STUDII ŞI DOCUMENTE CU PRIVIRE LA ISTORIA ROMlNILOR XI. CERCETĂRI Şl REGEŞTE DOCUMENTARE DE N. IORGA Profesor la Universitatea din Bucureşti EDITURA iVllNlSTEl^IUI-Ui DE INSTRUCŢIE BUCUREŞTI Atelierele grafice SOCEC & Comp., Societate anonima 59, STRADA BERZEÎ, 59 1906. www.dacoromanica.ro STUDII ŞI DOCUMENTE CD PRIVIRE LA ISTORIA R0MÎNIL0R XI www.dacoromanica.ro I. DIN RAPOARTELE CAPUCHEHAIELEI MUNTENE SUPT ALEXANDRU-VODĂ GHICA. 1143. Voi. XI. www.dacoromanica.ro 1 La vre-o două ceasuri de Bucureşti e castelul din Paşcani, în mijlocul unuia din cele mal frumoase parcuri din ţară. Şi clădirea şi această frumuseţă de parc îşi datoresc fiinţa lui Alexandru Dimitrie Ghica (născut la i-iu Maiu 1796) L, cel d’intăiu Domn al Ţeriî-Romăneşti după Regulamentul Organic, Domn pe viaţă, dar a cărui stăpînire, începută la 1834, a fost întreruptă prin mazilia din 1841. Stăpînul Paşcanilor s’a mal întors în ţară, supt Ştirbel-Vodă, care l-a silit să plece. Dar peste cîţîva ani, în 1856, el înlocuia, în calitate de Caimacam numai, pe Ştirbei. După o cîrmuire de cîteva luni de zile, el făcea loc în 1858 celor trei boieri cari trebuiau să supravegheze alegerea unui nou Domn, care a fost Alexandru Ioan I-iu Cuza. Ghica, acuma un bătui foarte obosit, a mal văzut şi Domnia lui Carol I-iu, murind abia în 1862. O stampă, din care am găsit un exemplar în arhondaricul de Ia Căldăruşanî, înfăţişează strălucitul său alaiu funebru. Cu această pompă mare a fost el dus la necropola ghiculească a Pantelimonuluî, unde se odihneşte supt un urieş monument de marmură, cu inscripţia francesă. La Paşcani se păstrează sabia de onoare, biuro’ 1, sfeşnicele dăruite de Sultan, caleaşca de ceremonie, aurită, biblioteca, culegerea de portrete şi tablouri ale lui Alexandru-Vodă. Din corespondenţa lui, împrăştiată poate într’o mică parte, distrusă în partea cea mal mare, nu se mal află decîc prea puţin în reşedinţa de vară de odinioară. în Archivele Statului se găsesc, fireşte, în multe dosare, actele de admi- 1 V. Annuatre de la principaute de Valachie, Boukarest, 1S42, Imprimerie de la Cour de Fr. Walbaum. www.dacoromanica.ro 4 RAPOARTELE CAPUCHEHAIELEl MUNTENE nistraţie, însă aici e vorba de corespondenţa intimă, personală, secretă Am putut culege numaî unele programe, cataloage şi hîrtiî şcolare, care se dau în Apendicele la memoriul mieu despre «Viaţa şi Domnia lui Barbu Dimitrie Ştirbei», în Analele Academiei Romîne. Mai sînt apoi o sumă de caieţele care cuprind adresele, îmbielşugat iscălite, pe care deosebite oraşe ale ţeriî le-au trimes lui Alexandru Ghica în 1856, cîad el lua Căimăcămia oarecum ca represintant al ideilor de libertate, de reformă îndrăzneaţă, de Unire a principatelor. în acelaşi Apendice tipăresc, ca probă, una din ele (de almin-terea numai iscăliturile se deosebesc, textul fiind stereotip). Cea mai însemnată descoperire a fost însă, de sigur, aceia a unor scrisori greceşti, pe hîrtiî lungăreţe, în care am recunoscut îndată rapoarte ale capuchehaieleî din Constanti-nopol. Una, cea d’intăiu, era scrisă de însuşi acest agent pe lîngă Poartă, care era Nicolae Aristarchi, iar celelalte sînt copiate mai îngrijit de secretariul acestuia. ★ Astfel de rapoarte sînt aproape un unicutn. Unul, din vremea lui Şerban Cantacuzino, scris în româneşte, mi-a fost comunicat de d. Nerva Hodoş, şi el a fost publicat în voi. III din aceste Studii şi documente, pp. 96-7. Nu-mi aduc aminte acum de altul. Aristarchi era, cred, fiul cel mai mare al lui Stavrachi Aristarchi, Mare-Dragoman al Porţii în 1821, Armean de obîrşie şi pretins coborîtor al lui Ioan Tzimiskes, împăratul bizantin de viţă armenească. Stavrachi fusese bancherul lui Scarlat-Vodă Callimachi, apoi represintantul lui la Constan-tinopol, fiind onorat cu titlul de Postelnic al Moldovei. Dra-gomania lui a ţinut puţină vreme, în mijlocul prigonirilor, surgunurilor şi uciderilor aduse de Eterie. La urmă, şi el avu soarta atîtor fruntaşi ai Grecilor din împărăţie. în April era trimes la Boli, şi aici îl ucideau pe furiş, cînd se întorcea sara de la un ospăţ al Paşeî de acolo. Grecii erau deprinşi a nu se teme însă de un sfîrşit ca acesta. Fiul lui Aristarchi fusese cu tatăl său acolo în Asia. www.dacoromanica.ro RAPOARTELE CAPUCHEHAIELEÎ MUNTENE 5 După ce se liniştiră lucrurile, el putu să se întoarcă la Con-stantinopol, şi aici, dacă n’a ajuns nici-odată în locul de mare cinste şi primejdie al tatălui său, a fost măcar capuchehaie al Alteţei Sale din Bucureşti, şi supt Alexandru Ghica (poate chiar supt Grigore Ghica, înnaintaşul şi fratele acestuia, căci îl pomeneşte), şi supt Bibescu (1842-8), şi sypt Ştirbei chiar, pănâ la sfirşitul stăpînirii acestuia b La 1842 el purta titiul de Logofăt-Mare, baş-capuchehaie, şi era împodobit de Turci cu o decoraţie sau un nişam, ca unul ce fusese în 1835 Dragomanul lui Ahmed-Fevzi-Paşa, trimes în principate, şi apoi al Palatului. Situaţia de capuchehaie după 1834 .0 căpătase el prin numire de-a dreptul din partea Porţii. Şi ginerele lui Aristarchi era întrebuinţat la Agenţia munteană din Constantinopol 2. Ruşii îl privîau ca pe un om credincios, «destul de isteţ pentru intrigi, dar foarte puţin deprins în afaceri»8. Rapoartele lui Aristarchi privesc deosebite feluri de subiecte. Cea mai însemnată, şi mai pe larg expusă, e însă chestia tarifei vamale ce trebuia să se aplice după Regulamentul Organic negustorilor cari veniau în Turcia propriu zisă cu mărfuri din Ţara-Romănească. Romînii din principate, ca supuşi ai Sultanului, răspundeau dreptul de 3%. N’a fost greu să se capete deci o hotărîre în acest sens pentru «negustorii munteni». Dar acum negoţul Ţeriî-Romăneştî era cu mult mai crescut şi, odată cu avîntul său din anii de pe urmă, el căpătase şi alţi mijlocitori decît Turcii, Lăzii, Armenii, Grecii supuşi turceşti de odinioară. Pe ruinele cetăţii turceşti Brăila se ridicase biserica Sf. Mihail, după numele Marelui-Duce Mi-hail, şi un întreg oraş de negoţ. Greci, din noul regat ai Greciei, pe lîngă Greci din Turcia, Italieni şi alţi Apuseni se aşezaseră aci. Grîul românesc era dus pe corăbii ale multor neamuri, care trebuiau să plătească după tratate 5%. 1 Cf. Acte şi fragmente. II, p. 637, n° I ; Epamtnonda I. Stamatiade, Biografiile Marilor-Dragomani Greci, trad. de C. Erbiceanu, Bucureşti, 1898, pp. 105-8; Annuaire de la principaute de Valackie, p. 168. * Hurmiizaki, X, p. 652. * Jfad., Supl. I4, p. 462. n° CCCXV. www.dacoromanica.ro 6 RAPOARTELE CAPUCHEHAIELEÎ HUNTENE Pentru a se da amănunte, Anuariul Statului din 1842 scrie astfel despre portul brăilean, cu care se mîndriâ şi din care se îmbogăţia acum ţara: «Brăila a ajuns debuşeul de căpetenie al negoţului muntean cu străinătatea. In timpul cel bun al anului, portul e plin de corăbii turceşti, greceşti, austriace, sarde, francese, englese şi ruseşti, care vin să încarce tot felul de produse muntene, pe care le transportă la Constantinopol, Genova, Marsilia şi alte porturi din Me-diterana ; cîteva încărcături s’au expediat chiar de-a dreptul în Anglia. PI de observat însă că pavilioanele prusian, danes, suedes şi hanseatic n’au apărut încă la Brăila.» în 1840, statistica oficială dă următoarele cifre pentru mişcarea portului Brăilei: 321 de corăbii turceşti duc 2.500.000 de kgr. grîu, 3.500.000 porumb şi 10.500.000 orz. Cu 197 de corăbii greceşti pleacă din aceleaşi producte: 15.000.000, 4.000.000, 5-000.000, deci cu o treime maî mult. în al treilea rînd vin corăbii sarde, 48, cu care se exportă: 3.500.000 kgr. grîu, 2.000.000 porumb, pe cînd 39 de corăbii ruseşti duc numai 2.600.000 şi maî puţin de 1.000.000 din aceste articole, la care se adaugă însă 1.300.000 orz. Austriaciî stau cam tot aşa: 32 de corăbii, 2.300.000 kgr. grîu, 1.10O.OOO porumb. Pe atunci mai era încă un guvern engles al Insulelor Ionice: 7 corăbii greceşti din aceste insule duc vre un i.000.000 de kgr. grîne de tot felul. Urmează 7 corăbii cu pavilion românesc, cu 170.000 kgr. grîu, 195.OOO porumb, 50.000 orz, — cum se vede, foarte puţin, şi, la capăt, 5 corăbii napoletane, 3 englese, cîte una din Franţa şi din insula Samos, cu nimica toată. Englesiî ieau şi sămînţă de in, Francesiî mai mult său, cerut şi de Turci, Greci, Ruşi, pe cînd Austria cere binişor lîna din ţară h Deci grija lui Aristarchi era să capete vama de 3 °/o pentru 1 Pp. 124, 130-1. Cf. Mică geografie a Daciei, Moldaviet si a Ţerif-Ro-mineştt, prelucrată de Pitariu V. Pcpescu-Scriban, elev Academii Mihailene, Eşiî în tipografia Albinei, 1838 şi Geografia Ţării-Rumineştî, alcătuită de Serdarul Scarlat Tîmpeanul, tipografia Pitarului C. Pencovicî. Bucureşti, 1840. www.dacoromanica.ro RAPOARTELE CAPUCHEHAIELEÎ MDNTENE 7 orice negustor ar aduce produse muntene. Şi vedem din rapoartele sale că mijloacele pe care le întrebuinţează el, în 1835 \ era întocmai cele vechi : «cădere la picioarele puternicilor», dare de sinete în mîna lor, rugăciuni de a ocroti pe «Vlah-beiul». Astfel se ajunse la ţintă, cu ajutorul luî Reis-Efendi maî ales. Iarăşi de aicî se vede că Turcii nu se sfiau a cere şi după Regulamentul Organic tributul în chip neregulat. Domnul Moldovei, Mihaî Sturdza, se pleacă înnaintea abusuluî, Ghica trebuie să-l urmeze. Numai pe încetul rînduiala impusă de Ruşi se introduce în legăturile noastre băneşti cu suzeranul. Şi de sigur că Bibescu, în administraţia căruia, spune urmaşul său Ştirbei, Turcii nu s’au amestecat maî de loc, a avut norocul unor legături cu totul altele decît acelea care ţineau în umilinţă pe cel d’intăiu Domn regulamentar. M [i] EofcVEarars p.01 at>0Evra, ’EtcI too 7rapovro? ooSev vsw-TEpOV 7TSptSp1’0V I^OjlîV EVTÎÎ>0eV Siâ vâ Ypâ(J)to rtj) ScJjsl zfjţ Ttepi iSsav z7]?, el >j.y] ou 7rpo rpLwv •/jfispwv a7rsffiaota07j v.a.6’ 6(|j7]-Xyjv SaaiX'.iajv BTV.za.Ţ'qv vâ So-0wat Tţ) pcoaaocţ) 7rpsa6stcj. Ssxa /tXiâSs? 7rooYY=ta, eu âxdvro twv O'petXopivcov â7roC7]|uti)aecov, 7repi d>v xai iysvszo e7rtav]p.oţ xoLV07ror/jatc ex pipou? roo T. ’Effi. jia? rţ] p. 7rpea6etcj.. Me Ttpcurrjv eoxaiplav 7rapa- Prea-nobilul mieii Domn, Deocamdată n’am nicî-un subiect nou de scris înnăl-ţîmii Tale, spre ştiinţa ei, decît că acum trei zile s’a hotărît, după înnaltă poruncă împărătească, ca să se dea legaţiei ruseşti zece mii de pungi, tot în sama despăgubirilor datorite: pentru care s’a făcut şi o comunicare oficială din partea luî Reis Efendi al nostru ambasadei ruseşti. Cu cel d’intăiu prilej mă 1 Data rapoartelor se vede din aceia ca într’unul din ele se vorbeşte de moartea împăratului Francisc al II-lea. www.dacoromanica.ro 8 BAPOABTELE CAPUCHEHAIELEÎ MUNTENE xaXw va p.E OTaXwaiv l'v so'^a-piaTYjpiov Tcspi zob teXcovîoo El? PeCeSe? tyj?, 7cspi te zob M : Ila-aâv p.a? xai tyjv txp. IIopTav, Sta vot toî>? xâp.cu TaxTÎp.1. KaXov xai 7tpoa^>opov slvai vot i'patp'ţ), av E'i'XpLVţ), 7CEpt te tou K.-7tE'(")fj xai 'P. ’E^p. p.a?, xat tStatTEpouţ Ttspi todtou eo-5(aptaT7jptooţ pouxâSs? tyj?. Ei? ou? vot ţ'qz-q xai zb yi-p.ETt twv, Slot tyjv zeXe'uxv diâza-£tv tyj? 6Xay : Tapfipa?, xa0oa oxoup.Epx: SuoTpo^Tatxat TtatTt-Tat (sic)' wv EvSe'/ETatvot xatvo-Ttopţj st? zb vot Stoa’ţj teXo? st? tyjv Tapî^av, 0eXcov vot SiatpiXo- VEIXW TY]V iTtlTtpjaiV twv Tcpa?-p.â.TtOV p.ET0t TOU SouXoU TY]?. M’ 0X0V OTl p-EXpl touSs Sstx-vuei EţJEOiv xai 7tpo0op.îav ei? TYjV TsXsîaV aTTOTTEptXTtOOlV xai SiEU0uvoiv aur?]?, azoyy.ţo\w.i op.03? 6 SouXo? TYJ? OTl if’ ou ap)([CtOp.EV TY]V 7CSpl TOUTOU ^pa'fp.aTEÎav, vot ju] 0sXy]T(] vâ p.a? âpfOTiopYjO-ţ) Sta vot xat Stoa-ţ) xa.tpov xat v3 abtqo-q xat Tl[U] TtOV Ttpa'fp.âTCOV, TY]V 6- 7cotav y]Sy] xat ti[xyj Etvai 7coXXâ p-ETpîa. Kat otev xa0op0to0ip Si’ sopp tyj? vot Xâ6-ţ] t£Xo? yjSy) xat Tapisa p.a?, tots oi ejutopoi p.a?xai ot ip.7topEodp.EVoi p.E tyjv rog să mi se trimeată un dar de mulţămită pentru vamă, către regelele (sprijinitorii) Înnălţimiî Tale, şi pentru M.-Paşa al nostru şi pentru înnalta Poartă, ca să li-1 fac present. E bine şi folositor să scrii Măria Ta, dacă socoţî de cuviinţă, lui Chehaia-beî şi luî Reis-Efendi al nostru şi mulţămirî maî deosebite pentru aceasta. în care scrisori să cei înnăl-ţimea Ta şi ajutorul lor pentru orînduirea definitivă a tarifeî muntene, de oare ce vameşul se lasă greu şi . . ., de unde se poate să facă inovaţie, ca să dea capăt tarifeî, vrînd să desbată preţuirea lucrurilor cu mine, robul Înnălţimiî Tale. Cu toate că pănă acum arată aplecare şi disposiţie pentru definitiva mîntuire şi îndreptare [a afacerii], totuşi robul Înnălţimiî Tale se teme ca nu cumva, cînd vom începe negociaţii în această privinţă, să nu vrea să ne zăbovească, pentru ca să dea prilej şi să crească şi preţuirea lucrurilor, care preţuire e acum foarte cumpătată. Şi, cînd voiu aduce lucrurile acolo, prin rugăciunile Măriei Tale, www.dacoromanica.ro RAPOARTELE CAPUOHEHAIELEÎ MUNTENE 9 BXayfav OsXoov TrXTjpwvţj csys-Sov duo siţ exarov. [2-] rO ĂpyiTsXtoVTjţ eOTjXwasv s~l-cn]p.a)g îtpoţ Tooţ spwrdpooc xai aooSyjTooc rl]v Trspi 6Xaytxoo TsXamoo ex§o0sîaav fjaaiXoajv 6? £.ÎT<0-7jXor/]c ttjc sx twv avâ xsfpa? r/]c îrposxSo-0evtu>v tqts oi]), opiojiwv: 6 axofto? zffi 6? p.7]§sva Xdfov, p/rjrs §txalcop.a syooaat. ’O SooXoţ rTjţ, ârp’ evo; pipooţ 6Xsttcov rooţ sttî (xsrpttp âfwvaţ rwv ep.Trdpcov roorcov, u>ţ prj iyovrcov jjlyjos— p.lav ETti.yEi.pvjp.aux’fjv âvrsvsp-Ystav, u>ţ Ttpoţ ro rsXwvtov, xal âtp’ erspoo 0Et»>po5v ou oo-§sp.la wtpsXEta fsvijasxai Ttpoţ rov roTtov, saroyâa07]v ou Ttps-ttsi vâ sp.6co stţ ys^vaiooi; â-•fwvaţ, xal p.s'taysipt.Cdp.svoţ xâ0E p.saov Ttpoo'popov slţ ro în părerea că trebuie să se iea de la negoţul muntean care s’ar face de sudiţi şi raiale şi beratlil (privilegiaţi) 5°/o, cum era obiceiul, precum a şi luat Marele-Vameş de atunci şi pănă acum în acest chip, după declaraţia ce a ieşit în această privinţă, şi, cu toate că mustemenil şi Muntenii cari s’au recunoscut de către asociaţii lor de aici, unii au plătit 5° o, iar alţii au dat numai acont, după sfatul mieu, totuşi n’au putut să împiedece cererea Marelui-Vameş ; ei şi-au luat refugiul la Misiunile lor ca să sprijine interesul lor şi să plătească numai 3 °/o, dar Misiunile, pentru că se dăduse atunci chiar note cu privire la aceasta, n’au putut să folosească ceva în această privinţă, ca unele ce n’aveau nicî-un pretext şi nicî-un drept. Robul Măriei Tale, văzînd pe de o parte destulele silinţe ale acestor negustori, care nu avuse nicî-un efect real, cît priveşte vama, şi, de alta, văzînd că nicî-un folos nu va veni ţeriî, a crezut că trebuie să ajungă la silinţi cum trebuie, şi, întrebuinţînd orice mijloc de folos pentru a îndrepta www.dacoromanica.ro 12 RAPOARTELE CAPUC'HEHAIELEÎ MUNTENE vă xaTOp0woto 6aalp.to? xai v.a0’ o Set to 7rpâp.p.a tooto, Ttpo-Sie0eaa IStcţ too 6<{i. M. II. ’EfpSt p.a?, xai eiretra xateşo-Yov [as p.oploo? ^porcou? 7rpo? tov âxXap.: Ksyjy.^iâ.Tts-pq'J, oa-tt? arc ap^îj? avteteive p.st’ ârcip.ovij?, Gstopcov rî]v TOaa6r/]v alaQavTotwtâTYjv too teXtovloo appeXetav, xal, p.’ oXov ou rco-XoeiSco? uj> aveSecţa ou ave-xa0ev avnp'? v/j? 6vwţ t^ OeX^cssi too KE/aYtâîTEYT). ’Ev Tip p.ETa£î) Se tootoo aop.îraps-Xa6ov aop.p.a/ov tov evSo£ : 'P. 'EfO<- [XOtC, 03U£ EV âX7]0Etîf p.’ E6o7]07)aE xi [LEYoaTa. BXs- 7twv 7cavTa/o0EV 6 SooXoţ T7]ţ SooxoXîaţ Soaa7ravT7]Tooc xai ou TsXoţ îrâvTwv xai. jrpoXa-Sooaat Soaîai /âvovTat, xai âvaxpîvwv ou xaT aoTov tov TpOJTOV t6 SXa/LXOV Sp.jrOplOV Sev 0eXei XâS-ţ] ty]v âiratToo-[LEVTjv exTaaiv, EaTo/âa07)v âva-(~ razim şi ocrotitor al său pe Strălucirea Sa. Şi, după cîte-va zile, împrumutînd banii, am venit anume la Strălucirea Sa şi am plătit cu multă osteneală sinetul, făgăduin-du-i dovezi mai bune de recunoştinţă din partea înnăl-ţimil Tale după sfîrşitul acestei afaceri. Am alergat la fostul Mare-Vameş Salih-beî, om uşor de înrîurit şi prieten al mieu, pe care 1 am şi înduplecat să lucreze împreună cu mine şi săfăptuia-scă pe furiş ce trebuie pentru uşurinţa lucrului. Dar pe neaşteptate a fost mazilit şi în locul lui a venit Tahir-bei, om şiret şi greu de convins, şi, pe lîngă aceasta, şi observator exact pentru folosul Vămii; care îndată după strămutarea sa a adus cele mai mari greutăţi, după voia lui Chehaia-bei. între acestea, am căpătat ca aliat pe prea-vestitul Reis-Efendi al nostru care cu adevărat m’a ajutat foarte mult. Văzînd din toate părţile robul înnălţimii Tale greutăţi neînvinse şi că la urma urmei şi presenturile ce am făcut sînt pierdute, şi judecind că în acest chip negoţul muntean nu va căpăta orînduirea cerută, am www.dacoromanica.ro 14 RAPOARTELE CAPUCHEHAIELEÎ MUNTENE xaioiatov io vot xajj.ojj.ev pxxpâv Tiva Sooîav, T'fl 68-q-(M xai too xpoaiatoi) p.a? M. II. ’E'psvSi p.ac, gotic evEXpivs vâ ao^xa-taa0^ ei? to’jto rj 6(J). flopTa, WC pipoc ava'cdjLevov ei? exsîvo t6 juvioTEp'.ov, xai 7j 6 şi, dacă se face aceasta, nădăjduiesc cu ajutorul lui Dumnezeu că, nu numai pe negustorii ro-mîni sudiţî să-î aduc la situaţia lor cea veche, ci şi pe mulţi alţi negustori, pentru cel mai vădit şi simţit folos. Căci mă ocup a face şi alt lucru foarte greu şi fără exemplu, adecă : orice marfă turcească ce ar veni în Ţara-Romănească să plătească şi ea 3°/o, pe cînd berathii (privilegiaţii) de aici şi sudiţii cari exportă produsele Imperiului Otoman şi în Europa, plătesc, după tratate, www.dacoromanica.ro RAPOARTELE CAPUCHEHA1ELEÎ MUNTENE 17 xaiâ lâc aovOijxa? w? oi pa-7i'xo=c tîevte rol? r/.atov, nat, av todto 7ev7]tat ot’ str/mv T7]?, 0eXei IS'fl pEi’ oXt70V natpov BXayta Totooxov aoaiTjpa Ep.iropty.ov nai toaaoTTjv wys-XEtav, coote vâ OaopâCwaiv ot Xonroi Xaot. 2t)VE0ep.E0a §s psiâ Tije oii: Hoprac nai too apyt-teXcuvou ei? aa'fEaispav iSeav too TsXwvtoo, ort, oaov îrpâ/fpa SXaytnov 0eXst l'p'/srat ei? Kova'cav'civoolroXtv, vâ syţ] ttjv E7rtnopwaiv too §06X00 17]?, §tâ vâ p-J] 7tvtoyrat y.azayj/qa-ic; nai ăirârat itapâ twv ipîropwv. Kai itEpi tootoo a? §c6a-ţj Tâ? âva/fnatac Eîrmrfâ? to otjjoc 17]? sic râ Săpata, nai oîtoo âXXoo §Et, §tâ vâ §t§wat nai vâ oteXXokr irpo? too? EVTaoOa Epîrdpoo? E77pa StOETL SlEŞtXoVEtXEÎTO 7.at otE^paYpaTsosTO to veov aoTO vi£âpi ei? Tyv o'Jj. IJdpTav ps-Ta?u spoo y.a.t too âpyiTEXtovoo, XpOETELVa 6 SodXo? T7]? STIL— povto? vâ saoStba-fl to y.oopepy.'. si? too? Epxdpoo? pXâyoo? xai aooSiToo?7tai Xoorod?, oaov %oo-pepxi sXa6s Trap’ aoTtov xe-ptaaoTspov tiov Tpiăiv, o.nb TYjv ETtoyijv rod 7rpos7.So0£VTo? : drepte toate hotărîrile înnăl-ţimiî Tale, care privesc binele obştesc, şi să le ducă la capăt strălucit şi glorios, după obşteasca noastră dorinţă. [4-] 2. De oare ce şi vama împărătească a luat pănă acum 5% de la mărfurile muntene, pe cînd urmă discuţie şi negocieri pentru acea rîn-duială nouă la înnalta Poartă între mine şi Vameşul-cel-Mare a căutat robul înnăl-ţimii Tale ca să se plătească vama negustorilor munteni şi sudiţi şi tuturor celorlalţi, cîtă vamă li s’a luat peste 3°/o de la data ieşirii firmanului, ca unele ce sîntsume datorite raialelor muntene ale Puternicei împărăţii. Pe prea-strălucitul Chehaia-bei a fosteu neputinţă să-lînduplec, aducînd el înnainte, pe lîngă altele, că vama s’a luat, şi că e cu totul împotriva caracterului şi demnităţii (?) Devletului să se întoarcă în acel chip, mai ales pentru că prea-în-naltul Devlet păgubeşte cît www.dacoromanica.ro 20 RAPOARTELE CAPUCHEHAIELEÎ MUNTENE 8e6Xeti CirjjuooTai rcpotpavEOTaTa arco to veov aura vtCâju, nai âjto6âXX&i rrjv eXmSa rî)c sn tyj? Statpopâ? r?j? ţiovsSac too STTjaioo 6Xa)(oto5 fâpou ovpe-Xsia?, TTjv oîtolav 6âatv iSpatav e^ovts? tots oî Tcokuy: ^jitov npaToovTE?, âvsXa.6ov Ţevvaicoc ttjv cppovuSa too vâ xeiacoai. tov îtoXty/. 7j|J.â>v avaxta ei? TO vâ X°P7lT<]ayl *05™ T° TTpO-vojuov too TsXcovioo ei? jiovov too? £p,xopooc 6Xâ^oo?. cO SooXo? ttj? 7coXXâxig nai tco-XosiS&c iirr/=' pio6siţ nai tooto, nai jvîj §ovâp,svo? 7tXeov, jvnjTs toXjj.ojv vâ avnnpooaw si? ttjv Totaonjv imp,ovov 7tpoTaotv Tfjs Iv.Xaţj,: too, sCTjttjaa nai na-TWpScoaa sî? to vâ §o0â)3tv o-îtiaw Insiva Ta ’fpoata, ooa sXvj'pOYjoav rcapâ twv £VTao0a Eop'.anofLEveov SXâ^wv s|j,7rapojv, nai vâ ŢEVţj svap£t? Tfjţ exte-Xeosco? too vsoo tootoo vtCa-[uoo arco ttjv a’vjv to5 xapep-yup.ivm tjSy] firjXxaSs, xepi Tâ teXy) too ottoioo i£s§607j 6 6a-atX. ipaSă;, nai to 6? ’M-'--po? 5i’ ov oi zoXo^. xpaiouv-te? eSoaapeoToovto, p/i] Xap.-Sayovis; tsXeîav njv Stă twv avă ysîpa? twv op.oXoYtâ>v tco ov [te eSiaaev iayâ-Tioţ xai 6 Ilaaâţ [tac xa0’ diJj: i'Kira.'cqv, îtpoaGâ.TTiov ou diJj : too ercsiae tov avaxTa [taţ vâ xâp/g [LooaaaSev sîţ to veov tooto vtCâjit xat icpovo-[uov, oicoayop.evoc ixjiepooţ too oijjooţ TYJ? xal TOO §06X00 TYjţ tyjv TayoTepav âirouaiv rîjţ ocpeiXojievrjc TaoTYjţ iroaoTYjToţ. ’AvâYxnj Xoorov xaTEîteÎYooaa 1 cerea de faţă a vămii, cum se arată într’un raport mai special al mieu. Cunoscînd apoi înnălţimea Ta nevoia ce mâ împingea să trag această poliţă, o rog apoi să o recunoască după obi-ceiu şi să se aibă grija de a mi se trimete şi o sumă de bani îndestulătoare, pentru punerea la cale a atîtor nevoi, cunoscute şi Înnăl-ţimii Tale, de care sînt supărat în fiecare zi, neputînd să scap de asemenea nevoi. Şi, înnainte de toate, să se pună la cale neapărat rămăşiţa celor o mie de pungi, ce se cuvin îmbielşugatuluî Arsenal pentru Domnia In-nălţimiî Tale x, pentru care m’a strîns dăunăzî Paşa nos-stru, după poruncă prea-în-naltă, arătînd că înnălţimea Ta aî adus pe împăratul nostru să facă o concesie acestei nouă orînduielî şi un privilegiu, făgăduind din partea Înnălţimiî Tale şi a robului ei plata cît mai răpede a sumei acesteia datorite. Ne sileşte nevoia să punem la cale, cum socoate înţelep- 1 Era vorba de orgauisarea artileriei turceşti celei nouă. Tratatul de la Adrianopol (1829) prevedea numai plata unei sume potrivite (proportionnie) cu tributul, la schimbarea de Domni. www.dacoromanica.ro RAPOARTELE CAPUCHEHA1ELEÎ MUNTENE 23 vjovj vâ E^oixovopţ], oaio? &•(-•jtptVTţj v) 6a06voiâ zrp, xai tooto to xs'paXaiov eiţ soapsaTYjaiv tod oasiXsuii; paţ, xai sic irpaf-pauxyjv IvSst£iv zfp SooXixyj? pa? a'fcnubaEto?. [6.] E'. 'O ataXEÎţ xaXapâavj? pe rrjv EiSyjatv too Oavaroo too aoToxpaTopo? Tfj? ’Aooarpia? s^Baosv IvtaoBa zfj 6^‘fl too TpE/OVTOC, 7CEpl TYjV SsXaTTJV wpav zrp Tjpspa?, ăXX’ etcsi-OTj stârpit; aurq Ttpo 4 r(-pspdiv tt;? a^i£su)? too xaXa-pârij £Xotvo7:ot^0Tj rcpo? to 6: SsSXsti 7tapâ too B. Stooppsp, xapovTO? aorîjv ano Bisvvyjc Si’ inizrjSet; xoopispyj, ipdâoav-TO? El? KulVGTaVTLVOOTCoXlV Trap’ sXmSa si? dina. -^pEpwv Suxa-TYjpa ano BisvvTj?, 6 SooXo? nrj?, apa XaSwv za Ypâppata, xXtv^pyjc tots m, £000? Ufpa.tya to TsaxEpsv npo? tov u<{> • M- n.’Esp: 8i pacjXailpnEpiExXstaa tov aptCev TYjc, Ypatjia? rţj 6<|)7j-Xotyjti too ou o iTUTTjSs? aza-Xsi? xaXapâaTj?, av Sev Ipno-oiCeto xa0’ oSov si? toc IlaX-xâvta Sta rqv xaxoxatptav, yj-0eXe 'pOdca'ţj 7tpo ty)? aipîisu)? 1 Francisc al 11-lea muri la 2 N 2 Sturmer era ambasadorul austriac ciunea Înnălţimiî Tale, şi acest capitol, pentru mulţă-mirea împăratului nostru şi pentru dovedirea prin fapte a devotamentului nostru de robi. [6.] 5- Călăraşul trimes cu ştirea morţii împăratului Austriei1 a sosit aici la 6 ale lunii curgătoare, pe la al zecelea ceas din zi, dar, de oare ce această veste fusese împărtăşită înnaltuluîDevlet cu patru zile înnainte de sosirea călăraşului, de către baronul de Sturmer2, care aflase aceasta de la Vienaprincurieranume, ce a sosit la Constantino-pol pe neaşteptate în spaţiu de zece zile din Viena, robul Înnălţimiî Tale, luînd scrisorile, fiind atunci bolnav în pat, a scris îndată o teşchereâ către înnălţatul M.-P.-Efendi al nostru, şi am închis în-năuntru arzul (raportul) Înnălţimiî Tale, scriind Înnălţimiî Sale că acel călăraş trimes anume, dacă n’ar fi fost împiedecat pe cale, în Balcanî, de vreme rea, •835- pe lîngă Poartă. www.dacoromanica.ro 24 RAPOARTELE CAPUCHEHAIELEt MUNTENE to') dooTcpiaxoo xoopiepTj. 'H d Haoâ p.a.c va z-q Ypâ'Jj'ţ] xai d.îroxpLTLxdv, oxsp xai E;j.îiEptxXEtErai. Tţ) adtŢj ariYjJ.Ţj SYpa6a Tcspi io6roo xai Tip Sv-5o£ord-Tip ’P: ’Etp. ot p-aţ, xai EO0SWC 5ts5d0Y) 7TpO? oXoDţ TOOg 7roAoy_: xpaToOvraţ xai sf sat? r/)ţ 100 vâ cca.'.vrjia.L Jtd.vi-(j d/pioaicopivoc ele id. oop/pspovia. iod xpaiaioo Ss6Xeiioo. [Autograf:] ’Ap.eacoc saistXa 5:â 100 SooXoo i^e Ypap.|iai'-xoo |J.oo ia îtepl 100 x. Booie-v.sffi xal B. Sioopp.ep : Stâ 100 xaXapâaTj sXOoviat YpdţJ-ţJ.a.ia. nov xovaooXtov nov. [7-] c. Ilpo ivje da0svsiaţ p.oo sa-txXyjv eîriivjSse rcapâ 100 xpd- ar fi sosit înnainte de curierul austriac. înnălţimea Sa a mulţămit mult pentru graba ce s’a arătat întru aceasta, şi îndată a înnaintat arzul Înnălţimiî Tale, împreună cu teşchereaua mea, către împă-răteştile picioare, şi Măria Sa a primit binevoitor această dovadă de rîvnă a Înnălţimiî Tale, şi a lăudat grija neobosită ce aî în astfel de lucruri, poruncind Paşeî nostru să-ţî scrie şi un răspuns, care e şi anexat aicî. In aceiaşi clipă am scris pentru aceasta şi prea-gloriosuluî nostru Reis-Efendi, şi îndată s’a răspîndit între toţi puternicii de aici şi aplecarea Înnălţimiî Tale de a se arăta în toate devotat către cele folositoare puternicului Devlet. [Autograf:] îndată am trimes prin robul Înnălţimiî Tale, grămăticul mieu, cele privitoare la d. Buteniev1 şi baronul Sturmer: prin călăraşi vin scrisorile consulilor lor. [7-] 6. înnainte de boala mea am fost trimes anume de către 1 Ambasadorul Rusiei la Constantinopol. www.dacoromanica.ro RAPOARTELE CAPUCHEHA1ELEÎ MUNTENE too; too irpo; tov B: Eroop-p.sp om vâ Tip aoXXo7rTj0tb ix pipau; rij; Ms7aXsLdT7]To; too TTSpl TOO Xo7T7]pOO TOUTOO COp.-SsSyjxdTo; too 0avâToo too ao-ToxpâTOpo; too, xai vâ tip îta-paayyjau) rijv EvSop.oyov Xoxyjv too xpa/coo; toi) ixi rfj âiro-SoX'fj SVO; TOLOOTOO ELXt.Xpt.VOOi; xai xaXatoo El7COV7CoXXâ7CSpiTODTOO,jrpoa-Gârctov ou vj BXa-/_ia Ssv s/sl xa-vsv Trapâxovov xapâ tojv pioaat-xwv xovaoXwv, si? to Ttspi aou-Sltlov uavxscpâXaiov, Siouxpoa-(pEpoviou xaTâ toutq xaG’ oXrjv tt]v axpiSstav tojv aovG^xwv. T<]> siirov Ss jiovov 7cspi x’qq sxxXvj-asw? twv S'xaCojievwv, ou xarâ to 6<|i: sxSoGsv'pspjLâvtsxxXYja'c xpiasto? âXXa^oo Ssv S7cps7cs vă 'fsvKjuxi xap’ ooosvoc, xai ou ■q itapaSiaaL? tootoo sicitpEpsi GXâSvjv aStopGwcov si; tooc s-xâYOVux? 7j sva70jj.svoo? svto-îtioue, xai a67-/oalv si? rrjv so-Ta£iav too tottoo. Ei? tooto jioi axsxpiG'/] otl Ssv s'-/_o(isv SixaLov, xai otl xaiâ Tâ? aovGvjxa? s-T^ooaL to SLxaiwp.a ol oooSltol vâ svâ7ioaLV si? rrjv îtoXlv. M’ oXa Tauia, av 7j oijj: IlopTaaovsvvoY)- 0XI SOO)(Y]p.lOC 7Tepi TOOTOO [LSTOL twv xpsaSsLwv, sXxlCsl L7 sţoyo-T7]C TOO vâ SLEO0ST7]0,ÂXai TOOTO. VAv S7XpLVţj TO 0SOŞ. OljjO? T7]C, acjioL irpoaTâ&g vâ 7cpo6âXw xai ao0L? ~spi TODTiov âîrâvTwv ev xaLpcp soGsup xpog too? ttoXo)( : xpaTOOVTac, Siâ vâ 7svţj xai Y] XaTâ TOOTO SLOpGlOOLC. 1 dece. De aici plecînd la d. Buteniev, am deschis aceiaşi vorbă, şi i-am spus multe despre aceasta, arătîndu-I că Ţara-Romănească n’are nicî-o supărare din partea consulilor ruseşti în ceia ce priveşte pe sudiţiî lor, de oare ce consulii se poartă întru aceasta după toată observarea tratatelor, dar i-am spus numai pentru chemarea împricinaţilor, că, după înnaltul firman ce s’a dat, chemarea în judecată nu trebuie să se facă aiurea de nimeni şi că o călcare a acestei măsuri aduce pagubă ireparabilă localnicilor, pîrî-torî sau pîrîţi, şi tulburare în buna orînduire a ţeriî. La aceasta mi-a răspuns că n’avem dreptate şi că după tratate au dreptul sudiţiî să facă proces la Constantino-pol. Totuşi, dacă Innalta Poartă s’ar învoi bucuros în această privinţă cu legaţiile, Escelenţa Sa nădăjduieşte să se puie la cale şi aceasta. Dacă socoate Innăl ţi mea Ta, porunceşte-mi să aduc vorba şi altădată pentru toate acestea, cînd va fi prilej potrivit, către puternicii de aice, ca să se facă rînduială şi în această privinţă b 1 Agentul austriac era Casimir Timoni, iar consulul rusesc lacob Daşcov. www.dacoromanica.ro RAPOARTELE CAPUCHEHAIELEI MUNTfîNE 27 [8.] C '. vEXa6ov 7rapâ r/j; svtab0a autoxpatoptXTj; p(Daatxyj; Ttoa-t7)C ti? ataXsEca; p.ot 35.000 Ypoa., ta; irpo; aîtâvtTjatv rjj; sxst0sv SioSoo too st; ’AyyXE|j.av'xoo xpea-Seoi;, xarâ rfjv Stopîav So0Etaa; Trapa rob S06X00 vqţ, xai b-TtspEoyap'atw ttŢ) 6so7r&aysttxbv eYYpa'f ov Trspi rîj; too tcopoo dirotEasai; S7ti 7rpo0Eap.Ea. oXi-fou xatpoo. 'IIfJ.Et; 7cpootsEva|j.sv aur (ii ou SE§op.sv [isv to £yjtobfJ.svov too-ro u7roaysttxov syypx'pov, S7ti aop/p u>vEaf o|Ko; too vâ 7rX7)pa)0-ţ) 6 Etijato; cpopo; ei; 4 xEatta, [8.] 7. Am primit de la poşta împărătească de aici a Rusiei 35.000 de leî ce mi-a trimes îiinălţimea Ta pentru acoperirea călătoriei de aici a Trimesului otoman ce pleacă în Anglia, date la soroc de către robul înnăl-ţimii Tale, şi mulţămesc In-nălţimii Tale de Dumnezeu păzite pentru grija ce ai avut-o în această privinţă Pe cari bani i-am dat în clipă, pe unde trebuise să-i împrumut, pentru a scăpa de dobînzile negustoreşti obişnuite, care sînt foarte grele. [9-J 8- Prea-strălucitul nazîr al Ar senaluluî, chemîndu-mâ anume pe mine, robul Înnălţimiî Tale, şi pe Vogoridi l, ni-a cerut stăruitor să-î dăm banii şi sinetul făgăduit după obi-ceiu pentru plata tributului în termin scurt. Noi i-am întîmpinat că sîntem gata să dăm acest înscris de făgăduinţă ce ni se cere, dacă însă se învoieşte să se plătească tributul anual în pa- 1 Ştefan, fostul Caimacam al Moldovei şi acum capuchehaie a acestei ţerî. www.dacoromanica.ro 28 RAPOARTELE CAPUCHEHAlELEl MUNTENE y.oizâ. TptjiTjvîotv, s£ ama? v.o.l tije xavrsXoo? âxprjaaiăa?, ocai rij; Soaz.oXîa? st? r/jv e£o'X,o-vd|LVja'v TaoTYj? rîjs xoadTTjToc;, [ie oXtjv TYjv xarâ yjAo<; y.a.za-oaXXop.sv7]v ttpovTÎSa xai azoo-5t)v twv '^sp-dvcov p.a;. 'O £ap- zy ave-voCip-rjc avTETsivev sic tooto to zpd6Xrj[j.a, ocal zar’ oî>8sva rpozov 7]0sXe vot IvSwa-ţ], zpoSâ.XXtov tâţ svsoTMaac ypeEa? too Sa'JzXooc Capzyavă. 'Hp.eî? os z7.pEXaXsoap.EV atnov vâ ny.s'şbfi xpsîrrov to zpă'cp-a, Xeyovts? ou aXXco? âvsŢzxro? •/j s£otXOVdp.7]CKC tootoo, xal âvs(pepo[iEy oaa eSei zspl tootoo toî; zoXoy: xparooo:. Met o. rtva? fjjj.epac zâXiv p.ETSV.aXs-aato ^p-ă?, xai p.ă? elzsv ort, ;j/ oXrjv T7jv yp'/]p.aTw/)v s'XXs'- r|)LV TOO CapZyaVS, OO'fXa.TaU-0sTat ei; zb zpd6X7]p.a [J.aţ, zXtjv Ctjtsî zb ijzoT/s-cr/.ov 7j-[j.(î)v s'-p,'papâYi3Ta Tcpog tov SacJj: Cap7tyav£, xal o SooXo? tyj? rţj Ep.7tEpi7i.XsEw TO lOOV TOO EYYpâ'fOO p.00. ’AvayY^Xwv Xoi7tbv tooto y.aTâ ypso? 7tpb? to 0so®: oo? rr]?, tt]v 7tapaxaX(u 0spp.w? vâ y.aTaSâXX^ 7tâoav ®povTE§a st? ty]v Taysîav 7rpop.7]0soaiv twv Sow tootwv ya6aXsSwv, too-te yoo7roo7raT-vaCip7j y.ai y.a-caKKaayj, oop.7:oooop.£vwv eî? 312.500 Ypbai: Ttai 3rX‘7jpo07]-aopivwv âyeoy.Tto? 7tspi Tâ teXt] TOO TpEyOVTO? MapTÎOO, OITIVE? 6oyjp.£pa? p.s SEaCoooi, Ttai E7to-p.svw? vâ xâp/fl yip.p.su ao0sv-TITIOV El? TO Vâ 7tpOp.7j0EOWVTai ev xaipip Tâ âvaXoYoovTa Ypbai: SVO? EXaOTOO TWV TUOtEwV, 7.al TOOOOTli) p-âXXoV, OOlj) TO 7TpâY-p.a tooto âXXw? Ssv âTtiSsysTai TooaoTYjv 7tapâTaaiv, w? Ttpoo-5iwpiap.svov ov Siâ ttjv oaaiXi-tojv tCEjt: (?). 'O IIoYSâvTTEYVj? SiopECei Tip BoYopiSY) vâ Tpa&ţj Ivteo0ev 7roXiTCav ei? ipXwpia Siâ tov ipopov, Ttai p.s ttjv 7tapsX0oooav Arsenal şi apoi, după patru lunî, al doilea şi al cincilea (sic), şi cel din urmă peste trei lunî, pe Ia sfîrşitul anului curgător. Şi după această socoteală am dat amîndoî înscrise de făgăduială, pecetluite, către îmbielşugatul Arsenal, şi robul Înnălţimiî Tale-şî închide aice încrisu-luî său. Pe lîngă asta dîndu-ţî de ştire aceasta Înnălţimiî Tale, după datoria mea, o rog călduros să se gîn-dească înnainte de toate la îngrijirea răpede a hava-lelelor acestora două, a luî Hububat-Naziri şi a luî Casap-Başa, care fac la un loc 312.500 de lei şi trebuie a fi plătite negreşit pe la sfîrşitul lunii curgătoare, Mart, căcî ei mă zoresc în fiecare zi, şi în urmă să facă o poruncă domnească ca să se îngrijească la timp banii ce vin pentru fiecare din cîştiurî, şi aceasta cu atît mai mult, cu cît acest lucru nu primeşte altfel o zăbavă aşa de mare, căcî a fost orînduit prin act împărătesc. Domnul Moldovei porunceşte luî Vogoridi să tragă aicî o poliţă pentru banii tributului, şi cu poşta trecută www.dacoromanica.ro 30 RAPOARTELE CAPUCHEHAIELEf MUNTENE Ttoatav o BGfopiSYj? kzpâ.6rpsv 200.000 fpoa: iroXit^av. [io.J 6'. 'O IIo'fSav-its'fYjs sypa'|is ti]) BofopiS-ţj ou v.a.xa. tyjv -(evo-p.svvjv [LoXSa6w?jv iOvnc/jv ao-vsXsuaiv aitîtpaataGTj vâ irpoG-tsGwai Ssîta ypda': st? to ).o6§oopov rcpo? e^otîtovdjivjatv uî>v toirouov sţdSoiv, xai ouvâ-jia satstXs irspl tootgu xaîjis too irp6? ty|v 6t[): Iloptav, C/j-Tcov vot sxSoG'fl 6t{<. (pspp.avt STtt'/toptotty.ov taoTTjc tf/? Sta- 'O Bofopt§T|? jiS YjptO-ujasv svtoirtov too'P. Etp: St p.a? âv s’ţsvexo totautr) u? irpoa-0t}xt] v.c/.l ev BXayic;., xal av avaffsXX-ţi rţj 6<|): IldpToj. to 0sotp: otj;G? T7]? itspi xouxoa. c0 SooXo? TYj? aitsxpîGYjv ou stastt ooăsjitavirspt tootou axpi-,j?j tSsav e'yto, xat aroyâ.t_op,ai ou, ysvojisvTj? xrjt; ava^xata? taoTTj? irpGa0Y]ît7|?, rţj aovatvsast ■rij? pcoaaoaj? aoXrjt;, xoxe GsXto syţl tâ? etaT|'f(]Getc xat irpoa-■taYâ? too o^ou? nj?. Znvsa-T0tX7| Xowrov o Bo^optSTi?, xai dev evsxptvs xai 6 'P: ’Etp : St ■ia? vâ rcappYjaiaaG'ţ) si? xrjv ot{). rioptav 6 xat'jiE?, âv oacj) dsv aovsvvorjG'ţ) 'fj otj). Ilopta irspi tootoo EirtaTÎjito? xai xat’ s0o? p.srâ Tij? âotaoGa irpea-osîa?. 'O SooXo? TYj? irpoXap.- Vogoridi a tras o poliţă de 200.000 de leî. [io.] 9. Domnul Moldovei a scris lui Vogoridi că în Adunarea Obştească a ţerii s’a hotărît să se puie cîte zece leî de liude pentru acoperirea cheltuielilor principatului, şi tot odată a trimes raport despre aceasta la înnalta Poartă ca să se dea un înnalt firman întăritor al acestei orînduieli. Vogoridi m’a întrebat de faţă cu Reis-Efendi al nostru dacă un astfel de adaus s’a făcut şi în Ţara-Romănească, şi dacă înnălţimea Ta dă de ştire înnaltei Porţi despre aceasta. Robul înnălţimii Tale a răspuns că n’am încă nici-o ştire sigură despre aceasta, şi cred că, de s’ar face, cu voia Curţii ruseşti, un astfel de adaus, atunci voiu avea instrucţiile şi poruncile înnălţimii Tale. La urmă, nu s’a încrezut nici Vogoridi, şi n’a crezut nici Reis-Efendi al nostru că trebuie să se înfăţişeze la înnalta Poartă raportul, de oare ce nu s’a învoit în această privinţă în chip oficial şi după obiceiu înnalta Poartă cu ambasada www.dacoromanica.ro RAPOARTELE CAPUOHEIIAIELEl MUNTENE 31 Sâvtov îSiaCto to TtpâYjj.a irpo? to 6sof: utyoc n]?, nai ayvow tov axoirov, nai airop& [ii tov Tpdirov tt)? jjioXSaStxijc Sioixl}-gem?, âvavTÎov tt)? yvu>|jw]c nai svSsmvuGpivTjC oiaOsaEo*; tt)? aoTonpaToptn^c aoXr(?. [II.] o'. 'O ev§o|. T. ’E

[rac irpo-stsivs Tipo ^[AEpcov nai Sta p,oo-Censps sic Tfjv pwaamTjv [j.iaiovs Trspi v7j<; Cqioup.srqc; StappuS-aiasto? tcov p.ovaaT7]piwv tcov §6: IToptav. ’Ep.irspoiXsîsTai nai to iaov too 3o0evto? [AGoCsuspă [12.] ia'.. c0 BoŢopiST]?, a: §s6Xsti ‘/.ai to i§av vot airotptjffl eoay_rj[j.o)c rfjv ai-TYjatv too taijTYjv, eîite Tip Bo-ŢoptS-ţ] ou §ev op.otâ$et EvieXă»? p.E tov yapaxvîjpa too xpa/coo? TOO, XOt'l SlTOp.SVlO? §EV SŢXptVEL vă irappYjaiaaQţj. Kai oowo Xa-6â)V [le6’ saoToo irâXiv auto, 6 BoŢopt§7j? E7:av7jX0EV ei? tâ iSia. Eovâpa §e ErcappTjataaE Tip te M.-II.-’E'p: 8t p.ac xai Tţj otj»: IlopTcţ lâ? oTîsp too xpa-too? too Etj(p7)|Atac Tije poXâa-plX/jC EipijpSptSoc, îipo xatpoo ŢSŢpap.p.Evac. [I4-J nr'- 'O MtXwoYj? EaiEtXEV svTao0a sTitrrjSet; evoc ubv oiroopŢâiv too, 6vop.aCop.EVov reppâv, yvwatov xai Tip ot|)st TYjc, tpepovia psQ’ saoToo ptav p.Eiapp60ptatv too iroXiuxoo aoaTfjpaToc r/jc E=p-6tac, Stot vot vyjv sirixopwa-fl ^ otj): IIopTa. Ooto? sX6wv izap-pTjataaQyj apsato? ei? tov iv§o£: T:-’E'f:oi p,a?, xai iYystptaa? aoup r?jv pETOtppoQptatv aoTÎjv, irpoETEtVE vot iirtxopwQ’ţ). 'O 'P:-’Etp: 81 p,aţ Tip aiT£Xpt07] cu TO TOLOOTOV XtV7)p.a TOO MtXtbaT) Tip ? aepSt.xrj? xpot>TE0ai |ae-t«£o tuiv Soco ao|j.[ia'/wv Sova-[lewv, xai Eivai ToXfj.Y]fj.a vot Cvjfg toiootov ti avEO rîjs 007- xaTa.0saEv. vEjtEiTa Tip Siwpias vot bizâ~j-Q xai xpo? tov %. BooTsvsip. cO axoata-Xeî? eIxe xpo? tot? aXXoi? Tţj SvSold'CYj'CÎ TOO OU OLf 00 S7CI- xopwG-g rj [iEtappo0fnai? aonrj, 0sXei sX0*g xai 6 MiXwairj!; ele urjv KwvaTavuvooxoXtv diă vă xpoa%ovYja"ţ) 7rpoaa>mxâ>? to 6a-aiX: oxoxoSiov, xai vă Ef>/a-ptau/ia-g to oi. As6Xsu. 'O pr]0Eic axgX0s xpo? tov v.: BooTivsip, xai vj s^o/or/je too, sxlarje Ixt^X^ae aoTip aOCTYjpWe, T(p sIltEV ou TtpSXEl vă eX0-g a/pEOXTW? 6 MiXubagc sie Ka>vaTavTivot>7toXiv, >tai ou, av 7] Toiaonrj p.sTappt>0p.iai? rjvai ava^xala, xpsxsi voi Sia-xpa7[j.aTEO0Y]0ţj p.ETa£6 rij? 6i[ : Iloprae xai rge pwaaiy.rje Ao-Xge- 'O p'g0EÎe rjXde xai xpoe tov SodXov r?je [xetoi too ev-Tad0a afevToo rijs Ssp6îae, xai p.01 eXe^e tcoXXoo? Ixalvooe oxsp too 0so'p: oijjooe ruj?. IIpo? ov xai eItcov îtspi too axai- împotriva oricărei norme politice ; nici odată n’a fost vorbă între cele două Puteri aliate de o nouă orînduire a Serbiei, şi e o cutezanţă să caute [MiloşJ aşa ceva fără în voirea Curţiiruseşti, Gherman n’a ştiut ce să răspundă, căci Efendiul l-a dojenit mult şi pentru această faptă şi pentru mişcarea Sîrbilor. Apoi i-a hotărît să meargă şi la d. Buteniev. Trimesul [sîrb] a spus între altele Strălucirii Sale fiul Reis-Efendi] că, dacă se va întări această orîndu-ială, va veni şi Miloş la Con-stantinopol, ca să se închine personal la picioarele împăratului şi să mulţămeascâ înnaltulul Devlet. Pomenitul Trimes [sîrb] a plecat la d. Buteniev, şi Excelenţa Sa, de asemenea, do-jenindu-1 aspru, i-a spus că trebuie neapărat să vie Miloş la Constantinopol şi că, dacă această orînduire e de nevoie, trebuie să se lucreze între în-nalta Poartă şi Curtea Rusiei. Pomenitul a venit şi la robul Înnălţimiî Tale, împreună cu agentul de aici al Serbiei, şi mi-a spus multe cuvinte de laudă despre înnălţimea Ta păzită de Dumnezeu. Căruia i-am şi vorbit în pri- www.dacoromanica.ro RAPOARTELE CAPUCHEHAIELEÎ MUNTENE 35 too|j.evoo TeXoivîoo 7rapot too MiXcîiay] oii to aXXac, y.ai oti [israel) ţsitovoiv rpi’sţj.ovcov tv SooXTavwv, SiETpuJjev oXyjv rijv voxTa ixeî, oxoo xaL itapEaTot0Y) sv xaXeTOV, xpoe- vinţa vămii ce se cere pentru sare, şi [i-am spusj că între nişte Domni vecini astfel de lucruri nu se cădea să se întîmple, ci, din potrivă, să domnească o singură înţelegere în suflete şi fapte, pentru lucrurile ce folosesc de obşte supuşilor lui. El mi-a răspuns că astfel de lucruri vor înceta prin prietenie şi adevărată simpatie între cei doi Domnî, — cu toate că Domnul lui răspunde cu barbarie şi asprime Ja nobleţă şi delicateţa în-nălţimiî Tale. [15.] 14. La 11 ale lunii curgătoare, dimineaţa, i s’a născut un fiu lui Halil-Paşa, din soţia lui, Sultana, şi în acea sară a venit acolo Măria Sa şi cu semne de bucurie şi mul-ţămire a numit pe noul-năs-cut Hamid-beg, după numele vrednicului de pomenire părinte al Măriei Sale, Sultan Hamid, nimicind prin iubirea ei de oameni acel obiceiu prea-crud de a se ucide băieţii de Sultan. A stat toată noaptea acolo, unde s’a dat şi un balet, pregătit de mai www.dacoromanica.ro 36 RAPOARTELE CAPUCHEHAlELEl MUNTENE TotjiaCo[j.svov 7ipo xaipoo, Tiapâ o>tXâSwv vs«)v BrjXswv to 6-Tiotov oTTspvjpsas to xpâtog roi). Mstă taota STrîj-jav oXot ol 7ioXo)(p6ytot xpatoiivtsc Tipog Xaipsucjiov too XaXTjX-IIaaă, Tipoo'pspwv 6 xa0EÎg ev Swpov t(]> veots)(6svu. 'O Se XaXvjX-Ilaaâc sîvai oXw; TcXVjpTjs •/ixt}? 0op.r]5Eag. [l6.] te'ov. Tjj s'Ypacpov TipoXaSdvuog ou yj ud). II opta eiy_EV aTio'faaEo-ţj vâ atsEX’fl S6«) (pspYâtag p.6vov si? trjv TptTtoXiy Siâ TtoXiop-xiav, aXX’ ersiSt} evSEyEtat vâ •jxvfl xpsta xai ai^xpooasd)? u-voc, =1? tjv Sev -îjOsXav s£ap-xsa-ţj tâ Soco aotâ TtXota, £-VEX.pt.6irj vâ ataXwuv oxid) 7to-XEjj.txâ xat dxtd) cpopirj-jâ jie 6.000 aipâtsojia, twv otioiwv vp'/Jfl'oţ StwptoBvj 6 sic to Neo-X&pt xatoixwv TiEpoot NetCLtc-flaoăc, tov otcoîov s-jvwptas xat to 0socp: îtyog tvjs xatâ trjv Evtao0a StatptSTjv r/jc, xat e-XaSsv yjSy] utXov cpspLx7j. Kat’ aotâ? XotTlOV £tOip,at50EVta 0E‘ Xoi)V ĂTlOTlXsOOSt EVISO0SV Et? EOV TtpO? OV (sic) OpOV. X0E? Tlspt IO p.E07jp,Ept E^ETlXEDaaV 6 atoXiaxog ootog. înnainte, de roabe tinere; de care s’a bucurat Măria Sa. După aceasta au mers toţi puternicii spre felicitare la Halil-Paşa, aducînd fiecare un dar noului-născut. Iar Halil-Paşa e întru toate plin de veselie sufletească. [16.I 15. Ti-am scris mai înnainte Înnălţimiî Tale că înnalta Poartă era să se hotărească a trimete două fregate numai la Tripoli, pentru asediu, dar, de oare ce iese că va fi nevoie şi de oareşce luptă, pentru care n’ar ajunge acele două corăbii, s’a găsit de cuviinţă a se trimete opt vase de războiu şi opt de transport, cu 6.000 de ostaşi; a căror căpetenie s’a hotărît a fi Negib-Paşa, care locuia mai înnainte la Neochori, -- pe care 1-aî cunoscut şi înnălţimea Ta cînd stăteai acolo, şi a luat şi titlul de feric. Astfel pregătite, de altminterea, vor pleca de aici spre acea ţintă. [P. S.J Ieri pe la amiazi a plecat această flotilă. www.dacoromanica.ro RAPOARTELE CAPUCHEHAIELEl MUNTENE 37 [17.J t?'ov. '0 "JEepi zac, §oop.â? too 6Eoo wv xoaTEXvtxo? KawaTavTÎvo? EooTO0i Sta.TpîSovTo? a-SsXtpoo too Kopiaoo rsaipifEoo Es'Eavoo, xa0dvTO? xoXXâ ixi too ei? NixoxoXiv xai KooXs xaxooxs^a'paXYjxEoo too, xai xpoaTatTop.Evoo xapâ too a-E'p.v(]3Too ao0EVtoo ai)Ta§EX? xai St’ a^aypj? TOO âvEtpSpS xpo? TO 0so Stâ tooSe p.01 too Taxstvoo vâ xapaxaXiaai to otyo? ttj? vâ [17.] 16. Postelnicul Constantin Su-ţu, zis şi Ţiganul, care e pe la sfîrşitul vieţii, a scris şi maî înnainte Înnălţimiî Tale, dar, necăpătînd răspunsul strălucit al Înnălţimiî Tale, scrie către înnălţimea Ta iarăşi, rugîndu-mă să trimet scrisoarea luî, pe care o şi anexez. Acest bătrîn este lăudător şi dovagiU (jălui-tor) al Înnălţimiî Tale, şi e foarte nenorocit, trăind din milostenii. [18.] 17, şi cea din urmă. Căminarul Alexandru Sei-anos, care se află aicî, şi e prietenul şi omul de casă al mieu, s’a rugat stăruitor de robul Înnălţimiî Tale să mijlocesc către înnălţimea Ta, pentru fratele său, ce stă în ţară, Comisul Gheorghe Seia-nos, care a suferit multe cînd era capuchehaie la Nicopol şi la Cule (Turnu), şi fiind orînduit de către vrednicul de pomenire Domn, fratele Înnălţimiî Tale, şi care acuma e foarte nenorocit, precum şi prin jalba luî a arătat Înnălţimiî Tale. Şi decî îndrăznesc prin această scrisoare smerită a mea să rog www.dacoromanica.ro 38 RAPOARTELE CAPUCHEHAIELEÎ MUNTENE tov avaXc/.6-(j si? rqv irpoena-aiav tTjc xai vă Tip Scoa-ţj xe^Pa 6o7]0eia? el? r?jv 6itd0eacv too, 0700? TOX'îj TOoS'.ttaLOO TOO, SlOTl Xv auSsvta, Ol oito=p7STiXu>Tars ^(loiv aoOăvia, Sev Sovâ[ie8a va ap-V7]0CO(LSV O TI Tj Jtap’ 7;(1MV â-xatTOo;jiv7j sxtsX[e]o[.? tt)? odoj-Xy)? aoOsvTixy)? îrpoaiaaia? tyjţ aorţ] avaSsi^ ocsov oojto) td laxstvov aoio KaXapâat, âv oyi 7:0X0 jj.s'caXXrjTspov T-jj^ ’l(j.7:patXa?, TOoXa^LOtov iad-(leipov aotfjc, tio 7rXYj0si toiv vetov ET'xaToixtov, oxoa^dp-svot aonjv oi: ooSe7TOie â7roS=£d(ie0a tov jrapaji'xpdv â.7td orcoiov Svj- 7TQTS ^topiov SX T(Sv 07TOXî[.(l£V(l)y Tţj op-îiepcf T(I)Y]XdTYjT', [oai'ţ] ■})0îXs Cv)TT]a^ Stă vâ sX0ig. IlapaxaXoujiev Xotxov 0îp-[idraia vâ 7]0eXev sodoxlcrţ] so-jievco? xatâ touto xai aoyxa-Tavsoa-ţ] fevalM? eî? i'fjv 0ep(iv)v (ia? taoTTjV TrapâxXrjT.v, ejc>-'/eoooa ty]v îv0(ji>;iEV ttj? xaipidoc (iac, Stdu to KaXa-pâat to 7v(opiCo|isV âvexa0sv ce s’ar cuveni moşneanului (sic) sau domnului moşiei, şi noi vom fi gata să dăm fiecare cît se va crede că trebuie şi e drept pentru fiecare stînjen, după partea fiecăruia. Prea înnălţate şţ prea-binefăcătorule al nostru Domn ! Nu putem să tăgă-duim că hotărîrea.ce o cerem, a înnalteî domneşti ocrotiri a Înnălţimiî Tale va arăta Înnălţimiî Tale că micul oraş Călăraşii de azi se va face, dacă nu cu mult mal mare decît Brăila, cel puţin cît dînsa, prin mulţimea locuitorilor noi, făgă duindu-î că nicî-odată nu vom primi chiar pe nimeni din orice loc, din cele supuse Înnălţimiî Tale, care ar căuta să vie. Maî rugăm cu cea maî mare căldură pe înnălţimea Ta să se învoiască binevoitor cu aceasta şi să se înduplece, din bunătatea el, la această călduroasă a noastră rugăminte, revărsînd providenţa eî puternică şi ocrotirea el asupra noastră, prin domneasca eî hotărîre, pentru ca să nu ne depărtăm www.dacoromanica.ro RAPOARTELE CAPUCHEHAIELEÎ MUNTENE 41 [ista aura opu-ara, xal ou Sia-xpîvopsv auro rfjţ S^AXoarpa? %a\ -C(Î)V 7tepi aOTTjv. r'O0sv a? E7ci8a(|)iXe6oi!] 'îjp.îv Hjv eosp^s-oiav nrjţ si)p,svtoţ eiţ ro vă â4ia>0w{i.ev ev o^rjXTjţ ao-■rijţ aoGeVTWqţ ajroxpiTWjjC 7cpoaTa7^c,Siâvă o'cetXwp.sv Sou) ■cpeîţ jrpoţ aacpâXeiav rwv ^evirj-aopivwv kyypdfoiv xai btyrjXcbv ino'pâosm rqţ, "va â.p'/r]aovtJ.sv ră? i'coqj.aaiaţ, aiţ 7tXY](3r]âCov-toţ too xaipou xai rqc, rrpo-0saplaţ, av0’ wv ânavccav eîto-fj-s0a Stoc 6£oo p.aţ jj.s oXov vo fiîroxXiVEţ as6ac. Ty)c DjjATEpac gbepYeTixwca-‘ctjc TtJiTjXdTYj'coţSooXoL eXa)(£a--crot,: Tţ) 6 ’Ioovvîoo 1836, XYjXXoaTpa, Hagi Tanasă Ţoncovic, KdiGxct. Xpijaroo, Hristu Cal£u, Anghilu Ivanufu, Dobri Calinovicu, A7]p,7]Tp7)ţ 2â6a, Stan Triful, Petrache Cântăreţ, ’H6âv CII-6ixoo6iTC, Hagi Ivaneu Sava. Kai ol XoiTioi. de ţara noastră, căci Călăraşii îî ştim de mult, vă-zîndu-î cu ochii noştri, şi nu-1 deosebim de Silistra şi de împrejurimile eî. Decî să ni dăruiască îndurător binefacerea eî ca să ne învrednicim în curînd de înnalta orînduială domnească de răspuns a Înnălţimiî Tale, spre a trimete doî-treî pentru siguranţa înscriselor ce se vor face şi a hotărîrilor eî nnalte, şi să începem pregătirile, de oare ce se apropie vremea şi sorocul. Pentru care toate vom urmări pe înnălţimeaTa, toată viaţa noastră, cu tot respectul cel supus. Robii cei maî micî aî prea-binefăcătoareî Înnălţimiî Tale: [numele ca în faţăj. Silistra, 6 Iunie 1836. [Resoluţia:] II sera ecrit â Monsieur de Ruckmann pour lui communiquer le contenu de cette petition et lui demander son avis sur la reponse que le gouvernement doit y faire, vu la possibilitd des reclamations que le gouvernement turque (sic) peut adresser â l’egard des (sic) ses (sic) emigrations. www.dacoromanica.ro 42 RAPOARTELE CAPUCHEHAIELL'l MUEiTENE II. TtJjTjXdxaxE aobevxa, IlapaxaXui xo 0eotaxâ xâ lepâ xai avairoamaxa §1-xata xâ 07tota âfviopi,ae xo ex-xeXeoxtxov c50|j.6o6Xlov ou e/ef ■f\ exXau.: Aop.va £âaxe ex xoo elao-§Yj|J.axo? aoxoo vâ aoaxY]aa)|j.ev ev tr/oX-iov te'/vwv el? xyjv jraxplSa tyj?, Booxoop[eaxt]. 3EXjxI£(u on rj Ospp.vj aoxYj 7capâxX7jat?, axYjpiCo|J.evYj el? xâ âxXdvTjxa Slxata xf;? Ad|mj? xai âîro(3Xejrooaa xyjv xolvyjv uxpeXetav xoo totcoo, Sev 0eXet âp'fjjaet vâ Xâf/ţ] xyjv âvijxooaav oîxoSo/yjv îtpo? exxeXeatv xwv Geapeaxwv Iipywv. Elp-l pe SaGoxaxov oe§a? xoo GeoippoopTjxoo ityoo? ttj? SgoXo? •07roxXt.veaxaTo?: TptavxâipoXXo? K. IlaxCoopYj. 5 Seîtx. 