ACADEMIA  REPUBLICII   POPULARE ROMÎNE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREŞTI
STUDII Şl MATERIALE PRIVITOARE LA
FORMAREA CUVINTELOR IN LIMBA ROMÎNÂ
VOL al IlI-Iea
c:
EDITURA ACADEMIE!   REPUBLICII   POPULARE ROMÎNE
1962
PREFIXE NOI NEPRODUCTIVE ŞI PUŢIN PRODUCTIVE
DE
L RIZESGU
Limba romînă este o limbă de tip sufixai, căci ea a moştenit din latină procedeul derivării cu prefixe numai într-o mică măsură; în schimb are şi a avut un număr mare de sufixe.
Cred că este necesar să prezint pe scurt atît prefixele vechi romîneşti cît şi pe cele noi pentru a putea cunoaşte procesul dezvoltării prefixelor.
Dintre prefixele moştenite, cele mai productive în limba romînă veche au fost: în- (îndrepta) şLdes- (desface). Tot din latină au fost moştenite şi următoarele prefixe (mai puţin productive): strâ- (străbate),' a-(acasă, aduce), pre- (presăra), s- (sfărîma).
Limba romînă a primit prefixe şi din vechea slavă. Dintre acestea cel mai productiv prefix este ne- (nedreptate); din aceeaşi limbă provin şi răs- (răsfira), pre~ (preface).
Acestea sînt în general prefixele de care a dispus limba romînă pînă acum un veac şi jumătate. După cum se vede numărul lor era destul de restrîns (8).'
Secolul al XlX-lea înseamnă o nouă etapă nu numai în dezvoltarea limbii romîne, în ansamblul ei, ci şi în procesul formării cuvintelor.
în această epocă pătrund o mulţime de prefixe noi şi anume : re-(retrage), ante- (antebraţ), anti- (antifeudal), con- (consfătui), contra- (con-trabaraj), între- (întrepătrunde), sub- (subalpin), trans- (transpune)1. Trebuie să mai amintim prefixele superlative : extra-, Jiiper-, super-, supra-, ultra-.
între aceste prefixe 2 nu există diferenţă din punctul de vedere al vechimii (în prima jumătate a secolului al XlX-lea, ele sînt încă rare)*
* H. Tiktin menţionează şi prefixul vice- „ţinînd loc de" : vicepresident (Gramatica romîn â9 ed. a Il-a, Bucureşti, 1895, p. 208). în acest caz însă avem de-a face cu un cuvînt compus şi nu cu un derivat, deoarece vice are valoare lexicală.
2 Fără a fi analizate mai pe larg, prefixele de mai sus au fost menţionate în unele lucrări, ca de exemplu în Gramatica romînă sl lui H. Tiktin (p. 207 — 209) ; de asemenea şi în Limba romînă actuală a acad. Iorgu Iordan (Bucureşti, 1947, p. 194 — 214).
i. rizescu
prefixe  noi  neproductive  şi  puţin productive
dar gradul lor de productivitate este diferit. Astfel con-, re-, inter-, Mper-, supra- sînt mai productive decît trans-, contra-,
în lucrarea de faţă, mă voi ocupa mai întîi de cuvinte împrumutate ca ab(ţme), circum(scYie), c^s(alpin), dis(tmge), cfe(pepsie), ^n(dermă), £#(pune)? M^o(aciditate), infra(structură), m^a(tars), o6(ţine), par(cuYge), pen(ultim.), ^er(muta), pm(card), ^o^(faţă), r^ro(ceda), sim(patriot), sw(veni) care în limba de origine sînt derivate.
Ar trebui lămurit mai întîi dacă în cuvintele de mai sus ab-, cir cum-etc. pot fi socotite prefixe sau fac parte din tema cuvîntului, mai precis, dacă aceste cuvinte sînt sau nu analizabile în romîneşte.
,,în general, se împrumută cuvinte gata făcute, arată acad. Al. Graur, dar, avînd în vedere că limba noastră cunoaşte — împrumutate sau moştenite — şi elementele lor radicale, aceste cuvinte deşi împrumutate sau moştenite sînt uşor de analizat pentru vorbitorul de limbă romînă, şi astfel, indiferent cine a fabricat cuvintele, pentru vorbitorul romîn prefixele joacă acelaşi rol ca şi în celelalte limbi care le folosesc. în afară de aceasta trebuie să recunoaştem că multe din aceste prefixe încep să fie productive şi în romîneşte"1.
Toate aceste prefixe au anumite caracteristici comune şi anume :
a) nu formează şi n-au format vreodată derivate pe teren romînesc, fără model străin; sînt împrumuturi şi calcuri (sau semicalcuri);
b) cele mai multe au pătruns în limbă într-o perioadă destul de recentă;
c) au un caracter livresc;
d) în genere,  sînt monosemantice.
într-adevăr, vorbitorul îşi dă seama că cuvintele : abţine, circumscrie sînt derivate cu prefixe, deoarece cuvintele de bază (ţine, scrie) exista independent în limbă.
Existenţaprefixelor reiese şi din opoziţia semantică a două derivate în care cuvintele de bază nu apar independent în limbă, ca de ex. : disimila— asimila.
1 Dar indiferent de faptul că cuvintele de bază există sau nu independent în limbă, derivatele cu aceste prefixe împreună cu altele, productive, formează anumite serii lexical-gramaticale, ca de exemplu :
sur-    ] ( eontra-
par- inter-re-        YENI l con-de- pre-pro-    J ,
Schimbările morfologice care au loc cu prilejul formării cuvintelor sînt de asemenea o dovadă că oamenii „simt" aceste prefixe. Astfel fr. absorber dacă ar fi un simplu împrumut, în romîneşte ar trebui să aibă forma *absorba şi nu absorbi. Cel care a creat (sau cei care au creat) cuvîntul au legat ab- de sorbi.
1 Acad. Al. Graur, Aspecte ale luptei între nou şi vechi în limbă, în Probleme de lingvistică generală, voi. ii, p. 26.
Căile de pătrundere şi vechimea noilor prefixe în limbă
Unii lingvişti sînt înclinaţi să acorde un loc prea mare cuvintelor împrumutate în romîneşte din franceză1.
Este adevărat că multe derivate cu prefixele arătate mai sus au intrat în limba noastră din franceză : expectora, retrospectiv etc.
Nu trebuie însă subapreciată nici posibilitatea ca ele să fi provenit din latină, ca şi din alte limbi romanice ( nu numai franceza) :
permite    — lat. permittere
extrage     — lat. extrahere, it. estrarre
expune     — lat. exponere
disp acea — it. dispiacere
disloca     — it. dislocare De asemenea din germană :
distona — germ. distonieren
exmatricula — germ. exmatrikulieren Din greaca modernă :
ipodiacon — gr. U7ioo\axovo<;
epitrahil — gr. £7riTpaxv)XQv.
Deşi aceste prefixe au etimologii diferite (latină : ab-, cis-, cir cum-, dis-, ex-, infra-, meta-, ob-, per-, post-, retro--, greacă: disZxepi-, Jtipo-, meta-, peri-, sym-; franceză: par-, sur-, sus-), ele au fost împrumutate toate fie direct din latină, franceză, fie prin intermediul acestor limbi (de ex. cele greceşti).
Aceste prefixe nu sînt mai recente în romîneşte decît celelalte pre^ fixe neologice. Se poate afirma, cu toată certitudinea, că sînt la fel de ,, vechi".
în secolul al XVIII-leă găsim unele atestări cu aceste prefixe (în opera lui Cantemir : excentru, dispune; într-un document din 1793 publicat în Gaster, gr. ii 32, 9 : ipodiacon 2.
în prima jumătate a veacului trecut, apar derivate cu aceste prefixe : dispoziţie (1817) uricariul v 29, disperat (1817) Iorga, s.d. xii 173; Extermina (1821) uricariul vi 29, espun (1818) uricariul x 2, surprindere (1849) uricariul x 369, dispoza (1850) uricariul vii 119, susţinea (1850) uricariul iv 411. Dar aceste prefixe sînt încă rare.
Nu numai în scrierile literare, ci şi în gazetele timpului, derivatele cu aceste prefixe sînt rare în primele decenii ale secolului al XlX-lea.
Din parcurgerea periodicelor Muzeul naţional (1835, nr. 1—5) şi Albina romînească (1831, nr. 1—10, numerele scrise în romînă şi franceză).
1 Vezi AH Lombard, Le verbe roumain9 tâtude morphologique, voi. ii, Lund, 1954 — 1955s p. 936, ^
2 în afară de vechile dicţionare bilingve (i. A, Vaillant, G. A. Polizu, E. Protopopescu şi V. Popescu, G. M. Antonescu, i. Costinescu etc.) am mai folosit diferite periodice, opere literare, da, da (ms), DLRG.
i. rizescu
am putut observa că în coloana franţuzească apar numeroase derivate cu asemenea prefixe, pe cînd în coloana romînească întîlnim fie cuvinte nederivate, fie sinonime formate cu prefixe vechi.
I Derivate romîneşti cu prefixe vechi
obtenir
disposer (d'une somme) disposition permettre disproportionne
împlini (o sumă), ăobîndi
întrebuinţa
coprindere
înlesni
nepotrivit
II Cuvinte simple şi perifraze
<eppression
displaire
parcourt
soutient
abnegation
a ete surpris
parvenir
asuprire a nu plăcea urmează sprijinăşte
lepădare de alte   interesuri
s-ar fi lovit
a ajunge (la bogăţie).
Din cele de mai sus se observă că în locul derivatelor din textul străin €u prefixe noi se foloseau mijloacele interne ale limbii romîne.
Voi expune pe scurt faptele mai importante legate de aceste prefixe pentru a putea trage unele concluzii cu privire la rolul lor în sistemul prefixelor romîneşti.
în lucrare voi împărţi derivatele în două categorii : neanalizabile şi analizabile. în a doua categorie voi îngloba atît derivatele care au cuvîn-tul de bază independent în limbă (expune—pune) cît şi acelea care, deşi n-au cuvîntul de bază distinct, intră în relaţie cu alte derivate (exclude — include, disjunctor — conjunctor, surfila — filatură).
ab-(abs-) 1.
în latina populară, acest prefix era puţin folosit2. Aşa se explică de ce a dispărut în limbile romanice, fiind ulterior împrumutat 3.
Cuvinte neanalizabile : abces, abdica, absent, absolvi, abstracţie, abstinentă 4.
1 In latină, abs- apare înainte de c, q, t: abstraho, abscondo; as- înainte de p : asporto (Gf. Ernout-Meillet, Dictionnaire historique de la langue latine — Histoire des mots, ed. a IlI-a, Paris, 1951, s.v.).
2 G. H. Grandgent, Introducere în latina vulgară (trad. în rom. de E. Tănase, curs litografiat, după ediţia spaniolă a lui b. Moli, Cluj, 1958, p. 12).
3 A. Darmesteter, Trăite de la formation des mots composes dans la langue frangaise compar ee aux autres langues romanes et au latin, ed. a 11-a, Paris, 1894, p. 205.
4 în da (s.v. abţinea) se arată că grupul abs- e neobişnuit în limba romînă, de aceea a fost înlocuit, în anumite cazuri, prin ab-. Există totuşi abstinenţă, abstrage, abstract.
prefixe  noi  neproductive  şi  puţin productive
Valorile cuvintelor analizabile:
1. „îndepărtare, absenţă, lipsă"
a. Verbe : abstrage,     „a desprinde dintr-un complex" — lat. abs-
trahere
abţine1       „a se ţine la o parte faţă de ceva"-—lat.
abstinere (şi fr. s'abstenir) abjura        ,,a se lepăda de credinţă"—lat. abjurare. în vechile dicţionare sînt atestate cuvinte care n-au avut probabil o circulaţie prea mare ( sau au fost create de autorii dicţionarelor):
ablega „a desface, a depărta; a scoate din serviciu" — lat. ablegare
(protopopesgu, d., s.v. ; costinescu,   v., s.v.)
abduce „a apuca altă cale"—lat. abducere (Costinesgu, v., s.v.).
b. Substantive 2 :
abnegaţie   „îndepărtare, renunţare la interesele personale" — fr, abnegation (lat. abnegatio).
2. „Ducerea acţiunii pînă la capăt"
Verbe : absorbi      suge, a înghiţi" — fr. absorber.
în abrupt „cu pantă repede, greu accesibil" — lat. abruptus (<a&-rumpo „a despărţi, a separa prin violenţă") e greu de precizat sensul prefixului.
circum-
Cuvinte neanalizabile : circumferinţă, circumspect, circumstanţă, cir-eumvoluţie, circumvalaţiune (Ghica, s. ii 35), „întăritură în jurul unui oraş, unei cetăţi" — lat. circumvallare.
în cuvintele analizabile, prefixul are valoare de „mişcarea sau situarea împrejurul unui obiect" 3.
Substantive :
circumnavigaţie    „călătorie în  jurul  coastelor" — lat. circum-navigatio
circumlocuţie       „perifrază" — lat. circumlocutio. Adjective :
circumpolar    „care e în jurul polilor" — lat. circumpolus circumvecinat „învecinat"   (Protopopescu,   d„   s.v.) — fr. cir-
convoisin.
Verbe:
circumscrie „a descrie o figură în jurul alteia" — lat. circumscrie bere
circumveni   „a  înconjura"   fig.   „a   înşela"   (Pontbriant, d., s.v.).
Pe teren romînesc, probabil fără model străin, s-au format:
1 Grupul bst a fost înlocuit cu bţ, care e mai popular.
2 în latină ab- forma derivate şi cu adjective : absimilis, abnormis.
3 în latină, prefixul avea şi sensul de „şiretenie, duşmănie" (Ernout-Meillet, op. ciLp p. 218).
• g I. RIZESCU ^
circumlunar i
l  scÎnteia, nr. 4490 şi nr. 4670, 1959 circumsolar [
cjs- are valoarea „dincoace de"
Substantive :
Gisleitania (în Ardeal: „teritoriu situat dincoace de rîul Leita". B
format fără model străin.
Adjective :
Gisalpin „de dincoace de Alpi" — lat. cisalpinus Gisrenan „de dincoace de Ein" — lat. cisrhenanus.
dis-
Prefixul romînesc dis- reflectă atît lat. dis- (împrumutat direct din latină sau venit prin filiera limbilor romanice)1, cu valoarea de „separare, negare", cît şi prefixul grecesc peiorativ Suc- (intrat pe aceeaşi cale). Aşadar, nu numai forma fonetică apropiată ci şi valorile apropiate mă determină să consider că avem de-a face cu un singur prefix în romîneşte.
Ca şi ex-, prefixul d^a fost mult folosit în latina populară2, deoarece a cîştigat din concurenţa cu <3S-~* (devestire—disvestire) 4.
Printre cuvintele neanalizabile în romîneşte amintim: discorda ?,a nu se potrivi" — fr. discorder, disjunge „a despărţi două pricini care fuseseră unite" — lat. disjungere, fr. disjoindre, dispepsîe „digestie grea" —
gr. §UG7US(]^a.
în cuvintele analizabile valorile prefixului sînt:
1. „Despărţire, îndepărtare, separare"
disloca     (Bariţiu,   p.a. ii 37) „a mişca din loc, a strămuta, a scoate dintr-un întreg" — it. dislocare, fr. disloquer disocia     „a despărţi" lat. dissociare, fr. dissocier dispărea   „a se face nevăzut" — lat. disparere, fr. disparaître.
2. „Sens negativ, lipsă de, contrar" 5
.Verbe :
disculpa   „dezvinovăţi" — fr. disculper
disimila   „a se modifica căpătînd un aspect deosebit" — fr. dissi-miler
1 Acolo unde e dis- în italiană, întîlnim de obicei în franceză de(s) : it. disperare — fr. desesperer ; it. dispiacere — fr. deplaire.
2 C. H. Grandgent, op. cit., p. 26.
3 A. Darmesteter, op. cit., p. 209; vezi şi E. Bourciez, Elements de linguistique romane. Deuxieme edition, Paris, 1923, p. 68.
4 în limba romînă veche există cuvîntul dezveşti „a dezbrăca", care poate fi socotit fie moştenit din lat. disvestire, fie format pe teren romînesc după (în)veşti < lat. vestire.
. 5 în latină avem şi sensul de „intensificare" : discupio „doresc foarte mult", distaedet „moare de necaz" (Ernout-Meillet, op. cit., p. 176).
prefixe  noi  neproductive  şi  puţin productive
discredita „a face să-şi piardă creditul, încrederea altora" — fr. discrediter
displăcea „a fi neplăcut" — it. dispiacere
distona    „a fi în dezacord" — germ. distonieren
dizgraţia  „a lipsi pe cineva de graţie" — fr. disgracier
distrage    „a trage în sens contrar; a amuza" 1 — lat. distrahere.
Substantive :
disimetrie    „lipsă de simetria" — fr. dissymetrie discordanţă „nepotrivire, dezacord" — fr. discordance discredit      „lipsă de credit" disjuncţie „despărţire"
disonanţă    „unire de sunete ce nu se potrivesc" — fr. dissonance
disproporţie „lipsă de proporţie" — fr. disproportion
dispiacere   „lipsă de plăcere" (Glasul ei stîrnise în el dispiacere»
Sadoveanu, o. vii 184) discontinuu „lipsit de continuitate" — fr. discontinu. 3. „Greutatea de a"
disgravidie „toxicoză de sarcină"
discromatopsie „tulburări în percepţia culorilor"—fr. dyschro-
matopsie
distonie (vegetativă) „tulburări de tonus"
dispneumie „tulburări în respiraţie" — fr. dyspneumie.
în unele cuvinte dis- face parte din temă, deoarece sensul derivatului s-a îndepărtat mult de cuvîntul de bază : discerne, dispune 2.
ex— (e-)
Ca şi ab-, ex- 3 a fost înlăturat în limbile romanice de prefixul de- 4. în limba romînă ex- a fost moştenit sub forma s- 5. Acum un veac şi jumătate a fost împrumutat din latină.
Dintre cuvintele neanalizabile cu ex- amintesc : extirpa, excava, emite.
în cuvintele analizabile valorile prefixului sînt :
1. „A scoate, a pune în afară" ; „ceea ce e situat în afară"
Verbe :
extrage „a scoate o materie dintr-un loc" — lat. extrahere erupe    „a ieşi brusc şi violent dintr-un loc" — lat. erumpere expune „a aşeza la vedere, în afară" — lat. exponere.
1 în dicţionarul lui Costinescu apare şi sensul „a despărţi".
2 în disemina „împrăştia (seminţele)" (PROTOPOPESCU, D. s.v.), cuvîntul de bază este apropiat de semăna — lat. seminare.
3 înainte de 7, m, n, r, v apare e- pentru ex-. Es- pentru ex- e influenţă italiană.
4 Ernout-Meillet, op. cit., p. 204.
6 în latina populară erau multe derivate cu aceste prefixe : exbattere, excadere (aşa cum o dovedesc faptele din limbile romanice : rom. zbate, scădea, it. sbattere, scădere, fr. ebat-tre,echoir (E. Bourciez, op. cit., p. 67).
10
I. rizescu
Substantive :
excentric s.n. „organ de maşină" — fr. excentrique, germ. Exzenter, exteritorialitate „regim de excepţii de la normele de drept comun, de care se bucură membrii corpului diplomatic, în baza presupunerii că ei se află pe un teritoriu în afara statului respectiv (adică pe al statului lor naţional)" — fr. exterritorialite.
Adjective :
exînscris „care este desenat în afara altei figuri" — fr. (cerele) exinscrit
excentric (geom.) „care nu se află în centrul unei figuri1"* Substantivul respectiv, excentricitate, apare sub forma mai veche excentru 2.
exteritorial (derivat regresiv de la exteritorialitate). Strîns legat de sensul „a pune în afară" este şi cel de „a îndepărta, a lipsi de ceva" :
expatria exmatricula
exclude excomunica
exporta
3
exereăita expropria
excurs exacţiune export exfoliere
„a-şi părăsi ţara" — fr. s'expatrier „a exclude un elev, ştergîndu-i numele din registrul matricol" — germ. exmatrikulieren „a înlătura" — lat. excludere „a exclude dintr-o comunitate religioasă" — lat. excomunicare „a trimite mărfuri peste graniţă pentru a le vinde" — it. esportare (Costinesgu, v. s.v.) „a dezmoşteni"
— lat. exhereditare „a deposeda pe exploatatori de mijloacele de producţie" — fr. exproprier
„abatere de la (cursul unui) subiect"
— lat. excursus
„spoliere" (Ghica, s. 170) — lat. exacţio
„trimitere de produse dintr-o ţară în altă ţară"
(dicţ. politehnic) „desprindere de foi" — fr.   exfoliation, lat. exfoliare
1 Şi cu sensul de „neobişnuit'* (după it. eccentrico) : O ce toaletă eccentricâ la dama asta mică. Negrtjzzc i 27.
2 La Cantemir cuvîntul are sensul de excentricitate : Lăcomia nici In hotarele gheometri-ceşti se opreşte, nici de excentrurile 'astrologhiceşti se covîrşeşte, nici caută materia şi forma filosofască (Cantemir, ist. ier. 45/30).
3 DA ms. consideră verbul exporta împrumutat din franceză, iar substantivul export, din germană. Este posibil ca substantivul să se fi format pe teren romînesc (postverbal de la exporta).
prefixe  noi  neproductive  şi  puţin productive
11
extinde
2. Rol de a forma verbe1
„a întinde, a face să ocupe un spaţiu mai mare" — lat. extendere.
enerva evapora
„a irita, a înfuria" — fr. enerver, lat. enervare
fr. evaporer, lat. evapo-
„a se transforma în vapori" rare (e- + vapor) elibera     „a da libertate (cuiva)" — lat. eliberare elucida     „a clarifica, a scoate la lumină — fr. elucider, lat. elucidare (e- + lucidus) enumera   „a număra unul cîte  unul, a înşira" — fr. enumerer, lat. enumerare (din e- + numerus).
în unele derivate de mai sus, prefixul are şi valoarea de „a scoate, a pune în afară".
în cuvîntul exacerba — fr. exacerber, prefixul nu are sensul de „intensificare" ; sensul de „a mări, a intensifica" provine de la cuvîntul de bază. Este posibil ca şi în acest caz, ex- să aibă doar rolul de a forma un derivat.
Sensul unor derivate 2 s-a îndepărtat de înţelesul cuvîntului de bază, ca de exemplu extermina (faţă de termina) „a distruge complet"3.
EPI-
în cuvinte ca : episod, epitrdhil prefixul e neanalizabil. în altele, în care există cuvîntul de bază independent, ne dăm seama de valoarea „deasupra, înainte de" a prefixului, ca în :
epiderma   „stratul de deasupra dermei"-—fr. epiderme, gr. e7ci8sp[/iţ
epigraf „citat dintr-un autor pus la începutul unei cărţi" —fr. epigraphe, gr. ImypacpY)
epigastru   „partea superioară a abdomenului" — fr. epigastre.
HJPO- (IPO-)
Prefixul grecesc utuo- a pătruns pe două căi în limba romînă :
T) direct din greceşte, 2)   prin filieră franceză.
în derivatele venite pe prima cale, prefixul are valoarea de „sub"
ipodiacon (1743) Gaster, cr. ii 32 < gr. &7uo8iaxovo$
ipodidascal (1765) uricariul i 274 „învăţător pentru începători'
< gr. 67co8iSdcaxaXo^
1 Acest rol, pe care 1-a avut prefixul în latină, poate fi întîlnit şi în franceză (Vezi E. Littre, Dictionnaire de la langue frangaise, t. II, Paris, 1873, s.v.).
2 în latină ex- avea şi sensul de „ducere a acţiunii pînă la capăt'* (cf. Ernout-Meillet, op. cit., p. 204).
3 în ce priveşte pe extrăda „a preda altui stat o persoană", deşi prefixul are valoare de „în afară", totuşi derivatul nu e legat de verbul de bază.
12
I. rizescu
10-
ipocomisar „subcomisar" < ipo + comisar (făcut pe teren romînesc). în celelalte derivate prefixul are pe lîngă valoarea de „sub" şi pe aceea de „diminuare, insuficienţă" :
Mpogastru     „partea inferioară a abdomenului — fr. hypogastrer gr. U7roya(7Tpio<;
Mpoaciditate   „aciditate[a stomacului] mai mică decît cea normală"
— fr. hypoacidite
Mpotrofie       „dezvoltarea insuficientă a volumului unui organ"
— fr. hypotropMe
Jiipotensiune    „tensiune arterială micşorată" — fr. hypotension,
în termenii de chimie, Mpo- arată diminuarea cantităţii de oxigen t acid hipoazotic (faţă de acid azotic)1.
Derivatele enumerate sînt substantive; ca exemplu de adjective amintim : hipotensiv, hipogastric.
INFRA-
Are valoare de „sub, dedesubt, dincolo de"2 Substantive :
infrastructură     „ansamblul elementelor de sub o construcţie" — fr. infrastructure
„sunet neperceput de ureche" — fr. infrason „microb foarte mic" — fr. inframicrobe
infrasunet inframicrob Adjective : infraroşu inframicrobian.
„dincolo de roşii" — fr. infrarouge
META-
Apare în cuvintele neanalizabile în romîneşte : metabolism, metaforă (l-am găsit în manuscrisul lexiconului lui Budai-Deleanu s.v.), metonimie, metahirisi „obişnui".
Din studiul cuvintelor analizabile se desprind valorile :
1. „după, dincolo de"
metacarp      „parte a mîinii aşezată după carp (între carp şi degete}
— fr. metacarpe, gr. (xsTaxapmov metatars      „parte a labei piciorului aşezată după tars (între tar&
şi degete)" — fr. metatarse metazoar     „animal multicelular apărut după protozoare" — fr.
metazoire
1 în cuvinte ca : ipotenuză (fr. hypotenuse, gr. ujroTeivouaa, ipotecă (fr. hypotheque, gr. U7ro07]X7)), prefixul e neanalizabil.
2 în latină, infra era adverb şi prepoziţie. A fost moştenit] numai în italiană (Gerhard Rohlfs, Historişche Grammatik der italienischen Sprache, voi. iii, Berna, p. 243) ca prefix verbal cu sensul de ,,între" : framettere, de asemenea, sens privativ sau peiorativ : fraintendere.
11
prefixe  noi  neproductive  şi  puţin productive
13
metafonie „deschiderea unei vocale sub influenţa unor vocale ~     ; din silaba următoare" — fr. metaphonie.
2. „trecere, schimbare, transformare"1
metafrază   „traducere cuvînt cu cuvînt a unui text; exprimarea unui pasaj în altă formă" — fr. metaphrase, gr. (jLSTo^paais metastază   „deplasarea unei boli dintr-un loc în altul al organismului" — fr. metastase, gr. (xsxacnracru;2.
QB~ (O-)
în latină ob- era puţin productiv fiind înlocuit uneori de ad- : obdor-mire — addormire3. Fenomenul se reflectă şi în limbile romanice : lat. ■obdurare, prov. abdurar, v. fr. adurerA; lat. obturare — it. atturare, sp.? port. atiirar. Prefixul apare în puţine cuvinte moştenite (care nu mai sînt analizabile) : lat. obedire > fr. obeir, lat. occidere >rom. ucide, fr. occire; lat. *oblitare>rom. uita, fr. oublier.
înaintea consoanelor : c, f, p prefixul apare sub forma o-.
Prefixul ob- a fost împrumutat în limbile romanice, pătrunzînd şi în romîneşte (în unele cazuri, derivatul a fost luat direct din latină).
Unele cuvinte nu sînt analizabile : observaţie, obliga, obiecta, oprima, oferi, obstacol etc.
în cele analizabile, puţine la număr, unele au sensul de „apropiere, direcţia spre ceva" : obţine — lat. obtineo, altele sensul de „contrar, îndepărtare" : opune (Asaghi? sx. n 37) — lat. oppono, opoziţie5 < fr. opposition. în oblitera „a şterge literele" — lat. oblittero, probabil că sensul prefixului este tot de „îndepărtare" (Plicuri cu mărci obliterate cu stampilă specială. SCÎnteia, nr. 4557,1959); cît despre opresiune (fr. oppression), acesta nu poate fi socotit ca derivat cu prefixul o-, ci sinonim cu presiune, ^ambele cuvinte avînd un sens apropiat şi anume : „asuprire, constrîngere".
PAR-
Prefixul are sensul de „străbatere, ducere pînă la capăt". Această valoare o avea în latină per- şi a fost moştenită în franceză de par- 6 {< lat. per-). în romîneşte prefixul e rar şi numai în cuvintele :
1 în chimie, meta- arată că o substanţă e mai puţin hidratată : acid metafosforic.
2 Ar mai trebui amintite şi cuvintele : metalimbâ, metafizică.
3 G. H. Grandgent, op. cit., p. 26.
4 W. Meyer-Liibke, op. cit., p. 667 ; vezi şi F. T. Cooper, Word formation in the Roman sermo plebeius, New York, 1895, p. 247.
5 Ga şi con-, ob-, în unele derivate din latină, pierde valoarea sa semantică, arătînd doar aspectul determinat : caedolovesc", occido lovesc de moarte" (Ernout-Meillet, op. cit., p. 149).
6 în   vechea   franceză   derivatele cu par-, în care prefixul are valoarea de   du cere pînă la capăt", erau frecvente : parsuivre, pardire (Darmesteter, op. cit., p. 87).
14
I. rizescu
12
sara
parcurge 1    „a străbate" — fr. parcourir
parveni       „a ajunge la destinaţie, a ajunge fără merite la o situaţie" —- fr. parvenir. Cuvîntul fr. parsemer a fost împrumutat sub forma parsema „pre-(folosit rar) şi nu e analizabil (Col. Lăgust. a 84)
PEN-
Are valoare de „aproape, înainte de" Substantive :
penumbră „zonă slab luminată aproape de umbră" — fr. pe-nombre (la Poni, f. 64 apare anteumbră)
peninsulă (Gaster, cr. i 1829; Filimon, o. ii 307) < lat. paeninsula, fr. peninsule (şi presquHle).
Adjective :
penultim     „ care este înaintea celui din urmă" < lat. paenultimus.
PER-2
A intrat prin împrumuturi, dintre care unele sînt neanalizabile : percepe, perfect, perturba, persuada, persevera, permite, persifla, perspectivă, persecuta.
Are următoarele valori :
1. „Străbatere, mutare dintr-un loc în altul" (ca şi par- 3): Verbe :
permuta   „transfera" < lat. permutare perfora    „străpunge" < fr. perforer, lat. perforare. Substantive :
^ permutare (Caragiale, o. i 40); permutaţie (Termenile unei pro-porţii gheometrice pot fi supuse la deosebite permutaţii (strămutări) fără a fi jicnite a ei însuşiri. Asachi, e. i 119).
1 Derivatul a fost împrumutat mai întîi sub forma parcare (i. ionescu, m. 65), parcura (ghica, a. 52), iar mai tîrziu, parcurge. Pentru ultima formă s-au adus mai multe explicaţii: 1. Parcure, acure > parcurge, acurge (deci apariţia grupului rg pentru r) s-ar datora necesităţii de a evita o omonimie supărătoare la pers. i. sing. (S. Puşcariu, rm iv, 1314), 2. Influenţa lui merge, şterge care au aceeaşi formă de perfect: cursei ca şi mersei (Lombard, op. cit., p. 1048, nota 1). Se ştie însă că fr. decouler a fost calchiat în romîneşte sub forma decurge. Este posibil ca acest verb să fi influenţat şi pe parcure, care a ajuns la forma parcurge. în ce priveşte concurge (Mulţi stăpînitori concurseră spre a fi aleşi. Bălcescu, o, xi 35) acesta a fost înlocuit de concura.
2 Per există şi ca prepoziţie (termen comercial), cu valoarea de „pentru" indicînd raportul dintre preţuri şi unitatea de măsură a mărfii respective : o lei per kilo.
3 în franceză per-  apare în derivatele de origine savantă iar în cele populare, par-
13
prefixe  noi  neproductive  şi  puţin productive
15
2. „Intensificare1, mărire, creştere" ^
a) a unei acţiuni, activităţi sau a unei calităţi:
pertracta  „a trata îndelung"  (Maiorescu,  cr. i 139) - lat. pertractare
perlucid   „foarte strălucitor" (Negulici, v.,   s.v.) — lat. perlu-cidus
b) a elementelor electronegative dintr-un compus : per oxid — fr. peroxyde.
în dicţionarul lui Costinescu, găsim unele derivate cu per- pentru par- : per curge (şi în dicţionarul lui Pisone), perveni, perface (pentru perfecta).
PERI-
Deşi grecesc la origine (wpi-), ca şi meta-, ăia-, Mpo- etc. a pătruns tot prin filiera limbilor romanice.
, în unele derivate cuvîntul de bază nu e analizabil2, ca de exemplu periferie.
Prefixul are valoarea de „împrejur" în următoarele : Substantive :
perifrază       „circumlocuţie" — < fr. periphrase pericarp       „partea care înconjoară seminţele" — fr. pericarpe pericard        „membrană din jurul inimii" — fr. pericarde peripneumonie „pneumonie  combinată  cu  pleurezie" — fr. peri-pneumonie
perimetru „linie închisă în jurul unei suprafeţe" — fr. perimetre perilimfă      „lichid care se găseşte între labirintul osos şi labirintul
membranos al urechii — fr. perylymphe periscop        „aparat cu care se observă cîmpul de operaţii (dintr-o
tranşee, dintr-un submarin etc.) — fr. periscope periderm       (lex. tehn.) totalitatea ţesuturilor protectoare care
înlocuiesc fiziologic epiderma cînd aceasta dispare din
cauza creşterii în grosime a organelor" — fr. periderme.
Adjective :
pericentric     „care e aşezat în jurul centrului".
Deşi după formă putem presupune că cuvintele de mai sus au fost împrumutate din italiană (rom. pericard — it. pericardio), cred totuşi că termenii medicali provin din franceză, de unde am luat cei mai mulţi termeni de acest fel. Cît despre celelalte cuvinte, putem presupune că au la bază atît un etimon francez, cît şi unul italian (perifrază — it. peri-frasi, fr. periphrase).
1 în latină, valoarea de „ducere pînă la capăt a acţiunii" a lui per- era frecventă : turbo-perturba „tulbur puternic".
2 Neanalizabil este şi periplizon din expr. a lua in periplizon „a-şi bate joc de", un derivat de la gr. Tuep^ou^cd (vezi Al. Graur, Notes d'etymologie roumaine, în bl iv, p. 108).
16
I. rizescu
14
15
prefixe  noi  neproductive  şi  puţin productive
17
POST-
Are valorile :
1) Care urmează după ceva (în spaţiu) Substantive : postfaţă — fr. postface.
Adjective:   postpalatal „care se articulează la partea posterioară a vălului palatului — fr. postpalatal posttonic „care urmează după silaba tonică — fr. posttonique
postpune — fr. postposer.
2. „Care se referă la ceva, ce se petrece după ceva (în timp)" Substantive : postdată.
Adjective:   postdiluvian „care a avut loc  după diluviu" — fr. postdiluvien
postbelic „care se referă la perioada de după un război" postmeridian „de după amiază" — fr. postmeridien postoperatoriu „care se produce după o operaţie" — fr. postoperatoire. Verbe : postdata „a pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată posterioară datei redactării" — fr. postdater.
3. Legat de al doilea sens este şi cel care arată „un raport de subordonare, subsumare" : postverbal, postnominal — fr. postnominal.
RETRO-
revenire
Are valoarea de „ceea ce e în urmă, în trecut; acţiunea de înapoiere,
Substantive1:  retroacţiune „acţiunea care se exercită asupra situaţiilor şi faptelor din trecut"
retrogradaţie (astron.) „mişcare aparentă de la est la vest a planetelor printre stele" — lat. retrogra-datio
retrocesiune „actul prin care se retrocedează ceva" — fr. retrocession
retrovizor „oglindă la vehicule pentru a vedea ce e în urmă" — fr. retroviseur
retroversiune „traducere din nou a unui text în limba din care a fost tradus" — fr. retroversion, it. retro-versione
retromorfism (lex. tehn.)„trecerea la o stare inferioară de metamorfism a unora dintre rocile cristaline"  — fr. retromorphisme.
1 Şi substantivul retro (cuvînt folosit în jocul de biliard).
Adjective
Verbe :
retrograd „care merge înapoi" — lat. retrogradus retroactiv „care se aplică unui fapt din trecut" — fr. retroactif, it. retroaitivo
retrospectiv „care priveşte în urmă, care se referă
la faptele trecute" — fr. retrospectif.
retroceda „a da cuiva înapoi un drept, un teritoriu
etc. pe care acesta îl cedase mai înainte" — lat.
retrocedere
retrograda „a trece pe cineva într-un post mai mic" — lat. retrogradare.
SIM- (SIN-)
Prefixul există şi în cuvinte neanalizabile în romîneşte : simetrie, -sintaxă, sistem.
Are valoare de „împreună cu, apropiat".
Substantive:   simpatriot1 „compatriot"  (Caragiale, o. vii 63)
— ngr. OTU[JLTCaTpt(OT7](;
simpatie „apropiere sufletească" — fr. sympathie sinarmonism „apropierea, uniformizarea consecventă a timbrului unor foneme contigue din interiorul aceleiaşi silabe". (Cercetări de lingvistică, Academia Eepublicii Populare Eomîne, Filiala Cluj, Institutul de lingvistică Cluj, II, 1957, p. 97) sinsemantisw „dependenţă semantică şi gramaticală" (sg ii 142).
Adjective :
simpatetic „care simte la fel" (Asachi, s.l. ii 125) — germ. sym-patlxetisch
simpatic „care inspiră simpatie" — fr. sympathique.
SUR-
Eeprezintă prefixul francez sur- <lat. super-. Apare în unele împrumuturi neanalizabile : surmenaj, surpriză, survol („zborul deasupra unui teritoriu determinat") etc.
Are valoare de „pe, peste, deasupra" ; de asemenea o valoare intensivă.
Substantive :
surplus „ceea ce este în plus" — fr. surplus surfaţă „suprafaţă" — fr. surface
i Deoarece primele sunete se pronunţă în greceşte simb-(nu simp-) este posibil ca în romîneşte să fi exercitat o anumită influenţă atît cuvîntul de bază din limba romînă (patriot), •cît şi derivatul dintr-o altă limbă.
c. 3743
18 î. RIZESCU 16
surreălism „suprarealism" fr. surrealisme
survoltor (lex. tehn.)  aparat cu ajutorul căruia se măreşte o
sursă de energie electrică — fr. survolteur surnatural „supranatural" (Priveau pe dascăl ca pe o fiinţă surnatu-
rală. Negruzzi, i 6) — fr. surnaturel surnumerar (Pontbriant, d. s.v.) „supranumerar" — fr. surnu-meraire*
Verbe:
surnumi „supranumi" (Noi, tinerii sunmmiţi bonjurişti, v-am admirat. Alecsandri, p. i 1365) — fr. surnommer survegliea „supraveghea" (Ghica, s. 108) — fr. surveiller ( surpasa „a depăşi, a întrece" — fr. surpasser
surescita „a cauza o sporire excesivă a energiei vitale" (Mintea \ lui... surescitată   de   basme...   Vlahuţă, d.  25) —fr. surexciter 1 surfila „a coase superficial, rar" — fr. surfiler * (
surveni „a veni deasupra, a se produce pe neaşteptate" —fr. survenir surprinde „a da peste cineva pe neaşteptate" — fr. surprendre 1.
Cauzele neproductivităţii acestor prefixe
1) Sensul unor prefixe noi e apropiat de al unor prefixe vechi romîneşti (dintre care unele productive). Astfel ab-, pen-, per-, par- au sensuri apropiate de :des-, ne-, răs-, pre-, stră-, (A se compara : abstrage — desprinde-, parcurge ^Hffiăbate etc). Alteori prefixul neproductiv este
sinonim cu un alt prefix nou, care a devenit productiv (ob—contra-; sim--
con-; ipo--sub-).
2) Formarea unor derivate care aparţin, în special, unei terminologii ştiinţifice restrînse (medicină, ştiinţele naturii): meta-, peri-, epi-. Aşadar, productivitatea este limitată de valoarea lexicală a temelor2.
3) îfeproductivitatea unor prefixe este o continuare a situaţiei din limba latină şi din limbile romanice : ob-, cis-, Mpo- (pentru ultimul trebuie să ţinem seama şi de faptul că limba are nevoie să marcheze mai cu seamă ideea de superlativ decît cea de diminuare).
4) în cazul în care dubletele pot forma deopotrivă derivate cu diferite părţi de vorbire şi dacă unul din ele e neproductiv, acestea nu se vor putea dezvolta (de exemplu sur- va rămîne neproductiv din cauza lui supra-, care e productiv).
1 De asemenea şi termenul sportiv surclasa : Meciurile restanţă disputate ieri în cadrul categoriei A la fotbal s-au încheiat cu rezultatele : la Cluj Ştiinţa a surclasat pe Metalul Tîrţjo-vişte (6 — 1) inf. buc., nr. 2560, 1961.
2 Un caz similar găsim în limba rusă, în care sufixele -am, -acm sînt neproductive deoarece formează adjective cu precădere de la substantive, ce indică membrele şi organele corpului omenesc (cf. V. V. Vinogradov, CoepeMeHHhiu pyccnuu nsun, Mopawjioeun, 1952,, p. 51-53).
PREFIXE  NOI  NEPRODUCTIVE  ŞI  PUŢIN  PRODUCTIVE ig
Aşadar aceste prefixe pot fi împărţite în : 1) neproductive propriu-zise şi 2) puţin productive.
Trecerea unor prefixe neproductive în categoria celor puţin productive. Cauzele care determină acest proces1
Nu toate prefixele neproductive pot fi puse pe acelaşi plan în ceea ce priveşte dezvoltarea lor. Unele, ca de exemplu : cir cum-, jdis-x ex-, post-, retro- au mai multe şanse de a deveni productive decît altele. De pe acum se observă că unele derivate sînt mai frecvent folosite (implicit şi prefixele lor), sînt în număr mai mare. Derivate noi, chiar fără model străin, se formează şi azi sub ochii noştri : circumlunar, circumsolar2.
Cauzele care determină acest proces sînt multiple :
1. Unele au sensuri care nu pot fi întîlnite la celelalte prefixe, ca de exemplu : ex- „acţiunea de a scoate", retro- „acţiunea de a înapoia", post-, meta- „după". O dată cu completarea golurilor din sistemul valorilor prefixelor romîneşti, noile prefixe intră în opoziţie semantică cu celelalte (ex-jîn-; post-jpre- etc).
Opoziţia semantică este una din cauzele care determină trecerea unor prefixe neproductive în categoria celor productive. Se ştie, de exemplu, că folosirea frecventă a lui în- a influenţat în acelaşi sens şi pe des-z (antonimul lui în-). Din aceleaşi motive, în- va influenţa şi pe ex- : de asemenea pre- va determina ca prefixul post- să devină productiv.
Este posibil ca influenţa lui în- asupra lui ex- să se exercite şi din alte motive. Se ştie că primul prefix are un rol important în formarea de noi verbe. Această valoare, care apare şi la ex-, se va dezvolta, probabil, deoarece în procesul istoric al formării cuvintelor în limba romînă se observă subordonarea verbului faţă de substantiv. Acest lucru devine mai vizibil deoarece de la verbe formate prin simpla alipire a desinenţelor personale (iarnă >ierna) se trece la verbe derivate cu sufixe şi prefixe care marchează că verbul derivă de la substantiv (bum^b>îmbumba)A. Deşi în romîneşte ex- nu a format verbe ca în franceză, latină (enerver, lat. eneruare < e-+neruus)5 este posibil ca după enerva, enumera, elibera, elucida (împrumuturi şi calcuri din franceză, latină), prefixul să capete această valoare şi pe terenul limbii romîne.
2. Unele prefixe intră în derivate care denumesc acţiuni, unelte legate de tehnică, ca de exemplu : extrage, extracţie, erupţie etc. Aceasta
1 Pentru explicarea acestui proces, vezi si Probleme de lingvistică generală, voi. III,, p. 124-136.
2 în limba rusă cuvîntului circumlunar îi corespunde : ,,zbor în jurul lunii" oâjiem jiynu» Pravda 8 n. 1959.
3 Cf.  Sextil   Puşcariu,   Das  rumănische  Prăfix des- în Zeitschrift fur romanische Philologie, Halle, Berlin, 1943, p. 7.
4 Acad. Al. Graur, Caracterul sistematic al limbii, în Viata romîneascâ, nr. 6, 19589 p. 99-100.
5 E. Littre, op. cit., s.v.
20
i. rizescu
18
este o dovadă că productivitatea prefixelor este organic legată de procesele vii ale dezvoltării vocabularului1.
3. Unele derivate cu prefixe neproductive sînt legate de alte derivate, prin cuvîntul de bază comun, în cadrul aceleiaşi serii lexical gramaticale (extrage — sustrage — retrage — distrage — abstrage — contrage).
4. Se ştie că prefixele în limba romînă, ea şi în cele mai multe limbi indo-europene2, formează derivate mai ales cu verbe. Aceasta se explică prin faptul că cele mai multe prefixe sînt la origine adverbe şi prepoziţii.
Multe dintre prefixele neproductive formează însă derivate nominale*
Următorul tablou este elocvent:
Substantive şi adjective :
peri-
sim-
cis-
infra-
meta-
epi-
hipo-
pen-
subst.
7 4
1 3
3
4 7
2
adj.
1
2 2
Substantive, adjective şi verbe : subst.
circum- 6 retro- 10
^is-O 17 ex- 1 post- 8
adj.
vb.
1
2
14 1
Aşadar, prefixele neproductive, prin rolul deosebit pe care-1 au în sistemul nominal, conţin în germene posibilitatea de a depăşi graniţele neproductivităţii. Şi aceasta mai cu seamă prefixele care formează un număr mai mare de derivate. Astfel dis-,sinonim cu_jd§ş-^ are toată şansa de a deveni productiv deoarece primul formează substantive, adjective şi verbe, pe cînd al doilea, în special verbe. Astfel trebuie relevat faptul că dis-3 intră în concurenţă cu a- : disimetrie — asimetrie; disonanţă — asonanta şi poate cu in- : disconvenabil (Costinescu, v.) „inconvenabil".
1 O dovadă că aceste derivate se răspîndesc este şi faptul că ele pot fi întîlnite şi în vorbirea populară. Astfel în textele dialectale culese de colectivul Centrului de cercetări fonetice şi dialectale am găsit numeroase derivate cu aceste prefixe : iespoziţie, ivaporează, (ţipînd) dis-peratâ; prin surprindere; împărate sînt la dispoziţia dumneavoastră. De multe ori vorbitorii folosesc după derivatul neologic şi sinonimul respectiv, mai vechi: să parcurgă, să meargă.
2 în legătură cu limba rusă, K. A. Levkovskaia arată că în sistemul nominal prefixele nu constituie mijlocul principal de formare a noi cuvinte ,,iar majoritatea prefixelor nominale nu sînt legate cu formele paradigmatice ale cuvîntului" (O nperjyuncauiiu e cucmeMe cjioeo-oâpasoeanun, Moscova, 1956, p. 26^.
3 Este posibil ca dispreţ să fie format pe teren romînesc şi nu luat din italiană disprezzo (dlem s.v.). Sub forma despreţ apare la creangă, a. 145, RtJSSO, s. 61, m. i. cae agi ale, c. 90 etc.
19
prefixe  noi  neproductive  şi  puţin productive
21
5. Folosirea unor derivate în locul perifrazei uşurează, în genere, procesul de comunicare (a se compara : zborul împrejurul lunii — zborul circumlunar). Funcţia comunicativă a limbii poate fi realizată mai bine şi atunci cînd folosim derivatul în locul cuvîntului de bază care este prea încărcat de sensuri (în cazul în care ambele cuvinte au sensuri apropiate).
TEAGE
Subiectele mai tuturor acestor producţii au fost trase din istoria naţională. Caragiale,  o. iii 221. Trage miere dintr-o plantă. Cona-chi, p. 278.
EXTEAGE
Din vîna populară extrage Dela-vrancea şi unele  motive de basm.
vianu, a. p. 172.
Maşinile extrag zahărul din sfeclă. dlrc, s.v. extrage
VENI
De-ar veni o întîmplare nouă, pe care am ajuta-o să se prefacă în minune. Sadoveanu, d. p. 110.
ŢINE 1
Boierul.. . se tot silea ca să nu pufnească de rîs, dar la urmă nu s-a mai putut ţinea. Sbiera, p. 266.
SUEVENI
Dacă nu survine vreo complicaţie. .. în două săptămîni e zdravăn ca mine şi ca dumneata. Cez. Petresgu, c. v. 206.
ABŢINE Se abţine de la fumat.
VENI
Fireşte că în două-trei zile îmi vm[banii], Caragiale, o.vii 7.
PAEVENI
Să însărcineze pe Bolliac să facă să parvie în mîinile comandirului armatei turceşti un dar de valoare. Ghica, a. 625.
PEINDE
Spînul răpede îşi aţinteşte privirile asupra lui Harap Alb, şi nu ştiu cum îl prinde zîmbind. Creangă, p. 233.
SUEPEINDE
Alaltăieri balul, ieri întîlnirea aceea unde i-ain surprins. Negruzzi, III 491.
1 Ţine cu acelaşi sens, în Carte cu învăţătură (1581) a diaconului Coresi : Postulă iasti nu numai să ne ţinemu de bucate. 51/28.
I. rizescu 20
în genere, se admite că un prefix devine productiv îţrtr-o limbă atunci cînd formează derivate pe terenul acelei limbi, fără un model străin1. Prefixele pe care le-am avut în vedere în lucrarea de faţă sînt împrumuturi şi calcuri. Ar trebui poate găsite formaţii fără model străin pentru a dovedi că unele dintre aceste prefixe au trecut limitele neproduc-tivităţii, apropiindu-se de tipul celor productive. Dar chiar şi simpla calchiere e o dovadă a tendinţei spre productivitate.
Acest lucru e destul de greu de demonstrat în cazul unor cuvinte noi în limbă şi care au corespondente în alte limbi nu numai ca sens, ci şi ca formă internă. Prefixul post-, despre care am arătat că poate fi socotit printre cele puţin productive, are ca derivat adjectivul postbelic, în opoziţie cu antebelic. Sînt acestea împrumuturi, calcuri sau sînt formate pe terenul limbii romîne fără model străin ? Acestor cuvinte le corespund în franceză d?avânt-guerre, d? arr ier e-guerre. în italiană după cum ne asigură mai multe dicţionare2 există cuvîntul anteguerra (nu antebellico) „il tempo primo della guerra, e s'intende prima della guerra mondiale del 1914" şi dopoguerra ,,il periodo turbolent6 di disagio morale e materiale che e seguito alia guerra mondiale del 1915—1918". Cît despre postbellico acesta e rar folosit. De aceea e posibil ca postbelic*, antebelic să fie formaţii romîneşti deşi cuvîntul de bază nu există independent.
Tot pentru a dovedi că acest prefix a început să devină productiv trebuie luat în consideraţie că unele derivate cu postA sînt mai rar folosite în alte limbi decît cuvintele corespunzătoare din limba romînă, ca de exemplu fr. postposer faţă de rom. postpune.
De altfel dacă am forma azi noi derivate cu post- (de exemplu post-merge) sau chiar cu alte prefixe care încep să devină productive (retroservi)^ &m avea impresia că aceste cuvinte circulă de mult în limbă.
notă
în limba romînă prefixele n-au nici un rol gramatical 6. Este adevărat că uneori putem constata, în cazul derivatelor cu prefixele studiate în această lucrare (ca şi cu
1 De multe ori, etimologiile înregistrate în dicţionare ne pot înşela asupra productivităţii unui prefix. Astfel, DLEM arată că inframicrob e format din intra-microb. S-ar părea deci că prefixul a început să devină productiv pe terenul limbii romîne. Acest cuvînt e împrumutat din franceză (unde a fost creat de Ch. Nicolle). (e adevărat că azi în franceză se foloseşte mai mult termenul virus, decît inframicrobe). Aşadar, nu avem nici un motiv să considerăm că prefixul infra- a depăşit graniţele neproductivităţii.
2 Fernando Palazzi, Novissimo dizzionario della lingua italiana, Milano, 1940, s.v.; Nicola Zingarelli, Vocabolario della lingua italiana, Bologna, 1942, s.v.
3 e curios că în dlrm se arată că antebelic are ca etimologie: ante -{- lat. lit. bellicus, iar postbelic din post + belic.
4 Am întîlnit şi cuvîntul postcalculaţie Vînzarea cu clauza postealculaţie este interzisă. Buletinul Oficial (Bucureşti), 1953, p. 115.
5 Cred că retroacţiune e format pe teren romînesc fără model străin (retro--{-acţiune sau de la retroactiv).
6 în latină, există verbe intranzitive care devin, prin derivare cu prefixe, tranzitive: adire aliquem, circumire urbem, transcendere Alpes (în care şi prepoziţiile respective cer acuzativul); de a: emenea exire limen (probabil prin opoziţie semantică cu intrare locum ^Ernout-Thomas. Syntaxe latine, ediţia a H-a, Paris, 1953, p. 20—21).
21 prefixe  noi  neproductive  şi  puţin productive
alte prefixe), anumite schimbări faţă de cuvîntul de bază, ca de exemplu în erupe care e intranzitiv pe cînd rupe e tranzitiv. Această transformare nu e provocată de ex-(e-) deoarece prezenţa prefixului ar fi trebuit să afecteze în acelaşi sens (cuvînt de bază, tranzitiv — derivatul, intranzitiv) toate derivatele cu acest prefix.
Schimbarea tranzitivităţii verbului a rupe se datoreşte unor cauze de ordin lexical şi anume derivatul erupe a căpătat sensul de „a ieşi" care este intranzitiv. Din aceleaşi motive parcurge e tranzitiv faţă de curge (intranzitiv), deoarece are înţelesul de „a străbate".
Uneori se poate constata că derivatul e folosit mai ales la una dintre diateze, cuvîntul de bază la alta. Astfel : abţine (refl.) — ţine (act.).
în aceste cazuri, derivatul provine de la unul din sensurile verbului care se găseşte la aceeaşi diateză (abţine de la unul din sensurile verbului a ţine şi care este ia diateza reflexivă).
Se ştie că multe derivate cu prefixe neproductive au la bază cuvinte vechi romîneşti : ab-, sus- (ţine); par-, sur- (veni) etc.
Dacă sub raport lexical aceste prefixe întăresc elementele vechi ale fondului principal lexical, este posibil ca ele să aibă un anumit rol şi în regularizarea sistemului gramatical. Astfel de exemplu derivatele formate de la a pune, a ţine, a veni etQ. sînt folosite rar (sau chiar de loc) în formele regionale la care sînt întrebuinţate cuvintele de bază : eu expun, (mă) abţin, susţin şi nu eu expui, abţiu, surviu; de asemenea să sur-vină şi nu să survie.
Faptul că nici prefixele noi neproductive n-au rol gramatical, ca şi celelalte prefixe, dovedeşte că ele se supun legilor prefixaţiei romîneşti1.
Variante formale şi dublete
Printre prefixele neproductive noi putem găsi unele care au dublete printre cele vechi moştenite : dis^Jdes-2; ex-js-; per-\pre-.
în cazul unor derivate sinonime, primul prefix apare în derivate cu cuvinte noi, al doilea, cu cuvinte vechi, ca de exemplu :
disculpa—dezvinovăţi *' disparat—desperecheat
disjunge—despărţi.
Chiar dacă la început, derivatul — cu cuvîntul de bază nou — era format cu des-, ulterior prefixul dis- i-a luat locul:
dj^pret^ m, JI) — dispreţui
despune (Deci crăiile ce despărţea, şi supt hatmani oblăduifori le des-punea. Cantemir, hr. 243) — dispune.
1 Iată de ce nu avea dreptate a. Darmesteter atunci cînd considera că prefixele noi „nu se supun legilor prefixaţiei care guvernează compunerea în franceză, ci legilor din limbile din care provin" (op. cit., p. 210).
2 Şi în franceză există dubletele : dis- (savant) — des- (popular) discrediter — decrediter.
i. rizescu 22
Situaţia nu poate fi generalizată. Uneori, derivatele sinonime (eu cuvîntul de* bază nou) folosesc ambele prefixe : disociaţie — descompunere1 dispreţ — desconsider aţie2.
Pot fi şi cazuri în care unul din dublete este împrumutat, iar celălalt moştenit. în acest caz apare fiecare prefix cu forma respectivă, ca de exemplu : ex-fs- : spune — expune.
Alte prefixe noi apar sub forma în care au fost împrumutate dintr-o limbă romanică, dar şi sub forma corespunzătoare latină : fr. sw-/lat. super-. Cele mai multe derivate cu sur- au fost înlocuite prin supra- deoarece ultimul era simţit ca ,,un element lingvistic autohton" datorită asemănării fonetice şi semantice cu asupra şi deasupra?. Astfel surfaţă (Negruzzi, ii 44, Odobescu, i 376, Ionescu, d. 140) apare chiar în perioada pătrunderii noilor prefixe sub forma suprafaţă (1859 uricariul, y 171).
Cu toate acestea au rămas unele derivate numai cu prefixul sur-1 surplus, surprinde, surveni.
,,De ce nu-i posibil să spunem supraplus, supraprinde, suprapriză" etc. se întreabă acad. Iorgu Iordan. Şi în continuare : ,,Să fie numai o chestie de obişnuinţă ? Dar se pare că încă de la început romînii n-au „putut" să înlocuiască pe sur- prin supra-*".
Mult mai greu este de răspuns de ce n-au fost înlocuite derivatele surveni, surprinde prin supraveni, supraprinde. Este posibil ca un anumit rol să-1 fi avut faptul că vorbitorii n-au simţit în aceste cuvinte valoarea locală sau cea de intensificare caracteristice acestui prefix. Pentru ei sur- a avut în aceste cazuri sensul de ,,brusc, pe neaşteptate", sens care-1 deosebea de celelalte derivate cu supra-. Nici în surclasa vorbitorii nu şi-au dat seama de sensul de ,,supra" al prefixului.
O situaţie asemănătoare cu sur-, supra- o au şi prefixele sus-5, sub- în : susţine, sustrage. Popular cuvintele apar sub forma : substrage (substrage apa din tarlaua de orez. Centrul de cercetări fonetice şi dialectale) şi — subţine6 (mat. folk. 17), supţine (vîrcol, v. 48).' Forma cu sus- pentru sub- se datoreşte probabil influenţei formei latineşti susţinere.
1 Unele derivate noi sînt formate cu prefixul des- (descalifica).
2 Regional des- apare sub forma dis-: disHnare (kogălniceaott, sa. 41), disţăra „ex-patria" (Părintele meu împărţea în disţerare soarta multor boieri. asachi, si,, n 131); dizlega (ibid. 136); pînză distrămată (ibid. 65); dizgruma „strangula" (KogĂlniceajstu), distrona „detrona" (stamati, d., s.v.).
3 Cf. R. Ocheşeanu, Prefixele superlative în limba romînă, în SFG I, p. 45.
4 Iorgu Iordan, Limba romînă actuală, ediţia a Il-a, Bucureşti, 1947, p. 214.
5 în Observaţii asupra prefixului sub- în limba romînă în Omagiu lui Iorgu Iordan Bucureşti, 1958, l. Vasiliu arată că redarea fr. sous- prin su- (ca în suscrie, subarbă) ar fi „un accident" (p. 884, nota 4).
6 în dicţionarul lui Stamati apare suscripţie „subscripţie".
23 prefixe  noi  neproductive  şi  puţin   productive 25
Printre variantele formale ar trebui amintite şi lat. circum-, fr. circon-1 circumferinţă — circonferenţă; circumvecin — circonvecin (Protopopescu^
d.?  COSTINESCU, v., PONTBRIANT, d.).
în vorbirea populară, prefixul nou per- e pronunţat pre- (fiind asociat la vechiul prefix romînesc pre-) : Ne-o premii ta la artilerie (graiul, 1 436).
Numărul prefixelor neproductive noi este destul de mare (21) \ împreună cu celelalte prefixe noi numărul lor se ridică la 32. Ele au, în genere, un caracter livresc. Faţă de 8 prefixe vechi aceasta reprezintă o creştere şi o dezvoltare importantă. Marele număr de prefixe noi, savante, nu este specific limbii romîne, ci poate fi întîlnit şi în alte limbi romanice. Astfel în franceză sînt 27 prefixe latine, de origine populară, 20 latine savante^ şi 3 din alte limbi2.
îmbogăţirea sistemului prefixelor romîneşti, ca şi trecerea unor prefixe neproductive în categoria celor productive, duce la o serioasă îmbunătăţire a mijloacelor de formare a cuvintelor în romîneşte.
Ca şi sistemul sufixelor, sistemul prefixelor romîneşti înregistrează o creştere şi o dezvoltare importantă. Nu aceeaşi este situaţia în alte limbi, în rusă, de exemplu, unde numărul sufixelor a crescut de-a lungul veacurilor într-o mare măsură, sistemul prefixelor s-a schimbat puţin. ,,în esenţă, ne folosim şi acum de acel sistem prefixai care caracterizează limba din epoca unităţii slave"3.
Prefixele străine se întîlnesc în rusă de obicei în cuvinte de origine străină sau care nu intră în fondul principal (de exemplu prefixele a-, extra-, re-^ dis-, inter-). Se formează totuşi derivate de la teme ruseşti cu prefixele : anii-, arhi-*.
în romînă, prefixele neproductive formează derivate nu numai cu cuvinte noi, şi ci cu cele din fondul principal lexical (uneori cu sensurile mai noi ale acestor cuvinte).
în acest fel se poate spune că ,,prefixul şi radicalul se regăsesc reciproc după ce o mie cinci sute de ani au fost despărţite", cum s-a exprimat foarte plastic acad. Al. Graur5.
Unii lingvişti consideră că împrumutarea unui mare număr de prefixe (ca şi de alte elemente) ar duce la frînarea dezvoltării limbii.Invazia acestor prefixe savante, arată Darmesteter, a oprit la un anumit punct progresul limbii franceze"6.
1 în dicţionarul lui Costinescu prefixul apare sub forma circon-. De asemenea şi în dicţionarul lui Protopopescu şi Popescu ; circonveni, cîrconvoluţie (Vezi şi acad. Iorgu Iordan,. Un dicţionar de neologisme romîneşti din anul 1862, SCL I, fasc. 1, 1950, p. 69).
2 Knud Togeby, Structure immanente de la langue francaise, în Travaux du Cercle lin-guistique de Copenhajue, 1951, p. 16.
3 I. m. Şanskii, OcHoeu c/ioeoo6pa3oeamejibH080 anajiuza, Moscova, 1959, p. 36.
4 I. M. Şanskii, Onepnu no pyccKOMy Cjioeoo6pa3oeanuw u jiencuKojweuu, Moscova,. 1953, p. 36.
5 Op. cit.-, p. 27.
6 Op. cit.,?. 209.
*26 I. rizescu
Este posibil ca limba, în cazul în care nu ar fi împrumutat prefixe, să fi recurs la alte căi pentru a face faţă cerinţelor crescînde ale procesului de comunicare între oameni şi anume': 1) ar fi folosit (sau dezvoltat) perifrază, 2) ar fi îmbogăţit prefixele existente cu unele valori noi, 3) ar fi format noi prefixe din prepoziţiile şi adverbele existente în limbă (aşa cum prepoziţiile : de, sub au- întărit noile prefixe). Dar şi prefixele împrumutate pot ajuta limba să-şi îndeplinească rolul ei social. Ca o dovadă în acest sens s-ar putea invoca şi faptul că unele prefixe noi au devenit productive pe teren romînesc, iar altele sînt pe cale de a deveni productive.
PREFIXELE INTER-, ÎNTRE-
de
ELENA CARABULEA
Inter avea, în limba latină, valoare de prepoziţie şi de prefix. Prefixul inter- (din in + ter cf. osc. umbr. anter1) avea în derivatele latineşti sensul de :
1. ,,între" : intercalo, intercedo, interpono, interuenio;
2. ,,intermitenţa (la interval, din timp în timp)" : interaestuo, inter-mitto, interuiso;
3. într-un număr mic de derivate inter-, ca şi per-, indica ideea de „risipire, distrugere, moarte" : intereo, interficio, interimo2.
Inter- a servit, de asemenea, la formarea substantivelor de tipul : intercilium, intermedium, interuallum?.
Prefixul apare în unele limbi romanice, în general, cu aceleaşi semnificaţii şi formează două serii de derivate :
a) cuvinte cu prefixul latin moştenit (prefixul apare sub forma entre-în franceză, spaniolă şi portugheză, (in)tra- în italiană);
b) derivate formate cu prefixul împrumutat mai tîrziu din latină pe cale savantă (prefixul şi-a păstrat forma latinească în toate limbile romanice în care apare).
în limba franceză categoria derivatelor cu entre- este formată mai ales din verbe, mai rar din substantive şi indică4 : 1. entre + verb
1 Stolz-Schmalz, Lateinische Grammatik, ediţia V-a prelucrată de Mânu Leumann şi John Bapt. Hoffmann, Munchen, 1928, p. 510.
2 A. Ernout şi A. Meillet, Dictiormaire etymologique de la langue latine, voi. i, ediţia a IV-a, Paris, 1959', p. 312-313.
3 Ibidem, p. 313.
4 Pentru valorile prefixului în limba franceză vezi Kr. Nyrop, Grammaire historique de la langue frangaise, voi. III, Copenhaga, 1908, p. 217.
28 elena   carabulea 2'
la verbele reflexive „reciprocitatea" : s'entr'accuser, s'entr'aider, s'entre-baiser, s'entr'aimer1
la verbele active :
a) „în mijlocul": entrecouper, entrecroiser,  entrelacer, entremeler
b) „pe jumătate" : entr'ouvrir, entrevoir, entrebâiller.
2. Derivatele formate din entre- + nume (entrebat, entrecours, entrf acte) au valoarea „în mijlocul, în spaţiul dintre".
Inter- se combină mai ales cu adjective, mai rar cu substantive sau verbe.
Derivatele cu inter- marchează :
a) o situaţie în spaţiu sau în timp între alte două corpuri sau fenomene (intercostal, intermede)
b) un raport de reciprocitate (inter allie, intercontinental)
c) separarea (intercepter, interdire)2.
Deşi formaţiile noi se produc în tot momentul, prefixul inter- joacă un rol „relativ modest în limba modernă", cele mai multe formaţii sînt specifice stilului savant3.
Inter- fiind un prefix savant, a pătruns şi în limbi neromanice şi foloseşte la denumirea unor termeni internaţionali: rus. uumepeoKajibHuăr uwnepHaşuouaAbHbiu, uumepcensuohhuii; germ. internaţional, Interpunktion, Intervall, intervenieren; engl. internaţional, inter dependence, interregnum, interval etc.
★
în limba romînă s-a păstrat numai prepoziţia lat. inter. Lat. inter-cu valoare de prefix, nu s-a menţinut.
în perioada modernă prefixul a fost împrumutat din limba franceză (cu amîndouă formele sub care se găsea : entre- şi inter-) şi, sub influenţa şcolii latiniste, direct din latină (sub forma inter-). ■
Inter- apare în romînă, ca şi în celelalte limbi romanice, sub forma latinească, iar entre- a fost redat sub două forme :
a) între-, prin apropierea de prepoziţia rom. între;
b) antr- în cîteva derivate care par neanalizabile pentru vorbitorii limbii contemporane : antrepozit < fr. entrepot, antrepriză* < fr. entre-prise, antract < fr. entr^acte^antricot < fr. entrecote etc.
Lucrarea se va ocupa de formaţiile cu între- şi inter-, deoarece antr-nu este simţit de vorbitori ca un element derivativ.
Primele atestări ale derivatelor formate cu între-, inter- datează din secolul al XlX-lea (la începutul secolului sporadic, spre sfîrşitul lui, se pare, mai numeroase). Este greu de precizat numărul derivatelor cu
1 Originea unei formaţii de tipul s'entr'aimer se găseşte în lat. inter se amare devenită se inter amare (cf. Kr. Nyrop, op. cit., p. 217).
2 Quillet, Dictionnaire encyclopealique, F-K, Paris, 1935, p. 2405.
3 Kr. Nyrop, op. cit., p. 231.
4 Faptul că antrepozit şi antrepriză apar şi sub formele tntrepozit (golescu, î. 31) şi tntrepriză (Negruzzi, i 342) ne indică că au fost analizabile pentru vorbitorii care le-au folosit şi poate mai sînt şi astăzi pentru unii (tntrepozit, de exemplu, mai apare şi în limba conteni-„ porană).
:3 prefixele   INTER-,    ÎNTRE- 29
aceste prefixe în secolul al XlX-lea pentru că majoritatea lor sînt specifice anumitor stiluri. Am considerat că dicţionarele apărute în această perioadă reflectă, cel puţin într-o oarecare măsură, starea limbii din acea perioadă, chiar dacă unele, în special cele bilingve, ar putea conţine cuvinte inexistente în limbă, create de autori sau traduse. De aceea voi da lista cî-torva dicţionare din secolul al XlX-lea pe care le-am parcurs indicînd în dreptul fiecăruia numărul derivatelor analizabile întîlnite.
1. Yaillant, v. :  1  derivat cu între-, nici un derivat cu inter-.
2. Negulici,  v. : nici un derivat cu între-, 9 derivate cu inter-.
3. Stamati, d. : 3 derivate cu între-, 3 cu inter-.
4. Polizu, v. : nici un derivat cu între-, 1 derivat cu inter-.
5. Codrescu, d. : 8 derivate cu între-, 6 cu inter-.
6. Protopopesgu, d. : nici un derivat cu între-, 8 derivate cu inter-.
7. Pontbriant, d. : 9 derivate cu între-, 4 cu inter-.
8. Costinesgu, v. : 9 derivate cu între-, 16 cu inter-.
I. După cum reiese din lista dată, numărul formaţiilor cu între-şi inter- este relativ mic în secolul al XlX-lea în comparaţie cu numărul formaţiilor care apar în dlrg sau dlrm.
Derivatele formate cu aceste prefixe sînt, în general: a) cuvinte curente în limbajul obişnuit ca întreprinde, întrerupere, întrevedere, internaţional, interveni, interzice-, b) cuvinte aparţinînd terminologiei ştiinţifice ca inter costal, interlinie (şi întrelinie), interpoziţie, interpuncţie, intersecţie etc.; c) cuvinte neobişnuite, creaţii ad-hoc, care nu au rămas în limbă, ca : întredormire, întremurire (Heliade, o. ii, p. 304), întrecunoaştere, interlunie (Costinesgu, v., s.v.) întredouâ (Codrescu, d., s.v.) între-coastă (spre deosebire de inter costal care a rămas), întredomnie (Pontbriant, d., s.v.).
Majoritatea formaţiilor care apar în dicţionarele menţionate sînt neologisme împrumutate sau calchiate după limba franceză, mai puţin •după latină, italiană, sau germană.
II. în dicţionarele bilingve se întîlnesc numeroase inconsecvenţe în traducerea corespondentelor franţuzeşti cu entre- sau inter-, în sensul că în unele dicţionare corespondentele sînt redate prin inter- + tema, în altele prin între- + tema. Astfel, în dicţionarele lui E. Protopopescu, şi V. Popescu sau al lui Xegulici apar forme ca : intermediar, intersecţie, intervenire; în dicţionarul lui Pontbriant : întremediar, întresecţiune, m-trepune, intrecostal, dar : interveni. De asemenea în dicţionarul lui Codrescu apar derivatele întrepune, întreveni, dar : intersecţiune,intercostal. în unele dicţionare formaţiile franţuzeşti sînt redate, de cele mai multe ori, prin între- + tema (cf. Pontbriant), în altele prin inter- + tema (în dicţionarul lui Neguliei sau al lui Protopopescu nu se întîlneşte nici o formaţie cu între-). De altfel nici numărul derivatelor nu este acelaşi, deşi unele dicţionare apar cam în aceeaşi perioadă. La Pontbriant sau Costinescu, de exemplu, sînt inserate mai multe formaţii, la Protopopescu, Negulici, Stamati — mai puţine. Numărul mai mare sau mai mic de derivate depinde şi de întinderea dicţionarului.
30 elena   carabulea 4
III. în afară de inconsecvenţele de tipul celor menţionate sub punctul II, în dicţionarele bilingve se întîlnesc ezitări şi în ce priveşte redarea corespondentului franţuzesc printr-un derivat sau prin perifrază. De exemplu în dicţionarul lui Vaillant majoritatea sînt redate prin perifrază :
entre-ligne ,,loc între două linii" entr^ouvrir ,,a crăpa uşa, ochii etc." interdiction ,,oprire, punere sub epitropie" interrompre ,,a curma" intervalle „curgere de vreme"
dar :
entreprendre „întreprinde'5.
în dicţionarul lui Costinescu — uneori prin derivate :
interrompre „întrerumpe"
entre-ligne „între linie"
intervenir „întreveni" alteori prin perifrază :
entr'ouvrir „a crăpa , a deschide pe jumătate"
interligne ,,sip&ţiul între două linii scrise"
inter costal „se zice de ceea ce este între coaste".
Treptat, situaţia în limbă a celor două prefixe se clarifică : între- rămîne un prefix puţin productiv, folosit în special în formaţii neologice împrumutate în secolul al XlX-lea, inter- devine un prefix neologic productiv în anumite stiluri ale limbii. Cercetarea tuturor formaţiilor cu între- şi inter- va lămuri mai bine situaţia acestor prefixe în limba contemporană1.
★
Voi da, mai întîi, lista integrală a formaţiilor cu între-. Lista este alcătuită pe baza textelor şi a dicţionarelor parcurse, începînd cu primele noastre dicţionare şi terminînd cu dicţionarele apărute în Editura Academiei R.P.B., şi va cuprinde următoarea împărţire :
I. Calcuri după limba franceză, germană, italiană, latină.
II. Derivate care par, a fi formate pe teren romînesc.
în listă vor fi trecute, fără a fi numerotate separat, şi derivatele formate de la cuvintele cu între-, deşi unele nu sînt formaţii romîneşti. Ele indică, într-o oarecare măsură, poziţia derivatului-bază în limbă.
I. Trebuie menţionat că derivatele care vor fi discutate sub acest punct au tema şi în romîneşte. Cum.ele au corespondente în franceză sau în altă limbă străină, este greu de făcut o delimitare strietă între cele împrumutate şi adaptate la limba romînă şi cele formate pe teren romînesc. Cert este că, pentru a se forma în limba romînă, cel puţin pentru unele din ele, trebuia să existe modelul. De aceea trebuie 'să admitem că măcar unele dintre aceste formaţii provin din franceză,
1 Nu vor fi luate în discuţie formaţiile cn între- sau inter- care nu sînt analizabile în limba romînă {întreba, intercala, interjecţie etc).
5 prefixele   INTER-,   ÎNTRE- ■ 31
germană, italiană etc. Fiindcă nu se poate face o delimitare strictă, se va indica la fiecare derivat atît modelul străin cît şi posibilitatea formării lui în romîneşte. Numai acolo unde sensul nu permite apropierea de cuvîntul temă din limba romînă se va da numai echivalentul străin :
a) calcuri mai mult sau mai puţin exacte după limba franceză :
1. întreciocni (Macedonski, o.'iv 90) < între- + ciocni (cf. fr. entrechoquer); întreciocnire;
2. întrecoastă < între- + coastă (cf. fr. entrecote);
3. întrecunoaştere < între- + cunoaştere (cf. fr. s'entreconnaître);
4. întredeschide < între- + deschide (cf. fr. entr'ouvrir); întredes-ehidere, întredeschis, întreăeschizătură;
5. întredomnie1 < între-  + domnie (cf. fr. interregne);
6. întrefier < între- + fier (cf. fr. entrefer);
7. întrelinie < între- + linie (cf. fr. interligne) dar: interliniar;
8. întremînca (da) < între- + mînca (cf. fr. entremanger); între-mine are;
9. întrepătrunde < între- + pătrunde (cf. fr. entrepenetrer); întrepătrundere ;
10. întreprinde (cf. fr. entreprendre); întreprins, întreprindere, întreprinzător;
11. întresfîşia (da ms.) < între- + sfîşia (cf. fr.  entredSchirer);
12. întretăia < între- + tăia (cf. fr. entrecouper); întretăiat, întretăiere-,
13. întreţese < între- + ţese (cf. fr. entretisser); întreţesătură, între-ţesere, întreţesut;
14. întreucide (da ms.) < între- + ucide (cf. fr. entretuer);
15. întrevedea < între- + vedea (cf. fr. entrevoir); întrevăzător, întrevăzut, întrevedere;
16. întrezări < între- + zări (cf. fr. entrevoir); întrezărire, întrezărit.
b) întrevorbi şi întrevorbire sînt calcuri după germ. unterreden şi Unterredung2. La tdrg este atestat şi întrevorbitor.
c) întremurire reproduce probabil it. tramortire. Cuvîntul apare numai la Eliade 3 fără context.
d) Sînt cazuri în care nu se poate şti precis dacă avem a face cu calcuri după franceză, germană, italiană sau cu traduceri după rusă :
întreţine ar putea avea model atît pe fr. entretenir cît şi pe germ. unterhalten;
întramesteca (bunuri întramestecate) poate avea model atît fr. entremeler cît şi germ. untermengen sau untermischen4;
întrerupe: a) fr. interrompre-, b) germ. unterbrechen;
întrelăsa reproduce germ. unterlassen sau it. (in)tralasciare; este o formaţie neobişnuită. Mai folosit pare abstractul lui verbal întrelăsare :
1 întredomnie, ca şi întrecoastă, întrecunoaştere, sînt formaţii personale.
2 Vezi  Iorgu  Iordan,   Limba romînă actuală. O gramatică a „greşelilor9', Bucureşti, 1947, p. 201, care consideră pe întrevorbire decalchiat după germ. Unterredung.
3 Op. cit., p. 304.
4 Vezi Iorgu Iordan, op. cit., p. 201.
S2 elena carabulea
Mi-a povestit încet, cu întreruperi lungi, cu întrelăsări înţelepte. Galac-tion, o. I 212;
întrajutorare (întrajutorare frăţească) ar putea reproduce atît fr. entr'aide cît şi rus. esauMonoMouţb. Fiind o formaţie recentă (da nu o înregistrează) înclinăm spre ultima posibilitate menţionată.
Pe întrîmbla „a umbla printre" atestat numai la anon.car cu derivatele lui : întrîmblare şi întrîmblător da îl consideră format din între- + umbla după lat. intercedere. Deoarece sensul este oarecum diferit de al lat. intercedere, întrîmbla ar putea fi o formaţie romînească.
II. Un număr mic de derivate par a fi formaţii romîneşti; în dicţionarele pe care le-am avut la îndemînă n-am găsit nici corespondentele lor directe, nici termeni apropiaţi ca înţeles :
1. întredormire (apare numai la Heliade, o. II 298)
2. întretîlni şi
3. întrebirui sînt date de acad. Iorgu Iordan ca exemple de „creaţii nouă"1.
4. întregol (lex. tehn., s. v.)
5. întredinţi : Mărimea spetei nu atîrnă de lungimea ei, ci de numărul întredinţilor care îi are. Pamfile, i. g. 268
6. întreocliia2 „a cădea bolnav" (Despre vite) A căpăta boala de sîngerat. Densusianu, ţ. h. — cu participiul întreochiat „care suferă de boala de sîngerat" (da ms.).
Din analiza exemplelor date se desprind următoarele concluzii :
a) Majoritatea cuvintelor formate cu prefixul între- sînt verbe {derivate de la verbe). De la verbe s-au format uneori abstracte verbale (infinitive, participii), nume de agent sau de instrument; alteori ele s-au format după model străin (întreprinzător, întrerupător, întreţinător, între* vorbitor).
b) Cîteva derivate — întrajutorare, întrecoastă, întredinţi, întredomnie, într efier, întregol şi întrelinie — sînt substantive3 format edin între-+ substantiv. Aşadar formaţiile cu între- pot fi cuprinse în două tipuri :
A. prefix + verb (derivat verbal)
B. prefix + substantiv (derivat substantival).
Tipul A a avut ca model derivatele franţuzeşti formate cu entre-; excepţie face derivatul întreochia pe care da ms îl consideră, pe bună
1 „Nici una nu se dovedeşts prea fericită". Op. cit., p. 201.
2 în monografia Anchete dialectale din valea Jiului, care se găseşte în manuscris la Centrul de cercetări fonetice şi dialectale din Bucureşti, apare şi forma tntrochea „(despre cai) : a se îmbolnăvi, a suferi de zlmbre".
3 în da apare şi intrăport considerat un derivat format din întră- (= între-) şi port. Cuvîntul este ilustrat prin citatul din DOSOFtEi, v.s. 82 : De la dînşii deprinzîndu-şi pârul tundzînd supt acel durios şi călugărilor de folos intrăport şi este glosat ca„port pe care îl au membrii aceleiaşi clase sociale, cf. uniformă". De aici s-ar putea trage concluzia că prefixul între-apare şi în textele vechi. în realitate avem a face, aşa cum a arătat prof. J. Byck, cu o greşeală de tipar : „Lucrurile se lămuresc dacă pe intrăport, tipărit într-un singur cuvînt, îl despărţim firesc în verbul întră şi substantivul port şi renunţăm la ordinea de cuvinte neromînească. Eustratie întră supt acel port durios şi călugărilor de folos, cu alte cuvinte intră în tagma călugărească sau îmbracă rasa călugărească (J. Byck, Dicţionarul limbii romîne, în Gazeta literară, an. iv, nr. 47 (193), 1957, p. 4).
I 7 prefixele   INTER-,   ÎNTRE- 33
i1 dreptate, ca un derivat format din locuţiunea între ochi. Uneori au fost
redate prin între- + temă şi formaţii germ. cu unter- sau rus. cu esauMo-, \ Unele derivate din tipul B cred că sînt formate deosebit de cele din
■:> tipul A : pentru a explica derivatele substantivale trebuie să se por-
i' nească de la construcţiile prepoziţionale: „porţiunea care se găseşte
între coastă sau între două goluri (la zid), spaţii care se găsesc între dinţii unei spete de ţesut" etc. Limba romînă a putut dezvolta şi fără model străin acest tip.
Prefixul între- a păstrat, în linii mari, valorile fr. entre-.
1. Cele mai multe derivate verbale sînt reflexive reciproce (~ unul cu altul, ~ unul pe altul, ~ unul prin altul) : întremînca, între-ciocni, întrepătrunde, întresfîşia, întretăia, întreucide, întrajutorare.
2. Unele derivate cu între- arată îndeplinirea aproximativă a unei acţiuni, îndeplinirea ei pe jumătate, din cînd în cînd, cu intermitenţe. Astfel a întredeschide înseamnă „a deschide puţin sau în parte (uşa, fereastra, ochii etc.)" —- faţă de a deschide (cf. fr. entr^ouvrir), întrevedea — „a vedea din cînd în cînd, vag, în treacăt, pe jumătate" ; tot aşa a întrezări.
Cu unele verbe de mişcare între- exprimă :
3. amestecul, îmbinarea : a întreţese înseamnă „a amesteca într-o ţesătură fire sau modele de altă culoare sau altfel; a introduce ceva nou sau accesoriu într-o scriere, vorbire";
4. suprimarea, întreruperea unei acţiuni (la mijloc) : a întretăia ,,a tăia ceva la mijloc sau în alt loc „a întrerupe „a rupe la mijloc, a face să înceteze, a suspenda, a conteni, a tăia vorba cuiva" etc.
5. în unele derivate (întreprinde, întreţine) valoarea prefixului nu e ■ f             suficient de clară în romîneşte. Acestea sînt singurele asupra cărora nu
pot exista îndoieli că sînt împrumuturi. \ Unele formaţii au mai multe valori. Astfel întrevedea, întrezări au
sensul propriu menţionat sub 2, dar au şi un sens figurat : „a vederi, a bănui, a desluşi viitorul, a prevedea": Zboară cîntînd ale lor doine lungi şire de cocori. . . în care divinul Dante a întrevăzut graţioasa imagine a stolului de suflete duioase. Odobescu, iii 18 ; întrevedere poate avea şi valoare reciprocă;
întretăia a) valoare reciprocă : O, fără să presimţi ce drumuri se-ntretaie, Un zîmbet vag şi ridicat spre astru. Camil PeTrescu, v. 26 ;
*L b) valoarea menţionată sub 4 : Ar vrea adîncul bolţii cu zboru-i
\ sa-ntretaie. da ms., s.v.;
f întreţese a) valoare reflexivă : Rădăcinile în pături sub pămînt s-o
X întreţesut. Eminescu, l. p. 149;
Jj b) valoarea menţionată sub 3: Mă aflam... Ungă o desime de
t- pădure  cu esenţe diverse întreţesute de liane puternice. Sadoveanu,
| a. l. 198.
( 6. Derivatele formate din între- + substantiv au valoare locală,
I axătînd starea sau poziţia care există în spaţiul ce desparte două puncte,
3 - c. 3743
34
elena carabulea
valoare pe care o are şi prepoziţia între 1 şi prefixul inter- (v.p. 38): întrefier „porţiunea neferomagnetică care întrerupe porţiunea feromagne-tică a unui circuit magnetic", întregol „porţiunea dintr-un zid care se găseşte între două goluri" etc.
' Din cele expuse reiese că prefixul între- nu a avut o prea mare extindere în limba romînă. El a pătruns o dată cu corespondentele franceze formate cu entre- dintre care unele ca întredesehide, întrerupe, întretăia — cu derivatele lor — au o largă răspîndire, altele ca întreucidef întremînca, întresfîşia par neobişnuite. în limba contemporană, în locul lor se foloseşte mai mult perifrază. Puţinele derivate care par a fi formate pe teren romînesc sînt: a) formaţii personale (într ebir ui, într etîlni); b) întreochia este un regionalism; c) cîteva formaţii aparţin limbajului tehnic şi, prin urmare, sînt folosite de un număr restrîns de vorbitori (într ef ier, întrelinie, întregol).
Fiind un prefix puţin productiv, între- a intrat rar în concurenţă cu alte prefixe. Astfel cîteva derivate apar şi cu prefixul între-, şi cu stră- :
întretăia — strătăia : Mi-a străU iat lupul calea astăzi prin pădure. Pamfile, a. r. 260 ;
întreţese — străţese : Liane şi flori de apă să înconjure cu vegetaţia lor corpul 'meu şi să-mi străţese părul şi barba cu firele lor. Eminescu, N. 128.
Formele cu între- au rămas în limbă, cele cu stră- sînt rare, neobişnuite ; străţese ar putea fi o creaţie personală 2. Strătăia considerat de E. Ocheşeanu 3 ca formaţie romînească apare în vorbirea populară (în vorbirea din sudul Moldovei se întîlneşte şi sub această formă);
întrevedea cu sensul de „a vedea vag, nedesluşit" (vezip. 33) apare şi cu prefixul stră- (străvedea) : [Baba] se dete aproape de mine şi, străvă-zîndu-ma ca printr-o zare de sită deasă, îmi cuprinse gîtul. Vlahuţă, N. 124 şi cu prefixul pre- (prevedea*) : Soarele rotund şi palid se prevede printre nori. Alecsandri, p. iii 9; Cît pe ce să nu mai cunosc Tazlâul: într-o noapte aşa... se limpezise încît te prevedeai printr-însul. Hogaş, M. N. 232 ;
întrerupe apare şi sub forma prerupe, formă învechită : Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. Pann, la tdrg;
întrevorbi cu sensul de „a vorbi cu cineva, a se întreţine" este neobişnuit, în limba contemporană se întrebuinţează convorbi (cu derivatul abstract convorbire) : Voi. . .convorbeaţi cu idealuri Eminescu, o. i 35.
Uneori apar dublete formate cu între- şi inter- (vezi p. 39).
★
Spre deosebire de derivatele cu între-, cele formate cu prefixul inter- sînt mai numeroase. Iată lista formaţiilor cu inter-, analizabile în limba romînă, întîlnite în materialul parcurs şi în vorbirea zilnică, pe
1 Vezi ba, s.v.
2 Vezi R. Ocheşeanu, Prefixul stră- în sfc ii, p. 83.
3 Ibidem.
4 Vezi i. Rizescu, Prefixul pre- în limba romînă, în sfc i, p. 14, care afirmă că pre-din prerupe, prevedea, prezări are sensul lui între- din întrevedea, întrerupe, întrezări.
prefixele   INTER-, ÎNTRE-
35
care dlrm nu le înregistrează. Această listă nu are pretenţia de a fi completă, pentru că în momentul de faţă se creează numeroase derivate de acest fel, aparţinînd în special limbajului politic şi administrativ :
1. interafrican
2. inter american
3. interanual
4. interarab
5. interatomic
6. interauricular
7. interbalcanic
8. interbritanic
9. inter colhoznic
10. intercolonament
11. intercolonial
12. intercomunicaţie
13. intercondiţionare
14. interconectare
15. inter confesional
16. intercurent
17. interdental
18. inter digital
19. interelectronic
20. interescapular
21. intereuropean
22. interfacuităţi
23. interf ibri^r'
24. interfluviu
25. interfolicular
26. intergerman
27. interglaciar
28. interinclinare
29. interjudeţean
30. interliniar
31. interlunie
32. intermaxilar
33. intermetalic
34.
35.
36.
37.
38.
39.
40.
41.
42.
43.
44.
45.
46.
47.
48.
49.
50.
51.
52.
53.
54.
55.
56.
57.
58.
59.
60.
61.
62.
63.
64.
65.
ntermodulaţie
ntermuscular
nternodiu
nteroccidental
nteroculer
nteroraşe
nterosos
nterpapilar
nterparlamentar
nterpătrundere
nterperiodic
nterpoziţie
nterpuncţie
nterpunctuaţie
nterpunte
nterpupilar
nterregional
nterrelaţie
nterromanice
nterrupţie 1
nterschimbabil
ntersesiuni
ntersolar
nterspecific
ntersterilitate
nter şan j abil
ntertropical
nterţări
nterţug
nterversiune
nter vocalic
nterzonal.
I. O parte dintre derivatele formate cu inter- sînt împrumuturi sau calcuri după limba franceză2. Ca şi în cazul prefixului între-, derivatele cu inter- din această categorie au tema în romîneşte şi de aceea nu există cer-
1 în da apare greşit forma cu uri singur r cu menţiunea : „scris (de unii) si: inter-rupţi(un)e" ; cuvîntul este ilustrat prin citatul: După mai mulţi ani de interupţie împărtăşesc publicului tomul al II-lea a[l] Arhivii Romîneşti. akhiva b. ii 111. îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie (Bucureşti, 1960, p. 42) arată că „se scrie şi se pronunţă rr în cuvintele lormate cu prefixul inter-, cînd cuvintele de bază încep cu r".
. 2 ^n limba franceză derivatele cu inter- se împart în două categorii : a) împrumuturi din latina gata formate (interdiction, interceder); b) formate în franceză după modelul celor împrumutate (intercontinental, interoceanique). Vezi Kr. Nyrop, op. cit., p. 235.
36
elena carabulea
10
11
prefixele   INTER-, ÎNTRE-
37
germ, < lat ceea ce
untersagen). internodium în romînă
titudinea că toate sînt împrumuturi; unele dintre ele ar putea fi formate pe teren romînesc. Iată cîteva exemple : interaliat < inter- + aliat (cf. fr. interallie), interastral < inter- + astral (cf. fr. inter astral), inter comunicaţie < inter- + comunicaţie (cf. fr. inter communication), interschimbabil < inter- + schimbabil (cf. fr. interpenetration).
II. Un cuvînt, interpuncţie (în limbajul intelectualilor ardeleni), pare că este un împrumut savant din germană : Interpunktion (cf. inter -puncta care ar fi putut avea model pe germ. interpunktieren 1).
III. Unele formaţii sînt împrumuturi sau calcuri după latină, luate direct sau venite prin intermediul unei alte limbi :
a) interlunie < lat. interlunium (cf. fr. interlune, it. interlunio) interval < lat. interuallum (cf. fr. intervalle, engl. interval, rus.
uwnepeaji, germ. Interval)
interveni < lat. interuenire (cf. fr. intervenir) interzice < lat. interdico, -ere (cf. fr. interdire,
b) O situaţie oarecum deosebită are intemodiu care în limba franceză apare sub forma entre-noeud, ar fi dat întrenod, formă înregistrată în da (întrănod).
IV. Unele derivate au corespondente în mai multe limbi moderne şi nu se poate delimita care formaţie străină a servit ca model derivatului romînesc; s-ar putea să fi contribuit un singur model, dintr-o singură limbă, dar e tot atît de posibil ca la baza derivatului romînesc să fi stat mai multe modele străine sau nici unul:
interacţiune < inter- + acţiune (cf. fr. interaction, rus. esauMo-deucmeue)
interdental < inter- + dental (cf. fr. interdentale, rus. MeMC3y6miu) interdependenţă < inter- + dependenţă (cf. fr. interăependance rus.
63ăUM03aeUCUM0Cmb)
inter glaciar < inter- + glaciar (cf. fr. inter glaciaire, rus. Mewcdy-sedHunoeuii sau MeMCJiednuKOsuu, germ. Interglazialzeit)
intermaxilar < inter- + maxilar (cf. fr. intermaxillaire, germ. Zwischenkiefer)
intermolecular < inter- + molecular (cf. MeafcdyMOJieKyMpHUu sau MeowMOJieKyjisipHUu)
intermodulaţie < inter- + modulaţie  (cf. uHmepModyMiţusi)
internaţional < inter- + naţional (cf. fr. internaţional, rus. unmep-HaiţuouajibHbiii sau MeMcdyuapoduuu, germ. internaţional).
în general la termenii cu circulaţie universală este greu de precizat care formaţie şi din ce limbă a servit drept model.
Y. O serie de cuvinte par a fi derivate pe teren romînesc 2, dintre care unele ar putea fi traduse din limba rusă :
a) intercondiţionare < inter- + condiţionare (cf. rus. 63auMoo6yc-jioejieHHOcmb)
fr. intermoleculaire, rus. fr.  intermodulation, rus.
1 da ms., s.v.
2 Afirmaţia este făcută cu oarecare rezervă, deoarece, deşi în dicţionarele altor limbi, pe care le-am consultat, nu am găsit corespondentele acestor cuvinte, unele dintre ele ar putea exista.
interfibrilar < inter- + fibrilar (cf. rus. MewcoojioKOHuuu) interelectrodic < inter- + electrodic (cf. rus. MeoicdydJienmpodnuU) interraional < inter- + raional (cf. rus. MewcpauoHuuu) interrelaţie < inter- + relaţie (cf. rus. 63auMoomuomeuue sau esau-Mocemb)
interspecific < inter- + specific (cf. rus Meoiceudoeou)
b. 1. inter african
2. interamerican
3. inter arabe
4. interbalcanic
5. interbritanic
6. intercolhoznic
7. interconectare 1
8. intereuropean
9. interf acuităţi
10. interfluvii
11. intergerman
12. interinclinare
13. inter judeţean
14. intermigraţii
15. interministerial
16. interoraşe
17. interoccidentale
18. interperiodic
19. interpupilar
20. interpunte
21. interregional
22. interromanic
23. intersolar
24. interspaţiu
25. interşcolar
26. interţări
27. interţug
28. interzonal.
1. Cele mai multe derivate formate cu inter- sînt adjective, mai rar substantive, şi numai cîteva verbe 2; cele considerate a fi formate pe teren romînesc sînt în special adjective şi, mai rar, substantive.
Tema cu care se combină prefixul poate fi, la rîndul ei, simplă : intercurent, m^rspaţiu, interoraşe sau derivată : inter&iomic, inter-colhozmtf, interparlamentar, interşeolar.
2. De remarcat că derivatele adjectivale formate din inter- + substantiv apar de obicei la plural (interfacuităţi, interoraşe, interţări), spre deosebire de cele substantivale provenite din inter- + substantiv, care se folosesc şi la singular (interfluviu, interspaţiu, interpunte, interţug).
3. Formaţiile cu inter- sînt :
a) cuvinte din limbajul obişnuit (interpune, interzice)
b) termeni ştiinţifici şi tehnici (inter costal, inter digital, inter glaciar, intermigraţii)
c) termeni aparţinînd domeniului politico-filozofic şi administrativ (intercondiţionare, interrelaţie, interbalcanic, intercontinental, intergerman, interţări, intercolhoznic).
w I- Prefixul inter- are, în general, unele valori ale prepoziţiei între, adică marchează, în funcţie de natura temei:
1 în limba franceză există interconnexion, de unde rom. interconexiune.
2 în listă au fost trecute numai abstractele verbale, care apar mai des, nu şi verbele de la care acestea derivă (intercondiţionaf interconecta etc).
38 elena   carabulea 12
a) locul, spaţiul dintre două obiecte sau fenomene : interastral ,,care se găseşte sau are loc între astre", intercelular ,,care se află între celulele unui ţesut", intercolonament „distanţa care separă două coloane consecutive ale unei colonade", interspaţiu „spaţiu liber sau distanţa dintre două obiecte, piese", interţug „loc unde se încrucişează galeriile din mină", interzonal „care are loc între două zone, care leagă două zone sau este situat între două zone".
b) intervalul de timp cuprins între două faze : intercurent „care se aşază sau survine în timpul sau în cursul unui fapt, fenomen", interglaciar „intervalul de timp cu climat mai cald, din cuaternarul vechi, cuprins între două faze de glaciaţie";
c) legătura, raportul, relaţia de reciprocitate dintre două sau mai multe obiecte sau fenomene  : intercondiţionare, interdependenţă.
în această categorie intră şi adjectivele, discutate sub punctul 2, care indică raporturile dintre diferitele grupuri de oameni, formate probabil fie după modelul derivatului internaţional, fie pornindu-se de la construcţiile cu prepoziţie (v.p. 33).
După valoarea pe care o au, aceste derivate se împart în două categorii:
A. Indică relaţiile dintre diferite grupări administrative : (întreprinderi) intercolhoznice (scînteia nr.   4434,1959) ~ „care
priveşte, se referă şi are loc între mai multe colhozuri";
(întîlniri) interfacultăţi (inf. buc. nr. 1968, 1959) „care se referă, are loc între mai multe facultăţi" ;
(întîlniri) intergermane (munca nr. 3513,1959) „care are loc între cele două state germane" ;
(competiţii) interţări (inf. buc. nr. 1903, 1959) „care are loc între mai multe ţări) etc.
B. Indică raporturile existente în interiorul unei comunităţi
a) administrative :
(realizări economice) interarabe (ORizomuRi, febr. 1960, p. 90) „realizări care au loc în interiorul comunităţii arabe" ;
(colaborare) interbalcanică (în Expunerea tov. Gh. Gheorghiu-Dej, cu privire la lucrările Congresului al XXI-lea al u.R.s.s.) „care se realizează, are loc între ţările din Balcani" ;
(diferenţieri) interromanice (scl vin (1957), nr. 1, p. 115) „care au loc în interiorul teritoriului de limbi romanice" ;
b) politice :
(schimburi de vederi generale) interoccidentale1 (scînteia, nr. 4813, 1960) „care are loc între ţările din gruparea occidentală".
Cu aceste valori prefixul este productiv în limba romînă.
II. în următoarele formaţii inter- marchează oprirea, separarea : interdicţie, interpune, interzice. Cu această valoare inter- nu a fost şi nu este productiv în limba romînă.
în afară de derivatele din limbajul obişnuit, care au fost, în majoritatea cazurilor, împrumutate sau calchiate după alte limbi, se creează
1 în text apare greşit sub forma inter-occidentale.
13 prefixele   INTER-,   ÎNTRE- 39
( astăzi numeroase derivate aparţinînd domeniului ştiinţific şi politico-
administrativ. Prefixul inter- este un mijloc comod şi simplu cu ajutorul căruia se pot forma mereu derivate care să indice legăturile din ce în ce mai largi şi mai variate dintre oameni.
Aşa cum pentru exprimarea relaţiilor din interiorul aceleiaşi ţări există derivate ca inter judeţean, intercomunal, interraional, interoraşe, pentru exprimarea relaţiilor dintre ţări, continente există internaţional, inter european, interţări, intercontinental. Pe lîngă acestea apar, în special în presă, numeroase formaţii ocazionale1 ca intergerman, inter african,
\ interamerican ; ele par formaţii fireşti, existente în limbă, avînd sensul de
legături, relaţii care există „între popoarele din Africa, America" sau „între cele două state germane".
Fiind un prefix relativ nou şi neexistînd în limba romînă prefixe cu valori apropiate, inter- nu este concurat de alte prefixe. De obicei pentru redarea în romîneşte a unei formaţii străine cu inter- există două procedee : ori se calchiază corespondentul străin, ori se foloseşte construcţia sintactică
j formată din substantiv, adjectiv etc. precedat de prepoziţia dintre sau
între 2.
Trebuie totuşi menţionată existenţa formelor între-/inter- în cazul unor derivate3: întrelinie—interlinie — dar mim&i interliniar (întrelinie apare la Hamangiu, c. g. 461 în da, ms. s. v.), întrănod (economia, 152,
j în da ms.) — internod, întrepătrundere — interpătrundere (da ms.), între-
pune (Codrescu, d.? s. v.)— interpune, interrupţie — întrerupere, între-schimbare (Odobesgu, i 40) — interschimbare (dar numai interschimbabil)
j etc. De obicei formele cu între- sînt învechite, neobişnuite; dintre deriva-
tele menţionate aici numai două apar astăzi cu prefixul între- : întrepătrundere şi întrerupere.
în concluzie, deşi numărul derivatelor formate cu inter- nu este prea mare în raport cu numărul derivatelor formate cu alte prefixe, se poate afirma că inter- este un prefix productiv 4 pentru că în orice moment se pot crea derivate noi care să indice legăturile din ce în ce mai dezvoltate dintre oameni.
1 Membrii juriului din cadrul unui concurs inter şcolar au folosit termenul inter întrebare cu sensul de „întrebare pe care concurenţii aveau dreptul să şi-o pună reciproc după trei răspunsuri exacte date examinatorului". Flora Şuteu interpretînd această formaţie ca ,,o întrebare a concurentului aflată între două întrebări ale examinatorului" o găseşte nejustificată, considerînd-o o influenţă a faptului că şi concursul era numit un concurs inter* oraşe (vezi Flora Şuteu, Limba romînă, nr. 4, 1958, p. 110 — 111).
2 în vorbire se întîlnesc uneori forme pleonastice de tipul: interdependenţa dintre fenomene, întrajutorare reciprocă.
3 o situaţie similară întîlnim şi în franceză : entreposer — interposer, entrevenir — inter-venir (cf. Kr. Nyrop, op. cit., p. 235).
4 Productivitatea prefixului este totuşi relativă deoarece, ca prefix savant, inter- se foloseşte numai în anumite stiluri ale limbii.
SUFIXELE COLECTIVE DIN LIMBA ROMÎNĂ CU SPECIALĂ PRIVIRE ASUPRA REPARTIŢIEI LOR
de
FLORENŢA SĂDEANU
Studiind sufixele colective din limba romînă, m-am preocupat în special de problema repartiţiei lor. în lucrarea de faţă se va studia repartiţia sufixelor după temele la care se ataşează, din punctul de vedere al categoriei gramaticale şi al sensului (atît al temei cît şi al derivatului).
Prin sufixe colective am înţeles acele sufixe care formează substantive denumind o pluralitate, o mulţime sau totalitatea lucrurilor de acelaşi fel sau cu o caracteristică comună, precum şi substantive denumind o cantitate mare dintr-o materie. Cuvîntul lucruri trebuie luat aici în sensul lui cel mai larg care cuprinde plante, animale, persoane şi acţiuni1.
Deşi am socotit necesar să cercetez originea sufixelor şi valoarea lor în limba de origine, totuşi n-am considerat acest aspect al problemei ca pe un scop al lucrării, ci ca pe un mijloc indispensabil pentru a putea ajunge la o imagine cît mai clară a valorii sufixelor în limba romînă. Pentru completarea acestei imagini ar fi fost util să pot studia repartiţia sufixelor colective din punct de vedere istoric, să arăt cum a evoluat valoarea lor, puterea lor de derivare, cum s-au concurat unele pe altele în decursul timpului. Din păcate însă, materialul pe care l-am avut la îndemînă pentru cercetare nu mi s-a părut suficient pentru a putea ajunge la concluzii juste în această privinţă. Tot din acelaşi motiv a trebuit să renunţ la studiul repartiţiei sufixelor colective pe regiuni.
Am considerat totuşi că nu este o lipsă de consecvenţă să ating aceste probleme acolo unde bogăţia materialului mi-o permite şi să arăt că un anumit sufix este învechit sau regional.
Pentru cercetarea mea am folosit Dicţionarul limbii romîne aflat în manuscris la Institutul de lingvistică. Am luat în considerare toate
1 în restul lucrării, la clasificarea pe sensuri, cuvîntul lucruri trebuie înţeles în sensul lui restrîns (deosebit de „plante", „animale" etc).
florenţa   sâdeanu 2
derivatele colective consemnate de dicţionar, indiferent dacă ele sînt învechite sau regionale. în principiu nu am folosit altă sursă, pentru a avea un criteriu unitar de selecţionare şi o limită obiectivă pentru statistică. Am făcut numai două excepţii (care, după cum voi arăta, nu sînt excepţii propriu-zise, ci numai formale) şi anume cu lucrările : G. Pascu, Sufixele romîneşti 1 şi Ş. Pasca, Toponimice de la nume de plante 2. Aceasta pentru următorul motiv : aceste două lucrări, care cuprind o mare bogăţie de derivate romîneşti cu sufixe (cea a lui Pasca, mai ales derivate colective), au fost despuiate în principiu exhaustiv pentru dicţionarul limbii romîne. Faptul că unele cuvinte aflate în aceste lucrări lipsesc din dicţionar l-am considerat ca pe o scăpare a redactorilor dicţionarului, scăpare care poate s-ar fi corectat pînă la tipărirea lui. De aceea pentru elaborarea acestei lucrări am luat în considerare şi aceşti termeni, de altfel foarte puţini.
