tipul găunoziiate, locuibilitate, pedepsibilitate, şcolaritate etc/O altă dovadă, indirectă, a importanţei sufixului în limba noastră este crearea de verbe prin derivare regresivă de la formaţii în -itate: calamita < calamitate, capacita < capacitate, validita < validitate 27 etc Acest proces s-a petrecut şi în latină şi se desfăşoară şi în alte limbi romanice, de exemplu în franceză şi italiană. Cf. lat. debilitare alături de debili-tas şi fr. necessiter, it. necessitare puse în legătură cu substantivele respective în -ite şi -ită (ca şi românescul necesita faţă de necesitate)28.
Faptul că în limba literară şi în limbajele speciale noile abstracte ale calităţii se exprimă mai ales prin formaţii în -itate vine în contra-
23 Vezi Iordan, lrc 312, Graur, slg 395.
24 Vezi şi Raisa Nami, Unele aspecte ele derivării cu sufixul abstract-ocmb şi redarea lui in limba română contemporenă, în „Analele Universităţii Bucureşti'seria Ştiinţe Sociale, Filologie XI (1962), nr. 25, p. 407-440.
25 Vezi Hristea, e. 164.
26 Graur, slg 396.
27 Vezi Graur, e. 106, Magdalena Pcpescu-Marin, Cuvintele în actualitate, în pn xv (1970), nr. 6, p. 35.
28 Al. Graur, Verbe latineşti în -ito, în „Studii clasice" V (1963), p. 10.
68
magdalena popescu-marin
14
dieţie cu situaţia din franceză, furnizoarea principală a cuvintelor în -itate din limba noastră; în franceză sufixul -ite este în regres în comparaţie cu celelalte sufixe cu valori asemănătoare (-isme şi -ie)29.
După numărul de formaţii înregistrate' şi după răspîndirea lor în limbă ne putem da seama că -itate a căpătat o pondere mult mai mare decît a avut sufixul vechi -ătate (600 de formaţii în di, respectiv 35). Dintre sufixele de abstracte ale calităţii, ca număr absolut de formaţii, -itate este întrecut numai de -ie (sufix care nu este specializat numai pentru această valoare).
Un sondaj făcut în dlu (litera M) arată că numărul de abstracte ale calităţii formate cu sufixul -ie este egal cu numărul de abstracte analizabile prin sufixele din seria -(t)ate (de fapt cele mai multe sînt în -itate) : 43 formaţii în -ie, 43 în -(t)ate (39 în -itate şi 4 în -ătate). Toate celelalte sufixe de abstracte ale calităţii sînt mult mai slab reprezentate.
Dubois, s. 34-35. Din articolul lui Alain Guillet (Morphologie des derivations. Les nominalisations adjectivales en -te, în „Langue frangaise", 11, sept. 1971) reiese că m franceză formaţiile în -te reprezintă 75<>/0 din totalul nominalizărilor adjectivale şi ca m 90% din cazuri sufixul se realizează în forma -ite.
OEIGINEA SUFIXULUI ADJECTIVAL -177
DE
FULVIA GIOBANU
I. Cu privire la originea sufixului adjectival -iu, din formaţii ca : albăstriu, auriu, cenuşiu, mijlociu, s-au emis pînă în prezent mai multe poteze.
1. Aproape toate lucrările de lingvistică românească şi romanică de la sfîrşitul secolului trecut şi cele mai multe dintre lucrările apărute în secolul' nostru consideră că sufixul -iu este continuatorul lat. -ivus
Deoarece, datorită caracterului lor neanalizabil, termenii sigur moşteniţi {leşie < lat. lixiva, tîrziu < lat. tardivus) nu demonstrează în suficientă măsură originea latină a lui -iu, s-a recurs din plin la reconstruirea de formaţii latineşti: beţiu < lat. *bibitîvus 2, cîmpiu „şes" < lat. *campivusz (vezi şi acriu, albiu de la nota 1) etc. Dacă reconstruirea este îndreptăţită pentru o formaţie ca beţiu, nu acelaşi lucru se poate spune în privinţa lui cîmpiu, acriu, albiu şi a altor derivate de acelaşi tip : pe cînd ideea de durată pe care o exprimă -iu în beţiu, bine reprezentată de lat. -ivus 4, este cu totul izolată în româneşte, valoarea de asemănare cu obiectul denumit de temă din cîmpiu, ca şi cea de aproximare a însuşirii redate
1 Vezi, de exemplu, A. Cihac, Dictionnaire d'etymolcgie daco-romcne. Voi. I. Elements latins, compares avec Ies cutres langues rcmcnes, Francfort, 1870, după care acriu < lat. *acrivus, albiu < lat. *albivus etc.; Alexandru Philippide, Istoria limbii române. Volumul întîi. Principii de istoria limbii, Iaşi, 1894, p. 184; W. Meyer-Liibke, Grcmmaire des langues romanes, voi. II, Paris, 1895, p. 589 dhlr i 163 ; Yakov Malkîel, The Development of -ivu in Latin and Românce, în „Language" XVII (1941), nr. 2, p. 99-118; lorgu Iordan, Limba română contemporană, Bucureşti, 1956, p. 344 ; id. Sufixul rcmânesc -iv, în sex xi (1960), nr. 2, p. 179 ; lorgu Iordan şi Măria Manoliu, Introducere în lingvistica romanică, Bucureşti, 1965, p. 226. Sufixul -iu este considerat drept continuatorul lat. -ivus şi în Istoria limbii române, voi. I, Bucureşti, 1965, p. 83. în volumul al IMea al aceleiaşi lucrări (Bucureşti, 1969, p. 182) însă, originea lui -iu din lat. -ivus este pusă sub semnul întrebării, deoarece, după cum se afirmă în acest volum, sufixul pare să-si fi pierdut productivitatea în latina dunăreană.
2 Cf.,'de exemplu, Philippide, loc. cit.; cdde, s.v.; Pascu, s. 222 ; Istoria limbii române, voi. al IMea, p. 182.
3 Cf. cdde, s.v.; Pascu, s. 222.
4 Vezi mai departe, p. 73 — 74.
70
ful via ciobanu
prin temă din acriu „cam acru", dlbiu „aproape alb", inexistente la sufixul latinesc, sînt vii şi puternice în româneşte 5. Pentru aceste ultime formaţii nu există nici un indiciu pe baza căruia să se poată susţine apariţia lor încă din latină. Dimpotrivă, pare mult mai plauzibilă ipoteza derivării lor pe teren românesc din acru + -iu, alb + -iu. Cît despre cîmpiu, acesta a putut fi format din cîmp sau din cîmpie + -iu. Iar în cazul în care cîmpie vine din lat. *eampîva (după cum se presupune în cdde şi în dm), înseamnă că şi femininul lui -ivus, -iva, s-a păstrat în forma -ie, ca un sufix independent de -iu, care s-a amestecat ulterior cu -ie de alte origini, întrucît însă etimologia cîmpie < *camplva e foarte puţin sigură 6, nu avem nici o dovadă că -ie din cîmpie are aceeaşi origine cu -iu < -ivus.
Printre adjectivele în -iu a căror origine a dat naştere la discuţii se numără şi timpuriu, atestat, în aceeaşi formă, şi în aromână 7 şi în meglenoromână 8.
După unii lingvişti 9, el este moştenit din adjectivul latinesc temporivus 10, etimon cerut şi de gen. tempuivu, lomb. temporij, veneţ. temporivo, engad. tempriv, Mul. temprij etc. n. Alţi lingvişti presupun că avem de-a face cu un derivat pe teren românesc, fie din pluralul timpuri + sufixul -iu12, fie din timp + -uriu, sufix dezvoltat din -iulz. Precizarea etimologiei lui timpuriu este cu atît mai dificilă, cu cît valoarea sufixului este, în acest caz, neclară14. Cu toate acestea, numeroasele corespondente romanice ale adjectivului discutat pledează, cred eu, în favoarea originii lor latine comune.
5 Vezi şi p. 77.
6 Iată şi alte etimoane propuse : lat. campanea (tdrg, s.v.); lat. *campilia (da, s.v.) ; lat. *campia, *campilia sau *campinia (rew3 1563). Pentru *campia, cerut şi de sic. kampia, cal. câmpia, opinează şi Eugen Lozovan, Unite et dislocation de la România orientale, în ,,Orbis'% Bulletin internaţional de documentation linguistique, Louvain, tom. III (1954), nr. 1, p. 130. Gioranescu, d., s. v., presupune şi el, ca şi Lozovan, un lat. *campia ,,cafe ar reproduce un gr. xaji.ma, derivat din xdcvtx7roţ,\ Nu este însă exclus ca substantivul cîmpie să fie un derivat românesc din cîmp -f suf. -ie.
7 Cf. Tache Papahagi, Dicţionarul dialectului aromân general si etimologic [Bucureşti], 1963, s.v.
8 Cf. Th. Capidan, Meglenoromânii, voi. III, Bucureşti [f.a.], s.v. timp.
9 Vezi, în special, A. Cihac, lucr. cit., s.v.; Sextil Puşcariu, Etymologisches Worterbuch der rumânischen Sprache, I. Lateinisches Element, Heidelberg, 1905, s.v.; tdrg, s.v.; Pascu, s. 222; Şăineanu, d. u., s.v.
10 După Jules Breitmeyer, Le suffixe latin -ivus, Geneva, 1933, p. 103, temporivus este sigur atestat, pe cînd A. Ernout şi A. Meillet, Dictionnaire etymologique de la langue latine, ed. a V-a, Paris, 1959, s.v. tempus, afirmă : ,,Les glosses ont aussi temporius, 7rp6axaipoţ, ou il faut peut-etre lire temporivus, qui est suppose par certaines formes romanes".
11 Cf. rew3 8632.
12 Cf. Cioranescu, d., s. v. timp.
13 Cf. Al. Graur, care, la cursul special de formare a cuvintelor ţinut în anul universitar 1969 — 1970, reluînd un punct de vedere mai vechi (exprimat în Corrections roumaines au rew, în bl v (1937), p. 113), deşi n-a exclus posibilitatea ca timpuriu să fie moştenit din latină, a înclinat mai curînd să creadă că e vorba de un derivat românesc cu sufixul dezvoltat -uriu. Pentru acest sufix, vezi şi Pascu, s. 222, Th. Hristea, Etimologii româneşti, Bucureşti, 1968, p. 53.
14 Vezi mai departe, p. 77.
originea sufixului adjectival
-iu
71
Etimologia dată iniţial sufixului -iu, lat. -ivus, a fost considerată ulterior parţial sau total nesatisfăcătoare, deoarece :
a) sufixul românesc se ataşează de obicei la alt fel de teme decît lat. -ivus;
b) are alte valori decît acesta din urmă ;
c) termenii moşteniţi din latină nu demonstrează în suficientă măsură că -iu este continuatorul lat. -ivus.
2. Sextil Puşcariu15, plecînd de la faptul că numeroase adjective în -ui au dublete în -iu (amărui/amariu, căpruijcăpriu etc), presupune că sufixele -iu (< lat. -ivus) şi -ui16 s-au influenţat reciproc» La aceasta, arată Puşcariu, a contribuit marea asemănare de formă şi de sens dintre ele : pe cînd -iu exprima asemănarea în culoare şi gust cu obiectul redat prin temă, -^exprima ,,o nuanţare" 17 a adjectivului de bază, care indica de asemenea culoarea sau gustul. Astfel -iu a putut fi ataşat la adjective, după modelul formaţiilor în -ui, iar acesta din armă la substantive, după modelul adjectivelor în -iu.
Influenţa reciprocă dintre -iu şi -ui, presupusă de Puşcariu, este demnă de reţinut, mai ales că regional (în special în graiurile din Transilvania) cele două sufixe se pare că s-au confundat într-o formă unică, -îi : albăstrii, albîi, gâlbîi, cenuşîi etc.18 (primele formaţii putînd corespunde atît adjectivelor în -ui, cît şi celor în -iu, în timp ce ultima, cenuşîi, reprezintă, desigur, varianta lui cenuşiu, deoarece un derivat în -ui de la aceeaşi temă nu există). Rămîne însă de explicat cum a ajuns -iu < lat. -ivus să formeze derivate exprimînd valoarea de asemănare cu obiectul denumit de temă, valoare pe care nu o atestă sufixul latinesc şi care nu se întîlneşte nici la alte continuatoare romanice ale acestuia din urmă, afară de românescul -iu.
3. într-o comunicare ţinută în 1907 la Societatea filologică 19, I. A. Candrea emite ipoteza că -iu este continuatorul latinescului -ivus numai în cîteva formaţii izolate (tîrziu, timpuriu), pe cînd în adjective de tipul albăstriu „cam albastru", aspriu „cam aspru", cenuşiu „de culoarea cenuşii", -iu provine din sufixul latinesc -ineus, devenit mai întîi -inu (cu n muiat) şi apoi -iu. Paza -inu, pe care Candrea o consideră atestată în secolul al XVII-lea de anon. cau. în adjectivul dulcsin „subdulcis" {cu n redat grafic prin n), se regăseşte în limba actuală, arată lingvistul citat, în forma bănăţeană mijlosin şi a evoluat în Oaş la îi (căprli).
15 Die rumânischen Diminutivsuffixe, în jahresbericht viii (1902), p. 192.
16 Pe care îl consideră refăcut din fem. -uie < lat. *-ulia. Cf. lucr. cit., p. 191 — 192 ; vezi şi observaţiile lui Karl Lowe, Die Adjektiv suf fixe im Dakorumănischen, în jahresbericht xvii-xviii (1911), p.98.
17 în text eine Nuancierung (loc. cit).
18 Cf. G. Istrate, care menţionează acest fapt în Terminologia cromatică în limba română, în Actele celui de al Xll-lea conqres internaţional de linqvistică si filologie romanică, voi. I, Bucureşti, 1970, p. 898. ' '
19 Două direcţii în filologie, în „Buletinul Societăţii filologice" III (1907), p. 13-15fc
72
fulvia ciobanu
Etimologia -iu < lat. -ineus, propusă de Candrea şi adoptată apoi şi de Densusianu20, deşi verosimilă din punct de vedere fonetic21 si semantic 22, prezintă cîteva aspecte discutabile.
Nici în textele regionale cercetate de mine, nici în alr nu am întîlnit derivate în care sufixul -iu să aibă forma in sau ii23. Formaţia mijlosin nu este atestată nicăieri. în schimb în Banat şi în sudul Transilvaniei există derivatul mijlociu, cu sufixul -in, după cum se poate vedea din femininul singular mijlocind ori din versurile populare Gin Costangin, Copil mijlociu (Catană, b. 87, în vlk, s.v.), în care rima ne arată că este vorba de un derivat în -in. în sfîrşit, nici dulcsin nu este, probabil, derivat în -in, deoarece în anon. car. n este notat consecvent ny (cf., de exemplu, akony, bubony, csorony, Mllceny, temenye etc). Eezultă de aici că etimologia propusă de Candrea este discutabilă.
4. Lazăr Şăineanu, în Influenţa orientală asupra limbei si culturei romane, voi. I, Bucureşti, 1900, p. LII-LIII2% ocupîndu-se exclusiv de sufixul -iu din adjective ca liliachiu, caisiu, micşuniu, care exprimă asemănarea în culoare cu substantivul denumit de temă, ccndderă că în formaţiile de acest fel -iu provine din tc. -i.
Alături de Şăineanu trebuie menţionat şi Karl Lowe 25. Acesta din urmă nu crede posibil ca -iu să reprezinte pe'lat. -Ivus, deoarece sufixul latinesc derivă, înainte de toate, adjective de la teme verbale, pe cînd -iu derivă adjective de la teme nominale, iar pe de altă parte cele două sufixe se deosebesc ca valori. Lat. -Ivus s-a păstrat numai în cîteva formaţii neanalizabile (tîrziu, tîrţiu), din care n-a mai putut fi detaşat ca sufix. In schimb, arată Lowe, faptul că -iu se ataşează de obicei la acelaşi fel de teme ca şi tc. -i, că exprimă aceeaşi valoare de bază ca şi acesta si se întîlneşte în multe împrumuturi din turcă constituie o dovadă indiscutabilă a originii sale turceşti. Prezenţa unor derivate în -iu cu valori care nu se întîlnesc la tc. -i se explică, după Lowe, atît prin confuzia cu sufixele de origine turcă -liu şi -giu, cît şi prin confuzia cu sufixul -ui, de care vorbise cu un deceniu mai înainte Puşcariu.
Desigur că în ce priveşte derivatele din domeniul cromaticii, ca liliachiu, caisiu, legătura dintre rom. -iu şi tc. -i nu poate fi contestată. De asemenea este foarte probabil ca între -iu şi -giu sau -liu să se fi produs
20 Cf. hlr ii 21, 36. Acest punct de vedere este reluat şi de Florica Dimitrescu în Introducere în fonetica istorică a limbii române, Bucureşti, 1967, p. 98.
n în mod normal de fapt -ineus ar fi trebuit să devină la masculin singular -iz, o dată cu dispariţia lui n (formă identică cu cea de masculin plural), după cum -aneus a devenit -U, iar -oneus > -ol Trecerea lui -ii la iu s-ar putea explica însă uşor prin influenţa adjectivelor în -iur ca tîrziu, viu, faţă de care adjectivele în -ii s-ar fi deosebit, la un moment dat, numai prin forma de masculin singular.
22 Pentru valorile lui -ineus, vezi mai departe, p. 74.
23 Valeriu Rusu, în legătură cu derivarea cu sufixe în dacoromână, în fd iv, p. 257 — 266* nu notează nici el variantele -in sau -ti ale sufixului -iu, desi, de bună seamă, ar fi consemnat prezenţa lor, dacă le-ar fi întîlnit.
24 Cf. şi lucrarea aceluiaşi autor, Les elements orientaux enroumain, în ,,România", tom. XXXI (1902), p. 83.
25 Lucr. cit., p. 71-73.
origin.ea sufixului adjectival, -iu
73
unele confuzii26, dar este greu de crezut că valori ca de exemplu cea activă (ăinurziu „(despre pomi) care urzeşte devreme50 ori lăsiu „lăsător") sau cea pasivă (din jleciu „,fleciuit, moleşit", cf. jleci, jleciui; străveziu prin care se poate străvedea") să fi apărut sub influenţa formaţiilor în piu sau -liu. De altfel nici -liu, nici -giu nu sînt sufixe deverbale : -lm nu formează deloc derivate de la verbe, iar -giu are numai cîteva derivate de acest fel, substantive cu valoare de^numede agent {combinagiu, con-jectionagiu, declamagiu, piligiu şi pilangiu, ponlăgiu „pom^toi^V^^ mâgiu „care reclamă")27, dintre care unele recente. ^
5. Aspectele noi, puse în lumină de Şăineanu şi Candrea, îl determină pe Pascu, în Sufixele romaneşti 28, să dea sufixului adjectival -iu o etimologie multiplă : în primul rînd latină {-Ivus şi -ineus), dar şi turcă (-i). Eecent la această etimologie se opreşte şi Mioara Avram în articolul Contribuţii la studierea derivării cu -iv29. Mai circumspectă decît Pascu^ ea nu consideră însă etimologia -iu < -ineus sigură, ci numai posibilă30.
Tot de curînd, Eugenia Contras şi Magdalena Popescu-Marin, La suffixation dans le roumain des XVV—XVIIY siecles cl, clasează şi ele pe -iu în categoria sufixelor cu origine multiplă, dîndu-i ca etimon atît pe lat. -ivus, cît şi pe tc. -i.
6. în sfîrşit, în ceea ce priveşte originea lui -iu, Al. Bosetti include acest sufix printre cele despre care „nu se ştie cu siguranţă dacă sînt latineşti sau străine"32.
II. Deoarece, după cum am văzut pînă aici, ipotezele emise cu privire la originea lui 4u aduc în discuţie sufixele latineşti -Ivus, -ineus şi turcescul -i, este necesar să ne oprim pe scurt, în cele ce urmează, la fiecare dintre aceste trei sufixe.
1. Sufixul adjectival latin -Ivus ™ se ataşa de preferinţă la teme verbale participiale (captîvus, natîvus) ; mai rar el se adăuga la tema prezentului (cadlvus) şi la teme nominale (absentlvus, aestlvus, festlvus).
Pînă în latina tîrzie sufixul dă naştere în special la derivate cu valoare pasivă, unele dintre ele conţinînd în plus faţă de temele participiale de bază, după cum arată Yakov Malkielb4, o nuanţă durativă (compară,
26 Pentru confuzia cu -giu, vezi mai departe, p. 78. Cît priveşte confuzia dintre -iu şi -liu, am întîlnit un singur caz, care atestă influenţa lui -iu asupra lui -liu.B vorba de adjectivul gogoşliu ,,ca o gogoaşă", care exprimă asemănarea cu obiectul denumit de temă. Valoarea aceasta nu se întîlneşte la alte derivate în -liu, dar este bine reprezentată prin formaţii în -iu (vezi p. 77).
27 Cf. ' Eugenia Contras, Sufixele -ciu, -giu (-agiu, -angiu, -egiu, -engiu, -iglu, -ingiu)i monografie în manuscris, redactată pentru Formarea cuvintelor în limba română, voi. al IlI-lea (în lucru).
28 Cf. p. 222-223.
29 Apărut în smfc iv, p. 87 — 111.
30 Lucr. cit., p. 97.
31 în „Revue roumaine de linguistique" XII (1967), nr. 5, p. 402.
32 Istoria limbii române [Bucureşti], 1968, p. 164.
33 Pentru situaţia acestui sufix în latină şi în limbile romanice, vezi în special Yakov Malkiel, lucr. cit.
34 Ib., p. 100.
74 FULVIA CIOBANU g
de exemplu, abditus „ascuns" cu abditîvus „care stă ascuns mult timp"). Cu timpul această nuanţă se accentuează în special la adjectivele referitoare la nume de persoane, care ajung să arate că determinatul posedă însuşirea exprimată de temă în mod permanent (jugitlvus „care este fugit tot timpul"? absentlvus „care este mereu absent").
începînd cu Cicero, -ivus dezvoltă o valoare nouă, cea activă (lucra-tîvus „care aduce profit"), cu care devine deosebit de productiv în latina tîrzie. Alături de valoarea activă apare uneori ideea de posibilitate (de exemplu cadîvus „care poate să cadă")35.
în adjectivele derivate de la substantive sufixul exprimă valoarea de apartenenţă (sementlvus „care aparţine seminţei, al seminţei"),
Lat. -Ivus s-a păstrat în limbile romanice pe cale populară, dar a fost introdus şi prin formaţii savante, dezvoltînd adeseori forme duble : it. popular -io (bacio, solatio), savant -ivo (cattivo, nativo)^, sp. popular -io, foarte slab reprezentat (bravio, cabrio), savant -ivo (-aiivo, -itivo : alterativo, nutritivo)37. în franceză, ca şi în provensală însă, sufixul are o singură formă, fr. -ij, prov. -iu, care apare atît în formaţii populare (fr. craintij, prov. umiliu), cît şi savante (fr. abusij, prov. cauzatiuf*. Ca sufix neologic internaţional, lat. -ivus a pătruns şi în română în forma -iv 39.
2. Cel de-al doilea sufix asupra căruia ne vom opri în continuare este lat. -ineus. El este atestat în formaţii tîrzii: adjective de la substantive (cerineus, lactineus) şi de la adjective (albineus, galbineus), primele expri-mînd valoarea de asemănare cu obiectul denumit de temă, iar ultimele, aproximarea cromatică40. Unele dintre aceste adjective (de exemplu galbineus) se întîlnesc în latina dunăreană 41. Dintre limbile romanice, se pare că -ineus s-a păstrat în it. -igno, -egno, sufix mult folosit în special în sudul Italiei, exprimînd apartenenţa (boschigno), aproximarea (asprigno „un po'aspro", rossigno „che tende al rosso")42.
3# Ultimul sufix care ne interesează în legătură cu originea lui -iu este tc. -i W43- Acest sufix are în turcă rolul de a forma de la substantive adjective care exprimă :
35 Cf. Stolz-Schmalz, Lateinische Grammatik. Lăut- und FormenIehre. Syntax und Sti-listik. In funfter Auflage vollig neu bearbeitet von Mânu Leumann und Joh. Bapt. Hofmann, Munchen, 1928, p. 214; Yakov Malkiel, loc. cit.
36 Cf. Gerhard Rohlfs, Grammatica storica della lingua italiana e dei suoi dialetti. Sintassi e formazione delte parole. Traduzione di Temistocle Franceschi e Măria Caciagli Fancelli, Torino, 1969, p. 460-461.
37 Cf. Meyer-Liibke, lucr. cit., p. 590; Real Academia Espafiola, Gramatica de la lengua espanola, Madrid [1959], p. 141.
38 Cf. Meyer-Liibke, loc. cit.; J. Breitmeyer, lucr. cit., p. 339—340.
39 Cf. Iorgu Iordan, Sufixe româneşti de origine recentă, în bph vi (1939), p. 46 —48 ; id., Sufixul românesc -iv, în sex xi (1960), nr. 2, p. 179 — 181.
40 Cf. Stolz-Schmalz, lucr. cit., p. 205.
41 Cf. Istoria limbii române, voi. al II-lea, p. 183.
42 Cf. Gerhard Rohlfs, lucr. cit., p. 389.
43 Cf. J. Deny, Grammaire de la langue turque (Dialecte osmanii), Paris, 1921, p. 578; A. N. Kononov, rpaMMamuna mypeu^Koeo jiumepamypnoeo H3bina, Moscova—Leningrad, 1956, p. 147-148.
ORIGINEA SUFIXULUI ADJECTIVAL -iu 75
a) asemănarea, în special în culoare, cu obiectul denumit de substantivul de bază: fistiki şi jistiktM „de culoarea fisticului" (<fistik), nefti
de culoarea petrolului" (< nejt), portakali „de culoarea portocalei" {< portakal), şamani „galben ca paiul" (< şaman), armudi „în formă de pară" (<armud) ;
b) apartenenţa la un punct geografic dat, la un grup etnic, naţional, social etc. : Irani ,',pers, persan, iranian", beUaşi „derviş dintr-un anumit ordin" (n. pr. BeJctaş).
III. întrueît din punct de vedere fonetic atît lat. -Ivus şi -ineus, cît şi tc. -i au putut deveni în româneşte -iu45, rămîne de văzut în ce măsură studierea sistematică a altor aspecte, în special a temelor la care se ataşează şi a valorilor pe care le exprimă sufixul -iu, ne poate ajuta să vedem care dintre etimologiile propuse este mai convingătoare.
1. După cum am mai arătat46, K. Lowe consideră că una dintre trăsăturile prin care sufixul românesc -iu se deosebeşte de latinescul -ivus constă în faptul că cel dintîi dă naştere în special la derivate de la substantive şi adjective, şi numai în mod sporadic de la verbe, pe cînd al doilea apare mai ales în adjective derivate de la verbe.
Datorită poate faptului că formaţiile româneşti de la verbe sînt aproape toate puţin obişnuite (vezi ceva mai departe sub c, d, e), G. Pascu 47 nu le menţionează printre derivatele cu -iu, deşi la unul dintre compusele lui -iu, -uriu, îl consemnează pe răbduriu de la răbda 48.
Aprecierile făcute de Lowe corespund în general datelor obţinute din analiza materialului înregistrat în di. Pe baza listei de derivate din acest dicţionar, rezultă că sufixul -iu, simplu sau dezvoltat cu un element derivativ ca -ul-, -ur-, -ăr-, -n- etc. (-uliu, -uriu, -ăriu, -niu etc), apare ataşat la teme :
a) substantivale : aluniu, brusturiu, cărniu, cenuşiu, colbiu, gîndăciu, nisipiu, oţeliu; ceruliu „ca cerul", prăzuliu, plumburiu, brumăriu, cajeniu etc.;
b) adjectivale : albăstriu, albiu, negriu, răriu „cam rar", subliriu „cam subţire"; blonzuliu, grăsuliu, lunguriu „lunguieţ", negriciu ,,negricios" (dr ix (1936—1938), p. 419) etc.;
c) verbale : ciripiu „ciripitor", jleciu, lăsiu, neprevăziu „prin care nu se (pre)vede" (formaţie parasintetică de la prevedea cu prefixul ne-şi sufixul -iu), străveziu, urziu; răbduriu (răbduliu) etc.;
d) substantivale sau verbale : zoriu „care dă zor, care se zoreşte";
e) adjectivale sau verbale : lînceziu „cam lînced, lîncezind". <*■■ Primele două categorii (a, b) cuprind peste 90% din totalul derivatelor în -iu notate în di, pe cînd ultimele trei (c, d, e), numai 10%.
44 în turcă sufixul a intrat din persană şi din această cauză nu se conformează întotdeauna legilor armoniei vocalice.
45 Pentru -ineus, vezi si nota 21.
46 Vezi p. 72.
47 s. 220-221.
48 Id., ib., p. 222.
76 FULVIA CIOBANU
ORIGINEA SUFIXULUI ADJECTIVAL -iu 11
2. Cel de-al doilea element pe care se întemeiază atît Lowe, cît şi alţi lingvişti49, cînd refuză să admită că -iu vine din lat. -Ivus, este deosebirea de valori dintre aceste sufixe.
De fapt, cît priveşte sufixul românesc nu există pînă în prezent o analiză mulţumitoare a valorilor lui, pe baza căreia să se poată face comparaţia cu -Ivus şi cu celelalte sufixe aduse în discuţie.
După clasificarea făcută de Pascu în Sufixele româneşti 50, -iu exprimă două valori:
a) asemănarea, valoare bine reprezentată atît prin adjective derivate de la substantive (arămiu), cît şi prin adjective de la adjective (albăstriii, acriu) ;
b) apartenenţa, valoare ilustrată printr-un singur derivat, adjectivul mijlociu.
La aceste două valori, trebuie adăugată o a treia, posesia, menţionată de Pascu numai pentru -uriu 51 şi ilustrată (în ce priveşte dacoromâna) cu două formaţii: buzuriu ,,(despre oi) cu buza neagră" şi răbduriu. Prima formaţie citată este ambiguă, întrucît poate fi analizată nu numai ca buză + -uriu, ci şi ca buzură „buzurie" (cade, s.v.) + -iu; dintre aceste două modalităţi de analiză, numai prima justifică clasificarea derivatului la valoarea de posesie, pe cînd a doua, pe care Pascu n-a avut-o în vedere,, probabil pentru că nu-1 cunoştea pe buzură, nu permite să se desprindă nici un fel de valoare a lui -iu. Formaţia răbduriu nu exprimă posesia, ci are valoare activă, după cum o dovedeşte sinonimul ei, răbdător.
Cît priveşte valoarea de asemănare, ea apare la Pascu ca o categorie neomogenă, care reuneşte două tipuri semantice diferite : adjectivele cu bază substantivală, ca auriu, şi cele cu bază adjectivală, ca acriu. Adjectivele cu bază substantivală exprimă asemănarea cu obiectul denumit de temă în ce priveşte o anumită însuşire (auriu ,,ca aurul" adică ,,de culoarea aurului"). Situaţia se prezintă deosebit pentru adjectivele cu bază adjectivală. Acestea exprimă asemănarea cu însuşirea denumită de temă 52? dar nu pur şi simplu asemănarea, ci asemănarea aproximativă sau aproximarea însuşirii exprimate de temă (acriu „care seamănă cu acru, cam acru"). Valoarea aceasta este frecventă la adjectivele derivate cu sufixe diminutivale (să se compare acriu cu acrui, acruţ, acrişor etc). Deosebirea de sens dintre derivatele cu bază substantivală şi cele cu bază adjectivală impune,, într-o clasificare mai amănunţită decît cea făcută de Pascu, gruparea acestor două tipuri de formaţii în două categorii semantice distincte.
49 Vezi p. 71, 72.
50 Cf. p. 220 — 222. Nu consider necesar să mă opresc la clasificarea pe care o face Lowe valorilor sufixului, din cauza lipsei ei de claritate. Menţionez în treacăt că Lowe include în aceeaşi categorie pe ciripiu ,,care ciripeşte", pe mijlociu ,,de mijloc" şi pe plumbiu ,,ca de plumb'% pe care îl separă, cu totul surprinzător, de o categorie anterioară cuprinzînd adjective de acelaşi tip, ca alămiu, cînepiu, căpriu.
51 S. 222.
52 Cf. şi Mioara Avram, lucr. cit., p. 98.
La o examinare mai atentă a bogatului material oferit de da ms., constatăm că adjectivele derivate cu sufixul -iu (ca şi cele cu sufixe dezvoltate din -iu) se pot grupa în următoarele categorii de valori:
a) asemănarea cu obiectul denumit de temă în ce priveşte :
a) culoarea : argintiu, auriu, castaniu, cenuşiu, vişiniu; brumăriu, ^prăzăriu, colburiu, fumuriu, ceruliu, cafeniu, sîngeniu etc.;
P) altă însuşire : balsamiu „cu miros plăcut ca de balsam", mlădiu, moar iu, pangliciu „lung ca o panglică"; bumburiu şi bumbuliu „rotund, sferic ca un bumb" ;
b) aproximarea:
a) culorii: albăstriu, negriu, verziu; negriciu, rozaliu, verzuliu şi verzuriu, gălburiu^ etc.;
p) altei însuşiri denumite de temă : acriu, dulciu, limpeziţi, singuriu, subţiriu, uscăţiu (uscătiu) ; lunguriu „lunguieţ", slăburiu „slăbuţ", grâ-suliu, secăţiu ;
c) p o s e s i a în sens larg :
a) însuşirea legată de obiectul posedat denumit de temă : ciucuriu „cu ciucuri"' (faţă de masă — ), neguriu „(despre munţi) înconjurat de neguri", picuriu '„(despre oi) cu picuri pe bot", podgoriu „cu podgorii", stînciu „cu stînci" ; vîrgăliu „cu dungi, dungat; (despre părul unor animale) vărgat" (Ciauşanu, v.);
(3) apartenenţa: corbiu (părul... negru ca aripa corbie); mijlociu, primăvăriu, tomniu;
~—~^Ff~o r i g i n e a, provenienţa : frîncliiu (poamă frînchie) ; e) însuşirea legată de acţiune:
a) valoarea activă: (cu bază verbală) ciripiu „ciripitor", lăsiu, urziu, zoriu; răbduriu, tacaciu „(despre oameni) tăcut, morocănos" Teaha, €. n. 271); (cu bază substantivală) tanduriu „care stă toată ziua la tandur, leneş", tiriachiu „care bea tiriac, beat, ameţit de vin, mahmur, supărăcios, certăreţ", cf. tiriac „medicament pe bază de opiu" ;
pj valoarea pasivă ifleciu şi posibilitatea pasivă : neprevăziu, străveziu.
Mai puţin clare sînt valorile pe care le exprimă adjectivele beţiu (beţiv) şi timpuriu. Primul arată că determinatul posedă însuşirea denumită de'temă în mod permanent; cel de-al doilea, timpuriu, exprimă, probabil, apartenenţa la un moment anterior celui considerat normal.
Afară de adjectivele în -iu, există şi cîteva substantive nume de ocupaţii: bărbiu „bărbier" (cf. scl viii (1957), nr. 1, p. 108) şi dobînziu „cămătar". Tălpiu „petic de pus în talpa opincii" ar putea exprima apartenenţa.
Dintre toate aceste valori, asemănarea în culoare şi aproximarea sînt cel mai bine reprezentate. Celelalte valori se întîlnesc într-un număr restrîns de formaţii.
3. Comparînd sufixul românesc cu cele două sufixe latineşti şi cu sufixul turcesc, constatăm că -iu se ataşează la substantive, ca şi lat. -ivus, -ineus şi tc. -i (i)', la adjective ca şi lat. -ineus; la verbe ca lat. -Ivus.
53 Formaţie semianalizabilă, ca şi gălbiu, gălbior etc.
78
FULVIA CIOBANU
10
în ce priveşte valorile, cea de asemănare cu obiectul denumit de temă se întîlneşte atît la -ineus, cît şi la tc. -i ; cea de aproximare numai la -ineus ; posesia şi apartenenţa (împreună cu care merge şi originea, provenienţa), atît la -Ivus, cît şi la tc. -i ; valoarea activă şi cea pasivă la -ivus.
în sfîrşit cele cîteva nume de ocupaţii în -iu nu pot fi puse în legătura cu nici unul dintre aceste sufixe. Apariţia lor se explică, după părerea mea,, prin confuzia petrecută între sufixul -iu şi -giu (< tc. -gi), care, în unele formaţii, de exemplu covrigiu (< covrig + -giu), din cauza modificărilor suferite de finala temei, a putut fi interpretat ca -iu. Eezultă de aici că nici unul dintre cele trei sufixe nu poate explica toate tipurile de formaţii româneşti cu sufixul -iu.
IV. Deşi, după cum am văzut, originea sufixului -iu a fost destul de discutată, totuşi datele oferite de texte, în special de cele vechi, nu au fost puse la contribuţie decît într-o foarte slabă măsură, şi aceasta chiar în ceea ce priveşte rolul tc. -i în istoria sufixului -iu. De aceea voi prezenta în continuare faptele, destul de puţin numeroase 54, întîlnite în texte pînă în primele decenii ale secolului al XlX-lea şi concluziile rezultate din această cercetare.
Din secolul al XVI-lea şi pînă spre sfîrşitul secolului al XVII-lea sînt atestate adjectivele: timpuriu (cod. vor. cxxxii/13, anon. car., Dosoftei, la gcr i 264/23)55, mijlociu (Coresi, ev. 361, Herodot (1645)^ 180, în dlr, s.v.), răbduriu (Coresi, l. 264/7, Moxa, în cuv. batr. i 383/20, anon. car.) şi sălciu (n. test. (1648) 178v/5, Dosoftei, v.s., la tdrg,. s.v.)56. Alături de ele trebuie amintite beţiv (Coresi, în da, s.v., Moxa,, în cuv. batr. i 374/38) şi răbduriv (Moxa, în cuv. batr. i 360/35).
54 Dar nu chiar atît de puţine cum rezultă din articolul Eugeniei Contras şi al Magdalenel Popescu-Marin, care, în legătură cu situaţia sufixului adjectival -iu în secolele al XVI-lea — al XVIII-lea, citează numai trei formaţii: mijlociu, ca derivat românesc (p. 412), timpuriu, ca for-maţie moştenită din latină, şi pâllăginiu, ca împrumut din turcă (p. 402). Ultimele două sînt menţionate, din păcate, fără atestări. (Indicarea sursei ar fi fost necesară în special pentru pătlă-giniu, pe care alte lucrări, de exemplu tdrg, da ms., şio nx 287, îl atestă prima dată în secolul al XlX-lea.)
55 în cod. vor., ca şi în multe alte scrieri vechi, substantivul timp nu apare deloc, astfel că s-ar putea pune problema dacă în limba veche timpuriu era o formaţie analizabilă. Răspunsul3 nu poate fi decît afirmativ, dat fiind faptul că timp, deşi mai rar, este totuşi înregistrat în unele-scrieri, de exemplu în palia (şi era timp de primăvară 202/14). De altfel în anon. car. timpuriu. e inserat după timp.
56 Adjectivul sălciu ,,dulce-sărat, amar-sărat, insipid, neplăcut la gust" este un derivat cu; valoare de asemănare de la substantivul salcie (cf., de exemplu, tdrg, Scriban, d., dm, Ciora-nescu, d.). Apariţia acestui adjectiv, care iniţial a însemnat, probabil, ,,cu gust ca al scoarţei sau al frunzelor de salcie", se explică prin faptul că scoarţa şi frunzele unor specii de salcie., avînd gust amărui, sărat şi dulceag totodată, se folosesc popular la tăbăcitul pieilor şi ca medicament febrifug şi antireumatic (cf. şi adjectivul sâlcos ,,insipidus, fatuus, carens sapore" în lb).
Nu poate fi admisă etimologia propusă de cade, conform căreia sălciu vine dintr-un lat. *sal(î)cîneus (< salix ,,salcie"), întrucît acesta ar fi trebuit să păstreze regional pe n muiat, or o formă sălciii nu e atestată (vezi şi discuţia de la p. 72).
Neconvingătoare este şi etimologia propusă de Pascu (ia Gioranescu, d., s.v. salcie), care crede că sălciu vine din sărciu, derivat de la sare. Această etimologie prezintă două dificultăţi :-transformarea lui r în l şi faptul că sufixul ar fi, în acest caz, -ciu nu -iu. întrucît un sufix adjectival -ciu cu valoare de asemănare nu există (cf. Pascu, s., di), este greu de crezut ca sălciu să fie, la origine, un derivat de la sare.
11
ORIGINEA SUFIXULUI ADJECTIVAL -iu
79
Varianta etimologică a lui beţiv, şi anume beţiu, este atestată cu aproximativ un secol mai tîrziu 57.
După da, un alt derivat în -iu atestat în secolul al XVI-lea este adjectivul albiu, în citatul: căţi cu cănaji şi cu măhreme albii (a. 1588, cuv. batr. i 194/1). Din comentariul lui Hasdeu la particularităţile de limbă ale acestui text (ib., p. 219) reiese însă că albii nu este femininul plural nearticulat al lui albiu, ci al lui alb. Prezenţa în acelaşi text şi a altor cazuri în care finala unor forme de feminin plural nearticulat este -ii sau -i (ca în ahb ctph^h^mTh, $aophm 4aeh, noa/u râAKiuw) ar putea fi o dovadă că grafia aceasta redă desinenţa regională de nominativ-acuzativ plural nearticulat i, corespunzătoare lui e.
Spre sfîrşitul secolului al XVII-lea întîlnim la Dosoftei formele de masculin plural albii şi cenuşii : Caută cu ochii tăi de vedzu pîrcii şi areţîi . . . albii şipestriţu şi cenuşii stropiţu (la hem i, s.v. albiu). Cenuşii din acest context nu poate să fie decît pluralul adjectivului cenuşiu. Cît despre albii, el este, probabil, pluralul lui albiu, variantă fonetică moldovenească a lui albiu68.
De asemenea se întîlneşte tot la Dosoftei adjectivul cîmpiu (loc cîmpiu, glosat în text ,,de şes", cf. da, s.v.).
Adjective de origine turcă cu sufixul -i încep să fie atestate la sfîrşitul secolului al XVI-lea. Pînă către sfîrşitul secolului următor, împrumuturile sînt formaţii neanalizabile în româneşte, iar sufixul turcesc este redat de obicei prin -i : (atlaz) muşchi ,,de culoarea oţelului, cenuşiu-vînăt" (a. 1588, cuv. batr. i 199) < tc. dimişki 59; (aclaz) lahani (a.' 1669, la hem, s. v. atlaz) < tc. lahani ,,de culoarea verzei"; (adamască) turungi (a. 1678, Iorga, s. d. vii 177) < tc. turuncu ,,portocaliu" (pers. turung „portocală", cf. şio nx 370); ghiulghiuli (atlaz ghiulghiuli cu jlori albe şi verzi a. 1681, hem, s. v. atlaz) < tc. gillguli ,,de culoarea trandafirului, roz" ; (atlaz) cemeni (a. 1681, id., ib.) < tc. gemeni ,,de culoarea ierbii" etc.
Menţionez tot aici formaţia semianalizabilă naramgiu (a. 1669, la şio iij 269; a. 1678, Iorga, s. d. vii 177), care reprezintă adaptarea adjectivului turcesc narenci „portocaliu", prin apropiere de naramză, substantiv de origine neogreacă atestat la Miron Costin 60. Alături de ea se întîlneşte în secolul următor forma analizabilă năramziu (a. 1769, Iorga, s. d. x 16).
împrumuturile analizabile se întîlnesc începînd din secolul al XVIII-lea. Ele se termină în -iu : (postav) fistichiu (a. 1721, Iorga, s. d. xvi 378) < tc. fistiki ,,de culoarea fisticului", cf. jistic (în forma jestec este
67 Pentru raportul dintre beţiu şi beţiv, răbduriu şi răbduriv, vezi mai departe, p. 80 — 81.
58 în hem albii este considerat pluralul lui albîu, fără să se spună că acesta este varianta lui albiu. Tot aici se menţionează şi numele de apă Albîia, întîlnit de Hasdeu într-un document din Moldova, de la 1615. tdrg, s.v. albiu, interpretează de asemenea pe albii din contextul discutat drept o formă a lui albîu, iar pe acesta din urmă îl consideră varianta moldovenească învechită a lui albiu. g. Istrate, lucr. cit., p. 898, arată că rostirea -îu sl sufixului -iu este frecventă astăzi în Moldova şi, în general, în graiurile nordice, unde se întîlnesc forme ca : stacojiu, pansîu? vineţîu: verzîu, gălbîu.
59 Cf. şi comentariul Finuţei Asan, Muşchi, în lrxi (1962), nr. 4, p. 400 — 401.
60 Cf. th. Hristea, lucr. cit., p. 89.
so
FULVIA CIOBANU
12
13
ORIGINEA SUFIXULUI ADJECTIVAL -iu
81
atestat încă din 1669, cf. kev. ist. i 341), sîngepiu (a. 1792, la şio nx 323), cf. sîngep „blană de jder", adaptare a turcescului sincabi „de culoare cenuşie ca a sîngepului" ; nejtiu (a. 1821, la şio n2 272) < tc. nejti „de culoarea petrolului" etc.