1835, Booxoopeaxt. II. Prea-înnălţate Doamne, Rog pe înnălţimea Ta păzită de Dumnezeu să orîndui-ască, undesecuvine,asedaîn sama mea [mănăstirea] Măr-cuţa, după sfintele şi indis-tructibilele drepturi pe care le-a recunoscut Sfatul Executiv că le are prea strălucita Doamnă Safta Ipsilanti, care cere această mănăstire şi-mi porunceşte prin rînduială de epitrop să mă înţeleg cu Logofătul Trebilor Bisericeşti, pentru ca din venitul mănăstirii să alcătuim o şcoală de meşteşuguri în patria ei, Bucureştii. Nădăjduiesc că această rugăminte, întărită pe drepturile nezguduite ale Doamnei şi privitoare la folosul de obşte al locului, nu va zăbovi să capete cuvenita primire pentru îndeplinirea lucrurilor plăcute luîDumnezeu. Sînt cu cel mal adînc respect al Înnălţimiî Tale păzite de Dumnezeu rob prea plecat: Triandafil C. Paciuri *. Bucureşti, 5 Septembre i«35- 1 Doamna Safta Ipsilanti era din familia Văcărescu I11 1834 se face judecată cu privire la moşiile Afumaţi, Moşia-Mare, Donceşti şi «Houidji», care www.dacoromanica.ro RAPOARTELE CAFUCHEHAIELEt MONTENE 43 III. Perilipsis de acturile ţivile, adică de născuţi, căsătoriţi şi morţi, după ştiinţele ce sau adunat prin eparhiile prinţi-patuluî. pă un an întreg, de la Ghenarie l-iu pînă la sfir-şitul lui Dechemvrie din anul 1834, după glăsuirea Organi-cescului Regulament. Născu :î sau botezaţi Morţi Parte Parte Toata Căsă- Parte Parte Toata Numirea eparhiilor bărb㬠femei- suma toriţt bărb㬠femei- suma tească asci tească ască 10230 8315 18545 4907 6072 5060 11132 Eparhia Sf. Mitropolii 7949 6227 14176 3124 6121 4954 11075 Episcopii Kîmnicultri 4726 4018 8744 2044 2909 2472 5381 € Buzăului 2915 2448 5363 1437 2372 2162 4534 c Argeşului 25820 21008 46828 11512 17474 14648 32122 82 70 152 67 65 57 122 Neamurile streine din 25902 21078 46980 11579 17539 14705 32244 Bucureşti. [Iscălitură.] fusese ale lui Alexandru-Vodă Ipsilanti şi fusese luate de fiul acestuia, Con-stantin-Vodă, iar acum le reclamau Ioan şi Gheorghe A. Mânu, fiii Mareluî-Logofăt al Sinodului, Alexandru Mânu, şi aî fiicei luî Alexandru-Vodă, Ralii. Ral ii rămăsese văduvă la 1813 şi peste cîtva timp ea peria tn marele foc al easeî Ipsilanteştilor din Terapia; la 7 Mart 1819, patriarchul de Constanli-nopol mărturiseşte pentru «arderea cea grozavă, de este acum maî mult de un an, la arderea carea intr'un ceas au prefăcut în cenuşe prea-frumoasa aceia casă de la Therapia a răposatului Mareluî-Logofât Alexandru Mânui, şi, împreună cil luminata sa soţie, Domniţa Ralu Ipsilanti, au ars fără de milă şi atîţea inşi». Pe de altă parte, stăruia să i se păstreze moştenirea, încă din 1832, Doamna Safta (Elisabeta), aşezată, cu familia ei, la Cosniţa, în gubernia Cameniţeî. — Se anexează sinete ale lui Alexandru-Vodă faţă de Hătmăneasa Ruxanda Ipsilanti, sora sa (unul e din i-iu April 1786) (Arch. Statului, dosarul judecătoresc an. 1834, n° 15359 roşu). Cf. şi Genealogia familiei Mânu, [Bucureşti, 1904] (.tabelă). www.dacoromanica.ro II. DOCUMENTE AMESTECATE. www.dacoromanica.ro 1. MOLDOVENEŞTI. A. Colecţia d-lui Al. Cantacuzino-Păşcanu, x. Huşi, — (rupt). Petru-Vodă [Rareş], pentru Nicoară n-nhko\* rciUKH (Paharnicul Doamnei), care cumpără cu zloţi tătăreşti o moşie de la fiii luî Gavril n^RtuS (cîntăreţul). Şi siliştea Şerbanca, la Cîuluc. Boieri: [Efrim Hurjovicî, [B]orcea şi Sturdze, pîrcălabî de Hotin, Dancul Huru, Miron, [pîrcălabî de Neamţ], Scripca ..., Iurie Spatar, Mohilă Vistier.... Plaxa Comis. Pergament. Fără pecete. E din a doua Domnie a lut Rareş (1541 6). Cf. Uricariul, XVIII, pp. 130-1. 2. Iaşi, 24 Februar 7095 (1587). «IlfTpii Rc'fKC'(fără iw) dă luî«Ilie diiacu fiul KpHiUKCae din Suceava» o «silişte pustie, anume Unguraşiî, care este pe apa Sucevei, care sat a fost întăiu domnesc din ocolul Sucevei»,—aceasta pentru slujba ce-î făcuse «la greutăţile noastre, cînd au venit în ţara Domniei Mele acei făcători de rele Cazacii». Iscăleşte însuşi Domnul: o iscălitură enormă. Stroici V. Log. Dumitru Filipov scrie. Pecete mică, rotundă, ruptă. Crîmcoaia e mama Mitropolitului Anastasie CrîmcovicY, Cristina, văduva luY Ion Crimca. V. articolul mieii: Mama Mitropolitului Anastasie Crime a, în Convorbiri literare pe 1905. 3. 1594. Nume : «Ştefan sin Reţeşte» (Ţ. Hîrlău). — Regest de Gh. Evloghi. 4. Iaşi, 5 Februar 7108 (1600). Ieremia-Vodă, pentru vîn-zare la satul Munteni. Pomenit Nicoară al lui Toader Reaţeş. «Nicoar[ă] Logft. ucil.» «Frăţiman.» 5. Iaşi, 7x10 (1602). Ieremia-Vodă, pentru satul Munteni. «Stroici Vel Logft. iscal. Bâseanul.» 6. 22 Septembre 7112 (1603). Ieremia-Vodă, pentru vîn-zarea satului Munteni către Isac Balica: e răscumpărat apoi.— Regest de Gh. Evloghi. www.dacoromanica.ro 48 DOCUMENTE AMESTECATE 7. Iaşî, 21 Iunie 7112 (1604). Ieremia Movilă. Judecată pentru Toader fiul luî Grebencea. Se puntferie (îjsepiio) II zloţi. Stroicl. Apoi adaus la urmă «feremia Băseanul», după o nouă iscălitură a lui Stroicl. 8. Iaşi, 26 Iulie 7112 (1604). «Acest catastif de cheltuială ce au cheltuit ficiorii luî Iosif din Muntean! pentru satul Muntean!, afară de seminţia lor, cînd s’a pîrît cu eî Toader Grebencea şi cu Nechifor şi cu alte ale sale seminţii în zilele luî Ieremia Moghilă Voevod, kako aeh whh wautaah H3 ceAO rn h^hh HCnHCOK HTO HAYAAH WHH WT HA IdHKSJAa RofKOA* Hd BkCfr CfAO, H KkAO/KIIAII Hd HHJf 8 3AK0H dEH EOJKHTf Ck A^ AeceT H MfTHpH AWAh- dEH EOKHTf, H3E0>KHAH (că eî i au aruncat din sat cu un ispisoc pe care l-au avut de la Iancul Voevod pe tot satul, şi puseră asupra lor lege ca să jure cu 24 oameni, şi au jurat) fiii lui Iosif cu aceşti 24 de oameni după legea ţeriî la sfinta evanghelie : 2 taleri Hd AK4 d'Hjf d\$Kd, K- 8r. Hd peE H SHTSpH H ApSrHjf EordTf (sic) (pentru doi saci de faină şi doi ughî pentru peşte şi untură şi alte bucate), 4 ug. med a\ha),5 taleri fer ie Mareluî-Logofăt, I ug. ispisoace,^ potron (sic) pope! cînd eokha eO/Kiiahiiu,ii (a jurat jurătoriî),9 taleri noKCBd^dA 3dK0H HdA\ II nOKOEd lipiiHECAMI EO>KHAHHIJ,H, II THJK nOTOAY WHH Hf Aep/KdAIIC/ft 3d 3dK0H MTO nOEO/KIIAIIck, A^X0'" ndKHJK JAHd HfA (pănă ce ni-a dat lege, şi pănă ce am adus jurâtorii, şi apoi eî nu s’*&'-ţinut de legea ce au jurat, şi am mal stat iarăşi o săptămînă); şi am cheltuit 6 taleri şi 308 aspri;... (rupt) taleri AM^X1'^ (am dat) uricaruluî Băseanul, şi un cal Marelu Logofăt, de 20 de taleri, pentru cîe iheoa Iî, akc> eka th>k Aoro iJseTOB pdA< hto CkTKopHA (această nevoie, şi o iapă logofătului, fiindcă a făcut) ispisoac[e] de martorie *, kako 113r 11 ea 11 KOAH KIIA EdEd HOBdK. AMI/K AI«Ai'f A^KP11 3Hd(AIH Ck HdUJ A111'5'1"11 wcîra KfATSidA (că unele s’an pierdut cînd a fost Baba Novac-Noi, oamenii buni,ştim cu sufletele noastre de această cheltuială), Săcuiîi vatahul din Bălteanî, Costin din Soci, Gaţea din Dănu-ţeanl, Grozav din Holceanî, Măteiu de acolo, Nechifor din Beli- 1 în cursive se dă partea care e româneşte şi în original. Locurile intere- sante se publică şi în slavoneşte. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 49 ţeanî, Petria din Hălceanî, Gligorcea din Forăşti, Chirila din Dănuţeanî. Despre aceasta dăm în ştire prin acest zapis, sâ se ştie. Şi noi marturi ni-am pus peceţile (nfMfun) pe acest zapis. Scris în Iaşi, anul 7112 [1604], Iul, 26.» Două peceţî. Interesantă şi menţiunea lui Baba-Novac, marele căpitan sîrb al lui Mihal Viteazul. 9. Iaşi, 27 Iulie 7112 (1604). Ieremia-Vodă, pentru lonaşco diiac, cu moşie la Munteanî. Pomenit răzăşul Tomşea. «Stroic Vel Logft. ucfii]- Iacov.» Pe cealaltă foaie, alt act, fără pecete, de alt uricar, cu aceiaşi dată. 10. Iaşi, 21 April 7128 (1620). Gaşpar-Vodă dă mănăstirii Pantocratorului (Burdujenî) siliştea Mereanii. Iscălitura e semi-cirilică, cu duet dalmatin, şi sfîrşitul latin : «Io Gaşpar Voe-voda, m. ppa». Pecete roşie cu formă rotundă, bour mare, litere foarte fine, cu totul şterse. Iscăleşte pisarul Lupul (în colţ). 11. Iaşi, 11 Ianuar 7129(1621). «Alexandru-Vodă fiul lui Iliiaş Voevod» dă mănăstirii Pantocratorului siliştea Mereanii. Pecete mare, cu bourul încororat şi legenda: -j- Iw dAJ|idN,4,p8 HAidiu ROfKOAd h [rc/tPH 3ea\]ah iWOd^dKCKOi. Ghianghea Vel Log. 12. Iaşi, 14 Ianuar 7130 (1622). Ştefan Tomşea-Vodă dă mănăstirii «anume Pantocrator, unde este hram Sf. Innălţare a Domnului Dumnezeu şi Mintuitorului nostru Isus Hristos», siliştea Mereanii, în Ţ. Sucevii. Ghianghea Vel Logoft. Pecete mare, ruptă. — Slavon. *13. Iaşi, 22 Iulie 7132 (1624). Radu Mihnea-Vodă, pentru Miron Bărnovschi Hatmanul, dîndu-i, pentru slujbe, Iucşanii, «cu vatră de heleşteu, care acel sat au fost drept al Domnii Mele: lipit de ocolul târgului Sucevii», şi «hotarul» Ungu-raşii, «care iarăş au fost lipit de ocolul tărguluî Sucevii». Mare blestem pentru cine ar călca dania. Scrie Toma Soco-tianul. — Traducere din 1798 a lui «Ioniţă Stămate căp[i]t[an] de dărăbani».—Şi originalul pe pergament. 14. Hărlău, 7 Februar 7134(1626). Miron BarnovschiiMoghila, pentru Gavrilaş, pîrcălab de Hotin, care are satul Iucşanii pe apa Sucevei, «care sat a fost drept domnesc, cu slujba (ripHCASiUfii) la ocolul tîrguluî Sucevei», şi care fusese dat lui 1143. Voi. xr. www.dacoromanica.ro 4 50 DOCUMENTE AMESTECATE Barnovschi de Radul-Vodă. Pomenit satul Grozenţii (Ţ. Hotin), «care sat a fost adevărată cumpărătură unchiului (8hk$) Domniei Mele Simion Stroic Vistearnic, de la Ivanco diiac Silesianul (aa,\hnckKh), din uric de cumpărătură». Iscălit: «Io Miron Bărn. Moghila Voevoda» (ultimele două cuvinte în litere mult mai mari). Pecete roşie rotundă, cu : f iw EdpHOKCKÎH Morirtd kojko^,, av'nd la mijloc bourul cu steaua, soarele şi luna. Borăleanul- Gavrilaş e Gavrilas Mateiaş, socrul lui Iordachi Caniacuzino. V, şi n° 20. 15. «t Dumneta Comise Şoldane, se dai celi cinsute de lei ce-s la dumneta pe rnăna nepoto-meu luî Ursacbi, că au dat într’u loc pentru noi. Mă rog să no faci dumneta în-tr’aalto chip, că el au luat bani cu camătă de ici de la nigo-ţitori, de au plătit pentru mine. Deci se no-I faci smintelă, şi pecetluitol ţ’a hi dumitali di sam[ă]. Mai 15 dnă. Az . . . Ursachi (?).» Dumitraşcu Şoldan era rudi cu Vasile 1 .upu. în 1638, el era acum Vornic. «Ursachi cel batrîn> a ţinut de Ilenca, fata luî Gheorghe Hatmanul, frate al lui Vasile. El era Vameş în 1662 (v. tabla la voi. 1II-IV), 16. «f Cinstite dumnata frate Ursachie, dumitale co bună sănătate mă închin. Altă, în scrii dumneta că m’au orânduit dom-naluî Visternicol să dau dumitale cinsute de lei. Ce eu cu atăta nu mă ştiu să hiu datoriu dumisale. Ce voi merge şi eu acmu cu Mărie Sa Duamna la Eşî; dece m’oî sucoti cu dumneloi Visternecul ’, dece, co căt voi hi datorii!, eu tot mă rog dumitale ca unui frate să mai hiî dumnata îngăduitorii!, pănă în ch toamnă, dară s’a vinde mi[e]re au cai sau alta, oi, şi voi da dumitale. Numai acmu n’am nice-un ban, că ştii şi dumnata cătă cheltuială am avot acmu la triaba mă, nece altă nu să vinde acmu, nimică, preeom ştii şi dumnata. De aciasta poftescu pre dumneta, şi să fii dumneta sănătos ot Hrista, amin. t Fratele dumitale, Şoldan Comis, mă închin dumitale. [V° :] La cinstită măna dumisale frateloi Ursachie cu sănătate să s[ă] d&.» Pecete mică, octogonală, cu cruce şi semne peste hîrtie. 17. Iaşi, 28 Februar 7144 (t 636). Vasile-Vodă, pentru «Vasilie Balş fiiul lui Gheorghie Balş, Logft., nepotu Bărlădeanuluî»> www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 51 care vinde moşie la Forăştî luî Bălan Postelnic. Pătraşcu Başotă V. Log. — Traducere din 1800 a «polcovnicului Toader Debriţ [ot] Mitrfopolie]». Bîrlîidcanu a fost Logofâtul-cel-Mare al lut Aron-Vodă. Cf Pretendenţi domneşti, p. 53, nota I ; Orăşanu, Cronicarii moldoveni, pp. 38, 41 şi urm. 18. Iaşî, 8 Mart 7144 (1636). Vasile-Vodă, pentru Bălan Postelnicul, care schimbă parte din Forăştî cu călugării «de la sfăntă măn[ă]stire de la Bărnova, ce este în codru laşului», egumen fiind Lazăr, luînd satul Rădeniî (Ţ. Hîrlău), dat mănăstirii de Barnovschi-Vodă, care-1 avea şi el «de la ficoriî a luî Pro-copie Cărăiman Visternic, din uric de danie şi de miluire ce l-au avut tatăl lor Procopie Cărăiman de la Costandin Movila V[oe]vod». Pătraşcu Başotă V. Log. — Traducere din 1800, de Debriţ. Pentru Procopie, fratele Agît Caraimau (=Caramanul), v. voi. IV, p.LXXVJI 19. 15 Decembre 7154 (1645). Vasile-Vodă, pentru «sluga noastră Mihaî Arbanaş», ce aduce zapis al Iui Ţica biv Postelni-cel, Savel ginerele luî Vorontariu, Ionaşcu Jora, Grigori Poroh, NicoarăDupnicî «şi de la alţi oştaşîde frunte a Curţiî g[os]pod», pentru o vînzare făcută de -Safta fiica luî Alboticu la Forăştî (Ţ. Iaşî). Todiraşcu V. Log. Ionaşco.—Traducere din 1810 a luî «Ion Ianoli, tălmac ot Vistierie». 20. Iaşî, 25 Februar 7164 (1656). Ghiorghie Ştefan-Vodâ, pentru «Iordachii biv Vel Vist., ginerile răposatuluiGavrilaş Mateiaş biv Vel Log », care arată că «toate dresurile şi scrisorile ce au avut socrul său Gavrilaş Logofătul, de clironomie şi răscumpărări, de la alţî Domni ce au fost maî înnaintea de noi, pe toati satile ce li-au avut în Ţănutul Suceviî şi în Ţănutul Dorohoiuluî, anume satile de la Ţint. Suceviî: Iucşaniî şi Salcea şi satul Luzna şi giumătate de sat Crasna şi a patra parte din Vascăuţî şi trei părţi de Corlăţale şi partea Solomii, mama Turetchiaî (rSperKMf), ce s’aalege din Turiatcă şidinNi-horeanî, i tij satele de la Ţănt. Dorohoiuluî, tot satul Podraga şi (Jurbeniî şi Alişăniî şi satul Căbiceniî şi satul Corneştiî şi giumătate de sat Gîurgeştiî şi giumătate de sat Voscăuţ şi tot satul Păltinişul şi satul Lozeaniî, din trei părţi ce să în-parte tot satul Borodăceniî doî pârţî, şi tot satul Budeniî, www.dacoromanica.ro 52 DOCUMENTE AMESTECATE cu iazuri şi mori şi cu toate veniturile, — acelea dreasurî şi scrisori ce li-au avut pe acele sati mal sus scrisă, toati s’au prăpădit de spre Căzacî, cănd au venit în pământul nostru al Moldavii Timuş Hmilniţchi, fecorul luî Bogdan Hmilniţchi, Hatmanul Zaporojănilor, pănă la oraşul Suceviî, şi au prădat toate mănăstirile cari au fost în cuprinsul oraşului şi, bătănd, au agiunsu şi la sfânta mănăstire Dragomirna, şi au răpit eî toate avearile boerilor şi a părinţilor călugări, precum şi a altor ce au fost păstrate acolo, şi acele dresuri şi scrisori ce au avut socrul său Gavrilaş Logof[ă]tuI, de clironomiî şi răscumpărări, precum săngură Domnie Mea ştim şi am văzut nişte dresuri şi scrisori de Căzacî rupte.» întăreşte satele. Ionaşcu Rusul V. Log. Dumitraşco.» Pecete din 7163 [1654-5]. — Tradus de Necolaî Mandrea, la l-iu Decembre 1816. Prada luî Timus s'a tăcut în 1650. — V. şi n° 14. 21. Iaşi, l-iu Februar 7166 (1658). Gheorghie Ştefan-Vodă, pentru Vistiernicul-cel-Mare Solomon Bărlădianu, ce are moşie la Hănceştî, Ţ. Suceava. Sînt trimeşî la cercetare Dabija Vor-nicul-cel-Mare de Ţara-de-sus şi Grigore Neniul Logofăt al doilea. între locuri : Făntăna Putredă. Iscăleşte Contiş.—Copie după copie. 22. laşî, 2 Septembre 7173 (1664). «Alecsundra Stolnicasa, sora răposatului Iorgăî Postialnicul, şi cu ficiorul miau Tode-raşco», vînd Plopeniî, «ce iaste la ocolul Suciaveî», «dumisale luî Ursachie Cluciarul cel Mare», pentru «500 leî bătuţi». «’lti> ’AXat|dv§pa I6aXa 7.0X zijy pooXa [j.aţ. 'E^m ToSspdcmo Acne>,A,Ap 3fA\Af A\«>A,A,AKCKC>[|] J f 3p©. 25. 167—.Hotărnicie. Marturî: «Praje de Bul[bu]canî şi ’Pălu ot Mălăeştî». 26. «U Cotnari, Fev. 12» [7179 = 1671]. Către Solomon [Băr-lădeanul], Marele-Logofăt. Se arată că au venit «Vasilie şi Ştefan Ciuşco şi Vărvara» şi alţii, pentru o ceartă de pămînt. Iscăleşte: «Toderaşco Spătfar]». Pecete brună, ruptă. Toderaşco e fiul cel mai mare al lui lordachi Cantacuzino Vistierul. 27. Iaşi, 24 Februar 7179 (1671). Duca-Vodă, pentru «Ştefan Ciuşco şi Gligorie şi Anisiia, fecoriî Vărvareî, fata luî Toa-der Grebencia şi a Mădăluţeî, şi nepotul lor, Ilie», din Mun-teanî. «Au cumpărat Damir de la Docea, fata lui Bulboac ce au fost Vătav-Mare, din Hrălău... S’au aflat părinţii lor vânduţi răziaşilor din partea din sus.» «Bărlădeanul Vel Logftu. Efcimie.» Pecete cu : hiv ^ka K©JKe>,A,A koîkw a\ha«>ctid rocn. 3i\\a. a\ko. #3pc>^,; la dreapta şi stînga coroanei, în cifre: 1666. 28. i68i.Zapis Nume: «Andre[î] făclăer de Botenî [Bălteni] şi Praje de Bul[bu]canî..., Magul ot Răteştî, Teder Robul». 29. 20 April 7189 (1681). «Trucina, nepoata lui Osip Vis-ternicelul din sat din Muntianî ce sintu pre Mileatin», face vîn-zare. Intre marturî: «Păpălui din Mălăeştî», Gavril Damir, «Andrei făcliarul de Băltianî şi Gavril Magul de Răteştî». Scrie «Lupaşco fetorul luî Pântece». 30. [7190=1681-2]. Vînzare din partea uneî Mărica Go-lăiasă. 31. Iaşî, 15 Octombre 7I9° (1681). Vînzare la Munteni. Marturî: «Gheorghiţă Hociungu c-au fost părcălabu ..., Pin-teleî din Frătianî». 32. Ianuar 7190 (1682). Vînzare; marturî: «Toader sin Ursu Vădenul şi preutul Echim de Tărgul-Fromos..., Gavril Răspop». 33. Iaşî, 16 April 7190 (1682). «Mărie Zupcasfa] ot Dăjenî şi cu fecorul meu Mitran» vinde partea luî «Zupcu». Marturî: www.dacoromanica.ro 54 DOCUMENTE AMESTECATE «Manole Pojar de pe podul Hagioae. .., Ion Mavrichi ot Trifeştî». 34. Iaşi, 15 April 7193 (1685). Pomenit satul Păşcăneî. Mar-tur: «Pancul ispravnicul de la dumnialuî Visternicul cel Mari». 35. 30 Mart 7194 (1686). Zapis pentru vînzare. Marturî : «Dumitraşco Gîulescul, aprod de tărgu ..., Pancul.... Pavăl Horcag». 36. 2 Iunie 7194 (1686). «Mărica Golăiasa, sora Onuluî», vinde pămînt. între marturî, «Tănasie Ştubeî», «preutul Echim ot Tărgul-Frumos*. 37. 17 Februar 7200 (1692). «Ermonah Cozma, egumen de lasvfăjnta mănăstire de la Ocnă, mărturisescu cu sufletul mieu, la răpăusarea dumisalea Ursachie Visternicul, fiindu-î eu du-misale duhovnic, au mărturisit cătră mene şi la diiată dumisalea s'au scris pentru un sat amume (sic) Plopeniî, carelea iaste pe apa Sucevei, cum l-au latu dumnialuî acestu satu dumisalea nepotu-său luî Costantin Ursachie. Care s’au socotit pentru neştea datorie care au fost dumisale dator, şi s’au dat acesta sato carelea maî sus s’au scris. Aşb ştiu şi mărturisescu cu sufletul mieu: pentru credinţa am iscălit, să fie de credinţa.» Iscălitură grecească. Mănăstirea fusese chiar clădită de Ursachi. Azi e o biserică cu totul prefăcută. V. Inscripţii din bisericile României, I, cap Ocna, p. 28. 38. Iaşî, 23 Iunie 7208 (1700). «Preutul Ursu ot Vrat (sic) protopop şi Toader săn Drughi ot Dăjenfî] şi Gavril Damir... Neculaî Bălăuţ ot Dănuţenî şi Săvastriia ginerfej Chiriuca-nuluî ot Răteştî». Cf. n1 27. 39. 30 April 7212 (1704). Zapis. Nume : «egumenul Evlo-ghie ot Zagavei de la Hărlău şi Vasilii braţ pârcălabului Ursului ot Ştefâneştî [Ţ. Botoşani] şi Gavril Zuban şi Andreaî Hăzăpan». Schitul luî Zagavie e acela unde a stat Amfilohie, episcop al Hotinuluî. Se vede pe o culme la dreapta diurnului de la Hîrlâu spre Cotnari.—V. voi. V, doc. Callimachi. 40. Iaşî, i-iu Maiu 7113 (1705). Vînzare. «Eu popa Ştefan Ipcă, hiind eu mirian», făcuse o vînzare. Martur: «preutul www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 55 Dumitraşco din tărgu din laş, ot Sti Nicolaî viş [=de sus]». Scrie «Ion[i]ţa diiacon ot Sti Neculaî viş». E Sf. Niculae cel sărac. 41. 2 Mart 7215 (1707). Raport pentru hotărnicie la Munteni. «Am tras şi brazde cu un plug, din piatră în piatră.» Pomenită «Jijioara sacă». 42. Iaşi, 4 Iunie 7215 (1707). «Iacobu, nepotul luî Hiloteî călugărului de la Zagavei», face mărturie pentru satul Munteni, «preutului Ştefan din Eş, de la Sti Niculaî viş». Marturî: «preutul Macsin ot Sti Ioan ot Măj şi preutul Niculaî ot tam şi preutul Ioan ot Văvedenii şi Dumitraşco preutul ot Sti Neculai viş». 43. Iaşi, 10 Ianuar 7217 (1709). Mărturie de la «preutul Ştefan din tărgu din laş, de la Sti. Niculaî de sus». Nume: «Mârica Zupcas[a] de Dîjenî», «ficorul eî, Mitrian». Scrie «preutul Ion de laş. de la Blagoveştenii». 44. 10 Ianuar 7217 (1709). Vînzare. «Şi, prilejindu-s[ă] de au murit Darie, şi avănd o sorfă] Mărie, e au zis că eî n’ar[e] ce-î hi bună moşie, ş’au scos-o vanzătoar[e].» 45. II Ianuar 7217 (1709). Vînzare. «Să n’aibă trabă la ce petecă de moşie.» 46. Ia?î, 12 Maiu 7217 (1709). Mihaî Racoviţă-Vodă către episcopul de «Rădăuţi», Caiist, pentru Mihail egumenul de la Todearenî (Burdujenî), în ceartă cu Ion Balş Stolnic pentru satul Mireanî. Pomeniţi: «Deadiul Curălariul, care au fostu la Vlădica la Nichea 1..., Vasfijlie Ropotă şi Lămăşanul şi Anton şi alţii din tîrfgul Sucevei] [rupt]... Antohie Jorja] V1 Logft.» 47. Ia?î, 9 Februar 7231 (1723). Mihaî Racoviţ|ă], pentru Sandul fuştaşul]]de spre Domna». 48. Iaşi, 8 Iulie 723 1 (1723). Mihaî Răcoviţ[ă]-Vodă, pentru «Şerban Catacozunu Postialnicul», cu privire la «egumănul de la Burdujianî», ce are iînpresur[ăjtur[ă]» la «Miriani». Acest Şerban Cantacuzino a avat o viata politica ciudată. V. asupra lui cap. I din voi. VI si notele. 1 Grigore, Mitropolit de Nicea şi egumen de Burdujenî. www.dacoromanica.ro 56 DOCUMENTE AMESTECATE 49. Bulbucanî, 16 Septembre 7233 (1724). «Vasilie Popa Uricariul» face raport de hotărnicie. «Ne vini Sandul fuştaşul de spre Mărie Sa Doamna, de ni-au adus o luminată cartea Măriei Sale», pentru a hotărnici pe «Banul Macreiu». Adună pe «Bejan Jdera Postelnicul şi Andronache Damir şi Vărlanu ficorul Vlâsăiase», «Ştefan fratile lui Andronache», «Toader ficorul Butucasă», «Gavril Ghiga». Află şi două slugi ale Banului: «Sandul Ciomărtan şi Zosân». Se aminteşte un act din 7128 [1619-20], de la Gaşpar-Vodă, pentru pir a lui Nebo-jatco Logofătul cu satul Bulbucaniî şi cu Dănuţaniî: Ion Scutariul hotărniceşte. «Unde au fost morile lui Bulboacă . . . Pănă unde se chiarnă iazul lui Dumnezeu, unde s’au năruit dealul de au astupat Miletinul . . . Au adus [acum] pe Ursul fuştaşul de la Ostăpcianî. . . Ionaşco Negreiu . . . Gligore Ţăgănaş . . . Damaschin Cotărcia [Cotorcia] cel bătrân .. . Dintr’acel scruntar din sus. . . Cănd iaste sloată, stă balta şi nu merge nicăiure apa... O sălişte Sângerii. . ., altă să-leşte Muntianii... Şi, fiindu şi răzăşii de Muntiani, să li fie zis Axintie Uricariul că va veni o vreme şi li-or lua moşie, şi or zăce că pe unde merge Miletinul acmu iaste Miletinul cel bătrău, ce mai bine să-î de o părechi de cubote, nu pre lungi în turiace, să le pue o piiatră, iar popa Chişcă şi cu alţii i-aii zis că n’au putere, că au ei la mană urice, de le scrie pănă în matca ca bătrână şi nu să tem.» — Copie Axintie e vestitul caligraf şi cionicarul. 50. Iaşi, 18 Mart 7234 (1726). Mihaî Răcoviţă-Vodă, pentru moşia Munteni. Nume : Cotăriă, Jderoae. St. Iaşi, 13 Iulie 7242 (1736). Costandin Neculae-Vodă către Şerban Cantacuzino biv Vel Medelnicer şi Solomon Botez biv Vel Şătrar, pentru hotărnicie la «sălişte Moreni, de care să ţini Rătunda şi Colacul Bălţii şi heleşteul ce să numeşti Păscărie Mitropolitului Grigorie Nichenschie, ce au fost egumen la mănăstirea Todireni, şi la moşie Todireni, de care să ţini Ceiriul şi Adăncata şi Poiana Pustie». Ceruse hotărnicie Hristofor egumenul de Todireni. — Copie. 52. 31 Ianuar 7246 (1738). Grigore Ghica-Vodă, pentru Hristofor egumenul de Todireni. Citată hotarnica din 7244 (173S)> www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 57 28 Octombre, cu chemare de «târgoveţi den Suciavă, Moldoveni si Armeni, anume Ioniţă Necşoiu şi Dimo Săoleş şi Costandin Olariu, şoltuz, şi Grigoraş Chele-Albă, Arman, şi Toma Ciomag, Arman, şi Stânislav, şi Ion Cîubotariu, şi Vasăli Păduri, şi alţi mulţi». Carte de blestem de Ia Mitropolitul Antonie. Hotare: «de la cruda Armanului păr la Fântâna Băculuî, tot locul de triaba Domnii, fiind Scaunul Domniei la Suciavă, dar eî nu ştiu cui s’au dat danie, ci dum-[neajior hotărnicii au întrebat şi pe dichiu Isaiia de Suciavă, ari niscaiva! (sic) scrisori pentru un loc ci să chiamă Păs-cărie şi Colacu Bălţii. Dichiul au zis că n’are nicî-o scri-soari. Iar egumenul Hristofor ni-au arătat un uric de la Irimia Moghila Voevod şi tril ispisoace de la răposatul Alic-sandru-Vodă şi de la Gaşpar-Vodă şi de la Ştefan Tomşa-Vodă, osăbit aii mal arătat un ispisoc de la Ştefan Petru-Vodă, pintru Colacul Bălţii, anumi că este danie şi miluire m[ă]n[ăstiriî] Todirenilor. Şi, văzând scrisori ca aceste, s’au sculat ş’au luat şi pre alţ boerî, cari s’au tămplat acolo) anumi Ghiorghii Turculeţî Post. şi Ilie Şăptilicî Stol. ş[i] Vasăli Balş şi Isaiia dichiu di Suciavă şi Toader Bădiliţă pârcălab şi Toadir Dămiian Vor[ni]c[ul| de Suciavă şi alţ oaminî bătrâni megieş, şi au văzut hotarăle, şi au dovidit pentru acel loc ci si chiamă Păscărie, că sănt în hotarul Mirenilor. Numai au dat samă Hristofor că în vremile vechi au fost venit un Mitropolit (lipsă), om străin de la Nichie şi au fost egumeni la Todirenî, trimis de la Svinta Agură, şi pe numile aceluia le zic Păscăril Mitropolitului, şi acum fac că eşti locul Mitropolii!, măcar că au şi stăpânit dichiiî de la Mitropolie de mulţi ori pe acel numi ce s’au numit Păscărie Mitropolitului, schimbăndu-să numile şi numindu-să osebit Păscărie şi Colacul Bălţii, iar sălişte nu eşti, hotar n’are . . . Osăbit şi altă bucată de loc ci să chiamă Ciiriul, cănd era Domnie la Suciava, era acb bucată de loc ciir şospod, pentru triaba Domnii!, dar eşti din hotarul Todirenilor.» Hotarele le înseamnă acum Bădiliţă, Dămiian, «Grigori rotar din Todirenî, Toader Mişca, Mihăila. ficoru Todosîeî şi Chele-Albâ, Arman de Suciavă . . . Un ştejar cu cruci vechi într’ănsul. . . Drumul cel www.dacoromanica.ro 58 DOCUMENTE AMESTECATE mare ce merge de la Suciava Ia Botoşănî, pănă într’u poeniţă ce să chiamă Poiana Puţului, şi eşti şi un puţ vechi părăsit, lăngă drumul cel mare... Pe unde au fost şi arături, să cunosc hotarăle, să chiamă Priloagile, şi de acolo loveşte la Făntăna Putredă, şi apoi la Trestioara, apoi la Fântâna Roş (sic)... Vale-Mare şi Racovile . . . Pâ la un ştejar mare, însărcinat roate ... Pi din sus di lunca Iui Marcu ... Vadul lui Ciuşcu ... Cuibul Hulturului.. . Capul Domnului, şi de acolo opcina cu hotar, Zvorăşte, pără în hotaru Dragomirniî . . . înpotriva altui părău, ce să pogoară de la Pleş ... Şi de acolo drept prin lozii, şăsul . . . S’au pus o piiatră în dălma dialuluî.» Sandu Sturza Vel Logoft. — Copie. 53. 18 Ianuar 7247 (1739). «Varlam Uisachi egumen ot Sla-tin[a], înpreună cu frate-meu Gheorghii Ursachi», dau zapis «un-cheşului Ştefan Iani biv vtori Logofăt», că, «fiind maică nostră Sărafima Ursăchioae datoare cu doî sălaşfe] de Ţigani întregi dumisal[e], osăbit de aceste 2 sălaşi de Ţigani mai are dum-n[ea]lui datorii la min[e], la Varlam, ce meu dat la însură-cune me, unile şi altile, anum[e]: un brâu de Ţar[i]grad, care eu fost cumpărătura 12 lei în Ţari grad, ş[i] 20 berbeci, şi 30 vedre vin, osăbit de altele ce meu dăruit dumn[ea]lui la traba nunţii». Pusese zălog Feteştii, «cu vecini», «osăbit de doî vecini ce s’au răscumpărat de la maică nostră». Cedează satul. «Ş’au priimit-o ş[ij dumn[ea]luî pentru aceşti Ţigani pentru alte datorii, ş[i] ne’u dat toate zapisăle . . . Să-î hii dum[i]sale driaptfă] oţin[ă] ş[i] moşii în veci, şi copiilor dumfij-salfej » Iscălesc mai mulţi boieri. Scrie «Costantin Lăn[ă], Me-dfelnicer]». Pentru Varlaam Ursachi, v, tabla la voi, I1I-IV, 54. 20 Ianuar 7247 (1739). Şteafan Iani Log[o]f[ă]t vinde cumpărătura sa de la cei doî Ursachi. «Sălaşe de Ţigani c-am fostu cumpărat de la maica lor, Martha Ursăchioai.» în călugărie, Marta s’a numit Serafima. 55. 6 Februar 72^0 (1742) Mărturie pentru «Darie c-au fostu Med[elnicer]u cu Neculai Drehle de la Rădeni ot Ţinutul Eşului». Pomenită «o mărturie de la Toader biv Vornic de lemne şi de la lacomii Vornic, din valet 7246 [1738], Mai 2». www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 59 56. Iaşi, 31 August 7250 (1742). Costandin Nicolae-Vodă, pentru «chir Ioasaf, egumenul de la sv[ă]nta m[ă]o[ă]stirea Toderenii», pentru dijma Merenilor. 57. 26 Octombre 7251 (1742). «Iordache Balş biv Veljicni-cer» dâ zapis «fratelui meu Lupul Balşî ce au fost Medelnicerf-Maria»,dîndu-î Plopenii, «în Ţinutul Sucevei», care «îmi este mie daniia de la dumniei mătuşica Catrina Ursăcoe», primind el în loc Vladicina, «în Ţinutul Hotinului, de ocol târgului». Pomeniţi «vecini de Novosiliţă». Iscălesc şi «Costandin Balş Vel Pah., Vas[i]le Balş». Scrie «Toader Bădiliţfă] Vor[ni]c ot Sucavfa]». 58. i-iu Iunie 7251 (1743). împărţire. «Parte ce au fost de baştinfă], frâtască.» 59. l-iu Iunie 7253 (1745). «Toader Cotărlă» vinde moşie lui Ioniţ[ă] Chişcă. «Unchiul nostru Toader Cristiţ ... Tră-găndu-ne şi noi tot de pe namul dum[i]sale, din bătrâni.» 60. l-iu Mart 7254 (1746). «Aniţa fata popii lui Ştefan Chişcă», cu fiii «IoniţfăJ şi Malidţa şi Safta», face o vînzare. 61. «Costandin Paharfnicul] [Cantacuzino]», către Lupul Balş Ban, «cinst[it], iubit şi al meu întocmai ca un frate, cumnat». «Mi s’au rupt iazul morilor de la Tişuţ, şi, după cum s’au rupt, nu-i nedejde ca să-l mai ezăsc acolo unde au fost, — nu de alt, numai dum. ştii cât năcaz, că în tot anul îl ezăsc căte de doî ori, ce acum am socotit să-l fac mai sus şi să sap alt[ă] gărlă, şi, unde vin să-l facă, vine cu un capăt pe locul dumitale; ce te înştiinţăz şi te pofcesc ca să fii cu voe dum. să-l fac acolo, undi am socotit, că, unde voi să-l fac, dumitale nu să face nic-o păgubire ; şi, pentru adetul moşii, iarăş, ce-i socoti dm să dau pe an, să-m scrii dumneta, căt să ştiu. Numai poftesc, frate, ca să fie cu voe dum[i]tale, că eu sănt nădăjduitu dragosti dumfitale].» «Mai 29.» Pecete neagră, cu vulturul bicefal, coroană şi literele K. C. Lupu scrie pe dos: «răvaş de la Păh. Dinul». E Dinu fiul lut Matei Cantacuzino, Banul muntean, şi bunul Mitropolitului Veniamin Costachi. V. voi. VII, p. 173 si urm. Tisauţii îi avea de zestre (tâtd.f p. 196). El s'a căsătorit st aşezat în Moldova la I735~6 (ibtd.t p. 193). Soţia lui Lupu Bals, Safta, era fiică a lui lordachi Cantacuzino Păscanul, pe cînd Dinu ţinea pe Safta a lui lordachi Cantacuzino Deleamil (v. 'Inscripţiile www.dacoromanica.ro 60 DOCUMENTE AMESTECATE mele, I, p. 4). Tot acolo, notiţe despre Lupu Balş. In curtea bisericit din Rus-Mănastioara, între Suceava şi Reusenî, în Bucovina, am mat găsit aceste doua inscripţii bălşeştî de pe atunci, puse pe aceiaşt piatră : «Aice să odihneşte şerbulu luî Dumnezău loanu Balăşu Velu Vorunfic] ; au răprosat la velet 7247 [J73S], Noemv. 25. «Aice şi firalu dumisale Vasile Balaşu Velu Stoînec ; au răpoosat la vălet 7262 [1753], Dech[emvrie] 25.» Pentru Bălşeştiî mai vechi şi înrudirea lor cu Bîrlădeanu, boierul ucis de Aron-Vodă, v. mat sus, n° 7. Din regestele date în voi. VI, p. 559’ se vec^e că Ioan Balş, cel îngropat la Plopenî, era frate cu Andrei, Pavel şi Ani ţa, după eare s'a numit fiica lui Ion, măritată cu Constantin beizadea, fiul luî Brîn-coveanu. Tatăl lor nu ar fi Vasile, fiul Marelui Vornic Iouaşcu (ibid., p. 5^9)- Cf. în sfirşit tabla Doc. Callimachi şi Kozak, Inschrtften aus der Bukowina, I, pp 22-3. Vasile al 11-lea Stolnicul, se întimpina si în actele noastre, la 1742 (n° 61), Împreună eu Constantin, poate un frate, şi eu rudele lor, fraţii Lupu şi Iordachi. 62. 17 Novembre 7259 (1750). Hotarnică. «Satul Grigoreştiî au fost driaptă moşie a Saftii Spătăroaeî lui NeculaT Ureche Spătarul], fata lui Andrei Hatfmanul]; unde Neculaî Ureche acolo au trăit şi au murit, fiind faţă temeliile casălor şi numele luî scris pe piiatra mormăntuluî, şi după moarte Urichioaiî au rămas în stăpânire niamuluî său Buhuşăştii, fiind aşezare într’acel sat şi Dumitru Buhuş, tatăl Sandului Buhuş, trăind triîzăcî şi doi di ani păn la morte sa, şi acum trăesc şi copii săi şi oamenî marturî ce au adus Buhuş [Sandu, Postelnic], anume Ghiorghi Dohotariul din sat din Măndreştiî şi Vasăle Hârtie ot tam şi Ion Drăguşan şi Flore şi Dănilă.. .» Fusese hotarnică între Dumitru Buhuş şi mănăstirea Suceviţa, supt «Mihaî-Vodă» (Racoviţâ). — Copie. Pentru spiţa neamului Buhuş, v. voi. V, pp. 573*5- Nicolae Ureche, fiul luî Vasile şi nepotul de fiu al lut Nestor, şi-a măritat fata după Sandu Buhuş Hatmanul. V. ibid, pp. 574, 578. Soţia luî Nicolae se vede de aicî a fi fost fata luî Andreî Hatmanul luî Petru Şchiopul. V. Hurmuzaki, XI, tabla. 63. 24 Septembre 7261 (1752). «Irina Chişculeasă, a luî Cos-tantin Chişcă biv poroşnic», vinde «săliştea Muntenii», în hotar cu «Răteştii, dum[i]sali Aristarho biv Vel Spăt.». Aristarho Hrisosculeu era fiul uneî fete a Djcăî-Vodă. V. voi. VI, p. 563. 64. IO Mart 7267 (1759). Zapis al luî «Costandin Osmache», negustor, cu fratele, din Iaşi. Pomenit şi «Tănas[e] Făină, B-au fost Vornecu di spre Doamna la Duca-Vodă». 65. 25 Iulie 7267 (1759). Judecată a lui «Iordachi Canta- www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 61 c[uzino] Pah.». «Ionaşco şi Titiia, ficoriîl uî Gavril.» «Toader cel mare, ficor Ursului din Păşcăneî.» «Stăpânire răpousatului Sandul Sturdze Log[o]făt.» lordachi e fiul DeleanuluT. V. voi. VII, /. c. 66. 8 Septembre 1764. «Lupu Balş biv Vel Vor[nic]» se în-voieşte înnaintea «Sfiinţii Sale părintelui Gligorie arhimandritul cheschiofilaxi tis ieras chevasilichis monis tu Aghiu Pavlu *, de la sfânta mănăstire Sfetagora, ce eşti hramul Sfeti Ghiorghi», şi cu Timoftei egumenul de la Tudorenî, pentru moşia Moreniî, în hotar ţu satul său Plopenii. Balş avea şi Vălcăneştii, Feteştii. Se face schimb : «măcar că Merenii sănt oarece mai laţi, dar eşti moşii mai scurtă». Balş cheltuise peste o mie de leî cu morile. «Şi o căremă ce este lăngă moară.» Marturi: «părinţii sfetagoreţ de la sfintele mănăstiri de la laş, şi alţi boeri mari care s'au iscălit. . . Care s’au tămplat şi Sfinţie Sa părintele Gligorie arhimandritul de la sfânta măn[ă]stire Sfeti Pavlu de Ia Sfetagora, undi eşti închinată sfânta măn[ă]stire Tudoreni, viind aice cu sfânta cruci». Pecete cu cerneală, cu blason neînţeles. 67. 22 Octombre 7273 (1764). «I. Cant. Spat.» dă o poruncă hotărnicie la «Costandin Tacul, Căpt. Ioan Maţ gras şi Ioan Păşcanul, ot Sângerii». 68. 3 August 1765. «Cost. Ct.Pah »[Cantacuzino; v. n°6i] face izvod de moşii şi lucruri. «Lanţuv de aur cu zălidi. . ., inelu cu diamanturi de logodnă, 2 inele căte c’un zamfirii albu..., 1 inelu c’un zamfiru albastru, de pecete ..., 5 flori de argintă pe haşă . . , 1 stropitoare de argintu poliită. .., 1 săcrieş săpatu ş[i] poliitu, 1 săcrieş mic cu urşinic de odoară, 1 săcriu mare cu boarfe, flocos; 1 scoarţă mari cu flori, 1 covoru mare de urşinicu, 2 covoară de Ţarigrad, 2 năfrămî de oglindă: una prisne cu hiru ş[i] 1 de răţăle cu hiru . . ., 6 cămeş cu mănică cu hiru, 5 cămeşi leşăşti cu hiru, 1 mas[ă] a mas[ă] cu peşchiriuri. . ., 12 şărvete cu răţăle cu hir . . ., 1 beniş de ştiof galbănu cu samuri, 1 beniş de ştiofu albu cu cacomu . . ., 1 roche belacoasi verde în şătrange cu hiru ..., 1 1 Kal xv|s ispă? xai {JaoiVx'îj? |XovTj? tou a-pou IIoc6),ou. www.dacoromanica.ro 62 DOCUMENTE AMESTECATE i rochi de aclazu singepiu cu hiru . . i antereu di ştiof cu hiru ..I oghialu de lastră cu şarşaful lui, cusutu cu hiru, . .I prostire cu sirmă peste totu, i prostire de răţăli cu hiru 2 feţi de perne mari şi 4 mici de papură (sic) şi cu răţăli cu hiru, 1 cămară.» Satul Socî îl păstrează socrul. 69 8 Septembre 1766. «Grigorie arhimandritul cheschiofilaxi tis eras che vasilichis monis tu Aghiu Pavlu de la sfânta mănăstirea Sfăntagura1» şi egumenul Timofceiu de la Todirenî dafl zapis luî Lupu Balş pentru schimbul pomenit. Iscălitură grecească. Pecetea mănăstirii Sf. Pavel. 70. Citează: «pravilele giudicăţilor a ţeriî şi Sfântă Scriptură». Al 8-le. îm scrii ca să hi fost socotit mai nainte şi aşă să fi fost poftit pe un mazăl de hotărâre, dară să nu fi fost rădicând un boer de la Eş. Drept este că aşă am socotit si nădejduit că boer de la Eş, fiind totdeună practicos între 1143. Voi. XI. 5 www.dacoromanica.ro 00 DOCUMENTE AMESTECATE giudicăţ şi avănd Ia măna pravilă, precum Sfint. Scripturi şi a Sfinţilor Părinţ, aşă şi pravilă politiceştiî giudicăţiî, nu va fi lacom spre înşălăciune, ci va fi următor pravilelor şi în-pli[ni]tor, iară nu călcător ; pentru acastă am rădicat pe boer de la Eş, iară nu fieşcare mazăl care dă pravile sus pomenite abia aude, nu tocmă să le ştie. Socotinţă m£ şi nădejde foarte tari m’au înşălat pe mine, fiindcă, încun-giurănd pe Lupul [Balş], am nemerit la Ursul.» 79. F. d. «Docsache Hurmuzachi Căm[ina]r şi cu soţie sa Ilinca, născută din Murguleţî, de o parte, şi Iordache Hur-muzache [vărul luî Doxachi], de altfă] parte», fac mărturie cu privire la satul Camăna, din Bucovina, dat la 1811 de Doxache luî Iordachi în schimb pentru Salcea si Iucşanî. Schimbul nu se îndeplineşte atunci, şi acum se cere extabularea contractului. 80. 5 Iulie 1805. «Enache Hurmuzache», pentru o vînzare de Ţigani către Iordachi, nepotul său. 81. 5 Octombre 1805. «Gheorghi Radovicî» arată că avîn-dut luî Iordachi Hurmuzachi «o casă aice în Eş, la mahalaoa Muntenime-de-sus, unde sânt gropile de humă ot Păcurari». 82. IO April 1807. Chitanţă a luî Grigori Dascal către Iordachi Hurmuzachi. «Maî cerăndu hac la dumialuî.» 83. 1812. Plîngere a lui Sandulachi Caţichi pentru că «d1 polcv. Bulhaţcov, ginerile răpousatuluî boeriu Spăt. Grigorie Başotă, au scos moşiia Vlădeniî în mezat». 84. «Cu plecăciuni mă închin Svinţii Tali, părinte arh. Chirii, egum. de mănăştire Gălăţăî. Moşăe Belceştiî, a mănăştiriî, să răzăşte cu moşie Sângerii, lovindu-să în căpiţe, ş[i], pentru că săntu rănduitu spre hotărâre a nistor moşăi, nu lipsăsc a nu înştiinţa pe Svinţăe Ta ca să trimeţu vechilu, cu scrisorile dinpreună, să ştei faţă în toată cercetare, pentru ca să nu să facă vre-o greşală ; maî vârtos că eu sânt al Svinţii Tali fiu sufletescu. 812, Avt. 30. Plecatu : Ioan Sturza, Spat.» E viitorul Domn. Meteahna sa de pronunţie se vede şi din hotărîrile ce pune în timpul JDomnieî. V., în adevăr, resoluţia din voi. V, p. 280, n° 182. 8ţ. 8 Septembre 1812. Chirii arhimandritul Gălăţiî către Ioan www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 67 Sturza Spatar. «Fiindcă vremile sint precum este ştiut dum,c şi eu mă aflu cu toată casa măn[ă]stireî în gătire de cele trebuincioasă, şi vreme de a căuta de aceste au încetat, păn maî cu păsuire, pentru aceia mă rog de ertăciuni că n’am pe cine trimite.» Pacea se încheiase între Ruşi şi Turci, dar Domn nu fusese numit încă. 86. Ioan Sandu Sturdza-Vodă îngăduie a se începe din nou procesele la judecarea cărora nu s’au păzit «toate formele pricinilor». Sa se cerceteze de acum înnainte dreptatea plîn-geriî: «Fără acasta să nu să aducă, nici să sorociască pe pîrît în zădar pentru numai pîrî, sau ră-voinţă a jăl[uitori]lorj dînd la cei chemaţ în giudecată acele după pravile vadele spre adunarea dovezilor şi prilejul înfaţoşăriî după îndemnări potrivite cu pricina . . . Iar apoi, întru cercetare pricinilor, po-roncesc să fiţi în pace, cu luare-aminte la cetire scrisorilor şi fără grăire, îngăduindu-vă şi agutîndu-vă unul pe altul întru înţălegeria şi cunoştiinţa pricinii, ca cu acest chip să puteţi pătrunde şi cunoaşte adevărul şi a face socotinţa dumv., încît să poată fi priimită şi osăndituluî. Aceste fiind dreptăţile ce vă haracterisăsc după datorii, le însemnăm pă. rinteşti şi domneşte dumv., maî mult spre aducere aminte întru urmare ce cu prisosinţă sîntem încredinţaţ că veţi păzi spre contenire netemeinicilor zicerî, spre mulţămirea obştieî, spre lauda dumv. şi spre bucuriia noastră. Poroncesc, Vel Vornici de Aproz, ca să staî a să ceti adesă ori ţidula acasta în adunare boerilor, atît la Mitropolie, cît şi în Divan, ca să să facă auzită la acel care, precum maî sus s’au zis, sau n’au fost faţă la hotărîrile date maî înnainte, sau n’au avut la îndemînare dovezile în scris, a le arăta, şi să vie în de iznoavă cercetare, unde să fie cu neadormită luare aminte a să păzi di-a pururea pacia şi buna orînduială întru tot loc[ul], pu(r)tînd a să socoti acolo unde să dă dreptate fieşte-căruia şi unde acel ce nici să judecă, nici au drept a să judeca, nu să cuvine a sta faţă. înplinindu-ţ dar datoriile ce te haractirisăsc întocmaî după cuprinderia aceştiî ţidule pentru oricare înpotrivă urmare vel face arătare Domnii Mele, www.dacoromanica.ro 68 DOCUMENTE AMESTECATE ca să fie căzuta punere la cale. 1827, Ghenari 23.» Către Teodor Balş, Vel Log. al Ţeriî-de-jos. — Copie. 87.20 Novembre 1834. Parte din diata baş-boieruluîTeodor Balş, privitoare la fiicele fratelui său Stolnicul Nicolae şi ale cumnatei, măritată a doua oară cu un Metaxâ: Zoiţa şi Anica. Aveau moşia Maxutul, amanetată la Log. Costachi Ghica şi alţii. Zoiţa iea pe Post. Lascarachi Sturza şi Anica pe Spat. Toma Luca. Li dă zestre şi «haruri pe giuvaerurî, argintării, şaluri, strae, butce, cai, boi, oi şi altile». Anica murise. E pomenit^ tatăl său Grigore şi fiii fraţilor lui, sora lui Teodor, Anica, «ce s’au săvârşit în călugărie». — La 1840 Zoiţa ţinea pe rotmistrul rus Cafegi. B. Documente ale familiei Placă (azi la Ac. Rom.). 88. Iaşi, 25 Iunie 7112 (1604). Eremia MoghiJă arată că Nistor Ureache, Vornic de Ţara-de-jos, i-a adus un zapis al lui Gligorie Vel Stol. şi Buzul Pitar şi Vasilie Tălpis biv staroste H E$pndp thjk [= şi Burnar tot staroste] şi Ceban Vel (sic) Vist. şi Sidor biv staroste, pentru o cumpărătură a lui de la Drăghina Tecmăneasa şi fiii ei, Toader şi Cozma şi Ionaşco (cu 200 de ughî = SropcKkijţ). Stroici Log. Pepelea. 89. C. 1650. Un boierinaş din Buhuşeştî vinde partea lui din Şoimăreşti. Marturî: un Capşea, Ionaşco Coşcug vătămanul, Misaiu ot Buhuşeştî. Capşea iscăleşte: «Capcea». 90. «Adecă eu Chiriiac Medelnicer şi gupăneasa m£ Alexan-draa, şi Vasilie, ficoriî lui Gligorie Ureache c-au fostu Vornic-Maria, nepoţii lui Nistor Ureache Vornicul, scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru cum, de nim[e] nevoiţi, nici siliţi, ce de bună voia nostră, am vândut a treia partea din sat den Şoimăreşti, din partea din gos, ce sintu fîn] Ţănutul Sucevei, pre apa Răşcăî, cu vad de moară în Răşcaa, care partea ne iaste noî cumpărîtură de la moşu nostru Ureache Vornicul, de la Drăghina Tecmăneas[a] şi de la ficoriî el Toader şi Cozma şi Ionaşco, acasta o am văndut www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 69 luî Gavril Cocris pentru căci ş’au fostu moşie luî, dreptu o sută şi doîdzăcî de galbeni, bani buni. însă pentru acastî a treia partea de sat de Şoimăreştî, partea din gos, avut-am şi pără cu dânsul de câteva ori înnaintea Domniei. Pentr’a-ceia, căt am avut drease de cumpărături de la moşu nostru, de la Nistor Ureache Vornicul, pre acastă partea ce mai sus scriem, pentr’aceia gudeţul ne’u dat noî să ţinem. Iară, după pără c-am avut cu Gavril Cocris, noî ne-am tocmit cu dânsul, de ş’au întorsu moşie şi ne’u dat acei bani ce mai sus [scrie, ca să fie] buni întru mănule nostria tot... ta, pentr’aceia ca să hie luî dreptă cumpărătură [şi m|oşiia; şi dres[e] c-am avut de cumpărîtură [de l]a moşu nostru Nistor Ureache C-au fostu Vornic, toate le am dat pre măna luî Gavril Cocris, şi, de să vor maî găsi la noî nescarfe] dres[e] oprite, şi de să vor lovi în vr’o vream[e], şi acele încă să s[ă] dea pre măna luî. Şi [Ia] acastaa tocmalfă] a nostră s’ati prilejit boerî şi ficorî de boerî, anum[e] Ştefan Ruginî c-au fostu Şetrar şi Silion şi Ştefan Gherghial, Vornicii de Poartî, şi Vas[i]lie Talpă c-au fostu Vornic la Botăşeanî şi Gheorghie Talpă şi Ilie vătavul Visternicului celuî Mariia şi Earimia ficorul Du-mitraşco şi alţii mulţi ficorî de boerî, tineri şi bătrâni, s’au prilejit la acastă tocmal[ă] a nostră. Acasta scriem şi mărturisim cu acestu zapis al nostru. Şi pentru credinţa am iscălit şi pecete încă ne’m pus la acestu adevărat zapis al nostru, ca să să creadză. Şi eu Ghiorghiţă Arsenie am scrisu acestu zapis: să să ştiia.» Iscăleşte: AX=£avSpa (pecete neagră, octogonală, cu fum) şi alţii. La 25 Iulie 7175 [1667], «Chiriiac c-au fostu Medelnicear» se judecă la Iliaş Alexandru-Vodă cu Cocris şi cîştigă. Iscălesc hotărirea : Solomon Bărl[ă]-d[eanul] Vel Log. şi pisariul Anton, un foarte bun caligraf. — Altfel, v. mat sus, cap. I, n° 62. 91. Iaşi, 24 April 7177 (1669). Nişte răzăşî de Băloşeştîfac vînzare la Şoimăreştî lui Gavril Cocris, cu «doi lei, bani gata». Marturi: «GheorghiţfăJ Ipifanie, Irimiia Muntianul, Gaş-par de Bărgăanî». Pentru Cocris, v. n1 precedent ş i ale mele Doc. Bistriţei, tabla. 92. 26 Septembre 7J7^ (1669). Boierii dau mărturie pentru www.dacoromanica.ro 70 DOCUMENTE AMESTECATE împărţeala făeută de Gavril Cocris cu fraţii săi, de Gheor-ghiţă Băloşescul, cu fraţii, de Solomoneşti şi fiii Tecmăneseî, etc. — Copiat de «Toader Săcară, diiac de Divan», la 21 Iulie 7272 (1764). 93. «Trăg Neamţu». C. 1670. Un Trimes domnesc arată că a fost însărcinat să aducă pe egumenul de la Cetatea Neamţului în procesul cu Cocris. Părţile se împacă. 94. Băloşeşti, 9 Iulie 7183 (1675). Soţia lui Ion Muşte şi fiii ei, Toader şi Gligori, vînd o moşie. Scrie «Simion proegumenul de la mănăstirjea] Neamţului». 95. «Io Nicolae [Alexandru] Voevod bj. mii. gspru zemli moldavscoi. Scriem Domniia Mea la toţi lăcuitori carii sănteţi tocmiţ cu rupta noî din [Ţinutul N]iamţuluî, vă dăm în ştire, iat[â] că au venit vremea să s[ă] dea banii birului înpăr[ă]tescu, dup[ă] obiceiul cari este în toţ aii, cari voi ştiţ binea că, căndu s’au dat banii birului, altă dat[ă] să scotea pe ţ[ar]ă osăbită orănduială, afară de tocmalfa] ce aveţi. Ce noî am făcut milă cu voi şi am lăsat să lipsască alteli toate, şi din tocmala voastră să nu fiţi scoşi, şi s’au socotit de s’au orăn-duitu acmu o parte de bir. Pentru cari am socotit Domniia Mea, înpreun[ă] cu tot Sfatul nostru, alt să nu s[ă] scoaţfă] pe voi, făr numai un cfertu din tocmala voastră să daţi acmu la Săptemvri pentru ace o parte din biru, precum scrie mai sus. Cari ştiţ şi voi că întăiaş dat[ă], la aşedzarea rupţii, s’au pomenit că este cinci cferturî într’un an, adecă un cfert mai mult, cari s’au socotit să daţi acmu la Săptemvri, şi, măcar că, căndu s’au socotit de se-au făcut aşeadzari ruptei, s’au pomenit să fie cinci Sferturi într’un an, socotindu-s[ă] sămile pe la Ţinuturi mai mari, cari n’au eşit dup[ă] socotial[ă] şi m ... [rupt], iar noî tot am făcut mil[ă] şi am scădzut, şi din cuvânt nu ni-am în[depărtat], c-am lăsat să fie rupta stătă-toari, mai mult pentru binilea vostru. De cari lucru, iat[ă] că v[ă] scfriem ca], viindu-v[ă] carte Domnii Mea![e], să căutaţi să s[i]liţi să vă daţi banii acestui cfertu la măna zlo-taşilor c-au strănsu efertul al doilea trecut, de la Avgust, far neamic[ă] întărdziari, pe izvodul din Visterie, ce iaste www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 71 la măna zlotaşilor, şi cari dintre voi n’or fi eşit păn acmu la rupt[ă], să ias[ă] la acestu cfert, să-ş ia bani, nimea să nu rămăe făr[ăj rupt[ă] pe numile lui, de vreame că noi rupta o lăsăm să fie stăt[ă]toare. Şi, dăndu banii acestui bfertu ce s’au scos acmu la Săptemvri, veţ fi în odihnă păn la Noiamvri, şi alt[ul] păn atuncea n’a iaşi, niC îţ fi scoş din tocmeală. Şi, [prejcum vă adeverim, aşea va fi, şi atuncea, la Noemvri, la vremea v’eţî scoate cfertul vostru, pe tocma[lă], iar din tocmal[ă] maî mult nu-ţî da. Şi pre banii altor cfer-turî, veţi da şi 5 p[o]t[ronicî] de ug. pentru sulgiu, şi pentru iliş, şi răsuri veţi da de ug. căte 3 pt : 2 pt. vor fi a Visterii ş’un pt. a strîngătorilor ; însă pe acei 5 pt. de ug. nu-ţî da răsuri. Şi veţi da şi cei 4 bani de leu, dup[ă] obiceiu, cosorul, cum aţi dat şi altă dat[ă] la banii birului ; însă răsur[ă] pe acei 4 bani nu-ţi da. Acasta scriem. U. las, 1‘ 7223 [1714J, Săp. 1.» Pecete mică cu chinovar, octogonală: bourul cu coroană şi iniţiale neînţelese. E o întîmplare fericita ca sJa păstrat acest act, unul din cele mai însemnate documente financiare din această epocă. Pe lîngă o mulţime de nouă amănunte, el cuprinde siguranţa că Nicolae Mavrocordat a introdus sferturile şi în a doua Domnie moldovenească a sa, în 1714) îndată după aşezarea ferii. Cf. cartea mea Geschichte der Rumanenf II, p. 149 şi urm. 96. 14 Iulie 7271 (1763). Neofit egumenul de Secul se împacă cu un boier. — Copie. «Cucoană Mărioară, cu plecăciune ne închinăm dumilor-voastre. Pentru vorba noastră ce am avut cu dum[nea]ta cănd am fostu acolo, noi am venit la Botoşani şi ne am sfătuit cu casnicii noştri, şi ne-am priimit cu acestu izvod ce ai dat dum[nea]ta şi cu făgăduinţa care ai făcut-o dum[nea]ta că vei maî adaoge moară şi casa la izvod, dar pentru altele rămăn la bunăvoinţă. Câ, de vei mai adaoge, fiiciî dum[ita]le vei da, dar mai mult de noi nu eşti dum[nea]ta sălită, ce pre dătătoriul de bună voia iubeşte Dumnezeu. Numai pentru plofirul giubelii poftescu făr de supărare ca să s[ă] schimbe, or cu mii (f), or cu jderi, fiindcă la noi nu fac nimine cu www.dacoromanica.ro 72 DOCUMENTE AMESTECATE cozi. Fiindcă şi noî, după făgăduinţa ce am dat, adiverez dumitale că ne ţinem, şi ştiut să fie că dăm jumătate casa noastră ce avem în Botoşani, în mahalaoa Triisfetitilor, şi 4.000, adică patru miî de leî, bani, şi bricca cu doî caî şi altele câte mai sănt lucruri pentru trebuinţa sa, toate negreşit. Şi aceste de la noi, iar de la milostivul Dumnezeu blagoslo-venie. Şi acum, de este şi a dum[nea]voastră bunavoi[n]ţă, şi voia luî Dumnezeu să fie, poftescu să s[ă] facă toată aşă-zare prin acastă primire, şi să ne trimitiţ dum[nea]voastră prin omul acesta al nostru izvodul cel adevărat, iscălit de dum[nea]ta, cum şi de cuconaşi! dumnetale, împreună cu logodna, deplin, ca să ştim a urmă pentru celelalte trebî şi să fim nădăjduiţ, că iată şi noî am trimis de la noî logodnă o tabachere cu un ineal cu adiamante şi doaozăcî de galbinî olandezi. Şi poftescu să avem tot răspunsul desăvârşit. 