N. IORGA Profesor la Universitatea din Bucureşti Şl MARAMUREŞENE SCRISORI DIN ARCHIVA GRECILOR SIBIIIJLUÎ, DIN ARCHIVA PROTOPOPIEÎ NEUNITE A FĂGĂRAŞULUI ŞI DIN ALTE LOCURI (FORMlND VOLUMUL XII DU „STUDII SI DOCUMENTE CU FRIVIRE LA ISTORIA R0MlNIL0R“.) BUCUREŞTI Atelierele grafice SOCEC & Comp., Societate anonimă 59, STRADA BERZEÎ, 59 1906. www.dacoromanica.ro I. DESPRE COMPANIA GRECILOR SIBIIULUÎ. 492. Voi. XII. www.dacoromanica.ro I. Din cele mai vechi timpuri negustori răsăriteni au pătruns pănă în văile Ardealului. Săpăturile întîmplătoare scot la iveală monede ale oraşelor greceşti ale anticităţii, ale împărăţiei bizantine, care arată locuri îndepărtate. După venirea Turcilor pentru a lua în stăpînire Balcanii şi Mările Levantului, acest schimb nifl s’a oprit, căci ar fi o foarte mare greşeală să se creadăf că Sultanii osmanlîi ar fi adus cu dînşii o desăvîrşită barbarie, că ei an fi osîndit la moarte, din neînţelegere, fanatism şi sălbătăcie,' o întreagă civilisaţie înfloritoare. Din potrivă, încă din al X\Hlea veac, pănă şi negustori musulmani veniau în Ungariatcu toate luptele necontenite dintre Unguri şi Turci. Arcniva Bibliotecii Academiei din Pesta păstrează astfel o poruncă a lui Matiaş Corvinul către ofiţerii şi căpitanii cetăţii sale Belgradul sîrbesc, ca să îngăduie negustorului Rostan sau Rustem («Ruzthatn») a aduce din ţara lui, «regnum Turcie», şi a duce acolo mărfuri de tot felul, coi şi altele» («pecora videlicet et alia») (ii Maiu 1478I1. îndată ce Grecii se ridicară din ruina şi toropeala în care-i aruncase căderea împărăţiei lor, ei luară fireşte asu-pră-şi întreg acest negoţ pe care-1 puteau face mai bine de-cît orîcari alţii. Pe la începutul veacului al XVI-lea e adevărat că cele mai multe mărfuri de «spiţerie», de mătasă, de bumbac se aduceau de Saşii înşişi sau erau cărate la trecători de Armeni din Moldova, de Romîni din tîrgurile 1 Culia X www.dacoromanica.ro IV COMPANIA GRECILOR gi tîrguşoarele celuilalt principat1. Dar peste vre-o jumătate de veac Grecii începură să prindă rădăcină în Ţara-Românească, şi li fu astfel mai uşor să mijlocească negoţul dintre aî lor de acasă şi Ardeal. Această sarcină şi-o puteau lua cu atît mal mult, cu cît puterea de iniţiativă, vioiciunea şi hărnicia Saşilor erau într’o vădită şi răpede scădere. 0 greutate o formă însă privilegiul Braşovului şi Sibiiuluî de a nu se putea duce aiurea mărfurile străine ce sosiau în aceste oraşe; ele trebuiau vîndute orăşenilor, cu preţurile pe care aceştia găsiau cu cale să le dea. Întîlnim odată, la 1571, pe un Italian din Răsărit, Marco Giliatti, care, voind să treacă la Bălgrad, e oprit de Braşoveni, cu piperul şi mirodeniile din carăle sale, şi silit să facă întăiu vînzarea acolo, în cetatea lor 2. Giliatti acesta avea rude în Bălgrad, şi ele-I căpătaseră de la principele ardelean Ştefan Băthory dreptul de a-şi putea duce marfa în oricare locuri ale ţerii. Era deci încă înnainte de 1600 obiceiul ca Răsăriteni, Levantini sau Greci, ba chiar Romînî din Ţara Românească, oameni cu avere, cu legături şi rost de negustori, să se aşeze prin oraşele ardelene, pentru cîştig, şi obiceiul ca ei să ceară privilegii speciale de la cîrmuitoriî ţerii. 1 Qttellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, I, Braşov, 1886, p. r şi urm. 18 «1571, adi 23 de settembrio, in Brassovia. Si dichiara per la presente come, con lo nome -di D10 essendo venuto qul in Brassovia io Marchus Giliatti con una summa di pevere et spiciaria, dove non potendolla vendere qul, dapoy in Alba-Iulia Ij mia parentj hebbero gratia dallo mag-co et îll-mo signor Stephano Woievodae ut posso portare la deta mia merze de qul dove voglio. Hora, havendome detto il signor iudice, con altri signori de qucsta citiâ di Brasovia, che hano li loro privilegy che non si pol portar, che non si pono portar le marchanzie in altro logo, sed venderla qul, pero io Marchus son contento di venderla qul, per non ronpere lj lor pri-vilegij. Con questa condizione, se per caso non pottero vender le altrc spiciarie de qul, che le posso portare dove voglio, overo îd Chrachovia it in Polonia, per la via qual a me piacierâ. Et questo schriss'io alli sopra detti signori, per la loro cauttella. Dio di mal guardi. Ego Marchus Giliattj. (Arch. Braşovului, col. Schnell, II, n° 185.) www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ V Se putea prevedea decî vremea cînd aceşti străini, supuşi turci de limbi deosebite şi, cu toată această deosebire de limbă, «negustori greci», se vor înţelege între sine şi vor cere un privilegiu general, care să-î organiseze în Companie de negoţ, menită să întreţie legăturile cu Răsăritul turcesc. Cineva-mi spunea despre un asemenea privilegiu dat încă în veacul al XVI-lea şi publicat într’o revistă ungurească de la începutul veacului al XlX-lea pe care n’o am la îndămînă. Siguranţa deplină o pot avea deci numai în ceia ce priveşte privilegiul pe care l-a dat Grecilor un principe ardelean în bune legături cu Turcii, suzeranii săi, Gheorghe Râkoczy cel d’intăiu. II. în archiva Companiei Grecilor din Sibiiu, una din ramurile cele mai însemnate ale marii Companii greceşti ardelene, se aflau două cărţi, care ni s’au păstrat pănă astăzi. Una, din 1652, se chiamă BvjSXtov Yjîrop.vY]p.aTO'.ap.oo p.vtp,ove6ovTa ev to 6p.o xpitYjpiîo Trpa^Qevta, 6vop.aCwp.svov xovStxac şi cuprinde, supt acest titlu barbar, scris într’o astfel de ortografie, cele d’intăiu procese-verbale de judecată ale Sibiienilor compa-niştî b Această «condică» a fost copiată apoi, cu multă îngrijire, în veacul al XVIII-lea şi, într’o ortografie mai bună, dar cu un amestec mare de cuvinte străine, i s’a dat acest titlu: Ko>8y]£ orcsp p.vY)p.ovsusi apaStxi&c tooc apxY)Y£ta<; xai îtpo-satouc, Touţ ts wp.oapivooc TroXŢaptSsc xai xamtâvooc xai yapa-T^ăpiSsc xai roi); îtvsupauxosjţ i^YjpepLOu;, oîtou iouâ0Y)Xav sic vijv •/jpstspav Kop.7râviav, adecă: «Condică ce pomeneşte în şir pe căpeteniile şi judeţii şi pe pîrgarii juraţi şi pe căpitanii şi hărăgeriî (strîngătoriî de haraciu, de bir) şi pe preoţii ce au fost la Campania noastră». Şi într’una şi în cealaltă se cuprind, în expunere şi în text, privilegiile cele vechi râkoczyene, actul de naştere al aşezămîntului acestuia de negoţ. Cel d’intăiu e din 8 Iulie 1636, iar al doilea din 29 De- 1 1 Registrul e scris de Panos Ioannu din Arvanitochori lingă Tîrnova (v. voi. XI, p. 115 şi urm.), fiind căpitan al Companiei Duca din Melenic. www.dacoromanica.ro VI COMPANIA GRECILOR cembre 1641. Prin ele «Grecii», de neam sau de negoţ, capătă dreptul de a se judeca între sine printr’un tribunal alcătuit dintr’un judeţ sau staroste şi din doisprezece asesor! sau pîrgarî juraţi, aleşi de negustor! în deplină libertate. Prin haragerii lor e! vor putea strînge birul ce datoresc Craiului, bir pe care-1 vor putea împărţi cum înţeleg între a! lor, dar care e statornicit pentru comunitatea întreagă la o anumită sumă. în schimb, eî se îndatorau a merge pe drumul mare, a nu se furişa de vamă şi a nu săvîrşi acte de trădare în paguba principatului \ Alegerea cîrmuitorilor-judecător! se făcu în luna lu! Ia-nuar 1639. Persoanele care ieşiră sînt acestea: Eustatie Pla-cîco (nXdtCxoo), un Sîrb sau Bulgar, de loc din Arvanitochori, de unde erau mulţi negustor! de aceştia, fu preşedinte, iar juraţi a! să! Duca şi Stogios (adecă Stoie, alt Bulgar sau un Aromîn) din Melenic, Nikos Papa, Zotos Nikokyritzi, Christu Datiba! (NtaTifLiraK]), Gheorghe din Filipopol, Gheorghe Hagiul, Curtis Stephu, Costas Zotu, Isar Xoroo, Caloiani Sisco (Bulgar: Svjaxoo), Harageri! fură aleşi şi eî, în număr de do!. între alegător! vor fi fost încă de pe atunc! şi celelalte două naţii: a Romînilor şi a Armenilor. încă din ziua de 5 Iulie 1640, Compania îşî avea un Işvjpiptoc, un preot, adus anume pentru eî din Răsăritul grecesc. La această'dată se dă o asigurare acestui preot, Serafim din Ivir (de bună samă de la Atos), de către «negustori! din Ţara Turcească, cîţî neguţează în locul Ardealului» (irpaŢiLa-isorâSs? ToDpxtas 1 (Sat irpa-fp/jasocivre ol? rîjs ’EpSsXoa? tov toirov). III. - Compania era aşezată întăiu numai în Sibiiu. Peste puţin însă, se alcătuiră şi altele. Companişti! din Inedoara clădesc acolo frumoasa biserică în care se face astăzi slujba unită. în Băl-grad, în Orăştie, se alcătuiesc comunităţi întocmai ca acea din Sibiiu, în strînsă legătură cu bisericile ortodoxe din partea 1 Se citează şi Approbatae constitutiones, partea a IlI-a, tit. $2, §. 3. www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ TU locului. La 4 Novembre 1678 «Grecii» din Braşov capătă şi ei un privilegiu, care li statorniceşte birul la suma de 300 de taleri pe an. In 1667 încă, un alt privilegiu fusese dat Grecilor cari făceau negoţ în Ungaria de sus, — la Tokaj şi prin alte părţi. Negustorii «turceşti» din Tokaj mergeau pănâ în Silesia la bîlciuri, şi, la 13 Decembre 1743, regele prusian Frederic al II-lea, noul stăpîn al provinciei, li dădea voie să şi facă o biserică ortodoxă în Breslau, capitala Si-lesieî. Unii din căpeteniile lor ajunseră la o mare trecere şi înrîurire, ca birăul sibiian ales în 1672, Pater lanoş, sau, cu numele său grecesc întreg: 6 xup KaXoŢtav7js IldTep, 6 xat IIxcsp Tiavo? %aXoup.svoc. Se ştie că acest om a fost amestecat foarte mult în împrejurările provocate de Unirea Romînilor din Ardeal cu Biserica romană \ IV. Casa de Austria, luînd în stăpîuire Ardealul, avu, neapărat, grija de a păstra acest bun izvor de venit care era pentru fisc Compania grecească. Privilegiile negustorilor de marfă răsăriteană, sudiţî turceşti, fură deci întărite. Eî fură supuşi de-a dreptul Camerei şi Tesaurariatuluî imperial, cărora aveau să li răspundă o mie de florini renani pe an. Erau scutiţi de orice alte sarcini fiscale şi de ajutorul de oaste. Erau îndatoriţî însă a nu scoate bani sau metale din ţară — după ideile de economie politică ale veacului — şi li se impunea apelul de la Scaunul lor de judecată la jurisdicţia camerală şi tesaurarială (12 Septembre 1701). Aceasta e «diploma leopoldină», pe care de acuma Grecii o aduseră înnainte în toate reclamaţiile lor. Cunoaştem încă întărirea din 15 Mart 1718 pentru cel din Braşov, din 31 August 1742 pentru Sibiienî. Aceştia din urmă nu erau mulţămiţî cu atîta, şi în 1747 eî cereau să li se dea voie a vinde şi cu cotul, a lua parte la bîlciuri, a-şi putea face slujba, nu numai la Bungard, unde, cu ajutorul Domniţei Maria, a lui Aga Constantin Bălăceanu, îşi cum- 1 1 Lăpedatu, în Prinosul Sturdza, p. 301 şi urm. Cf. şi mat departe, cap. III. www.dacoromanica.ro VIU COMPANIA GRECILOR păraseră pămînt de la ţeranî, încă de la 1690, şi-şî făcuseră biserică de zid şi cimitir pentru morţii lor, ci la Sibiiu chiar, într’o «casă cu chirie» («în domo conducta»). Aceasta li se învoi, ca şi cererea de a nu se îngădui nobililor cari s’ar amesteca în Companie de a invoca la judecăţi privilegiile lor nobiliare. Trebuie să se spuie că şi Turcii, din partea lor, făcură concesii negustorilor, dîndu-li un firman de ocrotire în Februar 1763. Scrisori de ale Domnilor şi boierilor noştri sînt destul de dese în corespondenţa Companiei, şi le tipărim în documentele ce urmează. Din aceiaşi archivă a Companiei din Sibiiu ştim şi cari erau negustorii înscrişi la dînsa în lanuar 1710. Grecii pre-domnesc încă, dar nu lipsesc şi Romînî, veniţi din Ţara-Românească sau strînşî din Ardeal chiar. El ar fi aceştia : Coman Ocneanul (sau Ocnariul), Iangl (rtavuCfjc) Făgără-şanul, Tanase Tatarul (TâTapijc), Ion Poplăceanul, din Po-placa, Iovan Făgărăşeanul, Gheorghe Cucul, Dimitrie Mol-dovanul, Ioan Cazimir (KaC'f]p!jpYK), Gheorghie Giurgiuvanul (TCouprCooSâvoţ), Manţu (MavrCcx;) Cîmpulungeanul, Matei Be-ligrădeanul, Iordachi Braşoveanul, Niţu Paplomagiul sau Plă-pumarul, Duca Beligrădeanul, Antonie din Rîmnic. Mal de demult aflăm şi pe un Palcu Florea. între scrisori sînt unele din Făgăraş, unde erau mulţi Companiştî, cari aduseră întemeiarea prin anii 1780-90 a bisericii de acolo, altele din Braşov, destule, din Bălgrad, din Aiud chiar, din Banatul Timişoarei. Vor fi fost şi de la Cluj, cari mergeau la biserica din satul vecin al Someşfa-lăuluî, unde se cetesc şi pănă astăzi nume de-ale lor 1 pe pietrele de mormînt. Deva, Haţegul, Blajul, cînd s’a făcut tîrg, au căpătat şi ele «Greci». Paterii erau de loc din Sas-Sebeş, unde iarăşi Companiştiî contribuie la clădirea celei d’intăifi biserici ortodoxe din oraş. Gelepciiî, cumpărătorii de vite pentru Constantinopol străbăteau părţile dunărene ale Un- 1 1 V. voi. XIII, care va cuprinde inscripţii din bisericile Ardealului şi părţile vecine. www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ IX gariei, şi eî erau bine întemeiaţi în Caransebeş. Am găsit şi un răvaş din Arad, încă din 1716. Şi la Beiuş stau pănă astăzi în biserica ortodoxă cărţile Grecilor, ediţiile veneţiene, pe care le întrebuinţa «ephemeriul», preotul grec adus din Turcia. în cele mai mari centre erau şi dascăli, tocmiţi de prin Bucureşti, cari învăţau elineşte pe Greci, dar şi pe Ro-mîni şi pe Armeni. în Secuime, Vaşarheiul avea de mult Companiştî, în legătură cu Tîrgul Ocnei moldovenesc, plin de Armeni, V. Timpul de înflorire al Companiei au fost mai ales anii de la 1716 la 1739, cît timp Oltenia vecină a fost supt stă-pînirea austriacă. Atunci Rîmnicul, Craiova, s’au umplut de Companiştî, mai mult Bulgări catolici, cu cari negustorii «turceşti» din Ardeal stăteau în legături de fiecare zi. în pădurile Vîlcei aceştia din urmă îşi îngrăşaţi porcii, pe cari-î vindeau apoi pe preţ mare la bîlciurile din ţara lor. Trecerea Banatului oltean înnapoî supt Turci fu, fără îndoială, o lovitură adusă comunităţilor greceşti de peste munte. Prin aceste multe afaceri cu Oltenii, prin strămutări, prin chemarea la viaţă economică a unor strate de Romîni din Ardeal, Compania ajungea tot mai mult românească. Numai slujba în biserică se făcea greceşte, de preotul adus din «patrie» si protocoalele de judecată se ţineau în limba de datină. încolo, zapisele, înscrisurile, socotelile se aşter-neau tot mai mult în limba celor mai mulţi, în limba de care Companiştiî erau încunjuraţi din toate părţile. De aici vin bogatele materiale de limbă românească din care se alcătuieşte în cea mai mare parte acest volum. Pănă la sfîrşit însă, Grecii se împotriviră încercării de a-i supune pe care o făcea noua ierarchie neunită a Romînilor din Ardeal, întemeiată prin anii 1760. Cu timpul numărul Companiştilor scăzu foarte mult, şi afacerile se concentrară după 1750-60, cînd fură staroştî sau birăî, —pe rînd, Ioan Marco, Toma Vilarâ şi Ioan Cincu,—în mînile urmaşului acestora în stărostie, Gheorghe Manicati Saffranos, www.dacoromanica.ro X COMPANIA GRECILOR om bogat, activ şi cu foarte multe legături, care mergeau până la Constantinopol şi la porturile Germaniei de Nord, cu care schimba regulat sumedenie de scrisori. La 1798, Casa Manicati, în care se contopise aproape Compania, lua o altă formă : bătrînul Gheorghe îşî asocia pe fiii săî Gheorghiţă, Constantin, Manuil şi Iosif. Urmaşul luî adevărat fu Constantin, care luase în căsătorie, la 1793 încă, pe fiica altui puternic şi bogat Grec sibiian, Hagi Constantin Pop, a cărui archivă romanească, şi ea de un mare bielşug, va da volumul al XlV-lea din această culegere. Dar la 1811 Gheorghiţă era factotumul, şi, cînd el se duse la Viena pe cîtva timp, în 1811, i se scria dş la Sibiiu că toate cele ce merg rău în lipsa luî h Dintr’o însemnare în Almanahul comercial austriac («All-gemeiner Handlungs-Gremial-Almanach fur den oesterreichi-schen Kaiserstaat, Jahrgang 1838, von Franz B. Fray, Wien») aflăm care era situaţia Companiei după dispariţia dinastiei «Manicateştilor», Judele era în 1838 Popovicî, iar ca membri ai Companiei erau priviţi: văduva N. Benne, N. Guma, D. G. Cosma, Emanuil Manoilovici, N. G. Marinovicî, fiul unui Bulgar, factor al Casei Manicati, Grigore Matei, văduva luî Zamfir Preda, N. Rizu, Dim. C. Stephani, Gh. Panaiot Steriu, moştenitorii luî Panaiot Steriu, moştenitorii luî Panaiot I. Steriu, Panaiot N. Steriu, Nicolae Vilară, urmaşul birăului de pe la 1760, Gheorghe Zaharia şi Mihaî Ziguri. Compania, acum iarăşi în cea mai mare parte grecească, se apropia de sfîrşit. Ultimul ei birău fu un Romîn, născut în Tîrgovişte în 1809 şi aşezat la Sibiiu abia pe vremea tulburărilor din 1821, Grigorie Matheiu. îi era lăsat unui Romîn deci să scrie în româneşte însemnarea despre sfîr-şitul, în 1854, al Companiei vestite odinioară. «La 1854», spune el, «afl eşit Compania grecească din dreptu ei, venind drepturi de o potrivă. Pănă aci am fost eu birău aceşti! Companii greceşti, şi azi sîntu şi companistu cel din urmă şi comerţiantu cel mai bătrîn în Sibiu». 1 Documente, p. 167, no CCCLVI- www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ XI Capela Grecilor fu luată în stăpînire de Mitropolitul ro-mîn Şaguna; actele Grecilor fură depuse în Archiva proto-popieî româneşti. ' VI. La un loc cu aceste acte sînt şi unele cărţi de la Companie, a căror înşirare nu poate fi fără interes şi folos. La 1738, un inventariu al averii bisericii greceşti din Si-biiu pomeneşte o Pravilă munteană. Cartea s’a păstrat: e Pravila cea Mare, şi pe dînsa sînt însemnate aceste notiţe din veacul al XVII-lea: ((Să să ştie căndu au murit preoteasa popi lu Sănubotin hagiului ot Drăstor, în zilele lu Şearban-Vod[ă] snă Costandin, al Şeilăneştilcr, Vel Pos-talnic, în luua lu Deche[m]vrie dni 20, Sănbătă searia spre Duminecă, vă leat ot Hvo 1677. Să să ştie căndu au purces Dumitru de s'au dus la Erusalimu înpreun cu Hag[i] Gheorgbi şi cu Tedradi snă pop Lefteriu înu lona lu Huni dni 27, ot rojdestvo Hvo 1681, vă dni Ion Şearuban Voivod, snă Costanudinu Şei-tăneştilar. Fecorul popii Sănubotinu Hagiului. Scris-am eu Chira Petrovici Rămnioanu [1774]- Cartea a fost dată Companiei numai la 26 Mart 1733 de Hagi Stoia, fiind «efimeriu» Leonţiu de la Vatoped. Compania avea Mărgăritarul grecesc, după care s’a făcut cunoscuta traducere românească a fraţilor Grecenî: MapYa-ptTai 7]toi Xofot dukfopoi to5 ev ay'.oit îtatpo? ^p.wv ’lwâvvoo ap)(. KaivaTavrivoD^oXea)? tod )(poaoaT6p,ou, Veneţia, 1675. Pe protocolul din 1691, se înseamnă sosirea la 11 August a lui Tokoly la Bran, lupta de la ZîrneştI, moartea lui Bă-lăceanu, sosirea lui Tokoly la Sibiiu, în ziua de 2 Septem-bre, şi a markgrafuluî de Baden, la 26. între cărţile Companiei se află mai departe Acolutia Maicii Domnului, tipărită la 1692 de Şerban Greceanu: ’AxoXooQtou rîjc ts oala? p.7]Tpoţ yjfjUov ]Iapaa%eo7}<; tt)? veac xaî to5 oatoo 7taTpos ^(Jtwv rpTjYoptoo to5 Sexa7toXtroo, Bucureşti, 1692, Iunie, lucrată de Antim. www.dacoromanica.ro XII COMPANIA GRECILOR Dedicaţia către Domnul e iscălită, în Bucureştî, la Iunie 1692, de Xspporâvoi;, 6 Seotspoi; AoŢoSer/jţ l * *. Patriarchul de Ierusalim, Hrisant, trimete multe scrisori, pentru eleimosină, conaţionalilor săî sibienî. El li dădu în schimb vestita sa Istorie a patriarchilor de Ierusalim, dar o altă carte a lui, Tdjioţ xaP“?> n a f°st căpătată de Ia dînsul, căci în josul eî e scris: ’Ex tcov too xopioo HaayaXiou £ no 1. 4 Voi. de faţă, p. 220, no iv. www.dacoromanica.ro xxvm stApînirea în ţara-romAnească a unor hăţeganî Brîncoveanu, care li îngăduie în 1706 să-şi aibă zece oameni străin! scutiţi de orice biruri şi dâjdî b Ceva mai târziu, proprietarul era Buda Ianăş. El avea de vecin, tot în Jupăneşti, pe puternicul boier Banul Cornea Brăi-loiul. Soacra lui Cornea stătea la moşie, şi ea se gîndi să facă un schit de pomenire. îi trebuia un loc de la nemeş, care, întrebat, răspunse însă că «are bani destui» şi că nu vinde 1 2. Dar în 1722 întîlnim ca domn de pâmînt şi pe alt Buda, Laţco, fiul lui Miclăuş de supt Brîncoveanu, care acest Laţco purtase judecăţi şi pe vremea «Domnilor», adecă în-nainte de 1716 3 *. Cei doi vor fi fost fraţi sau, mai degrabă, veri. Ei aveau în hotar pe un Nicola Voinigescul, din Voinigeştî, căruia i se mai zicea, pentru micimea situaţiei lui boiereşti, Ciocoiul. Ianuş sau Iancul poartă proces cu acest Nicola în 1732, cînd Oltenia era în mîna Austriacilor. Stăpînirea Brăiloilor, represintată acum de boierii Radu, fiul Barbului, şi Ioan, se păstra încă în Jupăneşti, şi aceste două rudenii stăteau şi ele la judecată peste doi ani b La 1786 era în viaţă numai văduva lui Laţco Buda. Ea ţinea încă moşia, şi mai trăia încă şi vecinul Radu Brăiloiu. Acesta era represintat la Jupăneşti de Fota Vlădoianul, un boier tînăr, ginerele său5. Pe o vreme cînd boierimea noastră se întrecea cu Domnii în cumpărarea de moşii de asigurare peste munţi6, Cornea Brăiloiu, fratele lui Radu, le moşteni, şi la moartea lui ele rămaseră în sama Aniţeî, văduva lui Ştefan. Aceasta măritâ pe nepoată-sa Aniţa cu căpitanul de nemeşi Hortobâgy. Şi un alt căpitan, Andraş Zăicul, din nemeşii de la Zăicanî, în 1 Voi. IV, pp. 342-3. 5 Acest volum, p. 220, no iy. s Ibid., p. 221, n» V. * Acest volum, la aceşti ant; cf. voi. VI, p. 49r, no 168. 5 Acest volum, pp. 225-6. 6 V. voi. X, p. 233 şi urm. www.dacoromanica.ro prefaţă XXIX acelaşî Ţinut al Haţegului, avea legături cu noi, şi Nicola Voinigescul îî scria la 1730 *. Jupăneştiî erau o moşie mare, şi în cuprinsul eî îşî făceau, în veacul al XVIII-lea, un loc tot maî mare coborîtoriî unor vechi stăpînî, Crăsnariî, rude ale Bibeştilor 2. * Stăpînirea acestor Hăţeganî la noi, un interesant capitol din istoria legăturilor noastre cu Ardealul, nu e fără pă-reche. Şi alţi Ardeleni, maî ales dintre Romînî, maî mult sau maî puţin unguriţî, sau dintre Grecii maî mult sau maî puţin romanisaţî, ajungeau moşieri la noî. Astfel, între aniî 1682 şi 1701, Perişanii din Argeş erau al «prietenului» domnesc Pater Ianoş, despre care a fost vorba în altă parte. El avea scutirea pentru o mie de oi nesupuse obişnuitului oierit şi nu plătia oluc-hacul pentru treizeci de capete de vită. în vecinătate avea moşie Toader pisarul Corbea, din Braşov s. Familia Budai, astăzi Unguri curaţî, e aşezată în Deva. La dînsa am putut vedea actele care mi-au dat extrasele publicate pe pp. 219-26. Astăzi scrisorile se află în Arcbiva «Museuluî Ardelean» din Cluj. * Cele cîtcva acte adause se află în Archiva vicariatului unit al Haţegului. Ele fac parte dintr’un foarte întins dosar privitor la vicariul Chirii Ţopa, care, pe dreptate sau fără dreptate, a avut să îndure multe pe vremea lui. ’ Acest volum, p. 221, no vi; p. 226, no XIII. 2 Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, Tîrgu-JiiuluT, 1904, pp. 62-5, 337-88 Voi. V, p. 126, no 42; pp. 128-9 n-le 48, 54. www.dacoromanica.ro IV. DESPRE ACTELE RĂŞINĂRENE. www.dacoromanica.ro în anul 1735 satul Răşinarilor începu un proces cu ma-ghistratul sibiian de care atîrna, cu privire la nişte hotare multă vreme dezbătute. Procesul urmă şi în 1776. Pentru nevoile luî se alcătui o aşa zisă diplomă a Craiului Matiaş Corvinul pentru întinderea moşiei Răşinarilor, întărind-o şi cu numele preoţilor, judeluî-cneaz sau sindic şi ale «bătrînilor juraţi». Neapărat că actul e plăzmuit în forma luî de astăzî, dar e foarte cu putinţă că el să fi fost alcătuit pe temeiul unui adevărat privilegiu al luî Matiaş. Aceiaşi hîrtie cu scrisoare din veacul al XVIII lea care-1 cuprinde, dă apoi un extras de act de danie, care ar veni de la «Radu-Vodă Negru», «marele-herţeg, Domn». Felul cum el arată hotarele uneî moşii, care trebuie să fie prin Făgăraş, închinarea daniei către o biserică, a Sfintei Paras-chive, cea mai veche din Răşinari, în sfîrşit data de 1383, care se potriveşte foarte bine cu anii în cari a putut domni Radu fiul luî Vladislav şi tatăl luî Mircea, despre care se spune în acele cîteva rîndurî că a întregit dania de pămînt, ne fac să credem că avem înnainte într’adevăr rîndurî autentice. Spre aceiaşi încheiere ne duc şi cuvintele slavone presărate şi pe care cu greu le-ar fi putut născoci astfel un dascăl de sat ardelean din veacul al XVIII-lea. Avem deci înnainte în traducere o parte din cel mai vechiu hrisov muntean dat în limba slavonă, a afacerilor interne. Cu privire la Răşinari, trebuie să mai amintesc petrecerea aici în a doua jumătate a veacului al XVIIIlea a fugarului Apostol, fiul Banului muntean Hrizea şi al soţiei luî Gherghina, care se căsători de două ori, — a doua, cu o pribeagă, Dumitrana, fâcînd nunta în casa preotului Manea 2492. Voi. XII. iu www.dacoromanica.ro XXXIV DESPRE ACTELE EĂŞINĂKENE Izdrailă — şi care a murit la Cluj, lăsînd o fată Eva, care se mărita cu dascălul Aliman Galea. în 1783-4, dregătorii ro-mînî ai Răşinarului dădeau dascălului Aliman mărturiile şi adeverinţele de nevoie pentru a reclamă în «ţară» moşiile ce se cuveniau dăscăliţei Eva x. 1 V. revista Literatură şi arta romină, lV (1S99-900), p. 401 şi urm. www.dacoromanica.ro V. DESPRE CÎTEVA ACTE MARAMUREŞENE. ISTORIA BISERICII ROMÎNILOR DIN MARAMUREŞ. www.dacoromanica.ro Istoria bisericii Romînilor din Maramureş. I. E foarte mic numărul probelor de limbă românească ce ni-a păstrat acel Maramureş din care a plecat însă începutul scrisului românesc *. Ici şi colo însă, zapise româneşti trebuie să fie amestecate prin deosebitele archive ale ţerii, unde cercetarea e mai lesnicioasă, din toate punctele de vedere, pentru un localnic. D. Ioan Mihâtyi din Sighet a scăpat astfel de peire cîteva zapise şi răvaşe. în ale sale «Diploame maramureşene*, d. Mihâlyi a tipărit şi un act românesc, din 24 Maiu 1593, prin care se împart nişte pămînturi rămase de la popa La-zăr din Budeştia. Originalul e scris foarte urît, pe o bucată de hîrtie sărăcăcioasă. Din acelaşi timp sînt trei scrisori ale membrilor familiilor Pogan şi Bilţ, vechi neamuri maramureşene, către birăul Bistriţei de la sfîrşitul veacului al XVI-lea. Una vine de la şpanul Iurg şi de la juratul Toma, pentru a da ştiri despre trecerea Tătarilor prin păsuri, în Iulie 1594: ea e datată din-tr’o ascunzătoare a acestor dregători fugari, satul Seliştei. A doua porneşte pentru o reclamaţie de la un Isac Pogan, care prin Moldova îşi va fi cîştigat titlul de fost Vornic de Poartă. Iar a treia e a lui Toma Bilţ, juratul vidicului de sus, şi priveşte iarăşi neajunsuri mărunte 8. 1 1 V. a mea Istorie a literaturii religioase, Bucureşti 1904. * Pp. 638-9. 5 V. ale mele Documente romaneşti din arch. Bistriţei, I, Bucureşti, 1S99, pp. 1-2, nle n-iu; p. 24, n° XXXI. www.dacoromanica.ro XXXVIII IST. BISERICII ROMÎNILOK DIN MARAMUREŞ După acele acte vin acestea care se publică acum, aşa cum le-am putut copia în grabă, într’o singură sară. N° I e o adeverinţă din satul Ieud, dese ori pomenit în «Diploamele» d-luî Mihâly. Al doilea e din Deseşti. N° VIII e o scrisoare particulară, cu veşti de la Curte, către boierii din Apşa,—care ar merita să fie tipărită întreagă. N° IX vine din Braşov, de la preotul Dimitrie Duma, care era «names-nic» al «Cutiei Sfîntului Mormînt» şi în 1756 *. N° XII e o mărturie de la satul Săpînţa. Iar n1 ultim e o «testimonie» din Borşa, lîngâ pasul Rodnei. Alte acte au o însemnătate maî mare, ca unele ce privesc ierarchia românească a Maramureşului. II. Se cunoştea de mult, într’o formă latinească, pe care a tipărit-o Petru Maior, în Istoria bisericească, p. 14 şi urm.1 2, privilegiul de stavropighie şi exarhie dat de Antonie, patriaihul de Constantinopol, la 1391, mănăstirii Sf. Mihail de la Peri din Maramureş. Mitropolitul moldovenesc Dosoftei (1671-86) a avut în mîni originalul grecesc al privilegiului, pe care l-a copiat la sfirşitul cărţii Nea auvoijjtc a lyl Ma,tei Cigala, legată împreună cu o altă tipăritură veneţiană, nouă pe atunci. Mihail Kogălniceanu a cunoscut această carte pe cînd ea se afla la Banul Pascu din Iaşi şi a tipărit-o, destul de rău, într’a sa Archivă românească, I (pp. 11-3 din ed. a Il-a). După un copiariu de acte patriarhale din veacurile al XlV-lea şi al XV-lea s’a dat ap°I altă ediţie de Miklosich şi Miiller, în Acta patriarchaţus constantinopolitani, II, pp. 156-7. între cele două ediţii e o singură deosebire: cea d’intăiu cuprinde privilegiul în forma care s’a dat mănăstirii, iar cea de-a doua pe aceia în care s’a încredinţat ctitorilor. 1 Stinghe, Doc. privitoare la trecutul Romînilor din Şchet, IJ, Braşov, 1902, PP- 335-6. * De atunci s’a reprodus în Basilovits, Brevis notitia fundationis Theo-dori Koriathovics, Caşovia, 1799—1804, 5 părţî, Jn Dulişcovicî, HCTOpH-MeCKia llepTH yrpO-pyCCKHXL, UDgvâr, 1874, 3 voi.; în Magazinul istorie III. 173 Şi în Mihâlyi, o. c., pp. 109-10. www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ XXXIX Din actul acesta se vede că Voevodul Baliţă (Bale)1 şi Drag, fratele său, fruntaşii Romîniî din Maramureş, pe un timp cînd acesta era un Ţinut de graniţă abia stăpînit de regii unguri, aveau o mănăstire a Sf. Mihail arhanghelul, zidită de «părinţii» lor (arco 'ftMxâ'nrj'co?). Baljţă înşă era fiul Voevoduluî Sas sau, maî bine, Sasul, care întemeiase o Ţară a Moldovei supusă întru toate Ungurilor. Sas murise, şi Baliţă nu putuse să-şi păstreze moştenirea, aşa îneît el rămase cu titlul de Voevod şi cu recunoşţinţa regelui său, care-î dădu moşii şi-l făcu comite al Maramureşului, domn în cetăţile Chioara de la Apusul ţerii, Hust din miazănoapte, Sighet din miazăzi şi Rodna de la pasul acela care ducea la Moldova noului Voevod neatîrnat al Moldovei, Bogdan. El era un fel de mark-graf al Ungariei în aceste părţi şi juca acum rolul ce se dăduse cu cîtva timp înnainte, prin anii 1360, ducelui ru-tean Teodor Koryatowicz, aşezat cu coloniştii săi în cellalt castel din aceste părţi, al Muncaciuluî 2. Baliţă veni la Constantinopol însuşi, ca «să se închine moaştelor», şi cu acest prilej el ceru patriarchuluî, a cărui autoritate era în creştere şi care primi în acest timp, pe rînd, supunerea Bisericilor vidineană, dobrogeană, galiţiană, moldovenească şi munteană, să facă din egumenul de la Peri, în margenea Sighetului, lîngă reşedinţa fiilor lui Sasul Voevod, un exarh. al său, stăpînind o stavropighie. Stavro-pighie se chiamă mănăstirea care, fără legătură cu vre-o episcopie, atîrnă de-a dreptul de patriarchie, iar un exarh patriarhal are dreptul de a îndeplini toate funcţiile episcopale : cu pregătirea preoţilor, cu fiirotonisirea lor, cu judecata lor, cu cercetarea parohiilor, cu sfinţirea în sfîrşit a bisericilor. Mitropolia munteană, întemeiată cu patruzeci de ani în urmă, nu fusese şi ea altceva decit o exarchie, căreia i se adăugise titlul metropolitan fiindcă în Argeş stătea un Domn neatîrnat. în Sighet păzia însă numai un foarte puternic dregător ungur şi aici nu şe putea aşeza, în jnsăşî 1 E un diminutiv de la Bale, Balea. 2 Sate fi preoţi din Ardeal, p. 131 şi urm. www.dacoromanica.ro XL IST. BISERICII ROMÎNILOE DIN MARAMUREŞ ţara regelui catolic, un episcop sau un Mitropolit ortodox, cu putere de la Constantinopol, fără o cerere de la regele însuşi, ca aceia pe care Casimir a Poloniei o făcuse pentru Ruşii din Haliciu. . în special erau supuse mănăstirii Ţinuturile (y_th pai), care, şi pănă acum îşi luaseră preoţii din mîna egumenilor de la Perl: al Sălagiuluî (SsXarCioo), al Arveî (’Aprouvuv, ’Aproxuuv), al Ugoceî (’Oyyihţa), al Bereguluî (’Ioo|J.7Esps5uv), al Ciceuluî (T£i-zţo6iv), al Unguraşuluî (MxaXSavizlliv = Balvânyos), al Bistreî (lliorpav). Aceasta alcătuia o diecesă destul de întinsă. Ardealul dădea la această diecesă partea sa nord-ostică, de către Moldova, aceia care atîrna de castelania Rodneî sau era în legături cu dînsa. Cealaltă parte a ţeriî n’avea nimic a face cu magister Bale şi putea fi socotită la Constantinopol ca făcînd parte din sfera de activitate a Mitropolitului muntean, exarh al plaiurilor de peste Carpaţî. Astfel diecesă egumenuluî-exarh Pahomie al stavropighiel de la Perii Sighetuluî pornia de la Apusul Maramureşului, unde avea trei comitate în sus şi unul (al Sălagiuluî) în jos, cuprindea, fireşte, toate satele maramureşene, pătrundea în Ardeal cu domeniul de patruzeci de sate al Ciceuluî1 şi cu cîtă riioşie se ţinea de cetatea, mal mică, a Unguraşuluî. Cît priveşte ţara Bistreî, ea n’are nimic a face cu Ardealul, ci e valea rîuluî Bistra (ung. Sebespatak), care curge pe lîngă Petrova, unde a fost maî târziu reşedinţă de episcop maramureşean. De la această mănăstire cu un egumen care se putea socoti episcop şi căruia luniea îî şi zicea Vlădică, s’a luat deci obiceiul organisăriî în Ardeal a episcopiilor de mănăstire, cum au fost a Vadulu'I, a Geoagiulul şi a Silvaşuluî. Aceste împrejurări maramureşene nu sînt, de alminterea, fără analogie în alte părţi româneşti, precum în Moldova. Astfel cînd Alexandru-cel-Bun făcu cea d’intăiu biserică de zid la Rădăuţi, cea d’intăiu mănăstire domnească, el îi supuse nu mal puţin decît patruzeci de sate, şi aceasta nu 1 Bunea, Vechile episcopii, Blaj, 1902, pp. 18-19. www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ XLI numai în ce priveşte «dajdea, poclonul (preoţilor) şi cu veniturile toate», ci şi cu «alte lucruri toate», între care trebuie să se înţeleagă şi o legătură de ierarchie, un drept de alegere, de supraveghere, de globire şi de pedeapsă. în aceleaşi condiţii alte sate, «cu popii», erau închinate mănăstirilor, Putnei de pildă x. în 1721 însă a ieşit la iveală o formă latină a actului patriarhal din 1391. Cercetîndu-1, vom afla în el multe şi mari deosebiri faţă de originalul grecesc. Mănăstirii i se zice şi biserică; călătoria lui Baliţă la Constantinopol e pusă în legătură cu starea primejdioasă în care s’au fi aflat împărăţia grecească (infelici et urgente Imperii constantinopo-litani stătu), pe cînd ştim bine că în Iulie-Octombre 1391 cadiul turcesc, primit în Constantinopol pentru judecăţile coreligionarilor săi, îşi căuta în linişte de chemarea sa *. Se spune că Voevodul din Maramureş ar fi închinat «biserica» sa către Patriarhie, ceia ce n’are înţeles pentru acel timp şi nu se atinge cîtuşi de puţin în forma grecească, precum n’are rost, nici nu e atinsă binecuvîntarea lui Baliţă de către patriarh. în loc să se definească legăturile Patriarhiei cu stavropighiile şi să arăte calitatea de exarch a egumenului faţă de anumite Ţinuturi ('/(upat), se hotăreşte numai atîta că egumenul va âvea dreptul de a strînge veniturile sale, de a îndrepta şi a judeca faţă de toţi locuitorii, clericii şi mirenii, din anumite «pertinentiae» ale mănăstirii, între care se pun, foarte ciudat, la un loc ţeri ca Sălagiul şi Ugocia cu castelele Ciceului şi Unguraşului, înţelese într’un chip foarte restrîns, şi cu sate care nu se pot identifica decît căutîndu-le pănă în comitatul Sătmarului sau în Bihor: «Me-^gvesalia». «Berzava» (pentru Bereg), «Almazigy» (pentru Bistra 1). Se mai adauge o clausă care n’are nicî-o explicaţie în împrejurările de la 1391 ; anume că orice adevărat Vlădică, «archiepiscop sau episcop», ar sta în mănăstire, va 1 1 Uiicariul, XVIII, p, 58 şi urm. * lorga, Notes et extraiis potir servir a l'histoire des croi sadei, I, pp. 46-7. www.dacoromanica.ro ■XLII IST. UISEBICIÎ ROMÎNILOR DIN MARAMUREŞ trebui să se supuie egumenului. în sfirşit, neînţelegînda-se ce e o incjicţie, se pune, în loc de August t 6899 din in-dicţia a 14-a, 14 August 6989. Se vede prin urmare că aceasta e o traducere greşită şi o tfaducere prefăcută cu anumite scQpurî. Acuma nu se mal putea vorbi de o autoritate bisericească întinsă peste o întreagă diecesă, şi egumenii voiau să aibă măcar drepturi depline, ca domni de pămînt, în şepte sate. EI se temeau pe acest timp, în veacul al XV-lea, cînd răsăriau Vlădici româneşti sau «greceşti» uniţi, pe cari-î sprijinia Cîrmuirea 1. Forma latină se lămureşte prin porunca din 17 Iunie 1438 de a se face din nou hotărnicia satului Peri care se ţine, spune actul, de «mănăstirea Sf. Arhanghel Mihail din comitatul Maramureşului, clădită după ritul grecesc» (ad modum Grecorum), cuvinte care nu se potrivesc cu strălucita situaţie de odinioară, pierdută după moartea Meşterului ctitor2 3. Tot aşa se lămureşte prin actele din 1456-7, care arată că «popa Simion, călugărul de la mănăstirea Sf. Mihail Arhanghelul lîngă Apşa», împreună cu zece oameni cărora nu li se dă titlul de călugări, de şi locuiau în mănăstirea cea mare şi într’o alta adausă pe lîngă dînsa — chiar cuvîntulde «mănăstiri» e lămurit ca în actul latin de Ia 1391 prin «sau biserici»—suferiseră încălcări de spre partea orăşenilor din foarte apropiatul Cîmpulung, care se vede la picioarele dîmbulul de lut al mănăstirii*. Tot aşa şi într’o poruncă din 1458, privitoare la aceiaşi neînţelegere, precum şi într’un al patrulea act, citat în scrierea lui Dulişcovicl, apare numai Simion, Simion Sălăgeanul, ca adevărat călugăr : «re-ligiosus fraier Symon Kalugyr», i se zice odată4. Pe cînd mănăstirea noastră ajungea în acest hal, se ridica Ia o mare însemnătate remeţia catolicilor de Ia Sîntă-Măria lîngă oraşul Teceu5. în 1479» preoţii romînî din Maramureş erau 1 V. Sate fi preoţi, p. 11 şi urm., p. 316 şi urm, 3 Mihâlyi, l. c„ pp. 306-7. 3 Ibid., pp. 377-8, 393*5- * Ibid., pp. 406-7. 5 Ibid., pp. 429, 469. www.dacoromanica.ro FREFAŢĂ XLIII scutiţi de anumite sarcini după cererea pribeagului episcop sîrbesc de Belgrad, — dacă actul ce s’a adus înnainte, abia la 1721, e autentic1 *. La 1494. Maramureşul avea un episcop de lege grecească, luat dintre călugării fundaţiei lui Koryatowicz (1360) — deci iarăşi un egumen Vlădică 8— la Muncaciu, pe de altă parte, Ştefan-cel-Mare, ajungînd Domn la Ciceu, făcuse episcopie românească la Vad, în vechea diecesă a egumenului din Perl. Acum înţelegem de ce se temeau călugării de aici ca nu cumva unul din cel doi Vlădici să li iea mănăstirea ca să-şî facă dintr’însa, măcar un timp din an, reşedinţa. Aceasta se şi întîmplâ de altminterea cu « Vlădica Ruşilor». El se aşeză la Peri, ca în casa sa, şi căpătă poruncă de la rege, în 1491, ca să i se dea veniturile episcopale de toţi «preoţii ruseşti» şi de toţi «ţeraniî de lege grecească»3 *. Pentru a dobîndi acest privilegiu, el se învoise de bună Samă la Unire. La această încercare de usurpaţie, urmaşul lui Simion Sălăgeanul, llarie, «de Ja mănăstirea bisericii Sf. Mihail din Maramureş», «egumen» (priorJ, şi nu episcop, îşi pregăti o «traducere» cum îl venia la socoteală, după vechiul privilegiu patriarhal şi-l aduse înnaintea regelui Vladislav cînd acesta se coborî, în 1494, până în părţile Caşovieî. El aducea cu sine şi originalul grecesc, «pe pergament, cu slove greceşti şi cu pecete de plumb», dar despre acela putea fi sigur că nu-1 va ceti nimeni. în privilegiul «tradus din cuvînt în cuvînt» se mai prevedea că stareţii vor fi aleşi de preoţi şi de locuitori la un loc, cum se obişnuia- a se face astfel de alegeri prin vechile noastre biserici şi mănăstiri de peste munţi. Regele primi să întărească deci clausele, astfel prefăcute şi îngustate, ale actului patriarhal. El puse însă lui llarie, care şi ei se va fi arătat cu aplecare către legea stă-pînitoare, condiţia îndoită, şi foarte firească, de a respecta 1 V. Sate şi preoţi, p. 14. Cf. Mihâlyi, pp. 53 6*7- 8 Ibid, p. 6oi, nota 1. 3 Ibid., pp. 600-1. Pentru un Innaintaş al său în 1485, «popa rusesc Luca», v. Basilovits, I, pp. 16-7. V. şi ibid., pp. 19-20. www.dacoromanica.ro XLIV IST. BISERICII ROMÎNILOR DIN MARAMUREŞ pe Vlădica de Muncaciu, ca pe un maî mare călugăr (sui Ordvnis reverentiam) şi a asculta (veluti superioribus suis) pe arhiepiscopii ardeleni, pe episcopii ardeleni în însuşirea lor de arhiepiscopi *. Vlădica de Muncaciu nu se lăsă însă cu atîta. Luîndu-şî vechile scrisori de învoire, el veni în 1497 să strîngă venituri şi în satele maramureşene ale Perilor. La plîngerea lui Darie, regele 1 chemă pe amîndoî la Buda, dar Rusul nu se încumeţi să se înfăţişeze, şi astfel pentru a doua oară egumenul de Peri rămase biruitora. m. Dar lupta între Rusul de la Muncaciu şi Romînul din Peri nu era cu puteri de o potrivă: astfel acesta din urmă trebui să rămîie învins. Veacul al XVI-Iea nu cunoaşte decît un episcop de Muncaciu pentru tot Maramureşul 8. La 1552 începu să se clădească din nou mănăstirea Sf. Nicolae, care se dărîmase; egumen era pe atunci Darion, care căpătă şi scutiri de taxe pentru preoţimea sa4. în 1582, împăratul, stăpîn al Maramureşului, supunea Vlă-dicăi de Muncaciu «şi pe Rutenii ce se mai zic Romîni5. Şi la 1597 vedem pe episcopul Vladislav, întorcîndu-se de la Curte6. Acest episcop era, neapărat ori, un Rus. Mihai Viteazul, ajungînd stăpîn al Ardealului şi rîvnitor al comitatelor unite cu el, între care şi Maramureşul, nu putea îngădui aceasta. La 2 Iunie 1600, lua parte la sinodul din Iaşi Petronie, epis- 1 2 3 * 5 1 Mihâlyi, p. 607. 2 lbid., pp. 624-5. Venirea episcopului rusesc la Perl s'ar putea lămuri prin prîdăciunile pe care prn 1490 le făcură ostaşii lui Ştefan-cel-Mare în Maramureş, arzînd «multe moşii si oraşe» (tind, pp. 628-30). De alminterea, mănăstirea de la Muncaciu era de lemn, iar cea din Peri, de zid. 3 Seria episcopilor de Muncaciu o -dă Mondok, în al său Schematismul dieocesis muukăcsicnsis, apărut în 1876, pe care nu l-am avut la îndămînă. Dar el se razimă de Dulişcovicî, prescurtîndu-1. * Basilovits, I, pp. urm., 27 şi 32-3. 5 Dulişcovicî, I, p. 117, nota 3: «Rutheni quos et Valachos vocant». a Basilovits, I, pp. 38-40, 40 2. www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ XLV cop de Muncaciu, care nu pare a fi fost nicî el un Romîn *. Tfebuie să se amintească însă că la Muncaciu erau ostaşi îrbpărăteşti şi vameş împărătesc şi că nici-odată Mihaî nu şi-a pus aicea pîrcălabii. Deci episcopul de Muncacifl pus de dînsul a trebuit, ca să fie necontenit în ascultarea luî, să locuiască aiurea de cît în acea cetate. N’am greşi spuind că el a trebuit să şadă deci în mănăstirea de la Peri. Două documente muntene din veacul al XVII-lea pomenesc pe «părintele arhimandritul Serghie de aic de la Tis-meana, [pe care Mihaî-Vodă] l-au pus episcop în sfînta epis-cupie ce să chiamâ Muncaciu, în Ţeara-Ungurească», de «igumenul părintele arhiereu Sîrghie carele au fost arhiereu la Muncaciu şi la Maramureş, aşezat de răposatul Mihail Voevod, cînd au fost Domn în pămîntul Ardealului»1 2. El a trebuit să fie adus de la Tismana, unde cîrmuia încă de la 1588, după data de Iunie 1600 cînd întîlnim pe Petronie, deci în cele din urmă săptămîni ale stăpînirii ardelene a luî Mihaî. în 1601, după căderea luî, în 1606 chiar, el primia întăriri de la urmaşii Voevoduluî în aceste locuri3. Sîrghie trebuise să meargă la 1603 la Chiev, pentru sfinţirea acolo4. Dar el stătea în legături şi cu Moldova, şi Simion-Vodă Movilă făcu să i se dea înnapoi de orăşenii de la Hust averile ce se luaseră mănăstirii unde-şi avea reşedinţa 5. Ea fu golită de acei ce se încuibaseră într’însa şi intrâ astfel iarăşi în stăpînirea «epis-scopuluî românesc», precum fusese a înnaintaşilor săi. Porunca în această privinţă o dădu din Hust, la 9 Mart 1607, corniţele Valentin Homonnay, candidatul căzut la alegerea unui nou rege al Ungariei 6. 1 Studii fi documente, IX, p. 31 2 Convorbiri litera e pe 1901, p. 811 ; Arch. Statului, Tismana, pachetul 7 din Netrebnice, n° 6 (ed. Tocilescu, în Columna lut Troian pe l874> PP 237-8). 8 Mihâlyi, p. 394, nota 1. 4 Dulişcovicî, II, p. 79, nota 2. 6 Basilovits, I, pp. 42-3, 45-6, 46-7. ‘ Mihâlyi, p. 394, nota. Cf. Studii şi doc., IV, pp. lxi-III. www.dacoromanica.ro XLVI IST. BISERICII ROMÎNILOR DIN MARAMUREŞ Dar alt Homonnay, Gheorghe, se hotărî să facă Unirea cu Roma a Maramureşului, şi chemă pentru aceasta în 1614 pe Atanasie Krupeski, din Przemyăl, în Polonia1 *. Aceste împrejurări siliră pe Sîrghie să fugă în Polonia. Fuga aceasta a trebuit să se întîmple însă destul de târziu, supt Gabriel Bethlen, principele cel nou al ţeriî, pentru că episcopul, care n’a putut sta mult timp în această pribegie, a fost chemat de Radu Mihnea, ca Domn al Moldovei, şi trimes în Ţara-Romănească, pentru a-1 face egumen de Tismana, fiului lui Radu, Alexandru-Vodă Coconul, deci între anii 1622 şi 1(125. «Apoi răposatul părintele Domniei Mele>, scrie Alexandru în April 1626—data numirii—, «Io Radu Voevod, Domnul {eril Moldovei, l afl adus din pămîntul leşesc la Domnia Sa, apoi l-au trimes la Domnia Mea ca să-l am întru cinste, cu socotinţă şi cu bună căutare de cătr^ Domnia M!ea» 3. De mai mult timp, Spiridon, episcopul Vadului, prietenul calvinismulul, pe care îl ajutau unii principi ardeleni, luaSe litlul de Vlădică al Ardealului şi al Maramureşului şi căpătase chiar de la Gavril Bâthory, încă din April 1608, puterea sufletească asupra Maramureşenilor3. După moartea lui se găsi un episcop ardelean, un Mitropolit, Simon Ştefan, care să ajute planurile de calvinisare ale Râkoczeştilor, şî astfel şi el purtă titlul de Vlădică al Maramureşului, unde locul lui Sîrghie nu fu luat de nimeni. Titlul maramureşean rămase apoi în intitularea Mitropoliţilor, dar Scaunul de episcop de Muncaciu găsi totdeauna printre Ruşi cine s^-l ocupe. Astfel, urmaşul lui Sergliie fu, în 1618, un Eftimie, apoi, în 1623, Petronie, de bună samă cel ce mal păstorise odată4, în locul lor vine în 1627 Ioan Grigorovici, apoi Vasile Ta-rasovicî, care fu sfinţit în Moldova, de marele Mitropolit Var- 1 Dulişcovicî, II, p. Si, nota 1. 5 Col. /. Traian, l. c. 8 Bunea, p. 76, nota I ; Iorga, Doc. Bistriţct, II, pp. 94-5, nle CCCLII, CCCL1V. V. şi actul 29 al Ac. Rom. (semnalat de d. Al. Lăpădatu). 4 Basilovits, I, pp. 47-9 (era numit şi pentru comitatele vecine); Duliş-covict, II, p. 81 şi urai. un Porfirie, innainte de Petronie, ibid., III, p. 127. www.dacoromanica.ro PREFĂ ţĂ XLVII laam, la 1633, în toamnă, şi abdica la 1642, în urma suîe-rinţilor la care-1 supuseră dregătorii domnului din MuncaciO, principele ardelean Răkoczy I-iu:, pentru că mergea la Câ-şovia ca să încheie Unirea cu catolicii. Şi unul şi altul erau «episcopi de Muncaciu şi de Maramureş», deci şi aî Romî-nilor, adăugîndu-li-se esplicit dreptul de a supraveghia «mănăstirile, egumenii şi arhimandriţii», deci şi mănăstirea din Peri1. în locul lui Vasile fu ales acuma de partida catolică, odată cu declaraţia de Unire de la Ungvăr (1649), alt Rutean, Petru sau, călugăreşte, Partenie Rotosinschi, care rămase unit fcu Biserica Romei, pe cînd cei doisprezece preoţi ruşi trecuţi la calvinism, în posesiunile de la Muncaciu ale văduvei lui Gheorghe I-iu Răkdczy, ridicau din mijlocul lor pe episcopul Porfirie Ardan, un Grec. Numărul preoţilor ce urmau pe Partenie era de 370, dintre cari de Sigur destui Romîni. De şi unit, noul episcop merse la Mitropolitul neunit al Ardealului şi fu sfinţit acolo, în 1651—se zice cu ajutorul a doi egumeni din Moldova (ceia ce e foarte greu de crezut însă)2. Dar principesa nu-1 primi nici după aceasta în mănăstirea de lemn de la Muncaciu pe care o ocupase, luîndu-î şi toâte veniturile. Totuşi consacrarea Îhî fu recunoscută de ierarchia catolică Ia 1655 şi i se siipuseră chiar, la 1660, de archie-piscopul de Strigonia toţi uniţii din Ungaria. I se dăduse un adăpost în mănăstirea Krasnobroda, la Uugvâr3. Mănăstirea de la Mifncacifl adăpostia pe atuficî, încă dih 1658, alt episcop, acesta însă, nit calvin, ct ortodox, Ioanf-chie Zăican, poate Romîn de loc, de Ia mănăstirea Misztidze, în corhîiâtul Bereg. Se întîntiplâ că fugarul Domn munteafi Constantin Basarăb, după fieizbînda încercării sale de cucerire a Moldovei, fugi în Polonia şi de aici în aceste părţi alb 1 Basilovits I, p. 50 şi urm., p. 54 şi urm., 57-8, 60 (confirmat la 1674), 62 şi urm., 66-7, 69 şi urm., 78, 80-3, 92 şi urm., nota. Vicariul luî Vasile era protopopul Ioan Marinic). 5 «Episcopul de li litra» poate fi un protopop de Bistra. Cellalt, «episcopu moldovenesc», vre-un arhiereu pribeag. V. tlulişcovicî, 1I, p. 97, nota. s Nilles, Syniuolac ad illustrandam historiam Eccltsiat, etc , II, p. 824 şi urm ; Basilovits, II, p. 88, 7. 94 şi urm. www.dacoromanica.ro XLVIII IST. BISERICII ROMÎNILOR DIN MARAMUREŞ Muncaciuluî, unde se afla mama aliatului său, al doilea Gheor-ghe Răkdczy *. Evlavia ! făcu să zidească din piatră biserica de lemn a luî Koryatowicz, şi inscripţia pomeneşte că el a mîntuit-o întru amintirea soţiei sale moarte, Doamna Balaşa, la 13 Maiu din acest an 1661 1 2 *. El trăia încă la 16848. Nici Ioanichie nu plăcea însă de la o vreme stăpînitorilor cetăţii Muncaciuluî, şi astfel întîlnim pe rînd pe acolo episcop! fără trăinicie, precum Iosif Voloşinovschi (1670.5), care se întîlneşte de trei orî în trei sate deosebite, arhimandritul Mihail Serbin, aşezat în Muncaciu chiar (Decembre 1675), ca şi Grecul Teofan Mavrocordat din 1677 şi Ieronim Lip-niţchi din 1685-8. Biserica latină încearcă şi ea cîţîva administratori, şi în 1684 ea trimete pe un P. Kaminszky, care ştia zece limb! şi cunoştea foarte bine ţara. Protopopi! din Sătmar ajunseseră acum aproape neatîrnaţi 4. Urmaşul luî Ioanichie la biserica luî Constantin Vodă fu un Metodie Racoveţchi, venit de la Tokoliani din Caşovia, care păstoria la 1688, luîndu-şi titlul de «episcop de Muncaciu, Machowicza, de Zips, de Krasnobroda, Maramureş şi prin toată Ţara Ungurească». El avea fii şi o fată, trăia larg şi nu ştia carte: îl sfinţise un pribeag. Lipniţchi i se făcu vicariu. Catolicii cercaseră în zadar să-l ducă la Sîrbiî din Pîrlau, ca să rămîie acolo 5. Pe atunci însă Partenie aflase un dibaciu şi luminat continuator în Grecul din Chios, mai mult italianisat, Iosif de Camilli, care purta titlul de «episcop de Sivas [în Asia], de Muncaciu, de Maramureş, de Machow, de Zips, de Koma-rom, vicariU apostolic al poporului de rit grecesc în toată Ungaria şi sfetnic al împăratului», care era acum stăpînul desăvîrşit al acestor părţi. încă de la 1690, el ţinea un sinod la Sătmar. De frica luî şi Metodie se declari gata, în 1689, 1 Voi. IV, pp. CCCIX-X. 1 Basilovits, I, pp. 100-1. * Ibid., p. 102. Cf. Dulişcovicî, III, p. 69 nota, 70 nota, 71 nota. 4 Basilovits, I, p. 103 ; Dulişcovicî, II, p. 123 şi urm. Cf. ibid., III, pp. 127-8. 5 Dulişcovicî, II, p. 137, nota. www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ XLIX să primească Unirea, care venia astfel din Maramureşul cîş. tigat asupra Ardealului l. Camilli tipări şi un catechism pentru Rcmînî, pe cari-î cuprindea însă în numirea de «neamul rusesc», chiar cînd scria pe limba lor; o a doua ediţie, cu titlul neschimbat, ieşi douăzeci de ani după moartea lui, în Sîmbăta Mare, la 1726 2. II. Prin aceste mijloace şi prin altele, el căpătă în 1693 Crasna românească şi în 1699, Unirea preoţim» româneşti chiar şi din alte părţi ungurene®. Totuşi Romîniî din Maramureş îşi păstrau dorinţa lor de a trăi bisericeşte deosebit de Ruteni. în 1635, se prevedeau in dieta comitatului, veniturile «Vlădică! românesc». El era atunci (1635-7) popa Dimitrie, care nu resida însă la Perî, unde se va fi dărîmat mănăstirea, ci în mănăstirea cea nouă de la Moiseiu, din Răsărit, închinată Putnei din Moldova»1-El fu prigonit un timp de vice-comite, pîrît de preotul din Borşa, ca trădător, dar rămase, poate până pe la 1640-50, cînd nu ştim cine-i va fi urmat în Maramureşul românesc. N’are o deosebită însemnătate faptul că vedem pe Tara-sovicî primit de adunarea ţerii supt anumite îndatoriri din partea lui. încă de la începutul negocierilor pentru Unire, se găsi cine să gîndească şi la Romîniî din Maramureş. Un anume Isaia, grec de la Atos, fost paroh .în Careiu, apoi (1692) în Debreţin, trecut la Unire cu toţi preuţiî «din Ţinutul Orăziî şi comitatul Bihorului, pănă la Gelmariu», se îndatori faţă de Camilli «că-i va aduce pe toţi la Unire chiar şi fără voia lor»5. în Ianuar 1694, el era numit vicariu unguresc peste 1 DulişcovicI, II, p. 275 Nilles, /. c.; Biol. rom..- II, p. 27, n 190 ; voi. XIII, cap. 1. 3 DulişcovicI, II, p. 15, nota; Basilovits, II,. p. 93. 4 Tit Budu, Distrtaţiune desprt episcopii st vicarii rotnîni din Maramureş Gherla, 1891, p. 19; Bunca, pp. 82-4. 6 Sate şi preoţi, pp. I97‘S. 2492. Voi. XII. IV www.dacoromanica.ro L IST. BISERICI* ROMÎNILOR DIN MARAMUREŞ Romînî (in partibus Hungariae super Valachos). Se aşeză în Ţara Oaşului, la mănăstirea din Bicsad, în 1700, şi de acolo mergea cu alaiu de cîte paisprezece oameni, prin sate, impovărînd pe preoţi, cari se plîng peste un an, în frunte cu protopopul Bâiî-Marî, Pantaleon. în 1701 încă, Atanasie, Vlădica ardelean, căpătase apoi de la împăratul părţile Orăziî şi Bihorului pentru sine. Isaia fu ucis la 15 Maiu, în mănăstire, de un hoţ. şi se dădu vina pe Romînî *. Camilli trebui să aleagă în 1705, pentru Bihorenî măcar, un vicariu deosebit, pe protopopul Sătmaruluî, Bizanţie, care fu apoî episcop 1 2. Ca urmaş al luî Isaia, trebuie să se socotească losif Stoica. Unii înnaintaşî ai acestuia fuseseră poate sfinţiţi, ca şi Partenie de la Muncaciu, în Ardeal, a cărui episcopie fusese ajutată de principii calvini în tendinţele sale ierarchice. losif, numit de principele Apafîy, îşi căută de sigur consacrarea în Moldova, ca şi acel înnaintaş al său care aduse, prin anii 1670-80, Mitropolitului Dosofteî actul patriarchal din 1391. Departe de a se supune Ardealului, el nu recunoscu episcopia, întărită de Calvini, a lui Teofil (ales în 1692), ci deşteptînd, în puterea privilegiului patriarchal, vechiul titlu de exarch al unei sta-vropighiî, luă titlul de administrator ortodox al Bisericii Ardealului3. Acest titlu îl luăm din antimisul de la 1693, al acestui episcop, antimis tipărit probabil în Moldova, şi care, lucrat de călugărul Nicodim, poartă supt icoana cea mare, obişnuită, a Cinei celei de taină, un chip al Sf. Mihail, — ceia ce înseamnă iarăşi legătura cu vechea mănăstire din Peri. El nu stătu însă totdeauna acolo, căci pe la începutul veacului al XVIII-lea i se zicea «Vlădica din Hust». în 1690, Stoica ţinea un «parţialeş săbor», cu protopopi de-ai săi, la Budfeştî, în Ţinutul maramureşean sud-vestic al Cosăului, şi 1 llasilovits, II, p. 90 şi urm.; Duli.covicî, III, pp. 17-8, nota. 2 Dulişcovicî, III, p. 29, nota I. 5 V. antimisul său din 1693, în acest volum, p. 29S, n° V. Cf. tipărirea lui cu litere latine şi lipsuri în Nilles, p. 268, nota 3. www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ LI judeca o afacere de moşie, de «iosag» preoţesc1. La 13 Maiu 1695, el dădea o singhelie, pecetluind-o cu o pecete mare care cuprinde chipul Sf. Mihail; el stătea atunci «la mănăstirea Gîuleştilor, unde este hramu S[fe]ti Mihail Afr-ha]ngh[e]l». O altă singhelie, din 31 Mart 1696, e pecetluită cu o a doua pecete, purtînd coroana, semnele pastorale şi un ostaş călare, semn că Stoica se coboria dintr’un neam de nobil2. La 17 April 1698, Stoica stătea totuşi la judecată în Sighet, spre a hotărî în cearta dintre «jupîn Steţ Lupu» şi «jupîneasa Codrea Axinia», care trăsese de păr în biserică pe Măriuţa lui Steţ. Hotărîrea pleacă de la «săborul mare din Sighet, pre Scaunul părintelui Vlădica Iosif Stoica, fiind Sfinţia Sa de faţă şi protopopii din eraşul de sus: protopopul Grigorie din Vişăul-de-jos, popa Gheorghie din Săcel, popa Ionaşco din Vişăul-de-mijloc, protopop Lupu din GiuleştI ieraşul Cosăuluî, popa Lupu din Berbeştî, protopop Ioan din Jalova ieraşuluî de Sighet, popa Ştefan din Trapşa-de-jos, popii din Slatina,—toţi asesori săboruluî mare,—jupîn Dan Laslo din Biserica-Albă, jupîn Nan Iuon din Slatina, asesorii, fruntaşii oarmeghiei»3. Cele mal multe din aceste sate, curat româneşti, se află pe valea Vişăuluî şi in părţile de pe lîngă Sighet ale Tisei. Şi în Iunie Stoica era la Sighet. în ziua de i-iu Ianuar a anului 1699 «Vlădica românesc al Maramureşului» era, cu astfel de trebî de sobor, la DrăguieştI4. Un act pe care-1 tipărim în acest volum, ni-1 arată dînd, la 23 Ianuar 1700, o singhelie unul preot din Comorzana, în colţul apusean al ţeriî, —din Clumăleştî5. Peste doi ani, acest ortodox neînduplecat, care luptă şi cu scrisul împotriva Unirii, mergea la Sibiiu să dea la Guvern lămuriri în privinţa purtării sale, şi era lăsat să se întoarcă acasă6. 