Adesea, cînd se vorbeşte despre derivarea cu sufixe colective se ia în considerare numai tema substantivală 3. Unii autori totuşi includ printre derivatele colective şi pe cele deverbale 4. Pe lîngă aceste două categorii, cercetarea materialului din limba romînă m-a condus la concluzia că sufixele colective se ataşează uneori şi la alte teme : la adjective, pentru a desemna o pluralitate de lucruri cu o anumită calitate comună şi, mai rar, la adverbe şi interjecţii. în ce priveşte tema adjectivală, nu mă refer aici la adjectivele care se pot substantiva, cum ar fi cazul: sărac adj. ,,care nu are bunuri materiale" 5 > sărac s. m. „persoană lipsită de bunuri materiale" > sărăcim e s. f. colectiv „totalitatea oamenilor săraci". în cazuri ca acesta se poate considera că derivatul colectiv s-a format de la valoarea de substantiv. Cuvintele la care mă refer sînt exemple în care se observă că derivatul e format de la adjectiv. (Trebuie să arăt de la început pentru a evita neînţelegerile că, deşi majoritatea exemplelor la care mă refer au mai multe sensuri, ceea ce ne interesează aici este numai sensul lor colectiv şi de aceea acesta este singurul pe care îl menţionez) : albăstrime ( < albastru) „oamenii (de la oraş) îmbrăcaţi de obicei în haine albastre",
noime (<nou, pl. noi) „oamenii noi, generaţiile noi": Nice vechimea
asupra noimii capul şi-ar ridica. Cantemir, hr. 86, vechime (< vechi) „oamenii, generaţiile vechi", udeală (<ud) „apă multă, apăraie",
mărunţiş (< mărunt, pl. mărunţi) „bani mărunţi": Răsturnă pe masă mărunţişul din buzunar. Cez. Petrescu, c. v. 47. De vreme ce aceste exemple şi altele de acelaşi fel (care se vor vedea la paragrafele respective) arată posibilitatea formării de derivate colective de la teme adjectivale, se naşte întrebarea dacă nu cumva şi derivatele
1 Bucureşti, 1916.
2 în dr. XI (1948), p. 60-83.
3 Cf. Gramatica Academiei R.P.R., voi. I, Bucureşti, 1954, p. 141.
4 Cf. Meyer-Liibke, Grammaire des langues romanes, voi. II, Paris, 1895, p. 612 ; K. Baldinger, Kollektivsuffixe und Kollektivbegriff. Ein Beitrag zur Bedeutungslehre im Franzo-sischen mit Berucksichtigung der Mundarten, Berlin, 1950. {
5 Definiţiile exemplelor sînţ simplificate, în aşa fel incît să redea numai esenţialul; această observaţie este valabilă pentru toată lucrarea.
3 sufixele   colective   din   limba   romînă 43.
de tipul sărăcime, bătrînime etc. nu sînt şi ele formate de la adjectiv, şi nu de la valoarea de substantiv a acestuia. Ceea ce se poate afirma cu certitudine este faptul că nu este nevoie să existe în limbă posibilitatea de a exprima printr-un substantiv (sau adjectiv substantivat) un singur element care să posede o calitate oarecare („sărac", „tînăr" etc.) ca să se poată forma de la acesta un derivat colectiv, desemnînd o mulţime de astfel de elemente, ci, sărindu-se peste o treaptă, se poate ajunge direct, de la adjectivul care arată calitatea, la colectivitatea de «elemente purtătoare ale aceleiaşi calităţi.
Aşadar, în loc de :
Adjectiv Substantiv Substantiv colectiv
sărac ->      sărac     ——> sărăcime
tînăr ->      tînăr ——> tineret
£tvem :
ud---> udeală
albastru--> albăstrime
vechi---> vechime
mărunt-- mărunţiş
în general, cînd se ocupă de derivatele colective deverbale, autorii iau în discuţie doar pe cele care au fost la origine abstracte verbale sau, în orice caz, pe cele formate cu sufixe care sînt în primul rînd sufixe abstracte1, în legătură cu sufixul francez -m, K. Baldinger spune: „Durch den tîbergang von der deverbalen zur denominalen Verwendung wurde -ure zum Kollektivsuffix, indem die Kollektive Idee sich nicht mehr aus der Handlung entwickelte, sondern vollig auf dem Suffix beruhte" 2.
în ce priveşte colectivele deverbale din limba romînă, fenomenul -este acelaşi. Sufixe, la origine abstracte, ca : -ură, -eală care, pe lîngă sensul abstract îl au şi pe cel colectiv, au ajuns să fie sufixe colective propriu-zise şi să formeze direct de la verbe derivate colective, fără ca acestea să mai treacă prin faza de derivate abstracte. Iată cîteva exemple : -ură: înşirătură „şirag sau salbă de lucruri înşirate", măcinătură „lucruri măcinate, făină, măciniş", rămîitură  „resturi, rămăşiţe" : Rămîitura din storsul roşiilor o
arunci sau o dai la păsări. da? rumegătură „particule de lemn rezultate din tăierea lemnului" : într-un loc au aflat o grămadă de rumegătură de feresteu. Sbiera, p. 22,
săditură „pădure tînără sădită de curînd" Chest.iv 102/68, 174 a,
vorbitură „vorbă multă",
pusătură „lucrurile puse într-un loc",
torsătură „fire toarse";
1 Cf.  Meyer-Liibke,  op.  cit, p. 612-613.
2 Op. cit., p. 176.
44 florenţa   sădeanu 4
-eală (~ială) : pâlălealâ „flăcări multe la un loc" (< pălâli, variantă a lui pălălăi, + -eală), urzeală „totalitatea firelor...": Sulul se ridică şi urzeala de pe
dînsul se nevedeşte prin iţe. I. Ionescu, m. 690, fuitueală „cîlţi, cîrpe etc„ cu care se umple puşca". Mai mult decît atît, există colective deverbale formate cu sufixe care nu au la origine valoare abstractă. Exemple : -aie :  pălălăie „flăcări multe la un loc" (< pălălăi + -aie)1,
ţăcăraie „dangăte de clopot" (< ţăcâri, variantă a lui ţăcăni, + -aie); -iş :    surupiş „pietriş care cade de pe munte la vale" (chest. IV 94/171 b)
(< surupa, var. de la surpa, + -iş); -ama : încălţamă „încălţăminte" cf. dr? xi 121, Klein, d. (< încălţa + -amă (-ame)).
Din analiza acestor exemple se poate constata că sufixele respective poartă în ele valoarea colectivă şi o imprimă derivatului format de la tema verbală direct, fără să mai existe o fază intermediară de abstract verbal.
în concluzie, repartiţia sufixelor colective după categoria gramaticală a temei la care se ataşează va cuprinde trei categorii mari: tema substantivală, adjectivală şi verbală, la care se adaugă cîteva exemple cu tema formată de la un adverb sau de la o interjecţie.
în cuprinsul fiecărei categorii gramaticale de la care se formează derivate colective se va analiza repartiţia din punct de vedere al sensului, în ce priveşte colectivele deverbale, ceea ce poate forma obiectul unei clasificări este sensul derivatului. Grupărilor făcute pe sufixe nu le corespund categorii semantice precise după sensul verbului—temă. După sensul lor, colectivele deverbale se împart în trei categorii, pe care le voi nota în clasificare cu a, b, c :
a. o acţiune repetată, deci o colectivitate de acţiuni exprimate prin verbul respectiv : vorbiiură, orăcăială ;
b. totalitatea sau o mulţime de elemente rezultate din acţiunea exprimată de verb : adunătură, măcinătură, treieriş;
e. totalitatea elementelor necesare pentru efectuarea acţiunii exprimate de verb : haleală, încălţamă 2.
Derivatele de la substantive vor fi clasificate în primul rînd după sensul temei, deoarece de cele mai multe ori diferitele sufixe se ataşează cu precădere la una sau alta din teme : nume de animale, de plante sau de lucruri sau substantive care denumesc o persoană şi pe care, pentru simplificarea exprimării, le voi numi „nume de persoane". De cele mai multe ori, la colectivele denominative sensul temei corespunde sensului
1 Cf. Iorgu Iordan, în bul. fit,., II 186.
2 K. Baldinger, op. cit., p. 20 şi urm. ajunge la concluzii asemănătoare, însă, cum era de aşteptat, fiind vorba de altă limbă, nu identice. El arată că în limba franceză derivatele colective deverbale pot să ia naştere din următoarele raporturi (faţă de verb) : 1. acţiunea însăşi (o seamă de acţiuni izolate): flatterie, causerie, crierie; 2. subiectul acţiunii—de cele mai multe ori mijlocul pentru săvîrşirea acţiunii, concretizat în persoane: m.fr. chevaucherie; 3. rezultatul acţiunii: parfumerie, li mure; 4. mijlocul pentru săvîrşirea acţiunii — un instrument: ex. sonnerie.
sufixele   colective   din   limba   romînă 45
derivatului: brad > brădet „mulţime de brazi", praf > prăfâraie „mulţime de praf". Uneori însă acest lucru nu se întîmplă şi în aceste cazuri voi face o menţiune specială.
La repartiţia sufixelor de la tema nominală se pun cîteva probleme care trebuie elucidate de la început. Este vorba în primul rînd de faptul că de cele mai multe ori sufixele de care ne ocupăm au, pe lîngă funcţia colectivă, şi alte funcţii, care adesea se întrepătrund şi care de multe ori sînt greu de delimitat. Se înţelege deci că voi fi obligată să mă ocup, cel puţin tangenţial, şi de aceste funcţii „necolective" ale sufixelor noastre. Aşa sînt: funcţia locală a sufixelor colective care se ataşează la nume de plante (-iş, -iste, -et) sau la nume de animale şi de lucruri (-arie); funcţia abstractă a unor sufixe care formează colective de la nume de materie (-ime) etc.
Pentru a putea delimita aceste funcţiuni m-am condus după următoarele principii:
în primul rînd n-am luat în considerare numai sensul atestat al unui cuvînt, ci şi sensul potenţial, prin sens potenţial înţelegînd sensul pe care un cuvînt e posibil să-1 aibă, ţinînd seama de cuvintele de acelaşi fel, formate cu acelaşi sufix.
Multe din derivatele cu sufixele -iş, -iste, -arie ş. a. sînt date în izvoare numai cu sens local. La o analiză mai amănunţită însă se poate vedea că multe dintre ele nu diferă cu nimic de cele care apar în izvoare şi cu sens colectiv. De exemplu pâpuşoişte este definit în da şi prin „lan de păpuşoi", deci colectiv, pe cînd porumbişte şi cucuruzişte numai prin „loc semănat cu porumb" ; crumpărie este dat numai ca „loc unde se cultivă crumpene", pe cînd cartoflărie are în plus şi sensul colectiv „cantitate mare de cartofi". Cred că numai întîmplarea face ca izvoarele să releve la unele derivate sensuri mai puţine decît la celelalte, cînd ele sînt de fapt sinonime. La acest lucru cred că a contribuit şi faptul că o serie întreagă de cuvinte (ca de exemplu rogoziş, cînepiş, ruginiş, meişte, săcărişte, cucuruzişte) sînt redactate în dicţionar numai pe baza materialului din Atlasul lingvistic, unde au fost date ca răspuns la întrebările 107, 110, 111 care sună : (109) Ce numire poartă un loc acoperit cu pădure de stejar, fag... ? ; (110) Cum se numeşte un loc unde se găsesc mulţi: pruni, cireşi, curpeni, rugi, rogoz... ? {111) Cum se numeşte un loc cultivat cu : in, cînepă, grîu ... ? (chest. IV, p. 11—12). Definiţia acestor cuvinte a fost formulată, prin simpla parafrazare a întrebării, astfel: cînepiş „loc cultivat cu cînepă",rogoziş „loc acoperit cu rogoz" etc. Dacă redactorul de dicţionar, cînd are în faţă un singur cuvînt de acest fel, este oarecum silit să procedeze ca mai sus, cel care cercetează toate cuvintele formate cu acelaşi sufix (ca de exemplu sufixele -iş, -işte, -et) îşi dă seama că acest sufix imprimă cuvintelor la care se ataşează şi nuanţa de sens colectivă, nu numai pe cea locală. La cuvintele unde, pe lîngă materialul din chestionar, avem la înde-mînă şi citate, care ne ajută la precizarea sensului, se impune ca definiţia existentă („loc cu. . .") să fie completată şi cu sensul colectiv. De exemplu, cuvîntul inişte este definit în da ms. „loc unde au fost semănate cînepă şi in", deşi din citatul Vedeam valuri verzi de grîne, undoirea unei inişti.
46
florenţa sădeanu
Eminescu, p. 232, reiese clar că nu unduieşte locul, ci lanul, mulţimea de tulpini de in.
Toate aceste aspecte m-au determinat să grupez în cadrul derivatelor colective şi derivate ca cele despre care am vorbit mai susf care prin structura lor sînt perfect echivalente cu cele atestate ca atare. Uneori am crezut necesar să le grupez într-o rubrică aparte sub numele „colective potenţiale".
Tot printre potenţiale am clasat şi derivatele de la verbe sau adjective, al căror sens colectiv nu se poate delimita net faţă de sensul abstract,, denumind o acţiune, rezultatul acţiunii, o calitate etc. Aşadar clasificarea finală va prezenta două rînduri dedate : cele care arată colectivele sigure,, clare pentru toată lumea şi cele care arată colectivele potenţiale.
O altă problemă s-a ivit în clasificarea derivatelor cu sufixe ca ~oarer -ăraie, -arie, -ialâ ş. a. La analiza acestor derivate s-ar putea crede, la prima vedere, că unele dintre ele, ca j'umăr'aie, flăcăraie, plînsoare, lutărie, poleială, ruginime, mîlişte nu denumesc o colectivitate de elemente, ci o cantitate mare dintr-o materie, ieşind astfel din sfera colectivelor. Spre această concluzie ne-ar putea îndrepta şi definiţiile din dicţionare şi glosare care de multe ori folosesc cuvîntul mare cu acelaşi sens — cred eu — ca şi cuvîntul mult. De ex. flâeâraie „flacără mare" — în loc de „multe flăcări la un loc". Aici se pune întrebarea dacă se poate trasa o limită precisă între colectivele desemnînd multe elemente la un loc şi cuvintele care denumesc o cantitate mare dintr-o materie. Dacă am avea de ales numai între cuvinte ca cele de mai sus, pe de o parte, şi colective ca ţărănime, copilărime, brăăet,j)e de alta, deosebirea netă dintre ele ar putea'eventual să determine eliminarea celor dintîi, socotindu-le ca necolective. Dar între cele două categorii net delimitate există şi trepte intermediare. Dacă, de exemplu, pietriş, bolovăniş, grohotiş sînt considerate de toată lumea drept colective, căci înseamnă o cantitate mare de pietre, bolovani, sfărîmături de piatră, la fel nisipişte, nisipiş „cantitate mare de fire de nisip", atunci tot aşa şi ninsoare „o cantitate mare de fulgi ninşi" e un colectiv. Pornind de la acest raţionament, am considerat la fel pe fumăr aie ca „o cantitate mare de particule de fum", pe flăcăraie ca „o cantitate mare de flăcări", -pe plînsoare ca „o cantitate mare de lacrimi" : îşi şterge plînsoarea. Coşbuc, f. 103. Şi dacă nisipişte este colectiv, e normal să fie colective şi mîlişte, lacovişte, jarişte, formate cu acelaşi sufix, caracteristic colectivelor. De altfel am putea să ne întrebăm de ce s-au mai creat cuvinte ca mîlişte şi jarişte cînd le aveam pe mîl şi jar, dacă nu tocmai pentru a exprima ceva mai mult decît cuvîntul de bază şi anume colectivul. Acesta este principiul după care m-am condus în clasificarea derivatelor în -oare, -âraie ş. a. 1.
1 Multe dintre exemplele de care am vorbit sînt considerate colective şi de către acad. Iorgu Iordan (bl IX, p. 56 : apăraie, fumăraie, glodăraie) şi de către acad. Al. Graur (bl> IV, p.70 —71 : aporie, colbărie, fumărie, glodărie). K. Baldinger, op. cit., p. 8, vorbeşte cam în acelaşi sens cînd spune : ,,Diese Vielheit kann grundsătzlich zweierlei Art sein, nămlich entweder eine kollektive Masse, eine Menge, die wir als Ganzes kollektiv empfinden, ohne dass der einzelne Bestandteil dabei eine individuelle Rolle spielte (z. B. eboulis „Trummerhaufen") oder aber der Gedanke an die einzelnen Teile in der Vorstellung bestehen bleibt (z. B. a.fr. baronaille ,,die Gesamtheit ner Barone").
sufixele   colective   din   limba romînă
47
Exemplele care totuşi nu se pot încadra cu precizie printre colective au fost clasate printre potenţiale.
Un principiu de bază pentru recunoaşterea unui colectiv este faptul că acesta, deşi denumeşte o pluralitate de elemente, este folosit la singular 1. La prima vedere s-ar părea că acest principiu a putut să-mi servească drept criteriu absolut pentru statistica pe care urmează să o fac. Astfel un cuvînt, ca asprime „părţi aspre ale unui loc", derivat cu sufixul -ime, care formează foarte multe colective, nu poate totuşi să fie considerat colectiv, deoarece din felul cum este folosit în texte se vede că numai la plural poate avea sensul respectiv : Se urcă... prin strîmtorile şi asprimile munţilor. Bălcescu, m. v. 384. La fel: crinărie are sensul „diferite specii de crin", dar numai la plural (h. v 97); bâbărie „leacuri, credinţe, superstiţii" mai ales la plural: Cine ascultă la băbării râmîne desculţ. Jipescu, o. 76. Aşadar, aceste cuvinte n-au fost incluse printre colective.
Totuşi, uneori sînt şi excepţii: se pare că există o tendinţă în limbă de a se exprima ideea de colectiv în mod analitic. Acest fenomen se manifestă în primul rînd prin nevoia de a se adăuga un cuvînt de întărire : „mulţime", „mult", înaintea colectivelor, deşi ideea de „mulţime" intră în însăşi noţiunea de colectiv.
Astfel,'deşi gălbinet înseamnă „mulţime mare de galbeni", îl întîlnim într-un citat în care se spune : Şi'dete... mult gălbinet. Gorjan? h. ii 160, iar vorbitură, care înseamnă „vorbă multă", apare în citatul: Vor-bitură multă şi fără socoteală. Iorga, i. l. iii 526 ; la fel bănet „bani mulţi", în citatul: Tot mai are Dobrişan... Mult bănet Şi grea avere, Teo'dorescu, p. p. 474.
Acest lucru ne arată că sufixele colective, sau cel puţin unele dintre ele, nu mai sînt destul de expresive pentru a exprima singure ideea de colectiv şi au nevoie să fie întărite. Tot această „slăbire" a expresivităţii lor duce şi la folosirea la plural a unor cuvinte colective 2. Uneori această întrebuinţare la plural poate fi explicată prin intenţia de a exprima ideea de mai multe colectivităţi. Exemple : Grindină foc arzător De vieturî stricător, şez. iii 117. Viile noastre şi smoehineturile noastre şi măsli-neturile. biblia, la tdrg. Curţile albe.\ . pierdute în mijlocul unor pomete. EMinescu, n. 56. în aceste exemple vieturi (pluralul colectivului met)\ smochineturi, măslineturi (plurale de la smochinei şi măslinei) şi pometuri (pluralul lui pomet) se pot interpreta ca „mai multe colectivităţi de vie, de măslini, de pomi" etc.
în alte cazuri însă, folosirea la plural a colectivelor pare inexplicabilă şi cred că trebuie înţeleasă, cum am mai arătat, ca un semn de „slăbire" a lor. Iată cîteva exemple de acest fel:
1 Cuvinte ca îmbrăcăminte, încălţăminte au fost la origine plurale neutre (de la îmbrăcă-mint, încâlţămînt), aşa cum îngrăşăminte este pluralul lui îngrăşâmint sau acoperăminte este pluralul lui acoperămîni. Apoi au început să fie simţite ca singulare feminine cu sens colectiv (cf. cdbe s.v.). Deşi fac parte dintre colective, aceste cuvinte nu se încadrează în acest studiu, deoarece, după cum se vede, la formarea lor nu a contribuit nici un sufix, iar terminaţia lor -minte, deşi ar fi putut fi simţită ca un sufix colectiv, n-a intrat în formaţia altor cuvinte cu această valoare.
2 Cf. şi K. Baldinger, op. cit., p. 142, unde se spune : „Die Anwendung des Pl. bedeutet also eine Sch'wăchung der Kollektivbedeutung sich auswirkt".
48 florenţa sădeanu
Cîrpet „mulţime de cîrpe" : A împărţit mălaiul, slănina şi cîteva cîrpeturi. Galaction, o. i 293. Acelaşi cuvînt efolosit corect în altă parte: Se cheltuia zadarnic vopseaua şi eîrpetul. Klopstock, f. 91,
Cuconet „mulţime de cucoane" : Unde sînt cuconeturile de la crucea roşie6! Pas, z. ii 113. Acelaşi autor foloseşte cuvîntul şi la singular cu acelaşi sens : Studenţii făcuseră scandal la Teatru unde cuconetul juca în spectacole... pe limba franţuzească, id. ib. 66,
Ţolet „mulţime de ţoale, totalitatea ţoalelor (cuiva)" : Le plătesc... ori în bani, ori în ţoleturi. Pamfile, s.v. 178. La acelaşi autor întîlnim însă : Baba şi-a scos ţoletul din cofă şi a pornit. în da, s,v„
Cuscrei „mulţime de rude" : Solgăbirăii stau acolo şi alte cusereturi pe lîngă ei. Viciu, gl.,
Sticlărie „tot soiul de obiecte de sticlă" : Farfuriile şi sticlăriile ce vor fi (a. 1822). uricariul, xi, 349.
Unele cuvinte au ajuns, trecînd probabil prin aceeaşi fază, să nu mai fie folosite decît la plural cu sens colectiv : brînzeturi, pînzeturi.
Toate aceste exemple şi altele de acelaşi fel m-au convins că acest criteriu, al folosirii colectivului exclusiv la singular, nu este un criteriu absolut pentru statistică. Simplul fapt că un cuvînt este folosit la plural nu trebuie să ducă la excluderea lui automată dintre colective. Bazîndu-mă pe această concluzie am introdus printre colective cuvinte ca firet, care la origine are sens colectiv, deşi în prezent se foloseşte cu acelaşi sens pluralul fireturi.
Urmînd criteriile expuse mai sus, am găsit 25 de sufixe cu funcţiune colectivă. Acestea sînt: 1 -eală (-ială), 2 -ină, 3 -iştină, 4 -ură, 5 -tură, 6 -eaţă, 7 -ie, 8 -arie, 9 -aie, 10 -ăraie, 11 -anie, 12 -ame, 13 -ime, 14 -ărime, 15 -oare, 16 -tate, 17 -iste, 18 -ărişte, 19 -ar, 20 -iş, 21 -ăriş, 22 -et, 23 -ăret, 24 set, 25 -ărit. (Am aşezat sufixele în ordinea alfabetică a terminaţiei, ca în felul acesta sufixele compuse să stea alături de cele care intră în componenţa lor : -ăraie lîngă -aie, -arie lîngă -ie etc).
V 1. -eală (cu varianta -ială). Sufix de origine slavă; cf. sufixul slav -adjio (cu varianta -ajio)1. Forma -ială apare după tema vocalică (fleşcăială, fuituială, năclăială, poleială etc), iar forma -eală după cea consonantică (agoniseală, îngăimeală, haleală, năsădeală etc).
Sufixul -eală (-ială), care formează de obicei derivate abstracte, are şi 23 de derivate care pot fi considerate colective. Dintre acestea, doar 11 mi s-au părut sigur colective; aşa sînt:
agoniseală (< agonisi) „totalitatea celor agonisite" : Mănîncă agoniseala albinelor lucrătoare, hem, 525,
urzeală (< urzi) „totalitatea firelor (urzite) prin care se trece bătătura" : Sulul se ridică şi urzeala de pe dînsul se nevedeşte prin iţe. I. Ionescu, m. 690,
1 Cf. Al. Graur, scl nr. 3-4, 1956, p. 272. Cf. şi articolul Sufixul -eală, în sfc, ii, p. 129, în care autoarea, Elena Ciobanu, discută părerile diferiţilor lingvişti privitoare la acest sufix.
9 sufixele   colective   din   limba romînă
fuituială (<fuitui) „cîlţi, cîrpe, hîrtie, cu care se fuituieşte puşca", gălbenealâ (< galben) „masă de obiecte de culoare galbenă". Herz-Gher. m. ii—iii 408.
Celelalte urmează să fie aşezate printre potenţiale, deoarece e greu de precizat dacă au trecut linia de despărţire dintre sensul de acţiune sau de rezultatul acţiunii şi sensul colectiv. Aşa sînt de exemplu : bleotocăreala (< bleotocări) „flecăreală, vorbă fără socoteală" : Bleotocăreala de vorbe fără socoteală. Vlahuţă, la tdrg, despre care nu se poate afirma cu precizie că reprezintă „o colectivitate de acţiuni" (colective derivate de la verbe, grupa a) sau pur şi simplu „rezultatul acţiunii de a bleotocări". în aceeaşi situaţie se află orăcăială (< orăcăi) „scîncete, plînsete" : Se auzeau orăcăială şi râgnet. Jipescu, o. 149, cicăleală (< cicăli), flecăreală (< flecari) etc.
Deşi în statistică potenţialele vor avea un loc aparte, în analiza repartiţiei pe teme ele vor fi considerate la un loc cu celelalte colective.
Din cele 23 de derivate despre care am vorbit, 20 sînt formate de la tema verbală şi, afară de unul singur (îngăimeală < îngăima), celelalte toate sînt formate de la verbe de conjugarea a IV-a.
7 fac parte din grupa a: bleotocăreala, cicăleală, flecăreală, văicăreală etc.
8 fac parte din grupa b : agoniseală, chiverniseală, fulguială, urzeală; acesta din urmă face parte în acelaşi timp şi din grupa c : „totalitatea firelor care servesc la urzit" : Fetele... torc fuioru* ca picioru* Şi urzeala ca tînjala. mîndrescu, l. p., 139.
5 fac parte din grupa c : haleală (< hali) „lucruri de halit", fuituială {< fuitui), fleşcăială (< fleşcăi) „noroi subţire (în care fleşcăi cînd calci)".
3 sînt derivate de la adjective, arătînd o mulţime de lucruri cu o calitate comună : acreală (< acru) „murături, acrituri", gălbenealâ (< galben), udeală (< ud).
2. -ină. Pentru etimologie cf. lat. -ina (moştenit în cuvinte ca rădăcină < lat. radicina1) şi sl. -ina 2.
Există 4 derivate colective în -ină, 3 de la nume de plante, avînd în acelaşi timp şi sens local nfagma (< fag), mMăină ('< mălai), rugină (< rug) şi 1 de la nume de lucvxîfrfEupînâ(<<s^)77tt)talitatea stupilor" : (Chest. vi 37/12). ^—'——
3. -iştină (-aştină). Compus din -iste + -ină (vezi paragrafele privitoare la aceste sufixe).
Toate cele 9 derivate colective cu acest sufix compus au corespondente sinonime formate cu sufixul simplu -iste : bar aboiştină—bar oboiste, bobiştină—bobişte, cînepiştină—cînepişte, curechiştină—curechişte etc. Acest fapt ne îndreptăţeşte să credem că derivatele s-au format de la cuvintele respective în -iste, la care s-a adăugat, pentru întărire, suf. -ină, cu aceeaşi valoare.
1 Cf. Meyer-Ltibke, op. cit., p. 541.
2 Cf. Pascu, op. cit, p. 204; cf. şi Pasca, op. cit, p. 81.
4 - c. 3743
florenţa  sadeanu 10
8 dintre cele 9 colective în -iştină sînt derivate de la nume de plante* Două dintre ele apar cu varianta -aştinâ: cucuruzaştină şi rogozaştinâ \
Un derivat este format de la nume de lucruri: gunoiştină.
Este interesant de observat că toate aceste derivate sînt atestate numai în nordul Ardealului sau (două dintre ele : mălăiştină şi barabu-liştină) iii nordul Moldovei.
4. -ură. Derivat din lat. -ura, acest sufix formează în special derivate abstracte de la verbe. Are însă şi cîteva derivate colective, în număr de 5. Patru denumesc o mulţime sau o cantitate de lucruri rezultate dintr-o acţiune : plînsură „lacrimi", strînsură „recoltă; mulţime de oameni", scursură „oameni de nimic", mulsură, „cantitate de lapte muls (de la o oaie)". Acestea fac parte din grupa b şi le-am socotit potenţiale. Unul face parte din grupa c : umplutură „lucruri cu care se umple ceva (o armă, o mîncare") : La brîu cu 7 pistoale, fără leac de umplutură. Bibicescu, p. p. 161.
Toate exemplele sînt derivate de la participiul trecut al unor verbe de conjugarea a IlI-a.
Acest sufix este studiat de obicei — pe baza etimologiei — împreună cu sufixele -atură, -ătură, -itură2 etc. (vezi nr. 5). însă în lucrarea de faţă, în care primează criteriul semantic, am socotit că e mai bine să îl dau separat pentru a putea arăta repartiţia lui proprie, deosebită de a celorlalte.
5, -tură (-ătură, -itură). Derivat din lat. -tura, din cuvinte ca bătătură < lat. battitura, călcătură < lat. calcatura, coptură < lat. coctura, legătură < lat. ligatura 3.
Vocala -ă- sau -i- se adaugă după cum derivatul provine de la un verb de conjugarea I sau a IV-a; afuma> afumătură, coji > cojitură»
Acest sufix, care formează mai ales derivate abstracte de la verbe, are şi valoare colectivă. Dintre cele 53 de colective în -(ă)tură şi -(i)turăf pe 26 le-am considerat potenţiale. Cele mai multe — 44 din totalul lor — sînt derivate de la verbe.
40 fac parte din grupa b :
adunătură „lucruri adunate" : Mergînd pe la şură, nu văd pic de-adunătură, doine, 172,
afumătură „carne afumată",
alergătură „agoniseală, lucruri dobîndite prin muncă" : Ne-au luat toată alergătura noastră strînsă cu multă anevoinţă. Comunicat Bădulescu-Codin, în da,
auritură,, lucruri aurite" L. M., Barcianu, la f el curătură, dărăcitură? descărcătură, înşirătură, măcinătură, pilitură, treieretură etc. 3 fac parte din grupa a : văietătură, văierătură, vorbiturâ. 1 din grupa c :
aruncătură „lemne uscate de aruncat în foc" Comunicat Corbu, în da.
1 Forma -aştinâ n-a fost încă explicată. Cf. Pasca, op. cit., p. 81.
2 Cf. Luiza Seche, Sufixat -ură (-atură, -ătură, -etură, -itură, -sură, -tură) în sfc, volumul de faţă, p. 187 — 196.
3 Cf. Meyer-Liibke, op. cil., p. 583, Luiza Seche, op. cit., p. 187.
11 sufixele   colective   din   limba romînă
Unele derivate intră în două categorii (b şi c) : secerătură : „cereale secerate" (b);    cereale care urmează să fie secerate" (c),
cositură : „iarbă cosită" (b); „iarbă care urmează să fie cosită" (e).
După cum se poate observa, toate derivatele formate de la tema infinitivului sînt de conjugarea I sau a IV-a (32 la număr) : adunătură < aduna + -(ă)tură, dărîmătură < dărîma + -(ă)tură, cositură < cosi + -(i)tură, săditură < sădi -f -(i)tură etc. Cele formate de la pers. 1 prez. ind. sînt mai ales de conjugarea a Il-a şi a IlI-a : căzătură, rămîitură, răzătură. Un număr de 7 derivate de la tema participiului sînt toate formate de la verbe de conjugarea a IlI-a : alesătură, adusătură, mul-satură, torsătură etc.
în afară de derivatele de la tema verbală, suf. -(ă)tură şi -(i)tură mai formează 5 colective de la tema substantivului, derivate de la nume de lucruri :
armătură1 „totalitatea armelor" : Să îmbrăcară cu platoşile, cu toată armătura. Dosoftei, v. s. 17, crăngătură „desiş de crengi",
frunzătură „frunziş" : îşi ridica ochii prin frunzătura nucului. Galaction, o. i 69,
pînzătură „cantitate mare de pînză",
scămătură „totalitatea scamei care iese la ţesut".
4 derivate sînt formate de la adjective, arătînd o mulţime de lucruri cu o calitate comună :
albitură „pui de peşte" : în baltă. . . nu se mai putea ţine. . . decît puţină albitură. Sadoveanu, p. m. 11 şi „totalitatea strugurilor albi dintr-o vie" : Albitura se pune într-o parte, negritura în altă parte. Ciau-
şanu, GL,
cruzitură (şi cruzătură) „fructe verzi, necoapte, crude", udătură „tot ce se mănîncă cu mămăligă (lapte, varză, ceapă)". Cf. I. Ionescu, c. 93. ■
6. -eaţă. Derivat din lat. -icia, moştenit în limba romînă în cuvinte ca : negreaţă < lat. nigritia 2, purcăreaţă < lat. *porcaricia < porcari-cius 3, mătreaţă < *matricia 4.
Există 7 colective formate cu sufixul -eaţă.
5 sînt derivate de la substantive. 4 de la nume de lucruri :
fîneaţă (< fîn + -eaţă) 5 „o mulţime de fîn",
negureaţă (< negură + -eaţă) „nori negri mulţi"  VîRCOL, v. 96.
Dintre acestea, 2 sînt formate cu varianta -ăreaţă :
1 da consideră pe armătură derivat din lat. armatura, poate prin filieră polonă.
2 eew 5921.
3 cdde nr. 1429,  cf. eew 6658.
4 cdde nr. 1071.
5 Cf. şi Langue et litterature, ii (1945), p. 38 unde cuvîntul este explicat din finaţ cu schimb de sufix. Explicaţia din dlrm, fenicia [prataj, nu mi se pare convingătoare. Cf. si cdde nr. 590. '
florenţa   sădeanu 12
fumăr eaţă (<fum + -ar (sub influenţa lui fumărie, fumăr aie) + -eaţă) „fum mult",
mustăreaţă (must + -(ăr)eaţă) „suc, sevă a plantelor".
1 de la nume de plante:
grîneaţă (< grîu, pl. grîne + -eaţă)1 „grînele semănate (de cineva)" Atacul nu se seamănă într-o mirişte de grîneaţă. I. Ionescu, c. 188.
2 sînt derivate de la adjectiv :
dulceaţă (< dulce + -eaţă) „bunătăţi, lucruri bune de mîncat; bogăţii, rod al pămîntului" : Dulceaţa pămîntului mînca-veţi. Coresi, c2 67. Lua... dulceaţa de la 4 ţări. Alexandria, 1,
verdeaţă (< verde + -eaţă) „vegetaţie, ierburi, plante verzi" : Au ars buruianele şi toată verdeaţa. Dosoftei, v. s. HOx-
7. -ie. Pentru etimologie cf. gr. -ta, lat. -ia, sl. hi€2.
Probabil că este vorba de sufixul grec, intrat la noi în limbă prin intermediul latinei şi întărit de sufixul slav cu aceeaşi formă.
Toate cele 37 de derivate colective în -ie sînt formate de la tema substantivului. Cele mai multe, 32, provin de la nume de persoane. Dintre acestea, 22 indică totalitatea lucrurilor efectuate de agentul respectiv (denumit de temă). Deoarece în afară de 3 derivate : colăcăşie < colăcaş, lipscănie < lipscan şi marchitănie < marchitan, toate celelalte sînt derivate de la nume de agent în -ar, se pune întrebarea dacă nu cumva sînt derivate cu suf. -arie. La cele mai multe dintre ele, însăşi forma lor ne arată că nu pot fi derivate decît de la numele de agent + suf. -ie, deoarece nu există teme care împreună cu suf. -arie să dea cuvintele respective. Exemple : gospodărie „totalitatea bunurilor care constituie averea unui gospodar" < gospodar, butnărie < butnar etc. Pentru altele, sensul este cel care ne duce la aceeaşi concluzie. Exemple : colăcărie nu înseamnă ,,mulţime de colaci" ci „totalitatea oraţiilor de nuntă rostite de colăcar". La fel, dogărie nu înseamnă „doage multe", ci „obiecte fabricate de dogar", curelărie nu înseamnă „curele multe", ci „obiecte făcute de curelar" (între care se cuprind : hamuri, şei etc). Tot aşa : rudărie, conăcărie, cercelărie, cofetărie, căldărărie  „arămuri" etc.
Pentru clasificarea cîtorva dintre exemple mai rămîne totuşi un element subiectiv. De exemplu : opincărie „marfa opincarului", ar putea să însemne la fel de bine şi „mulţime de opinci", iar zăbunărie „haine făcute de zăbunar". Vezi şi paragraful privitor la suf. -arie.
9 dintre derivatele de la nume de persoane denumesc o colectivitate de persoane. Pe lîngă cele vechi: arcăşie, drâgănie, pedestrie există şi derivate mai noi: aristocraţie, burghezie care, deşi nu sînt formate pe teren romînesc, le-am inclus aici fiindcă sînt analizabile.
1 cdde nr. 767 îl explică prin schimb de sufix de la grinaţe (<lat. *granaceus) ; chiar dacă se acceptă această explicaţie, cuvîntul rămîne totuşi format cu ajutorul sufixului -eaţă. da îl explică din lat. * granitici, pl. lui granicium.
2 Cf. Meyer-Lubke, op. cit., p. 495 şi urm., Pascu, op. cit., p. 188, Pasca, op. cit, pe 80, Elena Slave, Sufixele -ie, -arie, în sfc, volumul de faţă, p. 163.
13 sufixele   colective   din   limba romînă
Celelalte derivate în -ie sînt:
3 de la nume de copaci: stejărie, ceretie 1, cireşie,
1 de la nume de lucruri: crăngie,
1 de la nume de animale: gîscănie.
8.-ărie. Compus din ar + ie2 (vezi paragrafele referitoare la aceste sufixe).
Acad. Al. Graur, ocupîndu-se de acest sufix 3, arată că adesea e greu de spus dacă derivatul în -arie provine direct din primitiv sau dintr-un derivat în -ar la care s-a adăugat sufixul primitiv -ie. Aşa, de exemplu, arămărie poate proveni din aramă + -arie sau din arămar + -ie, la fel bostănărie din bostan + -arie sau din bostânar + -ie*. Pentru a face totuşi o clasificare a derivatelor cu acest sufix am luat drept criteriu sensul derivatului, care ne duce spre unul sau altul din cele două etimoane posibile. Aşa, cuvîntul arămărie, cu sensul „mulţime de obiecte de aramă" cred că trebuie considerat derivat de la aramă + -arie, iar sensurile „fabrică, atelier de arămuri" ; „negoţ de aramă", de la arămar + -ie. La fel argintărie, alămărie, bumbăcărie,căldărărie, funărie etc. îp toate aceste cazuri avem de-a face deci cu două cuvinte, fiecare cu sensul şi cu etimologia lui aparte. Sînt şi unele exemple mai greu de clasificat. De exemplu, cuvîntul blănărie înseamnă „meseria blănarului" (uşor de dedus că derivă de la blănar) şi „blănuri lucrate de blănar". Acest din urmă sens, la prima vedere pare să derive de la blană, dar faptul că nu e vorba de orice fel de blănuri, ci numai de cele lucrate de blănar ne duce totuşi spre derivarea de la blănar. Aceeaşi situaţie se întîlneşte şi la zăbunărie „hainele făcute de zăbunar". Aceste cuvinte au fost clasate printre derivatele cu suf. -ie.
E de la sine înţeles că derivatele în -arie care nu au corespondent în -ar nu mai pun nici o problemă în privinţa derivării. Aşa sînt, de exemplu, borfărie, bombărie „mulţime de zarzăre", ceşcărie, cifrărie, rufărie şi în general derivatele de la nume de animale (vulpărie, ciorărie) şi de oameni (popărie) care nu au corespondent nume de meseriaş.
Toate cele 252 de derivate colective în -arie sînt formate de la tema substantivală. Dacă privim clasificarea după sensul temei, observăm că cele mai multe derivate (155) sînt formate de la nume de lucruri, apoi urmează derivatele de la nume de plante (53), de animale (36) şi, în sfîrşit, de persoane (8). La derivatele de la nume de lucruri am inclus, ca în întreaga lucrare, şi pe cele de la nume de materie (apărie, lînărie, sărărie). Din cele 155 de derivate de la nume de lucruri, 50 sînt potenţiale, atestate în izvoare numai cu sens local. Aşa cum am arătat în introducere, le-am inclus şi pe acestea în clasificare. Un argument în plus pentru includerea
1 Şt. Pasca, op. cit., p. 80 îl explică din ceretei „tufiş" cu schimb de sufix, iar da din ucr. ceret „papură, păpuriş".
2 Meyer-Liibke, op. cit., p. 498 arată : ,,-ia s'attache tout particulierement aux sub-stantifs en -ariu et de lâ se forme ensuite un nouveaux suffixe -aria (it. -eria, fr. -erie) qui, se joignant d'abord â des noms de choses, designe l'endroit ou Fon fabrique, vend un obiet, ou U se trouve en grande quantite". Cf. şi Elena Slave, op. cit., p. 163.
3 Notes d'etymologie roumaine, în bl iv (1946), p. 70 — 72.
4 Id., ib.
54
florenţa sădeanu
14
15
sufixele   colective   din   limba romînă
55
lor a fost şi faptul că în afară de aceste formaţii în -arie nu există altă posibilitate de a exprima ideea de colectiv în legătură cu substantivele respective. Nu se poate spune altfel pentru o mulţime de cărămizi, de franzele, de nasturi etc. decît cărămidărie, franzelărie, năsturărie etc.
Printre derivatele de la nume de lucruri am inclus şi. pe clădărie, „grămadă de lucruri de orice fel", în care tema însăşi exprimă ideea de colectiv, derivat de la dadă „grămadă" + -arie.
Pentru derivatele de la nume de plante izvoarele arată că 11 au numai sens colectiv (nuielărie, plopărie, tufărie), 28 şi sens colectiv şi sens local (fînărie, spinărie, cepărie), iar 14 numai sens local (legumărie, fasolărie, orzărie). Pe cele din urmă le-am considerat colective potenţiale. Cele mai multe derivate în -arie de la nume de plante sînt formate de la nume de plante mici, 35 faţă de 18 de la nume de copaci.
în general etimologia derivatelor în -arie nu pune probleme. Toate derivatele sînt formate de la singularul substantivelor respective iar tema se distinge clar, cbiar dacă suferă uneori modificări din cauza schimbului de accent (cracă > crăcărie, ceaşcă > ceşcărie, haină > hăinărie, piatră > pietrărie etc). Un derivat, hîrtărărie „mulţime de hîrtii", este format cu sufixul -arie în care prima parte este reduplicată.
Cîteva exemple care dau de gîndit sînt cele care au corespondente în limba franceză şi sînt considerate de dicţionare ca împrumuturi din această limbă: faienţărie, marochinărie, papetărie, parfumerie. Forma acestor cuvinte, chiar dacă ele sînt împrumutate din franceză, a fost totuşi influenţată de existenţa sufixului -arie în limba romînă. Acest lucru reiese clar din comparaţia cu cuvinte în care s-a păstrat -e- din etimon : drogherie, parfumerie. De aceea, am inclus pe cele analizabile în lista derivatelor cu sufixul -arie (parfumărie, faianţărie, marochinărie).
9. -aie. Derivat din lat. -alia, desinenţă de neutru plural, care încă din latină a început să fie folosită cu sens colectiv (ex. carnaţia „cărnuri") \
în limba romînă s-a moştenit prin cuvinte ca bătaie (< lat. battalia < battualia)2, măruntaie (< lat. minutalia) 3, nămaie (lat. animaţia ) 4.
Există 10 derivate colective formate cu suf. -aie.
6 sînt formate de la tema substantivală, 5 de la nume de lucruri: fierătaie (<fierăt + -aie)5 „instrumente multe de fier",
bobotaie (< bobot + -aie, cu varianta bărbâtaie) „flacără mare, vîl-vătaie",
hopâtaie (probabil din hopaie, variantă a lui văpaie) „flacără mare , vîlvătaie (vîlvă + -aie 6, cu -t- probabil prin contaminare cu alte
derivate din aceeaşi categorie).
Aceste din urmă derivate ne fac să ne gîndim la o variantă -ătaie
a sufixului de care ne ocupăm, variantă care n-ar fi fost greu să se formeze
1 Cf. Meyer-Liibke, op. cit., p. 528.
2 cdde, s.v.
3 Id.9 ib.
4 Id.t ib; cf. şi păstaie în de, X 63.
5 Cf. şi cdde nr. 585, care îl derivă din lat. *ferratalia. * Cf. Iorgu Iordan, bul. fjl. II, p. 187.
pe baza cuvintelor — atît moştenite cît şi derivate — terminate astfel {bătaie, măruntaie, fierătaie, bobotaie);
juvâlaie (cu varianta jăvălaie) „mulţime de draci, de oameni negri-cioşi, de oameni gălăgioşi" este explicat în da din juvală, variantă a lui jigală „ţeapă de fier înroşit în foc", aşadar un derivat de la nume de lucruri cu sensul de mulţime de persoane. Cred mai degrabă că este un derivat de la giuvală „nume peiorativ dat la cîini" 1, deoarece acest sens este mai apropiat de sensul colectivului: „mulţime gălăgioasă". în acest caz ar fi vorba de un derivat de la nume de animale cu sensul de „mulţime de persoane".
1 derivat de la nume de plante : crumpeliştaie (< crumpeliste, el însuşi colectiv, + -aie).
3 sînt formate de la tema verbală : pălălaie (< pălălăi + -aie) 2 „flacără mare"; hălălaie (< hălălăi + -aie) „gălăgie mare", cu varianta hărmălaie, formată prin contaminare cu larmă; ţăcăraie (< ţăcări + -aie) „dangăt de clopot". Toate 3 fac parte din grupa a/iar ultimul este potenţial.
1 este format de la o interjecţie repetată : gărăgaie (< gira, gira) „gălăgie multă făcută de gîşte".
10. -ăraie. Compus din -ar + -aie 3 (vezi paragrafele referitoare la aceste sufixe).
Arată o cantitate mare de lucruri, indicînd în acelaşi timp că această cantitate mare este supărătoare (colbăraie, fumăraie, glodăraie) şi aceasta chiar atunci cînd elementul exprimat prin cuvîntul de bază nu este supărător în sine (ca apăraie). Aceeaşi observaţie este valabilă şi pentru cele cîteva derivate de la nume de persoane. Dacă la drăcăraie (< drac), şi cuvîntul de bază are nuanţa depreciativă, la băieţăraie (< băieţi), numai sufixul -ăraie imprimă colectivului această nuanţă care nu există la alte colective de la acelaşi cuvînt (băieţime).
Din totalul de 20 de colective în -ăraie, 19 sînt derivate de la substantive. Acestea sînt în majoritate formate de la nume de lucruri (15), iar restul de la nume de animale (2) şi de persoane (2).
Tot printre derivatele în -ăraie, deşi aici sufixul nu apare în întregime, am inclus şi pe bleoştiraie „noroi mult, fleşcăraie", derivat probabil de la verbul bleoşticăi „a înainta cu greu prin băltoace". în formaţia acestui cuvînt însă rămîn unele aspecte nelămurite.
11. -enie (şi -etenie, -edenie). Sufixe împrumutate din slavă prin cuvinte ca blagoslovenie < v. sl. EAarocAOKgNHie 4.
La origine abstracte, aceste sufixe formează cîteva derivate colective, trei la număr.
Acestea sînt derivate de la nume de lucruri :
spuzenie (< spuză + -enie) „mulţime mare (de lucruri)" : Spuzenia amintirilor. P. Constant, r. 94. Spuzenie de oameni, i. cr. iv 44,
1 Cuvîntul este explicat de acad. Al. Graur din ţig. guvalo ,,păduchios" (bl n, p. 156)„
2 Cf. Iorgu Iordan, bul. fll. ii, p. 186.
3 Cf.   G. Pascu,  op.  cit., p. 201.
4 Ibidem, p. 243, Al. Philippide,   Istoria  limbii romine, voi.  I, Iaşi, 1894, p. 152, Vădim Rudeanu, Sufixele -anie, şi -enie în limba romînă, în sfc II, p. 101.
56 florenţa  sădeanu 16
fumedenie (<fum + -edenie) „grămadă mare (întîi de fum, apoi de orice)",
sumedenie (< sumă + -edenie) „număr mare, puzderie".
12. -ame (-ama). Derivat din lat. -amen 1.
Derivatele colective în -ame sînt toate învechite sau regionale (din Banat şi Oltenia). în Banat sufixul apare mai ales în varianta -amă, cu e aton după labială devenit ă 2.
Există 18 derivate colective în -ame (-amă):
9 sînt derivate de la nume de persoane : copilame, haiducame, lotrame, mişelame, pedestrame, prostame, voinicame, feteamă, muieramă.
7 sînt derivate de la nume de animale, toate în forma -amă : boiamă, căpramă, cînamă, furnicamă, găinamă, iepuramă, lupeamă3.
Un derivat este format de la nume de lucruri: lemnamă (< lemn) * „grămadă mare de lemne; număr mare de arbori".
în sfîrşit, un derivat este format de la verb : încălţamă (< încălţa) „încălţăminte" şi face parte din grupa c.
Un cuvînt care, deşi n-a fost inclus printre acestea, merită să fie semnalat, este cuvîntul învechit drăghicame „piatră scumpă, topaz" (v. sL AparH-k4m*h), a cărui terminaţie se explică, probabil, prin înglobarea lui în categoria colectivelor în -ame5. Această explicaţie arată că, la data intrării în limbă a acestui cuvînt, sufixul -amă (-ame) era încă productiv însă sensul lui devenise neclar.
13. -ime. Derivat din lat. -imen 6.
Cele mai multe derivate colective în -ime (147) denumesc o mulţime sau o colectivitate de persoane şi, majoritatea (135), sînt derivate de la nume de persoane : arăpime, băieţime, cavaler ime, ciob anime, lipscănimef moşierime, pandurime, ţărănime etc.
4 sînt derivate de la alte substantive :
obstime „colectivitate de oameni; comunitate, obşte": Spre binele obştimei. Negruzzi, ii 47,
scăunime „locuitorii din scaunele secuieşti",
viitorime „oamenii din viitor" : Pildă pentru viitorime. Negruzzi^
I 232,
zaverime „mulţime de zavergii" : Urgisită zaverime. Zilot, cron. 344. 4 sînt derivate de la adjective (trei dintre ele sînt potenţiale): albăstrime „oameni (de la oraş) îmbrăcaţi în haine albastre", greime „mulţime, grosul (oştii)" : Greimea oştii. isteculce, let\
ii 336,
noime „oameni noi, generaţii nouă" : Nice vechimea asupra noimii capul şi-ar ridica. Cantemir, hr/86, vechime „oameni vechi".
1 Cf. şi Elena Carabulea, -ame şi -ime în limba romînă, în sfc i, p. 65 şi urm.
2 în lucrarea citată, Elena Carabulea nu ia în considerare derivatele cu această variantă a sufixului -ame, de aceea concluziile noastre cu privire la acest sufix sînt întrucîtva diferite.
3 Pascu (op. cit., p. 15) dă şi derivatul iedamâ(< ied), dar fără nici o atestare.
4 Acest cuvînt ar putea deriva şi din lat. lignamen, aşa cum arată cdde, nr. 979.
5 Cf. v. Bogrea, în de ii, p. 655.
6 Cf. şi Elena Carabulea, op. cit., p. 65.
17 sufixele   colective   din   limba   romînă 57
2 sînt derivate de la adverbe : josime „oameni de jos",
călărime „oameni călări". Acest cuvînt ar putea fi derivat şi de la călare, cu valoarea veche de substantiv. 1 este derivat de la un verb :
însoţime „grup de oameni, ceată" : Insotimea cea de buni fraţi. Mine iul (1776) 55. '
Acest derivat nu se încadrează în nici una dintre categoriile de derivate colective de la tema verbală despre care am vorbit pînă acum (a, b, c), ci într-o a patra categorie, despre care vorbeşte Baldinger (op. cit., p. 20) şi anume : o colectivitate care desemnează subiectul acţiunii. Acest lucru se explică prin faptul că derivatul nu este format după sistemul limbii romîne, ci este probabil un calc.
18 denumesc o colectivitate de lucruri şi sînt derivate :
7 de la substantive, nume de lucruri:
nourime (< nour) „mulţime de nori",
păime (<pai) „paie de nutreţ",
pietrime (< pietre) „mulţime de pietriş",
negurime (< negură) „îngrămădire de nori".
Acesta din urmă este potenţial1.
9 de la adjective (3 dintre ele sînt potenţiale) :
desime (<des) „colectivitate de lucruri strîns apropiate unele de altele; desiş",
gălbenime (< galben) „cantitate sau mulţime de culoare galbenă", acrime (< acru) „aguridă, fructe verzi" (potenţial): Părinţii au mîncat acrimea.. . iar dinţii copiilor. .. au strepezit. Zanne, p. iv 558. 1 de la adverb : împrejurime „toate lucrurile dimprejur" (potenţial).
I de la verb : arzime (■< arz, pers. I prez. ind. de la arde) „căldură mare, fierbinţeală". Aici sensul colectiv „căldură multă" a dus la sensul superlativ, confundîndu-se cu acesta (potenţial).
12 denumesc o colectivitate de animale şi sînt derivate :
II de la nume de animale : bondărime, broştime, oime, păsărime, puime etc.
1 de la adjectiv: sălbăticime „mulţime de fiare sălbatice", în sfîrşit, 3 denumesc o colectivitate de plante şi sînt derivate toate de la nume de plante : stejărime, nucime, rugime. 14. -ărime. Compus din -ar + -ime.
Deşi are pe -ime în componenţa sa, repartiţia sufixului -ărime nu se aseamănă cu a acestuia. Cele mai multe derivate colective în -ărime (8 din totalul de 13) sînt formate de la nume de animale. Nu cred că poate fi vreun dubiu asupra formării acestor derivate direct de la numele de animale şi nu de la derivatul în -ar. Multe dintre ele, prin însăşi natura lor, nu pot avea derivate paralele — nume de agent : broscărime, muscărime, puricărime, şoricărime. La celelalte, sensul este cel care ne arată că trebuie
1 E interesant de amintit aici şi cerime ,,tavan ; (fig. ) bolta cerească" printre derivatele colective. Derivat probabil din sîrbul cerjen, forma lui arată că a fost considerat, prin etimologie populară, ca un colectiv în -ime de la cer.
58 florenţa   sădeanu 18
să pornim de la numele de animal: pescârime „mulţime de peşti", fără nici o legătură cu „pescar" ; la fel văcar ime „multe vite mari laolaltă" : Boul.. . mai mare peste toată văcărimea. i. CR. n 229.
Două derivate colective în -ărime sînt formate de la nume de lucruri (aurar im e, frunzărim e), iar trei de la nume de persoane (cop ilar ime, drăcă-rime, slugărime).
15. -oare. Derivat din lat. -or, -orem, sufix care forma abstracte, moştenit în limba romînă prin cuvinte ca alboare (< lat. alborem), lucoare (< lat. lucorem), putoare (< lat. putorem)1. De la aceste derivate abstracte, o subtilă nuanţă de sens face trecerea la ideea de colectiv. Astfel s-a ajuns să se formeze derivate colective în -oare de la verbe (în forma de participiu trecut), arătînd totalitatea lucrurilor care rezultă dintr-o acţiune (grupa b). E de remarcat că toate aceste derivate — în număr de 6 — sînt formate de la verbe de conjugarea a IlI-a, de la tema participiului. (Trei dintre ele sînt potenţiale):
mulsoare2 (< muls + -oare) „întreaga cantitate de lapte obţinută de la oi prin mulgere" : Bar Una... mulsoarea... nu ţi-aduc nici un cîştig? Jipescu, o. 48,
ninsoare (< nins + -oare) „zăpadă căzută, ninsă",
plînsoare (< plîns + -oare) „lacrimi care curg": îşi ştergea plîn-soarea. Coşbuc, f., 103,
pusoare (< pus + -oare) „tot ceea ce se pune undeva (răsaduri etc.)",
scursoare (< scurs + -oare) „tot ceea ce se scurge de undeva", strînsoare (< strîns + -oare) „tot ceea ce s-a strîns (avere ; colecţie)" : Strînsoare de cadre vrednice de vedere. Golescu, î. 10.
16. -ătate. Derivat din lat. -itas, -itatem, moştenit în cuvinte ca bunătate (< lat. bonitas, -tatem) 3.
Sufix specific pentru formarea de derivate abstracte, -ătate are şi cîteva derivate colective. Acestea sînt formate toate de la substantive nume de persoană : păgînătate < păgîn, străinătate < străin, limbâtate (< limbă „popor") „naţiuni străine" (VlRCOL, v. 25).
Două dintre exemple au corespondent şi în latină şi nu se poate şti sigur dacă sînt moştenite sau formate în limba romînă : creştinătate (< lat. christianitas, -tatem), vecinătate (< lat. vicinitas, -tatem). .
Aşadar, putem vorbi de 5 derivate colective în -ătate.
Cîteva exemple, care la prima vedere pot părea că au păstrat sufixul în forma lui originară -itatem, sînt de fapt împrumuturi recente : latinitate, umanitate, romanitate. Acesta din urmă este considerat totuşi în da ca un derivat romînesc, deşi el există şi în franceză : românite.
17. -iste (cu varianta -elişte).
1 Cf. Meyer-Liibke, op. cit., p. 552 ; Pascu, op. cit., p. 51. O discuţie mai amplă asupra etimologiei acestui sufix o face Magdalena Popescu-Marin, în articolul Sufixele -oare şi -toare (-âtoare, -etoare, -itoare), în sfc, volumul de faţă, p. 175.
2 cdde, nr. 1166, îl explică din lat. *mulsoria, -am.
3 Cf. Meyer-Lubke, op. cit., p. 585, cdde, nr. 1247, Al. Rosetti, Istoria limbii romîne, voi. I, Bucureşti, 1938, p. 120; Pascu, op. cit., p. 19 — 20.
19 sufixele   colective   din   limba   romînă 59
Derivat din v. bg.-huiţi, intrat în limba romînă prin cuvinte ca branişte, grădişte, mirişte, pajişte, silişte, aproape toate cu sens local1. Deşi aceste exemple nu sînt analizabile în limba actuală, probabil că la un moment dat sufixul a fost simţit, totuşi, ca atare şi a putut astfel să devină productiv în limbă. Adăugîndu-se mai ales la nume de plante, pentru a indica locul unde se găseşte o plantaţie sau o rămăşiţă dintr-o plantaţie, ajunge cu timpul să imprime acestor derivate şi o nuanţă colectivă 2. Varianta -elişte derivă din sl. -iahiuti3.
Cele mai multe derivate colective în -iste (49) sînt formate de la nume de plante : alunişte, cînepişte, frăsinişte, plopişte, trifoişte sau de resturi de plante rămase pe cîmp : ciocănişte, cocenişte, tuleişte. Ca şi la alte derivate de la nume de plante, este greu de trasat limita între sensul local şi cel colectiv. Dintre cele 49 de derivate despre care am vorbit, 29 sînt date în izvoare numai cu sens local. După cum am mai arătat, le-am clasat şi pe acestea printre colective, sub denumirea „potenţiale". Sufixul -iste este, într-o oarecare măsură, specializat pentru formarea de colective de la nume de plante mici: 30 dintre cele 49 de derivate de la nume de plante au la bază nume de plante mici (grînişte, inişte, trifoişte, barabulişte, crumpenişte, fasolişte), iar cele 11 derivate de la nume de plante mari sînt folosite rar şi concurate de obicei de sinonimele în -et sau -iş. Exemple : brădişte, făgişte, nucişte, păltinişte.
în ceea ce priveşte formaţia variantelor inulişte—inişte şi verzinişte — verzişte, nu poate fi vorba de sufixe compuse, ci probabil de o analogie cu derivate ca barabulişte în primul caz şi frăsinişte, aninişte, păltinişte în al doilea.
Afară de colectivele de la nume de plante, sufixul -iste mai formează şi 12 colective de la nume de lucruri (glodişte, gropişte, gunoişte, jarişte, nisipişte, pâişte etc). Şase dintre ele sînt numai potenţiale : lacovişte, „(loc cu) multe bălţi" 4 : Bete peste smîrcuri şi lacovişte. Ispirescu, l. 214, mîlişte, moşoroişte, tîrvelişte (< stîrv) „(loc cu) multe stîrvuri".
Derivatele în -iste de la nume de animale (4 la număr) sînt date în izvoare numai cu sens local. Ţinînd seama de faptul că în limba romînă există de obicei cuvinte speciale care denumesc colectivităţile de diferite animale (cireada de boi, haită de lupi etc), s-ar putea ca bourişte „locul unde stau vitele vara", lupişte „loc unde stau lupii" etc. să nu aibă şi sens colectiv. Le-am considerat, aşadar, pe toate acestea potenţiale.
Sufixul -iste mai formează şi două derivate de la adjective, desem-nînd o colectivitate de plante : desişte şi rarişte.
Dintre cele patru derivate de la verbe, trei fac parte din grupa b; toate trei sînt potenţiale :
ardişte (< arde) „pădure arsă (în parte) de foc" (hem 1748),
* Cf. dhle I, p. 252, Pascu, op. cit., p. 252.
2 Cf. Pasca, op. cit., p. 74, Pascu, id., ib.
3 Cf. Pascu, op. cit., p. 239.
4 Acest cuvînt este probabil un derivat în -iste din sîrb. lokva,,băltoacă", care a fost apoi apropiat de cuvîntul romînesc lac. Cf. P. Skok, Revue des etudes slaves, lll (1923), p. 71.
60
florenţa   sădeanu 20 '?!_sufixele   colective   din   limba   romînă_ 61
puişte (< pui, pers. 1 prez. ind. de la pune) „loc semănat cu păpuşoi'% semenişte (< semăna) „loc cu plante semănate de curînd". Unul face parte din grupa c :
roielişte (< roi + -elişte) „mulţime de larve de albine" (chest. VI 92/32). Acest din urmă exemplu ar putea fi derivat şi din substantivul roi. Dar sensul lui nu este „mulţime de roiuri", aşa cum ar fi normal dacă s-ar încadra în sistemul derivatelor colective de la substantive, ci înseamnă „mulţime de larve (care vor roi)". Acest lucru mă face să-l aşez printre derivatele de la verbe, în grupa c.
18. -ărişte. Compus din -ar + -iste.
Apare în trei derivate colective de la nume de plante : pomăriştey plopărişte, piciocărişte. Toate trei apar în izvoare numai cu sens local, aşadar vor fi clasate printre potenţiale.
19. -ar.
Derivat din lat. -arius, moştenit în limba romînă prin cuvinte nume de agent şi nume de recipient, peste care s-a suprapus şi lat. -arium, care forma nume de loc1. De la funcţiunea care exprimă recipientul (blidar), sau locul în care se află multe lucruri de acelaşi fel, sufixul a ajuns să arate mulţimea acestor lucruri, colectivitatea. Deosebirea dintre sensul local şi cel colectiv e adesea greu de făcut. în clasificare voi aplica principiul colectivelor „potenţiale", despre care am mai vorbit.
Sufixul -ar formează 32 de derivate colective, dintre care 17 de la nume de plante (9 de la nume de copaci : arinar, cireşar, făgar etc. şi 8 de la nume de plante mici: ferigar, mur ar, urzicar etc), 9 de la nume de lucruri (bălegar, frunzar) şi 5 de la nume de animale. Dintre acestea din urmă numai trei sînt atestate în da : iezar, în forma regională ieăzar 1 „cîrd de iezi" (şez. v 72), furnicar şi viespar. Celelalte două, broscar şi brotăcar, sînt date de Pascu, op. cit., p. 84. Menţionez că dintre aceste derivate cîteva sînt numai potenţiale. Astfel: acăţar nu este atestat cu sens colectiv, ci numai cu sensul de „acaţ (salcîm)", ferigar este dat^în da numai cu sens local, la fel îl consideră şi Pascu (op. cit., p. 84), Pasca însă (op. cit., p. 75) arată că are şi sens colectiv. Tot aşa smidar, urzicar, zmeurar, viespar apar în da numai cu sens local. Am crezut totuşi că pot să le consider colective potenţiale.
Un derivat este format de la tema adjectivală : bercar „îngrămădire , de vreascuri; desiş de rugi, spini etc" (chest. iv 105/84), derivat de la berc „tăiat, retezat", probabil sensul iniţial al derivatului a fost „mulţime de copaci tăiaţi", deoarece se ştie că în locurile unde a fost o pădure tăiată cresc spini, rugi etc.
20. -iş. Sufix de origine slavă (< -is) 2.
Cele mai multe colective în -iş (66) sînt derivate de la nume de plante. Dintre acestea, majoritatea (41) o formează derivatele de la nume de plante mici: afiniş, cînepiş, măturiş, muriş, păpuriş, smediş etc Sînt şi 25 de derivate de ia nume de plante mari: brădiş, castaniş, comis, făgiş,
1 Cf. Meyer-Liibke, op. cit., p. 555, 557.
2 Al. Rosetţi, Istoria limbii romîne, voi. iii, Bucureşti, 1940, p. 77, Pascu, op cit., p. 358.
frăsiniş, mestecăniş, stejăriş însă cele mai multe dintre ele se folosesc mai rar decît derivatele sinonime în -et (brădet, făget, frăsinet).
Două dintre derivatele în -iş de la nume de plante sînt atestate numai ca nume topice : Copăciş şi Leurdiş *. Zece apar în izvoare numai cu sens local. Aici însă au fost incluse printre colective, fiind considerate colective potenţiale : ciotiş, lintiţiş, măliniş, meriş, trandafiriş etc.
Patru derivate au forme paralele in-iniş, -ăniş care nu pot fi considerate sufixe compuse, ci sînt probabil formaţii analogice după derivate ca cetiniş, cărpiniş, mestecăniş, în care tema derivatului se termină în -in sau -ăn. Acestea sînt : brădiş — brădiniş, rugiş — ruginiş, sălciş — săl-ciniş şi făgiş —făgăniş. Un exemplu, mlăfeniş, nu are paralelă simplă în -iş, în schimb mărăciniş are o formă paralelă mărăciş în care -in- s-a suprimat, deşi face parte din temă şi s-a format în felul acesta o pereche după modelul celor de mai sus.
Cu sufixul -iş sînt formate şi 25 de derivate colective de la nume de lucruri : frunziş, glonţiş, penis, prundiş, hagemiş „covoare de Persia" (< (h)agem „stofă persană"). Acesta din urmă ar putea fi considerat şi un derivat de la adjectiv, în cazul cînd am socoti că s-a format de la valoarea adjectivală a cuvîntului agem „persan, oriental". Dintre derivatele de la nume de lucruri, unul desemnează o colectivitate de plante : seminţiş „grup de plante mici ieşite din sămînţa" (dicţ. silv. 264).
Mai trebuie amintit aici faptul că 6 dintre derivatele de la nume de lucruri sînt atestate numai cu sens local. Analiza lor însă m-a condus la concluzia că trebuie să le consider printre colectivele potenţiale. Astfel: ariniş •(■< arinâ „nisip") „pustiu, deşert, loc plin de nisip", este sinonim şi format la fel cu nisipiş, care are şi sens colectiv. Tot aşa, în timp ce băltiş (< baltă) este definit „multe bălţi la un loc", băhniş (< bahnă) este considerat „loc cu multe bahne". La fel: bolovăniş, buturiş, gropiş, lespeziş.
Două derivate sînt formate de la nume de animale : albiniş, păienjeniş şi două de la nume de persoane : fetiş, muieriş.
în total sînt 95 de derivate colective în -iş de la substantive.
5 sînt derivate de la adjective :
2 desemnează o colectivitate de plante : desiş „mulţime de plante cu o calitate comună : sînt dese", răriş „mulţime de plante rare", iar
3 o colectivitate de lucruri: amestecăţiş, mărunţiş, verziş.
Există şi 4 derivate de la verbe. Acestea fac parte toate din grupa b : seceriş (< secera) „cereale secerate, recoltă": Sămînţa cea bună ne dă seceriş, contemporanul, ii 252, surupiş (< surupa) „pietriş care se surpă, cade de pe munte la vale" (chest.' iv 94/171 b), treieriş (< treiera)2 „cereale treierate" : Va da ţie sămînţa şi va aduce treierişul? biblia (1688), 360. Măciniş (< măcina) face parte în acelaşi timp şi din grupa b „ceea ce s-a măcinat ^la moară" şi din grupa e „bucatele duse la moară spre a fi măcinate" : îl trimise cu un car de măciniş la moară, da s. v.
1 Cf. Pasca,  op.  cit., p. 62.
2 Treieriş este considerat în da ca fiind derivat de la postverbalul treier. Pentru celelalte exemple însă, neexistînd un postverbal corespunzător, ele trebuie socotite ca derivate de Ia verb. în aeest caz, cred că şi treieriş s-a format după acelaşi sistem ca şi corespondentele lui, adică de la infinitiv.
florenţa. sădeanu 22
21. -ăriş Compus din -ar + -iş.
Formează patru derivate colective de la nume de plante : făgăriş, plopăriş, spinăriş, stuhăriş. E de remarcat că, afară de stuhăriş, aceste colective au şi corespondent în -iş (făgiş, plopiş, spiniş). Există şi un derivat, colectiv potenţial, de la nume de lucruri: colţăriş „(loc cu) stînci multe".
22. -et.
Derivat din lat. -etum, moştenit în cuvinte c&frăsinet < lat. fraxine-turn, nucet < lat. nucetum, pomet < lat. pometum, spinet < lat. spinetum \
Sînt 97 de derivate colective în -et, dintre care 95 sînt formate de la substantive. Cele mai multe dintre acestea — 52 — sînt derivate de la nume de plante.
între cele 52 de colective în -et, formate de la nume de plante, am inclus si pe olivei care, deşi e împrumutat din italiană (oliveto), şi-a adaptat forma după derivatele romîneşti în -et, fiind simţit, probabil, că face parto dintre acestea. Pe unul dintre derivate, Cornel, nu l-am găsit atestat decît ca nume topic 2. Singurul exemplu de formaţie nouă, savantă este arboret (< arbore + -et) „totalitatea arborilor (sau a unei anumite specii de arbori) care cresc pe o anumită întindere a unui teren forestier".
La derivarea colectivelor de la nume de plante, sufixul -et nu pare să aibă o preferinţă prea marcată pentru un anumit fel de plante (aşa cum se întîmplă, de exemplu, cu sufixul -iste). Totuşi, din cele 52 de derivate, cele mai multe, 32, sînt de la nume de copaci (brâdet, cireşet, făget, meret etc), iar 21 de la nume de plante mici, tufişuri, arbuşti (afinet, cepet, inet, mărăcinet, pepenet etc).
21 sînt derivate de la nume de lucruri (bănet, cîrpet, lemnet, frunzet, lînet, vinet). Ca şi derivatele de la nume de plante, şi acestea sînt foarte uşor analizabile,' numai două dintre ele sînt greu de explicat: horhomet „mulţime de fructe" : Horhomet de prune. Coman, gl. şi milaret „cantitate mare" : Avea milaret de vite. şez., xvm 54. însă atît sensul cît şi sufixul -et cu care sînt formate le situează în această grupă. Trebuie să mai menţionez că derivatul pomet a fost inclus în două locuri, o dată la derivatele de la nume de copaci (<lat. pometum) „livadă cu pomi" şi a doua oară la derivatele de la nume de lucruri (< poamă + -et) „mulţime de poame".
7 sînt derivate de la nume de animale (albinet, broştet, căpret, curcănet)f .
16 de la nume de persoane (babei, copilei, şcolarei).
în afară de acestea, există un derivat de la adjectiv arăţînd un grup de lucruri cu o însuşire comună : răet „porumbi scurţi, rari în boabe'V n. rev. rom., 1910,' p. 87, care ar putea fi derivat fie de la rău, consi-derînd că acest fel de porumbi sînt de proastă calitate, „răi", fie de la rar + -et > răret şi apoi sub influenţa lui rău a devenit răet. Acest exemplu a fost clasat printre colectivele potenţiale.
1 Cf. Meyer-Liibke, op. crt.,p. 566 şi urm., Pascu, op. cit., p. 31. şi urm., Pasca op. cit., p. 73.
2 Cf. Pasca. op. cit., p. 62, 80.
23 sufixele   colective   din   limba romînă
23. -ăret.
Compus din -ar + -et (vezi paragrafele privitoare la aceste sufixe). Cele 6 colective formate cu sufixul -ăret sînt toate denominale.
4 sînt derivate de la nume de persoane : băbăret, copilărea domnăret: Domnăretul şi ofiţerimea tăcu. Camilar, p. s. 261 si slugăret: N-am nevoie de slugăret. graiul, i 405 ;
1 de la nume de animale : albinăret;
1 de la nume de lucruri: frunzăret: Stuful frunzăretului ce acope-rau (sic !) văgăunele. Ardeleanu, d. p. 47.
24. -^el (cu varianta ^ăt).
Derivat din lat. -itus şi moştenit în cuvinte ca freamăt <lat. fremitus, muget < lat. mugitus, sunet < lat. sonitus \ Varianta -ăt se explică prin trecerea lui e, precedat de labială sau de o oclusivă velară, la -ă, transformare normală pentru limba romînă 2.
La origine sufix abstract, -et formează şi cîteva derivate colective3. Există 4 colective propriu-zise în -et: 3 derivate de la substantive :
oamet (< om, pl. oameni + -et) „mulţime de oameni" (cf. anon. car., h. xvm 138), '
viermăt (< vierme + -et) „mulţime de viermi", agret (< agru + ^et) „roadele culese de pe cîmp" (cf. vîrcol v.) si unul de la un adjectiv :
deset (<des + -et) „mulţime deasă" : Si prin deset năvălea. Coşbuc f. 114. f
în afară de acestea, există şi un număr de colective potenţiale în -et, derivate de la verbe (mai adesea de la tema participiului). E. Contras, în lucrarea citată, arată că deşi derivatele în -et de la tema verbală intră îneoncurenţă cu abstractele verbale propriu-zise : foşnet — foşnire — foşnit, plînset — plîns — plîngere etc, totuşi primele au în plus o nuanţă de intensitate sau colectivă, datorită probabil influenţei sufixului -et.' într-adevăr plînset, definit de obicei în dicţionare ca o acţiune : „plîngere, lamentaţie", poate avea şi sensul de plîns mult: E tuşă,' e plînset, e gol. Bacovia, o. 31. Aşa se explică probabil faptul că la un moment dat poate să capete un sens colectiv concret „lacrimi" : Gemete pline de plînset. Coşbuc, ae. 16. La fel, rîset, pe lîngă sensul „rîs", pe care il dau dicţionarele, are în plus şi un înţeles colectiv. Iată de ce în citatul: Se auzeau exclamări de compătimiri sau rîset înfundat. Sahia n. 55 pune pe rîset pe acelaşi plan cu un cuvînt folosit la plural, exclamări. în total am găsit 12 derivate colective potenţiale de la verbe, toate din grupa a.
La fel poate fi considerat colectiv potenţial tuset „tuse prelungită".
25. -ărit. Compus din -ar + -it.
1 Cf. Meyer-Liibke, op. cit, p. 572, Al. Graur şi J. Byck, în bl I (1933), p. 19 şi urm., G. Pascu, op. cit., p. 33.
2 Al. Graur şi J. Byck, ibid.
3 Pentru studiul acestui sufix sub toate aspectele lui, vezi e. Contras, Sufixul -et în s*c, volumul de faţă, p. 155-162.
florenţa sădeanu 24
Tabloul repartiţiei sufixelor colective
	Substantive														
Sufixul	Nume de lucruri			Nume de plante			Nume de animale			Nume de persoane			Total		
		p2		s 1	p 1	T	S	P 1	T	s :	P	T	s	P	T
1 -eală			—			—			—			—			-
2 -ină	1	—	1	3	—	3			—			-	4	-	4
3 -iştină	1	—	1	8	—	8			—			-	9	-	9
4 -ură			—			—			—			-			
5 -tură	5	—	5			—			—			-	5	-	5
6 -eaţă	4	—	4	1		1			—			-	5	-	5
7 -ie	1	—	1	3	—	3	1	—	1	32	—	32	37	-	37
8 -arie	105	50		39	14	53	26	10	36	8	—	8	178	74	252
9 -aie	5	—	5	1	—	1			—			-	6	-	6
10 -ăraie	15	—	15			—	2	—	2	2	-	2	19	-	19
11 -enie	3	—	3			—			—			-	3	-	3
12 -ame	1	—	1			—	7	—	7	9	-	9	17	-	17
13 -ime	10	1	11	3	—	3	11	—	11	135	-	135	159	1	160
14 -ărime	2	—	2			—	8	—	8	3	—	3	13	—	13
15 -oare			—			—			—			—			
16 -ătate			—			—			—	5	-	5	5	—	5
17 -iste	8	4	12	20	29	49	—	4	4			-	28	37	65
18 -ărişte			—	—	3	3			—			-	-	3	3
19 -ar	9	—	9	13	4	17	4	1	5				26	5	31
20 -iş	19	6	25	57	9	66	2	—	2	2	-	2	8u	15	95
21 -ăriş	—	1	1	4	—	4							4	1	5
22 -et	20	—	20	52	—	52	7	—	7	16	-	16	95	—	95
23 -ăret	1	—	1				1	—	1	4	—	4	6	-	6
24 -et	1	1	2				1	—	1	1	—	1	3	1	4
25 -ărit	6	—	6	2	—	2	1	—	1	1	—	1	10	-	10
TOTAL	217	63	230	206	59	265	71	15	86	218	-	218	712	137	849
1 S = colective sigure
2 P = colective potenţiale
3 T = total
în legătură cu elementele care intră în compunerea acestui sufix trebuie să spunem că, spre deosebire de celelalte sufixe colective compuse (-ăret, -arie, -ăriş, -ărişte) în care fiecare element în parte este la rîndul lui un sufix colectiv, aici sufixul -it nu are valoare colectivă. Singurele derivate colective care ar putea fi considerate ca fiind formate cu sufixul
25 sufixele colective din limba romînă
după tema Ia care se ataşează
Verbe																							
a			b			c			Total			Adjective			Adverbe			Interjecţii			Total		
S	P	T	S	1 P	| T	S	1 p	T	S	|p	1 T	S	1 P	] T	S	P	T	S	P	It	S	|P	|T
	7		6	2	8	3	2	5	9	11	20	2	1	3			-			-	11 4	12	23 4
—				4	4	1	_	1	1	4	5										9 1	4	9 5
1	2	3	20	20	40	1	—	1	22	22	44	2 2	2	4 _2		-	—			—	29 7	24	53 7
—			—																		37 178	74	37 252
2	1	3				1	-	1	2 1	1	3 1			—			--	1	—	1	9 20	1	10 20
																					3	-	3
						1	-	1	1	-	1										18	—	18
			2	-	2				2	-	2	8	6	14	2	1	3			-	171	8	179
																					13	—	13
						3	3	6	3	3	6										3	3	6
																					5	—	5
._			—	3	3	1	-	1	1	3	4	2	-	2							31	40	71
	__	_			_																-	3	3
												1	-	1							27	5	32
			4	-	4				4	-	4	5	-	5							89	15	104
					-							--	1	1							4 95	1 1	5 96
																					6	—	6
	12	12							-	12	12	-	1	1							3	14	17
																					10	—	10
3	22	25|	32	29	«1	11	5	16	46	56	102	22	11	33	2	1	3	1	—	1|783		205	938
-it :^ capriţ şi tinerii şi pe care Pascu 1 le consideră astfel sînt în realitate variante ale cuvintelor cu acelaşi sens : caprei, tineret2 (pe care le-am înregistrat la paragraful referitor la sufixul -et). Acest lucru arată că de data aceasta nu mai este vorba de întărirea unui sufix prin adăugarea altui sufix cu aceeaşi valoare, aşa cum s-a întâmplat în celelalte cazuri, ci că sufixul compus -ărit, după formarea lui, a primit, pe lîngă celelalte valori, şi pe cea colectivă. Prin influenţa unor cuvinte ca de ex. stupărie
1 Op. cit., p. 8.
2 Probabil cu e închis confundat cu i.
5 - c. 8743
66 florenţa sâdeanu 26
care an în acelaşi timp şi sens colectiv şi sens de ocupaţie, îndeletnicire etc. s-a ajuns probabil ca şi cuvinte ca stupărit, colăcârit etc. să aibă amîn-două aceste sensuri, de unde -ărit s-a desprins ca sufix colectiv.
Există 10 derivate colective cu sufixul -ărit (unele din ele cu varianta -erit, influenţată de terminaţia cuvîntului de bază). Toate sînt derivate de la substantive.
6 sînt formate de la nume de lucruri: bănărit ,,bani mulţi", colăcârit „colaci mulţi", fustărit „mulţime de fuste" (vezi citatul la rochierit), Mrtierit „mulţime de hîrtii" : Fu nevoit a răscoli hîrtieritul din sipet. Bogdan, la tdrg, rochierit „mulţime de rochii" : Vîntul i-a umflat [babei] tot fustăritul şi rochieritul ce avea pe dînsa. Bogdan, la tdrg, stupărit „totalitatea stupilor dintr-o prisacă" chest. vi 11/19.
2 de la nume de plante : ierbărit, tuf ărit.
Unul de la nume de animale : şoricărit.
Unul de la nume de persoană : ăomnărit (< domn + -ărit) „mai mulţi domni la un loc". Herz. Gher. m. ii 387. Acesta ar putea fi şi o variantă a lui domnăret (< domn + -ăret) vezi suf. -ăret.
Tabloul repartiţiei sufixelor colective după sensul derivatului
			Colectivitate			Total
Sufixul						
					de acţiuni	
	de lucruri	de plante	de animale	de persoane		
1. -eală	16				7	23
2. -ină	—	3	1		—	4
3. -iştină	1	8		—	—	9
4. -ură	4	—	—	1	—	5
5. -tură	49	—	1		3	53
6. -eaţă	5	2	_	—	—	7
7. -ie	23	3	1	10	—	37
8. -arie	155	53	36	8	—	252
9. -aie	6	1	—	1	2	10
10. -ăraie	16		2	2	—	20
11. -enie	3	—	—	—	—	3
12. -ame	2	—	7	9	—	18
13. -ime	18	3	12	146	—	179
14. -ărime	2	■ ; —	8	3	—	13
15. -oare	6		—	—	—	6
16. -ătate	—	—	—	5	—	5
17. -işte	12	54	5	—	—	71
18. -ărişte	—	3	—	—	—	3
19. -ar	9	18	5	—	—	32
20. -iş	31	69	2	2	—	104
21. -ăriş	1	4	—	—		5
22. -et	20	53	7	16	—	96
23. -ăret	1	—	1	4	—	6
24. _zet	1	—	1	2	13	17
25. -ărit	6	2	1	1	—	10
Total	387	276	90	210	25	988
în concluzie, din totalul de 988 de derivate cu sufixe colective, cele mai multe, 849 (86,9%) sînt derivate de la substantive. Vin în ordine derivatele de la verbe, 102 (10,3%) şi apoi cele de la adjective 33 (3,3%).
sufixele colective din limba romîna 57
Dintre derivatele de la tema substantivală, în total în număr de 849, cele mai multe, 280 (32,9%) sînt derivate de la nume de lucruri, apoi urmează derivatele de la nume de persoane, 218 (25,6%) şi în sfîrşit de la nume de animale cu mult mai puţine, 86 (10,1%). Numărul mic al derivatelor colective de la nume de animale nu se poate explica prin faptul că poporul n-ar avea ocazia tot atît de des să vorbească despre o colectivitate de animale aşa cum vorbeşte despre o colectivitate de plante sau de lucruri. Probabil însă că a avut o influenţă faptul pe care l-am pomenit în legătură cu sufixul -işte şi anume existenţa în limbă a unor termeni pre-cişi pentru diferite colectivităţi de animale, mai ales pentru cele care stau de obicei împreună : cireada (de boi), herghelie (de cai), turmă (de oi), haită (de lupi), cîrd (de gîşte), stol (de păsări). Acest fapt a făcut să nu se mai simtă nevoia de a se exprima noţiunile respective prin derivate de la numele de animale.
Dacă studiem proporţia din punct de vedere al sensului derivatelor, constatăm că procentele, deşi nu identice, se menţin totuşi în aceeaşi ordine. Să ţinem seama de faptul că aici derivatele de la verbe şi adjective se adaugă aproape toate la grupele pe care le-am văzut mai sus : nume de lucruri, de plante etc, afară de un număr mic de derivate de la verbe care formează o categorie nouă: colectivitate de acţiuni.
Cel mai mare număr îl reprezintă derivatele desemnînd o colectivitate de lucruri : 387 (39, 1%). Apoi urmează cele care denumesc o colectivitate de plante, 271 (27,4%), o colectivitate de persoane, 210 (21,2%), de animale, 90 (9,1%) şi în sfîrşit o colectivitate de acţiuni 25 (3%).
în ceea ce priveşte specializarea sufixelor pentru un anumit fel de derivate colective se pot constata următoarele :
Cel mâi mare procent de specializare îl are sufixul -ime. Din totalul de 218 derivate de la nume de persoane, 135, adică 61,4% sînt formate cu acest sufix. Apoi urmează la mare depărtare sufixul -ie, cu 32 de derivate (14,6%) şi -et cu 16 (7, 3 %) derivate de la nume de persoane. Alt sufix mult specializat este sufixul -arie, pentru derivatele de la nume de lucruri. Din cele 280 de astfel de derivate, 155, adică 55,3% sînt formate cu sufixul -arie. Sufixul -iş formează mai ales derivate de la nume de plante : 66 din totalul de 265, adică 24,8%. Apoi urmează sufixul -işte cu 49 de derivate de la nume de plante (17,16%) şi -et cu 52 (19,6%)/ în ceea ce priveşte derivatele de la verbe, locul întîi îl ocupă sufixul -tură, care formează 43,1,% din aceste derivate, fiind urmat de sufixul -eală cu 19,6%.
Cu toată specializarea lor, cele mai multe sufixe nu formează în exclusivitate derivate de la o singură categorie de cuvinte. Sufixul -ime, despre care am vorbit mai sus, pe lîngă derivatele de la nume de persoane, care reprezintă 75% din formaţiile sale colective, mai formează colective de la nume de lucruri (6%), de animale (6%) etc. Sufixul-ane formează, după cum am arătat, mai ales derivate de la nume de lucruri, acestea reprezentînd 61% din totalul derivatelor colective ale sale. Pe lîngă acestea însă, mai are şi formaţii de la nume de plante (21%), de animale (10%) etc.
Singurele sufixe specializate în exclusivitate pentru un singur gen de derivate colective sînt: -ură şi -oare, care formează numai colective
68
florenţa sădeanu
28
de la tema verbală, -ărişte eu derivate exclusiv de la nume de plante, -ătate numai de la nume de persoane şi -enie numai de la nume de lucruri. E de remarcat că toate aceste sufixe au un număr foarte mic de derivate colective (între 4 şi 6).
Aceste concluzii, la care am ajuns pe baza datelor statistice din tablourile de mai sus, se bazează pe existenţa în limbă a derivatelor respective şi nu pe frecvenţa lor. Menţionez de asemenea că am luat în considerare numărul total al diferitelor categorii de colective, fără să fac deosebire între cele sigure şi cele potenţiale. însă materialul din tablouri şi din listele de derivate pune la dispoziţia cercetătorilor interesaţi de această problemă date precise în această privinţă, date care cred că vor putea servi şi la alte cercetări privitoare la sufixele colective din limba romînă*
!• -eală
Grupa a potenţiale
1 bleotocăreală
2 cicăleală
3 flecăreală
4 îngăimeală
5 orăcăială |6 pălăleală 17 văicăreală
Lista derivatelor cu sufixe colective
23 derivate I. Derivate de la tema verbală
Grupa b
agoniseală chiverniseală cufureală fulguială grămădeală urzeală (şi c) potenţiale pîrleală
Orupa c
fleşcăială haleală năsădeală fuituială potenţiale 5 năclăială
8 prăjeală II. Derivate de la tema adjectivală
1 gălbeneală
2 udeală potenţiale
3 acreală
2. -ină 4 derivate
I. Derivate de la substantive
1. De la nume de plante
1 făgină
2 mălăină
3 rugină
â. De la nume de lucruri
1 stupină
29
sufixele colective din limba romînâ
3. -iştină 9 derivate
I. Derivate de la substantive
1. De la nume de plante
1 baraboiştină (var. barabuliştină)
2 bobiştină
3 cînepiştină
4 curechiştină
5 cucuruzaştină
6 mălai ştină
7 măzăriştină
8 rogozaştină
2. De la nume de lucruri
1 gunoiştină
4, -ură 5 derivate
T. Derivate de la tema verbală
Grupa b
potenţiale
1 mulsură'
2 plînsură
3 scursură
4 strînsură
Grupa c 1 umplutură
5. -tură 53 de derivate
I. Derivate de la substantive
L De la nume de lucruri
1 armătură
2 crăngătură
3 frunzătură
4 pînzătură
5 scămătură
II. Derivate de la adjective
1 albitură
2 negritură potenţiale S
3 cruzitura (cruzăturâ)
4 udătură
70
FLORENŢA SĂDEANU
30
31
SUFIXELE COLECTIVE DIN LIMBA ROMÎNĂ
Orupa a
1 vorbitură
potenţiale
2 văietătură
3 văierătură
Grupa b
1 adunătură
2 alergătură
3 alesătură
4 auritură
5 căzătură
6 cositură
7 curătură
8 dărăcitură
9 dărîmătură 10 descărcătură
6. -eaţă
III. Derivate de la verbe
11 încărcătură
12 măcinătură
13 pilitură
14 rămîitură
15 răzătură
16 rumegătură
17 săditură
18 secerătură
19 treierătură
20 viitură
potenţiale
21 adusătură
22 afumătură
23 arsătură
24 cojitură
25 descojitură
7. -ie
26 închegătură
27 însăilătură
28 înşirătură
29 învăţătură
30 mulsătură
31 ninsătură
32 pisătură
33 pusătură
34 scurmătură
35 spulber ătură
36 tocătură
37 topitură
38 torsătură
39 uscătură
40 vărsătură
Grupa e 1 aruncătură
7 derivate I. Derivate de la substantive
1. De la nume de lucruri
1 fîneaţă
2 fumăreaţă
3 mustăreaţă
4 negureaţă
2. De la nume de plante
1 grîneaţă
II. Derivate de la adjective
1 dulceaţă
2 verdeaţă
36 de derivate
I. Derivate de la substantive
1. De la nume de persoane
a) denumind o colectivitate de lucruri
blănărie
butnărie
căldărărie
cercelărie
cofetărie
6 colăcărie
7 colăcăşie
8 colăcerie
9 conăcărie
10 conăcerie
11 curelărie
12 dogărie
13 făurărie
14 flecărie
15 gospodărie
16 lipscănie
17 marchitănie
18 mămulărie
19 opincărie
20 rudărie
21 şelărie
22 zăbunărie
b) denumind o colectivitate de persoane
1 arcăşie
2 aristocraţie
3 burghezie
4 drăgănie
5 pedestrie
2. Derivate de la nume de lucruri
1 crăngie
3. Derivate de la nume de plante
1 ceretie
2 cireşie
3 s tej arie
4. Derivate de la nume de animale
1 gîscărie
6 megieşie
7 solie
8 tovărăşie
9 mărginăşie 10 ţigănie
72
FLORENŢA SĂDEANU
32
33
SUFIXELE COLECTIVE DIN LIMBA ROMÎNĂ
73
8. -arie
252 de derivate I. Derivate de la substantive
1. De la nume de lucruri
1 alămărie	43 nucărie	83 clădărie
2 alicărie	44 olărie	84 colb arie
3 arămărie	45 osărie	85 fleşeărie
4 argintărie	46 panglicărie	86 focărie
5 aurărie	47 pantofărie	87 fumărie
6 bănărie	48 parfumărie	88 glodărie
7 bîrnărie	49 petecărie	89 hărbărie
8 blănărie	50 pielărie	90 jigărie
9 borfărie	51 pieptănărie	91 lăcărie
10 bombărie	52 pietrărie	92 lînărie
11 bumbăcărie	53 pînzărie	93 mătăsărie
12 căruţărie	54 plăcintărie	94 maţ arie
13 cer cur arie	55 plăpumărie	95 nisipărie
14 ceşcărie	56 ploscărie	96 pîslărie
15 cifrărie	57 pomărie	97 plumbărie
16 ciorăpărie	58 r uf arie	98 postăvărie
17 ciubucărie	59 schelărie	99 prăfărie
18 cîrpărie	60 scîndurărie	100 puf arie
19 cîrnăţărie	61 scorţărie	101 sărărie
20 cordelărie	62 săpunărie	102 sorbărie
21 covorărie	63 stămbărie	103 trohnărie
22 crăcărie	64 sticlărie	104 vorbărie
23 crengărie	65 stîncărie	105 zămărie
24 dantelărie	66 strugur arie	potenţiale
25 faienţărie	67 strunărie	
26 farfurărie	68 stupărie	106 alviţărie
27 faur arie	69 şurub arie	107 armărie
28 fierărie	70 ţevărie	108 butcărie
29 fînărie	71 ulucărie	109 căciulărie
30 frunzărie	72 umbrelărie	110 călţunărie
31 funărie	73 văsărie	111 cărămidărie
32 găitănărie 33 grînărie	.. .de materie	112 căşărie
		113 căşcăvălărie
34 grunzărie	74 ap arie	114 căzănărie
35 hain arie	75 brînzărie	115 ceasornicărie
36 hămurărie	76 bronzărie	116 cherpicărie
37 hîrbărie	77 cărnărie	117 clopotărie
38 hîrtărărie	78 cărbunărie	118 cornărie
39 lemnărie	79 cer arie	119 droşcărie
40 marochinărie	80 cenuşărie	120 făinărie
41 merărie	81 cherestărie	121 fînărie
42 milărie	82 ciorbarie	122 franzelărie
123	fructărie	134	olan arie
124	hăibărăcărie	135	ornicărie
125	hămbărărie	136	oţelărie
126	humărie	137	papucărie
127	jimblărie	138	pălincărie
128	lămpărie	139	plevărie
129	luntrărie	140	porţelănărie
130	lutărie	141	pulberărie
131	mezelărie	142	sculărie
132	năsturărie	143	smol arie
133	oglindărie	144	sobărie
	2. De la nume de plante		
1 acăţărie
2 aninărie
3 bălărie
4 bozărie
5 cartof arie (carto-flărie)
6 cepărie
7 cireşărie
8 cînepărie
9 copăcărie
10 curpănărie
11 dujerie
12 făgărie
13 fînărie
14 florărie
15 frăsinărie
19 inărie
20 lozărie
21 merărie
22 nucărie
23 nuielărie
24 orezărie
25 păltinărie
26 pepenărie
27 perj arie
28 piciocărie
29 plop arie
30 pomărie
31 prunărie
32 r achit arie
33 smidărie
16	grînărie	34	spinărie
17	harbuzărie	35	stejărărie
18	ierbărie	36	stuhărie
	3. De la nume de	animale	
1	berbecărie	13	iepurărie
2	bivolărie	14	lup arie
3	broscărie	15	muscărie
4	căţălărie	16	păunărie
5	ciorărie	17:	pescărie
6	ciutărie	18	ploşniţărie
7	cîinărie	19	porumb arie
8	columbărie	20	purecărie
9	gîscărie	21	şerpărie
10	gongărie	22	şoricărie
11	guzgănărie	23	văcărie
12	iepărie	24	vier măr ie
145 sumănărie
146 şepcărie
147 teslărie
148 tistimelărie
149 trăistărie
150 tunărie
151 ţeglărie
152 ţidulărie
153 ţiglărie
154 văr arie
155 vinărie
37 tuf arie
38 tutunărie
39 vărzărie
potenţiale
40 buturugărie
41 bostănărie
42 ciocănărie
43 crumpărie
44 dudărie
45 fasolărie
46 legumărie
47 orzărie
48 păşunărie
49 rogozărie
50 rugărie
51 sălcărie (sălcierie)
52 trestărie
53 turbărie
25 viespărie
26 vulpărie potenţiale
27 cerb arie
28 cloşcărie
29 găinărie
30 hulub arie
31 melcărie
32 omidărie
33 păducherie
34 păsărărie
35 şoimărie
36 vitei arie
74
FLORENŢA SĂDEANU
34
35
SUFIXELE COLECTIVE DIN LIMBA ROMÎNĂ
75
4. De la nume de persoane
1 ciocoierie
2 curcănărie
3 domnărie
4 drăcărie
2. De la nume de animale
5 moşnegărie
6 muschetărie
7 păurie
8 popărie
9. -aie
10 derivate I. Derivate de la substantive
a) de la nume de lucruri
1 bobotaie
2 fierătaie
3 hopătaie
4 juvălaie
5 vîlvătaie
b) de la nume de plante
1 crumpeliştaie
II. Derivate de la verbe
1 hălălaie
2 pălălaie potenţiale
3 ţăcăraie
UE. Derivate de la interjecţie
1 gărăgaie
10. -ăraie 20 de derivate
I. Derivate de la substantive 1. De la nume de lucruri
1 aparaie
2 clădăraie
3 colb ăraie
4 crengăraie
5 flăcăraie
6 fleşcăraie
7 focăraie
8 fumăraie
9 glodăraie 10 lăcăraie
11 sfăr ăraie
12 şperlăraie
13 vălvăraie
14 vîjgăraie
15 vîntăraie
1 paingînăraie
2 vermăraie
3. De la nume de persoane
11. -enie
1 băieţăraie
2 drăcăraie
II. Derivate de la verbe 1 bleoştiraie
3 derivate
I. Derivate de la substantive
1. De la nume de lucruri
12. -ame
1 fumedenie
2 spuzenie
3 sumedenie
18 derivate I. Derivate de la substantive
a) De la nume de persoane
1 copilame
2 haiduc ame
3 lotrame
4 mişelame
5 pedestrame
6 prostame
b) De la nume de animale
1 boiamă
2 căpramă
3 cînamă
4 furnicamă
5 găinamă
6 iepuramă
7 voinicame
8 feteamă
9 muiere ama
7 lupeamă
c) De la nume de lucruri
1 lemnamă
II. Derivate de la verb 1 încăltamă
76
FLORENŢA SÂDEANU
36
37
SUFIXELE COLECTIVE DIN LIMBA ROMlNA
77
13. -inie
179 de derivate
4. De la nume de persoane
I. Derivate de la substantive
1. De la nume de lucruri
a) arâtînd o colectivitate de lucruri
1 grămăzime
2 nourime
3 păime
4 pietrime
5 ruginime
6 stîncime potenţiale
7 negurime
b) arătînd o colectivitate de persoane
1 obştime
2 scăunime
3 viitorime
4 zaverime
2. De la nume de plante
1 nucime
2 rugime
3 stejărime
3. De la nume de animale
1 bondărime
2 br o ştime
3 brotăcime
4 gîzime
5 iepurime
6 motănime
7 oime
8 păcurime
9 păduchime
10 păsărime
11 puime
1	argăţime	46	dorobănţime	91 ospeţime
2	aristocrăţime	47	drăcime	92 ostăşime
3	armenime	48	drăgănime	93 pandurime
4	arap im e	49	dregătorime	94 păgînime
5	arnăuţime	50	duşmănime	95 păorime
6	aromînime	51	feciorime	96 părinţime
7	avocăţime	52	evreime	97 păşime
8	băcălime	53	flăcăime	98 pedestrime
9	băeănime	54	frăţime	99 pescărime
10	băieşime	55	fruntăşime	100 plugărime
11	băietănime	56	funcţionărime	101 popime
12	băieţime	57	golănime	102 profesorime
13	barbarime	58	haiducime	103 preoţime
14	bărbăţime	59	holteime	104 prostime
15	bătrînime	60	hoţime	105 robime
16	boierime	61	husărime	106 pruncime
17	borăcime	62	ienicerime	107 romînime
18	bulgărime	63	iobăgime	108 rutenime
19	burghezime	64	israilime	109 sărăcime
20	burtăverzime	65	junime	110 sărmănime
21	cadînime	66	jupînime	111 săsime
22	calicime	67	lehime	112 scriitorime
23	călărăşime	68	lipovenime	113 secuime
24	călugărime	69	lipscănime	114 soldăţime
25	căpcăunime	70	mazilime	115 spuzime
26	cătănime	71	milogime	116 străinime
27	eatolicime	72	mirenime	117 slugătorime
28	cavalerime	73	mişelime	118 strigoime
29	căzăcime	74	mitocănime	119 studenţime
30	cehoslovăcime	75	mocănime	120 supuşime
31	cercetăşime	76	mojicime	121 şcolărime
32	cerşetorime	77	moşierime	122 şogorime
33	eetăţenime	78	muierime	123 tătărime
34	ehiaburime	79	muncitorime	124 tinerime
35	ciobănime	80	muscălime	125 tîrgoveţime
36	cioclovime	81	neguştorime	126 turcime
37	ciochime	82	nemeşime	127 ţărănime
38	ciocoime	83	nemţime	128 figănime
39	copilime	84	nobilime	129 ungurime
40	crăime	85	obăcime	130 ursărime
41	culăcime	86	ofiţerime	131 varvarime
42	dăscălime	87	cmenime	132 vitejime
43	diaconime	88	opincărime	133 vînătorime
44	diecime	89	orăşenime	134 voinicime
45	domnime	90	orbime	135 volintirime
78
FLORENŢA SĂDEANU
38.
39
SUFIXELE COLECTIVE DIN LIMBA ROMÎNĂ
79
II. Derivate de la adjective
14. -ărime
13 derivate
1. arătînă o colectivitate de lucruri
1 albime
2 desime
3 gălbenime
4 negrime
5 roşime
6 verzime
potenţiale
7 acrime
8 scorţoşime
9 totime
2. arătînă o colectivitate de persoane
1 albăstrime potenţiale
2 greime
3 noime
4 vechime
3. arătînd o colectivitate de animale
1 sălbăticime
III. Derivate de la adverbe
I. arătînd o colectivitate de lucruri
1 împrejurime (potenţial).