819, Iulie 28. A dum[it]ale slug[ă] : nava^stwtT]? ’lwdvoo IlXanâ?. Şi soţul mieu Sultana să închină dum[i]tale cu plecăciune. Şi eu mă închin la dum[nea]vostră la toţ cu părinţajscă] blagoslovenie: Theodor Sachelarion [scrisoarea e de mîna luî].» 98. 22 Novembre 1820. Poruncă pentru preţăluire de casă, de Ia Vornicia Botoşanilor, către «Gheorghi Anastasie, sta-rostile de teslarî, cu treî meşteri, şi starostili de chetrarî, iarăşî cu tril meşteri». — Iscălesc în raport: rewpftcu; Naoxa-3Î0U, Dumitru staroste de dulghiiarî, calfa Ioan Murat, Ion Tătar dulgher; Simioan staroste de chetrarî, Vasil[e] Vină-gros calfa de chetrarî, Dimitrachi Vucevaz chetrar». 99. 6 Iulie 1825. Scrisoare a luî «Theodor iconom» către Niţă Tacul. «Un sfeşnicariu n’am găsit, care scrii dumfneata] că este a casiî. . . Cuconul lordachi Negruţ nu este acasă, şi nu ştiu de are trebuinţă au ba, dar îl aşteaptă ca să vie». Acest Teodor economul (preol) e pomenit în doc. Callimachi ale voi. V şi în publicaţia Doc Calltmacht (v. tabla). . www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 73 C. Din condica Delenilor1. 100. «Satele ce mi s’aă venită de la părinţi Ia împărţala noastră şi ceale c-am cumpărată eu şi cari îm sîntă de danie, şi de pre cine să trag de începută, şi care ce pricină aă avută, aşijdirea şi Ţiganfi] de baştină ce avemă, după cumă dovedesc ispisoacelea domneşti ce s’aă scris la rîndul lor.» Delenii încep întăiă. Se citează actele «cîte s’aă aflată după prada Moscaliloră, la Horodinca, fiindă acolo». Această însemnare o face Iordachi Cantacuzino, cel (Ţintim Paşcan. «Prada Moscalilor* e ocupaţia lut Munnich, în 1739. 101. 7001 (1502-3). Ştefan-Vodă, pentru Anuşca şi sora ei Necşa, fetele lui Manoilă, ce vînd moşie la MănăileştI, în hotar cu Dumeştii, lui Grigore Săvăscul, cu 270 de zloţi tătăreşti. 102. 23 Ianuar 6958 (1450). Bogdan-Vodă, pentru Şteful feciorul lui «Fumu» şi frate cu «Mândre», cari aă dat la mănăstirea Neamţ un loc în hotarul Delenilor. Petru V. Log. — Tradus de Evloghie, la 27 Iunie 7269 (1761). V. Urechiă, /, c, p. 146. 103. 21 Septembre 7077 (1568). Bogdan-Vodă, pentru Draga, fata Alexii diac, care avea uric de la «moşul Domniei Meale Stefan-Vod[ă], privitor la o săleşte de la Cărligătură, unde aă şăzută Iuga; ce să chiamă Cucutenii». O vinde «Banului, dere-gătoriuluî de Bacăă». 104. 7090 (1581-2), Petru-Vodă, pentru un armăşel. 105 7099(1590-1). Petru-Vodă, pentru pîra călugărilor de' Galata cu Golăe pivniceriul. 106.7106 (I597-8). Ieremia-Vodă, pentru Niagoe pârcălabul de Hotin. 107. 7107 (1598-9). Ieremia-Vodă, pentru episcopul Agafton de Roman, care e în pîră pentru satul Costenî cu Golîeştiî. 108. «Cînd am fostă eă Belcea şoltuz şi cu doîsprăzejcej pîr-gari» (la tîrgul Ştefăneşti) vin «înnaintea noastră şi înnaintea Scaunului nostru» un număr de răzeşi, ce şi vînd moara lui «popa 1 Păstrată la d. Ghica-Delenf. După o altă copie, V, A. Urechiă a dat extrase în An, Ac. Romtne, XI. www.dacoromanica.ro 74 DOCUMENTE AMESTECATE Ştefan şi popa Parcovschie», pe ioO de galbeni. Marturî: «Mus-teaţă orîndariul şi Belcea şi Pancul şi popa Vasile şi Andriî». Pune «pecetea, precum au fostu obiceaiul de demultu». — Supt Ieremia-Vodă; pe la 71 ii (1602-3). La această dată, popii vînd moara luî Cărăiman V. Paharnic, cu 150 de ughî. 109. 8 Iulie 71II (1603), Ieremia-Vodă, pentru «Ignatu C10-golea, pîrcălabul de Orheiu», cu privire la stăpînirea luî la Şipoteanî ş. a. V. pentru acest neam V, Pîrvan, Un vechiu monument de limba literară romineascâ, dtn «Conv. ht.» pe 1904. 110. 24 Iulie 7113 (1605). Zapis pentru Găţilă vătavul. 111. 7120 (1621-2). Radu-Vodă întăreşte luî Costea BucocVe Vornic satele Deleaniî şi Rusiî, «c-au fost la ocolul Hărlăuluî»-«Am fostu luat Domniia Mea de la dânsul satul Deleaniî pre cuvinte omeneşti mincinoasă.» Cf. Urechiă, l. e., p. 138. f 112. 12 April 7128(1620). Gaşpar-Vodă întăreşte luî Bucoc Vel Vornic de Ţara-de-jos satele: Tribisăuţiî, Dimideaniî, Măn-dăgăuţiî, Carlacăul, Romancăuţiî, Marcovăţul, Hiijaia, Buzoviţa, Răsteul, Costeştiî, Ploscăreaniî, Avrămeniî, Năvrăuţiî, Teţcaniî, Băbuleştiî, Şătrărenii, Deleniî, «cu cutul Ungurilor», Rusiî, Bejeniî, Prîdeaniî, Mărculeştiî, Nemţeaniî, Cucuiaţiî, Ţigăneştiî, Vădeniî, Găoţeaniî, Vlădeaniî, Curiiaciî, Andriuţiî, Şărbeştiî, «danie de la Bobeaşa doamna nemişoaia», Cotujeniî, Mănjăştiî, Bălţăteştiî, Boziianiî, Petiia-Mică, Hînţăştiî, Horodniceanil, Tulova şi o vie la Mîndru. Pentru nemeşT, v. şi catastihul luî Petru Şchiopul, în Hurmuzaki, XI, p. 219. 113. 13 Mart 7130 (1622). Ştefan Tomşa-Vodă, pentrufami-liile Banul şi Moimăscul. «Carii sîntu făcuţi cu a patra fi-meaia, fără cununie», nu moştenesc. 114. 17 Mart 7132 (1624). Radu-Vodă întăreşte satul Teşăuţiî lui «Duca C-au fostu Uşer-Mare». 115.21 Maiu 7134 (1626). Miron-Vodă, pentru [Dumitraşco] vtori Stolnic şi fratele său Toader şi surorile Tudosca, Can-tachia, Tofana, Anghelina, fiî ai luî Pătraşco Logofătul. Sînt fin luî Petraşco Şoldan. V. Tanoviceanu, în Arch. soc. şt. şi ht. dm Iaşi, III, p. 27. Cî. voi. V, p. 570. Tudosca Bucioc, întâia Doamnâ a luî Vasile www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 75 Lupu. fiică a Candachieî, fusese numită deci după mătuşa eî Tudosca, pomenită în acest act. 116. Suceava, 8 Iunie 7145 (1637). Dumitraşco Şoldan Vel Vornic şi Toader Şoldan «şi fetile surorii noastre Candachieî, giupăneasa luî Bucoc biv Vornic, Alixandra giupî-neasa luî Mălai Vist. şi Catrina giupăneasa luî Iordachi Can-tacuzino Vel Vist. şi sora me Tudosca giupăneasa luî Pisoschi, şi sora noastră Anghelina, giupăneasa luî Cost. Stîrcea pârcălab, şi Tofana giupăneasa luî Răcoviţă Cehan Logofăt», împart moşiile lor. V. şi n1 precedent. 117.2 Iunie 7146 (1638). Mărturie a boierilor (între cari şi Gheorghie Ştefan Postelnicul) pentru pîra dintre Gavril Hatmanul şi Pătraşco Postelnicul cu privire la Ipoteşti (Ţinutul Suceava), «care satu au fostu danie şi luî Pătraşco Postelnicul de la Moisăi-Vod[ă] cîndu au fostu mazil în Ţarigrad [în 1631]», apoî «Alixandru-Vodă Ilieş, cînd au fostu mazil, în Domnie, aicea în ţară, atuncea au dat şi au miluit şi au vîndutu acel sat dumisale Hat. Gavril, şi au datu dumnaluî ban[i] pentru acel sat în mînile luî Alixandru-Vod[ă], de au fost de trebile şi de nevoile ţărăî, care vinu de la împărăţie». Se constată însă că «Domnul cînd iaste mazil n’are treabă a milui cu sate den ţară pre nime». E vorba de mazilia d'intâiu a lut Alexandru Iliaş, în 1621, cînd a fost tîrit după oastea Sultanului. A doua oară, Alexandru a fost gonit de ţară. nu mazilit. V. notele la Socotelile Braşovului' si Prefaţa voi. IV. 118. Februar 7157 (1649). Vasile-Vodă, pentru Anastasie egumen de Tazlău, cu privire la satul Podoleanî. «Pătru-Vodă cel de apoî [Şchiopul], cînd au fostu episcop la Roman Agafton, de postrig- de Rîşga [Rîşca], şi au datu cel părinte atuncea 30.000 de aspri la Pătru-Vodă, de i-afl datu în treaba ţării.» Se scoate «ţincuşă dentr’ acel uricu» fals. «Ferăe, 24 de florînţî.» Actul fusese recunoscut şi de Simion-Vodă, la 26 Novembre 71x5 (1606), şi de Ieremia-Vodă, Ia 30 Octombre 7112 (1603). Pentru Vlădica de Roman Agafton, v Ist. ht. religioase, locurile arătate îti tablă. www.dacoromanica.ro 76 DOCUMENTE AMESTECATE 119. 15 Mart 7161 (1653). întărire de la Gheorghe Ştefan pentru «Contăş diac de jitniţă». Data trebuie să fie rău copiată în condică. Domnia lui Gheorghe Ştefan n’a început decît în April. 120. 26 Februar/170(1662). Evstratie-Vodă,pentruIordachie Cantacozino V. Spat. şi fiul său, Toderaşco V. Comis, în pîră cu «Măricuţa, giupăneasa a Neculiî Vameşul, fata lui Ghiorghie Hatmanulu, nepoată răpăosatuluî Vasilie-Vodă», pentru Delenî. Se arată că «Bucoc Vor. au înzăstratu pre Vasilie-Vodă şi pre alţi cu alte sate şi moşii». Iordachie arată un catastih iscălit de Bucoc. V. voi. III, p. 33, nota I. 121. im Iulie 7170 (1662). Sava Mitropolitul şi boierii mărturisesc pentru satul Podolenî şi mănăstirea Rîşca, unde e egumen Dosofteî. 122. 7171 (1662-3). Mărturie pentru Podolenî, de la Dosofteî episcop de Roman şi Tofan episcop de Rădăuţî, Serafim de Huşî, Varlaam egumen de Pobrata, Uie egumen de Că-prianfa], 123. 12 Maiu 7171 (1663). Vînzare a Ilenei Cîogoloaeî, văduva luî Constantin biv Vel Spătar. V. Pîrvan, l. c., p. 35. 124. 7172 (1663-4). Raport al unui vtori Logofăt. A fost la Huşî cu şoltuzul şi tîrgoveţiî, pentru a hotărî satul Pogă-neştiî al lui Răcoviţă Cehan. 125. 28 Maiu7i73 (1665). «Miron Costîn Vel Comis» deschide pîră la Dabija-Vodă, cu Ştefan Boul biv Vornic şi David de Zaluciia, Peatrea Dronea, Isac, cu fraţii, Savin Hermeziul, cu fraţii, pentru jumătate din satul Vlădeanî. Iea vecini la Cîcăceni. David e viitorul ofiţer polon şi pretendent la tron Davidel. V. Doc, Bistriţei; II, p. XXXI J Doc. Calhmachi, I, pp. XXV-VI, XXIX. 126. 10 Ianuar 7174 (1666). Serafim episcop de Huşi, Teofan egumen, Ghelasie şi Neculaî proegumen, Ioachim «clisieşu», vînd satul «Tătăraşii la Vaslui», etc. 127. 23 August 7176 (i668).Iliaş Alexandru-Vodă facejudeţ. Vin, între alţii, din Hărlău : «Nistoru, ficorul Iui Ionaşco a Chirilii, den tîrgu den Botăşen[î], şi popa Darie den tîrgu den www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 77 Dor[o]hoiu, şi Vasile şi soru-sa Simina, ficoriî luî Toader Lo-ghinescul», şi vînd un heleşteu, «în hotarul tîiguluî nostru Hăr-lăulu», luî Toderaşcu Cantacuzino. 128. 5 Iunie 7177 (1669). «Alixandru Buhuşu bivV. Spat., cu giupîneasa mea, Alix[an]dra, fata luî Neculaî Ureache», dau satul Stolniceniî luî Ursachi, pentru un împrumut. V. mat sus, doc. Cantacuzino-Păşeanu, n° 62. 129. 14 Septembre 7178 (1669). Duca-Vodă, pentru Tofana «Barbovschioae». 130. Mart 7179 (1671). Tudosi egumen de Rîşca mărturiseşte pentru feciorii vătămanuluî de Podolenî, cari-î sînt vecinia 131. 20 Iulie 7180 (1672). Vărlan egumen, Theodor pxoe-gumen şi călugării de la Agapia mărturisesc pentru vînzarea satului Stîngăcenilor, luî Ursachi. J32. April 7181 (1673). împărţire a Delenilor între Iordachi Cantacuzino şi Doamna Ruxanda. Se strîng «oamin[î] bunî, şi şoltuzul de Hărlău şi târgoveţii, şi Peatrea Capră pivniceriul de Cotnar, Frîncul de acolo, Hanos Feltin de acolo . .. Agiun-gîndu noî în satu în Delenî, dumneaei Ruxanda au şi purces din satu în sus, zicîndu că mearge la Uşeriul Andronic; amu trimis de i-am zis să să întoarcă dumneaei, să fie la socoteala locului şi a veciniloru . . ., ce dumneeî n’au vrutu . . ., ce au zis să făcu ce oî şti, că dumneeî la hotărîtu nu va fi.» Nume: Andrieş Hamură. între vecini : Tudoruţu, Zacoschie, Constantin Chirciul, Ionu Traţco şi alţii din familie, Romaşco, Toader Hăria, Vasilie a Nacş[u]luî, Ştefana luî Costîn, Lupul Vreameş, Andronic Popăscul, Vasihrin (sic), Toader Nehet, Nechifor Ţurcan, Toader Bortin, Mihăilă Covătar, Ignatu Zară, Costînaşî a luî Loliî, Larion braţ luî Toader Butucu. Cf. Urechiă, l, c 3 pp. 150-1. Andronic era un compatriot al celei de-a doua Doamne a luî Vasile Dupu. I se zicea Cerchesul. însurat cu Axana, el capătă în August următor satul Papăuţî, lingă Botoşani. V. voi. V, p. 222 şi urm. 133. «David de Zaluci» se înţelege cu Dumitraşco Log., pentru «ocinile (Jogoleştilor». Martur şi «şoltuzul de Botăşenfî]». 134. 18 August 7182 (1674). Dumitraşco-Vodă dă o ho-tărîre pentru Toderaşco Cantacuzino, ce are de văr pe www.dacoromanica.ro 78 DOCUMENTE AMESTECATE Dumitraşco Mălaiu. Poruncise «să se ia toate dereasele Doamniî Ruxandiî; ce, tîmplîndu-să de au venită Impărăţiia în ţară, s’aă lăsată lucrulă în slabu, pentru să nu facă ia amestecătură la Turci, ca să iâ de la dănşiî puteare să ţie acastă ocină cu împresărătură, după cumu au amestecat şi la Domniia luî Ştefan Pătru-Vod[ă], cîndu eram Domniia Mea capichihae, vazîndu că cu giudeţul creştinescă nuî să cuvine pe acastă ocină, ce, lăcuindu la Raşcovu, cu mijlocul luî Doroşenco Hatm[an]ul căzăcescu au poftită giudeţu de la Turci». Expediţia Sultanului contra Polonilor prin Moldova s'a făcut în 1674. Sultanul abia plecase din Iaşi. V. voi. IX, pp. 164-5. —1 Cu ortografie mo-dernisala, în Urechiă, /. c.f p. 155. 135. 24 Novembre 7r85 (1676). «Doamna Rucsanda, fiica Mării Sale luî Ioan Vasilie-Vod[ă] şi Doamniî Tudoscăî, nepoata luî Costea Bucoc Vornic», lasă după moarte Deleniî la «pr^-iubitu frate nostru, dumnialuî Thodoraşco Cantaco-zino Vel Vist[ier]». V. llrechiî, l. c., p. 156, n° II. 136. Ianuar 7188 (1680). Gavrilie egumen şi călugării de la Dragomirna mărturisesc, pentru o înţelegere cu Gavril Hatmanul. «Două coşuri de sficliţ8 au rămas nefăcute şi un cer-dăcel de piatră şi 7 coşur de piatră şi 3 buţi de var.» E pomenit: Spătarul Dubăă. 137. 8 August 7188 (1680). Duca-Vodă, pentru Constantin V. Post., dîndu-î «un loc de odae den hotarul târgului nostru Eşuluî, unde să cheamă odăile Pârtii, de unde să împreună cu partea den gos, ce-au dată Stefan-Vodă Patru lui Ali-xandru beizadea». «Locul posadnicilor . . ., locul Rufenilor ... Pre în Cîcaina.» Fiul luî Constantin, Dumitrachie biv V. Ar-maş, o vinde luî Iordachie Cantacuzino Vel Comis, «nepotului» său. Alexandru beizadea era unul din fiii fostului Domn Antonie Ruset V. Ist. Ut. rom. în sec. al XVIII-lca, tabla. — Iordachi Cantacuzino e fiul celui d’intăiii Iordachi şi fratele luî Toderaşco. 13 8.. 20 Mart 7194 (1686). Ruxanda Doamna arată că a dat luî Toderaşco Cantacuzino 300 de lei: «şi, luînd dumnalui www.dacoromanica.ro DOCUMENTE^AMESTECATE 79 aceştî ban[î], i tuluî Mi- şi, de va milui Dumnăzeu să fie pace în Ţara Căzăcască, precumu au fostu şi mai înnainte, să iâ. suptu stăpânirea dumisale Raşcovul, şi să-l stăpînească precumu l-am stăpînitu şi eu, fiindu-mî de cumpărătură, şi, luîndu-lu dumnaluî pre" cum am scris maî sus, să poarte dumnaluî de grije mănăstirii ce amu în Raşcov, să o acopere, să nu să străce, şi să o împodobască precum să cade». «Mitropolitul de la Odiţcanî» era egumenul Grigore de la (= ot) IţcanT, 3urdu-jenî sau Todirenî, Mitropolit titular de Niceia. V. § I, nle 47, 52, 53. 139.8 Maiu 7 196 (1688). Irina, soţia răposatului ContâşStol., şi cu fiul ei Iordachie şi fiica Mariia arată că, «după ce ne-au prădatu Leşii şi ne-au luatu tot ce am avutu, trecut-am în Ţara-Muntenească», unde vînd lui Gheorghiţă Stolnicul o silişte din ocolul tîrguluî Sucevei. «Măcar că şi dumnealui era bogatu de scăpaţii de multe de toate şi strein într’aCa ţară, ca şi noi.» Marturi: Mitrea Stolnic, Ilie Drăguţăscul Săr-dar, Apostol Catargiul Comis, Ion Stroescul Jitnicer, Iordachie Stroescul Căpitan, Păladi Vornic, Ion Stîrcea, Ion Avram, Stămatie Căpitan. Pradaciunea s'a făcut la năvălirea Polonilor în Moldova, în 16S6. —• Gheorghiţă Ciudin e Vel Stolnic. El fuge la Munteni, din nemulţămire cu Duca-Vodă, în 1683, apoi, după venirea luî Constantin Cantemir, în 1685 (N. Costin, p. 26; Neculce, p. 228). Ion Stroiescul fusese Vornic la Cîmpulung (Doc, Calhmachi} I, p. XXYIII). Drăguţescu fugise întăiu cu Petri cei cu-Vodă în Polonia, la 1684 (Neculce, p. 224). Ceilalţi se adăpostiseră la Şerban Cantacu-zino, ca la duşmanul lux Cantemir. Pentru eî, v. şi Doc. Bistriţetabla. Pentru Irina Contăş, v. voi. VII, p. CCXLII. 140.26 Maiu 7196(1688). «Ianolaipodiacon» vinde o moşie. Martur: «părintele Theodosie ce-au fostu Mitropolit şi alţî mulţî Cruceani de locu». Sînt răzăşî de la Crucea-de-sus, din Ţinutul Putna. Cu privire la Mitropolitul Teodosie, v. Ist. Ut. religioase, p. 180. 141. 7 Mart 7199 (1691) (sic!). Ştefan Petru-Vodă, pentru «Sava Dorosan den tîrgu den Ştefăneştî», care dă «un cal bun» pentru un loc de moară'«pre apă Başăuluî». 142. 15 April 7203 (1695). Doamna Anastasiia, a Ducăî-Vodă, tropolitu de datoriu, www.dacoromanica.ro 80 DOCUMENTE AMESTECATE dă fetei eî Ileana [soţia luî N. Costin] satul Podolenii, ce-1 are la mătuşa eî «Alixandra, datu de soţul său cel de’ntăiu Grumeadzea Armaşul: numele luî l-au chemat Lăzănschie». 0 dăduse «uniî fiice a noastre ce-au chemat-o Alixandra», care moare. Acum o trece la «Doamna Ileana». 143. Secolul al XVIII-lea. Iordachi [Deleanul, fiu alluî Ioan, nepotul luî Toader Iordachi şi strănepotul luî Iordachi Vis tierulj pomeneşte de acte ce «s’au înnecatu în Siretu pe vreame cătanilor, cînd au venitu Franţă Căpitanul; viind frate-mieu Şărban atunce la la Eşî, s’au primejduit, de li-au înnecat în Şiret, cu alte multe de toate». Năvălirea luî Ferenţ se face în 1717* V. Ist.Ut rom tn secolul al XVIH-leai I, p. 214 fi urm. Cf. pentru Şerban, voi. VI, p. 526. 144-Mariia Vistierniceasa, fatalul Miron V. Logofetu, neavînd soţ şi copiî, «aflăndu-mă eu la singurătate şi slăbăciune», dă averea ei luî Iordachi Cantacuzino (Deleanul) care-I e ca un fiu, şi anume: «Budele de la Soroca în Movilău», Uşihlibiî şi altele. Şi «den odoarăle ce amu fostu datu fiiciî meale Bălaşiî, şi amu luaţii o samă de la Domniţa Safta Creţuleasca, după moarte nepoati noastre Marieî, fiica fetiî meale Bălaşiî», îi dă tot luî. Marin, fiica luî Miron Costin, fu măritata după Iile Cantacuzino Vistierul. V. voi. V, pp. 587-8; voi, VII, pp. 215, 240-1. Fiica eî Bălaşa fu soţia luî Ştefan, al doilea fiu al luî Constantin Brîncoveanu, la 1709 (NecuJce, p. 289). După cronica luî Radu Greceanu (partea inedită), nunta se făcu îu Februar, cununînd naşul luî Ştefan, Constantin Cantacuzino Stolnicul. Balasa muri la 23 Decembre 1711, şi a fost îngropată în Mitropolia Tîrgovişteî (Inscripţii, pp. 118-9). Safta Creţulescu era fiica luî Vodă Brîncoveanu. Cf. Urtcartul, V, p, 367. 145. F. d. Maria Vistierniceasa, fata luî Miron Costin, dă nepotului eî Iordachi Cantacuzino jumătate de Cucutenî. 146. April 7225 (1717). Maria Vistiereasa Cantacuzino arată luî Mihaî Racoviţă că soţul eî era dator din întâia Domnie, «den cumpărătura ocniî. . . care o cumpărasă într’un anu drept 12 pungî de ban[i], den luna luî Săpt. în 8 dzile, după obiceiu, şi au ţinută ocna numaî 8 lun[î], pănă în 13 dzile a lui Fev., căci 1 s’au întîmplatu şi Mării Sale mazilie şi într’aceale lun[î] . . . N’aă fostu datu Mării Sale nic-un ban, urnindu-1 pre Mărie Sa cu cuvinte ... O pungă de banî au fostu maî datu Mărie Sa în datorie cumnatului mieă, luî Vasilachi [Cantajcozino Spăt., www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 81 care îi puseasă zălog o pajoră cu rubinuri. . a lui Ursachi Stolnic.» Pune ca zălog moşiile Bălţăteştî şi Mînjeştî. Cf. voi. VI, pp. 418-9, 432-3. 147. 15 Octombre 7226 (1717). Ileana Costin dă nişte vecini «nepoatei meale Catrineî». Catrina era fiica suroref Elenei cu Aristarh Hrisoscoleu. 148. 15 Maiă 7226 (1718). Sava egumen de Bogdana face o vînzare de vie. 149. 26 Maiu 7236 (1728). «Eu Cozma, nepotul răpăos. păr. chir Teodosie ce-aă fostu Mitropolitu tării Moldovii», dă zapis luî Iordachi Cant., pentru mănăstirea Bogdana, fiind «la mare lipsă, de prada Tătarilor, atîta cît nic picoru de vită sau altă ceva n’aă rămas». Marturî «Timuş Logofăt, staroste dePutna . . . Protopopa Mihaî de Focşan». 150. 7229 (1720-1). Mihaî-Vodă întăreşte lui Iordachi Cant. satul Mînjeştii, «pentru a luî dreaptă slujbă ce ne slujeaşte, precum şi la vreamea acestor turburări ce-am avută cu prăzăle Tătarilor, nu puţină pagubă au avutu şi dumnelui, şi la toate oştile pe unde am mersu, pren Ţara Ungurească [1717-8], şi pre aiurile, n’au fostu lipsită de lîngă noi». Acest act e citat în altul din 1730 (voi. VI, p. 432). 151 * 19 Septembre 7230(1721). Ileana, fiica luîMiron Costin, vinde satul Deleaniî. Parte o avea nepoata, de soră, Catrina, fata luî Aristarho. îl avea de la mamă, şi ea «de la mătuşi-sa, Alixandra, giupîneasa Grudmeziî ce-au fostu Armaş-Mare». V„ pentru Hrisoscoleu, maî sus, n° 63 şi Ist. ht. rom. în sico Iul al XVlII-lea, tabla, pp. 48-9. Pentru Alexandra, soţia luî Grumedzea Lozonschi, maî sus, n° 142. 152. i-iu Ianuar 7232 (1724). Mihaî Racoviţă, pentru vînzarea Teşăuţilor, partea lui Costin Ciudin, «carele, fiind om rău, au furată nişte caî tătăreşti a luî Can-Mîrzea şi, pentru fur-tuşagul O-aă făcut, prindzînd pe Costin, s’aă pus la închisoare». 153. 3 Ianuar 7234 (1726). Mărturie pentru banii luaţi de Ursachie Vist. la Constantinopol, «de s’aă plătit de nişte datornic». 154. 26 Septembre 7235 (1726). Raport de hotărnicie la Te-şăuţî, făcut şi de Toader Calmăşul biv pîrcălab. V. prefaţa la voi. I din Doc, Callintachi, p. XXXV. 1143. Voi. XI. 6 www.dacoromanica.ro 82 DOCUMENTE AMESTECATE 155. 27 Septembre 7235 (1726). Mihaî-Vodă, pentru satul Bălţăteştî. «Am luat acest satu şi l-am ţinut pănă acmu la mazilie», cînd îl dă lui Iordachi Cant[acuzino], V. maî sus, n° 145 şi nota.—In adevăr, Domnia lm Mihaî Racoviţă se încheie acum, 156. «Prea luminate, înnălţate şi de Dumnăzău credinciosă Doamne şi oblăduitoriu a toatăMoldova, chirie, chirie Ioan Grigo-rie Ghica Voevoda, al nostru pr£-iubi tu frate şi pre-îndrăgit cuscre, pre Pr£-LuminareaTa frăţeaştesărutăndu-te, cu amăruntul te bine vestim. Domnul Dumnezău să te păzască întru întreagă sănătate şi întru neîncetată şi adease bună norocire cu lungă viaţă. Pricina aceştiî scrisori ai noastre cătră Preluminarea Ta nu iaste altă fără numai întăiu să cercămu pentru pr£-dorita sănătatea ta şi, a doa, să descoperim ţie, pr£-iubite frate. La aceastea ce ne aflăm, nu să cădea să supărămu pre Luminarea Ta, ce, socotind că după curgerea vremii maî multă supărare va avea Pr£-Luminarea Ta de spre partea noastră, amu auzit pentru Vornecul Iordachi Cantacozinb cum că are pricină cu Gavriliţăştii pentru nişte sate a lui Ilie Cantacozinb, vrînd ca să le împartă bună nemuirea lor. Cîtu pentru aceastea, facă cum vor şti, noi la ceastea n’avemu a face, fără numai pentru 2 sate a lui Ilie Cantacozino, anume Bălţăteştii şi Mănjeştiî, noi cu vreadnica de socoteală giudecata a boerilor ţărăi le-amu luat pentru 6 pungi de bani, carile ne-au mîncat Ilie Cantaco-zin6. Pentru acasta, prea-iubite frate şi cuscre, eşind cei maî sus numiţ boer la domneasca giudecată a Prea-Luminăriî Tale, ne rugăm să nu ne să facă vre-o strămbătate, căci noi după căzuta giudecată ţărăi le-am luatu, şi, luîndu-le, nu ca doar le-am ţinutu pentru noi, cenoili-am dăruitu nepotului nostru Ioan Cantacozino, fiiul Vornicului Iordachi Cantacozinb : de la Can-tacozin fiind cele maî de sus numite sate, iarăş la Cantacozin să rămîe am ales. Deci rugăm pre Luminarea Ta ca să le pecetluiască şi să le întărească domneşte şi Pr£-Luminarea Ta după daniia noastră, carile le-am datu nepotului nostru Ilie Cantacozino cu domneasca hotărîre şi întărire, şi vom mâr-turirisi mulţămit la Pr£-Luminarea Ta. Iar anii tăi să fie de la Dumnăzău mulţi şi prâ-norociţ.» www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 83 Autorul scrisori!, Mihaî-Vodă Racoviţă, era cuscrul lui Grigore Mate! Ghica, pentru că fiica celui d’intîiu, Anastasia (?), ţinea pe Scarlat, unul din fii! celuî din urmă (Gen. Cantacuziniior, p. 43). Ioan, apoî Vistier, era fiul luî Iordaclii Cantacuzino Deleanu şi al uneî surori a luî Mihaî-Vodă (ibtd., p. 49). Cf. voi. VIII, pp. 190, 199 ; Inscripţii, pp. io, 264. 157. 7240 (1731-2). «Mariia, fatalul Miron Vel Logofet, giu-pîneasa a răposatului Ilie Cantacuzin6 Vistier», face mărturie pentru Movilău, «unde să face iarmaroc» ; îl dase în arendă «Bo-teanuluî şi luî Zosin, nepotului mieă», cu 30 de lei pe an. Ea dă acum totul nepotului eî, Iordachie Cantacuzinb Vel Vornic. «M’au adus şi pe minelaEşă, şi m’au chemat Costantin-Vod[ă] despre Doamna, şi m’au întrebată : al mieu iaste zapisul?» V. maî sus, nle 143-5. 158. 29 Novembre 7241 (1732). «Mihaî Micul, Vornic de Cîmpul lungu rusescu», şi soţia luî, Safta, fiica Prediî Păladfi] Stolnicul, vînd parte din satul Pleşinţî. Pentru Preda Păladie, v. Doc. Bistriţetabla. 159. 10 Maia 7244 (1736). Apostul Mihuleţ biv Vel Căpitan vinde parte din satul Costeştî. Pentru Mihuleţ, care slujise la Ruşi, v. Doc. Callimachi, tabla. 160. «Smeritul giudecător Brăiliî Isac-zadea Derviş-Mustafa, giudecătoriu aceşti! pricin[î]», arată că a venit la Iaşi pentru a judeca, «după pravila noastră», procesul luî Iordachi Cantacuzino, «fiiul lui Ioan Delianul», cu nişte Turci. El luase la 1739 nişte ol ale lor, «a Hotinuhm. Le trimete în Rusia, la Radu Costantin. Iordachi cîştigă procesul. 161. «Izvod de la Creţuliasca, fata Brăncovanuluî, din viat 7249 [1740-1], din odoară ce-au dată la mătuşa Visternicasa Ilie Cantacuzino Vistierul, cînd au mărsu la Bucureşti, care odoară au fostă a Bălaşiî, feti eî: Un lanţuh cu şese nasturi cu jmalţu de şese plăşî, un inel cu diamantu mare rozo, de să deschide, doaî ineale, iar cu diamanturî mari rozo, ună inel cu zamfir pe unghi, o salbă de galbin 40 chesariceştî... cu tabla cetatea Beciului.» 162. 30 Ianifar 7253 (1745).Ioan Nicolae Mavrocordat,pentru Iordachie Cantacuzino Hatman: actele «i s’afi prădată dumi- www.dacoromanica.ro 84 DOCUMENTE AMESTECATE sale de la Horodinca, cîndu au venitu feltmarşal de au călcaţii pămîntul Moldoviî cu oştlle moschiceşti». V. maî sus, n° loo. 163.3 Septembre 7254 (1745). Nichifor Mitropolitul, Theofil episcopul de Roman, Iacob de Rădăuţi, Erotheî de Huşi fac o mărturie. 164. Ianuar 7255 (1747). Al patrulea testament al Mărie! luî Ilie Cantacuzino. Legatar e numit Tordachi Cantacuzino. 165. 15 Maiu 1786. Alexandru Ioan Mavrocordat, pentru «fabrica de sticle ce este aice în ţeară, la Ţinutul Hărlăuluî, care maî înnainte ţiindu-se de Către un jidov, şi pe urmă de un Petre Mazi, Neamţu, au rămas la cea maî de pe urmă, de să ţine şi pănă acum de către Saber». V,, pentru Chabert, articolul mieu despre «Străini oaspeţi al principatelor», în Literatură st artă romtnă} IV. IV. Acte amestecate, din deosebite locuri. 166.2. 7048 (1539). Ştefan fiul luî Ştefan-Vodă, pentru Tu-lucă şi alţiî, dîndu-li «sălişte Gaţeî». Pomeniţi ca marturî fiii : Alexandru şi Ştefan. Boieri: Huru Vornic,... lada, Scripca, Crăciun, Popescul şi Şaptelic pârcălabi de Hotin, Manea şi Grozav pârcălabi de Neamţ, Ungurul şi Mătiaş (?) pârcălabi de Novograd, Mihul Portar de Suceava, Ioan (?) Spatar, Cras-neş Vistier, Sturdzea Postelnic, Şteful Ceaşnic, Lohan Stolnic, Petraşcu Comis. Scrie Ion Tăutulovic. Pergament. Pecete. Arch. Statului, Neamţ, n° 4210. — Cf. voi. VI, p. 615. nota 1. 167. Iaşi, 16 Mart 7070 (1562). Ioan-Vodă (Despot), pentru Pobrata şi egumenul Frasin. Scrie Ion. Pecete mare, ruptă. Ibid,t Pobtatat XIII, n° 22, 168. 23 Iunie 7081 (1573)- Ioan-Vodă, pentru Pobrata. Scrie Ştefânescul. Pecete ruptă. lbid., XV, n<> 3. 169. 6 April 7088 (1580). Petru Vodă, pentru vînzarea ce face Ştefan snă Danovic. Ibid., Neamţ, n° 4215. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 85 170. 17 April 7094 (1586). Petru-Vodă, pentru Pavlă (sic) «slujnicar». Pe dos: «Pavel slujnicar». Ibid., n° 1253. 171 • l-iu Februar 7100 (1592). Aron-Vodă, pentru mănăstirea Tazlău, dîndu-î satele Ostupcanî şi Colceştî. Aron recu-cunoaşte ca părinte pe Alexandru Lăpuşneanu. «Vel Logofăt uc[il]». Ibid., Pobrata, XIII, n° 32. O condică grecească a mănăstirii se află Ia Bibi. din Iaşi, şi ea cuprinde multe acte însemnate. 172. Iaşi, 18 Maiu 7103 (1595). Ştefan-Vodă, pentru Tazlău. «Alecsa Logofet ucl.» Scrie «Borcia». Pecete mică, ruptă. Ibid., n° 36. Alt act, cu aceiaşi dată, ibid., 39. Pe dos, cercări de condeiu cu titlul Domnului şi: «Enachi diiac, ce au învîţatu cart[e] la ...». 173. Iaşi, 22 Maiu 7103 (1595). Aron-Vodă, pentru o moşie. «Oprea Vel Logofăt ucil.» Oprea caută a imita pe Stroicî în iscălitură. Scrie Mihălescul. Ibid.s Neamţ, n° 4421. 174. Iaşi, 20 Iunie 7106 (1598). Ieremia-Vodă, pentru «Bar-bul biv Dvornic». Jbid,3 n° 2910. 175. Suceava, 18 Septembre 7108 (1599). Ieremia-Vodă, pentru Ionaşco Moglădea Vornic. Pomeniţi: Arame biv staroste, Cupcea neamiş, Hiarţea. Ibid., IV, 11° 1. 176. «Zapis vechiu, pe sârbii, de vânzare. Eu Pătraşc[u] părcălabful] de Unguraş prin acasta dau de ştire că au venit la casa m& Stanca fata lui Băloş bătrânul, sora luî Simion din Orăşănî, şi au vîndut doî pământuri din pământurile săli Cozma ficioru luî Nicoară bătrânul din Băr-boş, şi Cozma i-au dat 25 zloţi în mâinile Stancăî, dinainte m& şi a luî Gligace şi Vicol şi Grigorii din Bărboş şi Andonii, şi Văţcanu din Dulceştî, şi altor megieş.» Tradus în 1816. Bibi. Ac. Rom., ms. 234, p. 2. 177. Iaşi, 23 Iunie 7110 (1602). Eremia Moghila Voevod, pentru Ion şi fraţii luî, Vasilie şi «popa Ghiorghie», fiii «Eri-neî», nepoţii de fii ai Soreî, strănepoţii luî Ilco şi Băloş, pentru jumătate de sat Hălăştiianiî (Ţ. Roman), de la Manea www.dacoromanica.ro 86 DOCUMENTE AMESTECATE Sulger (cSrtîKdpK») şi fratele luî, Băloş, cari-1 căpătaseră «de la bătrînul Ştefan Voevod», pentru 500 de «taleri vechi». A mat venit David şi sora luî Titiiana, fiii Catrineî, nepoţii luî Hilimon, şi şi-au dat şi eî partea: mto (Ct no,&,AH mact KH'brimii pSipHHKH (care este supt pari ea doamnei Ruş-tineî). Tot aşa Nastea fata lui Hălăştiianul, cu fiii, Oniul şi Ştefan şi Erina, nepoţii luî Mihul; apoî Roman fiul opărim, nepot Mihuluî (parte din Onceştî, zişi maî de mult Văscaniî). Pomeniţi: Gligorie zlătar, supt Alexandru Voevod, şi Husnu Stolnicel, Tombric, Tănasie Robul, Băla (pentru Rănghileştî), Avraam fiul luî Negrea. Marturî: fiiî: Cos-tantin, Alexandru, boierii: Ureche Vornic de Ţara-de-jos, Criste de Ţara de-sus, Ghiorghie pîrcălab de Hotin; Vasilie şi Nîdabaico de Neamţ, Lupul Scoarţeş şi Veaveriţî, de Roman ; Orăş Portar de Suceava, Simion Stroic Vistiernic, Brănovschii Postelnic, Bosiioc Spătar, Caraiman Păharnic, Gligorie Stolnic, Apostolachi Comis. Stroic Mare-Logofat Scrie Nicoar[ă]. Iscălesc Domnul şi Stroicî. Pecete cu şnur albastru şi roşu şi legenda: matiki eîkiio iw epekk>p>kh; de la Toadea fiul saath, nepotul de fiu al lui Berizanul, strănepot al lui Drăgşanu Berizanul, şi de la Dobra, Ruja, Armeanca «şi alţi fii ai lui Stanciulu şi Maruşca». Apoi pentru «Blaga şi sora, Drăgîlina, şi Pietra, fetele lui Toaderu Fîilî», Lealea, «şi altă EAfa, care trăieşte la Frăceştfi], în Ţinutul Neamţului», şi Rusia, «fiul lui—», Onaca, Anesiia, Ştefan fiul lui Pănteleî, Nedelea şi nepoţii de fii ai lui Praja (npaaîH) «şi alt Simion ce i s’a zis KiSns>KH© wt haieaohî, fiul lui Zarbul», coborîtori ai lui Mihul Poianî, care trăise supt Ştefan-Vodă cel vechiu,—cari aveau Rrîdeanil pe Tutova ck A-fecS (cu pădure): toţi vînd lui Vrabie. în al treilea rînd vine «Trifanu Cras tavîţu şi fratele lui, Platonu, şi sora, Anuşa, fiii Smoli (caioah), şi Bl[a]ga, Vasilie Trăbuţul, fiul Simdziianeî, Cerna fata Floareî, popa Gliga, Barbul fiul Drăghineî, cari vînd tot acolo, aceluiaşi. Apoi, — 4°) — , fetele lui Toporu, Nastea, Toader Drădulu, Pavîl, Gligor[e] Rădiche (cumpărătură de la Tuţurman), Gavril Cucolie, fiul lui Toader eSaah, Toader fiul eSkSa'Iîh, Condroae, shî H3AvbH$A, vînd tot acolo. 5°) Petrea Berheac, chh Aif (pomenit Negrilî Hrînescui, Copac fiul lui Dragot[ă], Petrea Chi-coş, Cortîneştiî), Ion WBuap («oierul»), fac vînzare lui Vrabie, tot acolo. Pomenit Ion Tuda Stolnicel, de la Brăsăneşti. Apoi se întăreşte via din Gureşti. Pomenit şi Trălea. Marturî: Ureache Vel Vornic de Ţara-de-jos, Petraşco Vornic de Ţara-de-sus, Gheorghie pîrcălab de Hotin, [Gheorghe şi Stanisljav, de Neamţ, Manole şi Luca, pîrcălabi de Roman, Isac Balica Hatman, Chiriţa Dumitrachi Postelnic, Gheanghe Spătar, Cărăiman Ceaşnic, Vasilie Lozenschii Stolnic, Nicoară Prîjescul Vistier, Vorontar Comis. Lupul Stroic Vel Logofăt (iscăleşte). Scrie Arsenie Nebojatco. Pergament. Pecete atîr-nată de şnur roş aprins, cu legenda : aiactiw EMîitw iw kwc-TdllkAUHk AlOfHAd H mpk 3SA1A. AMÎA,4,<1KCKCKIW A\ACTU0 CHk jHHJfN'fe R0fR©A i * 3pKA- Colecţie particulara. 189. 12 Ianuar 7139(1631). Moise-Vodă, pentru călugării de la Neamţ, în pîră cu Ioan biv Postelnic. «I s’au prilejit di s’au dus cu Barnovschie-Vodă în Ţar]a] Leşască.» Arch. Statului, Neamţ, n° 4409. 190. 28 Novembre 7140 (1631). Danie către Sâcul, de la Lupul [Prăjescul] Vel Vornic de Ţara-dejos şi soţia, Maria. Ibid., n° 2491. 191. 9 Iunie 7140 (1632). Act domnesc pentru «Ionaşc[u] www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 91 ficoru popiî lui Cehan şi Cehan fiiul Savii şi Ioan fiiul lut Dobrotă».—Resumat din secolul al XVIII-lea. Ibid, n° 2902. ■ 192. 20 August 7143 (1635). Vasile-Vodă,pentru Ştefan Boul biv Clucar, întărindu-i satul Davideaniî. «Tatăl său Boul Vist. şi cu fratele său Pâtraşco Boul, şi Dumitru, şi sora lui, Frosina». Ibid., XXXVII, n° 10. V. şi n° 9.—Cf. voi. V, pp. 616-7. 193. Iaşi, i-iu Iulie —. GlieanghiVel Spătar, Boul Vistear-nic, Grigorie Vel Şetrar, Vrabie Vornic, Lupul Dragotî Vornic, Beldiman Vornic, Ionaşco Mihăilescul Jitnicar, Başot[ă] Cămâraş, Zubco biv hătnogu, Drăgan Păharnic din Pizdean[i], Blăţatui diiacu, Ştefan fiiul popei Ion din Bacău, Toader Moţoc fiul luî Moţoc Vornic din Movileam, Pătraşco Cor-neaiu biv Vornic «8 iiifŢhimji», «şi alţi mulţi oameni buni şi slugi domneşti», mărturisesc pentru Erimia şi Ionaşco şi sora lor Marica şi nepoatele, Buşea şi Vrăvara, fetele Stancăi din Buţcăteani», şi toţi fii ai Condreî, cari vînd lui Nicoară Vis-ternie Prăjescul, Mare-Visternic, moşie pentru taleri. Iscăliturile lor, cu peceţî neînţelese. — Slavon. Colecţie particulara. 194. 20 Februar 715O (1642). Hotărnicie la Mireştî. Nume : Suţul, Buzul. «S’au dezgropat acea piatră, depreun[ă] cu Bobi-ceani, şi nu s’au aflat suptu acea piiatră, cum iaste obliceaiul (sic), nic cărbuni, nic cenuş[ă], ce au fost o piiatră făr ispravă». Arch. Statului, Neamţ, n° 4242. 195. Iaşi, 28 Maiu —. «Toma Catacozono V. Dvornic vişneai zemli» către «ficorul nostru Hoşmănda», ca să dea un Ţigan «Bestriceanilor» (călugărilor Bistriţei). Arch. Stalului, Sf Sava, XXXII. n° 90. 196. Suceava, 30 Iulie 7163 (1655). Gheorghe Ştefan, pentru «Vasilie Cornac, cu tătăişă-sa, cu Năstasca, fa[ta lui Cornjac, ce au fostu după unchiu-său Mărăuţ, feCorul Selitrariuluî». Bibi. Ac. Kom., doc. 195/LXXVi. Tăiaişă e sora tatei: cuvintul se mal întrebuinţează în Ardeal. Corespunde cuvîntulul mătuşă, pentru sora mamei. 197. Iaşi, lm Maiu 7168 (1660). Ştefan-Vodă, pentru egumenul de la Neamţ, cu privire la «un vecin a lor, anumfe] Toader, a lor vecin drept de moşie, şi crescut la dănşiî». Arch. Statului, Neamţ. n° 1385. www.dacoromanica.ro 92 DOCUMENTE AMESTECATE 198. Iaşi, 7 Maiu 7168 (1660). Ştefan-Vodă către «zlotaşî, şi la leoaşî, şi la gălbănaşî, şi la tăleraşî, şi la ortaşî, şi la dajnici călărăşeşti». Bibi. Ac. Rom., doc. 9/LXXVII. 199. Iaşi, 22 Ianuar 7170 (1662). Martur: «Pătraşco Dano-lovic tretii Log[o]fet», Şi iscălitura lui. Pomenită: «Safta fata răpousatuluî Gavril Hatmanul». Ibid., doc. 4/LXXXV. — Danolovicî traduce un cronograf. — Safta, fiica acestui frate al lui Vasile Lupu, a fost soţia Medelniceruluî Andreiaş (voi. III, p. 33, nota J). 200. I10 Maiu 7170 (1662). Zapis al lui «Simior (sic) Armanul, băibărăcariul, ficorul Cărsteî zlătariul». Marturi: doi popi armeni, «Manole nameastnicul». Arch. Statului, Pobrata, XIV, n° 9. 201. 18 Iulie 7170 (1662). Zapis al lui «Petricaico din Bătrâneşti, ficorul Dragii». Ibid., Neamţ, XXIX, 110 28. 202. 27 Februar 7171 (1663). Zapis al lui «Ştefan Boul e au fost Vornic-Mare şi David de Zălucianî şi Savin Hermeziu şi Petria Drone şi Isac Vaipan, cu fraţii miei, toţi nepoţii şi v simenţii Oogoleştilor». Ibid., Neamţ, XXII, n° 15. — Un act, asemenea, din 1665, în Uricariul, XXV, p. 274-5. 203. Iaşi, 23 Mart 7173 (1665). Vînzarefăcută de «Alixan-dra giupăniasa Iorgîi Stolnicul, sora Iorgîî Postelnicul, şi fecorul mieu Toderaşco.» Ibid., Galata, XI, n° 26. — Pentru Alexandra, v. mai sus, p. 52, n° 22. 204. Iaşi, 26 Iunie 7173 (1665). «Măricuţa Medelnicereasa-ca-Mare. fata răpousatuluî lui Ghiorghie Hatmanul», dă nişte Ţigani la mănăstirea Dealul-Mare. Pecete cu coroană şi «Mă-ricuţ[aj». Arch. Statului, Sava, XXXK, n° 15.—Cf. voi. III, p. 33, nota 1 205. 16 Iulie 7175 (1667). Nume: Nazaria, popa Deochietul. Bibi. Ac. Rom., documente necatalogate. 206. Iaşi, 22 Ianuar 7177 (1669). învoială pentru datoriile de la Toma Vornicul (Cantacuzino). «Doaî cupe şi nişte ţinte de capsî.» Bibi. Ac. Rom., documente necatalogate. 207. Iaşi, 6 Mart 7177 (1669). Duca-Vodă, pentru cumpă- www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 93 rătură «de la Ghiorghie birăul şi de la fămeaia sa Măriia, den sat den Crucia-de-gos>. Arch. Statului, Galata, XI. 208. 9 Iunie 7177 (1669). Duca-Vodă, pentru pîra luî «Ştefan Staneţchi iuzbaşea cu Canilo fratele luî Hris[t]odor Săoariul», cu privire la nişte vii «în valea luî Ştefan-Vodă, în Miroslava». Ibid., Pobrata, XVI, n° 13 209. Iaşî, 14 Septembre 7180 (1672). Zapis către IlieSturdza. Iscăleşte «Calebj Manoel...» (neînţeles). Bibi. Ac. Rom., documente nccatalogate. 210. Iulie 7185 (1677). Zapis pentru o luare de fată de suflet, îi va rămînea «toată povijiia şi cu bucate ce avem noî». Arch. Statului, Neamţ, XXVIII, n° 2. 211. 4 Ianuar 7189 (1681). Vînzare în care se amestecă «Tărnouschi, cu femeia m&, cu Românca, şi cu soru-sa, Urata». Ibid., XXV, n° 31. 212. 28 Februar 7191 (1683), Pomenit «Ursul Boghirlan, sta-rostia de mesărciî». Bibi. Ac. Rom., documente necatalogate. 213.26 Octombre 7203 (1694). «Efrosina stariţa de la sv[ă]nta mănăstire de Ia Gărcina» şi două călugăriţe arată egumenului de la Neamţ că, «fiind noî bejenăriţe, şi avănd noî vr’o sută de vite de oi, şi neavănd pe ce cumpăra nătreţ, temăndu-ne că or peri», dau un Ţigan pentru căli s’au ţinut oile. între marturi, şi «Beldiman ficorul luî Penten». Pecetea mănăstirii Gărcina. Arch. Statului, Neamţ, «pentru Ţigani». 214. Testament din 5 Mart 7207 (1699) (al luî Dumitraşco Cuza ?). Tatăl luî e îngropat la «Sîmtilie» (în Bucovina, lîngă Suceava). «Zăloage de vor fi, a vecinilor, la noî, pentru neascultarea lor, să li s[ă] dia toat[e] carele voru fi de faţ[ă], iară carele nu vor fi, poate fi că vor răbda... Pentru simbriia păcurarilor ... La moarte mă rog să nu mă bociţi cu alăutarî sau cu femei... La Doamna Safta a lui Ghiorghei Ştefan-Vod[ă] să agiungeţî pentru niscare zapisfe], doară vă fi avăndu, pre satul nostru, pe Unguraşi, rămasfe] de la Penişoară Vistiarnicul.» Bibi. Ac Rom., documente necatalogate. 215. 3 Mart 7211 (1703). «Iordachi bezaide, snă Antonie www.dacoromanica.ro 94 DOCUMENTE AMESTECATE Voevoda» dă Ţigani la mănăstirea Cetăţii Neamţului. Pomenită Maria Vorniceasa răposatului Alexandru Ramandi. Iscălitură : PscopŢico? Pooast [attslCoi&ec. Pecete cu bour şi rs. A\n. (. ei ah. ko. («rswpYto? [ijrsîGaSe oto? ’Avwovtoo Bos(3âSa). Arch. Stalului, Neamţ, «pentru Ţigani». 216. 12 Mart 7214 (1706). Sămion Gorniţ[ă] dă zapis lui Petre şi Toader «Moromenchi» că, «la vreme lipsă! de păine, li-am făcut bini cu doaî pătrărî de săcară şi un porcu, şi am preţăluit celi 2 pătrărî de săcară şi porcul drept doi-sprăzeci lei.» — Copie. Kibl. Ac. Rom., doc, 85/LXXXIX. 217. Iaşi, 23 Decembre 7219 (1710). «Eu Ivan pârcălabul de la Piscu» arată că l-au pîrît la Dimitrie Cantemir-Vodă călugării de la Neamţ. Domnul, «vădzind că sintu trebuitor ţărăî», l-a îndemnat să se împace. Ceia ce face, făgăduind «de a zecea». Pecete cu I. P. (în litere latine) şi iscălitura : «Ivan Căpitan». Scrie «Vasilie Popa Uricar». Arch. Statului, Neamţ, n° 2846. 218. Iaşi, 9 August 7226 (1718). «Noi fifioriî răpousatuluî Ilia Moţoc e-au fost Medelniciar-Mar[e], anumfe] eu Ghiorghiia Moţoc ş[i] Toader ş[i] Gligor[e], ş[i] cumnatu nostru Gavril Colpan», fac o mărturie. Iscăleşte unul: «Grygory Mocoky». Ibtd f n° 4262. 219. Iaşi, 30 Iunie 7227 (1719). Mihaî Răcoviţ[ă]-Vodă, pentru un Ţigan, fiul lui «Bărgău zlătar, carii[e] fiindu Ţigan domnescu, trebuitoriu Curţii domneşti, carili lucriadză la bolduri de rădvanurî domneşti şi la cocii ce să fac pentru triaba Măriilor Săli Hanilor şi altor Agi, şi spoeşte hierîle», — îl iea îndărăt de la Manolachi Rusăt Vornicul. Ibtd., XXXIII, n° 45. 220. 3 Decembre 7234 (1725). Lupul Pilat biv Postelnicul şi cu soţia, Safta, fata lui Vasăli Sălbanul, vinde lui «Ion Neculciî biv Hatman» casele lor din Iaşi. Bibi. Ac. Rom., documente catalogate. 221. 21 Mart 1739. Egumenul Neofit de la Cetăţuia, mul-ţămind Domnului pentru ctitorie, făgăduieşte a face zidul şi altele din afară, fără a-1 mal supăra. Ibtd. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 95 222. 5 Mart 1794. Mihail Costandin Suţul Voevod arată că Mihaiu Sturza biv Vel Vornic de Aprozi a adus un zapis al lui Nicolae Lipănescul Cluceriu, fiul «Roxandii Bogdan, din Ţara-Romănească», din 30 Ianuar 1794, cu privire la Băscă-teni, foastă moşie «a răposatului Ioniţă Sturza Jăcniceriu, cel d’intăi soţu al maicii sale ; carile tămplăndu-se de au răposat, au rămas maică-sa doi copii şi cu răposatul Ioniţă Sturza, şi, trăind şi copiii cinci ani după săvârşirea răposatului Ioniţă Sturza, pe urmă au murit şi copiii, apoi, după a pravililor hotărâre, rămăind ale maici sale toate cele rămase de la răposatul Ioniţă Sturza, maică-sa acum asupra aceştiî pricini făcăndu-1 deplin plirexusios, fiind în deplină vrâstă, de 27 ani, l-au triimis la Moldovva ca să cerceteze acele mişcătoare şi nemişcătoare ci să vor găsi a răposatului Ioniţă Sturza, şi prin giudecata Divanului să le tragă de pe la locurile ci să vor afla cuprinse în stăpânire.» Mihai «nu s’au arătat pri-cinuitorifl a nu o da . . ., fiind dum[nea]![ui] Vornicul şi văr-primare cu răposatul Ioniţă Sturza». O cumpără cu 6.000 de leî. întăreşte şi Mitropolitul Iacov. Iscălitură grecească a Domnului. Pecete cu armele unite, din 1793 • Colecţia d-luî Goilav, din Roman. 223. «Noi Costandinu Alecxandru Ipsilantu . . . Acestu — sinu — Ţiganu domnescu, lingurariu, este aşezată la tabla Visteriei a da cele obicnuite patru dăjdi pe anu, şi la Sfetii Gheorghie căte unu leu de nume, banii masalaliloru, bezu răsur[a], cîte zece părale de leu, şi cu mai multă să nu fie supărată, fără decîtă la luatulă acestui peciă să aibă a da cîte trei leî şi patru părale la Cămara Gospojdii, şi, pentru ca să fie alesă şi cunoscută dintr’alţi Ţigani, ne-aă dată acestă peciu gospodu, spre a să folosi cu păzirea pronomii-lorfl loru, ce prinu osăbitu hrisovulu Domniei Mele li s’au întărită; 1799.» Monogram. Pecete. Tipărit. — Arch. Statului, Neamţ, XLI, n° 6. 224. 24 August 1815. «De la Visterie. Cătrăcinstită dum. Spat[a]r Aleco Sturza. Lăcuitorii din satul Fărcăşănii de la acel Ţinutu, din jaloba ce au dat în trecutele zile cătră Mărie Sa Vodă, aă făcut arătare că orăndatoriul sau vechilul du- www.dacoromanica.ro 96 DOCUMENTE AMESTECATE m[it]ale de la moşie Hăleştienii le face multe asupriri, că, închizindu-le vitele de pe imaş, îi bate, îi jăcueşte, luîndu-le bani. Pentru care scriindu-s[ă] carte către dumn[nea]lor ispravnicii] Ţă[nu]tului, ca, după rănduială, să cercetezi pricinile şi să-î pue la cale, şi numitul vechil, nu numai că s’au înpotrivit a nu merge la isprăv[ni]6[ie] în cercetare, dar şi d[u]m[neal]a, aflăndu-te acolo la sat, pe unul din jăluitorî l-ai pus în lanţug şi l-ai ţănut doî zile, iar pe alţi doi, anumi Andriî Vor[ni]c şi Ianuş Timuş, i-ai bătut la talpe, şi zăce boi şi patru vaci a jâluitorilor, şi acum să află închise. De merare au fost Visterii de acastă urmare a d[umi]tal[e] şi cum de ai îndrăznit d[umnea]ta să baţi pe jăluitorî, acei ce ş’au căotat dreptate prin drumul giudecăţii, — nesocotind că pentru asămine pricini poţi să vii în vinovăţie aceia ce nu socoteşti. Pentru care, să scrie dumitale, din poronca Măriei Sale lui Vodă, ca îndată să dai poroncă vechilului, să sloboadă vitile jâluitorilor, şi pe vechil să-l dai pe măna zap-ciului copil de casă, ca după volnicie să-l ducă la dum-[neajlor isprav[ni]5[i] să s[ă] judece cu jăluitorii, dăndu-I po. roncă ca mai mult să nu îndrăzniască a face acest feliu de urmări, şi, de are vre o păgubire de spre jăluitorî, să-ş caote prin drumul giudecăţi, căci pentru asămine pricini sănt rânduiţi dregători de cătră Mărie Sa Vodă, fiind încredinţat dum[nea]ta că, o jalobă de să va mai arăta asupra acelui vechil, va fi adus cu Cohodar şi să va certa cu bătaia la poarta Curţii, fără a nu-1 put6 folosi dum[nea]ta cât de puţăn. Iar, pentru bătae ce au suferit jăluitorii de la dum[nea]ta, urmare care nici într’un chip nu-ţi este slobod să o faci, să-i învoeşti pe jăluitorî ca să s[ă] mulţămască. Căci, mai jăluind, să va tulbura Mărie Sa Vodă asupra dum[i]tale, şi te va supune în giudecată cu jăluitorii. Şi socoteşte însuş cătă difâimare este pentru dum[nea]ta a fi în giudecăţi pentru asămine pricini. 1815, Avg[us]t 12.» [Iscălitură ] Colecţia d-luî Goilav, din Roman. 225. [Titlul domnesc.] «Săngură podoaba omenirii fiind urmare ch întru faptile bună, sărguire întxu supunire spre să. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 97 vărşire poroncilor mai marilor povăţuitorî şi temeinica credinţă întru slujbile cele .ce, din înnalte împărăteşti voinţe, să încredinţazi persoanelor celor socotite de vrednice şi de statornice, tot răvnitoriul prin osârdie lesne poate a câştiga talantul răsplătirii şi cununa vrednicii. Aceste aducu cu săne rodurile bunelor nădejdi, carele nasc cinste, lauda şi evghenie. Precum şi niamul rusătesc (care coboară din famelie gre-ciască) din în vechime încă prin râvna, osârdie şi driapta credinţă, sămănănd ostinelile bunelor fapte, au câştigat de la opştie lauda, evghenie, şi de la împărătescul Devlet înnălţare întru slavă şi cinste la domnesc prinţăpescu Scaun a Mol-daviei, prin Andonie Rosăt V[oe]vod, carile au domnit la anul 1676; de la care au rămas cu lăcuinţa în pământul Moldavieî urmaşii săi, întru feliuri de slujbe şi cinuri de a aceştii Cnejăî. Dintr’aceştia unul fiind dar şi boeriul Domnii Mele dum[nea]luî Spat. Vasile Rusăt, spre a fi cunoscut şi ştiut cum că este din arătata familie, ce să trage din Andonie Rosăt V[oe]vod şi spre av6 toată cuviincoasa cinste, cătă să cuvine unui evghenist, i s’au dat acest hrisov a Domnii Mele, întărit cu a Domnii Noastre iscălitură şi pecete. Scrisu-s’au hrisovul acesta la Scaunul Domnii Mele în oraşul Eşiî, întru a doa Domnie a noastră la Moldavie. 1812, Noemvfrie] 13. [Semnătura şi pecetea.] Iordachi Roset Vist. probt. Copie într'o condică din Domnia iul Scarlat-Vodi Callimachi, în Arch. Statului din Iaşi. — Pentru Vasile Roset, v. tabla la voi, X din colecţia Hur-muzaki. 226. Iaşi 28 August 1826. Scrisoare de afaceri către Gheorghe Călino Căm[inar], Pe dos: «Yp£>.[i.[j.a toii xoxtîm KwotaXYj Ns-YpoiVcCa» («scrisoarea]coconuluî Costachi Negruzzi» : tatăl scriitorului?). Bibi. Ac. Rom., doc. 165/LXXXVIU. 1 143. Vo). xr. 7 www.dacoromanica.ro II. DOCUMENTE MUNTENE. 1. Bucureşti, 29 Maiu 7054 (1546). Mircea-Vodă, pentru boierul Vlaicul, cu privire la o moşie pe apa Băsceî, a lui Vlai-cul Vistier şi a doi Postelnici. Pomenite: p!5NU,HAe chparSAOK, A\AA8a WpAfKh. IIpH AHH EaA^A EOfKOyk, S^AKAfHArO HA\AAH C8T np bnil ChC rAhTf H ChC EoHM-lî H ChC MfTO HA\, HA\AAH CST np’bHlf h npn ahh E{ntha[a] Eoeko^e h npn ahh Pa^ya EofKO^f (deci e vorba de un proces supt Vlad-Vodă înnecatul, Vintilă-Vodă şi Radu-Vodă (Paisie)). Marturî: Ventilă V. Vornic, Barbul V. Vistiar, Cr[ă]stiian — e Comis, Oprea Medelnicar, Şteful Sulgar, Conda Stolnic, Dragomir V. Postelnic. [Tudjor Logofăt. Ţalapi, fiul lui Harvat, scrie. Colecţia d-luî Gr. P. Olanescu. 