1 Budu, pp. 59-61. 2 DulişcovicY, III, p. 27, p. 28, nota I. 3 Budu, pp. 56-S. * Ibid., p. 61. 5 Acest volum, p. 234, n° iv. 3 După Mcmortilt luî Nicolae Bethlen, în I. Puşcariu, An. Ac. Rom., XXIII, p. 7 i cf. Bunea, pp. 103-4. www.dacoromanica.ro LII IST. bisericj! romînilor din maramureş Acte de ale luî se maî întimpină la datele de 1704, 1707, ba chiar o carte de iertare pentru nişte bigami e datată din Sighet, în 1711. îi mersese aşa de bine în aceste ultime timpuri de păstorie, încît la 1708 se cerea, de frica luî, numirea fără zăbavă a unui episcop unit, în locul lăsat liber de moartea luî CamilliJ. îl chema şi egumenul Petronie de la Muncaciu, prin doî protopopi trimeşî de dînsul 1 2. în 1702 însă, unul din concurenţii luî Atanasie Anghel, la alegerea de episcop ardelean, Ioan Ţircă, om «învăţat în limba ungurească şi latinească», era prins de Iesuiti şi ţinut în lanţuri. De răul catolicilor, el se dădu cu calvinii, cari-1 furară din temniţa de la Bălgrad, îl ascunseră la Aiud, în vestitul lor Colegiu, şi-l numiră protopop al Inidoarei, unde stătu mult. De aici el trecu în Maramureş, unde, din posesiunile sale moştenite, Francisc Răkoczy ducea lupta împotriva Casei de Austria, cu acele cete de curuţî, care erau alcătuite în mare parte din Romînî. înnainte de moartea luî Stoica, Răkdczy, care pregăti Maramureşului, în 1707, şi un nou episcop unit, cu sfinţire de la Chiev3, numi pe Ţircă episcop, dar nu al Maramureşului ci «al Ardealului», cu Maramureşul, fireşte, împreună. Noul Vlădică fu silit însă a trece în Moldova. Cînd, în vara anului 1706, lucrurile se aplecau spre o pace între împărat şi Craiul Curuţilor, el scrie din ascunzătoarea sa acelui cu voia căruia era episcop, rugîndu-se să nu fie uitat4. Cererea i se îndeplini şi, cînd, în 1707, Curuţiî intrară biruitori în Ardeal, Ţircă era cu dînşiî, şi el sili pe Atanasie unitul să fugă la Sibiiu, unde era Guvernul5. Un noroc aşa de trecător ca şi al armelor răko-czyene. Poate că mai dăinui un timp prin Maramureş, sfinţind preoţi şi în Ardealul-de-sus 6. 1 Dulişcovicî, III, p. 35, n°ta 1. 1 Ibid., p. 36, nota. 3 Nilles, II, pp. 864-7. 4 Şincaî, III, pp. 331-2; Studii şi doc., IV, p. 72, n° LXVII. Cf. Bunea, art. Circa în «Enciclopedia romînâ». 3 Cf. Nilles, I, pp- 372-3. 6 Bunea, Ioan Inoctnţiu Klein, pp. 313'4. 349- www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ LIII Pe o carte bisericească de la Sătcel se înseamnă, în 1700, pe lîngă numele Vlădică! Iosif Stoica, şi al «protopopului Ştefan Petrovan din Petrova» l. El înlocuise acuma pe Stoica şi pe Ţircă în toamna anului 1711, cînd era sfinţit în Moldova şi făcea făgăduieli de Unire, din Alba-Iulia, unde-1 adusese teologul episcopiei unite. El se gîndia la «imunitatea eclesiastică» ce ar fi să i dea pentru aceasta împăratul, iar catolicii discutau asupra chipului cum i s’ar putea aşeza şi lui un teolog în coastă2. în 1712 el era înnapoî la Petrova şi scria intitulîndu-se «popa Ştefan alias Serafim, episcopul celor de legea grecească din varmeghea Maramureşului». în 1714 acolo-1 bătea un dregător străin, de Ia care cutezase a şi cere veniturile3. Aceiaşi era şi în 1715 reşedinţa luî4. Mai ştim că el sfinţia preoţi şi prin părţile de sus ale Ardealului 5. Sfirşitul luî e cu totul necunoscut. Ca urmaş al luî se întîmpină un Dosofteî, căruia i se zice Dosofteî Teodorovicî. El se intitula «arhimandrit şi administrator episcopiei Maramureşului» G. Mănăstirea Perilor era de sigur în ruină pe atunci, — pricina pentru care Serafim stătu în vechea Iui protopopie de la Petrova. Dosofteiu a putut fi însă arhimandrit într’o altă mănăstire, înfloritoare tocmai pe atunci, Moiseiul, închinată de ctitorii săi la mănăstirea moldovenească a Putneî 7. Acolo va fi şi stat noul episcop. Despre dînsul se mai ştie că sfinţia, ca şi Ţircă şi Serafim, preoţi şi în Ardeal, lucru care se opri în 1728, pentru a nu se jigni interesele Unirii 8. 1 V. voi. următor. 3 Acest volum, pp. 282-5. 3 Marki, tn Ungaria, il, p. 423, citat la Bunea, Vechile episcopii, p. 105. * Acest volum, p. 234, n° V. 5 Bunea, loan Inocenţiu Klein, p. 314 (satele Dumbrava şi Răpedea-de-jos). Trebuie să se cetească: cl'etrovanu Serafim», nu «Petrovan, nu Serafim». Cf. Vechile episcopii, p. 105.—în călătoria mea prin Maramureş, am trecut pe lîngă Petrova, care e în calea de la Vişău spre Sighet, dar nu m’am putut opri. în biserica de acolo ar trebui să se cerceteze însemnările din cărţi, 8 Budu, p. 59. Adausul luî Dosofteî e fireşte ulterior documentului. 7 Acest volum, pp. 234-5, n° VI; p. 237, 11° xt. 8 Nilles, I, p. 494 | cf. Bunea, I. Inocenţiu Klein, p. 3. www.dacoromanica.ro LIV ist. BISEBICIÎ BOMÎNILOB DIN MARAMUREŞ La 1723 încă se împrăştiau şi prin bisericile româneşti din Maramureş antimise de la Gheorghe Ghenadie Bizanţie (Bi-zânczy), episcopul rusesc unit al Muncaciuluî, care purta titlurile lui Camilli. El avea un vicariu pentru Maramureş în special, iarăşi un Rus, din Zips, Procopie Hodermarski, frate al episcopului de mal înnainte, Iosif h Ghenadie izbutise a goni pe Dosofteî şi a strînge un sobor de Unire la 1716. Un decret împărătesc înlătura la 22 August 1720 pe schismatic. Dar la moartea biruitorului său, la 1733, el se iveşte iarăşi, şi vicariul Olszawski se plînge de uneltirile acestui bătrîn aproape orb, care a început iarăşi a sfinţi preoţi în mănăstirea de la Uglea, unde stă ; el propunea ca Dionisie să fie prins şi închis în vre-o mănăstire de lîngă Muncaciu 1 * 3. în ultimele timpuri, Bizanţie avuse de lucru şi cu episcopul blăjean, Ioan Inochentie Klein. Acesta fusese totuşi preoţit în mănăstirea Sf. Nicolae, unde venise ca tînăr student şi-şî făcuse noviciatul. Acolo trimesese el, pentru acelaşi scop, trei clerici aî săi, dintre cari doi erau să fie şi episcop!: Atanasie Rednic, Silvestru Caliani şi Grigorie Maier (1738). Totuşi Klein căută cu tot dinadinsul să cuprindă supt cîrja sa Maramureşul românesc3. De aici resultă că acelaşi Klein nu veni să sfinţească la Poci, cum i se cerea, pe urmaşul lui Bizanţie, Blajovschi, care nu voia să vie la Blaj 4. Noul episcop trebui deci să meargă la mănăstirea Uniev, în Polonia. încă de la 1725 de altfel, s’ar fi luat o hotărîre definitivă, prin care orice legătură bisericească cu Ardealul era ruptă 1 V. cap. Antimise. * Dulişcovicî, III, p. 100, nota: «In comitatu Marmoros delitescit etiaro-num notus iile unus senecio iam coecus, Dosotheus Theodorovics dictus, in monasterio uglensi, dictus episcopus . .. Reassumsit temerarius dccrepilas vircs suas». Cf. pp. 65 nota, 76 nota, 118 nota. 8 Basilovics, II, pp. 174-6 (cf Bunea, î. [nocenţiu Klein, p. 7); Dulijco-vicî, III, p. 118, nota. 4 [bid., p. II5, nota I. www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ LV şi episcopul de Muncaciu căpăta toate drepturile asupra ţeriî *. în 1736 ţara trecu şi politiceşte la Ungaria 1 2. Romîniî se ţinură de acum înnainte de acel Scaun străin, căruia i se împotriviseră patru veacuri. Dar episcopii ruteni numiau, pe lingă un vicariu general de neamul lor, şi cîte un cvicariuş a sfîntului sobor a Maramureşului», dintre Ro-mînî. Astfel a fost supt Vlădica Blajovschi (1738-42), protopopul Văsilie din Gîuleştî. în circularele către Romîni se întrebuinţa limba românească. Totuşi Romînii nu erau mul-ţămiţî cu atîta, ci, unind conştiinţa naţională cu conştiinţa ortodoxă, ei dădură ascultare lui Sinesie, episcopul de Arad, care avea legături cu Rîmnicul, unde tipăria şi cărţi3 *. Cînd episcopia se duse la Ungvâr, rostul vicariului pentru «districtele româneşti mai depărtate», vicariul plătit din veniturile Bisericii bogate a Orăziî-Marî, ajunse şi mai însemnat (1776) *. Cîte unul dintre aceşti vicari, ca Gheorghe Koszeghy, care era din Banatul Timişoarei şi căruia Romîniî îî ziceau Chiseghî, ştia chiar foarte bine limba noastră 5 6. Abia în 1856 însă vre-o sută de parochii rămase în mîna Romînilor se uniră cu diecesa unită ardeleană de sus a Gherlei, înfiinţată în 1853. Aceasta dă putinţă unei oarecare mişcări culturale romăneştî în această ţară românească, maî nenorocită decît celelalte, a Maramureşului. Adaus. In satul Giuleştî am găsit singura metrică, veche maramureşeană ce se ştie a se fi păstrat. într’un caiet de hîrtie tare, in 8° mic, un şir de preoţi din vechiul sat al Giule-ştilor — a căruî istorie, fără nicî un interes, de alminterea. se poate urmări după Diploamele maramureşene ale d-luj 1 Budu, p. 24. 1 Acest volum, p. 235, n° vn. * V. voi. IV, p. 88 ; Mangra, Slujba sfinţirii biserici}j Arad, 1905. Cf) Budu, p. 31. * Budu, p. 31. 6 Budu, p. 32 şl în acest volum, p. 239 şi urm. www.dacoromanica.ro LVI IST. BISERICII R0MÎN1L0R DIN MARAMUREŞ Mihâlyi —• înseamnă, întăiii în latineşte, apoi în româneşte, botezurile, cununiile şi îngropările din satul lor. Scrisoarea e de cele maî multe ori cu totul neajutată. Reproducem aici tot registrul în transcriere fonetică, îngrijită, lăsînd numai la o parte semnul c pentru m (înlocuit cu cî), din neîndestu-larea materialului tipografic. Vechiul urbariu al Beişuluî. în proprietatea mea se află, într’un caiet lunguieţ, din anul 1600, urbariul domeniului Beiuşulul, care se ţine astăzi de episcopia românească unită a Orăziî-Mari. A-l reproduce în întregime, cu condiţiile agrare, nu mi s’a părut de nevoie. Chiar din nume n’am reprodus, de ia un loc, decît pe acelea care pot să ofere un interes de limbă. Din nenorocire, ele sînt foarte viţiate şi pe lîngă aceasta, de tot rău scrise. www.dacoromanica.ro VI. DOCUMENTE AMESTECATE. www.dacoromanica.ro I. Acest act al lui Ludovic-cel-Mare înfăţişează un interes deosebit pentru că din el se vede că în ultima luptă a regelui cu Vlaicu-Vodă al Ţeriî-Romăneşti el şi-a căpătat în-napoi Severinul. D. Hasdeu l-a văzut în 1874, pe cînd actul era în stăpînirea d-lui Carol Szabo, şi a dat un bun resumat în Col. lui Traian pe 1874, p. 126. Romîniî aceştia sînt de sigur fii! unui Raicu, de şi odată numele acestuia se află scris < Wayk». Cf., pentru împrejurări, articolul mieu Luptele pentru stăpînirea Vidinulul, din «Convorbirile literare» pe 1900. . II. Un act de la Vlad Dracul nu poate să fie fără interes. Acela pe care-1 dăm aici într’o traducere din veacul al XVIII-lea, are, de sigur, o formă neobişnuită. Ea vine însă, nu dintr’o falşificare, ci din neînţelegerea traducătorului din slavoneşte, care şi-a permis şi adăugiri. Căci unele formule sînt foarte bine păstrate, şi nu e unul din boierii citaţi care să nu se întîmpine în alte acte de la Vlad însuşi sail de la cei mai apropiaţi urmaşi ai săi. Vezi I. Bogdan, Relaţiile Ţăriî-Romîneşti cu Braşovul şi cu Ţara-Ungureascâ, I, Bucureşti, 1905, p. 72 şi aiurea. III. Despre protopopiatul Inidoareî. încă din vechi, tîrgul Inidoareî, care se ţinea de cetatea Hunyazilor, aveau o biserică de lemn. Atît Ladislas, cît www.dacoromanica.ro LX DESPRE PROTOPOLIATUL INIDOAREÎ şi Matiaş, fiii luî Ioan Corvinul, încuviinţează facerea ei din ncu. Peste cincizeci de anî de la această învoire, Beatricea, văduva tînăruluî Ioan Corvin, fiul natural al luî Matiaş, folo-sindu se de drepturile pe care le aveau ctitorii, numeşte protopop la biserica înnoită în 1456 pe un anume Petru, preotul de la «Zoczath». Pe acelaşi timp întîlnim un protopop la Şebeştî, în părţile Beiuşulul b Sînt ceî mai vechi protopopi ardeleni. Ei se întîlnesc înnainte de biruinţa cal-vinismuluî, şi prin urmare aşezămîntul trebuie să fie de obîr-şie greco-slavă, adus prin principatele noastre; cu toate că actele cele mai mai vechî nu cuprind aici nicî-o menţiune de protopop, trebuie să se amintească de presenţa în Moldova la sfîrşitul veacului al XlV-lea a unui protopop grec trimes de la Constantinopol pentru ca să împace certele bisericeşti din această ţară 2. într’un fel, eî îndepliniau şi sarcina de episcopî. La 12 August 1582 abia, găsim o nouă numire de protopop, pe care o face corniţele perpetuu al castelului, Ioan Torok, urmaş al luî Valentin Torok, care cel d’intăiu avuse acest loc. Data aceasta, protopopul se chiamă Moise, şi i se dau drepturi întinse, de supraveghere şi strîngere a veniturilor3. Ghenadie, Mitropolitul ardelean de la începutul veacului al XVII-lea, întăreşte printr’un act românesc pe protopopul de Inidoara Ianăş, şi acesta se maî bucură de două întăriri, a luî Ştefan Simionovicî şi a luî Sava Brancovicî. Pe vremea 1 1 Voi. XIII, la Şebeştt. 5 Iorga, Geschichte des rumanischen Volkes, I, p. 296. Cf. A. Grama, In stitufiunile calvmeşti în biserica românească din Ardeal, Blaj, 1895, p. 207 şi urm. s Acest volum, pp. 278-80. N-l V e şi în Cipariu, Acte şi fragmente, p. 72; acelaşi, Archivu, p. 611. No ym, în Acte şi fragm., pp. 253-4, no x, ibid,, pp. 254-5 (trebuie a se îndrepta la mine : «spăsască> pentru «stăiască» si «’parfie» pentru «pârtie*). Din no xi, Cipariu are apoi o formă tipărită, cu un adaus la urmă: «drept aceea, fiiule, şi ţie ţi se cadese fii treaz, nebeţiv, nesfadnic, neiubitoriu de argint, ce blînd, smerit, cu învăţătură bună, ca se te spăsestî si pre tine şi pre ceî ce te vor asculta». www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ LXI acestor din urmă ierarchî erau alcătuite în protopopiate după moda calvină Ţinuturile din jurul localităţilor Alămor, Orăş-tie, Haţeg, Hunedoara, Ilia Murăşuluî, Beiuşul sau Şegheştiî, precum şi Ţara Făgăraşului, unde se rînduiseră trei protopopi 1. Moise avu ca urmaş pe Nicolae, iar în locul acestuia fu numit administrator, la 1696, de Vlădica Teofil, începătorul Unirii cu Roma, un preot Ioan, din oraş chiar. La 1715 iscăleşte într’un act popa Moise din Inidoară, lîngă mai mulţi nemeşi de acolo şi fără să se dea numele protopopuluia. Cu aceasta se încheie şirul actelor ce se păstrează încă în archiva bisericii din Inidoara. Celelalte documente din acest capitol sînt singheliî şi scrisori episcopale care n’au nevoie de lămuriri. Cu privire la nle XV-VI, se poate adăuga că alte scrisori ale lui Pataki s’au dat în Nilles, pp. 32-3, 406 şi urm. 1 1 Petru Maior, Ist. bisericească, p. 72 sau Cipariu, Archivu, p. 629. ! Acest volum, p. 2S2, n° x, pp. 386-7, n° XVII www.dacoromanica.ro VII. DESPRE ANTIMISE. www.dacoromanica.ro Antimis se numeşte mărama de pînză, rare ori de mătasă care, cuprinzînd moaşte de sfinţi cusute într’însa, se aşterne pe masa altarului, pe care se face sfînta slujbă. Pe antimis se înfăţişează cina cea de taină une ori, iar de regulă punerea în Mormînt. Une ori se adauge dedesupt vre un sfînt ocrotitor. în cele patru colţuri sînt evangheliştii. Se mai vede crucea, uneltele răstignirii, iniţiale *. O inscripţie încunjură margenile, o alta se află supt scena din mijloc. Ele amintesc pe archiereul care a sfinţit antimisul. Timpul, cu schimbările ce le aduce, ca şi obiceiul, observat pe alocurea, de a se da antimisurî nouă de fiecare arhiereu ce se urmă în Scaun, a adus peirea multor sute şi mii de astfel de preţioase documente de istorie şi artă. Aceasta s’a întîmplat mai ales la noi dincoace de Carpaţi, unde nu e nimic mai rar decît să găseşti un antimis vechiu. Romîniî de dincolo, şi în acest domeniu, au păstrat mai bine. La exposiţia din 1905 d** la Sibiiu, ca şi prin deosebite parohii am putut strînge astfel o mulţime de tipuri de an-timise. Atunci nu mă gîndiam să le dau unul după altul, aşa încît la unele am lăsat, în grabă, la o parte formulele. Cele mai vechi antimise ale noastre erau de sigur slavone, Din Ţara-Românească însă, nu s’a păstrat nici-unul cu inscripţia în această limbă. Tot aşa nici din Ardeal, care a urmat în viaţa sa bisericească mai ales exemplul principatului ce era mai mult în hotar cu Romîniî ardeleni. Din Moldova avem însă un antimis slavon, de şi nu e mai vechiu 1 Fe antimisul lui Iosif Stoica ele sînt; ih. vi. hh. ka. aia. ps. 3492. Voi. XII. V www.dacoromanica.ro LXVI DESPRE ANTIMIS1 decît începutul veacului al XVIII-lea, dar la cuvintele în vechea limbă bisericească care pomenesc pe Pahomie de Roman (1707-14), urmaşul Ghedeon (1737-43) a adus o notiţă românească. Slavone sînt antimisele episcopilor de Mun-caciu, chiar pentru bisericile româneşti care-î recunoşteau, şi tot slavon e şi acela al episcopului romîn din Perl, de la sfirşitul veacului al XVII-lea, Iosif Stoica. Antimise greceşti încep a se răspîndi prin călătoria şi petrecerea îndelungată a patriarchilor Răsăritului, mal ales a celor de Ierusalim, în principate, precum şi prin daruri de ale negustorilor greci aşezaţi de la un timp în monarchia vecină. Un patriarch de Antiochia, Silvestru 1, împarte anti-misurî greco-romîne (1748). Desemnul şi formulele sînt deosebite de la o ţară la alta. Dar Ardealul se ţine destul de strîns de Ţara-Romănească, pe cînd o asămănare se vede între Moldova şi Maramureş. Cel mal vechiu antimis al Mitropoliei muntene e de la Teodosie, din vremea lui Constantin-Vodă Brîncoveanu. Cunoaştem apoi pe acelea ale Iul Mitrofan, Neofit şi Grigorie I-iu, şi în sfîrşit pe al lui Ignatie Grecul2, din veacul al XlX-lea. De la Rîmnic se cunoaşte un antimis al lui Climent, altul al Iul Grigorie şi un al treilea al lui Filaret. N’am găsit nicî-un antimis buzoian. Din Moldova avem antimisul de Roman, citat, şi unul ale Mitropoliei, supt Gavriil Calimah. Din Maramureş, un antimis din 1723 al lui Gheorghie Ghenadie Bizanţie, se adauge la acela, iarăşi analisat mal sus, al luî Iosif Stoica. Un antimis, mal vechiu, de la Vasile Tarasovicî are acest cuprins, în traducere latină (Dulişcovicî, III, p. 70, nota): «Gratia S. et vivificantis Spiritus, opera d. Basilii Ta-raszovics, episcopi Munkacs. ac Marmaros. ac totius Hun-gariae orthodoxae s. cath. Ecclesiae et ap. consecratum an- 1 V. tabla la Ist. lit. rom. in sec. al XVIII-lea. s V. ale mele Inscripţii din bisericile României, I, p. 288. www.dacoromanica.ro PBEFAŢĂ LXVII timisium, hoc est portatile altare magni domini Dei salvatoris noştri Ihesu Christi ad celebranda divina liturgiae mysteria ad [ecclesiam S. Ioannis Baptistae et praecursoris Domini in possessione Nereszvicza, mense iunii 20], 1648». Se pomeneşte şi antimisul din 1666 a lui Ioanichie (ibtd., p. 68, nota). în Ardeal antimisele încep cu Iosif Budai. Pănă la sci-siunea religioasă, ele urmează cu Varlaam, Teofil şi Ata-nasie, care a pecetluit Unirea. De aici înnainte, avem măcar cîte un antimis, de la fie. care episcop unit. Cînd Curtea austriacă trimete şi episcopî neuniţî, începînd cu Dionisie Novacovici, avem şi întreg şirul antimiselor de la aceştia. De la Oradea-Mare însemnăm antimisele luî Darabant şi Erdelyi, — acesta cu litere latine. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE* 2492. Voi. XII. www.dacoromanica.ro I. [C. 1680.J f Datam scrisore m& la măna jup[î]nuluî Gli-gorie precum să să ştie că m’am rugat de dumnealui de mi-au făcut bine cu lei 300, să abu aibă (sic) a-i da dumnealui la Paşti, cu zecuiala lor, fără nice-o găluciav[ă], şi m’am iscălit eu mai jos, ca s[ă] să creaz[ă]. Eu Ivan platnic, Iul. 10. II. După 12 Ianuar 1690. «Nos infrascripti Christe Bulieb, George Gaal, Opre Modiran, Iilyie Szerbul et Thomas Mikul, seniores et iurati regii pagi Bongard», acordă Grecilor din Sibiiu voie de a clădi biserica lor, îndatorindu-se a da bisericii săseşti 100 de fl. ungureşti. Copie. III. Sibiiu, 18 Iunie 1691. «Vlad Puschkaschul, nune in praedio Ampl. et Prud.domini loh. Stentzel», arată că a vîndut pă-mîntul ce avea în Bungard, «postquam autem mercatores graeci templum eo aedificare coeperunt». Mai târziu, Compania arată că făcuse biserica, «respective pro suorum decedentium humatione». IV. Bucureşti, 3 Iunie 1692. Dosofteiu, patriarch de Ierusalim, către Companie, pentru eleimosină. www.dacoromanica.ro 4 ABOHIVA ROMĂNRASCĂ A COMPANIEI GEECILOB SIBIIULUI V. Iaşi, 11 Novembre 1692. Dosofteiu de Ierusalim către Companie, pentru eleimosină. VI. Bucureşti, 17 Mart 1693. Dosofteiu de Ierusalim către Companie, pentru eleimosină. VII. ■j- Adec[ă] eu Ghiorghie Lazăru den satu den Bungar, înpreună cu fămeaia mia Ana şi cu fecoriî miel Oprea i Ghiorghie, scriem şi mărturisim cu acestu al nostru zapisu ca să fie de bună credinţă la cinstită măna Mării Sale Doamniî Marii Bălăcanca *, precum să s[ă] ştie că am. văndutu Mării Sale un loc în hotarul Voichiţeî, care loc iaste în lungu stănj. 70 şi latul stănj. 7, cum mearge lungul, alăturea pre den jos cu locul beseareciî; care loc au fostu datu sf[ijnteî besearecî de Manea Ţăranul, şi iar cum mearge locul în lungu, pre den jos, alăturea cu Toma Mic; şi l-am văndutu dreptu ban[î] gata florinţî 7, şi ne au datu toţ banii deplin în mâinile noastre. Şi am văndutu cu ştirea tu-[tujror bătrânilor den sat şi a vecinilor noştri, care au fostu mărturii de faţ[â], anum[e]: Ion Bobeşu, i Oprea Inbăruş, i Toma Inbăruşu, i Gheorghie Inbăruşu, i Radu Vlad, i Toma Mic goţmanul, şi alţii cărei vor mal iscăli mal jos mărt[uriî]. Şi pentru ca s[ă] crează, ne am pus mal jos şi deagetele în loc de peceţ. Şi am scris eu Ion păr[călabul], şi mărturisescu. Mart 13 dn., U 7202 [1694]. Toma Mic goţman, mărtfurie]. Eu Gheorghie Lazăru. Ana, fămeaia lui Ghiorghie. Ion Bobeş mărt. Oprea Inbăruş mărt. Oprea fecoru lui Ghiorghie. Ghiorghie Inbăruş mărt. Toma In[b]ăruş mărt. Ghiorghi. I Radu Vlad, snă Gheorghie Lazăr. -j- Radul Log[o]f[ăt] Glineanul snă Iacov vl Vor[nic], mărt. * Fiica lut Şerban-Vodît Cantacuzino şi v&du^a AgSI Constantin Băl&ceanu. V. între altele voi. III, pp. 27-9. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 5 VIII. Izvodu. j- Adec[ă] eu Radul Vladu de în satu de în Bungaat^ înpreun[§] cu fâmiia me Soora şi cu fiiulu nostru anumfe] Banculu, dat-am ’zapisul nostru la m[î]nele dumnelui jupu-nuluî chirie Banu oluh. (sic) ca s[ă] fie de binjă] credenţă precum să s[ă] ştii că, fiendu dumneluî ispravnecu Cumpănii neguţitorilor ot Sibiiu, i-am văndutu un locu ci s[ă] cheam[ă] a[i]ce într’acestă ţear[ă] erdaşu, de aice de în satu de în Bungaar, ca s[ă] fii pre seama sf[i]nte[î] bes[e]reacî cei de peatră, caar[e] iast[e] aice în Bungaar, făcut[ă] de neguţtorfi] de Companie Sibiiuluî; car[e] locu iaste în hota rul, la Rupturii, şi iaste locul în latu stănj. 13 şi în lungu stănj. 70. Şi l-am văndutu de a nostră bun[ă] voe şi [cu] şter[ea] vecinilor noştri, şi de în sus şi de în jos, şi cu şter[ea] tuturor sătenilor, şi l-am vândut dereptu ban[î] gata frornuţî 12 şi am luotu toţi ban[iî] în mănele nostre. Şi iaste acestu er-daaşu pre den sus în răzor cu Ilie Sârbul, şi alătur[e] pre de în jos iaste Mihaifl Buzudighinah 1, şi în capu de spre arnez, zih să loveşte cu locul car[e] l a cumpăreat Domna Mariia Băl[ă]ceanca, iar pre sîmah sveintei bis[ea]riciî, iar în capul de spri meaznopti să loveşte cu Bancul Comaan, —ca s[ă] fii sv[i]ntei bis[e]recii stătătoor în veci, şi dumnelor pomaanfăj în vecii. Iar cen[e] s’aar scula cu vre o păr[ă] sau cu vre o gălcevă, or[i] de în noi, or[i] de în nemul nostru, or[î] de în vecine, sau de în sătenii, să fii închinat flornuţl 100, să-i d£ domnului judeţului ot Sibii şi sv[i]nte[i] bis[e]reciî să d£ flornuţ 100, atun[cea] să s[ă] apufce] de păr[ă]. Şi, căndu am luotu banfii] şi am fâcutu acestu zapis, fost-au mărturii: Li-nahrtu cruitoriul, ot Sibiiu, ficorul lui Linartu, ca[re] iaste caasah în Cornu, în potreva casii Sfatului, şi jupunul Dumitru Plaşcu i Panaitu Ghiorma şi Ianea Grevacu şi popa Iaon ot Boiţfă] şi popa Ianea ot Porceştii şi Toma Badul ot Bungaar şi Ion Bobeşu ot tam, Ilie Sârbul ot tam, Opre Co- 1 Buzdughină. www.dacoromanica.ro ABCH1VA ROMANEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBIlTJLUl t maan ot tam, Gheorghi Lazăr. Şi pentru credinţa ne’m pus mai jos degetele şi iscălitur[i]le, ca sfă] si crezfâ]. Eu Radul Log[o]f[ăl] Glinenul, cu vofia] lor. Ap. 16 dn., let 7202 [1694]. ATjp.vjTpTjc 0s(oSopavoo pApvqpoc;. -j- Ilavva'i'idrijt; T'(iono<; p.apTY]po o? avoSsv. Eu Toma mărifurie]. A[z] Badulu. Eu Ion mărt. Bo-beşu. Eu Elii mărt. Sârbul. Eu Oprea mărt. Coman. Az popa Ianea mărturiu. Gheorghi Imbăruşu mărturfie] Ghiorghi mărifurie]. Lazăr. TiâvTpifiâxx; [Lapripaţ. [Şi copie.] IX. Circumspecte domine iudex mercatorum. Hac mea praesenti notifico Suae Dominationi quod literas Constantinopoli a domino Davia acceperim, ad manus eius pervenisse 300 florenos germanicales in 80 ducatis turcicis; quod volui insinuare Suae Dominationi pro sua cautela. Cui omnia praecor, et maneo Suae Circumspectae Dominationis... Albae, 23 Iulii 1694. Comes Veterani. [V0.] Circumspecta domino Demetrio, Graecorum mercatorum iudici, mihi honorando, Cibinium. [Pecete roşie cu vulturul.] X. i-iuFebruar 1695. «MattheBenne, Thome Mikul, Thome Imbrus et Kirste Bosse, Opre Barb et Opre Imbrus, omnes incolae regii pagi Bongardt», împrumută 48 de fl. r. de la judele grecesc Dimitrie. XI. Eccmo sigr, sigle et patron mio Colmo, La gratiosissima di Vostra Eccellenza mi e capitata ai 15 del corrente coi 500 ungari d’oro, dai latore della presente, e la ringratio infinitamente. Con altra occasione scriverb al www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 7 signor Scalvirosi, e la mandar6 a Vostra Eccellenza per farglila capitare. Del resto, mi rimetto al latore, et io resto per sempre. Di Vostra Eccellenza Humilissimo, obseqaiosissimo et observandissimo servitore : I. Porfiritil. Adrianop[o]li, 16 giugno 1695. [Adresa:] Alia Sua Eccellenza il signor F. Conte Veterani, generalissimo nella Transylvania nelle armidiS. M. Cesarea, mio padrone Colendissimo. [Pecete roşie cu caduceu.] XII. f Adecă eu Ionu Imbaruşu de în satu de în Bungaar, înpreun[ă] cu famiia miah Anah şi cu fecori noştri anumfej Opre i Stana, screim şi măruturisim cu acesta al nostru zapis ca s[ă] fii de bun[ă] credenţă la cinstită mănă Mării Sale Domni Marii Băl[ă]ciancăî, precum să s[ă] ştii că am văndutu Mării Sal[e] de în locul meu de caas[ă] pre jum[ă] tate şi cu caasa, şi locul iaste lungul stănj. 25 şi în latu stănj. 8, car[e] locu iaste al[ă]tur[i] cu bes[e]rica, şi locul l-am văndutu în flomuţî 20. Şi casah în flomuţî 14; şi ne’u datu tooţî bani gaatah în măna nostră. Şi am văndutu de a nostră bun[ă] voi şi cu şterfe] Mării Sal[e] domnului judeţuluî-maar[e] şi a cistetului Svatu şi cu şterfe] sătenilor noştri, şi a Saşilor, şi a Rumănelor, pentru c’au voitu şi au lăsatu domnii şi sfăjteniî că va să fii acestu locu pre sîama bis[e]recii depoman[ă]. Şi l-am vândut ca s[ă] fii stăt[ă]tor in viaciî. Şi au fost măru-turiîdefaţă, anumfe] Crăstea Boziaşu Şchiaulu i Mateiu Benea fălnoguliToma Micul i Ioan Bobeşu şi Ilii Sârbul i Tomalmbe-ruşu i Gheorghi Lazăru i Opre Imbăruş. Şi pentru adevărată ere-denţă ne am pus mai jos degiteli. Şi am scris eu Radul Logf. Glinianulu cu voialoor. lulea 15 dn., Iet7203 [1695]. Eu Ionu. Eu Ana. Eu Crăstea mărt. Boziaşu, Şchiaul. Eu Mateiu Benea fălnogiul mărt. Eu Toma Micul măruturii. I Ioan Bobeşu * * E cunoscutul Mare-Dragoman Ienachi Porphyrita. Cf. voi. III, pp. 96-8. www.dacoromanica.ro 8 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBIIULUÎ măruturii. llii Sârbul mărutru. Eu Toma Imberu mărt. Eu Ghiorghi Laz[ă]ru. Eu Opre Imbăruş mărti. XIII. Scrisori de la patriarchul Dosofteiu de Ierusalim, pentru pomeni trimese prin v.opiov IIaXy.oo <î>Xd)pia, datate Adrianopol, 1698 (?), Bucureşti, Ianuar 1698. XIV. Bucureşti, 16 Mart [1698]. Dosofteiu, patriarch de Ierusalim, către Companie, pentru eleimosină. XV. f Adecfă] eu Şărban Braşoveanul dat-am zapisul mieu la măna jupînuluî Gligorie din cetate- Sibiiu, precum să s[ă] ştie că mi-au făcut bine cu leî 75, ca s[ă] aibu a plini ceşti bani păn în 2 aî, să dăm întru an lei 37 p1 şi, al doilea an deca să va plin[ij, iar să dau tl 37 pl, ca să pli-nescu eu aceşti ban[îj ce scrie mai sus, t1 75. Iar, nepurtănd eu grijfă] să plinescu aceşti ban[I] la zi şi la soroc pecum m’am legat şi m’am aşăzat cu dumnealui, să aibu a le da dobânda acestor banfîj, de zec[e] doi; nic măcar niscar[e] marfă să nu-I dau, sau niscar[e] unelte, numai ci să-î dau ban[î] gata, precum m’am aşă(ja)zat cu dumnealui. Iar, cănd să va plini anul, precum scrie mal sus, săi dau tl 37 pl, să aibu a trimite la dumnealui banii la soroc şi la zi. Iar, netrimi-ţănd banii la zi, şi ar veni dumnealui cu vre o cheltuialfă], sau niscarfl] oamen[l] domneşti cu niscarfe] zecuial[ă] sau trepede, să fie tot de la min[e]. Iar, de să va prinde oar[ej-cum vre o moarte mie, să fie volnic dumnealui să apuc[e] pre fămeia mea, să plătească tot ce scrie în zapis. Aşijderea, prinzăndu-s[ă] vre o moarte fămeil meale, să apuc[e] pe copiii miel să plătească tot. Şi, cănd am făcut acest zapis, fost-au mulţi oamenfi] bun[l] şi neguţător[î] mărturie, anum[e] car[e] vor iscăli mal jos. Şi pintru mal adevărat[ă] credinţă mi-am pus deagetul şi iscălitura mal jos, ca s[ă] www.dacoromanica.ro DOCUMENTE V creaz[ă]. ŞL am scris eu Radul Braşoveanul cu zisă luî Şăr-ban. Lă 7207 [1698], Dichevrie. ■{■ Şi, deca să va plin[i] aceşti ban[î] ce scrie la zapis, să aibu a da eu Şărban lei 5, iar, nedând aceşt[i] lei 5, să dau dobânda ce scrie mai sus. Ea Şărban. Şi sănt eu Radul chezaş pe Şărban şi platni[c] pentru aceştea ban[î], să poarte grija să-i plătească aceştea ban[i]. f Ea Dimitru. f Duumitru sud[itul], martur. f Eu Dima Lea-ful, martur. f Radulă sin Alecsi, mar[tur]. [Tot aşa la Decembre 7207 [1698], pentru Radul Braşoveanul.] XVI. [C. 1700.] Cu fericită viiaţă, pace, sănătate, spăseniia sufletească, D[u]mnezăă sfântulă să vă dăruiască. Ne închinăm şi noi cu plecăcune, mai mici fini şi de bine voitori d[u]mnialorvostră, anume jupăne biro al cinstiri şi al pravoslavnici Companii neguţători Sibiiului. Iarăş caz la faţa dumnalorvostră, şi mă rog iarăş cu plecăcune cum, de ni să vo căd& ceva ceva (sic) di la rămăşiţa jupănului bacul Coman Băcanul, în chipul mieă ieă pună pe jupănulu fratele şi eu Hriza, poşta al ţări, să fie cu ştiinţa sa, d[u]mnealuî iară ce mi s’a veni mia, potă să st£ suptu mina jupănului birăulă, pănă oi pute da ieu faţă cu dumnealui. Că iacă şi de acasta fac în ştire dumitale, jupăne birou şi jupăne nănaş, cum iată părintele Cuz-mauu, în viiaţa jupănului socru, anume fratele dumnaluî Ioon Ognan, întămplăndu-să şi dăud de orece pagubă, s’al pus maşterea găzdoi mele şi au cerută di la părintele o sută de florinţă, şi i-aă dat îndată, şi d[u]mneaei i-aă pus casa şi bolta zălog din Bâlgrad, că atunca nu era călugăr, şi au prins bucuros pă ac£le să de, şi atunca dumnaluî au zăs de cumuată, de(t) dat voi da bucuros, dară pintru frate-mieu nu voi cere camătă, ce, cănd viţî put£, să tni-î daţi. După aceia văzând dumnalu[ij că au murită găzdoia jupănului socru, D[u]mnezâu să-lă hodinească, şi d[u]mnealuî i-aă venit vreme de s’aă călugărită, s’aă pus de aă îndemnat pe jupănulă socrul, www.dacoromanica.ro 10 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GREOILOR SIBniJLUÎ unde au ştiut că are la dumnalui aca sută de florinţ, şi ş’au adus ce au avut di pe sufletu maî bun, tot, la dumnalufi], şi bani, şi argintulu, şi contoşul cel de anglie roşu, de l-au dat soru-sa jupănesi Opreni, şi fata, adecă găzdoia me, au rămas plină de obidă şi au eşit di la dumnalui cu ochi plin[î] de la-crămî. De-aatunc nice n’au maî dat faţă cu părintele, că au văzut ce milă au avut, că ne-au arsu şi focul de doă ori şi încă s’au pus dumnalui de au luat camătă după frate mortu, treî-zăcî de florinţu; încă au zăs că i-aru face cinczăcî, şi găzdoia m&, de căte ori ăî vine aminte, de-atăte ori plânge. Acum jupănulu bacul Comanu iacă pănă trăia dumnalui tot ne au făgăduit că după morte încă ne vo lăsa ce s’a căd&, şi aşa cum ne spun omeni buni că ar fi lăsat ce ar fi lăsatu, dară că amu socoti că au fostu frate bun, şi jupănul socru ca şi părintele călugârulu, dară ahasta nu socotescu că de trei fraţi şi o sor n’au rămas mai mulţi nepoţ, nice nu va rămână cine să-î maî pomenască, că li să stânge. leu slugă maî mică jup[ănu]l biro : Hriza Frenţi. [Pecete mică, roşie, ştearsă.] [Adresa :] La marele jupănul birăulu cinstiţi Compani Gre-ciloru, anume jupănul naşul Horvatu Ghiorghi ot Sibiiu. XVII. ■j" Să să ştie precumu au venit Gheorghie Lambovic ot Rămnicu, fratele Chirii Lamubovicu, şi au tocmită nişte boi de la mine, chira Pateriul ot Sas-Sebeşu, şi au luat bol 58, făr de răaş (sic), făr de armiţiia, într’o mie şi optu sute şi cinzecî de florinţî, florin [ul] căte trei mariiaşu, şi mi-au dat florinţî o mie şi şase sute şi patrozec şi noao, şi mi-au: maî rămas neplătit florinuţî doao sute şi unul. La aceşte afl fost mărturie jupăn Toader gelepciul de la Cavransebeş şi jupăn Ion gelepciul ot Chitidă şi Stoica gelepciul ot Radună şi Iancica hortariul a jupanului Ghiiuriî Colacul ot Sibiiu; carii vor mărturisi cu sufletul lor. Şi păntru maî adăvărat[ă] credinţă ş’au pus şi iscăliturile mai jos, ca să s[ă] creaază. Şi amu scris eu, Ştefan. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 11 XVIII. Anul Dom. 1703, Maî 8 dn. f Noî toţi neguţitoriî grecî [şi arraeanî; pers] aî Cumpanieî Sibiiuluî, împreun[â] şi cu toatfă] Cumpaniia Armenilor, cariî pre unde să află şăzătorî, şi cu alţii cariî să află la Fagaraş, la Braşov, la Vaşarheaî, Grec neguţtorieî aici în Ardealu, dăm legătura noastră supt mărturie credincoas[ă] unii la alţi, precum să ştii că, văzând noî reale întâmplări ce s’au întâmplat la Chizdi-Vaşarheaî şi în alte locuri, de-au arsu neguţtoriî, socotitu-ne-am cu toţ, dup[ă] venirea noastră aici la cinstitul oraş al Aiuduluî, cum ca să cearem voe de la cinstitul Sfat să ne dea voe să facem şetrele afar[ă], unde au fost ş’alt[ă] dat[ă], şi nu doar ca să le stricăm obicaiul, ci ca s[ă] ne putem păzi de vr’o rea întâmplare şi primejdie. Şi aşa, mergând noî toţ supt un sfat şi într’o voe, am cerşit voe să ne dea să facem cum scrie maî sus, şi, cinstitul Sfat stănd în potrivă acestui lucru, zi-căndu-ne, de ne iaste voia să facem înlăuntru, noî să facem, şi, de feleluit, de să va întâmpla vr’o primejdie, dumnealor nu felel'iescu, iar, afarfă], pre locul doilea nu ne vor lăsa, ci să meargem unde ştim. Drept aceaia, văzând noî înpotrivirea cinstitului Sfat şi temăndu-ne a face şătri înlăuntru, ne-am învoit cu toţiî cum scrim maî sus, cum, de vreame ce nu ne las[ă] să facem afar[ă], maî bine să ne lipsim de tărgu, şi cariî din noî, au Grec, au Armean, au ce fealiu de*om va fi în 0 rândul şi breasla neguţtorii, şi măcar verî de unde va fi, şi ar face şatră să tinză să vănză, stricând tocmeala ce am legat, cu toţi, să fie supt gloabja] Mării Sale dumnealui Tejaura-reşuluî Apor, legat a da galbinî ioo; şi ne punem chiezaş dintre noî, aî fieîce breasle cariî săntem maî de frunte, de s’ar tâmpla să strice cineva tocmeala, măcar care ar fi maî mic, să plătim noî. Şi pentru maî adevărată credinţă ne-am pus numele şi peceţile ca s[ă] să creaz[ă] Dat în Aiud, anul şi luna scrisje] mai sus. noXXs'fTjsoXsou (!) [ista 6ouXXav oXXiţ tic Koojcavîac. www.dacoromanica.ro 12 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBIIOLUl Ny]X. TC'ijvy'CXoopa 6 sDpiaxd;j,svo? st? to BaaapysT] aipatfo râ ojnfjoQsv Sâvot? Tţj SodXa p.oo. [Iscălituri armeneşti.] MavioX?]? tou rscbpri arspŢo râ âvoQsv. [Alte iscălituri armeneşti.] XIX. ’Aîto KtovaiavitvooîrdXsto?, <ţt])8', $supouapîou 8'c"(î. Dosofteiu, patriarch de Ierusalim, către Companie, pentru salutări. vEyo-p*sv xaiâ vuv vâ sX0wp.sv «opa ro ayiov Ttâaya st? zb Ftâat. Pecete cu stele şi linii, cu data de 1669, pe ceară roşie. XX. . AtarsraYjrsyov SâfJ.a rij? KyjVtsvtou, ri ruyaîvst vâ îrspvoov ot 6a[j.saîSs? st? xaQsXo'fije 7tpâu.jiaio? ro dpro[j.a r/j? ’AvSpavdrcoXy]?.....................................250 T'/j? Mirpodoa?..................................................266 TtJ? Sopta?......................................................140 Tou ToupvoSo1)...................................................166 Td rctrcspY]...................................................333 Tâ aayrtâvYja.................................................165 Tâ [LYjatvta..................................................120 Td xaXo zb pooyo yj âv^Xta................................. Td xarorspo..............................................266 Tâ aoviCâîrrja................................................333 Td 6ap.îrâX7]..................................................140 Mija xoporcxa aa;i.o6ptx.............................................1.600 Tâ Xsjrdvta...................................................... 80 Td p7]Cl]........................................................ 80 Tâ abia.......................................................... 80 Tat? XTjSspat?.............................................. 133 Td [raX'/j zb xaXo............................................... 50 www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 13 T° XivdpTj..................................................... 2IJ Tv]V crpopa........................................................... 23 Tai? ţjTpa|J.aTo6pat;..................................• . . . 166 A'.â eva aiSepo y]8s? X7js axoop.;uas xo jiiXr] . . . To SafevY] xo xpotorj Aiâ [iijav xoaav . . To 'pdpxop.a rijc 6o[uâp.as Tâ Xiavop.axa . xo ijiap7] . . . Aiâ pia xâ7ta xaXij Aiâ evav pijoov . . "Eva xoopxixo aXofo xâ p.a)(aîp7ja . xrjv Saşrjv . . xo âvaocovT]. . Aiâ p.7jav dr/.ăv a'f'oxspi To 'popxopa xo £ow‘{7) To fipdsXo xo oxâprj Aiâ pjav 6fj8pav . . Aiâ 2 SpexâvTja . . . Atâ Soo Şoapta • • • [V0:] Tâ SsxcijYâXy] r/js BXa/'^ac 8tâ xo xopspxw, xooc 1705. 80 1.33 200 266 80 12 30 80 1 266 50 20 20 40 >33 120 80 53 2 40 1 2 1 10 sxSo0sv sls [Traducere:] Orînduita vamă a Cînenilor, ce se cuvine să iea vameşii de la povara de orice fel de lucru, ce a luat-o domnul Tănase Veneţianul de la Vistierie; 30 Fevruarie, anul 1705 Povara de Agem (de Persia) bani romaneşti 266. Povara de şofran....................................1000 Povara de Ţarigrad ..................................250 « de Adrianopol.................................250 « de Brusa......................................266 « de Sofia......................................140 « de Tîrnova....................................166 www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 15 Povara de piper................. « de săftian............... « de meşină................ i de postav bun sau anglie « de cel maî de jos . . . « de sîngeap............... « de bumbac................ O coropcâ de samur............. Alămîile....................... Orezul......................... Smochinele...................................• . . . 80 Chiverele...............................................133 Lina bună .............................................. 5° IduI.................................................... 25 Sfoara.................................................. 33 Destrămăt urile.........................................166 Pentru un fier de plug...........•................... 2 Pentru o povară de grîu.................................. 6 Meiul.................................................... 4 Povara de vin........................................... 12 Pentru un cal cumpărat.................................. 25 Pentru un bou mare....................................... 6 Pentru o vacă............................................ 4 Pentru o oaie............................................ 2 Şi dar vameşilor, la mie................................. I Pentru un porc, cînd îî mînă de-î hrănesc................ 4 Pentru un porc mare hrănit............................... 6 Şi dar, la o sută unul................................... I Povara de procoveţe..................................... 60 Mazăre................................................... 6 Ştreanguri.............................................. 25 Piei de miel............................................200 Pentru un om călare...................................... 2 Pentru un om pe jos...................................... 1 Povara de Veneţia.......................................333 Aţa (arnici)............................................168 Povara de Rumelia.......................................168 333 165 120 • 333 . 140 . [600 . 80 www.dacoromanica.ro 16 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GREOILOR SIBIIULUÎ Betele...................................................120 Pentru o vulpe, pentru un jdei............................ 6 Povara de argint viu.....................................333 Povara de plumb..........................................120 Povara de untdelemn......................................150 Pentru o ocă de rachiu.................................. 2 Pentru o ocă de uleiu..................................... 1 Pentru un lup............................................. 4 Pentru o povară de doftorii de spiţer....................140 Coarne-de-mari (roşcove) . . . . ■....................... 80 Oţelul................................................... 50 Săpunul.................................................. 40 Brînza................................................... 40 Tutunul şi lulelele...................................... 80 Abalele...........................................• . 133 Blănurile................................................200 Chihlimbarul.............................................266 Stafidele................................................ 80 Scumpia.................................................. 12 Mierea................................................... 30 Butoiul de vin........................................... 80 Pentru o coasă............................................ 1 Povara de tămîie.........................................266 Lînăriile................................................ 50 Peştele . . . . •................................ 20 Pentru un procov bun..................................... 20 Pentru un rîs............................................ 40 Un cal turcesc...........................................133 Cuţitele.................................................120 Văps^ala................................................. 80 Anisonul................................................. 53 Pentru o ocă de ceară de biserica......................... 2 Povara de osînză......................................... 40 Ferdela de grîu........................................... 1 Pentru o vidră............................................ 2 Pentru două seceri........................................ 1 Pentru doi dihori........................................ IO www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 17 Vama Ţerii-Romăneştî, scoasă la anul 17051. XXI. 1712. Patrîarchul Chirii de Constantinopol către Mitropolitul Ţerii-Romăneştî, pentru banii unul călugăr din Şumla. ’Ev p.rjvl Maprit]), IvS. e'. XXII. 0[eo|?. ’Evnp,dratoi xai ypipip-ibraroi xpaYp.arEorai rî)? epSeXixij? Kop,xavia?, rfjv evnp,GtY]rx oa? 'piXcxâi? yaipstto. Asorspov TjSyj YP^P-P-* r0S evtijidtYjtos aoo e'XaSov, ei? ro 6xoîov 07]p,eioiTE Tjp.iv 5iâ rîjv uxo0eoiv roo Xazţfj rxtoopxoo, Stă ro oxoiov xai Sauaâ^to xai Xoxoop.at. 0aop,ă?w xai? 6 XarCÎ Pxioopxo? oorco? ăSixw? xai xapaXoYai?, xai sico xăQe ypiariavi-xvj? Sixatoaovr]?, că? Aoxoop,ai xâ>? ’fj Koop,xavta oa? ăSixsixai. ’Eyoi, a>? xa0a>? xai âx ardp,aro? 0sXsi că? zb eîxijj 6 Ypap.p.aroxop.iOT7]?, tov XouCt] rxtoopxov aioâv 6x00 t]X0e xai pi ExapaxâXsas, şiXixa»? âxăayiox vă zbv 6xEpaoxio0ti> ei? to Stxaiov, sl? Si] zb aStxov, xoîo? elvai exsîvo? 6x00 zbv OsXei So7]9vp-(]; "0-0ev ooov Sovap.ai ootjOsîv, xai 0eXto 6-ipaoxioQv] xai d]v xoivo-rrjza. Aia zobzo 13ou oxoo EYpa'ia rov ăpyov Mxvipo £ap,oo7]X, toaâv 6xou eîvai YV(upi[J.o? xai ţpiXo? p.oo, xapaxaXcovra? rov vă 6xEpaaxio0Yj zrjv xoivonjra rwv xpayp.aTîOTWV, OToyaCdpevo? ro Stxaiov Siore vă p,Tjv ăSix-ţj xapavdp,co? z-'rjv Koopxaviav 6 Fxioop-xo?. Kai eXxi£co ei? 0e6v xa>? 0eXsi aă? Scxattbaifl X0^'^ *XXo, ei? rdaov 6x00 vă p,vj oa? rapărrfl îtXeov. Kai xăXiv, apxore? 6 0s6? 6 a-fio? vâ pi ă£icbofl xai ei? to e£vj? vă oa? SooXsoaw AsoupveCou (?) 'E6patou arco LoXioipa 5iâ aoX[otv]t[a] 10 [= zapisul Evreului Leurnez din Silistra pentru lei 10]. XXXVIII. Adecă eu Costan[din] Său, înpreun[ăj cu Radul Voichiţă i Vasile Buşcor, dat-am zapisful] nostru la măna dum. jupă-n[u]luî Gligore precum să să ştie că, avănd noî mare pricină cu dumnealui pentru neşte piei ce le am lucrat dumnealui, şă eşind vr’o câteva piei nelucrate, şi dum. lăpădindu-ne toat[ă] marfa ca să i-o plătim, — deci, avănd şi judecat[ă] înnaintea boiarilor, apoi ne am înpăcat cu dumnealui ca să ne în- 1 Poate o rudă a lui Pater Ianoş, pentru care v. notiţa d-lut LSpSdatu, în «Prinos Slurdza». www.dacoromanica.ro 26 AECHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIE! GRECILOR SIBIIDLUÎ toarcă dumnealui pieî 7, şi'să i le plătim dumnealui, pîial| ea] căte t1 [1] p1, ce să face pă 30 de pieî t1 45, şi ara pus zi ca să dăm aceşti banî la S[fea]tăi Petru, făr d[e] nicf-un cuvăntă, iar, nedănd ban[i] la zi dupre cum scrie zapis[ul], să fie dumnealui volnică a ne apuca cu atrănsoare ca să dăm aceşti t1 45 ce scriu maî sus. Şi, de să ară face vr’o chieltuialfă], să fie tot de la noî, iar dum. să aibă a ne trimite dumnealui încă pieî 49. Şi pentru credinţa ne am pus iscălitura maî jos, ca să să crează. însă piialfea] car[e] nu î va plătea, aceaia să ne o întoarcă. - f Ocftomvrie] 27, ll 7234 [ = 7233 = 1724] Din suma acestui zapis ce scrie maî sus, ^45, aă dat Costandin Său tl 10, i Radul Voichiţă aă dat t1 10, i Vasile Buşrur t1 10; şi aă rămas să maî dăm t1 15. Dechfemvrie] 27, lf 7233 [1724]. Eă Radul Voichiţă. Eă Vasile Buşcul. Eă Costandin Său XXXIX-. [29 Novembre] 17 [24]. f Dat-amă aCastă carăte a nostră noî neguţtori greci de la Sibiî pentru bun[ă] şi adevărată credinăţă ca să s[ă] ştie că, de multe ori întănplăndu-ni se de amă venită noî şi unii de’î noşătri, cu negoţ şi fără de negoţ, în Căinenî, şi, precumă aă fostă porăn'că să facemă lazaretă, amă făcută şi amă plinită în Căinenî, încă ne-aă dată şi nişte sămânţă de o’mă [= o amă] şi afumată jupănul Filip [pers: Mihaî|, şi, plinindă zilele lazaretului, nu ne aă slobozită pă nic-unulă păn n’amă adus carăte de la vameş de la Căinenî şi de la sătenii, cu mârăturisanie. Aşişuderia ştimă şi mărtu-risimă că nicî-unul din Cumăpaniia nostră n’aă trecută făr ca s[ă] nu fac[ă] lazaretă, şi nici cu un felî de lucru nu ne-aă supărată, nici cu sila să ne hiie luotă ceva, nu ne-aă luotă, pentru pricina lazaretului, şi nicî-un răă n’amă văzută de dumnealui, şi pentru aceste, pentru toate, putemă şi mără-turisim cu toţii, cu sufletă curată, care ne vomă iscăli din jos. [Şi altă formă, şi forma definitivă, datată.] www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 27 XL. fjupăne Grigorie, sănătate şi toată binele îţu potescu dum[ni]tale de la milostivul Dumnezeu ca să dăruiască du-m[i]tale multă sănătate şi lină pace. Alta, iată că trimisei acestu omu anume Oprea, să-mu mai dai dumneata lei 30, că au venitu omenii de la care am cupăratu berbecii, să le plătescu; ci să-i dai în măna Opreî acestuia, care aduce răvaşul la dumneata; ci să-i pecetueştî dumneata şi să-î dai în măna Opreî, să-î ducă la mine; şi răvaşul va fi în locu de zapisu Ia dumneata. Acasta, şi fii dumneata sănătoşii. L* 7233 [1725], Ghenarie 25 dni. f Al dumitale de bine vofijtorî: Lăp[ă]dat de la Câmeant. t Ş[']> vameşi, vel şti dumneata iară, jupănu Nica afl venitu. [V0:] întru cinstită măna dumnealui jupănuluî Grigorie, la Sibiî, cu multă sănătate să să dea. XLI. f Dau de ştire d[u]mn[ea]lor şi deregătorilor carii săntu suptu măna luminatului înpărat cumu ne plângem noi neguţătorii carii sămtemu de pe Criş, iaca ne plângem noi peîntru neşte neguţători carii vin din ţai[ă] streină, vinu şi tărguescu pen toate satele, pe unde i băişagu, şi şed cu săputămăna, şi noi nu putem târgui nimică, carii slujim şi dăm porţii şi nevoile toate petrecemu, — că ei vină dinu ţara Turcului şi dau mai lesne decât noi. Şi, de or şed[e] mult în varmeghie noastră, noi rămânem la nimică, că n’avem modru să vindemu nimică, de ei. Că ei nu vându la neguţtorii, ce el vănd potoreşte \ cine cum cere. Pe ceste cuvinte săntem: Grecu Toma dinu Bae, şi Ion Fiiatn din Răşculiţfă], Toader Gabăr din Brad, şi Dănil[â] şi Luca şi Avram Morariu, Ionu de la Hălmagiu, şi Ţeben 2 Ion, Ion şi Ilie, noi ne plângem toţ la d[u]mnevoastră deregătorilor carii sănuteţ capul ţărăî, 1 1 Cu potorul, cu gologanul, — cu mărunţişul, * De la Ţebea. www.dacoromanica.ro 28 ARCH VA ROMĂREASCX A COMPANIE! GREOILOR SIB1IULUÎ să ne fiţu dereptu,— tăia dfujmnevostră aveţ putere să-î opri ţ să nu vin[ă] la tărgurfcle nostre. 1725, m[esi]ţa Iunie 29. La Hinidoră. XLII. ţ Dumitale jupăne Gi’ţgorie, bl[a]goslovenie. Alta, peniru bani! carii vorbisem cu dumneata ca săi dai în măna jupănuluî Zahariei, vel şti dumneata că, fiind jupănul Ioan la Cămpullung acum, l-au apucat jupănul Zaha-riia şi i-au dat toţi banii; ci, deaca va veni jupănul Ioan acolo, sau va trimite pe alt om al dumnealui, văzând zapisul dumitale, care 1-aî dat la măna mea, să-î dai acel bani, t1 500, în măna celui ce-ţ va da zapisul, ca să-î dea jupănuluî Ioan. Ca şi zapisul carele l-am făcut noi, când am tocmit să aducă hărtiia la măna jupănuluî Ion scrie, iar nu la a jupănuluî Zahariei. Ci dumneata făr nic-o îndoială să daî acei bani. Şi fiî blagoslovit. Iulfie] 25 d„ 7233 [1725]. însă baniî să-î dai cum scrie în zapisul ce am dat la măna dumitale, adecă 3 zloţi drept doi lei, şi, după ce vel da banii, să iaî scrisoare de la mâna jupănulfuî] Ioan, şi să se iscălească într’ănsa şi jupănul Dimitrie ; şi să mi-o trimiţ la mine. De va veni jupănul Dimitrie, pe dumnealui să trimiţi acea scrisoare. Iul[ie] 25 dni, 7233 [1725], B[=Şt.]1, episcop Rimfniculuî]. [Pecete de ceară neagră, neînţeleasă (a doua, la închidere).] [V0:] Dumnealui jupănuluî Grigorie cu bl[a]goslovenie să să dea, la Sibiiu. XLIII. ’ltoâvvrj? NtxoXao? ’AXe£âv§poo BoejîdSac, eXătp 0eoo aoOevrT]? 7tâaYjc OiypfpoSXir/tac. -j- 'Evuadrate atâpoara xai Xotitol 7rpa7p. arsura! rrj? ev Xt7ttvt(|) xoop.itavta?, tyjv Ivup.d'ttjTâ aa; ^aiperouţiLev, eiTjte ev ofetcj.. Td 7pap.jj.01 sa? eXdoojj.sv xai âxaraXdSousv râ oaa [mă? ai]jj.ettovsre, îtpoaxXatdp.evot aito rot>? Ttrsardvou?. "O0ev aq elvat el? etSijatv aa? ort ao0tq eareEXajitev vă fâpioasv sSw (jteptxoo?, av elvat 7trata- 1 Atunci era episcop de Rîmnic Ştefan de la Govora. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 29 tai, vă xatSsoQâiutv. To)(atvst opxog xai ex [ispoog aag vă yoXdtT-rcmat Ta opta xai -fj ap^atatg aovrj6siatg. Taora [isv sîg âxo-xptatv aag. Tâ 8s ettj aag xoXXâ xai ayadd. aixs'^»1. A07. y'^y. Io Nicolae Voevoda. [V°:] -j- Tip EVTL|jiOTaT(p OTâpooTCţ xai rotg Xotxotg xpafp.aTso-raîg rijg ev St.7rE.vttp xoo[ixavîag, oftiog. ’Aîtoxptatg ao0evTtX7) too NtxoXâoo MaopoxopSâroo Boe6o8a Oofxpo6Xa)(îag, Stă roug evo^Xoovrag TtTsuTtâvoog. [Pecete octogonală cu coroana şi cele două steme şi J.N. A. B. = Io Nicolae Alexandru Voevod; 1716.J XLIV. -j- Jupane Gligorie, săn[ă]tate şi tot fericitul bine poftim de la prea-putearnicul Dumnezău ca să te păzească cu muk[ă] şi fericit[ăj sân[ăjtate întru mulţi ani. Pricina scrisori nu iaste de altă, făr căt întăi a cerceta de bună săn[ă]tatia dumitale. Alta, vei şti că au rămas dupe căruţă zeace zloţ, ci iat[ă] că ţi i-am trimis pe jup[â]nul Ion, iar după cafiâ să-mi trimiţ dumneata 20 de coţ de postav albastru închis, de care[e] au luot şi părintele Bistriceanul, şi, înpreun[ă] cu bani postavului, voi trimite şi bani după cafea şi după piper, făr zăbavfă]. Acasta, şi mila lui Dumnezău să te păzească, şi a Sfântului Costandin. Sept[emvrie] 24 dni, 7234 [1725]. Al dumitale de bine voitor: Ilarion ar[himandnt] Hu-r[e]z[uluij. XLV. Sănătate dumitale, naşule. Poftescu de la milostivul Dumnezeu tot binele dumitale. Şi, de vei avea a întreba de mine, mă aflu din mila lui Dumnezeu sănătos. Altă, mă rog dumitale, ca la un părinte al mieu, şi să mă erţî căce ţ fac bu-şuluială, că am înţeles precum ai avut întristare şi buşuluială, ca Dumnezeu să te bucure întru ceale bune. Şi mă rog dumitale să fac atîta bine să osteneşti, de va fi cu putinţă, la ginerele judeţului hăluî mare, la doftor Feat, că iaste un www.dacoromanica.ro 30 ABCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEÎ GRECILOR SIBIIULUI şolear1 de şade acolo, fecorul popi de la Cloaştăr, şi m’i dator de astă primăvară au trecut un anu, de cînd am fost în Ţara Nemuţască, şi i-am aus (sic) 50 de pungi de cărţi mari, şi n’am ştiut că sînt ale lui, că mi li-au dat la Lipţca ficorul popi din Saschiz. Şi, cînd am venit Ia Saschiz, atunci lt-am cumpănit acolo în curte la popa, înnainte popi, şi au venit 50 de punţ nemţeşti, şi am togmit puntul cîte 10 po-tor[i], cu ficorul popi din Saschiz, că el mi li-au dat mie. Şi li-amu lăsat la popa acolo în casă, şi pe urmă mi-au spus că nu sînt ale Iui. Şi acuma acela au luat cărţile, şi nu plăteaşte, ci mă ţine cu cuvinte. Şi mă rog dumitale, naşule, să spui şi la jup[ă]nul Zafir că mă închin cu sănătate d[u]mnealuî întru toată cinstita casa dumnealui. îi poftescu tot binele dumnealui. Alt, şi mă rog dumnealui să facă atîta bine pentru mine, că îi voi sluji dumnealui, să ostenească înpreubă cu naşul Dima la judeţul hăl mare, căce ştiu că are coroşpon-deanţe cu judeţul cel mare, să-i spue aheastea, să vază ce va zîce. Pentru aceia mă rog dumnealui, eu mai mic şi plecat şi de bine voitor al d[u]mnealuî în toată vreamea. Alta, vei şti dumneata, naşule, că am cerut la Laţcu pipe-riul, şi bani, cîţ au vîndut, şi au vrut să mi-i dea ; şi s’au rugat să facă bine naşul Dima, să facă bine dumnealui să-l aştepţi pîn[ă] la tîrgul Cohalmuluî, că va da mie. Şi mă rog dumitale să fac bine să-i dai o jumătate de puntu de arbatei [=horbote ?] lajup[ă]nul Stama; şi mă închin cu sănătate dumisale. Alt, vei şti dumneata că-ţi trimiţi şi ţidula a Sasului din Sighişoră, pentru vulp[i], să i iaî ban. Şi-ţ poftescu dumn[i]tale tot binele şi totă sănătatea de la D[u]mnezeu. Eu mai mic şi plecat al dumitale slugă în toată vremea. Şi poftescu tîrg bun, să te văz sănătos; viiaţă îndelungată să-ţ dăruiască Dumnezeu. EU Nica Vasile. 1725, în luna lui Dechemvrie 27. [Pecete roşie, cu cruce dublă.] [V0:] în cinstita mîna jup[ă]nulul Dima Dutcă, cu sănătate să să dea, la Sibii. 1 Schulcf, şcolar. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 31 XLVI. f Adecă eu Sterea dau zapisul meiu la măn[a] jupăn Gli gorie să s[ă] şti că am văndut nişte lână dumnisale dereptu 68 de măji şi 40 ocă. Ce, căndu o va cântări, de va işi lipţă, să avem înplini. 