I. Derivate de la substantive 1. De la nume de animale
1 albinărime
2 broscărime
3 muscărime
4 pescărime
2. De la nume de lucruri
5 porcărime
6 puricărime
7 şoricărime
8 văcărime
1 alirărime
2 ffunzărime
3. De la nume de persoane
15. -oare
1 copilăririle
2 drăcărime
3 slug&rime
6 derivate
I. Derivate de la verbe
1 mulsoare
2 ninsoare
3 pusoare potenţiale
4 plînsoare
5 scursoare
6 strînsoare
2. arătînd o colectivitate de persoane
1 călărime
2 josime
IV. Derivate de la verbe
1 arzime (potenţial)
2 însotime
16. -ătate 5 derivate
I. Derivate de la substantive i. De la nume de persoană
1 creştinătate
2 limbătate
3 păgînătate
4 străinătate
5 vecinătate
80
FLORENŢA SĂDEANU
40
17. -iste 71 de derivate
I. Derivate de la substantive 2. De la nume de plante
1 alunişte	18	s te jarişte	33	mălăişte
2 aninişte (arinişte)	19	tenchişte	34	maz ăriş te
3 brădişte	20	trifoişte	35	meişte
4 cînepişte 5 cireşişte (cirişte)		potenţiale	36 37	năpişte orzişte
6 făgişte	21	barabulişte	38	otăvişte
7 frăsinişte	22	baraboişte.	39	ovăzişte
8 gorunişte	23	ciocălăişte	40	pepenişte
9 grînişte	24	ciocănişte	41	porumbişte
10 inişte (inulişte)	,25	cocenişte	42	răchitişte (răchişte)
11 jirişte	26	crumpenişte	43	rogozişte
12 nucişte	27	cucuruzişte	44	săcărişte
13 păltinişte	28	curechişte	45	sălciişte
14 păpurişte	29	curpenişte	46	tutunişte
15 păpuşoişte	30	fasolişte	47	tuleişte
16 plopişte	31	grumbişte	48	tulujişte
17 prunişte	32	lu jarişte	49	verzişte (verzinişte)
2. De la nume de lucruri
1 bolişte
2 glodişte
3 gropişte
4 gunoişte
5 hăranişte
6 jarişte
7 nisipişte
8 păişte
potenţiale
9 lacovişte
10 mîlişte
11 moşoroişte
12 tîrveliste
3. De la nume de animale
potenţiale
1 bourişte
2 lupişte
3 molişte
4 (z)boişte
II. Derivate de la adjective (desemnînd o colectivitate de plante)
1 desişte
2 rarişte
41
SUFIXELE COLECTIVE DIN LIMBA ROMÎNĂ
81
grupa b potenţiale
1 arzişte
2 puişte
3 semenişte
III, Derivate de la verbe
grupa c
1 roielişte
18. -ărişte  3 derivate
I. Derivate de la substantive 2. Nume de plante
potenţiale
1 piciocărişte
2 plopărişte
3 pomărişte
19. -ar 32 de derivate
I. Derivate de la substantive 2. De la nume de lucruri
1 bălegar
2 colbar
3 frunzar
4 grohotar
5 hăbădicar
6 ierbar
7 insectar
8 prundar
9 tîrfar
2. De la nume de plante
alunar arinar cireşar curpenar făgar
6 răchitar
7 sălcar
8 tufar
9 ferigar
10 grînar
11 rugar
12 mur ar
13 tîrşar
potenţiale
14 acăţar
15 smidar
16 urzicar
17 zmeurar
6 - c. 3743
82
FLORENŢA SĂDEANU
42
3. De la nume de animale
1 iezar
2 brosear
3 brotăcar
4 furnicar
5 viespar (potenţial)
II. Derivate de la adjective 1 bercar
20. ~is  104 derivate
1. Derivate de la substantive
1. De la nume de lucruri
a) desemnînd o colectivitate de lucruri
1 băltiş
2 făiniş
3 frunziş
4 funinginiş
5 glonţiş
6 gorgotiş
7 grindiş
8 grohotiş
9 hagemiş
10 nisipiş
11 păiş
12 penis
13 picuriş
14 pietriş
15 prundiş
16 rămuriş
17 şindiliş
18 turiş
potenţiale
19 ariniş
20 băhniş
21 bolovăniş
22 buturiş
23 gropiş
24 lespeziş
b) desemnînd o colectivitate de plante
1 seminţiş
2. De la nume de plante
afiniş aluniş
ariniş (aniniş) brădiş (brădiniş) cărpiniş
6 cătiniş
7 castaniş
8 cetiniş
9 ciritiş 10 cînepiş
11 Copăciş
12 corniş
13 corciş
14 curpeniş
15 făgiş (făgăniş)
43
SUFIXELE COLECTIVE DIN LIMBA ROMÎNÂ
83
16	frăsiniş	34
17	goruniş	35
18	hăţiş	36
19	heteriş	37
20	jnepeniş	38
21	lăstăriş	39
22	măsliniş	40
23	mărăciniş (mărăciş)	41
24	măturiş	42
25	mestecăniş	43
26	mlăjeniş	44
27	molidiş (molidviş)	45
28	nrariş	46
29	nuieliş	47
30	păltiniş	48
31	păpuriş	49
32	păriş	50
33	plopiş	51
52 ţăcăliş
53 tîgis
54 ţîhliş
55 ulmiş
56 zmeuriş
57 Leurdiş
potenţiale
58 ciotiş
59 lintiţiş
60 măliniş
61 meriş
62 periş
63 rogoziş
64 rugiş (ruginiş)
65 trandafiriş
66 trupiniş
3. De la nume de animale
1 albiniş
2 păienjeniş
4. De la nume de persoane
1 fetiş
2 muieris
II. Derivate de la adjective
/. Denumind o colectivitate de plante
1 desiş
2 răriş
2. Denumind o colectivitate de lucruri
1 amestecăţiş
2 mărunţiş'
3 verziş
84
FLORENŢA SĂDEANU'
44
45
SUFIXELE COLECTIVE DIN LIMBA ROMÎNĂ
III. Derivate de la verbe
grupa b
1 măciniş (şi a)
2 seceriş
3 surupiş
4 treieriş
21. -ăriş 5 derivate
I. Derivate de la substantive
1. De la nume de plante
1 făgăriş
2 plop ăriş
3 spinăriş
4 stuhăriş
2. De la nume de lucruri
1 colţăriş (potenţial)
22. -et   96 de derivate
I. Derivate de la substantive
1. De la nume de lucruri
aramet
bănet
blănet
căşet
cîrpet
firet
frunzet
8 gălbenet
9 horhomet
10 lemnet
11 lînet
12 luncet
13 milaret
14 păşunet
2. De la nume de plante
afinet alunet călinet cepet
5 ciolpănet
6 crînget
7 dudet
8 grînet
15 penet
16 pînzet
17 plăiet
18 pomet
19 ţolet
20 vinet
9 higet
10 inet
11 lăstăret
12 mărăcinet
13	muret	25 bunget	39
14	pepenet	26 cărpinet	40
15	ruget	27 castanet	41
16	rujalet	28 ceret	42
17	smiget	29 cireşet	43
18	spinet	30 cornet	44
19	tufet	31 curpenet	45
20	viet	32 făget	46
21	zmeuret	33 finicet	47
	(copaci)	34 frăsinet	48
		35 goronet	49
22	arinet (aninet)	36 măslinet	50
23	arboret	37 meret	51
24	brădet	38 mestecănet	52
	3. Derivate de la nume de animale		
1 albinet
2 broştet
3 căpret (căprit)
4 curcănet
4. Derivate de la nume de persoane
1 băbet
2 boieret
3 călugăret
4 coconet (cuconet)
5 copilet
6 crăiet
7 cuscret
8 domnet
9 femeiet 10 fetet
5 păsăret
6 puiet
7 viermet
11 muieret
12 nemet
13 şcolăret
14 tineret
15 tîlhăret
16 tîrfet
II. Derivate de la adjective 1 răet (potenţial)
23. -ăret   6 derivate
I. Derivate de la substantive
i. De la nume de persoane
1 băbăret
2 copilăret
3 domnăret
4 slugăret
FLORENŢA SĂDEANU 46
2. De la nume de animale
1 albinăret
3. De la nume de lucruri
1 frunzăret
24. -et  17 derivate
I. Derivate de la substantive
1. De la nume de lucruri
1 agret potenţiale
2 tuset
2. De la nume de animale
1 viermăt
3. De la nume de persoane
1 oamet
II. Derivate de la adjective 1 deset (potenţial)
III. Derivate de la verbe (potenţiale)
47 SUFLXELE COLECTIVE DIN LIMBA ROMÎNĂ
25. -ărit  10 derivate
I. Derivate de la substantive
1. De la nume de lucruri
1 bănărit
2 colăcârit
3 fustărit
4 bîrtierit
5 rochierit
6 stupărit
2. De la nume de plante
1 ierbărit
2 tufărit
3. De la nume de animale
1 şoricărit
4. De la nume de persoană
1 domnărit.
1 freamăt 3 jelet      5 merset   7 plînset     9 vaiet    11 zbieret
2 fuget     4 lătret     6 plimbet 8 umblet  10 veghet 12 zumzet
FALSE DIMINUTIVE
DE
D. BÎRSAN
Diminutivele exprimă ideea de mai mic în comparaţie cu ideea exprimată de cuvîntul de la care derivă. în mod obişnuit se înţelege prin diminutiv un substantiv care desemnează un obiect mai mic, dar diminu-tivarea nu se referă numai la substantive ci se poate referi şi la alte părţi de vorbire : adjective, adverbe etc. Diminutivarea înseamnă deci o reducere a dimensiunii, a calităţii, a acţiunii etc.
Limba romînă este foarte bogată în derivate cu sufixe diminutivale, ca de exemplu : copil — copilaş, mînă — mînuţă, fată — fetiţă, nas — năsuc, frumos — frumuşel.
în ce priveşte cuvintele de mai sus, se observă că există un raport permanent între conţinutul de diminutiv pe care îl exprimă şi forma în care e exprimat acest conţinut.
în cazul în care cuvîntul diminutival se abate de la această concordanţă, adică atunci cînd derivatul, deşi are formă diminutivală, nu exprimă ideea de ,,obiect mai mic" sau nu are formă diminutivală dar are sens diminutival, nu mai avem de-a face cu un diminutiv adevărat ci cu un fals diminutiv, cu un diminutiv aparent. Noţiunea de fals este deci rezultatul nerespectării relaţiei conţinut-formă. înţelegem deci prin false diminutive cuvintele care sînt diminutive numai dintr-un anumit punct de vedere, care au numai formă sau numai înţeles diminutival.
în cazul derivatelor diminutivale care au alt sens decît cuvîntul de bază, diminutivul nu se referă la mărimea reală a obiectului ci la diferite alte însuşiri ale acestuia şi chiar la unele analogii produse în mintea vorbitorilor.
Aceste formaţii au luat naştere datorită mai multor cauze :
1) evitarea omonimiei: existenţa în limbă a două noţiuni denumite cu acelaşi cuvînt impune, uneori, să se recurgă la diminutivare pentru a le diferenţia (porumbel ,,pasăre", faţă de porumb   plantă");
90 D- BÎRSAN 2
2) pierderea noţiunii de „mic" existentă iniţial şi crearea unui nou sens, ceea ce duce la existenţa unui fals diminutiv (mititel);
3) crearea formelor diminutivale hipocoristice în care nu mai este vorba de ideea de micşorare (bunel, bunic, bunică, buniţă).
Falsele diminutive care au numai înţeles diminutival, nu şi formă, au luat naştere întîmplător şi există doar cazuri izolate în limbă.
Falsele diminutive se găsesc de cele mai multe ori în limba vorbită, alături de diminutivele propriu-zise. Nu se poate însă vorbi de o graniţă precisă între cele două categorii de diminutive (cele propriu-zise şi cele false). Acelaşi cuvînt poate fi folosit în unele împrejurări ca diminutiv propriu-zis, iar alteori ca fals diminutiv în funcţie de ceea ce vorbitorul vrea să exprime:
Cîteodată stă s-asculte clopoţeii de la sănii. Topîrceanu, b. 71.
Şi mi-o spală-n lăcrămioare, şez. ix 59.
în aceste exemple avem de-a face cu diminutive propriu-zise.
în frunzele moarte din marginea unei rîpi, Vitoria găsi clopoţei albi. Sadoveanu, b. 222.
Iată zambile... lăcrimioare, îsTegruzzi, i 97. în aceste cazuri diminutivele sînt false. Tot astfel, în funcţie de înţelesul pe care vrea să i-1 dea vorbitorul se explică şi însuşirea aceluiaşi cuvînt de a avea uneori sens de augmentativ, alteori de diminutiv.
După cum am mai spus, o clasificare a falselor diminutive e posibilă, în linii mari, ţinînd seama de două criterii de clasificare : după formă şi după sens. în funcţie de aceste două criterii falsele diminutive se împart în următoarele două mari grupe :
A. Cuvinte care au aspect de diminutiv fără a avea înţeles diminutival.
B. Cuvinte care sînt diminutive ca sens, fără a avea acest aspect.
A. Cuvinte care au aspect de diminutiv fără a avea înţeles diminutival.
1. La o cercetare amănunţită a cuvintelor cuprinse în dlrc se constată că în domeniul numelor de plante există o mare bogăţie de derivate diminutivale care sînt diminutive numai ca formă. Astfel garofiţă nu este o garoafă mai mică, ci o altă specie de garoafă. Şofrănelul nu este un şofran mai mic ci o altă plantă, iar şofrănaşul denumeşte o a treia plantă. Alunelele nu înseamnă alune mai mici, ci o plantă cu fructe asemănătoare cu alunele.
Se pune problema ce a determinat pe vorbitor să denumească plante prin diminutive. Cred că în unele cazuri s-a pornit tot de la noţiunea de mic. A fost nevoie de un cuvînt nou pentru a denumi speciile sălbatice ale unor plante care de cele mai multe ori, dar nu întotdeauna, sînt mai mici decît plantele cultivate, de exemplu : garofiţă, ridichioară, trifoiaş, vişinei, şofrănel, ovăzcior etc.; acelaşi procedeu s-a extins şi la denumirea unor plante cultivate. De exemplu : dovlecel denumeşte o specie a dovleacului, dar care are fructe mai mici. Prin uz curent cuvîntul nou a pierdut înţelesul de mic, căpătînd un sens de sine stătător. Uneori ase-
;3 FALSE DIMINUTIVE
mănarea unei plante cu un obiect a determinat denumirea plantei respective cu numele obiectului cu care se aseamănă, nume a cărui formă diminutivală de cele mai multe ori era existentă în limbă. A fost normal ca planta, mai mică decît obiectul, să fie denumită prin diminutivul acestuia. Astfel s-a constatat că există o plantă cu o formă asemănătoare unei ciubote mici. Diminutivul ciuboţică a putut deci căpăta un sens nou denumind planta. (Este posibil ca planta, să fi fost denumită iniţial cu numele obiectului cu care se asemăna şi nu cu forma diminutivală a acestuia şi, spre a se face deosebirea între numele plantei, care astfel devine omonim cu numele obiectului, şi numele obiectului de la care s-ar^pornit, se adaugă la numele plantei un sufix diminutival şi se creează astfel un fals diminutiv.) Exemple : steliţă, toporaş, năsturel, ciuboţică, ghiocel, în urma comparării plantelor respective cu : stea, topor, nasture, ciubotă, ghioc.
Nu numai forma, dar şi culoarea sau alte însuşiri ale plantei au putut hotărî denumirea ei1: gălbenea (plantă cu flori galbene), albăstriţă {plantă cu flori albastre), tămîioară (plantă cu miros puternic), aişor, usturoiţă (două plante cu miros de usturoi), piedicuţă (plantă tîrîtoare, deci care împiedică) plutică (plantă ale cărei frunze plutesc pe apă), tâlhărea (plantă care se agaţă, se furişează pe ziduri etc. ).
De multe ori se creează confuzie între substantivul care denumeşte planta şi substantivul diminutival propriu-zis, fiindcă forma e identică; numai după context se poate vedea dacă este vorba de plantă sau nu. De pildă, toporaş, ciuboţică, clopoţel pot fi şi diminutive propriu-zise şi nume de plante.
în unele cazuri se recurge la diminutivare pentru a forma numiri de plante pornindu-se de la faptul că o floare este de cele mai multe ori frumoasă ca aspect, plăcut mirositoare şi astfel chiar dacă nu e prea mică vorbitorul, datorită însuşirilor pe care le posedă planta, simte nevoia să diminutiveze pentru a-şi arăta admiraţia pentru un lucru plăcut. Plantele urîte nu sînt denumite prin diminutive (scai, urzică, mătrăgună) 2 decît atunci cînd vorbitorul vrea să scoată în evidenţă o anumită calitate a lor. De la piaţă se cumpără urzicele (tinerele) deoarece se apreciază valoarea lor nutritivă, dar în momentul în care provoacă usturime planta va fi totdeauna denumită urzică.
2. S-au creat false diminutive şi cînd s-au denumit insecte, păsări, peşti etc.
Astfel albinărel nu este un diminutiv al lui albină sau albinar după €um s-ar părea la prima vedere, ci este un fals diminutiv. Deşi derivat cu sufix diminutival nu are înţeles diminutival. Albinărel este numele unei păsări care se hrăneşte în special cu albine.
Brumăriţă este numele unei păsări alpine. Albişoară şi albită denumesc un peşte a cărui culoare este albă argintie. Morunaşul este numele unui peşte din familia crapului care doar botul îl are asemănător cu al morunuluh
1 Vezi Sextil Puşcariu, Diminuţia în limba romîneascâ, în Noua revistă romînă, Bucureşti, 1900, p. 372 şi urm.
2 Ibidem, p. 375 şi urm.
92
D. BÎRSAN
FALSE DIMINUTIVE
93
în aceste cazuri, diminutivarea serveşte la stabilirea anumitor legături între noţiunea denumită de cuvîntul primar şi aceea denumită de cuvîntul derivat.
3. Foarte bogată în derivate diminutivale formale este şi toponimia. Se pune şi aici problema : de ce s-a recurs la formaţii diminutivale pentru a denumi noţiuni?
Acad. Iorgu Iordan1 explică mulţimea derivatelor diminutivale în acest domeniu prin necesitatea vorbitorului de a evita omonimia, foarte frecventă în toponimie, ca urmare a sărăciei terminologiei geografice.
Eu cred însă că în multe cazuri formele diminutivale au luat naş= tere prin faptul că au fost considerate diminutive propriu-zise. Astfel un afluent al unui rîu a fost subordonat rîului respectiv şi, fiindcă era mai mic, a fost denumit prin diminutivul numelui rîului. Astfel la prima vedere s-ar părea că Olteţ este un diminutiv propriu-zis de la Olt, dar vorbitorii nu-1 mai simt astăzi ca atare. Denumirea de Olteţ se referă la o altă apă, e vorba de două noţiuni cu totul diferite. Cu timpul legătura etimologică s-a pierdut iar derivatul diminutival nu mai prezintă decît o legătură formală cu cuvînţul-bază. Un exemplu ca : Bucureştioara, rîu care trece pe lîngă oraşul Bucureşti, este mai clar, deoarece diminutivul denumeşte o noţiune dintr-un alt domeniu decît cuvîntul-bază. (în astfel de cazuri s-ar putea ca iniţial rîul să fi avut acelaşi nume cu oraşul pe lîngă care trece şi să fi fost diminutivat pentru claritatea vorbirii, pentru evitarea omonimiei.) Se diminutivează :
a) numele localităţilor pentru a denumi un rîu care trece prin sau pe lîngă localitatea respectivă, de exemplu: Bucureştioara, Tecucel, Vasluieţ, Bîrlâdel;
b) numele rîurilor care sînt afluenţii rîurilor respective, de exemplu : Olteţ, Bistricioara, Ialomicioara, Dunăriţa, Lotrişorul, Tîrnăviţa, Argeşel \
c) numele de localităţi pentru a denumi alte localităţi mai mici care au luat naştere sau se află în apropierea celor dintîi, de exemplu : Gincşor,. Gîrţişoara, Mânăstioara, Poieniţa, Tălmăcel de la : Cine, Cîrţa, Mănăstirea, Poiana, Tâlmaci2.
4. Cînd diminutivul sugerează ideea de ,,subaltern" se creează o altă categorie de false diminutive 3. Iniţial aceste cuvinte s-au creat şi au fost simţite ca diminutive tocmai prin înţelesul pe care-1 aveau, prin faptul că denumeau o funcţie subordonată alteia : vâtăşelul nu era vătaf mai mic de statură, ci era un slujbaş sub ordinele vătafului, vornicelul era un slujbaş sub ordinele vornicului, postelnicelul slujbaş sub ordinele marelui postelnic. în aceeaşi situaţie sînt cuvintele : spătărel, pahărnicel, armăşel, comişel, portărel, vistiernicel etc.
Cu timpul s-a pierdut legătura dintre cuvintele-bază şi cuvintele derivate care au început să aibă înţeles de sine stătător, nemaifiind diminutive ca sens. în unele cazuri derivatul cu sufix diminutival a căpătat
Noms de lieux ă forme diminutive, în BL XV, p. 69 şi urm. Vezi Iorgu Icrdan, op. cit., p. 62 şi urm. Vezi Sextil Puşcariu, op. cit., p. 377.
chiar un nou sens care nu mai are nici o legătură cu cuvîntul temă. Cuvîntul portărel, pe lîngă sensul de slujbaş domnesc subordonat portarului: Din larguri de palută ies patru portărei.
Au coifuri, au ceaprazuri, au suliţa la ei. Coşbuc, p. ii 194 a căpătat şi pe acela de ,,executor judecătoresc" :
Omul a venit cu un portărel de la tribunal şi cu o trăsură. Pas, z. i 243.
Vătăşelul care însemna doar slujbaş sub ordinele vătafului, logofăt :
Intră în curtea lui Stoiceaun vătăşel din partea lui socru-său boierul. Galaction, o. i 52 a căpătat şi sensul de funcţionar inferior la primărie" :
Seara vine un vătăşel de la primărie. Stancu, d. 15.
5. Există cuvinte care, deşi au formă de diminutiv, pot avea în unele situaţii înţeles augmentativ. Ele devin false diminutive datorită faptului că sînt folosite impropriu sau ironic. în aceste cazuri se pierde legătura dintre înţelesul diminutival şi forma diminutivă şi devin false diminutive. Astfel ziulică poate fi diminutiv al lui zi, dar poate să însemne şi ,,o zi foarte lungă", ,,de dimineaţa pînă seara" ;
Om bun ca dînsul nimeni nu-i Şi pentru o vorbă rea ce-i spui El toată ziulica lui munceşte supărat. Cgşbuc, p. i 94.
Zburd şi cînt, zglobiu copil, ziulica toată. Iosif, patr. 18.
Cîtu-i ziulica de mare toarcem, coasem, citim. Ispirescu, l. 49.
Cît era ziulica si noaptea de mare şedeau singuri-singur ei. Creangă, p. 13.
De asemenea ,,cît era nopticica de lungă" sau ,,toată nopticica" înseamnă o noapte foarte lungă cu toate că nopticica e diminutiv al lui noapte :
Neamţul n-a putut dormi toată nopticica de gînduri. Caragiale, o. in 39.
Şi de gînduri multe tot fiind muncit toată nopticica de loc n-a dormit. Pann, p.v. i 37.
Acelaşi lucru se poate spune despre anişor care este diminutiv al lui animai ales cînd se vorbeşte despre vîrsta copiilor mici" î.
Ăl mai mare să fi avut şapte anişori. Caragiale, o. i 117.
Cînd despre cineva se spune în glumă că are 50 de anişori nu poate fi vorba de diminutivare. în acest caz se accentuează îndeosebi ideea de mult, vreme îndelungată, mai mult decît ne-am putea aştepta 2. Diminutivul devine astfel fals diminutiv datorită întrebuinţării lui ironice.
Tot la această categorie de cuvinte se poate vorbi de un sens intensiv şi în acelaşi timp hipocoristic al diminutivelor. Cînd cineva ,,a băut un vinişor !" nu înseamnă că vinul băut a fost mai puţin bun, nici că a fost în cantitate mai mică. Se pune mai ales accentul pe calitate, se intensifică nuanţa de ,,bun" pe care vorbitorul vrea să o comunice : îndrăgise foc vinişorul cel de cinci ani. bujor, s. 117.
Vinisor de nouă ai, Cum e mai bun pentru trai. Jarnîk-BIrseanu, d. 448.
1 Ci. dlrc, s.v.
2 Vezi Iorgu Iordan, Stilistica limbii romlne, Bucureşti, 1944, p.  185 ; vezi   şi Sextil Puşcariu, op. cit., p. 377.
V
94
D. BÎRSAN
E un geruleţ afară !... înseamnă că „e nn ger straşnic, un ger foarte mare". La fel şi o bătăiuşcă zdravănă înseamnă ,,o bătaie bună".
Mărişor e diminutiv al lui mare şi după aspect şi după sens. Dac& însă despre un copil se spune că ,,e mărişor" nu mai poate fi vorba de o diminutivare. Nu înseamnă că copilul e mai puţin mare, ci că este mai mare decît ne-am aştepta : Era băiat mărişor, de vreo paisprezece ani. Vlahuţă, o.a. 428. Creşte, fă-te mărişoară', Să trăim cît avem viaţă.
ALECSANDRI,  P.P. 279.
Tăricel, care e diminutiv al lui tare, poate însemna cîteodată şi „cu mai multă putere" : Bătu şi a treia oară dară niţel mai tăricel. Ispi-rescu, l. 100.
De asemenea lenevior poate fi şi diminutiv al lui leneş, dar şi augmentativ : Era băiat curăţel şi isteţ dar... lenevior de n-avea pereche. Eebreanu, i. 47.
Curăţel, diminutiv al lui curat, însemnînd deci mai puţin curat, poate avea şi sensul de a fi „mai curat", „mai îngrijit" : Fiindcă avea darul de a fi curăţel, toţi flăcăii din sat îl pizmuiau. Ispirescu, l. 277.
De asemenea spălatei înseamnă, de cele mai multe ori, „cu înfăţişare plăcută, curăţ îmbrăcat, îngrijit, prezentabil"1 şi nicidecum „mai puţin spălat", cum ar fi de aşteptat: împăratul cînd văzu pe cioban dichisit^ spălatei cu ţoale curate pe dînsul, îi plăcu şi lui. Ispirescu, l. 250.
Lins la ceafă, dus la faţă, sprintenel şi spălatei. Hasdeu, R.v. 117 K
Bepărtişor în cele măî1 multe cazuri înseamnă „la o depărtare nu prea mare", deci e diminutiv. Dar dacă despre un anumit loc se spune c& e cam depărtişor se arată tocmai că locul respectiv e destul de departe^ că este vorba de o distanţă mare : Măi bădiţă, bădişor, Tu te-ai face scriitor, Bar poşta-i depărtişor. Jarnîk-BÎRSEANU, d. 117.
Primprejurullaculuiera[u] tăiaţi copacii pînă hăt depărtişor, Sbiera, p. 67.
Se pune problema : ce determină schimbarea sensului diminutivului ? Cred că în cele mai multe cazuri sensul de augmentativ este dat diminutivului de :
1) determinările din frază, de context (h ă t depărtişor, toată ziulica, cîtu-i nopticica de mare, lenevior de n - av e a pereche etc).
2) de accentul în frază (a băut un vinişor! e un geruleţ!). în acest caz determinarea se subînţelege.
La adjective şi la adverbe efectul de intensificare a noţiunii exprimate se poate obţine şi prin repetarea cuvîntului sub forma diminutivală, avînd valoarea unui superlativ :
0 fată tînără-tinerică     — o fată foarte tînără întreg-întreguţ — întreg de tot nou-nouţ                      — foarte nou gol-goluţ                      — gol de tot singur-singurel — foarte singur etc 3.
1 Cf. DLRC, S.V.
2 Pentru spălatei şi curăţel vezi Iorgu Iordan, Stilistica limbii romîne, p. 179.
3 Vezi Sextil Puşcariu, op. cit., p. 377, Etudes de linguistique roumaine, Cluj» Bucureşti, 1937, p. 312, şi Jacques Byck, La repetition en roumain, în bl II, p. 69.
FALSE DIMINUTIVE
95
6. O altă categorie de false diminutive o formează acele cuvinte care pe lîngă înţelesul diminutival au mai căpătat un sens nou care nu mai are nici o legătură cu diminutivul. în acest caz cuvîntul îşi schimbă valoarea semantică după împrejurări:
cărucior      1. diminutiv,   2. trăsurică pentru copii
cerculeţ       1. diminutiv,   2. cute mici şi dese care se fac la rochii
cheiţă 1. diminutiv,   2. cusătură în zig-zag
ficăţel 1. diminutiv,   2. mîncare făcută cu ficat de pasăre
găinuşă       1. diminutiv,   2. constelaţia „cloşca cu pui",
3. găină sălbatică grădiniţă    1. diminutiv,   2. instituţie didactică-educativă pentru
£opii
gropiţă       1. diminutiv,   2. adîncitură mică în   obraji sau la
mîini
melcişor      1. diminutiv,   2. pastă făinoasă minciunică 1. diminutiv,   2. prăjitură uscată mîţişor       1. diminutiv,   2. boboc înflorit de salcie periniţă      1. diminutiv,   2. numele unui dans popular picioruş      1. diminutiv,   2. punct la o lucrătură cu croşeta puşculiţă     1. diminutiv,   2. vas mic de lut, lemn, metal în care
se introduc banii economisiţi trăsurică     1. diminutiv,   2. cărucior pentru copii
Sensul diminutival s-a putut pierde cu totul, derivatului diminutival rămînîndu-i numai sensul al doilea. Diminutivul în acest caz indică doar asemănarea cu obiectul pe care-1 exprima cuvîntul primitiv1 1) izăluţă „cusătură cu flori în formă de lănţişor" (prin asemănare cu zalele de la lanţ), peniţă „placă de metal care se adaptează la un toc pentru scris" (prin asemănare cu vechea pană de scris), furculiţă „tacîm" (care aminteşte forma unei furci), bombiţă, „bilă, glob de sticlă" (prin asemănarea cu o bombă), colţunaş „mîncare din aluat" cuvînt derivat de la colţun etc.
Alteori chiar sensul diminutival s-a transformat. Astfel mititel a avut probabil înţeles diminutival fiind adjectiv pe lîngă substantivul cîrnat. Devenind substantiv a pierdut şi înţelesul de diminutiv însemnînd doar un anumit fel de cîrnat2. De asemenea chivuţă din punct de vedere etimologic e un diminutiv al unui nume propriu : Paraschiva-Chiva-Chivuţa. De la numele vreunei femei care se ocupa cu spoitul cu bidineaua şi cu negoţul ambulant, s-a extins denumirea de chivuţă la orice femeie cu o astfel de ocupaţie, iar substantivul a devenit comun.
7. Uneori derivatul cu sufix diminutival nu exprimă decît o stare de inferioritate faţă de obiectul pe care-1 exprima cuvîntul primitiv sau
1 Vezi Sextil Puşcariu, Etudes de linguistique roumaine, p. 305—313.
2 Iorgu Iordan, Stilistica limbii romîne, p. 187.
D. BÎRSAN 8
vreo altă legătură dintre obiectul denumit de diminutiv şi cel denumit de cuvîntul primitiv : atlâjel „atlas de calitate inferioară", atică ,,pînză ieftină", pînzică „pînză de calitate inferioară", bumbăcel „aţă de bumbac mercerizat, mătăsică „ţesătură subţire, inferioară, de mătase vegetală", postăvior „postav subţire de calitate inferioară", stofuliţă „stofă subţire, de calitate inferioară". Aceste cuvinte nu au avut niciodată înţeles diminutival.
B. Cuvinte care sînt diminutive ca sens, fără a avea formă diminutivală
Pînă acum am vorbit despre categoria de cuvinte care par diminutive ca formă, dar nu sînt ca sens. Mă voi referi în continuare la categoria de false diminutive care sînt diminutive numai după înţelesul pe care-1 au, nefiind derivate cu sufixe diminutivale.
1. Astfel există substantive derivate cu diferite sufixe augmentative care au valoare diminutivală :
japşoagă „japşă mică" Erau în pămîntul fermei ... 16 privaturi, 5 japşe mari, vreo 50 de gîrle şi japşoage. Galan? b. i 85,
lupan „pui de lup" Din patru vetre ale acestor Jiaite au să iasă la război ... douăzeci de lupani. Sadoveanu, o.l. 40,
făgan „fag tînăr",
puian „cîine mai tînăr" Cei mai inimoşi dintre dulăi pieriseră şi abia pe ici pe colo mai rămăsese cîte un puian mai îndîrjit. Slavici, la TDBG,
flăcăiandru „flăcău tînăr" Nicu se ţinea ca vrăjit de acest flăcăiandru care abia împlinise cinsprezece ani. Oamil Petrescu, o. i 150, puiandru 1. „pui de animal", 2. „copăcel",
puşcoaie „puşcă mică" Pînă îşi umplu ei iar puşcoaiele alea ale lor îi zobim. Oamil Petrescu, o. ii 34, puşcoi „puşcă mică",
fetişcană „fată tînără" Basmele ce am să vă povestesc sînt numai pentru băieţi şi codane, pentru flăcăiandri şi fetişcane. Ispirescu, u.2,
puştancă „fată tînără" O puştancă de şcoală cu beretă se plimba pe alee. Pas, z. i 256,
puştan „băieţaş, băiat tînăr, puşti" Nu mai erau puştani şi asta se vedea din faptul că vorbeau despre părinţi ca desprea nişte babaci. Pas, z. 1256.
Cuvintele de mai sus nu sînt întrebuinţate exclusiv cu sensul diminutival. Ele au de multe ori înţeles augmentativ (caracteristic sufixelor respective). Sensul folosit diferă în funcţie de termenul cu care se face compararea.
Astfel flăcăiandru are înţeles diminutival cînd este comparat cu flăcău (înseamnă un flăcău mai mic). Acelaşi cuvînt devine augmentativ dacă termenul de comparaţie se schimbă (e comparat cu băiat). în acest caz cuvîntul flăcăiandru înseamnă un băiat mare.
9 FALSE DIMINUTIVE
Multe derivate cu sufixul augmentativ -orau valoare diminutivală. Aceasta se explică prin faptul că la origine -oi s-a aplicat numai la numele puilor de animale. Prin extensiune s-a ajuns să se adauge sufixul şi la numele animalului însuşi, dîndu-i valoare de augmentativ (pisoi are în multe regiuni sens diminutival, în altele augmentativ). Unii termeni formaţi cu sufixul -oi, -oaică au numai în limbajul afectiv valoare diminutivală : tîlhăroi, hoţoaică, broscoi \
■ 2. Adjectivele derivate cu sufixul -iu, care nu e sufix diminutival, sînt diminutive din punctul de vedere al înţelesului, deoarece presupun ' -existenţa unei însuşiri într-un grad redus : alburiu înseamnă că ceva bate în alb, este alb în mai mică măsură, mai puţin alb, deci este diminutiv.
Acelaşi lucru se poate spune despre unele adjective derivate cu sufixul-^ : dibui, gălbui, negrui etc. sau cu sufixul -cios : albicios, gălbinicios etc.
3. Tot din categoria falselor diminutive, care au doar înţeles diminutival, fac parte o serie de cuvinte moştenite din limba latină.
Ele au fost diminutive în limba din care au venit atît din punct de vedere formal cît şi al înţelesului. în limba noastră şi-au păstrat înţelesul diminutival iar ca aspect, la primă vedere, pot fi considerate diminutive propriu-zise : căţel, cercel, viţel, ulcea etc. Aceste „diminutive" sînt false din punctul de vedere al modului lor de formare. S-ar părea că viţel e un derivat cu sufixul el (existent în limba noastră, tot de origine latină) şi înseamnă „vită mică". Se constată însă că nu există o temă *vit în limba romînă, la care să se fi adăugat sufixul, ci întregul cuvînt este urmaşul diminutivului latinesc vitellus. în aceeaşi situaţie sînt şi: purcel < por-oellus, purcea < porceUa, căţel < catellus, cercel < circellus, vătui < vitu-leus etc. Aceste cuvinte neanalizabile în limba romînă şi-au păstrat înţelesul pe care l-au avut în limba latină. Alte cuvinte din aceeaşi categorie, urmaşe ale diminutivelor din limbile de unde au venit şi-au pierdut însă cu timpul înţelesul diminutival: căprior < capriolus, turturea < turtu-rilla, fecior < *fetiolus, fuior < folliolus, măsea < maxilla etc.
Nu intră în această categorie cuvinte ca boboc, pui, mînz, ied, mîţ, june etc, care denumesc animale tinere, cu toate că noţiunea de mic, caracteristică diminutivelor, include şi pe aceea de tînăr.'
Ele nu sînt totuşi nici diminutive propriu-zise deoarece nu au fost nici la origine derivate cu sufixe diminutivale, cum este cazul cuvintelor discutate în această lucrare.
★
în limba noastră există deci multe formaţii diminutivale care nu sînt diminutive propriu-zise şi pe care le-am numit false diminutive.
Procedeul de a denumi obiecte diferite prin derivate cu sufixe diminutivale continuă să existe în limba romînă. Aceasta se datoreşte atît bogăţiei de sufixe diminutivale existente în limba noastră, cît şi faptului
N$ i Vezi Florica Dimitrescu, Note asupra relaţiilor dintre diminutive si augmentative în limba romînă, în Omagiu Iordan, p. 241 — 252.
7  - c. 3743
D. BÎRSAN 10
că ele îşi pot schimba sensul în funcţie de dorinţa vorbitorului, care le poate da un anumit sens într-un anumit context.
De asemenea un rol important în ceea ce priveşte îmbogăţirea unor diminutive cu noi nuanţe de sens îl au şi diferite impresii subiective ale vorbitorilor.
Eezultă deci că falsele diminutive constituie o categorie de cuvinte importantă, fiind folosite în aceeaşi măsură ca diminutivele propriu-zise. Falsele diminutive sînt formaţii tot atît de fireşti ale limbii noastre ca şi diminutivele propriu-zise şi au o frecvenţă tot atît de mare ca şi acestea*
SUFIXELE VERBALE ROMÎNEŞTI NOI
(-mn, -iza, -ifica\ -ona1) 5 ;
DE ;
LAURA VASIL1U
1. Obiectul prezentei cercetări este stabilirea relaţiilor sincronice şi diacronice dintre cele patru sufixe menţionate în titlu, precum şi precis zarea poziţiei lor în sistemul derivării verbale romîneşti.
2. Am inclus în grupul sufixelor noi şi pe -isi, deşi este anterior celorlalte, pentru că este totuşi mult mai nou decît alte sufixe verbale romîneşti2 (de exemplu -u-) şi pentru că intră în concurenţă cu sufixele -ifica şi, mai ales, -iza.
3. Studiul acestor sufixe a fost abordat sub aspecte diferite, de către cercetători diferiţi.
Astfel, acad. Al. Graur3 a semnalat prezenţa în limba romînă a sufixului -osi, Kurt Schuffert4 şi Ladislas Gâldi5 au determinat provenienţa şi perioada pătrunderii în romînă a sufixului -isi cu toate variantele sale (-asi, -esi etc), acad. Iorgu Iordan 6 a arătat originea sufixelor -iza şi fica (-fia), autoarea acestor rînduri 7 a susţinut existenţa în limba romînă a sufixului -(i)ona, inexistent în celelalte limbi romanice.
Acad. Iorgu Iordan8 s-a ocupat, de asemenea, de sensul sufixelor -iza şi -fica şi de apartenenţa lor stilistică, iar Măria Marinescu-Himu9 a relevat o nuanţă de sens a derivatelor în -isi.
1 Prin -isi indicăm pe -isi şi toate variantele lui: -arisi, -osz, -erisi, -esi, -osi, -psi (-fsi, -vsi), ~xi; prin -ifica, pe -ifica şi toate variantele lui: -fica şi -efica, -ifia şi ~efia; prin -ona, pe -ona şi varianta lui -iona (v. § 6.d.e.).
2 Primele atestări de derivate în -isi datează din secolul al XVI-lea dar, după cum am arătat în Derivarea cu sufixe şi prefixe în Cartea cu învăţătură a diaconului Coresi, în SFC I, p. 237, în perioada aceea -isi nu exista ca sufix independent în limba romînă întrucît apare în foarte puţine derivate şi acelea toate împrumutate.
3 Notes d'etymologie roumaine, în BL IV (1936), p. 104 — 106.
4 Die Verbalsuffixe im Dakorumănischen, în Jahresbericht des Instituts fur rumănische Sprache, 19-20 (1913), p. 161-164.
5 Les mots d'origine neo-grecque en roumain ă Vepoque des phanariotes, Budapest, 1939, p. 116-127.
6 Sufixe romîneşti de origine recentă, în Bul. fil. vi, p. 48—52.
7 Sufixul -{i)on-, în  SFC II, p. 179-184.
8 Op. cit., p. 52 — 55 şi Verbe romîneşti nouă, în bul, fil. ix, p. 20 — 59. ; • Un sufix cu sens ironic -isi, în Cum vorbim, 4 (1950), p. 24—25.
100 laur a   vasiliu 2
Au fost menţionate categoriile morfologice şi conţinutul semantic al temelor la care se ataşează sufixul -iza 1, originea temelor la care se ataşează -isi 2.
S-a arătat, de asemenea, în ce măsură formaţiile în -isi sAnt înlocuite de formaţii în -ui, -iza sau nesufixate 3; a fost relevată concurenţa dintre derivatele în -iza şi cele în -fica sau nesufixate 4.
A mai fost atinsă problema repartiţiei dialectale a lui -isi în raport cu -(âl)ui 5.
4. Cercetarea de faţă are în vedere o comparaţie între cele patru sufixe orientată, în acelaşi timp, după două puncte de vedere : al sistemului şi statistic. De aceea voi reveni asupra aspectelor deja studiate numai atunci cînd pot constitui puncte de sprijin ale comparaţiei şi, bineînţeles, atunci cînd li se pot aduce precizări noi.
5. Materialul care stă la baza lucrării de faţă a fost adunat din manuscrisele netipărite ale Dicţionarului Academiei şi din următoarele texte literare şi ştiinţifice, dicţionare mai vechi, ziare şi reviste (dicţionarele şi ziarele sînt parcurse în întregime; din cărţi şi din reviste, am parcurs numai cîte 100 de pagini):
Uricariul cuprinzătoriu de Hrisoave, Anaforale şi alte Acte din suta a XVIII şi XIX ăe Th. Codrescu, voi. I, Iaşi, 1871, p. 7-46,122-131, 148, 185—236; documente scrise între anii 1800 şi 1819.
Documente privitoare la economia Ţării Bomîneşti, 1800 —1850, voi. I şi II, Bucureşti, 1958, p. 67-166, 499-599.
I; Heliade Eădulescu, Opere, Tomul II, Bucureşti, 1943, p. 185—253, 319—338, 346—377; texte scrise între anii 1828—1847.
îsFiculae Filimon, Ciocoii vechi şi noi. Bucureşti [1863] 6, p. 9—109,
Dinicu Gole seu, însemnare a călătoriei mele, Bucureşti [1826], p. 23-122.
I. D. Eegulici, Vocahularu romanu, Bucureşti, 1848. Pah. T. Stamati, Dicionârasu romănescu, Iaşi, 1856. M. Kogălniceanu, Opere, Craiova [1843-1891], p. 45—68, 73-98, 105-158.
îsTicolae Bălgescu, Istoria romînilor sub Mihaiu- Vodă-Viteazul j Bucureşti, 1902 [1878], p. 1-64, 177-213.
Eaoul de Pontbriant, Dicţionaru romîno-francesu, Bucureşti şi Gottingen, Paris, Leipzig, 1862.
E. Protopopescu şiE. V. Popesgu, Nou dicţionaru portativii, Bucureşti, 1862.
' I. L. Caragiale, Opere, Tomul I şi II, Bucureşti,l930, 1931 [1881 — 1900], p. 1-54, 1-46.
1 Acad. Iorgu Iordan, ambele lucrări citate.
2 Ladislas Gâldi, op. cit. şi Alf Lombard, Le verbe roumain, Lund, 1954, p. 790 — 791.
3 Alf Lombard, op. cit., p. 790-791.
4 Iorgu Iordan, op. cit, în bul. ftl. ix, p. 29-30.
5 Ladislas Gâldi, Problemi di geografia linguistica net rameno settecento, Roma, 1938, p. 26, Les mots d'origine neo-grecque en roumain ă l'epoque des phanariotes, p. 78 — 79.
6 în paranteze drepte indic anul primei apariţii a textului.
3 sufixele   verbale   romîneşti noi
IST. Gane, Novele, voi. I, Craiova, p. 5—105; texte scrise între anii 1867-1874.
Al. Odobescu, PseudoJcyneghetiJcos, Bucureşti, 1943 ri874], p, 51-151. ' ?
Titu Maioresgu, Logica, Bucureşti, 1913, p. 7-107.
Liviu Bebreanu, Răscoala, vol.'l, p. 11—111.
O. Densusianu, Literatura romînă modernă, Bucureşti, 1943, p. 11-112. ' 9
Camil Petresgu, Modalitatea estetică a teatrului, I, Bucureşti, 1937, p. 5-105. f
probleme de logică, Bucureşti, 1956, p. 3-84, 67-105.
viaţa romînească, nr.. 2, februarie, 1958, p. 124-224.
sgînteia, nr. 4261, 1958.
comunicările   academiei   republicii     populare    romîne, viii
(1958), 12, 1235-1342.
flacăra, nr. 18 (206), 20 aprilie, 1959 şi nr. 19 (207), 9 mai, 1959.
Materialului extras pe căile menţionate mai sus i s-au adăugat exemplele folosite în studiile enumerate'la § 3.
6. Structura derivatelor
Mai întîi voi menţiona cîteva puncte de vedere după care m-am condus în analiza derivatelor.
a. Am considerat analizabile, în afara derivatelor a căror temă există independent în romîneşte, şi pe acelea a căror temă, deşi nu are •existenţă independentă în romînă, figurează şi în alte derivate sau com^ puse. Bineînţeles o condiţie obligatorie este aceea ca tema să aibă acelaşi sens în toate derivatele şi compusele seriei. De exemplu, verbele iotaciza, sanctifica, stupefia şi vivifica sînt analizabile, pentru că alături de ele există iotacism, sanctitate, stupoare şi vivace, vivisecţie.
Nu sînt analizabile bonifica, indemniza şi modifica pentru că singurele derivate în care mai apar temele lor (bonificaţie, indemnizaţie şi modificabil) sînt formate de la bonifica, indemniza şi modifica + -aţie, -abil, Nu sînt analizabile, de asemenea, edifica şi baialisi, pentru că cuvintele la care ar putea fi raportate nu au legătură semantică aparentă sau n-au nici o legătură cu derivatele noastre : edifica „a zidi; a lămuri5^jedil „persoană care face parte din conducerea treburilor unui oraş", batalisi ,,a îngriji''/batal1 „şanţ larg",fcataZ2 (< tc. battal) „berbec castrat".
b. Tot neanalizabile sînt şi verbele de tipul aiarladisi „a verifica în mod oficial greutăţile şi măsurile". Cuvîntul aiar (< tc. ayar) „verificare oficială a greutăţilor şi măsurilor" este atestat în romînă (uricariul, a. 1776), dar verbul aiarladisi nu este format de la substantiv, ci de la aoristul verbului aiarlamak, aiarladi, care nu există în romîneşte.
c. în statisticile pe care le-am făcut, am socotit ca o singură unitate perechea de derivate provenite din două forme diferite ale aceleiaşi teme : anatemiza legat de anatem-, adică tema romanică a cuvîntului, şi anatematiza, legat de tema grecească, ava6l[jiocT-, arhaiza, cu tema ipx', analizabilă în greceşte, şi arhaiciza, cu tema sufixată arhaic-, semnifica, cu tema romînească semn- (< lat. signum) şi significa, cu tema sign- (< fr,
102
laura vasiliu
signe < lat. signum), analizabilă în romîneşte datorită existenţei derivatelor signatură şi signal.
întrrun singur caz am socotit aceste perechi ca formate din cîte clouă unităţi distincte, şi anume în statistica referitoare la finala temei : cînd diferenţa dintre cele două variante constă tocmai în finală, nu puteam să o trec cu vederea.
Am înregistrat, în schimb, cîte două unităţi pentru perechile de tipul literarizaj literaturiza, psihizaj psihologiza,* slavonizaj slaviza, pentru că sînt formate de la teme diferite ca formaţie : literar- /literatur-(ă), psih-(ic)/psiholog-,  slavon-jslav-.
d. Unul dintre sufixe ridică o problemă în legătură cu limita lui iniţială. Astfel, uneori1 se vorbeşte despre sufixul -fica, alteori2 despre sufixul -ifica.
• Să vedem care este situaţia tranşei finale a derivatelor acestui sufix în comparaţie cu temele la care se ataşează sufixul3: 74 de derivate sînt terminate în segmentul -ifica, un derivat în -ofica şi unul în -efica.
în prima categorie intră, pe de o parte, derivate la care sufixul se ataşează la teme consonantice ale unor cuvinte nederivate (dens-ifica, ampl-ifica, cruc-ifica), pe de alta, derivate la care sufixul se ataşează la teme ale unor cuvinte derivate cu sufixe al căror prim element este vocala -i- (baz-ic—debazifica, ton-ic—tonifica).
La primul grup de derivate sufixul nu poate fi decît -ifica. La al doilea grup, se pune problema dacă sufixul este -fica sau -ifica, adică dacă considerăm că tema este consonantică (minus sufixul ei : baz-, ca şi ampl-) sau vocalică (păstrînd elementul vocalic al sufixului ei : bazi-, toni-).
Cred că, dat fiindcă în general tema, atît în flexiune cît şi în derivare, se formează prin detaşarea desinenţei sau a sufixului, prima soluţie (a temei consonantice) este mai justificată. Aceasta cu atît mai mult cu cît vocala din sufixul cuvîntului-temă (-i) şi primul element al lui -ifica sînt identice.
Aşadar şi la al doilea grup de derivate menţionat mai sus sufixul este -ifica.
La derivatul radiofica (cf. rus. paduocfiuKaiţuti şi fr. radiofication), tema este greu de delimitat întrucît flexiunea cuvîntului radio nu s-a asimilat la sistemul flexiunii romîneşti (apare frecvent radio-ului, radio-urile etc). De aceea prefer să consider că în radiofica sufixul este -fica, iar tema,^cuvîntul radio, în întregimea lui.
în formaţia rarefica (variantă a lui rarifica) sufixul este, evident, -efica.
în concluzie, avem a face cu trei variante : -fica, -ifica şi -efica, dintre care, pentru simplificarea expunerii, reţinem ca variantă de bază pe cea mai bine reprezentată numeric şi anume -ifica.
Alături de seria variantelor -ifica... apar variantele mai apropiate de etimoanele franţuzeşti -ifia (13 derivate) şi -efia (5). întrucît dintre
1 De exemplu, acad. I. Iordan, în bxjl. FiL. ix, p. 31 şi urm.
2 De exemplu, Alf Lombard, op. cit.
3 Combinarea temelor cu sufixul o discut din punct de vedere sincronic, al fazei actuale a limbij, şi nu diacronic, al procesului de derivare.
SUFIXELE   VERBALE  ROMÎNEŞTI NOI
103
cele 18 derivate, 5 nu au corespondente în -ifica (respectiv -efica), consider că şi -ifia şi -efia sînt variante ale sufixului -ifica.
e. Ultimul sufix al seriei are, după cum am mai arătat, 2 variante : -ona, care apare în 77 de derivate, şi -iona, care apare într-unui singur (impuls-iona). Dat fiind marele decalaj dintre cele două variante, înregistrez ca variantă de bază pe -ona.
După caracterul analizabil sau neanalizabil, derivatele sufixelor în discuţie se repartizează după cum urmează :
-isi: 61 analizabile (aerisi)1, dintre care o pereche provenită din forme diferite ale temei (anatemisi-anatematisi), 91 neanalizabile (chivernisi) ;
-arisi : 57 analizabile (adresarisi), 1 neanalizabil (fundarisi „a arunca ancora" «pouvTapco);
-erisi : 1 analizabil (flenderisi); -asi: 2 neanalizabile (simvivasi); " -esi : 2 neanalizabile (sfeteresi);
-osi : 2 analizabile (elefterosi), 16 neanalizabile (mangosi); -(i)psi: 1 analizabil (murdaripsi), 11 neanalizabile (pedepsi)] -fsi : 3 neanalizabile (chelefsi); -vsi : 2 neanalizabile (politevsi); -xi : 8 neanalizabile (catadixi);
-iza : 563 analizabile (abstractiza), dintre care 6 perechi provenite din forme diferite ale temei (anatemiza—anatematiza), 6 neanalizabile (preconiza) ;
-ifica : 73 analizabile (amplifica), dintre care o pereche provenită din forme diferite ale temei (semnifica—significa), 13 neanalizabile (bonifica); -fica : 1 analizabil (radiofica); -efica : 1 analizabil (rarefica);
-ifia: 10 analizabile (calcifia), 2 neanalizabile (edifia); -efia : 5 analizabile (rarefia); -ona : 77 analizabile (achiziţiona); -iona : 1 analizabil (impulsiona).
Aceste date aşa cum sînt înşirate mai sus, adică fără referire la viabilitatea derivatelor în limba actuală, la frecvenţa lor, la apartenenţa lor stilistică, sînt ilustrative pentru stabilirea poziţiei celor patru sufixe' unul faţă de altul (vom vedea mai departe cum, prin luarea în considerare a factorilor de care am făcut abstracţie deocamdată, concluziile pe care le trag acum vor fi precizate, completate şi poate chiar corectate, uneori, dar nu contrazise în liniile lor principale).
Ceea ce frapează din primul moment este diferenţa mare dintre numărul derivatelor lui -iza faţă de toate celelalte sufixe (569/258,105, 78)2.
Tot foarte elocvent este şi faptul că dintre cele 569 de derivate ale lui -iza, 563 sînt analizabile şi numai 6 neanalizabile, în timp ce -isi are 122 de derivate analizabile şi mai multe (136) neanalizabile.
1 Pentru fiecare categorie şi subcategorie de derivate voi da cîte un singur exemplu. Aceste numere cît şi toate datele numerice cuprinse în acest paragraf se referă atît la derivatele sufixelor -isi, -ifica, -ona, cît şi la cele ale variantelor lor.
104 LAURA  VASILIU 6
Mai remarc că -ona are un număr mai mic de derivate analizabile decît -ifica (78/90), în schimb -ona n-are nici un derivat neanalizabil, iar -ifica are 15.
Aşadar -iza depăşeşte cu mult celelalte trei sufixe atît prin întinderea lui cît şi prin caracterul analizabil al marii majorităţi a derivatelor. Numărul derivatelor neanalizabile care depăşeşte pe cel al derivatelor analizabile îl situează pe -isi la polul opus în ceea ce priveşte productivitatea.
Diferenţa dintre -ifica şi -ona nu e prea sensibilă nici în ce priveşte numărul derivatelor în general, nici în ce priveşte numărul derivatelor analizabile. Este semnificativ totuşi faptul că -ona n-are nici un derivat neanalizabil. Bazîndu-mă pe acest element pot să formulez ipoteza că -ona are şanse să-1 întreacă pe -ifica în productivitate.
7. în cercetarea întreprinsă asupra structurii derivatelor am luat în consideraţie numai derivatele analizabile în limba romînă.
După finala temei repartiţia derivatelor este cea din tabloul următor,, în care am indicat în fiecare căsuţă numărul absolut al derivatelor.
	isi	arisi	erisi	osi	ipsi	iza	ifica	fica	efica	ifia	efia	ona	iona
a ă î e i	—	—	—	—	—	2 6	1	—	—	—	—		—
0 u b P m f V t d n 1 r s z X Ş j c k' g' î k g h	1 1 8 2 1 7 1 11 6 17	1 4 2 18 5 5 5 3 2	1	1 1	1	1 2 2 3 23 4 17 84 10 105 162 99 9	1 2 1 17 4 9 7 14 9 4	1	1	1 1 4 1 1	1 1 1	1 4 13 10 47	1
	2 1 3	1 1 7 3	-	-	-	& 26 15 1 5	5	-	-	2	1 1	1 1	-
													
Total	62	57	1	2	1	569	74	1	1	10	5	77	1
						Total general							
7 SUFIXELE  VERBALE  ROMÎNEŞTI NOI
Se observă că nu există o specializare netă a fiecărui sufix pentru teme terminate numai în anumite foneme. Există totuşi unele preferinţe pe care sufixele le manifestă pentru unele teme, unele foneme care nu apar niciodată la finala temelor înregistrate de mine ş.a.m.d. Voi prezenta aceste raporturi grupate în două categorii:
a. Tema în raport eu sufixul
1. Sumarul sufixelor cu care se combină tema terminată într-un anumit fonem.
— ă, î, i, u nu se combină cu nici un sufix;
— a, u, ţ, ş, j, g', i, Ic, g se combină cu cîte un singur sufix;
— e, o, f, h se combină cu cîte două sufixe;
— b, p, m, d, n, l, r, s, z, c, g, Te' se combină cu cîte trei sufixe ;
— v, t se combină cu cîte patru sufixe.
2. Frecvenţa1 temelor terminate într-un anumit fonem în combinaţie cu un anumit sufix.
— j şi i se combină cu -isi, o, cu -ifica şi -iza, k', cu -ifica, -iza şi -isi şi în toate cazurile frecvenţa este 1;
— a, u, ş se combină cu -iza şi au numai frecvenţa 2 ;
— b se combină cu -iza şi -ifica şi are frecvenţa 2, cu -isi şi are frecvenţa 1;
— g' şi g se combină cu -isi şi au frecvenţa 3 ;
— p se combină cu -iza şi are frecvenţa 3, cu -isi are frecvenţa 2, cu -ifica are frecvenţa 1;
/ se combină cu -iza şi -isi şi are frecvenţele 4 şi 2 ;
— h se combină cu -iza şi -isi şi are frecvenţele 5 şi 1;
— e se combină cu -iza şi -ifica şi are frecvenţele 6 şi 1;
— Tc se combină cu -isi şi are frecvenţa 7 ;
— d se combină cu -iza, -isi şi -ifica şi are frecvenţele 10, 6 şi 4 ;
— z se combină cu -ona,-ifica şi -isi şi are frecvenţele 10, 4, 2 ;
— s se combină cu -ona, -ifica şi -isi şi are frecvenţele 14, 10 şi 3 ;
— g se combină cu -iza, -isi şi -ona şi are frecvenţele 15, 2 şi 1;
— v se combină cu -iza şi -isi şi are frecvenţele 17 şi 3, cu -ifica şi -ona şi are frecvenţa 1;
— m se combină cu -iza, -isi şi -ifica şi are frecvenţele 23, 12 şi 4 ;
— c se combină cu -iza, -ifica şi -ona şi are frecvenţele 26, 8 şi 1 ;.
— ţ se combină numai cu -ona şi are frecvenţa 47 ;
— t se combină cu -iza, -isi, -ifica şi -ona si are frecventele 84, 25. 21 şi 4;
— r se combină cu -iza,  isi şi -ifica şi are frecvenţele 99, 25, 17 ;
— n se combină cu -iza, -isi şi -ifica şi are frecvenţele 105, 11, 9 ;
— I se combină cu -iza, -isi şi -ifica şi are frecvenţele 162, 12, 7.
1 înţeleg prin frecvenţă numărul total al derivatelor formate de ia o anumită temă cu un anumit sufix.
106 LAURA VASILIU
b. Sufixul în raport cu tema
1. Numărul fonemelor-finale de temă care figurează înaintea unui anumit sufix.
— înaintea lui -ona figurează 7 foneme;
— înaintea lui -ifiea figurează 15 foneme;
— înaintea lui -iza figurează 19 foneme;
— înaintea lui -isi figurează 20 de foneme.
2. Frecvenţa fiecărui fonem-final de temă care figurează înaintea unui anumit sufix (v. frecvenţa indicată sub punctul 2 din seria a).
Datele statistice prezentate mai sus ne permit să facem următoarele observaţii:
a. Există cîteva foneme (-ă, 4, -i şi -u) după care nu urmează nici un sufix din cele discutate de noi.
Fonemele acestea au o situaţie determinată în sistemul morfologic al limbii romîne : -â este desinenţa de feminin, nominativ-acuzativ singular, -u este terminaţie a substantivelor şi a adjectivelor masculine, iar -î şi -i sînt sufixele infinitivului la verbele de conjugarea a IV-a.
Dat fiind că atunci cînd formează derivate de la cuvinte primare, sufixele în discuţie se ataşează la teme (deci cu pierderea desinenţelor şi a sufixelor morfologice — vezi şi § 6 d), absenţa fonemelor -ă, -a -i şi -î din seria fonemelor finale de temă era prevăzută ca posibilă.
b. Temele terminate în consoană permit ataşarea unui număr mai mare de sufixe. Faptul se explică prin aceea că sufixele în discuţie au iniţială vocalică, astfel încît ataşarea unui astfel de sufix la o temă consonantică nu pune probleme din punctul de vedere al posibilităţilor de a combina fonemele. (Combinaţia unei teme vocalice cu un sufix cu iniţiala vocalică dă naştere la o combinaţie de două vocale, combinaţie puţin frecventă în limba romînă.)
c. Prezenţa unui sufix şi nu a altora nu este niciodată determinată de finala temei.
d. Fonemele n, r, t şi l (vezi a 2) se detaşează net de restul fonemelor din punctul de vedere al frecvenţei. Situaţia se datoreşte faptului că cele trei foneme reprezintă finalele unor sufixe^ adyjecţi^l^j^aw, -ean, -an; -(i)ar, -er; -at, -ant; -al, -ionaTŢ^WilŢ^tSTl efcT şi ca sufixele -iza şi -ifiea formează, în mare parte, derivate de la adjective. Astfel încît creşte posibilitatea ca un derivat în -iza şi -ifiea să conţină o temă terminată în n, l, r sau t. Limba romînă utilizează, după cum arată cifrele citate, în măsură mare aceste posibilităţi.
8. Co[mbinările|temelor cu sufixele
Am luat în consideraţie derivatele ale căror teme există şi independent în romîneşte şi, de asemenea, derivatele analizabile ale căror teme nu au existenţă independentă în limba romînă (v. § 6 a.) pentru că, după cum am arătat, şi în cazul lor se poate detaşa tema de sufix.
SUFIXELE  VERBALE  ROMÎNEŞTI   NOI 107
M-am ocupat de derivatele romîneşti, dar şi de cele împrumutate. Procedînd astfel nu am nesocotit faptul că procesul de derivare a împrumuturilor s-a produs după legile fonetice ale altor limbi. M-au interesat derivatele împrumutate pentru a stabili raportul dintre categoriile de teme proprii derivatelor romîneşti şi categoriile de teme proprii derivatelor împrumutate : derivatul străin, o dată pătruns în limba romînă, a fost asociat cu o anumită temă existentă în romîneşte; după această pereche s-a format una nouă, avînd la bază o temă cu aceeaşi structură ca a temei-model. Eămîne de văzut dacă romînă a antrenat în sistemul sufixelor în discuţie tipuri noi de teme, dacă le-a folosit pe toate cele oferite de împrumuturi sau numai pe unele dintre ele.
Acesta fiind scopul urmărit, în tot cursul acestui paragraf am separat derivatele romîneşti de cele împrumutate.
Categoriile de teme sînt următoarele :
a. nederivate
b. derivate.
Am trecut în categoria temelor nederivate în afară de temele primare propriu-zise şi pe cele care, deşi în limba de origine sînt derivate, în limba romînă nu sînt analizabile. De exemplu : labial < fr. labial < lat. labium + -al, maleabil < fr. malleable < lat. malleus + -oble.
r Am trecut, de asemenea, în categoria a. temele desprinse din cuvinte derivate, care însă în formaţiile în discuţie apar fără sufix. De exemplu : botan-iza/botanic, aromat-iza/aromatic, ident-ifica/identic, femin-iza/feminin, neolog-iza/neologism sau neologic, flex-iona[flexiune.
Am trecut însă în categoria b. formaţii ca frenetiza în care tema conţine o parte din sufixul cuvîntului de care se asociază : fren-et-iza/ fren-etic. 1
în listele care urmează voi nota cu 0 cazurile în care sufixele se ataşează la temă fără nici o modificare a acesteia (acid-ifica : 0). Voi nota segmentele din teme care se menţin în derivatul verbal (agon-i-za : -i- 2, lich-el-iza : -el-), sufixele temelor care se menţin în derivatul verbal (teatr-al-iza : -al). Voi nota, de asemenea, modificările care apar la teme fie că aceste modificări constau în transformarea unor sunete de la finala temei sau din interiorul ei, fie că constau în dispariţia unor sunete de la finala temei 3. în cazul transformării sunetelor voi' nota alternanţele (opac/ opaciza : Jc/c, valoare/valorifica : oa/o), în cazul dispariţiei sunetelor le voi nota pe acestea în paranteză (cicatrice/cicatriza : (ice).
Derivatele cu alternanţă în interiorul temei şi pe cele care păstrează sufixul dar au şi alternanţă ia finală le voi înregistra de două ori : o dată pentru situaţia'finalei şi a doua oară pentru situaţia interiorului temei, respectiv sufixul ei.
1 Sufixul -etic, variantă a lui -ic, apare din compararea formaţiilor fren-etic şi fren-ezie.
2 Tema cuvîntului agonie este în -z-, agoni-, şi nu avem nici o dovadă împotriva faptului că verbul agoniza s-a format de la această temă în întregime, prin contopirea lui -i- tematic cu -i-din sufix.
3 Aici e vorba de dispariţia unor sunete care fac parte din temă şi nu de dispariţia desinenţelor sau a sufixelor.
108 LAURA   VASILIU lj> 11 SUFIXELE  VERBALE   ROMÎNEŞTI   NOT 109
Cele dona categorii de teme sînt constituite astfel:
-iza
cuvinte romîneşti a. nederivate
cuvinte împrumutate
0
189. -i1 -2. -el - 2. -al - 1. -(ică) -
.. maturiza ,.categoriza .. licheliza .. muşamaliza 2... gramatiza
0-
-i-
-174. -6.,
. absolutiza . agoniza
-(is) — 1... sifiliza -k/-c — 10.. .opaciza -g/-g — 4.. .sociologiza -k/k' — 1... antichiza
-(ică) — 2. -(ice) — 1.
.polemiza
. cicatriza
-k/-c — 1.. . greciza -g/-g — 1... catalogiza
-b/-v -1.. -oa-/-o—2.
. pulveriza .. periodiza
-oa-/-o- — 2.. .macaroniza -a-/-ă—• 2.. .ţigăniza -o-/-u— 1... obstaculiza —
în trei derivate, împrumtate, între temă şi sufix e intercalat une.,, simultaneiza.
Sînt cîteva formaţii (14 romîneşti şi 11 împrumutate) la care sînt detaşabile două tipuri de teme : tema în -i~ (a unui cuvînt nederivat terminat în -ie) sau tema consonantică (a unui cuvînt derivat în -ic). De
exemplu : academiza: academi- (academie) sau academ patiza : antipati- (antipatie) sau antipat- (antipatic).
b. derivate
(academic), anti-
-al — 31... sentimentaliza -ean(u) — 10.. .bolintineaniza -ic — 9.. .foniciza -ian — 6... canadianiza -iv — 6... calitativiza -ional — 5... instituţionaliza -ar — 6.. .literariza -tor — 3... dictatoriza -ionar — 2... funcţionariza -an — 2.. .italieniza -at(ic) — 2... axiomatiza -et(ic) — 1.. .frenetiza
-in —» 1... bizantiniza -abil — 1.. .valabiliza -ibil — 1... flexibiliza -ant — 1.. .ignorantiza
-al —34... bestializa -ean — 1... europeniza
-ional — 4... corecţionaliza -ar — 8... familiariza
=an — 3... americaniza -at(ic) — 5... schematiza -et(ic) — 1.. .teoretiza -ot(ic) — 1.. .hipnotiza -in — 2... alcaliniza -abil — 1... impermeabiliza -ibil — 1.. . sensibiliza
-ean/-en — 1... europeniza
0 — 32...aerisi
-i — 2... evghenisi
-ent — 2...independentiza -gi(u) — 1.. .mahalagiza -eni — 2.. .medeleniza -ier — 1.. .pompieriza -iot — 1... fanariotiza -ik/-ie — 9.. .istoriciza -ean/-en — 9.. .munteniza -an/-en — 1.. .italieniza -an/-ăn — 1... ţărăniza -isi
a. nederivate
0 — 15.. .buchisi -i — 2.. .ciordişi -(ică) — 1...practisi -oa-/-o- — 1.. .personisi
b. derivate
-i(e) — 1.. .perigrafisi -gi(u) — 2.. .zavergisi — -im(e) — 1... feliurimisi — -er — 1.. .buchirisi — -e-/-i - — 1... buchirisi —
formaţii cu două teme detaşabile : 0/-i — 2.. .poftişi 0/-i — 1...canonişi
0/-â — 1... cangrenisi 0/-â — 1... costişi
-ar isi nederivate
0 — 4... docladarisi 0 — 1... sumarisi
-â — 23. .. anularisi -a — 3. . .corespondarisi
formaţii cu două teme detaşabile : 0/-â — 24.. .exportarisi 0/-â — 2... intrigarisi
-erisi
nederivate
-(ur) — 1... flenderisi — -ea-/-e- — 1... flenderisi —
-ipsi
nederivate
formaţii cu două teme posibile : 0/-i — 1. .. mur dar ip si
-osi
nederivate
0 — 1... cocorosi — -(ie) — 1. . . elefterosi —
-ifiea
nederivate
1 în aceste cazuri -ie nu este sufix.
110
LAURA VASILIU
12
0 — 19.. .densifica
-efica
nederivate -fica
nederivate -ifia
nederivate
0 — 1.. .proverbifia
-efia
nederivate
-ona
nederivate
-i — 16.. .porţiona -i(une) — 5... suspiciona
0 — 47.. .acidifica -(e) — 3.. .fortifica -i — 3... mumifica -(u) — 1.. .calcifica -a-/-e- — 1.. .pietrifica -oa-/- o- — 1.. .personifica
0 — 1.. .rarefica
0 — 1... radiofica
0 — 1... certifia -(e) — 1.. .fortifia -i — 1... mumifia -(u) — 1.. .calcifia -k/-c — 1.. .opacifia
0 — 3... rarefia -e —-1... dulcefia -(id) — 1.. .lichefia
-i — 33... ambiţiona -i(une) — 22... acţiona -i(u) — 1... spaţiona
-lona nederivate
0 — 1... impulsiona —
Se observă că unele tipuri de combinări (6) sînt realizate la mai multe sufixe. Astfel, la temele nederivate : tipurile 0 şi -i- sînt realizate la toate sufixele; tipul -oa-j-o-, la sufixele -iza, -isi şi -ifica; (-ică), la -iza şi -isi; -Jc/-c, la -iza şi -ifica. La temele derivate, tipul de combinări comune mai multor sufixe este numai unul: -gi(u), la -iza şi -isi.
Majoritatea tipurilor de combinări realizate la mai multe sufixe sînt cele mai bine reprezentate numeric. Dintre tipurile realizate la cîte un singur sufix numai-a, pentru -arisi, -i(une), pentru -ona, -al, -ar, -ean(u), -ic, -ional, pentru -iza, au frecvenţe mai mari: 26 \ 27, 65, 14, 11, 9 şi, respectiv, 9. Celelalte nu depăşesc frecvenţa 5.
1 Dacă adaug aici şi frecvenţele tipului neclar 0/-d, care cel puţin în parte e identic cu tipul -d, numărul 26 devine 52.
13
SUFIXELE  VERBALE  ROMÎNEŞTI NOI
111
Dintre combinările realizate la mai multe derivate, 11 apar şi la derivate de alte tipuri, 2 însă, anume -gi(u) şi -(ică) nu apar decît la derivatele verbale de care mă ocup. De aceea consider că aceste 2 tipuri de combinări sînt caracteristice pentru întregul grup al derivatelor formate cu sufixele care mă interesează.
Combinările -â, -i(une), -al, -ional, -ar şi -eanj-en sînt caracteristice pentru derivatele formate cu -arisi, -ona şi, respectiv, -iza, în cadrul derivatelor verbale noi.
Să vedem acum tipurile de combinări ale derivatelor romîneşti în raport cu cele ale derivatelor împrumutate. Bineînţeles, e vorba şi de data aceasta de modificări ale cuvintelor-temă existente în romîneşte de care au fost asociate verbele împrumutate, şi nu de modificările reale petrecute în limbile de origine. Acestea din urmă nu mă interesează aici pentru că nu au putut servi de model pentru limba romînă decît în măsura în care cuvintele-temă existau sau au pătruns la noi exact în aceeaşi formă ca în limba de origine. Or, schimbările petrecute în aceste cazuri coincid cu schimbările de la cuvîntul-temă romînesc la verbul împrumutat, adică tocmai cele de care mă ocup.
Situaţia este următoarea :
— la derivatele cu -iza apar 18 combinări comune formaţiilor romîneşti şi celor împrumutate, 20 de combinări proprii numai derivatelor romîneşti şi 4, numai celor împrumutate;
— la derivatele cu -isi combinările comune sînt 7, cele ale derivatelor romîneşti, 11 şi nici una a derivatelor împrumutate;
--ifica : 2 combinări comune, nici o combinare proprie derivatelor romîneşti şi 14 combinări proprii derivatelor împrumutate;
— -ona : 2 combinări comune, 1 proprie derivatelor romîneşti şi 1 proprie derivatelor împrumutate.
Datele de mai sus aduc unele precizări în plus la observaţiile referitoare la productivitate făcute în §6.
Sufixul -iza apare şi de data aceasta ca cel mai productiv întrucît numărul combinărilor prin care romînă inovează este mai mare cu 2 decît numărul combinărilor care au model străin şi mai mare cu 16 decît combinările proprii împrumuturilor şi fără corespondent romînesc (20 faţă de 18 şi de 4); -isi însă contrazice concluziile la care am ajuns în § 6 pe baza raportului dintre derivatele analizabile şi cele neanalizabile. Acolo -isi apărea ca cel mai puţin productiv, iar aici ocupă locul al doilea, după -iza : combinările realizate la derivatele romîneşti sînt 11, faţă de nici una proprie împrumuturilor.
-ifica apare şi de data aceasta foarte slab productiv : combinările împrumuturilor sînt 14, iar inovaţiile romînei nici una.
Situaţia lui -ona nu denotă o productivitate sensibilă (o singură inovaţie); remarcăm totuşi că nici combinările împrumuturilor nu sînt numeroase (tot una singură, adică acelaşi număr cu al inovaţiilor). Aşadar, în mod potenţial cel puţin, -ona este mai productiv decît -ifica şi în raport cu tipurile de teme.
Din compararea combinărilor temelor cu sufixele verbale noi reiese încă un raport: sufixul -iza manifestă o preferinţă evidentă pentru teme
112
LAURA VASILIU
14
15
sufixele   verbale   romîneşti noi
113
derivate în care se păstrează snfixnl. Astfel -iza se combină cn 22 de tipuri de teme de acest fel, în timp ce -isi se combină cu 4, iar -ifiea şi -ona, cu nici unul.
9. Originea derivatelor şi a temelor lor
De data aceasta interesează numai derivatele romîneşti, pentru că numai ele pot avea şi teme de altă origine decît cea a sufixului. Astfel, în cadrul sufixului -iza, am opus temele de origine latină, franceză, italiană, germană, temelor vechi romîneşti, greceşti, turceşti, maghiare. în mod analog în cadrul sufixului -isi, am opus temele greceşti celor franţuzeşti, turceşti, ţigăneşti, romîneşti vechi ş.a.m.d. pentru celelalte sufixe. Temele derivate în romîneşte de la teme împrumutate la rîndul lor din latină, franceză etc, le-am încadrat la temele de origine latină, franceză etc.
-iza: 264 de derivate împrumutate
305 derivate romîneşti dintre care 264 au teme de origine latino-romanică1 şi foarte rar germanică şi 41 vechi romîneşti, turceşti etc. -isi: 180 de derivate împrumutate
80 de derivate romîneşti dintre care 6 au teme neogreceşti şi 74 franţuzeşti, turceşti etc.
-ifiea : 82 de derivate împrumutate
20 de derivate romîneşti: 17 cu teme latino-romanice şi 3, proverbifia, semnifica (calc) şi zaharifica cu teme romîneşti şi, respectiv, turcească, -ona : 58 de derivate împrumutate
20 de derivate romîneşti, 19 cu teme latino-romanice şi 1 cu temă de origine neogreacă (magaziona<magazie).
Eaporturile dintre derivatele împrumutate şi cele romîneşti sînt şi ele elocvente pentru gradul de productivitate a sufixelor în' discuţie.
Astfel, derivatele romîneşti ale lui -iza sînt 53,62%, derivatele romîneşti ale lui -isi, 30,77%, cele ale lui -ona, 25,64%, iar cele ale lui -ifiea, 19,60 %. Deci, după raportul dintre derivatele romîneşti şi cele împrumutate, productivitatea sufixelor noastre este : -iza, -isi, -ona şi -fica.
în ceea ce priveşte originea temelor însă, locul întîi îl ocupă -isi : temele care nu sînt de origine neogreacă reprezintă 92,5% din total. Celelalte sufixe se clasifică după cum urmează : -iza, cu 13,44% teme de altă origine decît cea latino-romanică, -ifiea, cu 10% teme neromanice şi -ona, cu 5% teme neromanice.
După cum se vede, datele pe care ni le dă originea derivatelor, mai puţin, şi datele pe care ni le dă originea temelor, mai mult, contrazic observaţiile pe care le-am făcut cu privire la productivitatea sufixului -isi în § 6, pe baza raportului dintre derivatele analizabile şi cele neanalizabile. Această contradicţie se va clarifica însă mai departe cînd voi stabili gradul de viabilitate a derivatelor lui -isi şi posibilităţile de derivare pe care le manifestă el în prezent.
Excluzînd romînă.
| în ce priveşte ierarhizarea productivităţii lui -ifiea şi -ona, datele
n pe care ni le dau originea derivatelor şi a temelor nu sînt deosebit de
[ semnificative.
10. Viabilitatea derivatelor
a. Dintre cele 260 de derivate ale lui -isi, se păstrează în limba actuală numai 27 : aerisi, bindisi, buchisi, cataăixi, categorisi, chivernisi, i curarisi, dichisi, economisi, furlandisi, gargarisi, ghilosi, hirotonisi, istorisi,
I mărturisi, molipsi, paraponisi, pedepsi, plictisi, schimonosi, sclivisi, silabisi,
sinchisi, urgisi, zaharisi, zeflemisi şi costişi, în derivatul costisitor. 20 dintre acestea n-au avut nici un concurent, iar 7 au fost concurate de derivate formate cu -iza, -ifiea sau doar cu sufixul conjugării1: aera, -iza, -ifiea, categoriza, cura „îngriji", economiza, hirotoni, istori, istor(ic)iza şi silaba. Toate derivatele concurente au dispărut cu excepţia lui istor(ic)iza care are alt sens decît istorisi (,,a imprima caracter istoric"/,,a nara").
în ce priveşte cele 28 de derivate păstrate trebuie să fac însă o res-I tricţie. Anume, 9 derivate (aerisi, economisi, istorisi, mărturisi, molipsi,
\ pedepsi, plictisi, silabisi, zaharisi) sînt generale în limbă şi au caracter
literar. Celelalte 18 sînt întrebuinţate mai ales în Muntenia şi au un pro-| nunţat caracter familiar şi expresiv.
j; 232 de derivate în -isi nu se mai folosesc în limba actuală :
i — 68, dintre care majoritatea (58) o formează verbele în -arisi, au
fost înlăturate de perechile lor nesufixate. De exemplu atacarisijataca, murdaripsi/murdări, poftişi/pofti, publicarisi/ publica. Menţionez că într-un caz (practisi) verbul nesufixat (practica) a înlăturat atît derivatul în -isi, cît şi pe cel în -iza (practiza).
De cele mai multe ori concurentele derivatelor în -isi s-au menţinut în limbă. Uneori însă (cf. convoia „a escorta", dispoza, expoza) n-au fost nici ele mai durabile, în aşa fel încît e greu de precizat care formaţie a fost înlăturată şi care s-a impus.
13 derivate au fost concurate de verbe în -iza : 6 au fost înlăturate de perechile lor (caracterisi/caracteriza, moralisi/moraliza), 7 au dispărut împreună cu concurentele lor (catehisi/catechiza, ritor isi/retor iza).
Personisi este singurul caz de dispariţie a unui verb în -isi în favoarea unuia în -ifiea.
IEestul de 164 au dispărut o dată cu noţiunile pe care le denumeau, f în perioada actuală, -isi nu mai formează derivate noi decît, cel
j mult, formaţii ocazionale, efemere, cu intenţii afective bine determinate.
Se observă că, în general, s-au păstrat şi n-au căpătat nici o nuanţă afectivă specială cuvintele care nu aveau un corespondent perfect echivalent ca sens. Astfel: mărturisi, plictisi, zaharisi etc.
Cele care aveau un astfel de corespondent sau au dispărut, sau au căpătat o nuanţă de sens în plus, de cele mai multe ori peiorativă 2. De
De acum încolo voi denumi aceste formaţii prin termenul derivate nesufixate. Cf. Măria Marinescu-Himu, op. cit.
8 - c. 3743
114 LAURA  VASILIU 16
exemplu, curarisi, faţă de îngriji, sclivisi, faţă de a se găti, sinchisi faţă de a-i păsa (de ceva). Excepţia constituită de cele 61 derivate în -isi care s-au menţinut, deşi aveau concurente, nu pot s-o explic cel puţin deocamdată.
Datorită faptului că perioada de productivitate a lui -isi este destul de veche şi că acum el nu mai este productiv, chiar unele dintre cuvintele neutre din punct de vedere stilistic încep să fie circumscrise de cuvinte mai noi cu caracter tehnic sau chiar fără acest caracter. Astfel, molipsi este înlocuit în stilul medical de contagia, istorisi, în stilul criticii literare, de nara şi chiar, în vorbirea curentă, de povesti.
Pentru celelalte sufixe mi se pare riscant să dau cifre privitoare la viabilitatea derivatelor. Este vorba de sufixe care se dezvoltă sub ochii noştri, despre formaţii ocazionale întîlnite într-un singur text, de termeni tehnici foarte speciali cu o circulaţie strict limitată, asupra durabilităţii cărora nu pot să mă pronunţ cu multă siguranţă.
Astfel se poate spune cu precizie că verbe ca abstractiza, amplifica şi achiziţiona sînt necesare şi bine înrădăcinate în limbă, că meăeleniza proverbifia şi confuziona sînt formaţii efemere. Dar nu mă pot pronunţa asupra unor exemple ca antichiza, artistifica sau porţiona.
Pot spune doar că multe derivate cu sufixele -iza, -ifica şi -ona sînt vii în limbă şi cu o largă întrebuinţare.
Voi arăta însă concurenţa dintre derivatele acestor sufixe şi rezultatele ei.
b. Dintre cele 102 derivate cu -ifica, numai 13 intră în concurenţă cu alte formaţii: 8 cu formaţii în -iza şi 5 cu formaţii nesufixate.
Cele 5 care concurează cu formaţii nesufixate : 2, autentifica şi lichefia, îşi înlătură concurentele nesufixate (autentica şi licheface 2); 2, acidifica şi onorifica, sînt înlăturate de perechile lor nesufixate pentru că nu au sens precis factitiv şi de aceea sufixul, -ifica, nu este adecvat : noţiunile ,,a adăuga un acid (unei soluţii oarecare)" şi ,,a da onoare (cuiva)" sînt denumite mai corect prin verbele onora şi acidula; clasifica se menţine alături de clasa, diferenţiindu-se unul de altul printr-o fină nuanţă de sens : clasifica ,,a face o clasificare"/ clasa ,,a împărţi în clase".
8 concurează cu formaţii sufixate : aeriza este înlăturat de corespondentul lui în -isi (v. mai sus, pct. a), iar substantifica de corespondentul lui în -iza şi mai ales de corespondentul nesufixat substantiva; poetifica este concurat cu succes de poetiza-, electrifica coexistă cu electriza cu diferenţă de sens: ,,a introduce electricitate..."/,, a produce o zguduitură electrică" ; există 4 derivate concurate de formaţii în -iza, echivalente ca sens (fluidificaj-iza, opacifiaj-iza, ozonificaj-iza şi prusificaj-ianiza) şi asupra cărora nu mă pot pronunţa, pe baza informaţiilor pe care le am, dacă vreunul din ele s-a menţinut în defavoarea celuilalt.
1 V. p. 113; istorisi n-a avut un corespondent perfect în istor(ic)iza : „nara"/„imprima caracter istoric, de istorie".
2 Licheface este un cuvînt compus.
17 SUFIXELE   VERBALE   ROMÎNEŞTI NOI
c. La -ona, proporţia derivatelor concurate de alte formaţii este mai mare decît la -ifica : 23,20% (78 numărul total si 18 derivate5concurate), faţă de 12,74%.
De data aceasta, concurenţa, cu excepţia unui singur exemplu (perfecţiona concurat de perfectiza), se stabileşte cu formaţii nesufixate, uneori chiar formate de la alte teme.
Iese, de la început, din discuţie cazul fricţiona/ăml. frecţii. Termenii opoziţiei nu sînt egali: frecţii, fiind un cuvînt dialectal cu' o circulaţie restrînsă şi din punct de vedere teritorial şi stilistic, nu poate să influenţeze evoluţia lui fricţiona, termen tehnic, cu circulaţie generală în limba literară.
3 verbe, perfecţiona, recepţiona şi selecţiona, coexistă alături de perechile lor nesufixate (perfecta, recepta şi selecta), de care se diferenţiază ca sens : ,,desăvîrşi"/,,termina", ,,lua în primire verificînd calitatea executării unei lucrări"/,,primi", ,,alege cele mai bune elemente dintr-un grup"/ ,,separa, în vederea izolării, dintr-o mulţime de obiecte, o serie de obiecte cu anumite caracteristici". Perfectiza este înlăturat.
6 verbe, adiţiona, leziona, presiona, spaţiona, staţiona şi viziona, cuvinte specializate, cu caracter tehnic, sînt preferate perechilor lor : aduna, leza, presa, spatia, sta şi vedea, tocmai pentru că acestea au o sferă semantică mai largă.
O oarecare răspîndire au verbele contagiona, convulsiona, deviaţiona şi inhibiţiona, tot în terminologia tehnică. Dar poziţia lor faţă de contagia convulsa, devia şi inhiba nu este încă suficient de clară şi de aceea mă abţin de la orice apreciere în ce priveşte şansele vreunuia de a se impune.
Spre deosebire de ultimele două grupuri, verbele confuziona, excep-ţiona, obiecţiona şi suspiciona, care nu aparţin vreunei terminologii profesionale, nu s-au răspîndit şi n-au influenţat cu nimic sinonimele lor : confunda1, excepta, obiecta şi suspecta.
d. Proporţia derivatelor în -iza concurate de alte formaţii este mai mică şi decît proporţia derivatelor de acelaşi fel în -ifica şi decît a celor în -ona : 8,08% adică 56 din 569. 34 din cele 56 de derivate sînt concurate de formaţii nesufixate; restul sînt concurate de formaţii în -isi, -ifica şi -ona.
9 derivate şi-au înlăturat concurentele nesufixate, de exemplu, gal-vanij-iza, mvonopolaj-iza.
1, scandaliza, şi-a înlăturat corespondentul în -isi, scandalisi.
1, poetiza, este preferat corespondentului său în -ifica (v. pct. b).
7 se diferenţiază ca sens de concurentele lor şi coexistă alături de ele : abstractiza ,,a desprinde şi generaliza însuşirile esenţiale şi comune ale unui grup de obiecte"/abstrage ,,a lua în considerare în mod izolat, făcînd abstracţie de rest", cantoniza ,,a împărţi o ţară în cantoane"/cam-tona ,,a caza trupe într-o anumită localitate", electriza/-ifica (v. mai sus pct. b), istor(ic)iza/-isi 2 (v. mai sus pct. a), revoluţionar iza ,,a imprima caracter TeYoluţioii&Y"/revoluţiona ,,a atrage în rîndurile revoluţiei", semnaliza ,,a comunica prin semnale"/semnala ,,a aduce la cunoştinţă (cuiva)"
Confuza este o formaţie cu totul izolată. Jstori nu este folosit.
116 laura  vasiliu 18
şi, parţial, activiza ,,a imprima caracter &ctiY"/activa ,,a acţiona ; a imprima caracter activ".
7 derivate în -iza (analiza, ardeleniza, idiotiza, păgîniza, romîniza, slaviza, iărâniza şi ţigăniza) se delimitează stilistic de corespondentele lor nesnfixate (englezi, ardeleni, idioţi, pagini, romîni, slavoni, ţărani şi ţigăni). Formele în -iza an caracter livresc şi chiar tehnic, celelalte sînt popnlare şi familiare.
Cuplul (de)valorizaj'valorifica s-au consacrat primul în forma negativă, al doilea, în forma pozitivă.
3 perechi de derivate, în -iza şi nesufixate, sînt, cel puţin deocamdată, întrebuinţate în mod egal: caricaturiza/carica, egaliza/egala, obiectiviza/ obiectiva.
Sînt însă şi situaţii în care formaţiile în -iza sînt cele care pierd terenul.
în 14 cazuri formele cu circulaţie sînt cele ne sufixate. De exemplu : cataloga/-iza, critica/critiza 1, majora/-iza, curta/-iza 1, monoftonga/-iza. ^
în două cazuri s-au impus formele în -isi (aerisi şi economisi în dauna formelor aeriza 2 şi economiza), într-unui forma în -ona (perfecţiona, în dauna lui perfectiza).
în 7 cazuri, atît derivatele în -iza, cît şi concurentele lor, în -isi sau nesufixate, nu au circulaţie. De exemplu : evanglieliza/-isi, obstaculiza/ obstacula, tabuiza/tabua.
în 11 cazuri nu mă pot pronunţa : sînt fie termeni tehnici speciali, încă nestabilizaţi, fie cuvinte mai greu de urmărit datorită atestărilor extrem de puţine pe care le avem în legătură cu ele. De exemplu : amalgama şi amalgamiza, relativa şi relativiza, surdina şi surdiniza.
Eecapitulînd datele prezentate în acest paragraf cu privire la concurenţa dintre derivatele celor patru sufixe în discuţie, se observă că din numărul total al derivatelor, 1009, numai 175, adică 19,68%, intră în concurenţă unele cu altele. Dacă privim acest procent global, se poate trage concluzia generală că sufixele care ne interesează sînt puternice, cu sensurile şi întrebuinţările bine determinate.
Dacă se precizează mai departe raporturile, se constată că, din cele 176 de derivate concurente, 89, adică ceva mai mult de jumătate, aparţin lui -isi-, că aceste derivate concurente reprezintă 34,28% din numărul derivatelor lui -isi; că din această concurenţă (a derivatelor în -isi) numai 6 formaţii se impun; că din 21 de formaţii în -isi neconcurate, numai 9 sînt generale în limbă, celelalte fiind limitate teritorial şi stilistic de sinonime cu care nu au nici o legătură formală; că, în sfîrşit, din 260 de derivate cît a avut cîndva, -isi nu mai păstrează decît 27 şi în momentul de faţă nu mai formează derivate noi. Toate aceste precizări mă determină să' restrîng afirmaţia făcută despre sufixele -iza, -isi... în faza actuală a limbii, sînt bine consolidate sufixele -iza, -ifiea şi -ona, iar -isi are o poziţie foarte slabă.
1 Verbele critica şi curta s-au impus şi în dauna formelor în -arisi, criticarisi şi curtarisL
2 Şi a formelor aera şi aerifica (\. pct. a).
19 sufixele   verbale   romîneşti noi
între celelalte, ierarhizarea este următoarea : -iza (10,12% derivate concurente), -ifiea (12,74%), -ona (23,20%). Aşadar, între ele, -iza este cel mai puternic şi -ona cel mai slab, după cum e şi normal, dat fiind că e foarte recent.
Din numărul total al derivatelor cu -iza, -ifiea şi -ona (749), numai 56 sînt concurate de formaţii nesufixate. Din acestea 56, 18 îşi înving concurentele nesufixate şi 22 se menţin împreună cu concurentele lor, cu diferenţă semantică sau stilistică. Acest fapt dovedeşte că, cel puţin în cadrul temelor legate de derivatele în -iza, -ifiea şi -ona,'limba manifestă 1 o preferinţă clară pentru formaţiile sufixate în dauna celor nesufixate
j Eezultatele la care am ajuns în urma examinării viabilităţii deriva-
[ telor (inclusiv concurenţa lor) corectează rezultatele la care am ajuns
I înainte pe baza altor criterii.
| ^ Astfel, după raportul dintre combinările tematice proprii limbii
| romîne şi cele după model străin, -isi ocupa locul al doilea în ierarhie,
| situîndu-se după -iza şi înaintea sufixelor -ifiea şi -ona. Dacă completăm
; situaţia combinărilor cu situaţia viabilităţii lor (mare parte din derivatele
| care au realizat combinările amintite au* dispărut din limbă) si chiar cu
raportul dintre derivatele analizabile şi cele neanalizabile (numărul corn-j binarilor — inovaţii ale romînei — apare mare pentru că este socotit în
! interiorul derivatelor analizabile care, la rîndul lor, sînt mai puţin numeroase
i decît derivatele neanalizabile), corectez prima afirmaţie făcută : -isi a fost
! foarte productiv într-o perioadă mai veche a limbii, acum însă este sufixul
cel mai slab reprezentat între sufixele pe care le discut si singurul neproductiv.
; Cu aceleaşi argumente şi în acelaşi sens se corectează şi clasificarea
■j obţinută pe baza originii temelor şi a derivatelor în care'-m avea de
I asemenea o poziţie mai bună decît -ifiea şi -ona (în ce priveşte originea
i temelor, -isi apărea mai puternic şi decît -iza).
Cu corecţiunea operată la -isi, ierarhia productivităţii rămîne constantă, în linii generale : -iza are primul loc în toate clasificările (după caracterul analizabil şi neanalizabil al derivatelor tematice etc), -ifiea | şi -ona locurile doi şi trei.
j
i
I
i
i
)
1 Acad. Al. Graur a schiţat această preferinţă în Viaţa romînească, XI (1958), nr. 6, p. 101,
SUFIXUL -ACHE
de
ZIZI ŞTEFĂNESCU-GOANGĂ
Sufixul -adie a pătruns în limba romînă din neogreacă spre sfîrşitul secolului al XVI-lea prin nume de persoane ca rscopyaxt, NixoXaxi, analizabile în romîneşte.
în epoca domniei fanarioţilor, o dată cu alte elemente de cultură grecească care influenţează puternic Principatele romîne, şi în limbă apar cuvinte noi care pătrund, dintr-un cerc restrîns de iniţiaţi în limba greacă, în pături tot mai largi de vorbitori. Cu acest val de grecisme a fost întărit şi sufixul -ache < grec. -ax*y]<;, -axi.
în limba greacă sufixul amintit formează diminutive, în special de la prenume, situaţie care s-a transmis şi limbii romîne în formaţii identice : Petrache, Tuăorache. în bulgară nu există sufixul -ache ceea ce dovedeşte că la noi a venit direct din limba greacă.
Derivarea cu sufixe de la prenume este un mijloc foarte folosit deoarece, în general, sufixul aduce o nuanţă semantică nouă cuvîntului de bază. Derivarea în antroponomastică este legată, mai ales la numele de botez, de o necesitate psihologică şi sufixele, pe lîngă funcţia diminutivală obişnuită, mai cuprind o nuanţă hipocoristică. Unei mame i se pare de exemplu că denumirea Tudor este prea rece, dar Tuăorel, Tudorică sau Tuăorache (învechit cu această valoare) au un ton afectiv deosebit, o nuanţă alintătoare pe care numele nederivat nu ar putea-o degaja. Numărul sufixelor în antroponomastică este, din această cauză, foarte mare.
Printre ele, -ache diminutivează prenume şi mai rar nume comune.
După cum am arătat la început, avem cîteva atestări de derivate cu -ache încă din secolul al XVI-lea. Am extras din documentele publicate de Institutul de istorie derivatele din această perioadă şi cele de la începutul secolului al XVII-lea. Nu avem însă siguranţa că toate sînt derivate pe teren romînesc. Unele sînt probabil chiar numele greceşti care au servit ca model:
120 ZIZI  ŞTEFANESCU-GOANGA 2
Bnachi Simon grecul depune mărturie în Austria pentru Petru Şchiopul (a. 1593)1
Enachi din Bodeşti-îsTeamţ (1602)2
Enachi diac scrie acte domneşti (a. 1609) 3
Enachi martor la vînzarea unor ţigani şerbi (a. 1615) 4
Ienache venit cu Petru Şchiopul (a. 1616)
Anghelache Chiusie (a. 1593) 5
Dumitrachi Chiriţă Paleologul (a. 1611) 6.
Din cele cîteva exemple, care sînt de fapt primele atestări de care dispun, se constată că -ache şi -achi au apărut pe teren romînesc simultan. -achi este de fapt grecescul -ocxY)<;,-axt. -ache însă este probabil adaptarea romînească a sufixului grecesc. Faptul că -ocxi a pătruns concomitent atît în Ţara Eomînească cît şi în Moldova nu-mi permite altă explicaţie decît aceasta. Dacă am avea de-a face cu o pronunţare regională, ar fi fost normal ca sufixul să fi pătruns mai întîi în Moldova şi ulterior, forma cu -i să fie considerată de munteni ca rostire regională. Deoarece limba noastră nu avea nume masculine terminate în -i, cuvintele străine cu această vocală finală au fost incluse în categoria existentă, schimbîndu-li-se terminaţia. La sufixul în discuţie însă au rămas ambele forme, adică şi -ache şi -achi. -achi a fost păstrat pe teren romînesc deoarece în Principate existau mulţi greci sau mulţi care ştiau greceşte şi care îl rosteau astfel.
întîlnim şi varianta -achie care probabil este o pronunţare regională : BăăăZachie, Iordachie, Vasilachie, JEnachie în continuare voi da exemple de nume proprii extrase din documentele7 publicate de ÎS. lorga unde se poate observa cu uşurinţă marea productivitate a lui -ache în perioada dintre 1600—1850. Voi da numele propriu însoţit de numărul atestărilor şi de data la care apare prima dată, cu excepţia cîtorva nume la care nu sînt sigură de prima atestare. Din aceste exemple n-am putut separa derivatele diminutivale formate pe teren romînesc de cele venite gata făcute din limba greacă, deşi în limba romînă există în majoritatea cazurilor şi cuvîntul nederivat. Separarea derivatelor romîneşti este aproape imposibil de realizat, cu atît mai mult cu cît nu dispun de materialul antroponomastic necesar în limba greacă. Chiar în cazul în care am avea corespondente greceşti la anumite derivate, nu e imposibil ca vorbitorii avînd şi cuvîntul de bază şi sufixul să fi creat şi la noi astfel de nume proprii.
1 Documente privind istoria Romîniei, voi. lV,veacul XVI. Editura Academiei R.P.R. p. 74, 76.
2 id. ib., voi. V, Moldova, p. 30.
3 id. ib., voi. II, veacul XVII, p. 228.
4 id. ib., voi. III, veacul XVII, Moldova, p. 215.
5 id. ib., voi. IV, veacul XVII, Moldova, p. 73.
6 id. ib., voi. III, veacul XVII, Moldova, p. 2.
7 N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria romtnilor, Bucureşti, voi. I şi urm.
SUFIXUL -ACHE 121
Agachi (sec. XVIII, 2)1 Agachi Andrei (a. 1801) Alexandrachi Măria Anastasache (a. 1741, 3)
Andronache (a. 1651, 33) apare şi varianta Andrunachi Anghelache (a. 1667, 17) Antonachi (a. 1685, 2) Apostolache (-i) (1602, 10) Athanasache (a. 1818)
Balasache (-i) (a. 1688, 4), numai nume de familie, de la Balaş Bălăsachi (a. 1793, 2) numai nume de familie — variantă la Balasache
Colţachi Matei (a. 1823) Conachi — nume de familie Constantinachi (a. 1741)
Constandinache (Constandinachi) (a. 1742) variante la Constantinachi Costache (-i) (sec. XVII, 98) Constandache (a. 1700, 7)
Dimachi (3) nume de familie Dimitrachi (a. 1753, 12) Dumitrache (-i) (sec. XVII, 40)
Enache (-i) (sec. XVI, 64)
Ienache — variantă la Enache (sec. XVII, 8)
Enăcachi (sec. XVIII, 3)
Farmache (Fărmachi) (1657) de la Farma
Fănachi (a. 1790)
Fotache (a. 1761, 4) de la Fota
Gavrilache (Gavrilaiche) (a. 1783) Gheorghachi (a. 1723, 2) Ghiorghiachi (a. 1786) Giurgachi (a. 1804)
Hurmuzachi — nume de familie (1820)
Iacomachi (a.   1677, 2) de la lacom, lacomi Iacovache (-i) (a. 1661, 4) Ianacache (-i) (1781, 6)
1 Unde n-am dat nici o indicaţie înseamnă că este şi nume de botez şi nume de familie. Prima indicaţie din paranteză reprezintă anul la care apare prima dată, eventual secolul, iar a doua numărul atestărilor.
122 zizi ştefânescu-goangă
sufixul  -ACHE 123
Ianache (a. 1630, 55) Iordache (-i)(sec. XVII, 113) Iorgachi (?, 4)
Lăscărachi (apare la Neculce)1
Maiaehe (a. 1729, 3) nume de familie de la Mala Mandache (a. 1772)
Neculachi (a. 1829, 2) Nicolache (sec. XVII, 10) Mculachi (?)
Panaitachi nume propriu, grec din Moldova Pandelachi (a. 1766, 2) Pavlache (-i) (a. 1742, 3) Petrache (?, 7;
Polizachi nume grecesc (a. 1841)
Postolache (cu afereză de la Apostolache; a. ?, 17)
Săndachi (a. 1790, 2) nume de familie Săndulachi (a. 1835) Seărlătachi (a. 1700, 3) Spandonache (a. 1712) de la Spandoni Stavrachi (sec. XVIII, 4) Stăvărache (a. 1817, 2)
Şărbănache (a. 1784) Ştefanache (a. ?)
Ştefănachi (a. 1782, 2) variantă la Ştefanache Teodorachi (a. 1812)
Theodorache (-i) (a. 1760, 6) variantă grafică la Teodorache Tudorache (-i) (a. 1632, 14)
Ursache (apare la Neculce)
Vasilache (-i) (a. 1641, 29)
Zafirachi (a. 1802) de la Zamfirache prin sincopa lui -m
Zafrachi (a. 1792, 2) de ia Zamfirache fie prin sincopă, fie prin transcriere greşită
Zamfirache (1753, 4).
La următoarele antroponimice nu se poate stabili tema de la care s-a făcut derivarea : Asachi nume de familie, Arsanachi (1820), Bâdâlache
1 Neculce, în Letopiseţele Ţârii Moldovei, voi. III, Iaşi, 1846, p. 226.
(a. 1820) nume de familie, Covachi (a. 1821, 2), Osmache (a. 1741, 3) nume de familie, Senfendachi.
în afară de aceste nume, extrase din documente, mai există o categorie de prescurtări de la asemenea derivate, foarte mult folosite în perioada de productivitate a sufixului. De foarte multe ori rămîne doar sufixul însoţit de o consoană : Cache, Cache, Lache, Mache, Nache, Pache, Bache, Sache, Tache, Trache.
Numele proprii cu sufixul -ache erau folosite foarte mult în ambele Principate, în diferite epoci şi aproape de toate categoriile sociale. Astfel Anghelache : logofăt în Ţara Eomînească (a. 1754), răzeş în Moldova (1712), vornic în Moldova (1731), fiul logofătului Mihai din Tîrgovişte (1714), moşan în Moldova (1747); Balasache Iordache paharnic în Ţara Eomînească (1801); Bâdâlache Ioachim negustor din Făgăraş (1806); Covachi ciobotar, ţigan rob în Moldova (1821), Covachi Ion clăcaş în Oltenia (1828); Dumitrache : din toate regiunile ţării cu diverse ocupaţii, în special ranguri boiereşti; JEnache la fel; Foiache zugrav la biserica Crainici din Mehedinţi (1818); Iacovache: cîrciumar (1798), vameş (1661); Petrache: băcan, cîntăreţ etc, Stâvârache: cojocar, ctitor; Vasilache : preot în Făgăraş (1763), mare postelnic în Ţara Eomînească (1676). Deşi găsim reprezentate mai toate categoriile sociale, totuşi derivatele cu -ache denumesc mai ales boieri şi negustori, reprezentanţii claselor sociale exploatatoare. Majoritatea deţin diferite ranguri boiereşti ca logofăt, stolnic, vornic, medelnicer, cămăraş, paharnic şi altele, -ache a fost folosit mai ales de aceste categorii sociale1 şi mai rar de ţărani sau de meseriaşi. Această afirmaţie însă este valabilă doar pentru o perioadă deoarece, după cum vom vedea mai departe, situaţia se prezintă altfel mai tîrziu.
Consider că putem distinge în evoluţia sufixului -ache la derivatele antroponimice trei perioade, perioade legate de istoria societăţii poporului romîn. Astfel, în prima perioadă, cînd pe plan social se exercită o vie influenţă grecească, sufixul -ache cunoaşte o productivitate foarte mare. Valoarea de diminutiv a sufixului, valoare cu care a venit din limba greacă, era asociată şi cu o nuanţă afectivă, de dezmierdare, alintare. Acum cei din clasele exploatatoare au obiceiul să-şi diminutiveze numele cu sufixul la modă şi devin Vasilache, Dumitrache, Iordache etc
A doua perioadă, cînd pe plan social se observă o schimbare de atitudine, cînd fanarioţii nu mai sînt puternici şi deci influenţa grecească scade foarte mult, sufixul -ache începe să-şi piardă vechea valoare de sufix diminutival, hipocoristic. Asistăm la un curent contrar celui iniţial şi -ache exprimă acum batjocura, ca un fel de reacţie a vorbitorilor faţă de curentul grecesc al cărui reprezentant era. Nu mai este la modă să te cheme Dumitrache, ba chiar dimpotrivă formaţiile cu -ache sînt luate în rîs. Probabil că şi Caragiale a reacţionat în acest fel fiindcă întîlnim des în operele lui pe cuconu Dumitrache, pe Lache, Mache etc. Această atitudine însă s-a produs pe un anumit plan, deoarece în clasele sociale exploatate de-abia acum începe să cîştige mai mult teren.
1 Impresie creată în parte poate şi de faptul că în documente apar pomeniţi mai mult
boierii.
124
zizi   ştefănescu-go angă
A treia perioadă, care ajunge pînă în zilele noastre, este o perioadă neutră, -ache nu mai exprimă dezmierdarea, nu mai este un sufix diminutival. De altfel sufixul în această perioadă încetează să mai fie productiv, dar derivate cu -ache se întîlnesc destul de des. De fapt sînt vechile formaţii care s-au păstrat. Am extras din cartea de telefon1 derivatele în -ache întîlnite astăzi. Acestea sînt mai ales nume de familie. în această listă am adăugat şi cîteva auzite de mine, tot ca nume de familie.
Adamache cu varianta
Adamachi Afendache
(derivat grecesc) Agache (2)2 cu
varianta Agachi Amandachi Andronache (10) cu
varianta Andronachi Anghelache (2) Antache (probabil
formă coruptă de
la Antonache) Apostolache (2) Asanache (2) Atanasulache Balosache de la
Balos Bidalachi—derivat
probabil de la Bidală Boidache — derivat
grecesc Budachi
Canarache—de la canar Celebidache—derivat
romînesc de la celebi Cilibidachi variantă
la Celebidache Conachi—probabil de
la con, conac Condur ache (8) cu
varianta Condurachi Costache (61) Costandache (9)
Cristache (15)
Cutcudache
Danielache
Dimache (6)
Dimoftache
Doxachi—derivat grecesc
Dumitrache (30)
Enache (74)
Eilipache
Eănachi
Eotache (8)
Frumuzachi
Fudulache . Hristache (2)
Hurmuzache (4)
Iordache (58)
Lache (de la Anghelache, Apostolache, Mihalache, Vasi-lache etc.)
Lăzărache
Mache formă prescurtată de la Stamache, Gherasi-mache etc.
Manacache—de la Manache
Mandache (4)
Manolache (37)
Marinache (4)
Matache (21)—de la Mitache prin asimilare
Mazarache cu varianta Măzărachi
Mihalache (54) cu varianta Mihalachî
Mitache (7)—formă prescurtată prin sincopa lui r de la Dumitrache
Mitrache (13) formă prescurtată de la Dumitrache
îsTache (2) formă prescurtată de la So-rinache
Năstăsache
Neculache
Onache de la Io-nache cu afereza lui i
Orgache—de la Gheor-gache prin afereza lui g
Papadache (3)—derivat grecesc
Pavalache
Persache derivat grecesc
Petrache (17)
Postolache (17) de la Apostolache cu afereza lui a
Pristache—probabil formă prescurtată de la Pristandache
Sache—formă prescurtată de la Has-tăsache
Sachelarache
1 Lista abonaţilor telefonici, Bucureşti, 1960.
2 Cifra din paranteză indică numărul derivatelor găsite în cartea de telefon.
sufixul -ACHE
125
Sandulache (3) Simache
Smărăndache (4) Spanache Spirache Spînachi
Stache (2) formă prescurtată de la Stamache
Stamache — de la
Stamatache Stavarache (7) Stavraehe Stămătache Ştefănache Tache (21) — formă
prescurtată de la
Costache, Mitache
etc.