2. Bucureşti, 17 Iunie 7087 (1579). Mihnea-Vodă, pentru Vlaicul Cliucer şi Colţea şi Dragul cu fratele lui, Staico, dîn-du-li ocină la Cislău. Judecată cu Gociul. Marturî: Mitrea V. Vor., Miroslav V. Log., Stan Spat., Costandin Vist., Stan Corn., Harvat Stol., Gonţea [Păli.], Stoica V. Post. Scrie însuşi Miroslav. ibid. 3. Bucureşti, 16 Iunie 7089 (1581). Mihnea-Vodă, pentru Ivan Mare-Logofât şi cu fiii ce va avea, cu privire la satul Stoicăneştii. îl dă lui Mitrea V. Vornic pentru satele Turbure şi Berendeştî, din ultimul jumătate. Marturî: Dobromir biv V. Ban, Dragomir biv V. Vor., Miroslav biv V. Log., www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 99 Dumitru V. Spat., Costandin V. Vist., Harvat V. Stol., Radul V. Comis, GonţeaV. Păh., Danciul V. Post, Scrie Bunea fiul lui Kopec iior[o4>(T]. Admirabilă caligrafie. Pecete cu: f nfMAT nv AXHjfH'b ko£kc>a rHli KaauiKot, ceî doî sfinţî lingă copacul cu două stele. Ibid. 4. Tîrgovişte, 20 — 7123 (1614-5). Radu-Vodă, pentru o Neacşa. E pomenit Avram Logofătul şi satul Rătivoesti. «Tes-man Aţiganul». «fi Yaii^Snii IIIepKanoK KoeKO^a an... H3Kd,4,Hjf no Tat aitnranSa wt 8rpH, ta>k ec npo^aa na f^nn k8iih na hm npoKa wt pNiWHHK» (e vorba deci de haiducii din vremea lui Radu Şerban, de un Ţigan prins de Unguri). Ţiganul Gu-ţilă. «^oKat tc kha Tsfyţop awi\ na Ilpara cbc Pa^Sa kawm. BS3fCK8a» («cînd a fost Tudor Log. la Praga cu Radul Clucerul Buzescul»). Se pomenesc şi satele Clăceştî, Goleşti. Pergament. Colecţia d-luî profesor Şapcaliu. 5. 14 Ianuar 7129 (1621). Radu-Vodă, pentru un om din satul Mărăcineanî. «Aceşti Ţigani ce săntu mai sus scriş, eiî ţinu neştiî Rumăne *, şi au făcut ficiorii cu dinsele. într’aceaia Domnii Mea am văzut şi cartea lu Gavril Voevoda cum i-au dat acei fecorî ce au făcut cu aceale Rumăne, să le fie Ţigani, să lucreaze, cum lucrează şi alalţi boiar[î] Ţiganii.. _ Pană la un cap de păru.» Jbid. 6. Tîrgovişte, 19 Ianuar 7130 (1622). Radu Mihnea-Vodă, pentru un vad pe apa Buzăului, «dar din partea lui Stroe fiul jupaniţei Ancăi ot Cislău»,— dar de frăţie. «Şi am văzut Domnia Mea şi sapisul lui Stroe în mînile lui Mihalce Vornic, de frăţie, şi cu m[ul]ţî oameni buni, anume Preda fiul lui Dragomir vat[af] din Cislău, şi Stan Mărgineanul din Băşceanî, şi Anghel Log[o]fet ot Oorăştfi], şi Cernat Lo[g]ofet; şi s’au înfrăţit de bună voia lor, şi cu ştirea tuturor megia-şilor, şi din sus şi din jos, şi înnaintea Domniei Mele.» Marturi: Vintilă V. Vor., Papa V. Log., Hriza V, Vist., Ni- 1 Adecă neveste de Rumîn, de ţeran neliber. www.dacoromanica.ro 100 DOCUMENTE AMESTECATE cula V. Spat., Birtolomeî V. Stol., Furtuna V. Com., Ion Păh., Trufanda V. Post. Scrie Stănil[ă] Logofăt. Pecetea cu doi sfinţi şi: iw koiko^ cni» Auiyn'fe ko^ kjku matis THh 3tA\AH EaaiUKOt. Jbtd. 7. Bucureşti, 13 April 1630. Leon-Vodă, pentru Mihalce al 2,ea Vornic, din Pătrălage, dîndu-I şapte Ţigani şi cu mama lor Stanca şi cu fiul el Tatul, cu Aţiganca lui, Anasiia, ce au fost aî in Craiova, supt comanda luî «Obărster Craiib. Unul dintre Bibeştî www.dacoromanica.ro DOCUMENTE AMESTECATE 105 era cu el, şi el fu făcut Ispravnic. Trupele erau compuse din «Unguri husari», «militari rumînt ungureni» şi «nevoiaşi de Nemţi», cari se prăpădiaîi de «lungoare». 27. 1790. învoială pentru a clădi o moară, cu «Ioan mo-raru ot Târnava». 28. Novembre 1792. Zapis iscălit de Dositeiii episcop de Buzău, Nectarie de Rîmnic şi Ioan Văcărescu. 29. 1803. «Cercetarea de munţii ce mai jos să arată, care şi de cine să stăpânesc. Pravăţul jumătate, să stăpâneşte de moşteni Radoşanî şi jumătate cuprinşii cu linia despre Ţara Nemţască, din urma-răzmiriţii Muscalilor... Costa lui Rus, până în răzmiriţa Muscalilor s’au stăpânit de moşteni Radoşani, apoi cu linia s’au cuprinsă şi s’au luat în Ţara Nemţască [ca şi jumătate din Poiana Muierii şi alţi munţi].» Se pomenesc Safta Brăiloiu, «Matei Văcărescu, cu cetaşii lui» (aduce act de la «7180 (!), a răp. Domn Moghila Voevod»). 30. Craiova, 13 Maiu 1810. Generalul rus Zuccato către boierul Constantin Samurcaş. îi mulţămeşte pentru aprovisi-onarea oştilor împărăteşti. Pentru «objets secrets pour le service», i se va adresă direct lui, nu Divanului. Cu mîna generalului: «Vous en aurez le merite, comme la responsa-bilite». 31. 17 Maiu 1817. Act iscălit de «Sevastis (de Sevastia-Sivas), Dionisie, proegumen Tismeni». 32. 31 Decembre 1825. Gentz către Alexandru Samurcaş. îi arată condolenţe pentru moartea unchiului lui (Constantin Samurcaş), corespondent al lui Gentz, şi cere a i se restitui scrisorile lui cătră acesta. Cunoscutul diplomat Gentz a fost şi corespondentul Domnilor noştri pe această vreme. V. Gentz, Depeches ineditei aux hospodars de Valachte, 3 voi. in 8°, Paris, 1876-7. Astăzi aceste scrisori ale Iul şi altele, netipărite, se află la Ac. Rom. 33. Alexandru Samurcaş cătră un anume Dumowitz, 30 April [1827]. (Se aşteaptă mucarerul.) Le fils aîne de ce prince, qui residait depuis quelques ann£es â Constantinople, s’etait amourache d’une Armenienne, fille d’un tres riche n£- www.dacoromanica.ro 106 DOCUMENTE AMESTECATE gociant connu sous le nom d’Agobi Tinguiroglou, l’a rendu enceinte, et pour la sauver des affronts et des insultes qu’elle meritait de la part de ses parents, il conqut le projet de l’enlever de sa maison paternelle, ce qu’il a effectue en effet et, a la (sic) Dimanche des Rameaux, c’est-â-dire une semaine avant la fete de notre Paque, pendant le careme, contre l’usage requ, l’a fait tenir au fond (sic) du bapteme, pour la rendre veritablement chretienne, l’a convertie et, le meme jour, l’a epousde. (Turcii îî poruncesc să plece, şi el e aşteptat acum la Bucureşti.) Asupra acestei afacerY de dragoste, v. şi raportul prusian din Constantmopol. în Acte fi fragmente, II, pp, 720*2. 34. 6 Novembre 1837. Pe o reclamă tipărită a lui Morison pentru odinioară-cunoscutele sale hapuri, se ceteşte în rîndul d’intăiu: Despot, pe atunci în Konigsberg, trimetea pe ciracul său, vagabondul literar Horatius Curio, la «Sluczk, la ducele Sluczkului». Ducele era un om cu multă trecere, şi el dădeaîn 1563 un ospăţ solilor tătăreşti, veniţi în numele Sultanului pentru a cere Polonilor uciderea lui Ştefan-Vodă Tomşa1 2. Pe timpul cînd Ştefan Tomşa era Domn al Moldovei, după gonirea, la începutul anului 1612, a luî Constantin Movilă, cu rudele şi sfetnicii săi, moşia aceasta, Uscie de pe Nistru, fu adăpostul întregeî familii a Movileştilor. La 4 Ianuar 1613, din acest loc, Doamna Elisaveta şi fiica eî Maria, soţia luî Ştefan Potocki, fac o danie de venituri mănăstirii Sf. Pa-raschive din satul Zadarow, din apropiere, unde era egumen Ştefan. Elisaveta se intitulează «suprema ducissa regni». Peste un an, în aceiaşi zi de 4 Ianuar, fiind de faţă şi Vitolt Logofătul, se face aceleiaşi mănăstiri, de aceleaşi, o danie de şerbi seu «cmeţî»3. 1 Inscripţii din bisericile României, p. 153* 2 Iorgai Nouveaux materiaux pour sannr a l’htstoire de yacques Basilikos VHerachde, Bucureştt, 1900, pp. 27, 84. 3 Relationes castrenses hnliczenses, în Arch. provinciale din Lemberg, 1661 ^152), p. 815, pomenire în Tharaniewicz, Cronica lut Hypatius (poloneşte), Lemberg, 1875, 'w 8°, P* 62, r ^ 25 (trad, în mss. Schmidt ale Bibi. Mu-seuluî Naţional din Pesta). Cf. ibidn p. 63, n. 27; danie făcută bisericii din Mosciska de Ana fiica lui Ieremia-Vodă (şi întărire, de regele loan al III-lea, la 1691). — In Rel. caslr. bal. fragmentai 1600-700, n° 108, e vorba de procesul -de moştenire hotărît în 1632, la Camemţa, între Bronislaw Gruszecki si Maria Movilă, văduva lut Ştefan Potocki. www.dacoromanica.ro VI. O CTITORIE NECUNOSCUTĂ A LUI VASILE LUPU. între hîrtiile privitoare Ia pomenile ce s’au făcut după moartea celuî din urmă Ştirbe! din ramura veche, se află, Jn volumul cartelor de jotecie» (sic) din Archivele familie!, şi adeverinţa grecească ce urmează, cu ortografia eî: Tb âSiy.bv p.ovaaT7jpi, to oiroîov p.s aviSpEijjE, xai iEpop.ova)(ov p.i sxap,E, xai airo vf]v cmXaSeiav Ttbv a0siov ’ApSaviTtbv p.s fjXsu-0spioas p.s Soaiv îroXXâjv Ypoaiiov, ovopACETai 017ia Xabpa, sîvai p.iaa ei? tov Miopia, ei? xaTTjXixiov bvop.a£op.Evov KaXaSpoia, zâ oiroia za. iroip-aivEi XoYixtb? 6 ap)(iEîrEaxoiro? TCspvEC7]?, slvai xtio-(j-evov auro zb p.ovaaT7jpi p.s aaîrpa p.iro7Savixpoov I-xeEvoo? oîtoo s'Savav Ta §z>yy/.a xai oîtoo Sdivoov: abia zâ op.oXoYtb sp.irpoa0sv si? zb'/ 0eov xai si? aXoo? rob? 1x7100? aYYsXoo?. 1814, ’IoovEoo 23, Booxoopiau. KopiXXo? ap)(ip.avSpÎTYj? xai îrvEop.aTixo? ex xyj? Xabpa? too Miopim?. 1413. Voi. XI. www.dacoromanica.ro 8 114 O CTITORIE A LUI VASILE LUPU Adecă : «Mănăstirea mea, care m’a crescut şi m’a făcut ieromonah şi m’a liberat din robia Albanesilor necredincioşi, cu dare de mulţi lei, se chiamă Sfînta Lavră, e in mijlocul Moreiî, în Ţinutul ce se chiamă Kalavryta, pe care-1 păstoreşte sufleteşte archiepiscopul de Tzernitza; a fost clădită acea mănăstire cu bani moldoveneşti, ai lui Vasile şi aî luî Ştefan Voevod şi aî luî Ioan Voevod şi aî Ecaterineî Doamna şi aî altor cîţiva boieri din «Vlahia». De cînd s’a clădit pănă acum sînt o sută treîzecî şi nouă de anî încheiaţi. Are cincizeci de călugări, cu cel d’innuntru şi cu ceî de-afară. Hramul este Adormirea Maiciî Domnului. Ea dă în fiecare zi multă pîne creştinilor fără mijloace, şi zi de zi nu lipsesc şeizecî de creştini cari să mănînce pîne şi iartă pe aceia unde au mers sufleteşte şi unde merg. Acestea le mărturisesc în-naintea lui Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor îngeri. 1814, Iunie 23, Bucureşti. Chirii, arhimandrit şi duhovnic din lavra Moreiî.» Vasile Lupu a avut din căsătoria cu Doamna Tudosca pe Ioan-Vodă, mort în Novembre 16401, iar din a doua, cu Cerchesa Ecaterina, pe Ştefan, care a fost Domn. Ei sînt ctitorii. Data ce resultă din scrisoare, 1675, e fireşte falsă. Poate că acea de 1635 ar fi mai bună. Fireşte că nu întîmplător a clădit Vasile această mănăstire a sa de lîngă Kalavryta. în prefaţa «Manualului împotriva rătăcirii Calvinilor», vestitul Dosofteî patriarhul de Ierusalim, care era de pe la 1660 prin ţerile noastre şi a trebuit să cunoască personal pe Vasile-Vodă, spune că neamul său era din «satul arnăuţesc» sau Arvanitochorilîngă{fîrnov^din Bulgaria, dar că venise din «Macedonia»2. Acest neajn e al tatălui numai, Nicolae, Agă al luî Radu Mihnea, şi de sigur 1 Voi. IV, p. 226, n0 LXIII. ! Meletie Sirigul, Katâ tiuv xaXSiVixiuV xetpaXaEtuv... xaî AooiBIjoo £yXst" pEStov, Bucureşti, 1690. Româneşte, îu Uricarul, VII, p. 39. Cf. pentru tatăl său, Nicolae Vel Agă, Inscripţii, p. 113. www.dacoromanica.ro O CTITOKIE A LTll VASILE LUPU 115 străin, grec — Vasile însuşi nu vorbia bine româneşte1,—pe cînd Romîncă pare a fi fost mamă-sa, care i-a dat numele cel adevărat şi de la început, Lupu, căci Vasile e numele domnesc, cu sunet bizantin, pe care-1 luă Vornicul Lupu numaî la suirea sa pe tron. Să se maî ţie în samă numele, curat româneşti, ale surorilor lui Lupu, Marga şi Măricuţa, şi al «vărului» său, Ştiuca2. E foarte cu putinţă ca obîrşia Arvanitochorituluî, tatăl lui Vasile-Vodă, să fi fost din Mor ea. Ţinutul Kalavrytei e cel maî muntos din peninsulă, şi pe vremea lui Pouqueville încă (cap. XI) îl străbăteau cu turmele vitejii păstori albanesi, cu sarică albă şi «coifuri de paie». Acelaşi călător spune că şi «locuitorii din oraşul Kalavryta sînt în mare parte Albanesi», dar poate că greşeşte cînd vede în ei numaî urmaşi de-ai năvălitorilor din 1770. Astfel ar fi «Albanes» Vasile Lupu. Întîmplarea a făcut ca în acest sat Arvanitochori sau Ar-bănaşi, de unde plecase părintele lui Vasile-Vodă, să se ridice, numaî peste cîteva zeci de ani, o biserică românească, cu cheltuiala lui Constantin Brîncoveanu, bogatul ocrotitor al tuturor creştinilor din Răsărit. Episcopul Melchisedec o descrie ca «o zidire lungă şi scundă, acoperită cu olane» şi alcătuită din două biserici despărţite în lung printr’un părete. Călătorul romîn a văzut şi chipul ctitorului, «o persoană îmbrăcată în costumul Domnilor ro-mînî», dar cu capul sfârmat, la vre-o profanare turcească a bisericii3. Lîngă biserică se maî pomenesc pănă astăzi nişte «case ale Brîncoveanuluî». Dar nu ale lui Constantin-Vodă. Căci iarăşi întîmplăriî i se datoreşte că această biserică ’ V. voi. IV, pp. 30-1. 2 Voi. III, pp. 31-2. 8 Revista pentru istorie, archeologie şi filologie, voi. IV, p. 520- Nu e exclusă ideia că Brtncoveauu ar fi «înnoit din temelie» o biserică maî veche, datorită tocmat pietăţii luî Vasile Lupu. Altfel, alegerea locului poate să pară ciudată. De alminterea, Arvanitochori ajunsese şederea de vară a lumii din Tîrnova, şi a Mitrop olitului chiar. Cf. Jirecek, Ras Furstenthum Bulgatien p. 407 (se arată şi casele unui Cantacuzino şi Filipescu). www.dacoromanica.ro 116 O CTITORIE A LUÎ VASILE LUPU a primit peste un veac întreg mormîntul unui Brîncovean. în adevăr, o inscripţie pe piatră1, supt vulturul încununat, cu două capete, pomeneşte în aceste cuvinte pe un urmaş al ctitorului: Aav (sic) urc ’ ârcpooEVTa (J-EYa?> p-SY^V t: avoaGei? ’EvGâSe XEXporcTat, d3 raKpHA ^taun h m»pKi»AaEii cS'iakckîii— către «giudzii carii înblaţi pentru Ţigani», cu privire la un Ţigan căpătat de Constantin Macri de la unchiul său, Macrl Căpitanul. Printr’un act se află o dajde necunoscută, osluha 2 3 4 * *, iar altul dă numele starostelui de Putna de pe la 1690, «Bejan Gheuca biv Vel Pit[a]r». Se maî culeg nume ca Du-cui, Stoica Loloiul, Vasilie Pânncariul, Toader Toropcel, Drăghici Sălîgeanul, Iftinca. 0 mare parte din aceste documente priveşte pe boierul moldovean Neculaî Buhuş, Marele-Logofăt al lui Dabija-Vodă şi prietenul luî Miron Costin8. într'un înscris fără dată (de pe la 1690) vedem pe o «Sofronie Băhnăşoae», care arată cu durere că fiii ei, hoţi de cai, erau să-şi piardă viaţa «era să-l scoată la deaalu, să piară». Ca să scape, ei se dau ca vecini lui Buhuş, numai Medelnicer pe atunci, la Suceava, «denainte dumisal[e] luî Ionaşco Brâncă, Armaşul-cel-Mar[e] şi denainte Frănculuî Armaşul, şi denainte Drosăî Armaşu, şi denainte a tuturora Armaşilor» i. 1 E o vînzare de prin 1610, făcută de Hilep, fiul luî Dan, către Toader Cehan pîrcălabul. «Şi derept on cal biculuit dere[p]t 45 de talere, şi l-au bicu-luit şoltuzul de Ţuţura şi cu oameni buni, la cas[a] luî Avram, şi eu, Avram, am fost în toc[ma]lă, şi noî răzeaşie încă am fost... Şi Dorin de-acolea. . . si noî toţ seteanie am fost, den sat, den Roşei » s [Către 1600.] « ■(■ Simion V[el] Şătrar i Ştefan scriu la fecoriî noştri, os-luhariî volost Vasluî, deaca veţî vedea cartea nostră, voî să lăsaţi în pac[e] de osluhă na (sic) Ion din Burduganî, căc s’au căutat la catastih şt s'au aflat bun. Dec să nu-1 învăluiţ. . . 8 ac, Dech. 8.» 3 Voi. V, p. 574, V. şi aicî, maî sus, p. 53, n° 24. 4 Un alt cas de plătire se află în aceste documente, într’un act din Iaşi 7156 (1647-8), «Pătraşco Vamăşiul» arată că a luat «dzeace boî de la Pavai Căpitanul [de Vasluî], pentru treîdzăci de galbeni, şi boii au fost luaţi de pre www.dacoromanica.ro 120 O SCRISOARE GLUMEAŢĂ într’o scrisoare către dînsul a luî Ion Hăbăşescu, membru necunoscut al unei familii pe care a făcut-o vestită Grigore, ajutătorul luî Ştefan-Vodă Petriceicu—Ion va fi fost fratele luî Grigore —, se întîlneşte cu plăcere acel ton glumeţ, familiar, care lipseşte aşa de mult în moştenirea scrisă a trecutului. De aceia o dau aicî în întregime, după lămuririle de maî sus : «Cinstite al nostru maî mare frate, dumnata Medelnicear-Mare, să fiî dumnata sănătos. Cu sănătate mă închin dumitale, şi poftescu de la m[ijl[°]stivul Dumn[e]zău dumitale pururea multă sănătate şi cinstită viaţă, înpreună cu toată cin-tită casa dumitale. Pentru tocmala carea am făcut cu dumiata pentru prisaca ot Tumaş, în-tr’aceaia vreame nentănplăndu-mi-sea zapisul acolo, dac’am sosit, căutatu-l-am, şi-l trimiş dumitale pre cest ficor al nostru. Nămaî de stupi mă rog dumitale să-m daî maî de aproape de pre aicî, că de acolea n’am cumu-î aduce, atâta cale, şi prentr’atătea frânturi, ce mă rog dumitale să-m daî de-aicî. Altă, pentru rândul peaştelui de sămânţă, înseama-te-voiu eu pre dumiata pre căt va t[r]ebui dumitale, c’am pus de-1 străn[g] într’un coteţu: nămaî atâta, de-are hi şi cu voea dumitale, eu aş hi foarte bucuros la un schinbu. Eu să înseam-nez dumiata[le] de peaşte de sămânţă, şi dumiata să mă înseamî de unul di ceea ce li-î ciuma în dzuoa de Ignat; nu pentru altă, ceş trebue acmu să-s afle, că spune un păcat mare ciceluea ce n’are de-acel feal, ales acmu la Crăciun. Şi, din maţăle de ştiucă nu pocî face di ceea ce să chiamă pre numele dumisale luî tretii Log[o]f[ă]t *, de să pun a Curteanî pentru dajde; apoi au vinit Curtenit de’u grăit Mării Sale luî Vodă, şi au părât pre Pavai Căpitanul», căpatînd dreptate de la Domn. Căpitanul e pus da temniţfă]*, rudele nu-1 plătesc, dar aceasta o face cRăco-viţ[a] Log[o]fâtul». Iscăleşte şi IIsTpaoxo Aofj.saxtyo. — Cf. voi. V, p. 30, nota 2. 1 Nu am intîlnit un treti Logofăt cu acest nume de : Porcul. www.dacoromanica.ro O SCRISOARE GLUMEAŢĂ 121 a şea VjŞpy , că maţăle ştiuciî sănt supţiri, ia[r] noaî, hiindu oameni de ţară, ne-a foarte trebui de-acel feal să fie mal groş. Deci, ce va hi mila dumitale, de vr’un [porc], mulţimi-vom dumitale'; de n’a hi, la prilej tot ş’om mulţămi. Să fii dumiata sănătos wt jf{i amin. U Hăb[ă]şeşt[î], Dech. 20.» Urmează iscălitura slavonă, împodobită, a lui Ion Hăbă-şescul şi adresa luî Neculaî Buhuş, Mare-Medelnicer. Un oarecare ton familiar se vede şi în acest răvaş de egumen, păstrat tot la Academie (doc. necatalogate ?): «Varlam ieromonah, igumenul ot stăa monastira ot Căldăroşanî, scriu la cinstit şi de m[i]l[o]stivul Dumnezeu dăruit fiiă al sf[ijnteî besearecî şi de la D[u]hul Sf[ă]ntii al nostru ca u[n] fiiu sufletescă, dumneaaluî jupan Radul Spîtar, poftescă de la m[i]-l[o]stivul Dumnezeu să-ţ dăruiască tot binele dum-netale cu pace şi cu sănătate împreunî cu tot[ă] cinstitî casa dumnetale. Iar de l’a noştri smerenie şi de la tot săborul sf[i]ntei mănîstirî plecată închi-nîciune trimiţ la dumneata. Alta, de rîvaş ce mi-aî trimes dumneata, am înţeles de tote : cinstitî scrisoarea dumneatale, că mi-aî scris dumneata că am purces şi n’am făcut dumnetale ştire, iar dumneata-ştiî căînd ne-am despărţit, că am grîit cu dum neata să viu şi eu pănî la mănăstire, să întrebă săbor[ul] şi călugîriî cum vor zice şi eî. Deci aşa ne-am vorbit cu toţii pintru ca să nu maî întrîî nici dumneata în gîlciavî şi în jurîmăntă, că nu este bun să jure omul, măcarî de s’arî şti că este căt de direptă, că Dumnezeu iubeaşte Sf[i]nţia Sa paca. Deci, cum am zis cătrî popa Necula căînd 1-aî fostă trimes dumneata la mine şi m’aă întrebat M[o]l[i]tva Luî de acesta lucru, eu am zis un cuvântă, să întrebă şi pre alalţi călugîraşî. Deci şi eî săntă bucuroşi aşa, să ţiî dumneata Rumânii căţ aă fostă cumpăraţî de părintele dumnetale, www.dacoromanica.ro 122 O SCRISOARE GLUMEAŢĂ jumătate, şi cu moşia jumătate, şi sf[ă]nta mănăstire să ţie jumătate, şi să fie pace între noî. Deci, daca va fi voia dumnitale aşa, să vii dumneata pană la sffăjnta mănăstire, de acum Du-mi[ne]cî ceia Dumineci, că în castî săptîmînî voi să mî ducu păn’î deal să-m aducî nişte vinişor ce avem, că am înţeles că va să pogoare Măria Sa Vodă [Brîncoveanu] la Bucureşti. Ce va trebui, ce cum veî şti dumneata de venitul dumnealui, tot să-mi faci dumneata ştire cu un răvăşel. De acasta mă rog dumneatale. M[i]l[o]stivul Dumnezeu să adaogî viaţa dumnetale cu pace şi buni sănătate, de la Vl[ă]d[i]ca Is[us] Hfristojs. Amin.» (Adresa către jupîn Radul Spătarul.) www.dacoromanica.ro VIII. POMENIREA ÎN POLONIA A DOI EROI ROMÎNÎ. I. Discursuri plăzmuite cu privire la Ioan-Vodă cel Cumplit. Luptele luî Ioan-Vodă cel Cumplit, ajutat de Cazaci, cu Turcii au avut un mare răsunet în Polonia, unde Paprocki şi după el Gorecki au vorbit în deosebi şi pe un ton epic de dînsele. Şi cîntecele Cazacilor vor fi pomenit pe fratele lor de vitejie şi de suferinţă: «Ivonia». Ele au produs însă şi un exerciţiu de retorică, dintre acelea care se plăzmuiau dese ori prin şcolile latineşti, în-trebuinţîndu-se însă de obiceiu numele glorioase ale eroilor anticităţiî. In mica lucrare de şcoală de care e vorba aici, straşnicul Ioan-Vodă s’a părut un personagiu vrednic de o asemenea cinste care nu se prea dădea contemporanilor, şi cu atît maî puţin «barbarilor» din mijlocul acestora. Titlul e «Actio deliberativa de Ivonia duce Valachiae, Turcae rebelle, Polonis addicto». Cea d’intăiu parte e cu-vîntarea ce se chiamă că o ţine Ioan către Cazacii săi, cărora însă retorul li zice Poloni: «Oratio prima Ivoniae ad polonos milites». EI arată cum Turcii i-au cerut haraciul îndoit şi cum a luat măsuri ca să li se împotrivească. Regele nu l-a lăsat să şl iea ostaşi cu plată din Polonia, aşa încît i-au sosit nu- www.dacoromanica.ro 124 POMENIREA A DOl EROI ROMÎNÎ mal 1.200 de oameni «din cîmpiile Podolieî» («miile ducentos qui ad me ex patentibus Podoliae campis in Valachiam ultro venistis»). Eî l-ar fi ajutat să cîştige biruinţl. . . cinci ani de zile («per quinquennium»), cu dînşiî ar fi învins la Hotin, unde nu s’a dat însă nicl-o luptă («pugna in campis cocinensibus facta, in qua centena Turcarum millia parva mânu delevimus») şi la Brăila — aceasta e adevărat. Svier-şevschi «Polonul» i-a fost totdeauna credincios, pe cînd Moldoveanul Ieremia (Gole) l-a trădat acum. A fost bătut, şi Turcii îl încunjură. Cere deci sfat de la căpeteniile sale, cu numele inventate, între care şi de la «sutaşul Romînilor, Bogdan» («Zadorski, Reskowski, Vibiszewski, singula veri Martis fulmina, teque, Valachorum centurio, Bogdan»)1. Solii turci sînt ţinuţi a fi de faţă. El încep acum cuvîn-tarea lor, o «legatorum Turcarum ad Ivoniam oratio». Data aceasta, e o simplă parafrasă a celor cîteva rîndurl din Gorecki, p. 245. Tot aşa şi cu «Responsio Ivoniae ad pe-tita legatorum». El declară că va cruţa pe Romînî pentru trădarea lor: «De Valachis multis opus dicere non audeo; supplices noştri sunt, sub imperium iam olim Turcarum con-cidere, quos ut a furore vendicetis Martis aequissimum est». Iarăşi în ordinea de la Gorecki, Ioan-Vodă întreabă pe al săi, ce este de făcut («Ivonia a militibus consilium petit»). Aici însă, Svierşevschi ar fi luat cuvîntul pentru răspuns («responsio Swierczewski ad orationem Ivoniae »). Apoi se desfăşură toată verva retorului: e o lungă şi entusiastă disertaţie, cu exemple istorice, dintre care unul de la cronicarul italian Stella, despre reaua credinţă turcească. Răspunsul Romînilor, în sensul predării, îl dă presupusul căpitan «Bogdan» («secunda suasio Bogdani militis ut se Turcis Ivonia tradat»): Moldoveanul vorbeşte despre exemplele de abnegaţie ce au ştiut să dea Romanii! Si acum vine hotărîrea Iul Ioan însuşi, pe care o spune mulţimii os- 1 Cf. numele adevărate în Gorecki, d. ex., p. 222 dm ediţia lui Papiu Ila-nan, Tesaurn, III. www.dacoromanica.ro POMENIREA A DOÎ EROt ROMÎNÎ 125 taşilor («oratio Ivoniae post auditas senatorum sententias, ad suos»), iarăşi cu amintirea Romanilor. 0 lipsă în manuscript opreşte exerciţiul. Manuscriptul acesta, 2906 al Biblioteceî Iagelonice din Cracovia, e din veacul al XVII-lea. II. Un Armean din Polonia despre Mihai Viteazul. Pe la sfîrşitul veacului al XVII-lea Turcii erau în războiu neîntrerupt cu Perşii, urmîndu-se astfel străvechea luptă dintre Romani şi Perşi, Bizantini şi Sasanizî. Gîndul de a se înţelege cu Şahul a trebuit să vie de la sine tuturor duşmanilor din Europa aî Sultanului. Persia trebuia să facă parte din liga pentru zdrobirea Imperiului otoman. Şi regele Sigismund al III-lea al Poloniei se interesă de urmaşul lui Uzun-Hasan şi trimese în acea ţară aşa de depărtată un Armean, anume Sever Muratovicî, adecă Sever fiul lui Murat, nume obişnuit, nu numai la Armenii curaţi, băştinaşi din Asia, ci şi la cel corciţi, amestecaţi cu Grecii şi trecuţi la ortodoxie, ca acel «Ioan fiul lui Manuil Murat, Grecul», care e îngropat în bisericuţa din valea Iţcanilor1. Muratovicî a călătorit din Varşovia prin Lemberg, a luat Moldova în lung, şi la Mangalia s’a îmbarcat pentru Trape-zunt. «Severi Muratowicz, eines Armeniers, so newlich aus Per-sien kommen, Ihren K'onn. Mtt. abgelegte Relation, 12 Anglişti, anno 1602. ... So binn ich von Warschaw aus auf die Reussische La-wenburg zugezogen, habe mich daselbst nicht lange geseu-met, sondern binn durch die Wallachey fortgezogen und 1 Kozak, Die Inschriften aus der Bukovma, 1, Viena, 1903, p. 148 îndoielile ce arătasem cu privire la acest nume în voi. VI, pp. 633-4, cad faţă de mărturia explicită a inscripţiei, pe care am avut prilejul a o controla. De fapt, ea trebuie cetită astfel (cu cîteva îndreptări faţă de d. Kozak) : f MvYjcftvţTi x[6pt]e p.ex& tiSv v t4jv iţioxV xoo 806X00 000 ’Iu>[âvvoo] 6100 Mavoov]). Moopâxt ['P]uip.aioo; sy.oip.-f]0Y]v xt/.i sidnpt] Iv xatpui xoo aoBevio? ’ldu Ilo)(8, XXI, p. 91, nota. www.dacoromanica.ro 13S IAJFTELE TURCO-POLONE ŞI GERMANE Ta slăvim. Cruce, păzitoare a toată lumea, cruce, a Bisericii podoabă, cruce, a împăraţilor întărire, cruce a credincioşilor întemeiare, cruce a îngerilor slavă şi a diavolilor rană1.» Din cele ce urmează, se vede că acolo fusese altarul bisericii de lemn la care Domnul şi a! săî ascultase liturghia în acele zile de luptă, şi care loc trebuia cruţat de profanare. Reproducem acum această inscripţie a lui Şerban şi lămuririle privitoare la dinsa după cele două scrieri contemporane citate: Formanti şi Filippeschi 2 : A. «Servano sopradetto, avanti la cittâ, nel tempo del l’as-sedio, fece sotterrare, non lontano dai sito dove haveva il suo padiglione, una gran croce di quercia, e haveva trâ gl’ altri captivi christiani un certo Giovanni-Agostin Strouesser, agente del conte di Questembergh. Questo, pochi giorni avanti la liberatione della cittâ, ha-vendo pagato per il suo riscatto cinquanta ducati, fu posto in libertâ, e li fu commandato che, ritornando â Vienna, andasse dai vescovo, e li parlasse di questa croce, ch’egli haveva veduto mentre era prigione, pregandolo a nome di esso principe che la facci alzare in sua memoria in quel luogo ove egli haveva piantato il suo padiglione, accio ivi in avvenire fosse venerata dai popolo. Ma, perchâ, avanti che quest’ huomo capitasse in cittâ, fu a caso questa croce sco-perta da una serva, che di lâ passava andando a far legna, mostrata al Reverendissimo Prevosto e Vicario-Generale della cathedrale di San-Stefano, il signor Giovanni-Battista Mayer, ed egli haveva fatta portare essa croce nella cittâ, al palazzo vescovale, prima che sapesse il desiderio di questo Servano, prencipe di Valacchia,—percio si vede detta croce riposta nel palazzo episcopale, lunga 17 piedi, con un’ inscrittione latina intagliata nel legno, di questo tenore: 1 Inscripţii dm bisericile României, fasc. a 2“. a Alte izvoare privitoare la asediu nu le pot avea la îndâmînă aici. Cf. Kâbdebo, Bibliographie zur Geschichte der beiden 7iirkenbelagerun°en /j/9 tind i6Sj, Viena, 1876, in 8°. www.dacoromanica.ro LUPTELE TURCO-F0L0NE ŞI GERMANE 139 «Cruciş exaltatio est conservatio mundi; crux decor Eccle-siae; crux custodia regum; crux confirmatio fidelium; crux gloria angelorum et vulnus daemonum. Nos Dei gratia Servanus Cantacuzenus, Valachiae Tran-salpinae Princeps, eiusdemque perpetuus haeres ac Dominus, etc., ereximus crucem hanc in loco quavis die devotione po-puli et sacro honorato, in perpetuam sui suorumque me-moriam, tempore obsidionis machometanae a Vezirio Kara-Mustafa-Passa, viennensis, Inferiori Austriae, mense septem-bris die prima, anno 1683. Viator, memento mori.» B. «Molti giorni dopo liberata Ia cittâ di Vienna dall’assedio, fu trovata in vicinanza di Hierzing et di Schonbrunn una croce di quercia, d’altezza di 17 piedi geometrici, con un’ inscrizzione latina, che si porrâ piu a basso. Questa era stata fatta fare dai prencipe di Valacchia et da lui posta nell’ istesso luogo, dove aveva il suo padiglione, perche, essendo cristiano, voise far conoscere che, se era al campo de’ Turchi, v’era forzato, come suddito, mâ in altre operazzioni si diede a divedere piu per amico che per nemico. Egli aveva appresso di se un certo regente o fattore di beni d’un cavaliere, che era stato fatto prigione dai Tartari et poi comprato da lui. A questo dunque diede la libertâ, con obligo pero che si portasse da monsignor Vescovo di Vienna, doppo liberata la cita, e lo pregasse a suo nome di voler far eriggere et venerare quella croce in sua memoria nell’istesso luogo dove si sarebbe trovata, mâ, prima che il detto reggente o fattore arrivasse dai Vescovo, fu trovata accidentalmente da una donna, che andava a raccogliere legna per il campo, et, datane parte al vicario-generale di monsignor Vescovo, fu trasportata nel palazzo episcopale, per suo comando. E, capitato pochi giorni dopo il fattore sudetto, riferi il desiderio del prencipe di Vallachia. Onde, datane parte a monsignor Vescovo, et da questo alia Maiestâ dell’ imperatore, vollero corapiacere il prencipe, et pero fu eretta detta croce nell istesso luogo dove si trovo, www.dacoromanica.ro 140 LUPTELE TURCO-POLONE ŞI GERMANE Hâ nella sommitâ intagliato: I. N. R. I., poco piu sotto, nella parte superiore vi sono quattro circoli con alcuni geroglifici o lettere non note a tutti; nel mezzo, cioe nell’ intersecazione della croce, vi e un’imagine della SSma Vergine con due altri circoli; per ciascuna parte laterale sonovi altre lettere o geroglifici ; sotto l’imagine, vi e un’aquila coronata con due teste et una picola nel mezzo, et sotto vi sono intagliate queste parole: Cruciş exaltatio, etc. Dopo le quali parole tirata una linea, si leggono le seguenti: «Nos, Dei gratia, etc. In fondo della croce vi e una testa di morto col moto seguente : «Victor, memento mori». (Fol. 117-8 V°.) Adăugim că Laurian a tipărit inscripţia în Magazinul istoric, II, p. 191, «aşa precum i s’a împărtăşit de la Viena, împreună cu alte acte diplomatice». Icoana ar fi ajuns, după Şincaî, la Blaj In retragerea lor, Turci! fură atacaţi la Pârkâny de Polon!, cari trecuseră Dunărea pe la Pressburg. Sobieski voia să atingă cetatea Neuhausel 1 2 3, dar uni! credeau că ar fi căutat numa! să se puie în legătură cu Romîniî i). Domni! noştri merseră la Belgrad, în sfîrşit, unde se făcu pîra între Şerban şi Duca, pentru o datorie de bir a Ţerii-Romăneştî 4. Apoî eî se îndreptară spre ţerile lor. La 10 Decembre stil nou, Braşoveni! trimeteau luî Duca în tabăra de la Codlea orez, plăcinte cu miere, lămîî, peşti, rachiu şi alte lucruri de post,—fiind postul Crăciunului. De serbători. 1 Cronica Romimlor, ed. din 1886, III. pp. 209-11. Cf. şi Engel, Neutre Geschichte dcr Walachey, p. 326; Xenopol, Ist. Romimlor, IV, p. 261, nota 5. 3 Zinkeisen, l. c„ p. 110. 3 Raport din Roma, 16 Octombre, după ştiri din Viena, 26 Septembre ; «C.he, finito il ponte di barche sul Danubio, a Possonia, il rfe di Polonia comincid a passarlo alli 25, con la sua cavalleria, per iuoltrarsi alia sinistra del fiume, verso Strigonia e Petz, et anco piu avanti, a dar calore alli princip! di Transilvania, Vallachia e Moldavia, perche si rivoltino contro il Turco» (ms. It. 193 al Bibi. Regale din Munchen, f° 607). * Constantin Căpitanul, ed. Iorga, pp. 204-5 i Nicolae Costin, pp. 26-7 ; Neculce, p. 218. www.dacoromanica.ro LUPTELE TURCO-POLONE ŞI GERMANE 141 $i Moldovenii şi Muntenii se găsiră acasă. Eî aduceau cu dinşiî robi şi altă pradă, răscumpărată de la Tatarf, între altele, acel frumos şi mare manuscris latin pe pergament, astăzi la Biblioteca Academiei, pe care mîna deprinsă a lui Constantin, fratele lui Şerban, şi poate traducătorul pisaniei de pe cruce, a scris aceste rînduri: «Castă carte veache şi grea este adusă de oşteaniî noştri ce au oştit cu Turcii la Beciu, de acolb luată, mergând la anul de la Spăsenia Lumii 1683, meas[e]ţa Mai, căndu creştinătatea au bătut toată puterea turcască, şi i-au gonit cu mare ruşine d’acolo, luîndu-le şi toată avuţia şi armele; cap oştilor tut[u]ror creştineştfi] fiind Ioan al treilea Craiul Le. şăscu, din rodul Sobieştilor, şi Carol duca al Lotaringhieî, ce era şi cumnat fiind prea-[înnălţatuluî Franţisc celui] de’ntiî, înpărat al Romanilor, iar a Turcilor era Vizirul Cara-Musta[faJ, jar împărat Sultanul Ibrahim.» III. Cazacii şi Moldovenii în Bugeac (1683). E acum rîndul să se povestească expediţia polonă din Bugeac, făcută în acelaşi post al Crăciunului din anul 1683. Expediţia, care nu izbuti, e cunoscută mai ales prin raportul lui Cuniţchi, datat din Bender, la 7 Decembre '. O altă povestire se dă într’o «Relatione de’ feliei progressi dell’ 1 1 V. Chil a şi Cetatea-Albă, p. 235 şi urm. Acelaşi raport se întrebuinţează şi în ştirile din Cracovia, i-iu Ianuar 1684, publicate în Hurmuzaki-Bogdan, III, p. 145 şi urm. Scrisoarea luî Cuniţchi sosi la Cracovia în ziua de 8 Ia" nuar, şi cuprinsul ei, amplificat în ceia ce priveşte izbînda, fu răspîndit prin scrisori pretutindeni (Bibi. Regală din Munchen. ms. it. 194, f° 21 V°). Ba în scrisori cracoviene din 15 ale lunii se scria că alţi 10.000 de Tatari ar fi fost bătuţi de Cazaci şi Moldoveni, cari ar fi ajuns acum până la şepte leghî depărtare de Adrianopol (tbid., fo 25). Veşti din Veneţia întăresc acest zvon (ibid., f° 28 V°). Noutăţi din Cracovia de la 10 Februar arătau că aceiaşi Cazaci, supt Hatmanul cel nou, Mobilă, econtinuavano a scorrere nel pacse del Turco», pe cînd Ştefan-Vodă Petriceicu stă în linişte domnească la Iasî (ibid, 1° 31). O corespondenţă romană, inspirată tot din Cracovia, numeşte pe cei doi Domni «il Palatino Diminschi» şi «il Palatino Duchaâs» (ilid., f° 34). www.dacoromanica.ro 142 LUPTELE TURCO POLONE ŞI GERMANE armi christiane contro il Turco», cuprinsă în ms. 46 al colecţiei Ghiselli din Bologna, f° 897 şi urm. In această «relaţie» sau raport nu e vorba de fapt decît de mişcările căzăceştî îndată după despresurarea Vieneî de Sobieski în 1683. Se arată înăiu — punct de plecare interesant şi lămurit pănă acum numai prin nişte veşti cracoviene— gonirea din Ucraina căzăcească a Caimacamului pus de Daca-Vodă, Hatmanul din mila Turcilor, a lui lene Gredinevici, sau mai bine Draghinicî b Se pomeneşte fuga peste Dunăre a Doamnei lui Duca, Nastasia, şi în adevăr Cronica munteană a lui Constantin Căpitanul mărturiseşte că Domnul Moldovei, în-torcîndu-se de la Viena, aflâ că soţia lui era «fugită la Brăila, de nevoia răzmiriţilor ce să aţîţase în ţară» :2 el n’o mai văzuse din April, cînd plecase la oaste, şi, fiindcă a căzut îndată în robie, «nu s’au mai adunat», scrie Nicolae Costin, «nici se vor mai aduna pînă la a doua venire a lui Hristos»3. Cu dînsa plecaseră şi Caimacamii, bătrînul Logofăt Nicolae Racoviţă, Spătarul Toader Păladie şi fiul lui Iordachi Vistierul Can-tacuzino, Toader Iordachi4. Costin, al cărui frate, Ioan, Postelnic al doilea pe atunci, aduse Nastasieî la Bîrlad vestea că Iaşii sînt aî lui Pelriceicu, ştie cum s’a urmat aceată fugă. Doi dintre Caimacami du merseră decît pănă la Vasluiu ; numai Păladie stătu pe lîngă Doamna sa, ducînd-o de la Bîrlad la vadul de la Siretiu al Mărăşeştilor, apoi la Focşani, unde auzi cum «strigau cărţile lui Petriceico-Vodă», de Domnie nouă, şi în sfîrşit în cetatea turcească a Brăilei, unde putea fi mai sigură decît la Curtea din Bucureşti a acelui Şerban Cantacuzino care-î fusese ibovnic. De alminterea, Şerban nu se întorsese încă de la războiţi. Cînd Duca se opri în conacul de la Domneşti, în Ţinutul Putneî, — un vechiu sat al lui Dabija-Vodă, iar acum al văduvei lui, soacra Domnului, — Nastasia veni spre el pănă la Focşani. Dar atunci pod-gheazul leşesc prinse pe Domn. 1 Cf. şi voi. V, p. 47, nota. 5 Ed. Iorga, p. 205. a P. 27. 4 Iii,/. www.dacoromanica.ro LUPTELE TUKCO-POLONE ŞI GERMANE 143 Ce s’a întîmplat pe urmă cu o sumă de bani pe care Anastasia o trimisese pentru liberarea unui soţ pe care-1 nu iubia, se ştie bine din alte izvoare b Ca o întregire la ele, se reproduc aici cîteva rîndurî privitoare la aceşti bani ai lui Duca, din «puncta conferentiarum habitarum cum domino comite KCnigseg et comite Sztratman» (Bibi. Marciană din Veneţia, It, VII, 1882, 1° 62): «Inter praecipua publice instructionis puncta ponendum estproprium Sac. Reg. Maiestatis negotium, quod ita se habet. Captus ante annos circiter septem a polono milite Palatino Moldavie Transalpine Duka, nuncupatus traditusque Sac. Reg. Maiestati, honestissimo loco alebatur. Iile, non tam lytri no-mine, quam gratitudinis ergo quod servatus beneque sumptu regio tractatus fuisset, summam certam ad ducenta millia sese extendentem Serenissimo Regi ultro promisit et obtulit. Interea temporis vir senio fessus supremam obiit diem : ex-olvit nihiliminus fidem per ipsum datam superstes coniux, expediveratque fidos familiares suos cum eadem summa, qui in partibus Moldaviae [=Transylvaniae], civitate Bistricia, cum eadem summa, arresto detenti sunt. Re proinde cognita, institit Sac. Reg. Maiestas ut et predicti homines arresto ab-solverentur et pecunia remitteretur. Promissum id a defuncto Palatino Moldaviae [= Transylvaniae] fuerat, quamprimum proceres et nobilitas ad comitia convenirent, celebrataque sunt semel atque iterum ibidem consilia, in quibus, veluti patuit memoratam summam detentam fuisse, ita Sac. Reg. Maiestati ex i'.lo conventu data est submissio exolvendi; certeque assignata temporis statione, quibus satisfactio S. R. Maiestati prestări debebat. Nectebant tamen illi debitores a quinquennio, nectuntque in hune usque diem moras. Et, cum recenter per Reverendum episcopum bachoviensem regio no-mine requisici fuerant exolutionis, non esse se solvendos, ideo quod "eandem pecuniam in militiam Sac. Ces. Maiestatis ero-gaverint, responderunt. At vero, cum non ere alieno, sed propriis contributionibus suis exercitui caesareano assignata . 1 Cronica luî Constantin Căpitanul Filipescu, ed. Iorga, p. 207 şi nota 2. www.dacoromanica.ro 144 LUPTELE TURCO-POLONE ŞI GERMANE stipendia solvere tenerentur, non regia pecunia perperam surrepta, instabit, ubi res postulaverit, ut serio ad satisfec-tionem adagantur,» Boierii lui Petriceicu stătuseră la Iepureniî luî Gavriliţă Costachi, pe Prut. Cuniţchi, venind din Ucraina, lovi Ben-derul, şi, tăind în curmeziş Basarabia, merse spre Codrul Chigheciuluî, ca să se unească aici cu vestiţii Codrenî. Atunci partida polonă se coborî pînă Ia Fălciiu, şi trecu Prutul la acest vad. Toate cetele se uniră pe rîul Ialpuh, în inima Bugeaculuî (Novembre) *. Cei d’intăiu Tatarî cari se întoarseră de la oaste, risipiră însă pilcurile prădătorilor. Şi Petriceicu trecu în curînd de la Iaşi la Suceava şi în Polonia 2. Iată acum raportul din Bologna, scris înnainte de a se întoarce lucrurile în râu. «II Kinicki, per corrispondere alle gratie reali e dare prove indubitate della sua fede, caccio subito da Niemirovia il Caimacano del Palatino della Moldavia, occupo in un tratto tutti quei castelli ch’il medesimo Palatino haveva fabricaţi su le rive del Neister, per poter con tal freno piu facilmente governare l’una e l’altra provincia, anzi constrinse a ritirarsi con la fuga fuori affatto dalia Moldavia, di lâ dai Danubio, la moglie del Palatino, con la famiglia, consiglieri e luogotenenti. ' Cel mai bun izvor e Nicolae Costin. Neculce ştie ceva sigur si folositor numai despre prinderea luî Duca la Domneşti. Cf, Vita Constantini Cante-myni de Dimitrie Cantemir. a Polonii, plecînd, stricară cetăţile moldoveneşti. Aceasta o spune raportul olandes din 3 Ianuar 1684. «De Poolen regneeren als noch in Moldavien, ende hebben op de confynen van die provinţie veele opene plaetsen geruy-neert. Wat dit Hoff en nieu [turckse] Gouverno in het aenstaande voorjaer tegens de christenen sal undernemen, moet den tyt leeren». Cf. raportul fran-ces din Constantiuopol, 4 Maiu, al lui Guilleragues (ms. fr. 641 din Bibi. K egal îi din Miinchen, p. 388): «Les Turcs font passer en Moldavie et en Silistne, vers la Pologne, une grande pârtie de leurs troupes, que Soliman-Pacha commande. Les Polonois ont enleve quelques habitans et pris un grand nombredebestailences pais». lorga, V. şi Documentele Bistriţet, II, p. 40 şi urm. www.dacoromanica.ro LUPTELE TUECO-POLONE ŞI GERMANE 145 Visto cio, i popoli della Moldavia s’unirono al vincitore, e, come pratici della Tartaria Bialogrodense, alia quale sono confinanti, insegnarono a quello una strada breve et sicura da potervi con facilita penetrare ... [Intră în ultimele zile ale luî Octombre.J Avea alcune migliaia di Moldavi di quei cristiani che vivono mescolati frâ Tartari. [Ţara e părăsită de ostaşi, plină de locuitori şi de vite.] Nel primo ingresso si porto ii Kunicki â Tehina . . e la pose a ferro e a fuoco; non pote pero espugnare la fortezza, presidiata da IOOO gîanizzeri, perche il Kunicki, per havere i Cosacchi piu spediti e pronti alle scorrerie e fattioni militari loro proprie, non haveva condotto l’artiglieria. [Kunicki] invio l’esercito verso le foci del Neister a Bialogrond . .. Sperava di trovare ivi, come in luogo principale e creduto piu sicuro, gran numero di fuggitivi, con-corsi a mettervi in salvo i suoi haveri di mobili e mercantie, con intentione di rovinar col ferro e col fuoco tutto cio di che non potrâ approfittarsi. Per la strada... hă rovinato una piccola fortezza che da Latini fu nominata Turris Neo-ptolemi, e per tutto, dai primo ingresso scorrendo in ogni parte, hă messo a fii di spada quanti si sono incontrati, o per l’etâ, o per l’infirmită inhabili all’ armi et al lavoro . . . Dopo l’impresa di Bialogrod, pensa il Kunicki di tornare indietro e di dare a sacco Kilia e Smano [Ismaîl, Smil]. [Anunţă Regelui] che i popoli della Valachia e della Moldavia si sono obligaţi con giuramento a’ Cosacchi, et questi vicendevolmente a quelli, di militare contro i Tartari nemici di Cristo, a gloria della croce et ad honore et ingrandimento del re et della Repubblica di Polonia. [Regele promite artilerie] e qualche numero di dragoni, della relatione espressi con la voce greca dimachi, che, do-veranno servire di guardia alia di lui persona, si che, con-giungendo poi il principe della Moldavia le sue intiere forze al Kunicki, possono insieme applicarsi all’ intiefo distruggi-mento della natione tartara, cominciato con tanta prospe-ritâ, non ostante il valore loro, il rigore della stagione. 1143. Vot XI. 10 www.dacoromanica.ro 146 LUPTELE TUECO-POLONE ŞI GERMANE Vivea giâ da molti an ni il detto principe o Palatino Stefano Pietro nella Polonia, da che i Turchi, entrati in sospetto ch’egli havesse cooperato alia celeberrima rotta data a' medesimi sotto Cocimo, dai re, alhora generalissimo della Polonia, lo privarono del principato. Hora . . . Sua Maestâ. . . Io rimando in Moldavia, con felice riuscita, per-che vi fu accolto da numeroso partito, e giâ si trova in possesso di Botuszany, dove continuamente si portano a riconoscere il loro antico signore i principali delloStato.» E interesant să se observe cu privire la aceste îniîmplărî din 1683 că Duca nu trăise rău cu regele Poloniei, şi că, la 3 August 1684, Sobieski dădea o recomandaţie unui om al Domnului moldovenesc, trimes de acesta în ţară l. Iar expediţia lui Cuniţchi n’a plecat pe furiş, ci se ştia bine, pe la începutul lui Novembre, în Cracovia, că se adună la Lem-berg o ceată de Cazaci, pentru a pune iarăşi în Scaun pe Vodă Petriceicu 2. într’o carte apărută la Veneţia, în 1684 chiar: «Raccolta delle historie delle vite degl ’imperatori ottomani sino a Me-hemet IV, regnante», de don Nerislava Formanti, am văzut mai sus că se povesteşte întăiu asediul Vienei. Un capitol de la slîrşit vorbeşte acum despre întoarcerea lui Sobieski şi campania din Bugeac: «Ritorno della Sacra Maiestâ di Gio-vanni III, re di Polonia, alia sua reggia, con relatione della signalata vittoria ottenuta dalii Cosacchi, Valacchi e Moldavi contro Tartini (sic)n. Şi aici se ştie despre guvernul lui Duca în Ucraina, «aproape incorporată la Moldova» şi cîrmuită, în lipsa Domnului, de 1 Monumenta comitialia regni Transsylvamac, XIX, p. 244. 2 Raport din Linz, 16 Novembre, al lui von Stoyberern către electorul de Bavaria, Max-Emanuil: iuus Crackhaw will veraichert werden, dass bey Reus-sischen Lemberg ein considerable Macht von Cosacken in Bereitschaft stehen, sich auf des Kbnigs Ordre mit seiner Armee zu coniungiren, und solie ihr Deseine vernehmbhch dahin gehen, umb den, nach der Chocinischen Victorij von denen Tiirckhen vertriebenen und biss hero von der Cron Pollen unterhal-tenen Hospotar in der Moldaw und Wallachey widerumb einzusezen» (Mun-chen, Staatsarchiv, IC. Schit/. 11 .[j, f° 200 V°). www.dacoromanica.ro LUPTELE TTTRCO-POLONE ŞI GERMANE 147 un Caimacam. Se trece la coborîrea luî Cuniţchi; din nenorocire însă, lipsesc din exemplarul, ce am avut înnainte, al acestei cărţi rare, pp. 330-5, care descriu începutul expediţiei. Căpetenia Cazacilor ar fi avut de gînd să aştepte la Cetatea-Albă pe Tatariî încărcaţi de prada Austriei, şi apoi să lovească Ismailul şi Chilia. în acest timp, Hanul, care se temuse a lua alt drum, venia de-a lungul Dunării şi se oprise la Giurgiu («in Dintzin, cittâ altrimenti detta Gergiopoli»), Şi aici, ca şi în scrisoarea de la Bologna, se anunţă sosirea lui Petriceicu, «Steffano Pietro», în Botoşani. Aceasta, după ştiri din Moldova. Urmează alte ştiri, luate din scrisoarea din 7 Decembre, citată şi mai sus, a lui Cuniţchi. IV. împrejurările războinice din 1684. în April 1684, Dumitraşcu Cantacuzino, căruia Turcii îi dăruiseră o sută cincizeci de pungi pentru cheltuielile de războiţi, era Domn în Iaşi *. Dar Sobieski nu înţelegea să-şi părăsească numai pentru atîta planurile sale de cucerire asupra ţerilor noastre. Asupra gîndurilor şi faptelor sale în 1684 dau multe lămuriri nouă rapoartele ambasadorului veneţian în Polonia, Morosini, care n’au fost întrebuinţate pănă acum pentru istoria noastră 2. Ele încep în Iulie ale acestui an 1684. Anume, cete de Moldoveni şi de Cazaci stăteau gata în primăvara anului 1684 să înceapă lupta din nou şi cereau numai arme de la regele Ioan 3. Se adăugia, prin April, că, nu numai Petriceicu, ci şi Domnul muntean cer să li se tri-meată steaguri crăieşti şi comandanţi deprinşi cu meşteşugul cel nou al războiului 4. 1 V. şi Doc. Bist7-!ţef, II, p. 43 şi urm. ! «Rubbrica delle lettere scritte dai clarissimo signore procurator Morosini, ambasciatore estraordiuario appressb il re dî Polonia.» Arch. din Veneţia. Polonia, Dispacci. 3 Bibi. regală din Munchen, ms. it. 194, f° 58 ; Roma, 22 April . «che il castellano di Rubariova 0 dimandava al re d'enari e' 20m moschettl per pio-veder d’armi e rfiunitioni i Vallacchi e Cosacchi, suggetti al Turco, che vole-vano unirsi seco», * Ibid., I» 62. www.dacoromanica.ro 148 LUPTELE TURCO-POLONE ŞI GERMANE Pe la sfîrşitul luî Maiu, se ştia însă la Cracovia că Dumi-traşcu e acum Domn al Moldovei h Pe la 7 Iunie, generalul regatului era gata să plece spre Nistru 2. Cameniţa era ţinută foarte strîns, şi nu se vedea în ce chip i s’ar putea strecura hrana cerută de Turci de la Domnii noştri3. în Iulie se vorbia despre sosirea la Zwa niec, cu 2-3.000 de oameni, a Tesaurariuluî regatului4. Se auzia prin ţară că este la Ştefăneştî de Prut o tabără polonă, că Petriceicu ar fi în ţară, şi Dumitraşcu-Vodă fugia din Iaşi la Galata şi apoi în jos, la Ţuţora3. La 12 Iulie, luau parte la masa regelui solii din amîndouă ţerile (i. Şerban-Vodă făcea să se stăruie prin Poloni pe lîngă Imperiali pentru ca aceştia să-l ajute la o răscoală întîmplă-toare, iar Moldovenii din partida iubitoare de creştini veniau să se închine, cu singura condiţie de a se asigura fiecărei stări vechile ei drepturi7. Era nădejde că şi Mihail Apaffy 1 Bibi. regală din Munchen, ms. it. 194, f° 79. Roma, 27 Maiu, după scrisori din Cracovia, 23 : «Un gran numero de' Tartari e giannizzeri haves-sero condotto a Iassi în Moldavia un nuovo principe, onde era conveuuto al Petrinzesci, vecchio principe, retirarsi, come inferiore di forze; doppo di che, pensavano li Turchi portare qualche soccorso... in Caminiez». Cf. aceste rapoarte din Constantinopol (ms. 269, f» 45, 57 ; 14-28 Mart şi 30 April) : ’ I. «II prencipe nuovo dichiarato dalia Porta per Moldavia, detto Dimi-trasco, hâ seco alcune truppe per assalir e cacciar quello Pelroceico dichiarato dai Polachi ; pero non ardisce d'accostarsi.» 2. «Si hâ di sicuro che Caminizza sia abbocata dalii Polachi, e Dimitrasco nuovo prencipe, sin1 hoggi non hâ potuto accostarsi, con tutto che hâ miliţia, perche il Petreceico, prencipe, si trova ben provisto di miliţia polacha e Co-sachi. II prencipe di Vallacchia . . . questo anno ancora non s'e mosso, si stâ in Vallacchia ancora aspettando gli ordini della Porta; si stima che lo lascia-ranno a guardar il suo posto.» Cf. Hurmuzaki, IX1, p. 314-5, nle CCCCXL-I", Vs, pp. 168-9. 1 Ms. citat din Bibi. Regală din Munchen, f° 103. 3 Hurmuzaki, IX1, p. 318, n° CCCCXLVJ. V. şi n1 următor şi p. 321, n0 CCCCLIII. 4 Ibid.t p. 319, n° CCCCXLVIII. 5 Doc. Bislriţeî, II, p. 42, n° CCXXXVI; pp. 48-9, n° CCXLIX. 8 «Alia gran cena intervenero li due deputaţi di Valachia e Moldavia.» 1 Humuzaki-Bogdan, III, pp. 15°‘3- . www.dacoromanica.ro LUPTELE TURCO “POLONE PI GERMANE 140 din Ardeal se va da de partea creştinilor, şi planul era întinderea regatului pănă la Marea Neagră. în ziua de 14, şi vine ştirea că s’a dat luptă la Cameniţa, «ucigîndu-se 2.000 de Turci, fugărindu-se 4.000 de Tatarî şi luîndu-se 200 de care de bagaj». De fapt, vre-o ispravă de podghiaz *. La 19, se arată că plecarea regelui însuşi a fost hotărîtă pentru 25 ale lunii. Se va trece Nistrul la Cameniţa, «apoi se va merge spre Marea Neagră, pentru a supune pe Tatariî Bugea-culuî», urmînd apoi cu ocuparea principatelor şi cu luarea într’ajutor a Germanilor. Veneţianul îl îndemna chiar să treacă Dunărea, pentru a spulbera împărăţia turcească 1 2. Turcii lucrau la un pod peste Dunăre, dar fără mijloace mari, şi se credea că Tatariî sînt opriţi în loc pănă la întoarcerea în Crimeia a Hanului celuî vechiu, care fusese mazilit pentru puţină vreme, Selim-Ghiraî3. Speranţele Polonilor plutiau acum în lumile cele mai înnalte ale biruinţii, cuceririi şi gloriei. încă din toamna trecută, nişte călăreţi poloni, din oastea de la Viena, cari merseseră pentru a duce în dar împăratului cîţîva caî scumpi din pradă, se lăudară faţă de tovarăşii lor de arme, Germanii, «că Polonii vor ierna în Ardeal, Moldova şi Ţara-Romănească, că aceste ţerî li sînt prietene, că vor merge tot înnainte, şi, răspunzîndu-li-se de Germani: să dea Dumnezeu, ei răspunseră că încă nu şi-au scos cu adevărat săbiile din teacă, că vor începe din nou războiul, numai să li ţie Dumnezeu pe regele ce au, şi că nădăjduiau să vadă în curînd Constantinopolea» 4. 1 Cf. Doc. Bistriţei', II, pp. 45-6, n° CCXL1II. 2 «Poi verso ii Mar Negro, per sottomettere li Tartari bialogrodensi, chi si riccoglieră verso la Moldavia, con speranza s'unisca al suo essercito Valachi e Moldavi, che il Transilvano sară per dichiararsi favorevole, che all' hora po-tevasi sperare di trovarsi con 1’ armata di Cesare, quando non fosse divertita nell'Ungheria Superiore. . . Presso il r& a passar il Danubio, ma con roolta delicatezza, sapendo agravarsi quando si vuole documeutarlo.» 3 Raport veneţian din Polonia, 26 Iulie : «che, eletto tl nuovo Can de* Tartari, ne haverebbono incaminati un numero considerabile, non senza pericolo di grandi disturbt*. Cf. Hammer, ed. din Pesta, III, p. 759. 4 Bibi. Regala din Miinchen, ms. 193, f° 619 V° : «che Dio conservasse il loro re, e che speranno di veder in breve Costantinopoli>. www.dacoromanica.ro 150 LUPTELE TURCO-POLONE ŞI GERMANE Pe cînd Turc» erau acum asiguraţi, după ştirile ce aveau asupra lungilor zăbăvî măreţe ale cuceritorilor împărăţiei lor şi spuneau că li-a trecut toată spaima *, oastea leşească rămăsese în aceiaşi stare sufletească. Cînd Morosini, care îndemna şi el cît putea în acest sens, putu să vorbească în August, la Zloczow, regelui, care nu era încă nici pe pragul isprăvilor anunţate, el aflâ că planul campaniei e să se meargă de la Hotin drept asupra Bugeaculuî, cu şeîzecî de tunuri pentru cetăţile dunărene; apoi se va face unire în Ţara-Ro-mănească cu comandantul imperial, ducele de Lotaringia, care cîştigase lupta de la Waizen, în Iunie, dar se afla acuma la asediul Budeî. Sobieski întreba cum se poate lua Constanti-nopolea, şi se punea la cale, cu toate aparenţele seriosităţiî, alcătuirea unei puternice flote la Salonic şi înnaintarea oştilor polone învingătoare asupra Capitalei turceşti 2. Regele cerea Veneţienilor să-i dea maieştri pentru a face corăbii Cazacilor, în acelaşi timp, începeau, atît în Polonia chiar, cu Trimesul împăratului aliat, cît şi la Curtea acestuia, unde mergea în Septembre Contarini pentru a vorbi despre «războiul cu Turcii, chipul cum s’ar face liga intre principii creştini şi s’ar putea răpune puterea otomană», — vechile certuri pentru stăpînirea asupra ţerilor de la Dunăre, cuvenite Casei de Austria — ca şi Ardealul — în puterea dreptului istoric 2. ! Raport din Coslantinopol, 20 Maiu (ibid., ms. 269, f° 109) : «Hora si dice per li Polachi che il spavento si sia stato piu grande che non ă la polaca potcnza, e poco si teme di questa loro campagna». 2 Raport din 13 ; cLi rappressento [li re, aH’ambasciatore] il disegni suoi> ch’erano di passar a due leghe de Caminietz il Niester per incaminarsi verso Tartari, da molti stimata iropossibile una cosi lunga marchia con sessanta cannoni. S. M. pero glie l’haveva discorso per fatibile, per ritornar poi per la Moldavia. .. II r£ vorrebe che Lorena s’avanzasse verso Temisvar, mentre egli s’inoltrava nella Moldavia e nella Valacchia; cosi s’haverebbono potuto unir le due armate ... Li dimando se erano entrati mai vascelli veneti dentro lc Dardanelli. Li disse dl no, e che si voleva un' armata di terra per caminar di pari posto per farne l’acquisto de’ medesimi, che S. M. era destinata a questa gloriosa impresa. Considerationi che a Salonichi si potrebbe fare l’uni-one delle armate a questo elîetto». 3 Raport din 22 August. «Che, acquistando S. M. la Moldavia e la Valacchia, habbino a cedere a benefitio di Cesare, come membri d’Ungheria [dice www.dacoromanica.ro LUPTELE TUECO-POLONE ŞI GERMANE 151 Deocamdată însă planul era maî modest: să se iea Cameniţa, să se aşeze iarăşi Petriceicu în Domnie şi să se smomească de la Turci — şi nu maî puţin de la Imperiali — Şerban-Vodă Cantacuzino, om nesigur, căruia Turcii îl cereau familia ca ostatecă şi care ţinea lîngă el, pentru negocieri cu Polonia, pe contele ungur Ladislas Csăky şi pe un Trimes romîn al regelui liberator h Pentru aceasta trecu Nistrul Marele-Te-saurariu, încunjurat şi de pribegii lui Petriceicu, pe cînd Soliman-Paşa, căpetenia apărătorilor turceşti aî principatelor, nu se clintia de pe malul dobrogean, de la Isaccea, unde se isprăvise podul. Turcii din Cameniţa erau somaţi să se predea, şi, din porunca regelui, tot Ţinutul de cîmpî şi mori în jurul cetăţii ardea pănă la o leghe de depărtare, spre a înspăi-mînta şi a face foamete între apărătorii cetăţii. Ambasadorul l’ambasciatore cesareo] ; cio hâ fatto studiare il nuntio. S. E., trovate nella relatione del Lipomano descritte le ragioni della Polonia, glie le hâ toccate in discorso, e se n'& valso a disuaderlo. Per la Transilvania conviene la stessa pretensione : Polachi pero non haver sopra questa quelle ragioni de' quali sono in possesso per la Moldavia e Valacchia». — V. memoriul luî Morosini (o copie în Bibi. Naţionali din Neapole, XE7, fol. iii; f° 122): «Si deve anco far’ capitale de' Valacchi, popoli anch' essi chnstiani scisraatici, che si vantano tirare la loro origine da Italia, e ptrcio fino ad oggidi parlano (sebene corrot-tamente) la lingua italiana. Costoro, se havessero l’ajuto de' Christiani. tenendo 1 migliori cavalli d’Europa ed Asia. farebbero non poche imprese contra il com-mune nemico, conforme per il passato ben si conobbe. Con questi Valacchi vi sono anco gli Bogdani, i Moldavi, che si stendono fino al Mar Negro, slargandosi dai Danubio al Nistro». Şi f° 134. «11 re di Polonia pretende giustissima causa le provincie di Valacchia e Moldavia, come suoi feudi, havendo ambedue usurpate a' Turchi». 1 Raport din 29 August : «II Tesorier s’era avanzato nella Moldavia, cioe Valacchia detta, dove haveva insegu ito Turchi, battutili con la gente del Pe-trocenco ... Oggetto del re, di confermare il Petrocenco. Che il despota di Valacchia, chiamata indi Moldavia, era travagliato da Turchi, volendo in pcgno della sua fede la di lui moglie e figliuoli; questo era risoluto di dichiararsi fedele al re, tenendo presso di esso il co : Siaschi et un Valaco, per concertar l'unione. Lo stesso Siaschi, essendo di nation tedesca, corris-ponde con l'ambasciator cesareo, "da che poder nascere la pretensione dell1 Imperatore che nella dedilione sia compresa la di lui aultoritâ. II Transilvano mostrava pure dispositione verso i cristiani». Cf. voi. IV, Prefaţa, şi Hurmuzaki, IX1, p. 313, n° CCCCXXXVIII. V. şi n° CCCCXXXEX (cu pretinsa înrudire dintre Petriceicu şi Patriarchul de Constantinopol). www.dacoromanica.ro 152 LUPTELE TURCO POLONE ŞI GERMANE veneţian era foarte mulţămit, şi la 5 Septembre el declara că «nu se maî văzuse de mult timp o oaste polonă mai bine rînduită, cu toate că ea nu e încă unită în întregime». Şi închipuirile şi visurile trufaşe urmau ca şi pănă atunci. Astfel la 20 ale luniî ambasadorul veneţian arată că cineva întors de la oaste l-a asigurat cum că totul e gata pentru ca regele să treacă Nistrul, că Sobieski va petrece iarna în Moldova, căcî a dat şi reginei întîlnire la laşî, că de aicî în primăvară el se va îndrepta spre provinciile maî depărtate ale împărăţiei păgîne, aducînd la îndeplinire după aşteptări tratatul ce încheiase la 5 Mart din acel an cu ceilalţi luptători pentru creştinătate, împăratul şi Republica Veneţiei '. Se credea că Şerban-Vodă, cu toate încercările şirete ale Turcilor de al cîştiga şi stăpîni, nu-şî va călca fâgăduiaia de a lupta împotriva vechilor asupritori. Sosirea unor Tri-meşî aî săî la Varşovia, în August, putea întări părerea. Dar pare că era un făcut cu expediţia «cea mare» : ploile de toamnă veniră şi rupseră podul2. 1 «11 co : Fenici, sudiito ritornato dall* armata, ha assicurato S. E. [l'am-basciatore] che il ponte sopra il Niester sarrebe stato finito, che il r£ ]'ha- verebbe assolutamente passato, impaciente delJ’ impresa contro Tartari a Bilo-grod e di stabilirsi in possesso della Valacchia e Moldavia... Ti e stato com-municato con secretezza che avanti di separarsi il r& dalia regina havesscro stabilito di ritrovarsi insienre l’inverno a lassj, nella Moldavia, e di fermarsi ivi con tutla l'armata, per passar il Danubio a prima stagione, e prosegmre neir impero ottomano, con oggetto di concertar con la Kepubblica l'intrapresa verso quella dominante; cosi poterii riuscire di scansare di convocar la dieta, fermandosi il re in Moldavia, e poter obligar li Palatinati alia contributione per miliţie, e mantenerli in un fertile paese . . II Turco dissimulava e blan- diva il principe di Valacchia, eh'era costante di sottomettersi aba protetione del Polacco.» Cf. raportul din Roma, 22 Septembre, după scrisort din Varşovia, 23 August (ms. It. 194 din Bibi. Regală din Mimchen, f° 280) : «Che in Corte era arnvato un inviato del principe di Vallacchia». —Tratatul şi in Hurmu- zaki, V1 * * * * * * 8. 8 Raportul citat al lui Morosini . «Avviso dai campo di essere rovinato per le pioggie il ponte sopra il Niester e ritardato il passaggio del re». Cf raportul din Roma, 28 Octombre, după altul de la 19 Septembre, din «campo polacco sotto Zvanich» : «Per la gran crescenza del Niester non si era potuto perfettionare il ponte, onde il r& faceva passare l’essercito con barche, risoluto www.dacoromanica.ro LUPTELE TURCO-POLONE ŞI GERMANE 153 Unii se gîndiau la asediul Cameniţeî, care era foarfe bine aşezată, minunat apărată, dar flămîndă şi fără nicî-o putinţă de a fi ajutată. Insă oastea era neorînduită şi puţin potrivită pentru o sarcină ca luarea unei astfel de cetăţi. Sobieski se temea ca Turcii să nu se întărească în Moldova pe timpul de iarnă. El trecu pe luntri cîteva tunuri, le aşeză lîngă Hotin, şi iarăşi se vorbi în lagăr cu cea mal mare stăruinţă despre planul regal de a lua Moldova şi a-şî face iernatecele într’insa, întînzînd mîna lui Şerban-Vodă Munteanul. Marele-General al regatului era şi el de această părere 1 Vremea trecea însă. Apele de toamnă veniră mari şi luară ca o jucărie podul de la Zwaniecz. Turcii din Cameniţa, vre-o d'andure in Moldavia e svernare in campagna. E percio sollecitava li principi di Vallacchia e Moldavia ad unirsi seco» (ms. italian citat, f° 152 V°). 1 Scrisoarea din 26 Septembre a lui Morosini : «Lettere di 17 portavano la premura del r& nella fabbrica del ponte, alia quale assisteva giornalemente, mă sempre piu era contrastată dall’ escresenza delle acque. Tutti li generali e l'armata premevano per l'assedio di Cameuizza, ma îl r£ era costante m esseguire li suoi proponimenti. [După ştiri de la «iljsuo genero», venit din lagăr], h bella [l'armata] di cavaglieri e copiosa di carri e servitori, scarsa d’infanteria, mal in ordine et incapace per formar assedij, come e molto valida per una battaglia campale . . . Che i1*ponte era piu disfatto che mai, che îl re faceva unir qualche numeio di barche per suplir al bisogno, lt gabioni sconvolţi e baituti dalia correntia dell' acqua, che pativa tutto l'essercito per li tempi siniştri e per la scarsezza de' for aggi, che si dovevano provedere di luntano, non &euza il pregiuditio d'incontrar nell' imboscate de' Turchi, quah havevano in Camenizza condotti molti pnggiom. Se e voluto nel partire farli credere che di la del Niester vi fosse con molto numero il Gran-Can de' Tartari ; avviso che fu ritraiato. II r£ hă fatto passar sopra zattere qualche cannon de campagna e qualche quantită di miliţie, ad oggetto di guardar l’al-tra riva, diffesa da Cochin, dove îl ră consegui la vittoria, quaudo era generale. Porta che S. M. era risolutissima di passar îl hume contro l'opimone e con esclamatione di tutti, che si parlava publicamente che vogli svernar in Valacchia et poter aver a primo tempo pionto a suoi dissegni. Che îl Valacco era costante nell' intelligenza con S. M. e che habbia un buon corpo d'ar-mata da unirii». Cf. raportul din Roma, 20 Octombre, după Varşovia. 29 Septembre (ms. italian, f° 294): «Che, doppo tcnutosi il consiglio di guerra e molte altergationi trâ il Potoschy, generale campestre, et ii gran-generale del regno, pievalse il parei e di questo di mantenere l'essercito polacco di entrare nella Moldavia per devastare quel paese e togliere il commodo al Turco di campegiarvi quando pensasse di entrarvi verso la Polonia» www.dacoromanica.ro 154 LUPTELE TCKLO-POLONE Şt GERMANE 10 000, se zice, se ţineau bine, şi regele, care n’avea ingineri militari şi maieştri pentru încunjurarea cetăţilor, se păzia săi atace. Dintre aî lui, unii îl sfătuiau să puie mîna întăiu pe întăriturile de prin prejur : Barul, Mişdzibozul. Astfel se ajunse în Octombre. Atunci se iviră Tatariî, cu Hanul în frunte, la vre-p 30.000 de oamenî, după părerea, înrîurită de spaimă, a Polonilor. Oastea lui Sobieski era prea flămîndă, prea copleşită de boli, prea lipsită de cai şi în sfîrşit prea obosită de atîtea luni de zădarnică aşteptare fricoasă pentru ca să încerce a curăţi malurile Nistrului de aceşti cercetaşi straşnici. Tâtărimea se revărsă pe la margenile lagărului, robind, ucigînd încetul pe încetul. Nicî-odată Polonii n’avură măcar mîngîierea de a putea întîmpina în faţă una din cetele lor prădalnice şi de a-şî putea răzbuna pe deplin pentru suferinţele îndurate. Un pod se făcuse din nou, la Grodek, căci regele nu voia să se recunoască învins fără luptă, de duşmani ca aceştia şi cu o astfel de armată. Dar luptătorii Hanului îi nimiciră. Pe la sfirşitul lunii sosi în sfîrşit, pe drumurile gătite de Dumitraşcu-Vodă, Serascherul Soiiman însuşi, care ştiuse să aştepte. El privighie asupra stricării podului şi întăriturilor Hotinuluî. Apoi chemă la luptă pe creştini Regele nu mai era însă în mijlocul lor. întăiu, el începuse a vorbi de dieta ce-1 aşteaptă la 11 Novembre. Apoi dădu voie fiecăruia să-şi caute de mîntuire, cum înţelege, începînd astfel neorînduiala unei peiri ruşinoase. Pe la llfi Novembre el era să vie la Lemberg. De aici se duse tot mai departe, către capitala sa. Serascherul se afla pe malul stîng al Nistrului în fruntea gloatelor de Turci şi Tatari, lîngă Cameniţa neînvinsă *, 1 1 Cf. următoarele rapoarte ale lui Morosim, I, 4 Octombre: «Non vi era certezza che il vh fosse passato îl Niester L/infanteria e li Cosachi erano passati a guardar il posto di Cochin, attaccato da’ Tartan. Cosacchi buonamente li hanno battuti, con srragge ... II Can era vicino con 40™ Tartari ; il re risolutamente voleva passar per batterlo. Era incerto se si ritrovassero col medesimo Turchi; tanto si hâ con lettere di 24. Principiano Polachi la campagna, in tempo che gli altri la terminano. II r£ www.dacoromanica.ro LUPTELE TURCO-POLONE ŞI GERMANE 155 Pentru a nu mîntui într’un chip aşa de zădarnic expediţia care trebuia să dea regelui iernatecul în Moldova şi sâ pregă- ha fatto saper che ogniuno passî alia meglio. Si vede chiaro che Turchi non han no fatto avanzare a soccorso di Buda i Tartari ad oggetto di opponerli a' Bolacchi, che la massima del re era d'imposssesarsi delle fortezze della Bassa-rabia, per levar alli Crimensi il loro facile passaggio, che iu tal modo assicu-rava il suo regno dall’invasiom.» 2. 11 Octombre: «L'escresenza delle acque haveva ruvinato del tutto il ponte ; ritiratosi percib il re da Svatiiez sotto Caminiez, haveva risolto formar altro ponte per passar il Niester, fermo nelle sue divisate intraprese, Cochmo e Svaniez lasciati pressidiati . .. Tartari erano grossissimi, havevano seco tre Bassâ, con 1500 Turchi, infestavano di continuo l'armata, con asporto de* huomint e cavalli. . II Gran-Generale ha fatto condur in citta li due Bassâ prigîoni». 3. 18 Octombre : «Accordavano tutti che il ponte si fosse fatto a Grodech, che S. M. habbi ordinato che ogni uno stasse pronto a passarlo . . . Kisoluto il re d’incontrar Tmimico, che s'atrova di lâ, costante ne' suoi dissegni, so-frendo i patimenti e dissaggi.» 4. 25 Octombre : «De* quali [Tartari il re] ne hâ fatto stragge , li stessi s’erano ritirati verso Caminiez, doppo haver ruvinato il ponte di Grodech. S. M. cercava per la terza volta di far formar il ponte; ma era dubiosa la bperanza della riuscita. Manca l'armata de disaggi e patimenti; molti mormoravano e si dichiaravario che pochi haverebbero seguitato il re nel passaggio : molti amalati, molti morţi et altri allontanatisi, et il resto in necessitâ di cibo. Cosi languiva un'essercito tloridissimo ... Sul iman Seraschier haveva ... passato il Niester con buon numero de Turchi et, unitosi col pressidio di Caminiez e con Tartari, formava un considerabile essercito. Il re consigliava attaccarlo, ma si considerava debole.» 5. Iin Novembre: «Si attendeva in queL giorni il r£ a Leopolt. . . Correva dubio di quello potesse succedere al Valacco, non havendo potuto il re passar il Niester. II nontio era disposto a socorrerlo di danaro. Considera che i principi confmanti al Danubio trovano modo di agiustarsi col vincitore». 6. 7 Novembre: «Rapresenta il disciolgimento delB armata, verificaţi i mali successi. Molti soldaţi a cavallo, morţi, e la maggior parte dell’ infanteria, perşi quasi tutti li Brandemburghesi et altri da malatie. La maggior parte de* servitori, o morţi, o caduti in potere de’ Tartari, spenti da fame li cavalli. Tanto eccidio successe senza cimento coirinimico. .. II Vaivoda di Valacchia s'era poi accopiato al Seraschier, e col medesimo s'era accampato di lâ dai Danubio. II general li hâ detto esser stato quello che hâ fabbricato il ponte a Svaniez >. Cf. Hurmuzaki, IX1, pp. 321-2. Rapoartele lui Morosini trebuie cetite împreuna cu ale baronului Truchsess, din contingentul brandenburgic, în ale mele Acte si fragmente, I, pp. 299-301. www.dacoromanica.ro 150 LUPTELE TURCO-POLONE Ş[ GERMANE tească luarea Constantinopoleî, se asmuţiră Cazacii asupra Tătarilor, cari se întorceau voioşi spre Bugeac, plini de pradă. Hatmanul Mohilă îndeplinia acum aceiaşi sarcină ca şi Cu-niţchi în 1683. Dar el nu mai aflâ sprijin din partea boierimii moldovene, care nu cuteza să se mai clintească. Din potrivă, Codrenil şi altă ţerănime din margenea pustiului se aţinu în calea năvălitorilor, cari erau să fie prinşi într’o cursă şi nimiciţi1. Pe acest timp, se vorbia în Polonia despre negocierile de pace ce ar fi să se înceapă prin mijlocirea lui Duca-Vodă, care trăia în adăpostul său silit din Lemberg2. Primăvara anului 1685 se strecură în linişte, la Nistrul polon ca şi la Dunărea ungurească. In Mart, Dumitraşcu-Vodă, care petrecea cu fata de rachieriţă pe care a făcut-o nemuritoare Neculcea şi prigonia în acelaşi timp pe boierii, primiţi pe urmă cu cea mal mare bucurie de vecinul său Şerban Cantacuzino, n’avea nicî-o grijă. El scria la Poartă că regele a dat pribegilor moldoveni porunca de a se întoarce acasă şi că a deschis graniţa pentru drumul negustorilor3. 1 Raport diu Roma, i-iu Decembre, după altul din Jaworow, l-iu Novembre: «Che il Mohila, con Xm Cosacchi fedeli, andati verso Bialogrod, per fare diversione, potesse arrivare in tempo per levargli [al Tartaro] la preda, e v’era restato poco che l'essercito polacco uscisse dai bosco prima dell' ar-rivo di 30™ villani e Vallachi, che con le loro false relationi credevano di coglierlo nel detto bosco per trucidarlo» (ms. it. 194 din Bibi. Regală din Miinchen, f° 31 ţ V») 5 Rapoartele lui Morosini, 14 Novembre: «Sospetto dell’ ambasciator che, dandosi alcun trattato con la Porta, potesse passar per mano del Ducale, gia principe di Moldavia Riflessi sopra di cio>. 3 Raport olandes din Constantinopol, 24 Mart 1685 : «Het casteel Nime-row in Ukrania soudfc op d’aencompste van den Tarter-Gans soon door het poolsche guarnison verlaten ende by hem in besettinge syn gcuomcn. Den prins van Moldavien heeft de Porta bckent gemaecht dat den coningh van Poolen alle de gevluchte baronnen van de provincie hadde geliceutieert, om nae haer landt te mogen gaen, ende de ntgotie met den Grooteu-Heers onder-danen in syn ryck t’eenemael open gestelt soude hebben ; waerover by het Hoft wonderl: speculation werden genomem. Luptele din 1685. www.dacoromanica.ro LUPTELE TUKCO-POLONE ŞI GERMANE 157 Dar, îndată ce se deschise primăvara, un podghiaz înnaintă pănă la Cotnari, bătu pe bietul Hatman Zosin Başotă, care numai pentru războiţi nu era bun, şi fu oprit în drumul spre Iaşi numai de vitejia bătrînuluî Serdar Constantin Cantemir, care în 1684 curăţise ţara de ostaşii străini ce rătăciati hoţeşte *. în Maiu, informatorul imperial din Constantinopol nu ştia altceva de la Dunăre decît că amîndoî Domnii aşteaptă împrejurările 2. Totuşi şi în acest an Turcii trimeseră o oaste în Moldova, şi iarăşi supt comanda lui Soliman-Paşa Ainegi. Cînd acesta sosi la Isaccea, în Iunie, toţi nemulţămiţiî cu Domnia lui Dumitraşcu : fugarii de la Munteni, Gavriliţă Costachi, Stur-dzeştiî, cel înţeleşi cu Polonii şi, în sfîrşit, Şerban Cantacu-zino însuşi, îl pîrîră pentru stoarceri de bani. Ei cereau în loc pe Cantemir, ca pe un bătrîn viteaz, care ştiuse să se lupte cu podghiazurile fiindcă fusese şi el ofiţer al regelui Poloniei3. Serascherul făcu raport la Constantinopol, şi un Agă aduse numirea noului Domn. Aceasta se făcu solemn la 25 Iunie st. n. Dumitraşcu fu pornit spre Adrianopol, unde nu sosise totuşi nici la începutul lui August pentru a-şî ispăşi prin temniţă păcatele. Domnul şi boierii se înda-toriseră a păstra deplină credinţă Porţeî, şi-şî trimeseseră fiii ca ostatecî. Numai după aceasta, la 18 Iulie, spre Sf. Ilie, luă Scaunul din Iaşi Cantemir, căruia i s’a zis «Constantin-Vodă bătrînul»4. 1 Vita Constantini Cantemyrii, pp. 22-3. 2 Ms. It. 270 al Bibi. Regale din Miinchen, f° 107; 15 Maiu: dl pren-cipe di Vallacchia, detto Serbano, et il Dimitrasco, prencipe di Moldavia, vi stanno nel loro prencipato vigilanti e pronti a guardar quelle provincie». 3 E ciudat că un raport italian din 15 Decembre 1686 (mş. It. 271, f° 245) face din Cantemir un Grec, fost capuchehaie al lui Duca : »I1 principe di Moldavia moderno, detto Constantino Cantemir, che fu agente del principe Duca in Costantinopoli, questo sudetto Constantino h nativo greco, et hă parenti greci in Constanlinopoli, non si vergogna a vantarsi d’haver ingan-nato il rfe di Polonia alia greca>. 4 Cronicile ţerit şi Vita Constantini Cantemyrii, Cf. raportul din 8 August, în ms. italian citat, f° 118: «II Dimitrasco, principe di Moldavia, non contento di quello gli si dava dalii Moldavi, mâ datosi alia rapina et ingor- www.dacoromanica.ro 158 LUPTELE TUBCO-POLONE ŞI GERMANE •Turcii urmară şi în acest an acelaşi plan ca şi în 1684. Eî aşteptară pănă în toamnă. Atunci Tatariî întorşi din Ungaria fură chemaţi în ajutor, şi se alcătui o mare oaste pentru aducerea de hrană, culeasă de pe la noî în Cameniţa. Şi Domnii noştri fură poftiţi să se unească cu tabăra. Şerban-Vodă veni abia pe la mijlocul Iui Octombre, stătu cîteva zile lîngă Iaşî, în colturile de la Aron-Vodă, apoî se răscumpără cu bani şi luă drumul întoarcerii, vînînd şi pescuind. Cît despre Cantemir, el trebuise să meargă înnainte, cu stă-pînii săil. Marele-General Iablonowski se hotărî să împiedece această expediţie. Strîngînd vre-o 15.000 de oameni, Litvanî netrebnici şi Reiterîregali, aceştia cea mai bună oaste de atunci a Poloniei, el trecu Nistrul şi prin marea pădure de fagi dintre această apă şi Prut, prin aşa zisa Bucovi?iă, el ajunse în margenea provinciei austriace care poartă astăzi acest nume. Turciî erau în şanţuri, spăimîntător de mulţi pentru duşmanii lor, Ia marele sal Boia-nul. Polonii stăteau mai sus, la Jucîca, chiar lîngă Cernăuţi, spre care li era îndreptat drumul. La 29 Septembre st. v., Cîm-pulungeniî nu ştiau încă de ciocnirea oştilor, pe care le soco-tiau departe opt ceasuri una de alta. 2Dar de fapt lupta pentru trecătoarea la Cernăuţi începuse încă de la 11. Ea urmă, cu multă învierşunare, dar cu pierderi de tot mici, în curs digia, comincio a far dell* ingiustitie e travagliar quclli sudditi, che, disperaţi molti capi, sono andati a portar li loro lamenti al Suleimati-Pascia, che e se-rascher constituite contra ii Polachi, e questo sudetto Pasciia diede parte al Gran-Signore; quaie subito spedi un* Aghâ che sia levato detto Dimitrasco dalia carica, e condotto in Adnanopoli, rimettendosi la Porta all* elettione dl quelli Moldavi; quali elessero un loro patriota boiare, pefsona prattica. Plora il sudetto Dimitrasco vieţi condotto in Adriartopoli, soto risigat di perder Ja vita. a 1 Cronicile noastre; Vita Constantini Cantemyrii. Cf. raportul din 24 Octombre, în ms. citat: «‘La Transilvania e Vallacchia prevede in gran qnantitâ l'essercito ottomano con provi'sioni di fromenti, orzo, castraţi, etc. Al principe di Valacchia detto bervano gli fu mandata la conferma cort un caftano fode-rate di zebelirto ; ma gli costa 220 botse, che fin* adeSso martdo per rigalo, al Gran-Signore, al GraiLVesiro et altri miniştri» (f° rjo) 2 Doc. Bistriţe1T, p. 52, il° CC LV. www.dacoromanica.ro LUPTELE TURCO POLONE Şf GERMANE 150 de cîteva zile încă. Iablonowski nu putu răsbate prin pădure şi trece şanţul vechiu, pe care-1 numia «valul luî Traian» şi care nu era alta decît vechiul troian moldovenesc din tim purile cînd voinicii luî Ştefan-cel-Mare răpuseserâ Ia Lenţeştî, ceva mai în sus, puterile litvane ce veniau în ajutorul regelui Ioan-Albert. în vălmăşag se deosebi prin meşteşugul şi vitejia luî bătrînul care era de puţină vreme Domn al Moldovei ; Hatmanul său era Velişco, iratele luî Miron Costin pe care izbutise a-1 aduce în ţară. Polonii trebuiră să se întoarcă înnapoî, şi Cameniţa îşi primi zahereaua1. La 9 Decembre, Soliman-Paşa, întors de puţin timp din Moldova, fu făcut Mare-Vizir, după ce serbase la Adrianopol triumful său pentru gonirea Polonilor din Moldova2. Dar ei rămaseră la hotare. Cantemir voise să trăiască în linişte cu dînşiî şi li dăduse a înţelege că în oastea turcească el va fi numai de formă; la Boian însă, Cazacii ar fi năvălit asupra luî ca asupra păgînilor, fără să ţie în samă semnul apărător al crucii. Atunci el întoarse răul cu rău, dar 1 Hurmuzaki, II,p. 109 si urm.; Cantemir, Vita Constantini Cantemyrii, p. 32 , cT. şi Ist. Imp. otoman, la acest an. Cf. Chilia şi Cetatea-Albă, p. 237. V. şi raportul din 24 Octombre, în ms. citat, f0 152 : «II Ciaus-Bassi hâ fatto bollare la casa dcl Dimitrasco prencipe e la casa del Grillo, per quella parentcla chc hâ detta casa col principe, e si discorre molto male d'esso ... II nuovo principe di Moldavia si porta bene con h Moldavi, et anco con li Polacchi, che non vien da loro molestato ; si chiama Cantemir, di natione moldavo, fii elletto dalia Moldavia, come loro patriota, e confermato dalia Porta». ! Scrisoare a lui Alexandru Mavrocordat către ambasadorul olandes Collyer, Adrianopol, 9/19 Decembre 1684: «Patris illius [al luî Collyer] et hollan-dicae gentis sincerus patronus et benevolus ac meus clementissimus dominus, supremus inter purpuratos ottomanici imperii excelsus Vezinus Solimannus-Passa, postquam, eiectis- a Moldaviae limitibus Polonorum copits, victor ac triumphator Adrianopolim ingressus fuerit, ab Augustissima Imperiali Maiestate primi Veziriatus insignibus amictus, die nona mensis decembris istius anin taustissimis auspiciis amplissimi imperii regimen exortus est » Cf. şi raportu luî Collyer din to Ianuar 1686. Soliman făgăduise odată Ragusanuluî Marin Caboga locul de Domn moldovenesc, daca va merge la Veneţia să cumpere cîteva miî de coţî de brocard de aur cu flori de modă nouă, pentru nunta fetei Sultanului cu Musahib-Mustafâ-Paşa. V. raportul italian din Constantin uopol, 18 Ianuar 1686 (ms. 27 r, f0 5) : «Promettendogli, quando che adempirâ questo seivitio, al suo retomo lo vorebbe far principe di Moldavia. Inteso che www.dacoromanica.ro 100 LUPTELE TURCO-POLONE Ş[ GERMANE regele nu ţinu în samă că fusese silit la aceasta. Podgheazurî de Moldoveni, Cazaci şi Poloni fură aruncate necontenit asupra mănăstirilor moldoveneşti. Burlă năvăli la Cetăţuia, fu prins şi schingiuit; Zaharoschi pătrunse pănă în Iaşi, unde Cantemir, ■care se făcuse a fugi, îi culese, la ceasul priincios, joimiriî din circiumele îngropate în care se înfundaseră. Cum se vede, Domnul ostaş nu-şî dezminţia trecutul, şi se recunoştea la Constantinopol, unde domnia aceiaşi neîncredere faţă de Şerban-Vodă, că el face tot ce-î stă prin putinţă într’o ţară turburată, pustiită şi goală de locuitori2. Bănuielile faţă de Şerban erau aşa de mari, încît încă prin Februar 1686 se vorbia că el ar fi fost chemat la Poartă sau i s’ar fi cerut să urmeze pe Cantemir, dîndu-şî şi el fiul ca ostatec la Curtea Sultanului3. Ele erau însă îndreptăţite, căci tocmai în Februar se întorcea din Viena cel d’intăiu sol al lui Şerban hebbe questo il suddetto Marino, abbraccio con ogni prontezza questo affare et ademp'i il tutto con ogni sodisfatisone, mâ, come succede, in molte parti, che «buone parole e cattivi fatti inganna i sâni e mattu, cosi resto deluso il sudetto Marin Gabogha,—che tutto privo d’ogni sodisfatione se ne ritorno con gran d'sgusto in Ragusa». 1 Vita Constantini Cantemyni, l. c. 2 Raportul italian din 18 Ianuar 1686 (ms. citat, f° 22): dl principe Serbano, di Wallacchia, continua nel suo governo prudentemente; pero gli sono spedtti ordini dalia Porta di ponersi in ordine e trovarsi provisto ogni volta che farebbe bisogno, e frâ tanto si vâ ricavando diverse provisioni da quella provincia per servitio dell'esercito. II principe Candemir (che vuol dire: feiro sanguineo), nato Moldavo, mâ corraggioso e soldato, che si trova nel governo di Moldavia, procura di ridurre Moldavia in buon stato ; pero gli riesce molto difficile per adesso, mentre il popolo s’e disperso in paesi lontani, la maggior parte in Tari aria, per rendersi piu sicurii. Ştirile acestui corespondent sînt foarte bune; la 5 Maiu (f° 121), el dă, pe lingă veşti despre închisoarea lut Dumitraşcu-Vodâ, şi ştirea morţii (Decembre 1685) lui Matei, fratele lui Şerban, si a Doamnei Elina, mama lui: «Dimitrasco principe nella prigionia hâ sborsato sin’adesso 60 borse ; mancano altre 20, che vâ procurando con la vendita di mobili e stabili, frâ tanto hanno il suo figlio in prigionia e per gran grazia li sarâ data la vita. — Serbano, principe di Vallacchia, si trova nel suo posto e governo, e si fâ stimare. E morta la sua madre, d’etâ di 75 anni ; â morto anco îl fratello del sudetto prencipe, detto Mattco Can-tacusino, timoroso dl Dior. s Arch. Regală din Miinchen, K. Sckw. 348/7 a, b. q, f° 2 V»; 5 Maiu 1686: «Si dice che ’1 Sultano, avanti a molto tempo, per assicurarsi maggior- www.dacoromanica.ro LUPTELE TURCO-POLONE ŞI GERMANE 161 către împărăţie, Csăky1; el era oprit pe drum de cetele tătăreşti ce străbăteau Ungaria2. V( împrejurările războinice din 1686-8 încă de prin Iunie, Cantemir . ştia că regele Poloniei, în-noind pregătirile cele marî din 1684, îi va intra în ţară. «Polonii», scrie el Mareluî-Vizir, prietenului şi binefăcătorului său din 1685, «au gîndul asupra Moldovei şi Bugeaculuî. ca în anii trecuţi». Aceasta i-o spuneau oamenii săi trimis! să spioneze, şi podghiazurile care ajunseră pănă la Iaşi. El se făcea a fi prietenul regelui, care 1 scrie întrebîndu-1 dacă Turcii au făcut pod la Isaccea, dacă Tatariî vor ieşi la pradă şi dacă Şerban-Vodă a fost înlocuit sau ba. De altfel luase măsurile sale de apărare, strînsese cu leafă zece steaguri şi cerea stăpînilor să trimeată oaste împărătească, plătită din Vistieria Sultanului. Cu toate acestea Ia ConstantinopcI se aşteptau ca el să se coboare în jos dacă oştirile Iul Sobieski ar veni într’adevăr să-î cerce credinţa şi săi încalce ţara3. mente in queste pencolose congionture della Porta della fede del principe di Moldavia, l’abbia richieslo ch’ egli si presenti overo mandi per ostaggi ii suoi figli in Adrianopoli, ma che '1 detto Principe facesse tanto piu instanza appresso la Corte Cesarea a che le sue forzc si avicinassero a quei confini, acciochk egli avesse una ragione di negarlo ed apparenlemente congiugnersi con l’armi cesaree». Cf. ms. it. 194 din Bibi. Regală din Miinchen, f° 353 V° ; 6 Februar: «Di Yalacchia scrivono che a quel prencipe fosse gionto ordine di Costantiriopoli di portarsi cola». — Se zvonia în acelaşi timp că Moldovenii şi Muntenii ar fi venit în ajutorul Iul Tdkoly, apărut la Oradea-Mare (Archive, l c., 542/243. f° 13 ; Viena, 17 Februar). 1 Ms. 194, 354 Y°; 16 Februar- «E tornatu verso Vaiacchia l’inviatu di quel prencipe a questa Corte, rimatiendo sodisfatto della sua commissione». Cf. Socotelile Sibiinluî.; din «An Ac. Rom.>, XXI; p. 27. 2 Ibid., f» 331 V° ; Roma, 23 Mart, după scrisori de la Curtea polonă, 23 Februar: «Che il co : Sacchi, Ungaro, che fu mviato dall1 Imperalore dalia Vaiacchia in Moldavia, per procurare di tirare quei prencipi al partito cristiano non havendo potuto penetrare, per causa de’ Tartari, era ritornato indietro». 8 Socotelile Sibieuluî, l. c., p. 23 şi urm. Cf. raportul italian din 23 Iunie (ms. cit. 271, f° 154 V0)- «In sei giorm vennero le poşte da Moldavia, e portano come l’eaerciti polacchi tulii verranno a calar in Moldavia. Pero sono molti d’opinione che l’intentione del r£ sară altrove, perchk Moldavia si trova tutta ruinata, aperta e desolata, da dove sono fuggiti et fuggiranno sino li câni 1143. Voi. XI. -H www.dacoromanica.ro 162 LUPTELE TUECO-POLONE ŞI GEKMANE Cantemir părea hotărît să nu stea la vorbă cu Polonii, cu atît mai puţin să li se închine şi să înnoiască astfel greşeala pe care, spre nenorocirea vieţii sale, o făcuse Petriceicu. In zădar îl îndemnau spre o politică priincioasă creştinilor Costineştii şi altă boierime. El voia să rămîie în Iaşi numai pănă la vederea acelor steaguri pe care le privia ca duşmane1. Totuşi într’un anume ceas el răspunse la întrebările regelui prin condiţii, care cuprindeau asigurarea situaţiei sale, a pribegilor boierimii şi clerului şi a drepturilor ţeriî. Era deci ceia ce dorise Miron Costin şi tovarăşii săi de pribegie în 1684, ceia ce era să ceară mai târziu Şerban Cantacuzino de la e gatte, e dove vorra colloccarsi, se la Zozzava, Zzozzora e Jassi nori son for-tezze per difendersi, e, non polendo il prencipe Cantemir altnmenti fare, s’andară ritirando e fuggendo col seguito che ha. Mă s’ă penetrato, e piaccia a Dio che non sia vero, pero cosi si fiice ehe il ră di Polonia habbia intelligenza seerela col prencipe di Vallaeehia deiti„ Serhano, e molto dubita che non si porţi iu Transilvania. II prencipe moldavo mando a cercar aiuto dai serascher e dargh sieuro avviso della calata del ră di Polonia, che a questo fine il Han di Tartari non s‘h mosso, per veder dove van no a calare il Polacclr». Cf, ms. 194, f° 411 V° ; Viena, 16 Iunie 1636: «Polonia s. ha . . . si aspetota sentir l’attacco de' carri che dovevano tornare in Valachia voti dello scritto eonvogho, e da Valacchia si ha la gran penuria de viven che prendevano li Turchi» si f° 418; Viena, 14 Iulie: «11 ră di Polonia ando al cainpo per pa^sare iu Mol-davia, senza sapersi li fini». 1 E curios că în Maiii se vorbi a de trimeterea unui sol imperial pentru a primi jurămîntul, nu numai în Ardeal, ci şi în aimndouă principatele (Arch. de Stat din Munchen, K. Schw. Ii/l6, f° 156 V° ; 30 Maiu). Cf. raportul bavares din 30 ale lunii (ibid,, 348/7, a, b, c; f° 6): «Iu tanto anche i Transilvani si tengono armatL per difer dere il loro proprio p^ese ed 1 v.cini luoghi de' ehristiani contra tutte le invasioni de’ Turchi, e si aspetta ora d’intendere e di vedere se anche il principe di Moldavia si muoveră ad una sirnile fede verso S M. C., con l’esempio dell’ Abbaffi». Tot aşa raportul din 9 Iunie ţf° 7 V°) : ) a Possonia per sicurezza dl certe truppe che domanda per scorrere con quelle nel paese ottomano». * Ms. citat, i° 105 V°; Constantinopol, 22 Maiu : «Cosi la Porta si dice ordino questo anno îl principe di Vallacchia Serbano Cantacuseno di portarsi a Belgrado con tutto il suo apparato,—che dall’ antio della fuga di Vienna nou s’era mos^o da Valiacchia , mâ si crede che la mus^a del sudetto principe di Vallacchia sarâ per trattare e cercare quelche aggiustemento di pace», 3 Ibidf0 145 ; Constantinopol, 15, 18 şi 24 Sepiembre : «II principe Serbano ... si fece am co del Maurogordito, — che j-er avanti erano ncmici». * «Dat den gautschen tartarischeen macht met het leger aen den Donauw gelegen op de Polen ende Moscoviters souden pa&sen». 5 Ms. cit. 272 din Bibi. Regală din Munche >, (° 215, Constantinopol, i-iu Decembre: «Quelle lettere... dove gli davamo anco parte dell* ambasc’aiore di Calmucchi Tartari, che all* hora era arnvato alia Porta con 15 persone, e dimandava da Gran-Signore una provincia a nome di molte miile famiglie calmucche, per poter loro habitare, non volendo piu stare sotto li christiaui et esser soggetti alli Moscoviţi, supplicorno di dargli licenza d’intrar nell Ukraine overo nella Moldavia. Gli tu risposto all’ hora che non fosse tempo C che habbino patienza. bopra questo proposito hora vten un discorso fatto qucsti giorni in una conversatione di cortegiam, dicendo che li Tartari preco* www.dacoromanica.ro 172 LUPTELE TURCO-POLONE ŞI GERMANE Cît priveşte pe Cantemir, el avu numai ciocniri cu pod-ghiazuri (în Iunie) şi grija carelor cu zaherole, pe care miî de păzitori păgînl le întovârăşiau spre Cameniţa. Ajutînd cu hrana această puternică cetate, el se făcea a păstra totuşi prietenia faţă de Sobieski, poftindu-1 chiar să-I mal vie în ţară, dacă-I dă mîna. Aceste afaceri de o însemnătate mică sînt arătate astfel în rapoarte olandese şi italiene. 1. Raport din Cracovia, 7 Iunie (ms. It. 195,1089): «Una partita della nostra cavalleria, scorsa in Valacchia, havendo incontrato un' altra de' Tartari, che andava verso Cameniez, fu da' noştri disfatta, con morte de 100 nemici e 40 prigioni, et un Tartaro fuggito in Jassi, rappudendo (sic) a quel prencipe falsamente che li noştri furono battuti con gran perdita e che gl' altri si erano nascosti nelli boschi, che pero detto principe spinse altro corpo di gente per distruggere affatto li noştri, mă. riuscl il contrario, mentre furono battuti con gran mor-talitâ de' nemici, e tra l'altri prigioni furono quattro principali Tartari, un' Aga turco et il capitano Lipchy.» 2. Raport din Constantinopol, 26 Iulie: «Den 18 deses seen courier uyt Moldavien aen dit Hoff gecomen met tydinge dat de Waivoda van deselve proventie, beneffens eeniege Tatars, een goede quantiteyt provisie geluckigh in Camieniec soude gebracht hebbe.» 3. Raport din Viena, 27 Iulie (ms. citat, f_ 109) : «Di Polonia habbiamo che, sapulo il generale del regno lo stacca-mento della Valacchia del gran convoglio scortato da 15“ Tartari e 4"1 Turchi, prendendo la strada di Cifera (sic), S. E., in fretta unita la cavallaria leggiera, partl verso la selva pcnsi hanno havuto una secreta nuelligenza con li Cosacchi e con li Calmuchi. Quella di Cosacchi h svamta, perche fu scoperta; questa di Calmucchi la vanno trattando, e, sebene la Porta sin' hora non hâ consenlito di voler introdurli nel suo clominio, pero. hora che fe venuta la noova alia Porta, come la Vallacchia s'e portata alia devotione e suggetione di Sua Maiesia Cesarea, vorranno, se potranno, introdurle in Moldavia, che serviranno per freno alh christiani. Pero questi sono di^corsi che si sono fatti e penetrat! da una casa, dove erano oficiali del nuovo Gran-Vc$iro. Pero non v’fe nessun tal segno.* www.dacoromanica.ro LUPTELE TURCO'POLONE ŞI GERMANE 173 Boccovina, conducendo in groppa e sopra carri la f’antaria, con speranza di prevenir il nemico, come faceva il generale campestre con tutta la sua gente e Gran-Generale di Lituania ma finalmente si seppe che detto gran convoglio fosse penetrato il medesimo giorno in Camenicz, remanendosi li Turchi e Tartari ad assicurare la raccolta de’ grani, caso che l’armi polacche volesse impedirla; et, perchâ si teme che dopo li Tartari havesse possuto scorrere nelle viscere del regno, etc.». 4. Raport din Viena, 3 August (tâid., fJ 113): «Di Polonia si hâ che il principe di Valachia fosse stato causa che entrasse il gran soccorso in Cameniz, poiche non avviso li noştri generali senon quando detto soccorso era entrato. Passo doppo l'essercito polacco, tre leghe de Cameniez, etc.» 5. Raport olandes din 18 August: «Na dat het poolsche leger voor en ontrent Cameniec in Podolien is gecomen, heeft men daervan met aen den Danauw besich om alles wat doenlyck is by den anderen te brengen, om de voors : stadt te gaen ontsetten, en wert geoordeelt dat syn leger behalven de Tartars ontrent dertig duysent mannen sal uytmaecken.» 6. Raport olandes din l3Septembre: «De Polen segh men dat weder by Cominiec op de grensan van Moldavien gesien souden syn». 7. Raport din Cracovia, 27 Septembre (ms. it. citat, fJ 148): «II prencipe di Moldavia continua nella sua sommes-sione verso S. M, volendosi rendere per ogni verso, ma S. M., stante la poca fede di quel paese, non accetta l’offerta, havendogli risposto in ambiguo, cioe di voler sopra cio tener consiglio de senatori, sendo piu volte stato ingannato da quella gente.» 8. Raport din Cracovia, l-iu Novembre (ibid., f° 171): «II principe di Valacchia assiste a Turchi e Tartari per introdurre il convoglio in Cameniez, ma li noştri gl’hanno peluto (sic /), etc.» în cursul anului 1687 încă, împăratul încoronase pe archi-ducele Iosif ca rege al Ungariei. în Ianuar 1688 se ştia la www.dacoromanica.ro 174 LUPTELE TURCO-POLONE Şt GERMANE Sibiiu că amîndoî Domnii vor trimete solî pentru a felicita pe noul vecin1. Trimesul muntean, Antonio Ştefani, episcopul catolic de Nicopol, se întorcea în Februar cu maî multe scrisori de mulţămirî către stăpînul săli s. ' Relaţiile cu Turcii erau totuşi întreţinute cu dibăcie. Pănă şi Apaffy din Ardeal scria în Ianuar Porţii că el n’a trecut de partea Imperialilor 3. în aceiaşi lună sosia tributul muntean cu daruri bogate pentru toată lumea din Constantinopol; Şerban căuta să capete cea de-a treia întărire a sa. Aga care veni îndată cu vestea Domniei nouă a lui Soliman al IlI-lea primi din partea amînduror Domnilor cît putea să-l mulţămească i. 1 Ms. it. 195, i° 195 V° ; Viena. 4 Ianuar 16SS: «Si hâ di Cebinio che li prencipi di Moldavia e Valacchia, dubitando di qualche invasione de’nostri e come feudatarii della Transilvania, havevano risoluto incaminare deputaţi a latere, per rallegrarsi della sua prosperitâ, con ofîerta d’ogni assistenza, et in breve si aspettano in Possonia». Cf. raportul bavares din aceeiaşY zi (Arch. de Stat din Mtinchen, JC. Schw. 11/16, f° 7 V°) : «Negst deme wird aus besqgten 7-burgen gemeldet, dass von selbigem Abbaffi und dem Wallachischen Wey-woda eme Gesandschafft vnterweegs nacher den kayl, Hoffe begriffen seye, und dass diser noch imer Instanz mache, damit îhme eine Anzahl teutschen Volckhs gegeu seincr Bezahlung liberlassen werden inochte, mit dem Vertrosten, dass er wider die Porten guiţe Dienste thun wolte, vnd khonte» (alta copie, f° 9) 2 Genealogia Cantacuzinilor, p. 246 şi urm. Cf. Socotelile Braşovului la acest an. Apoi Doc. Cantacuzinilors pp. 323 4, n° n. 3 Raport olandes din 2 Februar. 4 I. Raport din Constantinopol, 12 Ianuar (ms. it. citat. f° 16): «Dai principe Serbano di Vallacchia questi giorni e arrivato il tributo al Tcsoro, et anco a parte al moderno Gran-Signore e nuovo Gran-Vesiro et a tutti li nuovi miniştri molte borse hâ mandato e procura d'ottener la confermatione sempre si fâ ogni tre anni, e si fâ il calcolo cbe gli costarâ, col tributo che hâ spedito adesso, con li particolari gran rigallî, e per la spesa della confermatione, in tulto la soinma passerâ di miile borso, senza fallo». 2. Raport din Constantinopol, 8 Mart (ibul.f f° 19): «Gli Agha che furono spediti dalia Porta al principe di Transilvania e Vallacchia ntornavano ben rigallati da questi prencipi, per haver portato la nuova dell'essaltatione del nuovo Gran-Signore al trono, e raccontano questi che, non solo la Transilvania e piena d'esserciti alemani, mâ anco la Vallachia si stâ m continuo limore». Cf. raportul bavares din Viena, I-iii Februar j688 (Arch.de Stat din MUnchen, K, Schw. f° 37 Vo) : «Negst deme auch von dannen (Transilvania) www.dacoromanica.ro LUPTELE TURCO-POLONE ŞI GERMANE 175 Era de alminterea singura politică cu putinţă într’un timp cînd începea a se vorbi de pace, şi anume de una care ar lăsa împăratului, nu numai Ardealul, ci şi amîndouă principatele dunărene *. Cît priveşte Moldova, Polonii nu plecaseră în 1686 fără a şî opri toată partea de Miază-Noapte şi Apus, cu Câmpulungul şi Ţinutul Cernăuţuluî. Dar în cursul anului 1687 se făcuse o îmbunare a relaţiilor lui Cantemir, care asculta tot maî mult de partida lui Miron Costin, lui «Mironaşco», cum i se zicea la Curtea regelui. Paza în cele două stâpînirî polone se dădu unor ofiţeri moldoveni de obîrşie, Davidel, care şi plecă în curînd ru aî săî, şi Turculeţ. Podghiazurile fură de acuma înfrînate. Şi la începutul lui 1688, Cantemir-Vodâ trimetea la Rege pe Sa va pîrcălabul de Orheiu, cu o scrisoare dulce ca mierea 2. în Iunie se vede oarecare mişcare la Dunărea-de jos. Hanul vine spre Isaccea, unde trebuia să se unească cu Mustafâ-Paşa ca să apere graniţa aceasta de Poloni şi de Muscali. La Silistra se puse un Paşă nou, după recomandaţia luî lesem sau Ieien-Paşa, Cară Mustafâ 3. Tatariî din Bugeac se ridicară pe Prut şi Răut spre Soroca, pe cînd Marele-General al regatului se coboria spre Cameniţa *. Aici însă nu se ajunse la nimic. Din potrivă, lucruri foarte geschrieben wird, dnss cler newer Grossherr einige Aga an disen, wie auch den Fiirsten in Moldaw und der Wallachey abgefertigt habe, deren an- vnd M11-hnngen aber noch unbekannt seye». 