1726, Fevrar 21 dn. EU Sterea ot Nicopoî. Şi cari am mai dat la Crăciun, ne-au fostă tocmeală pentru 22 de măji. XLVII. Scrisoarea mea la măna jupănuluî Gligorie din Sibiî. cum sâ s[ă] ştie că i-am trimis dumnealui lănă, măj — de postav — şi destrămăturl măj —. Dec într’acastă lănă nu este pus şi ban[i] dum., leî —; însă la lăna de postav, iar alţi bani sănt al miel toţ. Dec m’atn rugat dum. de mi i-au făcut bine cu patru sute de zloţi, şi i-am pus aceast[ă] lănă zălog, cănd să va vinde, să-ş ia bani cu dobăndfă], pe un an zeace la unul, căt vor sta bani la mine: până să va vinde lăna, să umble ban[i] cu dobănd[ă]. Acasta am scris. Iun[ie] 12, 1* 7234 [1726]. llie Otetel[e]şanu, platnic. [Pecete roşie mică, cu blason neînţeles.] [Pe V0:] f 1726, I[u]i[ie] 24. f Să s[ă] ştie c’am dat dumisalfe] gupăn llie Vornicul Otîtilişanul zloţ vechi 300, igon [Y]foov=adecă] trei sute, pe zapisul dumisal[e], pecum scrie, cu dobândă. Eu Dumitru Moldovan, marturu. XLVIir. f Să s[ă] ştie că am luat eu Radul sluga jupănuluî llie Vor-nicu [Oteteleşanul] de la jăpănu Gligorie leî 22, pentru traba lănil, de am plătit la vam[ă] şi la cărăuş, pentru sac 18: să s[ă] prinză în sam[ă]. 1727, Apfrilie] dni 23. www.dacoromanica.ro 32 ABCH1VA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEÎ GRECILOR SIB11ULUÎ XLIX. Bucureşti, 23 Novembre 1727. Hrisant, patriarch de Ierusalim, către Companie, pentru eleimosină. LI. Precum să să ştie că eu popa Radu Teamjpea] din Bra-ş[ov] 1 am luoat f[lo]r[in]ţu patrusprăzeace de la jupan Dima birăul neguţătorilor din Sibiî; care au fost pentru un serin-dar ce am slujit noî preoţii in Braşfov] pentru jupan Petru al lui Todor. Foiţa să fie de samă. în Sibiî, 1* 1728, Ghen[arie] 1 dn. Az iereî Radul ot Braş[ov] m. propria. LII. Sibiiu, i-iu Ianuar 1728. Chitanţă de eleimosină de la Ilataioţ 7tpoitoaDif>isXXoc, Etvainrj?. Liir. Bucureşti, 8 Februar 1728. Hrisant, patriarch de Ierusalim, către Companie, pentru eleimosină. LIV. Iaşi, 11 Septembre 1728. Hrisant, patriarch de Ierusalim, către Companie, pentru eleimosină. LV. Braşov, 25 April 1729. MavoXâxir]? Aap.7tp7]v6?, 7tpw7]V Ms^aţ KXootCâpT)? l, «cinstitului şi bun priietenuluî nostru dumisale jupân[u]lui Dimii, starostii neguţătorilor dăn Sibiî, cu cinste şi cu fericit[ă] săn[ă]tate să să dea, la Sibiî». Recomandă doi călugări de la Atos. Pecete pe ceară, cu palme, cu o coroană din care iese o palmă, altă coroană sus şi «AL D.». 1 Cf, tablele de la Ist. Ut. romînc în sec, XVIII-lea şi de la Braşovul fi Romînit. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 33 LVI. f Adecă eu Costandin Malache dat-am zapisul mieă Ia măna dumnialui jup. birăuluî care să află Ia Cumpaniia Si-biiului precum au aflat neguţători să dau 40 fior. şi, rugăn-du-mă neguţătorilor, a făcut dumnialor bine. mi-aă ertat 20, şi am să dau 20, care să slujescu un an, să plătiască jupănul pentru mine. Şi pentru maî mare credinţa am dat zapisulu mieu în măna dumnialuî jupănul Dimi birăuluî. 1729, Iulie 18. Dumitru Moldovan. rtdcvTjc Asoviîod Trapdv. Adam Ilie, martăr. LVII. f Adecfă] eu Costandin feCoru lui Ene Malăcă, dau zapisul mieu naintea birăuluî Cumpaniiî Sibiiiuluî de faptele mele, răutăţile care am făcut, oţiile mele, care am făcut, şi nu odat[ă], ci de 'do or[î] şi de treî or[îJ, şi dumnealui, văzând răutăţile şi faptele mele mărturisită, dumnealui m’aă pus în prinsore, şi, rugăndu-mă la alţi neguţători care or fi iscăliţ de de supt, şi mă rugaî, şi au mersă la dumnealui birău, şi m'aă luat în chizăşie, precum, dă s’ar afla să fac de altă dat[ă] pagubfăj, macar de un florfint], să aibă făr de nic-o judecatfâ] chizaşi care vor fi, să mă prinză, sau în Ţa[ra]-Rumănească, sau în Ţar[a] Turcască, sau în Ţara Nem-ţască, sau unde s’ar afla, făr de nic-o judecat[ă] să aibă să tn[ă] spânzure. Şi pentră mai mare credinţa dau zapisul în mâinile dumnealui, şi întăresc zapisul cu degetul mieu. 1729, Iulius dn. 18. Eu Costandin Malache întărescu ce scriu (ce) maî sus : d’oî face mai multă, să mă spânzure, fără nic o judecată. ’Eţo 6 TCi4vk]c Aîoviîoo TrapaxaXeaiTjîwc:, jj/TjfcâSpovcaţ 6 XYjp Za'p'/ipTj? MavcXirj? KeyijXvjţ Sta xhv avo6ev avSpoEov. Eă Adam Ilie chizaş pentru omu care scrie maî sus. Mâv7]c Asovtioo Ttapov. LVIII. [C. 1730.] -f Ade[că] eă Bucşă bogasiiarlu ot Gîurguv. f Să [să] ştie c’am dat la jupăneasa Ana, a jupănuluî Coman 3 2492. Voi. XH. www.dacoromanica.ro 34 ABCHCVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GBECILOB SIBIIULUl băcanii, un sac de lăn[ă] dintr’a lui Ilie Otitilişanu, şi afl tras măj 4, făr funţî 14, şi afl mal luat dumneaei un sac mal nainte, măj 4, punţ 14, şi am tocmit maja fior. 12, şi peste tot fac f. 8. Suma — fior. Şi am dat la Ivan Brandicin un sac de lăn[â], măj 4, funţî 7, şi am luat efl înnapoî oc. 16, cu sac cu tot. LIX. Câmpulung, 22 Iulie 1730. «Safta Bucur Gheorghi, văduva răposatului Sauli Ioan», cantorul Companiei, către proestosul acelei Companii. Cere milă pentru ea, într’un proces. LX. Bucureşti, 16 Octombre 1731. Meletie, patriarch de Ierusalim, către Companie, pentru eleimosină. LXI. Bucureşti, 16 Novembre 1731. Meletie (?) patriarch de Ierusalim, către Companie, pentru afaceri mărunte. LXII. Bucureşti, 23 Decembre 1731. Meletie, patriarch de Ierusalim, către Companie, pentru eleimosină. LXIII. 1732. Patriarchul Ignatie (?) de Constantinopol către Mitropolitul Ţeriî-Romăneştî, pentru hotărîrea ce luase too tcw-Xsîg0ou StjXovoti elţ p/lav ti va Suop'Oji.svYjv Tiurjv tâ otrţ] 6 îtpoprj6ei? Karcexdv MavoXv)? el? xoo? rcpuixoo? xtov xaioapixwv oxpaxeop.dxtov, e'Sioae xd 7pd.p.p.axa el? aoxov §id vd xd oxsîX'ţ] p.e îtioxov av0pto7xov xou âxeî oîxoo efpaipav1. în ele era vorba de venirea luî Râkoczy cu Tatarî asupra Ardealului şi Ungariei. El le dă la generalul Braşovului. Aruncat la închisoare, scapă acum în Ardeal. LXXV. f Răducane, îţ pohtim de la Dumnezeu mult[ă] sănătate. Scrisoarea-ţl mi iau venit, şi toate scrisele am înţeles; la care nu lungescQ mal mult, căci de la Sfinţiia Sa părintele popa Iordachie le vel înţeleage toate, şi, precumu veţi socoti dinpreună, aşa să faceţi; însă, cea mal dintru toate, pentru pinzionul de anul trecut, munceaşte prin mijlocirea grofu Areosti, doar s’ar putea mal curând scoate. Să ştie Dumnezeu în cătă nevoinţă mă aflu. Pentru arcu şi pentru săgeţi şi pentru toate ce-mu scrii, voi nevoi în totu chipul, ca să 1 www.dacoromanica.ro 40 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEÎ GRECILOR SIBHULUi pocî sluji dumnealui de acasta. Cu cine să va întâmpla acuma a mearge mai curăndu în ţară, nu voi lipsi a scrie şi la dumnealui frate-mieu şi la toţ ceialalţi ai miei. Aşijderea mă voi nevoi ti pentru dumnealui Noianoş a-i sluji la ceale ce m’au pohtit de atăta vreame, — numai să faci dumneata bine să-i zici pentru grăul ce mi l-au dat înprumutu. Că dumnealui îm scriia că mă va aştepta pănă la vară, ca din bucate noi să s[ă] plătească. Iar acuma vei vedea scrisoarea ce mi-iau trimis-o dumnealui provizerul, şi vei nevoi ca să rămâe după cum s’aă făcut întăi. Pentru părinţi dumitale, veî şti că ş’au făcut Brăncoveanul pomană cu ei, de i au luat şi i-au dus în ţar[ă], că ajunsease foarte lipsiţi de mâncare; ci acolb, ce le va da Dumnezeu, — căci aicea să slăbisă amândoi, de nu putia să umble pe picoare; şi o Ţigancă ce avia, şi aceaia fugis[e] de-i năpustise: biiata mumă-ta ajunsease de ia singură îş spăla cămăşile. Cu acasta, şi fii cu H[risto]s. Dumnealui jupfăn] Petrică ne închinăm cu săn[ă]tate. Din Bra-ş[ov], Ghenar 4, 1741. Pnncan (?), [V0:] Dum. Răducanului Fienschii, cu săn[ă]tate să s[ă] dea, la Sibiî. [Pecete neagră, ştearsă.] XLVI. ■j* Avănd eu la răposatulu jupănulu Stan băcanii mai dănainte vreame dă p[e] nişte brochî (sic) oc. 67, ocao căt[e] petac 7, şi la jup. Rizea, fratele dum., i-am dat ca să mea aduc[ă] un car zloţ 5, şi car l-au luat iar jup. Stan, şi am mai dat jup. Riziizloţ 2 : cu aceaste toate fac peste tot flor[in]ţ[i] 72, bani 70. Şi pentru aceastea avăndu ca să iau aceşti bani dă la răposat jup. Stanu, am supărat pă dumnealui birău Cumpanie Sibiiu-lui, că, vindu jup. Rizea şi lu[â]ndu ş partea dă la cine avea ca să-ş iâ, cu aceasta am rugat pe dumnealui jup. birău ca să mi-i oprească păn căndu oi veni Ia dumnealui,—că aceşti bani am să-i iau făr de nice-o pricinfă], cu bun[ă] dreptate, după cum mărturisescu mai josu. Eu Radul băcan. Mart. 9 d , 1741. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 41 [V0:] Această scrisoare am lăsat la dumnealui birău, păcum să să ştie, păntru pricina dum. răposatul jup. Stanu. LXXVII. Milostive şi preaosfinţit ales Scaonuluî apostolicescu, d[o]m-nuluî Ioanlnochenentie (sic) Chim, liber baron de la Sad, VI[ă] d[i]ca Făgăraşului, şi a toată Beseareca cea unită din Ardealu şi altor părţi, de la D[o]mnul H[risto]s, pace s[u]fletească, viaţă norocită, sănătate trupească poftim Mării Tale, ca părintelui nostru în D[o]mnul H[risto]s. Alta, vei avea înştiinţare, Mâriia Ta, pentru sf[ă]nta be-searecfă] a noastră a Bungarduluî precum are venit de la neguţătorii care să îngroapă aici la Bungard, la sf[ă]nta bi-searecă, şi venitul îl ţin neguţătorii de la Cumpanie de Ia cetatia Sibiiului, şi la sf[â]nta besearecă nu vor să dea nimică. Iaste ca o mireasă frumoasă şi neîmpodobită, aşa iaste beseareca noastră: nice n’are odăjdii, nice n’are cărţi, nice nimica ce i să cuvine sffijntei besearec; neguţătorii care ştim numai noi care ce au lăsat sfinţii biseareci: soacra lui Vasilie Ghelca florinţî 20, Bunoae florinţi IOO, Caradon florinţu 50, Dumitru Cambura florinţî50, Hage Stoe florinţi 50, şi pentru aceia bani au datu o pravilă, şi o ţin negutetorii, şi o am cerut noi preoţii şi nu or să o dea aicea la sf[ă]nta besearică; Făgîrăşanulu florinţi 200, afară din 200 de florinţi, precum va mărturisi ar-hiemandritul Mării Sale, 6 sute de florinţu. Precum am înţeles de ţa alţii, mai sînt: Grigorie, florinţu 2 sute, şi un rănd de odăjdii, Brăşcoveanul 40 degalbenfi], Maniu Arnat florinţi 30, cocoana am auzit că au lăsat, — dară nu ştim căt. Şi noao preoţilor nu ne trebue altă, numai să dea ce să cuvine sf[iJntiî besearecî,— ca noao preoţilor ne-i ruşine, că sf[ă]nta besearecă e frumoasă şi n’are nimica ce să cuvine sfjijntei besearecî. Ado’, D[oa]mna Elinca1 au cumpărat neşte moşii, şi noi nice le ştim unde săntu, şi cărţile sănt la ei. A triia, noi preoţii, cum am fi spurcaţi, aşa ne ţin, pentru ce sîntem uniiaţî: cănd vin de slujescu, căte o datî sfinta şi d[u]mnezeiasc[a] leturghie făcu 1 De fapt, Maria (Băl&ceanu). www.dacoromanica.ro 42 ARUHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBHULUÎ întăî o sveştanie, apoî slujescu sl[ă]nta let[u]rghie, şi noî preoţii nu avemă nice o cinste de la eî, pentru ce săntem uniiaţi. Ai Mării Tale slugi plecaţi preoţii de la Bungard : Popa Gheorghie, popa Ion. Scris m[e]s[iţa] Apiilie, zile 9, leat 1741. LXXVIII. 1742, ’Aicp’./Aîoo 22, MrcXaC'f] (Blaj). "Apyip.avSpîrr]? Asov-uo? către Companie, pentru biserica din Armeni (’Apjjivi). Pecete neagră : Aswvnj. . . , 1731. LXXIX. Bucureşti, 25 Iunie 1742. Patriarchul de Ierusalim către Companie, pentru eleimosină. Pecete ca a lui Hrisant, cu data de 1738. LXXX. Bucureşti, 31 Iulie 1742. Partenie, patriarchul de Ierusalim, către Companie, cu salutări. LXXXI. Bucureşti, 4 August 1742. Scrisoare de afaceri de la Ca-linic al Mirelor. Pecete neagră cu palme, cruce şi KA. N. K. LXXXII. 'Arco r-ifjpa'poSav, Aofooatoo Patriarchul de Ierusalim către Companie, pentru salutări. LXXXIII. [Bucureşti], 15 Decembre 1742. Mopscov KaMuvao? către Companie, pentru o afacere particulară a lui Ioan Marcu. LXXXI V. Iaşi, 5 Februar 1743. Patriarchul de Ierusalim către Companie, pentru popa Azaria de la Sibiiă. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 43 LXXXV. Bucureşti, 28 August 1743• Partenie, patriarch de Ierusalim, pentru salutări. LXXXVI. [1745.] Să s[ă] şti cum am târguit lăna Iamandi : am tocmit să-m plătească sămbriia mea lei 3, şi nu mi i-au dat, şi i-am dat 4 lei, să-m aducă o hălie, şi nu mi i-au adus, nici banfil nu mi-au dat; şi iar am dat cănd au trimis bani v cu mine la Gufut Iordache, lei 20, şi iar nu mi-au mai dat, şi în lăna care scrie dincoace, am dat bani miei, 1.093 de lei, şi am socotit toat[ă] cheltuiala pănâ la Sibiî, şi i-am plătit-o, şi bani care mi-a dat de la dumneluî, 200 galbi[ni], şi care mi i-a luat de la Iordachie, i-am plătit toţ, lei 20. Şi eu am socotit, din socoteala mia mai rămâne dumnealui să-m dea lei 2.890, fără nici-o pricină, cu totulu. LXXXVII. f Eu Alivaş, voinic strein şi cu nevoe mare, carele mă aflu aici în Porumbacul-de-jos, la Ţârumonea, de 2 anni, având un picor stricat foarte rău, şi, putând dobândi doftorie de la Ţărmonea, pătimesc tocma ca vai de mine, pentru că, fiind eu voinic siriman de toate, păn acum tot am făcut cum am putut dintr’o zi păn într’alta, cu nevoe şi cu chin, căt numai D[u]mnezeu poate şti, de streinătate şi singurătate. Şi am rămas dezbrăcat, şi dintr’o zi păn într’alta încă fac tocmai ca vai de mine, pentru că, chielcugul sfărşindu-1, acum sânt şi am rămas, căt mai moriu, şi de goliciune şi de foame. Pentru aceaia mă rog de dumneata, cinstite, de mare şi bun neam jupăne birău al Grecilor şi de toată Companiia, să faceţ milă şi pomană cu mine ca să mă miluiţ cu ce v’o îndura milostivul D[u]mnezeu, că-s de toate lipsit, pentru ca doară aş mai tăvăli şi eu în lumea acasta, căt va fi mila D[o]mnuluî H[risto]s, ca s[ă] nu mor pentru lipsa trupului, ci, cănd mă va chiema H[risto]s dintru acastă lume, să-m[îj cunosc sfârşitul mieu cu alt fealiu de beteşug, nu cu foamea www.dacoromanica.ro 44 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPAN1KÎ GRECILOR SIBIIULUÎ şi Cu alte aseamenea. De aceastea mă rog să nu mă uitaţ, ca şi D[o]mnul nostru I[sujs H[ristoJs să nu vă uite pre dumneavoastră, nic să vă lipsască de înpărăţiia sa cea făgăduită tuturor. M[e]s[i]ţa Ianuarie I, leat 746. Eu Alivaş, carele mă aflu la Ţirmonea în Porumbacul-de-jos. [V0:] Acastă carte să s[ă] dea la dumnealui jupănul birău al Grecilor de la Sibiiu şi la dumnealui jupănul Alexie, cu mănile dumnealor amândurora să s[ă] despecetluiască, la Sibiiu. LXXXVIII. Bucureşti, IO lanuar 174b. Partenie, patriarch de Ierusalim, către Companie, pentru eleimosină. LXXXIX. f Aâ[ecă] eu Guţul, dinpreună cu frate-mieu Anghel (?), dat-am scrisoarea noastră la măna dumnealui chir Costăndinu, pecum să să ştie că ne-amu rugatu de dumnealui de ne-au datu 2 diple hanşspt (sic), de acumu păn când le va sfârşi sfărşangulu, să avem a-î da dumnealui atuncea banii cu mul-ţămită, fâr nici-o pricin[ă]. Iar, întămplăndu-să a să face nes-car[e] guvinte, sau fo cheltuială, sau fo zecuial|ă], să fie tot de la noi. Că cu bun[ă] voia noastră ne-am datu scrisoarea la măna dumnealui şi ne-am legatu cu cuvântul nostru; şi dăm scrisoare la măna dumnealui ca s[ă] să crează. Şi ne iscălim mai jos. 1746, Nov. 17. Eu Guţul, platfnic]. Eu Ampulti, plalfnic]. Eu Pan Gîur-g#..., martur. [Pe margine:] ' Preţul dip[le]lor aşa ne-am tocmit... IO .. . 3 . ,. ug. XC. CatastifulQ de deatoriî de târguri de ţeară; 1747. ... A. 1747, Avgust 4. Se ştii dăn... cu cântarul şi cu www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 45 numărul saculu, precum se’rată maî jos anume: ... Savul de la Deva au târguit la tărgu Devei... Au tărguitu ju-p[â]nul llie de la Oroştie ... Ionu de la Hinidora . . . Iova de la Cavaransebeş... La târgul Vinţulul. .. Pătrul Sârbul de la Vinţu s’au rămas de pe un pogasiu, mariş 19 .. . I ştuc tarlatan, V2 ştuc halbăraş . . . 1 ştuc pănţol de Braşov .... 3 coţ pantlică cu hir prostii... 1 litră arnic roşu ... Iosif Jiduvul de la Teauş ... La jup[ă]nul Ianachi herarul.. . 1 măhram[ă] de damascu. .. Un Jiduv de la Bălgrad au târguit Ia târgul Aiuduluî negoţu .. . >/2 l[itrăj văpsală mole ... Ivan Calota au târguit... Costandin Ticul... Chir Sandul de la Haţeg... Chir Dum[i]traşco de la Bălgrad ... 8 oc[ă] mărgele... 1 ştuc parhet, 1 ştuc poşachiu.. , 1 ştuc surfachil, 1 işlic de iltăs (sic)... 3 leg[ă]tur[i] cărţi de joc, T colcagu de samur, 6 peptare ordina[r]e, 2 deto bunea... 2'/i coţ muşam|âj... De ia Lipova au târguit marfă la târgul Devii... Hristea aâ târguit la Cetat[ea]-de-Baltă, de la Dum[i]tru ... 4 loţ şofran turcescu .. 6 coţ tupoltăc finet.. . Jup[ănul] Ilia de la Sebiş... 1 peptar de Beci... 1 leg. cheptin... Florea de la Zlagna... Andriş de la Bănat, de la Pitriş ... 1 11. piatră acră .. . Ianuş de la Dobra ... 1 ştuc postav, 3 peceţu ... Jup[ânul] lene Calmuc ... Jupănul Stama Sârbul de la Haţăg... 1 ştuc fachiol albii, 1 rochia cu hir cusutu, 1 ştuc postav vaismelirtu anglie, lOl/2 coţ camilut negru.... 1 năstrap[ăj care s’au spartu, 3 potor la grăj (sic=g\S.}i) care le-au spartu ... Jup[ă]nu Iane Theodoru de Deva... 1 ştuc golon lat... 1 şlofmiţ ... V2 tuţ (sic) oglinzi... 27 '/* loţ băş[i]că .... 4 conţurl hârtie ... La Gorghe fratele Calmucului... 1 leg[ă]tur[ă] aţa albă de Borosnov ... 20 tran-defile... 1 leg[ă]tur[ăj călămărp]... Jupjanul] Cristea ce. bătrăn, Armeanu de la Gherla... 1 măhramjă] de Venei ţ[i]a... Jup[ă]nul Sima Miclăuş... Chiriacu de la Blaj... Pătrul de la Răşnar.,. Au târguit socru-su ... Panaiot feco-rul dumnealui jup[ânuluîj Milei de la Logoju ... Chir Bădi-ceanul... Jup[ă]neasa Maria Popistăşiţa de' la Deva... 10 leg[ăturî] lubeniţ[ă]... 4 oc[ă] mărgeale de os... 3 leg[ă]-tur[i] granat glat... 30 leg[ăturî] păişiurî ... 1 coţ fllis- www.dacoromanica.ro 46 AECHIVA BOMĂNEASCĂ A COMPANIEI GBEOILOB SIBIIULUt papir ... Jup[ă]nul Iane Calmucul de la Horoştie ... Chir Peia de la Oroştie... Iî maje robinur[i] neagre... Gheor-ghe de la Aroştie... La Coste Cicărdia... I vidră.. . Andriş de la Almaş... 52 coţ bogacin ..., 32 cose mici..., azivasonu..., peputeni de postăvarfi], părfejchî 4, artaru, ţimeşu, strămăturfi], gur[i], 14 bucăţi.... XCI. Porunca prea-înălţateî şi prea-putearniciî Doamnii Inpără-teasiî şi Crăiasii Doamnei, Doamnei Marii Therezii, cu carea să opreaşte petreacerea baniloru înpărăteştî şi crăeşti în ţările Porţii Otomîniceştî supuse, scoasă de pre letinie în limba rumînească, şi tipărită în Scaunulu arhierescu, în Blaju, anulu D[o]mnului 1747, în luna lui Avgustu, în 27 de zile, de Dimitrie Pandovicu tipogratulu. Tipăritură '. XCII. 1747, Septemvri 20. Am luat de la chir Petru Luca pentru dipla Guţuluî, f. 1,50. 1748, luni 7, me’u datu Guţul f. 2,40. Me’u datu şu Hanpul ban[i] 90. Am fostu la fonogu, Mai 9, la Saş, 20. [V0:] Zapisul Guţuluî, frati său den flori. XCIII. f Cinstite dumneata jupăne Ione, cu t[are] şi fericită sănătate mă închin dumitale cu sănătate. Pentru u[n] răvăşel al dumitalfe] ce au fo[s]tu la mine, l-am datu jupănului Anas- 1 1 Aceasta e deci cea d’intSitt tipiritură blâjeanS. Cf. Ist. lit. rom. în secolul al XVIII-lea, XI, pp. 70-1. Se ştia că încă din 1746 se asigurase condiţiile de nevoie nouă! tipografii romaneşti din Ardeal (Bunea, Episcopii Petru Pavel Aron si Eionisie Novacovici, Blaj, 1902, p. 356 şi urm.), dar se credea că tipăriturile au început numai la 1750 (17531), cu Floarea Adevărului. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 47 tasiie, şi dumneata să dai bani la trimisul dumnealui, şi să iâ răvaşul dumitale. Acasta, şi fii dumneata sănătos. Costandin jude[ţulj. Dechfemvrie] dn. 20, 7256 [1747]. XCIV. 1748, Fevfruarie] 2. f Adecă eu cel mai jos iscălit dat-am credincos zapisul mieu la măn[a] dumnealui jupăn Costandin Şefran, precum să s[ă] ştie că m’am rugat de dumnealui de mi-au făcut bin[e] cu u[n]gureş[tî] f. 67,50. De acum păn într’o lun[ă] de zil[e] să aib a-î da dumnealui, cu mulţumită, făr de nic-un fel de pricinfă], iar, nedănd ban[i] la zi, să afi]b[ă] a umbla cu dobândă. Pentru aceasta am dat zapisul mieu la măn[a] dumnealui ca să fie de bun[ă] credinţă, şi mi-am pus şi degetul în loc de pecete. Eu Ion IIea, platnic. XCV. 1748, Fev[ruarie] 4, în Sibii. lmo. Venind de faţă acest mai în jos iscălit anumfe] chir Dumitrul Voicul, şi birturiseaşte (sic) cu Dumnezeu şi cu sufletul lui precum că, viind chir Pantasi Arpaş de la Făgăraş, şi au intrat chir Dumitru în boltă, şi au zis Pantasi cătră Dumitru: «vez mojicul, daca si boereaşte, ce lucruri înceape ?!».Şi Dumitru au întrebat: «ce lucru iaste acesta?». Iar Pantasi au zis: «vez că Toma m’au făcut că sănt un hunţfut şi alte vorbe urăte, dară mă rog să-î spui că iei iaste un hunţfut şi om de nimic şi iobagi; s’au făcut om şi împărţeaşte peşti ca să aibă omenie, Ia unu şi la altu». 2d0. A doao mărturie mărcuriseaşte Vasile Băcanu că au auzit din gura lui Pantasi Arpaş că au zis cătră Dumitrul Voicul să mergă să spre Torni: «odată ce-m zice iei mie că sănt ieu un hunţfut şi un blestemat, dară el iaste un topel1 hunţfut şi blestemat şi un Mâieran şi obagip ; şi l-au suduit 1 Doppeller\ www.dacoromanica.ro 48 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR STBIIULUl şi de părinţi, şi i-au zis că cinstiaşte peşti ca să aibă omenie. 3tn0. Au auzit chir Gligoraş Scriitoriul şi mărturiseaşte că aşijdirea au auzit aceale cuvinte care au zis Pantasi Torni ca să i le spuie. 748, Fev[ruarie] 4. Mărturiile care mărturisesc ce au auzit de la Toma din gură. lmo. S’au scris chir Sanfir Chiriac de la Arvan[i]toroi (sic)1, de ani 35, şi mărturiseaşte cu jurământ cuvintele ce au auzit de la chir Toma, al Mării Sale Craibirău om de curte. Întăî, mărgănd chir Toma la sălaşul lui chir Sanfirel, şi find cu chefu, înpreună au fost şi Gligoraş Scriitor şi Vasile Bă-canu, şi chir Sanfir au adus vin, şi i-au cinstit. Şi asupra chefului s’au întănplat şi au răs copii, şi, văzând Toma că răd copii, i-au părut cu greu, şi i-au întrebat copii: «cine rade», iar copii au răspunsu ca : «copilu dumitale răde», adecă al lui chir Torni. Şi, chemând chir Toma copilu, i-au zis să sărute măna la toţî care să afla acu, şi, aflăndu-să şi copilul luî chir Pantasi acu de faţă, s’au întorsu Toma şi au zis cătră copilul lui Pantasi, că: «şi tu ieşti un blăstâmat, şi stăpănu-tău, şi un hunţfut şi tu şi stăpănu-tău, şi un om de nimic; şi aşa să î spui că i-am spus ieu; şi odată şi de trei ori; şi să-ş iâ sama, că, de oi pune măna şi pe tine şi pă stăpănu-tău, dară v’oi învăţa ieu pă voîs. Şi au ieşit cu acel fel de vorbă strigănd. 2d0. Mărturiseaşte şi chir Pană Băcanu, om de 24 de ani, întănplăndu-să şi el acfi Ia chir Sanfirel la cină, mărturiseaşte că iară cuvintele acealea, care afl mărturit < hir Sanfir, au auzit de la chir Toma că au zis cătră copilul luî chir Pantasi, ca să-î spue. 3ti0. Mărturiseaşte şi chir Vasile Băcanu, om de 32 de ani, cu jurământ înnaintea luî Dumnezeu, că şi el au auzit acele cuvinte urăte, care au zis Toma cătră copilul luî chir Pantasi, ca să-î spue. 4t0. Mărturiseaşte şi chir Gligoraş Scriitor, om de 33 de anî, că au auzit din gura Torni zicând cătră copilul luî chir 1 ArvanUochori. V. voi. XI, p. 114 şi urm. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 49 Pantasi: «hunţfut; aşa să spui cătră stăpănu-tău, că, de oî pune măna şi pă tine şi pă stăpănu-tău, dar v’oî învăţa ieu». 1748, Fevfruarie] 4, în Sibiî. Venind înnaintea noastră celor din jos iscăliţ, anume chir Toma omul Mării Sale domnului Craibirău valtităr, şi avănd judecată cu chir Pantasi Arpaş, şi nefiind chir Pantasi Arpaş aica, fiind dus la Făgăraş, s’afl întâmplat şi s’au dus chir Toma dinpreună şi cu Vasile Băcanu şi cu Gligorie Scriitoriul, precum mărturisescu mărturiile,. anum[e] Sanfirel şi Vasile Băcanu şi Gligoraş scriitor, precum că Toma au fost cu chefu şl asupra chefului să fie ocărăt pe Pantasi Arpaş, şi, nefiind de faţă, i-au spus aceale cuvinte toate care mărturiile au mărturisit, precum i-au spus Toma că ie un hunţfut şi unblăstămat, şi s’au lăudat şi cu bătaia, şi aceste cuvinte au fost în sălaşul lui chir Sanfirel, şi» viind după acasta chir Pantasi de la Făgăraş, şi spuindu 1 aceste vorbe care aii zis Toma, şi întămplăndu-să la bolta lui chir Pantasi Dumitrul Voicul, i-au spus, încă cam rugăn-du-să: «să mergi să spui Torni îndoite vorbele care mi-au spus iei mie, că el iaste un hunţfut şi un blăstămat şi un Măieran şi un iobagi şi om de nimic, şi umblă de cinsteaşte peşti ca să-ş facă omenie». Şi, afară şi fără de mărturiile care s’au scris mal sus, şi înnaintea noastră nu tăgăduiaşte vorbele care i-au zis chir Pantasi. Iară Toma, fiind cu chefu, i-a£i spusu acele cuvinte lui chir Pantasi: nu i-au spus în târgu, numai în sălaşul lui chir Sanfirel i-au spus; la care nu au făcut bine şi au greşit. Iară chir Pantasi, fiind triazu» şi după v’o câteva zile, i-au spus; la care nu au făcut bine că i-au spus îndoite vorbele care i-au zis Toma. Numai' s’ar fi căzut ca să-l caute întăî la iştanţiia lui, şi ar fi trebuit chir Pantasi să întrebe pă Toma întăî: va să stea pă cuvintele acele care i-a£i spus, fiind cu chefu, au nu. Iară chir Pantasi nu i-au spus la v’un loc unde să fie săngur, numai mai vârtos în tărgu şi cătră mal mulţi l-au ocărăt. Care lucru, după decret, la partea secunda, titulo 36, a lui Mantian (sic), s’ar fi căzut să plătescă chir Pantasi f. IOO ţ 2492. Voi. XII. 4 www.dacoromanica.ro 50 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBIIULUl iară numaT, greşind Pantasi căce i-au spus îndoite, la Ştatuta aşa scrie, la al patrulea carte, titula 5, paragrafos 4. Şi la aceste s’ar ii căzut să să bierşăgăluiască amândoi; numai chir Pantasi, fiind trez, şi în tărgu spuinduî mal multe vorbe, s’au aflat vrednic să dea, după mintea prostfă], f. 12. Şi să fii de mărturii. XCVI. + Cinstite dumneata jup[ă]ne naşule, cu plecăcune şi cu sâ-n[ă]cate mă închin dumitale. Aşijderea şi dumneaei naşi şi naşiloru celor mal mic. Rog pă milostivul Dumneazeu şi pă maica Sfinţii Sale, să păzască pă dumneavoastră cu mult[ă] fericire. Plecatfâ] scrisoare nu iaste de alt[a], numai mi-au zis soacră-mea să înştiinţez pă dumneata pentru nişte răspunsuri de la Bucureşti, că dumnealui unchiul totdeauna scrie la socră-mea şi aşteaptfă] acele răspunsuri de la dumneata, fca [să] ştie dumnealui. Iar, de vel fi trimis dumneata v’o scrisoare cu cineva, scrie dumnealui pecum nu i-au mersu păn acum. Pentru ac£le care au fost înştiinţat pă dumneata, că ş[i] acum, cănd am plecat de la Râmnic, ne-au venit nişte scrisori de la dumnealui, aş[ij]derea pentru nişte mane (sic) de jederî,— supăru pă dumneata, ca să facă nişte blane dupfă] cum au fost. Mai supăram pe dumneafta] şi mai nainte, ci, de vei fi luat dumneata păn acum, bine va fi, iar, daca nu, aşa să rog[ă] şi socră-mea, să dai dumneata veste la ţefil de coj[o]carî, unde să vor găsi, să s[ă] adune, să s[ă] facă treaba aceaia,— că sănt foarte de trebuinţă. Ci, de s’ar putea apuca maî nainte, că apoi vine şi Radul Voinescul, şi-m iaste că le va apuca el şi le va strânge, că le ştie sama. Că au venit şi el aica, la lăz[ă]ret, de sănt acuma 10 zile, şi acum au eşit înnaintea cailor cu car[â] şi lăn[â]. Dar nu ştiu cum va răzbi, că au ni[n]s acum zăpad[ă], de care n’am pomenit aşa. Şi copilul Cărscica încă vine cu carăle. Pentru jupfăjnul Cărstea, păn acum n’aQ venit, niS copilul nu l-au trimis. Şi, cănd au eşit jup[ă]nul Chera din lăz[ă]ret, mi-au spus că au zis comisauriuluî ca să-m scrie la lăz[ă]ret. Şi eu, dup[ă] cu- www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 51 vântul jup[ă]nulul Cherel, am spus jup[â]nă Cărstel. Şi eă, viind acum aica la lăz[ă]ret, am întrebat pe comisarul pentru jup[ă]nă Cărstea, scrisu-l-aă, şi aşa mi-aă spus că nu l-au scris. Şi acum m’am rugat destul de comisarul şi de fălcerul, ca s[ă]-lu scrie de atunca, — măcar că eu am scrisă la dumnealui înnapol, precum nu l-au scrie (sic) de atunca, — căci zic ş’aă uitat. Mart, 9 (?) dn., 1748. Acast[a], şi rămăî al dumitale mic şi plecat şi de bine voitor: Radul Băcanul ot Râmnic. [V°:] ■[' întru cinstitfă] măna dumnealui jup[ă]nuluî Ion Marco, cu mult[ă] fericit[ă] săn[ă]tate să să dea, la Săbii. [Pecete roşie. | XCVII. Beligrad, în 22 Eanuar 1749. Cinstitului, alu mieii bun prieaiaten şi bireu a cinstiţi Comupanil în Sibiu, dumnealui jupăn Ionu Maree. De la Dumnezeu milostivul totu fericitul bin[e]le poftesc dumital[e], dinpreunfă] şi la cinstita jupănias[ă] şi cocona-şilor dumnavostra. Cu acasta viu şi fac încomodaţia dumi-tal[e] şi înştiinţeză, ca pe unul d’intăl a cinstitei Comupanil, pentru că, tremeţintu în ceşte zile la târgul Sibiului, în traba negoţotorii mele, un ficoră al mieu anume'Dumitru, acest fiăoră, avântă ceva predenzia pentru neşte puţintel banp] la jupăn Eaiani Dima, avi mersă la sălaşul dumnialul şi a cerută cu cinste şi cu cuvinte bun[e] dintr’ aceeaiaş. Dintr’ aceeaie (sic) domnialuî nu ştiu ce i s’au părută, şi s’aă sculată şi mi-aă başocorită ficorul cumă a ştiută mal urătă, şi mal pe urmă l-a trantaluită şi cu bătaeaie. Acasta nu ea-iaă fostă destul, că pe fecorul 1-aă başocorită, ci şi pe mine forte cu cuvinte urăte de sudalmă m’aă suduită, şi audă că păn acuma să totă laudă cătră unul şi altul săngură pentru başocura ce aă făcută. Acesta lucru mie îm cate forte cu necinste, că, tocmă să i fi creşită dumnielul ficorul mieă ceva, dumnielul ştie bin[e] că eaieă încă nu săntă omă prostă, ci www.dacoromanica.ro 52 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEÎ GRECILOR SIBIIULUÎ săntu omu nemeş, şi cu rezedenţia aici în Beligrad, şi m’aru fi putută cauta dumnialuî cu treptate, nu să-ş facă dumnialuî săngură destul. Amu vrută într’altă felu să caută ruşi [nea] acastă, pentru să eaia dumnialuî învăţătură, omul omului nemeş să nu mal başocoriască dumnialuî, tocmaî pe vre[me] cătu eaeste cubernium, fără, aflăndu-1 de un prove-zion, am gândită să înştiinţeză întăî pe dumniata, ca pe un d’intăi a cinstitei Comăpanii, şi să mă rog dinpreună şi la toată cinstită Comupanie ca să amu sădesfacţia pentru ruşinfea] acasta ce mi-aă făcută şi îm face şi păn acumu pe la omenpj. Că, nefăcăndu-mu dumneavostră sădesfacţia, sânţii chitilian a da înştanţia m& şi mai departe, şi a nu lăsa ru-şin[ea] me acasta,— că eaieu nu ştiu acestui omu de omenie să-i fi creşitu ceva v’o dată. Eaieu, avăntu nădeşde bun[ă] la dum-niavostră, şi găndintu că nice dumniavostră nu veţu pofti că să mergă acestu lucru mai departe, recomenduleasesc totu lucrul mieu acestu la cinstit jupănul bireu, dinpreun[ă] şi la toată cinstită Comupanie, să aliagă lucrul acesta cumu va ştii mai bin[e], fiintu şi omul Comupanii. Cu care rămăi Al dumital[e] prieaiaten şi de bin[e] voitorii: Nicolae Ivaşco. [Pe copertă:] Cinstitului, de bun niam dumnialuî jupănulu Ionu Marco, unul d’intăi şi cinstită bireu a cinstită Comupanii negoţitori[lor] din Sibiî, cu plecăcun[e] să să dee, la Sibii. [Pecete cu coroană, cu roşu.] XCVIII. Sibiiu, 12 Mart 1749. Cerere de sechestru de la «Elias Cathalenin, Bulgarus Al-Vinziensis». XCIX. Din lazaret, 12 Decembre 1749. De la syTjjiiptos 1 Grigore Agioritul (de la Sf. Munte), care se apără de învinuirea cei 1 Preotul Companiei. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 53 se adusese de la Guvern că ar agita contra Unirii şi ar aduce pentru aceasta cărţi muntene şi greceşti. Era închis acolo. C. [Pe la 1750.] Prea-cinstite dumniata, dumniata birău al cinstitei Companii greceşti de la cetatia Sibiiului, noao mare şi mult milostivii stăpân. Cu a noastră umilită şi plecată scrisoare cătră prea cinstită faţa dum[i]tale cu umilinţă rugăndu-ne, venim ca prin graţia dumitale cu amăruntul a ne lua sama plănsorii noastre. Fiind şi întămplăndu-să acuma zeace săptămâni trecute, ni i-au togmit pre noi, trei cară, ca să ducem aceastea trei cară vineţie1 păn la Craiova, şi noi amu încărcată vineţia, şi am dus marfa păn la Căineani. Şi, sosăndu noi cu marfa păn la vama Căineanilor, şi acolo am fostu opriţi cu carăle cinci zile. Şi, fiind noi opriţi acolo, s’au milostivit domnul direac-torul de la lăzăretul nostru, şi au trimis pe sluga sa aici la Sibiî, la d. Mâncate, şi l-au întrebată pentru ce staă carele oprite la Căineani. Şi destul că nice de la d. jupănul Măncatie n’aă adus nici-un răspunsă, şi aşa peste tot aă zăbovit carele noastre şaptesprăzeace zile la Căineani. Şi dup[ă] aceaia s’aă întâmplat vremi greale, de n’amă putută sosi păn la Craiova în trei săptămâni dup’ aceaia. Şi prin acastă nevoe ni s’aă întâmplat de amă rămas la mare sărăcie şi nevoe; şi noi acum amă pus carăle zălog pentru ca să ernăm cai noştri. Şi prin acastă întâmplare amă rămas la mare sărăcie. De acasta noi săracii cărăuşi venim la mila preacistiteî Frăţii dumi[i]tale, şi ne rugăm cu lacrămi ca să ne stai într’aju-toriă, ca să ni să înp[l]iniască toată paguba şi osteniala noastră. Că, de unde nu, vom fi siliţi a căuta mai sus,—că de acolo de la Ţara-Rum[ă]niască nu ne lasă vitele şi carăle ca să iasă la Ardealu păn ce vomu plăti adetoria. Şi, de nu să va încreade lucru acesta, noi vom arăta şi cu tisturile de Ia lazăret. Şi rămânem 1 Marfă veneţiană. www.dacoromanica.ro 54 aeohiva romănească a COMPANIEI greoilor sibiiqllI Aî dumitale maî micî plecaţi: Radu Grancea, Banciu Simion, Niţu Pascu de la MăkU*, toţi tovarăşi cărăuşi. [V0:] La prea-cinstitul dumnealui birăul grecescu de la cinstită Compania grecască de la cetatea Sibiiuluî, noao mare şi mult milostiv stăpân, umilită rugăciune. CI. [C. 1750.] Săn[ă]tate dumitale, cumnate. Mă rogu pentru D[u]mnezău, venindu cartea mea, să mergi numai de cătu la Sibiî,—că dumneata eşti om bătrân şi ştii totu neamulu mieu,— să spui cu sufletul dumitale cel dir[ep]tu, că eu săntu fecorul Anghelini, şi mumă-mea cu Stroe Mihu aQ fostu fraţi, şi eu Enachie cu Dumitru Stroie veri premarî, fiicoriî din fraţi; alte rude noi n’avemu. Pentru aceia cinstitul părintel[e], înpreună cu cinstiţi negoţitoru,—c’aşl fiu venitu eQ, ci D[u]mnezeu mă ştie că de şase săptă[mă]nî n’am eşitu din casă afară, pentru beteşugu, şi acumu şi nevasta beteagă. Ci mă rogu la Sfinţiia Sa părintele, ce va fii rămasă din porunca lui Dumnezeu şi după sufletele ce[le] dir[e]pte, să s[ă] dea la măna dumitale, şi eu le voi găsi la dumneata. Cu acasta rămăiu plecată Sf[i]nţii Tale şi la toţ cinstiţ negostorăî. Eu Enachie Băbincu. CIL [C. 1750.] La jupănu Gheorghie Paicu, pe cercel, 5 părechî, şi mi-au plătit; şi mal sănto să-m plătească pe verigi. Cili. [C. 1750.J Întăî, copiii căţ să află la işcola, nu-s plătiţ nic-unul. Jupfănul] Petru Luca, pentru polele iconi de la bisearica . . Pentru 2 icon[e] am plătit la astaluş. La artoforî am dat pentru dres, şi l-am aurit. Jupănu Tudoran pe 4 al n’au plătit... Şi pentru aghiasma. Hera, Marica şi Calara, pe 4 aî n’au plătit. 1 1 Mohu, sat lSngS Sibiitt. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 55 Jupăn[ul] Oprea dela Oraştie, pe 3 aî. Faturii care n’au plătit, sântă scriş la catastif. Jupănu Nicolae, cu jupănu Gheorghi din Bălgrad, doă casc afară din mâncare Iul Ivănuş, ce va fi cu dreptul. CIV. [C. 1750] f Cinstite dumneata al nostru mai mare jup[ăn] Ioane, şi dumneavoastră, cinstiţi juraţi, mă rogă dumneavoastră să întrebaţi pă jupănul Alecse, să spue cu sufletulă dum-neluî dreptă, să nu mă încarce cu patru galbini, că dăstulu săntu încărcată: că amu socotit stafid[e]4e, şi am plătit tot ce au fostă. Acumă i-am făcută zapisu, şi me-aă pusă şi acei patru galbinî în socoteală. Şi eă aşa mărturisescă că am socotit tot ce aă fostă de atunci, şi f. 8, car[e] săntu în za-pisă la Gheorghiţâ, şi aceia să-î plâtescă dumnealui,— că au socotit la Gheorghiţă căt aă ţinută dumnealui banii, şi aă pusă optă flo[rin]ţ u[njgureşt[l] dobândă; şi amă fostă fi. 92, şi nu ştiă căt bani sîntă scrişi la dumnealui. Acasta foarte mă rogă dum[nea]voastră daca am vrută să păţescă şi eă acasta. Al dumneavoastră mai mică plecată [slugă] rămăi: Pană GîurgiveanulU. Că ştiţi dumneavoastră că eă fugă de cuvintele oamenilor, că zică că mă va băga în prinsoare, de voi rămână dator. Şi să nu găndiţ dumneavoastră că am ceva bani,— că numai de cheltuială, n’am aşa multă, numai f. 2. CV. [C. I750-] f Sănătate dumitale, frate Vasăleia. Sa timeţî v’o 8 sute de năramze şi 50 şi pat[ruj de protocale şi 35 de lămâi. Şi acele protoca[te], cene ţ’o da doi mă[r]iaşî, să le dai, cine nu, să Iaşi să ştia ; lămâile pă un măriiaşă. Şi săntă în ladă lucrurile acestea. Şi, în ce cas va sosă, să le scoţi la un locă, ca [să] nu unblă omeni; şi năramzăle să le dai cum vei şti dum[nea]ta: cu 5 potori, aă cu o dutcă, aă cu trei potori, pănă o veni nevasta mea. Că şi eă măine-poimăine oi [e]şi de la lăzăretă. Şi aceia marfă să o dăs- www.dacoromanica.ro ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIB1IULUÎ cărucî la o casă, şi, ce o fi chiriia case, oî priti (sic) eu totu care este. Eli Velcîu ot Făgăraşî. Cu sănătate să să dea întru ci[n]s[ti]tă măna lui jupăn Vasile Băcanu de la Sibiu. CVI. [C. 1750.] f Pană, săn[ă]tate, dragul taicăî, şi lu Dumitricâ săn[ă]tate şi totu binelfe] vă pohftescu de la milostivul Dumnezeu. Ce s[ă] trimiţ pe Ion ; ci, taică, sâ-1 iai cu blăndeaţe, pănă să va deprinde, că e copilu cam şubridu, şi să-lu puî la slu[j]bă. Şi trimiţu cu elu peî de ursu 2: a mică e luată cu zloţ 6, ban[î] 5, şi a neagră luată cu zloţ 6 p1, şi vulupî 2 : săntu luate căte petacî 16 una. Ci, daca le-i vinde, taică, şi veî vrea să mai trimiţe bani ca s[ă] maî [sjprijănescu, bine va fi. Şi veî şte, taică, că eu nu maî pocu trăi aci, că mă măntuescu cu birul, că, de căndu amu venitu aciî, amu [d]atu în scrisu ce amu datu la birău, zloţ 50, şi acum m’au pu[s] la acestu şife[r]tu zloţ 8. Ci să-mu seri unu răvăşel, cumuu te’I pricepe maî curăndu. Acasta, şi fi mila luî Dumnezeu cu voî, taică. CVII. [C. 17SO.J Cu plecăciune mă închin Sf[i]nţiî Tale, şi mă rog să facî bine să erţî că de multe ori ţe-am făcut supărare. Adevărat, Sf[i]nţiia Ta n’aî nici o pagubă, dar eu am, că, de m’aş fi mai pripit, cu adevărat nu aş fi greşit,— că ceale ce mi s’au căzut, nu s’ar fi risipit. Ci cu plecăciune mă rog, ca unuî cinstit, ce va fi rămas, să mi să dea; maî virtos cartea de nemi^ug,—că trimiţ mărturiseală cum că mie mi să cade. Iar cela ce va fi luat fără direptate, să dea singur seamă înnaintea luî D[u]mnezeu, iar eu ştiu şi mărturi-sescîi că am direptate. Şi pentru aceaia trimiţu omu străin şi neamiş, cît, ceale ce mi să vor da în m[î]na d[u]mnealui, maî vîrtos cartea, să să poată mărturisi precum [că] de la neamul mieu mi-au rămas dintru întîiaş dată în tabla Făgăraşului. Pentru aceaia am făcut mărturiseală cu deregătoriî www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 57 oraşului, ca să aibă bună mărturie înnaintea cinstitei table a Făgăraşului. Pentru acasta mă rog, precum şi măi sus, ca să faci ca un cinstit d[u]hovnic sufletesc ceale ce mi să vor cădea să mi să dea cu direptate, ca să poci face veacnică pomenire pentru sufletul Sf[i]nţii Tale. Eii Enache Bobicu. [Pecete roşie, ruptă.] [V0:] Acastă carte să să dea în mîna cinstitului părintelui pop[a] Grecilor din Sibiî. CVIII. -j- ’lwâvvv)? Kwvatavtîvo? MiyaTjX 'PaxooitCa BosbdSa?, sXsi;) tieoo ao0evt7j? xai Y]Yep.u>v MoXSobXayîa?. ’Evtip.dtatoi xai ypir]aip.wtatoi 7rpaYp.ateotai pu)|j.atoi rîj? xop.7cavia? too £i[mvioo, rîjv ivtip.dt7jta aa? yaipetoop.EV eiVjts UYiaîvovTe? ev E07}p.epii/.. Ppâp.p.a aa? sXâ6op.sv xai tâ Ypaipdp.eva ExataXâSapev. Mâţ Yp*'f ete Siâ xarcoiov 7rpaY|J.atsotr]v Zaşipâxvjv Kopiaxrp Ottoo e§aveia07j axo tob? abto0i 7rpaY[i.atsotâ? tob Xip.-xivioo, xai 6 âiroioţ, epydjiEVO? sScp si? Pictai, SiSwvux? p.a? rîjv s’iSvjaiv sva? 7rpaYp.atsotTj? ottoo iov eCTjtobaev, £7uâa07j, xai •îjtov xpaT7j[).evo? sSîp §iâ xpoarayyj? p.a?. KaL, sTreiSi] Yj ivtip.dT7}? aa? âTroxataatyjaete STrirponov ex [j.epoo? aa? tbv xbp A7j[Utpiov BoîxooXa, xai tov eatEÎXate eSijj Ţipai? -^pâ?, TrapaxaXwvte? p.a? biâ vâ e£etaa0-ţj 6 p7j0si? ţpeoYato? ypeuiatr}?, xai, §âv eopetoov xovtâ tou, r( si? rob? âv0pu)7roo? ottoo elvai p.aCi too, aa7cpa Tj TTpâY-p.ata, vâ So0obv eyypafw? el? yeîpa? tou eip7jp.evoo STritpdTro'o aa? xbp Av]p,Y]Tpîoo, xai, Xoittov, xarâ rijv 7iapaxâXeaiv aa?, tov epoj-, njaap.sv, tbv â£etâaap.sv xoXXâxi?, xai p.ă? âxexpî07j ou aaxpa teXeia)? Ssv sysi xovtâ tou, XeYiovta? xai tobto ou elys p.a£i too jj.îav 7roaot7]ta aaxpwv, xai eva? âv0pu)7ro? too ottoo yjtov xovtâ too tâya tâ sxXs^s to Siaâxi too p.e tâ âoîrpa too, xai vâ £7roo?, xal osv 7]ţj.uopsî uvâc vâ XLvfjaŢ, (j.Qvoc "/uipic aovrpocplav («că e şi teamă mare pe cale, de oameni răi, şi nu poate să se mişte cineva singur fără alaiu»). CXX. 1754, Martiu 22, catastihul datorielor ... 1 legătura inele cu blumin măre... 14 11. văpseala tare... Rozol de cupa... 1 păr. mănuş cusute cu aur fl, 2, 4 x..., 2 11. pişcote, V2 11. turmizol, 1 sunător, 3 11. confecturp] de Vineţie, 1 lotu badiar (?), 6 cremî, 12 coţ pantlice, 17 'I2 coţ păntlic, I lotu bătiacfe], I piepti[n] de fi[l]diş ... 754, April 6, la jup[ăn] Mărcuţ 4 11. cară roşie de pecetluit ... 1 pălăria... La Văsiloia a jup[ănuluî] Vasilie i părfeche] şuh glatu, i pă-[reche] strimfî vineş, răi, 2 coţ pată verde, 2 coţ conţi carton, 1 păr[eche] şuh cusute... 31ji coţ zomulu pată roşie, 31/* cotu ainrah pată alba, I păr[eche] chindarşuh glot, 9 coţ bogacin.... 7 11. arpacaş fain.,2 loţ cuişorea, I lotii so-fran; 1 lot ţimeatu.... 4 loţ nucşorea, 6 loţ frunzişoră .., La ferbăru cel nemţescu ..., 10 11. bunbac casaban-sasca ..., 6 11. 2 loţ ţucâr ..., 2 11. migtale... La Bârtalomeî.., 754, Mai 10... înpromut la boeru cară au venit de la Bec... 35 ţinte galben[e]..., 1h 11. cate Ho-landia..., 3 J/a loţ buretea ..., I măhrama de mătafsă] mare..., I legătur[â] robinurp], 1 ştuc golotă de aţa îngustă..., 3 coţ fachiol..., 2 11. cositor..., 2 coţ fachiol negru la copilul..., briceci mici la cârti..., V* de cupe zama de lâmăi.... I lot mâtasa nagra sucita..., 3,/g coţ şinor de aur..., 4 loţpar- www.dacoromanica.ro 68 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBIIULUl mazan caş..., epur[i] negri..., 5V4 coţ muşulin fain..., 2 coţ flănel, 1 cota futuflănel..., 2 urcorî cu coperiş..., 1h 11. tămâia..., 20 coţ halbasandin..., 1 cutia de hârtia mar[e]..., 26^4 11. ştocfiş ..., 10 oca d[r]oşdi de undelemn ..., 1 cumpănă de galbenfî]..., 2 loţ santamer [şi săntămer} tabac..., 1 păr[eche] de ocălar[î] fai[n]..., 96 coţ creditor verde..., l/2 11. căfea..., 2 loţ camfor..., 1 ruda cara fain ..., I părfeche] mănuş de lână..., 2 solniţe de cositor..., o sarica. .., 1 şlofmiţa de bumbac..., 1 bricag fain .. „ 1 cutia de terînbleh..., 1V2... bumbi de ibâl..., 1 mătringă fhir gal-pen. ... 39 oca smochine şi 20 oc[ă] razăchh.., 11/a coţ hal- tărcan..... 1*/» cotu linţi..., 5 ştrangurî de bol.., 2 ÎL praf de mijloc.... 1 budel rozol..., 1 butel rozol .... CXXI. Braşov, 18 Septembre 1754. «Rugător de săn[ăjtatea du-mfitale] protoprezviter Eustatie Vasilievficî]»1 către chir Dia-mandi, despre afaceri religioase (greceşte). Fără pecete. CXXII. 23 Decembre 1754. Către Tesaurariat, contra pretenţiilor episcopului unit. cQuod iudex (non certe parochus), duo-bus se comitantibus negociatoribus, accessioni Suae Reve-rendae Dominationis benevolenteraggratulatussit, eo facto non probatur Compagniae causas eius iurisdictioni devovisse eumque pro căpiţe agnovisse, sed morem exihibuisse hon orb ficum, quo alios etiam magnates visitare consuevit; per id neque praedecessores Suae Reverentiae, d. 1. b. Ioannes Pa-taki et 1. b. Innocentius de Klein, ullam supra Graecos iuris-dictionem usurpare tentaverunt, nec debuerunt.» CXXII1. f Dat am cart[e] nostră de adeverinţă petitru aceşti negustori anum[e] Dum[ijtru Voicul, Dum[i]trul Cozma şi la ^ Tatăl lut Dimitrie EustatievicT, dascălul cunoscut. . www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 6» toţ tovaroşiî dumnealor, pentru un Ghiorghie Căpriţ, ce au fost trecut pe aicia pe la noi, şi au avut 'bunfă] pace de cătră noî şi de cătră toţ negustorii ce sănt numiţ mai sus. Numai dumnealui jupfănul] Ghiorghie Căpriţă, fiind Oltul încheţat, n’au putut ca s[ă] triacă pin vad, ci au trecut pe ghiiaţă, şi s’au întâmplat de s’au înnecat calul luî Ghiorghie în Olt. Derept acia dau carte nost[ră] la mâna acestoru negustorp] ce sănt numiţ mal sus ca s[â] aibă pace de cătră Ghiorghie, că eî ş’au păzit negustoriia ' lor şi n’au nici-o vină pentru nimic, iar eu, fiind Căp[i]t[an] de margine, 1 am întrebat de unde vine şi unde miarge, şi i-am dat şi eu pace, şi s’au dus und[e] au vrut. [Ijar aceşti negustori n’au nicî-un fialu de pricină, nimic, ci să aibă pace. Şi pentru acasta am iscălit ca [să] aibă direptata (sic). Iul [ie] ii, 1756. ■ Ian[e] CapfitanJ za Lovi[şte].. Vătaful Anghilu, matrursicu za Lovi[şte]. CXXIV. [1758.] ^ Catastiful de datoriea ce are părintele să eâ: f La Pătru de Ia Gheorghi Riniusu florinţî ungureşti, f. 50. ■ f La chir Coste Cecherdec au făgăduit pentru ostianală lei turceşti 50. f La Ianache de la boltă jupănuluî Alecse, f. 19... •ţ La jupfănul] Deliiani. CXXV. Mâruturăturisim (sic) noî cel mai în jos iscăliţ sătenii, Rumânii dinu satulu Bunugaruduluî, noî care ne aflulăm acum, şi dup[ă] noî şi dăm de ştire la cei care să cade ca să fie înu ştire dea acum în colo, la care scrisore arătăm şi măru-turisim noi toţ cu Dumnezăulu nostru şi cu sufletulu nostru precum să să ştie că această sfântă biserică care să afulă în satul nostru Bunugarudu adevărată este dinu temei zidită şi podobită dinu cmustita Cumpaniia Greciloru de Ia Sibiî, www.dacoromanica.ro 70 ABCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GBEC1LOB SIBIIULUÎ de la anulă 1689, precum arată conătracturile, precum să arată că s’au cumpărată cu ba[ni] dumnealoră, şi, acum ve-nindă dumnealoru la acestă velată 1758, la Mai înă 18, voiindu dumnealor ca să înăgrădească înprejuriulu bisericii, nu pă bani, ca neşte titorî şi stăpâni, cu ba[ni] dumnealoru acelă loc care l-au avută dumnealoru cumpărată mai de mulătă, ne am înăvoită noî săteanif înăpreună şi preotulu nostru care îlă avem noî înă sată, ca să aibă dumnealoră să înăgrădească cum vor vrea, loculă dumnealoră, şi noî sătenii, creştinii să avem slobozenie fără nici-o pricină de-a umbla la sfânăta biserică fără nicî-[o] oprelişte de către noî; adec[ă] şi cătă pentru îngroparea nostră, să fim şi noi sloboză ca să ne îngropăm tot la ună loc, iară nu osebită. Şi de acum ma[î] înăcolea să n’avem noî să le stăm în potriva dumnealoră, cănd voră veni cu morătulă, aă căfnjd voră veni să lucreze ceva la sfinăta biserică, la neşte titorî ai bisericii, nici să avem să stricăm ce vor drege dumnealoră între acestea: de s’ară afla orîcineva ca să strice ceva lucrulă de al bisericii, să fie dumnealor sloboză, adec[ă] titorii negustorii aî Cumpanieî Sibiiuluî, să ne caute cu dreptate. Şi penătru mai mare credinăţă dăm noi această scrisore la mâna dumnealor, iscălind şi cu peceţile nostre, întărind ca să fie de mare credinţă. CXXVI. Cinstite dum[neata] jupfăn] Ioan birăul al cinfstitei] Companii a Sibiiuluî şi la toată Companiia mă închin cu sănătate. Cu prieteneasca scrisoare fac d[u]mneavoastră înştiinţare că, viind jup[ănul] Dumitru Arnăutul, frate lui Stavru, aic, aă apucat pe săraca preoteasa răposatului pop Theodor, muma lui Gheorghie, care aă slujit la acest Arnăut, şi o aă dus la judecată pentru fiiul săă Gheorghie, zicând că iaste acastă săracă chiezaşe pentru fiiă-săă, şi să fie şi casa zălog. Şi, luînd acest Arnăut procator pe Poştea de aic, o aă dus la giudecată, ca să-i vănză casa, şi, căţ bani nu s’ar ajunge, să o prinză. Dar ia săraca, fiind cu dooa feate ale ei în www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 71 casă, D[umne]zeă ştie cum îş chivernisescă viiaţa lor, muncind zioa şi noaptea, de-ş chivernisescu. Ci pentru acasta mă rog d[u]meavoastră ca să aib înştiinţare precum au fostu lucru, că, de au făcut fiiul său Gheorghie pagubă stăpănu-sâu Arnăutuluî, el nu iaste mortă, trăiaşte încă, şi casa, deacă s’au pus zălog, rău o au pus, că, după ce au mu-ritu pop Theodor, casa au fostu zălog, pen[tru] fl. 150, şi aceaste doao sărace de feate au muncit cu mănile lor şi o au răscumpărat, şi acum să le scoată din casă, mare păcat va fi. Că d[u]mnealul Arnăutul nu iaste om sărac şi să să bucure la aceaste sărace, să le vănză casa, ci poate maî aştepta păn va da D[umne]zeu să vie fiiul său Gheorghie, auzind că acum au ajunsă stegar, şi paguba care i-aă făcut, îî va plăti. Ci pentru acasta mă rog dumneavoastră să vă faceţ milă cu aceaste sărace, să ziceţ acestui Arnăut să nu le maî supere săracele plângând zioa şi noaptea, ci să maî aştiapte pănă îl va aduce D[umne]zeu pe Gheorghie şi îl va plăti, — că cine iaste datori trebue să plătească. Că ia săraca zice că de nevoe aă pus casa zălog, fiind fiiă-săă la închisoare, şi iară zice că iă săraca nu s’au pus chiezaşe să plătească bani, ci pentru fiiu-său, ca să muncească să plătească paguba, care îî va fi făcută. Ci pentru acasta iar mă rog dumneavoastră să vă faceţi milă cu aceaste sărace, şi să aib răspunsu cum s’au făcută lucru, că s’aă pus termenul păn în trei săptămâni, şi apoi să-î vănză casa, şi, pentru căt nu s’ar ajunge bani, să pue la închisoare. Cu acasta rămăiu Al dumneavoastră de totă binele voitori: Braşfov], Iunfie] 7, 759. Căpitanul] Ilie Birda. [Pecete roşie cu arme şi un vultur.] [Pe copertă:] Cinstiţilor dumnealor jup[ânul] Ioan Zoan, birăul al cin[stiteî] Companiî Sibiiuluî şi la toată Compania cu cinste să să dea. Sibiiă. CXXVII. [C. 1760.] [Socoteală.] Ceva măruţişor ce a terchită [= tîrguit] odată, f. 7, 79. www.dacoromanica.ro 72 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBIIULUl CXXVIII. Sibiiu, 14 Februar 1760. «Dumitru Şufra» arată căaîm-prumutat «de la jup[ăn] Constă Manoli ungureşti florinţî 500». «Hristea Anton, martor.» Copie. CXXIX. Adeverezu cu scrisoarea mea pentru un boii c-am vândut în sus la Sibiî acum la vl. 1757, că, adunăndu Pătru Luca "de la Sibiî nişte boi în Ţara-Rumănească, la păşune, cu număr o sută şi patruspece boi, şi păscăndu aica, ăn Ţara-Rumănească, 2 lun[î], şi avăndu vechil pe Dumitru Ralion şi un vătaf al lui anume Ţurca, şi fiind ieu venit de plaiu într’ac^ vreme, au venit vechil[ul] luî şi cu văt[afulj luî, şi vâtfaful] lui ş’au cerut colac de la mine, şi, zicăndu ieî c’au nemerit acel bou de pripas ăn boi lor, ieu am dat colac t1. 2 ăn măna lor. Dar, trecăndu la mijloc 5, 6 lun[f], au trimis dum. Pătru Luca alt vătaf ăn locul celui alalt, anumfej Ionaş. Şi adevărat au venit la mine ş’au spus că bou iaste al luî, dar ieu i-am zis să aducă 5 mărturii să mărturisască precum iaste bou al lui, şi să-l dau; iei n’au venit. Eu am ţinut boul păn acum, 1 am văcărit şi, cu colac care am dat, s’au făcut t1. 9. Ş’am mai avut la Pătru Luca iar t1. 7 p1 pentru văcărit, scriindu-m[i] ca să-i plătescu. Am plătit, şi au rămas peste tot t1. 16 p1, ş’am zis luî Pătru Luca să-m dea aceşti bani, să-ş iâ bou; iei n’au vrut. Ieu nu l-am adus de acolo, ci cu boi luî au venit, şi oameni luî mi 1-afi dat. Iei să dea sama. Aşa mărturisescu cu sufletul mieu. Acasta adeverez. Alexi C[a]p[i]tan. Apfrilie] 16 dni, 1760. [Copie.] cxxx. Prea-fericită sănătate de la Domnul H[risto]s poftescu dumitale eu popa Ioan de la Gurarăuluî, jupăne Ioane birăul Cumpănii neguţătorilor de la cetatea Sibiiuluî, înpreună cu toată casa dumitale. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 73 Pricina scrisorii acasta iaste: eupopaloan dumitale mă foarte rog cu mare plecăcune, ca unul cinstitu şi înţelept, pentru mare pricina şi supărarea acestui om anume Ioanu, ce are -cu jupănu Pătru Luca. Că au venit omul acesta la mine, de s’au jeluit cum că au avut multă supărare cu dumnealui; şi, nepătăndu să lucru înderepta, au venitu anul acesta la mine, şi, jeluindu-să de toate, eu mă foarte rogu dumitale, ca unui bunu stăpân şi patron, ca să i să isprăvească dereptatea. Că, neisprăvindu-i-să lui lucrul acesta, îl va căuta a mearge şi ladomnu Judeţu-Mare,— că au avutu şi cheltuială şi supărare foarte multă. Că eu mărturisescu cum că iaste un bun şi derept. Pentru carelea rugăndu-mă întru afcasta, rămâi al dumitale : De bine voitor : Popa Ioan de la Gur[a-Rîului]. Septem[vrie], io zile. A. D. 1760. CXXXI. Cu acastă credinioasă scrisoare a mea adevere[z]u cu ca mai din jos numită şî iscălitfă] Maria Pana, dinpreună şi cu nepotă-mea Safta, spre ăntărire şi ănştiinţarea celor ce să cade, atăta spre cea de acuma, căt şi spre cei viitori, precum, fiindu c’am avut judecăţ şi cuvinte multe aproape acum de 5 ani cu cinstita Cumpania Grecilor Sibiiuluî pentru neşte negoţ al nepoată-mea Safti, care voiam eu şi muncam că să-l iâ dumnealor cu judecat[ă], şi neputăndu-să săvârşi voie mea, am alesu mai spre folosul mieu a cere şi a cădea cu dumnealor la păcuire. Pentru care lucru şi dumnealor au cuprins paca (fiinducă aşa porunceşte şi iubeşte şi Dumnezeu), şi neam ănpăcat ănnaintea crăiasculuî Tezaurariat, dupe cum arată şi cartea care s’au făcut ca de păcuire şi de sulfâ (sic), şi ni s’au dat de la Măririle Lor. Şi ăntăî am priimit la măna mea bani toţ, căţ s’au fost vândut din negoţ, suma ungureşti t1. 844, 42 V2 deplin. Am mai priimit şi celalaltu tot negoţul care s’au aflat nevăndut ăn boltă, după cum l-am văzut şî ăn catastif anume tot numit, de un. f. 793, 10; am mai priimit şi un zapis al dumnealor de un. f. 200, care bani săntu să să dea la 9 luni. Şi aceşti bani să dau de la dumnealor pentru www.dacoromanica.ro 74 ARCHIVA ROMÂNEASCA a companie! greoilor sibiiulu! păciuire şi pentru că aşa au fost hotărârea Tezaurariatuluî. Şi ăntr’acest chipu m’am desfăcut de tot şi m’am lăsat de judecata acasta jos, şi să am ieu săngură de acum ănnainte a purta de grijă de negoţ dupe cum voî pute; dar ănsă şi dumnealor, cu cuvântul de ajutori, să stea căndu s’ar afla cineva a 1 cumpăra, după cum s’au şi făgăduit de bună voia dumnealor. Şi de acuma ănnainte nic într’un chip să nu aibă a mai supăra pe niminea din Cumpanie, nic pe mic, nic pe mare, nice ieu, nice nepoată-mea Safta, nice ginere-mieu cel viitori, or[î]care ar fi rânduit de la Dumnezeu ca să iâ pe nepotă-mea; nice fii-mea, nice ginere-mieu acesta de la care să trage acastă pagubă, anume Pătru Tocor, nice alt cineva din neamul şi familia nostră să nu aibă a găsi niminea nic-un fel de pricină, să amestece niscai vorbe au alte roscole. Şi ăncă, fiinducă am arătat copia a unei scrisori care au fost scris dumnealui cinstitul birâu dinpreună cu alţi căţva juraţ la jupfăn] Ienache Vilarâ pentru pricina banilor, ca să să dea aca carte oriunde s’ar afla, adecă ca orighinal să aibă a nu să prinde ăn samă, nic să aibă nic-un fel de putere cu dânsa a ăncepe alte vorbe din nou. Şi, oricine ar mai face vr’un fel de roscoală pentru acastă pricină, să aibă să să pe-depsască şi să să ruşineze, trăgăndu-şi cheltuiala care s’ar face. Şi, pentru ăncredinţarea şi ăntărirea celor din sus numite, mă iscălescu ăntr’acastă a mea de sulfâ (sic) scrisoare, şi o ăn-tărescu şi cu pecetea mea, să fie în tot locul şi vremea şi judecăţi, de adeverinţă. La Sibiî, 1761, a 22 luni lui Fevruarie. Maria Pană, înpreunfă] cu nepoata mea Safta, am voit; ne-ştiind noi ca să le iscălim, am pus pe fiiul mieu Zamfir de ni-au işcălit. Şi eu am fost martor: Zanfir Manicati. Eu Enachie Arpaşi, martor. Eu Costandin Arpaşi, martor. CXXXII. 1761, Mart 29, Sibl. "j" Scrisorea mea la măna dumnealui jupănuluî Manicati, www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 75 birăul al Cumpănii Sibiiuluî, precum să să ştie că mi-au dat la roăna mea costande patruzeci, şi grăunţă de mărgăritar 12, şi grăunţe de granat 12. Şi pentru acast[a] am dat scri-sore me la măna dumnealui, ca să să crează. Numit: eu popa Gligorie ot Sămbăta-de-sus. CXXXIII. 