Todorache (2)
Trache — formă prescurtată de la Dumitrache
Tudorache (26)
Urmuzache (2)
Ursache (12) cu varianta Ursachi (2)
Vasilache (20)
Vulpache.
La această listă se mai pot adăuga cîteva nume de familie la care nu se poate stabili tema de la care s-a făcut derivarea : Bordenache, Malache, Mitarache, Palache, Similache, Ţirache, Varăarachi.
Din materialul cercetat ar mai rezulta şi faptul că -ache a derivat în special de la prenume şi mult mai rar de la nume comune : de la Tudor s-a făcut Tudorache, de la Vasile — Vasilache şi mai rar spinul a devenit Spînache sau TJrsu — Ursache. însă nici aici nu putem afirma cu certitudine că lucrurile s-au întîmplat aşa. TJrsu putea fi numele propriu TJrsu sau chiar spinul putea fi în aceeaşi situaţie şi derivarea să se fi făcut întotdeauna de la nume proprii.
Sufixul -ache în antroponomastică este asociat şi cu alte sufixe :
„.      -..   .    ..   i / -itâ: Costâchitâ, Enâchitâ, Iordâchiţă -ache + sufixe diminutivale ' â . Co8taeh^
-ache + -eseu (la nume de familie) :  Gostăchescu, Iordăchescu.
Derivate cu dublu sufix : (-ache + -ache) Enache a devenit Enăcache, Manache a devenit Manacache. La prenume -ache pierzîndu-şi valoarea di-minutival-afectivă are nevoie să-şi asocieze alte sufixe cu această valoare.
O trecere de la numele proprii la numele comune o fac numirile de cîini. Aici întîlnim destul de multe derivate cu -ache1: Cilibache (da, s.v.), Fudulache, Lupache, Paris ache, Samur ache etc.
Am discutat mai întîi antroponomasticele deoarece ele ocupă locul principal printre derivatele cu -ache.
_ Numele comune derivate cu acest sufix sînt rare şi puţin ilustrative. De "altfel, multe nume comune au fost la origine nume proprii care au devenit cu timpul nume comune, exprimînd o anumită calitate. S-ar fi putut întîmpla şi procesul invers. Voi face o clasificare după categoriile de sens existente astăzi în limbă.
a) diminutive propriu-zise : bastonache „baston de zahăr"; ,,ciubuc", mai ales în limbajul copiilor. îţi dau  un  bastonache,  Fasolică!. adevărul literar şi artistic, 4 martie, 1934, 5/6,
1 G. Pascu,  Sufixele romîneşti,  Bucureşti,  1916, p. 400.
126 ZIZI  ŞTEFĂNESCU-GOANGĂ &
casielacM : Cetatea Agros... în coasta de la vale are un eastelaehi, făcut de frînci, pentru paza cetăţii, arhiva r. i 110 ;
b) diminutive hipocoristice
beicache : Tocmai pentru aceea am venit să te rog, beieache, ca să-ţi faci o pomană şi cu mine să mă pui în pensie, ca pe cei mulţi. Alec-
sandri, t. 100,
cuţulache,
hîdache    (şi eufemistic) „drac" : Hîdache unde se răpede măi şi tocma-n fundul mării se opreşte, şez. n 100.
Dumnezeu Sabaon avea pe cei doisprezece apostoli făcuţi de el
iar hîdache n-avea nimica, id. ni 1, mişelache „mişel"1, muţunaehe;
c) nume proprii devenite nume generice
Derivate ca samurache au primit accepţia de nume generic dat pentru cîini. De pildă : Un domn şi fidelul său, un cogeamite Samurache, veniră musafiri. Galaction, o. i 304,
vasilache  — de la numele personajului principal dintr-un joc de păpuşi, prin extensiune joc de păpuşi, teatru de marionete;
d) diminutive care subliniază o nuanţă ironică a sensului de bază x fudulache „fante, filfizon",
mangafache : Eu i-am spus : Lae, nu face pentru tine, dar el, amurezat...
n-ai ce-i face! nu şi nu! că se omoară, dacă nu-l las. Ai văzut acu, mangafache? Caragiale, o. ii 79.
în afară de derivatele cu sufixul -ache mai găsim şi creaţii spontane a căror bază nu se cunoaşte ca ţafandache cu sens batjocoritor, despre un tînăr ridicol: Un ţafandache cu sticla în ochi, cu gîtul pus ca-ntr-un proţap, cu gulerul gata să-l apuce de nas. Ispirescu, la tdrg, s.v.
Pierzîndu-se valoarea diminutival-hipocoristică pe care -ache o dădea derivatului, s-a recurs la alte sufixe care aveau mai pregnantă această valoare, ca de pildă -(u)şor, -ică.
în concluzie -ache a cunoscut o perioadă de productivitate mare. Dacă luăm un text din epoca domniei fanarioţilor pînă după 1850, observăm deasa folosire a sufixului mai ales la derivatele nume de persoane.
B. P. Haşdeu2 vorbeşte de frecvenţa cu care te întîmpină sufixul, într-un singur capitol din Letopiseţe3. într-adevăr în capitolul VII din cronica lui Neculce găsim : Iordache spătarul, feciorul lui Stavarachi, Iordache Cantacuzino, Iordache Genetu, sărdarul Măzărachi, spătarul Manolachi, Costachi Razu, Lăscărachi, Mculachi Ruset etc.
1 Sextil Puşcariu, Rumănischen Diminutivsufţixe, în Jahresbericht des Instituts zur rumân isc he Sprache, 1902 (VIII), p. 225.
2 Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, voi. I, Bucureşti, 1886, p. 170.
3 Mihail Kogălniceanu, Letopiseţele Ţării Moldovei, voi. III, Iaşi, 1846, p. 225-234.
9 SUFIXUL -ACHE 127
în afară de nume proprii, sufixul a rămas cu cele cîteva accepţiuni amintite şi, după cum am mai afirmat, în antroponomastică are astăzi o valoare'neutră. Se poate spune că, în afară de formaţiile consacrate, -ache nu mai derivă alte cuvinte sau poate că mai apare în creaţii spontane.
Contrar părerii lui Puşcariu1 care afirmă că sufixul nu a pătruns în popor ci s-a răspîndit numai în clasele care au suferit puternic influenţa grecească — boierii şi negustorii — se poate susţine că el a trecut dincolo de graniţele acestor clase şi că s-a răspîndit în popor într-o proporţie destul de mare.
Sufixul a rezistat cu nuanţa diminutivală, dezmierdătoare, mai ales în limba vorbită pînă aproape de zilele noastre, tocmai în popor.
-ache este pe cale de dispariţie, nu mai creează derivate noi, în afară de cele consacrate, însă el marchează în evoluţia limbii noastre literare o perioadă distinctă a influenţei greceşti.
!
1 Sextil   Puşcariu, op. cit., p. 223,
VARIANTELE SUFIXELOR -ANTI-ENT, -ANŢĂI-ENŢĂ DIN LIMBA ROMÎNĂ
DE
GEORGETA GIOMPEG
Sufixul -ant j -ent al adjectivelor şi substantivelor din limba romînă & fost împrumutat masiv în sec. al XlX-lea din franceză (-ant / -ent), italiană (-ante \ -ente) şi germană (-ant \ -ent); în aceste limbi el a fost moştenit sau împrumutat din limba latină, unde -ans, -antis (conj. I) şi -ens, -entis (conj. II, III, IV) erau sufixe ale participiului prezent1.
Primele cuvinte cu aceste sufixe apar însă la noi ca împrumuturi luate direct din latină, încă la sfîrşitul secolului al XVIII-lea în opera reprezentanţilor Şcolii ardelene.
în limbile romanice, în special în franceză, sufixul -ant / -ent este bine reprezentat în gerunzii, dar mai ales în adjective şi substantive. Spre deosebire de latină însă, aici — în numeroase cazuri — variantele tematice 2 -ent I -ant s-au specializat pentru una dintre aceste valori, aşa încît de la aceeaşi temă s-au format cu -ent adjective şi substantive, cu -ant participii prezente ale verbelor corespunzătoare : divergent — divergeant, adlierent — adherant, excellent — excellant etc. 3.
în limba romînă sufixul în discuţie a intrat doar cu valoarea adjectival-substantivală. Pe de altă parte, în limba franceză şi apoi în romînă, s-a produs o confuzie între cele două variante tematice ale sufixului datorită pronunţării lor identice (ă).
Toate acestea au creat o situaţie favorabilă înlocuirii unei variante cu alta şi, pentru că în limba noastră — cum am arătat mai sus — s-a transmis sufixul numai cu valoarea lui adjectival-substantivală, preferat a fost uneori -ent (pentru -ant), specializat încă din franceză pentru această
1 Vezi L. Seche, Sufixele -ant j-ent, -anţâf-enţâ, în sfc ii, p. 109.
2 Prin variante tematice ale sufixelor în discuţie înţeleg formele în care vocala iniţială e diferită după tema verbală latinească.
3 Vezi W. Meyer-Liibke, Grammaire des langues romanes, voi. II, Paris, 1895, p. 603.
•9 - c, 3743
GEORGETA   CIOMPEC 2
funcţie. Aşa se explică faptul că, deşi există în romînă numeroase cuvinte cu -ant, -ent 1-a înlocuit adesea x. Iată cîteva exemple :
rom. abundent      < fr. abondant       < lat. abundans rom. perseverent    < fr. perseverant    < lat. perseverans rom. preponderent < fr. preponderant < lat. preponderans rom. stimulent      < fr. stimulant     < lat. stimulans
Afară de aceasta, cred că, în adoptarea acestei variante, a intervenit uneori şi modelul latinesc, corijîndu-se etimonul franţuzesc după forma din latină. De pildă :
rom. asistent        < fr. assistant        < lat. assistens
rom. dirigent        < fr. dirigeant       < lat. dirigens
rom. (m)dependent < fr. (in)dependant < lat. (m)dependens
rom. intendent      < fr. intendant      < lat. intendens
Mai rar, sub influenţa pronunţiei, s-a făcut substituirea în sens invers (-awJ în locul lui -ent) : excedant (Protopopescu, d.) < fr. excedent Asemenea forme sînt caracteristice perioadei de început a pătrunderii sufixului în limba noastră, cînd vorbitorii oscilau încă între o formă sau alta; ulterior -ant a fost înlocuit cu -ent etimologic.
Aceleaşi observaţii se pot face şi în legătură cu sufixul nominal abstract -antă \ -enţă (< lat. -antia \ -entia), care derivă de la teme verbale, substantivele corespunzînd, de cele mai multe ori, unui derivat în -ant\-ent t
— şi în acest caz aspectul fonetic al cuvîntului nu corespunde întotdeauna formei franţuzeşti;
— şi în acest caz varianta cu -e (-enţă) este cea preferată (cînd şi adjectivul este cu -e), impunîndu-se în locul prototipului cu -antă (abundenţă < fr. abonăance, perseverenţă < fr. perseverance, preponderenţă < fr. preponderance etc.);
— în sfîrşit, şi aici preferinţa pentru varianta -enţă „se datoreşte faptului că foarte des a intervenit în conştiinţa romînilor, cu şi fără voinţă, prototipul latinesc, real ori presupus, al cuvîntului în discuţie, care suna sau trebuia să sune cu -e nu cu -<x" 2.
Factorul cel mai important însă care a contribuit la substituirea lui -antă cu -enţă este, cred, corespondenţa care există, încă din latină, între sufixul adjectival - substantival (lat. participiu prezent singular) şi cel substantival abstract (lat. participiu prezent plural). Acolo unde -ant a fost înlocuit cu -ent, şi -antă a fost înlocuit cu -enţă. Exemplele citate mai sus sînt elocvente şi ele pot fi uşor înmulţite.
Afară de concurenţa dintre cele două variante tematice ale sufixelor adjectivale şi substantival - abstracte în discuţie, a existat şi o concurenţă între variantele lor etimologice care, la rîndul lor, se explică prin sursele
1 Vezi şi G. Ivănescu şi L. Leonte, Fonetica şi morfologia neologismelor romine de origine latină şi ron.anică, în Studii şi cercetări ştiinţifice, Iaşi, Secţia Filologie, fasc. II, 1956, p. 10, unde explică această substituire printr-o ,,latinizare eronată, făcută de oameni care nu cunoşteau bine latina şi care au plecat doar de la pronunţia franceză".
2 iorgu Iordan, Sufixe romîneşti de origine recentă, în bul. fil. vi, p. 8.
3 VARIANTELE   SUFIXELOR  -ANT I -ENT,   -ANTĂ I -ENŢĂ
diferite de împrumut şi concepţiile deosebite după care au fost adaptate la limba romînă.
Aceasta este problema de care mă voi ocupa în cele ce urmează.
★
Primele decenii ale secolului trecut marchează în istoria limbii noastre pătrunderea masivă a neologismelor romanice, mai ales franţuzeşti. O problemă de prim ordin în acel moment era asimilarea acestor cuvinte, adaptarea lor la structura fonetică şi morfologică a limbii romîne. în rezolvarea ei s-au ciocnit două curente : cel reprezentat de majoritatea scriitorilor şi oamenilor de cultură ai vremii, care militau pentru o limbă naţională, şi curentul latinist, ajuns în faza exagerărilor naţionaliste. Lupta pentru impunerea formelor celor mai potrivite cu sistemul limbii noastre se observă şi în adaptarea sufixelor de care ne ocupăm.
Variantele -era*, -enţă1
Forma -ent a sufixului adjectival-substantival în discuţie, aproape generală azi, se explică în limba noastră :
a) prin ortografia cuvintelor franţuzeşti (majoritatea cuvintelor de acest fel sînt din franceză de unde ne-au venit mai ales pe calea scrisului);
b) prin forma corespunzătoare din germană, care a servit uneori ca model pentru adaptarea cuvintelor de acest fel, iar alteori a fost chiar furnizorul lor. Mă refer aici mai cu seamă la termenii din domeniul învă-ţămîntului de tipul: absolvent, student, eminent (nota maximă în şcolile din Ardeal în secolul trecut)2, abiturient3 (Bucov. ,,elev din ultimul trimestru al ultimei clase de liceu"), solvent (despre elevi şi studenţi; adesea substantivat — ,,care plăteşte taxe de frecvenţă sau de internat, care nu e bursier") etc. Aceşti termeni sînt împrumutaţi cu certitudine din limba germană, lucru dovedit atît de forma fonetică a unora dintre ei 4, de sensul special pe care-1 au în germană şi romînă cît şi de realităţile istorice : în primele decenii ale secolului trecut, cînd s-au înfiinţat la noi şcoli, majoritatea profesorilor erau ardeleni cu pregătire didactică nemţească 5.
c) în mai mică măsură, prin forma cuvintelor de acest fel din limba rusă, unde sufixul (împrumutat tot din franceză) se scrie şi se rosteşte -enm. Deşi în această limbă sufixul e destul de slab reprezentat, atît canti-
1 Sufixele -ant, -anţâ, datorită structurii lor fonetice, nu pun probleme deosebite în ce priveşte variantele etimologice.
2 Precizarea o face Iorgu Iordan în op. cit., p. 34.
3 Cuvîntul e format de la viitorul infinitivului+terminaţia participiului prezent a latinescului abeo „plec de la, mă despart" ; cuvîntul e atestat şi explicat de D. Florea Rarişte în lucrarea Din limbajul şcolarilor (studenţi şi elevi) în bul. ftl. v, p. 198.
4 Rom. student nu poate fi explicat fonetic din fr. etudiant (< lat. studens), ci din germ. Student, sprijinit şi de it. studente.
6 Cf Iorgu Iordan, op. cit., p. 34.
132 GEORGETA   CIOMPEC 4
tativ cît şi din punctul de vedere al valorilor pe care le are 1, cuvintele respective au putut servi ca model, ca şi în alte cazuri similare 2, pentru adaptarea împrumuturilor din franceză. (Varianta învechită aghent 2b cuvîntului agent a fost împrumutată chiar din rusă.)
Varianta -ent e forma pe care au adontat-o cei mai mulţi dintre scriitorii şi oamenii de cultură ai veacului trecut din Principate. Dacă ea a fost preferată formelor -ente şi -inie — de care mă voi ocupa în capitolele următoare — aceasta se datoreşte :
1. formaţiei franceze a celor mai mulţi dintre reprezentanţii culturii noastre d.e atunci (limba franceză este furnizorul principal al neologismelor cu acest sufix);
2. faptului că această formă este mai potrivită cu sistemul morfologic al limbii romîne : -ent, terminat în consoană, spre deosebire de -ente şi -inie, de pildă, permite adjectivelor şi substantivelor formarea unui feminin corespunzător. Vorbitorii limbii romîne sînt sensibili la deosebirea de gen, ceea ce face ca neologismele să fie adaptate, atunci cînd e posibil, ţinînd seama şi de acest aspect, cu atît mai mult cu cît adjectivele cu două terminaţii constituie o categorie viabilă, în timp ce adjectivele cu o singură terminaţie sînt mai sărac reprezentate în limba noastră.
De pildă, sufixul -bil (< fr. -oble, it. -abile, -ibile, lat. -bilis), a cărui formă se explică prin influenţa celei italieneşti, ar fi trebuit să se termine în -e, deci să fie invariabil după gen3; sufixul -ic(< fr. -ique, it. -ico, lat. -icus), din academic, turistic etc, care în franceză este invariabil, a devenit în romîneşte adjectiv cu două terminaţii; sufixul -trice (protectrice, germi-natrice, creatrice etc), destul de slab reprezentat în limba noastră, dar simţit totuşi ca sufix, a devenit în adjectivul cel mai uzual de acest tip — motrice — -tricj-trică ("element motric" şi, mai ales, ,,forţă motrică"), -trice fiind considerat în acest caz forma de plural a sufixului („forţe motrice")4.
Această tendinţă acţionează atît de puternic, încît i se supun nu numai neologismele, ci uneori chiar cuvinte vechi, din fondul principal lexical, cu toate că, în genere, acestea opun o mare rezistenţă la schimbările impuse de sistem. Astfel, de exemplu, ferice (< lat. felicis, -em) a fost înlocuit cu fericit, -ă (participiul trecut al verbului derivat de la rădăcina acestui adjectiv), preferat mai ales pentru că e variabil după gen. Prin urmare, ţinînd seamă că „diversele sisteme ale limbii exercită în permanenţă o presiune asupra formelor aberante pe care le constrîng treptat să se încadreze în sistem sau să dispară..." 5, putem conchide că elementul obiectiv care explică preferinţa vorbitorilor pentru -ent este faptul că în
1 în limba rusă sufixul are exclusiv valoare substantivală; toate cuvintele formate cu el sînt substantive.
2 Mă refer la sufixul franţuzesc -tion (> rom. -ţiune) care, parvenindu-ne prin intermediul limbii ruse, a devenit -ţie : rom. administraţie < rus. adMUHucmpaiţua.
3 Iorgu Iordan, op. cit., p. 28 —30; vezi şi M. lliescu, Sufixul adjectival -bil in limba romînă, în sfc I, p. 91.
4 Aci a intervenit probabil şi necesitatea înlăturării omonimiei între singular şi plural.
5 Al. Graur, Studii de lingvistică generală — variantă nouă — Ed. Acad. r.p.r., Bucureşti, 1960, p. 27.
5 VARIANTELE   SUFIXELOR   -ANT f -ENT,   -ANTĂ / ENŢĂ
limba romînă sistemul adjectivelor cu terminaţii deosebite după gen este mult mai puternic decît cel al substantivelor invariabile.
în ce priveşte forma -enţă a sufixului substantival abstract, ea se explică :
a) prin ortografia franţuzească (mă refer la vocala de legătură), eventual italiană -enzza. Pentru -ă de la finală se poate invoca apropierea sufixului neologic de cel moştenit -inia, deşi nu e absolut necesar, dat fiind faptul că această terminaţie este cea normală din franţuzescul -ence, eventual italianul -enzza 1.
b) prin corespondenţa -ent -enţă care intervine şi aici şi care explică, în parte, preferinţa pentru această formă faţă de -inia, cu toate că acesta din urmă era sufix viu şi chiar productiv în limba romînă.
Variantele -ent, -enţă au fost adoptate — cum am arătat mai sus — de scriitorii munteni şi moldoveni în majoritatea lor. Voi cita doar cîteva exemple : Eliade Eădulescu înregistrează în Vocabular de vorbe de origine romînă şi necesarii la curăţirea şi cultura limb ei romîne 2 multe cuvinte de acest fel (absent, accident, confidenţii, consequent, confidenţă etc); Al. Odobescu foloseşte aceste forme chiar în cuvintele în care ele nu s-au impus în cele din urmă : preferenţă (ii 206), tendenţă (iii 343); M. Emi-nescu — care, deşi elev şi sincer admirator al profesorului său A. Pumnul, nu este un adept al teoriilor lui lingvistice — foloseşte consecvent formele cu -ent, -enţă (acolo unde acestea s-au impus) : inocenţă (o. i 29), inocent (o. i 51), cadenţă (o. iv 310).
Chiar şi în opera latiniştilor am întîlnit, şi nu foarte rar, asemenea forme : audienţă, presidentul, subsistenţă (Şincai, h. iii 48, 281, 291), prudentu, presentulu (Bariţ, gaz. t., 1865), eminentului, esistenta, indulgenţa (Sbiera, disc. 43) etc
Dicţionarele vremii preferă şi înregistrează, în genere, tot forma -ent, -enţă. De exemplu, Negulici, deşi este latinist, cum arată alte forme din dicţionarul său, înscrie cuvintele cu -ent, puţine la număr, aproape fără excepţie3 în această formă : accident, adjacent, indecent, independent, indiferent, penitent, precedent, preeminent, president, student etc în cazul lui Negulici, cel puţin, influenţa limbii franceze în alegerea acestei forme este indiscutabilă, căci autorul ilustrează uneori sensul cuvintelor cu citate din operele scriitorilor francezi, traduse în romîneşte. (De pildă, la eminent dă un citat din La Bruyere). în schimb, ezită între formele -enţă şi -inţă, înregistrînd de cele mai multe ori ambele variante r abstinenţă, -inţă, diligentă, -inţă, indigenţă, -inţă, preesistenţă, -inţă etc, iar uneori, fără discernămînt, -inţă sau -enţă : adolescinţă, dependinţă, elocinţă, inăiferinţă, independinţă etc, dar eminenţă (deşi mai departe înscrie forma preemi-ninţă), penitenţă, presenţă, presidenţă etc Explicaţia ezitării constă în concurenţa serioasă pe care -inţă, moştenit din latină şi productiv în limba noastră, o făcea sufixului echivalent împrumutat.
1 Vezi şi g. Ivănescu şi L. Leonte, op. cit., p. 17, unde se explică această terminaţie a sufixului atît prin apropierea lui de elementele populare" cît şi prin „sprijinul pe care-1 avea această terminaţie în limbile romanice occidentale, cf. it. -zza, fr. -ce, span. -za".
2 în Curier de ambe sexe — Foie litferara — Periodulu V, Bucureşti, 1844, nr. 3.
3 Adolescent, indecent au şi variantele adolescinte, indecinte.
134 GEORGETA   CIOMPEC V" $
Acelaşi lucru l-am observat în dicţionarul lui E. Protopopescu şi V. Popescu, care adoptă, cu puţine abateri 1, forma în -ent (absentă, abstinentă, adjacentă, apparentă etc), ezitînd mai mult în alegerea formei -enţă, alături de care apare cîteodată echivalentul cu -inţâ (abstinenţă — absiininţă, elocvenţă—elocinţă, violenţă—violinţâ), iar alteori îl înlocuieşte chiar ^(dependinţă, pendinţâ).
în schimb, în dicţionarul lui Stamati, cuvintele, atît cele în -ent cît şi cele în -enţă, sînt înregistrate fără ezitare în această formă: eminenţii, elocventă, independent, indiferentă, indulgentă, precedent, prezentă, prezident, dependenţă, diligentă2 ( = sîrguinţă), eminentă, indulgenţă etc.
în concluzie, trebuie să subliniez că scriitorii şi, în genere, oamenii' de cultură din secolul trecut, împrumutând adjective şi substantive formate cu sufixele în discuţie mai ales din franceză au preferat adoptarea lor în forma care, apropiindu-se de modelul francez, uneori german sau rusesc, corespundea în acelaşi timp structurii limbii noastre şi stadiului de dezvoltare la care ea se găsea.
în adaptarea neologismelor o influenţă importantă au exercitat-o reprezentanţii latinismului. Acest curent a avut mai multe variante care au determinat, în ce priveşte sufixele de care mă ocup, ca şi în cazul altora, diferite forme.
Variantele -ente, -entia
Linia centrală a latinismului, începînd cu Şcoala ardeleană şi eulmi-nînd cu Laurian şi Massim, recomandă limba latină nu numai ca sursă pentru împrumutarea cuvintelor noi, ci şi pentru forma pe care acestea urmau să o aibă în romîneşte.
Acestei orientări a curentului latinist îi datorăm varianta etimologică -ente, -entia (şi -ante, -antia) a sufixelor în discuţie, formă foarte apropiată sau chiar identică cu /ea latinească -entem, -entia (şi -antem, -antia) 3.
Forma aceasta am întîlnit-o la o mare parte a latiniştilor, uneori chiar la cei a căror concepţie privitoare la adaptarea cuvintelor luate din latină sau din vreo limbă romanică diferea de aceea a liniei principale a curentului. O foloseşte aproape regulat Gh. Şincai : benevolientia, potentia (el. l. 72, 94), presidentie, superintendentie (hr. iii 54, 253), S. Micu : penitentia, presenţe (c. r. 36, 6), desinentia (el. l. 20), Gh. Bariţ : competentia, conferenţia, esperentia, representantia (gaz. t., 1865), Massim : presiedente, essisientia (ist. crit. 4) etc
Ea apare şi în Lexiconul de la Buda^ în puţinele neologisme atestate în acest dicţionar precum şi în cuvintele moştenite din latină şi în cele
1 E vorba de dependinţe, pendinte şi presinte, preşedinte (ultimele două apar pe lîngă presentă şi presidentă).
2 Cu toate că, explicînd cuvîntul printr-un derivat în -inţă, putea să fie influenţat de sufixul vechi.
3 Adoptarea variantei -entia (şi -antia) a sufixului substantival abstract a fost sprijinită probabil şi de forma din limba rusă unde acest sufix e identic cu cel latinesc : -enu-iifl, (şi -aHiţua).
4 Lesicon liomanescu-latinescu-ungurescu-nemţescu, Budae, 1825.
7 VARIANTELE   SUFIXELOR  -ANT I -ENT,   -ANTĂ l -ENŢĂ 135
f formate în limba veche cu aceste cuvinte. Cu toate că pentru ambele ca=
j tegorii se foloseşte scrierea etimologică, există o deosebire între unele
| şi altele : în timp ce pentru cuvintele vechi se folosesc semne diacritice,
; care au rostul de a indica evoluţia fonetică a cuvintelor, deci pronunţarea
(credentia, cuvientia, parente, scientia, serguentia1), în cazul neologismelor j ele nu sînt folosite, ceea ce denotă că pentru aceste cuvinte se recomandă
I forma din latină şi în ce priveşte rostirea (eminentie, experientia etc).
! De altfel, reprezentanţii,Şcolii ardelene, preconizînd scrierea etimologică,
fac precizări în legătură cu pronunţia, dar nu folosesc pentru exemplificare cuvinte noi. De pildă, în cap. De litteris daco-romanis, eorumque pronuntiatio din LJlementa linguae daco-romanae sive valahicae se precizează că : ,,[E] înainte de n simplu se pronunţă totuşi ca i, dacă în silaba următoare e un alt e sau i. Ex. : cuvente „verba", dente „dsns", denti I „dentes"2. Citeşte cuvinte, dinte, dinţi"* (trad. mea, (?. O.).
[ E adevărat că, aşa cum arată scrierile primilor noştri latinişti, în
practică ei nu prea respectau recomandările teoretice ; şi dacă lucrul acesta l-am constatat în scriere (vezi cap. precedent), cu atît mai îndreptăţiţi sîntem să presupunem că pronunţia era cea obişnuită. ! în sfîrşit aceasta e singura formă indicată, fără să se precizeze dacă
e vorba şi de pronunţie, în Dicţionarul limbei romane4 al lui Laurian şi Massim, punctul culminant al exagerărilor latiniste, nu numai pentru cuvintele noi, ci şi pentru cele din fondul vechi al limbii : abituriente, eminente (,,omu e eminente"), escellente („unu bărbatu escellenle, vinu es-<cellente, versuri escellente"), escellentia, studente şi chiar ferbente, parente.
Variantele -inte, Antă
Cele mai puternice concurente ale lui -ent, -enţă au fost -inte, -inţă, forme adoptate de varianta ,,pumnistă" a curentului latinist.
i Aron Pumnul, iniţiatorul acestei direcţii a curentului, se deosebeşte
de ceilalţi prin aceea că preconiza formarea cuvintelor noi din „sufiptele" şi „prefiptele" limbii noastre5 sau adaptarea celor împrumutate din latină sau din vreo limbă romanică „după firea cuvintelor romînesci, pren care ea [limba] se diferesce de toate limbile celelalte, chiar şi de surorile sale"6, înţelegînd prin aceasta transformarea lor conform legilor fonetice care au guvernat odinioară schimbarea cuvintelor latine moştenite.
' Prin urmare, ignorînd faptul că legile fonetice sînt limitate în timp,
că reînvierea lor nu e posibilă, A. Pumnul cerea încetăţenirea neologis-
1 Cuvîntul nu e latinesc, ci format probabil pe teren romînesc din sîrgui + -inţă (vezi şi DLRM).
2 Nici unul dintre cuvintele citate nu e format cu sufixele care constituie preocuparea noastră; importantă de reţinut este însă legea fonetică aplicabilă şi în cazul lor.
3 S. Micu şi Gh. Şincai, EL. L., p. 20.
4 Bucureşti, tom. I, 1871 ; tom. II, 1876.
5 Chiar şi termenii tehnici îi forma din elemente romîneşti: stelâmînt (= astronomie), ştiemînt ( = filozofie), limbămînt ( = gramatică), singur al (= singular), mult ar iu (= plural) etc.
6 Vezi Formâciunea cuvintelor romîneşti, în Ion al lui Sbiera; Aron Pumnul, Voci asupra vieţii şi însemnătăţii lui, 1899, p. 255.
136 GEORGETA  CIOMPEC g
melor romanice în aşa fel, încît „despre fiecare sunet [să se poată] da cuvînt deplin den legile cele universale ale limbii sub carile stau toate cuvintele ei..."1.
în conformitate cu aceste principii, analogiştii au reînviat pe -inie şi -inţă, căci sufixul participiului prezent din latină -entem (sg.), -entia (pl.), suferind acţiunea legilor fonetice în vigoare odinioară (e vorba de e accentuat + n (în poziţie moale) a devenit -inte, respectiv, -inţă în cuvintele moştenite.
Cuvinte moştenite cu sufixul -inie sînt foarte puţine : cunoştinţe (<lat. cognoscens, -entem) „prieten, amic5' substantiv „cu înţelesul verbal încă nepierdut în întregime" ; cuvîntul nu se mai păstreazăastăzi, dar e atestat în cîteva texte din sec. al XVI—XVII-lea2; neştiinte (<lat. nes-ciens, -entem) „prost", de asemenea dispărut din limba actuală, dar atestat de Silaşi în Psaltirea lui Yiski din 1697 3.
în vorbirea curentă se păstrează numai adjectivul fierbinte (< lat. fervens, -entem), substantivele plointe (Olt.) „timp ploios, ploaie multă" (<lat. plovens, -entem) şi părinte (< lat. parens, -entem) — ultimul substantivat încă din latină.
Sufixul -inţă este mai bine reprezentat în limba noastră decît -inte, atît prin cuvinte moştenite : cuviinţă (< lat. convenientia), putinţă (<lat. potentia) etc, cît şi prin cuvinte formate pe teren romînesc de la'teme latineşti sau de altă origine, de cele mai multe ori slavă : ajutorinţă, biruinţă, câdinţă, dator inţă, făgăduinţă (Coresi, c2 105/18), ferinţă (Dosoftei* prol. I6V2) folosinţa (Bosoftei, prol. 402/x), izbăvinţă (Bosoftei, prol. 73732)> upovăinţa (psalt. hurm. 21/10; Coresi, c2 224/4) etc.4.
; E uşor de observat că verbele a căror temă a servit drept bază pentru derivatele vechi în -inţă sînt, în majoritatea lor, de conjugarea a IV-a — fapt care a favorizat folosirea acestui sufix. Cu toate acestea, nici -inţă nu a rămas în limba contemporană decît în puţine neologisme.
Aron Pumnul nu este primul care a pus problema adaptării neologismelor în acest fel. Cu mulţi ani înainte Paul lorgovici5 şi apoi Timoteî Cipariu6, admiţînd împrumuturile din limbile romanice, preconizau adaptarea lor după modelul pe care îl ofereau cuvintele vechi. De pildă Paul lorgovici, ocupîndu-se între altele, şi de sufixul -inţă, recomandă forma aceasta pentru că „cele ce în limba latinească se termină în -entia, -entia la noi
1 Vezi Formăciunea cuvintelor romîneşti, în Ion al lui Sbiera; Aron Pumnul, Voci asupra vieţii şi însemnătăţii lui, 1899, p. 267.
2 Vezi t. Cipariu, Principia de limba şi de scriptura, Blasiu, 1866, p. 198, unde menţionează atestarea cuvîntului în Pravila de la Govora (1640) şi în Cazania lui Varlaam (1643) ţ vezi şi N. Drăganu, Cunoştinţe şi neştiinte, în DR I, p. 296, care 1-a găsit într-un Molitvelnic romînesc, manuscris, din prima jumătate a secolului al XVII-lea, copiat de pe un text scris înainte de 1500.
3 Vezi N. Drag nu, op. cit., p. 296.
4 Vezi G. Pascu, Sufixe romîneşti, Bucureşti, 1916, p. 43 — 44; vezi şi L. Vasiliu. Derivarea cu sufixe şi prefixe în Cartea cu învăţătură a diaconului Coresi din 1581 şi f. Hasan,. Derivarea cu sufixe şi prefixe în Psaltirea Hurmuzaki, în sfc i, p. 236 — 237 şi 205.
5 Observaţii de limba rumînească prin Paul lorgovici fecute, Buda, 1799.
6 Principia de limba şi de scriptura, p. 5.
9 VARIANTELE  SUFIXELOR  -ANT I -ENT,   -ANŢĂ I -ENŢĂ 137
se zice -inţe, precum binevointe, benevolentia, bunacuviinţă, bonaconve-nientia, ş.a."1.
Cu toate acestea nici unul, nici celălalt nu se conduc întotdeauna în practică după recomandările făcute. De exemplu în căzu lsufixelor care formează subiectul lucrării de faţă, atît Paul lorgovici cît şi Timotei Cipariu folosesc consecvent varianta latinească -ente (pentru -ent) şi, de cele mai multe ori, -entie (pentru -enţă) : consecvente „consequens", con-secventie „consequentia", evidente „evidens", evidentie ,,evidenţia", prudente, providentie, presenţe2 etc, conscientia, diferenţia, decadeniia, influ-entia, precedente3.
De asemenea, S. Bărnuţiu, fără a se ocupa de aspectul teoretic al problemei, este adeptul ideii modificării neologismelor după legile fonetice vechi4, dar nu foloseşte formele -inte şi -inţă, ci numai -ente şi -entia : esis-tentia, juresprudentia, presente, superintendentele5.
Spre deosebire de toţi aceştia, Aron Pumnul se conduce în mod consecvent după principiile sale teoretice, modificînd întotdeauna forma cuvintelor nou intrate în limbă după vechile legi fonetice. Astfel, cu toate că în Formăciunea cuvintelor romînesci, unde trece în revistă cele mai importante sufixe romîneşti, -ent şi -enţă nu figurează, atît el cît şi adepţii şi colaboratorii lui apropiaţi întrebuinţează aceste sufixe întotdeauna sau aproape întotdeauna în forma -inte, -inţă6. Iată cîteva exemple : prece-dinte, provedinţei, speriinţă, tălintele, (curs. lit. 274, 275, 323, 340), cores-pondintele, diligintia, evidinte, presintele (Ilarian, t. vii, vi, v,), com-petinţi, indiferinţa, resistinţa (Hurmuzaki la Pumnul, v. 9,17, 8), esistinţă, inteleginţie, resistinţie (Sbiera, la Pumnul, v. 46, 48, 69), competinţi, curinte, diverginţie, escelinte, presintelui, referinţe (bucov. i 148, 166, 167, 168, 169) etc Mai mult decît atît : Aron Pumnul creează un participiu prezent după model latinesc7, deşi nici -inte moştenit în fierbinte, plointe, nici -ent, intrat prin împrumuturile tir zii, nu mai păstrează în limba romînă această valoare : avinte „der, die habende", fiinţe „der die seinde", arînte, luînte, omorînte, roepinte, vedinte etc
Atît formele -ente, -entia, care imită întocmai pe cele latineşti, cît şi -inte şi, mai puţin, -inţă, care constituie reînvierea formelor moştenite din latină, nu corespundeau nici sistemului morfologic al limbii noastre, aşa cum am arătat mai înainte, nici stadiului ei de dezvoltare. Ca întreaga limbă făurită de latinişti, ele sînt forme artificiale, care se dato-resc unor concepţii eronate despre limbă, ignorării particularităţilor specifice şi a dezvoltării ei istorice.
__„  • *
1 Paul lorgovici, op. cit., Secţia II: Ecsemplurile, p. 34.
2 id. ib.
3 Timotei Cipariu, op. cit., p. 8, 11, 13, 15.
4 De exemplu, transformă cu regularitate grupul ct în pl, v în b, cl în chi, sufixul -bil în -ver etc.
5 Simeon Bărnuţiu, Dreptulu Publicu alu Romaniloru, Iaşii, 1867, p.  1, 7, 344, 348.
6 Am ajuns la această concluzie, parcurgînd parte din lucrările lui A. Pumnul (cuprinse în volumul: A. Pumnul, Voci asupra vieţii şi însemnătăţii lui şi revista Foaea Soţiae-taţii pentru literatura şi cultura romînae în Bucovina, an i, 1865.
7 Vezi A. Pumnul,  Gramatik der rumănischen Sprache fur Mittelschulen, Wien, 1864»
■
138
GEORGETA CIOMPEC
10
11
VARIANTELE  SUFIXELOR  -ant i -ent,   -antă i -enţă
139
Faţă de exagerările latiniste, faţă de pericolul pe care îl prezenta acest curent prin încercările de tot felul de a reforma limba, cei mai mulţi dintre marii scriitori ai secolului al XlX-lea au luat atitudine atît în studii sau articole cît şi prin opera beletristică, ridiculizînd creaţiile fabricanţilor de sisteme lingvistice. Sînt binecunoscute reacţiile lui Ale cu Eusso din Cugetări împotriva, ,babiloniei de cuvinte stropşite" de pe Cîmpia libertăţii, ale lui Al. Odobescu cu vestitul Prandiuhi; Academicu, scris cu prilejul apariţiei Dicţionarului lui Laurian şi Massim sau ale lui Hasdeu în comedia Trei crai de la răsărit (Ortonerozia).
în piesa lui Hasdeu, de pildă, Numa Consule — profesor latinoman, mare admirator al „Dicţionarului Societatei Academice, Monumeutosu Tesauru", personaj ridicol — foloseşte numai formele cu -ente, -entia : „iminentea mea adparitione" (t.c 42), „juvene insolente" (t.c. 42), „obscura provenientia" (t.c. 43), „questione indifferente" (t.c. 44), „violentia" (t.c. 44) etc.
în opera beletristică au fost satirizate mai mult creaţiile curentului analogist, poate nu numai pentru rezultatele artificiale şi rizibile ale aplicării vechilor legi fonetice la neologisme, ci şi pentru că, în momentul istoric al apariţiei lui, cînd se lupta pentru formarea unei culturi naţionale, principiul „romînizării" cuvintelor străine a făcut ca „pumnismul" să aibă aderenţi chiar printre oamenii luminaţi ai timpului, cum a fost, de pildă, Hasdeu ; o vreme acesta a îmbrăţişat cu convingere principiile acestui curent cum probează limba scrierilor sale, mai ales cele din primii ani ai celui de-al şaptelea deceniu al secolului trecut. (Ex. : „escelintele oserbăciuni", esistinţa, pretindinte (D.m. 42, 46, 61), influinţa, studinte, indiferinţa, concurinţă (L. 13, 38, 14, 100); ulterior el a renunţat la acest sistem (nuvela Duduca Mamuca — din memoriile unui studinte publicată în revista Lumina, nr. 9 din 1863, a reapărut numai după un an sub titlul Micuţa — trei ăile şi trei nopţi din viaţa unui student), dar uneori mai apar ,,pumni sme" şi în scrierile sale tîrzii (Ex. precedinte, alături de excelentele (c. p. vii), ascendinie (c. iii 108).
în genere, neologismele adaptate conform principiului analogist au cunoscut vremelnic o circulaţie destul de largă (mai ales în Ardeal şi Bucovina), fapt dovedit de atestarea unora dintre ele în dicţionare şi în operele scriitorilor.
împotriva acestei primejdioase variante a latinismului au luptat C. Negruzzi (Muza de la Burdujeni). V. Alecsandri (Paraponisitul, Millo director, Rusaliile, Dicţionar grotesc), I. L. Caragiale (Un pedagog de şcoală nouă, O noapte furtunoasă) etc.
între formele „pumniste" ridiculizate sînt şi neologismele cu -inte, -inţă. lonus Galuscus, de exemplu, rizibilul personaj din vodevilul Rusaliile, care „a învăţat carte la Braşov", întrebuinţează numai formele cu -inte, -inţă : ascendinţii (t. n 698), florelinte — înfloritoare — cuvînt creat de el (t. ii 705), inteligintâ (t. ii 705), plenipotinte (t. ii 706) etc.
Unele forme ridiculizate de Alecsandri au prins totuşi. Este cazul cuvintelor preşedinte şi şedinţă pe care le discută în Dicţionarul grotesc1, recomandînd sinonimele lor presidentu şi seanţă.
Cu mijloace artistice superioare şi cu mai mult rafinament satiri» zează Caragiale pe pedanţi, reprezentaţi în opera lui prin Marin Chicoş Ros-togan — „pedagogul de şcoală nouă" şi Eică Venturiano — „studinte în drept şi publicist". Iată cîteva exemple din limbajul acestor personaje : emininlce (o. i 94), repeJcinţi (o. i 94), repehinke (o. i 96), inlcelijinţi (o. i 88), diliginke (o. i 101)2 {studinte (o. vi 16). Mei una dintre aceste forme nu s-a impus în limbă.
Cu toate că „pumnismul" a fost compromis, unele cuvinte (mă refer în special la neologismele cu -ent -enţă) au fost adoptate în forma recomandată de analogişti, au pătruns în limba literară, rezistînd multă vreme, iar unele — puţine într-adevăr — mai există şi astăzi cu şanse de longevitate : diriginte, pendinte, preşedinte; circumferinţă, conferinţă, consecinţă, conştiinţă, dependinţă, elocinţă, preferinţă, referinţă, recunoştinţă, sentinţă, şedinţă, tendinţă. -
Cum se explică păstrarea acestor forme, atît de puţine în raport cu numărul mare de asemenea neologisme, în limba literară?
în genere, se poate abserva că atît -inte cît şi -inţă se menţin în cuvintele noi:
A. cînd sînt ataşate la teme vechi. preşedinte (după şedea)
conştiinţă < fr. conscience, lat. conscientia; după şti recunoştinţă  <  recunoaşte  +  -inţă;  după fr. reconnaissance şedinţă < şedea + -inţă3.
B. cînd, indiferent de vechimea temei la care se ataşează sufixele, între formele în -inte, -inţă şi -ent, -enţă corespunzătoare s-a stabilit o diferenţă de sens.
diriginte s. m. şi f. 1. „Profesor însărcinat cu dirigenţia unei clase. 2. Şef al unui oficiu poştal sau vamal"
pendinte (<lat. pendentem) se foloseşte mai ales cu sensul (despre probleme în litigiu) „care este în curs de cercetare, care aşteaptă să fie rezolvat... Proces pendinte în faţa instanţei de judecată" şi
dirigent s.m. (înv.) „Conducător al unei întreprinderi; director, şef"
dependent (< lat. dependentem, înrudit cu pendentem şi avînd aproximativ acelaşi sens) „care depinde (de cineva sau ceva)"
1 Apărut în Convorbiri literare, 1 august 1868 şi 15 noiembrie 1869.
2 în vorbirea lui Chicoş Rostogan  influenta „pumnistă" se combină cu particularităţile regional—ardeleneşti : t, d se palatalizează în forma k', g'; g >j.
3 Vezi DLEMj s.v. preşedinte, conştiinţă, recunoştinţă, şedinţă.
140
GEORGETA CIOMPEC
12
mai rar cu sensul „care este subordonat (cuiva sau la ceva), care depinde de..."
consecinţă (< fr. consequance, lat. lit. consequentia) „rezultat al unei fapte, al unei acţiuni, al unui principiu"
dependinţă (< fr. dependance) „încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie etc.)".
consecvenţă1 (avînd acelaşi etimon} ,,a acţiona conform cu principiile tale"...
dependenţă (cu acelaşi etimon),,stare de atîrnare, de subordonare".
Situaţia este foarte asemănătoare cu aceea a dubletelor etimologice de tipul :
fierbinte (moştenit din lat. fervens, -entem)
cuviinţă (moştenit din lat. conve-nientia)
putinţă (moştenit din lat. potentia).
fervent (neologism < fr. fervent, lat. fervens, -entem)
convenienţă (neologism < fr. con-venance, lat. convenientia) potentă (împrumut savant din lat. potentia).
în ce priveşte păstrarea formelor cu -inţă, mult mai numeroase decît cele în -inte, au intervenit însă şi alte împrejurări:
a) Lipsa unui corespondent adjectival-substantival în -ent. în această situaţie sînt: circumferinţă, conferinţă, preferinţă,, sentinţă, tendinţă.
într-adevăr, -inţă fiind bine reprezentat în cuvintele moştenite din latină, a rămas productiv în limba noastră veche, fapt care explică pe deplin de ce -enţă a fost mult mai puternic concurat de vechiul sufix decît -ent de -inte (care se păstrează în foarte puţine cuvinte moştenite, unde nici măcar nu e simţit ca sufix), de ce -inţă era simţit ca un sufix propriu limbii romîne în timp ce -inte a fost atît de mult ridiculizat2, în sfîrşit, de ce în limba contemporană se păstrează, ca urmare a acestei situaţii, mai multe neologisme cu -inţă decît cu -inte. Faptul că, cu toate acestea, -inţă a fost înlocuit cu -enţă în majoritatea neologismelor se explică nu atît prin aceea că e învechit şi deci nepotrivit pentru temele neologice, cît mai ales prin sistemul de corespondenţe amintit care s-a stabilit între adjectivele şi substantivele în -ent, pe de o parte, şi substantivele abstracte în -enţă, pe de alta. Procesul acesta de substituire îl putem observa chiar în limba de astăzi: coresponăinţă, păstrat mult timp, a fost înlocuit cu echivalentul său în -enţă (corespondenţă), întrucît adjectivul corespunzător
1 El. Rădulescu foloseşte cuvîntul consequenţă cu sensul de consecinţă: ,,0 să scoatem vre o consequenţă ca urmare din această cercetare. .(Despre limba şi începutul romînilor, în Curierul romînesc, nr. 10, an IX, 1838 ; de asemenea, Bălcescu : „robia este o consequenţă neapărată a sistemii de clacă..." (O.I. 137).
2 Trebuie precizat că -inţă a fost folosit în neologisme nu numai de susţinătorii ideii adoptării cuvintelor noi prin analogie cu formele vechi, ci şi de alţii. La Bălcescu, de pildă, care nu foloseşte forme cu -inte, găsim în schimb multe cu -inţă în locul lui -enţă, uneori chiar alături de acestea. Ex. : nesperiinţă — alături de esperienţă (o.i 141, 142).
13
VARIANTELE   SUFIXELOR  -ANT !-ENT,   -ANTĂ /-ENŢĂ
141
e corespondent, nu corespondinte; la fel competinţă — încă folosit, dar pe cale de a dispărea (adjectivul este competent) — şi elocinţă —învechit, foarte serios concurat de elocvenţă — sprijinit de elocvent etc.
Prin urmare, lipsa unui asemenea corespondent în cazul neologismelor menţionate este foarte importantă pentru menţinerea vechiului sufix.
b) Faptul că unele verbe, a căror temă a servit drept bază pentru derivatele cu -inţă, sînt de conj. a IV-a a avantajat uneori păstrarea lui -inia. E cazul cuvintelor : conferinţă, preferinţă şi, mai ales, referinţă a cărui formă se pare că se poate explica numai astfel.
Aşadar, în menţinerea formelor vechi ale sufixelor -ent şi -enţă au concurat o serie întreagă de împrejurări, unele cu caracter mai general, cum sînt cele de sub A şi B, altele specifice acestor sufixe (a şi b).
în concluzie, sufixele adjectival-substantivale şi substantival-ab-stracte care constituie subiectul acestei lucrări au din punct de vedere formal:
A. Variante tematice : -ant, -antă şi -ent, -enţă în care vocala iniţială a sufixelor e diferită după tema verbală latinească. Dintre aceste variante preferate au fost -ent şi -enţă care au înlocuit uneori formele -ant şi -antă etimologice.
B. Variante etimologice — care se datoresc surselor diferite de împrumut şi concepţiilor deosebite după care au fost adaptate neologismele.
a) Cele care s-au impus în cele din urmă sînt variantele -ent -enţă; ele se apropie cel mai mult de modelul din franceză, furnizorul principal al cuvintelor cu aceste sufixe, şi corespund mai bine structurii limbii noastre şi stadiului de dezvoltare la care se găsea ea în momentul pătrunderii acestor sufixe.
b) Variantele -ente, -entia, luate din latină în forma pe care ele o aveau acolo, erau recomandate de reprezentanţii liniei principale a la tinismului. Formele acestea au avut o circulaţie restrinsă doar la adepţi-acestui curent şi au dispărut fără urmă din limbă.
c) Variantele -inte, -inţă, care reprezintă formele moştenite din latină după ce au suferit acţiunea vechilor legi fonetice ale limbii, au fost reînviate de susţinătorii ideii romînizării neologismelor (lorgovici, A. Pumnul şi adepţii lor). Cu toate că au fost mult ridiculizate, aceste forme au lăsat urme în limbă, care se explică, în genere, fie prin alăturarea lor la o temă veche, fie prin diferenţierea semantică dintre formele cu -inte, -inţă şi corespondentele în -ent, -enţă.
CATEGORIILE SEMANTICE CREATE DE SUFIXUL -AR ÎN
LIMBA ROMÎNĂ
DE
ELENA CIOBANU
Sufixul -ar, după cum s-a arătat de unii cercetători, are valoare de nume de agent, şi anume derivă substantive care desemnează pe autorul unei acţiuni (pe cel care are o ocupaţie, îndeplineşte o funcţie, execută, produce un obiect etc.) sau pe purtătorul unei calităţi exprimate prin cuvîntul de la care se formează derivatul1.
în ceea ce priveşte categoriile semantice formate de derivatele în -ar în limba romînă, cercetările anterioare au adus în discuţie numai substantive nume de persoană2 autor al unei acţiuni etc. sau purtător al unei calităţi (ca de exemplu fierar, cîrciumar, cofetar, fugar etc).
în lucrarea de faţă voi încerca să arăt că sufixul -ar, în calitatea sa de nume de agent, are o sferă mult mai largă de acţiune. Pe lîngă numele de persoane (amintite mai sus), -ar creează o serie de alte categorii semantice3, deosebite mult între ele ca sfere de noţiuni, dar în acelaşi timp asemănătoare prin ceea ce le imprimă sufixul şi anume : toate sînt purtătoare ale unei calităţi sau,.uneori, în cazul numelor de fiinţă, autoare ale unei acţiuni. Taptiil ca studiile anterioare âu relevat numai categoria rilitf'^^^e 'persoană se explică prin aceea că aceasta a fost funcţia iniţială a lui -ar, pe de o parte, iar pe de altă parte prin aceea că aceasta este cea mai cuprinzătoare categorie de derivate în -ar în limba romînă. Celelalte categorii semantice pe care le voi prezenta în paginile următoare (nume de instrumente şi obiecte, nume de plante, de păsări şi insecte, de fiinţe, de boli, de luni, substantive cu valoare colectivă, derivate care arată apartenenţa) se explică în primul rînd prin valoarea lui -ar în limba romînă (prezentată mai sus), iar în al doilea rînd prin diferitele funcţii
1 Cf. Al. Graur, Nom d'agent et adjectif en roumain, Paris, 1929, p. 13, 90, Ecaterina lonaşcu, Sufixele -ar şi -aş la numele de agent, în SFC i, p. 76 şi urm.
2 Numesc astfel această categorie de derivate, pentru a o deosebi de celelalte.
3 Vezi şi G. Pascu, Sufixele romîneşti, Bucureşti, 1916, p. 79.
144
ELENA CIOBANU
2
CATEGORIILE   SEMANTICE   CREATE  DE   SUFIXUL  -AR  ÎN  LIMBA   ROMÎNĂ 145
pe care -arius le-a avut în latină, ca şi prin confuzia fonetică si semantică produsă în limba romînă între lat. -arius şi lat. -ale (vezi mai jos originea lui -ar în romînă). O altă explicaţie este trecerea foarte posibilă de sens de la prima categorie (nume de persoană) către celelalte. Astfel -ar a denumit la început oameni, autori ai unor acţiuni sau purtători ai unor calităţi, apoi fiinţe de orice fel care, ca şi oamenii, pot fi autoare ale unei acţiuni (de pildă lăcustar ,,pasăre care prinde lăcuste", soricar „cîine care prinde şoareci" etc), după aceea obiectul sau instrumentul cu care se face acţiunea, care serveşte la... (ăopar „instrumentul cu care se scot dopuri", punctar „instrument cu care se bat puncte pe suprafaţa unei piese tehnice", spumar „lingură cu care se alege spuma la supă" etc.)1 şi în sfîrşit fiinţe şi lucruri purtătoare ale unei calităţi sau ale unei caracteristici esenţiale de la care se formează derivatul (colţar „dulapul care se află aşezat în colţul camerei", nisipar „peşte care trăieşte în părţile nisipoase ale apelor", ţintar „pasăre care are o pată roşie, ca o ţintă în frunte" etc).
în ce priveşte originea sufixului -ar, cercetătorii anteriori au arătat, pe bună dreptate, că la baza sufixului romînesc -ar se află latinescul -arius, întărit, în perioada contactului limbii noastre cu slava, de slavul -apK (cu diferitele lui variante din limbile slave)2 şi mai tîrziu, în timpul influentei franceze asupra limbii romîne, de -aire (devenit -ar în romînă ; chestionar < < questionnaire, glosar < glosaire etc)3 şi -ier (> (i) ar în romînă; princiar < princier, familiar < familier)*. în latineşte -arius formează adjective care pot fi substantivate, deci este posibil ca unele nume de animale, păsări etc. să fie moştenite. Sub forma neutră -arium formează în latineşte nume de instrumente şi numele locului unde se ţine ceva, unde se petrece ceva, prin urmare şi unele dintre aceste nume pot fi moştenite din latină (ca de exemplu grînar < lat. granarium).
Deosebit de importantă pentru formarea multor categorii de cuvinte în -ar (în afara numelor de persoană) a fost confuzia fonetică şi semantică produsă în limba romînă între lat. -arius şi -ale5. în limba latină -ale avea o serie de funcţii, preluate în limba romînă de -ar. Aşa de pildă deriva nume de instrumente, de obiecte de îmbrăcăminte, de plante, substantive colective6, pe care în limba romînă le derivă -ar.
Varianta fonetică a sufixului -ar este -er, care a rezultat din ataşarea sufixului la teme terminate în sunete palatale.
1 Sensul acestor derivate se leagă foarte mult de cel de autor al acţiunii: dopar este instrumentul cu care se scot dopuri, dar în acelaşi timp este şi instrumentul care scoate dopuri etc.
2 în limbile slave sufixul este productiv la nume de persoană. Pentru bulgară, cf. A. Andreicin, N. Kostov, K. Mircev, E. Nikolov, St. Stoikov, E^Jieapcnu h3uk, Sofia, 1955, p. 93,  Moslov, OnepK 6ojieapcnou spaMMamunu, Moscova, 1956, p. 46.
3 Cf. Ecaterina Ionaşcu, op. cit., p. 76 şi trimiterile de acolo.
4 Cf. Zizi Ştefănescu-Goangă, Sufixul -ier, în sfc I, p. 120.
5 Cf. Meyer-Lubke, Grammaire des langues romanes, voi. II, Paris, 1895, p. 551; Iorgu Iordan, Sufixul -ar cu funcţiune locală, în bul.   fjl. III, Iaşi, 1936,   p. 157,
6 Cf. Meyer-Lubke, op. cit, voi. II, p. 524.
Trecînd la tratarea propriu-zisă a problemei enunţate în titlul lucrării, menţionez că voi urmări pe rînd toate categoriile semantice de derivate în -ar, cu excepţia numelor de persoană, care au fost pe larg prezentate de Ecaterina Ionaşcu în lucrarea mai sus amintită, şi a numelor topice derivate în -ar, studiate în mai multe rînduri1.
Analiza derivatelor este făcută nu pe valori (deoarece aceasta ar fi dus la pierderea unităţii fiecărei categorii semantice pe de o parte, iar pe de altă parte valoarea'lui -ar este uşor de urmărit din definirea fiecărui derivat), ci pe categorii semantice şi după modul de formare a fiecărui derivat.
I. Nume de instrumente şi de obiecte
Dat fiind faptul că sufixul creează derivate care se încadrează în categorii lexicale deosebite mult unele de altele, pentru o mai bună sistematizare a materialului includ în această categorie toate numele de instrumente şi de obiecte derivate în -ar care indică : nume de instrumente, nume de obiecte casnice, obiecte de îmbrăcăminte, nume de cărţi, cîteva numiri de construcţii săteşti, grupate în următoarele categorii:
1. Nume de instrumente şi obiecte, mai ales de uz casnic
Ele indică :
a) La ce serveşte instrumentul (sau obiectul) respectiv. Astfel, blidar << blid) este „dulapul în care se păstrează blidele" : Moaşa.. .scoate din-tr-un dulap sau de pe un blidariu un şip cu rachiu. Marian, na. 137, cf. Sbiera, p. 157, Pamfile, i.c 404), borşer (< borş) „vas în care se prepară borşul" (şez. v 64, Pamfile, i. c. 192), brâzăar (< brazdă, sau
< brăzda) este „fierul brăzdător, care brăzdează, al plugului " (dame, t. 35, Pamfile, i. c. 150), culegar (< culege) „instrument tipografic în care se aşază literele şi albitura necesare la scoaterea corecturilor din forma pusă în maşină" (Molin, v. t. 29), căldărar (< căldare) este „numele dat lemnului care ţine lanţul căldării (cade), coleşar sau coleşer (<coleaşă) „băţ cu care se mestecă mămăliga" (chest. v), dinţar (< dinte, pl. dinţi) „unealtă cu care se ascut dinţii fierăstrăului" (dame, t. 115, Pamfile, i. c. 119), dopar (<dop) „tirbuşon", lăicer (<lăgicer
< laviţă) „scoarţa, covoraşul cu care ţăranii îşi împodobesc laviţele", mărfar (< marfă)„tren de marfă", mujdeier (< mujdei) este un „băţ scurt cu care se pisează usturoiul, pentru a face mujdei", obădar (< obadă) „unealtă de dulgherie cu care se fac găuri în obezi" (Marian, nu. 510), obrăzar (< obraz) se numeşte „pînza fină cu care se acoperă faţa mortului", sau „sacul de pînză transparentă cu care-şi acoperă stuparul faţa", punctar {< punct) „numele unui instrument cu care se fac puncte (ca nişte găuri) pe suprafaţa unei piese tehnice" (Ioanovici, tehn. 224), plăcintar (< plăcintă) „un fel de făcăleţ lung, cu care se întind foile de plăcintă",
1 Gf. Iorgu Iordan, op. cit., p. 156.
10 - c. 3743
I I
146 ELENA  CIOBANU 4
p ăret ar (< părete) „covor care se pune pe perete" (Iorga, s. d. XIV57)1, spumar (< spumă) „lingură cu care se alege spuma la supă", sărar „va& în care se ţine sarea", ştergar „bucată de pînză împodobită, de obicei, cu broderii, care serveşte la şters mîinile, vasele sau ca podoabă în casele ţărăneşti", tâmîier „vas în care se pune tămîia", umăr ar „umeraş" (Galan, z. r. 306), untar „vas de lemn în care se bate laptele pentru a alege untul" (chest. v 6), urdar „unealtă cu care se amestecă zerul pentru a alege urda" (chest. v 144), zimţar (< zimţ) „unealtă de dulgherie cu care se îndreaptă dinţii fierăstrăului" (dame, t. 115) şi altele;
b) Ce are caracteristic instrumentul (sau obiectul) respectiv : colţar (< colţ) este o „vergea de fier cu colţi la capete, care serveşte în timpul ţesutului" (da ms.), cornar (< corn) „plug care are un singur corn", cordar (< coardă) „fierăstrău mic cu coardă" (şez. xxiii 42), ghimpar (< ghimpe) „tijă prevăzută cu ghimpi la unul din capete, folosită la extragerea diferitelor unelte sau piese rămase accidental în gaura unei sonde" etc.
c) Asemănarea cu alt instrument (sau obiect). în această categorie derivatele pot fi împărţite în două :
1. Derivatul indică asemănarea propriu-zisă cu alt instrument sau obiect. De exemplu, cotigarul este o căruţă care seamănă cu cotiga, dar, spre deosebire de aceasta, este mai joasă şi mai lungă. Pentru a se putea face deosebire între ele s-a apelat la sufixul -ar şi astfel s-a spus cotigar (cu varianta cotiugar): Un cotiugar cu fîn, de unde ronţăia molcom un cal. Cez. Petre seu, î. ii 104. La fel pentru nai s-a spus fluierar (< fluier, Pamfile, j. ii 39) fiindcă este un fel de fluier, seamănă ca aspect cu fluierul.
2. Derivatul indică un obiect asemănător cu cel al cărui nume serveşte ca temă, dar care se deosebeşte de acesta prin locul pe care-1 ocupă. Astfel grindarul (< grindă) este o grindă asemănătoare cu celelalte grinzi folosite la construcţia unei case, dar care se aşază dedesubtul celorlalte grinzi, de-a curmezişul (pentru a le susţine). Pentru a se face deosebirea de restul grinzilor s-a format derivatul 'în -ar (Marian, sr. i 212). Tot astfel prăgar (< prag) „grinda de deasupra uşii, pragul de sus" (vîrgol, v.) şi altele.
' d) Locul pe care-1 ocupă. Sufixul -ar formează nume de obiecte folosind ca temă substantivul care arată locul pe care îl ocupă sau lîngă care este aşezat obiectul respectiv. De exemplu : colţar este o „etajeră (sau un dulap mic), aşezată în colţul format de doi pereţi ai unei case" (Creangă, p. 9) sau „pernă care stă la colţul patului"2.
e) în unele cazuri sufixul -ar a fost folosit pentru a se evita confuzia între două omonime. De pildă instrumentului de la războiul de ţesut numit iapă i s-a spus, regional, iepar pentru a se evita confuzia cu animalul. ^
Sînt cazuri în care este mai greu de explicat ataşarea sufixului la temă. Astfel între pecete şi derivatul pecetar (tdrg) nu există deosebire semantică netă. Totuşi, şi în aceste cazuri, se observă că derivatul, pe
1 n. Iorga, Studii şi documente,  voi. XIV, Bucureşti, 1907.
2 Cf. Al. Graur, Glosar din comuna  Reviga (Ialomiţa), în BUL. FIL. II,  p. 162,
5 CATEGORIILE  SEMANTICE   CREATE  DE   SUFIXUL  -AR   ÎN  LIMBA ROMÎNĂ
lîngă faptul că are acelaşi sens cu numele obiectului folosit ca temă, capătă în plus specializare pentru un anumit sens. Astfel pecetar are şi sensul de „pecete" în general, dar s-a specializat mai ales pentru „pecete care se pune pe colaci, pe prescuri; pistornic".
2. Nume de obiecte de îmbrăcăminte
Nume de obiecte de îmbrăcăminte derivate cu suf. -ar sînt puţine în limba romînă, totuşi modul lor de formare este clar. Numele se formează de la partea de corp pe care o acoperă obiectul sau de la numele materialului din care este confecţionat. De exemplu : grumâjer (< grumaz, învechit) „bucată de metal, la armele vechi, care se punea în jurul gîtului pentru a-1 apăra" : Lagît aveau grumăjer rotund de zale. Odobescu i 65, pieptar (< piept) este „numele dat unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă pieptul, folosit în diferite ocazii (pentru a apăra de frig, sau la jocul de scrimă etc.)" : Nişte coame unduioase se răsfirară peste umerii şi pieptarul lui înflorai. JSTegruzzi i 21,. pîslaij/(< pîslâ) „încălţăminte de pîslă", pulpar (< pulpă) „un fel de nioletieră de postav care acoperă piciorul de la gleznă pînă la genunchi", tălpar (< talpă) „papuc".
La categoria obiectelor de îmbrăcăminte derivate în -ar, se adaugă şi obiectele care acoperă anumite părţi ale corpului unor animale.
Ca şi numele obiectelor de îmbrăcăminte, şi acestea se formează de la partea de corp pe care o acoperă. De exemplu botar (< bot) este „botniţă pentru viţei" (glosar reg.) şi „bucăţica de ştreang de la căpăstru care cuprinde botul calului "'(dame, t. 50). în acelaşi fel s-au format numele diferitelor părţi ale hamului: fălcar (<falcă) „parte a frînelor care încep de la colţurile botului şi se continuă deasupra fălcilor" (tdrg), gîtar (< gît) „cureaua lată, de la hamuri, care trece pe după gîtul calului" (dame, t. 50), spinărar (< spinare) „curea de la ham, aşezată pe spinare" (id. ib.), şoldar (< şold) „curea de la ham care trece peste şoldul calului" (id. ib. 50, cf. tdrg) etc.
3. Nume de construcţii sau părţi ale unei construcţii
Majoritatea derivatelor din această categorie sînt folosite în terminologia sătească.
Derivatele denumesc, de obicei, construcţii făcute în scopul de ,,a pune, de a băga, de a adăposti sau a păstra ceva". Derivatul se formează folosindu-se ca temă numele obiectului (sau fiinţei) pentru care se face construcţia respectivă. De exemplu : făinar (făină + suf. -ar, cf. it. farinaio, prov. far (i)nier) „hambar în care se păstrează făina", merindar (< merinde) „magazie, pivniţă în care se păstrează merindele", mînzărar (< mînzare) „locul unde se ţin mînzările, în strungă" (şez. xix 57), pănuşer (< pănuşă) „încăperea în care se păstrează, iarna, pănuşele de porumb", porumbar (<porumb) „cuşcă, coteţ pentru porumbei; construcţie în care se păstrează porumbul", sterpar (< sterp) „loc îngrădit la stînă unde stau sau dorm oile sterpe".
Prin analogie cu numele de construcţii în -ar, s-au format derivate care denumesc cuiburi ale unor animale şi insecte. De exemplu : cîrtiţar (< cîrtiţă) „muşuroi de cîrtiţe", viermar (< vierme) „cuib de viermi":
148 ELENA   CIOBANU 6
Lucrătorii cu cizme grele... forfotesc ca într-un vicrmar. Ardeleanu, d. 10, viespar (< viespe) „cuib de viespi" : Scorburile sălciilor bătrîne erau pline de vespare. săm. iv 12.
4. în sfîrşit, ultima categorie de nume de obicte, dintre cele enumerate, derivate în -ar, este formată din cîteva nume de cărţi bisericeşti. Numele cărţii se formează, de obicei, de la conţinutul cărţii respective. De exemplu : acatister (< acatist) „carte în care sînt adunate acatistele", evangheliar ('< evanghelie) „carte bisericească care cuprinde toate evangheliile". Un antic evangheliar. Hasdeu, i. c. 145, mucenicar (< mucenic) „carte care cuprinde vieţile sfinţilor" (Costinescu), rugăcinar (< rugăciune) „carte de rugăciuni" : Preotul. . . ceteşte rugăciunile prescrise de rugăcinariu. Marian, na. 121, zodiar (<zodie), „carte de zodii" : Zodiar. Cartea de zodii lui Eraclie împărat (a. 1750). Gaster,  gr.  ii 66/17.
După acelaşi tip s-au format: alfabetar (.< alfabet) „listă alfabetică? repertoar"1, îndrumar (<îndruma) „ghid, îndreptar", scadenţar (< scadenţă) „registru în care se înscriu termenele de plată a poliţelor" (cf.
cade).
II, Nume de plante
în limba romînă (mai ales în limba populară) se întîlnesc cîteva numiri de plante formate cu ajutorul sufixului -ar.
Pentru a se forma numele de plantă cu sufixul -ar, s-a pornit în unele cazuri de la asemănarea plantei respective (sau a fructului) cu altă plantă, cu un obiect etc. Aşa, de pildă, unei anumite specii de ardei i s-a spus gogoşar pentru că seamănă, ca aspect, cu o gogoaşă. Derivatul este format deci de la gogoaşă + -ar.
Tot astfel, pentru agriş s-a spus regional bobiţar (Viciu, gl.) pentru că fructul este format din multe bobite.
în unele regiuni dudul a fost numit frăgar (< frag) sau pomiţar (< pornită2), deoarece fructul dudului seamănă cu al fragului: Gînăacii de mătase, numai cu frunze de frăgari se hrănesc, economia, 209, cf. Odo-bescu, i 493.
Tot. prin analogie s-a spus unui arbore fără vîrf, cu vîrful frînt ori putred că este ciungar (,< ciung) : JEl ochianu că şi-a luat, şi pe cîmp că s-a uitat, D-un ciungar nalt c-a ochiat. mat. folk. 179. Unui copac tînăr, nedezvoltat pe deplin, care nu e prea înalt dar e stufos şi are aspectul unei tufe i s-a spus tuf ar (< tufă) : Putea să facă măcar o colibă de tuîari. Drăghici, r. i 45/16, cf. Creangă, p. 316. Alteori planta a primit numele de la numele fructului pe care-1 face. Astfel, porumbar este un arbust sălbatic, spinos, cu flori albe şi fructe negre-albăstrui, numite porumbe : Pînă înfloare porumbarul. Marian, s. r. ii 138, cf. Panţu, pl.
1 Cf. Iorgu Iordan, Limba romînă actuală. O gramatică a greşelilor, Bucureşti [1943], p. 164.
2 Pornită ,,fructul unei tufe de fragi".
7 CATEGORIILE   SEMANTICE   CREATE  DE   SUFIXUL  -AR   ÎN  LIMBA ROMÎNĂ
Uneori planta a primit numele de la caracteristica ei esenţială. De pildă, s-a spus borşer (< borş) unei plante ale cărei fructe au gust acru (şez. v 69, 38), ciumar (,< ciumă, şez. vii 178) unei buruiene otrăvitoare, ciuma fiind considerată, în popor, o otravă.
Este greu, în unele cazuri, de stabilit motivul pentru care unele plante au primit un anumit nume. De exemplu viţelar (< viţel) este o plantă care creşte prin păşuni, pe margini de păduri.
Alteori între derivat şi temă nu există deosebire semantică. Aşa, cărpinar nu este deosebit ca sens de carpen : Cînd a face plopu pere, căr-pinarinî porumbele. Beteganul, tr. 15, molidar (molid) Panţu pl„ este acelaşi lucru cu molid.
în astfel de cazuri, considerăm că sufixul -ar, fiind simţit în limbă ca sufix care derivă nume de plante, a fost ataşat unui nume de plantă pentru a întări, a accentua valoarea acesteia.
III. Nume de fiinţe
1. Nume de păsări şi insecte
Limba romînă populară cunoaşte o mare bogăţie de nume date păsărilor şi insectelor. Numeroase studii au fost consacrate cercetării acestor nume, dar dintre toate, cea mai bogată şi mai interesantă (pentru problema pe care o urmărim) este recenta lucrare a lui Băcescu1 care, pe lîngă faptul că concentrează tot ce a fost atestat de înaintaşi, aduce o serie de termeni noi culeşi în cea mai mare parte pe teren. De asemenea, deosebit de interesant este faptul că pentru fiecare termen autorul indică localitatea din care a fost cules termenul respectiv. Pe baza acestui material am constatat că sufixul -ar derivă multe nume de păsări, că este răspîndit pe întreg teritoriul ţării şi că majoritatea derivatelor sînt populare.
Derivatele sînt formate în modul următor :
a) Sufixul -ar se ataşează la teme care arată mediul în care trăiesc păsările şi insectele. Astfel cătinar (< cătină) este „o pasăre care trăieşte mai ales prin cătină", hrişcar (< hrişcă) este „un gîndac mic care iese primăvara cînd e timpul de semănat hrişcă" (Cf. Marian, ins. 17, Pamfile, a. r. 196), lăcar (< lac) „nume dat unei păsări care trăieşte în vegetaţiile ce se întind de-a lungul tuturor bălţilor din ţară" (Băcescu, p. n. 309), mărăcinar (< mărăcine) este o „pasăre care trăieşte, de obicei prin mărăcini" (cf. Marian, o. i. 261, Simf nescu, f. r[ 152), mă-, zărar (< mazăre) „insectă care se face în bobul de mazăre crud" (cf. Simionescu, f. r. 304), plopar (<plop) „insectă care trăieşte pe plopi şi pe sălcii" (Marian, ins. 100), pietrar (<piatră) „pasăre care trăieşte mai mult pe locurile stîncoase şi nisipoase", urzicar,, pasăre care trăieşte prin urzici" (Marian, o. i 431).
1 Minai c. Băcescu, Păsările în nomenclatura si viata poporului romîn. (P.N.) Bucureşti, 1961. '
150 ELENA  CIOBANU g
b) Sufixul -ar formează nume de păsări ataşîndu-se la teme care arată ce mănîncă (cu predilecţie) pasărea respectivă. Exemple : ahinar pasăre numită astfel fiindcă „mănîncă mai ales alune" (Băcescu, p. n. 286), cireşar (< cireaşă) este o „pasăre care mănîncă sîmburi de cireşe" (Marian, o. i 416), hoitar (<hoit) „specie de vultur pleşuv care mănîncă hoituri": Copilul întoarse fruntea, ca să mai vadă hoitarul din albastrul cerului. Sa-doveanu, p. m. 48 cf. Băcescu, p. n. 236, lăcustar (< lăcustă) „pasăre care se hrănelşte cu lăcuste" (cade), porumbar (< porumb) „pasăre de pradă care răpeşte păsări mici de curte şi porumbei" (Marian, o. i 122, Simionescu, f. r. 164), răţar (< raţă) „uliu" h. xi 350, şoricar (< şoarece) „specie de uliu care se hrăneşte cu şoareci" (Marian, o. i 173); se mai numeşte si sopîrlar (< sopîrlă) (cf. Id. ib., Simionescu, f. r. 168).
c) Alteori sufixul -ar formează nume de insecte pornind de la unele însuşiri caracteristice. De exemplu : cotar (< cot) este un fel de omidă lunguiaţă şi subţire, care cînd merge se îndoaie „ca şi cînd ar da cu cotul" h. vii 'l49 (cf.' Marian, ins. 306), furtunar (< furtună) este „numele
/ dat păsării care apare deasupra Mării Negre, primăvara şi toamna cînd / bîntuie furtuna" (Băcescu, p. n. 271), numită şi „pasărea furtunii", / inelar (< inel) este „un fluture mic, de culoare galbenă, care are o dungă cafenie, ca un inel, de-a curmezişul aripilor de dinainte" (Marian, ins. 284), nalbar (< alb) cf. tdrg). „fluture mic, alb, care aduce stricăciuni po-metelor" (cf. Marian, ins. 258, Simionescu, f. r. 376), ţintar este „o pasăre de mărimea unei vrăbii, care are o pată roşie, ca o ţintă în frunte" (Marian, o. i 431).
2. Nume de peşti
Numărul numelor de peşti derivate în -ar este destul de redus în limba romînă. Cu toate acestea, în toate regiunile ţării se atestă unul sau două derivate, ceea ce înseamnă că funcţia lui -ar este cunoscută pe întreg teritoriul ţării.
Numele de peşti, derivate în -ar, formează următoarele categorii:
a) Nume de peşti derivate de la o temă care indică mediul în care trăieşte peştele respectiv. De exemplu nisipar este „numele unui peşte care trăieşte în părţile nisipoase ale rîurilor repezi" (Băcescu, p. 40), pietrar „peşte care trăieşte mai cu seamă în Dunăre, la locuri adinei, unde fundul este pietros şi nisipos" (Antipa, f. i. 27, Băcescu, p. 45).
b) Nume de peşti care pornesc de la alte caracteristici. De exemplu ulucar (•< ulucă) este numele unui peşte numit astfel fiindcă încearcă să sară gardurile făcute de pescari, pe baltă (pentru a-1 prinde).
c) da ms. ca şi Băcescu, p., atestă cîteva nume de peşti derivate în -ar. Formarea acestor nume cu sufixul -ar este evidentă dar nici anchetatorii pe teren şi nici Băcescu nu au putut defini peştele respectiv. Astfel este cazul lui glodar (< glod, în da ms.), surlar (< surlă h. i 29, în da ms.) etc.
CATEGORIILE   SEMANTICE   CREATE  DE   SUFIXUL  -AR   ÎN  LIMBA   ROMÎNĂ 151
3. Nume de animale (patrupede) Numele se formează :
a) De la obiectul cu care omul pune animalul în contact (la care se înhamă, cu care se împovărează etc). De exemplu: telegar (< teleagă) „cal întrebuinţat la trăsuri" : Opt cai telegare. cuv. bătr. i 209. Am cumpărat veri nişte telegari ungureşti. Alecsandri, t. 1229, tăşulcar se numeşte „calul de' munte, potrivit' pentru povară, pe care se pune tă-şulca, desaga" (chest. v 76).
b) într-un singur caz se întîlneşte o specie de animal al cărui nume este format de la ceea ce prinde animalul respectiv. Este vorba de clinele şoricar, numit astfel pentru că prinde şoareci.
c) Cîteva formaţii, cu totul izolate, arată apartenenţa animalului la o anumită specie. Astfel rudar (< rudă) este „miel sau berbec de pră-silă, de sămînţa, de rudă" (da ms.).
d) în sfîrşit, cîteva numiri de animale (mai ales de cai) pornesc de la o anumită calitate a animalului respectiv. De pildă, pătrar s-a spus unui „cal care este în al patrulea an al vîrstei" : Opt cai pătrari. cuv. bătr. i 208, trepădar (< treapăd) este „un cal care merge la trap" : Gal trepădar (în da ms.).
IV. Nume de luni
Altă categorie de nume formate cu sufixul -ar este cea a numelor de luni. Popular, numele unor luni au fost formate pornindu-se de la o caracteristică esenţială a lunii respestive. De exemplu : brumar (< brumă) este „numele dat lunilor de toamnă (octombrie sau noiembrie) cînd cade bruma" ; cireşar este „luna iunie, cînd, de obicei, se coc cireşile" (tdrg) ; făurar (< faur cf. lat. februarius1) nume dat lunii februarie"; florar (< floare) este „numele lunilor mai, mai rar aprilie, luni de primăvară cînd răsar multe flori" (Alecsandri, p. p. 34, Marian, sr. i 91, I. Ionescu, c. 86); secerar este „numele popular al lunii august, cînd se seceră holdele" (Marian, sr. i 96).
Ceva mai complicată este formaţia gustar pentru luna august (Marian, sr. i 96, Jipescu, o. 77) sau septembrie ( cf. da ms.). Dicţionarul Academiei îl consideră derivat din gust (de la august).
V. Nume de boli
Cîteva nume de boli şi un nume anatomic derivate în -ar m-au îndreptăţit să fac o categorie aparte de derivate. Derivatele sînt toate de factură populară.
1 Pentru explicaţie, vezi cdde, p„ 94.
152 ELENA   CIOBANU 10
Numele se formează, în toate cazurile, de la numele organului bolnav. Este vorba de gurar „nume dat unei boli de gură, aftă". Are apă la picioare şi gurar la gingii. Jipescu, o. 106, limbar „numele unei boli care apare, de obicei, la limba copiilor şi din care cauză aceştia nu pot vorbi" : Foarfecile să nu le bagi în gură, căci faci limbar. şez. iii 47.
După tipul numelor de boli în -ar, s-a format sprîncenar (< sprinceană") „nume dat unui muşchi al ochilor" (bul. fil. vi 31).
VI, Derivate în -or cu sens colectiv
Printre celelalte categorii de derivate în -ar se numără şi aceea formată din substantive cu valoare colectivă. Unele dintre aceste derivate şi-au creat un rol stabil în limbă.
Este de remarcat că alături de sensul colectiv al unor derivate s-au creat uneori, prin extensiune, şi alte sensuri ale acestor derivate, care nu mai sînt colective. De exemplu : de la „cantitate mare de ...", s-a ajuns la „locul unde se află această cantitate" sau „cantitatea respectivă folosită pentru, .." etc.
Alteori derivatul denumeşte numai „locul unde se află o mare cantitate de..."
Exemple : băligar este o „cantitate mare de baligă strînsă la un loc" : Gîmpiile din ţara Elida atît se încărcase de gunoi şi băligar, încît nici iarba nu mai creştea. Ispirescu, u. 71; prin extensiune „baligă multă, amestecată cu paie, folosită ca îngrăşămînt, sau amestecată cu lut şi întrebuinţată la lipitul caselor", curpenar, „mulţime, desiş de curpeni", ferigar „regiune acoperită cu ferigă, loc unde se află multă ferigă" (cade, dr xi 75), frunzar, „frunze multe, frunziş, apoi desiş sau umbrar format din crengile pline de frunze ale unui copac sau tufe" : Pe mal şedea... sub verde frunzar De ve/de stejar. Alecsandri, p. p.116, gheţar „cantitate mare de gheaţă" şi apoi „loc unde se pune gheaţa, gheţărie", stupar „locul unde sînt stupi mulţi" (în da ms.). umbrar „adăpost oferit de crăcile sau frunzele anui arbore împotriva arşiţei soarelui; umbră deasă" : Aflăm un pomăt mare de măslini... şi la tot pomul umbrar iu. Dosoftei v. s. 46, urzicar, ,,loc, teren pe care cresc urzici dese", viermarmulţime de viermi" (vezi şi capitolul Nume de construcţii).
VII. Derivate în -ar care indică apartenenţa (sau referirea la...)
Ultimjj categorie de derivate în -ar, dintre cele enumerate, este formată din cîteva adjective care indică apartenenţa. Derivatele din această categorie sînt mai noi decît cele de mai sus şi sînt formaţii ale limbii liteiare. Astfel bugetar (< buget) este „ceea ce ţine de buget" : Discuţii bugetare. Maiorescu, cr. i 361, şcolar (< şcoală) înseamnă „ceea ce ţine de şcoală, referitor la şcoală" etc. Această categorie de derivate se detaşează de celelalte, în primul rînd ca sens, în al doilea rînd ca formare (derivatele nu sînt populare) şi în al treilea rînd categoria
11 CATEGORIILE   SEMANTICE   CREATE  DE   SUFIXUL  -ar   ÎN   LIMBA   ROMÎNĂ 153
gramaticală este deosebită de a celorlalte (derivatele din celelalte categorii sînt substantive, pe cînd cele din categoria în discuţie sînt adjective). Deosebiiile evidente ale acestor derivate faţă de celelalte se datoresc influenţei exercitate de francezul -ier (<lat. -arius) asupra sufixului ro-mînesc -ar. în iranceză -ier are pe lîngă alte funcţii şi pe aceea de a indica apartenenţa (cf. familier „care aparţine familiei").
★
Sufixul -ar derivă în limba romînă substantive concrete şi cîteva adjective. Derivatele în -ar formează următoarele categorii morfologice :
a) substantive masculine : nume de păsări, insecte, animale, peşti, plante, nume de luni;
b) substantive neutre : nume de instrumente şi obiecte, nume de boli. nume colective;
c) adjective derivate care indică apartenenţa.
Temele de la care se formează derivatele în -ar sînt în majoritatea cazurilor nominale şi numai cîteva sînt verbale: ?
1) derivate de la adjective : sterpar < sterp ;
2) derivate de la substantive feminine : gogoşar < gogoaşă, cotiugar
< cotiugă, cătinar < cătină ;
3) derivate de la substantive masculine : dinţar < dinte, pl. dinţi, umărar < umăr;
4) derivate de la substantive neutre : botar < bot, colţar < colt, dopar < dop, obrăzar < obraz;
5) derivate de la verbe se formează de obicei de la indicativ prezent : culegar < culeg, ştergar < şterg şi uneori de la infinitiv : îndrumar
< îndruma-, - ■■- .......
6) derivate care pot fi formate fie de la verb, fie de la substantiv: brăzdar < brăzda sau brazdă.
★
în ce priveşte concurenţa am constatat că sufixul -ar este puţin concurat de alte sufixe. Printre sufixele cu care -ar intră în concurenţă se numără sufixele instrumentale -tor, -toare care, deşi au o circulaţie mai mare în limbă ca sufixe instrumentale decît -ar, nu-1 înlocuiesc în derivatele mai vechi. Se pare că în limba populară -ar are o circulaţie mai mare decît -tor, -toare. în plus se observă că fiecare dintre aceste sufixe? deşi toate sînt instrumentale, capătă specializare pentru un anumit sens. De pildă : ştergar — ştergător — ştergătoare au sensuri diferite, astfel încît nu se pot înlocui.
Alte sufixe cu care -ar întră în concurenţă sînt sufixele colective mai puternice decît -ar în limbă şi care de obicei îl înlocuiesc în derivatele cu sens colectiv: curpenar— curpenărie, făgar— făget, frunzar— frunziş, viermar— vier mărie etc. v ;: ~~
★
154
ELENA CIOBANU
12
în concluzie, pe baza materialului prezentat, se poate spune că sufixul -ar (cu funcţiile de care m-am ocupat) are o largă răspîndire în limba romînă şi mai ales, în limba populară 1. Tocmai pentru aceasta am dat la fiecare derivat atestarea care, deşi îngreunează lectura, ilustrează faptul că sufixul este folosit mult în limba populară.
Eăspîndirea sufixului în limbă se datoreşte pe de o parte răspîndirii categoriei care desemnează persoane (care desigur a influenţat răspîndirea celorlalte categorii), iar pe de altă parte valorii sale. Atunci cînd a fost nevoie să se dea nume unei fiinţe, unui obiect etc. s-a pornit de la ceea ce face fiinţa respectivă, de la ceea ce se face cu obiectul respectiv, la ce serveşte sau de la caracteristica esenţială a acestora, adăugîndu-se -ar.
Alt fapt care a făcut ca sufixul -ar să fie mult folosit în limba populară este acela că derivă, prin excelenţă, substantive concrete.
în ce priveşte productivitatea sufixului în faza actuală a limbii, dat fiind faptul că în culegerile de limbă (populară) mai noi2 apar cîteva derivate în -ar, neatestate pînă acum, putem afirma că sufixul este încă productiv. în derivatele mai vechi sufixul se păstrează fără a fi., decît în rare cazuri, înlocuit cu alte sufixe.
1 Exemplele date în lucrare ilustrează numai tipurile de derivate, fără a putea reda bogăţia derivatelor.
2 Cf. Mihai C. Băcescu, Păsările în nomenclatura şi viaţa poporului romîn, Bucureşti, 1961, Lexic regional, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti 1960, Materiale şi cercetări dialectale, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1960, V. Arvinte, D. Ursu, M. Bordeianu, Glosar regional, Bucureşti, 1961 şi altele.
SUFIXUL -ET
DE
E. CONTRAS
în limba romînă există două sufixe deosebite -et1: -et < lat. -etum, din cuv nte ca brâdet şi -et < lat. -itus, din cuvinte ca urlet. în lucrarea de faţă voi discuta pe cel de-al doilea dintre sufixele amintite.
Originea
Sufixul -îtus din care provine -et neaccentuat era în latină sufix participial. Sufixul -tus, -sus, folosit în latină pentru a deriva abstracte de la verbe, s-a folosit rar în limbile romanice, deoarece se confunda cu sufixul participial. După modelul lui sonitus de la sortare limbile romanice au derivat substantive abstracte cu ajutorul lui -itus de la verbe care exprimă un sunet, indiferent de conjugarea căreia aparţineau aceste verbe 2. Eăspîndirea lui -itus ca sufix cu ajutorul căruia se derivă substantive a fost posibilă deoarece, conjugarea a IlI-a fiind neproductivă încă din latină, formele în -itus nu erau folosite cu valoare de participiu. întrucît conjugările I şi a IV-a erau foarte productive, prin urmare şi participiile în -atus, -Itus foarte frecvente, sufixele participiale ale acestor conjugări n-au putut servi şi pentru a deriva substantive fără a se crea o confuzie, în limba romînă răspîndirea acestui sufix de origine participială cu funcţie de sufix nominal a fost favorizată de faptul că romînă nu a moştenit forma de participiu a conjugării a IlI-a latină, adică nu are participii în -et.
Sufixul -et are varianta -ât şi a fost moştenit în limba romînă în cuvinte ca : freamăt < fremitus, geamăt < gemitus, sunet < sonitus. Pe teren romînesc s-au creat cu ajutorul lui substantive ca : dangăt, foşnet,
1 G. Pascu, Sufixele romîneşti, Bucureşti, 1916, p. 31 — 35.
2 W. Meyer-Liibke, Grammaire des langues romanes, II, Paris, 1895, p. 571.
156 E. CONTRAS
muget, strigăt, urlet etc. Derivatele cu acest sufix sînt substantive neutre care formează pluralul în -e, de exemplu : ţipete, zîmbete.
Forma de bază a sufixului şi cea mai răspîndită este -et. De obicei -et apare după consoane palatalizate şi -ăt după consoane nepalatalizate 1.
Deoarece majoritatea temelor de la care se creează derivate cu acest sufix sînt verbe de conjugarea a IV-a şi a IlI-a şi consoanele finale sînt uşor palatalizate înaintea vocalelor prepalatale -i şi -e, este explicabilă răspîndirea mai mare a variantei -et.
în general, sufixul se prezintă în forma -ăt: 1) cînd este precedat de labiale : freamăt, geamăt, Mipăt, ţipăt; 2) cînd este precedat de Jc, g, pentru a nu altera timbrul consoanei : strigăt, dangăt, treacăt2; 3) cînd este precedat de r : durat, zurăt.
Excepţii la aceste reguli sînt : zîmbet, strîmbet, ramet unde se presupune că s-a impus forma cu -et ca urmare a folosirii mai frecvente a formei de plural 3 şi datorită influenţei exercitate de timbrul consoanei precedente 4. Aceste substantive nu există în limbă decît în forma cu -et. Mai putem adăuga la aceste excepţii cîteva derivate care au ambele forme : clincăt-clinchet; geamăt-gemet; zbier ăt-zbieret, s clip ăt-s clip et etc. Este foarte posibil ca şi în aceste cazuri influenţa pluralului să determine folosirea formei cu -et.
Variantele -et j -ăt la început au fost condiţionate poziţional. După ce s-a creat posibilitatea de a folosi cu aceeaşi funcţie una dintre cele două variante, ele se înlocuiesc una pe alta chiar fără5să fie condiţionate fonetic. Uneori găsim în acelaşi text la acelaşi cuvînt ambele variante ale acestui sufix; de pildă C. Eegruzzi foloseşte în aceeaşi operă urlet si urlat (i 292, ii 93).
Temele la care se ataşează
Sufixul -et se ataşează la verbe, la interjecţii (onomatopee) şi, într-o măsură redusă, la substantive.
I. Categoria cea mai numeroasă de la care se creează în limba romînă derivate cu -et o constituie verbele.
în latină, după cum am arătat, -itus se ataşa verbelor care exprimau un sunet. în linii generale, situaţia a rămas aceeaşi şi în limba romînă. Majoritatea verbelor la care se ataşează -et sînt „expresive", în sensul că exprimă acţiunea propriu-zisă de emitere a unor sunete ca : boci, mugi, răcni, rage, seinei, striga, ţipa, zbiera, vui sau o acţiune care este însoţită de emiterea unor sunete ca : ciocni, plesni, pocni, trosni, răpăi, rîde. Probabil prin analogie cu perechea rîde-rîset s-au creat derivate de la rînji
1 E. Petrovici, Echivalenţa morfologică a variantelor fonemelor vocalice romîneşti, în Cercetări de lingvistică, 1, 1956, Cluj, p. 22.
2 J. Byck şi Al. Graur, L'influence du pluriel sur   le singulier, în BL i, 1933, p. 19.
3 Ibidem.
4 Vezi E. Petrovici, Corelaţia de timbru a consoanelor dure şi moi, în SCL,, nr. 1, 195-6* p. 192-216.
3 SUFIXUL -ET 157
şi zîmbi, iar mai apoi, extinzînd analogia, de la clipi şi sclipi, cu toate că acţiunea exprimată de ultimele verbe nu este însoţită de emisiunea unor sunete. De asemenea, prin analogie cu plesni, pocni s-a format şi de la buşi substantivul buşei (nu excludem însă posibilitatea ca buşet să fie derivat de la interjecţia buf).
în comparaţie cu latina, în romînă s-au înmulţit categoriile semantice de teme la care se ataşează -itus > -et. în afară de categoriile de verbe amintite mai sus, cu -et se formează derivate de la verbe care exprimă mişcarea, deplasarea : cure, fugi, merge, trece, umbla şi de la alte cîteva verbe care nu pot fi grupate după un criteriu semantic oarecare ca : duhni, zvîrli, coace.
Ultimele verbe citate nu pot fi puse pe acelaşi plan cu celelalte, deoarece derivatele formate cu ajutorul lor sînt creaţii întâmplătoare, rar folosite sau regionalisme.
Unele dintre aceste verbe care nu sînt expresive în accepţiunea în care am folosit mai sus acest cuvînt, adică prin conţinutul pe care îl exprimă, sînt expresive prin formă. Ele conţin grupuri de sunete care au o valoare sugestivă, de pildă zvîrli conţine grupul rlx, clipi şi sclipi conţin grupul cl, ceea ce explică faptul că s-au creat de la ele derivate cu -et.
Ca origine, verbele care constituie tema derivatelor cu -et sînt latine, slave şi creaţii romîneşti (onomatopeice).
Verbele care provin din latină aparţin conjugării I, a IlI-a şi a IV-a. Din conjugarea I fac parte : lătra, sufla, urla, umbla; din conjugarea a
III- a : coace, cure, merge, plînge, rage, rîde, trece; din conjugarea a IV-a : fugi, mugi. Acestei categorii de verbe moştenite din latină trebuie să-i adăugăm denominativele cu radicalul de origine latină şi formele prefixate ale unor verbe de origine latină ca : boci, răsuna, răsufla, striga, strîmba, zbiera.
Verbele de origine slavă (slavă veche, bulgară sau sîrbă) sînt numai de conjugarea a IV-a: buşi, clipi, hlipi „suspina", icni, plesni, trosni, ţivli „ţipa", zîmbi. Putem grupa în această categorie şi verbele : ciocni, pocni, răcni, rînji, seînci, care sînt probabil creaţii romîneşti după model slav.
Verbele de origine onomatopeică, asemenea celor luate din slavă, aparţin numai conjugării a IV-a : bufni, durai, foşni, pufni, răpăi, vui, zornăi, zvîcni, zumzăi, zuzui. (Trebuie să facem o rezervă în legătură cu unele dintre aceste verbe, ca durai, răpăi, zumzăi, zuzui, deoarece nu putem stabili cu certitudine dacă derivatului i-a servit ca temă verbul sau interjecţia corespunzătoare.)
Cu toate că verbele expresive în latină aparţineau conjugării a
IV- a 2, verbele moştenite din latină în romînă, care creează derivate cu -et, nu aparţin acestei conjugări. Singurul verb expresiv de conjugarea a IV-a moştenit, de la care s-a format un derivat cu -et, este mugi 3. Pe de
1 Al. Graur, Grupuri simbolice în fonetismul romînesc, în SOL nr. 2, 1959, p. 206 — 209.
2 Al. Graur, La quatrieme conjugaison latine, în Bulletin de la Societe de linguistique de Paris, Paris, XL 2, 1939, p. 127-150.
3 Ibidem.
158 E.  CONTRAS 4 5 SUFIXUL -ET 159
altă parte observăm că verbele moştenite din latină fac parte din conjugarea I şi, mai ales, din a IlI-a, acestea din urmă provenite din conjugarea a Il-a şi a IlI-a latină.
Aşadar majoritatea verbelor de la care se creează derivate cu -et sînt de conjugarea a IV-a, expresive, de origine slavă sau creaţii romîneşti.
în romînă, prin urmare, s-a moştenit din latină procedeul de a forma derivate cu -et de la anumite teme semantice. Cu ajutorul acestui procedeu însă în romînă s-au creat derivate mai ales de la verbe de alte origini decît cea latină. Tendinţa aceasta este favorizată de faptul că şi în romînă conjugarea a IV-a este productivă, deci înglobează un număr mare de verbe de diferite origini.
Tema verbală la care se ataşează în mod obişnuit acest sufix este cea de infinitiv : striga-strigăt; ţipa-ţipăt; răcni-răcnet. Numai în cîteva cazuri sufixul se ataşează la participiu sau la supin : rîs-rîsei; plîns-plînset; mers-merset; derivatele de la această formă par a fi de dată mai recentă, deoarece nu le-am găsit atestate decît începînd cu secolul al XlX-lea.
II. Interjecţiile care au origine onomatopeică constituie cea de-a doua categorie de teme la care se ataşează sufixul -et. Citez cîteva dintre acestea : bang, cline, clone, clanc, dang, vai, zing.
III. în foarte puţine cazuri, sufixul -et neaccentuat s-a ataşat la unele substantive ca : jale, larmă, teamă, tuse, zarvă.
Este posibil ca derivatele presupuse a fi formate de la substantivele jale, tuse şi teamă să aibă ca punct de plecare verbul respectiv şi nu substantivul, trecînd prin fazele : jeli > jealet > jale. Mai plauzibilă pare această ipoteză pentru verbul teme, deoarece derivatul teamăt apare frecvent în textele vechi, cu sensul identic al cuvîntului teamă de azi.
în unele cazuri cercetătorii n-au fost de acord dacă avem de-a face cu un derivat pe teren romînesc sau cu un cuvînt moştenit, creat în latină cu sufixul -itus. De exemplu, H. Tiktin1 consideră că tunet derivă din lat. tonitru prin schimb de sufix, O. Densusianu 2 îl consideră derivat de la tonus cu sufixul -itus, iar Scriban 3, pe bună dreptate, crede că este derivat pe teren romînesc din tuna. Al. Philippide 4 şi G. Pascu 5 au crezut că muget reprezintă latinul mugitus. J. Byck şi Al. Graur 6 au arătat însă că muget a fost refăcut în limba romînă deoarece lat. mugitus avea un i lung.
★
Valorile sufixului -ef
I. în ce priveşte valorile, derivatele cu -et de la verbe se pot împărţi în : a) substantive care denumesc rezultatul unei acţiuni şi b) abstracte verbale.
1 d e G, s.V.
2 Histoire de la langue roumaine, tome premier, Bucarest, 1929, p. 354. s Dicţionaru limbii romîneşti, Ediţiunea întîia, Iaşi, 1939.
4 Istoria limbii romîne. Principii de istoria limbii, Volumul întîi, Iaşi,  1894, p. 183,
5 Op. cit., p. 35.
6 Op. cit, p. 20.
a) Marea majoritate a acestei categorii o formează substantivele care denumesc sunete emise de fiinţe sau zgomote produse prin mişcarea unor corpuri din natură, prin lovire, prin izbire etc, de exemplu : bocet, icnet, lâtret, muget, plînset, pufnet, răcnet, răget, rîset, strigăt, seîncet, ţipăt, urlet, zbierat, zuzet, zumzet; bufnet, ciocnet, durat, foşnet, pocnet, plesnet, răsunet, rapăt, trosnet, vuiet, zornet etc.
Tot din categoria substantivelor care denumesc rezultatul unei acţiuni fac parte : buşet „pumn, lovitură", duhnet „miros greu", cocăt „căldură mare" şi suflet1. Cocăt denumeşte o stare (la care se ajunge în urma procesului exprimat de verb). Suflet probabil a denumit întîi răsuflarea, boarea materializată iar apoi şi-a lărgit sfera semantică cuprinzînd şi sensul de totalitate a însuşirilor morale şi sufleteşti.
b) Abstractele verbale derivate cu acest sufix au aceeaşi valoare ca abstractele verbale propriu-zise, ca infinitivele lungi de pildă. Exemple : clipet, curet, fuget, merset, rînjet, răsuflet, strîmbet, sclipet, stropşet, treacăt, zîmbet, zvîcnet, zvîrlet.
Identitatea acestor derivate cu abstractele verbale propriu-zise se poate urmări şi în sensurile pe care le dezvoltă aceste cuvinte (chiar dacă identitatea tuturor sensurilor nu este perfectă). De exemplu răsuflet, pe lîngă numele acţiunii de „a răsufla", are şi sensul de „boare", sens pe care îl are şi răsuflare. Tot aşa unele din sensurile dezvoltate prin analogie sau prin extensiune din sensul de bază al derivatului umblet („cutreierare, păţanie, mers al corpurilor cereşti") sînt aceleaşi cu ale lui umblare.
Distincţia dintre cele două valori ale derivatelor cu -et nu este netă. Cele două valori se întrepătrund, în unele cazuri mai mult, în altele mai puţin. Aceasta se datoreşte mai multor cauze. Cu toate că este evident că derivatele onomatopeice denumesc sunetele, zgomotele rezultate dintr-o acţiune, întrucît aceste sunete sînt momentane, durează atît timp cît se produce acţiunea sau foarte scurt timp după aceea, există posibilitatea ca acestor cuvinte să li se atribuie şi sensul de nume al acţiunii în timpul căreia iau naştere sunetele. De aceea, multe derivate de acest fel au sensul de bază de sunet, dar pot fi folosite şi ca abstracte verbale. La aceasta probabil că contribuie şi valoarea verbală participială originară a sufixului. De pildă în exemplul următor seîncet are valoare de abstract verbal : Buza de jos a lui Mihai tremura ca buza unui copil care-şi biruia un seîncet. Cez. Petrescu, î. ii 17. în ce priveşte derivatele al căror sens de bază este cel de abstract verbal, mai ales la cele mai vechi în limbă, există tendinţa de a crea sensuri concrete sau care evoluează spre concret. De exemplu răsuflet are şi sensul de boare, răsuflarea concepută ca ceva materializat: Simţea apoi răsufletul gurii sale cum se apropie. AgÎRBiceanu, l. t. 411. Umblet'are şi sensul de : a) „fel de a umbla" : Veneau doi inşi îngîrboviţi, Un moş cu umblet lin, Şi-o copilită. Coşbuc, f. 70 ; b) „întîm-
1 Tot în această categorie ar trebui încadrat şi creştet, dacă am admite etimologia propusă de da, din creşte + -et; da consideră că „creştet are la origine sensul abstract de creştere", apoi „punctul pînă la care a crescut cineva" şi, în sfîrşit, ,,cel mai înalt punct". Prof. J. Byck, într-o comunicare orală, a fost de părere că etimologia acestui cuvînt trebuie pusă în legătură cu creastă.
160
E.  CONTRAS _6 7__SUFIXUL -ET 161
plare, păţanie": Istorie din înbletele sfîntului. Dosoftei, v. s. 472; c) drum, cărare : Clietul (cămara). . . la cele mai multe case se află de o parte a îmbletuiui. Liuba-Iana, m. 96.
II. Derivatele de la interjecţii denumesc sunete, zgomote şi întăresc categoria onomatopeelor derivate de la verbe. Exemple : bangăt, clancăt, clinchet, cloncăt, dangăt, vaiet, zîngăt. Asemenea derivatelor de la verbe, unele dintre aceste substantive pot avea şi sensul de abstract verbal. De exemplu : N-asculţi al nostru vaiet, n-auzi al nostru plîns. Negruzzi, ii 63.
III. Derivatele de la substantive au o valoare diferită de aceea a cuvîntului temă prin nuanţa de intensitate sau nuanţa colectivă pe care o exprimă. Aceste derivate sînt : jalet, larmăt, teamăt, tuset, zarvăt. Existenţa lor se explică prin influenţa lui -et colectiv. Le-am considerat derivate cu sufixul -et < -itus pentru că: 1) în aceste derivate sufixul este neaccentuat ; 2) trei dintre substantivele temă denumesc zgomote : larmă, zarvă, tuse, iar unul — jale—- o stare care în mod frecvent se manifestă zgomotos. Influenţa lui -ei colectiv este evidentă prin nuanţa de intensitate pe care pare că sufixul o imprimă temei. De pildă larmăt, jalet, zarvăt înseamnă ,,larmă", ,,jale", ,,zarvă" mare, multă; mai clară este nuanţa colectivă în tuset, care înseamnă „accese repetate de tuse?'. Făcea larmăt mare, gură. contemporanul, iii 163. [Zsuph]plecă urmat de tot alaiul împărătesc şi-n galetele părinţilor lui. Vissarion, b. 218. [în spital] se aud pe culoare... spre sălile de operaţie, glasuri şi tusete. Cez. Petrescu, î. ii 75.
Derivatul teamăt are aceeaşi valoare cu teamă.
★
Concurenţa
Derivatele cu -et intră în concurenţă cu abstractele verbale propriu-zise (infinitivele lungi substantivate şi supinul) : foşnet — foşnire — foşnit; umblet — umblare — umblat şi cu abstractele verbale derivate cu sufixele -eală,-itură, -ătură: ciocnet—ciocneală; bufnet—bufnitură', ţipăt—ţipătură.