1 V, raportul bavares din Viena, II Mart (Arch. de Stat din Mtinchen, K. Schw 11 /16, f° 73); 1 urm. www.dacoromanica.ro MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMINÎ DIN 1821 191 de unde au izvorât scăderea fiinţiî noastre, necurmatele şi nepovestitele jafurî, şi acum cea de săvârşit prăpădeniie, cu hotărâre ca să stingă de tot neamul nostru şi să rămăe streinul şi vrăjmaşul neam moştenitor averilor şi patrii noastre, schimbăndu-i şi numirea, ca să nu să mal pomenească nicî urma moştenirii şi fiinţei noastre. Neamul grecesc, căt au fost de turburător, răzvrătitor şi vătămător, atăt celor ce din nenorocire au avut vre o politicească închinare sau adunare cu dânşii, căt şi chiiar loruş, istoriile pe larg cu desluşire îndestulată ne arată. Intriga grecească au cutezat mai întâi a ridica într’atătea rânduri râzboiu asupra Bisericii lui H[risto]s, ce au răscumpărat-o cu scump sângele său, şi asupra propoveduirii Sfinţilor Apostoli, cu atâtea eresuri ce după vremi au născocit, înşălănd duhovniceasca turmă, carii Apostoli, cu multe primejdii şi trude de osteneli, au adunat-o den bezna întunerecului necunoştinţii. Intriga grecească au dat pricină de s’au -dezghinat în cea după urmă şi toată agonisita apostolească, adecă întregimea pravoslavnicii Bisericii noastre, căci, de unde era numai una şi un trup, s’au despărţit, de au rămas pănă în veacul de acum doao, numindu-să una a Răsăritului şi alta a Apu sului. Tot acest neam îndărătnic şi trufaş, depărtănd cu totul din inimile lor frica lui Dumn[e]zeu şi iubirea de fraţi, pentru spurcata filaftie (sic), mândrie şi nelegiuita lăcomie, au răzvrătit şi armoniia celor politiceşti, şi, ca să nu întâmpine cei în putere vre o zăticnire la relele lor cugetări, în-preunănd oblăduirea bisericească cu oblăduirea politicească, făcăndu-să adecă patriiarşi Ţarigraduluî fii Inpăraţilor, au adus dreptatea şi starea supuşilor în voinţa celor puternici, apoi şi cei puternici unul pe altul au răsturnat şi au zdrobit, încăt nu li s’au cunoscut nici urma. Şi la atăta slăbi cune au adus toată sistima politicească, încăt au şi surpat -cu totul înpărâţiia lor şi din depărtare dumn[e]zeiască au căzut grumazul lor cel mândru şi învârtoşat în robiia jugului de her, s’au pierdut şi luminarea învăţăturilor, şi, lipsin-du-să de tot părlejul ce le ar fi putut sluji la relele lor nă-răvirî, le-au rămas robiia ca o povaţă de înfrănare şi de www.dacoromanica.ro 192 MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎKÎ DIN 1821 astămpărare. Cel ce va ceti istoriia, văzând cele după vremi întâmplate la înpărăţiia lor, negreşit că să v[a] cutremura, pentru că şi cerul şi pământul au arătat la acele vremi multe şi groaznice semne, scărbindu-se de sălbaticile şi ne-cuvioasele lor fapte şi însemnăndu-le mal nainte căderea şi zdrobirea ce era să le vie, cu toate că răotateat înpietrin-du-le inima, nu i-au lăsat să să deştepte şi să înţeleagă. în cursul de câteva veacuri, dobândind lumini de învăţătură din Evropa, au arătat de multe ori în faptă că firescul lor nărav încă nu s’au stins de tot, ci îl hrănesc aţâţat, căte puţin, în inimile lor, adăstând vreme îndemânată ca sâ dea văpaie răotăţilor de faţa. Adevărul acestui cuvânt poate să-l adev[e]reze şi alte ţâri streine pă unde au ajuns acest neam, că şi acolo n’au petrecut cu astămpărare şi fără intrigă, iar mal vârtos în Ţarigrad, la Scaunul împărăţii Othomaniceştî, nu este nimeni să nu aibă această deplină ştiinţă că necurmatele lor intrigi au făcut nenumărate amestecături şi turburărî pănă la înpărăţiile streine, cu toate că ascuţitul săbii pă mulţi dintr’ănşiî au mâncat, iar de năravul lor nu i-au putut dezbăra. Patria noastră Valahiia s'au supus la înpărăţiia Othoma-nicească la leat —, cu legături în scris, să răspunză pe tot anul suma de bani ce s'au legat, drept semn de supunere tocmită, şi să nu aibă Poarta Othomanicească nici un fel de amestec în pământul nostru, cătuş de puţin, ci să să stăpânească ţara de Domni pământeni, cu toate obiceiurile ce au avut, pă deplin. Dar această tirană înpărăţie şi vrăjmaşă neamului creştinesc, nebăgănd în seamă cinstea legăturilor sale, de multe ori s'au pornit ca să ne aducă în jugul robii; însă ţara, fiind în bună stare şi avăndu oareşcare putere de oaste pământeană, s'au tot apărat din vreme în vreme, cu toate că sălbatica tiranie au călcat hotarul ţării, ce era jfl-m[ă]tate apa Dunării, şi au făcut şi trei cetăţi pă pământul nostru : Brăila, Giurgiul şi Turnul, şi, într’armăndu-le cu oaste turcească şi artilerii, aşezând într’ănsele lăcuitorî de familii turceşti, şi întărind acolb vecnică oblăduire turcească, atăt politicească, căt şi a legii lor, cu geamii, neamul grecesc. www.dacoromanica.ro MEMORIILE I)K EEFOEME ALE BOIERILOR HOMINl SIN 1821' 193 cu care neamul nostru nu avea nici-un fel de înclinare sau adunare, izbutind căte puţin la duhurile turceşti, au aguns în trebî mari politiceştî ale Scaunului Sultanului turcesc, fă-căndu-să dragomani aî Porţii. Toată lumea ştie in cătă slavă şi putere este un dragoman al Porţii, şi, iscăndu-să Grecii cu duhurile tiranilor, ca să-ş poată săvârşi ale lor înteresurî, în cele dup[ă] urmă le-au şi săvârşit întocmai dup[ă] al lor cuget şi dorinţă, şi, cu zavistiile lor dăndu Porţii să înţeleagă că neamul nostru nu este credincos, au înduplecat-o de afl stricat legătura veche, să nu să mai facă adecă Domni pământeni, ci să să facă Domni streini, din namul grecesc. La leat —, fâcăndu să cel d’intai Domnu grec în ţara noastră, trei lucruri îndată au pus în lucrare, ca să strice de tot elef-teriia neamului românesc şi să-l supue supt jugul robii adecă: iniliţiia pământului, ce era cu armele în mănă pentru paza şi strejuirea ţărel, de tot au stricat-o, capechehaelile greci în Ţarigrad au rânduit în locul celor pământeni, şi slobodul negoţ al ţării de tot l-au tăiat a nu trece peste graniţe, fără numai prin voinţa Domnilor, pentru al lor folos. Tot în zilile Domnilor greci cel d’intăiu Turcii din serhaturile Brâilil, Giurgiului şi Turnului, întinzindu-să în pământul ţării, au coprinsu multe moşii boiereşti şi mănăstireşti, cu sate întregi de lăcuitorî pământeni, dezghinăndu-I din trupul ţării şi făcăndu-I raia, supuşi la acele serhaturl, şi cu aceasta s’au izvodit alte doao lucruri rele şi văt[ă]-înătoare obştii Ţâril-RomăneştI: una, că Turcii oricând vo- esc să preumblă prin ţară, fâcăndu multe răotâţl şi luîri în silă de orice, şi, alta, că hoţii ce să izvodesc în ţară, la aceste raele turceşti îş găsesc scăparea, întovăroşindu-să încă de multe ori şi cu Turci în fapte de hoţii. Şi cu acest chip ce s’au zis mal sus nevinovatul norod al ţării aceştiia, pierzăndu-ş de tot elefteriia, au căzut supt jugul oblăduirii neamului strein grecesc celui nesăţios şi îndărătnic, şi, ajungând robi la robii Porţii, nu numai că am pătimit groaznice şi necontenite jafuri şi stingeri caselor' şi averilor noastre, ci încă ne-au îngrădit şi toate canarurile (sic) prin care am fi putut alerga cu jăluiri spre aflarea ajutorului şi măngăerii, 1143. Voi. xi. 13 www.dacoromanica.ro 194 MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎNÎ DIN 1821 prin aşâzarea adecă ce au făcut ei de capichehaele greci, atât Ia toate serhaturile turceşti, căte sănt pe amândoao mărgi-nile Dunării, căt şi în Ţarigrad, lăngă Devletul turcesc, şi prin rudele lor de acol6, cum şi prin miniştrii Porţii, pe carii în îndestul a cuprins-o din jafurile ce lua din ţară, şi îl avea uniţi la toate voinţile lor, şi cu însoţire de Greci cu pămăntence, prin puternicile mijlociri ale Domnilor, si cu întemeere de tot felul de averi, acareturi şi moşii ce do băndea în silnicie, cugeta cu vreme să surpe din ţara lor pă toţi pământeni, şi să rămăie el desăvârşit stăpâni pământului ţârii, numindu-o Noao Grechie. Care această a lor vrăjmaşă cugetare veacul acest de acum au arătat-o în faptă, nu s’au mulţămit numai cu atăt, ci, ca să-ş acopere urmele şi să s[ă] arate că eî sânt credincoşî aî Porţii, de multe ori cu chipurile lor cele răzvrătitoare au adus pe Poarta otho-manicească la bănuelî şi turburărî asupra nevinovatului norod al ţării, osebit că dobândiseră însuşi eî deplină putere să pedepsească cu rădicarea vieţii şi averii pă oricine din pământeni înteresurile lor ar fi cerut de trebuinţă să 1 învinovăţească : unul ca acela ticălos pământean judecata nu avea, vina nu să cerceta, ci îndată Domnul făcea arătare pentru dânsul, oricum ar fi voit, Sultanul îl hotără vina Iui şi da porunca să-l omoare. Poarta Othomanicească, şi de înţelegea răotăţile ce să urmă de Greci în ţara noastră, dar, avăndu-ne ca pe nişte gheaurl, socotea că este cu voinţă şi de mare trebuinţă căt de tare să fim înpilaţi supt jugul tiranii, şi miniştrii cel de lăngă Sultanul, îndestulân-du-să apururea de bani ce lua de l[a] Domnii greci, toate ale lor le făcea bune şi drepte, numai ca să urmeze acest negoţ ce făcea cu dănşiî, spre sărăciia şi stingerea neamului nostru. Proniia dumnfejzeiască însă nu s’au depărtat cu totul uni brirea sa de asupra aceşti! nevinovate ţări, ci, grăind la pravoslavnica şi milostiva inimă a prea-puterniciî Inpărăţiî Roşeşti, au adiso la filotimiia slavii sale, de au luat supt a sa puternică protecţie aceste dolo pravoslavnice şi mult pă timaşe ţări, Moldaviia şi Valahiia, încă din zilile prea-marif, www.dacoromanica.ro MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎNÎ DIN 1821 195 prea-slăviteî şi prea-fericitei nebiruitei Înpăratesiî Ecaterinei a 2, ce au fost prea-dornică mumă a tuturor pravoslavnicilor creştini (de l[a] al căriia prea-puternicu braţu încă şi acum vrăjmaşul creştinătăţii simte rănile în [spinare]), întărind odihna, privileghiurile şi toate obiceiurile lor, cu legătura ce au făcut la Cainargic, în 1* 1774, cu Poarta Otho-manicească. Dar această legătură au tras-o Grecii numai spre al lor folos, şi prin acelaş al lor negoţ ce făcea cu miniştrii Porţii, mai vârtos îndoindu-1 din căt au fost, iar noi ticăloşii lăcuitori ai acestor doao ţări mai cu asupră am fost prădaţi şi în multe chipuri jăfuiţî, înbogăţindu-să cu toţii din nevinovatul sănge al norodului şi îndestulând şi pe cei din Ţarigrad pentru ale lor interesurî. De multe ori pravoslavnica Inpărăţie Roşească, filotimisindu-să asupra protecţii sale şi asupra slavii Măririi Sale, cu armele în mână şi cu vărsare de sănge ale nebiruitelor sale oştiri, s’au nevoit de au întărit ale legăturii din Cainargic cu alte legături în urmă, încă şi cu oareşcare adaos, numai ca să întemeeze nebăn-tuirea şi liniştita petrecere cu toată dreptatea a norodului acestor doao ţări. Dar duhul cel neastâmpărat şi hrăpitor al Grecilor toate aceste osteneli le-au aiătat zadarnice, pentru că ei şi mai cu asupra au arătat tiranie asupra noastră, cumpărând Domniile de la Poarta Othomani-cească cu mari şi groaznice sume de bani, şi pe noi de tot ne-au înpilat voinţelor lor, şi în multe chipuri ne-au prădat, pănă şi cinurile şi mansupurile toate ce să da mai nainte dup[ăj cuviinţă şi după vrednicii în slujbe credincioase ale ţării, le vindea toate pe bani pănă la cel mai mic. Anul acesta 1821 am socotit că v[a] fi epohi a lor, adecă vremea cea îndemânatică spre săvârşirea celor ce să vede că din vechime au cugetat neastâmpăratul lor duh : făcură o epohi de tot urătă, şi lui Dumn[e]zeu şi tut[u]ror neamurilor, de au răsunat în toată Evropa. Dar, încă până a nu sâ întemeia bine în nădejdile lor spre săvârşirea lucrurilor celor mari ce au izvodit în gândul lor, să aţăţa această epohi din Mihaî-Vodă Suţul, Domnul Moldavii, la Fevruarie trecut: www.dacoromanica.ro 19(5 MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎNÎ DIN 1821 înnălţară simia1 neamului lor, zugrăvind într’ănsa închipuirea lui finix, ca să arate că cu menire Cudată aleargă spre învierea neam[u]lui lor, şi începură, nu de l[a] Dumn[e]zeu, de unde îşi făcu începerile pănă şi limbile cele păgâne, ce din fapte nelegiuite, dup[ă] năravul lor, şi numai în doao luni fără nicî-o milostivire goliră toată obştea norodului acestor doao ţări de toată averea, de dobitoace şi de toată hrana lor, răsipind cu multă jale pe fii patrii în ţări streine, pe vreme de iarnă, cu copii mici, cu mare lipsă şi cu toată ticăloşiia, încăt mulţi ş’au primejduit şi viiaţa din mâinile acestor ră-prasnici tâlhari şi din iuţimea vremii în care li s’au întâmplat fuga, năpustindu-şî casile cu tot ce au avut. Nu s’au sfiit nici de dumn[e]zeeştile lăcaşuri, a nu le despuia de sfintele odoară, arginturî de l[a] sfintele icoane, ycule şi, cu un cuvânt, toată averea ; luînd şi sume de bani cu mare stl-niciie, atăt de l[a] ţărani, cu nume de bir, pă căt au putut rupe, căt şi de 1 [a] toată tagma preoţască şi igumeni mă-nfăjstirilor, ca să-î cheltuiască în săvârşirea scoposului lor cel mare, ce era însemnat în simiia lor. Din tot felul de dobitoace şi zah[e]rele au rădicat cu cârdurile, de au vândut peste graniţă. Şi s’au făcut pricină a întră şi oştile turceşti în ţară, spre izgonirea lor ; care oştiri şi acum stau pe loc, cu nesuferite supărări cătră ticăloşii lăcuitori. Aceasta este jalnica stare în care au adus ţara noastră cu nepovestită sălbăticie vrăjmaşi şi nemilostivii Grecî, aceasta este răsplătirea ce au făcut patrii noastre, care în sumă de atăţea ani i-au hrănit şi i-au înbogăţit cu sângele ticăloşilor lăcuitori. Poate că ţările streine nu vor fi luat deplină ştiinţă de patimile noastre ce am cercat în zilile Domnilor de acest neam vrăşmaş şi nesăţios, sau, de şi vor fi auzit, nu vor fi crezut; iar acum, în această înfricoşată epohi, credem fără de îndoială că să vor fi îndestulat toată lumea de adevăr, căci ţara noastră să află în vederea tutfujror de tot prădată şi golită, de nu-ş va putea veni în stare mulţi anî. Dar noi, avăndu-ne toată nădejdea la mila marelui Dum- 1 EY)|i6ia, semnele, steagurile. www.dacoromanica.ro MFMORIILE DE REFORME ALE BOIER'LOR ROMÎNÎ DIN 1821 197 n[e]zeu, celui ce zd[r]obeşte cursele vrăjmaşilor, şi la fireasca dreptate şi nemărginita milostivire a marelui monarh a Roşii, puternicului protector al ticăloasii patrii noastre, credem fără de îndoială că nu vom fi trecuţi cu vederea şi năpăstuiţi într’această mare ticăloşie, ci această epohi a scârbelor celor cumplite şi a deznădăjduirii să v[a] preface în epohi de deplină şi statornică bucurie, rădicăndu-să din mijloc toate hearăle sălbatice ce în diiastimă de atăţea ani ne-au supt săngile, şi acum ne-au adus peirea cea de săvârşit, depăr-tăndu-să cu totul de acum înnainte în veci toţi Grecii, pănă şi cei ce să află însoţăţî cu pămăntence, de toată politi-ceasca slujbă în ţara noastră, până la cea mai mică, ca nu cumvaş dup[ă] vremi, cu neastămpărarea duh[u]rilor lor şi cu fireştile lor intrige şi lăcomii, să ne depărteze şi să ne lipsească de pâinea noastră. De aceia, aşternăndu-ne la pământ genuchile noastre, cu izvor de lacrămi ne rugăm milostivirii prea-puternicii înpă-răţiî Roşeşti să-ş aducă aminLe de ticăloasa noastră patrie şi de acest nevinovat nărodu, pe carele acea prea-norocitâ, prea-puternică, prea-fericită şi pururea pomenită înpărătească maica creştinilor, sfărâmând capul sălbaticului şi veninatuluî balaur, au binevoit de 1 au pus supt adăpostirea âripilor roşeşti, şi în urmă dup[ă] vremi s’au mai vărsat atăta sânge ale nebiruitelor oştiri ale Roşii, numai ca să aducă norocirea şi temeinica bună petrecere într'această ţară. Să nu să îndure de noi, toată plinirea pământenilor, ce alergăm cu mare nădejde la această tare sprij[i]nire, ci, căutând cu ochiul cel milostiv la suspinurile şi jalnicile glasuri ce din adâncul inimii înnalţă toată obştea, să nevoiască a ne asculta şi a ne întări cu statornicie vecnică aceste drepte cereri ale noastre, ce cu toţii de obşte am socotit, am chipzuit şi am găsit că sănt folositoare la o dreaptă şi lină oblăduire, prin care să poate aduce norocirea şi buna petrecere în tot pământul nostru, cu mulţămirea şi priimirea a toată obştea: I. Să să întemeeze de acum înnainte iarăşi hotarul cel vechiu al ţării noastre de spre Ţara TurCască, adecă gu- www.dacoromanica.ro 198 MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎNÎ DIN 1821 m[ăŢate apa Dunării să fie nestrăm[u]tat şi vecnicu hotar despărţitor între Ţara-Rum[ă]niască şi între Ţara Turcască, slobozindu-să toate moşiile boereştî şi măn[ă]stireştî, înpreună şi cu toţi creştinii ce să află lăcuind pe acel pământ, fără osebire. Iar Turcii păzitori cetăţilor şi familiile turceşti cu ale lor drepte lucruri să treacă peste Dunăre, în Ţara Turcească, rămăind şi acele cetăţi, Brăila, Giurgovul şi Turnul, întregi şi nevătămate în stăpânirea ţării noastre,— fiindcă nu cu cheltuiala din hazneaoa înpărăţii Othomaniceştî s’au zidit, ci cu sudorile şi ostenelile Ţăril-Rumăneştl cu mare siluire şi s’au zidit şi de multe ori s’au pref[.i]cut şi din vreme în vreme s’au dres şi cu tot felul de zah[e]rele s’au umplut din ţară. 2. Cerem pre deplin, în puterea legăturilor trataturilor ce s’au făcut la Cainargic în 1‘ 1774, ca să avem toate acele folosinţe de care ne înpărtăşam în vremea Înpăral[u]nî Otlio-manicesc Sultan Mehmet al patrulea1, la leat 1641, cănd în Valahiia domnea Mateî-Vodă Basaraba, adecă pănă a nu intra patriia noastră supt gugul oblăduirii Grecilor, şi să nu fie îndatorită ţara la multă răspundere, nici măcar la cel mal mic şi puţin lucru, cu nicî-un fel de pricină, fără numai la ceia ce [să] coprinde în legăturile cele vechi ale ţării. 3. Negoţul să ne fie slobod, adecă din tot venitul ce agonisim din pământul nostru, şi din dobitoacele noastre, şi din alte mijloace de lucruri ce ne-am putea îndemâna, să nu fim popriţi de nimeni a scoate peste graniţe, în orice parte vom putea găsi folosul alişverişuluî nostru, — ca cu acest mijloc să s[ă] poată aj[u]tora patriia noastră şi a veni în stare bună, dup[ă] cum să urmează la toate ţările, de chivernisesc şi să folosesc prin mijlocirea slobodului negoţu. 4. Să putem deschide fabrice de orice fel de meşteşug si să le neguţătorim cu cele ce vor eşi din lucrarea lor. 5. Să deschidem căte metela f.r/V=metale) va da pămăntul nostru, să le lucrăm şi să să folosească ţara prin negoţul lor slobod. 6. Dregătoriile cele după cuviinţă ale oblăduirii ţării şi stă- 1 Coufusie cu Mohammed al II-lea. www.dacoromanica.ro MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎNi DIN 1821 199 rile de orice treaptă să s[ă] dea pământenilor, iar Grecii ceî sălăşluitorî în ţară prin cuvântul că să află cu pâmăn-tence, să nu aibă înpărtăşire de privileghiurile ce să cuvin pământenilor, şi cu un cuvânt să n[u] fie priimiţî în veci la nieî-un fel de dregătorie politicească, măcar căt de mică, nici să aibă privileghiurile ce să cuvin celor ce au dregătorii şi cinuri. 7 Cinurile să le dobândească fieşcare pământean Jup[ă| credincioase slujbe şi vrednicii cu care să vor arăta, cărora să li să canonisească şi privileghiul scut[elni]cilor ce dintru început 1 au avut. Iar boeriî greci dup[ă] tot cuvântul drept să n|u] fie înpărtăşiţl nici din acest privtleghiu al scutfelni]-cilor, căci nu. în har sau fără de cuvânt au dobândit pământenii din vechime privileghiul de scutfelnijcî, ci căci era desăvârşit stăpănitorl de ocini de moşie, cu toţi lăcuitorii dup[ăj dănsele, şi, slobozindu-î din acea robie, ca să fie dajnici al Vistitrii ţării, ca un chip de răsplătire aceşti! pagube şi pentru iubirea de oameni căci i-au slobpzit, li s’au dat acest privi-leghiu să aibă scui[elni]cî. 8. Posluş[ni]cî din vechime au avuţ pământeni pe l[a], moşii, ca nişte lucrători de cele trebuincoase caselor boiereşti, din pricină că întâmpină "rebuinţele lăcuitorilor cu cele ce le s>ănt de hrană, adecă locuri de semăn[ă]tun, livezi de fănu, izlazuri pfenj ru păşunat vitele, lemne de foc şi făcutul na-mestiilor lor, şi altele trebuincoase, şi, acest privileghiu fiind al pământenilor, streinii nu au a să înpărtăşi de dânsul câtuşi de puţin. ' 9. Toată tagma boierească, adecă căţî sănt cinstiţi cu cinuri, şi câţi să vor mal cinsti dup[ă] vremi, dup[ă] credin-coase şi vrednicile lor slujbe, păn la cel mal mic cinu, să fie scutiţi de vamă, dijmărit, oierit, pogonărit, tutunărit şi, orice alt rusumat, drept bucatele lor; să n[u] să supere, dup[ă] cum au fost din vechime, asemenea să fie scutite şi văd[u]-vile i copii răposaţilor ce au slujit şi s’au cinstit cu cinuri, avănd şi jum[ă]tate scutfelnijcî din suma ce au avut mortul, dupfă] cinul său, dup[ă] vechiul obiceiu 10. Slujba vinăric[u]lui să lipsească cu totul, fiindcă l[a] www.dacoromanica.ro 2(J0 MEMORIILE M BEFORMK ALB BOIERILOR ROMÎNÎ DIN 1821 această slujbă multe chipuri de nedreptăţi s’afi urmat, iar mai vârtos cu măsurătorile cele strâmbe şi cu alte multe nesuferite supărări ce făcea tacsildari şi slujbaşii vinăriceri, cum şi dregătorii judeţelor, trecând cu vederea jafurile, şi cu nici un fel de chipu n'au stătut putinţă să s[ă] facă îndreptare şi să să păzească dreptatea. De aceia de trebuinţă este să s[ă] şteargă de tot această slujbă dintre rusumaturile ţării, şi în locul vinăricului să s[ă] aşaze pogonărit, adecă măsurăndu-să toate viile ţării în pogoane; însă ale celor ce nu au privileghiu de scuteală, să să canonisească un preţu hotărât, căte căt au să plătească stăpânii viilor de fieşcare pogon cu rodii într'ănsul. 11. Ponturile vămii, şi mai vârtos tarifa, să s[âj îndrepteze pă căt să v[a] putea mai cu desluşire şi cu dreptate, spre folosul ţârii, fiind multe din ponturi întunecoase, din care să dă pricini de asupriri, năpăstuiri şi de necurmate jud[e]căţî, să zăticneşte şi folosul negoţului şi al ţării. De aceia să s[â] puie toată silinţa ca să s[â] alcătuiască ponturi desluşite şi cu dreptate, de vreme ce acest rusomat este din cele mai întăl ale ţării, şi, dup[ă] cum este ştiut că toate ţările cu vămile să folosesc, însă oameni streini să n[u] să orăn-duiască nici de cum, ci numai pământeni, încă şi pământeni să fie popriţi a nu să întovărăşi cu oameni streini la această slujbă. 12. Rusumaturile ţării, adecă vămile, ocnile, dijmăritul, oieritul, pogonăritul şi orice alt rusumat strigăndu să la cochii vechi, spre vânzare, să s[â] dea la boierii pământeni, şi aceia, făcând al doilea vânzare, dup[ă] obiceiu, să fie datori a le da iarăşi la pământeni, iar la streini nici de cum, nici odinioară, ci nicî-un fel de pricinuire să nu să dea. 13. Vinurile şi rachiurile din Ţara Turcească să fie poprite a nu întră nici de cum în Ţara-Rumănească, ca să s[ă] treacă vinul şi rachiul ţării, pentru că Domnii greci şi această pagubă făcea ţării, dăndu voie vinului şi rachiului streinu de întră în ţara noastră şi scădea preţul celui de pământ, sau răm[ă]nea nevăndut; nici să fie slobod vinul şi rachiul ştreinu să treacă păn Ţara-Romănească, cu cuvânt că-1 duce în altă www.dacoromanica.ro MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎNl DIN 1821 201 ţară, fiindcă de multe ori, cu această pricinuire că-1 duc aiurea, I au vândut aici în ţară. 14 Sarea ce ese din ocnele ţăriî şi să vinde în Ţara Turcească, de vreme ce să păgubeşte Vistieriia de câştigul ce avea din rusumatul vinăriculuî, care rusumat s’au hotarăt să lipsească cu totul, să sfă] hotărască a să vinde peste Dunăre ocaoa de sare po parale şaisprezece, care preţu socotim a fi drept, de vreme ce în vecinătate vedem că să vinde sarea pămăntfujluî de acolo cu îndoit preţu, şi chiar la ai lor lăcuitori şi supuşi; de aceia cu cuviinţă este ca şi patria noastră să sfă] folosească cu oareşce din matehul său ; care sare scoborăndu-să la schelele Dunării pe pământul ţării, să vie muşterii să cumpere cu bani pe şin. 15. Merticile de sare, fiind şi acestea un privileghiu vechiu de ale ţării, să sfă] urmeze şi de acum înnainte a să da la toţi cei ce s’au cinstit şi să vor cinsti cu cinuri, păn la cel mai mic, şi la văduvile lor, dupfă] starea cinurilor, dăndu-li-să obicnuitele răvaşe, cu trei luni mai nainte de încheerea anului ocnelor, ca să aibă vreme fieşcare să-ş iâ sarea de lfa] gura Ocniî, şi cei ce, au acest mertic, de nu le va fi de trebuinţă sarea, să fie slobozi a o vinde oriunde vor voi şi vor putea. 16. Ludele ţăriî să să strice, fiind şi aceasta o pricină de nenum[ă]rate jafuri şi mâncătorii, căci mulţi din lăcuitori sa apăra, şi mulţi să năpăstuia, căzând toată greotatea pă cei slabi şi neputincoşî, şi mai vârtos pă satele care nu avea norocire să fie supt apărarea celor mari, şi celor în putere, şi, cu toate aşăzămănturile ce dupfăj vremi s’au făcut ca să întocmească o bună cumpănire, n’au stătut putinţă să cerce lăcuitoriî cei împovăraţi uşurinţă, ci, acele aşăzămănturî năs-cându-să din casa [= causa] lăcomii a Domnilor, să făcea o pricină de câştig şi celor orânduiţi, între care era mai mulţi Greci; n’au fost îndreptări, ci la unii apărări pentru al lor în parte folos sau hatâruri, si la alţii inpovărărî. De aceia dar, stricăndu-să ludele, să sfă] hotărască de acum înnainte ce are să plătească la Visteriia ţăriî fieşcare lăcuitor, în trei stări de oameni. www.dacoromanica.ro 202 MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎNÎ DIN 1821 17. Să să facă o întocmire de pravilă pentru veniturile moşiilor, în care să s[ă] adune toate obiceiurile pământului, şi, cu toate că au fost legiuit ca lăcuitorii să facă clacă la stăpânul moşii căte doaosprezece zile pe anu fieşcare, dar, din pricina lăcomii cererilor Domnilor, neputănd ticăloşii lăcui-tori a birui răspunderile, stăpânii moşiilor rămânea tot în urmă, încât nici de această clacă nu să folosea pă deplin. Iar acum, fiindcă ludele lipsesc, ce era toată pricina înpo-vărării şi sărăciilor, şi ei dobândesc de obşte multă uşurinţă la răspunderea dăjdiilor, cu cuviinţă este să dobândească stăpânii moşiilor acest drept al pământului întocmai dup[â] cum să urma în zilile vechi, adeca căte doaozecî şi patru de zile pe anu, de fieşcare lăcuitor al moşii, — ce vine căte doao zile pe lună. 18. Pentru verice alte politiceşti lucruri folositoare patrii, atât la ale bunii oblăduiri cu răpaosul şi odihna lăcuitorilor, căt şi la sporirea norocirii şi înbunâtăţării pâmănt[u]lui, vor fi de trebuinţă a să pune în lucrare, cum şi pentru înfră-fiănarea răotăţilor, noi pământeni să avem deplină putere a le chibzui cu sfat de obşte şi a le legui, ca să s[â] urmeze. 19. Pentru streinii căţî să află acum cu sălăşluirea în pă mântui Ţarii-Romăneşti, şi câţi vor mai veni spre sâlăşluiie, oii case ale lor fâcă îdu, sau cu chirie şăzăndu, pentru toţi aceştiia sa să hotărască ca, căţî dintr’ănsii vor fi neguţători, aceia să s[ă] lege la Companiia neguţâtoriască a pământenilor, păzăndu întru toate obice'urile şi canoanile neguţăto-feştî, după cum sânt întocmite şi legiuite aci în pământul tării, supuindu-să întru toate la stăpânirea pâmănl[u]Iui în-ocmai ca şi pământenii, fără osebire. Căţî vor fi cu meşteşug, să s[ă] aşaze la esnaful acelui meşteşug ce-1 ştie, cu toată ascultarea şi supunerea, iarăşi că (sic) şi pământeni, ţntocmai supt canoanile ţârii; căţî nu vor fi neguţători, nici nu vor şti vre un meşteşug, ci să vor hrăni cu mâinile, aceia să s[â] aşaze în dajdie de răndul cu pământenii birnicî, iar într’alt chip străinii să nu fie priimiţî, ci să s[â] scoaţă afară din ţară, a să duce înnapoî la ţările lor, de unde să vor fi trăgăndu. www.dacoromanica.ro MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎKÎ DIN 1821 203 20 Părinţii arhierei ai eparhiilor ţării, adecă părintele Mitropolitul şi părinţii episcopî, să-ş aibă venitul epitrahiruluî slobod, să facă ce vor voi cu dânsul, şi cheltuiala mesiî cea dup[ă] cuviinţă să li să dea din veniturile Casiî Mitropolii sau episcopiilor, sâ-şî aibă si orânduita leafă pentru căci sănt şăzătorî la Divanu în theoria pricinilor politiceştî şi la alte sfaturi şi îndreptări pentru folosul obştii. Protopopiile judeţelor să să dea fără rusfet, la oameni cuvioşî, vrednici şi învăţaţi la ale Bisericii, iar celelalte venituri toate, atăt din cele canonisite dăjdii ale preoţilor, căt şi din cele ce să adună dup[ă] moşiile şi acaretul ile Mitropolii sau episcopiilor, strângându-să păn la un ban, şi scoţăndu-să mai întăi trebuincioasele cheltuelî ale tacâmului bisericii şi altor trebuin-coşî oameni ce vor fi în slujba Casiî Mitropolii şi episcopiilor, prisosul să s[ă] iâ la Visteriia ţării, ca dintr’acele să s[ăj cheltuiască iarăşi la acareturile Mitropolii şi episcopiilor, căndu cu vreme să vor strica din vechime sau din vre o neapărată întâmplare, şi ce va mai prisosi să s[ă] cheltuiască la alte fij-Iosurî obşteşti. [De aici şters :] 21. Toţi igumeni măn[ăJstirilor, şi celor pămănteneştî, şi celor streine, să fie cu simbriie orânduită pe anu, carii să fie îngrijitori numai pentru slujbele bisericii; aşăjderea să [săj orănduiască simbrii şi la doi preoţi, un diiacOn, doi cântăreţi şi un paraclisier de fieş~are minjâjstire; mâncarea tuturor acestora să le fie orânduită din venitul Casiî mă-n[ă]ştirii, iar peste celelalte venituri toate să orănduiască oblăduirea pâmânt[u]Utî iconomî mireni, oameni cinstiţi, cre-dincoşî, cu frica lui D[u]mn[c]zeu, orănduindu-li să şi lor simbrii; aceşti iconomî, strangăndu toate veniturile măn[ă]sti-rilor, să le răspunză la Visteriia ţării, din care scoţăndu-să mai întâi emvatichiul cel orânduit să-l răspunză la mân[ă]sti-rile unde sănt închinate fiescare măn[ă]stire, şi prisosul să s[â] urmeze întocmai dup[ă] cum s’au zis mai sus pentru eparhii. 22. Jăluirea ţârii să fie de acuma înnainte slobodă, ca să ne putem arăta păsurile şi nevoile noastre ce ni să vor în- www.dacoromanica.ro 204 MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎNÎ IUN 1821 tâmpla, şi s[ăj dobândim măngâire de îndreptare, iar nu dup[ă] cutn s’au urmat pău acum, de ne sfărâma unghile cele sălbatice ale lăcomii cu uşile închise, şi nu era putinţă să s[ă] auză tânguirea glasului nostru afară la nicî-o parte de loc. 23. Fiindcă Domnii de acum înnainte lipsesc, şi ţara au scăpat de a fi supusă supt tiraniia voinţei unul om strein şi lacom, ce avea canon şi pravilă numai slobodă voinţa sa, cerem cu geituche plecate la pământ de l[a] iubirea de dreptate a prea-puterniculuî monarh al Roşii să să întărească şi cea mal jos arătată întocmire a ocărmuiriî ţării, atăt asupra Divan[u]luî ce închipueşte Domnia şi cu desăvârşit stăpânire amândurora Valahilor, şi cel Mari şi cel Mici, căt şi asupra Visterii, ce este Casa obştii, unde să adună toate veniturile ţării: această reformă a otcărmuiriî chibzuindu-o noi a fi cea mal folositoare la toată obştea patriei noastre, cu priimirea tuturor o aratăm întocmită într’acestaş chip.» 11. Cererile acestea ale Muntenilor au asămănare numai în unele privinţl cu cererile pe care le alcătuiră boierii moldoveni adăpostiţi în Bucovina în aceleaşi timpuri de revoluţie. Şi din partea aceasta era dorinţa de a se înlătura Domnia în folosul boierimii, care ar fi întemeiat un fel de republică oligarhică, de cea mal proastă specie. Şi Moldovenii puneau toate păcatele trecutului supt numele Grecilor, a căror stă-pînire era zugrăvită pe larg, în colorile cele mal urîte insis-tindu se asupra aceloraşi răutăţi do căpătenie: înnăbuşirea plîngerilor ţeril, aşezarea Grecilor in dregătoriile puţin strălucitoare, dar bănoase, deschiderea hotarelor pentru unele produse străine de contrabandă. în ceia ce priveşte cererile şi în acestălalt act se întîlneşte dorinţa comerţului liber: dar încolo e vorba de alte lucruri: oastea de ţară, o schimbare a dărilor, numirea de capu-chehaiele româneşti. Acest memoriu, în sfirşit, nu era îndreptat către Ruşi, ci către Puterea suzerană. www.dacoromanica.ro MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎNl DIN 1821 205 El a fost tipărit întăiu, de Barbu Cepescu, în «Foaia pentru minte, inimă şi literatură din 1840 (n-le 40-1)» şi de aici s’a reprodus în Uricartul, VI, pp. 123-34 (cf. Kogălniceanu, Le-topisiţe, III, pp. 465 7 şi Hurmuzaki, X, p. lxx, nota 1). Se pare că această formă e însă numai o traducere a actului turcesc. Ea e prea neajutată şi plină de obscurităţi. De la aceiaşi persoană din Ardeal am căpătat însă o altă formă, mult mal românească, mal mlădioasă şi limpede, nu e însă alt eeva decît altă formă a traducerii din turceşte. O dăm aici pentru însemnatele deosebiri ce înfăţişează: «La prea-strălucitul prag al prea-puternicil şi hrănitoaril noastre Înpărăţiî, unde să află încuibat razemul măntuiril şi scăparea tut[u]ror celor ce sănt în nevoi şi scăibe, năzuesc acum cel cuprinşi de amărăcune şi în dureri rătăciţ şi deznădăjduiţi, iar cătră prea-puternica înpărăţiie credincoşl şi supuşi raele lăcuitori memlechetuluî Moldavii, Mitropolitul i episcopii, arhimandriţii şi igumeni mănăstirilor, boierii de treapta d’intăî, a doao şi a treia, boierinaşiî şi toate celelalte stări ale mazâlilor, ruptaşilor, neguţătorilor şi toată obştea neamului Moldavii, parte bisericească şi politicească, şi cu izvor de lacrărr.î din inimile noastre plecăndu-ne ge-nuchile credinţi! şi grumazul supunerii şi al râvni! sufleteştii noastre jărtfirî, cu cele mal jalnice strigări înnălţănd cătră Dumn[e]zeu măinî rugătoare pentru neasemănata slavă şi împuternicire (şters: tărie) a prea-puterniculuî şi iubitorului de oameni Înpăratuluî nostru şi a prea-înnaltulul Devlet (a căruia putere fie în veci nebiruită spre a supune pe tot vrăjmaşul şi pizmaşul): îndrăznim noi ticăloşii să ne apropiem cu acest prea-plecat al nostru magzar, arătând că acest pământ al ţării noastre Moldaviia, fiind încredinţat de l[a] prea-în-naltul Dumn[e]zeu ca un amanet sfănt la prea-puternica şi vec-nica înpârăţie, încă din vremea strămoşului Sultan Suleiman celui d’intăî; de atunci s’au învrednicit prin aşăzărî şi canoane, să să miluiască cu a să numi şi a să zice chiler al prea-puterniciî înpărăţii şi mefruzul-calem. însă nici odinioară această credincoasă şi supusă raia nu s’au arătat cu cătuş de puţină abatere spre învinovăţire de hainlăc sau măcar cu www.dacoromanica.ro 206 MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎNÎ DIN 1821 oareşcare aplecare^căt de mică spre cugetare de apostasiie, ci, înpotrivă, din începutul supuneri! în cursul de veacul! întreg!, maî luminat decăt soarele Moldaviia au păzit cu toată întregimea neclintirea el de ţeful credinţi! către prea-puter-nicul Devlet, cu maî multe sfinte măsuri decăt toate celelalte neamuri căte au avut norocire a să afla în toată lăţimea de doao pământuri şi doao Măr! ce sănt supuse la în-părăteasca putere a prea înnaltuluî Devlet. Dovada luminoasă si fără înpotrivire la aceasta este că ticăloasele raele lăcui-toriî acestui pământ au în mâinile lor numai plugurile de fier pentru lucrarea pământului spre înplinirea poruncilor şi voin-ţilor Devletuluî, mulţămitorî cu toţii pentru nedăşărtatul izvor al milelor şi al harurilor ce am dobândit şi în scris de la hrănitoarea noastră înpărâţiie, avăndu-le acelea ca nişte comori de mult preţu. Dar cumplitele supărări ale Domnilor greci din Ţarigrad carii de 1 [a] o vreme încoace au început a să orăndui în locul pravilnicilor Domni pământeni moldo venî, ce era aşăzaţî, asupra vechiurilor obiceiuri ale pământului, ce din vechime era făcută hărăzire sfântă în ţara noastră, aceşti Domni streini, ce au încăput în locul celor pământeni, pentru păcatele noastre, însuşi ei au pricinuit şi această mare rană a apostasii ce s’au iuvit; din care au cursu cea de săvârşit stingere a memlechetuluî, cea negrăită durere şi tânguirea cea vecnică, care tânguire nu este cu putinţă a să şterge nici odinioară din sufletele credincioaselor raele ce să află acum în golătate şi dăznădăjduire. Acest pămănt al Moldavii, acest cheler al prea-puterniciî Inpăraţii, aceste nevinovate şi supuse raele au rămas acum ca un trup fără suflet, omorât din pricina acestor făcători de rele şi prăpă-ditorî apostaţi, carii trăgând asupra loru şi şi năvala nebirui-tel[ojr oştiri ale prea-puterniciî î ipărăţii spre zdrobirea lor, au ajunsu Moldaviia să fie războinică privelnişte (sic) a iz goniriî Grecilor, şi iată acum în vedere este pământul [pustiit; şters] maî pustiit, oraşe golite şi arse, bisericile pentru în-chinăcunea noastră prădate şi dărâmate, dobitoacile hrăpite şi de tot înpuţinate, zaherelile hrăpite şi noi ticăloşii pământeni goliţi, şi moşiile noastre în stare vrednică de jale, fiind www.dacoromanica.ro MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎNt DIN 1821 207 lipsite de venitul lor. Acestea sănt sfârşiturile oblăduirii Fanarioţilor în Moldaviia, şi iarăşi mulţămită aducem prea în-nălţatuluî Dumn[e|zeu că nu ne-am amăgit a ne îndupleca în cugetarea apostasii, ce este prăpastiia pierzării sufletelor noastre ce ne-au rămas, pentru că în multe chipuri s’au silit să ne tragă şi pe noî la această de Dumn[e]zeu urătă cugetare, ca să ne piarzâ şi pe noî, lipsindu ne de nepreţuita comoară a credinţiî şi a supunerii noastre câtră dătătoarea de viiaţă putere a prea înnălţatuluî Devlet; cu izvor de lacrămî aducem mulţămită cătră negrăita îndelungfă] răbdare a iubitorului de oameni înpăratulul nostru, căci, cu scumpătate cercetând şi prin de lungjă] răbdare descoperind, au aflat strălucind neprihănita credinţă a supuşilor (sic) sale ra&le şl ne-au hărăzit noao mărturiia sfintei nevinovăţirî prin sfănt vrednic de încliinăcune ferman ce s’au dat pentru acesta. Să nu să îndure de noi prea milostiva putere a prea-înnal-tuluî Devlet cu a ne da ascultare acum, asupra celor mal simţitoare patimi ale ţării noastre, pricinuite din partea Voe-vozilor fanarioţi şi celor dinpreună cu dânşii Grecî, pre carii noî ticăloşii îl cunoşteam de Domnî stăpănitorî, pentru că avea st'mnile măririi şi stăpânirii deplin a puternicului Devlet, socotindu-I în locul celor pravilnicl pământeni şi părinţi aî patrii. Dar ceî mal mulţi dintr’ănşiî, ca nişte lipitori sorbitoare de săngele celor ca nişte oî spre jăfrjtfire neglăsuitoare ra^Iet din vreme în vreme au pus în lucrare cea nepovestită despuiere şi sărăcie a norodului, trăgând în partea lor toate milile prea-puterniciî Înpărăţiî şi privileghiurile locului, fn-eăndu-ie numai spre al lor în parte folos, al rudelor lor şi al Ţârigrădenilor, neamului lor, zdrobîndu rărunchii săracilor. Pentru că, cu căt aceia să înpuţina, cu atăta el sporea numărul Gre ilor celor înpreună cu dănsiî şi adăogea cheltuelile or, uâscocin î chipuri noao spre despuierea noastră, ca să să îndestuleze t5 Pământenii nu avea locuri de slujbe, nici boenî de starea d’intal, nici ceî de al doilea, încă nicî ceî mai mici nu-ş gasea măngăeren, nicî strmani şi văduvele aj[u]tor, pentru că, şi cele mal cu folos din drăgătoriile cele mari, şi cele mai www.dacoromanica.ro 208 MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎNt DIN 1821 multe din isprăvnicii şi alte slujbe ale ţârii, Ţarigrădeniî toate le coprindea, spre amărâtă prăpădeniie a pământenilor, iar Voevodul fanariotul hrăpiia fără dreptate, şi din veniturile lefilor, şi din milele cele orânduite pentru lăcuitoriî cel săraci, trei părţi din bani pentru Grecii ce avea înpreună cu sine, pentru fii, fete şi ginerii lui şi pentru celilante familii ale Fanarioţilor din Ţarigrad. Aceşti Voevozi lua veniturile rusumaturilor, adecă a disetini, goştiniî şi vâdrărituluî, din-preună cu ale vămilor şi ocnelor, cu cuvânt că acestea sânt pentru zephargiu al Domnului, dupfă] urmarea celor din vechime pământeni Domni, carii aceia lua numai veniturile vămilor şi ocnelor, şi dintr’acelea acei pământeni Domni înpăr-ţea mili şi aj[u]toruri cătră cei săraci pământeni. Iar Fanarioţii, adăogăndu plata rusumaturilor, să folosea numai ei şi Grecii neamului lor, şi, neîndestulăndu să [începuse: nemulţămindu-să] nici cu acestea, lua şi din bani Visterii, din dajdiia hara-culuî, cu cuvânt de cheltuelî nenumărate. Şi în scurt toate era pentru ei şi nimic pentru pământeni; să neguţătorea şi cu zaharelile ce să cumpăra pentru miriia înpărătească, plătind săracilor lăcuitorl plugari uniorî cu mult mai puţin decât preţul ce lua ei de l[a] preaînălţatul Devlet, şi alte ori nedăndu-le nici-un ban, încăt, păgubindu-să ticăloşii plugari, au ajunsu să-ş părăsască lucrarea pământului, de a nu face mai multă zaherea decât trebuinţa capanului. Adecă pâinea cea obştească a păpuşoiului lăcuitorilor, care ticăloşii pământeni prin multe trude şi osteneli o lucra şi o semăna. Domnii o neguţătorea, şi numai cu plată da voe de eşa din ţară peste hotar, pentru alişverişul de obşte. Iar într’alt chip era peste putinţă să îndrăznească pământeanul să să înpăr-tăşască de rodul ostenelilor lui, fără dare. Dregătoriile pământului să vindea cu ruşfeturî şi le cumpăra cei de neam prost şi nevrednici, făcând multe supărări şi zulu-murî săracilor ra£le, ca să poată scoate căţi bani au dat la ruşfe-turi şi să s[ă] folosească şi ei mai cu asupra. Pă slujpjtori^ cei orânduiţi, adică pe siimenî şi ceilalţi paznici ai ţării, şi pe aceia îi avea Grecii cei pe lăngă Voevoda ca un venit; al lor, şi îi vindea, rămăind ţara fără nici-un paznic, incăţ www.dacoromanica.ro MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR R0M1NÎ DIN 1821 209- cu acest mijloc au putut să-ş înlesnească în faptă cugetarea apostasii. Aceşti Greci de l[a] Fanar, înbogăţindu-să din sudorile şi ostenelile pământenilor, pe carii cu sălbătăcie îi avea ca nişte raăle ale lor, apoi cu bani sângelui înpărăteştii raele cumpăra moşiile pământenilor şi familiile credincioşilor Devletuluî, Moldoveni, rămânea stinse şi prăpădite dup[â] faţa pămănt[u]luî, căutând să să strămute pe alt pământ streinu, ca să-ş petreacă răm[ă]-şiţa vieţii lor. Pentru căci nici milostivire nu răm[ă]sese pentru ei, nici loc de slujbă, nici aj[u]tor de lefi, nici dreptate la pricinile lor de gudecăţî, fiind [şters: pentru] că sfânta dreptate a sfintelor gudecăţî să vindea, spre a lor înbogăţire, încăt şi unele moşii, cu numire că sănt moşii domneşti, uni din Domni le lua în silă şi le vindea. Sfintele înpărăteştî fer-manurî ale prea-înnaltului Devlet, ce să da pentru pricini de ale ţării, şi carii era îndatoraţi Domnii, dup[ă] coprinderea vrednicului de închinăciune înpodobituluî sfănt hat ce s’au dat la leat othomanicesc 1217, ca să le cetească întru auzul tut[u]ror şi să stea păzite la caidurile ţării, şi acest fel de fermanurî le făcea nevăzute şi neştiute pământenilor. Căuta cu sălbătăcie asupra unora din boeriî cei d’intăî, carii numai prin cuvânt osândea nedreptăţile ce să făcea la judecăţi, sau asnprelile dăjdiilor, şi întru toate era silit sfatul boerilor să iscălească fără voe anaforalile, că adecă găsesc cu cale nelegiuitele însărcinări [şters: îndemnăndu Domnii], silind Domnii înduplecarea lor prin [şters: a trage în partea lor pe cei; şters şi sus; mijlocu celor] mijlocu tragerii celor nevrednici înnaintea lor, spre cari îi cinstea cu stările dregătoriilor ce prin aşăzămănturile ţării era păzit numai pentru cei de bun neam şi pentru cei ce în slujbe ale ţării să arăta cu vrednicie. Popriţi şi osândiţi era aceia carii cugeta să să îndrăznească a alerga la limanul prea-înnaltului Devlet prin preaplecat arz-mahzal; mare ticăloşie era pentru aceia carii ar fi îndrăznit să facă o nevinovată întrebare pentru ce să [şters: fac lu...] urmează lucruri înpotrivitoare la hotărările prea-înnal-telor hatişerifuri, pentru că unii ca aceia să gonea pănă la moarte. Şi căte altele mai sănt care le trecem cu tăcerea, 1143. Voi. XI. 14 www.dacoromanica.ro 210 MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎNÎ DIN 1821 pentru îndrăzneaţă [şters: înmulţire de vorbă] prelungire a cuvântului, şi care le-am mai arătat prin plecatul nostru mag-zar, atunci cănd au pribegit cel din urmă tiran, Mihail Suţul. Dăjdiî întregi pentru fan şi orzu al grajdiului Voevodi, dăjdiî pentru menzil-hanele, peste cea adevărată trebuinţă a menzil-hanelelor, dăjdiî pentru rachiu ce făcea lăcuitoriî din însuşi al lor păpuşoiu ce sămăna, şi slobodă intrare rachiului strein în ţară, spre a noastră pagubă şi al lor folos. Zid tare era spre a putea trece ca să alergăm noi pământeni la mila prea-înnalţilor noştriî stăpănitorî, fiind şi Domnii grecî, şi ispravnicii greci, şi zabeţiî grecî, şi capichehaelile în Ţarigrad tot Grecî, toţi într’o cugetare că oblăduescu pe vrăjmaşi, iar nu pe credincoasele ra£le ale prea-înnaltului Devlet. Pentru aceia cu izvor de lacrămî şi cu frică fiind coprinşî, cu mare jale ne rugăm bunătăţii cei asemănate lui Dumn[e]zeu şi iubirii de oameni a prea-puterniculuî nostru Inpărat, să nu ne osândim ticăloşii pentru îndrăznire, ci să să milostivească şi să ne miluiască cu prea-înnoirea vieţii noastre cei vrednice de jale, hărăzindu-ne cu milostivire această de mai gos prea-plecată rugăeune. Adecă: să fim slobozi de acum înnainte în veci de Domniia şi oblăduirea grecească şi să să milostivească prea-puternicul nostru înpărat, prin hotărâre de sfănt şi înpodobit al său hatişerif, dup[ă] cea din vechime sfântă aşăzare, ca să-ş aibă ţara noastră oblăduire de pământeni, păzăndu numirea de Domniie şi privileghiurile cele vechi ce sănt hărăzite ţârii pănă acum, şi, prin trimitere de capuchehaele pământeni în Ţarigrad, să trimitem legiuitele ciţighen-idighen şi rechea-bighen la prea-strălucitul prag al prea-puternicii Inpăraţiî, înplinind cu [şters: neapă...] datornica răvnă a supunerii şi a credinţi! sfintele slujbe, după puterea şi starea ţării, următoarea mi(li)lelor, harurilor şi privileghiurilor ce ni s’au dat •de l[a] nedăşărtatul izvor şi sănt coprinse în înpărăteştile hatişerifuri ce sănt date la leaturile othomaniceşti 1180, 1198, 1206 şi 1217. Şi, fiindcă starea puterii ţării şi răsuflarea mijloacelor ş: nădejdilor vieţii lui (sic) s’au deşărtat, împuţinăndu-se vitele, www.dacoromanica.ro MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎNÎ DIN 1821 211 izaherelile şi, cu un cuvânt, toate, neavănd zaherele gata pentru hrană, lipsind cu totul semănăturile şi arăturile pe al doilea an, şi dobitoacele pentru lucrarea pământului, şi oameni lucrători, şi bani pentru cumpărătoare de sămânţă din alte părţi, îngrozindu-ne şi foamete de obşte, şi, pe lăngă acestea, fiindcă pământul ţării din întregimea lui cea d’intăî s’au micşorat, şi dintr’aceasta şi veniturile lui s’au înpuţinat, încăt şi veniturile ce au mai rămas în vreme de birşug, nu era destoinice să îndestuleze pe Domnii greci, cu căt mai vârtos acum la această peire şi sărăcie negreşit că nu vor fi destule, nici la cel mai drept [şters: pământean] şi cu bune măsuri pământean ce să va însărcina cu Domniia, spre a-ş putea iconomisi cheltuelile sale şi ale oamenilor etpaiuluî său, pentru că nedreptăţile este de mare trebuinţă să lipsească cu totul, precum şi nelegiuitele venituri ale dregătorilor asemenea au să lipsească şi acelea toate, ca să simţă ticăloasele ra&le rodul milostivirii al prea-înnaltului Devlet, — de aceia nici cugetăm, nici facem rugăcune acum întăi de a să orăndui nici pământean Domn, ca să nu să însărcineze ţara cu osebitele cheltueli pe chipul Domnului, pănă va veni în stare vrednică, iar prea-plecata noastră rugăciune este ca să ne miluim cu a ne să hărăzi în veci şi a ni să întări oblăduirea ţării de pământeni aleşi din neamul Moldavii: să să aşeze un Sfat de un număr de boerî, şi dintr’aceia unul să tfie baş-boiar, prin alegere de cei mai aleşi. Şi acest Sfat al boierilor, dinpreună cu baş-boiaru, avănd puterea săvărşitoare a Domnului, va orăndui Divanurî, isprăvniciî, judecătorii şi dregătorii. Şi, cănd ţara va veni în stare bună (pentru că de a ajunge la chipul d’intăî, este trebuinţă de mulţi ani, dup[ă] vrednica de jale stare în care să află acum), atunci, pentru ca să nu lipsească lauda şi sohretul Domnii ţârii, chipzuind noi ticăloşii fără înpovărare şi supărare, şi fără lacrămile obştii o puţină sumă de bani pentru a să putea ţinea cu cumpănire o pohvală a Domnii, vom alerga cu rugăcune către prea-înnaltul Devlet, arătând pre acel pământean ales de Domnu şi supus la pravilele pământului, şi la cele mai [şters : periosite] strimte şi neclintite obiceiuri, ca să să facă prin www.dacoromanica.ro 212 MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎNÎ DIN 1821 contenirea însărcinărilor şi spre fericirea a mult-pătimaşuluî acestui norod. [Şi] aceasta oblăduire pămăntenească, pentru strejuirea ţării, va avea pe ceî din vechime aşăzaţi şi legiuiţi paznici pământeni, pe aceia adecă carii şi pănă acum îî avea osebiţi pentru această treabă şi nedajnicî, numindu-să seimeni şi slujitori, pe carii Grecii îî vindea înpreună cu căpităniile ca un ghelir al lor de moştenire, şi paznici nu era ; iar acum, izgonindu-să toţi Arnăuţiî, încăt să n[u] să mai afle, aceşti pământeni paznici să să înbrace şi să să gătească spre slujbă înlăuntru, în coprinsul ţării, cu un număr îndestulat la această treabă, şi să să supuie spre a strejui cu mare luare-aminte oraşele şi târgurile, ca nişte credincoşî pământeni şi vechi slujitori ai ogeacurilor. Dăjdiile să să iâ numai cele drepte, iar veniturile dregătoriilor să lipsească, şi toate cele necanonisite să să şteargă ; însă acum într’această ticăloasă stare şi cele canonisite să să mai uşureze. Sfintele porunci ale prea-înnaltuluî Devlet să să dea către aleşii pământeni ce închipuesc Domniia chelerului înpărătesc, şi pământeni capuchehaele în Ţarigrad să dobândească aj[u]torul cel dătător- de viiaţâ, învrednicindu-să poruncilor prea-înnal-ţilor noştriî stăpâni. Mare slavă va fi prea înnaltuluî Devlet sloboda neguţătoriie a pământului nostru şi apărarea chelerului înpărătesc de către supărarea serhatliilor ! Acestea cu cutremur şi cu izvor de lacrămî ne rugăm, căzând la picerile stăpânilor noştriî, pentru că nu ne-au maf rămas putere să mai obihnim (sic) aducătoarea de stricăciune oblăduirii (sic) ce am avut. Iar, de au supărat vre odată pe prea-înnaltul Devlet strămoşii noştriî Domni (care [şters: aceasta noi nu o] aceasta ne este neştiută, ştiind numai a noastră vecnică jărtfire a credinţiî şi a supunerii), dar, şi aşa fiind, noi ticăloşii îndestul ne-am osândit şi cumplit ne-am pedepsit noi ceî ce ne tragem dintr’aceia, mai mult de un veacu fiind supt jugul tiranii Grecilor ţarigrădenî, şi, de vreme ce Grecii au călcat datoriile credinţiî, cu cuviinţă este să dobândim noi acum fiinţa noastră cea d’intăi, fără a să lipsi ei de nimic din cele ce n’au avut [din vechime, şters], pen- www.dacoromanica.ro MEMORIILE DE REFORME ALE BOIERILOR ROMÎNÎ DIN 1821 213 tru că din vechime Domniia ţării era hărăzită la noi pământeni. Vrednici de jale eram noi ticăloşii rătăcindu-ne pe l[a] mărginile ţării, mulţămire aducem prea-înnaltuluî Dumn[e]zeu că acum prin purtătoarele de biruinţă oştiri înpărăteşti s’au curăţit apostaţii din ţară. Acest prea-plecat al nostru magzar l-am proferisit prea-în-nălţatului Vall al Silistrii, prea-lăudatului Serascher şi dreptului Vezir, ca să-l închine la picoarăle înpărăteştii puteri, şi Dumn[e]zeu cel făr început şi vecnicu, marele domnu al în-cepătoriilor şi al stăpânirilor, cel ce dă lumină la soare, va grăi cele bune la inima prea-puternicului şi iubitorului de oameni Inpăratuluî nostru, ca să strigăm cu toţi în veci: Mărească-se pe toată asemănarea lauda şi puterea prea-înnaltuluî Devlet; amin !» www.dacoromanica.ro V. UN VOEVOD NECUNOSCUT. www.dacoromanica.ro In Archiva Bibliotecii Academiei Maghiare se află o poruncă, datată din Bistriţa, Marţi după Buna Vestire a anului 1499, a Voevoduluî ardelean Petru comite de Skt. Georg şi Posing (Bozyn), prin care se hotăreşte cu privire la trei moşii pe care le avuse Petru şi Albert, fiii catolici ax unul Dan Voevod: «Possessiones Alsofyld, Kezepfyld et Felsenfyld vocate in comitatu colosiensi habite, que alias Petri et Alberti, filiorum condam Dank Wayvode, prefuissent... Filii prelibati condam Dank Wayvode». Moşiile pusesei'ă cumpărate de un Ungur, Gheorghe Wisthez de Bykal, şi porunca are în vedere măsurătoarea lor. Acest Dan Voevod nu poate fi altul decît tînărul «domnişor» pe care l-a prins Ţepeş şi l-a tăiat după ce osînditul şi-a ascultat prohodul *. Pfi trebuie să fi fost însurat cu o catolică, de vreme ce unul din fiii săi se numia Albert. Nu trebuie să se uite că şi Ţepeş luase pe o «latină», ruda Craiului Matiaş 1 2. 1 Lucrurt noua despre Vlad Ţepeş, în Conv. ht. pe 1901. 2 Bogdan, Vlad Ţepeşt p. 78 şi urm. www.dacoromanica.ro VI. ACTE PRIVITOARE LA GHEORGHE BIBESCU-VODĂ. www.dacoromanica.ro între hîrtiile d-neî Ana Odobescu, am aflat, pe lîngă multe documente de moşii, şi cîteva altele care merită să fie date în întregime şi deosebit. Din ele fac deocamdată o despărţire privitoare la Gheorghe Bibescu, Domnul muntean pe care l-a înlăturat mişcarea de la 1848. i. întăiu, am găsit foaia de zestre a maicei sale, Catinca. Era o Văcărească pe care o înfiase bătrînul Ştirbei, ultimul din ramura cea veche, pentru că Ştirbei însuşi ţinea pe altă Văcărească, mătuşă a Catincâî. Catinca era de sigur fiica lui Constantin Văcărescu, Păharnicul din 1780, Postelnicul din 1782, care, om sărac, nu putea să-şî ţie cele cinci fete cu care fusese binecuvîntat b De alminterea, acesta era şi numele bătrîneî, care poate că fusese naşa fetei ce se mărita, înzestrată de dînşiî, la 1794 1 2. Mirele, Dumitrachi Bibescu, fiul lui Ştefan, făcea parte încă din boieria mai măruntă, şi nimern n’ar fi putut zice pe atunci ce soartă strălucită erau să aibă copiii ce se vor naşte din această căsătorie: Gheorghe Dimitrie-Vodă Bibescu şi Barbu Dimitrie-Vodă Ştirbei. «Cu ajutoriu lui Dumnezău foae de zestre a prea-iubiteî noastre ficî şi nepoate Catinca, cum arată mai jos anume; 1794, Fevrfuarie] 5. 1 Ist. lit. rom. în sec. al XVIlI-lea, II, p. 132, nota 10. Cf. Gen, Cantacu-zinilor, p. 369: de acolo se vede câ acest Constantin era fiul lut Radu, (•j- 1778), unchii! al poetuluT lenăchiţă şi al llincăt Bitleanu. Soţia lut Constantin era fata luî Constantin Creţulescu, 2 Cf. memoriul mieii Viaţa şi Domnia lui Barbu Dimttrie Ştirbei, în «Analele Academiei Romîne», XXVII-VIII (1905). www.dacoromanica.ro 222 ACTE PRIVITOARE LA GHEOROHE BIBESCU-VODĂ I rănd haine bune de chesmariu, rochea cu antereu şi giubeao la felî, înblănită cu răs. i rănd de haine de al doilea, de ghermesut cu flori de fir, cu rochea şi cu giubeaoa la felî, înblănită cu nurcă. I giubea de chesmariu cu pendişpecuri cu 8 rânduri, înblănită cu săngap negru şi cu rochie la felî. I biniş de atlas cu flori, leşăsc, înblănit cu cacom, şi cu rochea lui, de tulpan. I moşiia Şasa de la sud Gorj. I moşiia Săcelu ot sud Gorj. i vie la moşiia Săcelu. 1 partea din Măghireşti de moşie, ce să va alege. Aceste 3 moşii şi viia sănt ale mele părinteşti, şi le-am dăruit copilei. 12 şiruri mărgăritare. 2 părechii cercei. 1 floare de diiamant. 1 ghiordan de diiamant. 12 părechii cuţite de argint, cu lingurile lor. 2 solniţă de argint. 1 tavă de argint. 4 inele, însă unu de logodnă şi 3 deosăbit. 1 moşie ce să numeşte Vlădeni, peste Olt, în sud Ialo-miţă: acastă moşie să dă pentru sculele ce să arată mai sus ; care moşie este părintească, a copilei. 15 suflete de Ţigani, cu 2 fete ce sănt în casă: aceste 15 suflete de Ţigani le dâruesc eu copilei, de la mine. Sculele şi arginturile ce sănt, în păr, care să dau deosăbit din cele ce să coprind în moşiia Vlădeni, ce să numeşte maî sus. 1 floare de diiamant şi cu 3 picioare de zmaragd. 100 gălbinaş mici: aceştiia să dau pentru o păreche paftale de aur. 1 farfurie de dulcaţă, cu linguriţa ei. 1 căţie de argint. 1 păreche paftale de argint poleite, cu colanu lor, cusut cu sârmă. www.dacoromanica.ro ACTE PRIVITOARE LA GHEORGHE BIBESCU-VODĂ 223 12 zarfurî de argint cu feligenele lor. i cărătă cu 6 telegari, cu hamurile lor. 12 epe cu armăsariu lor. 12 vacî cu bohaiî lor. 12 boi. ioo Ol. ioo stupi. Pentru carătă şi pentru dobitoacele ce să arată maî sus să dă moşiia Dălbanu du peste Olt, în sud Săcuenî, însă s[tăn]j[ănî] IOOO, care acastă moşiia iaste a Catincăî de zestre, şi dum[ne]eî au dăruit-o copilei. Rănduiala aşternutului. I aşternut bun cu beteală de păioară, însă 4 perinî mici şi 1 mare cu cearşafu lor, asemenea şi 4 fulcî de puf mici şi 1 mare. 1 aşternut de al doilea, cusut cu tiriplic şi umplut cu mătăsuri, cu răţelele lor, iar umplute cu mătasă, cu carşafu luî, cu şuviţele de raţele, umplut cu mătăsuri. 1 carşaf asemenea cu şuviţă de raţele, cusut cu tiriplic şi umplut cu mătasă. 4 boşcelăcurî, 1 de nun, 1 de ginere, 1 de socru, 1 de soacră. 1 plapomă cu flori de fir, cu cerşafu eî de pănză supţire. I saltea de atlaz, cu 3 perine asemenea. 8 cămăş de borangic peste tot. 1 masă mare în ochiuri. 12 şărvete asemenea. 1 masă iar mare, vărgată. 12 şărvete asemenea. I măhramă de măinî, supţire, cusută cu tiriplic. X prosop de cele bune, cusut cu beteală. 1 prosop cusut cu lănurî. 12 tipsii de cosător. 12 talere de cositor. 1 lighean cu ibricu luî. 2 sfeşnice de alamă, cu mucârile lor. 1 scoarţă de pat aleasă. www.dacoromanica.ro 224 ACTE PRIVITOARE LA GHEORGHE BTBESCC-VODĂ De la noi acestea, iar de la milostivul Dumnezău dar şi blagoslovenie. B[arbu] Ştfirbeiu], Mâ^a? Bttmâpvjc- Cîştîg1! [Pe V° scrie Dumitrachi Bibescu : «Foia de zestre a Ca-tincăî»2.] II. Gheorghe, Iorgu sau Iordachi Bibescu se născu abia după zece ani de căsătorie, în 18043, pe cînd fratele său mai mare, Barbu, numit după bătrînul Ştirbeî, care-1 botezase şi era să-l înfieze, după ce înfiase şi pe mama luî, Catinca, avea nouă anî mai mult, fiind născut în 1795 4. 1 Cuvîmul e de muia Catincăî Ştirbeî. s în Novembre Dumitrachi, acum Stolnic, se plînge de o încălcare Ia «Ha-mărâştl» din partea moşiei Balota. a V. scrisoarea dm 1824, tipărită aici, a fratelui său Barbu. 4 Memoriul citat, J, p. 2. Cf. şi Ştefulescu, Gorjul tstonc si pitoresc, 1904, p. 189 şi urm. Genealogia ce reiese d.n aceste acte, e următoarea: Tudor Bibescu Mihaî — Anuţa Dumitraşco. Călina — Ioan Dumitraşcu Constantin. Ancuţa, Soţia lui Preda Hurezanul. Aniţa-Safta (soţia luî Gheorghe Tutoianu). Se pare că Ioan a avut de fiî pe Ştefan tatăl luî Dumitrachi, căci între hîrtiile acestuia se află testamentul luî Ioan : «Ghen. 25 d., lt. 7250 [1742]. f în numele Tatălui şi ală Fiiuluî şi ală D[u]huluT Sf[ă]ntu, aminti. Ţ Eu Ion Bibescu lăsat-am aCasta dilata a mea la vreamea morţii meale la măna jupănesel meale anume Călina şi a henrilor mie, anume pentru toate pricinile şi dichisurile moşii şi datorii ce voar fi, care în credinţe cu sufletul mieă : luată di la dumnealui Vornicul Fota Vlăd[o]ianul tl. 12 cu aceste ban[î] am răscumpărată un munte de la dumnealui Ioniţă Ben-gescu şi am luată zapisul , am luat di la jupănul Minea zloţ 16, dăndu-î moşiia în ar[i]ndă, pentru aceşte ban[i], cu livezi, cu toată; am datorie la Braţul zloţi 15 ; la Enea Orbu ot Anmoasfa] zloţ 7 pi. ; am dat(at)ă la Costandin Fărcăşanul pe Mihartă Ţiganul cu trei feCorî aî luî, anume Ali- www.dacoromanica.ro ACTE PRIVITOARE LA GHEORGHE B1BESCU-VODĂ 225 Cînd Gheorghe avea numai şepte anî, o mare avere îî era asigurată prin diata Balaşeî Bibescu. Aceasta care fusese măritată, după Stănuţ, fiul acelui Stan Jianu, care mersese în 1774 la Constantinopol, ca să stăruie pentru Domnia de ţară a luF xandru, Ivană, Stan şi cu fâmiia luî Soara şi cu nepoto-săă Stoica; am dal(at)â talere o sută doaozecî şi cinci tocma, şi i-am stăpânit anî doîsprăzece cu bună pace, apoî s’ati sculată Ştefan Prăiloiă şi cu frate-săă Răducan de i-aă luată cu puştile şi cu pari în silă, făr de nicî-o judecată. Deci am mersă de trei [ori] cu dănsiî la Sibiî, şi, toat umblăndă în judecăţi, am cheltuit zloţ 130 de ni-am judecată, şi i-am toat rămas şi luat Ţiganii, de-î ţinem căte un au la casa mea. Apoî s'aă sculată de i-aă luată in silă făr de nicî-o judecaftă], şi i-aă stăpânit anî 12, păn cănd aă venit Mania Sa Costandin-Vod[ă] la Craiova. Apoî am eşită cu zapisele de cu[m]părătoare şi cu vănzătoriul den-preunfă] şi cu Răducanu Grăiloiă înnaintea Mării Sale luî Vod[ă], de ne’m judecată, şi am rămas eă pe Grăiloiă să stăpăuescă eă Ţigănit cu bun[ă] pace, dănd Măriia Sa pecetluitu Mării Sale ca s[ă] stăpănescă aiceî Ţigani cu bun[â] pace ; aşijderea şi pentru un Ţigan de cas[ă], anume Nicola, care aă fostă cu trei feCori şi cu treî fete, de înpărţare (sic), 1-amă lăsată fr.îţine-mieă luî Coslandin ca să-l stăpânească păn l-a vrea, de părţare ; apoî frate-meă bătăndu-1 şi căznindu-1 1-aă trecută Dunăriia. Arăt şi datorit ce am la frate-mieu tl. şaptezeci şi cinci, precum va arăta şi foia, iscălită de boerî, care m’am socotit cu dănsul, — anume Preda Hurezanul, Alexandru Gotul i popa Mania; pentru o fata de Ţigan, nepoatfă] de fat[ă] lu Mihartă Ţiganul, care aă vândut o Dineu Grăiloiă luî Gheorghe Brăiloiă, şi acea fata de Ţigan iaste a mea-A Cast [a] am scris şi am întărit cu iscălitura şi cu mărturii anume, boiarfî] şi preoţî. Eă pop Nicola ot Vidia (?). Ion Bibescul. M. Vlăd[o]ianul martfur]. Am scris eă popa Stan cu zisa lor Ioan Ştefan—Maria >—Bălaşa Maria (luî D. Grăiloiă). Constantin Catinca Gălaşa luî (Dincă; (luî Stănuţ Jianu. prins de Ion Turcî). Gănescu). Elena Tache Ţinea. Ştefan, căsătorit cu Maria, ctitor la Stăneştiî din Gorj, e, de sigur, tatăl luî Dumitrachi. V. de alminterea voi. VIU. Un Constantin Gibescu(nu Tache) e Mare-Logofăt de Ţara-de-Jos în 1822 (Hurmuzaki, X, pp. 189-90). Dumitrachi Stefan-Eufrosina Garbu Ştirbei. Gheorghe Ioan. Nicolae şi Bibescu. Maria. 1143. Voi. XI. www.dacoromanica.ro 15 226 AUTE PBIV1T0ABE LA GHEOBGHE B1BESCU-VOD Ştefan Părşcoveanu x, era o soră a lui Dumitrachi. Se mâî vede din diată că Dumitrachi avuse doi fraţi, şi ei mai mici decît dînsul: Constantin, mort atunci, în 1811, şi Ştefan sau Ştefănică, ce era încă în viaţă, ca şi o altă soră, Ca-tinca, măritată după Gănescu. «De vreme ce întâmplarea cea viitoare este nevăzută şi însuş îngerilor necunoscută, pentru că numai la Dum[ne]zeu sănt toate cunoscute, drept aceia eu Păh[ă]rniceasa Bălaşa Bibeasca am socotit mai nainte, până mă aflu în viiaţă şi cu minţile întregi, să fac diiată şi să dovedesc gândul mieu către moştenitori miei cei aleş, care voesc să chivernisească şi să stăpânească averea mea mişcătoare şi nemişcătoare după petrecerea mea din viiaţă. Şi, întăi, mă rog lui Dumnfejzeu ca unui milostiv să-m erte mulţimea păcatelor mele, cele ce am greşit ca un om într’ această lume. Mă rog şi tuturor creştinilor, cui ce voi fi greşit, să mă erte, şi de mine să fie ertaţî toţi câţi îm vor fi greşit şi verice rău mi ar fi făcut. în 1782, Ia 3 Mart, Mariia Bibeasca Pah[a]r[mceasa], bunica luî Gheor-ghe-Vodâ Bibescu, se plînge Ia Divan împotriva luî cerea Divanului să se facă o hotarnică de către Clucerul Barbul Otetelişanu. — Peste patru anî însă, în Mart 1786, cDimitrache Bibescu Şatr[a]r» însuşi urmăreşte drepturile sale asupra locului unde era «mora Melinesculuî*. 1 V. Ist. ht. romîne în secolul al XVIIl-lea, tabla, şi maî ales voi. VIII. www.dacoromanica.ro ACTE PRIVITOARE LA GHEORGHE BIBESCU-VODĂ 227 După aceasta fiindcă eu fiî de trupul mieu nu am făcut, ■ci am ales, din nepoţii de frate, pă nepotul mieu Iorgul, fiul dumisali frăţine-mieu Dumitrache Bibescu biv Vel Logfofăt], de l-am făcut fecor de suflet, atăt pentru parigoriia mea, -căt voî fi în viiaţă, căt şi după săvârşirea vieţi! mele, de a h spre pomenirea mea în vecî, să clironomisească în bună pace cele maî jos numite, adecă las : fiiu-meu Iorgul după sfăr-şitu vieţi! mele sâ stăpânească mosiia Desa din sud Dolj, tot hotaru, şi moşiia Pâdina pe jumătate, partea mea, de peste tot hotaru, din sud Meh[edin]ţ, fiindcă jumătate să stăpâneşte •de dumfnejeî Pit[â]r[easa] Uţa Săuleasca, şi viia de la Ore-viţă, ce mi s’au dat de zestre. Îî las şi casele de aicî din Craiova tot fiiu-mieu Iorgul. Las şi fraţilor mie!: dum[ne]e! surori mea leliţiî Catincăî Găneascăî să i să dea tl. trei mie, ban! gata, şi cine! suflete de Ţigan[î], şi dumn[eajiuî frăţine-mieu Medfelnijcfejrful] Ştefănică Bibescu t1 treî mie, ban! gata, şi cine! suflete de Ţiganfî], şi nepoţilor mieî, fii răp[osa]t[u]luî frăţine-mieu SărdfariulJ Costandin Bibescu, t1 cinci mie şi cine! suflete de Ţiganfî]. Aceşti ban! şi aceşti Ţigan! să-î răspunză fii-mieu Iorgul dum[nea]lor fraţilor, din Ţigani! ce am adus de zestre, iar •ceilalţi Ţigan! ce maî trec, să rămăe fiiuluî mieu Iorgul, şi dum[nea]lor să nu maî poată cere şi a maî pretinderisi maî mult, căci atăta este bunăvoinţa mea. Şi, de mi să va întâmpla mie moarte, şi copilu va rămânea nevărsnic, las şi însărcinez pe dum[nea]luî frate-mieu Dumitrache, ca pe un frate maî mare ce l-am avut şi l-am cunoscut drept părinte, atăt la creşterile noastre şi la călători!, cum şi în toată viiaţa noastră, ca să caute şi de su-fletu mieu şi de al copilului, pănă va veni în vârstă, şi •dumfneajluî să fie ca un epitrop pe acestea care las fii-mieu Iorguluî, să nu poată să le dea la alţi copii a! dum[nea]luî, sau să le schimbe. Iar, cănd, ferească Dumfnejzeu, să va întâmpla după moarte mea şi copilului moarte, las vechil şi stăpân de spre partea mea iarăş pe dumfneajluî neică, ca să-m aleagă pe unul din fii dumfneajluî şi să mi-1 numească •fecor mie în locul Iorguluî, şi să i să dea toate supt stă- www.dacoromanica.ro 228 ACTE PRIVITOARE LA GHEORGHE BIBESCU-VODĂ pănire-î, pentru pomenirea mea în veci. Iar fraţi să nu poată pretenderisi mai mult decăt ceia ce le s’au însemnat mai sus. Las şi însărcinez pe dum[nea]luî neică frate-mieu Dumi-trache Bibescu biv Vel Logfofăt] ca, de nu voî putea eu să scoţ de la Păh[arni]c[ul] Stan Giianul toată zestrea mea şi alţ banî, ce prin cărţi şi prin comision îm sănt lămurite, să le scoaţă dum[nea]luî, şi toţi acei banî'să să dea pentru sufletul mieu, adecă să-m facă pogrebaniia cu toată cinstea şi orănduiala: cu arhiereu şi arhimandriţi şi alte obraze cinstite besericeştî, şi pomenirile cele obicinuite, până la patruzeci de zile şi pănă la înplinirea de trei ani, cum şi de aciia încolo, aşişderea şi milele şi sărindarele, după cum mai la vale să numesc. Să să plătească datoriile şi tărguelile ce vor fi cu răvaşu mieu, şi t1 cincizeci cumnatului Ioniţă. Şaizeci sărindare. T1 cinci sute la Sfăntful] Mormânt. T1 cinci sute la Sfântul Munte. T1 doaă mie cinci sute la zece fete, căte t1 250 de o fată,, din care t1 cinci sute să să dea nepoatei Stăncuţăî Fo-teascăî. T1 una mie la doaăsprezece fete maî de jos, şi câte o vacă. Oile şi scroafele ce am să iau de la Jiianu, să să dea iarăş de pomană la fete sărace. Să să facă o beserică la Pădina. Să să facă o biserică şi la Desa, şi să să împodobească, cu odăjdii şi cele trebuincoase. Carăta ce mi s’au lăsat de răp[osa]t[a] maica, înpreună cu cai, ori să să vănză, şi bani să să dea Stăncuţiî Foteascăi, ori carăta şi cai, cum va pohti. Iar care,, ori din rudenii, ori din judecători, sau din cei bisericeşti sau din cei lumeşti, s’ar ispiti a-m strica diiata, să aibă a da seama şi răspuns la înfricoşata zioa aceia a răsplătirii înnaintea Domnului nostru I[sus] H[risto]s, Dum[ne]zeu cel adevărat, pentru că cu dreptatea minţii. www.dacoromanica.ro ACTE PRIVITOARE LA GHEORGHE BIBESCU-VODA 229 ■mele am orânduit, şi limba mea au grăit, şi mâna mea am ^i iscălit. 1811, Iuli 3. Băl[a]şa Bib[easca] : aceste sănt toate cu zăsa şi învăţătura mea. B[arbu] Ştfirbei], Vor[ni]c, martfor]. Aceste mai sus arătate le-am scris eu cel mai jos iscălit •din însăş zisa şi învăţătura dumn[ea]eî Păh[ă]rnicesiî Bălaşa Bibeasca, şi sănt mărturie: Ioan Pleş[oJi[anu] Log[ofă]t za Divan 1. Chemaţi fiind de dumnei Păh[ă]r[ni]ceasa Bălaşa Bibeasca, ne-au arătat acastă diiată, pe care cetindu-o mai întâi din cuvânt în cuvânt, şi arătăndu-ne că din bună voinţa -dumjneajeî au făcut acastă fecorie de suflet, pă coconu Ior-gul, nepotu dumisale, ne-au dat rugăcune ca să întărim şi noî cu iscăliturile, şi, fiindcă acastă fecorie de suflet s’au făcut şi cu cetanie de molitve, după orănduiala sfintei bisea-rici, precum să arată şi prin deosăbită carte, de aceia, după cearerea ce ne-au făcut, s’au adeverit şi de către noî cu iscăliturile. yAv0tjJ,oc ap'/ip.av§ptn]g, s7rfrpo7rog too aftou 'Pip-vluou f>7ro6s6aioî. 1811, Tuli 10 d. Pop Oprea, protopresvifter]. Pop Iordache Castris. Dup[ă] rugăcunea ce ne au dat şi noao d[umnea]eî Pa-h[a]rnicasa Bălaşa Bibeascfa] ca să întărim acast[ă] diiată, ce lase a se urma dup[ă] sfârşitul vieţi dum|nea]eî, care theorisindu-o şi noî, şi văzindu-o că iaste cu bună orănduială am adeverit-o cu iscăliturile noastre. 1811, Săpt. 8.» [Trei iscălituri neînţelese.] Balaşa nu mai era în viaţă la 1816, căci iată adeverinţa ce dădea la această dată Ştefan Bibescu fratelui sau Dumi-trachi pentru partea sa din moştenirea surorii: 1 Cred că e tatăl scriitorului Glieorghe Pleşoianu. www.dacoromanica.ro 230 ACTE PRIVITOARE LA GHEORGHB BIBESOU-VODĂ «4.000 t1, adecă patru mie, am priimitu şi eu, partea din clironomiia răposatei soru-mea Bălăşica, de la dum[nea]luî frate-mieii Dumitrache Bibescu biv Vel Log[o]f[ă]t, mal ră-măind Ţigani a ni-î lua, şi pentru încredinţare am dat această. adeverinţă dum[isa]li. 1817, Fevr. 12. Şte[fa]n Bib[escu], Şi eu am priimit pâ Marcul zlăt[a]r cu cinci copil din...(?) răposaţi surori-mea. [V0:] Adeverinţile frăţine-mieu Ştefan de bani ce i-au lăsat şi Ţigani cari s’au dat de răposata sora noastră. Bălaşa.» Adeverinţa luî Ioan Gănescu, soţul Catincăî, sora Bălaşeî* e ceva mai înnainte datată: «4.000 t1, adecă patru miî, am priimit şi noi, parte din clironomiia răposatei cumnată-mea Bălăşică[i], de la d[u]m-[neajluî cumnatu Dumitrache Bibescu, biv Vel Logofăt, mal' rămăind Ţigani a ni-î lua, şi pentru încredinţare am dat acastă adeverinţă d[u]m[nea]l[u]T. 816, Iuli 8. Ioan Gănescu. [Pe V°, tot de mîna luî Dumitrachi:] Adeverinţa cumnatului Ioan Gănescu de partea de bani şi de Ţigani ce i-au luat, ce-s lăsaţ de d[u]m[nea]eî răposata sora noastră Bălăşica.» Pănă a se ajunge însă aicî, fusese oarecare neînţelegere,, precum mărturiseşte acest răvaş al fratelui maî mic, Ştefan,, către cel maî mare, Dumitrachi: «Cu frăţască dragoste mă închin dum[ita]le. Frate. Nicl-odată nici prin cuget nu ne-au trecut ca să între judecată între noi: maî vărtosu că Catinca [Găneasca] nu te-au socotit de frate, ci întocmai ca pă un părinte, şi te lasă la proeresis şi sine de sine al dum[ita]le. Fiind al du-mi [tajle ca un frate maî mic: Ştefan Bibescu.» Văduva luî Dincă Bibescu, cel prins de Pazvangiî în marea www.dacoromanica.ro ACTE PRIVITOARE LA GHEORGHE BIBESCU-VODĂ 231 lor năvălire din 1802, Elenca, scrie luî Dumitrachi o întreagă scrisoare în afacerea aceasta a moştenirii : «Cu plecăcune mă închin dum[ital]e. Cinstit pitacu dum[ital]e cu plecăcune priimind, am văzut cele ce mi să scriie de către dum[neata], că răposata cumnata Bălăşica prin diiatâ lasă şi copiilor mieî, luî Tache şi Tincăî, t1 5.000 şi 5 suflete de Ţigani, şi că bani! vor umbla cu dobândă la loc sigur, pănă cînd vor trebui la măritişul copiliî, iar dobînda poate să să iâ de mine. Iar pentru acele suflete de Ţigani îm însămnez dumnfeata] ceî ce sănt să să dea. Pentru care arăt dum[ital]e că, pentru banî, bine ar fi casă stea la dobîndă pentru trebuinţa copiliî, dar dumfneata] bine ştii că butcă nu am, ca să mă tîrăsc măcar pănă la o biserică, sau, la o vreme rea, să trimiţ copilu la dascal; casăle s’au prăpădit după cum poţ dumfneata] să trimiţ să să vază, precum şi grajdu şi şopru şi cuhniia. Eu putincoasă să le fac, nu sănt, că ştiut iaste dum[ital]e cît venit are casa şi cîtă cheltuială urmează a merge pă an, după scumpirea care iaste acum. Că, cu venitu ce am eu, nici logofeţăî şi negu-ţătoraşiî nu poate să-ş iconomisască cheltuiala casă! într’un an. La care te las pă dumfneata] să judeci creştineşte: pănă acum am şăzut pă capul dumnfeajlfuî] neicăî, cumnatu-mieu, dar, fiindcă şi dumn[ea]l[uî] iaste supărat, că are calabalâc mult, nici eu nu poci să-î aduc mai multă supărare, — mai vârtos că poate să plece şi dumnei leliţa, soru-mea, la Tărgfuj-Jiiuluîx. Şi eu mă rog dumfitalje ca din banii ce au lăsat răposata cumnata Bălăşica să orîndueşti dumfneata] pă cine vei socoti, ca să să dreagă casăle, să să facă şi cele trebuincoasă namestii, grajdi, sopru şi cuhniie, că iaste şi păcat şi pentru mine, să n’am unde să şăz cu copilaşii, şi casăle copiilor să să prăpădească cu totu, cînd să vor drege acum în grab. Asemenea mă rog ca să-m cumperi dumnfeata] şi o butcă, sau să-ţ faci pomană sâ-m dărueşti carăta răposaţii cumnată- 1 în biserica de la Stăneşti (Gorj) se vede, lingă chipurile ctitorilor reparaţiei şi al Domnului din 1824, Grigore-Vodă Ghica, chipul unui Dincă Ro-sianu (Rioşanu ?). www.dacoromanica.ro 232 acte privitoare la gheorghe bibescu-vodă mea Bălăşicăl, că nu va fi nicl-un păcat, pentru că ştiut iaste dum[ital]e că sănt adichisătă [^nedreptăţită] din lume. şi las să judeci dumnfeata] de să cade să nu am şi eu o butcă să mă târăsc la o biserică, după cinstea neamului mieii şi după cinstea dum[ital]e. Pentru care, cănd dumfneata] vel priimi a mă sugruma a nu mi să drege casele şi a mi să cumpăra o butcă, sănt sălită ca să jâluesc la stăpânire să să vănză vre un acaret, că nu poci să mal trăesc ca niminea după pământ şi pă toate zilele supărată de datornici; că nici a mă mai îndatori la cinevaşî nu mal găsăsc, nici timpii nu m’au mal ajutat de vre o trei ani încoace ca să mal fac niscai zaherele pentru trebuinţa casăl, sau legumurî, ci trăesc cu tărgu. Acestea toate judecăndu-le şi dumfneata] creştineşte, vel face cum te va lumina Dumnezău mal bine, Iar, pentru Ţigani, Stan Ţiganu, fratele Iul Ioan, cu nevasta Iul şi cu băiatu, îl priimesc. Iar pă Maria Ţiganca, fiind văduvă, nu-m dă măna să o hrănesc şi să o îmbrac. Şi mă rog dum[ital]e ca să mi să dea Gheorghe Ţiganu, fratele Iul Stan, cu un copil ce-1 are, fiindcă nevasta îl iaste Rumăncă, cu care încă nu s’au mal cununat. Şi cu plecăcune sănt a dumijtalje mal mică: Fevr[uarie] 14. Ele[nJc[aJ Bib[eascaJ.» III. Tot Bălaşa se chema o altă Bibească, Balaşa, văduva unul Bibescu, deci Bibească prin căsătorie, şi, cum spune însăşi, o Ar-getoiancă. De oare ce Elena, văduva Iul Dincă, îl venia, cum scrie, nepoată, iar Dumitrachi nepot, se vede că ea fusese soţia unul frate al Iul Ştefan Bibescu, deci nora Iul Ioan. De Ia aceasta avem un lung testament, din 1825, în cuprinsul care urmează: 15 August 1813. «f'O 'Pi^vbcoDraXooutwv sjuSsSaioî.. .Bălaşa Bibeasca, «aflîndu-mă în patimă de boală, temîndu-mă a nu mi să întîmpla sfîrşitu făr de veste», îşi face diata. «Ca să nu mal las pricini şijudecăţî pă urma mea, arăt în scris cui ce am lăsat de bun[ă] voia mea ; pentru care, macarcă, aflîndu-mă la ţară, am fost făc[u]t o diiată scrisă de popa Gheorghe de la satul Bălăciţa, dar, fiind om fără ştiinţă, n’au ştiut să o alcătuiască www.dacoromanica.ro ACTE PRIVITOARE LA GHEORGHE B1BESCU-VODĂ 233 d ipă cugetul mieu, iar acum, aflîndu mă aici la Craiova, am făc[u]t aeastfă] din urmă diiată întocmai după cugetul mieu, şi am rugat pă Prea Sfinţiia Sa episcopul Râmnicul, chir Galaction, de au adeverit-o cu iscălitura Prea Sfinţii Sale ca să fie crezută la toate judecăţile. Toată zestrea răposaţii fii-mea Marii, după foaia de zestre ce i-am dat, o las supt stăpînirea gineri-mieu Cluc[e]r[ul] Dumitrache Brâiloiu .iar, după moarte dum[nea](ui..., să râmîie ale nepotu-mieu Nic[o]laie Slug[e]r Brăiloiu, pe carele cu toată rîvna şi pohta mea l-au făcut fie-mea şi gineri-mieu copil de suflet prin ştire de Domni şi de arhierei, şi, măcar că la urmă mi-iau bănuit atît rudele mele, Argetoeni, cît şi rudele răposatului soţului mieu, Bibeştii, socotind că l-au făcut pă nepotu-mieu Nicolăiţă clironom pă toată casa mea, şi, fâr de a şti eu, au şi pornit jalbă din partea mea la Domni înpotriva iothesii, dar mai la urmă cu învoire între noi am făcut şi zapis, care s’au iscălit, atît de nepoţfi] miei Bibeştii, şi de fraţ[i] miei, Argetoeni, cum şi de răp[osatu]l nepotu-mieu, Dincă Argetoianul, coprinzător că toată zestrea fie-mea după moartea fie-mea şi a ginere-mieu să rămîie supt clironomiia nepotu-mieu Nicolaie, iar moşiia Bălăcită, partea mea, după moartea mea şi a fiie-mea şi a gineri-mieu, [^ă_xâmîie_jiegoţiljdjr_jiiieî_Bibeştiî, cum şi rqoşiia Poiana, jumătate, partea mea, ce n’au fost dată de zestre fie-mea, să rămîie la fraţi şi nepoţii miei Argetoeni. Iar iothe-siia nepotu-mieu Nicfojlae să s[ă] păzească întocmai. Dar, mai la urmă, înşălată fiind prin multe vorbe, am fost făcut o însemnare de diiată, lăsînd şi ceialaltă jumătate moşiia Poiana, ce este zestrea fie-mea, dum[nea]lor nepoţil[o]r Bi-beşti, mai facînd şi alte strămutări din iothesie, şi din legătura zapisului ce cu învoire am făcut între noi. Şi, fiindcă acea însemnare ce am fost dat dumn[ea]luî nepotu-mieu Log[ofâ]t Dumitrache Bibescul s’au făcut prin greşală, în vreme cînd mă aflam în jalea morţii fie-mea, înduplecîndu-mă prin multe vorbe, şi uluită fiind de jale, — de aceia, cu-noscînd că am greşit, pentru ca să nu mai las judecăţi şi jurămînturi pă urma mea, printr’această diiată anerisesc www.dacoromanica.ro 234 ACTE PRIVITOARE LA GHEORGHE B1BESCU-VODĂ toate cîte s’au făcut în potriva iothesii şi a legături zapi-sului de învoire, şi rog cinstitele Divanurî ca acea diiată să nu să ţiie în seamă, ci să urmeze iothesiia şi legătura zapisului ce s’au fâcfujt prin învoire cu fraţi şi nepoţi miei, prin care s’au lăsat la amîndoaoă neamurile mele ce li s’au căzut, atît din moşii, cît şi din Ţigani.» Mai lasă lui Ni-colae «pă Dinul Ţiganu, Govorean», pe Nicolae Talabă ş. a. «însă moşiia Bălăciţa jumătate, cum şi moşiia Poiana jumătate, partea mea, ce le am supt stăpânirea mea, trei ani să nu fiie volnic nimeni a le stăpîni, decît să s[ă] dea în arendă şi să s[ă] facă pomenirile şi milosteniile cele orânduite ; însă, de va trăi gineri-mieu Cluc[e]r[ul] Dumitrache, să s[ă] facă acestea prin iconomiia dumn[ea]luî şi printr’a nepotu-mieu, Pit|ajr[ul] Ghiţă Argetoianu.» Apoi moşiile se vor împărţi între Argetoienî şi Bibeştî. Jumătate din Izvoa-răle, dată «nepoată-mea Rucxandi», să-î rămîie. Ţiganii : Stepan, Govoreanul, «Stanca fată lui Ţuî şi Ioan Murgul fe-c|o]r[ul] Radii.. ., un plug cu opt boi i cu toate fiiarăle plugului, şi zece oi, şi o scoarţă, şi o căldare mare, şi dooaă castroane de cositor», Argetoienilor. «Las şi doi telegarisă s[ă] dea cumnată-mea Ilincuţi, cu hamurile lor, pentru copile.» Ţiganii lăsaţi «lui Costache, fiiu răp[osa]t[u]luî nepotului Dincă Argetoianu. Nicolaie croitorul, ce ţine o Ţigancă a nepoati [Sărdăresiî] Elencîi Bibeascăî... Ion Ţiganu, feciorul lui Stepan, ce ţine Rumîncă..., Tudor Jîm-blariu ..., Ţiganca Mărgărita» şi alţii, «nepoţilor miei Bibeşti, la cîte trei fraţii1 si amîndoaoă sorile. Dinul Ţiganu lăut[a]r, fecorul Radului bucăt[a]r», şi alţii, «nepotu-mieu Petrache Obedeanu : asemenea îi las o scoarţă. Butca cu doi telegari şi cu hamurile lor le las nepoati Mariuţiî Mileascîî, cum şi o roiche de atlaz şi maloteaoa cu samur, puindu-i să faţă noaoă... Plapoma cu doaoă perioare cu faţa aleasă şi sal-teaoa le las copiii râposat[ulu]î Cluc[e]r[uluî] Barbu Otete-lişanu. La cinci fete de boeri sărace să li să facă cîte o roche şi scurteică cu cacom... Doaoăzecî de stupi să sfă] 1 Constantin, de şi răposat, e socotit prin fiii săî. www.dacoromanica.ro A GTE PRIVITOARE LA GHEORGHE BIBESCU-VODĂ 235 dea la biserica de la Argetoia, să fiie pentru sfânt [a] biserică Asemenea să să dea doaoăzecî de stupi la biserica de la Bălăciţa. Doaoă capre şi doaoă oi să s[ă] dea finului Ioniţă Botezatu de la satul Gogoşii, să să dea şi fie sa o roche de şamalagea şi o scurteică sau televichiie înblănită cu sangeap. Celelalte ol, stupi, rîmâtorî ce să va mal găsi din vitele casil, să le iâ nepotu-mieu Nicolăiţă Brăiloiu, ca să le înparţă pentru sufletul mieu; din care să dea şi doaoă oî lui Ţuî Ţiganu. TI. ioo să s[ă] dea la biserica de la Cre-ţăştil, t1 ioo să s[ă] dea la biserica dela Popînzăleştil, t1 200 să s[ă] dea la biserica dela Lainicii, t1 500 să s[ă] dea la Sfăntful] Mormînt, t1 500 să s[ă] dea la Sfanta Gora. Să să dea şi treizeci de sărindare pe la biserici, şi la pomenirile pînă la trei ani să aducă în trei rîndurî arhiereu să slujască... Băl[a])[a] Bib[eascaJ.» [Pecete cu «Bl. Bi.»] Copie întărită de Divanul veliţilor boieri la 28 Decembre 1825. — Şi copie după această copie. IV. înfiat de întâia şi dăruit de cea de a doua Bălaşa Bibescu, Iorge fu însă aproape înfiat de cineva cu o bogăţie mult mal mare, Ma-rele-Ban Brîncoveanu, care-î dădu pe nepoată-sa Safta Mavro-cordat, poftindu-1 să şi vie să-I locuiască în casă. La 3 Decembre 1824, Banul scrie lui Dumitrachi Bibescu următorul răvaş grecesc, pe care nu-1 traducem căci n’are alt înţeles: Tyjv soys'Aav ttj? aSsX'pouB? aa7ca£op.svoţ Trpoaxovw. To arco Nosp.6piou aSsXtpotov p.a? aur/j? a7roxptTOiov aâp.EVO?, evsjrXKjaQTjv /apă? xai OupjSiac, xai 8ta6s6atco0sis xrpt 7rpo? s[ii siX'XptvYj ty]? 7rpoa7]Xcoaiv xai rijv ex 0sia? sp.7rvsu-asw? fiXoaxopyov airoSo/Tjv xtji; p.sXXoua7]? vs'a? auyyevmf/i; p.«c a/saîwc p.stâ tou (piXtâtou ttj? uiou rswp-fâxv], l8o£aaa zov K.6-ptov, ‘/sipa? IxsTtSa? y.a). su^apiarfjpioot; (pwvâ? alpwv irpog autov tov suSoxTjaavTa vâ S7ciauvâ([iţ] xai vâ aup-TcX^pcoa^ auro zb p.uar/5-ptov tou aovowsaiou, rg 0st<ţ s7civs6 aOTa§EX atep^p.a-to? aa? Exâp.sts 8iâ vâ xpo-arj0c'ja£T£ eXeoOepov âvatpo-ŢY]V TOÎ? Ga£T£pOt.ţ TEXVOl?. "OtI SeV £La0£ IxaVG’. v’ â7rO0(i)O£T£ â£Ea? s~i tootw ebyapiaTEa? tij) Tcj)Eat(p. c0u ev Tţ) elXixpi-veia t?j? xapSEa? aa; Xauoâ-V£T£ to 0âppO? vâ Tij) OjtoXo-■fYjaeTe, oti Xo7teîa0e |iev xo-pEw? ov. 6 rewpfâXYjc âvoqxâ-Cetat ev ttj) uiaw twv ;ia07j-[xâ.Twv xai xarâ tyjv îcoXoTiji.o-Tepav exoyjjv Tfjc rjXixEa? tqo vâ 8iaxdp.'OV. K«0’ oXa Se xâ aXXa îraayiaaxe ij.y] âîroaaxpovO^xe nax’ ooSev arco xyjv evvotav xoo 7pâ|j.]j.axo? p.00, ooxe 7rpo30e-aavxe?, ooxe âşa'poovxec xo ~a-pa;j.p/.pov xu S'oxt ev. îrXeiaxYj? îreipa?xai ay.e'jiSM? x^ xâ. 'fpâşto. oXay07jxs Se, Trpoc 0eoo, ţj.'/j xoyo nai ’37ro7rxeo0'?j x'? xâ Sta-xpeyovxa, S'Sxe xoxe xâ ;râvxa âvexpâîTYj^av. Ei jxyj ele xtjv p.7]~ xepa [j.oo, âc jjltj xâ eu.7r'.3xeo0Ţj eic 'ioyrjv £waav. Taire'.vo; o io; xyj; : Ix'pSaÎYj?. Tâ 7pâ|A(j.axa oac 0eXexe axeiXe’. p.e piatma'., X«(j.Sâvov- 1 xe? oXa xâ Tcpox'jYa.y.xty.â p.saa xâ vâ iXYj xoyţ) nai Traparre- | ooov. Tâ a.Kb 11 voejxop. 7pap— aaxa aag e’XaSov. I lor, ca să vă caute. Vă veţi adresă întru aceasta însă, scriind, nu numai către un-chiu, ci şi către mătuşă-mea, care are în adevăr destulă simpatie pentru fratele mieu. Te asigur că tînăra este înzestrată de fire cu cele mal mari frumuseţi ale sufletului şi trupului şi împodobită cu nu puţine talente cîştigate. Deci trebuie să-î daţi lauda ce se cuvine. Iar întru toate celelalte binevoiţi a nu vă depărta întru nimic de la gîn-dul scrisorii mele, nici adăugind, nici suprimînd, chiar şi cel mal mic lucru,— pentru că ţî scriu acestea din cea mai mare încercare şi cugetare. Ci păziţi-vă, pentru Dumnezeu, să nu care cumva să bănuiască cineva cele ce se pun la cale, pentru că atunci toate s’au schimbat. Afară de mama, să nu încredinţezi aceste lucruri nimânuia. Supusul fiu al d-tale : Ştirbei. Scrisorile d-tale le vel tri-mete cu recipisă, luînd toate măsurile de precauţiune ca să nu se întîmple a se pierde. Scrisorile d-tale de la 11 Novembre le-au primit. 1143. Voi. XI. www.dacoromanica.ro 16 242 ACl’E PKIVlTOABE la gheokghe bibescu-vodă II y.fj'.oi' jj.cu fj&sXo XâS-ţ] xiXoQ îifio xaipo» (istă tojv ap77Evwv tou jj.axaplTou 0stou Jtaxpoţ jj.ou, âv Ssv 7)tov sl? e£ auTiov 6 AL-fxa? rpaSiativoţ. 0'jro; EuptaxsTai xaxâ to icapov si? BpaaoSov ev axpcj. Soot'j-ylcj. : |ls 25 yiXiâSac •/•poaicov gotoc 0sXst aovSiaTE0'fi vâ tjjj.-§'.6aa0fj. vâ ’YvcDpiC'fi e-f-fpâ'pojc r’ âvavtipprjta âlxaia jj.ou xal vâ aoxiba^ xâ0s îtpOTEOTOV âîco to piocaixov xovaouXâtov, trapă. top otroloo 0sXst sîria'ppaYtpOjj to sffpayov tou. Touto to sjj,-trooioy xa0wc aoxcoOţ], sirst5'/] o:. Xotrol âvxiătxoj UTtâpyouv oXot UTTTjXOOL TOUpX’.XOl, OJţ £• -fio, tote 0E(opEÎtat. Yj xpic.c su.îrpoa0EV tou au0Evr.xou Ar-6avloo, Emxupotka’. v( âva--popâ tojv âpydvTOJv, Xajj.oâvio rrjv jtapâ tojv v6jj.iov ăxaixou-ţxăvxjv OEUTEpav ao0EVTiX7]v strt-xupioaiv, xai âo-paXlCojia' xaxâ nâvta wc îipoţ to jj-sXXov. Ei? touto X7.TY.-fivop.ai ribpa, 0sXiov vâ -pspoj slţ teXo; raorr/V tyjv ■bîidOsa'.v jiou, îrpiv -fsvouv oi Ya.jJ.ot tou âSsX'pou jj.ou. Touto tjtrâpyst âva-fxatOTaTOV xal â-tpsuXTov îrpoţ s£an'fâXtotv r/jţ jj.sXXouC7]<; TuyYjC jj.aţ, Tcplv ă-xpjj-yj 5t£Yîp0^ xa0’ -/jjicov 6 Yevixo? v xal cu sponcile dă argint, 1 rochie dă canăvăţu cu flori dă mătase, sponcile dă argintă, 1 brăă cu căpătăile dă sarasir, 10 chingă dă ceale' bune, tot fir, paftale dă argintă, 4 ii cu sărmă, 7 ii cu firă, 8 ii cu mătase, 2 mărămî cusute pe scris, 4 mărămî unplute cu fir, 1 măramă cusută piste tot şi unplută cu fir. Aşternuturi cum să cade: ...I carşafu ales, 2 perine mari..., 2 perine mari de-a a doo, cu răţeale cu fir..., I perină mare dă a treaia..., 1 perină mare dă a patra şi 4 perine mici cu răţeale şi unplute cu fringhie, 4 părene dă fringhie, 2 covoară seagidea, 1 scoarţă aleasfă] dă pată..., 1 zăvasfâ] dă sandal dă Veneţie. Rănduialfa] measiî. 1 masfă] aleasfă], cu peşchirul aleasfă], 1 masfă] leşască cu 12 şărvete unplute cu fir, 1 masfă] vărgată, cu peşchirul ales înprejur..., 1 işlică cu 7 flori dă mărgăritar cu căşuţele dă auru cu robinurî şi cu zmaragduii, 1 măramă dă măini cu-sutfă] şi unplută cu fir, I măramă aleasfă], unplutfă] cu fir şi www.dacoromanica.ro DOCUMENTE MUNTMJE 267 cu mătase..., 12 părechî dă cuţite dă argint, 12 linguri dă argint, I solniţă dă argint, I căţie dă argint, I un buhfur]-dar dă argint, 12 tipsii dă cositor, 12 talere dă cositor. Carăta cu 6 telegarfi]. Cal dă ginere cu podobele lui...,. 20 dă vaci cu viţeaî şi cu buhai lor..., 3 bivoliţe cu pui... Viile dă 1 [aj Măghereaştî... cu 2 pimniţe şi cu case pă pim- niţă.. , moşie dă la Sătcel, cu toţ rumânii dă acolo..., moşie dă l[a] Broscarî..., moşie dăn Căzăneştî..., moşie Drănicul...» 8. 29 August 1772. Foaie de zestre dată de «DfumitranaJ Ştirboaica» fiicei sale «Mariuţi». c 1 gubea de atlazu cu flori de fir în şatrange, cu b[l]ană de samur, 1 roichie de atlaz cu flori de firu în şatrange, cu antereu ei, 1 gubea de ştof cu flori de fir, cu blană de nurcă..., I gubea de ghermesut cu flori de fir, cu blană de cacom.. , 4 perinî mici şi una mare, cusute cu tiriplic şi umplute cu mătasfă]..., 1 saltea de atlazu cu flori de mătas[ă]..., 2 Carşafurî cu juviţă de răţăle pe saltea..., 2 perechi de fringhie..., 2 sfeatnice de alamfă] 12 şărveate cusute cu tiriplic..., 1 masă leşască, 12 şărvete leşeşti, 1 peşchir cusut pe scris cu fir..., 12 păreichî de cuţite de argint cu lingurile lor, 1 burdarî de argint..., lighiianu cu ibricu lui de spălat, 12 tipsăî de cosătorî..., ioot1 pentru calu de ginere, r carătfă] cu 6 telegari cu hamurile lor..., 10 vaci cu viţăl, cu bohaiul lor. [Moşiile: Strâmba, din J. Vlaşca, Drănicu, din J. Dolj, Ohaba din J. Gorj. Vii la Stăneşti, Şuteşti, «loc de casfăj în Craiova». 2.000 de taleri, bani gata.J 1 păreche paftale de aur, 1 trahilti dă mărgăritar, 12 zarfurî dă argint, 1 tavă dă argint, 1 cărătă cu doi telegari, cu 6 hamuri cu alămuri. [Ţigani: Vladu, Călina, Staicu, Şerban, Dimitra, Mărin, Voicu jimblariul, Di-mitru Mârşoghie, Stoica Gaia, Udrea, Gaşpar jămblaru,. Vlada ».] 9. Cu frăţească drag[o]ste mă închin dum[ital]i arh. 3t. Logf. Dincă. 1 Se află si «însă m ti are de zestrile fie-mea Rucsandeî după cum arată anume ; Iul [ie] 23 dne, 1767», cu dania moşiilor Floreştî, Cîoroiul, Izemşa, Drănicu. www.dacoromanica.ro -268 DOCUMENTE MUNTENE Pentru slujba Căm[ă]nărituluî din sud Vălce am văzut răspunsul ce-mî facî d[u]m[neataj, că maîjos de 300 leî nu-ţî dă măna a mi-1 da, ce, fiind am apucat de am vorbit cu omul acela, îmî este ruşine să mă las, măcar şi patru sute de lei să dau; — aşa dar îm caută a-l priimi după cum dum[neata] scrii. Iar, de veî vrea d[u]m[nea]ta să-m laş mai jos, acasta 'va fi bunăvoinţa dum[ital]i». Numai trimite-m cartea dum[ital|i, şi voi număra banii. Numai acum mai în grab să mi să ţrimiţă, fiindcă să grăbeşte omul să plece ; şi sănt • al dumjitalji ca un frate Benedictj D: Sas. 1791, Ghen[a]r 10. Cu frăţjeasjcă plec[ă]c[unej. Dragostea, prieteşugul şi firească bunătatea Mării Tale mă îndatoriazfă], nu numai să mă păgubesc, ci şi jărtvă să-mi fac Mării Tale, şi eu, cu toate că vre un câştig nu caut, numai să nu păgubesc. Dar Măriia Ta trimite m t1 290, şi cartea veî luoa de la 3ti Logf. Gheorghiţă, fiindcă nu mi le-au mai dat. Şi poftesc milostivul Djujmnezău să trimiţă Mării Tale măcar cel puţăn 700 câştig. 90 (sic), Ghen[a]r[ie] 10. Rămâi gata slugă Costandin ... [în proprietatea mea.] 10. 11 Mart 1791. «Divanu Banatului Craioveî» dă certi- ficat de purtare bună «dumnealui sinior Leopold Benedecti, ce aii fost secretar aicea la Divanu Banatului Craioveî». Iscălesc Şt. Prăşcovean, Bjarbu] Ştfirbeî] V[el] Vor[ni]c [între aceste două iscălituri: pecetea cu judeţele oltene: albina, cerbul, spicul de grîu, peştele şi o ghindă, cu literele B. N.j, Vel Spat., Ioan Geanoglu Vist., şi cu litere latine: Hara-lacnpis. «Gheorghe 3ti Logft. proct.» Ibid. 11. [Craiova], 21 Mart 1791. Vel Spatjarul] dă adeverinţă pentru «bani de ugeretu poştelor..., strănsi de dumn[ea]l[u]i Leopolt Benedicti». www.dacoromanica.ro DOCUMENTE MUN TENE 209- 12. 1816. Raport al luî Staicu Buduhăleanu. «Mois[i] Cotoroga dă la Aţig, din Ţara Nemţascfă]», avuse judecată la «dumjneajluî biv Vel Medelniceru Ioniţă Săfendaiche, judecător acestui judeţî Gorjii, cu Miuţâ Cotoraga ot Buzăştiî i braţ ego Gheorghe [i Iianaş] şi cu alţi cetaş ai luî», pentru moşie. Se află la cercetare că «din anî nepomeniţi au fost numai 3 moşi mari, însă Stelpuescu i Moga i Lupu Măşca, carele dup[ă] vremi au fost vândut multe livezi şi fălcii dă loc dintr’acel hotar dă moşie Buzăştiî la sfânta măn[ă]stire Crimca cu zapis şi încheiare în ristov (?)». Egumenul Var-tolomeiu restituie şi cu banii cumpără «altă moşiie în Aliman, alfăjturea cu a sfenteî mănăstiri», la 1707. «Lupu Măşca, din care să trag Cărsteştiî, i Stan Puescu, care au făcut pă Lupa Cotoroga, şi Lupu pă Stan, şi Stan au făcut pă Dumitru»,, etc. — Ibid. 13. 1818. Plîngere către ispravnicii de Gorj a luî «Moisă. Cotoroga, militari ot Haţăg, din Ardeal», pentru hotărnicia ce i-a făcut la Buzăştî şi la Săcel Postelnicul Staico Pudu hăleanu. «Eşindu-mî sorocu paşoşuluî, m’am dus iar înnapoî în Ardeal.'» Venise acum din nou, cu «poruncă de la domni noştri ca s[ă] nu am vr’o bănuială». Adversarii «mă portă cu vorbe de az pănă mâine, socotind căs mi să va uri şi voi pleca iar în Ardeal.» — Ibid. 14. 12 Ianuar 1820. «Joseph Weltz Maurer-Meister» se îndatoreşte «la cinstita măna diţţn[nea]luî poruciculuî Ioan Odobescu», «să-i făcu cas[e]le ce| le are arse în curtea cea veche, care stau între casja] lui Theodoran Cincul şi între ale luî Mimi dăpă planosul ce să vede întocmit chearâ dă însum prin deosibitâ hartă... Să le făcu cu doaă caturi, pă dooă pimniti, o pimniţă boltită cu zidiQ şi alta cu grinzi, însă catu dă jos să fiie în mijlocu poartă, şi pă amăndooă părţile să fiie căte o prăvăliie, una cu dooă odăii, iar alta numai cu o odae, dar catul de sus să aibă cinci odăi şi sala, adecă trei odăi în faţa podului, iar dooă şi sala spre curte. Dar dumn[ea]luî mai sus numitul să fiie dat[or] a-m face teslim, atăt varu, nisipul, cărămida, cum şi toată cheresteaoa,. www.dacoromanica.ro .270 DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI DIN 'i'INUTUL ROMANULUI cutn şi uşile, ferestile de l[a] catul de sus să aibă a mi le da dumn[ea]luî gata, iar la catu de jos să am eu a i le face atat uşî, cum şi fereşte, din cheresteaoa dumn[ea]luî, adecă ■cinci uşt şi cinci fereşte, cu tot lucru, mă încarcu eu a fi asupră-mî, adecă zidari, dulgheri şi sal[ah]orî şi alţi, toţi meşteri care vor fi trebuincoşî pentru isprăveniia casi aceştiia, să am eu a le plăti, cum şi învelitarea casi, să o învălescu cu ţigle sau cu hiieru, scoţăndu streaşină de cărămidă din te-meliiu (sic) zidului, să fiu dat[o]r a le învăli cu meşteri miel, însă cu toată materiia dumnfeajluî. Şi eu c’un cuvânt să am .a-î găti cas[e]le din toate şi a-î da cheia. Dă care pentru aceste toate m’am tocmit cu dumn[ea]luî să-m dea tir. 6.500... I. Să fiu dator să dărâm toate zidurile casi cele vechi pînă în faţa pămănt[u]luî şi a alege cărămida, molozu, pentru în-leznirea şi trebuinţa casi cu chelt[u]iala mea. 2. Să lungescu cas[e]le spre gârlă cu o jum[ă]tate stănjinu nemţescu zi-dindu din temeliie. 3. Să fiu dator a curăţa atât pimniţele, căt şi toată curtea de toate boclucurile ce să va afla; aceste toate tot cu chelt[u]iala mea să s[ă] facă. 4. Toate uşile de sus, cum şi ferestile să fiu dator a le aşeza la locu lor, deci la tot lucru acestor case mă îndatorez eu a fi privighitor, cu toată silinţa, meşteşugului a să face lucru temeinicii şi fără dă cusur, iar, când înpotrivă de vre o a mea ameliie [=amelie, afreXela] sau nebăgare dă seamă, ori, mal vârtos zicând, apovlepsind la vre o iconomiie pentru rău folos, să va pricinui vre o primejdiie cu băgubire, să fiu îndatorat la răspundere.» întăreşte Cancelaria Agenţiei. La 20 Ianuar, se dau Iul Weltz 500 de lei. La 2 Februar, învoire nouă: «catul de sus în dooă căr[ă]mizî, şi mijloacele una cărfăjmidă şi jum[ă]-tate». Alte chitanţe sînt date în greceşte. C. Documente moldoveneşti din Ţinutul Romanului. I. Iaşi, 31 Decembre 7082(1573). «Ioan Voevod», pentru Vascan aprod, fiul flpAtdNKM, nepotul ^OEpSum, strănepotul Iul Pătru Coplescul (KoriAecKSAA) Uşar (Smap/sv) vînd ocina ce www.dacoromanica.ro DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI D-IN ŢINUTUL ROMANULUI 271 o avea străbunul, Pătru Coplescul, ivrr iip'kA'k.a.a rc^KMH cta-paro Orfana ROtRO,a,î, la Obrocanî, lui popa Ştefan şi preu-teseî ILvkim, pe zloţî tătăreşti. Tcnr pm. Eta aorT Suna. Luca. Pecete mare, ruptă. — Traducere de Gheorghie Evloghi dascal, 2 Iunie 1781. 2. 27 Septembre [c. 1590]. Stanca fata popei Ştefan, sora lui Gavril din Oboroceanî, dă ocina sa de acolo, cumpărată de la Cupariul, lui Necoarfă] Vel Sulgar, pe zloţi. Marturî: Boul Stolnic, Vasilie, Ionaşco Slujnicar, Andonie, popa ot Vor[un]tăreştî, Lazor ot Kp.jwCHlH TkprS. Peceţî ci fum. Pe V° foii a doua: j- pa\R hctor wctaah 3a hahiii wr roat. ^cipopio. 3. Cotnari, 3 Maiu 7101 (1593). Petrea şoltuz cu 12 pră-garî din Cotnar[i] arata că înnaintea lor a venit Romuşa din Buţcatenî, Visternicial, şi cu Necula din Cotnar[î], şi a dat «o casă cu toată partea ei, din Buţcatenî, cu toate drepturile eî», pe zloţî tătăreşti, «Neculeî» şi soţiei şi fiilor luî. Pun «pecetea oraşului». Martur Lupul Vărlan. Pecete roşie (cea cunoscută). Slavon. 4. Cotnar[i], 5 August 7101 (1593). «Măriicoe, nepota Hu-roe, ctcrpa Isacu, >K£Ha Ursulu Uşerel ot Ghigoeştiî», arată că a vîndut moşie la Buţcatenî, pe zloţî tătăreşti, luî Necula (IIskSah) cupeţ din Cotnar[i]. Marturî: Simion şoltuz ot Cotnar cu cei 12 prăgari. Se pune «pecetea oraşului». Scrie Steţco de la Cotnarp]. Pecete verde, ruptă. Slavon. 5. Mohileanî, 4 April 7102 (1594). Vine Nicula Grec cu Eremiia, fiul Kohaph ot Buţcăteanî, pentru vînzare. Marturî: pan Ionaşco Vist. ot Criveştî, pan Petraşco Purcel Vel Va-tah de Tutova (tStorckomS), Păîitea fiul luî Lupul Postelnic bivşii (sic), pan Toderaşco fiul luî Moţoc bivşii Velichii D-vor-nic, Lupul ţ[ă]rcovnic din Mohileanî. Eh 4,oa\ KN'krHUH Mo-iţoicoat2. Cinci peceţî mici, puse pe ceară verzuie, peste o bandă >de hîrtie. 1 Însemnare pentru plata ilişuluî la Ţinutul Dorohoiuluî. a «In casa jupăneseî Mojocoaie.» www.dacoromanica.ro 272 DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI DIN ŢINUTUL BOMANULUÎ 6. Cotnari, 21 Septembre 7102 (1593). «Hanos şoltuz cu ceî doisprezece prăgarî din Cotnarfi]» arată că înnaintea lui Simeon bivşii şoltuz şi prâgarilor au venit Buzdugan ot Pe-tricianî şi fratele luî, Popa Toader de acolo, de-şl dau partea «Neculeî ot Cotnar[î]», la Buţcătenî, pe zloţi. Se pune pecetea tîrguluî. Pecete roşie, ruptă cu totul. 7. Suceava, 27 August 7107 (1599). «Selevestru monah ot monastir ot Neamţu» vinde «loc de trei case» din Oni-ceanî pe Sireatiu, în Ţ. Roman, luî Nicoar[ăJ Logofet, pe zloţi. Marturî: Gligorie Balşe Caşnic, Lupul Balşe Sulgear, Năvrăpăscul biv Dvornic, Manea biv Pitar» şi alţi mulţi, slugi domneşti. Peceţî puse cu cerneală. 8. Hăleştiian[î], 15 Novembre 7108 (1599). Ungurul biv prăcalab, pop[a] Viardeş, Buhuş Visternicel, Calotă Medelni-cerul, Lazor ot KpdCNîH Tphr mărturisesc pentru Măriica noiia^Ira non8 IlfTpH, nepoata non cari vînd ocină de la Obrocanî, partea lor şi a fratelui M$ht(h lui Nicoarfă] Logofetu, pentru 30 de taleri. Scrie Frăţiman. Pecete mică cu fum. — Traducere a luî Gheorghie Euloghi, 1781, 2 Iunie. 9. Suceava, 8 Decembre 7108 (1599^. Eremia Moghila, pentru Ionaşco Nemţeanul hănsărel şi soţia Annisia, fiica PSJckh, nepoata XSpoat, care a vîndut moşie la Buţcăteanî şi locul lui Hreblea luî Nicoară Logofet, cu taleri. Stroib Vel Logof. uc. i iscal. Pepelea. Pecete peste hîrtie, cu bourul înstelat, între soare şi lună şi ahactiw e>kii«... KOfKO^a rn,A,pK. 3AHA. MOAAdKCKOH. 10. Suceava, 11 Decembre 7108 (1599). Eremia Moghilă Voeod, pentru Anghelina, fata Nastasieî, nepoata Anuşcăî,. strănepoata Pilateî (IIh/UTa), cari vînd la Obrocanî lui Nicoarfă] Logofet, pe taleri de argint. Vinde şi o rudă, Mărica, fata Thhah, nepoata lui Vâscan Cupar (KSnap'b). A treia vîn-zare o fac Stanca şi Costanda şi Mărica, fetele lui popa Ştefan şi ale Ileaneî (Ha^nm), ce aveau parte cumpărată, de la «Ioan Voevod». A cincea, Cozma, Arsenie, fiiî Hacth, nepoţii AlarAH, strănepoţii luî Stanciul. Pomeniţi şi Arvasia, Andreica„ www.dacoromanica.ro DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI DIN ŢINUTUL ROMANULUI 273 Iosip, Condrea, Agahia, Samoil, Reanga, Cătălina, Gafta, Anuşca Frătăto^, Ruginî, Sofroniia, Păcurar, Condrea. Stroicr Logofătul. Pepelea. Pecetea cunoscută, peste hîrtie. — Şi traducere a lui Gheorghie Euloghi dascal, 2 Iunie 1781. 11. Suceava, 24 Ianuar 7108 (1600). Eremiia Moghila Yoe-vod, pentru mănăstirea Răcuca, cu hramul Sf. Nicolae, în vînzarea între Necoar[ă] Prăjescul, tretii Logofet, la Şopră-leanî şi Buţcăteanî. Pomenită danie de la Gherman şi Văs-can, supt Bogdan Voevod. In loc capătă mănăstirea parte din Miroslăveştî, moara pe rîul Năvrăpeştî, luată de la Anghilina fata luî Bogdan Medelnicer şi vara eî Evghenia, de la Neacuşa, Măriica, Simioana, Chirighena, fiicile (aceste două ultime) luî Mihăil[ă] Rujinî, toţi nepoţi luî Miroslav. Iscălitura Domnului. Pecete mică peste hîrtie, cu bourul înstelat între lună şi soare şi: f Iw ©pfAua Mornrta KOeKO,V'. Stroic HCKdA ; SMHHHTf fA\$ SpHK m. p. Pătraşco. 12. [C. 1600.] j" Adecă eu Spiridon cel bătrân den Buţcă-teanî scriu şi dau ştire cu castă murturie a mea însumi pre-[cumj mărturisescu cum am avut părâ şi price cu Alexa şi cu Nicoleasî din Cotnar printru o livadă, curătură, ce o am deş-chis eu, şi iaste pre locul şi pre ocina i Nicolease şi Alexei. Deacî, vădzăndu pururilea price şi cuvente, eu însumi m’amu rugat ca să-mî lase acea curăturî, să o ţiiu eu pănă voiu hi viă şi cu sufletu, şi dumnealor numai să-ş iâ de a dzeacia de ce va hi într’însî, cum va hi cu dreptul, iar mai multu nimic să n’aibă treabă păn voiu hi eu viu. Iar de-aciî, după mortea mea, eî să aibă a şi ţinea ocina şi aceale vadu cum vor şti, să n’aibă nime nice o treabă de oamenii mii, a pără sau a ceare, ca să hie a lor, cu tot ce-î într’ănsă, printru căci ne-am tocmitu de bună voe ş’am datu căci iaste ocina lor. Şi într’acasta tocmai[ă] fost-au oameni buni, anume Rusul din Buţcăteanî şi Ignatu (cel; şters) şi Eremiia şi alţi oameni buni şi Nechifor ot tam şi eu Serghie c-am fost că-măraş la sulgu am scris ca se s[e] ştie. U las, Fev. 25. f (13 [cjlipil^OH rmc (Uoa P'KKJ K/UCNA. Pecete cu cpre şi o cruce ieşită dintr’o ancoră. 1143. Voi. XI. www.dacoromanica.ro 18 274 DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI DIN ŢINUTUL ROMANULUI 13. [C. 1600.] f Adecă eu Ţinţar amu luat 85 ug. de la mătuşa me Zubcoe de Hălăuceştî, şi au zălojit o casă u Io-năşeşti, cu tot casa Florei, cu pomi, cu ogradă, cu pămăn-ture, den ţarină. Şi au fost în tocmală Hraniţă şi Pătraşco Brut şi Rugină şi Lozovanul. Şi mărturie ş’au pus peceţile. [Trei peceţî cu cerneală.] f Aceşti bani a mătuşei s’au întorsu părintele nostru Vis-tearnicul 17 Maia. f 25 taler[I] ce am luat în Liou, căndu am mărsu la slujbă de Vistearnicul. Toh 3anHC IJţHHu,ap rmcaA [=acest zapis l-a scris Ţinţar]. 14. [C. 1600.] 26 Septembre. Anghelina nepoata Anuşcăl din OborocenI, strănepoata lui Calotă, vinde parte din Oborocenî lui Necoră Vel Suljer cu 300 de zloţi. Marturî: Boul Stolnic, Andonie, popa din Vor[un]tăreştî, Lazor din Tîrgul Frumos (KpacHÎH TpkrS). — Si resumat de Gheorghi Euloghi. 15. C. 1600. Măria i Titiiana, Vasilie, Dochiia, fiii lui Lazol Pitărel, dau casă în Obroceanî lui Nicoar[ă] Log[o]fet, pe taleri de argint. Marturî: Ghiorghie bivşii prăcălab ot Siminiceanî, Gligorie diiac ot Şcheaî, Ionaşcu ot Criveştî, Toader snă Moţoc ot MovileanI, Calotă ot Obroceanî, Costin ot Hăleştiianî, Lazor ot Tpkr KpacHHH, Irimiia hotnog ot Buţcăteanî, Frăţ[i]l[ă] ot Cărjeştfî].— Iscăleşte «Pop Costin». Peceţî. Adaus : Pop Avram snă pop Gavril ot Obroceanî dă zapis pentru acelaşi scop, cu aceiaşi marturî. Scrie Gavriil diiac.— Traducere de Euloghi, 2 Iunie 1781. 16. Iaşi, 12 Februar 7109 (1601). Orîş Hatman, Bosioc Vel Spătar, Trifan Postelnic, Coste Băcoc Cliucar, Macri Vel Armaş, Bugza Logofăt, Roşea Dvornic arată că One, Pone şi sora lor Anna, fiii lui Gligorie şi «Todoscăeî», vînd lui Nicoar[ă] Logofăt h H3iWfeH$A partea lor de la tată, Gligorie Pâharnic, care o luase de la Mihăilaş, Nechifor, Mărica, Frâsina, Nastî, fetele MhpHHMtH, nepoţii Morm, de la BuţcăţenF: ^ka $aame 3a KHHorpa^ din Hîrlău. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI DIN ŢINUTUL ROMANULUI 275 Urmează iscăliturile, dintre care se înţeleg ale luî Bogza Log[o]fet, Roşea Dvornic, Trifan .. . Peceţî, cu litere neînţelese. Una are: . . . CAiW\|r©N© ... [v. n° 22]. 17. Iaşi, 5 Maiu 7110 (1602). Eremia Moghila, pentru Ni-coarfăj Log[o]fet, care aduce zapis al lui Gheorghie biv pră-călab, Gligorie diiac, Ionaşco Buhuş, Toader fiul lui Moţoc, că a cumpărat o casă din partea de jos a satului Obrocanî, de la Măriica şi surorile ei Titiana şi Dochiia, şi fratele lor Vasilie, pe taleri de argint. Altă casă i-o vînd pop[a] Avraam, fiul lui pop[a] Gavril, cu fraţii. Pecetea cunoscută. Stroicî iscăleşte. «•ţ Frăţiman.» 18. Şcheai, 10 Maiu 7111 (1603). Dumitru fiul EayrtSiaNîe, nepot /HhpîHKiUH, strănepot luî Ignat din Roginosa, vinde mo«ia sa lui Nicoarfă] Logofăt. Marturî: Bogdan Postelnic i dvornic ot Şcheai, Ionaşco Buhuş ot Criveştp], Gli-gorii diiacul ot Şcheai, popa Costin ot Heleşteianî h ui8/\-Toaoivi wt TpRP IIIk'Iîh, Drăgan din Pizdeanî, Nichifor din Obroceanî «şi mulţi oameni buni şi bătrînî». Se adaug: Moţoc, Cotoc ot Pâşcanfi], Frăţilă ot Onicanfi], Ion gude ot Roginoafsa], Ionaşco ot Onicanî, Gheorfghie] ot Obrocan. Peceţî, între care a tîrgului, cu un peşte şi ntMT w[t] TpkrS Gk-Ish (cu fum). [Pe a doua foaie :] f a3k eCiWk Domitro fecorolo Bahloianei, nepotol Măreicăi, strănepotol a lu Ignat, denainte lu Ionaşco Buhuş şi denaintia lui Moţoc şi Cotoc şi Frîţilă di Oneciane şi [I]on godele de în Rogonosă şi Ionaşuco di Oneciane, Urso tij şi Gavril di în Boldeşti şi de aceia mulţe oamenfî] bune, drepu dooa sote de galbeni. 19. Suceava, i6Maiu7in (1603). Eremiia Moghila, pentru Nicola ot Cotnar, în ceartă cu Lupul Vornic, pentru Buţ-căteani. Iscălitura Domnului. EcAHttH coiapH 8m[ha]. Pecete mică, ruptă. 20. Suceava, 7113 (1604-5). Eremia Moghila, pentru Mariica www.dacoromanica.ro 276 DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI DIN ŢINUTUL ROMANULUI KN'ferHN'fe răposatuluî «Niculeî ot Cotnar» şi fata ei, Nastasia, care au adus zapisul de la şoltuz şi pîrgariî de acolo, pentru o vînzare. Pomenit Nechita ot Pietriş, Buzdugan ot Pe-tricanî, Cazanel. Pecete ruptă. — E falş. 21. Iaşi, 25 Maiu 7116 (1608). Precop Cărăiman Dvornic, Bran Comis, Udrea Gligorie biv Vel Vătag, Dumitru Spătar arată că Odochiia, Nicoar[ă], Trofim, fiii GdKH, nepoţii lui Ion Jucco, au vîndut parte din Buţcăteanî şi cu JKHp-feEie wt iţapHHS lui Nicoar[ă] Logof[ă]t. Scrie Nebojatco Uricar. Iscălesc : Precop Cărăiman Vistiiarnic, Udriaiscal, Nicoarja] Comis. 22. f Ge WEO a\h d3 nona Hh^pohhk h ce cerrpa anoa To/ţoci^ cnh Kup tîHd, EH\ftţH /BdpHHiţH, np-feSNOMdTCuw iBdHHiu, înşine de bună a noastră voe mărturisim cu cest zapis al nostru cum, de a noastră bună voe, de nime siluiţi şi neîmpresuraţi, am vândut a noastră direaptă ocină şi moşie din sat din Buţcăteanî şi din seliştea ce să chiiamă Şopărleaniî, din sat din Buţcăteanî, din gumătate de sat, din na opta parte gumătate, şi din selişte din Şopărleanî din na opta parte iarăşi gumătate, căt s’au ales partea lor într’aceaste sate ce-s mai sus scrise, cu tot locul nostru, din vatra satului, şi din cămpu, şi dintr’apă, şi din hălăşteae, cu tot venitul nostru, ce iaste partea noastră. Şi am văndut-o gupănului Necoar[ă] Mare-Vistiiarnic drept 108 taleri cpeENHy. Şi au fost în toc-mala noastră cănd am vândut şi am loat bani deplin şi toţi de faţă odănioar[ă]: Procop Carăiman Vistiiarnic şi Ilea Bococ Vornic de Poartă şi Toader Dragotă Vornic de Poartă şi Başotă Camaraş şi Serghie diiac şi alţi omeni buni: Samson din tărgu din Iaşi şi Luca croitor. Şi pre mai multă credinţă pusu-ne-am şi ale noastre peceţî înti'acest zapis. Şi pre multă mărturie am scris eu Ionaşco Mih[ă]i-lescul Jitnicar. De acasta mărturisim în cest zapis al nostru, ca să să ştie. Amin. Pis u las, Fev. 26 [1608-17]. Procopie Cărăiman Vistiiarnic [pecete cu tot felul de flori]. Ilea Bococ Dvorfnic] [pecete cu: Ilea], Az popa Adrunic. Gheorghie Başot[ă] Cămăraş [pecete cu o pasere]. Az Ionaşco Jitnicar [pecete cu o cameie], H3 Geprîe KKA\Kpaui www.dacoromanica.ro DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI DIN ŢINUTUL ROMANULUI 277 cUaîkU CK-feA-kTeACTKHeiW [pecete cu c. p. r. e.]. Şi alte două peceţî. 23. Iaşi, 29 Octombre 7x18 (1609). Costantin Moghilă Voevod, pentru Gligorie şi soţia Agafiia şi alţii cari au vîndut moşie de la K$A\HdTd er Marica şi de la Grozav şi de Ia Izmeanul, lui Nicoarfă] Prîjescul Vel Vistearnic, la Buţcăteanî şi Şoprăleanî. Î11 loc, se dă parte din Obrocani wt mact KSnapwa. Pecete mică, cu bourul înstelat între soare şi lună şi: j iw Koctahthh Mornad RcesoA- Stroic Vel Lo-gofet uc. Urmează iscălitura lui, cu adausul, de altă mînă: SMHHHTf fA\U UpHK. Nebojatco. 24. Iaşi, 5 April 7118 (1610). Costantin Moghila Voevod, pentru Ionaşco Vist. şi fratele Iordachie, fiii lui Costandin, nepoţî MdpHH, strănepoţi MaNH, carivînd moşie lui Nicoară Vel Vistiiarnic la Buţcăteanî, pe ughi. Pomenit satul Ruginoasa, luat de la Dumitru fiul EajfASraNH, nepot /IţkpHKH, strănepot ăra^HH, fata luî Ivanco Pitar. Iscălitura Domnului. VelDvornic ucil. Şi iscălitura luî. f Tăutul. Pecetea mică, peste hîrtie. 25. 11. April 7118 (1610). Act de la oraşul Cotnari (v. mai sus, p. 86, n° 179). (peccleaa Cotnaruluî). 26. Suceava, 6 Iulie 7118 (1610). Costantin Moghila Voevod arată că Nicoar[ă] Prăjescul Velichii Dvornic a cumpărat moşia unei «Anisiia Nemţana, fata Ruscăi», nepoata Huruoaeî, cu fiul, Focşa, fetele Măgdălina şi Sofiica, pe taleri. Iscălitura Domnului, Pecetea cea mică. Pătraşco Vel Dvornic uc. Başot[ă]. — Şi traducere românească din 1820 întărită Ia 5 Mart de «Leon arhimandritul» (Asachi). 27 27. Iaşi, 24 Maiu 7125 (1617). Radul Voevod, pentru Pa-trichie şi Cr[ă]stea, în pîră cu Alexa cu privire la o moşie în Buţcăteanî, de la Antonu. Se face jurămînt pe evanghelie. Vel Logft. uc. Ghianghea Logofet iscalah. f Băseanu. Pecete mare. www.dacoromanica.ro 278 DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI DIN ŢINUTUL ROMANULUI 28. Iaşi, 30 Maiu 7125 (1617). Radul Voevod, pentru Crstea fiul lui Furduî şi Condrea Visternicel şi pop[a] Andronic, fiii Knp'bHH, toţi nepoţi Mahh, cari s’au judecat (TeraA 3a Aeyea\) cu Nicoarfă] Prăjescul biv Vist. pentru parte din Buc-căteanî şi seliştea Şoprăleanî (Ţ. Roman). Se pune ferîe 12 zloţi. «Vel Logofet uc. Ghianghea Logofet iscaah, m. p.» Nebojatco. Pecete roşie, ruptă. 29. IlHcSraAaTa, 29 Iulie 7126 (1618). Radul Voevod, pentru Nicoară biv Vistearnic şi Alexa ivt Tphr wt KoTHap, cu privire la o cumpărătură Î11 Băscăteani. Se pune ferie (ijsepTio). f Ghianghea Vel Logofet uc. iscal. Gavril. Pecete mare, roşie. 30. Iaşi, 28 Iunie 7131 (1623). Ştefan Tomşea Voevod, pentru Dumitru, Mihăilaşco, Gavrilaş, Brânduşe, Irina, «Lazar fiul lui Moţoc», toţi fiii luî Lupul Vrălan, în ceartă cu Alexa biv Cămăraş, pentru părţi din Buţcăteanî (Ţ. Roman). In colţ: Dumitru Sălucor (sic). Pecete peste hîrtie, cu bourul înstelat şi încoronat, între soare şi lună, sabie şi suliţă. Inscripţie: f IW GTfijSAHh. ToMUIA Kc>8K<>,A, rnAP 38MA8 A\OA,A,AKC-Koi. Pe V°: f kk iuekithcct er aaact. nan riaHrk K8A autist. A3 Hhkoap[k] autist hckaa (splendidă caligrafie). 31. Obroceanî, 4 Octombre 7144 (1635). «Popa Anton de Obroceanî şi cu fâmeaia mea cu Mărica şi toţ fecoriî miei, anum[e] Măriia şi Anna, şi eu Gavrilaş Furduiu şi cu fecoriî miei, şi eu Nechifor fecorul luî Ionaşco Calotfă]. .., şi eu Leal ea cu fecoriî miei, cu Ostahie şi cu popa Isac şi Acsiniia» vînd «o parte de ocinfă] a nostrî c-am avut în cel hăleşteu nou c-au făcut dumnealui Postelnicul Ionaşco Prăjăscul la podul Ordzeî... De în deal de spre Şcheaî.» Se face înnaintea «Vornicului luî Gheorghie Năvrăpăscul, luî Iuraşco Adam de în Vlâ-deştfi], lui Toader Hărescul de Hăsnăşeani, luî Andonie de-acolea şi a luî losip de-acol[o] şi a mulţi oamenjî] buni me-giiaş de pre înpregiur». Iscălesc şi Nichifor, Slăvil[ă] pis[ar]. Peceţî cu cerneală şi urme de degete. 32. Iaşi, 26 April 7144 (1636). Vasile Lupu, pentru Ionaşco www.dacoromanica.ro DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI DIN ŢINUTUL ROMANULUI 279 Prăjescul Jicnicear, care a adus zapis, şi de la Gavrilaş Fur-duiu, de la Gligorie Buţcăteanul, de la Irimiia fiul luî Ghe-rasim, de la Ilea, Ostahie, popalsac. «Prăjina căte de patru stănjinî.» întărire de moşie luî Ionaşco Prăjescul Jitnicear, pre «acea bucată de loc ce au înnecat apa de hălăşteul ce au făcut la podul Ordzeî», pentru a-î fi «direaptă ocină şi schim-bătură». Gavril Mătiaş Vel Logof[e]t. Corlaat. Pecete mare roşie. 33. Hăl[ă]şteian[î], 8 August 7183 (1675). Zapis pentru o vînzare. Marturî : «Dumitraşco Prăjăscul, ce au fost Postial-nic, Hacic de Hotin, Aftănasie Vornicul de Ruginoasa, preutul Dumitru de Criveştî, Pătraşcu Vornicul de acolea». 34. Iaşi, 7 Februar 7187 (1679). «Arvintie de Drăgotianî, ginerile popeî luî Ionaşco de Ruginoasa, şi cu fiatel[e] mial[e], Alexandra şi Mariia», ş. a. vînd moşie la Oborocianî, «trei casă în silişte cu loc de arat în ţ[a]r[i]nî şi cu loc de fănaţ şi din hăleştiae şi din tot locul, cu tot venitul, toată partia noastră câtă să va aliage», luî Chiriiac Sturdza Păharnicul cel Mare, cu «leî bătuţî». Marturî: «Alexandru Buhuş Hatmanul, Gavril Costachi biv Hatman, Velicco Costin biv Comis, Gavril Nianul biv Log[o]f[ă]t, Savin Năvrăpăscul Şoimariul şi mulţî boiarî şi oameni bunî». Scrie «Enachi diacul». Iscălesc: «az Gavril Cost[a]che biv Hatman, az Velicco Costin biv Comis, Gavril Năvrăpăscul biv Logofăt». 35 35. «Eu Aftimie fata Aneî, nepota popeî luî Anton din sat din Oborocenî», arată că «am vândut şi eu daca au vândut frate-meu Gligoraşco şi soru-me Mărie, că eu n’am avut putere să întorcu baniî dumisale Păharniculuî, deci i-am vândut odată cu fraţi, şi am vândut maî pe urmă cătu s’au ales parte me, o cas[ăj, să fie dumisale Păharnicu Chiriac Sturdziî şi jupăneseî dumisale Aniţi», pentru 22 de leî şi jumătate. «Denainte dumisale Hatmanului Buhuş, şi de nai[n]te dumisale luî Manulachie Sulgeruluî celuî mare, şi denai[n]te pârcălabului Lupului de Târgul Frumos». www.dacoromanica.ro 280 DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI DIN ŢINUTUL ROMANULUI 36. «Noi fecoriî Mări, nepoţii pope luî Anton din Oborocenî» arată că au vîndut «dumisale luî Chiriac Sturdzeî ce au fostu Păharnicu-Mare şi jupănesiî dumisale Aniţi» partea •lor din Oborocenî. «Eu Costantin şi Damaschin şi Mărie şi Ana sururile nostre am mărsu de am luat banii din măna dumisale.». Mărturii de la n1 precedent şi, pe lîngâ ei, popa Pavăl. Iscălesc, prin punere de deget, şi Porhira, Urâta, Pa-laghie. «Iscal pop Pavel ot Hălăneşte (sic).* 37. Iaşi, 30 April 7188 (1680). «Gligoraşî şi cu sorî-m6, cu Mărie, ficoriî Iui Gavril Donicî din Oborocianî şi a Anniî fămeiî luî Donicî», vînd «dumisali Sturdziî, luî Chiriiac, Pă" harnicului cialui Mare», două case în Oborocenî, pe «lei bătuţi». «M’em întrebatu toată ruda me şi răzeşii mei, să-m d6 bani pre aceli doî casă, şi nime dentru ruda noostră •nu s’au aflatu.» 38. 17 Februar 7200 (1692). «Eu Acsana, a răpăusatuluî Erangule Stolnicul», arată cu zapis «la măna dumisali nepotului Costantin Ursăchel, cum am dato danie dumisali gum[ă]taate de sato din Arenî, ce iaste la Sucavă, care iaste mie drepţii cumpărătură, aşijdere gum[ă]tate de sato de Arenî care au fost a dumisali frăţine-mieu Ursachie Visternicul, am dat-o dumisali danie. Care parte de satu am ţinut-o eu pentru neşt[ej datorie ce-mi iaste dumnialuî frate-mieu dator, cu triî sute şaî-dzecî de lei,—• care am făcut şi izvod de pe ce mi-î dumnialuî dator. Şi să aibă dumnialuî nepotul Costantin Ursachie a ţine ş[ij ac6 gum[ă]tate de satu. Iar, căndu vor da aceşt[î] bani ce mai sus scriem, cuconi dumisal[e] frăţine-mieu Ursachie Visternicul la măna nepotu-mieu Costantin Ursachie, atunce să aibă a ţine gum[ă]tate de sat de Arenî, parte lor. Aşijdere şi după moarte mia, multu puţin ce să va afla a dumisali, să fie nepotului Costantin Ursachie. Şi dumneluî să aibă a mă grij[i] după moarte mia Şi nimia dentru nepoţ şi oameni de ai miei să nu aibă treabă a s[ă] amesteca întru ceva. Şi pentru o diiată ce au făcut nepotul mieu Dumitraşco Ursachie la o dzăcare a me, care eii n’am ştiut nemic, şi făr[ăj ştirea mia s’au făcut aceia diiată, s[ă] nu s[ă] bage întru nemică www.dacoromanica.ro DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI DIN ŢINUTUL ROMANULUI 281 samă. Şi acastă dreptă danie şi scrisoarea s'au făcut de nainte dumisali Sculi biv Căm[i]nar, Căm[ă]raş de Ocnă, şi dumnialuî Toderaşco biv Căm[ă]raş de Ocnă, şi denainte duhovnicului mieu Cozma egumen de la mănăstirea de la Ocnă şi Nica gramatic de la Ocnă şi Dima zugrav şi Zota negu-ţitor şi Vasfi]lie Blăndia birău de la Ocnă şi Gheorghie zugrav şi popa Ion Sorea de la Ocnă. Si eu popa Ion Buhocî am scris zapisul, să s[ă] crează. Acsana Frănguloe (pecete cu fum, neînţeleasă). ‘0 -^*fo6fj.svoc r/j? ^Oicva? Koo{J.â? Ispofrova'/o? (j.aproc. (Alte patru iscălituri greceşti.) Az erei Ion Sorea iscal. Vasili Blânde birău (pecete cu un ciocănaş şi inscripţie neînţeleasă), -j- Aîp.o<; ZoŢpaiaT!i ecTh. CTro MHTpono...], întipărită cu fum. 44. Iaşi, 17 Iariuar 7242 (1734). Grigorie Ghica Voevod, lui Adam Luca biv Sulger, cu privire la jalba făcută de «Safta Pisoşcasfa] pe Erina Tomiţoai», pentru o moară în Şomuzul cel Mare, la Ţinutul Suceviî», pe care o dăduse Pisoţchi «în sama lui Başot[ă] Şetrar cu tocmală. . . Au luat moara cu de a săla [Tomiţa] de laBaşolfă], căci îl era cumnat Pisoţchi, şi, luînd moara, ar fi luat şi 30 de merţe de păni din moară; şi, luîndu moara, n’au vrut să o gri-jască, ş’au lăsat-o de s’au prăpădit moara din pricina Tomiţoai, şi iâ n’au avut nic-o treabă, nic-un amestec la ace moara.» Vel Logft. Pecete mare, cu chinovar. 45. 21 Mart 1794. Mihail Costandin Suţ[u] Voevod, pentru judecata lui «Ioniţ[ă] Prăjescu biv Vel Pitar cu Safta Ţinti-loae, fiica lui Grigoraş Hermeziu Post.». Mama lui Ioniţă era « Alecsandra Jicniceroae, ce au fost fată lui Andreiu Prăjescu». Pecete lungăreaţă cu chinovar. 46. 7 Octombre 1801. Alecsandru Necolaî Suţ[u] însărcinează pe Andronachi Donic biv Vel Ban cu o hotărnicie. Pecete cu chinovar. 47. 4 Decembre 1801. Hotarnică a luî Andronachi Donicî Ban, trimes, cu Com[i]s[ul] Cost[an]din Catargiu, la Bosco- ' Tanţchi, ofiţer de Cazaci în 1711, e pomenit şi în Neculce, p. 331. Sturdza să fie Sandul (ibid., p. 303)? La 1727 acesta era Spătar (ibid., pp. 364-5) www.dacoromanica.ro DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI DIN ŢINUTUL ROMANULUI 285 tenî şi Onicenî (Ţ. Roman), ale luî Mihaî Sturza biv Vel Logft., în ceartă cu Sărd. Ioniţ[ă] Prăjescfu]. Se arată ho-tarnica din Mart 7269 (1761) a luî Ion Meleghie Vor[ni]c de Poartă şi Lupul Hadămbul, tovarăşul său. «Apa Ţigăncii... O groapă de puţu de lăngă drum, în gura văi Şoimăriţiî... Stănj[ănî] proşti... Hotaru Oborocenilor, în Poiana Popii... Coada iazului Bărbinţi... Stâlpul Prăjescului..........Lăngă hota- răle Ducăî-Vodă.. Răpfosatul] Ban Costandin Sturza.» Altă hotarnică, din 15 Iulie 7269(1761), «de la răp. Sul. Toad[e]r Buhuş... în margine băhnii părăuluî Civil. . Di spre Vorăn-tăreşti, în Ţiganca c& mare... Hotarnica di la un Sămion Cheşco Uricar, din lat 7260 [1752]... loniţă Pisoschii, stăpănu Onicenilor... O groapă năruită... Pascal Vorc. de Vorătită-reştî... Dum. Stol. Dimitrache Beldiman au arătat altă groapă mal din sus... Timelie casălor răp. Pit. Iordachi Sturza. . Pârău Gropilii... întru care poeniţă este şi prisacă şi crăcmă a dum. Logf... Un călugăr bătrân, anumi Vasăli Bulaiu, carile multă vreme au fost tot vătav la Oborocenî.» www.dacoromanica.ro IX. DOCUMENTE EXPUSE LA EXPOSIŢIA DIN SIBIlCl. www.dacoromanica.ro 1. 6 Decembre 7054 (1545). Mircea-Vodă, pentru o ocină la satul Micşanul. 2. Tîrgovişte, 2 April 7133 (1625). Alexandru-Vodă fiul lui Radu, pentru Neagoe fiul luî Bută din Brătivoeştî cu privire la ocina sa din acel sat, rk c8,4,ctrw flprnui, 8 doKHipe, partea luî Stanciul Logofăt din Cepari. Pomenit fratele luî Stanciu, Ion Aga şi Radul Comis, precum şi KdASrfpH ivt cta a\chac-THpH Ko^iuLna. Lepădat Logofăt. 3. Bucureşti, 15 Iulie 7139 (1631). Leon-Vodă, pentru Deatco şi soţia sa, «fata a lu Momcilâ ot Deduleşti wt c8-,\ctrw rS3.>. Se pomenesc: «ocna Buzănarilor... Au fost luoat aceaste trei surori. ..Doi oameni buniden’nainteaboea-rinul Domnii Mel[e] Mihalcea Dvornicul ca să-î judece şi să-î tocmească» Nume: Sora, Sorcă. 4. 27 Februar 7155 (1647). «Eu Radul şi cu Larion şi cu alalţî fraţi care am foost părăşi pentru sfadaa călugărului», dau zapis «Zopei Post. şi Radul Ţiganului», pentru că ei luase cu chezăşie pe Ţigan, însă «numai pănă a doo zi, mai multu nu l-au luoat». Se face pîră la Dra-gomir Vel Vornic, care dă «carte la părintele episcupul şi la Zipa Vornicul, ca să luoăm şase boiarî să jure Zipa Post. şi Radul Ţiganul cum n’aau luoat pre călugărul în chezăşie mai mult de a doo zi».Iscăleşte: «ep[i]scup Ştefan Buz[ăuluî]». 5. Bucureşt1, 31 Maiui76i. Scarlat GhicaVoevod, pentru «Radul Slatineanul biv Velu Comis, ca să aibă a ţinea şi a stăpâni moşiia ce să chiamă Ploeştorii din sudu Prahova, ce iaste pe apa Teleajănului», foastă a lui «Pantazl Primichir 1143. Voi. XI. 19 www.dacoromanica.ro 290 DOCUMENTE EXPUSE LA EXPOSIŢIA DIN SIBIltj b[i]v Vel Medelniceariu» *, luată de la moşneaniî de acolb», «şi apoi de la dumnealui s’au fostu cumpărat de răposatul Scarlat Câp[i]t[an] Zugrumale», lăsată apoi danie la «mănăstirea Sf[ă]ntuluî Ioanu din Focşani». Egumenul Theoclit o vinde lui Constantin Căndesculu b[i]vVelu Cliucearu, pentru «altă moşie ce să chiamă Dăşărăţii în sud Slam Rămnec», lîngă «altă moşie a mănăstirii ce iaste afierosită de ră-poosata întru fericire Măria Sa Doamna Zoi, maica Domniei Mele». Cîndescul o trece donatarului pe 1635 taleri. E în hotar «cu moşiia mănăstirii Tărgşorul şi pe din jos cu moşiia Bereasca». Boieri: Costandin Dudescul V. Ban, Ştefan Văcărescul V. Dvor., Părvul Cantacozino V. Log., Dumitra-chi Ghica V. Spăt., Costandin Florescul V. Pah., Nicolae Brancoveanul V. Comis, Pană Filipescul V. Stol,, Iordachie Văcărescul V. Sluger, Grigoraşco Coran V. Pitar. Scrie «popa Floru, dascălul slovenesc ot Sf. Gheorghie cel vechiu. Părvul Cantac[uzino] Vel Logf. Scarlat Grec [anul] V. Logft.» Iscăleşte şi Domnul. Pecetea poartă armele amînduror principatelor. Documentul e cuprins într’un cadru de aur. 6. 2 Maiu 1796. Alexandru Muruz, Domn muntean, pentru Ioan biv Vel Sărdar, care a luat prin schimb de la mănăstirea Colţeî moşia «Tomceştiî, pe apa Bărlatulux, în Ţinutul Tecuculuî din Moldova». Iea în loc «zidirile nooă ce prin ajutor de cheltuială a numitului Sărdar s’a făcut în hanul mănăstirescu, de la care să poate folosi măn[ăs]tirea şi spitalurile săracilor bolnavi». întărise Mitropolitul şi «dum-n[ea]luî biv Vel Cluc[e]r Dumitraşco Racoviţă, de la al căruia neam s’au dat danie acastă moşie măn[ăs]t[i]riî». 1 1 V. Doc. Cantacuzinilor, pp. 183-5. www.dacoromanica.ro TABLA NUMELOR JVoiă. n. = nume. f = familie. Locurile subliniate arata unde se vorbeşte în special de vreo familie. Nu s'au luat numele de localităţi şi persoane neistorice. Abăza f., 258. AchingiY, 135 n. 4. Adnanopol, 141 n. 1, 157 şi n. 4, 159 şi n. 2, 160 n. 3, 166, 181-2. Afumaţi (sat), 42 ti. 1. Agapia (mănăstire), 77. Agiud, 118-9. Ahmed-Fevzl-Paşa, 5. Alba-Regală, 135. Albanesî, 113. V. şi Arbănaşî. Alboticî f., 51. Alexandru-Vodă Coconul, 289. Alexandru-Vodă lliaş, 49, 75, 86, 100, 257-8. Anglia (regele Iacob I-iu), 107-8. Apaffy (Mihail, principe ardelean^ 143, 148-9 şi n. 2, 162 n. I, 174 şi n. I. Baba-Novac (căpitan al luî Mihaî-Viteazul), 48. Bacău, 77, 91. (episcopî latini de), 143- Bădiliţă f. 57, 59. Bahluiana n., 275, 277. Bălăceanu f., 264. Arbănaşî, 51. Ardeal, 81. (Voevod de), 217. Arenî (lîngă Suceava), 280-1. Argeş (mănăstire), 111.2. Argetoia (sat), 235, 261. Argetoianu f., 233-4. Arghiropulo (Logofătul Constantin), 254. Aristarchi (Nicolae), 4 şi urm. Armeni, 57, 92, 279. (grecisaţf), 125. Aron-Vodă, 85. Aron-Vodă (mănăstire), 158. Arvanitochori, 114 şi n. Atos, 57, 61-2, 228, 235, 259. (mănăstirea Iviruluî dra), 101. Axintie Uricariul, 56. Bălan f., 51-Bălcescu f., 103. Băleanu f., 221 n. 2. (polcovnicul), 248. Balica f. 47- Balş f., 50, 55, J9-6o, 61 şi u., 68, 272. www.dacoromanica.ro 292 TABLA HUMELOR Bantăş f., 63. Banul f,, 74. Bar, 154. Barbovschi f., 77■ Barnovschi (Miron-Voda), 49"5I> 74. Băseanul (uricariu), 48. Başotă f., 66, 91, 157, 276, 284. Beldiman f., 91, 285. Belgrad, 133, 134 n. I, *35» >4°, 171 si n. 2. Bender, 141, 144-5. Bengescu f., 224 n. 4. Bereny, 133. Berbeaciu f., 257. Bialocerchiev, 132 n. 2. Bibescu f., 104-5, 219 şi n., 223 n., 226 şi u. Bibescu (Gheorghe-Vodâ), 5>7>2I9 şi u., 235 şi u., 252 şi u. (Doamna Safta), 235 şi u. Bîrlad, 142. Bîrlădeanul f., 50, 52, 258. Bîrnova (mănăstire), 50. Bistriţa (oraş), 143, 163-4-Bistriţa (mănăstire în Moldova), 91. Bogdan-Vodă Orbul, 73> I25 n* 1 ■ Bogdan-Vodă Sasul, 107-8. Bogdan f„ 95. Bogdana (mănăstire), 81. Bogza f., 274. Boian (lupta de la), 158-9. Boli, 4. Bologna, 131. Borisi (Bernard), 89-90. Bosnia, 175 n. I. Botez f,, 56 şi u. Botoşani, 58, 71-2, 76-7, 146-7. (Vornic de), 69. (bresle din), 72. Boul f, 76, 88, 91-2, 274. Brăila, 5 şi u., 40, 83, 124, I42, 164, 179. 193, 198. c Caboga (Marin), 159 n. 2. Cainargi (Cbiuciuc-), 195» *98. Brăiloiu f, 105, 225 n. 233. Bran (pas), 135. Brandenburg, 154 n. 1. Braşov, 135, 140, 176-7, t8o, 187 şi u., 237 şi u. Breaza (sat), 248 şi u. Brîncoveanu f., 83, 116-7. Brîncoveanu (Constantin-Vodă), 115. şi u., 122, 176 şi u, 264. Brîncoveanu (Banul Gngore şi Safta),. 235 u- Bruţi (Bartolomeiu), 89. Bruţi (Benedict), 89-90. Bucioc f., 74, 76, 274, 276. Bucovina, 66, 204. (Veche), 158,. 165, 168, 172-3. Bucureşti, 102, 249, 251, 253,265. (Spitalul Colţeî), 290. Buda, 133, 135, 154 n. I, 167. Buduhăleanu f., 269. Bugeac, 141 şi u., 149-50, 154 n_ I, 161 şi u., 164, 181, 183. Buhociu f. 281. Buhuş f., 60, 77, 119 Şi u, 272* 275. 279» 285 Buicescul f., 264. Buicescul (Diicu), 262. Bulaiu f., 285. Bulboacă n., 53. Bulgari, 39 şi u. (complot), 247 şi u. Burdujenî (mănăstire), 49> 55‘6, 61-2, 79. Burileanu (conspirator), 253'4' Burlă f., 160. Busioc f., 274. Buţcătenî, 270 şi n. Buteniev (ambasador rus), Z4'6, 31* Buzău, 249-50. (episcopî de)> IOS>-289. Buzescu (Radu), 99. CălăraşT, 39 şi u. Câldăruşani (mănăstire), I#1-2 www.dacoromanica.ro TABLA NUMELOR 293 Călino f., 97. Callimachi fi, 81. Callimachi (Alexandru-Vodă), 64. Callimachi (Grigore-Vodă), 62. Callimachi (Scarlat-Vodâ), 95-6. Calmuci, 171 şi n. 5. Cameniţa, 131, 148 şi n. I, 14950, n. 2, 151, 153 şi n. I, 154 şi n. I, 158-9. 167-70, 172-3, 175, 180. (gubernia), 42 n. 1. Cantacuzino f„ 51-3, 55"®i 59"62, 64, 75-8, 80-4, 91-2, 142, 160 n. 2, 176-8, 260. Cantacuzino (Dumitraşcu-Vodă), 77-8, 147 şi u., 154, 156-7 n. 2, 4; 159 n. I, 160 n. 2. Cantacuzino (Şerban-Vodă), 4, 132 şi u„ 142, 14S, 151 şi n I, 152 şi n. I, 153 şl n. I, 156 şi u., 160, 167, 171 şi u. (Fiul său Ior-dachi), 160. (Crucea sa de la Viena), 137 şi u. Cantacuzino (Constantin Stolnicul), 141. Cantemir (Antioh-Vodâ), 165, 258-9. Cantemir (Constantin-Vodă), 134 n. 2, 157 şi n. 3, 158 şi u, 181. Cantemir (Dimitrie), 94, 165. Caprara (general), 133. Căpriana (mănăstire), 76. Capsa f., 68. Carageâ (ofiţer), 251. Cărâiman f., 51, 74, 276. Carâ-Mustafâ (Vizir), 135 şi u. Caransebeş, 176. Caşovia, III. Catargiu f., 79, 284. Caţichi f., 66. Cazaci, 47, 52, 79, 123 şi u., 132, 134, 141 şi n. I, 142 şi u., 154 n. I, 155 Şi n- 1, 159-60, 164, 171 n. 1, 181. (Hatmani. Doro-şenco), 78. (Timus, fiul Hatmanului Bogdan Hmilniţchi), 52. Ceauru f., 258. Cehan f., 119 n. I. Cerchez f., 77, 163 n- 5-Cernăuţi, 158. (Ţinutul), 175. Cerneţi, 253. Cetatea-Albâ, 145) *47i >49 n- 2, 152 n. I, 156 u. I, 164. Cetăţuia (mănăstire), 94, I60. Chabert, 84. Cheşco f., 285. Chigheciul, 144, 156. Chilia, 144, 147-Chişcă f, 59-60, 62 şi u. Chiselev (general), 24S. Chiţescul fi, 101. Cîinenl, 252. Cîmpineanu fi, 260. Cîmpulung (moldovenesc), 158, 1634, >75- Cîmpulung (muntean), 180. Cîmpulung (rusesc), 83. Cincul fi, 269. Cîndescul f., 290. Ciobanul (Constantin Stolnicul), 165, Ciogolea fi, 74, 76-7, 92. Ciolpan fi, 94. Ciorneiii f., 91. Cioroboreanu fi, 263-4. Ciorteiu fi, 282 Cîşlă, 163. Ciudin fi, 79, 81. Ciuşco f., 53. Coburg (principele de), 104. Cocris (Gavril), 68-70. Codlea, 140. Conachi (Manolachi), 260-1. Constantmopol, 81, 133, 149 şi n. 4, 155, 16011.3, 181. (patriarch de), 42 n. 1. (Armeni din), 105-6. Consuli (austriacl şi rusl), 250-1. Contarini (ambasador veneţian), 150. Contăş fi, 76, 79-Coplescul fi, 270-1. Corcova (sat), 261-2. Cordun (Bucovina), 64. Cornaciîi f., 91. www.dacoromanica.ro 294 TABLA NUMELOR Costachi f., 165 şi <>• 4. 166. 279. Costin f., 80, 142, j59» i®2/ 279. Costin (Miron), 52, 76> !75- (familia luî), 83. Costin (Nicolae şi soţia.. Domniţa Ileana), 79-81. Cotmeana (mănîistire)i z^9-Cotnari, 77, 86, 9O, 157> 27I_3< 275-8. Cotoroga f., 269. Cozia (mănăstire), 103. Crăciun (Gligorcea), 111 n- 3■ Cracovia, 141 n. I, l4zi !4^ şi n. 2, 148. Craiova, 104, 226 n.> 233> z®7- (bi- Dabija-Vodă, 52-3, 7®i !4zj z58. Damir f., 53. Dan-Vodâ (tînărul), 217. Danolovicî f., 92. Danos (Daneş, lingă Sighişoara), 162 n. I. Danovicî f., 84. Dardanele, 150 n. 2. Davidel (pretendent), 76-7, 92, 175. Dealu-Mare (mănăstire), 92. Delenî, 73 şi u. Despot-Vodă, 84, 112. Doctca n., 53. Domneşti (sat), 132, 142. Donicî f.. 280. Enzenberg (generalul), 104. Eteric, 187 şi u. Fălciiu, 135, 144, 165. Fălcoianu f., 103. Fărcăşanu f., 224 n. 4. serica Troiţa), 101-2. (Divanul, din 1790-1), 268. Creţulescu f, 80, 83, 103-4, 221 n 1. Crimca (Mitropolitul Anastasie, şi familia sa), 47. Cristea (Vornicul), 257-8. Cruce (sat), 79. Crucea-de-jos (sat), 93. Csâky (Lfldislas), 151 şi n. I, 161 n. 1, 2. Cuniţchi (Hatmanul), 132, 141 şi n. 1, 144 şi u., 156. Cupariul n., 277. Curio (Horaţiu), 112 Curuţî, 135 şi u. Cuza f., 93 Donicî (Andronachi), 284-5. Dorohoî, 76-7. ('ţinut), 271. Dosofteî (Mitropolitul), 168. Drăgâneştî (întrevederea de la), 79-80. Dragomirna (mănăstire), 52, 78. Drăguţescu f., 79. Dubău f., 78. Duca-Vodă, 53, 74, 77, 92-3, 132 şi u, 141 n. I, 142 şi u., 156 şi n. 2, 157 n. 3, 285. (Doamna Anastasia), 79-80. Duca (Constantm-Vodă), 182, 258. Dumowitz, 105-6. Dupnici f., 51. Evloghie (Gheorghe, tălmăcitor), 271 4. Evrei, 84. Ferenţ (căpitan), 80. Filipescu (maiorul), 248. Filippeschi(Gio-Domenico), 136 şi u. www.dacoromanica.ro TABLA NUMELOR 295 Focşani, 8i, 135, 142. (mănăstirea de la), 290. Formanti (scriitor), 136 şi u., 146. Franţa şi Francesî, r34 şi n. 2, 170, 182. G Galata (mănăstire), 66-7, 73,86, 148. I Galaţi, 164, 166. Gănescu f., 230. Gărcina (mănăstire), 93. Geanoglu f., 104, 268. Gentz (cavalerul de), 105. Germani (oaste la 1683), 136-7. Gheanghe f., 91. Gheorghe-Vodă Ştefan, 51-2, 76, 78, 91. (Doamna Safla), 93 Gherghel f., 69. Gheuca f.,- 119, 258. Ghica (Alexandru-Vodă), 3 şi u., 247 şi u. Ghica (Grigore Alexandru-Vodă), 63. Ghica (Grigore Dimitrie-Vodă), 5. Ghica (Grigore Mateî-Vodă), 82-3, 284. (Doamna Zoe), 290. Ghica (Constantin, fiul luî Grigore D.), 105-6. H Hăbăşescu f., 120 şi u. lladîmbul f., 285. Hălăuceştf, 280. Halil-Paşa (din 1830; şi familia), 35'6- Hangu (mănăstire), 282. Hărescul f., 278. Haţeg, 269. Heissler (general), 179-80. Heleştienî, 272. Hermeziu f., 76, 92. Hîrlău, 53, 76-7, 274. Frangule (săuar), 280-1. Fulek, 133. Furduiu f., 278-9. Ghica (Grigore fiul lui Grigore D.), 248. Ghica (Mihail Banul), 248, 251. Giurgi-Mehemed-Paşa, 181. Giurgiu, 147, 179, 193, 198. Glogova, 264. Glogoveanu f., 264. Goia f., 89. Gole f., 54, 73- Gole (Ieremia, pircălabul), 124. Golescu f., 101-2. Golescu (generalul Nicolae), 248. Govora (mănăstire), 234. Grădişteanu f., 242. Gran, 140 n. 2. Gratiani (Gaşpar-Vodă), 49i 5^, 74> 90. Grebencea 48. Grillo, 159 n. 1. Grodek, 154 şi n. 1. Iîîrgot f., 253-4. Horodinca, 73j 84. Hotin, 83, 13T, 135, 146, I5°i *53 şi n. I, 154 şi n. I, I^I n-279. (pîrcălabî), 49-50, 73-Hrisosculeu f., 60, 64, 81. Hurezanul f., 225 n. Hurmuzachi f.. 64 şi u. Huru f., 272. Husein-Paşa (din 1673), *31. Huşi, 47, 76. (episcop! de), 76, 84, 86. www.dacoromanica.ro 296 TABLA NUMELOR I Ialpuh r., 144. Iancu-Vodă, 48, 257. Ianoll f, 51. Iaşî, 141 n. i, 148 n. I, 152 şi n. 1, 160-1 şi n. 3, 162-70, 172, 180, 276. (mahala), 66. (biserici), 55- (negustor1!), 60. Iepurenî, 144. Ierusaltm, 228, 235. (Dosofteî, pa-triarch de), 114. lesuiţi, 134 n. 2. Iliaş (Alexandru-Vodă), 76-7. J Jablonowski (Hatmanul), 158 şi u., 182. Kalavryta, 113. Karpona, 133. KOnigsegg (de, general), 143 şi u. L Lăcustă (Ştefan-Vodă), 84. Lăpuşneanu (Alexandru-Vodă), 85-6. Lemberg, 125, 146, 154 şt n. I, 156, 274. Lenţeştî, 159. Leon-Vodă, 100, 289. Ltpănesctt f., 95. Lipcani, 62, 172. Ltpova. 183. Lippomatio (ambasador), 150 11. 3. M Macrl f., 56, 119, 274. Mădăluţa n., 53. Malachowski (Stanislas), 183. Mălaiu f., 75, 78. Mănescu (ofiţer), 248. Mangalia, 126. Ioan-Vodă cel Cumplit, 84, 123 şi u., 270-2. Ionescu (Ioan, de la Brad), 117. Iosif I-iu (împărat), 173-4. Ipsilanti (Alexandru-Vodă), 102. Ipstlanti (Constantin-Vodă), 95. (Doamna Safta), 42 n. 1. Ipsilanti (Ruxanda), 42 n I. Isaccea, 151, 157, 161, 1S1. Ismail, 145, 147, 164. Iţeam, 125. Jora f., 55, 258-9. Jucica, 158. Korneuburg, 136. Kray (colonelul), 104. Litvanl şi Litvania, 158, 173. Lotartngia (ducele de; general imperial), 136, 150 şi n. 2. Lovişte, 289. Lozonschi f., 80-1. Lupu (Ruxanda Domniţa), 77"9> 166, Lupu (Ştefan-Vodă), 9I-2. Lupu (Vasile-Vodă), 50"1) 9l> !I3 şt u., 119, 277-8. (familia lui), 50-2, 74-6, 78, 92, 113-4. Mânu f., 42 şi n. I, 249> 251. MărăşeştY, 142. Marea Neagră (comerţul pe), 164. Mateî-Yodă Basarab, 100, 198. Mateiaş (Gavrilaş), 49-52■ Mavrocordat f., 235. www.dacoromanica.ro tabla numelor 297 Mavrocordat (Alexandru Exaporitul), l£9 n. 2, 171 şi n. 3. Mavrocordat (Alexandru Ioan-Vodă), 83-4. Mavrocordat (Nicolae-Vodă), 70-1. Mavrogheni (Nicolae-Vodă), 104, 116-7. Maxut (sat), 68. Meleghie f., 285. Melinescu f., 226 u. Mişdziboz, 154. MihaT Viteazul, 101, 125 şi u. Mihăilescul f., 91, 276. Mihnea-Vodă Turcitul, 98-9. Mihuleţ (Apostol, Căpitan), 83. Milescu f., 234. Milo f., 259-60. Mircea-Vodă Ciobanul, 98, 289. Mi roşia va, 93. Mitropoliţî (moldoveni): Antonie, 57. Ghedeon l-iu, 52. Ghedeon al II-lea, 283-4. Gheorghe Movilă, iii. Iacov I-iu, 95. Nichi-for, 84. Sava, 76. Teodosie Bar-boYschi, 86. Teodosie al II-lea, 79, 81. Mitropoliţî (munteni): Grigore Ivi-ritul, IOO-I. Grigore al II-lea, 103, 260, Filaret l-iu, 103. Mocani, 263. Năvrăpâscul f., 272, 278-9. Neamţ (măuăstire), 70, 73, 90-1, 94. 272. Neamţ (cetate), 166, (mănăstirea din cetate), 70, 93-4, 166. Neamţ (tîrg), 70, 272. Neamţ (Ţinut), 63. Nebojatco n., 86, 276-7. Neculce (Ion), 94-Negib-Paşa, 36 Negruţ f., 72' Mogîldea f., 85. Mogoşescu f., 137-8. Mohâcs, 171. Movilă (Hatman căzăcesc), 141 n. I, 155 şi n. I. Moimăscul f., 74. Morison (hapuri), 106. Morosini (ambasador), 147 şi u. Moruzi (Alexandru-Yodă), 260-1, 290. Moruzi (Constantin-Vodă), 62-3. Moţoc f., 94, 132, 271. Movilă (Coustantin-Vodă), 5*186-7, 257, 277. Movilă (Gavril-Vodă), 99, 105. Movilă (Ieremia-Vodă), 47-9, 68, 73-5, 85-6, 89, 101 şi u., 272-3. (Doamna Elisaveta), II1-2. (familia), 112 Movilă (Moise-Vodă), 75, 9°, ,I1-Movilă (Simion-Vodă), 75, 86-7, m. Munnich (feldmareşal), 84. Muncaciu, iii. Muratowicz (Sever), 125 Ş'- u Murguleţ f., 66. Musahib-Mustafâ-Paşa, 159 o. 2. Mustafâ-Paşa (din 1693), 181 n. 1. Mustafâ-Buicll-Paşa, 165. Muşte f., 70, N Negruzzi (C.), 97, Nemţi, 84. Neniul f., 52, 279 Neochori, 36. Nica (Logofătul), 261-3. Nic£a (episcop!), 55-6, 61-2, 79-Nicopol, 37, iif>-7, 176-7' (episcopul de: Antonio Ştefani), 174, 176-7. Nimirov, 132, 144, 156 n- 3-Novoseliţa, 59- www.dacoromanica.ro 298 TABLA NUMELOR O Ocna (tîrg în MoldoVa), 166, 2S1. Ocna (mănăstire), 54, 63, 28i. Odobescu (general), 247 ?■ u., 269-70. Odobeştl, 259. Ojogenî, 101. Oltenia (separatism), *89, P Paciure f., 42. Păladie fi, 79, 83, I42-Pârkâny, 140. Pârşcoveanu f., 225-6, 268. Paşcani (Ilfov), 3. Pătărlăgeanu f., 99-10°-Paskâ, 133. Pazvangiî, 230-1. Pecz, 140 n. 2. Persia, 125 şi u. Petersburg, 117 n. I, 248. Petnceicu (Ştefan-Vodă), 78-9,131-2, 141 n. 1, 144 şi u-, 146-7, 151 şi n. 1. Petronel (localitate), 13 5-Petru-Vodă Şchiopul, 73, 75, 84-5, 89, iii. Pilat f., 94. Pinul (mănăstire), 10o. Pisoschi f., 75, 284-5. Oradea-Mare, 160 n. 3. Orăş f., 274. Orheiu, 175. (pîrcălab de), 74. Orşova, 135, 176. Osmachi f., 60. Oteteleşanu f, 226 n Placă f., 71-2. Pleşoianu f., 229. Plopenl (sat), 52, 54, 59-Poarta-de-fier, 164. Pobrata (mănăstire), 76, 84, 86. Podolia, 124, 168. Polonia, 79, 88, 111. (Sigismund al III-lea, rege), 125 şi u Popa (Vasile, uricariu), 56, 94. Popescu (ofiţer), 248. Popovicl (Hatman căzăcesc), 164. Potocki (Hatman), 153 D- lt 154-n. I. Potocki (Maria), 112. Praga, 99. Prăjescu f., 51,88-91,271-9, 284-5. Prejbeanu f., 260. Pressburg, 140, 171 n. 1, I74n- •• Primichirul (Pantazi), 289-90. Putna (starosti de), 81, 119. Q Questenberg (contele de), 138. Raab, 135. Racoviţă fi, 52, 75-6, 142, 159-60, 290. Racoviţă (Mihaî-Vodă), 55*6, 80-3, 94. Rădăuţi, 84. (episcopî de), 55, 76, 86. Radu-Vodă Mihnea, 5°, 74, 88-90, 99-100, 263, 278. Radu-Vodă Paisie, 98. Radu-Vodă Şerban, 99, II7-Ragusa, 159 n, 2. Ramandl fi, 94, 259. (mănăstirea el), 259. Rareş (llie-Vodă), 257. Rareş (Petru-Vodă), 47. Rarei (Ştefan-Vodă), 257. Raşcov, 78-9. www.dacoromanica.ro TABLA NUMELOR 29» Reaţeş f., 47. Rîmnic (episcop! de), i°4-5, 229> 232. Rioşanu f., 231 n. 1, Rişca (mănăstire), 76-7, 273-Rodos, I J6-7. Rogojinschi (Sava), 175. Roman, 118. (episcop! de), 73) 75-6) 84, 86. Romană (originea), t50 n. 3. Roşea f., 258, 274. s Săcară f, 7 Salce (sat), 64 şi u. Sălceanul f., 94-Salih-beY, 13. Salonic, 150. Samurcaş f., 105-6. Sărăţeanu f., 100. Sas (Benedict, Leopold), 268. Sătmar, III. Săulescu f., 226 n., 227. Şcheia, 275, 278. Scherffenberg (generalul), 162 n. 1. Schullz (ofiţerul), 136. Scul! f., 181. Secul (mănăstire), 71, 79, 90. Sefendachi f., 269. Seianos f., 37-8. Şeptelicî f., 57- Serbia şi Sîrbî, 33 şi n., 249. Severin, 176. Sf. Ilie (mănăstire), 93. Silesia, 50. Silistra, 39 şi u., 144 n. 2, 175. Sinan-Paşa (Vizirul), IOO-I, 126. Şişman (mănăstire), II7. Şiştov, II7. Sivas (episcop! de), 105. Slatina (mănăstire), 5®. Slătineanu f., 289-9°. Slăvilă n , 278 Ruckmann (consul rus), 41. Rugină f., 69. Ruginoasa (sat), 275, 277, 279. Ruset f.. 94, 97, 259-60, 279. Ruset (Antonie-Vodă), 96. (fii! să!), 78, 93-4- Ruset (Manoli-Vodă), 101-2. Rusia (provincie polonă), 132 n. 2. Ruşî, 66, 68, 73, 105, 166, 170-1 şi n. 4-5, 175, 283-4. Slavonia, 175 n. I. Sluczk (duc! de), 109-10. Smucilâ f., 132. Sniatyn, 168. Sobieski (loan, rege al Polonie!), 112 n. 3, 142 şi u. Socoteanul f., 49. Solea f., 281. Şoldan f., 50, 62, 74-5- Soliman-Paşa (Ainegl), 44 n. 2, 151, 154 şi n. 1, 157 şi n. 4, 159 şi n. 2, 161 n. 3 Şomănescu f., 253. Soroca, 175, 181 n. I. Ştefan-cel-Mare, 73. Ştefaneşt! (tîrg), 54, 73'4, 79, 9', 148, 164. Stelea (Spătarul, şi mănăstirea), IOO-I Ştirbe! f, 101, 221, 224 şiu., 229, 260, 264, 266-7. Ştirbe! (Vornicul Barbu), 113. Ştirbeî-Vodă (şi Doamna), 3, 5, 237 şi u. Stîrcea f., 75, 79. Stratmann (conte de), 143 ŞÎ u. Strîmbeanu f., 263 şi u. Stroescu f., 79- Stroic! f., 50. Sturdzaf., 61, 63-4, 68, 93-6, 279-85. www.dacoromanica.ro 300 TABLA NUMELOR Sturdza (Ioan Sandu-Vodâ), 66 şi u., 106, 189. Sturdza (Mihai-Vodâ), 7, 30 şi u. Sturmer (Internunţiu), 23 şi u. Suceava, 52, 55, 57»9°-i, 119, 144, 161 n. 3, 165. (orăşeni), 57. Suceviţa (mănăstire), 60. Sultani, 35, 174 şi n. 4, 198, 205. Tăcu f., 61. Tahir-beiu, 13. Tălabă f„ 257-8. Talpă f., 88, 258-9. Tanski (Anton polcovnicul), 283-4. Tataraşiî Vasluiului, 76. Tatan, 62, 81, 94, 112, 133 şi u„ 181, 183. (Hani), 149 şi n. 3. Tazlău (mănăstire), 75, 85, Ţepeş (Vlad-Vodă), 217. Terapia, 42 n. I. Ţica 11., 51. Ţigant, 58, 91, 99, 100, 225 n., 227, 231-2, 260-2, 264, 267, 289. (de Curtea domnească), 94. (lingurari, dajde de), 95. (juzî de), »9. , Ţim'bru (complotul), 253-4. Timişoara, 150 n. 2. Tîrgul-Frumos, 53-4, 271-2, 274 279. Tîrgul-Jiiuluî, 231. Tirnova, 115 n. 3, 117. Ucraina, 132 n. 2, 142, 144, 146-7. Ungaria (Matei Corvin, rege), 217. Ureche f., 60, 68-9, 77, 90. Văcărescu f, 221. Vâcărescu (Ienachi), 105, U7. Vadul-lut-Vodă, 118 şi n. I. Şumla, 117. Suţu> f-, 37- Suţu (Alexandru Nicolae-Vodă), 102, 284. Suţu (Mihail Constantin-Vodă), 284. Suţu (Mihail Grigore-Vodâ), 195-6, 210. Svierşevschi (Hatmanul), 124. Tîrşor (mănăstire), 290. Tismana (mănăstire), 105, 264-5. Tokoly (Emeric), 133-4 n. 2, 135, 160 n. 3, 176 şi u. Tolna, iii. Tomiţa f„ 284. Tomşa n., 49. Tomşa (Ştefan-Vodâ I-iu), 112. Tomşa (Ştefan-Vodă al Il-lea), 49, 74, 88, 90, 112. 257, 27S. Trapezunt, 126. Tripoli (Siria), 36. Tulln in. Turci, 94. Turculeţ, f., 57, 16S, 175. Tureatca n., 5*. Turnu, 37, 179, >93, 198. Turns Neofitolemi, 145* ‘ Ţuţora, 119 şi n. I, 148, 161 n. 3, 165, 172. Tutova (Ţinut), 271. Tzerniza (archiepiscop de), 113. Ursachi f., 5°, S2-4, S», 62-3, 77, Si, 280-1. Uscie, ni. Valea-Strîmba, 169. Varşovia, I52 şi n. 1 • Vasluiu, 142. www.dacoromanica.ro TABLA NUMELOR Vasluiu (Ţinut), 119 n. 2. Veneţia, 141 şi u., 159 n. 2, 182, 264. Veterani (general), 176, 178, 183, Viena, 83, iii, 132 şi u., 142, 160, 176, 265. Vilară, 187. Zadarow (mănăstire), 112 Zagavie (schitul lui), 54-5. Zaharoschi (ofiţer polon), 1G0. Zătreanu f., 226 n. Vintilă-Vodă, 98. Vîrlan f., 278. Vitolt (Logofătul), 112, 257. Vlad-Vodă înnecatul, 98. Vlădoianu f., 224 n. 4, 225 n. Vogoridi (Ştefan). 27 şi u. Vrabie f, 87, 91. W Waizen, 150. z Zloczow, 150. Zuccato (general), 105. Zwaniec, 148, 152 n. 2, 153-4 181 n. 1. www.dacoromanica.ro TABLA LUCRURILOR A Alăutarî, 93. V. şi lăutari. Armăşet, 73 Băibărăcarî, 92. Bani, 71. Batalisi (a), 102, Bejenarî, 93. Biciului (a), 119 n. 1. Cal, 281. (pentru bani), 79. . Călăraşi de Ţarigrad, 258. Cămănărit, 268. CămăraŞÎ de ocnă, 281. Cămăraşî de sulgiu, 273, 276-7. Camătă, S°- Căpitani, 263. (de judeţ), 119 n. 4. Ceiriu domnesc, 57-CîntăreţI, 47. Cişmele, 102. DăjdI (împlinitori de), 92. .Dascăli, 66, 231. Dichil, 57, 259. •Diecî, 63, 73. Armaşi, 119. Aşternuturi, 23 n. V. şi zestre (fol de), Birul, 70-1, 140. BirăI, 93, 281. BlănI, 281. Bucătari, 264. Butcă, 65. Ciubote, 56. Ciumă, 242-3. ClisieşI, 76. Comerţ, 5 şi u. Comînd, 263. Covătarî, 77. Croitori, 234, 276. Cuparî, 272. Curălarî, 55. Cuvinte româneşti vechi, 9&- Diecî de jigniţă, 76. DohotarI, 60. Doică, 266. Dragomani, 119. www.dacoromanica.ro TABLA LUCRURILOR 303 Făclieri, 53. Familie (vechi nume de), 73 Feciori în curte, 266. Ferie, 48. G Gloabă, H Haine. 234, 264. Hănsarî, 88. Hînsăreî, 272. I Iliş, 71, 271. Imaşuri, 96. înfiare, 281-2. tnfrăţire, 99- J Jimblarî, 267. Jurătorî, 48. L Lăutari, 260. Limbă veche (probe de), 48. NI Mazili, 65-6, 263. Mazilie domnească, 75. Mesărciî, 93. Miere, 264. Moară şi morari, 105, 284. Nemeşi, 74, 85. Oaste şi ostaşi, 118 n. 1, 134. Ocoale, 49-50. Foamete, 94. Foi de zestre, 61, 64, 103-4, 222 şi u. Fustaşî, 55-6 259. Hotar (cum se face un), 55. Hotărnici, 91. Ilotnogî, 91, 274. întrebare de rude. 280. Ipodiaconî, 79. Ispravnici vechi, 54. Iuzbaşî, 93, 261, 263. Juvaiere, 264. Juzî de sate, 73, 275 Lingurari, 260. Moşneni (cetaşî), 269. Moştenire (drept de), 74. Mucarer, 158 n. I, 174 n. 4. Munţii hotarului muntean, 105. N | Nuntă (cheltuială la), 119. O Orîndarî, 74. Osluha şi osluhari, 119 şi n, 2. www.dacoromanica.ro 304 TABLA LUCRURILOR P Păcurari, 93. Paharnici’ ai Doamnei, 47. Paşoş, 269. Peşte, 120. Pinzari, 263-4. Pîrcălabî de sat, 53, 85, 94, 262, 264, 272, 274. Pităreî, 274. Piue, 263. Răsuri, 71. Rotari, 57. Rudari, 260. Săoarî, 93. Scutar, 56. Scruntari, 5 c. Selef, 102. Sferturi, 70-1. Silitrari, 91. Sloată, 56. Slujmcerî, 85, 271. Tătaişă, 91. Ţircovnicî, 271* Ugeretul poştelor, 268. Vameşi, <19 n. 4. Vătămanî, 68, 7 7■ VătaşY, 48, 53, 69, 74. (Vel), 271. «Vecini», 91* Pivmceri, 73. Plutirea capului, 119 n. 4. Porci, 120-1. Poruşmcî, 60. Postav (fabrică de), 102. Preţuri, 194. Prilog. 263. Proces (formele de), 67-8. Protopopi, 54, 81. R Rumîni, 99, 121-2, 261-2. de — ie), 265. Rupte, 70-1. Şoimari, 279 ,• Starea civilă, 43. Starosti, 68, 85, 258. Stegari, 263. Sticlă (fabrică de), 84. Stupi, 120. Sulgiu, 71. Ţ°pî, z65. Tribut, 179. u | Uşăreî, 271. V Vii, 282-3. Vînzare în naturale, 262. Vornici de spre Doamna, 60 Vornici de sat, 275, 279. (iertare www.dacoromanica.ro TABLA LUCBUKILOR 305 z Zahereâ, 158 n, 1, 180. Zidari (străini). 269-70. Zestri, 68, 71-2, 265 (Foi de), 1 Zlătari, 86, 92, 94. 266 şi u. 1 Zugravii, 281. GREŞELI La p. 84, ii0 167, ceteşte: «Frosin» Jpentru «Frasin». La p. 87, actul din 1612 nu poate fi de la Alexandru lliaş. La p. 229, nota, ceteşte: «Grigore» pentru «Gheorghe», 1143. Voi. XI. www.dacoromanica.ro 20 TABLA CUPRINSULUI. I. Din rapoartele capuchehaielei muntene supt Alexandru-Vodă Ghica. I II. Documente amestecat ■...........................................45 I. Documente moldoveneşti................................... 47 II. Documente muntene.......................................9^ III. Documente muntene din colecţia d-lul Al. Tzigara-Samurcaş. 103 IV. 0 scrisoare a pretendentului Bogdan Sasul (1607) .... 107 V. O scrisoare dm boierie a lui Ieremia Movilii..............109 VI. O ctitorie'necunoscută a lui Vasile Lupu.................113 VII. O scrisoare glumeaţă din veacul al XVII-lea.............119 VIII. Pomenirea în Polonia a doi eroi romînî.................122 III. Ştiri nouă despre luptele turco-polone şi turco-germane dm anii 1671 şi următorii................................................129 IV. Memoriile de reforme aie boierilor romînî din 1821...............185 V. Un Voevod necunoscut........... .... .................215 VI. Acte privitoare la Gheorghe Bibescu-Vodâ.........................219 VII. Scrisori ale Domnilor munteni Alexandru Ghica şi Gheorghe Bi- bescu............................................................245 VIII. Alte documente amestecate......................... ... 255 IX. Documente expuse la exposiţia din Sibuu........................287 www.dacoromanica.ro