Cu excepţia lui albiu (aproximare) şi cenuşiu (asemănare), care am văzut că sînt atestate la sfîrşitul secolului al XVII-lea (1683) la Dosoftei, creaţiile româneşti din domeniul cromaticii cu sufixul -iu se întîlnesc abia din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea încoace. Printre cele mai vechi se numără vişiniu (a. 1773, gcr ii 90/7, 22) şi nahutiu (a. 1790, of. şio iii 268), ambele exprimînd asemănarea.
Din datele culese din texte rezultă următoarele :
a) Formaţiile timpuriu, mijlociu, beţiu (beţiv) şi răbduriu (râbduriv) sînt vechi îndimbă. Alături de ele trebuie menţionat sălciu, atestat, potrivit izvoarelor pe care le-am avut la îndemînă, începînd de pe la mijlocul secolului al XVII-lea.
b) Albiu şi cenuşiu sînt cele mai vechi derivate româneşti în -iu din domeniul cromaticii, atestate în texte 61. Ele se întîlnesc la sfîrşitul secolului al XVII-lea, perioadă în care apar destul de multe adjective neanalizabile de origine turcă cu sufixul -i (şi unele semianalizabile, ca naramgiu), dar nici un împrumut analizabil. Cele două derivate româneşti precedă cu cîteva decenii cele mai vechi împrumuturi analizabile de origine turcă. Alte derivate româneşti în -iu din sfera cromaticii au fost întîlnite abia spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Deci în această privinţă materialul furnizat de texte este destul de puţin concludent.
c) Cîmpiu pare a fi o creaţie personală a lui Dosoftei, care, din această cauză, a şi simţit nevoia să-1 gloseze.
V. Un ultim fapt care prezintă interes în legătură cu originea sufixului -iu este existenţa variantelor în -iv ale unor derivate în -iu : beţiuj beţiv, răbduriu (răbăuliu)jrăbduriv (răbduliv), secăţiu\secăţiv, uscăţiu/ uscăţiv.
Despre unele dintre aceste formaţii în -iv (beţiv, râbduriv, uscăţiv) s-a susţinut că sînt derivate cu sufixul slav -iv 62. După cum a arătat însă Mioara Avram 63, valoarea formaţiilor discutate (activă la răbduliv, de aproximare la secăţiv şi uscăţiv, ca şi nuanţa durativă din beţiv) şi tema lor (verbală sau adjectivală) demonstrează că nu este vorba de slavul -iv 64,
61 în legătură cu vechimea adjectivelor în -iu din domeniul cromaticii, cf. şi G. Istrate, lucr. cit., p. 894, care afirmă că nu a întîlnit asemenea derivate în textele şi glosarele din secolul al XVI-lea pe care le-a parcurs.
Sărăcia de termeni din domeniul cromaticii şi absenţa oricăror derivate în -iu este remarcată şi de I. Peretz, Chromatica lui Daniil Panonski, în rev. ist. x (1909), p. 58 — 62, cu privire la limba Pravilei lui Matei Basarab. Faptul că Daniil Panonski, traducătorul Pravilei, redă gr. aluaTcx)87)^ prin ca sîngele, gr. Tropcpupi^cov prin cam mohorît, gr. xpuai^cov prin în chipul aurului etc. este greşit pus de I. Peretz pe seama dispreţului lui Panonski pentru ,,denumirile populare".
62 Cf. dhlr i 254; K. Lowe, lucr. cit., p. 74; Pascu, s. 286, 287.
63 Lucr. cit., p. 97 — 98.
64 Temele la care apare ataşat acest sufix sînt numai substantive : blagocestiv, cf. blago-cestie, costiv, cf. coastă, drăgostiv, milostiv ; formaţiile exprimă caracterizarea prin referire la particularitatea morală, mai rar fizică, sau la starea denumită de substantivul de bază.
ci de transformarea lui u final din sufixul -iu în v 65. Această transformare s-a petrecut, probabil, într-o perioadă mai veche. Faptul că adjectivele din domeniul cromaticii nu au asemenea variante constituie deci o dovadă că ele au apărut destul de tîrziu 66.
VI. Pe baza datelor aduse în discuţie pînă acum rezultă că -iu este continuatorul latinescului -Ivus în ce priveşte următoarele valori: activă, pasivă (şi posibilitatea pasivă), apartenenţa. Această afirmaţie se sprijină atît pe vechimea unor formaţii ca beţiu, timpuriu, mijlociu, răbduriu, cît şi pe existenţa variantelor în -iv ale unora dintre aceste formaţii. Cu aceste valori sufixul -iu a fost slab productiv, continuînd probabil situaţia lui -Ivus din latina dunăreană 6?.
Valoarea de asemănare a lui -iu este mai nouă 68, după cum rezultă nu atît din lipsa de atestări anterioare secolului al XVII-lea 69, cît mai ales din absenţa unor variante în -iv. A fost ea împrumutată din turcă ? Deoarece adjectivul sălciu apare atestat cu aproape un secol, iar cenuşiu cu cîteva decenii înaintea primelor împrumuturi analizabile din turcă, cred că nu se poate da în momentul de faţă un răspuns categoric afirmativ la această întrebare. E foarte posibil însă ca o cercetare mai amănunţită a documentelor decît cea întreprinsă pentru studiul de faţă70 să aducă dovezi mai convingătoare în ce priveşte originea turcească a valorii de asemănare cromatică. Formaţiile cu această valoare, cunoscute şi folosite la început numai în Moldova şi Muntenia, s-au putut răspîndi ulterior şi în alte regiuni (Transilvania, Banat), care nu au fost supuse direct influenţei turceşti71. Dacă această presupunere s-ar dovedi întemeiată, ar mai rămîne încă de lămurit felul în care a apărut valoarea de asemănare privitoare la alte însuşiri decît culoarea. (S-a dezvoltat ea din valoarea de aproximare cromatică sau este anterioară ei, după cum pare să rezulte din faptul că sălciu este atestat cu aproape patru decenii înaintea lui cenuşiul)
în sfîrşit, valoarea de aproximare nu poate fi pusă în legătură nici cu lat. -Ivus, nici cu tc. -i. Inexistenţa unei variante -in a sufixului -iu în
65 Vezi în sprijinul acestui punct de vedere şi E. Petrovici, Băn. m>m>, v, 6, p, în dr iii (1934 — 1935), p. 180. Şi în unele texte din secolul al XVI-lea apar forme cu v în loc de u. (de exemplu tăv = tău). în timp ce Densusianu (hlr ii 73) şi Rosetti, lucr. cit., p. 507, cred că avem a face în aceste cazuri cu grafii care redau semivocala u, Florica Dimitrescu, lucr. cit., p. 79, consideră că grafia redă consonantizarea lui u la v, ca în idiomele româneşti din sudul Dunării.
66 Cf. Mioara Avram,  lucr. cit., p. 97, nota 41.
67 Cf. Istoria limbii române, voi. al II-lea, p. 182.
68 Cf. Mioara Avram, lucr. cit., p. 97.
69 Faptul că în scrierile secolului al XVI-lea nu se întîlnesc formaţii de acest fel s-ar putea datora caracterului cu precădere religios-juridic al acestor texte.
70 în special inventare de lucruri sau mărfuri şi foi de zestre.
71 Cf. Valeriu Rusu, lucr. cit., p. 264, care arată că, din 42 de derivate în -iu cîte a găsit în alr, 32 apar în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea şi numai 10 în celelalte regiuni.
82 FULVIA CIOBANU
Banat face destul de greu de acceptat şi ipoteza, foarte ispititoare de altfel, că -iu cu acest sens ar fi continuatorul latinescului -ineus. Singura explicaţie satisfăcătoare este cea dată de Puşcariu. Apariţia formaţiilor ca verziu amâriu se explică destul de bine prin înlocuirea sufixului -ui, la care ase' menea derivate sînt absolut normale, cu -iu, probabil si în urma unei asemănări formale. Aceasta rezultă şi din faptul că derivatele în -ui (ca albui, gălbui, amărui) sînt mai obişnuite decît corespondentele lor în -iu (albiu, gălbiu, amăriu).
Sporadic, sufixul -iu a mai suferit şi influenţa sufixului turcesc -giu, dmd naştere la cîteva nume de ocupaţii (bărbiu, dobînziu).
DIN ISTOEIA ADAPTĂEII NEOLOGISMELOE ÎS -(AII)TOR(ITJ), -OB(IU)
DE
EUGENIA CONTRAS
Neologismele româneşti cu finala în -(aji)tor(iu), -or(iu) provin din limbi diferite şi au fost adaptate la limba română în mod diferit, după epoci.
Sursele de împrumut sînt în primul rînd latina, franceza şi italiana şi în al doilea rînd greaca, germana şi rusa. Greaca a creat acest tip de cuvinte cu ajutorul sufixului moştenit din indo-europeană1, germana şi rusa le-au împrumutat din limbile romanice sau le-au format după modelul acestor limbi, rusa împrumutîndu-le şi din germană.
Cele mai vechi sînt cîteva împrumuturi cărturăreşti greceşti şi latine din secolul al XVI-lea şi al XVII-lea ca autocrator Dosoftei, v. s. 17 < auToxpaTCop; pantocrator (a. 1578) cuv. batr. i, 195 < rcavToxpaTop; protector Dosoftei, v. s. 29 < lat. protector. Cu excepţia acestor împrumuturi sporadice şi neanalizabile în română, majoritatea neologismelor în -(afi)tor(iu), -or(iu) au fost împrumutate începînd din secolul al XVIII-lea pînă în zilele noastre. Dintre acestea din urmă, mai vechi sînt cele furnizate de latină, în secolul al XVIII-lea, urmează apoi cele din franceză, mai numeroase, şi din italiană la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, în secolul al XlX-lea şi al XX-lea. Cele germane datează din secolul al XVIII-lea în Transilvania şi de la sfîrşitul secolului al XlX-lea în Muntenia, iar cele ruseşti din secolul nostru în Muntenia şi mai vechi în Moldova. Eusa şi germana sînt rareori sursa unică de împrumut a unui cuvînt, de obicei ele sînt asociate izvoarelor latino-romanice în sensul că într-o anumită regiune a ţării, ca Muntenia, un cuvînt este luat din franceză, acelaşi cuvînt fiind împrumutat în altă regiune, ca Transilvania, din germană sau în Moldova din rusă.
Aceste împrumuturi constituie serii deschise în limba noastră, sursele lor devin cu timpul mai variate, pe măsura răsptndirii cuvintelor latino-romanice în celelalte limbi. Ele au fost încadrate cu uşurinţă în lexicul
1 E. Benveniste, Noms d'agent et noms d'adion en indo-curope'en, Paris, 1948, p. 28.
84
eugenia contras
românesc, unde există un mare număr de cuvinte (substantive masculine, feminine şi neutre, precum şi adjective verbale) formate cu sufixul moştenit -tor.
Bomânescul -tor continuă două sufixe latine, -tor substantival şi -toriu(s) adjectival2. Evoluţia mai deosebită pe care au avut-o pe teren românesc cele două sufixe latine şi trecerile cuvintelor de la o clasă morfologică la alta în decursul istoriei lor fac să nu distingem în română decît cu dificultate şi incertitudine două sufixe, substantival şi adjectival, diferite funcţional, dar identice ca formă.
Sufixul românesc -tor are o variantă -toriu, în limba veche, astăzi în graiuri, care reprezintă forma moştenită a sufixului3, ea însă nu are funcţia (originară) de a distinge formaţiile substantivale de cele adjectivale 4.
Spre deosebire de română, reflexele romanice occidentale ale celor două sufixe latine sînt diferenţiate formal, după funcţii, după modul şi după epoca în care au pătruns în limbile respective, ca sufixe moştenite sau împrumutate.
Astfel fr. -eur, -(a\i)teur, sufixe substantivale şi adjectivale, sînt forme populare moştenite ale latinescului -(a/ijtorfem), în timp ce -oir, -oire, sufixe substantivale, sînt urmaşele moştenite ale sufixului adjectival latin - (t)orius^ substantivat uneori şi în latină, iar -(a\i)toire, sufix adjectival, este forma savantă, împrumutată mai tîrziu, a sufixului adjectival latin -(aji)torius*.
Italianul -tore, sufix substantival, continuă latinul -tor, iar -(t)orio, sufix adjectival, e$te forma latinizată a lui -oio < lat. -(t)orius 6.
Eomâna a împrumutat din latină şi din cele două limbi romanice amintite derivate cu toate sufixele menţionate, precum şi cuvinte care au în aceste limbi finala în -tor împrumutate de franceză şi de italiană din latină sau din limbile moderne de mare circulaţie, indiferent dacă erau derivate cu sufixe sau formate în alt mod. De exemplu: agrimensor < it. agrimensore {<lat. agrimensor), dictator < fr. dictateur (<lat. dictator), tranzistor < fr. transistor (< engl. transistor < transfer + resistor), aligator < fr. alligaior (< engl. alligator < sp. el lagarto).
împrumutînd acest tip de cuvinte, româna le-a asimilat la derivatele ou sufixul moştenit, dar adaptarea lor constituie un proces îndelungat şi complex, a cărui evoluţie poate fi considerată azi încheiată pentru cele mai multe cuvinte din această categorie.
Nu ne vom referi în cele ce urmează la adaptarea fonetică a acestor Guvinte, cînd provin din limbi cu un sistem fonetic diferit de cel românesc,
2 Cf. A. Graur, Nom d'agent et adjectif en roumain, Paris, 1929, p. 105 — 114.
3 Cf. şi A. Rosetti, ilr, p. 528.
4 Cf. A. Graur, loc. cit.
5 Cf. W. Meyer-Liibke, Grammaire des langues romanes, II, Paris, 1895, p. 576 — 582; Kr. Nyrop, Grammaire historique de la langue frangaise, III, Copenhague-Leipzig, 1936, p. 116, 136, 151, 152.
6 Cf. Gerhard Rolfs, Historische Grammatik der Italienischen Sprache und ihrer Mundarten, Band III, Bern, 1954, p. 327, 351.
din istoria adaptării neologismelor în -(a/i)tor(iu), -or (in)
§5
de exemplu la redarea francezului o din -eur7,. nici la adaptarea vocalei dintre sufix şi temă, caracteristică conjugării (&tor >iktor)H. Vom face abstracţie şi de formele feminine care reflectă ezitarea vorbitorilor faţă de o categorie nefixată în limbă, forme ca civilizatrică, civilizatrice9 sau iluzoară10. Ne propunem să urmărim numai în ce mod s-a produs pierderea finalei -iu la majoritatea acestei categorii de neologisme, prin încadrarea definitivă în lexicul românesc. Pierderea finalei -iu nu este un fenomen specific neologismelor în -tor; ea este o tendinţă mai generală, care se observă şi la cuvintele derivate cu sufixul moştenit -tor şi la alte tipuri de cuvinte 11, derivate şi ned_erivate, cum sînt consilieriu-consilier, ministeriu-minister, onorariu-onorar, originariu-originar, ospătariu-ospătar, ospiciu-ospici, potcapiu-potcap ş. a.12, dar ne interesează modul particular în care se realizează această tendinţă la neologismele de care ne ocupăm.
Se observă că marea majoritate a împrumuturilor mai vechi în română reproduc în mod distinct diversele sufixe latino-romanice, respectând diferenţierea existentă în aceste limbi între diversele sufixe.
Astfel românescul -(a/\i)tor, -or redă fr. -(aji)teur, -eur, it. -(t)ore şi lat. -(aji, -t)or din substantive ca : mediator (a. 1701) la Ursu, t. < lat. mediator-, factor (a. 1777) id., ib. < lat. factor, fr. facteur; numinător (a. 1795) id., ib., nominator (a. 1801) id., ib. < lat. nominator, it. nomi-natore; divizor (a. 1777) id., ib. < lat. divisor, fr. diviseur; multiplicator (a. 1785) id., ib. < lat. multiplicator, fr. multipiicateur; controlor (a. 1793) Ştefanelli, d. c. 232 < fr. contrâleur, germ. Kontrollor şi Kontrolleur, în timp ce -atoriu redă fr. -(a/ijtoire, it. -orio, lat. -(aji, -tjorius în adjective ca accesoriu îsTegulici (a. 1848) <lat. accesorius, fr. accesoire \ inflămătoriu (a. 1816) la Urstj, t. < lat. inflammatorius, fr. inflammatoire; iluzoriu Maiorescu,d. iv 153 < lat. illusorius, fr. iUusoire, it. ilusorio; meritoriu Negulici (a. 1848) < lat. meritorius, fr. meritoire.
în general, cele două categorii de sufixe latino-romanice menţionate mai sus sînt diferenţiate ca funcţie morfologică, primele fiind sufixe substantivale şi cele din a doua categorie adjectivale. Dar diferenţierea în sufixe adjectivale şi substantivale la numele de agent merge împotriva tendinţei limbii române, care o deosebeşte de limbile romanice şi o apropie de albaneză 13, de a confunda substantivele şi adjectivele la numele de agent, ca la derivatele cu -tor moştenit. Pe de altă parte cuvintele romanice care conţin aceste tranşe finale nu sînt toate derivate pe teren romanic
7 Cf. G. Ivănescu şi L. Leonte, Fonetica şi morfologia neologismelor române de origine latină şi romanică, în Studii şi cercetări ştiinţifice (Iaşi), VII (1956), fasc. 2, p. 2, 4, 5.
8 Cf. Alf Lombard, Le verbe roumain, Lund, 1954 — 1955, p. 269; Al. Graur, Tendinţele actuale ale limbii române, Bucureşti, 1968, p. 260.
9 Cf. Despina Ursu, Adaptarea adjectivelor neologice în limba română literară din perioada 1760 — 1860, în Studii de limbă literară şi filologie, Bucureşti, 1969, p. 138.
10 Cf. G. Ivănescu şi L. Leonte, art. cit., p. 19.
11 Cf. gram. rom. i, p. 116; G. Ivănescu şi L. Leonte, art. cit., p. 19.
12 Cf. lorgu Iordan, lra, p. 94.
13 Cf. Lucia Djamo, Contribuţii la studiul unor sufixe de origine slavă în limba albaneză, în scl xii (1961), nr. 2, p. 231-258.
eugenia contras
sau nu sînt derivate nici în latină cu aceste sufixe nominale şi în aceste situaţii distincţia dintre cele două categorii morfologice nu se mai face prin finala cuvîntului, de exemplu fr. constricteur adj. < lat. constrictor, fr. injusoire subst. < lat. injusorius, fr. territoire subst. < lat. territorium, fr. posterieur adj., subst. < lat. posterior < posterus. Cuvintele româneşti redau exact situaţia din franceză sau latină, adică reproduc întocmai tranşa finală a cuvîntului: constrictor, teritoriu, posterior. Cuvintele acestea, care gînt împrumuturi din latină şi în limbile romanice, sînt cele dintîi care au favorizat dispariţia distincţiei dintre substantive şi adjective la neologisme.
Pe măsură ce împrumuturile latino-romanice cresc în număr şi varietate, intervin şi alţi factori care contribuie la ştergerea acestei distincţii :
a) împrumutarea atît a substantivelor în -tor cît şi a adjectivelor în -toriu de la aceeaşi temă, ca operator subst. < fr. operateur, lat. operator-, operatoriu adj. < fr. operatoire, lat. operatorius ; —=.
b) împrumutarea unor adjective în -ateur şi -atoire de la aceeaşi temă: declamator adj. < fr. declamaţeur subst. şi adj., declamatoriu adj., < fr. declamatoire adj., sau a unor cuvinte care, formate cu un singur sufix, cumulează ambele valori morfologice în limba de origine (datorită trecerii obişnuite de la o clasă morfologică la alta) : creditor subst. şi adj. < fr. crediteur subst. şi adj.;
c) împrumutarea unor cuvinte care aparent nu respectă distincţia generală, în sensul că sînt substantive care par a fi formate cu sufixe adjectivale sau invers (cercetarea istoriei lor însă contrazice această aparenţă, substantivele, de exemplu, reprezintă substantivizări ale unor adjective care nu mai există ca atare, fenomen curent la aceste formaţii chiar din latină, cînd ele numeau obiecte, instrumente sau erau nume de loc) : interogator adj. < fr. interrogateur subst. şi adj. (<lat. interrogator); interogatoriu s.n. < fr. interrogatoire (< lat. interrogatorius).
Cuvinte şi situaţii ca cele descrise mai sus au contribuit la statornicirea părerii inexacte a vorbitorilor că toate cuvintele perechi împrumutate, create de la aceeaşi temă, dar cu sufixe diferite, sînt variante formale ale unui singur cuvînt, cum sînt cele în -tor şi -toriu ale derivatelor cu sufixul moştenit.
Drept urmare a faptelor descrise distincţiile originare dintre sufixele neologice tind să dispară şi cu timpul formele în -tor şi -toriu se confundă. La împrumuturile mai tîrzii se observă că uneori apare o formă în locul celeilalte, fără justificare etimologică : inhibitor adj. < fr. inhibitoire, iar uneori apar cele două variante cu o singură funcţie morfologică : revelator adj., revelatoriu adj. < fr. revelateur.
în general se tinde, sub influenţa sufixului moştenit, ca toate sufixele neologice să fie redate prin -tor, totuşi se mai menţin forme ca iluzoriu, meritoriu şi se redau împrumuturi recente prin -toriu cînd se împrumută numai adjectivul şi nu există un substantiv în română care să conţină acelaşi sufix ca : halucinatoriu, tranzitoriu.
Faze ale acestui proces de unificare a formelor se pot observa la unele adjective care la singular se termină la masculin şi neutru în -tor, dar la feminin în -torie, nu în -toare, cum ar fi firesc, ca în respirator, respiratorie
din istoria  adaptării neologismelor în -(ali)tor(iu),
-or (iu)
87
(aparat respirator, mişcare respiratorie)u. Acad. Iorgu Iordan a consemnat o altă situaţie, anume a adjectivelor cu neutrul singular în -tor, dar cu pluralul în -torii (care corespunde singularului în -toriu) în exemple ca mijloace creatorii, motive inspiratorii15; astăzi această fază este depăşită pentru cuvintele în discuţie, pluralul fiind regularizat în -toare.
E posibil ca la această unificare să fi contribuit şi faptul, remarcat de cercetători în legătură cu alte fenomene, anume că pe măsură ce cunoaşterea limbilor străine a cîştigat în întindere, în număr de vorbitori, ea a pierdut în profunzime. Deci primii împrumutători de neologisme, cunoscînd mai bine limbile la care apelau, erau atenţi la distincţiile formale din acele limbi, în timp ce împrumutătorii ulteriori le-au neglijat, întrucît din punctul de vedere al limbii române acestea pot părea nişte subtilităţi formale inutile.
în concluzie, factorii care au determinat redarea în română a tuturor sufixelor neologice în discuţie printr-o singură formă sînt: tendinţa românei de a nu distinge substantivele de adjective la numele de agent, asimilarea acestor cuvinte la derivatele cu sufixul moştenit -tor, diversitatea situaţiei cuvintelor împrumutate în limbile lor de origine şi o legătură mai slabă cu aceste limbi.
14 Cf. gram. rom. i, p. 25, 116, 119. Cf. lra, p. HO.
BEPABTIŢIA GEOGBAFICĂ A SUFIXULUI -UC(Â)
DE
LUGREŢIA MAREŞ
1. Lucrarea de faţă îşi propune să cerceteze două dintre aspectele pe care le ridică studierea sufixului -uc(â) :
a) să stabilească în ce măsură derivarea cu sufixul -ue(ă) este mai frecventă într-o anumită regiune a teritoriului dacoromân decît în alta;
b) să analizeze proporţia în care derivatele cu sufixul -uc(ă) sînt acceptate de limba literară şi care sînt derivatele corespunzătoare formaţiilor cu -uc(ă) la nivelul limbii literare.
Am inclus în cercetarea de faţă şi derivatele cu sufixele complexe -iluc, -uluc.
Materialul folosit pentru întocmirea acestei lucrări a fost extras din: da ms. şi dlr, do, ale (seria veche şi seria nouă), nalr-Olt., nalr-Maram., din glosarele dialectale apărute recent (lex. reg. voi. 1—2, gl. reg., mat. dialect, i, Udrescu, gl., gl.olt.), din culegeri de texte populare, versuri şi proză, aparţinînd tuturor regiunilor ţării (alrt ii,
texte dialect.-Olt., folc. transilv. i — n, folc. mold. i — ii, balade i—iii, bîrlea, l. p. m. i —ii, bîrlea, a. p. i—iii, folc. olt. ment. i — îl),
precum şi din monografii şi studii care cuprind material dialectal şi pe care le vom cita la locul potrivit.
Din materialul cercetat am înregistrat 74 de derivate pe care di nu le menţionează. Acestea figurează, grupate pe părţi de vorbire, în Anexa de la sfîrşitul lucrării.
2. Privitor la repartiţia geografică a derivatelor cu sufixul -uc(ă) s-au făcut pînă în prezent numai referiri sporadice. Astfel I. A. Candrea în Graiul din Ţara Oaşului, Bucureşti, 1907, p. 23, remarcă frecvenţa, în această regiune, a derivatelor cu sufixul -uc. Productivitatea derivatelor cu suf. -uc şi -uluc este remarcată şi de T. Papahagi în monografia Graiul şi folclorul Maramureşului, Bucureşti, 1925, p. LXX. Sever Pop, în Terminologia calului, dr v (1927—1928), vorbind, la p. 111, despre termenul dezmierdător câluc, observă că ,,pare a fi răspîndit numai în partea nordică a Ardealului (Badna şi Baia Mare)", iar la p. 132 face aceeaşi observaţie
90 repartiţia geografică a sufixului    -UC(ă) ^
referindu-se la cuvîntul iepucă. Gh. Ivănescu, în articolul Formarea cuvinte-lor în limba româna, publicat în lr xiv (1965), nr. 1, p. 31—37, susţinînd ideea specificului fiecărei regiuni în ce priveşte productivitatea unor sufixe consideră că derivate ca ciutuc deosebesc graiul crişean de graiul altor regiuni. ^
în urma cercetării făcute pe baza materialului cuprins în Atlasul lingvistic român, V. Eusu (în articolul în legătură cu derivarea cu sufixe în dacoromână, fd iv, p. 257—268) stabileşte aria de răspîndire a unor sufixe înregistrate în hărţile Atlasului, dar nu se ocupă în mod special de aria sufixului -uc. Unele dintre derivatele lui -uc(ă) sînt însă amintite în legătură cu concurenţa sufixelor pe pian regional, aşa cum vom vedea mai departe.
3. Pentru stabilirea repartiţiei derivatelor cu sufixul -uc(ă) pe arii dialectale, am pornit, atît pentru numele comune, cît şi pentru numele proprii, de la materialul oferit de Atlasul lingvistic român (seria veche şi seria nouă).
în ce priveşte situaţia cuvintelor comune, am notat pe hartă punctele în care au fost înregistrate derivate cu sufixul -uc(ă) şi am constatat că se formează o arie compactă în nordul ţării, mai ales în Ardeal, cu prelungiri în Bucovina şi nordul Moldovei (vezi harta). în cadrul acestei arii, cele mai multe derivate apar în punctele 266, 272, 349, 357, 362, deci în Maramureş şi în nordul Transilvaniei. Aria coboară în centrul Transilvaniei pînă mai jos de Cluj (pct. 251 : Feleacu-Cluj), iar în partea de est merge mult mai spre sud cu pct. 231 (Lăureni-Tîrgu Mureş), 574 (Mihăileni-Oiuc), 158 (Mihai Viteazul-Sighişoara) şi 164 (Fîntîna-Eupea). Punctele 105 (Dobra-Hunedoara) şi 784 (Nucuşoara-Curtea de Argeş) sînt cu totul izolate.
Am întregit datele oferite de Atlas cu material extras din celelalte izvoare consultate (vezi p. 89). Acestea ne-au adus derivate noi şi ne-au permis să întocmim o imagine mai completă a ariei lor de răspîndire. Dar şi pe baza textelor constatăm că deosebirea de la o regiune la alta în ce priveşte prezenţa derivatelor cu -uc(ă) este izbitoare şi net în favoarea regiunilor din nord (Maramureş, nordul Moldovei şi nordul Transilvaniei).
Derivate cu sufixul -uc(ă) se găsesc în special în colecţii de versuri populare. Numărul cel mai mare de derivate, cu frecvenţa cea mai mare, l-am înregistrat în Bocete din Oaş, publicate de C. Brăiioiu în gr. s. vii (1937), p. 1—84. Un mare număr de derivate se întîlnesc numai aici (vezi Anexa). O frecvenţă mare a unor derivate am înregistrat şi la Bîrlea, l. p. m. i—ii1, Bud, p. p., T. Papahagi, m., Ţiplea, p. Deosebirile de repartiţie teritorială apar mai evident în culegerile care cuprind texte din mai multe regiuni, ca folo. transilv. i —ii, folc. mold. i—ii, balade i—iii, Bîrlea, a. p. i—iii. Pentru ilustrare vom da o scurtă statistică a derivatelor făcută pe baza culegerilor citate :
1 în primele 100 p. (5 — 105) din Bîrlea, l. p. m. i, sînt folosite de 62 de ori cuvinte formate cu sufixul -uc(ă). Dintre acestea, 54 sînt în interiorul versurilor şi 8 la sfîrşit de vers, dar numai 3 folosite pentru rimă. în 32 de cazuri avem a face cu termeni de adresare.
lucretia mareş 91
3
în folc. transilv. am înregistrat derivate cu -uc(â) în textele apar-tinînd următoarelor regiuni sau localităţi 2 : Sălaj (dătucă, fătucă, ferestrucă, miresucă 43, sorucă 2, tătucă, ziucă), Maramureş (ceterucă 2, jrătiuc 2, mămucă 5, miorucă, miresucă 2, mîndrucă 2), Oaş, Maramureş, Năsăud (mămucă 2, miresucă, mîndrulucă, soţuc), Lăpuş (mierlucă, mîndrucă, mîndrulucă, normă), Cluj (mămucă, miresucă 2, mîndruc, mîndrucă, mîndrulucă 2, nănăşucă), Ţara Făgăraşului (miresucă 4), Banat (mîndrulucă).
Cele trei volume de Balade populare româneşti cuprind texte din toate regiunile ţării, dar numai în textele provenite din Maramureş am înregistrat derivate cu -uc(ă) (bunuc, jrătiuc, mămucă 4, mămulucă, năjrămucă, fchitucă, tătuluc, ţîţueă).
în folc. mold. am înregistrat numai pe mămucă, în texte din jud. Neamţ şi Tecuci.
în folc. olt. munt. i—iii, n-am înregistrat nici un derivat.
în proză derivatele cu sufixul -uc(ă) sînt mult mai rare. Antologia de proză publicată de Bîrlea cuprinde, în trei volume, texte din toate regiunile ţării, dar numai în două texte am întîlnit cîteva derivate : în imul provenit din localitatea Fundul Moldovei-Cîmpulung (tătucă, văruc 3, oenuşucă) şi în altul din Oaş (tătucă, aiciuca).
în volumul Texte dialectale din Oltenia nu am înregistrat nici un derivat.
în alrt ii apare ţîrucă (p. 125) în Beclean-Someş şi cununucă <p. 147) în Sălaj.
Dat fiind faptul că sufixul -uc formează şi nume proprii derivate <feminine în -uca, masculine în -uc, -ucu şi -ucă), am încercat să stabilim şi situaţia acestora. Am pornit, şi de data aceasta, de la datele oferite de Atlasul lingvistic român, alr sn iv h 1510—1566 cuprinde 37 de nume proprii de persoane (prenume) masculine şi feminine cu formele lor hipocoristice şi derivatele acestora.
Am notat pe aceeaşi hartă punctele în care au fost înregistrate astfel de derivate. Aria formată depăşeşte limitele ariei cuvintelor comune, cuprinzînd, de data aceasta, mai multe puncte din centrul şi sudul Transilvaniei şi al Moldovei, unde coboară pînă în pct. 605 (Furcenii Vechi-Te-ouei). Puncte izolate sînt 833 (Petrila-Hunedoara) şi mai ales 886 (Isbiceni-€orabia).
Pentru o mai bună ilustrare a productivităţii acestor derivate pe arii dialectale am înregistrat numărul răspunsurilor obţinute în fiecare localitate anchetată şi am observat că, cu cît numărul derivatelor creşte, numărul punctelor în care au fost înregistrate scade. Peste zece derivate am înregistrat numai în punctele : 346, 349 (aici cele mai multe : 19), 353, 362, ^65. Constatăm că cea mai mare frecventă apare şi la numele proprii de persoane tot în Maramureş 4.
* Localizarea atestărilor este făcută conform datelor din culegere. Cifra indică frecvenţa apariţiei în text.
La această concluzie ajunge şi Aurelia Stan în articolul o problemă de aniroponimie : rect cu sufixe diminutivale a prenumelor din ALR, în gl ix (1964), nr. 1, p. 97-108.
92 repartiţia geografica a sufixului   ~UC(ă) 4
în ale, am mai înregistrat la numele proprii două sufixe compuse r -ucuţa (Todorucuţa) în pct. 53 şi -iţuca (Dochiţuca) în pct. 386.
Pasca 5 dă şi compusul -ucan din Alăiuean (p. 159) şi -ucea din Bărbucea (p. 171), la care se adaugă Băducea 6.
Lucrările de onomastică pe care le-am consultat aduc precizări privitoare la productivitatea sufixului în diverse puncte geografice. Pasca în lucrarea citată include sufixul -uc printre sufixele cele mai productive (p. 106), dînd un număr mare de derivate de la nume de persoane (p. 146). Sabina Teiuş, studiind prenumele hipocoristice din Valea Bistriţei (Bicaz)^ găseşte şi derivate cu -uca, uc(u), -ucă7, fără să-1 enumere însă printre sufixele productive.
Dintre formaţiile cu sufixul -uc, -uca, -ucă, -ucu de la nume proprii, numai cîteva sînt general folosite. Nume ca Sânducu, Băducu, de exemplu, sînt frecvente 8. Observăm că la acest nivel al limbii apare numai sufixul -ucu, singura formă frecventă de altfel.
Dar derivate ca lonuc, Lăzăruc, Lenuca, Antonuc, Păvăluc, ŞtefănucT Petrucă, Gavrilucă. Florucă, Grigoruc, Dumiiruc, Zamfirucă, lîiuc,' Toderue şi altele au un pronunţat caracter regional. Nu putem trece peste observaţia lui Pasca, referitoare la sufixul -uc: ,,E remarcabil că derivă mai ales de la nume de botez din cele mai cunoscute" (p. 106).
Sufixul -uc(ă) formează şi nume proprii de animale domestice, por-nindu-se, de cele mai multe ori, de la unele însuşiri fizice ale lor. El apare astfel în nume de capre (Bălţuca, Brezuca, Cerceluca), de vaci (Mărtuca)y oi (Bâluca)9, bivoliţe (Gheşuca), cai (Boibuc)10, cîini (Tumbuluc)11.
în ce priveşte toponimicele, în materialul consultat12 nu am găsit derivate cu sufixul -uc(ă).
4. După ce am urmărit frecvenţa pe arii dialectale, să vedem cîte dintre derivatele cu sufixul -uc(ă) apar în limba literară. Eemarcăm că scriitorii care folosesc în operele lor derivate în -uc sînt originari din regiuni în care, după harta întocmită de noi, astfel de formaţii apar frecvent. Cităm pe Eusebiu Camilar, Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu.
5 în Nume de persoane şi nume de animale în Tara Oltului, Bucureşti, 1936.
6 Cf. do, p. LXVI.
7 Despre formele hipocoristice ale prenumelor din Valea Bistriţei (Bicaz), în cl vii (1962) nr. 1, p. 47.
8 Al. Graur, în Nume de persoane, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1965, p. 65 — 66, include sufixele -uca şi -ucu printre sufixele cele mai importante cu care se formează diminutive de la nume de persoane, iar Al. Cristureanu, în Prenume de provenienţă cultă în antroponimia românească, din Studii şi materiale de onomastică, Editura Academiei, Bucureşti 1969, aminteşte la p. 34 şi sufixul -uc(u).
9 Cf. Traian Pătrăşcanu, Nume de animale din judeţul Alba, în ll xxii (1969), p. 107.
10 Cf. Şt. Pasca, lucr. cit., p. 356, 367.
11 Cf. Gr. Brîncuş, Nume date animalelor domestice, în lr xvi (1967), nr. 2, p. 169 — 175.
12 Iorgu Iordan, Toponimia românească, Editura Academiei, Bucureşti, 1963; Gr. Rusu? Nume de locuri din nord-estul Transilvaniei, în Studii şi materiale de onomastică, p. 153 ş.u. ; M. Homorodean, Toponimia satelor Cinciş şi Valea Ploştii (judeţul Hunedoara), ib., p. 87 ş'. u. ; E. Janitsek, Toponimia văii superioare a rîului Sieu, ib., p. 111 s. u.; M. Oros, Din toponimia văii Bistrei (judeţul Bihor), ib., p. 189 ş.u.
5 lucreţia mareş 93
Potrivit dm, care înregistrează 22 de derivate cu sufixul -uc(a) — 19 substantive şi 3 adjective 13 —, situaţia acestor derivate se prezintă în felul următor. Sînt considerate literare : bălăuc, dănciuc, năsuc, pătuc, sătuc, tătucă, ţîrucâ, ţîţucă, uituc, viţelucă; populare : mămucă; regionale : frunzucă, moşuc, neniuc, puiuc, ziucă; rare: inimucă, mînzuc, mîţuc, şpînzucă, răţucă, străinuc. Delimitarea făcută între indicaţiile „regional" şi „rar" este arbitrară. Atestările pe care le avem pentru cuvintele considerate rare în dm ne îndreptăţesc să le considerăm tot regionale. In privinţa celor zece formaţii considerate literare în dm, ne exprimăm mirarea <că iîrucă, derivat de la' ţîră, nu este calificat regional, deşi cuvîntul-bază poartă această menţiune. De asemenea atestările pe care le deţinem pentru ţîţucă ( Jarmk-Bîrseanij, d. 76, Marian, î. 134, T. Papahagi, m.^236) şi viţelucă (Reteganul, ap. cade) nu ne îndreptăţesc să le considerăm literare.
Potrivit atestărilor noastre, numai patru derivate ar putea fi considerate literare (diminutivele năsuc, pătuc, sătuc şi adjectivul uituc), trei populare, deşi nu generale (dănciuc, mămucă, tătucă), iar restul regionale.
5. Dat'fiind faptul că derivatele cu sufixul -uc au, pe de o parte, o răspîndire geografică limitată, iar pe de altă parte sînt slab reprezentate la nivelul limbii literare, ne-am întrebat care sînt derivatele corespondente folosite în cele două planuri. înţelegem prin derivate corespondente derivatele formate de la aceleaşi teme, cu sufixe avînd valoarea sufixului -uc(ă).
Pe plan regional problema concurenţei sufixului -uc este în linii mari analizată de V. Rusu în articolul citat. Cercetînd derivarea cu sufixe pe baza Atlasului lingvistic român, autorul arată că sufixele -ică, -isoară, -iţă, -uţâu (p. 262) intră în concurenţă cu sufixul -ucă.
La nivelul limbii literare am întocmit pe baza dm o situaţie a derivatelor corespunzătoare celor discutate aici.
Se exclud desigur, de la început, derivatele formate de la cuvinte regionale (căiţucă, ceterucă, gozuc, lăibăruc, rînzucă, struţuc, hireşuc, minte-năşuc ş.a.j.
Derivatele corespunzătoare formaţiilor regionale cu -uc prezintă în limba literară sufixele :
substantivale : -el: alunuc, nepotuc; -ică, -ulică: bădiuc, bădiuluc(ă), mămucă, nevăstucă, tătuc(ă), ziucă; -ior, -ioară, -cioară: câsucă, frătuc, inimucă, sorucă, uliţucă; -(i/u)şor, ~(i/u)şoară : aţucă, brăţiuc, brăţucă, buznea, cep ucă, deluc, dîmbuc, fâţucă, fînuc, hăinucâ, lăducâ, măţuc, pînzucă, puiuc, săpucă, scorţucă, sfănţuc, trebucă, ţărucă, ţîţucă, văruc, zestrucăj -iţă, -uliţă : bădiuc, băltucă, cununucă, jătucă, frunzucă, gurucă, lăducă, mierlucă,' slujbucă, turtucă; -uieă : jerestrucă; -uleţ : dîmbuc, fiuc, mînzuc, moşuc; -uş, -uşă : căţelucă, picioruc, viţelucă; -uşcă : răţucă; -uşel: mieluc;
13 în dm nu sînt înregistrate derivate adverbe, pronume şi interjecţii.
14 Pentru aria de răspîndire a sufixului -uţă vezi Eugenia Contras, Sufixul -uţ(ă), în smfg iv, p. 160.
94 repartiţia geografica a sufixului -UC(ă) Q
-uţă: bărbucă, căsucă, hăinucă, limbucă, mînucă, năjrămucă, periucă, sâniucâ;
adjectivale: -el: străinuc, tînăruc; -ieel: bunuc, câlduc; -işor: dulciuc; -uţ : grăsuc, slăbuc;
adverbiale : -inel? -işor : încetuc; pronominale : -uţă : mâtâlucâ.
Cele mai multe corespondente literare sînt formate deci cu sufixele -işor (-işoară), -iţă şi -uţă.
6. în încheierea cercetării noastre putem spune că sufixul -uc(ă) este un sufix cu pregnant caracter regional. Este folosit cu deosebire în Maramureş, şi răspîndit în toată partea de nord a ţării şi în sud-estul Transilvaniei. Chiar în aceste regiuni, este cunoscut mai ales prin derivatele de la nume proprii de persoane şi de la termenii de înrudire, folosiţi cu precădere ca termeni de adresare cu pronunţată nuanţă afectivă. Sufixul -uc(ă) este deci un sufix puţin productiv.
Pentru cuvintele comune derivate cu sufixul -uc(ă) nu avem atestări vechi15. Cîteva nume proprii din sec. al XVI-lea înregistrate în no în Moldova Buţucan (p. 225), în Muntenia Tânucă (p. 386) şi începînd din sec. al XVII-lea Buzucă (p. 226), Bănuc (p. 190), Vlăducă, Ylăducu (p. 409) ne determină să credem că în trecut a fost folosit pe tot teritoriul ţării. Prezenţa numelor proprii, precum şi constatarea de mai sus că derivatele cu sufixul -uc sînt preferate în regiuni conservatoare din punct de vedere lingvistic, ne duc la concluzia că este un sufix vechi.
Temele la care se ataşează sînt de asemenea cuvinte vechi. Vom da cîteva exemple pentru fiecare categorie : comune cu albaneza (baltă, buză, mînz, moş), moştenite din latină (casă, jată, jrate, gură, inimă, mamă, minte, nepot, prînz, soră, soţ, tată, văr, vis, zi, bun, tînăr), din slavă (haină, milă, mîndru, nene, nevastă), cuvinte din maghiară cu circulaţie regională (goz, jimblă, minteni, pecie, tîrnaţ), din sîrbocroată (căiţă), din germană (ladă, struţ,,buchet"). Pap tul că nu avem teme de origine turcă sau greacă ar putea duce la ideea că nici la epoca acestor împrumuturi sufixul nu era productiv în regiunile din sudul ţării.
ANEXĂ
SUBSTANTIVE
1. băietucă s.f. (gl. reg.)
2. besăducâ s.f. (gr. s. vn)
3. brăţiuc s.m. (Bîrlea, b. 72)
4. căiţucă „scufiţă" s.f. (alr sn iv h 1163/574)
5. căluc s.m. (dr v, 111)
15 Nici Eugenia Contras şi Magdalena Popescu-Marin, în articolul La suffixation dans le roumain des XVIe-XVIII^ siecles din rrl xii (1967), p. 397-416, nu-1 menţionează.
lucreţia mareş 95
6. căţelucă s.f. (alr sn iii h 669/346)
7. cenusucă s.f. (Bîrlea, a. p. i 260)
8. cepucă „arpagic" s.f. (alr sn i h 192/362)
9. ceterucă s.f. (Bîrlea, c. p. 120, folc. transilv. i 311)
10. cinucă s.f. (gr. s. Vii)
11. ciumucă s.f. (gr. s. Vii)
12. cînuc s.m. (alr sn iii h 669/272)
13. cununucâ s.f. (alrt ii 147)
14. dătucă s.f. (Să te văd cîte-o dătucă. folc. transilv. i 216)
15. deluc s.m. (alr sn iii h 809/272)
16. dîmbucă s.f. (alr sn iii h 809/260)
17. jătucă s.f. (folc. transilv. i 215, ALRi/nh 191/255,341)
18. jăţucă s.f. (T. Papahagi, m. 220)
19. jerestrucă s.f. (folc. transilv. i 216)
20. jînuc s.n. (T. Papahagi, m. 220)
21. jomucă s.f. (gr. s. Vii)
22. jrătiuc s.m. (Bîrlea, b. 18, folc. transilv. i 336)
23. găzducă (si găzdiulucă) s.f. (gr. s. vii)
24. jămlucă „franzeluţă" s.f. (alr sn iv h 1070/260)
25. iepucă s.f. (dr v 132)
26. lăducă s.f. (alr sn ii h 457/362)
27. leliucă s.f. (alrm i/n h 231/247, 251, 266, 280, 283, 357)
28. luminiucă s.f. (gr. s. Vii)
29. lutuc s.n. (gr. s. Vii)
30. mărhucă s.f. (Bîrlea, b. 88)
31. meliţucă s.f. (a v 15)
32. mierlucă s.f. (folc. transilv. i 459)
33. miezuc s. (lex. reg. 17, alr ii 6365/365)
34. miorucă s.f. (folc. transilv. i 325)
35. năjrămucă s.f. (T. Papahagi, m. 227, Bîrlea, c. p. 106,
228, n alr—Mar am. i h 60/234, 238)
36. nănucă s.l (alr i/ii h 168/278)
37. neamuc s.n. (Bîrlea, b. 126, Bîrlea, l. p. m. i 190)
38. nuntucă s.f. (Bîrlea, b. 124, Bîrlea, l. p. m. i 186,
gr, s. vn)
39. osuc s. (fd iv 46)
40. păsăriucă s.f. (bîrlea, c. p. 123)
41. păunucă s.f. (gr. s. Vii)
42. săniucă s.f. (alr sn v h 1308/362)
43. săptămînucă s.f. (gr. s. vii) -
44. săpucă s.f. (alr sn i h 28/353)
45. scorţucă s.f. (alr sn iv h 1141/353)
46. sluiuc s.n. (gl. reg.)