13 April 1762. Către episcopul neunit, pentru «templum a maioribus seu parentibus nostris frequentatum, quoda piae memoriae principe Transalpinae Valachiae Constantino Branco-vano pro iugi sua memoria extructum, aedificatum et repa-ratum». Cer Făgărăşenii neuniţi a li se da înnapoî, împreună cu trei clopote : unul de la Brîncoveanu, celelalte de la orăşeni. «Pictura vero totius templi communi aere eorundem oppidanorum consummata 800 fere florenis constiterat.» Odăjdii şi vase erau:, parte de la Domnii munteni, parte de la orăşeni. Concept în protocol. CXXXIV. «Sibiî, It. 1762, Noember 5.» Dumitru Stroe Mihai arată că a luat de la «jup[ă]nul Va-sile Băcanul... ungureşti f. 10... în triaba proţesul mieu, şi, de cum mi sa va isprevi civa, de acest proţes al mieu, căt mai în grabă să am a-î da(m) dumnealui». CXXXV. Braşov, 762, 18 Noemjvrie]. Cinstite dumniata jupăne birău. Am înţeles pentru banii copilii Tiţiî, f. 200, care era să 1 daţi dumniavoastră, precumu la altă mănă nu voiţ a-i da, fără la mănă mea, fiindcă zapisul scrie pe numele mieu. Pentru acasta neîntămplîndu-mă eu la Sibii, şi nefiind putere a veni pentru acest lucru, las în locul mieu plenepoten-ţial pe nepotul mieu, anume Costandin Arpaşi, ca să iâ bani. Pentru care eu poftescu ca să-i daţ dumniavoastră la măna www.dacoromanica.ro 76 AECHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIB1IULUÎ dumnialuî, şi vor fi buni daţi, ca cînd i-aş priimi eu. Cu acasta rămăî de tot binele voitoare: Maria Cajitan Marco. [V°:] Cinstitului dumnialuî jupănuluî Manole Şafranos, cinstitului birău al Cumpănii Grecilor Sibiiuluî, cu cinste să să dia, la Sibiî. [Pecetea tăiată.] CXXXVI. An 1764, Oc[tomvrie] 23. Dumneavoastră cinstiţ neguţătorp], care veţ fi adunaţ, acasta fac adeverinţă precum că au lăsat jupîn Dumitru o putinfă] de zamă de Jămîe aica la mi[ne] în boltă, pă[n] la tîrgu Clujului. Dumnealui jupîn Hagiul au venit mal nainte, şi mi-au zis dumfnealuî] să caut cărăuş să încarcu negoţul Nicoliî, şi să pui si putin[a] jupînuluî Dimitru. Şi s’au încărcat tot, după, zisa luî jupîn Hagiul. Pentru acasta fac juni inarfe]. Eu Pctcul ot Cluj. Eu Dimitrie am auzit şi am fost de faţ[ă] cînd s’au scris acasta. CXXXVII. Prea-cinstite, de bunii neam dumneata, dumjneata] jupjîne] birău, mie milostiv şi patrone cu neuitare. Cu acasta făcu dumfitale] înştiinţare pentru ticăloasa viaţa mea, care o petrecu întru abastă robie a ţucta[us]uluî, pentru debitoria ţuctausuluî, — care sumă au fostu florinţ ungureşti u. f. 70. Deci, milostivindu-să Măria Sa domnulu Vl[ăjdica, m’au ajutorat foarte bine. Asemene şi alte suflete creştineşti de neguţători de la al al (sic) mieu loctt, adecă de la Braşovu, ajutorăndu-mă din darul care D[u]mnezeu le-au dăruit, şi aşa, din mila dumnealoru, s’au făcut pănă la u. fi. 55, ŞÎ> ma' rămăind reştanţie u. fi. 15, zicăndu-m a-î face şi aceia numiţ bani, şi a eşi afară de la acastă robie, şi, neavănd într’altă parte nădejde, îndrăznit-am la prea-în-nalta înţelepciune a dumitale, rugăndu-mă cu lacrămî neîn- www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 77 cetatu ca să te milostiveştî din darul care Dumnezeu ţ’au dăruit, a mă ajutora cu câtu te va lumină D[ujhul Sf[ă]nt, aflându întru lumina cea neînserată. Şi, fâcăndu acestu bine^ platea de la înpăratul H[risto]s veî dobândi, că foarte de multă vreme de căndu robesc, 9^2 luni, şi foarte tare mi s’afl întristat sufletul întru acastă vreme. întru carele rugăndu pre milostivul D[u]mnezeu ca să îndelunge viaţa dumitale şi a prea cinstitei jupănesieî dumfi]-tale, cu tot coprinsul casil dum[i]tale, întru îndelungaţii anii, cu toată fericirea rămăî. 765, Aprfilie] 23 (latine). Al dumfitale] Cea mal nevrednicii rob, în ţuctaus, slugă plecat[ă] în toată vremea: Ioannă Barăbolovis Pădure, Braş[o]vean[u]l. [V°:] Prea-cinstituluî, de bunu neam, dumfnealuî] dumnealui" jupănuluî Thomei Vilara, birăulfl cinstitei Companiei, cu cinsti în măna dum[nealui] a să da, la Sibil. [Pecete brună cu coroană.] CXXXVIII. Cinst[ite] dumneata jupfăne] birău, dinpreunfâ] cu cinst[i]-ţ[ii] juraţ[i] al cinstitei Cumpănii, mie mal mari patroni. f Protoştuluiescu înnaintea dumneavoastră ca să am dreptate cu jupfănul] Ene Mavrod[i], că, mergăndu acumu un an la Ţarigrad, m’au rugat ca să-î aduc lâmăî, şi mi i-au dat lei 20. Şi i-am adus lămâi 3.100, cu toată cheltuiala mea) păn în lăzeretu; de oca căte bani 8. Şi butea aşa s’au încărcat, 300 de oc[ăj; care face chiriia, vama lei 20, şi săntu cumpărate t1 18 şi 24 parale. Care aceşti bani săntu aî miel, de mi-î ţine de un anu de zile, şi au fostu dum[nealuî] să-ş iâ numai 2.000 de lămăl, iar o mie o sută au fostu ale mel[e], Pă care mă rog ca să faceţ să mi le plătească cu 6 gal-bin[î], pă cumu li-au plătit şi alţi, că puteţu dumneavoastră cunoaşte, 2.000 cu 20 de lei, ce pofteşte căştig mai multu ? Şi mie îm ţine bani de atăta vreme, şi eu portu bani cu dobândă. Ci mă rog ca să m plătească bani, cum veţ socot) www.dacoromanica.ro 78 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBIIULUÎ dumneavoastră că va f[i] dreptu. Că şi eu sântu voinic sărac, şi mi-iau rămas bani din cale. De acasta mă rog, şi rămăi Al dumneavoastră maî mic şi plecat: Dumitru Cozma. Sibiî, Av[gust] iS, 1765.' | V°:J Cinstitului, de bun neamu, dumnealui jupfănuluî] Torni! Vilarâ, birău, dinpreun[ă] şi la cinst[i]ţ[i!] juraţ a! cinstitei Cumpanieî greceaască, cu cinstfe] şi cu căzuta plecăciune să să închine, la Sibiî. [Pecete roşă cu înflorituri şi literele... N.] CXXXIX. f Penutru unu ficoru alu chiru Coste! Gîanuliu, care Iau trimesu la Timişoră, stau eu bunii penutru elu, oricine îlu va căuta: anume Stanu de la Braşovu. 765, Avfgust] 23; Sibiî. Hag[i] Peatru Ghica. CXL. Lotrioară, 12 Ianfuarie] 1766. Foaia de socoteala ce au avut dumnealui jupăn Hagi Fătru Luca cu dumnealui chiru Dumitru Costandin, de la anu 1763 pănă astăz. ... Au plătit la gazda de la Veneţia dumfnealuî] jupăn Hagi iestimbu la 1765, Maî 21, 540 ducaţ, 21 groş... La Triestd au maî plătit... 33 rămătorî un. f. 152, 72 b. Do-bănda ce au cerutu şi s’au aruncaţii la capitalul lu chirii Dumitru.... CXLI. Cu acastă scrisoare a mea mărturisescu şi adeverezu ed ceia ce mal jos mă voi iscăli, Zanflra Cosma, şi soţiia răposatului Vasilie Băcanul, precumu că, răposăndu soţiia mea, Vasilie Băcanul, carele au răposat cu moarte grabnic[â], că-zăndu-i cataroî, şi aşa au murit, neputănd a lăsa peniminea epitropu, nici au putut face diiată, să orănduiască după cum să cade,—la care lucru văzăndu cinstita Cumpanie a noastră, www.dacoromanica.ro DOOUMENTE 79 au făcut bine de au pus măna şi au scris toată marfa prăvălii, înpreună cu toate datoriile care le-au lămurit, făcăndu-le sumă desăvârşit, precum adeverează catastişele ce s’au scrisu de dumnealor cinstiţii neguţători şi juraţi Cumpănii. Şi aşa s’au făcut părţi, toate după pravilă şi după dreptate, atăt pentru sufletul răposatului bărbatului mieu, căt şi pentru copii miei şi a tulor (sic). Şi aşa am luat partea mea toată, căt mi s’au căzut, precum ieste scrisă şi orânduită la condica cinstitei Cumpaniei, şi aşa me-am luat toată partea mea, atâta de marfă, din bani gata, căt şi din datorii ce s’au găsit, şi nu mai am cere de acum înnainte de la cinstita Cumpanie nici de cum, nimica, fiiindcă au făcut milă şi au pusu măna de au chivernisit. Şi foarte mulţâmescu cinstitei Cumpaniei: milostivul Dumnezău să le dea mult bine, că au făcut bine cu mine săraca şi cu săracii copii miei. Şi aşa am dat acastă carte a mea la măna cinstitei Cumpaniei, ca să fie întru adevăreală şi credinţă, avănd putere în tot locul, la toată dreptăţile şi judecăţile,—iscălindu-mă cu însuş numele mieu şi cu adevărate mărturii. 1766, Ianuarie 25 d[ni]. Eu Zanfira Cosma, soţiia răposatului Vasilie Băcanu, ade-verez cele mai sus scrise, puindu-mu şi degetul, ca să să cfrează. - Ned'fotoţ ap^t|j,[avSpîr/ji;] y.aX s'pvjuspioţ rqc, n[uo>tât7]; Kaifiira-vîaţ too Eip.7CivioD, fiapTiţ. Dumitru Cuzma, fratili Zanuflriî Cuzbii, şi suţiia răpusatul Vasilii, mârturisiscu. Şi am scris eu Zamfir Jeaanu, cu zisă şi învăţătura dumneaei. CXLII. Bucureşti, .17 Februar 1766. Manase Heliades, vestitul dascăl, către Compania din Sibiiu. Li va căuta dascăl cum doresc. Cef6 lămuriri dacă poate fi mai tînăr, musicant, laic sau cleric, şi ce leafa 1 se poate da. Căci 07CooSaroi («învăţaţi») nu sînt, şi (JjâXrai («cîntăreţî»), iar nu. Toiooroi av0po)7cot y.aX âScp Crjroovtai a7n)xpi90)fiivoi xat’ âpsrijv y.al p.ă- www.dacoromanica.ro 80 ABOHIVA ROMÂNEASCĂ A OOMPANIEÎ GRECILOR SIBIIOLOÎ Oyjoiv, lîtetST) 8Xot ol apxovTsc ivraoOa oovy)01£oov /al îtăpvoov-piaa sîţ toc apxovu/â tou? â /a0’ sec StSaa/aXov p.s p.ca06vy 7coîo? i/arbv itevTjVTa 'fp[oo]3c[oc], 7cow? Sta/data, itoco? /al sti îtXscw, /al 6 ScSâo/aXoi; s/sc ev a p.dvov vj 860 îtacSca too apxov-toî vă 8ca6â. 766, ima 7V°'J, ev IleXqpdS'.. A domnului jup[ăn] Vasilie, ce negoţ au primitu, totu anume: ... Melis..., trocii, cusătorii, cupfer vosf, 50 11. praun pri-zilu, 125 11. deto roşu..., fişpan, galeş, chelbe drotu, muş catu, naghel..., fain sofron, plumen ainşloh, lazur, lecmus, runtmesingu, camfor, sacrape, grintet, badian, norsandel, şpermeţ, 1 ştuc peţaih îngustă, 1 ştuh porţelan-tuhel, 6 şpi-ghel halbă glat, supăşpighel..., fetermeser..., 1 ris postu-papir.... CXLVII. Adeverez eu cel maî jos iscălit, precum că am priimit de la chir Dumitru Cozma ban[î] pe 6 grăj rozol, căte ban[î] 84, f. 5, 4 dto, pentru răposatul jup[ăn] Vasilie. Eu Zanfir Marco adeverez. Anno 1767, Fev[ruarie] 23, Săbii. CXLVIII. •J 1767, Aprilie 20. Socoteala a me, anume Gheorghe Va-rodi, faturul dum[isale] răposatului Vasilie Băcanul, de la anul 1763, Ap[rilie] 20 păn astăzi... Dobânda banilor, adecă a simbrii mele... la 100/6... Mai rămâne să-m mai de, etc. 2492. Voi. XU. 6 www.dacoromanica.ro 82 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBIIULUl CXLIX. f 1767, Apfrilie] 25, Sibl. f Am primit eu Dumitru Coinac galben[î] 3, adecă un f. 1 $, pentru sărindar! care s’au făcut la Săcele pentru sufletul răposatului vărului Vasilie, de ia Dumitru Cozma, şogorul său, şi răvaşul să-î fie de samă. CL. 1767, Iulie 20. Braşov. Aceştia sănt leî 18 ce au dat Dobre pentrfu] 1 păt. (sic) pistoalfej ce au fost luat de la răposat[ul] State, să-î dau Lincuţi. CLI. Dau scrisore me la jupănu Nicola pentru că amu rămasu f. 18, adecă 18. 1767, 'JooXlOO 27; SoţLTCU. Eu Alixandru din Sălişte, pladnicu. CLII. 1768, 28 Ianuarie. Protocol românesc pentru «judecata care are Dumitru Şufrea cu Ioanes Bartu>. Decisie «ca să să facă concurşum, întrănd toţi creditori; iarăş jupăn Manicati n’au vrut ca să untre în concurşum nici decum, zicând că nu săntu bani dumnealui,' ci sănt bani răposatului Costea Manoli... Măcaru că au fostu dat şi chizaş pe Enachi Cingul pentru perşoana lui.» CLIII. Bucureşti, 24 August 1768. Efrem, patriarch de Ierusalim, dă o chitanţă Companiei. CLIV. Ayjpjrpio? EoaTa0d(3Y]TC, osxplsTâptoţ] twv vbv-oovfcwv> 1, către loan Cincu, judele Companiei sibiiene; MiroXfapasx (Şcheil Braşovului), 11 Maiu 1769. 1 Cf. pentru secretariul episcopal, dascăl şi scriitor Dimitrie RustatiericT, Jl'işovul şl Ram!nit, p, 318, pe lingă Sate şi preoţi, p. 171. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 83 Pentru cercetări cu privire la diploma leopoldină a Şcheie-tiilor. Pecete roşie, cu un cerb ce aleargă supt arme feodale. CLV. [C. 1770.] f S[ă]nătate dum[itale] jup|â]ne Dumitrache Can., cu multă şi fericit[ă] sănătate rog pe înpărat[u] H[risto]s şi pe maica Sfinţii Sale ca să te păzască pe dumfneata] şi pe dumnei cocona dum[itale] şi tot cuprinsul cas[i] dum[itale]. Cu această carte aduc aminte dumfitale] pentru vorba ce aî fost vorbit dum[neata] cu dumnelui Agi-Costandin pentru răposat dumn[ealuî] jupăn Petucu, ce au fostu făgăduită la copila jupănesi Zanfiri Stoiooeî. Mă rog de dumfneata] şi de ce-lalţi negustorp] ca să faceţ mil[ă] ce vă veţ îndura dumfnea]-vostră; că am rămas streină : numai pe înpăratful] H[risto]s şi pe dumnevoastră am. Ci mă rog ca să faceţ mil[a], cu ce mi-au făgăduitu dumfnealuî] răposat jupăfnul Pe]tcu, şi, de nu va fi pus în diiatfă], dum[nea]vostră vă faceţ milfă], că şi mie mi-au venit norocel pănă trăia dumnei răposatfa] mama Zanfira, şi mi-ar trebui multe la o vreme ca aceia, cum bine ştiţ dumnevostră, că sănteţî înţălepţi. Acasta, şi fiţ dumfneavoastră] cu sănătatfe]. Iu[li]e 27. A dumptale] mai micfă] şi plecat[ă]: Dumitrana, fata du-mifsale] jupănesii Zanfirii Stoicoe. [V0:] întru cistitfă] măna dum[nea]luî jupăn Dumitrachie canţalistru, cu fer[i]cit[ă] sănătate să să dea. [Pecete pe ceară roşie, încurcată.] CLVI. [C. 177°-] Cele că am cheltuit la mortea cumnatu-meu Gheorghe. 7 coţ pănză dă Sighişoara, cotu x. 48. Pentru ladă... Pentru curuce... 2 II. lumină dă cară .:. Chipelu şi covrigi... La Bungardu, la popa... Pentru groape am dat I fi., 20... La îngropători vinu şi pentru pită... Şi pentru clopotâ... Pentru cate la un leutar becheru... Şi la copl peritru slove ... Şi la doftor ... Şi la croitor, pentrii fcăf-tan... Şi cheltuiala căsi s’au făcut___ www.dacoromanica.ro S4 ABCHIVA BOMĂNEASCl A COMPANIEI GRECILOR SIBIlULuI CLVII. [C. 1770.] Prea-cinstiteî Companii cu multă plecăciune mă închin. înştiinţezu pentru o gălcava şi pentru nişte vorbe care mi-au grăitu asupra casiî meale jupănul Dumitrea Şufrea, care adeverez cu trei mărturii, anume jupănul Iane Mavrodin, chir Dumitru Arnăutul, dumnealui dascălul Hristea, întăl, începătura. Miercuri sara înnaintea târgului, fiind cai înpreună, toţ la un locu, dupe şatra mea, zăcând eu mal de vreame dumnealor, la jupănul Dumijtru] Arnăutul şi dumnealui: «Fraţilor, se mergem mal de vreame să luom iarbă pentru caî», Şufrea au răspunsă: «Mergeţ dumneavoastră, că eu amu lucru». Deci m’am dus eu cu chir Dumitru Arnăutul, şi am luată iarbă; şi Şufrea au rămas la lucrul lui. Dupe aceia trecând 2, 3 Caşuri, mâncând cai dupe şatră la iarbă, au venit Şufrea Ia mine, şi au început în bajocură a face tocmeală cu mine ca să-î grijescu calu în zăoa târgului. Eu,, văzăndu-î vorbele lui, ca să nu să facă gălcavă, i-am spus că, de va fi cu putinţe, bucuros. Viind vremea ca să să adape cai, am spus şi la unul şi la altul: «Fraţilor, lăsaţ un fecor şi cu copilul mieă dinpreaunâ să meargă să adape caî şi să. ne aducă şi apă de băută». Dumnealor nicî-unul n’au vrută să lase nicî-un fecor. Eu, văzând că iaste sara, şi neputănd copilu birui 3 caî ca să-î ducă, şi să aducă şi apă, eu am trimes fecorul mieu cu calu, de mi l-au adăpat, şi mi-au adus şi apă. Dupe aceia a doar asara, au strigată Şufrea de la şatră: adepatu-i-amă calu au ba. Eu i-am spus că nu l-am adepatu, că fecorul n’au putută birui cu 3 caî şi să aducă şi apă, ci l-am trimis cu calul mieă de 1-aă adepat; «că eă v’am spus de 3, 4 ori să trimiteţ un fecor cu al mieă, să adape caif toţ». Că eă n’am avut vreme ca să mal trimit fecorul în-sărată. într’aceia Şufrea iară de la şatra lui în mijlocul târgului aă început a striga nişte ocării greale: blăstămat, om de nimic, şi ce i-aă venită din gură, cum au ştiută mal răă a mă ocără,— strigăncţ,şi acasta că nu săntu harnic nici cu negustorii a fii la un loc, nici cu negustorii pe o cale să umblu. www.dacoromanica.ro bobtJMEttTE 85’ Eă, văzând că mă ocăraşte aşa tare în mijlocul tărguluî, i-am zis : «Frate, eu "ţ’301 spus de 3 ori să laşi un copil să ajute se se adape cai toţ, dar eu, dacă aş fii ştiut că s'are fii întâmplată acastă ocar[ă], eu însuş aş fi mersu de aş fii adăpat toţ cai». El mai tare s'au aprinsu a striga şi iar a striga, şi ş’au dezlegată şi calul. Eă nu i-am zis nimic, şi am rămas ■ocărătă de elu pănâ aica. A doaa iară, trecând 23 caşuri din noapte, la vremea culcării, şezănd eă la cină, şi înnaintea şetrei meale era fe-•corul mieă, iară aă început Şufrea în bajocurâ a striga fe-•Corul mieă, ca să meargă să 1 tragă nădragii. Fecorul mieă s’aă dus şi i-aă tras nădragii. Dumnealui nici cu acasta nu i-aă fost destul cu căt m’aă ocărăt, ci aă început iarăş a mă ocără şi a-m striga: «măgariule, şi chierata», şi: «te voi învăţa eă pe tine cine eşti şi ce porţie plăteşti; ştiu (?) că te-aă maî bătută odată la Companie, şi 01 să mal făcu se te bată încă odată». ' Până maî pe urmă, în loc de mulţămitâ, am rămas în mijlocul tărguluî ocărătă, şi nice refeneao di pe iarbă, căt aă mâncată calu lui, nu mi-aă plătit. Al prea-cinstiteî Companii maî mic şi plecat: Pashalii Stoe. Prea-cinstiteî Companii greceştii previliateî, cu căzută cinste şi cu toată plecăciunea să să închine, Precum în lăuntru-I. CLVIII. IO April 1770. Zapis al lui Ioan Nicolae Ivaşco, pentru 1000 fi. de la «jupănu Petcu», Pecete roşie. CLIX. 5 Ianuar 1771. Zapis al lui «chir Penu sin Toma», pentru 60 de «ungureşti», luaţi de la «naşu Pescuţ». «Mă oblăgă-tuiescă ca să i am ieă a I da la zioa lor, cu mulţămită, făr www.dacoromanica.ro ABCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBIIULUl nice o pricină, toată suma.» Scrie «ieu Dumitru StroeMihaî». Pecete pe ceară roşie cu cruce şi n. 8. t. m. CLX. 1771, Fev[ruarie] 21, în Sibiu. Cele ce am dat pe sama dum[isalej chir Constandin Pop, anume: 6 11. cumfeturî, 1 11. condite..., 1 răs hârtie de poştă, 1 ştuc linţî (sic) ..., 1 11. grinteî, 1 cutie pentru cai, 2 trăistî... Pentru sama Ştirboi:. .. */* alerlaî..., I traistă turcască mare . .., 20 jupe bune car-majin. Am dat şi la chiria grâului de la Miercuri... Gheorghe Dumitru. — Am mai dat 3 procviţe de Braşov. CLXI. Sibiiu, 23 Maiu 1771. Zapis în care iscăleşte, între mal mulţi Greci, şi «Barbu Corneşanu, martoră». CLXII. Cinstite şi de bună neamă născute arhonă proeste, noao în H|risto]s iubite fiinţe. H[risto]s anesti. Cu câtă plăcută au fost gratulaţia învierii lui Hfristojs şi priimită poftirea dumitale, cu atăta îndatorat a mulţămi mă aflu, asemine şi Smerenia Noastră dinu inimă pofteşte, precum dumitale, aşa şi la totă cinstitul comunitaşul dum[itale] întreagă sănătate, liniştita viiaţă şi dorită progresă spre sporirea sufletescului şi trupescului bine. Lăngă acasta, supără cu acastă incomodaţie ca să iaî osteneală, aceste doao cărţi aicea încuiate a le trimite fără zăbavă unde săntă însemnate* Cu obicnuita cinstire rămăind ală c[instit] dumfitale] de tot bine voitor: Sof ronii Chirilovici, smerit ep[i]sc[o]pă neuniţilor în Ardeală. Belgrad, 20a Aprfilie] 1772. Fără pecete.] CLXIII. 1773, Fevruarie prima. însemnare de căndă ţiă pe Andrei; şi am priimită la luna www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 87 luî Maî în zile. 29 pe o jumătate de anu, pentru mâncare, costul fio: f. 35. Acestu banu am priimitu de la jupănul birăulu. Eu Dumitru Cuzma. CLXIV. Braşov, 13 Mart 1773. ’ Avaaraofio?] nayfâpvrx.0?] către Ioan Cincu, judele Companiei. Ilepi wov aurore eopiaxo|j.svu)v TCpaYjj.âTcov z-qc, p.axapîuaaa<; ’ApTCt'coytaY'/.a?, xouparac; p.00 («Pentru lucrurile ce se află acolo, ale răposatei Argintoienceî, cumnată-mea»). Pomenit Toma Velarâ, Pecete roşie, cu arme de blason. CLXV. 15 Iunie 1773. «IoanproigfujmjenJJadjoveî1]» «jupănului Iena-che birâul cinstitei Cumpaniei cetăţii Sibiiului. ... Că-m spusje] fiiul mieu jupăn Dimitrie Cozma, cum că cocoana Zoiţa, a răp[o]satului Hagi Dinul, ar fi căutat judecat[ă] înnaintea du-mitale cu jupănul Dimitrie şi cu fie-mea Tudoriţa, zicând că are a lua ceva, dar dumneaei ştie că are numai a lua, dar nu ştie că are a şi da(i). Ci eu am făcut aşteptare păn va face Dumnezeu o milă să s[ă] înpeace lumea ş[i] să ias[ă] dumneaei afară, şi să ne socotim, şi atunci, de va rămânea ca să-î dau, voi da; de va rămânea să-m dea, va plăti. Iar acum farjă] rănduial[ă] caut[ă] dumneaei; că să fie aşteptare până va veni dumneaei afară, că eii am la dumneaei aceastea 50 de galbeni care au împrumutat sf. răposatu părintele epis-c[op] pă Hagi Dinul. Pentru care bani au mai scris sfint. părintele arh[imsndrit] chir Chesarie la dumnealui jupănul Ianache, soţul dumneaei cocoanei Zoiţei. 108 t1 pentru conteş, care i-au dat răposatu ginere-mieu dumnealui Hagi Dinului. Şi, în-tămplăndu-s[ă] moarte ginere-mieu, peste bani au luat şi con-teşu. 40 t1, pentru leamnele de lucru ce le-au luat Hagi Dinul de la casa fie-mea Tudoriţei, de ş’au făcut la casăle dumnealui ce i-au trebuit. Ţiganca ce o ştie dumneaei sin- 1 Sadovet ? www.dacoromanica.ro 88 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIE* GREOILOR SIBIIULUÎ gură că iaste a mea, şi o ţine în casă: acestea sănt arătate şi ştiute, afară din altele ce să voar fi făcut greşele. Ce dumneata, ca unul ce eşti povăţuitorf şi chivernisitori Companiei cetăţii Sibiiuluî, nu-ţ fie cu supărare, să i le arăt, şi veî da învăţătură dup[ă] înţelepcunea dumitale, — că iaste ruşine a purta de val pă frate făr[ă] rănduial[ă]. Şi deosăbî mă rog dumitale ca să aibi în dragoste pă fii miei şi ai dum[i]tale, şi, ca un părinte ce le eştî, de ceale ce voar greş[i] să aibă ertăcune, şi cu duhul înţelepciunii şi al blăndeaţelor săi înveţ. Măcar că mare păreare de rău am, căci, căt fuseî în cetatea Sibiiuluî, dănd vreame dup[ă] vreame, nu mă învrednicii a mă aduna cu dumneata; numai, dănd Dumnezeu sănătate, gândesc că nu voi fi lipsit de dorirea mea. Şi cu părintească dragoste rămăî al dum[i]tale către Dumnezeu rugfător] şi părinte suf[letesc]: Iunfie] 15 d., 1773. Ioan proig[uJm[enJ Jad[oveiJ. CLXVI. Anul 1773, Iunie 15 zile. Eu popa Achim am priimitu trei măriiaş pentru răpusatul Dumitru; care la desgropââune, de la jupănu Petcu Petru, adecă, cu totă chieltuiala îngropăciuni, la toţi s’au dat cine florinţ şi jumătate, f. 5.50. Eu popa AckimU din Maerî. CLXVII. La I773> Iulie 31 zile. Fiindu în casa dumnealui Dumitru Cozma noi ceî mai jos iscăliţ, poftindu-ne numitul Andrei Vasilie, dinpreună cu Rahira, fata dumnealui jupanului Mo-nolea, avăndu amăndoao feţele între dănşiî mare supărare, pentru căsătoriia care s’au socotit amăndoao feţele înpreună, dăndu mâinile înnaintea noastră, cum că vor rămânea des-părţiţ unul de altulu, după porunca şi judecata 6. conzis-torium neunit, şi eu Andrei, cel mai jos iscălit, îi dau scrisoare din măna mea, cu degetul mieu în loc de peceate.. . £ruptj. Şi la aCastă scrisoare şi voinţă s’au aflat mărturii www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 89 oameni de omenie, care mai jos să voru iscăli, care au fost faţă la îngăduinţa acestoru doao feţe. Prot[o]pop loachim s. Scaun S. Popa Ilie, fiindu faţă. Eu popa Dană, faţă. Fiindu faţă şi tatălu Rahiri, anume Manolea din Făgăraş. Aşijderea fiindu faţă şi cinstita jup[ănea]sa Cozmoae...[ruptJ. [Copie.] CLXVIII. La anu 1773, din 16 Septemvrie, Sibl. Au scos pitropi lui Dumitru Stroe Miaî de au dat păntru sufletu lui la biserica negustoriloru celoru din Făgăraş neuniţ galben[î] IO, ca[ri] fac ungureşt[i] f 5°>88, adecă cinzecî de florinţ şi opzeci şi opt de banp]; care am dat eu cel mai jos iscălit acasta cvitanţie, ca să să crază. Enachis I. Arpaş isc[al]. CLXIX. Aoffd£7]0sv («din Lugoj»), 30 Decembre 1774. 'Ioxxvvt)? K. CCII. Braşov, 9 Decembre 1783. Neiscălit către «birăul a cinstfiteî] Cumpănii greceşti, jupanul] Gîuanul». «Dum[nealuî] tistul ti s’au arătat nemulţă-mit. .. Reştanţia ce me-au rămasu... M’amu rugat în v’o câteva rânduri de chir Nicola Pulpaş, să umble în cheltuiala mea, ca să ik lucru sfîrşit... întru ce putere să ţine dum- www.dacoromanica.ro 106 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBIIULUl [neajlui de nu-mă trimete ban[i].., Iară pentru defaima ce au defăimat pă chir Nicola Păposi (?), nu iaste omulă mieă destulă neci[n]ste dumfitale]... ioo fu[n]ţ tort supţire..2 strae albe, 2 glugi, i ţol[e], i funie.» CCIII. f Eu Oprea zidariul, care amu sâzută în Şălinbăru, dau carte de credinţă în măna văru-mieă Pavâlă Comănică dinu Feldioară, dinu cistită Scaunulă (Scaunul) Sibiiulul, precumă amu dată în mâna dumisale Muncatie Grecu şase sute de galbeni, şi câtă amu lucrată în patruzeci de ani, şi, ce am câştigată, totă în mana dumisale amu datu aceşti bani, să i să dea văru-mieu Pavălă, că -m’au grijită la ne[pu]tinţa mea în doi ani,— că nece pre picorele meale n’amă putută umbla, ci totu pre mănile lui şi ale fomeiloru lui m’au purtată. Dară mai tare să să crează gura duhomnicului mieă popa Ionă popa satu[lujî. . Mărturii străine aă fostă : Bucuru lui Curluţă, Toma Corni, Iliae Corni, Matheiă al Oprii Tancu. Scris-au eu popa Ioană. Popa Daniilă, fiindă de faţă. Că eă Oprea amu mânată pe văru-mieă Pavelă, 1-amă mănată în doo rânduri la Grecu, să-mi grijască amă (sic), şi dumnealui aă greită cătrâ Pavelă: voi griji. Anul 1784, luna lu! Ghenuorie, zile 6. CCIV. Bucureşti, 14 Februar 1784. Avramie, patriarch de Ierusalim, către proestosul Companiei, cu urări şi sfaturi. Pecete cu ABP. M10. HA. TP. 1P. SM.; 1775. CCV. Dumitale prea cinstite şi de bun neamă jupîne naşule, cu adîncă plecăciune închinîndu-mă, sărut c. mîna dum[i]tale. Căotîndu-mă D[u]mnezeu cu acastă certare, de am rămas săracă cu copii miei şi cu atîtea judecăţi şi datorii, care nu ştiu cum şi în ce chip s’aă putut face acasta ticăloşie, şi lîngă cealelante adăogîndu-mi-sî şi acasta, şi neavînd www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 107 nicî într’un chip'altă puteare fără, după D[um]nezeu, toată nădejdea mea la d[u]mneata iaste, că, de vreame ce te-au învrednicit D[u]mnezeu la acastă traptă, şi mulţi săraci să folosesc din mila c. Cumpănii, aşa şi eu sînt nădăjduită că, adunîndu-să C. Cumpanie, şi arătînd d[u]mneata a mea sjnerita iştanţie, şi vrînd şi d[u]mneata ca un părinte sufletesc a sta lîngă plînsoarea mea, voiu avea prin dumneata milostivul şi cel de bucurie răspuns, — ca şi eu macar ce spre acastă parte să fiu odihnită cu copii miei. Că de spre alte părţi destule necazuri, trăsuri şi supărări am, care nu poftesc la nice o mumă de copii aceste necazuri să aibă. Şi cu acasta rămîiu mai mică şi plecată fiica d[u]mneavoastră. Făg[ă]raş, 30 August 1784. Ilinca a răposatului Nicolae Fetoche. CCVI. Scrisoarea mea la măna dum[nea]lui Cămăraşului Spiridon, precum să să ştie că i-am dat casele de la pivniţă cu chirie, într’un anu talferî] o sută, însă numai casele, afară din pivniţă. Care dintr’aceşti t1 o sută să aibă dumfnealui] a face grajdiul, cuhniia, paturile ş[i] preumblarea, iar altele ce-I va mai trebui a face înprejuru caselor sau în casă, în chirie să nu să ţie în seaamă. Ş[i], la [în]plinirea sorocului socotindu-ne, orice va mai prisosi din bani să aibă a mi-i da. Ş[i] pentru încredinţare am iscălit. L. 1784, Septfemvrie] 15. Şt[efan] Părşfcoveanu] Dvor[nic]. ccvn. Scurtată cuprindere dinu ca de obşte pentru moştenitoarea Ţara Ungurească ale vămiloru noi rânduite porunci, suptu zioa 29 Septemvrie 1784. [Tipărit.] CCVIII. 7 Mart 1785. '0 iv larpoi? IXĂ^iaTO? SiXSsoTpo? KtovsTfavTÎvou] 4>iXîtt]i; 1 către Ioan Manicati, la Bucureşti. îl felicită pentru în- 1 V. pentru el Ist. Ut. romînc în secolul al XVIIl-lea, IX, p. 45- www.dacoromanica.ro 108 AROHlVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBCIULUt cheiarea călătoriilor şi stabilirea sa în acest oraş. Din parte-î, e în Viena, după ce a luat doctoratul la Gottingen cu «pa thologia febrium verminosarum». Constantin Darvari, alt prieten, a vorbit «de signis coctionis in morbis». Un altul e vtoptoţ AkCxăvioc. CCIX. Magdeburg, 22 April 1785. '0 ev iarpot? kXâyiazoi; Ktov-oravuvoţ ’lwavvoo 6 Aap6apt? către Ioan Manicati. Felicitări de începutul carierei. Manicati fusese şi la Paris. CCX. Sibiiu, 7 Maiu 1785. Manasi Eliade1 arată lui Ioan Manii cati că starea sănătăţii sale îl face să părăsească ideia une-călâtorii în Italia şi că se întoarce în Bucureşti Salută pe Paharnicul Vilara şi alţi prieteni. [Pecete neagră ] CCXI. Szombath, 7/18 Iulie 1785. Demetrio Marco către Ioan Manicati. Trimete o carrozza contelui Dudescul2. Aminteşte pe Paharnicul Vellara. CCXII. După; părinteasca drag[o]ste. Scrisoarea dum[i]tale am priimit-o, şi, de fericirea sănătăţii dutn[t]tale aflăndu-să, pă deplin ne-am bucurată, şi noi, din mila lui Dumnezeu, ne aflăm sănătoş. Ne înştiinţăzi dum-[nea]ta că casa ce au fost să o ţie cu chirie Spiridon în ani doi, şi acum, ducăndu-să la Ţarigrad, te-aî învoită şi ai luat-o dum[nea]ta pă un ană ce era să mai şaze elă, drept t1 100. Vei şti dumfneajta că zapisul lui iaste la noi, şi nu să făcea să ia tl 100, ce mai puţin; ci aşa aă vrut dum[nea]luî dă ţ’aă luat t1 ioo dăplină. Pentru că ai îndrăznit dum[nea]ta şi le-ai luat mai înnainte până a mă înştiinţa, bine ai făcut, 1 Cf. ibid., tabla, p. 52 şi mal sus, p. ioo, n° CXXXXIX. 2 V. ibid., p. 44. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 109 întocmai ca un priiaten, că maî bine voim şi noi a fi dum-[neajta decăt alţii; şi, căt pentru aceasta, să îndrezneştl oricând. Voia ci ne cel dumneata ca să poruncim omului nostru aciî, să dăşchizî dum[nea]ta uşa, — această voie să o aibî dum[nea]ta însuşi dă la mine, însă cheltuiala ce o vel face, va fi a dum[i]tale. Şi rămăî al dum[i]tale ca un părinte : Ştfefan] Părş[covea?iu] Dvorfnic]. 1785, Octomvrie 7. [V°:] CinstfituluîJ şi al nostru ca un fiiu dumfneajluî Ioan Manecantes Safranos, doftor, cu părintească dragoste şi fericită sănătate să să dea, la Bucureşti. [Pecete neagră, cu blason, ruptă.] CCXIII. Craiova, 15 Ianuar 1786. ’ltoaxeiji 7rpo7]70up.evo? 2ivatrrjs către Companie, pentru eleimosină. Pecete cu Maica Domnului şi două chipuri, la dreapta şi la stînga, mai jos. CCXIV. «1786, die 31 Fivari, Samosujvar» (Gherla). JoszefDeâk către «szupunul Georgie birev». «Am avut se ne dej pentru un oka de per [de kapre] dove okale de skumpye... Skumpya sel tremate pe kirya al nostru, si pune akuma ku omenie bune l-am aşteptat sel tremete akase, pekum n’av fost tokmala..., prekum işti si zsupunul birevul, ke aste tomne l-am adus ennainte a luj szupunul birev en terg, si sav prins asa ke sel maj aştept pucinike vreme, ke a tremete ku omedye bune, si se nu fak keltujale.» CCXV. Povtesk senitate bune dumitale szupune Georgie la Gerla; 1786, die 7ma 9-bris. N’am de alta fere fak de ştire dumitale, szupune Georgie, prekum am luvat cinstita skrisore dumitale en menem, si lam tsitit, si am enceles pentru tote cse skrij en karte. Da nuj www.dacoromanica.ro 110 AHOHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GREOILOR SIBI1ULOÎ nimike, ke, de va adsuta Dumnezov se ne telnim la olaltef da om facse kum a fi maj bin si maj pretineste ka se fim şi de akuma ennainte preten bun Ia olalte. Si asa, pentru acsele 30 de turale kare eskrij dumnata ke sent, da daka ar vini karele ku skunpie, de lej pune dumnata undeva entrun kar si lej tremete la Gerla, apoj, daka nom telni la olalte, nu non sfedi. Ku asta remejnem dumitale totdeauna pretin bun. Ioszef Diakul, Petro Pegomas, Moyses Pekurar. Me rog dumitale se daj kartea asta la szupunul Nikola Stanio. [Adresa latină a judelui Marco 1.] CCXVI. «De la Divanu Craiovei», 17 Ianuar 1787. Mărturie pentru Gheorghe Căpitanu, fratele lui «Calotă Anastasiia Foltescul de aici, din Craiova», negustor, ce a murit la Sibiiu. Iscălesc: . . . H[a]gl Stan Jianu b[i]v Vel Postfelnic] l, Ion Brăiloiu biv Vel Stol[ni]c, şi alţi doi. «Proct. 3ti Logf.» Fără pecete. CCXVII. 1787, Ianuarie 19 zile. Foiţa de marfă... Ţeseli cu pd-riile lor, 3 broaşte cu arcu . .., sufredele. . ., piepteni de cai. . . Pentru 12 măji de fier.. . . CCXVIII. 1787, Ghenfarie] 31, Craiova. Cinstitului] şi al nostru ca un frate dum[nea]ta cinst[it]i birău şi dum[nea]v[oastră] fraţ epitropî ai Cumpaniei cei mari, cu frăţască dragoste ne în- 1 Asemenea scrisori româneşti cu litere latine ale Armenilor din Ardeal sint multe. ' 1 A fost trimes la Poartă pentru Domnia pămlnteană în 1774- V. Ist. Iii. rom. citată, II, p. 110. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 111 chinăm dum[nea]v[oastră]. Cu frăţască scrisoare înştiinţăm d[u]m[nea]v[oastră] pentru acest Gheorghie ce iaste frate cu Calotă Anastasie, care s’au întâmplat de au murit acolo la Sibil, şi iată că vine acolea să caute ceale rămasă ale frăţini-său. Şi deaterăm şi noi acastă adeverinţă ca să vă în-credinţaţ d[umnea]v[oastră] pentru dânsul, că iaste frate cu Calotă. Şi rămânem al dum[neavoastră] ca neşte fraţi: H[a]gi Con[stan]d[i]n Stoenescu, starostea. AvjputxpL^ ’lioâvvoo fiapTopa?. [Fără pecete.] CCXIX. Dupe prietenească drag[o]ste. De venirea dumitale înţălegănd, prieteneşte ne-am buc[u]-rat, şi pentru prea iubit fratele dumfitalji Ioan Manicati, că l-au chemat Dumnezeu, nu puţin ne-au părut rău, fiindu-ne bun prieten; Domnul să-l pomenească, odihnindu-I sufletul întru înpărăţiia sa. Pentru casăle noastre în care au şăzut dum-[nea]lul, înţăleaserăm că încă pănă acum tot sănt prinsă cu calabalăcu răposatului, şi, fiindcă le avem date en chirie dum[nea]luî polc[ovnicului] Iancul, te poftim pe dum[neata] ca să le deşărţi de calabalâc ce va fi într’ănsele, făcăndu-le tes-lim numitului polcfovnic]. Iar, de va face dum[nealu]I cevaş vre o supărare pentru chirie, să nu dai nimănui nimic, pentru că răp[o]satul doftor, fiindu-ne bun prieten, s’au odihnit întru aceste casă fără de nicî-un fel de chirie. Aceasta înştiinţăm; şi fii dumfneataj săn[ă]tos. Al dum[ita]li de bine-voitor şi prieten: Şt[efanJ Prăş[coveanuj Dvor[nicJ, 1787, Avg[us]t 4. ' [V0:] Cinstit şi al nostru prieten dum[nea]lul chir Manicati, cu prietenească drag[o]ste. www.dacoromanica.ro 112 AROHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBI[Uţ,UÎ ccxx. f Cu acastă credincoasă scrisoare a mă adevereză ieu cel din josu iscăliţii la măna cinstitiî Cumpănii greceştii a Sibiiuluî spre bună apărareaa de spre parteaa mei acuma şi de aica înnainte câ, fiindu-m fostu partea mă de- la răpo-satu taica Vasilie Bâcanu lămurită la 17831 Aprilie I, din epitropia Cumpănii, aceşti ban[i], u. f., 53,80..., aii căzutu să aibă a-I răspunde jupănu Enache Marcu cu camăta lorii, 6 la sută. [I-a primit.] Făcăndă ieu şi alte necuvioase şi ba-gube, avăndu şi alţi creditori cerere la aceşti puţintel bani al miel, şi vră[n]du ieu să mă ducă în zua de astăz la altă slujbă, au rămaşii lucru mieii să-lti cerceteze cinstita Cum-panie din parteaa asta a mă, să să plătiască creditori miel cu curamă ca, procopsăntu vr’odatâ şi ieu după mila lui Dumnezău, iară mă legii să înplenescu pă aceia care i-am păgubită, dupe cum arată socotelele tuturoru şi protocolu cinstiţii Cumpăni. Nepută[n]dă isprăvi acuma toate, Iipsi[n]dă dă aica, din creditorii, ci lasă la bună îndreptaria cinstita Cumpanie ce vor face cu creditori; dăstulă că ieu multu nu am a cere nimica, că faptele mele au fostu mari, care mal mare pediapsă mi să cădă. Dară încă s’aă milostivită dă m’aă lăsată să-m poci câştiga un ştuc de pită, unde voi pută căpăta cu jluba mă. Şi aceste toate întărescă cu iscălitura mă, să fie spre apărare şi încredinţaria la orice fel! de judecată. 1788, Fefruarie 7; Sibiî. Ieă Vasilache Vasile Băcanu adevereză cele din suse scrise toate. CCXXI. 1790. Gherasim AdamovicI, episcopul neunit, împărtăşeşte clerului săă măsura luată de Guvern de a nu se mal săruta şi îmbrăţişa mortul, de a nu se ţinea mult în casă, de a nu se răzima nimeni «pe copîrşeă şi a să păsa pe dînsul», de a se face mormîntul «cel puţină de 8 urme de afundă», de a se opri orice dezgropare. Se vor pedepsi şi preoţii pentru aceste «ţîrmoniî şi obiceiuri stricăcoase». www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 113 CCXXII. 1790. Compania iea garanţie pentru preotul capelei, Evghenie Mihail, venit de la Bucureşti. Româneşte. CCXXIII. [1791.] Pentru jurămîntul noului capelan al Companiei, «însă, fiindcă Dom[nia Sa] episcopii Adamovicî, chiar atu nea cănd vream noi să punem pe numitu capelan înnainta Dom-[nieî Sale] epfiscopul] la jurămăntu, s’au dusu la Timişoarfa], la adunare ca de opştea, şi aşa din pricina acasta au rămasă numitul capelan păn în venifrea] Domfnieî Sale] episcopului] nejurat,— deci, îndatăş cum au sosit numitul episfcop] del[a] Timişoar[ă], dupfă] învoire sa am jurat pe numitul capelan cu jurământul acel care noi din vechime l-am fostă obicnuit, pentru că forma jurământului acestuia de la însuş mare stăpânirile] Ardealului ni s’au dat.» Se cere acum adaosul: «cum că din provinţia acasta mal multu nu va ieşi, şi în viaţa sa va rămâne aica... Drepţii aceia ne temem ca nu cumva, silindu-să Dom[nia Sa] epfiscopul] să ne opriască la aducere capelanului din Arhipelag, va umbla să nă puie preoţii ru-mănescu în capei [a] noastră. . Dară, mal înnainte de căts’ar întâmpla aăasta cu noî, gat[a] săntem a rămâne fără toatfă] slujba bisericască, şi mal vârtoşii din aceşte pricini: întăl. Preoţi rumăneştl din pilde vii nice pre sine, nice pre noi, dupfă] îndreptare dogmelor bisericeşti a ne învăţa, precum ne învăţă legea noastră, nu săntu în stare. 2la. Limba noastră, far care noi slujba noastră cia biseri-Cască nu o putem înplini, nu o ştiu. 3la. Precum ieste adevărat că preoţi rumăneştl nice ca mo-ralicască, nice cia teoricască teologhie nu ştiu, aşa ieste adevărată că iei făr de aceşte învăţături bisericeşti noa [nu] ne pot da şi învăţa. 4la. Noi şi femeile noastre în limba grecască ne spoveduim; aşa dară de capelan grecescu, iar nu de rumănescu, are lipsă 2492. Voi. XII. www.dacoromanica.ro 8 114 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBIIULDÎ capei [a] noastră. Ştiam că pre unul ca aceşte necum aica în Ardeal, dar nice în Ţar[a] Ungurască (afarfă] de capelan[i] greceşti car[e] să află acolo) nu să poate afla. 5,a. Sărguire şi grije noastră totdeuna acasta au fostu ca să fie capelani noştri de neam grecescu şi neînsuraţi, şi mai vărtosfl din aceşte 2 pricini: întăi, pentru că unul ca acesta nu numai limba noastră ca grecască, dar şi teologhia şi învăţătura bisericascâ în limba noastră cu toat[e] cel[e] din tenei (sic) o ştie, al 210, pentru că viaţa lor ieste mai curat[ă] şi mai cinstelnică în parte preoţască. [Cer a se scuti deci de adaos. Jos:] itapooca Ssv eSa>07] («această scrisoare nu s’a dat») CCXXIV. 6 Novembre 1791. «Gherasimfl Adamovic» către «Companie», pentru «ponoslu nostru asupra jupînului Hagiul Popă Costandinu S pentru dezgroparea care înpotriva tuturoru le-giloru au îndrăznită a face». Pecete mare peste hîrtie, cu mitra, cîrja şi o cruce mare în blason. CCXXV. Sibii, 7 Decembre 1791. «Gherasim Adamovic» către Companie, ca «să nu să poftorească ponoslul nostru înpotriva mai de multe ori numitului chiru Hagiu», pentru că a făcut o dezgropare. CCXXVI. 1792. Karaatet^o? rrjs IxxXYjata?, arco rjj 4 ’Aicp'.Xtou («Catastihul bisericii, de la 4 April»). Finu Răduţu Stoica... Finu Zanfirfl Preda... I-am dat contul. ... 1 Ctitorul bisericii din Josephstadt (Groapă) a Sibiiulul. V. şi Inscripţii din bisericile româneşti (supt presă). www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 115 CCXXVlf. 1792. Compania către episcopul neunit Adamovici, pentru caşul luî Hagi Costandin Popă. «Au dezăgropată pă răposata socra dumneaaluî şi temeiuri dă zădur[l] ară fi aruncat păstă mormănfturî]». Se îndreptăţesc că nu I au înştiinţat în scris pe episcop. CCXXVIII. 1792, Fevruarie 10. Să să ştii factura pentru porci a lo Bari Nicolaia de la Spenenî amu priimită evă Gherghi Mari-covicî, să-î vănză co frica lui Domnezovu şi osteneala mea, 75 de lei. La podu amu dată curusă, la Cerneşoara cucurusă, la Maicina, la Parcalupea (sic)... Acasta cucurusu a ma[n]cată porci pana s’a vândută... Vama romaneasca la Ribnică, la havaetu Domne!, şi la camacanul, şi la ispravnicu, la porcu 26 pa[rale]... Goşteritu la CanenT... Vama nemţeasca ... La devu cubanî..., pana amu vândută porci ccnacariloră ... La podu la Sibif, vama... La doî cobanî cari s’a dusă apoi... La vataho a plătită... Cheltoiala pe drumă, 2 cal şi 5 omeni... Şi sa ştii targoelili boeriuluî Nicolaî ce amu tărgoită: 3 peî da vaca negri de cociial... Zapisurî cari am priimitiu, de la chiru Zafrachi.... CCXXIX. 1792, Noe[m]vre 30, Sibiiă. Sa sa ştii precumă amu adusă comisionă chiră Costandină Petcul scopiia. ... 5-000 oca scopiia coparata la Urahova, IOO oca, cate 4 leî, par[ale] 25 ... Chiriia de la Dunarl pana lazarită, la suta oca 3^2 leî... Pentru cartea domneasca, leî 6. Cistea Ia capitanu şi la Turci, 7. Pantru saci, chiriia da la Sibiî pana Dunari, leî 5- La omeni pana adusă saci la Dunari, şi batutu scopii leî 7. Geremă la carauşî, cate 5 leî; ostaneala mia, prevezonu, 60. Vama nemăţasca, f. 22, x. 45 ... Chiriia de la lazarită pana Sibiî, ugoreştî 38, 44. La cărăuşi, trichichelă www.dacoromanica.ro 116 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBlICJLUl Şi 4 rogojini, f. 7. La omeni copanitu scopiia şi carata scopii, f. 4 ., 28 oca scopiia prisosită... Gheorghi MaricoviclU. CCXXX. 1793, Dechevrie 29, Sibiî... La cizmaşî, la Sibiî: Io-hanu Şramu, cizmaşu... Postăvari de la Sibiî... Sofiica Sal-mon, palariţa. Looniaru Şusteru, palarearu__ CCXXXI. 3 Februar 1794. cTimotheus episcopus Sardeon de Barba-Rosa, 6 SapSswv Ttp.oGsog», către Guvern. Se plînge că, locuind în Ţara-Romănească, e bănuit. îl recomandă pe ciu-venîs iste Athanasius Amfibolus. CCXXXII. li 795-] Oamenii cel arşi din Boiţă: Vîlcu Cloaji. Savu Luca. Gheorghe Savu Luca. Onea Totoifl. Mihail Totoifl. Iacobu Blînga. Iacobu Blînga fecorul. Nicolae Relî. Stanciu Costa, cu 7 copil. Măriia Totoiuluî i-au datu. CCXXXIII. ' Braşov, 17 Mart 1795. Petcu Nicolau cere birăului Companiei a se da partea cuvenită din moştenirea lui Dutcă, «maichi meale Ilinca, nepoata dumnealui cea mal tineră». Opreşte banii pentru datoria mamei faţă de el. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 117 CCXXXIV. Adeverinţă. Pentru căţi bant amu priimitu fieştecare de la dumnealor cinstiţii epitropî ai răpăosatului chiru Dimitrie Dutcă, după cumu mai jos amu prii mit: Fieştecare preot căte un sărindariu, pe un sărindariQ căte cinsprăzeace florinţî ungureşti ; în Sibiiu, 20 April 795. Savva Popovici, protopopii ot Răşinariu, am priimit flo-rinţ 15. Bucur Bodeş, paroh Iozvăştatu 1, amu priimitu florinţ 1S. Ilie Popovici, paroh în Maeri-de-jos, am priimit florinţî ungureşti 15. Popa Bancu Vladu, Bungardu parogu, a primit 15. Protopop Gheorghie de la Făgăraş am priimitu florinţi 15... ’Apx^avSptrrj? Euţevio? xal iipKjpipio? rij? twv 'Pa>p.oda>v Koop.-îtavia?. .. Popa BanCu Popovic de la Boiţă am primit de la jup[ăn] Agiu : I sărindar! la Căineanî. I sărindal datu la bisfăjrici. I la porfita Turunuluî. I la Iosăştat. [Deosebit:] pop[a] Costandin duhfovnicul], ot Căineanî. rtavdbcr]? ’Avaaraavjoo p.âpryjpo?. ccxxxv. Sibii, 2 Maiu I79S- Chitanţă pentru partea din moştenirea Iui Dutcă, de la «fata Nesticăi Borşoşi» (iscăleşte: «fata Năstichi Borsoşi»). CCXXXVI. SibiiQ, io Iunie 1795• «Efi Ilinca fata lui Vasilie Sărbu din Făgăraş» arată că a primit de Ia epitropii răposatului Dumitru Dutcă «simbriia pe un anu şi jumătate, atîta sim- 1 Josephstadl. www.dacoromanica.ro 118 ABCHIVA BOMÂNEASOĂ A COMPANIEI GREOILOR SIBIIULUl briia, cît şi cizmele, cită am avut să iau». Martur «eu Cos-tandin Arpaşî». CCXXXVII. Sibiiu, 15 Iunie 1795 • «Sanda, soţiia răposatului Enach[i] Fiera», dă chitanţă pentru partea sa din moştenirea lui Dutcă. CCXXXVIII. Sibiiu, 17 Iunie 1795• «Marişca a răposatului Nicolae Borşoi, vărul răposatului jupînu Dumitru Dutcă», dă chitanţă pentru partea ei din moştenirea lui Dutcă. CCXXXIX. Sibiiu, 2 Iulie I79S- Chitanţă pentru parte din moştenirea lui Dutcă, de la «Nicoliţa [=Nicolae] Panovic, dascalu». CCXL. Braşov, 4 Iulie 1795• «Zamfira, fiica d[u]mnealui Zanfir Marcu», dă chitanţă pentru partea lui din moştenirea lui Dutcă. Marturi: «Anastasiia maica Zafiri» şi «Eustathie Catana, paroh la Bolgasecu».— Tot aşa de la sora eî, Elisafta. CCXLI. Sibiî, S Iulie 1795• «Eu Veronica Ştefan Arpaşi» dă chitanţă pentru partea ei din moştenirea lui Dutcă. CCXLII. Sibii, 15 August 1795 • Constandin Arpaşi către Hagi C. Pop. «Acastă muere aici să plânge că o ao înşelat ficorul eî şi nu-i dă nimicu din bani pare au luat, şi au venit acum în trei rânduri, tot cu cheltuială, şi să roagă ca să faci bine să o milueşti cu ceva.» Mai jos ; «Anişca asoţiia (sic) a răposatului Mărin Ştefan Dutcă» dă chitanţă pentru 10 fi., martur fiind «Gheorghi Argintar». www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 119 CCXLIII. De la milostivul Dumnezeii multă şi fericită sănătate poftesc dumniavoastră, jupăne Hagiu. Cu altă n’am de scrie dumitale fără, avănd lipsă de nişte ţigle ca să coperim casa, că ploao în lăuntru, am căutat să iau şi am cerut de la frate-miefl Enachie să plătiască cărămidarului, şi zice că n’are să plătiască păn la târgul Sibiului. Şi, neaşteptănd cărămidaru, am căutată să-î plătesc din banii loterii, că după acasta nu mai puteam căpăta ţiglă, şi rămânea casa necoperită. La care mă rog, jup[ăne] Hagl, să faci dumneata bine să dai acei bani la domnu Anghir-Macher; că din bani aciia am plătit zloţ f. 20, cari araţă şi ateştaţie cărămidarului, căt n’am plătit. Care rămăî al dumnitale mai mic şi plecat spre slujbă în toată vreme: Făgăraş, 795, 23 Avgust. Ghiorghie Fogoroş. CCXLIV. Mă închin cu sănătate dumital[e] chir Hagi Constandin. De aceşti rudelii să vor afla multe, cari au toţ lipsă, dară pentru pomenirea răposatului, şi va hi cu voia dumitalfel, vr’o f. 10 să li să dea. Cu acasta rămăî al dumnitalfe] bun voitor: Sibii, în 4 7-vrie Constandin Arpaş. 1795. Ionică Badalasâ. CCXLV. Sibiifl, 4 Septembre 1795. «Eu Enache Fogoroşi» dă chitanţă pentru 100 de florini, «care i-au lăsat răposatul jupînu Dumitru Dutcă, ca să să facă zidul înprejuriul bisericii Făgăraşulu, neunite». CCXLVI. Făgăraş, 17 Novembre 1795. Gheorghie Fogoroşi către Hagi Constandin Pop. «Avînd cîte ceva foarte răii stricat înprejurul casiî, şi neavînd de nicăirea îndemînă, mi-au căotatu a lua din banii luterii Rfl. 15.» www.dacoromanica.ro 120 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEÎ GRECILOR StBIIULTJl CCXLVII. Pera, io Decembre 179S. Herbert-Rathkeal, Internunţiul, ■către ministrul Thugut. Pentru «une question desagreable entre la boyar Demetrius Falkojan et le protonotaire Ladislas de Tury». Fălcoianu vînduse după pace luî Tury moşia ardeleană «Szederjes», fără a primi un rest de 8.000 fl. El o moştenise. CCXLVIII. Braşov, 29 Decembre 1795. Mărturie de la «nepoatele şi strănepoata unchiului noastru Dumitru Dutcă, adecă eu Marieâ, soţia nepotului Voicu, şi eu, Zamfira, soţiea răposatului Hagi Dumitru Curcu, şi eu, Ilinca, soţia Hristei Lebul, şi eu, străne-poata răposatului, fiica răposatului Hagi Dumitru Gurcu», arată că şi-au primit moştenirea şi un adaus. CCXLIX. Făgăraş, ii Iunie 1796. «Gheorghie Fogoraşu» către Hagi Constantin Pop. «Mal iaste încă de a să direage: pălanul înprejpru, unu şopu şi alte în casă. Pentru care foarte mă rogu ca, de maî iaste ceva, să mi să dea acumu, să mă pociu închide, că mi s’au făcut pagubă în grădină şi în curte, şi poditulu casiî s’au stricat de totu, şi, îngreuindu-să coperişulti cu ţigla, păreţiî s’au plecaţii cătră uliţă, şi, fiind tocma în calea beseariciî, maî mare iaste şi ruşinea. Şi în-tr’alt chip avem frică mare că odată va cădea preste noi, de nu să va mai direage acum, până iaste vreamea acastă bună, — că şi Ieamnele şi scîndurile acum înnaintea seacerii să află maî eftine... Şi iată, silitu fiind de lipsa din susî arătată, am trimis pe găzdoaia mea, ca, pentru ce vapriimi,. să deae cvietanţie.» CCL. Iulie 1796. ’P^Yac BsXeouvXK]?, 0ercaXo? l, către Companie. Copie. 1 Vestitul Riga. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 121 CCLI. Bucureşti, 15 Septembre 1796. Dimfitrie] H. Moshu către Manicăti. Pentru datoria Curţii lui Vodă Moruzi, s’a înţeles cu Spătarul Mânu. CCLII. Sibiiti, 26 Septembre 1796, «c[alendarul] vech[iă]... Savva Popovic, protopfopul] Sibiiului şi asesor conz[istorial], Ilie Popovic, paroh îm[părătesc] şi asesor», către Companie. Pentrii «fomeaia acasta, Sas Sara de la Vizocna», ce are o datorie. CCLIII. Sibiiu, 24 Octombre 1796. Mărturie de bani de la «con-zistor neunit. Ioanu Popovic, vicariş, Bucur Bobeş, paroh Iozăştat, asesor». Pecete peste hîrtie, cu mitra, cîrja, cruce la mijloc şi: «Pe-cetia episcop neunită din Ardeal». CCLIV. 16 Novembre 1796. ’AXs£av§po<; Ilepaiavds 2atp[â]pi către Gheorghe Manicati. Pentru lucruri ale fratelui său Emanuil, dragomanul engles J. Adaus italian al lui. Pecete roşie cu coroană şi literele N. S. CCLV. Braşov, 2 Mart 1797. «Zamfira H[a]g[i] Dim[i]triu Curcul» arată că, Dumitru Dutcă nelăsînd nimic «la copila mea cea mai mică, anume Linţa, neştiindu-o dum[nea]lui sau, de va fi fostă uitat-o», epitropii i-au dat totuşi 300 de florini. Mai multe iscălituri greceşti. 1 1 V. voi. III, pp. 74-5- www.dacoromanica.ro 122 AKCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBILULUl CCLVI. 1797, Iul[ie] 8. Catastiful biserici, la cin[e] ce dau cu barp] şi făr[ă] bani, şă amu scos de pe catastiful cel vechi tum. (sic). ... Cocoanfa] Păuniţa [şi «Pagoniţa»] Pelengoia ... Amu tocmit pe Nicodim, pe an Rf. 30.... CCLV1I. Cu plecăcune şi cu multă sănfăjtate mă închin dumi[tal]i, jupăn Manicate Safran. înştiinţez dum[ital]i că din bani, adecă florinţî ungureşti, 740, ce au rămas asupra dumi[tal]i ca să-î el de la Onea Popizol, după rămătorî ce le-au văndut Duţă, omul mieu, îm spuse chir Gheorghiţă, fiul dumi[tal]i, c’aî fi prii mit dumfneata] păn acum dintr’aceşti! bani florinţî ungureşti 600, care făcu florinţiî nemţeştii 500, adecă cinci sute. Şi, viind omul dum-n[ea]luî chir Neacşuluî Guţu, să I numeri aceşti bani nemţeşti florinţiî 500, pentru alţii care mi i-au numărat dum-n[ea]lui aicil, şi mă rog dumi[tal]i să faci silinţă ca să apuci! pe acel om ca să înplinească şi cusuru de la florinţiî 140 ungureştii c au mal rămas asupra lui. Şi, luînd treaba sfârşit, ne vel înştiinţa dumnfeata], şi iarăş îî vom trage poliţă, şi te vom înştiinţa cui să o dea. Şi foarte sănt mulţumit dumitale de prieteşugul ce 1-aî arătat pentru noi. Îndatoriţiî fiind şi noi la orice vel poftii dumn[eata], gata săntem de a sluji apururea. Şi rămăiu al dumi[tale] mal mic şi bun prietin: Ioan Cost[an]d[in] Od[o]bescul. 97, Iu[lie] 28, Bucureşti. [V°:]- Dumisale jupănulul Manicate Safran, cu plecăcune şi cu multă săn[ă]t[ate] să să dea la Sibiiu. [Fără pecete.] CCLVIII. 1798. «Panaiotu Nicu de la Cumpănii Greci or de la Sibiî către Agenţie, pentru zestrea ce-î datoria socrul, «Daniil fon Alecsovicî», pe care «l-au tăiatu la Ţara Turcească... Avutu www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 123 * răpusatuluî este o casă Ia Uarneţ i doao case la Ruşava i o moara la Ruşava, i alte avuturî ce va avea înnăuntru, ce nu săntu ştiute de mine». Urmează tcopiia den foia de zestrea ce mi au dat răplo]-satul socru-mieu..., la leat 1796, Avgust 14. 6.500 tal[er]î, banî gata. 1.400 în galbeni, ce sănt în salbă. 600, o butcă. 600, o pimniţa cu doao vii, în Craina, în Batcovu. 400, 1 rănd haine de chismerifl, rochiia i tatarcă, înblanite cu nurcă. 250, 1 rănd haine avaiii, rochiia i beniş, înblanite cu nurcă. 100, 1 rănd haine, rochiia de agabaniu i biniş de atlaz cu florî (sic), albă, de vară. 200, 6 lingurp], 6 părechp] cuţite, 6 zalfurî, 1 tavă de fe-legene, 1 farfuriia cu linguriţe de argint, cu şervetele, i masă, i felegene. ’ 150, 1 seltele, 1 plapoma, 4 căpătâie de maldeh cu florî i doao fiarcafurî. [Iscălită şi de Gheorghie Protopopu.] 1 plapoma de basma i o saltâ de credul canefas (sic), cu patru capătăi asemene, i doao Carcafurî. CCLIX. Cinstit dumneata jupăn[e] Gheorghiţă, cu plecăcune mă închin dumital[e]. Cu plecată scrisoare înştiinţăz dum[ital]i, şi maîîntăî cercetez pentru a dum[ital]isănâ[ta]te că, aflând că să află întreagă, să mă bucur, dintru a căruia mil[ă] şi dar mă aflu şi eu sănătos, din milaluî Dum[ne]zeu. Acum, văzând că au venit vremea de marfă dăVeneţiia, dup[ă] o cinst[it]ă scrisoare a dumi[tal]i ce mi-eî trimes-o mai nainte, am fost mal trimesu du mi [tal Ji o scrisoare. Ş[i], de s’au priimit dă cătră dumnea[vJoastră, eu nicî-un răspuns n’am avut; ci acuma fac rugăcune dumptale], ca să-m mal priimeştî un comision de puţinticfă] marfă dă Veneţiia. Şi, dă este cu putinţă, să am cinst[itul] răspunsu dum[ital]i cu jupănu Cărstiian Funaru, că este ca să vie Lunî ’aicî la www.dacoromanica.ro 124 ARCH1VA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECJLOR SIBIIULUÎ lăzăret. Şi cu toată plecăcunea sânt al dum[i]tale amic şi ple[cat]: Dumitraşco Iordan. 98, Apfrilie] 15. [V0:] întru cinst[it]ă măna dum[isal]i jupanului Gheorghiţ[ă] Man[i]cate cu cinst[e] şi cu plec[ă]cune să să dea, la Sibiî. CCLX. Noi carii mai jos iscăliţu dăm scrisoare de adeverinţă cum să se ştie că am priimitu, de la cinst[ită] măna dumnealui prea cinstitul jupănul Costantin Popu Hagiu, şi, al doilea, dumnealui jupănul Costantin Mânecaţi Safran 50, adecă cinclzăcî de zloţ, în mila sf[i]nteî noastre biserici din Bucumul, dumnealui răposatul Dumitru Dudcă, fiindu dumnealui epitropî. La care noî cu foarte inimi fierbinţi săntem mulţă[mi]torî de neuitată dragostea dumnealoru ce au arătatu cu săracă biserica noastră. Şi pentru mai bună credinţa noastră ne-amu iscăliţii numele şi cu policra, şi am întărit şi cu pecetul nostru, ca să rămăe de crezuţii. Datu Belgradu, 1799, April 27. Stoian Chiţul, gojiman şi ctitorii [pecete neagră cu cruce]. Eu IoanU Apolzanu, epitropu [pecete roşă, cu două inimi supt o coroană]. Eu Ioan Afulea, dascăl şi ctitor [pecete cu o pasere]. Noi ctitori sfintei biserici neunite a Greciloru ■ şi Rumăni-loru dinu Belgradu. CCLXI. CfinstiteJ cocoane1, Vrut-am a înştiinţa pe dum[nea]ta, măcaru că n’amu avuţii pănă acuma norocire a ne cunoaşte, totuş pentru dragostea cei omeniască şi iubirea de aproapelui (sic), cu aeastă puţintică scrisoare, precumu, întîmplîndu-să de s’aii prins aicea un hoţii anume Ianoş Răităriu de la Blaj, prin mijlocirea mea, pentru o înşălăcune ce au făcut cu banco-ţădule vicleane, care -şi acuma să află prins aicea, în Curtea Sfatului, la Sibiiu,—aşa 1 V, n1 urmStor. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 125 amu înţăles că şi pe dumniata te-ar fi înşălat acesta cu 1.300 de lei, cu neşte porci, — însă cum şi în ce chipu, nu şti fi. Pentru aceia îţ fac de ştire ca să-m trimiţi scrisoare pentru totu lucrulu, cumu s’au întâmplat, de la început până în sfirşit, unde, cînd şi cumu, precumu şi zapis, sau dovezi cu mărturie, sau alte scrisori ce vel avea despre acei treabă, cu care sâ-lu pociu dovedi a fi vinovată; poate supt peceate să mi le trimiţi; de înpreună şi carte de vichilicu de la c[instita] Aghenţie de acolo, pe numele meu să-m faci, ca să pociu lucra în numele dumitale, după cum voi şti, asupra lui. Iară, de socoteşti dumniata sîngur a veni, poţî; numai cu graba, ca să nu fie tîrziu, — că elu pănă acuma iaste tot în prinsoare aicea, Şi, aşteptînd răspunsul dumitale, rămîiu Al dumitale gata a sluji: IoanU Predeticî, propria, plenipotenţiar în lucrul mai sus. Sibiiu ; 799, Iunie 7 zile. CCLXII. Cu plecăcune şi cu prietenească drag[o]ste dumitale, domnule. înştiinţez dumfitalji pentru rămători, că nu să prea găseşte mari, buni, că ne-au venit oameni dupe la baltă, şi spune că nu săntu. Iar, pentru boi, de vei putea face să scoţi o carte de la Măriia Sa Vodă de aici, apoi crez că ar fi treabă, că aici văz că au venit nişte neguţători, totu din ţara dum[nea]v[oastră], şi cumpără bol, iar, de vel sta, să trimiţi pă cinevaş să vie la mine, şi eu să-l portu pe unde este marfă bună. Al doilea, mă rog Mării Tale să trimiţi la domnul Işfan, fratele Mării Sale, să-ţî trimiţă neşte cărţi ce i le-am lăsatu astă iarnă pentru pricina ce am cu Ianoş Râitaru şi cu Micleuş Făgă-răşanu de la Blaj, şi să le trimiţi acele cărţi la jupănul Manicate de la Sibiiii, că am scris la dumnealui să găsească un procator să-l pue să să judece cu Ianoş şi cu Micleuş, şi acel procatoru să fie în locul mieu,—că eu nu pocu să viu. Iar, de găseşti Măriia Ta vre uit omu să-l pul procator în locul mieu, bine, pănă este Ianoş la opreală. Că mi au venit îh scris de aci de la Sibiiu că este Ianoş prinsu în Curtea www.dacoromanica.ro 126 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIE! GRECILOR SIBIICTLUT Sfatuluî, aflăndu-1 în altă vină. Şi mă rog Mării Tale, cătu mai în grab[ă] să trimiţu acele scrisori la jupănu Manicate. De aceasta înştiinţaiu dumitale, şi rămăiu Al dumitale bun prietenu, gata a sluji, slugă: 1799, Iulii 29. Radu Stan cupeţu, cumnat cu Od[o]besc[u]. [V0:] întru cinstită mana dumn[ea]lui domnul Voina Micleuş de la Şoroştin, cu prietenească drag[o]ste şi cu multă săn[ă]-tate să să dea, ori la Sibiiu, ori la Şoroştin. [Pecete neagră.] [Nedesfăcută.] CCLXIII. Cu multă plec[â]cune mă închin dumitale, jupăne Cos-tandine. Cu plecata mea scrisoare către dum[neata], întăiu cercetez de întreagă şi fericită săn[ă]tate a dumitale, ca, aflăndu-se pe deplin, să mă bucur. Ostenind dumnfeata] a cerceta de noi, din mila înpăratului ceresc ne aflăm săn[ă]toşi. Vei şti dumfneata] că am priimit această scrisoare ce o trimiseiu dumi[tal]i la 27 ale lui Iunie şi văz că-m scrie că s’au prinsu Ianoş Răitaru de la Blaj, şi este pus la opreală în Curtea Sfatului, — cel ce m’au înşălat pă mine la leat 97 cu nişte rămători ce i-am pus la tovărăşie cu Ianoş Răitaru şi cu Micleuş Făg[ă]răşanu, iar de la Blaj. Şi nu pocu să mă pricep cine mi au trimis această scrisoare; care mă rog dumi-[tal]i cercetează, şi, de va fi omu sigur, să-l pui dum[neata] orănduială, ca să fie vechil în locul mieu, să stea faţă la judecată cu acei oameni. Şi văz că-m scrie cum mi s’au întâmplat— veţi şti dumn[eajv[oastră]—, că eu am întrat în lăzăret şi au venit ş[i] acei oameni mai sus numiţi, care băgăndu-I tot într’o casă cu mine, ş[i] au mai fost şi alţi trei oameni, de am făcut lăzăretu dup[ă] poruncă cu toţi dinpreună, şi şăzănd în lăzăret, şi aducăndu-m vite de rămători în zilile cele de tărgu, de le vindeam, Ianoş cu tovarăşu lui m’au întrebat: mai am rămători? Eu le-a[m] spus că mai am tot de acea potrivă păcum au şi fost. Care făcând ţocmeala, eu cu ei, căte lei 25 turceşti părechia, pâ răm[ă]tori 169, şi www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 127 mi au dat eî mie lei 600, adec[ă] şase sute; cănd am făcut tocmeala vitelor însă, eî amăndoî o parte şi eu singur o parte, sau la dobândă, sau la pagfujbă. Şi am mersu la Cluj de am văndutu rămători, şi dup[ă] vânzare le-am zis să ne tragemu socoteala, să vedem ce am făcut; dar eî n’au vrut, zicăndu-mu că eî sănt făgăduiţi să aducă la Vodă de aici 6 telegari buni, ca să le dea Măriia Sa Vodă voe să-şscoaţă ei cai lor de aici, să-î bage în Ardealu, — zicăndu că are 60 de cai cumpăraţi, aici în ţară. Şi de acestea n’au fost niciunde, că am purcesu de la Cluj să venim la Blaj, să ne tragem socoteala, dar ei au schimbat drumul, şi am mersu la un sat ce-î zice Chiraifalău, umblând doo zile de la Cluj până la Chiraifalău. Şi acold s’au găsit cu unul ce-1 chiamă Ferenţu, şi au vorbit cu acela ce au ştiut eî în limba ungurească, că eu nu ştiiam ce grăia eî, şi, eşind eu afară la cai, mi-au perit buchilareşu, cu toate scrisorile de toate chel-tuelile ce cheltuisem pă drum cu rămători, şi de vânzarea rămătorilor. Şi numai lui Ianoş şi lui Micleuş le dedesem la 200 de zloţi nemţeşti, la a lor trebuinţă. Dup[ă] aceia m’au apucatu de socoteală, şi, căutând buchilareşu, nu l-am aflat unde-1 pusesem, şi ei au început a mă face «unţfut» şi cum au vrut ei. Apoi am mersu la nişte domni şor[î] ce era acolo la o Curte, trăgăndu-mă Ianoş cu -Micleuş, şi mi-au luat bani de la mine toţi, şi mi au dat 40 de galbeni mie, şi 6 galbeni am mai luat un ceasornic, şi 80 de florinţi am dat pe un cal, adec[ă] rămători am dat, şî s’au preţuit aceşti bani, şi altu cal iarăş asemenea, 80 de florinţi; să fi tărguitu eu de acolb căte cevaş, ca de 20 zloţi nemţeşti, iar mai mult nu. Iar ceilalţi bani i-au dat lor toţi, adec[ă] lui Ianoş şi lui Micleuş. Apoi am căzut eu cu rugăcune de acei domnişor[î|, sâ-m dea vre o scrisoare la mănă, că paşuşu, ce l-am avut, să pierduse cu buchilareşu, şi acei domnişorfi] mi au făcut carte de pace la mâna mea şi la mâna lor,— zicăndu-m Ianoş cu tovarăşu lui că vor să mă bage în fiiară pă mine şi pă fecoru ce l-am avut lăngă mine. Şi eu m’am înfricoşat, ca unu ce eram în ţară streină şi, mai vârtos, nu ştiiam că au făcut cărţi de pace.. www.dacoromanica.ro 128 ARCHIvA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIBIIULoI După aceia am venit la Sibiiu şi am umblat de am găsitu cel trei oameni care fusese cu noi în lăzăret, şi i-am dusu la domnul drehteru, de au luat în scris, cum ne-au fost tocmeala, şi căţî bani am priimit eu de la Ianoş şi de la Micleuş, — că eî au zis înnaintea acelor domnişori că am tocmitu părechia de răm[ă]torî cu lei 20, iar nu 25, şi mi au dat mie bani în mănă lei 1.500, iar nu 600. Şi de acolb am dus pă acel trei oameni la domnu părcă-labu de la Tălmacu, şi am luat în scris şi acolo toate pe rând, şi cu acele scrisori am mersu la Curtea Sfatului, şi mi au dat alte scrisori. Şi acele cărţi de mărturie le-amu lăsatu astă iarnă la domnul Iştfan Micleuş, frate cu domnul Voina de la Şoroştin. Ci mă rog dumitale, cercetează de omul ce mi au scris aiastă scrisoare, şi să fie vechil în locu mieu, şau găseşte dumn[ea]ta de pune pă altul. Şi iată că trimiseiu şi la domnul Voina cu scrisoare; ce dumn[eata] să o trimiţi pentru ca să trimiţă dum[nea]luî cărţile ce le am de mărturie lăsate la măna domnului Işfan, fratele dumn[ea]lul. De aceasta mă rog dumi[tal]i, ca, de să va putea să să facă vre o treabă, a nu fi eu acolb, bine, iar, de nu, dumnfeata] fă bine şi m scrie o scrisoare, ca să ştiu ce urmare să fac. Şi acea scrisoare ce am priimit-o aici, mă rog să fie la păstrare, şi să-m trimiţi d[u]mn[eata] răspunsu în scris, — că vel avea şi pomană. Că eu am rămas datoru, de numai Dumnezeu ştie. Şi lui Oni al Popi să-I mal zici dumn[ea]ta pentru cusuru ce mai este la el, că a[stă] iarnă zicea către mine că pănă la vară ol face ce ol face şi voi da bani la Manicate. Acasta, şi rămăiu: Al dumitale mal mic, plecat slugă : 1799, Iulie 29. [V°:] f La cinstită mănă a dumn[ea]luî jupăn[u]lul Cos-tandin Manicate, cu plec[ă]cune şi cu fericită sănătate să să dea, la Sibiiu. Rad[v] Stan cupeţu, Bucureşti. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 129 CCLXIV. Făgăraş, 30 Novembre 1799. cAntal Arpaşî» arată că a primit 80 de florini din moştenirea unchiului său Dumitru Dutcă. 20 de florini iea apoi «Zamfira hodnogeala» (sic), care iscăleşte «Zamfira Betleni, hodnogiţă». Martur : «Ienache Fogoroşu». CCLXV. [C, 1800 Catastih al lui Marincovici.] Nume: Oolovanu, Mohanu, Stancu Militearu, Valcul Pa-tronca, Dumitru Cateneţu, Dinu Iliescu, Mitu Lungu, Cos-tadinti Rotaru, Iorga Calangivu; Calimaneşti: Ionu Pongu-liţa, Stoica Bolbucu, Ispasu Hapuşună, Tudoru Crigangu, Ionu Potereaşu,] Am lasatu la Ghiţa Ucnaru ... Parucalabu Angh[e]lu Şerpelea ... La trei cară la Jiblea... La Gura Valeani... La Racoviţa... La Tuduru strigaşu ... Ionu alu Ghinci... Amu datu la targu Raurenii... 250 de lei sa pree-measca de la parucalabu de la Calimaneşti... Teodosiia parucalabu de la Jiblea... Sima cojocaru de la Calimaneşu ... Socoteala sco[m]pii... 46.623 oca scopiia coparatura, la Ba-neasa... La Slatina... La 2 omeni la basaciî. .. Rogojini... Tiutiunti. 50 oca peşti... De la Baneasa pana Duneri chi-riia sacilor... De la Costachea de la Slatina... 62 de cară co totu, cari a trecutu Oltu la Caneni, a platitu 47 da caru, a platitu Ghiţa la Caneni cate 40 da parali la caru. Suma: lei 82,10___ CCLXVI. [C. ,1800.] Contu pentru halini beserici: I sirta ibrişimu ştrofâ pantlica, cosutu. 1 stiharu ibrişimu pantlica, cosutu. 1 pogoneatecu ibrişimu gatanu cosutu. 1 parechea rocaviţi ibrişimu gatanu copii (sic), cosutu. 1 petrailu ibrişimu, la cecuri ibrişimu, la bubariu, la cucurh argintu, şi lucru lui cosutu. Bravu (sic) totu. Am preimitu evu Gheorghi MaricoviclU. 2492. Voi. xu. ţ> www.dacoromanica.ro 130 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR S1B1IULUÎ CCLXVII. [C. 1800. Cheltuieli Ia lazaret.] 2 ferdele ovăs. 4 pite, iojimbre, 7 covrigî săraţ, rădichii, pătrănjil, ceapă, 1 file rachiu de drojdii la comăndaşul pentru paşiuş ... Am dat la un militari. Am dat la gazdă în Boiţă .... CCLXVIII. [C. 1800.] «David Păun» către C. Manicati, pentru «socotala rozoluluî». CCLXIX. [C. 1800.] Socoteala ban[i]lor ce am dat şi ce i-am trimes cumnatului Vasilach[e] ca să cumpere marfă şi să-m şi schimbe . . . I-am fost trimes 3 Casornice să le dreagă, şi el li-au fostu zălojit pe la Saş .... CC LXX. Iaşi, 3 Ianuar 1800. Teodor Petro viei către Gh. Manicati. Comandă. Greceşte. CCLXXI. «Plaiu Urizului», 29 Tulie 1800. Ghiorghi Maricovicu către Casa Manicati. «Amu fos[t]u la Ţara Torcescă, la Ureahova1, şi amu araunitu scopiia, 20 de mii oca, şi amu arîonitu şi miţi, şi bani amu poţinu. Şi ve ştii precumu este vremea tari mestecată de la Ţara Torcasca, şi, pantru miţi, santu tari fromosi, şi spalati. Pantru miţi, Hagi Costadinu Popu Todo-ranu a tremesu mai nainte omeni şi araunitu miţili la plaiu raevu, la Novaci şi la alto locori. Domnezovu este bunu şi pentru minea: făcu şi evu.» 1 Rahova. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 131 CCLXXII. Braşov, 18 August 1800. «Velicu Obrescovic i tovaruş» către Casa Manicati. *Al doile, ne-aru trebui ceva marfa, 200 11. zahar rafinatu, 200 II. piper, 100 11. de tot feliulu, 2 11. frunzişora mărunta, 5 lăzi razolu baleti fain.» CCLXXIII. 26 Octombre 1800. Summerer, consul engles la Bucureşti, recomandă lui [C.] Manicatti pe «il signor cavaliere Harford Jonas, residente inglese di Bagdad», aducătorul. CCLXXIV. Bucureşti, 9 Decembre 1800. «Christophorus Pauer, doctor chyrurgiae», către «Herr von Manikati». Pentru nişte lucruri ce i-au sosit. CCLXXV. [1800—...] Cărţi trimise din Viena Postelnicului muntean. Histoire du directoire constitutionnel, Optique de l’univers ou philosophie des voyages, Louis XV detrone avant d’etre roi, Relation des voyages de Sauguier, Le Conservateur ou recueil, etc. par Neufchateau, Abreg£ des Memoires de S., Abr£g£ de la geographie par Pages, Raccolta delle revolu-zioni di Venezia, Pieces officielles d’Egypte, Des signes de l’art de penser, Voyages de Spallanzani, Description de l’Indoustari, Deportation et naufrage d’Aym£, Relation du voyage â la recherche de La Perouse, Atlas du meme ouvrage, Abrege des transactions philosophiques de la societe de Londres, Voyage de Nearque, Cours de litterature par de La Harpe, Les Georgiques, Anecdotes de Constantinople, Tableau de l’Empire oţtoman, Choix de voyages, Le tribunal d’Apollon, Nouvelle bibliotheque des romans, Adonis, LyCas et Chloe, Illyrienne, Les meres rivales, Eugenie et Virginie, Mes folies, Franz ou le chasseur, Claire d’Albe, Voyage de Pythagore, Precis des evenements militaires, Nouvelle carte de l’Europe. www.dacoromanica.ro 482 ARUHIVA ROMANEASCĂ >A COMPANIEI GRECILOR SIBIIULUl CCLXXVI. Bucureşti, 5 lanuar 1801. Polizachi către Manicati. Atac tTjv KpaidSav xa0uiţ 'ijxooae'ce ooraiţ eivat, xai âSw sfya[isv âp-xstov ? p.tav pLXprjv xaprjYoptav rcov 6p0oSo|cov xai rod? iStaipdXa£ev 6 0eo? p,e rd s’Xeo? roo, xai Sev aiptaev va 7EW00V xarâ tdv axoxov tcov xaxcov, Sdp.Epa e'pcdra^ev TeXarXYj? p,e xtrocxt zfjt; .arCta? ort va Tjao^aaifl 6 xoapio?, va p/rjv (j>o6yj0oov, ort 06Xoov edop0co0^ rdt xpâYpara xai £vto? 6X1700 06Xoov aoxto0^ xai rdt arpaTeoptara axo T7]v KpatoSav. 'JHpieî? opico? Ssv axo6âXop,ev rdt rpia ap,a£ta oxoo £-XWP.EV pumauxâ el? rrjv adXijv pia?. c0 0(])7]XduxT0? ad06vrrj? edpta-xerat el? rrjv EXâuvav axdp,t, xai ptovov ot xaip,exap,atot xai Ot ap^ovre? Stxoov IStj)' xpoap.6vop.ev xai evav xotaav pie rot Soco tpet? T)p.spat? va ¥X07f) va xaTotxodaio eScji el? ro Booxoopsart: fysL p.dvov tov £%naye z00 pia^d roo, eco? 300 7) 400 av0pcdxoo?, xai Taco?, otv 76V7) xap.ia Stop0coat?, va aoxcoO'fl xai adro? otx5 eStp. wOXyj 7) 6XxtSa pia? etvat el? rov ot7tov 0eov.. .. «De oare ce toată mînia lui Pasvantoglu e pentru oştile ce sînt în Craiova, că, dacă le vor scoate, şi el îşi va retrage www.dacoromanica.ro 134 ABCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GREOILOR SIBIIULUl oştile ce are în Ţara-Romănească. Se zice că el n’a păgubit Ţara-Romănească, ci că oştile lui pe care le trimesese la Craiova, le-a trimes împotriva ostaşilor împărăteşti, şi nu împotriva raielelor; şi adevărat că el Pas'vangiiî n’au făcut la Craiova atîta pagubă cîtă au făcut-o ostaşii împărăteşti, şi pe urmă chiar Romîniî şi cei mal jos ca eî, precum şi aici vor fi în Bucureşti la 3-4000 de vagabonzi (zablăi ?), şi dintre străini, şi dintre Romînî şi Ţigani; numai, să ferească Dumnezeu, să înceapă ceva din partea Turcilor, şi ceilalţi vor face sfîr-şitul (?). Nădejdea noastră e numai la Dumnezeu, care, precum a păzit şi pană acuma Bucureştii de multe primejdii, nu va lăsa pe cel răi să se bucure; căci, de cînd a căzut împărăţia Grecilor din mînile lor, vedem că aceste două locuri, ale Ţeril-Romăneşti şi Moldovei, sîut ca o mică mîn-gîiere a drept-credincioşilor, şi le-a păstrat Dumnezeu cu mila lui, şi n’a lăsat să ajungă după scopul celor răi. Acuma a strigat un telal cu pitac al Agieî să se liniştească lumea, să nu se mal teamă, căci se vor îndrepta lucrurile şi în scurtă vreme se vor scoate şi oştile din Craiova. Ci noi nu trimetem îndărăt cele t e ce avem cu luna în cure a noi. Prea-înnălţatul Domn se află încă la Slatina x, şijnumaî Caimacamii şi boierii judecă aici; aşteptăm şi pe un Paşă să vie în două-treî zile, să stea aici în Bucureşti: are numai ecpaiaua (alaiul) lui cu el, până la 300 sau 400 de oameni, şi, iarăşi dacă se va face o îndreptare, se va scoate şi el de aici. Toată nădejdea ni este la Dumnezeu Sfîntul.» CCLXXIX. Bucureşti, 6 Februar i8or. Polizachi către Manicati. '0 asxpsTipto? too IXTC7]-jraoă sîvat â8tj> axopx, xai jrpoap,âvst zbv xaXap,7taXtxt autou: ep^erat jravcto? xai kpmâ ocv $jX0av abtoo st? St[wrtvt xai otv satăX07]xav pi to p.sv£tX... 26p.spov T]X0sv 1 El se dusese acolo cu Arnăuţit ca să ajute lupta nazlrulul de Brîtila cu azvangiit la Craiova (Fotino, la Domnia a doua a lui Alexandru Moruzi), enlru biruinţa cîştigată asupra răsculaţilor, v. şi Acte fi fragmente, II, p. 363 Ea a fost atribuită lut Moruzi. www.dacoromanica.ro U0CLMENTI2 135 xai 6 Xaaâv-IIaaăţ fie tov e^Ttaiv too, scoţ 900 ovop.aTo6ţ xai ixo ... <]jsv eîţ to BaxapeaTi, xai aopiov âyaTiaivsi eîţ to Boo-xoopeau, 07:00 e^ei to xovâxi too? sîţ to IldSoo KaXiTCiXop: aoTdţ eîvai Siopiapivoţ vâ xaOrjaf] âSqj Siâ ţ âxooofiev, oti âpxeToi SaaiXixoî aTie-paaav eîţ ujv KpaioSav xai e^oov s/otiov vâ 8id>£oov too? 0X1-yooţ IlaCoavToyXTjSeţ 67:00 eîvai e8ij)0ev. ’ESij) 6 ab0evT7)ţ Sev ep^eTai, oaov vâ too? XTOTnjaooV 6 Traaaâţ xâOeoTai eSqj Siâ 7:poip6Xa£iv too TOTrom âpyTjaav vâ xâfivţj CaTtu too? Toopxooţ, Sioti xaT 'âp^âţ efyav âp^rjaf] vâ aTaxToov, âyxaXâ eîvai xat oXîyoi. THX0ev xai 6 âSeXipoţ too a. Kopîxoo xovaooXoo 'Pooaîaţ 4Scp, a7:6 KiovaTav:, a7:6 tov eXrCijv rî)ţ 'EyyXTjTăpaţ, 8iâ vâ 8e^0^ tov xoopiepov 67:00 ep^ovTai tooqv a7:6 piaa, oaov xai a.izb Kiovarav :• ofioîcoţ xai rj fioveSa 67:00 a7:o MyyX-rjTspa aTeXveTai, ttjv www.dacoromanica.ro 136 AEOHIVA BOMĂNEASCĂ A doMPANIEf QBECILOB SIBIlULUi irsptXâ[i.6âvst aoTOţ xai Tfjv azâXvsi Siâ Kaivarav:. S7]|isCa IvavcEa pX^TtojjLsv, xai Ssv •?]£s6po[i,sv rl e/sl vâ soŢâX'fl 6 xatpoţ [ifiţ* ica-pTjYopsî Spuo? todto ozi sic râ xâarpa zrjQ MicofSavEac Ssv Ytvsrat x^[i.[i.Ea iTotpLaaEa, aic â*/,o6o[i,sv.... «Frate, dumneata Gheorghiţă, frica şi tulburările care ne-au zguduit aproape şese luni de cînd au pornit, şi n’am avut maî de loc linişte, nici nu ni-am putut aduce aminte de prieteni în iarna aceasta, nici nu mai ştim cum am trecut ser-bătorile şi Lăsatul Secului, şi sîntem siguri că ştiţi toate şi că înţelegeţi foarte bine încercările ce am avut, — să dea Dumnezeu Sfintul să fie trecătoare: acuma auzim că au plecat destui oşteni împărăteşti la Craiova şi au de scop să gonească de acolo pe puţinii Pazvangii cari sînt. Aici Domnul nu vine până nu-i va bate; Paşa stă aici pentru paza locului: au început â prinde pe Turci, pentru că la început era să se înceapă neorînduieli, deşi sînt şi puţini. A venit aici şi fratele lui sinîor Chirico,' consulul Rusiei, de la Constantinopol, de la ambasadorul Angliei, pentru a primi curierii ce vin, şi din lăuntru [din Europa], şi de la Constantinopol; precum şi banii ce se trimet din, Anglia, pe aceia-i iea şi-î trimete la Constantinopol. Vedem semne protivnice, şi nu ştim ce va să iasă acum; ci ne mîngîie aceasta că, după cîte auzim, nu se face nici-o pregătire în cetăţile Moldovei. » CCLXXXI. Bucureşti, 15 Februar 1801. Polizachi către Manicati. Toc ic papara ISip siva: ai? xai ap^rspa, [rips c Xap,6âvouv rov 0âvarov sic icXtj-paip.’/jv. IIpoipsc tîjv xaErav 860 Toopxot ixov^fiaav Svav SooXov tod SXauvâvou, ocmc SooXoc scpoysv âirâvto st? zâ aitizict. rou www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 13*7 afsvtoo xai sxpovTs? xai ixsî vâ aTaXStaoov (sic), 7]8s_ XYjaav vâ a7rspaaoov sî? BtSîvt. Ot StvStXLSs? too? sSaXXav za zonia, p.Y]v Sâ)(0V'C(*S too? eî? T° xâaTpov, xai xaxrjv xazu>? sStas-xopî:îa0Yjaav o0sv sl? za pipij tTj? KpaîtoSa? Ssv 1'p.stvav iraCSav-toyXk][Ss?]. IIpo Sow Tjp.epa? sr/sv IX0Yj sî'Syjol? otl 6 SoDtpevzţrjnaarjt; too xaî, ÎSioxwvTa? frzVj too? naCSavTOYXTjSs?, svd)07jxsv pi tov Koas-MooaTayâ ano 3AvTâ-KaXsaaij, inr/yav sî? sTtaXâp.7j xai to siqjpav 0[so]0sv So£a Ttjj ©stp orcoo oXa iv Taiktj) iaovsTps£av uaXâ îtpo? 'ijao^îav p.a?. vAp.i:oTS? xal sî? t6 iifjţ vâ ^aLptop.s0a tyjv xaXrjv vjao^îav s7rstTa âtp’oo £Soxtp.âaap.sv tooootoo? xai 07]Xav s£a> ano io Booxoopeott, si? zqv TCopoŢopla- arparsopara roopxtxâ oXa sp^ovrat xa07]pspobatov arco oXi^a, xai âxspvobv Stâ rqv KpaioSav.. «Aici ni-a venit prea-înnălţatul Domn la io ale lurtii, şi Paşa avea să iasă la g din Bucureşti spre Craiova, şi s’au întîlnit afară din Bucureşti, la Ciorogîrla: oştile turceşti toate vin zilnic, puţin cîte puţin, şi se duc spre Craiova.» CCLXXXIV. Cîineni, 18 Mart 1801. rstopYto? MsSsXvftTCâpn]?] către Manicati. Şi pentru o scrisoare românească a Vornicului Golescul. CCLXXXV. Bucureşti, 20 Mart 1801. Polizachi către Manicati. E linişte. La 27 s’a aflat un ureştin ucis în casă evreiască: bănuială de omor ritual. Kai sxsivnjv zrjv ^păpav I’yivsv psYâXo? 0opo6o? arco rob Xaob* arco ib nspvb sw? ro SpaSb IxDvnjYTjoav rob? 'ESpaioo? aâv rob? XaYoob?, xat, Stâ vot TraoaTj] 6 0dpo6o? xob Xaob, snpoazâ'/Qrjaav ot CarctCoiSsc Stâ vâ aovâ£oov rob? 'ESpaioo?, otcoo rob? sopoov, xai vâ rob? aoov si? tov vAYav, xai psPaoTO to xoXtttxbv syXbzuxiav ot 'ESpaîot ânb rob Xaob, 5tt rob? laxottovav oXouc. ’Af’ob i07]aav st? ib'J ^Ayav xpb xob ... rob? IpsTaTOTnjaav aTr’oo (?) Sappob? xai StaYup.vtap.ob? stpâoTj^av âpxsrâ. Mstauptov s)f£t vâ Y^vţ) StSâvt Tcspi zobio. . . . «Şi în ziua aceia a fost mare tărăboiu din partea mulţimii : de dimineaţă până sara au fugărit pe Evrei ca pe iepuri, şi, ca să se oprească tulburarea norodului, s’au rînduit zapcii ca să adune pe Evrei, unde s’ar găsi, şi să-î păzească la Aga, şi cu acestă socoteală s’au scos Evreii de la popor, www.dacoromanica.ro 140 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIB1IULUÎ — căci i-ar fi ucis pe toţi. De cînd s'aQ primit pază la Aga înnainte de... i-a strămutat; din care au suferit destule ju-poieri şi dezbrăcări.» CCLXXXVI. Bucureşti, 6 April 1801. Polizachi către Manicati. ’ESoOsv ^ou.sv xcţvsva aXXo văov, Ttapâ 7tpo)(0eţ £0at}>av ttjv oop.virCav ’EXeyxo, aSsXifîjv too aoOsvTo?, orcoo tt]v âSaoTooaev 6 X[âTfi.avo?] M7np.7uxa?, îjti? arcsOavsv arco o^uxtou, xal kdâfrj si? to Sapaviâpi {j.e [leţocXo aXai, rcapov &VTa? xal 6 otJnjXoT. aoOsvTYj?. ’Arco aurijv x-ijv X&rcujv sp.stvsv ij - xaP“ vropli^aţ, xoprj? too aoOăvTo?, orcoo Tjtiouv vot Yevvţj aopwv. ’E^Qe? eSaXav iov Spxov ol Scot coDOtrot pooaot suptaxoVTO eStp eî? Booxoopsau ’ st? tov veov 6a-ctXsa too?, ’AXe^avSpov, olov too IlaoXoo IlăipoStiCt, orcoo âxopo-vtac0Y] SactXso? avii too IlaoXoo IlErpoStiCt, rcaTpo? too, Srcoo sxyi arco6âviţj arco arcorcXi]£lav st? tov xatpov orcoo £p.a0sv tov Oavatov-TTj?' OijYaTpo? too, "fcrj? too •IlaXaTtvoo. A5to? 6 vso? [3a-atXeo? ârcaLveîrat ano too Xaoo too oi? un[i]4) rpg să-ţn îndreptaţi muşterii la vreme. Mă rog' să-m^iubiţ şi să maî aveţi al dum[nea]v[oastră], şi eu mă voi arăta cătră dum[nea]v[oastră] cum să cuvine, ca unu ce sănt Al dum[nea]v[oastră] ca un frate: Ştefan Băcu. [i]3P3. -Sep[ţem]v[rie] 14. [Vft] Cinstiţilor dum[neaJlor, frat[i]lor Manidăteşti, cu cinste ^ii.cu 1 frăţ[ea]scă drag[o]ste să sfă] dea. De la Răqjnic'la 5ibiiu. .[Pecete neagră, neînţeleaSăi] www.dacoromanica.ro **8 AECHIVĂ KOMĂNEASCĂ ■ A,COMPANIEI GKECILOB SIBIfULUl cccl 15 Cfctombre 1803» Ştefan Băcu către fraţii Manicati. •Aminteşte scrisoarea precedentă. «O bute vin pelin s’au făcut pentru dum[ne]av[oastrâ] din viile nostre, struguri aleş. Mă rog pentru IO buţ vin albu ales, de să vor găsi muşte-reî cu un leu vadra aici, m’aş sigurepsi, că ţaara nostrâ iaste înfricoşată.» Pecete ri)Şie, ruptă. CCCII. Craiova, 10 'Novembre 1803. «Enache Mihail şi fraţ» către Manicati, «pentru un Sasu anume Iohan Anbrosie ciz-măşălu, de la Sibiî, că, viindu cu o poliţ[â] a dumneavostră* eu am cumpărat-o... Şi încă şi alte teburl să ne porunceşti şă vă slujim, măcar la ce, şi poliţt de aceştea să ne trimeţi poao, să le vindem, că noi avem tropos petutindenea.» CCQII. [8 Novembre 1803. «Sessii consistoriumuluî de legea gre-■ cască!» Elizaveta Ştefani arată că a trăit nouă ani foarte rău cu Athanasie Diman, «şi s’au înpăcuit de trei ani, şi totdeauna s’au legat bărbatul său că nu o va mal bate, curvă nu-î va zlide, copii bitanţî nu-î va numi... Tot bea şi face datorii şi alte pagube, şi să laudă că o va omorî şi să va duce în Ţâra-Rumînească.» Cere despărţenie. Deocamdată e îndreptată la Companie. CCCIV Eibiî, 23 Novembre 1803. Elizaveta Şteafani se plînge că £âcuni de zacă ani încoaCă, de cînd sîntăm căsătoriţ la blaltă, pă mine nu ca pă o soţie a sa, ci ca pă o curvă m'au ţinut, tot cu grozăvire şi vrăjmăşăşte m’au bătut..., şi nume de curvă mi-au scoirnit, şi ca după o curvă aii şl www.dacoromanica.ro 'DOCUMENT* «Kt vălătuit,—cu care vălătaş nu m’aă putut arăta că am .curyib cu cineva; copiilor bitanţi, mie curva în tot casu, n'aă încetat a-m zicea, şi cu. mo ir te ă mi să lauda, ba încă, nu sumai că aă făcut datorii fără ştire şi voe mea, ci tot beat au umblat şi mai cu toţi oameni s’au gîlcăvit, păgubi de la toate tîrgurile pă unde au umblat, cu haSnă şi folos au adus, ieaducîndu-şî aminte cum că neguţâtorie cu zăstrile; mele, păcum ştie cinstitai Companie bine, au încăput, şi cum că are trăi copii. Acum mai pă urmă s’au gurat- cum că va lua din boltă că-î mai bun, şi să va ducă în Iumă... Au înprumu-tat bani, să-m & toate, de nice cămeşă să nu-m rămîne pă trup.., Utîndu-mă Ia faptele dumnealui îndărăpt, şi căutînd Ia trei copii, eu maică fiind, lesne poate sopoti fieştecine că alt modru n’am avut a înpădeca următoaria nefâricire fără de cît Ia forumu popăsc, înnaintea cui neam şrfost înpăcat, să mă plîng.» CCCV. I i Atestatumu. • Precumu Dimitrie Preda, de la AcilîQ, Scaunulă ,Sibiului, ă’aă cununată cu Elena fiica jupănului Stoian Chiţa, în- Bel-gradă, Ia biserica hramului Buneîvestîrî, în 23 Avgustu, 'prinu sfn. slujirea mea mai josulu iscălită, fiindă naşi faţă chiră {îbeOrghie Siminică şi chiră Dimitrachie Carandonă. La care dreptă adeve[re]ză. [ în iBelgradu, 21 Dechemvrie 1803. Nic-olae Raţi, protopopă neunit. {Pecete npagră, cu cruce, blason şi h. p ] CCCVI. f Dă la milostivul Dumnezeă t.otfi fericitul Binele pofă-tescu dumitâle, cinstite jupţăne] Ghiorghiţă Mănecati. Cu alăta riu aVemă d’a supăra, fâră ’mă rogă ca să faci dumneta, ca Un părintele al copiiloru miei, să dai la cinerile care mi 1-aă dată Dumnezăă dă s’aă căsătorit cu fica m& Linţa, după «um arată şi adeverinţile dă la preotul nostru şi dă la c;n« www.dacoromanica.ro 450, AECHIVA ROMĂNEASUA A COMPAKJEÎ GRECILOR SIBIIULUl ştiţi naşi cari i-aă fostu la trebuinţa căsătorii., Ală dummitaj^. mai jnîc şi plecat totdauna: Stoian CAiful. ' Din Băligrad, 23 Dechem[vrie] 1803. Trimiţ Cinstitului jup[ăn] şi contractul, şi vel facie ostenalg. dă vei scrie în dosulă contractului acia sută dă zloţii cape i-au dăruit-o părintele răposatul la fica-mk Linţa. [V0:] Cu .multă plecăciune şi cu fericită sănătate să să dee întru cinştită măna dumnaluî jup[ăn]. Ghiorghiţă Mânecaţi^ birău, la Sibii. [Pecete neagră.] CCCVII. C. 1804. «Gheorghe Marinovici suditu, de .la Sibii», către, un biv Vel Postelnic. La 1794, «am venit aici ca să cumpăr rămători, dar îutăi am vrut să cumpăr ghindă pentru îngră-şatu rămătorilor, apoi să cumpăr răm[ă]torî. Şi, vind la Râmnic într’un bolcu, am găsit ghindă la d[u]m[nea]luî biv 3ti Log[o]f[ăt] Vusin, şi, tocmindu-mă cu d[u]m[nea]lui, să-i dau de un rămători parale 25, să-m îngraşe doaă sute de rămători, şi, cumă vin lpi ban[i] pe tocmeală, i-am dat t* 125, şi mi‘aă dat zapis cum să va vedea de către dum[nealuî], mi au d^t şi un om al d(u]m[nea]lui dem’au dus în pădurea d[u]m[nea]lul de am văzut ghinda; şi ghindă ierea, să mănânce vite îndoite şi întreite de căt[ă] suma i să cuprindfe] în zapis. M’au încredinţat că ar[e] şi patru oameni păzitori de păzăsc ghinda, şi I aşa, sigurip^. sindu-mă d[u]m[nea]luî, am plecat In întiia zii alui Septfem] v;[ie] de am venit aici la Craiova, de am cumpărat doaă sute rămători după sinfoniia zapisului ce avem cu d[u]m[nea]lui. Şi, sălindu-mă în tot chipu ca să ajungă cu vitel[e] la ghindă, am ajunsu la 12 Dechemvrie, cu răm[ă]tori acolo în pădure, şi acolo n’am găsit ghindă nic de cum, fiindcă o măncasă rămători ce-î va şti d[u]ai[nea]luî. Şi i.n’am şezut cu rămătpri nic-un cas, ci de loc i-am scos afară şi am mersă la Rămnica sădspuî d[u]m[nea]lui, şi d[u]m[nea]lui plecasă.la Bucureşti. Am Căutat,1a alte părţi să găsăsc ghindă, şi n’am..găsite findeăj Să prinsasă toati de neguţători; porumbi, ierea scumpi, căj-fc 6,parale oca, şi nu. săj găsiia, şi de mare nevoiţ m’am dus, www.dacoromanica.ro DOCUMENTE tâi cu dânşii la Sibiî şi iam vândut slabi. Care din pricina d[u]th-[neajlui am păgubit din capete t1 800; şi în multe rânduri afli cerut bani, şi mă tot prelungeşte, şi, cui e voiia să ştie, îş bate joc de mine, văzăndu-mă om străin. Acum, viind pe la Râmnic, i-am zis d[u] n[nea|lui ca să vie la Craiova să ne judecăm înnaintea d[u]m[i]l[orvoastre], ci mi au zis că, pănă nu va vedea cinstită porunca a d[u]m[i]lforvoastre], nu vine. Ci mă rog să fie cinstită porunca d[u]m[i]'[orvoastre] cil un mumbaşircă să-l aducă pe d[u] n[nea]lul aici, să ne judecăm,—că va fi cu păcat să rămăî şi ieu păgubaş, find om sărac, şi bani sînt strein[î], şi pănă astăz i apăr cu dobânda lor, şi şez aicea, de piei cu cheltuială [la] vreme de iarnă. Şi cum va fi mila d[u]m[i]tal[e].» CCCV1II. 22 Ianuar 1804. Kristoph Bogdanfy către firma Meuekati Saffranos. «Szey trimetyetz ku glegehayte atsela 1 stuk futer-flanel alb, de vro 60 dye kotz, makâr si maj mult, si 4 rizuri flis-papir, si 2 rizur hertie dye czkris, af die Sziby, af dy Orlat, makâr tse fel, nemay nu dye • postav fain.. . Pope Betyak maf rugat sze eszkrif la fitsorul Anton, szey aduke vo 6 pitsorye dy vitzel tiner si vun estuk dy karny, jar di vitzd, si 2 butyely tokajer vin.» CCC1X. 25 Ianuar st. v. 1804. «După contracta acesta ce ani fekut l’annu trekut pentru keletorie ssi negutzetoria Gratzuluî, astezi ne am entzeless din .nou ka sse facem ssi en anu accesta kaletorie ssi negutzetorie âcceasta a Gratzului, cu toate condizionurile celle de sind en contraktu de âcuqia'un anu de ameruntu scrisse ... La Gratz datorie de anul trekut.* Iscăleşte iarăşi Armeanul Cristoph Bogdanii..• CCCX. 1 27 Ianuar 1804. Scrisoare a unui agent către Manicati. «Râină-t[o]ri i am fostu pornit la lăzăret de Vineri, şi s’au întâlnit cu dânşii, şi i-au fostu lăsat omefnii] mii cu t' 36 perechea, www.dacoromanica.ro 152 abchiva eomJLnească. a companie! GBECILOE SIBIULUI şi d[u]m[nea]lor nu i-au primit. Apoi, de s’au vândut, n’am Ştire, că trimişi] până astăz nu s’au întorsu... Pentru vinuri, te va prirofori chir Gheorghe MarincovicI, că am tocmit chirigii a veni să-l încarce, a-1 aduce dum[nea]v[oastrâ}. Pentru cordovane, într’aeastă săptămână le voi porni. Din seu, am vândut numai 700 ocă-, voi cântări ce ce mal iaste, şi voi trimite curată socoteală... Scrisori îndestule am trimis... Voi să trinţiţ într’adinsu omu, că am intrat în grije.» CCCXI. Braşov, 8 Februar 1804. Ioan Hagi Grecul către Manicati. Pentru o trimitere de bani. «Şi dumfnea]ta vel prim[i] după cum va fi cursul; dară, decaal pofti prietineşte să trec măcar cu un ban mal sus, ca să avem tragere de inim[ă] şi pen-[tru] alt[ă] dat[ă] a face poate şi cu som[l] mal mare.» CCCXII. 9 Februar 1804. Ştefan Băcu către Casa Manicati. «Lu-crăndu-sfă] piile, 552 mari, turale 5S> şi 60 mici, turale 6, care să fac pil 612 peste tot, socoteală nu trimisăm pănă voi şsbrăni vănzaarea săuluî şi voi trimite curată socoteală în căt ne stau piile, de să vor descărca la lăzăret, Eu săntu încercatu cu toată cheltuiala, iar din lăzăret veţ plăti dum[nea]v[oastră]. Dum[nea]lui socru-mieu... au trimis scrisoare..., şi îm scrie că s’au apucat de legatu piilor. .. Mijlociţ pentru o sută de bol cari trece în lăuntru. îm scrie boeru socru-mieu pentru 6 fanţi tabac Galiţin, să-l triiniteţ dumneavoastră], că la Craiova nu să găseşte. Mă rog să mă iubiţ, 64 de mascuri mai săntu al mii la Robeşti, aprope de Căinen[i]; mă rog porunciţ dumjneajluî chir Gheorghe Marincoviţ a-I rădica cu tl. 36 pereachea: la o tura sânt piei 12 » Pecete roşie, neînţeleasă. CCCXIII. , 15 Februar 1804. Ştefan Băcu către Casa Manicati. «Printr’acestu agazonu iarăşi nu lipsi a cerceta pentru fericirea săn[ă]tăţ[i] dfu]m[nea]v[oastră]. Păntru calfa de la bolta lui www.dacoromanica.ro pocuHEţrrp' 153 chir Băluţă Teişanu de aci. Pentru cordovane, ştiu că să vor fi priimit, că le-am trimis cu Ion Ocnaru. Pentru vinuri, am găsit chirigii în destul de scumpu, către 13 par[a]le de va-dr[ă], pănâ Ia lăzăret, şi am dat şi căte f1 10 ; de car[e] arvună, şi fiind vreamea tot în potrivă, n’au venit să încarce arvuna: iaste la dănţ[]. Nu iaste bir pe Rumăn[i], nu le tre-bue ban[î], numaî să văzu vreamea mai uşoară... Mal iaste seu nevăndutu, şi răspunsu n’am de la Diiu cum să va plăti înfreiala: ii zic, dar cu num[e] de întrieală rădică marfa toată. Dumnezeu să le plătească măncărfile] lor de la neguţători: nu iaste dreptate în ţaara nostră... Acum i-am scris [lui Marincovicî] pentru o căruţă cu ladă, unde şade cocişu, cu oroscă şi cu laadă suptu gratie, şi 2 cazane de căte 5 ve-dr[e] unul..., pentru prefăcut rachiu... Pentru 64 mascuri, de I va fi luotu chir Gheorghe cu vre-o tovărăşie a altor prieten [i].» CCCX1V. Ion Hagi Grecul către Manicati ; Braşov, 25 Februar 1804. cVrănd D[u]m[ne]zeu vom şi avem a face mat de multe ori şi cu alte maî multe feluri de mărfuri, ce cai[e] aduc dumneata,—că eu petrec multe văpseluri şi coase şi alte multe feluri la comisionari ce am la Craiova, Slatina şi Piteşti. > CCCXV. Cinsti[tu]lui dum[neajlui Iosife Manicati, cu părintească dragoste mă închin dumitale. f De apururea rugămu pre milostivu Dumnezeu ca să- te păzască pă dum[nea]ta, din înpreună cu cocoana dumitale, cu sănătate trupească şi cu spăsenie sufletească, că, înţălegănd că vă aflaţi dumneav[oa]stră sănătoşi, să ne bucurăm. Ostenind a întreba şi de noi, din mila înpăratului ceresc ne aflăm şi noi sănătoşi. Lîngă acestea toate, înştiinţăzi dumitale pentru fii-mieu Alexandru, că, de cănd să află lăngă dum[nea]v[oastră^ slujind, socotească înţălepcunea dumitale că destulă vreme de ani trecută iaste. Ci rog dragostea dumitale cea creşti" nească, ca să-i dai blagoslovenie părintească, să ni-1 trimiţi. www.dacoromanica.ro ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPÂN IJ5f GRECILOR SIBIIULUÎ că, şi dd vo'fi tocmit pe acest an, la Iunie ştitx că să înptfp neşte. Ci d[u]m[nea]ca să nu-m paraponiseşti, dă rămâne fii-mieQ Scarlat, iar, pe Alexandru te rogă să mi-1 trimiţi negreşit }n Săptămâna Rusaliilor,—că toate lucrurile pănă la un locj săntp la Cumpaniă (de care eă nu «crez), fiindăcă am auzăţă pecum sântă la .Athanasi, şu unde vor fi, trage-1 la judecată ca să ţi-I dea, dacă, nu va vr& să ţi-î d& cu cinste. Căce eă daă toată slqbozenie ca să-i cel, dacă te vel fi despărţit cu totul de bărbatul tăă. Şi Dumnezăă să-ţ de mai bună minte, ca să poţ trăi cu ma* bună cinste după cum. al avut pănă acuma. Aeasta. Nicola1 'Ştifanu » [Traclus din greceşte.] www.dacoromanica.ro DOCUMENTA 159 CCCXXVI. Sibiî, 7 Februar 1805. «Anghel PecI, adecă Petcu, cu Iustina, soţiaa me, din preună», arată lui Gheorghe M^rinovicî că «să să increază Ia tot locul, că de aztăz înnainte să nu maî avem... a mal căuta şi a mal cere... din socotelile ce au avut... la răposatul unchiul mit[u] Costandin Dumitru, anume Petcu, fiiqducă s’au cercetat toate şocotelile a da-duluî (sic) şi a luatului». Scrie pentru eî doanu Ioan Marcy, chesaricescu dragoman, martor». CCCXXVII. 22 Februar ,1805. Ştefan Păun către Casa Manicati. «^ănă acumu ,cu mergerea mea la Craiu[ova] am maî dat lei 107 .... Şi, orice vel prinde pe cordovane, pe mine nu vă veţ mal înpărtăşţi].» CCCXXVTII. Prea cinstite] cocoane Gheorghiţă, PoftindmţI totu binele de la milostivulu D[u]tnnezeu, şi cu lacrămî îngenuchindu şi sărutîn-du-ţmînile dumitale, prea-c[instite]-cocoane, eu, Paraschiva care amu ţinută pe Costandinu care au fostu Ia Enachie Cingu, mă rog şi căzu înnaintea miliî dumitale ca să te milostiveştî şi1 să' mă ajuţi, că ştiu că, cîndQ moare vr’unu neguţători, lasă bani a da Ia oamenii cel maî scăpătaţ. Aşijderea şi eu, ca unfl omu scăpătat şi ca o văduva săracă, caz înnaintea miliî dumitale şi mă foarte rogu ca, din cîtu va vrea D[umne]zeu, şi va fi voia dumitale, să. mă ajuţi şi pe mine 'tu ceva, că’ acuma de’ 3 ani de cînd sîntu cu^ beteşugulu ghihtuluî în pjcqare, altu nime fără numai D[umne]zeu Sf[în]tulu ştie că maî multu sîntu pe pata decîtu pe pămîntu. în care beteşugu atîta amu chieltuit cu doftorii, încît amu scăpătat, de nu ştiu de" ce şă mă apucu. Şi cu aceastea cu toate, prea-c[instite] cocoane, fără mă rogu' şi caz înnaintea domitale cu lacrămî până Ia pămîntu ca să te' milostiveştiL acastă puţină a tnea rugăcune cu, ve-dearea a nu o treace, că pănă într’atîta amu ajuns, incit nice un ştiuculeţu de lemnu în casa mea nu amu, să bagu în fo|pu. www.dacoromanica.ro 100 ARCH1VA ROMÂNEASCĂ A WOMPANIEl GRECILOR SIBtIULUt Rămîindă a du mi tale întru toate preaumilită şi plecată sluj. nică, şi cu lacrămi în ochi saritînd mîna dumitale. EU Paraschiva. în Sibii, în Martie 806. CCCXXIX. Sibii, 9 April 1806. Adeverinţă pentru «scrisoare care am făcut-o... prin răposatul domnul dragomanul chir Enache' Ioan Marcu», pentru socoteala lui Gheorghe Marinovici cu .«răposatul unchiul nostru Costandin D[u]mitru . .. Am pră-băluit şi c.i judecăţi.» încetează cererile lor. «Dumnealui ne-aă excontenteluit cu mat multu, care noi nice odată nu am avut a cere de la d[u]mnealuî ceva, fără căt de milostivire au făcut... Iscălită cu iscăliturile şi cu pecetiile degetului nostrâ, spre încredinţare la măcar ce judecată... Anghel Pecu adeverez. Iustina Petcu, soţiia lui, întărescu.» Marturî nemţi şi iscălitura lui Gh. Manicati, cu pecete roşie, purtînd literele: G. M. S. CCCXXX. 23 Novembre 1806. «Auica Ghivd (?)» către «chir Dinu David, la Rămnic». ÎI cere «ca să trimiţ cufărul rnieă care l-am lăsat la dumneata». CCCXXXI. 13 Decembre 1806. «Ioan Ocunariul cel mare» către «coconul Ştefănică Părsăculă» (sic). «Aii fostu şi jupăn Gheorghe la descărcatul buţilor; qu n’amu fostu să-ţ păzăscă omeni dumitale... La încărcatu lor amu chemată pă dumnealui Postelnicul Preda, credi[n]ceriulu lui jupăn Gheorghe, de le-amă făcută destulă,—că dumnealui me-aă zis şi din gură şi mi-aă şi scris să le umplu, şi eă ca un porcă de câine am făcută de amu umblată doo-trei zile după cară, că nu-mi scrie aă (?) destulă aşa, să şăză să mă hodinescă.» ' Pecete de ceară neagră. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 161 CCCXXXII. {1807,] «Antonie monahulu [de la Slobozia]» către birăul Cpmpaniei, pentru «rămăşiţa ce amu să mal iau din creda Gîuhaneştilor», ca «nişte bani sărăceşti ce sîntu... Nu vă bucuraţi a mă păgubi, că-mi sîntti foarte trebuincoşî. Gîndiţî că vă caută odată a muri şi aveţi şi dumneavoastră copii, să ştie fieştecare că numai unu banu cu nedreptate va băga în avuţiia lui, din cei călugăreşti, focu îşi bagă în casă, şi nimica nu să va aleage de dînsul, şi mai pre urmă îşi mun-ceaşte şi sufletulti,—că aşa zice Duhul Sfăntu prin gura lui Davidu : «celu ce iubeaşte nedreptatea, urăşte sufletului său.» CCCXXXIII. 1807. Luare de copilă de suflet. «Cînd va pofti taicăl copiii ca să margă la ei, sau iâ va pofti, totdeauna cu ştire să aibă vere a merjă la dînsul ca la on taică, şi de aci înna-inte tot taică drăpt să-î să numească, precum şi este adevărat, şi, cu că va pute, cîte odată să o ajute, ca pe o fiică a sa.» înfietoarea e moaşa înfiatei.- CCCXXXIV. Braşov, 11 Ianuar 1807. Anunciu tipărit pentru întemeia-rea Casei Apostol George, Ioniţă Radovici Ghinoiu şi Cristian Tiirck. CCCXXXV. «Din Bălăgradu, 23 Ghenarie 1807... Stoian Chiţul» către «jup[ăn] Ghiorghiţă Mănicati», pentru moştenirea archiman-dritului Neofit. «Am încă doî pietri dă fete mari pă capuly mieu, şi ’ntr’o vreme tare ca acasta, bine vedeţa şi dumna-vostură cu cătă cheltuială să ţine casa, şi iai încă din zi în zi slabescu. Fără mă jur, te rogu, să-î daţi şi să-lu învăţaţi ca nişte părin[ţi] bun[î], să unble pă cale mai bună, că dă la mine puţină nădejide are.» 2492. Voi. XII. 11 www.dacoromanica.ro 162 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR S BIIL'LUi CCCXXXVI, Sibii, 27 Ianuar 1807. ' Petiţie cu privire la moştenirea '«răpăsatuluî părintelui arhimandrit Neofit*, de la «Dumitru Preda» şi «Ştefa[n] Chiţu». CCCXXXVII. Viena, 30 April 1807. Neofit Duca 1 către Gh. Manicati, pentru un colet de cărţi ale sale, ce trimete la Bucureşti pe numele doctorului Silvestru. Salută «frăţeşte» pe archiman-dritul Domentie, căruia i-a trimes douăsprezece exemplare din Eutropiu. CCCXXXVIII, Adecă eu cel mai jos iscălit dau scrisoarea mea la măna dum[isale] chir Procopie Vasilie Canusi, precum să să ştie că astăzi i-am vândut dumisale o sută cincizeci de minee de 12 luni, adecă cincizeci dezlegate şi o sută legate. Ceale cinci zec nelegate le-am tocmit un trup florinţî nemţeştii, optzeci de flor[inţi] nemţeşti, care fac patru mii de vinăr curent (sic), adecă florfinţîj nemţeşti. Iară ceale o sută de trupuri legate le-am tocmit cu dum-[nealuî] căte flo[rinţi] 94, adecă noaozecî şi patru de florjinţî] nemţeşti. Care suma Rf. 9.400, zic: noao mii patru sute de flor[inţîJ nemţeşti să face. Iară cu ceale cincizeci de trupuri nelegate înpreunătae suma, preste tot, Rf. 13,400, zic: trelspre-zeace mii şi patru sute de florinţ nemţeşti. Din aoastă sumă am priimit eu astăzi Rf. 1.400, adecă o mie patru sute arvună, bani gata, flor[inţi] nemţeşti, iară ceialalţi bani, adecă din suma mai sus pomenită, să aibă dumnealui chir Procopie Vasilie Canusi de astăzi înnainte peste o lună de zile să-m trimiţă, ori de unde să va afla dumnealui, din Braşov, orî din Ţara-Rumănească, Rf. 2,000, zic: doao mii de florfinţî] nemţeşti, negreşit. Iară, arătând eu dumisale că au venit mineaele din Timi-şoară, s’au leagat dum[nealuî] chir Procopie Vasilie Canusi 1 DascKlul cel mare bucureşteaa de pe atunct. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 163 să-m dea bani gata Rf. 5.000, zic: cincî miî de flor[inţî] nemţeşti, fără nic-o aşteptare. Iară pentru suma ce rămâne din preţul mineaelor, adecă Rf. 5.000,' zic: cinci miî, pănă le Va plăti, să aibă dumnialuî a plăti dobânda: la sută Rf. 6, zic: şasă flor[inţî], şi pănă peste un an să leagă dumn[ealuî] chir Pro-copie Vasilie Canusi să m dea interesul dinpreună cu capitalul, fără. nic-o judecată. Iară eu, Ioan Molnar, doctor de ochi şi profesor, 'mă leg innaintea dumisale chir Procopie Vasilie Canusi ca, afară din mineaele ce sănt dator prea-sfinţituluî părintelui losif, chirio chir episcopului de Argeş, 50 de' trupuri, să nu fiu slobod a vinde nic-un mineiu în partea Ţăriî-Rumăneştî de astăzî înnainte. Iară, de va putea dumfnealuî] arăta că am vândut, să fiu datoriu a plăti dumi[sale] Rf. 30, zic: cinzecî (sic) de flor[inţî]. - Iară cine va strica dintre noi, orî eu, ori chir Procopie Vasilie Canusi, ori domnul Molnar doftorul, să fie unul altuia trei miî de florinţî nemţî (sic) dator şi platnic să-î dea celuia ce voeşte să stea contractul. - însă eu i dau voe sălevănză dum[nealuî] în numele mieu în Ţara-Rumănească, ca să fie nesupărat la vânzare, Acasta am întărit între noî cu iscălitura mănilor noastre. Scris în Sibiiu, în 27 de Iulie 1807. Ioan Molnar, doftor şi professor, propria. Procopius Vas-silij Kannussy1. ■ [Copie.] CCCXXXIX. Vaîdeeî, 22 August 1807. MaricoviCu către Manicati. Pentru miţe. Astăzi plecu la Targu-Jiivu sa ardicu şi partea aia şi bani nu fosu dastulu : amu preimitu de la vatahu Urşonu 100 ■de galbinî... Avemu miţi dastula, poţi pana 8 miî oca, a nostre, poţi şi maî multa.» 1 Pentru Mineele de la Buda ale lut Molnar, v. Ist. lit. rom. în secolul al XVIIl-lea, II, pp. 175, 212, 289, 372, nota 7- www.dacoromanica.ro 164 ARCHIVA ROMÂNEASCĂ A COMPANIEI GRECILOR SIEIIULUI CCCXL. Turnu-Roş, 26 August 1807. Ştire despre sosirea ambasadorului prusian, baron de Senft1. CCCXLI. Râmnic, 6 Octombre 1807. Ilie Matei către Casa Manicati. Pentru o datorie. .ÎT7)? aotoxivYjTWS '/«opi? opo’.vov (J.00 e'Ypatjjsv siţ 1 Fratele lui Dumitrachi şi unchiul luî Vodă Bibescu. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 160 BooVv[oo]f[s]aT['] zpo<; tov avstjitov too xop SîXSsoxpov iarpov, ozoo vi p.£ Xc/fj-rjaxi ’ţdx/Mţ zpoţ aop.6t6aop.6v aXXâ ri zai zoiţ, Ssv t£e6p aliite nimică. Şi pofutescu înuviera Domu-nului Hrisutosu la muluţu ani cu sănătate. Şi rămanfl de bine voitoru : GkeorUghe Trombiţas. Nota: 117 11. făină, i sacu şi liararu. [V°:J în Timişoră. Dumnalui H. Costandin Manicatis, Sibinu. CCCLXXX. 9 April 1819. Mărturie de la cprivileghiata Companie a Grecilor», pentru Şerban Grigorie, care e «în bolta comem-brulul nostru Hagi Constantin Pop: mai întîiu adecă ca besel (tyro), după aceaia, precum şi acuma, după obiceaiu negustoriei, ca fecor de boltă, — iaste născut în Ţinuturile turceşti [şters: din părinţii greci], a se fi purtat totdeauna omeneaşte, precum de la un negoţitori cinstit se pofteaşte». [Şi latineşte.] CCCLXXXI. 1820. Socoteală a lui David Păun, care trimete o plată în: olandezii, funduci şi rebiale, mahumudia[lej, neasfiele, ruble, sfanţihi gâuriţ, sfanţihi nigăuriţ, pitaci». CCCLXXXII. 1820. Raport al Companiei către «inclytum militare regi-men coronense», care făcuse o întrebare cu privire la negoţul ardelean. Bumbacul se aduce din Turcia, de se lucrează în patru fabrici greceşti din Braşov şi în alte locuri. «Et partim album, partim vero in fabricis coronensibus hidvegiensi-busque rubro ac caeruleo colore tinctum, partim textum, ac praeprimis in vestimenta muliebria fote nuncupata effabri-catum in pari magna quantitate ad ditiones turcicas repor-tatur.» Tot aşa lîna, din care se face postav de Braşov, «petaso similiter», şnururi de Braşov, foarte multe, «stra-gula et diversa vestimenta valachica, tam Coronae, quam www.dacoromanica.ro SWtrsnsNTE a- .-'.Asm.» -> • fT7 rn adiacentibus regionibus in simili quantitate et fălite* effabricatae Ianae rursus in ditiones turcicas referai?tur.» Piei de vacă şi de capră, din principate, pentru hamuri, curele, -cizme, «effabricatae et confectae rursus, haud in exigua qiîantitate, reVehuntuf in Valachiam.» Funii' de cîivepâ se aduc «ptaecipue e Moldavia et Polonia... Lagenae in simili quantitate.» Cară, tot aşa; mobile, foarte multe. Fierării: «>a tempore tamen, quo eius pretium elevatum est, in minori qiiantitate exportatur, ex ratione quod e Russia le viori praetio reperitur». Sticlărie de la Porumbacul-de-sus, Afpâş, Cîrţişoara şi Biclad, şi din Secuime. Hîrbie de Orlat, Srbiiu, Cîrţişoara, Bogata şi Braşov. Apoi mărfuri «sub titulo iră-soveniet, cerute mai ales la Bucureşti. Plumb, Vase de lut,— multe,— piepteni de corn, pollentae secuieşti.— Din Turcia se aduce : bumbac, pieî, măsline, untdelemn, care «servit usui fabricantium et opificum in tingendo praeprimis gossypio», orez, cafea, migdale («raro»), portocale, lămîî, migdale '(«non ân magna copia»), peşte sărat mult, porci îngrăşaţi, vinuri, *pro usibus inColarum, praeprimis ad limites degOntiUm*. Pîingere contra beşliilor turci şi vătafilor noştri. CCC XXXIII. 26 Februar 1820. «Mariia luî Ion Munteanul» cerc a i se ‘da 250 fior. nem. CCCLXXXIV. Bucureşti, Iunie 1820. Andrei Palaiologos către Companie. NXi li poate afla dascăl cu 2.000 de Iei pe an,—abiacu2.500. CCCLXXXV. Sibiiu, 27 Februar 1821. Episcopul Moga dă chitanţă pentru 300 de zloţi, «carii arhimandritul şi parohul cinstitei Companii greceşti de la Sibiiu, părintele Dometie, .pînă era în viaţă i-au închinat ca un făcători ti de bine şi bun. părinte neamului romînesc neunit din Ardeal, pe seama rădicărit caselor de ep[is]c[o]pie şi de bogoslovie aiclîn Sibiiu..., spre vecnica pomenire a răpoşatuluî în Domnul arhimandrit, căruia şi pentru 12 2492. Voi. XII www.dacoromanica.ro 17J8 ARCHIVA ROMANEASCĂ A COMPANIEt GREOILOR 8IBIIULOÎ rugăeunile neamului romînesc să-i facă odihnă Domnul Intru viaţa de veci». CCCLXXXVT. [Nagvag, 16 Mart 1821. Bakovay către Constantin Liitzo.] Dare, bâtetye szinetâtye, tse fel gye pâtriote jest, ke leszasz pe un musztiân szetz predaze Czâre-Rumunyaszke ! Dutyp sie munel afâre, si tye fo Vodă, apoj me fo si pe minye vo un Logofett, apoj tze vetz trâj, ku .Turku lesznye tyaj potye inpeka; numay tremetye multye punge ku bâny. Pagube ket nuntz jeu pope, sze tye spovedesk jeu : âlmintyere tyâs legă jo gye fetye si gye mujer, pekum aj foszt pone akuma legat: si drâkul ar plinse de mila dumnyetâle.... CCCLXXXVII. Cu acastă plecată mia scrisoare dau dumneavoastră, maica dragă, în ştire că păcum eu fiiul dumnavoastră m'am foarte săturat de lumia acastă, că, fiint săntem lipsiţi de toate; aşa dară să faceţi bine să iertaţi şi să mă blagosloviţi, că eu am plecat să-m cerc norocu: ori că nu mă mai vedeţi, ori că oi veni norocit,—după voia lui Dumnezeu. Numai atăta mă rog ca să vă ierte Dumnezeu păcatele ce aveţi. Nădejdea la Dumnezeu, şi să vă rugaţi lui Dumnezeu, căci, cine am să-m ajute: Maica Precista şi I[su]s H[risto]s. Şi voi înştiinţa unde mă aflu eu mai bine şi curat. Numai mă rog şi iară mă rog, aveţi nădejdea la Dumnezeu, că mare milostiv iaste Dumnezeu. Şi rămâneţi sănătoşi. 16/28 Martie 1821, Mărgăriţi Gkeor[gke] au plecat din Sibii. Mărgăriţi. CCCLXXXVIII. Prea-vrednice patrone al ep[i]sc[o]pii neunite din Ardeal, în pace, întreg, cinstit, sănătos întru zile îndelungate, pa-tronindu lejiî creştineştfi], care să întăreaşte prin patronia ce bine ai voit a o lua asupră, toată eparhia neunită a Ardealului de la inimă pofteaşte să petreci! ■ Eu, cănd am primit pre lăngă cvietanţie miea de zloţ de www.dacoromanica.ro DOCUMXN'TB 179 ţa Domnia Ta pe sama ridicării şcoalelor şi a ep[i]sc[o]pii aic în Sibiiu, atunc am fost lăsat şi altă cvietanţie, de 300 .zloţ, de la răpăosatul în Domnul frate şi arhimandrit Dometie,— D[o]mnul să-l odihnească. Mă rog să mi să trimiţă înnapoî aceaiaş cvitanţie, pintru să nu să facă cumva zăuşală mal nainte de primirea banilor. -Cu aceastea sânt al D[o]mnii Tale gata spre slujbă: Sibiiu, 26 Avgust 821. Ep[i]sc[o]pU Vasilie Moga, [V°:] Prea-cinstitului domnului birău, birău al Companii greceştfî], chir Constantin Manicati, cu blagoslovenie, aicea. [Pecete pe ceară roşie cu legenda: în causa cdumnaej supenessi Szemkutsî Vesselyoai» cu jupăneasa cTheodora sfcotzia dumnalui sup[anul| Enakje Arpasi». cPrekum ke dumnajei supenjassa Thodora, szotzia dumnalui supenului Enakje Arpasi din Fagaras, fiind tinere de kurend meritate, au jesit in bisserika la myr, la ana-fore, Ia evangelie si la jkoane innaintja nurori mele, fiind nora me mai betrine, ,ku kopij kessetoritz si meritata de 20 de any si mai bine, si jeu dupe carakterul mjeu si al norori mele ştiind si kum purtem toate greutetzile, mare csude mau asunss, si prekum tokma si akum Luny a doa zi de Pasty a inpinss de la evangelie pe noru-me si pe alte su-penesse, atunts jeu, ne may puţind rebda, jam ziss: ke fere de kale au fekut, pentru ke nu de csinsste tselor mai betrine, si sse sse omenjâsske de atsi innainte, ke nu va 'fi bine, de va mai inpindse pe noru-me si de-i va mai pesi innainte. Si de atunts in toate zilele, in bisserike si in ulitze, jtny tzine drumul, si ne okeraste, ku supunul dumnajei din preune, zikindu-my sztrigdaje si mujere de ruşine si nora-me jesste fate de kalik, si din niminja, si perintzi jei jau murit prin gunoaje, menkatz de peduky. Jeu ştiu ke ssint supe-njâsse de csinste, si noru-me jesste kopil jăres din oameny de csinsste, si înssess ja jesste de csinste, si ssintem gazde, kare purtem toate rindujelele ku csinsste, si bkerile atsesstja nu putem rebda. Pentru atseja ku pleketsune me rog ka mai intej szemy hoteritz rendul merdseri nurori mele in bisserika dupe betrinetzele si vrednitsia jei, la tsele bisseri-tsesty. Al dojlja sze-my datz adeverintze din tse sau intse-put atsesstja si kum mau okerit, fiiindke toate bisserika au vezut tsele din biserike si tsele din ulitze, ca ssem pots dutse lukrul in v6g unde sse kade sspre kepetaija csinstei mele.» ’ Cealaltă răspunde că «innaintja nurorii lui A. totde- www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 191 una va tnerdse, ke isse kade, jâre de sztrigoaje nu j-am ziss jeu, tsi bărbatul mjeu jau ziss dupe gura altora, si jare va grei orj kend; jarej de nui platse, sse asstupe mai entei gaura de unde au jesit vorba atsassta.» Mărturii: «Mariutza szotzia lui Gjorgje Golja szpune fere surement ke, szerutind S. Evangelie innaintja nurori lui A., nu ssau intorss innapoi ka alte supenesse, tsi au merss mai nainte si sau fekut lok cu kotele pintre A. si pintre nepoatessa Zoitze». «Marinitsa Joksenoaja fere suremint szpune: ke asa au vezut pe I. sserutind evangelia innaintja nurori lui A. si nu ssau intorss la lokus, tsi au merss mai nainte pintre A. si pintre nepoatessa si sau fekut lok ku dossul sseu inpingind pe A.» «Supuniassa Mariutza Gjorgitzoae, kare fere surement sspusse: jeu mjam pezit rindul si rugetsunja me, alta nu ştiu nimik.» cMarika lui Nikolajie B ora tos : nimik.» «Marinitsa Ontsoae: nimik alte, fere numai atsassta am auzit pe kokoana Zoitza zikind : ke nu mau inpinss pe mine, ke jar fi sserit keitza din kap.» Decisie: «Atsesst lukru el ssokotirem a fi fere de tsinsste, fiind ke in szfinte bisserike sse kade szmerenie, plekare si rugatsune, jare nu as keota inneltzare si merime ssau tsarta. Pentru atseje am aless ka J. sses tsare jertetsune de la A. si de atsi innainte sse sse omenjasske si sses tzie rindul, jâre innaintja actritzelor sze nu indrezniasske la nitse un fely de rindujâle bisseritsâsske, ke intrâlt kip va urma sspre kanon greu, care va veni sspre nepletsere, jare, inkituj desspre pornirja geltsevei in bisserike, ssau sudekat gloabe J. si A. kite 2 11. csâre, kanon bisseritsesc, jare, desspre tsele afare din bisserike, sse rindujessk la sudekata csinstitej table, neputindu-sse inpeka si desspre atseja. * XVI. • 2 Novembre 1796. Contract «înnaintea dom[nuluî] directorii alu şcoalelor neunite naţionaliceştî Radu Tempea», www.dacoromanica.ro #92 DOCUMENTE FĂGÂBĂŞENB X>IN ABOH IVA BISIiBICl! NEUNITE şi a protopopului Gheorghie Petraşcă, pentru tocmirea învăţătorilor Andrei Şivailovici şi Ion Fogoraşii. «Dascălul Andrei să ţie strana beseariciî cea dreaptă la ointare, iară Ioan Fogoroşiî de-a stînga.» Andrei va avea 25 de zloţi pe an. Venitul bisericii se va împărţi după timp. «Dascălul loaa Fogoroşiî să aibă a-ş lua simbrie de la toată casa pre ană oîte şase creiţarî, neavînd a să amesteca dascălul Andrei ceva la lucrul acesta.» XVII. - [C. 1800.] Noi cei mai jos iscăliţi arătăm şi încredinţăm pentru ifiica nostră Elenca, că, după orănduiala şi obiceiu cel lăsat de Dumnezeu, voind a o căsători după dumn[ea]luî Ioan Creţescul, de aceia încredinţăm supt ale noastre iscălituri că nici vre-o rudeniie a fi cu soţu-săă Ioan nu ştim, fiind numitu născut Creţescul în Ţara-Rumănească la Bucureşti, iar noi oameni din Ţinutul Ţări Turceşti, ot Scutări, Andriianopoli. Asemene arătăm că pe numita noastră fiică cu vre o pricină nu o ştim. Şi spre siguranţiia Sfinţii Sale protopopului Simion Jănaru ot Făgăraş cei ce i-au cununat, am dat acest al oiostrul înscris; şi să aibă putere în toată vremea şi în totu locul. Roarăvcivoc Ha.zaCoi'Xoo jr are pag laxaXep.o. ©etoSopog IIa7raCd7'Xoo Gsiog rţjg ’EXevxouc *at voovog p.stâ Tfjţ OoYaupo? (roo JVLapîag. Ioan Creţulescu, logodnic. ’EXevxo. Costandin Prijbeanu Med[e]l[ni]c[e]r, martor. XVIII. F. d. Cerere pentru creşterea lefii a lui «Nemeşi Ioan Pop Fogoroşi», care, «acum de 11 ani», e dascăl. «Acumu mai de 3 ani cu vreamea scumpeatii aceştiia numai cu acastă simbrioară nu tn’amu putută ajunge, şi încă şi altele amă lucrat şi noaptea şi zioa, şi totu de abea amu trăită dintr’o zi într’alta, şi m’amă şi îndatorită de la alţii de mi i-amă încurcată zilele pănă acumă... De 11 ani n’amfl trăit ca alţi dăscăli, ci numai amă chinuită, că tocma şi acuş, avînd www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 193 puţintelu căştigu la acastă sf. Naştere a luî H[risto]s, numai odată în trăî ani, şi şi acumu amu avutu pagubă ca de Rfr. 4, după cuiDu au fostu într’alţ! ani, fiindcă nu ştid dintr’a cui sfătuire au îndemnată pe dumn[ealui] Lachie alu dumneaei] jup[ăneseî] Mariuţiî Lăchioai de au luatu icoana Naşterii din besearică fără de ştirea nimuruia, şi au apucat înnaintea mea cu Naşterea de au umblat, şi me-au luatu cîştigul mieu şi cinstea mea me-au stricat-o ; de care eu nu ştiu să fie aici dascălu afară de mine şi afară de Simionu.» XIX. Praesentium exhibitor — ingremiato oriundus, religionique non-unitae addictus, praescriptam pro ludi magistris vallachico-nationalibus methodica instructionem ea sedulitate audivit, ut in arithmetica, in ducendis menstrualibus super compor-tatione scholasticorum catalugis, formando prothocollo, facien-dis extractibus semestralibus, determinatoque pueros sylla-bisare, legere, memoriter discere, scribere, cathegismum intel-ligere et tabeUas de praementionatis studiis formare, docendi modo bonos progressus fecerit. Idcirco in pago — ludi magister est constitutus. In cuius rei fidem has mânu propria sub-scriptae et usuali meo sigillo munitas eidem extradandas duxi. Cibinii, — 180 —. Rudolphus Tempian, disunitarum nationalium scholarum director. [Pecete cu R. T.] XX. 1801 (?). Hotărîre în procesul de despărţenie al luî Cos-tandin Pene din Vineţia-de-jos. «Din pricină că iă iaste foarte mare beţie, din care a ei beţie, nu numai din casa A. prădează şi dă pe beutură, şi, nefiindu-î în destul cu aceaia, şi de la alţii streini au furat şi prădat... Din aca mare beţie, şi în curvie ar fi căzut.. . Au furat pănză şi altele. Care aceaste greşale prin pedeapsa prinsorii şi a bătăii să pot socoti îndreptătoare. Iară, ce să atinje despre prea-curvia I. cu ca-tanele, numai presupusuri, adevărat urăte şi de nimica, dară 2492. Voi. XII. 13 www.dacoromanica.ro 194 DOCUMENTE FĂGĂRĂŞENE DIN ARCHIVA BISERICII NEUNITE nice un document sau mărturie ... nu să vede.» Despărţenie pe un an. XXI. 7 Novembre 1802. Cercetare pentru despărţenie a «Marii lui Zaharia Ţoancă» cu «Moisi a lui Coman». Pomenit Ioan Zgripcea, Bucura luî Toader Pileiu, Toader Boldea, Ioanu Pitău. «De nu aş filuot, aş avea păcat, de aş mearge în iad pentru ia... Cînd o au luoat, o au luoat plină.... S’au dat în Merchiaşa> în casa fulnogiuluî Honăs Gregheru.» XXII. Sibiî, 19 Novembre 1802. Ioan Popovic vicariş («Aaron Budai», adaus): «oblicind acestu conzistorium precum pe multe locuri s’au obicnuit a prinde şi a pune la robie pe preoţ cei neuniţi fără nice o căutare la cinstea preoţii şi slujba de obşte care o face», Guvernul a oprit aceasta. XXIII. 