INSCRIPŢII 5 DIN BISERICILE ROMÂNIEI ADUNATE, ADNOTATE ŞI PUBLICATE DE N. IORGA FASCICULA I N-rele 1-7G4 BUCUREŞTI Institutul de Arte Grafice şi Editură „MINERVA“ Strada Regală, No. 6 1905 www.dacoromanica.ro INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI www.dacoromanica.ro INSCRIPŢII ) BISERICILE ROMÂNIEI ADUNATE, ADNOTATE ŞI PUBLICATE N. IORGA FASCICULA I N-rele 1-764 BUCUREŞTI Institutul de Arte Grafice şi Editură „M.INERVA“ Strada Regală, No. 6 1905 www.dacoromanica.ro AUTOR-........... V Q hfasatf/KâixdMga'GXPm \&jz&£}m\-... 2_ PREFAŢĂ Biserici şi mănăstiri, unele drese, şi foarte rău drese, altele în toată măreţia vechimii lor, acopăr tot pămîntul terii, cu sutele. De cînd s’a încheiat cu evlavia părinţilor noştri, nimeni nu li-a avut grija, dacă nu s’a intîmplat să nemerească la ele vre-un preot gospodar, vre-un egumen cu tragere de inimă, cari ah fost de tot rari şi cari şi-ah închinat viata clădirii ce li se încredinţase. S’a ruinat tot > f ce ajunsese a se dărîma, şi cine a vrut să strice şi să mîzgălească o clădire îndoit de sfîntă, fiindcă e şi a lui Dumnezeh şi a strămoşilor, a fost lăsat să pîngărească în voie. Odoare scumpe s’ah sfărîmat, s’ah păcătoşit, s’ah azvîrlit prin poduri, ca la biserica Colţii din Bucureşti, — după însăşi mărturia parohului, teolog şi profesor de religie,—s’ah înstrăinat, s’ah strămutat în casa preoţilor fără conştiinţă si fără cinste, s’ah furat de hoţi si s’ah mistuit de focuri care puteah fi prevăzute şi împiedecate. Cutare argintar rus a cumpărat lucruri cu inscripţii, a ras inscripţia şi le-a vîndut la alte biserici, cum se vede dintr’o cruce de la Cuibu-cu-barză din Bucureşti. S’ah strîns cu hapca tot felul de lucruri scumpe care, între blesteme, ce se aud şi pănă acuma, ah luat drumul Museuluî din Bucureşti, unde nici pănă astăzi nu li s’a dat o orînduire, unde nici pănă astăzi nu li s’a făcut un catalog ştiinţific şi artistic. Cine a vrut, a fost lăsat să preschimbe, să pre- www.dacoromanica.ro VI INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI _________1_____________________________ facă şi să schilodească. Rare ori s’a văzut la un popor ce pretinde să înfăţişeze cultura, o astfel de păcătoşenie. în biserici şi mănăstiri se păstrează însă prin slovele săpate în aur şi în argint, prin lespezile scrise ce acopăr morminte, prin pomelnice săpate în piatră la altare, prin piatra cu slove aşezată de-asupra uşilor, — amintirea trecutului nostru, care ni este scump, ori de-a fost bun, ori de-a fost răii, ori de cuprinde în el mari nenorociri, ori de vădeşte şi cîte o clipă de fericire. Aceste pisanii, această scriere pe piatră s’aii făcut totdeauna cu o evlavie, cu o iubire, cu o înţelegere deosebită. în Moldova s’a dezvoltat o întreagă caligrafie lapidară cirilică înrîurită de literele gotice ale Saşilor din Ardeal şi Germanilor din Galiţia. în Ţara-Romănească frumuseţa neîntrecută a maiusculelor Renaşterii, înnalte, rotunde, măiestru împodobite, a fost împrumutată din Veneţia, pe calea tipăriturilor ce s’aii făcut puţin timp după 1500 cu meşteri de acolo saii pe calea unor săpători de piatră sîrbi, ragusanî, cari ştiai! cum se lucrează în acea Italie înnoitoare a artei. Si un scris si î > cellalt s’aii desfăşurat fireşte în curs de mai multe veacuri, şi pănă după anul 1830 datinele trecutului rămăseseră în această privinţă neatinse. Anumite inscripţii din Botoşani sau cea de la mănăstirea Icoanei, de la Sf. Vineri din Bucureşti, s’ar putea aşeza, dacă n’ar fi data, leatul, în timpurile cele maî bune. Asemenea pisanii au o înnaltă însemnătate pentru istorie, căci ele lămuresc asupra tuturor oamenilor ce au îndeplinit în trecutul nostru o sarcină însemnată, asupra înrudirii lor, asupra dregătoriilor ce au dobîndit, asupra ceasului morţii lor şi asupra atîtor întîmplărî din viaţa lor. Chipurile ctitorilor, zugrăvite pe păreţi, arată înfăţişarea şi îmbrăcămintea acestor oameni. www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ vn în sfîrşit limba în care sînt scrise aceste inscripţii, din vremea cînd se obişnueşte întrebuinţarea şi la prilejuri solemne, şi pentru scopuri socotite ca veşnice, în marge-nile veşniciei omeneşti, a graiului nostru, — această limbă, bogată, vie, cumpătată, e un îndreptar nestrămutat pentru toate timpurile. în ea apoi cercetătorul dialectelor, al schimbărilor îuceie ale limbii poate găsi lămuriri din cele mal preţuite. * în vara anului 1904 am pornit pentru a vedea locuri şi clădiri. în gînd n’aveam să fac ştiinţă, să culeg inscripţii. Cu atîta mai mult cu cît eram încredinţat că tot ce e mal bun a fost strîns, şi strîns bine, de episcopul Melhisedec 1 şi de d. Grr. Gr. Tocilescu1 2. Ispita însă era prea mare ca să pot scăpa de dînsa, Ici şi colo mi-am luat în treacăt însemnări şi, verificîndu-le acasă, am văzut că ele nu erau cunoscute sau că era greşită cunoştinţa lor. Atunci am adaus la scopurile călătoriei mele şi acela de a strînge inscripţii. Şi pe urmă am făcut călătorii şah cercetări noul pentru a-ml întregi colecţia. N’am crezut că pot lipsi publicul de cunoaşterea eî. Fără îndoială că, avînd alte mijloace şi împrejurări de lucru, răgaz, lumină potrivită, primire bună, fotografii, decalcuri, aş fi cetit de atîtea ori mal bine. Aşa, a trebuit însă să mă mulţămesc cu ce puteam. I)ecî m’am hotărît a tipări inscripţiile. Pe încetul din acest plan s’a ivit acela de a da o colecţie cît se poate mal complectă a inscripţiilor din toată Romănia, din Romînimea toată. Acest plan 1 Notiţe istorice ţi archeologice adunate de pe la 48 mănăstiri ţi biserici antice „din Moldova, Bucureşti, 1885. 2 Raporturi asupra cîtorva schituri ţi biserici din ţară, presentate Ministerialul, etc.'f extras din «Analele Academiei Romine», VIII; Bucureşti, 1887. Trebuie a se amiuti şi Musceleanu, Monumentele străbunilor, Bucureşti, 1878; o fascicula. www.dacoromanica.ro VIII INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI îl urmăresc, şi, dacă voiîi avea măcar o parte din norocul cel mare pe care-1 aîi atîţia leneşi, ticăloşi şi exploatatori, voiîi duce la capăt şi această sarcină. Voit! da deci şi mal departe, cu ajutorul vre unul administrator cu rivnă ca d. P. Gîrboviceanu, vre unul consiliu comunal priceput ca acel din Bucureşti în anul 1904, vre unul prieten care ştie bine că nu cer nicl-odată pentru mine, pentru huzurul satî pentru păcatele mele, precum ştie d. Barbu Ştirbei, — şi alte inscripţii. După mia pe caro o daţi astăzi, va veni mine altă mie. Şi aşa pănă la capăt. Apoi într’o zi va veni un aşezămînt de cultură, va veni un învăţat demn, solemn, impunător, vor veni lucrători precişl, cari vor pune la cale, cu ce am dat eti, ceva mal întins, mal strălucitor decît pot de astăzi. Se vor arăta atunci toate greşelile şi toate scăderile mele, uitîndu-se numai două lucruri: munca mea necruţătoare şi inima din care a pornit totdeauna. Dumnezeii îl va ierta poate, eii îl iert d’inainte. N. Iorga. www.dacoromanica.ro I. MOLDOVA SEASĂ. www.dacoromanica.ro I. Biserica din Burdujenî (Mănăstirea Todirenî). V. asupra ei S. FI. Marian, în An. Ac. Rom,., XXII. 1 Aici observ numai că, la chipurile ctitorilor, se văd urme din vechile inscripţii, şi din ele resultă că avem zugrăviţi numai pe bătrînul Teodor Movilă şi pe tînărul Ion Movilă. De-asupra capului lui Teodor Grecii au scris «Miron Costin» fiindcă ştiau că acesta a închinat mănăstirea la Locurile Sfinte. Aşa încît n’avem aici, cum s’a crezut, un chip al lui Miron. II. Mănăstirea Păpăuţî (lingă Botoşani). De-asupra uşii de intrare (după un decalc al lui Al. Papadopol-Ca- 2 limah, la Ac. Rom.): Iw (rTE^AN EoEBO/k,A RKIEKi AIACTIIO r/^pk 3EA1AH A\OA/k,ABCKOH *CNk Bor^ANA EoEBOAH Ck3/(A CkH JfpAAlk Bk HAl'fc H/KE Bk CTklJf WU.A HAUJErO ApyiEpAp^A H HW/l1©TB©pU1H NHKOAkl B ATO #3^, A TCBA ErO A'feTO HETkipE /^ECfeTO TEKklfJEE, A\U,A CEFlTESpilA A. Adecă: «Io Ştefan Yoevod, cu mila lui Dumnezeu Domn al ţeril Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, am zidit acest hram întru numele Sfîntului părintelui nostru arhierarhul şi făcătorul de minuni Nicolae, în anul 7004 [1496], iar al Domniei lui al pa-truzecelea curgător, luna Septembre 30.» Inscripţia e publicată de Papadopol-Calimah, în An. Ac, Rom., VIII, p. 125. www.dacoromanica.ro 4 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI in. Plopenî (jud. Botoşani). 1. De-asupra uşii de intrare: Aăastă sfântă bisearică, care iaste hramulh Adormirea Sfintei Născătoarei de Dumnezău, care s’ati săvîrsith în zilele luminatului Domnii Io Costandin Racoviţă Voivod de dumnealui Lupul Balş Marele-Vornic de Ţara-de-gos şi s’aii sfinţit de arhiepiscopul şi Mitropolitul lacov, v leato 7262 [1753], Noem. 26. 2. Pe un mormînt înnăuntru : [Stema Cantacuzinilor.] Supt aCastă piatră să odihneşte roaba lui D[u]mnezăh Safta, soţie Lupului Balş, Marile-Logofăt, care ah fost fică fericiţilor întru pomenire Iordachi Cantacozino Ma-rile-Spatarî şi soţie sa Catrina. S’ah săvîrşit şi s’au mutat întru vecnica vieţuire la anii de la Măn[tui]torul Hristos 1778. Safta era fiica Spătarului Iordachi Cantacuzino, fiul altui Iordachi (al II-lea) şi nepotul de fiu al celui d’intîiu Iordachi Cantacuzino, din vremea lui Vasile Lupu. El făcea parte din ramura Paşcanilor. V. Genealogia Cantacuzinilor, ed. Iorga, p. 47. Soţia lui, Catrina, e dese orî pomenită în hîrtiile mănăstirii Sf. Spiridon din Iaşi (Studii şi doc., V, p. 54 şi urm.). La 1741, Iordachi nu mai trăia (ibid., p. 57, No. 259). V. şi ibid., p. 411. Cf. şi Documentele Callimachi, II, p. 674. Lupu Balş trecu de la Vomicie la Logofeţie în Domnia Callimachilor, de lîngă cari fugise totuşi la început (ibid., I, pp. cin-rv, cxlvi). Mitropolitul e lacov I-iu. V. Ist. Ut. rom. în secolul al XVIlI-lea, I, p. 532. IV. Hîrlău. I. Biserica ldi Ştepan-cel-Mare. 1. De-asupra uşii de intrare, după un decalc de N. Beldiceanu (cf. Melchisedec, Notiţe, p. 287): www.dacoromanica.ro HÎRLĂU 5 GArOHECTIIBlH H \'pCTWAIOGHGIH Iw GTEtJiAHk licEGO^J G/KIEIO AIACTW m/^pk 3EAIAH AtlVA^ABCKOH CHk Ewr^AHA IjOEBO/^H Ck3,4,J Ckll \'pJA\ Bk HAVl; CTrO H CAABHArO BEAHKO AtHNIIKA H IIOG'L-AWnocu,a rEwpriA, hjkeh Ck3,4,ATH na*iac[a] b atw 13, a\cu,a AtAHA. H CkBpklUHC[A] Bk TOr[o]^E A'liTO^ AKU.A WKT. h'H, A TC/XTBa CBOErO B ATW a. II UIECTO TEKkl|JEE. în lectura luî Melchisedec, făcută după un decalc al d-luî T. Bu-rada, am introdus cîteva schimbări, care resultă, de altfel, şi din comparaţia cu inscripţia, maî veche, a clădirilor şi caselor, care a şi slujit de model. Traducerea e aceasta: «Blagocestivul şi de Hristos iubitorul Io Ştefan Yoevod, cu mila luî Dumnezeu Domn al ţerii Moldovei, fiul luî Bogdan Yoevod, a făcut acest hram pe numele Sfîntului şi slăvitului marelui-mucenic şi purtătorului-de-biruinţă Gheorghe; care a început a se zidi la anul 7000 [1502], luna luî Maiu, şi s’a săvîrşit în acelaşi an, luna luî Octombre 28, iar, al Domniei luî, îir anul al treizeci şi şeselea curgător.» 2. Inscripţia de-asupra Curţilor domneşti, în Revista p. istorie, archeo- 6. logie şi filologie, I, pp. 178-80, cu facsimile; după acesta, ea are următorul cuprins (piatra se află la Museu): EArHCTHBÎH II ^CTWAIOBHBIH Jw GTEtjwUlk EoEBO,4,A, CHCIO AtACTUO TCriApk 3EAIAH A\OA,4,ABCKOH CHk Eor/I^NA EoEBOAkl CkT-B0pn CH A^IOBE H\'kA,E Ck3A<*TH NA'IACA B A'tiT [aKU,A...] K, H CkBpkllIHCA Bk TOrOH^E A'LtO, CEII. El. Adecă: «Blagocestivul şi de Hristos iubitorul Io Ştefan Voevod, cu mila luî Dumnezeu Domn al ţerii Moldovei, fiul luî Bogdan Voevod, a făcut aceste case; care început-au a se zidi la anul 6994, [luna lui ... în] 20, şi s’au săvîrşit în acelaşi an, Sep-tembre 15.» Hîrlăul mi se pare a fi locul unde s’a luptat Ştefan-Yodă cel de de la sfîrşitul veacului al XlV-lea cu Sigismund regele Ungariei (v. www.dacoromanica.ro 6 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Studii şi doc., VI, p. 624). Pe atunci încă acest tîrguşor de pe malul Bahluiuluî era reşedinţă domneasca şi în el stătea un pîrcălab. Deci va fi fost şi o biserică de lemn. Despre şederea luî Ştefan-cel-Mare în Hîrlău lipsesc ştiri pănă în cei din urmă am ai Domniei luî, cînd acum fiinţă biserica şi erau clădite Curţile. Ce spune Simion Dascălul în adausele sale la Ureche (Letopisiţe, I, p. 169, nota 1), e luat după inscripţiile de faţă: el a schimbat numai data de 6994 pentru clădirea Curţilor în 6995, căci pe vremea luî anul începea la l-iu Septembre, şi nu la l-iu Ianuar, ca în zilele luî Ştefan. După mîntuirea acestor clădiri, Ştefan stătu mai mult timp în Hîrlău; aici dădu el praznicul ostaşilor biruitori la Dum-brava-Roşie (Cronica ţeriî), şi tot aici încheie pacea cu Polonii învinşi. De acum înnainte, Domnii îndrăgiră Hîrlăul, unde stătu Bogdan, fiul şi Ştefaniţa, nepotul de fiu al luî Ştefan. O reparaţie la Hîrlău se făcu supt Radu Mihnea, care muri aici (Miron Costin, pp. 288-9; Socotelile Braşovului, p. 62; Studii şi doc., V, pp. 16-7; Cuv. den bătrănl, H, p. 243). Cf. a mea Geschichte des rumănischen Volkes, I, p. 177. Antioh Cantemir, în a doua Domnie, la 1706, merse la Hîrlău şi voi să faca o mănăstire, închinînd-o la Atos, din biserica din «6995 (N. Costin, p. 52). Ziditura caselor domneşti» era încă în fiinţă la 1729, cînd le-a cercetat Grigore Ghica (Amiras, Letopisiţe, III, p. 172). 3. Mormînt (după un decalc de N. Beldiceanu): ckh rpoGk îct paiik r>kiiiia naN CTo[ani]Ka (?) rewpriH h 3î5-rpaijia, iipiimeacTKOKa wt CTpami Tpiiuaa[c]Kne, h np hcTatîHce Kk BEM IlfiU... (Secolul al XV-lea, cel mult al XVI-lea.) Adecă: «Această groapă este a robului luî Dumnezeu dumnealui Sto[l-ni]cul(?) Glieorghe şi zugrav; a venit din părţile Tricaleî şi s’a strămutat la veşnicele lăcaşuri....» 4. în curtea bisericii, piatră ruptă, din 1771, cu această inscripţie: Aicia suptu această cruce... se odihneşti răposatul robu Iul Dumnezău. Costantin Mere-Acre, cu unii din... si... Bi surori.... 5. Grafite pe zidul d’innăuntru al bisericii (v. dr. Istrati, Biserica şi podul din Borzeşti, în An. Ac. Rom., XXVI, p. 17, nota 1): baiep (= î5/\ipt) nona^na non Toa/^p, b at. apais, k/(. www.dacoromanica.ro HÎRLĂU 7 Adecă: «A murit preuteasa lui popa Toader, la 7146 [1638], 24 Februar.» Nasturielus, Năsturel, 1625 (litere latine şi cifre arabice), io. E un Muntean din Curtea lui Radu Mihnea, venit din Ţara-Romă-nească. Bk A'tlT *3pKr, Bk pOHCA«CBO XfiO [IOrp£BO XoAtNA (sic). !!• Adecă: în anul 7123 [1615] s’a îngropat Homna(?).» Dragan Ian, 1634 (litere latine şi cifre arabice). 12 Mirjpwv, ’OxToepîoe ; Kk /aIit 3pi»r. 13. Adecă: «Miron, Octombre 6; în anul 7123 [1614].» jf sm...s (69...6). 1^ Mtep (sic) Mihail Talpaş. 15. ATO /3pK, AtAH B, !$AUp (sic) Tî5p... KOpNOS. 16. Adecă: «A murit în 7120 [1612] Tur... Cornoaia. [în altar:] 1691, 21 Sept. Kasimir Wadlewski. 17. Anno 1691 rex Poloniae Ian (?) cum exercitu fuit. 18. Boguszenski, anno 1691. Posanowski. Domini Ruskiewski. 19. George Repert, anno 1691. Erei Pavel Gafenco amu slujit în dzilele lu Mateiu-Vod[ă] 20. [Ghica] ; vt. 7263 [1754], Sep. 10. Pentru familia Gafencu, v. tabla la ale mele Doc. CaUimachi. Se ştie ca în 1691 Ioan Sobieski, regele Poloniei, făcu a doua expediţie a sa în Moldova; ostaşii săi zgîriară atunci biserica schismatică» cu iscăliturile lor. Eî veniau din Ştefăneştiî Botoşanilor şi mergeau la Zaga- www.dacoromanica.ro 8 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI rancea (Vita Const. Cantemyrii — D. Cantemir, Opere, VII, — p. 53). La 8 Octombre, Brîncoveanu scrie că Sobieski e pe Ia Cotnari (Hur-muzaki, V1, p. 394). în alte grafite aflăm pe Poloni pănă în Octombre. n. Biserica Sp. Dimitrie, din vremea lui Petru Rareş (după stil). 21. De-asupra uşii: într’această sfântă biserică să cinsteaşte şi să prăz-nueşte sfăntulu mare mucenică Dimitrie; dară, de cine iaste zidită dintru’nceput, nu se ştie, fără numai veletu să arată că era atunce 7000, iară acum, cu agutorul lui Dumnezeă, ca dintru’ntăl s’au zidit şi s’aă podobit cu sălinţa, osteniala şi cheltuiala dumisale Iordachi Cantaco-zino Marele-Spătaru şi cu agutoriul de la alţi creştini: se arată la condică cine cătă au dată; 1779, Avgust 15. I K Vel Stema Cantacuzinilor D (=Deleanu) T Spat. Acest Iordachi Cantacuzino nu e Păşcanul, de la Plopenî, ci contemporanul şi omonimul său, asemenea şi în ce priveşte dregătoria, lorda-chi Deleanul, fiul unui întăiu Iordachi Deleanul, nepotul de fiu al lui Ioan, strănepotul lui Toderaşco Iordachi şi răstrănepotul lui Iordachi Vistierul de supt Vasile Lupu(v. Studii şi doc., VII, p. 225 şi urm.). Gri-gore Matei Ghica visitâ la Delenî în 1729 pe întâiul Iordachi Deleanu şi logodi cu o copilă a luî (Zoiţa) pe fiul său Scarlat-Vodă (Amiras, în Letopisiţe, III, pp. 171-2). Zoiţa muri însă nemăritată (Studii şi doc., VII, p. 227). V. Delenî. I. Sp. Nicolae din Lacuri ; mănăstire părăsită. 22. 1. De-asupra uşii de intrare: [Stema Cantacuzinilor, între soare şi lună.] Ac astă sfântă besearică aă făcutu si aă înfrămsetatu lor> 1 t www.dacoromanica.ro DELENI 9 dachie Cantacozino Vel Vist. întru slava şi numele svăn-tului de minuni făcător Hecolae, la an 7232 [1724], Iul. 29. E Iordachi, fiul luî Ioan şi al Măriei. în tinereţă era Comis; cariera şi-o mîntui însă ca Mare-Logofăt. V. Studii şi doc., VII, p. 188 şi urm. Era cumnatul luî Mihaî-Vodă Racoviţă, ca unul ce ţinea pe o soră a acestui Domn (Neculce, p. 850; Gen. Cant.,p. 45): Mihaî îl făcu Comis, la venirea sa în Domnie a treia oară, în 1716. Grigore Ghica îl înna-intă Ban, la 1727 (Neculce, p. 864). De la 1733, Vel Vornic (ibid., p. 376). Această dregătorie o avea şi în războiul ce urmă între Ruşi şi Turci: Grigore-Vodă Ghica fugar se adăposti la el în Delenî, stînd acolo pînă la l-iii Decembre 1737 (ibid., p. 405). Apoi el stătu mazil. Nepotul său Constantin, fiul luî Mihaî Racoviţă, venind ca Domn, îî dădu Logofeţia-cea-Mare (Ienachi Cogălniceanu, p. 219). Dar titlul de «Vel Vistier» pentru anul 1724 nu i se atribuie din greşală,printr’o confusie cu vechiul şi vestitul Iordachi Cantacuzino, Vistierul luî Vasile Lupu, căci îl vom găsi ca Vistier şi într’o inscripţie din 1722. E constatat documentar ca Vistier şi la 1724 (Studii şi doc., V, p. 409). Mihaî Racoviţă îl înnaintase la această dregătorie în locul luî Constantin Costachi, trecut pentru aceasta la Spătărie (Neculce, pp. 361, 363). Scrisori de-ale luî, în Doc. Caii., II, pp. 13—4. El nu maî era în viaţă la 1761 (ibid., I, pp. 443-4, No. 66). Domnia a doua a nepotului său nu-1 maî găsi: el murise poate înnainte de înlocuirea acestuia cu Mateî Ghica, la 1753. 2. Iată epitaful său, în biserica din Lacuri. 23 [Stema familiei, cu literele: I. D. K. T.] Robul Iul D[u]m[ne]zău Iordachi Cantacozino Vel Logofăt: primeaşte-mă, Doamne, cape cel de al unsprezea-celea cas ce [aî] priimift] în vie ta. 3. O a doua piatră de mormînt are această inscripţie: 24 ’EvQâSe xeCtou fscupfioi; Mefac-Bdpvixoţ KavraxooCirjvd?, o S'.â zob p.ova§ixou ayr^.a.zoc, p.eTOVop.aa0eii; FevaStoc, ev szsi cfijaţH (sic), As-xe[tSptou tp'. Suptu acastă piiatră odihneşte robul luî Dumnezău Gheorghie Cantacuzino Marele-Vornic, carele întru chipul călugăresc s’au numit Ghenadie, la anii 1798, Dechemv. 12. [Stema Cantacuzinilor, între două oale cu flori.] www.dacoromanica.ro 10 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Acesta e Iordachi Spătarul, fiul Logofătului, călugărit întăiu supt numele de Gherasim, apoi schivnic supt acela de Ghenadie (v. Studii şi doc., VII, pp. 80-1). Gheorghe acesta sau Iordachi apare însă ca Vornic la 1783-5 (ibid., p. 81, no. 27; p. 237, no. 109 şi p. 251, no. 156). Alta explicaţie decît aceia a unui îndoit nume călugăresc nu se poate da. încă la 1793, Iordachi era călugărul Gherasim. Măriuţa, fata lui Iordachi, se mărită în a doua căsătorie cu Hatmanul Costachi Ghica, aducînd astfel Deleniî în stăpînirea Ghiculeştilor. 4. Pomelnic în triptih : [La mijloc: [Stema.] I. D. [Stema.] K. T V. Sp. Pomeneşte, D[o]mne, pre tot niamul Cantacozinilor: Roxandra Dom[n]iţa [a Iul Vasile Lupu], Iordachie Vel Vist. şi fii lor, Toderaşco Vel Vist., Safta, şi fii lor ; monah Yarlaam [= Vasile] VI. Spat[a]r *, Ştefan, Iordachie, Coste, Cantacozinie, Catrina, Ioan, Mariia şi fii lor, Iordachie Vel Logo., Catrina şi fii lor, Ilie, Mărie, Ioanu, Plucherie (sic), Costantinh, Ioanh Vel Vist., Zoiţa şi fii lor, Mathel [de aici, e scris mat mare], Iordachii Vel Spat., Casandra şi fii lor, Şărbanh, Tudorachi, Costantin, Panaite, Iordachii, Nicolaî, Iordachii, Toma, Matei, Balaşa, Catrina, Safta, Cost[andi]n, Mărie, Zoiţa, Aristarh Vel Vist., Balaşa şi fii lor, Grrigoraş, Iordachie, Zmaranda, Costantin Vel Ban, Safta şi fii lor, Enachii Vel Stol., Mărie, Zf^a-randa, Iliana. 1 1 Fiul lui Toderaşco şi nepotul de fiu al întâiului Vistier Iordachi Ştefan e fiul lui Toma (Studii şi doc., V, p. 583). Iordachi, fiul întâiului Iordachi. Nu ştiu însă cine e Coste Cantacuzino. Catrina e întaia soţie a lui Iordachi I. Ioan şi Maria sînt începătorii ramurii Delenilor. Urmeaza Iordachi Deleanu, soţia luî şi copiii amîndurora, dintre cari unii pană acum necunoscuţi (morţi înnainte de vreme). Vin fiii luî Iordachi Deleanu I-iu: Ioan Vist., căsătorit cu Zoiţa, Iordachi Spat. cu Casandra, fetele: Safta, cu soţul Constantin, Balaşa cu soţul Aristarh. Nu lipsesc, la urmă, nici fiii Saftei: un băiat şi trei fete. www.dacoromanica.ro DELENI 11 [Pe aripa stingă:] Pomeneşte, Doamne, pre toţi pravoslavnicii împăraţi care bine au primiţii cuvăntulu adevărului tătl, şă al păzătu tu pe norodulu teii de cătră vrăjmăşii lui ereticii. Pomeneşte, D[o]mne, pre toţi Domnii Moldovil, şi odihneşte sufletele lor. [Pe aripa dreaptă:] Alte neamuri a Cantacozineştilor : Pătraşco Yel Log. [Başotă] şi fii lor, Coste Bucoc Yel Yor., Candachie [socrul si soacra d’intăiti al lui Iordachi Cantacuzino I: v. J ' Studii fi doc., Y, p. 570] şi fii lor: Ilii, Iliana. II. Biserica Satului. 1. Inscripţie de-asupra uşii: 26. Acastă sfântă besearec[ă] a prea-curatel Ficioară, Ador-mir[e]a, a făcnt-o Toderaşco Cantacuzin Yel Yist. la an. 7177 [1668-9], iar de iznovă tote podobele ah făcut Ior-dache Cantacuzin Yel Yist. la an. 7230 [1721—2]. Toderaşcu e fiul luî Iordachi I-iîi. El n’a fost nicî-odata singurul stapînitor al Delenilor. Dar în April 7181 (1673) moşia s’a împărţit între dînsul şi Ruxauda fata luî Vasile-Vodă, care făgădui la 24 Novembre 7185 (1676) că va lăsa după moartea eî tot cuprinsul moşiei acestui var primar al eî (7. A. Urechiă în An. Ac. Rom., XI, p. 138 şi urm.; Condica Delenilor, păstrată de d. Costarhi Ghica: extrase din ea voiu tipări în An. Ac. Rom.), 2. în curte, pe un mormînt se află următoarea inscripţie, pe care-o dau 27. pentru că încearcă a fi poetică : Pulherie Sardareasa zace într’acest mormânt: Ah lăsat aice casa şi pe al el soţ scârbit Şi s’au dus la vecnicie, Unde cu toţi vom merge. www.dacoromanica.ro 12 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI în vec pomenită fie: Numele nu se va şterge. Cine stihul va ceti, Să zică în gândul săli, Măcar de nu o va sti: 1 Odihneasc’o Dumnezeii. 841, Iul. 8. Fie-sa Ecaterina o dat' cu maică-sa năşte şi pere cu veselie, la Domnul vecnicieî. 28. 3. în curtea palatului din Deleni, piatră cu o inscripţie: în rîndul întăiu P-'Kf) iar în cele din urmă se înţelege: ... CNR EotRO/ţ, B ATO *3p..., AlClţA WK. A, H CkBpkllIllcfe] NOE. A. Adecă: «[Radu Voevod] fiul lui Mihnea Voevod, în anul 71—, Oct. 1, şi s’a săvîrşit la 30 Novembre.» E, de sigur, piatra de la vre-o clădire a luî Radu Mihnea în Hîrlau. VI. Cotnari. Biserica Ortodoxă. 29. 1. Pe un mormînt (după un decalc de N. Beldiceanu): Acesta petră au făcut şi au înfrîmşatu Iacobu părcîlabul de Cotnariu, ficoru luî Dumenică, căndu au fostu viu, şi au făcut, deacă va muri, să o pue prea gropniţă a dumisale, să să ştie; şi cursul aniloru au fostu v lto 7155 [1646-7] de ai, msţa—. Iacob pare a fi cel pomenit într’un zapis la 1631 (Studii şi doc., VII, p. 371, no. 3). Dorinţa lui n’a fost împlinită, căci la cealaltă biserică, catolică, se ceteşte pe o piatră: 30. Dns. Iacobus filius Domniei1.... 1 Decalcurile Beldiceanu cuprind maî multe asemenea inscripţii latine fragmentare şi şterse, fără interes istoric, din anii 1631 şi 1647. www.dacoromanica.ro CETĂŢUIA 13 2. Piatră de mormînt a unui Gheorghe şi Anghelina din sec. al XVI-lea 31. (aceiaşi observaţie). VIL Mănăstirea Cetăţnia (lingă Iaşi). 1. Pe un mormînt în naos : 82. 3Ev0âSe xsîxs Acfiva Mapia ^ Oo^occep Iwv Aooxa Bd8, Ixo? Xpta-too 1672TâToo ff(£\i.6vo<; iriarji; MoXSoSXa^tac xal xt^ropo? xop xoptoo ’lwâvvoo Aouxa BosSoS,, elţ p.v7]-jigoovov alumov. Adecă: «Acest clopot se dă la venerata şi sfinta mănăstire a sfinţilor vestiţilor, pretutindenî-lăudaţilor şi în frunte-inergători-lor Apostoli Petru şi Pavel, de prea-cucemicul şi prea-străluci-tul Domn a toată Moldova şi ctitor, domnul Domn Ioan Duca Yoevod, spre veşnica pomenire.» Anno Domini 1669 : omnis spiritus laudet Dominum. Divino auxilio fudit me Gerhardus Benningk, Gedani. Acest turnător din Danzig a dat şi un clopot bisericii Curţii din Tîrgovişte. 35, 4. Şi alt clopot cu o inscripţie analogă. vni. Mănăstirea Frumoasa (lingă Iaşi). 36. 1. Inscripţia, în versuri eroice, a Ruxandei Ghica, moartă în Februar 1780. Nu e o fată a lui Grigore Alexandru Yodă, decapitatul, rămasă în Moldova după catastrofa din 1777 a părintelui ei. în adevăr, socotelile domneşti pe acest an cuprind trei Domniţe: Elenco, Ruxanda şi Mărioara (Documente şi cercetări, Bucureşti, 1900, p, 164). Una din ele a fost soţia lui Lupu Balş, alta a fiului lui Filip Catargiu ; pe lîngă ele s’ar crede că va fi rămas Ruxanda, care pare să fi murit nemăritată (v. Gen. Cant., p. 404). E însă Ruxanda fiica lui Grigore Matei Ghica, precum se vede din nl. 2. Ea fusese numită după mama lui Grigore-Yodă. 37. 2. Chipurile ctitorilor, foarte bine zugrăvite, ar merita copiate. Grigore Matei Ghica se înfăţişează lîngă Doamna sa, Zoiţa (a doua) şi Domniţa Ruxanda, la care se adaoge Mitropolitul (cred: Nichifor). Domnul poartă haine roşii cu brandenburgurî de aur şi blănî. Doamna are o rochie verde, cu chiotorî şi bete de aur şi mărgele ; mantia e roşă, cu blană; amîndoî poartă cuca. Beizadelele aii un veşmînt ca al părintelui lor. Scarlat e cu ochii verzi, Matei cu ochii negri. 38. 3. O icoană mare, îmbrăcată cu argint, poartă această inscripţie: www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA. GALATA 15 EuXaSstcţ zffi ©îO^Topoc Alxarspîva xarşpYopunuv sîxova e£ tSîwv : KwvatavT'vou p.sv SuYatrjp tou ’Ptooaîtoio, Aop.va S'^sp-dvoc, (psptatoo avăpoc, Maupoxop5âtou, ţpnjp.1 tou KwvatavT'lvou, îtâpQevo? ouţ’ auvafur. te... (rupt) voi5 au>C[stai]. Ai XTp. A. K. M. p. Adecă: «Din evlavie pentru Maica Domnului, Ecaterina a îmbrăcat cu argint această icoană cu banii ei : era fata luî Constantin Roset, iar Doamnă a unui stăpînitor, om foarte bun, Mavrocordat, adecă: Constantin; fiind fată, şi cu ajutorul... se păstrează. Ecaterina, Doamna luî Constantin Mavrocordat.» Căsătoria lui Constantin Mavrocordat cu Ecaterina, fiica Mareluî-Logofăt Constantin Roset, se făcu în 1732 (Gen. Cant., p. 390). Pe atunci Domnul stăpînia în Ţara-Romănească, şi numai în 1733el trecu în Moldova. Deci inscripţia s’a scris după 1733. Mănăstirea fusese făcută în 1729 de predecesorul lui Constantin, Grigore Ghica, pe locul bisericuţiî stricate a luî Balica, «Hatman a lui Gheorghie Ghica-Vodă». I se zicea întăiu «mănăstirea luî Grigorie-Vodă» sau Sf. Arhanghel, iar Frumoasa se numia grădina ce încunjura casele domneşti, «formă de Ţarigrad» (Amiras, în Letopisiţe, HI, p. 169). 4. Clopot turnat în 1817, cu cheltuiala arhimandritului egumen Ioasaf, 39. de Andreşovschi. 5. Alt clopot turnat în 1830, cu cheltuiala aceluiaşi (toate după de- io. calcuri de N. Beldiceanu). IX. Mănăstirea Galata. Din altă călătorie a mea mi-a rămas un decalc neutilisabil şi o copie defectuoasă din inscripţia ce se află pe o piatră aşezată în pragul bisericii; am complectat şi îndreptat-o însă, după un decalc al luî N. Beldiceanu, astfel: www.dacoromanica.ro 16 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI il- j- CEH rpWGE CETBOpH H ikpACH Iw llETpE EoEBOAA ^EipEpH CBOEH /l,ECHHHH, ErKE H fipliCTaEHCA KK e1>*IHH OBHTEAEH [b ATO *3...,] Mcu,a Aiaia ei : h p©ahaaca bEuie b ato *3u,s, a\cu,a.... Adecă: «Această groapă a făcut-o şi a înfrumuseţat-o Io Petru Voevod fiicei sale Despineî, care s’a strămutat la veşnicele lăcaşuri în [anul 70—], luna lui Maiu 15. Şi s’a născut în anul 7096 [1588], luna lui....» Atribuisem odată această inscripţie, din care dezlegasem numai anul, Măriei Amirali din Rodos, soţia lui Petru Şchiopul (Hurmuzaki, XI, p. lxx, nota 2). Acum se vede că supt ea doarme o Domniţă a ei, care poartă acelaşi nume cu straşnica femeie ce a fost Chiajna, mama slăbănogului şi nenorocitului Voevod. Şi Chiajna fusese numită după ruda sa, Doamna lui Neagoe-Vodă, şi se chema astfel şi Despina (după greceşte) şi Cneajna, Chiajna (după slavoneşte). Ultima oară o vedem amestecată în uneltiri pentru Domnie în 1580: atunci, învinsă, ea intră la Cele-Şepte-Turnurî cu nepotul ei Ylad. Petru Şchiopul se afla pe atunci în mazilie; numit iarăşi ca Domn al Moldovei în 1582, fără îndoială cu ajutorul aceleiaşi pricepute femei, el o luă cu dînsul. încă în 1587 se pomeneşte cu prilejul unor intrigi ce ţintiau tronul polon «uxor quondam Palatini Transalpinensis Mirce», sprijinitoare a unui candidat crescut de dînsa. Prin anul următor, 1588, ea moare însă. Cf. Contribuţiuni la istoria Munteniei (în Analele Academiei Romîne, XVIII), p. 32; Hurmuzaki, XI, pp. 32, 646-7, no. CLXXxm; p. 697, no. cliv 42. 1. Pe clopotul vechiu, după un decalc de N. Beldiceanu: CEH KHA\EBAAE CETBOpH Iw IIetEŢE EoEBO^A H Er© BE AIOHACTHpE H^EIBE ECTE YP^E CTOE BE3NECENIE, B ATO *3113, A\U,4 /UApTE KE. Adecă: «Acest chimval l-a făcut Io Petru Voevod şi l-a dat mănăstirii unde e hramul înnălţării, în anul 7087 [1579], luna luî Mart 25.» Deci clopotul e din vechea Galată din şes, care s’a dărîmat. V. Ureche, pp. 233, 236. 43. 2. Piatra de mormînt a Safteî, fiica luî Ioan (decalc de acelaşi). www.dacoromanica.ro SOCOLA, PODUL DE LA CĂNŢĂLĂREŞTÎ 17 X. Mănăstirea Socola. 1. Clopot (după un decalc de N. Beldiceanu): 44. Acest clopot s’aft lucrat de ruine, Andrei fon Andraşovschi din Braşov, ce am vărsat şi clopotul cel mare; care mai nainte aft. fost vărsat de un Jidov în patru rînduri şi au eşit prost, iar acum, întru cea d’intîi turnare, de mine vărsîndu-să, amîndoaă aft eşit aşa precum să văd: anul 1816, Aprilie. 2. Altul (idem) : 45. Acest clopot [s’a făcut de iz]noavă cu toată chieltuiala şi oserdiia preaosfinţitului Mitropolit chirio chirio Ve-niamin Costaclie, întru cinstea marelui mucenic Grheorgliie şi spre podoaba Sfintei Mitropolii a Moldaviei, la anul 1816, Aprilie 23. 3. Altul (ibid.): 40. Acest clopot s’aft făcut de iznoavă întru cinstea şi podoaba Sf[ă]ntului marelui [mucenic] Grheorgliie. XI. Podul de la Cănţălăreşti (jud. Vasluiu). După un desemn la Ac. Rom.: 47. ChH a\oct CkTEOpn nan lămpii a x'ETAian h KH'brHH'ti Er[o] Ailu-KINA BE ,4,1111 EpaT Er[o] Tiu EaCHAi'E EoEEOA; b A. *3pAl,4,. Adecă: «Acest pod l-a făcut dumnealui Gavril Hatmanul şi doamna lui Liliana, în zilele fratelui său Io Vasilie Yoevod; în anul 7144 [1635-6].» Şi în Melchisedec, Notiţe, p. 135. 2 www.dacoromanica.ro 18 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI XII. Biserica din Văleni (jud. Roman). 48. 1. Inscripţia de-asupra uşii (după un decalc de N. Beldiceanu): -j- H3ROAENlEA\k H IIOA\OI|lLl pa Bd pdGk GHC1H ndHk Ko3A\d llIapnE IlOCTEANIIKk Ck3/(a CkH \*pdA\k Rk CROM /(ROpk IVT IJIrAII Rk HiM'li CTkIAl A\. A\. A\HKk WT GERACTIA npII BArORiipH'bAI r/k,pk Jw GtE^AHA liOERC/ţll, II NAMAT 3/ţAT R ATO *3K3, A\CU,d A\ApT A, ii CkRpkiim ca toh;/(e a'Lta, a\cu,a ion. kr. Adecă: «Cu vrerea şi cu ajutorul Domnului Dumnezeu, eu, robul lui Dumnezeu dumnealui Cozma Şarpe Postelnic, a zidit acest hram la Curtea sa din Şchiaî, întru numele sfinţilor patruzeci de mucenici din Sevastia, pe vremea bine-credinciosuluî Domn Io Ştefan Voevod, şi s’a început a se zidi la anul 7027 [1519], luna lui Mart 30, şi s’a săvîrşit în acelaşi an, luna lui Iunie 22.» Tipărit şi în Melchisedec, Notiţe, p. 130. Cozma Şarpe începe a fi Postelnic la 1502, supt Ştefan-cel-Mare (v. Uricariul, XVIII, p. 508). El ţinu această dregătorie pînă la fuga sa în Polonia, după descoperirea uneltirilor ce ţesuse în potriva lui Vodă Ştefăniţă (Doc. Bistriţei, I, p. xm), în 1523. El stătu multa vreme acolo (v. articolul mieii despre războaiele luî Petru Rareş, în «Convorbiri literare pe 1901), unde muri. 49. 2. Mormînt (după o copie de acelaşi): Ckll rpOGk CkTROpil II 8i;paCH jţbAMITpa KHIirilH'ti IlkTpdlllK© [cROEro...] IIcf>pocnim gkir. uirlirnim IOpauiKO EauiOT[k] gmr \'at-AiaN, R ATO /3pilH, A\CU,a WKTR. A /k,N. Adecă: «Această groapă a facut-o şi a împodobit-o Dumitra soţia luî Pătraşco [...sale] Efrosineî, care a fost doamna lui Iuraşco Ba-şotă ce a fost Hatman, în anul 7158 [1649], Octombre 30 de zile.» www.dacoromanica.ro BISERICA DIN VĂLENI 19 Iuraşco Başotă era Hatman în 1632 încă, decî înnainte de Domnia luî Vasile Lupu (Studii şi doc., VI, p. 19, no. 29; cf. p. 535). Pătraşco Başotă e Mare-Logofăt de la începutul acestei Domnii (ibid., p. 20, no. 33 şi Studiî asupra istoriei Bomînilor, I, pp. 50-2). Gheorghe Başotă, trimes în Ardeal pe la începutul veacului, e Iuraşco (Studii şi doc., IV, pp. lxxvt, cxxiv). Să nu fie o piatră pusă de soţia luî Pătraşco soţiei luî Iuraşco ? Cf. cu lămuririle date în Studii şi doc., V, p. 591. 3. Melchisedec maî dă şi această inscripţie de mormînt: 50. Ch.ll NdArpORHklH KAMEH CkTROpH H SupUCH IIUHk HkTpdUIKCi [ck KH'Lrnna] ero ,i,SM[iiTpa] cna CRCEro UiiKOAan; h iipECTaRH ca R ATO *3pA3, CEnT. Adecă: «Această piatră de mormînt a făcut-o şi a împodobit-o dumnealui Pătraşco, [cu doamna] luî Dumfitra], fiului său Nicolae, şi a răposat la anul 7137 [1628], Sept.» www.dacoromanica.ro II. MOLDOVA MUNTOASĂ. www.dacoromanica.ro XIII. Mănăstirea Miera. 1. Zugrăveala e cea veche. Reproduc unele din legendele, foarte multe la număr, care au o însemnătate de limbă: Munca iubitorilor de argint şi cămătarilor, munca vrăjătorilor şi a discăntătorilor, munca hulitorilor de Hs., munca celui ci sudue de cruce, munca pîrătorilor şi a otrăvitorilor, munca tâlharilor şi a ucigaşilor, munca curvarilor şi a sodomiţilor]». Citaţie din Scriptură: «Ca şi eu Ioanu am văzut cetatea cea sf[ă]ntă Ierusalimu cel nou, cînd au pus Adam nume dobitoacelor ; cap. 14; şi am văzut şi iată mieaua stînd pre muntele Sio-nuluî». 2. Inscripţia de de-asupra uşii de intrare (cf. Melchisedec, Notiţe, p. 111): Acastă sf[ă]ntă şi dumnezăiască bisearică întru numele Bl. sf[ă]ntuluî împărat şi întocma cu Apostolii Constantin şi Elena, iaste zidită de Măriia Sa răposatul Ion Antioh Constantin Cantimir Voevod la leat 7214 [1706], şi, nesă-vărşindu-o, s’au înnoit precum să veade de întru tot cuviosul Sf[ijnţiia Sa arhimandritul chirio chir Mitrofan Ca-lerghi, fiindu egumen acestui sf[â]ntu lăcaş, cu cheltuiala şi osteneala Sf[i]nţii Sale, pentru mântuirea suf[le]tulul lui, lt. 7243 [1734], msţa Sep. [în faţă:] OSto? 0sîoc xai LEpo? vâo? iţ ovop-atT) ttov apoiv BaaiXstov xai îaa-îroatoXoiv Rtovatavrivou xai 'EXsvrj?, xirjap-a rob exXap-îrpoTâToo ev p.a-xapicţ [wjp/fl ’Loâvoo ’Avtuo^oo Roivatavrivou Kavirj^prj Boe^oS exi] www.dacoromanica.ro 24 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI _________1______________________________ l'touţ 1706, xod, ţj/rjv TsXyjovTOţ tod, avaxsvYjaOY] xa0o? ipevets xapâ tou itavoaitoTâtou afîou ap^YjjiavSpîtou x<5 xup MyjTpo'pâvou KaXspfY] xal xa0T]7OD|j.svcD T7jţ aoTTjţ âfiaţ xai ao0evnxYjţ [iov^ţ, Syjâ e£o8oo xai SaxâvYjţ tou autou xavoaicoTâToo uxep (jjoxtxijţ oconrjpia?, sxi l'tonţ 1735. Inscripţia grecească e traducerea celeilalte. Constantin Cantemir a făcut la Miera numai o biserică de lemn (N. Costin, p. 52: «mănăstirea de lemn făcută de tată-său, de Cantemir-Vodă»). Antioh nu se apucă de mănăstirea de piatră, din temelie,... cu zid de piatră pen pregiur» decît în a doua Domnie, începută la 1705 (ibid.), supt isprâvnicia lui Crîstea Vornicul. El adusese aici, încă din Domnia întăiu, şi oasele, aşezate vremelnic la Sf. Nicolae cel domnesc din Iaşi, ale părintelui său {ibid., p. 39). Dar, mazilit peste puţin, el nu putu să facă zugrăveala şi, în orice cas, inscripţiile de pe mormînt şi acea de pe fronton, pe care o puse egumenul grec Calerghi. V. şi Neculce, p. 244. Acesta atribuie lui Antioh numai «zidiul împregiurul mănăstirii... şi clopotniţa de piatră» (p. 288). Cf. şi Mustea, Letopisiţe, III, p. 25. 3. Ctitori: Constantin Cantemir, bătrîn cu barba albă, haină roşie blănită, dedesupt mînecî de postav albastru cu cacom, apoi altele verzi, vrîstate, ca rochia de desupt; Antioh, tînăr cu barbă mică neagră şi mustăţi mici, haină verde cu cacom, dedesupt roşă cu galben, brîu albastru; boierul Moţoc: căciulă şi haină neagră, guler verde; Ursa, soţia luî, cu părul adus în cozi şi legat la frunte; roche roşie cu cacom, pe fond albastru; în partea stingă, un arhiereu bătrîn (Calerghi) şi un călugăr. 52. 4. Inscripţie grecească a unei fîntîni, depusă în pridvor. E de la archimandritul Arsenie, din 1800. Tipărită în Melchisedec, Notiţe, p. 114. XIV. Mănăstirea Soveja. 53, De-asupra uşii de intrare vechi, dincolo de pridvorul mai nou fv. Melchisedec, Notiţe, pp. 94-5) : R>KÎK> IIC>AAC>l|li'lO, IlORtA'L Mit Al >Kt H H'.K^tRtNILM NAk5 rplilll- n!$io B/Kiio paG Jw AldTtia Eacapaca rnpa ii RotRC^a rkceiu 3tAtaia îirpoRaapecKOA, c'snpyaiNHU.H Haine a KNermu Batiu Rk3ARH>Ke ca cen rvkctrhh jfpaai povKAtcTRa ra iu h cnca Namtro www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA. CAŞINUL 25 ic. Xa RkN't/KE npe,A,'liAk 3EA1AE1 NAI1IEA, H Rk Kp.HIHECKO/H A\OA-AARCKOAt ArbCT-b ; Ck3,A,4 CA BAArOROAENÎEAI H YOTEN1IO lUILIE/US Ck NHAIk \'0>K,A,EHiEA\k npEP.kSAHJEAEIUrO EpATA NAlUErO TOC^pa A\OA-Aap.ckato Iu> EatHAia EoERO^aa, Rk a^to ehthia AUipa *3pNr Adecă: «Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu porunca şi cheltuiala prea-păcătosuluî robul lui Dumnezeu Io Mateiu Basaraba Domn şi Voevod a toată Ţara-Romănească [şi a] soţiei noastre, Doamna Elena, s’a ridicat acest dumnezeiesc hram al Naşterii Domnului Dumnezeul şi Mîntuitorul nostru Isus Hristos, peste hotarul ţerii noastre, şi pe un loc vrîncean al Moldovei; ziditu-s’a cu bună-voia şi cu aplecarea spre vrerea noastră a prea-iubituluî frate al nostru Domnul Moldovei Io Vasilie Voevod, în anul de la Facerea Lumii 7153 [1645].» Acesta e unul din semnele împăcării dintre cei doi Domni vrăjmaşi. V. Studii şi doc,, IV, p. ccxi, — Ştiri despre Soveja, în Studii şi doc., VII, p. 315, nota 1. XV. Mănăstirea Caşinul. 1. Pe zidul de împrejmuire: 54 Acest zid din temelie s’ah făcut de Isaia Ţarigradeanu şi igumenul aceşti! sfinte mănăstiri, şi s’ati început la 1820, şi, din întâmplarea zaveri ce ah fost la 1821, ah rămas păn la 1828, şi s’ah săvârşit la 1830; care s’ah făcuth cu însăş osteneala şi cheltuiala str. (sic; sa?), Iulie 21. 2. De-asupra uşii ce duce din pridvor în pronaos, bourul coronat, -de marmură, şi inscripţia: Ac astă dumnezeiască beserica a Sf[i]nţilor Voevozi Mi-hail şi Glavril s’ah făcut de Ierothei egumenul Ţarigra-deanul, împreună cu toate sfintele vase, precum să vede, cu însuş osteneala şi cheltuiala sa; 1806, Avg. 10. Al doile prefacere acestei sf. monastiri s’ah făcut de Prea- www.dacoromanica.ro 26 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI cuvioşia Sa egumenu Isaia Ţarigradeanu, începutul la 1836 şi s’au sfârşit la 1839, Avg., cu cheltuiala feri-ci[ţi]lor ctitori şi a sa osteneală. Caşinul a fost zidit încă de Glieorghe Ştefan-Vodă şi oasele luî s’au adus din străinătate aici. V. Neculce, p. 188; Papiu, Tesaur, IU, pp. 99—101. Dar rîvna de reparaţie a egumenilor greci a făcut să dispară orice urme scrise despre întâiul ctitor. XVI. Borzeştî (jud. Bacău). Biserica Satului. 5<>. 1. De-asupra uşii de intrare (după fotografie, în dr. Istrati, Biserica şi podul din Borzeştt, Bucureşti, 1904, st. III, şi o cartă poştală ilustrată, fot. Adele, Bacău): Jw Gte^an Hoeroaa i'.xieio aiacti© rcripk 3eaiah aioaaabckoh II Ck rip'liRk3AKMIAEHHIA\ CBOHAI CNOAl fÎAEgANApWAI Ck3/k,AUJA Ckll \'pdA\ E>KE ECT l’iOp3EI|lll HA ToTpîîlIJH, ţjCHEHK» lipCT-bl! li 11,II Rk [AlOAB'b CER-b] 11 Rk nAAlATk CTOnOMIIRILIIIXk npE/^KWB H p©A"-TEAEII H\'k ; II IliKE H Ck3AATIt NA*IA cil B ATW [*3a], AICU.A KJA. II CkRpklUll C'b B ATO jf3B, A TCBd ErO A’bTO A II WCAIOE TEKkl|IEEr Al CA WKT Bi‘. Adecă: «Io Ştefan Voevod. cu mila lui Dumnezeu Domn al ţeriî Moldovei, şi cu prea-iubitul fiu al său Alexandru, a zidit acest hram, care este în Borzeştî, pe Totruş, Adormirea Precistei de Dumnezeu Născătoare, pentru rugăciunile sale şi pentru pomenirea sfint-răposaţilor moşilor săi şi părinţilor săî; şi care a început a se zidi în anul [7001] [1493], Iulie 9, şi s’a săvîrşit în anul 7002 [1494], iar al Domniei lui anul al treizeci şi optulea curgător, luna luî Octombre 12.» Ediţie şi în Melchisedec, Notiţe, p. 125. Pentru Alexandru fiul luî Ştefan-cel-Mare v. cartea mea Ist. lut Şte- www.dacoromanica.ro BORZESTÎ _______1 27 fan-cA-Mare şi mai jos, cap. Bistriţa (Moldova). El singur a innălţat mănăstirea Precista din Bacău, la 1491 (Melchisedec, o. c., p. 128). 2. Piatră zidită în contrafort, cu această inscripţie : 57- le[t] 7 — să sM ştie de cănd au murit popa Ioanu, let 7258 [1749-50], ' 3. Tot acolo : 5g_^ ChCOSlI 7K... KoCTaNTHNh... CEfl. (?) Adecă: «.... (?) dumnealui (?) Costantin ... Septembre (?).» 4. Tot acolo : 59. Acastî piatrî o au făcut şi o au (?) îmffîrnşeţat Antonie (?) cu fratele său Vasilie părintelui lor Du[mitru] ...şte biv părcîlab, carele s’au preastîvit şi s’au astrucat aicia kk ,4,nk Io Dumitraşco Oantacozino Yoevod, leato 71—dni. 5. Afară: (50. 1716 [cifre arabe.] d>;6pooapioo 7 [Februar 7]. Aice să odibneştea şarba lui Dumn[e]zău Irina Rusetina, gupăniasa dumisale lui Manolacbi Rusăt "Vel Vornic, fica lui ISTeculai Bubuş "Vel Logofăt, vă leat 7224 [1716] Fe. 7. Nicolae Bubuş, fiul lui Dumitru Buhuş, îşi mărită fata cu Mano-lachi, unul dintre Cupăreştî. Acesta fusese şi staroste de Putna, lîngă moşiile sale (Ist. Ut. rom. în sec. al XVIIl-Jea, I, p. 309) şi Sulger (ibiă., p. 336, nota 3), apoi Mare-Postelnic (ibid., p. 337). în cea d’in-tăiu Domnie a lui Nicolae Mavrocordat, Manolachi pribegi (ibid., p. 398). S’ar putea crede că no. 3 să fie piatra de pe mormîntul luî Dumitrie Buhuş chiar; dar numele celor ce au pus-o nu se potrivesc cu ale fiilor luî Dumitru. Pomelnicul de la Bisericanî (Uricariul, XXIII, p. 319) înseamnă pe Buhuşeştî astfel: «Miron Buhuş Maria, Niculae Logofăt, Ana şi copiii lor». Apoi: «.Dumitru Buhuş, Ileana şi copiii lor» la p. 364. Lectura acestor pietre şi facsimile în dr. Istrati, o- c. www.dacoromanica.ro 28 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI XVII. Tîrgu-Ocneî. I. Bisericile Răducanu şi Precista. 61. 1. Inscripţiile de la biserica Răducanu se află în Melchisedec, Notiţe, p. 127. Lămuririle ce se dădeau acolo asupra ctitorului Răducanu Ra-coviţă erau false. Tipărind din nou inscripţiile (Rev. p. ist., arch. şi fii., III, pp. 170-3), d. T. Burada a dat ştiri bune asupra acestui boier, nepot de frate al luî Mihaî-Vodă şi fiii al Hatmanului Dumitraşcu Ra-Coviţă, care luase pe Ilinca, fata luî Mihaî Spătarul Cantacuzino din Ţara-Romănească. In biserică figurează în rîndul ctitorilor şi soţia luî Radu, Maria, o Buhuşoaie, probabil fata luî Ioan Logofătul (Studii şi doc., V, p. 574), fata luî Răducanu, numită Elena, Ilinca, după mamă-sa, şi soţul Eleneî, Păharnicul Petrachi (Burada, l. c.). Cf. Gen. Cant., pp. 346-7 şi Arch. soc. şt. şi Ut. din Iaşi, VI, pp. 341-2. 62. 2. Biserica Precista, reînnoită cu totul, poartă aceste nume în pomelnic: Ursachi [tatăl Mareluî-Vistier din vremea luî Duca-Vodă], Gheorghie [fiul luî Ursachi şi Marele-Vistier], Alecsandra [a doua soţie a luî Gheorghe], Ecaterina, Maria, Ursachi, Dimitrie, Maria, Ioan, Safta, Costandin, Iordache, Vasile, Mane, Parascheva Ecaterina, Ioan, Safta, Şerban, Grigorie, Lupu. Pentru neamul Ursachilor, v. Studii şi doc., V, pp. 582-3. Pentru Precista din Tîrgu-Ocna, Arch. soc. şt. şi Ut. din Iaşi, VI, pp. 342-3. II. II. Biserica Domnească (de lemn). 63. 1. De-asupra uşiî de intrare: f Acastă sfântă biserică s’au prifăcut în zilele Mării Sal[e] Io Mihara Răcoviţ[ă] Voivod, gsă [rcnîKAk, Doamna] Ana, în Domni 3, cu chieltuial[a] dumisal[e] Dediuluî VI. Sp[at.] şi gu-pănes[i] dumisale Rucsanda, părinţii Do[m]ni Anni, şi prin oste-niala dumisal[e]... ii vtori Log., nepot dumisal[e] Dediuluî Sp[at.], şi cu gupănesra] dumisal[e] Catrina, în Cămărăşii 3 [= a treia ocupare a locului de Cămăraş al Ocnei]. Pentru Dediul, v. Studii şi doc., V, p. 589 (la no. 223), şi p. 620 (la no. 83). El era biv Vel Spătar la 1693 încă. E curios însă că Dediul se înfăţişează la 1692 cu soţia sa l'rofana (ibid., p. 94, no. 83). Pe de www.dacoromanica.ro TÎB.GU-OCNEÎ, AGAPIA DIN DEAL, SECUL 29 altă parte, Mihaî Racoviţă era soţul Anei încă de la întâia suire în Scaun, la 1703. A treia Domnie a lui începu însă în 1716. Aş crede — inscripţia va fi fiind greşit stilisată — că Ruxanda, mama Anei, născută pe la 1680, fusese a doua soţie a Dediuluî, maştiha Anei. 2. In clădire jos se cuprinde o piatră cu următoarea inscripţie: [c'la KAAVE]nE CkTBOpH H SlîpaCH Na flEAVEAIE NU rpo[E]N© EA\8 T A- <&• BpHAk, B AET ^3p^B, AVU,. CEnTEBpHE E ,\Nk. Adecă: [Această piatră] a făcut şi îmfrumuseţat în temelie (sic) la morinîntul luî, Gavril; anul 7162 [1653], luna lui Septembre 5 zile. Piatra vine din vechea biserică înlocuită de Spătarul Dediul. XVIII. Agapia din deal. Pe poarta de intrare a zidului de împrejmuire: 65. Aceste becuri cu casî li-au fîcut Domna Ducîi-Vodî, Nastasiia, vxt 7180 i mţa Avgust 1 d[n]i; CTprSp (sic!). [maî mic:] BAAIUKA rupAV HHAV. Duca-Vodă era pe atunci, în August 1672, încă Domn al Moldovei. S’ar putea ceti şi *3pnH, a»chaHEH 3EA\AH II KN-brUN-b Er© /HlITpO^jidNd II ‘IAA HX Eden AVE H rpHr©plE II MNHJf............lICT. CTKI IWN flpATH‘1, B3AI©BA\ H ridA\AT BATO'ICTBd TNd Hdlll H BkC... pdB... M)ţ (?) IllCT©p O^'pElîE BEA Abc*P>,iii{ AoaH^M 3EA\AH..............p©A »\', H Bk WT/KipEHIE rp-bjfOAt H Bk..........J H WCHOBdC B AT© *3pl, WN'ld 3 II CKBpkllIHC T©r©C A'kTd, ©KTOKpVd E. Adecă: «Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea Sfîn-tuluî Duh, cu rugăciunea Precistei Născătoarei de Dumnezeu şi a Sfîntului Înnainte-Mergător Ioan şi ale tuturor sfinţilor, cu bunăvoinţa drept-credinciosului Domn al nostru Io Ieremia Movilă Yoevod, cu mila lui Dumnezeu Ddmn al ţerii Moldovei şi celor de Dumnezeu dăruiţi fii ai săi : Io Costandin şi Alexandru Voevozii, şi a celuilalt frate al său Io Simion Movilă Yoevod şi a copiilor lui, şi cu binecuvîntai ea fratelui lor şi prea-sfinţitul chir Gheorghie Mitropolit al Sucevei, cubunăTÎvnă şi cu adevărată a lui de la Dumnezeu dăruită agonisită a făcut acest hram dumnezeiesc întru numele Sfîntului slăvitului prooroc Înnainte-Mergător şi Botezător al lui Hristos Ioan şi al cinstitei lui tăieri a capului, smeritul şi mult-greşitul şi nevredniculrobul stăpînului Hristos Nestor Ureache Mare-Vomic al Ţerii-de-jos şi doamna lui Mi-trofana şi copiii lui Yasilie şi Grigorie şi alţi... ai lor. «Cinstite sfinte Înnainte-Mergătorule, pleacă-ţi pomenirea blagocestivului Domnului nostru şi a robului lui [Hristos ?] Nistor Ureche Mare-Vornic de Ţara-de-jos, ...şi neamul lui, şi pentru iertarea păcatelor lui şi pentru... Şi s’a început în anul 7110 [1602], Iunie 7, si s’a mîntuit în acelaşi an, Octombre 5. Inscripţia, altfel foarte artistică, se află de-asupra vechii intrări, astăzi astupate, prin păretele din dreapta (ca la Slatina, Pobrata, Bistriţa). www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA SECUL 31 întinderea cuprinsului şi micimea pietrei au silit pe meşter să grămădească mai multe slove pe acelaşi cotor, ceia ce face cetirea foarte grea. Melchisedec (Notiţe, pp. 12-3) a cetit-o cu multe greşeli, schim-bînd apoi cu totul invocaţia către Sf. Ioan. Am copiat-o, desemnînd grupele ce-mi erau neînţelese; ele n’au putut fi descifrate nici de d. I. Bogdan, căruia i-am arătat desemnul mieii. Data e hotărît falşă la Melchisedec, care a încurcat astfel cu totul cronologia zidirii însemnatei mănăstiri a Secului. Cetirea predecesorului lui Melchisedec, călugărul Chiriac, e, din potrivă, cea adevarată. V. Orăşanu, Cronicarii moldoveni din sec. al XVll-lea, Bucureşti, 1899, pp. 50-4, care a văzut foarte bine greşelile lui Melchisedec în acest punct şi în altele privitoare la Secul. Cf. şi a mea Ist. Ut. religioase a Romînilor, pp. 119-21. 2. Lîngă zidul bisericii, în dreapta, la absidă, pe o piatră albă, sfărî- <>7. micioasă şi sfărîmată în parte, supt o ocniţă: [c]hJ Ha/ţrpOI.HKlH [k]aA«N CkTKOpll [c]£RÎi ap\*l£llHCKOII IjApAAAA» ahitp©iio[aht]... hiuji ... A*ctT©£ A'h[Ta] apx’epecTRa CR©e[ro] r icx* ATO *3pN. Dedesupt, o floare. în jur, un chenar săpat. Adecă: «Această piatră pe mormînt şi-a făcut-o şie archiepiscopul Var-laam Mitropolit... (?) ..., în al zecelea an al archieriei lui, în anul 7150.» «7150» înseamnă 1642, fiindcă Varlaam ajunse Mitropolit la 1632 (Ist. lit. religioase, p. 127). Pentru moartea lui Varlaam, în 1657-8, v. ibid., p. 165. — Inscripţia şi la Melchisedec, Notiţe, p. 20. 