47. ţăpuc s.m. (şez. v 165)
48. ţîrişucă s.f. (gl. olt.)
49. uliţucă s.f. (gr. s. Vii)
50. urmucă s.f. (gr. s. vii)
repartiţia geografică a sufixului -uc(d)
8
51. vărue s.m. (Bîrlea, l. p. m. i 261, Bîrlea, a. p. i 392)
52. varuca s.f. (gr. s. vii)
53. vînătuc s.n. (gl. reg.)
adjective
1. arsucă (gr. s. vii)
2. bunuc (T. Papahagi, m. 215, gr. s. Vii)
3. câlducă (apă călducă, alr sn h 1128/272)
4. căznituc (gr. s. vii)
5. dulciuc (Udrescu, gl.)
6. hămnişucă (gr. s. vii)
7. hireşuc (lex. reg. 14)
8. măriucă (gr. s. Vii)
9. mîtîţăluc, -ă (gl. reg., lex. reg. ii 126)
10. pustiucă (gr. s. vii)
11. singurucâ (gr. s. vii)
12. slăbuc (gl. reg., alr ii/i li 82/362, gr. s. vii)
13. truditucă (gr. s. vii)
14. văduvuc, -ă (gr. s. vii)
adverbe
1. acăsueă (gr. s. vii)
2. biniucă (gr. s. vii)
3. mintenăşuc (lex. reg. 14)
pronume
1. miniucă (gr. s. vii)
2. tiniucă (gr. s. vii)
interjecţii
1. i^e<z (lex. reg. 20)
2. (gr. s. vii)
SUFIXUL- UIOA
DE
ZORELA CRETA
1. în primele lucrări care s-au ocupat de sufixele limbii române, sufixul -uică nu era considerat sufix independent. Diez 1 şi, după el, Quin-tescu 2 îl consideră o variantă a sufixului -uc.
Densusianu, vorbind despre sufixul -că, observă că acesta se ataşează adesea diminutivelor în -uie şi dă exemplele : cămeşuică, cărăruică, ferestruică, păsăruică, răţuică2.
Tiktin4, înşirînd cîteva diminutive formate cu sufixe diferite, pentru a prezenta modalităţile de formare a diminutivelor în limba română, inserează între acestea cuvîntul păsăruică, pe care-1 notează păsăr-ui-că, considerindu-1 deci format cu două sufixe.
Singurul lingvist care, în această epocă, vorbeşte despre un sufix -uică este Sextil Puşcariu, în studiul său asupra sufixelor diminutivale din limba română 5. în privinţa originii acestui sufix, Puşcariu nu se pronunţă în mod hotărît. El combate părerea lui Diez şi Quintescu şi admite ca posibilă existenţa unui sufix *-ujka în limbile slave, sufix care a putut aă fie adoptat de limba română, aşa cum a fost adoptat -ajJca > -aică şi -ejka > -eică. Puşcariu remarcă însă lipsa de asemănare în privinţa sensului între -uică şi -aică, -eică şi semnalează în schimb similitudinea existentă între -uică şi -ui, fără a merge mai departe pe această cale.
Mai tîrziu, G. Pascu 6 arată că -uică s-a format pe teren românesc din sufixele -ui şi -că, primul de origine latină, al doilea de origine slavă.
1 Grammatik der romanischen Sprachen, Bonn, 1858, p. 290.
2 De deminutivîs linguae rumanicae, vulgo walachicae nominatae, Berolini, 1867.
3 Cf. dhlr I, p. 250.
4 Cf.   Die rumănische Sprache, Grundriss der romanischen Philologie von Gustav Grdber I, Strassburg, 1904-1906, p. 602.
5 Cf. Die rumânischen Diminutiv suf fixe, în jahresbericht viii (1902), p. 139, 193, 194.
6 Sufixele româneşti, Ediţiunea Academiei Române, Bucureşti, 1916, p. 230, şi La philo-iogie roumaine dans Ies pays germaniques et en France, Leipzig, 1923, p. 30.
^  - c 26
98 zorela creta
Această explicaţie a fost preluată de lucrările ulterioare 7 şi o vom adopta şi în lucrarea de faţă.
Iniţial sufixul -că s-a ataşat la diminutive deja formate cu sufixul -uie : cămâşuică < câmăşuie, car amică < cărăruie, ferestruică < ferestruie, livăzuică < livăzuie, păsăruică < pâsăruie etc. (vezi Densusianu, ca,re se opreşte la această situaţie), dar derivatele respective au fost analizate de vorbitori ca formate dintr-o temă şi un singur sufix compus : cămaşă + -uică, cărare + -uică etc. Astfel s-a format un nou sufix, bine sudat, simţit ca element unic, capabil să formeze noi derivate.
2. Observaţiile lui Pascu privitoare la sufixul -uică din lucrarea sa Sufixele româneşti rămîn valabile şi astăzi. Ele pot fi însă completate,, ceea ce am încercat să facem în lucrarea de faţă.
îmbogăţind lista derivatelor lui -uică (numai 8 la Pascu), am găsit date noi: am constatat, că -uică formează diminutive nu numai de la nume comune, ci şi de la nume proprii, că formează derivate nu numai de genul feminin, ci şi de genul masculin.
Am încercat apoi să urmărim cîteva probleme de care nu s-a ocupat Pascu : temele de la care se formează derivatele lui -uică, vechimea sufixului, repartiţia regională a derivatelor, concurenţa cu alte sufixe.
Lucrarea se bazează pe materialul oferit de dicţionarele curente (da tipărit şi manuscris, dlr, dlrc, dm) şi unele lucrări apărute ulterior,, ca seria nouă a Atlasului lingvistic român, glosare de cuvinte regionale şi colecţii de literatură populară, pe care le vom cita cînd va fi cazul.
în întocmirea listei am întîlnit unele dificultăţi legate de existenţa, unor dublete în -uică şi -uie, formate de la aceeaşi temă. Pe lîngă perechile menţionate de Densusianu şi Pascu (cf. lucrările citate) Bălţuică — Bălţuie,, câmăşuică — cămăşuie, cărăruică — cărăruie, ferestruică — ferestruie, livăzuică — livăzuie, păsăruică — păsăruie, răţuică — răţuie, cuvinte pe care Pascu nu le consideră formate cu -uie, ci cu sufixul -că, am mai găsit cîteva : cămăruică — cămăruie, cetăţuică — cetojţuie, ceteruică — ceteruie? frigărui că — frigărui e, nevăstuică — nevâstuie, zăpăzuică — zăpăzuie.
Toate aceste cuvinte sînt analizabile într-o temă şi sufixul -uică» Deşi sufixul -uică s-a desprins la origine, printr-o falsă analiză, din diminutivele formate de -uie, la care s-a ataşat apoi sufixul -că, nu credem că toate cuvintele terminate în -uică care au perechi în -uie s-au format de la acestea. linele s-au putut forma direct cu sufixul -uică după ce acesta a-devenit productiv, iar dubletele lor în -uie pot fi explicate la fel cu celelalte dublete formate cu alte sufixe : păsăruică- — păsărică, frunzuică — frunzuliţă, fătuică — fetiţă etc.
Dicţionarele consideră cuvintele în discuţie ca fiind formate cu sufixul -uică. Atît da, cît şi dm (acesta însă nu le atestă pe toate) sînt de această părere, cu o singură excepţie : cetăţuică < cetăţuie în da.
7 Cf. Em. Vasiliu, Accentuarea derivatelor cu două sufixe în limba română, în scl v (1954), nr. 3 — 4, p. 335 ; Eugenia Contras şi Magdalena Popescu-Marin, La suffixation dans le roumain des XVIe — XVIIIe siecles, în rrlxii (1967), nr. 5, p. 402.
3 sufixul -uică 99
Am încercat să comparăm atestările din da manuscris, spre a vedea dacă derivatele în -uie sînt mai vechi decît cele în --uică. Eezultatele nu sînt concludente, deoarece atestările pentru derivatele ambelor sufixe sînt aproape numai din texte de literatură populară. Nu putem deci decît să presupunem că sînt toate destul de vechi.
Deoarece nu avem certitudinea că în toate cazurile cînd avem formaţii paralele în -uie şi -uică, de la aceeaşi temă, cel în -uie este anterior, pentru că nu putem spune care dintre derivate s-au format de la sinonimele lor în -uie şi care sînt formate direct cu -uică, socotim că, în lucrarea de faţă, putem' include în lista derivatelor lui -uică toate cuvintele care sînt analizabile într-o temă cunoscută şi sufixul -uică.
Am întocmit astfel o listă de 67 de derivate în -uică, dintre care 14 au dublete în -uie. E greu de spus care dintre cele două sufixe este mai puternic, ambele avînd derivate regionale cu circulaţie destul de restrînsă. Derivatele ferestruică şi păsăruică şi-au învins corespondentele în -uie : ferestruică a intrat în limba literară, este chiar cel mai răspîndit diminutiv al lui fereastră; păsăruică este un cuvînt cu circulaţie mare^ şi foarte numeroase atestări, pe cînd păsăruie are numai două atestări. în schimb, dintre frigăruie şi frigăruică, primul este termenul mai cunoscut.
Am întîlnit şi cîteva cuvinte neanalizabile cu terminaţia -uică. Unul este probabil format prin ataşarea lui -uică la un cuvînt străin : fiţuică „petic de hîrtie pe care se fac diverse însemnări5', pe care dm îl apropie de germanul Fitzel; altele sînt variantele unor cuvinte împrumutate cu finala asemănătoare : Jiăţuică, variantă a lui Mţucă „haină ţărănească pentru bărbaţi şi femei", pe care da ms. îl consideră provenit din ucraineanul liatzuka; şcătuică, variantă a lui scatulcă „cutiuţă", care vine din rus. uinamyjina. Altor cuvinte nu le cunoaştem etimologia, aşa că nu putem spune dacă ele conţin sufixul. în această situaţie sînt cuvintele : săs&ruică 8 f. „numele unei plante folosite în medicina populară", şez. xv 119 ; stăruică m. „al doilea naş"; ţuguică f. „femeie proastă" ; zăbrăluică î. „fetişcană, copilită". Tot aici trebuie să amintim cuvîntul ţuţuică inclus în di, pe care nu l-am găsit în altă parte, deci nu-i cunoaştem nici sensul, nici etimologia.
3. Sufixul -uică este un sufix nominal. Pe lîngă substantive pro-priu-zise, el formează şi un derivat cu valoare adverbială: ciuciuică „pe vine" din expresia şezi ciuciuică format de la ciuci(u) cu acelaşi sens şi aceleaşi valori gramaticale. Marea majoritate a substantivelor pe care le formează sînt de genul feminin şi cîteva de genul masculin. Substantivele masculine sînt mai ales nume proprii de persoane : Fănuică, Ghiţuică, Niţuică, Răduică etc. (vezip. 100); la acestea se adaugă un nume propriu de animal (cîine) : Lăbuică şi substantivul comun tătuică.
După da ms. ar fi masculin şi substantivul ţîrfuică „copil obraznic, neastâmpărat", dar singura atestare de care dispunem (Iovescu, n. 31) nu ne permite să tragem nici o concluzie în privinţa genului gramatical.
8 Săsăruică apare înregistrat în di şi da ms. în mod greşit, contrazicînd izvorul, în forma sărăruică.
100 zorela creta 4
Sufixul -uică are o singură formă atît pentru substantivele feminine, cît şi pentru cele masculine. Un singur cuvînt pare să se abată de la această regulă: văruio (cf. Ciauşanu, v. 208), substantiv masculin care a eliminat vocala finală a sufixului. Aceasta se explică prin faptul că văruio nu este un derivat format de la văr cu sufixul inexistent *-uic, ci un derivat regresiv de la femininul văruică.
4. Sufixul -uică este un sufix diminutival care formează de obicei substantive feminine de la teme feminine. Uneori se ataşează la substantive masculine sau neutre, la adjective sau la verbe, dar situaţiile de acest fel nu sînt numeroase şi le întîlnim mai ales atunci cînd sufixul nu formează diminutive propriu-zise; în aceste cazuri -uică nu se mai conformează regulii sufixelor diminutivale de a nu schimba categoria gramaticală şi genul temelor la care se ataşează. Există deci cîteva substantive feminine:
a) Formate de la substantive masculine : niţuică ,,numele unui joc popular", despre care presupunem că derivă de la numele propriu Niţă (vezi şi Niţuică m.; da şi dlr nu dau etimologia cuvîntului), sfănţuică „monedă de o jumătate de sfanţ".
Trebuie să aducem în discuţie şi derivatul mosuică „naşă de botez", pe care-1 considerăm format de la moaşă9 (care are' regional/ şi sensul de „naşă"), spre deosebire de dlr, care-1 derivă de la moş. în sprijinul părerii noastre aducem argumentul că moş nu are între sensurile sale sensul de „naş" şi că sufixul se ataşează, în mod obişnuit, la substantive feminine.
b) Formate de la substantive neutre : liuliuruică „rachiu" < liur „must de fructe, vin slab", pîrţuică „diaree" < pîrţ.
c) Formate de la adjective : albăstruică „epitet argotic pentru o fată tînără" < albastru, apătuică „mîncare proastă", care vine, probabil, de la apătos (da ms. nu dă etimologia cuvîntului); Bălţuică „nume pentru o vită bălţată" < bolţ „bălţat" ; Bâluică „nume pentru o vacă de culoare deschisă" < băl „cu păr de culoare deschisă, blond".
d) Formate de la verbe : arzuică „numele unui joc de copii" < arde. Substantivele masculine sînt formate de la substantive masculine, cu singura excepţie a numelui propriu Lăbuică m. < labă f.
Derivatele sînt mai ales nume comune formate tot de la nume comune (rar şi de la adjective sau verbe). Un singur derivat nume comun provine, probabil, de la un nume propriu : niţuică < Niţă.
Numele proprii de persoane sînt formate numai de la nume proprii: feminine Anuica şi Năstăsuică10; masculine Duică, Fănuică, Gfhiţuică, Niţuică, Păvăluică, Răduică, Tânăsuică, Truică.
Numele proprii de animale sînt formate de la substantive comune : Lăbuică < labă, Lebăăuica < lebădă, Mărţuica < marţi sau de la adjective (vezi mai sus Băluica, Bălţuică).
De obicei derivatele de la un substantiv se formează prin simpla adăugare a sufixului la tema nominativului singular. Cîteva derivate se abat de la această regulă.
Vezi şi Scurtu, t. 16.
Cuvîntul e atestat numai în această formă.
5 sufixul -uică 101
Este interesant faptul că de la zăbrea avem două derivate, unul de la tema nominativului: jebruică şi altul de la tema flexionară în -l: zăbre-luică.
De la cuvîntul stea am găsit numai derivatul de la tema în -l: stelăluică. Acesta, ca şi căsăluică, sînt formate cu un sufix dezvoltat -ăluică, făcut probabil după -ăluie, pe care-1 găsim în căsăluie.
Derivatul lâdăţuică are tot un sufix dezvoltat -ăţuică, corespondentul lui -ăţuie din lădăţuie.
Cuvîntul liuliuruică < liur este format şi prin repetarea cuvîntului temă, repetare care pare să aibă rol onomatopeic.
Derivatul lui babă îl găsim numai într-o formaţie prefixată : răzbă-buică, „femeie foarte bătrînă, babă".
'5. Temele de la care s-au format derivatele lui -uică sînt foarte variate ca origine : latină, slavă, neogreacă, germană, maghiară, onomatopee. Aproape jumătate din derivate au teme de origine latină : albăstruică, apătuică, arzuică, Bălţuică, cămăşuicâ, cărâruicâ, căsăluică, căsuică, cetă-ţuică, ceteruică, făţuică, ferestruică, frunzuică, gâleţuică, (mă)-muică, Mârţuică, păsăruică, secâruică, soruică, spinăruică, stelăluică, tătuică, văruică, zămuică.
Un sfert din derivate au teme de origine slavă, dintre care cea mai mare parte sînt din slava veche : Băluică, cirezuică, jebruică, Lebăăuica, mîndruică, nevăsiuică, plevuică, răzbăbuică, trîmbiţuică, zăbreluică, zăpâ-zuică, două din bulgară : livăzuică, meliţuică şi unul din ucraineană : liuliuruică.
Cîteva derivate au teme de origine comună cu albaneza : măzăruicâ, mosuică, răţuică. Cîte două derivate au teme de origine neogreacă : camă-ruică şi şălătruică-, maghiară: cepsuicâ (< ceapsă „bonetă") şi Lăbuică; germană5: lădăţuică şi sfănţîiică. Un derivat are o temă onomatopeică : pîrţuică.
Cîteva derivate au ca teme cuvinte formate pe teren românesc : ciuciuicâ < ciuci(u) < ciuci, frig ăr uică < frigare < frige, miresuică < mireasă < mire.
Două derivate au teme cu origine necunoscută : răgiluică şi ţîrfuică (care vine probabil de la ţîrfă „nisip", ca cenuşotcâ < cenuşă).
6. Sufixul -uică nu are un număr mare de derivate, deşi se ataşează la teme variate ca origini.
El este un sufix vechi. Dovada o conţine faptul că formează derivate numai de la cuvinte din fondul vechi al limbii, nu şi de la neologisme.
Cîteva derivate au atestări vechi: nevăstuică11 prav. gov., la tdrg, lsr 90 V2/l, păsăruică12 Dosoftei, ps. 272, carte 94, săgetuică Dosoftei, v. s. 143, cărăruică amxn.car., căsuică ib., soruică Ţichikdeal, f. 52, trîmbiţuică Tomici, c. a. 12, cepsuică lb, ceiăţuică ib., ceteruică ib., răţuică ib.
11 Cf. M. Popescu-Marin, Din istoria derivării cu sufixe în limba română, în lr xv (1966), nr. 1, p. 149.
12 Cf. E. Contras şi M. Popescu-Marin, lucr. cit., p. 402.
Î02 zorela creta 6
Putem presupune că sufixul a fost mai productiv în limba veche decît ne dovedesc derivatele pe care le cunoaştem. Cît timp sufixul a fost viu în limbă, a putut să dea naştere la formaţii spontane, ocazionale, cum sînt de cele mai multe ori diminutivele. Multe din ele au putut să circule pe cale orală, fără să fie consemnate, pe vremea cînd singurele texte scrise erau textele religioase.
Nu cunoaştem nici un derivat format recent, ceea ce dovedeşte că astăzi sufixul nu mai este productiv.
7. Valoarea sufixului -uică este cea diminutivală. Derivatele lui sînt diminutive propriu-zise şi false diminutive.
A.l. Diminutivele propriu-zise numesc obiecte de proporţii reduse faţă de cele numite de temă. Acestea formează grupul cel mai numeros din lista derivatelor lui -uică: cămăruică, cămăşuică, cărăruică, căsăluică, căsuică, cepsuică, cetăţuică, cirezuică, făţuică „faţă de pernă", ferestruică, frigăruică, frunzuică, jebruică, găleţuică, lădăţuicâ, livâzuică, meliţuică, păsăruică, râgiluică, răţuică, săgetuică, seceruică, sfănţuică, trîmbiţuică, zăbreluică, zăpăzuică.
2. Diminutivele pot fi şi nume de fiinţe tinere 13, cum este cazul derivatelor : fătuică, nevăstuică (unei neveste bătrîne nu i se prea spune nevăs-ţuică).
3. De cele mai multe ori diminutivele conţin şi o notă afectivă, ele exprimînd simpatia, admiraţia vorbitorului faţă de obiectul denumit de cuvîntul temă, faţă de gingăşia, delicateţea, tinereţea sau alte însuşiri ale lui. Sînt însă şi situaţii în care diminutivul nu prezintă decît valoarea afectivă dezmiefdătoare, fără să posede atributele obişnuite ale unui diminutiv, adică fără să denumească un obiect de dimensiuni reduse etc. Aceasta este situaţia exemplelor următoare : ciuciuică < ciuciu : Şezi ciuciuică. rev. crit. iii 93 ; ceteruică : Cîrţîi, cîrţîi, ceteruică, JDu-te acasă, nevăstuică, Că ţi-i beteag bărbatul. Beteganitl, te. 163; miresuică : Mire-suică, săraca, Pupă-i mina soacră-ta Şi pe faţă şi pe dos Că ţi-a dat mire frumos, folc. mold. ii 758 ; mindruică, ,,iubită" : Io nu-s fişor Să pot să mă-nsor Şi-s o păsăruică Nu ştiu de mindruică. Alexici, l. p. 105 ; (mă)muică ; răzbăbuică : A mai rămas moşiu Ionică cu răzbăbuica lui Ilincuţa. Teodoresclt p. p. 131; moşuică „naşă la botez" ; soruică; spinăruică : Spineruica-i putrădza Şi faţa albă călfidza.ARK. folk. iii 107 ; stelăluică : Stea, stelăluică, De mi-aifi soruică. gr. s. vi 154 ; tătuică; văruică : Daulică, măi văruică, Ia oglinda şi te uită C-ai pus rumenea prea multă. folc. transilv. ii 541.
Unele din exemplele de mai sus sînt nume de rudenie, deci cuvinte care numesc persoane cu care vorbitorul are relaţii afectuoase.
Ciuciuică este folosit în limbajul copiilor, limbaj pentru care sînt caracteristice diminutivele.
în unele cazuri este posibil ca necesităţile de rimă să fi influenţat întrebuinţarea diminutivului.
3 sufixul -uică 103
Sînt şi cazuri cînd nu putem spune cu precizie dacă diminutivul este folosit numai sub impulsul afectivităţii sau reflectă o calitate obiectivă, în citatul următor, soruică poate să însemne nu numai „soră iubită'^, ci şi „soră mai mică" : M mi-si ajungea El într-altă ţară, Peste nouă Jiotară, La soruică lui, Floarea Cîmpului. Catană, b. 92.
Valoarea afectivă poate fi şi depreciativă atunci cînd dimensiunile reduse ale obiectului duc la degradarea, la scăderea valorii lui. Se |>are că aceasta este situaţia cuvîntului plevuică „un soi de peşte mic, orice peşte mic, plevuşcă" < pleavă „un soi de peşte mic".
4. Tot aici se încadrează numele proprii alintătoare : Anuica, Ghi-ţuică, Nastasuică, Păvâluică, Tănăsuică, hipocoristicele : Duică, Truică 'şi numele de familie : Fănuică, Niţuică şi Răduică, care la origine au fost, probabil, nume de botez.
B. O serie destul de numeroasă dintre derivatele lui -uică sînt false diminutive u, nedenumind un obiect de proporţii reduse faţă de cel denumit de temă. Ele se aseamănă cu diminutivele prin unele dintre valorile derivatelor, cînd ele denumesc fiinţe tinere (dar nu în raport cu temele), obiecte faţă de care vorbitorul are legături afective sau obiecte degradate. Pe lîngă acestea, falsele diminutive mai au şi o serie de valori care nu se întîlnesc la diminutivele propriu-zise, valori care decurg din diminuarea calităţii (apătuică, „mîncare proastă"), dintr-o asemănare între obiectul denumit de derivat şi cel denumit de temă (cum e cazul numelor de plante sau al numelor comune de animale) sau dintr-o legătură care există între acestea două, legătură mai mult sau mai puţin evidentă.
Am găsit la falsele diminutive ale lui -uică următoarele categorii semantice :
1. Nume de animale :
— nume proprii: Bălţuică, Băluică, Merţuica şi Mărţuică „nume dat unei vaci fătată marţea", Lăbuică, Lebăduică „nume de capră".
— nume comun : nevăstuică.
2. Nume de plante : măzăruică, sărăruică, săgetuică, şălătruicâ (< să-latră, variantă a lui salată). Toate sînt specii diferite de plantele denumite de teme.
3. Nume de fiinţe tinere : albăstruică, ţîrjuică.
4. Nume de dansuri: nevăstuică, niţuică.
5. Nume de jocuri de copii: arzuicâ, căsuică.
6. Nume de boală : pîrţuică „diaree".
7. Nume de mîncăruri şi băuturi: apătuică, liuliuruică „rachiu", zămuică „ciorbă acră, borş". Marea majoritate a exemplelor de mai sus numesc de fapt pe purtătorul unei calităţi. Paptul este evident la numele de animale. Formarea numelor de plante se explică în acelaşi fel: măzăruică şi-a primit probabil numele din cauza unor asemănări cu mazărea.
Tot după însuşirea caracteristică a obiectului denumit li s-a dat numele cuvintelor pîrţuică şi apătuică.
13 Gf. S. Puşcariu, Au sujet des diminutifs roumains, în Etudes de linguistique roumaine, Cluj-Bucureşti, 1937, p. 305.
14 Cf. d. Bîrsan, False diminutive, în smfc iii, p. 89.
104
zorela creta
8. Derivatele lui -uică sînt cuvinte cu circulaţie regională. Sufixul nu este caracteristic unei singure regiuni, ci se întîlneşte în întreaga ţară> dar nu în aceeaşi măsură.
Cele mai multe derivate le găsim în Banat şi în Transilvania, destul de multe în Moldova, Bucovina şi Oltenia, cîteva în Muntenia şi cele mai puţine în Maramureş.
Toate derivatele au circulaţie redusă, sînt cunoscute pe teritorii restrînse. Mai bine de jumătate din derivate sînt atestate o singură dată. Mei pe acestea nu le găsim grupate într-o singură regiune. Chiar regiunile în care sufixul este puţin răspîndit au derivate proprii care nu sînt cunoscute în altă parte.
Puţine derivate sînt cunoscute în toată ţara : ferestruică şi păsăruică? care au intrat şi în limba literară. Un alt derivat care a intrat în limba literară este nevăstuică, cunoscut nu cu sensul de diminutiv (deşi acesta, apare nu numai în texte populare, ci şi la scriitori ca Alecsandrî, Negruzzi, Sadoveanu), ci cu cel secundar ,,animal mic de pradă". Faptul că, dintre toate diminutivele lui nevastă, nevăstuică, care astăzi este cunoscut destul de puţin ca atare, şi nu altul, a dat numele animalului este încă o dovadă că odinioară sufixul -uică a fost mult mai răspîndit decît este astăzi.
Un alt derivat regional, f ăţuică, apare la Macedonski (o. iii 97),/ dar numai cu această unică atestare nu-1 putem considera ca intrat în limba literară.
între derivatele lui -uică este şi un termen argotic : albăstruică^
9. Sufixul -uică intră în concurenţă cu o serie de sufixe diminutivale (pentru formaţiile paralele în -uie vezi pct. 2).
Sufixul paronim -ucă are următoarele derivate paralele cu -uică :: fătucă — f ăţuică, frunzucă — frunzuică, meliţucă — meliţuică, nevăstucă — nevăstuică, trîmbiţucă — trîmbiţuică — nume comune, şi Anucă — Anuica,, Nâstăsucă — Năstăsuică, Ghiţucă — Ghiţuică, Păvălucă — Păvăluică, Tă-nâsucă — Tânăsuică — nume proprii. Derivatele ambelor sufixe sînt regionale şi cunoscute cam în aceeaşi măsură.
Alt sufix care-1 concurează pe -uică este -uţă, cu următoarele derivate : Anuţa — Anuica, cămăşuţă — cămăşuică, căsuţă — căsuică, fătuţă— jăţuică, ferestruţă — ferestruică, frunzuţă — frunzuică, miresuţă — mire-suică, mîndruţă — mîndruică, nevăstuţă — nevăstuică, soruţă — soruică, steluţă — stelăluică. Din această serie, cu excepţia perechii ferestruţă — ferestruică, toate derivatele lui -uţă sînt mult mai bine cunoscute decît ale lui -uică, chiar cele care au numai circulaţie regională.
Seria de sufixe -(i)oară. -cioară, -Işoară are cîteva derivate de la teme comune cu -uică : căsişoară, căscioară — căsuică, frunzişoară — frunzuică, livejoară — livezuică, răţişoară — răţuică, surioară — soruică. Acestea toate sînt mai răspîndite decît derivatele lui -uică.
Cîteva derivate comune cu -uică au şi sufixele diminutivale :
-ea : ceterea — ceteruică, nevestea — nevăstuică.
-(ui)ică : frunzulică — frunzuică, găleţică — găleţuică, nevestică — nevăstuică, păsărică — păsăruică.
sufixul -uică
105
-(ul)iţă : frunzuliţă — frunzuică, fetiţă — făţuică, mîndruliţă — mîndruică. Cîte un singur derivat comun cu -uică au sufixele : -uleană : frunzuleană — frunzuică -uşă : car ăr uşă ~~ cărăruică. -tişcă : plevuşcă — plevtiică.
Derivatele cu care intră în concurenţă formaţiile cu -uică sînt sinonime perfecte, nu prezintă diferenţieri de sens. Circulaţia lor este condiţionată doar de răspîndirea teritorială a unuia sau a altuia dintre sufixe. Sufixul -uică este învins de sufixele care aparţin limbii literare, ca : -(i)-
şoară, -iţă, -uşă, -uţă.
Singurul caz neobişnuit, de concurenţă cu un sufix rediminutival, îl reprezintă perechea sfănţuică — sfănţoaică, în care derivatele au acelaşi sens, ,,monedă egală cu jumătate de sfanţ", deşi sufixele au valori diferite. Probabil că sfănţuică a fost interpretat la formare ca un sfanţ de valoare mai mică, pe cînd -oaică din sfănţoaică s-a comportat ca un sufix moţional,, formînd un feminin de la sfanţ, deoarece jumătate e substantiv feminin.
ANEXA
DERIVATELE SUFIXULUI   -UI CA 15
substantive comune
albăstruică f. apătuică f. arzuică f. cămăruică* f. cămăşuică* f. cărăruică* î. căsăluică* f. căsuică f. cepsuică î. cetăţuică* î. ceteruică* f. cirezuică î. ciuciuică adverbial făţuică f. făţuică f. ferestruică* f. frigăruică* f.
frunzuică î. Costin, gr. băn. 31
găleţuică î. folc. olt. munt. i 418
jebruică î.
lădâţuică* f.
liuliuruică f.
livăzuică* f.
(mă)muică f.
măzăruică f.
meliţuică f.
miresuicâ f. folc. mold. ii 758
mîndruică î.
mosuică î.
nevăstuică* f.
niţuică f.
păsăruică* f.
pîrţuică î.
plevuică f.
15 Am indicat izvorul derivatelor neatestate în da. * Am notat astfel derivatele care au pereche în -uie.
iui3 zorela creta
răgiluicâ f. răţuică* f. răzbăbuicâ f. săcăruică f. săgetuică f. seceruieă f. sjănţuică f. soruică f. spinăruică f. stelăluică f. şălătruică f.
tăţuică m. Scurtu, t. 23 trîmbiţuică f. ţîrfuică f.
nume proprii de persoane
Anuica f. alr sn v, h. 1547 Duică m. do Fănuică m. lt GMţuică m. do
Nastasuică f. alrm sn iii, li. 1310 Niţuică m. lt
Păvăluică m. alrm sn iii, h. 1258 Răduică m. lt
Tănăsuică m. alr sn v, & 1564 Truică m. do
nume proprii de animale
Băluică f. Bălţuică f.
Lăbuică m. Densusianu, ţ. h. 84 Lebăduica f. ll xxii, 1969, p. 114, 118 Mărţuică f.
Merţuică f. lr xvi (1967), nr. 2, p. 171.
văruică f. zăbreluică f. zămuică î. zăpăzuică* f.
10
STBUCTUBA FOBMALĂ A SUFIXELOB VEBBALE
BOMÂNEŞTI
de
LAURA VASILIU
1. Procedura de degajare a derivatelor este cea aplicată de majoritatea studiilor publicate în cele cinci volume de Studii şi materiale privi-toare la formarea cuvintelor în limba română apărute pînă acumx, precum şi de volumul consacrat sufixelor din tratatul Formarea cuvintelor în limba română (în pregătire la sectorul de gramatică al Institutului de lingvistică din Bucureşti)2.
întrucît această procedură este cuprinsă în mod implicit şi adesea explicit în studiile indicate, nu vom reveni asupra ei, spre a nu încărca în mod inutil expunerea. Yom face totuşi o excepţie în ceea ce priveşte un singur aspect, după ştiinţa noastră, mai puţin exploatat în studiile apărute, şi anume ceea ce în terminologia sus-numitului tratat este desemnat prin termenul de d u b 1 ă analiză3.
Considerăm formaţii cu dublă analiză4 derivatele care sînt susceptibile de d o u ă analize formale diferite5:
1 Inclusiv cele pe care le-am consacrat unor sufixe verbale : vezi, în special, Sufixul verbal -ui şi compusele lui (smfc iv, p. 113 — 142).
2 Vezi şi voi. I, Compunerea, Editura Academiei Republicii Socialiste România. [Bucureşti], 1970, p. X.
3 Vezi A. Graur, Notes d'etymologie roumaine: -ari, în bl iv (1936), p. 65 — 67; -eli, -ora, -orz, -ura, -uri, în bl vi (1938), p. 145, 157 — 163; Yakov Malkiel, Genetic Analysis of Word Formation, în Current Trends in Linguistics, III (1966), The Hague : Mouton & Co., p. 316 ; A. Graur, Suffixes roumains elargis, în rrl xiv (1969), p. 327 — 332.
4 Derivatele cu dublă analiză (în măsura în care sînt formate de la baze derivate sau de la temele cu augment ale unor baze primare) sînt formate prin derivare propriu-zisă sau •regresivă. De exemplu : ghebos > gheboşa, parale > părăli, batjocură > batjocuri; duelgiu > duelgi, tălpăşiţă > tălpăşi,  căscălău > căscăli,  înfigăreţ > înfigări.
5 Analiza are în vedere aici segmentul derivaţional, şi nu apartenenţa gramaticală a temei. Analiza acesteia din urmă, care se efectuează prin raportarea derivatului la cel puţin încă un cuvînt care are aceeaşi bază cu el, poate fi şi ea dublă. De exemplu : clămpăi poate fi raportat atît la interjecţia clamp!, cît şi la substantivul clampă, fără ca aceasta să influenţeze forma sufixului identificat.
108 laura vasiliu 2 3 structura formală a sufixelor verbale româneşti 109
a. o temă derivată (cu un sufix lexical sau morfologic) augmentată   (printr-un anumit morfem sau un segment
nesufixal6, uneori identic ca formă cu un anumit sufix)
sau (un caz mai special datorită exemplelor puţin numeroase şi cu caracter nesistematic) interjecţională (cuvînt fără structura formală, deci, în principiu, segmentabil în orice fel)
+ un anumit sufix verbal (sufixul conjugării sau un alt sufix); de exemplu : [bleg-oş-] + [-a], [sec-ăt-] + [-ui]; [caj-el-] + [~i], (pic-ur-} + [-a]; [şuş-u-] + [-ni], [bub-u-] + [-î];
b. o temă primară neaugmentată
sau (e vorba de tema interjecţională) fragmentară + un sufix verbal constituit dinfcr-un sufix neverbal, dintr-un augment de tipul celor menţionate sub a sau din segmentul final al interjecţiei şi sufixul verbal identificat prin analiza a; de exemplu : [bleg-] + [~oş-a],,. [sec-] +[-ăt-ui]; [caj-] + [-eH], [pic-] + [-ur-a]; [sus-] + [-u-ni], [bub-] +-
In ipoteza analizei a, derivatele verbale date ca exemplu mai sus conţin sufixele -a, -i, -ni sau -ui; în ipoteza analizei b, derivatele conţin sufixele -oşa, -ătui, -eli, -ura, -uni, -ui.
Dubla analiză are implicaţii în
— sincronie : derivatele respective pot fi înregistrate în legătură cu sufixe diferite (-a sau -oşa, -ui sau -ătui etc), după cum sînt segmentate conform cu analiza a sau cu analiza b;
— diacronie : analiza b (de fapt falsă analiză) a avut drept rezultat detaşarea de noi sufixe 7: în cazurile ilustrate mai sus, -ătui, -eli, -oşa7 -uni, -ura.
Nu am reţinut pentru cercetarea de faţă sufixele identificabile exclusiv în formaţii care comportă dublă analiză, deoarece nu apar niciodată (cel puţin în materialul de care dispunem noi) în formaţii a căror analiză are drept rezultat unic izolarea sufixelor respective. De exemplu : -aloci (spălători : spăla/spălat + -oci), -ălogi (pisălogi : pisa/pisălog + -i)? -aliza (fiscaliza : fisc/fiscal + -iza), -nici (silnici : silă/silnic + -i).
Am înregistrat însă derivativele identificate exclusiv în formaţii cu dublă analiză dacă acestea au statut de variante (vezi § 3) şi dacă> alături de aceste variante apare încă cel puţin una care nu a fost detaşată exclusiv din formaţii cu dublă analiză. Procedăm în acest fel deoarece considerăm că existenţa variantei (sau variantelor) care formează
6 Elementul desemnat de noi prin termenul segment nesufixal" pare să corespundă interfixului din terminologia lui Y. Malkiel {Patterns of Derivational Affixation in the Cabraniego Dialect of East-Central Asturian, University of California Press, Berkeley — Los Angeles — Lon-don, 1970, p. 12): ,,that segment, tipically devoid of any clearly circumscribed meaning and in many instances serving no immediately recognizable purpose, which appears wedged in between. the radical and the word-final derivational suffix — as a rule, semantically and grammatically well-defined" (vezi şi acelaşi autor, Genetic. . ., p. 318).
7 Vezi Y. Malkiel, Genetic. . ., p. 325 : ,,where internai development has been the matrix of a suffix, a new pattern of segmentation (which may be called 'false' only by the standard of etymology) is frequently involved".
derivate ne îndreptăţeşte să presupunem că şi varianta (sau variantele) «care deocamdată nu are (au) această funcţie poate (pot) să o capete 8.
2, După cum sînt sau nu susceptibile de a fi analizate în două sau mai multe unităţi, derivativele sînt complexe sau simple.
Propriu-zis simple sînt numai sufixele conjugărilor9: activ-&, adăpostii.
Complexe ar fi toate celelalte sufixe, fie că sînt analizabile în două, fie că sînt analizabile în trei unităţi: activAz~&, fâpt~n~i; arest~M~ u-i, sigur~SLT~is~i etc.
Deoarece însă apariţia sufixelor conjugărilor (mai potrivit aici, caracteristicile conjugărilor) la finala tuturor derivativelor verbale nu e pertinentă (sufixele verbale nu apar decît însoţite de -a, -i sau -î)r încadrăm sufixele constituite dintr-un segment derivativ urmat de sufixul «conjugării (-iz-a, -u-i etc.) în categoria sufixelor simple 10.
Numim prin convenţie 11 sufixele complexe
— compuse, dacă unităţile din care sînt constituite au toate statut de sufix : -ălui = -ăl- (cf. băscăli : bască + -ăli) + -ui; -arisi = -are (cf. plimbare) + -isi;
— dezvoltate, dacă una din unităţile constituente nu are statut sufixai: -atisi (anatematisi) = -at- (=/= -at part.) + -isi.
Sînt situaţii (foarte puţine) cînd poziţia derivativului complex în ceea ce priveşte calitatea de sufix compus sau dezvoltat e ambiguă. Astfel, întrucît a apărut în urma falsei analize a unor formaţii de tipul joşnăi (< foşni (<foş ! + -ni) + -ăi) sau zornăi (< zorn ! + -ăi), sufixul -năi poate fi descompus în două feluri: sufixul -n- + -ăi sau/şi elementul nesufixal -n-. + -ăi. în mod similar, sufixul -ătui poate fi descompus, conform cu originea lui, în elementul nesufixal de ori-
8 Cp. cu poziţia lui Y. Malkiel, Patterns..., p. 4 : ,,ln case the vowel-gamut is short, as -when only -al and -il can be subsumed under L-pillar, does one sense the speakers' predisposition to fiii the ,,empty slots" by groping for the absorption of -el, -ol, and -ut words?".
9 Considerăm caracteristicile conjugărilor sufixe deşi am fi putut considera că procedeul se încadrează la conversiune (vezi Formarea cuvintelor în limba română I, p. VII) şi în felul acesta le-am fi exclus din inventarul no astru, din următoarele motive :
— au funcţia deaforma cuvinte (verbe de la substantive, adjective, pronume, verbe, adverbe, interjecţii), la fel cu sufixele considerate în mod obişnuit lexicale. Funcţia gramaticală de caracteristici ale conjugărilor este paralelă cu... şi distinctă de funcţia de a forma cuvinte (noi unităţi lexicale). Situaţia este paralelă cu cea a unor sufixe moţionale ;
— alăturarea derivatelor formate cu sufixele conjugărilor de cele formate cu sufixele lexicale permite, prin compararea lor din diverse puncte de vedere (de exemplu, analiza semantică), o cunoaştere mai rafinată a ansamblului derivării verbale. (Ultimul motiv este avut în vedere, evident, din perspectiva studiului exhaustiv al sufixelor verbale, pe care l-am întreprins în lucrarea Sufixele verbale româneşti, prezentată ca teză de doctorat la Institutul de lingvistică din Bucureşti în anul 1969, de unde am extras fragmentul care, într-o formă parţial schimbată, constituie articolul de faţă.)
10 Unii cercetători notează sufixele verbale fără caracteristica conjugării. Vezi, de exemplu : K. Schuffert, Die Verbalsuffixen im Dakorumănischen, în jahresbericht xix—xx (1913), p. 196-202: -c-, -ec-, -ăc-, -oc-, -g-, -ig-, -ac-, -oc-, -ig- etc.; Alf Lombard, Le verbe roumain, Lund, 1955 : -c-, -ec-, -ic-, -oc, -uc-, -ăg- etc.
11 în acord cu terminologia adoptată de tratatu Ide formare a cuvintelor.
HO laura vasiliu 4
gine maghiară -ăt- (cf. buigătui < bolygatni) sau/şi în sufixul parti-cipial -at + -ui (cf. secătui).
3. Derivativele degajate sînt sufixe independente sau variante ale aceluiaşi sufix.
în legătură cu procedura de identificare a variantelor facem cîteva precizări.
De obicei, în analiza morfologică, se spune că două secvenţe fonice suficient de asemănătoare din punct de vedere formal aparţin la două unităţi diferite atunci cînd, apărînd în acelaşi context, corespund la sensuri diferite, şi sînt variante ale aceleiaşi unităţi atunci cînd, fie că apar în acelaşi context, fie că apariţia lor în acelaşi context e exclusă, sensul lor e identic.
Deoarece analiza semantică întreprinsă de noi asupra derivatelor verbale ne-a dus la concluzia că, cu foarte puţine excepţii, sufixele verbale nu au conţinut semantic specific, în clasificarea noastră nu am putut face uz în întregime de criteriul acesta. (Aceasta nu înseamnă că î n mod n e c e sar criteriul nu se poate aplica într-un asemenea tip de cercetare, ci că rezultatele la care am ajuns noi, cei puţin deocamdată, nu ne-o permit.)
Considerăm că mai multe elemente derivative sînt variante ale aceluiaşi sufix dacă :
— Sînt suficient de asemănătoare din punct de vedere formaL Asemănarea poate să constea în coincidenţa unui singur sunet (-ecaf -ica, -oca, -uca), a două (-fia, -efia, -ifia) sau trei sunete, care precedă sufixele conjugărilor (-fica, -efica, -ifica). într-un singur caz, variantele n-au nici un sunet comun (-ăi, -ei, -ii, -îi, -oi, -ui) ; le atribuim totuşi această calitate deoarece : a. seria lor e constituită în acelaşi mod în care sînt constituite multe alte serii de variante din sistemul derivării verbale româneşti, anume prin variaţia unei vocale (vezi mai jos, § 5), b. lipsa segmentului fonic comun se explică prin istoria sufixului: -ăi provine din sufixul -ăni printr-un proces de pierdere a lui -n- intervocalic 12.
— Axl origine comună. De exemplu, -li, -ăli, -eli, -oii, -uli sînt tratate ca variante ale aceluiaşi sufix cleoarece se explică toate prin etimonul maghiar -Ini (-ălni, -elni, -olni) ls. în schimb, -ătăci şi -ci sînt tratate ca sufixe independente unul faţă de celălalt deoarece -ătăci are la bază sufixul -atee care n-are nici o legătură cu sufixul verbal -ci; sufixele -ua şi -ui sînt tratate ca sufixe independente unul faţă de celălalt deoarece -ua a. apărut pe tereu românesc (din împrumuturi latino-romanice), iar -ui este de origine slavă. Atunci cînd originea temelor sau a formaţiilor e omogenă,, ea poate constitui un criteriu de stabilire a statutului unui derivativ. Astfel, varianta -ona (vîrjona) din seria -ni, -na etc. se distinge de sufixul omonim -ona (achiziţiona) întrucît prima nu se ataşează la teme latino-romanice, iar ultimul se ataşează exclusiv la teme latino-romanice; va-
12 Cf. A. Graur, lucr. cit. din bl vi, p. 151-152.
13 -ăli, -eli, -uli au, de fapt, etimologie multiplă : se explică şi în interiorul limbii române prin falsă analiză.
5 structura formala a sufixelor verbale româneşti 111
rianta -ina (zmăcina) din seria -ni, -na se distinge de sufixul omonim -ina (damaschina) întrucît prima apare în formaţii româneşti, iar ultimul în formaţii împrumutate.
— Sînt condiţionate fonetic: contextul în care apare elementul derivativ se poate determina fonetic; de exemplu : existenţa unor cenu-şări, măjăli presupune existenţa, într-altă regiune, a unor forme ca eenuşeri, mă jeli, deoarece, după cum se ştie, în arii diferite ale teritoriului dacoromânei apar pronunţările dură şi moale ale consoanelor ş, j ; -aii apare în regiuni în care ă protonic devine a : samali, talpali faţă de sămăli, iălpăli etc. Menţionăm însă că în sistemul derivării verbale româneşti nu există nici un caz de variantă care să se explice fonetic în toate formaţiile în care apare. De exemplu, apariţia lui -eri nu poate fi explicată prin consoana tematică în împleteri, nineri.
— Intră în serii de substituţie diferite. Astfel, pentru varianta -ui a sufixului -ăi au fost selectate toate derivatele care au dublete formate cu una din variantele sufixului -ăi (jnăpui \ -ăi, pliciui / -ii, mîzgui j -îi, -oi etc), dar membrii seriei -ăi, -ii, -îi, -oi nu sînt substituibili cu membrii seriilor -li, -lui, -tui aşa cum este sufixul -ui (chejui\-eli, -ălui, comendui / -irui etc).
Atunci cînd e omogenă, apartenenţa morfologică a temei unui derivat poate constitui o modalitate de stabilire a statutului lui. De exemplu, variantele -eta şi -ota (şchiopeia, şchiopota) din seria -ăta... se disting de variantele omonime (văieta, chiota) din seria -ti, -ăti... întrucît primele se ataşează la teme adjectivale şi verbale, iar ultimele, cu foarte puţine excepţii, la teme interjecţionale.
în anumite formaţii derivate de la verbe vocala derivativului concordă cu caracteristica conjugării verbului de bază (căsca — căscări (a > ă datorită poziţiei neaccentuate), dripi — dripili etc). Menţionăm însă că nu există, în cadrul derivatelor verbale studiate de noi, nici un caz în care această concordanţă să fie regulată, adică vocala sufixului să fie întotdeauna identică cu caracteristica conjugării verbului de bază (alături de exemplele de mai sus apar ţipa — tipuri, dripi — dripăli etc.); deci nu se poate vorbi de o condiţionare morfologică.
Descrierea exhaustivă a sufixelor, ca şi a variantelor, se poate face însă numai prin enumerarea tuturor contextelor în care apar ele. De exemplu, -oşa apare după temele cocor-, ghem-, îmbrăţ-, mărunt-, storcite,., dintre care unele pot selecta mai multe elemente derivative : variante ale aceluiaşi sufix (mărunt- + -işa, -oşa, -uşa) sau sufixe diferite (ghem- + -oşa, -ui etc).
Pentru comoditatea expunerii, am stabilit, prin convenţie, să simbolizăm seriile de variante prin segmentul fonic comun maxim (-ători, -etori prin -tori, -eca, -ica, -oca, -uca prin -ca) sau, în cazurile cînd nu există un asemenea segment, prin varianta cea mai bine reprezentată (-ăi,-ei, -ii, -îi, -oi, -ui prin -ăi).
Cele două criterii de alegere a ,,simbolului" (care nu sînt subordonate unui principiu comun) nu sînt la fel de arbitrare. Primul (segmentul comun) este determinat de constatarea că, în marea majoritate a seriilor de variante,
structura formală a sufixelor verbale româneşti
113
112
laura vasiliu
există cîte un segment fonic care, tocmai prin constanţa cu care apare, caracterizează din punct de vedere formal seria (vezi exemplele de mai sus). Singura, serie care nu este caracterizată printr-un astfel de segment este seria -ăi, -ei, -ii, -îi, -oi, -ui (care, de altfel — vezi mai sus § 2 —, provine din seria caracterizată formal: -ani, -îni. ..); pentru această serie am făcut uz de cel de-al doilea criteriu menţionat, care are exclusiv raţiune statistică.
Uneori segmentul maxim se realizează ca variantă; de exemplu, -lui, simbolul seriei -lui, -ălui, -elui, -ulm, este şi una din variantele eL
în cazurile cînd simbolul nu coincide cu nici una din variantele sufixului (de exemplu : -ca, simbol al seriei -eca, -ica, -oca, -uea, -r-, simbol al seriei -ari, -ari, -ara, -eri, -era, -îri, -ira, -ori, -ora, -uri, -ura), îl notăm cu majuscule {-CA-, -B-), spre a marca în felul acesta faptul că nu are corespondent în realitate14 (liniuţa plasată la dreapta lui B marchează faptul că grupul variantelor în discuţie aparţine la ambele conjugări).
4. Examinarea derivatelor verbale prin procedura adoptată de noi are drept rezultat degajarea unui inventar de 28 de sufixe simple şi 14 sufixe complexe (3 compuse, 9 dezvoltate şi 2 ambigue)15. Dintre5 cele simple, 2 sînt sufixele conjugărilor (-a şi -i, cu varianta -î). Pe acestea din urmă le lăsăm la o parte, deoarece nu sînt interesante din punctul de vedere al structurii formale.
sufixe simple
1. -ăi (-di, -ei, -ii, -îi, -oi, -ui)
2. -ătăci
3. -CA (-eca, -ica, -oca, -uca)17
4. -ci (-ci, -aci, -eci,
-ici, -oci, -uci)
5. -fica (-fica, -efica, -ifica)
6. -fia (-fia, -efia, -ifia)
7. -GA (-ega, -iga, -oga) -gi (-gi, -agi, -ăgi,
-egi, -igi-, -ogi, -ugi)
compuse
dezvoltate
1. -căi : -c- + -ăi (-căi,
-ăcăi, -ocăi)
2. -hăi : -h- + -ăi
1. -năi: -n- -f- -ăi16
3. -ovăi : -ov- + -di
14 Y. Malkiel (Patterns..., pass.) foloseşte un tip de notaţie similar pentru a desemna conceptul perfect similar denumit în terminologia sa ,,pillar consonant(s)" ; de exemplu „G/k/ pillar" pentru seria sp. -acu, -icu, -ucu (p. 32).
16 Raportarea numerică a inventarului nostru la inventarele la care au ajuns cercetătorii anteriori (vezi, de exemplu, K. Schuffert, Alf Lombard, lucrările citate) nu se poate face deoarece •criteriile de delimitare a unităţilor nu sînt perfect identice.
16 Plasarea în tabel a unor sufixe în mijlocul coloanelor rezervate sufixelor compuse şi dezvoltate marchează poziţia lor ambiguă în ceea ce priveşte calitatea de sufix compus sau dezvoltat (vezi § 2).
17 -CA şi -ci, -GA şi -gi sînt tratate ca sufixe distincte (asemănarea dintre consoanele lor e pur grafică).
sufixe simple		compuse		dezvoltate
9.	-ia			
10.	-ina			
11.	-ior-18			
12.	-iza19			
13.	-1- (-li, -aii, -ăl-, -el-,			
	-il-, -o/i, -uli)			
14.	-n- (-n-, -ân-, -en-, -in-,			
	-z/î-? -on-, -un-)			
15.	-ona			4. -iona : -i- -f- -ona
16.	-11- (-ari, -ăr-, -er-,			
	-ir-, -or-, -ur-)			
17.	-si (-si, -esi, -isi, -osi)	1.	-RISI: -re + -isi	5. -ladisi: -Iad- + -isi
			(-arisi, -erisi, -irisi)	6. -TISI: -at (=fz -at suf.) +
				-isi (-atisi, -etisi)
18.	-Ş- (-ŞU -ăş~9 ~e?->			7. -oreşa: -or-) =f= -or- suf.
	-oş-, -uş-)			+ -eşa
19.	-t- (-ti, -ăii, -ei-, -oi-, -ut-)			
20.	-TA (-ăta, -eta, -ita, -ota)			
21.	-TOHI (-ători, -etori)20			
22.	-ţ- (-ţi, -di-, -ei-, -ii-,			
	-oţa, -uţ-)			8. -RUI: -r-(=£-R-) + -ui
23.	-ua	2.	-lui: -l- + -ui (-lui,	
24.	-ui		-alui, -ălui, -elui, -ului)	(-irui, -urui)
			2. -ătui	: -atj-ăt- + -ui
25.	-ula 21	3.	-icula : -ic -f -ula	\ 9. -zui: -z- (=£ -Z- suf.) + -ui
26.	-Z- (-ăza, -ez-, -ozi)22			(-zui, -ăzui, -uzui)
5. După cum se vede din tabelul de mai sus, 17 sufixe au o singură formă (9 simple : -ataci, -ia, -ina, -iza, -ona, -ua, -ui şi -ior-, ca^re are variante de conjugare, 8 complexe : -Mi -nai, -ovăi, -iona, -ladisi, -oreşa, -ătui, -icula), iar 23 (toate celelalte), mai multe sau mai puţine variante.
Sufixele din cea de-a doua categorie (care e şi cea mai bine reprezentată numeric) prezintă anumite trăsături formale caracteristice. Ele aparţin la patru tipuri structurale :
18 întrucît datele pe care le avem nu ne permit să ne pronunţăm cu siguranţă asupra originii sufixului -ior-, nu ne putem formula o opinie categorică nici în ceea ce priveşte structura lui. De aceea alegem soluţia, care ne pare cea mai puţin angajantă, a tratării lui ca sufix independent de sufixul -R-.
19 -iza are o variantă de conjugare: -izi (anatemitizi, gîlgărizi) şi o variantă grafică (uneori, probabil, şi de pronunţare): -isa (caracterisa).
20 Sufixele TORI şi -R- sînt tratate ca sufixe independente unul faţă de celălalt deoarece au origini diferite: -TORI are la bază sufixele -tor, -toare sau -tură care n-au nici o legătură cu sufixul verbal -R-.
21 -ula şi -l- sînt tratate ca sufixe distincte deoarece au origini diferite: -ula e identificat într-o singură formaţie, împrumut romanic (acidula), iar -l- are origine multiplă (împrumut din maghiară şi apărut pe teren românesc — cf. K. Schuffert, lucr. cit., p. 168—172; A. Graur, loc cit., în bl vi; Alf Lombard, lucr. cit., p. 790, 878).
22 Sufixele -iza şi -Z- sînt tratate ca sufixe independente unul de celălalt deoarece au origini diferite: -iza este un împrumut din greacă, prin filieră latino-romanică), iar -Z- a apărut pe teren românesc (cf. Ghaur, t. 2 23).
114 laura vasiliu „ structura formala a sufixelor verbale romaneşti 115
a. 13 sufixe simple sînt constituite dintr-u n element conso n a nt i c constant urmat de caracteristica conjugării si precedat sau nu de o vocala; variantele sufixelor apartinînd acestui tip se realizează vSZ variaţia vocalei precedente, varîaţiecare include ca hSS^K
1.			1 -eca sorbeca	-ica orb ica		-oca împicioroca	-uca duruca
2. -ci nimicci		-ăci îngăimâci	-eci împleteci	-ici pietrici		-oci clipoci	-uci bătuci
3.	*-agi rablag		-ega fumega	*-iga23 durigah		*-oga împicioroga	
4*-gi duelgi		-ăgi i mârdâgi	-egi reblegi	-igi cotigi		-ogi bletogi	-ugi vălugi
5. -li călăuzii	-aii samah	-ăl-scrofăli ciufăla	-el--eli : scobeli *-ela: scrijela	-il-codili gropita		-oii rînzoli	-uli ţuiculi
6. -n-bufni îndărătna}		-ăn-cloncăni zgrepiăna	-en-încoţopeni zgripţena	-in-gălăgini clătina	-în-hîţîni hîţîna	-on-grohoni vîrfona	-un-miauni huţuna
7.	*-ari amanetări	-âr-pelticări ciupăra	-er-împleteri descheiera	-ir-şuchiri ninira		-or-înjosori îmbălora	-ur-ţipuri frămîntura
8. *-si urgisi			-esi anatemesi	-isi ciordişi		-osi ghilosi	
9. -s* zdrobşi		-ăş-băşcăşi întufăşa	-eş-cutcureşi învoieşa	-iş-*-işi: mîl-comişi -işa : luntrişa		-oş-storcoşi înfrigoşa	-uş--uşi : linguşi *-uşa : înţe-puşa
10.		-ăta şchiopăta	-eta şchiopeta	-Ua dormita		-ota şchiopota	
11. -ti şopti		-ăli flecăti	-et--eti : ele feti *-eta : văieta			-ot-mişcoti picota	*-ut-micuti micuţa
12. stilarăţi gurguţa		-ăţ-arhierăţi secărăţa	-eţ-învineteţi cutcudeţa *	-iţ--iţi : puiţi -iţa: fârîmiţa		-ota cocoţa	*-uţ-răuţi aleguţa
13.	1	-ăza înfierbăza	-ez-cetereza cotcorezi			-ozi foltozi	
23 Variantele identificate exclusiv în cate prin asterisc.
formaţii cu dublă analiză (vezi § 1) sînt mar-
Cîteva sufixe complexe (6 din 14) au structură similară cu sufixele descrise mai sus : segmentul ataşat la sufixul simplu e constituit dupa schema descrisă mai sus :
1. -căi sopcăi		-âcăi leorbăcâi				-ocăi şopocăi	
2. 3.	-ar isi sigurarisi -atisi anatematisi		-erisi culţi veri si -etisi geremetisi	-irisi buchirisi			
4. -lui chezâşlui	-alui zurbalui	-ălui avizâlui	-elui pietrei ui				-ului gindului
5.				-irui mar şir ui			-urui ştudurui
6. -zui chinzui		-âzai lârmăzui					-uzui scurmuzui
b 2 sufixe simple au ca element constant un segment cu structura consoană-fvocală + consoană (compară cu tipul de sub a, unde elementul constant era o singură consoană), iar în rest, sînt constituite în acelaşi fel în care sînt constituite sufixele tipului de sub a :
1. -fica radiof ica			-ef ica rarefica	-if ica clarifica			
2.		-ători bâlăcători	*-etori cerşetori				
c 1 sufix simplu are ca element constant un segment cu structura consoană + v o e a 1 ă, iar în rest e constituit în acelaşi fel cu tipurile de sub a şi b :
-fia
mumifia
-ef ia rarefia
-ifia
proverbifia
d 1 sufix simplu e constituit dintr-o vocală (urmată, în mod normal, de caracteristica conjugării); variantele sufixului se realizează prin variaţia vocalei constituente :
-îi -oi -ui
tîrsîi        miorloi pliciui
-ai
pleseâi
iţei
-%%
VIJll
116
LAURA VASILIU
10
Examenul seriilor de variante sub aspect fonic pune în lumină faptul că, de cele mai multe ori 24, segmentele caracteristice (cu cea mai mare constanţă) sînt consonantice, cele vocalice fiind elementul variabil (fapt explicabil prin aceea că, la origine, vocala este detaşată din temă).
Remarcăm, de asemenea, că modalitatea de realizare a variantelor tuturor sufixelor — variaţia unei vocale (fie că e vorba de vocala care precedă elementul constant sau, în cazul lui -ăi, de vocala care constituie singură corpul sufixului), variaţie care include ca termen limită vocalis-mul zero — reuneşte toate cele 4 tipuri.
6. 8 sufixe (toate simple) aparţin atît conjugării I, cît şi conjugării a IV-a, această trăsătură repetîndu-se adesea la mai multe variante ale aceluiaşi sufix :
-iori I -a
-ălij-a; -elij-a ; -ilij-a
-nil-a; -ănij-a ; -enij-a; -inij-a ; -îni\-a ; -onij-a ; -unij-a
-ănj-a; -erij-a; -iri/-a; -orij-a; -uri/-a
-ăşil-a ; -esij-a ; -işi/-a ; -oşij-a ; -uşij-a
-eti[-a ; -otij-a ; -utif-a
-ţij-a ; -ăţij-a ; -eţij-a ; -iţi\-a ; -uţi\-a
7. Aceste regularităţi şi simetrii care caracterizează structura formală a derivativelor studiate demonstrează, credem, validitatea procedurii de analiză folosite, în măsura în care simetria şi regularităţile sînt asociate de simplitatea descrierii.
Aceste trăsături care caracterizează structura formală a sufixelor verbale se regăsesc şi la alte sufixe ale limbii române 25. De exemplu, sufixele nominale -aci, -cei, -ici, -oci, -uci; -ac, -ec, -ic, -oc, -uc.
Trăsătura distinctivă a sufixelor verbale în raport cu sufixele non-verbale credem ca trebuie căutată în ponderea pe care o au sufixele cu structura formală pusă în evidenţă aici în cele două subsisteme.
r.rhn nn ? V°rba de tipul °' pe deParte cel mai bine reprezentat; tipurile b-d sînt reprezentate pun cite 1 sau, maximum 2, sufixe.
-si si -l        Chlar ^ alt°r limbi' Vezi' de exemPlu> etimoanele grecesc şi maghiar ale sufixelor
INTEBFIXUL [VOCALĂ   +]        ÎN DEBIVABEA NON-VEBBALĂ DIN LIMBA BGMÂNĂ
ELENA CARABULEA
1. în sistemul derivativ din limba română există mai multe tipuri de formaţii în care se poate distinge un segment constituit din consoana -l- precedată (cel mai adesea) sau nu de o vocală, segment intercalat la joncţiunea temei cu sufixul.
Adoptăm pentru denumirea acestui segment termenul interfix, folosit de Y. Malkiel3, după poziţia pe care o are în cuvînt, între temă şi sufix, prin opoziţie cu termenii prefix şi sufix. Interfixul împreună cu sufixul formează un derivativ (sufix) complex.
Derivatele verbale formate cu segmentul [vocală +] -l- -j- -i (unul din sufixele conjugării) sau -ui (sufix lexical) au fost studiate recent de Laura Vasiliu 2.
în derivarea non-verbală interfixul [vocală +] -l- se întîlneşte atît în derivate vechi şi în general populare formate în limba română, cît şi în cuvinte împrumutate ca atare în diferite perioade ale istoriei limbii, întrucît lucrarea îşi propune să analizeze statutul şi originea acestui segment în derivatele româneşti, nu vom lua în consideraţie formaţii de tipul congelez, togolez; Jiugolian; glandular, globular, muşckiular, îubular; fraudulos, glandulos, muşcMulos, nodulos, iubulos ; gazolină, naftalină ; corpolent-corpolenţă, purulent-purulenţă, somnolent-somnolenţă, suculent-suculentă; costeliv, grij(u)liv, care sînt împrumuturi (rar, adaptări, cf. muşchiu-lar, muşchiulos) latino-romanice (majoritatea) sau slave (costeliv, grij(u)-liv) ; astfel de formaţii pot fi analizate în tema Congo, Rugo, fraudă,
1 Los interfijos hispanicos, în Misceldnea homenaje a Andre Martind.« Estructuralismo e historia » t. II, Laguna-Canarias, 1957, p. 3, 10 ş. u. Vezi şi Patterns of Derivational Affixation in the Cabraniego Dialect of East-Ceniral Asluricn, University of California Press, Berkeley-Los Angeles —London, 1970, p. 12 — 17.
2 în Sufixul verbal -ui si compusele lui, din smfc iv, p. 113-142, şi în Sufixele verbale româneşti. Teză de doctorat dactilografiată, 1969, p. 133-134, 258 (vezi şi bibliografia indicată acolo).
118 ELENA CARABULEA
glandă, gaz, corp, grijă etc. şi sufixele complexe -olez, -olian, -ular, -ulos, -olină1 -elină, -alină, -olent, -olenţă, -eliv, -(u)liv, dar e puţin probabil ca aceste sufixe să fie productive în română din moment ce toate formaţiile în care apar au corespondente străine3. După stadiul cunoştinţelor noastre, acestea sînt derivativele complexe împrumutate, identificate de noi, care conţin interfixul [vocală +] -l-; am inclus însă în listă derivativele complexe, productive în română, explicabile prin mai multe surse etimologice {străine şi româneşti), ca cele formate cu -nic, -niţă (vezip. 134—135); de asemenea, am inclus seria productivă formată cu'-ău, deoarece cel puţin unul din serie, -ulău, e posibil să fi apărut în română (vezi p. 133).
Am considerat necesar să dăm, mai întîi, inventarul combinaţiilor în care apare interfixul, menţionînd de fiecare dată sufixul pe care îl'precedă şi valorile care pot fi degajate din formaţiile respective 4.
Prin procedura de analiză întreprinsă,' distingem două categorii; I formaţii cu dublă analiză, raportabile fie la două baze nominale cu şi fără segmentul [vocală +] -l- (vezi explicaţiile la p. 131,132), fie la o bază nominală fără acest segment şi la una verbaiă cu finala -li, -lui ; II formaţii ale căror baze nu conţin segmentul [vocală +] -l-,
-ac : -ulac (nume de familie): I Bubulac cf. Bubu id.
-aehe : -ulache (substantive) : a) diminutive : I cuţulache, ursulache; Wiculache (NicolacJie) cf. Nicu, Nicolae; b) nume de familie: I Săndu-lache; II Atanasulache.
-aie : -ălaie (substantive): a) augmentativ-depreciative : I lărmă-laie (hărmălaie) „larmă mare" cf. şi lărmăl(u)i ; II pălălaie (palalaie) „pală, flacără mare"; b) colectivă : II sterpălaie „turmă de (oi) sterpe" (chest. v 66/47); c) purtătorul calităţii* : II sterpălaie „femeie stearpă".
-an(ă) : -lan, -ălan(ă), -olan, -ulan (substantive şi adjective);
-lan : a) purtătorul calităţii (depreciativ) : II beţivlan, moglan (moc-lan) ,,om mare şi prost" cf. moc, moacă „epitet depreciativ pentru o persoană bleaga, înceată"; b) nume de agent: II ghiorlan „persoană căreia îi ghiorăie maţele, mîncău; mojic" (vezi şi Philippide, Pr. 150) cf. şi interj. ghior;
-olan (reg. -alan) : purtătorul calităţii (depreciativ) : I bucălan cf. bucala, bucă ; II porcălan, prostălan, tontălan (tontalan) ; b) nume de agent (depreciativ); II bătălan, „bătăuş" ; c) zoonime : II Văcălana;
-olan: a) purtătorul calităţii (uneori depreciativ): II Boţolan(a) „nume de bou sau de vacă cu botul scurt şi gros", codolan „somn mic" (da), probabil care seamănă cu o coadă; „nume de cîine ciobănesc cu coada
3 Cu cîteva excepţii: -ulenţă din morbulentă, formaţie personală, neobişnuită, şi -uliv, -oliv din răbduliv şi, probabil, guraliv (ultimul format după bulg. govorliv cf. Karl Lowe, Die Adj ektiv suf fixe im Dakorumănischen, în jahresbericht xvii (1911), p. 99 — 100, Graur, e , p. 116).
4 Inventarul are la bază di, Puşcariu, d. 179, 194, 195, Pascu, s., Pasca, ţ. o., Iordan, t., Graur, n. p. completat cu unele formaţii comunicate oral.
* Includem la „purtătorul calităţii" nu numai derivatele cu bază adjectivală, ci şi derivatele cu baza substantivală care sînt epitete.
3 INTERFIXUL [VOCALA+W- IN DERIVAREA NON-VERBALA 119
mare", grosolan5, prostolan, tobolan „grosolan ca o tobă", tontolan; h) augmentativ: II soldolan „şold mare" ; tot aici s-ar încadra şi nodolan (Ban.) „osul coapsei de la genunchi în sus ; femur", dacă se acceptă explicarea lui prin nod „încheietură; p. ext. mădular" (cf. însă şi odolan pentru <care dlr trimite la bodolan, Jiodolan, ultimul glosat de da „ciolan"); -ulan : diminutive : I cuţulan.
-ar : -ălar, -elar (substantive) : nume de meserie : I curelar (curălar), măselar (măsălar) „dentist", tălpălar cf. talpă, tălpălui; II ăinţălar „dentist".
-aş(ă) : -ălaş(ă), -elaş, -ulaş (substantive şi adjective);
-ălaş : a) diminutive : I drăgălaş cf. drag, drăgăli ; II purcălaş ; b) rezultatul acţiunii: II aşezălaş „aşezămînt";
-elaş : diminutive : I junelaş, purcelaş ;
-ulaş : diminutive : I cuţulaş, drăgulaş, plugulaş.
~ău (-eu) : -lău, -ălău (-alău), -eleu, -ulău (-uleu) (substantive şi adjective);
-lău : a) rezultatul acţiunii: II fîşlău „fîn uscat care fîşîie", traglău „sanie cu care se transportă fîn, gunoi etc." (lr xii (1963), nr. 2, p. 155); b) afectiv : II şirlău „şiroi" :
-ălău (-alău, -eleu) : a) augmentativ-depreciative: I lărmâlău .„larmă mare, de obicei cu bătaie" cf. şi lărmălui; II căcălău, călălău, juncălău, mînzălău „mînz de doi ani", pălălău „prăjină groasă" cf. pală „prăjină", săpălăw, b) purtătorul calităţii (depreciativ): II băbălău (babalău), feteleu (fătălău), jarcalău „vlăjgan (bătrîn), haimana, lungan" cf. jarcă „obiect care se află în stare proastă; oaie slabă ;iemeie bătrînă", mutălău, porcălău, prostălău (prostalău), tontălău (tontalău) ; c) nume de instrumente : I pisălău; II bătălăn, frecălău, mestecălău, răzălău, zdroba-l&u; d) recipient, obiect care prezintă o trăsătură asemănătoare cu baza, indicînd destinaţia : I tălpălău „pat la vîrtelniţă; lanţul gros cu care se împiedică roata, pe locurile piezişe, în aşa fel ca să taie adînc în pămînt" cf. talpă, tălpălui ; II brînzălău, ehegălău ; e) nume de agent (folosite ca epitete depreciative) : I boncălău „om prost (ca un buhai)" cf. a boncăi, a boncălui „a scoate mugete ca buhaiul", controlau „cel care ţine contra (cîntă partea a doua dintr-o bucată muzicală)" cf. şi contrălui; II torcălău „persoană de sex masculin care toarce (ca femeile)", trăncălău, zicălău etc.; f) rezultatul acţiunii adesea concretizat : II crestălău, pisălău „mălai pisat mărunt", pisălău, vijălău; g) locul legat de acţiunea denumită prin temă : II păs călău, zăcâlău ;
-ulău (-uleu) : a) diminutive: I bobuleu „bob mic"; b) obiect care prezintă o trăsătură comună cu baza : I brăduleu „nume de ţap"; II budulău (budalău) „vas pentru lapte" şi toponimic, cf. budăi, budereu „un fel de vas", gurguleu „ridicătură de pămînt" cf. gurgui „vîrf de deal", tuţulen „vîrf de deal" cf. tutui „ridicătură" etc.
vea, ^ocea: -elea, -ilea, -olea, -ulea; -locea (substantive);
5 După Philippide, loc. cit., formaţie românească, după da, dm, împrumutat din it. grossolano.
120 ELENA CARABULEA
-elea : nume de familie : I Căzănelea, Comănelea, Ţigănelea; II Bă-belea, Copoşelea (ef. Coposu), Nichiţelea, Şăndrelea; Alea : nume de familie : I Oprilea;
-olea : a) nume de familie : II Bobotea, Cerbolea, JDragolea, Neagolea^ Şăndrolea, Ursolea etc.; b) purtătorul calităţii (caracterizat printr-o trăsătură sau acţiune exprimată în mod permanent prin bază — epitete sau nume proprii) : I nasolea „om cu nasul mare" (cf. totuşi şi nasol „urît.» prost; cu nasul mare", de origine ţigănească), piţigolea „poreclă pentru un bărbat slab", somnolea ,,om somnoros" ; II Marţolea ,,nume de vacă fătată marţea", Ţîntolea „nume de vacă cu o pată (ţintă) albă în frunte", Pişolea „nume de rîu" ; ^
-ulea : a) nume de familie : I Gazaculea, Qreculea, Neeşulea, Răduleaf Stănculea; II Afendulea, Aldulea, Gomşulea etc. sau prenume : II Dadulem ci. dada, lanulea; b) purtătorul calităţii : II Burdulea, cf. burde „om cu burta mare", Burdea etc.;
-locea : purtătorul calităţii: II motofloeea „om neîndemînatic, mototol, prost, surdo-mut" cf. motoflete (semianalizabil şi prin motofoi „om de statură mică; om care nu poate vorbi desluşit").
~eaii(ă): -ulean(ă) (substantive şi adjective) : a) de obicei cu valoare diminutivală: I boulean, cărulean, căşulean, eorbulean, cueulean, sătulean, şoimulean, văsulean etc; drăgulean(ă), grăsuleoM(ă) ; IIfiiculeană, frun-zuleană, lumuleană, măiculeană etc.; Goculeana; b) purtătorul calităţii (rar) : I dgşulean „om dosnic", răulean „om cu apucături rele"; c) apartenenţa (de obicei hume de familie) : I Crînguleanu, Lăculeanu ; II Alduleanur Băduleanu etc; (rar, adjective) : I pumnulean (G. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu. Editura pentru literatură şi artă, 1968, p. 122), -easă: -uleasă substantive : a) moţional (unele folosite ca nume de familie): Icuculeasă, Bădiuleasa (cf. n. fam. Badiu), Gorbuleasa, Frînculeasat/i Mîntuleasa, Neguleasa, Păseuleasa, Voieuleasa; II găzduleasă, potculeasă, voduleasă; b) apartenenţa locală sau personală : lăculeasă „plantă care creşte prin locuri umede, aproape de lacuri" ; lăsculeasâ, voieuleasa „varietăţi de struguri" (cf. Lascu, Voicu).
-eei, -enei, -eeea : -uleciu (-ulecea), -ulenciu (substantive) : nume de familie : II Bîzuleciu, Bîzulenciu (cf. bîză), Bubulecea.
-eie? -eieă x-uleie, -uleică (substantive) : purtătorul calităţii (caracterizat printr-o însuşire sau o acţiune exprimată în mod permanent prin bază) : I cuculeie „obiect aşezat sus" (kev. crit. iii 121) cf. cucui „parte mai ridicată a unui obiect" ; II putuleică „poreclă".
-el (-ea): -ulei (-ulea) substantive diminutivale: I candel „cărucior" ; II mămulea, puiculea.
-ese : -ulesc, -uleşti (substantive proprii: nume de familie, respectiv,, toponimice) : apartenenţa : I Bărbulescu, lorgulescu, Pădulescu; Corbu-leşli; II Săvulescu, Tomulescu; Furculeşti, Străuleşti (cf. n. pers. Btraoa) etc.
-ete : -lete, -ălete, -olete, -ulete (substantive) ;
5 interfixul [vocala+]-z- in derivarea non-verbală 121
-lete : a) diminutive : II cozlete „coada mică de la struguri" (Pascu, s. 38); b) purtătorul calităţii: II motoflete (semianalizabil) cf. motofloeea;
-ălete (-diete) : a) obiect care prezintă o trăsătură comună cu baza : I jugălete „obiect de plugărie" (h xii 261) cf. jug, jugălit „muncit"; b) purtătorul calităţii: II jarcalele ci. jarcalău;
-olete : purtătorul calităţii (epitet depreciativ) : II tontolete „prostănac" ;
-ulete: a) diminutive : I brădulete, bumbulete, ciujulete, coşulete, puf ulete, săculeţe etc; II viermulete; b) nume de familie: I Găşulete, Chivulete, Ghiculete, Mărculete, Păsculeie; II Fălculete, Stoiculete,
-eţ (-eaţă): -leţ, -ăleţ, -eleţ, -uleţ (-ulteţ) (substantive şi adjective);
-leţ : diminutiv : II stropleţ;
-ăleţ (-aleţ, -ăleaţă) : a) diminutive (adjectivele, aproximarea însuşirii) : I drăgăleţ ; II fundăleţ, jug ăleţ, tontaleţ ; b) obiect care prezintă o trăsătură asemănătoare cu baza : II drug ăleaţă;
-eleţ: interjecţie cu valoare diminutival-afectivă: II măreleţ cf. măre !
-uleţ, -ulteţ (-uleaţă, -ulteaţă) : a) diminutive (adjectivele, aproximarea însuşirii) : I aculeţ, bobuleţ, căluleţ, cerculeţ, deluleî, finuleţ, grupuleţ, lănţuleţ, măluleţ, mersuleţ, mieluleţ, rîuleţ, săcul(t)e(a)ţ(ă); drăguleţ, grăsuleţ, întreguleţ, murguleţ, noulet etc.; II dunguleaţă, măiculeaţă, muntuleî, reguleţ „diminutiv de la rege" (Baeiţiu, p. a. i 86). Diminutivele pot fi şi substantive proprii (toponimice) : I Lunguieţul, Runculeţul, Stuliuleţul;
b) obiect care prezintă o trăsătură asemănătoare cu baza (nume de plante sau de animale) : I disculeţ, răculeţ, „plante", porculeţ „un fel de peşte" ;
c) nume proprii de familie : I Stănuleţ; II Săvuleţ.
-ieă : -alică, -elică, -Uică, -ulică (substantive, rar, adjective) : -alică : a) diminutive : I drăgălică; b) purtătorul calităţii: II păpălică (s.m.);
-elică : diminutive : II săpelică ;
-Uică : a) diminutive : II pisilică, ventrilică; b) obiect care prezintă o caracteristică a bazei: I negrilică „un fel de plantă" cf. negru, negreală;
-ulică : a) diminutive feminine : II cizmulică, frunzulică, lunculică, mămulică, mînzulică, sorulică, steulică, şeulică, ţîrulică, ziulică, drăgulică sau masculine (folosite uneori ironic) : I moşulică, şef ulică, ursulică; b) purtătorul calităţii (s.m.) I mutulică, ruşulică „plantă erbacee cu florile roşii-portocalii" ; c) obiect care prezintă o trăsătură asemănătoare cu baza : II bubulicâ „cărăbuş" ; d) nume de familie : I Bubulică cf. Bubu, Hăulică ci. Hăul, Haulă, Hăucă „nume de familie", hău „genune", a hăuli.
-ice, -iei: -îlice, -ulice; -ilici, -ulici (substantive);
-îlice : purtătorul calităţii (sub formă de acţiune) folosit afectiv : I gîgîlice „fiinţă mică şi gingaşă, orice lucru mic şi neînsemnat" cf. găgâli „gînguri", interj, gî-gî;
-ulice : a) diminutive : II curvulice, slugulice, turmulice; b) nume de familie : I Cîrstulicea ci. Cîrstu; c) obiect care prezintă o trăsătură ase-
122
ELENA CARABULEA
INTERFIXUL [VOCALA-f] -l- IN DERIVAREA NON-VERBALA
123
mănătoare cu baza : I cuculice „cuvînt privitor la poziţia probabil mai înălţată a unui loc" (h xvi 39, în ba) cf. cucui;
-Mei : purtătorul calităţii (folosit şi ca nume de familie) : II şeptilici „copil născut la şapte luni" ;
-ulici : purtătorul calităţii (sub formă de acţiune) : I ciujulici cf. eiuf, a ciufuli.
-ie: -ălie, -elie, -ulie (substantive);
-ălie : a) obiect care prezintă o trăsătură asemănătoare cu baza : II rotălie „vîrful gros al fusului" (cf. roată), ţăcălie „cioc, barbă ascuţită şi subţire" cf. tacă; b) augmentative : II sfădălie;
-elie : a) obiect care prezintă o trăsătură asemănătoare cu baza : II betelie cf. bată-, b) augmentative : II coşmelie cf. coşm(e)agă; c) rezultatul acţiunii: II vijelie cf. vîj, vîjîi ;
-ulie : diminutiv (uneori şi peiorativ) : II cărţulie, căsulie, cuşculie, gîzulie, Jiărtulie „document, hartă mică", hîrtulie (hîrtulie) „hîrtie scrisă, fără importanţă, scrisoare mică".
-igă : -ăligâ, -(e)ligă, -uligă (substantive);
-ăligă : diminutive : II săpăligă ;
-(e)ligă: obiect care prezintă o trăsătură asemănătoare cu baza: II ţep(e)ligă „ţeapă de lemn, despicătură" (kev. ceit. iii 171);
-uligă : a) purtătorul calităţii: I mutuligă (s. m.); b) diminutive : II săpuligă.
-ină: -alina, -alină, -ulină (substantive);
-alina, -alină : a) nume de familie : II Bragalina; b) diminutive : 'Ciutalină, ciutălină;
-ulină : a) diminutive : II ciutulină, frunzulină, rujulină, ţuculină „fetiţă" (cf. ţuc, a ţuca), tuşculină „fetiţă" cf. ţuşcă „fată, femeie iute" (Udrescu, ol.) ; b) obiect care prezintă o trăsătură asemănătoare cu baza : I căşulină „nume de oaie albă" ; c) purtătorul calităţii: cuculină „fată înaltă şi subţire" (Pasca, gl.) cf. cucovă „calificativ depreciativ dat unui om înalt şi slab", cucui.
-ior (-ioară): -ulior, -ulioară (substantive diminutive) : I mîndrulior; II măiculioară, mămulioară, mîndrulioară.
-ist: -alist, -ulist (adjective folosite şi substantival) apartenenţa; -alist: II iorgalist ei. Iorga; -ulist: I pumnulist cf. Pumnufl). -iste : -elişte, -ulişte (substantive);
-elişte : a) locul pe care se exercită o acţiune, o stare : I bătelişte, bătucelişte, gunoielişte, izbelişte, oprelişte, poprelişte, privelişte, roielişte; b) rezultatul acţiunii (concretizat) : I cinstelişte „idol, statuie" ;
-ulişte : colectiv-local: I inulişte „inişte".
-iţă s -ăliţă, -elită, -iliţă, -uliţă (substantive, rar adjective);
-oliţă : diminutive : I păftâliţă ; II frunzăliţâ, ursăliţă;
-elită : diminutive : I steliţă; II roteliţă;
-iliţă : a) diminutive : I rotiliţă ; II cof iliţă, foiliţă, gropiliţă, noptiliţă ; b) nume de familie : II Gîndiliţă ei. Gîndea ;
-uliţă : a) diminutive (substantive feminine, rar adjective) : II bros-euliţă, căduliţă, cizmuliţă, druguliţă, frăguliţă, gîzuliţă, steuliţă, steluliţă, turmuliţă, vărguliţă; brezuliţă, întreguliţă, lunguliţă, mîndruliţă; (substantive masculine) : II bădiuliţâ, neiculiţă, tăiculiţă; b) moţional: I cuculiţă; e) obiect care prezintă o trăsătură asemănătoare cu baza (nume de plante) :
I puf uliţă; II frăguliţă ; d) nume de familie : I Niculiţă.
-iux (-ie) : -aliu, -uliux (adjective);
-alin : diminutive (aproximarea cromatică) : rozaliu;
-uliuxi a) diminutive (aproximarea unei însuşiri, de obicei aproximarea cromatică) : I bejuliu, durduliu, grasului, movuliu, rozuliu; II verbului etc.; b) asemănarea cu substantivul redat prin bază : I ceruliu, ■nuculiu, prăzuliu, untuliu ; e) însuşirea referitoare la acţiunea sau la obiectul redat în mod obişnuit prin bază : II cîrciuliu „care se cîrceste", răbduliu „care are răbdare", grijuliu, haz(u)liu.
-iu2: -uliu2: nume de familie : I Dinuliu, Necşuliu.
-îiic(ă), -arnic : -âlnic(ă), -elnic(ă), -ularnic (adjective): însuşirea referitoare la acţiunea sau la obiectul redat în mod obişnuit prin bază;
-âlnic: I căialnic; II cruţalnic, lăturalnic, sfădalnic, strădalnic, supăralnic, şăgalnic, zburdalnic ;
-etnic : I amăgelnic, îndoielnic, şovăielnic; II feciorelnic, frăţelnic, vremelnic etc.;
-ularnic : I stihularnic „care este făcut în versuri".
-niţă; -elniţă   (substantive): a) instrumentul: I  (în)vîrtelniţă;
II cădelniţă ei. cădi, şurubelniţă; b) recipientul, obiect care indică destinaţia : II botelniţă, chibritelniţă, scrumelniţă 5 c) obiect care prezintă o trăsătură asemănătoare cu baza : II urechelniţă (nume de plantă şi de insectă) ; d) purtătorul calităţii: : f of elniţă „femeie vorbăreaţă" cf. fofează; e) rezultatul acţiunii: I găselniţă „trouvaille".
-oaiieă : -ăloancă, -iloancă (substantive); -ăloancă : augmentativ-depreciativ : II fătăloancă ; -iloancă : afective : II pipiloancă, Ziziloancă. -og : -ălog, -olog (substantive şi adjective);
-ălog : a) nume de agent: I pisălog; b) purtătorul calităţii: II nătălog {ei. nătărău), tăntălog, tărfălog;
-olog : purtătorul calităţii: fo(n)folog (cf. fomf), motolog (cf. mototol), iontolog.
-oi: -uloi (substantiv augmentativ) : II duduloi „dudă, ţeava, tub".
-uc(ă) : -ăluc(ă), -iluc(ă), -uluc(ă) (substantive şi pronume);
-ălucă : pronume cu valoare diminutival-afectivă : I mătălucă;
-iluc, -ilucă, ambele formînd substantive masculine cu valoare diminutival-afectivă : II frătiluc, bădilucă ;
-(i)uluc, -ulucă: diminutiv-afective (s.m.) : I mîndruluc, puiuluc, soţuluc; II frătiuluc, neniuluc(ă), tătuluc; (s.f.) : mămulucă, mîndrulucă.
-ug(ă) : -ălug(ă), -elug, -ulug (substantive);
-ălug(ă) : a) diminutive: II săpălugă; b) instrument: I pisălug; -elug : instrument : II piselug;
124 ELENA CARABULEA 8
-ulug : instrument: II pisulug.
-uie9 -uică : -Muie, -ăluicâ, -eluieâ (substantive diminutive); -âluie : II eărţăluie, căsâluie, vâlcăluie cf. vîleea ;■ -ăluicâ : II căsăluică, stelăluică; -eluică : I zăbreluică.
-uş(ă) i -ăluş(ă), -eluş(ă), -iluş(ă), -ohiş(ă), -uluş(ă) (substantive^ adjective şi adverbe, toate cu valoare diminutivală);
-ăluş(ă) : I curăluşă, iabăluşă, săcăluşă; IT molcăluş (cf. molcuţ) -f
-elus(ă) : I corăeluşă, cureluşă, giubeluşă, luleluşă, mărgeluşă, nuieluşă 7 perăeluşă, purceluşă, ulceluşă, vîlceluşă, puţineluş; II abieluşa, bebeluş;
-iluş(ă) : I rotiluşă; II puiluş ;
-oluşă : II vîlcioluşă ;
-uluş : I cuţuluş, greuluş.
-uţ(ă) : -ăluţ(ă), -eluţ(ă), -ilui(ă), -uluţ(ă) (substantive, adjective^ pronume şi adverbe, toate cu valoare diminutivală);
-âluţ(ă) : I bălămăluţă, băsmăluţă, căzmăluţă, curăluţă, măntăluţâf ocăluţă, părăluţă, pielcăluţă, sărmăluţă, vărgăluţă, mătăluţă; II ierbăluţă? molcăluţ (cf. molcuţ, molcel);
-eluţă : I bidineluţă, bocceluţă, cafeluţă, cajeneluţă, canapeluiă, caii-feluţă, chifteluţă, cordeluţă, curehiţă, liclieluţă, luleluţă, manteluţă, mărgeluiă? mâseluţă, nuieluţă, steluţă, viţeluţă etc.; II ihneluţă (cf. iahnie), -mu-reluţă? abieluţa;
-iluţ(ă) : I ziluţă ; II bădiluţ, puiluţ ;
-(i)uluţ(ă) : I cornuluţ, cuculuţ, mîndruluţ, păruluţ, puiuluţ, socruluţ? spiculuţ etc.; II bădiuluţ, jrătiuluţ, neniuluţ, tătuluţ; măiculuţă, mămuluţă^ mîndruluţă, socruluţă, molculuţ(ă).
2. Din analiza inventarului reiese :
a) Interfixul apare în derivate care aparţin aproape tuturor părţilor de vorbire (cu excepţia numeralului şi a uneltelor gramaticale). E de menţionat productivitatea lui la derivatele substantivale : din cele 37 de sufixe cu care se combină, numai cu 3 nu formează substantive : cu 34 de sufixe formează deci numai (23) sau şi (11) substantive, iar cu 13 numai (3) sau şi (10) adjective.
Sufixele cu care se combină numai în derivate substantivale sînt: -ac, -aclie, -aie, -ar, ±ea, -easă, -eci (-enci), -eie (-eică), -el, -esc, -ete, -ice (-ici), -ie, -igă, -ina, -ior, -iste, -iu2, -niţă, -oancă, -oi, -ug, -uie, iar numai adjective formează cu -ist, -iux şi -nic. Sufixele cu care formează derivate aparţinînd la categorii gramaticale diferite se repartizează astfel: cu 7f substantive şi adjective : -an, -aş, -ău (-eu), -ean, -ică, -iţă, -og, cu 1, substantive şi pronume -uca, cu 1, substantive, adjective şi adverbe : -uş,, cu 1, substantive, adjective, pronume şi adverbe: -ui, cu 1, substantive,, adjective şi interjecţii: -eţ.
b) Interfixul este constituit de cele mai multe ori din vocală (în grade diferite sînt reprezentate toate vocalele limbii române) + -l- şi foarte rar numai din consoana -l-. Se formează adesea serii, mai mult sau mai puţin complete, de la fiecare sufix atras în combinaţie :
INTERFIXUL [VOCALA+]-Z- IN DERIVAREA NON-VERBALA 125
Nr. crt.	Sufixul cu care se combină	-ăl-	-al-	-el-	-il-	-îl-	-ol-	-ul-	-1-	Totalul combinaţiilor
1	-ac		_	_	_	_	—		—	1
2	-ache	—	—	—	—	—	—	+	—	1
3	-aie		—	—	—	—	—	—	—	1
4	-an		—	—	—	—	+	+	+	4
5	-ar	+	—	+	—	—	—	—	—	2
6	-aş	+	—		—	—	—	+	—	3
7	-ău	+	—	+	—	—	—	-f-	+	4
8	zea		—	+	+	—	+		+	5
9	-ean(ă)	—	—	—	—	—	—	+	—	1
10	-easă	—	—	—	—	—	—		—	1
11	-eci, -enci	—		—	—	—	—		—	1
12	-eie, -eică	—	—	—	—	—	—		—	1
13	-el (-ea)	—	—	—	—	—	—	+	—	1
14	-esc	—	—	—	—	—	—		—	1
15	-ete		—	—	—	—	+		+	4
16	-eţ (-eaţă)	+	—		—	—	—		+	4
17	-ică	+	—			—	—		—	4
18	-ice, -ici	—	—	—		+	—	+	—	3
19	-ie	+	—		—	—	—	+	—	3
20	-igă		—	+	—	—	—	+	+	4
21	-ină		+	—	—	—	—	+	—	3
22	-ior (-ioară)	—	—	—	—	—	—	+	—	1
23	-ist	—	+	—	—	—	—	+	—	2
24	-iste	—	—	+	—		—		—	2
25	-iţă	+	—	+	+	—	—		—	4
26	-hij.	—	+	—	—	—	—		—	2
27	-iu2	—	—	—	—	—	—	+	—	1
28	-nic, -arnic	—	+		—	—	—	+	—	3
29	-niţă	—	—	+	—	—	—	—	—	1
30	-oancă		—	—	+	—	—	—	—	2
31	-og	+	—	—	—	—	+	—	—	2
32	-oi	—	—	_	—	—	—	+	—	1
33	-uc(a)	+	—	—		—	—	+	—	3
34	-ug(ă)	+	—		—	—	—	+	—	3
35	-uie, -uică	+	—	+	—	—	—	—	—	2
36	-uş(ă)		—	+		—		+	—	5
37	-uţ(ă)	+	—	+	+	—	—	+	—	4
	Totalul combinaţiilor	19	4	16	8	1	5	31	6	
După cum rezultă din tabelul sinoptic întocmit, nici un sufix nu conţine seria completă (teoretic 8) a interfixului, combinaţiile dintre un sufix şi seria de realizări ale interfixului variind între 1 şi 5 astfel: 2 sufixe sînt combinate cu 5 realizări ale interfixului, 8 sufixe cu 4, 7 sufixe cu 3, 7 sufixe cu 2 şi 13 sufixe cu cîte un singur interfix al seriei.
Interfixul cu numărul cel mai mare de combinaţii este -ul- (31), urmat de -ăl- (19), -el- (16), -il- (8), -l- (6), -ol- (5), -al- (4), -îl- (1); ultimul,
6 Notăm cu  [ + ] prezenţa interfixului în seria respectivă şi cu [ — ] absenţa lui.
ţ26
ELENA CARABULEA
10
11
INTERFIXUL [VOCALA+W- IN DERIVAREA NON-VERBALĂ
127
apărînd într-o singură formaţie cu dublă analiză, îl considerăm interfix virtual.
în ce priveşte vocala interfixului, e de remarcat că aceasta coincide, de cele mai multe ori, fie cu vocala silabei precedente, care aparţine temei, fie cu vocala silabei următoare, care aparţine sufixului propriu-zis, fie cu amîndouă.
Exemple : cu vocala temei repetată : drăgălaş, drăgăleţ, drăgălică,. bătălan, săpăligă, sfădălie, fătăloaneă, nătălog, tăniălog, căsăluie, betelie? ţepeligă, boţolan, nodolan, prostolan, tobolan, tontolan, cuţulache, ursulache7 frunzuleană, lumuleană, eiufulete, pufulete, untulică, cuculice, turmulice^ frunzulină, rujulină, guşuliţă, turmuliţă, durduliu, untului etc.;
cu vocala sufixului anticipată : buzălău, torcălău, gropiliţă, rotiliţăf greuluş, măreleţ, negrilică, ventrilică, mămulucă, soţuluc, tătuluc, pisulug? greuluş, mîndruluţă, măiculuţă, molculuţ, socruluţ etc. (tot aici se poate încadra tipul vocală/semivocală : Băbelea, NicMţeiea);
cu aceeaşi vocală şi în temă şi în sufix : băbălău, bătălău, fătălău (feteleu), pisilică, fonfolog, motolog, tontolog, puiuluţ, cuţuluş etc.
Uneori vocala interfixului diferă şi de vocala temei şi de'cea a sufixului; în asemenea situaţii apare în special -u- : tontăleţ,' jugăleţ, rotălie^ pisălog, ierbăluţă, ihneluţă, drăgulaş, cărulean, sătulean, măiculeană, găz-duleasă, mămulea, săculeţe, viermulete, căluleţ, mieluleţ sacul(t)eaţă, cizmu-lică, ţîrulică, cărţulie, gîzulie, măiculioară, căduliţă, frăguliţă etc.
c) Uneori, în derivarea de la aceeaşi temă, cu acelaşi sufix final, constatăm existenţa unor dublete realizate prin variaţia interfixului. Unele dintre ele sînt variante foneticef\ă\e, ă\a), explicabile prin pronunţarea regională dură sau moale a consoanelor (curăluşă/cureluşă, curăluţăjcure-luţă, pisălug/piselug, părgăluţă/vărgeluţă etc), respectiv, prin pronunţarea regională a vocalei ă în poziţie protonică (mataluţă, sărmăluţă, larmalaie, tontalău, tontaleţ etc). Alte dublete e posibil să se fi format prin analogie : drăgulaş după drăguleţ. Dubletele cu interfixul -l- se pot explica prin sin» coparea vocalei interfixului: stropuleţjstropleţ, ţepeligăjţepligă; pentru alte dublete, ca rozaliu faţă de rozuliu, molcăluţ/molculuţ,'tontăleţ/tontuleţ, vîlcioluşăjvîlceluşă etc, nu am găsit explicaţii! Apariţia lor fără nici o regularitate este un indiciu al lipsei de condiţionare fonetică a interfixului de către structura temei şi cea a sufixului propriu-zis.
d) Majoritatea sufixelor din derivativele complexe încep cu o vocală ; excepţii: -nic, -niţă. Sufixul complex este totdeauna accentuat, cel mai adesea sufixul final, mai rar, interfixul (-elişte, -elnic, elniţă, -elea, -ulea).
e) De obicei, temele la care se ataşează derivativul complex sînt monosilabice. Totuşi apar şi exemple cu teme plurisilabice : Atanasulaehe? Nicolache, beţivlan, aşezălaş, Căzănelea, Comănelea, Cazaculea, bătuceliste, gunoielişte, întreguliţă, lăturalnic, supăralnic, amăgelnic, şovăielnic, feciorelnic, chibritelniţă, bălămăluţă, bidineluiă, cafeneluţă, canapeluiă etc.
f) Derivativele complexe (formate din interfix + sufix) nu au, de obicei, o valoare diferită de cea a sufixului propriu-zis; în cazul în care sufixul final este polisemantic, derivativul complex nu are, de cele mai multe ori, toate valorile sufixului propriu-zis pe care îl conţine, ci numai
una sau unele din valorile acestuia. Uneori se remarcă diferenţe cantitative : o valoare incidentală a sufixului final devine preponderentă la derivativul complex. De exemplu : -ean, -eţ apar numai în cîteva formaţii cu valoare diminutivală (broştean, grăuncean, scîndureană, tăurean; măgar eţ, podeţ), în timp ce -ulean, -uleţ formează substantive comune numai cu valoare diminutivală; la -ie, -ină diferenţele sînt mai tranşante faţă de derivativele complexe : -ulie e diminutival prin excelenţă (uneori şi 'peiorativ), -ulină e, de asemenea, mai ales diminutival (vezi p. 122), în timp ce printre formaţiile cu sufixele simple corespunzătoare nu se întîlneşte nici una cu valoare diminutivală clară : pentru -ie cel mult bărbie „partea grasă de sub barbă; guşă, guşuliţă" (aceeaşi valoare diminutivală apare şi în sufixul dezvoltat -ătie din băbătie „băbuţă"); pentru -ină, după Pascu (s. 207), formaţiile cracMnă „stălpare" cf. cracă, prăştină < *păruştină < par, cf. păruşiean, trupină „tulpină" < trup, după părerea 1 noastră nesemnificative.
O dovadă că interfixul [vocală +] -l- nu are, în cele mai multe cazuri, valoare semantică o poate constitui şi existenţa dubletelor de derivare, cu şi fără interfix, egale ca valoare : beţivan/beţivlan; prostan\prostălan; mestecau/mestecălău ; Oprea/Oprilea, AldeajAldulea, BurăeajBurdulea ; ior-gHstjiorgalist, pumnistjpumnulist; iniştejinulişte; foiţă/foiliţă, gropiţă/ gropiliţă, bădiţăjbădiuliţă, cădităjcăduliţă, guşiţăjguşuliţă-, roziu/rozuliu, verziulverzuliu; ierbuţă]ierbăluţă, molcuţjmolcăluţ, puiuţ[puiluţ, măicuţăj măiculuţă, spicuţjspiculuţ etc.
g)' Din formaţiile cu derivativele complexe examinate se desprind cîteva valori determinate şi constante (e semnificativ faptul că şi sufixele la care se ataşează sînt unitare din punctul de vedere al conţinutului):
Marcă a numelor proprii (de obicei de familie, mai rar topice) :
-ulae
-elea, -ilea, -olea, -ulea
-uleanu
-uleasă
-ulecea, -ulencea
-ulescu, -uleşti
-ulete
-uleţ
-alina
-uiiu2
Diminutivală : -ulaclie
-ălaş, -elaş, -ulaş -uleu (-ulău) -ulean
-ulei (-ulea) -lete, -ulete
-leţ, -ăleţ, -oleţ, ul(t)eţ -alică, -ilică, -ulică
-îlice, -ulice -ulie
-ăligă, -(e)ligă -alină, -alină, -ulină -ulior
-ăliţă, -elită, -iliţă -uliţă -aliu, -uliu1 -ăluc, -iluc, -uluc -ălug, -elug, -ulug -ăluie
-ăluş, -eluş, -iluş, -uluş -ăhiţ, -eluţ, -iluţ, -uluţ Augmentativ-depreciativă -ălaie
-lan, -ălan, -clan
-ălău, -eleu, -ulău
-ălie
-uleică
-ăloancă
128
ELENA CARABULEA
12
13
INTERFIXUL [VOCALA+W- IN DERIVAREA NON-VERBALA
129
-ălog, -olog -uloi
Purtătorul calităţii
(de obicei epitete) : -ălău -olea -uleie
-lete, -ălete, -ulete -alică, -ulică -ilici, -ulici -uligă -ulină
-ălog, -olog
Obiect care prezintă o trăsătură
comună cu baza : -olan -uleu -ălete -uleţ
-alică, -Uică, -ulică -ulice -ălie, -elie -ulină.
Incidental apar şi valori ca: apartenenţa (-uleasă, -ulescu, -ălist> -ulist), moţională (-uleasă, -uliţă), colectivă (-ălaie) sau eoleetiv-locală (-elişte, -Mişte), nume de instrument (-ălău, -elniţă) sau de recipient (-ălău, -elniţă), nume de meserii (-âlar, -elar), nume de agent (-ălău, -ălog), rezultatul acţiunii (-ălaş, -ălău) etc.
în cadrul valorilor principale menţionate, derivativele ocupă locuri diferite după cum au o productivitate mai mare (cum sînt -uleţ, -uliţă, -uliu±, -uluţâ, la diminutive, -ulescu la numele de familie) sau mai scăzută (-ulac, -ulache la numele de familie, -ălaie la augmentative, -âlar la numele de meserii, -uloi la augmentative, -ulei, -ăligă. -ulior, -ăluie, -ălug la diminutive etc).
Tipurile semantice menţionate formează, de fapt, două categorii mari: afect iv-expresive — diminutivele, augmentativele, cele care denumesc pe purtătorul calităţii şi, de cele mai multe ori, obiectul care prezintă o asemănare cu baza; ele califică, evaluează în sens pozitiv sau negativ un concept neutru dat (exprimat prin bază)7 — şi n e u t r e — numele de familie, cînd nu sînt provenite din epitete, diminutive — ; în grupa celor neutre se încadrează, din punctul de vedere al expresivităţii, şi derivatele al căror sufix final începe cu o consoană (-âlnic, -elnic, -elniţă). Clasificarea în cele două categorii (afectiv-expresive şi neutre) nu este însă strict delimitată, unele diminutive, de exemplu, putîncl fi folosite şi ca nume de familie (-ulache, -uleie, -uleţ), procedeu obişnuit în sistemul derivării româneşti.
3, întrucît derivativul complex nu este o alăturare întâmplătoare de segmente, interfixul asociindu-se cu anumite sufixe care au o an urnită valoare semantică şi este productiv în limba română, e necesar să se stabilească statutul lui. în această privinţă s-au emis pînă acum diverse păreri :
7 Vezi şi Marcel Weber, Contributions ă Vetude du diminutif en frangais moderne. Essai de systematisation. These presentee â la Faculte des Lettres de FUniversite de Zurich pour I'obtention du grade de docteur, Zurich, 1963, p. 42-47.
Unii cercetători califică interfixele -ăl-, -el-, -il-, -ol-, -ul- (în întregime sau numai unele dintre ele) drept sufix, segmentele derivative în care apar reprezentînd deci un sufix compus 8.
Alti cercetători consideră interfixele menţionate elemente nesufixale, de provenienţă morfologică (cu explicaţii diferite) sau fonetică: -ul-este articolul' hotărît masculin folosit în derivarea numelor de familie 9 generalizat apoi la unele substantive comune10; -(e)l- este flexionar şi analogic, desprins de la substantivele în -(e)a care au un -(e)l- la plural şi la genitiv-dativ singular 11; unele derivative complexe, ca -ligă, -lugă, au fost explicate prin influenţa verbelor în -li 12; uneori -l- este explicat ca o consoană «tampon » între vocala finală a temei şi cea iniţială a sufixului pentru înlăturarea hiatului (boulean) 13.
Alteori acelaşi element a fost calificat diferit de unul şi acelaşi cercetător după valoarea derivatelor : -ul- este sufix în derivatele diminutivale şi probabil articolul hotărît masculin în cele fără sens diminutival (-ulea, -ulescu)u.
Considerăm interfixul din derivativele complexe al căror sufix începe eu o vocală un segment de obicei cu statut nesufixal, deoarece, cu unele excepţii, în derivativele înregistrate nu poate fi identificat, nici pe baza unei proceduri formale, nici semantic, un sufix -ăl-, respectiv, -el-, -il-, -ol-, -ul-, în formaţii secundare de la care ar putea fi detaşat prin falsă analiză.
Astfel, în ce priveşte interfixul -ăl-, limba română cunoaşte un sufix -(e)ală, dar cu totul cu alte valori decît cele pe care le are derivativul complex format cu -ăl-. De aceea e puţin probabil ca un astfel de sufix, care na formează, de exemplu, derivate cu valoare diminutivală, să fi constituit, cum crede G. Pascu, baza de la care să se fi format derivative complexe ca -ălas, -ălie, -ăleţ, -alică, -ălugă, -ăluşă, -ăluţă cu valoare preponderent ^auexclusiv diminutivală. în plus, nu am identificat, în formaţiile înregistrate, derivate secundare în-(e)ală care ar fi putut servi drept punct de plecare. Ultima obiecţie este valabilă şi pentru -ol-.
8 Ideea apare în special la Pascu, s. Vezi, de exemplu, pentru -ul- p. 280 : „sufixul -ulă apare în sufixele compuse -ulean, -uleţ, -ulică, -ulie, -ulioară, -uliţă, -uluc, -uluţ" (vezi şi exemple la fiecare sufix în parte); pentru -ăl- vezi p. 296 : -ălan = -ala + -an, p. 350 : -ălaş =
+ -as, p. 187 : -ălie = -ală + -ie, p. 319 : -ăleţ = -ală + -eţ, p. 417 : -ălău = -ala + -ău; pentru -ei- : p. 270 : -ăloancă = -el + -oancă, p. 135 : -ăluie = -el + -uie; pentru -il-: p. 327 : -ilici = -ilă + -ici. Pentru -ul- calificat drept sufix vezi şi G. Weigand, Das Suffix -ulescu, în Jahresbericht xii (1906), p. 110 — 112; id. Das Suffix -ul in den Balkansprachen, în ,,Bal-kan-Arehiv" II (1926), p. 147 — 166; Karl L6we, loc. cit. etc, iar pentru -ăl-, Iordan, stil., p. 199 :   sufixul compus -ălău < -ală + -ău".
9 T. Capidan, Originea vocativului în -le, în dr i (1920-1921), p. 185 — 209.
10 Â. Graur, Les noms roumains en -u(l), în Melanges linguistiques, 1936, p. 88 — 97; id. t., p. 265.
11 Id., Din istoricul tipului steaj stele, în sg iii, p. 5 — 9, gram. rom. i, p. 21.
12 A. Graur, Notes d'etymologie roumaine (-ligă  -lugă etc), în bl iv (1936), p. 97 — 99.
13 Id. t., p. 264. Fenomenul se întîlneşte şi în alte limbi, de exemplu, în franceză, unde se introduce fie l fie n, fie, mai ales, t (cf. Bengt Hasselrot, Etudes sur la formation diminutive dans les langues romanes, Uppsala, 1957, p. 199).
14 Cf. Puşcariu, loc. cit.
^ - c. 26
130 ELENA CARABULEA
Deşi la interfixele -el- şi -il- prezenţa sufixului poate fi identificată, de exemplu, a sufixului -el în derivativele -elaş, -duş, -elea, poate şi în -Uică, a lui -ilă în -ilea, -iliţă şi a lui -eală în -elişte, considerăm această modalitate de formare a interfixului, cu excepţia lui -eliste, ca o explicaţie secundară (vezi p. 132).
Şi în legătură cu interfixul -ul- ne exprimăm îndoiala că ar proveni din sufixul -ulă. în română apar, într-adevăr, cîteva cuvinte vechi şi populare (regionale)15, unele analizabile, altele semianalizabile, cu diverse sensuri: brădulă „ciomag sau bîtă mare de brad" (Viciu, gl.) ; bujdulă (buşdulă) „căsuţă rău zidită, casă stricată" (chest. ii 50/33, Tomescu, gl.) cf. bujdă „casă mică, sărăcăcioasă, magherniţă" ; căntulă „vas făcut din , lut" (conv. lit. xx (1886), p. 1006) cf. cântă „oală, vas, un fel de cană"; 1 cutulă „unealtă de fierărie nedefinită" (h v 104, 375, xvi 189), „felie de pîine, de slănină" (Soveja-Vrancea) cf. cute „piatră de ascuţit instrumente i tăioase", cută „felie tăiată în lungime" ; pistrulă „nume de vacă pistruie" | (Pamfile, i. c. 36); pisulă (Puşcariu, loc. cit.) cf. pisică, pis !; rujdulă „femeie moale" (Pasca, gl,), „cuţit rău ascuţit" (id.) cf. ruj dă (neglosat); taşculă (teşculă) „pungă'; (lb, Klelnt, d. 162), „cutie în care se pun chibriturile'' ; (la pl.) „testicule" (tdrg) cf. taşcă „pungă" ; tăşilă, tecşilă „pungă sau săculeţ de piele" ; trăgulă „trăgace, săniuţă de copii sau de transportat ceva" (gr. s. v 124, h ix 86), „tub care serveşte la trecerea unui lichid dintr-un vas în altul" (Corn. Breban, Sălaj) cf. tragă, a trage; barabulă „cartof" cf. baraboi „id."; başchi(a)ulă (în expr. a lua pe cineva în — „a lua în bătaie de joc") cf. băşcălie; cuculă „cartof" cf. cucui; matahulâ cl matahală, matahoală, matahuie; terhulă „termen depreciativ dat unui cal de povară sau unui cal sfîrşit de oboseală" (dr v (1927—1928), p. 237) cf. tărhat „povara pe care o duce calul în spate" etc.
Probabil că sufixul a fost moştenit sub forma masculină -ul în cuvîntul neanalizabil în română sătul (< lat. satullus, diminutiv de la satur, -ay -um)16 şi întărit, sub forma feminină, prin împrumuturi din slavă şi maghiară ca ţidulă (cedulă), neanalizabil în română (cf. ser. cedulja, ucr. cedula, pol. cedula, ceh. cedule, magh. cedula)17. Dar e greu de crezut ca un sufix care apare în cîteva derivate regionale, obscure, cele mai multe fără o valoare prea clară, să stea la baza interfixului -ul- din formaţii ca cele
15 Excludem împrumuturile latino-romanice în -ulă, de tipul membranulâ, plantulâ, sferulă, venulă, nu numai pentru că acestea sînt mult mai noi, dar şi pentru că au domenii de repartiţie total diferite.
16 Sufixul nu a putut fi moştenit sub forma feminină (sătulă) deoarece lat. ZZ -f a, conform celor două ipoteze formulate, a) a dispărut cînd închidea silaba şi se găsea în poziţie slabă (cf. dhlr ii, p. 17, 40-41, A. Graur et A. Rosetti, Sur le traitement de lat. I double en rou-main, în bl iv (1936), p. 46-52, în special p. 47-48, mai recent Rosetti, ilr, p. 125-126, Graur, t., p. 60 — 62) sau b) s-a vocalizat (cf. Philippide, Pr. 33 — 34, Puşcariu, d. 89—92, Iordan, Diftongarea lui e şi o accentuaţi în poziţiile ă, e, Iaşi, 1920, p. 58, Pascu, s. 152, Marius Sala, Contribuţii la fonetica istorică a limbii române, Rucureşti, 1970, p. 87—94); cît priveşte femininul sătulă, e o formă refăcută după masculin (cf. A. Graur et A. Rosetti, loc. cit.).
17 După Puşcariu, d. 179, sufixul e moştenit, după Pascu, s. 279, e împrumutat din slavă. Pentru -ulo, -ula în slavă vezi Vondrâk, Vergleichende slavische Grammatik I, Gottingen, 1924,
l5 INTERFIXUL [VOCALA+]-Z- IN DERIVAREA NON-VERBALA 131
menţionate, formaţii cu valoare în special diminutivală şi cu o frecvenţă mare în vorbirea populară şi în cea uzuală în general.
întrucît şi limbile slave au derivative formate cu -ul- şi unele dintre sufixele diminutivale din română cu care se combină -ul- sînt de origine slavă, s-a emis şi ipoteza că derivativul complex este împrumutat din slavă (bulgară)18. Bulgara şi sîrba cunosc într-adevăr sufixe complexe ca -ulec, -ulica, -ulina, -ulov, -ulovic, dar în materialul cercetat nu am întîlnit nici o formaţie românească în -uleţ, -uliţă care să aibă corespondent slav19.
4. Interfixul [vocală +] -î- se explică în cadrul sistemului de derivare din limba română; explicaţiile sînt parţial diferite, în funcţie de valoarea derivativului complex : afectiv-expresivă sau neutră.
A. Punctul de plecare la numele proprii (cu valoare neutră) este extensiunea sufixului, prin falsa tăietură a formaţiilor cu dublă analiză (în -u(l))20: Bădulea, Rădulescu Băduleţ = Badu(l) + -ea, respectiv -eseu, -eţ, au fost interpretate ca formate din tema Rad- H-^ derivativul -ulea (-ulescu, -uleţ) etc. în acelaşi fel pot fi explicate şi numele de familie provenite de la substantive comune : Găşulete, Crînguleanu, Greculea etc. Din formaţii de tipul celor menţionate s-a detaşat derivativul -ul- + sufix cu care s-au creat apoi derivate şi de la alte teme : Tema —> Tomulescu, Stoica ~> Stoiculete etc.
Interfixul apare format uneori şi din -l- precedat de altă vocală decît -u-, care se explică prin :
a) repetarea vocalei din temă sau prin anticiparea vocalei (semivo-calei) din sufix : Dragalina, Bobotea, Băbelea, NicMţeiea;
b) raportarea la o bază secundară în -el, -ilă (formaţii cu dublă analiză) : Găzănelea cf. căzănel, Comănelea cf. Comănel, Gîndiliţă cf. probabil Gîndilă (Mioara Avram, Sufixele româneşti -ilă masculin şi -ilă/Mlă feminin, în smfc n p. 160), Gîndel (Pasca, ţ.o. 147).
c) variaţia 6\u, care apare la derivatele în -olea (în raport cu baza în -u de la care sînt formate) : Gerbolea, Bragolea, Neagolea, Şândrolea, Ursolea şi care poate fi rezultatul analogiei (după transformarea normală o neaccentuat > u şi apoi transformarea inversă, u > o)23.
B. La substantivele comune interfixul [vocală +] -l- se explică, în cele mai multe cazuri, tot în interiorul sistemului derivational din română, prin falsa tăietură a formaţiilor cu dublă analiză, fiecare interfix comportînd însă explicaţii parţial diferite.
18 Cf. Gustav Weigand, lucr. cit. din „Ralkan-Archiv", p. 162 ş. u.; Karl Lowe, loc. cit.
19 Opunîndu-se, din motive fonetice şi istorice, părerii lui Weigand că -ul de la numele proprii ar fi împrumutat de români de la slavi, care, la rîndul lor, l-au luat de la italieni, t. Capidan (loc. cit.) demonstrează, în acelaşi timp, că formaţiile bulgăreşti în -uloff au ca punct de plecare numele în -ul din română. Vezi şi Puşcariu, lr i, p. 309 — 310, A. Graur, lucr. cit. din Melanges..., p. 94.
20 Pentru interpretarea acestui segment de la numele proprii drept articolul hotărît masculin vezi t. Capidan, loc. cit., şi A. Graur, loc. cit. din Melcnges...
21 Pentru o neacc. > u şi u > o vezi A. Graur, Notes d'etymologie roumaine, în bl vi (1938), p. 157. Pentru -olea variantă la -ulea vezi şi Pasca, ţ. o. 145 şi, ulterior, Ioana Vintilă-Rădulescu, Sufixul antroponimic rj.ea, în smfc iv, p. 63.
132
ELENA CARABULEA
16
Interfixul -ăl- : a) prin raportare la substantivele şi pronumele în -a care au -l- în flexiune: bâsmăl-uţă, măntăl-uţă, mătăl-ucă / ~ -uţă, pâftăl-iţă, săeăl-uşă etc. 22; b) prin dubla raportare : la verbe în -ăli, -ălui şi la substantive, adjective, verbe, interjecţii fără segmentul -ăl- : boncălău cf. boncăluijbonc, drăgălaş [ drag ăleţ [ drag alică cf. drag ăli \ drag, lărmălaie / lărmălău cf. lărmăl(u)i \ larmă, pisălău / pisălog \ pisălug cf. pisoii I pisa, tălpălar cf. tălpălui \ talpă, bueălan cf. bucălat / bucă, jugălete ef. jugălit I jug etc. Din astfel de formaţii s-a detaşat derivativul complex -ăl- + sufix, considerat un grup constituit, cu care s-au format apoi şi alte derivate (porcălan, jundăleţ, frunzăliţă, molcăluş, ierbaluţă etc.; c) în cazul unui derivativ, -ălău, interfixul se explică pe cale externă : româna a împrumutat din maghiară nu numai cuvinte cu sufixul final, -ău, provenit din sufixul participiului maghiar -o, -o, ci şi cuvinte cu sufix compus, format din sufixul participiului precedat de sufixul denominal -l sau de sufixul frecventativ -al, -el, -al, -el. Astfel au intrat în limba română cuvinte în -alău, -ălău, -aleu, unele neanalizabile, ca meselău (mesălău) bidinea" < meszelo, altele care au putut fi raportate de vorbitori la baze existente în română : cosalău ,,fînaţ" < Mszâlo, răzălău, rezelău ,,pilă, râzătoare" < reszelo 23. Derivativul complex a devenit apoi productiv în limba română.
Interfixul -al- : prin falsa tăietură a formaţiilor în -al: după liber-al-ist, reg-al-ist s-a format iorgalist.
Interfixul -el- : a) prin raportare la cuvinte terminate în -ea, -ia care au -l- în flexiune (în aceste cazuri vocala finală a temei se contopeşte cu vocala interfixului) : cafel-uţă, canapel-uţă, mărgel-uşăj — -uţă, miel-uşăj ~ -uţă, nuiel-uşăf — -uţă, vîlcel-uşăetc. ;h) prin raportare la teme secundare : — în -el: junel-uş, purcel-aş -uş(ă), putinel-uş; — în -elă : mantei-uţă cf. mantelă; în -eală: cinstelişte cf. cinsteală, izbelişte cf. izbeală, privelişte cf. priveală, roielişte cf. roială; -e- din roteliţă poate fi o pronunţie regională {cf. rotiliţă).
Interfixul -il- : prin raportare a) la o bază cu -l- flexionar : ziluţă; b) la teme secundare în -ilă : rotiliţă / — -uşă cf. rotilă sau şi în -eală : negri-lică cf. Negrilă / negreală.
Interfixul virtual -îl- poate fi segmentat prin dublă raportare : la o bază în -ăli şi la una care nu conţine acest segment: gîgîlice cf. găgăli / g%-g%.
Interfixul -ul- : a) prin raportare la bazele masculin-neutre în -ul (vezi şi p. 131): acul-eţ, bobul-eţ, / ~ -eu, boul-ean, cărul-ean \ — -el, cerul-iu, eosul-ete, cucul-easă, cuţul-ache / ~ -an / — -aş, inul-işte, mîndrul-ior, moşul-ică,mutul-ică,puiul-ucI^-uţ, socrul-uţ, spicul-uţ, untul-iuetc.; b)prin dubla raportare la baze verbale în -uli şi la substantive fără segmentul -ul- : ciufulici cf. ciufuli / ciuf.
22 Uneori -ăl-, -al- sînt variante la -el-, respectiv -ăl- (vezi p. 126). ,mn^     Gf* Emese Kis> Sufixul -ău în cuvintele de origine maghiară din limba română, în cl v (1960), nr. 1-2, p. 76.
17
INTERFIXUL [VOCALA+W- IN DERIVAREA NON-VERBALA
133
C. în cazul derivativului complex -ulău f-uleu) sînt posibile două explicaţii: în interiorul limbii române, de la baze în -ul (bobuleu, brăduleu), şi ca împrumut din maghiară, dacă acceptăm etimologia propusă pentru toponimicul Budulău 24.
Derivativele complexe la care apariţia interfixului nu poate fi explicată prin nici unul dintre procedeele menţionate le considerăm formate prin analogie. Cu -ăl- : -ălie (sfădălie, ţăcălie), -ăligă (săpăligă), -ătoancă (fătăloancă), -ăluie (cărtăluie, căsăluie, vălcăluie) ; cu -al- : -alin (rozalîu) ; cu -el- : -eleţ (măreleţ), -elie (betelie, coşmelie), -eligă (săpeligă, ţepeligă); eu-il- : -ilici (şeptilici),-iloancă (pipiloancă,Ziziloancă), -iluc(ă) (bădilucă, frătiluc) ; cu -ul- : -ulie (cărţulie, căsulie, cuşculie, gîzulie etc, -ulică diminutival (cizmulică, frunzulică, drăgulică, ţîrulică etc), -ulină diminutival (frunzulină, ţuculină etc), -uliţă diminutival (brosculiţă, guşuliţă, neiculiţă, turmuliţă etc)25.
De cele mai multe ori, vocala interfixului se justifică, aşa cum s-a mai spus, prin influenţa vocalei sau a vocalelor învecinate. Uneori vocala interfixului diferă însă şi de vocala temei şi de cea a sufixului (cf. derivatele cu -iluc(ă), -aliu, -ulie etc). Cred că astfel de exemple pot constitui o dovadă că interfixul a fost simţit ca o marcă derivativă suplimentară, dar care formează cu sufixul final o unitate indivizibilă, aptă de a se aplica în întregime oricărui cuvînt.
Cele mai multe derivative complexe formate prin analogie sînt cele cu interfixul -ul-. Spre deosebire de celelalte interfixe, care se combină cu sufixe cu valori diferite, la interfixul -ul- se poate vorbi de o oarecare specializare semantică : derivativele complexe în -ul- au, de obicei, valoare diminutivală, fie că sufixul este diminutival prin excelenţă (cel mai adesea), fie că această valoare este incidentală sau neclară (-ean, -ie, -ina, în comparaţie cu -ulean, -ulie, -ulină; vezi şi p. 127). De obicei diminutivele, o dată cu noţiunea de « mic », redau şi atitudinea afectivă a vorbitorului. Apariţia unor derivative complexe ca cele menţionate poate fi un indiciu că semnificaţia diminutivală, pe care iniţial o avea sufixul final, s-a transferat asupra derivativului complex în aşa fel încît interfixul a devenit o marcă a afectivităţii şi a expresivităţii26.
Pentru interfixele -ol- şi -l-, neînregistrînd formaţii cu dublă analiză în materialul cercetat, presupunem că au apărut prin analogie cu celelalte interfixe, completînd astfel seria formată de -ăl-, -al-, -el, -il-, -îl-, -ul-.
24 Cf. E. Janitsek, Toponimia văii superioare a rîului Şicu (satele Şicuţ, Ruştior, Scbiş, Lunca — jud. Eistriţa-Năsâud), în Studii şi materiale de onomastică, Editura Academiei Republicii Socialiste Remania, 1969, p. 118 : ,,Budulău, nume topic frecvent în Ardeal, [este] probabil din ung. budulo «fînt. răcită, burtoasă, puţin adîncă sau vas de lemn în care se păstrează laptele, se tin băuturi etc. »'\ Tamas, e. nu-i înregistrează.
25 -ulică, -ulină, -uliţă cu alte valori (care apar sporadic) se explică prin raportare la baze în -ul (cf. mutulică, căşulină, cuculiţă, puf uliţă).
26 Pentru vocala u, care pare aptă de a exprima această nuanţă, vezi Iordan, stil., p. 177 : ,,Aproape toate [diminutivele] au i sau u, vocale care exprimă ideea de «mic, drăgălaş» etc".
134
ELENA CARABULEA
18
Apariţia acestor interfixe a fost posibilă şi datorită faptului că -l-a putut fi.simţită o consoană expresivă şi deci capabilă de a imprima această expresivitate derivatelor în care apare 27. Vocala interfixului -ol-poate fi aceeaşi ca în temă (uneori şi în sufixul final) sau poate fi diferită (ca şi la celelalte interfixe) : prostolan, şoldolan, tontolan / tontolete j tonto-log, fo(n)folog, motolog; somnolea, nasolea, piţigolea etc. Ou interfixul -l-apar puţine formaţii: beţivlan, gliiorlan, fîşlău, sirian, traglău, cozlete, moto-flete, stropleţ, ţepligă. Unele formaţii pot fi explicate ca forme sincopate din strop uleţ, * trag ălău, ţepeligă. Derivativul -lău se poate explica prin maghiară, ca şi -ălău, cu rezerva că aici nu am identificat nici o formaţie analizabilă : abarlău „vas în care se strecoară laptele", cf. magh. abâr(o)lo „vas de opărit".
în explicarea interfixului [vocală +]-l- trebuie să ţinem seama şi de o caracteristică formală (fonetică) comună derivatelor formate cu un sufix complex, şi anume, de obicei, o bază monosilabică. Pentru marcarea mai clară, pe de o parte a derivativului28, pe de alta, a expresivităţii derivatului, s-a recurs la mărirea corpului lui fonetic 29. Succesul lui -l-s-ar putea explica, cum ne sugerează acad. Al. Graur, şi prin faptul că era „disponibil" : nu existau multe cuvinte cu l intervocalic.
Derivativele formate din interfix + sufix care începe cu o consoană se deosebesc de cele discutate pînă acum nu numai prin valori, ci şi prin modul de formare ; ele se explică prin mai multe surse :
-elnic, -elniţă : a) prin falsa analiză a derivatelor secundare în -eală : greşelnie \ greşeală, greşi ; îndoielnic / îndoială, îndoi ; tămîielniţă j tămîială, tămîia; stropelniţă \ stropeală, stropi etc.; b) prin disimilare : schitelnic < sohitean ; vremelnic cf. v. sl. vremeninu ; (în Jvîrt elniţă cf. bulg. vretennica30 etc.; c) -elniţă poate fi explicat şi ca o adaptare a slavului -ilvnica în cuvîntul cădelniţă cf. kadiliniea (analizabil în română prin verbul învechit a cădi). După astfel de cuvinte s-au format în română : făptelnic, feciorelnic, părelnic, chibritelniţă, jumelniţă, scrumelniţă etc.
-alnic : a) prin adaptarea formelor corespunzătoare slave în -Inii (strădalnic cf. vsl. stradalinu 31); b) prin falsa analiză a formaţiilor secun-
27 Pentru expresivitatea consoanei -l- vezi şi M. Grammont, Trăite de phonitique, ed. a IV-a, Paris, 1960, p. 408 : ,,La liquide / peut, comme Ies nasales, grâce k la douceur de son articuiation, contribuer â l'expression de la douceur, de la mollesse, soit seule... soit en combi-naison."
28 Vezi şi A. Graur, Suffixes roumains elargis, în rrl xiv (1969), nr. 4, p. 331 : ,,1/elargis-sement des suffixes semble etre du â la mame tendance [= â marquer chaque categorie gram-maticale de plusieurs manieres en mame temps] ă souligner Ies marques de la formation. Plus le suf fixe est long, plus il attire sur lui Tattention de l'audlteur".
29 După predarea la tipar, am luat cunoştinţă de articolul publicat de G. Stein, La deri-vation frangaise et le probleme des consonnes intercalaires, în ,,Cahiers de lexicologie" XVIII (1971), nr. 1, p. 43—64, care consideră consoanele intercalate în derivarea din limba franceză ca avînd funcţie semnalizatoare (,,d'effectuer une nette coupe de sjUabe" p. 54); ele contribuie la păstrarea integrităţii unităţilor cuvîntului (. . .,,1'accent oxyton mettant en jeu l'inte-grite du lexeme et du derive", p. 64).
30 A. Graur, lucr. cit. din RRL, p. 330; id,, Nom d'agent et adjectif en roumain, Paris, 1929, p. 37-39.
31 Id., loc. cit.t din rrl.
mATATA+l-l- IN DERIVAREA NON-VERBALA INTERFIXUL [VOCALA+l-t   UN ^
135
19
dare în -eală : căialnic / câială, căi. După cuvinte de tipul celor menţionate s-au format în română : cruţalnic, lăturalnic, supăralnic, zburdalnic etc.
întrucît la sufixele complexe -elnic, -elniţă, -alnic nu e posibilă o distincţie semantică între formaţiile explicate prin sursele etimologice diferite menţionate, considerăm că avem a face cu etimologie multiplă.
Din considerarea tuturor situaţiilor descrise reiese că interfixul [vocală +] -l- se explică în interiorul limbii române, cu excepţiile menţionate la sufixele -nic şi -niţă, considerate cu etimologie multiplă, şi la sufixul complex -(ă)lău, împrumutat din maghiară. Eemarcăm însă că sursa străină este foarte slabă şi e susţinută de exemple puţine.
De cele mai multe ori, interfixul nu are statut de sufix la origine şi, deci, împreună cu sufixul final, formează un sufix dezvoltat. Mai rar există însă şi cazuri în care interfixul provine dintr-un sufix, şi atunci formează împreună cu sufixul final un sufix compus. Pentru a cuprinde ambele situaţii, am numit segmentul format din interfix + sufixul final sufix sau derivativ complex.
OBSEEVAŢII ASTTPBA LUI
DE
FLORICA DIMITRESGU
MINI-
în limba actuală, în aspectul ei cultivat, utilizarea frecventă a pre-fixoidelor ocupă un loc de frunte printre diversele procedee de formare a cuvintelor noiîntr-adevăr, în limba literară actuală întîlnim un număr foarte mare de cuvinte alcătuite cu prefixoide (pseudoprefixe) ca : auto-, moto-, micro-, lele-, foto-, para-, radio-, semi- etc, pentru a nu cita decît cîteva dintre elementele cele mai active din acest punct de vedere. Desigur că, pentru a explica faptul că în ultima etapă de dezvoltare a limbii române s-a impus procedeul pseudoprefixării, trebuie invocată introducerea în limba noastră a numeroşi termeni ştiinţifici şi tehnici în alcătuirea cărora erau prezente elemente greceşti şi latineşti, ca cele citate mai sus 2.
Indiferent dacă socotim secvenţele alcătuite cu electro-, hidro-, semi-, tete- etc. compuse şi deci prefixoidele „elemente de compunere"3 sau dacă privim prefixoidele ca simple prefixe 4, esenţială pentru perioada actuală pe care o traversează limba română este larga utilizare a acestor elemente.
1 Pentru prezentarea problemei în ansamblu, vezi articolul nostru Quelques aspects de la pseudoprefixation dans la longue roumaine actuelle, din Melanges de philologie, offerts ă Alf Lombard, Lund, 1969, p. 77-82.
2 Vezi A. Graur, La românite du roumain, Rucureşti, 1965, p. 65 : „L'emprunt de nom-breux termes techniques composes d'elements latins et grecs a rendu familiers au roumain non seulement Ies elements de ces composes, mais aussi Ies principes eux-memes de la com-position, de sorte que maintenant le roumain commence â se creer lui-meme des composes â partir d'elements internationaux, et aussi â partir d'elements indigenes" ; id. t., p. 268.
3 De exemplu în A. Darmesteter, Cours de Grammaire historique de la langue francaise, partea a IlI-a, ed. a 8-a, Paris [f.a.], p. 102; J. Marouzeau, în ,,Le francais moderne", 1957, nr. 4, p. 242 ş.u.; G. Pasquali, Lingua nuova ed antica, ed. III, Firenze, 1964, p. 173; Fulvia Ciobanu, Scrierea cuvintelor compuse, Rucureşti, 1958, p. 34 ; A. Graur, La românite.. ., p. 65 ; id. T., p. 268.
4 De exemplu în L. Deroy, L'emprunt linguistique, Paris, 1956, p. 74; J. Dubois, Le vocabulaire politique et social en France de 1869 ă 1872, Paris, 1962, p. 142.
138 FLORICA DIMITRESCU 2
Dintre prefixoide, unnl dintre cele mai răspîndite este mini-5, de origine latină, dar pătruns în limba română prin filieră franceză. Formaţiile cu mini-, foarte numeroase 6, au invadat de curînd limba română, fapt dovedit, pe de o parte, de numărul crescînd al acestora în ultimii ani7 şi, pe de altă parte, de absenţa lui mini- dintre prefixoidele studiate pentru prima dată în limba română de lorgu Iordan 8.
Cercetarea limbii vii şi a presei actuale ne pune faţă în faţă cu un număr impresionant de formaţii recente cu mini-. Exemplele citate mai jos9 sînt, cu o singură excepţie, extrase din presa zilnică ; se ştie că presa poate surprinde, cu multă rapiditate uneori, meandrele limbii vorbite şi că face să circule cuvinte din cele mai variate domenii10.
Materialul nou care ne-a stat la îndemînă permite gruparea formaţiilor cu mini-11 în două categorii mari:
I. Cuvinte aparţinînd limbajului tehnic în sensul general, referitoare la obiecte de uz comun, de obicei, şi
II. Cuvinte din patrimoniul limbii comune, chiar familiare :
I
Mini-aparat s.n. : Mini-aparatul de televiziune în culori, cu ecran de 34 cm.. ^contemporanul, nr. 48 (1155), 1968, p. 11/6—7;
Mini-autoturism s.n. : La viitorul salon internaţional de automobile de la Bordeaux va ji prezentat un mini-autoturism12 considerat vehiculul cel mai lejer pentru oraş. Greutatea lui nu depăşeşte 50 Jeg. Lung de 1,80 m şi lat de 1,40 m, microvehiculul este mai mult o motocicletă decît un autoturism. inf. buc, nr. 4458, 1967, p. 4/1;
Ultra-mini-ear s.n. : A făcut senzaţie apariţia ultra-mini-carului „Dro-lette", care, ajară de faptul că este foarte urît, ocupă o suprafaţă de un metru pătrat, contemporanul, nr. 20 (1179), 1969, p. 10/3 ;
5 Dintre lucrările care s-au ocupat în special sau tangenţial de mini-, cităm pentru limba română: N. Mihăescu, în inf. buc, nr. 4479, 1968, p. 2—3; M. Gheorghiu, în lr xvii (1968), nr. 2, p. 132-133; Luiza Seche, în pn xiii (1968), nr. 7(147), p. 30-32 şi în smfc v, p. 71 — 81; pentru limba franceză : R. Le Bidois, în ,,Le Monde" I (1967), nr. 4, p. 10; P. Gilbert, în „Langue francaise" 1939, nr. 2, p. 63; pentru limba spaniolă G. Haensch, în Espanol actual, nr. 11, 1988 p. 1 ş.u.