28 Ianuar 1803. Hotărîre în proces de despărţenie între Dumitru Floacă şi soţia, diu Muchendorf. «Nu numai căsătoria lor s’au făcut prea cu pripa, fără de plinirea vestirilor ..., silită şi boldită de mătuşă-sa Arjona, au răspuns la obic-nuita preotului întrebare.» XXIV. 26 Maiu 1803. Cercetare pentru procesul de despărţenie al «Bucurii, feti Opri Borani» şi soţului ei, Gheorghe Team-pea, din Cohalm. Mărturii: Oprea Reapedi, Ioan Şălariu. «Ştiu că la tîrgu Sas-Schizului m’am tîmplat cu nănaşu-mieu jupănu Dumitru la cîrjmâ în Zoltan, de amu prînzit acolb, şi, tînplăndu-să şi maica p[ărintelui] protopop acolo, au zis jupă[nu]l Dumitru cătră maica p[ărintelui] protopop că va să meargă cît de curând să vorbească cu protopop[ul] pentru fiul său Gheorghe şi pentru noru-sa, că nu pot trăi amîndoî. Maica p[reoteasa] au zis: pentru ce nu pot trăi f Jupînul Dumitru au răspu[n]s : câ-I www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 195 curvă, şi ea şi maică-sa şi taică-so, şi au purtat cătanele de mînă prin cîrjmă.» Lă[pă]dat Biza: «Am fost la tocmeala loru şi tocma eu am întrebat pre numita Bucură, la masă, cu voia ei este, şi place Ghiţă au ba. Ea răspunsfe] rîzînd: că-i place, şi cu voia ei.. . După doă sau tri zile m’au chemat muma Bucuri la ei acasă şi mi-au spus cî Bucura nu voiaşte a merge după Ghiţă, cu capul odată.» Samuilă Reapede. «Au mers la Oprea Boran întru sară, şi au venit şi mirele acolo, şi ea au şăzut pre un scaun la foc, cu spinarea cătră dînsu, şi el au şăzut pre o laviţă de altă parte, şi nic-o vorbă amîndoî n’au vorbit, şi am priceput că n’au dragoste.» Mihaiu Budrea. «Am întrebat pre dumnealui, ce pricină de nu pot trăi tinerii uni cu alţi. Dumitru au răspuns că au fost bună Bucura să o ducă tatâ-so la armăsari înpărăteştî, dar nu în casa noastră, că este o foche.» Ioan Bercan. «Văzînd că n’are încătrău farî-i caută să meargă, au zis numita Bucură că, de vreame ce o fac eu asta, eu încă voi face una, că tocma în beserică, cînd m’o întreba popa, oi zice că nu-m place şi nu-i voia mea.» Măriia lui Samoilă Reapede. «La darea mîni n’amu fost, dară după 2 zile de la tocmeală, m’amu dus cu furca într’o seară la numita Bucură, şi o’m găsit culcată în pat, şi au vinit şi mirile acolo după noi, şi eu i-am zis: Scolă, Bucuro, că au venit Ghiţă la tine, şi ea n’au răspuns nimic, fără numai să uita din pat la el. Şi am zis lui Ghiţă: du-te, o trage din pat. El au răspuns cam buşuluit: Ias-o să doarmă.» Bucur Homorozanul. «Din gura numitului Ghiţă Tenpea am auzit zicînd că nu-i mai trebue jBucura în casa lui mai mult, că au jucat cu cătanele, şi s’au prinbat cu ele de mînă.» Bucura lui Ion Hişăreanul. «Am auzit din gura jupînuluî Dumitru zicînd că au jucat cu cătanele în cîrjmă şi s’au tras de mînă cu iale, şi acest lucru numai curvele îl fac, şi au zis că aşa fac fochi, că n’o fi mai bună decît maică-sa şi decît tată-so.» Măriia, slujnica lui Dumitru. «Am auzit din gura jupî www.dacoromanica.ro 196 DOCUMENTE FĂGĂRĂŞENE DIN AEOHIVA BISERICII NEUNITE nuluî Dumitru şi a jupîneasi zicînd că nu eşti muerea de omenie, că numai curvele şi scrofele jocă cu cătanele şi cu Ţiganii prin crijme: aşa eşti scroafă.» Bucura lui Bucur Spornicu. «Am auzit din gura j[upînuluî] Dumitru că noru-sa Bucură nu să satură de înpreunarea cu Ghiţă, că este tînerfă] şi ar pofti mai în putere, iară, de aş fi eu slobod să mă cui cu dănsa, o’ş sătura, dar nu sînt slobod.» Bucura lui Bălăban. «M’am dus eu la Oprea Boranci de i-am ajutat să cearnă grău în şură şi fata plîngea şi zicea că nu să va duce nice de cum, că nu-î place. Şi am zis că-tră Oprea să nu o dea, că nu va face nimica cu ea, că fata plînfge] de moarte. Oprea au zis că, dă-m va tăia nasu, şt acuma tot cu picoarile o va călca şi o va bate de tot.» Ana lui Coman Spornicu. «Au venit Dumitru acolo şi au zis să meargă să nu să strice, că va trăi cu Ghiţă ca o ju-pîneasă, şi tatălu Bucuri încă-î zicea: du-te, dragu taichi. Iară numita Bucură plîngea de morte şi zicea că nu să va duce.» Mitrea Coman. «Odată, tîmplîndu-să în casa lui Dumitru, şi venind Dumitru din oraş, au început a sudui pre numita Bucură de suflet, şi într’alt chip, şi-i zicea să asculte poruncile lui, să unble cu vălitoare în casa lui nu-î trebue, ci să. să ducă în p .. . mumă-sa, că nu-i trebue.» XXV. 1804. Listă de preoţi făgărăşeni. Ioan Bîrscan, Ioan Tă-flan, David Grama, Bune Chiujdea, Bucur Flanja. XXVI. 13 Februar 1804. Proces de despărţenie al «Anii lui Ioan Mihăilă din Dăişoara» cu «Gheorghie Morariu din Crihalma»* în care e amestecat şi «popa Gheorghie cel unit din Poloş», cu care e cununată «de iznov» preuteasa. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 197 XXVII. 16 Februar 1805. «GoCmani şi juraţii şi cu toată obştea din Făgăraş, de partea legii greceşti neunite» cătră consist toriu. Amintesc că încă din 1804 au cerut «un preot bătrîn, ca să ne putem folosi pentru spăseniia sufletelor noastre». Se plîng acum că, la o cerere a lor, cc. părintele Vasilie Harompotor» li-a răspuns «că n’au putut [da răspuns], «că au fost săptămîna cea mare», apoi «că tot n’au avutvreame, ci mă mir ce mai umblaţi ca nişte prilostiţl», iar a treia oară: «nu vreau să ştiu de adunarea voastră şi de conzisto-riumul vostru, că barba mea şi părul mieu iaste fţăjntîna conzistoriumuluî de la Sibiî: cînd ol avea de acolo poruncă, voi da răspuns». Preotul nu-şî face datoria: nu merge nici la copil «în periculu de moarte», să-î boteze. «Cînd să adună juraţii la casa gocmanuluî, îl chemăm, îl poftim ca să vie, şi nu vrea a ne cunoaşte şi a ne şti, şi nu vine. Cînd să adună juraţii şi din obşte la casa gocmanuluî, au zis că ne adunăm ca hora. S’au dus cu puterea ca să ia lada beseariciî de la gocmanul, pe care gofiman l-au ales şi l-au pus obştea, dinpreună cu juraţii, şi fiind şi cu voia răposatului Ghiorghie protopop Petraşcfu], fiind şi părintele atuncea de faţă... în postul Crăcunuluî am poftit să ne aducem un preot bătrîn, din preoţi care singur i-au adus aicea de au slujit, ca, după leage, să ne ispove-duim, să ne cuminecăm, şi n’au îngăduitu, şi aşa mal toată obştea au rămas nespoveduiţî, necuminecaţî, după cum arată... Murindu un omu de cinste, fiind din ţehiul tăbă-carilor, care mulţi ani au fost şi în slujbă înpărătească, anume Ştefan Şocheariul, pentru care slujbă s’au milostivit innălţata Cămară de i-au rînduit penzie la jupăneasa dumnealui din susuluî numit, l-au poftit şi l-au chiemat pe părintele să meargă să-l îngroape, şi n’au vrutu, ci au trimis pe un popă de la sate, foarte prost, care n’au ştiut să slu-jască după cum s’au căzut, că mai nimic nici a ceti n’au ştiut, aflîndu-să Ia acea îngropătoare oameni de cinste şi de alte neamuri, care, văzînd acasta, ne-au rîs şi ne-au batjocorit; www.dacoromanica.ro 198 DOCUMENTE FĂGĂRĂŞENE DIN ARCHIYA BISERICII NEUNITE şi aşa am rămas ruşinaţi.» Se înstrăinează unii de la biserică. Cer deci «investigatori» contra preotului. Deocamdată doresc, pentru ispovedanie «pre c[institj păr[intele] Thoma de Ia Săcădate, care au slujitu mai nainte la Braşov, în locul dom-[nuluî] dereactor». XXVIII. 26 Mart 1805. Proces de despărţenie al lui Stancu Bărăş din Căculata cu soţia sa, «Rahila Onii Prost din comuna de jos». E amestecat şi flăcăul, «fecorul» Ioan Hircoagă. XXIX. 27 Decembre 1806. Raport pentru «Gheorghie Buzea din Cohalom», călcător de canoane Ia căsătorie. «Vasilie Danciu tot din Cohalom, ş’au luoat a 4 muere pe Măriia Bărdaşulul din Hişăr, căriia şi aztăzi îi trăiaşte bărbatul cel d’intăi, în Moldova.» ■ XXX. 15 Septembre 1807. Contract cu noul dascăl făgărăşean loanu Fogoraşii, cdascal şi cantor... învăţătura pruncilor singurii să aibă voe a ţinea şcoală... Să fi nitileacu la toată slujba biseariciî... Preoţilor să fie plecat şi ascultător. .. Lîngăacasta simbrie să fie datorii, cînd voar avea juraţii adunare, a fi mînă de ajutor cu scrisoare... Slobod să nu fie a mearge pă o zi şi 2 la sate sau orî-unde, fără de ştirea şi voia preoţilor şi a juraţilor.» Iscălesc protopopul Vasilie Chiş, parohul Toma Bancul şi alţii, între cari Grecul Ntxo-Xaoţ AeijnjTptoo. XXXI. Sibii, 30 Octombre 1807. Contract «între cinstitulu dumnealui jupănul Hagiu Costandin Popii1 şi între dascălul Simion Jinari de la Făgăraş... Să leagă a ţînea şcoala din Iozef-ştatu, a jupînului Hagiu Costandinu Popii, cu învăţătura şi 1 Din Sibiiu. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 199 cu cântarea la strana dreaptă duminecile şi sărbătorile.» Pe an: 135 zloţi de la Pop, de Ia cutia bisericii alţi 15. «Sîm-băta să ia de la copii I creiţarl, iară, care nu va avea, silă să nu i să facă. De la streini, care voru veni de afară la învăţătură, să nu iâ nimic, dar, de-lu va cinsti cu ceva, va fi omeniia lor, dară care va veni să înveţe cîntărî, cu aceia cum mă voiu putea învoi şi îngădui cu dumnealoru, să am slobozenie. Iară mai pre urmă mă legu şi mă făgăduesc, pre-cumu pre şcolasticî îi voi învăţa, după poruncitulu, methoda norm[alicesc]. Iară, întîmplîndu-să ca preotul locului să-m grăiască ceva vorbă necuviincoasă, să n’amu a răspunde nimic, ci să fiu datoriu afiasta a arăta dumnealui jup[ăn] Hagiu Costandin Pop. Mă leg ca la 8 ceasuri pănă la II ceasuri să învăţă copii şi după ameaz de la 2 pănă la 5 ceasuri iară să învăţă copii... Să fiu datoriu a-m da examenul şcoali într’un an de do ori.» Iscălesc: Hag[i] Costandin Pop [pecete cu: «n[e-gu]s[tor] H. C. F».l şi Simeon Jinarî, dascal nor[malicesc] [pecete roşie]. XXXII. 17 Novembre 1807. «Nemeş Ioan Popă Fogoroşiî, dascăl neunfiţilor] Făgăraş [ului]», se îndreptăţeşte de învinuirile ce ba adus «părinteleThoma Baici... Zăbovindu-mă pănă a face şatră soţii meale, n’am mers la minuta poftei sale,.. Nu ca la unu capelanii, ci mai multu ca protopopului mieu cu supunerea cătră Sfinţiia sa m’amu arătată... Mă trag înnapoî fiindu-mî frică că nu şi pre mine, precumu şi pre alţii, să mă închine dracului, au să zică că să-mi scobească coarăle ochii, precumu mai în trecuteie zile au zisă cătră nişte muerî.» XXXIII. 15 Mart 1808. îndatorire către «crotori şi juraţii şi toată obştea sf[i]ntel beseareci de legea grecască neunită din Făgăraş», a Iui Thoma Bancul, noul preot din oraş. întăresc: «Vasilie Chiş, protopop, Gheorghie Corodi jurat, Enachi Fo-goraşii, Nicolae Chiş, Ioan Neari, Ioan Fetochie, Nicolae www.dacoromanica.ro 203 DOCUMENTE VĂOĂRĂŞENE DIN ARCHIVA BISERIClî NEUNITE Zaharie». — Copie din 1811, de «nemeş Ioan Pop Fogaroşii, dascfal] neunit nor[malicescJ Făgăraş». XXXIV. Sibiî, 28 Iunie 1808. înştiinţare de la vicariu către protopop, «pentru obicaiul rău ce s’au obicnuit a fi în unile locuri de a duce trupurile morţilor atuncea cînd pentru putrejunea şi putoarea sînt sănătăţi foarte stricătoare, la bisearică, şi acolo a le ţinea sub slujba cea dumnezeiască: sub pedeapsa canonului de 12 beaţe, în cîtu-î pentru oameni cei proşti, iară pentru nemeşi sub constituţional pedeapsă, acel obiceaiu să-l oprească de tot şi să-l rădice.» XXXV. 7 Februar 1809. Proces de despărţenie al «Marii lui Vi-chentie Grid» cu «fujitul ei bărbat Ghiţu Pop Ianoş». «De vreame ce Ghiţu Pop Ianoş nu numai s’au dovedit ucigaş omorând zilcoşeaşte, din preună cu vinovaţii săi, pe cătana de marjine Ionaşc Strova, cărora la fieştecare robie de câte un an şi IOO de beaţe, etc. ... li s’au judecat, ci şi ca unul de căpetenie ghilcoş, temăndu-ş viaţa, cu fuga scăpând pe locuri neştiute, s’au înstreinat.» XXXVI. 29 Mart 1809. Lista celor ce au dat «pentru funduşul de şcoală»: părintele Thoma Baici, Nicolae Demeter, Stoica Se-celean, Ignaţi Bădălachie, Ioan al Stanculuî Covoran, Tă-nasie Pilea, Răduţu din uliţa Ilenilor, Adam Betlereanu, Gheorghie Căldărariu, Thoma a lui Filipp Boghiu, Anna Pucică, Gheorghie Crizbăşan, Bucur Ferdelă, Nicolae Iorga, Somoilă Părăian, Ioan din uliţa Inului, iobagul Boer Gheorghie, Thoma Fărtari, Mathei Mîndrean, Gheorghie Craiovan, Dima Chiş, Naţii Chiş, Liţu Prăvari, Gheorghie Focşan, Ioan Fetochie, Ghiţă Şărbănuţ, ţehi-meşterul, Antonie Nedelcu, Ivanu Murăşan, Costandin Mihailovicî. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 201 XXXVII. «SibiiG, 21 Maiu c. v. 810... Inştrucţie care s’au dat dascălului Simeon Jenariul de la Iosefştat din Sibiiu, pentru învăţătura candidaţilor de preoţie.» Va preda: «cetania •curată, fără opinteale sau poftorire sau rupere a cuvintelor, dur foarte desluşită, cu sporiu şi cu lovirea cuvîntuluî, la acţent sau oxie; scrisoari dezvoaltă şi slobodă, aşa ca slovele unui cuvînt să fie la o laltă scrise, iară cuvînt de cuvînt despărţit, priiveghind tare dascălul la aceaia ca să nu desparţă slogurile, şi cuvînt cu cuvînt să înpreune, păzind la scrisoare orthografia, adecă la cuvinte lovitoarea, apăsătoarea, înpreună toarea, iară la încheeturî coma; cathihisisul cel mic, de rost bine, din tablă în tablă; să să înveaţe cum trebue a ceti Apostolul, Evanghelia şi Leturghia, cu glasul cuviincos, curat .şi fără de nice-o trăgănare, gîngăire sau poftorire, aşa ca slujba şi cetania în urechile ascultătorilor să fie plăcută ; să să înveaţe 4 părţi ale arithmetici bine, precum şi tabela arithmeticii de mine aşezată, fieştecare candidat să o înveaţe şi să o iâ cu sîne, de mîna sa scrisă, care fără altă povaţă va fi fieştecăruia temeiu de neuitarea a celor 4 părţi ale arithmeticii. Fieştecare să ştie cîntările sau glasurile bisericeşti şi aşezarea slujbelor sf[l]nteî bisearicî, după tipicul din Octoihul cel bogat: spre care sfîrşit va numi dascălul în fieştecare zi un cas, întru care în auzul candidaţilor va ceti tipicul. Să-î înveaţe cum să stea cu trupul drept, atîta înnaintea celor mari, cît şi în bisearică, cum să-şi facă cruce şi să fie totdeauna cu părul chieptănat, cu unghiile tăiate, cu faţa şi cu mînile spălate.» Va da apoi «atestat, după formulariul de la mine la mînă-î lăsat.» Iscăleşte: Ghoorghie Haines, director şcfoalelor] n. neunite din m[arele] prfinţipat] Ardealului». Pecete roşă, cu vulturul cu crucea ’n plisc şi G. H. «Pre lîngă ceale ce sănt în iştrucţie însemnate, să înveaţe dascăli pre ucenicii săi, mai adăogă să-î înveţe a cănta şi: «Bine-cuvintează, suflete al mi eu, Dfomnul], şi toate cele din lăuntrul mieii» şi celelalte, «Laude suflete al mieii pre D[omnul]», şi să facă doao strane de prunci în bisearică, ca aceşti psalmi să-î www.dacoromanica.ro 202 DOCUMENTE FAgARĂŞENE DIN ARCH1VA BISERICII NEUNITE cănte totdeuna pruncii, numai dăscălii să-î înveţe bine ca să. cănte cu toţi lin şi frumos şi măngăios. Mal pre urmă părin-ţeaşte milostivindu-să în. C. Gubernium a porunciift] ca să să tipărească o carte ce poartă în frunte titula: «Cărticica năravurilor bune», pentru folosul pruncilor, şi aceia în şcoală a să întruducălui, iară datorniceaşte te poftesc pre Sf[i]nţiia Ta tuturor preoţilor şi dascălilor a le vestii eşirea eî la lumină, şi, trimeţănd una aici, să o dai la un dascal mal harnic, de la carele cerănd cvitanţie despre primirea cărtî-cichiî, de acela şi de cătră Sfinţiia Ta iscălită, să o trimiţi de grab încoace ca să mă poci şi eu ligătimălui la în. Gubernium. Şi să porunceşti în numele mieu tuturora dascălilor să înveaţe ucenicii, să-î şi dai acastă cărticică, îndatorind şii pre părinţi a cumpăra fiilor lor cartie de acest feli, care să află la Sibil, în tipografiia lui Bart, legată, cu 50 de creiţarl de vândut.» XXXVIII. [C. 1812.] Episcopul Moga către protopop. Pentru caşuri de vărsat. «O fomeie..., socotind despre sine că dînsaîn copilăria eî ar fi zăcut de vărsatul cel mare şi pentru aceia nevrînd a să oltoi cu vărsatul de vacă, iată că cade în boala vărsatului (să varsă), şi au avut doi prunci, dintru cari unul era încă de supt la pept (ţiţă)... în boala vărsatului greu (cumplit) ... Nu s’au lipit bubatu ... Un tinăr junigaş, la vîrstă de 19 ani... Să bubează... Numitu tener din 19 ani (ju-nişan)... în satul Merchindeal, între Ţigani, care din multe alte sate acolo venise şi să lipise (aşezase), lăţindu-se buba-tul cel mare, cu groază era de a vedea patimile Ţiganilor... Cu bucurie era de a auzi de spre altă parte glăsuirile (chiue-turile) Ţiganilor celora ce s’au fost oltoit cu vărsatu de vacă, zicînd: Laudă să fie lui Dumnezeu, sint oltoit cu vărsatu de vacă, nu am nice o nevoe şi nice nu mă tem de nimica... Vărsatul în dînşiî nu s’au fost prins... Să săvîrşaşte prin tâere în pele.» www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 203 XXXIX. 26 Iunie 1812. Proces de despărţenie al «Radului Fratu din Berivoiu-Mic» cu Bucura luî Ioan Şoflete din Recea. «Au încredinţat pe inita noaptea şi o au şi dus în Beri-voiulu-Micu, a doao zi seara s’au şi cununat cu dînsa... Era de tot să o omoară... A 4® zi după cununie, căpătîndu prilej, au fugită ..., nici că iaste vre-o nădeajde de a să face vre-o căsătorie între părţi.» XL. Sibiî, 20 Decembre 1812. Vasilie Moga către protopop. «Înţelegînd eu precumă aceaia ară fi dorirea iubitului cleră d[u]hovniceştiî meale păstorii încredinţat ca Scaunul episco-pescu, pentru maî bune îndemînare, isprăvirea maî cu graba întîmplătoarelor trebî şi căpătarea sufleteştii mîngăeri, precum din vechime pănă acuma, aşa şi de acum încolo să ră-mîe în Sibiiu, şi, iarăşă, precum mulţi din sinul clerului într’acolo ş’ar fi descoperit gîndulu inimiî sale, ca, la cumpărarea casiî în Sibiiu, pe sama rezidenţii episcopeşti, şi pe sama semi-nariuluî ce cugetă a să ridica din prisosul averilor cu carii i-aă dăruită Dumnezeu, ca benefactorî voru da ajutoriu, m’am îndemnatu dorirea acasta a iubitului cleru şi cujetul bene-factorilor de a da trebuinciosul ajutoriu la prea-înnaltul tron înpărătescu, cu acea rugare ă-lu descoperi ca să să milosti-vească a sa Preaosfinţită Mărire înpărătească a mă scuti de la şedearea în Clujă, cum spre acasta amu fostă îndatorată, şi a mă lăsa ca să-mî aşeză rezidenţia în Sibiiu. Fiindu dară că întru urmarea smeritei meale aceştii cea-reri să potoleaşte (sic) acuma ca pe benefactoru să arăt cu numele, iscălindu-şi fieştecare făgăduinţa sa, cu semnarea vremi pănă cîndu ar putea aceaia să o plătescu,— aşa cu toată nădeajdea sîntu precum Frăţia Ta, ca o faţă din ceale maî de frunte a legii neunite, cu aşa făgăduinţă pentru în-temeiarea legii şi procopsirea neamului vei binevoi a te arăta, din care şi alţii, care cu acest prileju, pentru neştiinţa stărilor, nu sîntu aicea cunoscuţi, să se îndeamne la acastă facere www.dacoromanica.ro 204 DOCUMENTE FĂGĂBĂŞENE DIN ARCHIVA BISERiOll NEUNITE de bine multu folositoare. Şi, ca să amu norocire între cei dintîiu benefactorî la acastă fundaţie a mă număra, aşteptti dară adeverinţa Frăţii Tale cîtu mai cu graba spre a o aş-tearne la prea-înnaltulu locu. Aşa Frăţia Ta pe feaţele acelea care s’aru afla într’acelu protopopiatu cu îndestulă avuţie de la I)[u]mnezeu chivernisite pe lîngă arătarea lipsii aceştiia, să le îndemni, ca, ce să vor îndura, să voiască a făgădui, şi răs-punsulu aceloru benefactorî şi făcuta făgăduinţă şi de spre partea Frăţiî Tale, fără de a face adunare de la preoţi sau de la norodu, fără nice-o zăbavă să o trimiţi încoace, spre a o aştearne la prea-înnaltulu locu.» XLI. Februar 1813. Se înştiinţează Mitropolitul de o danie făcută pentru seminariu: «aşa o pornire cu răvnă pentru cinstea şi procopseala neamului şi clerulup] nostru prin izvodirea şi osîrdiia Preosfinţii Tale». XLII. Sibiiu, S Octombre 1813. Moga către protopop, pentru parohul Ioan Ruşoiu sau Rujoiu. XLIII. 19 Novembre 1813. Moga către protopop, pentru «rudenia de botez între Veroana, fata lui Ioan Cojocariu din Galaţi, şi Iosiv a lui Dumitru Bărcea». XLIV. 4 August 1815. Moga către protopop, pentru plîngerea căre unu «birău domnesc din Şînca-Noaă, David Flucuş», care a zis rău «de cătră» popă. Zice : «pe mine nu mi bate, că ieu, şi pe tine făcîndu-te coflic, şi pe bococol tău îl dau în cătane, şi ti-oi mînâ la slujbă în Ardeal, cînd o fi drumul mai rău; că o murit Dum[ne]zeu tău Budic şi o înviat Dum[ne]zeu mieu Criştof... Budic au vrut să ieaie dominiumul Făgăraşului în arîndă.» www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 205 XLV. 13 Decembre 1816. Moga către protopop. «Stearpa atît de curînd trecuţilor 3 ani, cît şi acelia din estan [ne]rodire şi născuta foamete şi sărăcie au adus [Guvernul] Ia aceia ca spre apărarea sau încai micşorarea mişălătăţi săracilor lă-cuitori cari cu foametea să luptă», etc. XLVI. C. 1817. Cercetare pentru despărţenia Iui Stan a Iuî Gheorghe Frîncu şi soţia, «Maria lui lonaşc[u] Băbîrnat... Nice un nărav slab lingă sine n’au avut: hoţ, nu, curvariu, nu, beutoriu, nu ... Casa de chilin... Au tocmit altă fată în Comana-de-jos... Nici-un cuvînt slab nu s’au auzit de cătră dînşi... Şi nu mai poate a trăi cu dînsa... Tot cu neamurile care au avut mai aprope l-au făcut, şi cu dragomanul mai sus numitei Marii ... Eu am fostu a merge cu mal sus numitul Stan Ia darea de mînă... Gheorghe Socia... Au început a să apropiia Ia dînsa mai sus numitul drăguţ... Au prins nevasta' năravuri slabe, a-şî urgisi bărbatul şi a lipi pre alţi înprejurul ei... David al Nichiî lui Mani Popa... Tot netraiul loru dintr’acela nemit Ii să trage... Vălătaşu viclean au făcut, de de care nu Ii s’au căzutu dum~ nealoru a să cupri|n]de supt ju[ră]mînt... Să le fie de spri-juneală... David Mijia... Vălătaşu nu s’au făcut pre calea legi, să duc[ă] oameni streini, iară nu neamurile sale, să-şu vatăme sufletele Iîngă nedreptate; au mai fostu alţi oameni în sat, ci nu i-au poftit, ştiindu-să deşerţi.» XLVII. 1817. Declaraţie în procesul luiRăduţă. Chiamă Ia logodnă «doa părechi de omeni de cinste, anume dumneal[uî] ju-pănul Simie şi dumnealui Bobână, înpreună cu soţiile dumnealor.» www.dacoromanica.ro 206 DOCUMENTE FĂGĂBĂŞffiNE DIN AEOHIVA BISERICII NEUNITE XLVIII. 1817. Cercetare de despărţenie. «S’au legăduit cu o săp-tămînă mal nainte de cununie, şi i-au cununat în săptămîna cade după harţi... [A căzut într’]o baltă cu must de gunoiu în curtea sa, de să umplu cu cap, cu haine cu tot, de nu să cunoaştea ... Fiind noi la masă toţ, iâ şădea la foc şi nu vrea să să scoale să vie să dea mina, pînă m’am dus eu, după vorba tată-său, adecă a numitului Ionaşc, şi o amu sculat-o în silă, şi o am dus-o de au dat mîna... N’am auzit să fie ţrait bine amîndoî de cum s’au luat, ci tot cu cîrteală; din care pricină i-au chilinit într’o casă de chilin... în zio de Simpetru de iarnă... Nu s’au plăcut amîndoî, că Măriia au tot dosit de cătră numitul Stan, batăr că el mult au umblat după dînsa.. . Numitul Ionaşc iaste om năpraznic, de n’are soţi mulţi, că în casa lui să tem toţi de el ca de un ursu puşcat, de nu-î cutează răspunde nimica... Măriia, muearea luî Ion Aldişoiu ... S’au luat în dulcele trecut al Crăcunu-luî.. N’au cunoscut a să plăca amîndoî, că am ţinut şăză-toare un dărab de vreame, şi, cînd merga numitul Stan cătră Măriia, iâ îş lăsa scaunul, şi fuga de el... Iâ nu mearge, ci mal bucuroasă să duce în Olt de să înneacă... N’au trăit nic un bine... Cînd să punea Stan să şază lîngă Măriia, iâ fuga de el de nu-1 lăsa să să apropie de dînsa, să o bî-zăiască... David al Aldi Mija... Decît să o dea după Stan, mal bine să-i facă o samă, să o spînzure, sau să o bage în Olt sau în temniţă,—că eî nu-î place ... Am stat la fereastă în în grădină, pănă au dat mîna ... Numita Mărie plînga de tot, şi nice ochii n’au întors cătră numitul mire... Iâ s’au zvîrgolit... Numitul Stan, năcăjit, s’au dus unde era ficoriî cu lâutariu... Rahira, muma Mării, răspunse zicând : «de dracu nu poţi scăpa», şi au început a plînge ... Fiind balta adîncă ca pînă la brăcinariu şi de’ biia au eşit biata copilă însortată de gunoiu şi de must, de nu să cunoşti ce e.. . Am avut tîlnire cu numitul Ionaşc ... Asta au făcut-o cam p’intregu, că fata nu vrea să meargă... Zicînd că dînsa mai bucuroasă va şădea în temniţă măcariu 19 ani, sau pînă www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 207 va cădea temniţa pre dînsa, decît să meargă după numitul Stan... Ne tîmplasem de legam nişte porţii de fin ... De aceaia căce că-m era frică să nu sucască, să schimbe în-tr’alt chip... De 4 ani, în toţi o au cerut-o, de cînd era zăblaică... N’au trăit bine nice-o ţîră....» XLIX. [1817.] însămnare ce am facutu cheltuiala din început logoniî fiici mele pentru dum[nea]luî Necolaî Răduţă Mariişu, din Făgăraş lăcuitorî...: 4 cofe vinu..., I fărtal rachiu... Bucatele, cu pită cu totu... Am datu o măramă de batistă, de s’au legat la găt... Pentru cărpitul cismelor. O oală cu sarmale de drumu, 1 fl.; 1 şervetu vărgatu, de fuiorî.» L. 4 Mart 1817. «Noî juraţii» către «cinstitul Comision... Noi, nu, după cum zice dumnealui, că căutăm viţăl supt bou, ci căutăm dreptate şi adevăr.» LI. Novembre 1817. Contract de învăţător. «Să pul la învăţătura pruncilor, să aib datorie a-I ţinea pe dînşiî la orîn-duială bună, atît în şcoală, cît şi în bisearică, şi a-I dezbăra de vorbe necuviincioase, de jurămînturî, de jurăturî şi de vorbe de necinste, de sudalme, nu numai în şcoală, ci şi afară ... Greşind copii, sau în şcoală, sau în s[finta] bisfearecă], şi fiind vrednici de pedeapsă, să li să dea pedeapsa, după vîrsta şi greşala, însă cu luare aminte ca să nu să vateme vr’unul din pricina bătăi. Dară, fiind greşala mal mare, să fie şi işpec-toriî faţă cînd să vor pedepsi. în rîndul învăţăturii, atît copii celor bogaţi, cît şi celor săraci, tot într’un chip să să trac-tăluiască... Copii care cuprind mal cu anevoe învăţătura şi sînt mal grei de cap, să nu-I silesc nici într’un chip cu bătaia spre învăţătură, ci tot cu binişorul, ca să nu capete uriciune spre învăţătură.» Leafa va fi de 400 fl, austr. pe an, «şi, pe lîngă sălaş slobod, şi 6 stînjin lemne, în 4 rete, adecă la tot fîrtali[u]l de an un fîrtal din simbrie». www.dacoromanica.ro 208 DOCUMENTE FĂGĂRĂŞENE DIN AECH1VA BISERICII NEUNITE LII. C. 1820. Cercetare în pricină de despăiţenie. «M’au întrebat mai la urmă P[reas]f[inţitul] proftopop] Stan Ra., vreau să-l coprinz pre bărbatul mieu Toma Bîra, au nu-1 cuprinz,. şi, de 1-oî cuprinde, îî va dudui pe curva de la el.» LIII. C. 1820. Către protopop, pentru căsătoria luî «Nicolae luî Gheorghe Ţuţura cu fata luî Nicolae Lud, lăcuitorî în Be-cleanu». Se cumpără: «un cojoc, un chieptariu, 4 cîrpe cu care să le dea la preoţi, 3 cofe de arpăcaş, rachiu 9 cofe şi 3 fîrtare şi o jumfătate], piperiu ; s’aii copt dintr’o ferdălă de grîu şi din 2 de săcară; s’au cusut 2 cămăşi de bunbac şi 2 la copii; s’au dat pentru cusut pe patru haine 3 zloţi, 42 de creiţarî». LIV. 1820. Preotul Jînariu către alţi preoţi fagăraşeni. «Vineri să fie regraţie, ca şi dascălul să poată veni să-ş cumpere din Făgăraş ce-i trebue, pe sama casiî sale, şi hîrtie pe sama pruncilor, iară Sîmbătă să înveaţe copii. Iară care copil pofteaşte şi vara a învăţa la cîntări şi la scrisoare rumînească şi latinească, ca să poată fi şi notăraş sau scriitori la sat, şi aritmetica şi rînduiala sf[i]nteî bisearicî, şi alţii care pofteaşte a priimi darul preoţii,—acela va veni în şcoala Făgăraşului la mine, ca să le arăt eu ceale trebuincoase, întru care să să poată întru aceia învăţătură răzima înnaintea Scaonuluî episcopiei la Sibiî, şi să poată întră şi la cursuşul şcoaleî candidaţilor de preoţie mai cu îndras-nire,—nu să să tragă îndărăpt la uşe ca proşti; precum am văzut cu ochii miei, fiindcă am fost vr’o opt ani diiacon arhieresc: şi cei învăţaţi, au îndrăznire, iară cei neînvăţaţi bine, să trag; la uşe, cînd untră arhiereul în şcoală, în capelă, la slujbă. Va veni diiacul acela care doreaşte a primi darul preoţii, mai întăî să vie să înveaţe, să să tragă la masă, înnainte, nu la uşe.» www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 209 LV. [1820.] La laş în Ţara-Rumînească să află lipsă de doi dăscăli latineşti, adecă să fie Rumînî, învăţaţi în limba latinească. Plată bună vor avea, pe an o mie de zloţi; unde să va afla, să să arate la Scaunul protopopesc, şi de aica sa va arăta la Scaunul arhieresc1. LVI. Făgăraş, 17 Mart 1820. «Simion Jinari, paroh la Făgăraş», «din porunca preosf[i]nţituluî Vasile Moga», despre creşterea copiilor, «atrăbuind acuma a umbla pruncii în şcoală». Să nu umble dăscălii «pustii». «Să înveţe prunci după instrucţie, să-î înveaţe cu slove latineşti şi ungureşti a cetii şi a scrie rumăneaşte, şi să-î înveaţe catechizmul pe de rost tot, şi să-l tălcuiască ucenicilor, spre a-1 putea înţeleage, să trimită scrisorile pruncilor despre toată luna, înpreună cu estractul carele trebue fieştecarele dascal să-l facă cu slove latineşti şi să-l aducă iscălit de cei ce au fost de faţă la ecsamen negreşit, pre Dumineca Thomei, ca să să poată vedea aici ce spori au făcut fieştecarele prunc în învăţătură şi în scrisoare.» LVII. «Peştea», 28 Septembre 1820. «Mihail Covaci, dohtor a Universitate! mediească în Peştea», anunţă scrierea sa asupra caşurilor năprasnice. «Fiindcă de obşte bine cunoscut iaste cum că cea mai mare parte a Crăimii Ungureşti din Rumîni şi din Sîrbi să cuprinde, am dat aceste table de obşte folositoare prin încrezuţi bărbaţi întru amîndoao aceaste limbi a le întoarce.» Moga le recomandă. LVIII. [1820-30.] F. d. «Bujtan Peter» către «drag si preczintit sogor si szoda me... Tate noszt o foszt mult de vin . .. Ke, kunt o murit dumnaluj taika, jo nam foszt akolo, si o kerât tote czele din kăsze : perin, drikale, lingurj, furkutze, 1 Se cereau pentru Seminariul Mitropolitului Venianin. V. Ist. Ut. rom. în secolul al XVl2I~lea, II, pp. 5I9_2°* 2492. Voi. xn. 14 www.dacoromanica.ro 210 DOCUMENTE FĂGĂRĂŞENE DIN ARCHIVA BISERICII NEUNITE tipszy, tagire, si jo nimika n’ara keptat, nitsi kit tine [=cîtâ tinăjszupt ungyije ... N’am ştiut nimika kum au murit, au kum Iau engropat: kund mam dusz jo akolo, numa peretzi goly am kepetat... Serut mena si la szogoru Simon, si la sogoritza Cika... La tergu Ruszalelor, de ne o azsuta Dumnezeu, apoj venim.» LIX. 1821. Cercetare, la Pârău. «Au mal venit încă 2 oameni, anume Matheî Creţul şi Samoilă Itoafâ, amîndol brăniştear! care păzăsc pin sat şi noaptea şi la bădure (sicj şi ei mînă şi la domnii dimineaţ pănă în zioo.» LX. 4 Octombre 1821. Proces de despărţenie. «Şi me-au adus o potoriţă de rachiu... M’au bătut tot cu hurduzău, şi m’au trîntit jos în curte; au strigat: tulvaî mumă-sa.» LXI. [1822. Proces de despărţenie. Zestre:] 2 boi şi o vacă; dar [el au zis]: o proştilor, nu cereţi de la mama de acelea, ci iosag şi moşie, că eu am iosag şi moşie (ca de 600 de zloţ... Numita Rafira au zis că nu merge ca să mai fie de rîsu Veneţii... Am fost beteagă şi au sărit cu un băţî la mine, şi de atunca l-am urît. LXII. Mîndra, 9 Februar 1824. Mărturie pentru unul căruia i-a fugit nevasta. Iscălesc: Popa Tămaş Tăflan, Nicodim Tăflan, tiziduş, Ion Cocan jurat, Zahiiu Dugală bătrîn, Gheorghe Zar, Andriiaş Cocan, om bătrîn, Iacov Dan. LXIII. «Vaşarheiu, 24 Xvrie 824... Pantea Toader, Pantea Va-sili, amîndol ţivilişu», către Pantea Ştefan, «care să află la meşterşugu timării, la cfinstită] jupăneasa Creştina Tăbăcăriţa www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 211 întru bună aflare la Făgăraş... Cu prilejul acesta a târgului de la Sibiiu n’am vrutu a te uita să nu te cercetăm cu o frăţască carte şi noi fraţi tăi, dinpreună cu părintele protopopul, unchiul nostru. Şi să ştii şi tu, frate Ştefane, că noi cu toţi din darul lui Dumnezeu săntem sănătoş, şi care şi ţie îţ poftim ca să te găsască a noastră înştiinţare întru asemenea fericită sănătate, şi anul nou viitoriu să-l ajungi întru întreagă şi desăvârşită bucurie. După cuvântarea ta mai de nainte, nu ştim: adevăratîncununatu-te-ai, au ba, şi, de te’i încununat, să ne scrii, sau, de vrei amu în fărşangu viitoriu, bucuroş am fi şi noi ca fraţi şi ca unchiu să te putem corteni întru frăţasca dragoste. Dară, pentru depărtarea locului, nu vom putea slugări faţă cu toţi. Poftim ca să-ţ dea D[u]mnezeu norocire şi cas norocit şi fericit, şi, căsăto-rindu-te, cinsteaşte pre aceia, şi pre aceia care ţi-o da-o D[u]mnezeu soţ şi pre toate neamurile avute după sine, că eşti strein în locurile acele. Cinsteaşte-i ca pre părinţfi] tăi cei trupeşti, şi poartă năravuri bune, şi cu oameni slabi să nu te însoţeşti în soţietate slabă. Fereaşte-te de rău şi de urgie, ca din unile ca acele să nu ţi să întămble ceva rău, că apoi ţie să-ţ înpuţ,—ca să auzim şi noi veste bună, să ne bucurăm de tine. La cinstitul părintele protopop încă ne închinăm cu fericită sănătate, după căt ne-au fost scrisu şi D[o]m-nia Sa, ca un unchiu a coconi; care bucurăndu-ne şi noi de un neam bun şi fericit, pecum şi noi avănd pe cins[ti]tul pro-t[opop] al Vaşarheiului unchiu şi ca un tată bun povăţui-toriu, neîndoindu-să cumva nimene pentru fratele nostru, cu adevărat că este din neam bun. Să ne scrii la târgul viitoriu la M[urăş]-Vaşarhei, să ştim de tine. Şi rămânem de bine voitori ai dumitale fraţ.» LXIV. 1825. Proces de divorţ. Fuge o femeie îngreunată, «şi acolb amu şi dobîndit.. . S’au luat cu un rud după mine până în satul Pârău . . . M’au dus la o ţarină numai în poale, cu zeachea pe umere, şi cu copila în braţe, şi după aceia me-au pus viţa în gît şi m’au legat de car ... Să nu-ţ aduc Paşti, www.dacoromanica.ro 212 DOCUMENTE EĂGĂRĂŞENE DIN ARCH1VA BISERICII NEUNITE nici să le guşti.. . M’au bătut cu un leam gros . . . Nu mă duc, de aş umbla cu traista. .. Singură îm fac moarte, că mă voi arunca într’o apă.» LXV. 1825. Proces de divorţ. Nume: «Ana lui Gafton, Viroana, Gheorghi Brînzea.» «O-a şi înpovărat-o1.» LXVI. 1826. «Aniţa Munteanu» arată că, «cînd au venit în casa mea Aldea Sima de au tocmit pe fata mea, atuncea au venit dumnealui cu muiarea dumnealui s: cu doi feciori ai dumnealui, şi au adus o fele de rachiu şi un blid de uscă-ţeale; altă cheltuială nu au făcut nimic.» Iscălesc mărturia: Cucu, Dumitraş, Raibu. LXVII. 1827. Proces de divorţ. «Cînd va fi ha din urmă, nu eşti mai bună dumneata, draga mea, decît mine, nice eu decît dumneata. .. Eu Tovitha i-am văzut şăzînd amîndoi pe un scaun acolo la casa Bucurii, şi să ţinea cu mîna pe după cap, şi însă focul era cam potolit, dară tot să vedea... Ei aveau gătituri de ospăţ pe masă, şi, dacă m’au văzut pe mine, au coperit şi au pitulat in pat, între perine ... Şi, zice, o ţinea pe Bucura în poală ca pre un copil mic... în multe rîndurî i-am văzut noaptea răzimaţi la gardu Bucuri.. . Au urdinat numitul Moise la casa ei şi zua şi noaptea. .. Fără a fi şăzătoare la Bucura, urdina acolo adease... îşi băgase mînile în sînul ei de le întorca pînă la spinare.. . Au început Moise a să pupa cu Bucura. . . Au strîns’o de cătră spinare cătră el.» LXVIII. 1827. Proces de despărţenie. «Să-l dea [pruncul] din iosa-gul mieu afară, la acela care l-au croit... Că iâ, tocma ca 1 lngreunat-o. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 213 o eşită din minte doară, chiară au tăiat pînza, fiind ţesută numa jumătate, şi a ti scos spata şi iţele di[n] hire şi le-au lăsat în casă; şi ş’au cules ce au adus cu sine şi au luat teama(?).* LXIX. 1827. Proces de divorţ. «Au luat cloca şi au trîntit de cheotoare .. . Căţă fără suflet.» LXX. 1828. Prospect al cărţii «Diregătoriul bunei crescere», de Damaschin Th. Bojincă, notar jurat la tablă. LXXI. Braşov, 7 August 1828. «Ioan Pop zograf» către fiul său Costandin, în Făgăraş. «Acuşa lucrăm în bisearica din sus, la catretă. > LXXII. 1831. Recomandaţii contra holerei de Morvaî Ioan, paroh la Tisa-Babolna (Bobîlna). www.dacoromanica.ro ADAUS ACTE DIN ARCHIVA ŢEHULUl (CORPORAŢIEI) TIMARILOR SAU PIELARILOR DIN FĂGĂRAŞ. I. 1766. Primire de membru. Iscălesc: Ioniţă Pătraş ţ[eh]-m[eşter], Stan Roşea l[ata]m[eşter], Ştefan Şocheariul l[ata]-mfeşter] mic, Brînzea, Gorgonea, Iadveş, Ganea, juraţi bătrîni, Bădălachie Pătraş, ş. a. II. 1781, Judecată pentru o ceartă a unui «cizmaş . . , S’au re. pezit prin tărg după dănsa, însă, fugind, au ocolitu înprejur scaunele, pănă cănd nişte Sălăşanfî] l-au opăcit, avănd alte pricini cu dânsul.» III. 1796. Pentru clădirea unei boite nouă. «Tăbăcarii cu con-tractuşele loru de uricu nu arată.» IV. 24 Mart 1799. Adeverinţă că s’au luat 40 fi. din casă, ce de pre masa prea-cinstitului ţehî», cu «chizeşî mari... Acxen-tie Comănariu, ţehî-meşteri... Ioan Fogoroşii, dasc[ăl] [nor-malicesc] Făgăraşului şi reghiuşuiuî ţehiuluî.» V. [C. 1800.] Protocolum pentru folosul şi ţinerea şi mai bine păstrarea judecăţilor... Au furat o legătură de tort şi unu www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 215 pomesealnic. .. L-au aflat la proptealele popi! celui săsesc... Fiind cu pelea goală, l-au gonit veghetori!... Hainele i-au rămas în ţărmuri... S’au dusu pe cheotoare în podul lui Samoilă Jiga... Au furat o traistă cu ţiparî.... VI. [C. 1800. Jurămîntul pentru bâtrînî.J în numele Sf[i]nteî Troiţe, Tatăl, Fiiul, Duhului Sf[î]ntu, jur eu — sau jurăm noi — precumu ne vom ţinea toate articuluşurile cinstitului] ţehi şi poruncile celor mai mari deregători *, şi meşteşugulu din mîna nostră pănă vomu trăi nu l-om da [şters: şi orice pricină vom vedea înprotriva articuluşurilor, cu sufletele noastre drept vom arăta şi vom da înnainte.] Aşa să vă ajute D[u]mnezeu. [într’o formă mai nouă, de la * înnainte:] Şi la orice judecată voi lua sama, şi la nime n’oî părtini, şi numai sufletului. Aşa să-m ajute Dumnezeu! VII. C. 1800. Ladă veche, pe care e zugrăvit Sfatul ţehiului, cu membrii îmbrăcaţi în haine albastre, afară de unul singur cu cojoc. Pe masă e scris: «Socotim să judecăm ca nişte dum., întru al cui nume vă voi (sic).* Deasupra capetelor e scris: Nic[o]l[ae] Petr[a]ş[cu], St[an]c[u] Corţun, Şt[e]f[an] Şoch[eariut], V[a]s[i]l[ie] Şoch[eariul], Nică Petr[ajş[c]. VIII. 1807. Rînduiaiă pentru corporaţie. Inaşiî vor face practică de trei ani. «Fecoriî de meaşteri care mearge la tîrg d’in-tîiu, ca să dea nănaşulu 10 potorî la acel tîrg» ; altfel, se vor da cinci du[t]ce. IX. [Socoteli:] La meşteri de la Beclean s’au dat pentru 4 cofe şi o fele de rachiu ... După schimbarea Cinstitului] ţeh s’au tras socoteala cheltueli... Pe o jumătate de veadră de vin ... S’au dat la Beclereanî.. . Pentru ascuţitul unialtelor ţehului s’au www.dacoromanica.ro 216 ACTE DIN AECHLVA ŢEHULUÎ DIN FÂGĂBAŞ dat... Ce s’aă cheltuit ia ospăţ!... O pele de am dat-o pentru pricina belituluî... S’au cheltuit pe unieltele ţehuluî cele de săpat, adecă pe sapă, şi pe lupată, şi pe cocane. .. La anul 820... s’au scos din lada cfinstituluî] ţehî, şi au plătit pentru lada fecorilor, adecă a meşterleghinilor a! tima-rilor din Făgăraş ... La un cetitoru care au poftit să ne cetească cărţile de belit. .. Dresulu văii ce s’au dresă .. . O căptuşalâ . .. Pentru 2 coade de cocane .. . Pentru mu-iarea ca săracă anume Gănoia, ce s’au îngropată . .. Uneltele ţehuluî cele de săpătura morţilor. . . Cheltuiala Becle-reniloru, care au avută pricină cu Corogari pentru căce le-au luată peile din mănă . . . S’au dată din angarie . . . La o ridicare de biserică săsască, de milă ... La unu popă de bă-raţî... Pentru scumpie .. . La gubernie, pentru piiatra carea ne silea să dăm la facerea drumului.. . Tacsa bolţi . . . La drum, pentru 15 gubigurî... . X. 1838. Hotărîre de judecată. Iscălesc: «Luca Mănişor, ţeh-meşter, Gheorghie Boeriiî, latameşter, Neculae Ghimbăşan, băftrîn], Antonie Brănzăă, băftrîn], Gheorghie Pătraş notariş». XI. [Hotărîre de judecată.] 1841, la 21 de zile, no! bătrâni am judecat pe Ioan Toflea, pentru căce au zis la meşterle-ghinu de la Vasile Alutanu : «hoher», şi aşa, stănd de faţă înaintea noastră, şi aşa Ioan Toflea n’aă putut arăta pe acel meşterleghin de hoher, — s’au hotărâtă ca I[oan] Tfoflea] s’aă birşăguluit de 3 f., şi s’aă mulţămit pe acastă judecată. Alte acte făgărăşene. 1. [C. 1830. Listă de nume făgărăşene:] Andreiă, Bragheş, Gh. Candit popa, David Fîcî, Gh. Vodă, Gh. Ilie Dogariă, Gh. Ciocan, Ioan Eftene, Avram Freghenc, Bucur Şărbănuţă, www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 217 Gh. diii Biată, Ioan Ştefan Bîţă, Gh. Bos, Bucur Alisandru Cîrstea, Gh. (Jovica, Ilie Covica, Neculae Popa, Dumitru Bos, Bu: din Uliţă, Ioan Dumitru Dogariu, Gh. Nică, Alisandru Cucu, David Miclăuş, Gh. Gh. Codlia, David Ioan Debu, Moise M. Bărbat, Bucur Codlea, Ilie Franţ, David Călin, Toma Oanca, Ioan Muntean, văduva Zahe Dotri, lacov Naf-tanailă, Ioan Voina, Gh. Simion Bîţă, Ioan Zahe Dogariu, Oana Idomir, Ioan Bebelea, Gh. Aldia Codlia, Gheorghie Hîrsean. [Proprietatea mea.] II. Contract. Noi Văsăştiî ne-am alcătuit cu Şerbeştiî a face o moară, adecă vatra de moară este a Şerbeştilor şi locul de iaz este al nostru, şi aşa ne-am alcătuit ca să fim fraţi, adecă noî jumătate parte la moară şi Şerbeştiî iară ceialaltă jumătate. Şi sîntem părtaşi la moară dintru Văsâştî ficoriî luî Nicolae Vas Stanchi, adecă Vasilie şi Avram, Ioan a popii Ioan Vas, şi Nicolae Irimie Vas câprariu, Ion Bogdan şi Vasile Nicolae Vas, pe moara jumătate, şi dintre Şerbeştî pe ceialaltă jumătate părtaşi: Vasilie Şerb, Ion Şerb, Avi-salom Şerb şi Maxin Şerb. Şi aceia legătură am făcut cal copii la toţî dintre aceştea fraţi care sînt aica mai sus numiţi să macine fără de vamă, dară, afară de aceştea, toţî din famelie să macine cu vamă ca şi streinii. Şi noi Şer-beştii să fim fraţî, aceşte patru, nice-unu să nu fie sloboz mai tîrziu a-ş căuta parte precum ţinem moşia. Şi acesta controtuş s’au făcut în faţa noastră, a celor aica iscăliţi, cu mare întărire: Ion Pop Vas tizidiş, Ion Avram Dobrin jurat, Ion Ioje Leancu d°, Saraftin Dobrin, Gheorghe Bogdan. Bătrînî: Vasile Bîrsan, Costan Vas [degete puse pe cruci]. Arpaşu-de-jos, în io Martie 1833. Erbittener Verfasser: George Wass, Corporal. Iscălitură neînţeleasă. (Idem.) www.dacoromanica.ro 218 ALTE ACTE FĂGĂRĂŞENE III. Prea-cinstite d[o]mnule vicareş, acest fecor anume Nicolae Stoica vrea a să căsători şi a luoa pe acastă văduvă anume Mariia luî Nicolae Iordachiu ; vestirile s’au înplinit, pricini canonic[e], saii politfice], nu ştim. Pentru aceia să roagă de slobozenie de-a să putea cunună. Utsa de szus, 28 Ianuarie 843. N. Bursz, paroh unitus. Dacă nu este ceva înpedecare, să pot cunună. Theodor, vicariu. (Idem.) www.dacoromanica.ro II. Documente hăţegane dintr’o colecţie particulară (a d-lui Budai din Deva1). I. 22 Iulie 7141 (1633). Mateî-Vodă, pentru «Bărbat Mic-euş ot Haţăg, den sat de la Răul Bărbat». Pomenit «Barbul Posftelnic] de la Târgul Gilortuluî, căt au fost ţinut Fă gara ş Işfan. Fusese cumpărată cu 5.000 de aspri moşia Jupă-neştî. Zapisul de cumpărătoare e întărit de «Palaloga Clu-carul din Cămpina, şi Andronie de la Greci, i Barbul de la Curpenî, i Stancul vătJaf], i Nicola de la Curte, i Alecsei Pătru, Datco ot Vălarî, i Opriş ot Urez, iNecola Păharfnicul] ot Grumî.» întărire. — Traducere. II. fDe abasta dămu în ştiire cui să va cuveni a ştii că au venitu Ona Boţa în Bară în cas[a] solgăîbirău Iovăniţa Manea şi denneintea luî Pătru Barbă şi Ştefan Gărbea şi Pătru Ungurii şi Ştefan Rahot[ă] şi Ştefan Nanu şi Iovan Manea, avăndu neşte locuri în Jiiu, întălea (sic), le-amu zălojit eu Ona Boţa la Todoru Boţa şi la frate-său Dumitru Boţa, cu în luncă, cu în dealfl, cu în vale, şi în pomii, cu totu ce-î al mieu, i-lu dau de veche moştinfă], nime să nu-1 poate scoate, fără căndu 1-oiu scoate eu, au ficoriî miei. Iar îl dau cu florinţî 8 şi 2 mirţă de ovăs, că iaste locu de curătură [cel am de la moş], de stră- 1 V. şi voi. V, pp. 343-4. www.dacoromanica.ro 220 DOCUMENTE HĂŢEGANE moşii, — că mi l-au domni dat, [ce n’are nime] nic-o putere, din min[e] încolia. Şi am loat eu Todor Boţa ... ică de o leiţe (sic). Mărturie lor acestor, şi am dat diiaculuî un zlot. Şi amu scris în anii Domnului 1700, în lun[a] luî Apriiliia 28 de zile. III. 1. într’o listă de acte: 18 Iunie 7217 (1708). Cartede judecată de la Banul Costandin Ştirbeaiu1. 2. 15 Iulie 7217 (1709). Alta de la Athanasie, egumenul de Tismana. IV. Şi eu popa Radul din Gîupăneştî încă mărturisăscu că, cănd au fostu în zile Banului Corni2, eu amu fostu slugfă] cu tatal Nicoli la socra Banului Coroni, şi, aducăndu dum-neluî Banu pe socră-sa aci la Jupăneşti, şi-au făcutu schitu aci, ş’avăndti dumneluî măşie puţin[ă], şi fiindu aca măşie a dumnilui gupăn Buda Ianăş aci în Gîupănşştfî], m’ati trimis dumniluî Banul Corni la gupănul Buda Ianăş în Rău-Bărbat, cu scrisori ca s[ă]-î vănză aca moşie din Gîupăneştî; iar domneluî gupănul Buda Ianăş au zis că dumnialui ar[e] ban[î] destul, ci ne va da moşie de acolo, că dumniluî încă-î trebue. Ş'aatunCa şi Preda Voinigescul, tatăl Nicoli, încă şi el sponi de aca moşie a gupănuluî Buda Ianăş, că e a dumneluî, şi-m arăta unde i-au fostu casele luî Bărbat Matiia, şi spunâ şi o făntănfă], iar a dumneluî, de au fost cu ţivile de aramă gal-bină,— iar acum Nicola vorbeşte ce nu este aşa. Mărturisăscu eu popa Radul, că aşa am auzit din gura Prediî, tatal Nicoliî, şi m’am iscălit maî gos, ca s[ă să] crez[ă]. Avfgust] 13, 1‘ 1722. Ş’am scris în Rău-Barbat. ■f Eu Popa Radul ot Gîup[ă]neştî. [Pecete neagră.] 1 V. voi. V, p. 687. 1 Cornea Brăiloiu, Banul luY Vodă Brîncoveanu. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 221 V. Craiova, 26 August 7230 (1722). Guvernul Olteniei («Gheorghe Cantacuzin6, Gligorie Băleanul, Radul Golescul, I[lie] Ştirbeai, Staico Ben[gescul]») poruncesc la «12 boiarî, anume Matei Bălăcescul şi Barbul Răioşanul şi Ion Bălăcescul şi Dumitraşco Reanghea şi Nicola Reanghea şi Alexandru ot Drăgoianî şi Gligorie Buziloiul şi Preda Motoc şi Papa pârcălabul ot Runcu şi Dumitraşco Andreescul şi Dumitraşco Cernăianul şi Mate Runcanul», pentru «fiiul dumnealui Budii Micleuş den Haţăg, dela Răul lui Bărbat, anume Buda Laţco», proprietari la Ju-păneşti, «şi ’n zilele Domnilor... V’au luat pe dumneavoastră la mijlocu îndreptători.» Să cerceteze şi «mărturisaniia moş-neanilor de acolb... Să puneţi seamne dupe obiceaiu». Buda mai făcuse cercetare «în zilele răposatului Ştefan Cantacuzino Voevod... Să daţi scrisorile dumneavoastră de aleagerea şi dreptatea ce veţ face la amundoaoă părţile.» VI. f[C. 1730.] Cinstite şi al mieu mai mare domnule Andraş biv Vel Hognoghî, cu cinste şi cu multă plecfăjcune închinăndu mă, sărut cinstită măna dumitale, domnule, şi de la milostivu-Dumnezău tot fericitul binele pohtim ca să-ţ dăruiască Mării Tale şi doamnei. Cinstită cartea Mării Tale, domnule Zăicul Andraş, biv Hognoghî, cu cinste şi cu multă plecăciune o am luoat, şi ceale ce-m scrii Măriia Ta, am înţăles. Pentru nişte piei de lup ce-m scrii Măriia Ta ca să-ţ găsescu, cu ce preţu s’ar găsi să te înştiinţez, — de acasta vei şti Măriia Ta, domnul, că piia-lea de lup bun, frumoasă, iaste căte trei florinţi, ci, trimi-ţind Măriia Ta banii pe căte piei vei socoti că-ţ va fi de trebuinţă ca să cumpăr!, eu mă voi sili în tot chipul, şi, cu preţul lor, cum să vor vinde, voi cumpăra şi voi trimite Mării Tale. De acasta înştiinţăz. Al Mări! Tale mic şi prea-plecat: Nicolăi Voinigescul *. 1 1 V. n° IV. www.dacoromanica.ro 222 DOCUMENTE HĂŢEGANE [Adresa.] Domnule, o sabie turcească am de vânzare drept zloţi doaozecî; ci, de va fi de trebuinţă, îm vei scrie. [Pecete neagră.] VII. Ioane Murgule, săn[ă]tate. Alta n’am a-ţ scrie, fâr căt, în-dat[ă] ce ve! lua răvaş, să merg! la Nicola Chielariu, care au fost Ia Jup[ă]neştî, şi să meargeţ la Jupaneştî, la dum[nealuî] Buda Iancul, şi să ma! întreb! pe oameni de acolo, care vor fi ma! ştind, că va s[ă] să hot[ă]rască moşiia cu Nicola, (Jocoiul. Ci, cum zic, să merg! acolo, dinpreunfă] cu unchiiaş Nicolai, iar pentru oamen[i] care vor fi ştind, va trimite du-m[nealuî] Buda Iancul, de-î va chiema, ce! care vor fi ştind de pricina lui. Acasta, şi fi! săn[â]tos. Şt. Brăiloiul. NoemfvrieJ 25 dni, 7241 [1732]. La Ionu Murgul de la Voi[ni]geştî să să dea. VIII. 3 Decembre 7241 (1732). Boieri! numiţi mărturisesc pentru cercetare la Jupăneştî, unde se hotăreşte şi de către popa Mate!, vărul Vonigesculuî. Buda arată un zapis al luî «Hamza Post[elnic] Benjescul din Târgul Gilortuluî», vînză-tor la 7138 (1629-30), «încă cănd au fost Hamza Postelnicul] pribeag în Ţara Ungurească, dereptu ban[î] gata 5.000, şi pe acestu zapis au fostu făcut acestu neamiş hrisovul luî AlionWodfă] de stăpânire, cu 1‘7139 (1630-1)». Se pomeneşte apoî alt act, din 7138 (1629-30), «al Barbuluî din Ju-p[ăjneştî, fecorul popi! din Corb!, care zice Nicola că iaste moş lu! Cătan[ă]». Se dau 2.500 aspri gata «şi un cal bun». Nicola pretinde «că iaste făcut în meşterşugurî». Al treilea act din 7130 (1621-2), de la «săteani din Porceanî», pentru cumpărătura lu! «Radul Armaşul, moşul Nicoliî», la Por- 1 Leon. Deci şi Hamza a fost unul din pribegii cari aduseră Domnia lut Matei Basarab. IV. voi. V, p. CLXH şi urm., p. 102; IX, p. 1 şi urm. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 223 ceni, plătită îii galbeni. Refusă părţile jurămîntul. «Tră-soarea de la mijloc» (la măsurat). «Porceanii judecii. .. Şi au pus seamne dispre Jiiu, în cămpu bolovan şi cu pietri desupra... Pe de la deal s’au înhierat în 2 nuc şi direptu îu sleami (sic], într’o gărniţe... Păn în hotarul Săm-botinului... Pe părul lui Stănărac, pe cursura părăului păn în piiatră, şi din piiatră păn în vadul bătrân, în nucul Po-picăi, pe und[e] au înblat Jiiul mai de de multu... Şi pentru muntele Chinea... Pentru o vie.,., care au fostu dat Sămboteani pop[i] lui Dumitraşco şi pop[i] Radul Gărlea.» IX. Adecă eu Nicola Vonigescu dat-am scrisoarea mea la măna dumnealui Buda Ianuşi, fecor dumnelui Buda Miclăuş, din Ţara Haţăgului, din Răul-Bărbat, ca să-î fie de bun[ă] şi ad[e]vărat[â] credinţă precum să s[ă] ştie că, lund noi 4 boer[i] de la prea-cinstit[ă] administraţie ca să ne judecje] şi să ne hotărască moşiia din Jupăneşti, sud Gorjiî, dintr’am[ăn]-dooo hotarăle, dec, adunăndu-s[e] boerii dinpreun[ăj cu Du-m[i]traşco 2 Portar, şi cetindu-I[e] dumnelor toatfe] scrisorile ce am avut,—dec, find pricin[ă] pentru 2 zapis[e], unul al mieu, altul a dumnealui Buda Ianăş, şi judecata aşa ne-au dat ca să jurăm amăndoo părţile cu mărturii pentru aceal[e] za-pis[e], cum că sint bun[e] şi dreptee, —deci noi, pentru vechirea vremi, ne-am înpăcat de a nostjă] bun[ă] voe, denainte boe-riilor, dup[ă] cum ne scrie cărţăle de hotărnicie car[e] ni le-au datu dumnealor; iar noi de acum înnainte să ţinem cin[e] cum ne-au dat dumnelor boerii, şi să trăim cu bună pac[e]. Iar, de s’ar întâmpla a mai avea noi vre o supărar[e] şi vre o pără de acum nainte pentru acest[e] moşii, să avem a ne căuta amăndoo părţile cu aceia cin[e] ar cădea asupra nos-tră. Iar, pentru muntele Chenia, aşa ne-am aşăzat să ţl eu Nicola trei părţi şi dumnealui Buda Ianăş o parte. Aşijderea şi noi amăndoo părţile, de nu ne vom ţinea de acastjă] legătură şi ne vom rădica unul asupra altuia, cu vre-o pără,— car[e] parte nu să va ţinea de legătur[ă], să fie închinat gloab[ă], să dea florinţi 10. Şi pentru credinţa mai jos ne’m www.dacoromanica.ro 224 DOCUMENTE HĂŢEGANE pus şi peceţil[e] ca s[ă] să creaz[ă], Şi boerji] cari să vor is. căli mai jos, mărturii. Iar, de s’ar mai scula cineva cu nes-car[e] scrisorfî] bune, şi ar ajunge ca s[ă] ia niscarfe] moşia dintr’acest hotar, să fie şi de spre min[e] şi de spre dumneluî dup[ă] cum s’au înpărţit. Dich[e]m[vrie], 3 d., 7241 [1732]. Fejervari Bâlint Farkas m. p. Mihai Gălcescul, mărturie. Mihai Căm[ă]raşul, martur. Alexandru Mărgineanul, martjur]. Dumitraşco Poenar Postfelnic], mart[ur]. Matei Săn[â]tescul, martfur]. [Două peceţî roşii. J X. F. d. Radu Brăiloiul către Administraţia Craioveî. Jupă neştiî îi avea «Casa Brăiloilor, mai multu dă 150 de ani... Pănă cănd amu plecatu la Viena... Acum, fiind vremea lucrului, unde vinu să s[ă] opreaască locurile şi livezile pentru trebuinţa economii meale... Să facă acastă graţie să-mu dea o carte... Mă obligăluescu înnaintea judecăţăî a fi gata a răspunde.» La 1734 scrisoarea precedentă se trimete în copie de Vo-nigescu lui Budai Micloş, împreună cu somaţia ce-i făcuse Administraţia. XI. Cinstite şi al mieu bun şi adevăraţii patron, dumneata liber baron Buda Ianco, de la cerescul înpăratu rog şi pof-tescu, etc. Cu lungirea aceştei scrisori cătră dumneata nu iaste de alta, fâr de cătu înştiinţăzu pe dumneata că acum avem judecată cu Radul Brăiloiul pentru moşiia Vonigeştei şi Jupăneşti... Am luat acum comision de la cinstita Administraţie ... Să venim toţi cu cărţile noastre acolo la faţa locului, să n[e] căutăm al nostru... Ci dumneata să nu şăzu, www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 225 ci să iai comision de la Măriia Sa mai marele nostru derec-tor... Cu totu reşpectul rămăî Al dumitale bun priiatin, gata spre slujbă. Ioan Bengescul, id est I. D. Benseskul. Craiova, Mai 17, 1* 1734. [Adresa latină. Pecete neagră, ovală, cu leul supt coroană şi: «Staicu Bengescul» (cirilic).] XII. Cinstite dum[neata] domnişorule Buda Iancu. [Procesul cu Radu sau Răducanu Brăiloiul; se judecase şi la «răposatul Cos-tandin Voivod... S’au ales 2 boiarî, anume Costandin Al-bianul şi dumnealui Logof[ă]t Al[e]xandrul Mărgineanul... L-au cunoscut Divanul că unblă surda... Au rămas di la Divan să otărască acei 4 boiarî şi Vonigeştiî, ci dumneata să scoţ un comison di la Măriia Sa ghinărariul, pecumu că ne-amu judecată cu tată-său Sărdariul Barbul şi cu fratele Sărdariului Matei la Costandin Voivod şi la Ştefan Voivod... Eu voi fi tot cu dumneavostră păn în veacu nedespărţit... Ci vei şti dumneata că amu găsăt şi ocolnica ca veache a moşiiî Jupăneştilor... Al dumitale mai mic şi plecat: Necula Vonigescul... Şi mă rog dumneavostră, acestu comison de grabă să [să] scoaţfă] afarfă]. Mai 11 dni, lt. 7243 [1734]. [Pecete mică, roşie.] XIII. i-iu August 1768. «F[ota] Vlădoianul Vel Med[elnicer]» către «dumneaei doamna a Budei Laţco... Fiind frăţie, cinstita şi mie ca o soră şi cumnată, dum[nealui] răpoo-satul boiariul dumitale cu dumnelui Banul Cornea, moşul jupănesăi mele, fiindu-le de moştenire aleasă şi hotărâtă de multă vreme, şi aşa o au stăpănit-o pe în doao şi părinţăi jupănesăi mele cu boiariul dumitale, şi, în stăpânirea căndu erea Nemţăî aici în judeţăle acestea păn la vremea răzmiriţăî, în- 2492. Voi. XII www.dacoromanica.ro 15 226 ALTE DOCUMENTE HĂŢEGANE tămplăndu-să de au murit părintele jupănesăî mele. .iobaci care aii fost şăzătorî la moşie, s’au făcut moştenitori şi au înpresurat moşăia, atăta partea noastră, căt maî mult a dumneavoastră au perdutu-să cu totul. [A căpătat atunci o comisie, alcătuită din episcop şi boieri. IobaciîJ au şi văndut-o pe la alte măinî. [Să dea cbpiî întărite] de boiarî de aî var-meghieî de acolea.. . înnaintea răzumiriţăî cu 4, 5 am, tatăl jupănesăî mele au fost dusu la Beci, şi au fost zăbovit 5 am. [Vînzare de iobagi la moşnenii din Porcenî.] Nu maî pocî ţinea în maî multe zăle boiari în cheltuialfâ]. Osebit de aoasta, iar maî înştiinţăzu pe dumneata că avem 2 moşăî în varmeghiia Eniidoreî, care moşăî rămăindu supt chiverniseala mătuşăî Aniţaî, care o au ţinut-o unchiul jupănesăî mele, Ştefan Brăiloiul, şi, după moartea dumisale, au rămas supt stăpânirea nepoatei dumisale pe care o au ţinut-o dumnealui căp[i]t[anulj Ortobachie, şi au fost pusă amanet pentru o sută de galbeni... Voi să trimeţ om adinsu, să cercetez pentru acele moşăî care sănt cumpărate de Sărdariul Barbul, moşul nostru, şi, de vei vrea dumneata să stăpâneşti acolo, şi noi vom stăpâni aici, că, nio dumitale nu-ţu dă măna aici, nici noî acolo.» XIV. 2 August 1768. «Rad[u] Brăi[loiulJ biv Vel Pit[ar]» către «cinstita şi a mea ca o soră dumneai domna a domnului vărului Budeî Laţco». Pentru «dumnealuî Fota Vlâ-d[o]ian[u], nepotul dumnealuî răpoosatului unchiul nostru Săr-dariuluî Barbu», cerînd cărţile eî la hotărnicia Jupăneştilor. Alte documente hăţegane (din archiva vicariatului unit al Haţegului). I. C. 1790. Mărturie de la preoţii Scaunului «Morosseculuî». Iscălesc: Dimitrie Bit din Milaşteu, poapa Voileia ot Boţco Mădăr[a]şu, popa Artinie din Agard, popa Neculae din Ţi-pretnic, Farcaş Ioanu din Mădăraş, popa Dimitrie Graur www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 227 din..., pbpa Petre Goloba, popa Vasilie Mineş, popa Dumitru din Cloaşu, popa Toderu Surăşag, popa Antoni ot Crăconufalău, popa..., Dimitrie Maier din Oia, popa Chirii din Sintionu, popa Savu din Săbadu, juratul eparhii, popa Sandu din Săntana, Teodorus Fornaş din Culpiiu, popa Sandu din Barduş, popa Trifan den Velţ, popa Iacobu din Erneiu, popa Toader din Hărţeu, popa Ionu din Mşamşud, popa Lupu din Bania. II. io Mart 1806. «Vlădica Ioan> [Bob] către vicariul hă-ţegan Chirii Ţopa. Pentru o cinştanţie» de negustor contra numirii luî. «I-am zis să fie întru aşteptare că, macar şi în Haţăg, tot în ţară eşti, dară el, ca un neodihnit, n’au vrut să aşteapte.» III. Sibiiu, 3 Iulie 1806. Adeverinţă pentru viaţa curată a luî Ţopa, care fusese pîrît. Iscălesc: Aaron Budaî, Ioanu Pop controler, Nicolae Popp, Teodor Capîlna, Tomna Popa can-toru, Dumitru Popa dascălu, Simion Pantea, Iordan Niţu, Avram Mateiu, Andre Horvatu, Iacobu Irimie, Zorila Radu-can, Gheorghe Ghiula, Flore Armins (?). IV. [Inventariu al averii lui Ţopa (1811).] Doao măsarî bune şi unul maî slabu, salvetunurî, 16 coţi de pănză, 5 cămeş şi 2 păreachi de izmene şi 2 findeae, o păreachie de mu-cârî, petacî de 7 creiţarî din anul 1802, măreş de cel mici, petac de cel vechi, un husoş şi o groşiţă, un blid de leveş *, de cositori, opt tăeare, un băt de trestie, un căpeneag, un şlofroc, 2 chischineae albe, 3 lepedeae, o mintie, un laibăr verde cuptuşit, 1 bundă de lup, 4 perne şi 5 feaţă, un po-plon cu lepedeu şi mătreaţă, o ploscă cu cureale, armariu de (?) gata, scaune de un om, un cupfer, o ladă de car, o păreache de hamuri cu frînele, un parnajac de piiale, 2 pro- 1 Supă. www.dacoromanica.ro 228 ALTE DOCUMENTE HĂţEGANE coviţe, o bîtă, o tablă de locşă, o ploscă de pămînt, o toană,. 