3. Lîngă zidul bisericii, supt altar, pe un mormînt: CkH K4A1EN, Na/ţrpORNkH K4AM[n], CkTROpH CA Rk El A'liTO IIO CkAtpTII CKOWEII, ECT IIOKOENAr pAdS R7KÎO Kip GaRA Ap\'IEIlCKIIk H AtHTpOnOAHT CS'IAKCIikl ; lip’liCTAKMC Rk ANkl ItV BRCTpATIE Jt,ARH>KE EoERO/ţ, R A'liTO /3pOR, A1EC. TEIik. E Allk- Adecă: «Această piatră, piatră pe mormînt, făcută la al 15-lea an ■după moartea lui, e a răposatului robul lui Dumnezeu chir Sava, www.dacoromanica.ro 32 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI archiepiscop şi Mitropolit al Sucevei; a încetat din viaţă în zilele lui Io Evstratie Dabije Yoevod, în anul 7172 [1664], anul Ianuarie 5 zile.» La mijloc, soarele, luna şi crucea. Necomplectă, şi la Melchisedec, Notiţe, p. 22. 69. 4. Tot lîngă zidul bisericii, la stînga, piatra de mormînt a lui Mi- trofan de Roman (sec. al XVII-lea) e cu totul ştearsă. 70- 5. Lîngă acelaşi zid, supt absidă, pe un mormînt: cmi Na[A]rpoBNi [kaa\en] ect noKWEHa[r] [np'feo]cijjeHarwu1[a] Turp] Iwan enciaik po[didMCKiH ; ckTBopJi'TA EcaA\ cee-L îhKpdci'iiTA; .ip[ECTdRHCA Kk] EfiMHHfi WEItIiAH. Adecă: «Această piatră de mormînt e a răposatului prea-sfîntului părinte chir Ioan episcop de Roman : şi-a făcut-o şi înfrumuseţat-o el însuşi sie ; s’a strămutat la veşnicele lăcaşuri.» Piatra a fost ruptă în două în lung şi se păstrează numai frîntura de la început. — Ioan a fost episcop de Roman de la 1674 la 1685 (Melchisedec, Chron. Romanului, I, pp. 303-310; acolo se dă şi inscripţia de faţă, necomplectă însă). El venise de la Huşi (v. şi Studii şi doc., VII, p. 367, no. 11), de la 1667 (v. Melchisedec, Chron. Huşilor, p. 131 şi urm.). 71. 6. Piatră fără inscripţie, maî departe către uşă. De-asupra ei, în scrisoare nouă: «Ghedeon Mitr. 1655». Anul morţii lui Ghedeon e greşit. Cf. Ist. lit. religioase, p. 164. 72. 7. Pietre fără inscripţii, ibid. De-asupra, în aceiaşi scrisoare nouă: «Zosima, Dosofteî, 1602». Sînt poate cei d’intăiu egumeni, ale căror nume, cu data morţii, se vor fi luat după pomelnic. 73. 8. Cruce, descrisă de Melchisedec, Notiţe, p. 15. Ea poartă această inscripţie : ClH lipCTk CkTBOpH HlICTOpk Gjp'llEE BEAHKkl ,A,EOpllHKk ,A,OAIlT.H 3EA\AH H lîH-iirHH-ii ETO /HinpOijidHd H CNBE H\* EdCHAIlE II Tpi-rop'i'E h IlacTacia n /lldpîa h AM8 h Ek noboe ck:î^,ani'E ohh^ A\ONdCTn[p] GnpOriOTdA\, B8AeT HA\ fldA\AT HA BliKH BliHNIE, E ATO ^3pEÎ, CEH. d. www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA SECUL 33 Adecă: Această cruce a făcut-o Nistor Ureaclie Mare-Vornic de Ţara-de-jos şi doamna lui Mitrofana şi fiii lui Vasilie şi Grigorie şi Nastasia şi Maria, şi a dat-o la din-nou-zidita lor mănăstire Xeropotamul, ca să li fie în vecii vecilor; în anul 7115 [1606], Sept. 1.» Dintre fetele lui Ureche, Nastasia luă pe Isaia Balica, şi de aceia i se şi zicea în Polonia «Balyczyna». V. Barwinsld, în Prinosul Sturdza, pp. 202, 208 şi Studii şi doc., V, p. 378. Maria luă pe Constantin Batiste Vevelli şi avu cu dînsul un fiu numit Nestor («Nestor Batiste ), după bunicul său. Dintr’un act din 7175 (1667), se vede că Grigorie Ureche a avut pe Alexandra, căsătorită cu Chiriac Medelnicerul şi pe Vasile (documentele d-rei Codrescu din Botoşani; voiu tipări acest act în An. Ac. Rom.). Vasile, fratele lui Grigore, avu un fiu, Nicolae, şi acesta numai o fată, care luă pe Alexandru Buhuş (Studii şi doc., V, p. 574). Cf. şi Studii şi doc., VII, pp. 367, 368-9, no. 6; Ist. Ut. religioase, p. 165. 9. Altă cruce, descrisa în Melchisedec, Notiţe, pp. 15-6. Ea poartă 74. această inscripţie: cili h'prr CKTBOpH nuiororp-luumii pan r>kTii IlucTop Mp-lint rea AROpIJIIK H KH'hrilH'k ETO /lIlITpOijuNa H A EH H0R0CR3- AailKH CROEI AlOHACTIip OrkHA EAtvi: tCT XP‘U' CTTO H CAARHAr llpOpKA H llpATHA KpCTIAE IllMNA, R AT. /3pRI, WH. A. Adecă: «Această cruce a făcut-o mult-greşitul robul lui Dumnezeu Nistor Ureache Mare-Vornic şi soţia lui Mitrofana şi a dat-o la din-nou-zidita lor mănăstire Săcul, unde este hramul sfîntuluî cinstitului şi slăvituluî prooroc şi înnainte-mergător Botezătorul Ioan, în anul 7112 [1603], Octombre 1.» Datele de la n-le 8, 9, sint bine cetite în Bianu, Columna hii 2'raian pe 1882, p. 111. 10. Altă cruce, descrisă în Melchisedec, ibid., p. 16. Ea poartă aceasta 75. inscripţie: CRH KpkCTk CkTROpi GopA AMA*(K)AKA PoiUKH RHCTIApk H KkASrH. Şi o-ii dat la mănăstire la Săculu, r ato /3pMr. Partea slavonă a inscripţiei înseamnă: 3 www.dacoromanica.ro 34 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Această cruce a făcut-o Sora, maniaca (?) lui Roşea Vistierul şi călugăriţă..., în anul 7143 [1633-4].» Ca maniaca nu înseamnă, precum credea Melchisedec, mama, se vede din actul de la 24 Iulie 1634 (Bibi. Ac. Rom., doc. 80 v) privitor la Gheorghe Roşea Vistierul, la fratele sau Vornicul Vasile şi la sora lor Maria, cari toţi sînt arătaţi ca fiii Măguţeî şi «nepoţii» Chi-rineî Zbieroaia Vorniceasa. V. şi Studii asupra ist. Rom. în secolul al XVlI-lea, Bucureşti, 1900, p. 50. Numele de Sora l-am găsit şi aiurea; cf. şi Studii şi doc., V, p. 27. 76. 11. Altă cruce, descrisă ibid., p. 16. Ea poartă această inscripţie: CkH KpCTk CkTRCpH H WKOCRd EpA\OHd\' IldHCIII H WCTd d AMICTHjlk GkKbA, R ATO *3p£, Atlţd AiapTk. Adecă: «Această cruce a făcut-o şi ferecat-o ieromonachul Paisie şi a lăsat-o mănăstirii Săcul, îri anul 7109 [1601], luua Mart.» 77. 12. Patrahirul Mitropolitului Varlaam, descris ibid., pp. 18-9. El poarta această inscripţie, cusută cu aur: CkH EriHTpd£HA CkTKOpil EdpAddAt AtHTponOAHT CbHdRCKiH R ATO ,f3pH. Adecă: «Acest patrahir l-a făcut Varlaam Mitropolitul Sucevei în anul 7150 [1641-2]. Probabil că anul e 1642, ca şi la piatra de pe mormînt. 78. 13. Sacosul aceluiaşi, descris ibid., pp. 19—20. El poartă următoarea inscripţie, cusută cu litere de aur: CkH CdKOCk CkTROpil EdpAddAtk dp\'lEriCIUlk H /UHTpOMOAHT RA. /3pA\S. Adecă: «Acest sacos l-a făcut Varlaam archiepiscop şi Mitropolit în anul 7146 [1637-8].» 79. 14. Evanghelia lui Ghedeon Mitropolitul, în care mărturiseşte că e din Săcul; descrisă ibid., pp. 24-5. Scriitorul, Dan, ar putea fi tatăl www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA SECUL 85 lui Patraşco Danolovicî, compilatorul de cronograf asupra căruia v. Ist. Ut. rom. în sec. al XVIII-lea, tabla. 15. Panaghiar. în interior, cadru de filigrană de aur; în fund, brunat §0. pe argint: Maica Domnului şi cei trei arhangheli. Amîndouă discurile au însemnarea: ct. A\p. cekS. (=«sfînta mănăstire Secu>). Pe discuri: (a -J- cih nanarA[p] ectk HahUanapS KoEi:o/k,k rn/k,pk 3Ea\a. a\oa,a,a. b) 1621. A svintii mănăstiri Secului. Traducerea inscripţiei a) este: «Acest panaghiar e al lui Alixandru Voevod, Domnul terii Moldovei», — adecă Alexandru Iliaş. Inscripţiile sînt în filigrana de aur. Literele fiind de formă latina, se vede că panaghiarul a fost lucrat la Veneţia. Pe din afara, de-asupra, filigrană cu două margem şi opt raze cu diamante (cîte şese); în mijloc, un mare smarald oval. Pe dos, numai filigrana. 16. Alt panaghiar de aur săpat, cu un foarte frumos chip al Sf. Ioan 81. Botezătorul în mijloc. Inscripţia: ckî naiianapk ckTGopi ii vokoga nana IIiiCTop cîp'liKf beaiki AGopmiKk AOAH'lii 3Ea\ah î A Bk CBOiiy awiCTiip rAaroAitAt OkGba, h/i,e>k£ ect \*paa\ Scakmogeeha mcthmha raaBiui cit. fwaiia KpkCTÎTEAA. Adecă: «Acest panaghiar l-a făcut şi ferecat dumnealui Nistor Ureache Mare-Vornic de Ţara-de-jos şi l-a dat la a sa mănăstire, anume Săcul, unde este hramul Tăierea cinstitului cap al Sf. Ioan Botezătorul.» înnăuntru sînt săpate în aur chipurile Maicii Domnului şi ale celor trei arhangheli. 17. Aier, cu această inscripţie: 82. CkH AGEpk BrOT'liAECHOE lIOrpEGENlE r/k,d Gra II CIIAC HAIUEfO 1$ Xa CkTBOpil pAGk G/KII IIAIIk HlICTOpk cîpilKE BEAIIKH ABOpHIIGk www.dacoromanica.ro 36 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI AOAirliH 3£a»ah h liu*iirnu*ii ero AlHTpo<]>aiia ii /^aui'b ero AaPk iîtbii Bk noEock3/k,aiiaa vvhki\' AioiiacTiipa cboeai, ra[aroa]tA\aa GkKO^Ak, 1/^EiKE eCTk )ţPaA'k âckKHOBJHIî rAABII CTOH CAJEIIATO rippna h fipTM. h KpcTA-fc ret Jvvamia, pa^ii cncem’a cbohy Amk h poAiTeaea» HY H HV) Bk ANkl BAaroMCTWBaro h yPcto_ AioBiiBaro mina Naiu[e]ro Iw Giiaiewiia /lloniAk KoeEOAw, rcnp'L 3EAIAII AlOAAaBCKarO, B atw #3psi, AUII. Adecă: «Această dveră, anume îngroparea cu dumnezeiescul trup a Domnului Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos, a făcut-o robul lui Dumnezeu dumnealui Nistor Ureache Mare-Vor-nic al Ţerii-de-jos şi doamna lui Mitrofana şi au dat-o ca dar blagocestiv la mănăstirea lor cea din nou zidită, Săcul, unde e hram tăierea capului sfîntului slăvituluî prooroc Ioan şi înna-inte-mergător şi Botezător, pentru mîntuirea sufletelor lor şi ale părinţilor lor şi ale fiilor lor, în zilele blagocestivului şi de Hristos iubitorului Domnul nostru Io Simion Moghilă Voevod, Domnul ţerii Moldovei, în anul 7116 [1608], Maiu.» Data de an nu e greşită, pentru motivul că Simion-Vodă a murit în 24 Septembre 1607. De sigur că lucrătoarei aierului i s’a dat, la Constantinopol, inscripţia, cuprinzind şi numele Domnului, dar că lucrul s’a mîntuit abia în 1608. Acelaşi aier poarta şi o inscripţie grecească: 'O irapwv ayiot; xal iepoc kniiA'fioi; eieXeioQev 8iâ rijv fjjrop-Yjv (sic) roo ufucivcdrcoo ap^ovroc xup Nsaropoc Oopsxi Me'i’âXoo-BopVLXoo niarjt; MoXSo[3Xa-/ia<; xal Tije auţuyou autoo MT)ipoI|IEE A'liTO, AICU.A AUIIA KS A1111' Şi în Melchisedec, Notiţe, pp. 60-1. Adecă: Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea Sfîn-tului Duh s’a zidit această biserică din mănăstirea Bistriţei, unde este hramul Adormirii precistei şi prea-binecuvîntatei stă-pîne a noastră Maica Domnului şi pururea-Fecioara Maria, în zilele blagocestivului şi de Hristos iubitorului Domn al nostru Io Alexandru Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn ţerii Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, în anul şepte mii 62 [1554] curgător, în luna lui Maiu 26 de zile.» 2. în camera ctitorilor, la dreapta, mormînt înnalt, cu laturea de 84. către mijlocul bisericii minunat săpată gotic. Aici s’a îngropat de sigur şi Alexandru-cel-Bun, ctitorul, şi Alexandru fiul, numit după acest strămoş, al lui Ştefan-cel-Mare. Acest nou Alexandru muri în 1496 (Bogdan, Cronice inedite, p. 58). Pe părete se vede chipul Doamnei Maria (a lui Ştefan) şi al lui «Alexandru-Vodă, fiCoru lu Ştefan Vvd, care au murit în oaste» (scrisoare maî nouă). www.dacoromanica.ro 38 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 85. 3. De-asupra mormîntuluî s’a aşezat însă piatra celui din urmă ce a fost cuprins în el, cu următoarea inscripţie: cb.ii ect rpwBk paea GiKi'a Kirlracna rocno>K,4,a Eoe- R©Aaj rn/i,pk 3 E Al AH AlOA^ARkCIÎOII, H np'bCTARM CA EA R ATW /3N, aicu,a HSAi'a a /k,Nki Bk NEA- Adecă: «Aceasta e groapa roabei lui Dumnezeu Cneajna Doamna luî Ştefan Voevod, Domn al ţeriî Moldovei, şi a murit ea în anul 7050 [1542], luna luî Iulie 31, într’o Duminecă.» în 1542 l-iu Iulie a căzut însă într’o Sîmbătă; poate deci ca ar trebui să se iea: 1543. Cneajna, moartă în 1542-3, nu poate fi soţia lui Ştefăniţă-Voda, care a ţinut pe Stana fiica luî Neagoe Basarab, călugărită ca Sofronia şi îngropata în mănăstirea Argeşului, la 8 Februar 1531 încă ([Tocilescu,] Curtea-de-Argeş, p. 47). Ştefan al luî Petru Rareş era pe atunci un copil. Deci rămîne că această Cneajnă a fost Doamna nenorocitului Ştefan Lăcustă, ucis de boieri. Ea avuse doi fii, Alexandru şi Ştefan (Studii şi doc., VI, p. 615, nota 1). Cneajna se chemase şi fata, moarta în 1479, a luî Alexandru-cel-Bun (v. a mea Istoria lui Ştefan-cel-Mure, pp. 181, 201). Petru Rareş avu mărinimia de a îngropa în mănăstirea domneasca a Bistriţei pe văduva omului care-1 înlocuise în 1538. Poate iaraşi — ba încă e foarte probabil — că această Cneajnă sa fi fost îngropată în mormîntul soţului ei, căci acesta, de şi-şi zicea fiul lui Ştefan-cel-Mare», era fiul luî Alexandru cel mort în 1496 şi îngropat în acest mormînt. Dispariţia pietrei luî Alexandru I-iu. şi a lui Alexandru fiul luî Ştefan (puse amîndouă de Ştefan-cel-Mare) se va fi întîmplat la înmormîntarea pripită a luî Lăcusta, asasinat. Petru Rareş nu va fi avut grijă să puie o piatră acestuia. Un călugăr, mort în 1831, s’a oploşit supt mormîntul acesta mare şi tragic. Inscripţia de pe piatra luî nu merită să fie reprodusă. 8G. 4. în aceiaşi cameră, în stînga, e mormîntul, aproape plan, al Doamnei Ana, Doamna luî Alexandru-cel-Bun. Piatra poarta această inscripţie: IlVN GtE^AH tjOEROA<>, 1’wKllO AIACTIM m^p 3EA1AH AtOA^ARCROII, CHk EorAaNA EoERWAkH, SiipAcu ckH rp©Bk r^Kki Hhki r^Ka IIaeJŞ4NAPghbYh Iwank Gte^an Eoeboaa ghueio aiact'iîo rn^pK 3EAVAH AIOA^ABCHOH, CNK Eor^ANA EoEBO,4,, CK3^A CIA KAO-IlOTNHIţA H IţpKWGh BK NEH CKTGOpH BK HA\h CTTO AtNHKA IvUAHA NOBArO G'hAOrpA/k,CKArO BK AtOAGK CEGE H r/k,>KH CGOEH /HapÎH H HA,A,WA\ B A^T *3S, BK TO/KE AhTO H CKBpKUJE, A\CU,A CEII. r'l /k,HK. www.dacoromanica.ro 42 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Adecă: «Blagocestivul şi de Hristos iubitorul Ion Ştefan Voevod cu mila lui Dumnezeu Domn al ţerii Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a zidit această clopotniţă şi biserică aşeză într’însa îritru numele Sfîntului mucenic Ioan cel Nou din Cetatea-Albă, pentru rugăciunea sa şi a Doamnei sale, Maria, şi a copiilor lor, în anul 7006 [1498], şi tot în anul acela le-a şi săvîrşit, în luna lui Septembre 13 zile.» 02. 10. Inscripţia de pe clopotul de aici; după Melchisedec, p. 66: Iw Gtei|san Koeboaa B’/Ki'ew aiactik» rriAP 3ea\ah aîoaaabckoh, CHk EorAdNd EoEEOAH, CkTBOpH CkH KAAtBAHk B ATO /3B, WAIA KE, r^BA CBCErO B ATO A H WCA\0 TEKklJJEE. Adecă: «Io Ştefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn al ţerii Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a făcut acest clopot [ =campana; obişnuit e khauuak, ca la Gralata] în anul 7002 [1494], Iunie 25, în anul al treizeci şi optulea curgător din Domnia sa.* Deci clopotul a fost dăruit Bistriţei înnainte de a se face clopotniţa. Poate că Ştefan s’a gîndit la clădirea acesteia pentru că turnul bisericii nu putea primi o astfel de povară. 93. 11. Pe acest turn de clopotniţă sînt zugrăviţi: Petru Rareş, în haine roşii cu aurării: «Petru Rareş VV.» şi Ştefan în haine verzi cu biserica pe palme: «Ştefan VVod cel Mare, tictor» (sic). Apoi Elena Doamna [Rareş] în verde şi Maria Doamna [lui Ştefan] în roşu. Reînnoirea zu-grăveleî s’a făcut însă abia în 1849. XXI. Mănăstirea Bisericani. 94. 1. De-asupra uşii de intrare: Acastă sfă[n]tă biserică ce se prăznueşte Buna Vestire, fiindu întăiu zidită de Ştefan-Vodă sin Bogdanu-Voda, di[n] leatti 7020 [1512; deci Ştefăniţă], şi fiindu învechită şi pornită spre răsipire, s’ati prefăcuta din timilie de iznoavă cu agutoriul şi mila lui Dumnezău prin osirdia şi chel-tuela ctitorilor, în zililea luminatul[ui] D[o]mnul nostru Cos- www.dacoromanica.ro BISERICANÎ, BRUSTURI, RĂZBOIENÎ 43 tantin Dimitrie Moruzu Voevoda, prin silinţa şi ostenala erămonaliului loil egumen de Bisericanî; let 1786, Iun. 20.» Pomelnicul cel nou al Bisericanilor îl voiu tipări în An. Ac. Rom. Cel vechiu a fost publicat de d. Gh. Ghibănescu, în TJricariul, XXIII, p. 309 şi urm. XXII. Biserica din Brusturi (T.-Neamţ). Pe un mormînt (după un decalc de N. Beldiceanu, la Ac. Rom.): 95. Acastă piiatră au înfrumseţat-o dumneaei cucoana Mariia pentru pomenirea Căpitanului Toma Motoc, soţul dumisale, care s’atL mutat către veacnicile lăcaşuri si s’au J î î îngropat aic, 7299 [1791], Mai 3. Moţoceştiî din Neamţ sînt deosebiţi de cei din Ţ. Botoşani, pentru cari v. Doc. Callimachi, tabla. XXIII. Biserica din Războieni. De-asupra uşii de intrare (după un decalc la Ac. Rom.): 96. Rk Anh GArOMCTHRdrO H yCTOAHMlHBArO rC^Nk IlV GtE$ANA KoERO/k, G>KlEK> AIACtTk> rCClAp'b 3EAIAH AI0A/k,ARCK0H CNd I’iOr/k,dHd lÎ0ER0/k,M, B ATO /SMIlA, A rC/k,RA Er© .li. A'liTO TEKkl|JEE Rk3/k,RH-lliECT CIIAHH /IId\"AUT U,pk TSpCIilH Ck RkcliAIII CROIIAWI RkCTOM-HIIAIII ClAAAIIl, ElţlEXiE II EdCApAB BoEKO/k,a NA3BANH A di'WTd Hpll^E Ck HHAI, Ck BkCEA CBOEA BdCdpAGCKOA 3EAIAEA, H llplH^OIUA IIA’fc-IIIITH II np*feATH 3EAIAW AlOA^dRCHOIC, H /k,OII^OUIA A® 3Ae Hd -Al’llCT© NApHU,AEAIOE IiliAH UoTOIi. 11 Alkl OtE^AH EoEBO^A H Ck CNOAl NAUJHAl fldEjiaNApOAl H3H^,0^0Al llp-fc^ NHAIH, 3/k,E H CkT' ROpHyOAl Ck HIIAIII BEAHH pA3G0H, AICIJ.A K>A. h'S, H, AOniSipENEAI B/KIEAt, riOB'li/K/k,EHH BklUJA \'pCTIAHE U>T IIOrAH, II na^OIUA T8 www.dacoromanica.ro 44 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI MNOroe AtNOVKECTRO WT AIOA/^ARCKH^ RO£)f. TorO>Ke H TaTApe tifi,A-piliua 3EAIAK» AlOA/^aRCKOK» WT TOA CTpjHII. T«>r«> pa/k,H GArO-ripOII3BOAH Iw GTe^ail BoEBO/^a GATII/W CBOHAt npOH3BOAENIEAl 11 Ck3/k,a CkH Xf)AM Bk HAVt ApjţHCTpATHra /Hh^AHAA H Bk AlOAG'li cecfe h rCK/^H cboeh /Tlapiîi 11 cnoai cgoha\ îlae^anApk 11 Eor- /k,AN8, H Bk naA\£T H Bk 3a/k,UJie RkCb)f npaBOCAABNH)f JfpCTIAN H1K£ nOTp'feGHBIllH\'a, B ATO A rCTBA £r«> A^TO .Al. T£Kkl|l££, Aiu,a noe. 11. Inscripţia s’a tipărit, cu un lung studiu lămuritor, de Melchisedec, în An. Ac. Rom., VII, p. 171 şi urm. Traducerea e aceasta: «în zilele blagocestivuluî şi de Hristos iubitorului Domn Io Ştefan Yoevod, cu mila luî Dumnezeu Domn al ţeriî Moldovei, fiul luî Bogdan Yoevod, în anul 6984 [1476], iar al Domniei luî al douăzecelea curgător, ridicatu-s’a puternicul Mabmet împăratul turcesc cu toată puterea sa răsăriteană, încă şi Basarab Voevod, căruia i se zicea Laiot, a venit cu dînsul, cu toată ţara luî băsărăbească, şi au venit să prade şi să iea ţara Moldovei, şi au ajuns pănă aici, la locul ce se zice Părîul Alb. Şi eu Ştefan Voevod şi cu fiul mieu Alexandru ieşit-am înnaintea lor : unde am si făcut mare războiu cu dînsiî, în luna luî Iulie 26, si cu voia luî Dumnezeu, au fost biruiţi creştinii de către păgînî, şi au căzut acolo mulţime mare dintre ostasiî Moldovei. Tot atunci si Ta- î i » tarii au lovit ţara Moldovei din ceia parte. Drept aceia, a binevoit Io Ştefan Voevod cu buna sa vrere şi a făcut acest bram întru numele arhistratiguluî Miliail, şi pentru rugăciunea sa şi a Doamnei sale Maria şi a fiilor săî Alexandru şi Bogdan şi pentru pomenirea şi de sufletul tuturor binecredincioşilor creştini cari au perit aice; în anul 7004 [1496], iar al Domniei sale al patruzecelea curgător, luna luî Novembre 8.» Biserica e din acelaşi an cu cea de la Păpăuţi, ceva mai nouă decît cele de la Hîrlău şi din Vasluiu, în ultima perioadă, bogată în fundaţii, a vieţii luî Ştefan. Ea, împreună cu cea din Bădăuţi, represintă tipul bisericilor făcute pentru pomenirea unei lupte, celelalte multe ctitorii ale lui avînd numai sCopul de a pune la îndămîna Domnului, ce-şî schimba necontenit reşedinţa, o biserică unde să asculte slujba (Yasile www.dacoromanica.ro RĂZBOIENI, MĂNĂSTIREA SLATINA 45 Lupu, fugar în codrii de la Şcheia din Yasluiii, a făcut îndată acolo o biserică de lemn, care se păstrează şi pană acum). împreună cu cfea din Baia, ea se află chiar pe locul unde au murit ostaşii moldoveni, luptîndu-se. Ca şi în inscripţia de la Bădăuţî, se dă şi porecla sau numele înnainte de Domnie al răului vecin din Ţara-Romănească. — Din inscripţia de faţă se vede că în «Valea-Albă», numele obişnuit al cîm-puluî de luptă din 1476, vale are înţelesul, păstrat şi astăzi la munte, de rîu. XXIY. Mănăstirea Slatina. 1. La uşa de la casele domneşti (şi după un decalc de N. Beldiceanu): 97. CEH H3EBWpE H CE ^Wll... E CETE[opil]... îTAt^i Atl/ţpE EoE-Go/ţa, che Eor/ţatu Eoeboaa, gm;iio autiio rocno/ţapE 3ea\ah a\oa-/k, ARC GOII ; E A'bT mc. Adecă: «Acest izvor şi cu fîntîna (?) le-a făcut Alexandru Yoevod,fiul luî Bogdan Yoevod, cu mila luî Dumnezeu Domn al ţeriî Moldovei; la anul 7069 [1561] s’a scris. Deci casele domneşti sînt din acelaşi timp aproape cu mănăstirea, începută la 1553, urmată la 1557 şi sfinţită la 1559 (Doc. Bistriţe7, I, pp. un, Lvn). 2. Inscripţia de de-asupra intrării laterale, în faţă cu aceste case, a 98. bisericii (după un decalc de N. Beldiceanu) : [H3EOAENTEA1B WU,A H CE MOCri'iuUENYEAkE CHJ H CBEpBIUEtUE]A\B CTrO A CE J3 pAEE rtlECGKIH riOGWHHEIH B'fapHH /fAE|LlN/k,pB Eoeboa ce tockaea cboa Pogane h ce Gro/k,apoBaNHA\H er W/ţpaCAE : Ewi'/k^N, IwN, IlETpO H KoCTAHETHIIO, HAHA CE3AATH ^paAkE BE HA\A lip'bOBpaHÎEHTE r/k,N£ B ATW [La mijloc]: CÎH KAA\EH CECTA.EH npH iriSAlENli EpA\OHA\' HhA, B ATO *3lI, A\CU,A AII. H. www.dacoromanica.ro 46 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Adecă: «[Cu voia Tatălui ai cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea Sfîn-tului] Duh, adecă eu robul lui Dumnezeu răposatul întru credinţă Alexandru Voevod, cu Doamna sa Ruxanda şi cu de Dumnezeu dăruitele lui odrasle : Bogdan, Ioan, Petru şi Cos-tantin, a început a zidi hram întru numele Schimbării la faţă a Domnului, în anul 706[9] [=1561], Această piatră s’a pus în zilele egumenului Nil, în anul 7090 [1582], luna April [8].» Ar fi ciudat ca Lăpuşneanu, ctitorul Slatinei, să nu-şî fi încununat lucrarea puind de-asupra uşii de intrare inscripţia amintitoare. Felul în care e redactată însă inscripţia lui Nil, citarea fiilor Domnului în altă ordine decît cea cuvenită ar dovedi că înnainte de piatra de astazî n’a fost alta care să se fi pierdut. Piatra de mormînt pe care acest Nil şi-o gătise sieşi se păstrează încă (v. maî departe). — Din inscripţie se maî vede că, dintre fiii lui Lăpuşneanu, amintiţi într’un act publicat în Hurmuzaki II x, p. 532, numai Bogdan, Ioan, Petru şi Constantin erau legitimi, şi nu şi Ilie şi Ştefan, Actul citat trebuie să fi fost adus (sau plăzmuit) de Ilie, care a rătăcit prin Imperiu. Diri hrisoavele lui Alexandru se vede că Petru era maî mare decit Ioan. Ioan (Ionaşco) trece însă une ori înnaintea celorlalţi copii. Nil a uitat pe Mihail, care a trăit şi supt Bogdan Lăpuşneanu, fratele său. V. Pretendenţi domneşti, p, 9, nota 1, 3. Chipurile ctitorilor : Alexandru, Constandin [fiu mort; de vrîstă fragedă], Anastasia [mama lui Alexandru ?], Roxanda [Doamna], Tfieofana [fiică], Bogdan [fiu; înfăţişat mare de vîrstă], Petru [fiu mai mic], Theodora [fiică], Ionaşcu [fiu], Mărica [fiică; toate fetele sînt mici de vrîstă]. Aceşti copii şi alte fete, Cneajna, Anghelina şi Trofana (nu Tofana), se întîlnesc şi în pomelnicul de la 1793 al Pîngâraţilor, cea de-a doua ctitorie a Lăpuşneanuluî, începută a se clădi la 1560; Doc. Bistriţei, I, p. LX (Tocilescu, Raport, p, 75). Toţi ctitorii sînt îmbrăcaţi în haine de brocard de aur, Lăpuşneanu apare bătrîn, cu barbă albă. Chipul său măcar ar trebui neapărat să fie copiat. 1 1 Această parte lipseşte în decalcul lui Beldiceanu, Pentru a-1 completa, am recurs la Dicţ, jud. Neamţu de Serafim Ionescu, Neavînd scară la înde-mînâ, n’am putut vedea singur inscripţia. www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA SLATINA 47 4. Pe un mormînt boltit, în dreapta pronaosului, de marmura roşie 99. albă, cu două frumoase căpiţele corintice şi doua rînduri de flori de acant, se ceteşte: Cb.ii rpoiik SKpacu Iw ÎîaeIŞanapb Iîoebo^a ^bifiEpii cboeh 0ew- tjiUNH, E'/KE II lipiiCTABH CA lib fiii'IH'lill WBIIŢ'tiAII, B A'liT Adecă: «Această groapă a făcut-o Io Alexandru Voevoda fiiiceî sale Teofănei, care s’a strămutat la veşnicele lăcaşuri, în anul 7069 [1560-1].» Deci Tofana e deosebită de Trofana. De maritarea Trofaneî se vorbia în Polonia la 1583 (Hurmuzaki, XI. p. 151). Ea iscăleşte aşa: Trofana («Trophanna», în poloneşte) lînga Marica în 1598 (Hurmuzaki-Bogdan, I, p. 474). Pentru Trofana în 1592, v. Relaţiile cu Lembergul, p. 92 şi urm. în actele citate i se zice Trofana Despothowna, magnifici Petri dispote Allexandrowic, Palatini Moldaviae, soror germana . în acest mormînt s’ar fi pus apoi — se zice — şi Alexandru-Voda (Ureche, p. 222), maî apoi şi Mitropolitul Veniamin, dezgropat daunăzî. 5. Pe piatră de mormînt în păretele din dreapta, la contrafort: ioo, 3AE ECT rpoiik H^E/KE AEVKHT pOGB G/KlIJ EpA\OHA\* IIlIA lirSAlEH, G/KE llp'liCTABII CA Kk BiiMHKI WGIITEAEAt, B AiiT #3-------, AtCU,. Adecă: «Aici este groapa unde zace robul luî Dumnezeu iermonaliul Nil igumenul, care s’a strămutat la veşnicele lăcaşuri în anul — 700 —, luna —.» Această inscripţie nu dovedeşte că luî Lăpuşneanu i se datoreşte numai zidăria de astăzi a Slatinei, şi, că pe acest loc era şi mai înnainte o mănăstioară sau un schit. Eftimie, cronicarul luî Lapuşneanu, arată că mănăstirea s’a făcut din noii în Valea-Sacă, între satele Cor-lăteşti şi Todireşti, unde s’a împiedecat calul Domnului şi l-a trîntit în apa Moldovei. întâiul egumen al Slatinei a fost Iacob Molodeţ. Cf. Bogdan, Cron. moldoveneşti înnainte de UrechiS, pp. 170-1. Nil îşi gătise de înnainte piatra, lăsînd în alb data morţii. 6. Pe o piatră de mormînt, după un decalc incomplect, de N. Bel- 101. diceanu (eu n’am maî găsit acea piatră): www.dacoromanica.ro 48 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI CkH TpOG CkTBOpH H bKpdCH rClliK^A ^klţiEpH CBOEIO... [e>KE H np'liCTdBH CA Kk B'L'UrliH WGHtIîAh] Bk A'bT #30l\ Adecă : «Această groapă a făcut-o şi înfrumuseţat-o Doamna Ruxanda fiicei eî — [care s’a strămutat la veşnicele lăcaşuri] în anul 7073 [1565-6]». ’ N’aş crede că moarta (al cărei nume nu se află în decalc) era o fată a Ruxandeî singure, cu întîiul eî bărbat (Ioan-Vodă Joldea). Dintre fetele Lăpuşneanuluî, ale căror chipuri se văd la Slatina, Teofana e în mormîntul de supt no. 4; pe Mărica o găsim şi pe vremea lui Aron-Vodă. Rămîne deci că avem mormîntul Domniţei Teodora, născută îndată după Petru (v. Pretendenţi Domneşti, pp. 46-7). 102. 7. Pe o piatră de mormînt (aceiaşi observaţie ca la no. 5): [CkH rpOGk ECT A\OHA)f] Ild)fOA\YE, H>KE H np'bCTABHC WT 3,\fwkr© /KIIBOT Kk B'liUH'lill WBHT'liAI H HOrpEGEN GklCT 3&t Bk HOB'tiiW CBOEA\ Ck3AAHIH B ATO #3©S, A\CU,A A\AI E. Adecă: «[Această groapă este a monahului] Paliomie, care s’a strămutat din viaţa de aici la veşnicele lăcaşuri şi a fost îngropat aici în ctitoria lui cea nouă, în anul 7076 [1568], luna Maiu 5.» Călugărul Pahomie — călugăr de frica Iadului — e însuşi Alexandru Lăpuşneanu, cruntul ctitor al frumoasei mănăstiri. Din această piatră — pe care eu n’am mai văzut-o — se cîştigă şi data precisă a morţii lui. Ea concordă foarte bine cu arătările documentelor: în adevăr, la 28 Maiu, Bogdan, fiul şi urmaşul său, scrie cea d’intăiu a lui scrisoare către Bistriţenî (Doc. Bistriţei, I, p. lxx). 103. 8. Piatră de mormînt (aceiaşi observaţie ca la no. 5): CkH TpOG CkTBOpH H bKpdCH ndNk ifnOCTOAdK'lE KOAMIC BEAHKHÎ H KH'brUH'li Ero KN'fcHtNA HpiiBk3AI0GAENWA\$ CBOEAlS H)f CN8 4,8A\HTpAlllHO, H/KE lip'LCTABHC Kk B'fcMHkIAl WGHTEAEAl B ATW #3pi, A\CU,A CEH. KS. www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA SLATINA 49 Adecă: «Această groapă a făcut-o şi a împodobit-o dumnealui Apos-tolachie Comisul cel Mare şi doamna lui Cneajna prea-iubituluî lor fiu Dumitraşco, care s’a strămutat la veşnicele lăcaşuri în anul 7110 [1601], în luna ]ui Septembre 26.» Aceşti boieri fac şi daruri Slatinei (v. Serafim Ionescu, l. c., p. 312), la 23 April 1597 (Apostolaclii fiind şi atunci fost Comis). El e de sigur acel boier care luă în căsătorie la 31Ianuarl569 pe Domniţa Cneajna, fata lui Alexandru Lăpuşneanu (Pretendenţi domneşti; pp. 46-7). Cneajna nu era poate fiica Ruxandei (căsătorită în 1552), pentru că n’o găsim între ctitorii Slatinei. 9, Pe o piatră de mormîpt (aceiaşi observaţie ca la no. 8): io4. CEH rpoii CETROpil IIAIIE IIlIKOAaE /lIorEA,A,A REA HAIUNHK CN$ CKOEAI8 liaCIIAÎE GHR ijîTOpH IIOCTEANHK RE ANH Iw PlWpriE 1|1e-$AN KoEROA, H np^CTARHC H IIOrpEREN llhlCT 3A£, R A'bT *3p|[3, aicu,a CEn. i;a> Adecă: >KIO AIACTIO rpk 3E/MAII AtOA^ARCIikl..., AT. 1. Adecă : «Această mare zaveasă a făcut-o blagocestivul şi de Hristos iubitorul Alexandru Voevod, cu mila luî Dumnezeu Domn al ţerii Moldovei..., la anul 7069 [1560-1]. Pe zaveasă sînt făcute chipurile luî Alexandru şi al Doamnei lui, Ru-xanda, cu mătasă. în jurul lor e scris : AsTjai? tou dobXoo tou 0[eo]u 'AXe£âvSpoo Boo^oSa. AsTjai? tou SouXoo tou 0[eo]u A6|iva? 'Po£âva? ^âvTpac (sic). Adecă : Rugăciunea robului lui Dumnezeu Alexandra Voevod. Rugăciunea roabei luî Dumnezeu Doamnei Ruxandra. Se pomenesc şi copiii domneşti: Ionaşco, Bogdan, Petru, Teodora, Maria, Teofana. 107. 12. A doua zăveasă înfăţişează Schimbarea la faţă. Pe ea se vad ctitorii: Alexandru-Vodă (iUeăaHAi>k Koskoa) cu coroana în cap, mustăţi supţirî, date în jos, barbă scurtă, supt bărbie ; haina de desupt e roşie cu guler de aur; cea de-asupra are brandenburgurî şi şireturi încru-şate pe piept, brîu, mînecî de brocard de aur. Doamna Ruxanda (mata po^aiihj) are coroană, val pe spate, rochie pe de desupt roşie, guler 1 Traducerea întregii inscripţii se dă de Serafim Ionescu, l. c. www.dacoromanica.ro BÎSCA 51 de aur; de desupt guler de blană; lungă rochie roşă cu trei cusături; mînecî albastre şi mînecare roşii tivite cu aur. Eî ţin în mînă o biserică, cu totul deosebita de cea de astăzi: avînd cupolă şi trei turnuri. Data e 7... (adecă 7000 fără zeci şi unităţi). Deci zaveasa a fost comandată şi executată într’un timp cînd Lăpuşneanu nu avea lămurit nici planul bisericii sale. 13. Două săpaturi pe lemn cu iniţialele: I. S. S. V. D. M., adecă los. Ioan Sandu Sturdza Voevod, Domnul Moldovei . 14. Clopot (după un decalc de N. Beldiceanu): 109. Mîntueşte, Doamne, norodul tătl şi blagosloveşte moştenirea ta, biruinţă pravoslavia asupra protivnicilor dă-rueşte şi cu crucea ta păzăşte pre norodul tău. întru slava a prea-sfintel şi de o fiinţă Treimi, şi s’aii vărsat aceste clopote la anul 1830, în zilele duhovniceştii ocăr-muirl preaosfinţitulul Metropolit Moldavii şi Sucevil chiri o chirio Yeniamin Costachi, prin osărdie şi cheltuiala smeritului întrearhierel chir Filaret Beldeman arhiepiscop Apamii, protestosul (sic) aceştil monastirî a Slatinil, ucenicul acestueş maî sus pomenit Mitropolit, întru a doa a sa igumenie, spre a lui vecnică pom[en]ire. Pentru acest frate al poetului Beldiman v. revista Cuv. Adevărului pe a. 1903 şi inscripţiile de le Cîmpulung, maî departe. 15. Clopot cu inscripţie analogă (idem). 16. Clopot mic (după un decalc de N. Beldiceanu): 111. Acest clo: s’aii vărsat pen: mănăstirea Slatina, în igumenie Sfinţii Sale chir Ghenadie Roset ierochirix şi arhimandrit, 1825. XXV. Rişca. 1. Intre ctitori, Petru-Vodă, cu mustăţile în jos, blană la mantie, lanţ de aur la gît (v. în Relaţiile cu Lembergul, I, p. 37, mărturia unei slugi a luî Rareş că acesta purta la gît un astfel de lanţ: «catena www.dacoromanica.ro 52 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI aurea eiusdem Woievode, quam more suo valachico solebat imponere super habitum ad instar cruciş»), mantie galbenă peste o haină de de-supt albastră. Lingă el nu e Ilie, fiul său (atunci la Constantinopol), ci numai Ştefan şi Constantin (acesta, mic; cf. Pretendenţi domneşti, p. 20), Elena (Doamna lui) şi Ruxanda, una din fete. Femeile au pe cap un fel de işlic. 112. 2. Piatră la pridvor (după un decalc de N. Beldiceanu): -f* H3BOAEHIlEA\ WU,A H Ck IIOCri'LlIlEHEA\ CNd H CkBpklllEHIlEA\ CIT» AYa Nairfc ca cLh h (sic) cm [u]pHTBop Bk H/wfc CTro apx'iEpapx'a h Mi«/x[o]TBC>pu,a Hhkoaaa hakaaaoai h nogeaIihiieai naN$ KocTii F.k'IOK BEAHKdrO /XGOpHHIîa 3EA\AH H Ck KN'ferHN'fe ErO KdH- A,AKIA\ H HA'ia Cd 3/XATH Bk /k,HH KArO'lkCTHGdr rC/k,HHA Iw IioCTdH-Tllllk /lIcTHAa UOEGO/Xa, B AT. /3pfll, HCM. S H OKIAi BOAEAt Ck- BpklUMC Bk /(HM BAArOHkCTHBAr rCn^NA Jw Pa/(8A /lInX'H't I’iOE-[bJoaa, B AT. #3pKS, A\CU,A CEn. A ANII. Adecă: Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea Sfîn-tuluî Duh s’a început acest pridvor întru numele Sfîntului Ar-cliierarch şi făcător de minuni Nicolae, cu cheltuiala şi bunăvoinţa dumisale Costea Băcioc Marele-Vornic al Ţerii-de-jos şi gu doamna lui Candachia, şi a început a se zidi în zilele bla-gocestivului Domn Io Constantin Moghilă Voevod, în anul 7119 [1611], Iunie 6 zile, şi cu voia lui Dumnezeu s’a săvîrşit în zilele blagocestivului Domn Io Radu Mihnea, în anul 7126 [1617], luna lui Septembre 30 de zile.» Candachia era fata lui Petraşcu Şoldan (Tanoviceanu, în Arch. soc. şt. şi Ut. din Iaşi, III, p. 27). Soţul eî peri tras în ţeapă de Turci, pentru trădare, în 1620, după ce fusese învins Domnul său, Gaşpar Gratiani, pe care-1 ajutase în răscoală (Studii şi doc., V, p. 570). Fiul său, Miron, numit aşa după Miron Bamovschi, cred, a luat pe Tudosca, fata lui Dumitraşco şi sora lui Nicolae Buhuş (ibid., p. 95, no. 87). O fată a lui Bucioc, dar nu cu Candachia, Tudosca, a fost întâia Doamnă a lui Vasiie Lupu (Tanoviceanu, l. c.). 113. 3. Pe o piatră de mormînt (după un decalc de N. Beldiceanu): CkM HdArpWGHkl KAAtEH SlipAUIEll ECT WT CBOII)f EA\ S'lEHHK www.dacoromanica.ro RÎŞCA 58 epoMOHa)f Kenîaauin i Ep0A\0Nd)ţ Iaapi'WH h A\ONd)ţ Awcwaeh wteii,!$ CBOE/YlS rEAEWHk GklBUIkl EIICKIIk pa^OBCKkH, H/KE H np'liCTAGH CA H IlOrpEGEH BkICT 3^,E npH CT'fc ^CT'liH'b U,pKBk pkCT'L; B A’fcTO *3pE H A\CU,a NOE. KA. Adecă: «Această piatră de mormînt au împodobit-o din banii lor ucenicii săi ieromonachul Veniamin şi ieromonachul Ilarion şi mo-nachul Dosofteî părintelui lor Ghedeon, fost episcop de Rădăuţi, care a răposat şi s’a îngropat aici lîngă zidul sfintei biserici de la Rîşca, în anul 7105 [1596] şi luna Novembre 21.» Ghedeon nu mai era de mult episcop. îl găsim în Scaun la 20 Decembre 1587 (Hurmuzaki, XI, p. liii) şi chiar în 1591 (ibid., p. 218, no. cocli). Wickenhauser îl pomeneşte la 1589 (Radautz, p. 19). El intra în locul lui Gheorghe Movilă, trecut ca Mitropolit. Aron-Vodă-1 sili să se retragă şi puse la Rădăuţi pe un Gheorghe. V. Studii şi doc., III, pp. 609-10. 4. Pe o piatră de mormînt (după un decalc de N. Beldiceanu): 114, Ckll HAArpOGHklH KAA\EN CkTBOpH H SlipJCH .l\ONA)f TEpAlAH GpATîî CBOEAl A\ONA)f TEpSACIE, H/KE flp'liCTABHC H norpEGEHk ECT 3,4,* R ATO *3pfl, WA. K. Adecă: «Această piatră de mormînt a făcut-o şi înfrumuseţat-o mo-nachul Gherman fratelui său monachul Ghervasie, care a răposat şi s’a îngropat aici în anul 7109 [1601], Iulie 20.» 5 5. Pe o piatră de mormînt fragmentară (după un decalc de N. Beldi- 115. ceanu): ... iua rpoGk ero... Kk b-IihnIiii wght'Iiaii h norpEGEHk gmct 3,a,e, H SKpACH ... *3113, A1CU.A HOEAi. A, Kpr. ASH. fi,\. Adecă: «[Această piatră de mormînt a făcut-o şi împodobit-o] pe mor-mîntul lui.. [care s’a strămutat] la veşnicele lăcaşuri şi s’a îngropat aici, 7087 [1578], luna Novembre 1, crugul lunii 19». www.dacoromanica.ro 54 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 116, 6. Piatră de mormînt (după un decalc de N. Beldiceanu): j- lipkBONA'IAANkH CTdpElţ AlONdJţ GlIASdNk CKIMONAr©)( GuNOA^i Iip'liCTdKH CA lik R'IilIN'lill [wBHTEAH B ATO... J CkTBOpH H 8l>pdCn] ci* rpoiik fro repKddf ii TcpAiANk iinomiiii Smeniwh Ero, h ect pa^WIA (sic) ,4,111* CRO* Bk p*LVb BVKiîl Bk BCI A^TO. Adecă: «Cel d’intăiu nacealnic şi stareţ monachul Silvan, în schimnicie Sinodie; s’a strămutat la veşnicele [lăcaşuri la anul 70—; au făcut şi împodobit] groapa aceasta Ghervasie şi Gherinan, ucenici aî luî, şi se veseleşte sufletul Fău în mînile luî Dumnezeu în toată vremea.» jjy 7. Inscripţie într’o ocniţă din stînga (după o comunicare a d-luî Lăpedatu; eu crezusem — văzînd-o noaptea şi prinsă cu cărămizi — că e inscripţia de pe mormîntul Mitropolitului Macarie (v. Ist. Ut. rom. în secolul al X VlII-lea, II, p. 540 şi urm.), care a fost îngropat la Rîşca (Ureche, p. 210), pe care el o făcu. Piatra luî nu e deci păstrată. BArOHCTBklH H CWAKGHRklH IlVAN llAE^AHAP^ IlOERO^d rCII^pk 3EAIAH AIOAAABCKOH SKpACH CkH rp©G CBOEH AlTpil fÎNdCTaCIH TCII'/K^H, E'/KE lip'liCTAKH CA Bk BiiMH'tîH WRIIT’llAII H IIOrpEBENA BkiefT] 3fi,t B ATW *3||s, HN^HKTHWN .A., Kp*r 'I' © .3., CWA. (?) .Al., AlClţA A1AH .B. Adecă: «Blagocestivul şi de Hristos iubitorul Io Alexandru Voevod, Domn al ţeriî Moldovei, a înfrumuseţat acest mormînt maicii sale Doamnei Anastasia, care s’a strămutat la veşnicele lăcaşuri şi a fost îngropată aici în anul 7066 [1558], indicţia 1, crugul lunii 17, al soareluî(?) 11, luna Maiu în 2.» Decî femeia din Lăpuşna care a dat viaţa tiranului Alexandru se chema Anastasia. Titlul de «Doamnă» pe care i-1 dă fiul ei, e, fără îndoială, o podoabă ce nu i se cuvine. 118, 8. Inscripţie de părete (după un decalc de N. Beldiceanu): întru cinstea şi mărirea sf[ă]ntuluî ierarh Nicolae, patronul aceşti! monastirî, la anul 1827, în zilile preasf[i]n-ţitulu! Mitropolit Veniamin Costache, prin sărguinţa şi www.dacoromanica.ro RÎŞCA 55 cheltuiala pre-cuviosulul arhimandrit chir Ioanu egumenul acestui sf[â]nt lăcaş, care s’aii prefăcut după modelul obicnuit acum în Moldova, s’aii lărgit în lăuntru prin dărmarea unul părete din mijloc, s’aii mărit şi s’aii întărit ferestile cu gratii, s’aii adaos proscomidiia, s’aii informat fostul pridvor în trupul bisericii, adăogîndu-i-să altul, de noii s’au acoperit, s’au zugrăvit pe din lăuntru şi pe din afară, şi s’aii înpodobit cu multe odoară, întur-nîndu-se multe drituri şi moşii împresurate. 9. Inscripţia de cişmea, supt arhimandritul Neonil, 23 Iulie 1849 119. (decalc de N. Beldiceanu). 10. Pe un clopot (după un decalc de N. Beldiceanu): Acestii clopotQ s’au făcuţii la Huşi, în zilile lui [Alexandru] Costandinii MavrocordatQ-Vodă, care clopotu l-ah făcuţii monahii Callinicu si Dumitru, cu toată cheltuiala sa şi l-ah data pentru a lora folosa sufletesca, la care este închinata sfintei mănăstiri Raşca (ca), care este hramfi sfântului ierarha Nicolal, letfi d784. Pavela clopotara. 11. Pe alt clopot (după un decalc de N. Beldiceanu): 120. Acest clopot s'aa vărsat în sf. mn. Rîşca, hramul Sf. Nicolal, în zilele Sfinţi Sale părintelui chir Iosaf igumen, cu cheltuiala sf[in]t. mn. şi cu ajutorul Sfinţi Sale părintelui chir Calistru Ene, proin igumen, şi cu a Dediulul Ţintea Bârsan, an 7288 [1779-80]; iară acum la an Domnului 1834, în zilile prea-înnălţatulul Domn patriot Mihail Grigoriu Sturza Vvod, ocărmuind arhipăstoria bisăricască înnalt-preasfinţitul Mitropolit VeniaminCostache, cu osârdia şi cheltuiala prea-cuviosulul arhimandrit proestos al mo-nastiril chir Isaiia s’aii de iznou vărsat, cu adaos de 920 ocâ piste 580 ; vecnica lor pomenire. www.dacoromanica.ro 56 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI XXVI. P o b r a t a. 121. 1. Inscripţie de de-asupra uşiî de intrare (decalc de N. Beldiceanu ; publicată în Melchisedec, Notiţe, p. 152 şi Bianu, Col. I. Iraian, noua serie, III, 1882, p. 114): ■j* H3ROAEHIEA\ WLţa H Ck IlOCII'LlllEHlE/Wh. CNa H CkRpkllIENlErUk CTro AP ce aa par.k RAA‘i'k atoEaiS feb Xa fw IlETpk Eoeroaâ ghueio atacTiio rcriApk 3ea\ai< atoa^aRCROii, cnk GTEana Ijoeroam CTaparo, RaroupouaRoaii^k rcca a\ki naiunaik Ramat riponaRO-aEiiiEa\k Rk Ha METRpkToat a'kTli AP|“K‘,BH0'U HPCtrI; Ck3A<»Tii Ckii jfpaat Rk ha\a ap\'iiEpap^a ii ‘iioATRopiţa IIm;oaaa, npî urSatENd; i;rp fpiiropia, r a'ro *3aH, wkt. x. Adecă: «Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu savîrşirea Sfîntului Duh, iată eu robul stăpîiiului mieu Isus Hristos Io Petru Voe-vod, cu mila lui Dumnezeu Domn al ţerii Moldovei, fiul lui Ştefan Voevod cel bătrîn, a binevoit Domnia Mea ca buna mea voie, în al patrulea au al stăpânirii [mele] împărăteşti (sic), a zidi acest hram întru numele arhierarhului şi făcătorului de minuni Nicolae, fiind egumen chir Grigore, în anul 7038, Oct.» Domnia lui Petru Rareş a început (Doc. Bistriţei, I, p. xrv) în Ia-nuar 1527. Deci al patrulea an cădea în 1530, nu 1529. Avem astfel dovada că, măcar în inscripţii, se întrebuinţa pe vremea lui cronologia de l-iu Ianuar, nu cea de l-iu Septembre. 122. 2. Inscripţia de pe mormîntul de marmoră al lui Petru Rareş, ctitorul, aşezat în camera de îngropare, la dreapta. Căpătui e tăiat pentru ca piatra să fie de o potrivă cu aceia de la mormîntul Doamnei. [CkH rpOGk ECTk] X'TWAIOGkIRarO paRO R/KIO.. [IwaNja IlETpa BoERO^a, CNk CTaparo GTEaiia Boero/^i, hh;[e rip'hcTaRii ca Rk ce]ii WRiiT'han h i,k R'DiNÎaik WRiiT'han ; R'Dnia Ea\ naatETk. 1 1 între decalcurile lui N. Beldiceanu e unul care cuprinde această inscripţie, scrisă în cerc şi pe laturi : ckh aiohacthi» cksaa Finii© K«cr«ar atu’ ™:aa ir© 6aiha h >iaa ha» Iu> Koctahthhk, r A-kT jf3hh.Nu-î pot înţelege rostul. www.dacoromanica.ro POBR.ATA 57 Adecă : «[Această groapă e a] iubitorului deHristos robul lui Dumnezeu Io Petru Voevod, fiul bâtrînuluî Ştefan Voevod, care [s’a strămutat la aceste] lăcaştirî şi la veşnicele lăcaşuri; veşnica lui pomenire.» Piatra era pregătită de Petru-Vodă însuşi; fiii săî n’aîi adaus celipsia. Asupra morţii lui, SeptembreOctombre 1546, v. Doc. Bistriţei, I, p. XLin. 3. Piatra Doamnei Elena e tot aşa. Inscripţia e următoarea: ckii rpoGk ec'rk pana GMCa 6aima rcnoMC^a Herpa EoERO/ţa /ţkijJEpY ^ecno rkRa iţapdi, u>i;e np'Lc raRu ca Rk ceh WRkiT'liAH u Kk R lpiimaik WGkrrLui ; R'Lunaa eh h[aavbT] ckH N...k *3.... Adecă: «Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elina, Doamna lui Petru Voevod, fiica lui Despot Ţarul, care s’a strămutat la aceste lăcaşuri şi la veşnicele lăcaşuri; veşnica eî pomenire... , 70—» Sfîrşitul nu se înţelege. Asupra morţii, în Septembre 1552, a Elenei Rareş, fiica luî Ioan Despot, prin porunca ginerelui eî Alexandru Lă-puşneanu, v. Cronica Moldo-Polonă, în Bogdan, Cronice inedite, pp. 131-2. Cf. Studii şi doc., V, pp. 651-2. 4. La jertfelnic, în altar : iiO/\\*Liiii ren AiU/ft paG cgoh\" Iu> GreŢau Eloeroa ii CNa er Iw IlETpk HoERO/ţJ 11 a\Tpil Er /Llpift H rCn>K^,S» El'© Mpix II MA/ţ H)f h rciGK/ţx Er 6/\ena ii maa Hy ii AlapiA h HNNa; noavbmi rn Aiua p<*Ga croet epmona\' iîrp TpuropiE erbaiena. Adecă : «Pomeneşte, Doamne, sufletele robilor tăi Io Ştefan Voevod şi fiul luî, Petru Voevod, şi mama luî, Maria, şi Doamna luî, Maria, şi fiii lor, şi Doamna luî Elena, şi fiii lor, şi Maria şi Ana. Pomeneşte, Doamne, sufletul robului tău, iermonahul chir Grigore egumenul.» Maria şi Ana par să fie surorile luî Rareş. Grigore egumenul ajunse apoi Mitropolit. V. Ist. Ut. religioase a Romînilor, pp. 44-5. 123. 124. www.dacoromanica.ro 58 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 125, 5, în camera de îngropare, la stînga: rcriAxa PoJfaN^a ^Biţia fw IltTpa Eoebo^ki r>K,a,a ;ke fw ITae-^aN^pa EoeBO.4,1 opipacu rpoEK ckh EpaTfS cboeaijS Gte$an;5 Roe-BOA'fej htkh np'fecTaBH ca kk băneai wbhtIiaeai, b at© *3JŞ, ctn. a. Adecă: «Doamna Roxanda, fiica lui Io Petru Voevod, iar Doamnă lui Io Alexandru Voevod, înfrumuseţa groapa aceasta fratelui ei Ştefan Voevod, care s’a strămutat la veşnicele lăcaşuri în anul 7060 [1552], Sept. 1.» Pentru data morţii, prin omor, a lui Ştefan Rareş, v, Studii şi doc., V, p, 651, nota 4. Melchisedec, care dă n-le 1-4 pe p. 150 şi urm, din Notiţe, a strămutat din greşală pe aceasta intre inscripţiile de la Secu — care la 1552 nici nu era zidit, aşa încît Melcliisedec a trebuit să propuie că piatra a fost adusă de aiurea (v, p. 27 diniVo^e; cf. Bianu în Col. lui Traian, noua serie, III, 1882, p. 111). 126, 6. în pridvor, pe un mormînt: [ckh rpOBk] CKTBOpii II bh'pdCH GYaUON GTpOHH BEAHKH BÎCT"t>pNIK BHB. KIliirilHII CBOEH IIp,IAUA [h>KE [ip'llCTABH CA KK B'LmHE/VX WGHT'feAEAI B ATo] #3p... Adecă: «[Acesta groapă] a făcut-o şi a înfrumuseţat-o Simion Stroicî Marele-Vistier celei ce a fost doamna sa, Iftimia, [care s’a strămutat la veşnicele lăcaşuri în anul] 71... [= 159—16-]». Simion Stroicî era fratele Logofătului Luca Stroicî. V. tabla voi. XI din Hurmuzaki. 127, 7, Apoî, pe altul (ibid.): .... GhAUWH GtPo[h*|]... CKTBOpii H bh'paCH.... Adecă: (Simion Stroicî,,. a făcut şi a înfrumuseţat...,» Trebuie să fie piatra de mormînt a vre-unuî copil al lui Simion. www.dacoromanica.ro POBRATA 59 8. Tot în pridvor, pe alt mormînt: 128. tip'liCTdRH CA paliS BXKS ruirj tlJpSiUHUIHb HpkRdAdRk N£AV£U,KOrW; BEMNd EA\k ridAUTk; B dflijTW #3NB. Adecă: «A răposat robul lui Dumnezeu dumnealui Frăţian, pîrcălabul de Neamţ; veşnica lui pomenire; în anul 7052 [1543-4].» Şi în Melchisedec (cu greşeli), p. 156. 9. Tot acolo, pe un mormînt: 129. cai rpoBk £CTk naNa Xkpa npkKdddBd xoTHNkCKorw, hhîe np'bc-TdRH CA Kk R'liMHkl WRHT'bdll B ATW *3NT. Adecă : «Aceasta este groapa lui Hîra pîrcălabul de Hotin, care s’a strămutat la veşnicele lăcaşuri în anul 7053 [1544-5].» Pentru Hîra Cămăraşul, v. Studii şi doc., VI, p. 649. 10. Tot acolo, pe un mormînt: 130, ckH rpoBk £ct [un rînd ilegibil] ma^'i cboeh (?) BacHdKa, hjke Bk... IIoBpdTă ; B ATO *303, A\p. HI. Adecă: «Această groapă este... copilei sale Vasilca, care la... Pobrata, în anul 7077 [1569], Mart 18.» 11. Tot acolo, pe un mormînt: 181. np'bcTdBH ca pan rhu'h Goawipa^k.... Adecă: «A răposat robul lui Dumnezeu Somiradu.» 12. Tot acolo, pe un mormînt adus din vechea mănăstire a Sf. Nicolae 132. din Poiană. ... 4*0 [pH (?) CIH KdA\EN CkTBOpil = GTE^dHk BoEBO^d ?] IlETpa K©eb©,\, cnS CTaparo GTE^aNa tîoeRo^a; R-tifuna Er© naavkT]. www.dacoromanica.ro 60 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Ar fi : «Această piatră a făcut-o Ştefan Voevod [cel Mare] luî Petru Voevod, fiul bătrînuluî Ştefan Voevod; veşnica luî pomenire.» Calificativul de «cel Bătrîn» s’ar potrivi maî bine cu Ştefan-Vodă biruitorul de la Hîrlău decît cu Ştefan fiul luî Alexandru-cel-Bun, despre care Ştefan nimeni nu vorbia bucuros, ca unul ce orbise pe fratele său şi usurpase tronul; apoi Ştefan-cel-Mare ar fi ştiut data morţii unei rude aşa de apropiate de el. în sfîrşit, din actele luî Ştefan, fiul luî Alexandru nu iese să fi avut copii. 1 QQ • 13 Tot ac0l0) pe un mormînt; CEH rpOBk 8Kp<\CH /UlITpCufiAHk HIR1HII EMCKII pA^ORCRM ; llp liC-tabh c-k... ero Kk bahnei wi.iiT-kaii; R'li'ina tMb iiAAvhTk; Rk A-tT... #3... [zecile şi sutele sînt lăsate în alb]. Adecă: «Această groapă [şi]-o înfrumuseţă Mitrofan, fost episcop de Rădăuţi ; s’a strămutat [Sfinţia] Sa la veşnicele lăcaşuri ; veşnica luî pomenire; la anul 70—.» Mitrofan se întîmpină ca episcop de Rădăuţi la 5 Iunie 1551 (Arch. istorică, I, p. 125, no. 180). Dar la 4 April 1552 era episcop Eftimie, urmaşul său (ibid., no. 181). El îşî gătise singur piatra, iar ceî ce i-au rămas pe urmă au uitat să însemne data morţii. 134. 14. Spre părete, piatră de mormînt a cuiva din familia Stroicî. 135. 15. Afară, lîngă păretele din dreapta, pe un mormînt: Ckl rpORk CkTBOpH... lipECTARH CA lik B'L'INHI WRHT'liAH, B ATO *su,oe, cen. a A™ (?)• Adecă: «Această groapă a făcut...: s’a strămutat la veşnicele lăcaşuri în anul 6975 [1467], Sept. 4 zile.» în acest an a murit întâia Doamnă a luî Ştefan, Evdocliia de la Chiev (Bogdan, Cron. mold., p. 145). Dar freche pune data de 25 Novembre (p. 155). 136 136. 16. Tot acolo, pe un mormînt: www.dacoromanica.ro POBRATA 61 Ck[h] ECTk rpOGK pAEH G>KI^ ©AT-fe AITpE TNA Iw GtE$[aHA Ko£KO/k,kl J ll'Aii H flp'bCTABH c]£ R A^iT® *SU,Or, HOEAIBpll fi,. Adecă: «Aceasta este groapa roabei luî Dumnezeu Oltea, mama Domnului Io Ştef[an Yoevod; care a murit] în anul 6973 [1465], Novembre 4.» Piatra e o bucată mică de marmură albă, frumos săpată. Cf. Istoria Im Ştefan-cel-Mare, pp. 44-5; Conv. literare pe Iunie 1904; Sămunătorul din Iulie 1904. Ea e însemnată şi la capătul pomelnicului Domnesc al Pobrateî, tot ca Oltea (Melchisedec, Notiţe, p. 153 : «Olteanca»), 17. Tot acolo, pe un mormînt: 137 CHH rpCGb CkTBOpil II Sl{pACH KH'fcrilH'I; /llA>pACKA IIANÎ5 CGOEA\8 ACIUIA AROpNHK, E/KE llp£CT4GH [cf] Kk B'liUHMI WGHT'1s[ah] B ATO *3pA’î, A\. H. Adecă: «Această groapă a făcut-o şi a înfrumuseţat-o doamna Mă-rasca domnului ei Lupul Vornic, care s’a strămutat la veşnicele lăcaşuri în anul 7114 [1606], luna Februar 8.» 18. La casele de la clopotniţă, alcătuind acum uşorii unei uşi, — 138 piatră mare, foarte bine săpată: [cbH rpo]Gb e[ct] PAGA gaîia IlANk... hkiiih iiocteabhiika, cub GopilNk, CE[cTp]EH GtE^ANA E®£RC»/k,H, H1KE H lip'llCTARH CE [g A^iTo] £3H, TEN. Adecă: «Această groapă este a robului luî Dumnezeu dumnealui... napii Postelnic, fiul Sorii, suroreî luî Ştefan Voevod, care a murit [la anul] 7008 [1500], Ianuar.» Oltea avea cu soţul ei (Bogdan îi fusese numai iubit), trei fii: Ioa-chim, Ioan şi Cristea, şi două fete, Maria şi Sorea (Melchisedec, în An. Ac. Rom. VII, p. 192). Una din fete luă pe Şendrea (Col. I. Iraian, VII, pp. 376-80; Ureche, p. 161: «cumnatul luî Ştefan-Vodă»). www.dacoromanica.ro 62 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Fiul celeilalte e boierul mort în 1500 şi al cărui nume din nenorocire nu se poate descifra, nici gîci. El era numai Postelnic, nu Mare-Pos-telnic. Nici fraţii după mamă ai lui Ştefan n’au fost boieri mari. Postelnic era Dumşa pănă tocmai pe acest timp, dar cred să fi cetit bine literele de la sfîrşitul numelui acestui nepot al lui Ştefan-cel-Mare. Cf. XJricariul, XVIII, tablele boierilor. 139. 19. Inscripţia de pe zidul de împrejmuire (după Melchisedec, Notiţe, p. 156 şi Bianu, Col. lui Traian, noua serie, III, 1882, p. 114): [H3]B0AEHIEAt Wlţd li Ch IIOCirlilUENiEAl CILI H ChRphllIEHlEAt CTTO A\'J Iw KdCHAlE EoEROAd BVKIE AUT II r/(ph .3 E Al AII AWA^ARCHOH RII/(iiRIIIII ^pERNO A'JlAOAl AtNdCTpA, IţpKR CrpA^H, R ATO #3pH^,. Adecă: «Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea Sfîn-tului Duh Io Vasilie Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn al ţeriî Moldovei, văzînd învechite lucrurile mănăstirii, a îngrădit biserica, în anul 7154 [1645-6].» XX vn. Biserica din Dolhasca. 140. Lîngă păretele din dreapta, supt un baldachin: Supta acastă piiatră odihneşte trupul răposatului robu lui D[u]mnezăa Iordachi Cananăh, biv Vel Bana; şi s’aa săvârşit la anul 1803, Mal 11. Acest Iordachi se întîlneşte ca Medelnicer prin anii 1760-70, apoi ca ispravnic de Suceava, unde vedem că-şi avea şi moşia. V. Doc. Calli-machi, tabla. xxvrn. Biserica din Dolheştî. 141. 1. Două pietre din veacul al XV-lea care nu se pot ceti. Una e a tataluî luî Şendrea Hatmanul, cumnatul lui Ştefan-cel-Mare, căci cronica spune că acest boier a fost îngropat la «Doljeştî (sie), lîngă părintele său» (Bogdan, Cron. inedite, p. ,42). www.dacoromanica.ro DOLHEŞTl, BAIA 63 2. în stînga, pe un piedestal: 142. cm rpoe ect pAG'b b[o]ikh Mapufii], Kii'briiN'b nana IIIaNApn nWpTap'b, H/KE H Mp'bCTaKH CA Kk B'h'IN'blI WBIIT'bAH 11 norpEGE-Na 3[a]e g a-bT jfSiiu,A, atca AiapT K3, g iine[a]. nonacu/b. Adecă: «Această groapă este a roabei lui Dumnezeu Maria, doamna dumisale Şandrea Portar [de Suceava, adecă Hatman], care a încetat din viaţă şi s’a îngropat în anul 6994 [1486], luna lui Mart în 27, Luni după Paşti.» Mormîntul suroreî lui Ştefan-cel-Mare e foarte frumos lucrat, cu trei brîie, dintre care cel din mijloc e împletit, şi cu trefle. în dreapta e mormîntul, tot ridicat de la pămînt, al luî Şendrea însuşi, dar nu i-am putut desluşi inscripţia: un bun cunoscător de sla-voneşte ar putea fi însă mai fericit decît mine. El a murit în 1481, în lupta de la Rîmnicu-Sărat. 3. A cincea piatră are o inscripţie, din care se înţelege: 143, .... GiiCT'bpiiiikk norp.... Adecă: «...Vistiernic: s’a îngropat....» XXIX. Baia. Biserica lui Petru Rareş. De-asupra intrării: 144. II3B0AEIUEAX VUlţH BHCTEp-IIIIK Ck3/t,A IţpKC'R Rk lAVli H^4,E>KE ECT )ţpaA\ CkUIECTRIE CTrO AXa na cta bNEHiiKH... k»a [Beldiceanu citeşte: RkCRH^oA], Rk ^nV ViAroNCTHRaro rAPA Jwan Gte^an Eoeroa h Rk anii urp 0ew- (jwlHA AtHTponOAHT CS'IARCIUrO, H CkRpkIUHC Rk ATO /3A\3, AI CU, A lIOEAt. II A- Adecă: Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea Sfântului Duh s’a gîndit şi a binevoit dumnealui Matiaş Marele-Vis-tier de a zidit biserică, anume unde este hramul Pogorîrea Sfântului Duh asupra sfinţilor ucenici..., în zilele blagocesti-vului Domn Ioan Ştefan Voevod şi în zilele lui chir Teofan Mitropolitul Sucevei, şi o a săvîrşit în anul 7047 [1538], luna Novembre 8 zile. Publicata, cu un studiu amănunţit, de N. Beldiceanu, în Arch. soc. şt. şi lit. din Iaşi, II, p. 518 şi urm. Aici adaug că Matiaş era Marele-Vistier al lui Rareş încă din 1580, deci chiar de la începutul Domniei lui (v. şi Doc. Bistriţei, I, p. xxvn; Transilvania pe 1874, p. 151). Cf. Doc. Bistr., pp. xxix, xxxi, xl. O scrisoare de la el am analisat-o ibid., p. 111, no. vi. Pentru Mitropolitul Teofan, v. Ist. lit religioase, p. 44. 1 în decalcurile luî Beldiceanu sînt şi inscripţii de mormînt latine, din 1437 (?) şi 1437, dar neînţelese. www.dacoromanica.ro ţara-romăneascA. www.dacoromanica.ro XXXI. Schitul Barbu (jud. Buzău). De-asupra vechii intrări: 146. Această sfântă şi dumnezeiască mănăstire înfrumseţa-tu-se-ati şă se-aii zidit den tem[e]liia ei de bunulti şă creştinul jupan Barbul Yel Cp. [= Căpitan], înpreun[ă] cu jup[ă]neasa dumnealui Rada, sni ego Hriza, Radul, Jăpa, Andronachi, Neagoe, Badea, întru slava şi lauda Dumne-zăul[ui] Măntuitoriul nostru Isus Hs. şi întru hramul şă fala a sf[ăn]tul[ul] arhanghel Mihail, pentru sufletul moşă-lor ş[i] a părinţilor şi ale nostre, să fl pomean[ă] ; şi se-au isprăvit dinu a bunului şi creştinul Io Antonie-Yodă Vistti. [=Vistierie]; egumen monah Petronie, leat 7177 [1668-9]. Barbu era un căpitan de Roşii din părţile Buzăului. XXXII, Mănăstirea Ciolanul. Biserica cea Mare. 1. De-asupra uşii de intrare: 147. Cu vrerea Tatălui şi cu ajutoriul Fiiului şi cu săvîrşirea Sf[ă]ntulul Duh s’aii zidit şi înfrumuseţat într’acest chip ac astă sf[ă]ntă şi dumnezăiască biserică întru cinstia şi www.dacoromanica.ro 68 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI slava sf[i]nţilor slăviţilor apostoli Petru şi Pavel, rădicăn-du-să din temelie prin osirdiia şi cheltuiala iubitoriulul de D[u]m[ne]zeu episcop al Buzăului chir Chesarie, multă silinţă şi osteneală şi ajutor puind şi părinţi schitului, şi cu ajutor de la mulţi pravoslavnici creştini ale cărora numele D[u]m[ne]zefi le-aft scris în cartea vieţii. Şi s’atl început adecă zidirea în zilele Domnului Grigorie Ghica W., dar s’a isprăvit cu toate după ce a întrat într’acest pămînt armiia prea-puterniciî împărăţii a toată Rosiia şi cînd cîrmele pravoslavii le ţinea preasf[in]ţitul Mitropolit] chir Grigorie al 2; leat 1828, Apr. 25. Peste puţin Mitropolitul Grigore fu silit de Ruşi a părăsi ţara. 2. La fîntîna din curte: Să se veselească pustiia cea însetată, Că i s’ati vărsat apă prea-înfrumseţat[ă]: Alerge cel dogoriţi de soare, Răcorească-se foarte cu îndestulare, Bînd, mulţumească lui D[umne]zeă cu umilinţă, Că este făcută cu mare sîrguinţă: Roage pre D[umne]zetl cu umilinţă Pentru toţi cel ce ah pus silinţă, Că nevo... şi pie (?) monahi aft pus cheltuială Şi părinţi schitului multă osteneală. [Criptogram.] 1811. 3 3. Din vechea biserică mică a Doamnei Neaga s’a făcut prin reparaţie o biserică nouă. www.dacoromanica.ro SCHITUL RĂTEŞTÎ 69 XXXIII. Schitul Răteştî. N’are inscripţie veche. Din acte au maî rămas: a) Al lui Mihaî-Vodă Suţu, 4 Iunie 1784 întăreşte maicelor din schitul cel nou, de lemn, de la Răteştî şese scutelnicî şi scutire de vinăriciu şi dijmărit. Apoi li maî dă 78 de talerî la Sf. Gheorghe: «însă tl. 45 pentru 15 bucăţî aba neagră, dă îmbrăcămintea maicelor, tl. 9 pentru 12 perechî papucî cu meşî, tl. 15 pentru doaăzecî ocă untu dă lemn şi tl. 9 pentru şase ocă tămăe». Marturi: beizadelele Ioan, Grigorie, Alexandru, şi boieriî: Dimitrache Ghica Vel Ban, Ştefan Prăş-coveanul Vel Vornic de Tara-de-sus, Ianache Muruz Vel Vornic de Tara-de-jos, Manolache Brăncoveanul Vel Logofăt de Ţara-de-sus, Grigorie Băleanul Vel Logofăt de Ţara-de-jos, Grigoraşco Balasache Vel Spătar, Ianache Văcărescul Vel Vistier, Alexandru Vel Postelnic, Costandin Filipescul Vel Clucer, Dumitraşco Vel Păharnic, Gheorghie Bengescu Vel Stolnic, — Mano Vel Comis, Barbul Văcărescul Vel Sluger, Panaiotu Vel Pitar. — întărit de acelaşî Domn la l-iii Mart 1792. b) Al luî Nicolae-Vodă Mavrogheni, Iulie 1786. întărirea precedentului. Marturî: fiiî, Costandin şi Petru, boieriî: Dumitrache Ghica Vel Ban, Nicolae Brancoveanu Vel Vistier, Ştefan Prăşcoveanu Vel Vornic de Ţara-de-sus, Ienache Văcărescul Vel Vornic de Ţara-de-jos, Grigorie Băleanu Vel Logofăt de Ţara-de-sus, Nicolae Filipescul Vel Logofăt de Ţara-de-jos, Costandin Suţul Vel Spătar, Costandin Fili-pescu Vel Postelnic, Ioniţă — Vel Clucer, Costache Mavrogheni Vel Păharnic, — Vel Stolnic, Costache Racoviţ[ă] Vel Comis, — Vel Sluger, — Vel Pitar. c) Al luî Alexandru Constantin Moruz-Vodă, 11 Iunie 1793. întărire. Marturî: fiiî: Costandin, Dumitrache, Nicolae, şi boieriî: Nicolae Brăncoveanu Vel Vistier, Dumitraşco Racoviţă Vel Ban, Ianache Văcă-rescu Vel Spătar, Ianache Moruz Vel Vornic de Ţara-de-sus, Manolache Brăncoveanu Vel Vornic de Ţara-de jos, Manolache Creţulescu Vel Vornic, Nicolae Filipescul Vel Vornic, Costache Ghica Vel Logofăt de Ţara-de-sus, Scarlat Ghica Vel Logofăt de Ţara-de-jos, Nicolae Hangearlă Vel Hatman, Alexandru Mânu Vel Postelnic, Isac Ralet Vel Clucer, Dimitrie Schinah Vel Comis, Nicolae Racoviţă Vel Păharnic, Iordachi Palada Vel Stolnic. d) l-iii Septembre 1819. Maica stariţă Eufrosina se plînge că celor şeizecî de maice din schit li se încalcă pădurea ce au de la boierul Hrisoscoleu. www.dacoromanica.ro 70 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI XXXIV, Mănăstirea Pantelimon. 149. 1. De-asupra uşii de intrare: în slava şi lauda unuia în Tr[oi]ţă slăvit D[u]mnezăft şi întru cinstea sfântului marelui m[u]c[e]nicii şi tămăduitorii fără de argint Pandeleimon rădicatu-s’aii aceşti d[u]mn[e]zăesci lăcaş de prea-luminatul şi prea-înnălţatul D[o]mni a toată Ţara-Rumănească Io Grigorie GhicaVvd, întru a doaoa Domnie a Măriei Sale, unde şi spital pentru bolnavi ai aşăzat a fi, cu toate împrejurerile câte să cade, înfrumuseţăndu-le pecum să vede, cu toată cheltuiala Măriei Sale, ca să fie pentru vecnică pomenirea Măriei Sale şi a tot neamul Măriei Sale, ispravnic fiind Sandul Bucşănescul Vel Clucer za Arie, la leatul de la Zidirea Lumii 7258, iar de Ia Hs. 1750. [Stemă cu literele: Io G. G. VV. şi mărcile amînduror terilor.] V. Studii şi doc., V, p. 494 şi urm. 150. 2. Pe mormîntul ctitorului, aşezat în naos, la dreapta: Datoriia cea obştească De pre firea omenească împlinind prea-fericitul, De-a pururea pomenitul Grigore cel prea-înnalt Ghica-Vodă încoronat, Domn în Ţara-Rumănească Şi în cea moldovenească, Care cu minte naltă domnind Şi cu dreptate cărmuind De pre vrema ce-aceste ţăr[I] Cu înţeleapte îndreptăr[l], La a doaolea Domnie, www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA PANTELIMON 71 Dată de la ’mpărăţie, Din Scaunul cel strămoşăsc La lăcaşul cel ceresc S’atL mutat făr de prihană, Ou pace si cu pohvală, Iar trupul săh cel de om Ou cinste ca de un Domn Aicea s’ati astrucat Şi îngropării s’ah dat La a sa domnească zidire Spre veacnică pomenire: Avgust 26 d., leat 7260 (1752J. [Pe margene:] •f 1759, Mart 14, pristăvindu-să întru fericire şi Măriia Sa Doamnă Zoiţa [v. mal sus, p. 14, no. 37], s’ah pus oasele tot într’acastti mormânt al răposatului întru fericire Domnu Grigorie Ghica Voivod, iubitu soţu Mării Sale, întru al şaptelea an după răposarea Mării Sale, viindu de la ţara Moldovil cu prea-iubitul fiiu Mării Sale Io Scarlat Ghica Voivod cu Domniia Ţăriî-Rumăneşti, şi, însuşi Măriia Sa, viindu cu alaih şi cu toată boerimea şi cu toată orăndu-iala Domnii şi cu Sfinţia Sa Mitrop[olitul] ţării chir Fi-laret şi cu amândoi episcopii şi cu alţi zeace arhierei străini, aducăndu-să din Bucureşti pănă aic, s’ati aşăzat într’acest mormânt cu mare cinste şi cu multă jale dă norodu, păcum Măria Sa ah pohtitu, pentru veacnica pomenire. Cf. Găleşescu, Eforia spitalelor civile, Bucureşti, 1900, pp. 629-88. Pentru strămutarea luî Scarlat Ghica-Vodă din Moldova în Ţara-Ro-mănească, v. Doc. Callimachi, I, pp. lxxxix—xc. www.dacoromanica.ro 72 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 151. 3. Potir de argint. Pe buza de sus, această inscripţie: j* Acesta potir& 1-ati fă[cu]tti Doamna Maria, Doamna prea-luminatuluî Domnu Io Grrigorie Voevoda, a. D. 1673. El vine deci de la Maria Sturdza, soţia lui Grigore I-iu Ghica. La 1673 ea era Doamnă a Ţeriî-Romăneştî. 152. 4. Pe moaşte : Anbo’ (sic). Aceasta poală cusută cu fir greti am afierisit-o la sfintele moaşte ale Sf[ă]ntulul Pandeleimon eti, robul lut D[u]m-nezeti Mihaitl Mardagiu biv Vel Medelnicer, şi eti roaba lui D[u]mnezeti Elenca sin răposatu Şătraru Costandin Li-vezeanu, cum şi o gevrea de sangulie cusută cu beteală şi altă gevrea cusută cu mătăsuri, şi le-am pus în lădiţa de argint unde iaste sf[i]ntele moaşte, şi am făcut şi peri-niţa înlăuntru, de plisă ghiuvezie, umplută cu bumbac, fiindcă ceale vecbî, din pricina molivmi [=ciumil], s’ati ars în foc, 1830, Septemvr. 1. 158. 5. Pe fîntînă (româneşte şi greceşte): S’ati făcut şi fuişor, cu toate cele ce trebuiesc, dupe cum să vede, pentru odihna celor însetoşaţî şi osteniţi şi veCnică pomenirea Mării Sale, fiind ispravnec dum. Sandul Bucsănescul: 1751. i 7 154. 6. Cruce în gradina vechii mănăstiri: întru slava marelui Dumnezeii care în Troiţă să proslăveşti, şi întru lauda sfântului marelui M[u]c[e]nic Pan-teleimon rădicatu-s’ati acastă cinstită cruce în zilele prea-înnălţatulul nostru D[om]nti Io Grrigorie Grhica W, întru a doaoa Domnie, lăngă acastă fântână, de dum. Sandu Bucsănescul Vel Cluc. za arie, fiind ispravnec la toată zidirea aceşti sfinte mănăstiri cu toată împrejmuirea el, www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA PASEREA, MĂNĂSTIREA VĂCĂREŞTI 73 precum să vede, şi au făcut şi fuişor[ul] de-asupra crucii, pentru adăpostirea şi odihna călătorilor, şi întru pomenirea dnmisale, la anul de la Hs. 1751. XXXV. Mănăstirea Paserea. Inscripţie de-asupra uşiî: 155, Cu ajutorul prea-puterniculul Dumnezeii cel în Treime slăvit s’ati clădit din temelie acest sv[ă]nt schit de călugăriţe numit Pasărea, în a. 1813 de Cuvioşiia Sa părintele Timoftel arh[i]m[andritul] Cernichi în numele sf[i]ntel şi de viiaţa făcătoarei Treimel, iar, la an 1838, Ianuarie 11, zdrobindu-să biserica de cutremurul ce s’ati întîmplat, iar în a. 1846 s’au dărâmat aceia si s’ati ridicat acasta l din temelie prin Cuvioşiia Sa păr[in]t[ele] Calinic arh[i]-m[andritul] Cernichi, cu ajutor de la binecredinCioşi creştini şi prin osărdiia Cuvioasei Dionisii, stareţa acestui schit, iar îngrijitor fiind la tot lucrul cuviosul Iachint eromona-hul din Cernica, în zilele binecredincosului Domn Gheor-ghie Dimitrie Bibescu Voevod, iar arhiepiscop fiind Preasfinţia Sa dd. Neofit Mitropolit; 1847, Noemvrie 2. XXXVI. Mănăstirea Văcăreşti. 1. Inscripţie de-asupra uşiî: 156. Acastă sf[ăn]tă şi dumnezeiască mănăstire întru carea să proslăveaşte prea-sf[ăn]ta de viaţă făcătoare şi de o fiinţa Troiţă, ziditu-s’ah din temelia el de prea-luminatul, prea-înnâlţatul şi blagocestivul Domn Io Nicolal Alexandru W., www.dacoromanica.ro 74 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI carele, după darul cel dumnezeesc, mutăndu-se din Dom-niia tărăl Moldovei în Scaunul Domniei Tărăi-RumănestI, dentru năstavul sf[i]ntel Troiţe atl început-o, fiind leat 7224 [1716], puind temeliile şi zidind pănă la un loc. Iar apoi, de pe judecăţile lui Dumnezeii ceale nepricepute la oameni, fiind pe ceale vremi războe între înpărăţil şi răzmiriţe în ţară, s’ati întâmplat de l-au luat ostile înpărăţiei Neamţi-lor, cu toată luminata Casa Mării Sale, şi 1-afi. dus de l-au ţinut în Ardeal pănă ce s’ati înpăcat înpărăţiile, iar dup’ace, cu ajutoriul Sf[i]ntel Troiţe, 1-ati trimis de acolo cu multă cinste şi, pre aicea, prin ţară, trecând, atl sosit cu pace şi cu cinste de către înpărăţie la luminată casa Mării Sale, şi, neadestindu-se multă vreame, din pronie dumnezeiască l-au cinstit înpărăţiia iarăşu cu Scaunu Domniei Ţărăl-Rumăneştl, şi, ajungând aici cu pace, la leatul 7227 [1719], îndată iar s’ati apucat de lucrul mănăstirii, dupe râvna Măriei Sale cea dumnezeiască, înfrumuseţănd-o cu toate podoabele bisericeşti pre den lăuntru şi pre afară, precum să şi veade, întru mărirea şi lauda Sfintei Troiţe, pentru veCnica pomenirea Măriei Sale şi a râpo-saţilortl părinţiloru Măriei Sale, ispravnic mare fiindu dm. Manolache V[e]l Clucearti i Matei Mog. b[i]v V[e]l Ag[ă], is[pravnic] pan Iane V[e]l Cup[a]r. Şi s’ati isprăvit de tot lucrul în luna lui S[e]p[temvrie], fiind leatul de la Zidirea Lumii 7231, ai de la Naşterea lui Hs. 1722. Această povestire — o adevărată pagină de cronică — e întărită şi de alte izvoare. După prinderea lui Nicolae-Vodă (14 Novembre st. v. 1716) Scaunul Ţerii-Romăneşti a fost dat fratelui său, lui Ioan Mavro-cordat (2 Decembre 1716), care l-a ţinut pînă la moarte (23 Februar 1719; mormîntul său la Sf. Gheorghe Vechiu din Bucureşti). Nicolae trecuse prin ţară în Septembre precedent; el căpătă Domnia fără zăbavă, ca un lucru ce i se cuvenia (el n’a recunoscut, cum se vede şi din inscripţie, Domnia lui Ioan-Vodă). Cf. Radu Popescu, în Magazinul istoric, IV, şi Studii şi I)oc., III, pp. 26-7; Boc. Callimachi, I, p. xltit, nota 1; Legrand, Genealogie des Maurocordato, 1900, p. 14. Nicolae- www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA VĂCĂREŞTI 75 Vodă, fiind numit la 2 Mart (Legrand, o. c., p. 13), plecă din Constanti-nopol abia în April, precum arată raportul olandes din Smirna de la 19 ale lunii: «Den nieuw angestelden Hospodar ofte prins van Walla-chien, de Heer Nicolaas Havrocordati, stond op den 13 deser van Cons-tantinopolen naar dat prinsdom te vertrecken» ( Domnul cel numit din nou al Ţerii-Romăneşti, Nicolae Mavrocordat, era gata să plece spre această ţară la 13 ale lunii»). Radu Popescu scrie cele ce urmează despre sfinţirea bisericii, la 1722: «întru al cincilea dar an al Domniei Măriei Sale lui NicoJae-Vodă, săvărşindu-se mănăstirea Măriei Sale de la Văcăreşti şi înfrumuseţîndu-se cu toate podoabele, şi pre din lăuntru şi pre din afară, praznic mare au făcut Domnul în ziua de Sfînta Troiţă, ce este hramul mănăstirii, şi, mergînd cu toţi arhiereii, boiarii şi neguţătorii şi cu altfel de oameni, din toată rînduiala, pre toţi i-aîî ospătat, precum să cade» (p. 119). După liturghie, grămăticul Panaiot ceti din amvon actul de fundaţie, alcătuit cu multe învăţături filosofice de însuşi domnescul ctitor, care orînduia ca din venituri «streinii să-î priimească, pre goli să-i îmbrace, flămînziî să-î sature, bolnavii să-î caute, pre cei din temniţe să-î cerceteze cu milă» (ibid.J. Zidul împrejmuitor se isprăvi mai târziu, cînd se dădu mănăstirii şi a treia parte din venitul domnesc al vămii tîrguluî Bucureştilor (p. 126). în acest loc (pp. 138-9), acelaşi cronicar povesteşte serbarea de sfinţire solemnă din 13 Septembre 1724: de faţă erau Mitropolitul Daniil, Ştefan episcopul de Buzău, «arhierei streini», mulţi egumeni şi preuţî. Clerul primi pe Domn la poartă, Mitropolitul avînd pe cap moaştele. Nicolae-Vodă descălecă şi încunjurâ de trei ori frumoasa biserică, împreună cu strălucitul său alaiii. Atunci se sluji întâia liturghie şi un al doilea praznic se dădu în acele «case» d’imprejur unde e astăzi temniţa. «Lucruri cinstite se vor fi făcut», încheie Radu Popescu, «care altă dată nu se vor fi făcut». în 1728,1a 13 Septembre iarăşi, patriarhul de Ierusalim Hrisant Notara veni la Văcăreşti şi făcu lauda ctitorului, printr’un învăţat «engomion». Manolachi Vel Clucer, ispravnicul cel mare, e Lambrinb, ginerele lui Constantin-Vodă Brîncoveanu, care iscăleşte «biv Vel Clucer» şi în 1730 (iSocotelile Braşovului, p. 158). «Matei Mog.» e Mogoşescu, apoi Serdar: fata lui a luat pe Iordachi, fiul beizadelei Gheorghe şi nepotul de fiu al luî Şerban Cantacuzino (Gen. Cantacuzinilor, p. 286). O fată a lui Nicolae-Vodă a luat pe Cămăraşul lanache Alevrâ (ibid., p. 388; Radu Popescu, pp. 111-2, 143), care ar putea fi Iane Cuparul din inscripţie. 2. Chipurile ctitorilor: Maria, Smaranda (aceasta, a treia soţie a Domnului; căsătoria se făcu după 1716, cînd muri Doamna Pulheria; Popescu, p. 43), doi copii cu cununa pe cap (Ioan, Alexandru, care se născu abia în 1721; Popescu, p. 130; Gen. Cant., p. 389; Legrand, Genealogie des Maurocordato, 1902); Nicolae însuşi: coroană pe cap, www.dacoromanica.ro 76 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI haină roşie pe alta verde, brîu galben, apoi Scarlat, fiul cel maî mare al lui Vodă, şi Constantin, cel de-al doilea (cu coroane), doi ctitori cu căciuli pe cap; încă un Domn şi doi copii. 157. 3, în pridvor, la stînga, inscripţie de mormînt: MîrapjrouXov to|i[3o? Baxxpeaxov, 6 S’ap/.pixaX67UTei, xeSvov pooXeor/jV, euQiSty.Y] jtoXÎTai?’ CrjaaiT’ euxXeea)? el? aX[X]oSairijv Se Qavovta: jroXX’ etXf] irpo? tâ aXyea Ţap irarplSo?1 tou S’ăXo^o? 'Po£âv5pa 'PtoaaetiStov Ţevrjairep 0rpis Xî0ov toutov, Sâxpuai zsyyo'xs'rq, Gpj>os', Maiou |3'. Adecă: «Acest mormînt pe Barbu Văcărescu îl cuprinde, un sfetnic priceput, drept cu cetăţenii; să trăiască numele lui cel bun acum cînd a plecat, murind, spre alte locuri: mult a suferit pentru durerile ţerii sale. Iar soţia sa Ruxandra, dintre Ruse-teşti, a pus această piatră, stropind-o cu lacrămi; 1775, 2 Maiu.» Din Ist. Ut. rom. în sec. al XVllI-lea şi din Gen. Cant., se pot culege multe ştiri despre Barbu. El era fiul lui Ienachi l-iu şi al Stancaî şi frate cu Constantin şi Ştefan, acesta din urmă, tatăl poetului Iena-chiţă. Fusese la urmă Mare-Vistiernic, Logofăt, Vornic, Ban, şi avu o carieră politică foarte zbuciumată. «Luxandra» sau Ruxanda Roset, din Moldova, era a doua soţie a lui. Ea venia mătuşă Doamnei Ecaterina a lui Constantin Mavrocordat (v. mai sus, pp. 14-5, no. 38), fiind sora cu Constantin tatăl acesteia, care Constantin era şi el fiul lui Iordachi Roset, vestitul Vistier. înrudirea ei cu Mavrocordăteştii lămureşte îngroparea lui Barbu la Văcăreşti. 15g< 4. Tot în pridvor: KpuîtTETai touptp awţia Arjjirjtpaaxciu, tou IloateXvtxou, \&yio tou Mîta-XaaâxT], aXX’ij Cţj xai zb awp.a Costai ev tţj Ssutepa tou Xu rca-pouaîcf: au Se, x[upi]e, S6? tyjv Xuaiv JtTxiap.âT(ov, ai; ezfr/Qrj 8a Kiovatavrivip xoipavip OoŢŢpoSXd^tov, FLsXovu vdv f£ xai npmov MoXSaSir]c, ri(p 7ro0£LV(j) NtxoXdou navaoţoo, Tstpaats'pou? xatpo? TSTpxars'pst Ţovip, "Ovxsp to xpoaQsv Nr/.oXaoc 6 xpâtwp KriCslV EJlsXXsV aŢÎ(p 0(JL0VU(JLt(). Ilot(JLO<; Se jiâptţac, tov S’dvsaTsiXsv tio fim. ’AvS'ajv 6 îuatc ts xai SiâSo^oi; Spdvou [’Ex] (3x0piov SdjJLTja’, exâXXsovsv ie xXcioorior, IlpoauXtov te TSL^iaa? ev fiXaiaUp: ’E^tataTODVTOc BtjOXsejji 8’ Avaviou, Tod xpoataTODVTOc tîj? [iovi)? t^c Iv0â8s. vEtsl a'ţXţ', Amfonatu). www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA VĂCĂREŞTI, MĂNĂSTIREA COTROCENl 79 Adecă: «Biserica aceast’ a lui Nicolae din Mira S’a făcut strălucit, cu multă cheltuială, Luî Constantin, Domnul Muntenilor Acum fiind, iar maî întăiu al Moldovei, Fiul dorit al luî Neculaî prea-’nţeleptul, Fiu împătrit cununat al unui tată ’mpătrit cununat. Pe care maî întăiu Nicolae Domnul Voia s’o înnalţe patronului sfînt, Ci moartea, luîndu-1, i-a stricat dorinţa. In locul cărui fiul moştenitor în Scaun Clădi din temelie, bogat împodobind-o, Făcîndu-i şi pridvorul cel în patru colţuri; Ispravnic Anania, din Betleem episcop, Fiind egumen la mănăstire-aceasta. 1736, August.» Tipărită în Legrand, Genealogia întăiu, l. c., p. 27. Constantin Mavrocordat domnia în adevăr a patra oară. întâia dată, el a stăpînit de la 3 Septembre pănă în Novembre (ştirea despre rechemare în raportul olandes din 24 Novembre). La 31 Octombre 1731, acelaşi ambasador scrie că Domnul mazil a fost numit «zilele acestea» (voor eenige dagen) în locul luî Mihai Racoviţă; el ar fi dat vre-un milion de lei. în Maiu 1733 se anunţă trecerea luî Mavrocordat în Moldova (Studii şi doc., VI, p. 257, no. 395). Apoi, în 1736, el capătă iarăşi Ţara-Ro-mănească. Cf. a doua Genealogie, pp. 16-7. XXXVII. Mănăstirea Cotroceni. 1. De-asupra uşii de intrare: Aăastă sv[ă]ntă şi d[u]mn[e]dziiască mănăstire zidită iaste de în temeliia el pănă în săvârşit întru proslăvirea şi mulţimirea numelui preasv[i]ntel şi unii d[u]mn[e]zeeştii Firitriţel şi întru slava şi lauda sv[i]ntel de D[u]mn[e]zeti www.dacoromanica.ro 80 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Născătoarei FeCoarel Măriei, a căriia şi hramul Dormi-rea-I acesta iaste, de prea-luminatul şi slăvitul Domn Io Şărban Voevodu, adevăratulu nepo[t] răposatului Şerbanu Basarabii Voevodti, strămoşiloru, moşilor, părinţilor şi Mării Sale veaCnică şi fericită pomenire, dănd şi laudă nemoartă marelui şi bătrânului lui ne[m]; pre-buna faptă în[să] nesăvărşăt lăsă[n]du, începutu-se-a a se zidi la cursu anilo[r] 7187 [1679], Maiu 26. Data e aceia cînd s’a început lucrul supt Şerban-Vodă (ales în Decembre 1678). Mulţămita călugărilor de la Ivir din Atos, către Şerban, că-şî închinase ctitoria mănăstirii lor, luînd de acolo şi pe cel d’intăiu egumen, Partenie, în Doc. Cantacuzinilor, Bucureşti, 1902, pp. 11S-9. 2. Mormintele, ibiă., p. 331 şi urm. 3. Potir: Acest s[fâ]ntu potir iaste făcut de prea-luminatul Io Şerban Voevod Băsărabh, şi 1-ati dăruit snt. mnstire Co-trăceani pentru veaCnica pomenire ; 1680 [cu cifre]. Deci Şerban-Vodă începu îndată după urcarea sa în Scaun şi împodobirea Cotrocenilor. 163. 4. Cădelniţă: Acesta candelniCa l-ah dat creştin Io Şărban Voevod la sv[ă]nta sa mănăstire ot CotrăcenI, pentru veCnica pomenire; mţa — 1680 [cifre]. 1^- 5. Alte odoare: 1784. ’A^tspojia twv SooXcov too 0eoo Icoâvoo K: NiaCooXa^ elsTTjv ipâv p.0V7]V too p.sfaXojj.âpTopoc Teop'jioo ev '/avuţi Eepp.îrâv-6d§a. Adecă: «1784. Danie a robilor lui Dumnezeu Ioan şi Niazula (?) la sfînta mănăstire a Marelui Mucenic Gheorghie, în hanul lui Şerban-Vodă.» www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA COTROCENl, MĂNĂSTIREA PLUMBUITA 81 Aia aoydpopjs £[loo M[Y)x]po|j.aias, triji; tou aotou oijiStac1 ex os tpîtou e... xiasv 6 eooeSsotato? MatGatT]? M;ia-aapâjixa? BB. ev Ttp axo xr/joso? ,Gpvs’, i' tou ’A^piXtou1 iv Ss tŞ Gpoji' owTYjpttp exl [17]vl 'OxtioSpup iS', ix tou ['po6s]poo asiqioo teXstw? exarsSa-fiabrj' av7]Yep07] Ss tooov 5[xa>? opărai] vao? ooov xalxajixavâptov Sax^vţ] xal axooSţi Aiovoatoo toii... [iivoo, xal &£ ’lwavvtvwv âxyopiov, xpotoxaxă Ixstj. ... ttj) a oua' sa, Tjj x' Maiou, xal ersXsicb07] f)?.., a> ato?' [tou Xpijotou â)? Opornai, apyispatsuovto; [tou xav]ispo[tâtou xup AoaiOeou xal 7]ys-jiovsuovto?... [tou Iwâvvou Kwvotajvtivou TiţiiXâvtT] BB... SouXtov.... Adecă : «Mai întăiu s’a înnălţat prea-venerata biserică a prea-vestituluî prooroc Înnainte-Mergătorul şi Botezătorul Ioan de către prea-cucernicul Domn Petru Voevod; iar, din mulţimea anilor, s’a dărîmat cu totul; ci a doua oară a înnălţat-o din temelii prea-cucernicul Domn Alexandru Voevod, tatăl lui Mihnea Voevod, împreuna cu prea-cucernica Doamnă Ecaterina, din Galata, Greacă, soţia lui; iar a treia oară a [clădit-o] prea-cucernicul Matei Ba-sarab Voevod în anul de la Facerea Lumii 7155 [1647], la 10 ale lui April; iar în anul Mîntuiriî 1802, în luna lui Octombre 14, a fost dărîmată cu totul de grozavul cutremur ; iar apoi s’a înnălţat, aşa cum se vede, atît biserica însăşi, cît şi clopotniţa, cu cheltuiala şi sîrguinţa lui Dionisie ... şi din Ianina de loc, protopop..., în anul 1801, la 20 Maiu, şi s’a săvîrşit la... 1806 de la Hristos, precum se văd, fiind archiereu prea-sfinţitul chir Dosoftei şi Domn Ioan Constantin Ipsilanti] Voevod...... Petru-Vodă, întâiul ctitor, fiind arătat ca mai vechiu decît Alexandru Mircea, e Petru de la Argeş, Radu Paisie, ctitorul de la Tismana, bolniţa Coziei şi de la Mislea (v. mai departe, Cozia, şi Ştefulescu, Tismana, pp. 93-6). El se înfăţişează, la începutul veacului al XVI-lea, ca un împodobitor al ţeriî, urmaş vrednic al lui Neagoe şi emul al lui Petru Rareş din Moldova. Pentru Ecaterina, soţia lui Alexandru Mircea, v. Contribuţiuni la istoria Munteniei, p. 1 şi urm. Pentru marele cutremur din 1802, v. Iorga, Manuscriptele mănăstirii Cernica, Bucureşti, 1902 (extras din Biserica ortodoxă), p. 20. Atunci a căzut şi turnul Colţii; «de ar fi ţinut mai mult , scrie un contemporan, «poate că se strica şi pamîntul» (ibid.). www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA MĂRCUŢA 83 2. Pe o cruce : Outo? 6 7ravas6â<3[U0i; ataopo? szGapjQr] St ’avaX(0[j.ât(ov too svSo£o-tatou apyovto? Mri'âXou-IToptapr] y.optoo Fetop^tou rpr^o. 1724. Adecă: «Această prea-venerată cruce s’a înfrumuseţat cu cheltuiala prea-vestituluî boier Marele-Portar [al luî Nicolae Mavrocordat] dumnealui Grigore Grigo ; 1724.» XXXIX. Mănăstirea Mărcuţa. 1. De-asupra uşii de intrare: Cu vrearea Tatălui şi cu ajutoriul Fiiulul şi a Sf[ă]ntu-lul D[u]hh ziditu-s’au acastă sf[ă]ntă mănăstire după apa Colintini, unde să cinsteaşte şi să prăznuiaşte hramul sfinţilor îngeri, însă den temeliia el, de Dan Yel L[o]go[fă]t, cănd era cursul anilor 7095 [1587], care, după întâmplarea vremilor rămăind la mare lipsă, şi văzând ctitori că nu vor putea să o chivernisească, venit-ah jupăneasa Yişana, fata lui Marco Yel Armaşu, nepoata lui Dan Yel Log[ofă]t, la preasfinţitul Mitropolit chir Theodosie de o ah închinat-o metoh Sfintei Mitropolii, şi Sfinţiia Sa ah învălit-o şi ah făcut şi casele. Iar acum, în zilele prea-lu-minatulul D[o]mnh Io Grigori Ghica Yoevod, îndemnatu-s’ah den răvna d[u]mnezeiască Preasfinţitulu Mitropolit al Ug. chir Ştefan de o ah înfrumseţat şi cu slomnu [=prid-vor] şi cu clopodniţa şi cu zugrăveala pe den lăuntru şi pe den afară, cu ferestri şi cu uşa de piatră şi cu alte multe, precum să veade, făcăndu-să noh ctitor, ca să fie Sfinţiei Sale veaCnică pomenire; Sept. 20, 7242 [1733]. Şi în Musceleanu, pp. 82-3. Dan n’a fost Mare-Logofăt al lui Mihnea-Vodă, care era Domn la acea dată de 1587: el nu face parte din nicî-un Divan înnainfee de Mihaî Viteazul (Danciul din această epocă e altul; atunci traia şi Dan- 170. 171. www.dacoromanica.ro 84 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI ciul din Brîncovenî, tatăl luî Matei Basarab). Supt Mihaî Viteazul, în 1594, el era Vistier, dar nu Mare-Vistier (acesta fiind Teodosie Ru-deanu) (v. Studii şi doc., VI, p. 259, no. 27;. Era un om bogat: la dînsul trase un emir ce venia din Ungaria, şi aici peri el în focul pus de ghiulelele tunurilor luî Mihaî (ms. Hevenesi, la Şincaî, pp. 395-6 ; cf. Walter, în Papiu, I, pp. 14-6). în 1598, el era fugar în Moldova şi cerea Polonilor, în fruntea celorlalţi pribegi, ca Domn nou şi bun pe Simion Movilă (Hurmuzaki, Supl. II, I, pp. 487-8). Fireşte că acesta, luînd Scaunul muntean, îl făcu Mare-Logofăt al său (Studii şi doc., V, p. 177, no. 16). El fugi cu Simion în 1602; şi în 1603, el, «Dan Da-niloviCu Velich. Logofăt», stă, împreună cu Mitropolitul Eftimie, ia-raşî în fruntea pribegilor (Hurmuzaki, l. c., p. 265). El pare să fi murit în Moldova. — Pentru Mitropolitul Ştefan, v. Ist. lit. rom. în sec. al XVIlI-lea, I, p. 513. ’ 2. Chipurile ctitorilor: la dreapta, Grigore Mateî Ghica, Doamna şi cinci copii (se pot identifica astfel: Scarlat, Mateî şi trei fete; dintre care una: Ruxanda; v. mai sus, p. 14, no. 37), apoî Dan ; la stingă, Alexandru Ipsilanti, Doamna, un boier şî o jupîneasă. 172. 3. în pridvor, piatră de mormînt, cu această inscripţie : ’EvfiâSs xeivco SodXc. tod W=od Xpooa'fo, a6£ivf0c tod p.axap[i]T7] 0=o5opki£k>] I[w] IlI[epGaNk] Ji[ackpar>k] llfotRo^a] r[ocno-v4,apKj aftamii] S[rrpo]G[aa)fî'HCi;oH]. ■J* ACastă ună piatră aceste trei ţărăne acopere: a bătrânului Şărban Băsărabă Yoevod, a lu DrâghiC Oatacuzino Vel Spătar, de fată nepotu-I, şi a lu Costandin Vel Peh., iubit fiiu lu DrăghiC; pre carii cum viiaţa în dragoste sângelui i-au legat, aşa mortea, aice aducăndu-I, veacilor i-atl răposat. Carii şi, creştineşte, cu dereptate, cu dragoste, cu milostenii şi cu toate bunele fapte trăindu, s’aâ. săvârşit, la anul de la Hs. spăsitoriul [7128 = 1620], de vârstă—, moşul, nepotul la [7176 = 1667], de vârstă —, fiiul la [ ], de vârstă —. Tipărită şi în Cronicele muntene, pp. 158-9. Pentru îngroparea lui Radu Şerban la C'omana, v. ibid. Genealogia Caniacnzinilor (p. 98) dă data precisă a îngropării: 13 Novembre 1667. în aceiaşi zi, Radu-Vodă Leon, în slujba căruia Drăghicî murise de ciumă la Constantinopol, trecu veniturile dregătoriei lui de Spătar asupra celui mai mare dintre fiii în viaţă mortului, Pîrvu (Constantin, numit după bunic, Constantin Postelnicul, era încă în viaţă — ibid.; cf. şi pp. 101, 109. Tot aşa muri tînăr şi alt fiu al lui Drăghicî, Grigore, numit după Grigore-Vodă Gliica, ce-1 va fi botezat). Paptul că în acest mor‘ mînt se arată ca îngropat şi Constantin, dovedeşte că piatra a fost pusa abia de Şerban. 3. Pe un patrahir: 17(5. J'ipaăvoo dp/’.p.avSp[TOo xai fjYOOasvoo Baxapsai'oo. cujiîra’. Adecă: «Al luî Gherman arhimandritul şi egumenul de Văcăieştî; 1781.» www.dacoromanica.ro 88 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI XLI. Biserica din Coenî (lingă Comana). De-asupra uşii de intrare în biserică: ACastă sfântă şi dumnezeiască bisărică, care să vede zi-dit[ă], den temelie iaste făcut[ă] de Doamna llinca, fata răposatului bătrân Io Şărban Băsărab Yoevod, înpreună cu ai săi fecorî, cu Oostandin Yel Stol., cu Mihaiii Yel Spăt., cu MateiQ. Yel Ag., cu Iordache Yel Căm[ă]raş, pentru că Ca bătrână care lângă aCasta era mai de’ntăi făcut[ă] de tatăl Doamnei Ilincăî, cel de mai sus zis bătrân Io Şer-ban Basarabu Voevod, moşul acestor coconi ai el, răii cră-păndu zidurile acele de ’ntăî, Castalaltă de iznoavă înce-putu-o-au şi săvârşit cu ajutorul lu Sfcăi Nicolae, în zilele bunului creştin Domnu bătrân Io Antonie Yoevod, lăsăndu părinţilor, moşilor, strămoşilor bună şi în veaC pomean[ă]; amin. Şi a ’nceput a se lucra la Maî 3. şi se-aii sfrăşit la Sep.’ dn. 18, 1* 7180 [1671.]. ’ în copia mea era 7170, dar atunci la 1661 nu domnia, încă Anto-nie-Vodă, care ocupă tronul muntean între anii 1669 (7177) şi 1672 (7180), Mart. Deci ar putea fi numai 7178, 7179 şi 7180. Casele din faţă cu biserica, locuite de jupănesele din Coenî, Anca şi Măria, au fost apoi una din reşedinţile luî Constantin Postelnicul Can-tacuzino. în adevăr, iată ce scrie Paul de Alep despre aceste Curţi (trad. Cioran, pp. 110-1): «Un sat ce aparţine Mareluî-Postelnic Constantin, anume Coianiî [nu Comana!], aşezat pe un loc ridicat, cu privelişte asupra rîuluî Argeş. în el se află un mare palat după chipul palatelor din Constantinopol. De minune e clădirea celor două corpuri principale ce-şî stau în faţă. Ca formă, nu se deosebesc, au turnuri şi sînt zugrăvite cu linii tremurate asemenea cu marmora pătată. în vîr-ful fiecărui turn, e zugrăvit un cerc care samănă [prin coloare] cu porfir de cel maî bun, iar în jos sînt felurite colori ca ale marmurei pestriţe. Lemnăria e foarte frumoasă; sculpturile de la fereştî, minunate, în cuprinsul palatului e o biserică mare, cu hramul Sf. Nicolae». www.dacoromanica.ro BISERICA DIK DOBRENI 89 XLII. Biserica din Dobreni (jud. Vlaşca). 1. De-asupra intrării în biserică: -j- Cu bună voe Tatălui ş[i] cu ajutorul Fiilul şi cu, să-vărşătul Svăntulul D[u]hu rădicatu-se-atl acasta sv[ă]ntă şi dumnezeiască besearică pre hramul prea-cistitel şi sla-vitel Uspenii b[ogorodi]ţă [^Născătoarei de Dumnezeii], în zilele prea-luminatnlul Io Mateiu Voivod Băsărabii, şi atl făcut den temelie jupan Costandin Vel Sărdar, snă Io Şărban Voivod, i jupăniţa Bălasa (sic). Pis msţa Avgust 15 dnă, vă leat 7154 [1646]. Ispravnicii Vladulu Logofăt. Constantin Şerban, care ocupa mica dregătorie noua de Serdar (luata de la Turci), mersese în 1644 în Ungaria cu contigentul muntean dat de Matei Basarab luî Glieorghe Râkoczy. La 20 Februar se afla la Sîngiordz, în Ţinutul Bistriţei, unde i se trimitea de Bistriţem o sticlă cu rachiu (Studii fi doc., I-II, p. 43). Cronicarul ardelean Kraus (în Fontes rerum austriaearum) socoteşte la 6.000 numărul ostaşilor puşi supt comanda luî Constantin. La Jeszeno, pe care venise sa-1 despresure Imperialii supt Homonnav, Constantin îi atacă noaptea, înnainte ca ei sa se aşeze în lagar. Li urmă, Homonnay ‘fu învins de duşmanii sai şi i se lua şi o bogata prada, din care se vor fi împărtăşit şi Muntenii (7. <•., II, p. 139). Saşii din Biotriţa-i zic «tînarul Şerban-Vodă , şi vedem şi din inscripţie că, îngăduit de Matei, el nu se sfia a-şî mărturisi obîrşia domneasca. 2. Pe o piatra de mormînt în dreapta: Cu mila lu Dumnezeu şi cu ajutorul Precistii criştinul şi luminatul Domno Io Costantin Şărban Voevod pus-am şi o am aşăzat acastă cinstită piatră pe cinstita gropă pe osel[e] maio[i] me[le] Elini, şi se-ati prestăvit în zilele Io Mathel Voevod, msţ. Avgust 6 dni, vă leat 7150 [1642], şi se-au pus aCastă piatră în zilele Io Costantin Voevod, vă leat 7164 [1656]. 178. 179. www.dacoromanica.ro 90 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Mama luî Constantin Şerban a fost soţia preotului din Dobrenî. V. articolul mieii despre dînsa, în Conv. literare pe 1903. Constantin îşi făcuse un palat aici. Paul de Alep (trad. Cioran, p. 209) îl descrie aşa: «Curtea e mare şi încunjurată cu un zăplaz de lemn: înnuntru sînt odăi mari şi încăpătoare, cu turnuri pe care sînt zugrăvite icoane de sfinţi şi lupte. Casa dă într’o grădină întinsă, cu. straturi şi jghiaburî de olane. Jur împrejur, e un heleşteii mare, cu un pod de-asupra lui. în mijloc este un foişor frumos, iar lingă el o biserică mare de piatră, cu hramul Adormirii Maicii Domnului». După mazilirea şi fuga luî, Constantin se mai întoarse odată în ţară, în April-Maiu 1660, şi ajunse iarăşi aici: «Aii venit în Scaun, şi s’au dus pănă la Dobreanî... Unii zic că Costandin-Vodă s’au tras de au venit în ţară pentru că au avut avuţie înnecată în burie în heleşteul de la Dobrenî, şi, neluînd-o cănd s’au dus întăî, acum au venit de o au luat» (Cron. luî Const. Căpitanul, ed. Iorga, p. 142). Cf. Studii şi doc., IV, pp. cccvi-vm, 271. Şi cronica luî Kraus spune că scopul venirii luî Constantin era numai să-şi scoaţă din heleşteii comoara (II, p. 56)- Dobreniî ajunseră apoi, prin moştenire, ca şi Vărăştiî, la Elena lui Constantin Postelnicul Cantacuzino (Doc. Cantacuzinilor, pp. 88, 143): ea trecu pe aici în mersul spre Constantinopol, întovărăşită şi de patriarhul de Constantinopol Dionisie (ibid.). Cf. şi ibid., pp. 150, 160. 3. Chipurile ctitorilor sînt refăcute dăunăzî. Constantin Şerban are o mantă verde cu şireturi pe piept şi un dolman roş cu blană neagră. Bălaşa poartă o mantă roşie blănită cu negru peste o haină galbenă. Fiica lor, «coconiţa Bălaşa», are peste o haină verde o mantie roşă. XLIII. Biserica din Fierăşlî (jud. Ilfov). 180. 1. Pe un mormînt înnaintea uşii bisericii, se deosebesc numai aceste cuvinte şi frînturî de cuvinte, săpate într’o piatră ordinară: ■f ECTE rpona... >KE TAK...... II3/UKI B... K>RMI... rpd&dd\... ii cb... A riAJBdT... ii,i ist... rara... OAiRAiSR'isT’k r&d. #a\'u, AtCIţA AtAÎd R r^A... lip'hCTARH CE... De aici se înţelege numai atîta că mortul a părăsit lumea la 2 Maiu 1620. Cred că el nu poate fi altul decît acel Fiera Logofătul care scrie un act al luî Mihaî Viteazul la 6 Iulie 1600 (Bogdan, în Prinos Sturdza, p. 165) şi care era, după d. general Vasiliu Năsturel (Prefaţa la ed. www.dacoromanica.ro BISERICA DIN FIEBĂŞTI 91 lui Varlaam şi loasaf, tradusă de Udrişte Năsturel), tatăl lui Udrişte Năsturel: aceste e, împreună cu sora sa Doamna Elina a lui Matei Basarab, ctitorul bisericii din Fierăşti. O altă soră avea un palat mare în apropiere, la Vărăşti (Macarie de Antiochia, p. 211). 2. De-asupra uşii de intrare: CEII CI|lEI1Nkl H GHîCTRNkl XP‘»<" CdiUdrW ErW WCNORdNi'd RR3A-RHVKEIIk lîkl. H Ck3AdHk B&IEIO (10dl0l|JII0 IIOR£d'liHI£d\ iKE H IliK^H-REiiiEat ripECR’bTakiAa BdroHCTiiRkiA KNAriiNhi rniK^ki BaEHki BtKiio-Baro^aTiio Hd'iddHHHH roero^hhki 3EdtdA ârpoRddx'iHCKQA, cî5npy,K-hiiu,h HpECRiiTaaro h AP^dRiihmue rwcn^pk Jw /lla^ea Kacpaiiki Tipamea» a;e h wt «lacxHa CTrouiENi'Edi a^® sa h trio (sic) Epaxî} Kd3-iiark Tbrpeaa (sic) UwpECTd IlkCTbpeaa, Rk iipcauioea RamioadinuoE MdIA IlpECTklA HaiROIiaAailklA H >KHROTROpAI|jiA TpOIIU,k, Ba EA»INk r.E3Ha*iaru> h Rcecuanar i Rk npEAHCNOE EAHNdro Tponu,a AXd CTrw r atipk ckiiiECTRiE NaiiaacTR&ioip,5 Tor^a BroAdNNOdid rciiAp^ KklIUEpEHEHNOdtb TOA C^MpSKIIHK^, npH dpxiieiicrrt; urp 0EW^Iia'(; n eiicKn'ţ pkiRiiH'iECKoav ia p Hnumii, w i;S30Rci;od\k i;rp GTEtjsdN'fi, Rk aiiTO wt rk3AaHi'a aw'pa 3priR h wt ciich'u 7)X(OTâTOo 'hoâvou rpYjyoptou Boe6o[Sa], âp[ytepare]uovto? tou ir[avoat(OT]aTOU xuptou.... Adecă: «Această cişmea s’a [făcut în] zilele prea-înnălţatuluî Ioan Gri-gore Voevod [un Ghica], fiind archiereu prea-cuviosul chir............. 4. Tot acolo : Aia Tije ŢtXoxaXia? tou vuv yjyoojj.sv®6ovToc ocpy_tjj.av8pÎTOO xuptou Maxa-ptou ’E'patotou, StvatTOu, syeveto fj irapodoa (jpuotc, Tip 1848, Maiou. Adecă: Prin iubirea de frumos a egumenului de acum, archimandritul chir Macarie Efesianul, de la Muntele Sinai, s’a făcut această fîntînă, în 1848, Maiu 18.» www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA MĂRGINENI 93 5. De-asupra uşii: Outo? o 0sîoţ vao? 6 ejr’ ovdp.au up.ojp.Evoţ t(I)v ijictiv Ttavjj.îYW'ccov Ttov aYYâXcov Tagiâpycov exua07j zb TtpwTOV rcapâ zob xupîux; aikoo xrq-Topo? MeYâXoo-Bopvîxou Spa.Ţ/jzZ'rj MapTCivâvou, tou mpupavoo? twv i-XiîTîreaxcov yevouc Tip Se etu acor/jpup 1646, ini MaT0atou Mnaoapap-na BB. îTE7EaXauop.EVOţ KE Ck RkC'kKkliUk GArOA'klIIEiUk H REAIIKklMk 8i;pa-llJENIEAlk SlipaillEllkl CkH RE/UIKklH X'pa/Uk Rk HAIE H>KE Rk CTkl\'k wu,a Huiro i ap\'iepap\'a *no/k,®TKWpu,a Hhgoaii atupiiaiiKiCKkiE, h wctii ce no CE/xarba\k TkC*>i|iirL i a-li r, a\cu,a A- A AHki "PH HrS/\»Eirl; 3a\'apm, aauiiik. Adecă: «Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşitul Sfintuim Duh blagocestivul şi iubitorul de Hristos, înfrumuseţat cu toate învăţăturile drept-credincioase şi încununat cu toate cununile, Io Radul Mare-Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn a toată Ţara-Romănească, fiul marelui Vlad Voevod [Călugărul], în anul 7008 [1500], crugul zodiei: 2 al soarelui şi al lunii: 16, temelia: 29, indicţia: 3, mîna anului: 3, a început să zidească şi să înnoiască şi din temelie a ridicat cu toate bunătăţile şi cu mari frumuseţe a înfrumuseţat acest mare hram întru numele sfîntului părintelui nostru şi arhierarh, făcătorului de minuni Nicolae din Mira Li-chiei, şi a sfinţit-o în acelaşi an 7010, luna D[ecembre] 4 zile, fiind egumen Zaharia. Amin. Indicţia e bine socotita. încă Alexandru fiul lui Mircea-cel-Mare dădea la 1431 mănăstirii Dealului moşia Alexenî (Cronologia tabelară, în Operele hă Const. Cantacuzino, Bucureşti, 1901, p. 23, no. 20). Despre înnoirea din 1500, Viaţa hă Nifon spune, la îngroparea lui Radu: «îl îngropară în mor-mîntul care-1 făcuse în tinda biseariciî în mănăstirea din Deal, unde iaste hramul sf[ă]ntuluî Nicolae facătoriul de minuni, caria o zidise den temelie în Domniia Sa, tot de piatră coplită, şi stâlpii uşilor şi feres-trile tot de marmură, cum se vede şi acum bisearică frumoasă şi mi-nunatfă], iar a o zugrăvi el n’au apucat, ce apoi s’au zugrăvit cu porunca lui Neagoe-Vod[ă], cu văpseale şi cu auru» (ed. Erbiceanu, pp. 58-9). ’ www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA DEALULUI 99 2. Mormînt în mijlocul pronaosului, cu inscripţia: 190. Aice zace cinstitul şi răposatul capul creştinului Miliari, Marele Yoevod, ce au fost Domn Tărăel-Rumănestî si Ardealului şi Moldovei: cinstitul trup zace în cănpil Tordel, şi, cănd l-aii ucis Neamţi, ani aă fost 7109 [1601], în luna lu Avg. 8 zil[e] : acas[tă] piatră o-u pus jupan Radul Buz[escu] i jupăn[i]ţ[a] eg. Preda. Ediţii: Musceleanu, p. 51; Papiu, Tesaur, I, p. 395 (după un tablou istoric de maiorul Papazoglu) şi Onciul, Ştefan-cel-Mare şi Mihăî Viteazul, Bucureşti, 1904, p. 69 (cu litere cirilice). De fapt, Mihaî a fost ucis în zorii zilei de 9/19 August, Duminecă (Basta şi Mihaî Viteazul, p. 58). 3. Mormînt, în stînga pronaosului: 197. ■f- ch Na[,A,]rpouNC>E rauehr crtroph ii oyopacu roo/ţa /llapniTu cub CRoeaib Jkv /lln\*aiia dloniaa Boeroa h m^pR aeaian ,uoa-A'IRCKRII, CUR GlIAlEWN /HoriMa BoERO/k,, H KOHfU, XHTIie Ero ECT avliCTk TpKrORHI|IE, H IIOrpEREMR RkICT 3/k,E RR CTli IţpRKII /ţliacROii wbiitIia, lipii /ţwii RaroMCTiiRaro rc/ţp'b Iw Pa/ţba Boerc>a> rnî3k8 ERCRpar.a BoERO/ţa ii niCTRORa rr avIicto vvu,ctrc> Ero r a\cu,n : rric[t] a;E rrce îk’itie anie Ero aliT si ii uoa a Lt ; *3pui, ,A,E-AEIIIIkmillEA cSlip>KNI1U,H lipECR’liTAarO RArOUCTIIR-lilIIllA... 3aiiaaiiii[ii]-ci;Ta iia*iaamiKa Ecero^ki ii ^ii^ORMaro mpa, uuke AK<"l1MAR‘lAacAT u.'IiAKix’ i:k caH’k cbnpSxNoat HCnakiiiiRinii adiTk, autorii uşureii r.oraro.A.dHaA, ck3r4,aTE[a]iiiiu,a a\onacTiip [patru litere rupte] Sa (?) [rupt] CTORdA Rk3RH3aTEannuia hiii|JH^ Miowa [rupt] [npajfio-caaaRiiaA R'l;pnaA 11 pERiuiTEaiiaA iiORopnnu,a, uacTki >ke ,4,-liak naro-•iCTiiki RkCEr AaiuiiaA 1a)CRpo1a)'kTEaHiiu,a h RkcL)C S [rupt] noau-raTEannu,a npEREaiiKaA 11 croh^ cm ii ckR'bTO^aTEa- Niiu,a [rupt], npiREaHRoat naa*iEa\ h pai^aniE/U croh^ h RkcL^ /KIIROT CROM CKOIIHd AbTS llpE£0,A,AipS Rk3pACTA CROErO N/k, 11 Ekl-Tia au pa *3p|ia, cao [rupt] >ke R>Kia Rkiiaki|iEina ^a\*HR. Adecă: [Acesta este mormîntul] prea-luminateî Doamnei Elena, Doamna, stăpîna, prea-pohtita soţie a prea-luminatuluî, blagocestivuluî muntenesc stăpîn, Yoevod şi moştenitor Domn, care de două orî douăzeci de ani împlinind în vrednicia de soţie, a dat multor biserici danii bogate, care a zidit mănăstiri..., a ridicat săracilor .. ., a apărat cu credinţă şi rîvnă Biserica drept-credincioasă, a făcut bine totdeauna dese lucruri blagocestive, şi a sprijinit foarte mult toate ... şi a fost prea-mare dătătoare de sfaturi la ai sai şi la alţii, cu prea mare plîngerea şi tînguirea alor săi şi a tuturor şi-a încheiat viaţa împlinind ani ai vrîstei sale cincizeci şi patru, şi anul de la Facerea Lumii 7161, iar de la întruparea lui Dumnezeu Cuvîntul 1652 [= 1653]. Şi în Udrişte Năsturel, Varlaam şi Ioasaf, ed. general Vasiliu Năsturel, Prefaţa, pp. lxv-vi. Cf. Cronica ţeriî, l. c., p. 328: «Iar cănd au fost la August, murit-au şi Doamna Elena, şi cu mare cinste fu îngropată în biserica domnească din Tîrgovişte». 8. Pe un teasc de argint: Acestii teascii l-au daţii Doamnaa Balasa a cinstitului > Domnu Io Costandinu Şărban Yoevod la bisearica domnească în Tărgovişte, leat 7165 [1656-7]. 211. www.dacoromanica.ro 108 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMĂ.NIEI 21*2. 9. Pe o evanghelie din 1693 : Acastă sf[ă]ntă evanghelie înpodobitu-o-ati. cu argint cum să veade pe den afară, iară luminatul Domnu Io Costandin Bas[a]rab Voevoda, şi o ah închinat sf[i]ntel besearec domneşti] den Tărgovişt[e], unde iaste hramul Uspenie B[ogo-rodijţel [^Adormirea Născătoarei de Dumnezeii]. 213. 10. Pe catapiteazmă: 1697 [cifra]; 7205. Decî tîmpla e dintre cele adause de Brîncoveanu. 214. 11. Grafite: «Ap. 28, 7210 [1702], căndu s’aă apri[n]s biserica. 215. 12. Cronică scrisă cu cărbunele în altar, pe dosul catapitezmeî: 1799, Fev. 18, la 5 casur[l], Yiner[l], ah tăiata capu lui Costandin Angerli Boivod (sic), căndu ah scos văcărit po t1 2. Data concordă cu aceia pe care o dau alte însemnări de cronică (v. Manuscriptele mănăstirii Cernica, în Biserica ortodoxă pe 1901, no. 126; p. 19 din tiragiul aparte). Av. 16, 1806, s’ah mazilit Costandin Voivod Alexandru Ipsilant Voivod. Ştirea sosise la Bucureşti cu o zi înnainte (Erbiceanu, Cronicarii greci, p. 267). Iar la Oct. [=Dech.] 15 ah venit cu multă oste mos-chicască, iar la Mart 21 ah fugit la Braşov. La 21, Domnul ajunse la Buzău; el trecea în Moldova (Erbiceanu, 1. c., p. 273). Ar Măn. (sic) 24 ah venit veste ca să s[ă] pom[e]nesc[ă] pre împăratu Alexandru Pavlovic, Lunea. Ipsilanti nu fu scos din Domnie decît în Mart 1808 (ibid., pp. 276-7). Ioan erei ec[lisiarh] d. 1765 [cifre]. www.dacoromanica.ro BISERICA DOMNEASCĂ ŞI SF. VINERI DIN TÎRGOVIŞTE 109 13. La clopot (după un decalc dat de păr. paroli): 216. Laudate Dominum omnes gentes, Anno Domini 1669. Divino auxilio fudit me Grerhardus Benningk, Gredani. E decî aproape ca şi clopotul de la Cetăţuia. Antonie-Vodă de la Popeşti, Domn la această dată, va fi făcut decî o comandă odată cu vecinul său din Moldova. Şi despre clopotul de la Sf. Sava din Iaşî, descrierea călătoriei luî Macarie de Antiochia spune că e făcută la Dan-zig (trad. Cioran, p. 18). Brîncoveanu obişnuia să aducă «tipsii de Danţca» (Socotelile Braşovului, p. 140). — Pe clopot e şi o inscripţie cirilică, ieşită prea rău în decalc ca s’o pot dezlega. II. SfÎnta Vineri. 1. De-asupra uşii de intrare, o inscripţie nouă, dar frumos săpată în 217. stil vechiu, care arată că Acest sfînt lăcaş unde se prăznueşte hramul Sfintei Pa-raschevit, din vechime s’ati fost zidit de o Doamnă Sultana, în urmă, arzănd oraşul şi chiar aCastă bisericuţă, ah stătut mulţi ani nişte ziduri părăsite, pănă a făcut-o din nou, la 1850-2, Şerban Fusea. Probabil că această Doamnă «Sultana» e Balaşa luî Costantin Cîr-nul, care e şi îngropată aicî. 2. în stînga intrării, pe un mormînt: 218. Aici supta aCastă piatră odihnescfi oasele răposatului robul lui Dumnezefi jupan Ion cupeţ ot Trăgovişte, me-seţa Noem. 12 dnă, leatfi 7294 [1786]. Frumoasă piatră cu caracter archaic al slovelor. 3. în dreapta, spre mijloc, pe o piatră de mormînt, inscripţie în cea 219. maî mare parte neînţeleasă, din 2 Decembre 1764. 4. Spre zid, pe o piatră de mormînt: 220. Supt aCastă înfrumuseţară] piiatră află odihna oasel[e] răp[o]sateI Saftiî, cu doi fii a el, anume Ioan şi Ştefan, www.dacoromanica.ro 110 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI fiea răposatului Poşte: Ioan Dămbvu. [Dămboviceanu?], ce aft ţinut întru căsătoriea-I Mcolae Yoinescu biv Polc. za biod. (? ?), fiindb vârsta de doozeC şi doi de ani, cănd aft răposata, lăsând soţului săa i părinţilor multă întristare. Cu mare cinste s’aa astrucata întru acesta sf[ă]nta lăcaş la anul 1787, Sep. 10, funda D[o]mnti Io Nicolae Petru Ma-vrogben[i] Yvod şi fiinda Mitropolit Grigorie al Ungro-vlabii, icsarbu a toată laturile şi păstor fiind turmei lui H[risto]s. [Marca Cantacuzinilor.] Nu ne putem lămuri stema cantacuzinească pe acest mormînt de modestă jupăneasă. 221. 5. Mai departe, pe o piatră de mormînt (marmură): [Stema terii.] într’acestfi mormănta zace acoperit trupul a prea-lumi-nateî Doamnei BalaşiI, Doamna şi soţiia cea iubită a prealuminatului Domna Io Costantin Şerban Yoevod D[omn]ul Ţeril-EomăneştI, a moşteanulul Domnii, caria 27 de al um-plăndu cu soţiia el, şi în Domnie 3 ane, fost-aa şi mănăstiri Jitiianulul ziditoare şi a multe moaşte ale sfinţilor împodobitoare, săracilor miluitoare, credinţil dereapte răm-nitoare şi lucrure scumpe pururea lucrătoare şi a toată sărăcimea, oameni pătimaş, ca o destoinică ajutătoare, cu mare plânsă, şi jale de al e[I] oameni şi de toţi, viaţa el o aă sfârşit, trecând de vârsta el 45 al, întămplăndu-s[ă] la pogrebanie ei fericitul părintel[e] Macarie i patriiarhul ot Atehofiia, wt i.kitia avupa *3p|ie, ©t kmiam|ieiiia >ke *axă3> > iii 8. Pe altul de acolo, spre părete : [Supt] acastă piatră odihneşte Voichiţa [fata vjrednica p. Bo...[ianul], soţia lui Mihalce..., caria au răposat... ndula în zilele prea-luminatului şi prea-înnălţatului Domn Cos-tandin-Vod[ă] Basarabii, la luna Iule 24, v leat 7200 [1692]. Familia Bozianu s’a înrudit şi cu Cantacuziniî. V. Gen. Cant., p. 116. www.dacoromanica.ro 112 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 225. 9. Pe o anaforniţă de argint: Nenco Netelco, 1694 [în cifre]. 226. 10. Pe o cutie de lemn: Acest iconostas este făcuta cu osărdiia dumnealui jupan Radul Mihăilă biv...Căuş (sic ?). 227. 11. Pe o piatră de afară: Aclla sf[ă]ntul jărtăvnec ce să zice proscomidie, n’att fost aşa dăn timelie, ci pan Şărban Fus[ea] aQ. făcut şi l-au zugrăvit în zilei[e] lui Io Oostandin Yoevod, 7240 [1731-2]. în faţă, e pomelnicul familiei Fusea. 228. 12. La chilii: Aceste chilii făcutu-le-ah Doamna Balaşa a lui Io Oostandin B[a]s[arab] Yoevod la sf[ăn]tQ. i dumnezeiescu hram Preapadomna Paraschiva, ca să fie dumnealor pomeană, şi părinţilor dumnealor, Io Şărbanii Yoevod i gosp[o]jda eg. Elina, i jupanii Necolachi biv Stolnic i jupaniţa eg Elina, ca să fie de odihnă creştinilur cari cad în nevoe, cel ce scap la sf[ă]nta beserecă,— să fie pomeană în veac; nuc aici^a k>h. A,,k £> ,!k *3PăA [=s’a scris în luna lui Iunie 5 zile anul 7164 = 1656]. Şi în Musceleanu, p. 95. Din această inscripţie se capătă numele părinţilor Doamnei Balaşa, caii nu sînt cunoscuţi altfel: Nicolachi fusese Stolnic, dar nu Vel Stolnic. E interesant că Domnul, fiu din flori al lui Radu Şerban, pomeneşte ca mamă a sa pe Doamna acestuia, omonimă cu adevărata lui maică. XLVIII. Biserica Stelea. 229. 1. Inscripţia de de-asupra uşii de intrare: H3R0AEIIIEAI WTU,*» II Ck nOCirhlIIEIIIEAlk CIL» II CkRpklIItlIlEAlk CTtir® c£ a3k par.k ii iioi.ACimi.k CT'hii HuiROTRop'liijiEii h www.dacoromanica.ro BISERICA STELEA 113 NEpa3kpHT'b CT-tll TpOHIţk IlV EaCHAlE E©EB©A, BKIEIO AXACTIEI© r^\pk 3EA\AH AIOA^ABCKOH CkCTkBH JfpaAXk BCKpCkHIE fa BA H cnac HauiEro Te Xa, np'fajK^E CkTBopn x OteaI; K8riEu,k, h>ke aeikh h T-bao noKoiiHaro wu,a A\oEro Hekoaae Eea flrk, a HUH-b nano Răposa HH fk Ek Ck reriCTB© 3EA\AH AUVA^aBCKOH, pa30pH TOHJf np-fa^Ha-k CTa IţpKBO, ria,4,E >KE A° WCNOBANNIE, H riOAUpil© BO/KIEIO NAWA NA-3AATH X. Bk AHH GpATA NAIUEr© Iw /HaTEIO EaCkpABk E©Eb[©]aA B'/KIO AtACTIO rripk 3EA\AH ÎSNrpOBAajfICKOH, H CkTBOpH... [ck B>KI© ?] AUJ,a CENTE. î, H BA. /3pNA- nilC TAA\ aHOU,. Adecă: «Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea Sfîntu-luî Duh adecă eu robul şi închinătorul sfintei de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Sfinte Troiţe, Io Yasilie Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn al ţeriî Moldovei, am făcut hramul învierii Domnului Dumnezeului şi Mîntuitoruluî nostru Isus Hristos, pe care înnainte-1 făcuse Stelea negustorul, unde zace şi trupul răposatului părintelui mieii Nicolae Vel Agă; ci acum, cînd m’a dăruit Domnul Dumnezeu cu Domnia ţeriî Moldovei, fiind risipită această de mai înnainte sfîntă biserică, şi căzută pănă în temelie, cu ajutorul lui Dumnezeu a început a se zidi în zilele fratelui nostru Io Matei Basarab Voevod, cu mila lui Dumnezeii Domn al Ţeriî-Romăneşti, şi s’a făcut [sfîrşit], cu Dumnezeii (?), în luna lui Septembre 10 zile, şi anul 7154 [1646]; a scris aceasta Apoţ (??). Ediţie şi în Papadopol Calimah, Ştefan Gheorghe, Bucureşti, 1886, p. 34. ’ V. mai sus, observaţia pentru Soveja. La venirea Turcilor şi Tătarilor cu Mihnea, biserica Stelea, în care se aflau Cazaci, s’a împotrivit mai multă vreme (Macarie de Antiochia, trad. Cioran, p. 228). Cf. ibid., pp. 78-9, 91. Nicolae Aga era printre Grecii lui Radu Mihnea, care aduse în Moldova pe fiul său Lupu (din botez, Vasile). 2. Pe un mormînt, in pronaos, la dreapta: Supţii ac astă piatră înfrumuseţată află-să odihnindu Ră-ducanulti fiiul Radului Dudescul Vel Păharnicu, fiindti vârsta 8 230. www.dacoromanica.ro 114 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMĂNIEl de 14 ani, lăsăndu părinţiloru săi multă întristare, cu mare cinste s^au astrucat întru acestu sfănt lăcaş, la anul 7222 [1713], în luna lui Noemvrie 9 zile. Radu Dudescu a luat pe Maria, fata lui Constantin Cantacuzino Stol» nicul; fiul eî a fost numit după Răducanu, fratele Măriei. Trei fraţi ai lui Răducanu, Constantin, Ştefan şi Ioan (ceî d’intăiii numiţi după Stolnic şi după Ştefan-Vodă Cantacuzino, cellalt frate al Măriei), aii trăit. V. Gen. Cant., p. 320. Prin Constantin s’a urmat neamul. 231. 3. Pe un mormînt, în pronaos, la stînga: Aicia supt aciastă piatră să odihnesc oasele robului lui Dumnezeu jupan loniţă Chirescul, cu părinţi săi Chirul erei, Tudora presv[itera] şi cu tot neam[ul] lor; leat 1820, Apr. 17. ’ 232. 4. Pe un mormînt, mai departe, către naos: Aicia supt acest[ă] peatr[ă] zăcu oasele robului lui Dumnezeu Ştefan Cloh[o]darul; Dumnezeu să-l odihnească în împărăţia Cerului. S’au. preastăvit în zilele creştinului Ma-teiu Yoevod, în luna lui Avgust 7 zile, leat 7155 [1647]. 233. 5. Pe un mormînt prins afară: ’ExoijwjSto (sie) 6 SooXo? too 0so5... ’HaocpTj... arco ză... iieVcrai. A.decă: «A adormit robul lui Dumnezeu... Isar... din... aşteaptă....» 234. 6. Pe alt mormînt: Supt acasta petră odihnesc osele lui Hagi Grheorghe, cu soţiia luî Elena, şi s’au pristăvit în zilele Iul Mateiu Basarabii Yoevod... np« dtciţd... ^hh, b a'^t *3p... [= în luna luî... zile, anul 710—]. 235. 7, pe ait mormînt: HpliCTdBH ce pdBd r,OHO 10 HîiSlldN DlWlîd CUR VKSridN'hCd.... dl'feciţd dtdH IÎP, Bk A’tTk *3pll3.... www.dacoromanica.ro BISERICA STELEA 115 Adecă: «A răposat robul luî Dumnezeu jupan Ghioca, fiul jupăneseî..., în luna luî Maiu 23, în anul 7197 [1689]....» 8. Pe un mormînt la stînga turnului de intrare: 236. .... NANlE Iw Pa^A EoEBOAl A\U,A HJA K3........., Bl» A'feT #3p3l\... Adecă: «....în Domnia luî Io Radul Yoevod, în luna Iulie 27..., în anul 7117 [1609]....» 237. 9. Pe altul la dreapta acelui turn: 3Ev6âSe %'qza.i 6 SooXoc zob ©eoo XpTjaros ap.a arjv auCufq) aikoâ SooX-tdva [a?)6evTeuo]vTOS tod ebaefieazâzoa xai âxXap.rcp«T&TOO aoOevTO? ’lwâvou Sepp.7tâv BoTjScSa, 1682, v) Se 2ooXt&v logodit încă din 1692 cu Ilinca fiica a treia a lui Constantin-Vodă Brîncoveanu, el se cunună cu dînsa la 5 Februar 1698 (Greceanu, p. 343; Iorga, Documente privitoare la Constantin-Vodă Brîncoveanu, Bucureşti, Minerva, 1901, p. 168). Data morţii din inscripţie se găseşte şi în Greceanu (p. 353). «Poate că maî mult lui Dumnezeu au plăcut decît părinţilor», încheie cronicarul Curţii. Cf. Ist. lit. rom. în sec. al XVIIl-lea, I, p. 343, nota 3 (însemnarea lui Brîncoveanu însuşi despre sfîrşitul ginerelui său) şi Em. Legi and, Genealogie des Mavrocordato, Paris, 1900, p. 12. însemnarea domnească spune că Scarlat a fost îngropat «în tindă». o. Pe o piatră foarte ştearsă se maî văd următoarele litere, ce nu 243. pot da un înţeles: hv— naiip.... c... natuero ko.... [UlepeJaN [K©£]k©a«* 3£a\ah.... kw 11 rpaiK^aHOf.... n.... huo 3sa\a;k rce AP-..R.... CJfTOA... TOAHKO.... 6. în acest mormînttl întunecat Barbul Corbeanul zace: 244. Yătav aprozilor era, şi multă cale face. In vîrsta tineretelor datu-l-au săvărsitul, Lăsând femeaia tinără şi toate, ticăitul. www.dacoromanica.ro 120 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI EI era probabil fratele lui Dumitraşco şi Mihaî. V. lat. lit. rom. în sec. al. XFIll-lea, tabla. 245. 7. Supth acasta piatră să odihnescu oasele dumnelul răposatului Mateiti Cleronomo, care ati fostu Vel Portar în zilele Mării Sale Io Costandin Băfsărab] Voevod : den averea lui de la [părinţi] şi după C[e] au slujit cu credinţă Domnilor şi ţării, după orănduiala... de obşte a neamu-lu... urăi o... cţii... dumnealui, lăsăndu în rudeniile... iubite în gria(?) jale... ne’ncitată; 26 de zilele lui Iunie, leat 7209 [1701]. 246. 8. Supt adastă piatră zace [Ior]ga Slugearul-cel-Mare carele de la [Ag]rafa locul moşilor săi are —; lasat-ah rudelor sale multă jale şi mare—, eşind dintr’ac astă lume la veaCnica odihnire. Pentru Greci din Agrafa în ţerile noastre, v. Studii şi doc., V, p. 161, no. 112. Iorga Sulgerul se întîlneşte în Sfatul lui Brîncoveanu la 1699 (Socotelile Sibiiului, p. 18, nota 1). Urmaşul său fu un Done (ibid. şi Studii şi doc., V, p. 194, no. 57). 247. 9. Aicea odihnesc!! oasele de bun neam jupanii Cos-tanudinh Bucşanulti feCorul lui Ventilă Vel Ban : ah răposat în zilile Io Oostantin Mafroc[ordat] Voevod. Deşaita lume am trecut, fiind, am făcut; rugaţi voi Domnul Hristos să-mh trimiţă ertăciune dentru a sa mare milă; luna lu Ocftomvrie] 26 zile, leat 7245 [1736]. Pentru Vintilă Bucşanul, v. Studii şi doc., V, p. 528, no. 17; Doc. Cant., pp. 249-50. Ruda sa Staico făcu un complot contra Ini Brîn-coveatiu şi fn spînzurat (ibid., pp. 528-9, no. 20; p. 715; locurile din Ist. lit. rom. în sec. al XVIII-lea, supt numele Merişanu). 248. 10. Supt acastă piatră să odihnesc oasele dumnealui de bun neam răposatului robu lui Dumnezeh Costandin Oor-beanul Vel P[i]t[ar], fiiul dumnealui răposatului Vintilă Corbeanul biv Vel Ban şi al dumneaei Băneasel Ilincăl www.dacoromanica.ro MITROPOLIA 121 Cantacuziniî, carele în zilile prea-luminatuluî Domnii Io Costantină Basarabu Voevoda au dat datoriia vieţi dumnealui la anulă de la Zidirea Lumel 7218, iară de la Hristos 1710, în luna lui Septemvrie în 19 zil[e], llinca era fata luî Constantin Cantacuzino Postelnicul, după care a fost numit fiul ei. 11. Supt acastă piatră să odihnesc oasele robului lui 219. Dumnezeu Zahariia ermonah Mesopotamian ot Sfeatagora, proigumen al mănăstiri Plumbuita; au răposată în Tăr-govişte, April 6, 1811, fiindă în vârstă de ani 85, şi patriia o ar[e] de la Athina. 12. Supt aCastă înfrumuseţată piatră se odihnescu-să 25°-osele robei lui Dumnezeu Păuna, care au fostă jupăneasă dumnealui Grhiorghiă Căpitan de Cazaci, den Tărgovişte, şi fiica dumneaei jupăneaseî Chiţii Portăreasel, şi, trăindu cu al dumneai bărbat (?) ani 8, bună viaţă aă petrecut şi după cea de obşte datorie şi-aă dat sufletul către Domnul în ziva de Sfânta Troiţa, şi cu mare cinste s’aă pus oasele el supt abaste piiatră în Sfenta Metropolie den Tergovişte, la l[ea]tul 7216 [1708], măsiţa Mal. 13. Supt afiastă piiatră se odihnesc oasele răposatului 251. robului lui Dumnezeă Ma...nie erodiaconu cel ce-aă fost iconom sfintei Mitropolii din Tărgovişte, c-aă răposat la leat 1799, Mart, fiindă Mitropolit Preasfinţiia Sa chirio chir Dosoftel..., care cu a Prea Sfănţii Sale cheltuială şi cu c[heltuiala...] s’aă pus acastă piatră la leat 1800, Avg. 9. Acelaşi lucru se repetă pe margene. 14. Suptă aCastă piatră odihnescă oasile răposatului 252. robul lui Dumnezeă Grhiorghie Lupoianul ot Meedinţî, din-preună cu acest[e] nume: Floarea, Şărban, Mariia, Dumitru, Costandin, Mateiă, llinca; la vleat 7197 [1689], msţa Iunie 1. Pisar Miia[I], www.dacoromanica.ro 122 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI E o piatră de mormînt-pomelnic, analoga cu crucile din regiupile de munte ale Ţeriî-Romăneştî. — Lupoieniî se înrudiră apoî şi cu Can-tacuziniî (Gen. Cant., p. 347). 15. Supt afiastâ reace piiatră de aici, în sfânta si marea Mitropolie odihnescu-se oasele robului lui Dumnezeii Nea-goe Spătariul Yăcărescul, avăndîi viiaţă în lume ani 72, şi s’aîi săvârşit cu pace în luna lui Septemvrie în 28 de zile, la anul 7210 [1701]. Pentru Negoiţă Văcărescu, fiul luî Ivan, v. Ist. Ut. rom. în sec. al XVIII-lea, p. 201. Ienachi I era fiul luî. 16. S’au prestăvit în Domnul dumnialul Dumitraşcu Caramanlăul biv Yelti Postealnic, în zilele prea-luminatuluî Domn Io Costandinţi Basarabii Yoevod, la anii de la Zidirea Lumii 7217 [1709], in luna lui Avgustîi în 20 de zile. YiaCnică fie pomenirea dumnialul. El a fost şi capuchehaie la Constantinopol (Ist. lit. rom. în sec. al XVIII-lea, I, p. 373). Brîncoveanu şi-l făcuse Mare-Postelnic (Soc. bi-biiuluî, p. 18, nota 1). 17. Aicea odihnescu oasele dumnealui de bun neam jupan Ivan Yăcărescul i jupaniţa lui Maria i snă ego Ivan, Ştefan, Asan, Mariia şi Neagoe, Zamfira, Ianache, Neacşa, Datco, Mihalcea, Costantin..., Sava, Barbu, Eba..., An-cuţa, Zoiţa, Badea; ati răposat în zilile lui Scarlat Grhică Voevod ; Marti 17, leat 7268 [1760]. E de sigur din vre-o ramură de provincie a Yăcareştilor. Cf. Genealogia Cantacuzinilor, p. 363 şi urm. 18. Pe un clopot, aşezat între bucăţile de plumb ale coperemîntuluî, am putut ceti atît: AIACTIIO IDIClEtO CrTE^ANk [ap\'l£IIICKOnk ll] «UHTpOIIOAIIT SrpO- kaax’hckiii [= cu mila lui Dumnezeii Ştefan, arhiepiscop şi www.dacoromanica.ro FÎNTÎNĂ ŞI CRUCE (LÎNGĂ TÎRGOVIŞTE) 123 Mitropolit al Ungrovlahieî], acest clopotu făcutu-l-am sfinţii Mitropolii ot Tărgovişte [msţa—,] vleat 7176 [1667-8]. Me fudit Pet[rus] Murator [— Maurer], 1667. XLIX. La o fîntînă (jumătate de ceas departe de Tîrgovişte). Ou ajutoriul lui Dumnezeii fiind atiastă făntănă bună, veache şi mâncată în multă vreame pe moşie megieşască, a stătut nedreasă pănă acum, iar acum, cumpărând moşiia de la Yintilă, cu voia a tuturor moşneanilor, dumnealui Grigorie Greceanul Vel Ban, s’au îndemnat de o aii dres şi o aii înnoit deprecum să veade, mal mulţii pentru că, fiind apă foarte bună şi bînd călătorii, să dea mulţumită lui Dumnezeii şi să zică : D[u]mn[e]zeii să iarte sufletele ale celora ce aii cheltuit de o aii înnoit şi [a]le lor ce den temelie o aii făcut ; şi o aii zidit al doilea oară den temelie, această făntănă, de acestii mal sus numita bo-iariu, în zilele prea-înnălţatulul şi prea-luminatulul nostru Domnii Io Oonstandin Neculae Voevod MavrocordatQ, în anul de ’ntăl dentru a patra Domnie a Măriei Sale, la anulu de la Adam 7258, iar de la H[risto]s 1744, Oc-tonvrie 14 (&&)■ L. Pe o cruce din drum. Ca model de astfel de inscripţii: Ou vrerea Tatălui şi cu ajutoriul Fiiululrădicatu-s’a atastă sf[ă]ntă şi dă viaţă făcâtore cruce între hramu Prepodomni Paraschivi, şi s’au ridicat în zilele prea-înnălţatulul D[o]mnu Ion Neculae Oonstandin Voevod, şi s’ati ridicatu de robu lui Dumnezeii Bancă şi [soţia] lui Maria, etc. www.dacoromanica.ro 124 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI LI. 259. Pe crucea de la satul Gemenea (jud. Dîmboviţa). C Ckll HCTHII lîpCT Bk A\OABO II Bk (ll) nojfBdAk CTA . . . Bk anii Iui dinţai Eoeb©a*<> r>K/k,d er Gtanka ii chh er Xle- TpaillKO EoEBOA'b II bKpdCH (?) KbiidH GTpoE bea ctoanek. [Urmează pomelnicul, cu Pîrvu, Marco, Negrea ş. a.], Bk a'^t #3pE. IIhc (?) Eohko. Adecă: «S’a ridicat această cinstită cruce, pentru rugăciunea şi lauda Sfintuluî... în zilele lui Io Mihai Voevod şi ale Doamnei lui Stanca şi fiului lor Petraşco Yoevod; şi a făcut dumnealui Radul Vel Clucer şi dumnealui Preda Vel Postelnic şi dumnealui Stroe Vel Stolnic..., în anul 7105 [1596-7]. A scris (?) Voico. LII. Biserica din Mihăieşti (pietre depuse la mănăstirea din Cîmpulung). 260. 1. lip liCTABII CE pdB B/Klil >KbndNk Ka/k/l; Bk ANH BArCTBdrO Iw Eaaa Eoeboai b adiT *3a», A\cu,a tI>EB[p]oapi'E k ani», BkTOopmiH, ii enahktS Ai nr: B hnHaa A\b naa\ET. Adecă: «A raposat robul lui Dumnezeu dumnealui Badea, în zilele blagocestivului Io Vlad Voevod, în anul 7040 [1532], luna Februar 20 de zile, Marţi, şi indicţia 4, temelia 23: veşnica lui pomenire.» " Badea nn e un boier mare, poate nici macar un boier cu slujbă. Vlad-Vodă e fiul lui Vladuţă, Vlad înnecatul. 261* 2. lip'bCTABH CA pdBb B'/KTiO IMN AkbAdT BEAHHklH KAbHdp Bk ANH BArOHkCTHBarO Iw EllHTIIA[k] EoEBOA> B A'llT *3A\d, A\CU,a CEH. B Ahb • B'blHd E[A\b] HaA\ET. www.dacoromanica.ro BISERICA DIN MIHĂIEŞTÎ (CÎMPULUNG) 125 A.decă : «A răposat robul lui Dumnezeu dumnealui Lăudat Mare-Clu-cer, în zilele blagocestivuluî Io Vintilă Voevod, în anul 7041 [L533], luna Septembre 2 zile: veşnica luî pomenire.» Acesta e boierul muntean care în 1529, supt Moise-Vodă, atacă Branul, apărat de Braşoveanul Ioan Hoch (Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum, în Quellen zur Geschichte der Stadt Brassâ, IV, Braşov, 1903, p. 77). Ca un vecin al Branuluî, el asigurase pe Domnul său «că va lua cetatea fără nicî-o greutate», dar, adauge cronicarul sas Ostermayer, «s’a întors cu ruşine şi pagubă, şi a primit de la Vodă răsplata cuvenită pentru trufia sa» (ibid., p. 499). Totuşi Braşovenii îi trimet un sol încă în 1530 (Quellen, II, p. 202). Din această inscripţie se mai vede că pe atunci şi în Ţara-Romănească se socotia anul de la l-iu Ianuar: în adevăr, înnecarea lui Vlad şi suirea în scaun a lui Vlad-Vintilă se întîmplară după 2 Septembre 1532 (Braşovenii dau de veste la Curte la 2 Decembre ; l. c., p. 376). Ei primiseră ştirea la 8 Octombre. Solii cu vestea alegerea lui Vintilă-Vodă sosesc abia la 29 Novembre (ibid., pp. 273-7)- 3. np'hCTdBH CA pdB8 B/KR» 1iKhtT|<1N CHk Aki^dT BEAHKklH 262. KAîfaap [Bk ANH BAr©MkCT]HBdr© Iw IlkTpIjS] FiOEBO/k,, B A'feT *3Air (?), Aicu,a ayrvcTd ei ^NkB'bnHa e[ai!5] naAiET. A.decă: «A răposat robul luî Dumnezeu Jitian fiul luî Lăudat Marele-Clucer, [în zilele blagocestivuluî] Io Pătru Voevod, la anul 7043 (?), luna luî August 15 zile: veşnica luî pomenire.» Din cifra unităţilor se înţelege numai partea de jos a cotorului; pare să fie un r (3). în acest cas, s’ar hotărî şi astfel data de «vara 1535» pentru venirea în Domnia lui Petru-Vodă care şi-a zis şi Radu (Radu Paisie). V. art. mieii în Conv. Ut. din 1904. Un Stolnic Jitian se în-tîlneşte în Sfatul luî Neagoe Basarab; el a fost, de sigur cel d’intăiu întemeietor al mănăstirii Jitianul, pe care o făcu apoi din nou Balaşa, Doamna Iui Constantin Basarab. www.dacoromanica.ro 126 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI LIII. Biserica de la Hîrteştî. 263. De-asupra uşii de intrare (după un desemn de d. Gr. Şapcaliu, profesor): GArOBOAENÎEAAk WU/l II HOCirklJlENHEAt CNd H CkA’kHCTBi'EAl CTTO AX'A CkBpkllJH CA Cklll ‘ICTHkl \*paAl CTAlS Ap\*lEpE^ XBOy Hll- Koaae Bk /k,HH BAroB-hpiiar rua Iw Eaa[/i,] Eoebo^e, h Tp^" ce w ceai >KSnan Ak^aT h CknpAwKNHU,d ero Kohka h upa t ero Hi^naNk Ea/k/k, cnobe Hî^nanS Ea^e IIotecksa, h aath h[\*] aaoha\*ia GaAOAiiav Bk A'kT *3 ai, KpoK'ki (sic!) 17 (sic). Adecă: «Cu bună-vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea Sf. Duh s’a făcut acest cinstit hram al sfîntuluî arhiereu al luî Hristos, Nicolae, în zilele bine-credinciosuluî Domn Io Vlad Voe-vod, şi s’a ostenit la aceasta dumneluî jupan Lăudat şi soţia luî, Voica, şi fratele luî, jupan Badea, fiiî dumnealui Badea Co-tescul, şi mama lor, monahia Salomia, în anul 7040 [1532],... 17.» înţelesul literilor de la sfîrşit, în care s’ar aştepta cineva să găsească data, nu-1 pot descoperi. Pentru Lăudat, v. mai sus, Mihăieştîî. LIV. Mănăstirea din Cîmpulung. 264. 1. De-asupra uşii de intrare: ACastă sfântă biserică ce să prăznueşte întru cinstea Adormirii prea-sfintei Născătoarei de Dumnezeii şi puru-rea-fecoarei Măriei s’au zidit întăiaş dată din descălică-toarea ţării de răposatul întru pomenire prea-bunul creştin şi de H[risto]s iubitor singur-stăpănitor Radul Negrul Vvd., cănd au fost cursul anilor de la Adam 6723 [1214], şi au stătut acastă bisearică cu bună pace pănă în zilele creştinului Domnii Alexandru Yvd. Iliiaş, întru a doa www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA DIN CÎMPULTJNG 127 Domnie, fiind leat[ul] 7136 [1628], cănd atuncea, surpăn-du-să şi stand căţva ani dărăpănată, pănă cănd, din voia lui D[u]mnezeu s’au rădicat Domnu Ţării prea-milostivul creştin Matei Basarab Vvd. carele, ca un răvnitor de cele d[u]mnezeeştî, au zidit-o iarăş, cu aceleaşi pietre, pre aceiaş temelie, fiind leat 7143 [1634-5], precum în pisaniia lui pe larg arată, iar, cînd Proniia cea d[u]mnezeiască au binevoit, şi priveleghiurile ţării cele vechi s’aii înnoit şi [n]e-au dăruit, dînd Ţării pre blagocestivul şi bunul patriot Gri-gorie Dimitriu Grhica Vvd., în leatu 7332 [1823-4], între alte multe podoabe ce au făcut patrii sale, ţării aceştiia, ca un răvnitor acelor vechi şi adevăraţi D[o]mni patrioţi, văzînd şi pre acastă stîntă biserică cu totul zmăcinată şi pornită spre cădere din pricina groaznicului cutremur ce s’au întîmplat în leat 1802, Oct[om]v[rie] 14 de la H[risto]s, încît şi închisă au fost şapte al, şi, nelăsîndu-1 splahna [grec, = inima] cea creştinească a privi o zidire veche ca acasta întru atîta proastă stare, din porunca Mării Sale s’au surpat pînă în faţa pămîntului, şi iarăş cu aceleaş pietre, pă aceiaş temelie, s’au zidit şi s’au înfrumuseţat, înpodobindu-să cu deosebire din ceia ce au fost, precum să vede, păstorind turma Ţării Preaosfinţiia Sa chir Grri-gorie Mitropolitul, iar năstavniciia aceşti! sfinte mănăstiri ocîrmuind smeritul între arhierei chir Filaret Apamias, Beldiman, din patrie Moldavii, întru al 14 an al nastav-nicii sale; carele şi silitor au fost asupra acestui lucru, nevoindu-să cu toată inima pentru pomenirea şi mîntuirea sufletului său, spre răspuns bun la înfricoşata judecată; începîndu-să zidirea la anul de la Adam 7335, iar de la H[risto]s 1827, în luna lui Mai în 14, şi s’au săvîrşit la [nescris]. Pentru Filaret Beldiman, v. maî sus, Slatina. Iar pentru inscripţia de faţă, întru cît priveşte trecutul mănăstirii, cele două ce urmează. www.dacoromanica.ro 128 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMĂNIEÎ ________ţ_____________________________ 265. 2. Sus, pe faţadă, în stînga: în zilele dulcelui creştin şi de Dumnezeii iubit creştin Matei Bas[ă]rabî Yoevod, g[ospo]jda ego Elina, cu vrerea lui Dumnezeii pus a fi Domn creştin în Ţara-Rumănească, întru moşiia lui, care iaste dintru Unguri descălecat[ă], adecă început-atL a scrie de acastă s[ă]ntă dumnezeiască beaserică ce iaste bramul prea-sfintei ba,a,hhu,£ Hauie Bu,e h ripiiCNO^eB Mariia, carea s’atL început şi se-atL zidit şi se-atL săvrâşit de bătrânul şi prea-m[i]l[o]stivul creştin Radul Negrul Yoevod; carea atL fost de ’nceput desc[ă]lec[ă]torol Ţerii-Rum[ă]neşti şi d’început atL fost zidit[ă] aCastî sf[ă]ntî d[u]mnezeiască besearec[ă], cănd atL fost cursul anilor de la Adam 6728 [1215], şi tot atL stătut cu bun[ă] pa6[e] păn în zilele creştinului Alexandru Yoevod Eiiaş, doao Domnie, cănd atL fostu cursul anilor de la Adam 7136 [1628]; atunce, într’aceia vream[e], se-atL surpat de intru voia lui Dumnezeii, în zioa de S[fe]ti Eie proorocul, la miazănoapte, şi nic-o firoseal[ă] nu s’atL făcut, iar dup’aceaia, deac’atL dăruit Domnul Dumnezeii pre acesttL Domn bun şi m[i]lostiv creştin MateitL Băs[ă]rabî Yoevodi, g[ospo]jda eg Elina, cu Domnie în Ţeara-Rum[ă]nească şi întru moşiia lui, şi fiind şi Măriia Sa de într’acea rudă bun[ă] şi de întru acel neam adev[ă]rat, socotit-atL ca un Domnu bun şi m[i]lostiv ca s[ă] rădiC[e] şi să fac[ă] atsastă sf[ă]ntă şi dumnezeiască besearec[ă], să nu piiară pomeana acelor răposaţi Domni bătrâni, şi acest Domnu bun şi milostiv creştin Matei Băs[ă]rabî Yoevod i g[ospo]jda eg Elina, încă să le fie de pomeană lă s[fă]ntul jertfealnic întru vecie nesă-vărşit[ă] şi de mare ajutorii! înnaintea feaţeîlui Dumnezeii adeverit. Şi ispravnic atL fost dup[ă] lucrul aceşti sfinte dumnezeiască besearic[ă] Socol Cluceriul de CornăţeanI, şi au nevoit şi acesttL boiaritL înţelept cu mult[ă] strad[a]nie şi cu tota inima pentru slujba şi pentru pomeana Domnu- www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA DIN CÎMPULUNG 129 săti, apoi şi pentru sufletu lm, ca să fie de ajutoriu la înfricoşata jud[e]cat[ă]. Şi se-atL început a se zidi agastă dumnezeiască besearecă de în faţa temeliei în luna Iunie 22 zjle, cănd ai! fost văleatul de la Adamti 7143 [1635], şi se-ati săvârşit în luna lui Avgust 20 de zile, vă leat 7144 [1636]. ’ 3. Tot aşa, la sfcînga: Kh. HAvfe WTd h CNd h cxro A,Xd, dAVHN. în zilele dulcelui creştin şi de Dumnezei! iubit creştin Matei Băsărabti Yoevod i g[o]sp[o]jda eg Elina, cu vrearea lui D[u]mnezeii pus a fi D[o]mnu creştini! în moşiialuî, adec[ă] scris-am de acastă sfântă besearecă ce-î iaste hramul Schenie npcTe ga,a,*ihii,h ii npHCN/k,EBhJ Maria, carea ai! zidit răposatul Radul Negrul Yoevod, cănd ai! fost vleatul de la Adam 6723 [1215] şi ah stătut cu bun[ă] psc[e] pănă în zil[e]le luî Alexandru Vod[ă] Iliaş, fost-ail leatul 7136 [1638]; atunce se-atL surpat; iar, d,eacă ai! dăruit Dumnezeii pre creştin Matei Băs[ă]rab Ypivod i g[o]s[po]j[d]a eg Elina cu Domnie întru moşiia iui, socotit-ati ca u[n] D[o]mnu m[i]l[o]stiv ca s[ă] rădiC[e] aCş.st[ă] s[fă]ntă besearic[ă] ca s[ă] nu piar[ă] pomeana moşilor, pentru c’ail fostu şi Măriia Sa dentr’acia rud[ă] bun[ă] şi adev[ă]rat[ă], şi ca s[ă] fie şi Domniei Luî de pum[e]an[ă], la sf[ă]ntul şi de mare ajutorii! înnaintea feţei lui Dumnezei! întru vecie, amin. Dup[ă] acaia şi acesta ce se zic[e] Dăig[o]poliii să fie ertat de vama de păine, să nu diah vam[ă] domnească. Aşijderea şi oruşani să np diah vam[ă] de C[e] vor vende, cum aii fostu ertaţ de răposatul Radul Negrul Yoivod şi cum scrie în cărţile ceale bătrâne. Aşijderia şă fie ertaţ şi de Domniia Mea, iar cine nu va întări, să fie proclet .şi anatema. Şi se-ati început aCastă sf[ă]ntă besearecă de în faţa temeliei în luna lu Iunie 22 dni, de la Adamti [rupt] trecuţ al 7143 [1635^]. .Ispravnicii ah fost dup[ă] lucrul al ceşti sf[i]nte besearec 9 266. www.dacoromanica.ro 130 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI jupan Socolu Cliuciiariul de OornîţeanI. Şi au nevoit şi acest boiariu cu toat[ă] inima şi cu multă str[ă]danie pentru slujba Domnulu[î său] şi pentru sufletul lui, ca să-I fie dea ajutoriu. Yă leat 7144 [1636], Şi s’au săvrăşitu în luna lui Avgustu 20 de zile cănd au fostu. Cele două inscripţii din urmă, cu multe greşeli, în Hasdeu, Istoria critică, ed. a 2-a, pp, 134-5 (după o copie de C, Aricescu). La analisa vioaie şi doveditoare a d-luî Hasdeu, care arată cît de puţin istoric e Radu Negru întemeietorul, adăugăm următoarele: Pănă la începerea, supt Petru Rareş, a legăturii culturale dintre Moldova şi Ţara-Romănească, nu se află nicî-o pomenire despre Radu Negru şi despre o descălecare a ţeriî din Ungaria. Pentru întâia oară se întîmpină numele de «Negru-Vodă» într’un act al luî Alexandru-Vodă Mircea, care arată la 8 Ianuar 7077 (1569) că mănăstirea Tismana (clădită de Vladislav Voevod; 1864-188,.,) a reclamat moşia Elhoviţa care i-ar aparţinea «de la întemeiarea Ţeriî-Romăneştî, de la cel dintăiu Negru Voevod» (wt Cta^amE BAdllllloE 3EA1AE, npkBOH IIirpţîA KoeBO^a) (Magnum Etymologicum, IV,planşe). De oare ce Tismana a fost întemeiată de Vladislav, nu se poate ca «Negrul-Vodă» să fie înnaintea luî; de bună samă că Alexandru n’a văzut un act, pe care l-ar fi citat, ci i s’a vorbit numai de călugări, cari puneau după legendă ca cel maî vechiu Domn muntean pe «Negru». Luccari, negustor ragusan care a fost mult timp pe la noî, ştie ' şi el numai de «Negru-Vodă», care ar fi făcut cetăţile Cîmpulung, Bucureşti, Tîrgovişte, Flocî, Buzău, Argeş; mormîntul luî ar fi la Argeş. El ar fi trăit pe la 1310. Fiul său ar fi fost Vladislav (din 1364), Cf, Studii şi doc., III, pp. lx-i. Poporul atribuie luî Negru-Vodă şi aducerea moaştelor Sf. Eilofteia la Argeş (Biserica ortodoxă, II, pp, 635-6). Există în Cîmpulung o veche şi puternică mănăstire, clădită, ca Sîn-Nicoară, din Argeş, de Nicolae Alexandru Basarab. Piatra acestuia, cu data de 6973 (1364), se maî vede, perfect păstrată, la dreapta în locul cuvenit ctitorilor. Biserica era însă zguduită, şi ea se dărîmâ în curînd, supt Alexandru Hiaş, stînd apoî şepte anî în părăsire, în 1633 se întoarse, întărit de la Poartă, Mateî Basarab, El începe clădirile de bisericî în 1635 chiar, prin restaurarea celeî de la Cîmpulung. Ispravnic alege pe Clucerul Socol din Cornăţenî, Acesta era trimes în misiune la Râkoczy în 1636 (Studii şi doc., IV, p. clxxxii), dar, de şi inscripţia spune că lucrul la biserică se mîntuise încă în acest an 1636, maî găsim pe Socol la Cîmpulung ca «ispravnic după lu- www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA DIN CÎMPULUNG 131 J._____ •crul sfintei besearecî» şi în 1637, şi chiar în 1689 (ibid., I-II, pp. 275-6). Abia în 1640, Socol, înnaintat Postelnic, capătă de la Domnul său alte sarcini (ibid., IV, p. clxxxii). Cu prilejul şederii sale în Cîmpulung, el făcuse în drumul de la Tîrgovişte la Rucăr şi un pod : Podul lui Socol (Macarie de Antiochia, trad. Cioran, p. 230). Orăşenii, în fruntea cărora se găsia judeţul Gheorghe, întrebuinţară această întâmplare a dregerii bisericii lor pentru a cere o întărire de ■privilegii, prin care ar fi scutiţi de vamă. Eî înfăţişară pentru aceasta, in April 1636, luî Mateî-Vodă mai multe cărţi domneşti, şi anume: una de la Vladislav Dan, alta de la Vlad Dracul, a treia de la Mihail fiul luî Mircea şi, în sfîrşit, o a patra carte de la un Radu-Vodă, foarte veche. Acestor două din urmă nu li se cunoştea sfîrşitul cifrelor din dată, aşa încît, fără zeci şi unităţi, se ceti 6800, acolo unde va fi fost 6890 şi ceva, şi 6900 unde va fi fost 6920 şi ceva *), căci Radu era fiul luî Vladislav şi Mihail fiul luî Mircea (e suspect numai că actul de la Radu nu fusese arătat pănă atunci Domnilor anteriori, cari şi eî dăduseră asemenea întăriri). Fiind vorba de un Radu foarte depărtat, s’a zis, în legătură cu legenda, Radu Negru, şi astfel se creă acest nume falş, care corespunde întru cîtva numelui de Bogdan Dragoş, ce se născocise dăunăzî pentru întemeietorul Moldovei. Cf. Magazinul istoric, V, p. 331 şi urm. Dar Radu Negru nu trecuse încă în credinţa mulţimii, care ştia tot numai de vechiul Negru-Vodă. Astfel Paul de Alep putu să alcătuiască după spusele lor, următoarele ştiri despre Negru-Vodă: «Se zice că în timpurile vechi la Cîmpulung a fost reşedinţa Domnilor Ţeriî-Romă-neştî, căci eî trăiseră în Ţara-Ungurească supt stăpînirea Craiului, avînd un Voevod al lor. Acest Voevod veni să-şi pască turmele în ţerile acestea ce se aflau în mîna Tătarilor, dar cu totul golite de locuitori. El ceru voie Craiului, se aşeză aici şi, cu ajutorul luî Dumnezeu, goni pe Tatarî din ţara ce stăpîniaii şi luă în mîna luî tot Ţinutul. Ei obişnuiau să-l numească Negru-Vodă, şi el zidi această mănăstire care pănă în timpul luî Matei căzuse în risipire şi acesta o înnoi, aşa cum este ai acum: nouă şi frumoasă» (Macarie de Antiochia, trad. Cioran, p. 148). Biserica veche era mai veche decît Radu. Ea nu poate să fi avut pisanie, căci din ea s’ar fi luat oarecare ştir" piecise. Vechimea făcea pe Cîmpulungenî s’o atribuie tot luî Negru, a cărui cetate, Negru-Vodă, se vede în Argeş1 2. Acum însă se formase legăt a «Radu Negru». Această 1 Găsesc aceiaşi explicaţie şi la d. Onciul, Originile principatelor, p, 219. Ea mi s’a impus însă independent, şi aceasta arată cît e de firească. 2 Cetatea, azi în ruine, stătea chiar în margenea drumului mare ce ducea în Ardeal. Se zicea că Turcii o dărîmaseră. O pomenesc doi călători din veacul al www.dacoromanica.ro 132 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI legătură se maî întărise şi prin faptul pă în biserică zugrăveala veche înfăţişa pe un Radu-Vodă (fiul luî Vladislav) cu fiul său Dan (Dan I-iu) (Bis. ort., III, p. 180). Avînd nevoie de o dată, eî dădură luî Socol pe a, mormîntuluî luî Nicolae Alexandru, care va fi fost cine ştie ce acoperit de praf, cetind decî 6723, acolo u,nde era 6873. Data fu primită, şi într’un hrisov din 3 Maiu 1636 şi în altul din 1647 ale Domnului înnoitor (Operele lui Constantin Cantacuzino, p. 19; Magazin, V, p. 343 şi urm.). Astfel se născu fantasma «Radu Negru». Stoica Ludescu de-săvîrşi figura ei, scoţînd din titlul de «duce al Făgăraşului şi Amicului» purtat de Domnii munteni de la Vladislav I-iu înnainte, o indicaţie de origină şi coborând pe «Radu Negru» din Ardeal (Magazin istoric, IV, pp. 231-2). Tot astfel Luccari, pornind de la numirea de «Ungro-Vlahia» dată în diplomele slavone Ţeriî-Romăneştî, făcuse pe «Negru-Vodă», ungur. Şi tot aşa autorul inscripţiei de la 1636, înteme-indu-se pe aceiaşi numire, declară Ţara ca descălecată «dintru Unguri». Pe vremea luî Paul de Alep, legenda obîrşieî ungureşti începuse a se răspîndi. Constantin Cantacuzino făcea din Negru-Vodă un Haţegan (Operele, p. 43). Acest Constantin Cantacuzino Stolnicul, în srîrşit, încercă, în notele sale pentru o istorie critică a Ţeriî-Romăneştî, să împace cu data de 6723 oricare altele îî căzură în mînă (Operele lui Const. Cantacuzino, pp. 19-20). întăiu el primise pe acea de 6798, ivită cine ştie cum în mintea luî Stoica Ludescu (Magazin, IV, p. 231; Operde citate, p. 50). Caracterul îndoit al inscripţiei se explică prin aceia că a doua e "pusă de Cîmpulungenî, cari voiau să veşnicească şi astfel amintirea privilegiilor lor. Supt Duca-Vodă, la 25 Decembre 1675, eîle săpară pe o piatră, scriind şi acolo că vama li-a fost «iertată şi de răposatul Io Radul Negru Voevod»: e interesant că aici eî numai dădură anul de 6800 din documente, ci primiră pe acel de «6723» din pisania bisericii (visita-ţia Mitropolitului Neofit, în Bis. ortodoxă, III, p. 181). 267. 4. Supt jilţul Vlădicăî (în locul ctitorului): /HCU.A NOE/UBpÎA SI /(NE lip'hCTABH CA BEAHKTh H C4A\0/k,pE>KABNEI r^pE Jw HhBOAA /L\EiŞaN/(pE EoEBO/(a, CNE BEAIlKAr© EaCApAG/fV EoEBO/(/f>, BE A’tiT jfSWOr, EN/k,. T ; B^MNdA E/VkS flAMAT. Adecă: «în luna Novembre 16 zile a răposat Marele şi de sine stătă- XVT-lea, Bongars (1585) şi, Walter (1597) (Papiu, Tesauru, I, p. Bl; Hur-muzaki, XI, p. 191). Şi Constantin Cîmul fugi pe acolo, la 1658 (Studii şi doc., IV, p. cclxxxviii). www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA DIN CÎMPDLDNG 133 torul Domn Io Nicolae Alexandru Voevod, fiul marelui Basarab Voevod, în anul 6873 [1364], indicţia 3; veşnica lui pomenire.» Indicţia nu concordă. Inscripţia a fost întăiu semnalată de Mihai Banul Cantacuzino, în tratatul său istoric descriptiv asupra Ţeriî-Romăneştî, tipărit în greceşte, la 1806, de fraţii Tunusli (cf. şi Şincai, la an. 1360). Apoi a fost copiată de Mitropolitul muntean Neofit, greşit şi necomplet (Bis. ortodoxă, III, p. 180). îii urmă, ea a fost dată de dd. Hasdeu (art. Basarabă) şi Onciul (Orig. principatelor, p. 182) şi în ediţia din 1900 a a Ist. Romînilor d-luî Gr. G. Tocilescu. Un facsimile foto-tipic în revista Tinerimea romînă pe 1900, cred. Literele sînt săpate, nu scoase în relief, garnitura e întreagă: înfăţişarea scrisorii samănă cu a răvaşelor slavone păstrate în Braşov. 5. Pe un chivot, cu litere de aur pe smalţ albastru: 268 Iw /HdTEH KoERCA Ck CSnp^KNIIU1EK5 NdWEIO G,\ENhl HlHCd Rk X'pa/tt Ck3H^. WA Ha[llJEr]o npilMHCTHA TH (sic) (\UTpH N[dUl]E[r]b (sic) 8 4,AkrnoAH, Rk Atiţa j^ene. kr (?) ANk, Rk A'fcf'r] *3pN. înnainte de aceste cuvinte e obişnuita rugăciune: «ale tale dintru ale tale», etc. Adecă: «Io Mateiu Voevod, cu soţia noastră Elena Doamna, hramului zidit de noi, Adormirea precistei Maicii noastre de la Cim-pulung, în luna lui Decembre 22 (?) de zile, anul 7150 [1641-2].» 6. Pe o cristelniţă: 269 ACastă creştelniţă este a mănăstirii Cănpulunguluî, făcută cu cheltuiala şi argintul sfintei mănăstiri de Sfinţia Sa părintele igumenul chir Dositheu arhimandritu, msţa Grhen. 20, leatu 1788. 7. Pe o muşama: 270 Acest sfînt şi dumnezeiasc lăcaş fiind dintru întăi zidit de fericitul întru pomenire ctitorul Io Radul Negru Y[oe]vod cu nume de biserică domnească şi, după patru sute şi mai bine ani, de un cutremur au căzut, stănd grămadă 7 ani, pănă în zilele Domnului Io Matthei Basaraba Vvod, cînd www.dacoromanica.ro 134 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 271. atunci Mărie Sa 1-ati zidit iarăşi cu aceleaşi pietre dela Radu Negru Vvod, pre care l-au numit monastire opşte-jitie de părinţi şi înzestrăndu-o cu moşii, vil şi ţigani, precum în testamentul Mării Sale dela monastire cuprinde : aşa dar au stătut acastă zidire pîn la leat 1819, cănd atunci întru Dna de zile, Sîmbătă, la 8 Caşuri, au căzut, o bucată mare de boltă, fiind biserica foarte slabă de multe cutremure şi acoperemîntul de multe ploi; care din po-ronca stăpînirel s’au închis, stînd închisă pănî la leat 1826, cînd atunci, din porunca Domnului Io Grigorie Dimitriu Gihica Vvod şi cu blagoslovenie preosfinţitulul Mitropolit Ugrovlahii chirio chirio Grigorie, la Mal 4 s’au început aCastă zidire, iarăş cu aceleaş pietri vechi, mal adăogîn-du-să şi alte pietril, ce nu s’au agiunsu, şi, din multe întîm-plărî a vremilor care s’au urmat, adică războiul Roşii cu Poarta, boala ciumil, scumpete bucatelor, iar, mal la urmă, şi cumplita boală a holeril, s’au prelungit gătire bisericii păn la leat 1831, cînd atunci s’au isprăvit şi pren oserdie şi osteneala bunului creştin, dumnealui Panî Cos-tescu Vel Vornic, fiindcă mă aflam la laş, şi, întorcîndu-mă ett de la Moldova, la leat 1832, o am tîrnosit cu ajutoriul Maicii D[o]mnuluI, a carie nume să prăznuieşte. îndatoresc însă pre urmaşii miel a ceti în condica pomelnicului ce iaste de mine făcută şi a urma întocma cu a fi pomenit, eu, căt şi părinţii miel răposaţii, ce sînt trecuţ în acea condică, ca, urmînd după a mea îndatorire, să afle şi el har înnaintea D[o]mnuluI, cînd va veni cu a sa slavă; amin. Pilaret, arhiepiscop Apamii, năstavnic sfnt. monastirl Cîm-pulungulul, Moldovean. 8. Pe o tablă de alamă: O pre-milostiva mea stăpînă de D[u]mnezeu născătoare Maria, ce din Moldavia m’al adus la aăastă sf. m[ă]n[ăsti]re pre care dintru ale tale pre a ta beserică o am zidit şi care www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA DIN CÎMPULUNG 135 întru al tău nume să cinsteşte spre slava a prea-Sf. Tre-imel, te rog dintru adîncul inimii meale ca, la înfricoşata zi a venirii fiiulul tău şi Dumnezeului nostru, prin a ta solire să mi se erte toate păcatele meale, căci numai tu ştii cită luptă am avut cu înprotivnicil miel pentru aCastă zidire, pănă cînd iarăş tu m’al învrednicit a o zidi şi a striga ţie : Bucură-te cea plină de dar care întru adormire ta nu ne laşi pre noi; amin. De Filaret Apamias, la a sa igumenie, S’au zidit acest lăcaş preste vechea temelie Ou rîvna prea-însetată să-şi lase nemuritor Al său nume pre pămînt la cel ce-sl vieţuitor[l], Căci si ei sunt muritori, nu în veac viecuitorl. Şi el mie să-mi urmeze, să fie nemuritori, Zidind zidire frumoase, un lăcaş dumnezeiesc, Praznic a stăpînil noastre, pre care mult o cinstesc, întru slava a preasfintel Treimel de o fiinţă, Jertfa cea fără de sînge a săvârşi cu credinţă. Şi spre a mea pomenire lasu o pildă la urmaşi, Bogăţia să o lase, [să] nu fie pătimaş, De bogăţie cerească Evanghelia vorbeşte : Omul să se nevoiască, căci ia nu se maî sfîrşeşte. 1833, 7 Aprilie. 9. La paraclis (după o copie nouă, piatra fiind aşezată în pămînt cu 272. inscripţia în jos): Ou vrerea Tatălui şi cu ajutoriul Fiiulul şi cu săvîrşirea Sfîntulul Duh început-am de a zidi această sfîntă şi dumnezeiască biserică întru Naşterea Sfîntulul si slăvitulul PrediticI Ioan încă mal d’innainte, fiind biserică de lemn; şi, viind vremea de a putrezi, şi rămîind sf. rugă de nu se putea face, ca să pomenească ctitorii şi răposaţi pă- www.dacoromanica.ro 136 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI rinţi car6 sînt aice, văzînd eu, Teofan ierbinonahul^ nâs-favnicul sf. mănăstiri, că stă sf. rugă jos, din darul Iul Dumnezeu şi al Maicii Sfinţii Sale m’am nevoit de o am zidit şi o am înfrumuseţat cu toată podoaba, ca să avem vecnică pomenire. Şi s’au făcut în zilele luminatului Ioan VV. şi Mitropolitului chir Mitrofan. Vă rog, iubiţi fraţi, cari veţi fi năstavnic, să aveţi purtare de grijă ca să nu stea făr de sf. rugă, ca să aflaţi milă înnaintea judeţului sfînt. Iar cine s’ar ispiti a strica, a nu purtarea de grijă, să fie supt blestemul a 818 sf. părinţi de la Nicbeie. Iulie 5 zile, leat 7226 [1718], fiind ispravn. Vasile erodiacon, Ioan Logofăt ispravnic.—Acest Vasile erodiacon afi dat viile din Valea Benil, ca să aibă veCnică pomfenire. Ioan-Vodă e Mavrocordat. Mitrofan, fost de Nisa, urma lui Antim Ivireanul. 273. 10. Pe un mormînt lingă paraclis: Suptu acastă piiatră să odihneşc oasele răposatului robu lui Dumnezeu Harion arhimandritul, şi s’au pristăvitu în zilele pria-înnălţatului Domnii Ion Costandiri Nicolae Voevod şi Mitropolit al Ug. chir Neofiţii şi năstavnicii chirii Ni-codimii egumenul ot Dolgopol şi isprăvnicel Costandin vnucii Varlaamii arhimandriţii .... [rapt] ot Bucureşti, ca să aibă vecnica pomenire; 7253 [1745], Grhenare 8 d. Şi iar în într’aCastă piiatră să pomeneşte numele răposatului Oni-sifor monah, şi să odihnescii oasile Iul la schitul Hagiului, mţa Grhen. 8 dni, vă leat 7285 [1727]. 274. H. Se. Troiţă (biserică dărîmatâ). npCHâKOAENTEM WU,A II Ck [lOCII'llIUEHTeM CHA H CkEpklll£NÎEA\ CTPO A\'d AAAIIII, BkB^BH/KE C II CkTBOpil C H CkâHlK^k C CkH MCTNA CTA flp'fcCAdRHd IŢpKOB Rk HAVk CBT'liH TpOHU,H TpHCkipCTBO Bk E/k,IIUM\ IDKCTBO, II IICmiCA)f CE Bk ^Nkl BArOHCTHBOAlS H y[ph]c[t]6AIOBh[b©]aY$ www.dacoromanica.ro CÎMPULUNG : SP. TROIŢĂ, BISERICA DIN BĂJEŞTI 137 rc/k,NK hjiiiEiW Iw MdTEH Eoeeoa, H noTpSAHY CE H fl©HS>KAa\' c£ pdBk r.;i;io acSnaii Eacndaiai h >KSridHiiu,d Er /IluTHua h chbh Hdl li pO^HTEdE Hdt IKblIdH îicddH H /MTpE Er BdHlid H CHBH Hdl HiSnaHk EdCHdÎE EhCT. H 7KSridHHU,d Er ,i,Sd\HTpa H CHBH Hdt H 11I’I«11IHMU,H- £H CddKk H T^fojpd, KoCTdHTHH, Bop’fc : B’feHHd Hdt llddtET. IIlIC dtCU,d dBr. B ANW) k dllT #3pdt. Adecă: «Ou vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşitul Sfîn-tuluî Duh, amin, s’a înnălţat şi s’a făcut şi s’a zidit această cinstită, sfîntă, prea-slăvită biserică întru numele Sfintei Troiţe, a Dumnezeirii celei întreite într’unul singur, şi s’a isprăvit în zilele blagocestivului şi de Hristos iubitorului Domn al nostru Io Matei Voevod, şi s’a trudit şi s’a nevoit robul lui Dumnezeu dumnealui Vasilachi şi soţia lui Mitina şi cu fiii lor, şi cu părinţii lor, dumnealui Aslan si mamă sa EJina si fiii lor, si dumnealui Va-silieVist. şi jupăneasa lui Dumitra, şi cu fiii şi cu moştenitorii lor,... slav, Tudora, Constantin, Zorea. Veşnica lor pomenire. S’a scris în luna lui August în 2 zile, anul 7140 [1632]. Nu e vorba aici de Marele-Vornic Aslan (cf. Studii şi doc., V, p. 182), ci de un boierinaş de provincie cu acest nume. LV. Biserica din Băjeştî. 275. De-asupra uşii de intrare (după un desemn de d. G. Şapcaliu, profesor): Ou vrearea Tatălui şi cu ajutoriul Fiiuluî, cu săvărşitul Sf[ă]ntului D[u]hîi urzitu-si-au ac:astă sf[ăjntă besearec[ă] d[i]n temeliia el, hramul Uspenie B[ogorodi]ţe, dintru osteneala robului [lui] Dumnezeii Mareş Băj[ă]scul Vel Vornic i suprujneţa ego Mariia [şi soţia lui Maria], în zilel[e] luminatului Domnii Io Radu Lion Voivod; msţa Sep. 15 dni, leat 7175 [1666], Mareş începuse ca Logofăt în 1659 (Doc. Cant., p. 10). In 1661 era Vistier-Mare (ibid., p. 60). Ca Vornic-Mare găsim pe Mareş şi în 1667 (Gen. Cant. p^ 102). Pe urmă, supt Domnia lui Antonie din Popeşti, www.dacoromanica.ro 138 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI el înnaintă la Bănie în locul luî Gheorghe Băleanu. Făcea politica Can-tacuzinilor, şi tata sa Ilinca ajunse soţia luî Drăghicî, fiul cel maî mare al luî Constantin Postelnicul (ibid., p. 111). Din neamul său maî jucă un rol numaî Iordachi, care fu decapitat Ia 1764 (ibid., p. 140). LVI. Dragoslavele. 276. 1. Crucea de lîngă şosea: npOH3KOA£iiîe[/Vi] iviţa m cl nocn'buiEHiE^u] cua ii CkRphiJiEm£[d\] CTW Bk3BH«KENÎA HECNdTO H >KHKOTKOp£l|UrO hpCTd Bk dlOdROE H Rk flO^EdA© ‘ICHOE Fîk3H£c[£]ni£ ra Ed H CndC HdllIETO Ţc Xa eats;Kk /k,Nk (sic) xpaat, Bk batomctiirh h Bro^pamidui B'bp-naro iip'liCK'bTddro Jw /lla^Eio Eacapaiik Eohboa rnk h rocn>K,v» er Hdima. IlHca rb cie ctok» upcTk ati^a asr. e a[n]i, k 3P — [rupt]. Adec£: «Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea Sfîntuluî Duh, ridicarea cinstitei şi făcătoarei de viaţă cruci întru rugăciunea şi lauda cinstitei Înnălţărî a Ddmnuluî Dumnezeu Mîntui-totul nostru Isus Hristos, al căruia este hramul, în zilele blago-cestivuluî şi de Dumnezeu ţinutul adevăratul prea-luminatul lo Matei Basarab Voevod, Domn, şi Doamna luî, Ihna. S’a scris această sfîntă cruce în luna luî August 5 zile, anul 71 —.» 277. 2. De-asupra uşiî de intrare în biserică: Cu vrearia Tatălui şi cu ajutoriulu griului şi cu săvrăşitul Sfântului Dhu într’una sfânta Troiţă nedespărţită, acastă sf[â]ntă şi dumnezeiască biserică ziditu-se-ah den temelie de prea-creştinul şi luminatul Domn Io Grligorie Gfhica Yoevod şi luminată Doamn[a] Măriei Sale Mariia, întru cinstitul hram ScnenVe np'bucTH nu,k [Adormirea precistel Născătoarei de Dumnezeu], ca s[ă] fie întru pomenire de www.dacoromanica.ro DRAG-OSLAVELE, RUCĂRUL 139 veac. Şi ispravnic Haci [Hagi] Ghiuca, mţâ Avg. 26 dni, văl. 7169 [1661]. ’ în Septembre 1660, Grigore Ghica înlocuise pe tatăl său, Gheorghe-Vodă (v. Studii şi doc., IV, pp. cccvn-vm). LVII. R u c ă r u 1. 1. Pe o piatră-pomelnic din vremea lui Antonie-Vodă, după nume, pe altă lăture: Să s[ă] ştie cum ati cumpărat ceşti fraţi moş[i]e de la min[e] dea l£adu i şi Dinc[ă] ; ce n’are trabă Ion. 2. De-asupra uşii de intrare la biserica cea veche: Ou ajutorul lui D[u]mnezeu rădicatu-s’ati acastă sf[ă]ută biserecă dinţi temelie cu toată cheltuiala dumnealui ju-pănfi. Gheorghiie Necola Smerna Linotopitis [= din Lino-topoi], eparhiia Castorea, hramu sf[ă]ntuluî marele-muce-nictl Gheorghiie şi a sf[ă]ntuluî mare m[uce]nictl Dimitrie. 3 3Ex'nî<307] ix 0sp.eXt.v rcapâ too xfjp rrjopyrj NrjXoXâoo Spipva Atvo-TOîrşTYjţ, Yav?pwc too KXooTCspvj ' AxootwXoo arco KoxooXouvyoo ; leat 1780, April 23, 7288, arcpijXi x?'. 3. Inscripţii la zugrăvelile din pridvor: «Gura Iadului, Zorilă, Negrilă, Zghidarcea, Oocoşilă, Trăgilă. Oare dorm Dumineca şi nu merg la biserică, călugăriţe.» 4. Grafit : Vai de cel ce va face răii pe lume acesta, că sufletul aceluia va merge în focul de veci. 5. în dosul stîlpilor: Această sf[ă]ută beserecă din temelie în zilele prea-lu- 278. 279. 280. 281. 282. www.dacoromanica.ro 140 INSCRtPŢIÎ DIN BISERICILE ROMInIEI minatului Domnului nostru Io Alexandru Ioanu Ipsilant Voevoda, fiindQ prea-sfinţitd Mitropolita chirii (Prigorie, la anii de la Adamh 7281 [1773]. 283. 6. Pe păretele din dreapta: Oostandin, Ionii zădarl otQ. Cămpulungti, mesiţa Avgustti 1782. ’ LVIII. Posada. 284. Pe o cruce : Aoastă sf[ă]ntă cruce s’ah rădicat în slava D[o]mnuluI nostru Is[us] H[risto]s de bl[a]gocestivul Domnii Io Oos-tandinh Brăncoveanul Basarab Voevoda, la 23 de ani al Domniei lui, cănd aii făcut şi podulb acesta peste Dăm-boviţă, fiind ispravnic Alexandru Şufarul Vălsănescul; şi s’ati săvârşit la luna Iul Octo[m]vrie 1 zi, la leatul de la Zidirea Lumii 7220 [1711]. LIX. Mănăstirea Nămăieşti. 285. Pe o icoană: ACastă sf[ă]ntă iconă s’aii înbrăcatti cu argintii prin osteneala robilor lui Dumnezeii Ianache Postelnicul, Petra, Ioanii, la leat 1798. LX. Schitul Trivale. 286. Piatră, care fusese odată de-asupra uşiî de intrare : [Ou vrerea Tatălui şi cu ajutor]iu Fiiulul şi,cu desă-vrăşit dai'ul D[u]hulul Sf[ă]ntii [s’a rădicat acest sfănt şi www.dacoromanica.ro SCHITUL TRIVALE, MĂNĂSTIREA VIEROŞ 141 dumnezeesjcu lăcaş întru cinstea şi lauda şi marea mărire şi frâmseaţe [acelei din] Părintele şi Fiiul şi D[u]hul Sf[ă]nt nedespărţită Sf[ă]nta Troiţă, cu nevoinţa [şi cheltuiala părintelui Yarlaam C-ad fost Mitropolit Ţărăl-Ro-măneştl, în zilele lui Grigorie [Ghica Yoevod] şi mal întăl episcop Râmnicului şi, dup[ă] lipsirea den Vl[ă]dicie închinător sf[ă]ntu[lul Antjonie [= schivnic] au rădicat aC[e]st sf. lăcaş în Domnia lui ŞerbanVod[ă], începăndu-s[â] pri-m[ă]va[ra, iar pisa]nia s’ad pus în Domniia lui Oostandin Voivod Brăncoveanul, ms. Sep. 10, 1. 7207 [1698]. Tipărită şi în Rev. p. ist., arch. şi fii., serie nouă, 1902, no. 1. Var-laam a înlocuit cîtva timp pe Teodosie ca Mitropolit muntean (cf. Ist. (Ut. religioase). încă din 1687 se făceau danii mănăstirii (Studii şi doc., V, p. 488, no. 29). LXI. Mănăstirea Vieroş (Viereş). 1. De-asupra uşii de intrare: ....ctitori vechi ertaţl... şi pre-acel nod... şi lor cu toţii urmaţi... pentru Domnu vă rugaţi şi toţi supusă credinţă daţi.... E o inscripţie zugrăvită la începutul veacului al XlX-lea, sau poate chiar în al XVIII-lea. 2. Pe un mormînt ridicat, în pronaos la dreapta: Suptd această piiatră să odihnesc oasele fericiţilor ctitori acestui sfănt lăcaş: Ivaşco Yel Lo(ro)gofât şi a lui Albu Vel Clucer, Leordenii, care la leat 7081 (1573) ad făcut o mănăstire şi ad zidit biserica cea veche, care de mulţimea anilor dărăpănăndu-să, s’ad rădicat aceasta, precum să vede, de Samuil Tărtăşăscul arhimandritul Mitro- 287. 288. www.dacoromanica.ro 142 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 289. 290. 291. poliel şi năstavnicul acestei mănăstire, la leat 1834, în zileale prea-înnălţatulul Domnu Alexandru Dimitrie Ghica Voevod, spre veşnica pomenire a aceloraş ctitori şi a neamului lor. Inscripţia imită caracterul celor vecin. Cel ce a redactat-o nu ştia că Ivaşcu Golescu zace în mănăstirea moldovenească a Bistriţe! şi că Leordeni! erau numai al doilea rînd de Goleşti (din veacul al XVII-lea încoace). 8. Pe un mormînt, în pronaos, la stînga: Aicea iaste îngropată roaba lu Dumn[e]zed Axiniia*, fata [lui] jupan Stroe Vel Ban şi a jupăneasel Vişel ot Beurdeanl, şi, cănd s’ati pristăvit, fost-atl în luna lui Dechi. 11, în zilele bunului creştin Io Matei Basarab Voevod, leat 7155 (6?) [1646-8]. ’ Acest Stroe Leurdeanu, soţul Vise! din Goleşti, începe al doilea rînd de Goleşti prin nepotul său de fiu. în 1660, el era Mare-Logofăt (v. Doc. Cantacuzinilor, pp. 9-10, no. xn: iscălitura sa pe p. 10). La 1646 fusese Mare-Vistier (Studii şi doc., V, pp. 299-300, no. 29). Cf. Hie Nicolescu, în Noua Revistă Română pe l-iu Novembre 1901 (IV, p. 330 şi urm.). Asupra relaţiilor sale cu Cantaeuziniî şi amestecului sau în moartea lu! Constantin Postelnicul, v. cartea mea Despre Cantacuzini. 4. Pe un mormînt apropiat (piatra lucrată cu flori; de-asupra, în-tr’un cerc, o pasere): A[de]c[ă]... afcasta piatră fost-atl înnălţată(?) acum d[e] [jupanjul Matei f[ost...] Vărtejanul [care atl trecut din] viaţa aCasta.... După slove, e de pe la 1700. 