I. Derivatele care denumesc un sunet sînt puţin concurate de abstractele verbale propriu-zise, deoarece au valori diferite, de exemplu : bocet, ciocnet, plesnet, trosnet, vuiet exprimă sunetul produs, iar bocire, bocit, ciocnire, plesnire, plesnit, trosnire, vuire sînt numele acţiunii. Ele intră în concurenţă atunci cînd infinitivul lung şi supinul numesc atît acţiunea cît şi rezultatul ei.
Intră în concurenţă, de pildă, următoarele derivate :
clancăt
dangăt
durat
foşnet
plînset
rapăt
vaiet
vuiet
zangăt
clăncăit	
dăngănit	
durăit	
foşnit	foşnire
plîns	plîngere
răpăit	
	văitare
vuit	vuire
zăngănit	zăngănire
în continuare, dau cîteva citate pentru a ilustra această listă : Perdeaua începu a se destrăma cu un foşnet ascuţit şi pătrunzător. Slavici, n. ii 187. Deodat-aud foşnirea unei rochii. Eminescu, o. i 119. Gonim storşi de puteri, Prin marginea pădurii, Adeseori sunîndu-ne-n auz Foşnitul frunzelor. Camil Petrescu, v. 86. Expresul dinspre Bucureşti, cu ferestre luminate, trecu furtunos în zîngăt de fiare. Cez. Petrescu, c. v. 37. Ce vuet sură s-aude viind din depărtare, ce zingăniri de arme, ce tropot, ce strigare ? I. Negruzzi? în da ms. Colonelul întinse picioarele sub masă, cu zăngănit de pinteni. Cez. Petrescu, î. i 8.
Infinitivul lung şi supinul sînt învinse în această concurenţă pentru că ele au cîte două valori, cea precumpănitoare de abstract verbal şi numai în al doilea rînd de sunet. Derivatele în -et au sensul de bază de sunet, de aceea limba le preferă cînd e vorba de sunete, deoarece sînt mai clare, nu dau naştere la echivoc.
Derivatele cu sufixele -eală şi -itură concurează mai simţitor derivatele cu -et. Derivatele cu -eală de la verbe expresive au, cîteodată, numai sensul de abstract verbal şi atunci nu intră în concurenţă (ex. : bocet—boceală), dar mai adesea au atît sensul de abstract verbal cît şi de &unetx. Intră în concurenţă următoarele derivate :
durat durăială
ciocnet ciocneală
pocnet pocneală
rapăt răpăială
scîncet scînceală
vuiet vuială
zangăt zăngăneală Şi în aceste cazuri derivatele cu -et au o circulaţie mai mare, deşi sensul concret al derivatelor cu -eală este mai pregnant decît al abstractelor verbale propriu-zise.
Substantivele derivate cu -itură sînt, dintr-un punct de vedere, într-o situaţie similară, adică majoritatea au ambele sensuri, de abstract verbal şi de sunet. Totuşi, în ciuda faptului că sînt susceptibile de două interpretări, cîteva dintre aceste derivate sînt la fel de folosite ca derivatele cu -et.
Ex. : plesnet plesnitură pocnet pocnitură rapăt răpăitură scîncet scîncitură trosnet trosnitură Plesnitură şi răpăitură sînt chiar mai mult folosite decît plesnet şi rapăt.
între sferele de circulaţie ale acestor derivate în limba romînă modernă se poate face o distincţie aproximativă.
Substantivele derivate cu' -et sînt atestate mai ales în literatura populară iar cele derivate cu -itură sînt folosite îndeosebi în literatura
1  Pentru valorile sufixului -eală vezi Elena   Ciobanu, Sufixai -eală,  în   sfc ii, p. 133-138.
11 - c. 3743
162 E. CONTRAS
cultă. Aceasta se explică, în parte, prin preferinţa limbajului popular pentru cuvintele concrete şi a limbii literare pentru cuvintele mai abstracte.
Substantivele derivate de la verbele de conjugarea I cu sufixul -ătură concurează mult mai puţin în limba actuală derivatele cu -et decît cele derivate de la verbele de conjugarea a IV-a; gemătură, ţipătură, zbierătură, care concurează pe gemet, ţipet, zbierat, sînt forme rare astăzi. Ele aparţin unui stadiu de limbă mai vechi. Gemătură este atestat la pann (vezi Zanne, p. i 576), ţipăturâ la anon. car., s. v., zbierătură la Văcărescu, p. 19 şi la Budai-Deleanu şi Beteganul (vezi dlrc, s. v.). Atunci cînd se menţin în limba actuală derivatele cu -ătură au sensuri specializate şi nu mai concurează derivatele cu -et, de exemplu strigăturâ are sensul de „versuri scurte cu aluzii satirice care se rostesc la horă", deosebit de strigăt.
După cum se poate vedea din cele expuse, substantivele derivate cu -et care denumesc sunete au o situaţie stabilă în limbă, fiind favorizate de faptul că -et e singurul sufix cu care se pot forma cuvinte al căror sens de bază este cel de sunet. Totuşi, derivatele cu alte sufixe cu care intră în concurenţă le limitează circulaţia.
II. Abstractele verbale derivate cu -et sînt în concurenţă cu infinitivul lung şi, în mai mică măsură, cu supinul şi cu derivatele în -iturăf -ătură.
Ex. : clipet clipire
răsuflet răsuflare
rînjet rînjire rînjitură
sclipet sclipire
stropşet stropşire stropşitură
zvîcnet zvîcnire
strîmbet strîmbătură
umblet umblare        umblătură umblat
zîmbet zîmbire zîmbitură
Diferenţa dintre abstractele verbale derivate cu -et şi celelalte abstracte verbale nu este sesizabilă, de aceea situaţia celor dintîi nu este prea stabilă în limbă. Abstractele verbale derivate cu -et sînt foarte puţine la număr, mai ales dacă ţinem seama de faptul că numai umblet, zîmbetr rînjet şi răsuflet au o circulaţie generală; celelalte sînt derivate întîmplă-toare sau cu circulaţie redusă. Acestea din urmă însă indică posibilitatea sufixului de a crea şi astăzi derivate de acest fel.
Productivitatea
Derivatele cu -et au existat în limba veche şi s-au menţinut în limba, modernă, mărindu-şi numărul. în limba veche sînt atestate : bocet, bufnet, creştet, durat, plesnet, pufnet, răget, ţipăt, umblet, urlet, vuiet etc.
în limba modernă s-au menţinut cele mai multe dintre derivatele atestate în limba veche şi s-au creat şi se creează altele noi, mai ales de la onomatopee. Printre cele dispărute din limbă amintesc : Mipăt, tivlet,. stropşet. Sufixul este viu în limbă, fără să fie prea productiv, datorită numărului redus de teme semantice la care se ataşează.
SUFIXELE -IE, -ARIE
DE
ELENA SLAVE
Sufixul -ia în limba latină
Sufixul substantival -ia e indo-european, folosit mult atît în limba latină cît si în limba greacă, Ca şi în alte limbi indo-europene, cu ajutorul sufixului -ia s-au format în limba latină, în primul rînd, substantive abstracte. Sufixul -ia se ataşează la teme :
adjectivale : facundia (facundus), gratia (gratus), infamia (infamis), audacia (audax) etc.
substantivale : colonia (colonus), custodia (custos -dis), miliţia (miles
-tis) etc. .
participiale : absentia (absens -tis), frequentia (frequens -tis), tntellt-gentia (intelligens -tis), patientia (patiens -tis) etc. (Trebuie subliniat că în perioada tîrzie, aproape toate substantivele noi în -ia sînt derivate de la participiul prezent1: beneuolentia, complacentia, concupiscentia, omnipo-tentia, praescientia, sufficientia etc.)
Tot de substantivele în -ia trebuie legată şi formarea numelor de ţări ca : Gallia, Germania, Graecia (în acest caz e vorba de nume colective).
în afara cuvintelor derivate în limba latină, au fost împrumutate din limba greacă cuvinte formate cu sufixul -ta. Dintre acestea unele şi-au schimbat accentul după modelul celor latineşti : 91X0(70910: > pliilosopUa, sxxAyjgloc > ecclesia. în cuvintele mai puţin populare s-a păstrat accentul grecesc : elegia, academia 2. împrumutul masiv de cuvinte greceşti, mai ales în perioada creştină, determină păstrarea accentului atît în limba cultă cît si în cea populară : astrologia, parochia, pUlosopMa, prophetia* etc.
1 Vezi H. Goelzer, La latinite de Saint Jerâme, Paris, 1884, p. 101; F. T. Cooper. Word forrnation in the Roman sermo plebeius, New York, 1885, p. 32 şi urm.
2 Gerhard Rohlfs, Historische Grammatik der Italienischen Sprache, voi. iii, Berna, 1954  p 287_288
3 w. Meyer-Lubke, Grammaire des langues romanes, voi. ii, Paris, 1895,  p. 497.
164 ELENA   SLAVE 2
Sufixul fiind accentuat, s-a putut detaşa de temă şi astfel a devenit unul din cele mai productive sufixe în limbile romanice. Desigur, productivitatea lui a fost ajutată de marele număr al cuvintelor latineşti în -ia, fără însă să fie vorba de o confuzie a sufixului latinesc cu cel grecesc, aşa cum socoteşte Bourciez x. Nu s-au moştenit în limbile romanice cuvinte latineşti derivate cu sufixul -ia. Deoarece în formaţiile latineşti sufixul era posttonic, -i- şi-a pierdut valoarea vocalică, s-a transformat în iod care s-a unit cu consoana precedentă 2. Transformările fonetice au dus deci la schimbarea totală a sufixului: infantia > enfance, acia > aţă. în schimb, datorită împrumuturilor greceşti, aşa cum am arătat, -ia a devenit foarte productiv în limbile romanice pentru formarea numelor abstracte şi colective. Iată cîteva exemple :
it. : allegria, falsia, villania;
v. fr. : courtoisie, estoutie, renardie, ancesserie, borgoisie; sp. : alegria, celosia, falsia, baronia, compania.
în mai mare măsură, -ia se ataşează la substantivele în -arin şi formează noul sufix -aria (it. -eria, fr. -erie); acesta arată de obicei locul unde se fabrică, se vinde un obiect sau se găseşte în mare cantitate. De exemplu în limba franceză : bavarderie, boulangerie, coquetterie; îu limba italiană : argenteria, cavalleria, libreria etc. 3.
★
în limba noastră sufixul -ie are aceeaşi origine ca şi în celelalte limbi romanice. El a fost întărit prin împrumutul de cuvinte greceşti şi slave. Grecescul -ia şi slavul -n\e s-au adaptat uşor, deoarece formau derivate cu aceeaşi funcţie ca cele latineşti.
Ou ajutorul acestui sufix se formează substantive de la teme adjectivale, substantivale, mai puţin verbale şi adverbiale.
Iată cîteva exemple derivate de la :
adjective : destoinicie, duioşie, fudulie, gingăşie, hărnicie, măreţie, nebunie, nerozie, obrăznicie etc. (Multe se întîlnesc numai în limba veche : blînzie, bolnăvie, ieftinie, ereticie, fericie, înălţie, înţelepţie, limpezie, linie, milostivie, puternicie, sirepie, seumpie, trufăşie etc.)4;
substantive : călugărie, domnie, drăcie, duşmănie, frăţie, moşie, omenie, tîlhărie, vrăjmăşie etc. (Şi în această categorie intră o serie de cuvinte care nu se mai folosesc : adeverie, ajutorie, cămătnicie, dumnezeie, mitărnicie, năemnicie, sufleţie etc.);
verbe: bucurie, jecmănie, învălmăşie (în limba; veche : blăznie, preaslăvie etc).
Uneori de la verb se formează un postverbal la care se adaugă sufixul -ie. De exemplu, de la a răsfăţa, prin derivare regresivă, se ajunge la răsfăţ, la care se ataşează -ie : răsfăţie.
1 Elements de Unguistique romane, Paris, 1923, p. 62.
2 W. Meyer-Liibke, op. cit., voi. I, p. 425 şi urm.
3 Ibidem, voi. II, p. 498.
4 Vezi O. Densusianu, Histoire de la langue roumaine, voi. II, Paris, 1938, p. 322 şi urm.
3 SUFIXELE -IE, -ARIE 165
Unele derivate pot avea mai multe explicaţii. Cîteodată putem socoti că un substantiv are la bază o temă, fie adjectivală sau verbală, fie substantivală sau verbală : mărie < mare/mări, domnie < domn/domni. Uneori frecvenţa, alteori sensul temei ne indică modul de formare al
1 cuvîntului respectiv.
în unele cazuri derivatul poate fi explicat ca fiind format în limba noastră sau împrumutat ca atare dintr-o limbă străină : lăcomie, veselie pot fi considerate ca derivate de la lacom, vesel sau împrumutate din limba slavă ; mărturie, misitie pot fi derivate de la martor, misit sau împrumutate
'| din limba greacă.
i Trebuie semnalat cazul în care cuvîntul de bază nu se mai foloseşte
şi astfel derivatul apare ca un cuvînt independent : moşie (< moş ,,pă-mînt"), trufie (< trufă) etc.
într-o serie de cazuri -ie e precedat de alte sufixe 1:
-ar  + -ie : ceasornicărie, lăptar ie, plăpumărie;
-aş   -f- -ie • devălmăşie, mârginăşie, poznăşie ; !j -at   + -ie ilummăţier minunăţie ;
-eţ       -ie : drumeţie, lumeţie, măreţie ;
-nic + -ie : căsnicie, dărnicie, tăinicie;
-os  + -ie : băţoşie, lăudăroşie, mintoşie, trupoşie, vîrtoşie;
-tor + -ie : călcătorie, judecătorie, înşelătorie, mîncătorie; J -uţ   + -ie : micuţie.
j Prin falsa despărţire a unor astfel de cuvinte s-a ajuns la noi sufixe.
| Astfel, în cazuri ca luminăţie, minunăţie, simţindu-se rădăcina lumină,
1 minune, s-a despărţit sufixul -ăţie care s-a ataşat la alte teme : creştinăţie,
păgînăţie. La fel s-a creat sufixul -nicie din cuvinte ca : căsnicie, dărnicie ; cu ajutorul acestuia s-a format, de exemplu, de la nimic, nimicnicie.
Cel mai important sufix format prin despărţire este -arie. De la ( numele de agent în -ar au derivat foarte multe substantive cu -ie. Adesea,
în astfel de cuvinte, s-a simţit ca sufix nu -ie, ci -arie, care s-a ataşat la teme :
substantivale (de cele mai multe ori) : copilărie, rufărie, puşcărie, stuf arie;
adjectivale : comicărie, pelticărie ; verbale : jucărie.
în cazul cînd există amîndouă derivatele nu putem preciza dacă "\ sufixul e -arie sau -ie 2. Criteriul după care le putem deosebi ar fi acela al
i sensului; dacă cuvîntul respectiv denumeşte o meserie sau locul unde se
ţj fabrică, se vinde ceva, îl socotim, în general, derivat în -ie : blănărie,
gazetărie, lăptărie, plugărie; dacă substantivul e colectiv, îl socotim, de obicei, derivat cu -ariej argintărie, aurărie, blănărie, lemnărie. în dicţionare se face de obicei distincţia. în dlrm, de exemplu, se arată că blănărie, atunci cînd înseamnă ,,loc unde se vinde blana", derivă de la blănar + ie,
1 Uneori e precedat de elemente care nu sînt sufixe, ca în bată-betelie, carte-cârţulie, sapâ-sâpălie; -el, -ui, -ăl nu sînt independente, ci apar in combinaţii cu sufixe : drăgălaş, bucălan; vezi S. Puşcariu, conv. lit. xxxvni, p. 694.
2 Vezi Al. Graur, Notes d'etymologie roumaine, în bl IV, p. 70.
168 ELENA   SLAVE 4
iar cînd înseamnă „cantitate mare de blană" derivă de la blană + -arie. în Gramatica Academiei R.P.R. deosebirea respectivă nu se prea face. Astfel cizmărie este explicat din cizmar + ie sau din cizmă + arie 1. Ţinînd însă seama de cele sjyiise mai sus, cuvîntul e format din cizmar + ie.
Ca variantă a lui -arie apare -erie. Forma -erie se explică în unele cazuri prin structura fonetică a temei: abagerie, cher este g erie, iaurgerie, rahagerie, simigerie, tutungerie < abagiu, cherestegiu, iaurgiu, rahagiu, simigiu, tutungiu. Alteori forma -erie se explică prin analogie cu împrumuturile din limba franceză : după clovnerie, galanterie, mercerie se spune şi plăpumerie, (Variante ca : lăcătuş erie, mănuşerie pentru lâcâtmărie, mânu-şârie se pot explica şi prin pronunţarea regională a lui ş.) Alături de forme ca : clovnerie, galanterie, parfumerie, împrumutate din limba franceză, se folosesc clovnărie, galantar ie, parfumărie derivate în limba noastră din clovn, galant, parfum + -arie.
Din contaminarea lui -arie + -aie s-a format -ăraie : apâraie, fleşcă-raie, stuf ăraie.
Funcţiile sufixului -ie
. Ca şi în celelalte limbi romanice, cu ajutorul sufixului -ie se formează în primul rînd substantive abstracte, care arată : o însuşire, o calitate: bărbăţie, calicie, diavolie, fudulie, hoţie, măgărie, mojicie, obrăznicie, ■omenie, prostie (unele au o nuanţă peiorativă dată de cuvîntul de bază : coţcărie, flecar ie, măgărie)*, starea: avuţie, bogăţie (cu sensul abstract de „bună stare" 2), bucurie, coconie, feciorie, nevesîie, pruncie, serbie, văduvie, vecinie, veselie; ocupaţia, funcţia, demnitatea: argâţie, boierie, căimăcărie, călugărie, domnie, împărăţie (cu sensul de „conducere" : Beciia Baiazid al doilea luunău împărăţiia, războiţi cu vene-ţiianii făcu. ureche, let. 121), logofeţie, preoţie; relaţia: cumătrie, cuscrie, frăţie, duşmănie, prietenie, soţie (cu sensul vechi de „tovărăşie"), tovărăşie.
Din sensul abstract s-a dezvoltat uneori un sens concret. împărăţie, în textele vechi, are şi sensul de „împărat" : Aceştia au cinste mare, au sate de la împărăţie în loc de leafă, Ureche, let. 128 ; astăzi cuvîntul împărăţie se foloseşte, în general, cu sensul do „domeniu". Moşie (derivat de la moş „pămînt") de la sensul de „moştenire" a ajuns la acela de ,,pă-mînt mult, avere". Iată un exemplu în care apare primul sens : Trimiserâ Bator Andrieş la împăratul nemţăscu solie cu rugăminte să nu-i facă această asupreală, să-l scoate din domnie, ce-i era de moşiie de atîte veacuri Bato-reştilor. M. Costin, let. 49. Soţie ajunge să însemne „tovarăş" : Oamenii să înţelepiesc cînd văd pre soţiile lor păţind munci şi pedepse şi alte nevoi. esopia? 135. Astăzi, în acest cuvînt -ie e sufixul moţional; cu ajutorul lui se formează femininul (soţ — soţie). Tot concrete au devenit cuvinte
1 Voi. i, p. 158-159.
2 Vezi exemple la  Laura Vasiliu,   Derivarea cu  sufixe si. prefixe în Cartea cu învăţătură a diaconului Coresi din 1581 s în SFC j, p. 234.
SUFIXELE -IE, -ARIE 167
ca avuţie, bogăţie, datorie, murdărie. Acestea nu formează o categorie de cuvinte omogenă care să se subordoneze unei funcţii bine delimitate a sufixului.
De asemenea sînt concrete de multe ori, mai ales la plural, substantivele care denumesc anumite fapte caracterizate prin însuşiri exprimate de adjectivul de bază 1: cruzii, maeştrii, nebunii, viclenii, vrăjmăşii etc. De eru?ii multe şi tîlhărie Rămăsese ţara mai pustie. Budai-Deleanu, ţ. 163. Şi avînd cu sine laţurile şi măiestriile sale, văzu într-un copaci o pasăre. Esopia? 112. Prieten adevărat este acela care ie sfătuieşte spre bine, iar nu care îţi laudă nebuniile. Pann, ps v, 276,
In afara numelor abstracte care formează cea mai largă categorie, cu ajutorul sufixului -ie se formează şi nume concrete, colective : burghezie, solie. De acestea se leagă derivatele care arată locul unde se exercită o meserie, se fabrică, se vinde ceva : băcănie, brînzărie, croitorie, frizerie, judecătorie, legâtorie, plăpumărie, sticlărie, şepcărie. (De cele mai multe ori în acest caz -ie e precedat de un sufix de agent în -ar sau -tor.)
Tot colective sînt numele proprii ca : Alexandrie, Nemţie, Ungurie. ■{în aromînă găsim : Armănie, Arusie, Vlăhie, Vurgărie.) De ia nume de ţări s-a ajuns la denumirea limbii vorbite într-o anumită ţară : frîncie, grecie, rumînie, sîrbie : Iubite cititor iu, să socoteşti adastă tablă, că'ntr-însa am indireptat bogate cuvinte ce se află schimbate într-adastă, carie, carile rumîniia nu să potriveşte cu sîrbia, pentru căci că s-au tălmăcit de pre izvodul lui S[vea~]tii Ieronim, carile-i eliniaşte, şi lătiniaşte, şi evreiaste. Dosoftei, în b. r. v^ i 230.
Iată şi un exemplu din Miron Cos.tin : nu basme, cum scrie o Alexandrie den grecie ori dintr-o altă limbă. let. 89. Aceste formaţii, frecvente mai •ales în secolul al XVII-lea, sînt aproape părăsite în secolul următor : Aceste slujbe, aceste rugăciuni, alcătuite fiind de luminătorii cei dintîi ai bisericii în limba lor cea grecească, mai pe urmă s-au tălmăcit şi în limba oea slavonească. MiNEiUL (1776 — Prefaţa).
Funcţiile sufixului "arie
Principala funcţie a acestui sufix este de a forma nume colective. Se poate explica felul în care -arie a căpătat sens colectiv. La origine, aşa cum am arătat, e vorba de adăugarea lui -ie la nume de agent în -ar : blănărie, ceasornicărie, plăpumărie, şepcărie etc. De la astfel de cuvinte, care arată locul în care se fabrică, se vinde ceva, s-a putut aluneca uşor la sensul colectiv : argintărie, cârnărie, covorărie, ceşcărie, cîinărie, copă-carie j crengărie, moşnegărie, pînzărie, plop arie, r uf arie, sculărie, stuf arie, surubărie etc. Uneori, prin analogie, găsim derivate în -arie care arată locul unde se găseşte, se fabrică ceva : buturugarie, cerbărie, clădărie, cherestărie (cherestegerie), corsetărie, fînărie, humărie, plevărie, smolărie, strugurărie, tutungerie etc. Unele au amîndouă sensurile : pînzărie înseamnă
1 Vezi L. Vasiliu, op. cit., p. 234.
168 ELENA   SLAVE 6
şi ,,cantitate mare de pînză" şi (rar) „magazin unde se vinde pînză" ; sculârie are şi sens colectiv, dar arată şi locnl nnde se fabrică san se păstrează scnle.
Cîteodată cuvintele în -arie au o nuanţă peiorativă; sensul colectiv a putut produce o impresie neplăcută 1: apărie, cifrărie, colbărie, lăcărie, pop arie, praf arie, şef arie, vorbărie.
în mult mai mică măsură decît cele în -ie, există derivate abstracte în -arie. Acestea arată : însuşirea, calitatea: beţivănărie (alături de beţivânie), berbantărie (alături de berbantlîc), dulcegărie, pelticărie, sofisticărie; meseria, ocupaţia: cheresterie (şi cherestegerie); starea: copilărie.
Tot cu ajutorul lui -arie s-a încercat, în secolul al XVII-lea, să se creeze o terminologie fiscală. Pentru a denumi diverse dări se găsesc în documente termeni ca : cămănărie, cot arie, sărărie, solărie. în această funcţiune -arie e învins în secolul următor de -ărit cu ajutorul căruia se creează o terminologie fiscală unitară 2.
în sfîrşit, există unele substantive care nu formează o categorie omogenă : comicărie, jucărie, puşcărie.
Concurenţa cu alte sufixe
Sufixul -ie a fost foarte mult întrebuinţat încă în limba romînă veche; dar chiar din primele texte se poate observa că era concurat de alte sufixe care aveau funcţiuni asemănătoare. (în orice caz, în secolul al XVI-lea pare că au predominat formaţiile cu -ie.)
Un sufix vechi, tot latinesc, care 1-a concurat încă de la început pe -ie, a fost -ătate. în scrierile din secolul al XVI-lea apar forme ca : bogăţie — bogătate, creştinie—creştinătate, derepţie—dereptate. Num&Tul derivatelor în -ătate se înmulţeşte în secolul următor. La Dosoftei întîlnim : eftinătate (milă) : Aminte fad de eftinătate Doamne, ce o ai cu bunătate, ps. 76 ; mişelătate : Să mă scoţi de mişelătate. ps. 68 ; păgînătate : Şi din mila ta, să cadă Cu a loru păgînătate. ps. 21.
în unele cazuri cele două forme diferă ca sens. Creştinie, păgînie sînt abstracte, creştinătate, păgînătate în textele vechi apar şi cu sens abstract şi cu sens colectiv (azi, ele sînt numai colective). La Budai-Deleanu apare însă şi creştinie cu sens colectiv : Căci de va birui Mahomet, Cade şi creştinia pe încet. ţ. 221.
Uneori, în limba modernă, alături de forme vechi în -ie apar ca sinonime împrumuturi romanice în -itate : veşnicie — eternitate.
Alt sufix vechi, latinesc, care apare încă de la început alături de -ie, este -ime 3. în textele vechi -ime e folosit mai mult cu sens abstract, ca şi -ie : agerie — agerime, cruzie — cruzime, înălţie — înălţime, mărie —
1 Vezi Al. Graur, op. cit., p. 71.
2 Vezi Măria Iliescu, Din istoria terminologiei fiscale romîneşti, în Omagia lui Iorgu Iordan, Bucureşti, 1958, p. 407.
3 Vezi Elena Carabulea, -ame şi -ime In limba romînă, în SFC i, p. 74.
SUFIXELE -IE, -ĂR1E 16$
mărime (cu sens abstract ,,mărire"). în limba modernă, forma cu -ime a luat locul celei cu -ie. Uneori s-au păstrat însă formele cu -ie : duioşie^ gingăşie şi nu duioşime, gingăşime (de altfel, destul de rare).
'în alte cazuri, formele în -ie diferă ca sens de cele în -ime : boierie — boierime, calicie—calicime, păgînie —păgînime, prostie—prostime. Cele în -ie sînt abstracte, cele în -ime sînt colective.
Deşi -ime în textele vechi era folosit mai mult cu sens abstract, el s-a specializat pentru substantive colective, aşa încît derivatele colective în -ie au fost înlocuite cu cele în -ime : mulţie, ţigănie au cedat locul formelor mulţime, ţigănime. Iată un exemplu în care ţigănie are totuşi sens I colectiv: Numa ţigănia noastră armată... Era întreagă şi nevătămată.
Budai-Deleanu, ţ. 163. Menţinerea lui burghezie cu valoare colectivă, şi nu a lui burghezime, se explică probabil prin influenţa limbii franceze»
Cîteodată au dispărut amîndouă variantele, ele rămînînd doar în unele scrieri (poetice şi în basme) : crăie : Ţara în care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pămîntului, şi crăiea cistuilalt, la altă margine. Creangă, p. 183 ; crăime : Să ne războim cu Laţcu cînd acesta poartă-n teacă, greul paloş al crăimei. Davila, v. v. 59.
Sufixul -ciune, cu care se formează abstracte care arată o însuşire, apare şi el încă în limba vecheS blestemăţie—blestemăciune, cruzie—crudiciune, curăţie —curăciune, dezmierzie—dezmierdăciune, înţelepţie—înţelepciune, sălbăticie—sălbăticiune,slăbie—slăbiciune, unie—uniciune etc. De multe ori au dispărut amîndouă formele. Cel mai bine au rezistat înţelepciune şi slăbiciune care sînt mai frecvente chiar şi la scriitorii vechi: Omit de miratu le întregiia lui de sfaturi şi de înţelepciune, cît pe acele vremi de-abiia de era premen-tean de potriva lui. Costin, let. 141. Iată un exemplu din Esopia în care apare înţelepţie (deşi în majoritatea cazurilor se găseşte înţelepciune) % Cu limba pacea să tocmeşte, cetăţile se zidesc şi ce să mai zic pentru limbă, căci ea iaste înţelepţiia vieţii noastre (p. 66).
Sufixul -eţe, cu ajutorul căruia se formează substantive care arată o calitate, deci cu un sens bine delimitat, a luat locul lui -ie în cazuri ca : blîndeţe, cărunteţe, tinereţe (formele vechi erau : blînzie, cărunţie, tinerie).
Sufixul -ism, nou, productiv, care printre altele formează derivate desemnînd o doctrină, un curent, a luat locul lui -ie în cuvinte cu acest sens : în locul substantivelor arienie, creştinie, monahie, păgînie circulă : arienism, creştinism, monahism, păgînism. i în concurenţa dintre -ie şi sufixul slav -eală, de obicei s-a păstrat
-eală cînd cele două derivate au la bază un verb : învălmăşeală, jecmăneală, lîncezeală (faţă de formele învechite sau neobişnuite : învălmăşie, jecmănie, lîncezie).
Cele două variante circulă paralel cînd sufixul -ie e legat de un nume de agent : flecar ie—flecăreală, slugărie—slugăreală.
în mai puţine cazuri predomină forma cu -ie : calicie, pelticie se folosesc mai mult decît caliceală, pelticeală.
Printre sufixele slave care intră în concurenţă cu -ie trebuie pomenit şi -enie. Acesta, răspîndit prin împrumuturile din limba slavă, forma abstracte ale calităţii, aşa încît a putut fi în concurenţă cu -ie ; ca rezultat, s-au creat mai multe situaţii.
^70 elena   slave 8
Uneori circulă forme paralele cn -ie şi -enie : cuscrie-cuscrenie, iăioţie-îdioţenie, puturoşie-puiuroşenie, ticăloşie-ticăloşenie etc. (Unele sînt proprii limbii vechi: slobozie-slobozenie, umilie-umilenie.)
Alteori cele două derivate paralele diferă ca sens : sfinţie „epitet de respect dat clericilor, sfinţilor","" „calitatea a ceea ce e sfînt". în limba veche sfinţie avea şi sensul lui sfinţenie : Caseei [tale] cuvine-se sfinţie, Doamne, în lungi zile, ps. sch., la tdrg.
în anumite cazuri forma cu -ie e folosită mai mult: calicie, duioşie faţă de calicenie, duioşenie.
în sfîrşit într-o serie de cuvinte forma cu -enie a înlocuit-o pe cea cu -ie : cuminţenie, curăţenie, dîrzenie (în limba veche circulau : cuminţie, curăţie 1, dîrzie).
Sufixul maghiar -sug clin cuvinte împrumutate ca : beteşug, vicleşug a fost concurat de -ie ; alături de beteşug, vicleşug se folosesc betegie, viclenie formate în limba noastră din beteag, viclean + ie. Uneori sufixul -sug apare în cuvinte nemaghiare, înlocuindu-1 pe -ie : prieteşug e foarte mult folosit în limba veche. Ca variantă a lui prieteşug a circulat şi prietenşug, formă mai greoaie. După acelaşi model s-au creat derivate care n-au prins, ca : ieftenşug, meşterşug.
- Sufixul' turcesc -lîc, pătruns prin împrumutul masiv de cuvinte ■osmanlîi care formează substantive abstracte cu sensuri apropiate de cele în -ie, apare în formaţii ca : cardaşlîc, codoşlîc, peţitorlîc alături de cârdăşie, codoşie, petitorie (el imprimă cuvin t/ului o nuanţă peiorativă). Unele s-au pierdut : caimacamlîc (caimacamie), dragomanlîc (dragomanie).
Cîteodată. cu -ie concurează două sufixe : duioşie — duioşime — duio-şenie (circulă forma duioşie); iscusie—iscusinţe—iscusinţă (circulă forma iscusinţă);  mairmiţie (circulă ultimele două
forme)'; slăbie —slăbime—slăbiciune (circulă forma slăbiciune); surzie— surzime — surzenie (circulă forma surzenie); stej arie—stejar arie— stej ăriş (circulă forma stej ăriş).
Uneori pot apărea chiar patru derivate de la aceeaşi temă, cu sufixe diferite : dîrzie—dîrzenie—ăîrzoşie—dîrzoşenie (circulă forma dîrzenie).
X-am pomenit la diversele sufixe care concurează cu -ie abstractele verbale. Acestea merită să fie sublimate aparte, deoarece se observă în evoluţia limbii tendinţa de înlocuire în multe cazuri a derivatelor în -ie cu abstractele verbale respective. Folosirea paralelă a celor două forme există, însă în mică măsură, în comparaţie cu perioada modernă a limbii, şi la scriitorii vechi. Iată în acest sens două exemple din M. Costin în care sînt folosite formele feric ie şi fericire : Fericită domniia lui Vasile Vodă, în care, de aufostu cîndva această ţară în tot binele şi bivşug şi plină de^ avuţie, cu mare fericie. . . let. 108. Antichitatea cea plină de spirit... a inventat şi a păstrat obiceiul ca la sărbătorile anuale supuşii să exprime regilor. . . prietenii prietenilor unul faţă de celălalt îndatoririle şi bunăvoinţa lor, să ureze noroc şi fericire. . . (idem, p. 328).
E vizibilă însă tendinţa de înlocuire a abstractelor în -ie prin abstracte verbale, mai ales începînd' cu a doua parte a secolului al XVIII-lea : Au
"9 sufixele -ie, -Arie 171
venit la tine Saul, d[u]mnezeiascâ curăţire cerşind. Atuncea, prea fericite, . . .fiiu l-ai făcut pre el prin botez, carele după aceea vrea să aducă lumea la moştenirea fiiascâ. mineiul, 1776 (Prefaţa).
în locul unor forme arhaice ca : falie, fericie, gîrbovie, îndeletnicie, însuşie, licărie, mazilie, moştenie, pustiie, stâpînie, tâlmâcie, unie etc. se folosesc abstractele verbale : fălire, fericire, gîrbovire, îndeletnicire, însuşire, licărire, mazilire, moştenire, pustiire, siăpînire, tălmăcire, unire etc. Această înlocuire a derivatelor cu -ie s-a făcut mai ales prin abstracte verbale de conjugarea a IV-a a căror structură a favorizat schimbarea Iui -ie prin -ire. Există totuşi cazuri în care apar abstracte verbale şi de alte conjugări: creştinare 1-a înlocuit pe cr estime, dezmierdare a înlocuit vechiul dezmierzie, putere a înlocuit pe puternicie etc.
Tot ca abstract verbal e folosit şi supinul. Astfel există ca sinonime forme în -ie şi în -it. Uneori ele sînt folosite în aceeaşi măsură : călărie— călărit, olar ie—olărit, zidărie—zidării. Alteori, una din ele e mai rară : mor arie (rar)—morarii; cerşiiorie—cerşitorii (rar); specificarea rare dată în dlrm.
în sfîrşit, trebuie subliniat că sufixul -ie rezistă mai bine cînd e precedat de alte sufixe care îl întăresc : cucernicie, faurărie, mucenicie, ■slugărnicie, statornicie au înlocuit formele cucerie, faurie, mucenic, slugârie, ■staîorie.
Concurenţa sufixului **ărie
Sufixul -arie intră şi el în concurenţă cu altele, însă sfera lui de întrebuinţare fiind mai limitată şi concurenţa cu alte sufixe e mai mică.
Am arătat mai înainte că în funcţia de denumire a impozitelor în secolul al XVII-lea a fost înlocuit cu -ărit.
Uneori circulă forme paralele în -arie şi -ărit: (pentru a arăta meseria) plutărie-plutării. Există cazuri în care sensul celor două forme diferă : albinărie „stupărie, prisacă", albinărit „creşterea albinelor".
Folosit cu sensul abstract de arătare a unei însuşiri, a unei calităţi, -arie e concurat de sufixe cu aceeaşi valoare. Unele forme sînt paralele : -berbantărie—berbantlîc (amîndouă sînt puţin folosite) : Singur n-a voit să ■mă lese, zicînd că am să fac berbantării. Xegruzzi, în da ms.
Uneori -lîc din cuvinte turceşti împrumutate a fost concurat de -arie : mairapazlîc — mairapazlărie.
în unele cazuri amîndouă formele sînt învechite : fărmăcărie — făr-■măcăciune : Şi nu pot ca să-l apucu-l Ori să-i stric fărmăcăria. Eminescu, în da ms.
Cu funcţiune colectivă, -arie a fost concurat de -ărime. Unele circulă paralel: aurărie—aur ărime, muscărie—muscărime. Altele diferă ca sens : copilărie—copilârime, plugărie —plugărime 1.
Uneori derivatul în -arie e folosit în locul cuvîntului de la care derivă : Arghira, cea mai frumoasă din toate, purta o rochie de mătăsărie. Fili-mon, c. 196. La acelaşi autor apare şi pluralul mătăsării, parfumării în loc de
Curăţie se foloseşte azi numai poetic.
1 Vezi Elena Carabulea, op. cit., p„ 72.
ELENA   SLAVE 10
mătăsuri, par fumuri (amîndouă formele au sens colectiv, dar primele avînd şi sufixul colectiv, desigur, i-au părut autorului mai puternice) : Dar invaziunile... introduseră cu încetul manufactura europeană, care se compune în mare parte din diamante şi aurării false, precum şi din postavuri şi mătăsării arse, cu care neguţătorii cei fără conştiinţă înşelau şi sărăceau norodul (p. 217). Femeile îşi martirizau bărbaţii, iar junele şi junii pe părinţii lor, ca să le cumpere vestminte noi, diamante şi parfumării (p. 217).
Tot în funcţiune colectivă -arie e concurat şi învins de sufixul -iş: aninârie — aniniş, 'frăsinărie — frăsiniş (şi frăsinet), stejărie — stejăriş (şi stejarii).
★
Dacă urmărim istoric productivitatea celor două sufixe -ie, -arie, observăm că primul a fost întrebuinţat mai ales în limba romînă veche. Foarte multe derivate sînt frecvente numai la autorii din secolul al XVI-lea şi al XVII-lea : adeverie, ajutătorie, ajutorie, batjocurie, blăznie, bolnăvie, cerbicie, coconie, creştinie, cucerie, curăţie, derepţie, deşerţie, dezmierzie, dumnezeie, falie, făţărie, fericie, flămînzie, hlăpie^ hrăborie, idolie, isteţie, înălţie, îndeletnicie,' înţelepţie, învălmăşie, limpezie, linguşie, linie, Iunie, milostivie, milostivnicie, mucenic, mulţie, ologie, orbie, păgînie, prietencie, protivnicie, puternicie, răbdurie, rîvnie, scîrbie, scumpie, slăbie, slobozie, slujnicie, strămoşie, trufăşie, umilie, volnicie, vrăjbie etc. 1.
Am înşirat intenţionat multe exemple, şi mai ales din acelea la care s-a păstrat tema însă s-a schimbat sufixul, ca să arăt că : 1) valoarea principală a sufixului era aceea de a forma substantive abstracte; 2) în perioada modernă a limbii, el a fost concurat de alte sufixe, mai ales de abstractele verbale.
Că în limba veche -ie era foarte mult folosit se vede şi din apariţia unor variante în -ie la substantive ca : batjocură, rîvnă, scîrbă — batjocurie, rîvnie, scîrbie.
Pentru secolul al XVII-lea e reprezentativ Dosoftei, al cărui vocabular se caracterizează printr-o mare bogăţie de creaţii noi. Şi la el apar multe forme în -ie, unele vechi, altele create de el. (El are o deosebită predilecţie pentru denumirea limbilor cu ajutorul sufixului -ie.) Concurenţa dintre -ie şi alte sufixe {-ătate, -ciune, -ime etc.) e mai mare decît în secolul anterior. Chiar în acest secol poziţia lui -ie e mai slabă.
începînd mai ales cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, formele în -ie sînt mai puţin productive, fie că sufixul e înlocuit, fie că (mai ales în secolul al XlX-lea) apar cuvinte noi, împrumutate din alte limbi, în special din limba franceză.
Nu înseamnă însă că, dacă aceasta e tendinţa generală, sufixul nu mai are posibilitatea să formeze creaţii noi. Budai Deleanu, care foloseşte un vocabular foarte variat, recurge adesea la derivare ca mijloc de îmbo-
1 Majoritatea exemplelor sînt din O. Densusianu, op. cit., p. 497 şi urm.
11 SUFIXELE -IE. -arie 173
găţire a acestuia. Aşa cum se subliniază în Istoria limbii romîne literare x, el aminteşte de Dosoftei în ceea ce priveşte bogăţia derivatelor. într-adevăr la el apar cuvinte ca : creştinie, curăţie, înţelepţie, stâpînie, tinerie etc. Se vede sila el concurenţa între -ie, -ime, -ătate : cruzie—cruzime ; creştinie — creştinătate etc.
Am arătat că formele vechi cu -ie au dispărut şi în urma concurenţei cu cuvinte noi, împrumutate. Astfel: oştenie folosit cu sensul de „serviciu militar" şi „artă militară" (Mulţi lăsîndu oşteniia aumărsu spre casele lor. M. Costin, let. 147 ; Ga unor oameni carii altă hrană nu ştie, fără oştenia. idem, 125) a fost înlocuit cu militărie;
ospeiie (Fericit acel ce noaptea... zăreşte... o căsuţă Unde dulcea ospeţie îl întîmpină zîmbind. Alecsandri, ia tdrg) a fost înlocuit cu ospitalitate ;
proprieţie (zicînd să rămîie în proprieţia crăiei lui. mag. ist. 377) a fost înlocuit cu proprietate-,
inspectorie (termen administrativ creat după anul 1800 2) înlocuit cu inspectorat; la fel profesorie — profesorat, tutorie — tutelă etc.
E interesant de subliniat că deşi cuvinte ca inspectorie, profesorie, tutorie au fost înlocuite prin împrumuturi din limba franceză, a existat totuşi încercarea de a se crea o terminologie administrativă, filozofică etc. prin mijloace proprii. Pentru aceasta s-a folosit sufixul -ie care corespundea sensului abstract al termenilor de care era nevoie. E vorba mai ales de noţiuni apărute în secolul al XlX-lea : inspectorie, tutorie sînt formate din teme franţuzeşti cărora li se adaugă sufixul -ie. Aceste formaţii n-au prins, ele au fost înlocuite prin neologismele corespunzătoare : inspectorat, tutelă. La A. Pann apare galantomie format de la galantom cu sufixul -ie (probabil după modelul lui bonom, bonomie < fr. bonhomme, bonhomie).
Uneori -ie s-a adăugat şi termenilor de uz general, folosiţi ca sinonime ale unor cuvinte vechi, populare : folosindu-se amic ca sinonim al lui prieten, s-a zis şi amicie pentru prietenie. în Vocabular de vorbe streine în limba romînă 3, se arată că forma care corespunde cuvîntului slav prietenie e amicie. Titlul unei poezii a lui A. Pann e Despre amicie sau prietenie (p. v. III 19).
Există şi cazuri în care se încearcă crearea unui termen ştiinţific nou pe baza unui cuvînt foarte vechi. Astfel s-a creat în secolul al XlX-lea termenul filozofic nimicie pentru neant (Heliade folosise cuvîntul nimic pentru neant) : Atunci pricepem întru adevăr, că unirea si armonia ■cea puternică, ce o vedem a stăpîni dupre nescari vecinice legi pretutindene între fiinţele alcătuitoare de Univers seau lume, nu se poate prin altă ţine
( 1 Vezi Al. Rosetti, B. Cazacu, Istoria limbii romîne  literare, Ed. ştiinţifică, Bucu-
reşti, 1961, p. 414.
2 Vezi Gh. Bulgăr, Despre limba şi stilul primelor periodice romineşti, în Contribuţii la istoria limbii romîne literare în sec. al XlX-lea, voi. I, Ed. Academiei R.P.R., p. 89.
3 Heliade, O. II, p. 356.
8
174
ELENA SLAVE
12
decît numai prin înţelepciune nemărginită, adică prin însăşi aceea prin care şi fiinţele aceste sînt trase din adîncul nimiciei la lumină 1.
Totuşi astfel de încercări au rămas sporadice.
în concluzie, cu privire la sufixul -ie se poate spune că el a fost productiv în limba veche; funcţia principală era aceea de a forma substantive abstracte. în limba modernă substantive abstracte derivate cu -ie au fost împrumutate gata făcute mai ales din limba franceză, productivitatea, sufixului scăzînd astfel în mod simţitor. încercările de derivare proprie rămîn fără succes (chiar dacă se întîlnesc forme ca : barbarie, tiranie, derivare normală în limba noastră, cu închiderea lui -a la -ă, formele care au intrat în limbă sînt barbarie < fr. barbarie, tiranie < fr. tyrannie).
Cu sens concret -ie s-a folosit puţin în toată istoria limbii romîne* în schimb productiv cu acest sens a fost -arie. Acesta era destul de puţin întrebuinţat în limba veche. Aşa cum am văzut, s-a încercat să se creeze cu el termeni fiscali, dar a fost concurat de -ărit. în schimb în funcţie colectivă şi legată de aceasta în funcţia de indicare a locului în care se fabrică, se vinde ceva, a fost şi este şi acum productiv. Cuvinte noi ca : corsetărie, fontărie, forjărie sînt formate cu ajutorul lui -arie. Acad. Al. Graur arată că de la orice substantiv se pot forma derivate (colective sau peiorative) cu ajutorul lui -arie 2.
în încheiere, trebuie spus că sufixul -ie a fost foarte productiv în limba romînă veche; dar, pentru că avea o sferă prea largă de întrebuinţare, a fost concurat, încă de atunci, de alte sufixe care de multe ori i-au luat locul. Astăzi -ie este un sufix viu, neproductiv3.
Sufixul -arie care are o sferă de folosire mai limitată este un sufix viu, productiv.
1 Vezi discuţia legată de acest termen la Gh. Ivănescu, Formarea terminologiei filozofice romîneşti moderne (de unde am luat şi citatul), în Contribuţii la istoria limbii romîne literare în secolul al XlX-lea, voi. I, Ed. Acad. R.P.R., p. 183.
2 Al. Graur, op. cit., p. 72.
3 Vezi Magdalena Popescu, Sufixe productive şi neproductive, în SCL, nr. 2,1958, p. 246.
SUFIXELE -OARE ŞI -TOARE (-ÂTOARE, -ETOAREy
-ITOARE)
DE
MAGDALENA POPESCU-MARIN
I. Originea
-oare apare în componenţa a numeroase substantive şi adjective romîneşti şi are origini şi funcţiuni diferite.
1. în unele derivate reprezintă pe lat. -or, -oris care în latină deriva substantive de la verbe de conjugarea a Il-a : albere — albor; calere — calor; horrere — horror etc.
Latinescul -or derivă abstracte verbale şi de la verbe de conj. I sau a III a : amare —amor, clamare — clamor, clar are sau claresco — dar or etc.
Cuvinte ca albor, claror au putut fi interpretate ca derivînd de la adjective (albuş, clarus) şi astfel sufixul -or a devenit denominal: dulcis + -or > dulcor, lentus + or > lentor 1. Manu-Leumann arată că, în latină, derivatele formate cu sufixul -or, -oris exprimau : A. însuşiri exterioare — a. culori: albor, rubor etc. — b. căldură, răceală, miros : ardor, calor, fervor, mucor etc. — c. tărie, rezistenţă, slăbiciune : languor, vigor, marcor etc. B. stare, dispoziţie sufletească : tremor, terror, torpor, Umor etc. C. zgomote : plangor, stridor etc 2.
Clasificarea sensurilor derivatelor făcută de Leumann este discutabilă, mai ales la punctul A, deoarece căldura, răceala, mirosul (vezi sub b)^ ca şi tăria, rezistenţa, slăbiciunea nu sînt numai însuşiri exterioare obiectelor, ci mai ales interioare.
Limba romînă a moştenit din latină cîteva derivate cu acest sufix : alboare „lucire albă" < albor; duroare ,,podagră" şi ,,durere" <dolor;
1 Stolz-Schmalz, Lateinische Grammatik, ed. a V-a prelucrată de Manu-Leumann şi Joh. Bapt. Hofmann, Munchen, 1928, p. 245; W. Meyer-Liibke, Grammaire des lan-gues romanes, voi. II, Paris, 1895, p. 552 ; S. Puşcariu, Sufixele -tor (-sor) si -oare, în Lui AL Iorga, Omagiu, Craiova, 1921, p. 272-273.
2 Stolz-Schmalz, op. cit., p. 245.
176 MAGD ALENA   POPESCU-MARIN 2
lingoare „febră tifoidă" <languor\ lucoare „lucire" <lucor°, mucoare „mucegai" < mucor; putoare „miros greu" <putor; sudoare < sudor] Umoare „frică, teamă" <timor.
Vorbitorii limbii romîne au asociat aceste derivate cu teme existente independent în limba noastră (alb, durea, luci etc.) sau au făcut legătura cu alte teme asemănătoare cu radicalul derivatului respectiv (de exemplu put < puţi, muc „secreţie nazală"). în felul acesta sufixul a putut fi ataşat şi la aite teme din limba romînă.
2. Formaţiile cu -toare (-ătoare, -etoare, -itoare) pot proveni, fie din femininul lat. -tor (care derivă nume de agent), fie din femininul lat. -torius (care deriva adjective de la nume de agent). Sufixul lat. -trix, care era în latină femininul lui -tor, nu a supravieţuit în limba romînă. încă din latină, datorită tendinţei de sistematizare, s-a format un nou feminin, -toria, care s-a confundat cu femininul lui -torius (de asemenea -toria).
Acad. Al. Graur arăta într-o lucrare mai veche că romînescul -toare mai poate proveni din forma masculină latină -tor (acuz. -tore) care din punct de vedere formal putea să dea -toare ca -or > -oare. în aceeaşi lucrare acad. Al. Graur arată în mod convingător că şi sufixul romînesc -tor de la nume de agent provine, de asemenea, din lat. -tor refăcut după forma feminină
Prin urmare numele de agent în -tor se pot pune în legătură cu corespondentele lor latine : ascultător — auscultator, cumpărător — comparator etc.
I Adjectivele terminate în -tor, -toare provin din lat. -torius -toria : umblător, -oare < ambulatorius, -a, -um ş.a.m.d.
Din înţelesul de nomen actoris s-a dezvoltat în latină cel instrumental pe care îl au derivatele în -torium, -sorium substantivate sub forma neutră. Sub această formă sufixul latin avea înţeles instrumental şi local: cisorium „foarfecă", rasorium „brici", dormitorium „odaie de dormit", balneatorium „baie" etc. Un rol analog îl are femininul -toria : natatoria „bazin de înot", portatoria „pataşcă, litieră". în afară de neutrul cuptor < coctorium, romînă cunoaşte numai forma feminină -toare care are paralele în -torium în latină : acoperitoare — cooperitorium, călcătoare — calcatorium etc. 2 *, rar apar şi paralele latine în -toria : sărbătoare — ser-vatoria.
Forma feminină a acestui sufix se găseşte şi în alte limbi romanice cu această funcţie3.
3. Cuvintele împrumutate din franceză unde erau formate cu sufixul -eur, ca vigueur, ampleur, horreur, paleur, saveur etc, au fost încadrate în categoria cuvintelor formate în romînă cu -oare : vigoare, amploare, oroare, paloare, savoare etc. în franceză -eur vine tot din lat. -or, -oris, prin urmare -oare ca sufix neologic întăreşte o categorie mai veche de derivate.
1 Pentru discuţia de sub punctul 2 de pînă aici vezi Al. Graur, Nom d'agent et adjectif en roumain, Paris, 1929, p. 107 şi urm. şi bibliografia indicată acolo.
2 W. Meyer-Liibke, op. cit., p. 580; S. Puşcariu, op. cit., p. 261 —263; G. Pascu. Sufixele romîneşti, Bucureşti,  1916, p. 130.
3 W. Meyer-Liibke,  op. cit., p. 581.
3 SUFIXELE  -OARE  ŞI -TOARE (-ATOARE,   -ETOARE,  -ITOARE) 177
4. Numele de agent formate în franceză cu sufixul -(t)eur şi împrumutate în romînă, fac femininul în -oare : regizor — regizoare, furnizor — furnizoare, patinor — patinoare, sondor — sondoare etc. (fr. regisseur, four-nisseur, patineur, sondeur). ^""S^n^ /
5. Sub forma -atoare, sufixul apare în unele feminine ale numelor de agent în -ator împrumutate din franceză sau formate pe teren romînesc de la neologisme: conservator — conservatoare (fr. conservateur, rom. ■conserva), inovator, inovatoare (fr. innovateur, rom. inova), cultivator—cultivatoare (fr. cultivateur, rom. cultiva), educator — educatoare (fr. educateur, rom. educa) etc.
★
în lucrarea de faţă nu mă voi opri asupra derivatelor cu -toare (-ătoare, -itoare etc.) care au valoare de nume de agent (discutate la 2, 4 şi 5) întru-cît acestea trebuie studiate în lucrările care privesc sufixul -tor. Voi lua în consideraţie derivatelele cu -toare ca nume de agent feminine numai acolo unde ele pot aduce o lumină nouă în discutarea derivatelor care au alte funcţiuni.
Cei care au studiat limba romînă au avut păreri diferite în privinţa sufixului cu care sînt formate derivatele de la participii de tipul plînsoare, scursoare, deoarece nici unul dintre aceste cuvinte nu este moştenit. Astfel Diez 1, Meyer-Lubke 2, Pascu3 consideră că rom. -oare din derivate ca cele de mai sus reprezintă lat. -or, -oris, ataşat la adjective (în cazul romînei la participii devenite adjective) înlocuind în unele cuvinte sufixul latin -tura, -sura care deriva de asemenea abstracte. în acelaşi timp, Al. Graur şi Al. Eosetti4 ca şi S. Puşcariu5, consideră că aceste derivate sînt formate cu alt sufix şi anume cu -toare (abstract local şi instrumental) ataşat la verbe cu tema participiului diferită de tema prezentului (mai ales conj. a IlI-a).
Existenţa acestor derivate cu valori identice cu derivatele în -toare (vezi mai departe), iar ca formă asemănătoare cu derivatele în -oare, pomenite mai sus, justifică tratarea sufixelor -oare şi -toare împreună, deşi au origini şi valori diferite.
II. Repartizarea derivatelor după temă 1. Derivate de la nume :
a) Cuvîntul de bază este adjectiv : smîrdoare (Mold.) „fiinţă murdară, lucru spurcat, scîrbă" < smîrd „murdar, urît, mînjit".
b) Cuvîntul de bază este substantiv : mîzgoare (reg.) „murdărie, necurăţenie" < mîzgă  „materie cleioasă, unsuroasă, care se formează
1 Frederich Diez, Grammalik der Romanischen Sprachen, voi. II, Bonn, 1858, p. 326.
2 W. Meyer-Liibke, op. cit., p. 552.
3 G. Pascu, op. cit., p. 50.
4 A. Graur şi A. Rosetti,  A propos du traitement des groupes lat. ct et cs en roumain, în BL iv (1936), p. 185.
5 S. Puşcariu, op. cit., p. 236.
12 - c. 3743
178 MAGD ALENA POPESCU-MARIN
pe suprafaţa alimentelor; lichid lipicios şi vîscos ; udeală, mucegai, urne» zeală" etc.; tîrfoare „lapte acru stricat" probabil de la tîrfâ „zdreanţă, cîrpă, buleandră"; duhoare < duh; fructoare (reg.) „legumă" ar putea deriva de la fruct; fundoare (reg.) „un fel de firidă cu usi care se deschid în două laturi avînd în mijloc o poliţă" (Viciu, gl.) < fund etc. Probabil si urdoare are ca bază substantivul urdă.
în categoria derivatelor de la nume trebuie să pomenim si cuvintele recent împrumutate, terminate în -oare, dintre care unele se pot analiza, în limba noastră existînd şi cuvîntul de bază: amploare (fr. ampleur. rom. amplu), paloare (fr. paleur, rom. pal), dulcoare (fr. douceur' rom, dulce).
Afară de derivatele împrumutate se poate spune că, în general, derivatele pe teren romînesc de la teme nominale sînt puţine şi au o răs-pîndire limitată la unele regiuni. în limba literară au pătruns numai derivatele răcoare şi duhoare. Există cîteva derivate formate cu sufixul -ătoaref -itoare, pe care da ms. le derivă de la substantive. Este vorba de : driscă-toare < drişcă „unealtă de zidărie" (există şi verbul a driscui „a netezi tencuiala sau betonul cu drişca"), plumbătoare „unealtă cu care se plum-buieşte ceva" < plumb (există şi verbul a plumbul); contraciuitoare (mase. contractuitor) „contractant" pe care da îl derivă de la contract si călătoare (mase. călător) pe care da îl derivă de la cale (ca megl. drumător < drum). Cred că primele trei derivate ar putea fi explicate şi ca formaţii analogice. Chiar dacă la prima vedere driscui ar fi trebuit să dea driscuitoare, plumbui,. plumbuitoare, aici am putea avea cazuri de analogie cu derivatele de la verbe de conjugarea I, sufixul -ătoare fiind simţit ca sufix de sine stătător şi nu ca -toare adăugat la tema verbelor de conjugarea I. Aceeaşi situaţie, dar în sens invers, ar putea s-o aibă contraciuitoare, deşi verbui este contracta, în cazul lui călătoare, ca şi la casator, nu poate fi îndoială că au teme nominale, întrucît nu avem verbul corespunzător.
2. Derivate de la verbe:
a) de la tema prezentului : păscătoare „loc unde se paşte" < pasc; cingătoare < (în) cing; petrecătoare „tivitură" <petree; zicătoare <zicţ aducătoare < aduc etc.
Există unele formaţii de la tema prezentului care nu sînt derivate cu sufixul -ătoare, ci cu -oare : prindoare „prindere, avuţie, bunăstare" : Ei au făcut ospăţul vesel, dar sărăcăcios, după cum îi era omului prindoarea* Mera,^ b. 225, în da ms.; lăudoare „laudă, elogiu, aprobare" : Cain au aflat lăudori şi urmaşi din povăţuirea diavolului. M. Costin, let. i 44/4; ţînoare „conţinut de idei" (da ms. îl dă ca neologism creat de latinişti după lat. tenere, dar există fr. teneur cu aceeaşi valoare care a putut servi ca model formaţiei romîneşti). Aceste trei derivate fiind singurele de acest tip le putem considera excepţii, formaţii întîmplătoare. Majoritatea derivatelor de la tema prezentului sînt" formate cu sufixul -(â)toare.
b) de la tema participiului: plînsoare, scursoare, ninsoare, tunsoaref umplutoare, ştiutoare, băutoare ş. a.
c) de la tema participiului sau a infinitivului : o serie de derivate de la verbe care au rădăcina participiului la fel cu cea a infinitivului pot fi interpretate ca provenind fie de la infinitiv, fie de la participiu. în această
SUFIXELE  -OARE  ŞI  -TOARE  (-ĂTOARE,   -ETOARE,  -ITOARE) 179
situaţie sînt marea majoritate a derivatelor de la verbe de conjugarea I si a IV-a. De exemplu : apucătoare „cleştele dulgherlui" şi „cea care apucă"
< apuca +-(ă)toare sau apucat + -oare; ascuţitoare „unealtă de ascuţit" şi „cea care ascute" < ascuţi + -(i)toare sau ascuţit + -oare; vînătoare
< vîna + -(ă)toare sau vînat + -oare etc.
★
împărţirea derivatelor după temă clarifică situaţia terminaţiei -oare, -toare în limba romînă. Astfel, cele mai multe derivate de la nume sînt formate cu sufixul -oare, în timp ce derivatele de la verbe sînt formate mai ales cu sufixul -toare (-ătoare, -itoare etc).
O situaţie specială prezintă derivatele de la participiul verbelor de conjugarea a'll-a şi a IlI-a, Toate derivatele cu sufixul -toare (-ătoare, -itoare etc.) sînt formate de la tema prezentului. Aceasta este o tendinţă generală a limbilor romanice care pornesc de obicei, la tipurile deverbale, de la tema prezentului. Excepţie fac derivatele de ia participiile trecute substantivate. în latină însă majoritatea tipurilor deverbale cu o productivitate foarte mare provin din tema supinului1.
Participiul verbelor de conjugarea a Il-a şi a IlI-a este, în cea mai mare parte, moştenit. Spre deosebire de verbele de conjugarea I şi a IV-a care au aceeaşi'temă pentru participiu şi pentru prezent (au paradigma regulată), la conjugarea a Il-a şi a IlI-a tema prezentului este diferită de cea a participiului. în latină tema participiului influenţează prin derivatele ei paradigma multor verbe de exemplu lat. mensum (supin) a derivat substantivul mensura de unde s-a format un verb nou mensurare (în locul lui metiri). Acolo unde latina avea cuvinte paralele şUndependenţe (din aceeaşi familie) ca metiri, mensor, mensura, romînă prezintă o ierarhie bine stabilită de derivate de la aceeaşi temă : măsura, măsurător, măsurătoare, măsurare 2. Aceasta este situaţia în general.
Existenţa derivatelor de la participiu de tipul scursoare, scursură etc. pare a fi continuarea situaţiei din latină, în ceea ce priveşte modelul de derivare, pentru că nu avem moştenite derivate cu -oare şi -tor, -toare de la tema participiului. Excepţie ar face făptoriu „creator, Dumnezeu'j pe care da îl derivă de la un *factorius, dar care se poate explica în romînă prin lat. factor. Existenţa în latină a paralelelor de tipul strictor —sirictura, mensor — mensura (metiri) poate explica în mare măsură existenţa tipurilor strîmtoare — strîmtură din romînă. (E vorba de împrumutarea modelului şi nu a cuvîntului pentru că strictor în latină are valoare de nume de agent'.) în acest sens pledează şi Meyer-Liibke3, arătînd că schimbări între sufixele -or şi -ura existau încă din latină. Este vorba aici însă de sufixul -or care forma abstracte : fervor — fervura. Lucru cert este că, în orice caz, tipul de derivare : participiu + -oare este vechi. Derivatele romîneşti de acest tip sînt atestate în cele mai vechi texte romîneşti. Astăzi nu
1 Vezi a. B. Dolgopolscbi, Es ucmopuu napodno-jiamuncnoso cjioeoodpasoeanun, în Bonpocu muKosHanuH, nr. 2,1958, p. 109.
2 Al. Graur, Caracterul sistematic al limbii, în Viaţa Romînească, nr. 6, 1958, p. 100. s Op. cit., p. 552, 554.
180 - MAGD ALENA POPESCU-MARIN
se mai formează cuvinte de la participiul verbelor de conjugarea a Il-a şi a IlI-a împrumutate din limbile romanice sau din latină, deşi nu a fost încă regularizat participiul acestor verbe.
Aceste derivate s-au încadrat în sistemul derivatelor de la verbe de conjugarea I şi a IV-a (reducătoare, traducătoare) şi au numai valoare de nume de agent (-tor, -toare) sau de nume de instrument în -tor.
De altfel, după modelul verbelor de conjugarea I, şi verbele vechi de conjugarea a Il-a şi a IlI-a şi-au creat derivate în -ătoare, de la tema prezentului, pentru nume de agent, instrument etc. De exemplu : suptoare — sugătoare, ascunsoare — ascunzătoare, închisoare — închizătoare etc. Forma -ătoare a ajuns să se răspîndească şi să se ataşeze chiar şi la unele participii în -s : împunsătoare, încinsătoare, alesător.
Forme paralele (vechi şi noi) apar şi în cazul sufixului -ură, -ătură de multe ori chiar cu schimbarea temei (prezentul în locul participiului) : trăsură — trăsătură — trăgăturâ, făptură — făcătură, untură —■ ungătură etc.
Acad. Al. Graur arată că forme ca cele de mai sus (unde derivatele de la verbe de conjugarea a Il-a şi a IlI-a s-au format după modelul celor de la conjugarea I) au servit ca punct de plecare pentru unificarea paradigmelor 1.
III. Vocala de legătură dintre temă şi sufixul -toare
în acest capitol voi face o repartizare a variantelor sufixului -toare (-ătoare, -etoare, -itoare) după conjugarea la care aparţine verbul. Discut aici numai sufixul -toare, pentru că -oare, care se ataşează la teme nominale, nu pune probleme în acest sens.
Al. Graur precizează că încă din latină corespondentele sufixelor romîneşti -ură, (-sură, -tură), -tor, -oare (-toare, -soare), -mînt etc. aveau în cazul conjugării I şi a IV-a vocala de legătură normală -a- şi -i-. Verbe ca lauăare, dormire formează cu uşurinţă un laudator, dormitor etc. La conjugarea a Il-a şi a IlI-a sufixele care începeau cu o consoană provocau adesea modificări ale temei. De exemplu de la incendo numele de agent era incensor. Aceste dificultăţi ar fi trebuit să le aibă şi romînă, astfel de la duce numele de agent ar fi trebuit să fie *duptor. în acest fel a apărut nevoia intercalării unei vocale înaintea consoanei iniţiale a sufixului. Vocala care se insera încă din latină era a de la tema verbelor de conjugarea 1 (cea mai bogată), iar în romînă rezultanta normală din punct de vedere fonetic este ă. Astfel sufixe ca -tor (-sor), -tură (-sură), -toare (-soare), -mînt au fost înlocuite, în cele mai multe cazuri de -ător, -ătură, -ătoare, -ămînt etc.2. Eolul acestei vocale în unificarea paradigmelor l-am arătat în capitolul precedent. Observăm aceeaşi situaţie în cazul verbelor de conjugarea a IV-a. Dacă în latină mai existau cîteva nume de agent formate de la verbe de conjugarea a IV-a cu sufixul fără vocala de legătură
1 A. Graur, Sur Ies changements de conjugaison en roumain, în bl iv 1936, p. 193.
2 Ibidem. "
SUFIXELE  -OARE  ŞI  -TOARE  (-ĂTOARE,   -ETOARE,  -ITOARE) 181
-i-, treptat unele din ele au fost înlocuite cu forma în -i-1. în romînă derivatele de la conjugarea a IV-a au toate forma sufixului -itor, -itoare. Prin urmare, sufixul -toare se repartizează în felul următor în limba romînă :
1) forma -ătoare la conjugarea I (pieptăna — pieptănătoare) şi la verbe de conjugarea a Il-a şi a IlI-a la tema prezentului (zăcea — zacă-toare, sparge—spărgătoare, trage—trăgătoare etc), iar la tema participiului verbelor de conjugarea a Il-a şi a IlI-a se adaugă sufixul sub forma -oare;
2) forma -itoare la verbe de conjugarea a IV-a; 3) -etoare apare în cazul verbelor de conjugarea I, a căror temă se termină în -i- semivocală sau într-o consoană muiată (&') : descuietoare < descuia; sperietoare < speria, deochetoare < deochea ; tămîietoare < tămîia, tăietoare < tăia ; 4) forma -utoare apare numai în cîteva cazuri, cînd derivatele sînt formate de la participii în -ut: băutoare, lăutoare, umplutoare etc.; 5) vocala de legătură între temă şi sufix în cazul verbelor de conjugarea I împrumutate recent este -a- (vezi p. 177) : aspirator — aspiratoare, cultivatoare etc.
în ceea ce priveşte forma -utoare, aici numai în aparenţă avem sufixul -toare. Primele două sunete -ut- aparţin temei (participiu terminat în -ut: băut, lăut, umplut). Prin urmare -u- nu este o vocală de legătură, sufixul avînd în cazul acesta forma -oare (şi în suptoare, strîmtoare forma sufixului este -oare şi nu -toare, -t- aparţinînd temei; la fel -s din strînsoare).
IV. Valorile sufixelor -oare şi -toare (-ătoare, -etoare, -itoare)
Sufixul -tor cu femininul -toare derivă adjective şi substantive cu valoare de nume de agent. Despre funcţia acestui sufix nu voi discuta aici, întrucît sufixul -tor nu a format obiectul studiului de faţă 2.
1. Separat de sufixul -tor avem derivate cu sufixul -toare cu următoarele valori3 :
a) Instrument cu care se face acţiunea, obiect, parte a unui obiect4;
afumătoare „vas în care se ard mirodeniile şi se afumă prin casă" : o stropitoare şi afumătoare de argint, uricariul,' xvi 276 ;
apărătoare „obiect cu care ne apărăm de ceva; evantai, obiect cu care ne apărăm de muşte etc ; Fâcîndu-i boare, Cu a sa apărătoare. Barac, a. 41;
1 a. Graur, La quatrieme conjugaison latine, în Bulletin de la Societe de linguistique de Paris, xl, 2, 1939, p. 146-147.
2 Poate ar trebui amintit că există unele nume de agent numai la forma feminină, deoarece numai femeile îndeplinesc o anumită acţiune : legănătoare „femeie care leagănă copii", băietoare 9>doică", bobitoare „bobăreasă" etc.
3 Valorile sufixului -toare şi -oare au fost arătate de S. Puşcariu în op. cit., p. 261 şi urm. şi de G. Pascu, op. cit., p. 123 şi urm.; eu voi aduce doar unele completări şi precizări.
4 în cadrul fiecărei valori voi da numai sensul derivatului car„e corespunde cu valoarea citată. Unul şi acelaşi derivat poate avea două, trei sau mai multe sensuri corespunzătoare tuturor sensurilor sufixului. De exemplu : spînzurătoare înseamnă şi „spînzurare" (numele acţiunii) şi obiectul cu care se spînzură şi locul unde se spînzură, plinsoare are valoare de abstract verbal, de rezultat al acţiunii (reclamaţie, bocet etc.) ş.a.m.d.
182 .        MAGD ALENA POPE.^CU-MARIN
fâţuitoare „scîndurică  dreptunghiulară   cu  care   zidarul netezeşte tencuiala" (da);
picurâtoare „pipetă" ;
plesnitoare „sfîreul biciului, pleasna ; jucărie pentru copii, pîrîitoare ; petardă; disc sau verigă pusă între opor şi capătul dinăuntru al osiei carului, ca să nu se frece butucul roţii; pielita subţire si zdrenţuită din jurul unghiilor care se desface din pielea crăpată" '(da'ms.); '
prăjitoare „grătar" ;
proptitoare „bîrna care se pune deasupra uşii sau ferestrei, ca să întărească peretele" (da ms.); strînsoare „bete" ; spînzurătoare;
unsoare „materie grasă cu care se unge ceva" etc.
b) Locul unde se petrece acţiunea : abătătoare „o spat arie" (da)
ascunzătoare : Nişte tufişuri unele rotunde şi cu flori... altele făcute ca nişte ascunzători, Ispirescu, l. 244;
atîrnătoare : Bămîn în atîrnăioare, adecă la locul de culcare, ca un ceas (da) ;
frîngătoare „locul pe care se bate cînepă spre a putea fi melitată" Viciu, gl. ;
închisoare: Şi i-au dat platnici si i-au pus la închisoari. Gaster, cr. I 151; '
păscâtoare „păşune" : A lăsat [oile] să pască pentru că era foarte bună păscătoarea. Sbiera, p. 8, în da ms.;
scursoare „loc pe unde se scurge apa provenită din ploi, din topirea zăpezii" etc. : A adunat apele şi le-a dat o scursoare. Ionescu, d. 174.
c) Numele acţiunii:
descălecătoare : De la descălicătoare... trăim ca în sînul lui Avram. Odobescu, iii 218;
îngropătoare : Pre uricul de îngropătoare. Gaster, cr. i 37 (a. 1582);
plînsoare : Fiind mare plînsoare. Dosoftei, v. s. 28/31;
prinsoare: prinsoarea botezătorului. Coresi, c2 210/32;
scrisoare: Această ocară cu scrisoaria să fac în multe fialuri. prav. 970; A împlut cu scrisoarea lui multe suluri de hîrtie. Sadoveanu, d. p. 114;
strînsoare: Mai nainte  de strînsoarea rodului. Coresi, c2 403;
unsoare : Căruţa acum am adus-o de la încălţat şi i-am mai tras şi o unsoare de cele a dracului. Creangă, p. 113 ;
vînătoare : Andrei se întoarse întru al lui meşter sug iarăşi sicufrate-său Petru făcea vînătoare. Coresi, c2 210/34; Dragoş.l.a plecat la vînătoare. Ghioaga şi săgeata lui Fac pustiul codrului. Alecsandri, p. ii 89.
d) Eezultatul concret al acţiunii.
Derivatele cu această funcţiune nu pot fi despărţite decît convenţional de cele de mai sus. Pentru a ajunge să denumească rezultatul acţiunii, toate aceste derivate au circulat cu valoare de nume al acţiunii, valoare care s-a concretizat. în majoritatea cazurilor, abstractele verbale formate cu sufixul -(t)oare sînt vechi şi au avut circulaţie numai în limba veche
SUFIXELE -OARE  ŞI -TOARE (-ĂTOARE,  -ETOARE,  -ITOARE) 183
<rar, regional şi astăzi). în limba contemporană aceste derivate circulă cu valoare concretă :
numărătoare „recensămînt, statistică" (dlrm) ;^ plînsoare „recla-maţie, rugăminte" etc. : de multe ori oamenii făceau plînsori, Eeteganul, la gade; prinsoare „avere, rămăşag" (da ms.); scrisoare „epistolă"; strînsoare „recoltă" : în anul acesta s-au întîmplat că omul au făcut mai multă strînsoare. Sbiera, p. 151.
e) Nume de plante, de animale mici, de insecte, de păsări.
în această categorie nu intră derivatele de la participii (formate după tipul ninsoare). Denumirile date plantelor şi animalelor prin derivate cu sufixul -toare sînt foarte apropiate de numele de agent: ciocănitoare „pasăre care ciocăneşte", privighetoare „pasărea care priveghează" etc. Iată cîteva exemple :
fîlfîitoare (Bot.) „tremurătoare" (da ms.); lipitoare: 1. vierme care trăieşte în apele bălţilor, al gropilor etc.; 2. pasăre de noapte ^ 3. plantă ierboasă cu flori albastre (da ms.); mucezătoare (Bot.) „firicică" ; plutitoare „plantă acvatică ierboasă ; rourică, firuţă, iarbă dulce" (da ms.); sunătoare „pojarniţă" ; vindecătoare „usturoiţă" ; vîrîtoare (Iht.) „zvîrlugă" etc. vrăjitoare: 1) (Bot.) tilişca, 2) (Entom.) buburuză,
G. Pascu 1 mai deosebeşte şi altă funcţiune a sufixului, aceea de a crea numele unor recipiente. Socotesc că această valoare poate fi înglobată în prima : nume de instrumente, de obiecte.
2. Derivatele cu sufixul -oare au următoarele valori:
a) Indică o stare : răcoare;
. mîzgoare „murdărie, necurăţenie", duhoare 1) „miros greu, aer infectat", 2) (reg.) „năduşeală" ;
b) Arată obiecte sau fiinţe, de obicei caracterizate printr-o anumită însuşire: ciorboare (reg.) „zara fiartă, rămasă de la urda frămîntată" ; frucioare (reg.) „legumă"; părîngoare (reg.) „parte de munte sterilă"; smîrdoare (reg.) „fiinţă murdară, lucru spurcat, scîrbă".
Vorbind despre sufixul -oare, S. Puşcariu2 arată că el nu este şi nu a fost productiv în limba romînă, bazîndu-se pe puţine exemple. Totuşi, după cum se vede, regional sufixul a dat cîteva derivate.
V. Concurenţa sufixului -toare eu alte sufixe
Fiind un sufix vechi, care a dat multe derivate, cu diferite funcţiuni, sufixul -toare intră în concurenţă cu multe sufixe. Nu acelaşi lucru se poate spune despre sufixul -oare care are derivate de la nume. Derivatele sufixului -oare, fiind majoritatea cuvinte cu circulaţie restrînsă, regională, nu intră în concurenţă cu alte formaţii.
1 Op. cit, p. 126.
2 Op. cit, p. 273.
184 MAGD ALENA POPESCU-MÂRIN
1. Sufixul -(t)oare în funcţie de nume al acţiunii intră în concurenţă cu infinitivul lung şi supinul verbelor respective'; foarte rar -(t)oare intră în concurenţă cu -et abstract < -itus (plînsoare — plînset) :
a) cu infinitivul:
alergătoare I alergare : Aştern pe pînză... chipuri diafane de cai de alergătoare ...şi de jolcei pestriţi. Odobescu, iii 149;
fierbătoare/fierbere : Văzu pre svîntul în hierbătoarm căldării. Dosoftei, v. s. 52;
hurcuitoare/hurcuire : Se face hurcuitoare... se facevînătoare. mat. folc. 205, în da ms.;
îngropătoare/îngropare şi îngropăciune : Ziua de înqropătoarea mea. Coresi, c2 10/23 ;
trecătoare/trecere : [Ion Vodă] au trimis o seamă de oaste... ca să apere trecătoarea Turcilor, să nu treacă Dunărea. Ureche, la tdrg.
b) Cu supinul:
descălicătoare/descălicat: De la descălicătoare. .. trăim ca în sînul lui Avram. Odobescu, iii 218;
însurătoare/însurat-, E în dîrdora însurătorii c-o profesoară de la Şcoala centrală. Vlahuţă, la tdrg ;
numărătoare /numărat: Gardienilor începuse a le fi frică să se mai ducă seara şi dimineaţa la numărătoare [a arestaţilor]. Vlahuţă, la tdrg. ţ
plînsoare/plîns : Fiind mare plînsoare. Dosoftei, v.ş. 28/31. Poate să-şi ţină plînsoarea. Coşbuc, ae. 29;
lăutoarejlăut : La spălatul capului din toate zilele sau la o lăutoare. Iorga, l. r 34;
scrisoare/scris : Scrisoarea rea arată lenea şcolarului, Zanne, p.v. 588.
Trebuie precizat că derivatele în -toare care intră în concurentă cu supinul sînt în acelaşi timp în concurenţă şi cu infinitivul lung, aşa' cum s-a văzut mai sus.
Cu sensul concretizat, derivatele în -toare intră în concurenţă cu derivatele în -ură (-sură, -tură, -ătură etc). Şi aici sfera de acţiune a'derivatelor în -ură faţă de cele în -toare, se suprapune uneori peste sfera de acţiune a infinitivelor lungi şi a supinului. De exemplu :
alergătoare/alergare, alergat, alergătură ; muietoare „unfeldemîncare"/ muietură ; cimilitoare/cimilitură ; murătoare (şi morătoare)/murătură 1; măsurătoare/măsură, măsurătură, măsurare-, strînsoare „recoltă, avere" /strînsură ; tunsoare/tuns, tunsură ; scursoare/scursură ; friptoare (Ţara Oaşului) /friptură.
Alte sufixe care imprimă derivatelor valori concrete ca -eală, -inţă, -enie, -anie nu intră în concurenţă cu sufixul -toare.
Cu valoarea locală, derivatele cu -toare intră în concurenţă cu derivatele în -ie, -iş (am găsit un singur exemplu) :
judecătoare / judecătorie (Cade) ;
lucrătoare (Trans., Banat) /lucrătorie (da ms.);
p escăto are jp es carie.
1 Al. Graur, Glosar din comuna Reviga (Ialomiţa) şi Iorgu Iordan, întregiri la articolul precedent, în bul. fil. V, p. 168 şi 182.
SUFIXELE  -OARE  ŞI -TOARE  (-ĂTOARE,  -ETOARE,  -ITOARE) 185
Ultimele două cuvinte nu sînt sinonime perfecte, deoarece pescărie înseamnă „locul unde se vinde peştele", sau „locul unde se conservă peştele", iar pescătoare „loc unde se cultivă peşti" ;
uscătoare /uscătorie (dlrm).
Formele cu -ătoare sînt regionale şi ele concurează cu formele literare, fiind învinse de acestea din urmă.
Cu sufixul -iş: ascunzătoare, ascunsoare, ascunziş.
Cu sufixele -tor, -ar, -uş, -mînt, -eică, -iscă, sufixul -toare vine în contact cînd dă derivatului valoare de nume de instrument. Cel mai des, şi în dezavantajul lui -toare, concurenţa are loc cu sufixul -tor instrumental:
aprinzătoare „instrument sau lucru pentru aprins ceva" /aprinzător; călcătoare/călcător „vas în care se calcă strugurii"; cioplitoare/ cioplitor, ciopleică „unealtă de dulgherie" ; mestecătoare/mestecător „unealtă cu care se amestecă" ; răzămătoare/răzămător; râzătoare/râzător „unealtă de răzuit" ;
-toarej-ar : ştergătoare/ştergar ;
-toare/-uş : astupătoare/astupuş;
-toare/-mînt: acoperitoare/acoperămînt;
-toare/-iscă : vînturătoarejvînturişcă.
Urmărind concurenţa sufixului -(t)oare (-ătoare etc) cu alte sufixe constatăm următoarele:' sufixul-floare vine în concurenţă numai cu sufixe vechL în formaţiile abstracte, sufixul -(t)oare este aproape în întregime înfrînt de sufixele infinitivului. Cele mai multe derivate în -(t)oare,în funcţie de abstracte verbale, sînt învechite şi nu mai circulă în limbă (cumpărătoare, fierbătoare, îngropătoare, trecătoare, lăutoare etc). Cele care circulă nu mai au valoare abstractă (cu excepţia lui vînătoare), ci îşi păstrează sensurile concrete: tunsoare, scrisoare etc. Sufixul -(t)oare în funcţie de nume de acţiune, este un sufix mort.
Din concurenţa cu -ie, sufixul - (t)oare este de asemenea înfrînt. Sufixul este astăzi' neproductiv pentru că toate derivatele cu această funcţiune sînt vechi sau au o circulaţie regională.
Am arătat că principalul sufix cu care -toare, cu valoare de nume de instrument, intră în concurenţă şi în zilele noastre este -tor. Celelalte sufixe instrumentale pe care le-am înşirat mai sus vin în concurenţă numai sporadic cu -toare. Se pare că, în zilele noastre, sufixele -tor şi -toare şi-au împărţit sferele de acţiune. Sufixul -toare creează nume de instrument de la tenie romîneşti vechi, iar sufixul -tor (întărit şi de împrumuturile din franceză în care'apare -teur instrumental) de la neologisme. Astfel se spune măturătoare „unealtă folosită la maturatul străzilor", prăsitoare „clocitoare", pâcănitoare „castanietă" (O vedea [pe dansatoare] alunecînd la rampă cu ciurul de piele într-o mînă, cu păcănitoarele prinse de vîrful degetelor celeilalte, conv. ut. xlv 368), pieptănătoare, plivitoare, seceră-toare, clocitoare etc, dar perforator (perfora sau fr. perforateur), agitator „dispozitiv sau aparat care serveşte la amestecarea mai multor lichide, a unor lichide cu solide etc." (agita sau fr. agitateur), sortalor „maşină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale şi produse"
186 MAGDALENA POPESCU-MARIN
(sorta + -tor). Deoarece numele de instrument, ca şi alţi termeni tehnici, se formează astăzi, de preferinţă, de la teme noi,' sufixul -tor este mai productiv decît sufixul -toare în această funcţie.
VI. Concluzii
Terminaţia -oare (-toare, -ătoare) provine din mai multe sufixe dintre care unele au formă asemănătoare, fiind însă de origini diferite. După cum se ataşează la verbe sau la nume, putem deosebi sufixul -oare în general denominal, de sufixul -toare, care este de obicei deverbal. în derivatele de la participiile unor verbe de conjugarea a Il-a şi a IlI-a sufixul seamănă ca formă cu -oare denominal, iar ca funcţiune cu -toare deverbal; de aceea am tratat cele două sufixe împreună. Derivatele de la participii, avînd numai sensul abstract, local şi instrumental (cel de agent lipseşte), formează o categorie aparte în sînul derivatelor cu -toare, avînd o evoluţie mai complicată decît derivatele de la conjugarea I şi a IV-a.
în limba romînă existenţa acestor derivate pe cale de dispariţie — tip neproductiv — alături de derivatele de la tema prezentului a aceioraşi verbe, este un exemplu de felul cum limba se încadrează din ce în ce mai bine în sistem. în cazul de faţă sugătoare alături de suptoare ne arată cum contribuie unele sufixe la sistematizarea paradigmelor verbelor.
Sufixul -toare este un sufix vechi, slab productiv în funcţie instrumentală, în celelalte funcţii, -toare este neproductiv.
Sufixul -oare denominal este de asemenea un sufix vechi, cu o circulaţie strict regională, astăzi total neproductiv.
SUFIXUL -URĂ (-ATURĂ, -ĂTURĂ, -ETURĂ, -ITURĂ,
-SURĂ, -TURĂ)
DE
LUIZA SECHE
I, Originea
Sufixul -ură vine din lat. -ura şi se păstrează şi în celelalte limbi romanice 1: lat. arsura < rom. arsură, it. arsura, v. fr. arsure, prov. arsura ; lat. bibitura < rom. băutură, v. fr. boiture, it. bevitura, sard. log. biidura; lat. coctura < rom. coptură, it. cottura, v. fr. coiture, sp. cochura; lat. strictura < rom. strîmtură, it. strettura, sp. estrechura, port. estreiture etc.
Sufixul -ură este moştenit în unele cuvinte (făptură < factura, untură < unctura) sau a ajutat la formarea unor cuvinte pe teren romînesc. El se prezintă şi sub forma variantelor -atură, -ătură, -etură, -itură, -sură, -tură. Aproape'în toate cazurile, între temă şi sufix există o vocală de legătură.
Forma -ătură s-a ataşat la verbele de conjugarea I (alergătură, aruncătură, dărîmătură, strigătură) şi la verbele de conjugarea a Il-a şi a IlI-a (căzătură, deschizătură, făcătură, scâzătură, zicătură).
Forma -etură s-a ataşat la verbele vechi de conjugarea I a căror temă se termină în -i semivocală sau într-o consoană muiată (descuietură, încle-ietură, încovoietură, sperietură, tăietură, zgîrietură).
Forma -itură s-a ataşat la verbele de conjugarea a IV-a (pieritură, plesnitură, pocnitură, răcitură, zdrobitură).
Alături de forma -ură cu variantele sale, există -atură (fr. -ature, it. -atura) < lat. -atura care se găseşte în cuvinte ca : armatură, literatură, nomenclatură, temperatură.
1 Frederic Diez, Grammaire des langues romanes, voi. II, Paris, 1874, p. 321 ; W. Meyer-Liibke, Grammaire des langues romanes, voi. II, Paris, 1895, p. 553; Kr. Nyrop, Grammaire historique de la langue frangaise, voi. III, Paris, p. 144 ; G. Pascu, Sufixele romîneşti, Bucureşti, 1916, p. 58 ; Ăl. Rosetti, Istoria limbii romîne. I. Limba latină, Ed. a Il-a, Bucureşti, 1940, p. 126 ; I. Iordan, Limba romînă contemporană, Bucureşti, 1956, p. 314.
188 LUIZA SBCHE
Trebuie să amintim şi cuvintele recent împrumutate, terminate în -ură, care ne-au venit din limbi străine, mai ales din limba franceză, ca : turnură < tournure, uzură < usure etc.
-ură, ca sufix neologic, întăreşte categoria mai veche a derivatelor în -ură moştenite sau formate pe teren romînesc. Şi aici se poate face o clasificare, şi anume :
a) cuvinte care nu pot fi analizate pe teren romînesc, neavînd în limbă un corespondent: centură < fr. ceinture, cuvertură < fr. couverturer dezinvoltură < fr. desinvolture, uvertură < fr. ouverture, vilegiatură < fr. villegiature;
b) cuvinte care pot fi analizate, existînd în limba romînă cuvîntul de bază sau alt cuvînt din aceeaşi familie cu care derivatul poate fi pus în legătură : candidatură (fr. candidature, rom. candida, candidat), dantelură (fr. dantelure, rom. dantelă, dantela), iodură (fr. iodure, rom. iod), sulfura (fr. sulfure, rom. sulf).
Pentru unele neologisme terminate în -ură ne exprimăm rezerva în privinţa originii, deoarece ele pot fi socotite ca provenind fie din franceză, fie din italiană, germană sau rusă. De exemplu, termeni romîneşti ca : agentură, aparatură, avocatură, colectură, corectură, glazură, maculatură, registratură au echivalente în germană: Agentur, Apparatur, AdvoJcatur, Klaviatur, KolleMur, KorreMur, Glasur, Makulatur, Registratur; termeni ca : aventură, coloratură, partitură, velatură au în italiană echivalentele : aventura, coloratura, partitura, velatura; termeni ca : aspirantură, procuratură au în limba rusă echivalentele acnupaumypa, npoKypamypa.
II. Temele la care se ataşează sufixul -ură (-atură,  -ătură, -etură,
itură, -sură, -tură)
1. Verbe:
a) La tema prezentului, la verbele de conjugarea a Il-a şi a IlI-a : alegătură < aleg, căzătură < caz (— cad), cocătură < coc, deschizătură < deschiz (= deschid), făcătură ,,farmec, vrajă" < fac, scăzătură < scaz ( = scad), sugătură < sug, torcătură < torc, zicătură < zic etc.
Toate derivatele de la tema prezentului verbelor de conjugarea a
II- a şi a IlI-a sînt formate cu varianta -ătură. Excepţie face ţiitură ,,numele unui dans popular şi melodia acestui dans" < ţiu ( = ţin) + -tură :
Măi balaure, cîntă ţiitura. Alecsandri, t. 1132.
Ne cîntă din fluier : doina. . . alivencile, ţiitura. Creangă, a. 82.
b) La tema participiului, mai ales de la verbele de conjugarea a
III- a + -ură sau -ătură : alesură < ales, aprinsură < aprins, întorsură < întors, rosură < ros, ruptură < rupt, scursură < -scurs, spărtură < spart, suptură < supt, umplutură < umplut etc. ; alesătură < ales, arsă-tură < ars, coptătură < copt, rosâtură < ros, strînsălură < strîns, ştersătură < şters etc.
c) La infinitiv + -ă(i)tură sau la participiul verbelor de conjugarea I şi a IV-a + -ură : ciupitură < ciupi, ciupit; duruitură < durui, duruit;
SUFIXUL -ură  (-atură.   -ătură,  -etură,   -itură,  -sură,  -tură) 189
înghiţitură < înghiţi, înghiţit; lovitură < lovi, lovit; năruitură < nărui, năruit-, pocnitură <pocni, pocnit; ştirbitură < ştirbi, ştirbit; topitură< topi, topit; zvîrlitură < zvîrli, zvîrlit etc.
d) O serie de derivate de la verbe, care au rădăcina prezentului identică cu aceea a participiului şi a infinitivului şi care în latină derivau de la tema participiului, pot fi considerate ca provenind fie de la prezent, fie de la infinitiv, fie de la participiu. în funcţie de tema la care se ataşează sufixul este ură sau -tură. în această situaţie sînt majoritatea derivatelor de la verbele de conjugarea I (alinătură < alin, alina, alinat; curmătură < curm, curm-a, curmat; înţepătură < înţep, înţepa, înţepat; pişcătură <pişc, pişcă, pişcat; spălăturâ <spăl, spăla, spălat; vărsătură < vărs, vărsa, vărsat etc.) şi de conjugarea a IV-a (ascuţitură < ascut, ascuţi, ascuţit; înghiţitură < înghit, înghiţi, înghiţit; sorbitură < sorb, sorbi, sorbit etc).
e) Verbele de conjugarea I, a căror temă se termină în -i semivocală sau într-o consoană muiată, transformă la forma de prezent, infinitiv sau participiu pe -ătură în -etură : încleietură < încleia, încondeietură < încondeia, încovoietură < încovoia, încuietură < încuia, înjunghietură < înjunghia, întortochietură < întortochia, tăietură < tăia, zgîrietură < zgîria.
Derivate ca : editură < edita, editat; încadratură < încadra, încadrat; liniatură < linia, liniat; paginatură < pagina, paginat pot fi socotite fie formaţii pe teren romînesc, atunci cînd nu au nici un corespondent în alte limbi, fie împrumuturi din alte limbi, atunci cînd găsim corespondente pentru aceste derivate în alte limbi.
2. Nume:
a) Cuvîntul de bază este adjectiv : obrăznicătură < obraznic, pestri-ţătură < pestriţ, slăbătură < slab, vechitură < vechi.
b) Cuvîntul de bază este substantiv: frunzătură <frunză, gîlcă-tură < gîlcă, gîmfătură < gîmfă, încrengătură < în + creangă (după modelul fr. embranchement), pînzătură < pînză, rîpătură <rîpă.
Trebuie subliniat faptul că la derivatele formate cu sufixul în discuţie, a căror temă este un nume, sufixul se prezintă sub forma variantei -ătură şi mai rar -itură, niciodată -ură.
III. Valorile sufixului -ură (-utură, -ătură, -etură, -itură, -sură, -tură)
1. Nume de acţiune :
alergătură „acţiunea de a alerga, alergare" : De alergăturile iuţilor olăcari. . . toată pulberea de pe toată calea în ceriu se ridică. Cantemir, ist. ier. 27. [Unii cîini] se întrebuinţează la alergături îndelungate după căprioare. Odobescu, ii! 64.
asupritură „asuprire, asupreală" : Beţia şi cămătnicna şi asupritura şi toate alalte păcate. Coresi, la hem. 1938.'Că de asupritura trudei călugăreşti ce să asupriia, nice părul nu-i putia criaşte. Dosoftei, v. s. 19/2 ;
frîntură „acţiunea de a frînge, Mngere" : Satu. . .unde s-a întîmplat frîntura carului. Jipescu, la tdrg;
190 LUIZA SECHE
furăturâ „acţiunea de a fura, furat'5 : Tu m-ai îndemnat la furăturăc Sbiera, p. 255;
îmbâietură „acţiunea de a se îmbăia" : D^a-mbăietură Si-o gustare bună. Golescu, la Zanne, p. viii 116 ;
încărcătură „acţiunea de a încărca, încărcare" : Ici colea cîte un şlep ; hamalii isprăvesc încărcătura. Dunăreanu, ch. 70 ;
udătură „udare" : Asemine şi maica, după multe udături si-au mai venit ceva în simţire. Drăghici, r. 27. Semănăturile au trebuinţă de udătură. Golescu, î. 88 etc.
Foarte legat de acţiune este rezultatul acţiunii sau obiectul cu care se face acţiunea. Uneori distincţia dintre aceste5 două valori se face foarte greu, deoarece nu se poate preciza întotdeauna unde este numai „acţiunea de a..." şi nu şi rezultatul acestei acţiuni:
arsură „leziune" : Arşi pre spinare cu ţepi arse în foc şi căliţi cu oţet amestecat cu sare preste arsuri, mine iul (1776), 173 2/2;'
bătătură „porţiune de piele bătătorită : Palmele aceste ţărăneşti ale noastre, străpunse de pălămidă şi pline de bătături... vă tin 'pe dumneavoastră. Creangă, a. 156 ;
fâcăluitură „zeamă groasă făcută din legume făcăluite" ;
fârîmătură „fărîmă" : Nu i se dete voie a împărţi nici îarmăturile cu cîinii lui. Negruzzi, i 253 ;
frînturâ „spărtură, gaură" : Fără de a socoti lacuna lăsată de o frîn-tură a vasului, numărul figurelor este mai puţin de vreo cincizeci. ODO-bescu, ii 188; '
picătură „strop" : Ca o picătură ce pică pre pămînt. biblia (1688), 71. Ploaia îşi aruncă deodată, deasupra iazului, picăturile repezi şi grele ca plumbii. Cez. Petrescu, s. 29 ;
udătură „băutură (alcoolică) " : O fată voinică şi frumoasă. . . aduce pe o tavă uscătură şi udătură. Caragiale, o. i 369.'
Valoarea de rezultat al acţiunii este valoarea cea mai clară şi cea mai bine reprezentată a sufixului -ură. Aici pot fi repartizate aproape toate derivatele cu sufixul -ură; unele dintre ele s-au concretizat şi există azi aproape exclusiv cu această valoare : arsură, bătătură, frîntură, legătura,, picătură etc.
2. însuşirea, calitatea; starea, senzaţia:
adîncătură „adîncime" : Dulceţiei lui iaşte fără fund şi fără moarte şi nescăzută adîncătură. Coresi, e. 191;
bălţătură ^„amestecătură de diferite culori care nu se armonizează între ele : Bălţătură ce se observă în acest tablou face ochilor o impresiune dureroasă, lm ;
înţelegătură „calitatea de a înţelege, înţelegere" : Am scos de în psaltirea srăbească pre limbă rumînească, să vă fie de înţelegătură. Coresi, ps. 444. Fii nebuni sînt şi fără înţelegătură. la Gaster, cr. i 141/25 ;
simţitură „însuşirea de a simţi" : Şi dobitocului fără cuvînt încă are mestecătură, că are simţire, şi se iuţeaşte şi pohteaşte; şi are mestecătură. .. derep' ce că are şi păr şi unghi, că fără de simţiturăVca şi'acelea. Coresi, e.39 ;
SUFIXUL -URĂ  (-ATURĂ,  -ĂTURĂ,  -ETURĂ,    -ITURĂ,  -SURĂ,  -TURĂ) 191
căldură „temperatură ridicată; fierbinţeală" : Vara [nu sînt] nădu-şale aşa mari, ci cuvioase călduri. ET. Costin, la Gaster, cr. ii 3/18. Şi dacă iac, îi vin călduri să moară. Coşbuc, p. i 128 ;
cebăluitură „ameţeală, tulburare, zăpăceală" : Teame-se şi se ohileaşte si cu frica şi cu cutremurul şi în cebăluitură de tot va fi. Coresi. e. 273.
3. Obiectul acţiunii :
văzătură „vedere" : Văzătura lor să le fie mărturie. Coresi e. 3701.
4. Mijlocul prin care se realizează acţiunea exprimată de verb :
adăpostitură (adăpostură) „adăposteală" : Ajunsesem la cea adă~ postură bună şi fără voroavă, la adăpost sila lin. Coresi, la Gaster, cr. i
29/22; ' . .
aparatură „piedică, obstacol" : 31 are aparatură de cătră spăsenie taste boala, bogătiia si mare vătămătură vindecăriei grija iubiriei aurului. Coresi, la hem. 1312 i
Sufixul -ură din unele derivate cu sens peiorativ (la care sensul peiorativ este dat de temă şi nu de sufix, ca în exemplele căzătură, tîrîtură) a fost ataşat la alte verbe 'care nu aveau sens peiorativ; de data aceasta valoarea peiorativă a derivatului este dată de sufix, nu de temă :
adunătură „strînsură de obiecte şi mai ales de oameni la întîmplare, fără nici o potrivire, din toate părţile, confuză etc." : Au bătui pre nişte adunături, ce era cu Vasile Eăbăşescul. Neculce, let. ii 243/11. D-apoi călugării6! O adunătură de zamparagii duglişi, din toată lumea, creanga, A. 120. Deosebirea dintre adunare şi adunătură se vede din exemple ca : Obşteasca... adunare au ajuns o adevărată adunătură slugarnică. Alec-SANDRi, la hem. 400. Vînează aplauzele unanime ale unei adunări, la rigoare ale unei adunături. Caragiale, o. iii 47 ;
mîncătură „vexaţiune, mîncătorie" : De jacurile şi de mîncăturile a toţi aceşti tuscinci feciori. Neculce, let. ii 259/18. Multe mîncături si jafuri au făcut. mag. ist. iv 116/27.
IV. Concurenţa dintre derivatele formate cu sufixul -ură (-atură, -ătură, -etură, itură, -sură, -tură) şi alte derivate cu valoare de abstract verbal
Sufixul -ură intră în concurenţă cu infinitivele lungi (substantivate), abstracte verbale propriu-zise. Substantivele formate cu sufixul -ură exprimă noţiuni asemănătoare cu infinitivele lungi substantivate :
amăgire-amăgitură : Frumoasă e cîmpia cu dulcea-i liniştire Pentru acel ce fuge de-a lumei amăgire. Alecsandri, p. 1132. Pentru nestarea la cuvînt a lui Decheval şi pentru amăgituriie ce îmbla să facă, nu multă vreame au putut a se stărui acea pace. Cantemir, hr. 82/14. Amăgitură este folosit
1 Cf. Laura  Vasiliu,   Derivarea cu sufixe şi prefixe în Cartea cu învăţătură a diaconului Coresi, din 1581 în SFC I, p. 250.
2 Ibidem.
192
LUI2A SBCHE
mai ales în limba veche; azi el este înlocuit, aproape cu desăvîrşire, de amăgire şi de amăgeală;
îmboldire-îmbolditură: Fireasca îmboldire, Ce vrînd-nevrînd mă-ndeamnâ a scrie la satire. I. Negruzzi, s. ii 22. Cu îmboldituri şi meşteşuguri role a vicleanului au început ca să strice, uricariul, i 308/7 ;
încăierare-îneăierătură : Vede jos încăierarea luptătorilor voinici Un amestec orb ca-n cuibul răscolitelor furnici. Coşbuc, p. ii 45. A zugrăvit cu penelul său energic şi realist o încăierătură înfuriată de oameni. Odobescu, iii 130 ;
încleştare (încleştire) — (învechit) încleştitură : O încleştare de moarte s-au încins [între soldaţi]. Alecsandri, p. iii 353. Avăm noi oamenii încleştitură, de ce ne vine noao de la nepriitoriul. Coresi, e. 222 ;
însoţire (învechit, însoţiere) — (regional) însoţitură : Tu de însoţiere, de legături, de lege, Ai rîs. Donici, f. ii 60. Săraca singurătate, Mult mi-eşti dor şi mult mi-eşti frate Şi de însoţitură ta, Mi s-a-năcrit inima. Viciu, s. gl.;
înşir ar e-însir ătură : O înşirare de vorbe goale. DamS, dicţ. înşirătura cea bună a lucrurilor. Dosoftei, v. s. 217.
Derivatele în -ură, ca şi infinitivele lungi, exprimă acţiunea (uneori şi rezultatul acţiunii) verbului. Cu toate că aceste forme paralele exprimă cam aceeaşi idee, ele nu sînt întotdeauna perfect sinonime. Cu valoare de rezultat al acţiunii, derivatele cu sufixul -ură sînt mai mult folosite, au o circulaţie mai mare decît abstractele verbale substantivate {legare — legătură, împletire - împletitură, plesnire —plesnitură, răsucire -răsucitură). Cu valoarea de „acţiunea de a..." ele sînt mai slabe decît abstractele verbale infinitive lungi şi faţă de acestea, derivatele cu sufixul -ură apar ca învechite sau regionale. Dacă derivatele cu sufixul -ură nu şi-ar fi dezvoltat sensuri diferite, întărite prin concretizare, ele ar fi fost înlăturate probabil de abstractele verbale-infinitive lungi.
Derivatele cu sufixul -ură mai sînt în concurenţă şi cu supinul devenit abstract verbal, care denumeşte atît acţiunea cît şi rezultatul acţiunii verbului:
colindat—colindătură : Colindatul cu steaua e considerat tot mai mult ca un lucru cerşitoresc. Păcală, m. r. 187. Sufletul.. . face colindătură De la rău la fapte bune, de la dragoste la ură. Conachi? p. 285 ;
huruit—huruitură : Săgeţi de fulg ere şi un huruit înăbuşit, n. rev. r. i 28. Un fulger. . . se zvîrcoli în sînul nuorilor. . . ş-o uruitură se prelungi în depărtare. Delavrancea, s. 168;
moţăit—moţăitură : Noaptea nu mai vezi moţăitulprefăcut al cocoanelor, Delavrancea, la cade. El răspunse cu o moţăitură uşoară din cap ;
pîrîit—pîrîitură : Nu trecu mult şi auzii în urmă murmure de voci şi pîrîitul crengilor. Dunăreanu, ch. 135. Orice pîrîitură de creangă făcea să-i bată inima cu mai multă putere. Dunăreanu, ch. 238.
între aceste două serii de derivate există o continuă concurenţă, întrucît de cele mai multe ori ele au sensuri foarte apropiate. Din cauză că deosebirea dintre ele este greu de făcut, uneori chiar imposibil, vorbitorii le folosesc aproape în aceeaşi măsură pe amîndouă.
Deoarece sufixul -ură apare mai ales în cuvintele vechi sau regionale, concluzia care se impune este următoarea : din concurenţa cuvintelor
SUFIXUL -URĂ (-ATURĂ,  -ĂTURĂ, -ETURĂ,  -ITURĂ^-SVRĂ, -TURĂ)
193
formate cu sufixul -ură şi infinitivele lungi sau supinele substantivate, mai tari sînt acestea două din urmă. Derivatele cu sufixul -ură sînt, de cele mai multe ori, învechite şi arhaice (moţăitură, colindătură etc.); ele fac loc abstractelor verbale (moţăiala, moţăit, colindat etc.) poate şi din cauză că sînt mai scurte. Derivatele cu sufixul -ură, provenite din verbe ■care au la bază o onomatopee, nu se mai prezintă astfel. Din concurenţa celor două serii de formaţii nu se poate spune care este mai tare, amîndouă seriile circulînd în aceeaşi măsură (pîrîit—pîrîitură, scîrţîit — scîrţîitură, huruit — huruitură etc).
O puternică concurenţă remarcăm între derivatele cu sufixul -eală şi cele cu sufixul -ură, tocmai din cauză că amîndouă seriile de derivate sînt abstracte verbale care exprimă rezultatul acţiunii verbului. De obicei, derivatele în -ură există paralel cu cele în -eală *, fără a putea spune însă că întotdeauna aceste forme sînt perfect sinonime :
buşeală—buşitură : Şi unde mi-l luă pe... Păcală al meu la buşeli măcelarul. Ispirescu, la tdrg. Numai eu ştiu cîte buşituri am mîncat. Alecsandri, t. i 473;
îrrpbrînceală—îmbrîncitură: Eu nu voiam s-o las, ea nu se lăsa şi-n îmbrînceala asta, aluat portofelul de la mine. Slavici, n. ii 326. Glumeşte numai cu gura, iar nu şi cu îmbrînciţura. ROMÎnul glumeţ, 52 ;
- . ■ jupuială—jupuitură: Tot trupul li era numa jupuieli şi bube din ^pricina scărpinaturilor şi necurăţeniei. Caragiale, o. i 33. Pulpele-i uscate mre se văd prin sfîsiitura nădragilor sînt pline de jupuituri. Caragiale, o. i 29;
păcăleală—păcălitură : Te pomeneşti că... a auzit vreo minciună, vreo păcăleală. Galaction, o. i 292. „Breasla,veselă şi uşoară a vîhătorilor... îţi va răspunde în cor cu o păcălitură vînătorească. Odobescu, ni 49.
Uneori sinonimia acoperă numai unele sensuri ale cuvintelor şi, în aceste situaţii, mai tari s-au dovedit derivatele cu -ură, tocmai din cauză că este pregnantă valoarea concretă (hurducătură, izbitură, lovitură,.pîrîitură, pocnitură etc). Alteori, dimpotrivă, mai mult sînt folosite derivatele formate cu sufixul -eală : buşeală, dăscăleală, îmbrînceala, moţăiala, opinteală, păcăleală, răpăială etc, din cauză că aici este mai puternica valoarea de abstract verbal. La unele verbe s-a ataşat numai sufixul -ură pentru a forma abstracte verbale, nu şi -eală2: iscălitură, întăritură, învestitură: La vizita de învestitură făcută' sultanului, a îmbrîncit cu piciorul papucii oficiali. Hogaş, dr. m. 176 etc :
Există situaţii în care derivatele în -ură s-au concretizat, în vreme ce cele în -eală au rămas numai cu valoare de abstracte verbale (albitură „lenjerie de corp ; peşte ; vopsea albă ; spaţiu alb între litere ; zarzavaturi;
_n_.„  .e^* a^ „tl„„ix _ a.hHt.ra.p.tnl verbal al lui albi; pocitură
1 Vezi şi Elena Ciobanu, Sufixul -eală, în SE-G II, p. 136-137.
2 Ibidem, p. 133.
194
LUIZA SECHE
fi măcar ceva mai chipeş, dar i-o stîrpitură de om, bre, numai de-o şchioapă. Hogaş, dr. m. 131, faţă de stîrpeală „acţiunea de a stârpi".
în cazurile în care derivatele în -ură au căpătat sensuri independente de acelea ale derivatelor în -eală, deci cînd ele nu puteau fi înlocuite cu derivatele în -eală, s-au impus în limbă şi s-au păstrat ca atare. în general, derivatele în -eală, atunci cînd aveau sensuri mai mult sau mai puţin identice cu cele în -ură, s-au dovedit mai puternice si s-au impus în limbă, înlocuindu-le parţial sau chiar total.
Sufixul -ură mai intră în concurenţă cu sufixul -oare atunci cînd derivatele ou acest sufix au un sens concretizat, uneori cele două sufixe venind în concurenţă şi cu derivatele abstracte verbale infinitive lungi sau supine 1:
alergătoare—alergătură : Aştern pe pînză... chipuri diafane de cai de alergătoare. Odobescu, iii 149. [Unii cîini] se întrebuinţează la alergături îndelungate dupe căprioare. Odobescu, iii 64;
cimilitoare—cimilitură : Mardarie, l. 23, Pontbriant, d., Din rostul meu voi scoate pilde şi cimilituri. Dosoftei, ps. 256 ;
ghicitoare-ghicitură: Nu mă-ncîntă azi cum mă mişcară Povesti si doine, ghicitori, eresuri. Eminescu, o. i 201. Cimilitura sau gîcitura lui Solon celui înţălept. ÎS*. Costin, let. i 49/4;
încheietoare—încheietură : La toate încheetorile minelor şi ale picioarelor. Marian, na. 275.1-au deznodat mîinile si picioarele de prin încheieturi* mineiul (1776), 1862/2;
scursoare—scursură : Se topesc omeţii... şi pornesc scursorile la vale. Pamfile, j. ii 84. De la Sălătruc... o luăm oblu, pe cărări de codru si pe scursuri de puhoaie. Vlahuţă, r. p. 140;
strîmtoare—strîmtură: N-aţi auzit de-un Jian... Care îmbla prin păduri... Şipîndeşte la strîmtori, De despoaie negustori6! Alecsandri, p. p. 159. Acest loc aşezat în strimturi era foarte nepriincios oastei turceşti, arhiva r. i 109.
Mai puternic în această concurenţă este sufixul -ură atunci cînd derivatele respective sînt absolut identice ca sens. Dar şi aici putem da unele excepţii, în care folosirea a impus formele cu sufixul*-oare {ghicitoare, strîmtoare, tunsoare, unsoare etc).
Uneori -ură intră în concurenţă cu -inţă:
făgăduinţă—făgăduitură : Nu te hrăni cu nădejdea şi cu făgăduinţele. "Negruzzi, i 248. Toate făgăduiturile lui... cu credinţă numai... le putem cuprinde în noi. cuv. bătr., ii 105;
închipuinţă—închipuiturâ: Din închipuinţele mele. Sbiera, f. s. 184. Vădzum înehipuitură de podoabă de bărbat groznic. Dosoftei, v. s. 81;
îndoinţa—îndoitura: Oglinda hronicului nostru, de tot pravul îndoinţii mai ştearsă şi mai curată înaintea privealii cetitoriului să o punem. Cantemir, hr. 55. îndoiturile inimii. Costînescu, v.? s. v.
1 Pentru concurenţa -oare, -ură vezi şi Magdalena Popescu-Marin, Sufixele -oare şt (-ătoare »etoare, etoare -itoare), în sfc, volumul de faţă, p. 184.
SUFIXUL -URĂ  (-ATURĂ,  -ĂTURĂ,  -ETURĂ,   -ITURĂ,  -SURĂ, -TURĂ)
195
în această concurenţă mai tare s-a dovedit sufixul -inţă. Un alt sufix cu care intră -ură în concurenţă este -et1: bufnet—bufnitură : Din cînd în cînd, şrapnelele... se sparg pe sus, cu un bufnet înfundat. Sandu, d. p. 60. Deodată a auzit o bufnitură grozavă. Sadoveanu, o. vi 384;
ciocnet—ciocnitură : Cîntau lăutarii căutînd să acopere mitraliera cleştelui pe grătar, ciocnetul ulcelelor şi vorba tot mai încălzită a oamenilor. Pas, z. 1 171. Se auzeau cioenituri de pahare, dlrc, s. v. ;
pocnet—pocnitură : S-auzea un pocnet mărunt şi cioburile zornăiau la piciorul mesei. Camilar, n. i 80. în pîlnia telefonului se aude numai o sfîrîitură continuă şi pocnituri metalice. Cez. Petrescu, I. n 15;
trosnet—trosnitură : Auzi un trosnet şi un pocnet prin pădure. Ispirescu, u. 30. Un zgomot s-auzi, o trosnitură care cu nimic nu se poate compara. Caragiale, o. i 286.
în cazul acestor două sufixe nu ne putem pronunţa categoric; nici unul dintre ele nu este mai puternic decît celălalt. Derivatele cu aceste sufixe circulă în aceeaşi măsură în limbă şi la rîndul lor sînt concurate de abstractele verbale-infinitive lungi sau supine. Sînt cazuri în care cele două sufixe apar în derivate care au sensuri identice : plesnet—plesnitură, pocnet— pocnitură, scîncet—scîncitură, trosnet—trosnitură etc. şi cînd este totuşi posibilă o oarecare diferenţiere: substantivele formate cu sufixul -et apar mai ales în operele culte \ unde există o anumită preferinţă pentru cuvintele abstracte, spre deosebire de operele populare unde preferinţa se îndreaptă mai ales către cuvintele concrete.
Sufixul -ură intră în concurenţă şi cu -ie: ^ prorocie—prorocitură : Altuia ciude a face, altuia proroeitura, altuia duhuri a goni. Coresi, e. 317. Prorocia ce zic că pentru Mahometh s-a zîs. E. văcărescul, ist. 248 ;
proslăvie—proslăvitură : Cine mulţemeaşte cu daruri bune şi cu laude a dătătorului de bine Domnulu acea proslăvitură. Coresi, e. 422. Mai rar se află sufixul -ură în concurenţă cu -iş : colindiş—colindătură : Să meargă cetele de copii... cu colinda, moş-ajunul, bund-dimineaţa, colindişul. Pamfile, cr. 7. Sufletul... face colin-dătură De la rău la fapte bune, de la dragoste la ură. Conachi, p. 285 ;^
îngrădiş—îngrăditură : Şi să stăpînească aceste case şi cu totpămîntul curţii şi al grădinii cît ţine îngrădişul (a. 1701), la furnică, i. c. 6. Iară făptura şi îngrăditura cetăţii era aşa. Cantemir, ist. ier. 126 ;
măsuriş—măsurătură : Măsurişul lapţilor pică la sf. Gheorghe. da, s. v. Celalalt loc.. la al căruie despărţire şi măsurătură au fost de faţă (a. 1803). uricariul, iv 173.
Atît în concurenţa cu -ie, cît şi în concurenţa cu -iş, sufixul -ură s-a dovedit slab.
De foarte puţine ori am întîlnit concurenţă între derivatele formate eu sufixele -(ă)mînt şi -ură :
1 Eugenia Contras, Sufixul -et, în SFC, volumul de faţă, p. 161
2 Ibidem, p. 161.'
162.
196 LUIZA SBCHE
încrezămînt—încrezătură: Carele [cap] face vindecări de înerezămînt adeverit poticâliţilor să nu să îndoiască a veni spre pocăinţă. Dosoftei, v. s. 212/2. încrezătură. Coresi, la Gaster, cr. i 16 ;
îngropămînt—îngropătură : îngropămînt. Polizu, v., s. v. îngropă-tură. Coresi, e. 183.
Sufixul -ură mai poate fi în concurenţă, destul de rar, cu -anie, -enie1:
arătanie—arătătură, împuţieenie—împuţitură,
începenie—începătură : îneepeniile,.. lucrării. Piscupescu, o. 108. începătura vieţei noastre... iaste... pîinea şi apa. Varlaam, C. 352 ;
hulenie—hulitură : Ereticii bîrfiia hulenie asupra Domnului Hristos. DpsoFTEi, v. s. 18/30. Hulitură. anon. car. ;
împărţanie—împârţitură : împărţaniia moştenirei. da, s. v. împărţi-tura defîn se face pentru vite, cîte de o mîncare. da, s. y.
Cu această valoare, atît derivatele cu sufixele -ame, -enie, cît şi cele cu sufixul -ură apar în această concurenţă învechite; ele au fost înlocuite pu abstractele verbale propriu-zise.
Am întîlnit cîteva cazuri de concurenţă între sufixul -ură şi sufixul -iciuhe şi numai fh cuvinte vechi, azi ieşite din uz :
îhbunăciune—îmbunătură: Nice cu îmbunăciunile, nice cu măguli-ciunile cneajiului nu s-au duplecat. Dosoftei, v. s. 8/2. Nu-ţi paie că cu tine îmbunături şi menciuni ca aceasta veri birui mentea mea. Varlaam, c. îl, 63/2 ;
împăcăciune—împăcătură: împăcăciunea lui Ştefan vodă cu craiul leşesc. Axinte Uricariul, let. i, 141/17. Că oile amu chiamă-se sf(i)nţii, dereptu blînziea loru şi..... împăcătura. Coresi, e. 38 ;
închipuiciune—închipuiturâ;
îndoiciune—înăoitură : Să ne închinăm lui /ara-ndoieiune. Dosoftei, v. s. 130/2. îndoiturile inimii. Costinescu, v., s. v.
în sfîrşit, uneori sufixul -ură concurează cu formaţiile regresive :
adăpost—adăpostitură,
colind—colindătură,
strănut—sifănutăturâ. Din această concurenţă, în mod categoric au ieşit învingătoare formaţiile regresive, ele avînd şi avantajul scurtimii. Sufixul -ură s-a dovedit şi de această dată învechit.
★
Din faptele prezentate mai sus se vede că -ură este un sufix puternic şi că, deşi este concurat de multe alte sufixe, reuşeşte să se menţină în limbă, să aibă chiar o oarecare stabilitate, determinată mai ales de sensurile concrete pe care le are şi le dezvoltă. Este un sufix bine reprezentat în limbă, întărit şi de existenta acestui sufix în limbile franceză, italiană, germană şi rusă. '
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ
DE
ioana diaconescu
în Gramatica Academiei E.P.E.1 problema substantivăm adjectivului este doar amintită şi ilustrată cu cîteva exemple fără a se face o cercetare mai amănunţită.
Lucrarea de faţă îşi propune să studieze procedeele de substantivară a adjectivului, unele probleme de ordin formal şi semantic precum şi frecvenţa acestui proces în limba romînă, după o statistică alcătuită pe baza materialului cules din dlrm.
Mai întîi sînt necesare cîteva precizări :
a) Lucrarea a avut în vedere numai adjectivele aşa-numite calificative, în sensul pe care Gramatica Academiei E.P.E. îl dă acestei noţiuni. Adjectivele determinative, deşi însoţesc substantive ca şi cele calificative, nu se substantivează din cauza sensului lor foarte abstract. Aceste adjective, cînd apar fără substantiv, revin la funcţia lor gramaticală de bază, funcţie care la cele mai multe este pronominală.
b) Dintre toate adjectivele atestate de dlrm, numai mare poate avea, la gradul comparativ, valoare de substantiv (mai marele peste oşti); în schimb, la gradul pozitiv poate să apară cu valoare de substantiv numai cu articol adjectival (cei mari).
De asemenea, cazuri de substantivare a adjectivului la gradul superlativ, în afară de cîteva superlative arhaice formate cu prea (preabun, preacurat,-ă, preacuvios, preafericit, preasfinţii), care pot fi folosite sica substantive, altele n-am întîlnit.
Prin urmare substantivarea adjectivului la gradul comparativ şi superlativ constituie o excepţie şi de aceea lucrarea se va referi numai la substantivarea adjectivului la gradul pozitiv.
1 Vădim Rudeanu, Sufixele -aniet -enie în limba romînă, în SPO n. p. 106.
1 Voi. i, Bucureşti, 1954, p. 37 şi 188.
198
IOANA DIACONESCU
MIJLOACELE DE SUBSTANTIVASE
în limba romînă snbstantivarea adjectivului se poate face prin cîteva procedee; folosirea unui mijloc nu exclude însă posibilitatea folosirii altui mijloc , deoarece, în general, unul şi acelaşi adjectiv poate fi transformat în substantiv în mai multe feluri. Tuturor acestor mijloace le este comună elipsa termenului determinat, dar în afară de ea, în cele mai multe cazuri, mai este nevoie de un element pentru ca adjectivul să fie folosit cu valoare de substantiv. Ţinînd seamă de acest element vom face o clasificare a mijloacelor de substantivare.
1) procedeul articulării
Articularea adjectivului este procedeul cel mai frecvent în limba romînă. După felurile articolului folosit, substantivarea se poate face :
a) Cu ajutorul articolului hotărît (la sing. şi pl.) bolnavul, bolnava, bolnavii, bolnavele;
b) cu ajutorul articolului nehotărît (sing. şi pl.) : un bolnav, o bol-navă, nişte bolnavi, nişte bolnave;
c) cu,ajutorul articolului adjectival (sing. şi pl.) : cel bolnav, cea bolnavă, cei bolnavi, cele bolnave.
Comparînd rezultatele care se pot obţine cu ajutorul fiecăruia dintre cele trei feluri de articol, se poate stabili, între articolul hotărît şi nehotărît pe de o parte, şi cel adjectival pe de altă parte, o deosebire în ceea ce priveşte sfera de aplicare şi gradul de concretizare realizat.
Articolul adjectival poate să cuprindă sfera cea mai largă de adjective şi cred că oricare adjectiv din limba romînă, cu ajutorul articolului adjectival, poate fi transformat în substantiv dacă necesităţile vorbirii sau scrierii ar cere acest lucru.
Astfel există adjective care nu pot fi substantivate cu ajutorul articolului hotărît, în schimb, cu ajutorul articolului adjectival substantivarea lor este posibilă. Cîteva exemple, luate la întîmplare, vor fi ilustrative pentru această afirmaţie. Cred că s-ar putea spune, de pildă, cel inutilizabil, cel inundabil, cel intuitiv, cel introductiv, cel vacant, etc, dar nu s-ar putea spune : inutilizabilul, inundabilul, intuitivul, introduc-tivul, vacantul, etc.
Cum toate adjectivele substantivate cu ajutorul articolului hotărît şi nehotărît pot fi substantivate şi cu cel adjectival, dar nu şi invers, este evident că sfera cea mai largă în întrebuinţare este a articolului adjectival.
Privită din punctul de vedere al gradului de concretizare realizaty deosebirea dintre substantivarea cu ajutorul articolului adjectival şi cel hotărît şi nehotărît este în favoarea celor două din urmă.
Un adjectiv oarecare, cu ajutorul articolului adjectival poate ajunge să denumească obiectul însuşi, dar pentru ca exprimarea să fie clară, este nevoie ca în acelaşi context să apară cel puţin o dată şi numele obiec-
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ
199
tului la care se referă adjectivul dat. Altfel nu s-ar putea înţelege precis despre ce este vorba. într-un context, de exemplu, se poate vorbi de terenuri inundabile, şi neinundabile şi mai departe ar putea să apară, fără să lipsească claritatea, cel inundabil sau cel neinundabil, unde avem de-a face cu substantive, pentru că determinatul lipseşte, dar ca să ştim despre ce este vorba a fost nevoie ca substantivul teren să apară cel puţin o dată în context.
"Nu aceeaşi este situaţia cînd substantivarea este făcută cu ajutorul articolului hotărît sau nehotărît. Cu ajutorul acestor articole şi mai ales cu cel hotărît, concretizarea şi individualizarea este mult mai evidentă.
Astfel, de la adjectivul bătrîn, se poate forma substantivul un bătrîn sau substantivul bătrînul cu ajutorul articolului hotărît, care are un sens foarte concret desemnînd pe un om în vîrstă fără să mai fi fost nevoie să apară în context cuvîntul om.
Dacă substantivarea ar fi fost făcută cu articolul adjectival (cel bătrîn), legătura cu adjectivul s-ar fi păstrat mai bine şi gradul de individualizare n-ar mai fi fost atît de evident, iar noi n-am putea şti decît cu ajutorul contextului dacă în cel bătrîn e vorba de un om, de un animal oarecare sau chiar de un obiect neînsufleţit (vinul cel bătrîn -+cel bătrîn).
Prin urmare, substantivarea cu ajutorul articolului adjectival prezintă o situaţie aparte deoarece în acest caz ideea de însuşire (element al definiţiei adjectivului) este destul de vie, concretizarea şi individualizarea fiind precizate de context.
Din această cauză, deşi sfera de adjective la care este aplicabil procedeul substantivăm cu articol adjectival este mai mare, totuşi, practic, în limba scrisă şi mai ales în cea vorbită, substantivarea se face mai des cu articolul hotărît şi nehotărît.
Deşi în majoritatea cazurilor acelaşi adjectiv se substantivează în aceeaşi măsură cu articol hotărît sau nehotărît, există totuşi situaţii cînd este posibilă numai substantivarea cu articol hotărît enclitic
în această categorie intră un număr restrîns de adjective, mai ales din domeniul religiei (astăzi au o circulaţie foarte redusă):
cuvios, -oasă — cuviosul
împeliţat, -ă — împeliţatul
frumos, -oasă — pl. frumoasele (ielele)
mîntuitor, -oare — mîntuitorul
necurat, -ă — necuratul
preabun, -ă — preabunul
preabuna
hămişliu, -ie în expresia a face pe Jiămişliul mahmur, -ă în expresia a scoate mahmurul din cineva. La unele, cum ar fi împeliţatul, se poate folosi şi articolul nehotărît: e un împeliţat se spune despre un copil ştrengar, dar se observă o oarecare diferenţă de sens, deoarece aici se simte că e vorba de o comparaţie, şi nu de dracul din închipuirea oamenilor.
200
IOANA DIACONESCU
Toate aceste adjective, la care s-ar mai putea adăuga cîteva, se substantivează numai cu ajutorul articolului botărît, datorită sensului lor care exprimă o individualizare în gradul cel mai înalt, şi aceasta nu se poate realiza mai bine cu alt articol decît cu cel botărît enclitic.
Există de asemenea cazuri cînd, deşi substantivarea se poate realiza atît cu ajutorul articolului hotărît cît şi cu ajutorul articolului nebotărît, în întrebuinţarea adjectivului substantivat apare mai frecvent un articol sau altul, după cum există şi situaţii cînd se pot folosi în egală măsură ambele feluri de articol, şi acestea sînt situaţiile obişnuite şi cele mai frecvente. Se spune, de exemplu, susnumitul, nu un susnumit; se spune mai frecvent un neruşinat, dar se poate spune şi neruşinatul şi se spune tot aşa de frecvent un bolnav şi bolnavul.
2) PROCEDEUL NUMĂRĂRII
Poarte asemănător cu procedeul sub s tanti varii prin articularea cu articol nebotărît este procedeul substantivării cu ajutorul numeralului.
Pornind de la situaţii ca un bolnav unde un poate fi şi articol neho-tărît şi numeral, s-a putut spune cinei bolnavi unde ideea de număr nu se mai confundă cu cea de articol nehotărît.
Cele mai frecvente sînt situaţiile în care substantivarea cu ajutorul numeralului este tot atît de posibilă ca şi cea cu articolul botărît sau nehotărît, ca în exemplul: flămîndul, un flămînd, cinci flămînzi.
Există şi cazuri în care substantivarea cu numeralul e mai posibilă decît cu articolul hotărît. Astfel într-o zicală ca un nebun aruncă o piatră în baltă şi zece cuminţi n-o pot scoate, adjectivul cuminte este substantivat cu ajutorul numeralului (cu articolul hotărît el nu se întîlneşte ca substantiv).
Cu ajutorul numeralului, ideea de concret, de obiect este foarte bine subliniată şi de aceea substantivarea e mai pregnantă.
3) PROCEDEUL SUBSTANTIVĂRII CU AJUTORUL PREPOZIŢIILOR
Acest procedeu este asemănător cu procedeul substantivării prin articulare pentru că în ambele cazuri mijlocul cu ajutorul căruia se face substantivarea este un instrument gramatical: articolul sau prepoziţiile. Astfel de la adjective ca bolnav se poate spune pe bolnav, între bolnavi* la bolnavi, dintre bolnavi, etc.
4) SUBSTANTIVAREA NUMAI PRIN ELIPSA TERMENULUI DETERMINAT
Datorită frecventei folosiri a unor adjective pe lîngă anumite substantive, se ajunge ca la un moment dat sensul substantivului determinat să fie « înghiţit» de adjectivul determinant şi în cele din urmă determinantul să apară cu valoare de substantiv : gospodărie colectivă, apoi colectivă, organ săptămînal, apoi săptămînalul etc.
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ
201
Acest procedeu este specific pentru terminologia tehnică şi se explică prin aceea că vorbitorul are nevoie să sublinieze factorul determinant, (adjectivul) ca elementul deosebitor care restrînge sfera categoriei denumită de factorul determinat (substantivul). Adjectivul determinant este folosit cu valoarea substantivului determinat mai întîi în sfera specialiştilor unde se înţelege despre ce este vorba datorită legăturii care se stabileşte în mintea vorbitorului între determinant şi determinat. Apoi adjectivul se fixează şi cu valoare de substantiv şi începe să fie înţeles şi folosit de către ceilalţi vorbitori.
De la animale nevertebrate s-a ajuns la nevertebrate reţinînd din cei doi termeni ai sintagmei doar factorul determinant, căci el restrînge sfera largă a determinatului animale şi precizează despre ce categorie este* vorba.
De la propoziţie subordonată s-a ajuns la subordonată. De la subordonată atributivă, la atributivă etc.
întrebuinţarea unuia dintre cele patru procedee de substantivare nu le exclude pe celelalte. Astfel adjectivele substantivate prin elipsa termenului determinat se pot folosi şi cu articol, dar şi atunci cînd apare fără articol cuvîntul trezeşte în mintea cititorului sau a ascultătorului, în primul rînd, imaginea obiectului, şi nu a însuşirii, este deci substantiv şi nu adjectiv : (motorizate, nevertebrate, blindate, agăţătoare, diverse etc).
De asemenea, adjectivele substantivate pot apărea şi cu prepoziţii şi cu articol: cu leneşul, la nişte bolnavi săraci, între supuşii domnului etc.
Pe lîngă procedeele de substantivare discutate, trebuie amintită şi topica ca un procedeu care dă naştere unui tip slab de adjective substantivate : nemernicul de frate-meu, nefericitul de tata etc.
MIJLOACE DE BECUÎTOAŞTEBE A SUBSTANTIVĂRII
Mijloacele de recunoaştere a procesului de substantivare uneori sînt aceleaşi cu mijloacele de substantivare. în afară de acestea, mijlocul cel mai general şi cel mai sigur de recunoaştere a substantivării este stabilirea relaţiei sintactice dintre adjectivul substantivat şi ceilalţi termeni ai propoziţiei.
Dacă adjectivul în discuţie nu mai este determinant şi apare singur sau poate chiar să aibă la rîndul lui un determinant, atunci substantivarea este evidentă.
Astfel în exemplul duşman cotropitor, cotropitor este adjectiv, iar în exemplul cotropitori ai ţării sau cotropitori lacomi, cotropitori este substantivat. Mai ales la adjectivele cu sufixul -tor şi în general la cuvintele pe care dicţionarul le atestă în egală măsură ca substantive şi adjective (de exemplu denumirile de naţiuni), relaţia sintactică dintre termenii contextului e un criteriu de recunoaştere a felului părţilor de vorbire respective.
202
IOANA DIACONESCU
FOEMA ADJECTIVULUI SUBSTANTIVAT PEIVITĂ SUB EAPOETUL CAZULUI, GENULUI ŞI AL NUMĂEULUI
între adjectiv şi substantiv există, în primul rînd, o deosebire funcţională din care rezultă şi celelalte deosebiri formale.
Astfel, cuvîntul care apare cu valoare de adjectiv nu are gen, număr şi caz de sine stătătoare, aceste categorii fiindu-i impuse de substantivul pe care-1 determină. în urma procesului de substantivare, cuvîntul se comportă ca un substantiv propriu-zis.
a) Cazul
în limba romînă regula generală este că adjectivul se pune după substantiv. în această situaţie substantivul îşi modifică forma după caz, iar adjectivul rămîne neschimbat (cu excepţia genitiv-dativului feminin).
Dar şi în limba romînă există posibilitatea aşezării adjectivului înaintea substantivului, mai ales atunci cînd vorbitorul vrea să scoată mai bine în evidenţă adjectivul. într-o astfel de situaţie adjectivul se schimbă după caz, în timp ce substantivul se comportă formal întocmai ca adjectivul care stă pe locul al doilea.
Astfel, pe de o parte avem
iar pe de altă parte :
N. Ac. omul bătrîn G. D. omului bătrîn
N. Ac. bătrînul om G. D. bătrînului om
N. G. Corlăteanu1 a arătat că această posibilitate a folosirii adjectivului înaintea substantivului şi comportarea la fel a celor două cuvinte în cursul flexiunii a constituit punctul de plecare pentru substantivarea unei categorii de substantive.
Forma adjectivului este identică cu forma substantivului în caz, gen şi număr. Cu alte cuvinte adjectivul se include pe deplin în paradigma substantivului. Acest lucru explică şi frecvenţa mai mare a substantivăm adjectivului decît a altor părţi de vorbire.
b) Genul
Prin substantivare, genul adjectivului devine de sine stătător, fiind determinat numai de realitatea obiectivă pe care o desemnează.
în general, de la adjectivele care exprimă însuşiri specifice numelor de persoane se obţin substantive masculine şi feminine :
1 KoMeepcua e coepeMenuoM MOJidaecnoM mune, în Bonpocu munomcmuşi, nr. 3, 1956, p. 86.
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI IN  LIMBA ROMÎNĂ
203
adjective
înţelept, -eaptă
leneş, -ă mincinos,-oasă
substantive
m.
înţeleptul       — înţeleaptă leneşul — leneşa
mincinosul     — mincinoasa
masculin, fie numai de genul femmm.
SUBSTANTIVE NUMAI DE GENUL MASCULIN
adjective
obiecte        I colorant, -ă neînsufleţite 1 dezinfectant, -ă
alexandrin, -ă
obiecte însufleţite
fugar, -ă bărbos, -oasă chel, -ă
substantive masculine
alexandrinul (despre vers)
colorantul
dezinfectantul
fugarul
bărbosul
chelul
SUBSTANTIVE NUMAI DE GENUL EEMININ
adjective
obiecte neînsufleţite
obiecte însufleţite
anonim, -ă beletristic, -ă
erotic, -ă
conic, -ă
bălai, -ie blondin, -ă
substantive feminine
o anonimă (scrisoare) beletristica (domeniul literaturii artistice)
erotica (totalitatea compoziţiilor care cîntă dragostea) conica (curba realizată  din întîl-nirea unui con cu o dreaptă)
bălaia (nume dat vitelor de culoare albă)
blondina (femeie cu părul blond)
De la majoritatea adjectivelor care exprimă însuşiri i telor neînsufleţite  se formează substantive concrete sau abstracte de
genul neutru.
204
IOANA DIACONESCU
adjective
antibiotic, -ă aglomerat, -ă adine, -ă abstract, -ă
substantive neutre
antibioticul aglomeratul adîncul abstractul
Există şi unele adjective care, substantivate, pot avea două genuri exprimînd însă fiecare sensuri deosebite :
adjective
substantive
drept, -eaptă
component, -ă
patent, -&
s. f. dreapta (mîna dreaptă sau o linie dreaptă)
s. n. dreptul (piciorul drept sau drepturi cetăţeneşti)
s. n. componentul (în chimie : corpuri care sînt componente)
s. f. componenta (în mecanică : forţe a căror direcţie se intersectează)
s. n. patent    (un cleşte special)
s. f. patentă (capsă)
Se observă că, de regulă, substantivele masculine şi neutre provenite din adjective intră în declinarea a doua, terminată în consoane (înţelept, bătrîn), în -u vocalic (albastru, roşu) sau în -u semivocalic (arămiu,, vioriu, cenuşiu).
Substantivele feminine de aceeaşi provenienţă intră în declinarea întîia fiind terminate în -ă (mijlocaşă, minoră, blondă etc).
Se întîlnesc foarte puţine cazuri de substantive provenite de la adjective încadrate în declinarea a treia (verde-+verdele, moale-+moalele)*
Explicaţia trebuie căutată pe de o parte în numărul relativ mic al adjectivelor terminate la nominativ în -e, iar pe de altă parte în caracterul puţin productiv al declinării a treia.
c) Numărul
în ceea ce priveşte numărul, în general se porneşte de la forma de singular a adjectivului şi se formează substantive care pot avea atît singularul cît şi pluralul.
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA_RQMÎNĂ_
205
Astfel pe de o parte avem
adjective masculine
bătrîn mut mijlocaş orb
pe de altă parte :
adjective feminine
bătrînă mută mijlocaşă oarbă
smg. un bătrîn un mut un mijlocaş un orb
o bătrînă o mută o mijlocaşă o oarbă
substantive masculine pl.
doi bătrîni doi muţi doi mijlocaşi doi orbi
substantive feminine pl.
două bătrîne două mute două mijlocaşe două oarbe
La substantivele feminine obţinute pe această cale, nu se observă tendinţa înlocuirii desinenţei feminine de plural -e cu desinenţa -i aşa cum se întîmplă la substantivele propriu-zise : (coală, -e, azi coli, şcoală, -e azi £coli etc), deoarece în acest caz forma de plural feminin s-ar confunda cu
forma de plural masculin.
în ceea ce priveşte forma de plural a substantivelor neutre situaţia
se prezintă în două feluri *
1. De la adjectivele desinenţei -uri :
adjective
adînc
aşternut
boieresc
înalt
întins
cenuşiu
deşert
pustiu
2. De la adjectivele mai
adjective
antinevralgic apocrif impermeabil instantaneu laxativ decimal orbicular toponimic <Asupra neutrului vom reveni
mai vechi pluralul se formează cu ajutorul
substantive neutre plural
adîncuri
aşternuturi
boierescuri
înalturi
întinsuri
cenuşiuri
deserturi
pustiuri
noi pluralul substantivului este în -e
substantive neutre plural
antinevralgice apocrife impermeabile instantanee laxative decimale orbiculare toponimice mai departe).
206
IOANA DIACONESCU
10
în concluzie, nu există desinenţe speciale pentru indicarea genului şi a numărului la adjectivele substantivate, aceste substantive compor-tîndu-se ca şi substantivele propriu-zise. în plus ele au o situaţie mai simplificată deoarece se încadrează în declinarea întîi şi a doua (foarte puţine într-a treia), iar la feminine este generalizată desinenţa de plural -e.
în afară de substantivele de felul celor discutate mai sus, care pot avea atît formă de singular cît şi de plural, există şi adjective substantivate de la care, pornindu-se fie numai de la forma de singular a adjectivului, fie numai de la cea de plural, se obţin substantive defective de plural sau de singular :
1) ADJECTIVE  SUBSTANTIVATE DEFECTIVE DE PLURAL
în această categorie intră toate denumirile de culori şi abstractele formate de la adjective precum şi alte substantive.
adjective
alb
galben portocaliu frumos util
concret moale
substantive
albul galbenul portocaliul frumosul utilul concretul moalele
Toate aceste substantive care au numai singular sînt de genul neutru din cauza conţinutului lexical.
Unele substantive, avînd la bază un adjectiv din categoria celor discutate aici, pot avea şi forme de plural, dar atunci îşi schimbă şi genul şi accepţia lexicală. Astfel de la adjectivul alb se formează substantivul neutru albul care denumeşte culoarea sau albul ochiului, dar şi substantivul masculin sing. şi pl. alb, albi nume dat contrarevoluţionarilor.
2) ADJECTIVE SUBSTANTIVATE DEFECTIVE DE SINGULAR
Există şi adjective care apar cu valoare de substantiv numai la forma lor de plural iar la singular nu pot fi decît adjective.
adjective
divers, -ă
răşinos, -oasă păios, -oasă
substantive
pi. fflT«,e (problemele eare Se discuta Ia „
pl. răşinoase pl. păioase
li
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN  LIMBA ROMÎNĂ
207
în ceea ce priveşte genul, la unele substantive din această categorie nu putem preciza dacă este feminin sau neutru, deoarece pluralul lor este identic ca formă, iar singular nu au.
Pentru o parte din substantivele obţinute de la forma de plural a adjectivului este posibil ca, pornind de la pluralul substantivului, să se creeze şi o formă de singular, dar de obicei limba vorbită nu foloseşte astfel de singulare :
adjective
antropoid, -ă
blindat, -ă geamăn, -ă motorizat, -ă nevertebrat, -ă vertebrat, -ă
substantive
f. pl. antropoide (familie de maimuţe)
sing. antropoid pl. blindate -> un blindat pl. gemeni    un geamăn pl. motorizate    un motorizat pl. nevertebrate    un nevertebrat pl. vertebrate -> un vertebrat
Majoritatea substantivelor care au la bază forma de plural a adjectivului sînt termeni din domeniul tehnicii şi procedeul de substantivare folosit este elipsa termenului determinat, al cărui sens este înghiţit de determinant : plante rădăcinoase -> rădăcinoase.
O problemă care se desprinde din analiza formei adjectivului substantivat este aceea a neutrului ca realitate obiectivă în limbă atît în ceea ce priveşte conţinutul cît şi în ceea ce priveşte forma.
Am văzut că majoritatea adjectivelor care denumesc însuşiri specifice obiectelor neînsufleţite prin schimbarea categoriei gramaticale formează substantive de genul neutru şi tot neutre sînt şi substantivele abstracte obţinute prin substantivarea adjectivului.
Aşadar categoria neutrului are o motivare în realitate, care îl susţine ca gen de sine stătător. El exprimă un conţinut propriu, care în majoritatea cazurilor se referă la obiecte neînsufleţite sau exprimă noţiuni abstracte.
Conţinutului propriu al genului neutru îi corespunde şi o formă proprie reprezentată de desinenţa -uri cu care se formează pluralul la o parte a substantivelor neutre.
Această desinenţă a constituit în ultimul timp obiectul de discuţie al mai multor lingvişti!
Acad. Iorgu Iordan a arătat că ,,la substantivele ambigene se dă o luptă între cele două desinenţe mai importante -e şi -wî1" şi conchide că -uri dispare sau se împuţinează ,,pînă la ultima limită" 2.
* Pluralul substantivelor în limba romînă actuală, în bul to., v, 1938, p. 18. 2 Id., ibid.
208
IOANA DIACONESCU
Ion Coteanu face constatatrea că „aproape toate adjectivele primare fac pluralul cu -uri cînd sînt substantive " (bun — bunuri, plin— plinuri, aşternut—aşternuturi etc.)1.
Făcînd un scurt istoric al procesului de adoptare a desinenţei -uri pentru a substantiva adjectivele, ajunge la concluzia că ,, mult timp adjectivele se substantivau şi în romîneşte cu desinenţa -e, -uri fiind o inovaţie în această privinţă. Cu trecerea vremii însă -uri se extinde în dauna lui -e < lat. a" 2.
Ion Coteanu a demonstrat că trecerea adjectivelor la substantive neutre se realizează în două faze : în prima, noul substantiv îşi formează pluralul cu -e, în a doua şi-1 poate forma cu -e şi cu -uri, dar -uri încheie procesul (produse—produsuri).
Temeiul acestei afirmaţii trebuie căutat de fapt în caracterul concret pe care îl dă cuvîntului desinenţa -uri, dovadă şi folosirea ei numai ca desinenţă de substantive. Adjectivul, fiind prin definiţie mai abstract, trebuie să sufere un proces de concretizare a sensului şi această transformare este mai bine percepută cînd se foloseşte desinenţa -uri şi nu -e. Dovadă că astfel stau lucrurile este şi faptul că, atîta timp cît pluralul este cu -e, cuvîntul mai este simţit ca adjectiv, dar adjective cu -uri nu există.
în ultimă analiză I. Coteanu pledează pentru teza că desinenţa -uri la substantivele neutre e în curs de dezvoltare.
Cel mai întemeiat mi se pare punctul de vedere al acad. AL Graur. Pentru a trage concluzii cu privire la perspectiva de dezvoltare a unei anumite tendinţe, acad. Al. Graur o urmăreşte avînd în vedere corelaţia dintre nou şi vechi şi face aprecieri ţinînd seamă de aceste două elemente care există totdeauna în limbă.
Ocupîndu-se de folosirea desinenţei -uri a constatat că la cuvintele din fondul principal lexical situaţia se prezintă astfel: la cuvintele mai vechi predomină desinenţa -uri, iar la cele mai noi predomină desinenţa -e. Deoarece numărul cuvintelor noi creşte mereu ,,în ultima vreme -e capătă preponderenţă asupra lui -uri"'z.
Concluzia aceasta se verifică şi în cazul substantivelor neutre obţinute prin schimbarea categoriei gramaticale a adjectivului care îşi formează pluralul în -uri dacă adjectivul este vechi şi în -e, dacă adjectivul este nou.
Prin urmare, desinenţa -uri este încă bine reprezentată în cadrul substantivelor neutre şi, cel puţin deocamdată, nu se poate vorbi de dispariţia ei decît în măsura în care am admite înlocuirea unei părţi a vocabu-bularului cu termeni noi la care preponderentă este desinenţa -e, ceea ce practic este imposibil, avînd în vedere importanţa şi frecvenţa în limbă a termenilor în discuţie (amar—amaruri, adevăr—adevăruri, amor—amoruri) şi dat fiind caracterul condiţionat de societate al semnului lingvistic.
1 Despre pluralul substantivelor în romîneşte, în Limbă si literatură, Bucureşti, 1955, p. 107.
2 Id. ibid., p. 108.
3 Al. Graur, încercare asupra fondului principal lexical al limbii romîne, Bucureşti, 1954, p. 178.
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ
209
SENSUL ADJECTIVULUI SUBSTANTIVAT
Prin substantivarea adjectivului, are loc un proces de restrîngere a sferei şi de concretizare a sensului şi este logic să se întîmple aşa deoarece, în general, substantivul este mai concret decît adjectivul. Adjectivul exprimă o însuşire caracteristică sau o însuşire oarecare şi de obicei aceeaşi însuşire se poate raporta la cele mai diferite obiecte. Aşa, de exemplu, adjectivul bătrîn se poate referi la oameni: un om bătrîn, la animale : un eîine bătrîn, se referă nu numai la fiinţe, ci şi la lucruri : un vin bătrîn, dar în momentul cînd se foloseşte ca substantiv, cuvîntul ajunge să se refere la un singur lucru, şi anume nu poate să însemne decît un om în vîrstă (bâtrînul).
Un adjectiv de tipul bolnav se poate referi în egală măsură la substantive concrete sau abstracte : un om bolnav, gînduri bolnave dar substantivat, cuvîntul se referă numai la om (bolnavul).
Legat de concretizarea sensului adjectivului substantivat este gradul de substantivare a cuvîntului. Judecind după sensul cuvîntului, mai mult sau mai puţin concretizat, se constată că substantivarea adjectivului este un proces care poate să apară în stadii diferite, ceea ce face să avem tipuri mai puternice sau mai slabe de substantivare. (Tangenţial problema a fost atinsă şi la capitolul Mijloace de substantivare, p. 201.)
Am văzut de asemenea că la substantivele neutre formate de la adjective I. Coteanu deosebeşte două faze ale substantivării după cum este folosită la plural desinenţa -e sau -uri. De data aceasta un element formal, de natură morfologică, avînd reflexe semantice, marchează gradul mai mic sau mai mare de substantivare. Există însă şi o altă cale, de natură sintactică : corelaţia dintre termeni, sintaxa îmbinării cuvintelor; în aceste situaţii avem a face doar cu un început al procesului de substantivare. Este tipul cel mai slab de substantivare întîlnit în construcţii de felul: gureşa de fată, frumoasele de ghete, nepricopsitul de tata, isteţul de frate-meu etc. în astfel de construcţii, din punctul de vedere al conţinutului fiecărui cuvînt, avem de-a face cu un adjectiv şi un substantiv, dar, datorită topicei, relaţia obişnuită dintre adjectiv şi substantiv se schimbă şi substantivul ne apare ca determinant al adjectivului. Avînd un determinant, adjectivul capătă o caracteristică a substantivului şi ca urmare e perceput cu o nuanţă substantivală.
CATEGOBII DE ADJECTIVE  CONSIDEBATE DUPĂ STADIUL DE EVOLUŢIE SPBE SUBSTANTIV
Privind istoric şi descriptiv problema substantivării adjectivului, se poate constata existenţa a trei mari tipuri de adjective considerate după stadiul evoluţiei lor spre substantiv :
14 - c. 874S
25
210
IOANA DIACONESCU
1) adjective substantivate folosite astăzi numai ca substantive
în această primă categorie intră un număr de substantive care în limba latină erau adjective iar în romînă sînt substantive : treaptă < traecta.
încercarea de a se face o statistică a acestui tip de substantive, în cazul limbii romîne, ar întîmpina următoarea dificultate : nu se poate şti sigur, în unele cazuri, dacă adjectivul a fost substantivat în romîneşte sau l-am luat gata substantivat. Iată un exemplu clar : substantivul adept are la origine latinescul adeptus, -a, -um, participiul lui adipiscor, dar noi l-am împrumutat din franceză unde cuvîntul era deja substantiv.
Mai este şi altă dificultate : cuvintele apar încă în latineşte cu cele două valori şi noi nu putem avea siguranţa că le-am moştenit cu valoarea de adjectiv sau cu cea de substantiv, iar în situaţia din urmă nu s-ar mai putea vorbi de un proces de substantivare în cadrul limbii romîne. Pentru afirmaţii certe, este nevoie de cunoaşterea exactă a etimonului şi a istoriei fiecărui cuvînt. Din punctul de vedere al funcţionării limbii actuale nu are însă mare importanţă vechimea substantivăm.
2) adjective care astăzi apar şi ca substantive şi ca adjective
în această categorie intră un număr mare de adjective romîneşti şi ele au constituit îndeosebi obiectul de cercetare al lucrării de faţă (nemulţumitul, rănitul, exploatatul etc).
După felul cum sînt atestate de dlrm cuvintele din această categorie pot prezenta mai multe situaţii :
a) Cuvîntul e atestat de două ori : o dată ca adjectiv şi altă dată ca substantiv :
adînc1, -ă adj. adînc2 s.n. aspirator, -oare1 adj. aspirator2 s.n.
automobil1, -ă adj. automobil2 s.n.
amar1, amar2
-ă adj. s.n.
b) Cuvîntul este atestat o singură dată, arătîndu-se că poate fi în egală măsură substantiv şi adjectiv : absolvent -a, adj., s.m. şi f., antic, -ă adj., s.m. şi f., optimist, -ă adj., s.m. şi f., pocăit, -ă adj., s.m. şi f.
c) Cuvîntul e atestat de dicţionar ca adjectiv cu specificarea în paranteză că apare şi substantivat: aiurit, -ă adj. (subst.); adormit,-ă adj. (subst.); binevoitor, -oare adj. (subst.); bolnav, -ă adj. (subst.).
d) Adjective care se substantivează numai în expresii sau construcţii: ars, -ă, în construcţia miroase a ars.
curat, -ă, în expresia a scrie pe curat.
făcut, -ă, în expresiile a face o nefăcută; parcă e un făcut.
hămişliu, - ie, în expresia a se juca de-a hămişliul.
păţit, -ă în expresia tot păţitul priceput.
posibil, -ă în expresia a face tot posibilul etc.
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ
211
e) Adjective substantivate numai regional:
plîngător, -oare, reg. plîngătoare (cu sensul de bocitoare) ahotnic -ă reg. subst. ahotnicul. ? ?
1) adjective care nu se substantivează
După cum reiese din statistică, categoria aceasta este cea mai numeroasă dar nu e o categorie închisă ; cu timpul, adjectivul poate trece de la nesubstantivat la substantivat în măsura în care nevoia de exprimare a limbii cere acest lucru : cald, -ă, calitativ, -ă calificat, -ă etc.
Consideraţii asupra conţinutului substantivelor formate de la
adjective
Prin schimbarea categoriei gramaticale a adjectivului se obţin substantive cu un conţinut tot atît de diferit pe cît sînt de diferite şi însuşirile desemnate de adjective.
De aceea o încercare de categorisire după conţinut a adjectivelor substantivate care să cuprindă absolut toate aceste cuvinte este greu de făcut.
O primă împărţire a adjectivelor substantivate ar fi aceea după caracterul concret sau abstract al noţiunii formate.
Abstracte sînt noţiunile cu caracterul cel mai general şi ele redau însăşi însuşirea sub formă de substantiv : abstractul, concretul, dramaticul frumosul, firescul, grotescul, generalul, neprevăzutul, noul, omenescul, realul, tipicul, utilul, vechiul etc.
Cele mai multe însă sînt concrete. O grupare a lor este posibilă, fără a avea pretenţia să încadrăm toate tipurile.
1. Adjective substantivate care se referă la persoane şi denumesc pe purtătorul unei însuşiri fizice sau morale, cu caracter individual, care este definitorie pentru el.
a) o trăsătură morală pozitivă sau negativă:
aiurit, -ă -> aiuritul, -a alienat, -ă —► alienatul, -a desperat, -ă -> desperatul, -a înţelept, -eaptă    înţeleptul, -eapta viteaz, -ă    viteazul, -a
b) o însuşire fizică:
cocoşat, -ă -*> cocoşatul, -a invalid, -ă -> invalidul, -a orb, oarbă    orbul, oarba surd, -ă -> surdul, -a etc.
/ /
însuşirea poate fi permanentă sau trecătoare, cum sînt însuşirile desemnate de adjectivele care derivă de la numele de boli. De la aceste adjective prin schimbarea categoriei gramaticale se formează substantive care desemnează bolnavul după numele bolii: diabetic — diabeticul, difteric — diftericul, epileptic — epilepticul, gutos — gutosul, isteric — istericul, lepros — leprosul, ofticos — ofticosul, pelagros — pelagrosul, rîios — rîiosul, reumatic — reumaticul, tuberculos — tuberculosul etc.
2. Adjective substantivate care denumesc o însuşire ce se referă la o colectivitate de persoane. în această categorie intră :
a) Adjective substantivate care arată starea socială a omului: bogat — bogatul, împilat — împilatul, mijlocaş — mijlocaşul, oropsit — oropsitul, obijduit — obijduitul, robit — robitul, sărac — săracul etc.
b) Adjective care denumesc naţionalitatea unui popor.
Acestea se substantivează aproape toate la feminin şi denumesc limba poporului respectiv : limba indiană — indiana, irlandeză — irlandeza, istroromînă — istroromîna, indo-europeană — indo - europeana, portugheză — portugheza, poloneză — poloneza, sîrbă — sîrba, slavă — slava, spaniolă — spaniola etc.
De asemenea adjectivele de acest fel substantivate la masculin şi feminin desemnează pe omul care aparţine naţionalităţii respective : algerian, -ă s.m. şi f. , bielorus, -ă s.m. şi f., cerchez, -a s.m. şi f., danez, ~ă s.m. şi f., irlandez, -â s.m. şi f. etc.
De la unele se poate forma numai masculinul iar pentru denumirea femeii de aceeaşi naţionalitate se foloseşte de obicei un derivat cu sufix, de exemplu : englez, -ă -> englezul, francez, -â -> francezul, romîn, -ă ~> romînul, turc, -ă -> turcul, dar : englezoaică, franţuzoaică, romîncă, turcoaică.
Uneori nu putem şti dacă e mai vechi substantivul şi el ar fi stat la baza adjectivului sau e mai vechi adjectivul şi s-a substantivat.
3. De la adjective care arată însuşiri fizice ale persoanelor se formează substantive, mai întîi porecle şi apoi porecla devine nume de familie : Albu, Breazu, Buzatu, Grosu, Grasu etc.
De la adjective care se referă la animale şi denumesc culoarea păru» lui sau o altă însuşire se formează nume de animale ca : Bălan, Bîrsana, Oacheşa, Surul etc, sau substantive comune de animale cum ar fi: urecheatul (măgarul), murgul (cal) etc
4. Prin substantivarea adjectivului se formează termeni tehnici. (Criteriul pe care l-am folosit în clasificarea unora dintre aceşti termeni este acela al domeniului în care se foloseşte cuvîntul.)
a) în domeniul botanicii:
cotiledonat, -ă, pl. cotiledonate gamopetal, -ă,   ,,   gamopetale (clasă de plante) păios, -oasă,      ,,   păioase (cereale a căror tulpină e pai) rădăcinos, -oasă, ,, rădăcinoase (nume dat legumelor cu rădăcina
comestibilă)
t>) în domeniul zoologiei: cvadruman, -ă, nevertebat, -ă,
ovin, -ă, octopod, -ă,
pl.  cvadrumane (maimuţe care se servesc de cele patru picioare) ,,   nevertebrate (animale care nu au coloană
vertebrală) ,,   ovine (subfamilie de rumegătoare) ,,   octopode   (subordin din cefalopode avînd opt picioare)
c) în domeniul anatomiei:
frontal, -ă,     n. sing. frontalul  (partea proeminentă a unui obiect)
occipital, -ă,   ,, occipitalul parietal, -ă,    „     ,, parietalul
tiroid, -ă,
tiroida (glandă)
d) Termeni din domeniul farmaciei   (denumiri de medicamente) anestezic -ă,    n. anestezic
depurativ, -ă,   „ depurativ (care curăţă organismul de substanţe
otrăvitoare)
diuretic, -ă,     ,, diuretic laxativ, -ă, laxativ narcotic, -ă,     ,, narcotic purgativ, -ă,    ,, purgativ vomitiv, -ă,     ,, vomitiv
Toate aceste denumiri sînt termeni generici, totdeauna de genul neutru, pentru că este vorba de obiecte neînsufleţite.
e) Termeni din matematică conic, -ă, f. conica
drept,-eaptă,    ,, dreaptă (linie care uneşte două puncte şi e formată dintr-un singur segment) mediator,-oare, ,, mediatoare (perpendiculara ridicată pe mijlocul
unui segment de dreaptă) median, -ă,       ,, mediană (dreapta care uneşte vîrful unui unghi
cu mijlocul laturii opuse) vertical, -ă,       ,, verticală   (linie dreaptă care  cade perpendicular pe un plan orizontal)
r
214
IOANA DIACONESCU
18
19
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ
215
f) Adjective substantivate care fac parte din terminologia gramaticii
completiv, -ă, comparativ, -ă, exploziv, -ă, imperativ, -ă, imperfect, -ă, optativ, -ă, superlativ, -ă, subordonat, -ă,
f. completivă (directă sau indirectă)
n. comparativul (grad de comparaţie)
f. exploziva (consoană)
n. imperativul (mod personal)
n. imperfectul (timp verbal)
n. optativul (mod personal)
n. superlativul (grad de comparaţie)
f. subordonata (propoziţie)
Ţinînd seama de conţinutul exprimat de substantivele provenite din adjective prin schimbarea categoriei gramaticale, se pot stabili mai multe tipuri; în lucrarea de faţă s-a sugerat doar o astfel de clasificare.
FRECVENŢA SUBSTANTIVĂRII ADJECTIVULUI
în principiu substantivarea e posibilă de la oricare adjectiv folosind îndeosebi procedeul articulării cu articol adjectival. Practic situaţia se prezintă altfel pentru că, aşa cum s-a artătat (vezi p. 199), substantivarea cu articol adjectival nu este prea frecventă. Din statistica făcută, reiese că după dlrm numărul adjectivelor care nu se substantivează este cu mult mai mare decît al adjectivelor care apar şi cu valoare de substantiv. Adjective ca : tare, simplu, sigur, limpede nu se întîlnesc cu valoare de substantiv.
în general adjectivele cu un grad de abstractizare mai înalt se substantivează mai greu.
La unele adjective formate cu prefixe sau cu sufixe pur adjectivale, posibilitatea substantivării este şi mai redusă (gustos, istoricesc, ingineresc, identificabil etc). La adjectivele de acest fel sensul lexical al cuvîntului primar şi valoarea net adjectivală a sufixului împiedică substantivarea.
Nu se pot stabili categorii precise de adjective care se substantivează şi care nu se substantivează, deoarece nu există criterii precise de delimitare; faptul hotărîtor îl constituie sensul cuvîntului. Totuşi se pot face unele aprecieri generale cu privire la posibilitatea substantivării adjectivelor avînd în vedere provenienţa lor.
După provenienţa lor, adjectivele care se substantivează sînt de trei feluri :
adjective primare
adjective derivate cu ajutorul sufixelor şi prefixelor adjective provenite din forme verbale.
1. Adjectivele primare, cele cu o vechime şi o frecvenţă mai mare, intră în fondul principal lexical. Desemnînd însuşiri frecvente ale obiectelor din realitatea înconjurătoare, adjectivele de acest tip se substantivează şi formează noţiuni abstracte : frumos — frumosul, verde — verdele, vechi — vechiul, nou — noul.
De asemenea pot denumi un obiect concret considerat din punctul de vedere al însuşirii lui dominante; posesorul însuşirii respective apare atunci ca un reprezentant al tuturor celor care poartă aceeaşi însuşire sau ca personificare, ca întruchipare a însuşirii: bătrîn — bătrînul, orb — orbul, puternic — puternicul, tînăr — tînărul, viteaz — viteazul etc.
Cele din fondul principal lexical, la care frecvenţa substantivării este explicabilă prin valoarea în limbă a cuvîntului, exercită o influenţă asupra celor din masa vocabularului şi constituie pentru ele model de comportare.
2. Adjectivele derivate vădesc şi mai mult legătura strînsă cu substantivul pentru că ambele părţi de vorbire folosesc ca mijloc de formare procedeul derivării (unele sufixe şi prefixe fiind comune substantivului şi adjectivului). Faptul acesta nu rămîne fără urmări asupra posibilităţii de substantivare a adjectivelor. Se pot face următoarele constatări:
a) Adjectivele derivate cu sufixe care au o valoare pur adjectivală (-esc, -os, -nic, -al, -bil), se substantivează mai rar.
Făcînd pentru literele i şi d o statistică a adjectivelor date de dlrm ca fiind substantivate, am găsit că la litera i din cele 16 adjective în -os numai două (inimos şi invidios) se substantivează pentru că se referă la persoane, iar la litera d (întîmplarea a făcut să fie tot 16 adjective în -os) nici unul nu apare cu valoare de substantiv.
b) Adjectivele derivate cu sufixe care au în aceeaşi măsură valoare adjectivală şi substantivală, cum este cazul sufixului -tor, prezintă o altă situaţie. Adjectivele derivate de la teme verbale cu sufixul -tor apar, în majoritatea cazurilor, atît în funcţia de adjectiv cît şi în aceea de substantiv, încît numai contextul ne dă posibilitatea să înţelegem dacă avem a face cu o parte sau alta de vorbire : om muncitor şi muncitor calificat, zi lucrătoare, lucrătoare într-o fabrică.
De precizat că la origine sufixul -tor deriva numai substantive, în urma întrebuinţării cuvintelor în diferite construcţii, substantivul s-a adjectivat. Sufixul a început să fie folosit şi pentru adjective şi paralel cu procesul de adjectivare a substantivului s-a produs şi fenomenul invers, de substantivare a adjectivului.
Astăzi, de cele mai multe ori, nu ştim dacă avem de-a face cu o situaţie sau alta decît făcînd istoria cuvîntului.
Cele derivate cu prefixe nu pun alte probleme deoarece în majoritatea cazurilor prefixul apare împreună cu sufixul : antialcoolic, antinevralgic, antibiotic, antipiretic etc.
3. Adjectivele provenite de la forme verbale se aseamănă cu cele primare în ceea ce priveşte forma; ele sînt de două feluri:
a) adjective de la participii
b) adjective de la gerunzii.
Participiul care de fapt este şi adjectiv şi unele gerunzii se substantivează.
216_ IOANA   DIACONESCU 20 21 SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ_217
De la participiu la substantiv este posibilă o trecere nemijlocită: robit — robitul, supărat — supăratul, nespălat — nespălatul etc.1
Formele de gerunziu cu valoare adjectivală sînt puţine si în cazul lor trecerea în categoria substantivului se face numai mijlocit prin faza de adjectiv. In această fază, gerunziul, care nu are formă flexionară, capătă flexiune după gen şi număr, categorii comune adjectivului şi substantivului şi apoi poate să treacă la substantiv.
Un exemplu poate ilustra mai bine acest proces : a suferi -> (gerunziu) suferind -> adj.
om suferind oameni suferinzi femeie suferindă femei suferinde
substantiv
un suferind nişte suferinzi o suferindă nişte suferinde
în concluzie, posibilitatea mai mare sau mai mică de substantivare a adjectivului este în primul rînd determinată de sensul cuvîntului, iar frecvenţa substantivării adjectivului este în strînsă legătură cu vechimea şi frecvenţa lui, care fac să capete valori noi şi îi dau posibilitatea să fie folosit şi cu valoare de substantiv.
Un argument în susţinerea acestei idei este comportamentul adjectivelor formate în romîneşte, de exemplu cu sufixul -bil Dat fiind caracterul mai concret al substantivului, adjectivele formate cu sufixul -bil avînd un sens foarte abstract (agitabil, descifrabil, rezolvabil) nu apar ca substantive (vezi statistica), în afară de cîteva. O altă cauză este si aceea a vechimii sufixului; derivatele noi din limbă nu au avut posibilitatea să se încarce cu mai multe valori semantice astfel încît, printr-una din ele, cuvîntul să poată fi folosit şi cu valoare de substantiv. Un cuvînt ca posibilul şi imposibilul poate să apară cu valoare de substantiv numai în locuţiunea a face tot posibilul sau a face posibilul şi imposibilul. Cred că aici vechimea relativ mică a cuvîntului este compensată de frecventa mare a locuţiunii.
Pornind de la situaţii de felul acesta, se poate afirma că, la adjectivele din fondul principal lexical, care au o frecvenţă şi o vechime mare si deci şi sensuri şi valori mai multe, este mai frecventă substantivarea decît la cele din masa vocabularului.
Cercetînd listele de cuvinte din fondul principal lexical întocmite de acad. Al. Graur, am constatat că, din adjectivele considerate ca făcînd^parte din fondul principal lexical, numai 12% nu apar în limba vorbită şi scrisă cu valoare de substantiv: ager, cărunt, duios, fierbinte,
1 Substantivele provenite de la adjective participii se pot confunda cu cele formate de la supin. Un criteriu de diferenţiere ar fi acesta : substantivul derivat de la supin denumeşte o acţiune, este deci abstract şi nu poate fi niciodată de genul masculin sau feminin (seceratul, spălatul, plînsul etc), iar participiul denumeşte obiectul concret care este rezultatul acţiunii de la care am pornit.
ieftin, îngust, iute, măiestru, neted, proaspăt, sigur, singur, slobod, sprinten, stingher, tare, ţeapăn.
Aceasta este încă o dovadă că fondul principal lexical este elementul principal pe baza căruia limba se îmbogăţeşte cu cuvinte noi.
în continuare se dă o statistică care cuprinde toate adjectivele din dlrm, cu excepţia regionalismelor şi a diminutivelor, clasate în următoarele categorii:
I Adjective atestate de dlrm numai ca atare. II Adjective pentru care dlrm indică că pot avea şi valoare substantivală.
III Cuvîntul e în aceeaşi măsură adjectiv şi substantiv.
IV Cuvîntul cu aceeaşi formă şi acelaşi etimon e atestat o dată ca substantiv şi altă dată ca adjectiv.
V Cuvîntul adjectiv (participiu) substantivat se confundă cu supinul. în dicţionar cuvîntul e atestat o dată ca adjectiv şi altă dată ca substantiv.
Din statistica făcută rezultă:
Din categoria       I fac
j? ,,       a II-a ,,
?, ,,       a IlI-a ,,
„ „       a IV-a „
parte
a V-a
6 183    de adjective 801 311 314 262
5?
Total     7 871 de adjective, dintre care totalul ultimelor patru categorii este de 1 688 de adjective.
Se constată deci că numărul adjectivelor despre care dlrm nu indică că se substantivează (6 183) rămîne mult mai mare în comparaţie cu toate cele considerate de dlrm şi ca substantive (1688).
Acest lucru se datoreşte faptului că, pe de o parte, dlrm nu e consecvent în indicarea schimbării categoriei gramaticale a adjectivului. Astfel, există situaţii cînd adjective foarte asemănătoare ca structură, sens şi frecvenţă sînt tratate diferit din punctul de vedere al schimbării categoriei gramaticale. (La unul substantivarea este indicată iar la celălalt nu ; de exemplu : antifascist, -ă (substantivat), aniiimperialist, -ă adj.).
Există de asemenea cazuri în care cuvîntul este foarte obişnuit şi cu valoarea substantivală, deşi dlrm îl atestă numai ca adjectiv : anemic, antimarxist, central, cincinal, circumstanţial, contagios, fonfăit, internist, îndrăzneţ etc.
218
IOANA DIACONESCU
22
23
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ
219
Pe de altă parte, foarte multe adjective despre care dicţionarul nu spune că se substantivează au o frecvenţă mică (termeni tehnici) pe care vorbitorul, pentru că le foloseşte rar, nu simte nevoia să le substantiveze. Dacă acest lucru ar fi necesar pentru exprimare, atunci ar putea-o face cu uşurinţă.
De aceea, trebuie spus că, privit în dezvoltarea lui, procesul substantivării adjectivului are un caracter schimbător în sensul că ceea ce astăzi nu apare cu valoare de substantiv, la un moment dat el poate fi folosit şi cu această valoare.
în continuare urmează listele statistice.
aeros, -oasă aerostatic, -ă afabil, -ă afectat, -ă afectiv, -ă afectuos, -oasă afemeiat, -ă aferat, -ă aferent, -ă afirmativ, -ă afinat, -ă afocal, -ă afon, -ă
Adjective la	care în dicţionar nu se	arată că se substantivează:	aforistic, -ă afrodiziac, -ă aftoasă
abătut, -ă	accesibil, -ă	adeveritor, -oare	afumat, -ă
abdominal, -ă	accidental, -ă	adeziv, -ă	afundat, -ă
abductor	acefal, -ă	adiacent, -ă	agasant, -ă
aberant, -ă	acerb, -ă	adiafor, -ă	ager, -ă
abil, -ă	acetic, -ă	adipos, -oasă	aghesmuit, -ă
abiotic, -ă	achiziţionat, -ă	adiţional, -ă	agil, -ă
abisal, -ă	aciclic, -ă	adîncat, -ă	agitatoric, -ă
abject, -ă	acidulat, -ă	adîncit, -ă	agitat, -ă
abominabil, -ă	aciuat, -ă	adjectival, -ă	agonizant, -ă
abordabil, -ă	acomodabil, -ă	adjunct, -ă	agrar, -ă
abortiv, -ă	acomodat, -ă	administrativ, -ă	agravant, -ă
abracadabrant, -ă	acoperit, -ă	admirabil, -ă	agreabil, -ă
abraziv, -ă	acoperitor, -oare	admirativ, -ă	agresiv, -ă
abreviat, ~ă	acordat, -ă	admisibil, -ă	agricol, -ă
abreviaţiv, -ă	acotiledon, -ă	adnotat, -ă	agrobiologic, -ă
abrupt, -ă	acrit, -ă	adonic, -ă	agronomic, -â
abrutizant, -ă	acrobatic, -ă	adoptiv, -ă	alarmant, -ă
abrutizat, -ă	acromatic, -ă	adorabil, -ă	alambicat, -ă
absent, -ă	actoricesc, -ească	adormitor, -oare	alămit, -ă
absidial, -ă	actual, -ă	aductor, -oare	alămiii, -ie
absolut, -ă	acuminat, -ă	adulmecător, -oare	alăturat, -ă
absolutist, -ă	acut, -ă	adus, -ă	albicios, -oasă
absorbant, -ă	acuzator, -oare	adventiv, -ă	albuminos, -oasă
absorbit, -ă	acvatic, -ă	adverbial, -ă	alburit, -ă
absorbitor, -oare	acvifer, -ă	advers, -ă	alburiu, -ie
abundent, -ă	acvilin, -ă	adversativ, -ă	alcalin, -ă
aburit, -ă	adamantin, -ă	aerat, -ă	alegoric, -ă
aburos, -oasă	adaptabil, -ă	aerian, -ă	alfabetic, -ă
abuziv, -ă	adecvat, -ă	aeriform, -ă	algebric, -ă
acaparator, -oare	ademenit, -ă	aerob, -ă	alienabil, -ă
accentuat, -ă	ademenitor, -oare	aerob :o tic, -â	alilodidactic, -ă
acceptabil, -ă	adevărat, -ă	aeropurtat, -ă	alimentar, -ă
alinat, -ă alînător, -oare alintat, -ă alipit, -ă alogen, -ă alpestru, -ă alpin, -ă altaic, -ă alterabil, -ă alterat, -ă altern, -ă alternant, -ă alternativ, -ă alungător, -oare alunecos, -oasă alungit, -ă aluniu, -ie aluvial, -ă aluvionar, -ă alveolar, -ă amabil, -ă amarnic, -ă ambiant, -ă ambidextru, -ă ambigen, -ă ambiguu, -uă ambiţios, -oasă ambulant, -â amendabil, -ă ameninţător, -oare amestecat, -ă ameţit, -ă ameţitor, -oare amical, -ă amilaceu, -ee amniotic amnistiabil, -ă amoniacal, -ă amoral, -ă amorezat, -ă amorf, -ă amoros, -oasă amortizabil, -ă amorţit, -ă amovibil, -ă amplu, -ă amuţit, -ă amuzant, -ă
amuzat, -ă anacreontic, -ă anacronic, -ă anacronistic, -ă anaerob, -ă anaerobiotic, -ă anafilactic, -ă anahoretic, -ă anal, -ă analgezic, -ă analitic, -ă analizabil, -ă anapestic, -ă anarhic, -ă anastatic, -ă anastigmatic, -ă anatomic, -ă ancestral, -ă anchilozat, -ă andosat, -ă androgin, -ă anecdotic, -ă anemiat, -ă anemic, -ă anevoios, -oasă anexat, -ă anexionist, -ă angelic, -ă anglican, -ă angrenat, -ă angular, -ă angulos, -oasă anhidru, -ă anihilator, -oare animalier, -ă animat, -ă aniversar, -ă anodic, -ă anodin, -ă anofelogen, -ă anorganic, -ă anormal, -ă anost, -ă antagonic, -ă antagonist, -ă antarctic, -ă antebelic, -ă antediluvian, -ă
220	ioana diaconescu	24	25                                  substantivarea adjectivului în		limba romînă
antepenultim, -ă	apostolesc, -ească	arhieresc, -ească	asudat, -ă	autoritar, -ă	bălăngănitor, -oare
anterior, -oară	apoteotic, -ă	arhiplin, -ă	asurzitor, -oare	autorizat, -ă	bălos, -oasă
antiaerian, -a	apreciabil, -ă	arhitectonic, -ă	aşchios, -oasă	autumnal, -ă	băltos, -oasă
antialeoolic, -ă	apreciat, -ă	arhitectural, -ă	aşezat, -ă	avan, -ă	bănesc, -ească
anticipat, -ă	apretat, -ă	arid, -ă	aşezător, -oare	avansat, -ă	bănos, -oasă
anticonstituţional, -ă	apriat, -ă	arierat, -ă	atacabil, -ă	avantajat, -ă	bănuitor, -oare
antiderapant, -ă	aprig, -ă	arinos, -oasă	atacat, -ă	avantajos, -oasă	bărbătesc, -ească
antidinastic, -ă	aprioric, -ă	aripat, -ă	ataşabil, -ă	aventuros, -oasă	băşicat, -ă
antiepidemic, -ă	aprobativ, -ă	aristocratic, -ă	ateist, -ă	aviatic, -ă	bătăios, -oasă
antiguvernamental, -ă	aprobator, -oare	aritmetic, -ă	atent, -ă	avid, -ă	bătrînesc, -ească
antiimperialist, -ă	aprofundat, -ă	aritmie, -ă	atenuant, -ă	avizat, -ă	bătrînicios, -oasă
antimonarhic, -ă	apropiat, -ă	armat, -ă	aterman, -ă	avîntat, -ă	bătucit, -ă
antimuncitoresc, -ească	aproximativ, -ă	armonios, -oasă	atingător, -oare	avocăţesc, -ească	băţos, -oasă
antinaţional, -ă	apt, -ă	arnăuţesc, -ească	atins, -ă	axial, -ă	beat, -ă
antiparalel, -ă	apter, -ă	arămit, -ă	atîrnat, -ă	axilar, -ă	beligerant, -ă
antipartinic, -ă	apusean, -ă	aromînesc, -ească	atmosferic, -ă	azimutal, -ă	belicos, -oasă
antipatic, -ă	arabic, -ă	arsenical, -ă	atomic, -ă	azotos, -oasă	benevol, -ă
antirabic, -ă	arabil, -ă	arsenios	aton, -ă	azvîrlitor, -oare	berbecat, -ă
antirealist, -ă	aranjat, -ă	arterial, -ă	atonic, -ă		bestial, -ă
antireligios, -oasă	arăbesc, -ească	artezian, -ă	atotbiruitor, -oare	bacifer, -ă	bezmetic, -ă
antispasmodic, -ă	arămit, -ă	articular, -ă	atotcuprinzător, -oare	bacilar, -ă	bezmeticit, -ă
antistatal, -ă	arămiu, -ie	artificial, -ă	atotprevăzător, -oare	bacterian, -ă	bianual, -ă
antiştiinţific, ~ă	arăpesc, -ească	artificios, -oasă	atotştiutor, -oare	bactericid, -ă	biatomic, -ă
antitetic, -ă	arător, -oare	artistic, -ă	atrăgător, -oare	bacteriologic, -ă	bibazic
antologic, -ă	arătos, -oasă	arţăgos, -oasă	atributiv, -ă	bahic, -ă	biblic, -ă
antrenant, -ă	arbitrai, -ă	asanator, -oare	atrofiat, -ă	balcanic, -ă	bibliografic, -ă
antropocentric, -ă	arbitrar, -ă	ascultător, -oare	aţîţat, -ă	balcîz, -ă	bicameral, -ă
antropologic, -ă	arborescent, -ă	asediat, -ă	aţos, -oasă	balnear, -ă	bicefal, -ă
anual, -ă	arcat, -ă	asemănat, -ă	auditiv, -ă	balneoclimateric, -ă	biciuitor, -oare
anumit, -ă	arctic, -ă	asemănător, -oare	augumentativ, -ă	balneologie, -ă	bicolor, -ă
anunţător, -oare	arcuit, -ă	aseptic, -ă	auricular, -ă	balonat, -ă	biconvex, -ă
aparent, -ă	ardeiat, -ă	asertoric, -ă	aurifer, -ă	balsamic, -ă	bienal, -ă
apatic, -ă	ardelenesc, -ească	aservit, -ă	aurit, -ă	banal, -ă	bilabial, -ă
apăsat, -ă	ardent, -ă	asexuat, -ă	auriu, -ie	bancar, -ă	biliar, -ă
apăsător, -oare	areic, -ă	asfaltat, -ă	auster, -ă	banditesc, -ească	bilingv, -ă
apătos, -oasă	arendăşesc, -ească	asfaltic, -ă	austral, -ă	barat, -ă	bilios, -oasă
aperceptiv, -ă	argăsitor, -oare	asfixiant, -ă	autarhic, -ă	baric, -ă	bilobat, -ă
aperiodic, -ă	argăţesc, -ească	asfixiat, -ă	autentic, -ă	baroc, -ă	bilunar, -ă
apical, -ă	•   argentifer, -ă	asiduu, -ă	autentificat, -ă	basculant, -ă	biman, -ă
aplecat, -ă	argilos, -oasă	asociativ, -ă	autobiografic, -ă	batant, -ă	bimetalic, -ă
aplicabil, -ă	argintat, -ă	asortat, -ă	autocefal, -ă	batjocoritor, -oare	bimilenar, -ă
aplicat, -ă	argotic, -ă	aspectuos, -oasă	autocratic, -ă	batojit, -ă	binar, -ă
apocaliptic, -ă	arhaic, -ă	aspru, -ă	autocritic, -ă	bazaltic, -ă	binecrescut, -ă
apod, -ă	arhaizant, -ă	astîmpărat, -ă	autogestionar, -ă	băbesc, -ească	binecuvîntat, -ă
apodictic, -ă	arheologic, -ă	astral, -ă	automatic, -ă	bădărănos, -oasă	binemirositor, -oare
apologetic, -ă	arhicunoscut, -ă	astringent, -ă	automobilistic, -ă	băgăcios, -oasă	binevenit, -ă
aponevrotic, -ă	arhidiecezan, -ă	astrologie, -ă	autonom, -ă	băieţesc, -ească	biologic, -ă
apos, -oasă	arhiepiscopal, -ă	astronomic, -â	autopropulsat, -â	bălăbănit, -ă	bipartit, -ă
222 IOANA  DIACONESCU 26> 27 SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ 223
bipatrat, -ă	bouresc, -ească	buruienos, -oasă
bipolar, -ă	brahial, -ă	burzuluit, -ă
birjăresc, -ească	brahicefal, -ă	butac, -ă
birocratic, -ă	brahmanic, -ă	butiîic
bisericesc, -ească	brav, -ă	butucănos, -oasă
bisericos, -oasă	brăcuit, -ă	butucos, -oasă
bisexual, -ă	brănuit, -ă	buzat, -ă
bisilabic, -ă	brăzdat, -ă	
bisulc, -ă	breaz, -ă	cabalistic, -ă
bituminos, -oasă	brizant, -ă	cacofonic, -ă
bivalent, -ă	brînzit, -ă	cadastral, -ă
bivalv, -ă	bronhial, -ă	cadaveric, -ă
bizantin, -ă	bronzat, -ă	cadenţat, -ă
bizar, -ă	broscăresc, -ească	cadrilat, -ă
bîiguit, -ă	brumat, -ă	caduc, -ă
bîiguitor, -oare	brurnatic, -ă	cafeniu, -ie
bîntuitor, -oare	brumăriu, -ie	cainic, -ă
bîrligat, -ă	brun, -ă	calcaros, -oasă
bîzîitor, -oare	brunat, -ă	calcifiat, -ă
blagoslovit, -ă	brusc, -ă	calcinat, -ă
blajin, -ă	brusnat, -ă	calculabil, -ă
blazat, -ă	brut, -ă	calculat, -ă
blănos, -oasă	brutal, -ă	cald, -ă
bleg, -eagă	bubos, -oasă	calendaristic, -ă
blegit, -ă	bubuitor, -oare	calicesc, -ă
bleojdit, -ă	buburos, -oasă	calificat, -ă
bluzat, -ă	bucal, -ă	caligrafic, -ă
boacăn, -ă	buciardat, -ă	calitativ, -ă
bogomilic, -ă	buciumător, -oare	calmucesc, -escă
boieros, -oasă	buclat, -ă	calomnios, -oasă
boldit, -ă	bucolic, -ă	caloric, -ă
bolnăvicios, -oasă	bucurat, -ă	calorific, -ă
bolovănit, -ă	bucuros, -oasă	calorifug, -ă
boltit, -ă	buf, -ă	calorigen, -â
bombastic, -ă	bufant, -ă	calorimetric, -ă
bombat, -ă	bugetar, -ă	calos, -oasă
bombănitor, -oare	bugetivor, -ă	calp, -ă
bondoc, -oacă	buhăit, -ă	calvinesc, -ească
bont, -oantă	buhos, -oasă	camaraderesc, -ă
borcănat, -ă	buiac, -ă	cambial, -ă
boreal, -ă	buimac, -ă	camforat, -ă
boricat, -ă	bulbos, -oasă	camuflat, -ă
borşit, -ă	bulbucat, -ă	canalizabil, -ă
borţos, -oasă	bulgăresc, -ească	canalizat, -ă
bosumflat, -ă	bulgăros, -oasă	canalizator, -oare
botezat, -ă	burduşit, -ă	candid, -ă
botos, -oasă	buricat, -ă	canelat, -ă
boţit, -ă	burniţos, -oasă	cangrenat, -ă
cangrenos, -oasă	caustic, -ă	cenzurat, -ă
canibalic, -ă	cauzal, -ă	cerat, -ă
canicular, -ă	cauzator, -oare	cercat, -ă
canonic, -â	cavaleresc, -ească	cercelat, -ă
cantitativ, -ă	cavernos, -oasă	cerealier, -ă
capabil, -ă	cazon, -ă	cerebrospinal, -ă
capeş, -ă	cazual, -ă	ceremonios, -oasă
capitolin, -ă	cazuistic, -ă	ceresc, -ească
capitonat, -ă	călăresc, -ească	ceros, -oasă
capitulard, -ă	călătorit, -ă	cert, -ă
capiu, -ie	călăuzitor, -oare	certat, -ă
capricios, -oasă	călduros, -oasă	certăreţ, -eaţă
capsular, -ă	călugăresc, -ească	cervical, -ă
captabil, -ă	cămătăresc, -ească	cetăţenesc, -ească
captiv, -ă	căpătuit, -ă	ceţos, -oasă
captivant, -ă	căpăţînos, -oasă	chefliu, -ie
captivat, -ă	căpiat, -ă	cheltuielnic, -ă
caracteristic, -ă	căpresc, -ească	chemat, -ă
caracterizator, -oare	căpriu, -ie	chenzinal, -ă
cardanic, -ă	cărămiziu, -ie	chiaburesc, -ească
cardat, -ă	cărărat, -ă	cherchelit, -ă
cardiovascular, -ă	cărnos, -oasă	chibzuit, -ă
cariat, -ă	cărturăresc, -ească	chihlimbariu, -ie
caricatural, -ă	cărunt, -ă	chinezesc, -ească
caritabil, -ă	căsătorit, -ă	chimic, -ă
carnal, -ă	căsnicesc, -ească	chinovial, -ă
carnasier, -ă	căţărător, -oare	chinuit, -ă
carosabil, -ă	căuzăşesc, -ească	chinuitor, -oare
carpatic, -ă	căzăcesc, -ească	chipeş, -ă
carpatin, -ă	căzător, -oare	chipos, -oasă
cartilaginos, -oasă	căznit, -ă	chircit^ -ă
cartografic, -ă	ceacîr, -ă	chirilic, -ă
cartonat, -ă	ceadiriu, -ie	chirurgical, -ă
casabil, -ă	cefalic, -ă	chistic, -ă
casant, -ă	cefalorahidian, -ă	chitinos, -oasă
cast, -ă	celebru, -ă	chitit, -ă
castaniu, -e	celtic, -ă	chivernisit, -ă
catalectic, -ă	celular, -ă	cicălitor, -oare
cataleptic, -ă	celulozic, -ă	ciclic, -ă
catalitic, -ă	centezimal, -ă	cicloidal, -ă
cataral, -ă	centigrad, -ă	cifrat, -ă
catastrofal, -ă	central, -ă	cifric, -ă
categoric, -ă	centralist, -ă	ciliar, -ă
catifelat, -ă	centralizator, -oare	cilibiu, -ie
catihetic, -ă	centrat, -ă	cincinal, -ă
catodic, -ă	centrifugal, -ă	cinegetic, -ă
cauciucat, -ă	cenzitar, -ă	cinematografic, -ă
224 IOANA  DIACONESCU 28
cinic, -ă	clenciuros, -oasă	cominatoriu, -ie
cinetic, -ă	clerical, -ă	comisoriu, -ie
cinstit, -ă	climateric, -ă	comod, -ă
ciobănesc, -ească	climatic, -ă	compact, -ă
ciocnit, -ă	climatologic, -ă	comparabil, -ă
ciocoiesc, -ească	clinic, -ă	comparat, -ă
ciolănos, -oasă	clisos, -oasă	compartimentat, -ă
cioturos, -oasă	clocotit, -ă	compatibil, -ă
circulant, -ă	clocotitor, -oare	compătimitor, -oare
circumscris, -ă	clonţos, -oasă	compensabil, -ă
circumspect, -ă	clorhidric, -ă	competent, -ă
circumstanţial, -ă	cloric	complementar, -ă
ciripitor, -oare	clorofiliană	complet, -ă
ciucurat, -ă	clorotic, -ă	complezent, -ă
ciudat, -ă	coagulat, -ă	complicat, -ă
ciudos, -oasă	cotitor, -oare	complinitor, -oare
ciufulit, -ă	cochet, -ă	componistic, -ă
ciumos, -oasă	cocîrjat, -ă	compoziţional, -ă
ciut, -ă	coclit, -ă	compresibil, -ă
civic, -ă	codalb, -ă	comprimabil, -ă
civilizat, -ă	codat, -ă	compromiţător, -oare
civilizator, -oare	coercibil, -ă	comunal, -ă
cizelat, -ă	coercitiv, -ă	comunicativ, -ă
cizmăresc, -ească	coerent, -ă	comutabil, -ă
cîinesc, -ească	coexistent, -ă	concav, -ă
cîinos, -casă	cognoscibil, -ă	concentric, -ă
cîlţos, -oasă	cointeresat, -ă	conceptual, -ă
cîmpesc, -ească	cojit, -ă	concesiv, -ă
cînepiu, -ie	coj ocăresc, -ească	conciliant, -ă
cîntărit, -ă	colateral, -ă	concis, -ă
cîrciogăresc, -ească	colcotos, -oasă	concludent, -ă
cîrcotos, -oasă	colegial, -ă	conclusiv, -ă
cîrlionţat, -ă	coleric, -ă	concomitent, -ă
cîrmiziu, -ie	coloidal, -ă	concordant, -ă
cîrtitor, -oare	colonial, -ă	condamnabil, -ă
cîştigat, -ă	colorat, -ă	condensabil, -ă
clandestin, -ă	colosal, -ă	condensat, -ă
clasabil, -ă	colţat, -ă	condescendent, -ă
clarificator, -oare	colţos, -ă	condimentar, -ă
clarvăzător, -oare	colţurat, -ă	condiţional, -ă
claustrai, -ă	colţuros, -oasă	conductibil, -ă
clavicular, -ă	comat, -ă	conex, -ă
clăcăşesc, -ească	combativ, -ă	confederativ, -ă
	comemorabil, -ă	
		confidenţial, -ă
clăpăug, -ă	comemorativ, -ă	conflagrant, -ă
clătinitor, -oare	comensurabil, -ă	confluent, -ă
cleios, -oasă	comercial, -ă	conform, -ă
clement, -ă	comestibil, -ă	conformat, -ă
29	SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN	LIMBA ROMÎNĂ
confortabil, -ă	contrariat, -ă	crăiesc, -ească
confrăţesc, -ească	contras, -ă	credul, -ă
confuz, -ă	controlabil, -ă	crenelat, -ă
congelat, -ă	conturat, -ă	crengos, -oasă
congenital, -ă	convenabil, -ă	creponat, -ă
congestionat, -ă	convenţional, -ă	crepuscular, -ă
congruent, -ă	convergent, -ă	crescînd, -ă
conjugal, -ă	convertibil, -ă	crescut, -ă
conjugat, -ă	convex, -ă	cretaceu, -ee
conjunctă	convieţuitor, -oare	criptografic, -ă
consacrat, -ă	convingător, -oare	crispat, -ă
consanguin, -ă	convins, -ă	criticabil, -ă
consecutiv, -ă	convulsionat, -ă	crîncen, -ă
consecvent, -ă ,	convulsiv, -ă	cromat, -ă
considerabil, -ă	cooperatist, -ă	cromatic, -ă
consistent, -ă	copilăros, -oasă	cromolitografic
consolant, -ă	copios, -oasă	croncănitor, -oare
consonant, -ă	copleşitor, -oare	cronologic, -ă
consonantic, -ă	copulativ, -ă	cronometric, -ă
conspirativ, -ă	corcit, -ă	crucial, -ă
consternat, -ă	cordial, -ă	cruciform, -ă
constipant, -ă	corect, -ă	cruciş, -ă
constipat, -ă	corecţional, -ă	crud, -ă
constituant, -ă	coregrafic, -ă	crunt, -ă
constituit, -ă	corelat, -ă	crural, -ă
constitutiv, -ă	corespunzător, -oare	eruţător, -oare
constituţional, -ă	corigibil, -ă	cuaternar, -ă
constrictiv, -ă	cornos, -oasă	cubist, -ă
constrictor, -oare	coroiat, -ă	cubital, -ă
constructiv, -ă	corosiv, -ă	cucuiat, -ă
consular, -ă	corpolent, -ă	cultivat, -ă
consultativ, -ă	corporal, -ă	cultural, -ă
conştient, -ă	corporativ, -ă	cuminţit, -ă
conştiincios, -oasă	cortical, -ă	cumpănit, -ă
contagios, -oasă	coruptibil, -ă	cumpătat, -ă
contaminabil, -ă	cositorit, -ă	cumulativ, -ă
contaminat, -ă	cosmic, -ă	cununat, -ă
contemplativ, -ă	cosmogonic, -ă	cuprinzător, -oare
contestabil, -ă	cosmografie, -ă	curativ, -ă
contiguu, -uă	costeliv, -ă	curăţitor, -oare
continental, -ă	costisitor, -oare	curbiliniu, -ie
continuu, -uă contorsionat, -ă	costumat, -ă coşcovit, -ă	curgător, -oare curios, -oasă curmat, -ă cutanat, -ă
contractant, -ă contractor, -oare contractual, -ă	cotit, -ă cotonog, -oagă covîrşitor, -oare	
contradictoriu, -ie	cranian, -ă	cutezător, -oare
contraindicat, -ă	crăcănat, -ă	cutremurător, -oare
15 - c. 3743
226 IOANA   DIÂCONESCU 30
cuvenit, -ă	defavorabil, -ă	denicotinizat, -ă
cuviincios, -oasă	defăimat, -ă	dens, -ă
cvadruplu, -ă	defectat, -ă	dentar, -ă
	defectiv, -ă	deocheat, -ă
dacic, -ă	defectuos, -oasă	deosebit, -ă
dactilografiat, -ă	defertilizat, -ă	deparafinat, -ă
dalb, -ă	definitor, -oare	departamental, -ă
damaschinat, -ă	definit, -ă	depănat, -ă
dansant, -ă	definitiv, -ă	depărtat, -ă
dantelat, -ă	rîeformabiL -ă	depăşit, -ă
danubian, -ă	deformant, -ă	dependent, -ă
darnic, -ă	defraudat, -ă	deplasat, -ă
datat, -ă	defrişat, -ă	deplorabil, -ă
dator, -oare	degajat, -ă	depolarizant, -ă
datorit, -ă	degenerat, -ă	deponent, -ă
dăinuitor, -oare	degenerescent, -ă	depravat, -ă
dăltuit, -ă	degerat, -ă	depreciat, -ă
dărăpănat, -ă	deghizat, -ă	depreciativ, -ă
dărăpănător, -oare	degradant, -ă	depresiv, -ă
dăscălesc, -ească	degradat, -ă	deprimat, -ă
dăscălit, -ă	degradator, -oare	deprins, -ă
dătător, -oare	degrevant, -ă	deranjat, -ă
debil, -ă	degrevat, -ă	derizoriu, -ie
decadent, -ă	dehiscent, -ă	dermatologic, -ă
decagonal, -ă	deliberant, -ă	derogatoriu, -ie
decalibrat, -ă	deliberat, -ă	dermic, -ă
decapitat, -ă	deliberativ, -ă	derutant, -ă
decapotabil, -ă	delicat, -ă	derutat, -ă
decarburat, -ă	delicios, -oasă	des, deasă
decasilabic, -ă	delicvescent, -ă	desăvîrşit, -ă
decavat, -ă	delirant, -ă	descărcător, -oare
decăzut, -ă	deluros, -oasă	descărnat, -ă
decenal, -ă	demagogic, -ă	descheiat, -ă
decent, -ă	dematerializat, -ă	deschis, -ă
decepţionat, -ă	demilitarizat, -ă	descifrabil, -ă
decis, -ă	demobilizator, -oare	descins, -ă
decisiv, -ă	demn, -ă	descompus, -ă
declamator, -oare	democratic, -ă	descoperit, -ă
declarat, -ă	demografic, -ă	descrescător, -oare
declasat, -ă	demodat, -ă	descreţit, -ă
declinabil, -ă	demonic, -ă	descriptiv, -ă
decoltat, -ă	demonstrativ, -ă	descuiat, -ă
decorat, -ă	demontabil, -ă	descumpănit, -ă
decorativ, -ă	demoralizat, -ă	descurajat, -ă
decorticat, -ă	demoralizator, -oare	descurcăreţ, -eaţă
decuscutat, -ă	denaturat, -ă	descusut, -ă
dedublat, -ă	dendritic, -ă	desfăşat, -ă
dedus, -ă	dendrografic, -ă	desfăşurat, -ă
31	SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN	LIMBA ROMÎNĂ
desfătător, -oare	dezsgreat, -ă	diatonică
desfătat, -ă	dezamăgit, -ă	diavolesc, -ească
desferecat, -ă	dezaprobator, -oare	dibaci, -e
desfigurat, -ă	dezarmant, -ă	dichisit, -ă
desfiinţat, -ă	dezarmat, -ă	dictatorial, -ă
desfoiat, -ă	dezarticulat, -ă	dietetic, -ă
desfrunzit, -ă	dezavantajos, -oasă	diferit, -ă
desfundat, -ă	dezbinat, -ă	dificil, -ă
desluşit, -ă	dezbinator, -oare	diform, -ă
desluşitor, -oare	dezbrobodit, -ă	diftongat, -ă
despădurit, -ă	dezechilibrat, -ă	difuz, -ă
despărţitor, -oare	dezechipat, -ă	difuzabil, -ă
desperecheat, -ă	dezgheţat, -ă	digerabil, -ă
despicat, -ă	dezgolit, -ă	digestiv, -ă
despieptănat, -ă	dezgustat, -ă	digital, -ă
despletit, -ă	dezgustător, -oare	digitat, -ă
despotcovit, -ă	deziluzionat, -ă	dilatabil, -ă
despotic, -ă	dezintegrat, -ă	dilatat, -ă
despuiat, -ă	dezinteresat, -ă	diluat, -ă
destins, -ă	dezinvolt, -ă	diluvian, -ă
destoinic, -ă	dezlănţuit, -ă	dimorf, -ă
destrămat, -ă	dezlegat, -ă	dinastic, -ă
destroienit, -ă	dezlipit, -ă	dinţat, -ă
desuet, -ă	dezlînat, -ă	dioic, -ă
deszăpezit, -ă	dezlocuit, -ă	-dionisiac, -ă
deşănţat, -ă	dezmăţat, -ă	dipetal, -ă
desenat, -ă	dezmeticit, -ă	direct, -ă
deşirat, -ă	dezmierdat, -ă	directorial, -ă
deştept, -ă	dezmorţit, -ă	dirijat, -ă
deşucheat, -ă	deznaţionalizat, -ă	disciplinar, -ă
deşurubat, -ă	deznădăjduit, -ă	disciplinat, -ă
detaliat, -ă	deznodat, -ă	discontinuu, -uă
detaşabil, -ă	dezolant, -ă	discordant, -ă
detaşat, -ă	dezolat, -ă	discordat, -ă
deteriorat, -ă	dezonorat, -ă	discreditat, -ă
detestabil, -ă	dezordonat, -ă	discret, -ă
detonant, -ă	dezorganizat, -ă	discriminatoriu, -ie
detritic, -ă	dezorientat, -ă	discursiv, -ă
detronat, -ă	dezrădăcinat, -ă	discutabil, -ă
detunat, -ă	dezrobitor, -oare	discutat, -ă
detunător, -oare	dezumflat, -ă	disimulat, -ă
devalorizat, -ă	dezvoltat, -ă	disjunctiv, -â
devastat, -ă	diabolic, -ă	dislocat, -ă
developat, -ă	diacronic, -ă	disociat, -ă
devorant, -ă	diafan, -ă	disociativ, -ă
devotat, -ă	diagonal, -ă	disonant, -ă
dezacordat, -ă	diametral, -ă	disparent, -ă
dezagreabil, -ă	diastolic, -ă	dispensat, -â
228 IOANA   DIACONESCU 32 33 SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN  LIMBA ROMÎNĂ____________
dispersat, -ă displăcut, -ă dispreţuitor, -oare disproporţionat, ~ă dispus, -ă distant, -ă distructural, -ă distructiv, -ă distrus, -ă ditirambic, -ă diurn, -ă divergent, -ă divin, -ă divinizat, -ă divizat, -ă divizabil, -ă divizionar, -ă divorţat, -ă dizgraţios, -ă dizolvat, -ă dîrz, -ă doborît, -ă docil, -ă doct, -ă doctoral, -ă doctoricesc, -ească documentat, -ă dodecaedric, -ă dodecagonal, -ă dodecasilabic, -ă dogit, -ă dogmatic, -ă dogorit, -ă dojenitor, -oare dolofan, -ă dolomltic, -ă dolosiv, -ă domestic, -ă domesticit, -ă domiciliar, -ă dominant, -ă domnesc, -ească domol, -oală domolit, -ă doric, -ă dorit, -ă doritor, -oare dosit, -ă
dosnic, -ă dospit, -ă dotai, -ă doveditor, -oare draconic, -ă drăcesc, -ească drăcos, -oasă drăgălaş, -ă dreptunghic, -ă dreptunghiular, -ă dresat, -ă dubios, -oasă dubit, -ă dubitativ, -ă ducal, -ă ductil, -ă
duhovnicesc, -ească duios, -oasă dulceag, -ă duminical, -ă dumnezeesc, -ească dunărean, -ă duodecimal, -ă duodenal, -ă dur, -ă durabil, -ă dura tiv, -ă durduliu, -ie dureros, -oasă duşmănos, -oasă
ecarisat, -ă echidistant, -ă echilateral, -ă echilibrat, -ă echinoxial, -ă echipat, -ă ecleziastic, -ă ecruisat, -ă echitabil, -ă ectodermic, -ă ecuatorial, -ă ecumenic, -ă efemer, -ă ecvestru, -ă edificator, -oare edilitar, -ă educativ, -ă
efervescent, -ă egalat, -ă egalizator, -oare electiv, -ă electoral, -ă electric, -ă electrizat, -ă electrodinamic, -ă electrogen, -ă electrolitic, -ă electronic, -ă elegant, -ă elementar, -ă elenistic, -ă eligibil, -ă elipsoid al, -ă eliptic, -ă elocvent, -ă elogios, -oasă eluvial, -ă emailat, -ă emancipat, -ă embrionar, -ă emergent, -ă emerit, -ă eminent, -ă eminescian, -ă emisferic, -ă emitent, -ă emotiv, -ă emoţional, -ă emoţionant, -ă empiric, -ă empirio-critic encefalic, -ă encefaloid, -ă enciclopedic, -ă enclitic, -ă endecasilabic, -ă endemic, -ă endocrin, -ă endogen, -ă endotermic, -ă energetic, -ă energic, -ă enervant, -ă enervat, -ă enigmatic, -ă
enorm, -ă entomologie, -ă entuziasmat, -ă enumeraţiv, -ă eolian, -ă eolotrop, -â eparhial, -ă epentetic, -ă epic, -ă epidemic, -ă epidermic, -ă epigenetic, -ă episcopal, -ă episodic, -ă epistolar, -ă epitelial, -ă epocal, -ă epuizat, -ă ereditar, -ă eroic, -ă esenţial, -ă escamotabil, -ă esoteric, -ă estetic, -ă estimativ, -ă estival, -ă estompat, -ă etanş, -ă eterat, -ă eteric, -ă etern, -ă eterodox, -ă eterogen, -ă eteromorf, -ă etic, -ă etichetat, -ă etilic, -ă etimologic, -ă etiologic, -ă etnic, -ă etnografic, -ă etnologic, -ă eufemistic, -ă eufonic, -ă euforic, -ă euharistie, -ă euritmic, -ă eventual, -ă
evident, -ă
evitabil, -ă
evocativ, -ă
evocator, -oare
evoluat, -ă
evolutiv, -ă
evreiesc, -ească
exact, -ă
exagerat, -ă
exaltat, -ă
exasperant, -ă
exasperat, -ă
excedentar, -ă
excelent, -ă
excepţional, -ă
excesiv, -ă
excitabil, -ă
excitat, -ă
excitator, -oare
exclamativ, ~ă
exclus, -ă
exclusiv, -ă
executoriu -ie
exegetic, -ă
exigent, -ă
exigibil, -ă
existent, -ă
exorbitant, -ă
exoteric, -ă
exotermic, -ă exotic, -ă expansibil, -ă expansionist, -ă expansiv, -ă expeditiv, -ă expediţionar, -ă experimental, -ă experimentat, -ă expiabil, -ă expiator, -oare expirator, -oare expletiv, -ă explicabil, -ă explicativ, -ă explicit, -ă exploatabil, -ă exponenţial, -ă exportabil, -ă
exportator, -oare exploziv, -ă expresiv, -ă exprimabil, -ă expropriat, -ă extaziat, -ă extensibil, -ă extenuat, -ă extenuant, -ă exterminat, -ă extrabugetar, -ă
extracelular, -ă
extractiv, -ă
extrafin, -ă
extraordinar, -ă
extraparlamentar, -ă
extraşcolar, -ă
extraurban, -ă
extrauterin, -ă
extrinsec, -ă
exuberant, -ă
fabricator, -oare-fabulos, -oasă facial, -ă facultativ, -ă fad, -ă
falimentar, -ă falnic, -ă falsificator, -oare familial, -ă familiar, -ă familiarizat, -ă fanariotic, -ă fanat, -ă fanatic, -ă fandosit, -ă fantasmagoric, -ă fantastic, -ă fantezist, -ă fantomatic, -ă fardat, -ă faringal, -ă faringian, -ă fariseic, -ă farmaceutic, -ă farmacologic, -ă fasciculat, ~ă
230 IOANA DIACONESCU
fascinant, -ă	filatelic, -ă	forestier, -ă
fascinator, -oare	filetat, -ă	forfetar, -ă
fastidios, -oasă	filial, -ă	forfoitor, -oare
fatal, -ă	filiform, -ă	forjabil, -ă
fatidic, -ă	filigranat, -ă	forjat, -ă
favorabil, -a	filogenetic, -ă	formal, -ă
fălcos, -oasă	filologic, -ă	formic, -ă
fărîmat, -ă	filozofic, -ă	formidabil, -ă
fărîmicios, -oasă	filtrabil, -ă	fortificat, -ă
fărîmiţat, -ă	filtrant, -ă	forţat, -ă
făţarnic, -ă	fin, -ă	fosforescent, -ă
făţiş, -ă	finisat, -ă	fosforic, -ă
făţos, -oasă	finit, -ă	foşnitor, -oare
feciorelnic, -ă	fioros, -oasă	fotochimic, -ă
fecioresc, -ească	firav, -ă	fotoelectric, -ă
fecund, -ă	fiscal, -ă	fotogen, -ă
federal, -ă	fitotoxic, -ă	fotogenic, -ă
federativ, -ă	fiziocratic, -ă	fotometric, -ă
feeric, -ă	fix, -ă	fotosensibil, -ă
felurit, -ă	fixist, -ă	fotosferic, -ă
feminin, -ă	flagrant, -ă	fracturat, -ă
fenomenal, -ă	flasc, -ă	fracţionar, -ă
fenomenologic, -ă	flatat, -ă	fracţionat, -ă
fercheş, -ă	flămînzit, -ă	fraged, -ă
ferchezuit, -ă	flecuit, -ă	fragii, -ă
ferfeniţat, -ă	flegmatic, -ă	fragmentar, -ă
ferfeniţos, -oasă	flenduros, -oasă	francat, -ă
feric, -ă	flexibil, -ă	francmasonic, -ă
ferm, -ă	flexionar, -ă	frapant, -ă
fermecat, -ă	flocos, -oasă	fraudulos, -oasă
fermentat, -ă	floral, -ă	frazeologic, -ă
feroce	flotabil, -ă	frăţesc, -ească
ferornagnetic, -ă	flotant, -ă	frecvent, -ă
feros, -oasă	fluctuant, -ă	fredonat, -ă
fertil, -ă	fluierător, -oare	fremătător, -oare
feruginos, -oasă	fluorescent, -ă	frenetic, -ă
fervent, -ă	fluşturatic, -ă	frigian, -ă
festiv, -ă	fluturător, -oare	frigid, -ă
festonat, -ă	fluvial, -ă	frigorific, -ă
fetid, -ă	focal, -ă	frigorigen, -ă
fibrilar, -ă	folcloric, -ă	friguros, -oasă
fibros, -oasă	folcloristic, -ă	frînt, -ă
fictiv, -ă	fonetic, -ă	frivol, -ă
fidel, -ă	fonfăit, -ă	fructifer, -ă
fiduciar, -ă	ionic, -ă	fructuos, -oasă
figurativ, -ă	folicular, -ă	frugal, -ă
filamentos, -oasă	folositor, -oare	frunzos, -oasă
filantropic, -ă	fonologie, -ă	fudul, -ă
35 SUBST'	iNTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN	LIMBA ROMÎNĂ
fulgerat, -ă	generalizator, -oare	gîngav, -ă
fulgerător, -oare	generalizat, -ă	gîngăvit, -ă
fulminant, -ă	generic, -ă	gîrbov, -ă
fumegos, -oasă	generos, -oasă	gîrbovit, -ă
fumuriu, -ie	genetic, -ă	gîtuit, -ă
funciar, -ă	genial, -ă	glagolitic, -ă
funcţional, -ă	genitival, -ă	glandular, -ă
funcţionăresc, -ească	gentil, -ă	glandulos, -oasă
fundamental, -ă	gentilic, -ă	glasat, -ă
funebru, -ă	geocentric, -ă	gliptic, -ă
funerar, -ă	genital, -ă	glisant, -ă
funest, -ă	geodezic, -ă	global, -ă
fungibil, -ă	geofizic, -ă	globular, -ă
furajer, -ă	geogenic, -ă	globulos, -oasă
furibund, -ă	geografic, -	glomerular, -ă
furios,-oasă	geologic, -ă	glorios, -oasă
furiş, -ă	geometric, -ă	glotal, -ă
furtunatic, -ă	geonomic, -ă	gluconic, -ă
furtunos, -oasă	geotermal, -ă	glumeţ, -eaţă
fusiform, -ă	germanic, -ă	gnomic, -ă
fuzibil, -ă	germinativ, -ă	gnoseologic, -ă
	geros, -oasă	gogonat, -ă
galactic, -ă	geruit, -ă	gogoneţ, -eaţă
galant, -ă	gerundival, -ă	golaş, -ă
galanton, -ă	gerunzial, -ă	golănesc, -ească
galeş, -ă	getic, -ă	goniometric, -ă
galvanizat, -ă	ghebos, -oasă	gospodăresc, -ească
galvanoplastic, -ă	gheboşat, -ă	gospodărit, -ă
ganglionar, -ă	ghemuit, -ă	gospodăros, -oasă
gazetăresc, -ească	gheţos, -oasă	gotic, -ă
gazifer, -ă	ghiftuit, -ă	grabnic, -ă
gazos, -oasă	ghimpat, -ă	grafologic, -ă
găitănat, -ă	ghimpos, -oasă	gramatical, -ă
g-ăitănit, -ă	ghintuit, -ă	grandios, -oasă
gălăgios, -oasă	gigantic, -ă	granitic, -ă
granatat, -ă	gimnastic, -ă	granular, -ă
gastric, -ă	gimnazial, -ă	granulat, -ă
gastrointestinal, -ă	ginecologic, -ă	granulometric, -ă
		;     granulos, -oasă
gastronomic, -ă	gingaş, -ă	gras, -ă
gălbenicios, -oasă	gingival, -ă	graseiat, -ă
găunos, -oasă	giroscopic, -ă	gratuit, -ă
gelations, -oasă	gîdilicios, -oasă	graţios, -oasă
geliv, -ă	gîfîitor, -oare	grav, -ă
gelos, -oasă	gîlcevitor, -oare	grăbit, -ă
geluit, -ă	gîlcevos, -oasă	grădinăresc, -ească
geminat, -ă	gîlgiitor, -oare	grăniceresc, -ească
genealogic, -ă	gîndit, -ă	grăunţos, -oasă
232 IOANA DIACONESCU
greco-roman, -ă	heteroclit, -ă	homeric, -ă
grefat, -ă	hexagonal, -ă	homocentric, -ă
gregar, -ă	hidos, -oasă	hopuros, -oasă
greoi, -oaie	hidratat, -ă	hormonal, -ă
greşit, -ă	hidraulic, -ă	hortativ, -ă
greţos, -oasă	hidrocefal, -ă	horticol, -ă
grimat, -ă	hidro dinamic, -ă	hotarnic, -ă
gripat, -ă	hidroelectric, -ă	hotărît, -ă
griv, -ă	hidrofil, -ă	hotărîtor, -oare
groaznic, -ă	hidrofob, -ă	hoţesc, -ească
grohăitor, -oare	hidrofug, -ă	hrănit, -ă
grosolan, -ă	hidrografic, -ă	hrănitor, -oare
grozav, -ă	hidrolitic, -ă	hrăpăreţ, -eaţă
grozavnic, -ă	hidrologic, -ă	huliganic, -ă
grunjos, -oasă	hidromecanic, -ă	hulit, -ă
grunzuros, -oasă	hidrometric, -ă	hulpav, -ă
gudronat, -ă	hidropicos, -oasă	humeral, -ă
gumat, -ă	hidrostatic, -ă	husăresc, -ească
guraliv, -ă	hidrotehnic, -ă	huţănesc, -ească
gureş, -ă	hidroterapic, -ă	
gurmand, -ă	hieratic, -ă	iambic, -ă
gustat, -ă	hieroglific, -ă	iberic, -ă
gustos, -oasă	higrometric, -ă	iconografic, -ă
gutural, -ă	higroscopic, -ă	identificabil, -ă
guvernamental, -ă	hilar, -ă	ideografic, -ă
	himeric, -ă	ideologic, -ă
hagiografic, -ă	hioid	idilic, -ă
haiducesc, -ească	hiperbolic, -ă	idiomatic, -ă
haihui, -ie	hiperemic, -ă	idolatru, -ă
hain, -ă	hipersensibil, -ă	ieftin, -ă
hainit, -ă	hipertensiv, -ă	ieniceresc, -ească
halucinant, -ă	hipic, -ă	iepuresc, -ească
haotic, -ă	hipnotic, -ă	ierarhic, -ă
hardughit, -ă	hipnotizant, -ă	iertător, -oare
harnic, -ă	hipnotizat, -ă	ighemonicos, -oasă
haşurat, -ă	hipogastric, -ă	igienic, -ă
havaiu, -ie	hipotensiv, -ă	ignifug, -ă
hazardat, -ă	histologic, -ă	igrasios, -oasă
hămesit, -ă	hîd, -ă	ihtiofag, -ă
hămuşit, -ă	hîit, -ă	ihtiologic, -ă
hărţuit, -ă	hîrbar, -ă	ilariant, -ă
heliografic, -ă	hîrbuit, -ă	ilegal, -ă
hemiplegie, -ă	hîrîitor, -oare	iliac, -ă
hemoroidal, -ă	hodorogit, -ă	ilicit, -ă
hemostatic, -ă	hohotitor, -oare	ilizibil, -ă
hepatic, -ă	hoinar, -ă	ilogic, -ă
heraldic, -ă	holbat, -ă	ilustrativ, -ă
herculean, -ă	homeopatic, -ă	ilustru, -ă
37	SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN	LIMBA ROMÎNĂ
iluzoriu, -ie	improvizat, -ă	incompetent, -ă
imaculat, -ă	impuber, -ă	incomplet, -ă
imaginar, -ă	impudic, -ă	incompresibil, -ă
imaginat, -ă	impulsiv, -ă	inconsecvent, -ă
imaginativ, -ă	impunător, -oare	inconsistent, -ă
imanent, -ă	impur, -ă	inconsolabil, -ă
imaterial, -ă	imputabil, -ă	inconstant, -ă
imbecilizat, -ă	imuabil, -ă	inconştient, -ă
imemorabil, -ă	imun, -ă	incontestabil, -ă
imens, -ă	inacceptabil, -a	inconvenabil, -ă
iminent, -ă	inaccesibil, -ă	incorigibil, -ă
imitabil, -ă	inactiv, -ă	incompatibil, -ă
imitativ, -ă	inactual, -ă	incredul, -ă
imobiliar, -ă	inadaptabil, -ă	incriminat, -ă
imobilizat, -ă	inadecvat, -ă	incriminator, -oare
imoral, -ă	inaderent, -ă	incrustat, -ă
impar, -ă	inadmisibil, -ă	incurabil, -ă
impalpabil, -ă	inalienabil, -ă	indecent, -ă
imparipenat, -ă	inalterabil, -ă	indecis, -ă
imparisilabic, -ă	inaplicabil, -ă	indeclinabi], -ă
imparţial, -ă	inapreciabil, -ă	indefinibil, -ă
imposibil, -ă	inapt, -ă	indefinit, -ă
impenetrabil, -ă	inatacabil, -ă	independent, -ă
imperceptibil, -ă	inaugural, -ă	indescifrabil, -ă
imperial, -ă	inavuabil, -ă	indescriptibil, -ă
imperios, -oasă	incalculabil, -ă	indestructibil, -ă
impersonal, -ă	incalificabil, -ă	indezirabil, -ă
imperturbabil, -ă	incandescent, -ă	indicat, -ă
impetuos, -oasă	incarnat, -ă	indiferent, -ă
implacabil, -ă	incasabil, -ă	indigest, -ă
implicit, -ă	incendiar, -ă	indignat, -ă
implorator, -oare	incendiat, -ă	indirect, -ă
imponderabil, -ă	incert, -ă	indiscret, -ă
important, -ă	incestuos, -oasă	indiscutabil, -ă
importat, -ă	inchizitorial, -ă	indisolubil, -ă
impotent, ~ă	incidental, -ă	indispensabil, -ă
impozabil, -ă	incipient, -ă	indisponibil, -ă
impozant, -â	inclus, -ă	indispus, -ă
impracticabil, -ă	incoativ, -ă	individual, -ă
imprecis, -ă	incoercibil, -ă	individualizat, -ă
impregnat, -ă	incoerent, -ă	indiviz, -ă
imprescriptibil, -ă	incognoscibil, -ă	indivizibil, -ă
impresionabil, -ă	incolor, -ă	inductiv, -ă
impresionant, -ă	incombustibil, -ă	indulgent, -ă
impresionat, -ă	incomensurabil, -ă	industrial, -ă
imprevizibil, -ă	incomod, -ă	inedit, -ă
improbabil, -ă	incomparabil, -ă	inegal, -ă
impropriu, -ie	incompatibil, -ă	inegalabil, -ă
234	IOANA DIACONESCU	
inelar, -ă	injust, -ă	intercelular, -ă
inepuizabil, -ă	inobservabil, -ă	intercontinental, -ă
inerent, -ă	inocent, -ă	intercostal, -ă
inert, -ă	in-octavo	inter depart am entar, -ă
inestetic, -ă	inodor, -ă	interdependent, -ă
inevitabil, -ă	inofensiv, -ă	interesant, -ă
inexact, -ă	inoperant, -ă	interlop, -ă
inexplicabil, -ă	inoportun, -ă	interminabil, ~ă
inexplorabil, -ă	inospitalier, -ă	interministerial, -ă
inexplorat, -ă	inovator, -oare	intermitent, -ă
inexpresiv, -ă	inundabil, -ă	intermolecuîar, -ă
inexprimabil, -ă	insalubru, -ă	internist, -ă
inexpugnabil, -ă	insaţiabil, -ă	interoceanic, -ă
inextricabil, -ă	inseparabil, -ă	interogativ, -ă
infailibil, -ă	insensibil, -ă	interplanetar, -ă
infantil, -ă	insesizabil, -ă	interpolat, -ă
infatuat, -ă	insidios, -oasă	interpretativ, -ă
infect, -ă	insinuant, -ă	interraional, -ă
infecţios, -oasă	insinuator, -oare	interstatal, -ă
inferior, -oară	insipid, -ă	interstiţial, -ă
infernal, -ă	insistent, -ă	interşcolar, -ă
infidel, -ă	insociabil, -ă	interurban, -ă
infim, -ă	insolent, -ă	intestinal, -ă
infinitezimal, -ă	insudabil, -ă	intim, -ă
infinitival, -ă	insolvabil, -ă	intimidat, -ă
inflamabil, -ă	insondabil, -ă	intitulat, -ă
inflamator, -oare	inspirat, -ă	intolerabil, -ă
inflaţion'st, -ă	instabil, -ă	intolerant, -ă
inflexibil, -ă	instinctiv, -ă	intracelular, -ă
influent, -ă	instructiv, -ă	intraductibil, -ă
influctuabil, -ă	instruit, -ă	intraglandular, -ă
inform, -ă	instrumental, -ă	intramuscular, -ă
informat, -ă	insultător, -oare	intransigent, -ă
informativ, -ă	insurecţional, -ă	intranzitiv, -ă
inframicrobian, -ă	intact, -ă	intravenos, -oasă
infructuos, -oasă	intangibil, -ă	intrigat, -ă
infuzibil, -ă	integral, -ă	intrinsec, -ă
ingenios, -oasă	integrabil, -ă	introductiv, -ă
ingenuu, -uă	integru, -ă	introdus, -ă
ingineresc, -ească	inteligent, -ă	introspectiv, -ă
inhibitor, -oare inimaginabil, -ă.	inteligibil, -ă intempestiv, -ă intens, -ă intensiv, -ă	inutilizabil, -ă inutil, -ă
inimitabil, -ă inimos, -oasă ininteligibil, -ă		inundabil, -ă inuman, -ă intuitiv, -ă
iniţial, -ă               .. ■ ,	intenţionat, -ă	invariabil, -ă
injectat, -ă	interaliat, -ă	inventiv, -ă
injurios, -oasă	;     interastral, -ă	invers, -ă
38
39	SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN	LIMBA ROMÎNÂ
investit, -ă	izmenit, -ă	împătrit, -ă
investigator, -oare	izocor, -ă	împăturit, -ă
inveterat, -ă	izocron, -ă	împăunat, -ă
invincibil, -ă	izoedric, -ă	împerecheat, -a
invulnerabil, -ă	izogon, -ă	împestriţat, -ă
ionian, -ă	izolat, -ă	împetelat, -ă
iotacizat, -ă	izolant, -ă	împeticat, -ă
ipocrit, -ă	izomorf, -ă	împiedicat, -ă
ipotecat, -ă	izomeric, -ă	împiedicător, -oare
ipotetic, -ă		împietrit, -ă
iradiant, -ă	îmbăierat, -ă	împintenat, -ă
irascibil, -ă	îmbăiat, -ă	împielit, -ă
iraţional, -ă	îmbălsămat, -ă	împînzit, -ă
ireal, -ă	îmbărbătat, -ă	împîslit, -ă
irealizabil, -ă	îmbătat, -ă	împleticit, -ă
ireductibil, -ă	îmbătător, -oare	împlinit, -ă
iremediabil, -ă	îmbătrînit, -ă	împodobit, -ă
ireparabil, -ă	îmbelşugat, -ă	împolat, -ă
ireproşabil, -ă	îmbibat, -ă	împoncişat, -ă
iresponsabil, -ă	îmbietor, -oare	împoponat, -ă
ireversibil, -ă	îmbinat, -ă	împopoţonat, -ă
irevocabil, -ă	îmbîcsit, -ă	împotrivit, -ă
irezistibil, -ă	îmblănit, -ă	împovărat, -ă
irigabil, -ă	îmblînzit, -ă	împovărător, -oare
iritabil, -ă	îmbobocit, -ă	împrăştiat, -ă
iritant, -ă	îmbolditor, -oare	împreunat, -ă
iritat, -ă	îmbrăcat, -ă	împrospătat, -ă
irizat, -ă	îmbrînzit, -ă	împrumutat, -ă
irmiziu, -ie	îmbrobodit, -ă	împungător, -oare
ironic, -ă	îmbucurător, -oare	împroşcat, -ă
iscoditor, -oare	îmbufnat, -ă	împuţinat, -ă
ispăşitor, -oare	îmbuibat, -ă	împuţit, -ă
ispitit, -ă	îmbuibător, -oare	înaintat, -ă
ispititor, -oare	îmbujorat, -ă	înamorat, -ă
isprăvnicesc, -ecscă	îmbulzit, -ă	înapoiat, -ă
isteţ, -eaţă	îmbunat, -ă	înaripat, -ă
istovit, -ă	îmburghezit, -ă	înarmat, -ă
istovitor, -oare	îmburuienat, -ă	înăcrit, -ă
italic, -ă italienesc, -ească iterativ, -ă iubitor, -oare iudaic, -ă izbăvit, -ă	împăcat, -ă împăciuitor, -oare împădurit, -ă împăiat, -ă împăienjenit, -ă împănat, -ă	înălţat, -ă înăsprit, -ă încălecat, -ă încălifat, -ă încăluşat, -ă încăpăstrat, -ă încăpător, -oare
izbitor, -oare	împărătesc, -ească	încăpăţînat, -ă
izbînditor, -oare	împăroşat, -ă	încărunţit, -ă
izbutit, -ă	împărţit, -ă	încătuşat, -ă
236
IOANA DIACONESCU
40
■41
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN  LIMBA ROMÎNĂ
237
încercănat, -ă încetăţenit, -ă încetinit, -ă Încet, -eată înceţoşat, -ă
Închegat, -ă
Închegător, -oare
închiaburit, -ă
închingat, -ă
închis, -ă
încincit, -ă
înciudat, -ă
încîlcit, -ă
încîntat, -ă
încîntător, -oare
menii gat, -ă
încleştat, -ă
închinat, -ă
încolăcit, -ă
încondurat, -ă
înconjurător, -oare
încordat, -ă
încoronat, -ă
încorsetat, -ă
încotoşmănat, -ă
încovoiat, -ă
încovoios, -oasă
încovrigat, -ă
încredinţat, -ă
încremenit, -ă
încrezător, -oare
încrezut, -ă
încriminator, -oare
încrîncenat, -ă încropit, -ă încruntat, -ă încuiat, -ă încuibat, -ă încurajat, -ă încurajator, -oare îndatorat, -ă îndatoritor, -oare îndătinat, -ă îndelung, -ă îndelungat, -ă îndemînatic, -ă îndepărtat, -ă îndesit, -ă
îndestul, -ă îndestulat, -ă îndoctrinat, -ă îndestulător, -oare îndiguit, -ă îndîrjit, -ă îndobitocit, -ă îndoielnic, -ă îndoios, -oasă îndoliat, -ă îndrăgit, -ă îndrăgitor, -oare îndrăzneţ, -eaţă îndrăznitor, -oare îndreptat, -ă îndreptător, -oare îndreptăţit, -ă îndrituit, -ă înduioşat, -ă înduioşător, -oare îndulcit, -ă îndulcitor, -oare îndumnezeit, -ă înduplecător, -oare îndurător, -oare îndurerat, -ă înduşmănit, -ă înecat, -ă înecăcios, -oasă înecător, -oare înfăşat, -ă înfăţat, -ă înfierbîntat, -ă înfigăreţ, -eaţă înfierat, -ă înfiorat, -ă înfiorător, -oare înfirat, -ă înfiripat, -ă înflăcărat, -ă înflorat, -ă înflorit, -ă înfloritor, -oare înfocat, -ă înfofolit, -ă înfoiat, -ă înfometat, -ă înfrăţitor, -oare
înfricoşat, -ă
înfricoşător, -oare
înfrigurat, -ă
înfrizurat, -ă
înfrînat, -ă
înfrînt, -ă
înfrumuseţat, -ă
înfruntător, -oare
înfrunzit, -ă
înfurcit, ă
înfuriat, -ă
îngăduitor, -oare
îngăimat, -ă
îngăimător, -oare
îngălbenit, -ă
îngemănat, -ă
îngenuncheat, -â
îngeresc, -ească
înghimpat, -ă
înghirlandat, -ă
îngînat, -ă
îngîndurat, -ă
îngrăditor, -oare
îngreuiat, -ă
îngreunat, -ă
îngrijat, -ă îngrijit, -ă îngrijorat, -ă îngrijorător, -oare îngroşat, -ă îngrozit, -ă îngrozitor, -oare îngust, -ă îngustat, -ă înjosit, -ă înjositor, -oare înjumătăţit, -ă înlăcrămat, -ă înlănţuit, -ă înlăturat, -ă înlemnit, -ă înmărmurat, -ă înmărmurit, -ă înmărmuritor, -oare înmiresmat, -ă înmrejuit, -ă înmugurit, -ă înmuiat, -ă
înmulţit, -ă înmundirat, -ă înnăbuşit, -ă înnăbuşitor, -oare înnădit, -ă înnămolit, -ă Înnăscut, -ă înnebunitor, -oare înnegurat, -ă Înnobilat, -ă înnoit, -ă înnoitor, -oare înnorat, -ă înnoroiat, -ă înnourat, -ă înrăbojit, -ă Înrădăcinat, -ă Înrăit, -ă înrămurat, -ă înrăutăţit, -ă înregistrator, -oare înrobit, -ă înrourat, -ă înrudit, -ă însămărat, -ă însănătoşit, -ă înscăiat, -ă înscăunat, -ă însceptrat, -ă însemnat, -ă însemnător, -oare Înseninat, -ă însetat, -ă însilozat, -ă însingurat, -ă insîngerat, -ă însmălţat, -ă însolzat, -ă ânsorit, -ă înspăimîntat, -ă înspăimîntător, -oare înspicat, -ă înspumat, -ă înspumegat, -ă înstărit, -ă înstelat, -ă Instrunat, -ă
însufleţit, -ă însufleţitor, -oare însuşit, -ă însutit, -ă înşalvarat, -ă înşelat, -ă înşeuat, -ă înşirat, -ă întărit, -ă întăritor, -oare întărîtat, -ă întemeiat, -ă înteţit, -ă întinerit, -ă întineritor, -oare întîietor, -oare întîmplător, -oare întomnat, -ă întortocheat, -ă întraripat, -ă întraurit, -ă întrebuinţat, -ă întredeschis, -ă întregit, -ă întregitor, -oare întreit, -ă întremat, -ă întremător, -oare întreprinzător, -oare întrerupt, -ă întretăiat, -ă întreţesut, -ă întrevăzut, -ă întristat, -ă întristător, -oare întroienit, -ă întrolocat, -ă întrupat, -ă întunecat, -ă întunecos, -oasă înţelegător, -oare înţelenit, -ă înţepat, -ă înţepător, -oare înţepenit, -ă înţepos, -oasă înţesat, -ă înţiglat, -ă
înţolit, -â
înţoţonat, -ă
înţurţurat, -ă
învălătucit, -ă
învălmăşit, -ă
învăluit, -ă
învăluitor, -oare
învălurat, -ă
învăpăiat, -ă
învăscut, -ă
învechit, -ă
învecinat, -ă
învederat, ~ă înveninat, -ă înverşunat, -ă înverzit, -ă înverzitor, -oare înveselit, -ă înveselitor, -oare învestit, -ă înveşmîntat, -ă învietor, -oare înviforat, -ă învineţit, -ă înviorat, -ă înviorător, -oare învîrstat, -ă învîrtitor, -oare învîrtoşat, -ă învoit, -ă învolburat, -ă învoit, -oaltă înzăpezit, -ă înzăuat, -ă înzdrăvenit, -ă înzecit, -ă înzeit, -ă înzestrat, -ă înzorzonat, -ă
janghinos, -oasă jegos, -oasă jelitor, -oare jeluit, -ă jenant, -ă jenat, -ă jerpelit, -ă jigărit, -ă
238
IOANA DIACONESCU
42
43
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ
239
jignit, -ă jignitor, -oare jigodios, -oasă jilav, -ă jinduit, -ă
jinduitor, -oare
jobenat, -ă
jos, -oasă
josnic, -ă
jovial, -ă
jubiliar, -ă
jucăuş, -ă
judecătoresc, -ească
judeţean, -ă
judiciar, -ă
judicios, -o să
jumulit, -ă
jupuitor, -oare
julit, -ă juridic, -ă jurisdicţional, -ă jurnalistic, -ă just, -ă justificabil, -ă justificat, -ă justificativ, ~ă justiţiabil, -ă juvenil, -ă juxtalinear, -ă juxtapus, -ă
kantian, -ă kilometric, -ă
labirintic, -ă
laborios, -oasă
lacom, -ă
laconic, -ă
lacrimal, -ă
lacrimogen, -ă
lacto-vegetarian, -ă
lacunar, -ă
lacustru, -ă laic, -ă laicizat, -ă lamelar, -ă lamelat, -ă lamentabil, -ă
lampant, -ă Isnceolat, -ă languros, -oasă lansat, -ă lapidar, -ă laringal, -ă laringian, -ă larvar, -ă lasciv, -ă laş, -ă latent, -ă lateş, -ă latinesc, -ească latinizant, -ă lavabil, -ă lăbărţat, -ă lăbos, -oasă lăcătuit, -ă iăcomos, -oasă lăcrămos, -oasă lăcrimat, -ă lăcuit, -ă lăfăit, -ă lămurit, -ă lămuritor, -oare lăptos, -oasă lărgit, -ă lăsător, -oare lătăreţ, -eaţă lătunoios, -oioasă lăturalnic, -ă lăturaş, -ă lăţit, -ă lăţos, -oasă lăudabil, -ă lăudăros, -oasă lăuntric, -ă lăutăresc, -ească leal, -ă lecuitor, -oare lefter, -ă legal, -ă legalizat, -ă legănător, -oare legendar, -ă legislativ, -ă legitim, -ă legiuit, -ă
legiuitor, -oare legumăreţ, -eaţă legumicol, -ă lehămetit, -ă leit, -ă lemnos, -oasă lenevos, -oasă lent, -ă lenticular, -ă leonin, -ă lesnicios, -oasă leşesc, -ească leşietic, -etică leşinat, -ă letargic, -ă lexical, -ă lexicografic, -ă lexicologie, -ă liberalist, -ă libertin, -ă libovit, -ă libovnic, -ă licăritor, -oare liceal, -ă licenţios, -oasă lichefiat, -ă licit, -ă lihnit, -ă liliachiu, -ie limbăreţ, -eaţă limfatic, -ă limitat, -ă limitativ, -ă limitrof, -ă limpezit, -ă lin, -ă lingav, -ă lingual, -ă liniar, -ă liniat, -ă liniştit, -ă liniştitor, -oare lins, -ă lipicios, -oasă liposolubil, -ă lipovenesc, -ească. lipsit, -ă listeav, -ă
literal, -ă literar, -ă literarizat, -ă litigant, -ă litigios, -oasă litografiat, -ă litografic, -ă liturgic, -ă livid, -ă livrabil, -ă livresc, -ească lizibil, -ă lînced, -ă lînos, -oasă lobat, -ă localizat, -ă localizator, -oare locomobil, -ă locuibil, -ă locuit, -ă logaritmic, -ă logic, -ă logodit, -ă loial, -ă lombar, -ă longitudinal, -ă lubric, -ă lucid, -ă lucios, -oasă lucitor, -oare lucrativ, -ă lugubru, -ă lumesc, -ească luminat, -ă luminescent, -ă luminos, -oasă lunar, -ă lunecos, -oasă lungit, -ă lunguieţ, -eaţă lupesc, -ească lustruit, -ă lutos, -oasă luxos, -oasă luxuriant, -ă
marţial, -ă macabru, -ă
macerat, -ă machiat, -ă machiavelic, -ă macrocefal, -ă macromolecular, -ă macroscopic, -ă magic, -ă magistral, -ă magnetic, -ă magnezic, -ă magnific, -ă majestos, -oasă majoritar, -ă maladiv, -ă maleabil, -ă malign, -ă maliţios, -oasă maltratat, -ă mamar, -ă mamelar, -ă manevrabil, -ă mangalie, -ă manganos, -oasă manichiurat, -ă manierat, -ă manometric, -ă mansardat, -ă manufacturat, -ă manufacturier, -ă marcant, -ă marginal, -ă marinat, -ă marinăresc, -ească marital, -ă maritim, -ă marmorat, -ă marmorean, -ă mascat, -ă masculin, -ă masonic, -ă mastoidă maşinal, -ă matematicesc, -ească materializat, -ă matern, -ă matinal, -ă matlasat, -ă matricol, -ă
matricular, -ă matrimonial, -ă matur, -ă mauresc, -ească mazilit, -ă măcelăresc, -ească măgăresc, -ească măgulitor, -oare măiestreţ, -eaţă măiestrit, -ă măiestru, -ieastră mălăieţ, -eaţă mălurat, -ă măluros, -oasă mămăligos, -oasă mănat, -ă mănăstiresc, -ească mănos, -oasă mărăcinit, -ă mărăcinos, -oasă măreţ, -eaţă mărgelat, -ă mărginit, -ă mărinimos, -oasă mărmurit, -ă mărturisitor, -oare mărunt, -ă măscuit, -ă măsliniu, -ie măsluit, -ă măsurabil, -ă mătăhălos, -oasă mătăsit, -ă mătăsos, -oasă măzărat, -ă measer, -ă mecanizat, -ă mecanochimic, -ă medaliat, -ă medial, -ă medical, -ă medicamentos, -oasă medicinal, -ă medico-farmaceutic, -ă medico-legal, -ă medico-militar, -ă medico-sanitar, -ă medico-veterinar, -ă
240
IOANA DIACONESCU
44
45
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ
241
mediocru, -ă mediteranean, -ă medular, -ă mefistofelic, -ă mefitic, -ă megalitic, -ă megaloman, -ă melancolic, -ă melifer, -ă melodic, -ă melodiOv., -oasă melodramatic, -ă membranos, -oasă memorabil, -ă menajer, -ă menit, -ă menitor, -oare menstrual, -ă mercantil, -ă mercerizat, -ă mercur ic, -ă mercuros, -oasă meremetisit, -ă mergător, -oare meridional, -ă meritat, -ă meritoriu, -ie meritos, -oasă meschin, -ă mesianic, -ă mestecat, -ă meşteresc, -ească meşteşugăreţ, -eaţă meşteşugit, -ă metabolic, -ă metacarpian, -ă metaforic, -ă metalic, -ă metalifer, -ă matalochimic, -ă metalografic, -ă metalurgic, -ă metamorfic, -ă metatarsian, -ă meteoric, -ă meteorologic, -ă meticulos, -oasă
metilic, -ă metodologic, -ă metonimic, -ă metrologic, -ă mezenteric, -ă microbian, -ă microbiologic, -ă microcefal, -ă microcosmic, -ă microcristalin, -ă microfotografic, -ă micrometric, -ă microscopic, -ă micşorat, -ă mieros, -oasă miezos, -oasă migălit, -ă migălos, -oasă migdalat, -ă migrator, -oare mijitor, -oare mijlociu, -ie milenar, -ă milimetric, -ă milităresc, -ească milogit, -ă milos, -oasă milostiv, -ă miluitor, -oare minat, -ă mineralizat, -ă mineralizator, -oare mineralogic, -ă miniat, -ă miniatural, -ă minimal, -ă ministerial, -ă minor, -ă mintal, -ă mintos, -oasă minunat, -ă minuscul, -ă minuţios, -oasă miocenic, -ă miorlăitor, -oare mirat, -ă mirenesc, -ească mirific, -ă
mirositor, -oare miscibil, -ă misterios, -oasă mistuitor, -oare mişcat, -ă mişcător, -oare mişelesc, -ească mişelnic, -ă mitarnic, -ă mitic, -ă
mitocănesc, -ească mitologicesc, -ească mitologic, -ă mitropolitan, -ă miţos, -oasă mixt, -ă mizantropic, -ă mizer, -ă mizerabil, -ă mîhnicios, -oasă mîhnit, -ă mîhnitor, -oare mîlit, -ă mîlos, -oasă mîncăcios, -oasă mîngîitor, -oare mîngîios, -oasă mînios, -oasă mînjit, -ă mînjitor, -oare mîntuit, -ă mîrîitor, -oare mîzgos, -oasă mîzgălit, -ă mîrzăcesc, -ească mîţesc, -ească mlădiat, -ă mlădiitor, -oare mlădios, -oasă mlăştinos, -oasă mobilat, -ă mobilizabil, -ă mobilizat, -ă mobilizator, -oare mobiliar, -ă mocăit, -ă mocănesc, -ească mocirlos, -oasă
mocnit, -ă modal, -ă modelat, -ă moderat, -ă modern, -ă modernizat, -ă modernizator, -oare modest, -ă modificabil, -ă modificator, -oare modulat, -ă moftologie, -ă mofturos, -oasă mohorît, -ă moinos, -oasă mojicesc, -ească molatic, -ă molcom, -ă molcomit, -ă molcomitor, -oare moldav, -ă moldovenesc, -ească molecular, -ă moleşit, -ă moleşitor, -oare molipsitor, -oare momentan, -ă monahal, -ă monahicesc, -ească monarhic, -ă monastic, -ă monden, -ă mondial, -ă monobazic, -ă monocelular, -ă monochimic -ă monocord, -ă monocrom, -ă monocromatic, -ă monofazat, -ă monofazic, -ă monografic, -ă monogranular, -ă monoic, -ă monolitic, -ă monopetal, -ă monosilabic, -ă monoton, -ă
monovalent, -ă monstruos, -oasă montan, -ă monumental, -ă moralicesc, -ceaşcă moralizator, -oare morăresc, -ească morbid, -ă morcoviu, -ie morfofiziologic, -ă morfolit, -ă morfologic, -ă mormîntal, -ă morocănos, -oasă mortal, -ă mortificat, -ă mortuar, -ă morvos, -oasă moscat, -ă moschicesc, -ească moşieresc, -ească moşnegesc, -ească moştenit, -ă motomecanizat, -ă mototolit, -ă moţat, -ă movilit, -ă mrăniţos, -oasă muced, -ă mucegăios, -oasă mucegăit, -ă mucezit, -ă muchelef, -ă mucilaginos, -oasă mugitor, -oare mugurat, -ă muieratic, -ă muieresc, -ească multicolor, -ă multiform, -ă multilateral, -ă multinaţional, -ă multiplicativ, -ă multipolar, -ă multisecular, -ă mulţumit, -ă mulţumitor, -oare mumificat, -ă
muncit, -ă muncitoresc, -ească muntenesc, -ească muntos, -oasă mural, -ă murat, -ă murdar, -ă murind, -ă murit, -ă muritor, -oare muscat, -ă muscălesc, -ească muscular, -ă musculos, -oasă mustos, -oasă mustrător, -oare musulman, -ă muşcător, -oare muşchios, -oasă mutabil, -ă muţesc, -ească muzical, -ă
naftenic, -ă naiv, -ă naramzat, -ă naramziu, -ie narativ, -ă narcotic, -ă natal, -ă nativ, -ă naturalizat, -a naţional, -ă naţionalicesc, -ească nautic, -ă naval, -ă navigabil, -ă năclăios, -oasă năclăit, -ă năduşit, -ă năduşitor, -oare nălucitor, -oare nămolos, -oasă năpîrlit, -ă năpustit, -ă nărăvaş, -ă nărăvit, -ă nărăvos, -oasă
16 - c. 3743
242 IOANA DIACONESCU
nărtos, -oasă	necrezut, -ă	neîmplinit, -ă
născînd, -ă	necrofag, -ă	neînceput, -ă
năsilnic, -ă	necromatic, -ă	neîncetat, -ă
năstruşnic, -ă	necrozat, -ă	neînchipuit, -ă
nătîngit, -ă	necruţător, -oare	neîncrezător, -oare
năucit, -ă	necugetat, -ă	neîndemînatic, -ă
năucitor, -oare	necumpănit, -ă	neîndoios, -oasă
năutiu, -ie	necumpătat, -ă	neînduplecat, -ă
năzarnic, -ă	necunoscut, -ă	neîndurat, -ă
năzuros, -oasă	necuprins, -ă	neîndurător, -oare
neabătut, -ă	necurmat, -ă	neînfricat, -ă
neademenit, -ă	necuviincios, -oasă	neînfricoşat, -ă
neadormit, -ă	nedefinit, -ă	neînfrînt, -ă
neajutat, -ă	nedesluşit, -ă	neînsemnat, -ă
neajutorat, -ă	nedespărţit, -ă	neînsufleţit, -ă
neapărat, -ă	nedeslipit, -ă	neîntîrziat, -ă
nearticulat, -ă	nedesminţit, -ă	neîntors, -oasă
neasemănat, -ă	nedomolit, -ă	neîntrecut, -ă
neasemuit, -ă	nedormit, -ă	neîntrerupt, -ă
neastîmpărat, -ă	nedumerit, -ă	neînţeles, -easă
neatins, -ă	nefast, -ă	nelămurit, -ă
neatîrnat, -ă	nefavorabil, -ă	nelegiuit, -ă
neauzit, -ă	nefăţărit, -ă	nelimitat, -ă
neavenit, -ă	neferos, -oasă	neliniştit, -ă
nebiruit, -ă	nefiert, -iartă	nelipsit, -ă
nebîntuit, -ă	nefript, -ă	nelipit, -ă
nebulos, -oasă	nefritic, -ă	nemaiauzit, -ă
nebunatic, -ă	neftiu, -ie	nemaipomenit, -ă
nebunesc, -ească	neghinos, -oasă	nemaivăzut, -ă
necalculabil, -ă	neglijabil, -ă	nemărginit, -ă
necăjicios, -oasă	neglijent, -ă	nemăsurat, -ă
necăjit, -ă	negociabil, -ă	nemeşesc, -ească
necălcat, -ă	negos, -oasă	nemetalic, -ă
necercat, -ă	negrăit, -ă	nemijlocit, -ă
nechezător, -oare	negricios, -oasă	nemilos, -oasă
nechibzuit, -ă	negrijitor, -oare	nemilostiv, -ă
necicatrizat, -ă	neguros, -oasă	nemiluit, -ă
necinstit-, ă	negustoresc, -ească	nemişcat, -ă
necinstitor, -oare	negustoros, -oasă	nemişcător, -oare
necioplit, -ă	nehotărît, -ă	nemîngîiat, -ă
neciteţ, -eaţă	neiertat, -ă	nemţesc, -ească
neclintit, -ă	neiertător, -oare	nemulţumitor, -oare
necondiţionat, -ă	neimitabil, -ă	nemuncitor, -oare
neconsolat, -ă	neimpozabil, -ă	nenorocos, -oasă
necontenit, -ă	neios, -oasă	nenumărat, -ă
necontestat, -ă	neistovit, -ă	neobişnuit, -ă
necopt, -oaptă	neîmblînzit, -ă	neobosit, -ă
necovîrşit, -ă	neîmpăcat, -ă	neobrăzat, -ă
47	SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN	LIMBA ROMÎNĂ
neoclasic, -ă	nesătul, -ă	nezdruncinat, -ă
neodihnit, -ă	nesăturat, -ă	nichelat, -ă
neogoit, -ă	nesăţios, -oasă	nimicit, -ă
neogrec, -eacă	nesăvîrşit, -ă	nimicitor, -oare
neolatin, -ă	neschimbat, -ă	nins, -ă
neologic, -ă	nesecat, -ă	ninsoriu, -ie
neomenesc, -ească	nesigur, -ă	nisipit, -ă
neomenit, -ă	nesimţitor, -oare	nisip iu, -ie
neomenos, -oasă	nesocotit, -ă	nisipos, -oasă
neorganic, -ă	nespus, -ă	nitrurat, -ă
neostoit, -ă	nestabil, -ă	nivelat, -ă
nepămîntean, -ă	nestatornic, -ă	nivelmetric, -ă
nepămîntesc, -ească	nestăpînit, -ă	nobiliar, -ă
nepărtinitor, -oare	nestătător, -oare	nobilitar, -ă
nepăsător, -oare	nestăvilit, -ă	nociv, -ă
nepătat, -ă	nestins, -ă	nodal, -ă
nepătruns, -ă	nestrăbătut, -ă	noduros, -oasă
nepieritor, -oare	nestrămutat, -ă	nomad, -ă
nepilduit, -ă	nestricat, -ă	nomenclaturistic, -ă
nepoftit, -ă	nesuferit, -ă	nominal, -ă
nepomenit, -ă	neşters, -earsă	noptatic, -ă
nepotolit, -ă	neştirbit, -ă	noptos, -oasă
nepotrivit, -ă	netăgăduit, -ă	nord-estic, -ă
nepovestit, -ă	neted, -ă	ncrd-vestic, -ă
neprecugetat, -ă	netezit, -ă	normal, -ă
neprecupeţit, -ă	netrecut, -ă	normat, -ă
neprecurmat, -ă	neţeselat, -ă	norocit, -ă
nepregătit, -ă	neuitat, -ă	norocos, -oasă
nepretenţios, -oasă	neumblat, -ă	noros, -oasă
nepreţuit, -ă	neural, -ă	nostalgic, -ă
neprevăzut, -ă	neurastenizat, -ă	nostim, -ă
neprielnic, -ă	neurosimpatic, -ă	novat, -ă
neprietenesc, -ească	neutral, -ă	novăcesc, -ească
neprietenos, -oasă	neutralizat, -ă	nuanţat, -ă
neprihănit, -ă	neutralizant, -ă	nubil, -ă
nepriincios, -oasă	neutronic, -ă	nuclear, -ă
neptunic, -ă	nevătămat, -ă	nul, -ă
nerăbdător, -oare	neverosimil, -ă	numenal, -ă
nerăzbit, -ă	nevestesc, -ească	numeric, -ă
nerecunoscător, -oare               neviclenit, -ă		numeros, -oasă
neregulat, -ă	nevindecat, -ă	numerotat, -ă
	nevinovat, -ă	numismatic, -ă
neritic, -ă	nevîrstnic, -ă	numit, -ă
nerotunjit, -ă	nevoiaş, -ă	nunţitor, -oare
nerozesc, -ească	nevolnic, -ă	nupţial, -ă
nervist, -ă	nevralgic, -ă	nurliu, -ie
nesăbuit, -ă	nevrednic, -ă	nutritiv, -ă
nesărat, -ă	nevricos, -oasă	nuvelistic, -ă
244 IOANA DIACONESCU
oacheş, -ă	ogoit, -ă	orăşenesc, -ească
obez, -ă	ogurliu, -ie	orbecat, -ă
obidos, -oasă	ohavnic, -ă	orbesc, -ească
obiectiv, -ă	oiesc, -ească	orbit, -ă
obiectivist, -ă	oleaginos, -oasă	orbital, -ă
oblic, -ă	oleic, -ă	orbitor, -oare
obligatoriu, -ie	olfactic, -ă	orchestral, -ă
oblojit, -ă	oligarhic, -ă	ordinar, -ă
oblonit, -ă	olimpian, -ă	ordonat, -ă
obnubilat, -ă	olimpic, -ă	organic, -ă
obosit, -ă	ologit, -ă	organizat, -ă
obositor, -oare	oltenesc, -ească	organizatoric, -ă
oboval, -ă	omagial, -ă	organogen, -ă
obrocit, -ă	ombilical, -ă	organotrop, -ă
obscen, -ă	omenit, -ă	orgiac, -ă
obscur, -ă	omenos, -oasă	orgolios, -oasă
obsedant, -ă	omofon, -ă	oribil, -ă
observabil, -ă	omogen, -ă	originar, -ă
obştesc, -ă	omolog, -oagă	ornamental, -ă
obstetric, -ă	omucigaş, -ă	ornant, -ă
obstetrical, -ă	omnipotent, -ă	ornitologic, -ă
obstructiv, -ă	oncologic, -ă	orogenetic, -ă
obtuz, -ă	onctuos, -oasă	orogenie, -ă
obstrucţionist, -ă	ondulat, -ă	oro grafic, -ă
ocazional, -ă	oneros, -oasă	ortocentric, -ă
ocărîtor, -oare	onest, -estă	ortocromatic, -ă
oceanic, -ă	oniric, -ă	ortodiagonal, -ă
oceanografie, -ă	onomatopeic, -ă	ortoedric, -ă
ochenat, -ă	onorabil, -ă	ortofinic, -ă
ochios, -oasă	onorific, -ă	ortogonal, -ă
octoedric, -ă	ontogenetic, -ă	ortografic, -ă
octogonal, -ă	ontologic, -ă	ortopedic, -ă
ocuiat, -ă	oolitic, -ă	ortoscopic, -ă
ocupat, -ă	opalescent, -ă	oscilant, -ă
odihnitor, -oare	opalin, -ă	oscilatoriu, -ie
odios, -oasă	opărit, -ă	osebit, -ă
odrăslit, -ă	operabil, -ă	osificat, -ă
ofensat, -ă	operant, -ă	osmotic, -ă
ofensator, -oare	operativ, -ă	osos, -oasă
ofilit, -ă	operatoriu, -ie	ospătos, -oasă
oficial, -ă	oportun, -ă	ospitalier, -ă
ofiţeresc, -ească	opozabil, -ă	ostăşesc, -ească
oftalmologie, -ă	opozit, -ă	ostenicios, -oasă
ofticat, -ă	opoziţionist, -ă	ostenit, -ă
ogarnic, -ă	opresiv, -ă	ostentativ, -ă
ogăratic, ~ă	oprimat, -ă	osteogen, -ă
ogival, -ă	optim, -ă	osteologic, -ă
ogîrjit, -ă	oratoric, -ă	ostie, -ă
49	SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN	LIMBA ROMÎNĂ
ostil, -ă	paralactic, -ă	patrimonial, -ă
ostenesc, -ească	paralelipipedic, -ă	patriotic, -ă
otoman, -ă	paralizant, -ă	patronal, -ă
otrăvicios, -oasă	paralizat, -ă	patronimic, -ă
otrăvitor, -oare	paramagnetic, -ă	patrulat erai, -ă
oţărît, -ă	paramilitar, -ă	pauper, -ă
oţelit, -ă	paranoic, -ă	pauperizat, -ă
ovarian, -ă	paraplegic, -ă	păcălitor, -oare
oviiorm, -ă	paratactic, -ă	păcurăresc, -ească
ovoid, -ă	paratific, -ă	păcuriu, -ie
ovoidal, -ă	paraxin, -ă	păcuros, -oasă
oxidabil, -ă	parazitar, -ă	păduchios, -oasă
oxigenat, -ă	paraziticid, -ă	pădurat, -ă
ozonat, -ă	parazitotrop, -ă	păduratic, -ă
	parcelat, -ă	pădurăresc, -ească
pacificator, -oare	parchetat, -ă	păduros, -oasă
pal, -ă	pardosit, -ă	păgînesc, -ească
palafalizat, -ă	paremiologic, -ă	păgubit, -ă
paleografie, -ă	parenteral, -ă	păgubitor, -oare
paleontologic, -ă	parfumat, -ă	păgubos, -oasă
paleoslav, -ă	parhelic, -ă	pălit, -ă
palid, -ă	paripenat, -ă	pămîntean, -ă
palmat, -ă	parisilabic, -ă	pămîntesc, -ească
palmioform, -ă	parohial, -ă	pămîntiu, -ie
palmitic, -ă	paronomastic, -ă	pămîntos, -oasă
palpabil, -ă	paroxistic, -ă	părăduit, -ă
palpitant, -ă	parşiv, -ă	părăginit, -ă
paludic, -ă	partenogenetic, -ă	părăginos, -oasă
palustru, -ă	participial, -ă	părăsit, -ă
panaşat, -ă	particularnic, -ă	părelnic, -ă
pancreatic, -ă	partinic, -ă	părintesc, -ească
pancromatic, -ă	parţial, -ă	păros, -oasă
panduresc, -ească	pasabil, -ă	părtinitor, -oare
panificabil, -ă	pascal, -ă	păsăresc, -ească
panoramic, -ă	pasibil, -ă	păstăios -oasă
panortodox, -ă	pasional, -ă	păstoresc, -ească
panromanic, -ă	pasionant, -ă	păstos, -oasă
panslav, -ă	pasionat, -ă	pătat, -ă
pantomimic, -ă	pasteurizat, -ă	pătimaş, -ă
papagalicesc, -ească	pastoral, -ă	pătimit, -ă
papilar, -ă	paşnic, -ă	pătimitor, -oare
papistăşesc, -ească	patentat, -ă	pătlăginiu, -ie
parabolic, -ă	patern, -ă	pătruns, -ă
paradisiac, -ă	patetic, -ă	pătrunzător, -oare
paradoxal, -â	patogen, -ă	pătulit, -ă
parafat, -ă	patogenetic, -ă	păturit, -ă
parafinic, -ă	patologic, -ă	pecetluit, -ă
parafinos, -oasă	patriahal, -ă	pecinginos, -oasă
246	IOANA DIACONESCU		50	51	SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN	LIMBA ROMÎNÂ
pectoral, -ă	perisabil, -ă	pionieresc, -ească		placentar, -ă	pluricavitar, -ă	pomicol, -ă
pedagogic, -ă	perlat, -ă	pios, -oasă		placid, -ă	pluricelular, -ă	pomologic, -ă
pedantic, -ă	permeabil, -ă	pipăibil, -ă		plafonat, -ă	pluşat, -ă	pompieresc, -ească
pedepsit, -ă	pernicios, -oasă	piperat, -ă		planat, -ă	pluvial, -ă	pompos, -oasă
pedepsitor, -oare	perpelit, -ă	piramidal, -ă		planetar, -ă	pluviometric, -ă	ponderabil, -ă
pediatric, -ă	perpetuu, -uă	pirateresc, -ească		planic, -ă	pneumatic, -ă	ponderal, -ă
pedicelat, -ă	perplex, -ă	piraticesc, -ească		planificat, -ă	pocîltit, -ă	ponderat, -ă
pediculat, -ă	persecutat, -ă	piriform, -ă		planimetric, -ă	podgoriu, -ie	ponderator, -oare
pedologie, -ă	persecutoriu, -ie	piritos, -oasă		planisferic, -ă	podzolic, -ă	ponderos, -oasă
pedunculat, -ă	persid, -ă	piroforic, -ă		plantigrad, -ă	poetic, -ă	ponivos, -oasă
pehlivănesc, -ească	persienesc, -ească	pirogalic, -ă		plastic, -ă	poftalnic, -ă	ponorît, -ă
peiorativ, -ă	persistent, -ă	pirogravat, -ă		plastografiat, -ă	poftăreţ, -eaţă	ponosit, -ă
peisagistic, -ă	perseverent, -ă	pirometric, -ă		plat, -ă	pofticios, -oasă	pontic, -ă
pelagic, -ă	personalizat, -ă	pironit, -ă		platinat, -ă	poftitor, -oare	pontifical, -ă
pelinat, -ă	personificat, -ă	pirotehnic, -ă		platonic, -ă	pogonească	popesc, -ească
peltat, -ă	perspicace	pirotermic, -ă		plauzibil, -ă	polar, -ă	poporal, -ă
peltic, -ă	persuasiv, -ă	piscicol, -ă		plăcut, -ă	polarizant, -ă	poporos, -oasă
peltinerv, -ă	pescăresc, -ească	pisicesc, -ească		plăpînd, -ă	polarizotor, -oare	poprit, -ă
pelvian, -ă	pestilent, -ă	pisicos, -casă		plăsmuit, -ă	polcovnicesc, -ească,	popritor, -oare
penat, -ă	pervertit, -ă	pisolitic, -ă		plătibil, -ă	polecesc, -ească	popular, -ă
pendinte	pestilenţial, -ă	pistruiat, -ă		plătitor, -oare	polemic, -ă	popularizat, -ă
pendular, -ă	pestitor, -oare	pişcăcios, -oasă		plăvai, -ie	poliarticular, -ă	populat, -ă
penetrabil, -ă	pestricat, -ă	pişcător, -oare		plăviţ, -ă	poliatomic, -ă	porfiriu, -ie
penibil, -ă	pestriţ, -ă	pitagoric, -ă		plebiscitar, -ă	policrom, -ă	porcesc, -ească
pentagonal, -ă	peşterean, -ă	pitit, -ă		plecăcios, -oasă	poliedric, -ă	porcin, -ă
pentatonic, -ă	peticit, -ă	pitoresc, -ească		pledant, -ă	polifonic, -ă	porcos, -oasă
penultim, -ă	peticos, -oasă	pitulat, -ă		plenison, -ă	polignit, -ă	poreclit, -ă
pepenos, -oasă	petrecător, -oare	piţigăiat, -ă		pleonastic, -ă	poligonal, -ă	porifer, -ă
pepsic, -ă	petrificat, -ă	piuit or, -oare		pleoştit, -ă	poligrafic, -ă	pornografic, -ă
perceptibil, -ă	petrochimic, -ă	pivotant, -ă		pleşuv, -ă	polimorf, -ă	poros, -oasă
perceptiv, -ă	petrolifer, -ă	pizmaş, -ă		pleşuvit, -ă	polipetal, -ă	portabil, -ă
perciunat, -ă	pianistic, -ă	pizmuit, -ă		pletoric, -ă	polipod, -ă	portant, -ă
percutant, -ă	picant, -ă	pizmuitor, -oare		pletos, -oasă	polisemantic, -ă	portuar, -ă
perdeluit, -ă	pictural, -ă	pîclos, -oasă		pleuritic, -ă	polisepal, -ă	posac, -ă
peremptoriu, -ie	pielos, -oasă	pîlpîitor, -oare		pliabil, -ă	polisilabic, -ă	poseclit, -ă
peren, -ă	pieptos, -oasă	pîndaci, -e		pliat, -ă	polisportiv, -ă	posmăgit, -ă
perfectibil, -ă	pieptiş, -ă	pîndeş, -ă		plicticos, -oasă	politefsit, -ă	posomorit, -ă
perfecţionat, -ă	pierdut, -ă	pînditor, -oare		plictisit, -ă	politicesc, -ească	pospăit, -ă
perfid, -ă	piersiciu, -ie	pîngărit, -ă		plictisitor, -oare	politicit, -ă	pospolit, -ă
pergamentos, -oasă	pierzător, -oare	pîngăritor, -oare		plimbăreţ, -eaţă	politicos, -oasă	postbelic, -ă
pericios, -oasă	pietros, -oasă	pîntecos, -oasă		plisat, -ă	poliţienesc, -ească	postdiluvian, -ă
periculos, -oasă periferic, -ă perifrastic, -ă	pieziş, -ă pigmentat, -ă pilaci, -e	pînzat, -ă pîrjolit, -ă pîrlogit, -ă		plîngăcios, -oasă plîngăreţ, -eaţă ploios, -oasă	poloş, -ă polon, -ă	posterior, -oară postmeridian, -ă postoperatoriu, -ie
	pilduitor, -oare	pîrpălit, -ă		plouat, -ă	polspanc, -ă	postpalatal, -ă
perimat, -ă	pilos, -oasă	pîslit, -ă		plugăresc, -ească	pomădat, -ă	postpus, -ă
perimetric, -ă	pindaric, -ă	pîslos, -oasă		plumbifer, -ă	pomăzuit, -ă	postonic, -ă
peripatetic, -ă	pingelit, -ă	placardat, -ă		plumburiu, -ie	pomenit, -ă	postum, -ă
—_.____ IOANA   DIACONESCU 52 SUBSTANTIVALI-A ADJECTIVULUI ÎN  LIMBA ROMÎNĂ 249
poştal, -ă potabil, -ă potasic, -ă potent, -ă potenţiat, -ă poticnit, -ă potlogăresc, -ească potolit, -ă potolitor, -oare potopit, -ă potopitor, -oare potricălit, -ă potrivelnic, -ă povîrnit, -ă poznaş, -ă practic, -ă pragmatic, -ă pravilnic, -ă prăbuşit, -ă prădalnic, -ă prăfos, -oasă prăfuit, -ă prăfuriu, -ie prăfuros, -oasă prăjit, -ă prăpăditor, -oare prăpăstios, -oasă prăsitor, -oare prăvalnic, -ă prăvălat, -ă prăvălatic, -ă prăvălit, -ă prăzuliu, -ie preacinstit, -ă preainalt, -ă prealabil, -ă prealuminat, -ă preamărit, -ă preaplecat, -ă preapustnic, -ă precalculat, -ă precapitalist, -ă precar, -ă precaut, -ă precis, -ă precoce
preconceput, -ă precugetat, -ă precumpănitor, -oare precurmător, -oare predabil, -ă predestinat, -ă predicativ, -ă predilect, -ă predispus, -ă predominant, -ă predomînator, -oare predomnitor, -oare preeminent, -ă preexistent, -ă prefăcător, -oare prefăcut, -ă preferabil, -ă preferat, -ă preferenţial, -ă prefeudal, -ă prefirat, -ă pregătit, -ă pregătitor, -oare pregnant, -ă preimperialist, -ă preistoric, -ă prescriptibil, -ă presocialist, -ă prejudiciabil, -ă prelins, -ă prelucrat, -ă prelucrător, -oare prelungit, -ă prematur, -ă premeditat, -ă premial, -ă premiat, -ă premonopolist, -ă preocupat, -ă preoţesc, -ească prepalatal, -ă preponderent, -ă prepoziţional -ă prepuielnic, -ă prerevoluţionar, -ă preromantic, -ă
preşcolar, -ă presant, -ă preşedenţiaî, -ă pretenţios, -oasă pretimpuriu, -ie pretins, -ă preţios, -oasă prevăzător, -oare prevenitor, -oare preventiv, -ă previzibil, -ă prezentabil, -ă prezidenţial, -ă prezidial, -ă prezumpt, -ă prezumtiv, -ă prezumţios, -oasă prian, -ă pribeag, -ă pribegit, -ă pribegitor, -oare priceput, -ă prielnic, -ă prietenesc, -ească prietenos, -oasă prigonit, -ă priincios, -oasă priitor, -oare primăvăratic, -ă primăvăros, -oasă primejdios, -oasă primejduit, -ă primejduitor, -oare primitiv, -ă primitor, -oare primordial, -ă principal, -ă principial, -ă prielnic, -ă pripit, -ă priporos, -oasă prismatic, -ă prisoselnic, -ă prisositor, -oare privat, -ă privilegiat, -ă prizărit, -ă
proaspăt, -ă
probabil, -ă
probant, -ă
problematic, -ă
procedural, -ă
procentual, -ă
proclitic, -ă
proconsular, -ă
procreator, -oare
prodig, -ă
prodigios, -oasă
productiv, -ă
proeminent, -ă
profesional, -ă
profesoral, -ă
profetic, -ă
profilactic, -ă
profir, -ă
profiriu, -ie
progresist, -ă profund, -ă programatic, -ă prohibit, -ă prohibitiv, -ă prolific, -ă prolix, -ă promiscuu, -uă promorocit, -ă promiţător, -oare prompt, -ă pronominal, -ă pronunţat, -ă propagandistic, -ă propăşitor, -oare proporţional, -ă proporţionat, -ă proprietăresc, -ească propriu, -ie proptitor, -oare propulsiv, -ă prorocesc, -ească prorocitor, -oare prosodic, -ă prosper, -ă prostatic, -ă prostesc, -ească prostit, -ă
protav, -ă proteguitor, -oare
proteic, -ă
protestat, -ă
protetic, -ă
protocolar, -ă
protoistorie, -ă
protonic, -ă
protoplasmatic, -ă
prototipic, -ă
protuberant, -ă
proţăpit, -ă
proverbial, -ă
providenţial, -ă
provincial, -ă
provocant, -ă
proxim, -ă
prozaic, -ă
prudent, -ă
pruhist, -ă
pruncesc, -ească
prundos, -oasă
prunduit, -ă prusian, -ă psalmodie, -ă psihanalitic, -ă psihiatric, -ă psihofiziologic, -ă psihogen, -ă psihologic, -ă psihologizant, -ă psihopatie, -ă puber, -ă pubian, -ă publicabil, -ă publicistic, -ă pudic, -ă pudrat, -ă pudruit, -ă pueril, -ă pufos, -oasă pufoşit, -ă pugilistic, -ă puios, -oasă pulberos, -oasă pulmonar, -ă pulverizabil, -ă pulverizat, -ă
pulverulent, -ă
punctat, -ă
punctiform, -ă
punctual, -ă
pungăşesc, -ească
pungit, -ă
punic, -ă
pupăcios, -oasă
pupilar, -ă
pupuiat, -ă
puricos, -oasă
purificator, -oare
puroios, -oasă purpuriu, -ie purulent, -ă pustiicios, -oasă pustiit, -ă pustiitor, -oare pustnicesc, -ească pustulos, -oasă putincios, -oasă putred, -ă putregăios, -oasă putrezit, -ă puturos, -oasă
rabiat, -ă rabic, -ă rablagit, -ă radial, -ă radiant, -ă radiar, -ă radiciform, -ă radioactiv, -ă radioelectric, -ăi radioficat, -ă radiofonic, -ă radiografie, -ă radios, -oasă radioscopic, -ă radiotelegrafic, -ă>. rafinat, -ă rahidian, -ă raional, -ă rambursabil, -ă ramificat, -ă ranchiunos, -oasă rar, -ă
'250
IOANA DIACONESCU
54
55
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ
rarefiat, -ă rasial, -ă rasolit, -ă raţionabil, -ă raţional, -ă raţionalizat, -ă raţionat, -ă razant, -ă răbdător, -oare răcorit, -ă răcoros, -oasă răguşit, -ă rămurat, -ă rămuros, -oasă răpciugos, -oasă răpit, -ă răpitor, -oare răsăritor, -oare răscolit, -ă răscolitor, -oare răscopt, -oaptă răscrăcărat, -ă răscroit, -ă răscumpărabil, -â răscunoscut, -ă răsfăţat, -ă răsfirat, -ă răspicat, -ă răspîndit, -ă răspunzător, -oare răstălmăcit, -ă răstignit, -ă răstit, -ă răsturnat, -ă răsucit, -ă răsuflat, -ă răsuflător, -oare răsunător, -oare răsuriu, -ie răşchirat, -ă răşluit, -ă răcit, -ă răcitor, -oare răvăşit, -ă răzăluit, -ă răzbătător, -oare răzbitor, -oare
războinicesc, -ească războitor, -oare războlit, -ă răzbucuros, -oasă răzbunat, -ă răzeşesc -ească răzghinat, -ă răzgîiat, -ă răzleţ, -eaţă reabilitat, -ă reacţionai, -ă realizabil, -ă realizat, -ă realizator, -oare reavăn, -ă rebarbativ, -ă rebegit, -ă rebutat, -ă recalcitrant, -ă recapitulativ, -ă recăsătorit, -ă recent, -ă receptiv, -ă reclamat, -ă recoltat, -ă recomandabil, -ă reconciliabil, -ă recondiţionat, -ă reconfortat, -ă reconvenţional, -ă recreat, -ă recreativ, -ă recreator, -oare rectal, -ă rectiliniar, -ă rectiliniu, -ie recucerit, -ă recunoscător, -oare recunoscut, -ă recuperabil, -ă recursoriu, -ie recuzabil, -ă redactat, -ă redacţional, -ă redătător, -oare redresat, -ă reductibil, -ă redus, -ă
reeditat, -ă reeducat, -ă reeligibil, -ă refăcut, -ă refecat, -ă referitor, -oare reflexogen, -ă refractar, -ă refractat, -ă refrangibil, -ă refulat, -ă regenerat, -ă regesc, -ească regimentar, -ă regizoral, -ă reglabil, -ă reglementar, -ă regresiv, -ă regretabil, -ă regulamentar, -ă regular, -ă regulat, -ă reîntinerit, -ă reîntremat, -ă reînviat, -ă reînvietor, -oare relativ, -ă relaxat, -ă relegat, -ă religios, -oasă remarcabil, -ă remediabil, -ă remontant, -ă renumeratoriu, -ie
remuşcător, -oare
renal, -ă
renăscător, -oare
renăscut, -ă
rentabil, -ă
renumit, -ă
reparabil, -ă
repent, -ă
repetat, -ă
repezit, -ă
reprehensibil, -ă
represibil, -ă
represiv, -ă
reprezentativ, -ă
reprobabil, -ă reprobator, -oare repro duet ibil, -ă reproşabil, -ă repulsiv, -ă reputat, -ă resemnat, -ă respectabil, -ă respectat, -ă respectuos, -oasă respingător, -oare respirabil, -ă respirator, -oare restant, -ă restrictiv, -ă restrîns, -ă reteveiat, -ă reticent, -a reticular, -ă reticulat, -ă retoric, -ă retoroman, -ă retractil, -ă
retras, -ă
retroactiv, -ă
retrograd, -ă
retrospectiv, -ă
reţinut, -ă
reumatismal, -ă
reuşit, -ă
revanşard, -ă
revăzut, -ă
revendicativ, -ă
reverenţios, -oasă
reversibil, -ă
revizuit, -ă
revocabil, -ă
revocat, -ă
revoltat, -ă
revoltător, -oare
revolut, -ă
revuistic, -ă
rezbelnic, -ă
rezemat, -ă
rezervat, -ă
rezidual, -ă
rezistent, -ă
rezolut, -ă
rezolvabil, -ă
rezonabil, -ă
rezumativ, -ă
rigid, -ă
riglat, -ă
riguros, -oasă
ripsat, -ă
riscant, -ă
riscat, -ă
risipelnic, -ă
risipit, -ă
risipitor, -oare
ritmat, -ă
ritmic, -ă
riveran, -ă
rizibil, -ă
rînced, -ă
rînjitor, -oare
rînzcs, -oasă
rîurat, -ă
rîvnit, -ă
rîvnitor, -oare rîzăreţ, -eaţă rîzător, -oare robitor, -oare robust, -ă rodat, -ă rodit, -ă roditor, -oare rodnic, -ă rodos, -oasă rogozos, -oasă roinic, -ă roitor, -oare romanic, -ă romanizat, -ă romanţat, -ă rombic, -ă romboedric, -ă romboid, -ă romboidal, -ă romînizat, -ă ropotitor, -oare rostitor, -oare rostral, -ă rostuit, -ă roşcovan, -ă
roşiatic, -ă rotacizant, -ă rotacizat, -ă rotat, -ă rotilat, -ă rotitor, -oare rotocolit, -ă rotofei, -ie rotunjit, -ă rourat, -ă rouros, -oasă rozalb, -ă rubicond, -ă rubiniu, -ie rudăresc, -ească rudimentar, -ă
rufos, -oasă
ruginit, -ă
ruginiu, -ie
ruginos, -oasă
rugos, -oasă
ruinat, -ă
ruinător, -oare
rulant, -ă
rumenit, -ă
runic, -ă
rupător, -oare
rural, -ă
rusienesc, -ească
rustic, -ă
ruşinat, -ă
ruşinos, -oasă
rutier, -ă
rutinat, -ă
sacadat, -ă sacerdotal, -ă sacral, -ă sacramental, -ă sacrat, -ă sacrificat, -ă sacrileg, -ă sacrosant, -ă sacru, -ă sadic, -ă safic, -ă sagace salin, -ă
252
IOANA DIACONESCU
56
salivar, -ă salubru, -ă salutar, -ă samaniu, -ie samavolnic, -ă sanatorial, -ă sanchiu, -ie sancţionat, -ă sanghinolent, -ă sanguin, -ă sarcastic, -ă sardanapalic, -ă sardonic, -ă sastisit, -ă saşiu, -ie satanic, -ă satanicesc, -ească satinat, -ă satisfăcător, -oare satisfăcut, -ă saturat, -ă savuros, -oasă saxatil, -ă sacos, -oasă săgetat, -ă sălbăticit, -ă sălbăticos, -oasă sălciu, -ie săltat, -ă săltăreţ, -eaţă săltător, -oare sămînţos, -oasă sărăcăcios, -oasă sărăcit, -ă sărbătoresc, -ească săritor, -oare săsesc, -ească sătesc, -ească sătul, -ă săţios, -oasă săvîrşit, -ă săvîrşitor, -oare scabros, -oasă scadent, -ă scalar, -â scandalizat, -ă scandalos, -oasă scălîmb, -ă
scălîmbat, -ă scămos, -oasă scăpărător, -care scenic, -ă scenografic, -ă scheletic, -ă schematic, -ă schilav, -ă schilod, -ă schilodit, -ă schimbat, -ă schimbăcios, -oasă schimnicesc, -ească schimonosit, -ă sciatic, -ă scitic, -ă scîlciet, -ă scîncitor, -oare scînteietor, -oare scînteios, -oasă scîrbavnic, -ă
scîrbit, -ă
scîrbos, -oasă
scîrţîitor, -oare
sclavagist, -ă
sclerozat, -ă
sclipicios, -oasă
sclipitor, -oare
scofîlcit, -ă
scolastic, -ă
scontabil, -ă
scontat, -ă
scorboroşit, -ă
scorburos, -oasă
scornit, -ă
scorojit, -ă
scorţos, -oasă
scotocitor, -oare
scovîrdat, -ă
scriitoricesc, -ceaşcă
scrijelit, -ă
scripisit, -ă
scriptic, -ă
scrîntit, -ă
scrînşnitor, -oare
scrumit, -ă scrupulos, -oasă scrutător, -oare
scufundător, -oare
sculptural, -ă
scund, -ă
scurtat, -ă
scuzabil, -ă
searbăd, -ă
sebaceu, -ee
secat, -ă
secătuit, -ă
secetos, -oasă
secretor, -oare
secţionabil, -ă
secţionat, -ă
secuiesc, -ească
secular, -ă
sedentar, -ă
sedimentar, -ă
segmentar, -ă
seimenesc, -ească
sein, -ă seismic, -ă seismografic, -ă seismologie, -ă select, -ă selectiv, -ă selenar, -ă selenic, -ă semantic, -ă semasiologic, -ă semestrial, -ă semeţ, -eaţă semiautomat, -ă semicircular, -ă semicolonial, -ă semiconductor, -oare semidoct, -ă semifluid, -ă seminal, -ă semiobscur, -ă semioficial, -ă semison, -ă semitic, -ă semnificativ, -ă senatorial, -ă senil, -ă semirasial, -ă sensibil, -ă sentenţios, -oasă
57	SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI IN	LIMBA ROMÎNĂ
sentimental, -ă	sibilic, -ă	sintetizat, -ă
senzaţional, -ă	sibilin, -ă	sinuos, -oasă
senzitiv, -ă	sidefat, -ă	sinusoidal, -ă
senzorial, -ă	siderurgic, -ă	sinuzal, -ă
senzual, -ă	sideral, -ă	sireap, -ă
separabil, -ă	silabic, -ă	siropat, -ă
separat, -ă	sileptic, -ă	siropos, -oasă
septentrional, -ă	silhui, -ie	sistematizat, -ă
septic, -ă	silicios, -oasă	sistolic, -ă
sepulcral, -ă	silit, -ă	situat, -ă
serafic, -ă	silitor, -oare	siv, -ă
serafinic, -ă	silitros, -oasă	sîngeratic, -ă
seral, -ă	silnic, -ă	sîngerător, -oare
serat, -ă	silnicit, -ă	sîngeriu, -ie
serăresc, -ească	silurian, -ă	sîcîit, -ă
serenisim, -ă	siluric, -ă	sîcîitor, -oare
sericicol, -ă	silvic, -ă	sîmburos, -oasă
serologic, -ă	simandicos, -oasă	sîngeros, -oasă
seros, -oasă	simbiotic, -ă	sîrguincios, -oasă
serviabil, -ă	simbolic, -ă	sîrguitor, -oare
servil, -ă	simbriat, -ă	slab, -ă
sesil, -ă	simfonic, -ă	sîrmos, -oasă
setos, -oasă	similar, -ă	slavic, -ă
sever, -ă	simpatetic, -ă	slavofil, -ă
sexagesimal, -ă	simplist, -ă	slavonesc, -ească
sexual, -ă	simplu, -ă	slăvitor, -oare
sexuat, -ă	simptomatic, -ă	slăbănogit, -ă
sesizabil, -ă	simptomatologie, -ă	slăbit, -ă
sezonier, -ă	simţit, -ă	slinos, -oasă
sfarogit, -ă	simţitor, -oare	slobod, -ă
sfărîmicios, -oasă	simultan, -ă	slugarnic, -ă
sfătos, -oasă	sinalagmatic, -ă	slugăresc, -ească
sfenoidal, ă	sincer, -ă	sluţit, -ă
sferic, -ă	sincopat, -ă	smălţuit, -ă
sferoidal, -ă	sincron, -ă	smerit, -ă
sfidător, -oare	sincronic, -ă	smîntînos, -oasă
sfielnic, -ă	sincronistic, -ă	smîrcos, -oasă
sfiicios, -oasă	sindical, -ă	smochinit, -ă
sfios, -oasă	singur, -ă	smolit, -ă
sfîrîit, -ă	singuratic, -ă	smreduit, -ă
sfîrcîit, -ă	sinodal, -ă	smreduitor, -oare
sfîrîitor, -oare	sinonimic, -ă	smucit, -ă
sfîrtecat, -ă	sinodic, -ă	sobornic, -ă
sfîşiat, -ă	sinologic, -ă	
	sinoptic, -ă	sobornicesc, -ească
sfîşietor, -oare		sobru, -ă
sforăitor, -oare	sinovial, ă	
sfredelitor, -oare	sintactic, -ă	sociabil, -ă
sfruntat, -ă	sintetic, -ă	social, -ă
253
254	IOANA DIACONESCU	
socializat, -ă	spiral, -ă	stanos, -oasă
sociativ, -ă	spetit, -ă	statal, -ă
sociologic, -ă	spilcuit, -ă	statornic, -ă
sofistic, -ă	spinos, -oasă	statuar, -a
soios, -oasă	spintecat, -ă	stăpînesc, -ească
solar, -ă	spintecător, -oare	stăpînit, -ă
soldăţesc, -eascâ	spiritualizat, -ă	stăruitor, -oare
solemn, -ă	spirtuos, -oasă	stătut, -ă
solidar, -ă	spitalicesc, -eascâ	stelat, -ă
solidificat, -ă	spitalizat, -ă	stelesc. -ească
solistic, -ă	spiţărat, -ă	stelin, -ă
solstiţial, -ă	spînatic, -ă	stelos, -oasă
solubil, -ă	spîrcuit, -ă	stenic, -ă
solvabil, -ă	splendid, -ă	stenografie, -ă
solzos, -oasă	splenic, -ă	stereo chimic, -ă
somatic, -ă	spongios, -oasă	stereocinematografic,
somnambulic, -ă	spontan, -ă	stereografic, -ă
somnolent, -ă	spontaneu, -ee	stereometric, -ă
somptuos, -oasă	sporadic, -ă	stereoscopic, -ă
sonic, -ă	sporifer, -ă	stereotipic, -ă
sonor, -ă	sporit, -ă	stereotomic, -ă
sorbitor, -oare	sporitor, -oare	sterilizat, -ă
sordid, -ă	spornic, -ă	sterlină
sorocit, -ă	sporulat, -ă	sternal, -ă
soros, -oasă	sprevăzător, -oare	sterp, -earpă
sortit, -ă	sprinten, -ă	sterpos, -oasă
sositor, -oare	sprinţar, -ă	sticlit, -ă
spasmodic, -ă	sprincenat, -ă	sticlitor, -oare
spatulat, -ă	spulberat, -ă	sticlos, -oasă
spaţial, -ă	spulberatic, -ă	stifos, -oasă
spaţios, -oasă	spulberător, -oare	stigmatic, -ă
spăimîntos, -oasă	spumat, -ă	stigmatizat, ~ă
spăimos, -oasă	spumatic, -ă	stilat, -ă
spălăcit, -ă	spumegat, -ă	stilistic, -ă
spătăresc, -ească	spumegă tor,-oare	stilizat, -ă
spătos, -oasă	spumegos, -oasă	stimulant, -ă
special, -ă	spuzit, -ă	stingher, -ă
specializat, -ă	stabil, -ă	stingherit, -ă
specificator, -oare	stacojiu, -ie	stîlcit, -ă
specios, -oasă	stadial, -ă	stîlpit, -ă
spectaculos, -oasă	stadimetric, -ă	stîmpărat, -ă
spectral, -ă	stafidit, -ă	stînciu, -ie
spectrometric, -ă	stafios, -ă	stîncos, -oasă
spectroscopie, -ă	stagnant, -ă	. stînjenească
speculativ, -ă	staminifer, -ă	stînjenit, -ă
spelb, -ă	standardizat, -ă	stînjenitor, -oare
sperios, -oasă	stanic, -ă	stîrcit, -ă
sperma!ic, -ă	stanifer, -ă	stîrpitor, -oare
5$
59
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ
255»
stogos, -oasă stogoş, -ă stogosat, -ă storchiometric, -ă stomacal, -ă stomatologic, -ă storcit, -ă storocitor, -oare stornat, -ă strangulat, -ă straniu, -ie strategic, -ă stratificat, -ă stratigrafie, -ă stratosferic, -ă străbătător, -oare străbunesc, -ească strădalnic, -ă străduitor, -oare străduincios, -oasă strălucit, -ă
strălucitor, -oare
străpungător, -oare
străpuns, -ă
străvăzător, -oare
străvechi, -e
străveziu, -ie
strecheat, -ă
streptococic, -ă
streşinit, -ă
striat, -ă
stricăcios, -oasă
stricător, -oare
stricat, -ă
strident, -ă
stringent, -ă
strivit, -ă
strivitor, -oare
strîmb, -ă
strîmbat, -ă
strîmtorat, -ă
stropşit, -ă
structural, -ă
stucat, -ă
studenţesc, -ească
studiat, -ă
studios, -oasă
stufos, -oasă stupefiant, -ă stupid, -ă stupinos, -ă sturlubatic, -ă suav, -ă
subalimentat, -ă subalpin, -ă sub atins, -ă subcarpatic, -ă subcortical, -ă subcutanat, -ă subiectiv, -ă subit, -ă subjugător, -oare subnutrit, -ă subpămîntean, -ă subpolar, -ă subpopulat, -ă subrăcit, -ă subsecvent, -ă subsidiar, -ă subsonic, -ă substanţial, -ă substantival, -ă substantivat, -ă substituibil, -ă subsumat, -ă subtil, -ă subtropical, -ă subţiat, -ă subţiratic, -ă subunitar, -ă suburban, -ă subvenţioant, -ă subversiv, -ă subzistent, -ă succesiv, -ă succesional, -ă succint, -ă suculent, -ă sudabil, -ă sud-dunărean, -ă sud-estic, -ă sudic, -ă sudiţesc, -ească sudoral, -ă sudorific, -ă
sudoripar, -ă
sud-vestic, -ă
suferitor, -oare
sugestiv, -ă
suflecat, -ă
sufletesc, -ească
sufocant, -ă
sugrumat, -ă
sugrumător, -oare
sui-generis,
suletic, -ă
sulfurat, -ă
sulfuric, -ă
sulfuros, -oasă
sulemenit, -ă
sultanin, -ă
sultănesc, -ească
sumbru, -ă sumes, -easă supărat, -ă supărăcios, -oasă supărător, -oare superficial, -ă superb, -ă superfin, -ă superfluu, -ă superpus, supersonic, -ă superstiţios, -oasă supletiv, -ă suplimentar, -ă suplu, -ă suportabil, -ă supraabundent, -ă supraaglomerat, -ă supraalimentat, -ă suprabugetar, -ă suprafiresc, -ească supraîncălzit, -ă supraîncărcat, -ă supranumeral, -ă supranutrit, -ă supraomenesc, -eascâ suprapopulat, -ă suprapus, -ă suprasaturat, -ă suprasensibil, -ă suprastructural, -ă
256
IOANA DIACONESCU
60
31
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ
257
suprauman, -ă supraunitar, -ă suprem, -ă suprimat, -ă supurant, -ă sureseitabil, -ă surescitant, -ă surescitat, -ă surîzător, -oare surîzînd, '-ă surmenat, -ă surpat, -ă surpăcios, -oasă surpător, -oare surprins, -ă surprinzător, -oare surugiesc, -ească susceptibil, -ă suscitar -ă suspect, -ă suspendat, -ă suspensiv, -ă suspinător, -oare suspinos, -oasă susţinut, -ă
şablonard, -ă şarlatanesc, -ească şaten, -ă şăgalnic, -ă şănţuit, -ă şchiopătat, -ă şcolăresc, -ească şcolit, -ă şerpesc, -ească şerpuit, -ă şerpuitor, -oare şezător, -oare şfichiuitor, -oare şicanat, -ă şicanator, -oare şifonat, -ă şistos, -oasă şistav, -ă şiţuit, -ă şlampăt, -ă şleuit, -ă
şmecheresc, -ească şnuruit, -ă şocat, -ă şofrănat, -ă şoimăresc, -ească şold, şoaldă şolduit, -ă şolduros, -oasă şontîcăit, -ă şontorogit, -ă şopotitor, -oare şoreciu, -ie şoricesc, -ească şoselat, -ă şovăielnic, -ă şovăind, -ă şovăit, -ă şovăitor, -oare şovăros, -oasă stanţat, -ă ştevios, -oasă ştiftuit, -ă ştiinţific, -ă ştiut, -ă ştiutor, -oare ştirbit, -ă ştrengăresc, -ească şubred, -ă şubrezit, -ă şugubăţ, -eaţă şuierător, -oare şuiet, -eaţă şuşuitor, -oare şovăielnic, -ă
tabagic, -ă tabelar, -ă tabietliu, -ie tabular, -ă tacit, -ă taciturn, -ă tactic, -ă tacticos, -oasă tactil, -ă tainic, -ă talentat, -ă talionic, -ă talmudic, -ă
tamponat, -ă tandru, -ă tanduriu, -ie tangent, -ă tangenţial, -ă tangibil, -ă taninos, -oasă tapisat, -ă tarat, -ă tare
tarifar, -ă
tarsian, -ă
tatuat, -ă
tautologic, -ă
tăbăcăresc, -ească
tăbluit, -ă
tăciunat, -ă
tăciunos, -oasă
tăgadnic, -ă
tăinuit, -ă
tăios, -oasă
tălăuzit, -ă
tălpos, -oasă
tămăduitor, -oare
tămîiat, -ă
tăpălăgos, -oasă tărăgănat, -ă tărbăcit, -ă tărîţos, -oasă tărtăneţ, -eaţă tătăresc, -ească teafăr, -ă teatral, -ă tegument ar, -ă tehnic, -ă tehnicolor, -ă tehnologic, -ă teios, -oasă telefonic, -ă teleghidat, -ă telegrafic, -ă telemetrie, -ă teleologic, -ă telepatic, -ă telescopic, -ă telpiz, -ă
tematic, -ă temător, -oare tembel, -ă temerar, -ă temperamental, -ă temperamentos, -oasă tempestuos, -oasă templiu, -ie temporar, -ă tendenţios, -oasă tendînos, -oasă tenebros, -oasă tentacular, -ă teocratic, -ă teogonic, -ă teologal, -ă teoretic, -ă teofizic, -ă terapeutic, -ă teratologic, -ă terestru, -ă terfelit, -ă terfelogit, -ă teribil, -ă teritorial, -ă termal, -ă
i termic, -ă
terminal, -ă
! terminologic, -ă
termochimic, -ă termoelectric, -ă termoizolant, -ă iermolabil, -ă termometrie, -ă termonuclear, -ă termostabil, -ă tern, -ă
| ternar, -ă
; tescuit, -ă
i testamentar, -ă
| testicular, -ă
I testimonial, -ă
j teşit, -ă
\ teşos, -oasă
tetanic, -ă
1 tetraedric, -ă
tetrasilabic, -ă tetravalent, -ă
teutonic, -ă textual, -ă ticăloşit, -ă ticsit, -ă tigrat, -ă tihnit, -ă timbrat, -ă timorat, -ă timpuriu, -ie tinctorial, -ă tineresc, -ească tipizat, -ă tipografic, -ă tipograficesc, -ească tipologic, -ă tiranic, -ă tiranicesc, -ească tiranesc, -ească tiriachiu, -ie tiroidal, -ă titanic, -ă titirit, -ă tivilichiu, -ie tîlhăresc, -ească tîlhăros, -oasă tîlpac, -ă tîmpit, -ă tînguios, -oasă tînguitor, -oare tînjitor, -oare tîrîitor, -oare tîrnosit, -ă tîrzielnic, -ă tolerabil, -ă tolerant, -ă tonatic, -ă topic, -ă topografic, -ă toporăşiu, -ie topsicat, -ă toracic, -ă torenţial, -ă torid, -ă toropit, -ă toropitor, -oare torturat, -ă torturător, -oare totalitar, -ă
totemic, -ă toxicofor, -oare toxicologic, -ă tradiţional, -ă tradiţionalist, -ă traductibil, -ă tovărăşesc, -ească traforat, -ă tragicomic, -ă traheal, -ă trainic, -ă trandafiriu, -ie transalpin, -ă transcarpatic, -ă transcaucazian, -ă transcendent, -ă transcendental, -ă transcris, -ă transdanubian, -ă transferat, -ă transfigurat, -ă transformabil, -ă transformist, -ă transhumant, -ă transilvan, -ă translucid, -ă transmarin, -ă transmisibil, -ă transpirat, -ă transportabil, -ă transportat, -ă transpozitiv, -ă transversal, -ă tranşant, -ă tranzacţional, -ă tranzitiv, -ă tranzitoriu, -ie trapezoidal, -ă tras, -ă tratabil, -ă traumatic, -ă travestit, -ă trăitor, -oare trăsnitor, -oare treaz, -ă
trebuincios, -oasă trebuitor, -oare tremurător, -oare
17- C 3743
258	IOANA DIACONESCU	62*	63	SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN	LIMBA ROMÎNĂ
trerrmrînrî, -ă	tunător, -oare	ţîşnitor, -oare	unduit, -ă	ursăresc -ească	vast, -ă
trepidant, -ă	turaliu, -ie	ţopîrlănesc, -ească	ungar, -ă	ursesc, -ească	vavilonic, -ă
treptat, -ă	turanic, -ă	ţuguiat, -ă	unghiat, -ă	ursuz, -ă	văcsuit, -ă
trezit, -ă	turbat, -ă	ţircănesc, -ească	unic, -ă	urticant, -ă	vădan, -ă
triatomic, -ă	turbulent, -ă	ţurţurat, -ă	unicapsular, -ă	urzicat, -ă	vădit, -ă
tribal, -ă	turcesc, -ească	„	unghiular, -ă	urzicător, -oare	văduv, -ă
tributar, -ă	turchez, -ă	ultragiat, -ă	unicarpelar, -ă	urzicos, -oasă	văduvesc, -ească
tricefal, -ă	turcit, -ă	ultramicroscopic, -ă	unicelular, -ă	uscăcios, -oasă	văduvit, -ă
tridimensional, -ă	turcomerit, -ă	uluit, -ă	unicolor, -ă	uscăţiv, -ă	văităreţ, -eaţă
trienal, -ă	turistic, -ă	uluitor, -oare	unicord, -ă	usturător, -oare	văitător, -oare
trifazat, -ă	turlac, -ă	uimit, -ă	unificat, -ă	usturicios, -oasă	văluros, -oasă
trifazic, -ă	turluliu, -ie	uimitor, -oare	unificator, -oare	usturoiat, -ă	vămăşesc, -ească
trifurcat, -ă	turmentat, -ă	uitat, -ă	uniflor, -ă	uşurat, -ă	vărgat, -ă
trigemen, -ă	turtit, -ă	uitător, -oare	uniform, -ă	uşuratic, -ă	văros, -oasă
trigonometric, -ă	turungiu, -ie	uituc, -ă	uniformizat, -ă	uşurător, -oare	vărvăresc, -ească
trilingv, -ă	tutelar, -ă	ujujit, -ă	unilateral, -ă	uterin, -ă	vătămat, -ă
trilobat, -ă	tutelat, -ă	ulcerat, -ă	uninominal, -ă	utilat, -ă	vătăşesc, -ească
trimestrial, -ă	tutuniu, -ie	ulceros, -oasă	unional, -ă	util ar, -ă	vătraş, -ă
triform, -ă		uleiat, -ă	unipar, -ă	utilizabil, -ă	vătuit, -ă
tripartit, -ă	ţarist, -ă	uleios, -oasă	unipersonal, -ă	utopic, -ă	văzător, -oare
triplu, -ă	ţanţoş, -ă	uliţarnic, -ă	unipetal, -ă	uvular, -ă	vectorial, -ă
trisepal, -ă	ţăndăros, -oasă	ulterior, -oară	unipolar, -a	uzat, -ă	vegetativ, -ă
trisilabic, -ă	ţărănesc, -ească	ultim, -ă	unisexuat, -ă	uzitat, -ă	vegheat, -ă
trist, -ă	ţărănos, -oasă	uman, -ă	unisilab, -ă	uzual, -ă	veghetor, -oare:
triumfal, -ă	ţărînos, -oasă	umanistic, -ă	unisilabic, -ă		vehement, -ă
triumfător, -oare	ţărmuitor, -oare	umăros, -oasă	univalv, -ă	vacant, -ă	velin, -ă
triunghiular, -ă	ţeapăn, -ă	umbeliform, -ă	universitar, -ă	vaccinai, -ă	venal, -ă
trivalent, -ă	ţelinos, -oasă	umblăreţ, -eaţă	univoc, -ă	vaginal, -ă	venerat, -ă
trivial, -ă	ţepos, -oasă	umbricios, -oasa	unsuros, -oasă	vajnic, -ă	veneric, -ă
trîntit, -ă	ţestos, -oasă	umbrit, -ă	untdelemniu, -ie	valabil, -ă	veninos, -oasă
trohaic, -ă	ţevos, -oasă	umbritor, -oare	untos, -oasă	valid, -ă	venitor, -oare
troienit, -ă	ţignit, -ă	umbros, -oasă	unturos, -oasă	valoric, -ă	venos, -oasă
tronconic, -ă	ţiflitor, -oare	umed, -ă	urban, -ă	valoros, -oasă	ventral, -ă
tropic, -ă	ţigănatic, -ă	umedos, -oasă	urbanistic, -ă	valutar, -ă	ventricular, -ă
tropical, -ă	ţigănesc, -ească	umeral, -ă	urcător, -oare	valval, -ă	venust, -ă
trosnitor, -oare	ţigănos, -oasă	umeros, -oasă	urduros, -oasă	valvular, -ă	verbal, -ă
trunchiat, -ă	ţintat, -ă	umezit, -ă	uredinologic, -ă	vamal, -ă	vergelat, -ă
trupeş, -ă	ţinteş, -ă	umflat, -ă	uremie, -ă	vampiric, -ă	vergur, -ă
tuberculat, -ă	ţintit, -ă		uretral, -ă	van, -ă	veridic, -ă
tubiform, -ă	ţintitor, -oare	umidifug, -ă	urgent, -ă	vanitos, -oasă	verificat, -ă
tubular, -ă	ţintuit, -ă	umil, -ă	urieşesc, -ească	vaporos, -oasă	veritabil, -ă
tufos, -oasă	ţinutal, -ă	umiditor, -oare	urinar, -ă	variabil, -ă	vermial, -ă
tulburat, -ă	ţipat, -ă	umoristic, -ă	urinifer, -ă	variat, -ă	vermiform, -ă
		unanim, -ă	uricios, -oasă	varicos, -oasă	vernal, -ă
tulit, -ă	ţipător, -oare		i                urîtor, -oare	vascular, -ă	
					veros, -oasă
tumefiat, -ă	ţiuitor, -oare	uncial, -ă	urîţit, -ă	vascularizat, -ă	verosimil, -ă
tumular, -ă	ţîfnos, -oasă	undos, -oasă	urlător, -oare	vasoconstrictor, -oare	versat, -ă
tumultos, -ă	ţîrcovnicesc, -ească	unduios, -oasă,	urluit, -ă	vasodilatator, -oare	versatil, -ă
260
IOANA DIACONESCU
65
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN  LIMBA ROMÎNĂ
261
versificat,-ă	virtual, -ă	volatilizat, -ă
versuit, -ă	virulent, -ă	volburos, -oasă
vertebral, -ă	visat, -ă	volintiresc, -ească
vertiginos, -oasă	visceral, -ă	volitiv, -ă
vesel, -ă	viscolit, -ă	voliţional, -ă
vestic, -ă	viscolitor, -ă	volnic, -ă
vestimentar, -ă	viscolos, -oasă	volnicit, -ă
vestit, -ă	vişinatic, -ă	voltaic, -ă
veşnic, -ă	vişiniu, -ie	volubil, -ă
veşted, -ă	vital, -ă	volumetric, -ă
veştejit, -ă	vitejesc, -ească	voluminos, -oasă
vetust, -ă	viticol, -ă	voluntarist, -ă
vexat, -ă	vitreg, -ă	voluptos, -oasă
vexatoriu, -ie	vitros, -oasă	vomat, -ă
vezical, -ă	viţos, -oasă	votiv, -ă
vezicant, -ă	vivipar, -ă	vrăjit, -ă
viabil, -ă	vizibil, -ă	vrăjitoresc, -ească
vibratil, -ă	vizionar, -ă	vrăjmăşesc, -ească
viciat, -ă	viziresc, -ească	vrăjmăşos, -oasă
vicinal, -ă	viziteesc, -ească	vrednic, -ă
vicios, -oasă	vizual, -ă	vremelnic, -ă
viclenesc, -ească	vîlvoi, -oaie	vremelnicesc, -ească
viclenit, -ă	vîlvoiat, -ă	vuitor, -oare
viclenitor, -oare	vînătoresc, -ească	vulcanic, -ă
victorios, -oasă	vînjos, -oasă	vulcanizat, -ă
vîermănos, -oasă	vînos, -oasă	vulgar, -ă
vîforatic, -ă	vîntos, -oasă	vulnerabil, -ă
vifornic, -ă	vînturatic, -ă	vulpăresc, -ească
viforos, -oasă	vînturos, -oasă	vulpesc, -ească
vigilent, -ă	vîrfuit, -ă	vulturesc,-ească
viguros, -oasă	vîrstnic, -ă	
vijelios, -oasă	vîrtejitor, -oare	wolframic, -ă
vindecabil, -ă	vîrtelnic, -ă	
vindecat, -ă	vîrtojit, -ă	xenofob, -ă
vindecător, -oare	vîscos, -oasă	xilografic, -ă
vineţit, -ă	vladnic, -ă	xilofon, -ă
vinicol, -ă	vlăguit, -ă	
vinifer, -ă	voalat, -ă	zadarnic, -ă
vinos, -oasă	vocal, -ă	zaharisit, -ă
vinteş* -ă	vocalic, -ă	zaharos, -oasă
vioi, -oaie	voiajat, -ă	zaif, -ă
violaceu, -ee	voievodal, -ă	zarif, -ă
violent, -ă	voinicesc, -ească	zavistios, -oasă
viperin, -ă	voinicos, -oasă	zavistnic, -ă
viran, -ă	voios, -oasă	zavistuitor, -oare
virat, -ă	voit, -ă	zăbavnic, -ă
virginal, -ă	volatil, -ă	zăbălos, -oasă
viril, -ă	volatilizabil, -ă	zăbăuc, -ă
zăbovit, -ă	zdrelit, -ă	zilnic, -ă
zăbovitor, -oare	zdrenţăros, -oasă	zimţat, -ă
zăbrelit, -ă	zdrenţuit, -ă	zimţos, -oasă
zăcător, -oare	zdrobit, -ă	zimţuit, -ă
zădărît, -ă	zdrumicat, -ă	zincat, -ă
zădufos, -oasă	zdruncinat, -ă	zincograf ic, -ă
zăgăzuit, -ă	zdruncinător, -oare	zîmbăreţ, -eaţă
zăhărit, -ă	zebrat, -ă	zîmbitor, -oare
zălogit, -ă	zecimal, -ă	zlotos, -oasă
zălud, -ă	zeflemitor, -oare	zmăcinat, -ă
zămislitor, -oare	zelos, -oasă	zmeios, -oasă
zănatic, -ă	zenital, -ă	zmeuriu, -ie
zăngănitor, -oare	zeros, -oasă	zobit, -ă
zăpădos, -oasă	zgăibat, -ă	zodiacal, -ă
zăpuşit, -ă	zgărdat, -ă	zoios, -oasă
zăpuşitor, -oare	zgîrcit, -ă	zoologic, -ă
zbanghiu, -ie	zgîrciuros, -oasă	zoomorfic, -ă
zbicit, -ă	zgîriat, -ă	zootehnic, -â
zbîrcit, -ă	zgomotos, -oasă	zornăitor, -oare
zbîrlit, -ă	zgrăbunţos, -oasă	zorzonat, -ă
zbîrnîitor, -oare	zgribulit, -ă	zuliar, -ă
zborşit, -ă	zgrunţuros, -oasă	zulufat, -ă
zbuciumat, -ă	zguduit, -ă	zurbav, -ă
zbuciumător, -oare	zguduitor, -oare	zurliu, -ie
zburat, -ă	zgurit, -ă	zuruitor, -oare
zburatic, -ă	zguros, -oasă	zvăpăiat, -ă
zburătăcit, -ă	zguruit, -ă	zvelt, -ă
zburdalnic, -ă	ziaristic, -ă	zvîcnitor, -oare
zburdatic, -ă	zidit, -ă	zvînturatic, -ă
zburdător, -oare	zigomatic, -ă	zvîrlav, -ă
zdravăn, -ă	zigzagat, -ă	
Total 6183
Adjective la care se arată în dicţionar că se substantivează:
abraş, -ă, s.m.f. abstract, -ă, s.n. absurd, -ă, s.n. abulic, -ă, s.m.f. accesoriu, -ie, s.n. accidentat, -ă, s.m.f. acotiledonat, -ă, s.f. pî. acreditat, -ă, s.m. academic, -ă, s.m. adorat, -ă, s.m.f. adormit, -ă, s.m.f. aducător, -oare, s.m.f. adult, -ă, s.m.f.
adulterin, -ă, s.m.f. afiliat, -ă, s.n.f. afazic, -ă, s.m.f. aflător, -oare, s.m.f. africată, s.f. afrodiziac, -ă, s.n. afund, -ă, s.n. afurisit, -ă, s.m.f. agăţător, -oare, s.f. pl. ageamiu, -ie, s.m.f. aglomerat, -ă, s.n. ahotnic, -ă, s.m.f. aiurit, -ă, s.m.f.
262 IOANA   DIACONESCU (fo
albăstriu, -ie, s.n.	bărbos, -oasă, s.m.
albuminoid, -ă, s.n.pl.	băştinaş, -ă, s.m.f.
aldin, -ă, s.f.	bătăuş, -ă, s.m.f.
ales, -ă, s.m.f.	beletristic, -ă, s.f.
alexandrin, -ă, s.m.	beligerant, -ă, s.m.f.
altruist, -ă, s.m.f.	bigot, -ă, s.m.f.
alunecător, -oare, s.n.	bimotor, s.n.
amăgitor, -oare, s.m.f.	binevoitor, -oare, s.m.f.
amărît, -ă, s.m.f.	biogen, -ă, s.n.
ambigen, -ă, s.n.	biped, -ă, s.m.f.
anestezic, -ă, s.n.	biruitor, -oare, s.m.f.
angiosperm, -ă, s.n.pî.	bîlbîit, -ă, s.m.f.
animator, -oare, s.m.f.	blestemat, -ă, s.m.t
anonim, -ă, s.f.	blindat, -ă, s.n.pL
antibiotic, -ă, s.m	blond, -ă, s.m.f.
antifascist, -ă, s.m.f.	blondin, -ă, s.f.
antinevralgic, -ă, s.n.	bobleţ, -eaţă, s.reg.m.t
antipiretic, -ă, s.n.	bocciu, -ie, s.m.f.
antropoid, -ă, s.n.pl.	bogat, -ă, s.m.f.
apelativ, -ă, s.n.	bolnav, -ă, s.m.f.
apelpisit, -ă, s.m.f.	bovin, -ă, s.f.pl.
apetal, -ă, s.f.pl.	brunet, -ă, s.m.f.
apocrif, -ă, s.n.	buclucaş, -ă, s.m.f.
apolitic, -ă, s.m.f.	bufon, -ă, s.m.
apoplectic, -ă, s.m.t	burduhănos, -oasă, s.m.f.
apostat, -ă, s.m.f.	burlesc, -escă, s.f.
armonic, -ă, s.f.pl.	burtos, -oasă, s.m.f.
arogant, -ă, s.m.f.	
ars, -ă, s.n.	calic, -ă, s.m.f.
artritic, -ă, s.m.f.	calmant, -ă, s.n.
asediator, -oare, s.m.f.	candriu, -ie, s.m.f.
asigurător, -oare, s.m.f.n.	canin, -ă, s.m.
astenic, -ă, s.m.f.	capilar, -ă, s.n.pL
atotputernic, -ă, s.m.f.	capucin, -ă, s.m.
autograf, -ă, s.n.	caraghios, -oasă, s.m.f.
autohton, -ă, s.m.f.	cardiac, -ă, s.m.f.
auxiliar, -ă, s.n.	carierist, -ă, s.m.f.
avar, -ă, s.m.f.	carnivor, -ă, s.n.pL
azuriu, -ie, s.n.	călător, -oare, s.m.f.
	centrifugă, s.f.
bălan, -ă, s.m.f.	cenuşiu, -ie, s.n.
barosan, -ă, s.m.f.	cerebral, -ă, s.m.f.
batard, -ă, s.f.	cezarian, -ă, s.f.
	
	chel, -eală, s.m.
băgător, -oare, s.m.	
	chelbos, -oasă, s.m.f.
bălai, -ie, s.f.	cheltuitor, -oare, s.m.f.
băltăreţ, -eaţă, s.n.	:      chemător, -oare, s.m.f.
bănuit, -ă, s.m.f.	•       chirilic, -ă, s.f.
#7 SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ 263
circular, -ă, s.n.	cuvios, -oasă, s.m.
citric, -ă, s.f.pl.	cvadruman, -ă, s.f.pl.
ciumat, -ă, s.m.f.	
ciung, -ă, s.m.f.	damnat, -ă, s.m.f.
ciunt, -ă, s.m.f.	dăunător, -oare, s.m.
civil, -ă, s.m.f.	decedat, -ă, s.m.t
cîrtitor, -oare, s.f.m.	decepţionist, -ă, s.m.t
cîrn, -ă, s.m.f.	decimal, -ă, s.n.
cîştigător, -oare, s.m.f.	declinatoriu, -ie, s.n.
clar, -ă, s.n.	decolorant,  ă, s.m.
clonţat, -ă, s.f.	defăimător, -oare, s.m.t
coagulat, -ă, s.m.	deficient, -ă, s.m.t
coborîtor, -oare, s.m.t	defunct, -ă, s.m.t
cocoşat, -ă, s.m.f.	dement, -ă, s.m.t
codan, -ă, s.m.f.	demobilizat, -ă, s.m.t
colonialist, -ă, s.m.pL	depurativ, -ă, s.n.
colorant, -ă, s.n.	derivativ, -ă, s.n.
columbac, -ă, s.f.	descreierat, -ă, s.m.t
combatant, -ă, s.m.f.	desculţ, -ă, s.m.
comburant, -ă, s.m.	desperat, -ă, s.m.t
comparativ, -ă, s.n.	destul, -ă, s.n.
compensator, -oare, s.n.	deşertat, -ă, s.n.
completiv, -ă, s.f.	deşteptător, -oare, s.n.
component, -ă, s.n.	determinativ, -ă, s.n.
compozit, -ă, s.n.	detractat, -ă, s.m.f.
compus, -ă, s.m.	devastator, -oare, s.m.f.
comun, -ă, s.n.	dezaxat, -ă, s.m.t
conabiu, -ie, s.n.	dezbrăcat, -ă, s.m.f.
conciliator, -oare, s.m.f.	dezmetic, -ă, s.m.
concret, -ă, s.n.	dezmoştenit, -ă, s.m.t
conector, -oare, s.n.	dezoxidant, -ă, s.m.
conic, -ă, s.f.	dicotiledonat, -ă, s.f.pL
conjunctiv, -ă, s.n.	dilatator, -oare, s.n.
contemporan, -ă, s.m.n.	diriguitor, -oare, s.m.f.
contrar, -ă, s.n.	dispărut, -ă, s.m.t
coordonat, -ă, s.f.	dispeptic, -ă, s.m.t
coral, -ă, s.f.	distilat, -ă, s.n.
corelativ, -ă, s.f.	distrofic, -ă, s.n.
corporalist, -ă, s.m.f.	diuretic, -ă, s.n.
cosmetic, -ă, s. n.	divers, -ă, s.f.pL
cosmopolit, -ă, s.m.f.	diversionist, -ă, s.m.f.
cotiledonat, -ă, s.f.pl.	dizenterie, -ă, s.m.f.
cotropitor, -oare, s.m.f.	dizolvant, -ă, s.m.t
credincios, -oasă, s.m.t	doctrinar, -ă, s.n.
cucernic, -ă, s.m.	doinitor, -oare, s.m.
cuminte, s.m.	dolihocefal, -ă, s.m.f.
curat, -ă, s.m.f.	dramatic, -ă, s.n.
264 IOANA  DIACONESCU 68 69 SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ_265
dublu, -ă, s.n. dugliş, -ă, s.m.l
ebraic, -ă, s.f. echivalent, -ă, s.n echivoc, -ă, s.n. eclectic, -ă, s.m.l economic, -ă, s.n. editorial, -ă, s.n. egal, -ă, s.n. egoist, -ă, s.m.f. elastic, -ă, s.n. electromotor, -oare, s.n. eliberator, -oare, s.m.f. emiţător, -oare, s.n. entuziast, -ă, s.m.f. erotic, -ă, s.f. evadat, -ă, s.m.f. evanghelic, -ă, s.m.f. evidenţiat, -ă, s.m.f. evlavios, -oasă, s.m.f. examinator, -oare, s.m.f. excitant, -ă, s.m.n. exclusivist, -ă, s.m.f. executant, -ă, s.m.f. executor, -oare, s.m.f. exilat, -ă, s.m.f. expatriat, -ă, s.m.f. expectorant, -ă, s.n. exploatat, -ă, s.m.f. expozant, -ă, s.m.f. expres, -ă, s.n. exterminator, -oare, s.m. extravagant, -ă, s.m.f.
falit, -ă, s.m.f. făcător, -oare, s.m.f. făinos, -oasă, s.f.pl. fecal, -ă, s.f.pl. felin, -ă, s.f.pl. feminist, -ă, s.m.f. fenomenalist, -ă, s.m.f. fericit, -ă, s.m.f. feroviar, -ă, s.n. feştelitor, -oare, s.m.f. fideist, -ă, s.m.f. filarmonic, -ă, s.f.
filotim, -ă, s.n. filtrat, -ă, s.n. firesc, -ească, s.n» firoscos, -oasă, s.m.l fîrnîit, -ă, s.m.f. flămînd, -ă, s.m.f. fost, -ă, s.n. franţuzesc, -ească, s.f. franţuzit, -ă, s.m.f. fricativ, -ă, s.f. fricos, -oasă, s.m.l frontal, -ă, s.n. fugar, -ă, s.m. fugaci, -e, s.m. fugarnic, -ă, s.m. fugit, -ă, s.m.l futurist, -ă, s.m.
galonat, -ă, s. m. gamopetal, -ă, s.f. gamosepal, -ă, s.f. gazat, -ă, s.m.f. geamăn, -ă, s.m.f. ghiduş, -ă, s.m.l glasnic, -ă, f.l grăsan, -ă, s.m.l grecesc, -ească, s.m.l grecocatolic, -ă, s.m.l gulerat, -ă, s.m.f. guşat, -ă, s.m.f. gutos, -oasă, s.m.l guvernant, -ă, s.m.pl.
haidoş, -ă, s.m.l hapsîn, -ă, s.m.l hăbăuc, -ă, s.m.f. hălăoi, -oaie, s.m.l hămişliu, -ie, s.n. hebdomadar, -ă, s.n. herghelian, -ă, s.m.f. hermafrodit, -ă, s.m.l hexapod, -ă, s.f.pl. hibrid, -ă, s.n. hipermetrop, -oapă, s.m.l
ieşit, -ă, s.f.pl. ignorant, -ă, s.m.l ilustrat, -ă, s.f.
imagistic, -ă, s.f. imperativ, -ă, s.n. imperfect, -ă, s.n. imperfectiv, -ă, s.n. impertinent, -ă, s.m.f. incapabil, -ă, s.m.f. incisiv, -ă, s.m. indigen, -ă, s.m.f. individualist, -ă, s.m.f. indo-european, -ă, s.f. infam, -ă, s.m.f. infirm, -ă, s.m.f. infraroşu, -ie, s.n. iniţiat, -ă, s.m.f. insecticid, -ă, s.n. insectifug, -ă, s.n. insectivor, -ă, s.n. instantaneu, -ee, s.n. internaţional, -ă, s.m.l
insular, -ă, s.m.f.
insuficient, -ă, s.m.
invadator, -oare, s.m.f.
invidios, -oasă, s.m.f.
invizibil, -ă, s.n.
ipohondru, -ă, s.m.l
iscusit, -ă, s.m.f.
izmenit, -ă, s.m.f.
izobar, -ă, s.f.
izolator, -oare, s.n.
izomer, -ă, s.m.
izoterm, -ă, s.f.
izotop, -ă, s.m.
izodinamic, -ă, s.f.
impermeabil, -ă, s.n.
imposibil, -ă, s.n.
improvizator, -oare, s.m.l
indicativ, -ă, s.n.
idiot, -ă, s.m.f.
îmbogăţit, -ă, s.m.l împăciuitorist, -ă, s.m.l împeliţat, -ă, s.m. împilat, -ă, s.m. împilator, -oare, s.m. înalt, -ă, s.n. închipuit, -ă, s.m.l încornurat, -ă, s.m. îndărătnic, -ă, s.m.f.
îndoit, -ă, s.n. îndrăgostit, -ă, s.m.l îndrumător, -oare, s.n. înfumurat, -ă, s.m.f. îngîmfat, -ă, s.m.f. înlocuitor, -oare, s.m.f. înjunghietor, -oare, s.m. înşelător, -oare, s.m.f. întemniţat, -ă, s.m.f. întrebător, -oare, s.m.f, întreg, -eagă, s.m. înţelept, -eaptă, s.m.l învins, -ă, s.m.l înfăşurător, -oare, s.n.
jefuitor, -oare, s.m.f. june, -ă, s.m.f. junimist, -ă, s.m. jurat, -ă, s.m.
labial, -ă, s.f. labiat, -ă, s.f.pl. labiodental, -ă, s.f. lactat, -ă, s.n. lamelibranhiat, -ă, s.n. lateral, -ă, s.f. laxativ, -ă, s.n. lălîu, -îie, s.m.f. lătrător, -oare, s.m. legist, -ă, s.m. leguminos, -oasă, s.f.pl. lenitiv, -ă, s.n. lepros, -oasă, s.m.f. levantin, -ă, s.m.l lichid, -ă, s.n. limbut, -ă, s.m.f. linguşitor, -oare, s.m.l liric, -ă, s.l lunatic, -ă, s.m.l luteran, -ă, s.m.f.
mahmur, -ă, s.m.f. malarie, -ă, s.m.f. maniac, -ă, s.m.f. marin, -ă, s.f. mărginaş, -ă, s.f. măsurător, -oare, s.n. median, -ă, s.f.
266
IOANA DIACONESCU
70
71
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN  LIMBA ROMÎNĂ
267
medieval, -ă, s.m. mezozoic, -ă, s.n. mijlocaş, -ă, s.m.f. miliar, -ă, s.n.pl. militant, -ă, s.m.f. milităros, -oasă, s.m. mincinos, -oasă, s.m.f. miraculos, -oasă, s.n. mistic, -ă, s.m.f. mîntuitor, -oare, s.m. mnemotehnic, -ă, s.f. molîu, -îie, s.m.f. monarhist, -ă, s.m.f. monocotiledonat, -ă, s.f.pl. monolit, -ă, s.m. motorizat, -ă, s.n.pL mucalit, -ă, s.m. mucos, -oasă, s.m.f. municipal, -ă, s.m. muribund, -ă, s.m.f. muritor, -oare, s.m.f. mustăcios, -oasă, s.m. mut, -ă, s.m.f. mutător, -oare, s.f. mutilat, -ă, s.m.f. mult, -ă, s.n.
narcotic, -ă, s.n. natural, -ă, s.n. naufragiat, -ă, s.m.f. nazal, -ă, s.f. năbădăios, -oasă, s.m.f. năpăstuit, -ă, s.m.f. năprasnic, -ă, s.m. născocitor, -oare, s.m.f. năsos, -oasă, s.m.f. nătăfleţ, -eaţă, s.m.f. nătăntol, -oală, s.m.f. nătărău, s.m. nătîng, -ă, s.m.f. năuc, -ă, s.m.f. năzdrăvan, -ă, s.m.f. necesar, -ă, s.n. nechimuluit, -ă, s.f. necredincios, -oasă, s.m.f. necurat, -ă, s.m. necuvîntător, -oare, s.n* nefăcut, -ă, s.f.
nefericit, -ă, s.m.f. neghiob, -oabă, s.m.f. neisprăvit -ă, s.m.f. nemernic, -ă, s.m.f. nemulţumit, -ă, s.m.f. nenorocit, -ă, s.m.f. neolitic, -ă, s.n. nepriceput, -ă, s.m.f. nepricopsit, -ă, s.m.f. neputincios, -oasă, s.n. nerod, -oadă, s.m.f. neruşinat, -ă, s.m.f. nestemat, -ă, s.f. neştiutor, -oare, s.m.f. netot, -oată, s.m.f. netrebnic, -ă, s.m.f. neurastenic, -ă, s.m.f. neutru, s.n. nevertebrat, -ă, s.n.pL nivelator, -oare, s.n. nocturn, -ă, s.f. nordic, -ă, s.m.f. nou, -ă, s.m. notabil, -ă, s.m.pL
obidit, -ă, s.m.f. obijduit, -ă, s.m.f. obişnuit, -ă, s.n. oblăduitor, -oare, s.m.t obligat, -ă, s.m.f. obraznic, -ă, s.m.f. occidental, -ă, s.m.f. occipital, -ă, s.n. octopod, -ă, s.f.pl. ocrotitor, -oare, s.m.t ofertant, -ă, s.m.t oficiant, -ă, s.m.f. oficios, -oasă, s.n. ofticos, -oasă, s.m.f. olog, -oagă, s.m.t omenesc, -ească, s.n. omnivor, -ă, s.n. omorîtor, -oare, s.m.f. onomastic, -ă, s.f. opăritor, -oare, s.m.t optativ, -ă, s.n. orbicular, -ă, s.m. orfan, -ă, s.m.f.
organizator, -oare, s.m.f. original, -ă, s.n. orizontal, -ă, s.f. oropsit, -ă, s.m.f. ortodox, -ă, s.m.t ortoman, -ă, s.m. osîndit, -ă, s.m.f. ostenitor, -oare, s.m.f. ovin, -ă, s.f.pL ovipar, -ă, s.n.t oxidant, -ă, s.m.
palatal, -ă, s.f. paleolitic, -ă, s.m. paleozoic, -ă, s.n. paliativ, -ă, s.n. paraponisit, -ă, s.m. parietal, -ă, s.m. particular, -ă, s.m.f. partitiv, -ă, s.n. partinic, -ă, s.m. paşoptist, -ă, s.m. patent, -ă, s.n.t patriotard, -ă, s.m.f. păcătos, -oasă, s.m.f. pădureţ, -eaţă, s.m.f. păios, -oasă, s.f.pl. păstrător, -oare, s.m.f. pedant, -ă, s.m.f pedestru, -ă, s.m. pelagros, -oasă, s.m.f. peninsular, -ă, s.m.f. periodic, -ă, s.n» permanent, -ă, s.n. perpendicular, -ă, s.f. personalist, -ă, s.m.t pervers, -ă, s.m.f. pestiferat, -ă, s.m.f. petrecăreţ, -eaţă, s.m.f. pintenat, -ă, s.m. pintenog, -oagă, s.m. pipernicit, -ă, s.m.t pîrdalnic, -ă, s.m. pîrît, -ă, s.m.f. pîrîtor, -oare, s.m.f. planificator, -oare, s.m.t plebeian, -ă. s.m.f.
plenar, -ă, s.f. pliant, -ă, s.m.f. plîngător, -oare, s.m.f. pluralist, -ă, s.m.t pocit, -ă, s.m.f. politehnic, -ă, s.f. poliglot, -ă, s.m.t politic, -ă, s.m. portocaliu, -ie, s.n. ponegritor, -oare, s.m.f. porumbac, -ă, s.f. poruncitor, -oare, s.m.t posibil, -ă, s.n. pozitiv, -ă, s.n. potrivnic, -ă, s.m.f. practicabil, -ă, s.n. pravoslavnic, -ă, s.m.t prăpădit, -ă, s.m.f. preabun, -ă, s.m. preacurat, -ă, s.f. preafericit, -ă, s.m.t preasfîntul, -a, s.m.t prefabricat, -ă, s.n. prelung, -ă, s.n. premergător, -oare, s.m.t premilitar, -ă, s.m. prevestitor, -oare, s.m.f. prezbit, -ă, s.m.f. probatoriu, -ie, s.n. proclet, -ă, s.m.f. privitor, -oare, s.m.f. profan, -ă, s.m.f. profitor, -oare, s.m.f. protector, -oare, s.m.t promovat, -ă, s.m.t proscris, -ă, s.m.f. prost, -oastă, s.m.f. protejat, -ă, s.m.f. protestant, -ă, s.m.f. protestatar, -oare, s.m.f. provizoriu, -ie, s.n. provocator, -oare, s.m.t purgativ, -ă, s.n. puternic, -ă, s.m. puţin, -ă, s.n.
radiat, -ă, s.n.pL rahitic, -ă, s.m.f.
268
IOANA DIACONESCU
72S
73
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ
269
rapid, -ă, s.n.
ratat, -ă, s.m.f.
rănit, -ă, s.m.f.
răcoritor, -oare, s.f.
rădăcinos, -oasă, s.f.pl.
răpitor, -oare, s.f.pl.
răpănos, -oasă, s.m.f.
răsăritean, -ă, s.m.
răsculat, -ă, s.m.f.
răşinos, -oasă, s.f.pl.
răutăcios, -oasă, s.m.f.
răzbunător, -oare, s.m.f.
răzvrătit, -ă, s.m.f.
răzvrătitor, -oare, s.m.f. reacţionar, -ă, s.m.f. rebel, -ă, s.m.f. reangajat, -ă, s.m. rece, s.n. reciproc, -ă s.f. recomandat, -ă, s.f. reconfortant, -ă, s.n. reformat, -ă, s.m.f. reformist, -ă, s.m.f. reflex, -ă, s.n. regional, -ă, s.f. regretat, -ă, s.m.f. renovator, -oare, s.m.f. reparator, -oare, s.m.f. repetent, -ă, s.m.f. reproducător, -oare, s.m.f. respectiv, -ă, s.m.f. responsabil, -ă, s.m.f. restanţier, -ă, s.m.f. reumatic, -ă, s.m.f. revulsiv, -ă, s.n. rezervatar, -ă, s.m. radical, -ă, s.n. rîios, -oasă, s.m.f. robit, -ă, s.m.f. roib s.m.
romantic, -ă, s.m. romanţios, -oasă, s.m.f. romînesc, -ească, s.f. roşcat, -ă, s.n. rotaş, -ă, s.m. rotativ, -ă, s.f. roz, -ă, s.n.
rugător, -oare, s.m.f. rumegător, -oare, s.f.pl,
salariat, -ă s.m.f.
salvator, -oare, s.m.f
sanscrit, -ă, s.f.
sapient, -ă, s.m.
satiric, -ă, s.n.
sănătos, -oasă, s.f.
săptămînal, -ă, s.n.
sărac, -ă, s.m.f.
sărăcuţ, -ă, s.m.f.
sărbătorit, -ă, s.m.f.
sărman, -ă, s.m.f.
scabios, -oasă, s.m.f.
schismatic, -ă, s.m.f.
schizofrenic, -ă, s.m.f.
sclivisit, -ă, s.m.f.
scornitor, -oare, s.m.f.
scrofulos, -oasă, s.m.f.
scurt, ~ă, s.f.
scump, -ă, s.m.
scurmător, -oare, s.n.
scutit, -ă, s.m.f. sedativ, -ă, s.n. selecţionabil, -ă, s.m.f. selecţionat, -ă, s.f. sentimental, -ă, s.m.f. senzual, -ă, s.m.f. sfadic, -ă, s.m.f. sfrijit, -ă, s.m.f. sibilant, -ă, s.f. sicativ, -ă, s.n. sifilitic, -ă, s.m.f. siflant, -ă, s.f. silogistic, -ă, s.f. simetric, -ă, s.n.f. simpatic, -ă, s.n. singular, -ă, s.n. sinistrat, -ă, s.m.f. sistematic, -ă, s.f. sîrbesc, -ească, s.f. soliped, -ă, s.n.pl. slut, -ă, s.m.f. smintit, -ă, s.m.f. solid, -ă, s.n. somnifer, -ă, s.n. somnoros, -oasă, s.m.l
«soporific, -ă, s.n. spancă, s.f. spirant, -ă, s.f. spirtos, -oasă, s.lpl. sprijinitor, -oare, s.m.f. stagiar, -ă, s.m.l stăruitor, -oare, s.f. steril, -ă, s.m.f. stimabil, -ă, s.m.f. stîng, -ă, s.m.l stîngaci, -e, s.m.f. străjuitor, -oare, s.m.f. stupefiant, -ă, s.n.
sturluibat, -ă, s.m.f.
subaltern, -ă, s.m.l subiectivist, -ă, s.m.f.
submersibil, -ă, s.m
subordonat, -ă, s.f.
subrogat, -ă, s.n.
suferind, -ă, s.m.f.
-suficient, -ă, s.m.
sugar, -ă, s.m.
sugător, -oare, s.m.l
sugaci, -e, s.m.f.
superior, -oară, s.m.f.
superlativ, -ă, s.n.
suplinitor, -oare, s.m.l
supranatural, -ă, s.n.
sur, -ă, s.m. surd, -ă, s.m.f.
surdomut, -ă, s.m.l suriu, -ie, s.n. sus-numit, -ă, s.m.f.
şarg, -ă, s.m. şchiop, -oapă, s.m.l şmecher, -ă,a.m.f. şoltic, -ă, s.m.f. şontorog, -oagă, s.m.f. ştirb, -ă, s.m.f.
tabetic, -ă, s.m.f. landaiic, -ă, s.m.l taurin, -ă, s.f.pl. tămîios, -oasă, s.n. temporal, -ă, s.f. termogen, -ă, s.n. terorist, -ă, s.m.f.
terţ, -ă, s.m. terţiar, -ă, s.n. textil, -ă, s.f.pl. textilist, -ă, s.m.l tiliaceu, -ee, s.n.pl. timid, -ă, s.m.f. tipicar, -ă, s.m.l tipic, -ă, s.n. tiroid, -ă, s.f. titrat, -ă, s.m.f. titular, -ă, s.m.l timp, -ă, s.m.f. tînăr, -ă, s.m.l tîrîtor, -oare, s.f. tonic, -ă, s.f. tont, -oantă, s.m.f.
toponimic, -ă, s.n.
toxic, -ă, s.n.
trăsnit, -ă, s.m.f.
trădător, -oare, s.m.f.
trigam, -ă, s.m.
tricolor, -ă, s.n.
trimotor s.n.
trîndav, -ă, s.m.f.
trudit, -ă, s.m.f.
truditor, -oare, s.m.f.
trudnic, -ă, s.m.f.
trufaş, -ă, s.m.f.
tuberculos, -oasă, s.m.l
tuciuriu, -ie, s.m.f.
tulburător, -oare, s.m.l
turnant, -ă, s.f.
ţiitor, -oare, s.m.f. ţîrlîitor, -oare, s.f.
ucigător, -oare, s.m.l umilitor, -oare, s.m.f. ultraviolet, -ă, s.f. unguresc, -ească, s.f. unicorn, -ă, s.m. unionist, -ă, s.m.f. unitarian, -ă, s.m.f. unit, -ă, s.m.f. universal, -ă, s.n. urecheat, -ă, s.m. urgisit, -ă, s.m.f. următor, -oare, s.m.f.
270
IOANA DIACONESCU
74
ursit, -ă, s.m.f. ursitor, -oare, s.f. uşor, -oară, s.n. util, -ă, s.n. uzurar, -ă, s.m.
vag, -ă, s.n.m. vătămător, -oare, s.n. vegetal, -ă, s.f. vegetarian, -ă, s.m.f. venerabil, -ă, s.m.f. vermicid, -ă, s.n. vermifug, -ă, s.n, vertebrat, -ă, s.n.pL vertical, -ă, s.f. veterinar, -ă, s.m vibrant, »ă, s.f. viclean, -ă, s.m. vieţuitor, -oare, s.f.
Dicţionarul atestă fi atît substantiv cît şi în aceste cazuri de
absolvent, -ă, s.m.f.
aderent, -ă, s.m.f.
adulator, -oare, s.m.f.
adunător, -oare s.m f,
adventist, -ă, s.m.f.
agnostic, -ă, s.m.f.
agramat, -ă, s.m.f.
alcătuitor, -oare, s.m.f.
african, -ă, s.m.f. algerian, -ă s.m.f, aliat, -ă, s.m.f. alienat, -ă, s.m.f. american, -ă s.m.f. animist, -ă, s.m.f. antic, -ă, s.m.f. antiregalist, -ă, s.m.f. antisemit, -ă s.m.f. antitrinitar, -ă, s.m.f. arestat, -ă, s.m.f. apărător, -oare, s.m.f. arab, -ă, s.m.f. ardelean, -ă s.m.f. armean, -ă, s.m.f. aromîn, -ă, s.m.f.
vineţiu, -ie, s.n. vinovat, -ă, s.m.f. vioriu, -ie, s.n. vitalist, -ă, s.m.f. vivipar, -ă, s.n. vizionar, -ă, s.n. viitor, -oare, s.n. vomitiv, -ă, s.n. vorbăreţ, -eaţă, s.m.f.
zăpăcit, -ă, s.m.f. zeflemist, -ă, s.m.f. zemos, -oasă, s.m. zevzec, -eacă, s.m.f. zgîit, -ă, s.m.f. zgîrietor, -oare, s.m.f. zglobiu, -ie, s.m.f.
Total 801
cuvîntul o singură adjectiv.
multe ori nu ştim
arvanit, -ă s.m.f. asiatic, -ă, s.m.f. asirian, -ă, s.m.f. asistent, -ă, s.m.f. asociaţionist, -ă, s.m.f. astigmatic, -ă, s.m.f. astmatic, -ă, s.m.f. atenian, -ă, s.m.f. atomist, -ă, s.m.f. aţîţător, -oare, s.m.f. australian, -ă, s.m.f. austriac, -ă, s.m.f. avar, -ă, s.m.f.
balamut, -ă, s.m.f. bănăţean, -ă, s.m.f. belgian, -ă, s.m.f. bătrîn, -ă, s.m.f. băutor, -oare, s.m.f. becisnic, -ă, s.m.f. beţiv, -ă, s.m.f. bigam, -ă, s.m.f. binefăcător, -oare, s.m.f. bielorus, -ă, s.m.f.
dată cu indicaţia că poate care este cel mai vechi:
bulgar, -ă, s.m.f. bolşevic, -ă, s.m.f. bosniac, -ă, s.m.f. boem, -ă, s.m.f. boşorog, -oagă, s.m.f. britanic, -ă, s.m.f. bucovinean, -ă, s.m.f. budist, -ă, s.m.f. burghez, -ă, s.m.f.
calmuc, -ă, s.m.f. calomniator, -oare, s.m.f. calvin, -ă, s.m.f. calvinist, -ă, s.m.f. canceros, -oasă, s.m.f. capitalist, -ă, s.m.f. cartezian, -ă, s.m.f. catolic, -ă, s.m.f. caucazian, -ă, s.m.f. cărpănos, -oasă, s.m.f. ceh, -ă, s.m.f. cehoslovac, -ă, s.m.f. cercetător, -oare, s.m.f. cerchez, -ă, s.m.f.
75
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN  LIMBA ROMÎNĂ
271
chiabur, -ă, s.m.f. chiolhănos, -oasă, s.m.f. comanditat, -ă, s.m.f. colhoznic, -ă, s.m.f. comunist, -ă, s.m.f. conducător, -oare, s.m.f. conlocuitor, -oare, s.m.f conservator, -oare, s.m.f. contabil, -ă, s.m.f. coreean, -ă, s.m.f. cositor, -oare, s.m.f. crescător, -oare, s.m.f. creştin, -ă, s.m.f, criminal, -ă, s.m.f. cunoscător, -oare, s.m.f. cuvîntător, -oare, s.m.f. croat, -ă, s.m.f.
dac, -ă, s.m.f. dacoromîn, -ă, s.m.f. dadaist, -ă, s.m.f. dajnic, -ă, s.m.f. danez, -ă, s.m.f. darwinist, -ă, s.m.f. debitor, -oare, s.m.f. defetist, -ă, s.m.f. deist, -ă, s.m.f. descendent, -ă, s.m.f. destrăbălat, -ă, s.m.f. descîntător, -oare, s.m.f. determinist, -ă, s.m.f. diabetic, -ă, s.m.f. difteric, -ă, s.m.f. dobrogean, -ă, s.m.f. dominican, -ă, s.m.f. drăguţ, -ă, s.m.f. dualist, -ă, s.m.f. duşman, -ă, s.m.f.
econom, -oamă, s.m.f. educator, -oare, s.m.f. egiptean, -ă, s.m.f. elen, -ă, s.m.f. elveţian, -ă, s.m.f. epicurian, -ă, s.m.f. epileptic, -ă, s.m.f. eston, -ă, s.m.f. estonian, -ă, s.m.f.
etiopian, -ă, s.m.f. evoluţionist, -ă, s.m.f. existenţialist, -ă, s.m.f. expresionist, -ă, s.m.f. extern, -ă, s.m.f. extremist, -ă, s.m.f.
fatalist, -ă, s.m.f. fascist, -ă, s.m.f. fălitor, -oare, s.m.f. federalist, -ă, s.m.f. fenician, -ă, s.m.f. fetişist, -ă s.m.f. flămînd, -ă, s.m.f. fracţionist, -ă, s.m.f. franciscan, -ă, s.m.f.
georgian, -ă, s.m.f. german, -ă, s.m.f. gestionar, -ă, s.m.f. gînditor, -oare, s.m.f. gnostic, -ă, s.m.f.
habotnic, -ă, s.m.f. hindus, -ă, s.m.f. husit, -ă, s.m.f.
idealist, -ă, s.m.f. imbecil, -ă, s.m.f. imperialist, -ă, s.m.f. ingrat, -ă, s.m.f. inspirator, -oare, s.m.f. intelectual, -ă, s.m.f. intern, -ă, s.m.f. intervenţionist, -ă, s.m.f. isteric, -ă, s.m.f. iredentist, -ă, s.m.f. irlandez, -ă, s.m.f. islandez, -ă, s.m.f. istroromin, -ă s.m.f. italian, -ă, s.m.f. iugoslav, -ă, s.m.f. izraelit, -ă, s.m.f.
începător, -oare, s.m.f. înotător, -oare, s.m.f. înrobitor, -oare, s.m.f. însoţitor, -oare, s.m.f.
întovărăşit, -ă, s.m.f. învingător, -oare, s.m.f. învrăjbitor, -oare, s.m.f.
japonez, -ă, s.m.f. jeluitor, -oare, s.m.f.
lapon, -ă, s.m.f. latin, -ă, s.m.f. latinist, -ă, s.m.f. leton, -ă, s.m.f. liberal, -ă, s.m.f. logician, -ă, s.m.f. lucrător, -oare, s.m.f.
macedonean, -ă, s.m.f. macedoromîn, -ă, s.m.f. maghiar, -ă, s.m.f. mahomedan, -ă, s.m.f. malaez, -ă, s.m.f. manciurian, -ă, s.m.f. maramureşean, -ă, s.m.f. marxist, -ă, s.m.f. marxist-leninist, -ă, s.m.f. materialist, -ă, s.m.f. maur, -ă, s.m.f. mecanicist, -ă, s.m.f. menşevic, -ă, s.m.f. mexican, -ă, s.m.f. militarist, -ă, s.m.f. miop, -oapă, s.m.f.
mistreţ, -eaţă, s.m.f.
mişel, -ea, s.m.f.
mîndru, -ă, s.m.f.
mîndruţ, -ă, s.m.f.
modernist, -ă, s.m.f.
mongol, -ă, s.m.f.
monist, -ă, s.m.f.
monogam, -ă, s.m.f.
monopolist, -ă, s.m.f.
monoteist, -a, s.m.f.
muncitor, -oare, s.m.f..
narodnic, -ă, s.m.f. naţionalist, -ă, s.m.f. naturalist, .ră, s.m.f. năvălitor, -oare, s.m.f.. nebun, -ă, s.m.t;.
272
IOANA DIACONESCU
76
negativist, -ă, s.m.f. nictalop, -ă, s.m.f. nihilist, -ă, s.m.f. nipon, -ă, s.m.f. nobil, -ă, s.m.f. nord-american, -ă, s.m.f. norvegian, -ă, s.m.f.
obscurantist, -ă, s.m.f. olandez, -ă, s.m.f. optimist, -ă, s.m.f. oriental, -ă, s.m.f.
parvenit, -ă, s.m.f. pacifist, -ă, s.m.f. pădurean, -ă, s.m.f. panteist, -ă, s.m.f. peruvian, -ă s.m.f. persan, -ă, s.m.f. pesimist, -ă, s.m.f, pitic, -ă, s.m.f. platonic, -ă, s.m.f. pocăit, -ă, s.m.f. podgorean, -ă, s.m.f. pogromist, -ă, s.m.f. politeist, -ă, s.m.f. polonez, -ă, s.m.f. poporan, -ă, s.m.f. portughez, -ă, s.m.f. pozitivist, -ă, s.m.f. proletar, -ă, s.m.f. prăsitor, -oare, s.m.f. producător, -oare, s.m.f. proletcultist, -ă, s.m.f. prohibit ioni st, -ă, s.m.f. proiectant, -ă, s.m.f. protecţionist, -ă, s.m.f. provensal, -ă, s.m.f. puritan, -ă, s.m.f. purtător, -oare, s.m.f.
ramolit, -ă, s.m.f. rasist, -ă, s.m.f. raţionalist, -ă, s.m.f. realist, -ă, s.m.f. recidivist, -ă, s.m.f. relativist, -ă, s.m.f. revizionist, -ă, s.m.f. recurent, -ă, s.m.f. recuzat, -ă, s.m.f. reformator, -oare, s.m.f. refugiat, ~ă, s.m.f. republican, -ă, s.m.f. revoluţionar, -ă, s.m.f.
savant, -ă, s.m.f.
sălbatic, -ă, s.m.f.
scandinav, -ă, s.m.f.
scarlatinos, -oasă, s.m.f.
sceptic, -ă, s.m.f.
scontator, -oare, s.m.f.
scorbutic, -ă, s.m.f.
scoţian, -ă, s.m.f.
seducător, -oare, s.m.f.
semănătorist, -ă, s.m.f.
senzualist, -ă, s.m f.
siamez, -ă, s.m.f. siberian, -ă, s.m.f. simbolist, -ă, s.m.f. sionist, -ă, s.m.f. sirian, -ă, s.m.f. sîrb, -ă, s.m.f. slav, -ă, s.m.f. slavon, -ă, s.m.f. slovac, -ă, s.m.f. sloven, -ă, s.m.f. social-democrat, -ă, s.m.f. socialist, -ă, s.m.f. spaniol, -ă, s.m.f.
sovietic, -ă, s.m.f. spartan, -ă, s.m.f. sportiv, -ă, s.m.f. spiritist, -ă, s.m.f. spiritualist, -ă, s.m.f. stăpînitor, -oare, s.m.f. străin, -ă s.m.f. strîngător, -oare, s.m.f. structuralist, -ă, s.m.f. subscris, -ă, s.m.f. sud-african, -ă, s.m.f. sud-american, -ă, s.m.f. susţinător, -oare, s.m.f. suveran, -ă, s.m.f.
şahist, -ă s.m.f. şovin, -ă, s.m.f. şovinist, -ă, s.m.f.
tăietor, -oare, s.m.f. tezist, -ă, s.m.f. ticălos, -oasă, s.m.f. tific, -ă, s.m.f. tirolez, -ă, s.m.f. trac, -ă, s.m.f. transilvănean, -ă, s.m.f. trecător, -oare, s.m.f. trepădător, -oare, s.m.f.
ţigan, -ă, s.m.f.
ucrainean, -ă, s.m.f. umanist, -ă, s.m.f. umanitarist, -ă, s.m.f. utilitarist, -ă, s.m.f. uzbec, -ă, s.m.f.
zoolatru, -ă, s.m.f.
Total 311
Cuvinte atestate de dicţionar de dona ori, considerînd deci substantivul independent de adjectiv, deşi ambele au la bază aceeaşi formă ; nu putem şti întotdeauna dacă adjectivul este mai vechi, sau invers.
acid, -ă, şi s.n. activ, -ă, şi s.n. acustic, -ă, şi s.f.
adînc, -ă, şi s.n. adulter, -ă, şi s.n. aerodinamic, -ă, şi s.f.
aeronautic, -ă, şi s.f. aglutinant, -ă, şi s.n. agrotehnic, -ă, şi s.f.
77
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ
273
agrozootehnic, -ă, şi s.f. alb, -ă, şi s.m.n. albastru, -ă, şi s.n. amar, -ă, şi s.n. amănunt, -ă, şi s.n. ambulatoriu, -ie, şi s.n. amfibiu, -ie, şi s.n. analog, -a, şi s.n. anticar, şi s.m. antropomorf, -ă, şi s.n. apucător, -oare, şi s.n. arzător, -oare, şi s.n.m, ascendent, -ă, şi s.m.f. aspirator, -oare, şi s.m. atic, -ă, şi s.n. atletic, -ă, şi s.f. august, -ă, şi s.m. automobil, -ă, şi s.n. azotat, -ă, şi s.m.
balistic, -ă, şi s.f. bărbat, -ă, şi s.m. bătător, -oare, şi s.n. blînd,-ă, şi s.f. bocitor, -oare, şi s.f. boieresc, -ească, şi s.n. botanic, -ă, şi s.f. briliantin, -ă, şi s.f. buiestru, -ă, şi s.n. bun, -ă, şi s.n. bursier, -ă, şi s.m.f.
calificativ, -ă, şi s.n. calm, -ă, şi s.n. capital, -ă, şi s.n.f. carbonifer, -ă, şi s.n. cardinal, -ă, şi s.m. casnic, -ă, şi s.m. chinez, -ă, şi s.m.f. ciuruitor, -oare, şi s.n. cîmpean, -ă, şi s.m. cîntător, -oare, şi s.m. colectiv, -ă, şi s.n. colector, -oare, şi s.m. coloid, -ă, şi s.m. comic, -ă, şi s.m.n. complex, -ă, şi s.n. confesional, -ă, şi s.n.
constant, -ă, şi s.n.f. coordonator, -oare, şi s.n. cotidian, -ă, şi s.n. creţ, -ă, şi s.n.m. cristalin, -ă, şi s.n. cristaloid, -ă, şi s.m. critic, -ă, şi s.m. cuprins, -ă, şi s.m, curb, -ă, şi s.f. curent, -ă, şi s.n.m,
deşert, -eartă; şi s.n. didactic, -ă, şi s.f. dialectic, -ă, şi s.n. diferenţial, -ă, şi s.n. diminutiv, -ă, şi s.n. dinamic, -ă, şi s.f. diplomat, -ă, şi s.m.f. diplomatic, -ă, şi s.f. director, -oare, şi s.m.f. disponibil, -ă, şi s.n. distrugător, -oare, şi s.n. doritor, -oare, şi s.m. dornic, -ă, şi s.m. drag, -ă, şi s.m. drept, -eaptă, s.n.f.
efectiv, -ă, şi s.n. englez, -ă, şi s.m.f. excentric, -ă, şi s.n. exemplar, -ă, şi s.n. explozibil, -ă, şi s.n. exploziv, -ă, şi s.n. extractor, -oare, şi s.n. exterior, -oare, şi s.n. extinctor, -oare, şi s.n. extrem, -ă, şi s.m.
fals, -ă, şi s.n. fanariot, -ă, şi s.n. favorit, -ă, şi s.m. fătătoare, şi s.f. feudal, -ă şi s.m. final, -ă, şi s.n. fizic, -ă, şi s.f.n. fluid, -ă, şi s.n. focos, -oasă, şi s.n. foios, -oasă, şi s.n.
îondant, -ă, şi s.n.f. franc, -ă, şi s.m. francez, -ă, şi s.m.f. frumos, -oasă, şi s.n.f. fruntaş, -ă, şi s.m.f.
galben, -ă, şi s.m.n. germinator, -oare, şi s.n. general, -ă, şi s.m.n. generator, -oare, şi s.n. gol, -oală, şi s.n. gradat, -ă, şi s.m. grafic, -ă, şi s.n. grăitor, -oare, şi s.m. greu, -ea, şi s.n. gros, -oasă, şi, s.n. grotesc, -ească, şi s.n.
hultan, -ă, şi s.m.
ideal, -ă, şi s.n. ierarhic, -ă, şi s.n. imobil, -ă, şi s.n. imperialist, -ă, şi s.m.f. incident,-ă, şi s.n. indian, -ă, şi s.n.f. indicator, -oare, şi s.n. inductor, -oare, şi s.n. inelar, -ă, şi s.n.m. infinit, -ă, şi s.n. intermediar, -ă, s.m. interior,-oară, şi s.n. internaţionalist, -ă, s.m.f. istoric, -ă, s.n.m.
înaintaş, -ă, s.m. înălţător, -oare, şi s.n. îngrijitor, -oare, s.m.f. întrerupător, -oare, s,n. învăţător, -oare, s.m.f.
laminat, -ă, s.n. larg, -ă, s.n. lat, -ă, s.n. levent, -ă, s.m. liber, -ă, s.n. lingvistic, -ă, s.f. local, -ă, s.m. locativ, -ă, s.n.
18 - c. 3743
274
IOANA   DIACONESCUr
78
locomotor, -oare, s.n, luciu, -ie, şi s.n. luminător, -oare, şi s.n. lung, -ă, s.n.
macrobiotic, -ă, şi s.f. major, -ă, şi s.m. manifestat, -ăşi s.n. manual, -ă, şi s.n. masiv, -ă, şi s.n. maşter, -ă, şi s.m.f. mat, -ă, şi s.n. matematic, -ă, şi s.f. material, -ă, şi s.n. matricol, -ă, şi s.f. maxim, -ă, şi s.n. mărgărit, -ă, şi s.n. mecanic, -ă, şi s.f. mediator, -oare, şi s.n.f. mediu, -ie, şi s.n. memorialistic, -ă, şi s.f. mercurial, -ă, şi s.n.f. metafizic, -ă, şi s.m.f. metric, -ă, şi s.f. metropolitan, -ă, şi s.m. mic, -ă, şi s.m. militar, -ă, şi s.m. mimic, -ă, şi s.f. mineral, -ă, şi s.n, minim, -ă, şi s.n. mobil, -ă, şi s.n. monetar, -ă, şi s.n. moral, -ă, şi s.n. mototol, -ă, şi s.n. motor, -ă, şi s.n. mozaic, -ă, şi s.n. multiplu, -ă, şi s.m. murg, -ă, şi s.m.f.n.
năvalnic, -ă, s.m. nedrept, -eaptă, şi s.n, negativ, -ă, şi s.n. negru, -eagră, şi s.m.n. normativ, -ă, şi s.n. nud, -ă, şi s.n. numulitic, -ă, şi s.n.
obiectiv, -ă, şi s.n.
observator, -oare, şi s.n.m. ocular, -ă, şi ?.n.. ofensiv, -ă, şi s.f. ondulator, -oare, şi s.n. opac, -ă, şi s.n. optic, -ă, şi s.f. orar, -ă, şi s.n. orb, -oarbă, şi s.m.f.n. oval, -ă, şi s.m.
pag, -ă, şi s.m. palatin, -ă, şi s»m. paralit, -ă, şi s.m.f. parazit, -ă, şi s.m.f. parlamentar, -ă, şi s.m. pasiv, -ă, şi s.n. patrician, -ă, şi s.m.f, pavat, -ă, şi s.n. pătrar, -ă, şi s.n, pătrat, -ă, şi s.n, peisagistic, -ă, şi s*f„ penal, -ă, şi s,n. perfect, -ă, şi s.n. personal, -ă, şi s.n. petrolier, -ă, şi s.n, pidosnic, -ă, şi s.n. pisălog, -oagă, şi s.n„ pistrui, -ie, şi s.m, placat, -ă, şi s.n. plan, -ă, şi s.n. plin, -ă, şi s.n. plutitor, -oare, şi s n, poliţist, -ă, şi s.m. popîndoc, -oacă, şi s.m. precedent, -ă, şi s.n, portativ, -ă, şi s.n. potenţial, -ă şi s.n. preliminar, -ă, şi s.n. pretorian, -ă, şi s.m. prezent, -ă, şi s.n. primar, -ă, şi s.m. prevăzător, -oare, şi s.n, psihic, -ă, şi s.n. public, -ă, şi s.n. pur, -ă, şi s.n. pustiu, -ie, şi s.n.
radical
, -a, şi s.n»
rau, -rea, şi s.n. războinic, -ă, şi s.m. reactiv, -ă, şi s.m. real, -ă, şi s.n, receptor, -oare, şi s.n, redresător, -oare, şi s.n. reflex, -ă, şi s.n. refrigirent, -ă, şi s.n. regal, -ă, şi s.n. regenerator, -oare, şi s.n. regicid, -ă, şi s.n. regulator, -oare, şi f.s.n. retoric, -ă, şi s.f. relevator, -oare, şi s.n. ritual, -ă, şi s.n. roman, -ă, şi s.m.f.n. romîn, -ă, şi s.m.f. roşu, -ie, şi s.m.f.n. rotocol, -ă, şi s.n. rumen, -ă, şi s.n. rus, -ă, şi s.m.f,
sanitar, -ă, şi s.m. săditor, -oare, şi s.n. săgetător, -oare, şi s.m, schimbător, -oare, şi s.n, secret, -ă, şi s.n. secundar, -ă şi s.n. senin, -ă, şi s.n. separator, -oare, şi s.n, serios, -oasă, şi s.n. sinonim, -ă, şi s.n. slăbănog, -oagă, şi s.m. solitar, -ă, şi s.n. solvent, -ă, şi s.m.f. spărgător, -oare, şi s.m.f.n. specific, -ă, şi s.n. spiritual, -ă, şi s.m. static, -ă, şi s.f. staţionar, -ă, şi s.n. stelar, -ă, şi s.m. stereotip, -ă, s.n. straşnic, -ă, şi s.m. străbun, -ă, şi s.m. strigător, -oare, şi s.m. strimt, -ă, şi s.n. sublim, -ă, şi s.n. submarin, -ă, şi s.n.
79
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÎNĂ
275
substantiv, -ă, şi s.n. subteran, -ă, şi s.n. suitor, -oare, şi s.n, sumar, -ă, şi s.n, sunător, -oare, şi s.m. supus, -ă, şi s.m.f. suzeran, -ă, şi s.m. şcolar, -ă, şi s.m. şiret, -eată, şi s.n. şui, -ie, şi s.n.
tăietor, -oare, şi s.n.m.
ticăit, -ă, şi s.n. tocător, -oare, şi s.n. tomnatic, -ă, şi s.n. tragic, -ă, şi s.m. transatlantic, -ă, şi s.n. transformator, -oare, şi s.n. transmiţător, -oare, şi s.n. transparent, -ă, şi s.n. transportor, -oare, şi s.n. trăgaci, -e, şi s.n.m. trădător, -oare, şi s.m.f.n. tulnic, -ă, şi s.n.
turc, -ă, s.m.f. :
ţărănist, -ă, şi s.m. ţurcan, -ă, şi s.m.f.
ud, -ă, şi s.n. umblător, -oare, şi s.m, urzitor, -oare, şi s.n. uscător, -oare, şi s.n.
zburător, -oare, şi s.m. zdrobitor, -oare, şi s.n.
Total 314
Cuvinte atestate de dicţionar de două ori: o dată ca adjectiv şi a doua oară ca substantiv. Ele au aceeaşi formă provenită dintr-un verb. Adjectivul este participiul verbului iar substantivul este fie adjectivul substantivat, fie supinul verbului. Cele două forme se confundă şi numai în context se poate vedea dacă este un substantiv de la supinul verbului sau este un participiu->adjectiv-* substantivat.
ahtiat, -ă, şi s.n. albit, -ă, şi s.n. altoit, -ă, şi s.n. ajuns, -ă, şi s.n.f. amănunţit, -ă, şi s.n. amurgit, -ă, şi s.n. aprins, -ă, şi s.n. apucat, -ă, şi s.n. apus, -ă, şi s.n. arat -ă, şi s.n. ascuns, -ă, şi s.n. ascuţit, -ă, şi s.n.
bătătorit, -ă, şi s.n. bătut, -ă, şi s.n. băut, -ă, şi s.n. broşat, -ă, şi s.n. brodat, -ă, şi s.n.
căutat, -ă, şi s.n. călit, -ă, şi s.n. căscat, -ă, şi s.n. cătrănit, -ă, şi s.n. cernit, -ă, şi s.n. cernut, ~ă, şi s.n, citit, -ă, şi s.n. ciupit, -ă, şi s.n.
cîrtit, -ă, şi s.n. clocit, -ă, şi s.n. coafat, -ă, şi s.n. compromis, -ă, şi s.n. concentrat, -ă, şi s.n. copt, -oaptă, şi s.n. crestat, -ă, şi s.n.m.
decupat, -ă, şi s.n. derivat, -ă, şi s.n. descălţat, -ă, şi s.n. desfăcut, -ă, şi s.n. despărţit, -ă, şi s.n. desprimăvărat, -ă, şi s.n. deşelat, -ă, şi s.n. dezghiocat, -ă, şi s.n. dres, -easă, şi s.n.
fasonat, -ă, şi s.n. făcut, -ă, şi, s.n. fălţuit, -ă, şi s.n. fătat, -ă, şi s.n. făţuit, -ă şi s.n. ferecat, -ă, şi s.n. ferit, -ă, şi s.n.m. fiert, -iartă, şi s.n. filat, -ă, şi s.n.
fleşcăit, -ă, şi s.n. fotografiat, -ă, şi s.n. format, -ă, şi s.n. frămîntat, -ă, şi s.n. furt, -ă, şi s.n,
gătit, -ă, şi s.n, găurit, -ă, şi s.n. gunoiat, -ă, şi s.n.
hîrîit, -ă, şi s.n. hîrşcîit, -ă, şi s.n. hîrşîit, -ă, şi s.n.
iluminat, -ă, şi s.n, imprimat, -ă, şi s.n, intrat, -ă, şi s.n. iscălit, -ă, şi s.n. iubit, -ă şi s.n.m.f,
împletit, -ă, şi s.n. împrejmuit, -ă, şi s.n. înălbit, -ă, şi s.n. încălţat, -ă, şi s.n. încălzit, -ă, şi s.n. încărcat, -ă, şi s.n. încercat, -ă, şi s.n.
276
IOANA DIACONESCU
80
81
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVULUI ÎN  LIMBA ROMÎNÂ
277
încheiat, -ă, şi s.n. încins, -ă, şi s.n. încleiat, -ă, şi s.n. încondeiat, -ă, şi s.n. încreţit, -ă, şi s.n. încrucişat, -ă, şi s.n. încurcat, -ă, şi s.n. îndesat, -ă, şi s.n. îndopat, -ă, şi s.n. înfundat, -ă, şi s.n. înghesuit, -ă, şi s.n. îngheţat, -ă, şi s.n. îngrăşat, -ă, şi s.n. înhămat, -ă, şi s.n. înjugat, -ă, şi s.n. înnopat, -ă, şi s.n. însăilat, -ă, şi s.n. însămînţat, -ă,®şi s.n. înstrăinat, -ă, şi s.n. întins, -ă, şi s.n. întors, -oasă, şi s.n. înţărcat, -ă, şi s.n. învăţat, -ă, şi s.n. învelit, -ă, şi s.n. învîrtit, -ă, şi s.n.
jintuit, -ă, şi s.n. jupuit, -ă, şi s.n.
legat, -ă, şi s.n.m. legănat, -ă, şi s.n. lepădat, -ă, şi s.n. lipit, -ă, şi s,n.
măcelărit, -ă, şi s.n. măcinat, -ă, şi s.n. mărit, -ă, şi s.n. măsurat, -ă, şi s.n. meliţat, -ă, şi s.n. miorlăit, -ă, şi s.n. mîncat, -ă, şi s.n. montat, -ă, şi s.n. mormăit, -ă, şi s.n. muiat, -ă, şi s.n. muls, -ă, şi s.n.
neajuns, -ă, şi s.n. neaşteptat, -ă, şi s.n.
nemîncat, -ă, şi s.n. nesfîrşit, -ă, şi s.n. nespălat, -ă, şi s.n. neştiut, -ă, şi s.n. nevăzut, -ă, şi s.n. nituit, -ă, şi s.n. nimerit, -ă, şi s.n. numărat, -ă, şi s.n. nuntit, -ă, şi s.n.
ocolit, -ă, şi s.n. odihnit, -ă, şi s.n. oprit, -ă, şi s.n. otrăvit, -ă, si s.n.
păcălit, -ă, şi s.n. păţit, -ă, şi s.n. păzit, -ă, şi s.n. perforat, -ă, şi s.n. periat, -ă, şi s.n. permis, -ă, şi s.n. picat, -ă, şi s.n. pieptănat, -ă, şi s.n. pietruit, -ă, şi s.n. pilit, -ă, şi s.n. pipăit, -ă, şi s.n. pisat, -ă, şi s.n. pîrguit, -ă, şi s.n, pîrlit, -ă, şi s.n. plecat, -ă, şi s.n. plesnit, -ă, şi s.n. plivit, -ă, şi s.n. plîns, -ă, şi s.n. plumbuit, -ă, şi s.n. plutit, -ă, şi s.n. pcdit, -ă, şi s.n. poleit, -ă, şi s.n. polizat, -ă, şi s.n. potcovit, -ă, şi s.n. potrivit, -ă, şi s.n. prădat, -ă, şi s.n. prăşit, -ă, şi s.n. precipitat, -ă, şi s.n. prepus, -ă, şi s.n.m. presat, -ă, şi s.n. presupus, -ă, şi s.n. primat, -ă, şi s.n. primenit, -ă, şi s.n.
prins, -a, şi s.n. purtat, -ă, şi s.n. pus, -ă, şi s.n.
ras, -ă, s.n. răcit, -ă, şi s.n. răgilat, -ă, şi s.n. răposat, -ă, şi s.n. rărit, -ă, şi s.n. răsărit, -ă, şi s.n. răşchirat, -ă, şi s.n. retezat, -ă, şi s.n. revărsat, -ă, şi s.n. ridicat, -ă, şi s.n. rupt, -ă, şi s.n.
săpat, -ă, şi s.n.
săpunit, -ă, şi s.n.
sărat, -ă, şi s.n.
sărit, -ă, şi s.n.
săturat, -ă, şi s.n.
scămoşit, -ă, şi s.n.
scăpărat, -ă, şi s.n.
scărmănat, -ă, şi s.n.
scăzut, -ă, şi s.n.
schingiuit, -ă, şi s.n.
sclifosit, -ă, şi s.n.
scobit, -ă, şi s.n.
scormonit, -ă, şi s.n.
scris, -ă, şi s.n, scrîşnit, -ă, şi s.n. scrobit, -ă, şi s.n. scuipat, -ă, şi s.n. sculat, -ă, şi s.n. sculptat, -ă, şi s.n. scurs, -ă, şi s.n. scuturat, -ă, şi s.n. sfărîmat, -ă, şi s.n. sfinţit, -ă, şi s.n. sfîrşit, -ă, şi s.n. sigilat, -ă, şi s.n. sîngerat, -ă, şi s.n. sîsîit, şi s.n. -ă, sleit, -ă, şi s.n. smîntînit, -ă, şi s.n. socotit, -ă, şi s.n. sosit, -ă, şi s.n. sorit, -ă, şi s.n.
spart, -ă, şi s.n. spălat, -ă, şi s.n. speriat, -ă, şi s.n. spînzurat, -ă, şi s.n. spoit, -ă, şi s.n. spurcat, -ă, şi s.n. stins, -ă, şi s.n. stors, -oasă, şi s.n. strecurat, -ă, şi s.n. stricat, -ă, şi s.n. strîns, -ă, şi s.n. stropit, -ă, şi s.n. subînţeles, -ească, şi s.n. subliniat, -ă, şi s.n. sucit, -ă, şi s.n. sudat, -ă, şi s.n. subt, -ă, şi s.n.
şindrilit, -ă, şi s.n. şinuit, -ă, şi s.n.
şlefuit, -ă, şi s.n. şoptit, -ă, şi s.n. şters, -earsă, şi s.n.
tăbăcit, -ă, şi s.n. tăcut, -ă, şi s.n. temut, -ă, şi s.n. tencuit, -ă, şi s.n. tighelit, -ă, şi s.n. tîrşit, -ă, şi s.n. tocat, -ă, şi s.n. topit, -ă, şi s.n. tors, -oarsă, şi s.n. tremurat, -ă, şi s.n. tricotat, -ă, şi s.n. trîndăvit, -ă, şi s.n. tuns, -ă, şi s.n. tuşinat, -ă, şi s.n.
CONCLUZII
ţăcănit, -ă, şi s.n.
ţeselat, -ă, şi s.n.
ucis, -ă, şi s.n. udat, -ă, şi s.n. uitat, -ă, şi s.n. umblat, -ă, şi s.n. urcat, -ă, şi s.n. urît, -ă, şi s.n. uscat, -ă, şi s.n.
zăcut, -ă, şi s.n. zbenguit, -ă, şi s.n. zbînţuit, -ă, şi s.n. zeciuit, -ă, şi s.n. zorit, -ă, şi s.n. zugrăvit, -ă, şi s.n. zvîcnit, -ă, şi s.n. zvîntat, -ă, şi s.n.
Total 262
1. în limba romînă adjectivul îşi schimbă categoria gramaticală substantivîndu-se; fenomenul acesta este destul de frecvent.
2. Procedeele şi mijloacele de substantivare sînt:
A. Articularea :   cu articol hotărît
,,      „ nehotărît ,, adjectival
B. Numărarea
C. Prepoziţiile
D. Elipsa termenului determinat
3. Articularea este procedeul cel mai frecvent în procesul de substantivare.
4. Mijloacele de recunoaştere a substantivării sînt:
A. Stabilirea relaţiei sintactice dintre termenii propoziţiei B Unele mijloace de substantivare
5. Substantivele formate de la adjective pot fi de genul masculin, feminin şi neutru.
6. Substantivarea adjectivelor care exprimă însuşiri specifice obiectelor constituie un mijloc de întărire a genului neutru în limba romînă.
7. Substantivele formate  de la   adjective întăresc  declinarea I şi a Il-a.
8. Prin substantivarea adjectivului nu se produce nici o schimbare în structura morfologică a cuvîntului.
278 IOANA DIACONESCU
9. Din punctul de vedere al sensului are loc un proces de restrîngere a sferei şi de concretizare a sensului.
10. Posibilitatea substantivăm adjectivului este determinată în primul rînd de sensul cuvîntului.
11. Frecvenţa substantivăm este mai mare la adjectivele din fondul principal lexical cînd e vorba de substantive primare şi la cele derivate cu sufixe care au atît valoare substantivală cît şi valoare adjectivală.
12. Substantivarea adjectivului constituie un mijloc de îmbogăţire a vocabularului pe baze proprii.
SUBSTANTIVAREA ADJECTIVELOR CARE DENUMESC ÎNSUŞIRI OMENEŞTI NEGATIVE
DE
ION COJA
în limba romînă adjectivele care denumesc însuşiri omeneşti negative se pot substantiva mai uşor decît adjectivele care denumesc însuşiri omeneşti pozitive. Pentru uşurinţa exprimării primele adjective vor fi numite adjective negative iar celelalte, adjective pozitive. Astfel din perechile de antonime : leneş — harnic, necuviincios — cuviincios, obraznic — cuminte, râu —■ bun, neserios — serios numai adjectivele negative se pot substantiva. Putem spune: un leneş! un obraznic! râule! necuviinciosule! eşti un neserios! ş.a. m.d., dar nu putem substantiva antonimele pozitive: un harnic! un cuminte! bunule! eşti un serios!
Adjectivele negative alcătuiesc o categorie distinctă între adjectivele din limba romînă, datorită faptului că prin substantivarea lor se exprimă totodată atitudinea vorbitorului faţă de însuşirea omenească negativă pe care o denumeşte adjectivul substantivat şi faţă de persoana care prilejuieşte folosirea acelui adjectiv, atitudine de ironie, satiră, oprobriu. Acest specific al substantivării adjectivelor negative e uşor de remarcat dacă se face o comparaţie între două contexte identice, în care substantivul determinat de un adjectiv negativ e înlocuit prin adjectivul respectiv substantivat. De pildă este sesizabilă diferenţa dintre comunicarea neutră : Numai un om mincinos a spus asta. Eşti un om leneş. Elevule neserios! şi comunicarea mai vie, mai expresivă : Numai un mincinos a spus asta! Eşti un leneş! Neseriosule!. . . Exprimarea acestei atitudini ironice, batjocoritoare se observă în substantivarea adjectivelor care definesc defecte umane, trăsături urîte, neplăcute ale omului, referindu-se cu precădere la natura morală şi intelectuală a omului. Acestea sînt adjectivele negative. Iată cîteva dintre ele : afemeiat, ageamiu, ambiţios, arogant, avar, becisnic, bezmetic, bîlbîit bleg, blestemat, bondoc, burduhânos, caraghios, căpiat, eărpănos, chefliu, chelbos, chior, chiţibuşar, crăcănat, cretin, decăzut, declasat degenerat, dement, deocheat, depravat, descreierat, desfrînat, destrăbălat,
280
ÎON COJA
2
SUBSTANTIVAREA   ADJECTIVELOR   CARE   DENUMESC   ÎNSUŞIRI   NEGATIVE 281
dezmăţat, dezordonat, egoist, fricos, ghebos, idiot, imbecil, indolent, laş, leneş, mişel, neastîmpărat, nechibzuit, nesăbuit, nesătul, neserios, nespălat, obraznic, puturos, ramolit, risipitor, sfrijit, urît, zănatic, zgîrcit etc. Dintre aceste adjective unele denumesc defecte umane fizice. Prin substantivarea lor persoana denumită astfel (crăcănatul ăla, un ghebos! sfrijitule! chiorul) este compromisă în întregul ei, specificul fizic estompîndu-se, şi aceasta datorită nuanţei ironice, batjocoritoare, care este exprimată prin substantivarea adjectivelor negative. Această ironie vizează defectul, dar mai ales persoana în cauză. Sînt negative adjectivele care denumesc acele defecte fizice care dau omului o înfăţişare caraghioasă : ghebos, ramolit, sfrijit etc. Nu sînt negative acele adjective care denumesc defecte fizice faţă de care ironia nu e posibilă, ci, din contră, mila, compătimirea. Astfel este semnificativ faptul că dintre chior şi orb, ambele referindu-se la defecte de vedere, numai adjectivul negativ chior se poate substantiva însoţit de o nuanţă batjocoritoare, pe cînd orb se substantivează obişnuit, ca orice adjectiv. Aceasta se explică prin aceea că un chior ,,om care nu vede cu un ochi sau nu vede bine" poate să pară caraghios şi, prin urmare, poate stîrni batjocura, ironia; nu îneă un orb. Aceeaşi deosebire între şchiop şi olog. Unui om şchiop (sau chior) ne putem adresa ironic, batjocoritor cu şchiopule! (sau chiorule!), făcînd chiar poreclă din numele defectului respectiv, dar unui olog (sau orb) niciodată n-o să ne adresăm ironic, cu ologule! (sau orbule!). în felul acesta ne adresăm cel mult unui om sănătos care se mişcă încet sau din neatenţie nu vede bine.
în general în limba romînă majoritatea adjectivelor se substantivează. Printre ele un număr apreciabil îl formează adjectivele care denumesc însuşiri omeneşti pozitive. Prin substantivarea lor nu se poate spune că se exprimă vreo atitudine personală a vorbitorului, ci ele se substantivează după norme obişnuite, generale, de substantivare a adjectivelor K Dintre aceste adjective trebuie amintite cele folosite în zicători şi proverbe unde apar foarte adesea un adjectiv negativ şi unul pozitiv. în această situaţie e foarte probabil că adjectivul negativ, substantivîndu-se, atrage prin opoziţie şi pe cel pozitiv, care se substantivează. Totuşi sînt unele adjective pozitive (ex : deştept, frumos, priceput şi alte cîteva) prin a căror substantivare se exprimă atitudinea vorbitorului. Această atitudine este tot ironică, batjocoritoare, încît, substantivîndu-se, aceste adjective devin negative. Astfel, atunci cînd cineva spune: eşti un deştept! deşteptule! oricine înţelege că nu e vorba de o persoană inteligentă, ci dimpotrivă. La fel cînd spunem: frumosule! priceputule! sensul peiorativ, batjocoritor este evident.
Substantivarea adjectivelor negative se realizează la diferite grade pentru fiecare adjectiv. Cel mai frecvent e întîlnită acolo unde intervine mai mult afectivitatea : în exclamaţii, în expresii sau în formulări des întrebuinţate : leneşule! un leneş! N-am văzut un leneş mai mare! Un leneş si
1 Vezi Ioana Diaconescu, Substantivarea adjectivului în limba romînă. în SFC volumul de faţă, p. 197.
jumătate! Eşti un zgîrcit! Eşti un neserios! etc. O bună parte din adjectivele negative, datorită frecventei întrebuinţări, au căpătat deplin caracteristicile substantivului. Ele pot sta : la nominativ : Un fricos n-ar fi urcat pînă aici! Cîte spune mincinosul ăla% Leneşul ăsta iar va întîrzia. Numai un laş putea să facă asta!; la acuzativ : Nu l-am mai văzut pe zănaticul ăla! Gradul ultim, la care nu se folosesc toate adjectivele negative îl constituie flexiunea la genitiv şi dativ; în felul acesta adjectivele negative şi-au completat declinarea : Obraznicului ăstuia să nu-i dai nimic! Jurămintele făţarnicului! I-au dat mişelului răsplata cuvenită! Adjectivele pozitive a căror substantivare e însoţită de nuanţa ironică, peiorativă nu se folosesc substantivate decît la vocativ, cu excepţia lui deştept care poate să apară şi la celelalte cazuri: Eşti un deştept şi jumătate! Un deştept spunea că trenul a deraiat! Deşteptului ăstuia îi lipseşte o doagă! De aici se poate trage concluzia foarte importantă că vocativul este, prin excelenţă, cazul prin care se exprimă substantivele provenite din adjectivele negative.
Iată tabloul declinării unor adjective negative substantivate :
N". neseriosul un neserios netrebnicul un netrebnic
G. (a) neseriosului    (a) unui neserios    (a) netrebnicului   (a) unui netrebnic
D. neseriosului       unui neserios netrebnicului       unui netrebnic
A. neseriosul un neserios netrebnicul un netrebnic
V. neseriosule! netrebnicule !
Se observă că declinarea la genitiv şi dativ e mai firească (şi de aceea apare mai des în vorbire) cînd adjectivul e însoţit de articolul nehotărît (prepus) şi aceasta, desigur, pentru că în limba romînă adjectivul fiind de obicei postpus substantivului, flexiunea nominală o suferă substantivul.
Adjectivele negative se deosebesc de cele pozitive şi prin faptul că sînt în număr mai mare. Făcînd un inventar 1 aproximativ al adjectivelor care denumesc însuşiri omeneşti, am remarcat că adjectivele negative sînt de trei ori mai numeroase decît cele pozitive. Pe baza acestui inventar am observat^ următoarele :
a) în unele cazuri este greu să stabilim antonimele pozitive ale unor adjective negative : caraghios, degenerat, deşucheat, mîrşav, parvenit, blestemat, bîlbîit etc.
b) Mai multor adjective negative sinonime le corespunde unul sau două antonime pozitive (sau numai o expresie): nătărău, nătîng, neghiob nerod, netot, prost, tont — deştept, inteligent;
făţarnic, ipocrit, prefăcut, viclean — cinstit, sincer;
bezmetic, candriu, căpiat, nebun, tîmpit, ţîcnit, zănatic, zevzec — întreg
la minte.
Şi aceasta pentru că adjectivele negative au de obicei o sferă a înţelesului mai restrînsă, mai precisă, vizînd detaliul, în timp ce foarte adesea un adjectiv pozitiv are mai multe înţelesuri. Astfel bun are înţelesurile de ,,binevoitor, conştiincios, corect, cuminte, capabil, îndemînatic" şi multe
1 Inventarul a fost alcătuit pe baza DLRC.
.--282
ION COJA
SUBSTANTIVAREA   ADJECTIVELOR   CARE   DENUMESC   ÎNSUŞIRI NEGATIVE
283
-altele. La fel cinstit = „onest, fidel, cast, venerabil" ; cuminte = „cu purtări bune, liniştit, aşezat, cu judecată" ; vrednic = „harnic, iute, demn de ceva, care e potrivit cu cineva".
c) Numărul mai mare al adjectivelor negative poate fi urmărit si ţinînd seama de structura lor.
Adjectivele negative şi pozitive pot fi: cu rădăcină proprie : prost — deştept, urît — frumos, zgîrcit — darnic, leneş — silitor etc.
cu rădăcină comună : inconştient — conştient, nepriceput — priceput, neserios — serios, nechibzuit — chibzuit, necinstit — cinstit etc. Ne-am aştepta ca adjectivele negative şi pozitive din categoria adjectivelor cu rădăcină comună să fie în număr egal: fiecărui pozitiv să-i corespundă ■antonimul negativ format din aceeaşi rădăcină cu ajutorul prefixelor, ca în exemplele de mai sus. De multe ori însă adjectivului negativ nu-i corespunde antonimul pozitiv pentru că:
a. antonimul formal nu există de la adjective ca : nesăbuit (format de la pozitivul maghiar „szabâdni"), nepăsător (nume de agent negativ de la un verb care are numai forma pozitivă şi de la care nu s-a format numele de agent pozitiv : apăsător);
b. antonimul formal a ieşit din uz : nelegiuit — legiuit, neastîmpărat — astîmpărat, nenorocit — norocit etc.
c. antonimul formal nu se referă la trăsături omeneşti, ca cel negativ : necioplit — cioplit, desfrînat — înfrînat, neobrăzatobrăzai (cu sensul de „mascat"), netot — tot.
*
Toate cele spuse pînă acum duc la concluzia că în limba romînă adjectivele care denumesc însuşiri omeneşti negative au o situaţie aparte. Voi încerca să dau o explicaţie acestei situaţii. Adjectivele pozitive denumesc trăsături omeneşti obişnuite, normale, care se întîlnesc la toţi oamenii, în general. Oamenii însă pot avea un defect, fizic sau morai-intelectual, mai mult sau mai puţin vizibil. Astfel un om poate fi bîlbîit. Deşi este bun, cinstit, frumos, darnic, îndrăzneţ etc, în chip firesc sîntem tentaţi să-1 caracterizăm nu printr-o calitate a iui, ci printr-o singură notă negativă, care „bate la ochi". De aceea adjectivele negative au o mai mare dezvoltare :
1. Sînt mai nuanţate, mai precise (vezi p. 280);
2. Se formează uşor, de la orice adjectiv pozitiv, cu ajutorul prefixelor (ne-, des-, in-); fenomenul nu se petrece însă şi invers (*neleneş, *neobraz-nic, *nerău etc. nu se folosesc). Cele cîteva adjective cu valoare pozitivă care s-au^ format cu ajutorul unui prefix negativ, cum sînt neabătut şi neînfricat, nu au mare importanţă faţă de numărul imens al adjectivelor negative formate în acelaşi mod. Aşadar numărul mai mare al adjectivelor negative se datoreşte faptului că în mod obişnuit se trece cu vederea ceea ce e normal în comportarea unui om şi se dă atenţie defectelor sale. Faţă de persoanele ce atf aceste defecte,' atitudinea firească a oricărui vorbitor a fost ironia, batjocura, satira, oprobriul şi chiar imprecaţia. Această atitudine se manifestă în limbă prin substantivarea adjec-
tivelor care denumesc aceste defecte. în felul acesta o însuşire oarecare poate să ajungă nota caracteristică, unică, atributivul devenind identitate. Prin substantivare nota devine esenţa subiectului: Eşti leneş fată de Eşti un leneş. Substantivarea îngroaşă, subliniază defectul respectiv şi ajunge la acelaşi rezultat ca şi caricatura: sugerează interlocutorului o' atitudine ironică, dezaprobatoare, satirică, faţă de conţinutul comunicării. Caricatura nu poate elogia. Tot aşa substantivarea unor adjective pozitive ajunge să sugereze aceeaşi atitudine de ironie şi batjocură (deşteptule ! priceputule !). Existenţa nuanţei ironice care însoţeşte adjectivul'substantivat este întărită şi de valoarea peiorativă a articolului nehotărît în unele exclamaţii formate cu substantive care denumesc persoane demne de dispreţ şi ironie : Un măscărici ! Eşti un măgar ! O curtezană ! Un derbedeu ! etc. In redarea acestei nuanţe ironice la început probabil că a avut un rol important şi intonaţia. Generalizîndu-se procedeul gramaticalizat, intonaţia mai are importanţă doar în substantivarea adjectivelor pozitive cu nuanţă ironică, peiorativă (deşteptule 1= prostule !). Unele adjective, care nu denumesc un defect uman, prin substantivare îşi schimbă sensul devenind negative. Astfel adjectivul amărît, sinonim cu necăjit, trist, prin substantivare, ca orice substantiv, ar fi trebuit să exprime o stare permanentă. Dar cum un om nu poate fi mereu trist, amărît are, ca substantiv, alt sens, prin care se exprimă o stare permanentă : „om de nimic, prăpădit". Astfel e uşor sesizabilă diferenţa de sens între :
Eşti amărît şi
Eşti un amărît sau amărîtule ! în aceeaşi situaţie se află şi aiurit, nespălat etc. :
E aiurit („buimăcit, uluit") faţă de
E un aiurit („zăpăcit, bezmetic"). La fel: Esti nespălat („om care nu s-a spălat încă")
şi Eşti un nespălat („golan, mitocan"). Această schimbare de sens se datoreşte faptului că prin substantivare atributivul a devenit identitate. Substantivarea a fost aşadar foarte legată de necesitatea preciziunii. De aceea comunicarea, care conţine adjective negative substantivate este mai firească atunci cînd acestea sînt însoţite de determinante (de preferinţă adjective demonstrative). Astfel: leneşul ăsta, nătărăul ăla, zgîrcitul ăsta, acest mişel, acest nebun etc. în felul acesta se merge mai precis la situaţia de viaţă care cere o comunicare vie, firească. Şi aceasta corespunde de asemenea cu rostul substantivării (exprimarea ironiei, a batjocurii), pe cînd negativele substantivate neînsoţite tind spre general, spre naratie : un leneş, leneşul, zgîrcitul etc.
într-o situaţie oarecum similară se află adverbele de negaţie care sînt, faţă de adverbele de afirmaţie, mult mai vechi şi mai bine fixate. Adverbul da n-a existat în latineşte şi, se pare, nici în romîneşte în trecut1, în timp ce în majoritatea limbilor indo-europene adverbul de negaţie este unul din cuvintele cele mai bine fixate, reproducînd cu uşoare transformări fonetice acelaşi etimon : nein, non, ne, nem, nu etc. •
1 Vezi Al. Niculescu, Afirmarea prin da în limba romînă, în SCL 4, 1961 p. 482).
BIBLIO GBAFIE
AGÎRBICEANTT, L.T.
ALECSANDRI, P. I—IU
ALECSANDRI, P. P.
ALECSANDEI, T. I—HI
ALEXANDRESCTJ, Ms
ALEXANDRIA ANON. CAR.
DR. GR. ANTIPA,
ARDELEAOT, D,
ARHIVA R. 1—II
AS ACHI, E. I AS ACHI, N. AS ACHI, S. L.
BACO VIA, O. BARAC, A.
BARCIANU
BARIT, GAZ. T.
I. Agîrbiceanu, Legea Trupului. Editura Librăriei Universala Al-calay Co., Bucureşti, 1926.
Vasile Alecsandri, Opere complete. Poezii. Voi. i—iii. Editura Librăriei Socec & comp., Bucureşti, 1875.
Vasile Alecsandri, Poezii populare ale romînilor, adunate şi întocmite de . .. Tipografia lucrătorilor asociaţi, Bucureşti, 1866. Vasile Alecsandri, Opere complete, Partea I. Teatru. Voi. I—III. Editura Librăriei Socec & comp.,  Bucureşti, 1875. Grigore Mihail Alexandrescu, Meditaţii, elegii, epistole, satire şi fabule. Tipografia naţională a lui Ştefan Rassidescu, Bucureşti, 1863. Istoria lui Alexandru cel mare. Bucureşti, 1850. Anonymus Caransebesiensis. Publicat în Tinerimea romînă, noua serie, voi. I, fasc. III, p. 326 — 380, precedat de un studiu de Gr. Creţu, p. 320-325.
Fauna ichtiologică a Romîniei cu 31 tabele în fotocopie. Carol Gobl, Bucureşti, 1909.
C. Ardeleanu, Diplomatul, tăbăcărul şi actriţa. Roman. Ed. ii. Editura Cartea Romînească, Bucureşti, 1928.
Arhiva romînească. Subt redacţia lui Mihail Kogălniceanu. Tom. i—ii, Iaşii, 1841-1845.
G. Asachi, Elemente de matematică. Partea I—III, Esii, 1836 — 1838. Gh. Asachi,  Nuvele istorice. Editura Minerva, Bucureşti, 1915. Gh. Asachi, Scrieri literare. Voi. I şi II. Ediţie îngrijită cu prefaţă, note şi glosar de N. A. Ursu. Editura de stat pentru literatură şi artă. Biblioteca pentru toţi [Bucureşti, 1957]. Bacovia, Opere. Fundaţia pentru literatură şi artă [Bucureşti] 1944. I. Barac, Istoria prea frumosului Arghir şi a prea frumoasei Elena cea Măiastră şi cu părul de aur. Bucureşti, 1847. Sab. Pop-Barcianu, Dicţionar romîn-germîn şi germîn-romîn. Partea I-a : Rom în ă- germ ană. Ediţia a treia. Revidat şi complectat de Dr. P. Barcianu. Sibiu, Kraft, 1900. Gazeta Transilvaniei. Seria I (anul 1865) Braşov.
1
286
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
28?
BAEITIU,P„ A. II BĂCESCU, P.
BĂLCESCD, O. I BlBlCESCTJ, P. P„ BIBLIA (1688)
BL
B. R. V. I—III BUCOV. I
BUDAI-DELEANU, To BUJOR-, S.
BUL. FIL. I şi urm.
CADB
C AMIL AR. N. I—II
CÂMTLAR, P. S. CANTEMTR, HE.
CANTEMIR, IST. IER. CARAGIALE, O. I —II —
— George Bariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei. Pe doue sute de ani din urmă. I—II 1890; III 1891.
Dr. Mihai Băcescu, Peştii, aşa cum îi vede ţăranul pescar romîn. Studiu etnozooîogic, zoogeografic şi bioeconomic de... Imprimeria naţională, Bucureşti, 1947.
— N. Bălcescu, Opere. Voi. I: Studiu şi articole. Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureşti,1953.
— I. G. Bibicescu, Poezii populare din Transilvania. Culese şi adnotate de... Imprimeria statului, Bucureşti, 1893.
— Biblia, adecă dumnezeiasca scriptură ale cei vechi şi ale cei noao ieage toate care s-au tălmăcit dup re limba elinească, spre înţele» gerea limbii romîneşti cu porunca prea bunului creştin şi luminatului domn Ioan Şărban Cantacuzino Basarab Voevod şi cu îndemnarea dumnealui Constantin Brîncoveanul Marele logofăt..» Tipăritu-s-au întăi în scaunul mitropoliei Bucureştilor.. .la anul 1688-
— Bulletin linguistique. Faculte des Lettres de Bucarest. Institut de linguistique Roumaine. Paris-Bucureşti, 1933 şi urm.
— Bibliografia romînească veche (1508 — 1830). Tom. I alcătuit de Ioan Bianu şi Nerva Hodoş, Bucureşti, 1903. Tom II alcătuit de Ioan Bianu şi Nerva Hodoş, Bucureşti, 1910. Tom III alcătuit de Ioan Bianu, Nerva Hodoş şi Dan Simonescu, Bucureşti, 1912 — 1936.
— Foaea Soţiaetăţii pentru literatura şi cultura romînaej în Bucovina, an. I, 1865.
— I. Budai-Deleanu, Tiganiada. Ediţie îngrijită de J. Byck. Editura de stat pentru literatură şi artă [Bucureşti, 1953].
— Paul Bujor, Scrieri alese. Editura pentru literatură şi artă a Societăţii scriitorilor din R.P.R. Biblioteca pentru toţi[ Bucureşti, 1951].
— Buletinul Institutului de Filologie Romînă ,,Alexandru Philippide". Director Iorgu Iordan. Voi. I (1934) şi urm., Iaşi.
— Dicţionarul enciclopedic ilustrat ,,Cartea Romînească". Partea I: Dicţionarul limbii romîne din trecut şi de astăzi de I. Aurel Can-drea. Partea a Il-a: Dicţionarul istoric şi geografic universal de Gh. Adamescu. Editura Cartea Romînească, Bucureşti [1926 — 1931].
— Eusebiu Gamilar, Negura. Roman. Voi. I—II. Editura de stat, Bucureşti, 1949 — 1950.
— Eusebiu Camilar, Prăpădul Solohodei, Cartea Moldovei, Iaşi, 1943»
— Principele Demetriu Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, publicat de Gr. S. Tocilescu, Bucureşti, 1901.
— Principele Demetriu Cantemir, Operele.. .publicate de Academia Romînă. Tom. VI: Istoria ieroglifică, operă originală, inedită, scrisă în limba romînească la 1704... Bucureşti, 1883. I. L. Caragiale, Opere, voi. I: Nuvele şi schiţe. Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1930 ; voi. II : Nuvele şi schiţe. Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1931; voi. III: Reminiscenţe şi notiţe critice. Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1932 ; voi. IV : Notiţe critice, literatură şi versuri. Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1938 ; voi. V: Articole politice şi cronici  dramatice. Fundaţia pentru
CDDE
CHEST. IV —VI
CIAUSANU, GL.
CODRESCU, D. COL. LĂCUST., A.
COMAN, GL.
CONACHI, P.
P. CONSTANT, R. CONTEMPORANUL, III CONV. LIT. XLV CORESI, C2
CORESI, E.
CORESI, PS.
COSTTNESCU, V.
COSBUC, AE,
COSBUC, F. COSBUC, P. I—II
CREANGĂ, A. CREANGĂ, P. I. CR.
CUV. BĂTR.    I —III
literatură şi artă, Bucureşti, 1938; voi. VI: Teatru. Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1939 ; voi. VII: Corespondenţa. Editura pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1942.
— I. A. Candrea (şi) Ov. Densusianu, Dicţionarul etimologic al limbii: romîne. A — Putea, Socec, Bucureşti, 1907—1914.
— Muzeul Limbii Romîne. Răspuns la Chestionarul IV: Nume de loc şi nume de persoane. Cluj, 1930; V: Stîna, păstoritul şi prepararea laptelui, Cluj, 1931; VI: Stupăritul. Cluj, 1933.
— G. F. Giauşanu, Glosar de cuvinte din judeţul Vîlcea. Academia Romînă. Mem. Secţ. lit. Seria III, tomul V, Mem. 6. Imprim. Naţională, Bucureşti, 1931.
— Theodor Codrescu. Dicţionariu franceso-roman. Iaşi, 1859.
— Amintirile Colonelului Grigore Lăcusteanu publicate de Radu Crut-zescu. Bucureşti, 1934.
— Petre Goman, Glosar dialectal (Extras din Analele Academiei Romîne, Mem. Sect. Lit. Seria III, Tom. IX, Mem. 5. Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1939.
=- Logofătul Costachi Konaki, Poezii. Alcătuiri şi tălmăciri. Ed. a Il-a, Şaraga, Iaşi, 1887.
— Paul Constant, Rîia. Roman. Craiova, 1936.
— Contemporanul. Revistă ştiinţifică şi literară. Iaşi, 1884.
— Convorbiri literare. Anul XLV. Bucureşti, 1911.
— Diaconul Coresi, Carte cu învăţătură (1581). Comisia istorică a Ro-mîniei. Atelierele grafice Socec & Co. [Bucureşti] 1914.
— Diaconul Coresi. Cartea ce se cheamă Evanghelie cu învăţătură... în anii şi în zilele măriei lui Batăr Criştov.. . cu jupanul Hrăjil Lucaci, judeţul Braşovului... Şi se-au  săvârşit  lucrul  la 1581.
— Diaconul Coresi, Psaltirea, publicată romîneşte la 1577 de... Reprodusă cu unu studiu bibliograficu şi un glosaru comparativu de B. Petriceicu-Hasdeu. Tomul I: Textulu. Bucureşti, 1881.
— Ion Costinescu, Vocabularu romano-francesu, lucratu dupe dic-ţionarulu Academiei franceze dupe aîi lui Napoleone Landais şi alte dicţionare latine, italiene etc. Bucuresci, 1870.
— P. Vergilius Maro, Opere complete. Partea I: Aeneis. Traducere în formele originale de George Coşbuc. Editura Librăriei C. Sfetea» Bucureşti, 1896.
— George Coşbuc, Fire de tort. Versuri. Ediţia II, Sfetea, Bucureşti, 1898.
— George Coşbuc, Poezii. Voi. I—II. Editura de stat pentru literatură şi artă. Clasicii romîni [Bucureşti, 1953].
— Ion Creangă.  Scrierile lui...   Voi.  II:   Diverse.    Iaşi, 1892.
— Ion Creangă. Scrierile lui... Voi. I: Poveşti. Iaşi, 1890.
— Ion Creangă, revistă de limbă, literatură şi artă populară. Anul I (1900) şi urm, Bîrlad.
— B. Petriceicu-Hasdeu, Guvente den bătrîni. Tom. I, Bucureşti [1878]. Tom. II, Bucureşti, 1878.   Tom.   III,  Bucureşti [1881].
288
bibliografie
Dicţionarul limbii romîne. T. I, partea I. Librăriile Socec et comp. şi C. Sfetea, Bucureşti, 1913; t. I., partea a Il-a. Tipografia Universul, Bucureşti, 1940; t. II partea I. Imprimeria naţională, Bucureşti, 1934.
Dicţionarul tezaur al limbii romîne, aflat sub formă de manuscris la Institutul de lingvistică din Bucureşti.
da ms.
dame, dict. dame, t.
davila,  v. V.
delavrancea, s.
Densusianu, t. h.
dhlr i —ii
dict. politehnic dict. silv.
dlrc
dlrm
doine
donici, p. i —ii dosoftei, prol. dosoftei, ps. dosoftei, V. s. dk
drăghici, e.
Dunăreanu, ch. economia
emtnesou, l. pc eminescu, n. eminescu, o. i, iv
- Frederic Dame, Nouveau Dictionnaire roumain-francais. Bucarest» 1894.
- Frederic Dame, încercare de terminologie poporană romînă. Stabilimentul grafic, Socec, Bucureşti, 1898.
Alexandru Davila, Vlaicu Vodă. Dramă în 5 acte, în versuri. Ed. a Via. Editura Europolis [Bucureşti] 1948. B. Delavrancea, Sultănica. Bucureşti, 1885.
Ovid Densusianu, Graiul din Ţara Haţegului. Socec, Bucureşti, 1915. Ovide Densusianu, Histoire de la langue roumaine. Tome premier: Les origines. Leroux, Paris, 1901. Tome second: Le seizieme siecle, 1938.
Dicţionar politehnic, Editura tehnică. Bucureşti, 1957. Dicţionar tehnic silvic (Romîn-Francez-German-Englez-Italian-Ungar-Rus) de A. Ionescu şi St. Sprangate. Bucureşti, 1938. Dicţionarul limbii romîne literare contemporane. Voi. I-IV. Editura Academiei Republicii Populare Romîne [Bucureşti] 1955 — 1957-Dicţionarul limbii romîne moderne. Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1958.
■ 1000 Doine, strigături şi chiuituri, culese de mai mulţi învăţaţi zeloşi. Culegere de doine, strigături, ce se obişnuiesc la jocurile şi petrecerile noastre poporale. Braşov, 1891. A.  Donici, Fabule. Cartea I—II. Ed. a Il-a. Iaşii, 1842. Mitr. Dosoftei, Proloage. laşi, 1683.
Dosoftei, Psaltirea în versuri. Ed. Bianu, Bucureşti, 1887. Dosoftei, Viaţa şi petrecerea svinţilor. Iaşi, 1682. Dacoromania. Buletinul Limbei Romîne condus de Sextil Puşcariu. Universitatea din Cluj. Anul I (1920 — 1921) şi urm. Sardariul Vasile Drăghici, Robinson Crusoe sau întîmplările cele minunate a unui tînăr, compus de Kampe şi tradus pe rominie de. . . Eşi, 1835.
N. Dunăreanu, Chinuiţii. Nuvele şi schiţe din viaţa de port. Editura Minerva, Bucureşti, 1907.
Povăţuirea cătră Economia de cîmp, pentru folosul şcoalelor romîneşti celor din ţeara ungurească şi din părţile ei, împreunate de G. Şincai. Buda, 1806,
M. Eminescu, Opere complete. Voi. I: Literatura populară. Scrieri inedite, Editura Minerva, Bucureşti, 1902.
M. Eminescu, Nuvele. Editura Librăriei şcoalelor Fraţii Şaraga, Iasi [f.a.]
M. Eminescu, Opere. Ediţie critică îngrijită de Perpessicius. Voi. I : Poezii tipărite în timpul vieţii. Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1939 ; voi. IV : Poezii postume. Editura Academiei RoP.R., Bucureşti, 1952.
bibliografie
289
esopia
filimon, o. i —ii
furnică, i. c.
galaction, o. i
galan, z. r.
gaster, cr. i —ii
ghica, a.
ghica, s. ghica, s. i—iv
glosar reg.
golescu, î.
gorjan, H. i —iv
graiul, i—ii
hasdeu, c. p.
hasdeu, d. m.
hasdeu, l. hasdeu, R. v.
hasdeu, t. c.
heliade, o. i—ii
Esopia. Ediţie îngrijită, cu un studiu introductiv, note, glosar ş$ bibliografie de I. C. Chiţimia. Editura de stat pentru literatură şi artă. Biblioteca pentru toţi [Bucureşti] 1956. Nicolae M. Filimon, Opere. Ediţie, glosar şi bibliografie de George Baiculescu cu o introducere de George Ivaşcu, espla, 2 vol.f Bucureşti, 1957.
D.Z. Furnică, Din istoria comerţului la romîni, mai ales băcani a publicaţie de documente inedite 1593 — 1855. Socec, Bucureşti, 1908. Gala Galaction. Opere. Voi. I. Editura pentru literatură şi artă a Societăţii scriitorilor din R.P.R., Bucureşti, 1949. V. Em. Galan, Zorii robilor, Roman. Ed. II. Editura de stat pentru literatură şi artă [Bucureşti, 1951].
M. Gaster. Crestomaţie romînă. Voi. I— II. Ed. F. A. Brockhaus, Leipzig. Socec et co., Bucureşti, 1891.
- Ion Ghica, Amintiri din pribegia după 1848. Editura librăriei Socec, Bucureşti, 1889.
- Ion Ghica, Scrisori  către V. Alecsandri. Bucureşti, 1940.
- Ion Ghica, Scrisori către V. Alecsandri. Voi. I—IV. Ed. Alcalay. Biblioteca pentru toţi. Bucureşti [f.a.].
V. Arvinte, D. Ursu, M. Bordeianu, Glosar regional. Editura Academiei Republicii Populare Romîne [Iaşi, 1961]. Dinicu Golescu, însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Goleşti, făcută în anul 1824, 1825, 1826. Ediţie îngrijită de Panaitescu- Perpessicius. Editura de stat pentru literatură şi artă. Biblioteca pentru toţi [Bucureşti, 1952].
- I.Gherasim Gorjan, Halima sau povestiri mitologhiceşti arăbeşti pline de băgări de scamă, şi de întîmplări foarte frumoase şi de mirare. Compuse în limba arăbească de prea învăţatul derviş Abubekir şi traduse din alte limbi streine în cea romînească de... [Bucureşti], tom. I şi II 1835, tom. III 1837, tom. IV 1930.
- I. A. Candrea, Ov. Densusianu, Th. D. Speranţia, Graiul nostru. Texte din toate părţile locuite de romîni publicate de... Voi. I—II. Socec, Bucureşti, 1906-1917.
- B. Petriceicu Hasdeu, Cărţile poporane ale romînilor în sec. XVI. în legătură cu literatura poporană cea nescrisă. Bucureşti, 1879,
- Din Moldova. Sub redacţia lui B. Petriceicu Hâjdîu. Tomul I. Iaşi, 1862.
- Lumina. Sub redacţia lui B. Petriceicu Hâjdîu. Tom. II. Iaşi, 1863*
- B. Petriceicu-Hasdeu, Răzvan şi Vidra. Poemă dramatică în 5 cînturi. Biblioteca pentru toţi. Bucureşti, 1909.
- B. Petriceicu-Hasdeu. Trei crai de la răsărit. Comedie în 2 acte. Bucureşti, 1879.
- Ion Heliade Rădulescu, Opere. Ediţie critică cu introducere note şi variante de D. Popovici. Fundaţia pentru literatură şi artă. Bucureşti, voi. I 1939; voi. II 1943.
- B. Petriceicu-Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a romînilor. Stabilimentul grafic Socec & Teclu. Bucureşti, tomul 1 1836; tomul II 1887, tomul III 1897; tomul IV 1898.
19 - c. 3743
290
BIBLIOGRAFIE
Heez. — Gheb.., m. i şi urm.
hogaş, de. m. ho gas, M. n. 1LAEIAN, t.
inf. buc.
ioanovici, tehn. I. ionescu, c. i. ionescu, d.
I. ionescu, M.
ioega, i. l. i—iii
ioega, l. e. îosif, pate. ispieescu, l. 1SPIEESCU, u.
jaenîk-bîeseanu, d.
jipescu, o. klopstock
kogălniceanu. let. i — iii
5. a.
lex. tehn. litjba-iana, M.
- E. Herzog şi V. Gherasim, Glosarul dialectului Mărginean, (1924 - 1932).
- G. Hogaş, Pe drumuri de munte. II. Răzleţe şi diverse. Fundaţia pentru Lteratură şi artă, Bucureşti, 1947.
- Calistrat Hogaş, în Munţii Neamţului. Cartea romînească, Bucureşti, 1936.
- A. Papiu Iiarianu, Tesauru de monumente istorice pentru România. Tom. I. Tipografia naţională a lui Ştefan Rassidescu, Bucureşti, 1862.
- Informaţia Bucureştiului. Ziar al Comitetului Orăşenesc Bucureşti. [Bucureşti] 1953 şi urm.
- L. Ioanovici, Tehnologia mecanică. Ediţia a VIH-a, Bucureşti, 1949.
- Ion Ionescu, Calendar pentru bunul gospodar. Iaşii, 1845.
- Ion Ionescu, Agricultura romînă din judeţul Dorohoi. Imprimeria statului, Bucureşti, 1866.
- Ion Ionescu, Agricultura romînă din judeţul Mehedinţi. Imprimeria statului, Bucureşti, 1868.
- N. Iorga, Istoria literaturii romaneşti de la 1821 înainte, în legătură cu dezvoltarea culturală a neamului, de. .. Voi. I. Editura Minerva, Bucureşti, 1909 ; voi. III. Vălenii de Mante, 1910.
- N. Iorga, Istoria literaturii religioase a romînilor pînă la 1688. Bucureşti, 1904.
- St. O. Iosif, Patriarhale. Editura librăriei Universala Alcalay, Bucureşti [1922].
P. Ispirescu, Legende sau Basmele romînilor... Adunate din gura poporului, Bucureşti, 1892.
- P. Ispirescu, Din poveştile uncheaşului sfătos. Basme păgîneşti întocmite de.. . Cu o precuvîntare de A. I. Odobescu. Partea I. Tipografia Academiei Romîne. Bucureşti, 1879.
Dr. Ioan Urban Jarnik şi Andrei Bîrseanu, Doine şi strigături din Ardeal. Date la iveală de... Ediţia Academiei Romîne, Bucureşti, 1885.
Gligore M. Jipescu, Opincaru, cumu ieste şi cumu. trebuie să hiie săteanu. Scriiere-n limba ţăranului munteanu, de.. . Bucureşti, 1881. Sărmanul Klopstock, Feciorul lui Nenea Tache vameşul. Biblia unui trecut, 1879 — 1925, Bucureşti, 1935.
Mihail Kogălniceanu, Scrieri alese. Editura de stat [Bucureşti] 1948.
- Letop seţele Ţării Moldovei, publicate pentru întîiaşi dată de M.Kogălniceanu (Cronicarii : Miron Gostin, Nicolae Gostin, Grigore Ureche> Ioan Nec ilee, N. Muşte, Alexandru Am ras, Spătarul Ioan Conta, Enachi Kogălniceanu, Gheorgachi Logofătul, Simeon Dascălul, Eustratie Logofătul şi Misail Gălugăru.) Iaşi, tom. I 1852 ; tom. II 1845 ; tom. III 1846.
Lexiconul   tehnic  romîn.  Editura  tehnică.  Voi. I —VII. Sibiu, 1949-1955.
Sofronie Liuba şi Aurelia Iana, Topografia satului şi hotarului Maidan. Urmată de un studiu despre celţi şi numele de localităţi de dr. At. N, Marinescu. Caransebeş, 1895.
BIBLIOGRAFIE
291
l. m.
macedonscki, o. iv —
mag. ist. i — v
maioeescu,   ce. i —
maedaeie, l. —
maeian, ins. -
m a ei an, na. —
maeian, o. i. —
maeian, s. e. i —
massim,   ist.   ceit. —
mat. folk. —
meea, b. -
micu, c. e. -
micu, el. l. —
mineiul (1776)
mîndeescu, l. p. -
mo lin, v. t. -munca
negeuzzi, i—iii -
I. negeuzzi, S. i —v -
A. T. Laurianu şi G. I. Masimu, Dicţionariulu limbei romane. Tomu I. A —H ; tomu II (Colaboratori Iosefu Hodasiu şi G. Bariţiu) : I —Z ; tomu III : Glosariu, care coprinde vorbele din limba romana streine prin originea sau formă, cum şi cele de origine induioasa. Bucureşti, 1871-1876.
Alexandru Macedonski, Opere. Ediţie critică, cu studii introductive, note şi variante de Tudor Vianu. Voi. IV : Articole literare şi filozofice. Fundata pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1946.
- Magazinu istoricu pentru Dacia. Subt redacţia lui A. Treb. Laurianu şi Nicolae Bălcescu. Tomu I —V. Bucureşti, 1845-1847. Titu Maiorescu, Critice (1867-1892). Voi. I. Ediţie nouă şi sporită.
Socec, Bucureşti, 1892.
Mardarie Gozianul, Lexicon slavo-romînesc şi tîlcuirea numelor din 1648. . . Publicate cu studiu, note şi indicele cuvintelor romîneşti de Grigore Greţu. Bucureşti, 1900.
Sim. FI. Marian, Insectele în limba, credinţele şi obiceiurile romînilor. Studiu folcloristic. Ediţiunea Academiei Romîne, Bucureşti, 1903. S. FI. Marian. Naşterea la romîni. Studiu etnografic. Bucureşti, 1892. S. FI. Marian. Ornitologia poporană romînă. Tom. I, 1883. S. FI. Marian, Sărbătorile la romîni. Studiu etnografic. Voi. I: Cîrnilegile. Institutul de arte grafice Carol Gobl, Bucuresci, 1898. I. G. Massimu, Una mostra de istoria critica. Noua tipographia a laboratoriloru romîni, Bucureşti, 1874.
Materialuri folcloristice culese şi publicate prin îngrijirea lui Gr. G. Tocilescu. Voi.  I. Socec, Bucureşti, 1903.
■ I. T. Mera, Din lumea basmelor. Minerva, Bucureşti, 1906. Samuel Micu, Carte de rogacioni pentru evlavia hornului chrestin. Viena, 1779.
Samuel Micu (şi Gh. Şincai). Elementa linguae daco-romanae siue ualachicae, Vindobonae, 1780.
- Chir Chesarie, episcopul Rîmnicului, Mineiul, luna lui octombrie, care s-au tipărit acum întîi în rumîneşte întru întîia domnie a prea înălţatului domn Io Alexandr Ipsilanti Voevod. . . prin usărdia sfinţii sale iubitorului de Dumnezeu.. .  la anul de la Hs. 1776.
• Simion C. Mîndrescu, Literatură şi obiceiuri poporane din comuna Rîpa de jos comitatul Mureş-Turda (Transilvania), publicate de. .. Bucureşti, 1892.
- Virgil Molin, Vocabularul tipografului romîn. întocmit... Editura Uniunea Camerelor de Muncă, 1940.
- Munca. Ziar al Consiliului Central al Sindicatelor.
■ Constantin Negruzzi, Scrierile lui. . . Voi. I : Păcatele tinereţelor, voi. II: Poezii, voi. III : Teatru, Socec, Bucureşti, 1872-1873.
- Iacab Negruzzi, Scrieri complete. Voi. I : Copii de pe natură, Scrisori, voi. II: Poesii, voi. III : Mihai Vereanu, Plimbări prin munţi, voi. V : Pe malul mării, Din Carpaţi, Traduceri de Schilier. Socec? Bucureşti, 1893-1897.
Ţ
292
BIBLIOGRAFIE
negulici, v. n. rev. r.
Odobescu, i—iii orizonturi pamfile, a. e.
Pamfile, ce.
pamfile, i. c.
Pamfile, j. ii Pamfile, s. v.
Pann, e. i—v
pann,   P. v. pantu, PL.
Pas, z. i—ii păcală, m.e.
Camil petrescu, v. Cez. peteescu, C. v.
cez. PETRESCU, î. i —ii €ez. petrescu, S. PlSCUPESCU, 0.
polizu, v.
poni, f. pontbeiant, D.
- I. D. Negulici. Vocabular romanu de toate vorbele străbune reprimite de limba romînă şi de toate cele ce sînt a se mai primi de acum înainte şi mai ales în ştiinţe. Bucureşti, 1848.
- Noua revistă romînă pentru politică, literatură, ştiinţă şi artă. Anul I şi urm. Bucureşti, 1900 — 1901.
- A. I. Odobescu, Scrieri literare şi istorice. Voi. I—III. Editura librăriei Socec & Comp., Bucureşti, 1887.
- Orizonturi. Revista păcii, editată de Comitetul Naţional pentru Apărarea Păcii din R.P.R. Bucureşti, 1957 şi urm.
- Tudor Pamfile, Agricultura la romîni. Studiu etnografic cu un adaus despre măsurătoarea pămîntului şi glosar de.. . cu 103 figuri în text. Bucureşti, 1913.
- Tudor Pamfile, Sărbătorile la romîni. Crăciunul. Studiu etnografic de... Bucureşti, 1914.
- Tudor Pamfile, Industria casnică la romîni. Trecutul şi starea ei de astăzi, Contribuţiuni de artă şi tehnică populară. Din vieaţa poporului romîn. Culegeri şi studii. Bucureşti, 1910.
- Tudor Pamfile, Jocuri de copii. Memoriul al doilea. Bucureşti, 1907.
- Tudor Pamfile, Sărbătorile de vară la romîni. Studiu etnografic de... (Academia Romînă. Din viaţa poporului romîn. Culegeri şi studii, XI) Bucureşti, Librăriile Socec & Comp. Leipzig, Otto Harrassowitz, Viena, Gerold & Comp. [f.a.].
- Anton Pann, Noul Erotocrit, compus în versuri de... Tomul I —V. Sibiu, Klozius, 1837.
- Anton Pann, Culegere de proverburi sau Povestea vorbii. De prin lume adunate şi iarăşi la lume date de Bucureşti, 1853.
- Zach. C. Panţu, Plantele cunoscute de poporul romîn. Vocabular botanic cuprinzînd numirile romîne, franceze, germane şi ştiinţifice. Ed. II. Editura Casa şcoalelor, Bucureşti, 1929.
Ion Pas, Zilele vieţii tale. Editura de stat. Voi. I—II. Bucureşti, 1949.
Victor Păcală, Monografia comunei Răşinari de . .. profesor la seminarul Andreian din Sibiu. Sibiu, 1915.
- Camil Petrescu, Versuri. Bucureşti, 1923.
Cezar Petrescu, Calea Victoriei. Roman. Editura Naţională Ciornei, Bucureşti [f.a.].
Cezar Petrescu. întunecare. Roman. Partea I—II. Scrisul romînesc, Craiova, 1928.
Cezar Petrescu. Scrisorile unui răzeş. Editura Cultura Naţională [Bucureşti, f.a.].
Ştefan Vasile Piscupescu, Oglinda sănătăţii şi a frumuseţii omeneşti. Mijloacele şi leacuri de ocrotirea şi de îndreptarea stricăciunilor» Bucureşti, 1829.
G.A. Polizu, Vocabular romîno-german, compus şi întocmit cu privire la trebuinţele vieţii practice de... înavuţit şi co res de G. Bariţ. Braşov, 1857.
Petru Poni, Elemente de fizică. Ediţiunea Vll-a, Iaşi, 1897. Raoul de Pontbriant, Dicţionaru romîno-francesu. Bucuresci şi Got-tingen, 1862.
BIBLIOGRAFIE
293
peotopopescu, d.
psalt hurm. pumnul, v.
rebeeanu, i. reteganul, te. eomînul glumeţ
sadoveanu, a. l.
sadoveanu, b.
sadoveanu, d. P.
sadoveanu, o. i — vii
sadoveanu, P. M.
sahia, n. sandu, d. P.
săm. iv ' sbieea, f. S.
Sbiera, P.
scînteia scl
sfc i —ii sg ii
simionescu, f. R. slavici, n. i —ii stamati, d. stancu, d.
E. Protopopescu şi V. Popescu, Dicţionaru romîn de ziceri străbune uzitate în limba romînă. Bucureşti, 1860. Psaltirea Hurmuzachi.
Aron Pumnul, Curs de literatura romînească. Publicat în voi. Aron Pumnul. Voci asupra vieţii şi însemnătăţii lui.. . de D-rul Ion al lui G. Sbiera, 1889.
Li viu Rebreanu, Ion. Roman. Editura de stat pentru literatură şi artă [Bucureşti, 1955].
Ion Pop Reteganul, Trandafiri şi viorele, Poezii populare culese şi ordinate de... Gherla, 1891.
Romînul glumeţ, Basme, legende, tradiţiuni, oraţiuni de anulu nou şi de nuntă, cîntece populare vechi, ghicitori, povestea vorbii sau proverburi etc. Partea I: Proverburi şi ghicitori. Bucureşti, 1874.
Mihai Sadoveanu, Aventură în lunca Dunării. Editura Tineretului [Bucureşti] 1954.
Mihail Sadoveanu, Baltagul. Roman. Edit. Cartea Romînească, Bucureşti, 1930.
Mihail Sadoveanu, Divanul persian. Poveste orientală. Edit. Cartea Romînească, Bucureşti, 1943.
- Mihail Sadoveanu,  Opere. Voi. I —VII. Editura de stat pentru literatură şi artă [Bucureşti, 1954 şi urm.].
Mihail Sadoveanu, Păuna Mică. Edit. Cartea Romînească, Bucureşti [1948].
Alexandru Sahia, Nuvele. Editura de stat [Bucureşti, 1948]. C. Sandu (Aldea), Drum şi popas. Note de drum. Schiţe. Editura Minerva, Bucureşti, 1904.
Sămănătorul, Revistă literară săptămînală, 1905.
- Dr. Ion. G. Sbiera, Familia Sbiera, după tradiţiune şi istorie şi amintiri din viaţa autorului, 1899.
- Ion al lui G. Sbiera, Poveşti poporale romîneşti. Din popor luate şi poporului date de. .., 1886.
- Scînteia. Organ al Comitetului* Central al Partidului Muncitoresc Romîn.
- Studii   şi   cercetări  lingvistice. Academia R.P.R.  Institutul de lingvistică. [ Bucureşti] 1950 şi urm.
Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba romînă. Academia Republicii populare Romîne. Institutul de lingvistică. Voi. 1 [Bucureşti] 1959 ; voi. al Il-lea [Bucureşti] 1960.
- Studii de gramatică. Voi. al H-lea, Academia Republicii Populare Romîne. Institutul de lingvistică [Bucureşti] 1957.
- Prof.  I. Simionescu, Fauna Romîniei. Fundaţia pentru literatură şi artă. Biblioteca enciclopedică. Bucureşti, 1938.
- loan Slavici, Nuvele. Editura librăriei  Socec, Bucureşti.  Voi. I 1892 ; voi. II 1896.
- Pah. T. Stamati, Dicionăraşu romînescu de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles. Iaşi, 1851.
- Zaharia Stancu, Desculţ. Roman. Ed. IV, Editura de stat pentru literatură şi artă [Bucureşti, 1952].
294
BIBLIOGRAFIE
IO
ŞEZ. —
ŞINCAI, EL. L. —
ŞlNCAI , HE.   I—II —
TDEG —
teodoeescu, p. p. —
topîeceanu, b. —
ueicaeiul, i—xxv -
VAILLANT, V. —
VAELAAM, C. —
E. văcăeescu,  ist —
I. văcăeescu, p. vianu, a. p.
Viciu, gl. viciu, s. gl. vissaeion, b.
"vîecol, V. vlahută, d. vlahuţă, n. vlahută, O. a. vlahută, e. p.
zanne, p. I —ix
zilot, ceon.
Şezătoarea. Revistă pentru literatură şi tradiţiuni populare. Fălticeni, anul I [1892] şi urm.
S. Micu şi Gh. Şincai, Elementa linguae daco-romanae siue uala-hicae, Vindobonae, 1780.
Gheorghe Şincai din Şinca, Hronica romînilor şi a mai multor neamuri în cît au fost ele... amestecate cu romînii... alcătuită de... Tom. I—III. Iaşi, 1853-1854.
Dr. H. Tiktin, Rumănisch-deutsches Worterbuch (Dicţionarul romîn-german). Imprimeria statului, Bucureşti. Voi. I 1903 ; voi. II 1911; voi. III 1924.
G. Dem. Teodorescu, Poezii populare romîne. Culegere de... Tipografia modernă, Bucureşti, 1885.
G. Topîrceanu, Balade vesele şi triste. Ediţia a IV-a, Bucureşti, 1931.
Theodor Codrescu, Uricariul sau Goîecţiune de diferite acte care pot servi la istoria romînilor. Voi. I—XXV. Iaşi, 1871 — 1895. J. A. Vaillant. Vocabular purtăreţ romînesc franţozesc şi franţozesc romînesc, Bucureşti, 1839.
Varlaam (Mitropolitul Moldovei), Cazania (1643). Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1943.
Ianache Văcărescul, Istoria a preputernicilor împăraţi otomani,, adunată şi alcătuită pe scurt a dumnealui.. . (în A. Pap'u Ilarian. Tesauru de monumente istorice pentru Rommia, atît din vechiu tipărite cît şi manuscripte, cea mai mare parte străine, adunate, publicate cu prefaţiuni şi note ilustrate de... Tomu I —III, 1862-1864).
I. Văcărescu, Colecţie din poeziile d-lui Marelui Logofăt. Tipografia lui C. A. Roşetti şi Vinterhalder, Bucureşti, 1848. Tudor Vianu, Arta prozatorilor  romîni.  Editura Contemporană [Bucureşti] 1941.
Alexiu Viciu, Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului romîn din Ardeal. Extras din Analele Academiei Romîne. Tom. XXIX, Mem. Secţ. Lit., Bucureşti, 1906.
Alexiu Viciu, Suplement la Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului romîn din Ardeal. Extras din Analele Academiei Romîne. Tom. XXIX, Mem. Secţ. Lit., Bucureşti, 1906. I. G. Vissarion, Ber Căciulă. Povestiri. Ediţia a IV-a. Cartea Romînească, Bucureşti, 1943.
V. Vîrcol, Graiul din Vîlcea. Atelierele grafice Socec, Bucureşti, 1910.
A. Vlahuţă, Dan. Roman. Graeve, Bucureşti, 1894.
A. Vlahuţă, Nuvele. Socec, Bucureşti, 1886.
A. Vlahuţă, Opere alese. Editura de stat. [Bucureşti] 1949.
A. Vlahuţă, Romînia pitorească. Ed. a Vl-a, Editura Minerva,
Bucureşti, 1908.
Zanne, Proverbele romînilor din Romînia... Voi. I—IX. Editura librăriei Socec [Bucureşti] 1895-1903.
Zilot Romînul, Scrierile inedite alo lui... publicate de Gr. G. To-cilescu, în Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie. Voi. V : Cronica p. 50 — 88; Adunare, de stihuri p. 331 — 358.
S U M A E
Pag.
1. RIZESCU, Prefixe noi neproductive şi puţin productive  ......... 3
ELENA CARABULEA, Prefixele inter-, între- .............. 27
FLORENŢA SĂDEANU, Sufixele colective din limba romînă cu specială privire asupra repartiţiei lor..................... 41
D. BÎRSAN, False diminutive...................... 89
LAURA VASILIU. Sufixele verbale romîneşti noi (-isi, -iza, -ifica, -ona)   . . 99
ZIZI ŞTEFĂNESCU-GOANGĂ, Sufixul -ache............... 119
GEORGETA GIOMPEG, Variantele sufixelor -ant / -ent, -anţă / -enţă din limba
romînă ............................. 129
ELENA GIOBANU, Categoriile semantice create de sufixul -ar în limba romînă 143
E. CONTRAS, Sufixul '-et.................Z...... 155
ELENA SLAVE, Sufixele -ie, -arie ................... 163
MAGDALENA POPESGU-MARIN, Sufixele -oare şi  -toare (-ătoare, -etoare,
-itoare).............................. 175
LUIZA SECHE, Sufixul -ură (-atură, -ătură, -etură, -itură, -sură, -tură). . . 187
IOANA DIACONESCU, Substantivarea adjectivului în limba romînă . . . 197 ION GOJA,   Substantivarea   adjectivelor, care denumesc însuşiri omeneşti
negative............................. 279
BIBLIOGRAFIE ............................ 285
EEATĂ
Kedactor responsabil: STELA NICOLAU Tehnoredactor: PETRU BRUMĂ
Dat la oules 20.08.1868. Bun ăe tipar 19.18.1962. Apărut 1962' Tiraj 1850 ex. broşate, UUie velină saMnatâ de 80 g/m* 16J700 xlOOO. Coli editoriale 22,31. Coli de tipar 18,50. A 0656jl962. C.Z. per.tru bibUokcile nari 459 - 54(082) GZ. pentru bibliotecile mici 4 R. — 5 08).
întreprinderea poligrafică nr. 2. str. B-ezolanu nr. 23-25, Bucureşti - R.P.R. Comanda nr. 3743.
Pag.	rîndul	în loc de :	se va citi:	din vina :
54	22 de sus	parfumerie	parfumărie	autorului
64	11 de jos	-et	x et	editurii
66	6 de jos	x et	u et	editurii
67	3 de sus	nume de persoane	nume de plante,	autorului
			265(31,5%), de persoane	
136	9 de jos	Cunoştinţe şi neştiinţe	Cunoştinţe şi neştiinţe	editurii
194	2 — 1 de jos	Sufixele -oare şi (-ătoare,	Sufixele -oare şi -toare	eţlitrrii
		-etcare, -etoare, -itoare)	(-ătcare, -etoare, -itoare)	
202	12 de jos	categorii de substantive	categorii de adjective	autorului
283	2 de jos	ne	no	autorului
Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba romînă.