2 trocî, doao fireaze, un hămbariu cu 4 oteade, la ogradă 21 bîrne de brad pentru casă, un vătraiu, doao păhară şi o glajă, doî stupi slabî, patu cu o pilotă, o mătraţă.» V. IO Mart 1827. Cercetare. Cu «obştia Fereganilor şi a Fi-ţăjeanilor . .. Preoţi din Boşorod . .. După ritul nost.» www.dacoromanica.ro III. Documente răşinărene (păstrate la şcoala romanească din Răşinari). I1. Cu numele Tatălui şi al Fiiuluî şi al Duhului Sf[ă]ntu şi cu voia a Mării Sale de D[u]mnezeu cinstitului şi înpodobitului cu toate bunătăţile, dinpreună şi cu paza hotarălor, a Mării Sale de Dumnezeu cinstit Matiaş Craiu, prefacutu-s’au şi s’au preaînnoitu carte ocolniţă a hotarului a satului Răşinariuluî, prin indemnaria şi ruga a cinstiţi Scaun de lege 40 bătrînî, pentru ca să se ştie şi să se păzască pe unde mergu mar-gi[ni]le hotarului nostru a Răşinarului, peste tot înprejuru, precum veachia carte hotarnica, cea dela bunul şi vechiu Craiu Atila 420 şi în anii mai pe urmă Măria Sa Matiaş Craiu, anul 1488, datu-ni-lau mai pă din jos mult; iară acum pe aicea întărit cu hialmuri. înceapem din capul din jos, de lîngă pădure de stejeriş, cu vecinii cei mari, Cestnodi2, meargem, dumnealor pe din jos, şi Răşi-nariu pe din sus, meargem spre răsăritul de iarnă, curmînd lunca dă în gura Văi Albinelor înrîu de spre răsărit, halm. Meargem pe apă în sus, ca o pistreală de loc, halm. Fereaste spre stingă, prin pădure mestecată, suie şi mearge peste vinele Văi Albinelor 1 Se dă acest document, evident falş, pentru că el întrebuinţează izvoare mal vechi şi cuprinde o mulţime de nume, de lucruri şi de oameni. Plăzmuirea e făcută, de almintrelea, de mult, încă din veacul al XVlIl-lea. 2 Al Cisnădiel. www.dacoromanica.ro 230 DOCUMENTE RAŞINĂRENE iasă în Faţa cu năsip, mearge puţinei, coboară pe un gruiu în jos, dă în vale de la Coşteiu maî sus, o pistreală de loc, în-tr’unu gruiu, mearge puţinei, iară dă în vale Calbau (sic). Mearge pe apă în sus, iase în curmătură la Fîntîna Neagră. Coboară pe o vale, dă în apa cea mare, mearge pe apă în sus,— noî de cătră faţă, vecinii ceî mari pe de spre dos—, şi, făcîndu-se 2 rîurî, meargem pe apa ce vine despre Munteni, muntele Buceciu, al marelui hearţegu Radu-Vodă Negru, cel dela anii 6740 [1232], iase în Curmătură: aici dinna stînga rămîn. vecinii ceî mari. Suim alăturea cu Munteani muntele Buceaciu, ţinem tot vîrful: munţi Clăbuc, muntele lui Neagoe Ivan, pănă laŢîcu Innalt: aici ne despărţim de Munteni. Spre miazănoapte, pe după vîrful lui Neagoe Ivan în Muche, mearge pe picor în jos, în gura Izvorului, mearge pe apa cea mare în sus, treci izvorul Adîncii Gropii în sus ; pe un piscu suim în vîrful muntelui Cindrea, luom cîtva sus, pin seamne. Aici ne tîlnim că Cîrstianul, de spre faţă muntele Cneazului; din vîrful muntelui Cindrea meargem pintre iazere, pe pisc în jos, pă unde să împreună izvoarle, mearge, treace spre direapta, în Coasta Reace mearge prin dosul munţilor Răci, iase pe picorul Băjinovului, la piatra cu Jipu, iase în vîrful muntelui Bătrîna, ţîne vîrful pînă în vîrful muntelui Gaur, care caută spre rSsăritul de vară, din capul muntelui, halm. Merge pe izvorul din a stânga, coboară colo jos în izvorul ce vine de spre resăritul de iarnă, mearge pe izvoru în jos păn în izvorul din sus, mearge pe potecul de pin Crîngu, iase în capul muntelui Vălaru, ţîne vîrful Muchia; în vîrful Ganţu, hălmul. Ne despărţim de Cîrstianu, venim alăturea cu Turnu, coborîm pe rîpe; aic hălmu. Mearge pestă vinele Văii plopişului, peste obreajie cu năsip, mearge în cap de dealu; la pădure de stejeriş, hălm. Mearge pin stejeriş pe aici, supăr de Turn, mearge în dealu cu pămînt roşu, — hălm. Mearge în jos, zboară rogozu în stejeriş; hălm. Mearge pin stejeriş, ne tîlnim cu vecinii ceî mari, Cistnădii; aic hălm. Ce iaste în lăuntru acestui ocol, iaste pămînt rumînescu, a satului Răşinariuluî, nimărui înduplecat; n’are nime a-1 porunci, nice în pămînt, nice în apă, nice în ghinde, nice în jiru, nici în aluniş, nice www.dacoromanica.ro DOCUMUNTE 231 în rînsă. Şi s’au preaînnoit această carte ocolniţă în zilele Mării Sale de Dumnezeu cinstitului Craiu Matiiaş, cîndu au fost cursul anilor ot rojdes. H[rist]vo 1488. Popa Iacov, Popa Vasilie Tomuzea, Pop Petru, i Popa Iosif Petriţi din sus npKKâ, i Popa Sain, şi Popa Manas sau. On bit sud [cînd a fost judeţ] cneazu Bunea sindic, Co-man Desea, i Pătru Codrus, Oprea Codrea Şerban, i 40 de juraţi-. Rad Nistor, A liman Gal [ea], TomaMihnea, Pătru Tomuşea Băncilă, Rad Băncilă, Rădoiţă, Rad Pinciu Sain, Bucur Oance, Comşe Omotă, Cîrstia, Comşe Băra, Sav Hodrea. Man[iu], morar bisericii. Xp, pentru o ceartă la biserică. «înnaintre noastre . .. Nice aurile . . . Popa Pinte, aşîşor sobor[u]l[uî], popa Lupu preutu.» II. Eu lăcuitoriu în oarmeghea Maramureşului, în eraşulu Casouluî, în satu în Deseştî, Drăguş papa Ioan [dă de ştire] că, chitelinindu-mă eu de şuşugurile meale, am luatu de la Săpănţai Vasilie, guratul eraşuluî de sus, din sat din Cuhnie, doîsprezeace florinţî vonaş drept un iobagiu al mieu, anume Hărbariu Simion din Poenî, şi l-am dat dumisal[e] şi a tot mărădiculuî dumisal[e] ca să-l porunCască, pănă cănd voiu da doîspreace florinţî vonaş, eu, au mărădicul mieu, pănă la aceaia vreame să stea iobagul zălog. Pentru mal adevărată credinţă am întărit acestu contractuş iscălit cu măna mea şi peceatie. III. «Noi Stoica Iosifu, din mila Iul D[u]mn[e]zeu ep[i]sc[o]pul Ma-ramoroşului iproc», arată că «într’acesta an 1690, în a 15 zi Mai, avindu noi parţialiş săbor pentru îndrăptare a multe www.dacoromanica.ro 234 DOCUMENTE MARAMUREŞENE trebî, în satu Budeştî, atunci au stătutu nainte noastră din Vanciceştî lecuitor Grigorfe] Ştefan» şi alţii, «în chipul familiei grigorasche şi drăguşaşche .. . Foglăluitu ... Isagul boltescu sau iurescu... Acest alenuşagu şi felălet... Cu todomană au felăluit.. . Nu cu hetalmu, ce ca moşia sa driapta... Are oarmeghie să-l cercă cu leage . .. Maî dăbiu va felălui atunou .. . Pre minunţel socotindu, chemuluîndu şi bine cerchindu acest lucru . . . Acelue va fi mirişugul... Vlădica Iosif, protopop Ştefan, Nemiş Gherghelu.» Pecetea Vlădicăî are cei trei îngeri şi legenda scrisă pe dos, greşită. A protopopului e cu totul neînţeleasă (cirilică) h IV. «Scris în Cumăleştu, 23 msţa Ianuariia 1700 .. . Iosifu Stoica, mlstiiu bjieiu pravoslavnic arhiep[isco]pu maramoreschi eşteje, iproca», dă singhelie la «acestu smeritu, anume Olexa, din satu Comorzana». Iscăleşte: Vl[ă]d[i]ca Iosif. Pecete cu: «Stoica Ios. bj. ml., Maram...» şi cîrja. V. La un act privat din Sighet, 19 Iunie 1715, iscăleşte «Serafim episcop», despre care se spune că locuia în Petrova. Pecete roşie, ruptă1 2. VI. Deregîtorilor şi tuturor boiarilor..., aflîndu-sî adunare de fraţ la s[fe]tea mînîstire..., Coman Toate[r] şi cu nepoţii sîî, Coman Lupul, Coman Mîteî, avîndu suşig mare pentru ceale sufleteştea pentru sufletul sîu şi pentru sufletul unui fiiu ce 1 Cf., pentru episcopul Stoica, Nilles, Symbolae ad illustrandam histonam Ecclesiae orientalis in terris Coronae S. Stephani, I, pp. 268-96 (urmează inscripţia de pe antimisul de acolo în alt capitol al cărţii aceştia); Tit Budu, Diser-tafmne despre episcopii fi vicarii ro mini dm Maramuref, p. 56 şi urm.; Bunea, Vechile episcopii, p. 102 şi urm. 2 «Bopa Ştefan», în călugărie Serafim, era cunoscut ca episcop pentru anit 1712-3, în cursul cărora e pîrît ca bătăuş şi bătut el însuşi (Bunea, l. c., p. 105). www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 235 au avutu, ce i s’au tîmplat moarte de tîlarî, neavăndu cu ce putea plini canun ce i s’au dat duhodnici, oluindu 4 fârtae de pămîntu carele singur cu palmele sale l-au Acut din pîdure vearde,—într’acesta formî oluescu eti Coman Tcader acestu iosag sv[in]tei mînîstiri să-i fia nacu (sic), pânî unde va ţinea Maica Preacistî lîcaşul Svinţiei Sale nime să nu simţiască, nic din fraţi, nic din nepoţ, ce să fie guruinţa noastrî în loc. Iarî carele s’arî afle a zminti guruinţa noastrî, acela să hie afurisită de 3x8 o[te]ţu ce au săborît la Nicheia, şi 12 Ap[o]s[to]li, şi Maica Preacistî încî sî-î fie pîrăşe, cînd va vini dreptul şi nefîţarnicul a luî H[risto]s gudeţ. Şi de noî pîcîtoşi încî sî hie neertat. Şi oslaşi acestui iosagu: despe răsîrit somsig Hojda Nechita, despe partea din gos sîmsigu Coman Lupul. Cursul anilor de la H[risto]s 1717, mesfiţa] Noem[vrie] 22. Scris la svfînjta mînîstire Moisei. Popa Lupul Titescu din Selişte. Acasta carte este a (Jo-măenilor. [însemnare pe dos de la] nepotul lui (Jumău Toader: agungăndu-mă suşig, am vinit la svă[n]ta mănăstire, şi am luat 2 fonţî de cară pe[n]tru 2 fonţi, şi eu, ce am găsit de naşi mei, nu străc nemică, ce întărescu ; şi cine s’aru găsi.. . Au fost şi preutul Ion din Săcel aşişor Svăntului Săboru. Şi cine aru străca acastă scrisoară, unul ca acela să fie de globă de 12 floriţu,—să e deregătorii. Şi locul tot să fie mănăstire.» ‘ VII. «Gheorghe Gavrielu Blajovschi, cu mila luî Dumnezăvu şi svăntu apostol[icesc] Scaunulu cu bunu daru ep[isco]pu Ainan-schiî (sic) de la Mucacu şi a Maramurăşului, iproc.» Circulară pentru rugăciuni. «Potrupopu Vasălie.. .. din Giuleşti şi vicariuşu a svănutuluî soboru a Maramorăşului1.» VIII. «Dan în Pojon, în a 28 de zile a lui Iunie 1741.» «Mihaiă 1 Pentru Blajovschi (episcop 173S-42), v. Nilles, /. c„ II, pp. 500, S70. www.dacoromanica.ro 236 DOCUMENTE MARAMUREŞENE Ionaş» scrie despre lucrurile de la Curte, către «cinstiţi boerî din Apşe-din-mijlocu». IX. «Anul 1750, Fevruarie 21 dni.» Eu monachiia Ccasiia» dă zapis «jupînului Gheorghie otnogu Chiş», pentru «un ştucă deloc care iaste din jos, direptă florinţî 16». Marturî: «iereî Dimitrie Duma, ierei Nistor>. Scrisoare braşoveană. X. Pace şi sănătate pofătimă de la milostivul Dumnezeu dom-nilorfl voastre, cinstiţi boerî, făcători de bine şi de dreptate. Alta nu avemu pe dumniloru voastre a vă înştiinţa cu scrisoarea, fără numai de acasta, ce ne rugăm, jupăne jurate şi la aceialalţî purtători de grijă, cărei vă aflaţi la acel cinstit Scaună, carele noi nu pr£ bine ştim a vă scrie tituluşul dumniloru voastrâ precum să cade şi să cuvine a vă cinsti,— iacătă eu Niculae Şuchia din Maeră mă rogă dumnilorvoastre să faceţi bine să-m daţi ce iaste al mieă, că nu sântă vinovată cu nimica, nici ficori miei, nicî 'slugile mele, căce dumnilorvoastre sănteţî harnici a vă scoate munca şi paguba dumnilorvoastre, căce că totu nu să plăteşte paguba dumnilorvoastre cu aceşti boî a mei. Ci, ce va hi paguba dumniloruvoastre, va eşi de Ia vinovaţii dumnilor voastre. Iară eu nu sănt vinovată cu nimica; căce că eă amu tot supărată la Domnie să-mă porte de găndă, iară domnii aă zis să lasă pe’nchitinel, căce că ar face destul de Ia vinovaţii dumnilorăvoastre, iară al mieă îm va eşi. Ce eă mă rogă dumnilorvoastre să-m daţ bunul mieă acasă, căce că, pănă s’a îndirepta lucrul şi pănă a face destul, iaă sântă de pagubă mare; căce că casa mi o ţifl cu cheltuială, şi dumnilorvoastre încă ţineţi boi cu cheltuială, că să iarăniază. Iară bine să ştiţi dumnilor voastre că s’a face destul pintru paguba dumnilorvoastre, căce că domnii aă forte grijă mare a vă face destul, şi noi cu sătenii noştri încă ni-am nevoi a vă scoate de la cine ce vă va hi luată, pănă într’un bană. Numai să ne trimiteţi omă, www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 237 şi cu scrisoare, cu suflet direptu, cum şi ce pagubă aveţi de la Măereniî noştri, căce că forte ne vom nevoi a vă plini; căce că ştim că vă săntem vecini, şi avem a mal trăi unii cu alţi, şi n’i voia să facemu pace, şi n’i voia să trăimu cum amu trăită şi pănă acum, şi noi, şi părinţii noştri. Deci, iată că mi-amu trimisă acastă slugă, şi dumnilorvoastre încă să trimiteţi omu crezută al dumnilorvoastre la noi, să facem isăpravă acmu în iarnă, căce nu săntă toate aşezate. De acasta ne rugămă dumnilorvoastre. Ală dumnilorvoastră voitoriă de bine, eă Niculae Şuchia dină Maeră, şi cu alalţî săteni, mal mici şi voitori de bine. De aâasta să fie în ştire dumnilorvoastre că ai mei săntă 9 bol de jug şi un jungă, iară alţi, cine ce pagubă va mai av£, eşî va cerăca. Anni D[om]nuluî 1751, Noemvrie 21 zile. Cu multă fericită sănătate să să d£ acastă scrisoare în cinstita măna dumisale jupănuluî juratului dină Cohia, cu sănătate să să d£. XI. «Vleat 7267 [1758 9].» Egumenul Calistrat de Putna arată cu privire la *0 sfântă mănăstioară ce să află la Moiseî, cărie-î eşti hramul asemene ca şi la mal sus numita măn[ă]stire noastră, pre care dănd-o ctitorii, aă numit-o să fie mitoc sfintei mă-n[ă]stirî Putni». Roagă pe toţi archiereil şi «cinstiţii de mare niam boeri», să ţie în samă închinarea. «Pentru că şi aicea în ţara noastră a Moldoviî sănt măn[ă]stirî şi biserici, şi aă pace de-ş ţin toată rănduiala şi dogmele Apusului, de nime întru nimică schimbată saă strămutată, atăt den preosfinţiţiî arhierei, căt şi de & cinul bisericescă; încă Ie dăm toţi mare cinste şi laudă’, după cuviinţă, şi de la făcătorii de milă boerî şi neguţători săntu căutaţi şi miluiţu, cărue căt îi iaste mila şi îndurare lor». Iscălit: «Calistrat, eg[u]m[enul] Putni h kkc ChEop». Pecete: «Pecetea sfintei mănăstiri». www.dacoromanica.ro 238 DOCUMENTE MARAMUREŞENE XII. «în Săpiţa, în luna luî Dech[em]vrie 28 de dzile, 1780.» Mărturie de la Bozgheă Pinite. «Derabu de locu cositorii. .. Mejdeşu de o lăture. . . Bizoşecu: Popă Grigore, Hicăta Ştefană, Işaacu Ionu, Popă Toderă.» XIII. «Noi maî gos iscăliţi, lăcuitorî în varmedea Maramureşului, în eraşulu de susă, satu Borşă, dămu acastă testimonie pie-cinstituluî d[o]mnu în varmedea Maramureşului, maî cu adevărată părinte şi stăpînitoriă ală eraşuluî de susu, Soplonţaî Pavelă, guratfl-mare.» Ii recunosc ostenelile. «Borşa, în 8 zile Iunie, ano 1801. . . Mihaî Dumitran, nemiş birăă, Danci Ioniţă, strajameşter, Timiş Matheiă, Ivaşco Mihaî, vătavă, Mihaî Ion, cîrsnicu, Ion Sima, Timiş Ştefan Hovre, Mihaî Vasilie a Naci, Mihaî Oneţi a Popi, Steţco Vasilie Bihol, Ivaşco Grigorie zăti, Danci Găvrilă Cramaş, Steţco Ghiorghî, Mihaî Filipă Măgă-rete, Timiş Istratie a Petri, Danci Pricopă Prăhar, Dană Ştefan Pleavă, Timiş Tifor Şubra, Timiş Niţul, Timiş Istratie Cofă, Timiş Găvril Ţiguî, Grad Dumitru, Mihaî Gavril Pă-truţan, Timiş Vasilie Săcere, Timiş Niculaî, Timiş Găvrilă Raita, Timişă Ioan a Puchi, Timişă Văsilie Ooată... Bal-magi Procopie, notarişă locului». Pecete cu o capră şi *Sigil[lium] pos[sessionis] Borsa; 1786». www.dacoromanica.ro V. Registrul parochiei maramureşene a Giuleştilor (1755—1781). Pok8 Eikiu *aNe, Miţa anpiiara, AHra 1) 3a npHjfCAoat npcKC-afKH-bHmoro wiţa /^aiiniaa TaKpHaoKHMb irbKapia MapaMOpocKoro 3aia era imcaTH MCTpHKa cira npH iţepKBH /i,SSaccKOH 1. [2.] Matricula ecclesiae parochialis Gyulafalvensis sub pro-tho[pres]biteratu reverendi Andreae Rednic, ab anno 1775. May 12. Baptizata filia Gregorii Rednik et Paraska R... sa filia Ierina, cuius patrinus fuit Stephanus Rednik aj Vas-skan. Pop Andras. 13-tia. Baptizatus Ioannis Arasan et Iannae Pop filius, Ioannes, cuius patrina fuit Maria filia I[o]annis Rednik. Pop Andras. Testor omnes ex parochia mea personas usque annos 7 s. confessionem paschalem percepisse et communicasse. Pop Andras. 18 May. Sepulta filia Ladislai Mititel, Euphrosina, anno rum 12. Pop Andras. 13 lunii. Sepulti sunt fillius domini Stephani Rednik, Si- 1 Jocuri de condeiu: «Rădnic Ioon [şters]. Pirîe Ion ; 1774. O cocoană Mărica au murit. Bun condeiii, bun din . . . Bandre Lupii au plătit. Şi Ion feCoru, 2 măriş.. . [de la punct, şters] lonu lui Lupe s'au plătii. Şi Vasalie Safta s’au plătit plată. Pop Ionaş n'au plătit. Ia pop Cupul.» Pe dos, însemnări ungureşti din 1787. www.dacoromanica.ro 240 REGISTRUL PA ROCHI El MARAMUREŞENE A GIULEŞT1LOR meon, Ioannes I[oan]nis Arasan filius, Hote Timok, Cosma filius, et Maria, filia. 30 Iulii. Ienluj (sic) filia, Barbara filia. 4 Iulii. Pelagia filiolla Demetrii Pop, alias Karete, sepulta,. annorum 6. Baptizatus puer Gabriel dictus, Ananiae Beres filius, patrino Iona Rednik a Padei. 13 Iulii. Batizatus et etiam sepultus filius Ladislaus Ak-seniae Borka vocatae, qui fuit spurius. Andreas Pop. 28 Augusti. Sepulta filia Rednik Vasskok, Haphia vocata Andreas Pop. 29 Cuiusdam Ruteni filia, Theodora vocata, sepulta est1* 20 7-bris. Baptizatus filiollus Ioannis Rednik, Alexander vocatus, patrino Stephano Rednik Vasskan existente, 1755*. 23 8-bris. Michaelis Barla filius Iacobus baptizatus, patrina Helena Rednik, consors d. Ioannis Rednik. Popa Andras. 14 9-bris. Volffg. Visoan filius, Philippus, et Alexii Rednik filia, Ioanna, patrina Kalina Rednik, filia condam Nicolai R[e]d[ni]k, baptizati. Eadem die filius Andrei Orgii, Ioannes, baptizatus, patrina Pelagia Râd, consor[s] Simonis Rudsina*. Item Simonis Ardelan filius sepultus. Theodorus Pop. 30 Xbris 1755. Baptizata filia Anisia Orgh, Szaplonczai Vassily et Mariucza Dzoban, patrina Rudzina Palagia*. 18 Februarii 1756. Demetrius Borka cum Anucza Ardelan copulatus, assistente Ioanne Rednik*. Eadem die baptizata filia Calistrati Persa, Anucza vocata* patrino Stephano Rednik seniore*. Anno 1756, die II Marţii, baptizatus filius domini Stephani Rednik fiscalis, nomine Gregorius, patrina domina Theodora Rednik, consorte Stephani Rednik Vasskan. Andreas Pop Rednik. 1 De aici înlocuim iscălitura preotului Andraş cu această steluţă. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 241 28" Marţii baptizatus Iacobus, filius cuiusdam Rutheni, patrina Gafia Pop*. 28“ eiusdem, Simonis Ardelan filius, Gabriel, patrina He-lena Rednik*. 20 Aprilis baptizatus filius Iacobus Karete, alias Stefenel, patrina Marika Persa. 21" eiusdem filius NIceti Csurtye, Georgius, baptizatus, patrina Pelagiya Cziple, consorte Alexii Rednik. 20. Sepultus filius Michaelis Cziczaj. Simon, annorum 17, anno 1756*. In festis paschalibus ante et post omnes ad ultimum in mea parochia existentes confessi sunt, et comunicarunt*. 17 May. Baptizatus filius Ionae Rednik iuvenis, Antronik, patrino Iona R[e]dni]k seniore. Eodem die Thedori Hosan filia, Andronika, patrina Sofro-nia Metelis *. Singari Grigucza filia, Maria, baptizata, assistente Akssenia, consorte Ioannis Orgh, item Nicolai Singari filia eiusdem no-minis, assistente Lupa Bandre, 175*5, 2 Iulii. Andreas R[e]d[ni]k praesb[yt]er. 24*° 9-bris. Baptizatus filius Gregorii Rednik, filii Ioannis, nomine Nicolaus, patrina Helena Rednik, consorte Ioannis Rednik, 1756*. Item Ioannis Rednik, Niceti filii, baptizatus filius, Nicetus nomine, patrina Ierina Jura. ' Andreas Rednik, parochus. io" Marţii 1757. Baptizatus filius nomine Kondrat, Ioannis Orgh, patrina Pelagia*. 12 eiusdem mensis, Andrej Orghoss filius, Fteofan, patrina Palagia Râd*. 21“ eiusdem, Petri Oanzae filius, Florianus baptizatus, patrina Anastasia Marina, Ioanis R[e]d[ni]k conss[orte], 1757*. 1757, die 30 Marţii, omnes parochiani parochi Andreae Rednik sunt confessi et sacra communione provisi *. 1759 die. .. Hote Timok filius Vaszilie, patrino Elia Rednik. Rednik Andras. 2492. Voi. XII. 16 www.dacoromanica.ro 242 REGISTRU!» PAROCHIEÎ MARAMUREŞENE A GLULEŞTILOR Item Ussuli Koroji filius, Vâssilie, baptizatus, patrino Ni-ceto Pop*. Item, die io Marţii, Russ Ivan filia baptizata, Vaszile (sic), patrino Elia Rednik*. 1762, 24 Febr. Akssenia, filia Gregorii Rednik, baptizata, patrina Maria Rednik, filia Ioannis Rednik*. I ia Aprilis. Marikuza, filia Ioannis Rednik, baptizata, patrina Theodosia Rednik*. Item Hote Timok filius, Andronik, patrino Elia Rednik *. 24 7-bris, Rednik Alexa filia, Theodora, patrino Andrea Pop*. 15 8-bris, Zingari Nicolai filius, Solas, baptizatus, patrina Lupa Bandre. io 9-bris, filius Rednik Ivan, Alexander(?) baptizatus, patrino Thodoro Pop. Testor aeque anno praesenti omnes in mea parochia sacra communione usos esse in festis paschalibus. Idem Andreas Rednik, prothopraesbiter. poK. 1764. 1. Am botizatu a lu Ruşucăî, şi s’a numită Vâselu, ş’au fostu nănaşă Codroe dinu Bărubăştu, înu luna luî Făurarii I i zilă. 2. Amu botăzatii a Rusului a luî Dumitru, înu luna luî Mai, fata numălă Palaghie, nănaşă Rădnicu Ivanu, înu 4 zilâ a lui Maî. 3. înu luna lui Maiu a luî Rusii Ivanu fată ezil (sic) Irinăj nănaşă Palaghie morăriţa. 4. înu S zilă a luî Maiu, amu botăzatii a lui Rădunicu Va-silie, fată numălă eî Irină, nănaşii Iura Goriighie. 5. înu 23 a luî Maiu amu botăzatii a luî Papă Lupulii, numălă Mihailu, nănaşu Rădnicu Ionii. 6. 25 dă zilă a lui Maiu, amu botăzatii a luî Bărucu Ionii făcîorii, numălă Ionii, nănaşu Rădunicu Ionii. 7. 2 zile a luî Iunie, amu botăzatii unii prunucu a luî Ionului Pătcă, numălă prunuculuî Chiforu, nănaşu Rădunicu Ilieşii. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 243 8. 23 dă zil[e] a luî Iunie, amu botăzatu a luî Fără Ionii fată, numălâ Agripă, nănaşu Popu Onaşu. 9. 15 zile a lui Iulie amu botăzatu a luî Fără Simionu fâcîoru Chirilă, nănaşu Rădunicu llieşu. 10. 31 dă zilă a lu Iunie amti botăzatu a luî Rădunicu Ionu fată, nănaşu Rădunicu Todosie. poK. 1765. 11. Botăzat-amu 1 prunucu a luî Rădnicu llieşu, 2 zilă a luî Făurarii, numălă Ionu, nănaşu Rădunicu Ionu. 12. Botăzat-amu a luî Pirujă. Vasalie o coconă, înu luna luî Marutie 11 zilă, numălă Sofronă, nănaşu Rădunicu Ionu1.. 13. Botăzat-am a luî Rădnicu Grigoru, numele Ionu, 27 de zile a luî Martie, nănaşe Rădnicoe. 14. Botezat-am a luî Hotian Timoc, 27, fată Matrona, Martie, nănaşe Rădnicu llieşu. 15. Botezat-am în 4 zile a luî Aprilu. fată Măriuţa, nănaşu Rădnicu Lupul, a luî Barză Ionaş. 16. Botezat-am a luî Pop lonan, numele Gheprghie, nănaş Avrămăscul din Berbeştî, luna luî April 7 zile. poiiK 1767. 17. Botezat-am a luî Rădnicu Ivan o fată, în luna luî Maî în 20 de zile, Ionu nănaş; popa Toaderu. 18. Botezat-am a luî Ardelian Simion fecoru, numele Isaie, nănaşe Corăniasă. 19. Altul luî Bîrgîu fecoru, numele Ion, nănaşe Pop Ionaş, amândoi într’o lună. 20. Botezat-am a luî Raosu Petre o fată, numele Anisie, în luna luî Maiu 27 de zile, nănaşe nora luî Rădnic Ionaş. 21. Botezat-am a luî Rus Ivan o fată, în luna luî Iunie 10 zile, numele Ioană, nănaşe soacra luî llieşu. 22. Boteza[t-a]m a luî Rohnian Grigor[e] fată, numele Ioană, în luna luî Agust 26 de zile, nănaşe Corăniase. 23. Boteza[t-a]m a luî Rus Vasalie fecoru, în luna luî Av-gust în 29 de zile, numele Ioan, nănaş Morariu Irimiia. 1 De aici, alia scrisoare, maî mare. Apoi iarăşi se schimbă. www.dacoromanica.ro 244 REGISTRUL PAROCHIEÎ MARAMUREŞENE A GIULEŞTILOR 24. Botezat-am a luî Vasalie luî Nicoară fată, în luna Oc-tovrie, Mărica, nănaşe Părasca luî Budiea. 2$. Boteza[t-a]m a luî Plămădială fecoru, în luna luî Fe-vrarie I zi, Ion, nănaşe Părasca. 1767, am cununat pe fata eî Răvnic, Ilenă, şi au fo[s]tu nănaş işipanul. 1768. [Adaus din 1781, unguresc şi romănesc. Acesta zice:] Au căzut pă fîn în 27 a luî Noemvrie In Valea Sacă, pă fânul eî Năstafe, adecă Sănbătă. [Iarăşî adaus, de pe atunci:] Item, în 31 a luî Dechemvrie s’au mînat oile în Picorul Zazeî (?) pă fânul mieu, adecă o săptămînă pînă în CrăCunu, Vinerî, în zioa Sfî[ntu]luî proroc Daniil. în 1 a luî Dechemvrie au căzutu pă finul mieu, în Prelucă. Iată sări[n]dare pă postul luî Crăcun, 1764. Popa Adraş. Acusănie. Mărica. f Popa Toder. Mărie. Năstafie. Acusănie. Paladie. M. Ştefanu. Morţi: Mărica. Pite. Ştefanu. P. Ştefan. Vasălie. Lupe. 6. Toderu. Tămaş. Berce. Acsănie. Năstafă. Găvrilă. Grigore. Ghiorghie. Măriuţa. Ghiorghie. Palaghie. Ionu. Ionu. Ghiorghie. Mihau. Vasalie. Paladie (sic). Ionu. Neţi [ta] şi doţi a loî. Ionu. Palaghie. Thoma. Savă. Ion. Grigorie. Icnatu. Acsănie. Mihau. Dumitrfu]. Mihau. Ionu. 4 mărieş* Toderu. Zaharie. Bahocu. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE Gahia. Mărica. Frăină. Timofie. Acsănie. Năstafă. Acsinie. Văsile. Vasalie. Ană. Timohie. Todoru. Ionii. Năstafă. Ionu. Todor. Ionu. Ionu. Moifş]. Todoru. Paladie. Ionu. Cozma. Danu. Paladie. Irină. 8 mărăeş. Viruvară. jacob Grigorie. 6. 2 merţî d[e] g[r]ău. Ionu. Odotie. Alecsa. Odoti. Mărie. 4 florinţî, x6 pot. 16 mărieş. Titnoc. Ionaş. Todosie. Dumitru. Neţi ta. Acsănie. Ionu. Mărie. Po.. . f Au murit mama Gioti. ■j- A muritu fata Zubuţiî. f Au muritu făcîorul luî Băledrup. f Au muritu Rugină, cu muere. în anul 1770 am botezat pru[njc[u]l luî Onul Rotăriţi, şi au fo[s]tu nănaş Feiru Ionu, moşe Beoca Odreî (?),; Octo-vrie 22. 1770, am botezat un prucu a luî Iono Morarului, şi au fostu nănaşe fata luî Bode Ilişu, Mărie. Noevrie 7 zile, am botezat pă pru[n]c[u]l luî Milei (?) Ivan, şi au fo[s]tu nănaşa Bode Ilesoe. 1771. Metrică. Fata lu Macoveeşu au făcut cocono, număle Ionu, şi au fo[s]t nănaşe Acsănie luî Onu Netie. 1771, Inuori, X zi. www.dacoromanica.ro 246 REGISTRUL PAROCHIKl MARAMUREŞENE A GIULEŞT1LOR Fata eî Revnicu Ionu, Mărie, au fecutu unu fecioru, şi-l nu-măle Ionu, nănaşe preutasa lui P[o]p[a] A[n]draşu. Martie 3 zile, ammu bozetu pruncul lui Zahocu, şi e nă-naşa Adindoe. Aşa se ştii am botiazatu pe o vata a unu Rus Mihau, şi-i nănaşe Părască. Pră unu Ţiganu anume Petre, muere lui au avut prufnjcu, nu Strutură (sic), şi-i bot[e]zetu în Giuleşti... în Fereşti. Am botezat pă Oanţa Mărie, şi au fost nănaşe Rednicu Toader, şi nu-i miruitu, şi plata nu o’u dat, că n’am af[l]at mirulu. Leat 1771, msţă April 5 zil[e]. în luna lu Aprilie 5, înu 24 de zile, am bo[te]zat o co-conă, şi nănaşe Iuroe, şi miruitu; a guratului. într’aciasta lună am îngropat pă înre Uţu, 1771. într’aciasta lună amu îngropatu pe Srbaca. înu luna lui Maiu în 8 zile, am botezat pru[n]cul socăciţiî guratului, fecioru, şi-1 nănaşe Ibroe. înu luna lui Maiu 12 zile, amu botezat pru[n]cul lui Albaşu şi o fătuţă a Veţi lu Popa Petre, şi la amidoî Adrăşoe nănaşe; 1771. înu luna Iulue 20 zile, au botezatu pre fata Ţigana Ia[n]-col, şi nănaşe . . . Ţifroe. 1771. în luna lui Maiu în 21 am îngropatu pe fata lui Revu-nicu, I[ri]na. 1771. în luna lui Iunie înu 8 zile am îngropatu pe Ţifroe. într’aciasta lună în IO, am botezatu pă fata lui Plămădelă, şi nănaşe Părasca Budi. îutr’aciastă lu[nă], înu 14 zile, am îngropatu pe muere lui Vasalie a Epanului. întru aciastă lună, 20 de zile, am îngropat pă muere lui Macoveeşu. înu 21 am botezat pă o fată a lui Berce Ivanu, şi-î nănaşe Revnicu Acsănie. 1771, nuntă trebă să fie, anume Buţu Macovei cu Mări www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 247 dinu Gîuleştî; pe Duminecă va fi nu[n]ta; luna Săpte[m]vrie 20. 1771, Săttăvrie 7 zile, am cununatu birăul eî Ilene cu Idreiuţoe. 9 zile, amu îngropatu pă fata luî Biruie Pătru. 10 zile amu botezatu pru[njcu luî Răvnicu Simionu, şi nănaşe Adrăşoe. înu 10 zile, am îngropatu prufnjcu Iu Berbeştanuluî. 12 zile, botezatu pru[n]cul luî Beledrug Ursul, şi nănaşe 0[n]cîoe. înu Fereşti, am îngropatu unu mut ce a căzutu dintu meru acolo ; numi n’areţî popă de soboru, că-I bugătu popa Ştefanu şi cu popa Costanu, că elu isprăveşte tote, dinu leturghl atară; eu mă trudescu pă nemică. 1772. La Gîuleştî, Ghenorie 17, au tocmitu de nu[n]tă fata Revnicu liană, Poruşunoriţă, cu fecîorul luî Careţul Grigore, anume Ionu, şi r.u-ş s mnenic. Popa Chifor, parohuş Gîul[e]ştî. 1772, pe neo. Feciorul gupinuluî Răvnicu Vasalie, lonu, a tomitu cu fata Morarulu Simionu, fecîorul eî Poruşunaru, şi nu-şî su nimică. Popa Tif[or], Inorie 24. 1772, am îngropatu fa[ta] lu Revnicu Grigoru, Feurare înu 4 zile. Înutr’acîasta zi amu îngropat unu pru[n]cu a lui Iacobu. înu anulu 1772, Feurarie 8 zile, a fecutu nuntă fecîorul lu Nicoră cu fata Şede, şi şi-su nimică. 1772, Hotenu T[u]doru, omu slobodu, au tocmitu cu văduva a Revnic Ionu din susu Poruşnoriţă, Mărincuţa, fecerul Iacob. 1772, i cunatu fecîorul Epanuluî cu fata Ionu Fraţi; nu şi nimică, şi sintu omeni slobozi. în anul 1772 amu îngropatu pru[n]cul luî Rus Iani, Onu. înu anul 1772 cununatu pe Boruce Netita cu Pop Acsănie, cu slobozenie de la vicarişu; Feurarie 12. Feurarie 14 zile, amu cununatu pă Ţiple Petre cu fata i Netitesă: o parte a ci[n]ce, o parte a patra, cu blagoslovenie de la vicarişu; 1770. Poruşinari. 1772, Feurarie 14, am cununatu pe fata lui Faru www.dacoromanica.ro 248 REGISTRUL PAROCHIEÎ MARAMUREŞENE A GIULEŞTILOR Virutomu, şi o’u (sic) înu Vale Porcului: nu ş’ou fosutu nemică. înu luna lui Feurarie înu 25, am îngropatu o fătuţă a morarului] înu Fereşti. p»K bjkh 1773. Moişu Mihaiu, 3 fecerî are, fer Ioanu, au murit: Vasalie, Dumitru, Vasal [ie]. Feru Ignat mom ş[i] Anuţe au 2 coconii: Toder, Cîină. Rădnicu Şimon, holteiu, fecioru lui Fer Ioană: o fată fecioară. Feru Vîrtom cu găzdoaia lui, Borodi Mărie, fecior: Grigor[e], altu, Ion, o fată: Gafie, Axenie, Ioană. Feru Ivan, găzdoia n’are, şi feciori 2 : Grigorfe] şi Toma. Feru Simion, cu găzdoia lui, Pop Gafie, feciori 4: Ionu, Chirilă, Timocu, Grigoru, fata: Ioană. Feru Ionu, cu găzdoia lui, Bîrgău Mărica; 3 feciori: Ştefan, Gheorghie, Ion. Fete: Agripă, Călina, iară Agripinâ. Codre Toma, cu soaţa sa, Pop Mărica, fecioru Dorotheiu, cocoana Năstafă. Codre Pătru, cu soaţa lui, Blede Mărie. Codre Dumitru, cu soaţa sa, Pop Ionâ, Berce Timocu, cu soaţa sa, Todosie, feciorul Nechita, şi muere lui, Văsile (sic); fete: Ioană şi Mărie. Berce Ionu, muere lui, Borîs Mărica; ficiorii: Chirilă şi Ion; fete: Todosie, Irinî. Berce Ivan, cu soaţa sa, Griguce Anuţe, fecioru: Pătru ; fata: Părasca şi Mărie. Berce Gheorghie şi muere luî, Slovan Nede; feciori 2: Andraş şi Toadefr] ; fete 3 : Văsile, Mărie, Todoră. Rednicu Ioanu, nepot au murit. Rădnicu Toma, cu soaţa sa, Moiş Măriuţe; fată : Irină. Rădnicu Toder, cu soaţa sa, Acsenie, şi fecior Ion. Pop Andraş, cu soaţa sa: Işştoc Palaghie ; feciorul: Ion, cu muere, Rădnicu Acsenie; fată: Părasca. Altu fecioru: Ni-chita, cu soaţa sa, Iura Mărica; are 5 feciori: Ionu, Isaie, Tanasie, Leontie, Toadîr. Pop Dumitru, cu muere luî, Acsină, fecior: Gheorghie ; 3 fete. Pop Lupul, cu soaţa sa, Berce Văsile (sic), feciori 4. Rad[u], Odochie. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 249 Pop Ioanaş cu muere luî, Mărica, fecîor 2 : Dumitru şi Ion. Pop Lupul, cu muere luî, Fonta Iliană, fecîoru: Ursul, fete 2: Mărica şi Părasca. Pop Toaderu, muere, Bălin[t] Irină; are un fecior şi 2 fete. Pop Ionaş, muere luî, Mărica; 3 feciori, 4 fete. Pop Ionu, cu muere luî, Bule Antinie, fată I. Pop Todor, cu muere luî Ardelian Ioană; fecior I, fete 2. Bedeoan Odochie; feciori 3, fată I. Rădnicu Iliană, feciorul Simion, o fată: Todoră. Rădnicu Olexa şi muere luî, Morozan Mărie; feciori 2, fete 2. Rădnicu Vasalie şi muere luî, Goţe Părasca ; I fecîor. Rădnicu Ionaş şi muere luî, Berce Odochie. Codre Ionaş şi muere luî, Bud Ioană; fecîor I. Berce Simion şi muere luî, Codre Mărie; are un fecîor : Olexa; muere: Ţiple Ioană şi o fată, Năstafă. Rădnic Ion şi muere luî, Todosca Palaghie, şi fecîoru însurat, Macoveiu, şi muere luî, Călină; I fecîor şi o fată. Rădnicu Lupul, fără muere, şi are ginere : Mînăilî Ionaş, şi muere luî Părasca: au 2 feciori, 3 fete. Rădnicu Ilieş şi muere luî, Rus Năstafă; 3 feciori şi 2 fete. Rădnicu Ivan, cu muere lui, Făr Mărică; feciori 4, fete 2. Budu Ignat şi muere luî, Rădnicu Mărie; I fecîoru. Vişeoan Ştefan şi muere luî, Găilian Palaghie ; I fecîor şi fatî-Bălin Ion, cu muere luî, Pinutu Ioană; are 1 fecîoru şi 3 fete. Nicofor Pop Ioanaş; 2 feciori însuraţi, şi 2 holtei, şi 2 fete. Rădnicu Grigor[e] şi Iura Părasca; 2 feciori, 3 fete. Rădnicu Gheorghiiase, Acsenie. Pîrîe Ursul şi muere luî, Crăceştan Mărica; 1 fecîor, 2 fete. Rădnic Ioanu; are 3 feciori şi trei fete. Rădnicti Dimitru şi muere luî, Bîrle Ioană. Rădnicu Vaselie şi muere luî, Părasca; I fecîor însurat, 2 holteî, 1 fată. Rădnicu Simion şi muere luî, Fegheş Mărie. Rădnicu Ionaş, muere Miron [şters] Codre Frăsină; fată I, fecîoru I. www.dacoromanica.ro 250 REGISTRUL PAROCHIEI M4RAMUREŞENE A GIULEŞTILOR Rădnică Nechita, muere Herniceştan Ioană; are 4 fecîorî şi o fată. Rădnicu Olexa şi muere lui, Palaghie; fecîorî 3, fete 2. Rădnicu Ionaş şi mueria luî, Tasie ; I fecîoru, 6 fete. Pîrîe Istratie, cu Iura Mârica; 1 feciorii şi 2 fete. Pirîe Ionii şi muere luî, Erină, fata: Iliană. Petric Mihaiă şi muere luî, Ioanin Văsilie. Pîrîe Şimon şi muere luî, Odochie; 2 fete. Minăilâ Timocu şi muer[ej lui, Mărie; 1 fată. Foaie Nechita şi muere lui, Odochie ; 1 fecior. Rădnic Ştefan şi gupîniasa sa, Soplunţaî Anuţe; 4 feciori, o fată. Rădnicu Vasalie, cu gupîniasa sa, Raţii Eva, şi maica lui, Irina; I fecior, 3 fete. Berce Acsenie; bîrbat n’are; şi are 2 feciori, holtei. De vârstă au murit prăncî; 1785. In 20 a luî Iulij, a lui Ursu Andraş (?) un prunc Andraş. în 23, a potului (sicf) un prunc. în 1 a lui Agust, a lui Ioa[n] luî Mătereţcu 1 prunc, anume Matheiu. D° a luî Pop Tanase cocona, Părasca. în 14 a lunii, a luî Budu Timocu un prunc, I. . . . D° a luî. . . Ion un prunc, anume Iacov. în anul 1778, în luna luî Aprilie în 5 zile, adecă în Joi Mare, sîntu preoţită de Exţelenţie Sa de ep[is]c[o]pu Ba-cinschi Andrei, în oraşul Muncacîuluî. în anul 1778, în 21 a luî Aprilie, am botezată pâ pruncul luî Ardeleană Găvrile, ginere lui Lupă, anume Mihai, a că-rue nănaşe aă fostă jupîneasa lui Potoc Ştefan din Berbeşti. 1778, în 30 a luî Aprilie, am botezată şi am miruit pă prunca luî Feteian Ursă, anume Pelaghie, a cărie nănaşe aă fostă jupîneasa Ileană a luî Rednic Oncîul. 1778, în 17 a luî Mai, eă preot Theodor am botezată şi am miruită pă pruncul luî Ivonu luî Pătcă, a morariulub anume Theodor, a căruia nănaşe aă fostă j[upîneasa] Năs-tafa luî Rednic Ilieşi. 1778, în 24 a luî Mai, eă preot popa Ionaşă de la mînă- www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 251 ştirea, an botezatu şi an miruitu pă pruncul lui Ardelean Ionu, Ivan cel mik, anume pă Mihai, a cărue nănaş au fost —. în 1778, în I a lui Iulie. Eu preot Theodor am botezatu şi am miruit pă pruncul lui Bodîrjoc Ivon, anume Chirilă, a cărue nănaşă au fostu j[upîneasa] lui Pop Nechita. Anul 1778. Am botezatu şi am miruitu pă pruncul lui Ard . . (sic). în 5 zile a hii Augustă, preotul popa Ionaş au botezatu şi au miruit pă cocona lui Pop Nechita, a cări nănaşe au fost j[upîneasa] Rednic Ileană, a cărie nume e Mărie. în 12 a lui Augustu, eu preot Theodor am botezat şi am miruit pă prunca lui Pop Vaselie, annme Odochie, a cărie nănaşe afl fostfl Red[nic] Părasca. în 19 a luni! lui August, efl preot Theodor am botezat şi am miruit pă prunca lui Ferifl Grigor[e], a lui Ivan, anume Mărie, a cărie nănaşe au fost j[upîneasa| Măricuţa a j[upî-neseî] a Ilene. în 4 a lui Octomvrie, am botezat pă pruncu lui Codrea Thoma, anume Ivon, şi l-am miruit; a cărue nănaş afl fost Măricuţa Rednic, Ileanea. în 7 zile a lui Octomvrie, am botezat pă prunca lui Moişă Mihai, anume Mărie, a cărie nănaşă aO fostO Rednic Măricuţa din Berbeşti, a lui Rednic Ştefan, şi o am şi miruit. în 7 a lui Octomvrie am botezat şi am miruit pă pruncul lui Rotariu Dumitru, anume Thoma, a cărue nănaşe afl fostu MorariO Irimiasă. în 15 a lui Noemvrie, efl preot popa Ionaş am botezată pă prunca lui Morariu, a j[upînului] a lui Vasalie, anume Mărie, a cărie nănaşe au fost fata Bandrei, Cătălină. în 24 a lui Dechemvrie, eu preot Theodor am botezatu pă prunca lui Ursul Ananie, anume —, a cărie nănaşfe] aO fost Ileana lui Părăschii Budu. în 1775. în 20 a lui Ianuarie, s’au botezat de d. vicariuşu pruncul Rednic Gheorghi, anume Ivcn, a cărie nănaşe afl fost j[u-pîneasa] Rednic Vasalie. www.dacoromanica.ro 252 HJSGISTBUL PABOOHIEI MARAMUREŞENE A GIULEŞTILOR în 26 a luî Ianuarie, eu preot Theodor am botezatu pă pruncul luî Moldovoî Mădăran, anume Gheorghie, a cărue nănaşe au fostu preoteasa me. _ într’aceiaş zi am botezat pă pruncul luî Berce Olexa, anume Cozma, a căruia nănaşe au fost jfupîneasa] Rednik Părasca, a luî Budiî. • în I a luî Februarie, p[reot] popa Ionaş au botezatu pă prunca luî Ţigan Petre, anume —, a cărie nănaşe au fost preoteasa m&, Palaghie. în 26 a lu Februarie, eu preot popa Theodor am botezat pă pruncul luî Rednic Nechita, anume Vasilie, a cărie nănaşe au fost j[upîneasa] Rednic Ileană. în anul 1779, în 26 a luî Februarie, la patru cîasurî pînă în zio, adecă Lunî, au născut prunca me, anume Mărie, şi s’au botezat şi s’au miruit; nănaşe au fost j[upîneasa] Red-icoie, şi botezată de d. vicariş Chiseghi. în 4 a luî Martie, am botezat eu preot Theodor pă copilul aî Zuza Ioane, anume Theodor, a cărue nănaşe au fost muma m£, Feriu Mâiica. în 3 a luî Martie, am botezatu şi am miruitu eu preot Theodor pă prunca lu Trufan Mărie, a Ţigănceî, adecă copila anume Axănie, a cărie nănaşe au fost Rusu îndreiasă. în 27 a luî Martie, am botezatu şi am miruit pă pruncul lui Berce Andreş, anume Ştefan: nănaşfe] au fost muiar[e] me, şi au şi muritu. în 28, eu preot Theodor am botezatu şi am miruit pă prunca luî Feriu Ignat, anume Mărie, a cărie nănaşe au fost Pop Nechita. întru aceia zi, şi pă pruncul luî Bud Ignat, anume Chirile, a cărie nănaşe au fost preoteasa Odochie. în 2 a luî Aprilie, am botezatu şi am miruit pă pruncul luî Feri Văsile, anume Iosib, a cărie nănaşe au fostu Feriu Toma. în 15 a luî Aprilie am botezatu şi am miruit pă pruncul luî Hote Măteî, anume —, a cărie nănaşe au fostu Feri Mărica. în 17 a luî Aprilie am botezat şi am miruitu doă cop[il]e a luî Ardelean Luca, anume Ioană şi Năstafă, a cărora nănaşe au fost Pop Ion, a luî Andreiaş diaconului. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 253 întru aciasta am botezată şi am miruită pâ pruncul luî Ion a Porfirea, anume Simeon, a cărora nănaşe au fost Iere-miasă Măriuţa. în 14 a luî Maî am botezată şi am miruită pă prunca luî Ion aî Văsile, anume Palaghie, a cărie nănaşe aă fost Ioa-neasă. în 22 a luî Iunie am botezată şi am miruit pă pruncul lui Ion a luî Mătăleşicu, anume Ion, a cărue nănaşe aă fost Părasca luî Budă Ianoş. în 7 a luî Iulie am botezată şi am miruit pă prunca luî Rus Grigorfe], anume Ana, a cărie nănaşe aă fost Năstafa luî Ilieşî. în 22 a luî Iulie am botezată şi am miruită pă prunca luî Gîurge Oncul, anume Theodoră, nănaşe Feriă Mărica. întro acei zi am botezată şi am miruită pă prunca lui Rus Roman, anume Mărie, nănaşe aă fostă Rednic Părasca. în — Augustă am îngropat pă pruncful] luî Piţoi Timoc, în 5 a luî Octomvrie am botezată şi am miruit pă prunca luî Ilie, anume Axănie, a cărie nănaşe aă fost Rednic Părasca. în 13 1... pă pruncul luî Feriă Trică (? Grigore ?), anume Nechita, nănaşa j[upîneasaj Ileană. Şi pă prunca lui Ivan a lui Mâteleşcu, anume Axăni, nănaşe aă fost Rednică Axănie. în luna luî Octomvrie, pfărintele] popa Ionaş ... pă pruncul luî Pop Luca, anume Cozma. în 18 zile a luî Dechemvrie, pfărintele] Ananie ... pă pruncul lui Rusă Simeon, anume Ionă, nănaşe aă fost preoteasa me. 1780. în anul 1780, în 16 în zile a luî Ianuarie..., pă prunca luî Rednic Gheorghie, anume Mâriuţă, nănaşe aă fost j[upănea]sa luî Rednic Vasilie. întru acei zi şi pruncul luîBirăă(?) Ivan, anume Vasilie; nănaşe aă fost nora eî Părască. în 25 a lui Februari, pfărintele] popaDimitrie din Bodeştî aă 1 Punctele tnlocuiesc de aicî formula: «am botezat şi am miruit». www.dacoromanica.ro 254 REGISTRUL FABOCHIEÎ MARAMUREŞENE A GIULEŞTILOR botezată pă doî cocoane a lui Rusă Mihaî, şi nănaşe aă fost morăriţa lui Irimia. Şi a fetei lui un copilă. Numele celor căsătoriţi: în anul 1778 am cununat eă preot Theodor pă feciorul lui Berce Ivon, anume Chirilă, cu fata ei Rednic Părasca, anume Ileanâ, a cărora nănaşă aă fost j[upîneasă] Rednic Ileană, soaţa j[upînuluî] Rednic Ivon. în 29 a lui Iulie1..., pă rămasa lui Sava Toaderă, anume Tasie, cu Goje Ivon din Oanciceştî, fiindă şi el rămasă; a cărora nănaşî aă fost Chira de la Oanciceştî. în 20 aceşti! luni s’aă cununat de părintele popa. Ionaşi, la mănăstirea, feciorul lui Cotoi Ursă, anume Vasilie, cu fata lui Pop Grigorfe], anume Şofronă, a cărora nănaşe aă fostă Pop Nechita a lui Andraşă. ' [în 20 a lui August aă îngropată pă pruncul lui Rednic Ilieş, anume Pinte.] în 30 a lui Septemvrie, am cununat pă feciorul lui Morariă Simioti, anume Ion, cu fata lui Pop Theodor, anume Năs-tafă; a cărora nănaş aă fost Rădnic Macoveiă. în an. 1779. în 20 a lui Ianuarie s’aă cununat de păr[intele] popa Chi-for Gheorghie socacî j[upînului] Rednic Ştefan cu o fată din Săpînţa, anume Anuţă; a cărora nănaşe aă fostă preoteasa protopopeas[a] Pelaghie. în 24 a lui Ianuarie, p[ărintele] popa Ionaş aă cununată pă Moldovoî Theodor cu Buzat Mărica din Budeştî, a cărora nănaşe aă fost protopop[ea]s[a] Palaghie. în 9 zile a lui Mal..., pă Mutu Şimon cu pă Iuga Mărie, a cărora nănaşe aă fostă preoteasa me. în anul 1780. . în 4 a lui Ghenar (?)... pă feciorul lui Balint Ion, anume Găv-rilă, cu fata lui Rednic Ilieş, anume Hagie, nănaşe preoteasa m6. întru aceia zi şi pă fata Iul Balint Ion, anume Ileană, cu fecîoru lui Popa Atim din Călineştî. 1 Punctele Înlocuiesc cuvintele «am cununat». www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 255 în 11 a Iui Februarie, pă feciorul luî FerLu Ivon, anume Toma, cu fata luî Bodîrjoî Ion, anume Pârasca, nănaşe j[u-pîneasa] Ileană. întru aceia zi, şi pă fata luî Pop Grigorfe], anume Părasca, cu Petru Oliţă din Berbeştî. în 20, am cununat pă fata luî Rednic Ionaş a Marcului, anume Mâricuţa, cu fecîoru lui Bedooau Ivon din Câlineştî. în ii, popa Chifor .. ., pă fata lui Pop Lupul, anume Mărica. 1781. Am cununatu în 7 a luî F[evruarie] pă fata luî Rusu Maer cu feciorul lui Ştefan din Hotenî. în 7, am cununatu pă fata luî Rusu Mihaiu cu un Mol-dovoî Vasilie: în Sărbi s'au duşii. Şi iarăşî pă prunca luî Ionu şi cu cocoana luî Mos. Şi iarăşî pă fata luî Sima Vasilie cu un fecior din Berbeştî. Şi iarăşî pă sora Suciuluî cu un Hărniceştan. Iarăş întru aceia zi popa Iosib au cununatu pă Berce Ti-mocu cu fata luî Feri Ion. în 31 am cununatu pă Ion a luî Nicoară cu pă fata luî Iacob a Epenceî, Năstafă. în 27 a luî Octomvrie am cununat pă Rednic Grigor[e] aî Axănie cu fata a Părascăî Budu, anume Ileană. în 8 a luî Febr[uarie] am cununatu pă Radul Nekita cu pă fata Oncîoe, anume Hagie, şi iarăşî pă feciorul luî jubănu-luî, anume Nechita, cu pă fata lui Pop Todor, şi iarăşî pă Piţoc Timoc cu pă Ardelean Dochie (?). în an 1785. în 8 zile a luî Febr[uarie], a luî Rednic Macoveî un prunc, Simeon. A luî Ardelean Gabor o cocoană, anume Domniţă. A luî Berce Gabor, anume Mărie. A luî Buta Nechite o cocoană, Palaghie. A luî Ilie un cocon, Thodor. Î11 anno 1782. A luî Neuc Ion cel mic o cocoană, anume—, nănaşă—. A luî Hăbian Ion un pruncu, anume Găvrilă, nănaşe preoteasa mb. A luî Morar Ion o cocoană, Pălăguţă. A lui Rus Ion o cocoană, anume Axena. www.dacoromanica.ro 256 REGISTRUL PAROCHIEÎ MARAMUREŞENE A GIULEŞTELOR A luî Hote Matei, cocoană Mărie. în 20 a luî August, pă prunca lui Berce Oncîul, anume Măria, nănaş mama. Şi a luî Bălint Găvrilă, anume Mărie, nănaşe preoteasa m£* Şi iarăşi a luî Bodărjoc Ion o cocoană. Şi iarăşi a luî Pătcă Ion o cocoană. Şi a luî Mut Şimon. Şi a luî Russ Simeon. Şl iarăşî a luî Andron cocoană, anume —. în 9 a luî Noemvrie, a luî Zuban Avasalie cocoană, anume Părasca, n[ăjn[aşă] Badeaoana. în 13 a luî Noemvrie, a luî Berlibaş Simeon un prunc,, anume Găvrilă, nănaşe preoteasa m£. Şi iarăşî a luî Văsile un prunc anume Mihaî, nănaşe Părasca luî Budu. Şi iară a luî Rus Iacob, Axenie, năn[aş]ă : Irimiasă. în 1. 1783. în 7 a luî Ianuaru, am botezat pă prunca luî Berce An-draş, anume Anisie, nă[naşe] [preu]tea[sa] me. în 16 a luî Ianuaru, a lui Ardelean Gabor, anume Măria, năn[aşă] preoteasa me. în 15 a luî Februarie, am botezat şi am miruit pă prunca Strugariuluî, a luî Vasilie, anume Todoră, nănaşe Albăşoe. A lui Greliş^ Găvrilăr anume Todor. A luî Vasalie Cotoi, pruncă, anume—. A luî Piţoc Timoc. A lui Bărle Mihaî. 5 Maî, a luî Rednic Nechita un pruncu, anume —, nănaşe nora şpanuluî. A luî Bărle Ursu. în 15 a luî Maî, un pruncii a lui Bărle Pătru, Grigor[e];. l-am şi îngropat. în 11 a luî Iunj, a luî Rednic Simion, prunc, Toder, nănaşe preoteasa me. A lui Pop Luca o pruncă, Todoră, nănaşe Ileana eî Budu^ A luî Vasalie, ginerele lui Vîrtoc, cocoană, Vărvară, nănaşe Feriu Toma. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 257 A lui Iuly, a lui Ardelean Irimie (?) un prunc, Andrei. A lui Toder aî Vărvare o pruncă. . . în 16 a acestie, a lui Ardelean Lupe o pruncă, —. A luj Ionakj Meteleske prunc, anume —. în 8 a lui August, un prunc a lui ginerele luî Piţocîi. A luî Ştefeiă Ţiganu un prunc. A luî Ardelean Nechita un prunc. A luî Rus lacob o cocoană. în 13 a luî Octomvrie, un pruncu a lui Hote Mateiă, anume Părasca. în 9 zile a luî Dechfemvrie] un prunc a luî Pop Ştefan, anume Nicole. A luî Ardelean Andreî, de la mînăstire, un prunc, anume Nechita. O cocoană a luî Zubab Nechita, anume Pălăguţă. în anulă 1788, în 24 a luî Aprilie, s’aă îngropată Melnic Nechita la mănăstirea Gîuleştilor. în anul 1778, în 20 a luî Maî, s’au răpăusat întru D[o]m-nul, şi în 22 aces[teiaşî] s’au îngropat de mine, preotu Theo-dor, anume Rednic Ilieşî. a * In 5 zile a luî Augustă an îngropată pă Coară Părasca. In 20 a luî Augustă. . ., pă pruncul luî Ilieş, anume Pinte. în 21... pă prunca luî Grigor[e] a luî Ferî Ivan, anume Mărie, care a treia zi după naştere aă şi murită. în 31 a luî Săptemvrie am îngropată pă pruncul luî Timoc a luî Piţoc, a cărue nume este —. în 18 a luî Săpt[emvrie]...., pă pruncul Nechiteî Marcului, anume, Athănasă. în 20 a luî Săpt[e]mvrie..., pă pruncul eî Părasche Ignă-tesă, anume Dimitrie. în 7 a luî Octomvrie..., pă pruncul eî Parăscă aî Ignătese anume Ivan. în 9 a luî Octomvrie ..., pă pruncul luî Iuga Iosibă, anume Nechita. în 11 a luî Octomvrie..., pă fata luî Borca Ioan, anume Eodochie. 2492. Voi. XII. 17 www.dacoromanica.ro 258 registrul pabochieI maramureşene a giuleştilor Şi pă pruncul luî Vărtolomeî a gineruluî Rus Andrei, anume Vasilie. în 21 a luî Octomvrie..pă prunca luî Morariu Simion, anume. Şi iarăşî într’aceia zi ... pă un prapom-meşter, anume Iugaş. In 27 a luî Octomvrie.... pă prunca luî Rus Dumitru, anume Anna. în 8 a luî Noemvrie .... pă pruncn luî Pop Vasalie, anume Theodor. Şi iarăş întru aceia zi, pe pruncu luî Pop Mihaî, anume Mihaiu. In 11 a luî Noemvrie..., pă prunca luî Grigor[e] a luî Măteleşte, anume Axenie. în 11 a luî Noemvrie..., pă pruncul luî Pop Luca, anume Dimitrie. întru aceia zi..., pă pruncul luî Rednik Ion, a lui Vasalie ui Mătea, anume Theodor. în 20 a luî Noemvrie..., pă pronca luî Pop Lungul a Frizei, anume Mărie. In 24 a luî Noemvrie..., pă prunca luî Ardelean Ivan, anume Mărie. în 25 a luî Noemvrie.. ., pă pruncul aî Antinie a Leului, anume Ignatu. în 13 a luî Dechemvrie, p[ărintele] popa Ionaş..., pă copilul aî Irine luî Ionăşu, anume Ivon. în 15 a luî Dechemvrie..., pe pruncul luî Berbeştan Mihaî, anume Petru. în 18 a luî Dechemvrie..., pă Rotari Dimitrie, şi în 20 aceştie pe prunculu lu Rus Dimitrie, Oncîul. în 1779. în 21, popa Ionaş... pă Zuza (Gucîa, Iuga?) cel bătrân. în 9 zile a luî Februarie.... pă prunca luî Moldovoî Măria, anume pă Axănie. în 13 a luî Iulie, am îngropat pă Nicoară, pă şpanul (?). în 22..., pă pruncul fratelfuî] mieu, a luî Gheorghie, anume Ion. în 28 .., pă prunca luî Pop Vasilie, anume Eudochie. în 26 a luî Săptemvrie... pă 'prunca luî Roşu Simion, anume Ileană. www.dacoromanica.ro DOCUMENT E 259 în io a luî Octomvrie..pă Iernateî Nechita, în 15 a luî Octomvrie..., pă feciorul Zubeiceî, aî Mărie, anume Grigor[e]. în — Octomvrie..., pă Rus Ivon. In 15 a luî Octomvrie..., pe o fie a luî Pătru Chirilă A luî Măteî aî Todoroe o cocoană o an îngropată. în 1780. . In 8 zile a luî Ianuar..., pă pruncul luî Ivan alu Tomoae, anume Simion. Şi pă un pruncu a Zuze luî Iosibu, pă numele luî —. Şi în 11 a luî Febrfuarie]..., pă Măteî aî Rotăriţeî. în 5 a luî Martie..., pă Todoroe, pă Axenie. în 14 a luî Martie, s’au răpăusat untie-mieă Ionaş, şi în 31 ■am şi îngropat. în 31 a luî Martie, pă prunca luî Pop Năchita, anume Asenie. în 1 a luî Aprilie.... pă pruncul luî Ion a Porfiră, anume Simion. în 9 zile a luî Aprilie, popa Ionaşu au îngropat pă prun-c[ul] eî Ierini Ionăşoe, anume Adam. în i6...,pă Marcul Ionaş. în 3 a luî Iunie..., pă Tivodor Ilenă. în 3 a lui Iuny..., pă copila Ţigănceî, a Mărie, anume Axenie. în — a lui Iunie, popa Ionaş ... pă pruncul luî Saveî Lupe, anume —. în 15 Rednic Olexe s’au îngropată. în 20 a luî Săptembrie ..., pă Ion al Intriuluî. în 28 acel an..., pă fie luî Simionaş. 1781. în S a luî Ianuar..., pă Ţiganca luî Strugar Gheorghie, anume Ţircă. în 20 a luî Ianuar..., pă fata luî Melnic Iacob, anume Mărie, în 21 a luî Februar..., pă Rujină Ion. în 21 ..., pă Tiraocoe, pă Mărica. în luna luî Martie...,pâ Zubanca, pă Mărie. Si iară pă Rednic Grigor[e], pă Tomoţoî. www.dacoromanica.ro ZOO REGISTRUL PAROCHIUÎ MARAMUREŞENE A GIULEŞTILOR în 29 a luî Martie...,pă Mîcăcălul, pă Vasilie. în 24 a luî April..., pă feciorul Ursului a luî Coţoî, anume Alexa. întru aceia zi, pă a lui Hote Măteî pruncu, anume Petru, în 1 a lui Mai, pă pruncu luî Hote Mtăi (sic), anume Mihaiu. Şi iarăşi a lui Nechita Marcului, anume —, şi iarăşi pă pruncul luî Ionăşcău. în 31 a luî Iulie, din vo[e] luî D[umne]zău l-au fulgerată pă Rednic Ion din Fereşti, şi în 1 a lui Augustă l-am şi îngropată. în 16 a luî Să[p]t[emvrie], am îngropat pă Pătcă. în 21 a lui Săptfemvrie], pă nora lui Piţoc, anume Văsile. în 16 a luî Octomvrie..., pă Bîrle Mihaiu. în— Octomvrie.. „pă Radnic Vasalie. în 6 zile, pă pruncul luî Berce Oncîul, anume Costantin .. . Şi pă mmarea luî... Iarăşi pă Costan ..., şi iarăş. în 1782. în 21. a luî Fe[vruar] . . ., luî Ion a lu . . . [i7]8r. ...P. Popa Ionaşu... au miruitu pă prun [cui luî]. .. Iosib^ nănaş... t-o Ştefan, anume... în 23 a lui Marţi, am botezată .... pă pruncul luî Lazur Ion, anume Iacob, nănaşe Moreriţa Irimeiasă. întru aceia zi, un prunc a luî Codre Ionaş, anume Vasilie, nănaşe Părasca luî Budu. în 22, popa Ionaş ... pă pruncul luî Ardeleană I.uca, anume—, nănaşe aă fost —. în 20 a lui Maî...,pă prunca luî Bîrle Pătru, anume Irlnă... întru aceia zi pă pruncul luî Berce Alexe, anume—, nănaşe aă fostă Părasca luî Budu. în 4 a luî Iulie....pă pruncul luî Rus Grigor[e], anume Grigor[e]. Şi iarăşi a lui Berce Oncîul prunc, anume Costantin, nănaşe au fost mama. în 8 zile a lui Săptfemvrie]..., pă prunca luî Ţigan Mihaiu, Anna, nănaşe Ceperaş Vasilie. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 261 în 8 a luî Octomvrie..pă pruncul luî Ignatie Berbe, anume —, nănaşe au fostu Ion a luî Nechita a luî Indreşu. în 31a luî Octomvrie, popa Mihaî Şboremi (?)