6 Vezi articolele privitoare la limba română citate în nota precedentă.
7 Vezi mai departe, p. 140; G. Haensch consideră că în spaniolă este o adevărată epidemie a formaţiilor cu mini-.
8 Mini- nu apare citat nici în lra şi nici în lrc.
9 Este vorba de termeni neînregistraţi în lucrările anterioare dedicate lui mini- în special, sau altor prefixoide în general.
10 Din acest punct de vedere notăm aici, cu titlu informativ, cîteva dintre lucrările de lingvistică mai recente bazate, aproape exclusiv, pe excerptarea presei : J. Dubois, lucr. cit.; L. Gilbert, La formation du vocabulaire de l'auiation, Paris, 1965 ; id., Le vocabulaire de Vastro-nautique, Rouen—Paris, 1967.
11 în scrierea cuvintelor cu mini- am respectat notarea cu cratimă sau fără aceasta din textul originar.
12 Uneori, paralelismul formaţiilor cu mini- şi micro- se manifestă în existenţa a doi termeni cu aceeaşi semnificaţie alcătuiţi unul cu un prefixoid, al doilea cu celălalt. De exemplu : faţă de mini-autoturism, micro-automobil (magazin, nr. 466, 1966, p. 3/1); la fel mini-vehicul, faţă de micro-vehicul (v. mini-autoturism).
3 OBSERVAŢII ASUPRA LUI mini- 139
Minicrater s.n. : Armstrong semnalează că a descoperit în jurul modulului o mulţime de „minier ater e", pe care le compară cu „găurile făcute de gloanţele unei arme cu aer comprimat"y scînteia, nr. 8133, 1969, p. 8/4;
Minigeamandură s.f. : Construirea celei de a doua geamanduri-labora-tor ce va fi înconjurată de o reţea de minigeamanduri-satelit automate... rl, nr. 7461, 1968, p. 6/8;
MM-maşină s.f. : Mini-maşina electronică corespunde unei profunde mutaţii tehnologice — suprimarea mecanicii — în istoria auto. contemporanul, nr. 41 (1147), 1968, p. 8/5;
Mini-serie s.f. : Au participat aproape 1 200 de expozanţi, de la pro-ducătorii-giganţi din lumea întreagă, pînă la atelierele mici, dar foarte pretenţioase, care lansează maşini scumpe, în mini-serii. contemporanul, nr. 20 '(1179), 1969, p. 10/3 ; '
Minispeolog s.m. : Pe publicistul ceh Vladimir Starlca l-am cunoscut eu cîtva timp în urmă la Praga, ca pe unul dintre pasionaţii îndrumători ai tineretului şcolar în tainele speologiei. Atunci, şi în schimbul de scrisori ne a urmat, noul prieten relata amănunte interesante din activitatea „mini-speologilor" cehi. sportul, nr. 464 (5898), 1969, p. 2/1;
Mini-vehicul s.n. : Un mini-vehicul urban, conceput de fraţii Jarret. Două locuri, trei roti, fără volan, fără pedale... contemporanul, nr. 41 (1147), 1968, p. 8/5.
II
Miniaeord s.n. : îniîlnirea de la Basel nu s-a soldat decît cu adoptarea unor măsuri procedurale, fără a lua nici o hotărîre de fond. De aceea, agenţia „France Presse" îl denumeşte miniacordul de la Basel. scînteia, nr. 7973, 1969, p. 6/6;
Mini-gonă s.f. : Morga academică scandalizează astăzi în fond mai mult decît mini-gona. contemporanul 1968 (nu am înregistrat celelalte date);
Mini-jubileu s.n. : Mini-jubileu (titlu), inf. buc, nr. 4907, 1969, P. 2/6; .....
Mini-miniatură s.f. : Notaţii, improvizaţii, „miniaturi" şi mmi-mima-turi (ciclul „Distihuri"), iată cuprinsul acestui volum, a cărui notă generală e facilitatea, rom. lit., nr. 21 (33), 1969, p. 3/4;
Mini-pasăre si. ,,avion de proporţii reduse": — 21 mai 1927: Deasupra Atlanticului pustiu, o mini-pasăre de pînză şi oţel, cu aripi drepte, largi, imaculate, bîzîia de 28 de ceasuri, pe un cer fără nori. contemporanul, nr. 24 (1183), 1969, p. 12/1;
Minihotel s.n. : .. .Hotelul, de fapt un „minihotel", dispune doar de cinci garsoniere a cîte două paturi, inf. buc, nr. 4450, 1967, p. 4/6 ;
Mini-ruladă s.f. ,,ruladă de dimensiuni mici" (denumire care apare pe ambalajul ruladelor de format mic).
Avînd în faţă aceste exemple, sîntem tentaţi să facem ,,pronosticuri" şi deci să încercăm să întrezărim care va fi evoluţia viitoare a noilor formaţii, dacă au şanse de durabilitate sau dacă nu reprezintă cumva creaţii efemere
140 FLORICA DIMITRESCU ^ OBSERVAŢII ASUPRA LUI mini- 141
pe măsura rapidităţii cu care au fost „create". Din punctul de vedere al „perenităţii", credem că nu sîntem prea departe de adevăr dacă vom considera că majoritatea termenilor din prima categorie, probabil, vor rezista timpului13, în timp ce, în general, termenii din categoria a doua — poate cu excepţia 14 lui mini-hotel şi mini-ruladă — vor dispărea curînd, dacă nu cumva au fost uitaţi şi de cel care i-a utilizat chiar din momentul cînd i-a aşternut pe hîrtie, actul lor de naştere fiind în acelaşi timp şi actul de deces. Printre creaţiile spontane, de moment, se numără, desigur, şi formaţiile cu sens voit glumeţ sau ironic, de tipul mini-miniatură.
O dovadă în sprijinul ideii că formaţiile cu mini- sînt foarte recente o constituie împrejurarea că — deşi ne bazăm pe extragerea materialului din presa zilnică timp de nouă ani (1960—1969) — cele 16 formaţii prezentate aici aparţin exclusiv ultimilor trei ani, şi anume numai două au fost înregistrate în 1967, cinci aparţin anului 1968, iar majoritatea (8) au fost excerptate în timpul anului 1969 15 (la acestea se adaugă mini-ruladăr înregistrat tot în 1969).
în toate exemplele de mai sus, mini- are statutul de adjectiv invariabil cu sensul general de „mic, minuscul" 16; cîteodată apare la „superlativ" în asociere cu ultra-, ca de exemplu în ultra-mini-car.
Prin sensul său fundamental, mini- vine în concurenţă cu prefixoidul micro-, de origine greacă, introdus mai demult în limba română printr-o serie întreagă de formaţii. Micro- este utilizat de obicei pentru a alcătui termeni strict ştiinţifici (de exemplu, dintre cuvintele înregistrate foarte recent: microbacterie, microelement, micromodulă, micrometeorit, micromotor? microfosilă, micropunct, microzonă, a microimprima17). Discutînd acest prefixoid în lua, p. 220, Iorgu Iordan comentează: „exclusiv în termeni ştiinţifici" ; de la apariţia lucrării lra şi pînă astăzi însă, micro- s-a extins şi la termeni ai limbii comune, de exemplu : microstadion, microclub, microgară, microbalet, microgravură, microinstalaţie, microobservaţie, micro-portret, micropremieră, microreportaj, microroman, microschiţă, microsta-giune, fiind uneori utilizat cu sens glumeţ, de exemplu în : microbănuială, micro flaşnetă, microinterviu, microideejixă, microindijerentce, sau chiar ironie-peiorativ, micropoet18. Prin urmare, micro- a pornit din limbajul ştiinţific şi a trecut apoi în limbajul comun, fără a-şf pierde capacitatea de a fi utilizat în noi formaţii cu caracter pur ştiinţific, în timp ce mini-a aparţinut de la început limbii comune, de un anumit nivel, este adevărat, dar în nici un caz limbajului ştiinţific; aceasta — poate — se explică
13 De remarcat prezenţa, printre aceştia, a nu mai puţin de trei termeni care se referă la dimensiunile reduse ale autovehiculelor, deci la o realitate acută a timpului nostru; vezi Luiza Seche, în p.n., p. 32 ; id., în smfc v, p. 78.
14 O situaţie specială o are mini-gonă ; vezi nota 20, p. 141.
15 De menţionat că, pentru limba franceză, Nouveau Diclionnaire Etymologique, Paris, 1964, înregistrează formaţii cu mini- (s.v.) din 1963, extrase tot din limba presei.
16 Cf. L. Seche, în'p.n., p. 30 — 31 ; id., în smfc v, p. 77 ; P. Gilbert, loc. cit.
17 dlr înregistrează substantivul micro imprimare.
18 Aceste formaţii sînt recente, neînregistrate nu numai în dicţionare, dar nici în alte lucrări de specialitate.
prin faptul că, spre deosebire de micro- şi de alte prefixoide, mini- nu a fost şi nu este prezent în numele nici unei invenţii, nu este legat de nici un aparat ştiinţific de largă circulaţie (ca de exemplu : tele- de televizor; auto- de automobil sau automat; micro- de microscop sau microfon); după cum am văzut, mini- nu apare propriu-zis în termeni ştiinţifici, ci în termeni tehnici şi ţn formaţii ale limbii comune; se poate să fie acesta motivul pentru care nu există şi nici nu putem imagina creaţii ştiinţifice ca cele citate la micro-alcătuite cu mini- (sau, cel mult, în acest caz ele şi-ar schimba profilul «strict ştiinţific; de exemplu *minifilmare nu ar însemna acelaşi lucru ca microjilmare „acţiunea de a realiza microfilme" ; un *minimotor ar avea, faţă de micromotor, un uşor sens peiorativ, iar o *minisecundă ar părea, probabil, o formaţie glumeaţă, în orice caz aproape pleonastică, în timp ce mieros ec unda este un termen ştiinţific avînd sensul de „unitate de timp egală cu o milionime de secundă").
Este clar că în majoritatea exemplelor citate este inutil să căutăm „modelul", pentru că, chiar dacă acesta poate fi uşor detectat, în momentul de faţă aproape orice vorbitor al limbii române cu un anumit grad de instrucţie totuşi19 „simte" sensul lui mini- şi poate crea, cu ajutorul lui, o diversitate de noi cuvinte 23. Deşi „concurat" de micro-, prefixoid instalat mai de mult în limbă, mini- continuă să fie foarte productiv, deoarece este mai popular, în timp ce primul şi-a păstrat încă — cel puţin în anumite combinaţii — o semnificaţie cultă, savantă, ceea ce îi restrînge, desigur, posibilitatea de a fi totdeauna corect înţeles.
Caracterul mai popular, chiar mai „familiar" al lui mini- în raport eu caracterul m>bi savant, propriu-zis ştiinţific, al lui micro- explică, credem, de ce prefixoidul mini- cunoaşte, şi probabil va continua să cunoască, un număr ridicat de formaţii noi.
ADAOS LA CORECTURĂ
Dapă predarea acestui articol (1970) am mai înregistrat următoarele formaţii cu mini-: miniapariţie saptamîna nr. 43, 1971, p. 13/1; miniaventurâ saptamîna nr. 43, 1971, p. 12/3; mini-bătâlie rl nr. 8425, 1971, p. 2/3; miniextra ,,un fel de chec", formaţie interesantă deoarece prefixoidul se ataşează unui alt element formativ (extra-); mini-furtană rom. lit. nr. 27, 1971, p. 27/1; mini-hovereraft inf. buc. nr. 5555, 1971, p. 4/2; mini-Maciste inf. buc. XIX nr. 5824, 1972, p. 4/2, în care mini- se ataşează unui nume propriu; minimaximâ saptamîna nr. 55, 1971, p. 12/2; miniorchestrâ rom. j.it. nr. 11, 1972, p. 32/2.
19 O dovadă că mini- nu a devenit accesibil chiar masei largi este transformarea lui mini-ruladă în Mimi [nume propriu !] ruladă în limba vînzătorilor de pîine, cornuri etc.
20 O excepţie o constituie, dintre exemplele date, mini-gonă, în care tema cuvîntului este cu totul străină limbii noastre (din it. gonna „fustă"). De altfel, apariţia acestui termen este o curiozitate în limba română, în care noţiunea respectivă este exprimată prin termenul de origine franceză mini-jupe „românizat" în minijupă sau chiar minifustă.
BIBLIOGRAFIE
abc săn. ag. med.
agronomia (1859) Albineţ, m.
Alecsandri, s.
Alexandrescu, m.
Alexi, w.
Alexici, l. p.
alr i/i, i/ii
alr Il/I
alrm sn i —iii
alr sn i —v
Material (manuscris) cules în anchetele dialectale efectuate de institutele de lingvistică ale Academiei Republicii Socialiste România în anii 1941 ş.u. ... V : Valea Bistriţei.
abc-ul sănătăţii. Enciclopedie medicală populară. Editura medicală. Bucureşti, 1964.
Agenda medicală 69. Editura medicală. Bucureşti, 1969.
Agronomia. Diurnal de agricultură şi economia rurală. Bucureşti, 1859-1861.
I. F. Sobernheim, Macroviotica sau regule pentru păstrarea sână-tâţei şi prelungirea vieţei. Alcătuită în limba ghermană de ..., iar pe cea românească tradusă de Io an T. Albineţ. .. Tipografia Albinei. Ieşi, 1838.
V, Alecsandri, Scrisori. Publicaţie îngrijită de II. Chendi şi E. Car-calechi. [Voi.] I. Editura Librăriei Socec & Comp. Bucureşti, 1904.
Grigore Mihail Alexandrescu, Meditaţii, elegii, epistole, satire şi fabule. Tipografia naţională a lui Ştefan Rassidescu. Bucureşti, 1863.
Theochar Alexi, Rumănisch-deutsches Wbrterbuch. Zweite verbesser-
te und vervollstăndigte Auflage. Verlag von H. Zeidner. Kron-
stadt (Brasso), 1906. Dr. G. Alexici, Texte din literatura poporană română, adunate de
...Tomul I: Poesia tradiţională. Editura autorului. Budapesta,
1899.
Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul limbii române din Cluj.
Partea I (alr i), voi. I: Cluj, 1938; voi. II: Otto Harrassowitz.
Sibiu —Leipzig, 1942. Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul limbii române. Partea II
(alr ii), voi. I: Muzeul limbii române, Otto Harrassowitz. Sibiu —
Leipzig, 1940.
Micul atlas lingvistic român, serie nouă. Editura Academiei. [Bucureşti.] Voi. 1: 1956; voi. II-III: 1967.
Atlasul lingvistic român, serie nouă. Editura Academiei. [Bucureşti.] Voi. I—II: 1956 ; voi. III: 1961; voi. IV : 1965 ; voi. V : 1966-
144
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
145
Amfilohie, g.
Amfilohie, g. f.
anon. car.
Arghezi, g. j. arh. folk. i ş.u Aristia, plut.
JBabeş, o. a. i balade i —iii Barasch, b. Barasch, i. Barasch, i. n.
Barasch, m. i —iii
Barcianu
Emil Petrovici, Texte dialectale culese de. .. Suplement la Atlasul lingvistic român II. Muzeul limbii române. Sibiu—Leipzig, 1943.
Amfilohie Hotiniul, De obşte gheografie pe limba moldovenească. Scoasă de pe Gheografia lui Bufier... Acum întîi tipărită în zilele preluminatului şi preaînălţatului domnului nostru Alexandru Ioan Călimări voevod... în sfînta Mitropolie în Iaşi, 1795.
Amfilohie Hotiniul, Gramatica fizicii. [Traducere din limba italiană de...; manuscris de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România, cota 1627.]
Anonymus Caransebesiensis, în revista „Tinerimea română", publi-caţiune a Societăţii literare cu acelaşi nume sub direcţiunea lui Gregorie G. Tocilescu. Noua serie. Volumul I, p. 326 — 380. Tipografia corpului didactic. Bucureşti, 1898.
P. Vasici-Ungurean, Antropologhia sau scurta cunoştinţă despre om şi despre însuşirile sale. în Buda, la Grăiască Tipografia Universi-tatei ungureşti, 1830.
Albina românească. Gazetă politico-literală. Tipografia Albinei. Ieşi, 1829-1850.
Tudor Arghezi, Cartea cu jucării. Ediţia a IV-a. Editura tineretului. Bucureşti, 1958.
Anuarul Arhivei de folklor. Publicat de Ion Muşlea. Academia Română. Cluj—Bucureşti. Anul I (1932) ş.u.
G. Aristia, Plutarh. Parallela sau vieţile bărbaţilor illusiri. Tradus din eleneşte de... Tomul I. Tip. Colegiului naţional. Bucureşti, 1857.
V. Babeş, Opere alese. Voi. I. Editura Academiei. [Bucureşti] 1954.
Balade populare româneşti. I—III. Ediţii critice de folclor-genuri. Editura pentru literatură. Bucureşti, 1964.
Iuliu Barasch, Manualul de botanică silvică. Imprimeria statului. Bucureşti, 1861.
Iuliu Barasch, Cursul de igienă populară. Seria I, partea generală.
Tipografia Colegiului Sf. Sava. Bucureşti, 1857. Iuliu Barasch, Istoria naturală potrivită pe înţelegerea copiilor, cu
întrebări şi figuri. De G. Beleze. Tradusă din franţuzeşte cu
adnotaţii...  Ediţia a doua.  Tipografia Colegiului naţional.
Bucureşti, 1856.
Iuliu Barasch, Minunele naturei. Conversaţii asupra deosebitelor objecte interesante din ştiinţele naturale, fizică, himie şi astronomie, compuse de... Tomul I — III. Tipografia Colegiului naţional. Bucureşti, 1852.
Sab. Pop-Barcianu, Dicţionar român-german şi german-român. Partea I: Română-germană. Ediţia a treia. Revidat şi complectat de dr. P. Barcianu. W. Krafft. Sibii, 1900.
Bariţiu, p. a. i—iii
Belea, p. a. Bianu, d. s. Bîrlea, a. p. i—iii bîrlea, l. p. m. i —ii
bl i ş.u. bph i ş.u.
Brezoianu, a.
Bud, p. p.
bul. com. ist. i ş.u.
cade
calendar (1794)
M. I. Caragiale, c.
carte
cătană, b.
10-c. 26
George Bariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei. Pre două sute de ani din urmă. Tipografia W. Krafft. Sibiu. Volumul I: 1889 ; volumul II: 1890 ; volumul III: 1891.
Dr. Octavian Belea, Primul ajutor şi îngrijirea sănătăţii. Crucea roşie a R.P.R. Bucureşti, 1959.
Doctorul Vasile Bianu, Doctorul de casă sau Dicţionarul sănătăţii. Imprimeria Al. Georgescu. Buzău, 1910.
Ovidiu Bîrlea, Antologie de proză populară epică. Voi. I—III. Editura pentru literatură. [Bucureşti] 1966.
Ion Bîrlea, Literatură populară din Maramureş. Voi. I — II. Editura pentru literatură. [Bucureşti] 1968.
Bulletin linguistique. Faculte des lettres de Bucarest. Publie par
A. Rosetti. Bucureşti—Paris. Voi. I (1933) ş.u. Buletinul Institutului de filologie română „Alexandru Philippide'\ Universitatea din Iaşi. Director lorgu Iordan, Iaşi. Voi. I (1934) ş.u.
Ion Brezoianu, Rudiment agricol universal prin întrebări şi răspunsuri sau Agricultura învăţată prin principii săi, aplicabili la a sa practică în toate ţârele şi climele. De D. marchisul de Travanet şi tradus în româneşte de... Tipografia lui Iosif Copaing. Bucureşti, 1850.
Tit Bud, Poezii populare din Maramureş, adunate de... (Academia Română. Din viaţa poporului român. Culegeri şi studii III). Bucureşti, 1908.
Buletinul Comisiei istorice a României, publicat de Ion Bogdan.
Atelierele grafice Socec. Bucureşti. Voi. I (1915) ş.u. I. Aurel Candrea — Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat. Partea I: Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi de I. Aurel Candrea; partea II: Dicţionarul istoric şi geografic universal de Gh. Adamescu. Editura Cartea românească. Bucureşti [1926-1931]. Caiet de istoria naturală şi botanică. Caiet pentru economia rurală — care să paradoseşte de cătră d.d. Leon Filipescul. [Manuscris; note luate la lecţiile lui L. Filipescu de Ioan Cernătescu, în 1842; Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România, cota 43.] Calendariu la anul de la naşterea lui Hristos 1794, cari e prost, cuprin-zînd în sine 365 de zile. Vienna, la slaveno-sîrbeasca, româneasca privileghiata tipografie. Matei Ion Caragiale, Craii de Curtea-Veche. Editura Cartea românească. Bucureşti, 1929. Carte întru care să scriu mîncările. 1749. [Manuscris; Biblioteca
Academiei Republicii Socialiste România, cota 1120.] Gheorghe Cătană, Balade poporale, din gura poporului bănăţean, culese de... Editura Librăriei Ciurcu. Braşov, 1895.
146
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
147
cdde
chest.  i —viii
ClAUŞANU, V.
ClORANESCU, D. CL I Ş.U. C. m. i —ii
cod. pen. r.p.r. Codru—Drăguşanu, c
COD. VOR.
CONSTANTINESCU, s. i
CONTEMPORANUL CONV. LIT.
Coresi, ev. Coresi, l.
I. A. Candrea — Ov. Densusianu, Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine (A-putea). Socec. Bucureşti, 1907— 1914.
Chestionar pentru un atlas lingvistic al limbei române. Muzeul limbei române. I. Calul. «Ardealul». Cluj, 1922; II. Casa. « Dacia Traiană ». Sibiu, 1926; III. Firul. « Ardealul». Cluj, 1929; IV. Nume de loc şi nume de persoane. << Ardealul». Cluj, 1930; V. Stîna, păstoritul şi prepararea laptelui. « Ardealul». Cluj, 1931; VI. Stupăritul. « Ardealul». Cluj, 1933; VII. Instrumente muzicale. « Cartea românească ». Cluj, 1935; VIII. Mîncâri şi băuturi. «Ardealul». Cluj, 1937. G. F. Ciauşanu, G. Fira şi C. M. Popescu, Culegere de folclor din jud. Vîlcea şi împrejurimi, cu un glosar. (Academia Română. Din viaţa poporului român. XXXV.) Cultura naţională. Rucureşti, 1928.
Alejandro Cioranescu, Diccionario Etimologico Rumano. Biblioteca
Filologica. Universidad de La Laguna. 1958 — 1961. Cercetări de lingvistică. Academia Republicii Socialiste România.
Filiala Cluj. Institutul de lingvistică. [Cluj] Anul I (1956) ş.u. Cronicari munteni. Ediţie îngrijită de Mihail Gregorian. Studiu introductiv de Eugen Stănescu. I: Stolnicul Constantin Canta-cuzino. Anonimul Cantacuzinesc. Radu Popescu. II: Radu Greceanu. Anonimul Brîncovenesc. Editura pentru literatură. Bucureşti, 1961.
V. Papadopol, I. Stoenescu, V. Protopopescu,   Codul  penal al Republicii Populare Române. Adnotat. Editura de stat pentru literatură juridică. [Bucureşti] 1948. I. Codru —Drăguşanu, Călătoriile unui român ardelean în ţară şi în străinătate (1835 — 44). Ediţie prefăcută în stilul literar de astăzi de Constantin Onciu, cu o prefaţă de N. Iorga. Editura Neamul românesc. Vălenii de Munte, 1910. Ion al lui G. Sbiera, Codicele Voroneţean, cu un vocabulariu şi studiu asupra lui, de... Cernăuţi, 1885. — iii Pompiliu Constantinescu,   Scrieri. I—III.   Ediţie   îngrijită de Constanţa Constantinescu, cu o prefaţă de Victor Felea. Editura pentru literatură. Bucureşti, 1967.
Contemporanul. Săptămînal politic, social, cultural. Seria a Il-a.
[Bucureşti] 1948 ş.u. Convorbiri literare. Iaşi. Anul I (1867 — 1868) ş. u. Diaconul Coresi, Carte cu învăţătură (1581), publicată de Sextiî Puşcariu şi Alexie Procopovici. Voi. I: Textul. Atelierele grafice Socec et Comp. Bucureşti, 1914. Diaconul Coresi, Lucrul apostolesc. Apostolul. Tipărit de... în Braşov,  la  anul  1563.  (Academia Română. Secţiunea literară* Texte de limbă din sec. XVI, reproduse în facsimile, îngrijite de I. Bianu. IV.) Cultura naţională. Bucureşti, 1930.
Cornea, e. i—ii
Costin, gr. ban, Costinescu
cr
culianu, c. cuv. batr. i —iii
Densusianu, ţ. h.
dfr dgr
dhlr i —ii
Dionisie Piru Tesaleanul, Encolpiul doctorilor sau medicina practica, cuprinzînd 363 de boale numite elineşte, italieneşte şi româneşte, cunoştinţa patimelor, caracterul, cauzele (pricinele) şi vindecarea sau cura lor, fisiologhia şi anatomia trupului omenesc, materia sau medicina vindecărei, dietetica (paza), ighiena (ţinerea sănătăîci). Adunate din cărţile osebiţilor doctori (medici) de... Tipărită de a doua oară în Atena la anul 1840, iară acum tradusă pe românie şi tipărită prin postelnicul D. Cornea. Tomul I —II. Tipografia Institutului Albinei. Iaşi, 1849, Lucian Costin, Graiul bănăţean. Studii şi cercetări. Cartea românească. Timişoara, 1926. Ion Costinescu, Vocabular româno-frences. Bucureşti, 1870. Curierul românesc. Gazetă politică, comercială şi literară. Editori: I.
Eliad şi C. Moroiu. Bucureşti, 1829 ş.u. N. Culianu, Curs de cosmografie pentru usul şcoalelor secundare.
Tipografia naţională. Iaşi, 1895. B. Petriceicu-Hasdeu, Cuvente den bătrîni. Tom. I: Limba română vorbită între 1550 — 1600.  Studiu  paleografico-linguistic de... Cu observaţiuni filologice de Flugo Schuchardt, 1878 ; tomul II: Cărţile poporane ale românilor în secolul XVI, în legătură cu literatura poporană cea nescrisă, 1879; tomul III : Istoria limbei române. Partea I: Principie de linguistica, 1881. Bucureşti. Dicţionarul limbii române. Tomul I, partea I: A — B. Librăriile Socec. 1913; tomul I, partea II: G. Tipografia ziarului Universul. 1940; tomul I, partea III, fasc. 1: D — de. Universul. 1949 ; tomul II, partea I: F—L Imprimeria naţională. 1934 ; tomul II, partea II,   fasc.   I: J — lacustru. Universul. 1937;   tomul II [partea III] : Ladă—lojniţă [fără editură şi an]. Bucureşti. Dicţionarul limbii române, aflat sub formă de manuscris la Institutul de lingvistică al Academiei Republicii Socialiste România din Rucureşti.
Frederic  Dame,   Nouveau   dictionnaire  roumain-frangais. [Voi.
I—IV.] Imprimerie de i'etat. Rucarest, 1893-1895. Ovid Densusianu, Graiul din Ţara Haţegului. Socec & Co. Bucureşti, 1915.
Dicţionarul enciclopedic român. Voi. I—IV. Editura politică. Bucureşti, 1962-1966.
Dicţionar francez-român. Editura ştiinţifică. Bucureşti, 1967.
Dicţionar german-român. Editura Academiei Republicii Socialiste
România. Rucureşti, 1966. O vide Densusianu, Histoire de la langue roumaine. Tome premier: Les origines. 1901; tome II: Le seizieme siecle. 1938. Ernest Leroux. Paris.
Dicţionar invers. Editura Academiei. Bucureşti, 1957.
148
BIBLIOGRAFIE
6
BIBLIOGRAFIE
149
b. med. dn2
Dosoftei, ps.
Dosoftei, v. s.
dp
dr i ş.u.
Drăghiceanu, c. Drăghici, r.
dt
dtp
Dubois, s.
ELEM. G.
Documente privind istoria -României, veacul XVI, B. Ţara Românească, voi. I (1501 — 1525), voi. II (1526-1550), Bucureşti, 1951.
Dicţionarul limbii române (duz). Serie nouă. Editura Academiei Republicii Socialiste România. Bucureşti. Tomul VI. Litera M : 1965-1968; Tomul VII, partea a Il-a. Litera O : 1969.
Dicţionarul limbii române literare contemporane. Editura Academiei [Bucureşti]. Volumul I: A-C. 1955; volumul al IMea: D—L. 1956; volumul al Hl-lea: M-i?. 1957; volumul al IV-lea: S-Z. 1958.
Dicţionarul limbii române moderne. Editura Academiei. [Bucureşti] 1958.
Dicţionar medical. Voi. I —II, Editura medicală. Bucureşti, 1969. Florin Marcu — Constant Mâneca, Dicţionar de neologisme. Ed. a
Il-a revăzută şi adăugită. Editura ştiinţifică. Bucureşti, 1966. N. A. Constantinescu,   Dicţionar   onomastic   românesc. Editura
Academiei. [Bucureşti] 1963. Dosoftei, mitropolitul Moldovei (1671 — 1686), Psaltirea în versuri,
publicată de pe manuscrisul original şi de pe ediţiunea  de la
1673 de prof. I. Bianu. Ediţiunea Academiei Române. Bucureşti,
1887.
Mitropolitul Dosoftei, Viaţa şi petreacerea svinţilor. Iaşi, 1682. Ing. Zissu Carniol, Ing. Carol Neumann~,  Prof. Radu Ţiţeica,
Dicţionar politehnic. Editura tehnică. Bucureşti, 1957. Dacoromania. Buletinul Muzeului limbii române condus de Sextil Puşcariu. Editura Institutului de arte grafice Ardealul. Cluj. Anul I (1920-1921) ş.u. Mathei Drăghiceanu, Elemente de cosmographia prelucrate în usul
şcoalelor secundare. H. C. Warthe. Bucureşti, 1866. Sardariul Vasile Drăghici, Robinson Cruzoe sau Intîmplările cele minunate a unui tînăr, compus de Kampe şi tradus pe românie de... Tipografia Albinei, Ieşi, 1835. Dicţionariu rumanesc, latinesc şi unguresc. Din orenduiala excelenţii sale preasfinţitului Ioann Bobb, vladicul Făgăraşului... Tom. I: A—L. 1822; tom. II: M-Z. 1823. Cluj. Dicţionar   tehnic silvic (român-francez-german-englez-italian-ungar-rus) de ing. Aurelian Ionescu şi ing. Ştefan Sprangate. Tip. Tirajul. Bucureşti, 1936. Dicţionar tehnic. Editura tehnică. [Bucureşti] 1953. Dicţionar tehnic poliglot (română, rusă, engleză, germană, franceză, maghiară). Bucureşti, 1963.
Jean Dubois, Etude sur la derivation suffixale en francais moderne
et contemporain. Paris, 1962. Elementele ghcografiei, cuprinzătoare preliminarelor şi descrierei ghene-
rale a cinci părţi a pămîntului. Partea I. Tipografia s[fintei]
mitropolii. Iaşi, 1834.
enc. agr. i —v enc. tehn. i —ii enc. vet.
Episcupescu? O, î, Episcupescu, practica
fd i ş.u.
flacăra
folc. mold. i —ii folc. olt. munt. i —ii
FOLd. transilv. i —ii fontanin, C.
găldi, m. gane, n. i —iu gaz. lit. gcr i —ii
Marea enciclopedie agricolă. Director C. Filipescu. Editura P.A.S.
Voi. I: 1937; voi. II: 1938; voi. III: 1940; voi. IV: 1942;
voi. V : 1943. Bucureşti. Ing. Nic. P. Constantinescu,  Enciclopedia  invenţiunilor tehnice.
Fundaţia pentru literatură şi artă. Voi. 1: 1939; voi. II: 1942.
Bucureşti.
General veter. Gr. Hortopan, Enciclopedie veterinară. Creşterea şr boalele animalelor domestice. Ediţia a Il-a. Tipografia Revista geniului. Bucureşti [f.a.].
Vasilie Episcupescul, Oglinda înţelepciunii, cunoştinţa sineşului, cuprinzătoare de antropologhie şi cosmologhie, spre aflare puterilor omului şi ale naturii. Tipografia Colegiului sf. Sava. Bucureşti, 1843.
Ştefan Vasilie Episcupescul, Practica doctorului de casă, cunoştinţa apărării ş-a tămăduirii boalelor bărbăteşti, femeieşti şi copilăreşti. C-o prescurtare de hirurgie, de materie medică şi veteri-nerie, pentru doctor şi norod. Tipografia Colegiului sf. Sava. Bucureşti, 1846.
Fonetică şi dialectologie. Editura Academiei. Bucureşti. Voi. I (1958) ş.u.
Flacăra. Revistă social-politică şi literar-artistică. [Bucureşti] 1963 ş.u.
Folclor din Moldova. Voi. I—II. Editura pentru literatură. [Bucureşti] 1969.
Folclor din Oltenia şi Muntenia. Texte alese din colecţii inedite. Voi. I—II. Editura pentru literatură. [Bucureşti] 1967.
Folclor din Transilvania. Texte alese din colecţii inedite. I—II. Cu un cuvînt înainte de Mihai Beniuc. Editura pentru literatură. [Bucureşti] 1962.
G. Mar. Fontanin, Curs elementeriu de geografia fisică şi matematică. Cu o introducţiune în studiul geografiei. De... în usul studenţimei studioase. Tipografia Colegiului naţional. Bucureşti, 1855.
Găldi Ladislas, Les mots d'origine neogrecque en roumain â Vepoque des Phanariotes. Budapest, 1939.
N. Gane, Novele. Voi. I—III. Ediţia a Vl-a. Editura Viaţa românească. [Bucureşti] 1921.
Gazeta literară. Organ săptămînal al Uniunii scriitorilor. Bucureşti. Anul I (1954) ş.u.
M. Gaster, Chrestomaţie română. Texte tipărite şi manuscrise (sec. XVI —XIX), dialectale şi populare, cu o introducere, gramatică şi un glosar româno-francez de. .. Voi. I : Introducere, gramatică, texte (1550 — 1710); voi. II: Texte (1710 — 1830). Dialectologie, literatură populară, glosar. F. A. Brockhaus — Socec & Co. Leipzig—Bucureşti, 1891.
150
Genilie, g.
Geografia
Geometria, a. m.
Gheografie
Gheţie, r. m. Gl. olt.
Gl. reg. i. Golesgu
Gorjan, h. i—iv
G oro vei, c. Gram. rom. i—ii
Graur, e. Graur, np Graur, slg Graur, t. Grecescu, fl.
Gr. r. n. i—n
bibliografie
8
I. Genilie, Geografie istorică, astronomică, naturală şi civilă a con-tinentelor în general şi a României în parte. Tipografia lui Eliad. Bucureşti, 1835.
Claudiu Giurcăneanu — Gheorghe  Ghica, Geografia Republicii
Socialiste România. Manual pentru clasa a VUI-a. Editura
didactică şi pedagogică. Bucureşti, 1969. Al. Costinescu, Geometria pentru studenţii... din Academia Mi-
hăileană. De paharnicul... [Manuscris din secolul al XlX-lea.
Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România, cota 1814.] Gheografie noauâ, care cearcă de obşte toată faţa a sferii... [Tradu
cere manuscrisă din greceşte făcută în Moldova pe la 1780'.
Biblioteca Arhivelor Statului din Iaşi, cota 121.] Ion Gheţie, Dicţionar român-maghiar pentru şcoală şi privaţi.
Român-magyar szotăr. Budapest, 1896. Glosar dialectal Oltenia, întocmit sub conducerea lui Boris Gazacu...
Editura Academiei Republicii Socialiste România. Bucureşti,
1967.
V. Arvinte, D. Ursu, M. Bordeianu, Glosar regional. Editura Academiei. [Bucureşti, 1961.]
Iordache Golescu, Condica limbii rumâneşti. Alcătuită de dumnealui... [Manuscris în şapte volume, circa 1832. Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România, cotele 844 — 850.]
I. Gherasim Gorjan, Halima sau povestiri mitologhiceşti arăbeşti, pline de băgări de seamă şi de întîmplări foarte frumoase şi de mirare... Tom. I şi II: 1835 ; tom. III: 1837 ; tom. IV: 1838. [Rucureşti.]
Artur Gorovei, Cimiliturile românilor. Ediţiunea Academiei Române. Institutul de arte grafice Carol Gobl. Bucureşti, 1898.
Gramatica limbii române. Voi. I—II. Ediţia a Il-a revăzută şi adăugită. Tiraj nou. Editura Academiei. Bucureşti, 1966 (ediţia I, apărută în 1954, este citată cu sigla : gram. rom.j).
Al. Graur, Etimologii româneşti. Editura Academiei. [Bucureşti] 1963.
Acad. Al. Graur, Nume de persoane. Editura ştiinţifică. Bucureşti, 1965.
Acad. Al, Graur, Studii de lingvistică generală. Editura Academiei. [Bucureşti] 1955.
Acad. Al. Graur, Tendinţele actuale ale limbii române. Editura ştiinţifică. Bucureşti, 1968.
Doctorul D. Grecescu, Conspectul florei României. Plantele vasculare indigene şi cele naturalizate ce se găsesc pe teritoriul României, considerate sub punctul de vedere sistematic şi geografic. Tipografia Dreptatea. Bucureşti, 1898.
Gramatică  românească şi nemţascâ pentru  tinerimea naţională. Voi. I—II. Tipografia lui Ioan Gott. Bucureşti, 1838 — 1839.
9
gr. s. i ş.u.
h i —xviii
Hamangiu, c. c.
Hasdeu, i. v. hem
Herodot
Hodoş, p. p. Hristea, e.
ilr i —ii
inf. buc.
îoanovici, tehn. î.  ionescu, d. î. ionescu, M.
Iordan, lra Iordan, lrc Iordan, stil. Iordan, t. Iorga, l. i —ii îorga, s. d.
bibliografie
151
Grai şi suflet. Revista Institutului de filologie şi folclor, publicată de Ovid Densusianu. Voi. I (1924) ş.u. Răspunsuri la Chestionarul lingvistic al lui B. P. Hasdeu. (Manuscris legat în 18 voi. aflat la Riblioteca Academiei Republicii Socialiste România.)
Const. Hamangiu, Codul civil român. Conform textului oficial. Precedat de Constituţiune şi un index alfabetic. (Biblioteca pentru toţi) Carol Muller. Bucureşti, 1897.
B. Petriceicu Hăjdeu, Ion-Vodă cel Cumplit. Imprimeria Ministerului de Resbeh Rucureşti, 1865.
R. Petriceicu Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. Stabilimentul grafic Socec şi Teclu. Tom. I şi II: 1887; tom. III: 1893. Bucureşti.
Herodot (1645). Traducere românească publicată după manuscriptul găsit în mănăstirea Coşula de N. Iorga. Tip. Neamul românesc. Vălenii de Munte, 1909.
Enea Hodoş, Poezii poporale din Banat. Culegere publicată de... Editor Enea Hodoş. Caransebeş, 1892.
Theodor Hristea, Probleme de etimologie. Studii. Articole. Note. Editura ştiinţifică. Bucureşti, 1968.
Istoria limbii române. Volumul I: Limba latină. 1965. Volumul II. 1969. Editura Academiei Republicii Socialiste România. Bucureşti.
Informaţia Bucureştiului. Ziar al Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R. şi al Consiliului popular al municipiului Bucureşti. Anul I (1954);.'1. Dr. Ing. Liviu Ioanovici,  Tehnologia mecanică. Ediţia a VH-a.
Editura de stat. [Bucureşti] 1949. Ion Ionescu, Agricultura română din judeţul Dorohoi. Imprimeria
statului. Bucureşti, 1866. Ion Ionescu, Agricultura română din judeţul Mehedinţi. Imprimeria
statului. Bucureşti, 1868. Iorgu Iordan, Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor".
[Ed. a II-a.] Editura Socec et Co. Bucureşti [1947]. Acad. Iorgu Iordan, Limba română contemporană. Editura Ministerului învăţămîntului. [Bucureşti] 1956. Iorgu Iordan, Stilistica limbii române. Institutul de lingvistică
română. Bucureşti, 1944. Iorgu Iordan, Toponimia românească. Editura Academiei. Bucureşti, 1963.
N. Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688 — 1821). Voi. I—II. Editura Minerva. Bucureşti, 1901.
N. Iorga, Scrisori de boieri, scrisori de domni. Ediţia a II-a, Datina românească, aşezămînt de tipografie şi legătorie de cărţi. Vălenii de Munte, 1925.
152
iovescu, n.
ist. am.
învăţătură
bibliografie
10
jahresbericht i ş.u.
jarnik— bîrseanu, d.
Klein, d. Kreţulescu, a.
lb
Leon, med.
lex. reg. i—ii
ll i ş.u.
lr i ş.u.
lsr
lt ltr2
luceafărul
Ion Iovescu, Nuntă cu bucluc. Roman. Cugetarea. Bucureşti [19351.
Istoria Americâi ... acum întîi tălmăcită in dialectul moldovenesc prin osteneala smeritului arhimandrit Gherasim. [Manuscris din 1795. Bibi. Academiei Republicii Socialiste România, cota 40.]
învăţătură pentru ferirea şi doftoria boalelor ale vitelor celor cu coarne, precum şi a cailor, a oilor şi a porcilor. Crăiască Tipografie a Universitatia Ungariei. Buda, 1816. Gustav Weigand, Jahresbericht des Instituts  fur rumănische Sprache (Rumănisches Seminar) zu Leipzig. Voi. I —XXIX. Johann Ambrosius Barth. Leipzig, 1894 — 1921. Dr. Ioan Urban Jarnik şi Andrei Bîrseanu, Doine şi strigături din Ardeal. Date  la  iveală de . . .   (Ediţiunea Academiei Române) Bucureşti, 1885. Găldi Lâszlo, Samuelis Klein Dictionarium Valachico-Latinum.
(Erdelyi Tudomânyos Intezet.) Budapest, 1944. N. A. Kreţulescu, Manual de anatomie descriptivă. Bucureşti, 1843. Lesicon romanesc-latinesc-unguresc-nemţesc, care de mai mulţi autori, în cursul a trideci şi mai multor ani s-au lucrai seu: Lexicon valachico-latino-hungarico-germanicum quod a pluribus auctoribus decursu triginta et amplius annorum elaboratum est. Budae, 1825. Dr. N. Leon, Istoria medicală a poporului român. Analele Academiei. Bucureşti, 1903.
Lexic regional. [I]. Editura Academiei. (Societatea de ştiinţe istorice şi filologice.) [Bucureşti] 1960 ; II. Editura ştiinţifică. Bucureşti, 1967.
Limbă şi literatură. Societatea de ştiinţe istorice şi filologice. Bucureşti. Voi. I (1955) ş.u. A. T. Laurian şi I. C. Massim, Dicţionariul limbei romane. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română. Elaborat ca proiect. Noua tipograf ie a laboratorilor români. Tom I(A—H), 1871 [în realitate: 1873]; toni II (I-Z), 1876; tom III: Glossariu, care cuprinde vorbele din limba română străine prin originea sau forma lor, cum şi cele de origine înduioasâ, 1871 [în realitate : 1877]. Bucureşti.
Limba română. Academia Republicii Socialiste România. Institutul
de lingvistică din Bucureşti. Anul I (1952) ş.u. Lexicon slavo-român. [Manuscris. Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România, cota 312.]
Lista abonaţilor la serviciul telefonic. Bucureşti, 1966.
Lexiconul tehnic român. I —XVIII. Elaborare nouă. întocmită prin îngrijirea A.S.I.T. de un colectiv sub conducerea prof. Remus Răduleţ. Editura tehnică. Bucureşti, 1957-1966.
Luceafărul. Revistă a Uniunii Scriitorilor din Republica Socialistă România. Bucureşti, 1958 ş.u.
11
Macedonski, O. i — iv magazin
Maiorescu, d. iv
man. sănăt.
Marcovici, d. Marian, î.
mat. dialect. i
meşt. doft. i — ii
bibliografie
153
Molnar, e. s. Molnar, ret.
nalr — Maram.
nalr — Olt.
Naum, Ist. art.
Negruzzi, s. i
Alexandru Macedonski, Opere. Ediţie critică cu studii introductive, note şi variante de Tudor Vianu. Fundaţia pentru literatură şi artă. Voi. I: Poezii, 1939; voi. II: Teatru, 1939; voi. III: Nuvele, schiţe şi povestiri, 1944; voi. IV: Articole literare şi filosofice, 1946. Bucureşti. Magazin [Revistă săptămînală editată de ziarul ,,România liberă".]
Anul I (1957) ş.u. Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare, cu priviri asupra dezvoltării politice a României... Voi. IV: (1888-1895). Socec. Bucureşti, 1904.
B. Raspail, Manualul sănătăţii sau medicina şi farmacia domestice. Tradus în limba română de I. Bfrezoianu]. Tipografia sântei mitropolii. Bucureşti, 1852.
Paharnicul Simeon Marcovici, Datoriile omului creştin. întemeiete pe învăţăturile sfintei scripturi. Bucureşti, 1839.
S. Fl. Marian, înmormîntarea la români. Studiu etnografic de... Ediţiunea Academiei Române. Litotipografia Carol G6bl. Bucureşti, 1892.
Materiale şi cercetări dialectale. Voi. I. Academia Republicii Populare Române. Institutul de lingvistică, filiala Cluj. [Bucureşti] 1960.
Meşteşugul doftorii. [Cartea întîi.] Meşteşugul doftoricesc. [Cartea a doua.] Traducere manuscrisă din neogreacă a operei lui Fr. Pâriz Pâpai, Pax corporis, făcută în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România, cotele 933 şi 4841.]
Monografia geografică a Republicii Populare Române. I. Geografia fizică. Editura Academiei. [Bucureşti] 1960.
Ioan Molnar, Economia   stupilor.   Iosif de Curţbec. Viena, 1785.
Ioan Molnar, Retorică, adecă învăţătura şi întocmirea frumoasei cuvîntări. Acum întăi izvodită din limba românească, împodobită şi întemeiată pe pildele vechilor filosofi şi dascăli bisericeşti. Crăiască Tipografie orientalicească a Universităţii Peştii. Buda, 1798.
Atlasul lingvistic român pe regiuni. Maramureş. Petre Neiescu, Grigore Rusu, Ionel Stan. Editura Academiei Republicii Socialiste România. Voi. I. [Bucureşti] 1969.
Noul atlas lingvistic român pe regiuni. Oltenia. întocmit sub conducerea lui Boris Cazacu de dr. Teofil Teaha, Ion Ionică şi Valeriu Rusu. Editura Academiei Republicii Socialiste România. I. [Bucureşti] 1967.
Alexandru Naum, Istoria artei de la începutul creştinismului pînă în secolul al XlX-lea. Volumul I : Vechea artă creştină în Apus. Tipografia Cultura. Bucureşti, 1925.
Constantin Negruzzi, Scrierile lui... Voi. I: Păcatele tinereţelor. Librăria Socec & Comp. Bucureşti, 1872.
154
bibliografie
12
13
bibliografie
155
Negulici
n. rev. r. i. ş.u.
n. test.
palia
Pamfile, a. r. Pamfile, i. c.
pann, p. v. i —iii
T. Papahagi, m.
Parhon, b. Pascu, s.
Pasca, gl.
Pasca, ţ. o. Perpessicius, m. i—iv
G. Petrescu, o. p. i —ii Philippide, pr.
I. D. Negulici, Vocabular român de toate vorbele străbune repr Urnite de limba română şi de toate cele ce sînt a se mai primi de acum înainte şi mai ales în ştiinţe. Bucureşti, 1848.
Noua revistă română pentru politică, literatură, ştiinţă şi artă. Bucureşti. Anul I (1900) ş.u.
Noul Testament sau împăcarea au leagea noao... în cetatea Băl-gradului, 1648.
Palia d'Orăştie (1581-1582). I: Preface et livre de la Genese, publies avec le texte hongrois de Heltai et une introduction par Mărio Roques. Les premieres traductions roumaines de FAncien Testament. Champion. Paris, 1925.
Tudor Pamfile, Agricultura la români. Studiu etnografic cu un adaus despre măsurătoarea pămîntului şi glosar. (Academia Română. Din viaţa poporului român. Culegeri şi studii XVI.) Librăriile Socec şi C. Sfetea, Bucureşti; Otto Harrassowitz, Leipzig; Gerold, Viena. 1913.
Tudor Pamfile, Industria casnică la români. Trecutul şi starea ei de astăzi. Contribuţiuni de artă tehnică şi populară. Tipografia Cooperativa. Bucureşti, 1910.
Anton Pann, Culegere de proverburi sau Povestea vorbei. De prin lume adunate şi iarăşi la lume date. Tipografia lui Anton Pann. Bucureşti. Partea I: 1852; partea a II-a şi a IlI-a: 1853.
Tache Papahagi, Graiul şi folclorul Maramureşului. (Academia Română. Din viaţa poporului român XXXIII.) Cultura naţională. Rucureşti, 1925.
G. I. Parhon, Bătrîneţea şi tratamentul ei. Problema reîntineririi.
Editura de stat pentru literatura medicală. Bucureşti, 1948. Dr. G. Pascu, Sufixele româneşti. Ediţiunea Academiei Române.
Librăriile Socec & Co, C. Sfetea, Pavel Suru, Bucureşti; Otto
Harrassowitz, Leipzig; Gerold & Comp., Viena. 1916. Ştefan Pasca, Glosar dialectal, alcătuit după material lexical cules
de corespondenţi   din   diferite  regiuni.   (Academia Română.
Memoriile Secţiunii literare.   Seria  III.  Tom.   IV.  Mem. 3.)
Cultura naţională. Bucureşti, 1928. Ştefan Pasca, Nume de persoane şi nume de animale în Ţara Oltului.
Imprimeria naţională. Bucureşti, 1936. Perpessicius, Menţiuni critice. Seria I (1923 — 1927). Editura literară a Casei şcoalelor, 1928; II: Editura Fundaţiilor,  1934;
III: Editura Fundaţiilor, 1936; IV : Editura Fundaţiilor, 1938.
Bucureşti.
Cezar Petrescu, Oraş patriarhal. Roman. I—II. Editura Cugetarea. Bucureşti [f.a.].
Alexandru Philippide, Istoria limbii române. Volumul întîi: Principii de istoria limbii. Tipografia naţională. Iaşi, 1894.
Presa noastră. Revista Uniunii ziariştilor din Republica Socialistă România. Bucureşti, 1956 ş.u.
Polizu, p.
Polizu, t.
polizu, v.
prav. gov.
psalt. sch.
Puşcariu, d. Puşcariu, et. wb.
Puşcariu, lr i Reteganul, tr. rev. crit. i ş.u.
rev. ist. i ş.u.
rew3
rl
robert, d.
Rohlfs, h.
Rosetti, ilr
rrl i ş.u. Rus, i. i —iii
G. A. Polizu. Prescurtare de anatomie descriptivă, cu scurte notiţe fiziologice care desluşesc lămurit tot ce se petrece în om. Imprimeria naţională a lui I. Romanov et Comp. Bucureşti, 1859.
G. A. Polizu [Tratat de mică chirurgie]. Bucureşti [1859].
G. A. Polizu, Vocabular româno-german, compus şi întocmit cu privire la trebuinţele vieţei practice de..., înavuţit şi cores de G. Bariţ. Braşov, 1857.
Carte românească de învăţătură (1646). Ediţie critică. Editura Academiei. [Bucureşti, 1961.]
Pravila... Tipăritu-s-au în tipări prealuminatului domn Io Matei Basarab voievod a toată ţara Ungrovlahiei în mănăstirea Govora vă leato 7148 iară de la naşterea lui Hristos 1640.
Psaltirea scheianâ (1482), publicată de prof. I. Bianu. Tomul I: Textul în facsimile şi transcriere cu variantele din Coresi (1577). Carol G6bl. Bucureşti, 1889.
Sextil Puşcariu, Die rumânischen Diminutiv suf fixe, în jahresbericht viii (1902), p. 86-230.
Dr. Sextil Puşcariu, Etymologisches Worterbuch der rumânischen Sprache. I:  Lateinisches  Element,  mit  Berucksichtigung aller romanischen Sprachen. K. Winter. Heidelberg, 1905. Sextil Puşcariu,   Limba   română.   Voi.   I:   Privire generală.
Fundaţia pentru literatură şi artă. Bucureşti, 1940. Ion Pop —Reteganul, Trandafiri şi viorele. Poesii populare culese şi ordinate de... Ediţiunea II, amplificată. Aurora. Gherla, 1891. Revista critică literară. Director Ar. Densusianu. Rucureşti. Anul I (1888) ş.u.
Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, sub direcţiunea lui Gre-
goriu G. Tocilescu. Rucureşti. Anul I (1883) ş.u. \V. Meyer-Lubke, Romanisches etymologisches Worterbuch. 3. voll-
stândig neubearbeitete Auflage. Cari Winters Universitătsbuch-
handlung. Heidelberg, 1935. România liberă. Cotidianul Consiliului Naţional al Frontului Unităţii
Socialiste. Rucureşti, 1952 ş.u. Paul Robert, Dictionnaire alphabetique & analogique de la langue
frangaise. (Le petit Robert.) Paris, 1967. Gerhard Rohlfs, Historische Grammatik der Italienischen Sprache
und ihrer Mundarten.  Rand   III:   Syntax   und Wortbildung.
A. Francke Ag. Verlag. Rern, 1954. România literară. Săptămînal de literatură şi artă. [Bucureşti]
1968 ş.u.
Acad. Al. Rosetti, Istoria limbii române de la origini pînă în secolul al   XVII-lea.   Editura   pentru   literatură.   [Bucureşti] 1968.
Revue (roumaine) de linguistique. Bucarest. Tome I (1956) ş.u.
Ioan Rus, Icoana pămîntului sau carte de gheografie. Tom. I—III. Tipografia seminariului. Blaj, 1842.
156
Sadoveanu, o. i-Sandu—Aldea, s. Sbiera, f. s. Sbiera, p.
scînteia
scl i ş.u.
Scriban, d.
scurtu, t. sg i —iii smfc i —v
Soare, mas.
sportul ST am ati, d.
şăineanu, d. u.
şez. i ş.u. şio i —ii x_2
Ştefanelli, d. c.
bibliografie
14
xvm Mihail Sadoveanu, Opere. Voi. I —XVIII- Editura de stat pentru literatură şi artă. Bucureşti, 1954—1959.
Constantin Sandu [—Aldea], Selecţiunea metodică a cerealelor şi bazele ştiinţifice ale selecţiunii. Minerva. Bucureşti, 1907.
Dr. Ion G. Sbiera, Familia Sbiera după tradiţiune şi istorie şi Amintiri din viaţa autorului.  R. Eckhardt.   Cernăuţi, 1899.
Ion al lui G. Sbiera, Poveşti poporale româneşti. Din popor luate şi poporului date de... Editura proprie, Tipografia arhiepiscopală. 1886.
Scînteia. Organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
[Bucureşti] 1944 ş.u. Studii şi cercetări lingvistice. Editura Academiei. Bucureşti. Anul I (1950) ş.u.
August Scriban, Dicţionaru limbii româneşti. (Etimologii, înţelesuri, exemple, citaţiuni, arhaizme, neologizme, provincializme.) Ediţiunea întîia. Institutul de arte grafice Presa bună. Iaşi, 1939.
Vasile Scurtu, Termenii de înrudire în limba română. Editura Academiei. Bucureşti, 1966.
Studii de gramatică. Editura Academiei. Voi. I 1956; voi. al II-îea 1957; voi. al Hl-lea 1961. [Bucureşti.]
Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română. Editura Academiei. Voi. I 1959 ; voi. al II-iea 1961 ; voi. al III-lea 1962; voi. al IV-lea 1967; voi. al Y-lea 1969. [Bucureşti.]
D. D. Soare, Elemente de maşini. Institutul de documentare, bibliografie şi editură tehnică. Bucureşti, 1949.
Sportul popular. Organ al Uniunii de cultură fizică şi sport din Republica Socialistă România. Bucureşti, 1959 ş.u.
Pah. T. Stamati, Disionăraş românesc de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles. întîia ediciune. Tipografia Buciumului român» Iaşi, 1851.
Lazăr Şăineanu, Dicţionar universal al limbei române. A opta edi-ţiune. Revăzut şi adăogit la ediţia Vl-a. Ortografia Academiei Române. Editura Scrisul românesc. [Craiova, 1930.]
Şezătoarea. Revistă pentru literatură şi tradiţiuni populare. Director : Artur Gorovei. Fălticeni. Anul I (1892) ş.u.
Lazăr Şăineanu, Influenţa orientală asupra limbei şi cultureiromâne. I: Introducerea; II: Vocabularul. 1 : Vorbe populare. 2 ; Vorbe istorice. Socec. Bucureşti, 1900.
T. V. Ştefanelli, Documente din vcehiul ocol al Cîmpulungului Moldovenesc. Culese, adnotate şi publicate de. .. Cu mai multe iscălituri facsimilate în text şi 19 reproduceri facsimilate de documente originale. Ediţiunea Academiei Române. Socec. Bucureşti, 1915.
15
Tamas, e.
tdrg
Te aha, c. n.
Teodorescu, p. p.
Teodori, a.
texte dialect. — Olt.
Tomescu, gl. Tomici, c. a.
Turnescu, c. Ţichindeal, f.
ŢlPLEA, p.
Udrescu, gl. Ursu, t. Valian, v.
Viciu, gl.
Vîrnav, l.
bibliografie
157
Lajos Tamas, Etymologisch-historisches Worterbuch der ungarischen Elemente im Rumănischen. (Unter Berucksichtigung der Mun-dartworter.) Akademiai Kiado. Budapest, 1966.
Dr. H. Tiktin, Rumănisch-deutsches Worterbuch (Dicţionar român-german). Staatsdruckerei (Imprimeria statului). Voi. I 1903; voi. II 1911; voi. III 1924. Bucureşti.
Teofil Teaha, Graiul din Valea Crişului Negru. Editura Academiei. [Bucureşti] 1961.
G. Dem. Teodorescu, Poesii populare române. Culegere de... Tipografia modernă. Bucureşti, 1885,
Ai.-. Teodori, Scurtă arătare despre om şi despre întocmirile lui. (în calendarul Carte de mină pentru naţia românească. Buda, 1825.)
Texte dialectale. Oltenia, publicate sub redacţia lui Boris Cazacu de Cornelia Cohuţ, Galina Ghiculete, Măria Mărdărescu, Valeriu Şuteu şi Magdalena Vulpe. Editura Academiei Republicii Socialiste România. Bucureşti, 1970.
Mircea Tomescu, Glosar din judeţul Olt. Tipografia Tiparul Oltului. Slatina, 1944.
Ioan Tomici, Cultura albinelor sau învăţătura despre ţinerea stupilor în magaţinuri. Tradusă şi prin iscusinţa din mai mulţi ani cercată şi pentru folosul de comun întocmită, prin... Tipariul Cră-ieştei Universitate din Pesta. Buda, 1823.
N. Turnescu, Curs de clinică chirurgicală. [Copie manuscrisă de Vasile Vlădescu. Bucureşti, 1859. Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România, cota 1706.]
Dimitrie Ţichindeal, Filosoficeşti şi politiceşti prin fabule moralnice învăţături. Acum întîia oară culease şi întru acest chip pre limba românească întocmite. Tipariul Crăieştei Tipografii a Universi-tatei   ungureşti din Pesta. Buda, 1814.
Alexandru Ţiplea, Poezii populare din Maramureş, adunate de... (Extras din Analele Academiei Române. Seria II. Tom. XXVIII. Memoriile Secţiunii literare.) Carol Gobl. Bucureşti, 1906.
D. Udrescu, Glosar regional Argeş. Editura Academiei. Bucureşti, 1967.
N. A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Editura ştiinţifică. Bucureşti, 1962. I. A. Valian  [= Vaillant],  Vocabular purtâreţ rumânesc-franţo-zesc şi franţozesc-rumânesc, urmat de un mic vocabular de omonime. Tipografia lui Friderih Valbaum. Bucureşti, 1839.
Alexiu Viciu, Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului român din Ardeal. Adunate şi explicate de... Carol Gâbl. Bucureşti, 1906.
Condillac, Loghica sau întăile tălmăciri meşteşugului de a să socoti cineva bine. Scrisi de... şi acum întăieşi dată de pe grecească pe limba moldovenească tălmăcită de banul Vasile Vîrnav.
158
BIBLIOGRAFIE
16
V. rom.
Vulcan, t.
Zanne, p. i—x
ZRPh i ş.u.
[Manuscris din 1825. Biblioteca Academiei Republicii Socialiste
România, cota 425.] Viaţa românească. Revistă lunară de literatură a Uniunii scriitorilor
din Republica Socialistă România. Bucureşti, 1952 ş.u. Tractat despre vindecarea morburilor poporului de la ţară. [Manuscris
autograf al lui Samuil Vulcan de la începutul sec. al XlX-lea;
Biblioteca Filialei din Cluj a Academiei Republicii Socialiste
România, fondul Oradea, cota 283.] Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor. Voi. I —X. Editura Librăriei
Socec. [Bucureşti] 1895 — 1912. Zoologia. Manual pentru clasa a IX-a de C. Bogoescu, Emil Sanie-
levici, C. Niţescu—Vernescu. Editura de stat didactică şi pedagogică. Bucureşti, 1962. Zeitschrift fur romanische Philologie, herausgegeben von Dr. Gustav
Grober. Halle. Voi. I (1876) ş.u.
LISTA ABEEVIEBILOB
A. = acuzativ
adj. = adjectiv
adv. = adverb
Anat. = anatomie
ant. = antonim
aor. = aorist
Arhit. = arhitectură
art. cit. = articolul citat
Astron. = astronomie
bg. = bulgară
Biol. = biologie
Bot. = botanică
cal. — calabreză
cf. = confer
ceh. = cehă
conj. = conjunctiv
D. = dativ
ebr. = ebraică
engad. = engadină
engl. = engleză
ex. == exemplu
f. = feminin
Filoz. = filozofie
Fiz. — fizică
Fiziol. = fiziologie
fr. = franceză
friul. = friulană
G. = genitiv
gen. = genoveză
Geogr. = geografie
Geol. = geologie
germ. = germană
gr. = greacă
Gram. = gramatică
ib. = ibidem
id. — idem
Ist. = istorie
it. — italiană
înv. = învechit
jud. = judeţ
Jur. = ştiinţe juridice
lat. = latină
loc. cit. = locul citat
lomb. = lombardă
lucr. cit. = lucrarea citată
m. = masculin
magh. = maghiară
Mat. = matematică
Med. == medicină
N. = nominativ
n. — neutru
neob. = neobişnuit
ngr. = neogreacă
n.pr. = nume propriu
part. = participiu
pass. = passim
pct. = punctul
Pedag. = pedagogie
pl. = plural
pol. = poloneză
prov. = provensală
reg. == regional
rom. = română
rus. = rusă
ser. = sîrbo-croată
sec. = secolul
sg. = singular
sic. = siciliana
sp. = spaniolă
srb. = sîrbă
Stil. = stilistică
s., subst. == substantiv
tc. = turcă
ucr. = ucraineană
ung. = unguresc
veneţ. = veneţiană
viit. = viitor
v. sl. = veche slavă
Zool. = zoologie
11 - c. 26
INDICE
A
APIXE ŞI ELEMENTE DE COMPUNEBE 1
-ax (subst.) 35-39, 43
-aâ (subst.) 35, 39-43
-a (verbal) 108, 109, 112
-a (v. JLea) 39
-a (art.) 36, 37, 38
,ab- 11
-abil 60, 61
-abilitate 60
cbs- 11
-ac 45, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 54, 116, 118,
124, 125 -ac(ă) 47, 53 -ache 118, 124, 125 -aci 116
-ag 45, 51, 52, 53, 54 -ag(ă) 51-53 -agă 53 -agi 112 -aică 97
-aie 118, 124, 125 -a/ 60
-al- 125, 132, 133 -olan 118 -a/â 129
-a/du 119, 132
-alete 121, 128
-alei 121
-a/eu 132
-a/f 111, 113, 114
-alina 122, 127
-alină 118
-a/isi 122, 128
-alitate 61
-a/iu 123, 127, 133
-aliv 118
-a//za 108
-alnic 134, 135
-alnic(ă) 123
-a/ui 113, 115
-an 124, 125
-an(ă) 118
apo- 32
-ar 60, 65, 119, 124, 125 -are 109 -ari 112, 113 -arisi 109, 113, 115 -amic 123, 125 -aş 124, 125
1 Indicele înregistrează separat  diferitele variante şi compuse  ale  unui  afix sau element de compunere.
li - c. 26
162
INDICE
AFIXE
163
-aş(ă) 119 -at 110, 113 -at- 109
-ate 55, 56, 57, 58, 59, 60, 63, 64, 65 -atee 110
-atisi 109, 113, 115 -ator(iu) 83, 85 auto- 137, 141 -âc- 109 -dc- 109 _dcdz 112, 115 JlcI 112, 114 d#- 109 'agi 112, 114
-di 109, 110, 111, 112, 115, 116
"ăl- 109, 113, 114, 125, 129, 132, 133
"ăla 114, 116
-âlaie 118, 127, 128
-âlan 127, 129
-ălan(ă) 118
-âlar 119, 128
-dZa? 127, 128 129
-ălaş(ă) 119
-d/du 119, 127, 128, 129, 132, 134, 135
-ăleaţă 121
-ălete 120, 121, 128
-alei 121, 127, 129
-âli 109, 110, 116, 132
-alică 121, 127, 128, 129
-ălie 122, 127, 128, 129, 133
-ăligă 122, 127, 128, 133
-alină 122, 127
-ălitâ 122, 127
-ăloancă 123, 127, 129, 133
-ălog 123, 128
-ălogi 108
-dZzzc 127
-âluc(ă) 123
-dZ«# 127, 128
-ălug(ă) 123
-dZugrd 129
-d/uz 109, 112, 113, 115, 132 -âluicâ 101, 124
-d/ine 101, 124, 127, 128, 129, 133 -ăluş 127 -ăluş(ă) 124
-ăluşă 129 -dtar* 127 -dZzz/fdJ 124 -ăluia 129 -d/î- 113, 114 -ăna 116
-dm 110, 112, 116 -ăr- 75, 113, 114 -ăra 112, 116 -drz 112, 116 -ăriu 75 -dş- 113, 114 -ăşa 116 -dşz 116 -ăt 113 -âZ- 110 -ăia 111, 113
-d/a/e 55, 56, 57, 58, 59, 62, 63, 64, 65, 68
-ătăci 110, 112, 113
-dZz 111, 113, 114
-ălie 126
-ătoci 108
-ător 85
-ători 111, 113, 115 -ătui 108, 109, 113 -ăţ- 113, 114 -d/a 116 -ăţi 116 -dZz/zcd 101 -ăţuie 101
-dzz 118, 119, 124, 125, 132
-âza 113, 114
-ăzui 113, 115
-Ml 58, 60, 65
-c- 109, 112
-ca 111, 112
cd- 8, 9
-că 97, 98
-căi 112, 115
-cf 110, 112, 114
-cioară 93, 104
circum- 11, 32
czs- 11
-cz'zz 78
co- 5-10
contra- 13
czz- 6
rffc- 11
c- H
-e 59, 63
-ed 49, 50, 104, 119, 120, 124, 125, 131
Xea 39, 125
li ea (v. -a2) 39
-tac 52, 54
-eaed 52
-eag 52
-ca#d 52
-ca/d 129, 130, 132, 134, 135 -ean 124, 127, 133 -ean(â) 120, 125 -easâ 120, 124, 125 -eaţă 121, 125
-ec 45, 47, 48-49, 50, 52, 54, 116 -ec- 109
-cea 110, 111, 112, 114
-ec(ă) 47, 53
-ceea 120
-cc£ 112, 114, 116
-ici 120, 124, 125
-efia 110, 112, 115
-etica 110, 112, 115
-eg 45, 51, 52, 53, 54
-ega 112, 114
-e^fd; 51-53
-cgă 53
-egfi 112, 114
-€i 110, 112, 115
-eică 97, 120, 124, 125
-eie 120, 124, 125
-eitate 61
-el 49, 50, 93, 94, 120, 124, 125, 130, 132
-el- 113, 114, 125, 129, 130, 132, 133 -da 116 -clar 119, 128 -elaş 119, 127, 130 -eZd 132
-elea 119, 120, 126, 127
-elea 130
electr o- 137
-e/c* 121, 133
-c/czz 119, 127
-eli 108, 110, 114, 116
-clică 121
-e/ze 122, 128, 133 -eligă 122, 127, 133 -elină 118
-elişte 122, 126, 128, 130 -elitate 61 -elită 122, 127 -eZzz? 118
-elnic 126, 134, 135 -elnic(ă) 123
-elniţă 123, 126, 128, 134, 135
-elug 123, 127
-eZzzz 112, 113, 115
-eluică 124
-eZzzş 127, 130
-eluş(ă) 124
-eluţ 127
-eZzzzydJ 124
-c/î- 113, 114
-ena 116
-e/îcz 120, 124, 125 -eni 116 epi- 11 -er- 113, 114 -era 112, 116 -erz 111, 112, 116 -erisi 113, 115 -esc 120, 124, 125 -eseu 131 -esi 113, 114 -eş- 113, 114 -eşa 113, 116 -eşi 116 -eZ- 113
-eZa 111, 113, 114, 116
-etate 55, 56, 57, 58, 59, 60, 62, 63, 64, 65
-ete 120, 124, 125
-eti 114, 116
-etisi 113, 115
-etori 111, 113
-eţ 121, 124, 125, 127, 131
-et- 113, 114
-eţa 116
-c/z 116
-eu 119, 124
ex- 11
extra- 13, 141 -ez- 113, 114
i
164
indice
-fen 19
-fia 110, 112, 115 -fica 110, 112, 115 foto- 137 -g- 109 -ga 112 -9i H2
-giu 72, 73, 78, 82
-it- 112
-Mi 113
ftidro- 137
hipo- 11
-fcoi 112
-t 108, 109, 112, 113 -ia 113 -er>iZ 60, 61 -ibilitate 60
-cc 45, 46, 47, 49, 50, 52, 54, 60, 116
-ic- 109, 113
-ica 110, 111, 112, 114
-icfâj 47, 49-50, 52, 53
-ică 49, 50, 93, 104, 121, 124, 125
-ice 49, 121, 124, 125
-iceî 94
-ici 49, 121, 124, 125 -ici 112, 114, 116 -icitate 61 -icula 113
-ie 68, 70, 122, 123, 124, 125, 127, 133
-ietate 58, 62
-ifia 110, 112, 115
-ifica 110, 112, 115
-ig 45, 51, 52, 53, 54
-ig- 109
-ig- 109
-ipa 112
-ig(â) 51-53
-Z#a 52, 53, 122, 124, 125
-igi 112, 114
-ii 110, 111, 112, 115
-il (v. -iuj) 72
-Ti (v. -iuj) 72
-iZ- 113, 114, 125, 129, 130, 132, 133 -ila 116
-ilă 130, 131, 132 -ilea 120, 127 -ileâ 119, 130
-i7i 116
-Uică 121, 127, 128, 130
-ilici 121, 122, 128, 129, 133
-Uită 122, 127, 130
-iloancă 123, 133
-iZuc 89, 127
-iluc(ă) 123, 133
-iluş 127
-iluş(ă) 124
-ZZ«/ 127
-iluţ(ă) 124
f/i- 13, 58
-cn- 113, 114
-ina 111, 113, 116
-ina 122, 124, 125, 127, 133
-inel 94
intra- 11
-i/îi 116
intra- 13
-ioarâ 50, 93, 104, 122, 125 -io na 113
-ior 93, 122, 124, 125
-ior- 113
-iora 116
-Zori 116
ipo- 11
-ir- 113, 114
-ira 112, 116
-iri 116
-irisi 113, 115
-irui 113, 115
-isa 113
-isi 109, 113, 114 -ist 122, 124, 125 -iş- 113, 114 -işa 111, 114, 116 -işi 116
-işoarâ 93, 94, 104, 105
-işor 93, 94
-isie 122, 124, 125
-ita (subst.) 65
-Ua (verbal) 113, 114
-itate 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 64, 65, 66, 67, 68
-itâ 23
-itor(iu) 83, 85 -it- 113, 114
116
-iţă 50, 93, 94, 105, 122, 124, 125 -iţi 114, 116 -iiuca 92
-iu% 69-82, 123, 124, 125
-z*/2 123, 124, 125
-iu (finală) 85
-iuluc 123
-iuluţă 124
-ii> 60, 62, 65, 80, 81
-ivitate 62
-iza 108, 109, 113
-izi 113
-î 109, 112
-îc(â) 46'*
-ffir 46, 53
-fti 72
-fi 110, 111, 112, 115 -zZ- 125, 132, 133 -îlice 121, 127 -în- 113, 114 -f/ia 116
-ini 112, 116 : *
-tri 112 -fu 79
-Z- 113, 116, 117-135 -Zaci- 113
-ladisi 113 '
-Zcn 118, 127
-lău 119, 134, 135
-lete 120, 121, 127, 128 ■*
-leţ 121, 127 '
-li 110, 111, 113, 114, 117, 118, 129
-ligă 122, 127, 129
-liu 72, 73
-tiu 118
-Zocca 119, 120
-lugă 129
-Zui 111, 112, 113, 115, 117, 118 meta- 11
micro- 137, 138, 140, 141 mini- 137-141 moto- 137
-n- 75, 109, 110, 112, 113, 114 -na 110, 111, 116 -nac 48
afixb
-nai 109, 112, 113
-ni 108, 109, 110, 111, 116
-nic 118, 124, 125, 126, 135
-nic(ă) 123
-nici 108
-niţă 118, 123, 124, 125, 126, 135 -niu 75
o- 11 ; -oacă 47, 50-51, 52, 53 -oagă 51 — 53 -oaică 105
-oa/icâ 52, 54, 123, 124, 125 -oangâ 52 -oară 104 o&- 11
-ac 45, 47, 49, 50-5Î, 52, 53, 54, 116 -oc- 109 -cc- 109
-oca 110, 111, 112, 114 -ocăi 112, 115 -ocea 119
-oci 108, 112, 114, 116
-og 45, 51-53, 54, 123, 124, 125
-oga 112
-ogi 112, 114
-oi 110, 111, 112, 115
-oi 72, 123, 124, 125
-ol- 125, 129, 133, 134
-olan 118, 127, 128
-olea 119, 120, 127, 128, 131
-olent 118
-olenlă 118
-o/eZe 120, 121
-oleţ 127
-oZcz 118
-oii 110, 113, 114 -oZicn 118 -olină 118 -oZoa 123, 128 -oluş(â) 124 -o/t- 113, 114
-ona 110, 113, 116 ' <
-o/îi 116
-or- 113, 114
-ora 112, 116
-orcşa 113
-ori 112, 116
106
-or(iu) 83, 85
-os 60, 62
-osi 113, 114
-oş- 113, 114
-oşa 108, 111, 116
-oşi 116
-of- 113, 114
-ota 111, 113, 114, 116
-otate 58, 63
-oti 116
-o/a 113, 114
-ov- 112
-Otfdi 112, 113
-ozi 113, 114
-ozitate 62 /
par- 11
para- 137
pă- 8, 9
peri- 11 — 33
po- 5-10
posZ- 11
-r- 112, 113
racfio- 137
-ral 113
re- 13
-re 113
retro- 11
-mi 113
-rui 111 /
semi- 137
-si 113
super- 11
supra- 13
sur- 11
-s- 113
-şi 113, 114
-şoarâ 93, 105
-şor 93
-Z- 113
-ta 113
-{%>aZe 55-68
-torte 55, 56, 57, 63, 64, 65, 66 tâ- 8, 9 te- 8
iele- 137, 141 -ti 111, 113, 114 -Zisi 113
INDICE
A FIXE
167
lo- 8, 9
-toare (feminin) 86, 113 -toare (plural) 87 -tor 113
-tori 111, 113 * -torie 86
-lorii (plural) 87 -tor(iu) 83-87 -tură 113 -Z~ 113 -ta 116 -ii 113, 116 -u (art.) 131 -ua 110, 113
-uc 45, 47, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 91, 92, 93
97, 116 -uc- 109 -uca 91, 92
-ucă 110, 111, 112, 114
-ucan 92
-uc(â) 47, 89-96, 123, 125 -ucă 91, 92, 93, 104, 124
-acea 92
-uci 112, 114, 116 -ucu 91, 92 -ucuţa 92
-ug 45, 51, 52, 53, 54, 124 -ug(ă) 51-53, 123, 125 -ugi 112, 114 -iii 71, 72, 97
-ui 108, 109, 110, 111, 112, 113, 115 -uică 93, 97-106, 124, 126 -uie 97, 98, 99, 104, 124, 125 -ul (art.) 129, 131, 132, 133 -ul 130
-ul- 75, 125, 129, 130, 131, 132, 133 -ula 113
-ulac 118, 127, 128 -ulache 118, 127, 128 -ulan 118, 119 -ular 118 -ularnic 123 -uZaş 119, 127 -uZd 129, 130
-ulău 118, 119, 127, 129, 130, 133 -ulea 119, 120, 126, 127, 131 -ulea 120, 127, 129
& ulean 127, 129, 133 *-ulean(ă) 120 -uleană 105 -uleanu 127 -uieasâ 120, 127, 128 -uZea/â 121 -ulecea 120, 127 -u/eciH 120 -ulcică 120, 127 -uZeie 120, 128 -ulei 120, 127, 128 -ulencea 127 -ulenciu 120 -uZenZâ 118 -uZesc 120
-«Zescw 127, 128, 129, 131
-uleşti 120, 127
-uleie 120, 121, 127, 128
-ulei 93, 121, 127, 128, 129, 131
-uleu 119, 127, 128, 133
-uZi 110, 113, 114, 132
-ulică 93, 104, 121, 127, 128, 129, 133
-ulice 121, 127, 128
-ulici 121, 122, 128
-ulie 122, 127, 129, 133
-uligă 122, 128
-ulină 122, 127, 128, 133
-ulioară 122, 129
-ulior 122, 127, 128
-ulist 122, 128
-ulişte 122, 128
-uliţă 93, 105, 122, 123, 127, 128, 129, 131, 133
-uZiUj 75, 123, 127, 128 -uliu2 123, 127 -uliv 118 -uZoi 123, 128 -ulos 118 -ulteată 121 -uZZeZ 121, 127 uZ/ra- 140
-uluc 89, 123, 127, 129
-uluc(ă) 123
-uZu# 123, 124, 127
-ului 112, 113, 115
-uluş 127
-uluş(ă) 124
-uZu,Z 127, 129
-uluţ(ă) 124
-uZu/â 128
-un- 113, 114
-una 116
-u/ii 108, 116
-uozitate 62
-ur- 75, 113, 114
-ura 108, 112, 116
-uri 112, 116
-uriu 70, 75, 76
-urui 113, 115
-uş 93, 124
-uş- 113, 114
-uşa 111, 116
-usfâ; 124, 125
-uşă 93, 105
-uşcă 93, 105
-uşeZ 93
-uşi 114, 116
-uşoară 93
-uşor 93
-uZ- 113
-uZa 113, 116
-utate 55, 56, 57, 58, 63, 64, 65
-uti 116
-uţ 94, 124
-uţ- 113
-u/a 116
-u/Yd; 124, 125
-uţă 50, 93, 94, 104, 105
-u/i 116
-uzui 113, 115
-z- 113
-zui 113, 115
abarlău 134
abieluşa 124 abieluţa 124 absconsitate 56 absurditate 57 acăsucă 96 accesibilitate 57 accesoriu 85 achiziţiona 110 aciditate 59 acidula 113 acrişor 76
acriu 69, 70, 76, 77
acrui 76
acruţ 76
activa 109
activiza 109
actualitate 57
aculeţ 121, 132
adăposti 109
adevărătate 57, 65
afectivitate, 57 afeliu 19, 32 Afendulea 120 Aglaia 39 agrimensor 84 aiciuca 91 akony 72 alămiu 76 alb 79
albăstriu 69, 71, 75, 76, 77
CUVINTE
albăstrii 71
albăstruică 100, 101, 103, 104, 105
albinozitate 56 albiu 69, 70, 75, 79, 80, 82 albii 71, 79
Albîia 79
albîu 79
albui 82
Aldea 127
Aldiucan 92
Aldulea 120, 127
Alduleanu 120
aleguţa 114
Alexandra 35, 38
aligator 84
Alisa 39
alterabilitate 57
aluniu 75
aiunuc 93 amabilitate 57 amanetări 114 amăgelnic 123, 126 amăriu 71, 82 amărui 71, 82 amicalitate 56 amiralitate 58 anatematisi 109, 115 anatematizi 113 anatemesi 114 animalitate 58
Anina 42 anonimitate 56 antichitate 66 anticlinal 24 Antipa 42 Antoana 37, 38 Antonuc 92 Anucă 104
Anuica 100, 103, 104, 106 Anuţa 104 anxietate 60
apătuică 100, 101, 103, 105 apogeu 19, 32 apojupiter 16, 32 aposaturn 32 apouranus 18, 32 aprioritate 60 arac 53 arămiu 76 arbitrarietate 62 Arbora 38 arestălui 109 argintiu 77 arhierăţi 114 arifen 19 arsucă 96 artificiozitate 56 arzuică 100, 101, 103, 105 aspriu 71 aşezălaş 119, 126 Atanasulache 118, 126
atomicitate 60 atracţiozitate 56 aţucă 93 Aurelia 36 auriu 69, 76, 77 autocrator 83 autohtonitate 56 automat 141 automobil 141 autoritate 60 avizălui 115
babalău 119 Balaura 41 balsamiu 77 baraboi 130 barabulă 130 başchi(a)ulă 130 batjocură 107 batjocuri 107 băbălău 119, 126 băbătie 126 Băbelea 120, 131 bădica 50 bădilucă 123, 133 <ţ$f}iluţ 124 bădiţă 127 bădiuc 93 Bădiuleasa 120 bădiuiiţă 123, 127 bădiuluc(ă) 93 bădiuluţ 124 Băduleanu 120 băietucă 94 bălăcători 115 bălămăluţă 124, 126 bălăuc 93 baltac 53
baltag 53 băltoc 51 băltucă 93 Băiţuca 92
Bălţuică 98, 100, 101,
106 bălţuie 98
103,
cuvinte
Băluca 92
Băluică 100, 101, 103, 106
Bănuc 94
bărbie 126
bărbiu 77, 82
bărbucă 94
Bărbucea 92
Bărbulescu 120
băsmăluţă 124, 132
băşcăli 109
băşcăşi 114
bătălan 118, 126
bătălău 119, 126
bătelişte 122
bătrînel 50
bătrînică 50
bătrînog 52
bătucelişte 122, 126
bătuci 114
bebeluş 124
bejuliu 123
berbecică 50
besăducă 94
betelie 122, 126, 133
beţiu 69, 77, 79, 80, 81
beţiv 77, 78, 79, 80, 81
beţivan 127
beţivlan 118, 126, 127, 134
bidineluţă 124, 126
biniucă 96
Bîzuleciu 120
Bîzulenciu 120
blagocestiv 81
blajinătate 57, 64, 65, 66
blegoşa 108
bletogi 114
blonzuliu 75
Bobolea 120, 131
bobuleţ 121, 132
bobuleu 119, 132, 133
bocceluţă 124
bodolan 119
bogătate 57, 63, 64, 65
bojbîc 46
bolotoc 52
boncălău 119, 132
boncălui 132
169
botelniţă 123 boţog 52 boţolan 126 Boţolan(a) 118 boulean 120, 129, 132 Bratula 42 brădulă 130 brădulete 121 brăduleu 119, 133 brăţiuc 93, 94 brăţucă 93 Brezuca 92 brezuliţă 123 briceac 53 briceag 53 brînzălău 119 brosculiţă 123, 133 broştean 127 brumăriu 75, 77 brusturiu 75 brutalitate 57 bubony 72 bubui 108 Bubulac 118 Bubulecea 120 bubulică 121 Bubulică 121 bucălan 118, 132 bucălat 132 bucăţică 50 buchirisi 115 budalău 119 budereu 119 budulău 119 Budulău 133 bufni 114 buigătui 110 bujdă 130 bujdulă 130 bumbulete 121 bumbuliu 77 bumburiu 77 bunătate 57, 62, 66 bunuc 91, 94, 96 Burdea 127 Burdulea 120, 127 busuioc 51
170
buşdulă 130 butic 53 butig 53 butuc 53 butug 53 buturugă 52 Buţucan 94 buzălău 126 buzucă 93 Buzucă 94 buzură 76 buzuriu 76
cafeli 108 cafeluţă 124, 132 cafeneluţă 124, 126 cafeniu 75, 77 cagodi 7 caisiu 72 calamita 67 calamitate 67 cal mita te 57
canapeluţă 124, 126, 132 cântă 130 capabilitate 56, 66 capacita 67 capacitate 67 captivitate 66 caracterisa 113 caritate 60 castaniu 77 catifeluţă 124 catrinţă 9 cazacioc 51 Cazaculea 120, 126 căcălău 119 cădelniţă 123, 134 cădită 127
căduliţă 123, 126, 127 căhui 8
căială 135 căialnic 123, 135 căiţucă 93, 94 călălău 119 călăuzii 114
INDICE
călduc 94 călducă 96 căluc 89, 94 Călugăra 35, 38 căluleţ 121, 126 cămăruică 98, 101, 102, 105 cămăruie 98
cămăşuică 98, 101, 102, 104,
105 cămăşuie 98 cămăşuţă 104 cămeşuică 97 căntulă 130 căprîi 71 căpriu 71, 76 căprui 71
cărăruică 97, 98, 101, 102, 105 cărăruie 98 cărăruşă 105 Cărbuna 38 cărniu 75 cărţăluie 124, 133 cărţulie 122, 126, 133 cărulean 120, 126, 132 cărulel 120, 132 căruntate 57, 64, 65, 66 căsăluică 101, 102, 105, 124 căsăluie 101, 124, 126, 133 căscălău 107 căscăli 107 căscări 111 căscioară 104 căsişoară 104 căsucă 93, 94
căsuică 101, 102, 103, 104, 105 căsulie 122, 133 căsuţă 104 căşulean 120 Căşulete 121, 131 căşulină 122, 133 Cătuna 36 căţea 49 căţelucă 93, 95 Căzănelea 120, 126, 131 căzmăluţă 124 căznituc 96 cedulă 130
cemeni 79 cenuşări 111 cenuşeri 111 cenuşii 79
cenuşiu 69, 71, 75, 77, 79, 80, 81
cenuşîi 71 cenuşotcă 101 cenuşucă 91, 95 cepsuică 101, 102, 105 cepucă 93, 95 Cerbolea 120, 131 Cerceluca 92 cerculeţ 121 cerebralitate 56 cerşetori 115 ceruliu 75, 77, 123, 132 cetăţuică 98, 101, 102, 105 cetăţuie 98 ceterea 104 cetereza 114 ceterucă 91, 93, 95 ceteruică 98,101, 102, 104, 105 ceteruie 98 chefălui 111 chefeli 111 chefui 111 chegălău 119 Cheşuca 92 chezăşlui 115
chibritelniţă 123, 126, 134 chifteluţă 124 chinzui 115 Chiosa 39 Chiosea 39 chiota 111 Chiriaca 37 chisoc 52 Chivulete 121 cinstelişte 122, 132 cinucă 95 ciomag 53 ciontic 46 ciontîc 46 ciontîg 46 ciordişi 114 ciotac 52
ciotec 48 circumanal 32 circumcizie 32 circumferinţă 32 circumflex 32 circumlocuţie 32 circumlunar 32 circumnavigaţie 32 circumnuclear 32 circumoral 32 circumorbital 32
circumpolar 32 circumpregiurime 32
circumscrie 32
circumscripţie 32
circumseîenar 32
circumsolar 31
circumspect 32
circumstanţă 32
circumterestru 32
circumvalaţie 32
circumvoluţie 32
cirezuică 101, 102, 105
ciripiu 75, 76, 77
ciuciuică 99, 101, 102, 105
ciucur iu 77
ciufăla 114
ciufulete 121, 126
ciufuli 132
ciufulici 122, 132
ciumucă 95
Ciunga 37
ciupăra 114
Ciura 39
Ciurea 39
ciutalină 122
ciutălină 122 ciutuc 90 ciutulină 122 civilizatrică 85 civilizatrice 85 cizmulică 121, 126, 133 cizmuliţă 123 cîmpie 70
cîmpiu 69, 70, 79, 80 Cîndiliţă 122, 131 cînepiu 76
cînuc 95 cîrciuliu 123 Cîrna 37 Cîrnul 37 cîrstacă 48 Cîrstulicea 121 clafen 19 clarifica 115 claritate 66 clămpăi 107 clătina 114 clefeti 114 clipoci 114 cloncăni 114
Coarba 38
cobăltoc 7
cobîltău 6
cobîltoc 6
cobîlţăi 5
coborî 5
cocăltoc 7
cociump 9
cocîlti 7
cocînjeu 7
cocîrja 6, 7
cocîrni 7
coclanţă 7, 8
cocleamp 8
cocleanc 8
coclenci 8
coclete 7, 8
cocni 7
cocoţa 114
Coculeana 120
codac 48
codili 114
codolan 118
cofiliţă 122
cofîrşti 6
cofleaşă 6
cofleji 9
cofleşeală 6 cofleşi 6, 7, 8, cofleşit 6 cofleşitură 6 cofleşti 6 cofloşniţă 6
cofoi 9 cohîlti 8 cohrib 8 Cojana 38 cojoc 51 colbiu 75 colburiu 77 coligi 114
Comănelea 120, 126, 131 combinagiu 73 combustibilitate 59 comendirui 111 comendui 111 comînji 5, 6, 7, 8 compactitate 56 complementaritate 56, 64 completivitate 56 complexitate 66 Comşulea 120 confecţionagiu 73 conformitate 57 congolez 117 consilier 85 consilieriu 85 conspirativitate 56 Constantina 36 constrictor 86 contabilitate 66 contemporaneitate 61 contractibil 61 contractibilitate 61 contralău 119
cont rar ietate 62
controlor 85
copleşi 6, 7
Copoşelea 120
corb iu 77
corbulean 120
Corbuleasa 120
Corbuleşti 120
cordeluşă 124
cordeluţă 124
cornuluţ 124
corpolent 117
corpolenţă 117
corporalitate 56
cosalău 132
172
INDICE
CUVINTE
173
Cosma 42
Costa 39, 40, 41
Costea 39, 40
costeliv 117
costelivitate 56, 57, 65
Costică 50
costiv 81
coşmelie 122, 133
coştiuc 53
coştiug 53
coşulete 121, 132
cotcorezi 114
cotitate 58
cotîrsă 9
cotlenci 8
cotreanţă 9
cotropi 5, 6, 7
covace 9
covei 5
covîrni 5
eovîrşi 5, 7
covîrşoc 6
covrigiu 78
cozlete 121, 134
crachină 127
creativitate 62 creatorii 87 creditor 86 crestălău 119 creştinătate 59, 66 Crina 36 Crişana 37 crîncinătate 57 Crînguleanu 120, 131 crudătate 57, 64 crudelitate 61 cruţalnic 123, 135 esorony 72 cucovă 122 cuculă 130 cucuîean 120 cuculeasă 120, 132 cuculeie 120 cuculice 122, 126 cuculină 122 cuculiţă 123, 133, cuculuţ 124
cufuri 6 Cula 39, 41, 42 culţi verisi 115 cumpătate 59 cumplitate 57, 65 cununucă 91, 93, 95 curălar 119 curăiuşă   124, 126 curăluţă 124, 126 curelar 119 cureluşă 124, 126 cureîuţă 124, 126 curvulice 121 cuşculie 122, 133 cută 130 cute 130 cutcudeţa 114 cutcureşi 114 cutulă 130
cuţulache 118, 126, 132 cuţulan 119, 132 cuţulaş 119, 132 cuţuluş 124, 126
Dadulea 120 damaschina 111 Daniela 38, 39 dănciuc 53, 93 dănciug 53 dătucă 91, 95 declamagiu 73 declamator 86 declamatoriu 86 deluc 93, 95 deluieţ 121 demnitate 66 deplinătate 57 dereptate 65
descheiera 114 desitate 64 destulătate 59 deşertate 57, 65, 66 diafanitate 56 dialecticitate 56 Dima 39, 40, 42
Dimu 40, 42 dictator 84 Dina 36, 37 dinţălar 119 Dinuliu 123 directitate 56—57 direct ivit ate 56 disculeţ 121 discutabilitate 56 divinitate 66 divizor 85 dîmboc 52 dîmbuc 93 dîmbucă 95 dobitoc 51 doblnziu 77, 82 Dochiţuca 92 dormita 114 dosulean 120 Draca 38 Draga 37, 38 Dragalina 122, 131 Dragolea 120, 131 drăgălaş 119, 126, 132 drăgăleţ 121, 126, 132 drăgăli 132
drăgălică 121, 126, 132: drăgostiv 81 drăgulaş 119, 126 drăgulean(ă) 120 drăguleţ 121, 126 drăgulică 121, 133 dreptate 57, 63, 64 dripăli 111 dripili 111 drugăleaţă 121 druguliţă 123 Duda 39 duduloi 123 duelgi 107, 114 dueigiu 107 Duică 100, 103, 106 dulceac 53 dulceag 53 Dulcescula 42 dulciu 77 dulciuc 94, 96
*dulcsin 71, 72 Dumitra 35, 36, 37, 38 Dumitruc 92 <dunguleaţă 121 «duplicitate 61 durduliu 123, 126 ^duriga 114 durigă 52
«duruca 114       f /
edilitate 58 *elastieita 65 electricita 65 electricitate 66 ^elementaritate 56 <emoţionabilitate 57 ^endosperm 21 «epicitate 57 >€pifen 19 «ereditate 60 *esenţialitate 56 cterogeneitate 61 eterogenitate 61 Eugenia 36 evghenitate 58 *extraordinaritate 56 ^extremitate 66
factor 85 -fantasticitate 57 Fălculete 121 Fănuică 99, 100, 103, 106 îăptelnic 134 făptui 109 ■fărîmfţa 114 fătălău 119, 126 iătăloancă 123, 126, 133 tătucă 91, 93, 95, 104 fătuică 98, 102, 104, 105 fătuţă 104 făţucă 93, 95 făţuică 101, 102, 105 feciorelnic 123, 126, 134 feminitate 60
fenomenalitate 56 ferestrucă 91, 93, 95 ferestruică 97, 98, 99, 101, 102,
104, 105 ferestruie 98 ferestruţă 104 festec 80 festivitate 66 feteleu 119, 126 fetiditate 56 fetiţă 98, 105 feudalitate 60, 66 fiiculeană 120 Fima 36 finuleţ 121 Fira 43 fiscaliza 108 fistichiu 79 fiţuică 99 fiuc 93 fînuc 93, 95 fîşlău 119, 134 flatuozitate 62 flecăti 114 fleciu 73, 75, 77 Floca 40 Flocea 40 Flondora 35 Florucă 92 fluiditate 59 fofelniţă 123 foiliţă 122, 127 foiţă 127 foltozi 114 fomucă 95
fo(n)folog 123, 126, 134 foşnăi 109 foşni 109 fraudulos 117 frăguliţă 123, 126 frămîntura 114 frătiluc 123, 133 frătiuc 91, 95 frătiuluc 123 frătiuluţ 124 frătuc 93 frătelnic 123
frăţică 50 frăţie 58 frăţietate 58 frăţînătate 58, 65 frecălău 119
frigăruică 98,  99,  101, 102, 105
frigăruie 98, 99 Frînca 38 frînchiu 77 Frînculeasa 120 frontalitate 57 frumuşel 50 frumuşică 50 frundzucă 52 frunzişoară 104 frunzucă 93, 104 frunzuică 98, 101, 102, 104, 105
frunzuleană 105, 120, 126 frunzulică 104, 121, 133 frunzulină 122, 126, 133 frunzuliţă 98, 105, 122, 132 frunzuţă 104 Fulga 43 fumega 114 fumelniţă 134 fumuriu 77 funcţionalitate 56 fundăleţ 121, 132 Furculeşti 120 fustac 53 fustag 53
Gavrilucă 92 gazolină 117 găgăli 132 gălăgini 114 gălbior 77 gălbiu 77, 82 gălbîi 71 gălbîu 79 gălbui 82 gălburiu 77
găleţuică 101, 102, 104, 105 găselniţă 123
174
INDICE
CUVINTE
175
găunozitate 56, 67 găurică 49 găurice 49 găurici 49 găzdac 53 găzdag 53 găzdiulucă 95 găzducă 95 găzduleasă 120, 126 Georgică 50 geremetisi 115 ghebos 107 gheboşa 107 ghemoşa 111 ghemui 111 Ghica 42 Ghiculete 121 ghilosi 114 Ghioca 40 Ghiociu 40 ghiorlan 118, 134 Ghiţuică 99, 100, 103, 106
ghiulghiuli 79 giubeluşă 124 gîgîlice 121, 132 gîlgărizi 113 gîndăciu 75 gîndului 115 gînjei 7 gînsac 48 gînscă 48
gîzulie 122, 126, 133 gîzuliţă 123 glandular 117 glandulos 117 Gloanţa 36 globalitate 57 globular 117 goborî 5 — 6 godin 48 godinac 48 Goga 35, 42 gogoşliu 73 Gogu 42
golătate 57, 64, 65 gozuc 93
granulozitate 56 gratuitate 57, 63, 64 graţiozitate 60 graviditate 59, 66 grăsuc 94 grăsulean(ă) 120 grăsuleţ 121 grăsuliu 75, 77, 123 grăuncean 127 grecitate 59, 66 Greculea 120, 131 greotate 58, 63 greşeală 134 greşelnic 134 greuluş 124, 126 greutate 58, 63, 64, 65 Grigoruc 92 grijuliu 123 grij(u)liv 117 grohoni 114 grohotic 50 104,  gropila 114
gropiliţă 122, 126, 127 gropiţă 127 grosolan 119 Grumazea 40 grupuleţ 121 gunoielişte 122, 126 guraliv 118 gurguleu 119 gurguţa 114 guşiţă 127
guşuliţă 126, 127, 133 gurucă 93 0 „ri
V
haitic 46 haitîc 46 halucinatoriu 86 harac 53 harag 53 harţac 53 harţag 53 haz(u)liu 123 hăinucă 93, 94 hămnişucă 96
hărăţi 114 hărmălaie 118 hărtulie 122 hăţucă 99 hăţuică 99 Hăuiică 121 hîrtulie 122 hîrtulie 122 hîţîna 114 hîţîni 114 hemiplegie 21 hireşuc 93, 96 hodolan 119 hopîc 46 hugolian 117 huţuna 114
iabăluşă 124 Ianulea 120 ieftinătate 57, 64, 65 iepoancă 54 iepucă 90, 95
ierbăluţă 124, 126, 127, 132.
ierbuţă 127
ietuca 96
igrometricitate 56
ihneluţă 124, 126
ilicitate 57, 65
Iliuc 92
ilogicitate 57
ilogitate 57 ilustritate 66 iluzoară 85 iluzoriu 85, 86 imensitate 57 imparabilitate 58 imponderabilitate 58 impronunţiabilitate 56 incompatibilitate 58 incorigibilitate 58 incurabilitate 58 inepuizabilitate 58 inevitabilitate 58 inefabilitate 56 inflămătoriu 85
inhibitor 86 inimaginabilitate 56 inimucă 93 inişte 127 inofensivitate 56 insaţiabilitate 58 inseparabilitate 58 \ inspiratorii 87 instructivitate 56 intelectualitate 59, 66 inteligibilitate 56 intensitate 57 interogator 86 interogatoriu 86 intraductibilitate 56 inulişte 122, 127, 132 inviolabilitate 58 Ioana 35, 37, 38 Ionaşca 36 loneasca 36 Ionuc 92
iorgalist 122, 127, 132 iorghist 127 lorgulescu 120 Iova 38 iţei 115 Iuliana 38 Ivona 39 izbelişte 122, 132 izoclinal 24
îmbălora 114 împărţibilitate 56, 64 împicioroca 114 împicioroga 114 împleteci 114 împleteri 111, 114 încetuc 94 încoţopeni 114 îndărătna 114 indemnitate 60 îndoială 134 îndoielnic 123, 134 îndurătate 59, 65 înfierbăza 114
înfigăreţ 107 înfigări 107 înfrigoşa 114 îngăimăci 114 înjosori 114 însemnătate 59, 65 însuşietate 62, 65 întărîtabilitate 60 întîietate 59 întregătate 57, 64 întreguîeţ 121 întreguliţă 123, 126 întufăşa 114 înţepuşa 114 învineteţi 114 învîrtelniţă 123, 134 învoieşa 114
jabrac 48 jarcalău 119, 121 jarcalete 121 jălătate 58 jămlucă 95
jebruică 101, 102, 105 jnăpăi 111 jnăpui 111 Juga 40 jugalete 132 Jugan 40 jugălete 121 jugăleţ 121, 126 jugălit 121, 132 juncălău 119 junelaş 119, 132
kelkeny 72
lahani 79 latinitate 59, 66 Laza 39, 40, 41, 42 Lazea 39, 40 Lazu 42
Lăbuică   99, 100,  101, 103, 106
Lăculeanu 120 lăculeasă 120 lădăţuică 101, 102, 105 lădăţuie 101 lăducă 93, 95 lăibăruc 93 lănţuleţ 121 lăptiuc 53 lăptiug 53 lăptucă 47, 53 lăptugă 53
lărmălaie 118, 126, 132 lărmălău 119, 132 lărmăl(u)i 11.8, 132 lărmăzui 115 lăsculeasă 120 lăsiu 73, 75, 77 lăturalnic 123, 126, 135 Lăzăruc 92 Lebăduica 100, 106 Lebăduică 101, 103 legalitate 66 legitate 56, 58, 67 leliucă 95 Lenuca 92 leorbăcăi 115 leşie 69 liberalist 132
liberalitate 57, 63, 64, 65, 66
licheluţă 124
lichiditate 56, 59
liliachiu 72
limbătate 58, 66
limbucă 94
limpeziu 77
limpiditate 57
linătate 56, 57
linguşi 114
liuliuruică 100, 101, 103, 105 livăzuică 98, 101,  102, 104,
105 livăzuie 98 livejoară 104 lînceziu 75 locuibilitate 65, 67
1
176
Luca 41
lucruralitate 61, 65 luleluşă 124 luleluţă 124 luminiucă 95 lumuleană 120, 126 lunculică 121 Lunguieţul 121 lunguliţă 123 lunguriu 75, 77 luntrişa 114 Lupa 37 lutuc 95 luxuriozitate 56
macabritate 56
rnaiec 52, 53
maieg 52, 53
majestate 60
majoritate 66
manteluţă 124, 132
Măria 37
Mariana 38
Marina 37
marşirui 115
Marţolea 120
matahulă 130
mataluţă 126
măciucă 47 măgăreţ 127 măiculeană 120, 126 măiculeaţă 121 măiculioară 122, 126 măiculuţă 124, 126, 127 măicuţă 127 măiug 52 măiugă 52 măjăli 111 măjeli 111 măluleţ 121 mămucă 91, 93 (mă)muică 101, 102, 105 mămulea 120, 126 mămulică 121 mămulioară 122
INDICE
mămulucă 91, 123, 126 mămuluţă 124 măntăluţă 124, 132 Marcul ete 121 mărdăgi 114 măreleţ 121, 126, 133 mărgea 49 mărgeluşă 124, 132 mărgeluţă 124, 132 mărgică 49 mărhucă 95 mărinimozitate 64 măriucă 96 Mărţuca 92 Mărţuica 100 Mărţuică 101, 103, 106 mărunţel 50 mărunţică 50 mărunţişa 111 mărunţoşa 111 mărunţuşa 111 măsălar 119 măsea 49 măselar 119 măseluţă 124 mătălucă 94, 123, 132 mătăluţă 124, 134 măturică 49 măturice 49 măturici 49 măţuc 93
măzăruică 101, 103, 105
mediator 85
meliţucă 95, 104
meliţuică 101, 102, 104, 105
membranulă 130
meritoriu 85, 86
mersuleţ 121
Merţuica 103
Merţuică 106
mesălău 132
meselău 132
meserătate 57, 63, 64, 65, 66 meseretate 63 mestecălău 119, 127 mestecau 127 miauni 114
micro-automobil 138 microbacterie 140 microbalet 140 microbănuială 140 microclub 140 microelement 140 microfilmare 141 microflaşnetă 140 microfon 141 microfosilă 140 microgară 140 microgravură 140 microideefixă 140 microimprima 140 microimprimare 140 microindiferentce 140 microinstalaţie 140 microinterviu 140 micrometeorit 140 micromodulă 140 micromotor 140, 141 microobservaţie 140 micropoet 140 mieroportret 140 micropremieră 140 micropunct 140 microreportaj 140 microroman 140 microschiţă 140 microscop 141 microsecundă 141 microstadion 140 microstagiune 140 micro-vehicul 138 microzonă 140 micşorătate 59 micşuniu 72 micuţa 114 micuţi 114 mieluc 51, 93 mieluleţ 121, 126 mieîuşă 132 mieluţă 132 mierlucă 91, 93, 95 miezuc 95 mijlocin 72 mijlocină 72
f Si
mijlociu 69, 76, 77, 78, 80, 81 mijlosin 71, 72 milostiv 81 rnilostivătate 57 miîostivitate 57 Mimi ruladă 141 ) Mina 41, 43 miniacord 139 mini-aparat 138 miniapariţie 141 mini-autoturism 138 miniaventură 141 mini-bătălie 141 minicrater 139 miniextra 141 minifurtună 141 minifustă 141 minigeamandură 139 mini-gonă 139, 140, 141 minihotel 139, 140 mini-hovercraft 141 mini-jubileu 139 minijupă 141 mini-Maciste 141 mini-maşină 139 minimaximă 141 mini-miniatură 139, 140 miniorchestră 141 mini-pasăre 139 mini-ruladă 139, 140, 141 mini-serie 139 minispeolog 139 minister 85 ministeriu 85 miniucă 96 mini-vehicul 138, 139 minoritate 66 mintenăşuc 93, 96 miorloi 115 miorucă 91, 95 miresucă 91
miresuică 101, 102, 104, 105
miresuţă 104
mişcoti 114
mişelătate 59
mititel 50
mititică 50
12 - c. 26
cuvinte
Mitra 41 Mitru 41 mîlcomişi 114 mîndruc 91 mîndrucă 91
mindruică 101, 102, 104, mîndrulioară 122 mîndrulior 122, 132 mîndruliţă 105, 123 mîndruluc 123 mîndrulucă 91, 123 mîndruluţ 124 mîndruluţă 124, 126 mîndruţă 104 mîngîietate 59, 63, 66 Mîntuleasa 120 mînucă 94 mînzac 48 mînzălău 119 mînzuc 93 mînzulică 121 mîţîţăluc, -ă 96 mîţuc'93 mîzgîi 111 mîzgoi 111 mîzgui 111 mlădiu 77 mlădoacă 51 moariu 77 moaşă 100 moclan 118 modalitate 60 moditate 56, 58 modorog 52 moglan 118 moimoc 52 molătate 57, 64, 65 molcăluş 124, 132 molcăluţ 124, 126, 127 moiculuţ(ă) 124, 126 molcuţ 127 mondenitate 66 morbitate 58 morbulenţă 118 mormolic 46 mormolîc 46 Mosora 39
177
Mosorea 39 î moş 100 moşuc 93
moşuică 100, 101, 102, 105 moşulică 121, 132 105 motoflete 120, 121, 134 motofloeea 120, 121 motofoi 120 motolog 123, 126, 134 Moţa 35, 39 movuliu 123 multiplicator 85 multiplicitate 61 mumifia 115 Munteana 36 muntuleţ 121 mureluţă 124 murguleţ 121 musculozitate 56 muşchi 79 muşchiular 117 muşchiulos 117 mut ălău 119
mutulică 53, 121, 132, 133 mutuligă 53, 122
naftalină 117 Nanu 41 naramgiu 79, 80 naramză 79 nasolea 120, 134 Nastasuică 103, 106 năfrămucă 91, 94, 95 năhutiu 80 nănăşucă 91 nănucă 95 nărămziu 79 Năstăsucă 104 Năstăsuică 100, 104 năsuc 93 nătălog 123, 126 nătîntoc 52 Neaga 43
Neagolea 120, 131 neamuc 95
178
INDICE
necesita 67
necesitate 60, 65, 67
Necşulea 120
Necşuliu 123
Nedelea 43
neftiu 80
negreală 132
negriciu 75, 77
Negrilă 132
negrilică 121, 126, 132
negriu 75, 77
Neguleasa 120
neguriu 77
neiculiţă 123, 133
neniuc 93
neniuluc(ă) 123
neniuluţ 124
neponderâbilitate 58
nepotuc 93
nepoţel 50
nepoţică 50
neprevăziu 75, 77
nevăstucă 93, 104
nevăstuică 98, 1^1, 102, 103,
104, 105 / nevăstuie 98 nevăstuţă 104 nevestea 104 nevestică 104 Nica 35, 40, 41, 43 Nichita 42 Nichiţelea 120, 131 Nicoară 41 Nicolache 118, 126 Nicu 40 Niculache 118 Niculiţă 123 nimicci 114 nimuric 53 nimurig 53 nineri 111 ninira 114 nisipiu 75 niţel 50 niţică 50
niţuică 100, 103, 105 Niţuică 99, 100, 103, 106
noătate 63 nobilitate 59, 66 nodic 46 nodîc 46
nodolan 119, 126 nodulos 117 nominator 85 nootate 58, 63 noptiliţă 122 norucă 91
notorietate 57, 63, 64, 66
nouătate 63
nouleţ 121
noutate 58, 64, 66
nubilitate 66
nuculiu 123
nuieluşă 124, 132
nuieluţă 124
numinător 85
nuntucă 95
obiectitate 56, 58, 67 obiectiv 65 obiectivitate 65 obligativitate 62 ocazionalitate 56 ocăluţă 124 Ochioasa 37 odolan 119 omogeneitate 61 omonimitate 59 onorar 85 onorariu 85 operativ 65 operativitate 65, 67 operator 86 operatoriu 86 Oprea 43, 127 oprelişte 122 Oprilea 120, 127 Oprişa 39, 42 Oraşa 38 orbica 114 organicitate 56 originar 85
originariu 85 Orza 39 Orzea 39 ospătar 85 ospătariu 85 ospici 85 ospiciu 85 osuc 95 oţeliu 75 ovăsică 50 ovsică 50
pagodi 7 palalaie 118 paliditate 57 palmac 48 pangliciu 77 pansîu 79 pantocrator 83 parale 107 parmac 48 partinitate 60 pasionalitate 56 patriarhalitate 56 paucenie 8 Paulina 36
paupertate 63, 64, 65, 66
păftăliţă 122, 132
păgînătate 59, 66
păhui 8
pălălaie 118
pălălău 119
pănătate 59, 63
păpălică 121
păpuşică 50, 52
părăli 107
părăluţă 124
părelnic 134
părtică 53
părtigă 53
păruluţ 124
păruştean 127
păsărică 98, 104
păsăriucă 95
CUVINTE
179^
păsăruică 97, 98, 99, 101, 102,	periblastulă 14	pericolangită 18
104, 105	periblem 22	pericolecistită 14
păsăruie 98, 99	periboină 22	pericoîită 14
păscălău 119	peribol 13, 22	pericolpită 18
Păsculeasa 120	peribranhial 24	pericoma 13
Păsculete 121	peribronhial 24	pericord 15, 24
păucenie 8	peribronşită 14	pericordal 24
Păuna 35, 36, 37, 38	peribulbar 31	pericondrită 19
păunucă 95	pericambiu 13, 23	pericondru 19
păteac 52	pericard 11, 12, 13, 18, 28, 33	pericondrum 19
pătlaginii! 78	pericardectomie 18	pericorneal 24
pătuc 51, 93	pericardic 28	pericornean 24
pătuleag 52	pericardio 18, 33	pericoroidal 24
Păvăluc 92	pericar.dioliză 18	pericoronarită 15
î^ăvălucă 104	pericardion 18, 33	pericortical 25
Păvăluică 100, 103, 104, 106	pericardită 13, 18	pericostal 31
pchitucă 91	pericardiu 18, 33	pericranion 15
pedepsibilitate 65, 67	pericardium 18	pericraniu 15
pelimetru 16, 33	pericardotomie 18	pericranium 15
pelticări 114	pericarion 23	perideferentită 15, 31
penibilitate 56	pericarp 11, 18	peridental 25
perdeluşă 124	pericarpatic 24, 26, 31, 32	periderm 11, 19
peremetru 16, 33	pericarpiu 18	peridermic 28
perfectibilitate 60	pericecal 24	peridesm 19
periact 13, 22	pericefalic 24	peridesmic 28
periadenită 14	pericelular 24	peridiscal 25
periamigdalian 24	pericentric 11, 24	peridrom 19
perianal 24, 32	pericentru 14, 24	periduodenită 15
periandric 28	pericerebral 24	peridurografie 19
perianexită 31	perichistectomie 14	perieci 23
periangiocolită 14	perichondrium 19	periecuatorial 25
periangită 14	periciazină 13	periegeză 19
periant 13, 22, 29	pericicloidă 14	perielectrotonus 15
periantic 13, 28	periciclu 14	perieliu 1&,*33
periantoid 29	pericil 14, 31	periencefalită 15
periapendicită 14	pericimentită 14, 31	periendoteliom 15
periapendicular 24	pericistic 13, 28	perienterită 15
periapical 24	pericistită 14	periesofagian 25
periareolar 24	pericite 18	periesof agită 15
periarteră 14, 24, 31	pericitom 18	perif acial* 31
periarterial 13, 24	per ici az 13	perif arin gal 25
periarterită 14	periclin 23	perifaringian 25
periarticular 24	periclinal 24	perifascicular 25
periartrită 13, 14	periclină 24	perif en 19
periartroză 14	periclinic 29	periferie 23, 32
periastru 14	periclita 13	perif iton 19
periaxial 24	pericol 13	perif lebită 15
13 - c. 26
180
INDICE
CUVINTE
181
perifloral 31	perilaringită 16	periodiza 23, 29	peripleumonie 17		peristola 13		perizonă 18
perifocal 25	perilenticular 26	periodizare 23	peripleurită 16		peristom 21		perspectivitate 56, 58
perifolicular 25	perilezional 28	periodont 20, 28	peripligie 21		peristomal 28		perspicacitate 57
perif oliculită 15	perilie 19, 33	periodontal 28	periplizon 23		peristomatită 31		Petra 43
perifolliculitis 15	perilimfatic 26	periodontic 28	periplocat 13		peristrumită 21		Petrea 43
perifractic 29	perilimfă 11, 12, 16, 26	periodontită 20	periplu 23, 32		perişcolar 27		Petrucă 92
perif ras 15, 33	perilobular 26	periodontum 20	peripneumenie 17		periteliom 21		piciorag 52
perifrasis 15, 33	perilunar 26, 31, 32	periodonţiu 20	peripneumonie 27		periteliu 21		picioroange 52
perifrastic 25	perima 13	perioftalmic 26	peripneumonie 11, 12,	13, 17	peritendineu 21, 22		picioruc 93
perifrasticesc 25	perimaritim 26	perioftalmie 16	1             peripnevmonie 17		peritendineum 21		picoîică 50
perifrază 29	perimarţian 31	periokie 20	peripolar 27, 32		peritendinită 22		picota 114
perifrază 11, 12, 15, 29, 32,	perimastită 31	periombilical 31	periporită 17		peritendinos 22, 27		picura 108
33	perimeningită 16	perionixie 20	periprostatic 27		peritenonită 22		picuriu 77
perif renită 15	perimetral 26	perionixis 20	periprostatită 13, 17		periterestru 13, 27, 31,	32	pielcăluţă 124
perigalaxie 15, 16, 17, 18, 31	perimetric 26	perionyehium 20	s            peripsoită 17		perithelium 21		pietrelui 115
p eriganglionar >j2 5	perimetrită 16	periooforită 20	peripter 21		peritiflită 13, 17		pietrici 114
periganglionic 25	perimetrium 16	periooforosalpingită 20	peripteral 13, 28		peritiroidită 17		pietroc 52
perigastric 25	perimetroanexită 16	perioptic 26	perirectal 27		peritomie 13, 22, 32		piezişitate 56, 64
perigastrită 15	perimetros 16, 33	perioral 26, 32	perirectită 17		peritoneal 28		pilangiu 73
perigei 19	perimetrosalpingită 16	periorbital 26, 32	JL            perirenal 13, 27		peritoneoplastie 22		piligiu 73
perigeu 13, 19, 32	perimetru 11, 12, 16, 33	periorchium 16	perisabil 13		peritoneoscopie 22		pintenog 52
perigenital 25	perimisiu 20	periorhită 16	perisalpingită 17, 20		peritoneu 12, 22, 28		pipiloancă 123, 133
perigin 28	perimontan 26	periorhium 16	perisalpingoovarian 27		peritonită 22		pisălău 119, 132
periginic 28	perimuntos 26, 31	periorisi 29, 30	perisalpingovarită 17		peritoniza 22		pisăli 132
periginie 19	perimysium 20	periost 20, 21, 28	perisalpinx 17		peritonizare 22		pisălog 123, 126, 132
periglaciar 13, 25	perinatal 26	periosteal 28	perisaturn 15, 16,17, 1£	,31, 32	peritonsilită 23		pisălogi 108
periglandular 25	perinazal 31	periosteum 20	periseop 11, 12, 13, 21, 28		peritoracic 27		pisălug 123, 126, 132
periglandulos 25	perineal 28	periostit 21	periscopic 28		peritraheaî 27		piselug 123, 126
periglotic 25	perinefretic 13, 26	periostită 21	periselenar 13, 27, 32		peritrahean 27		pisilică 121, 126
perigon 19	perinefrită 16	periostoză 21	perisepal 31		peritraheită 17		pistrulă 130
perigoniar 28	perinefritic 26	periostracum 21	perisferă 17		peritrih 22		pisulă 130
perigoniu 19	perineocel 20	periovarian 26	perisigmoidită 17		peritrofic 27		pisulug 124, 126
perigrafie 16, 29	perineografie 20	periovular 26	perisifîovial 27		peritropical 27		pişălău 119
perigrapsi 29, 30	perineoplastie 20	peripanereatic 26	perisip 21		periucă 94		Pişolea 120
perigrapsi 29	perineotomie 20	peripancreatită 13, 16	perisistolă 17		periunghial 27		piţigolea 120, 134
perihelie 19, 33	perinerium 20	periparazitar 27	pesriolar 31		periunghiular 31		pînzucă 93
periheliu 19, 32, 33	perinerv 16	periparazitism 46	perisperm 21, 28		periuranus 15, 16, 17,	31, 32	pîrpălac 53
perihelium 19, 33	perineu 20, 28	peripatetic 29	1             perispermatic 28		periureteral 27		pîrpălag 53
perihepatic 25	perineum 20	peripatetician 23	l          '   perispermatită 17		periureterită 18		pîrţuică 100, 101, 103, 105
perihepatită 16	perineurai 26	peripatetieism 23	[             perispermic 28		periuretral 27		planeitate 61
periiliu 19, 33	perine vrită 16	peripatetism 23	perisplanhnită 17		periuretrită 18		planitate 56, 58
periintestinal 26	perinuclear 26, 32	peripatetiza 29	perisplenită 17		periuterin 27		plantulă 130
perijej unită 19	perioadă 23	peripato 23	perispondilită 17		periuvular 27		Pleaşa 37
perijupiter 15, 16, 17, 18, 31,	perioeular 26	peripetal 27	peristaltic 13, 29		perivaginal 28		plescăi 115
32	periodic 29	peripiisi 29, 30	{             peristaltism 21		perivascular 12, 28		plevuică 101, 103, 105
perilaringal 26	periodicitate 23	peripiloric 27	;              peristil 12, 21		perivenusian 31		plevuşcă 105
perilaringian 26	periodism 23	periplegie 21	peristilic 29		periviscerită 13, 18		plicii 111
182
INDICE
CUVINTE
183
pliciui 111, 115	prodigalitate 61
plimbare 109	prodigiozitate 56
plinătate 57, 64, 67	productivitate 60
piu gulaş 119	profesionalitate 57
plumbiu 76	proprietate 57, 63, 66
plumburiu 75	prostac 48
pociump 8, 9	prostalău 119
pocîlti 7, 8	prostan 127
pocîrni 7	prostălan 118, 127
pocni 7	prostalău 119
podeac 54	prostănac 52
podeag 52	prostietate 62, 65
podeţ 127	prostolan 119, 126, 134
podgoriu 77	protector 83
pogace 9	proverbifia 115
pogodi 7	prusac 48
pogorî 5 — 6	pubertate 63, 64, 65, 66
pohrib 8	pufulete 121, 126
polaritate 60	pufuliţă 123, 133
pominoc 51	puiculea 120
pompozitate 57	puiluş 124
pontagiu 73	puiluţ 124, 127
poprelişte 122	puioc 51
Pora 39	puiţi 114
Porca 35, 39, 42	puiuc 93
porcălan 118, 132	puiuluc 123, 132
porcălău 119	puiuluţ 124, 126, 132
porculeţ 121	puiuţ 127
posterior 86	pumnist 127
postrungă 8	pumnulean 120
potcap 85	pumnulist 122, 127
potcapiu 85	Pura 39, 42
potculeasă 120	purcălaş 119
poucenie 8	purcea 49
povăială 9	purcel 49
povîrni 5	purcelaş 119, 132
povoială 9	purceluş(ă) 124, 132
pozmoc 8	purcică 49
prăştină 127	Purda 39
prăzăriu 77	purgofen 19
prăzuliu 75, 123	Puric 39
predicativitate 67	purtabilitate 56
preţiozitate 60	purulent 117
primăvăriu 77	purulenţă 117
principialitate 67	pustietate 57, 64, 65, 66
privelişte 122, 132	pustiucă 96
procedibilitate 61	putuleică 120
puţinătate 57 puţineluş 124, 132
rablagi 114
Raca 39
Rada 37
radiofica 115
Radul 37
rarefia 115
rarefica 115
răbdător 76
răbduliu 75, 80, 123
răbduliv 80, 81, 118
răbduriu 75, 76, 77, 78, 79,
80, 8* răbduriv 78, 79, 80 răculeţ 121 Răducea 92 Răducu 92
Răduică 99, 100, 103, 106 Rădulea 120, 131 Rădulescu 120, 131 Răduleţ 131 răgiluică 101, 102, 105 Răguşită 37 răotate 58 răriu 75
răspunzătate 59, 65, 66 răstoacă 51 răsturnică 50 răţişoară 104 răţucă 93
răţuică 97, 98, 101, 102, 104,
105 răţuie 98 răulean 120 răutate 58, 64, 65, 66 răuţi 114 răzălău 119, 132 răzbăbuică 101, 102, 106 reactivitate 56 reblegi 114 reclamagiu 73 rectiliniaritate 57 refractabilitate 60
regalist 132 regulătate 57, 65 reguleţ 121 relativitate 57 respectabilitate 60 respirator 86 respiratorie 86 revelator 86 revelatoriu 86 revocabilitate 60 rezelău 132 rezistibilitate 57 rezistivitate 62 ridiculozitate 62 rînzoli 114 rînzucă 93 rîuleţ 121 Roba 42 Roibuc 92 roielişte 122, 132 romanitate 59, 66 rotăiie 122, 126 roteliţă 122, 132 rotilă 132
rotiiiţă 122, 126, 132 rotiluşă 124, 132 rotunditate 56 rozaliu 77, 123, 126, 133 roziu 127
rozuliu 123, 126, 127 rudimentaritate 56 rujdulă 130 rujulină 122, 126 Rumărula 42 Runculeţul 121 rusac 48 rusnac 48 rusulică 121
salinitate 56 samali 111, 114 sanctitate 60 sărmăluţă 126 saţietate 58, 62 săcăluşă 124, 132
săcăruică 106 săculeţe 121, 126 săculteaţă 121, 126 săculteţ 121, 126 săgetuică 101, 102, 103, sălciii 78 sălciu 78, 80, 81 sălcos 78 sămăli 111 sănătate 60, 62 sănătos 60 sănătoşel 50 sănătoşică 50 Sănducu 92 Săndulache 118 săniucă 94, 95 săpălâu 119 săpăligă 122, 126, 133 săpălugă 123^ săpelică 121 săpeligă 133 săptămînucă 95 săpucă 93, 95 săpuligă 122 sărăruică 103 *sărciu 78 sărmăluţă 124 săsăruică 99 săteac 52, 54 sătuc 93
sătul 130
sătulă 130
sătulean 120, 126
Săvulescu 120
Săvuleţ 121
scatulcă 99
scărigă 52
scăunec 48
schitean 134
schitelnic 134
scîndureană 127
scobeli 114
scofală 5
scorţucă 93, 95
scrijela 114
scrofăli 114
scrumelniţă 123, 134
scumpătate 57, 64 scurmuzui 115 Seca 42 secărăţa 114 106 secăruică 101
secătui 108, 110 secăţiu 77, 80 secăţiv 80, 81 secerăţică 50 seceruică 102, 106 seismicitate 56 selectivitate 56 seninătate  57, 64, 65 sensibilitate 57 sfădalnic 123 sfădălie 122, 126, 133 sfănţoaică 105 sfănţuc 93
sfănţuică 100, 101, 102, 106
sfericitate 60 sferulă 130 sigurarisi 109, 115 siguritate 64 silnici 108 Sima 43
similaritate 57, 64 simplicitate 61 simţibilitate 64 simţitate 56, 59 simţualitate 56 Simu 40
simultaneitate 61 sinclinal 24 singurătate 57, 65 singuriu 77 singurucă 96 sinistritate 56 sîngeniu 77 sîngepiu 80 slavitate 59 slăbănog 52 slăbuc 94, 96 slăburiu 77 slugulice 121 sluiuc 95 slujbucă 93
105,
T Si
184
INDICE
sobrietate 62 socialitate 64 societate 60 socruluţ 124, 126, 132 socruluţă 124 soliditate 57 somnolea 120, 134 somnolent 117 somnolenţă 117 sonicitate 56, 66 sorbeca 114 soroc 51 sorucă 91, 93
soruică 101, 102, 103, 104, 106 sorulică 121 soruţă 104 soţuc 91 soţuluc 123, 126 spălătoci 108 spiculuţ 124, 127, 132 spicuţ 127
spinăruică 101, 102, 106 spontaneitate 61 stacojiu 79 stadialitate 67 Stana 35, 36 Stănculea 120 Stănuleţ 121 stăpînătate 59 stăruică 99
stelăluică 101, 102, 104, 106,
124 Steliana 37 steliţă 122 steluliţă 123 steluţă   124, 204 sterpălaie 118 sterpitate 56, 64 steulică 121 steuliţă 123 stihularnic 123 stînciu 77
Stoiculete   121, 131 storcoşi 114 strădalnic 123, 134 străinătate 59, 66 străinuc 93, 94
Străuieşti 120 străveziu 73, 75, 77 strîmbătate 57 stropeală 134 stropelniţă 134 stropleţ 121, 126, 134 stropuleţ 126, 134 struc 53 strug 53 struţuc 93 Stuhuleţul 121 Sturza 39 Sturzea 39 subiectivitate 60 substituabilitate 57 subtilitate 66 subţietate 59 subţiriu 75, 77 suculent 117 suculentă 117 sudabilitate 60 supăralnic 123, 126, 135 surcea 49 surcică 49 Surda 37
surescitabilitate 56 surioară 104 suveranitate 59 suzeranitate 59
Şarlota 39 şăgalnic 123
şălătruică 101, 103, 106 Şăndrelea 120 Şăndrolea 120, 131 şănţuc 53 şănţug 53 şcătuică 99 şchiopăta 114 şchiopeta 111, 114 şchiopîc 46 şchiopota 111, 114 şcolaritate 60, 64, 65, 66, şefuiică 121 şeptilici 122, 133
67
şeulică 121 şirlău 119, 134 şoimulean 120 şoldolan 119, 134 şopcăi 115 şopocăi 115 şopti 114
şovăielnic 123, 126 Ştefănuc 92 ştudurui 115 şuchiri 114 şurubelniţă 123 şuşuni 108
tacaciu 77 talpali 111 tanduriu 77 taşculă 130 tăfălog 9 tăhui 8 tăiculiţă 123 tălpălar 119, 132 tălpălău 119 tălpăii 111 tălpălui 132 tălpăşi 107 tălpăşiţă 107 tălpic(ă) 53 tălpig(ă) 53 tălpiu 77 tămîială 134 tămîielniţă 134 lămînji 8
Tânăsuică 100, 103, 104, 106
tăntălog 123, 126
Tănucă 94
tărfălog 123
tărhat 130
tătică 46
tătîcă 46
tătucă 91, 93
tătuică 99, 101, 102, 106
tătuluc 91, 123, 126
tătuluţ 124
tău 81
CUVINTE
185
tăurac 48 tăurean 127 tăv 81 tăvăli 8 teatralitate 56 tefui 9 tehui 8 televizor 141 temenye 72 tempestate 58 tenebritate 58 Teofila 37 terfelog 52 terhulă 130 teritoriu 86 teşculă 130 timp 78
timpuriu 70, 71, 77, 81
tinerel 50 tinerică 50 tiniucă 96 tipicitate 56, 67 tirlachiu 77 tînăruc 94 tîrşîi 115 tîrţiu 72 tîrziu 69, 71, 72 tobolan 119, 126 Toda 36, 43 Toderuc 92 Todora 37 Todorucuţa 92 tofăi 9 togolez 117 toflegi 9 tofligi 9 tofolog 9 Tola 42 toloacă 51 Toma 41 tomniu 77 Tomulescu 120, 131 tontalan 118 tontalău 119, 126 tontaleţ 121, 126 tontălan 118
tontălău 119 tontăleţ 126 tontolan 119, 126, 134 tontolete 121, 134 tontolog 123, 126, 134 tontuleţ 126 torcălău 119, 126 tovarăşei 50 tovărăşică 50 toxicitate 64 traglău 119, 134 transcendentalitate 56 tranzistor 84 tranzitoriu 86 trăgulă 130 trăncălău 119 treanţă 9 78, 80, trebucă 93
triplicitate 61 trîmbiţucă 104
trîmbiţuică 101, 102, 104, 106
truditucă 96
Truică 100, 103 , 106
trupină 127
tuberozitate 56
tubular 117
tubulos 117
Tumbuluc 92
tumuruc 53
tumurug 53
Tunsa 37
turma c 48
turmulice 121, 126
turmuliţă 123, 126, 133
turtucă 93
turungi 79
ţăcălie 122, 133 ţăpuc 95 ţărucă 93
ţepeligă 122, 126, 133, 134 ţepligă 122, 126, 134 ţidulă 130 Ţigănelea 120 tipuri 111, 114
Ţîntolea 120
ţîrfuică 99, 101, 103, 106 ţîrişucă 95 ţîrucă 91, 93 ţîrulică 121, 126, 133 ţîştoc 51 ţîţucă 91, 93 Ţonca 42 ţopîc 46
ţuculină 122, 133 ţuguică 99 ţuiculi 114 ţuşculină 122 ţuţuică 99 ţuţuleu 119
uitoc 51 uituc 93 ulceluşă 124 uliţucă 93, 95 ultra-mini-car 138, 140 umanitate 66 umiditate 57 Ungura 35 unguroancă 52 unidimensionalitate 56 unitate 59 untulică 126 untuliu 123, 126, 132 urechelniţă 123 urgisi 114 urîtate 63 urmucă 95 ursac 52 ursăliţă 122 Ursolea 120, 131 ursulache 118, 126 ursulică 121 urziu 73, 75, 77 uscătiu 77 uscăţiu 77, 80 uscăţiv 80, 81 usuc 53 usug 53 uşurătate 57
186
validita 67 validitate 67 varietate 59, 66 vasalitate 59 Văcălana 118 văduvoancă 54 văduvuc, -ă 96 văieta 111, 114 văiugă 52 vălcăluie 124, 133 văiug 53 vălugi 114 vărgăluţă 124, 126 vărgeluţă 126 vărguliţă 123 văruc 91, 93, 96 vărucă 96 văruic 100
văruică 100, 101, 102, 106 văsulean 120 vătăşică 50
vecinătate 59, 65, 66 vechietate 62, 65 ventrilică 121, 126 venulă 130 venust 57 venustate 57, 64 verbalitate 56 verziu 77, 82, 127 verzîu 79
verzuliu 77, 123, 127
INDICE
verzuriu 77 vetustate 56, 57 viermănos 52 viermoc 51 viermulete 121, 126 vietate 57? 59/63, 64, vijălău 119 vijelie 122 vineţiu 79 vioi 63 vioitate 63 violate 58, 63 vişiniu 77, 80 vitreg 53 vitrigitate 64 viţeliică 93 viteîuţă 124 viu 72
vivacitate 57 vîjii 115
vîlceluşă 124, 126, 132 vîlcioluşă 124, 126 vînătuc 96 vîrfona 110, 114 vîrgăliu 77 vîrşog 52
vîrtelniţă 123, 134 vîşmîc 46
Vlăducă 94 Vlăducu 94
voduleasă 120 Voieuleasa 120
voieuleasa 120 voluptate 60 vremelnic 123, 134 vulturoancă 52
65, 66
^amfirucă 92 zăbrăluică 99
zăbreiuică 101, 102, l06 i24 zacălău 119 zămuică 101, 103, 106 zăpăzuică 98, 101, 102, 106 zăpăzuie 98 zăuc 96
zburdalnic 123, 135 zdrobalău 119 zdrobşi 114 zeitate 58, 64 zestrucă 93 zgîriac 48 zglobieUte 57 zgrepţăna 114 zgripţena 114 zicălău 119 ziluţă 124, 132 ziucă 91, 93 ziulică 121
Ziziloancă 123, 133
Zoia 39 zoriu 75, 77 zornăi 109 zurbaiui 115
SUMAR
MIOARA AVRAM, Contribuţii la studierea prefixului co- < po-....... 5
LUIZA SECHE, Prefixul peri-...................... 11
I. RIZESCU, Asupra sufixelor onomastice -cx (topoantroponimic) şi -% (antroponimic)............................. ^
FINUŢA HA SAN, în legătură cu etimologia sufixelor -ac, -ec, -ic, -oc, -uc şi -ag,
-eg, -ig, -og, -ug.......................... 45
MAGDALENA POPESCU-MARIN, Contribuţii la studiul derivării cu sufixele din
seria -(t)ate............................ 55
FULVIA CIOBANU, Originea sufixului adjectival -iu............ 69
EUGENIA CONTRAS, Din istoria adaptării neologismelor în -(alijltorjiu), -or(iu) 83
LUCREŢIA MAREŞ, Repartiţia geografică a sufixului -uc(ă) .......   . 89
ZORELA CRETA, Sufixul -uică..................                                                         v •   • 97
LAURA VASILIU, Structura formală a sufixelor verbale româneşti...... 107
ELENA CARABULEA, Interfixul [vocală +1 derivarea non-verbală din
limba română.......................... 1**7
FLORICA DIMITRESCU, Observaţii asupra lui mini-........... 137
BIBLIOGRAFIE............................ 143
LISTA ABREVIERILOR........................ 159
ÎNDICE  . . . ............................. 161
A. Afixe şi elemente de compunere............... 161
« Cuvinte