5. Pe un mormînt, ma! departe: npi>CT4GH c[e] pan gikio HhkSaa cur ;i:biian Gtp©e aoro[4>E]T h auTpn fro Emuli, bnok mcsmum (I>otj moct. ii »;SnaiiHiţ. Ero GT4HJ, H npi;CT[a]RH c[e] Gk ^HH G/ţTOHCTHBOAlb H pbAIOGHROAlS 1 1 D. Vasiliu Năsturel ceteşte {Albina pe Octombre 1904): Gherghina. Numele e destul de şters. www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA. YIEROŞ 143 TNk NAIIIEAVS Hw M[a]T[EK>] EoHBOA, Bk A'liT #3pAtB, tr,A,a l'.HCT k WTlţk trc Bk A'liEIUHCKOE 3EA\AE Bk BOHCKO, /UCU,.» WK. Bk S ANII. Adecă: «A răposat robul lui Dumnezeu Nicula, fiul dumisale Stroe Logofăt şi al mamei sale Visa, nepotul de fiică al dumisale Fota Postelnicul şi al jupăneseî lui Stana: şi a răposat în zilele blago-cestivuluî şi de Hristos iubitorului Domn al nostru Io Matei Voevod, în anul 7142 [1633], cînd era părintele său în Ţara Leşească la oaste, în luna lui Octombre 6 zile.» Deci Vişa nu era fata, ci o ruda mai depărtată a celui din urmă Golescu din linia veche (cf. JBălcescu, în Magazinul istoric, I, p. 389, nota 1. Stana, «nepoată» lui Ivaşco Vornicul cel bătrîn din Goleşti, era cumnata lui Preda Brîncoveanu (Constandin Căpitanul, ed. Iorga, p. 133, nota 1). La 1631, Stroe stăpînia satele ce i se dăduse de zestre de către Stana şi soţul ei Fota (Studii şi doc., IV, p. CLxm, nota 2). Necula trebuie să fi fost botezat de bogatul Vistier Necula (ibid., V, p. 703). Asupra expediţiei lui Mohammed Abaza, Paşa de Silistra, împotriva Polonilor la 1633, v. Studii şi doc., V, p. clxx; Studii asupra ist. Rom. în sec. al XVII-lea, I, pp. 8-10. Pe atunci Stroe era simplu Logofăt, nu Logofăt-Mare. 6. Pe alt mormînt, lîngă acesta: np-kcTABii c[e] ’/KO^iian cî»AP'k 1 aoi'o^et Bk ato #3iie, Bk anh BATOMHCTHBArO Iw îIaEJLiHAP^ KoEBOA H MTO EC HAtAA CTE/KAIJIE AtAAO AtNOT CEAO, IţHrANH, BO^H II npilAOVKE CTOAtS AtOHACTIIp!» EHpoiu, [vpM'] CT-b EkKAîNîe; ktw ce rohSch no a\oe C/\\pkTii U'TETH MTO WT CTrO AiONACTHp, fră *CT fipOKA'tT WT |ja H WT TNI CTIJf Wlţk, AAtHN. Adecă: «A răposat dumnealuiUdrea Logofătul în anul 7085 [1576-7], în zilele blagocestivuluî Io Alexandru Voevod: ce a avut puţin: sate, ţigani, ape, le-a adaos sfintei mănăstiri Viroşul, unde este hram Vovidenia; cineva cuteza, după moartea mea, a lua ceva de la sf. mănăstire să fie blestemat de Dumnezeu şi de cei 318 sfinţi părinţi [de la Ni cheia]; amin.» 1 1 Numele a fost cetit de alţii; Codrea, Rodea, Prode. V. art. citat din Albina. 292. www.dacoromanica.ro 144 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Mănăstirea Yieroşul a fost întemeiată la 7081 (1572-3), atunci cînd fraţii Goleşti erau în culmea puterii lor, Y, Doc, Cantacuzinilor, pp. 8-9, no. xi. 293. 7. Pe un mormînt, tot acolo (cu colonete şi podoabe): Supţii aCastă piiatră zac oasele răpoosatuluî eromonah egumen Iosaftt ot Yierăş, şi atuncia iara leatulu 7210 [1702], în luna lui Iulie în 7 zile, în zilele [lui] Io Cos-tandin Yoevod Basarab. 294, 8. în naos, la stînga (marmură cu flori alese pe margine): ■}• np-bcTÂBH c[e] rocn[o]>KAA GpuNA ^Eipepa rioKoîNaro Iw Mh-aoui Koeb©a h c3npâ>KHHU,d beahkat ^piEopa HabSaob^ beahko/uS KAlOHAp, B BCE)ţ AOBp’tjţ A6a6)C )(pCTHIi;SnanR fL\r.©ţ*a beaiikih KAiowap: ce 3iiaET KB^a ECT /(OllIEA IWH BoEBO^, H CB BOHCKa II CB Mp'baBipEmE MaA raaBâ rcNoy Hameatâ Iw ^aega[H]ApS Bceeoa, KB^a j^OT-fea BPtlT rcBoy eaioy Iw neTpoy BocEo^a oya-fcaNbTH rc^pB £ 3ea\an AtOAAOBCKOE CB CKHIITpOy’ IţapOBÎî, TOI^a BBCII R'tpHH BOA'lip rC^EO^* ea\[î5] wctabhah ero 3arHNoyTH raaB emoy, miau© N'fcc[V] bbiao, nai;© ect caa\ kb CB,b,A1['li]TeAB, a a3B we caib 3ar.opaBna j^a^ba rcEOy eaioy, hb caat BpaTiia anu,a kb BpavKAtacti rc,4,Boy ea\^ ii CBTBOpna caa\ noa3A> raaBoy rcEoy ea\î5, ii tah© cnoH*ia\' ca, aicu,. anpiia KA AMKI) rb ctjba cp'h^, ii T'bK^ipoat^ aîiT ^3iib, ii bha caa\ iiaua Tor^a ro^iiHT nr. Adecă: «A răposat dumnealui Albul Marele-Clucer: sase ştie, cînd a venit Ion Yoevod şi cu oaste şi cu înşelăciune asupra capului Domnului nostru Io Alexandru Voevod, cînd a vrut fratele Domniei Sale Io Petru Yoevod să intre Domn în ţara Moldovei cu schiptrul împăratului, atunci toţi credincioşii boieri ai Domniei lui l-au lăsat să-şi piardă capul, şi îutr’alt chip n’a fost, cum e martor unul Dumnezeu, iar eu n’am uitat pînea Domniei luî, ci singur mi-am întors faţa asupra vrăjmaşilor Domniei luî şi m’am făcut însumi pavăză capului Domniei luî, şi aşa m’am să-vîrşit-, în luna luî April 24 de zile, în Sfînta Miercure [a Paştilor], şi fiind anul curgător 7082 [1574] ; şi am avut atunci ani 23.» Un hrisov de întărire pentru Ivaşco, fratele Albului, pomeneşte această luptă (Arch. ist., I, pp. 39-40). Prin altul, din 25 Ianuar 1575 (cellalt e din 30 Ianuar, de sigur acelaşi an), se dau mănăstirii, pentru că în ea se află mormântul luî Albu, cinci aspri din vama domnească (ibid., p. 67, no. 79). Albu avu un fiu cu acelaşi nume, care era în 1575 Postelnic {ibid.). Goleşti! erau fiii Clucerului Radu, de supt Radu Paisie, care şi el a apărat, în lupta de la Fîntîna Ţiganului, «capul Domnului său» {ibid., pp. 68-9, no. 80). Pentru legătura de familie dintre Alexandru Mircea şi Petru Şchiopul, v. Studii şi doc., V, p. 703; cf. ibid., VI, p. 661. — Pentru lupta de la Jilişte, v. Hurmuzaki, XI, p. xxv. Inscripţia de faţă ar aduce folosul de a statornici data luptei, dar 24 10 www.dacoromanica.ro 146 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI April n’a căzut Miercuri. Miercurea Mare a fost la 7 ale lunii. 14 April a fost Miercuri, — aşa incit se poate ca inscripţia să se li scris tîrziu, şi de aceia greşit. LXII. Mănăstirea Argeşului. 296. 1-2. Inscripţiile de pe faţadă (cea din dreapta de la Neagoe, ctitorul, fără dată), cea din stingă, de la Şerban Cantacuzino (care arată că a pus să se dreagă scara şi temelia, şi a schimbat, de sigur, şi faţada, şi, în sfîrşit, cea de de-asupra uşii, care nu e mai veche decît păstoria celui d’intăiu episcop de Argeş, din şirul cel nou, Iosif), se află în [Tocilescu şi Lecomte du Noiiy], Curtea de Argeş, pp. 33, 52, 54. 297. 3-4. Tot acolo se dă şi inscripţia de pe păretele despărţitor dintre pronaos şi naos, care mărturiseşte despre zugrăvirea bisericii, prin Dobromir zugravul, supt Radu de la Afumaţi, şi însemnările de pe păretele lateral din dreapta ale zugravilor celor noi din veacul al XVIH-lea. I. Mormintele din Biserică. 298. 5. ii|vI.ct.u:m ce pan ghuc Mwm IiliroE Hoeboaa ii rc^iiK BBCEH 3EA\AII ^rpOBAa^'iHCKOH H IlOASNdRTlO, A\CU,A CEII. El K A-fcT *3KA, Kp$r CAlllIjS HS, Hp8r aSHH El, flEAl. III, U,pCTBOBA £ aLt h no a. ii a\cae ce hjc'/KE hb h3f.oaiit giitii no mac cd; YpaNiET cie aiaaoe noKoiupE ii Aw'" iîocteai a\oha\ mi; r[h]th HEpa3ApbuiiiA\o. Adecă: «A răposat robul luî Dumnezeu Io Neagoe Yoevod şi Domn a toată Ţara-Romănească şi a părţilor dunărene, în luna luî Septembre 15 zile, anul 7029 [1521], crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. A domnit 9 ani şi jumătate. Şi rog pe cei ce Dumnezeu îî va îngădui să vie după noi, să păzească adăpostul acesta mic şi lăcaşul oaselor mele, ca să fie nestricat.» Şi aici anul e început la Ianuar. Pentru data morţii luî Neagoe Ba-sarab, v. Pretendenţi domneşti, p. 17 şi nota 6. Titlul de «Domn al părţilor dunărene» ca şi expresia de «a împărăţit» în loc de «a domnit» sînt luate din formularul oficial sîrbesc. Trebuie să se ţie în samă însă că încă de la 14 Septembre Sibiieniî www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA ARGEŞULUI 147 trimeteau un sol la Teodosie-Vodă, urmaşul luî Neagoe («ad investi-gandum habitudinem Theodosii Wayvode»; Hurmuzaki, XI, pp. 844-5). La 17 ale lunii, un om al lor pleacă la regele Ungariei pentru a da de ştire «despre moartea luî Basarab-Vodă» (ibid.). La 7 Septembre moartea luî Neagoe nu era cunoscută Braşovenilor (Quellen der Stadt Kronstadt, I, p. 355), dar se dădea de ştire Vice-Voevoduluî Ardelean ■că Domnul «e bolnav» (ibid., p. 356). îndată i se afla însă (înnainte de 26 ale luniî) moartea (ibid., p. 357). Aş crede că data cea bună a morţiî e 5, nu 15 Septembre. Inscripţia, sau întregirea ei cu data, pare a fi numai din vremea luî Radu de la Afumaţî. Nici socoteala Domniei de 9 anî «şi jumătate» nu e bună, căci Neagoe împlinise ceî 9 anî încă din Ianuar. Cronica ţeriî socoate maî bine: «anî 8[-9], lunî 8». 6. MpliCTaBii ce paB[a bjkTki rocno]H;A^ Grana AKipn Iwn 299* liac[a]pai;R Hoiiroa ii r[o]cno>K,4,e ero ^eciiiine h brirujh r[o]c-noHi'Aa Iu’h Ote^aha Eoiino^a, a Na CkaipkTii ripiiET aiik ar-reacBii h napeiie ce naie eu a\oiia\ia Go^pomia, b aLt ^?3ap,, aicu,. 4>er.. n an>^- Adecă : «A răposat roaba [luî Dumnezeu] Doamna Stana, fiica luî Io Basarab Yoevod şi a Doamnei luî Despina, şi a fost Doamna luî Io Ştefan Yoevod, iar la moarte a luat shima îngerească şi i s’a zis numele ei: călugăriţa Sofronia, în anul 7039 [1531], luna luî Februar 8 zile.» Stana, fata cea maî mare a luî Neagoe, a fost măritată după Ştefă-niţă, Domnul Moldovei. Ea s’a călugărit poate odată şi în acelaşi loc cu mama eî, Despina (v. mai departe, în acest capitol, lămuririle la mormîntul Platonideî). Oasele eî au fost aduse, de sigur, de sora sa Ruxanda, măritată a doua oară cu Radu Paisie. Cf. Hurmuzaki, XI p. 848, nota 1. 7. ripiiCTARH ca pana bh;Ta Ilrr[E]aiiia, AM|jh Jwn [Hacap]aua 300. Eoiirwa ii rocn©H;,4,<» ero Secuimii, aic. a[fi]r. r ANk- Adecă: «A răposat roaba luî Dumnezeu Anghelina, fiica luî Io Ba-sarab Yoevod şi a Doamnei luî Despina, luna luî August 3 zile.» www.dacoromanica.ro 148 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMĂNIEÎ 301. 802. 303. Anul nu e dat, nici pentru moartea acestei Domniţe, nici pentru al celorlalţi copii aî luî Neagoe. Eî muriră după ce acesta aduse la Argeş rămăşiţele mamei sale, Neaga, în urma sfinţirii bisericii. V. Ist. literaturii religioaser pp. 60-61. 8. rip'liCTARll CE pAB$ BIKtî© IwN IlVN EoHBWA CIIK EaCApARk Eohrwa h r©cn©;k'AA sr ^S,Ec[n]nN[n], mc. noe. K3 ANli- Adecă : «A răposat robul luî Dumnezeu Io Ion Voevod fiul luî Basarab Voevod şi al Doamnei luî Despina, în luna luî Novembre 27 de zile.» 9. ’ llp'liCTARIl CE pARS IlIliVlC IwH IlETpS EoHRWA Cllk iwil Kac[a]paB Eohroa h rnoA- sr ;S,ecii[hnh], m. ioh [an. ?] ei. Adecă: «A răposat robul luî Dumnezeu Io Petru Yoevod fiul luî Io-Basarab Voevod şi al Doamnei luî Despina, în luna luî Iunie-[April?] 15.» 10. • np’bcTaBH ce paBk rvkîh h amorkiH rr aihaocth JUvahr PaaîSar Eeahkri Eoeroar h rocnoAUNk rrceh 3eaiae oţ*rrpoRaa\'iH-ckrie ii noA^NaRÎS, ciir reamiut© ripE^Bpar© PaaJSaa Eoeroah, br a4to *3A3, auţa rENapk a ANki R'p^rk CAiiiţii 3., hnahkthonr r. E-Laoaio aa * Baaik Bpan... [rupt; 8-4 litere] Baaik cka3a- TH E>KE CkTROpH\'k a3k : A. BOH CkC îlrap'liMH, B. Na PoyB.... [8 litere], r. Na cea© LJlTEtJi'feHH naa H^baobr, \. na R[ae;rmnh],. E. NA lIoKkNEIJJH, S. NA rpaAk ESKbpElţJH, [3. IIA TpAAk Tkp-TOBHipE], H. NAA pEKC HprHIJJEAk, f\. NAA [CEAO ILlATA, I. NA /I]Ak-AtkNELţlH, NAA TEAEOpAIAN, [aV.]... W RkC‘b\'k ROIA, HA rpSMa[3ll]...r [bÎ.]...NA HhKOIIOAE, rV. IIA UlH[lll]TOBk..., [a’i. NAA IloENApH] rpAAl5 CkC JfWpANH, EÎ. HA PEp^HIţa], [lS..], Î3. HA GaATHNE BApom, hi. [na rpaAb ESi^pEipn] ckc Eaaaicaarr Eoeboa, A‘l~ [na cea© Pîtakp], [k...] na ,S,HApH)fk, totaa AaP0Ka [rînd astupat cu ciment] h eotatrctro KpbriHOH rca^am AaP0N0CH/V' • • • AtNOKECTROAtk WBCTOHAIk, pAUiS A.'E NOAIOLţl K RkHlM llpOCTEpH AXHAOCTBNO J NHNil SA'b AE5KX Bk TpOB't A\AAE EANk, W/KHAAE Ap- www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA. ARGEŞULUI 149 \MlirEACKdrC rAdCd, MOCA'L^HX/îi TpAlG/ft, KkCETO Allipd BkCKpCENlE, «TIIX'MAIk np'fcAI'fcnENIE, AIOAE CE H]('/KE Bk H3ROAHTk fipHTIl 110 HAC &A Ck]fpdHETk CTE AtdAOE I10BCHIJJE H ,4,0A1 KOCTEAlk AVOIIAl, K1K0 BUTII NEpd3Ap£lllHAtO. Adecă: «A răposat robul lui Dumnezeu şi mult-milostivul Io Radul Marele-Voevod şi Domn a toată Ţara-Romănească şi a părţilor dunărene, fiul Marelui şi [prea-bunuluî] Radul Yoevod, în anul 7037 [1529], luna luîlanuar 4 zile, crugul soarelui 7, indicţia 3. Să vă fie ştiute războaiele ce vă voiu povesti, pe care le-am făcut eu: cel d’intăiu războiţi cu Agareniî, al doilea la Gubfavî], al treilea la satul Ştefeanî lîngă Neajlov, al patrulea la Cflejani], al cincilea la Ciocăneşti, al şeselea la cetatea Bucureşti, [al şep-telea la cetatea Tîrgovişteî], al optulea la rîul Argeşel, al noulea la [satul Plata; al zecelea la AJlămăneştî, pe Teleorman, [al unsprezecelea, cel mai iute şi vîrtos], din toate războaiele, la Gruma[zi cu 7 sangeacurî], [al doisprezecelea] la Nicopol, al treisprezecelea la Şiştov [al patrusprezecelea] la cetate la Poienari, cu ţeranii, al cincisprezecelea la Gherghiţa, [al şeisprezecelea iar la Bucureşti], al şeptesprezecelea la oraş la Slatina, al optsprezecelea [la cetatea Bucureşti], cu Yladislav Voevod, al nouăsprezecelea la satul Rucăr, al douăzecilea la Didrili. Atunci m’a dăruit [Dumnezeu cu stăpînire şi scliiptru, şi m’au încins şi cu caftan mo-liorit şi cu cunună m’au încununat şi cu cinstea bogăţiei şi cu multă mărire de dar aducătoare, şi, cu mulţimea oştilor fiind încunjurat], şi la mulţi am întins mînă de ajutor cu îndurare. Acum zac singur aici în mormînt mic, aşteptînd glasul arhanghelului, cea de pe urmă trîmbiţă, învierea a toată lumea, prefacerea stihiilor. Rog pe cei ce Dumnezeu îi va îngădui să vie după noi, să păzească acest mic adăpost şi casă a oaselor mele, ca să fie nestricat.» întâiul războiu al lui Radu «cu Agareniî» s’a făcut în părţile Ilfovului, de unde-sî trăgea obîrşia, înnainte de April 1522. A doua luptă e aşezată de cronică la «Glubavî» (Magazinul istoric, IV, p. 269). Trebuie să se cetească însă «Gubavî», cum se vede şi în inscripţie: satul Gu-bavî se află în jud. Vlaşca, pl. Cîlnişte. Lupta s’a dat cu Turcii din Giurgiu. Radu învinge şi se aşează ’n Bucureşti, Domn în şes. Ştefeniî www.dacoromanica.ro 150 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI (de la Şteful) au fost tot în Vlaşca, ceva maî departe, «pe Neajlov»: lupta din această localitate face şi ea parte din întăia campanie a lui Mehemed-beg. A doua campanie e tot în Vlaşca (şi tot în cursul iernii): biruinţa de la Clejanî (cronica citată) e cîştigată iarăşi lîngă Neajlov, în părţile unde Mihaî Viteazul va birui la Călugărenî, După aceasta însă Turcii înnaintează (ca şi după Călugărenî): Radu se maî luptă — în zădar — la Ciocăneştî, în părţile Snagovuluî. El face puţină împotrivire la Bucureştî chiar. De aicî se retrage la Tîrgovişte — dacă Mitropolitul Neofit1 a cetit bine. El trece din valea Dîmboviţei în a Rîuluî Doamnei, în a Argeşeluluî, ce se varsă în acesta. Altă ciocnire la necunoscutul sat Plata (evident tot prin Argeş), apoi la Alimă-neştî, în jud. Argeş, pl. Topolog. în sfîrşit, Domnul învins trece munţiî. Cu ajutor ardelean, Radu se întoarce, în Iunie. El se coboară pe valea Oltului, bate pe Turci la Grumazi, pe apa Teleormanului. Acum se ajunge pănă la Nicopol şi Şiştov. E a treia campanie. Pentru luptele următoare, v. Studii şi doc., III, p. xlvii. Neofit întregeşte Poie-nari la no. 14, Bucureşti la no. 16 şi Rucăr la no. 19. Asupra Dridi-huluî (Dridov), lîngă Gherghiţa, v. Studii şi doc., IV, p. cclxxi ; Cron. luî Constantin Căpitanul, p. 133. Lupta aceasta se dădu în 1524. Urmează întărirea luî Radu de către Turci. Pentru data cea adevărată a morţii luî, v. Gh. Bogdan-Duică, în Arch. soc. şt. şi Ut. din laşi, IX, p. 313 şi urm. II. Morminte apară din biserică. 304. 11. lipiîCTARH CE pABA B/KIA np'koCl[JEtiaTO AMITpOriOAUTA mp UNdNid brp©RAdxiiiCK©E 3EA\ah Rk A'liT #3—, A\cu,k—, i;pair CANU,1} --, Kp*r Abu. -----, EIIAI.'T. -, TEA\. ---. Ar ieşi: «A răposat roaba luî Dumnezeu Doamna—a prea-sfinţituluî Mitropolit chir Anania al Ţeriî-Romăneştî, în anul 70—, luna—, crugul soarelui—, crugul lunii—, epacta—, temelia—.» Dar aceasta n’ar avea sens. S’ar putea presupune că Anania, boier mare înainte de a fi Mitropolit, să fi avut ca soţie pe o «Doamnă», văduvă sau fată de Domn. Dar atuncea ea ar fi trebuit să fie moartă la călugărirea soţului eî, ajuns apoî Mitropolit. Dacă e aşa însă, Anania nu se putea să nu ştie data morţii. Faptul că se dau toate însemnările pentru a se întregi apoî cu cifre arată că e o piatră gătită de’nnainte 1 Biserica ortodoxă, II, p. 638: de aicî a comunicat cine-va d-lui Toci-lescu — v. o. c., p. 46 — traducerea locurilor distruse sau nesigure, fără să-î spuie însă unde le-a aflat. www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA' ARGEŞULUI 151 (ca ale soţilor Rareş la Pobrata) de însuşî acela care doria să fie îngropat supt ea. Deci se impune părerea că trei cuvinte din inscripţie sînt greşite şi că avem înaintea noastră inscripţia pentru Anania însuşi. Genetivul la np'kocipcHarO AftHTpcnOAHTa în loc de nominativ se află şi în inscripţia următoare, redactată în acelaşi timp. Anania era Mitropolit în 1545 încă, fiind pus de Radu Paisie. El trăi întăiu şi supt Domnia lui Mircea Ciobanul, dar, compromiţîndu-se apoi prin prea multă aplecare faţă de înlocuitorul acestuia, Petraşcu-cel-Bun, fu ucis de Mircea întors în Scaun, la 1558, în ziua de 3 Februar (cf. Hurmuzaki, XI, pp. vn-vnn şi Ist. lit. religioase, locurile arătate în tablă). V. Hurmuzaki, XI, p. 888. 12. npliCTaEH ce pana bxia rata /Uoiia^ia UaaTOHHAa h ckonma 305. ce Bk Ghghk» Bk aIit *3|Şb, Ă\cu,a reN. a ANk, h no e a-feT npi-Nece a iip’feociiieNaro aiHTponoaHT K»*p Unahîa. Adecă: «A răposat roaba luî Dumnezeu Doamna călugăriţa Platonida, şi s’a săvîrşit la Sibiiu în anul 7062 [1554], luna Ianuar 30 de zile. Şi după doî anî a adus-o prea-sfinţitul Mitropolit Anania.» Platonida a murit la Sibiiu pe vremea Domniei luî Mircea Ciobanul. Ea era deci o pribeagă şi o Doamnă. Cînd Petraşcu-cel-Bun domnia în 1556, Mitropolitul însuşi a mers să-î aducă oasele (el merse în Ardeal şi în 1554; Hurmuzaki, XI, p. 791). El le-a aşezat la Argeş, unde nu se îngropau decît rude de-ale ctitorului Neagoe. Dintre ele lipseşte însă tocmai Despina, soţia sa. Ştim că aceasta şi-a petrecut ultimii anî din viaţă la Sibiiu, unde o găsim judecîndu-se cu un argintar şi la 1524 (Studii şi doc., III, p. Lxxv). Ultima oară ea apare în socoteli ardelene la 1536 (Hurmuzaki XI, p. 755). Despina se întorsese în ţară supt Radu de la Afumaţî ginerele eî, apoî fugi şi nu veni iarăşî decît în Domnia luî Radu Paisie. care i se făcuse al doilea ginere (de şi se dădea drept frate cu Radu de la Afumaţî). Ultima eî pribegie fu supt Mircea Ciobanul. Nu ştim cînd s'a făcut călugăriţă. 13. np-facTaBH ca paiîS g>kk> arinau KoCTan,i,nn, chom lipeau 306. GiikTap şi muma luî Stanca, fata log. Prăvuluî ot Ruda» nepot Bădicanuluî, Bk anh Jw /ILmio Kwiiboa* Tine a\cij,a Aeiî. V AN», Ek a-feT *3pa\, i l Şi pre ctitori proslăveaşte, Cu totii îl fericiaste. J J Şi, pănă cînd apa curge, Pomenirea nu se stinge, Ci si mal mult să adaoge, Că curge cu’ndestulare: www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA ARGEŞULUI 155 Aăasta sfîrşit nu are, Si ca să bea fiescare. 1 > Acest izvor era tăinuit, Din vechime negăndit, Pănă acum cînd s’ah înnoit, Făcîndu-să întăih cercare Pentru gustul care-1 are: Aşa au şi găsită cu cale, Că ’ndată cum o ah aflat, într’acest loc o ah mutat, Bun lucru cu adevărat, Preasfinţiia Sa stăpînul Iosif episcopul cu Meletie iconomul, Căci şi aici s’aă ostenit Şi nu puţin ah chieltuit La cişmele ce-ah făcut, Cum si alte lucruri multe, Cu mari cheltuieli făcute, Pre afară şi în curte. 26 26. Pe o cruce: Cu vrerea Tatălui şi cu ajutoriul Fiiulul şi cu săvârşire D[u]huluî S[fă]ntfl, amină, rădicatu-s’ah această sfântă cruce întru pomenirea marelui m[u]C[e]nică Gheorghie, în zilele creştinului Io Gligorie Ghica Yoevod, cu bl[a]-gosloveniia Mitropolitului chir Ştefan şi cu toată nevoinţa igumenulul Theodosie, cu toată cheltuiala mănăstirii: în-tr’aceaia vreame fost-aă [înfricoşata] ciumă în toată ţara, şi la acastă mănăstire încă s’ah petrecut Ştefan egumenul de aăastă morte: [vecnica lui] pomenire...; 7170 [1661-2]. 319. www.dacoromanica.ro 156 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI LXIII. Mănăstirea Snagovul. 320. 1. Vechea pisanie, pe o piatră aşezată acum înnaintea altarului, lingă acea care, după tradiţie, acopere rămăşiţele lui Vlad Ţepeş : Kk ha\[e] RkCLu £ra[a]n©eiia\ b$ h iiojţRjAb ripli rrk...[o literă] e [ = Up'LriARHklE] AtTpil BU.EII, «ICTHOE II CAaRIIOE EAV RAr©K'kl|J£HΣ HJKE MHIOAlS II nORECTRMOiU!) RkCEAtb AUipb pA^OCT, Rk3/I,RII>KECT h ck3,\a cie Mc rm ii atacTiiRH ii c[t]rh \'paa\ wt vvchoraiiîe ck iipoMiiaui noKoiiMiiiui A0'"" h a\<\aii i.eaVm noca'kAHÎHAt Rk apjţi'E-pEwy ci| i£i iii ii a\ auiTponoanT GEpa^iiav, etaa vut npcTaa H3Rk-/KAEIIk RkICT, Ck ^o[Bpo]BOANIIAt Tp5>A®'" H HaCTOAHlE/Wk VUT l'iKl Bk A‘4CTk Er<* Rî3c FEJKAHl'E, Rk ahi< BArOMCTHRar© Jvv /lliiynl; Eoeroaa ii a\TH tro rocnccKAa BuaTEpuna, rcriATRbEi|iua\k Rk KorAdiiCTRb 3EKbnaH WT AlupH'b Eoeroaa Rk ceao C3h*iei|iii, R&[iCTk 'iKt CNk] rî,paruM\npk IIocTEamiKR ii 3;Snaiiinj;a tr /llapi'a, Rk a-br /3^a, <\iu,a noea\. a>- Adecă: «A fost tăiat dumnealui Udrea de către Mircea Voevod în satul Onceştî; a fost fiul lui Dragomir Postelnic şi al jupăniţei lui Marga, în anul 7061 [1552], luna luî Novembre 14». Onceştiî aceştia trebuie să fie cel din Vlaşca. Pentru motivul tăierii luî Udrea, v. Hurmuzaki, XI, p. rv. 6. Pe alta: llp'liCTARH CE pdlîk IDKi'll lIpkRbAk REAHKIII AR0PHHKk RlkCEII 3EMAII SrrpWRAa\'ÎIICIiOH H IIOASNARiS Rk [ATO] jf3H (?) AUJ(a iSHÎa r (?) AHk, Rk CAiGOTA», Rk ‘lACk. A- AH'k i K'liMMd EAlb I1A-AtATk. 1 1 Mi s’a părut că recunosc întăiu fi, ceia ce nu se poate. Odobescu (7. c., p. 873) ceteşte: k, şi data de luna f. www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA. SNAGOVUL 159 Adecă : «A răposat robul luî Dumnezeu Pîrvul Marele-Vornic a toată Ţara-Romănească şi a părţilor de la Dunăre, în anul 7020 [1512], luna Iunie în 3 (?) zile, Sîmbătă, la ceasul al 4-lea din zi; veşnica luî pomenire.» Sînt sigur că acest Pîrvu e Craiovescu, fiul luî Neagu şi fratele Banului Barbu. Supt Vlad Călugărul, el e, în adevăr, Mare-Vomic de la 1487 la 1496, adecă pănă la sfîrşitul Domniei (Lăpedatu, Vlad Călugărul, p. 69). Tot Vornic-Mare îl găsim supt Radu-cel-Mare, urmaşul Călugărului (Studii şi doc., VI, p. 456, no. 8). Supt acelaşi Domn în 1505 el nu maî avea dregătorie, ci era numai «Pîrvul de la Craiova», Craiovescul (ibid., p. 455, no. 2). Şi supt Mihnea Pîrvu se întîmpină apoi, tot ca Vel Vornic (ibid., no. 3), ca şi supt Vlăduţă, şi chiar supt Neagoe dar numai la început. Pîrvu îngropat la Bistriţa e deci al doilea Pîrvu, precum Barbu Banul mort la Viişoara era al doilea, iar cel din 1542 era al treilea Barbu. V. Const. Căpitanul, ed. Iorga, p. 53, nota 2 şi Lăpedatu, o. c., p. 31, nota 5. 7. Pe alta: 326. noeli'iENk lîkiCTk >i:biiaii llapiiMUA wt îlAn|iaH/k,pS Eoegoaa kk Kapom liSi.Speip, ii GkiCTk ;i;e chk ,\paroa\np nocTEAiniKk ii autii Ero A\oiia\'i'/îi 6pocmid, aicu,. cen. /k, /k,iik, kk aLto /boii1. Adecă: «A fost tăiat dumnealui Barbuşa de către Alexandru Voevod în oraşul Bucureşti, şi a fost fiul luî Dragomir Postelnicul şi al mamei luî monahia Efrosina, luna Septembre 4 zile, în anul 7078 [1569].» E frate cu cel de la no. 5. Maria se călugărise ca Eufrosina. Pentru motivul uciderii luî, v. Hurmuzaki, XI, p. xxi. 8. Pe alta : 327. [norbHENk iikiCTk] a;îiiAii KpdM-b wt îlAii|ÎAn/k,p'5 Eoeuo/k, kk BApOll) HA EbK8pEI|l, II GklCT Mi CHk ,l,pdrOA\llp ri[oc]TEAIIIIKk H AtTII Ero AtOHA^ÎA [GiţpOCIIIu].... 1 1 Anul lipseşte în copia mea, dar se află la Odobescu, l. c., p. 888. www.dacoromanica.ro 160 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Adecă : «[A fost tăiat] dumnealui Cracea de către Alexandru Voevod în oraş la Bucureşti, şi a fost fiul lui Dragomir Postelnic şi al mamei lui, monahia [Efrosina].,..» 828. 9. Pe alta : [iIOC'LhJeHK GklCTk VKOyiHllk PaA^A CTWAIIIIHk 3a (?) HAHj|aN-Apoy Eoekoaa, h bgict h;e cnk ^paroauip nocTEANiiKk ii a\Tii Ero AioMayi’A B^pocuna, Rk aLt *3oh, auţa ceri. a Ahk- Adecă: *A fost tăiat dumnealui Radul Stolnic e către Alexandru Voevod, şi a fost fiul lui Dragomir Postelnic şi al mamei lui, monahia Eufrosina, în anul 7078 [1569], luna Septembre 4 zile.» Aş ceti: 1568 (7077). V. Hurmuzaki, XI, p. xxi, 329. 10. Pe alta : np-bcTARH ca pana g>kîa a\OHay’(a B^pocima no CkAtpkTH .fi,. CHki, n'/KE nociiMEHii i’.kiiuE; B'b'uia [eii] naa\AT; npncKpkGua aitii A0 C/UpTM. Adecă: «A răposat roaba lui Dumnezeu monahia Eufrosina după moartea a 4 fii, cari au fost tăiaţi; veşnica ei pomenire! Prea-întris-tată mamă pănă la moarte!» Inscripţia o dă Odobescu, Rev. rom., II, p. 384. Piatra se afla încă la locul eî în toamna anului 1903. Acum (Octombre 1904) n’am mai aflat-o. 330. 11. Pe alta: up'bcTJGH ca [pac]k [r>k]îh a\ona\'k Iwaniik REAHKki a[o]ro-4^eak Gk amu BaroMkCTNGaro 11 ycToaioGMRaro Iw EacapaG Koe-KOAA, G A-Lt *3KR, AUţk A- Adecă: «A răposat robul lui Dumnezeu monahul Ioan Marele-Logofăt, www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA SNAGOVTJL 161 în zilele blagocestivuluî şi de Hristos iubitorului Io Basarab Voevod, în anul 7022 [1514], luna luî Februar 4.» Vlad Călugărul avuse ca Logofăt pe Staico, ginerele său, care rămase şi supt cumnat, Radu-cel-MaTe (Lăpedatu, pp. 64, 69). Acesta începe cu el (1500), dar în 1501 are pe Barbul (Craiovescul). Peste puţin el mărită pe sora sa Caplea cu Bogdan, şi acesta e Mare-Logofăt în 1505 şi în tot restul Domniei. Mihnea-cel-Rău pune în locul luî Bogdan pe Tudor. Bogdan e Mare-Vornic supt Vlăduţă, iar Logofeţia o are Oncea. Neagoe începu cu Ioan, care se călugări îndată şi muri. Cf. Studii şi doc., VI, pp, 455-6, 592. îl găsim ca Stolnic supt Mihnea şi Vlăduţă şi ca Logofăt la 29 Septembre 1512 (Arch. ist., I1, pp. 142-3). 12. Pe alta: 331. .... lipiiWCIJJENH . . . AMITpOIlOAHT Gfpdtfâ/Uk .... Bk A1111 lu> E[oEB0>Aa]"“ Adecă: «[A răposat] preaosfinţitul... Mitropolit Serafim... în zilele luî Io Mihnea Yoevod..,.» Odobescu (Revista Romînă, III, p. 385; Scrieri, I, p. 430) mai cetia şi anul 7098. în 7096 în adevăr Serafim era în viaţă (v. no. 1). în 1591 (7099) Mihnea nu mai era Domn. Cf. şi Ist. Ut. religioase, p. cv, nota 5. 13. Pe alta: 332. [nOCfcHENk liklCTk KtSnjdHk /l,IIAU c[tOANIIK Wt] /IIll\'dllA Kot- K©Ad, Bk aiiT /3pr, aiciţa notai. i;r1. Adecă: «[A fost tăiat dumnealui] Dima [Stolnicul de] Mihail Voevod, în anul 7103, luna luî Novembre 23.» Azi nu se mai cunosc literele în care Odobescu a cetit norkHfNk BkiCTk. Mi hai ucisese cu cîteva zile înnainte pe Turcii din Bucureşti. Dima fusese Stolnicul luî Ştefan Surdul. Cf. Hurmuzaki, XI, p. 904; Studii şi doc., I, p. 436, nota 1. Odobescu mai are (p. 386) piatra de mormînt a Logofătului Stoica 1 La Odobescu, p. 385: kh. 11 www.dacoromanica.ro 162 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMĂNIEÎ din Crăcîanî, mort supt Alexandru Iliaş, la 7 Iunie 7136 (1628). Ea nu se maî află acum, de şi am văzut-o încă în 1903. 333- 14. Pe un potir: Dram. 229. G-hioca zlătarul, -j- Anthim tipograful, 169-1 (cifre). 384. 15. Icoane de la Nicolae din Enos (Niy.oXaoţ 6 AVvoo), 1798-1806, aşezat în Bucureşti. 335. 16. Pe dvere : A cest [e] dver[e] făcutu-s’ati cu osărdiia şi toată cheltuiala smeritului Nicodim ierodiiac sui Ştefan Greceanu biv Vel Sluger, hărăzindu-le la sf[ă]nta mănăstire Snagov, pentru a sa pomenire, la leatb 1790, April 23. Săpat: Nicd. ierod. 1790. Asupra acestui traducător de cărţi religioase, v. Ist. Ut. rom. în sec. al XVIII-lea, tabla. El stătu apoi (pănă prin 1811) la mănăstirea Căl-dăruşani. www.dacoromanica.ro III. OLTENIA. www.dacoromanica.ro LXIV. Schitul ŞerbăUeşti. 1. De-asupra uşii de intrare: ACastă sfântă şi dumnezeiască biserică, întru care să cinsteaşte şi să prăznuiaşte hramul sf[ăn]tulul apostol şi evanghelista Maftel, iaste zidită din temelie cu toată cheltuiala dumnealui jupan Matei snă Dumitraşco Morăn-gla,vi i jupanita ego Mariia, în zilele luminatului D[o]mn& Io Costandin Nicolae Voivod, Iun. 13, 7254 [1746]. Şi în Glienadie al Rîmniculuî, Visite canonice, Bucureşti, 1892, p. 233. 2. în bolta uşii, înnuntru: Făcutu-s’ah aCastă sfântă mănăstire prinţi osteneala dumnealui jupanii Matei Morănglavi ca să fie pentru pomenirea dumnealui şi a totti neamului dumnealui, în zilele luminatului Domnii loan Costandin Mihal Eacoviţă Voevod, la anul 7262 [1753], Octomvrie dnă 2, fiindii zugfavil popa Grheorghe i brati ego, Andrei, Vasilie, StanQ, Grheorghie. Tot acolo, p. 233. Şi aici dată e greşită în publicaţia lui Ghenadie : dacă în Octombre 1763 — căci el ceteşte 7272=1763 — Constantin Ra-coviţă mai trăia încă şi se afla în Domnie, şi în 1753 acesta stăpînia, ca unul ce venise în Scaun în cursul verii {Gen. Can., p. 123 şi nota 2y Morunglav se cliiamă un schit în Argeş şi un sat în Romanaţî. Egumenul celui d’intăiu sat era în ceartă de moşie cu Barbu I-iu Ştirbei (Studii ţi doc., V, pp. 329-80, n-le 129-30). 3. Chipuri ctitoreşti: Morănglavul, tatăl său, fiu al lui Giura, Ilina; Giura şi copiii lui: Dumitraşco, Preda, apoi Pătraşcu, fratele lui Giura www.dacoromanica.ro 166 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI şi soţia lui, Muşa; Maria, soţia lui Matei, ctitorul, Stoica şi soţia lui, Sora. Intr’o ocniţă: «Stan Stănescu din Cerna, ispravnicu aceşti biserici», Preda şi Fota Priotescu, Stanca şi Pătru, fratele lui Dumitraşcu, cu copiii lui: Vochiţa şi Ienache. Ctitorii sînt daţi altfel în Ghenadie, l. c., p. 234. LXV. Schitul Dobruşa. 33^- 1. De-asupra uşii de intrare: ACastă sfântă şi dumnezeiască biserică, carele este în hramul Voveadenii Precistiî b[ogoro]d[i]ţe, s’ati găsit zidită din temelie de răposaţii ctitori, dar, dup[ă] întâmplarea vremilor, n’atl fost ajuns numiţii ctitori ca să o înfrumuseţeze cu zugrăvit: încă şi stricat[ă] fiindtl, s’atl prefăcut dea Preasfinţiia Sa răposat Ştefan episcop Răm[ni-culul], şi s’atl început a să zugrăvi în zilele prea-blago-cistivi împărătesei noastre Ecatirina a toat[ă] Rusia şi în zilele Sf[i]nţii Sale părintelui chirio chir Parthenie episcop Răm., leat 1771, şi s’atl isprăvit de zugrăvit în zilele Preasfinţii Sale părintelui episcop chirio chir Chesarie al Noului Severin, l[ea]t 1774, mes. Av. 5. însă acast[ă] zugrăveală este cu toat[ă] cheltuiala sme-riţi[lo]r ermonahp] Daniiltl şi a lui Dragomir eretl, fiindtl la adast[ă] sfântă mănăstirea egumenti Isaiia erămonah ot sfântă episcopie a Râmnic [ului], 1774. Din puţin meşteşug ce am cocTdRiii|ja d3 pdB 6r© [am alcătuit eh robul lui,] Dragomir eretl zug[rav], puţin ajutor BpdT ii[d]iu£ [= fratele nostru] Neculaie eretl, er[o]diacon Ra-failzug[rav], er[o]d[ia]con Dumitraşco, Petru ucenic şi calfă. Dobruşa, acum o biserică de mir destul de dărăpănată, a fost cîndva mănăstire. Numele eî vine de la numele de persoană Dobruş; precum Mărcuţa vine de la Mărcuţă şi Cernica de la Cernica, nume de persoană. Nu e greu să i se găsească întemeietorul: în Divanul luî Mircea Ciobanul din a doua Domnie se află ca Mare-Postelnic Dobruş (Hurmu-zaki, XI, p. 888). Cf. ibid., p. 891. www.dacoromanica.ro SCHITUL DOBEUŞA 167 2. Ctitorii se înfăţişează astfel: Chesaria..., fiindii oblăduitor Ştefan episcopul Rimni-c[ulul], care atl prefăcut mănăstirea, l[ea]t 7102 [1598-4], Isaiia eriimonah fiindii egumen. Preda eriţa [preoteasa] • Dragomirtl ereil snă Văs[i]lia, preaoţi al bisericii; [Par]tenie; Daniil ero[mo]nah şi proegumen, ctitori de obşte, Dragomir erei ot Şuteşti, ctitori; Neacşa eriţ[a], ctitoră ai6; Ilinca eriţă, ctitoră. Din inscripţia de lingă chipul lui Ştefan se vede că nu e cel din veacul al XVIII-lea, ci întâiul Ştefan de Rîmnic, din vremea lui Mihaî Viteazul. 3. Pe o cărămidă a fereşti! întăiu: P[o]meni g[ospod]i [pomeneneşte, Doamne] monah Zizim ot Dobr[u]ş[a] ot sel [din satul] Săpata, vlt. 7200 [1691-2]. Fiind părintele ip[iscop] Clemenţii, m’oti făcutu diacon la Sfiti Nicolae, şi m’aii rânduit gata, şi am făcutu acestti pod It. 7249 [1741], Fv. 4. Clemenţii ip[iscop]. Asupra episcopului Clement, de la 1738 la 1748, v. Ist. Ut. rom. în sec. al XVIII-lea, I, pp. 519-20. 4. La fereasta următoare, pe o cărămidă : Az Stoica grămătic, vă l[ea]t 7131 [1722-3]. 5. Pe clopot: Isaiia ermonah egumen Dobrojan şi Sarul vameşul; 1780. Sarul se chema şi un boier de pe vremea lui Mihaî Viteazul. V. A-nalelc Academiei Romîne, XX, p. 457. 6. Pe o cărămidă: Prefăcută-aii şi înnoitu măn[ă]stir[ea] episcupu Ilarion, lt. 7210 [1709-10]. Aceasta e a doua prefacere a Dobruşei. 7. Pe altă cărămidă: Aii fost ispravunic bătr[ă]nul Daniilti ot Bistriţă; leat 7210 [1701], S[ep]te[mvrie] 30. 340. 341. 342. 343. 344. 345. www.dacoromanica.ro 168 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 846. 8. Pe faţadă, săpat: Pătru ucenicu. 847. 9. Pe o Pravilă Mare din Tîrgovişte: Agasta sfântă pravil[ă] este a sfintei măn[ă]st[irî] Do-bruşa, la an de la H[ri]s[tos] 1775; şi am legat-o. Isaia ig[umen] Dob[ruşeI]. Sofronie ig[u]m[en] Dobruşeî; Fev. 13, 1768. Isaia ig[umen] Dobruşan. Dumnezeu să te iarte, frate, [pe un popă Stan, ce scrisese mal sus], că ast[â]zii vel fi ţărână, precum şi eu măne. Ioan igum[en] Dob[ruşeI]; 1783, Ghen. 31.’ ’ Astăz scrisei, Fev. 1, leat acelaş. LXVI. Biserica din Stăneştî. 848. 1. Grafite: Vasili Mamul Logo[făt]. Eu Eadu Păli. ot Băbenl. Paharnicul Paraschiv. 1664. Iova Capic, P 7183 [1674-5], 7228 [1719-20]. 349. 2. Ctitorii: în stînga, jupăn Giura Logofăt cu fiii: Preda, Harvat, Mogoş, ţin vechea biserică cu două uşi, o fereastă laterală, de cărămidă, şi un turn coperit cu şindrilă. Urmează: «jupaniţa Vila[i]a, deşta ego [=fata eî] Maria». în sfîrşit: Stroe Buzescu şi soţia lui Sima, de-asupra mormîntului lor. Ar ieşi deci următoarea genealogie: Giura-Vil aia I I Preda Harvat Mogoş Maria. Giura trebuie să fie pîrcălabul din vremea lui Radu dc la Afumaţi (Bogdan, Doc. şi regeşte, p. 171). Fireşte că Harvat e deosebit de cel care trăia supt Radu-cel-Frumos (Studii şi doc., V, pp. 289-90, n-le 1, 4). Tot aşa altul e Harvat, Logofăt însă ca şi precedentul, care joacă www.dacoromanica.ro BISERICA DIN STĂNEŞTI 169 un rol supt Neagoe, ca şi supt ginerele acestuia, Radu de la Afumaţi, după ce slujise şi pe ceî d’intăiu urmaşi aî luî Radu-cel-Mare (Bogdan, l. c., p. 298, no. 11; Hurmuzaki, XI, p. 848). Acest Harvat era din părţile Romanaţilor; el e în legătură cu originea Brîncovenilor (Studii şi doc., V, pp. 638-9). D. Ştefulescu aduce înainte, în Gorjul istoric şi pitoresc, Tîrgu-Jiiu, 1904, p. 291, inscripţia de de-asupra schitului Stăneştilor, pe care am găsit-o foarte stricată. Ea are următorul cuprins în româneşte: «Eu robul stăpînuluî mieu Isus Hristos, jupan Ghiura Logofătul şi cu soţia mea jupăneasa Vilaia... am început din temelie acest sfînt hram al Precisteî de Dumnezeii-Născătoare stăpîneî noastre şi pururea-fecioareî Măriei şi cu ajutorul luî Dumnezeu am săvîrşit-o. Şi am scris în zilele blagocestivuluî şi de Hristos iubitorului Io Petru Voevod, în anul 7045 [1536], luna luî Octombre 21 de zile.» Decî biserica e clădită supt Radu Paisie, într’o vreme rodnică în astfel de clădirî. 3. La stînga uşiî se ceteşte : 350 A3k paiik TKOII Rrtd,A,["]K0 Xf IIOke Bk Tponu,£ caaRiiaiaro (sic) nora momii ce h ckRpkiuM www.dacoromanica.ro 174 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI CE Ckll CT/WS LţpkKRd Ek \'pjA\ CTO dUCAd riETpa II HaSAd Ek ,4,1111 Iu> llETpoai lîoEROAdAI II Cflk Er ilIdpKO EoEBO,4,ke h jb atoeat^ pae ErsvtEii Epa\oua^ AOiţiE >KEaauiE/\\ RkVK^Ea'b^ ii RkS^Riiro^ ci >iCNkm \'paat bcue- [llie] [îpCTKMA RA^UU/li NdlUE^ BU,t H (îpilCIIO^Rkl lH[d]pHX Rk ANkl BArOMECTHRa H YpCTOAKT.IIRdr© rupă... Iw AIu^N'li Boeroa m iipn wcipeirbat /UHTponoaim Krp Gepa.fiii/Wk, Rk A'bT *3pR. Adecă: Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiiuluî şi cu săvîrşitul Sfîn-tuluî Duh, amin; eu, robul luî Hristos al mieu, egumenul ieromonah Amfilofie cu pohtă am pohtit şi am înălţat acest cinstit hram al Adormirii Precisteî stăpîneî noastre de Dumnezeu născătoarei şi pururea-Fecioarei Marii, în zilele blagocestivuluî şi de Hristos iubitorului Domn Io Mihnea Voevod şi pe vremea sfinţitului Mitropolit chir Serafim, la anul 7102 (sic) [1593-4]. www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA COZIA, BISERICA DIN CETĂŢUIA 177 Serafim e întemeietorul bisericii Buna-Vestire de la Snagov. Data însă nu e bine scrisă. Mihnea Turcitul a domnit de la 1577 la 1583 şi de la 1585 la 1591. Probabil trebuia: 7092. — Ghenadie Enăceanu (Bis. ortodoxă, II, p. 741) cetia: 7012. Data aceasta e primită şi de Tocilescu, l. c. Dar la 1504 era Domn Radu-cel-Mare! LXX. Biserica din Cetăţuia (lângă Rîmnicul-Vîlcei). 1. De-asupra uşii de intrare: 3(55. întru mărire aceli de o fiinţă şi nedespărţite Treimi, si în cinstea şi lauda sfinţilor mal mari Yoevozî Miliail şi Gavril şi a tuturor celor fără de trupuri puteri s’a zidit din temelie această sfântă şi dumnezeiască biserică la anul de la întruparea Domnului şi mântuitorului nostru Isus Hristos 1680, Avg. 19, cu toată cheltuiala preasfinţitulul arhiepiscop şi Mitropolit a toată Ţara-Romănească chir Teodosie, în zilele drept-credinciosulul Domn Şerban Can-tacozin VV., iar la anul 1850, după alegerea făcută de opştescul Divan al Ţării, suindu-să pe arhipăstorescul Scaun al sfintei MitropolI a Ungrovlahii preaosfinţitul arhiepiscop şi Mitropolit a toată Ungrovlahia dd. Nifon, şi, fiind dărăpănată biserica acestui sfănt schit numit Cetăţuia, me-tohul sfintei Mitropolii a Ţări, şi locul pustiit cu totul, s’a prenoit de Preaosfinţiia Sa biserica cu toate ale el şi s’a înfrum[u]seţat cu case şi zidu împrejură, după cum se vede, în zilele înnălţimi S[a]le bine-credinciosulul Domn stăpă-nitor al Ţări, Barbu Dimitrie Ştirbei W., cu îngrijirea aceşti prenoirl fii[n]d însărcinaţi arhim. Misail Berislăvescul şi Pitariu Nastase Leculescu, leat 1853. 2. Vechea pisanie, în zid, supt păretele din stînga: 3(58. Cu vrearea Tatălui şi cu ajutoriul [Fiiulul şi cu] săvră-şirea Sf[ă]ntu[lul Duh s’aă făcut acastă biserică] şi cu chill 12 www.dacoromanica.ro 178 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI întru 6nste[a] şi mărirea şi lauda Sf[i]nţilor Yoivozî, a arhi-[stratigilor Mihail] şi Gavriil [şi] a tuturor făr de trupuri puteri, cu toat[ă] cheltuiala şi osteneala preasfinţitulul părinte chir Theodosie arhiepiscop şi Mitropolit a toat[ă] Ţara-Rumănească, în zilele prea-luminatulul Domn pravoslavnicului Şărban [Cantacozino Voevod. Săvărşitu-s’aă] în lun[a] Av. 19, leat 7188, 1680. Amîndouă, foarte greşit, în Ghenadie, Raport, p. 4. LXXI. Mănăstirea Govora. 1. De-asupra uşiî de intrare: ACastă sfântă şi dumnezeiască bisearică întru care să cinsteaşte şi să prăznuiaşte Adormirea preacuratei şi de Dumnezeii născătoarei pururea-feCoarel Mărie, care de’n-ceputul el acastă bisearică cine o aă fostă zidit-o nu să ştie, iar căndă aă fost în zilele luminatului Domnu Io Ra-dul-Yodă, feCorul lui Ylad-Yod[ă], aă găsit-o aCasta mănăstire. bisearica pustie şi stricată, la leatul 7000 [1491-2], şi den bun gândul lui se-aă apucat de o aă dres şi o aă infrumseţată, şi aă stătut acastă bisearică pănă în zilele luminatului Domnu Io Costandin Băsărabă Yoivodă şi, fiindă prea învechită şi crăpată, căt îl venise vreamea a cădea; deci într’aCa vreame fiindă năstavnic aceşti sf[i]nte mănăstiri cuviosul chiră Paisie iermonah şi văzăndă slăbiciunea bisearicil, îndemnatu-s’aă dentru al săă găndă bun şi aă prefăcut-o o din temelie, înfrumuseţăndu-o cu zugrăveala şi cu toată podoaba el, cu chieltuială de la el şi cu ajutoriă den mănăstire, ca în veacl să aibă pomenire, sfâr-şindu-se la anii de la Zidire 7209 [1701], Iulie 23 dni. Şi în Neofit, L c., III, pp. 7-8; Ghenadie, o. r, p. 23. www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA GOVORA 179 2. Ctitorii, în dreapta, Radu în haine de brocard roşu cu samur peste 3CS. o alta verde, cu brîu, guler roş răsfrîut; mînecele hainei de desupt cu garnitură roşie, de-asupra cu un şir de mărgăritare; el poartă părul în bucle; conduri roşii. Doamna Cătălină are un văl vărgat, ce se lasă pe umere, haină de brocard roşu cu samur pe o haină de desupt roşie. Urmează Brîncoveanu, purtînd un dolman roş cu samur, haină de brocard vînăt căptuşită cu roş, pantaloni roşii, mînecare ieşite prin haina de de-asupra; papuci galbeni. Mitropolitul Antim arată slab, cu barbă albă, în odăjdii blănite, cu o cîrjă împletită în mînă. Vin la sfîrşit Paisie ermonahul, popa Dobre, Damaschin episcopul Rîmniculuî, de la începutul secolului al XVIII-lea, şi încă un cleric, 3. Pe catapiteazmă: 369. Cu vrearia şi cu mila lui Dumnezeii făcutu-s’aâ. aCaste tâmple cu sfintele icone întru laurla a preacuratei Maice a Domnului nostru Is[us] Hris[tus] în zilele prealuminatului şi bunului creştin Io Costandin Băsăraba Voivod, cu osteninţa şi cu toată cheltuiala părintelui chir Paisie er-monah, eg[u]men aceştil sfinte monastirl Govora, msţa Noem. dni 7, leat 7210 [1701], Az Neculae zugrav, Şi în Glienadie, o. c., p, 23. 4. Pe dvere : 370, 1785, Av. 14. 5. Pe un potir: 371, Acest sf[ă]nt şi d[u]mnezeesc potir s’ail făcut cu cheltuiala dumnealui chir Panaiot Nicolaudis, epistat sf[i]ntel mănăstiri Govora, şi s’ah dat pentru pomenire d[u]mnea-lor Panait, Zoiţa, Nicolae, Mariia; 1819, Iulie 10. 6. Pe o icoană: 1775. 372, 7. Pe alta: 373 Pomeneşte, D[oa]mne, pe robul tăh Dumitru. 8. Pe icoana împărătească a Maiceî Domnului: 3-^ O vldciţe... Iosif crmonah; 7220 [1712; şi cu cifre]. www.dacoromanica.ro 180 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 375. 376. 377. 378. 379. 9. Pe icoana Adormirii, în caractere de pe la 1700: Az Rante zugrav. 10. Sfeşnicele sînt din Ianuar 7210 (1702). 11. în zidul bisericii: AiCa să odihnesc oasele robului lui Dumnezeu Costan-din arhimandritul, egumenul [ajcestel [sfinte mănăstiri].... 12. Pe o piatră de mormînt, în pronaos, la stînga: npficTaKH ce [paEd gvkTio] TK^natiHiţa Alapa Aupepa Pa^Sak REAilKCaib’ rtOPO^ET WT rI,pi»r©£lJiH, /H’llCU.a A, B iVbT /30fl. Adecă: «A răposat [roaba Iul Dumnezeu] jupăneasa Mara, fata luî Radu Marele-Logofăt, din Drăgoieştî, în luna luî Decembre, 30 de zile, anul 7079 [1570].» Radu diu Drăgoieştî, Logofătul, poate socrul luî Petraşcu-cel-Bun, a fost tăiat în 1568 de Alexandru-Vodă, care-1 înlocui cu Ivaşco Golescu. Soţia luî se numia, după cît se pare, Neacşa. V. Hurmuzaki, XI, p. xxi. 13. Supt clopotniţă, de-asupra uşiî: La anii 1770, cănd flacăra războiului ardea între Rossia şi între OtmanI, fiindu igumen chiriu Ştefan Mănăstiranul, de f[rică] inchizăndu-să, ah venit Flore a hoţul şi, spăr-gîndu zidul..., ah tăiatu fierul şi stâlpii uşii, şi aşa rămăsese stricată; iară acum s’atl înnoit pă cum să veade, dă cuviosul chiriu Anatolie ieromonahii, ig[u]menu mănăstirii G-ovora, pă vreamea preasfinţitulul păstoru chiriu chiriu Filaretu episcopul Rimniculul, Domnul ţării fiindu prăpădit atunCa... ISTicolae Mavrogheni Yoevodu, anu 1787 [luna lui Iulie. Dumitru zugravu *]. Şi în Ghenadie, o. c., pp. 22-3. 1 1 Partea din croşete e adausă după o copie comunicată de actualul paroh. www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA GOVORA, MĂNĂSTIREA DINTR’UN LEMN 181 14. Sus, la clopotniţă: 380. Aeastă clopotniţă, fiind zidul stricat din toate părţile şi dărîmat, incit rămăsese ruine, deci cuviosul egumen al mănăstirii (xovora chir Anatolie ieromonah, din a Sfinţiei Sale rîvnă apucîndu-se, o aii înnoit cu totul şi de-asupra acoperişului aii pus şi cruce nouă, ... aducîndu-o şi mere-metisîndu-o în ce chip se vede, pentru veşnica pomenire a Cuviosiei Sale si a tot neamul săti. săvărsind acest lucru 9 9 '9 întru al (sic) preasfinţitulul păstor chir chir Filaret episcopul Rîmniculilî; 1788, Avg. 12. După o copie comunicată de actualul paroh. 15-6. Grhenadie (o. c., pp. 22-8) maî dă: 381. a) Inscripţia trapezărieî, dreasă de G-rigore fostul episcop de Rîmnic, «locuitorii! întru această sfîntă mănăstire», la 1775 (se retrăsese la 1764; la 1770 a fost apoi locţiitor de Mitropolit). V. Ist. Ut. rom. în sec. al XVIII-lea, I, p. 520. b) Inscripţia clopotului celui mare, prefăcut de acelaşi, în egumenia luî Mihail Totoianu, la Novembre 7286 (1777). El maî dă şi părţi din catagrafia de la 1884 (pp. 25-6). LXXII. Mănăstirea dintr’un Lemn. 1. De-asupra uşii de intrare : 382. Aeastă sfîntă şi d[u]mnezeiască mănăstire care să nu-meaşte dentr’un lemnCi, unde să cinsteaşte şi [să] prăz-nuiaşte Naşterea preasfinteî şi preacuratei de Dumnezăii Născătoare fecoarei Măriei, din temeliia el iaste zidită şi făcut[ă] de Ioan Matei Basarabii Voevod ; deC, trecîndu multă vreame, început-ati a să învechi şi a să strica toate lucrurile şi zugrăveala; dup’ aCaia, din voia şi porunca lui DuinnezăCi stî[n]d Domnii bl[a]gocestivul şi creştinul Ioan Ştefan Cantacozino Yoevod; deC, avînd mare evlavie www.dacoromanica.ro 182 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI cătră sfîutulu lăcaşul acesta, numai de cît cu osîrdie s’au apucat ca de iznoavă a o înfrumuseţa, luminînd şi mal lărgindii întîl bisearica şi zugrăvindu-o a doaoa şi împodobind-o şi cu tîmple şi cu altele ce i-ati trebuit, făcîndu şi case şi chilii de prejurul el, cum să veade, în slava preacuratei stăpîne şi întru pomenirea Mării Sale şi a părinţiloru; săvîrşindu la lt. 7223 [1715], mes. Av. 30 dni; i ispravnicu fiindu chir Io an u arhimandrit de la Urezi. Ioan, cel d’intăiu arhimandrit de la Horez, e îngropat acolo, V. maî departe. — Inscripţia şi în Neofit, Bis. ortodoxă, III, p. 10. 3*3. 2. Ctitorii: Papa Brîncoveanu, Preda, Constantin Şerban, Doamna Maria (a Brîncoveanuluî), Matei Cantacuzino şi Ştefan, cu soţia. 3S1. 3. Neofit (l. c., p. 9) dă şi o inscripţie pe o cruce de lemn pomenind pe ctitorul d’intăiu, Radu, supt «Ioan Alexandru Voevod». Lxxm. Mănăstirea Surpatele. 3S5. 1. De-asupra uşii de intrare : ACastă sfântă şi dumnezeiască bisearică a mănăstirii de călugăriCoare ce să chiamă Surpatele, în care să prăznu-iaşte un Dumnezeii, făcătoarea de viaţă prea-sfănta Troiţ[ă], zidită aii fostu oareşcăndii de BuzeştI, însă mică şi prost lucrată, iară apoi, după multă vreame, stricăndu-să, sur-păndu-se, bl[a]gocestiva şi buna creştină Doamna Maria a luminatului şi înnălţatulul Ioan Constandin Băsărabii Yoe-vodti, mişcăndu-se den bunătatea sa, ah vrut a o prelace, şi aşa den temelie aii rădicat-o cu toată chieltuiala Măriei Sale, cum astăzi! să veade făcută, frumoasă şi iscusită, înpodobind-o cu de toate şi miluindu-o pre cătii unei sfinte bisearicl şi mănăstioare ca atfasta să cade şi să cuvine, pentru buna pomenire şi spăseniia sufletelorii în veac!, a www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA SURP AŢELE, MĂNĂSTIREA HOREZUL 18B părinţilor şi a Măriei Sale ; şi ispravnic fiind chir Ioan arhimandritul de Hurezi, şi săvărşindu-se la anul de la Adam 7214 [L706], msţa Avgust 1 d. LXXIV. Mănăstirea Horezul. 1. La paraclis, supt icoana Maiceî Domnului: ;)S6. ACasta prea-cuvioasă Trapezare frumoasă, Care iaste tuturor drăgăstoasă, Ca o maică măngăioas[ă], CăndtL sedh fraţii la masă, întru ne uitare făcută Si asa tocmită Şi cu zugrăveale împodobită De smeritul Ioan arhimandriţii, — năstavnic fiind aceşti mănăstiri pănă s’au^ făcut; lt. 7214 [1705-6]. Exact şi în Neofit, l. c., p. 20. 2. De-asupra uşii de intrare: 387. în anul de la H[risto]s 1787, Octomvrie, afi venit Turci, Muscali si cu Nemţi în tară, ca să să bată, si, făcîndu stricăciuni, robi multe, cătu şi sfintele biserici le-au făcut grajduri de cai, ce nu s’ah pomenit; 1867, Iulie 27. Inscripţia aceasta e în legătură cu cea de la bisericuţa Doamnei. 3. Ctitorii: Bunul şi înţeleptulu Ioan Costandinu Băsărabu Voevod, 3^8. Doamna Maria», cu fiii, Constantin, Radul, Ştefan şi Matei. 4. Supt biserica ce ţin în mînî ctitorii: Sfântul şi dumnezeiescul acesta paraclis ştiut iaste că den temelie prea-luminatul bl[a]gocestivDomnuIoan Constandin www.dacoromanica.ro 184 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 390. 391. 392. 393. 394. Basaraba Voevod l-au înnălţat şi cu zugrăveala l-au înfrumuseţat întru cinstea şi lauda Naşterii Maicii Domnului Is[us] H[risto]s şi de pururea feCoarel, şi spre nemoarta pomenire a sa şi a tot bun şi prea-bl[a]gorodnic neamului săh, săvărşindu-să la alu optulea anii a Domniei Sale, fiind leatul 7205 [1696-7], şi ispravnicii fiindii chir Ioan arhimandrit, egumen. fl3k ncniica.[\r] ci'ii napt\i;Aiic pbKb rp-liiniii IIpE^a h Alapim [şi eh am scris acest paraclis, cu-mina-greşitul Preda şi Marin], zugrafl. 5. Afara, cliipul Mitropolitului Antim. 6. Pe un disc de aur: Costandin Brăncoveanul V[e]l Spăt[ar], lt. 7192 [1683-4]. 7. In Neofit, p. 20, se dă şi o inscripţie din capul uneîscăiî, arătînd ca «acest foişor şi cu scara» sînt făcute de Dionisie Bălăcescu, aihiman-dritul, la 7261 (1752-3). 8. Pe amvonaşul din faţa bisericii (scrisoare din 1862): De Costantin Yoevod Brîncoveanul s’a făcut aCastă sf[ă]nt[ă] m[ă]n[ă]s[tire] Horezu; 1694. 9. Inscripţia de-asupra uşii dd intrare: Să voi întră în sălaşul casei meale, ah să voiu sui spre aşternutul patului mieu, să voiu da somnh ochilor miel şi plohupelor (sic) meale dormitare şi răpaos tâmplelor meale pănă nu voih afla loc Domnului şi sălaş Dumnezeului Iul Iacov, jurăndu-să, cănta şi zicea marele proroc şi înpărat D[a]v[i]du ; acasta dară şi în mintea luminatului si înnăltatulul Ioanh Costandin Basarab Voevod, Domnh si oblăduitor Tărăl-Bumănestl, încă den tinereatele sale ho-tărăt avănd, n’ah dat odihnă mădulărilor sale, niC răpaos găndurilorh sale, pănă n’ah aflat aice loc D[o]mnulul, unde aCastă frumoasă şi sf[ă]ntă mănăstire, lăcaşul Iul D[u]m-n[e]zeh, din temelie cu multă osârdie şi cu mare cheltuială www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA HOREZL’L 185 aii zidit şi aii rădicat marelui Costandin şi Elenii, semnaţilor înpăraţ[l], tocma cu ap[o]st[o]liI, spre scutarea (sic) şi paza el închinăndu-o; carii mari şi sf[i]nţî înpăraţl D[u]mn[e]zeulul şi Măntuitoriulul nostru Is[us] H[risto]s şi aicea jos pre lume aii trăit, şi în Ierusalimul cel de sus să trăescii în veac!, nehotărâţi, slăvindu-se şi căntăndu-să; acesth sf[ă]ntu şi luminat lăcaş blagocestivulul Domnii fâcăndQ, aşa 1-aQ înfrumoseţat şi cu de toate înzestrat, căt nemoartă pomenire lui şi părinţilorQ, moşiloril, strămoşilor!! şi tot bătrănh şi bl[a]gorodniculuI săa neam în veac să rămăe si să se laude, aa lăsat: sfărsindu-se la anul de la zidirea lumii 7200 şi de la Sp[ă]seniia d. 1692, în luna lui Iunie, ispravnica fiinda Părvul Cantacuzino Marele-Stolnic. Şi în Ghenadie, Visite, p. 38. 10. Ghenadie Enăceanu (Neofit, l. c., p. 21) dă o altă inscripţie «pe uşa bisericii în lăuntru», care cuprinde data de l-iu August 7206 (1698) şi începe aşa: «precum cerbul setos de izvor doreşte şi, aflînd apă rece, bînd, se veseleşte». E însă, de fapt, acea de la o bisericuţă despre care se va vorbi îndată. 11. De-asupra uşii de intrare, pe d’innăuntru: 395 Sfănta şi dumnezeiasca besearică aCasta, dupre ce, cum s’ah zis şi ştiut iaste că dăn temelie prea-luminatul şi bl[a]gocestivul Domnu Ion Costandin Brăn[coveanul] Băsă-rabti Voevod, cu toate câte pre den afară înprejur să văd, aii zidit şi au alcătuit, vrut-au şi pre dăn lăuntru a o în-podobi şi a o înfrumuseţa cu de toate şi, zugrăvindu-o ca nu alta aseamenea, mal vrut-aQ, între alte, ca şi dunga cea mare bătrână şi bl[a]gorodnă a rodului şi neamului sătl, atăta despre tată, căt şi dăspre mumă, să să zugrăvească şi să să pue ai1 cum să veade, într’acastă dăsfătată, frumoasă 1 Adică «anii». www.dacoromanica.ro 186 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI şi iscusită tindă, spre slava, întăl, cea necuprinsă şi neschimbată în veaC a lui Dumnezeu celuia ce au învrednicit pre acestft bun şi bl[a]gocestiv Domnu a face aCastă, şi spre nemoarta pomenire a sa şi a tot bun şi prea-bl[a]go-rod[nic] neamului săh; săvârşind aceastea la al şeaselea an al Domnii Sale, în anul dă la Naşterea FeCoareî si Măntu-irea Lumii 1694 şi dă la omul cel de’ntăiu 7208, msţa Sept. 80, şi egumen fiind chir Ioan arhimandrit, şi ispravnicii fiindu Cernica biv Yel Arumaş, in urma Părvulul Stolnicului, oiâ -/-'poc yju.wv twv sXa-/tat(ov CwYpaştov Kovatvvtîvo» K. Iwâwou, Andrei, Stan, Neagoe, Ioachim. [Pe o pictură sus:] A’j-fcmtGo. Greceanu, cronicarul Brîncoveanuluî, înseamnă la 1690, că întru acest an s’au apucat Măria Sa de mănăstirea de la Hurezi din temelie a o face cu multă osîrdie şi cheltuială», alegînd locul prin vărul său primar Pîrvu Cantacuzino, fiul lui Drăghicî. S’a lucrat vara şi toamna, cînd Domnul a venit «de ş’au dat seamă». în primăvară, lucrul a urmat. Vara, Pîrvu moare la Hurezi. îndată e înlocuit prin Cernica Ştirbei (Magazin istoric, II, pp. 153-4). Acest fiu al Măriei din Izvor (de unde i se şi zicea Izvoranul; v. Greceanu, p. 156) şi al treilea cu acest nume din familia sa, fusese Armaşul lui Brîncoveanu în 1689. Era căsătorit cu Maria şi avu trei fii: Drăghici, Tudor şi Şerban. Mai târziu el unelti împotriva Domnului său (Studii şi doc., V, pp. 686-7). De sigur că fiul său Drăghicî fusese botezat de Drăghicî tatăl lui Pîrvu. Clădirea fu zăbovită prin însărcinarea pe care o primi Cernica de a găti pod pe Argeş, la Costeştî, Turcilor ce se duceau în Ardeal (Greceanu, p. 156), apoi prin trimeterea aceluiaşi împotriva hoţilor (ibid., p. 174). Sfinţirea mănăstirii se făcu deci abia în vara anului 1693, slujind Mitropolitul Teodosie «şi alţi arhierei şi părinţi». Tot atunci Domnul merse şi la Mănăstirea dintr’un lemn (ibid., pp. 209-10). în anul următor, după Sîntă-Mărie, el văzu iarăşi la Hurezi «cele ce acolo se mai lucrase (ibid., p. 214). în 1697, cam pe aceiaşi vreme, la 18 Septembre, Brîncoveanu afla «mănăstirea gătită de tot» (ibid., p. 340). 12. Ctitorii: în stînga, «Costandin Cantacozino biv V[e]l Post. al lui Matei-Vod[ă], de’nceputul Domnii lui păn la moarte; jupaniţa ego Ilina, www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA HOREZUL 187 fata luî Şerban-Vodă; Drăghic Cat., biv Vel Spătar, Costantin Ct., biv Vel Stolnic, Matei Cat., biv Vel Ag[ă], Mihaî Cat., Vel Spătar, Ior-dacbe Cat., biv Vel Spătar, Marica Ct., Ilinca Ct., Ancuţa Ct., Stanca -Ct., muma luî Costandin-Vod[ă], Balaşa Ct. Sînt Constantin Postelnicul, soţia şi copiii luî. Marica a luat pe Pană Filipescu, Stanca pe Papă Brîncoveanu, Ilinca pe Banul Vintilă Cor-beanu. Ele trăiau toate şi în Domnia Brîncoveanuluî (Doc. Cantacu-zinilor, p. 128). Cele două maî mici au fost măritate cu Moldoveni: Costin Neniul Căpitan de Margine (Gen. Cantacuzinilor, p. 81; dar acesta a maî fost căsătorit apoî, cu o Safta; Studii şi doc., V, p. 230, No. 75), şi Apostol Catargiu (Gen. Cant., p. 80; şi acesta s’a însurat din nou, cu Catrina; Studii şi doc., V, p. 48, No. 221). Genealogia Cantacuzinilor ştie şi de o altă fată, Florica, ce ar fi luat pe Bălăsacbi (p. 81); dar de sigur e o confusie cu numele Balaşeî. Vine apoî: «Părvul Cant. biv Vel Stol., snă Drăghic Cat. Vel Spăt., ispravnicul cel de’ntăî al aceştiîmănăstirp]», şi unchiul său «Io Şărban Cantacozino Basarab Voevod, fecorul luî Costandin Cant. biv Vel Post., den mila luî Dumnezeu au luat Domnia la leatul 7187 [1688] şi au domnit anî 10». Acum vin la rînd doî Domnî din sîngele Ilincăî Cantacuzino, fratele şi tatăl eî: «Io Costandin Băs[ăra]b Voevod, fecorul luî Şărban-Vod[ă], den mila luî Dumnezeu au luat Domnia la leatul 7163 [1655=1654] şi au domnit anî 4» şi «Io Şărban Băsărab Voevod, fecorul Banuluî Şărban [greşit; v. Comana]; den mila luî Dumnezeu au luat Domnia la leatul 7110 [1602=1601], şi au domnit anî 9[=10]». Acum în dreapta: Rudele după tată ale Brîncoveanuluî: «Preda Brâncoveanul biv Vel Vornic, snă David Post., jupaniţa ego Păuna, fata Papei Vel Log., Ancuţa B. [maî mică], Papa Post. Brăn., snă Prediî Vor., tatăl luî Costandin-Vod[ă], Mateî [copil]; jupaniţa ego Stanca, Costandin-Vod[ă] [copil încoronat], Barbul [copil]», în sfîrşit şi: «DavidPost. tatăl Prediî biv Vel Vornic». Datco din Brîncovenî (David) a avut cu Calea pe Danciul şi pe Radu. Radu e sterp. Din Danciul se nasc David, Barbul şi Mateî, care domneşte ca Mateî Basarab, şi o fată, cea de a doua Calea. David are, cu Stanca (Studii şi doc., V, p. 186, nota 1), pe Mateî şi pe Preda (Studii şi doc., V, pp. 641-2), şi pe Stana, soţia luî Fotie. Preda, care poartă un vechiu nume băsărăbesc, iea pe fata luî Papa Greceanu (încă din 1619). Fiul luî Preda e botezat Papa după bunic. El e ucis de seimenî în 1655, împreună cu unchiul său Drăghicî, fiul luî Papa Greceanu (Studii şi doc., IV, p. colet). Tatăl său piere din porunca luî www.dacoromanica.ro 188 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Mihnea-cel-Rău, la 1658 (ibid., p. ccxc). El sînt îngropaţi la mănăstirea Brîncovenl (An. Ac. Rom., IV, seria I, X3, p. 291). Papa, căsătorit cu Stanca Cantacuzino, are pe Constantin şi pe Barbu (după Barbu I-iu Brîn-coveanu: iar acesta are şi el un nume băsărăbesc), dintre cari acesta din urmă era încă în viaţă la 1677 (cf. Studn şi doc., V, p. 187, no. 45 pp. 444-6, 647). I-a crescut Păuna Greceanu, văduva Iul Preda. Ea a dat numele el Păunei (fiica lui Drăghicî sau a Iul Fotea Greceanu), mal târziu Doamna Iul Ştefan Cantacuzino. însuşirea de Basarabî a Brîncovenilor (Matei îşi zice întăiu: «nepotul Iul Basarab Voevod», ca şi Radu Şerban) vine, cred, din aceia că Datco Armaşul, străbunul său, se dădea drept fiu din flori al Iul Neagoe Basarab. V. şi mal sus, pp. 85-6. într’o zugrăveală mal nouă se vede: «Ioan arhimandrit, carele au fost năstavnic căndu s’au făcut acastă sfăntă mănăstire, şi au fostu de la leat 7200 [1692], şi aii eguminit ani 30». Urmează cel doi Domni pe cari Brîncoveanu-î privia ca înnaintaşiî de acelaşi sînge al Iul Matei: «lo Laiotu Basarab Voevod, den mila Iul Dumnezeii au luat Domniia la leatul 6902 [1393-4] şi au domnit ani 17» şi «Io Neago Basarab, fecorul Părvului biv Vel Vornic, Craio-vescul, den mila Iul Dumnezeu au luat Domniia la leatul 7017 [1508-9], şi au domnit ani 9». Ştirile despre Laiot sînt luate din Cronica ţeriî (a Iul Ludescu); anul e adaus după cine ştie ce socoteală greşită (Constantin Căpitanul are : 6968). Şi ce se spune despre Neagoe (afară de an, greşit) e din cronici (anume din a Iul Constantin Căpitanul). Fireşte că Pîrvu Vornicul căruia i se atribuie paternitatea Iul Neagoe e cel d’intăiu (îngropat la Snagov), care nici nu mai trăi decît foarte puţin după suirea pe tron a pretinsului său fiu. Al treilea «Basarab» e Matei: «Io Matei Basarab Voevod, fecorul Danculuî biv Vel Vornic, Brăncoveanul, den mila Iul Dumnezeu au luat Domniia la leatul 7141 [1632-3], şi au domnit ani 22». Acum ctitorii: «Io Costandin Basarab Voevod, snă Papei Post., vnuc Predeî biv Vel Vor. Brăncoveanu», şi «Mariia Doamna, fata Neagulul Post. snă Antonie-Vod[ă]» şi copiii lor: Smaragda (de tot mică; ea se mărită la 8 Iunie 1712 după Constantin Băleanu), Safta (căsătorită la 12 Maiu 1700 cu Iordachi Creţulescu), o a treia [Ancuţa] (căsătorită la 2 Iunie 1704 cu Manolachi Lambrino), Balaşa (căsătorită la 30 Oc-tombre 1708 cu Manolachi Ruset; aceste trei Domniţe arată de aceiaşi vrîstă), Stanca (măritată la l-iu Novembre 1692 cu Radu-Vodă Uiaş), Uinca (căsătorită la 5 Februar 1698 cu Scarlat Mavrocordat, apoi cu Şerban Greceanu), «Maria Doamna Moldovei» (căsătorită la 13 Oc- www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA HOREZUL 189 tombre 1693 cu Constantin Duca-Yodă). Cf. Greceanu, partea inedită, Gen, Cantacuzinilor, pp. 409-10 şi Documente privitoare la Constantin-Vodă Brîncoveanu, 1901, p. 167 şi urm. Yedem în sfîrşit pe fiii lui Cons-tantin-Vodă: Constantin, Ştefan, Matei şi Radu. V. şi Tocilescu, l. c., pp. 30—1. La acelaşi, alte chipuri, pp. 29—30. 13. Mormîntul de marmoră, fără inscripţie, al Smaragdei fiica lui 396. Brîncoveanu. 14. Pe un mormînt, în partea stîhgă a pronaosului: 397 Supt aCastă peatră odihnesc osăle roabei lui Dumtinezeii Maria fiica dumnealui Dicul Bengescu; care o’tl ţinuttl dumnealui Ion Băleanu. Smaranda Brîncoveanu luase pe Constantin Băleanu; acest Ioan ar putea să fie fiul lor. Dar Genealogia Cantacuzinilor spune lămurit: ()0 ' 16. Pe un mormînt, în stînga pronaosului: Supt aCastă piatră să odihnescă .. . robului lui Dumnezeă Nicolae .. . scul, care . . . aă luată cinul călugărescă într’a-castă sfântă mănăstire şi nerăm .. . lume aă fost... to . . aă avută sfânta mă[năstire] moşii, vil şi. .. [ro]bI, tot ace precum pă[. . . mărtujriseşte cartea lui. . . de danie, ca în veac! să se pomenească ..dnă 25 Iun., leat 7222 [1714]. 400. ]_7_ pe un prapor cu Sf. Constantin şi Elena şi stema ţeriî, zugrăvit în Apus: Konstantinus Br anco van, Valachiae Transalpinae prin-ceps, anno Domini 1698. Pe dosul praporului, foarte frumos lucrat, e botezul Domnului. 401, 18. Pe sfeşnice: lubitoriul de II[risto]s Io Costau dină B[asarab] Yoevod, www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA HOREZUL 191 ■cu Doamna sa Maria, la a lor mănăstire Sfinţilor înpă-raţî Costandin şi Elena, lăngă alalte şi acest sfeşnic, cu soţia lui, aii adaos; lt. 7200 [1692], Fe[vruar] 1. Şi în Tocilescu, Raporturi, p. 34. 19. Pe icoana Pantocratorului, e scris în carte: 402. Eti sănt uşa: prin mine deva intra cineva, să va mântui, si va intra si va esi, si păşune va afla. Ar fi interesant de căutat acest loc în cărţile bisericeşti pe limba terii, din acest timp. 20. Pe un disc de argint: 403. G[o]sp[°]jda Maria dentru a sa osârdie făcut-ati această anaforniţă, şi dată la bolniţa de la sf[ă]nta şi dumnezeiasca mănăstire unde să numeaşte Hurezi, ca să fie întru veacnica pomenire: Iule 5 zile, lt. 7205 [1697], Şi în Tocilescu, o. c., p. 36. 21. Ghenadie mai dă inscripţia de pe nişte tetrapoade din 7201 (1692-3) 404, şi aceia de pe moaştele Sf. Procopie mucenicul, dăruite la 7200 (1691-2) ■de patriarhul constantinopolitan Iacob, adăpostit la Curtea Brîncovea-nuluî, şi de pe ale Sf. Minodora, aduse de la Sinope (Scarlat Mavro-cordat, ginerele Domnului, venise cu un preot de acolo, Nicolae; v. Greceanu, în Magazin, II, p. 354) la 7201 (1692-3). La Tocilescu, Raporturi, p. 32 şi urm. se dau mai bine inscripţiile ■de pe moaşte (şi de pe moaştele Sf. Teodor Tiron, care n’au nicî-o ■dată) şi cele de pe tetrapoade. Mai găsim inscripţia de pe o candelă dăruită ■de Doamnă la 7205 (1696-7), cea de pe icoane, datată 7202 (1693-4), ■cea de pe «o placă de sfită», dăruită la 1700, de Şerban Cantacuzino Paharnicul, şi cea de pe o cruce a Mitropolitului Varlaam, ctitorul Trivaleî, din 1672. El dă şi extrase din pomelnic, pe pp. 41-3. La el mai găsim inscripţia de pe nişte ripide din 7205 (1696-7), de pe nişte perdele, de pe un aier (care trebuie cetită însă aşa: avstov xarA too eoYsveaTâTD '/.ai ot{/T)Xa)TdTou itdoyjţ Ot»YYpo§Xay_ia<; auplou KawaTxvr'voD Mîraoapdp.ît'/.), de pe un epitrafir din 7200 (1691-2), de pe un orariu din acelaşi an şi de pe nişte talere din vremea lu: Bălăcescu. www.dacoromanica.ro 192 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Tot acolo (pp. 39-40), inscripţiile de pe clopote: unul turnat la Mi-chel Zehender în Yiena, din 1G96, ce'-lalt, turnat în ţară, la 7200 (1691-2), şi care poartă numele luî Teofil ieromonahul, vărsătorul; al treilea, mai vechiii, e din Braşov, 1655, al patrulea iar de la Teofil. Permisia imperială pentru trecerea clopotului din Viena, 28 Sept. 1G9G, am tipărit-o în Studii şi doc., Y, pp. 128-9, No. 51. Ghenadie (p. 38) şi Tocilescu (pp. 35-6) dau, în sfîrşit, inscripţia de pe o piatră prinsă în zid, care arată că învelitoarea a fost făcută din nou, la 1827, de Grigore Brîncoveanul, Marele-Ban (şi cel din urmă din vechiul neam). Cetirea amîndurora e tot aşa de rea. 22. De-asupra uşii de intrare a bolniţeî: Răvnindu şi urmând în toate bunele fapte şi bl[a]go-cestevie Maria, luminata Domnă, pre înnălţat soţul său Io Costandin Băsărabu Voevod şi, precum soţul şi Domnul eî bisearica cea mare în cinstea Marilor Înpăraţî şi sfinţi Oonstandin şi Elena den temelie o aii rădicata şi o afi înfrumuseţat, aşa şi Măria El în slava de Dumnezeii Născătoarei feCoaro şi stăpânii noastre afi zidita aCastă sf[ă]ntă beserecuce, bolniţă, făcănd-o, ca în veacl bună pomenire stremoşilor să rămăe şi al lor nemorta nume, şi părinţilor, isprăvind-o la al optulea ana ala Domnii lor, la leata de la Zidirea Lumii 7205 [1696], msţa Septe[m]vrie 20 dni. 23. Ioan şi Pahomie ţin în mînă această pisanie, pe zidul din afară: , La leat 1789, fiinda răzmiriţă şi nevoe mare în ţar[ă] de Neamţ! şi de Turci, aa venit un saraschier cu oaste tur£asc[ă] de aa şăzut în m[ă]n[ă]st[ire o l]ună, şi multe stric[ă]Cun[î] s’aa făcut sf. besearecl: ajunsase grajduri de cal,— căt să dăznădăjduise Rafail egum[enul] ce [e]ra atunC, că nu va mal vadea deres, — căt şi aici de tot era stricat. Iar, după moartea aceluia, ajungănda egum[en] Pahomie, fiinda din soborul sf. m[ă]n[ăstirî], luat-aa într’ajutor pe milostivul D[u]mnezea şi pe prea-curata sa maică şi pre st. înpăraţî şi s’aa apucat a drege, şi, cu ajutorul celor mal sus zişi, aa şi isprăvit, înpodobinda cu zugrăveal[ă], www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA HOREZUL, MĂNĂSTIREA BISTRIŢA 193 dup[ă] cum să vead[e], în Domniia Mării Sale Ioan Alic-sandru Mor[u]z[i] Voivod. Ammdouă inscripţiile se dau şi în Tocilescu, o. c., pp. 40-1, ca şi cea următoare. Cf. şi Biserica ortodoxă, III, p. 18, nota 3. 24. Pe acelaşi părete, faţa din biserică: 407. Dentru alo tale aducu Sf[i]nţii Tale, stăpână, aCastă sf[ă]ntă şi dumnezeiască bisear[i]că ca o mireasă înpodo-bită precum pe dănnafară aşa şi cu de toate podoabele înpodobitâ şi pe dăn lăuntru, întru cinstea şi lauda Adormirii Sf[i]nţii Tale, Născătoare de Dumnezăti, ca pomenire şi el să fie, moşilorii, părinţilor şi noo în veacl. Şi s’aii zugrăvit la leat 7207 [1699], Mal 31 dni, şi ispravnicii fiindti chirii Ioan arhimandrit, egumen; a3K Hcmica^ pSiu rp'bmuara [am scris eh, cu mîna mea păcătoasă:] Preda i Nicola, zu-grafl; [jos:] Efrem. 25. Chipurile ctitorilor: Constantin-Vodă şi Maria, apoi, în stînga, «Ioan Antonie Voevod» şi «jupan Neagu Post. snă Antonie Voevod şi tată luminatei Doamne Maria». LXXV. Mănăstirea Bistriţa. 1. Inscripţia cea veche nu mai e astăzi în fiinţă, biserica fiind cu totul prefăcută de Bibescu şi Barbu Ştirbei. Ea e păstrată însă, în traducere romanească, la Neofit, Bis. ort., III, p', lŞjf Iată-î cuprinsul: Cu voia Tatălui şi [ajutorul] Fiului şi [săvîrşirea] Sfîn- 408. tulul Duh, începutu-s’a stîntujj^Jiram [= acest sfînt hram] al Adormirii ţ*j»easfintel stăpînel noastre Născătoarei de Dumnezeii ^i-‘pururea Fecioarei Maria, în zilele Măriei Sale prea-luminătulul [de sigur că era: blagocestivulul şi de Hristos iubitorului] Domn Io Neagoe Voevod, de ctitorul [aceste două cuvinte sînt vădit adause] Banul Barbul, 13 www.dacoromanica.ro 194 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI tratele Pîrvulul Vornicul [de sigur: şi fraţii săi: P. V.} i Danciul i Radul i Preda i Mircea; leat 7026 (sic). Anul e greşit. Actul de fundaţie al fraţilor Craioveştî datează din 1506. V. Bogdan, Doc. Braşovului (ediţia textelor slave), p. 305. 409. 2. Inscripţia lui Brîncoveanu, păstrată acum supt turnul de la poartă: Sfânta aCastă şi dumnezeiasca mănăstire pomeneaşte-s[ă] a fi zidit[ă] întăl şi den temelie de Barbul Banul Craio-vescul, carele aici şi îngerescul!! cintl ala călugării mal pe urmă ati luaţii; iară dupre acaia reaua vrăşmăşie a crudului Milmel-Vodă Dracea, ce-aii avut pre dinsulil, den faţa pământului a o ştearge silindu, cu tunuri şi cu alte ciniî zidurile i-ati surîipatîi; însă Dumnezeii cel ci stricatele direage, slabele întăreaşte şi dăznădăjduirile omeneşti în bună nădeajde şi fiinţă le aduce, — acela n’aii lăsată tiranica pohtă Mihnel a să s[ă]vrăşi de tota, ci, iară, Bar-bulul Banului întrămare şi puteare dănda, iară o aă prefăcuta, mai bună încă şi mal frumoasă. Şi, dupre acaia, iară, bunătatea şi adânca înţelepciune dumnezeiască aţă-tănda si tiinda denfi nărodulfi Barbulul oameni mari si ? > i 1 vreadnicl, o afi ţinuta şi o aa păzită; precuma şi Preda Vela Vorn[ic] Brăncoveanula în toată viaţa lui aa făcut şi, pre unde aa fosta căte ceva stricata, aa diresă. Iară în aii ceşti mal dă pre urmă cu mal mare osârdie şi mal cu mare cheltuială nepotu-săa Costandina Vel Spăt[ar], carele, dă spre tat[ă] trăgăndu-se dă[n] veachia dungă a Craioveştilorâ, cari şi BăsărăbeştI să chiamă, şi, dă spre mumă, şi mal dăna bătrâna şi înpărăteasca Casă a Can-tacuzenilora, vrănda a răspunde bl[a]gorodnii şi evlavii sale, carea cătră dumnezăeştile lucruri avea, multe aa întărit, multe aa înfrumuseţat si den noa aa făcut la aCastă d[u]mn[e]zăiască şi sf[ă]ntă casă, dănda şi lăsănda, precum i se-aa căzut, în veaca bun[ă] pomenire bunului şi luminatului neamului săa şi lui, săvrăşinda aceastea în zilele www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA BISTRIŢA 195 unchiului săti lu Io Serban Yoevoci celui tănării. si fiindtl J 5 9 egumen Parthenie [e]rom[onah], er A-fcT wt CTEOpeme cbIit [în anul de la Facerea Lumii] 7192, a wt po%A. ye© [iar de la Naşterea Iul Hristos] 1683, a\cu,a cErmAVEpi'a Eb .ei. Ahiii [în luna lui Septembre în 12 iile]. Şi în Tocilescu, o. c., p. 43; cu greşeli mari, în Biserica ortodoxă, III, p. 12; maî bine, în Ghenadie, pp.'30-l. Expunerea istorică e luată din Cronica luî Ludescu, care cuprinde în sine, în forma eî cea maî răspînditâ) şi Viaţa lut Nifon. 8. Neofit dă şi inscripţia de pe piatra de mormînt, astăzi pierdută» 410. a luî Moise-Vodă, cel perit în lupta de la Yiişoara. în traducerea romanească a Mitropolitului, ea se înfăţişează astfel: Răposat-a robul luî Dumnezeu Moise Voevod, feciorul luî Yladislav Yoevod, la leat 7040 [1532]. Filiaţia luî Moise din Yladislav, rivalul luî Radu de la Afumaţi, se arată şi în Cronica ţeriî şi în documente (Arch.ist., I],p. 30). Dar data e rău cetită, căci Moise muri în August 1530. îngroparea i se făcu la Bistriţa pentru că el dăduse pe sora sa luî Barbu al II-lea Craiovescul, care căzu şi el la Viişoara. Moise se luptase întăiu cu noroc împotriva Turcilor, cari aduceau pe copilul Vlad fiul luî Vlăduţă. Împăcîndu-se cu Ardelenii, cărora voise intăiu să li iea cetatea Branuluî (v. Ostermayer, în Quellen der Stadt Brassâ, IV, p. 499; cf. maî sus, p. 125) şi ucigînd pe boierii cari-1 ridicaseră în Domnie, el cîştigâ prinMaiu biruinţe pe care le făcu îndată cunoscute peste munţi (Quellen, II, pp. 194-5). înnainte de sfîrşitul luniî însă, se afla că «Turcii aduc un nou Voevod în Ţara-Romănească şi au şi sosit cu el în ţară» (ibid.). La 15 Iunie, Moise, fugar, era în Secuime, la «Osdola», despoiat de locuitori, iar Vlad vestia în Ardeal suirea luî în Scaun (ibid., p. 196). El cerea ca Moise să fie oprit (p. 197). Acesta fu adus deci la Braşov, pe la 20 ale luniî (ibid.). De aici merse îndată la Voevodul ardelean fer-dinandist Mailat, în Făgăraş. La 18 August, expediţia în favoarea luî iese din Sibiiu (Hurmuzaki, II3, pp. 654-5; cf. Quellen, II, p. 201). încă la 24 se stiaîn Braşov că Moise a fost omorît.Vlad se gătia să vie pe la Piteşti în Ardeal şi alături cu el stătea Mehemed-beg, căpetenia Turcilor dunăreni. Se pare chiar că năvălirea s’a făcut în Ţara Bîrseî (ibid., p. 202 şi urm.). Satul Viişoara e în judeţul Teleorman: deci expediţia luî www.dacoromanica.ro 196 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Moise, urmînd malul Oltului, fu întîmpinată de Turcii de la Nicopol, cari uciseră pe Domn şi pe Ban, prinzînd pe Voevodul Ardealului. Cele două trupuri au fost trecute peste Olt şi aduse la Bistriţa, unde li se făcu îngroparea. 411. 4. Pe o piatră depusă în încăperile clopotniţei: ■J" Atciţa anpiiAiE .ai. AI0. Viată 1685. Priimeaşte, Doamne, darul acesta de la mine, robul tău Costandin Brăncoveanul Vel Spat., care l-am închinat svintii tale case, mănăstirii Bistriţii, unde să slăveaşte Adormirea prea-svintiî tale Maice. Vas de slujba osveş-taniel, întru veacnică pomenire; mţa Maiă 12 dnă, vlt. 7193. 14. Pe dosul unei evanghelii din 1682: Aăastă sv[ăn]tă şi a lui Dumnezeii evanghelie iaste fe- *‘21-recată de robulă lui Dumnezeii Costandină Brăncoveanulă Velă Spătar iu, şi o au închinată sv[i]ntil mănăstiri B[i]s-tr[i]ţ[a], intru a sa veacnică pomenire; vă leată 7191 [1682-3], Şi în Tocilescu, o. c., p. 49. 15. Pe un potir: ’AXs?dv5poo Boî6ov5a Ma'ifjoxofiddtoo xal SjiapifvjSaţ" 1742’ Koa- TavS'VOO. www.dacoromanica.ro 200 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Adecă: «Al luî Alexandru Voevod Mavrocordat şi al Smarandeî; 1742; [lucrul luî] Constantin.» E, de fapt, un dar al luî Constantin Mavrocordat, care nu mai era însă în 1742 soţul Doamnei Smaranda, nici Domnul Ţerii-Romăneşti. V. Genealogia Cantacuzinilor, pp. 389-90. 423. 16. Pe nişte sfeşnice: MvqaQfju, y.ofj'.s, too SooXoo csoo AqpL'q'cpioo: Aeoma, A/jp.irj'cpîoo, Ep.a-pdvSa;, XooXiava h ’AXfe^dvSpoo], twv oubv aoxwv 1765. Adecă: «Pomeneşte, Doamne, pe robul tău Dimitrie: Despa. Diini-trie, Smaranda, Sultana şi Alfexandru], şi fiii lor; 1765.» Apoi: Şi s’a lucrat de Gheorghe zlătar, sin Răducanul zlătar. Cf. Tocilescu, o. c., p. 47. 424. 17. Pe un sfeşnic (?) sau pe părete: Mart 14,1790, ati răposată, chirii Costandin ieromonahii. 425. 18. Pe o icoană a Sf. Grigore Decapolitul: Acast[ă] sfănt[ă] icoan[ă] s’ail înpodobit cu argint de Sfinţiia Sa părintele arhimandrit şi igumen s. mănăstir[î] Bistriţa chir Costandie Peloponisota, cu cheltuiala mănăstiri], în Domniia al doilea prea-înnălţatului Domnii Io Alexandru Costandin Moruz Voivod, Mitropolit fiind Preos-f[i]nţiia Sa chir Dosoftel al Ungrovlahl şi episcopii Râmnicului Preasf[i]nţiia Sa chir Nectarie, la leat 1799, Iul. 20. 42(5. 19. Pe un chivot: Acestfi. sfinţii artoforio[n] iaste făcut de Sf[i]nţia Sa părintele arh. Costandie Peloponisiotu, ig[u]me[n] sf[i]n[tel] mănăstiri Bistriţa, cu cheltuiala mînăstiril; 1799. www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA BISTRIŢA 201 Şi în Tocilescu, o. c., p. 48. 20. Candelabru dăruit Sfîntuluî la 1795 de boierii şi negustorii Cra-ioveî, în frunte cu Alexandru Oalfoglu, precum mărturiseşte o inscripţie lungă în greceşte, resumată în Tocilescu, o. c., p. 49. Ghenadie (p. 31) şi Tocilescu (p. 48) dau inscripţia de pe o cristelniţă, pe care a făcut-o, dintr’o tipsie dăruită de Neagoe-Yodă, Mitropolitul pribeag al Moldovei, Teofan, la 7131 (1622-3). Cf. Ist. Ut. religioase, p. 127. — La Tocilescu se mai cuprind următoarele inscripţii: a) pe icoanele împărăteşti (zugrăvite de Ioan Zugraful la 1794); b) pe o cruce (dăruită supt egumenul Ilarion, la 7072 [1563-4], de boierul Manta); c) pe altă cruce (ferecată de Pîrvul Creţulescul la 1678); d) pe o a treia cruce, adusă de la schitul Mănăileştî. Ghenadie dă şi (p. 311 inscripţia nouă de la clopotniţă, care mărturiseşte despre reparaţie: «fiindcă această mînăstire Bistriţa să afla în starea cea mai ruinoasă, aşa din causa aceasta au hotărît Măria Sa Domnul Gheorglie Bibescu în anul 1845 dârîmarea acestei ruine, împreună cu biserica, şi a eî reclădire precum este ,în fiinţă». Temelia se pune la 26 Sept. 1846; abia la 1852 reîncepe lucrul, întrerupt multă vreme, şi la 1855, 15 August, se face inaugurarea clădirii celei nouă. La Tocilescu (pp. 50-1) se dau şi inscripţiile de pe clopote: una poartă numele fraţilor Craioveştî şi data de 7005 (1496-7), pe alta al Iuî Brîncoveanu, al egumenului Paisie arhimandritul şi al meşterului ieromonah Teofil. Tot acolo, şi pomelnicul (copie din veacul trecut): din el se vede că Petraşcu-cel-Bun a născut pe Maria şi Yoica, fetele sale legitime, cu întâia Doamnă, Stana, că Alexandru Mircea a avut şi două fete: Elena (nu soţia luî Ivaşco Golescu? V. Hurmuzaki, XI, p. xxi) şi Despina, că soţia luî Alexandru Iliaş se chema Elena. II. Biserica Bolniţeî. 1. Inscripţie de-asupra uşii: 427. Acesttl pritvorti zugrăfitu-s’ati den bun gândul dumneaei jupăneasel Andriianel Vorniceasel a dumnealui Şerbantt Cantacuzino Vel Vornicii, in zilele luminatului Domnu Ioan Costandin B[rîncoveanu] Basarab Voevod, fiindu egumena ohira Ştefana ieromonaha, Mal 18, 7218 [1709]. II ao-rpa4>m loci^k iepe»iu©ua)( jţpaHim [ = i zugraf Iosif ieromonahul a fost]. www.dacoromanica.ro 202 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 428. 429. 430. 431. Şi în Ghenadie, o. c., p. 32; Tocilescu, o. c., p. 49. 2. Pe uşa de intrare : r.pdTU Cil,A CKTROpil UEpOAtOMUJf nrSiUEII liUCIIAIIE Rh ^IUI Iw /ILitew Jiucupuua Ijoero^h, rk a['L]t ;3plta. Adecă: Uşa aceasta a făcut-o ieromonahul egumen Vasilie, în zilele luî Io Mateiu Basarab Voevod, în anul 7162 [1653-4].» Şi în Tocilescu, o. c., p. 50. 3. Grafit în altar: nuc AiacoN Ote^saiii» rk aiiiiJivh Pa^ba lîoeRo^k, rk a Lt *3pR. Adecă: «Am scris eu diaconul Ştefan, în zilele lui Io Radul Voevod, în anul 7102 [1593-4: probabil: 7112 = 1603-4]. 4. Chipurile ctitorilor: Şerban, Andriana şi nSuaii Eapnba; up'huatEHORa ua» uats Ila)fc>,niE. Adecă: «Dumnealui Barbul: i s’a schimbat numele în Pahomie.» Se ştie că puternicul Ban a murit călugăr la Bistriţa. Cf. şi Toci-lcscu, o. c., pp. 43-4. 5. Pomelnicul păstrat aice începe cu aceste nume : Pahomie [= Barbul], Salomia [ = soţia sa], Pîrvul, Danciul, Radu [fraţii], Muşa, Neagoe, [Neagoe, tatăl lor; Muşa să fie mamă?], Tuduru, Neaga [sora Craio-veştilor, mama luî Neagoe-Vodă], Cătălină [soţia luî Radu-cel-Mare ?], Preda [fiul luî Pîrvu cel d’intăiu], Costandinu, Bratu, Neagoe şi Des-pina [Neagoe-Vodă şi soţia], Moise [Moise-Vodă]; apoi Costandin-Vodă [Brîncoveanu] şi Doamna Maria, precum şi copiii lor: Ştefan, Radu, Mateiu; Alexandru şi Ecaterina[Ipsilanti] ş. a. — Cf. Tocilescu, o. c., p. 52. Schitul din deal, Păpuşa, poartă o inscripţie arătînd că a fost clădit de egumenul Ştefan al Bistriţei la 7220 (1711—2). www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA. ARNOTA 203 LXX VI. Mănăstirea Arnota. 1. Inscripţia de de-asupra uşii lipseşte. 2. La fereasta absidei din dreapta: 132, AiCa să odihneaşte părintele Ionichie schimonah Caco-veanul, msţa Sep. 17, 7199 [1690]. 3. Chipurile ctitorilor: Matei, Ilina [Domnii], Calea [din Brîncovenî], 133. Datco [soţul eî], Stanca soţia luî [Danciul; v. Studii şi doc., V, p. 174, No. 12 şi p. 639], Preda Vel Spătar [fiul luî David], cu un copil mic; Danciul Vel Vornic [tatăl luî Mateî-Vodă], Radul [fratele luî Danciul], Barbul [fratele luî Mateî Basarab], După Tocilescu, p. 54, şi lîngă Danciul e un copil mic: Vîlsan (care n’a trăit însă). 4. Pe un mormînt la stînga: 434. AiCa zac oasele c[reştinului] şi bine-credincosulul [şi de bună] rudă boiaren jupan [Danciului] Vornicului Brănco-veanul; [întămplăn]du-se mortea în ţara Ardealului, acolo i s’au îngrupat trupul, în Mitropoliia Belgradului, în corsul anilor 7108 [1599-600], iar fiiu-seu, prea-lominatul Ion Mateiu Băsărab Yoevod, Domnul Tărăl-Rumănestl, într’al 16 an de Domniia lui [1646], triimis-au pre credincos[ul] Mării Sale Dragomir Yel Vornic de-au adus oasele de le-ail îngropat într’aCastâ mănăstire [Ar]nota, carea e zidit[ă] din temelie de Mărie Sa [;veaCnică pomenirea] lui1. Cu greşelî, şi în Tocilescu, o. c., p. 58. Data morţiî luî Danciul e greşită. El muri la Bălgrad, fiind acolo în solie, la 1595 încă, de oare ce numaî atunci se afla adăpostită în acest oraş Doamna luî Mihaî Viteazul, Stanca, ce a şi îngrijit de îngropare. La 1597, Mihaî lua măsuri pentru ca soţia sa să capete în schimb unul din satele mortuluî: Piruia (Studii şi doc., V, pp. 639-40). Danciul era în Ardeal, cu vre-o solie; în 1588 îl găsim aşezat în Tălmaciu Cu fratele său Radu (sora, Calea, a fost însă măritată în ţară; v. ibid., 1 Atîta se poate ceti dintr’un întreg rînd scris în lung, la dreapta. www.dacoromanica.ro 204 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI ________1______________________________ pp. 639-40; — se pare că a fost şi o soră mai mare, Maria; ibid., p. 173, no. 10). întors după căderea luî Mihnea Turcitul, el e Marele-Vornic al luî Ştefan Surdul şi Alexandru-cel-Rău (Hurmuzaki, XI, pp. 904-5; cf. a mea Istoria luî Mihaî Viteazul, cap. I). în 1597, vedem că se ieau măsuri pentru împărţirea averii luî Danciul şi Radu (Studii şi doc., V, pp. 173-4, no. 12). 435. 5. Pe altă piâtră, cliiar lingă zid, pe un postament înnalt: aehîiit /Ua,c\EH EacapaBA iî/Kieki GAroAaTiM irlihor^a na-maaniii; n ROERO^a 3eaiaa 6rp©RAa\'incKiA, aisaP^i ■|i*AP,k|,mi h a»hac>kate[a], AiNoru u,pRREH ii AiiVNacTiipivat u>CN©RaTEA, ut-NORIITEA ; HIIKOAHKE riOR't^'AEN A IIOB'kANHK, II AWJOril >KE W&*-A'liHIH IIOII'LaONOCEU, npECAARbTkiH, RpariVR CTpaiUllhJH, Ap5rw" 3aCTMIHHR, 3E/MAII CROEH BOIMTIITEA, IIHCE Ck REAHKIIAt GOrATCTROAI, H Rk RC'byk WBHAIEAt, TH\'OAUipNU> rCAKORa &RA AtCAT 11 TPn a’I’.t ; Scme w rcA’k Rk raSbou.'Lh h aucTiiT'k CTapocm, Rk A'kTo rcAHE #avha. Cu greşelî mari şi la Tocilescu, o. c., p. 57; bună traducere, în Biserica ortodoxă, III, p. 15. Adecă: «Aici zace Matei Basarab, cu mila luî Dumnezeu odinioară stăpîn şi Domn al Ţeriî-Romăneştî, bărbat înţelept, îndurător şi milostiv, întemeietor şi înnoitor a multe biserici şi mănăstiri; nicî-odată biruit, ci Jiiruitor, şi a multe învingeri învingător prea-slăvit, duşmanilor înfricoşat, prietenilor de folos, îmbogăţitor al ţeriî sale, cel ce, cu multă bogăţie şi întru toate îndestulat, în lină pace a domnit douăzeci şi trei de anî; a adormit întru Domnul la cinstite bătrîneţe, în anul Domnului 1654.» Tăietura slovelor şi stilul sînt întocmaî ca la mormîntul de la biserica domnească din Tîrgovişte, al Doamneî luî Mateî, Elena: amîndoua mormintele trebuie să fi fost lucrate în Ungaria. 436. 6. Pe o căţuie: ACastă căţie fostu-o-au făcut răposatul Mateiu Voevod cu Doamnă-sa Elena, şi o au dat la sl[ă]nta mănăstire la www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA ARNOTA 205 Arnota, căndil aii fost văleat 7130 [stc: 1631-2]; deC, stricăn-du-se, o aii prefăcut Udrea V[e]l Cămăraş, nepotul Doamnii Ileniî, vleat 7178 = [1669-70], Şi în Tocilescu, o. c., p. 55. «Udrea» e poate fiul luî Şerban sau Cazan, fraţii lui Udrişte Năsturel şi ai Doamnei Elena. V. lista genealogică din ed. luî Varlaam ■şi Ioasaf dată acum (1904) de d. general P. Y. Năsturel. La Tocilescu, pp. 54-6, se mai dau şi alte inscripţii: de la icoane, care au fost lucrate la 7152 (1643-4), supt egumenul Sarapion, de «Stroe zugrav ot T[î]rgoviştea», de la uşi, dintre care una s’a făcut supt Matei, fiind egumen Teofil, iar alta cu cheltuiala lui Constantin Brîncoveanu, cînd eia Logofăt-Mare; de la un disc, lucrat supt egumenul Pahomie, la 7193 (1684-5); de pe o cruce, făcută supt egumenul Filaret; de pe alta, dăruită la 7177 (1668-9); de pe o cădelniţă cu aceiaşi dată; de pe nişte moaşte dăruite la 1817 de Radu Golescu; de pe o copie dată de Cămăraşul Udrea, pomenit şi mai sus. 7. Pe o piatră de fîntînă: ACastă făntă[nă fiind] făcută de bunul [şi blagocestiv]ul Domnii strămoşul Dom[nii Mele, Io Matei] Basarabii Voivod, ce aii fost Domn... al Tărăi-Rumănestl, si, în cătăva seamă de ani încoace stândil stricată şi închisă, dentru bun gândul inimii Domnii Meale Io Costandin Basarabii Voevod am voit de o am făcut de iznoavă din temelie, ca să fie de mulţii ajutoria lăcuitorilor în sf[ă]nta mănăstire şi Domnii Meale pomean[ă] în veac; fiinda egumena chir Varlaam ermonah, msţa Av. — dnă, vă leat 7202 [saa 7212 = 1693-4 saii 1703-4]. Cu data de «7207», şi în Tocilescu, o. c., p. 59. La Tocilescu (p. 53) se notează şi inscripţia cea nouă, care arata că mănăstirea s’a refăcut de la 1852 la 1856. 437. www.dacoromanica.ro 206 INSCBIPŢIUNÎ din bisericile româniei 43S. 48». 440. LXXVII. C e r n e ţ i. I. Biserica Sf. Troiţă. 1. De-asupra uşii de intrare: Acastă sfântă şi d[u]mnezeiască biserică unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul nedăspărţitei Sfintei Troiţ, s’aă început din temelie de vejnicul întru pomenire Demnul nostru Iioan Grhica Voevod, si s’au săvârşită de înnălţatul D[o]mnulă nostru Ioan G-rigorie Grhica Voivod la leată 7171 [1662-3], iar acum, în zilele pria-înnălţa-tuluî nostru Domnii Ioan Grrigorie Dimitriu Grhica Voivod, s’au înfrumusăţată şi s’aă zugrăvită cu cheltuiala bisă-rici. episcup fiind iubitoriul de H[risto]s părintele nostru Neofită, iar egumen ală sfintei mănăstiri Tizmeni Neofit, în anul Mântuiri 1827, Avgust; epitrop şi ostenitoriă aă fost dumn. Ştefan Jian la acastă impodobire. Cu multe greşeli, şi în Ghenadie, o. cv pp. 139-40. Se notează acolo că între ctitori se văd Grigore Ghica I-iu şi Doamna luî. 2. Pe păretele din afară, săpat: La 1819 am venit de la sf. mănăstire [Tismana] şi am fost slujitor la aCastă sf. beserică. La 1824 (sic) aă venit Euşi în ţara nostră. La 1834 s’aă făcut Domn Ţări-Eo-m[ă]neştl E. (sic) Măria Sa Alecsandru Grhica, fostu şefu miliţi. Grhenadie eclisiarhu. II. II. Biserica Sf. Ioan Botezătorul. 1. De-asupra uşii de intrare: în zalele pria-luminatul D[o]mnuluî nostfu eă Alexandru Nicolae Suţulă Voivodă, cu blagosloveniia pria-iubitoruluî www.dacoromanica.ro CERNEŢl 207 de D[u]mnezăii episcopului nostru Gralactitionii s’aQ. zăditii acastă slăntă bisărică dinii temelie şi s’ail înpodobit cu zugrăvitu i cu alte podobe cu toată cheltuiala şi osteneala d[u]mnialul jupan Iioanh Grrecescu bivil polcovnicii şi cu a d[u]mnialul jupan Ştefanii Miculescu bivil Cluceri ză Arie i cu a d[u]mnialu! jupan chirii Iioaniţă Armianul, adăogănda şi prisosăle ce să vădii înlăuntru, zugrăvită cu o sumă de tal[e]re 555, bsă [= osăbit] de alte daruri ce aa data şi vora mal da de acum înnainte; şi s’aa zugrăvită de popa Mihal cliricu ot Tărgu-Jiul, Iioana săn popa Dobre. calfă; 1820, Octonvrii 15. în biserică s’au îngropat în vremea maî nouă boierii Grecescu şi Miculescu. III. Biserica Sf. Nicolae. De-asupra uşii de intrare: ACastă sfântă şi d[u]mnezeiască biserică ce s[ă] prăz-nuiaşte hramul Sf[ă]ntulul Nicolae i Sf[ă]ntul Spiridon, din temelie s’ah început de dumnialul Radul Pleşoianu, s’aQ. zidit păn la ferestile cel[e] de jos, dinpreun[ă] cu Stoian i Dimitrie Pleşoian[u], şi, nedăndu l[e] măna a mai lucra la beserică, ah rămas pustie 10 ani; iar de la ferestile de sus s’ail îndemnat d[u]mnealul bi[v] Vel Logof. Ioan Glo-govean[u] de aii zidit şi înfrumuseţat, după cumti să vede, în zilele prea-înnălţatulul D[o]mn£i Io Alecsandru Costantin Moruz Vvd., cu blagosloveniia Sfinţiei Sale iubitorului de D[u]mn[e]zeti chir chiriuNectarie episcop Râmnicului; şi s’ail săvârşit la leat 1794, Septemvr. 30, zugraf fiinda d[u]m-nealul Grheorghie biv ftori Portar. Şi în Ghenadie, o. c., p. 141. 441. www.dacoromanica.ro 208 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI LXXVIII. Mănăstirea Topolniţa. 442. 1. De-asupra uşii de intrare: In numele Tatălui şi Fiiulul şi al Sf[ă]ntuluî Duh şi întru ajutorul şi luminatului şi puternicului hramul sf[i]ntel mănăstiri prorocul Jon Prdtece, vă dnă Io Matei Voevoda, truditu-s’aQ. şi s’eO. osteanit de o’ti zidit den temelie el robul lu Dumnezeii jupan Lupul Buliga Yel Căpitan i jupăniţa ego Stanca i sni ego Chiriiac Spat. i Stoica i Călina, Ar-menca, vă leat 7154 [1645-6]. Şi în Grhenndie, o. cp. 133. 443. 2. Pe un mormînt: Supt acastă piiatră zac osele robei lu Dumnezeii jupa-niţa Stanca, de aşteaptă a doo înviere, carie va fi la toată lumea, la înfricoşata şi dreapta judecată a lu Dumnezeii: mutatu-s’ati dentr’acasta lume, mţ. [lăsat în alb]. 444. 3. Pe altul: Supt aCasta piiatră zac osele robului lui Dumnezăti jupan Lupu Buliga Yel Căp., de aşteaptă a doo înviere care va să fie la totă lumea, la înfrecoşata şi dreapta judecata lui Dumnezeii: mutatu-s’aQ. dentr ac asta lume, msţa Mal 2 dne, vă leat 7161 [1653]. Aces+ă peatră s’ati făcut, căndu s’aG. bătut MăteI-Vod[ă] cu Cazacii şi cu Moldovenii la Finta, şi s’au bătut jup[ă]nul Buliga VelAg[ă]la Teleajen cu Cazaci, şi foarte răG. i-ati strecat pe Caza5 şi pe Moldovean!. Fiind Căpitan încă, Buliga din Severin (Studii şi doc., V, p. 442, no. 16) a fost ispravnic la vărsarea clopotului dăruit în 7159 (1651) de Mitropolitul Ştefan Tismaneî (Ştefulescu, Tismana, ed. a 2-a, p. 103). încă de la 1646. Mitropolitul Teofil îi recunoaşte dreptul de ctitor la schitul Topolniţa (ibid., p. 190). Lupta de la Finta se dădu însă la www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA TOPOLNIŢA 209 17/27 Maiu, nu la 2/12 ale lunii (Stit.diî şi doc., IV, p. ccxxliv). Poate fi o confusie cînd Constantin Căpitanul face să piară în lupta de la Şoplea, în 1655 abia, un «Agă-Mare» Buliga (dar nuise zice «Lupu» ; pp. 134-5). Un Pătru Buliga, din veacul al XVIII-lea, e ctitorul unui schit de lîngă Piteşti (Tocilescu, o. c., pp. 5-6). încă la 22 Septembre 1652, Lupu era numai Căpitan (Studii şi doc., V, p. 301, No. 34). 4. Pe un al treilea mormînt: Supt aCasta piiatră zac osele robei ]uî Dumnezeii Stoi-cliiţel, cocona jupan Lupul Buliga Yel Căp. şi a jupănesi Stancălr şi se’ii prestăvit în zelele lui Ion Matei Voevod, în luna lu Iiun[ie] 5 dnă, vă leat 7161 [1658]. 5. Chipurile ctitorilor: «jupăn Lupu Buliga Vel Agă» (cu o blană peste un anteriu galben), «jupăniţa Stanca Vel Agoe» (cu văl pe cap, blană cu postav roşu peste o haină de brocard cu mînecî, afară cu horbotă), «jupăniţa Armanca Vel Păh., jupăniţa Hărsova» (toţi au la piept bande de fir). în partea dreaptă: «jupăn Chiriac Vel Paharnic snă Lupul Buliga Vel Agă, jupan Preda, jupan Barbu» şi «eromonah egumen Axentie ot Topolniţa» (într’o blauă de vulpe). V. şi Ghenadie, o. c., p. 135. 6. Pe dosul zidului din pronaos în naos: Cu bună vrerea părintelui cerescu şi cu îndemnarea a Sf[i]nţii Sale FiiîL şi cu săvrăşenia a Sf[ă]ntulul D[u]hii, ziditu-s’aă acastă si[ă]ntă şi dumnezeescă bis[e]rec[ă] în hramul Tăeril hcthih tajeh ctto Iwh UpTii£ [cinstitului cap al Sfîntulul Ion Înnainte-Mergătorul], din temelie s’ail zidit cu cheltuiala dumnealui jupan Lupu Buliga Yel Ag[ă], iar, în urma dumnealui, cu ajutoriul lui Dumnezăil, zugră-vitu-s’au şi s’aii înfrămşat peste tot cu cheltuiala fiiulul dumnialul jupan Chiria[c] Yel Paharnic; şi s’ah scrisîi în zilele creştinului Domnii Grligorie Ghica Yoevod, căndii au fostu nastavnic eromonah Axentie, h crbpriiih c br Ahctgo x'pucTOBO [naşterii lui Hristos], în zilele creştinului Domnu Io .. jupan ... ca se-I fie de pomană în vec, amin; pis msţa Avgust, dnă 3, leat 71 .. . www.dacoromanica.ro BISERICA DIN JIROV, MĂNĂSTIREA BUCOVĂŢ 213 LXXXI. Biserica din Jirov. 1. De-asupra uşii de intrare: 455. AGastă sfănt[ă] şi dumnezăiasc[ă] bisearică ce să prăz-nuiaste hramul Sfântului Nicolae si Sfântului Nicodim, s’ati zidit din temelie cu toată cheltuiala şi osteneala Logofătului Milcu Condeescu i cu ajutoru tutulor moşneanilor, în zilele înpăratului nostru Nicolae Pavlovici şi în zilele Preaosfinţii Sale episcopul nostru Neofit, la leat 1833, şi iarăşi s’ati zugrăvit, tot prin cheltuiala şi osteneala dumnealor, în zilele luminatului nostru Domn noi Alixasandru (sic) Di mi trin Grhica Voevod, la leatu 1835, Iulie 30 ; zugravii : Costandin, Dimitru. 2. între ceî ce se află în Iad: «curva, votru; care iâ laptele; zapciu, măcelaru, pârcălab, morar; care ascultă la fereşti, crîşmăriţa, călugăru beţiv, fermecătoarea, călugăriţa curvă; cari jură; judecă[to-' rul] strîmb». LXXXII. Mănăstirea Bucovăţ. I. Cel nou. Pe pietre de mormînt strămutate de la vechiul Bucovăţ: 1. nphcTdBH ce pasa boikiio Mariannu,a .i,oepa bhbiii£ Eeahkii 45G. Ebniucb ; bem na eh riaaiETB, h bb bS/^ijjh iKeB'fc (?) Kaa. . . . (?). bb AHH /HnjfH't-Eo/l,a TîîpKbA. Adecă: «A răposat roaba lui Dumnezeu dumneaei Dobra ce a fost Mare-Băneasă; veşnica ei pomenire, şi . . . în zilele lui Mihnea-Vodă Turcul [1577-83, 1585-91].» ' www.dacoromanica.ro 21-4 INSCRIPŢII DIN* BISERICILE ROMÂNIEI 457. 2. . . . np'feu . . . H'b . . . H VKM14N . . . 0KSRN4 .... Neînţeleasă: e din veacul al XYI-lea. 458. 3. tipiiCTdBH ce paBk iiohrio [rupt]; Reuna e<\\S naivrlrr, rr ’ anii [şters]. Adecă: «A răposat robul luî Dumnezeu...; veşnica lui pomenire; în zilele...» Poate pe mormîntul luî Pîrvu, fiul Banului Ştefan (Stepan), întemeietorul Bucovăţuluî. Of. Contribuţii la ist. Munteniei, în An. Ac. Rom., ^VIII, p. 7. ’ 459. 4. npiiCTdRH ce pasa bvkk> Xphca]>HHa Aeipepa vK^uau Aiurau Eeanus Eaw; REMiia nanteT; rr amh AIu^N-k-BoA*» TbpuSa. Adecă: «A răposat roaba luî Dumnezeu Hrisafina fata dumisale Mihaî Marele-Bam; veşnica eî pomenire; în zilele laî Mihnea-Vodă Turcul.» Acest Mihaî Banul nu e cunoscut. M’aş fi aşteptat să fie fata luî Stepan Banul. 460. 5. în pronaos, la stînga : npecTdRH ce [par>k bvkik»] iKSnanh GTenawk [bhriuh] fieaiinn Eaiik KpaaeRCKKi; r-Diha ent8 iiaauTk; rk a^h BaaronecTHRoa\8 h )fOAK>BHROA\8 rn!$ na meat 3 Iw ^Ae^aHAp^ EoefiOA h cur er© /Huliri; Eoer.oA, RR a'Lt #3iir, Rk atena a*k- ai AHK- Adecă: «A răposat robul luî Dumnezeu dumnealui Stepan [fost] Ban-Mare al Craioveî, veşnica luî pomenire ; în zilele blagocestivuluî şi de Hristos iubitorului Domnului nostru Io Alexandru Voevod şi ale fiului său Mihnea Voevod, în anul 7082 [1574], în luna luî Decembre 11 zile.» 6. în pomelnic, Stepan, Pîrvu, Basarab l-iu şi al If-lea, Radu «ne- www.dacoromanica.ro MĂNĂSTIREA BUCOVĂŢ 215 potul Basarabilor [= lui Basarab]»(Şerban) şi mamă-sa, Maria, Mihai-Yodă şi fiul Nicolae. Maria şi Radu dau o moşie, şi Mihaî alta, Vîrvorul, cumpărată cu 30.000 de aspri. II. Vechiul Bucoyăt. » Grafite: Leat 7146 [1637-8] eti popa — amti scrisu. 1605. NixoXâxTj. Mihail er[mo]nah eg[u]m[en]. Bucovăţului umor rptimui [mult-păcătosul], lt. 7262 [1753], Oc. 20. 461. www.dacoromanica.ro Y. ORAŞUL BOTOŞANI. ) ) www.dacoromanica.ro I. Biserica Ospexja. 1. în păretele de către stradă, de asupra vechii uşi de intrare, acum m2. astupată: H3KOAEIIIEAtk WU,<\ II IIOCII'lilUEHlEAtk CIM II CkEpklIIENIEAIk CTTO AVd « A3ki pana KA^i.ki moer© Gnena ^ecnoTWEHa, roK/^a IICTpa JjOEBO^a, Ak,MH Iwanna ^ecnoTa npii, naroBoaii r.aamatk ceonaik npoii3BoaEMEa\k ii ^wnpiiaik npoauicawaik ck3^a Ypaatk CkH Bk MAIA Oţ'CllfMÎf (ip'ICTklA BA^MIţll liaiUEII B 11,11 II lipCIlO^B'liH Alpin. 1 WM (sic!) Ckl’pklllll CA B ATW /3^, ATT. ti Adecă: «Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea Sfîn-tului Duh, iată eu roaba stăpînului mieu, Domnului Isus Hris-tos, Elena fată de Despot, Doamna lui Petru Voevod, fata lui Ioan Despot împăratul, ain binevoit, cu buna mea aplecare şi cu bunul mieu gînd, a zidi acest hram în numele Adormirii Precistei stăpîneî noastre de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioarei Maria. Şi s’a săvîrşib în anul 7060 [1552], August 15.> Inscripţia s’a tipărit, cu greşeli, în An. Ac. Rom., VIII, p. 134. Lămuriri asupra clădirii Ospenieî de către Elena lui Petru Rareş, după moartea acestuia, şi asupra mîntuirii bisericii numai cu cîteva zile înnaintea uciderii lui Ştefan-Vodă, cel din urmă- din fiii Doamnei, le-ain dat în Studii fi doc., V, p. 651. 2. înnăuntrul turnului de la intrare: Adastă clopotniţă din temelie s’au făcut din nou, cum şi acoperemîntul, cu her, şi tot. meremetul, cu cheltuială a sfintei besericl şi cu agiutoriul pravoslavnicilor creştini www.dacoromanica.ro 220 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI prin silinţa epitropilor şi a preoţilor slujitori a sf[i]ntel biserici la an[u]l 1819, Avgust 15. Tipărit tot acolo, p. 135. 404. 3. Tot acolo : ACastă sf[ă]ntă biserica ce să prăznueşte hramul Ospe-niel este făcută de D[oa]mna Ileana soţiia lui Petru Voe-vod, fiica lui Ioan Despot Voevod, la let 7060 [1552], Avgust 15, şi eşti înnoită de Ioan Mihal Racoviţă Voe-vod, leat 7288 [1724-5]. Jbid. — V. Slud. şi doc., V, loc. cit., pentru legăturile Botoşanilor cu familia luî Mihaî Racoviţă. 405. 4. în biserică, pe o piatră de mormînt, epitaful luî Hagi Costandin Gheorghiu, născut în Surmina Trapezuntuluî, la 12 Iunie 1799, şi mort la 24 Decembre 1852, în Botoşani, după ce petrecuse 38 de ani în acest oraş. 400 5. Pe o cruce de lemn se arată că a fost dăruită de ierodiaconul Ar- cadie, la 1775. 407. 6. Pe o evanghelie îmbrăcată cu argint: Too tspoo vaoo rqţ Kotjnjosw? rijţ Tirspafia? !v IIoTOaavt(|) avoxavto-0s7] (sic) 1794. Adecă: A sfintei biserici a Adormirii Prea-Sfintei, în Botoşani, 1794.» 408. 7. Inscripţie din 1835 pe o cruce. II. II. Biserica Sf. Gheorghe. 469. 1. De-asupra uşii de intrare: 6aeh4 ^EcrioTOBiia rrLK/k,4 IlETpa Eoeboa noKOHiiar Ck3A 3. Pe altul: Supt aCastă peatră odehneşti robu lui Dumnezeii Săr-daru Alecsandru Belcic, ce s’au săvărsit din viată la let 1847, Fevr. 26, în vârstă de 72 ani. Asupra familiei Racliş se pot găsi ştiri în actele botoşănene din voi. V al Studiilor şi documentelor; d. p., la p. 275. Ea a jucat un rol în alegerea şi alcătuirea celor d’intăiu epitropil ale oraşului. VII. Biserica Treî-Ierarhî. 1. De-asupra uşii de intrare: ACastă sfîntă beseri[că] din noii s’aO. făcut de Constantin Gheorghiu cu puterea lui Dumnezeii şi agiutoriul creştinilor 15 485. 486. 487. 4S8. www.dacoromanica.ro 226 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIE! la let 1789, Mal 6, şi la 1833, April, din noii s’ati zidit clopotniţa i înnălţarea zidului besericil, prin osărdiea epi-tropilor Hariton Gheorghiu i Vasali Ioanu, cu agiutoriul hristienilor, şi săvărşătă de mai în urmă epitropl Neculaî Apostolu Placa i iconomul Gheorghi Buzneanul; 1837, Săpt[em]v[rie] 20 zile: hramul eşti Sfinţi Trei Ierarhi. Vin. Biserica Dumineca-Mare. 489. 1. Pe uşa de fier de la intrare: 1838. V. S. I. O. 2. Pomelnicul începe cu Mitropolitul Veniamin. IX. Sf. Ilie. 490. 1. Pe clopotniţă: ACastă clopotniţă s’ati făcut prin silinţa epitropilor Chi-riac staroste, Ştefan Patatu, Gheorghi Paiii, erei Costandin, cu cheltuiala dumilor săli i a toată brasla blanarilor si 1 altor fraţ ctitor[I], cari aii făcut agutor; 1809, Iuli 20. 491. 2. Inscripţii din 1809 şi 1812, pe icoane. X. Sf. Nicolae. 492. 1. Pe uşa de intrare : ACastă sfântă biserica, ce să prăznueşte hramul sfântului ierarhii JSTicolae, întăl fiind de lemnu, fâcut[ă] de unul Sandu Borcilă i Dimitraş, şi acmu s’ aii prifăcut cu agu-toru lui D[u]mnezeti, prin mila pravoslavnicilor creştin[I], de piiatră, în vreme stăpâniri marelui înpărat Alexandru PavloviC, a tot[i] Roşii, la ani de la Hs. 1808, Mai 11. Dimitri [Hrjiste. www.dacoromanica.ro BOTOŞANI: BISERICA SF. NICOLAE, BISERICA ROSET 227 2. Pe o piatră de mormînt: 193. 1839, Octomvri. înaintea aceştil pietri odihnesc robii lui D[u]mnezeil Grigorie Borcea şi sora d. Parascheva şi fiel d., Gheorghie Borcea, Grigorie, Elena, Anastasie, Anna; Mărie, cari spre ştiinţi s’ail pus în zid aCastă peatră, şi de-asupra el icoana Maicii D[o]mnuluI cu răstignirea, spre vecnica pomenirea celor di veac adormit a tot neamul lor. 3. Pe alta, în faţă, pomenirea familiei lui Vasilie Cerbu; 1857, 16 494. Novembre. 4. Pe o cruce de argint: 495. Iosafa, 1772. ACasta cruce este a iconomulul Ilie ot Sft. Necolal; 1821. 5. Pe păretele bisericii la altar, scrijălat: 499. 1808. Ioan erei, Ecaterena, Vasilie preot: s’ail făcut aCastă biserică pri[n] ostenelă, cu milosteni[î]; Mal 30. Cruce cu: «Is. Hs. nicâ». 6. Pe clopotniţă (cît se poate ceti de jos): 497. ACastă clopotniţă a bisericii Sf[ă]nt[ulul] Nicolal s’ail făcut prin agutor[ul] şi miluire pravoslavnicilor hristieanl şi prin silinţa slujitorilor sf[i]n[tel] biserici, dum[nea]lor... în zidirea... din noii... şi... 1822 (?). XI. Biserica Roset. 1. De-asupra uşii de intrare: 498. Vezi dum[nea]ta, o cetitoriule, că acasta sfântă şi d[u]mnezeească beserecă ce să numeşte şi să prăznueaşte hramul întâmpinării D[o]mnuluI H[risto]s şi al Sfinţilor împăraţi Costa ntin şi Elenna, este din temelie lucrată prin osârdie şi cheltueala d[umi]sale Spatar[ul] Costachi Roset i soţiea d[umi]sale Mariea născută Gheuca, ca să le fie spre vecnica pomenire ; let 1826, Iulii 15. www.dacoromanica.ro 228 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 499, 2. Pe mormîntul, lingă biserică, supt un monument, al fetei lui Roset, — inscripţie românească, grecească, franţuzească şi nemţească. Dau, pentru curiositatea eî, pe cea din urmă: Mărie, fille du Vornic Rossety de Botochany, decedee le 15 juin 1846. | Mărie Rossety, tendre comme une rose, | De sa vie comtait douze sereins printemps. | Son ame est dans Ies cieux, son corps ici repose. | Au milieu des soupirs, des pleurs de ses parents. 500. 3. Pe nişte căsuţe lingă biserică: ACastă scoală s’aR făcut în ograda s. bisăricl cu hramul Stratenie de Marele-Vornicu (Jostachi Rosăt, spre învăţătura di psaltichie, greceşti şi moldoveneşti, a copiilor săraci ; ci s’ah început la anul 1831, Septevri 1, spre învăţătura lor, în veci. XII. Bisericile armeneşti1. 501, 1. De-asupra uşii de intrare pentru femei: * S’a clădit acest pridvor pe vremea lui Hagi-Oxendi, cu cheltuiala poporenilor din Botoşani, la leatul armenesc 1232 [1782]. ’ 6«2. 2. De-asupra uşii de intrare peutru bărbaţi: * Biserica Sf. Marii, care fusese clădită cu vre-o 300 de ani în urmă, acum, cu atotputernicia lui Dumnezeu, s’a înnoit, lăsîndu-se [totuşi] zidurile cele vechi [şi adăugi n-du-se] cu turn şi clopotniţă, cu cheltuiala poporenilor din Botoşani, cu sîrguinţa cea mare a dumisale Ştefan G-oilav, la 1826, Iunie 21. 1 Am avut înnaintea mea buna traducere pe care a binevoit să mi-o dea d. Iacobeanu, profesor de limba francesă la liceul din Botoşani. — O steluţă arată care slbt inscripţiile de la biserica Sf. Marii. Celelalte se găsesc pe păreţi! şi în cimitirul bisericii Sf. Treimi. www.dacoromanica.ro botoşani: bisericile armeneşti 229 3. Pe păretele d’innăuntru, spre miazăzi: 503, Această biserică s’a clădit din temelie în oraşul Botoşani întru numele Sf. Treimi, cu cheltuiala lui Hagi Anton, fiul lui Oxenti Leon, pe vremea marelul-patriarch chir Luca, catolicosul tuturor Armenilor, cu osteneala si stăruinţa preotului Melcon Treşu Buzatov din Roman, ca să fie această biserică pomenire pentru şepte rîndurî de oameni din neamul săil; 1795, Septemvrie 1. 4. De-asupra uşii de intrare pentru femei: 504, 1832, Maiil în 16. S’a înnoit această biserică a Sf. Treimi prin sîrguincioasa osteneală a dumisale Ştefan David Groilav, cu ajutorul poporenilor armeni din acest oraş, întru pomenirea viilor si a morţilor, si iarăşi cu ajutorul plin de de sîrguinţă al dumisale Andrieş Focşeneanu şi al dumisale Andronic Zadigheanu; Botoşani. 5. Pe uşa clopotniţiî, leatul: 1816. 505, 6. Inscripţia clopotelor, aşezata prea sus, nu s’a putut ceti. în cimitire, pe morminte: 506, 7. David. Mormîntul Iul David Groilav, fiul lui Luca Groilav, om virtuos şi iubitor de bine. A trecut către Domnul cînd avea 60 de ani, în luna lui Aprilie. — Maria. Mormîntul acesta e al Măriei, soţia lui David Groilav. Era fiica lui Ştefan, fiii al preotului Zadig: a răposat la 16 Dechemvrie. — El are trei feciori: numele celui d’intăitl, Luca, al celui de al doilea, Ştefan, prin a căruia stăruinţă s’a dres biserica Sfintei Marii, şi numele celui de al treilea, Cristea; 1826, Iunie 21, Botoşani. Pentru Goilavî, v. documentele d-luî Grigore Goilav, în Studii şi documente, VI. Cu privire la David, sînt acolo destul de multe. 8. Acesta e mormîntul odihnei preotului Iacov Şahanian, 507. din Rusciuc, care a trecut către Domnul la anul 1798, www.dacoromanica.ro 230 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Ianuarie 8. — Supt această piatră doarme Khudret, preoteasa preotului Iacov Şahanian ; 1797, Dechemvrie în 16. 608. 9. Sahag Şahanian. — Odihna trupului scump al ciu- stitulul Şahanian, care si-a închinat toată viata întru fala neamului. Ci voi cari întîmplător treceţi pe lingă mormîntul acesta, să ziceţi: Dumnezeii să-l ierte ; 1837, Martie 2. — Asemenea cu el, şi soţia sa, Hripsima, care viaţa întreagă şi-a petrecut-o cu cuviinţă şi în linişte şi, împlinindu-i-se veacul, şi-a căpătat în moarte odihna. 509. 10. Acesta este mormîntul lui Hariton Aghababian, venit din părţile Răsăritului, fiul lui Ioan ; care s’a săvîrşit din viaţă la anul 1247 [1797], Ianuarie 23, în oraşul Botoşani. 510. 11. Această cruce [s’a pus] de către Hutlubel Lebădă, pentru sufletul frăţine-săti Hariton, la [anul] 1712, Av-gust 20 1. 511. 12. Dumnealui Boghos Iacubenţ. O deşartă slava acestei vieţi, care ca o umbră piere d’innaintea ochilor! [Iată] Boghos Aga, slava ţeril sale, cel mal vestit din neamul Iacubenţilor, cunoscut la toate popoarele ; care în vrîstă de 44 de ani, în ziua de Paşti, a plecat către viaţa veşnică. Deşi moartea i-a pus stăpînire pe trup, ci numele lui cel bun a rămas fără de moarte ; 1828, Martie 25. 512. 13. în mormîntul acesta este acoperit cumintele, alesul şi vrednicul de cinste Nicolae, din viţa Trancu, care prin bunătatea-I era fala neamului săti; ci a plecat de aici fără [să lase] moştenitori pe pămînt; 1804, Fevruarie 20. Lîngă dînsul zace soţia lui cea bună, Hagica Yarteni, cu scump nume, care, avînd dragoste şi milă pentru săraci, a trecut la doritul el [lăcaş] ; 1837, Avgust 17. Ci amîndol aceştia 1 Pentru Lebădă Armanul», v. Studii şt doc., VII, p. 181, no. 43. www.dacoromanica.ro botoşani: bisericile armeneşti 231 se roagă către voi să spuneţi un Tatăl Nostru pentru iertarea [sufletelor] lor. * 14. Sahag. Maria. — în acest strimt şi îngust mormînt 518. doarme un om de frunte, Sahag Bolfosul, vestit negustor, de neam bun si făcător de bine si totdeauna săracilor } } ajutător. Catapiteazma acestei biserici el a înnoit-o toată, frumos. Domnul să-I răsplătească sufletul, în altarul Cerului. La vrîsta de 79 de ani, i-a venit sfîrsitul vieţii. în anul de la Mîntuire 1880, Iulie în 15. — Lingă mor-mîntul lui este înmormîntată soţia-I Maria, femeie vrednică, lăudată, cununa bărbatului el şi care şi-a crescut bine copiii şi a îngrijit de fetele ei şi i-a povăţuit bine pe toţi. La 16 ani s’a cununat cu Sahag Bolfosul, [iar] la—ani i s’a întîmplat sfîrsitul vieţii. Anul de la Mîntuire 1841, Septemvrie 8. * 15. Mormîntul Khatunel. Trecătorule, [iată] Khatuna, 514. suflet bun, soţia lui Moise din Erzerum, fata lui Măgîrdum din părţile Răsăritului, şi care a trecut din această viaţă în cea de veci la anul de la Mîntuire 1799, Dechemvrie 10, în Botoşani. * 16. Acest mormînt e al drept-credinciosulul Cristea 515. Bolfosul, feciorul- dumisale Ioan, negustor împărătesc*, înţelept şi blînd, de neam bun, pururea-milostiv săracilor; care a trecut din această viaţă la anul de la Mîntuire 1802, Maiîl în 25. El roagă pe trecători să spuie un Tatăl Nostru pentru el. * 17. Venit-am de la Tatăl şi am intrat în lume ; iarăşi 516. las lumea şi merg către Tatăl. Aici este trupul unul sfinţit slujbaş ce au fost al Domnului Isus, preotul Avedis, ce i s’aii zis Barhudar, născut în oraşul Smilului (Ismail). A 1 1 «Negustor împărătesc» e negustor în slujba Sultanului, gealep. www.dacoromanica.ro 232 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 1___________________________________ 517. 518. 519. 520. 521. 522. trăit viaţă curată şi desăvîrşită, şi a venit apoi la Botoşani, unde i s’a întîmplat sfîrşitul vieţii, trecînd de aici la viaţa de veci; anul 1814, Fevruarie 14. * 18. Acesta este mormîntul de odihnă al lui Hagi Lusig MaximovicI, care a trecut din această lume. Ci el cere de la voi cel ce treceţi pe lingă acest mormînt [să spuneţi] : «Dumnezeii să-l ierte» ; anul de la Mîntuire 1812, Fevruarie 9. * 19. Mormîntul lui Hagi Mihail. Acest mormînt de odihnă este al bunului suflet Hagi Mihail, fiul negustorului Marcar, din Ţinutul Păstuniculul [în Armenia]; care a trecut din această viaţă la cea de veci, cînd era leatul armenesc 1240 [1790], Ianuarie 14, în Botoşani. * 20. Mormîntul Elisavetel. Acest mormînt de odihnă este al dumneaei Elisaveta, soţia lui Hagi Mihail, fiul răposatului Zadur; care a trecut din această viaţă la cea de veci, cînd era leatul armenesc 1287 [1787], Martie 8, în Botoşani. J *21. [Această] piatră [s’a] pus pe mormîntul lui Iacov, fiul lui Hagi Oxindie epitropul bisericii din orăşelul Botoşani, din ţerişoara Buhdan [Moldova]. Acesta era virtuos în purtări. A săvîrşit viaţa lumii [şi] a trecut, după porunca Domnului, la leatul armenesc 1225 [1775], Octom-vrie în 2. * 22. Acesta este mormîntul drept-credinciosulul Garabet, fiul dumisale Manug din oraşul Rusciuc. Aici a fost co-borît în mormînt şi se odihneşte supt ţărîna aceasta: Yol cari vă întîmplaţl a trece pe lîngă acest mormînt, ruga-ţi-vă din toată inima pentru el; leat armenesc 1280 [1780], Septemvrie în 13. * 23. Mormîntul Saricăl. Jupăneasa Sarica, ce zace aicea www.dacoromanica.ro BOTOŞANI : BISERICILE ARMENEŞTI 233 era fată a lui Boghos din Ţinutul Păstuniculul [Armenia] ; bărbatul el cel de-al doilea a fost Hagi Ovanes. Răposata se îndeletnicia cu binele şi de faptele bune nu se depărta. A răposat la 1799, Maia în 3. 24. Marta. M’ati coborît în acest mormînt, şi în această 523. groapă dorm ea, jupăneasa Marta, cea blîndă, vestită, soţia lui Boghos Lelenţ, care era din Ţinutul Păstuniculul şi fată a lui Şişman Bedros, ce a fost din Smil (Ismail'. Cînd va suna trîmbiţa cea mare, voia fi gata spre lăcaş. Leatul 1782, Septemvrie în 10. * 25. Copil născut din lut, prunc nevinovat, aici zace cu 524. trupul, în acest mormînt strimt. Neamului săfi multă jă-lanie i-a lăsat şi mult suspin din inimă în acest loc de jale. Era fiul dumisale Cristea Balasan, iubit al părinţilor săi, frumosul Garabet. Viaţa-I de la Dumnezefi a apus ; la pruncii din ceruri a zburat cu sufletul. Vrednic s’a arătat ca acel ce vor ceti să cînte pentru dînsul: «Doamne miluieşte-1». Leatul de la mîntuire 1807. * 26. Cel ce zace în acest mormînt, David cu numele, în- 525. ţelept în cuvinte, fiţi al lui Hagi Grigore Caracas, din neam bun, de la Rusciuc, împodobit cu haruri fără de sa-măn, frumos la faţă ca un trandafir, la treisprezece ani a lăsat părinţilor săi jale înnainte de vreme : leatul de la Mîntuire 1821, Dechemvrie în 20. * 27. în acest mormînt strimt şi îngust zace trupul drept- 52«. credincioasei fetei lui Iodia Trancu şi soţia bună a lui Hagi Garabet Aburel, cea plină de duioşia părintească, împlinind vrîsta de 70 de ani, s’a săvîrşit din această lume ; 1832, Avgust în 15. * 28. Mormîntul acesta este al lui Manug, fiul bătrînulul, 527. marelui şi lăudatului negustor Cristea Nemţeanu. Săvîr- www.dacoromanica.ro 234 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 528. 629. 530. 531. şirea luî din această viaţă [a fost] la anul de la Mîntui-torul nostru 1799, Dechemvrie în 11. [Şi] roagă pe cel ce se vor întîmpla a trece, să zică pentru dînsul din toată inima: Dumnezeii să-l ierte. * 29. Acesta e mormîntul de odihnă al lui Hariton fiul lui Manug, negustor din Botoşani. A încetat din viaţă la leatul armenesc 1241 şi de la Mîntuire 1792, Octomvrie în 7. * 30. Yol cari treceţi pe lingă acest mormînt, gîndiţi-vă la mine. Ce folos e să dobîndim cele de aici, dacă ne pierdem sufletul în deşert! De la mine luaţi pildă de suferinţă, căci nu s’a mal găsit nenorocit ca mine, Nicolae RobovicI, [cu adevărat] rob, ce am rămas fără mîngîiere. Cu harul Domnului Dumnezeii, binecuvintează pe fiul mieâ. Yă rog să ziceţi: «Dumnezeii să-l ierte», ca să primiţi buna răsplată. 1831, Aprilie în 6. 31. într’acest mormînt zace trupul lui Ştefan Mîrzic, căruia i s’a zis şi Tenghian, de loc din Ţinutul Păstuni-culuî, negustor din Botoşani, om bun la suflet şi drept-credincios, epitrop al bisericii, părinte de fii buni. A lăsat urmaşi din neamul săti. Ajungînd la vrîsta de 50 de ani, l-a ajuns chemare la sorocul morţii. Sfîrşindu-se după o viaţă scurtă, a lăsat casa sa în multă jale. Yol cel ce vă întîmplaţl a trece pe lîngă acest mormînt, rugaţi-vă pentru cela ce doarme aici, zicînd un Tatăl Nostru pentru ca Dumnezeii să ierte sufletul lui. 32. Ştefan Balasan, negustor de bun neam, cinstit epitrop al bisericii Sf. Treimi. Viţă aleasă, fală a neamului săti, cunună, după numele săti, de fapte vrednice de laudă. Acesta pe cei mal mulţi dintre cel virtuoşi i-a întrecut, în floarea vieţii, la 58 de ani, lăcaşul vieţuirii sale şi l-a mutat la cer. Lasînd tot neamul săti în jale, se depărtează de lumea aceasta şi se închide aici. Ci voi cel ce vă în- www.dacoromanica.ro BOTOŞANI : BISERICILE ARMENEŞTI 285 tîmplaţl a trece pe lîngă acest mormînt, rugaţi sînteţl de-a pururea a pomeni către Domnul sufletul lui vifl. Anul de la Mîntuire 1832, în Botoşani. 33. Aici este înmormîntat Hacig Ciumiş şi soţia lui 582> Hopisa şi fiul lor Ştefan, a căror amintire se cinsteşte de către fiul lor cel mal mare, Ohan, cu această cruce: 1827. * 34. Avedic. Flora. Mormîntul de odihnă al cinstitului 538. Avedic Sahag Bolfosul şi al soţiei sale Flora. Pe cînd ca un chedru frumos, cu o deosebită frumuseţă, mă împodo-biam, rea şi amară durere a rupt frîul vieţii mele. Vai! Oare cîte lacrimi şi cîte dureri, cîte adîncurl ale inimii la iubiţii mei toţi nu se vor deschide ! însă cine a ştiut, cine a putut să se ferească de umbra morţii: căci, bătrîn sati tînăr, ea n’a ales, ci de o potrivă cu suliţa el i-a străpuns. Anul de la Mîntuire 1831, Iunie în 15. Dar oare mie de acum înnainte, mi se va îndulci viaţa pe această lume ? Căci ce poate fi mal amar decît a trăi fără tine ? Erai pentru sufletul mieii floare de desfătare, neveştejită; ci, pă-răsindu-mă, te-al depărtat; dar nu va trece mult, şi vin şi eh. Las să ne bocească într’o gură părinţii noştri iubiţi, cum şi drăguţii noştri copilaşi, pe cari-I lăsăm în jale. 1831, Iunie 16. * 35. Mormîntul băiatului Sahag Bolfosul, care a răposat 681. în vrîstă de 12 ani. O vrîstă ce abia înfloriaî, drăguţule Sahag, de ce, închis supt pămînt, zaci singurel în tăcere ? Nu-ţl vezi părinţii ? Numai în plinsete şi bocete, el strigă: «ce nenorocire), şi adaugă «val unde mi-I copilaşul;). Tu vel fi zi cînd însă: «Găsit-am odihna scumpă a vieţii, ci să nu plîngă cu durere duioşii mei părinţi cu lacrimi». 1831, Iunie 15, în Botoşani. * 36. Yeniih, va/.uih, lăsăih, m’am dus. Jupăneasa Ana, 535-născută în Cameniţa, fiica lui Grigore de Bohdanowicz, şi www.dacoromanica.ro 236 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI soţia lui Valerian Misir. Pe tine, Doamne Dumnezeule, în veci ţărîna mormîntulul mieii te binecuvintează, căci pe această lume mi-al lăsat un întreg neam iubit: pe soţul mieii Valerian Misir şi copiii cel născuţi din trupul mieii. Cu plînsul lor mult m’aii plîns şi în acest mormînt m’ati acoperit. Dăruieşte-li, Doamne, viaţă lungă, ca neîncetat să mă pomenească. 1840, Dechemvrie în 15, Botoşani. Adu-ţl aminte de mine, Doamne, cînd vel veni întru împărăţia ta. XIII. Biserica din Stănceştî (lîngă Botoşani). 536- De-asupra uşii de intrare: Anul 1887 de la Naşterea Domnului nostru Is[us] H[ris-to]s s’aii făcut acest sfănt lăcaş cu toată cheltuiala Mare-luI-Vornic di Ţara-di-gos Alixandru Calimah, avănd epistat pi Polcovnicu Ilie Dobraniş şi lucrători cu mănile pi lă-cuitoril acestui sat Stănceştil, şi anumi, după neam, Chi-săliţăl, Chibăceni, Cerceleni, Ţărăneni, Tălăbeni, Speneni, Clubotăreni, Cunteni, Morăreni, Bombeni. www.dacoromanica.ro VI. ORAŞUL BUCUREŞTI. * > www.dacoromanica.ro LXXXIH. Mitropolia. 1. Inscripţia veche, săpată, din afară nu maî este astăzi. Ea a fost 537. înlocuită printr’o alta grecească, aurită, cu literele întortochiate, care pomeneşte în cuvinte pretenţioase numai pe sfinţii patroni Constantin şi Elena. Ea poartă data de 1793, şi a fost deci pusă de Mitropolitul Filaret al II-lea în cursul păstoriei sale foarte scurte (îs*, literatură romîne în secolul al XYIlI-lea, pp. 370-1). 2. Inscripţia zugrăvită pe din lăuntru a fost acoperită de cafasul ce s’a făcut pentru cor. 3. Chipurile ctitorilor sînt prinse în parte de acelaşi cafas. Se văd însă Domnul, Doamna şi fetiţa lor. 4. De-asupra pridvorului, nou, din faţă: 538. învălitu-s’ail aceasta beserică den noii, tencuindu-se afară, peste tot, înfrumseţăndu-să şi în lăuntru cu icoane şi altele ce se văd, de prea-sfin[ţi]tul Mitropolit chir Dosiftie, întru a doa Do[m]nie a MăriiI Sale Io Alexandru Moruz Yvd., Iulie 28, 7307 [1799]. Dosoftei Filitis a fost urmaşul direct al luî Filaret. Lucrările începute de acesta la Mitropolie au fost deci continuate de dînsul şi duse la capăt. 5. Pe clopotniţa de la intrare (partea d’innăuntru): 539. Adastă clopotniţă iaste zidită şi rădicată iaste de luminatul şi blagocestivul Domnul Io Constantin Brăncoveanu Băsărabh, la anul de la Naşterea Spăsitorulul H[risto]s www.dacoromanica.ro 240 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 1698, mţa Septe[m]vrie 24 de zile, căndu şi al noaolea an al oblăduirii şi stăpânii sale era. în acelaşi an Brîncoveanu a făcut biserica din Făgăraş, Sf. Nicolae din Galata, biserica din Ismail şi chiliile hanului Sf. Gheorghe din Bucureşti (Greceanu, în Magazinul istoric, II, pp. 345-6). 540. 6. Pe o piatră de mormînt convexă, prinsă astăzi într’un stîlp ridicat de Mitropolitul Calinic Miclescu: Răposat-ail în Dotnnu preasfinţitul Mitropolit chir Theo-dosie la anul 7216 [1708], Grhen. 27 de zile, la al 87 p1 [= şi jumătate] de ani a vieţii sale, în zilele pre[a]-lumi-natulul Domnii Io Costandinil [Băsărab] Yoevod, păstorindu turma lui Hs. ani 89 şi 9 luni, şi s’ail îngropat aice: 1708. [Jos:] Răposat-ail în Domnul prea-sfinţitul Mitropolit chiru Ştefan; Sep. 23, 7247 [1738]. [Sus:] .... Neofiţii.... arhierarhi.... Anastase [restul neînţeles]. Celelalte ştiri asupra datei morţii lui Teodosie se potrivesc cu aceasta (Ist. Ut. rom. în sec. al XVIlI-lea, I, p. 422). Socoteala păstoriei luî se face fără a se ţinea samă de timpul cît l-a înlocuit Yarlaam (v. Ist. Ut. religioase a Romînilor, p. clxviii, nota 1). Mitropolitul Ştefan a păstorit după Daniil pană la 1738. Ucenic al luî Ştefan I-iu, Teodosie a avut, la rîndul său, ca ucenic pe acest al doilea Ştefan. 541. 7. în biserică, la stînga, pe mormîntul din faţă: Cenuşa veche strămoşească J J Datorfl] sînt fii s’o cinstească. Această sf[ă]ntă datorie Plătind-o şi eil [cu] cucerie, La acest mormînt vechiil şi părintesc, Cum 8’a soţi mele si frăţesc, Pentr’aceasta aici am aşăzat Şi numele lor jos am însemnat. 1836, Iulie 1. www.dacoromanica.ro MITROPOLIA DIN BUCUREŞTI 24] Marele-Logofăt Bunea, cu soţia sa Grăjdana, Marele-Vornic Vlaicul, Marele-Vornic Grigore, Marele-Clucer Petra cu soţi[a] sa Cheajna, Marele-Vornic Mauu si cu soţia sa Maria şi cu fii-sătl Ioanu, i Marele-Clucer Şărban şi colonelul rosesc Costantino; Roxandra născută Ghica, soţia Vornicului Scariat Grădisteanu, carele să află în viată, Efrosina născută Roset, soţia Marelul-Vistier si Cavaler Grigorie Grădişteanul, [ajşăzătoriul pet[r]i, — toţ aceştia Grădistenl. i Grigore Grădişteanu, care a pus această piatră pe mormîntul celor din neamul său, a fost ispravnic de Ilfov în 1825 (Hurmuzaki, X, pp. Lxxin, 323), după ce stătuse o bucată de vreme la Braşov, în vremea tulburărilor de la 1821. Scarlat, fost Agă al lui Tudor Vladimirescu, ajunse, în Domnia luî Grigore Ghica, Vornic al treilea (ibid., p. 171, no. ccxxxn; p. 194, no. cclxtv): el era, cum se vede, rudă cu Domnul. Bunea I-iu a fost Vistier în jumătatea d’intăiu a secolului al XVII-lea. Vîlcul (nu Vlaicul, ca în inscripţie) şi Grigore sînt fiii săi. Văduva luî fetru Grădişteanu a luat pe Pîrvu Cîmpineanu, în veacul al XVIII-lea (Genealogia Cantacuziniloi-, p. 108). Banul Mânu de pe vremea luî Mihnea-cel-Rău trebuie să fi fost înrudit prin femei cu Gră-diştenii (Studii şi doc., V, pp. 122-3, no. 30). Cf. ibid., pp. 633-4. 8. Pe alt mormînt, în fund: La lt. 7000 [1492] zidindu-să, de către răposatul Vel Dvornec ISTedelcu Bălăceanu şi jupăneasa Anca, sf[ă]nta biserică Sf[ă]ntul Gheorghie Vechi, care după vreme fiind Mitropolie a ţări, şi, ca nişte ctitori ce era, ş’aO. făcut şi îngropăCunea acolo, dar mal pă urmă, mutîndu-să cathedra Mitropolii unde acum să află, urma şi clironomi, ca nişte ctitori al Mitropolii ţări, a-ş muta şi îngropăciunea la sf[ă]nta Mitropolie, dovedindu-se aCasta din piatra ce s’au găsit pusă pă mormânt de la lt. 7149 [1640-1], unde să arată scrise acestea: «Subt abastă piatră să odihnesc oasele robului lui D[u]mnezefl jupan Pătraşcu Vel Sulger, sin ră-posatu Barbul Postelnicul Bălăceanu, nepotul răposatului io 512. www.dacoromanica.ro 242 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Vel Dvornic Loloescu; pristăvitu-s’atl în zilile Domnu[luI] Ioan Antonie VvcL». Iar, lt. 7239 [1730-1], s’atl mai scris şi alţ răposat, adecă: Drăghic Bălăceanu Vel Postelnec, sin Pătraşcu Bălăceanu, şi răposatu biv Vel Stolnic Costandin Bălăcean[u], Oare aceia piatră, din multa vreme fiind şterse multe din slove, spre pomenirea mai sus pomeniţilor strămoş ai mei am preînnoit-o eti, robul lui Dumnezeii Costandin Bălăceanu biv Vel Ban, acum, lt. 7339 [1830-1], peste 190 de ani. Asupra bătrînuluî Ban Bălăceanu se pot afla foarte multe lămuriri în voi. X din colecţia Hurmuzaki. Barbu Postelnicul Bălăceanu era văr cu vestitul Agă Constantin, duşmanul luî Brîncoveanu (Studii fi doc., III, p. 27-8). Loloescu Vornicul e fratele luî Badea Bălăceanu (v. memoriul mieii Cronicele muntene, pp. 87-8). Constantin, care trăia în 1750, era nepotul luî Drăghicî (Studii fi doc., V, pp. 495-6, No. 65; cf. pp. 712-3). Nedelcu de la început e fabulos: familia-1 punea pe vremea luî Mircea cel d’intăiu (Hasdeu, Magnum Etymologicum, pp. 2983-4). Nu e identificabil cu Nedelcu Vornicul de supt Mirceştî (Ionnescu-Gion, Istoria Bucureştilor, p. 189). 643. 9. Pe o cruce: Bobul tău (xheorghie Miclescu, 1829. A fost adusă de sigur de Mitropolitul Calinic Miclescu. 644. 10. Pe alta: Mitrofan ieromonah, mănăstirea Bisericanî. E, de sigur, de aceiaşi provenienţă. 545 11. La paraclis, pe partea din lăuntrul uşiî de intrare: MoXSaSiKjs, te xXeităiv Yj7e(J.ovuîiv NlxqXsws £pvoţ tmv ts TcaXatŢsveaJV At)vsl 6p0(ov 0eoş>poa6vţ] ţs avâaawv, Iliooiv iv jceSiois titjcoSotou BXa^iKjc El? 8o£av te @eoo (j,eŢâXoto eaivt' Ipt^pwv SuXAy^vwv (j.v7](j.oaovov, ’Seip.ato t[ov]8e vetbv : Keiva ŢĂp tpfj M[K)t]p6îcoXic itpoţ Myepaiv opeoei www.dacoromanica.ro MITROPOLIA DIN BUCUREŞTI 243 Eapxoţ 7t7]XoYovtov 7^ xatsSTjSofievTjc, NlJOiVâ' 00c VS07t^XT0D<: ^YSip’ D(j)l6£ţJL§6XtOV. 4>pâCso atpexeoic tov pâ HXarcov’ ip-iv’, rivTO 8s sp7a zâSe axoxtij» tpY[v Aav'.Y]Xoo, 4>poopouvTOc 8' a7a6ov ap^ispijoc Siyav, vEtsi ©EOYOviaţ aţjixY'. AY]p.ijtpioţ T. Norapaaij8ov. Adecă (dacă se pot traduce astfel de caricaturi antice, cu cuvinte vechi eroice, rău înţelese): «Nicolae, mlădiţă a stăpînitorilor celor drepţi în cuget şi înţelepciune, ai vestitelor Domnii ale Moldovei şi Ţerii-Romăneşti, în cîmpiile grase ale Ţerii-Romăneşti de-cai-hrănitoare, spre mărirea lui Dumnezeu celui mare şi ca amintire a sufletului său rîvnitor, a întemeiat această biserică. Căci această sfîntă Mitropolie aţîţă spre mîntuirea cărnii ce s’a dat celor făcuţi din lut pe pămînt. Iar pentru bisericile pe care cu temelii adînci din nou le-a clădit, întreabă-mă doar pe mine cel umilit. Ci lucrările acestea s’au învrednicit de sfînta supraveghere a lui Danii], arhiereul cel ce păzeşte straşnic ceia ce e bine. în anul de la Naşterea Domnului 1723. Dimitrie Gh. Notară.» Deci ctitorul paraclisului şi de bună samă şi al chiliilor în care se află acum palatul Mitropolitului şi cancelaria metropolitană e Nicolae Mavrocordat. Daniil a fost Mitropolitul acestuia de la 1720 înnainte (Ist. Ut. rom. în sec. al XVlIl-lea, I, p. 435). Cronica oficială a luî Radu Popescu vorbeşte (Magazinul istoric, IV, pp. 126-7) de sate şi venituri nouă date Mitropoliei de către acest Domn, şi mîntuie aşa: «Atuncea s’au isprăvit şi paraclisul de la Mitropolie, care s’au făcut iar cu cheltuiala şi cu mila Măriei Sale». O scrisoare a luî Daniil cerînd nişte cărţi de slujbă şi materialul tipografiei domneşti ce se afla dusă la Făgăraş după căderea luî Brîncoveanu, sau în timpul războiului, în Socotelile Braşovului, p. 157. Poetul care a făcut inscripţia e Dimitrie Gheorgulis Notaras, în privinţa căruia se dau lămuriri în Ist. Ut. rom• în sec. al XVlIl-lea, I, p. 45 nota 2, p. 54. El scrie versuri şi pentru tratatul de filosofie al Domnului. 12. Chipurile ctitorilor dau pe Domn, în haină verde, cu brîu; pe 546. Doamna Maria (cea d’intăiu) şi fiul ei Scarlat (ginerele Brîncoveanu-luî); pe Pulheria Ciuchi (îngropată în 1716 la Mitropolie chiar, «în Tănd cu alţi Domni şi Doamne ce sănt acolo îngropaţi»; Radu Popescu, www.dacoromanica.ro 244 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI jn Magazinul istoric, IV, p. 48), în haină de brocard de aur cu blană, far, dedesupt, haină încreţită, avînd la piept o bandă şi o roată de fir de aur, iar, în cap, coroană; lîngă dînsa stau încă copiii celei de a treia Doamne, Aî ei sînt mai departe, lîngă Nicolae-Vodâ: Constantin şi Iancul. în sfîrşit, se vede şi Doamna Smaranda, pe păretele din fund, iar, pe cel din a dreapta uşii, lîngă Pulheria, Alexandru-Vodă, născut la 12 Decembre 1720, şi Domniţa Sultana, din 1721 (căsătoria lui Ni-colae cu Smaranda se făcu în timpul robiei sale din Ardeal, căci se întoarse cu dînsa în Scaun). Cf. mai sus, p. 75 (la mănăstirea Văcăreşti). Se mai vede, tot lîngă Pulheria, şi un micuţ Ştefan Voevod (pentru cei doi copii cu acest nume ce a avut Domnul, în 1722 şi 1723, v. Radu Popescu, p. 130). O fată a lui Nicolae, Mărioara, soţia lui Ianachi Vel Cămăraşul, a fost îngropată lîngă mama ei, Pulheria, în Octombre 1725 (ibid., p. 142). Cf. şi mai sus, p. 75. 5^7. 13, Pe o mitră: S’aG. făcut cu cheltuiala a bun-credinăosulul Domnii Io Oostandinu Basarabii VoevodQ. Bfrăncoveanu]; anii de l[a] Hs. 1693. Aceasta e deci mitra făcută pentru Mitropolitul Teodosie încă, şi pe care el a purtat-o. 548. 14. Pe o icoană îmbrăcată grosolan cu argint: Ilapot ispă<; SaatXaYjs tod MsŢăXoo-lTreX'nji;' sv MîrsXsîrovîais SiSots- q.463. Adecă: «De la sfînta împărătească patriarhicească mănăstire a Mega-Spileuluî în Pelopones, s’a dat; la 1463.» De sigur că această foarte veche icoană a fost adusă de vreunul dintre Mitropoliţiî greci din veacul al XVIII-lea. 549. 15. Pe o cruce pe coasta dealului: Gheneral poruCnic Mihail Miloradoviă, poruncitor de un trup din al armii russeştl dîn Valahia şi cavaler de multe cete, orînduell, şi spre pomenirea a offiţerilor celor perit (sic) în deosibitele bătălii, spre cinstea vitejiilor lor: polcovnic Isaiov, de polcul Cazacilor..., www.dacoromanica.ro MITROPOLIA DIN BUCUREŞTI 245 Urmează multe alte nume. De cealaltă parte a crucii, e o inscripţie rusească cu acelaşi cuprins. Miloradovicî a fost numit comandant al trupelor ruseşti din Ţara-Romănească în toamna anului 1809 şi a plecat în Rusia la 26 Ianuar 1810. V. Erbiceanu, Cronicarii greci, p. 289. 16. Pe alta, de vale : 550. Atastă cruce iaste rădicată în slava D[o]mnului Hs. de Oostandin Brăncoveanul B[asarab], feCorul luminatului Domnu Io Costandin Basarab Voevod, în locul alţi cruci ce era de lemnu, care era rădicată de Preda băiv Vel Vornic Brăncoveanul în pomenire pentru fiiu-săti Papa Post., părintele mal sus pomenitului Domnu, că într'aces-taş loc ab perit, în zilele lui Costandin-Vod[ă] Şerban, ce au fostu Domnu în urma lui Mateî-Vod[ă], cănd s’au rădicaţii dărăbanţiî asupra Domnului şi a boiarilor ţări, la leat 7168 [1655]; şi, stricăndu-se crucea de lemn, s’au rădicat aCastă de piatră la Iulie 20, leat 7221 [1713]. Prin urmare, omorul de la 17 Februar st. v. 1655 al boierilor de către Seimenii răsculaţi s’a făcut în Bucureşti. Dacă Papa fiul Predeî Brîncoveanu a fost ucis chiar în locul acesta, se vede că pe el stăteau curţile domneşti făcute de Constantin-Vodă, întemeietorul Mitropoliei (v. Cronica Ţeriî, în Magazinul istoric, IV, pp, 337-8). Dinu Brîncoveanu era fiul cel maî mare al Domnului din 1713 : peste un an, pieria şi el ucis la Constantinopol. Cf. şi Studii şi doc., IV, p. cclxii. II. II. Biserica Radu-Vodă. 1. De-asupra uşii de intrare: 551, Acopov Sdixs tţj TpiâSi ’AXe£avSpo<; 6 ira[i[i.âxap vaov todtgv iraXaio6sv. IaiâvvYjţ ao0îvt7]ţ ^(idiv 'PâvSooXoţ BosSoSaţ Xajiirpcbţ TjŢeipev âx 6â-6paiv, a'fispcoasv Se roorov sîţ p.ovrjv vqv rihv ’IoTjpaiv, iv i'rsi * Cp*?'. Adecă: «A dat în dar Treimii Alexandru răposatul această biserică de de mult. Domnul nostru Ioan Radu Voevod strălucit a în- www.dacoromanica.ro 246 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 552. 553. nălţat-o din temelie şi a închinat-o mănăstirii de la Ivir, în anul 7123 [1615].» Cf. Iuliu Scriban, în Biserica ortodoxă, 1901, p. 418, nota 2. «Şi au făcut Alexandru-Vodă din jos de Bucureşti o mănăstire mare, hram Sf. Troiţă», scrie Cronica Ţeriî (Magazinul istoric, IV, p. 275). Mihai Postelnicul, fiul Banului Dobromir, se îngroapă în pridvorul ei încă din 1587 (Studii şi doc., V, p. 438). Actul de donaţie e din 15 Maiu 1577 (ibid., p. 703). în 1593 Sinan-Paşa o prefăcu în cetate sau palangă (cf. Naima, Annals of the turkish empire, trad. Praser, şi Studii şi doc., V, p. 704). Radu Mihnea o făcu din nou, dînd-o slujbei creştine. Cf. Constantin Căpitanul, ed. Iorga, p. 107 (unde nu se înţelege însă pricina închiderii vechii biserici şi se dă greşit Mihnea Turcitul drept ctitor). 2. în biserică, la dreapta naosului: Aăastă piatră de pre mormăntG o’G făcut şi o’G frămseţat cela ce es[te] bine Cinstit şi de H[ristos] iubit creştin Alexandru Yoevod născătoriul dumniilul celuia ce s’aG pris-tăvit întru fericită credinţă, celuia ce au fost bine cinstit şi de H[risto]s iubit .Domn creştin Radu Yoevod, c-aG fost DomnG Ţărăî-Rumăneştl şi Moldovei, şi multe războe aG biruit, şi iară aG venit de la c[i]nstita Portă ş’aG fost al doile răndu DomnG Ţărăl-Rumăneştl, şi ş’aG lăsat steagul fiiu-săG ce e mal sus scris, şi iară se’G dus de-aG fost DomnG Tărăl Moldovei; şi acolo se’G pristăvit întru cetate în Hră-lăG, în luna lui Grhenarie 13 zil[e], Sâmbătă, şi cu mare cinste 1-aG adus trupul dumnelul, şi 1-aG îngrupat în luna lu Peurarie în 5 zii[e], Duminecă. Aicea zac osele dumnealui. Dumnezeu-1 iarte împărăţie ceriului adevărat. în anii 7134 [1626]. Cf. menţiunea morţii în Miron Costin şi în Cronica munteană (l. c., p. 310); Hasdeu, Cuvente den bătrâni, II, p. 243. Un act din ziua morţii sale, în Studii şi doc., Y, p. 15, no. 75. 3. Tot acolo, mai departe către uşă: np'kCT.IKM CA BAI'OK'hpNdarO H BAfOMCTUBOlO rCII'/KAd 6AENHdd www.dacoromanica.ro BISERICA RADU-VODĂ 247 np'b [o lăture a pietrei lipseşte], aeaieaiw Kr, EnaKTa k, a\u,a ren. ,&,i. Adecă: *A răposat bine-credincioasa şi blagocestiva Doamnă Elena, prea..., temelia 23, epacta 2, luna Ianuarie 14.» De sigur că e o fată de Domn. în adevăr, Doamnele din familia Mir-ceştilor pe această vreme s’au chemat Ecaterina luî Alexandru Mri cea, ctitorul, şi Neaga (a luî Mihnea, fiul acestuia). Elena ar fi deci mai probabil fata luî Alexandru. Acesta, îndată ce soseşte în ţară, la 1568, însoară pe boierul care i-a fost maî credincios, Ivaşco Golescu, cu Elena; fiul lor poartă un nume domnesc, Vlad, şi e făcut Postelnic de către Alexandru la vrîsta de doî anî, ceia ce nu am maî întîlnit. Cînd Ivaşcu moare, el e îngropat de Petru Şchiopul, Domnul Moldovei, ruda luî Alexandru-Vodă, în mănăstirea domnească a Bistriţei. După moartea lui, «Ivăşteasa» joacă un mare rol: în 1585, ea e primită cu cinste la Braşov; în 1587 ea vine iarăşi de două ori în acest oraş, împreună cu fiul ei. în 1588, ea se găteşte să intre în Ardeal cu trabanţî (cf. maî sus, p. 40; pp. 141-6; Hurmuzaki, XI, pp. xxi, 829, 834, 836, 878). Mi se impune deci ipotesa că Elena a fost fata luî Alexandru şi că acest mormînt e al eî. Anul lipseşte din nenorocire, şi datările celelalte sînt prea puţin sigure ca să-l poată căuta cineva în ele. 4. Pe alta, maî către părete, din aceiaşi vreme: np'liCTaBH c BaroHCTiiKaro Iw Eaaa Eoekoa cub BEanuaro /UnpH; Eoeroa k aet [np8r c]a[hJu,. a<> a(3n. db A£'"[£]A1£ A, atctţa k>a. kr ahm- Adecă: «A răposat blagocestivul Io Vlad Voevod, fiul marelui Mili-nea Voevod..., în anul 709—, [crugul] soarelui 14, al lunii 11, temelia 4, în luna luî Iulie 22 de zile.» Dacă nu ni s’a păstrat data de an, nu poate fi nicî-o îndoială asupra numelui copilului domnesc îngropat aici. Vlad era un nume obişnuit în această familie drăculească. Un fiu al luî Miloş se chema tot Vlad (v. Contribuţiuriî la Istoria Munteniei, passim). Un Vlad era fiul Elenei, fiica luî Alexandru-Vodă poate, cu Ivaşco Golescu. Şi un fiu al luî Petru Şchiopul s’a chemat Vlad (v. Prefaţa voT. XI din colecţia www.dacoromanica.ro 248 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Hurmuzaki). Dacă ar fi fost şi la Munteni obiceiul de a se însemna în actele Domnilor mărturia fiului lor, am şti cînd s’a născut şi a murit Vlad fiul lui Mihnea. în 1587, Domnul avea numai un fiu, Radu, care era în vrîstă de «ceva mai mult decît trei ani» şi a murit şi el înnainte de 1591, pe cînd fiul natural al lui Mihnea, Radu, ctitorul acestei biserici, şi fiii turci ai aceluiaşi Mihnea au dus mai departe neamul (v. ibid., p. 78, nota 1, p. 99, nota 1). Cred că Vlad murise înnainte de această dată. 555. 5. Pe întâia piatră în partea dreaptă a bisericii: 'EvtdSs Tuîrai 6 SooXo? roâ 0eo6 6 MsŢaaXooTCuxpT]? rsiopYoba]? Ka-veXo?, oan? iîtXTjpoas to xoivov ^ 1747 ersi, i?' [iap[rioo]. Ksîrai 6p.oo nai 7} SooXt) zob 0eo5 MsŢdXTj-IIa^apVTjTCeaa vAwa, t) vop/pT] zob pT)0£VTO?, auCo-fo? too atVcaSeXŢOo auroo BaaiXâwf) KaveXoo, MsţAXod-Ila^apvînoo, tju? ev rip 1757 stei, 7 ’IooXEoo, aîC7jX0e Jtpo? Kopiov. Adecă: «Aici zace robul lui Dumnezeu Marele-Sluger Iordachi Canelos, care şi-a plătit datoria de obşte în anul 1747, 16 Mart. Zace şi roaba lui Dumnezeu Marea-Păhărniceasă Ana, cumnata acestuia, soţia fratelui său Vasilachi Canelos, Păharnicul-cel-Mare, care a plecat către Domnul în anul 1757, 7 Iulie. 556. 6. Pe alta, în acelaşi rînd: Suptu aCastă piiatră odihnescu oasele robului lui Dumnezeu lordache bivu Vela Cap. za Cazacii ot Tărgovişte, sin Dragomir Cap. Bălcescul, şi s’aQ pristăvitu în zilile pre-luminatulul Domnu Io Mcolae Voivod, la leat 7232 [1723], Oct. den. 26. 557. 7- iaem: ’AXefrxvSpw? MoDoeX^jiT)?' 1726. -j- Suptu această piatră odihneaşte răposatul robul lui Dumnezeu Alexsandrache Ceauşul sin Balasache Muselimul. J Domne Dumnezeul tuturor, odihneaşte sufletul întru în-părăţiia ta cea de veaC, amin. Fev. 17, leat 7234 [1726]. 55§ 8. Idem, în rîndul al doilea: Su[p]tu aCastă piiatră odihnescu oasele robului lui D[u]m- www.dacoromanica.ro MÎNĂSTIREA RADU-VODĂ 249 nezeQ Preda Căcitanulu i jupăneasa dumnealui Dumitrana, în zililea prea-luminatuluî D[o]mnuluI nostru Ion Mihaiu Racoviţâ YoevodQ; Iul. dni 20, It. 7250 [1742]. 9. Idem: ’EvTotoOot xetTott Totxetvo; oodXo; zob 0eod MotvoXdtXT]; Toovoţj.ot, do; tod KwvaTotvTtvoo, dod XotTC?) Motoptdtvoo, avSpo; TeTtţnjp.ivoo, sx Zorfopâ;. xai st; xoXXoo; av0pa>xoo; sXetoapivoo, cvxep Xot(3a>v, tXtx;riaxoo oxo t6v Xi0ov todtov xpDXTOVTott* •/) 8e tţoxi] Iv ţj.otxdtpu>v pcţ., Adecă: «Oasele roabei luî Dumnezeu Anei Cîmpineanca, soţia prea-nobiluluî boier Mareluî-Ban Pană Filipescu, sînt astrucate supt această piatră; iar sufletul este în ţara fericiţilor.» Pentru Pană şi Aniţa, v. ediţia mea din Constantin Căpitanul, p. xxvm şi urm. Tot acolo, p. xxxi, nota 2, această inscripţie, în chip greşit. 12. Ibid.: Supţii aCastâ piiatră odihnescu-se oasele răposatului robu lu Dumnezeii Mant[a] Fărcăşanul Vel Stolnecu, îngropăn- www.dacoromanica.ro 250 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI du-se în sfânta măn[ă]stere Radulul-Vodă, răposând în ze-lele lumenatulul Domn Ioan Grigorie Gheca Yoevod, fiind cursul anelor leat 7242 [1743], la luna lui Octomvrie dni 7, scriindu-se pentru veCneca pomenere. Pentru Şerban, Mateî şi Răducanu Fărcăşaniî, y. Gen. Cantacnzi-nilor, p. 117. Pentru Răducanu, şi Doc. Cantacuzinilor, p. 226, no. xciv. Pentru Mateî scriitorul, care trăia şi în 1749, v. Ist. Ut. rom. în sec. al XVIlIlea, I, pp. 504-5. 563- 13. Idem: Supt aciastă piatră odihneşte rămăşiţile mortale dum-niael Marea-Logofetiasa Elisaveta Filipeasca, născută Hri-soscolio, în vârstă de anii 62, răposată la anul 1852, Fe-vruarie 18. 1857, Martie 27. 564. 14. Pe o piatră în stînga intrării: Suptu aCustă piiatră înfrumuseţată află-s[ă] oasele ju-păneasil Chiajnil, jupuneasa lui Mateiu V[e]l Portar, fata Radului Postelnecul Dudescul, carea prestăvitu-s’au de ani 24; cu mare cinste şă cu multă jale s’au astrucatu întru acestu sfăntu lăcaşu la anul de la Zidirea Lumii 7202 [1693], Septemvrie dnă 8. Mormîntul unui fiu al luî Radu Dudescu, în acest volum, pp. 113-4. Acolo şi lămuriri asupra familiei. Pe această fată n’o cunoştea autorul Genealogiei Cantacuzinilor. Brîncoveanu, Domnul de atunci, a început cu Yergo ca Mare-Portar (Greceanu, în Magazinul istoric, II, pp. 134, 149). Acest Mateî pare a fi Mateî Ciorogîrleanu, intăiu Vel Sluger (ibid., p. 158). Dar la 1694 acelaşî cronicar pomeneşte pe «Costandin Ciorogîrleanul Vel Slugeariii» (p. 215). 565. 15. Idem: ’EvtaoOa xeftou... a6ou tou aerctou Sejiacroo KaatpuoTOO fevou?, retop-fiou, lx Kaatopiac TOY^âvovTOi; xarpiSo?: aextcov yove[v a[iapToXv aoo SooXtov K[(ova'cav]'c[voo, Mapia?, NixoXaoo, Zarijc, tu>v yovsînv xs tu>v texvwv aouov 1741. Adecă: «Adu-ţî aminte, Doamne, de păcătoşii robii tăi, Constantin, Maria, Nicolae, Zoe, de părinţii şi de copiii lor; 1741.» 5. Panaghiar cu pomelnic grecesc din 1805. 619. 6. Pe o icoană din catapiteasmă, cît se poate înţelege fără a o des- 620. face cu totul din cadrul ei: ACastă sf[ăn]tă icoană s’aîi înbrăcat cu argintii peste tot cu toată cheltuiala robului lui Dumnezeii Nestor Căminar ; 1810. Pare să fie acel boier Nestor, cunoscător în lucrurile de drept, care joacă un rol în cultura noastră pe la 1821. Y. Hurmuzaki, X, la numele lui. X. Biserica Sp. Spiridon (lÎngă Sp. Apostoli). 1. De-asupra uşii de intrare (cele d’intăiu cuvinte nu se pot ceti în 621. întregime, literele fiind ornate şi date pe de-asupra cu văpseală groasă cu uleiu, lucie): Ooroc 6 0eîo? xai xâvaexTO?... va6? T3[j.evos (?) too iv afioi? naxp6? SîroptSovoc tcp-ţj 0eo5 p-Tjrpoc Oaop.aroopYOU, «pxoSopdjrac p-erâ nâaqţ vqt; aoroo îreptw^c S7ti rţj? ^ep-oviac too oi^XotAtod xai

afiaiTa/ap axoaroXixijj te 7tarptap^tX(]) 0povip tije [lefaX-qţ 0eoo xdXewc ’AvTioyeia?, jraTpiapyeoov-to? too p.axapuoTâvvY]V 'Eaofdvov xxXoîrrei, 'HXioo, tov 059. iy. Xtoo, ţo?]s xa xoirşv eikdxoo xal xoajj.irjc, iv â|J.7tdpoic icpiarov, dp0ov rpoxov rercapâxovra auv sitxă Stoovr3 Ivr] asp-vcoi;, apiaxoy;, eoaeSdjţ, âx rcp Slip 0avdvra TtXsopoo Oavan^dp^ 7tâ0ei, Xorovra 'csxvotg xai aovsovtp, yeo, 1727 [cifre arabice], Mapuoo 28. Adecă: «Acest mormînt de aici cuprinde pe Ioan Esogonos, fiul lui Ilie, din părinţi buni, de la Cbios cu viaţă liniştită şi bine orîn-duită, cel d’intăiu dintre negustori, care a trăit ca dreptate, vrednic, foarte bine patruzeci şi şepte de anî, săvîrşindu-se din viaţă de junghiu, ucigătoare boală, lăsîndu-şî copiii şi soţia; vaî, vaî; 1727, 28 Martie.» www.dacoromanica.ro 278 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMĂNIEÎ 660. 661. 662. 663. 661. 665. 666. 4. Supt aCastă pieatră să odihneşte oasele răposatului robu lui Dumnezeh Clucerul Grigorie Călinescu, care ah răposat leat 1884, Deche[m]vrie în 25. 5. ...-fjXaîcj, icp 3qj... eipa... 6tov ano 8s âeofovia? fj. 8. 8. [= vrîsta, în care . . . viaţa . .. anul de la Naşterea lui Hristos 1688 . ..]. ’ ’ 6. Supt acastă piatră zăcu oasele mel[e], Ştefan, cu soţiia sa, Susana, ce ah răp[osat] leat 1800, Iunie 26. Iar soţiia sa, leat 1801, Av[gust] 6. Şi în greceşte. 7. Aici se odihneşte roaba lui Dumnezeu dumneaei Clucereasa Lucsandra Oteteleşanca, născută Vlădoiancă, î fiica sa, Elenca; 1842. 8. Supth această piatră odinescu oasele răposatului robu lui Dumnezeu Iorgache Mavrodinh Velh Vistierh, Ghe-narie 1776, şi Maria, soţiia dumnilul Velh Visth., Elena, 1808, Stolnicasa Iuliano, fiica dumnealui (?) şi soţiia Stolnicului Eadul Iuliano şi Paleolog, ce este îngropat la mă-năstiria CotrocenI, D[e]ch[em]vrie 8. Fata luî Iordachi Cantacuzino, fratele lui Şerban-Vodă, anume Maria, luă pe «un Grec anume Paleologul, iar după familie Guliano», mort între 1714 şi 1716. Fiul luî Guliano, Toma (f 1752), are cu Sanda Cernovodeanu pe Ioniţă şi Răducanu, soţul Elenei Mavrodin (Gen. Can-tacuzinilor, p. 361; cf. p. 180). 9. Pe epitaf (aier), cusut foarte frumos cu aur şi mătasă — a fost adus de la Cotrocenî —, se văd patru chipuri, lîngă care e scris: «Io-Şerbanu Voevod Catacozinu» (cu barbă), «Io Gheorghie Voevod» (copil), «gspja Casandra» (fetiţă, cam de aceiaşi vrîstă cu Gheorghe; ea a fost soţia luî Dimitrie Cantemir), «gspjda Maria» (soţia luî Şerban). 10. Pe o icoană, îmbrăcată cu argint, lîngă dvera din stînga: Mat'vjs T'/ixac. www.dacoromanica.ro BUCUREŞTI: BISERICA SF. EOATERINA, BIS. TOŢÎ-SFINŢII 279 Apoi: Biaudp. Iwotvvoo Baxapeaxotr 1777: SxapXdTO? IIsTpo6tT^ 1814. Ceia ce înseamnă că argintul a fost pus întăiu de Mateî-Vodă Ghica, înnoit de poetul Yăcărescu şi dres în urmă de un Petrovicî. XV. Biserica Sp. Ecaterina. Nimic n’a rămas din vechea clădire a Doamnei luî Ipsilanti. Inscripţia aurită de pe fronton e pusă de un egumen în numele mănăstiriî-me-tropole de la Muntele Sinai, numai în 1852. XVI. Biserica Toţi-Sfinţii. 1. De-asupra uşii de intrare: 667 Dentru ale tale ţie, spăsitoriule şi prea-curatil Maicii Tale aducemil cu vrearea Tatălui şi cu ajutoriul Fiiulul şi cu îndemnarea Sf[ă]ntulul D[u]hti, care o dumnezeire în Troiţă să proslăveaşte, aminti. Ziditu-s’ati ac astă sf[ă]ntă şi dumnezeiască besearică din temeliia el şi s’ati zugrăvit şi s’ati înfrumuseţaţi! precum să veade, cu toată cheltuiala prea-sfinţitulul Mitropolit al Ungrovlahiel chir Daniil, întru slava şi cinstea intrării în besearică a prea-sfintel născătoarei de Dumnezei! şi pururea-fec oarei Măriei în zilele prea-luminatuluî Domni! Io Nicolae Alexandru Yoevod, ca să fie în veacl pomenire Sfinţii Sale şi a totil neamului Sfinţii Sale, şi celorti ce ai! ajutaţii şi celor ce vor mal ajuta, şi s’ati săvârşiţi! în zioa de ’ntăl a lunii Iul Aprilie lt. 7234 [1726]. ’ V. maî sus, Mitropolia. 2. Pe un mormînt din veacul al XVIII-lea: ggg Theodor, Anastasia, Radu, Risava, Dumitru, Ştefan, Ileanca, Mariea, Alexa, Sultana, Manea, Ileana, Marcu, www.dacoromanica.ro 280 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Ştefan, Alecsa, Caterina, Condeşaţana (sic), Stroe, Dedea, Yasilie, Alecsa, Tudor. 669. 3. Pe altul, tot în dreapta: Supt această piiatră odihnescu-se oasele robu lui Dum-neazetl Enache ot Clrnavodă: aii răposat în zilel[e] Mării Sale D[omnulu]l Io Costandin Mcolae Alexandru Yoivodii, fiindii cursu anilorii lt. 7245 [1736], luna lui Octomvrie 20. 670. 4. Pe un mormînt în faţă: Suptă. aCastă piiatră odihneşte-se robul lui D[u]mnezeu Drăghic zaraf i Anica, carele s’aă pristăvit în zile[le] prea-luminatulul Domnu[lu]l nostru Io Costantin Nicolae Yvd., Mart 5, leat 1758. 671. 5. Pe altul, din veacul al XVIII-lea: Ce .. ser... ra popa i ieromonabuMatei, Mariuţa, Eue i ierel. Theodora monahia, Grheorghe Medelniceru, Maruza-niea, Eadu, Safta, Zanfîr. 672. 6. Chipurile ctitorilor. în dreapta, «Nicolae Voivod» haină de pe de-asupra cu blană neagră şi dolman (de pe dedesupt: brocard albastru), cu un fiu; «Ecaterina Domnă» (rochie de brocard de aur cu flori şi blană neagră) şi fetiţa, Sultana. Fiul e decî Alexandru, al Doamnei Smaranda. Ecaterina nu s’a numit însă nicî-o Doamnă a lui Nicolae Mavrocordat. Cf. mai sus, Mitropolia. Lîngă Doamnă, e apoi un boier cu işlic. în stînga, chipul, foarte bine făcut, al Mitropolitului Daniil. 673. 7. Pe evanghelie, notiţă, din l-iu Decembre 1802, a lui Stanciul Logofăt, ispravnicul judeţului Ialomiţa, care spune că această carte a fost a «părintelui Ştefan ce au fost protopop la sud. Ialomiţa, şi acum se află protopop în plasa dă jos a Bucureştilor, carele să află cu şăderea în mahalaoa Mănciuleştilor». XVII. Biserica Antim. 674. 1. De-asupra uşii de intrare: '0 vaoţ ooToţ Tv 0eu>v ©soţ pioov, T£î? A am 5 rps xai 0su>v vaoo pioov. ’Ev £tei tip atoTTjp'up cpţie'. Adecă: «Biserica asta, a tutor Sfinţilor hramul, S’a făcut cu vrerea lui Dumnezeu, fire-a tuturora, Supt Ştefan cel ce poartă numele Cantacuzino, Stăpîn strălucit al Ţerii-Romăneşti vestite, De către-arhipăstorul Antim Ungrovlahul, Cel din Ivir, — cum se vede, din temelie. Ca închinătorii zeilor faţă de Dumnezeu, Ca David fii şi în biserica Sfinţilor (?). In anul de la Mîntuire 1715.» 2. Pomelnic în triptic, pe lemn. Pe aripa stîngă: Aici să pomenesc buni, credincoşi Domni: Io Costandin Voe-vod Brancovean, Io Ştefană Yoevod Cantacozino, Io Niculae Voevod Maurocordat, Io Grigorie Voevod Ghiga, Io Mihai Voevod Racoviţă, Io Costantin Vv. Niculae. La mijloc: Pomealnicul lui Pahomie monahii Bojoreanul şi ală fiiă-săă Costandin Postelnic, care s’aă îngropată în tinda bisearicii, Costandin Post., şi s’au dat la mănăstirea de la toţi Sfinţii danie de s’au zugrăvită şi s’aă poleit tâmplele bisearicii cu tl. 174, şi s’aă dată şi 4 suflete de Ţigani şi 4 boi şi 4 vaci şi 40 de mătcî dă stupi, ca să se pomenească la sf[ăn]tul jărvănică, şi să se caute la 3—4 ani, după obiceaiă. Şi s’aă scris la leat 7255 [1746-7]. Pahomie monahă, Costandină, Hinca, Chirii monahă, Martha monahiia, Nicolae, Ioană, Mihai, Bălaşa, Anca, Aspra, Mariia, Marica, Dima, Theodosiia monahiia, Gorană, Anca, Vladul, Albul, Ştefană monahă, Marica, Tudoră, Ioana, Aspra, Hinca, Bă- 075. www.dacoromanica.ro 282 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI laşa, Alixandru, Anca... eca, Stana, Preda, Bălaşa, Neagu, Safta monahiia, Salomia monahiia, Silevestru monah, Theodosie monah, Pîrvul, Drăghicî, Mihail..., Rafail monah, Niculae monah, Barbul, Drăghicî, Gheorghie, Stanca, Safta, Sanda, Despa, Idita, Anca, Gheorghie. Pe aripa dreaptă, lista Mitropoliilor: Antim, Daniil, Ştefan, Neofit) Filaret, apoi Partenie proegumen de Argeş, shimonah, arhiepiscopul de Argeş Iosif (ale cărui versuri întru slava luî Antim au fost acoperite de mosaicul de jos), şi episcopul Grigorie de Argeş. 676 3. în paraclis, chipul boierului Matei Roset şi al soţiei luî. 677. 4. Pe o anafomiţă de acolo : '0 taTCeivoţ ejrîaxojroc ’AptCsabo ’Iocjtjţ tootov tov avu8(*>po86oxov eoXa€ă>; TCpoaŢEpsc 1798. Adecă: Smeritul episcop de Argeş, Iosif, ofere cu evlavie acest disc; 1798.» XVm. Biserica Mayrogheni. 678. 1. Inscripţia de de-asupra uşii s’a distrus de reparatori inconştienţi. (579. 2. în părete : ’Ev0â§E xsîtou â SooXoţ too 0eoo Auovooioţ Ispop.ova^o?, oţ xai xa-0Y)Yo6p.EVOţ TTjţ tEpâţ p.0V7jţ ZwoSd^oo Siop7]a07]ţ Trapa too otjnrj— Xotâtoo NrxoXâoo Ilstpoo MaSpo-jiv-q BB. xatâ to 1787, xai b/jjtp.â-uoev etyj 18, xs 7j? 1805, ’AîrprXioo 20, I'Sooev to xrvov XP^0?- t r&Xxoo NrxoXâoo. Adecă: «Aici zace robul luî Dumnezeu Dionisie ieromonahul care a fost şi egumenul sfintei mănăstiri a Izvorului de viaţă, orînduit de preanălţatul Nicolae Petru Mavrogheni Yoevod în 1787, şi a cîrmuit 18 anî, şi la 1805, April 20, şi-a plinit obşteasca datorie. -J- Nicolae Gîlcă.» www.dacoromanica.ro BUCUREŞTI : BISERICILE MAVROGHENI, ICOANEI 283 în cimitir: 3. Mormîntul principesei Zoe Bagration, născută Văcărescu, moartă, 6S0* în vrîstă de 86 de anî, la 22 Septembre 1878. Bagration a fost la 1850 în fruntea unei comisiunî pentru căsătoria ofiţerilor ruşi cu moştenitoare muntene. V. Mărturii istorire despre tţtirbă-Vodă, II. ’ 4. Al Banului Alecu Filipescu, mort în Novembre —. 6S1. 5. Al fiului lui Alecu, Marele-Logofăt Alecu, mort în August 1863, 682. şi al soţiei acestuia Elena (-j-1873). Pe aceiaşi piatră se înseamnă şi numele MareluT-Logofăt — Filipescu (mort la 63 de anî, în ziua de 3 Maiii —) şi al Stolnicului Radu. XIX. Biserica Icoanei. 1. în pridvor: 6S3. 1. Aici odihneşte roaba lui Dumnezeii Zoiţa, buna soţie a Mareluî-Clucer şi cavaler Grigorie Obedeanu, ce ş’ati. dat obştescul stîrsit la 12 Maiu anul 1S42: veclnica el > > > pomenire. Aici se odihneşte şi răposata Păhărniceasa Zinca Polizu, născută Niculescu : a răposat la 81 August 1S55 leatu. 2. Rugaţi-vă pentru dînsa. Zamfira Rughet, născută Po- 684, lizo, a răposat la 27 Maie 1S46, [î]n vîrstă de 36 ani. Subt această piatră se odihneşte şi trupul Eleni născută Polizu, răposată în frageda el virstă, la anul 1S59, Martie 31. 3. De-asupra uşii: 685. Aăastă stîntă şi înfrîmseţată b[e]searecă, unde să proslăveşte numele celui în Troiţe mărit D[u]mnezeti, întru cinstea şi prăznuirea prea-sfinteî de D[u]mnezoii Născătoarei şi a st[î]ntulul prooroc Ioann Botez[ătoriul] si a marelui ierarh Nicolae, s’afi. zidit din temelie în zilile înn&l-ţatulul Domn Mihailti. Costandin Suţu Vvd., Mitropolit fiind Preasfinţiia Sa chirti. Grigorie, la anu 1784; care s’atl www.dacoromanica.ro 284 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI zidit prin prejur chilii, ca să fie pentru adăpostirea săracelor călugăriţe şi fămel văduve scăpătate şi a celor streini bolnavi ce vor năzui la ajutorul sf[i]ntel icoane, iar preoţi, sati călugări, sati mirean însurat, cu fămee, să nu aibă voe a şedea la chiliile din lăuntru, după cum şi cu groaznic blestem s’ati făcut acest aşezămăntti, numai ctitorii să aibă voe, de nu să va purta cineva cu bună orănduială, sati preot, sati din cele ce lăcuescti în chilii, să-l dea afară. Venitul ce să va strânge la beserică, să ia preoţii doi bani şi epitropul unti ban, ca să fie pentru ajutorul săracilor şi la cele ce vor lipsi la sf[î]nta besearică. larii celelelte daruri ce vorti dărui Domnii sati alt pra-volavnicti creştinii, şi acelea să fie totti în măna epitro-pulul. Tottideauna numai doi preoţi şi unti diiacon să fie nelipsiţi. larii după sfârşitul vieţii meale las cu sufletul mieti ca numai din neamulti mieti să rămăe epitropti peste toate acestea ce mal sus scriti, nepoţi şi strănepoţi. Fost-ati cheltuitori şi ostenitorii dumnealui Panaitti Băbti[eanu], Vel Căpitan za lefegii, având ajutor de la alţi pravoslavnici creştini. Şi s’ati săvărşitti la anulti 1786, Septem[vrie] 2. larii cine va strica vrea-unii aşezămăntti dintr’acestea, să aibă a da seama la înfricoşata şi dreapta judecată Cerescului împăratti. 4. Chipurile ctitorilor. «Macarie Băbeanu, ctitorul bisericei cei vechi , «cocoana Sofia», «Postelnicul] Ioan Băbeanu, Logăfăt văl bresle», «Pa-nait Băbeanu Căpitan za lefeciî» ; copiii: Maria, Elena, Panait, Nicolae. Apoi: Stoian, Pavel Logofăt de bresle, «cocoana Bălaşa soţia dumnealui», Ana, Ecaterina.—Sînt înnoite.— Pentru îmbrăcămintea lor, v. cartea mea IstoriaRomînilor in chipuri şi icoane, I, cap. despre îmbrăcăminte. 5. Jeţ vechiu cu vulturul muntean. 686. 6. Icoana Mîntuitoruluî e dăruită la 1844, de o Elena C. Niculescu. 687. 7. Pe icoana Maicii Domnului d’innaintea altarului: Ioann Văcăresc[u] Spat[ar], Ecaterina Do[m]niţa, Alexan- www.dacoromanica.ro bucureşti: mănăstirea icoanei, biserica OŢETARi 285 dru Yăc[ărescu], Mariia, C[onstandin] Băs[ărab], Ban, Stol[nic] Costandin Băs[ărab], Eleni Băs[ărab]. Ştefan Prăş[coveanu] Vor[nic], Chiriachi Pră[şcoveanu], Grigorie Bălea[nu], Log [o] f[ă]t, Sa[f]ta Băleana, Grigorie Bălea[nu]. Biserica Maicăl Precistil. iinii wcTp. (sic). S’au zugrăvit aCasta si[ă]ntă icoană la leat 7190 [1681-2]. Pilip Nicolau’ rgintar. Jos, un pomelnic maî noii. Cei de la început sînt poetul Ienachi Văcărescu şi soţia sa, Ecate-rina, fiica luî Nicolae-Vodă Carageâ, precum şi fiul lor, Alexandru. Maria, sora luî Ienachi, a luat pe Nicolae Brîncoveanu Banul. V. şi Studii şi doc., III, p. 87. 8. O altă icoană e poleită la 1850 de Maria soţia luî Costache Bo- 688. bescul, «Crucer». XX. Mănăstirea Icoanei. 1. De-asupra uşiî de intrare: 689. Acestu sfănt lăcaş s’ati zidit din temelie şi s’ati înfrumuseţat precum să vede cu cheltuiala d[u]mn[ealui] Căminarului Mihalache Dar vâri, în zilele Mării Sale d, Alecsandru Dimitrie Ghica Yoevod —, unde să prăznueşte hramul învierea Slăntului Lazăr şi Sfinţil-înpâraţI Costandin şi Elena, şi Sfinţi YoevozI Mihail şi Gavril; 1834, Av[gustJ 10. 2. Chipurile ctitorilor: Elena, Mihail, Constantin, Anastasia Darvari, de o parte, iar de alta: Olimpiada Arsachi, Elena Arsachi, Elena Darvari şi fetele. 3. în cimitir, mormântul Clucerului M. Darvari (1797—1854). 690. XXI. Biserica Oţetarî. 1. De-asupra uşiî de intrare: 691. Adastă sfântă şi dumnezeiască biserică, unde să prăznueşte hramul Sfinţilor!! îngeri făcutu-s’ah. întităl de lemnh în zilele lui Şărbanh-Vodă, la leat 7189 [1680-1], şi, pre- www.dacoromanica.ro 286 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI făcăndu-să iarti dă, lemnti în zilile lui Costandin Basarabii Yoivod, la leată 7210 [1691-2], şi acumti, prefăcăndu-să dă piatră, s’aă adaosu şi hramul ierarhului Necolae, şi cu ajutorulu şi îndemnarea dumnealoru Mărgăritu staroste şi jupănu NiColae cupeţu şi cu alaltoru creştini s’ati zidită şi s’aă înfrumoseţată după cumă să vede, cu toate podoabele, în zilile lui Ion Costandin-Vodă Mavrocordată, ca să fie dumnealoră veaSnică pomenire; Iulie l[eat] 7265 [1757]. 692. 2. Pe un mormînt în pridvor: întru acest trist şi cainic mormînt să odihneşte oasele răposaţilor robilor lui Dumnezeii Ilie Calpaccibaşacescu, săvărsit în anul 1825, i ale soţii sale Ana Yoeniasca, ce aă trăit amândoi în căsătorie ani 12 şi în leat 1842 s’aă săvârşit şi numita, i oasele copiilor săi, anume : Nicolae, Maria, Costandin si Lucsandra, i ale moşilor si strămoşilor lor. Iar eă, fiiul răposatului de mal sus, anume Matache Yoenescu, săntu a veni mal în urmă, rămăindu numai eu dintru acastă familie. Numele vine din Calpacci-başa, starostele breslei calpacciilor, celor ce fac calpace. €93. 3. Pe altul : Aici să odihneşte oasele răposaţii roabil lui Dumnezeii Elena, închinata fiica Logofătului Fier a, ce aii ţinut în căsătorie pă Hagi Tudorache Theodoru, 40 ani, născînd şi 9 copii, iar acum, în leat 1845, Fevruarie 20, s’aă săvărsit în vîrstă de ani 56, însă să scrie aci si cei mal înnainte răposaţi prin osibite locuri părinţi, fraţi, rude : Theodor, Stana, Sava închinatu, Ana, Gherasim monahu, Badu, Costandin, Theodor, Hera, Ana, Stana, Anghel, Grigorie, Ioan, Păuna, Pavel, Panait, Costandin, Safta, Voicu, Marin, Theodor, Sima. www.dacoromanica.ro BUCUREŞTI : BISERICA OŢET ARI, BISERICA OLARI 287 4. Pe o icoană la altar: (594. Acastă sfântă icoană s’atl făc[u]t de roaba lui DumnezăQ Maria, ipac Mariea, 1804. 5. Pe alta : 995 Drăghici, Constantin, Rusandra; 1803. 6. Pe o a treia: 69C,. Mariia, Grheorghie; 1804. XXII. Biserica Olar!. 1. De-asupra uşii de intrare: 997, întru numele Tatălui şi al Fiiului şi al Sfântului D[u]hu, ziditu-s’aii acastă sfântă si dumnezeiască biserică ce să cinsteaşte şi să prăznuiaşto Adormirea prea-sfintei stăpâne Născătoare de Dumnezeii şi pururea-fecoara Mariia şi a celui întru sfinţi părintele nostru Nicolae de la Mirali-chiia, fâcătoriul de minun[i], şi s’aii zidit den temelie de pre cum să veade de robul lui Dumnezeii dumnealui Du-mitraşco Racoviţ[ă] Vel Visterti, şi, rămăin[d] nişte ban[i] de la robul lui Dumnezeii Mihai băcanul, s’aii dat la castă sfântă mănăstire, denpreună cu Ian cui Căpitanul ajutorind şi alţi creştinţi] pravoslavnici, în zilele D[o]mnuluI nostru Io Scarlat Grh[i]c[a] Voeţvod], fiind Mitropolitul chiriu chir Filaretti; Octomiivrie leat 1758. Dumitraşco Racoviţă e fratele lui Mihaî-Vodă şi ginerele luî Mihai Spătarul Cantacuzino. 2. Pe epitaf (aier): 99S. SrsŢavoc Airjjj.Tj'cptou Mjj.sXXoc Ms^a? Aoyotpâzrji;, Noejj.6pîou 1820. Adecă: Şsefan al luî Dimitrie Belu, Mare-Logofăt, Noiemvrie 1820. în 1827 era Vornic (Hurmuzaki, X, p. 424). www.dacoromanica.ro 288 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 699. 3. Pe o icoană din altar: înbrăcatu-s’ati adastă iconă în argint cu cuca \sic = cheltuiala] sf[i]nti biseric şi a mahalagiilor ot Olari prin îndemnarea şi osărdiia dumnealui Gheorghe Ghiorghiu, ce s’atl aflat epitrop; 1817, Aprilie 20. 700. 4. Pe alta: înbrăcatu-s’otl în argintii această sf. iconă cu ajutor[ul] a mu[l]tor fraţi şi surorp], prin osărdiia d[u]m[isale] chirii G[heorghe] G[heorghiu] şi a dumneae jupăneasa Ana: Io[n]u, Balaşa, Gr[igore], Chirica; 1819, Fevru[arie] 25. înnoită în 1850. 701. 5. Pe un mormînt în dreapta: Suptu această piiatră odihnescu-să oasile răposaţilor robilor lu Dumnezeii Marin Log[ofătul] za Vistierie, Chiraz, Mariia, Dumitrache şi cu tot neam[ul] lor; Mart 11, 1771. 702. 6. Pe jărtfenice (antemise) de mătasă, tipărite şi foarte frumos împodobite : Acesta d[u]mn[ez]eesch jertvenic pre carele se săvîrşaşte d[u]mn[e]zeiasca cea făr de sînge şi sf[i]nţita slujbă în zilele prea-blagocestivulul singur-stăpînitoriuluî, marelui D[o]mnulul nostru şi înpăratu a toată Eossia Alexandru Pavlovicl, s’aîi sf[i]nfit acest antimis de preaosf[i]njitul Mitropolit a toată Valahia chirio chir Ignatie, şi s’ah dat la bisearica din—, Ţinutul—, unde să prăznuiaşte hramul—,1a anul 1810, luna lui —. Alte forme mai vechi au, în locurile tipărite cursiv, alte nume de Domni, iar la numele Mitropolitului precum urmează: «s’au blagoslovit şi s’au sfinţită cu măna preaosfinţituluî Mitropolitu alu Ungrovlahiei chir Grigorie» (din veacul al XVII-lea), sau: «Mitropolitu de aici, chir Mitrofan; 7226 [1717-8]». — Mitrofan a fost însă urmaşul lui Antim, şi de sigur că acest mare meşter în cele bisericeşti a făcut desemnul an-timiselor. www.dacoromanica.ro BUCUREŞTI : BISERICA POPA-RUSU 289 XXIII. Biserica Popa-Rusu. 1. Pe piatra de de-asupra intrării, acnm aşezată în curte: 703. Această sfântă biserică ce să numeşte îm : [= anume] Pop[a] Rus[u] şi să prăsnueşte hram[ul] Sfănt[a] Troiţe, Sfânta Cuyiosa Parascheva şi Sfăntu ierarhul Nicolae, cu ajutorul lui Dumnezeii s’ail făcut din temelie, cu toată osărdiia şi toată cheltuiala dumnealui Manolache vătaf de arabagiî, şi ostenitor preotul Andrei de la această besereca, în zilele prea-înălţat Domnu Io (xheorghiu Caraga Vvd. şi preaosfinţit Mitropolit Nectariu. Pomeneşte, Domne, pre robi tăi aceştil, veşnica pomenire: Manolachi, Ilinca, Safta, Voica, Maria, Andrei erei, Petre, Grhiorghie, Păuna, Costandin, Ion, Andrei, Manole, Toader erei, Danii pr[e]z-[viter], Păuna prezvitera,- Ilinca, Stan (?). Leat 1813, Martie 17. 2. Pe un potir: 704. 1813, Iunie 10. Iona, Mariia, şi Drăghicu, Bălaşa, Grheor- ghie, Neacşa, Frusina, popa Gligori[e] proin protopop ot Popa Rusu. 3. Pe altul: 705. [laxa NixoXa x£ tov texvov [de două ori], Zotxa xs tov texvov: Zoijxa, ’Avrpeor 1787, Airfouaroo 28. 4. Pe o evanghelie: 706. Această sfântă evanghelie s’au făcută de jupănu Poli- hronie şi Mariia danie la Popa Rusu; 1796, Noem[vrie] 2. XXIV. Biserica Popa-Tatit. 1. Icoanele St. Nicolae şi Maiceî Domnului sînt îmbrăcate cu argint la l-iu April 1812. 2. Pe un potir: 1815: 'PaSoxâvoo AoyoQsrrjt; (Răducanu Logofătul). 707. 19 www.dacoromanica.ro 290 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 708. 3. Pe o cruce din 1857: «PiftarulJ Ră[ducan,u] Cotrea». 709. 4. Pe un mineiu de Rîmnic (Mart): 1829, 'OxTC|jL(3pcoo, 5, SaSotro îropvqj (sic!), el? râs 12 op£?, eytvev aiap.G? [icYaXo?. 1829, ¥oe|i.ppioo 14, Jt£fJ.7rq) rcopvt]), el? tâ? 11 xal (ling, lytvsv aiap.oc (jLeyâXo?. însemnarea cutremurelor «mari» de la 5 Octombre 1829, 12 ceasuri de zi şi de la 14 Novembre 1829, 11 de zi, se dă >şi în româneşte. XXV. Biserica Cuibu-cu-Barză. 710. 1. Pe o piatră de mormînt: Supt această piiatră odihneşte oasele robii Iul Dumnezeii Oruceru Dona ş’a soţii dumnealui.Zafira, titor biserici; 1880. 2. în altar, pomelnic pe piatră, din acelaşi an 1830; fără însemnătate. XXVI. Biserica Udrjcanî. 711. 1. De-asupra uşii: Acastâ sfântă şi dumnezeiască bisearica s’atl făcuta cu toat[ă] cheltuiala şi înfrumuseţarea el, precum să veade, dumnealui jupanii Udrecan Clucer, fiind coprensu de dumnezeiască rivnă pentru mărirea şi slava lui Dumnezeii şi a Sfântului marelui ierarh Necofae, şi pentru veaCnica pomenire a dumnealui şi a tot neamu dumnealui, şi s’ah săvârşit în zilele prea-luminatulul Domn a toată Ţara-Rum[ă]nească Io Gri-gorie Ghica Voevod, fiind arheereti Mitropolit preasfenţitul chir Ştefan, la anul de la Ziderea Lume! leat 7244 şi de la He. 1734, în luna lui Septemvreie zile 15. 712. 2. Pe păretele pridvorului de spre stradă, în lăuntru: Acest s[fă]nt lăcaş fiind crepat din cutremurul ce s’au întâmplat la văleat 1802, căci multe sf[in]te lăcaşuri şi zidiri s’ati stricat, acum, la leat 1810, i s’au făcut legăturile ce www.dacoromanica.ro bucureşti: biserica udricant, biserica LUCACI 291 să văd, atăt înlăuntru, cu drugi de ferii, căt şi afară, în an-von, umplăndu-se qu zid căte trele ...1, şi, deosebit de legăturile ce s’all făcut, s’all şi înfrumuseţat pu zugrăvelele cele văzute, atăt afară înnaintea bisericijl, înlă[untru] an-vonuluî, căt şi tănpla, i s[fintele] icoane cele împărăteşti, şi pardoseală, şi un policandru noii, făcăndu-se şi două chilii noi în curtea bisericii, pentru sălăşluirea celor săraci, cu jtoată cheltuiala răp[o]s[atulul] Pahar[nic] Nicola, Salomia, Mar ia.... 3. Pe candele : 713. TpoiSoţ ap^le7^L07.07^oţ• 1847. Adecă: «Timoteiu, episcop al Troadeî; 1847.» 4. în altar, pe părete: 714. Pomelnicul Popii Nicolae Zgolavu (?), ctitor[ul] cel vechili, care ah dat bisericii casele care săntu în dosul oltarulul, şi o prăvălie în carăle cu peşte, şi toate cărţile bisericii: Nicolae ierel, Ecaterina iereiţa, Teodosie ermonah, Radu, Marica, Iane. Pomelnicul jupănesel Marii, a Pitarului Ioan, care ah dat bisericii pase, pogoane de vie ,1a Cernăteştî: Ioan, Maria, Iordache, Marica, Zitco, Neaga, Manda, Bă-laşn, Pătraşco, Ecaterina erei[ţa], Nicola. XXVII. Biserica Lucacî. 1. De-asupra uşiî: întru slava atotputernicului Dumnezeii aicea jfiind ^idită biserica în leatul 1786, şi din cutremurh slăbindu-se cu totul, acum de iznoavă s’ah zidit din temelie cu toată cheltuiala dumnialor neguţători Costandin Atanasiu şi Anghel şi Panteli, născuţi în patria lor Bolgaria, în oraşul Siştov, şi acum hălăduesc în oraşul Bucureşti, şi, după în- 715. www.dacoromanica.ro 292 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI scrisa conglăsuirea tuturor enoriţ[i]lor, şi cunoscîndu-se dumnialor veCnicI ctitori aceşti! sfintei 'biserici ce să prăz-nueşte hramul Sfîntulul ierarh Nicolae Mirlichi, a Sfinţilor împăraţi Costandin şi Elena şi a Sfinţilor YoevozI Mihail şi Gavril, aii isprăvit dumnialor din temelie aCastă sfîntă biserică, ajutorind şi alţi cu ceia ce s’ati îndurat; s’aii isprăvit în zilele prea-înnălţatulul nostru Domn Alecsandru Dimitrie Ghica Yoevod şi Preaosfinţii sale Mitropolitului Ungro-Yalahii chir Neofit; 1. 1842. 716. 2. în altar, pe piatră: Pomelnicul ctitori care a deruit biserici Lucafi acaretul din uliţa Şăpcarilor. [Nume neînsemnate.] 1847, Martie 23. 717. 3. Pe una din cărţile bisericii se află însemnări naive ale preotului, între care aceasta, care arată cum se scriau mai de de mult notiţele despre faptele zilei: «în anul 1877, Avgust 30, luarea Criviţeî cu asaltu dă cătră oştirea rumănească, Curcani, căndu au fostu în răsboî cu Turcii tovărăşie Rumânii cu Ruşii. Şi Rumânii avăndu cu eî pă Căpitan Valteru, care au şi muritu cu steag în braţe, avăndu pă corpul său 9 lovituri. Rumânii avăndu cu eî Domnul Carol întiî, cu împărat împreună al Ruşilor, la Plevna în Bulgariia, unde era Osman-Paşa, care prin planurile lin era să prindă pă împărat, dar, fiind Rumânii, aii sărit cu răsboiiî straşnic, şi au învinsu pe Osman-Paşa înapoi, şi în urmă s’aiî predat, văzăndu că nu are loc de scăpare.» XXVIII. Biserica Boteanu. 718. 1. De-asupra uşii: ACastă sfântă şi dumnezeiască bisearică ce iaste hramul Tăerea Capului Sfăutulul Ioan Botezător[ul] şi a Sfântului Gheorghie făcător[ul] de minun[I] întăl aii fost de lemnti, făcută de dumnealui răposat jupan Mihul, şi acum s’all făcut de piiatră şi s’all înpodobit dupe cum să vede, cu toată www.dacoromanica.ro bucureşti: biserica boteanu, biserica brezoianu 293 cheltuiala şi osteneala dumnealui jupăn Maxim, dipreună cu frate-săil Gheorghie, feCori răposatului jup[an] Grigorie Miuleţu, în zilele Mării Sale Ion Scarlatil G[ri]g[orie] Ghica Y[0e]v[0]d; Iunie 6, 1760. 2. Pe un mormînt, în pridvor: Supt această piatră să odihnesc oasele răposaţilor robi lu Dumnezeii Drăgoe diacon, Pascalia, Stan, Bălaşa, Cos-tandin, Ilinca, Zoiţa, Dumitru, şi iar Zoiţa, Tănase, Floarea, Daniilă, Mane, Maria, Stanciul, Daniil shimonah, Varto-lomeia..., Zoiţa [etc.]; 1809, Oc[tomvrie]. 3. Pe altul, în biserică: Supt aăastă piatră udihnescu-se osile răposatului robului lui Dumnezeii Giurgiu, la veleatul leat 7266, Iunie 24. 4. Pe altul, afară: Supt această piatră odihneşte trupul răposatului Sărdar Gheorghie Bălescu, născut la anul 1804, şi răposat la annl 1840, Ghenarie 5. XXIX, Biserica Brezoianu. 1. La dreapta uşii de intrare (la stînga, e inscripţia cea nouă): Acastă sfă[n]tă şi dumneazeiască bisearecă, ce să prăz-nuiaşte hramul Sfintei Troiţe, iaste zidit[ă] din temelia ei păn în sfârşiţii de dumnealui Mănăilă Mărăcineanu VI. Clucerii şi dumnealui Şărban Bujoren[u] VI. Vis., aju-tăndil cu locul bisearici şi dumnealui Pătraşco Breazoia-nul Vel Vor[nic], ca să fie de pom[e]nirea dumnealor şi a coconilor dumnealor; şi s’ail făcut în zilile Domnului nostru Io Costand[in] Basarab Voevod; Oc[tomvri]e, leat 7219 [1710]. www.dacoromanica.ro 294 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Şerban Bujoreanul făcu parte, fiind Vornic, din solia boierilor munteni la împăratul Carol al Vl-lea. Pe Pătraşco Brezoianu îl întîlnesc Ca Vel Clucer în 1684; el a fost Mare-Şătrar în 1706 (Gen- Cantacuzinihr, p. 273; Doc. Cantacuzinilor, p. 249, no. xxi). Cf. şi Studîî şi doc., V, p. 190, no. 50; pp. 191-2, n-le 55-6 (acelaşi Petraşcu ca Şătrar în 1702-4), p. 195, no. 64. Mănăilă era fost Clucer şi la 1719 (ibid., p. 194, no. 57). în 1711 el era Mare-Serdar (ibid., p. Sili, no. 72). 2. Icoane vechi, îmbrăcate cu argint, dar fără inscripţie. XXX. Biserica Sf. Ionică. 1. De-asupra uşii de intrare: întru măriria â tot ţiitorul ilumnezeii şi spre cinstei sfîntulul săti înnainte-mergătoruluî şi botezătorului Ioan, s’a rădecat din temelie acestă sfîntă biserică de către Di-mitri Dirăscul, Marele-Medelnicer, şi soţia sa, Sofiea, la anul de la Hristos 1795 ; carii aă înzestrat-o prin drepţi munca lor. 2. Pe un mormînt, în dreapta: Supţii acastă piatră odihnescă oasele răposatului robul lui Dumnezeii Păună...ească; 1830, Iun[ie] 12. 3. Pe alta, lîngă aceasta: ...oote pe... aă nu tăgăduind că plăngăndu şi tăgăduin-du-te, te făleşti întru... cum aă fost zi[su]... pămăntu [eşti] şi... pămăntu, şi suptu această piiatră odijbnescu oasele răposatului robului lui Dumnezeii Tel Medelnicer [Dimitri î)ărăscul, carele aă] fostu cu mila.... 4. Icoană veche a Sf. Ioan şi vechiu epitaf (aier), fără inscripţie. XXXI. Biserica Creţulescu. 1. be-asupra uşii de intrare din pridvor în biserică: Doamne, cela ce proslăveşti pre cel ce iubescu podoaba casil tale şi locul lăcuinţel Mărirel Tale, priimeaşte sfăn- www.dacoromanica.ro bucureşti: BISERICA CREŢULESCU 295 tul lăcaş acesta, care întru slava Mărirel Tale şi întru lauda şi prăznuirea Adormirel prea-curate Maicii tale şi pururea-feCoară Măriei şi săborulul Sfinţilor Arhangheli 1-ail zidit den temelie şi înfrumuseţat cu toată podoaba biseriCască cucernicii şi pravoslavnicii robii tăî dumnealui jupan Iordache Creţulescul Yel Logofăt şi soţiea dumnealui Doamna Safta, fiica fericitului întru sfârşăt şi de a pururea pomenitului lo Costandin Basaraba Yoevod, pentru a lor şi a neamului veCnică pomenire : care după răvna lor cia dumnezeiască cu ajutorul tăh 1-ail săvărşăt în anulh de la Zidirea Lumii 7231, iar de la Naşterea Mântuitorului Hfristojs 1722, lun[a] lui Sep[temvrie] 30 dni, şi ispravnicii Părvanh Logofăth Loloescul, Pentru Iordachi Creţulescu, v. caracterisarea din Genealogia Cantacu-zinilor, p. 871 şi urm.: Toţi boierii îl aveau în evlavie; puţini cari nu-1 iubiau, şi aceia se ruşinaă de el cînd îl vedeau». Mormîntul lui de la Mitropolie nu se mai cunoaşte astăzi. Mormintele ce vor fi fost în chiar această biserică, s’au distrus, după obiceiu, la reparaţie. 2. Chipurile ctitorilor: Vişa, mama lui Iordachi, şi PîrVu, Mare-Logo-făt, soţul Vişeî (ei muriseră, lăsînd pe Iordachi «scăpătat, tînăr şi fără părinţi» ; Gen. Cant., p. 371). Apoi: Constantin Brîncoveanu, Doamna lui, Marica, şi fata lor Safta (numită după soţia lui Constantin Canta-cuzino Stolnicul), soţia lui Iordachi; în sfîrşit, Iordachi însuşi. Urmează : Banul Constantin Creţulescu (numit după Constantin Brîncoveanu), fiul cel de al doilea al lui Iordachi şi Safteî (Gen. Cant., p. 375) ; Istrati Vel Vornic (fiul lui Constantin), Ecaterina, vara luî Is-trati şi soţie a lui [Constantin] Ştirbei Vornicul (cf. Studii şi doc,, p. 688); Toma Vel Logofăt (şi Ban; frate cu Constantin; Gen. Cant., p. 376) ; Alexandru Vel Logofăt (fiul precedentului; ibicL y Doc, Cant., p. 95), Constantin Vel Păhamic (fiul luî Alexandru ?). Constantin al II-lea şi Alexandru sînt zugrăviţi de două ori, — Toate chipurile au fost văp-site din nou pe la 1860. 3. Pe icoana Maicii Domnului (yj âSuftijTpa) : Bobul lui Pumnezeh şi al Maicăl Precesti Toma, Safta şi cu fii lor. Mai 13 dn[i], lt. 7257 [1749]. www.dacoromanica.ro 296 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI E una din icoanele cele maî frumos îmbrăcate cu argint din ţară. 728. 4. Pe un rînd de candele : Ioanichie arhiereii bes[ericil] Creţulescu. XXXII. Sf. Vinere a Hereştilor. 729. 1. De-asupra uşii de intrare: Atastă sf[ă]ntă d[u]mnezeiască biserică este zidit[ă] cu cheltuiala răposatului întru fericire archiereU Ioanichie Stratonichiia, ajutînd şi alţ pravoslavnic creştin[l] un băgatei, şi, cînd era a să săvârşi de zugrăvit, la anul 1839, luna Octomvrie 30, ş’ah dat opştescul sfîrşit, lăsînd îngrijirea celor din lăuntru la d[u]m[nealul] Paharnecu Grheor-ghie Poenaru, epitropu Preasfinţii Sale ; care le-ah făcut toate precum să văd. A fost biserica mică, zidită dă răposat pan Nicolae Vel Agă; pan (sic!) Ioana, soţiia d[u]m[i-sale], i pan Calin Spătarul, fiul dumnealor, la anul 7153 [1645], cu hramu Preacuviosi Paraschevi, iar fericit[ul] ctitor Ioanichie ah adăogat hram Botezu Mîntuitorulul nostru Is[us] H[risto]s şi pre marea m[ucenică] Paraschevi. S’au sfinţit în zioa Sf[i]nţilor m[ucenicl] Ecaterina şi Miercurie, săvărşindu-să toată lucrarea în zilile Mării Sale Alesandru-Vndă Grhica, care în sfârşit ah întărit ctitoriia veche a d[umisale] Vistier Constandin Herăsc[u]; 1839, Noein-vr[ie] 25. 730. 2. în ifiserică, mausoleul Hereştilor. Pe o stelă de marmură e săpat, încă pe cînd trăia generalul C. Năsturel Herăscu, un lung pomelnic, cu fel de fel de presupuneri şi afirmaţii fantastice. Se spune întăiu că «familia dd-lor Năsturel de să trage din Romani». Cel d’întăiu ar fi fost «Heinrihî», făcut grof de «înpăratul Austrii Ludovic I-iu, la anul 1370». El are un fiu Ilie, şi de la acesta un nepot de fiu: Udrişte. Fiul lui Udrişte ar fi Banul Ion (1524-590), fiul acestuia, Radu (1582-652). De la aceştia ar veni Toma (1628-1693). Numai cu acesta se întră în adevărul istoric (v. Generalul P. V. Năsturel, Vieata Sfinţilor Varlaam şi www.dacoromanica.ro BISERICA SCHITO-MĂGUREAND 297 Ioasaf, Bucureşti, 1904, Corecturi). El «s’a făcut graf de iznoavă (!) de către Leopold înpăratul Austrii la anul 1664». El are pe Şerban (1659-731), iar acesta pe Banul Constantin (1682-1752). De la Cos-tandin vine Radu (n. 1750), «care la botez s’aii făcut Paharnic» şi moare în 1804, «tot Paharnic, fiind sacat şi depărtat din fire din rîvna graduri-lor şi slujbelor după atunci». în sfîrşit, se pomeneşte fiul luî Radu, Logofătul Costandin, născut în 1798, «care aii slujit în slujba ostă-şască a Roşii şi, aflîndu-să în două campanii în protiva Turcilor, au dobîndit cavalarii şi sabie de aur pentru vitejie, iar în urmă, pentru slujbele aduse patrii sale, s’au cinstit şi cu cavalarie otomană şi în rang de Marele-Ban». 3. Pe o icoană, însemnare că s’a îmbrăcat cu argint la 1846 de Elena 731. Lahovari Postelniceasa. XXXIII. Biserica Schitd-Măgdreand. 1. Pe păretele din stînga (biserica e reparată din noii, în chipul cel 73*2. mai ruşinos): întru mărirea şi slava marelui Dumnezeu carele în Troiţă să proslăveaşte, ziditu-s’atl dinţi temelie acastă svăntă şi dumnezăiască bisearică de răposatulti şi pururea-pomeni-tulti Costandinti Văcăresculti Vel Logofătti, dară, rămăindti neisprăvită, după prestăvirea dumnealui, s’aii isprăvita şi s’aa înfrumusăţata cu toată podoaba el, precuma să veade, de ginerile dumisale dumnealui Mihaia Cantacuzino Vela Vistier, cinstindu-să cu hramula Vovedeanii a preasvintel Născătoare de Dumnezea şi a Sfântului sfinţitului mucenica Visarion, spre pomenirea veaCnică ctitorilora, în zilele preînnălţatuluî Domna Ion Costandina Mihaî Racoviţă Voi-voda, şi fiindu ostenitora Sfinţiea Sa părintele chir So-fronie, egumen de la Sărindar. Oct[om]vr[ie] 5 z[ile, v leat] 7265[1756; sic]. 2. Mihaî Cantacuzino a fost Ban şi general rus. De la el ni-a rămas -3^ şi Genealogia Cantacuzinilor, în care, la p. 120 şi urm., sînt ştiri bogate asupra luî. Soţia sa Maria era fata Safteî, fiica luî Constantin-Yodă Brîncoveanu şi a luî Iordachi Creţulescu. www.dacoromanica.ro 29 8 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI 734. 3. Icoană diri 1849*, de la «Catinca Malandroaica». 4. Chipurile ctitorilor, pe care le-am dat în «Albumul Cantacuzinilor», şi toată vechea zestre a bisericii s’au stricat. XXXIV. Biserica Sp. Constantin. 735. 1. De-asupra uşii de intrare: întru mărirea celui în Troiţă uU DumnezeO proslăvit şi de noi într’o fiinţă mărturisit acest d[u]m[nejzedscfi lăcaŞ întru acoperemintul Sfinţilor înpăraţl Constantin şi Elena s’afi afierosit de robii lui D[umnejzefi Constantin Cojocar beşleagă, Constantin croitor Melcescu, Hagl Panait şălar, cu a însuş cheltuială, din temelie zidit spre a lor pomenire şi a celor ce atl ajutat: Pătraşco croitor, Ion doica ca în veac să fie pomeniţ el şi tot neamul lor, şi s’ati săvîrşit în zilele prea-înnălţatulul nostru Domntl Mihail Suţu Wd., Mitropolit fiind Preasfinţia Sa chir Grigorie; 1785, Septem[vrie]. 736. 2. Icoana sf. Constantul vinb de la «Costachi Iuanu Mihaî», din al XyiII-lea veac. 737. 3. Pe d anafomiţă: Acestu aghiosmatarion să afiroseşte biserici Sfi[n]ţilor înpâtati ot mahalaoa Livedeă gospod de robi lui Dumnezeii Ioanu Rizu, Teodora şi cu totu neamful] lor : Mihail, Marcu, Lanbrini, şi cu totu neamful] lor, hoţ [= anul] 1831, Aprile 19. 738. 4. Pe alta, inscripţie grecească de la aceiaşi, din 1882. 5. Pomelnicul din altar, săpat în piatră, e mai nou. XXXV. Biserica Sp. Nicolae din Gorganî. 1. De-asupra uşii de intrare: 739. Acest sfănttl şi dumnezeescti lăcaş unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul sfântului marelui proorocii Ilie Te-zeiteanul în movila Gorganului din temelie s’afi zidita al www.dacoromanica.ro ________BUCUREŞTI: BISERICA SF. NICOLAE DIN GOBGANÎ ^99 doilea rîndu în zilele Mării Sale dumnealui Ioanu Gheor-gfiie Carageâ Yvd., carele ah făcutu şi oareşce ajutor, începător şi 8irguitor aflăndu-să dumnealui biv Vel Paharnicu Manolache Hrisosholeos, soţiia dumnealui Elena i dumnealui biv Vel Cluceru Radu Voinescu i duninealui biv Vel Paharnicu Ştefan Voinescu, şî epitroph ostenitorii biv Velh Slugerh GheOrghe Artino, dinhpreunâ ajutorîndu şi brasla neguţătorilor cojocari, iar prin îndemnarea acestor obraze mulţi pravoslavnici creştini ah ajutorat pănă s’ah săvîrşith cu vrerea luî Dumnezeii, începîn[du]-se sfintele slujbe; după care, aşăzăndu-se epitropu chir Spiru, după a sa rîvnă şi cu ajutoriul celor de mai sus pomeniţi, s’ah poleitu şi cele din lăuntru, precum să văd, în zilile Mării Sale prea-înnăl-ţatulul Domnu Alecsandru Nicolae Suţul Voevod, şi spre pomenire veCnică s’ah scrish acastă pisanie la anul de la întruparea Mîntuitorulul nostru Is[us] H[risto]s; 1819, Noemvrie. 2. Pe un mormînt: ’EvQâSs ms 6 SooXoţ tod 0soo rstopiio; HaxipoXooc, 6 sx Za-^opiou tov ’loavvvtov xal xopjc vsyaSsaaot; (sic) x.’ exoi|j.vj0Yj katâ td k'to? 1818, ’IouXy] 13. Adecă : «Aici zaCe robul luî Dumnezeu Gheorghe beacîroglu, cel din Zagora, din Ianina (?)... A răposat în anul 1818, Iulie 13.» 3. Pe altul: Supt această piatră odihnesc oasele răposatului robu Iul D[u]mnezeh Ioanh Sefendache, cu neamului, 1816,Iiunie 18. 4. Pe un al treilea: [5Ev0â]ăs xaXuirTsi [pj'cjvjp xoivij, Ţq, [xal y)] nexpa xpdmsi Adp.xpi Kwvatavuvoo vso0sXrj, fOUvâpTjV fvostov, totţ irăat 5£axooarav, ou a’uovia jlvtjjait] p,axapia. 1814, 4>supouâp. S, BooxoopeatTj. 740. 741. 742. www.dacoromanica.ro 300 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Adecă: «Aici ascunde mama tuturor, pămîntul, şi piatra acopere pe Dobre Constantin, tînărul croitor, cunoscut la toţi, vestit; a cărui pomenire fericită să fie veşnică; 1814, Februar 8, Bucureşti.» 748. 5, Tot pe un mormînt: ’EvQotSs xsîxai 7) SouXt] xoo 0soo IlaftuvYj ix EiaxoSioo, csoCofO? xoo (laxapixoo ’lwâvvoo XfaxCîj] ATjjiTjxpioo âx Ntxo7tdXso?- 1834, AxpiXioo 28. Adecă: «Aici zace roaba lui Dumnezeă Păuna, din Siştov, soţia răposatului Ioan Hagi Dimitrie din Nicopol: 1834, April 28.» 744. 6, Pe altul: Suptti aCastă piiatră odihnescu oasele răposatului robu lui Dumnezeu Ioanti, Maria PenCu, cu neamu loru. 746. 7- Tot a?a: Suptu acastă piiatră odihnescu oasele răposatului robu lui Dumnezeu Gheorghie Sluger,... 746. 8. Pe o icoană: AăTjotţ xoo 806X00 ooo Mxavvixa- 1813. Pe alta: 747. 9. AsTjatc xoo 806X00 xoo 0soo rswpfîoo ’AppTjvovsr 1813. Deci icoanele vin de la Bănică şi Gheorghe Arinoni, în acelaşi an, 1813. 10. Discul e din 1816. 748. 11. Pe un potir: Pomenescă-se robii lui Dumnezeii Chiriac, Casandra, cu copii lor; 1792. 749. 12. Pe o Evanghelie greco-romînă (Bucureşti): Afiastă sfântă evanghelie iaste dat[ă] de dumneaei jup[ă]-neasa Stanca de poman[ă] bisearici de la Gorgan, unde iaste hramul lui Sfenti.,., Sept[emvrie].... www.dacoromanica.ro BUCUREŞTI: BISERICILE POPA-CHIŢU, BATIŞTEA 301 13. Pe o Evanghelie din anul 7255: ACastă sf[ă]ntă şi dumnezeiască evanghelie este dată danie sfinţi biserici ce este hramul Sf.... proroc Ilie ot Gorgan, dată de robii lui Bumnezeh... Yornecul, Paraschiva Yorni-Casa,; 7255 [1746], Dechemvrie 26 d. 14. Pe un Octoih din 1700: Acest oftoic iaste dat de pomeaană de Măriia Sa Vod[ă] bis[e]riciî de la Gorgan. 15. Pe un Mineiu din 1774: Să să ştie că am scris eh Mihaih dela Gorgan, şi cănd am scris fost în săptămâna brănzi, şi să ştiţ, pă cănd easă la tocatu popilor, eh voih muri, şi măinele mele vor putrezi, iar cine va ceti, va zice: Dumnezeh să-l erte. Eh Mihaih de la potrop[op]ul Ioan Sachilar. Să să ştie de cănd s’ah tărnosit sfânta biserică a proorocului Ilie, ce să zice Gorgan, în zilele Mării Sale Domn Io Ioan Gheorghiu Caragâ Yoevod, la leat 1814, şi Mitropolit] fiind Presfinţiia Sa Mitropolit chirio chir Nectarie a toată Ungrovlahiia, după ce să osteese boala cumil. Pop Mihaih, duh[o]vnecu de aici din Gorgan; 1815, Dechemvrie] întăih. XXXVI. Biserica Batişte. 1. De-asupra uşii de intrare: •f Cu vrerea Tatălui şi ajutorul Fiiulul şi cu îndemnarea D[u]hulul Sfănt ridicatu-s’ah aCastă sfântă şi dumnezeiască biserică care să cinste [şte] hramul Sfintei Ani i a Sfinţii Sale preapod[o]bneI Paraschevel i a muceniţil Paraschevel, care din temelia el s’ah ridicat şi s’ah înfrumuseţat cu toată cheltuiala dum. Yătafu ManCul i a soţi dum, Ilincăl, ck ha- [cu fiii] Yăt[a]f Ylada: pan Stan, Stana, Necula Ciauş, 750. 751. 752. 753. www.dacoromanica.ro 302 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI Iona, pentru ca să le fie dum. pomepire, jm zilele prealuminatului Domn lo Costandin Mihal Yvd. şi Mitropolit chiriu chir G^igorie, la anul de la ^idirea Lumii 7272, iar de la H[risto]s 1764 [=1763], Nofemvpie] 3 dni. 7 >4. 2. Pe un mormînt: ’EvGASe xeăai 6 800X05 too 0soo XoaCi] Txioxas, HoaCi] Atj(j.oo, 6 s£ AXSayTjTO^topioo, too xatâ to 'PaţipdţSi], twv -csxvtov a&roo: KopiaxTj? xal Etap-âtv]. 'Aîreîra607] xaza. tâ? 21 Noep.6pîoo, Tqj 1822 hei. Adecă: «Aici zace robul lui Dumnezeu Hagi Ghioca, ^al lui Hagi Dimu din Arvanitochori, strămutat la Razgrad, cu copiii luî: Clii-riachia şi Stamati. A murit la 21 Novembre 1822.» 755. 3. Pe altul: Aci supţii aCastă ^piatră odihnescu oasele răposatului robu lui D[u]mnezed pupând Manfiu: s’şd prestăvit în zilele pria-înnălţatulul Pomnu Io Scarlafu Ghicş Vvd., de ^a H[risto]s leat 1766, Noemfvrie] 13. E ctitorul însuşi. 4. Pomelnicul vechiu are numai nume fără însemnătate. XXXVII. Biserica Popa-Chiţu. 75C. Pe icoana Sf. Spiridon se arată că s’a făcut «cu ajutorul isnpfiţluî, al colporaţii, cavafilor», la (1856, în jDecembre. XXXVIII. Biserica Precupeţii-Vechi. 757. Pe o piatră în zidul de afară: -j- £0*[fl]tă sfântă şi dumnezeiască biseripă din îndemnarea D[u]hulul ad început-o popa Gheorghe călugărul şi www.dacoromanica.ro bucureşti: biserica silivestru 303 cu ajutoru a creştinilor ia aii isprăvit-o Năstase Siimeanul Mojucul, i cu soţiia Iul Milca, i snă ego [fiii lui] Tudor, Ionna, Tudorii, pentru veCnica pomenire sufletelor lor i aii roste (sic?!J\ i ctitori aii fostu popa Grigorie şi cu popa Gheorghe. Av[gust] 15, leat 1773, Maria i Estera. XXXIX. Biserica Sii^ivest^u. 1. Pe un mormînt: 758_ Aib dedesubtul aceştil pietri odilinescu oasel[e] robilor lui D[u]mn[e]zeh juPanuluI Părvan Boiangiul i alejupă-nesil dumnealui Stanca, ctitorii acestil sfinte beseariă şi ş. copiilorii dumnealorii Dumitrana, Ilinca, Scariat, Ioanş, Mănăilă, Mariia, Costandin; veaCnica lor pomenire, D[u]m-n[e]zeii să-I iarte. Nica. Alăturia cu abastă piatră să odihnesc şi oasele popi Ioan, Mariia prez[vitera]; 7298 [1790]. 2. Pe piatra de de-asupra uşii: 759. Sf[ă]nta şi d[u]mnezeiasca biserica aCasta, care să prăz- nueşte hramul Adormirea Maicii Domnului, fost-ah de lemn maî nainte vreme, făcută mică, şi acum în urmă, cu ajutorul lui Dumnezeii şi cu silinţa d-lor epitropi şi ctitori: Ilie, Di-mitrie, fraţ, şi Ioan, Stoica, Gheorghie, Radu, Ioan, şi din mila a mal multor creştini s’aii j'ăqut de izţiovă după cum să vede, ca să fie acelor care ah. miluit spre sufleteasca mîntuire şi de veclnica pomenire, în zilile Mării Sale D : Alecsandru Ghica VV., şi otcărmuitorl Sfintei Mitropolii şi episcopl: Neofit, Chesarie, Ilarion; leat 1839, Mar[tie] 15. Mitropolitul, Giigoţe, era încă în Rusia, surgunit. Pietrele erau ^zvîrlite în Qurte, fiind în prefacere dţn nou biserica. www.dacoromanica.ro 304 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMĂNIEl XL. Biserica Kalinderu. 760. De-asupra uşii: • Aşa să lumineze lumina voastră înnaiutea oamenilor ca să vază faptele voastre cele bune şi să slăvească pre tatăl nostru cel din ceruri. Drept aceea şi eii Lazăr Calende-roglu, împreună cu alţi ajutători, aii rădicat din temelie această sf. biserică, puind hramuri pe Sf. pr[ooroc] Hie, învierea Sf. Lazăr şi Sf. iera[r]h Alexandru, spre pomenirea de veci, în zilele prea-înnălţatulul nostru Domn Alexandru Dimitrie Grhica VV. şi a preaosfinţitului Mitropolit a toată Ungro-Vlahiel, chir Neofit, la anul de la Hr[istos] 1841, Avg[ust] 30. XLI. Biserica Sf. Gheorghe Nou. 761. 1. Pe moaştele Sf. Nicolae: Guo pSkS cto/w8 Hm;e>Aae vukora cr 3AaT©Ati* r»i. Iw Mh^au Ijoekoa ii rvK^a GTaiira h cur Iw IlEiiSaa Hoceo^a, e aiiT *3pH, H C /lIllTpOriOaHT Gk^iiaiie. Adecă: «Această mină a Sf. Nicolae a ferecat-o cu aur Domnul Io Mihaî Voevod şi Doamna luî Stanca şi fiul lor Io Necula Voe-vod, în anul 7108 [1599—1600], şi cu Mitropolitul Eftimie.» Lucrul acestui prinos al luî Mihaî Viteazul e deosebit de frumos. Cutia moaştelor, făcută de o Văcărească, e nouă şi n’are nici-o însemnătate. 762. 2. Pe ripide : Aceste repide le-ah făcut Io Costandin B[asarab] V[oe-vod] z[emli] Ugrovlahii, şi le-ah dat la s. monastire S. Grhiorghi m[u]c[enic]; Apr[ilie] 1, 7217 [1709]. www.dacoromanica.ro Bucureşti-, biserica stf. giîeorghe nou 30& Chipuri: Io Oostandin i gospodjda e[g] Mariia. Io Oostandin V. Io Ştefan V. Io Oostandin Y. Io Matei Y. Pe alta, fiul domnese Radu iea locul luî Oostandin. 3. Pe o piatră depusă în pridvor : ' Aăastă curte aceşti! sf[i]nte bisearicl, hramul marelui muC[e]nic Grheorghie, ce iaste închinată prea-sf[ă]ntulul şi de viiaţă dătătoriulul Mormăntu al Domnului şi spăsito-riulul nostru Is[us] H[risto]s, carea să veade înprejur. zidită şi tocmită într’acesta chip, cu chilii dedesupt şi altele pre de-asnpra, cu toate odihnele şi trebuinţele lor, întîiu şi den temeliia lor sânt începiîte şi pănă la un loc zidite cu cheltuiala lui Panaghiotachi 1 carele oarecăndu Tălmaciu-Mare la Poarta TurCască au fost, domnind pre aceale vremi bl[a]gocestivul Domn Io Antonie Voevod, fiindu cursul anilor de laHr[istos] 1670, şi ispravnic făcăndu pre dumnealui Şerban Oantacuzino, Yel Spăt[ar] fiind atunce : au rădicat răndul cel de jos de chilii, şi încă în toate deplin; dupre aceaia, murindu Panaghiotachi, şi cheltuiala de la dănsul s’ati curmat, şi aşa au stătut pănă acum, în zilele luminatului şi înnălţatulul Io Oostandin ,B[răncoveanu] Băsărab Yoevod. Deci iară B;au început a să zidi şi a să lucra, întăiu ceale de jos chilii ce rămăsease neisprăvite, dupre aceaia şi casele patrierşăştl, cu tot răndul celor dupre de-asupra^ pănă a’au şi sfârşita precum să şi văd, cheltuiala puind parte prea-fericitul, prea-înnălţatul şi prea-ştiutul părintele Dosi-thel, patriarhul Sfintei cetăţii Ierusalimului, carele patrierşiâ încă [din] începutul aceştil zidiri, parte şi mal mare, înnălţatul Domnu dăndu. .Ajutat-au la acastă mare cheltuială ce s’au i i Nikussios. 20 www.dacoromanica.ro 306 INSCRIPŢII DIN BISERICILE ROMÂNIEI făcut, şi boerimea, şi [alte] mănăstiri ale ţărăl, şi neguţătorii, cine cu ce ati putut şi s’a indurata, pentru sufletele şi bună pomenirea lor, ca să fie preasfinteî şi mare! a Ierusalimului Case abastă zidire, de mult ajutorii! şi folos, ispravnicii luminatul Domnu puindu pre Ianache Văcărescul Yel Agă, şi cheltuitorii! lucrului acestuia Aposto[l] neguţătoriul, fiindu egumen Malahia ieromonahul pre acea vreame, pănă o au şi isprăvita, la anul de la Zidirea Lumii 7207, şi de la Spăseniia ei 1699, mesiţa Septemvrie 20, într’al unspră-zeaceleaan al Domnii bl[a]gocestivulu!şi înnâlţatulul, mal sus pomenitului Io Costandin B[asarab] Yoevod, carele şi astăzi stăpăneaşte, a căruia ani şi norocirea înnmulţească-î a tot ţiitorul şi putearnicul Dumnezea! Şi am scris ea, Isar Log[ofătul]. 761. 4. Pe un mormînt frumos, de marmură albă, cu flori şi vulturul ţeriî sînt săpate litere foarte şterse de călcarea picioarelor, din care se desluşesc cele ce urmează, arătînd că avem înnaintea noastră mormîntul luî Ioan-Vodă, fratele lui Nicolae Mavrocordat: Sea (?) prea-creştin, necruţăndu . .. Supt acastâ piatră ... cu mu[ltă] ... pe nu . . . cu . . . rudă ... Ioan împodobit cu Yoevozia, căre cu pravoslavie, cu mult[ă] înţălepciune Domna Ţărăl-Rumăneşti cărmuind prea bine, pre Alexandru cel numit avănd firescu părinte, pre tainicul împărătesca [e£ airoppTjraw], cela cu multă minte, iar ffcate bun pre înţeleptul pre Domnul Nicolae Yoevod Ţărăl-RumăneştI, care m . . . n’are pre Dumnezea dreptul (?) cuv ... că.. . .Iu 7227 [1719]. Cf. Cronica luî Radu Popescu, în Magazin, IV, p. 101: «în luna luî Fevruarie l-au ajuns o boală grea, lingoare, şi, zăcînd zile —, s’au să-vîrşit, şi s’au îngropat cu mare cinste, în mănăstirea Sfîntuluî Gheorghe, in Bucureşti, fiind de vîrstă de anî —,» şi maî sus, p. <4- 76j. 5. în faţă, tot la dreapta, în pronaos, un alt mormînt, aproape întru toate asemenea, dar fără inscripţie. El cuprinde, de sigur, pe vre-o altă rudă a luî Nicolae Mavrocordat. www.dacoromanica.ro TABLA CUPRINSULUI \ i. Moldova Şeasă. pag. Biserica din Burdujenî (mănăstirea Todirenî,)................... 3 Mănăstirea Păpăuţî (lîngă Botoşani)............................. 3 Biserica din Plopenî (jud, Botoşani)............................ A Hîrlău.......................................................... 4 Biserica lut Ştefan-cd-Mare................................. 4 Biserica Sf. Dimitrie...................................... 8 Delenî......................................................... 8 Sf, Nicolae din Lacuri; mănăstire părăsită ................. 8 Biserica Satului......................<.................. 11 Cotnari.................................... , , , i , , . 12 Biserica Ortodoxă 12 Mănăstirea Cetăţuia (lîngă Iaşi)............................. 13 Mănăstirea Frumoasa (lîngă Iaşi)............................... 14 Mănăstirea Galata.............................................. 15 Mănăstirea Socola.............................................. 17 Podul de la Cănţălâreştî (jud, Vasluiu) . , . i................ 17 Biserica din Văleni (jud. Roman).......... . .......... 18 II. Moldova Muntoasă. Mănăstirea Miera............................................... 23 Mănăstirea Soveja.............................................. 24 Mănăstirea Caşinul........................................... â5 Borzeştî (jud. Bacău).......................................... 26 Biserica Satului........................................... 26 Tîrgu-Ocnei ................................................... 28 Bisericile Răducanu şi Precista .............. 28 Biserica Domnească {de lemn)............................... 28 Âgapia din deal ............................................ 29 1 1 Tabla numelor va fi dată la sfirşitul lucrării. www.dacoromanica.ro 308 TABLA CUPBJNSULUI Pag- Mănăstirea Secul.................................................... 29 Mănăstirea Bistriţa (din Moldova)................................... 37 Mănăstirea^Bisericanî............................................... 42 Bjserica din Brusturi (T.-Neamţ).............- . ................ 43 Biserica din Războienî.............................................. 43 Mănăstirea Slatina............................................. . 45 Mănăstirea Rişca.................................................... 51 Mănăstirea Pobrata.................................................. 56 Biserica din Dolhasca............................................... 62 Biserica din Dolheşti............................................... 62 Baia................................................................ 63 Biserica lut Petru Bareş , 63 Biserica din Horodniceni.......................................... 74 III. Ţara-Românească. Schitul Barbu (jud. Buzău)........................................ 68 Mănăstirea Ciolanul................................................. 68 Biserica cea Mare............................................... 68 Schitul Răteşti . . . ,...................................... . 69 Mănăstirea Pantelimon............................................... 70 Mănăstirea Paserea.................................................. 73 Mănăstirea Văcăreşti.............................................. 73 Mănăstirea Cotroceni................................................ 79 Mănăstirea Plumbuita................................................ 81 Mănăstirea Mărcuţa....................'.......................... 83 Mănăstirea Comana................................................. 84 Biserica din Coeni (lingă Comana).......................... 88 Biserica din Dobreni (jud. Vlaşcn)................................ 89 Biserica din Fierăştî (jud. Ilfov).................................. 90 Mănăstirea Mărgineni................................................ 92 Mănăstirea Viforîta................................................. 97 Mănăstirea Dealului................................,............. 97 Tîrgovişte...........................................................102 Biserica Domnească...................................... . . . 102 Biserica Sfinta Vineri.......................................... 109 Bissrica Stelea........................,.....................112 Biserica Sf. Constantin..........................................116 Mitropolia.......................................................116 La o fin tină (jumătate de ceas departe de Tîrgovişte)...............123 Pe o cruce din drum..................................................123 Pe crucea de la satul Gemenea (jud. Dîmboviţa).......................124 Biserica din Mihăieştî (pietre depuse la mănăstirea din Cîmpulung). 124 Biserica de la Hîrtesti........................................126 www.dacoromanica.ro TABLA CUPRINSULUI 300 Pag. Mănăstirea din Cîmpulung..............................................126 Sf. Troiţă (biserică dărîmată)....................................186 Biserica din BăjeştI....................................... . . 1H7 Biserica din Dragoslavele.............................................138 Biserica din Rucăr................................................... 139 Crucea din Posada.................................................... 140 Mănăstirea Nămăieştl..................................................140 Schitul Trivale.......................................................140 Mănăstirea Vieroş (Viereş)............................................141 Mănăstirea Argeşului..................................................146 Mănăstirea Snagovul.............................................156 IV. Oltenia. Schitul Şerbăneştî.................................................... 165 Schitul Dobruşa........................................................166 Biserica din StăneştI..................................................168 Mănăstirea Mamul (Lungeşti)............................................172 Biserica din Străjeştil-de-sus................................ . . . 173 Mănăstirea Cozia.........................................• . . . 173 Paradisul Bolniţet.................................................173 Biserica cea mare..................................................175 Paraclisul ăUn mijlocul chiliilor..................................176 Biserica din Cetăţuia (lingă Rîmnicul-Vîlcel)..........................177 Mănăstirea Govora......................*...........................178 Mănăstirea dintr’un lemn...............................................181 Mănăstirea Surpatele . . . . ,................................... 182 Mănăstirea Horezul.....................................................183 Mănăstirea Bistriţa....................................................193 Biserica Bolniţet..................................................201 Mănăstirea Âmota .... 203 Cemeţî............................................................... 206 Biserica Sf. Troiţă................................................206 Biserica Sf. Io an Botezătorul............................. . 206 Biserica Sf. Nicolae...............................................207 Mănăstirea Topolniţa...................................................208 Mănăstirea Strehaia...................................... . 210 Biserica din Corcova ... .....................,...........212 Biserica din Jirov. ... 213 Mănăstirea Bucovăţ ... 213 Cel noii ..........................................................213 Cel vechiU.........................................................215 www.dacoromanica.ro 310 TABLA CUPRINSULUI Pag. V. Oraşul Botoşani. Biserica Ospenia.......................................................219 Biserica Sf. Gheorghe..................................................220 Biserica Sf. Nicolae...................................................222 Biserica Sf. Spiridon..................................................223 Biserica Vovidenia.....................................................224 Biserica Sf. Dumitru...................................................225 Biserica Trei-Ierarhî..................................................225 Biserica Dumineca-Mare.................................................226 Biserica Sf. Ilie......................................................226 Biserica Sf. Nicolae...................................................226 Biserica Boset.........................................................227 Bisericile armeneşti.................................... ... 228 Biserica din Stănceşti (lingă Botoşani)................................236 VI. Oraşnl Bucureşti. Mitropolia.............................................................239 Biserica Radu-Vodă................................................. 245 Biserica Mihai-VodS....................... ,.......................255 Biserica Slobozia......................................................258 Biserica Curtea Domnească ( Veche).....................................260 Biserica Sf. Spiridon..................................................262 Biserica Sf. Gheorghe Vechili..........................................264 Biserica lenei.........................................................265 Biserica Sf. Apostoli..................................................266 Biserica Sf. Spiridon (lingă Sf. Apostoli).............................267 Biserica dinţiJ o zi...................................................268 Biserica de la TeiU (Colintina) saU a Doamnei..........................270 Biserica Colfei........................................................272 Biserica Doamnei.......................................................277 Biserica Sf. Eeaterina.................................................279 Bisei-ica Toţi Sfinţii.................................................279 Biserica Ântim.........................................................280 Biserica Mavrogheni....................................................282 Biserica Icoanei.......................................................283 Mănăstirea Icoanei.....................................................285 Biserica Olari....................................................... 287 Biserica Popa-Rusu.....................................................289 Biserica Popa-Tatu................................................... 289 Biserica Cuibu-cu-Barză................................................290 Biserica Udricarii.....................................................290 Biserica Lucacţ y......................................................291 www.dacoromanica.ro TABLA. CUPRINSULUI 311 Pag. Biserica Boteanu............................292 Biserica Brezoianu .......... ....... 298 Biserica Sf. Ionică............................294 Biserica Creţulescu ........ i............... 294 Biserica Sf, Vinere a Hereştilor ............. 295 Biserica Schitu-MSgureanu. ............... 297 Biserica Sf. Constantin ................ 298 Biserica Sf. Nicolae din Gorgani...............298 Bise)~ica Batişte ................... 301 Biserica Popa-Chiţu............................302 Biserica Precupeţii-Vechi......................302 Biserica Silivestru, .................. 303 Biserica Kalinăeru ............................304 Biserica Sf. Gheorghe Noii.....................301 www.dacoromanica.ro ERATA Şl OBSERVAŢII La p. 40, no. 3. Pagina din Raport trebuie să fie 89. La p. 74, r. 7 de jos trebue a se ceti: Sf. Gheorghe Noii, în loc de Vechili. La p. 90, r. 2 de sus, anul din Convorbiri e. 1901. Mama lui Constantin Şerban a fost fata unul preot din Bucureşti La pag. 90, no. xliii, r. de jos, ceteşte «;iu era». La pag. 188, ultimele rîndurî: Ancuţa Brîncoveanu a luat pe Nicolue lloset, iar Balaşa pe Limbrinâ. V. şi Genealogia Cantacuzinilor, pp. 409—10. La p. 28G, r. 2 de sus, data e 7 208. deci: 1(180—90. Pentru raţinnî de uşurinţă tipografică s’a pus k chiar atunci cind în inscripţia slavonă forma începe a se apropia de x, care a fost totdeauna mai mnlt un caracter, tipografic. www.dacoromanica.ro PREŢUL 5 LEI www.dacoromanica.ro