... pă pruncu a luî Pop Vasilie —, nănaşe Părasfca]. Şi iarăşî a luî Ion Şcău. Şi iarăşî a luî socaciuluî şpanuluî. în 9 a luî Noemvrie..pă pruncul luî Berce,— anume Mihaî, nănaşe au fostu Roginâ(?) Axănie. întru acele zile, pă fata luî Berce Chirilă, anume—. Şi iarăş a luî Rădnic Gheorghie pruncu, anume Grigorfe], Şi iarăşî a luî Rebnic Ion fecîor, anume Chirilă, nănaşe preoteasa m£. Şi în 21 a luî Febrfruarie]... pă nepotul lui Pop Lupul,—, nănaşe au fost preoteasa me. 1780. P. Popa Chifor ... pă pruncul luî Savel Lupe, anume —> nănaşe Potoc Ştefan. întăe zi a luî Martie..., pă pruncul luî Grigorfe] sin Mă-teleşie, anume Olexa, a cărue nănaşe au fost nepotă-să, Axănie. Şi întru aceiaş zi... pă pruncu luî Ion Fereştenulu, anume Vasilie, nănaşe au fost Rednic Toder Fereştanul. în 7 zile a luî Aprilie..., pă pruncu Ţăganuluî, anume Mărie, a cărie năn[a]şe au fost Petrica Ţiganul. în 12 a luî Aprilie..., pă prunca lui Pop..., anume Mărie, a cărie nănaşe j[upîneasa] Ileanfa] luî Rednic. în 24 a luî Maî..., pă prunca luî Rus Iacov, anume Theo-dosie, nănaşe Morăriţa Irimiasă. în 24..., pă pruncul luî Berce Andreş, anume Costantin, nănaşe preoteasa m£. Şi iarăş a lui Hote Mâteî, anume Mihaiu, nănaşe mama. în 28 a luî Inarie... pă cocona Petresăî, anume —, nănaşe au fost Făru Thoma, adecă Copia. în 31 ..., pă prunca luî Rednic Macoveî, anume Irină, nă. naşa au fost Pop Ion a Şopeî (?). Şi atunce pă prunca luî Feriu Dumitru, anume Irină, nă” naşe Rednic Părasca. www.dacoromanica.ro 262 REGISTRUL FAROCHIEl MARAMUREŞENE A G1ULEŞTJL0R în 7 a luî Iunie. .pruncul luî Bîrle Dumitru, anume Chi-rilă, nănaş au fost Ioneasă. în 14.. pă prunca socacîulu! a Zirii (?) anume Domniţa, nănaşe au fost mama. în 20 a Augustu..., pă prunca lui Berce Tirilă, anume Anna, nănaşe au fostu j[upîneasa] Ileana. într’aceia zi..., pă prunca luî Morariu Iacobu, anume Mărie, nănaşe au fostu Ardeleanca. în 20 zile, popa Chifor... pă pruncu luî Zubor Vasalie, anume Matheiu, nănaşe au fost —. întru aceia zi pă pruncul sluji Morăr[iţi] Irim[iasi], anume Maxin, nănaşe au fost Morăriţa Irimeasă. în ... a luî August, popa Grigor[e] pă prunca luî Pop Ion, anume —, nînaşe j[upîneasa] Rednic Ileană. întru aceia zi, aiul Hote Iacov, anume—, nănaşe au fostu soru-me Ioană. în luna luî Săptevrie .. .,pă prunca luî Ursul..., anume Mărie, nănaşe preoteasa m£. în I luî Octomvrie ..., pă pruncul luî Strugaru a lui Vasilie, anume Mateî (?), nănaşe Feriu Ion. în 11 a luî Noemvrie..., pă pruncul lui Pop Ştefan a Vi-şbvanuluî, anume Luca, nănaşe au fost Rednic Părasca. în 16..., pă pruncul luî Moldovoî Grigorfe], anume—, nănaşe mama. în 16..., pă pruncul luî Berce Nechita, anume—, nănaşe au fost preoteasa me. întru aceia zi, a luî Moiş Mihaiu, anume —, nănaşe au fost fata lui Rednic Ştefan din Berbeştî. în II..., pă doî prunci a luî Cotoî Ursu, anume Filip şj Iacov, nănaşe au fost preoteasa me. în 24..., pă pruncul lui Ursul luî Ananie, anume Mihaiu, nănaşe au fost Părasca luî Budu. 1781. Birla Pătru dinu gosu au pletit la nemişu-biraia 16 po-torî, la poapa i fărdelă de ovesu. Rădnicu Acsenie au plătitu la nemişu-birao dătomolu. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 263 Rădnicu Nechita au datu la nemiş-birău, la Ionu luî Va-salie, i mărăşu, la popa u ferdelă de hrîsşche. Ardelanu Ionu la poapa o pletit. Popa totu Birle Ionu; la Ionu luî Vasalie, de totu plătitu. La nemişu-bireu, la Ionu, au datu 16 potorî Făchet Ursulu. Iacobu Epenci, totu la nemişu-birao. Rădnic Todăr, i mă. răş o datu la birae. Borcu Simon au daţii la popa i măreş, a unii măreşu datoru, şi u pătacu. Borca Pătre, I măreşti au datu la nămi[ş]-birae, 16 potorî. Fără Dumitru au datu la popa i măreş, 16 potorî la nemişu-birae. Fără Virtom au datu la nemiş-bireu i măreşti, 16 potorî. Datori Ivanu luî Mihaiu totu au pletitiu, 16 potorî, la Oniga, i măreş la popa. Rusu Ivanu ati datu la popa de totu. Bodirjiocu Ionu au datu totu la Oniga. Rădnicu Ione au datu totu Ia părintele. Bădu Ihnatu unu pătacu, datoru la popa 2 măreş. Bărbeştanu Mihaiu totu la popa. Aşijderea şi Făre Ihnatti. Făre Ivanu nemică. Rădnicu Toma la nemişti-birău I mărăş, 16 potorî. Datori Birle Mihaiu i măreş la Toma, i la perintele, i Iar (sic) ferdelă de melaiu la popă. Budu Grigorie eî datoru dinu prohodu pooapicu 16 potorî, iare pintru popuştina cu 2 măreşti datoru. Popu Ionaşu cu 2 măreş. Slujitori. Botnaru Alexa şi muere lu, Porfiră, fecîoru: Pricop, fata: Gafie. Melnic Iacob, cu soaţa sa, Anisie, fecîoru : Ion şi fete 4: Mărica, Ionă, Năstafă, Acsenie. Melnic Ivan, cu soaţa sa, Broja Gafie, fecîor: Mihaiu, Ion, iară Ion, Titiiană, Todosie. Ardelian Simion, cu soaţa sa, Mărie, fecîorî 5 : Ion, Măteiu Isaie, Tanasie; fată: Mărie. Unul au murit. Rus Ivan, cu muere luî, Rus Gafie, are 1 fecîorî: Gri-gor[e] şi Ion; fete: Anuţa, Mărie, Măricuţa, Todoră, 5; iară una au muritu. Bodîrjoc Ion, cu muere luî, Năstafă, fete 2 : Părască şi Lupă. Ardelian Grigorfe], cu muere lui, Ardelian Mărie; fecîor: Iosifu, fata: Şofronă, Todosie. www.dacoromanica.ro 264 REGISTRUL parochieI maramureşene a giuleştilor MelnicQ Nechita, cu muere lui, Nede. Ardelian Gheorghie, cu soaţa sa, Ioană. Ardelian Filipu, cu muere luî, Ardelian Ioană. Blede Costan, cu soaţa sa, Rădnicu Năstafa, feciori: Ionu, Mitaşcul, fata Gafie, 3 feciori, unul a murit. MelnicQ ToaderQ, cu soaţa sa, Călină. Ţinţaş Mihaiu, cu soaţa sa, Năstafă Pop. Făcheş Macoveiu, cu muere lui, Borca Ioană, 3 feciori. Ardelian Ion, cu muere luî, Pope Odochie. Borca Simion şi muere lui, Chişelbe Axenie, şi fete 3. Borca Petre şi muere luî Mărie; feciori 3, o fată. Olar Ile şi muere lut, Ardelian Todoră, 2 feciori şi o fată. Melnic Ananie, cu muere, Jofie, 2 feciori, o fată. Epan Nicoră, muere luî, Bota Călină, fete 3, una ară copil cu u[n] fecloru. Botou Ştefan, m[uere] Hotian Irină. Raoas Petre, muere Ardelia[n] Mărie, 3 feciori şi o fată. Epan Mihaiu, cu muere luî, Hozraan Palaghie, are 2 feciori şi 2 fete. Savă Toader, cu muere luî, Tasie, 1 fecloru. ArOdelian Gheorghie, cu Ardelian Pîtcî. Vraje Grigoru, cu muere luî, Ardelian Floare; au 2 feciori-Ardelian Vasalie şi muere lui, Aniţa, feciorul Ionu şi Irină. Epan Vasalie şi muere luî, Ioană, fecloru 1, fată 1. Rohnian Grigor[e] şi muere luî, Pop Năstafa, 4 feciori, 6 fete. Hotian Ursul şi muere luî, Rus Gafie, 4 feciori. Rus Mihaiu, muere, Anuţe şi fete 6. Rus Vasalie, cu muere luî, Rus Gafie, 2 feciori. Rus Niculaia, cu muere luî, Floare; un fecior. Arudelian Erimie şi muere luî, Ardelian Ioană; au 1 fecior însurat şi 2 fete fecioare. Ardelian Grigorfe] şi muere luî, Şofronă; fată 1. MelnicQ Toma, cu muere luî, Todois'Jca, şi o fată, Mărica. Rus Iacov şi muere luî, Ardelian Măriuţe, 2 feriorî, o fată. Iană, mama luî Porfie, şi, fecloru, Ion. Rus Dumitru, cu muere luî, Ardelian Irină ; 2 feciori, 2 fete. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 265 Frăţ Arde[l]ian şi muere luî, Teodosia. Rus Vasalie şi muere lui, Bîrlă Năstafă, fecîorî 2, holtei. Şi ginere în casă şi muere luî, Porfiră, fată X. Morozan Dumitru şi muere Im, Bîrlia Iliană, 2 fecîorî şi o fată. Hotian Todoru cu muere luî, Berce Acsenie, şi fecîorî 3 holteî, 2 însuraţi, unul Ion, altul Iacov ; la unul fata birîu-luî, la Iacobu fata luî Fer Ioanu; are copil fecîoru. Vîrvară Roman, cu feciorul eî, Todoru. Mo[ro]zan Vasalie şi muere luî, Tasie ; 3 fecîorî, 2 fete. Hotian Timocu, Belniţe Mărica; are 3 fecîorî. Bîrgîu Vasalie şi muere, Todosie; 5 fecîorî, o fată. Borca Ionu şi muere luî, Copîrlî Mărie; 2 fecîorî, 2 fete. Borca Zahocu, cu muere luî, Frăsina luî Dan. Fărudinu Vasalie şi muere luî, Borca Todoră; 1 fecîoru. Rugină Ion şi muere luî, Acsenie. Ardelian Pricop şi muere luî, Ioană; are 1 fecîor, altul însurat an. Rus Ivan şi muere luî, Borca Acsenie, 3 fecîorî holteî. Rus Simion şi muere luî, Palaghie Bone. Oanţa Lupu, are 2 fecîorî. Oanţe Ion, muere luî, Viţi Mărica, fecîoru 1. Cotîrlia Vasalie are 1 fecîoru însurat şi muere lui, Ioană. Socacîul Imvre, muere luî, Ioană; are 1 fecîor şi o fată. Bîrle Ignat şi muere luî, Rus Părasca; 4 fecîorî. Steţ Nechita şi muere, Pătcă. Rus Andreiu şi muere luî, Rus Mărie; 4 feciori, 1 fată. Piţocu Alexa, muere n’are, mamă are ; 3 fecîorî holteî. Melnicu Mihaiu şi muere luî, Rădnic Năstafă; X fată. Ardelian Ion, şi muere luî, Todoră; 1 fecîor, 2 fete. Ardelian Olexa şi muere luî, Anisie. Rotarii Ion şi muere lu, Mărie ; 1 fecîor. Ardelian Simion şi muere luî, Vîrvară ; 3 fecîorî, 1 fată. Dancuş Petre, cu muere luî, Angh[el]ină. Ardelian Mihaiu şi muere luî, Lucuţe. Fecheti Ursul, cu muere luî, Iura Iuliană; 1 fecîor, 1 fată. Fecheti Mihaiu, cu muere luî, Barzii Anuţe. www.dacoromanica.ro 266 REGISTRUL PAROCHIEt MARAMUREŞENE A GIULEŞTILOR Fecheti Macoveiu, cu muere luî, Şugătan Năstafă, i fecior, i fată. Bîrle Ion, cu muere luî, Rădnicu Mârica; 2 feciori holtei. Bîrle Pîtru, cu muere lui, Moiş Călină; i fecior. Ardelian Ion, cu muere luî, Borco Năstafă, i fecior, i fată; Ion, frate-seu. Borca Dumitru, cu muere lui, Ardelian Anuţe ; 3 fete, 2 feciori şi un frate holteiu. Rus Ivan, cu muere luî, Rus Mărie ; 1 fată, 1 fecior ; are o soră. Ardelian Simion, cu muere luî, Rus Părasca ; 1 fecior; şi are frate, — nemele : Gheorghie. Ooşanu Toder, cu muere lui, Ardelian Ioană; 1 ficior, 1 fată. Ardelian Luca, cu muere luî, Năstafă; 2 feciori, o fată. Ardelian Ion, cu muere luî, Ardelian Părasca ; i ficior, 2 fete. Ardelian Mărie are 1 fecior, 1 fată. Epan Luca, cu muere luî, Ardelian Năstafă. Ardelian Mihaiu, n’are muer[ej, 4 feciori, o fată. Lazoru Acsenie, bărbat n’are, şi are 4 fete, 1 fecior. Vasilie Mititelul, cu muere luî, Burduje Palaghie. [Lauda scrisori. Dau laudă şi mărire luî D[u]mn[e]zeu în Troiţă, precum începutul şi sfârşitul am agus.] Prunci. A lui Melnic Iacov am botezat o fată, în luna lui De-che[m]vrie în 26 ; Ardelian Ioană, moaşe, Rădnicu Macoveiu, nănaşu; 1772. A lui Melnicu Toder am botezat fată, numele Mărie, în luna Noe[m]vrie 20 ; moaşe Cupce Odochie, nănaşi Pop Nechită. Altulu a luî Pop Lupul fecior, Dumitru, în luna Octo[m]vrie în 10 zile; moaşe Cupce Odochie, nănaşă, Rădnicu IUiană. A lu Ardelian Ion fecior, Ion, şi au murit; moaşe Cupce Odochie, nănaş[e] Rădnicu Părasca. A lui Rus Nicolaia fecior am botezat în luna Iunia 8 zile; moaşe Cupce Odochie, nănaşe Rădnicu Părasca A luî Rus Iacob am botazat fecior, Găvrilă, în luna April 20 zile; moaşe Cupce Odochie, nănaş Rus Ierimie. www.dacoromanica.ro DOOUMLN1E 267 A luî Epan Mihaiu ani botezat fată, numele Mărie, în luna Octo[m]vrie 6 zile; moaşe Rădnic Mărica, nănaşe Rădnic Iliania. A luî Ardelian Simion am botezat fecîor, în luna Octo[m]vrie io zile, şi au murit, şi moaşe Pop Palaghie, şi nănaşe Uţa. Altul a luî Rădnic Ion fată, Mărie; moaşe Pop Palaghie, nănaşe Rădnic Părasca, în luna Deche[m]vrie 9 zile. A luî Rădnic Macoveiu am botezat fată, Mărie; moaşe Pop Palaghie, nănaş Popu Ionaş, în luna Maî 2 zile. în luna luî Enuarie am botezat a luî Rus Simiofn] o coconă, anume Axenie, nîn[a]şe Rădnic Ivan cu g[ă]zdoe, fiind (sic) Mîrică în 30 de zile a luî Enuarie. 1774- Botezat-am a lu Bîrle Pătru fată Mărie, nănaşe Rădnicu Iliana, şi moaşe Rădnicu Palaghie, în luna luî Declie[m]vrie 10 zile. Popuştina. La Borcă Ionuţă datoru cu unu banii de IO greiţarî. La Borca Zaheu, 2 măreşti, şi unu pătacu dator. Ardelanu Vasalie datoriu cu 7 mărăşu. Făcheti Ursulu 1 măreşti datoru. Făcheti Macuveiu un pătacu datoru pintru popuştina. Ardelanu Lucăa datoru 2 măreşti aind aşa (?) vamă. Ardelanu Mărie pletitu 1 fărdelă de mălaiii la popa. Ardelan Mihaiu au datu I ferdel[ă] de hrisşcă la popa şi o gnmătate de ovăsu popa au plăti tu. Aosanu Toader au datu o mirţă de mălaiu. Ardelanu Ionu au pletit la popa totu. Ardelanu Irimeaiu mal are la popa. Au pletitu Ardelanu Olecsa 1 măreşti datoriu. Ardelanu Acsenie au datu la popă 1 mirţă de hrişcă, la popa tătu. Ţifră Mihaî au datu la popă o mirţă de ovesu, au datu la popa. La Rădnic Simionu au datu la popa I mirţă dă ovesu, la nemişu-bireu 16 potorî. Romanii au datu la popa o mirţă de grişcă şi una mirţă de ovesu, totu plătitu la popa. Rusu îndreiu au datu la popa 1 mirţă de ovesu, 16 potorî, la biraoa. R[ă]dnicu Olecsa au datu 1 mirţă de ovăsu 16 potorî. Piţocu Alfejcsa au pletitu la popa totu. Gîunerele I măreşti datoru. R|ă]dnicu Ion aciaş au pletitu la popa Ră[d]nicu Dumitru, au datu la popa. Piste Istratie la popa au datu. R[ăjdnicu liane au datu la nemişu-biroo. Rusu www.dacoromanica.ro 268 REGISTRUL PAROOHIEÎ MARAMUREŞENE A GIULEŞTILOR Iacobu au dată la popa I mărăşu, la diiacu I, la nemişu-birao pătacu. Rădnicu Ionaşu la popa aă datu 16 potorî, neamişu birae i mereşă. îndreica Ştefană au datu la nemişu. bireu i petac, la popa I mărăşu, datoră I m. Răpă aă dată totă la popa. Rusă Simionă la popa totă aă dată. Ionă Lupe la popa totă. Ră Şteofre, totă la popa. Bireă Timocu aă pletită-aă po (sic) popa 2 mereşă, i mereşă datoră. Birgheă Vasalie aă dată la popa totă. Vasalie Sade aă dată la popa 16 potorî, i mereşă la nemeşă-birae. Ne. chita Fechetfe] i pătocă datoră. Rusă Mihaiă i petacă da. toră. Ştefană lui Nicoră 16 potorî la birao, i mereş datoră. Ile Olariă la birae a pletită totă. Codre Ioneşă la birae totă. Zubă 01[e]csa petacă la popa, 2 mereşă la birae. Bede-onca Odochie petacă la popa, 2 me[reşî] la nemiş-birae. Bireu Ursulă la popa totă. Codre Merie la nemiş-birae petacă, datoră cu şese potorî şi .6 greiţarî. Merielăă Ionă a cosită într’o zi popi, 16 potorî datoră. Popă Ionaş datoră i petac, 2 m. aă dată la birao. Todără Popă 2 mereşă, la popa, 1 la birae. Popă Inaş i me. la popa, i la birao, petacă dator. www.dacoromanica.ro VI. Urbariul din 1600 al domeniului Beiuşului. Urbarium sive conscriptio et connumeratio bonorum Sacrae Caesareae et Regiae Maiestatis in pertinentiis Bellenes,. in comitatu bihariensi, per Georgium Varasdy et Petrum Besseney, die 16-a Februarii anno 1600 incepta. Pertinentia Bellenes. Oppidum Bellenes. ... Relicta Ioannis Olâh habet... Petrus Cranik disit (sic} nobilis... Petrus Gaura habet bo. 2... Relicta Caspar Sinka, Ioannes Synka ..., Ioannes Moliszi habet/ bo. 2 ..., Georgius Todor domus nobilitaris, Franciscus Vargha bo. 4, va. 3 ..., Stephani Iântza..., Olah Lupasul..Ioannes Pipas, Benedictus Vincze ..., Blasius Borya, relicta Ioannis Pap ..., relicta Stephani Begich... Târkâny. Petrus Sebestion, Michael Sebestion, Thomas Olâh, relicta Andreae Forkos, Stephanus Szonko, Franciscus Lanio, Michael Molnar, Mathias Pogor, Franciscus Zipo, filius Se-bastiani Boldisar, Ioannes Kupas, Petrus Tonko, Stephanus Vajda, Michael Petran, Demetrius Litteratus, Ioannes Bogho, Michael Mathias, Georgius Kovacsy, Casparus Mihaly, Michael Gerger, Michael Pether, Gregorius Pap, Michael Simon, Ambrosius Simon, Simon Olâh, Stephanus Goâts, Demetrius Gaâl, Michael Zabo, Nicolaus Lâsslo, Stephanus Se-bestin, relicta Gregorii Sebestin, Petrus Mikola, Andreas Mikola, Stephanus Bertha, Franciscus Sebestin, Benedictus www.dacoromanica.ro 270 UKBARIUL DIN 1600 AL DOMENIULUI BElUŞULul Pal, relicta Stephani Miszaros, relicta Laurentii Kiss, re-licta Ioannis Pop, Ioannes Olah, relicta Michaelis Denkho, Michael Bernath, Michael Sipos, Ioannes Illis, relicta Laurentii Agoston, relicta Antonii Fazokas, relicta Antonii Badits, Ioannes Deâk, relicta Blasii Kiss. Felseo-Solmos. Ioannes Egrid, Andreas Messaros, relicta Stephani Dia-bath, Lucas Santa, relicta Ioannis Kiss, Lazarus Olah, Ga-briel Olah, Ladislaus Fazokas, Petrus Nagy, Benedictus Nagy, Lucas Santha, Mathias Nagy, Michael Nagy, Ste-phanus Sonthoragh, Michael Dosny, Ioannes Kiss, relicta Ladislai Varghh, Stephanus Ghembe, Ioannes Simon . . ., Petrus Burdan Krainik, Burdan Pether Crainik, Burdan Far-kas, Chionta Ivan, Koszt Ivan, Kost Georgy, Kosth Michael, George Korsz, Burda Thamas, Paulus Cantil, Paulus Turna, Regia Georgy, Regia Ioannes, Ilia Thoma, Karian Gabor, Zeliest Lup, Zeliest Ignatius, Zelisti Istvan, Zelisti Mihaly, Zeieşti Zamason, Xuor Gregory, Xiantuza, Uzun Nagor. Krezulya. Dragomher Recs, Drago Ioan, Drago Lupan, Dragoi Grosza, Dragoi Pether, Demeder Dragul, Marcus Dragul, Sima Farkas, Simion Pether, Hans Lwnkul, Hansz Dimidar, Hansz Irum,' Hansz Ivan, Hansz Pether, Thoma Illis, Illis Lukas, ..., Emericus Illis, Illis Petrus, Nagyhomus Farkas, Ashogomus Lulia, Naghomus Pether, Naghomus Kun, Naghomus Illis, Naghomus Matzo, Mathias Gyurko, Mathias Ivan, Mathiz Par, Nagomus Russa, Laiko Simon, Laiko Petraczo, Laiko Pether, Laiko Thodor. Karbonar. Mihaly Gyorgy, Thus Mihaly, Mihaly Andras, Mihaly Petrus, Zoha Kuztin, Zoha Andro, Mania Pethar, Mania Mihaly, Mania Illis, Mania Gyorgy, Honys Matyas, Konsstion Andras, Kontztin Mihaly, Tiba Thamas, Tiban Ka, Tan Guiko, Uanza Ivon, CJanza Gyorgy, Unza Pether, Pogpessy Unnes. Burdoiaza, Rus Zpia, Rus Farkas, Zayko Lupa, Rus Andras, Rus Lupasy, Zayko Matyas, Zayko Simon, Zayko Thurhely» www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 271 Kyrila Ianos, Kyrila Pinthir, Samla Pinth, Ioga Gansil, May-lath M...., Maylath Pether, Maylath Gergy, Maylath Ianos, Christophor Mihaly, Sury Vaszon, Kyrile Simon, Sos Lupsa, Sos Mathias, Mantz. .Manny Georgy, Manz Thamas, Vajda Ianos, Boyho..., Boyho Thamas, Boyho Marthon, Bonya..., Bonya Ianos, Dobras Beryha, Pya Simon, Trot Pether, Petrus Gurko, Petrus Lukossy, Geza Mihaly, Petrus Iankul, lila Machu, Orro Thurkul, lila Ivan, Illia Ighach, Manhtul Gurko, Mathias Mugus, Mathias Serandrahar. Ghorams. Kozha Merche, Kostha Simon, Kostha Georgy, Kostha A..., Kostha Dregicz, Demidar Ganul, Czynde Boryan, An-dreas Ivon, Vasi Angel, F ... ther Iannus, Iosephus Farkas, Kotza Iuon, Philipus Ianos, Michael Mihaly, Michael Pogor, Miche Ianos, Michael Farkas, Boghea Gabril, Rumany Gyeorgy, Rumany Simon, Rumany Pether, Tyns Michael, Tyns Pether, ... Dobra.. ., Kondnar Divadar, Stephanus Bar-busz, Cristoph Simon, Palaghia Tyvadar, Stephanus Csana, Domotha Mihaly, Sandor Ivan, Tytha, Volffgangus Lazar, Fodor Petrus, Paulus, Thovador, Paulus Karatson, Turbul, Paulus Mihaly, Fodor Mihaly, Bogdan Lup. Petroz. Thoma.. Thoma Mihaly, Thoma Gorgy, Thoma Pether, Thoma Simon, Thoma Mathe, Thoma Ianos, Thoma Lupus, Thoma Psopan, Thoma Uram, Dumsa Andreas, Duma.. .t Dumsa Mihaly, Dumsa Gorgy (bis), Dumsa Ianos (bis), Thuia Pether, Kyrtha Farkas, Kosztho Dragith, Kosztha Ivon, Kosz-tha Ianos, Kosztha Nistor, Koszta Iuon, Dobra Triff, Dobra Thodor, Dobra Balinth, Dobra Giurko, Dobra Stephanus, Dobra Mathias, Perh Mihaly, Perha . . ., Perha Lazar, Perha Gurko, Perha Mathe, Iosu Paskul. . ., Ion Sthanthul. Zeoldeo 1. Mes Ianos, Pusthan Georgy, Mes . . Mes Georgy . . ., .. . Diuadar .. ., Tunja Lupp . .Iradul, Pop Mihaly . . . Gavril.. ., Fulinas Illis, Fulinas Mihaly . .Bode Georgy, Bagio Puskul, Bagio Mihaly. . . . 1 De aict se aleg numai numele caracieristice. www.dacoromanica.ro 272 URBABIUL DIN 1600 AL DOMENIULUI BEIUŞULUf Kiss Bellenes. Koman Pether.. Roman Crif, Roman Mathias, Kressera Istvan, Kressera Andras ..Kressa Simon ..Mathias Ivan, Barda, Vaida, Balthazar Lupa, Flamonda Ianus, Flamonda Petrus (Simon), Gavril, Trippon, Kodran Simon, Fodor Druga, Alexander Ivan. Pocza Velestse. .. . KirilI, Popa Georgy, Vasza Farkas, Balinth Petrus (Sandor), Gergy Isak. Zlevecztky. Bogdan Simon, Adama, Petrilla. Ponthafalva. Andreas Mladyn, Lucas On. Also-Poyn. Bughy Ignat, Daniel Dobrul. Bradetfalva. Gymba Nanlup, Bogdan Bartholo (Demeter). Felseo Poyn. Carachion Petrus, Flora Ivan, Balthasar Nizthor, Ioanes Guba, Dan Zygan, Dan Lupa, Zonba Layba, Sandra Marko. Chemfalva. Kochuba. Popa Petriko. Razthoka. Donbrovam. Fekete-Patak. Rechwleny. Szaka. Talpan. Palma Ianos, Csupa Farkas Mihaly (Daniel). Maczola. Also-M^zes. Szerbul Farkas (Michael), Sarban Mihaly, Lasar Ivon. Fereczye. Blaga Petrus, Ivan Pantha, Bud Gavrill Gorgy (Mihaly, Farkas). www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 273 Felso-Mizes. Dan Petru s (Thodor), Popsa Ivan, Chomara Thodar. Bikat'alva. Lelestien. Thelek. Tripon (Gabor, Ioan). Moghoran. Chionca (Ignats, Ivan, Petrus, Gavril, Lupus, Mathias) Hordobagy Illis (Farkas). Kis-Kocs. [Tre! preoţi.] Szelesthe. Herczcesth. Ioannes Uztkath. Segesd. Skey. Grosa Mfklo^, Bib Thodor, Bulda Mathias (Ivan), Doma Mathias, Barthin Kosstha (Maximii), Kolibas Pether, Mihil Mathias. Vayen. Vana Lupas, Burtha Gavrill, Buza Mathias, Rossogh An-dras, Racz Lupus, Georg Pis, Ioannes Orban, Borsza Ioan. Rhen. Kotz Lupus (Ioan), Magos Philipp. Pantosest. Henkeres Baltha. Vanthia Mihaly. Burdest. Michael Hytsras Kraynik, Grama Georgy. Hothâr. Mogha Petrus (Gyurka), Khristho Ioanes. Lonka. Moos Miklos (Gorgy). Horgha (Lupus, Ioan, Mihaly, Lupp). Kolestis. Koba Ioanes (Petrus, Christhof, Mathias, Mihaly), Sus Nika (Gavrill). 2492. Voi. XII. 18 www.dacoromanica.ro 274 URBARIUL DIN 1600 AL DOMENIULUI beiuşuluî Kerpeneth. Nemeş Petrus, Nicolaus Burd, Gymola (Stephanus, Mikola, Gyorgy), Basa (Mathias, Thoma, Lupp, Thodra, Illis, Petrus). Szelesthe. Lupsa Thoma. Boy. Kralyoma. Susth. Borilla. Blehen. Urszesth. Zohodol. Keompedszoy. Folferth Sukan Vallenigya. Iordan iudex. Also-Vorzad. Felso-Vorzad. Pogany. Kiss Ban iz va. Fonach. Segistel Hanes, Hannus, Bodor Niko (Ivon, Abraham) BrOgia, Bogis Lupp, Magheras Pether (Paska, Thudok, Mar. ko), Zojka Stephan, Ionitha Ieremias. Felso-Kompânth. Bayko Abraham, Ha^ida Mathias, Ştefan Ambram, Bontha Iânos, Zela Illis (Lupus, Trippo), Eten Ionas, Petroska Ivon, Chirile Illis, Mihotha Mihaiy (Vaszull). Also Kompânth. Sorba Ieremie, Bud Ivonis, Bib Mikola, Petrassko Mihaiy. www.dacoromanica.ro VII. Documente amestecate, mai mult de la Exposiţia din Sibiiu. I. «Datum Bade, sabbato proximo post festum Beate Dorothee virginis et martyris [31 marţii], anno Domini M0CCC°LXXXm0 sexto.» Regina Mari a, pentru «Demetrius filius Rayk, Olachus Nostre Maiestatis de districtu Myhald, in sua, item Smiani, Bogdani, Thome et Blasii, fratrum suorum uterinorum, per-sonis..super donacione cuiusdam possessionis Walasnicha vocate, iuxta fluvium Walasnicha nominatum, in dicto districtu de Myhald, existens » Reprodusă donaţia luî Ludovic: «Attendentes fidelitates et servicia Smiani, Bogdani, De-metrii, Thome et Blasii, filiorum Wayk, Olachorum nos-trorum, quae ijdem in plerisque nostris expedicionibus, et specialiter in exercitibus nostris adversus Rastenos et eciam contra Bulgaros motis, signanter vero in reoptencione civitatis et terre zeurinensis Nostre studuerunt exhibere Maiestati et exhibent in praesenti ac exhibituros se offe-runt in futurum, quandam possessionem Walasnicha vocatami iuxta fluvium Blanicha nominatum, in districtu de Myhald existentem, quae propter infidelitatem Ladislai, filii Lehach1, qui, derelicta fideiitatis via, ad partes fugit transalpinas, in despectum Nostre Maiestatis, et nostro adhesit emulo, ad nostras manus et regiam nostram collacionem revoluta fore 1 V. Prefaţa. www.dacoromanica.ro 276 DOCUMENTE MAt MULT DE LA EXPOSIŢIA DIN SIBIltt perhibetur, eisdem filiis Rayk, Olachys nostris fidelibus, ipso-rumque heredibus et posteritatibus universis, cum omnibus suis utilitatibus et pertinenciis, sub suis veris metis et anti-quis, nove donacionis titulo, iure proprio et irrevocabiliter absque praeiudicio iuris alieni dedimus, donavimus et contu-limus, ea libertate et consuetudine possidendam, tenendam et habendam, qua ceteri nobiles olachi districtu in eodem suas possessiones conservare sunt consueti. Praesentes autem sub-magno nostro sigillo emanare faciemus, dum nobis fuerunt reportate. Datum in Wysegrad, in octavis festi Corporis Christi [19 iunii], anno Domini M°CCC°i-XX,no sexto.» 11. j- Intru H[risto]s lui D[u]mnezău bun credineos şi iubitoriu întru H[ristoJs, creştinul Ioan Vlad Voivod şi Domnu, cu mila luî Dumnedzău şi cu bună tocmala luî Dumnezeii, am biruit şi am domnit toată Ţara-Rumănească, şi am fost biruitor Amla-giuluî şi Făgăraşului, şi am dăruit Domniia Mea, cu a mea bună voe, acestui cinstit şi slugă bună, cartea Domnii Meale, cu slugile şi cu boerii Domnii Meale, jupînuluî Stan_CiuAnoe-nescul, cu 5 fecori a luî: Moian şi Stoica sin (sic), şi Vlad, şi Mihail. Moian are fecorp] pe Aldea şi pe Moian, şi feate pe Stanca. Stoica are fecori pe Şerban, şi pe Coman şi per Mihail. Şi le-am dat lor jumătate din Voila, şi din hotar, şi din ceialaltă jumătate le-am mai dat lor a treia parte, şi le-am dat locul loru din sat din pârău, ce să chiiamă Căcîcea, şi apa mori păn în Rîu cel Sec, şi de ceaia parte de apa. mori până în părăul cel tinos ce să chiiamă matca, şi din calea din sât până în Oltu, ocolu hotaruluiu din Oltu, pre rîul Cel sec, în sus, pănă in gruiul Featelor, şi de acolo di~ reptu preste dumbravă, şi preste cîmpu, şi preste dealuri,, preste un cornu de dealu, pănă în părău ce să chiamă Lu-dişorel, şi pre părău în jos pănă în Oltu. Şi le-am dat pe munte Jneapanu, şi din vîrful muntelui a Părîuluî pănă în mijlocul Oltului, şi le-am dat lor loc de moară în Olt, în Voila, şi apa mori, apă de 2 roate, şi i-am slobozit să poată www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 277 •duce apa din rîu pănă la moară, pre unde ar vrea eî, si să fie sloboz în apa lor a păscui, şi a maî face şi alte mori, şi vîr-tope j?i dîrste, iară nu alţi, şi din sus de sat pănă în hotaru Voivodeanilor, şi din jos de sat pănă în Oltu. Şi le-am dat lor să fie boerî şi sloboz, înpreună cu boeri Domnii Meale, şi le-am dat lor Ţigani 15 : pre Manea Ţiganul cu 5 fecor al luî, şi pre Pascul Ţiganul cu 3 fefcorî aî lui, şi pre Cazac Ţiganul cu un fecor lîngă el, şi pre Micul Ţiganul cu 2 fe_ corî lîngă el. Şi le-am dat lor parte din ocină, şi le-am dat lor jumătate de Cîoruş din Ţara-Rumănească, şi a treia parte •din Mislea, şi a treia parte de la Plopeanî, şi jumătate di Cocoreaştî, şi moşiia lor de la Moeneştî. Aceastea toate le-am dat lor, să le fie ocină, şi moşie, şi boerişag lor, şi rămăşi--ţelor lor, şi a neam din neamul lor. Şi de acasta am poruncii Domniia Mea, din nice un fealiu din marha lor să nu li sâ ia vama domnească dintîî, nice din oi, nice din stupi, nice din porci, nice din găleată, nice din vinăriciu, nice din dijmă, nice din sămănături, nice din livezi, nice din po-meate,/nice vama~Ţţtn tlrgiy şi să nu hie nice într’o gloabă domnească. Poruncit-am de Ia cei mic pănă la cei mari, cărei au slujbă, de îţ voru umbla în ţara birariî Domnii Meale, sa nu-ş rîză de dînşii şi să nu-î învăluiască, pre acealea ocine să nu pue judeţ, nice gloabă, nice biru, pentru ce căce, cu ce-î vor învălui, vor dobîndi mare răutate şi urgie de la Domniia Mea. Şi într’altu chipu să nu încearce preste cartea Domnii Meale. Şi încă şi după moartea Domnii Meale, pre cine îl va dărui Domnul Dumnedzău să fie Domnu în Ţara-Rumănească, şi va învoi şi va întări acasta carte, şi pre acela Domnul Dumnedzău îl va întări întru Domniia sa, iară cela ce o va sparge, şi o va strica, şi nu o va învoi, şi pre acela Domnul Dumnedzău îl va risipi şi îl va ucide. Acîasta iarăşi, pentru la cel loc luminat, a sufletelor celor curate, acela ce o ar strica să fie soţ Iudei şi Arie!, şi să fie blestemat de Dumnedzău şi de toţ sf[i]nţi apostol!, şi de 300 şi 18 de părinţi sf[i]nţî, cari! au fostu la săborulu cel dintîî în Ni. cheia, şi aseamene cu cine ce ziseră la răstignirea Iui H[risto]s: sîngele luî spre no! şi spre fecori noştri, într’acestu veac ce www.dacoromanica.ro 278 DOCUMENTE MAI MULT DE LA EXFOSIŢIA DIN SIBllU îaste şi în cela ce va să fie în veaci veacilor, amin. Iară mărturii am pus într’acastă carte a Domnii Meale, boeril Domnii Meale: jupan Toder, jupan Nanul, jupan Tatu!, Stancul Honoî, jupan Voicul, jupan Manea Vel Dvornic, jupan Nan Pascul, Radu Borcev, Dumitru Spatar, jupan Ştefan Logofet, jupan Şerban Vel Visternic, jupan Simen Stolnic jupan Miclea Vel Paharnic, jupan Badea Vel Comis. Eu Coica Logofet am scris acastă carte în cetate în Tîrgovişte» în luna luî Aprilie 23 [=21] de zile, anul de la Zidirea Lumi 6945 [1437J, nede u popaştea [=Duminecă după PaştîJ. Ion Vlad Voevod, mlstiia bjiia gsnU. — După o traducere din veacul al XVIII-lea, la parohul din Drăguş, în Ţara Făgăraşului. ' . IIL «Buda, feria quarta proxima post festum Visitacionis Mărie [S iulii]», 1458. Regele Matiaş arată că «fideles noştri Iacobus Hwthman et Benedictus Rado, inhabitatores opidi noştri Hw-nyad, in ipsorum ac aliorum fidelium nostrorum Rascianorum et Volahorum personis, in eodem opido nostro Hwnyad corn-morantium, nostram venienfes ad presenciam», arată scrisori de la Ladislas, comite de Bistriţa, fratele său, «quibus mediantibus Rascianis et Wolachis In dicto opido Hwnyad commorantibus id ut ipsi quandam capellam in loco pristino, in dicto opido nostro Hwnyad habito, edificare et construere possint, concessisse dinoscitur.» Urmează privilegiul: «Quia nos, ad humilime sup-plicacionis instantiam Rascianorum et Wolahorum nostrorum» scilicet iobagionum in Hwnyad commorantium, id concessimus nt ipsi in loco pristino unam capellam edificare et ordinare valeant atque possint, ymmo concedimus praesencium per vigorem.» Timişoara, «in festo beati Andree Apostoli [30 Novembris]», 1456. IV. «Datum in castello nostro Rak . . . ok, in festo beati Georgii martiris [23 aprilis], anno Domini millesimo quingentesimo sexto •.. Nos Beatrix de Frangepan, Illustris condam domini Iohannis Corvini, Lyptovie ducis, regnorum Dalmaciae, Croacie et Scla- www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 279 wonie Bani, etc., relicta», arată că, «attentis et consideratis vn .. . virtute, morum honestate ac secundum moretn Rascia-norum litteralis sciencie sufficienti pericia aliisque probitatum meritis discreţi Petri praesbyteri Walahorutn de Zocjzatjh, quibus ipse apud nos nonnullorum fidelium nostrorum fide-digno testimonio meruit commendari, eundem, veluti perso-nam idoneam et benemeritam, ad officium prothopapatus ec-clesiae Wolahorum oppido nostro Hwnyad vocato fundate, ad praesens de iure et de facto vacantis, simul cum domo, etc., prothopapatus, auctoritate noştri iuspatronatus, duximus nominandum, eligendum et confirmandum.» Pecete roşie peste hîrtie. V. «Nos Georgius, Dei gratia marchio brandemburgensis, Sle-sie, Prusiş, etc., fidelibus nostris Andreş litterato de Sen-thymreh et Ioanni Bekws, castellanis castri noştri Hwnyad eorumque successoribus in tali officio constitutis, benivolen-ciam. Cum nos ex speciali meritorum praerogativa Petrum potropopum de Zoczath inter praesbiteros Walachorum in dis-trictu Hwnyad in verum protopopum eligimus et constituimus-rursusque auctoritate iuris patronatus noştri eumdem confir-mamus et donamus, — quare vobis praesentibus ac vestris successoribus officii castellanatus comittimus eumdem potropopum contra quoslibet impeditores ac molestatores manum defenditoriam tenere debeatis et teneamini, ac alios praesbiteros Walachorum, cum de omnibus proventibus et fructibus e medio ipsorum sibi provenire debeant, eidem obtemperare compellatis. Secus non facturi. Praesentibus perlectis ac re-ditorj exhibitis. Datis in castro nostro Z . . . sunia, feria tercia in festis Penthicostes [22 maii], anno Domini millesimo quin-gentesimo vigesimo sexto.» Pecete roşie. VI. Huniedoara, 12 August 1582. Ioan Torok de Enningh, comite perpetuu al comitatului Huniedoareî, «praefectis, pro-visoribus, castellanis, vice-provisoribus arcis, item krainicis, www.dacoromanica.ro 280 DOCUMENTE MAt MULT DE LA EXPOS1Ţ1A DIN SIBIIU kenesiis ditionis et pertinentiarum nostrarum quibuslibet, necnon iudicibus et collegis oppidi noştri Hwniad». Face pe «Moyssin, praesbyterum valachalem, nune prothopopum iuxtaritum Grecorum oppidi noştri Huniad in Tottsser (!) con-stitutum». Citează privilegiul lui Matiaş, lui Gheorghe de Brandenburg, «postremo vero ex literis magnifici Valentini Teoreok, avi noştri... Praerogativa sacerdotali cunctos [pres-byteros] valachales in ditione nostra copstitutos regat, exa-minet, instruat et arguat ritu Graecorum utque ut iuxta veterem consuetudinem caeteri praesbyteri sua munera solită et obventiones, simul etiam censum more antiquo usitatum et ordinatum, eidem discreto Moyssim protopapa administrare, persolvere debeant et teneantur absque defecto; qui si re-cusaverint vel extremitate aliqua non vellent praestare, cogan-tur et apellantur sub poena merita.» VII. «Alamori Opra Pop, Zanisslau Avram, din Alămor, iar din Ocna: Marcu Pais, Ioan Mocan, Mircea Mihaî, Popa Gheorghe, Bak Gheorghe, Szocs Balint, Cherecheş Ştefan, Oprea Miclăuş, Marges Martor, Stoica Pais, Sîrbul Petru» certifică în 1609 că biserica românească din Ocna Sibiiuluî a fost făcută de Mihaî Viteazul, cu supraveghetorul lui Vasile Vistierul şi oferă o taxă bisericii reformate pentru ca a lor să nu fie ruinată.— Colecţia păr. paroch catolic Bakk din Ocna. VIII. f Mactiio ejkiw npkivciptHar ApjfiHtuncKfiS Kvp filiaţie wt ctiva Efarpa^ckiH h ba,\ckYh h sapa^cKi'H h caKMapcKîH h keceh 3fA\AH apA'kiCKilH aripei. Pac[e] şi bI[ago]s[lo]venie. Scriem tu-t[u]ror domnilor şi işpanilor şi viţeai-işpanilor şi birailor şi solgabirailor şi tut[u]rora deregătorilor carii sănteţî făcători de dereptate şi purtători de c[in]ste din varmeghie Hinedorii, să fie domnie vostră săn[ă]toş. Alta, dăm ştir[e] domniilor vostre şi altor tut[u]ror preoţilor şi birailor de pren toate satel[e], înpreun[ă] tuturor Rum[ă]nilor cari se ţin de leage grecască şi sârbească, cum, văzăndu noi prot[o]pop Ianăş din www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 281 Hinedoar[a] ia măna lui cărţile şi altor vlădici mat denainte vreame, într’ acela chip dat-am şi Vlădiciea Mea cartea nostră cum să fie târfe] şi statornic a socoti întru toate lucrurile legii, alegăndu sventele besearec de acoperiş, de ţinterimurfî] şi de s[ă]criul din lăuntru, cum isprăvesc preoţii, şi cum învaţfă] s[fîn]taev[an]gh[e]lia, şi toţ oamenii cum petrecu şi cum ascultă, şi de toate necăderilfe] să soc[o]tească pănna al cincele văr, şi de cuscrii, şi de cumetrii, de carii se mestecfă], cu ştirfe] şi fărfă] ştirfe], şi de omenfi] cari îş lasă muerilfe], aşijderea şi muerilfe] car[e]-şî lasfâ] bărbaţii. Dereptu acae şi voi preoţilor şi cu tot cliricul beseare£[i]lor să aveţ asculta de toate de ce va da prot[o]popul învăţ[ă]tur[ă], pentru că i-am dat pu-teare cum, unde va fi leage, înpreunfă] cu giuraţil să poatfă] despărţi şi birşăglui, cu dereptate, iar cinfe] nu va asculta de cuvântul cărţii nostre să fie birşag 12 florinţ; iar, să se va ţinea într’ alt chip cinfejva, acela să fie oprit de besea-recfă]. De acasta scriam-vă; h ek kecaht aaihn. Iluc A\cu,a ,\hk A Ahhj KAtur 1628. Ghenadie arhiepiscop; în chipul mieii să poroncască în tot locul. Ştefan arhiepiscup i Mitropolit. [Pecete cu un chip de om; la stingă th, la dreapta şters. în legenda octogonală : [kaaka rjNdjA'fl*. Pe V° foii 2:] Sava, Vlădica de Belgrad şi de totă ţara Ardealului, mal dereptu mal mare credinţă am întărit cu iscălitura nostră această carte. [Iscălitura:] arhiepiscup i Mitropolit. V leat ot rojd. Ha 1660, aia., m[esi]ţea Sepftemvrie] 21 dni. [Şters pe dos:] Ştefan arhiepiscup i Mitropolit. IX. Bucureşti, 20 April 7139 (şi 1631). Leon-Vodă npuaTfAW tcakaaih jkSiiah KhpEAT-BH3H iIIhka(8iii h ch, Matiiaş din Haţag, şi cu fiii, pentru JupăneştI, de la Gura Jiiulul1, partea Crăsnarilor, luată de la Hui<|sah «barapam, între satele Porceniî şi Sămbotinul. Le avea de la Hamza Postelnic dinTrăgul Gilortuluî, fiul luî Barbul Postelnic, pentru 54000 de aspri gata. în zapis semnează : «ot Cămpî Paleologa 1 De la intrarea în şes a Jiiuluî, www.dacoromanica.ro 282 DOCUMENTE MAÎ MULT DE LA EXPOSlŢIA DIN SIBIIU Log[o]fet i ot Greci Andronie, i ot Cârpeneş Stanciul vat[av], i ot Curte Nicola Post[telnicJ, i ot Curpen Barbul, i ot Ale-xeani Pătru, i ot Vălarî Datco, i ot Hurezi Oprea, şi ot Ogrumu Nicola Peh[harnicJ». Semnătura Domnului, monogram, pecete. După o fototipie Socec. X. Din mila lui D[u]mnezău Theofil, arhiepiscupul Mitropoliei şi a toată ţara Ardialului esteje, iproc Belgradului. Cătră acasta, de la noi trimitem m[o]l[i]tvă şi bl[a]goslovenie Mîriilor Voastre preoţilor şi boeriloru din eparfie de la Hu-nedoarfă] şi oroşenilor de cinstre (sic). Pricina aeştii cărţi nu este altă, fără numai, poftind Dfujmnezău pre cinstitul protopopul Niculae dintre noi, D[u]mnezău să-l stăiască, dici, fundii atăta nevoi pre ţară şi pre săporul nostru, nu putum lăsa aceia pârtie ca o turmă făr de pâstoriu, ci iat[ă] c’am orânduit să fie ispovnic [=ispravnic] pre cinstitul popa Ionu din Hunedoar[a], să fie purtătoriu de grijă în locul spăsitului protopop Nicolae pănă la săborul mare: adoul înpărătesc, dăjdile vlădiceştî şi alte venituri ce săntu, să le strângă şi să le aduc[ă] la săbor, alte lucruri ce să vor tâmpla necuvioasfe] între creştini, înpreun[â] cu m[o]l[i]tvele voastre să le îndrepteze. De la săborul mare să va aşăza protopopie cum va fi mai bine, iar pănă atunci de popa Ion să ascultaţi ca şi de protopopul, că, vare cine s’ar afla neîngăduitoriu poruncii noastre, oare preot, oare mirian, cu pedeapsa săborului mare să va bintătui. Cu atăta săvărşănu, să vă stăviţi de la H[ri]s[tos]. Scris în Bălgrad, 1696, Ap[rilie] 9. Vl[ăjd[ijca Theofil. [Pecetea cunoscută. Pe dos, scrisoare de la episcopul reformat Veszpremi Istvân.] XI. Din mila lui Dumnezău Athanasie arheipiscop i Mitropolit Scaunului Belgradului, eştej, iproci. Pavel, marele apostol al Domnului, scrie la Tim., cap. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 283 în 3, viarş 7> să dea. preoţilor poslanie tocmite di la ceia ce-î hirotonescu, de tocmiria preoţilor; decî unii poruncit ca aceia plecăndu-să, şi acestu smerit anume Ianăşî din Haţăg, pintru acasta tocmim carte ca di la noî, cu darul Duhului Sf[ă]nt, a fâcătoriuluî deplin Dumnezău, l-am hirotonit pre leage şi pe pravilfă] citeţ, ipodiacon, diacon, diacon şi preot şi preot (sic). Poruncim tuturor celora ce cătră vot va veni acest slobod preotu, arherelor, zic, şi preoţilor, egumenilor, boiarilor şi mirianilor, cumu s’au împodobit cu vrednicie preoţit de Smerenîia Noastră, mărturisit de bărbăţie, vriadnic credincioşi, cum iastă vriadnic de rănduial[ă] ca aCastfa], Derept acasta, şi întăriria lui, dă-să acastă carte după cum iastă obiciaiul di la noi întărită. Anii di l[a] Domnul H[risto]s i —, în Mai 2 zil[ej. Vl[ă]d[i]ca Athanasie. [Pecete cu: «Aceste iaste pecete Mitropolia Belgradului» şi cei trei îngeri.] XII. «In Bosorodzie, I Marţii 706. .. obligatus servus Athana-sius, archiepiscopus Valachorum», iea supt ocrotirea sa pe «popa Kosta de Bosorodzie», prin scrisoare către nişte domni. XIII. Eminentissime ac Serenissime princeps, domine, domine ac patrone summo honore reverendissime. Afflante divina Spiritus Sancti gratia, me hisce diebus Reverendissimo ac Illustrissimo domino Athanasio archi-episcopo, necnon eiusdem r. patri theologo Francisco Szu-nyogh e Soc. Iesu praesentari ac quod me sanctae romano-catholicae Ecclesiae unire vellem eisdem insinuavi, quod ipsum etiam Eminentiae Vestrae praesentibus notitiae dare volui et simul submississime rogare quatenus, quemadmo-dum antecessor Eminentiae Vestrae, piae memoriae emi-nentissimus dominus cardinalis a Kollonits, clerum graeci ritus valachicum transylvanicum in gremium sanctae ma-tris romano-catholicae Ecclesiae acceptavit, etiam me clerum- www.dacoromanica.ro 284 DOCUMENTE MAl MULT DE LA EXPOSIŢIA DIN SIBIIU que mihi subiectum marmorosiensem acceptare haud gra-vetur et ut eadem immunitate ecclesiastica qua sacerdotes romano-catholici fruuntur et gaudent, gaudeamus, idipsum apud augustissimam Aulam efficere dignetur. Gratiam hanc mihi exhibitam diebus vitae meae praecibus apud Deum, quam etiam fidelitate mea in Ecclesiam sanctam romano-catholicam demereri faciam. Qui me gratiis patrociniisque Eminentiae Vestrae humillime recommendans, maneo Eiusdem Eminentiae Vestrae Humillimus servus: Seraphin Petrovay, episcopus marmarosiensis, mânu aliena. Albae Iuliae, 25 novembris 1711. [Inscripţio:] Eminentissimo ac serenissimo principi Christiano-Augusto, S. Romanae Ecclesiae cardinali de Saxonia, archiepiscopo Strigoniensi, primaţi regni Hungariae, etc., etc., Sacrae Cae-sareae Regiaeque Maiestatis intimo consiliario, domino ac patrono reverendissimo. XIV. Eminentissime, serenenissime et reverendissime cardinalis dux, archiepiscope, domine, domine benignissime. Intelligo ex iis quas Ema Serenitas 14 decembris ad me dare dignata erat, episcopum maromarosiensem graeci ritus uniri velle romanae Ecelesiae adeoque theologum illi a nostris adden-dum esse a quo in iis quae ad veram Unionem spectant, di-rigatur. Super quo, si per Emae Vestrae Serenitatis bonitatem licet, consideratione mearum (sic) omni submissione aperio. 1°. Hic episcopus est electus a plebe et sacerdotibus graecis, quod non videtur sufficere, imo est contra iura regis, cuius est episcopos per Hungariam et Transyivaniam nomi-nare, adeoque hic episcopus deberet per memoriale sup-plicare Suae Maiestati ut nominationem pro hoc episcopatu consequatur. Ita fecit etiam Athanasius, episcopus transyl-vanus graecus, licet pariter prius a suis electus fuisset. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 285 2°. Iile Seraphim maromar[osJiensis episcopus curavit se consecrari per episcopum Moldaviae, schismaticum ; dubium autem est maximum, an iste ipse Moldaviae episcopus fuerit rite consecratus, adeoque Seraphim deberet prius, saltem sub conditione, reordinari in sacerdotem et reconsecrari in episcopum; ita factum cum Athanasio, cuius consecrationi ipsa Sua Ema Serenitas interfuit. 3°. Priusquam Seraphim ad Unionem admittat, deberet facere verae fidei professionem, graecarum errorum detesta-tionem et in illa puncta iurare, quae iuraverat olim Atha-nasius Transylvaniensis. 4°. Gratia Emae Serenitatis maxima est quod ad hanc unionem firmandam velit opera meorum patrum uti (pro quo favore humillimas gratias ago); quia tamen in toto dis-trictu Maromaros nos nullam residentiam habemus, dubium est unde vivet iile adiungendus theologus. Si debeat aii ab episcopo graeco (praeterquam quod ipse nunquam car-nes comedat), erit huic valde gravis ideoque exosus, et minus libere operări poterit theologus. Athanas[i]us ivit Albae-Iuliae in nostra residentia et pro itineribus aliisque expensis habet fundationem pro 300 fl. rh. per annum. Bonum proinde foret si subsidium aliquod simile titulo elee-mosynae ex aliqua fundatione habere posset. 5°. Gravissima est Transylvaniae totius querela quod episcopus graecus innumeros ordinat sacerdotes, qui omnes eximunt a robotta et contributionibus, cum magno detri-mento dominorum terrestrium, adeoque videretur per Suam Eiam, tam huic novo, quam veteri severe demandandum ut nullum ordinent sacerdotem, nisi approbante post eorum examen theologo, ita ut, qui sine huius approbatione ordi-natus esset, non gaudeat immunitate. Epistolas mihi acclu-sas interim servo, donec a Serenissima Maiestate responsum habere merear. Cuius favori humillimo cum purpurae osculo me commendo. Emae Serenitatis humillimus, devotissimus et obsequen-tissimus : Gabriel Hevenesi. Claudiopoli, 29 decembris 1711. www.dacoromanica.ro 286 DOCUMENTE MAi MULT DE LA EXPOStţIA DIN SIBIltJ XV. Făgăraş, 20 Maiu 1712. «Ioannes Pataki, missionarius», către cardinalul Cristian-August. A cutreierat un an ţara ; a izbîndit deplin. Stă acum în Făgăraş, «cum districtus fogarasiensis sit ferme totus valachicus». De şi unii nu vreau, «partim ex ignorantia, partim ex horrore nominis papistae seu chatolici, verum unionem se tenere fingant, plures tamen ipsorum no-biles veram Unionem amplexi sunt et confitentur, nam boje-rones seu nobiles omnes mânu propria (ex industria supremi et vice-capitaneorum, optimorum chatolicorum) subscripserunt et sigillo munierunt se esse veros unitos, quorum chata-logum reverendissimus pater provincialis Societatis Iesu, dum hic esset, secum accepit. Ego pro salute meae nationis omnia sufîferre sum paratus.» [Bulină roşie,] XVI. Mediaş, 10 Decembre 1712. «Ioannes Pataki, missionarius apostolicus», către un cardinal. «Cum zelosissimus Ill-mus dominus Comes Michael Mikes cum toto stătu chatolico agnoverit Ecclesiam fogarasiensem sine alto Eminentiae Vestrae patrocinio subsistere non posse», cere a i se da de la el, ca executor al răposatului Ştefan Apor, cei 1000 de florini aî bisericii săseşti de la Agnita, pentru biserica Făgăraşului, «inter hereticos constituta... Cum aliunde hic apud meam charam nationem valachicam Eminentiae Vestrae sim indignus missionarius. Libenter enim me tam popae, tam nobiles et communis plebs se instruentem audiunt, precipue a quo tem-pore illorum libros et literas adiuverim. Quod fatigium pro emolumento sanctae matris Romanae Ecclesiae et meae charae nationis valachicae ad Deum conversionem, si opus fuerit, meo sanguine confirmare paratus sum.» XVII. f în aniî Domnului nostru Is[us] Hrfistos] 1715 • în luna luî Oc[tomvrie] în zăua d’intăî, eu popa Moise din Hin[e]doar[a] dat-am cartia mea înpreună cu a fraţilor miei Ianăş şi Nicula www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 287 şi a unchiu-mieu Nicula. Eu popa Moise din Hin[e]doar[a] mă leg în chipul acestora al tuturor şi-m dau cartia mea la mâna vărului popa Nicula şi la măna vărului Vale Mihai din Hinedoară într’acesta chip cum, ce iaste rămas de popa Moise cel bătrân, de fratele moşu nostru, popa Nicula, unde au rămas, holde şi fănaţă, şi vine, şi în oradâ, la Manga, unde ce să va afla, tot, să împărţăm frăţeaşte cu vărul popa Nicula şi cu vărul Vale Mihaî. Iar cari dintre noi nu va sta pă acastă scrisoare şi carte, să-ş piarză partia şi să să glo-bascâ cu gloaba săboruluî mare, 66 de florinţî. Eu popa Moise pă acasta mă leg şi dau măna înnaintia acestor oameni de omenie care-s scriş aici din. gos : Eu popa Moise ot Hinidore. Piiale Ianăş ot neamiş din Hin[e]dor[ă]. Băsărab Nicula ot neamiş ppn. Covaniî Pătru ot neamişu pp. Buzgure Mihuţu pp. Stoichiţa Ianuşu pp. Dancu Ianăş. [Peceţî negre.] XVIII. Hrisantu, cu mila luî D[u]mnezeu patriarhii alu sf[i]nteî şi d[u]mnezeeştiî cetăţi a Ier[u]s[ajlimulul şi a toată Palestina. Smerenia Nostră dinu darulu şi mila şi putearea a prea-sf[ă]ntuluî de viaţă începătoriuluî D[u]hu, carele s’au datu de la mîntuitoriulu nostru Ts[us] H|risto]s d[u]mnezăeştiloru şi sf[i]nţiloru luî ucenici şi ap[o]stolî, a lega şi a dezlega ale oameniloru păcate, zicîndu loru : «Priimiţu D[u]hu Sf[ă]ntu : oricui veţi erta păcatele, ertate să fie loru, şi oricui veţi ţinea, ţinute să fie, şi orîcîte veţi lega şi veţi dezlega pre pămîntu, să fie legate şi dezlegate în ceriurî, iară de la aceia şi la noi, unulu după altulu, cuvenirea acelui d[u]mne-zăescu darii, — amu ertatu pe fiiulu nostru sufletescu —, în cîte şi elu ca unu omu au greşitu şi pre D[u]mnezeu au mîniiatu, cu cuvîntulu, cu lucrulu, cu gîndulu, cu voe ori fără voe, şi cu toate simţirile luî, sau de va fi căzutu supt blestemulu www.dacoromanica.ro 288 DOCUMENTE MAI MULT DE LA EXPOSţl'A DIN SIBIIIÎ sau afurisaniia arhiereului, sau a preotului sau ală tătîni-său-saă a mîne-sa, sau singură elă, sau blestemată, sau va fi jurată strîmbă, sau într’alte păcate ale lui, şi elu, ca unu omă fiindă, s’au poticnită, şi d[u]hovniculuî au ispoveduită. şi canonulu de la dînsulă au priimită, — deci de aceaste greşale de toate şi de legături îlă slobozimă şi îlă ertămă, cu putearea şi cu darulă a tocmitorulul şi d[u]mnezăesculuî închinătoriă, a prea-putearniculuî D[u]h. Iară, cîte va fi uitată, sau aicea va fi lăsată neispoveduite, şi acealea să iarte lui milostivulă D[u]mnezeă. Cu rugăciunile prea-bl[a], g[o]s[lo]viteî stăpîneî noastre de D[u]mnezăă Născătoarei şi pururea Fecoareî Măriei şi a sf[ă]ntuluî, slăvituluî şi întru totu lăudatului Ap[o]stolu Iacovu, fratele lui D[u]mnezău şi întîiulu arhiereu alu Ier[u]s[a]limuluî, şi a tuturor sf[i]nţi-loru, aminu. V leat 17 —. [Tipărit.] Xp6o(*v0oc iXsqi 0300 nutpiâpXY]? clspoaoX6jj.(OV xai îrâav]? IlaXa'.arivY]?. XIX. cScris în Sămbăta-de-gos, zile 6 lui Noembrie, văliatu 1725... Noi Ioan Nămeş, baron de la Patac, din mila lui Dumnezeu şi Scaunul apostolicesc Vl[â]d[i]ca Făgăraşului şi a toată Beserica c& unită din Ţara Ardeiului şi părţilor Ţâri Ungureşti, svetnic al înnălţatuluî împăratu şi al Craiului Ardeiului», face pe TBOp/M|jaN (sic) AX'», pSKO^’kCTKfH JKf H EACBEH KI'OAWEHKHAl rC,\Ne>AHf IwCH$CAKE GtOHKA A1ACTÎIO EMtfEft npAKOCAAKHHp HICnOAX AXApAMOpHCKHM Egap\’OI« CTAKponîrîH naTpiApniecKOH u,apnrp. a,\A\HN-kcTpaT©p©AX\f axetp©-noAln EEarpa^cKOH CE^AiHrpa^a nnpoq. Pok8 ejkiax t&ţ—, axciv». Pck8 ayqr. Hhko,\hau\ — La părintele vicariti Tit Bud, din Sighet. Cf. Nilles, Symbolae, p. 268, nota 3. VI. . . . rEWprifAl pEHa^lEAl Eh3AH. AXHA0CTÎEI6 BJKlld H CTr. u,. poA\. ancTAKC>ro encn. cebactickih, aaSkamob, AxapAAXOpiHCKiH, cn-kcKiH (sic) h kceh scaxA’k SropECKon, ropuen h ,\<>aheh h CTpAH ,\CHEHC (sic) HAAEJKHTHJf B*kKApHC AnCTAM. H fr«* HECapCKOrO h KpoAEBCKoro axaectatB coeLtiihee. [Iscălit:] rnia^. kh3aht. tmik axSka. AiapoAiop... pc>K a\|rKr. La păr. vicariti Tit Bud, din Sighet. VII. Jrătăvniculti dumnezăescti, prespe carele să obrîşescti d[u]m-n[e]zeeştile slujube, bl[a]g[o]s[lo]vitu-s’ati şi s’au sf[i]nţit de presffilnţitul Ioanti VI[ă]d[i]ca Făgăraşului, în zilele înnălţa-tuluî înpă[rat] Caroluş 6. — Blaj.. Residenţă. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 299 VIII. Făcutu-s’au acest tipar în dzilel[e] stneritufluî] Pahomie, ep[i]sc[o]p Romanfuluî]. Qatap pa ca h cnac Hauupo ic. ya h npfEHKANif ctpo ,a,xa CK3^a CA KK HM CTPO — H WTCT. CA WT MptOClJlf NNdPO H EP0AH5EHKAP0 WU,a NAIUfPO r^WH fnCKUK pOAldNCKÎH KK /t,HH EAPOMCTHBdP Ppk HUIIP IW K«C. HlU8. EoIKOAj *3e —j *'4- —• — Sighişoara. Biserica neunită veche. IX. Antimis grecesc din 1733, de la Paisie patriarchul de Ierusalim. — Exposiţie. X. S’au blagoslovită şi s’au sf[i]nţitu cu măna iubitoriuluî de D[u]mnezeu ep[i]scopu alu Râmnicului chir Climent, leat 7246 [1737-8].—Biserica din Luţa. Cu data de <7245» la biserica neunită din Dobîrca. XI. Acestu d[u]mn[e]zeescu jertvennic, pre carele se săvîrşaşte d[u]mnezeiasca cea făr de sînge şi sf[i]nţita slujbă s’au bl[a]-g[o]s[lo]vitu şi s’au sf[i]nţitu cu mîna preaosf[i]nţituluî Mitro-politu alu Ungrovlahie! chir Neofită, leat 7253 [1744-5]. — Exposiţie. XII. Acestă d[u]mn[e]zeescă jertvenic pre carele se săvîrşaşte d[u]mn[e]zeiasca cea făr de singe şi sf[i]nţita slujbă. f Ooaiaanjpi 0£îov xai tsp6v too âirirsXeîaOat St ’oiotoo op/tav 0siav lepoopYtav aytaaOlv 6x6 Tf)ţ 0etaq yăptTO? too xavayîoo xai Ctoap^txoo 7tv[sf)p.aTo]g xai îeptofilv xapot too p.axaptiOTâTOo x[a-Tjptâpyoo ’AvTtoxetaţ StXSsoTpoo, ’AxptXXîcp, cpţiţi/»]. — Exposiţie. www.dacoromanica.ro 300 ANTIMISE AFLATE ÎN ARDEAL XIII. S’au bl[a]goslovit şi s’aă sfinţit de prealuminatul şi preao-sf[i]nţitul Ioan Inochentie ep[i]s[co]pul Făgăraşului, în zilele prea-înnălţatuluî înpărat Caroluş 6, a. D[o]mnuluî [adaus : 1751, manuscript].— Exposiţie, dublu exemplar, — se pare cu mici deosebiri de ortografie. [Pe un exemplar: «Acest antimis l-au cumpărată Mol[do]~ vean Toaderu cu 10 florinţî şi l-au dat la băsereca Măerilor Bălgrfadului], de pomeană».] XIV. .... Suvăpoji-ţj xai E7i'p.sXsL0[. xopîoo 2up.swv ap}(ip.avSpÎToo tou a-(ioo toupoo, Sta SaxâvŢj twv Evap-OTâtaiv xopîa>[v] Arjp.rjrp[w Mrj-aiqi ix 7CoXs(âc KoCevrj; xai. rsa>p*|Ta>7tooXioo lx xoXeaii; Sianqazij;, xapâ twv a®LspwOsv auv to '/aXxo-j'pa® ixqi Toxqi ei? tov aftov râ(pov, el; [j.v'qprjv twv yqvemv aortov, el; ujJ.Tjv 8s twv auvJtoXiTwv aoTtov, lui zfj; xarpiap^îa? tou p.axapiavcâToo xopîoo IlapOsvîoo 1751, Biăvvtţ.— Exposiţie. XV. Acesta d[u]mn[e]zeescu jertvennic pre carele se săvîrşaşte d[u]mnezeiasca cea făr de sînge şi sf[i]nţita slujubă s’au bl[a]-goslovit şi s’au sf[i]nţit de pr6-luminatul şi prea-sfinţitul domnul Petru Pavel Aron vl[ă]d[i]cul Făgăraşului, în zilele înnălţateî chesaro-crăiesei Marii Therezii. — Exposiţie. XVI. D[u]mnezăesculu şi sf[ă]ntulu oltariu să să săvîrşască pre dînsulu sf[i]ntele dumnezăeştile slujbe, care s’au sfinţită de prea-sfinţitul Mitropolit a toată Moldaviia chir Gavriilă, pre numele tuturoră sfinţilor; 1761. — Biserica din Rămeţî. XVII. ... S’aă blagoslovită şi s’aă sfinţită cu mîna iubitoriuluî de D[u]mnezeă chir Grigorie, episcopulă Rîmniculuî, msţa Mai 25, leat 726g[1761] . — Biserica neunită din Lisa. www.dacoromanica.ro DOCUMENTA 391 XVIII. D[u]mnezeesculO şi sf[i]nţitulO oltarO alO D[o]mnuluî nostru Iis[us] H[risto]s sf[i]nţitO cu darul preasf[ă]ntuluî şi de viiaţă făcătoriuluî D[u]hO, prinO mina şi bl[a]gosloveniia preaosf[ijn-ţituluî chirO Dionisie Novacovicu, pravoslavnicii episcopu alu Budiî şi a totu Ardealulu, a să sluji pre dînsulu d[u]mneze-iasca leturghie în hramulu —, cu nevoinţa şi cu toată chiel-tuiala celui mai susu numitu, la anii de la H[risto]s 1762. — Exposiţie, cu data de 1765. Alt exemplar, cu cea de 1762, în proprietatea mea. Multe altele prin biserici. XIX. .. . Prinu mîna şi bl[a]gosloveniia preaosf[i]nţituluî chiru Gherasimu Adamovicu pravoslavnice episcopO alO marelui prinţipatO alO Ardealului..., 1773. XX. .. . Sf[i]nţitO cu darulO preasf[ă]ntuluî şi de viiaţă făcăto-riului D[u]hu prinO măna şi bl[a]gosloveniia preaosf[i]nţituluî chirO GhedeonO Nichiticu, pravoslavnice episcopu alO Marelui PrinţipatO alO Ardealului, a să sluji pre dînsulO dumnezeiasca liturghie în [hramul Precisteî Născătorii în oraş[u]l Miercurii, 1792]. Cu nevoinţa şi cu toată chiltuiala celui de mai susO numitu, la anii de la H[risto]s 1784. — Biserica din Miercurea. XXI. ..'. S’aO blagoslovite şi s’aO sf[i]nţitO cu mina preasfinţi-tului episcopO alO Răimnecului, chirO Filaretu, leat 1785, Iun. 5. XXII. S’aO sf[i]nţitO jărtvenicul Domnului Dfujmnezeuluî şi măn-tuitoriuluî nostru Is[us] H[risto]s în hramul Innălţăriî Domnului Dumnezeului şi Mîntuitoriuluî nostru Is[us] H[risto]s, supt stăpânirea şi înpărăţirea prea-înnălţatului Înpăratuluî www.dacoromanica.ro 302 ANTIMISE AFLATE IN ARDEAL Rămleanilor iproc Iosifu al doilea, prin bl[a]goslovenia şi tăr-nosirea preaosf[i]nţituluî domnu Ghedeon Nichitic, ep[i]scopQ neuniţiloru alu Ardealului, spre pomenirea Înnălţăriî Domnului nostru Is[us] H[risto]s, în anul 1786, în luna lui Ianuarie 13 zile [în Sălişte.] — Sălişte. XXIII. . . . De prea-luminatulu şi preaosfinţitulu domnu Ignatie Dorobont, Vlădiculu Orăzii-Mari, în zilele înnălţatului înpărat Franţişc al 2. — Exposiţie. XXIV. ...De prea-luminatulu şi preaosf[i]nţitulu domnu Ioannu Bobbii, Vlădiculii Făgăraşului, în zilele înnălţatului înpărat Franţişc al 2-lea; 1801. — Exposiţie. XXV. Antimis de la Lemeni, cu aceste schimbări faţă de următorul: «Vlădicul», «Franţişc I» şi «1833».— Exposiţie. XXVI. ... De Măriia Sa prea-luminatul şi prea-sfinţitul Domn Ioann Lemeni, episcopul Făgăraşului, în zilele înnălţatului înpărat Feardinand I, 1837. — Exposiţie. XXVII. ...De episcopu Oradii Mari, Vasilie Frddlyi, în anul 1844. [Cu litere latine.] www.dacoromanica.ro TABLA CUPRINSULUI Prefaţă. I. Despre Compania Grecilor Sibliulul.................................... 1 II. Despre Comunitatea ortodoxă a Komînilor din Făgăraş. . . . XIX III. Stăpînirea in Ţara-Romănească a unor Hăţeganl...............XXY1I IV. Despre actele răşinărene.................. .................XXXIII V. Despre cîteva acte maramureşene. Istoria bisericii Romînilor din Maramureş....................................................XXXV VI Documente amestecate................................................ LVII VII. Despre antimise................................................... LXIV Archiva’romănească a Companiei Grecilor Sibuulul.......................... 4 Documente. Anexe................................................................... 183 I. Documente făgărăşene din archiva bisericii neunite............... 185 II. Documente hăţegane dintr’o colecţie particulară.................. 219 III. Documente răşinărene............................................. 229 IV. Documente maramureşene............................................ 233 V. Registrul parochiel maramureşene a Giuleştilor................. 239 VI. Urbariul din 1600 al domeniului Beiuşulul..................... 269 VII. Documente amestecate, mal mult de la Exposiţia din Sibiiu . 275 VIII. Alte documente amestecate, în păstrarea mea...................... 295 IX. Antimise aflate în Ardeal........................................ 297 www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro