SCRISORI DE BOIERI $1 NEGUSTORI OLTENI ŞI MUNTENI CĂTRE CASA DE NEGOŢ SIBIIANĂ HAGI POP PUBLICATE CU NOTE GENEALOGICE ASUPRA MAI MULTOR FAMILII DE N. IORGA Profesor la Universitatea clin Bucuneşlî (FORHlMO VOLUMUL VIII DIN „STUDII $1 DOCUMENTE CU PRIVIRE LA ISTORIA ROMiNILOR") BUCUREŞTI Atelierele grafice SOCEC & Comp., Societate anonimă 59, STRADA BERZEI, 50 1906. www.dacoromanica.ro SCRISORI RE BOIERI $1 NEfiUSTORl OLTENI ŞI MUNTENf CĂTRE CASA DE NEGOŢ SIBIIANĂ HAGI POP PUBLICATE CU NOTE GENE1L0CICE ASUPRA MAI MULTOR FAMILII DE N. lORGA Profesor la Universitatea din Bucureşti (FORHlND VOLUMUL «III DII „STUDII $1 DOCUMENTE CU PRIVIRE LA ISTORIA RODINILOR ) BUCUREŞTI Atelierele grafice SOCEC A Comp., Societate anonimi SB, STRADA BERZEI, 59 1906. www.dacoromanica.ro STUDII ŞI DOCUMENTE CD PRIVIRE LA ISTORIA R0MÎNIL0R VIII. www.dacoromanica.ro Cîteva note asupra famililor oltene şi muntene, ce se întîmpină în corespondenţa Caseî Pop din Sibiiu. 5216. Voi. VIII. I www.dacoromanica.ro Scrisorile cuprinse în acest volum fac parte cu toatele din corespondenţa familiei de negustori Pop din Sibiiti. De şi am mai dat ştiri asupra ei înnaintea altor scrisori publicate, supt titluri speciale, în «Analele Academiei Romîne» («Contribuţii la istoria literaturii romîne în veacul al XVTII-lea: scriitori bisericeşti, scriitori mireni, scriitori greci», «Contribuţii la istoria învăţămîntului în ţară şi în străinătate» şi «Un boier oltean la Karlsbad»), cred că e bine să amintesc şi aici care a fost dezvoltarea şi însemnătatea ei. Hagi Petru Luca, zis mai pe scurt Hagi Luca, a fost unul din tovarăşii Companiei Grecilor din Sibiiti, înfiinţată încă de la începutul veacului al XVII-lea1, Luca neguţa de prin anul 1747, cînd el nu făcuse încă drumul la Locurile Sfinte, care-i adause cucernica poreclă de Hagiu2. Şi la 1760 el făcea afacerile sale cu boi pe cari i trimetea să pască pe plaiurile Vîlcei3. în 1764, i se zicea acuma, în loc de «chir Petru», «jupîn Hagiul»4 5. Era un om bogat şi avea legături cu negustorii greci din Triest şi din Veneţia8. încă din 1771, în capul cunoscutei Case de mijlocire între Răsăritul românesc şi bulgar şi Apusul «european» stătea, 1 V. voi. XII, p. v şi urm. a Voi. XII, p. 46, n° XCII i p. 54, n° 0111. * Ibid., pp. 72-3, n*° CXXIX-XXX. 4 Ibid., p. 76, n° OXXXVI. 5 Ibid., p. 78, n° cxl. www.dacoromanica.ro IV FAMILIA POP fiul sau maî curînd ginerele bătrînuluî Hagiu, care-şî va fi îngrijit până la sfîrşit de afaceri, chir Constantinl, a cărui mamă purta numele, neîndoielnic românesc, de Stana sau Stanca. Constantin însuşi luase în căsătorie pe fata lui Hagi Luca, rudă după mamă a familiilor Murgăşanu şi Jianu, Păuna, căreia i se zicea în casă, dezmierdat, Păunica sau Păuniţa, pe cînd Saşii şi alţi străini din oraş o cunoşteau supt numele de Paulina. Lăsînduşî acasă soţia tînără, al doilea negustor din Casa Pop făcu şi el hagialîcul la Ierusalim, de unde se întoarse «la anul 776 sau 77 toamna», spune mult mal târziu o cunoştinţă a neamului2. După întorsul de la Sfintul Mormînt, Hagi Constantin Pop dădu tot maî multă întindere afacerilor sale. Pe lîngă casa cu prăvălie pe care o avea în Sibiiu chiar, unde se arată locul el pe piaţa cea mare, el îşi zidise o prăvălie, închiriată altul negustor, la Craiova. Făcea negoţ de cordovane, lucra pielea în ţară, pe o moşie de lîngă Craiova, Giorocul, şi pe altă vecină, luată în arendă, Giormanul, unde-şl avea şi taba-naua sau fabrica; la bîlciul cel mare de la RîurenI el îşi trimetea agenţii, pe cînd alţii colindau, pentru cumpărarea materiilor prime, malul turcesc din faţa Olteniei, avînd legături mal mult cu Aga din Rahova. Era mal ales lînar şi pielar cu toptanul; nu se pare să fi făcut şi negoţ de vite ca înnain-taşul săli. împrumuta dese ori bani boierilor şi oamenilor de afaceri de la noi, şi necontenit el primia de la dînşil cereri pentru a li se trimete tot felul de lucruri de mîncare şi îmbrăcăminte, de noutăţi plăcute, care-I veniau din Apus lui însuşi sau pe care putea să le capete de la Casele sibiiene, vienese, veneţiene cu care era în corespondenţă. Hagi Constantin Pop trăi până în Octombie 1808 3. El lăsă afacerile în sama văduvei sale, cea de-a doua «Hagiică», Păunica. Aceasta puse în fruntea firmei pe un 1 Ibid., p. 86, n° CLX. * Voi. acesta, p. 91, n° 87. Hagica e arătată în două locurî (VIII, p. 9 şi XII, p. 115, n° CCXXVI ) ca soacra lut Hagi Constantin. Se poate şi aceia ca însuşi Constantin să fi fost un nepot ai acelor boierf. * Acest volum, pp. 45-7. www.dacoromanica.ro FAMILIA POP V vechiu credincios al familie!, Bănăţeanul Stan Popovicî, şi pe cel ma! mic din fii! eî, Dincă. Acesta din urmă nu trăi însă multă vreme, şi, la ma! puţin de un an după moartea soţului, văduva primia alte scrisori de compătimire de la rudele sale oltene, pentru încetarea din viaţă, la o vrîstă de tot fragedă, a fiului care purta acelaşi nume. Dincă trebuie să fi murit în Iulie 18091. Păunica avea o fată, Măriuţa, logodită încă din 1791 cu unul dintre fiii bogatului concurent al Case! Pop, Gheorghe Manicati Safrano, cu Iosif, şi măritată cu acelaşi la 3 Oc-tombre 17922. în 1808 trăia încă fratele eî Ienachi, care fusese amestecat şi el în afacerile luî Hagi Pop3. Dar deocamdată toată grija întinselor legături de negoţ rămase asupra luî Stan Popovicî. Al doilea fiu al Păunicăî era atunci la Buda, ca ofiţer în oastea împărătească4. Zamfir al luî Hagi Constantin Pop fusese întăiu unul din şcolarii dascălului grec din Sibiiu, foarte bine plătit de Companie. Apoi, pentru desăvîrşirea învăţători! elenice, el trecu la Bucureşti, unde era pe atunci ca învăţător la şcoala domnească un vestit cărturar, Lambru Fotiade. Păunica ar fi vrut ca fiul eî să nu fie aşezat la cine ştie ce gazdă, de unde dusul la şcoală să-I fie cu îngreuiere, şi ea îşi arătă dorinţa ca el să fie primit chiar în casa lui chir Lambru ; episcopul de Argeş, Iosif, cu care răposatul Hagiu fusese în legătură de cînd cu tipărirea cărţilor bisericeşti ale lui Molnar la Buda, fu pus să stăruie. Cu toate că cel patru dascăli, al căror director era Fotiadi, nu prea trăiafl în larg în chiliile de la Doamna Balaşa, care adă-postiau atunci «frontistiriul», un aşa de puternic mijlocitor pentru un copil dintr’o aşa de bogată casă trebuia să fie ascultat. Zamfirachi fu primit deci «la un conac şi la o masă» cu Lambru, în Maiu-Iunie 1799. Cu «protimia» copilului, care se dovedi foarte isteţ, şi cu «epimelia» învăţăto- 1 Ibid., pp. 47-8. * Ibid., p. 22, n° 100; p. 25, n® 119. * V. tabla. * Acest volum, p. 45, nO 269. www.dacoromanica.ro VI FAMILIA POP ruluî se ajunse la o bună «procopsire» l * *. între Zamfirachi, care fu numit, după cel mal ele'gant onomastic elinesc, Ze-nobiu sau, pe româneasca de atunci, Zenovie, şi între profesorul său se îrtnodară astfel legătutî care dăinuiră şi mal târziu: în 1803, pe socoteala celui d’intăiu se tipăria la Viena tratatul de Metrică al celui de-al doilea. , XXIV, partea ştiinţifică, p. 21. * Voi. XIII, pp. 179-80. www.dacoromanica.ro VIII FAMILIA AKGliTOIAND meni! cu însemnătate din această vreme. Fireşte că Olteni! sînt maî bine represintaţi în lista scriitorilor, ca şi în lista datornicilor Case!. Pe cînd de la mulţî se află numaî o seri. soare două, cu un caracter desăvîrşit negustoresc, cîţiva poartă, an! de zile, o călduroasă şi intimă corespondenţă de adevăraţi prieteni. Necontenit e vorba de nunţile, de cumetriile, de nenorocirile lor de familie: rudele lor apar în toate împrejurările. Nişte simple note n’ajung pentru a lămuri atîtea înrudiri încurcate, şi ele s’ar uita poate de la o scrisoare la alta. E, deci, maî bine să se vorbească în deosebi, maî pe larg, de prietenii, tovarăşii şi clienţii Casei Pop, dîndu-se tot odată cîteva pagini din acea «arhontologie», din acel «nobiliar» al Olteniei, aşa de bogată în boieri şi boierinaşî, cu neamul păstrat până astăzi, ce lipseşte încă din mijloacele obişnuite de informaţie ale ştiinţiî trecutului nostru. Se rînduiesc oamenii după familiile lor, iar acestea se urmează în ordine alfabetică. I. Argetoianu. De la Argetoieniî din Crai Ova şi Tîrgu-Jiiuluî n’avem nicî-o scrisoare. Trei membri al familiei sînt pomeniţi însă. La venirea din 1802 a Pazvangiilor fug la munte Tuţa, soţia luî Ioniţă Clucerul, şi Serdarul Gheorghiţă, cu copiii săi. Acesta din urmă e pomenit şi ca datornic al Casei Pop în 1820, cînd era acum Pitar, Argetoieniî, al căror nume e scris une ori: Hargetoianu şi dese ori Argintoianu, sînt din satul Argetoaia. însemnătatea aceste! familii doljene începe cu Serdarul Constantin Argetoianu, care iea pe o fată a lui Mihaî Spătarul Cantacuzino. Fiul Cantacuzineî şi al Serdarulul fu botezat Constantin; el luă pe fata luî Nicolae Slătineanu şi jucă un rol maî şters în Oltenia austriacă. O soră a luî, Maria, fu soţia luî Rădu-canu Bengescu *. 1 Genealogia Cantacuzinilor, ed. Iorga, pp. 349-50 ; Studii fi doc., V, p. 316, www.dacoromanica.ro FAMIL7A BĂLĂCEANU IX Constantin acesta, fiul Marelui-Pitar, era el însuşi fost Logofăt al treilea la 1741h «Genealogia Cantacuzinilor» pretinde că al doilea Constantin n’a avut urmaşi. Totuşi în 1773 aflăm pe un Constantin al IlI-lea, care poartă titlul de Clucer2. Ca Mare-Logofăt el face parte din Divanul oltean pus de Ruşii cuceritori, în 17748. Fii aî lui par săfieloniţă şi Gheorghe din scrisorile noastre. O mătuşă a lor, Balaşa, măritată în familia Bibescu, pomeneşte, în testamentul eî de la 1813, şi pe un al treilea nepot, Dincă, mort la acea dată4. Nu ştiu ce urmaşi a lăsat Gheorghiţă, dar Ioan (Ioniţă) avu cu Tuţa sau Ecaterina pe un al patrulea Constantin, care luă pe Anuţa, fiica lui Şerban şi a Zamfirei Otetelişanu. Aceasta singură trăia ca văduvă în i827b. Şi o altă căsătorie unise cele două familii; Constantin Otetelişanu luă la 1794 pe fata «Slugeruluî Argentoianu» 6. II. Bălăceanu. înalte locuri (v. voi. V, pp. 712-3), am arătat genealogia vechilor Bălăcenî. Badea, fiu al lui Barbu, are defeciorpe Constantin Aga, ucis în lupta de la ZîrneştI, unde luptase şi pentru Domnia sa, ca soţ al Domniţei Maria, fiica lui Şerban Cantacuzino. Fiul Iul Constantin fu Ioan, care muri omorît şi el de Turci, într’un alt războiţi purtat de Germani împotriva lor. El lasă numai trei fete, dintre care una singură fu măritată, cu un Mânu. Deci cu Ioan se stînge ramura Badea a familiei. 0 altă ramură începe cu Pătraşcu, fratele lui Badea, mort supt Antonie-Vodă. El are pe Matei, din care vin Hrizea şi n° 85 ; Hurmuzaki. VI, p. 461. Un căpitan Dumilraşcu (1697), la Hasdeu, Magnum Etymologicum, 11, col. 1617. 1 Studii fi doc., V, p. 320. Cf. voi. XII, p. 87, u° CLX'V. Un Vasile, la 1720, tn Hurmuzaki, VI, p. 322. 8 Gen.. Cant, p. 512. 8 Ibid., p. 189. 4 Voi. XI, pp. 233-4. 8 Ştefulescu, Gorjul istoric si pitoresc, p. 89. • Acest volum, p. 29, n° 144. www.dacoromanica.ro X FAM LIA BĂLĂCEANU Pătraşcu şi trei fii ai acestuia. Apoi pe Barbu, tatăl lui Ştefan, în sfîrşit, pe Drăghici, care fu unul din fruntaşii partidei olteneşti filo-germane din 1716 S şi a cărui ramură urmează cu Barbu şi ajunge la Constantin, care şi el are un fiu Constantin. Din acestelalte ramuri, şi anume din a iul Matei, prin fiul acestuia Hrizea, face parte Ioniţă Bălăceanu, care joacă un rol în Domnia fiilor Iul Mihal Racoviţă, împotriva acestora1 2 * *. El nu e acelaşi cu Ioan Bălăceanu care se întîl-neşte şi în Divanul bucureştean din 1774 al Ruşilor ca Mare-Clucer: acesta era fiul Iul Pătraşcu, fiu şi el al iul Matei bătrînuls. Ioniţă era căsătorit cu o Ecaterina *, care se întîl-neşte pînă în 1775 ; «Catrina Stolniceasa» iscăleşte ca martură în acte cantacuzineştl. Ea făcea parte din această familie, ca una ce era fiica a doua a Iul Pîrvu, din ramura Drăghici a Cantacuzinilor. Fiul săti, rămas în fragedă vrîstă fără tată, e pomenit şi în actele noastre, şi în «Genealogia Cantacuzinilor»5 6. Spiţa neamului redactată de însuşi Iosif episcopul de Argeş, după spusele Iul Ioan fiul Iul Hrizea °, dă mal mulţi urmaşi ai acestuia, fără să putem afla altă lămurire în această privinţă. Nu ştim deci care e acel fiu al lui Ioniţă cu care Ştefan Prăşcoveanu îşi măritâ la 1781 fata, Sultana. în scrisorile noastre întîlnim pe un Constantin care începe a se ridica odată cu veacul cel noîi; era fiul Stolnicului Constantin din ramura Drăghici. îl vedem în fruntea boierimii noastre prin anii 1820; Vornic şi Logofăt, el ajunge Ban la 1825 şi rîvneşte Domnia7. Are o fată, care se mărită după Matinco Cantacuzino Rîfoveanu, Agă şi ispravnic de Ilfov (1825)®, şi doi fii: Ştefan sau Ştefănică, care scrie în 1824, cînd era Hatman, şi un Constantin tînărul (al IV-lea), poate 1 Hurmuzaki, VI, p. 193. * Gen. Cant., p. 141. * Ibid., pp. 187, 487. * Doc. Cant., p. 255. 5 P. 116. 6 Magnum Etymologicum, 11, col. 2983-4. 1 Hurmuzaki, X, tabla; Iorga, Inscripţii din bisericile României, I, p. 242. * Hurmuzaki, X, p. 323. www.dacoromanica.ro FAMILIILE BĂLEANU, BĂLTEANU. BELU XI acela care iscăleşte scrisoarea din 1823 în culegerea noastră. Prin semnăturile lor, amîndol dovedesc, ca şi tatăl lor, o îngrijită cultură înnaltă grecească. III. Băleanu. Dintre Bălenî, scrie în 1801 Grigoraşcu Clucerul, care era în 1814 Mare-Logofăt, iar în 1821 Spătar, şi ajunse şi Vornic în anul următor1. E acel Grigore Băleanu care tipări pe socoteala luî, în 1826, cPovăţuitorul» luî Gheorghe Lazăr. IV. Bălteanu. Grigore Bălteanu sau Bîlteanu, care se afla în Banat, bolnav greu, în 1824, e dintr’un neam gorjean. La 1757, Dră-ghicî Bîlteanu, boierinaş fără dregătorie sau titlu, face o cumpărătură11. Pomelnicul Tismanel pomeneşte pe călugărul Iosif Bălteanu, de pe la 18028. Un Bălteanu e amestecat în împrejurările de la 18214. în sfîrşit, la 1830 găsim pe un Clucer Gligoraş Bălteanu 5. V. Belu. Rude ale vestitului Vistier Constantin Belu, al luî Vodă Caragea, se intîlnesc prin anii 1820: Dimitrie, fiul său, Alecu, Constantin, fratele acestuia, şi acel care scrie în 1823 o scrisoare luî Hagi Constantin Pop, Ştefan. Acesta era Vornic în 1827, cănd găzdui la moşia sa de lăngă Bucureşti pe puternicul diplomat rus Minciaki6. Mărioara, de la care avem scrisori din 1826 şi 1830, trebuie să fie soţia luî Ştefan. ' Hurmuzaki, X, tabla ; Papiu, Tesaur, II, p. 368. * Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, p. 404. * Acelaşi, Tismana, ed. a 2-a, p. 142. 4 Acelaşi, Ttrgu-Jiul, tabla. s Acelaşi, Tismana, p. 221. 6 Hurmuzaki, X, p. 424. www.dacoromanica.ro XII FAMILIA BIlNGESCO VI. Bengescu. Un boier Benga, cu numele turcesc neobişnuit, cade în lupta de la Clejanî pentru moştenirea Scaunului băsărăbesc, după moartea lui Vodă Neagoe1. La începutul veacului al XVI-lea se întîlneşte un alt boier cu numele de aceiaşi obîrşie răsăriteană şi păgînă, Hamza, care-şi avea moşia la Obislav în Vîlcea şi ţinea pe o Slavna, ceia ce mă face a crede că amîndoi erau trecuţi la noi din lumea, străbătută de Islam, a Sîrbilor din Bosnia. Hamza a fost supt Neagoe pe rînd Comis şi Spătar, iar în 1533, fiind Domn Vlad-Vodă, el capătă şi Bănia-cea-Mare 8. De şi se află în Sfatul lui Basarab al IVlea, el pare să fi avut şi legături strînse cu Vlad Călugărul, căci şi el şi fiica sa Stanca sînt îngropaţi în mănăstirea acestui Voevod, Glavaciocul. Hamza era vecin cu Benga, ale cărui moşii se aflau în Gorj, unde unul din satele sale, cu voie de la Domnie, se prefăcu în tîrg, Tîrgul Bengăi sau al Gilortuluî, pe cînd, după cel d’intăiu nume al său, se chema Cărbuneştii. Benga lăsase un singur fiu, Stanciul3, şi acesta luă pe Stanca Hamzăî. Stanciul fu Spătarul muntean din vremea lui Mircea Ciobanul, şi el se înseamnă prin apriga luptă pe care o duse împotriva acestui Domn şi, mai târziu, a Goleştilor, sprijinitorii lui Mircea şi a neamului său La 1571, el nu mai era în viaţă, şi Alexandru-Vodă lua măsuri de răzbunare faţă de văduva rămasă pe urma lui cu mai mulţi copii: Hamza, Stanciul, Vlad, Drăghicl şi Barbu4. Barbu se întîmpină încă din 1577, ca Postelnic; despre ceilalţi nu se află nimic în izvoarele tipărite cu privire la 1 Cronicile muntene. 1 Vul. V, Doc. Brîncoveanu; Stoica Nicolaescu, Doc. slavo-romînc, pp. 26. »3- 1 După Nicolaescu, /. c., vestitul Socol ar fi fost frate cu Stanciul. Şi acest nume aminteşte Bosnia. 4 Hurmuzaki, XI, pp. VIU, XINicolaescu, p. 83. www.dacoromanica.ro PAMILIA BENGESCU XIII veacu' acesta. Se pomeneşte un Mihaî al Bengăî, Spătar în oştile iui Mihaî-Viteazul *. Avem în mînă firul sigur numai târziu în veacul al XVIMea, cînd, la 1630, la Tîrgul Bengăî ca şi la Jupăneştî, stăpînia Hamza Bengescu, care fu unul dintre boierii ce pribegiră în Ardeal şi aduseră Domnia lui Matei-Vodă Basarabula. Un al doilea Barbu era Căpitan; ceva mai tîrziu, la 1665-8, un Vlăduţ Bengescu e Postelnic. Tot pe atunci trăiesc Du-mitraşcu şi Alexandru Postelnicul, Bengeştil3. La începutul veacului al XVIII-lea, ni se înfăţişează trei Bengeştî. Un al treilea Barbu, Păharnic, apoi Pitar, iea parte, pentru Nemţi, în războiul turco-german şi cîştigă o mică biruinţă la 1716. Căsătorit cu Ancuţa, el are o fată, Despa» care se mărită după Ilie Ştirbei, un stîlp al ţeriî pe vremea cînd împăratul de peste munţi stăpînia cele cinci judeţe oltene 4. Diicu Bengescu are şi el o fată, pe Maria, care ajunge soţia lui Ioan Băleanu 6. Mormîntul el se vede la mănăstirea Hurezul8. în sfirşit, consilierul Staico, cel mal neastîmpărat şi cu mult cel mal bine cunoscut, frate cu Diicu şi şi cu Barbu, şi, ca şi el, fiu al lui Matei şi Ilincăl, are în stăpînirea sa locul de Scaun al neamului, satul Bengeştil, unde înnalţă o biserică la 1729, şi Negoieştiî, unde se sfinţeşte alt lăcaş de închinare peste doi ani. El are, cu soţia sa Maria, patru fete: Anica, Balaşa, Stanca şi Safta, dintre care aceasta din urmă iea pe Mibai Glogoveanu şi, rămînînd văduvă, trăi încă mulţi ani, pănă pe la 1794, împodobind cu daruri care! veşnicesc numele, mănăstirea bătrînă a Tismaneî. Fiii săi fură Mihaî, apoi Constantin, Care cîrmui Oltenia cu putere de 1 1 Ştefulescu, Gorjul, pp. 34-5. 1 Studii fi doc., VI, p. 491, n° 168 ; XI, p. 219. 1 Ştefulescu, Gorjul, pp. 22, 34; Tismana, p. 191 i Studii fi doc., V, p. 481, n° 123. * Ştefulescu, Gorjul, pp. LVI, 28; Studii fi doc., VI, p. 488, n° 150. * Jbid., pp. 36, 189. * lorga, Inscripţii, 1, p. 189, n° 397- www.dacoromanica.ro XIV FAMILIA BENGESCU Caimacam în 1747, Radu şi Ioan. Cei doi fii mai mari sînt amestecaţi în afaceri încă de la 1734'5» cînd vedem pe Ioan judecîndu-se cu un Brăiloiu. El învăţase la Sibiiu la «pateri» sau la călugării franciscani, prin 1723 *. Luă pe fata lui Constantin Strîmbeanu. Radu sau Răducanu, simplu vătav de aprozi la 1745 ®, se însură cu Maria Argetoianca; el ajunse pănă la caftanul de Stolnic şi fu ispravnic de Vîlcea (1768). în scrisorile noastre întîlnim pe văduva lui, «Stolniceasa Bengeasca», la 1781s. Cred că urmaş al acestui Radu e Constantin sau Cos-tachi Bengescu, din scrisorile noastre, care era la 1790 Agă, la 1792 ispravnic de Vîlcea şi care se stînse în 1793. Poate să fie un frate al Jui Costachi acel Gheorghe sau Ghiţă ^Bengescu, care se logodeşte în luna Iui Mart 1784 cu fata bogatului Ban Dudescu şi care serbează peste puţin şi nunta sa la Bucureşti. El avea moşia de baştină a Bengeş-tilor şi o alta: Breasta, lîngă Craiova. Era în 1788 Clucer şi ispravnic deGorj; în 1798 purta tot pumai titlul de Clucer. Moare în 1810, lăsînd mai mulţi copii. Se pare că Tiţa Bengeasca, ce se afla în casa lui Barbu Ştirbei în 1801, era soţia — o a doua soţie — a acestui Gheorghe. Un fiu al lui este Titu Bengescu, care se logodeşte în Ianuap 1810 cu fata cea mijlocie a lui Corniţă Brăiloiu 4. în j 822, el se afla la Rîmnic, — ca ispravnic, credem. S’ar putea ca tînărul Medelnicer Răducanu din 1803 şi 1808 să fie un frate al lui Titu. în 1814 trăia un Serdar Alecu BengescuB. Uu văr al lui Gheorghe I-iu eraTache (Matachi, Dumitru), care se judeca în 1827 cu ruda sa. Şi pe el îl aflăm la ' Voi. XII, pp. 22-3, n° XXXIII. * Pentru Staico, Ştefulescu, Tismana, pp. ?3-5, 115; Gorjul, pp. LV, 34, 36, 38-9, 377. Pentru Ioan, Studii ţi dof., V, pp. 318-9; XI, p. 334, noţa 4; XII, pp. 224-5. Pentru Radu, Ştefulescu, Gorjul, p. LII; cf. Gen. Cant., p. 350. * Voi. V, p. 330, n° 99. 4 Contrib. la ist. înv., p. 8. s Năsturel, Neamul boierilor fîrţcoveni, Bucureşti, 1906, p. 50. www.dacoromanica.ro FAMILIA BIBLSCU XV Rîmnic, în 1829, după ce în 1821 îî arsese casa din Craiova. Stăncuţa Bengeasca din 1811 poate să fie soţia luî. De prin aceşti ani 1810 înnainte, întîlnim pe un al doilea Gheorghe, poate şi el fiu al celui d’intăifl. Pe cînd însă bătrînul era Clucer, acesta e numit totdeauna Păharnic. îl aflăm şi în 1827. Soţia sa se chema Zmaragda, şi din căsătoria lor se născu un fiu, Grigoraşcu, pe care părinţii îl trimeseră la învăţătură în Sibiiu, după potolirea turburărilor eteriste, împreună cu un nepot al luî Gheorghe, Costachi Glogoveanu (1822-4). Şi o fată, Stăncuţa, e pomenită în scrisorile către Hagi Constantin Pop l. Grigoraşcu a fost directorul Teatrului din Bucureşti supt Vodă Ştirbei2. E tatăl d-luî G. Bengescu, bibliograful lui Voltaire. VII. Bibescu. B fieri gorjenî, din cel mărunţi, Bibeştil se ivesc cu un Tudor, care trăieşte încă în al XVII-lea veac. Nici nepotul de fiu al luî Tudor, Ioan, nu se ridică din mulţimea micilor stăpînitorl de moşii. Ioan, căsătorit cu Călina, îşi face diata în 1742. Pe urma lui, rămîne un fiu, Ştefan, şi un altul despre care ştim numai că a luat pe o fată din familia Ar-getoianu, Balaşa, ce trăia încă în 1813, pe cînd soţul ei murise de foarte multă vreme. Ştefan, care ajunse Păharnic, luă o femeie foarte vrednică, Maria, care se împărtăşi şi dînsa de o lungă văduvie. Ea avu pe următorii fiî şi fiice: Dumitru sau Dumitrachi, cel maî mare, era Şătrar în 1786. La 21 Februar 1794, însemnatul şi foarte avutul boier Barbu Ştirbei, care n’avea moştenitori, îî dă pe nepoata soţiei sale, Catinca Văcărescu. Foaia de zestre, foarte îmbielşugată, cuprinde darul mal multor moşii: Măghireştil, Săcelul şi Şeasa, * * Contrib. la ist. înv., pp. 13-4. * Iorga, Mărturii istorice privitoare la Ştirbei-Vodă, pp. 237-41. Uu alt Ion Bengescu a fost Vel Clucer şi ispravnic de Gorj în 1791 {Ştefulescu, Gorjul, p. Lil). www.dacoromanica.ro XVI FAMILIA B1BESCU în Gorj, Vlădenil în Ialomiţa, Dălbanul în Săcuieni, Nunta fu strălucită, şi oaspeţii se îndulciră cu cele mal scumpe vinuri apusene: de Tokai şi de Rin. Pe atunci mirele era numai Stolnic. încă de Ia 1809, Dumitrachi Bibescu, al cărui fiii mai mare, Barbu, fusese botezat şi era să fie înfiat de Ştirbei, era Logofăt. în 1811, el se află în Divanul Craioveî. Supt Domnul pămîntean, era Mare-Logofăt de Ţara-de-jos. După mîntuirea Domniei lui Grigore Ghica, el făcu parte, în 1829, şi din «Divanul săvîrşitor» al Ruşilor. Muri puţină vreme după aceasta. Prin negoţul de vite, de porci de vinuri — el fu cel d’intăiu care scoase la iveală vinul de Drăgăşanî —, Bibescu căpătase o mare avere. Fâcînd ca unul din fiii săi să fie ales pentru a purta mal departe numele de Ştirbei şi izbutind a căpăta pentru cel de al doilea, Gheorghe, pe nepoata altui bătrîn fără moştenitori, Banul Brîncoveanu, dîn-du-li cea mal bună creştere în ţară ca şi la Paris, el li asigura cariere strălucite, la capătul cărora era să fie Domnia lui Gheorghe Dimitrie Bibescu şi a lui Barbu Dimitrie Ştirbei. Nu ştim până la ce dată trăi soţia lui Dumitrachi, Ca-tinca, pe care o întîlnim încă în vălmăşagul anului 1821 *. îndată după Dumitrachi pare să fie Balaşa sau Bălăşica, numită după mătuşa eî. Pe cînd mamă-sa era o jupăneasă săracă şi fratele său nu se ridicase încă la însemnătate, ea se mărita cu un fecior de boier mare, Stănuţ Jianu, în 1792. Soţii trăiră împreună cel puţin opt ani, dar bătrînul Jianu găsi îndată că şi această noră a lui e o cheltuitoare şi o leneşă, care nu se poate asămăna cu minunata femeie ce fusese maică-sa. La urmă, Balaşa-şî părăsi bărbatul, om bicisnic şi cu mintea slabă. Testamentul şi-l făcea în folosul nepotului Iorgu, al lui Dumitrachi, în 1811, şi în 1816 i se încheiau zilele2. 1 1 Cf. Iorga, Viaţa şi Domnia lut Barbu Dimitrie Ştirbet, I, p. 2 şi urm.; Studii şi doc., XI, p. zzi şi urm.; acest volum, tabla; Contribuţii ta ist. învăţămîntulut, p. 18 şi urm. * Ultimele două izvoare din nota precedentă. www.dacoromanica.ro FAMILIA BIBESCU XVII 0 altă soră, Catinca, era măritată pe la 1800 cu Ioniţă Gănescu, dintr’un neam care se întîmpină încă în veacul al XVIMea, cînd trăia Logofătul Mihai Gănescu \ Fiu al unul bătrîn boier, care muri înnainte de anul 1795, Ioniţă era Păharnic la 1807, ca şi la 1811. în acest răstimp, lă 1808, el ajunse ispravnic, de Vîlcea, cred : Catinca scrie în acest an o scrisoare pe care iscăleşte «ispravniceasă». Mal târziu, el fu Clucer, şi în 1821 se află printre boierii daţi ca sfetnici Caimacamului Alexandru Nenciulescu, venit după Eterie. Ioniţă scrie încă în 18262. Al doilea frate fu Constantin sau Dincă. Era Serdar în 1802, cînd Turcii lui Pazvan, năvălind în Oltenia, îl prinseră, împreună cu soţia sa Elena, sora Clucereseî Smarandei Oteleleşanu din Tîrgu-Jiiului. Dionisie, eclesiarhul Episcopiei Rîmniculuî, aminteşte astfel, în «Cronograful» său, despre această nenorocire: «Fost-au prins cîrjaliiî şi pre un boier Bibescu, cu soţia lui, robi în tîrgul Cleanovului, şi mare nevoie au tras pînă au scăpat, însă dînd bani pe la alţi Turci, de i-au făcut cale, cu chibzuire să scape3 » Şi până astăzi casa de la Craiova a acestui Bibescu se zice a «robitului», aşa de adîncă întipărire a lăsat în minţile oamenilor de pe atunci prinderea celui doi tineri boieri. Dincă nu se înnălţă mai sus de Serdăria pe care o avea şi în 1802; îl mai întîlnesc la 1807; la 18II el nu se mai afla în viaţă. Văduva sa, care avea moşia Zmîrdeşteţul, rămase să îngrijească, luptîndu se cu datornicii, de cei doi copii pe cari-i avuse cu răposatul: Ţinea şi Tachi (adecă Dimitrie). Ea trăia încă la 1824. Constantin Bibescu, care la această dată era Mare-Logofât 4, e din altă ramură a familiei, pe care n’o putem urmări deocamdată. Mai mult trăi fratele cel mic, Ştefan sau Ştefânică. Abia Medelnicer în 1811, cînd stătea la Tîrgu-Jiiului, Spătar 1 targa, Documentele Cantacuzinilor, p. zo. 2 Acest volum; v. tabla. 8 Papiu, Tesaur, p. zoz. 1 Hurmuzaki, X, pp. 189-90. Celelalte ştiri, după scrisorile din acest volum. 5216. Voi. VIII. 2 www.dacoromanica.ro XVIII FAMILIILE BCTJOREANU ŞI BBĂlLOîtf in 1821, el e amestecat in răscoala lui Tudor, care-1 închide cîteva zile. Citva timp, stă şi el ascuns in Sibiiu, apoi către sfîrşitul anului se Întoarce ca să fie ispravnic la Cerneţi. îl mai găsesc pănă în 1830. Căsătorit cu o Mărie, el avu doi copii: pe Nicolae şi pe Maria. Nicolae era căpitan şi adiu-tant domnesc supt vărul său, Gheorghe-Vodă, în 1844 *. VIII. Bojoranu sau Bujoreanu. Alecu Bujoreanu din 1817 e un urmaş al Vornicului Şerban de pe vremea stăpîniril nemţeşti, pe care, ca Mare-Ban al lui Nicolae Mavrocordat, el o pregătise în Oltenia a. Pare să fie acelaşi cu boierinaşul pomenit la 1822 de rapoartele consulare prusiene din Bucureşti, unde el îşi avea locuinţa. Soţia sa, Catinca, şi o altă Bujoreancă, Luxandra sau Ruxandra, scritt către Casa Pop, — aceasta din urmă între 1824 şi 1835. Un Preda Bojoreanul era între boierinaşii olteni la 1720-308. IX. Brâiloiu. Neamul Brăiloilor ajunge la oarecare însemnătate abia în a doua jumătate a veacului al XVII-lea. Urmaşi ai unui Brăilă sau Brâiloiu, cîţiva din acest neam se înfăţişează între boierinaşi mai ales între 1664 şi 1668, şi anume: Brăilă şi fata lui, Dumitra, apoi un Barbu, un Matei, un Constantin fiul lui Udrea, un Breahă, un Drăghici, cari trăiau toţi în părţile gorjene ale muntelui, unde stăpîniau anumite plaiuri. Stoica, Drăghici şi Barbu erau fraţi, fiii lui Brâiloiu şi ai văduvei sale din 1644, «Brăiloaia»1 * * 4. 1 Hurmuzaki, X, p. 489; Studii fi doc., XII, p. 168, no CCCLV II. Cf. şi Ştefulescu, Tîrgu-Jiului, ed. a 2B, p. 49. * * V. şi Cronica lui Radu Popescu, tn Magazinul istoric, IV, pp. 48, 54. * Hurmuzaki, VI, p. 320; Ştefulescu, l. c., p. 114. La 1808, Stolnicul Ştefan (ibid., p. II7). 4 Studii fi doc., V, p. 119, n° 9. www.dacoromanica.ro FAMILIA BRÂILOltf XIX Dintre aceştia, Drăghicî singur lasă urmaşi pe cari-î putem Urmări: pe Fotea şi Barbu, cari stafl alături în 1726. Ancuţa, văduva acestui Barbu, cu fiul el, purtînd acelaşi nume, de Barbu, şi cu o fată, Măriuţa, fac o vînzare la 1767. Din aceste ramuri sărace, trăind în colţişorul lor, în mijlocul moşnenilor, fac parte, în veacul următor: un Stoica (1722, 1726), un Stanciu (1726), un Diicul din aceiaşi vreme (—1741), căsătorit, se pare, cu Ileana, un Barbu al lui Udrişte, un Lăpădat, tot supt Nemţi, un Chircu din 1789 *. Ramura care e mal bine cunoscută şi care se ridică foarte răpede la o mare bogăţie şi la o deosebită înrîurire în afacerile politice, începe cu Cornea. Acesta era în 1685, supt Şerban Cantacuzino, încă un boierinaş de ţară, împodobit cu titlul de Postelnic şi trăind în linişte la moşia sa, Orbii, din Gorj, safl la Drăgoienî, în acelaşi judeţ. La sfîrşitul Domniei Cantacuzinuluî, era Vistier. Constantin Brîncoveanu, care se vede că-1 cunoştea bine şi-î preţuia agerimea şi hărnicia, şi-l alese, îndată după ce se urcă în Scaun, Mare-Agă, făcîndu 1 astfel să suie cea d'intăifl treaptă a puterii. Pă-harnic între 1691 şi 1695, Cornea e înnâlţat la Bănia-cea-Mare în anul 1695, şi rămîne în această dregătorie, mal mare şi mal strălucită decît toate celelalte, pănă la moartea sa, întimplată tot supt Constantin-Vodă, în cel din urmă ani de mare bielşug şi de adîncă pace al acestuia. Evlavios în aceiaşi măsură în care era bogat şi cu trecere, Cornea drese mănăstirea Ţinţărenil şi făcu biserică nouă Ia Baia-de-Aramă şi la Vădenî, în munte. A fost însurat cu Stanca, care trăia încă la 1735 *. Cornea avu şese băeţî şî două fetes. Dintre toţi copiii, 1 Studii şi doc., V, p. 318 nota 1 ; Ştefulescu, Gorjul, pp. XXXVIII, Io6, 17I> 325 t Hurmuzaki, VI, pp. 323-4. Un Fota Vlădoianu e fiul unei fete a lui Fota Brăiloiu (voi. XI, p. 226, n° 14). £1 ţinea pe o nepoată de fiu sau de fiică a Banului Cornea Brăiloiu (voi. XII, pp. 223-6, n® xill). 9 Ştefulescu, Gorjul, p. 311 şi urm.; Tismana, p. 142. Soacră-sa face un schit la Jupăneşti (vok XI, p. 220, n° iv). 8 Dubrescu, Istoria bisericii din Oltenia, p. 463 ; Studii şi doc., V, p. 315, n# 81. www.dacoromanica.ro XX FAMILIA BRĂILOltf pare să fi fost maî mare Dumitraşcu. El e lăudat de Nemţî, pe cari i-a slujit, pentru «cuminţia, cunoştinţa de lume, iuţimea şi dibăcia lui»1. Trecuse de partea Imperialilor, în campania munteană din 1716, pentru a-şî răzbuna împotriva lui Nicolae-Vodă Mavrocordat, care prigonise pe acest om brîncovenesc, silindu-1, pentru a scăpa de moarte, să iea rasa călugărului, ca părintele Dositeu, Dosoftel. Veşmîntul de umilinţă şi singurătate nu schimba însă pe straşnicul om, menit să poarte zalele luptătorului. Din Tismana, unde-1 închise urgia domnească, el ieşi răpede, pentru a purta, în 1716, toate firele uneltirilor împotriva Grecului din Scaun. în schimb, fu făcut, cu tot comă-nacul său de om închinat lui Dumnezeu, căpitan de Cerneţî; îl era frică să se răspopească şi-î era silă să se ţie de post şi de rugăciune. încă de la începutul regimului celui nou, el se mîndriâ cu titlul de consilier împărătesc şi ajuta cu folos la cîrmuirea celor cinci judeţe. în 1735, veni cu zgomot în soborul pentru alegerea de episcop, şi, ca să se aleagă Climent, Nemţii trebuiră să-l scoate din adunare, silindu-1 a se mulţămi cu plîngerile împotriva unul ales care I era neplăcut. Poate că el însuşi, osîndit să fie cleric, doria să dobîndească mitra de Vlădică. Rămînînd numai «părintele cinstitul consiliar Dositheu Brăiloiul», el se apuca atunci să adauge cu orice prilej stăpînirea sa de pămînt. Moare bătrîn, la 7 August 1747, şi numai atunci el îşi află în sfîr-şit odihna, supt paza pietrei de mormînt Ia Tismana. Slovele săpate pe mormîntul său zic: «Supt această piatră odihnesc oasele răposatului robul lui Dumnezeu Dositheii monah, unul din ctitori, snă Banului Cornel Brăiloiu, şi s’au pristăvit în zilele Mării Sale Constandin Vodă Nicolae, la luna lui August 7 i la leat 7255 a.» Călugărul avea, din căsătoria sa cu fata Banului Barbu Mi-lescu şi a unei surori a cronicarului Constantin Căpitanuls, doi 1 Hurmuzaki, VI, p, 307. 1 Ştefulescu, Tismana, pp. 117-8. Pentru el, v. acelaşi, Gorjul, pp. LV, 310, 316-9, 321-2; Hurmuzaki, VI, tabla (mai ales, pp. 307, 407); Studii şi doc., V, cap. iii, şi p. 318 nota 1 ; Dobrescu, o. c„ tabla. * V. şi Năsturel, /. c., p. 38. www.dacoromanica.ro FAMILIA BRĂILOlti XXI copil, cari crescură, trebuie să credem, mal mult la în-tîmplare. Fata, Stanca, se măritâ cu Obedeanu, de bună samă tovarăşul de sentimente politice al lui Dositeu, Serdarul Petru *. Ea închină Tismaneî o candelă de argint care să ardă deasupra locului de îngropare al tatălui el1 2. Fiul, Toma, era slab de minte. Ştiindu-1 că nu poate chivernisi o avere aşa de mare ca aceia ce era să-î rămîie, tatăl său, care îl însurase în chip strălucit, căpătîndu-î de soţie pe însăşi fiica beizadelei, principe de Imperiu şi Ban oltenesc Gheorghe Cantacuzino, Marica, îî lasă ca epitrop pe un prieten al său, boierul Dumitrachi Geanoglu. De şi avea din această întâie căsătorie doi copil, pe Zoiţa şi pe Şerban, numit după Şerban-Vodă, Toma face însă greşala de a se însura după moartea Maricăî, luînd pe o fată de Grec, om de rînd, pe Chiraţa lui Mihaî Vameşul. Ea-î mîncâ mal toată averea şi apoi, lăsîndu-1 bolnav la Tîrgu-Jiiuluî, se strămută la Bucureşti. în 1759, bietul netot, părăsit de cheltuitoarea şi nestatornica lui nevastă, era în judecată cu dînsa3. Şi un frate al lui Dosofteî se făcu călugăr, păstrînd numele din mirenie, Vasile. El nu trecu însă cu sila în mănăstire, ci fu aşezat acolo de tatăl săQ însusI, pentru cine ştie ce boală sau neajuns. Vasile fu un monah supus: nici odată nu se pomeneşte de dînsul în turburatele împrejurări oltene de la începutul veacului al XVlII-lea. El păstrase moşiile Orbii şi Jupîneştiî, unde făcu un schit. încă din 1704, se simţia aproape de moarte, şi el nu va fi trăit mult după această dată a testamentului său *. Barbu, alt frate, fu privit ca uneltitorul de căpetenie pentru aducerea stăpîniriî nemţeşti dincoace de munte. Fiind Serdar 1 Hurmuzaki, VI, p. 193. 1 Ştefulescu, Tismana, p. 118. 3 Gen. Cant., p. 284, nota 3; p. 311. E ciudat că In biserica de la Vă-denl se află şi chipul lui Dosofteî şi al lui Dumitraşcu; acestuia i se Înseamnă ca fii, din Marica, Constantin şi Barbu (Ştefulescu, Gorjul, pp. 310-1). Insă locul din Hurmuzaki, VI, p. 307 (raport al administraţiei oltene) vorbeşte de iiu, pentru adăpost, cînd la băile Mehadiel, pentru sănătate. La 1825 îl găsim încă în viaţă, de şi trebuie să fi fost foarte bătrîn. Era căsătorit cu Elena sau Eleni şi, în lipsa lui din ţară, nu uită a pomeni cu înduioşare de «iubita-I soţie Stolniceasa». Ca o femeie cuminte şi luminată, ca o bună gospodină 1 Şlefui eseu, Gorjul, p. 71. 2 Ibid., pp. LII, 50; Tîrgu-Jiul, pp. 34, 40-1. Cf. voi. XI, pp. 224-5; XII, pp. 224-5, n'le X-Xi; pp. 225-6, n-le XII-1V. 8 Voi. XII, p. 110, no CCJXVI. 4 Ştefulescu, Tismana, p. 142. www.dacoromanica.ro XXIV FAMILIA BRĂILOltf se înfăţişează această Eleni Brăiloiu, pe care o tot întîlnim cerînd de la Păunica Hagiului «croazele», «creditori», «ce-taril», postavuri, umbrele, «gherlanturî», iar, din ale mîncăril, ciocolată, ceaiu, rom, şampanie, punciu, siropuri, pe lîngă apa de lavandă. Din cînd în cînd, vine la Sibiiu de la Brăi-loaica rugămintea de a se lucra «un rînd de haine», cu căiţa ce se cuvine, pentru cîte un nou copil pe cărei va «cîştiga». Scrisorile eî se opresc cu anul 1815, cînd şi ea mersese la Mehadia, pentru reumatismul ce prinsese la un picior, dar soţul el o pomeneşte încă în 1820. Avea la această dată o fată măritată, Anica, şi printr’însa era bunică. în acelaşi timp cu Costachi, trăiesc alţi Brăilol. Un Cor-nea, sau Corniţă, frate cu Costachi, face parte în 1790 din Divanul pus la Craiova de Nemţi. în 1806 el se afla la Craiova şi la 1811, purtînd titlul de Clucer, Cornea era unul din membrii Divanului din acest oraş. Soţia sa e Smaragda, şi se pomeneşte şi fata lor, Maricuţa1. Clucerul Dumitrachi, căsătorit la 1802 cu Uţa, era poate fiul Saftel Brăiloiu din Tîrgu-Jiiulul, care avea moşie la Gu-renis. Frăţia lui cu cel de mal sus nu e dovedită. Fugar înnaintea Pazvangiilor, cu mama şi soţia, la 1802, îl putem urmări pănă la 1822, cînd era Logofăt. Un frate al lui Costachi şi Corniţă era însă Nicolae, căruia i se mal zicea Nicoliţă sau Nicolăiţă. El ajunse pănă la Spătărie şi Păhărnicie, şi-l pierdem din vedere abia la 183 S, cînd se afla la moşia Deveselul3. Nicolae avu mal mulţi copil decît fraţii săi. O fată a lui învăţa la Sibiiu în 1822, în mănăstirea sau cloaşterul Ursu-linelor. Fiii săi, Constantin zis şi Costică, Dincă, Costachi, după vrîstă, şi Gheorghe, merseră şl el la învăţătură. Cel din urmă nemeri la o şcoală franco-rusească din Odesa; cel mare se duse şi el în Sibiiu, unde fusese, în 1803, şi un văr al său, — el îl zice: «neică»—Dincă, pe care unchiul, bătrînul Costachi, care-i era epitrop, îl trimese la 1810 să 1 Pe Ungă acest volum, v. şi Contribufit la istoria tnvăţămtntuluT, p. 8. 3 Ştcfulescu, Tismana, p. 208. 8 Ibid., p. 211. www.dacoromanica.ro FAMILIILE BBĂTfANU ŞI BRÎNCOVEANU XXV înveţe în Viena *. Acestălalt tînăr îşî începu pregătirea europenească, — după ce, în ţară, cercetase pe dascălii craiovenî Stancu, Grigore şi Constantin Munteniotis, — la 1822, după Eterie. Mătuşă-sa, Smaranda lui Corniţă, şi unchiul Costachi îi purtafl de grijă ca şi tatăl şi mama, Zoiţa. Şcoala sibiiană a Sasului Traitmann desfăcîndu-se, Costachi porni în Apusul cel adevărat şi fu înscris la o şcoală din Geneva, unde avea de colegi pe verii săi Goleşti!, fiii lui Dinicu, scriitorul, în 1829, el doria să treacă de acolo la un şi maî bogat izvor de ştiinţă, Parisul, care începea să ispitească încă de atuncî pe aî noştri2. Acolo el avea de gînd să stea la unchiul său, la fratele mame! sale, Constantin Vlădoianu, care ţinea pe Frosiniţa, sora luî Mihaî-Vodă Suţu. Brăiloiu doria pe atunci să se facă diplomat; el ajunse însă un învăţat legist, care fu unul din întemeietori! ştiinţei dreptului la noi. X Brătianu. în 1816 şi 1822 scriu doi boierinaşl argeşeni, poate fraţi, Toma şi Dincă, Brătieniî, acesta din urmă Stolnic titular. Toma, care iscăleşte în limba grecească, era epistat al poştelor, iar Dincă epistat al vătăfieî Lovişteî: el e tatăl luî Ion Brătianu, care s’a născut la 1821, şi al fiului mal mare, Dimitrie, născut încă din 1818. XI. Brîncoveanu. De la Brîncovenî, avem foarte multe scrisori ale Vornicului Grigore, care petrecea la Bucureşti sau la Braşov sau în castelul său de la Sîmbăta-de-sus. Pe tatăl său, Manolachi, îl găsim de două ori la Craiova, în 1779 şi în 1802, şi avem 1 1 Contribuţiile citate, pp. 6-8. Dincâ era in 1821 la Haţeg. Poate fi Stolnicul ce scrie din Craiova la 1832 (acest volum). O Aniţa şi o Safta Brăiloiu slnt între ctitorii de la biserica Almâj, lingă Craiova. a Contribuţiile citate, p. 11 şi urm., Hurmuzaki, X, pp. 621-3. www.dacoromanica.ro XXVI FAMTLnl.E BUCŞĂNESCU ŞI BUZESCU chiar o scrisoare de la el, iscălită româneşte — nu greceşte, ca ale fiului său, învăţat, dar, prin aceasta, înstrăinat, — di îl ultimul an *. XII. Bucşănescu. Neamul Bucşăneştilor vine din al Bucşanilor veacului al VII-leaa. El se ridică la însemnătate prin căsătoria dintre Clucerul de arie Sandu, om de casă al Ghiculeştilor, cari-î dau epitropia ctitoriei lor, Pantelimonul, cu Ilinca, fata lui Radu Creţulescu, care, el însuşi, era nepotul de fiică al lui Vodă Brîncoveanu. Supt fiii lui Mihal-Vodă Racoviţă el ajunge Serdar, apoi Stolnic, şi face călătorii la Constanti-nopol, iar în 1774 îl aflăm Păharnic8. Dar după Sandul, familia cade iarăşi în întunerec, afară de ramura strămutată în Moldova. Scrisorile noastre dau în 1823 pe biv Vel Căminarul Constantin şi pe soţia sa, Sofia, cari, departe de Curtea Bucureştilor, îşi aveau sălaşul şi odihna, ca şi Brătienil, pe plaiurile Argeşului. Pe aceleaşi timp trăia Medelnicerul Anton Bucşănescu, care, în bejenia sa din Ardeal, la 1821, dădea bisericii din Ludoş un iliton de învelit antimisul pe care se pomenesc şi numele lui Gheorghe, al Antiţel şi al unul al doilea Gheorghe4. XIII. Buzescu. In 1821, un Căminar Constantin Buzescu scrie, din Craiova, Casei Pop. Avem de la el şi o scrisoare către soţia sa Ca-tinca, din anul următor. II mal aflăm la Rîmnic, în 1823. 1 V. pentru Brlncoveniî veacului al XVlll-lea, Iorga, Braşovul şi Romi-nici, tabla, şi Cîteva manuscripte şi documente, seria a doua (din «An. Ac. Kom », XXVIII), p. 17 şi urm. * v. Studii" fi doc., V, p. 712. * Iorga, Inscripţii, I, pp. 70,72; Gen. Cant., pp. 126-7,375; Studii şi doc., -II, p. 236; V, p. 453 (n° 52). Pentru ramura din Moldova, v. Hurmuzaki, X, tabla. * Vo). XIII, p. 128, n° 415. www.dacoromanica.ro FAMILIA BUZE6CU XXVII Se vede a fi un boier bătrîn fără multe legături cu lumea, trăind la o parte, cu mijoace destul de puţine. El era totuşi singurul urmaş al vestiţilor fraţi Buzeştî, cari ajutară înnălţarea lui Mihaî Viteazul şi pănă la sfirşit stătură în jurul lui, aducîndu-I apoi, după cea din urmă nenorocire, corpul ce se odihneşte în mănăstirea Dealului, unde o piatră din mijlocul bisericii aminteşte slujba credincioasă îndeplinită şi faţă de jalnicele rămăşiţe ale Domnului şi stăpînuluî lor de «jupan Radu Buzescu i jupăniţa eg[o] [=luî], Preda1.» Iată cum s’a coborît pe încetul în uitare şi sărăcie acest neam care avea odată în mînile sale o avere de peste 300 de moşii : Vlad, purtînd un nume domnesc, lasă pe Buzea; acesta e tatăl lui Radu Armaşul, care iea pe bogata jupăneasă Maria, urmaşa Logofătului Giura şi a lui Mogoş Banul, cari ati trăit la începutul veacului al XVI-lea şi fiii acestor, sînt cel trei mari Buzeştî: Stroe, Preda şi Radu *. Afară de «Preda Spătarul din Cepturoaia, nepotul Predel Buzescu» — el are numai o fată, care iea pe Parascheva Păharnicul Cocorăscus, — nu rămase din această familie, peste cîţlva ani, decît fiul lui Radu Clucerul şi al Predel, anume Radu Postelnicul, care avea, se pare, şi o soră Marea-Bă-neasă Maria *. Şi Preda avea, de alminterea, o soră, pe Caplea, care, măritată cu Dumitru Filişanu, unul din boierii cari aduseră în Domnie pe Matei Basarab, născu pe Mihaî, cel ce încheia o învoială cu unchiul săti, la 1642 1 * 3 4. Radu ajunse Ban, dar muri tînăr, lăsînd o văduvă, Ilinca şi un copil nevrîstnic, Matei, numit astfel după Domnul ocrotitor, care fusese şi el unul din luptătorii supt stea- 1 Iorga, Inscripţii, I, p. 99, n° 196. * Cf. Nicolaescu, Doc. slavo-rom., p. 56; Inscripţii, p. 168 şi n.; Studii fi doc., V, p. 298, n° 23; p. 683; Ştefulescu, Tîrgu-Jiului, p. 59 şi urm. Vlad are ca fraţi pe Dumitru Flrcălabul şi pe Spătarul Balica. » Voi. V, pp. 303-4. 4 V. itid. s Studii si doc., I. c. www.dacoromanica.ro XXVIII FAMILIA BUZESCU gurile Iul Mihal. Cu copilul în braţe, Ilinca Buzeasca venia în 1650 înnaintea patriarhului de Ierusalim, Paisie, care sosise în ţară, cerînd sprijin împotriva încălcătorilor ce sfăşiau moştenirea Iul Radu. Ea birui în 1656*. Matei muri tînăr, ca Postelnic dintre cel mărunţi. Sălaşul familiei era acum moşia Cepturoaia, în Romanaţî, căreia i se mal zicea şi Ciuturoaia, pănă ce, în timpuri mal nouă, ajunse a fi cunoscută supt numele de Ştirbei, al noilor săi stăpînl. Aici crescură fiii luî Matei, cari purtau numele brîn-coveneştl de Barbu şi Constantin. Amîndoi se ivesc în anii 1687-95 • 1* se zicea Cepturoianil, cu toate că adevăratul şi gloriosul nume de BuzeştI nu era uitat2. O Caplea Buzescu trăia în 16833. Barbu muri încă tînăr, şi nici cellalt frate nu se învrednici de bătrîneţe. Constantin-Vodă Brîncoveanu îi făcea cea mai mare cinste, scriindu-î şi de-a dreptul; dar capul familiei Buzeştilor nu părăsia bucuros odihna sa de la moşie, ne-avînd nici o tragere de inimă pentru valurile lumii. Viaţa Iui era liniştită ca a unui călugăr. în tinereţa cea d’intăiu, el fusese Postelnic, ca şi tatăl, ca şi fratele său; la 1712, cînd era acum «slab şi neputincios», aproape de moarte, Brîncoveanu nu-I dădea alt titlu decît acela de «boiariu al Domniei Meale4» Şi în acte «Constantin Cepturoianul» nu poartă numele vre unei boierii. Pe atunci creştea lîngă dînsul un nepot, fiul Barbului, — un al doilea Constantin. Constantin I-iu pare să fi murit după 1714, lăsînd o văduvă, pe Preda, care se întîlneşte la 1730. Constantin, nepotul acestuia, n’avu nici el zile multe; la 1743 trăia o Maria Buzeasca care e văduva lui. 0 soră a luî Constantin tînărul, Despa, luase pe Şerban Vistierul, fiul luî Constantin Ştirbei, şi avuse cu dînsa un fiu, alt Constantin, care era Postelnic titular, boieria de drept a «băieţilor de familie», în 1740. Preda murise la această dată; 1 1 Ibid., V, p. 300, n° 73 ; 7'intrimta romtnă, ser. a Il-a, I, p. 90 şi urm. 1 Iiid., p. 308, n0 61 ; p. 308. * liid., p. 319, n® 93. * Iiid., p. 308; pp. 311-3, n® 75. www.dacoromanica.ro FAMILIA CĂLINESCU XXIX Maria locuia la StrâjeştI, în ceartă cu nesăţiosul nepot Ştirbei, care stătea el acuma în Cepturoaia, aşa încît B izeştiî nu se mal numiau CepturoienI ca în apropierea anului 1700. în adevăr, acest nume singur îl poartă a] treilea Constantin Buzescu, vre-un nepot al celui de-ai doilea, prin Ilie, care era un simplu biv Logofăt de Vistierie la 1781 şi care, ajungînd Şătrar, muri pănă în 1782, lăsînd o văduvă, Maria, şi pe acest singur copil1. El e boierul ce scrie răvaşele din acest volum. Constantin n’are urmaşi din căsătoria lui cu Catinca, aşa încît cu dînsul i se stinse viţa. Aceasta se şi înseamnă în versuri de plîn-gere pe epitaful, din Ianuar 1831, de la StrâjeştI, ultim adăpost pentru marele neam în decedenţă, al «smeritului Constantin Buzescul, sfîrşitul neamului său>2 * 4 5. XIV. Călinescu. între pribegii de la Sibiiu în 1821 e şi Pitarul Grigore Că-linescu, boierinaş cu iscălitura grecească. El se înrudia cu Cantacuzineştil printr’o depărtată legătură, căci înnaintaşul său Şătrarul Matei Călinescu luase pe o fată a Ancuţei lui Mihal Spătarul Cantacuzino şi a lui Chirca Rudeanu s. Un Ioan Călinescu iscâlia greceşte tot pe atunci, la 1684 *. Prin aceşti ani 1820 se întîlneşte în alte izvoare un Portar-Başa, apoi capuchehaie şi ispravnic de Ialomiţa Călinescu, care e acelaşi cu Serdarul din 1834 6. Pare să fie tot Grigore din 1821-33. Păharnicul Ioan Călinescu, cîrmuitor al Gorjulul, 1 Ibid., pp. 321-2, n° 99; p. 323, n° 112; pp. 329-30, n-le 129-30. Un Nicolae Buzescu la 1757: era frate cu Ilie, cred (ibid., p. 326, no 116). Un Clucer loniţă, care ţinea pe fiica negustorului Fetru ilie şi făcea însuşi comerţ în Ardeal, la 1804 (voi. XII, pp. 155-6, n° cCCXVIIl). 1 Inscripţii, p. 173, no LXVIII. * Gin Cant., p. 347. 4 Studii şi doc., V, p. 307, n° 55. 5 Hurmuzaki, X, tabla. www.dacoromanica.ro XXX FAMILIILE CANTACUZINO, CERNĂTK9CU ŞI CÎMPINEANU căruia-Y sînt adresate nişte scrisori ale lui Vodă Ştirbei, e şi el din această familie olteană. Prin anii 1850 avem doi ofiţeri, Atanasie şi Constantin Câlinescu, asupra originii cărora nu se poate avea o părere *. XV. Cantacuzino. Dintre Cantacuzinî, întîmpinăm întăiO pe cel doi fii al lui Iordachi şi al Maricuţeî lui Ştefan Prăşcoveanu *. Amîndoî scriu în timpuri de pribegie, iscălind scrisorile lor greceşte safi franţuzeşte, căci şi unul şi altul fuseseră trimeşl la învăţătură în Viena, încă din 1809®; scrisoarea lui Constantin e din 1821, ale lui Grigore, din 1826 şi 1828. Elena Cantacuzino, fiica lui Constantin Bălăceanu, care merge la băl în 1825, e soţia unui Cantacuzin din altă ramură, Matinco Rîfoveanu. Despre dînsul ştim că a fost Agă şi ispravnic de Ilfov în 1825 4. XVI. Cernătescu. Din această familie de boierinaşî avem la 1801 pe Gheorghe biv treti Logofăt, care-şî recomandă nepoţii săraci, şi pe doi pribegi din anul 1821, Postelnicul Ioniţă, adăpostit la Haţeg, şi Constantin, ascuns la Orşova. XVII. Cîmpineanu. Familia se ridică în veacul al XVII-lea, prin căsătoria Ca-liţel, fata lui DrăghicI Cantacuzino, cu Manta Cîmpineanu, care a fost comisarifl-suprem în Oltenia germană şi muri 1 2 1 Iorga, Mărturii istorice privitoare IdŞtirbct- Vodă,tabla.— Cf. şi Ştefiilescu, Tirgu-Jiulut, pp. 80, 93, 117-8. 2 Despre Cantacuzinî, pp. CLVI1-VI1I. * Ibid., pp. 230-3. * Hurmuzaki, X, p. 323. www.dacoromanica.ro FAMILIA CÎMPINEANU XXXI în 1727, în rasă de călugăr, la Mănăstirea dintr’un lemn. Din această căsătorie se naşte Pîrvu, care iea pe Chiajna Grădişteanu *. Pe cînd un alt fiu al lui Manta, — cu Despina, care a fost apoi soţia lui Constantin Strîmbeanu, —Constantin, moare fără urmaşi1 2 *, ramura lui Pîrvu represintă mal tîrziu neamul. Pantazi, fiul Pîrvuluî, face o căsătorie strălucită, luînd pe o mlădiţă domnească, din neamul Cantemireştilor, pe Maria, fiica lui beizadea Constantin, o orfană ce trăia în Bucureşti pe lîngă mătuşa, sa Ilinca Balşs. Pantazi joacă un rol supt Racoviţeştî. Războiul ruso-turc din 1769 îl apucă în boieria de Clucer: el e unul din solii trimeşî la Petersburg în 177O. îndată, mulţămită ocrotirii ruseşti, care era firească pentru soţul unei Domniţe Cantemir, Cîmpineanu ajunge Mare-Vornic 4 *. Avu doi fii: pe Scarlat, numit după Scarlat-Vodă Ghica, şi pe Constantin, care purta numele bunicului său după mamă6. N’avem ştiri multe despre cel d’intăiu, care e lăudat de Sulzer pentru învăţătura lui, şi pe care scrierile noastre îl arată în infăşurată cu postav negru, trasă de şese telegari, pe cînd patru cai povodnici mergeau înnainte; erau şeizeci de preoţi, din toate părţile, patru arhierei, douăzeci de egumeni şi însuşi Mitropolitul muntean Dionisie Lupu; «domnii maghistratului», Sfatul orăşenesc al Saşilor, îl petrecură pănă la mormînt. Lăsa numai în bani o avere de 70.000 de galbeni'. încă în 1804 apare în scrisorile Casei Pop şi un al treilea frate, Grigore, care pomenia în numele său pe Grigore-Vodă Ghica, ucisul de Turci, frate al Banului Dumitrachi. I se zicea atunci încă celebiul, adecă tînărul Grigoraşcu. El ajunse Domn în 1822 şi muri cîţiva ani după sfirşitul stăpîniriî sale. Se însurase încă de prin 1803 cu Marghioala Hangerli, fiica Domnului ucis la Bucureşti în 1799, atunci cînd Domniţa avea 20 de ani. Pe timpul pribegiei din 1821, boierul Alexandru Filipescu, căruia nu i se zicea în zădar Vulpe, aduce o neînţelegere, care nu mai conteni, între puternicul boier şi frumoasa, agera şi ambiţioasa luî soţie. Cînd Grigore se aşeză în Scaun, soţia sa nu veni să-şi iea locul lîngă dînsul. Totuşi, în toamna anului 1822 ea se apropiase de graniţă, ajungînd pănă la Braşov; primi însă porunca de a nu încerca să o treacă. Din scrisorile noastre o vedem în Novembre la Viena, în Decembre la Radziwiîîow, în Polonia rusească, pe pâmînrul Ţarului, care-o ocrotia. De aici trece la Cremeniţa, unde se afla în primăvara anului următor. Iarna o petrecu însă în Petersburg. Prin stăruinţile consulului rusesc din Bucureşti se ajunse în sfirşit la o înţelegere, şi astfel, în Iulie 1826. Doamna, care se afla la Lem-berg, cu cei trei mai mici copii ai săi: Scarlat, Panaiot şi Dimitrie, trăind din pensia de 600 de ruble pe care i-o dădea Curtea împărătească, putea să anunţe prietenului de la Sibiiu că va putea să-şî plătească datoriile, de oare ce soţul i-a făcut un venit de 2 000 de lei pe lună. Pe neaşteptate, 1 1 Jind. şi Studii şi doc., X, pp. 265-6. www.dacoromanica.ro FAMILIA GOLESCU XLVII Bucureşteniî văzură sosindu-li Doamna, în Decembre al aceluiaşi an. Dar, după cîteva zile, ea pleca din nou : Vodă-i pupase mîna, o încărcase de complimente, dar o poftise — se zice — să-şi *caute locuinţă aiurea decît în reşedinţa domnească. Totuşi, ea se întoarse în 1827 şi nu mai plecă pănă la 1829, anul ocupaţiei ruseşti celei nouă, ba nici la această dată, rămîind spre a primi bine pe Ruşi în castelul său de lingă biserica Doamnei, care e încunjurată astăzi de mormintele familiei sale. Ea jucă un rol însemnat în toate Domniile următoare, supt Alexandru-Vodă Ghica, un cumnat — din altă căsătorie a Banului Dumitrachi—, supt Gheorghe Bibescu şi chiar supt Ştirbei-Vodă, căruia salonul ei îi făcea o straşnică oposiţie. în palatul Doamnei Maria fură oaspeţi iubiţi, onoraţi cu un necurmat şir de baluri, şi Ruşii, şi Turcii ocupaţiei celei nouă. Trăi să vadă Unirea, pe Vodă Cuza şi chiar cei d’intăiu ani ai principelui Carol. Moartea o culese numai la 30 Maiu 1871 *. Cel mai mare dintre fiii săi, purtînd numele de Constantin al bunicului domnesc, s’a născut la 6 Iunie 1804. Tatăl său îl trimese ca ostatec şi capuchehaie în Constantinopol, de unde-1 goni scandalul stîrnit de iubirea lui pentru o Ar-meancă, pe care şi-o luă soţie. La întoarcerea lui triumfală, fără fata furată a lui Agop Tinghiroglu, tatăl său îl făcu Ban al Craioveî, şi-l vedem scriind de acolo în 1827. Şi el făcu oposiţie lui Ştirbei-Vodă, duşmanul familiei. Muri la 1867, şi e îngropat în cimitirul bisericii de la Teiu, a Doamnei. Tatăl său îl însurase cu Sultana, fiica Stolnicului Constantin Costescu, născută în 1809, şi cu dînsa el avu două fete: pe Elisa Ghica (f 1894) şi pe Sofia Solomon (f 1892). Fii nu s’au născut din această căsătorie2. XXXIII. Golescu. Al doilea neam al Goleştilor pleacă de la Matei, fiul vestitului Stroe Leurdeanul şi al Vişei, fiica şi singurul copil 1 Hurmuzaki, X, tabla şi hiscripţil, I, p. 271. 2 Ibiri. şi StiiriiT şi doc., XI, pp. 105-6. www.dacoromanica.ro XLVIII FAMILIA GOLESCU al ultimului dintre vechil Goleşti, şi se urmează cu Logofătul-cel-Mare Radu, din vremea Nemţilor, căsătorit cu fata lui Tamara negustorul. Nici Radu n’are fii, ci numai trei fete, dintre care una, măritată cu un Ştirbei, începe al treilea neam *. întemeietorul acestuia este al doilea Radu Golescu din ramurile acestea lăturalnice. încă din 1784-7, îl întîlnim ca Spătar, fâcînd o hotărnicie1 2. La începutul veacului următor, purta titlul de Vornic şi era amestecat într’o mulţime de afaceri, avînd şi datorii destule. Se iscălia biv Vel Vornic în 1807. în 1809 el făcea parte din Divan3. La 1815, supt Carageă, Radu Golescu era numai Vel Ban (încă din 1805, cu acest titlu el se înfăţişează ca epitropul cheltuitorului boier tînăr Constantin Dudescu; v. Dudescu); el nu era să înainteze din nott, mal departe 4 5. I se zicea: Răducanu. Arată să fi fost un om isteţ, cărturar şi priceput în tot felul de daraverî*. Al lui sînt măcar trei printre Goleştil cari se întîmpină în-ti’> vrîstă matură la 1821, şi adecă: Nicolae sau Nae. El era încă din 1799 ispravnic, la Piteşti6. După tulburările din anul prefacerilor, ele pomenit ca boier bătrîn, Vornic, candidat de Domnie ; pentru firea lui pornită şi apucată, i se zicea : «afc/z-boier . După numirea lui Grigore-Vodă, nu i s’a încredinţat nicî-o dregătorie7. Pare să fi murit la 26 Novembre 1829. Un Ienachi Golescu, de sigur frate cu Nae, era Mare-Păharnic în 1805 8. îl mal aflăm în pribegia din 1821 9. 1 Studii şt doc., V, pp. 631-2; Gen. Cant., p. 113, nota 3 (cariera luî Radu); Doc. Cant., p. 97, o° XXXVIII (Visa), pp. 154, 164-5, 17â- Radu I-iu e în 1691 Agă, tn 1699 Comis, apoi Logofăt (1715), Spătar iu 1716. 8 Studtf şi doc., I-II, p, 236 şi urm. 3 Acest volum. * Ibid. 5 Testamentul lui inedit ar fi foarte frumos, îmî spune d. Nerva Hodoş. Hurmuzaki, X, tabla. 1 Papiu, Tcsaur, Iî, pp. 339-40. 8 Hurmuzaki, X, p. LXXI II. 8 Papiu, Tesatir, II, p, 357. www.dacoromanica.ro FAMILIA GOLESf'U XLIX Gheorghe sau Iordachi Golescu era încă un tînăr la şcoala grecească atunci cînd făcu să apară, în greceşte, o hartă a lumii, întă de la 1817, însă, era Logofât-Mare1. Născut pe la 17682, el se apropia acum de vrîsta bătrîneţelor. Era Vornic pe vremea Domniei româneşti a lui Ghica-Vodă. Fusese printre cei d’intâiu sprijinitori aî şcolii naţionale, şi Gheorghe Lazăr îl pomeneşte cu recunoştinţă; cînd nevoile băneşti ale ţeril făcură pe unii boieri să se gîndească la atingerea venitului şcolilor, el fu apărătorul călduros al aşezămintelor de luminare în care era să se făurească viitorul nostru. Trăi şl supt Domnii Regulamentului Organic, şi în 1840 el tipăria 0 gramatică românească, nemulţămit, se vede, cu a lui Eliad. Ajunse şi pănă la revoluţia de la 1848, în care era amestecat şi hui său Alexandru, zis Arăpilă. în acest an, 1 se sfîrşi viaţa, la Orşova, unde căutase liniştea, potrivită pentru un bătrîn de 80 de ani. Lăsa în manuscript un Dic-ţionariil romănesc-elin, altul elin-romănesc şi o foarte întinsă culegere de proverbe, mîntuită încă din 1845 3. Poate să fi scris şi satire asupra Domniei lui Carageâ. în sfirşit Dinu Golescu, care, după ce umbla mal mult timp prin Europa, îşi zicea Constantin RadovicI din Goleşti, fu Logofăt, de şi numai titular. E cunoscut mal mult prin culegerea Iul de tratate, prin «Adunarea de pilde bisericeşti şi filosofeşti» după o carte a Francesulul Lemoine şi după un manuscris al dascălului său, Ştefan Comită, şi prin vestita «însemnare a călătoriei sale». De dînsul ne vom ocupa, pe larg, aiurea. Murind la 1828, el lăsa patru fii, cari creşteafl în străinătatea «Europei» : pe Nicolae, Radu, Ştefan şi Alexandru. O soră a lor a fost mama lui Constantin, unul dintre Du-deştî. 1 Fapiu, Tesaur, condica lui Carageâ. * Zanne, Proverbele Romînilor, I, Prefaţa (în parte după Lambrior, în Convorbiri literare, VIII, p. 66 şi urm.). * Ibid.; Ist. lit. rom. în secolul al XVIIl-lea, pp. 140, 364, 521-3. 5216. Voi. VIII. IV www.dacoromanica.ro L FAMILIA QBĂDIŞTEANU XXXIV. Grădişteanu. în 1599, la 26 Novembre, Badea Stolnicul din Grădişte şi Comisul Iani dau o chitanţă ca pîrcălabî aî Făgăraşului stăpînit de Mihal Viteazul, care abia cucerise Ardealul1. Un Bunea Grădişteanu era Vistier la 1659. El are trei fii: pe Gheorghe, dela care avem o scrisoare către Braşoveni2, pe Vilcul, care se ridică pănă la Vornicia-cea-Mare în 1677 şi are de suferit prigonirile Iul Şerban Cantacuzino (el moare în chinuri la Snagov)3, şi, în sfîrşit, pe Grigore, care, înce-pînd ca Şătrar în 1659, moare cam pe aceiaşi vreme, ca Logofăt. Acesta din urmă lasă o văduvă, Stanca, şi un fiu, Matei, iar ca avere moşia Nucşoara şi o vie la Piteşti. Intr'un zapis al bietei femei, năpădite de datornici, se întîmpină ca martor încă un Vîlcu, care era Postelnic, atunci, în 1686, şi făcea parte, de sigur, din aceiaşi familie4 5. Un alt Grădişteanu din acestă epocă e Nica Slugerul-cel-Mare, al cărui fiu Bunea era numai al doilea Logofăt în 1688 6. Fata vre unuia din el, aşezat la Albeşti şi zis chiar Albescu, Chiajna, iea pe Pîrvu Cîmpineanu (v. această familie)6. Pe vremea stă-pîniril nemţeşti în Oltenia găsim, în sfîrşit, pe un Şerban Grădişteanu 7. Apoi familia pierde orî-ce însemnătate. în cronica lui Mihal Cantacuzino, care cuprinde mal tot veacul al XVIII-lea, nu e pomenit nicî-un Grădişteanu. Abia pe la 1780 se ridică un Manolachi Medelnicerul, căsătorit cu Maria; mamă-sa trăia încă la această dată, dar nu cunosc numele tatălui său. El înnaintează pănă la cele mai mari boierii. Păharnic în 1785, el e ispravnic de Gorj la 1788 8. în 1790 îl găsim ca 1 Documentele Bistriţei, I, pp. 3-4. no YI; Hurmuzaki, XII, pp. 534-5. a Rominii şi Braşovul, pp. 298, 303, n° 6. 8 Constantin Căpitanul, pp. 197-8. Cf. Doc. Cant., passim. * Studii şi documente, IV, pp. 64-5. n° LXI. 5 Doc. Cant., p. iii. Ţinea pe o GrăjdanS (Inscripţii, I, p. 241). * Gen. Cant., p. 108. 7 Ştefulescu, Tîrgul-Jiul, pp. 380-1. 8 Ibid., pp. 38, 116. www.dacoromanica.ro FAMILIILE GRĂDIŞTEANU ŞI HABALAHBJE LI Mare-Logofât. în 1802 e Vornic-Mare, în 1811 Caimacam al Craioveî. Stătea pe rînd la moşiile sale Grădiştea şi Poienariî, sau în Bucureşti şi Craiova. Soţia sa era fiica lui Constantin Ştirbei. Fiul său, Fcarlat, însurat cu o Catinca, îşi pierde soţia la 1802. Se însură apoi cu Ruxanda, dintre Ghiculeştl, care-I dădu pe aceşti copii: Ion, Elencu, Maria, Anca şi Marcu (?) *. Fost Clucer, în 1821 el era şi Agă, şi, supt Domnia cea nouă, românească, e numit Vornic al treilea1 2. Frate cu el e Grigore, căsătorit cu Frosa Roset, care scrie încă din 1823, cînd, ştim de aiurea, era numai un boierinaş. Ispravnic de Ilfov în 1825, el era Clucer-Mare în 1832, Vistier în 18363. Apoi găsim pe Constantin sau Dincă, aflător în Braşov mult timp după Eterie, şi pe Şerban Stolnicul4. Dintr’o generaţie şi mai apropiată de noi fac parte apoi: Manolachi, secretariu de Stat al lui Vodă Bibescu, în 1843, şi Grigore, Logofăt şi judecător de Divan supt Vodă Ştirbei, după ce fusese unul din revoluţionarii de mîna a doua în 1848 5. XXXV. Haralambie. 0 familie grecească nouă aşezată în părţile Oltului e familia Haralambie. Clucerul Constantin se întîlneşte în Divanul Craioveî la 1811. Soţia sa Ruxanda scrie prieteneşte Pău-nicăl Pop încă din anul 1803 şi-şî urmează scrisorile până foarte târziu. Fiul lui e Dumitrachi, care era bolnav în 1818 şi pe care-1 găsim în viaţă lîngă maică-sa,—tatăl său, Clucerul, fiind mort acuma,—la 1820. 1 Ibid., p. 146. 1 Hurmuzaki, X, tabla. 8 Acest volum şi Hurmuzaki, X. 4 Năsturel, l. c., p. 52 ; cf. Inscripţii, l. c. 8 Mărturii privitoare la Ştirbei-Vodă, p. 321 (1), 444, 664 (XLV). www.dacoromanica.ro LII SVAMILTA HRISOSCOLEÎT XXXVI. Hrisoscoleu. Un Hrisoscolefl ridică la însemnătate familia luînd pe una din fiicele lui Gheorghe-Vodă Duca. Fiul său Aristarho ajunse Spătar pe la 1750x. Pe la 1700, Ianachi Hrisoscolefl iea pe fata Agă! Mamona şi a unei fete a lui Matei Ghica beizadea cu fiica lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul a. Trăia încă pe la 1750-4, şi el8. Astfel, fiind rudă cu Mavrocordaţiî, el vine cu Nicolae-Vodă şi ajunge a fi Ban-Mare. Fiul săfl ţine şi el pe o fată de neam mare, pe fiica lui Dumitraşco Ramadan, Grec, cu Sultana, care fu pe urmă Doamna lui Ioan al II-Iea Mavrocordat1 * * 4. Cam în acelaşi timp şi o Elena Hrisoscolefl face o bună căsătorie ajungînd soţia lui Pîrvu, fiul Iul Matei Cantacuzino, Banul Craioveî 5 *. Fifl al lui Scarlat Hrisoscolefl şi poate nepot de fifl al lui Ianachi, Constantin iea pe Marica sau Măricuţa, fiica lui Şerban Fărcăşanu şi al Măriei, fiica aceluiaşi Matei Cantacuzino : era astfel a doua legătură cu acest neam mare şi bogat'1. Toată viaţa sa, el rămase Medelnicer, cum îl găsim de o potrivă, la 1770 şi după 1790: el avu numai o fată, pe care o dădu după un Alexandru Logofătul7 8 9. Grigore Hrisoscolefl, un mal însemnat boer, merse în Rusia la 1770 cu solia munteană 8. El ajunse Ban, apoi Postelnic, şi Vodă Mavrogheni îl făcu Ban din nofl 9. 1 Ist. lit. rom. în sec. al XVIII-lea, III, p. 48; Studii şi doc., I-II, p. 107, n° LI. a Gen. Cant., p. 398. * Studii şi doc., MI, p. 305, n° LXX! P- 455» n° XIII. I rtid., p. 391. Cf. pentru Agoaia luî Hrisoscoleu (j- 1776), Inscripţii, I, P- 257» “° 59° - II iad., p. ni. • iad., p. 117; Doc. Cant., p. 216. 7 Doc. Cant., p. 223. 8 Gen. Cant., p. 181. 9 Acest volum. www.dacoromanica.ro FAMILIILE HRISOSCOLEtf ŞI JfANU LIII Sultana Hrisoscoleu, care scrie în 1832*, trebuie să fie soţia vre-unuî nepot de fiu al acestuia. XXXVII. Jianu. Din causa strînselor legături de înrudire între familia Hagi Pop 'şi între neamul oltenesc al Jienilor întîlnesc în corespondenta Casei de negoţ sibiiene un mare număr de acte privitoare la Jienî, multe scrisori pornite de la dînşiî. în 1781 era Sluger şi ajunsese la o vîrstă înnaintată un Hamza sau Amza Jianul din Caracăl. El pare să fie fratele celui a cărui viaţă e schiţată în rîndurile următoare. Vorbeşte atunci şi de nora Ilinca, mama unul fiu, Amzuţă, care nvaţă în Sibiiu 8. în 1751 Stan Jianul va fi fost un logofeţel fără însemnătate, trăind sărăcăcios în Craiova, de şi bătrînul Păharnic Constantin Obedeanu şi-l lăsă epitrop în 1753, alături cu ginere-său, Ştefan Părşcoveanu, cu marele boier Constantin Strîmbeanu şi cu negustorul Hagi-Gherghe, al cărui fiu Zamfir, după care şi Jianu-şî boteză fiul cel mal mare, e pomenit în corespondenţa noastrăs. Peste cinsprezece ani, deci în 1768, el iscălia Hagi Stan Jianu: făcuse deci drumul mîntuitor de păcate la Ierusalim. Pănă la venirea Ruşilor în ţară, el era numai biv Vel Medelnicer, ceia ce însemna foarte puţin lucru. Cînd se luă hotărîrea ca boierii munteni să trimeată în 1774 o solie la Constantinopol pentru a cere Domnie pămînteană, unul dintre cel aleşi, boierul Coco-rescu, se înbolnăvi, şi în locul său merse Hagi Stan, ca unul ce călătorise şi avea cunoştinţă de locuri, de oameni, poate chiar şi de limba turcească. Pe vremea Ruşilor încă, el fu făcut Păharnic, şi acest titlu îl păstrează el pănă la războiul cel nou, cînd Vodă Mavro-gheni-1 face de-odată, nebunindu-1 de bucurie, Mare-Postelnic, 1 1 Ibid. s Contribuţii la ist. învăţ., p. 3. a Năsturel, l. c., p. 43. www.dacoromanica.ro LIV FAMILIA JIANU a doua dregătorie în Divan. Ca să-şî arate recunoştinţa faţă de acest Voevod darnic în caftane, Hagiul voia să-î facă în 1787 la Craiova o primire fără păreche. El ceru de la Hagiul cellalt, din Sibiiu, vinuri de Tokaj şi de Rin, undelemn de Provenţa, tacîmurî scumpe, lămîî şi portocali în ciubere, lu-mînărî albe de lux, o «dumbravă cu jigăniî de argint» de pus pe masă, un «aufsaţî (Aufsatz, budincă) de zahărvoia, în acelaş timp, să dea lui Vodă, ca o «raritet», cai de rasă scumpă, anume aduşi din Ardeal. Hagi Stan Jianu era dintre aceia cari traseră nădejde mai târziu că stăpînirea turcească nu se mal întoarce la noi. Văzu această nădejde înşelată. Supt noua Domnie de la Poartă el izbuti să-şi păstreze titlul, cu toate că boieriile lui Mavrogheni fuseseră desfiinţate. în 1793, era acum bătrîn şi foarte bolnav, aşa încît ajunsese a scrie că «poate s’au apropiat de a face datoria călătoriei cei de obşte». Dar se întrcmă, şi boala mal păsui doi ani pe bietul om, care era văduv, îşi pierduse cel mai iubit copil, vedea pe ceilalţi sau bolnavi sau netrebnici, era încunjurat de nurori care i se păreau cheltuitoare şi leneşe şi bea astfel în zilele sale de slăbiciune drojdia cea mai amară a vieţii. în 1795 trebui să meargă la Bucureşti pentru procesele de despărţenie şi de plată a zestriî pe care le începuseră nurorile. Se întoarse greu bolnav, şi nu-I mal folosiră nici prafurile roşii, nici exerciţiile de călărie pe care le prescriseseră medicii. în Iulie 1796 el nu mal era în viaţă1. Fiul său cel mal mare, Zamfir, învăţă la şcoală în Sibiiu, unde-1 găsim scriind un act în 1766 încă2. La 1780 tatăl său îl căsători cu o Iliuca, nu ştim din ce neam. Avu două fete «curate ca argintul» şi un băiat, mut şi surd, pe care-1 boteză Ioan şi care trăi multă vreme o viaţă de întunerec. Zamfir se îmbolnăvi în 1785 de o boală uşoară, şi medicul îl făcu rost de drum în altă lume. Cu o nesfîrşită jale vorbeşte nenorocitul tată despre pierderea copilului său celui 1 Acest volum şi voi. XII, p. 61. * Voi. XII, pp. 7-9. www.dacoromanica.ro FAMILIA JIANU LV «prea-iubit şi procopsit şi înţelept», pe care nu se poate deprinde a-1 crede mort, ci-1 socoate doar dus pe cîteva zile numai în «vre-o călătorie sau în vre-o slujbă». Văduva lui, Ilinca, rămase cu mîngîierea rochiilor celor scumpe ce-şi făcea necontenit; taine peste aine», strigă odată, deznădăjduit, socrul. Un al doilea fiu, Gheorghiţă sau Ghiţă, îşi serba nunta la 1781 cu o Zoiţa, care era fata puternicului boier Ştefan Părscoveanu, a cărui Domnie românească o ceruseră în 1774 fruntaşii ţeriî prin glasul Jianului chiarl. Peţitoarele fuseseră o Ştirboaică şi o Bengească. înnainte de căsătorie, Ghiţă, care nu fusese încă îmbrăcat cu vre-un caftan, merse la Bucureşti, unde viitorul socru îî mijloci demnitatea de Mare-Şătrar, pe care până foarte târziii nu fu în stare s’o întreacă. în 1793, el era greii bolnav, şi tatăl său intrase în grijă că-I va pierde şi pe dînsul ca pe Zamfir. Dar Ghiţă se în-tremă : la 1802, înnantea cetelor prădalnice de Pazvangi 1, el se adăpostia la Cînenî. Acuma i se zicea Medelnicerul Jianu. De la acest an înnainte, nu mai dăm de dînsul. In-tr’o vreme, la 1795, nevasta voise să-l lase. La o vrîstă destul de înnaintată, Zoiţa, rămasă văduvă, luă pe Grecul Constantin Lazaru, Serdar2. Fiul cel de-al treilea se numia Stan şi el, iar, pentru a se deosebi de tatăl său, i se zicea Stănuţ sau Stanică. încă fiind foarte tînăr, el căpătă din mîna aşa de largă a luî Vodă Mavrogheni titlul de Vel Serdar. în 1791, după ce fusese ispravnic supt Nemţi, arătîndu-se fudul, aprig, bătăuş — cum însuşî tatăl său mărturiseşte —, el se îmbolnăvi greu, de friguri unite cu o rătăcire a minţii luî pornite; merse până la mănăstirea Bistriţeî ca să ceară tămăduire de la oasele sfinte ale lui Grigore Decapolitul. Cîteva luni după aceasta, Hagiul îl însura cu fiica, nu tocmai bogată — era sătul de trufia Zoiţei! —, a lui Ştefan Bibescu, care se dovedi însă răpede a fi numai un »chip zugrăvit, dar, încolo, nimic». Şi Stănuţ fuge înnaintea Turcilor de la Vidin, cari 1 Năsturel, /. c.t p. 46. 3 Ibid.t p. 50; acest volum, p. 70, n° 470. www.dacoromanica.ro LVI FAMILIILE J1ANU Şl LAHOVARI pătrunseră în ţară. La 1815, el se însura a doua oară, luînd pe o nepoată, adusă din Constantinopol, a influentului boier grec Samurcaş, Smaranda, căruia el îl spunea Smărăndica. Amîndoî se întîlnesc şi prin anii 1820. La 1827 maî scrie Stan. care iscălia acum ca Păharnic. Nu ştiu dacă el a lăsat urmaşi. Jieniî cei tineri, cari se scriu şi dezmierdat, pe greceşte, Zianos, Zianu, Amza, Gri-goraşcu, Dumitru şi Iancu, Şătrar la 1821 — maî era şi o soră, măritată cu Dumitrachi Greceanu —, sînt din Caracăl, şi uniî din eî par a fi copiii Zoiţeî Părşcovenceî, cu toate că şi Ilinca luî Zamfir îşi petrecea văduvia acolo la Caracăl. Avem de la Zoiţa o scrisoare în care ea se p'înge de multele năcazul! ce o împovărează şi de atîtea lipsuri ce îndură. Jianul cel bătrîn a avut şi o fată, pe care o măritase după Nicolae Vlădoianu. Murind amîndoî, şi soţul şi soţia, bunicul mărită pe fetele lor; cea mai mare, Tiţa, luă în 1791 pe un Cămăraş Constantin; de nunta cele! de a doua era vorba în 1793 *. XXXVIII. Lahovari. Un Iancu Lahovari apare la 1821 ca boier de tot nou, purtînd titlul de Stolnic; avea un rost administrativ în judeţul Vîlcea şi-l căpătase prin căsătoria sa cu Bica, fiica unei Socotence, Stanca, văduva lui Dinu. Maî târziu numaî, se ivesc, iscălind greceşte, ca «celebîî», fraţii luî Iancu, Mihaî şi Nicolachi, cari trăiau pe lîngă dînsul. După ştiinţa familiei, care a avut un mare noroc în vremurile constituţionale, Iancu, maî departe de care nu merge genealogia, ar fi trăit pănă în 1854, dar părerea ca Manolachi, zis Cupariul, ar fi fost Caimacam al Craioveî la 1804, e, fireşte, greşită. Căimă-cămia olteană nu se dădea decît unor boieri mari înrudiţi cu Domnii. în 1803 o avea Costachi Carageă, iar în 1805 era s’o aibă Mihalachi Mânu ’. Manolachi Cuparul, care nu e 1 Acest volum. 1 Cf. Discursurile lut Al. Lahovari, Bucureşti, 1905, pp. ji -iv fi voi. VI, p 509, nle 280-6. www.dacoromanica.ro FAMILIILE LAHOYARl ŞI UAMU LVII numit şi Lahovari, era ispravnic de Vîlcea în 1792 *. Fiul cel mal mare al lui lancu Lahovari fu şi el ispravnic al Vîlcel, supt Vodă Ştirbei2. xxxrx. Mânu. Mihalachi Mânu, care corespunde cu Casa Pop de la 1803 la 1825, e din alt neam decît acel Alexandru Mânu, care luă în căsătorie pe Ralu, fiica lui Alexandru Ipsilanti, şi dădu familiei o mal mare însemnătate în ţerile noastre s. Acesta avu, pe lîngă Dimitrie şi Constantin, morţi în 1817, la arderea caselor din Terapia ale familiei, cînd muri şi Domniţa Ralu, încă doî fii, pe Ioan şi pe Gheorghe, cari se întîlnesc încă în 1819 4. Ioan avu un fiu, Alexandru, pe care-1 expul-sează Vodă Ştirbei 8. Mihalachi, fiu al lui Gheorghe, era vărul lui Dimitriei Spătar pe lîngă Vodă Alexandru Moruzi în cel din urmă ani al veacului al XVIII lea şi apoi (1799) Postelnic 6. în 1803, Mihalachi însuşi, crescut de Francesul Martinot7, iscălia ca Postelnic. Ajunge apoi Hatman în Domnia moldovenească a lui Scarlat Callimachi, trece, după plecarea acestuia, la 1819, în Ţara-Romănească iarăşi, şi mişcările de la 1821 îl găsesc cu titlul de Vornic. A fost Mare-Logofât supt noul Domn pămîntean Grigore Ghica8. în 1825 îl vedem la băile din Mehadia. Naum Rîmniceanu i-a cîntat laudele. Căsătorit cu Smaranda Văcărescu, a luî Constantin, el e tatăl acelui Ioan Mânu, care, Agă supt Alexandru Vodă Ghica şi supt Bibescu şi duşman al revoluţiei din 1848, jucă un rol mare supt 1 Mărturii istorice privitoare la Ştirbei- Vodă, p. 640 2 Acest volum, p. 22, n° 103. 2 Ist. lit. rom. în sec. al XVIII-lea, II, p. 16. 4 Voi. XI, p. 42 şi nota I. 1 V. tabla documentelor Ştirbei. 1 Voi. XII, p. 121, n° 251 ; Doc. Cant., p. 222. Un medic Mihalachi Mânu, tatăl Doamnei Zoiţa a luî Grigore Mateî-Vodă Ghica, in Gen. Cant. P- 3997 Ist. lit. citată, II, p. 38, nota 10. 8 Hurmuzaki, X, tabla. www.dacoromanica.ro LVIII FAMILIILE MANO, MERIŞAN'J ŞI MUKGĂŞaNU Vodă Ştirbei (e ministru la secretariatul de Stat în 1850) şi chiar mal târziii, fiind însemnat în arhondologie cu titlul de Logofăt. E soţul Anicuţeî Mânu, născută Ghica, sprijinitoarea nouă! literaturi romantice a Romînilor b Tot pe atunci trăia în Bucureşti şi o Vorniceasă Smaranda Mânu2. XL. Merişanu. La 1823, corespondenţa noastră arată doi MerişenI: pe Pîrvu Serdarul şi pe fratele său, greu bolnav, Dumitraşcu. Din acelaşi neam e Pitarul-cel-Mare Barbu din 1719*. Un Serdar Nicolae, fiul unuia din cel de la 1823, trăia în vremea lui Vodă Ştirbei4. XLI. Murgăşanu. Rude de aproape cu familia lui Hagi Constantin Pop sînt Murgăşenil, ai căror nume vine de la satul, pe care-1 stăpî-niau încă la începutul veacului trecut, ridicînd şi biserică nouă într’însul, Murgaşul. Pe la 1800 erau aceşti trei fraţi: Cel mal mare, Ioan, era Păharnic în 1802-3, cînd îşi ţinea la Sibiiu, ca învăţăcel de negoţ pe lingă Casa Manicati, pe amîndoî fiii, Alexandru şi Scarlat 5. Soţia lui pare să fie Ru xanda. Al doilea arată a fi acel Constantin care şi el iscălia ca Păharnic la 1803 şi ajunse apoi Şătrar. Ţinea pe o Smaragda, care era văduvă în 1816, cînd se plînge că prin pierderea soţului a aflat că lumea e «floare trecătoare». în 1823 ea îngrijia de cel doi fii ce-î avuse cu răposatul: Alexandru şi Constantin. 1 V. G. Bogdan-Duică, în Sămănătorul, 1906, Mart. 2 V. tabla documentelor Ştirbei. — Cf. Genealogia familiei Mânu [Bucureşti, 1904], * v°'- X, p. 375. 4 Mărturii, etc., p. 447. * Voi. XII, p. 144, n» 295; pp. 153-4, n° 315. www.dacoromanica.ro FAMILIILE MUBGĂŞANU, NENCIULESCU ŞI OBEDEANU LIX în sfirşit, Şerban era Clucer în 1809, cînd îşi mărita fata, născută din căsătoria lui cu o Aniţa, despre care unul din cumnaţi zicea cu răutate că «e de acelea care o rid toate cocoanele în Craiova». Fraţii scriu une ori laolaltă, încă din 1790. El erau încuscriri şi cu neamul Filişenilor (v. Filişanu)1. XLII. Nenciulescu. Alexandru Nenciulescu e cel d’intăiu din această familie care să se fi ridicat la o situaţie înnnaltă. Proprietar al moşiei Văcăreştî-de-Răstoacă, din Dîmboviţa, unde pănă astăzi durează încă biserica ridicată de dînsul, cînd era Pitar, la 178,4, el fu Vistier pe vremea cînd amiralul Ciceagov ţinea loc de Domn la Bucureşti. în Domnia românească, începută la 1822, el purtă titlul de Vornic de politie: în vara celui d’in-tăifi an al lui Grigore Vodă Ghica, el trece la Craiova în calitate de Caimacam, de şi boierii de acolo cereau un Oltean, în curînd ajunge a fi rău văzut de Domn fiindcă nu îngăduia să i se amestece nimeni în afaceri. Scos în Ianuar 1823, pentru a face loc lui Cîmpineanu, el e surgunit peste puţin timp la Snagov, Unde rămîne pănă în 1825. Cu Ghica pare a nu se mai fi împăcat nicî-odată, dar, supt fratele şi urmaşul prigonitorului său, supt Alexandru-Vodă Ghica, el fu Vistier pănă în 1835. Avea 0 fată, măritată cu Iancu Fili-pescu 2. In acest volum sînt scrisori ale lui din anii 1811-32, toate de afaceri, iscălite totdeauna greceşte. XLIII. Obedeanu. N’avem decît două menţiuni privitoare la acest neam. La începutul veacului al XVIII-lea, trăiau în Oltenia nemţească doi Obedenî: Pătru, Serdarul, apoi Armaşul, şi Con- 1 Acest volum. a Hurmuzaki, X, tabla; Inscripţii, fasc. II (supt presă). www.dacoromanica.ro LX FAMILIILE OBEDEANU ŞI OTETELIŞANU stantin, consilier împărătesc, care luă pe Stanca fiica luî Do-sitefl Brăiloiu călugărul1, şi avu de ginere, pentru fiica sa Elena, pe al doilea Ştefan Părşcoveanu (v. această familie). în a doua jumătate a veacului, întîlnim pe Clucerul Constantin, pe Ştefan, care iea pe Sanda Izvoranca şi are cu dînsa un fiu, Nicolae, şi pe Băluţă2. în actele noastre apare la 1820 Petrachi Obedeanu. între ctitorii de la Logreştiî-Birnici din Gorj e şi o Ilinca Obedeanca, măritată cu Costachi Pănădia biv Vel Clucer3. XLIV. Otetelişanu. Boierii din Oteteliş se ridică la sfirşitul veacului al XVII-lea : la 1692 iscăleşte ca martur într’un zapis Papa Otetelişanul, vătav de copii din casă a Brîncoveanului4. Ceva mai târziu găsim pe cei trei fraţi Radu, Gorgan şi Constantin «ot Oteteliş»6. Ilie Otetelişanu era Vornic în Oltenia germană la 1719 şi făcea prin 1729 negoţ de lînă cu Ardealul6. El are un fiu, Ioan Şătrarul, care trăia încă în 1784. Urmaşi ai lui sînt aceşti boieri din a doua jumătate a veacului XVIII-lea şi din cei d’intăiu ani ai celui următor. Constantin Otetelişanu apare în scrisorile noastre la 1791: e pe rînd Şătrar, apoi biv Vel Păharnic, în 1792, Medelnicer în 1794 7. în acest an el se însoară, luînd pe fata boierului Argetoianu (v. şi acest nume). Dar se pare că numai în a doua căsătorie se însoţi el cu o fiică a lui Costachi Pănădia, Smaranda, care-i dă mulţi copii. După o scrisoare prin care cere hărţi pentru învăţătura sa, Constantin scrie o alta în care se mărturiseşte strîmtorat pentru că cpă tot 1 Ştefulescu, Gorjul şi Tirgu-Jiul, tablele. 9 Gen. Cant., tabla şi voi. I-II, p. 230, nota 1. 8 Ştefulescu, Gorjul', p. 389. 8 Voi. V, p. 308, n° 61. 8 Ibid., p. 309, n° 63. * Voi. XII, p. 31, n° 47; Ştefulescu, Tirgu-Jiul, p. 88. T Ştefulescu, Tirgu-Jiul, p. 40, n° 116. www.dacoromanica.ro FAMILIILE OTETELIŞANU ŞI PĂRŞCOVEANU LXI anul ne cîştigăm cîte un copilaş». In adevăr, între chipurile ctitorilor bisericii de la Logreştiî-Birnicî, făcută de el la 1808, se văd aceste odrasle ale lui: fiii Nicolae şi Gheorghe, fiicele Ileanca, Sevastiţa şi Marghioala1. La 1811 el se intitula Clucer, şi în acest an el cumpăra o moşie în judeţul Gorj. El apuca şi revoluţia de la 1821, în cursul căreia îşi caută un adăpost la Haţeg. Dintre fiii lui Constantin, Nicolae ajunse Sulger şi ocîr-muitor al Gorjuluî în 1830, trăind şi după 18402. Un alt Otetelişan era ispravnic, la 1792-6: Şerban, care purta titlul de biv Vel Clucer3. Soţia sa, Smaranda, scrie încă în 1824: ea era soră cu Elena Bibescu (v. această familie). Alte femei din acest neamsînt: Săftica Serdăreasa şj Păuna din 1801, apoi Catinca din 1824, Ruxanda din 1820-5. Ceva mal vechiu decît Şerban Otetelişanu e polcovnicul Drăghicî din 17814. Mal tîrziu se ivesc: Iordachi din 1823 şi Grigore din 18296. în sfirşit, în epoca lui Ştirbeî-Vodă găsim pe Gheorghe şi pe Ioan Otetelişenil, dintre cari cel de-al doilea fusese în trecut tovarăşul lui Ştirbei ca ispravnic de Ilfov6. Căsătorit cu Elena Filipescu, el nu avu urmaşi, şi întreaga lui avere fu lăsată Academiei Romîne, care întreţine din venitul ei un institut de fete în chiar castelul de la Măgurele, în marginea Bucureştilor, al ctitorului de şcoală. XLV. Părşcoveanu (Prăşcoveanu). După părerea acelui ce a făcut genealogia familiei, generalul P. V. Năsturel, Părşcoveniî vin de la Grecul Trufanda Vistierul de pe la începutul veacului al XVII-lea, prin fiul 1 Acelaşi, Gorjul, p. 165. s Acelaşi, Tîrgu-Jiul, pp. 78, 124. * Ştefulescu, Gorjul, p. 165. * Acelaşi, Tirgu-Jiul, p. 24. 5 V. şi voi. I-H, p. 252, nota 2. * Mărturii despre Ştirbeî-Vodă, tabla. Un Costică Otetelişanu, in Tîrgu-Jiul, p. 184. www.dacoromanica.ro LXII FAMILIA PĂRŞCOVEANU acestuia, Iordachi, care-şî avea moşie la Pârşcovenî. El face o căsătorie care-1 strămută în mijlocul celor d’intăiu neamuri muntene, luînd pe Ancuţa, fiica lui Preda Brîncoveanu, mătuşa lui Constantin-Vodă. De la dînşiî rămîn o fată, care luă pe Barbu Bălâceanu, şi aceşti fii: Matei, numit după Matei Basarab, alt Brîncovean, Papa, după tatăl lui Vodă Brîncoveanu— el se călugări ca Pahomie—, şi Preda, după bunicul de pe mamă. Preda fu începătorul Părşcovenilor mal noi, cari şi poartă acest nume. Abia în 1700 el se înnălţase la dregătoria de Medelnicer-Mare. Moare însă în curînd, lăsînd grija casei în sama văduvei, Stanca, o Golească. Aceasta-şî mărită fata, botezată după numele bunică!, Ancuţa, cu Constantin Năsturel. Băiatul, frate al Ancuţeî, Ştefan, era numai Postelnic al doilea sau al treilea, în 1716, la sfîrşitul vechil Domnii pă-mîntene. Ca atîţia dintre tineri, el ţinu cu Nemţii, în tulburările războinice care începură chiar în acest an. Pentru bogăţia şi înrudirile sale, Părşcovcanul ajunse în Sfatul de Cîrmuire al celor cinci judeţe anexate de Austria. Iar, după întoarcerea lor la Scaunul din Bucureşti, el rămase în slujba Domnilor de la Poartă. Şi dînsul avu, ca şi tatăl său, numai un băiat şi o fată, cari repetă numele generaţiei de ’nnaintea loi : iarăşi un Ştefan şi iarăşi o Ancuţa. Aceasta luă pe un boier oltean, Constantin Olănescu, iar, după moartea acestuia, pe un Iordachi Colfescu: foaia de zestre e din 3 August 1739; la urmă, ea se făcu călugăriţa Ana1. Ştefan al doilea era numai Clucer în 1760, dar peste doi ani iscălia ca Vel Stolnic, peste alţi trei ca Păharnic-Mare: încă de pe atunci el era însurat a doua oară (întăiu ţinuse pe Ilinca, fata lui Constantin Obedeanu) cu o fiică a lui Constantin şi Dumitraneî Ştirbei, care trăia încă pe la 1780. Părşcoveanu fu un sprijinitor al Ruşilor, cari-1 făcură, pe vremea cînd stă-pîniafl ţara, Mare-Ban oltenesc2. Craioveniî se gîndiră a face 1 Genealogia familiei Olănescu; cf. Studii fi doc., V, p. 149, n° 88. 1 Gen. Cant., p. 189; Năsturel, p. 44. www.dacoromanica.ro FAMILIILE PABŞCOVEANU ŞI BALET LXIII din el chiar şi un Domn şi stăruiră pentru aceasta la Constan-tinopol, printr’o solie anume. Biruitorul său, Grecul Alexandru Ipsilanti, nu-î ţinu în nume de rău această dorinţă şi-l despăgubi pentru cuca pierdută prin toiagul de Mare-Logofăt; ba-î dărui şi moşia Slătioara, în părţile Oltului. Tot dela prietenia lui Ipsilanti îî veni Părşcoveanuluî şi alt scump caftan, cel de Mare-Vornic al Ţeriî-de-sus (căci Alexandru-Vodă împărţise în două Vornicia-cea-Mare). El se îngrijia acum de ctitorii pe la schituri şi mănăstiri şi, în acelaşi timp, de măritatul fetelor sale, — căci băieţi n’avea. «Fiindcă am avut dăruite de la Dumnezeu fete multe», scrie el odată lui Hagi Pop, «carele viind la vîrsta căsătoriei, una după alta, tot mărităm cîte una», — el şi Vorniceasa, — «din an în an». La 20 Ianuar 1780, el mărita astfel pe Sultana după fiul Stolnicului Ioniţă Bălăceanu (v. această familie). Am văzut că Zoiţa luă pe Jianul cel tînăr. Maricuţa ajunse soţia lui Iordachi Cantacuzino de la Măgurenl. Dumi-trana, numită după bătrîna Ştirboaică, fu soţia lui Farfară; Uţa, a lui Vlădoianu Clucerul. Iar Ancuţa ajunse Bengească, fiind nevasta Clucerului (v. această familie)1. Pe vremea Nemţilor, el făcu parte din Divanul craiovean, la 1790. De şi avea lingă el nevastă tînără, pe altă Vorni-ceasă, Grecoaica Chiriachl, dintr’un neam de jos, Părşcoveanul era foarte bătrîn. Ar fi vrut să înfieze, neavînd însuşi urmaş, pe fiul Ancuţeî, botezat de dînsul Ştefan, dar moartea-1 prinse în 1792, din care an avem încă o ultimă scrisoare către prietenii din Sibiiu. XLVI. Ralet. Avem mal multe scrisori de la Raleţii din veacul al XlX-lea. Rostul familiei (de obîrşie grecească; 'PaXătoc din Rall, cu desinenţă italiană, ca Gianetul, TCavătoţ, din Gianl, vene-ţianul Zanni), începe la noi cu un Ralet de pe la 1750, al cărui fiu, Căminarul Costachi, iea pe una din Domniţele lui 1 Năsturel, o. c.t p. 40 şi urm. www.dacoromanica.ro LXIV FAMILIILE BALET ŞI BIOŞANTT Constantin-Vodă Moruzi *. Un Isac Ralet se întîmpină la 1786, cînd Vodă Mavrogheni, în răspîndirea darnică a caftanelor sale, îl înnalţă de la Postelnicie la Logofeţia-cea-Mare2. Desfiinţîndu-se astfel de înnaintări, el era numai Clucer-Mare la 17933. Cu titlu de Logofăt îl întîlnim şi în 1809. Un biv Vel Vornic Grigore Ralet iscăleşte la 1824*. Atunci trăiau, în rîndurile d’intăiu ale boieriei muntene, cel doî fiî aî luî Isac Ralet, Dimitrie sau Tache şi Constantin: cel d’intăiu, mal însemnat, e printre boierii din 1814 aî lui Scarlat-Vodă Căliimachis. Ca şi Mihalachi Mânu (v. acest nume), el trece, după căderea lui Callimachi, în Ţara-Romănească: era Agă în 1822, iscăleşte ca biv Vel Hatman între acest an de schimbări şi anul 1824, e trimes Caimacam la Craiova, în locul lui Cîmpineanu, în primăvara anului 1824, şi stă acolo pănă în 1825, cînd face loc luî Alexandru Ghica, fratele Domnului6. în scrisorile noastre l mai vedem pănă la 1832. Constantin, Costachi, avu o carieră mai puţin strălucită. Fu ispravnic de Ilfov, inspector de zaherea şi ispravnic de străini, în aceiaşi stăpînire a luî Grigore-Vodă Ghica 7. XLVII. Rioşanu. Micul Armaş Ion sau Ioniţă Rioşanu, care se afla, în anii 1821, printre corespondenţii Casei Hagi Pop, vine dintr’un neam de boieri mari cari au avut altă dată un rost însemnat. Strămoşul său a fost întăiă Logofăt al doilea supt Mihai Viteazul, între cei mai de aproape credincioşi ai căruia el se număra, fiind trimes de dînsul în atîtea solii de taină. I se zicea Stoichiţă pentru a-l deosebi de Stoica Vistierul, o personalitate mult mai hotărîtoare decît dînsul. Se ştie că falşa 1 Gen. Cant., p. 394. s Acest volnm. * Doc. Cant., p. 222. * Ibid., p. 234. 5 Doc. Callimachi, I, p. 219, 8 Hurmuzaki, X, tabla. 1 Ibid. www.dacoromanica.ro FAMILIA BIOŞANU LXV «scrisoare de trădare» a lui Mihai era îndreptată către Negre Vornicul şi acest Stoichiţă x. în vara anului 1601 el şi Clucerul Radu Buzescu se aflau în fruntea oştilor ridicate pentru Domnul cel vechiu şi adevărat. în acest timp el era împodobit cu titlu de Postelnic2. Scăpase din închisoarea’n care-1 pusese pentru o bucată de vreme răzbunarea lui Simion-Vodă. Şi mai târziu, supt Radu Şerban, în 1604, Stoichiţă-şî avea legăturile sale cu Imperialii3. Nu se putea înţelege cu urmaşul lui Mihai Viteazul, care-1 întorsese la vechea logofeţie de treapta a doua, şi în 1608 el se afla ca pribeag în Ardeal, la Curtea duşmanului acestui Radu, Gabriel Bâthory4. Peste vre-o zece ani, Stoichiţă era Vistierul cel Mare al lui Gavril Movilă 8, după ce fusese unul din răsculaţii din 1618 împotriva Grecului Alexandru Iliaş ®. Atunci făcu el în Ţinutul său de naştere, Gorjul, schitul, astăzi mai mult în părăsire, de la Strîmba, pe care nu apuca să-l mîntuie. Fusese căsătorit cu o Dochia, fără să aibă copii. Averea lui trecu deci la un nepot, Miloş Logofătul, căsătorit cu o Bălaşa. Urmaşii acestuia, Stamatie, Mare-Păharnic, şi Dumitraşcu,—fii, Barbu Căpitanul,—fiul acestui din urmă şi al Hîrşovei, Radu Logofăt, nepotul de fiu al Dumitraşculuî, se strecoară în mai slabă lumină. Constantin Rioşanul, fiul lui Radul şi al Asprei, era Armaş-Mare la 1793, şi, după trecere aproape de două veacuri, el isprăvi, în sfîrşit, cu totul ctitoria familiei, împreună cu soţia sa Păuna. Pe atunci erau «coconi mici» fiii lui Constantin Armaşul, Ioan şi Barbu 7. Cel d’intăiu e Ioniţă din scrisorile de faţă. 1 Hurmnzaki, XII, p. 1198, nota 1 ; pp. 1205-6, n° 1771. 8 lbid., p. 1231, n0 181 ; cf. voi. IV1 din acea colecţie, pp. 249, 255. 8 Hurmuzaki, IV1, pp. 365, 405. * Studii fi doc., IV, p. 75. 6 Voi. VI, pp. 466-7, n° 64. 6 Studii fi doc., IV, p. 297, n° 19. 7 Ştefulescu, Gorjul, p. 216 şi urm. 5216. Voi. VIII. 5 www.dacoromanica.ro LXVI FAMILIILE BOSETI ŞI SAMUBCAŞ XLVIII. Roseti. Roseteştiî munteni pleacă sau de Ia Matei, fiul Iul Antonie-Vodă din Moldova, căsătorit cu fiica Iul Grigore Ghica (el are doi fii, pe Matei şi pe Dumitrachi, zis Carabatachi *), fie de la corniţele Nicolae Roset, din vremea lui Nicolae Mavro-cordat. Matei cel de-al doilea face parte, ca Vistier, din Divanul de la 1751 2 * al rudei sale Matel-Vodă Ghica, şi lingă el se află şi un alt tînăr Roset, Ioan Banul2. Acesta însă venise din Moldova, deşi nu se mal întoarce acolo, căci fiica sa luă pe Comisul muntean Dumitraşco Racoviţăs. E greu de spus, în starea actuală a izvoarelor, cărei ramuri îl aparţine Dumitrachi— purta deci numele Iul Carabatachi de la începutul veacului—, pe care-1 găsim în scrisorile noastre, căsătorit cu o Anica. Acest boier muntean de pe la 1821 trăia în liniştea unul colţ de ţară. La 1824 el era ispravnic al Gorjuluî4 5. Poate că Dumitrachi era fiul Mârioareî ce se întîl-neşte ca văduvă Iai8i2&. Fiul său a ocupat funcţii înnalte supt Vodă Ştirbei: în 1847 era încă ocîrmuitor de Gorj şi el8. Scarlat Roset, Rosetti,’ coborîtor al comitelui Nicolae, era în 1821 numai unul dintre boierii tineri, dintre «cilibiil» cari puneati la cale la Braşov schimbarea îu sens «european» a ţeriî lor 7. El a cheltuit cu tipărirea gramaticei lui Eliad în 1828. Se ştie că el a fost şi pe urmă cel mal vestit sprijinitor al culturii printre toţi boierii munteni aî generaţiei sale. Asupra familiei moldoveneşti, v. voi. VI, pp. 549-50. şi R. Rosetti, Note asupra familiilor Buhuş şi Rosetti, în «An. Ac. Rom.», XXVIII. 1 Gen. Cant., pp. 397-8. a Voi. I-II, p. 233, n® xt. s Voi. XI, pp. 259-60, n° 99. 4 Ştefulescu, Tîrgul-Jiului, p. 117. 5 Contribuţii la istoria învăţământului, p. 10. 1 Ştefulescu, o. c., p. 118. 1 Hurmuzaki, X, p. t.ttiit. www.dacoromanica.ro FAMILIILE SAMUBCAŞ ŞI SLĂTINEANU LXVII XLIX. Samurcaş. La 1809 scrie un răvaş către Casa Hagi Pop. Zoiţa Samurcaş şi, un an după aceasta, Constantin Samurcaş, o rudă a ultimului Geanoglu (v. acest nume), era Ban. Pe atunci Ruşii ţineau ocupate ţerile noastre, şi acest boier de obîrşie constantinopolitană îl slujia într’ascuns, căutîndu-li tot felul de ştiri tainice cu privire la Turci1 *. Peste unsprezece ani, Constantin era Vornic; i se recunoşteau mari însuşiri de dibăcie, şi pentru aceia el primi în 1821 sarcina de a merge în Oltenia pentru a potoli răscoala începătoare a lui Tudor; ajunse la Craiova, cheltui banii ce i se încredinţaseră — sau, cel puţin, nu-î dădu nicî-o dată înnapoi—şi se întoarse la Bucureşti fără nicî-o ispravăa. în timpul de turburări ce urmâ, el se adăposti la Braşov, de unde scrie încă la 1824. Poate chiar să nu se mai fi întors nici-odată în ţara care prigonia acuma pe Greci, şi să fi murit în pribegie. Viaţa i se încheie la 1825 3 * *. Frate cu el va fi fost Iancu Samurcaş, pe care Scarlat Callimacbi, numit Domn al Ţerii-Romăneşti, îl trimese în 1821 pentru a ţinea Scaunul Craioveî. în această dregătorie moare el prin Mart 1822. Căimăcămia trecu atunci asupra fiului său, numit şi el Costachi, care fusese pănă atunci ispravnic de Rîmnic. Acesta fu scos din locul său la numirea Domnului celui nou, în ziua de 5 Iulie 1822, şi dus la Vidin, unde i se luară cu asprime socotelile. Ca să se puie la adăpostul oricărei răzbunări şi pedepse, el se făcu Turc, luînd numele deMustafh6. Averea lui Costachi cel bătrîn trecu asupra unui nepot, Alexandru, care se întîlneşte de la 1825 înainte, făcînd politică rusească6. Soţia lui pare să fie acea Marghioala Samurcaş care se despărţia de bărbat în 1832 8. 1 Voi. XI, p. 105, n° 30. 3 Hurmuzaki, X, tabla. * Voi. XI, /. c. * Hurmuzaki, X, p. 200 ; Acte şi fragm., II, p. 662. * Voi. IX, pp. 105-6. 6 Acest volum. www.dacoromanica.ro LXVIII FAMILIILE 8LĂTINEANU Şl SOCOTEANU L. Slătineanu. Un Ioniţă Clucerul Slătineanu se însoară în cea d’intăiti jumătate a veacului al XVIIl-lea cu Smaranda, fiica celui de al doilea Pîrvu Cantacuzinob Tot în aceste vremuri trăia şi un Nicolae Slătineanu 2. Fără legătură de familie poate cu aceştia, fifl al unul «Ar-vanitohorit» de lîngă Tîrnova, deci Bulgar, al lui lene, dar şi al Stancăl, fiica lui Stati Leurdeanu şi nepoata de fiică a lui Constantin Stolnicul Cantacuzino8, Răducanu Slătineanu era Clucer la căsătoria sa cu Sultana lui Toma Creţulescu4. în 1761, el iscăleşte Comis-Mare5. La 1793, fiind acum I.ogofăt-Mare, titular, Răducanu era soţul Săfticăî Fălcoianu 6. Om harnic şi priceput, el fu şi întemeietorul unei fabriclde postav T. Pe la 1790, Răducanu avea doi fii la şcoala grecească: pe Iordachi, care traduse în 1797 din Metastasio pe « Achille la Skyros», şi pe Scarlat8. în 1821 se aflai! la Braşov doî Slătinenf, Dimitrie şi Gheorghe ®. Soţia vre unuia din doi era acea Catinca Slătineanu, cunoscătoare de franţuzeşte şi meşteră în a cînta din piano, care avea un rol de frunte la Curtea fără Doamnă a lui Grigore-Vodă Ghica10. Şi în acest volum se afla scrisori de-ale el scrise franţuzeşte sau greceşte. LI. Socoteanu. încă din veacul al XVII lea se întîlneşte în Moldova, supt Radu Mihnea, un neam de Socotenî din care face parte ' Gen. Cant., p. 116. 2 Jbid., p. 349. 8 Ibid., p. 321. 1 Ibid., p. 376. 5 Voi. XI, pp. 289-90. 8 Acest volum. 7 Iorga, Negoţul şi meşteşugurile in trecutul românesc, p. 187 şi urm. s Ist. lit. romine in secolul al XVIII-lea, II, p. 103. 9 Hurmuzaki, II, tabla. 10 Ibid. www.dacoromanica.ro FAMILIILE SOCOTEANU, ŞTIEBEÎ ŞI TABLA AM LXIX Toma, scriitor domnesc în 16241. La începutul celui următor, între boierinaşiî munteni era şi un Gheorghe Socoteanu (iŢig)2. Un al treilea Socoteanu se Zăcu călugăr, şi fu episcopul de Rîmnic Grigore. Constantin saă Dinu Socoteanu, care avea în Rîmnic «casele sale cele mari», zicea lui Grigore: «moş»8. în 1796 era ispravnic de Vîlcea şi, între altele, se îngrijia de canari şi de căţel de prin străinătate pentru boierii cel mari de cari avea nevoie. Căsătorit cu Stanca, sora lui Dimitrie Greceanu, el era în 1804, ca Stolnic, ispravnic al Gorjulul şi în 1808, fiind Căminar, avea aceiaşi slujbă *. Fiica sa, Bica, fu soţia lui Iancu Lahovari; şi după căsătoria cu acest străin, ea iscălia insă tot «Bica Socoteanca» (în 1823 încă). Barbu, frate al Bicăi, cred, era judecător la Tîrgu-Jiuluî în 1829 6. în scrisorile noastre-1 găsim încă de la 1823. LII. Ştirbei. Pentru cel trei Ştirbei din vechea ramură, Barbu, soţia sa Catinca şi mama lui Barbu, Dumitrana, v. memoriul mieii «Un boier oltean la Karlsbad», în «Analelele Academiei Romîne» pe 1906. Familia are legături strînse cu Casa de negoţ din Sibiiu şi o adevărată prietenie o uneşte cu Cons-stantin Hagi Pop, cu soţia acestuia, Păunica, şi cu bâtrîna Hagică. LIII. Varlaam. Numai în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea se iveşte Şi această seminţie de boieri munteni. Un Dumitrachi Varlaam e amestecat în uneltirile de pe vremea ocupaţiei ru- 1 Voi. XI, p. 49, 1:0 13. 2 Ştefulescu, Tîrgu-Jiul, p. 33. * Voi. MI, p. 458, n° 18. 4 Ştefulescu, Ttrgu-Jtul, p. 117. 8 lbid., p. 124. www.dacoromanica.ro LXX TAUILIILE VABLAAM ŞI VLĂDĂIAND seştî de la 1769-74; el şi scrie istoria întîmplărilor de războiţi din această vreme *. Un Costachi Varlaam are apo! în altă ocupaţie a Ruşilor, de la 1806 la 1812, un rost însemnat ca Vistier. Era duşmanul puternicului Constantin Filipescu şi se afla în fruntea unul număr de boieri de neam mare, între cari vedem şi pe un Ghica, pe un Brîncovanua. încă de la 1802 el era în corespondenţă cu Hagiul din Sibiiu, căruia-I dăduse în grijă pe fiica sa, aşezată la Ursulinele din acel oraş. Din scrisorile sale care urmează cu acest scop, pănă în vremea războiului pomenit, aflăm că soţia lui Varlaam se chema Frusinica, iar fata de la călugăriţe Mariţa ®. Balaşa Medelnicereasa, văduva lui Ion Hiotu, era tot din acest neam. Şi la 1822 întîlnim în răvaşele noastre pe un Nicolae Varlaam, care era bolnav. După 1812, familia, compromisă cu Ruşii, îşi pierde însemnătatea pe care tot Ruşii i-o dăduseră. LIV. Vlădăianu sau Vlădoianu. înrudiţi cu BrăiloiI (v. aceasta familie) sînt Vlădoienil. Un Păharnic Fota Vlădoianu face, la sfîrşitul veacului al XVIII-lea, o danie pentru şcoală uneia din bisericile craiovene1 * * 4 5. Era Vel Medelnicer numai, în 17686. Un M. Vlădoianu iscăleşte la 17426. Scrisorile noastre sînt privitoare la Clucerul Ioan Vlădoianu (c. 1811) şi la Constantin Vlădoianu (1827). Un altul, ginere al lui Hagi Stan Jianu (v. această familie), nu mal trăia la 1793. Unul din Vlădoienî ţinea pe Eufrosina, sora lui Vodă Mihai Suţu 7. 1 V. Ist. lit. rom. in secolul al XVIIl-lcat tabla. 3 Constantin Căpitanul ed. lorga, p. XXXIII şi urm. * Contrib. la ist. invăţămintulul, pp. 2-6. 4 Ist. lit. rom. in secolul al XVIII-lea, II, pp. 22-3. Cf. Gen. Cant., p. 512. 5 Voi, XIII, pp. 22J-6. • Voi. XI, p. 225, nota. 7 Voi. X din colecpa llurmuzaki. www.dacoromanica.ro FAMILIA ZĂTBEANU LXXI LV. Zătreanu. Boieri gorjenl, de la Zătrenl, trei membri al familiei : Radu, Vlad, Matei apar la 1719 *. Un Iordachi măsură moşii Ia 1781®. Un Constantin sau Dincă se află în scrisorile noastre Ia 1821-3. Fiul săO, Nicola’e, era secretariu de prefectură în 1857®. 1 * 3 1 Ştefulescu, Ttrgu-Jiult pp. 32-3. * Voi. XI, p. 226, nota. 3 Mitrturit privitoare la Ştirbei- Vodă, p 669, n° 57. — Comunicări de acte fi ftiri privitoare la aceste /amilii oltene fi muntene sau fi la altele sunt afteptate de la interesul cetitorilor. www.dacoromanica.ro I. scrisorT de boierî. 5216.—Voi. VIII. 1 www.dacoromanica.ro 1. 18 Iulie [c. 1750]. Ilavoqid'ai;.. . rcrp. porunceşte unul Costandin Popescul a duce pe Păvel Roşiianu şi Matei Mo-rănglavul la hotărîtul moşiei Reace, cînd vor veni sătenii cu popa. 2. «Lăzăret», 14 Iulie 1768. H[a]g[i] Stanjianu, biv Logft. za Vist., pentru o socoteală de tovărăşie la negoţ, avută, în 1756, cu Pătru Luca. Vindeau cordovane. 3. Ianuar 1778. D[umitrana] Ştirboica1. Pentru cumpărături. «Foiţa de tărguelî, cum arată în jos: ...1 toc tipsii şi un toc talere.. ., 1 sită de cele bune, deasă, 2 oc[ă] arpăcaş bunu, măruntu, 5 dramuri şoflan, p1 oc[ă] candel albu, 1 mănuşi fămeeştî albe, 1 funt palerî, 2 funturî alice de ale mă runte de vrăbii, 1 funt alic[e] de epurî. .. Săminţiî, însă de napu, dă gulii, de varz[ă] nemţască i lăptuci de cele învălite.» Adauge: «2 părechî de nasturi mari de aur, unii suciţ, iar alţii cu robine în vărfu, 1 cămaşa voinicîască, 1 păreche izmene neprinsă, 1 brănişor, care va fi mal greu, de fir, 1 blană de guş de vulpe de Mosc, cu capacele el». 4. 13 Iunie 1778. D. Ştirboaica. Pentru o carătă. 5. Craiova, 3 Mart 1779. Zamfir H. Gherghe. Pentru «2 părechî desagi cu cărţi», ce are în lazaret D. Ştirboaica. 6. 15 April 1779. D. Ştirboaica. Pentru un clopot stricat. «Acest clopot iaste cumpărat de răposatul tatăl mieu de l[a] Lipsea, ci, dup[ă] cum vel vedea dum[neata] slovele ce sănt la margină, tot acele slove să să fac[ă] şi acum; ci, fiindcă au fost madem3 foarte bun. . ., mademul să nu să schimbe, 1 Era fata lui Constantin Strîmbeanu şi văduva luî Constantin Ştirbei (v. voi. V, p. 326, n° 116; p. 328, n° 121). ' 1 Metal. www.dacoromanica.ro 4 SCRISORI DE BOIERI — că glasul acestui clopot nu s’au aflat din Olt încoacie.» Cere şi «aţă nămţasc[ă], candel albu». 7. l-iu Maiu 1779. Eiarpârtoţ KpsrCooXăoxoi; Ila^apvrxoi;. Pentru bani. — Greceşte. 8. 6 Iunie 1779. D. Ştirboaica. «Pentru clopotfl , .erea şi madem bun într'ănsul.» Salută Bărbuclanu şi Catinca1. 9. 1779-80. cMariia Foteasca, Clucereasa.» Pentru afaceri. 10. 19 Ianuar 1780. Barbu Ştfirbeî], Serdar. Cere «patru sfeaşnice» de biserică. . 11. 2 Februar 1780. D. Ştirboaica. «Să el materie de o £ubea de care ştii că mi al mal luat». Şi pentru «sfeşnice de biserică..., mal lungi şi mai groase decît ceale de la M^ica Precista şi de la Sfeti Gheorghe ... Nu ştiu, cocoana dum[ital]i ce ş’au mal câştigat, ci, orice va fi, să Ie aveţi bucuriia... Sî trimiţi şi pomenicu casil dum[ital]i ca să s[ă] pomenească la biserică ... Şi claT de cel bun de Rusiia să-m trimiţi vre o 25 de dramuri, şi materiia să fie cinci coţi, ca să-m ajungă.» 12. Maiu 1780. H[a]gi Stan Jiianul, Pah[arnic]. Plăteşte la nuntă, la fiu-săii Zamfir. Vrea «o salbă de galbenii mari, precum ai dat şi lui Zamfir salba răposatei». 13. 25 Iunie 178-1. «Ştfefan] Prăsco[veanu], Dvor[nicJa.» Să i se caute un grădinar. Va da IOO de lei «cu zapis». «Să fie meşter şi de altuitu pomilor.» «Dvorniceasa» mulţămeşte pentru mănuşi. 14. 6 Septembre 1780. D. Ştirboaica. Pentru un ceasornic de dres. 15. 6 Septembre 1780. Ştfefan] Prăşcofveanu], Dvorfnic]. Pentru un grădinar. Va avea «şi rămătorl şi alte bacşăşuri». Să fie măcar pe trei ani. Avînd «simbrie grea», să-şî aducă «uneltele». După trei ani, «eu îl voi trimite cu chieltuiala mea. . - Pentru lămâi, ce-m scrii, vel şti că s’au prăsit şi aici mulţi, ci oameni nu avem, ca aceia să poarte de grijă.» 16. 3 Novembre 1780. Şt[efan] Prăş[coveanu], Dvorfnic]. 1 Fiul ei (ultimul Şliibel din ramura veche) şi nora. * Fost candidat ia Domnie. www.dacoromanica.ro SCRISORI DE BOIERI 5 Despre grădinar. «Aşa socotescu că, daca să va lipi de mine, nu va mai găndi de la urmă, ci, cum eu, după viaţă muriild, im! va vedea săvărşitul, sau el mat nainte de mine... Va avea de la mine milă şi căutare.» 17. 12 Novembre 1780. D. Ştirboaica. «Pentru cîasornic, să mi-1 trimeţî la Vălcîa, fiindcă este Mariuţa, fii-mea, isprăv-nicîasă la acest jud[e]ţ.» Trimete «acest folcălucu (sic) de olă, 15 de untu şi 2 caşcavale». Cere «o jumătate de funtu de cîaiu fain, 50 dramuri de candel albu fainu, 50 dramuri rozmarin pentru bucate, 1 sticlişoară cu untu de anason». Să caute «mărgăritar, orlunde-I vel găsi, pentru Catinca, după cum aî cumpărat fii-mil Stancăî Părşcoveancăî, să fie asemenea, şi albu, curatu». 18. 6 Decembre 1780. «Mar[ia] Grădfişteanu], Manolachi Grădiştea[nu] Med[elnicer].» Să li scrie cit costă o carătă, «în-năuntru cu catifea de lănă roşie, p’afară cu o vargă de auru şi cu una verde, şi păn varga cea verde să aibă floricele, şi dricu să fie iar asemene roşu. Trimise maica un burdufu cu untu şi doi caşcavali». 19. 20 Ianuar 1781. St[efan] Prăşcfoveanu], Vor[nic]. Pentru grădinar. «De la o vreme încoace, alte lucrări nu avem, decât, fiindcă am avut dăruite de la D[umne]zeQ fete multe, carele, viind la vârsta căsătorii, una după alta, tot mărităm câte una din an în an, precum şi acum, în luna acîasta, la 10 zile, am avut veseliia a nunţii a fiiciî noastre Sultanii, pe care am dat-o după fiiul al răposatului Stolneculuî Ioniţă Bălăcean, cu care rămăsese maică-sa raicu de taică-său, şi acum, fiind venit la vârstă, l-am făcut ginere.» 20. 21 Ianuar 1781. D. Ştirboaica. Pentru «rozmalin de care să face în grădini, ca să ne fie pentru bucate, iar dum-[neata], în locul rozmalinului, m’el trimis stafide negre. . . Pentru policandrul Sfintei Troiţă . .., să aibă 24 de sfeşnice.» Cere şi un grădinar. 21. 12 Februar 1781. Amza Jianul, Slug[er]. Sînt sănătoşi «Costache, Grigoraşcu, noru-mea Ilinca». El e bolnav şi «pătimesc viiaţ[ă] foarte slabă», fiind şi bătrîn. «Lăudat să fie numele Domnului pentru toate... Al dbilea, stau la www.dacoromanica.ro 6 SCRISORI DE BOIERI mirare că, păn te chemam: nepotu Costandin, scurt, tot eram mulţămit de căte o fiiască scrisoare, ce priimiam de la dum-[neata], iar, de cănd milostivul Dumnezău te-afl învrednicit de te-al făcut hagiu, vaz că cu o mare părăsire ne-al pus la uitare, — din ce pricină, nu ştiu. Ci te pohtesc, nepoate, mal întorce-ţ firea de mă bucură, păn am viiaţ[ă] de a maî priimi fiiască scrisorea dum[ital]i. Pentru altele întru care ne aflăm, nu iaste maî puţin decăt bătaia Eghipetului, care Dumnezău arătă prin Moisl prooroc: atăt au făcut Dumnezău milă păn acum, de nu iaste moarte între oameni, iprocî.» Cere cuţite, linguri de argint şi «o carătă pentru noru-mea, sau o botcă bună cu coperiş dinainte; numai drugi să fie modă ca de Beci, iar să nu fie puş în lat..., că să folăşază în jos numai decăt, ci să fie muchie... Văpsala butcii să fie roşie, şi lucru ţapăn.» 22. 18 Februar 1781. Ştfefan] Părşfcoveanu], Dvor[nic]. îi pare rău că grădinariul are dropică. De-I află altul la Mart, «de bucurie ce aş dobândi, nu ştiu ce mulţumită aş da d[u]mi[tal]i.» 23. 29 Mart 1781. Şt[efan] Prăş[coveanu]. Pentru grădinar. L-a căpătat prin judecată. 24. 17 April 1781. Bfarbu] Ştfiibeî], Serd[ar]. Cere «o ladă de farfurii, adec[ă] un tacâm de masă de 24 de personii, cu tote cele trebuinciosă, şi 24 de şervete şi cu masa lor, să-m cumperi d[u]m[neata] şi un cort nemţesc, de cele de care vei socoti d[u]m[neata]». 25. 17 April 1781. D. Ştirboaica. Pentru boala soţiei sale, Catincăi. Să trimeată dohtor. «îi vom da tl. 500, şi alte daruri vor fi pe d’asupra, iar, cănd nu va vrea Dumnezeu, îl vom da acel 50 de galbeni; şi cheltuiala d[u]m[nealui] va fi de la noi, mâncarea în casa mea, şăderea în casă.» Notă: «Inştinţez dum[ital]i pentru noru-mea Catinca: s’au măritată, de 6 ani acum, la Maî; au fost atunci ca de ani 16 . .. Natura este iute, şi s[ă] mănie de fieştece, şi are dor în şale şi durere la oase şi slăbiciune... Fie-mieu Bărbu-ceanu este ca de ani 28.» 26. 29 April 1781. H[a]gi Stan Jianu, Pah[arnic], «înştiinţăm pă dum[ital]i pentre vesăliia fii-mieu Ghiţă, că, măcar www.dacoromanica.ro SCEtSOEÎ DE BOIEBt 7 că dum[nea]lui Dvorfaicul] Prăşcoveanu să află la Bucureşti, dar, puind tot feliul de silinţă şi mijlocitori pă dumnei Stolnicîasa Ştirboica i pă dumnei Stolnicias[a] Bengească de i-aă scris dumisale, şi l-am plecat de au primit să vie dumnfealui] aici, să facem nunta, unde i sint toate rudeniile dumisale şi ai miei.» Pofteşte pe Hagi Constantin Pop la nuntă. Păunica să schimbe aşa «aeru». E pace; «aerul este frumos şi drumul bun ... Pohtesc doi pui, unul de lămăe, al;ul de năramză . .., în o ladă, dar să fie de lemnu, ca să nu să spargă, şi să fie căt de mici.» 37. 3 Maiii 1781. B[arbu] Ştfirbeî]. A trimes feciorul «cu rădvanu şi cu un podvonicu (sic)*, pentru a lua pe doftoritt. «Pentru doi coţii de orbote albe faine şi pentru o apărătoare Catincăî.. . Pentru o ladă cu farfurii.» 28. 25 Maiu 1781. Zamfir Jianu, Clucjer], Pentru doftoriile fratelui» Gheorghiţă. Trimesul lui Ştirbei Serdariul a venit cu «doftorul». Se ceruse şi «unt de scorţişoară, ce-i zic latineşte: «oleum cannellae», scrie Gheorghe însuşi. 29. 24 Iunie 1781. D. Ştirboaica. «Fiindcă, cu ajutoru iui Dumnezeu, zugrăvesc sfânta biserică şi nu am aur, să-m cumperi doaozeci de tefele,—numai să fie bun, să nu fie de cel leşăsc..., tefeaoa căte t1 3 p1, dăn cel bun . .. Din pricina omului stă lucru jos.. . De acest fel de văpseală de care trimisei dum[ital]i mostră.» 30. Craiova, 26 Iunie 1781. H[a]gi Stan Jianu, Pahfarnic]. «Pentru lămăiu, portocaliu şi alte ce mi ai trimis dumjneata] pentru nunta fiu-mieu ... Hotărârea ce am fost avut cu dum-[nealul] Dvor[ni]c[ul] ca să facem nunta în Rusalii, dar, fiindcă Mării[a] Sa Vod[ă] I au făcut pă dumfnealui] iar Vel Dvor[ni]c halea, şi, după milostivirea Mării Sale, vrănd ca să cinstiască şi pă fiu-mieti Gheorghje] cu boerie, l-au trimis în Bucureşti, şi l-aii miluit Măriia Sa Vod[ă] cu boerie: Vel ŞătrfarJ, şi s’au întărziiat la Bucureşti... La Iulie va lua voe ca să vie.» 31. II Iulie 1781. Bfarbu] Şt[irbei], Serdfar], Pentru »nişte vinu de muşcaţii». La 30 Maiu ceruse şi «cort şi farfurii». 32. 13 Iulie 1781. D. Ştirboaica. Cere văpseli pentru bi- www.dacoromanica.ro SCBISOBi DE BOIERI serică: aur, argint, grişupanu. . „ aspru la mănă şi greu la trasu... Acum iaste vreme de lucru.» 33. 15 Novembre 1781. loan Brăiloî, Slug[e]r. Pentru bani. 34. C. 1782. [Barbu Ştirbei.] Pentru «o cutie piluri de curâţănie, ce să numescu piluri de Francufurtfl, să le fac[ă] la apătecărie, că iar mă ciarcă neputinţa ce am». 35. 26 April 1782. D. Ştirboaica. Pentru «doao basmale, fachiolQ, cu mărginile de mătasă.. ., pentru Catinca», şi «pentru policandru», la o biserică, pentru «zaharu» (în Craiova oca era 2 taleri), «doao părechi mănuşi de piiale: o păreache să fie albă şi alta albastră,—numai să fie mai micşoare». 36. 8 April 1783. D. Ştirboaica. Cere «doao basmale frumoasă, de cel[e] ce portă domnele la peptu, şi o păreiche de mănuşi pentru Bărbucianu, şi basmal[ele] mele să nu fie albe, să fie altă faţă, şi să fie lucru mai noo. Pentru pantofi ce-mi scrii dum[nea]ta să te înştiinţăz cătu să fie de mari,—să fie pe picioru cocobe Păunicăi.» 37. Craiova, 9 August 1783. B. Şt[irbelj, Pah[arnic]. «Pentru răm[ă]tori miei de strănsură, fiindcă de atunci iam pus pe porumbii, şi sănt graşi... Pote vor veni niscai neguţitorî sirbi din Ţara Turcîascâ.» Cere «10 sticle fruntineag» '. 38. Craiova, 21 Mart 1784. Zamfir H. Gherghe. «D[u]m-nealui coconii Ghiţă Bengesc[u] s’au logodit cu fiica d[u]m-[neajlui Banului Dudescul2 şi, după Paşti, numai decăt ieste trebuinţă de a veni ett singur... Va să meargă dum[nea]luî la Buc[u]reştî, să facă nunta.» 39. 22 Mart 1784. B[arbu] Ş[tirbei], Pah[arnic]. Cere a se aduce Catincăi de la Beciu «apă de obraz». 40. 22 Mart 1784. B[arbu] Şt[irbel], Pah[arnic]. Cere să i se trimeate gazeturile prin negustorul Iovipale. 41. Craiova, 4 April 1784. B[arbu] Ştfirbei], Pahjarnic]. «Pentru apa de Spa [şi] 100 pahară de vin, să nu fie de criştal, ci de cele urdinari, şi fr’o 40 caranfile. Pentru reţetă ce am 1 Fronlignan, vin muscat. 1 B jupăneasa cu işllc dc blană pus spre ceafă şi cu părul ridicat în sus de o panglică, de care vorbeşte lady Craven, în Voyagc en Crimee et a Constantinele, en Jj86, Bondra, 1789, p. 417 şi urm. www.dacoromanica.ro SCRISORÎ DE BOIEEÎ 9 trimis dumfitale], scrisă letineşte, de nişte apă de obraz care au eşit acum.» 42. 5 April 1784. D. Ştirboaica. Copiii eî, Bărbuceanu şi Catinca, sînt bine; ea, cu «patima dureri! capului». «Miliortă, căţelu, care mi l-ai trimis în trecutu an, ati murit; care mare englengeâ şi petrecere dăn vreme făceam cu dânsul.» Să-î afle altul, «frumoşel şi costirl». Salutări soacrei, Hagiica, şi soţiei, Păunica. 43. 24 April 1784. Bfarbu] Ştfirbei], Pahfarnic]. Trimete o scrisoare grecească la Gheorghe Vendoti, la tipografia Iosif Baumeister, în Viena. «Trimisei dumitale şi acîastă carte a lu chir Gheorghe Vendoti, ca să o ceteşti.» 44. 17 Maia 1784. B[arbu] ŞtfirbeîJ, Pah[arnic]. Pentru nişte cai ce ar vrea să cumpere în Ardeal. 45. 17 Maiu 1784. D. Ştirboaica. «Să-m gătiţi un căţăluş, după cum era Miliortu, ca să m fac cu dânsul puţintică en-glengea, pentru trecerea din vreme; numai să fie după cum era Miliort, cilibiu.» 46. 26 Iulie 1784. Bfarbu] Ştfirbei], Pahfarnic]. Pentru gazeturi, ce au sosit lui, lui Jiianu, Sărdariului Farfara, Caimacamului; una a dat o «Pitfa]rufluî] Nicolache». Trimete «2 păreifchî] papuci de Ţarigrad». 47. 7 August 1784. Ioan Otfeteleşanu], Şătrfar]. Se plînge că i s’a scris «cu semeţie : nu mă pohteşti prieteneaşte şi a-m scrie ca unui boiari, ci-m porunceşti întocmai ca unui şupus al dumfital]i; care, de erea să dau răspuns după scrisoarea dumfitale], te împărtăşai şi dumnfeata] la întristarea mea ce m’aO măhnit din scrisoarea dumfitale]... Chir Hagl, noi'numai dorim de dumfneata], iar nu ne teamem : locuri sfinte ai călcată, în Scripturfă] eşti adăpată, ci ado-ţi aminte că z'ce Sfânta Evanghelie : «cine eşti, de judeci slugă striină». A împlinit diata tatălui, Vornicul Ilte, şi cu privire la biserica din Crai ova. în alt bilet, cu aceiaşi dată, cere «o butcă, măcar să fie şi puţintel purtatfâ], şi să fie, ori englezascfă], saă de Beci: numai să fie naimodu, frumoafefă] şi ţapănă... Să nu fie la altul asemenea; frumoasfă], ţapănfă], uşurică, şi mai eftioarfă]». www.dacoromanica.ro 10 SCRISORI DE BOIERI 48. Rîmn'vc, IO August 1784. Gheorghe Jianu, Şătr[ar|. «Pentru servisul de porţulan. . am scris Ia Bec! la sor Raicovicî, ca să le cumpere, şi să fie tot un feliu, de 48 persoane, care să le aşez în trei lăzî... Astăz luarăm înştiinţare cum că dumţnealuîj Banu Dudescu au plecat din Bucureşti! şi vine la sfintele mănăstiri pentru închinăciune. Poftesc pă dumfneata] ca să-m cumperi! trei buteluri vin de Tocaia şi patru de muşcat, însă patru de muşcat şi trei sticle brabanţăel şi patru funturî pişcoturi, însă, dă cele lung!, doao funturi, şi, dă cele mici, doao funturî ... Şi rozol de Breslau.» La 14 Iulie spusese că tacîmurile sînt pentru «trei obroaze». Se cerea «un obraz mare». — Doria la 14 Novembre «bu-telur! fruntiniiac, butelurî untdelemnu». 49. 14 Novembre 1784. Cost. Gîan[oglu], biv Vel Clucer. Cere «un căţăluşi de ce! micî, flocos ; un zăvod de cei mar!, de Beci . . . Foarte să fiie mic, încăt să nu mal fiie în toat[ă] Evroapa maî mic decât acela; să fie şi flocos, cu păru slobozit şi mole, — fiie şi căţea... Zăvodul să nu mai fie altul maî mare nici în Bec!, şi învăţat la vite.» Şi pentru doftorii. 50. 15 Decembre 1784. Ion Brăi[loiO], biv Vel Stol[ni]c. Pentru «o butcă noaă, nu vre o coptură veaiche şi suliminit[ăj, ca ceale neveaste bătrâne, ştirbe şi suliminite, ci să fie tânără, frumoas[ă]; postavu să fie verde, şi denapo! să aibă 2 oameni loc a şedje] pă lădiţa, iar de nainte să aibă scaun umblător cănd va fi trebuinţă să poată şădea şi pă scaun alţ 2 oamenî; burdufu să fie nalt şi corona cea de asupra să aibă acel meşteşug să s[â] sloboază păn aproape de burduf, ca să n i zbicească ploia. şi să aibă 2 sticle mal mic! şi la coroan[ă], ca să s[ă] vază înnainte cănd să va slobozi şi perdelele, dup[â] obiceiu; scările să fie ca la carătele cele englizăşti, să s[ă] închiză supt butcă, şi la picere jos cu lă-diţ[ă] pentrn de a pune în călătorie tipsii, talere şi altele, în locu ce şade viziteu, să aibă burduf păn jos, de a put& pune viziteu trăistele, frăne şi altele ; şi să nu fie grea: cât de uşor de s’ar putea, şi bună, dar şi maî eftioară . . . Am înbătrănit, am slăbit, am lăsat ţi barba, să fie un lucru mat frumos.» www.dacoromanica.ro SCRISORI SE BOIERI 11 51. 29 Iunie 1785. D[umitrana] Ştirboaica. Pentru ce a dat «să cumpere Catincăî: o basma de orbot[ă] albă de gătii..., aseamine cu care au cumpărată nepoţel Dumitraneî». Şi pentru «un funtu de candelă albă». 52. 14. Iulie 1785. B[arbu] Şt[irbeî], Pah[arnic], Pentru butcă şi «doi telegari» ce se vînd cu 20 de galbeni. • 53. Tîrgu-Jiiuluî, I-iu August 1785. MavouYjX TpaSfioravoţ] Ila-)([apvixoţ]. Pentru bani. 54. 16 August 1785. H[a]gi Stan Jianu, Pah[arnic]. Pentru moartea «prea-iubiculuî şi proc[o]psituluî şi inţăleptuluî mieă fiă Zamfir», mîngîindu l ca pe Iov. «Focul ce arde apururea în inima mea... Mie tot mi s[ă] pare căci este în vis acest foc ce m’aă călcat; îm pare că este dus în vre o călătoriie saă în vre o slujbă, de nu l văz înnaintea ochilor miel, iar, cănd îm vine căte o scrisoare de la vre o rudenie saă de la vre un prieten, de măngăere, şi-m scria de măngăiere, cunoscând c& este adevărat focul ce m’aă călcat, îm aprind focul jale,. , . Aş fi pohtit, pentru păcatele mele să m[ă] fie pedepsit Dumnezeu ori cu pagub[ă] de a pierde tot ce amu, ori miie să m fi dat patim[ă] de boal[ă], să pătimesc pan la sfîrşitul vieţii mele, în scârbe şi în dureri, şi să fie trăit răp[o]satul, că, la lipsa ce m’aş fi aflat şi la durerile boaleî, m’aş fi chivernisit şi m’aş fi măngăiat după înţălepciunea ce avea; numai, nepu-tănd întoarce focul ce m’aă călcat, zic şi ea că: Domnul aa dat, Domnul aă luat, şi pote fi că va Dumnezeă la sfărşitu mieă să n’am nicl-o măngăiare, că la el îm era toată nădejdea ... Şi vrăjmaşii miel vor fi la mâhnire, şi vor zice de ce să nu pătimesc eă dureri de lipsă şi de boal[ă] pentru păcatele mele, ci să întâmplă moartea lui fără vreme şi fără pricină de moarte, că, fiind săn[ă]t[os] vrănd să fie mal să-n[ă]cos, s’aa înşalat de un beci^nic doftor ce avem aici, şi, din doftoriile ce iaă dat, la noa zile l-am îngropat. Oh, oh, ce foc m’aă călcat!» 55. 20 August 1785. Cost[an]d[in] Gîan[ogl]u. «Fiindcă acum aă venit vremea prepeliţilor şi coteiul ce l-am avut, aă murit, şi acum mă aflu făr cotei.. . Să-m găseşti un cotei bun, frumos, cu urechile lăsate, lungi; să fie sol bun, a căuta şi prepeliţ, şi www.dacoromanica.ro 12 S0R1S0KI DE! BOIERI a scoate din apă, maî în scurt cu toate şarturile lui şi, de să va găsi să fie căţa, şi maî bine ar fi, iar, de nu să va putea găsi căţâ, să fie şi căine, numai să fie sol bun.»—P. S. Fac o bisericuţă «şi-î trebuie două sfeşnice de alam[ă]..., şi doao mici, de umblă copii cu ele». 56. Bucureşti, 26 Novembre 1786. H[a]gi Stan Jianu, biv Vel Postelnic. A venit aici ca să se judece pentru moşia Drăgo-teştî, ce o are de 20 de ani, cu «neşte şâreţ dă cîocoî». Domnul l-a făcut Postelnic paiâ. «De acum înnainte, cănd îmu vel scrie cărţile, de supr[ă] cu acestu tit[lu]: biv Vel Postelnic». 57. Craiova, 28 Decembre 1786. H[ajgi Stan Jianu, biv Vel Postelnic. «Pentru cinstea boerii Postelnicii ce m’au miluit Măriia Sa Vodă, că, înştiinţare luînd, aţ avut mare bucurie, fâcăndu-mî oraţie ca să trăiască Măriia Sa Vodă şi eu să mă învrednicescu şi la altă cinste, maî mare... Şi eu rog pe milostivul Dumnezeu ca să trăiască Măriia Sa Vod[ă], să-l avem Domn şi stăpân pănă la adăncî bătrăneţă în luminat Scaunul Mării Sale, cu norocire... Pentru că acîastă cinste este mare boerie, din protipendadă, şi, măcar că din protipendadă este al doilea după Vistierî-Mare, dar maî nainte vreme, la Domnii trecuţ, acîastă boerie o avea boerii greci , din cel marî, feciori de capichihaele şi gineri de capichihaele, cel careerea tot omurul1 * * în măină-le: care Măriia Sa răp[osa]t[ul] Grigorie-Vod[ă]* pe dumnealui Banul Hrisoscoleu din Pos telnic l-au făcut Ban-Mare, şi Măriia Sa Mihal-Vodă cel bătrân8 pe răp[o]s[a]t[ul] Postelnicu Ianache Muruzi, tatăl Dvorniculuî Muruzi de la Bucureşti, din Postelnic l-au făcut iar Ban (precum şi alţi Domni asemenea), şi apoi iar pă dum[nea]luî Banul Hris[os]coleu Măriia Sa Alecsandru-Vodă Ghica din Ban-Mare l-au făcut iar Post[elni]cu, iar din boeri greci ceî maî mulţi, din Postelnici dragomani şi apoi Domni, şi acîastă boerie, cum zic, o avea numai boeri greci, fiind la 1 Toate trebile. 1 Grigore Matei Ghica. * Racoviţă. www.dacoromanica.ro SCRISORI DE BOIERI 13 Ţarigradu cea maî cinstită boerie, şi aici în ţară cu toată puterea, iar Măriia SaVod[ă],ca un milostiv Domn şi stăpân, nu deosăbeşte pe boerii greci dintre bderii pământeni, nici pe boerii pământeni dintre boeri greci, ci voeşte ca să fie toţi de o obşte, şi pe cei vrednici şi credincioş boeri greci i-au cinstit cu boeriie din boeriile pământenilor, precum pă dumnfeajlui Postfelnijcful] Ralet l-au făcut Vel Log[ofă]t. Aşa şi pe boerii pămănteani, le-au dat boeriile Grecilor, şi, din boeri pământeni, pă dumnfeajlui Dinu Filipescul, din Clucifajr halea Postelnic, şi pă dumnealui Scarlat Ghica, fiiul dumnealui Banului Ghica, din Clucifajr şi Agă iarăşi paia Postelnic, ca şi pă mine (vrând Măriia Sa ca să nu să deosăbească nici partea Craioveî de Bucureşti), pă dumnealui Clucifajr Gîanoglu din Clucifajr paia, Spătar, pă mine din Pahfajrfnic] paia, Postfel-nijcu. Eu, după trebile ce aveam la Bucureşti, după Ge m’au cin-tit Măriia Sa cu boeriia, mi s’au făcut şi tain de cheltuială şi alte icramuri1. Hotărîrea îm erea să şezi, nu numai Crăciunul să-l fac acolo, ci şi Paştile, dar, întămplăndu-să o trebuinţă aici la Craiova, m’au pornit Măriia Sa Vodă cu menzil, de am venit, şi, până când va fi voia Mării Sale lui Vodă, mă aflu aici la Craiova.» 58. Craiova, 23 Mart 1787. Hfajgi Stan Jianu, PostfelnicJ. «Şi Ţara-Turcească şi Ţara-Rumfăjnească la un Turc sau la un cioban, câte trei-patru neguţători au dat bani, şi oile de iarnă s’au prăpădit mai toate, şi acum unii din lănari au tremis oameni de strâng piei de oi moarte, cu ce preţ le găsesc, şi au prins toţi tabaci de le zmulgu, şi zmulturile le-au tocmit căte 13 parale, apoi lâna de tunsură, unde va mai rămânea, socoteşte la ce preţ va să iasă?* 59. Craiova, 14 April 1787. Hfajgi Stan Jianu, PostfelnicJ. «Astăz, viind dumfnealujl Clucfejru Şerban de la Bucfujreşti, me-au adus veste că Măriia Sa VodfăJ vine curând aici la Craiova, şi aicea nu-î găsesc cele ce trebuesc orănduiala mesii, ci te pohtesc ca aceste ce le însămnez însuş dumfi-talji, să mi le cumperi ca sfăj fie bunfej de masfăj dom- 1 Onoruri. www.dacoromanica.ro 14 SCRISORI DE BOIERI neascfă]; însă şi să le aşăz dum[ital]i în cutii cu bumbac şi cum vei şti mal bine, ca s[ă] nu s[ă] farîme, şi să le puie în doa lăzi, ca s[ă] poată pune pe cal să le aducfă] mal în grabă păn la Călimăneştî, că scriu şi lui Costandin Ocnaru, ca iarăş pe cal să mi le încarce, să ajungă mal înnainte, păn a veni Măriia Sa. însă: 12 sticle vin de Tocai, 12 sticle vin de Ren, 6 sticle undelemnu de Provenţiia, 6 sticle de rozol de Frânţi sau de alt fell, nu de cel ce s[ă] vinde în targfl, de 24 de persoane un aufsaţi de zahar, cu tot felu de figuri, precum ierea şi cele ce le-aî trimis la nunta fiu-mieu Ghiţ[ă], aşăzîndude în cutii rătunde cu bumbac; un naimod ce-m spus[e] nepotu că obiclnuesc la masa domnilor, de zahar, ca o dumbravfăj şi cu jigănil cum obiclnuesc de le fac, şi de argint, pentru podoaba mesei; 4 copuri arpăcaş de cel fino, mărunt, 4 funţî prezintin, 6 funţî orez de Italiia, 4 funţî pişcoturî de tot felu, 2 funţî cărnaţî, salami duşi (sic), numai să fiie proaspeţi; de s[ă] va găsi şi nescaivaş vin de muşcat, să-m trimiţi 12 sticle, numai să nu fiie stricat, atăt acesta căt şi cel de Tocaia. 2 pom[u]şorî, unu de lăm[ă]f şi altul de naramză în lâdiţa, de s[ă] va putea şi cu rodu lor sau cu flori, fiie şi mal mici, dup[ă] cum i-aî trimis şi la nunta lui Ghiţă. Să cercetezi de să vor găsi doi armăsari telegari, murgi sau galbeni, cum numai să fiie frumoşfl], şi nu tocmai mari, ca ceî negri aî CIuc[e]ruluî Ştirbei, numai tineri şi săn[ăt]oş, şi să m[ă] înştiinţez ca cîţî ban! să pot lua, şi o pereche hamuri cum au fostu ale Caimacamului Suţu ... Aş vrea vre-un lucru raritet, măcar şi de treizeci galbeni, numai nu ştifl; ci pentru aceasta să m[ă] înştiinţez mal în grab[ă] ca să trimiţi, în caî de olac, doaoă şfeşnice de argint cu mucările lor: ştiu că are dumnei vară-mea... Poftesc ca să mi le trimiteţ, înştiinţăndu-mă şi căţ bani au ... Şi să-m trimiţi şi patru funturî lumânări albe, mici ca de cele de său ; ... naimod, ce-m spusă nepotu Ianache că obiclnuesc domnii la masă, ca o dumbravă şi cu jigănil de ar gint, să mă înştiinţăzî căţî bani are, ca, de-m va fi trebuincioasă şi să prinză loc, să scriu să vă trimiţ. . . Câte doi loţti frunzişoară, scorţişoară, nucşoara, poftesc să trimiţ». www.dacoromanica.ro sCkisorI de boikrî 15 60. 24 Maiu 1787. Nedescifrabil. «Postav verde tăiat cu colţuri. . . să se puie pe marginea unor piei. . . Şi ma! ales la botu piei, fiindcă este tăiat oareşce. ..» Pentru o piele de Urâ. «Fiindcă, precum zic, pielea de ursu voiu să o aibu pe pat în loc dă mindiriu, iar pieile de capră voiu să le fac în loc dă perine; însă să fie boia, adec[â] văpsea, de aceia care să tîU să cureţe, să s[ă] mănjască hainele.» 61. Crâlova, 4 Iunie 1787. H[a]gi Stan Jianu, Post[elnicJ. Pentru armăsari: «cănd aî priimit scrisoarea, i-au trimis grofi afară pe la iosagurî. . . Aî găsit doi murgî şi doî negri, dar bătrănî, de tăte zece anî, iar la grofu Micheşî aî găsit o pă-reiche armă&arî galbenî cu coama neagră şi cooada asemenea, şi picenle din genunche la vale negre, numai la un picior dinnapoî pilltenog, şi de căte 6 ani ; numaî unul, cănd este în grajdf, ţinti ureche lăsată, dar, cănd îl pune la ham, ţine ureichile bine, [Cerea 105 galbenî. îi află cu meteahnă.] Că aceştiia voî să dau Mării Sale lui Vod[ă], Ci, fiindcă venirea Mării Sale aici» cum poruncea, văz că i s’au mai făcut ză ticnire, nu ştifl pănă cănd», să maî caute. Ar vrea şi el doi, «juganl». «Măcar că Măriia Sa n’au venit pănă acum. dar tărguelile ce mi le-aî trimis, le-am trimis Mării Sale, şi le-au priimit cti mare cinste. Ci aş vrea maî frumoasă încă sărviţiia aceia care este la domnii cel mari, şi cu picerele de argint.» A scris şi la Viena. Vin de Tokai să caute acolo, la Tokai saii la Viena. 62. 29 Iunie 1787. B[arbu] Ştfirbeî], Clucfer]. Pentru «patruzeci de porţioane de doftorii». 63. Craiova, 23 Iulie 1787. H[ajgi Stan Jianu, Postfelnic] «Fiind milostivirea Mării Sale lui Vod[ă] asupra casiî mele, pe fiul mieu Stănuţ l-au cinstită cu boieriia Vel SărdarI, care dupe vârsta lui iaste prea mrlt, dar, vrând Măriia Sa ca să miluiască şi să cinstească casa mea, l-au făcut; care nu sănt vrednic a face căzuta mulţămită.» 64. 8 August 1787. Şt[efan] Pârşfcoveanu], Dvoifnic]. Aude că va veni la Craiova. Pentru Ion Ungureanu grădinariu, care se arătase beţiv. 65. Craiova, 27 Augfust] 1787. H[a]gi Sran Jian, Postfelnic] www.dacoromanica.ro 16 SCBISOBI DU BOIKBÎ «Să-m cumperi zece copuri de ulei, că foarte îm trebueşte, că aici la beserică la Pătru Bodu (sic), tâmpla fiind veiche, am surpat-o, şi am făcut-o din nofl, şi cu ştocaturl şi stâlpi de dverl, şi coroanele foarte frumoasă, şi am tocmit un zugrav, iarăş meşter mare, ca să o poleesc cil aur şi cu argint: am trimis la Beci de mi i-au luat Raicovicî.» 66. 12 Novembre 1787. SxapXaTO? [Scarlatachi] Tubiaţ, Măyac Aoyo[0sri)i;]. Pentru afaceri. Pecete cu un leu privind într’o oglindă. 67. Decembre 1787. H[a]gi Stan Jianu, Postfelnic]. «Pentru fii miel,—Ghiţ[ă], vel fi înţăles că iaste ispravnic la Tărgu-Jiiuluî, cel mic iaste la Meh[ejd[inţî] cu oeritu; eu sănt încărcat aici cu toate orănduelele zah[e]reli; care vă va spune Costandin Ocnarful] că nici mâncarea nu-m tihneşte.» 68. 21 Iulie 1788. Lucruri depuse de Portarul Marcu: anterie cu saiale (de vară şi de iarnă), «1 ceainic de argint . . ., o cutie de zah[ă]r, de argint; un toc cu şase perechi cuţite . . ., şase izmene de borangic noao, 1 berberlic 1 cusut, doaă tocuri de pieptine, cusute cu fir . .., o şea de argint, 1 giubea canarie cu cacomu, o părechi scări de cal galbene, de alamă». 69. S Mart 1789. «De la Bozienî, din Ţinutul Niamţuluî, al Moldovi.» Scarlat Cămpineanu. Pentru un împrumut. E în «ţară streină». 70. Craiova, 10 Decembre 1789. Hagi Stan Jianu, Postelnic], Pentru fiica fetei Iul şi ginerelui mort, Nicolae. 71. 6 Ianuar 1790. Varlam Sărd[ar] Budişteanul. Vrea să aibă de la Beci două butci. «Potcile să fie pă fiară englezeşti, să s[ă] legene, şi să fie poliite, cum şi butca cu aur din destul poleită, şi jugrăveala frumoasă. Iar făptura să fie precum să obicînueşte aice la noi, iar nu de cele cu uşi, şi înlăuntru înbrăcată cu flus frumos». Pe V°: «Isprănicl de la Piteşti». 72. 8 Ianuar 1790. Trei Murgăşenî, pentru o nuntă în familie, «cu copilu d[u]m[nea]luî Mateiţă Fileşanu, biv Vel Sărdar». 1 Prosop de bărbierit. www.dacoromanica.ro SCRISORI DE BOIERI 17 73. Craiova, 5 Maiu 1790. H[a]gi Stan Jianu, Postfelnic], Pentru noră-sa, supărată de «gazdă1», care-î spune sâ-şî cate «alt sălaş». Ar cumpăra el casele. «Am multe calabalâcuri, dulapuri, mesă, scaune i alte bagatelurî. Boitele ce aveam cu chirie, de ţineam marfa mea.» 74. 9 Maiu 1790. H[a]gi Stan Jianu Postfelnic], Pentru întorsul nurorii şi boala lui de piatră. «Totdeauna mă apucfă] în partea din stânga, în deşărt, aproape de spinări; pe semne la rănunchî. .. Noru-mea, acum la plecare, fiindcă am avut cunoştinţă cu toţi domni, ca să-ş ia zioa bunfă] dupe la doamne, va găsi vre-un hinteu cu platfă], să nu meaargfă] pe jos, măcar că am scris şi o carte de închinfăjciune la Măriia Sa grof Betlen Ghiorghe, şi am dat rug[ă]cîune Mării Sale doamni ca cu Măriia Sa să meaargă pe Ia gubărna-toriţa şi pe la alte doamne, ci poate că nu va merge pe la toate doamnele, ci numai unde va putea să meaargă . . . Părintelui duhomnicu mă închin.» 75. 30 Maiu 1790. Cost[an]din Viiş[o]r[eanu], Agă. Să i se trimeată două sfeşnice lucrate la Sibiiu cu alama lui, Pău-nica să-î spuie ce scule se află de vânzare. 76. 10 Iunie 1790. Cost[an]din Bengescu, Agă. Trimete Hagicăî «23 perechi broaşte». 77. Craiova, 13 Iunie 1790. H[a]gi Stan Jianu, Postelnic. Pentru boala sa. «Fiindfcă] apoteca s’aii arădicat de aicea de multă vreme şi s’au dus peaste Dunăre, că acolo este şteabu. Şî acuma să apropie şi Sfete Petre, unde să slobod şi zilele de post.» Să trimeată doftoriile de acolo. 78. 26 Iunie 1790. BfarbuJ Ştfirbel], Vorfnijc. Trimete lucruri acolo; să-î cate deposit. «Numai pă supt cumpăt să o facî dumnfeata], aciasta, pentru ca să nu să facă tevaturi». 79 August 1790. Lucruri depuse «în păstrariţă» de Vel Logofătul Manolachi Grădişteanu la Sibiiu : «1 rahtu de argint cu reşmeaoa 2 lui. .., treî flori de haşa, o strecurătoare de cafea, l lacrăcîooară cu hărtiî.. ., 1 tas de argint poleit, 1 Era la Sibiiu, in bejenii, pentru războiţi. * Rostul. 5216. Voi VIII. 2 www.dacoromanica.ro 18 SCRISORI DE BOIERI 2 farfurii de dulctaţfăj poleite . . I căţiie poleită, I bur-dar 1..3 cabarale şi oblănc de argint, de şea..., i sepeţel de paie cu mărunţişuri, i pielcea de capră neagră; bogcele, cu zapisele moşiilor Grădişte şi Poenart.» 80. 13 August 1790. Co[stan]din Bengescu, Agă. Pentru «două inele» de prefăcut. 81. Craiova, 18 August 1790. Zamfir, Serd[ar], «Acum au venit aici poruncă de la Bucureşti, pentru căte mănăstiri şi biserici vor avea preveleghiuri şi hrisoave, să să triimiţă copie adeverit! de cinstitul Div[a]n de aici, ca să să prenoiască de cătră prea-înnălţatu prinţip*.» Să-Î caute şi lui daniile mănăstirii, de la Alexandru Ipsilanti şi Nicolae-Vodă Carageă. — Scriitorul era tatăl lui Tudoran. 82. 21 August 1790. Co[n]st[antin] Bengescu, Agă. «Pentru ace’e doao căciuli», comandate «întocmai ca furma căciuli mele», «zarife». Şi pentru «venirea Exelenţii Sale doamnei ghinărălesi», ce are să se întîmple. , 83. Craiova, 18 Septembre 1790. Zamfir, Serd[arJ. înţelege că acum nu mai sînt să se înnoiască hrisoavele. A trecut «pericolul». 84. Craiova, 11 Octombre 1790. H[a]gi Stan Jianul. Despre un Lipcan, ce duce lui Pop scrisori ale lui Merkelius*. «Să deş-chideţi lada cea de chiparoz şi una neagră : şi să scoaţă o giubea mohorâtă, cu vergi de fir ce este cu nurcă, şi o rochie, iarăş asemene, cu antereu ei. . . Giubeaoa Ilincăi este cu jder, şi rochia este fără mâneci, iar a Zoiţăî este cu nurcă, şi rochia cu antereu la ia, şi un biniş a luî Ghiţă, de postav, cu jder, şi să facă un tenculeţu ; numai să pue scânduri supţărele, ca să nu să sfărâme.» 85. 30 Octombre 1790. Bjarbu] Ştfirbeî], Vor[ni]c. Pentru ca să i se trimeată işlicele, «şi să le scuture şi să iâ tutunul cel vechi, care au fostu pe dănsăle, şi să pue altul, să îmbrace zagaraoa cu tutun, pentru ca să nu le mănânce moliile, şi să le aşaze iar[ă]şî la locul lor... 12 păreichî pene de 1 Cădelniţă. 1 De Coburg, comandantul oştirii de ocupaţie. * Agentul Austriac din Bucureşti. www.dacoromanica.ro SCRISORI DE BOIERI 19 care au venit Ja Sibiî, sî-m trimiţ pentru Catinca; numai să nu fie negie, ce or[i]ce alt felî de formă.» 86. 25 Novembre 1790. Bfarbu] Şt[irbeî], Vor[ni]c. Şi «pentru un clopot.. ., pentru o sfântă biserică de aici, însă de o sută de funţl». 87. 3 Decembre 1790. St[an] Jianu, Sărd[ar]. Cere «doao duzine masalale .. . 1 lebadea de maldeh ca norul... O pa-laşcă de cele de iegăr, cu cheie . .. Praf gros.» 88. 22 Ianuar 1791. H[a]gi Stan Jianu, Păhfarnic]. Pentru logodna nepoatei Tiţa cu Cămăraşul Costandin, «fiind şi Măriia Sa ghinărari cu toţ ofiţerii şi toată boerimea.» S’a stricat logodna cu fiul Stolnicului Brăiloiu, ce fusese la «surgunie». Cere «macaroane i fidea, confeturî i condite». 89. Craiova, 15 Mart 1791. H[a]gi Stan Jianu, Păhfarnic]. Află de la Pop că generalul Mitrowski a înlocuit pe generalul Enzenberg1. 90. 27 Iulie 1791. H[a]gi Stan Jianu, Pahfarnic]. «Acum înţălesărăm cum că miniştrii nostrif ar fi încheiat pacea cu Turcii, şi, măcar că nu s’aii pobliculuit, dar mă tem că vom rămânea cum am fostu, ci Dumnezău să-ş facă milă, nu ştiu ce urmare să fac, ci voi vedea ce ias[â] afarfă] de pace şi cu ce condiţione, apoi voi mal înştiinţa pe dumfneata]. Spătaru Geanolu2, sânt acum 15 zile de când au plecat la Beci; ci ştiu că de acolo vel înţelege la ce au mers şi ce va isprăvi.» A întrebat de boală pe «un doftor de la Beci», venit acolo, «în loc de apfă] dulce, să beu apă acră .. . Doftoru îm dete în scris că asupra Braşovului, la un loc ce să chiamfă] Irgan, este apa de să chiamfă] Borsec; dar eu ştiu că să află şi şi către Orăştie.» 91. 12 August 1791. H[a]gi Stan Jianu, Pahfarnic], «în trecutele zile, viindu-ne vestire de negăndita pace şi cu Ruşii, nu aveam ştire de s’au făcut pace, cu toţii eram spereaţî că poate vor veni sumă de Turci ca să prinzfă] pe 6 luni... Socotind că, fiind pace cu toţ, trebue să vie Domnu în ţară 1 V. Acte fi fragmente, II, pp. 322-3. ! Cf. atestatul ce-i dă, tn 1790, colonelul Kray, in voi. XI, p. 104, n0 26. www.dacoromanica.ro 20 SCRISOBÎ DE BOIERÎ fâr oste turciască, şi, ca un Domnd, va fi cu înblănzire, şi va judeca, şi apoi va pedepsi pe ceî vinovaţ,—acum ne-afl venit şi cărţi de la Măriia Sa Mihaî-Vodă Suci, de înblănzire. Scriie din Şumna, de la 4 ale aceşti! luni, şi scrie că 1-afl făcut în-părăţiia Domnu aicî la Ţara-Rum[ă]nească, şi i-am făcut şi răspuns cu oraţei, şi vedem că oştile chesariceştî, unde era gata să plece, s’aQ mal oprit: zîc că, păn să va isprăvi desăvârşit pacea cu Muscali, vor fi tot aici în ţară. Ci milostivul DumnezăQ să-ş facă milă, că nu ştim ce să mai facem, dacă am avut aciastă parte; ci, pentru sălaş, să rămăe, să nu prinzi1^ 92. 26 Aug[ustJ 1791. H[a]gi Stan Jianu, Pahfarnic]. «în trecutele zile, ţ’am scris puţintică măngăiare ce am luat, înţelegând că s’aQ făcut pace şi cu Muscalii; acum aici că numai ştilştant*, opt luni, dar tot nădăjduim că să va face desăvărşit[ă] pace, de nu va mai pătimi ţara. Şi noo ni-au venit luminate cărţ de la Măriia Sa Vod[ă], de la Tur-tucaia, dar caimacamii Mării Sale aQ venit în Bucureşti da la 19 ale aceşti! luni. Este nepotul Mării Sale, care afl fostfl aici! caimacam, celibii Iorgache Suciu, şi poate păn acum va fi sosit şi Măriia Sa Vod[ă] în Bucureşti; şi poate astăz, mâine, va sosi caimacam şi aicî. Oştile chesariceştî, az, Duminică ce vine a lunii, vor pleca de aicii. Preasfinţiia Sa părintele episcopu îm scrie cum că ştie că am copiile fer-manurilor, când s’aQ făcut pacea cu Ruşii; şi, când am fosta la Ţarigrad, le-am luat copiile8, şi, dup[ă] înştiinţarea ce are de la Ruşi, cum că aâ arătat la pacea ce vor să facă 1 Cf. raportul olandes din Constantinopol, 22 Mart 1791 : «De prins Michel Zasso, die voorheen prins van Wallachicn geweest, dog gedcposcerd was, is taus weeder tot die waerdigheyd verheeven en door den Visir in het leeger ontbooden, ten eynde voort na het sluyten van den vreede, als dat prinsdom weder aan de Porte zal ingeruymd zyn, ge-installcerd te kunnen worden». («Principele Mihaî Suţu, care a fost Domn al Ţerii-Romăneştt, dar a fost mazilit, a fost ridicat iarăşi la această demnitate, şi a fost chemat în lagăr de Vizir, pentru a fi aşezat în Scaun, îndată după încheiarea păcii, clnd acest principat se va întoarce iarăşi la Poartă»), 8 Stillstand, armistiţiu. * La 1774. www.dacoromanica.ro SCRISORI DE BOlERÎ 21 şi pentru Moldova şi Ţara-Rum[ă]nească, să fie cu prono-miile ce afl fostu mai nainte, şi sănt trebuincioase acele fer-manurî, şi scrie să i le trimiţ, că vor fi de mare folos, şi, măcar că i-am făcut răspuns că acele c6pil de fermanuri, de nu să vor fi răpus prin lăzăreturi, cănd am trimes scrisorile îil lăuntru1, vor fi la Sibii între alte scrisori ce am acolo; ci te poftesc să chiemi un lăcătuş, să deşchiză la sepetu ce este la dumneata, şi să cauţi în scrisori, că este un plic desupra rupt, şi sănt numai aceale fermanuri, şi să le învăleşti într’o hârtie groas[ă], şi într’o pănză să s[k] coase, şi, cu om sigur, ori pănă aici, ori la Râmnic, la chir Nicoliţa, să mi le trimeţ, că acum la tărg vor veni din r udeniile (?) mele; numai să nu s[ă] ude, ori să s[ă] răpue, — că poate vor fi de trebuinţă.» 93. Craiova, 25 Septembre 1791. «Cheraţa, soţiia răp[osaj-tuluî Mihai Socolescu.» Pentru un deposit. 94. 9 Octombre 1791. H[a]gi Stan Jianu. Pah[arnic]. Pentru fii-mieîi Stănuţ», bolnav de friguri. «Une ori îş vine în fire, apoi iar să zminteşte, ci am hotărât să-l dau la Bis* triţa, să-l las acolo cătăva vreme, fiind şi alte sfinte moşte, şi Sfetii Grigorie ca să nu vaz[ă] pe nimeni de ai noştri, doar va face Dumnezeu vr’o minune.» «Nepotu Cămăraşu», pîrît, a fost dus la Vodă, dar liberat. 95. 16 Octombre 1791. St. Jian, Sărdar (?). Pentru «doa sobe de her, de cele supţiri, una să fiie de şasăzeci funţi, mare bun[ă], oarbă, nu de cele cu foc, şi alt[a] mai mic[ă], ca de treizeci funţ, iar orbă, adec[ă] dintr’alt[ă] cas[âj să s[ă] încălzească, adecfăj cu orloi, să ias[ă] fumu într’alt coş, numai să hie zarif făcute, şi zece sticle Auspruh de Tocaia..., şi 4 funţ pişcote». 96. 24 Octombre 1791. C[ostan]d[in] Otetel[e]ş[anu]. «Am văzut că-m scrii şi mă iscălesc creştineştea, căci n’ai putut pricepe iscălitura. Eh prea ales mă iscălesc, numai dacă omul dumneavoastră] n’a ştiut carte bună, ca să înveţ[e] a -cunoşte iscălitura...». 1 In Ardeal. www.dacoromanica.ro 22 SCRISORI DE BOIERI 97. S Novembre 1791. H[a]gi Stan Jianu, Pahfarnic]. «Fiu-mieu Stănuţ, de multe strapaţie ce au avut cu isprăvniciia, la vreamea trecută, mal ales la plecarea oştirilor, s'au bolnăvit, întăl cu friguri, care puţintel oameni au scăpat, apoi ca o ther. molimico1, şi îl caută doftori de o lună în casă, şi trebue să fie tot lăngă el, să nu fac[ă] vr’o ataxie... Toate boeriile lui Mavroghenii s'au stricat cu hatişerif înpărătesc ; de altele, cine au jăfuit, vor plăti săracilor.* 98. 20 Novembre—2 Decembre 1791. Nedescifrabil. Cere «un măjărl, adecă piuliţă... şi un her de călcatu rufelor, de cele de alam[ă]..., hiară de copturi şi vre un socacî sau soc[â]ciţă*. 99. 27 Novembre 1791. Dimitrache Fălcfoianu], «Măriia Sa Vod[ă] către mine întru una îm scrie că bine am făcut de am înştiinţat Mării Sale, şi încă Măriia Sa va orăndui de a să păzi drumu acela foarte, ca să nu să strice, şi încă să să dreagă pă unde să va strica. Asemenea scrie şi pentru mănăstirea Cozii, că va da tare poruncă egumenului. îm scrie şi beizadâ, şi îm scriQ ca să-I înştiinţăzu, atăt pă Măriia Sa Vod[ă], căt şi pă Măriia Sa beizadâ, pentru treaba ce am făcut, ce am isprăvit», făgăduind ajutor cu «cărţii tari dă la Ţarigrad». Are şi scrisoare de recomandaţie de la Rathkeal, Internunţiul. Şi, din ţară, de la Mapta «fraXxoftâvxa. 100. 10 Decembre 1791. H[a]gi Stan Jianu, Pah[arnic], Pentru logodna fiicei lui Pop, «nepoţica» lui, cu losif, fiul lui Manicati Şafran. 101. 1792. «Dimitrache Schiliţă, Pit[a]r», întreabă unde e generalul Splenyi. 102. 1792. SxapXĂro? rpsTCiivos. Pentru plante de la Pop, care s’au trimes de Domn la Poartă şi a căror descriere e dorită acolo. 103. 20 Ianuar 1792. Dimitrache Fălcfoianu], Pentru argintării: «12 cuţăte cu furculiţăle lor, 19 linguri, 1 lingură mare, 24 zarfurl». Ispravnic la Vîlcea e «Cuparu Manolache». 104. i-iîi Februar 1792. B[arbu] Ştfirbei], Vor[ni]c. Cere 1 Tifos. www.dacoromanica.ro SCR180RÎ DE BOIERI 23 «doaăsprezece scaune cu postav fistichiu, însă scaune tot de cele care miel cumpărat dum[neata] odată, şi doaă canapele iarfăjşl să-m cumperi dum[neata], cu asemene postav fistichiu». 105. Craiova, 3 Februar 1792. H[a]gi Stan Jianu, Păh[ar-nij]. Pentru o logodnă. «Măcar că ţ’am fost spus şi dum[ital]i că au fost şi de l[a] alte locuri vorbe, dar este o vorbă ru-mănească, că unul odată s’au arsu cu lapte dulce fiert şi pă urmă aducăndu-i şi lapte covăsit să mănânce, luând cu lingura, au suflat, şi, zicăndu-1 de ce suflă în lapte covăsit, că este rece, au dat răspunsul că cu acest fel de materie ş’au arsu gura. Şi, ca să nu mal auz şi pă noră-mea aclasta că e fata cutăruia de neamu mare, neamul, înştiinţăndu-mă că copila Păh[ărni]ce[siî] Bibeascăl este şi de chip curăţică şi de mumă sa pedepsită, că văz, că, de cănd au murit Pah[arni]cjul] Bibescfu], au chivernisit copii şi casa stă pe loc, încă mal cu spor, de aceia m’am bucurat, făcând şi logodna cu ierologhie,— că nunta, daca voi trăi, va fi după Sfânta înviere, iar, de mi să va întâmpla şi moarte, încă voi lăsa cu blestem de a săvârşi şi veseliia în scurtă vreme.» ÎI pofteşte la nuntă.1 106. 13 Februar 1792. Ştfefan] Prăşcovean[u], Pentru bani. 107. Craiova, 29 Februar 1792. ATj^rpio; MiriTruxoi; [=Bi-bica], Kajj.tvâpTjţ. Pentru bani. 108. Craiova, i-iu Mart 1792. H[a]gi Stan Jianu, Pahfar-nic], «Am venit la cumpăn[ă] de moarte.. Ara logodit pe fii mieu Stăuuţ cu copila dumn[e]eî Păh[ă]r[ni]cîasâî Bibeascăl: după Sfânta înviere, de voi avea viiaţ[ă], voi face şi nunta. Şi acum, cu mila lui Dumuezefl, s’au făcut şi pace.» Cere depositul. Un dulap de dres la măsarî, e la «nepotu Ianache». Fusese el şi la Timişoara. «Conte? mi& cel cu ciişoare... Rahtul cel pe curele cu ciucuri albaştri, sfeşnice 12 de alamfă], de părete, tipsioarele de dulceţuri 6, un brâu ţarfigrâdean], turungifl4.» 1 Ştefan Bibescu Paharnicul are, cu soţia sa, Maria (care muri după 1782 şi innainfe de 1786), o fata, Bălaşa, care lua pe Slănuţ Jianu. Ea traia incă la 1811, despSrţiti de bărbat (v. voi. XI, p. 224 şi urm.). 5 Portocaliu. www.dacoromanica.ro 24 SCRISORÎ DE BOIERI 109. ii April 1792. Bfarbu] Şi[irbel]. A primit amanetul său. Trimete bani pentru doctorul Horvat. «Pentru canapele şi scaune», cere să trimeată. 110. 27 April 1792 B[arbu] Şt[irbeî], Dvor[ni]c. Mulţămeşte pentru «scaunele şi canapelele care mi le’i trimis dumnfeata]». 111. 24 Maiu 1792. Dimitrache FăIr[o]ian. Cere «dooă teşăli de piele frumoasă, dă cele ce să ţăne pungi cu praf de puşcă şi alice... Să fie pâ afară cusute: iagăru, unde în-puşcă cerbu ... 20 funţu paler bun... Crezu că te vei domiri ce fel de teşălî voescu: d.1 cele dă vânătoare, ce obişnuescu boeri: sus, rătunde, jos rătunde; sus are fieru frumos; cu chel să închide». Pecete cu coroană, un capac şi i|>k. 112. 29 Maiu 1793. B[arbu] Şt[irbeî], îi trimete o bute de vin şi cere să-l aducă nişte cărţi de la Viena. 113. Craiova, 30 Iunie 1792. «Fii-mieii Stănuţ, măcar că I au făcut Măriia Sa Vod[ă] Vel Pitari, dar păn acum n’au mal venit; nu ştiu ce mai face, că au avut făgăduială şi de isprăvnicie; ci i-am scris cu destule mustrări, să las[e] toate şi să vie, ca să-l văz căsătorit, să văz ce urmare vor avea : doar voi avea noroc de nora aclasta, să m[â] caute la bătrâneţe .. . Aş vrea să-m însor nepotu Ianache: văz că-m scrii că este la Beci şi este bolnav». 114. Craiova, 30 Iulie 1792. Să i se puie «tutun» «pă samuri». Să i se aducă «doaă işlice». 115. Rîmnic, i-iu August 1792. Kaiaraxi MirevrCsav-o?. Pentru bani. 116. Rîmnic, 4 Septembre 1792. Costandin Bengescu, pentru ceaprazuri cu «mărginile de sărmă galben[ă] şi mijloacele de sărmă albă, şi în mijlocu să s[ă] facă floarea de cabarale, adecă de fluturi galbeni şi albi: pentru care, orî-căţ bani va merge, cu dragoste îl voi răspunde dumfitali]..., fiindcă săntu trebuincioasă de iarnă.» Se zice «parolistfl». Mulţămeşte pentru «doftoriile de ciumfă]». Salutări de la Spătarul Geanoglu. 117. Caracal, 2 August 1792. Ilinca Jăianca, Pah[arniceasa]. Pentru un «boşcealăc». www.dacoromanica.ro scrisor! de boierI 25 118. 9 Octombre 1792. Cat[in]ca Ştirfboaica]. E bolnavă de o mînă, «si la spiţăriia de aicî, de acestfl felî nu să gă-sescu ; iată că făcu doftoru acîastă răţătă». A cusut Hagicăî «dooă păreichî de izmene». 119. Craiova, 24 Octombre 1792. H[a]gi Stan Jianu, Pă-hfarnic]. Pentru nunta fiiciî lui Pop, Mariuţa, la 3 ale lunii, cu Iosif «Şofran» (Saffranos). 120. 30 Octombre 1792. Caftinca] ŞtirfbeîJ. Pentru doftorii «împreună şi cu doo păreichî conduri şi una păreiche ştrimf ce s’afl ostenit ginerile dumneavoastră] şi cocona Mariuţa fica dum[nea]v[oastră]». 121. 6 Novembre 1792. Şt[efan Prăşcovean[u]. Cere un grădinar «numai pentru sălătruiî şi pentru verdeţuri şi, de poţi să-rnfl altuiască, şi de să va pricepe şi la flori, nu strică». Oferă must pritocit. «Sinior Dumitrachie, bunii doftorii* să închină dumitale», care l-a îndreptat, «căci am venită păn la cumpănă». Să fle lăsat încă lîngă el: «este şi om dulce la graiu dumisale». 122. io Novembre 1792. «Filaret, Mitropolitul Ungrovla hieî», adeverează. f La leatul 1771 mergând dumn[ea]luî unchiul nostru Du-mitrache Fălcoianu biv Vel Clucîfajr în ţara Ardealului, la rudele noastre, grofii Secheleştii, dă spre familiia noastră Bui-ceştil dă aicea dăn Ţara-Rumănească, au căutatu dumnealui unchiul nostru pricina moştenirii familii noastre Buiceştil dă cele ce afl fostu acolo în Ardeal, prin judecată, însă numai cu grofu Sech[el]i Laşlu, fratele cel mai mare, iar cu Sechil Adam, fraterna!micu al lui Sech[el]i Laşlu, n’afl căutat.» în 1792 merge şi la Viena, la Ckesarul, de şi muriseră fraţii. întăresc cele făcute de dînsul : Ioan Cămpineanu, Ianache Fălcoianu *. Două peceţi stricate. 1 A ini Diicu Buicescu, doritor de Domnie din vremea ini Matei Basarab. * PeDtru rosturile ardelene ale familiei Fălcoianu, v. voi. XII, p. 120, n° CCXLVII. www.dacoromanica.ro 20 SCRISOBl DE BOIERÎ 123. 21 Novembre 1792. Costandin BrăiloT, Cluci[a]r. Pentru nişte rîmătorf. 124. l-iu Ianuar 1793. H[a]gi Stan Jianu, Pahfarnic]. Pentru nişte bani. 125. Craiova, 3 Ianuar 1793. H[a]gi Stan Jianu, Pah[arnic]. Pentru boala sa şi bani. 126. Bucureşti, 7 Ianuar 1793. «B[arbu] Şftirbeî]. Pentru nişte «porţioane de doftorii», pentru care avea şi «reţeta». 127. 20 Ianuar 1793. Dimitrache Fâlc[o]ianu. Scrie fraţilor «Turi Laslo protonotarie»', «Fabiian». «Nepoţii miel, pentru că lelea soru-mea, Păunica Comăneanca, au dat opştescul sfărşăt*. Se ceruse în proces «ca să fie iscălită [cartea] dă Vodă. Ci, întăl, că la aceste madele3 ale noastre pă Domnu nu-1 amestecăm, că iaste un strein: astăzi iaste, măine nu iaste, şi acum s’au şă schimbat; merge Mihaî-Vod[ă] la Moldova şi vine Alexandru-Vod[ă] aice3.» Thuri avea să-î dea 8.000 de florini. A murit ispravnicul de Vilcea, Dinu Bengescu. «Cum am venit aicîu în ţară, am dat peste boala ciumi aicîu în Bucureşti, şi zece zile am şăzut şi am eşăt afară, şi ani umblat păn cinci judeţă, dăn loc în locu, spăimăntat, şi n’am avut mijloc de a scrie, că Buc[u]reştiî rămăsese pustiu ; iar acum s’au mal osteiat, dar nu dă tot, că tot izbeşte la căm : [=căte] doaă trei locuri, că Domnu ţări nu sta să facă purtările de grijă cele cuviincioase,—că nu s’ar fi umplut ţara,—ci sta numai de jăfuia păcătosu norod cu multe nedreptâţâî, încăt jafurile lui MihaI-Vod[ă] au întrecut jafurile lui Mavrogheni, rănd au stinsu ţara, şi el şi oameni lui, — Dumnezeu să-l răsplătească şi trupeşte şi sufleteşte. Acum dar să duce la Moldova, să mal jăfniască şi acolo.» Salută «Mariuţa, copii». Pecete cu coroană şi un copac în scut, ţinut de lei, cu literele: fi,, m. tjs. K. 128. 26 Ianuar (?j 1793. Un nepot al luî Pop. «M’au poftit prea mult dum[nea]l[ul] Caimacamu ca să scrii dum[nea]ta ori la Viena, ori unde aî socoti, pentru o hartă de gheo- 1 V. voi. XII, p. 120, n° CCXLV1I. * Afaceri. * V. articolul mieii Un Mitropolit de altă dată, în «Convorbiri literare» pe 1901 www.dacoromanica.ro SCBI80EÎ DE BOIEBt 27 grafie acestor cinci judeţe şi acelor 12 ale Ţăril-RumăneştI care s’au făcut în căt au fost stăpânirea chesaricească aicea, fiind şi toate satele anume însămnate, care, de s’ar putea găsi în limba franţozască, prea bună ar fi, iar. de nu, măcar şi latineşte, numaî ceste după urmă să fie, şi, orîcăţî bani va fi, voi răspunde cu mulţumită.» 129. Bucureşti, 24 Februar 1793. B[arbu] Şt[irbei]. Se plînge că n’are gazete. Pentru «doftorii de la Lipsea». 130. 13 April 1793. B[arbuJ Şt[irbeî]. Pentru bani pe «doftorii», «hamuri» de carătă» şi «butcă» («doi rotaşi»). La urmă, autograf. «La d[u}m[nea]eî cocona Păuniţa eu şi Catinca ne închinăm cu frăţască dragoste.» 131. 15 April 1793. H[a]g[i] Stan Joian (sic), Paharnic. «Eu tot cu slăbiciune mă afiu, că poate s'au apropiiat de a face datoriia călătorii cel de obşte, care, fiind supărat de patimile şi nenorocirile ce am avut cu fii miel, va să fie şi sfărşitu cu mâhnire.» Să vie el şi cu «dumneaei nepoată», spre a-1 sfătui. Are două nepoate dela ginerele Vlădoianu; vrea să mărite pe una. — P. S. de la «Gheorghie sin Hagl Stan Jianu». 132. Craiova, 2 Maiu 1793. H[a]gi Stan Jianu, Pahfarnic]. Despre nunta lui chir Todoran. «Văz, pentru păcatele meale, că clironom n’am: Ghiţâ tot mai spre rău merge, care poate să şi moară, dar, şi căt va trăi, partea lui la ce casă las? Din fi-mieu Zanfir1 au rămas un copil care acum este de 15 ani, şi este mut şi surd; mamă sa o am aice în casă, şi o ştii ce feliu este, şi poate să s[ă] mărite, după cum îl este firea. Fii-mieu Stănică l-am însurat, socotind că va fi noru-mea ca mumă-sa, dar este numaî un chip zugrăvit, dar, încolo,—nimic. Fii mieu, dup[ă] cum i-am cunoscut firea: mândrie, iuţime, care, cum au fosta Nemţii aiciî, au fostu tot ispravnec, şi au câştigat şi păn la 30 pungi de bani, şi acum auz că este şi datori să-î de banii: afl cheltuit cu cărţile, cu mândrii : care l-am trimes la Bucureşti, de au luat boerie, stri-căndu-s[â] boeriile luî Mavrogheniî. Şi i-am făcut nunta ca şi 1 V. p. 11, n° 54. www.dacoromanica.ro 28 SUBISOBl D£ BOIEBÎ celorlalţi, încă mal cu multe scule şi haine; care am cheltuit cu boeriia, cu nunta păn la 7.000 lei. L-am plătit şi de datorie, dar măine este iar îa loc; să-î dau să facă negustorie, dar el cere isprăvnicie, să jăfuiască, să bată, să fie cu pompă : numele şi 1-afl stricat din isprăvniciile Nemţilor.» Ar vrea să li dea numai venitul moştenirii; banii capitalului i-ar depune la «Casa înpărătească». 133. 16 Maiu 1793. B[arbu] Şt[irbei], Pentru hamuri şi doftorii. Cere «apă acră». 134. 16 Maifl 1793. Dimitraohe Fălcfojianu. Pentru un împrumut cerut de «fratele cumnatu Răducanu Slătineanu, biv Vel Logofăt, care ţăne pe soru-mea, Săftica». 135. Craiova, 2 Iunie 1793. Kwvotavtîvoi; KaparCăţ, Kaîp.a-xotp-oţ. Pentru o datorie a răposatului Pitar C. Bengescu. Pecete cu coroană şi iniţiale întrolocate. 136. 26 Iulie 1793. Dimitrache Fălc[oianu]. Nepoţii vor iscăli. «N’au ce face, că avem Dom[n] 1 * * cu judecată». 137. 29 Iulie 1793. B[arbu] Şt[irbei]. Cere «nişte apă acră». E pe cale la Craiova. Cere şi «dooă sticle cu vutcă fran-tzozască ce să cheamfă] rum». De nu va fi, s’o comande. «Acîastă vutcă să face din drojdii de zaharii.» 138. Rîmnic, 24 August 1793. Un boier cere csă-m găseşti doi canari buni, învăţaţ bine, cântece frumoasă», şi «şase rogojiooare de cele de masă, de care pun tipsiile pă dănsăle», «farfurii de masă, atăt cele de bucate, căt şi tăierile». 139. 12 Octombre 1793. ZxapXotTOţ rpEtCiavoţ. Pentru afaceri. 140. 31 Ianuar 1794. H[a]gi Stan Jianu, Pah[arnic]. «Dum-nialul Stolnic Dumitraiche Bibescu s’aQ logodit cu o nepoată a dumnealui Vistieriuluî Ştirbeai 8, şi Duminecfă], la lă-satu postului de carne®, iaste şi nunta, şi, fiindcă aicîa vinuri bune de alte ţări na să găsăsc, şi nun iaste dumnialuî Cai- 1 Pe Alexandru Moruzi. * Catinca. • 21 Februar. www.dacoromanica.ro SCRISORÎ DE BOIERI 29 macamu, ci m’au pohttt ca să scriu dumitale.» Şi lui, pentru boală, ÎI trebuie aşa vinuri. «Dară şi pentru trebuinţa, că găndescu să măritu vre o copilă din nepoate; şi să vorii face doo lădiţea, şi să voru învăli cu ţol veichiî, ca să fie povară maî uşoară de un calu.» Pentru clopotul cerut. [Listă:] 16 sticle vin de Tocaia, 12 sticle vin Aispurh, 8 sticle vin de Renu sau de alt fealî de vin de afar[â[, 4 sticle untdelemn de Luca, 4 funţ capere, 2 funţ stainvain adecfă] tirighie, In loc de oţet, 2 şticuri de pănzfăj de Pe-riiaş 1, adecă bogaciu vănăt, pentru căptuşăle la perine.» 141. 20 Februar 1794. H[a]gi Stanjianu, Pah[arnic]. Pentru un copil al răposatului său fiu Zamfir, născut după două fete, «ca argintu de curate». Acesta — «n’ar fi maî apucat să s[ă] nască» — e mut. «Pă chir Dumitrache Marcu dohtoru, mal mult pentru aia l-am adus de la Bucureşti... Aine peste aine», vrea mamă-sa. 142. 11 Mart 1794- Un Brăiloiu, se pare. Cere «o bucă-tăriţâ săsoaică: si fie meşteră, curată, care să aibă ştiinţă şi pracsis de uscături, de bucate şi de zaharicâ, şi din casă de boer să să iâ, iar nu din cele din prostime.» 143. [August 1794.] H[a]gi Stan Jianu, Pah[arnic]. «Venirea mea aicea la Bucureşti este fiindcă amăndoaă nurorile au dat la Măriia Sa Domnul jalbă: Joiţa, ca să s[ă] des-parţă de fiu-mieu şi alte fleacuri ce maî cere; Iii nea cere iaraşi lipsa zestrilor şi ce au rămas de la fiu-miefi, fiindcă trăeşte mutul, nepotu-mieu Ioniţă, ca să fie la iâ... Numai la Măria Sa Vod[ă] şi la căţva din boerî am apucat de am mersă spre închinăciune.» Va judeca pe Joiţa Mitropolitul şi Divanul. E bolnav. 144. 10 Augist 1794. C[ostan]d[in] Ot[ete]l[i]ş[anu], Medel-nicer. «Mă încurcară şi pă mine : învoindu-mă cu dum-n[ea]l[uî] Slug[ie]r[ul] Argeatoianu, am luoat întru căsătorie pă fiica dum[neajl[uî], şi nunta să face la opt de Săpt[em]v[rie].» Să-I cumpere unchiul deci: «6 ocă zaharicale mari, deosăbit * * Eperjes. www.dacoromanica.ro 30 SCB1SOBÎ DE BOIEBÎ figuri şi altele, 2 ocă capere bune, 12 sticle vin de Şpanu, de Tocaia, 6 sticle undeletnn de Franţa, o sută de sardele.» 145. 19 Septembre 1794. Bjarb i] Şt[irbeî]. Se miră că n’a venit, împotriva «parolei», «sinior Gheorghe Martin Hailain». Era un medic, se pare. Şi pentru doftorii. «Moşiia mea Clup-turoia, unde şi eu mă aflu.» O «doamnă» vine pentru a face doftoriile. 146. 21 Novembre 1794. B[arbu] Şt[irbeî]. Are 700 «de rămătorî, mari, graşi, frumoşi, gata de drumu». 147. 25 Februar r795. BfarbuJ Ş'firbei], «Pentru plastru ce aă trimisă Madama Catincăî, cum şi cipcele le-au adus.» I-au priit dohioriile: «încă de le luam dup! cum scrie! dum-fneataj, patru luni, mă făceam copilaş.» Să vie şi Madama. «Un eizindaria, adec[ă] un leu şi jum[ă]tate», î! va da hrană pe zi. «Hagiiaşule, în graba să am răspu[n]su.» 148 15 Mart I79S- B[arbu] Ştfirbel]. Ar veni «sinior Martin», mai scump decît soţia luî, Madama. Cere «cătevaş pi-tuşcî». 149. 15 Mart 1795. Const{an[d[in] Soxonăvo?. Pentru grădinar şi sămînţă, între care: «calarabe, rădichî de lună roş! şi albe lăptucî, căpăţin! mari, şi alte feliuri, anghinare, nis-careş săminţe de florî alese». 150. 22 Mart 1795- B[arbu] Ştfirbel]. Pentru seminţi de flor! şi o «madamă», de care să nu spuie că a adus o el: «aic! poate găsi dumn[ea]eî pe mulţ!de a-î căuta; ştiu eu un obraz, dar nu-1 numesc în scrisore, carele mi au şi zis că, viind dumnee! sau domnul, atunci să va arăta». 151. 3 April 1795. H[a]gi Stan Jianu. S’a îmbolnăvit la Bucureşti, «neşezănd în casă, ce tot unblănd..., suind şi sco-borănd scările boereşt! şi domneşti.» A venit cu episcopul «Feciori mă iau de supţiorî şi mă dau jos [din pat]. Numai mulţumim lui Dumnezeu că am ajuns săn[ă]tos la căşcîoara mea.» Cere un grădinar şi o «soc[ă]ciţă» : «că, de va fi fat[ă] şi de cinste, şi curată, şi cu omenie, îl făgăduesc că voi şi mărita-o, că efl voi să dau toţi Ţigani afară, că m’ara su-p[ă]rat de el.» Să ştie şi copturi. Pentru telegari: «acum la târgu Sibiiuluî ştiu că vor veni şi din nemeşi şi din popi www.dacoromanica.ro SCRISORI DE BOIERI 31 nemţeşti şi din alţii... Să fie murgi curăţ, şi să nu fie spetiţi sau armăsari, macar să dau zece fiorinţ! mal mult, şi păn la treîzăcî de galbeni, iar mal mult nu, că de acum înnainte voi găsi şi aicea, că s’au deşchis târgurile.» 152. Craiova, 19 Iulie 1795. H[a]gi Stan Jianu. Pentru «ostenelile Bucureştilor, cu suitu şi scoborătu scărilor, şi alte supărări; după ce am venit, toate acele osteneli mi au căzut în picioare, şi mi s’au umflat ca uleele, şi, de ce merge, să sue unflătură în sus, până mi s’au umflat şi pântecele, de s’au făcut clopot, şi, osăbit de dohtorulPal.ee au fost aicea acum, au venit şi un Grec, ce zice că au învăţat dohtorn la Franţa, şi are şi spiţierî cu el, şi mi au orânduit nişte prafuri roşi, de le iau numai cu apă dimineaaţa şi sara, şi mi au hot[ă]răt ca să es la primblare, încă mal mult să umblu călare, care m’au făcut şi am cumpărat şi un cal scumpu . . . Era să mă duc si la bălţ, fiindcă am luat vama bălţilor, dar, înţelegând că sănt neşte sate zbreduite de cîum[ă], nu m’am dus, că m’am temut. [Să întrebe şi pe dr. Naiştader.J Socă-ciţă n’am găsit la acîastfă] vreme, ci-m caută şi îm trimite, numai să fie creştină şi cu omenie, — că eu voi să trăesc viiaţfă] căt va vrea Dumnezeu, iar nu voi sâ-m tiranipsesc viiaţa. Şi pe Ţigani voi să-I dau pe toţi afar[ă] [Despre epitropia Casei sale, căci se teme a nu-I ajunge] mal rău decăt de casa Obedeaanuluî, precum şi a Gănesculul: de n’ar fi făcut Obedeaanu măn[ă]stire, precum şi Gănescul, s’ar certa ca neşte dobitoace. Care şi eu Preaajba gândesc să v[ă] fac să aibă căte tl. 1000 pe an, dar nu închinat[â] la altă mănăstire, ci s ipt epitropie, şi să aibă şcoală, să înveţe de pomană, şi să mărite fete sărace, că clironomi miel au ce le rămânea: bani şi scule şi moşiia; numai dacă n’ar fi ca Băluţă Obedeaanu.» Cere «jinbluliţe, numai să fie coapte tare, pentru supă. .. Ştiu că să vând arme vechi şi bune, şi vânători, am 6, ş[i] mi s’au stricat puşcile; ce să-m el dooă flinte cu patu jumătate, pentru vânat, şi alicii, şi mal mari, şi mal mici... Căt şi vre o păreche pistoale englezeşti sau de Beci, că acum mal mult ol să umblu pe afar[ă], că am scăpat de Divan.» www.dacoromanica.ro 32 scbisor! de boier! 153. Novembre 1795. Spă[taru1] C. Cluccerioglu. A fost numit ispravnic. «Am trebuinţă de un bucătar şi o Nemţoaică spălătoare». 154- 20 Novembre 1795. Bfarbu] Ştfirbeî]. «Pentru pricinile nepotu-mieu Stolnicu Dimitrache Bibescu.» Şi pentru «gaze-turi». «Din năprasnica boala ciumiî, şi dinu răzvrătirea vremilor, după cum vel fi auzit, mă aflu cu totul aici la Târgul-Jiiuluî.» 155. 25 Decembre 1795. Bfarbu] Ştfirbei] «Acum s’au apropiat şi sorocul gazeturilor de a eşi pă anul acesta.» 156. 3 Ianuar 1796. Ruşi Caragicu, biv 3t[i] Logofăt. Pentru o butcă. 1S7- II Ianuar 1796. C[ostan]d[in] Ocfe]t[e]l[i]ş[anu]. Cere «doă batiste musulin» şi prezentin «şi doă telatinuri.» 158. 21 Ianuar 1796... Postfelnic]. Pentru «o butcă cu un drug la mijloc, să umble roatele denainte pe didesuptu, dar să fie foarte uşoară, numai de doi oameni, şi cu veziteu trei». 159- S Februar 1796. Stoian Postfelnic], zet Hfagi] Mătei ot Piteşti. Paharnicul Iordachi Filipopoliti cere «2 topuri de hârtie... Dar i au spus părintele episcopol Argeşului că mărginele la asfel de hârtie nu sânt tâete... Să o dai la meşteri ce leagă cărţile, că să-l tai mărginele.» El cere «2 funţî tăbac, de la Peştea, de cel negru», şi «o vermia (sic) pănză ce să cheamă Linţîl, pentru legat la găt.» 160. 17 Februar 1796. Stanciu Şuşăscu, biv v* Comis. Pentru rămătorl, ceasornice : «un ciasornic bun de purtata în sănu, şi acolea la Săbii să găsăscu ciasornice bune, en-glezăştl». 161. Râmnic, 29 Februar 1796. Costandin Ot[ete]l[i]ş[anu]. «Pentru doao harţe de Ţara-Rumănească şi alte doao de Ţara Moldovei, ce s’au făcut în anii trecuţi.» 162. 3 April 1796. «Părvul, biv 3* Logofăt, ginerile lui Tudoran Bâjoiu.» «Ne aflăm sănătoşi, ceşti care trăim până acum, iar dumneaei, maica, soacră-mea, au răpăosat, de este acum la Paşti un an, precum şi dumnealui taica socru-mieu, Tudoran Bojoi, să află în patimă dă boală... şi nu poate 1 De Linz. www.dacoromanica.ro SOBISOBl de boiebî 33 umbla în picere... Fiindcă copila cea mică, sora Măndiţi, soţii mele, au venit dă vârste, au început a ne veni uni alţi după obicei, şi, nefiind gata din multe, întocmai ca o fată săracă, nn putem a o da.» Să-I dea «un rănd dă haine cum te va lumină Dumnezeu... Este aici un ipochimen, anume polcovnecu Dragomir, dă la dumn[ea]tuî Vistieriul Ştirbei, carele, fiindu-mî prieten mai dănnainte, i-am şi dăşchis eu vorbă pentru copilă, şi nu ar fugi, dar, cum l-am priceput eu, fără voia dumilale să cam fereşte. Şi pentru aciasta iarăş mă rog să binevoeştî dumn[ea]ta a-1 îndemna cu o scrisoare, să iâ copila şi să nu fugă dă neamul acesta ; dar te vel face dumn[eata] că nu ştii dă scrisorea mea; dumneata învăţat eşti dă Dumnezeu, — că, în credinţă, unchiule, nu sănt astă dată oameni ca aceia, şi-mi pare rău dă aşa copilă, şi vom avea şi păcat a nu face silinţă să o dăm după om dă potrivă... Cumnatul mieu, iarăş, şi el abiia iş agoniseşte casil dumisale: n’au putere măcar cu căt dă mic lucru să ajutoreze copila; pănă şi înbrăcâmintea ei o agoniseşte tot dă aiurea. Unchiul Ilie, fratele socră-mea, iar a răposat... La bolţile dă aici nu este nimic procopsală...» Să primească un copil, cumnatul scriitorului, la el. 163. 9 April 1796. B[arbu] Şt[irbeî], Pentru «zece copur de vin vechiu de Ardeal», «10 părechî ştrinfi de mătasă» sau bumbac, supţiri, zahăr, cafea, pesmeţl, «coţ cipce», «mănuşi albe de mătasă», «şuhu pantofi», «fără fluturi şi prin prejur cu piele neagră sau albă sau de atlazu şi o masă le-şască cu 12 şărvete.» 164. 12 April 1796. B[arbu] Şt[irbeî]. Mulţămeşte pentru vin : «şi, din căt beam pănă acum, îndoit voi să beau, ştiind că este de la dum[neata]». Mulţămeşte pentru mănuşi date Catincăl. 165. 21 Maiu 1796. Kcovot. Soxcmivo?. Cere doi canari şi 86to v) tpîa jiivapâra (tdouâ ori trei minarete»), E numit ispravnic de Vîlcea. 166. 23 Maiu 1796. Ktovot. Eoxcmdwoc. Trimete scrisori ale Canticăî Ştirbei. Cere canari şi, fără zăbavă, «gazete». 167. 7 Iulie 1796. Cost[andin] Gianoglu. Cere împrumut. 5216.—Voi. vili. 3 www.dacoromanica.ro 34 8CRI80BI DE BOIERI Intervine şi Constantin Otetelişanu, pentru »Vist[ierul] Gea-noglul, unchi-mieu şi naşu-miea». 168. 8 Iulie 1796. St[an] J[ianu], P[ostelni]c. «Fiindcă răposatul taica *, la sfărşitu vieţii, n’au apucat să-ş fac[ă] diiata, ori că vrăjmaş[i] nu i-aO dat vreme, ori că, ştiind că are diiată făcut[ă] de la Temeşvară, nu este trebuinţă de alt[ă]», să trimeată, dacă o are. 169. Rîmnic, 9 Iulie 1796. Ktovot. Eoxotcdvoc;. Nu-i trebuie canari «numai cu căte o notă», ci «să ştie note mal multe, spre a fi vrednici dă cinstea unul mare person, unde am să-I trimiţ peşcheş». Să caute «şi la patrii franţişcanl». P. S. «Am multe havalele del[a] mari persone de I[a] Bu-cureştif; trebuinţă am de şase canari..., cu 2 sau şi 3, înc[ă] şi mal multe note să ştie... Iar, pentru preţ, efl nu bănuesc, numai faini să fie, buni, cu organele lor... Doî căţăluş[I] mici, frumoş, vrednici de damă mare, de domniţă.» 170. Rîmnic, 22 Iulie 1796. Constantin [Cluccioglu], Spătfar], «Când eram la SibiiO, am mersu la grădina domnului Bran-cantarl*, unde am găsit un soia de poame ce să numeşte ananas, şi am cumpărat.» Să-î iea şi acum cineva. 171. Rîmnic, 29 Iulie 1796. Kmvot. Eoxouavo?. «Păntru că-ţăluş, am văzut măsura ce mi s’aO trimisa şi, fiind mare, nu face de acea persoană.» Mai cere doi canari. 172. 4 Novembre 1796. St[an] Jianu, SărdfarJ, cere «sticle de Aouspruh». 173. Craiova, 21 Novembre 1796. «Şărban Otetelişanu, biv Vel Clucîfer], isprav[nic]. Pentru'vînzare de miţe şi rîmătorl. «Să pui să-mO facă o argintărie...: doosprăzăce părechiî de cuţite, cu lingurile lorO, doo solniţe, doo sfetOnice şi o lingură mare». 174. 15 Decembre 1795 (1796). NtxdXao? npayxofi&vot;. Pentru hamuri şi cal. — Greceşte. întovărăşeşte cu un bilet Dimi[trie] Bib[e]s[cu], Stol[ni]c (£2 Ianuar 1797). 1 1 Hagi Stan Jianu. 5 Bruckenthal. www.dacoromanica.ro SCBlSOBl DE BOIERI 36 175. 9 Februar 1797. Catinca Ştir[boaica], Voia să trimeată Păunicăi «câteva lucruri de Ţaligradu». X76. 9 Maiu 1797. Catinca Ştirfboaica]. A trimes 5.000 de lei. «Şi mă rog, chir Hagi, cum mal în grabă să triimiţu dumneata scrisorile la dumnealui, înştiinţăndu-1 şi dumneata de priimirea banilor, ca să primescu şl eu răspunsă de la dumnealui, să-ml odihnească şi mie inima.» 177. Tărgu-Jiiulul, 17 Iulie 1797. Dimfitrie] Bibfescu], Stol-[nt]c. «Pentru hamurile ce pohteşte dum[nea]luî Banu Brăn-coveanu . .., cu câte doao lanţuri pă supt barbă». Cere «şi doi telegari murgi închiş».— Şi la 4 April precedent. 178. 24 Ianuar 1798. «Costandin Dudescu, graf.» 267. www.dacoromanica.ro 36 SCRISORI DK BOIEBl i8i . 9 Maiu 1798. Gheorghe Ben[gescu], Cluci[ejr. Cere împrumut 7.000 de lei, oferind garanţie în moşia Bengeşti sau Breasta. 182. 11 August 1798. B[arbu] Ştfirbeî]. Cere «alice mărunte ca meiu, şi alice mai mari, de epuri, praf paler de la sinior Albert... De cel de Beci să-m dea, care va avea mai bun.» 183. 2 Octombre 1798. B[arbu] Şt[irbei]. Cere «zahar şi cafe», «alice mărunte de vrabeţ..., că-mi trebuesc pentru păsărp], — că aici nu să găsesc; numai să fie de cele mai mărunte». 184. 9 Octombre 1798. Const[andin] Brăil[oiu], Stol[ni]c. «în trecute lun[î] am fost scris d[u]mfitajl[e] pentru neşte săpun ce scriu gazetele că au eşit pentru spălat cocoanele pe obraz: să-m trimiţ patru calăpuri pentru dum[n]ei prea-cinst[ita] cucoana Caimăcămesa, şi atunci mi-ei răspuns d[umitale] că este departe, ce, de pofteşte dumnei, să scriu dum[isa]l[c] ca să scrii acolb, ci, fiindcă d[u]m[n]ei vede că au adus alţ[i], pofteşte ... să i să aduc[ă] şi dumnei.» 185. Craiova, 1799. Scrisori de la «Drăghicean Ot[eteli-şanu], Stol[ni]c». 186. 6 Mart 1799. C[ostan]d[in] Ot[ete]l[iş[anu]. «Şi eu mă aflu cu casă cam grea, că, din mila lui Dumnezău, pă tot anu ne câştigăm câte un copilaş.» 187. Mart 1799. B[arbu] Şt[irbei], «Să-m trimiţ cevaş se-minţî de grădină, de ale mâncării, pentru că aici totu ne-am prăpădit Turci; conopidii, amdidi (sic), de varz[ă], căte fe-liurî vei socoti... îm vei însemna d[u]m[neata] fieştecare felurime cum să s[ă] pue în pămănt.» 188. 27 Mart 1799. «Nicolae Golesc[u] şi ispravnic de Piteşti.» «Cunoscând prieteşug[ul] ce ai dum[nea]ta cu dum-[nea]luî taica Vornecu Răducanu Golesc[u] şi cu dumn[ea]lui văr[u] Constandin Dudesc[u], nu lipsăsc a mă ruga ca şi amândoi să avem tot acelaş prieteşug bun. Deci mă rog du-m[ita]le să trimiţi aciastă scrisoare ce scrie italieneşte, la Viena, la dum[nea]lui chir Ghianache Dimitrie Cariboulu. Trimiseiu dum[ita]le şi un sfanţih pentru creiţari poştii, pă care-1 puseiu în plic. Ci mă rog să am şi răspunsul dumn[i]tale, de pri-imire...Cu însuş măna mea scrisă.» www.dacoromanica.ro SCRISOBl SE BOIERI 31 189. 8 Maitt 1799. Grigorie Ghica1. Pentru c nişte broaşte broaşte cestoase», ce trimete Constantin Socoteanu, ispravnicul Vîlceî cuiva la Sibiifi, în numele săti. 190. 18 Novembre 1799. B[arbu] Şt[irbeî]. «Să şerif la BecT, să-mî vie şi mie gazături italieneşti, fiindcă am început şi efl £ă cetesc talieneşte, şi mal bine mă deşchizf din ga-zeturl, iar, când şi cănd vel cunoaşte dum[neata] că nu e cu putinţă de a-m aduce talieneştî, îmi vel trimite tot nemţeşti.» 191. Bucureşti, 18 Novembre 1799. Manolache Grădiş-teanu. cAu murit noru-mea Catinca, soţiia fiu-mieu Scarlatu; de care săntem foarte întristaţi acum.» 192. 5 Mart 1800. Stâvfoc] Ziavoţ. «Pentru aceste arjin-tăriî i fac beserici Prejbiî». P. S. grecesc. 193. 12 April 1800. B[ar'bu] Şt[irbeî]. Pentru «zăce so-lame şi fo trei, patru ocă piezăntin» (sic). 194. 9 Novembre 1800. B[arbu] Ştfirbeî]. Cere «prezătin şi solamQ». 195. 29 Decembre 1800. Grigorie Greceanu, [Căminar]. Pentru un deposit. 196. CăinenI, 23 Februar 1801. Safta [Săftica] Ot. [Săr-dăreasa Oteteleşanca]. Venise cu «opt telegari». 197. Mart 1801. Scrisori de la Grigoraşcu Băleanu (Mna-Xiavoţ), biv Vel Clucer. — Greceşti. 198. 14 Mart 1801. Bfarbu] Ştfirbeî]. «Să află aci cocona Tiţe Benglasca şi dascalu Dimitrie.» 199. 18 Mart 1801. Costachi Log[o]f[ătul] za Div[a]n. Se poate lămuri despre el «de la dumn[ea]lor boeril Bibeşti, şi mal vărtos de la cumnatu dumnfeajlor, dumn[ea]l[uî] Sărdfar] Stănuţă Jiianu, fiind al dum[ital]i rudenie». 200. 26 Mart 1801. Vornicul Raducanu Golescu. Pentru afaceri. Iscăleşte greceşte. — Şi în Octombre, Novembre, scrisori de la el.—în Septembre, oferise mierea şi ceara ce strînge prin ţară.—La 9 Decembre : «Pănă acum din huzmetul ce i-am băgat, n’am făcut săvârşirea de luatu banilor». La 25 Februar, cerea seminţî de flori. 1 Domnul de la 1822. www.dacoromanica.ro 38 SCRISORI ce boiebI *01. 21 April 1801. Cost[an]d]in] Viişfojrfeanu], Slugife]r. Pentru nişte «păfcăluţe. .. Vre o modă mai zarifă... Aşijde-rea, trimisei şi acest ceasornic, ca să s[ă] petreacă o sticlă, şi s[ă] să spele.» 202. l6 Maifl t8oi. Bfarbu] Ştfirbei]. «Pentru dfu]m[nea]lui Clucifaru] Bengescu, adevărat au murită, încă de la lupa Iul Aprilie; pe care l-am şi îngropat la biserica Sfinţilor Apostoli, unde este şi cocona dumisale îngropat[ă].» 203. 29 August 1801. «Dinul Log[o]f[ă]t, saraf.» Pomeneşte pe soacră-sa, «Chiraţa Socoleasca». 204. II Septembre 1801. Bfarbu] Ştfirbei]. «Să apropie Sfântfa] Ecaterina, şi atunci avem masă: să ne treimiţi nescarva salami, ananas şi ceva pezăntin, că crezi că cu păciuirea Fronţezului să vor găsi în destul.» 205. 26 Octombre 1801. Păunfa] Oteteliş[an]c[a], Sărdă-reasa. Pentru afaceri. 206. 19 Decembre 1801. Gheorghe Cernătescu, biv 3-ti Logofăt. Cere «să primeşti pe aceşti doi nepoţăi ai miei în cinstite palaturile dumitale, de vreme că au rămas săraci de tată, şi Să fie daţi spre învăţătură, fiind din neamu dumitale». în schimb, li se dă pensie de IOO de lei pe an. 207. 4 Februar 1802. R[a]d[u] G[o]lescu. Arată de ce nu poate plăti vechea datorie. în 1801 îi amanetase pentru acei 3.000 de galbeni moşiile Goleşti şi BrătuIeşti. 208. Bucureşti, l-iu Mart 1802. Vornicul Manolachi Grădiş-teanu. Pentru bani. 209. 23 April (1802?). Cost|an]d[i 1] Viişfojrfeanu], Sluger. Pentru darul unui ceasornic, «şi un lănţuş dă aur, zarif, sup-ţăre», al soţiei lui, Iriniţa. 210. 31 Octombre 1802. Bfarbu] JŞtfirbei]. Trimete generalului său «ginărăresei» Cabatin «un şaliu >, făgăduit cind a plecat el din Sibiiu. La 14 Octombre, el arată pe Catinca răcită de drum. 211. 8 Ianuar 180$. Radfu] GolescuL, Vel Vorfnijc. Are la Goleşti de vînzare nişte fin, se pare, şi «uruială dă porumbu»- 212. 13 Februar 1803. Bfarbu] Ştfirbei]. «După ce am venit aici la Bucureşti, prin scrisoare am fost pohtit pă dunr www.dacoromanica.ro SOBISOBt DX BOIEEtî 39 neala ca să seri! la Bec! să înceteze gazeturile şi pă anu acest, şi văz că tuturor le vine, numa! ale mele s’au opriţi. 213. 18 Februar 1803. C[ostan]d[in] Ot[ete]l[i]ş[anu]. «Fiindcă aici au căzut zăpadă foarte mare, încăt mijloc dă a-m putea găsi melci pentru măncare nu este, şi fiindcă am Intrat în sfăntful] post acest[a]..., rog pi d[u]m[nea]ta să binevoeştf a porunci să să cumpere de aceşti zece zloţi căţ melci să vor putea lua.» Răspuns; «2000 melc! a 10 x., 2 cupe un led, 2 urcioare 18 x., 1 sacu la melci 30 x.» 214. 22 April 1803. B[arbu] Ştfirbel]. Cere «doî-tre! funţ! de crămatartar, fiindcă să găseşte şi aici, dar nu e bun, curat... Armăsari care avem, mi-au luat Pazvandoglu, dar mi au plătit.» 215. 27 April 1803. NixoXaoc [M7tpaY*o(3*voi;] Pentru rădăcini de flori. — Greceşte. 216. 28 April 1803. 'Po£4vâa Xapa[Xâptioi;]. Pentru «doă oc[ă] bumbac supţire şi o jumătatfe] oc[ă] tiriplic sup-ţire». 217. 30 April 1803. [Pahjarnicul Nic[olae] GIog[o]v[eanu]. «La plecarea mea de aco[lo], am lăsat doaă pungi la un bles temat de lăcătuş, căruia i-am dat şi un galben peiftru lucru... Şi la arminţaşu de acolo am dat 14 florinţl, pentru 2 cal arminţie *, şi apoi acel cal i-am scos în ţară, şi au rămas ca să-m întoarcă arminţiia.» Cere «flutur! şi sirme, după proba ce s’au dat». 218. 6 Maiu 1803. Spăt[arul] Petrachi Ritoridi. Pentru mărfurî. — Greceşte. 219. IO Maiu 1803. C[ostan]d[inJ Ot[ete]l[i]ş[anu]. Pentru o ladă ce trece pe la vamă. 220. 15 Maiu 1803. Dimi[triej Bib[escu], Pentru o datorie. Pomenit «chir Tănăsuicăi. 221. 30 Maifl 1803. Şărban Murgeşeanu. Pentru «haca-returl» şi o «femeie măritată a doua oară.,. Să s[ă] împece.» 222. 10 Iunie 1803. Dumitrache Săndulescu, Cluceriu, Pep-tinariu. Pentru bani. 1 Vamă. www.dacoromanica.ro 40 SCBISOBt de boiebî 223. 10 Iulie 1803. B[arbu] Şt[irbe!]. Catinea trimete gene-răleseî «o gevrea de cele care pune la găt.» Ea însăşi cere «10 dramuri de fluturi», «10 ace de ciur: să chemi dumneata pe o dascaliţfă], să le aleag[ă], să fie bune». Şi pentru gevrea (autograf) 224. 11 Iulie 1803. Mihalachi Mânu, Postelnic. Pentru un amanet. — Greceşte. 225. i-iu August 1803. Rad[u]c[an] Bengescu, Med[e]l[ni]-c[e]r. Pentru bani. 226. Caracal, 5 August 1803. G[rigoraşcu] Jianu, Clucî[a]r. «Pentru Ioniţă Lazar, de aici, din Caracal, fiiul al preotesiî Măricăî», mort acolo. Era cu simbrie în Sibiiu. 227. 22 August 1803. B[arbu] Şt[irbeî]. Cere «ioacacheli (sic) mari, buni, frumoşi, că de acum înnainte crezi că le iaste vremea, încep să să coacă; fiindcă şi noi vom să dă-ruim Mării Sale lui Vod[ă].» 228. 9 Septembre 1803. Stfănuţă] Jiianu. Pentru «Ioniţă sin Nicolae Vălcănescu şi unchiu Răducanfu]» şi «Vasile Tu-fecciu, nepotu Răducanuluî», «Clucî[a]r Şărban Otetelişanu». 229. 14 Octombre 1803. Radu Golescu. Pentru o vânzare. «Acestă iaste vorbă braşovenească, şi nu voi să ştiu.» 230. 9 Novembre 1803. NtxdXao? [Mwpa’piopdvoţ]. Cere ananas. — Greceşte. 231. Bucureşti, 30 Ianuar 1804. Cost[an]d[in] Ghica Banu şi un boier grec, Vel Postelnic. «Fiindcă Avgi-Başa, adică baş-vănător al Mării Sale lui Vod[ă], vine aci! în partea locului, să cumpere cincisprezece samsonîJ, să înlesneşti cu a găsi şi a-i cumpăra... Că şi Măriia Sa Vod[ă], pliro-forisindu-să dă bunu prieteşugul nostru ce este între noi, într’adinsfl mi-au poruncit ca să scriu dum[itali], pentru aceasta *.» 232. 6 Iulie 1804. Cati[n]c[a| Bib[easca]. Pentru 100 de funţî de bumbac. — Greceşte. 1 Dulăi. * Pentru astfel de daruri de dulăi ce se făceau la Poartă, ▼. şi Doc. Ca-limachi, II, p. 123 şi 129. www.dacoromanica.ro SCRIStm! DE BOlEBt 41 233. 14 August 1804.. C. Varlaam. Pentru nişte brăţări, castroane de supă, farfurii, talere, etc. — Greceşte. 234. 2 Iulie 1805. Dimiftrachi] Bib[escu]. întreabă de preţul vitelor: le-ar trimete şi la Haţăg. Scrie şi «cumnatului Ioniţă Gănescul», pentru un «cusur». 235. 21 August 1805. Dimi[trachi] Bib[escu], Pe îtru o trimetere de bol. 236. 23 August 1805. Costandin Otfete]l[i]ş[anu], «La Po-rumbac, ca să facă noăzăcl de jeamurl după gergevelele ce trimeasăî... Să m facă baglamalele de noaăsprezece fereşti, căte să voar putea mal zarife şi ţapene.» 237. 16 Maiu 1806. Const[antin] Brăi[loiu], Cere «pantofi de piele fără toc, însă verde una şi doo negre», «ţelină sau ţeler, calarabi», pişcoturî, pesmeţî, «apă acră». 238. Cîinenî, 21 Octombre 1806. Ioniţă Borănescu, Postelnic. Pentru afaceri. La 29 Iunie precedent, pentru sfeşnice ce sînt a fi se trimete într’o «lădăţue». 239. [Braşov], 8 Mart 1807. B[arbu Şt[irbeî], Omul «dumnealui Log[o]f[ă]t Bibescu» scrie că s’aă vîndut rămătoril, «şi să află la satul Bradul, încolo de Deva». 240. [Bucureşti], 2 Maiu 1807. Radu Golescu. Cere «doao cântare de silitră şi doao cântare de bronştain», prin Cîinenî. Pomenit «căpitan Comănel». 241. 3 Maiu 1807. Grigore Coţofeanu, Stol[ni]c. Pentru afaceri. Pecete cu rp. kj|s. 242. 19 Iunie 1807. Cost[andin] Murgeşanu, Şătrfar]. «S’au făcut cu voia lui Dumnezeu mare izbăndă, de au biruit pe necuraţi Turci, şi au venit Melencu, văru lu Cara-Gheorghe, şi au vorbit cu ghinăraru, ce vor fi avut sfatu, şi au trecut peste Dunere şi uni din jos, şi aşa ne-au venit veste că au făcut mare izbăndă. Pănâ au fost ajuns ocaoa de mum-bac căte treîzăcî de parale torsu, şi cel netorsu căte pâ-rale doăzăcî, osăbit de alte lucruri . . . Pentru Craiova, au început a să strânge din negustori, din mahalagii, dar păgîni de Turci au stricat case, uşii, au scos fiiară duprin boite; numai s’au întîmplat cilibl lorgache Suţu cu www.dacoromanica.ro 42 SCBISOBt DB BOIBBÎ el, că aprindea şi oraşul; Dumnezeu să-I dea bine un de va fi !» 243. 14 Iulie 1807. B[arbu] ŞtfirbeiJ. Pomenit Păh. Ioniţă Gănescu, care are o poliţă. Cere ştiri «pentru pacea Fraţe-zulul cu Muscalu, în ce chip s’au făcut», «ci numai o armis-tiţie», «şi pentru Sărbî: au bătae cu Turci şi pănâ unde au mersă şi ce fac». 244. [Bucureşti]. 10 August 1807. «Radul Golescul. biv Vel Vornicu.» La Bran, bănuială de boală în ţară ; afaceri de vamă. 245. [Bucureşti], 17 August 1807. Radu Golescu. Cere să-î afle «o bucătăriţă foarte bună, să ştiia să-m facă bucate bune, numai pentru mine, căte trei feluri dă bucate şi o friptură bună, şi prăjituri să ştie să facă, feluri dă feluri.» 246. 2 Septembre 1807. Dumitru Brăiloî. «D[u]mn[ea]luî Dvor[ni]cul Grigoraşco Ghica în scrie cum că sănt să-î vie doao butci de poruncealâ de la Beci cu ceamu.» Ceamurile trag la Ruşava sau la Rusciuc. «Vremile pănă acum au fost înpotrivă, şi nu vor fi cutezat să le pornească cu ceamu pă Dunăre.» 247. 21 Septembre 1807. Comandă a lui Stănuţ Jiianu: «o broască mare pentru magazin, numai cu zăvoară făcută pe măna stăngă, o broască mal mică..., pă rnăna dreaptă, dooă piroie cu gănştile lor.» 248. 28 Septembre 7807. Sevastiian Costanda, Medelnicer. «Nu ne-au rămas nici casa unde să lâcuim.» Le au prădat «păgînil». Complimente, ca la rude. 249. 2 Octombre 1807. [Sărdarul]. Cos[tan]d[in| Bibfescu], «Cu ajutorul lui Dumnezeu am trimisu să rădice pe Elenca de acolb, cu copiii, că neam speriiat cheltueliî în doo părţ.» Pentru datorie, la care şi-a călcat «parola». «Cu ajutorul Iui Dum[ne]zău socotim că pe iarnă vom avea linişte, că auzăm că oste are să vie multfă]; Turci foarte s’aii înfricat, a nu mal trece Turci dincoace, care de cătăva vreme nu mal trec; dar ce fell va rămânea la urmă, Dum[ne]zău ştie: noi, omos *, 1 1 "Ojuuţ, oricum. www.dacoromanica.ro SOEISOBÎ DE BOIERt 43 avem, cu ajutorul lui Dum[ne]zău, nedejdl mari că vom scăpa din mâna tiranilor. Pentru dum[nea]l[ul] neică, că l-au scăpat Dum[ne]zăă, ştiu că-întomnaşi ca şi noi te vel fi bucurat, ca un bun creştin.» 250. 11 Octombre 1807. B[arbu] Şt[irbeî], Cere ananasurl pentru Vodă. 251. [Braşov]. 22 Octombre 1807. Barbu Ştfirbeî]. Tri-mete o scrisoare «la dumn[ea]luî Sărdariul Fărcăşanu». Cere veşti cde spre partea Craiovi.» 252. 27 Novembre 1807. Fraţii Murgăşanu. «Necazuri şi frici destule am pătimit şi noi, fugiţi prin păduri, cu chir Ioan Mathel, de răzmiriţl, dar, acum, mulţămită lui Dumnezeu, avem linişte şi în ţara noastră; cum au venit ghinăraru Isaia1 aicea la Craiova, cu oaste muscălească, numai pot Turci să mal treacă Dunărea din coace, fiindcă nu-I ţin curelele.» 253. 25 Novembre 1807. Ioan Vlădăianu, Clucer. Cere un grădinar, «găzâturl franţuzăştî». Doreşte şi săminţurî: «rocu, cardamâ şi alte feluri de săminţil de sălăturl». 254. 21 Decembre 1807. Eleni Brăil[oiu], Cere «vin de Peşta sau ungurescu». 255. Braşov, 23 Decembre 1807. B[arbu] Şt[irbeî], Pentru gazeturî. «Mă rog scrie-m şi mie ceva mal nofl: cum au rămas ţara, la Turci au la Muscali, şi cu Englezu are Muscali bine.» La 14 Ianuar 1808, cere «apă de melisa». 256. 1808. Corespondenţă cu Iordache Tufan, Medelnicer. 257. 24 Februar 1808 Eleni Brăilfoî]. Pomeneşte pe «văru-mieu, Stol[ni]c[ul] Ghiţă Coţofeanu». 258. Bucureşti, 2 Mart 1808. Costachi Ghica Banul (greceşte) şi rP7]TdPtoC rxtxaţ («cilibl Grigoraşcu Ghica 8»), Pentru lucrurile too ie p.axaptTOO ocp)(. lldcvoo, rcaipos p.a;, xai p^ipsta? p.aţ («ale răposatului dumnealui Banul, tatăl nostru, şi ale vitregii noastre»). Nouă rugăminte la 12 Mart. Aveau hîrtie patriarhală pentru a le descoperi. 1 Isator. V. Acte si fragm., II. p. 43* j Inscripţii, I, p. 244. * Viitorul Domn. www.dacoromanica.ro 44 SOBISOBl DE BOIEBl 259. 17 Mart 1808. B[arbuJ Ştfirbei], «Aici auzirăm că pă la schela Căinenî s’au triimis salahori şi bumbaşirl, mazili, boerănaşl, ca să dreagă drumul Cozii, spre Râmnic, fiindcă iaste ca să s[â] pogoare oştiri în ţară Nu am crezut, ci, de va fi ca să pogoare niscaiva oştiri, trebue să ştii: te poftesc ca să mă înştiinţezi de iaste cu adevărat, şi cele [ce] să aud de spre partea Craioveî... Acestea ne-afi spus unul ce afi venit dă la Râmnic, dar n’am dat crezămănt.» 260. 7 April 1808. Eleni Brăi[loî] «Chiriia mu, multa dragoste ce s'au încuibat în inima mea, mă parachinisăşte [=mişcă] şi la bagatelurl să supăr dragostea dum[ita]le.» Cere seminţî. «Şi să mă crezi, cocoană Păunico, că nimic nu ne-aQ rămas, şi umblămfi să facem casă nooă de acum înnainte... Să să ia de la vre un grădinar de ispravă, să nu fiie seminţile veichl, că nu răsar.» Cere «cartofiol, cunupide, varză nemţasc[ă], cararabi, rădichî dă lună, roşi, rădichî albe şi negre, morcovi, selină, pătrănjel, sălată de cea învăluit[ă], dă clailaltă ce să face ca verzile, gălbinîclosă, varză roşie.» 261. [Braşov], 19 Maia 1808. B[arbu] Ştfirbei] «Aici să află un evghenis, om al Mării Sale prinţipuluî Ipsilant: are un copil care va fi să-l facă doftor, ci, fiindcă-mî iaste un prieten prea bun, mă pofti ca să scria dum[ital]i, iaste ca să-l triimiţă la Beci, să spudacsască 1 acold, şi să înveţe şi doftor; dum[neata] ştii rândul acestor lucruri, şi poftesc ca să mă înştiinţezi cu căţl bani poate să înveţe carte la şcola înpă-rătească sau unde socoteşti dumn[eata], şi cu mâncarea şi înbrăc[ă]mintea, şi dă aci, dă la Beci, iaste ca să meargă la Lipsea: acolo iar ştii dumn[eata] cu căt poate să cheltuiască într’un an; şi cu poşta mă rog să am răspunsă.» .262. 8 Iunie 1808. ’laxxvviqi; Emcotkxvoc. Pentru dresul unul juvaier. 263. 24 Iunie 1808. «Părvu grăm[at]ecu, biv 3 Log[o]f[ăt], ginerile răposatului Tudoran Bojfl ot Craiova.» «După blestemul şi păcatu ce are ţara aclasta, în trei rânduri mi s’afi jăfuit dă Turci casa, şi în trei rânduri am năcăjit şi am făcut la loc, iar acum la urmă m’afl stinsu dă tot; toate do- 1 Sîrguiască. www.dacoromanica.ro SCRISORI DE BOIERI 45 bitoacele mi i-au luat, cal, boi, vaci şi toate sculişoarele, şi tot căpitalu ce am avut, încăt nu am avut cu ce fugi, să viu dreptu la dumneata, ci am umblat prin băjăniî cu satele pin păduri: trei copile am, din care doaoă sănt de vârste: la cea ma! măricică mi i-au început a veni peţitori, şi, din pricină că nu-m dă măna să-î fac zăstrişoară după potriva noastră, le dau răspunsu peţitorilor că nu săntu gata... Mi i au arsu şi casăle, ci şăzi la ţară, la o moşăoară, Robăneşti Pătez[u]luî, Iăngă poştă.» Cere ajutor: «un răndu dă haine copiii! şi niscaiva sculişoare sau vasă... Mă pripeşte vărstea copilit.» 264. Iaşî, 8 Iulie 1808. Iacumi Stolnicul. — Greceşte, cu o foarte urîtă scrisoare. 265. Rîmnic, 4 Septembre 1808. Dr. Ullrich. Pentru afaceri. 266. 5 Septembre 1808. Rad[u]c[anu] Bengescu, Medfelni]-ct[ar], «Aici s’au dat porunci de Ia stăpânire în toat[ă] ţara pentru galbinî olandez, să umble de căte t1 zăce.» 267. [Braşov], 5 Septembre 1808. B[arbu] Şt[irbeî], Pentru dohtoril, esenţă. Şi în Iunie scrie de acolo, pentru gazeturi. 268. Braşov, 23 Septembre 1808. Bfarbu] Ştfirbeî]. «Am aici Ia Braşov trei mie dă piei de oae», cumpărate. 269. Buda, 23 Septembre 1808. Zamfirachi Pop. «Astăzi pleacă de aici Văcărească şi merge la Bucureşti.» 270. [Braşov], 6 Octombre 1808. Bfarbu] Ştfirbeî], Pentru fier. Are de gînd a veni la Sibiiu. Pentru apă de melisa. 271. Craiova, 13 Octombre 1808. Eleni [Elinca] Brăilfoi]. în cea de la 28 April: «Am venit aici la Craiova cu nădejde că, vrând Dumnezeu să ne miluiască cu vre o pace ; să mă apuc de săvârşirea unui han ce-1 avem început, şi, din pricina răzmiriţelor, şade nelucrat.» 272. [Braşov], 3 Novembre 1808. Bfarbu] Ştfirbeî]. Jale pentru moartea «iubitului mieu prietină chir Hagiu». «N’am ce să mai zic, soro, numai milostivul D[u]mnezeu să-i odihnească sufletul răposatului în corturile drepţilor, şi pe dumneata] să te păzască apururea cu întreagfă] şi fericită să- www.dacoromanica.ro 46 8CEIS0RÎ DX BOIEBÎ n[ăjtate, înpreună cu tot cupi insul. Nu trebueşte dum[neata], cocona mea, să te scârbeşti şi să te întristezi păn într’atăta, căci aclasta este o datorie de opşte; ci să nu să întâmple şi dum[ital]i, din multe întristare, vre un zariflăc, ci numai să rogi pre milostivul D[u]mnezed pentru sufletu răposatului, ca să-l odihnească.» Pentru «amaneturile» ce are la el. «Eram ed singur gata să vid la Sibil pentru oareşcare trebl ale mele, dar m’am embodisit din altă pricină... Să scrii la Beci pentru gazeturile ce vin, italieneşti.» 273. [Braşov], 6 Decembre 1808. B[arbu] Ştfirbeî]. «Amd văzut şi aia ce-mi scrii dumneata că, că, după cum am fost cu răposatul, şi dumn[eata] vei fi tot asemenea; pentru care foarte mulţumesc dum[itale] de dragostea ce ne arăţi: să dea Dumnezeu să trăeştl dumneata şi coconi, şi ed tot acelaş sănt, şi poftesc dragostea şi prieteşugul cel bun care am avut cu răposatul, asemene şi cu dumn[eata] să fie, pentru care nu sănt la îndoială, ştiind evgheniia dum[ital]i.» Pentru gazeturl. 274. Braşov, 8 Decembre 1808. Bfarbu] Şt[irbe>]. «De te-al şi supărat cevaş, să-m erţi, şi sâ fim cum am fost, căci ed prieteşug[ulj răposatului şi dragostea dum[ital]i nu o poci uita nicl-odatâ.» Pentru «gazeturl». 275. 28 Decembre l8o8.Catinca Găn[eas]ca, [isprăvniceasa]. A fost bolnavă de «junghi» ; acum odor mînile şi «picerele». Ce a făcut fratele Păunicăl, chir Ienachi, care a avut aceleaşi dureri în mînl ? Soţul el, Păharnicul, scrie la 23 Novembre. 276. 24 Ianuar 1809. Postelnicul] Ioniţă Borănescu. Pentru boala sa şi o datorie. 277. 5 Februar 1809. Şerban Murgăşanu (iscălitură grecească). Condolenţe. Şi-a căsătorit «copila ha mare». Asigurări de credinţă. 278^ 18 Februar 1809. Eleni Brăi[loî]. «Trei luni nu m’am arădicat din aşternut, ajungând la moarte; acum de vre o lună m’am mal îndreptat. Şi, când am luat amarnica vestire pentru prea-iubitul nostru prieten, ed chin de chip de am (sic) şi cu amar am plănsd ; dar ce să facem ? că aclasta nu stă www.dacoromanica.ro SCBrSORÎ DE BOIERI 47 în măna noastră, că Dumnezeu, cănd porunceşte, trebue tot omul sâ să şi ducă. Să trăeştî dumi[[al]i şi să te bucure Maica Precesta cu viiaţa şi săn[â]tatea coconilor dum[ital]i, şi pă răposatul să-l învredniclască întru înpărăţiia cerului.» Salută pe Maria, fiica Păunicăî. 279. Braşov, 19 Februar 1809. B[arbu] Ştfirbeî]. A trecut un om al Logfofâtulul] Bibescu cu 600 de pord de vînzare. Să vadă ce s’a făcut cu el. 280. 9 Mart 1809. Dimiftrachi] Bibfescu]. Are un grădinar. 281. 12 April 1809. Stanca Clucereasa. «Pentru acest cîasornicarî, că noî, având trebuinţă de a face un clasornicu şi a să pune la besărica noastră de aici din Craiova, ce să prăznuieşte hramul Sfântului Arhanghiel, s’au găsit dumfnea]-l[uî] ca să-l facă dupe cum să cade.» Ceruse 800 de lei. «Lângă acestea, cocoană, iarăşi mă rog dum[ital]i ca să chiemt dumneata] pă meşteri cel ce făcu clopotele, să tocmeşti să facă un clopot dupe cum va spune dasornicariu că trebue la clasornic, şi mă rog ca să mă înştiinţăzl, căţl bani 1-aT tocmit, ca să ştiu şi eu. Măcar că dum[nea]ta nu mă ştii pe mine cine sănt eu, dar sint tot una cu dumn[eajl[u]l Cluceriu Murgăşanu.» 282. [Braşov], 30 April 1809. B[arbu] Ştfirbeî], Pentru ga-zeturî. «Pricina lui poşteamaister iaste că aQ pierdut mulţi bani în cărţi, şi pierde, şi, dă aclasta fiind mânios, cu altă nu poate să-m facă rău ; numai opreşte gazeturile şi zice că nu aQ venit.» 283. [Rîmnic], 25 Maiu 1809. Costa[n]d[in] Vulturescu, Sar-d[a]r. «Am trimis bani pă dascalu nostru, ce au venit dă au luat pă doftoru Pintel.» 284. 4 Iunie 1809. Zon^Ca Eap.o6pxaa7]. «Acum avem linişte în ţară.» — P. S. grecesc. 285. Craiova, 2 Iulie 1809. Ai]p.i]Tp, Închid. www.dacoromanica.ro SCBISOEÎ DE BOIEBl 59 prietin de al dum[ital]i, de a să da la soţiia mea, că aflai că să află acolo; scriind dum[neata] la acel prietin ca să trimiţi şi răspuns, ca, cănd voi veni şi eu acolea, să poci afla răs* puns la acea scrisoare, şi, orîcăţî creiţarl vel da dum[neata} la poşte pentru sorisoare, îl voi răspunde cu venirea mea acolo. Şi mă iartă, frate şi prietine, de supărarea ce-ţ aduc, Dum[ne]ei cocoani Păuniţi mă închin cu plec[ă]cî[une], şi sărut măna, asemenea şi cocoani Măriuţi... Şi sănt a du-m[ital]i ca un frate.» 366. Răşinari, 2 Maiu 1821. Sultana Caradimoica. Pentru o datorie şi un nou împrumut. 367. 16 Maiu 1821. Catinca Viiş[o]r[eanca]. Pentru banF primiţi prin p[a>a6vn]] AXe£av8poo K[a]X[Xi{ia^Tj] B[oe]6[68a] * (ceară neagră) şi cu armele Moldovei. 1 V. memoriul mieii despre şcolarii romtnt In străinătate, In «Analele Academiei Romlne» pe 1906. * Eufrosina era fiica lui Alexandru-Vodă Callimachi, www.dacoromanica.ro SCBISOBf DE BOIEBl 67 431. Braşov, 15 Decembre 1822. Grigfore] Brăncov[eanu]. Pentru un amanet. A scris la Hurez pentru arendarea Gio-rocului, în hotar cu Giormanul luî, cdă nu s’or fi dat moşiile măn[ăsjtiri pe cîte mal mulţi an! în arendă, după cum să obicinuieşte». Pecete cu cStephanus Bassarabade Brancovanis»1 şi vulturul muntean în scutul încununat. 432. Radziwillow, 12/24 Decembre 1822. Maptcopa XavxCepij. Pentru nişte poliţe. 433. 1823 şi 1824. Scrisori greceşti ale lui Grigore Brînco-veanu. Cea din 4/16 Ianuar ar fi din Bucureşti, celelalte din Braşov. 434. 1823. Scrisori de afaceri, greceşti, din Bucureşti, de la Vornicul ’AX££av§pos NevxCooXăaxoţ. 435. Tîrgu-Jifl, 1823. Scrisori româneşti, de afaceri, de la C. BrăiloiO, Clucer. 436. 1823. Stanca [Perieţeanca], Polcov[nicea]sa. Pentru neamurile ei. O nepoată a măritat-o cnaintea apostaţilor» (=1821). Pecete roşie, cu crucea într’o ghirlandă, fără inscripţie. 437- 2 Ianuar 1823. Bica Soc[o]t[eanca]. Pentru un deposit al ei. 438. [Rîmnic], 15 Ianuar 1823. Ifancu] Lah[o]v[a]ri, [Stol nic]. Pentru afaceri de bani. — Româneşte. — Si la 2 Ianuar (P. S. grecesc). La 2 Novembre 1823, greceşte. La 20 Septembre, româneşte. 439. Rîmnic, 16 Ianuar 1823. C. Buzescu. Pentru datoria sa. 440. [Rîmnic], 30 Ianuar 1823. Ioan [Ioniţă] Vlădescu. Pentru postav civit şi un împrumut. 441. CerneţI, 12 Februar 1823. Nicfolae] Glogoveanu. Pentru afaceri. 442. Ocnele-Mari, 14 Februar 1823. Mt)(- Aaxo6[4]pir]<;. Pomenit fratele său, xCeXexi) Ttdvxoţ Aa^o6âpr]ţ şi a&xâ8eXţ>oc jiaţ, xCeXejrij NtxoXdxt. 1 Vezi In An. Ac. Rom., XXVIII, p. 528. — E pecetea lut Ştefan, fiul lui Vodă Constantin Brlncoveanu. www.dacoromanica.ro 68 SCBISOBÎ DE BOIEBÎ 443. [Craiova], 16 Februar 1823. St[an] Jianu. Pentru plecarea la Sibiiu a «Zmărăgdicăi». 444. 28 (?) Februar 1823. Eleni Brăilfoiu], Cere cbumbactL supţire şi potrivit», seminţi, «24 şervete cu 2 mese dă pănză, în ocuri mici, d’ale fino». Fie-sa, Anica, salută. La îi Ianuar: cAnica, fie-mea.., să roagă să-i scrii pentru copila doici, dă este sănătoasă şi dă să caută de muierea ce o creşte.» La i-iu Februar scrisese pentru datorie. 445. l-iu Mart 1823. Safta Prisăceanca către biv Vel Căminari Const[an]d[in] Bucşănescu, la Sibiiu. Veşti de familie. 446. Craiova, 31 Mart 1823. Scrisoare de afaceri de la Vistierul Răduţ Frătoştiţeanu şi C. Braboveanu. 447. 3 April 1823. Amza[chi] Jianu. Cere a i se scrie. 448. Bucureşti, 3 April 1823. Dimi[trachi] Bibfescu]. Pentru rîmători de trimes «înnauntru». Cere să i se spuie ce preţ e pe acolo. «Şi, pentru vinuri, cum stau.» 449. [Bucureşti], 13 April 1823. Ruxandra Otetelişanca. Pentru o datorie. 450. 17 April 1823. Dimi[trachi] Bibfescu]. «Ca vre o trej sute rămători ai casiî mele, de cate patru ani, avăndu-i foarte graşi, încăt nu pot umbla, n’am mai vrut să-i trimiţ acolea, căci mi s’au urît şi cu Sibiiu dum[nea]v[oastră].» Să vie la el muşteriii. 451. l-iu Maiu 1823. Pău[na] Coţof[ea]n[ca], Stolnic[eaJs[a]. Pentru un deposit. 452. Kremenitza, 27/9 Maiu 1822. Mapuopa XavrCsp^. Vrea să i se vîndă două şaluri pentru o datorie. Nu e drept că Domnul îi dă 4.000 de lei pe lună, ci că el a luat banii de pe caleaşca şi caii ce trimesese ea să se vîndă la Bucureşti. — Greceşte. 453. 10 Maiii 1823. Ioan Lah[o]v[ari]. Pentru gazeluri, her (fier) şi «telatinuri bune». 454. IO Maici 1823. rp7]Y“pn>C llpa.'(Xo6âvo<;. Scrisoare de afaceri. Şi alta din IS'27 Septembre. — Greceşti. 455. Braşov, 3/15 Iunie 1823. N. Maupo?. Scrisoare grecească de afaceri. www.dacoromanica.ro SCRISORI DE BOIERÎ 69 Şi alta din 10/22 Iunie. 456. [Slatina], 28 Iunie 1823. Nicfolae] Coţofeanu. Pentru haine ce a lăsat. 457. Muerenî, 24 Iulie 1823. Zmaragda Mourgasanca, Se-trărasa. Pentru «o păreiche rucaveţ[e] besericeştî»j ce tri-mete la biserica eî. Are doi fii, pe Alexandru şi Costaiche. 458. înprumutarea domnului d. Vornicul Alexandru Nenţu-lescu în Căimăcămiia dumnealui de la neguţători ce săntu arătaţ mai jos, păntru trebuinţa oştirilor înpărăteştî ce să află la Craiova; 1823, Septemv[rie] I, 4.420 taleri; dobîndă la25.000. [Copie.] Se va plăti capitalul «pe la judeţe, din triminiia breslelor de Septemvrie]». 459. Bucureşti, 21 Septembre 1823. Scrisoare grecească de afaceri de la [Logofătul] Zr. IleXXio;. 460. [Craiova], 28 Septembre 1823. Dincă Zătreanu. Scrisoare de afaceri. Şi alta, la 15 Novembre. 461. 11 Novembre 1823. Iordachi Otetelişanu. Pentru bani. 462. 17 Novembre 1823. Zoiţa Şătră[reasa] Deleanca. Cere amaneturî. Nu poate veni însăşi la lăzăret, «după cum sint zaifă şi delicată». 463. Bucureşti, 11 Decembre 1823. Ktovor. M. MxaXa<âvoo. Pentru nişte afaceri. — Greceşte. — Copie. 464. Sibiiu, ’/is Decembre 1823. Stan Popovicî. «Rolu cu ţaihnungurile l-amu datu la Barbuceanu Ştirbei, care iarăş le voi trimite dumitale.» 465. [Braşov], 10/22 Decembre 1823. Tplfjfdpioţ IlpaptoSivoi;. Scrisoare grecească de afaceri. Pecete cu coroană, vulturul muntean şi R. B. (iniţialele numelui lui Radu, fiul lui Constantin-Vodă Brîncoveanu). 466. Bucureşti, 27 Decembre 1823 'O rpijŢâpioc TpaSsarAvoi;. Pentru o comisiune. Salutări de la f) EtxppoouVTf] p.00 xai SXatţ Xoixaîţ 2ap.au; 6x00 efyav xfjv rip-T/jv, vâ oâc ŢVtopîaouv L 467. 1824. Scrisori greceşti, din Braşov, de afaceri, de la Constantin Samurkassi, Vornic. 1 1 «Frosa mea şi toate celelalte dame ce au avut cinstea de a vă cunoaşte.» www.dacoromanica.ro 70 SCB1SOBÎ DE BOIEBl 468. Craiova, IO Ianuar 1824. Constfantin] Brăiloî. Vrea să-şî împodobească casele «cu pânză de ca zugrăvitfă] ca o materie». — în acelaşi an, şi de la Nicolae Brăiloiu, pentru bani. 469. Tărgu-Jiiului, 12 Ianuar 1824. Constfantin] Brăilfoi], Trimite scrisoare prin Medelnicerul Grigoraşco Bălteanu-Pentru datorie. 470. Craiova, 20 Ianuar 1824. Costache Ţigară. Pentru o fată săracă ce slujise la Sărdăreasa Zoiţa Praşcoveanca» «a dumn[ea]luî Sărd[a]r[u]luî Cost[an]d[i]n Lazar». 471* Petersburg, 8/20 Februar 1824. Mapuopa XavzCepij, Litenoi tzasti, Newskoi-Prospect, n° 189. Scrisese din Kre-minitza, în Maiu. Să i se vîndă două şaluri pentru datorie. «‘H^eopete râs Suatuxrâţ p.00 xai tou âvSpos p.00 ri]v rcpos ip.e âSixîav1.» A vîndut la Bucureşti cai şi caleaşcă, aXXâ xal aiirâ p.00 râ rjpxaasv 6 auOdvnjţ8. Pe V° : Fiirst: Gyka. 472. Bucureşti, 23 Februar 1824. Mi/. Mocvoţ. Pentru o caleaşcă şi plata ei. — Greceşte. Şi la 29 Ianuar st. v. 473. 23 Februar 1824. PăufnaJ Coţoffeanjca. Pentru nişte lucruri lăsate «la vama Săbiiuluî, scrie fii-mieu Pahfajrfnicul] Ghiţfăl Coţfojfeanu». Dintre fiii ei, «unu este ispravnic la Caracal şi altu la Tărgu-Jăiuluî». 474. [Arad], 4 Mart 1824. Grigfore] Bălteanu, Med[elni]c[er]. E bolnav de moarte. Cere nişte scrisori. —Pecete cu coroană,, un cocor şi iniţiale. 475. Bucureşti, 15 Mart 1824. rpnjYdpios 4>iXi^eaxos. Pentru afaceri. — Greceşte. 476. Craiova, 24 Mart 1824. Sava Ioannovici. Costache Brăiloiu e numit ispravnic la Romanaţi. Făgăduieşte a-şi plăti datoria. 477. Bucureşti, 5 April 1824. Mix- Mâvoţ. [Vornic]. Pentru o caleaşcă. Vrea să-şi facă în primăvară casă nouă. 1 * * 1 «Ştiţi nenorocirile mele şi nedreptatea bărbatului mieu [Vodă Grigore Ghica] faţă de mine.» * «Dar şi astea ale mele mi le-a răpit Vodă.» www.dacoromanica.ro SCEISOBl de bojebî 71 Şi scrisori din 23 Februar, 29 Ianuar st. v., 26 Octom-bre, 22 şi 28 Decembre 1823, pentru bani. — Greceşti. 478. Bucureşti, 5 April - 1824. MAvo?. Pentru o da- torie. — Greceşte. 479. [SibiiQ], 13/25 April 1824. SupSatyc. Mulţămeşte pentru capela soţiei sale. Cere să i se cumpere pînză de albituri «după cea mal nouă modă ce este acum». Capela o ceruse de acolo, la 9 Mart: de paie de Italia. Ambele, — greceşti. 480. [Braşov], 25 Maiu st. v. 1824. rpYjYopto? MrcpirpcoSavoi;. Pentru afaceri. — Greceşte. 481. 29 Maiti 1824. Dimiftrachi] Bib[escu]. Pentru o datorie. «La soroc adăvărat nu s’afl plătit, fiind şi noi ember-derfsiţî cu huzmeturî, şi ne-ati trebuit mulţi bani să răspundem... Am văzut cele ce-mi scrii, şi, pentru vin, că doo buţî s’au dat Bărbuceanuluî, prea bine aî făcut d[u]m[neata], că ale lor lor sint toate ale noastră; şi să l[e] bea sănătoşi.» Salutări şi de la Catinca. 482. [Caracăl], 2 Iunie 1824. Grigorie Jiianu. Pentru a i se drege o carătă. 483. 1/13 Iunie şi £4/26 Iulie 1824. rprjYdptoţ MrcpafXoSa-vo?. Scrisori de civilitate. — Greceşte. 484. Craiova, 17 Iunie 1824. Catin[ca] Ot[ete]l[i]ş[anca] Se plînge de năcazul datoriilor. 485. Braşov, £8/30 Iunie 1824. Elena Laptiev. Pentru nişte bani. — Greceşte. 486. [Sibiiti]. Primit la 22 Iunie 1824. EupPanjţ. Ce preţ. afl dodecarii, SwSsxâpia? 487. [Craiova], 26 Iunie 1824. Elenca Bib[easca]. Cere un împrumut. «Soru-mea Cluc[e]r[eseî] Zmarandii Otetelişancăl» 488. [Craiova], 2 Iulie 1824. Catinca Ot[eteJl[i]ş[ancaJ. Pentru arendarea moşiei Breasta. Şi pentru datoria ce avea «Milostivirea dumi[ta]le să privească asupra văduvii mele, şi a greutăţi casiî ce am, şi a multor datorii cu care mă aflu împovărată... De nu va fi prin putinţă a să socoti galbenu mal jos din dooăzecl Iei turceşti... Să nu mă laşi înnecată mal mult, peste putinţa mea.» www.dacoromanica.ro 72 SCRISORt DE BOIERt Şi la 21 Iulie. 489. Piteşti, i-iu August 1824, Sofia Bucş[ă]nea[sca]. Pentru un împrumut. 490. 5 August 1824. St[an] Jianu. «Verişoară, vremea ţării noastre nu ne pov[ă]ţueşte a rădica şi a aduce acea la... toate arginturile bisericil[o]r şi ale casăî.» 491. [Braşov], 13 August 1824. Aoo£avSpa IlooCopâvxa. Pentru veşti, pe care le cere. — Româneşte. 492. 23 August 1824. Elen[co] Bibfeasca]. «în multe rânduri am scris dumnei cocoani Zmarandii CIuc[e]resăî, suroru-mea, pentru cărţile moşii mele Zmărdeşteţul, ce au fost lăsat la dumnealui amanet pentru bani cu care mă înprumutasem la casa dum[nea]v[oastră].» 493. Petersburg, 27 August st. v. 1824. Mapîa XavTCspij. Pentru o datorie. «Pensia de 600 ruble ce are bunătatea şi-mi dă împăratul pentru hrana mea şi a trei copii, şi n’am alta, — cu care abia îmi ajung Ia cheltuielile de toate zilele.» Va plăti «cînd voiu încheia cu soţul mieu şi voiu lua cele ce mi se datoresc». — Greceşte. 494. Bucureşti, 18 Septembre 1824. Ludwig Drexler, spiţer. Comandă. 495- Bucureşti, 18 Septembre 1824. Nicolaie Răsti, Căminarul. Se plînge de boale lungi şi sărăcie. Pomeneşte pe Mărioara. 496. Vîlcea, 30 Septembre 1824. Ştefan Bibescu, St[an] Jianu. Cer «puţintică vaţină pentru altuitul copiilor.» 497. Bucureşti, 27 Novembre 1824. Sre'favoţ IlaXarCavoi;. Pentru o ladă cu cărţi ce-î vine de Ia Braşov. 498. [Craiova], 15 Ianuar 1825. Nicolae Brăiloî. Pentru bani. 499. Craiova, 5 Februar 1825. A7j|mjTpioc “TaXăroţ [Caimacam]. Trimete o scrisoare lui Panagiotis KaXXouSoupcp, dascăl la Braşov. — Greceşte. Scrisoare de civilităţî la 6 Ianuar.—Idem. 500. Bucureşti, 20 Maiti 1825. Costandin Bălăceanu. «Iubita fiica noastră Eleni Cantacozinl merge pană la băl.» Să-î fie de ajutor. 501. Craiova, 22 Iunie 1825. Bălaşa Varlam, Medfelni]- www.dacoromanica.ro SCRISORI DE BOlEBl 73 c[erea]sa. Declară că răposatul ei soţ nu era Iordache Ru-sănescu. «Numele îî era Iancu şi clitada 1, Hiotu.» 502. Bucureşti, 27 Iunie 1825. Măvoţ, Bdpvwoc. Pentru ducerea sa la băile de la Mehadia. La 2 şi 3 Iulie scrie din lazaret. — Greceşte. 503. [Bucureşti], 10 August 1825. Constantin] Bălăceanu. Pentru o poliţă şi «trebuinţele fiicil mele, Elenca... Pentru-cărţile de musichi ce afi rămas nevăndute a, de a le cumpăra ţara, ştiut fie dumitale că dintr’o mie dă trupuri ce afi cumpărat, d’abiia afi vândut până acum cincizeci, şi, până a nu vinde o sumă bună dintr’ănsele, nu poate a să însărcina şi cu acelea; de aceia va fi îngăduială până să va desface din cele cumpărate, şi poate ' le va cumpăra , şi pă cele nevăndute. » Fiica sa era la Viena. 504. [Craiova], 4 Decembre 1825. Ruxandra Otetelişanu. Cere nişte acte. 505. 22 Decembre 1825. Const[an]d[in] Brăilfoifi], Clucer. Pentru «plata arminţii». 506. 16 Ianuar 1826. rprjYopioc ^tXnnrâaxoi;. Pentru o afa cere cu Cancelaria rusească. — Greceşte. 507. [Craiova], 9 April 1826. Zmaranda Ot[ete]l[e]ş[anca], Pentru procesul cu un locuitor din Coşovenx. 508. Bucureşti, 27 April 1826. Bilet grecesc de la ’A. ’Apodnw]c Xărp^avoţ]3. 509. [Craiova], 12 Iulie 1826. Ioan Gănescu. Pentru nişte sineturi. 510. Lemberg, 29 Iulie 1826. Mapta Tuina. XavcCepfj. «Aţi auzit că Domnul îmi plăteşte o sumă însemnată: aceasta e de 2000 de lei pe lună. Dorinţa mea ar fi să se puie un capital la Banca din Viena, ca să-mî dea cîte 80 de florini pe lună. Şi această dorinţă a mea a fost primită de Domn, după înscrisele ce am în mînile mele şi după asigurarea ce mi-afi dat mijlocitorii, şi aceasta m’a făcut de am părăsit ’ Porecla, familia. * Ale luî Macarie. V. ale mele Contribuţii la istoria literaturii romîne, Scriitori bisericeşti (1906 ; din «An. Ac. Rom.»), p. 51 si urm. * Cunoscutul dr. Arsachî. www.dacoromanica.ro 74 SCBISOSl DE BOIEBf Rusia. Acum, de altfel, cum iţi scriu, iml plăteşte cîte 6.000 pe trimestru.> N’a mintuit cu el, căci nu vrea a i se plăti în lei. Dar Hakenau scrie că Domnul a făgăduit depunerea capitalului la Viena. Atunci va plăti şi ea. — Greceşte. 511. 12 Septembre 1826. Mapiopa IJ£XX Preţu cel mal jos, cofa pe loc aici, căte ban[i] 80, de s’ar găsi nescal muşterii». 16. [Craiova], [ . . . 1789]. Ioan Albulescu. Trimete o scrisoare de negoţ la Veneţia. 17. 1789. Corespondenţă la Bucureşti, cu Chiriac PolizUj Nicolae Heliades. 18. 1789. Corespondenţă la Iaşi, cu Atanasie Vasiliu. „ „ la Braşov, cu Barbul Arion (scrie româneşte), 19. 1789. Corespondenţă la Roman, cu un SraUpoi;. Era ■Sluger şi membru al Divanului de acolo. 20. Gherla, 2i Ianuar (?) 1789. Joszef Deakul. Pentru o trimetere de pietre de moară. «Le av azuns [carelor] po-ronke empereteaske se marge ku ilisuri.» 21. Crîulenî, 15 Septembre 1789. Corespondenţă a lui «M... Port[arid]», care pomeneşte pe Stavros din Roman. Scrie şi din Iaşi, pentru «chivere negre de husari». — Greceşte. 22. Craiova, 1790. «Tudoran Mih[ail],» «Pentru gogoşile aceste carel[e]-mti scrii dum[nea]ta, nu credu că voi putea face, că omenii, să pui să lucreze pentru căte 15 parale, nu să găsescu, să lucreze. Dară gogoşii să strângă ferdela cu 4 parale? Oamenii alte lucruri nu vor să lucreze, că s’âu umplut Rumânii de bani.» 23. Craiova, 10 Ianuar 179O. Marco. «Aicîa sănt trebilfe cam hurda, burda... Muşterii prea mulţi: nu ştiu la ce Cale va rămânea treaba, că ed am ănceputd a mă cam răci.» 24. Craiova, Vj Ianuar 1790. Marco. «Ocnele, la strigarea da d’intăl, au eşit Ia 35.000, vămile numai 8.000, fiind multe www.dacoromanica.ro 84 SORISOR1 DE NfiGUSTORÎ şarturi, adecă ponturi; astăzi însă strigă al doilea, şi Săm-bâtă va Ii isprava. Socoteala este cam pe la 50.000 ocnele şi vr’o 15.000 vămile; vedâ-vom istovul cum va fi, şi vel avea. ştire dup[ă] ispravă Mulţi voescu să ăntre, şi efl mare ghimpe le sănt ăn ochi tuturor, măcar ci nici nu m’am ivit la mezatul cel d’intăl. Treaba cu Cămăraşu i nepoata Jianului să-isprăveşte: nu s’au lăpădat bătrănu.» 25. Craiova, 21 Ianuar 1790. «Vel în sus, vel ăn jos* noi ne făcurăm şi CămăraşI, şi VameşI-MarI într’aceste cinci judeţe. Deci vel şti că, strigăndu-să ăntăl vămile, le-am luat eu asupra mea, şi s’au hotărât pe numele mietţ, apoi, a. doora strigăndu-să ocnele, au rămas pe numele lui chir Enache şi pe al dumitale. Dş a-ţ scrie toate cu amăruntul,, ponturile şi condiţioanele, nu am vreme, numai atâta ăţ scriu că să aibl de ştire, că nu am venit glaba; însă, ajutând. Dumnezeu să nu ne fie vremile ănpotrivă, bun câştig va fi, după cum toţi zăc. Dar vel să zici, de ce nu-ţ scriu preţul cu cât le-am luat. Eu te ăntrebu: oare nu te vel speria, când ţ’ol zice că am dat 200 de pungi de banf pe amăndoă huzmeturile, şi oare crezj-mă ? EI, ce zici ? Şi cum ţi să pare ?■ Aşa că am forte tovechelii (sic), şi am cumpărat orbeşte. Ei dar ce să faci acuma: ce s’au făcut s’afl făcut; ăntinde pe unde este zgârcit. Noi vr’o 2 — 3 zile caută să mal şedem păn la datul banilor; care trebue să s[ă] dea mai ăn-nainte bani pe 2 luni, şi ceialalţî pe toată luna. Frate, ne-aţi grămădit lumea de aicla, şi prea mulţi ne cer purţ (sic), însă şi jalbă să gată unii să dea la. prinţipul, ca să s[ă] mal ştrige odată, şi poate că, după nestatornicii care am văzut aicla, vor face şi adastă ţnişălie. [Prinţul va, pleca. Armistiţiu pe şese săptămâni cu Turcii.J Adăcă, la Timoc, al qoştfi cu Dieni aii pus armele jos... Cauţia-nul hausbrifurilor noastre .. . H[agi] Crăciun, acum scriind, Jţ’afl lăsat sănătate, şi-I trag clopotele... Cocoanei Păuniţi, cu părintească dragoste mă ănchin. Spune-I să spue lui H[agj] Cos.-tandin Pop ca să nu fie cu gheaţa ăn sân de acele. 200 d^ pungi de bani care i-am scris ăn scrisoare, fiindcă pol numai cu 120 le-am lyat, dar poată că vor vrea să ni le mai spe www.dacoromanica.ro SCRISORI DE NEGUSTORI 85 •şi a patra oara. Deci am vrut să te spariî puţintel ăntăî; De nu ne vor maî năcăji alţi puşti, care ne duşmănescu că le-am fi luat prea eftine, bun câştig nădăjduim: le-am făcut părţi şi altora destule; dar tot ne maî năcăjescu, şi ar vrea să rămânem maî la nimic şi să punem dintr’ănşi Cămăraşî, -ca să poată roade. Dar le-am spus că trăbue să fie unul din mol, adecă chir Enache, carele au şi primit, şi celelalte Anas-tase, care este şi acuma, fiind om de treabă. Ansă vel şti •că Ocnele au eşit 44.000 şi vămile 15.150 leî, care, cu cheltuiala noastră şi altele, vor trece ceva peste 60.000 amăndoă. TDe altele, aicîa este bine şi pace, numai betegî cam mulţi, iar de ale mâncării din destul... La copile, voe bună acasă, la mine, şi să şază frumos.» 26. 13 April 1790. Ioan Albulescu cere «20 răf[î] creditor săngepiu, 20 răfî creditor albastru, 1 bucatfă] parcai asemene, 1 tuţun ştrămfî de bumbac, 1 tuţun ştrămfl de aţă, camerhol de cusutu, 50 sucitur[ă] albă». 27. Craiova, i-iu Maiu 1790. Tudoran Mihail. «Pentru ca-pacelfe] bunziî, adecă blanfă] de vulpii, car[e] mi aî trimis-o să o vănzu.» 28. Caracal, 8 Maiu 1790. clon Moldovan, Landescomisar.» Aşează «măgăzia la' loagăr, că noî avem măgăzia c& maî mare jn Caracal». 29. Gherla, IO Iulie 1790. Narses Pekurar. Pentru cordovane. 30. 1796. Lista de comande. «Şiftuh vânăt închis, firotrop negru-verde, cartonurî, basmale purţulan, umbr&le de pănză de cele maî bune, tropiur[î] fine», 31. Rîmnic, 21 Iulie 1796. Matei Popovicî. Cere «6 plos-chiţfăj de sticlă din care sugu copii». 32. 23 Decembre 1796. Băluţă Teişanu. Comandă: «temele sfişgoltu, butoi ulei de 10 sau 12 copuri, păreichî zăbale de Sibiî, tocuri macavâ, leg[ă]turî cuţite cu alamă, mici, 200 piepteni, trop urdinar, carton de bumbac, ştuc getructu, pro-coveţe de Braşov, pentru învălit». 33. Bucureşti, 30 Maiu 1797. «Merkelius, aghentu înpărfă-tesc]», către «OpreŞtirecîu şi Coman Bede». Pentru o afacere. — Româneşte. www.dacoromanica.ro SCBISORÎ DE NEGUSTORI 34.1801. Corespondenţă românească cu un Mihaî Mihail, la «Varadin» (Oradea-Mare), şi cu un «Ienachi>, la Viena, «Beci»,. 35. 1801. Flori cerute din Sibiiu : «rojmarin, muşcate creţe, vioaie, ce să zic micşunele învoite, flori domneşti adecă ga-rofe, măgheran, însă răsad, sămânţă de foltine învoite, rădăcini de rujă de cele mari, rădăcini zambile î ivolte, marţiuşî, ce să zic tiparoju, tilipan, adecă lalele, şpieu». 36. 1803. Proces cu un Armean al Evreului Leiba David din Focşani, pentru lînă. 37. Bucureşti, 1804. Corespondenţă grecească cu ’lcoavvijip Eu3ta0io<; MitaXiapETCoui;. 38. Bucureşti, 3 August 1804. Scrisoare grecească de la Eustatie Pencovicl. Pentru afaceri. 39. 1806. Corespondenţi românească la Cluj, cu Vasile Ono[f]rii. 40. «Năsăud, 22 Aprilie 1806. Sofiia Ramtăl şi Helena Ma~ cedon.i, Pentru o datorie. «Doară să va mal înpitera.» Ramtăl făcea negoţ la Peştea. «Ne aflăm sănătose.» 41. 26 April 1806. «Stoica Petru, vemaşu Devi», scrie româneşte. 42. 1808. Cerere de mărfuri între care «cetarie dă Lipţcă, tacâmuri şăreturi, şăret legături, nasturi». 43. Belgrad (Ardeal), Mart 1808. Scrisoare grecească de Ia Costantin Gheorghiu Carcalechi. 44. [Rîurenî], 9 Decembre 1808. Zaharia Polizu (?). «Trăind de la o mie opt sude doi cu sluşba fumăritulul într’aceste cincî judeţe, care slujbă să vinde cu cărţi domneşti şi a Divanului* după veichiul obicei, cî-au fost în trei mâini: cincî leî şi as-[pri] 66 prăvăliile cu marca de Bec.î, braşoveniile şi lipţică-niile t1 2, asfprij 96, prăvălia, ort cu ce fealî de marfă va avea într’ănsele, în uliţa târgului tl 1, as[pri] 48, prăvăliile de pe la mahalale i cârciumile, care acest venit este afierosit la spitalul bolnavilor al mănăstiri Sfântului Pantelimon din Bucureşti.» Pentru bolta lui Hagi C. Pop, pe care o ţinea Enache Mihail. 45. 1810. Corespondenţă la Craiova cu Dim. Constantin, Băluţă Ioan, Fitochi şi Calaigi, şi cu Nic. Radovicl. www.dacoromanica.ro SCRISORI DE NEGUSTORI 87 46. _Boiţa, io Iulie 1810. Dumitrache Done. «Ce am păţit din Sibiu pănă în Veştem, plecînd cu neşte cărăuşi din Şebeşu-de-sus, încărcate carele cu marfă, şi eu şăzăînd desu-pra, aprope de Veştem m’au răsturnat, şi mi am frînt mîna ce sştîngă, şi mi am sdrobit chieptu; acuma zac la Boiţa, fiindcă aci iaste o muere meştere, şi s’aâ făgăduit că mă va vindeca.» Cere 5° de florini, «şi eu cu mulţămite voi pleti sau voi trimite de la Pieteşti... Pe acest om Dumitru Şer-pelie din Călimeneştî.» 47. Zărneştî, .9 Săpt[emvrie] (?) 1814. «Braţul Baiul, protopop].» Oferă carăle sale, «auzindu de Oprea Coleş cum că să află marfă la Sibii, mai gloată a merge la Peştea.» 48. Rodna, 1ha Decembre 1814. «HellenaMacedon.» Cere <7 glăjuţă de ieruzalemitanişu balzam». Se «închină de sănătate» «leii Niţi». 49. Sighişoara, 17 Iulie 1815. cVassilike Moysse.» Pentru afaceri. — Nemţeşte. 50. Focşani, 14 Decembre 1815 «Costand[in]Paraschivu.» Trimete o scrisoare lui IovipaJe. 51. Iliia, 21 Decembre 1815. Felicitări de la «Săbău Dani], birtaş la Ilia, în varmeghiia Hinedori.» <52. M[oroş]-VaşarheiQ, 8 Iulie 1816. «Chirilâ Pintea, timariu.» Pentru o datorie. 53. Botoşani, 25 August 1816. «Hagi Chircor Buiucoglu.» Pentru o socoteală. Era din Bucureşti însă. — Scrie greceşte. 54. Zărneştî, 22 Februar 1817. «Nuţu Bratu.» Oferă carele sale. 55. Orăştie, l-iu Maiu 1817. «Jeney Majoru.» Pentru un schimb de valori. 56. Zărneştî, 27 Maiu 1817. învoială de cărăuşi: Ion Iuga, părgar, Şerb Coleş, Aldea Giurea, Stoica şi Ion Tipei, Dimâ a Badiulul, Aldea Bulmel. 57. Zlana (Zlatna), 9 Septembre 1817. Şendruţ Dobre. Pentru nişte plăţi. — Româneşte. Şi Ghiţă Tolea, de acolo. 58. Craiova, 7 Octombre 1817. «Velie Pavlovici.» Pomeneşte pe Paharnicul Nicoliţă Brailoi. www.dacoromanica.ro 88 SCRISORI DE NEGUSTORI 59. 1818. Corespondenţă la Piteşti cu Andreitso Hagi Zenos, N. şi C. Zapanioti, Ianachi Dem. Russi, Gh. Mihail, (1814). La Argeş cu Ioniţă Lazarovicî, P. Nanu, Paraskevas Ioannu (1814). La Câlimăneştî cu Drăgoiu Gheorghiu, 60. 1818. Corespondenţă la Bucureşti, cu Abraham de Lion, Isaac Elias Kohen, Moses Sissu et Comp., I. G. Nikolopulo, St. Ioan, Hatzi Stauris, Apostol Georgiu, Aratun Dilanoglu, Sarkis, Asadur Anedov, Michael Daniel, St. I. Moscho, I. Dim. Russu, Luca Garabet, M. Cornescu, Efraim Nachmias, I. Cealicovicl, Velea Pavlovicl, Sch. Friedmann, C. Piga, C. Cuciuchi, Gh. M. Papadupolo şi Statie Constantin, Garabet Melicovicl, Marchand, Ianachi Moscho, Gh. Paapa, fraţii Isaac Kohen. 61. Bucureşti, 26 Mart 1818. «Nic. lovepali şi fii.» «Dum-[nealujl Caimacamu au trimis şi au văzut careta, şi nu i-au plăcut, zicănd că ieste prea grea şi modă veche.» 62. Bucureşti, 22 Iulie 1818. Ştefan Ioan. «După toată aciastă lungă boală, sînt hotărît de dohtor a merge la o bae în pământul Ţării Turceşti, la oraşu, lă Brusa.» 63. Zărneştî, 16 Septembre 1818. «Braţul Baiul, preot.» Pentru nişte cară. 64. Crai o va, 21 Ianuar 1819. «Vasili Pavlovicl.» Pentru «căr-mez bobonatu». 65. Cluju, 22 Ianuar 1819. Elisabeta Mavrodi. Cere să să stăruie la IovipăleştI în Rîmnic şi la Mavrodil, în Ciaiova, «să nu peiî în locul estQ străin... Şi să mă ajute, să-m iaQ nigostoriia iară înnapoi, cu feicîorul mieu, Nicoliţa... Beteşugul de atîţa mari de ani» al soţului. A cheltuit «pe doctori şi conţiliumurl». Slujise el la Slugerul Baluţă. «Sintu tari de inimă, că nice răspuns nu ne-au trimeş.» Era soţia Iul Gheorghe Marinovicl. 66. Rîurenl, 9/21 Septembre 1819. Savva Ioan, «Tîrgulu Rîureanilor au fost cam de mijlocu. S’ar fi făcut şi mal bunu, că aQ fost tot vreame frumoasă, numai astăzi, în zioa cea după urmă, au început a stropi ploaia. Dară, din pricina avaetului domnesc care acum au crescut la vitele ce să vînd în oboa- www.dacoromanica.ro SCEI30EÎ DE NEGU8T0BÎ 89 răle bîlciurilor, -s’afi întors mulţimea de Turci cumpărători de cal fără a-m cumpăra un capii, şi aşa, rămîind vitele oamenilor nevîndute, şi lipsindu-le moneda din mină, aii simţit tîrgul mare scădeare. Din toţ negoţătorii, boltaşil şi cojocari Craioveî aii avut slab alişveriş, ceaialalţl tot aii aii făcut cîte cevaş. Aici, la începutul tîrgului îl aduna oamenii căte 143/4 lei cu beşluci; eu i-am ţinut pănă astăzi la săvîrşit.» 67. Craiova, 1820. «însemnarea datornicilor pentru d[u]m-{neajlul celebi Zinovie Poppii.» în Craiova: Elenca Bibeasca, Ştefan Deşliu, Dinicu Oteteleşanfu], Episcopu Galactionii, Smaragda Brăiloaica, Stănuţ Jianu, Avraam Ovreaiii, Necolae Coţofeanul, Anica Poenăreasa, Ioniţă Rioşanu, Pitarul Gheorghe Argetoianul, Ioniţă Pleşoianul, Ştefan Jiianul, Eleni Viişo-reanca, Şerban Ovreaiii, Savva Boşneagu, Rucsandra Otete-leşanca, Radu Lăcusteauu, Tache Bengescul, Dincă Zăt-reanul, Dum[i]trache Ruset, Gheorghie Bengescul, Stolnicu Costachi Brăiloiii la Tîrgu-Jiuluî, Dumfijtrache Jiianu de la Caracal, Petrache Obedeanul, Nicolăiţă Brăiloiii, Ruxandra Haralamboaia şi fiu-săii Dum[i]trache. în Rîmnic, Iancu La-hovari. 68. RîurenI, 6/18 Septembre 1820. Savva Ioan Tetoveanul. «Tîrgul aii fost slab de tot, care altă dată nu s’aii pomenit; dar nici mărfuri n’aii venit atîtea ca anii; s’aii tras oamenii. La obor să plîng vameşii că mal nimic n’au fost, ci numai Dumnezeii să-ş facă milăl Cafeaoa aici 8 lei, 8,20 parale, dar puţină, şi întreabă de cafea, că aici oamenii sînt cu gîndul mai mult la luxus decît la ale mîncăriî.. . Aici am dat de un dascăl bun, călugăr, anume Dositheii, cerac al lui Neofit Duca, carele sîngur mi i-aQ cuvîntat să viie la Sibiî; dar cîn-tăreţ nu iaste, fără, în vreame de lipsă, poate numai în stînga cînta. După ce voi cerceta de haractirul şi purtarea lui, că procopsit să arată a fi foarte.» 69. [Craiova], 30 Octombre 1820. «Iordachi iconom.» Face «omilincioasă rugăciune» pentru un fiii al lui, de 15 ani, pedepsit greceşte, care vrea să înveţe negustoria la Casa Pop. 70. 1820-1. Corespondenţă comercială cu Bucnreştenii Chiriac Christodulo, veuve Bounin, Gh. Sakellario, Sch. Fried- www.dacoromanica.ro 90 SOBISORl de neoustobî mann, Ovaues. Vertanoglu şi Vertan Hagicov, Hagi Chiriei» Mangiuc Buiucluoglu, Moises Sussii (Evreu; iscăleşte evre-ieşte scrisori nemţeşti), I. Gh. Nicolopulo, Triandafil N. Gume, Cristu Papazoglu, Dinu Cogeamuş, M. şi Nic. Baltoridu Joan Manovitzis, C. Piga, Gh. Galtz, Ioan Schermelly, Cris-todulo Mummiali, Ascher Lewi, C. Nic. Iove-Pali, H. Chircor şi H. Mangiuc, Moises Semo, Sarchiz Aracagloglu, Isaac Elias Kohen, Gh. Stavro. 71. Craiova, 1821. Scrisori de afaceri, româneşti, de la. Hagi Mladen Stoianovici. 72. Rîmnic, 1821. Scrisori de la Nicoliţă Iovipale şi fiii. Alţi corespondenţi de acolo : Matei Popovicî, Nicolachi H„ Mihail, Adam Ullrich, Teodor Sevanos (scrie româneşte), Vasile Pavlovici şi D. Popovicî, Grigore Mavrodoglu. 73. Iaşi, i-iu Ianuar 1821. «Johann Christy Balasan.» Scrisoare de afaceri. 74. Craiova, 5 Februar 1821. Constantin Braboveanu. Afaceri. — Greceşte. 75. Beligrad, 14 Februar 1821. Scrisoare de afaceri de la. Aijp^pioc KapavcovT). 76. [Argeş], 4 Mart 1821. Petru Petru Nauu. Trimete în-păstrare «bani şi zapise de moşii... Aicea avem mare frică.» 77. 29 Mart 1821. Chiru Mincovicî. Cere să vie la lăzăret cu «optUsprezece teancuri de cordovanei.—Scrie şi greceşte. 78. Haţeg, 16 Iulie 1821. Voicu Stolnic. Pentru banii ce i se datoresc. Anunţă că va veni şi el la Sibiiu. 79. Ruşava, 19 Iulie 1821. Gh. Opran. Cere cnovini» ş» «paşoşu» pentru Solomon. 80. Sibiiu, 2 Novembre 1821. «Baronu C. Sakellario.» Pentru o afacere de bani. 81. Braşov, 21 Novembre 1821. «Efrosina doftoroae». «Cumnatii-mieu chir Gheorghe Hag[i]-Radu.» Pentru o plată. 82. Craiova, 24 Novembre 1821. Scrisoare, de afaceri de la Nestor Pavlovici. 83. Craiova, 24 Novembre 1821. Scrisoare de afaceri de la Stâmate Mărgărit. 84-Craiova, 22 Decembre I 821. Petru Dimitriu, pentru o plată. www.dacoromanica.ro SCRISORI DE NEGUSTORI 91 85. Suceava, 13 Mart 1822. «Megerditz H. M. Bojiukly.» Vine din Botoşani. Va merge la bîlciul de la Lipsea. — Româneşte. 86. 16 Maiu 1822.[Map§[ipdţ] Ee6aor[tav]ds. Vrea să cumpere chuzmeturile acestor cine! judeţe, adecă: dijmâritul cu tutu-năritul, şi oieritul, şi vinăriciul». Cere împrumut. — Greceşte. 87. Cluj, 18/30 Iunie 1822. Vasilachi D. Vlad. Arată negoţul ce face. A trimis în ţară zambile învoalte. «Eu, din copilăria mea, am cunoscut prieteşingul, de când afl fost venit de l[a] Ierusalim răpfosatul] Hagiu, spre întâmpinare la olaltă, cu mare dragoste, la anul 776 sau 77, toamna, fiindcă tată-mieu în Sibil, la casa unde şedea dumnealui, în uliţa Poplăci, în rândul biserici, s’au întâlnit frăţeşte, unde şi cocoana Ha-giica, fiind tânără atuncea, despre care şi răp[o]satu, în ridicarea mea, în drag[o]ste m’au avut, păn au fost în viaţă, însă neavănd eu lipsă de ajutor.» Altă dată scrie, cu litere latine, pentru averea, oprită la Giurgeu, a lui Hagi Moscu din Moldova. 88. Craiova, 2/14 Iulie 1822. Nestor Pavlovicî. Cere în zădar datorie de la Bibescu şi Gănescu. 89. Bucureşti, 28 Novembre 1822. Erşăl Fincălştain. Scrisoare de afaceri românească. 90. Craiova, 30/12 Decembre 1822. Dumitfaşcu [Stan Po-povicîj. Listă de bani: luidor, ţechini, cremniţer şi holan-dezî, stambolî, misiri, nisfiele, rnbiele, funduci, tulus, lei noi, beşlicî, rubiâ, iuslucî, ichilichî, crontaleri, derecliî, gripsorl, şpeties, mariiaş, petacl, groşiţe *. 91. Craiova, 22 Ianuar 1823. AT][v»]Tpîos Ap,iv. Scrisoare grecească de afaceri. 92. Craiova, 28 Ianuar [1823]. »Pervu Sărdar Merişanu.» Fratele lui, Dumitraşco, a fost bolnav, scuipînd «copturi cu sînge... Şi curajul l-au ajutat, şi mal mult crasesul8, că e făcut din topor, iar nu cioplit cu barda... Dobîndă cîte şapte la sută pă lună..., acest fel de dobîndă n’am auzit, nici am po- 1 1 V. Istoria în chipuri şi icoane, IU, ultimul capitol ţi apendicele. 1 Constituţia. www.dacoromanica.ro 92 SCRISOEf SE NEGUSTORI menit; crez că nici d[u]m[nea]ta... Aici o să plătesc zgripţorul tl. 6, 20 şi sfanţul un lefl.» 93. 30 Mart 1824. Vasile Locusteanu. Pentru nişte îndatoriri. 94. Craiova, 8 Iulie st. v. 1824. Savva Ioannovicl. «Asea-minea au venit şi neguţători de la Machedoniia şi Ipiros, de cumpără vite mari cu coarne, şi cer să ia şi săfl de capră... Monedele afl început ceva a scădea: ţ 20, 20 par. a 21, mahmudele] 25 ’/a a sk.* 95. CăinenI, 26 Ianuar 1826. «Ienache Porfumjbariu, vă-t[a]f.» Pentru afaceri. 96. Craiova, 25 April 1826. N. Iotta. «Aici avem o sumă •de negustori din Ţară Muscălească. Vinde mărgele, cercel şi cumpără păr de porcfl, şi pe Podulu Craiovi numai gura lor să audă: zbeară şi befl. Că marfă afl puţine. Astăzi, din pricina uniia muerî, s’afl bătut cu Turci pe podfl, şi mal totdeauna afl asfell de intrigă la negustoriia lor. Sînt mai uniţfl decăt Ghighifţi 1 de aici, că toţi afl o marfă, şi umblă grămada. De cinstiţi, sînt omeni cinstiţi: nu fură; şi, ce beafl plătescfl înnainte.» 97. Govora, 10 Septembre 1826. N. Iotta. Pentru blănuri. La Rîurenî, ctărgfl s’afl făcut, dară vânzare cam slabă, la toate articurile; mărfuri deosăbite cu rădicata nu s’afl văn-dutu, fără cu cotul, din mărunţişuri. Marfă de Lipsea, bam-boli Ware afl vănd[ut] cevaşilea Sachelario, cu rădicată. Tăr-gulfl afl fost prea bun: oameni mulţi, vânzări puţine. Deosăbit, vânzări cu rădicată nu s’afl fâcutfl după cum să face alţi ani.» Scrie şi din Rîmnic. 98. Sibiifl, 15 Septembre 1827. Ştefan Basarab. Pentru o poliţă. 99. 1829. Scrisori greceşti de la AâCapoţ KaXevSspoyXoo. 100. CîinenI, 21 Novembre 1829. A. Baaaapa6ăaxo<;, Sajiţieaijţ. Pentru afaceri. — Greceşte. Şi una romănescă, prin care el se plînge că oamenii Casei afl voit să treacă cu mărturii din Bucureşti lînă culeasă şi prin Ialomiţa şi spălată la Piteşti. 1 1 Dela Ghighiu, Ghighen, peste Dunăre. www.dacoromanica.ro SCRISORI DE NEGUSTORI 9S 101. Braşov, 1832. Scrisori de Ia Nicolae Ioanu Voinescu. Pentru afaceri. 102. «Turcheş», 10 Februar 1832. «Preotul Oprea Odor.» A primit scrisoarea prin protopopul Ignatie Carabăţ. Pentru vînzare de piei. 103. Turchiş, 18 Februar 1832. P[reotul] Oprea Odor* Pentru cărăuşie. 104. Piteşti, 1835. Toma Nicolaî, Neculaie Pop. Corespondenţă la Bucureşti cu Bacaloglu şi Nedelcovicl. 105. 1836. Corespondenţă din Robeşti cu Demeter sau Matache şi Costandin Robescu. Odată cere «5 măjî hier lung de Ţara Ungurească şi 5 măjî de’l scurt de Hinidoră, şi 2 lănţişoare; care hier şi lănţişoare îm face trebuinţă la un pod umblător peste apa Oltului». www.dacoromanica.ro III. SCRISORI DE STRĂINI. www.dacoromanica.ro x. [Rîmnic], 1781. «Pater Ludovicus Kiss, guardianus *.» Pentru dresul unui «ciasornic al mănăstiri*. «Să porunceşti la Ţigani de la Sibii să ne fac[ă] 25 mii de cuie de acest feli, dup[ă] cum trimisă! un cui de mustră, fiindcă ne trebuiesc pentru mănăstire, de coperit.* 2. Bucureşti, 17/28 Iunip 1784. B. la Roche. Cere «ze-chini imperiali, Kaisserlik detti, osia vassilica» *, pentru plata corespondenţilor. Şi la 24 Ianuar 1785. 3. 1785. Scrisori pentru afaceri de Bancă, în italieneşte, de la D. Philadelphy. 4. Bucureşti, 29 Decembre 1792. II. KoSpixâţ8. Pentru afaceri. Pecete roşie cu II. N. K. A. 5. 1799. Scrisori din Bucureşti, nemţeşti, de la Lucas de Kiriko (consul rusesc). 6. 1802. Corespondenţă grecească cu consulul rus Barozzi, «de Barozzi», din Braşov şi Bucureşti. 7. Bucureşti, 18 Iunie 1803. «Athan. Johannides, doctor medicinae in Bukerest». — Greceşte. 8. 15 Octombre 1803. «D[oc]tor Filian, Oberfeldarzt bey der K. K. Hoff.-Agenţie.» Pentru o bucătăreasă (în răspuns: «cheheniţe»). 9. Bucureşti, 25 Maiu 1804. Kajvatavtîvoi; Aapfiaptc, latpdţ4. Pentru afaceri. xo. Bucureşti, xx Octombre st. v. 1805. «Luc de Kiricos.» 1 V. voi. I, p. 408, no XVIII. 1 împărăteşti, sultani»?. 8 Panaioti Codrica, secretarii! domnesc. * V. voi. XII-1U, tabla. 5216. Voi. VIII. 7 www.dacoromanica.ro 98 SCRISORI DE STRĂINI Pentru cMonsieur Ie baron d’Hospied1, qui se rendent (sic) de Constantinople a Viene pour y rejoindre Monsieur son pere». 11. «Kineni», 7 August 1809. Comandă de la B. Geismar. (ofiţer rus).—Şi la 28 August st. v.—Era «căpitanu ot Cîinenî» şi baron. — Vameş era Grecul Gligoraş Dimanciu (Ai]|j.âvTCou). 12. Craiova, 4 April 1810. Dr. C. P. Ferrarj. Pentru un ceasornic. 13. 11 April 1-810. «IJelenc deKirico.» Cere o croitoreasă îq casă. 14. Bucureşti, 30 August 1810. «Alexandre Tirlet, entr,e-preneur de la Ressource.» Trimete o scrisoare către soţia sa, 15. «Vakafest- den deal»» 18 April 1811. «Le g6n6ral-qomte de Belleval.» Cere lucruri care să se facă de un şelar. «Car ă Bukarest Ies ouvriers sont d’une cherte foile et ne finissent jamais rien; j’habite d’ailleurs une terre a peu pr£s aussi ^loign^e de cette viile, que des froniieres de la Transilvanie... Mon neveu, qui est & Autun, prisonnier espa-gnol et blessă...; il a fait son devoir, etjesuis content... La prochaine arrivăe du g6n6ral Koqtousoff, qui est d6ja ă Jassy ■et qui vient prendre lc coramandement de l’armăe.» E vorba t[ă] oştea la Văcăreşti!,—pentru ce pricin[ă], nu ştim.» 23. Craiova, 13 Iulie 1790. Tudoran Mih[ail]. «De peste Dunăre, adevărat că n’aă eşitu dup[ă] cumă amu scrisă du-m[i]tal[e], făr aă fostă o şarmiţ; noi căte le auzimă, pe ■urmă iasă tot minciunii. Destul că aî noştră, de căndă •s’aă trasă de la Timocă dencoci, păn acuma nu s’aă mal în-torsă, staă pe locu. Aida, la Calafată, dup[ă] cumă să aude, să fie trecut iar Turcii, şi mă temă că va să să lovească ■acumă căt de curăndă. Altă veste slabă auzirăm astăz: că ar fi prinsă pe căpitanul Stoiană cu 35 de vol[in]tirii la Zăvalu, de la vale de Oreva, Turcii, şi i-ar fi trecut Dunărea. Aclasta am auzit-o de la ome[nt] de ispravă, Să dea Dum-uezăă să nu fie aşa: dară cel[e] rel[e] iasă tot adevărat, iar ‘cel[e] bun[e] iasă mal multe minciuni... Pentru o băşică ta-•bacă de Peştea.» 24. Craiova, 15 Iulie 1490. Tudoran Mihail. «Ai noştri! au luată iarăşi! varoşul, şi staă dăn zi în zi ca să bată şi -cetatea; alţ.il spun că să fi luată şi cetate; pe aicîa pe marL ■ginii săntă tote schelele cuprinsă cu puternică oste; la care ou ajutu lui Dumnezăă n’avemă nici o grijă aicîa, — că de multe or[î] aă cercată Turcii de aă trecut la Calafată, dară nicî-o procopsal[ă] n’aă făcut, măcar că astăz amă auzită multe tunuri! dăndă; mi să pare că iară la Calafat să să fi iovitu.» 25. Craiova, 17 Iulie 1790. Tudoran Mihail. «în trecutfa] poştă am scrisă dum[i]tal[ej că aă prinsă pe Stoiană căpe-tanu; dinpreună cu 35 feciorii; dară aă fostă minciună,—că s’aă prinsă numai 5 feciorii şi un căprală, iar căpitan Stoiană aă scăpată... Frică camă avemu şi pe aicîa. Destul că la Bucureşti maî mar[e] frică este, după cumă vei fi auzită de la -alţiî. Altă veste n6 auzirăm asară de la Sfiţia, cum că s’aă •bătut de Muscal[i] forte, dup[ă] cum trimet copia dum[i]tal[e], cărei[e] aă venită aicîa în scrisă.» 26. Craiova, 22 Iulie 1790. [Retragerea de la Timoc.] Şi -aă rămas numai fraicorpă, şi, avăndă şi podă ai noştri peste www.dacoromanica.ro sobisobî Istorice 111 Dunăre, la Praova, de trecea în ţar[ă], şi l-au strânsă şi podul, şi, pricepăndă Turcii, aă intrată în Craina, şi s’aă lovită cu fraicorpu, şi i-aă stricată pe Turcii, şi aă venită sumă mal multă de Turcii, şi atuncla al noştri iar şi aă tinsu podul pe Dunăre, şi i-aă luată la mi[j]locă, şi, dup[ă] cumă vorbescă omenii, să fii perit Turcii păn la 15 mii. Aşa au eşitu vorba că i.aă stricat forte răă; la Turnă aşijădere l-au făcut, că i-aă gonit păn i-aă băgat în cetate, şi aă perit şi acolb Turcii mulţii.» 27. Craiova, 26 Iulie 1790. Todoran Mihail. «Aicla, din mila lui Dumnezăă, n’avemă nicl-o frică păn acuma, că negustorii aducă mărfurp], şi în trecute zile s’aă mal ivită Turcii la Turnă şi la Tiia, şi iaă lovită al noştri fără veste pe Turcii, şi iară i-aă stricat forte răă pe Turcii, şi i-aă gonită păn în cetatea Turnului; aă luată arămăsaril, aă găsit banp], corturi!, lucru de mâncare ; păn acuma tot Turcii să biruescă petutinde.» 28. Craiova, 27 Iulie 1790. Tudoran Mih[ail]. «în trecute zile s’aă mal bătut aî noştri cu Turcii în dreptul Florin-tinul, în Ţar[a]-Rumănească, şi iar i-aă stricat pe Turcii, că aă căzut noo morţii şi 3 şăicil le’ă înnecat, cu omenp] cu tot; de al noştiî forte puţinfl] s’aă rănit.» 29. Bucureşti, 4 August 1790. Matei Popovicl. Muscalii se retrag. Dacă vin Turcii, el va fugi la Braşov. 30. Bucureşti, 7 August 1790. Matei Popoviclă. «Bol pe sama oştilor nu mal iaă mal mulţi, şi la aclasta simberim1 a fi pace.» Coburg, cu 30.OOO, ar ajuta pe Ruşi. Turcii ar căpăta cele pierdute. «Dar niminea nu crede d6 a fi făcut aşa semfonie oarbă înpărăţiia noastră, şi, de va fi adevărat aclasta aşa, val de Ţara-Rumănească şi de toate locurile ce le-aă fost luat Neamţu, că sabie şi robie va fi la săraci creştini; fâr Dum-nezăă să facă milă cu creştini, să nu fie aşa pecura să vorbeşte... .Şpitalurl totu facă întinsă, şi de la Cotroceani la vale tot tae mărăcin [I], mal mult ca 3 mi de oameni, de faoă cămpă limpede.» 1 Bănuim. www.dacoromanica.ro 112 SCRISORI ISTORICE 31. Bucureşti, 14 August 1790. Matei Popovicl. «Aicla măine este vorba să spânzure pe Polizo, văr bun al lui Pa-naiot Hag[i]-Diamantu, şi un Logofăt al episcopului Dârsti1 del[a] Doamna Bălaşa, fiindu şpionă şi mărturisăndă el săn-gurl şpionlăcu; iar acestă Polizo este om al Hag[i]-Mosculuî, avăndu-1 la margine Hag[i]-Moscu, vameş la Zimnicla; şi aclasta este de bun[ă] sam[ă]... Au mal prinsă un boiar, iar pentru acestu fel de pricini, ce-I zăcu Drăgănescu, şi este şi el la ordie prinsă. Şi aă mal adus un ispravnică ce-I zăcă Paraşcheva, iar prinsă pentru acestă fel de pricini... într’acesta clasă adusără pe Mavrodi aicla, la Spâtaru, cu toţă căpitani lui, şi, ce vor să-î facă, nu ştia.» 32. Bucureşti, 15 August 1790. Matei Popovits. «Pe Mavrodi zică că astăz să-l fie trimisă înlăuntru la robie, pe 10 ani, cu toat[ă] familia lui... Pe Polizo şi celalaltă şpion dimineaţă la 9 clasurl să sfărşaşte viaţa lor, spănzuraţ; cu care astăz la 10 clasurl am şi vorbit, săraci, la loagăr, şi i-am văzut, şl lecm văzut şi locu cel de sfârşit al lor, la care aă zis săngur săracu ce zăcă: «dup[ă] păcatul mieaă mă pedepsescă cu adastă pedeapsă». Pe ficloru lui Delibaşi Nicoli Maioru, ce aă fost la jup[ă-nul] Mancatie, l-am văzut şi pe el în fiar[ă], pentru că aă omorât 6 Ovrei neguţător[i], şi le aă luat tot ce aă avut lângă dănşi, el şi cu 3 Arnăuţ al lui, şi, cum i să va alege şi lui, iar voi scrie dumitale.» 33. Bucureşti, 18 August 1790. La 5 Septembre, «militari de Ardal vor să maşiruiască în lăuntru, adică la Ardeal, şi din husari iar la Ţara Leşască... [Aă osândit] pe Mavrodin la şanţă pe 10 an[î]; (pe) răposatu Pulizo şi Logofătu Gheorghe au perit Vineri [15], la 9 clasurl dimineaţa. Pe baron Arberă [Herbert] astăz îl aşteaptă să vie de l[a] Bender. Serghie [Laş-carev] încă n’aă venit păn astăz de la Viziru, nici curiru ce s’aă dusă la Ţarigradă.» 34. Bucureşti, 8 Septembre 1790. Matei Popovicl. «Aicla aciastă veste avem, că vor să erneaze aicla f’o câteva bata- 1 Dristor, Silistra. www.dacoromanica.ro BCBISOBt ISTOBICE 113 lion[u]r[î], dinpreun[ă] cu prinţipu [de Coburg], iar la Moldova, adică la la Roman şi la Băcău, mergQ ţfaiti Volohăr *, şi husar! săcuî, şi husari lu! Barco gheneral; dar aicîa călărimea este de spre Dunăre orănduit[ă] să erneze, şi la Ardeal vor să vie nu ştiu căte batalion[e] de Neamţu pedestraş.» 35. 15 Decembre 1795. Neînţeles. «Sănt 15 zile de cănd nu s’afi ma! auzit [de ciumă], cum şi la Bucureşti.» 36. Rîmnic, 12 Ianuar 1796. Hristea Varadi. «înpăratul ceresc ş’au făcut milă de ni-au bucurat cu mîntuirea morţi de patima ciumei, şi s’au adunat oraş[ul] tot, şi s’au deşchis şi tîrgu.» 37. 15 Decembre 1799. «Cost[an]d[i]n Log[o]f[ă]t za Divan.» « Aici, înprejurul Craiovii, în anul trecut, din întâmplarea vre-milor ce era, n’afi fost putinţă a-ş face oameni hrană: să află lipsiţ, neajutănd încă nici timpul, şi soacră-mea să află la scăpătăciune de pâinea de toate zilele, căci cumnatu-mieu ce l-am dobândit, au fost un becisnic, şi, orice au mai avut soacră-mea, i-au prăpădit tot.» 38. Novembre 1800. *Const[antin] Brăiloiu, Pah[a]r[ni]c.» E bolnav. Cere « patru vedre vin vechi curat, bun, limpede, să nu fiie amestecat cu nimic: nici să fiie dulce, dar nici acru, ce vin cum este din firea lui, veichi, limpede... Cinzeci ră-dăcin[ij de conopidii, cinzeci rădăcini selină de cea groasţă] şi o oca pesmeţ cu zahar.» P. S. «Din acatastasiia ţerii noastre ne aflăm fugiţ aici la Rămnicu, multe familii, după cum îţ va spune chir Dinu David; casăle noastre le-am lăsat pline de Turci; Dumnezeii să-ş facă milă să le scăpe de foc ! în trecutele zile, de la Dii au fost eşitu în judeţu Mehedinţului un Cara-Osman cu vr’o şaizeci Florintineni, căci acesta erea Sărdar la Florintin; au fost porunciţi de Osman-Paşa, să ia zaherea de unde vor găsi, strânsuri şi după la arendaş. Dar ei n’au urmat aşa, ce, pe unde au ajunsu, au arsu casă boiereşti, au luat zaherele şi vite, făcând şi alte râutăţ multe şi, înştiinţindu-s[ă] Osman-Paşa la Dii, au triimis de i-au rădicat, şi pe acel Cara-Osman 1 1 Al doilea regiment romanesc. 5216. Voi. Vili. 8 www.dacoromanica.ro 114 SCBISORl ISTORIuH I au scos din Sărdăriie, adec[ă] din mansupu ce-1 avea. S’aO dus şi din cel jefuiţi acold, să jeluiască: ce vor face, nu ştiu, Oştea care este aici în ţară, şade, mănâncă şi iau lufă1, altă treabă nu face. D’abiia ÎI ţine Măriia Sa Vod[ă] cu sila, macar că în toate zilele fug. ErI, viind în plaiu Cozii optu fugar[î], vrăndu un cîauş Dincă, de potecaş, să le stea înpo-trivă, a să întoarce înnapol, după poruncile ce sânt date, au dat de 1-aQ înpuşcat, şi de loc au murit. Au pornit dum-[neajlor ispravnici potere după dănşi. Asupra Diiuluî să aude că vine de la Ţarigrad un Batal-Paşâ, cu doaăzecl de miie de ostaş. Să aude că vine şi Beligrad-Valeşi, cu cincisprezece miie. Pe Ghiurgi Osman-Paşa, ce-I erea Rumeli-Valesi, l-au schimbat, căci ati făcut zăbavfă] de n’afl venit de grab[ă] asupra Diiuluî, şi l-au făcut Silistra-Valesl; pe Trestenicli-Oclu să aude că l-au făcut Iucituilu-Paşa 1, şi l-au orânduit asupra Diiuluî. Sinior Marchel2 scriie la toţ sudiţi, să meargă la Craiova să-ş arate fiieşcare paguba ce li s’au intămplat păn acum la orăn-duitu ce l-au triimis. La Craiova nu ne putem pricepe pentru vre un bine sau rău...» întreabă «pentru Franţoz i Muscali». 39. Jiblea, 28 Decembre 1800. «Zamfir R1.» «Ne aflăm aici, la satu Jiblea, înpreună cu tot calabalăcu nostru, cum şi sfintele icoane amăndoaă le avem cu noî... Socotim că tu-burările să vor fi maî potolit în spre Craiova, dar bine nu ştim, făr numai auzim că d[u]m[nea]luî Caimacamu s’ar fi aflând în judeţu Caracalului, la un sat Bobiceşti, maî aproape de Craiova, şi poate că cu chiverniseli să va maî potoli în-tărătarea ce s’au făcut.» 40. 7 Ianuar 1801. «...Paharnic.» «Vel fi auzit de halu Ţări-Rum[ă]neştî şi de arderea Craioveî cea cumplită, care • n’are nimeni a o jăli, de negustori prădaţi şi de jupănesă batjocorite de păgâni. Şi, văzindu şi noî atâta pradă şi jale, şi omănî omorăţ şi negustori, am sărit de pin casă, şi am mersă la locuri ascunse, şi acolo neprieteni noştri! au adus pe păgâni la noi, iar mila înpăratulul cerescu ne-au apărat şi i-am bi- 1 Leafă. * Paşă cu două tuiurî. * Merkelius, Agentul austriac la Bucureşti. www.dacoromanica.ro SOBISOEt I8T0BICE 115 ruit, şi au fugit ca neşte păgâni ruşinaţ. Şi, văzindu într’acestaş chipu, am venit iar în casă, că avem bucurie că într’aceste zile sosăşte şi Măriia Sa Vodă în Craiova, cu oşti foarte multe, şi au închis pe dujman în piscupie, şi prin alte casă ş’au început a eşi de să închin[ă], Noi numai ce căutăm către slava Inpăratulul cerescu, ca să supue pe vrăjlmaşl supt picioarele Mării Sale lui Vod[â], şi noi sălăudămu pe stăpunu H[risto]s ca s[ă] scăpăm de această cumplit[ă] mânie.» 41. Jiblea, 19 Ianuar 1801. «Oraşul nostru şi ticăloasa Craiov[ă], care să înpodobisă cu casi mari şi boite frumose, astăz iaste pulbere şi cenuşe: me-au venit omul care l-am fost trimis la Craiov[a], şi au mersu de s’au plimbat pin Craiov[a], Din tot târgul Craiovi, cât îl ştii dum[neata] cruciş şi curmeziş, s’au făcut cenuşe, numai zidurile stau negre, şi numai boitele Căm[ă]raşului lene au scăpat, fiind închişi de Ar-năuţ la meterez, iar celelalte boite şi prăv[ă]lii toate au arsu, cum şi casăle de l[a] Tărgu-de-afară, păn în Căm[ă]raşu lene, toate au arsu. Mai în scurtu, au scăpat casăle Brăiloilor, ale Glogoveanului, ale Bengescului, ale Jiianului, ale lui Farfara, ale Prăşcoveanului, ale lui Ştirbei, ale lui Gianoglu şi ale meale, ale Cocei şi ale Tircăi şi ale lui Naum, iar celelalte toate au ars. Bine ar fi fost, mai bine să fie arsu şi casăle meale, decât am trăit să auz focul ce au fost şi ieste şi acum înlăuntru în sfânt[a] biserică a Maică! Preacestei. Că omul care l-am trimis, s’au dus cu Ţigani miei de s’au uitat cu ochi: de la uşa bisericii păn la sfântul altar au fost trei focuri, adecă în sfânta biserică înlăuntru şi pe foc ce au fost jăţu-rile toate, jăţul episcopuloi, foişorul unde şedea femeile, am-vonu diiaconului de sus, din sfintele icone,—care de 2 sfinte icone me-au arsu inima; stâlpi cei mai poleiţi de lângă sfintele icone, sfânta respetie, răsticnirea de sus. Şi fumul focului au negrit sfânta biserică, iar prăpăditele de chilii au fost stăndu,—poate de vor fi arsu şi chiliile şi casăle meale, că înprejurul casei au fost arsu tot... Satele din sus de Craiov[a] s’au fost spartu : Mischii, Mlecăneştil, Pieleştii, Gărleşti, Nichitoaia, şi s’afl jăfuit de Turci şi de Rumâni noştrii. La Preajba, unde avem pieile, nu s’au îndrăznit să www.dacoromanica.ro 110 SCBISOBt 18TOBIOB meargă nici trimisul, nici oameni miel, de frica Turcilor, că,, dacă îl prindea, zicla că sănt şpionl şi de loc îl spănzura. Şi în Preajba au fost Aidin-Paşâ cu oaste înpărătească; ce vor fi făcut, nu ştim. Iar despre Işalniţă afl fost încărcat Turcii lui Pazvandoclu cordovane în 2 cară, şi, mergând pe la Jil spre Bucovăţ, au găsit la Moflea[nI], la u tabac al mieu, 250 piei lucrate, uscate, şi le-au luat... Marţi au fost omul mieu în Craiov[a], şi Miercuri s’au întorşii la băjenia Gărleştilor, unde erea fugiţ spre Olteţ, de me-afl adus un răvăşi de la isprăv-nicelu mieu, vestindu-mă de toate, şi Joi dimfijneaţa au plecat omulîncoce, iar Miercuri spre Joi noaptea [16-7] afl fugit Cara-Mustafk cu oastea lui la Dii, iar 200 ostaş de al lui, care afl fost la casăle Cocel, s’au închinat la cel înpărăteştl. Acum auzii în clasul acesta, de la un fecior ce veni de la Râmnic, că Caramustafa ar fi la Ciorol, şi dum[nea]lul Caimacamu iaste în Craiovfa]; de va fi cu adăv[ă]rat, răfl şi prea rău..* Astăz Sâmbătă mă duc la Boj[o]renI... Gătirea de la Ciorol afl rămas jos, fără fr’o 100 ostaşi afl venit şi afl trecut spre Tărgu-Jiulul. Ci, mergând la Boj[o]renI şi la Râmnic, orice voi auzi, iar voi înştiinţa dumfitale]. Noi aşa am ştiut că Turcii de al lui Pazvantoulu n'afl fost rămas în Ţara-Rum[ă]nească, fără prea puţini la Cerneţ, care şi aceia ar fi trecut Dunărea şi cum că Plevenu 1-afl luat cel înpărăteştl; încă fr’o 2.000 cărjalil de aî lui Pazvandoolu s’ar fi închinat la cel înpărăteştl, şi, când ar fi cu adăv[ă]rat, iată Pazvandoolu să steno-horiseşte rău. Ci, cum zic, vom vedea ce va mal naşte. Măria Sa Vod[ă] scrie că de alaltăerî afl plecat de la Slatina la Craiov[a], şi avem mare nădejde la Măria Sa Vodfă]»1... Zanfi-rachi biv 3 ti Logofăt. 42. 27 Februar 1801. 101. Sibiifl, 23/4 April 1821. Stan Popovicî. «Din ceasfl în ceasii ne cutrupescii boeri Craiovi, Rimnic, etc., etc., încît ne-aii maî zalisit din deasele vizite ce ne făcu; nu pot căuta nicî-o treabă; maî vîrtos că noî eram obicinuiţi cam cu singurătate, iară acum ni să pare cam plicsis, pănă ne vom obicinui.» 102. Craiova, 26 Mart 1821. Nestor Pavlovici. «Spun că să să fi sculat Sărbi în piciore... Aicea oştea care afl fost, s’aii dus Ia Jitiian Ia mănăstire: afl şi steagurp], şi pănza steagului este în 3 feţe: Vs roşu, ‘,8 vănăt, */s alb. Aicea nu este niminea; aicea s’att strigat eri pin tărg că toţ negustor [i], Arnauţ[i] şi toţ cari afl arme, să meargă Ia ordiia cea mare înparatească Ia Jitiian şi să să scrie şi să să bată pentru patrida şi pentru lege, şi Ii sa vor da leafa înparatească, iară care nu vor vr& să meargă, să nu fl slobod să porte arme Ia sineş. Caimacamu afl venit Ia Diî, şi spunfl ca va să vie aici cu Turci 6/m. Aicea afl scris la s. Şolomon şi s. Pana-iot că să-i trimit[ă] cai de poşte, să vie, şi nici unu, nici alt[u] n’afl vrut să-I asculte. Ce va fi, Dumnezăfl ştie. Destulfe] străji sănt, destul[e] pe drumurp]: nici pănă Ia Gîorman nu poate omul merge fără de răvaş de străji: una; al doilea, te desbracă. Socoteala scaunaşilor am primit, şi voi vedea să scot ce va fi cu putinţă de Ia dănşi, cu toate [că], după cum am arătat du[mi]tali, mai toţ sănt duşi Ia oştea... Vre o negustorie nu este să facă cineva, fiind oraş pustiii... Aicea spun că Allexander Ipsilanti soli mit 21/m. R. in B. eingeruckt sein.» 103. Orşova, 29 Mart 1821. Opran. «In unserer Gegend hort man dass der Theodor mit seiner Mannschaft mit circa 8.000 Mann in Slatina sich einfindet, seit welcher Zeit auch in der Nachbarschaft sehr ruhig ist. Die Tiirken sollen zwar einen Ferman haben in die Wallachey zu riicken, allein bis zur Stunde sind sie alle ruhig, und haben noch nichts vorgenohmen.» 104. Craiova, 29 Mart 1821. Nistor Pavlovici. Ştiri de peste Dunăre, că Sîrbii nu s’afl răsculat şi Turcii n’afl de www.dacoromanica.ro sceisorI istorice 137 gînd a trece. «Aicea noi tot în frică ne aflăm. Caimacamii care erea să vie de la Di!, n’ati mai venit: tot la Dii este. Oştea de aicea, tot Ia Jitiian să află, şi să întăresc cu metereze şi cu şanţuri, etc. De S. Thodor spun să fie la Cotro-ceni langa Buc[ureşti], alţi spun să fie întrat în Bucureşti: destul nu poate omul nici de a un[a] să afle adevăru.» 105. Craiova, 30 Mart 1821. Nistor Pavlovici. «Aztăz au venit ştire de la D. precum că D. s’ati închis, şi să fi venit afară din oştea care este acolo încă 15/m., şi eşti să mal vie încă 40/m. de Tiirken; la Nicopoli, să fi venit 2 Paşi cu oste. Spun ca să să fi pobliţarluit dincolo că au batae cu Muscjali] şi să să scoale şi mic şi mare. S[luger] Thodor este la Bucureşti, şi amăndol ficior a Iul Ipsilant spun ca să fie în Bucureşti cu vr’o 20/m. de oste; de la S[luger] Theodor ai venit înştiinţare aicea, precum că pe Caimacamu de la Dl să-l primească aici fără decăt să să scole şi să meargă să prinză pe Poroineanu şi încă unul, şi pă un beşleagă, cari aceşt[ia] toţsă află spre Calafat şi fac rele, şi au şi Turci cu dănşi, însă nu mulţ, numai vr’o 40. Şi aşa au plecat erî s. Şo-lomon cu 700 de inş ca să-I prinza şi legaţ să-l ducă pe toţ 3 la Bucureşti. Aici la Jitiian avem cu s. Costin cu vr’o 200 înş. Zaherea tot strâng de pe la toţ, şi de la boerl, şi de la arendaş, şi de la negustori, unde găsăsc; au luat şi de la schit Pitar (?) o clae cu fân. Aicea eu aztăz săntem în frica mare. în trecutele zile ati înpuşcat aicea s. Şolomon 2 inş, însă aceştea erea omen din Banat: unu Sârb şi altu Ungur, şi, fiind aicea C[ăpitan] Iordachi, s’ati scris la dinsul Arnăuţi, şi, după ce ati fugit Samurcas de aici, cu C[ăpitan] Iordachi cu totu, au fost şi dănşi cu dănsu, apoi s’au rupt, adecă ati fugit de la dănsu şi s’ati strâns cu vr’o 14 inş, şi ati jefuit pe mulţi, şi să fi omorât şi un negustor de la Slatină, şi aceştea eşisă înnaintea Nemţilor ce plecasă, şi, vrând a-I jefui, ati dat s. Şolomon peste dănşi şi i-ati prins; iară altfel erea val de ei: erea şi speţieri şi d. Şvabu şi toţ, toţ, cu tot calabalăcu lor. Deci iei pe aceşti 2 i-ati scos aprope de răscruce, şi întăî i-ati înpuşcat, apoi le-au tăiat capu şi le-ati trimis la Bucureşti; iară trupurile le-ati spânzurat la Carachiz www.dacoromanica.ro 138 SOB1S.OBÎ IBTQBIOE afară. M’am mirat pe omen[I] de altă ţară, să li facă aşa: să cădea să li trimiţă acolo, şi acolâ să li să facă îndestulare.» 106. Sibiiu, 2/14 April n 821. Stan Popovicl. Abia ia toamnă de ae vor aduna satele. «Erî cu gheneral rusescă Pini, aghent în Bucureşti, aă venit, şi mîine pleacă drept înpreună cu ghe-nerari la Laibah cu poştă [Stavru Ioan]... Spună că şi Ipsi-lanti aă intrat Miercuri, la 29 sau 30 Mart vechi, 3n Bucureşti : vedea-vom ce va naşte.» 107. Sibiiu, 6/18 April 1821. Stan Popovicl. «Toată Grai-ova s’au risipit: altfeliă este pace; oastea este afară la Ji-tiianu, străj în toate părţile.» J08. Giorman, 7 April 1821. Stămate Mărgărit. «Frică peste frică: să mal alineaza căte u zi sau dou, şi iară vine căte u undă, de nu ştiu ce să fac; mumă! acum mă’m dedat cu frică, şi, până nu-I videa cu ochi, numai cred, că toţi şe aă făcut cunace în păduri; numai ieu şed acie la Dog..., mă’m mutat în pod, că mal bine mă pot apăra decât din casă, că s’aă redecat hoţi şi umblă nopte a gefui, şi pentru de hele mă pot apăra din pod. Dară de Turci nu e vorbă să ste omul cu arme, făr de căt să le esă îranăinte, şi, de o cere de mâncare, să le dau, după vorbă dumitale, că ştiă bine că Turcu nopte nu vine, fără ziua, şi, din ce ol pot&, mu m’âi mişca de aice, văzând cum să cruiaşte lucru.» 109. Sibiiă, 13/25 April 1821. Stan Popovicl. Kreuchely-e la Rusciuc: «dară este platnic rău, şi este şi adetoriu la mulţi, şi nu plăteaşte». 110. Braşov, 14 April 1821. Băluţă Teişanu. «Despre Bucureşti scrie un ipochimen dum[nea]luî Vistierului Filipescu cum că cu adevărat pă doo locuri arh trecut Turci Dunărea dincoace, şi la ţărani nu fac nimic, dar pâ Arnăuţi, cum şi pă arendaşi arnăuţi, pă unde-I găsesc, îl curăţă. De Ipsilant, cu adevărată la Tărgovişte să află, şi Slug[e]r Theodor la Cotro-cenl; o şerifi unii că şi Slug[e]r[ul] Theodor s’au apucat a face şanţuri la CotrocenI, cum şi Ipsilant la Tărgovişte. Vre un adevăr, niminea nu poate să afle.» 111. Sibiiă, 20/2 Maiă 1821. Stan Popovicl. «în ţară nu e treabă: în toate zilele tot vin oameni cu calabălîcurl; aă www.dacoromanica.ro SCRISORI IRŢPRJCE 139 pmplut Sibjiă şi satele prin prejură. S’au strînsu bieţi boerî şi negustori eu totu, că fără de vpaste i-aă lovit fuga, şi bani n’au de cheltuiala, şi iprăşl aiql scumpetea dm zi în zi qreaşte.» 112. Iaşţ, 22 April ,1821. Buiucliu. cPomunten boiarî a focut jalba la Turc; a ţremes cuqi că şă vii şi să gonească zorbali de ^.iciu; acu ş[i] Turcul a făgăduit eum că are şă vii. Paşa de la Ibrp.il a scris la aghent că: spune la şudiţi dum[i]tale şă nu se spaţeaă nimiţie, fiştecare să cavută trebuinţa lui. Eu cp neguţitor ş[i] cu boieţr p’am treabă; eu am treabă cu zorbali: noi avem să vinim pentru dănşă.» 113. Sibiiă, 27/9 Maiu 1821. Stan Popoviol. «Nici Jpsi-lant, nici Slugferpl] Theodoră nu auzim să facă vre o mişcare. Erî au trecut pe aici doftorul lui Ipsilanti ,cu alţi dpi oameni în u,niformul alu lui ieţos lohos [lep&s Xd^oţ = legiunea sacră], acol6 la Vieqa, pe seamne cătră monarh; ae vel afla, mă rogă a mă înştiinţa.» 114. [Călimăneştî], 28 April J821. Petru Qcnariul. Vătăşia i-a luat din marfă o rogojină. S’a plîns la lăz$ret. «Şi, cumy amu scosă grai dinu gură, au pusă plăiaşi ca să mă bată, şi amu avută norocire cu ună prietină de mă scăpată.» 115. [Piteşti], 30 April 1821. Gheorghe Mih[a]ilă. Trimete scrisoare către fiul săă Andrei, care e «înnăuntru». «Şi noi aici în mare pericol ne aflăm, care ne-am speriată şi nu ştim ce facem, că ni-am drage (sic) spre dumneavoastră, la Şibijf, dar, fiindcă avem case grele, ne-am sahtişit, şi nu ştim ce facem. Şi ne fugăm şi noi că o povăţuire de la dumneavoastră], ori în ce chip de va fi cu putinţă să am cinstită râspunsu dumneavoastră.» nŞ. Craipva, i-iă JVtaiă #821. Nistof Pavlovicl. Hagiul a fost la Rahova de a vorbit pentru lînă nu Ali-Aga- «tară, căt despre rasvratjri, au zis Ali-Aga aşa: fa el dincolo pu-î nicI-9 grijă, iară de dincoace nu ştim ne va fi. Oştea să trage la vale şi la deal, spre Diiă, Cerneţ, Giurgîă, Brăila. Caimacanu tot fa Calafat şă afla: aici aă scris cătră vpchilu de Aghenţie precum pa să şaza toţ la casăle lor, că nimin nu să vor supără, şi, când ya veqi aicea pu oştea, iţu. să va www.dacoromanica.ro 140 SORISOBÎ ISTORICE pune în case negustoreşti, ci la hanuri şi la mănăstiri, şi scrie d[u]m[nealui] Caimacanu precum că omeni, pănă nu va veni dănsu, să nu plătească la alt cinevaş nimic, nici bir, nici zaherea să nu dea, nimic, nimic, zicănd că aceste toate n’aQ locul lor. Destul aicea nu ştim ai cui săntem. Caimacanu orăn-dueşte un fel, de la Sfluger] Thodor, alt fel. D[u]m[nealui] Caimacanu rănduisă vechil de pocovnic pe un om al d[um]nealui, şi Şolomon ah trimis er vr’o 20 de inş ca să-i iâ armele, şi aşa l-au scos din pocovnicie. Mal venisă eri dimineaţă vr’o 40 de inş, şi să închisăsă în casăle Vorvoreanului, şi ne cam perdusăm: numai au năvălit norod mult la dănşi, şi, văzând norod mult, s’au îngrozit, şi s’au dus. întăiaş dată, zicea precum că vin de la Cerneţ şi să duc la Bucureşti, pe urmă, după ce plecară, să dusără şi trecură Jiiu, ci, cum zic, eri uitasăm de Turci: m’erea mal frică de aceştea, şi aşa în toate zil[e]le cu frică. Dumnezău să-ş facă milă şi să aleagă odat[ă] la un fel! Nene Hagiu, când s’au dus acolo, s’au fost schimbat din haine, s’au înbrăcat cu haină albă, şi l-au cunoscut Turci, şi l-au închis la aianu, şi, de nu-1 conoştfea] mânu, bine, şi alţi scapă cam urăt, ca să scolasă no-rodu, adecă prostimea, şi zicea că este iscoda şi de ’bea au scapat. Destul şi vechilu de consul aicea au trimis un om la Calafat la Caimacanu, cu nişte scrisori de la Tărgu-Jiiulul în pricina Ungureanilor pentru de bir (?) să nu să supere, şi şi acest de ’bea abea l-au lasat să vie iară înnapoi. Caimacanu nu-1 oprea, dară ceialalţ stau înpotriva, că tremura de frică. Nene Hagiu aQ vorbit şi pe la marginea Du-nări cu Sârbi care ah ol, şi spune că şi de acolo pot să iasă vr'o 6/m de oca. [Tocmeală cu Novăcenii.] Eh zic aşa că la Rahova nu va să fie nicl-o frică, fiindcă toat[ă] frica şi puterea mare spre Diiu să strânge. > 117. 3 MaiQ 1821. Buicliu. Turcii vor veni în zece zile.— Din Cernăuţi, la 18 Iunie, el scrie apoi că dînşii ar fi ars Galaţii, Bîrladul. 118. Sibiiu, 4/16 Maiu 1821. Stan Fopovicl. «Te poftescQ să beştelueşti gazeta grecească «Teligraful» pe adresulu arh. Stolnicu Ianco Lahovari pănă alt Dezember aici la Sibil.» www.dacoromanica.ro SCB1S0BÎ ISTORICE 141 119. Sibiiu, 7/19 Maiu 1821. Stan Popovicî. «îmi scrii ca să mă păzescă a nu înprumuta boieri: bine ar fi, frate, dară poate omul scăpa ? Cu toate [că], după cum şi pănă acum bani Ia boerf n’am păgubit, socotescfi şi de acum înnainte că nu vom pierde, că la cel cu catastasis dau, însă cu amanet; apoi avem şi datorie la ast felî de vreame să ajutăm unul altuia. Iară, de au fost jăfuitorl şi stricători de patriia lor, iaste prea-puternicul judecătoriu a judeca pe toată omenirea.» 120. Sibiiu, 11/23 Maiu 1821. Stan Popovicî. «Despre Ţara-Rumînească n’avem alte ştirî, fără tot răscoala cea veache. Dumnezeu să-şî facă milă! Vorbescu oameni că să tot întăreaşte Ipsilant, şi în scurt va să meargă peste Dunăre ; apoî cine ştie?» 121. Ruşava, 11/23 Maiu 1821. Dumitraşco [Popovicî]. «Aicî nimica noii cu adevărat despre vre o parte a Ţări-Ru-mîneştî nu să poate afla. Din curgerea minciunilor, întocmai ca şi la Sibiiu, care fieştecare după pofta sa face plan şi vorbeşte, iară cu adevărat să fie că, după spunerea unuî Cerneţan ce aii fost venit eri Ia schelă, că Ia Cerneţî să află un beşleagă cu 150 de Turci, însă aceşti 140 erea pe motrile (?) cu neşte zapcii, şi, find frică lui beşleacă, cu ai săi vr’o zece au luat şi pe cei arătaţi ţirca 140 lingă sine; care din oraş afară nu să mişcă; iară bunătăţi nu fac, fără urmează şi dînşii după cum au găsit ţara în stare. Iară din hoţumani de panduri mehedinţeni umblă pănă aproape de oraş şi fac întogma rele, aseminea despre Calafat; Craiova nimica cu adevărat n’am putut afla alta, fără că Caimacamu să fie tot spre Calafat, şi la Craiova să nu să fie cutezat duce, neavînd îndestulă putere. De va fi adevărat, spun că Slugeriu Todor să fie dat poruncă lui Şolomon că pe Caimacamu, putînd, ca să-l prinză, fără a să face vre o vărsare de sînge, iară pe cel doi cunoscuţi Pr: şi Bş: ori cu viiaţă sau fără, să-I pue la mînă şi să să pedepsască pe morte, pentru faptele ce urmează : de va fi adevărat, să va vedea... Despre Sîrbi, pănă în ceas nu să aude să fie făcut cea mal puţînă mişcare, că pe unu Dragobete, Rumîn din Mehedinţ, şi cu un tovarăş al său ce erea să meargă cu scrisori la www.dacoromanica.ro 142 SOBiSOBf I8T0BI0& Beligrad şi s’afl prins la Dii, slobozîndu-i Paşa nevătămaţi, să fie belitu Slugeriu Todor de vii, findcă au prodosit. [Un dflşman al lui Miloş fuge dincbace de Dunăre cu 600 cde inşi».] Paşaju despre Ţara-Rumînească încoace, cu calabalîcuri, cară, etc., iaste cu totu închis; nu lasă Adacliu să tracă nici de cum fără oameni călăreţi; ba încă porumb, etc., nici în-tr’un cap (sic)’,., aici şi de la Bujor încoace iaste tot mai scumpe bucatele.» 122. Craiova, 16/28 Maifl 1822. Nestor Pavlovici. «Pentru de Manafi spun că vor să să ducă în aceste zile şi să ră-măia numai Mărgineni: bine ar fi de le-ar da Domnulu găndu acela, ca să scăpăm odată !» 123. Sibiifl, 18/30 Maiu 1821. Stan Popovici. «Noii nu avem nimic adevărat, iară minciuni destule. în Ţară, răzvrătitori şăd pe locfl, doară cîtfl făcu cîte puţină stratighimata de la un loc la altu, şi între cei mari anfirărl [=Anfiihrer] de Arnăuţ şi panduri să fie întrat oareşcare dihonie: să catatrec-săscfl unii pe alţi, dacă cumva nu va fi meşteşug la mijlocii, ca să zică Turci că-i adevărat şi să treacă în ţară, să să poate lua de capii; apoi, iară, cine poate şti, fiind multe amestecături de oameni! Celii mai rău este că multe ceate de hoţomani sînt cu cuvînt că sînt al unuia şi ai altuia, şi pe cine întilnescu pe drumuri, jefuescu de arme, haine, cai, îi lasă abiia cu mare rugăciune, numai în cămaşă şi desculţi, încîtii şi dintră dînşi uni pe alţi jefuescu. Au ajuns vreamea, care să scoală mai de dimineaţă şi este mai tare, acela este mai mare. Este şi aceasta, că n’afl nici-o sistimă: nu să supun poruncilor, cei mai mici la anfirărl; cine ce vrea, aceia face ... Piteşti stafl pe locfl, n’afl fugit niminea din negustori, nici că s’afl bîntuit de cineva, afară de Ipsilant. Afl rînduit să dea Piteaşteani toţi vr’o io a 20/m lei, iară, altă ceva, pănâ acum, nimica nu s’afl făcut... Oraşu stă pă loc [scrie altul în P. S.], numai boerimea afl fugit; niminea din neguţtori pagubă n’afl avut.» 124. Sibiiu, 21/2 Iunie 1821. Stan Popovici. «Nofl avem că la 16/28 Mal afl întrat Turci la Bucureşti sumă (sic); www.dacoromanica.ro SCBISOEÎ ISTORICE 143 poate şi la Craiova să fie intrat, dară ştire n’am; iară voinici care numai cu gîndu socotea şi făcusă şi planuri că au zdrobit cu totu pe Turci, s'afl tras la sănătoasa pre munte : ce vor face, nu ştim, că încă n’am auziţii că să să fie bătut undeva; dară, cum cam văz, fuga este cam ruşinoasă, dară este sănătoasă.* 125. Sibiiu, 25/6 Iunie 1821. Stan Popovicî. «Am văzut că poşta Ţarigradulul au adus veste că acol6 este isihie şi piiaţa s’afl deşchis; bine ari fi; numai pănă acol6 sînt cîrli-geale, că-î toată ţara pănă acol6 în picer[e] şi în arme ... Turci afl venit la Bucureşti şi Craiova destul: toţi Arnăuţi, panduri ce era risipiţi prin ţară, s’au traşii spre Tîrgovişte, la Ipsilant. Numai spunu oameni că pe Theodor Vladimi-rescu l-arii fi prinşii Căpitanul Iordache în Piteşti, şi, băgîn-du-1 în fiară, 1-aru fi trimis la Ipsilant la Tîrgovişte. Ce să fie pricina, eî vor fi ştiind. Turci au pornit de la Bucureşti spre Tîrgovişte, şi de la Craiova spre Rîmnicfl; mulţi sînt aici, prea periergoş, aşteptînd să să ia de capete, ca să vază care vor fi mal tari: iară pe mine nu mă prea înteriseaşte minciunile ceale multe.» 126. Orşova, 28 Maiu 1821. Gh. Opran. «Novine sînt cu adevărat că Caimacamul în Craiova au întrat, numai nice în drum, nici întrînd în Craiova, nu s’afl bătut nici unde, şi rebeliaşil s’afl tras.» 127. Sibiifl, 28/9 Iunie 1821. Stan Popovicî. «Din Ţară avem ştire că Turci la sudiţi noştri şi raiale ţaranî nu le face nimica, numai la panduri, ipsilandioţî, Arnăuţi, pe care-I capătă, proţes scurt le facfl, chisbaşana, şi scapă ţara de el. în Craiova şi Bucureşti, pe unde afl călcat Turci, spunfl că-î isihie, nu facfl nicî-un răfl. Turci afl venit pănă la Rîmnicfl, care s’afl întors înnapoî, fiind numai vr’o 300, şi în Rîmnicfl era mulţi catergarî de adunătură: poate să vie mal mulţi Turci; cum mi să pare, la Rîmnicfl mare vărsare de sînge va să fie. Pe la Drăgăşanî şi Zăvidenî s’afl lovit, şi afl fost tot cu pierderea pandurilor de aî lui Ipsilant. Ce va naşte, Dumnezeii ştie; aici oameni grăescfl cu hotărîre că Muscali va să declărăluiască Turcilor bătae, mal vîrtos din www.dacoromanica.ro 144 SCRISORI ISTORICA pricina ucideri patriiarh[u]luî şi alţi apoi, trăind, vom vedea.» 128. Craiova, 31 Maiu 1822. Nistor Pavlovicî. «Aztaz au venit unu de la Dil şi spune că Manaiî cari au plecat de aicea n’aă trecut dincoalo : tot la Poiana să află, şi val de maică cmenilor, ce trag cu dănşi! La Dil să fii venit sumă de robi, dar Greci, GrecoicI, copl, copile, fete, muerl, şi să le fi vănzănd prin tărg, 200 păn 500 lei una; să fi fost şi o fat[ă] de 12 ani Grecoică, şi, văzând pe acel cari fusăsă acolo cu haine nemţăştl, au început a plănge şi a zice greceşte cătră dănsu : «Faceţi-vă pomană şi ne scăpaţ de măniia acestora», şi alte multe.» 129. Sibiiu, 1/13 Iunie 1821. Stan Popovicî. «Pe Slugeriu Theodor Vladimirescu cu bună samă l-aii tăiat Ipsilant; în ţară este prea mare stingere: de o parte, pănă unde sînt Turci, tae oameni, muerl, copil, ce le iasă înnainte, ard sate, oraşe, tot; de alta, iarăş, pe unde ajungă hoţomani, despoae oameni, pănă şi cămaşa de pe trup avînd bună, le ia, şi le aruncă cîte o ţoală, să nu rămîe în pieile goale tocma; ard, pîvniţl spargă şi buţilor cu vinuri fundurile le spargă de cură vinurile, şi, de întilnesc negustori ori măcarl cine mal puţini, le iau ce au, îl tae şi îl aruncă în ape sau gropi cu pieile goale. Ci numai milostivu Dumnezeu să-ş facă bine şi milă, să dea gînd bună înpăraţilor ca să trimiţă o puteare în ţară, a scăpa ticăloasa ţară de astă feliu de urgie dumnezeiască. Altă mîntuire n’aă mal rămasă, că, de va ţînea multă vreame această prăpastie, voră să moară şi de foame pe aici cel ce aă fugit de ş’aă scăpat numai viiaţa aici, iară ce aă avut în ţară : case, acareturi, vite, bucate, haine, toate li s’aă prăpădit. Lasă a socoti, la ast feliă de frică şi peste munţi poate omul să iâ ceva cu sine ? Acumă aă început din capetani de hoţomani a fugi încoace, aici, la Braşov, să-ş scape şi el viiaţa. Spun oameni că toţi capetani sînt vorbiţi să fugă: poate că şi Ipsilant pănă acum să fie şi fugit în-cătrăova. Care şi eă mal că daă crezămînt că vor fugi toţi, că nu*I cu putinţă să stea el înpotriva unei înpărăţil, şi mal vîrtos fiind feliă de feliă de neamuri, între care aă întrat o www.dacoromanica.ro SCRISORI ISTORICE 145’ mare dihonie şi prigonire. Iară Turci sînt toţi numai un neam şi sînt cu minte; iară aceştea toţi oameni proşti, umblă tot beaţî.» 130. Sibiiu, 13 Iunie 1821. Hakenau. Are ştiri din Constanti-nopole. «Eine schone Verantwortung haben jene aufsich geladen die eine sinnlose Unternehmung wagten, welche soviele un-schuldige Menschen bluten mache, und noch mehr ins Elend sttirzt.» Brîncoveanu e la Braşov sau «Koharna» : a primit documentele ce a cerut. «Die Herren Eteristen haben sich aller Postpferde bemăchtiget... Die Tiirken gehen langsam und vorsichtig zu Werke.» 131. «Ruşava, 3 Iulie nou 1821.» N[estor] Pavlovicî. Pleacă spre Craiova. «Veşti rele de acolo spui că să să fi mal lovit Turci odată la Dragaşanl cu bimbaş [a] Sa va, şi mulţi Turci să fi căzut, şi să fi luat de la Turci şi 4 tunuri, destul fraţi de al adunări sănt petudindinea (după spusa oamenilor ce au venit de acolb): Ipsilant, să fie la Cozia; Diamandi la Urez, Bfimbaşa] Sava la Dragaşanfi], CJăpitan] Iordachi laTismana, şi Ghiţă Hoţu aproape de Ruşava, în munte, aprope de Vălce-roba, şi Papa, frat[ele] lui Thodoru, este la Tărgu-Jiuluî. Turci sănt la Craiova, Ţănţărenfî], Motru şi Cerneţ, şi spun că sănt Turci fort[e] turburaţ asu[pra] creştinilor, mai vârtos asupra boerilor şi asupră Grecilor, şi fac multe rele, atât dănşi, căt şi panduri; ci numai unul milostivul Dumnezeu să-ş facă milă ! De la Craiova aii fost în săptămînă trecut[ă] un dm aici, de la Her Dreisler, şi au fost spuind că până atunci nu fâcusă Turci nicî-un rău la Craiova, şi âu fost venit şi ceva negustori înlauntru. Destul cu frică mare sănt toţi cel ce sănt acolo, fiind Turci măhniţ asu[pra] creştinătăţi, şi le este frică, nu cumva să înfrângă panduri pe Turci, sau să să lovească la Craiova. La Cerneţ să află fecioru Caimabanuluî (sic), ispravnic, cu vr’o 4/00 (sic) de Turci; însă tot sănt prinţipal; zapci s’au orânduit, şi, căt pleacă în plasa, i prind panduri şi i dezbracă; zioa, umblă Turci pin sate după zaherea, şi noptea panduri. De dincolo, de la Sărbi, să aude că să să fi gătind. [Ştiri de acolo.J 132. Craiova, 2/14 Iulie 1821. Nestor Pavlovicî, «Pe uscat 5216. Voi. VIII. 10 www.dacoromanica.ro 146 SCBISOBi istobioe sănt toate drumu[rile] închisă. Aicea am găsit toate lucrurile după cum le-am lasat: nu s’aă făcut nicî-o stricăciune. Destul tot cam cu frica trăim... Aicea negustori care fusăsă pe la sate, s’au întors toţ înnapol: tărgu este deşchis, numai, cum zic, căm cu frica... Bani aicea s’au suit... Drumu la Râmnic tot închis este: nu pot merge niminea, nici că vine cineva. Oştea este mal încoace. » 18 Iulie: «Casă noastră s’au golit acum de musafiri.» 29 Iulie: «Drumu Râmnicului este până acum tot închis, şi astăz au vrut nişte omeni ca să meargă până la Draga-şan[î], şi nu i-aă lăsat, zicăndu-le să mai îngădue vr’o căteva zile, că drumu nu-î sigur.» 133. Braşov, 16/4 Iulie 1821. Velie Pavlovicî. «De fr’o cătevfa] zile amu venit şi eu aicea în pace, ca să afu câte ceva, dară, de minciuni prea multe, nu potem afla nicl-unu adăvară, fără cât veţ fi auzit de mânia lui Dumnez[eă] ce s’ao întâmplată la Bucureşti: cu bună samă, este adevărată. Ovrei şi Armeni să totă ducă de aicea la Bucureşti, şi scrie că Turci nu facă răă, dară boeri să tot gătescă să meargă şi nu mal pleacă. Turcu care ao venit, este totă aicea până acum, că-lă tot portă boeri cu astăz, cu mâine ; dară mă tem că nu voră merge. Erî ao fostă aicea, la vamă, la Brană, aprope de hotară, bătae, că era ună Pota, Boşneagă, cu fr'o 800 apostaţi, şi zică că ao venit fr’o 3/m de Turci peste el, şi să-o bătut lă[n]gă strajfa] înpărătească. S’ao fostă spăriiată şi domni din vama, şi s’aă dusă sumă de dragonl şi catan[e] la hotar, spre paza; dară n’amă înţelesă până aciim care pe care ao biruit; zică că apostaţ[i] ao meterez. Aicea greă, şi cucuruzu forte scumpă; grâu de la 15 f. păn la 11 galiata, şi cucuruz del[a] 71/s păn la 7 ; lână aă eşit la preţu cu 13 şi 14 duce ocao, şi este muşterei mulţi, ovrei.» 134. Ruşava, 8 Iulie 1821. Opran. «înţălesăf că Solomon să află la Haţăg cam supt pază; pentru care te rog, cum şi mal nainte v’am rugat, ca să iconomisăţă oricum mal bine iţiţi, de la gheneral-comando ca să i să dia slobozănie a veni la băl, fiindcă este tare bolnavă.» www.dacoromanica.ro SCBISOBÎ ISTOBICE 147 135. Haţeg, 17 Iulie 1821. Popovicî. «Prin Silimonu dof-toru din Tărgu-Jiului.»—I se zice şi «Slugeru Silimonu». 136. Ruşava, 21 [pe dos, N.]. Gh. Opran. «în Ţara-Rumă-nească sănt doî stăpâniri: Turci sânt în Craiova, în CerneţI, păn oraşă, iar răbeliaşi toţ sănt prin satele dupe la păduri, prin cele de la munte şi pe la mănăstiri, la locuri tari.» 137. Haţegu, 21 Iulie 1821. Popovicî. «Că sa aude refl dinfl ţară: din Tărgu-Jiulul, din Slobozie, din Peştenar, din Porcenl. Au spartu pe păduri şi afl arsu casile dupe acolo, şi acuma să duc toţi la Tizmană, cu tunuri, şi, nu numai pe păduri safl Arnauţî omoră, ce şi pe lecuitor[i] dupe la sate. Afl venitu băjeni la schelea: suma nu ştiu. La Saleva înăuntru, Ungureni nu cutaza să-şfl înţerce oile şi sa plece de acolo de la stine, ca umbla omeni reî de le strica. Erfl s’afl mal dusu militar, şi astaz trecură şi ştinjari; totfl astaz s’a dusu şi ghinararu şi maeoru de ici acolo lă Vălcanu.» 138. Rahova, 28 Iulie 1821. «Abudula-Aga Papazăolu.» «Pentru lână.» 139. Craiova, 10/22 August 1821. Nestor Pavlovicl. «ErI s’afl cetit prea-înnalt ferman precum că iartă înpărat[ul] pe toat[ă] raiaoa, şi să să întoarcă toţ înnapol la casăle şi moşiile lor, şi întru nimica să nu să supere, şi, cari vor fi fost amestecaţi, toţ să-I erte, şi, pănă să va nu numi şi va veni Domnu, să fie CaimacanI, atât aicea, căt şi Bucureşti şi Moldova, şi să ik havaeturile după vechiul obicei, asemenea şi toate veniturile, vama, etc. Iară, nevenind, atât boeri, căt şi negustori, ca să-ş caute de casăle şi moşiile lor: atuncea să vor găsi alţi cari le voiu griji, etc., şi alte mal multe.» 140. Craiova, 16 August 1821. Nestor Pavlovicl. Casa fusese luată «pentru Gavazu-Paşa... S’afl învăţat de beau rachiu, şi vin acolo, şi trebue să li aduc rachiu să bea, şi poate să să înbete, şi fac pricina, mal vârtos unde sănt muerl.» 141. 22/3 Septemvre 1821. Nestor Pavlovicl, «La conac iară ne-au venit musafiri, dară buni: omen tot de la H. Baraictar.» 142. Craiova, 2 Septembre 1821. «Fridrich Drexler, k. k. Agentie-Substitut.» «Der Selectar-Aga traf den l-ten d. M. in Krayova ein; www.dacoromanica.ro 148 SOBISOBt 1STOBIOB die Turken ziehen sich stark uber die Donau zuriick; bey uns in Krayova ist Alles ruhig; dess Pimbascha Sava ent--hauptet mit mehrern seiner Leuthen beschudtliget sich, da şr auf Hochverrath ertabt wurde. Man sprech, Bucurest ist in Brand gesteckt; welche ich wiederrufen muss. Selbsten von den Leuthen des Pimbascha Sava wurde zwar in einer Mahala einige Hăuser in Brand gesteckt, welches Feuer keinen grosen Schaden verursachte. In Betref der kaiserlichen ostreichischen Unterthanen welche Gutter in der Walachey besitzen und von selben die Friichte fur Gebrauch der tiirkischen Truppen genohmen wurden, solie, noch sollen von den neu gefexten Fruchten gebraucht werden. So ist mir von Seiner Hochheit den Vesier von Vidin versichert worden, nach follig hergestelter Ruhe dass Alles vergiittet und bezahlt wird von der Regierung, aber nur dennen wahren kaiser. ostr. Unterthanen, welche sich auweisen kennen dass sie die Moschie in Bacht oder Eigenthum ist, wo man Friichte genohmen. Ferner ist nichts merkwirdiges. [în Haţeg auzia multe minciuni.] Soite ...uns in Krayova Gefahr trefen, so habe Sicher-heit mit allen Teuschen abzuziehen ; der Furst Calimachi ist noch bey Leben, welchen man fur tod erglărde. Den 28 ten v. M. erhielt H. Caimakan, mitelst eines Dardaren, die Nach-richt in Betref des Fursten Calimachi, das der rusische Both-schafter Constandinopl verlasen; soli sich bestădigen; welche die Turken selbsten sprechen. [în Craiova vor rămînea cîteva sute de Turci pe iarnă.] Vor acht Tagen kam Staphaniko Bibesko und Dinko Miran und noch einige Pojarn von Herr-manstadt glucklich in Krayova an: Stephaniko Bibesko ist Ispravnick in Csernez, der Sohn des H. Caimakan ist Isprav-nik in Rimnick. Man spricht dass Bimbascha Sava meist auch wegen der Greuelthaten welche in der Gegend um Rimnick ausgeiibt wurden, enthauptet wurde.» 143. Craiova, 12 Septembre 1821. Drexler. «Benehmen sich die Turken recht guth, und Vielle ziehen uber die Donau nach Hause. Unser Kaimakan ist seit 10 Tagen kranck, samt seinen Sohn. [Se vor despăgubi sudiţiî.] Vor einigen Tagen fuhrte man den Bruder des Totoc nach Vidin.» www.dacoromanica.ro SCBI80BÎ ISTORICE 149 144. Craiova, 13 Septemvre 1821. Drexler. Is’a făgăduit despăgubire pentru sudiţî. Atribuie presenţiî sale că n’a ars Craiova. 145. Ruşava, 22 Septembre 1821. Trimete o scrisoare pentru «dumnialuî boerul Mare-Logofât Dumitrachie Bibescu, dar, de nu va fi dumnaluî aci, să va preda dumniaeî co-coneî dumnialuî». Trimesese şi o poliţă pentru el. 146. 22 Septembre 1821. Mihaî Iovan. A vrut să treacă la Căincnî cu «cartea dum1 Caimacamului», dar nu l-au lăsat, «zicând ca este aici la CăinenI altu judeţ, nu mal este cum era mal nainte, şi mă a pus ca să plătesc tote avaeturile». 147. Sibiiu, 8/20 Octombre 1821. Stan Popovicî. Cît ar ţinea tiparul pentru «părintele Macarie cîntăreţu», care «ari voi să dea vr’o 3 cărţi de cîntârî bisericeşti la tipar, carele slovele de note le are gata; numai rumîneşte, de cuvinte, îî trebuescu, care la tipografiia armenească au slove, şi de toate să facă slove cum să vor porunci, curat rumîneşte ? Şi cu ce preţu a să putea regularisi1 ?.» 148. Sibiiu, 12/24 Octombre 1821. Stan Popovicî. Pe un «aghentu englezescu» ce era în Craiova, «Demeter Constan-din ot Preşpurgu», «l-au adusuaicl cu halal, în poştă, de la Craiova, pe lîngă Bucureşti, legat şi ferecat în lanţ; căruia i-au fost dat conac la casarmă aicî, şi nu lăsa pe nimine să meargă sau să vorbească cu dînsul.» 149. Craiova, 17 Octombre 1821. Nistor Pavlovicî. «ErI au strigat pristavu pentru monedă, ca să nu îndrăsnească cineva să o ia mal sus: adecă mehfmu'ieaua] 26 4# în 16, cromftalerî] 8, deret[liiî| 7 Va, gripsforiî] 71/^, beşliî 5, funduc II, rebiia 3. Nu ştifl căt[ă] vremea va sta la acest preţ, că iară cel mari pentru de uşurinţele sue.»—Cf. Negoţul ţi meşteşugurile în trecutul românesc, p. 255, n° vi. 150. Craiova, 29 Octombre 1821. Drexler. «Die Hăuser sind fast alle verdorben, keine Fenster, kein Ofîfen, folglich wo sie ein gutes, noch unbeschedigtes Quartier finden, su-chen sie sich einzuquartieren. In Krayova ist alles voii mit I V. memoriul mieii «Contribuţii la istoria literaturii romlne lu veacul al XVIlI-lea şi al XlX-lea», extras din Analele Academie). Romîne, XXVIII, p. 51 şi urm. www.dacoromanica.ro 150 SOBISOBf ISTORICE Tiirkeu; die neu angekommenen Asier sind rohe Menschenr man spricht, binnen acht Tagen werden die meisten aus-quartiert und auf den Dorfer verlegt.» 151. 20 Octombre 1821. Nistor Pavlovicî. «Aceste zile sco-sără omeni vorbă că va să sâ ducă manafi şi dell, şi va să rămăe numai Dieni. Bine ar fi de s’ar adevara, că altfel va să avem la iarna zor pentru făn, lemne, carne şi casă de lăcuit,— că celi mal multe casă sănt stricate; dupălemni au trimis aztaz 1.500 cară, să vie în aceste zile: beţi omen sănt rău cazniţ I Său să dă (şi nu mal este), grăunţă, făină, lemni, carne, biră, Cară de rănd să slujască, saraorl, başca, etc. Apoi Dumnezăă să le ajute I ErI i-a luat de prin prăvăli pe baeţ ca să slujască la agale, şi casă mult[e] vor să arza pe iarnă. în zilele aceste, în 3 locurfî] să aprinsăsă înfricoşat, şi putea să arza Craiova, dară au dat Dumnezăă şi s’au stăns. Acum e rău, că, dacă să aprinde undeva şi vor fi manaf[l] la acea casă, nu cu. tează niminea să mearga să stănga, că 11 frica.» 152. Craiova, 6 Novembre 1821. Drexler. Turcii vor ră-mînea pe iarnă. 153. [Călimăneştî], 23 Octombre 1821. Gheorghie sin Ioan Ocnariul. Ce a plătit la vătaf şi la beşliiî din Cînenl. «Bu-toiu este forte nevoeşi, că curge pă toate rosturile, şi pă funduri, de răndă : amu căşnitu destulă, şi n’amă avută ce să-I facemă.» 154- Haţeg, 26 Octombre 1821. «Ioan C. Salamonă, c. c. consular-staroste dină Tărgu-Jioluî.» «Bizuindu-m[ă] prieteşugului Casi dum[nea]v[oastră], la care şi eă în cursul acestor nehodihnite vremi în ţarfăj, prin căt mi i-aă stătut mijloc şi am avut ocazion, am slujit omenil[o]r dum[nea]v[oastră]», cere să împlinească o poliţă «de la d[u]m[nealăi] Cămineariu Iorgu VăcărCscu, de la Bucureşti». 155. 29 Octombre 1821. Nistor Pavlovicî. «Oştirea de acum nu maî are făn şi grăunţă; er aă luat grăunţă dupin tărg, şi aă dat asară la ostaş, etc. Dară pe iarna ce va fi: cu făn, orz, lemne, carne, făină, etc.? Beţi Rumăn făn nu aă, şi, ne-dănd de mâncare la bol, nu voră putea să aducă lemne şi ce trebue. Ci milostivul Dumnezăă să-ş facă mila!» www.dacoromanica.ro scrisori istorice 15i 156. Sibiiu, 29/10 Novembre 1821. Stan Popovicl. «Astăzi am înţălesu că de la Tesaurariat aii dat poruncă ca boe-rilor să li să dea pe iscăliturile lorii credit de giuvaericâ şi şaluri ce au, fără a supăra pe alţi; pe Luni voi vedea să ne luom cauţioanele, să scăpăm de o belea.» 157. Haţeg, i-iu Novembre 1821. Solomon. Văcărescu e acum «ispravnic la Chimpulung.,. Sînt vremurile înpări-cheată pă acole.» 158. Sibiiu, 9/21 Novembre 1821. Stan Popovicl. «La Craiova din zi în zi tot mal rău. De acum au gătat fînurile şi orzu: vai de maica boerilor care s’au dusu, ce vor să tragă la iarnă cu păgîni de Turci ! Bieţi oameni ţărenî nu au fin pentru dobitoace, şi nu pot căra leamne: Turci descopere case şi iau leamne pentru focu, ard garduri, păla-nurî, stobori, porţi, uşi, — ce găsescu, tot. Acum este biru în ţară: de lude, de după cum în arată Sava acelaş.» 159. Craiova, 14 Novembre 1821. Drexler. Vor rămînea în Oltenia şi peste Olt 5.000 de Turci. Se poartă rău: «wie man von einer unorganisirden rohen Art Menschen hofen kann». 160. Călimâneştî, 30/12 Decembre 1821. Dumitraşcu [Po* povicî]. Merge spre Craiova. «Foarte ne am spăriiat; decăt am socotit, ce va vrea Dumnezeu: doară tot nu va fi nimic.» 161. Craiova, 9 Decembre 1821. Drexler. Un Paşă va merge la Rîmnic cu 30.000 de oameni. La Craiova sosesc alţi 605 : «das Benehmen bleibt immer ttirkisch». De patru ori foc, în ultimele zile. Casa lui Tache Bengescu arde toată, noaptea. Dell-Başa cere, cu plată, «ein gutes Sperpectiv, welches in Ferne und Năhe guth zeigt», 162. Botoşani, 12 Decembre 1821. MăgîrdicI Buiuclioglu. «De îi întreba despre ţara aclasta, toată încă să află în pre* mejde: videm că oaste turclască den ză în ză toate să mul-ţeşti; nu înţălegim urma cum a rămână; atâta videm că totu ţara iaste în mare supărare: mărfurile nostre păn acum închise şedi la Boian, şi găndu nostru iaste să iernam la Sucava.» Bolta din Iaşi a scăpat: «fiindcă am fost luat de la Aghenţiea bandela, şi pajoara nemţască era pusă înnaintea www.dacoromanica.ro *52 SOBţSOIţf ISTOBJCB boltă; şj, noapte aceea [23 Octomvrie], au îndrăznit 45 Turci de Eniceri cu topore, cu fănar şi cu întreiagă gătire, şi av stricat uşă de her şi av cărat lucruri cele mai ăscumpi a jupanului Mardiros şi lucrurile altora.» DoJ oameni au fost opriţi ca fiind complici; Ienicerii îi. scapă. 163. Sibiiu, 17/29 Decembre 1821. Raport. «Atîta zahar, cafea, undelemn ce au venii aici şi ce au trecut la Braşovu, de cînd este Ardealu n’au venit atîta sumă de mărfuri; s’au spăriiat şi aici la vamă de atîteş. mărfuri ce au venit şi vin: încet-încet să va vinde, — sănătate să fie. ... Porunceaşte, mă rog, gazetele greceşti pe */j an pentru părintele episcopu Rîmnicu, Galaction.» 164. Craiova, 6 Mart 1822. Fridrich Drexler. «Das wir bald den lieben Frieden hofen; nach Aussagung der Tiirken, sollen selbe bis Ende Mărz die Walachei reimen. Die Gefan-gennehmung des Ally-Bascha bestattiget sich, der Selim-Bascha von Ismail, der mit 60.000 Mann auf die Marsch nach Vog-schan war, ist wieder retur; das Benehmen der Tiirken qnd ihre Anzahl ist, wie friiher, immer gleich. Auf der Strasse nach Viddin wurde auf Befehl des Dervisch-Bascha iiber den Schiefluss eine Briicke gebaut, welche auch schon ferdig ist,» 165. Craiova, II Mart 1822. Fridrich Drexler, tot ca sub stitut al Agenţiei. «Der Tod des H. Caimakam» pomenită. 166. Lăzâret, 2 Mart 1822. N. Iotta. «La Craiova avem bine pănă acum: Turci sînt ăn zehereâ: de 5 luni ceru. De vr’o IO zile au intrat spaima între ei, şi strigă toată noptea. Vorba loru altă nu e, fără numai batae ceru cu Muscalu, şi apoi zică: «işala bisu ghederăm Petrupoli», şi, pe de altă parte de la Craiova pănă la Dii au dresu toate podurile Ia toate văi cel ele.» 167. Craiova, 5 April 1822. Drexler. «Dieser Tagen sind frische Trupp, 100 Mann angelangt; man spricht dass noch 5-000 binen einigen Tagen ankommen sollen; auch werden Kirchen mehrere gereinigt zur Verprofiantirung. Der Baschq hat 700.000 Oka Kukurutz gefotert von den H. Pojaren. Alles ist jn groster Furcht ;• die Tiirken fiihren die meisten ihr www.dacoromanica.ro SOBISOBÎ IBTOBICE 153 Calabalick liber die Donau. Auch hat man erfahren dass der Silistria-Valisy zwei Tage incognido in Bukurest wahr. Die Janitscharen von Jassy sind nach Vogschan, 5.000 Mann ; man befiirchtet dass sie nicht auch nach Bukurest kommen und die Stadt in Brand steken, um recht rauben und mor-den zu kennen. In Krayova ist Alles in grosten Engsten, das uns nicht auch gleiches Schiicksal wiederfahrt. Die Tiirken sprechen alle von Russenkrieg: man erwartet mit Năchsten den Ausbruch der Rusen.., In Krayova haben die H. Po-jaren bey H. Seligthar-Aga ausgesprengt dass in Hatzeg iiber IOO Kanonen und ein groser Vorrath von Munitzion wăhre und dass eine Regrudirung ist. Auf diese Nachricht mich der Siligtbar-Aga berufen liess und befragte.» 168. H/25 April 1822. Drexler. «Die 800 Delie, die in Pojana wahren, nâher nach Krayova gekomen, und der groste Theil in der Manaschier Schidjan begeben hatt. Ferner ist ein vornehmer Tiirke nach Ischalnitza mit 500 Mann angekommen, welcher die besten Truppen hatt : seit einer Zeit «pird mehrere militărische Bewegungen, auch sind 40.000 Oka Zvibak anbefohlen, wo Tag un Nacht daran unermitet (sic: unermiidet) gearbeitet wird; auch werden mehrere Magazinen errichtet und, ohne uns nahen, die Na-turalien auf eine gewaldsame Art wechgenohmen. Vor eini-gen Tagen habe erfahren dass die Pojaren von Bukurest und Jasy richtig in Constantinopl eingetrofen : dariiber sind verschiedene Meinungen. Man will allgemein behaubten, eS şey um den Fursten einzusetzen, und man spricht, der Banu Giika soli Fiirst werden. Auch will man wissen dass Friede geschlossen; welches aber nicht zu glauben ist, nach den Benehmen der Tiirken. Den i-ten Oster-Tag nachts, wahr eine grose Feuerbrunst in Viddin, wo uber 300 Ge-welber in Aschen gelegt wurden : was das Schlimste war, hat sich kein Tiirk dabey sehen lassen, weil sie glaubten dass leicht an einen solchen Tag etwas anders in Spielle ist. Ferner ist der scherfste Befehl keinen einheimischen Einwoh-ner einen Pass nach Deuschland zu ertheillen. Von Pojaren ist gar keine Rede, nur die k. k. Unterthanen sind frey... www.dacoromanica.ro 154 8CEI80EÎ ISTOEICK Aus den goritscher Bezirk sind liber 20 Orthschaften ge-flUchtet, und grostentheils uber die Donau. Die Untertrii-ckungen sind ohne Grănzen.» 169. Craiova, 20 April 1822. D[u]m[itrachi] Br[ăiloiu], Costan-din Brăil[oiu]. «Fiindcă nepotul nostru Petrache [Poienaru], adu-cătoriul aceşti! scrisori, după rîvna ce au avut, streduindu-să pănă acum la învăţătură, în cursul şcoalelor de aici, au cunoscut trebuinţa ce o are a năzui la luminata Europă, şi, mergînd la Vienna, să să aşeze la şcoalele de acolo, ca să sporească în învăţături mal mar! şi mal temeinice... Aflăndu-să copil cu părinţi foarte scăpătaţi.» Să-l ajute Păunica, recomandîn-du-1 lui Zamfirachi l. 170. [Craiova], 30 April 1812. St[an] Jianu. «Fiindcă au venit porunca Mării Sale Paş[i] ca să s[ă] răspunz[ă] una sut[ă] cinzăci mii la Silitra-Paş[i] pentru lefile ascherliilor ce s[ă] rădic[ă] din ţară, şi fiindcă s[ă] cer cu mare grab[â], şi, căn[d] am strânge din ţară, poate să s[â] facă zăbavfă], mă îndat[o]ră dum1 Căm[ă]raş Caimacamului] ca să scriu dum[i-tal]i ca să-I faci acestti bine a i să profitacsi de la dum1 şi în soroc de o lun[ă] să-I răspunz aici. Deci, dup[ă] pliro-foriia ce avem, să nădăjduiaşte şi în scurtă vreme şi hot[ă]-rărea păcii, cănd dumi[ta]le poate să-ţi fie trebuincioş şi mal mult[ă] sumă pentru neguţitoriile ce sănt a-ţl face. De vel voi a face acestu bine ţării cu uş[u]rarea oştirilor, mare bine şi poman[ă] îţî vel face, şi făr paguba dum1, căci, în galbeni proftacsin-du-I, poţi să-I dai cu 18 lei în tal[e]r[î] imperiali, căte opt lei.» 171. [Craiova], 5 Maiu 1822. Şerban Murgăşanu. Ar veni, dar «sănt toate drumurile cuprinsfe] de Turci». 172. Craiova, 29 Maiu (10 Iunie) 1822. «Man sprich all-gemein von einen baldigen Abzug der Truppen,—Gott gebe es. Die Manaven sind gănzlich aus unser Gegend uber die Donau gezogen ; dagegen wollen mehrere der grosern Tiirken behaupten dass eine gross Armee frische Truppen auf den Weege wăhren, welche bestimt sollen seyn die Kleine und 1 V. studiul mieu «Contribuţii la istoria învăţamîntuluî lu ţară şi în străinătate (1780—1830)», în Analele Academici Romîne, XXIX, p. 12 şi «Contribuţii, etc., scriitorii mireni», ibid., XXVIII, p. 3 şi urm. www.dacoromanica.ro SCBISORÎ ISTORICE 155 Grose-Walachey zu besetzen: ich aber kann selbes nîcht glauben. Ich schliesse dass diese Reden blos deswegen aus-gesprengt wurden, weil die Ottomanen Furcht haben, da sie hochstens noch 2.000 Mann stark sind und ihr Unfug, den sie treiben, dass Folck zu einen Aufstand konte reitzen. Von Fiirsten, weis man noch nichts bestimtes.» 173. [Craiova, 15 Iunie 1822.] Drexler. «Der Abzug der Asiaten blos nur eine bolitisch-militaerische Bewegung war, da selbe alle an den nehe liegenden Torfer diess seits der Donau vertheilt wurden und, anstatt selbe vermindert, um 1.200 Mann verstărkt wurden. Von Selicthar-Aga wurde der Befehl an der hiesigen Regirung ertheilt, lăut dessen in den S Bezirken 50.000 Fuhren frisches Heu anbefohlen wurde zu samelen ; in Hetrene soli ein groses militaerisches tiir-kisches Lager statt finden. Jenseits der Donau wurden frische Truppen gegen Bezahlung geworben, und in der Walachei befordert. Von Fiirsten hat man nichts : es ist moglich dass nach der Ramasan schnel eine Verănderung geschiet; bis jetzt sind alle Bewegungen kriegerisch: das Benehmen der Truppen ist wie friiher immer gleich.». 174. Craiova, 5 Iunie 1822. Drexler. «Anatoler seit l-ten d. Mth. in voller Abzuge sind; dagegen sind aber frische Truppen angekommen, welche zur Abwechslung der Manafen bestimt sollen seyn ; ferner, hofen wir bald den lieben Frieden.» 175. [Craiova, 14/26 Iunie 1822.] Drexler. «Der Salic-Aga der Asiaten, der schon lăngst mit 600 Mann von Krayova abzog, dieser Tagen die Skella bey Lohm pasirt ist; gleiches sollen in einigen Tagen auch die aus der Czernetzer Gegend thun ; seit einigen Tagen sind keine frische Truppen mehr angekomen. Die milittaerische Bewegung war nichts anders als eine Ablosung: in einigen Tagen hofe Ihnen mehreres mit-zutheilen, da man von Constantinopl Tartaren erwartet. Se Hochheit der Dervisch-Bascha verbleibt wieder auf ein Jahr; nach den Selicthar-Aga seiner Aussage, so werden wir noch lange unsere Gâşte zu bewirthen haben. Eine von den Gro-sern wollen wissen dass die Pforde die Grim und Pesara-bien von Russland zuriick fordern. Der Unfug und die Gel- www.dacoromanica.ro 156 SCRISORI ISTORICE derpresungen sind auf den hochsten Grad gestigen ; alle Mo-schien und alles was sich da befindet, bis auf das Kleinste, wird aufgenohmen von denen die mit den Aufstand Antheil hatten und auch selbe welche auf den allerhochsten Befehl der Hohen Pforte nicht zuriick komen aus Deuschland. Was damit geschehen wird, weiss man noch nicht. Auch werden alle Kloster und Kirchen aufgenohmen und von sfelben die Rech-nungen gefortet. Ferner, ist Haggi-Parectar [=Bairaktar] nicht mehr Beschlaaga; er wurde seines Amtes entsezt, weil er den Pokovnick 50 Falanka geben liess. Der neue Peschlaaga heist Demir-Aga, und ist ein Vertrauter von Bascha. Scheint ein guter Mann zu sein. Von Rimnick sind gestern 2.300 Mann allhier eingetrofen, und blieb nur der Beschlaaga mit 50 Mann ; es heist dass Delie-Bascha Jensch-Aga und der Dufeschio-[=Tufektschi] Bascha mit ihren Leuthen, ohngefehr 600 Mann, nach Rimnick abmarschieren soilen. Nach Tirguschie geht der Haggi-Parectar. In Csernetz kahmen frische Truppen an : dieser Tagen stund das Leben des Pacharnick Schian in [GefahrJ, da ihm eigens in seinem Hause ein Tiirke aufsuchte, um ihm einige Pistollen-Schusse durch den Leib zu jagen; gliicklicher-weise waren andere Tiirken zugegen, welche den Feind abhilten und selben den Weeg banden um die Flucht zu ergreifen; welches der Tiirke auch musste thun, und so war das Leben des H. Schian geretet.» 176. Craiova, 2 Iulie 1821. N. Iotta. «De va fi ca pănă acum, o să petrecem prea bine, în mare isihie, iară, când povestea să va strica, atuncla nu poate zice cinevaşile. Ma-navi afl trecut toţî, şi s’au şi dusu la locuiţi loru.» 177. [Craiova, 15 Iulie 1822.] Drexler. «Alles ist in groster Spanung, da man nach eingeholten Nachrichten vernahm dass ein Fiirst solie eingesetzt werden und sodann von den Otto-manen befreit werden. Eben kome von Selicthar-Aga, wel-cher mir anvertraute, da er eben heute nachmitag von Widdin ankam, dasş kein Fiirst ernand sey, noch ernand werden wird, sondern es heist, es solie ein Reschal1 von Constantinopl 1 Regcâ, puternic. www.dacoromanica.ro SCRISORI ISTORICE 157 komen, welcher die Stelle eines Fiirsten begleiden wird, bis die Grichen gănzlich unterjocht sind, und sodann habe die allerhochste Pforde beschlossen einen Fiirsten einzusetzen, aber keinen Grichen mehr, sondern einen eingebohrenen Lan-des-Pojaren. Ferner sind die Asiaten, noch beileifig die Hălfce an der Zahl, noch an den nahe liegenden Torfer der Donau diessseits. Den i-ten d. sind abermahl 300 Delie bei der Skella Lohm heriiber gekomen; auch wurde Befehl ertheilt, auf neue Verprofiantirung: es ist gar keine Hofnung, dass mir unsere Găsten bald befreit werden. Dieser Tagen, wâh-rend der Abwesenheit des Selicthar-Aga, schwebden wir in grosef Gefahr, da sich ein Complod von Ottomanen beschlossen hatte, die Stadt in Brand zu steken, um dan zu pliindern und ihren Unfug treiben zu kennen; gliiklicher Weisse wurde noch vor der That diesses fiirchterliche Vor-habşn entdeckt und ihr Vorhaben wurde dadurch geschen-tert (sic)', mehrere dieses Verbrechens wurden ingeheim nach Widdin abgeschiickt.» 178. Craiova, 10/22 Iulie 1822. Nestor Pavlovicî. »AIalta-erî venisă nişte Turci de la Pleven şi ruga cu scumpiia... La 7 aratasem dumitale că pe episfcopul] G. l-au Iapedat şi aii pus pe Arnauglanu Calinico, pe care 1 aO fost şi dat pin tărg cu alai, şi numai de căt porunci bumbaşir, ferească Dumnezău : banfi] şi ban[I], — altfel, nu. Şi Joi dimineaţă, după lipsirea Caimacanului, s’aQ cam spăriiat acest epis[cop], şi s’au şi Iapedat de slujba aclast[a], şi aşa fu stăpânirea lui 24 ciasurp]; acumă iarăş sânt omeni părintelui episfcop] Ga-laction. însă aii chemat Divanu pe părintele iconomu Ior-dachi şi au zis că să-l pue pe dănsu în locul Iui părintele Timotheos, dinpreună cu părintele gramaticu, să caute treabă până să va orăndui episcop; şi astfel de comedie avem pe aicea. Pe Greci ce erea în-slujbe, i-au scos pe toţ. Acumu sănt boeri pământeni stăpănitorp], dară nu ştiu căt Ie va ţinea înparaţia, safl stăpânirea, căci asară s’au auzit precum că Grigor[e] Ghica sa sa fi făcut Domnu înnaceste 17 judeţe, şi aicea să vie Românit Caimacanu, şi, fiind acest[aj adevarat, iară să schimba aicea stăpânirea dumnealor boerilor www.dacoromanica.ro 158 SCRISORI ISTORICE noştri... în ceasul acesta, aflai officiel că Nencîulescu vine aicea Caimacanu şi are ferman că dănsu, dînpreună cu 4 boerl, să stăpânească aceste 5 judeţe şi să nu aibă Vodă a-1 scoate şi a pune pe altu fără ştirea înparaţii; acest! 4 boer[î] să şi numescu : Logof[ătul] D. Bibescu, Logofjătul] D. Brailoi, Com. Brailoi, Clucî[e]r[ul] Gănescu ; vedea-vom şi acîast[a]. La episc[op] au fost acum, şi am aflat că au rămas iară ca mal nainte părintele Timotheos vechil, iară părintele Ior-dache şi spre regula dum[i]sale. Oştiri acum nu prea sănt, s’au cam dus, şi cr au plecat vr’o 200 inş, şi nădăjduim că în scurt după venirea Vodi vor pleca toţ. Despre frică, avem ceva puţănel la coşarâ, dară nu e nimic: vin Turci să [sâ] uite, şi iarăş pleacă ... Socotim să plece Turci după venirea Domnului. » 179. 12 Iulie 1822. Acelaşi. «Acest ocazion aO rămas pănă aztaz. Asară au sosit şi dumnealui Caimacamu cel nou de l[aj Bucureşti, adecă Nencîulescu.» 180. Craiova, 20Iulie 1822. Drexler. «Den 3-ten d. Mth., wurde lăut Firman ein neuer Bischof eingesezt mit Nahmen Galeniko [=Calinic], Den s/i7ten abends lăut allerhochsten Befehl,wurde der H. Caimakan Costaki Samurkasch seines Dienstes ent-sezt und gleich darauf, noch denselben Abend, nach Widdin berufen, alle seine Effecten und Schrieften wurden versiegeld. Man will wissen, die bukurester Regirung habe ihn bey der Hohen Pforde verdrăngt. Nach speter eingetrofenen Nach-richten, sollen auch der bukurester und jener von Jasy seines Dienstes entsezt worden seyn und eben nach Constantinople berufen worden, und somitt, anstat Grichen, Landes-Einwohner eingesezt. Hier sidd die Grosslogofett Bibesko und Brayloi als Vorsteher eingesetzt, dann auch, unter Einstimmung des Divans, die provisorische Regirung anvertraut worden.» 181. [Craiova], 21 Iulie 1822. Stan Jianu. «Păn acum au judecat lucr[ul] într’alt chip, făr numai de pace; acum văz lucrurile cam amestecate, şi nu-m plac.» 182. [Craiova], 30 Iulie 1822. Cons[tantin] Brăil[oî], «Mi-luindu-ne milostivul Dumnezău cu Domnie, socotim fără îndoială că să vor şterge patimile ce am cercat în diiastimă de atăta vreme pănă acum.» îşi ridică deci familia. www.dacoromanica.ro SCBISOBÎ ISTOBICB 159 183. [Craiova], 12 August 1822. Dimi[trachi] Bib[escu]. «Catinca îm scrie că i-ai zis dum[nea]ta să-ş caute alt conac, că odăile dum[nea]v[oastră] o să le faceţ! prăvălii. Pentru care mă rog, mal fie îngăduialâ pînă ce va veni şi Măriia Sa Vodă (a căruia venire o aşteptăm curând la Silistra întăifl, ca să-ş facă tacămu Domnii), şi atunce’i să merg şi eu la închinăciune şi, văzând, făcând, că poate îi voi scoate şi afar[ă]; şi pentru o lună, dooă de zile să mai prinzi şi alt[ă] casa.». 184. Sibiifl, 14/26 Octombre 1822. Stan Popovici. Arată ce a cheltuit la drum cu beşliiî, Turcii, vătafii. «După această însemnare te vel putea reguiarisi. Vei şti şi aceasta că mai nainte aceale mîncătorli nu era, fără numai: Chiriia cum să putea tocmi omulfl cu chirigii. La Balş, la podii, une ori lua de car a 10 pârale, alte ori nu lua. La Jiblea, trecutu Oltului, 40 a 50 părale. La Cîinenî, trecutu Oltului, 50 a 60, păn 80 părale de carii, cum să putea tocmi omul cu podari. La Cîineni, la vatafu, de om 2 a 4 păr [ale], şi de vită iar la 2 a 4 pârale. Pentru avaetii, pentru rîmători, mai nainte era de păreache 60 păr., şi vama la păre[ache], în zilele lui Carageâ s’afl făcut avaetu cu vama întîi, lei 4, apoi 6, mai la urmă 8, IO păr[ale], 12. După aceia s’aii făcut care ce putea să ia, şi beşlii iarăş prin toate satele, încîtii, în iarna trecută, unii care vindea rîmători în lâzăret, nu putea prinde după vînzare vămile şi avaeturile. Pentru vitele cu coarne, oi, capre, de acestea nu-ţl făcu aducere aminte, fiindcă aceste articole era oprite de la Poartă a-i scoate încoace ce; sloboză Domnul ţâri sau Caimacamul Craiovi, făcea negustori tocmeală cu dînşi, cum să putea învoi.» 185. 1823. Scrisori româneşti pentru bani de la «Ali-Aga, Rahovan». 186. Sibiifl, 30/n Ianuar 1823. Sawa Ioannovici. «în ţară iaste bine pace, şi oameni îş caută trebile fără supărare, numai tot cu frică în sîn, să nu să spargă fără veaste oala şi să fie daţi pradă celor de altfl neam . . . Pă Nenciu-ciulescu l-au scos din Căimăcămie, că n’afl vrut să mai fie www.dacoromanica.ro 100 SCRISORÎ ISTORICE după cum era, ci cerea să nu i să meastece niminea în cele 5- judeţe. Boeriî Craioveî încă au lucrat cu alţi ipochimeni mari decindea ca să despărţască cele 5 judeţe de cuca Bucureştiul[u]î, şi, de una ca aceasta temîndu să Domniia, au trimis de i-afi ridicat la Bucureşti, şi au făcut acol6 Divaniţi, de unde pot porunci şi Craioveî. Polizachi au luat iarăş poştele şi vămile, şi la vama Craioveî au întrat iarăş Amanu. Galaction1 pănâ acum tot (liaov ţ>0opâ? xai a), 53. (Ulrich) 45. (Vilag), 172. (al lui Alexandru Ipsilanti eteristul), 139. (greci), 31. (Fe-mel), 30, 52. Mehadia, 53-4, 60, 65, 73, 77. 9*, 173- Mehedinţî (judeţ), 16, 113, 129, 141. Meitani (negustor), 75. Melencu (şef slrb), 41. Meriage (ofiţer frances), 125. Merişanu (Plrvu), 91. (Fratele lui, Dnmitraşcu), 91. Merkelins (Agent anstriac din Bucn-reştl), 18, 85, 105, 114. Michelson (generalul), 125. Mihail (Gheorghe, şi fiul său), 139. Mikes, 15. MiloradovicI (generalul), 128. Minciaky (consul rus), 99, 160. MincovicI (Chim), 90. MinovicI (Ioniţă), 163-4. «Miran. (Dincă), 148, Mischil (sat\ II5. Milrowski (generalul), 19. Mlecăueştl (sal), 115. MoflenI (sat) 116. www.dacoromanica.ro 182 TABLA. NUMBLOB Molajonl (losif, episcop de), 130-1. Moldova, 21, 82-3, 91, 134. Moldovan (loan, comisarii! în Oltenia), 85. Molnar (dr. Ioan), 52. (Fiul), 169. (Gabnel), 171-2. Monari (Francisc, ctntăreţ), ioo-i. Montesquieu (de), 98. Mordouville (Virginie de), 100. Morfea, 161. Morunglavul (schit), 3, 108. Moruzi ( A lexandru-Vodă), 28-9, 1167, 121. (Domniţa), 117. (Ienacbi ţi fiul), 12. Napoleon I-iu, 98-9. (Viaţa lui), 49. Năsăud (Sofia Ramtăl şi Elena Ma-chedon din), 86-7, 170. Negotip, 117. Negri (Constantin), 158. Nenciulescu (Alexandru), 60, 67, 69, 76-7, 158-60- Obedeanu (BăJuţă; şi biserica sa din Craiova), 31. (Petrachi), 89. ObrenovicT (Miloş, cneaz sirbesc), 142. Ocnele (d(n Vllcea), 67, 133. Olt (rlu), 93, 132-3, 159 Oltenia (Încercare de separatism In), 160. Olteţ (rlu), II6. Opran (Ghiţă, negustor), 59, 61, 90, 135-6, 143, 146. Oradea-Mare (negustorul M. Mihail din), 86. Orăştie, 19,60,122. (lenei Maior), 87. Motru (mănăstire) 115, 131-2, 145. Miinchen, 172. Muierenî (sat), 123-4. Muntaniotis (Constantin, dascăl), 77. Murgăşanu (familia), 16. (Alexandru), 69.(Auiţa), 121-2. (Clucerul), 107. (Costachi), 41-3, 47, 53 (?) -4 (?), 61, 69, 120-4. (Alt frate), 120-1. (Ruxandra), 121. (Şăirarul), 124. (Şerban), 39, 43, 46-7, 154. (Sma-randa), 53-4, 69, 121. Murgaşul (sat), 54. Mustafa Bairactar, 125-8. Neusatz, 159. Nica Serdarul, 129. Nicola (Delibaşa, maiorul), 112. Nicolantin (Antonie), 82-3, 106. Nicopol, 108, 125, 137. Nistru (rlul), 82, 126. Noe (Ioan, spiţer), 99. Novaci (sat), 140. Orehova, 134, 161. Orşova, 135-6, 143. 146. (Regeb-Aga), 125. Osmaft-Paşa, 113. Ostrov (localitate), 105, 107-8. Otetelişanu (Catinca), 71. (Constantin), 21-2, 29-30, 32, 34, 36, 39, 4», 5i-52, 56-9- (soţia sa), 2930. (Dinicu), 89. (soţia sa), 59. (Drăghiceanu), 36. (Grigore), 75. (llie), 9. (Ioan), 9. (Iordachi), 69. (Păuna), 38. (Ruxanda), 68, 73-4, 89. (Săltica). 37. (Zmaranda), 71-3. Ottenfels (de, Internunciu), 99. www.dacoromanica.ro TABLA HUMELOR 183 Palanca (In Serbia), 108. Papuc (Ioniţă), 106. Parascheva (ispravnic), II2. Paris, 98-9. Paserea (sat in jud. Ilfov), 126. Pavlovicî (Nistor, negustor), 136-40, 142, 144-7, 149-5°. «57-8- (v“-sile, negustor), 130-1, 146. Pazvantoglu, 39, 116-7, ««9. *235, 127. PazvangiY, 118-9, 121-2. Pencovicî (Stati, negustor), 86. Perieţeanu (Stanca), 67.. Pesta, 32, 54, 86-7, ico, 170. Peştenart, 147. Petersburg, 70, 101, 152. Philadelphy (D.), 97. PieleştI (sat), 115. Pini (consul rusesc), 138, 160. Pitar (?) (schit), 137. Pitarul lene, 130. Piteşti, 32, 72, 76, 87, 92-3, 120-1, *23. *35. *42-3- (ispravnic de), 16, 36. (negustori greci diu), 88. Pleşoianu (loniţă), 89. Pleven (Plevna), 116, 157. Poiana (sat in jud. Dolj), 144, 153, 167. Raab (von), 162. Racoviţă (Mihal-Vodă), 12. RadovicY (Ioan, negustor), 105. Radziwiliow, 67. _ Kahova, no-i, *39-4°, *47. *59. 163. Raicevich (din Viena; 1784), 10, 16. Ralet (Dimitrie), 72, 76, 161. (Isac), 126. (Postelnicul), 13. Rall (Spătarul), 58, 66. Răşinari, 59, 16S. Răsti (Nicolae), 57, 72. Reace (sat), 3. PoienarI (sat), 18. Poienaru (Anica), 89. Petrachi), 100-1, *54. Polihroni (Serdarul), 131. Polizachl (negustor), 83, 117, 160. Polonia, 7, II2, 126. Popeşti (sat in jud. Vllcea), 167. PopovicI (Dumitraşcu, negustor), 133, *4*-2, 151, 169. PopovicI(Matei, negustor),199,111-2 1*7. PopovicI (Stan), 41, 58, 60-1, 64, 66, 69, 91, 117, 119, 129-44, *49, *5*. *59-6°, *69, *7*- Porcent (sat), 147. Poroineanu (familia), 137. Porumbariu (Ienachi), 92. Postelnicul (Stoian), 32. Praova. V. R aho va. PrăşcoveanusauFărşcoveanu(Stanca), 5. (Ştefao), 4-7, 15, 23, 25, 81, 106-7, **5- (Zoiţa), 70. Preajba (sat), 31, 37, 115-6, 123. Pressburg, 149. Prisăceanu (Safta), 68. Prozorovschi (generalul), 126, 128. Prut (rlu), 82, 134, 163. Pupăza (sat), 126. Rlmnic, 10, 28, 30, 35, 44, 48, 52-3, 56, 6*. 63'4, 67, 74-6, 82, 85. 88-9, 92, 105-6, 113, 116-7, 121, 123, *2930, 133-6, 143, 146, 148, 151, 156, 163, 168, 172. (episcopl), 20, 81. (Calinic), 157-8. (Galaction), 89, 152, 157, 160- 1. (Nectarie), 126. (Neofit), 161- 2. (gardianul catolic Ludovic Kiss), 97. (negustorii din 1821), 90. (Matei PopovicI), 85. (dascăli), 171, Rioşanu (Ioan), 61, 63, 89. www.dacoromanica.ro 184 TABLA NUMELOR Ritoridi (Fetrachi), 39. Rîul-Saduluî, 171. Riureni, 86, 89-9, gi. Robăneşliî-Pătezului, 45. Robescu (Matache şi Constantin), 93. Robeşti (sat), 93. Rodna, 87. Roman, 83, 113. Romanaţî (ispravnici de), 70. 'Româniţi, 157. Roset (Anica), 66. (Dumitrachi), 64-5, 89. (Mărioara), 51. Sadova, 134. Sakellario (baronul Constantin), 90. (Gheorghe), 55, 66, 89, 92, 134. Salcia (sat), 107. Saleva (localitate), 147. Salih-Aga (1822), 155. Samurcaş (Alecu), 128-9. (Constantin). 49, 53, 64, 69. (Ioan), 130, *33, *37, *48, *52, *58- (fiul său), 148. (Marghioala), 77.(Zoiţa), 47 Săndulescu (Dumitrachi), 39. Saşi, 29. Săneşi (sat), 167. Sava (bimbaşa), 119, 145, 148. Schiliţi (Dumitrachi), 22. Schladen (baronul de), 99. Sebeşul-de-sns, 87. Secnî, 113. Seghedin, 170. Şerbăneştî (jud. Vîlcea), 108. Serdarul Stanciu (Mare-Logoftt al Divanului), 109. Sibiiu, 17, 19, 21, 3°'2, 34-5, 37-8, 45-7, 54, 57-63, 65, 68-71, 74, 81, 83, 87, 89-90, 92,97-9, *°*. 129-32, 134-6, 138-41. 144-5, 148-9, *52. 159-6*. *69, 17*-(Str. Poplăcit), 91. (Cloşterul), 52, 56. (Drotlef din), 168. Roznovanu (Nicolae), 55-6. Rukman (consul rusesc), 160. Rusănescu (iordachi), 73. Ruşava, 59, 61, 90, 105, 122, 131, 145, 149. V. Orşova. Rusciuc, 42, 125, 127, 138. Ruşi Caragicu (Logofăt), 132. Ruşi, 19-20, 42-3, 72, 74, 76, 92, 109 şi u., 136 7, 143, 152-3, 155, *63, 169, *72. Sighişoara (Vasilică Moise din), 168. Silihdar-Aga (1822), 147-8, 153, *55-7- Silistra, 109, 112, 125, 128, 159, 164. (Paşa; 1822), 153-4. Simbăta-de-sns, 66. Slmboteanu (Ioan), 51. Şina (Casă din Viena), 100. Sinaia, 131. Sion, 55. Şipoteanu (Ioan), 44. Slrbi, 8, 42, 117, 120, 136-7, 140-2, *45- Slăneşti, 167. Slatina, 116-7, **9, *35-7-Slătineanu (familie), 109. (Ecate-rina), 76. (Ioan), 74. (Mihaî), 77. (Răducanu şi Săftica), 28. Slobozia (jud. Gorj), 147. Smîrdan, 109. Socolescn (familia), 21. (Chiraţa), 38. Socotcanu (Barbu), 62. (Bica). 67. (Constantin), 30, 33.3, 37, 172. (Clucereasa Stanca), 58. Solomon (căpitan), 137, 140-1, 146. Solomon (Silimon; staroste), 130, *36, *47, *5°-*- Spiţeri (Ludovic Drechsler), 72. (Kol-ler), 161. Splănyi (general), 22. www.dacoromanica.ro TABLA NOMELOR 185 Stahrenberg (contesa), 169. Stavru (Slugerul), 83. Ştirbei (Barbu), 4, 6-9, 11, 14-S, 18-9, 22-4, 26-8, 30, 32-3, 35-5i, 57-8, 63, 107, 115-6, 120. Ştirbei (Barbu Dimitrie),63,69,71,75. Ştirbei (Catinca), 4-6, 8-9, 11, 19, 25, 27, 33, 35, 38. 4°, 49- Ştirbei '(Oumitrana), 3-9, 11. (nepoata el, Dumitrana), 11. Ştirbei (toan -Drăgănescu), 60. Ştirbei (Mariuţa), 5, Stoian^(Căpitanul), 110. (Barbu), 54. Strangford (ambasador engles la Con-slantinopol), 99. Strehaia, 129. Strîmbeanu (Constantin), 3. Strogonov (ambasador rus la Cons-tautinopol), 148. Tancoigne (consul frances), 99. Tatari, 148 Tecciciu, 82. Teişanu (Băluţă), 59, 61, 85, 88, 123, 130, 138. (i'oan BMuţă), 170. (Nica), 128. (Stati Bălup), 135. (Zoiţa), 59-60. «Telegraphos» (ziar), 140. Teohari (Antohi N.), 117, 121-2. Tetoianu (Vlăduţă), 108. Tetoveanul (Sava Ioan, negustor), 89. Thury (Laszlâ), 26. Ţigani, 30-1, 81, 115. (din Sibiiu), 97- Ţigara (Cosiachi), 70. Tiia (localitate), iii. Ţimbru (localitate), 163. Timişoara, 23, 34, 57, 121. Timoc (rîu), 84, 109-10. Tîncăbeşlî, 126. Ţinţ&renî, 130.2, 134, 145. Tîrgovişte, 138, 143 5216. Voi. VIII. Stiirmer (d-ra), 66. Suceava, 91, 151. Suedia, 11 o. Suhaiu (localitate), 109. Şumla, 20. Surcecuţa (sat), 130. Şuşescu (Stanciu), 32. Şuteşti (sat), 82-3. Suţu (Alexandru-Vodă), 122-3, *35-(Doamna Eufrosina), 66. (Fiii săi Ghcorghe şi Nicolae), 61, 66. Suţu (Mihai Constautin-Vodă), 20 şi n. 1, 22, 26, 117, 121-2. (Fiul său), 22. Suţu (Mihai Grigore-Vodă), 134. Suţu (Iordachi, nepotul lui Mihai Constantin-Vodă), 14, 20, 41-2. Suvorov (generalul), 109. Szăkely (comiţii), 25. Tîrgu-Jiiuluî, ii, 16, 32, 35, 67, 70, 76, 89,116,118,120,131, 145, 147, 150, 156. (staroste al), 150. Tirlet (Alexandru), 98. Tismana, 131-2, 145, 147. Todoran (Mihail, negustor), 27, 32-3, 83, 85, 106-11. Totoc, 148. Trăsnea (Nicolae), 51. Trestenic-Oglu, 114, 121. Tschudi (Rudolf de), 101. Tufan (Iordachi), 43. Tufecci-Başa (1822), 156. Tunusli, 170. Turcheş, 93. Turci, 13, 19, 36. 41-4. 53> 69i 84, 89, 92, 106 şi u., 117 şi u., 129, 163, 168, 170. Turnavitul, 108. Turnu-Măgurele, 108-9, iii. Tumu-Roşu, 105. Turtucaia, 20. 12* www.dacoromanica.ro 180 TABLA NUMELOR u Ullrich (Adam), 96. Ungrovlahiel (Mitropolia), 128. (Dio-nisie), 160. (Filaret), 25. (Grigore), 81-2. (Grigore al II-lea), 164. Văcărescu (familia), 45. (Iorgut, 150-1. (Nicolachi), 130. (Ştefan), 49. (Zinca), 49.50. Văcăreşti, 110. (din deal), 98. Vălcan, 117-8, 120, 122, 147. Vălcănescu (familia), 40. Varadi (Hristea), J13. Varlaam (Balaşa), 72-3. (Constantin), 41, 127. (Nicolae), 64. Vaşarheiu, 87. Vendoti (Gheorghe), 9. Veneţia, 73. Verona (congresul de la), 66. Veştem, 87. Vidin, 84, 108, ui, 113-4, Il6> 119, 123-4, 148, 150, 152-3, 156, 158, 160-1, 170. (Paşa de), 62. Viena, 8-10, 15.6, 19. 24-6, 31, 3S-7. 39, 42, 44, 46, 48, 57, 63, 66, 73-5, 81-2, 86, 98'101, i°5, 139, 154. (congresul de), 169-70. (marca dc), 86. (tipograful Bau-meister), 9. (tipografia Mechitari-ştilor), 149. (dr. Malfatti), 172. Xenocrate (dr. Zalic, 99, 101. Zătreanu (C>), 59, 60, 62-3. (mama lui), 63. (Dincă), 69, 89. Ziivalu (sat), 110. Zavidenî, 143. Zea Bermudez (ambasador), 99. ZevedenY, 106. Ungureni, 140, 147, Unguri, 137. Viişoreanu (Constantin), 17, 38, 123, (Calinca), 59. (Ioniţă), 59. (Elena). 89- Vilcea (şi ispravnici), 5, 22, 26, 33, 37, 46, 63, 72. (sameşî), 58. Vilceanu (Pavel), 60. Virciorova, 145. Vistierul Plrvu, 52. Viziri: Mustafa-Paşa, 118. Vlădăianu sau Vlădoianu (Clucerul), 118. (Constantin), 43, 74-5, 162. (Frosiuiţa), 75, 162. floan), 52. Vlădescu (ioniţă), 67. (Nicu), 54-5 58. ’ Vlădeştî (sat), 168. VJadimirescu (Papa), 145. Vladimirescu (Tudor), 129 şi u. VJahuţi (loan), 54. Vogoridi (Ştefan), 158. Voinescu (N. I.), 93. «Volohăr» (regiment), 113. Vorvoreanu (familie), 140. Vulturescu (Constantiu), 47. Atanase), 99. Zimnicea, 112. Zirneşti, 87. (Braţul Baiul), 87 8 (Bratu Nuţul), 87. (alţi cărăuşi), (pirgarul lor), 87. Zlatna, 59. (Ghiţa Tolea), 87. (Şeii druţ Dobre), 8. Zmărdeşteţ, 72. www.dacoromanica.ro TABLA DE LUCRURÎ. A Acachele (marfă), 40. Ace de ciur, 40. Aianl, 140, 161. Alice, 3, 24, 31, 36. Amanet, 46. Amdidiî, 36. Ananas, 34 5, 3», 4°, 43, 5*, 74-Anghinet, 171. Anteriu, 16, 18. Apă acră, 19, 28, 41. Apă de melisa, 43, 45, Apă de obraz, 8-9. Apă de Spa, 8. Apărătoare (=evantaliu), 7. Baglamale (=balamale), 41. Balsam de Ierusalim, 87, Baluri, 76. Bamboli-Waaren, 92. Bani, 83. (roşii), 81. Basmale, 8, 81, 85. Baş-vînătorî, 40. B-itiste, 32. Beflegî, 128, 137, 141, 156. Beşlicî, 89, 91. Beşlii, 149. (turci), 159. Biberon. V. ploschiţe, BimbaşT, 105. Biniş, 18. Bir, 126, 140, 15 U Apătecărie, apetică, apotecă, 8,17,51. Arendaşi, 138. Argintării, 22, 34, 37, 52, 72, 99. Armă sărit, 172. Arme, 31. Arminţaşî, 39. Arminţie, 39, 73. ArpăcaşI, 3, 14. Aspri, 86. Aţă, 81, (nemţească), 4. Atlaz, 33. Aufsatz (budincă), 14. Avaet, 88, 159. Avgl-Başa, 40. Biserică (descriere de), 115. Blănii, 92. (de samur), 24. (de vulpe), 85. (de vulpe de Mosc), 3. Bogaclu, 29. Bogcea, 18. Bol, 41, iii, Boia, 15. Boli: Dropică, 31. Friguri şi nebunie, 21-2, 100. Junghiu, 46, Lungoare, 107, De mină. 25. De ochi, 108. Piatră, 17. De stomah, 65. Thermolimico, 22. Borangic, 16. Boşcealţc, 24. Braşovenie (marfă de), 86. www.dacoromanica.ro 188 TABLA DE L0CB0BÎ Brăţări, 41. Brlnză, 170. Brtnişor, 3. Brtu de Constantinopol, 23, Broască de fier, 42. Broască ţestoasă, 37. Bronştain (coloare), 41. Bucătărese, 29, 42, 77. Bucătari, 32. Cabarale (=fluturi), 18, 24. Căciuli, 18. Cafeă, 17, 33, 36, 75, 89, I 54, ‘S*-Cal, 9, 15, 3ri 39. 77, «9, 1°°, 171-2. Caice, 107. Calăp (calup), 36. Calarabie, 30, 41, 44. Călăraşi, 164. Căldări, 163. Călească, 68, 70. Calfe, 54, 89. CămăraşI, 84-5. 106, 154. Cămăşi, 3, 56. Camerhol, 85. Canafas, 65. Canapele, 23-4, 128. Canari, 28, 33-4. Candel, 3-5, II. Candelă, 81. Cântare, 83. Capace (de blănl), 3. (de bundă), 85. Capelă, 71. Capere, 29-30. Capichihaiele, 12. Căpitani (In Ardeal), 41, 170. (in ţară), 131. Căpral (=caporal), 110. Căprăriţă, 168. Capre, 167. Cară Împărăteşti (tn Ardeal), 83. Cararabe. V. calarabe. Bumbac, 14, 39, 40, 54, 56, 68, 81. (cu papură, creţ), 83. Bumbi, 171. Bumbaşiri, 44, 157. Burdare, 18. Burtă (=beşică), 61. Butcă, 6, 9-11, 16, 27, 32, 42. Butel uri, 10. Caranfile (—gărălî), 8. Carăte, 3, 5, 6, 10, 25, 54-5, 65, 88. Cărăuşi, 87-9, 93, 132. Cardamă (săminţă), 43. Cărţi, 24, 99. (de biserică), 66. (documente), 3, 105. (de joc), 47. Cartofiol, carlafion (conopidă), 44, 82. Carton (=cii), 85. Casa Împărătească, 28. Caşcaval, 5-Castron, 41. Cătane, 146, 171. Căţel, 9, 11, 34. CatergarI, 143. Căţuie, 18. Cazane, 75. Ceainic, 16. Ceaiu, 4, 5, 51. Ceam, 42. CeaprazurI, 24. Ceapsă, 81. Ceară, 37, 53, 163. Ceasornice, 4-5, 32, 38, 47, 97-8. Ceauşi, 14. Cepe de mare, 48. Cerbi, 49. Cercel, 92. Cercevcle (gergevele), 41. Cetaril, 51, 86. Cheberniţă, 97. Cheşcheqiet, 105, www.dacoromanica.ro TABLA DE LUOBUBÎ 189 Chirie, chirigii, 124, 159. Chiparoz, 18. Chivere, 83. Cînî, 49-50. Cintare (măsură), 41. Ciocoi, 12, 130. Ciocolată, 51. Cipce, 3°. 33-Cîrmuz (cărmez), 88. Ornaţi, 15. Clşlă, 64. Ciumă, 24, 26, 31-4, 42, 113, 161, 163, 170. Clacă, 119-20. Clopote, 3-4, 19, 29, 47. Cocoţ de munte, 170. Cofă, 83. Cojocari, 89. Cornet, 131. Conace, 147. Condiie, 19. Conduri, 25. Confeturi, 19. Conopidii, 36, 44, 56, 74, 82, 113. Conteş, 23. Copoiaţi, 49. Dascăli, 37, 47, 64, 74-5. Delii (turci), 150-1, 153, 156-7. Derecliî, 91, 149. Desagi, 3. Diaci ardeleni, 83. Diaconi, 167. Diademă, 75. Dijmărit, 49, 91. Copuri, 14, 16, 33, 85. Cordovane, 3, 85, 90, 116, 131, 133. Cort (—cortel), 6, 7. Corturi, iii. Coşare, 158. Cotei, 11. (=vagabonzî), 122. Crămatartar, 39. Creditor, crăditor (stofa), 51, 56, 85. Creiţarî, 36, 39, 59. Cremniţer (galbeni), 91. Cripsion, 55. Croazele (=croise), 52. Croitorese, 98. Crontaleri, 91, 149. Crnmpine (=cartoff), 130. Cucă, 160. Cucuruz, 146: Cuie, 97, 162. Cuişoare, 81. Cunupidă V. cunupidii. Cupe. 39. Cură(enie, 8. Cuţite, 6, 16, 22, 34, 81, 85. Cutremure, 107, 131, 163. Doblndă, 49, 91-2. Dodecarî, 71. (falşi), 162-3. Doftorii, 10, 15, 17, 24-8, 30, 45, 52. (prafuri), 31. Dragonl, 107, 146. Duce (monede), 146. Dulceţi, 18, 23, 75. (de coarne), 52. E Eizindariu (monedă), 30. Fachiol, 8. Farfurii, 6, 7, 18, 28, 41. Fată în casă, 77. (nemţoaică), 55. Ferdele, 83, 130. Fesuri, 134. Fideă, 19. www.dacoromanica.ro 190 TABLA DE LUOBURÎ Fier, 45, 163. (de călcat), ?2. (de coptvirî), 22. (lung şi scurt), 93. Fin, 38, 109, 137, <50, 153. Firotrop, 85. Flanel, 168. Flinte, 31. Fior?, 39. Florinţî, 31, 39, 49-50, 52, 63,87, 146, 172. (de ţitrtie), 66. Flus (stofă), 16. Fluturi, 33, 39, 40. Foarfec? (de bărbieri), 81. Foişoare, 117. Galbeni, 31, 50, 92,149, 154. (qlan-desî), 45, 9*. «69. (cursul), 71, 92. Găleată, 146. Garduri, 106. Gazde (în Ardeal), 17. Gazetar?, 35, 49. Gazete, 8, 9, 27, 32-3, 35-7, 39, 43, 45-8, 65, fi8, 116, 152. Geamuri, 41. Gevrea, 40. Gheneral-comando, 146. Gherlanturî (=ghirlande), 51. Ghetrucbt (stpfă), 85. Hagtt, 6. Haine, 33. Hambac, 81. Hameş, 82. Hamuri, 14-5, 27-8, 35. Hanuri, 45. Hărţî: ale Moldove? şi ŢeriT-Romă-neştî, 32. A OltşnieT, 26-7. Haşă, 17. Havaeturî, 149, Foltine (flori), 86. Fotolii, 77. Frăţie, 123. Frlne, 10. Frucaralabiî, 82. Frunzişoară, 14. Frusii (seminţur? de), 82. Fumărit, 86. Funduci, 91. Funducii?, 149. Funţî (sau funturî), 3, 5, 10-1, 14, *9, 21, 29, 32, 39, 40, 54. Furculiţe, 22. Ginscă (de piroiu), 42. Giubeâ, 4, 16, 18. Glăjuţe, 87. Gogoşi, 83. Grădinar?, 4-6, 15, 25,30,35,43-4, 47, 52-3, 74. Grămătic?, 44, Grăunţe, 150. Gripsorî, 91, 149. Grîie, 123. Grişpan (văpsea), 8. Grîu (preţul Iul), 146, Groşiţe, 91. Hinteu, 17. Hîrtie, 32. Horbote, orbote, 7, 11, 53. Hotare, 76. Hotărnicii, 99. Hoţi, 55, 145-Hrisoave, 18. Husar?, 83, 106-7, 112. Huzmet, 37. www.dacoromanica.ro SABLA DE IiUOBURÎ 191 Jăgaru, 24. V. şi iegăru. Ibrişim, 81. IchilicT, 91. Icramuri, 152. Iegăr, 19. Ieniceri, 13. Ierologhie, 23. Iliş (In Ardeal), 83. împrumut (cu amanet), 141. Jder, 18. Jimbluliţe, 31. Lăcătuşi, 21, 39. Lăcrăcioară, 17. Lădăţuie, 41. Lădiţe, 29. Lămîi, 4, 7. Lănţişoare, 93. Lănţuş, 38. Lavantă, 51. Lăzăret, 3, 21, 61,73,90,117,133, «39, 159, 161-2, »7°-Lebadea, 19. Legători de cărţi, 32. Legături, 86. Legături (de surupătură), 74. Lei, 35, 38, 47, 56, 6l-2, 64, 68-9, 75, 82, 86, 89, 92, 105, 126, Macaroane, 19. Madăle, 46. Madem, 3, 4. Maghiran, 171. Mahmudele, 92, 149 Măjări, 22. Măjî, 93. Malteh, 19. Mănuşi, 3, 4, 8, 33, 81. Inele, 18. îngropare, 169. losaguri, 15. Iscălituri, 21. (falşe), 82. Iscoade, 140. lşlice, 18-9. Ispravnici, 107. Iuzluci, 91. Izmene, 3, 16, 25. Juganî (cai), 15, 53. 128, 142, 144, 162-4, 172. (nemţeşti), 50. (noi), 91. (turceşti), 49, 71- Lină, 86, 92, <07, 139, 146-7. Llnari, 13. Linguri, 6, 22, 34. Linte (de supă), 81. Lipcaui, 18. Lipscănie, 86. Logofeţi de Divan, 37, 113. Lotărie, 77. I.oţî, 14. Lude, 151. Lufă, 114. Luidori, 91. Luminări, 14, 77. (de ceară), 54. Mărgăritare, 5. Mărgele, 92. Mariaşi, 91. Marţiuşî (flori), 86. Masă leşească, 33. Masală, 19. Măsarl, 23, Materie (= stofă), 4. Măzi, 61. www.dacoromanica.ro 192 TABLA DE LUOBUBf Mazili, 44. Melci, 39. Menzil, 13. Mese (feţe de), 68. Mezat, 118. Micşunele, 82. Miei, 170. Miere, 37, 83. Migdale, 48. Mioarei, 33. Mindir, 15. MisirT, 91. Miţe, 34. Mitropolie (judecată la), 29. Nărămzl, 7. Nasturi, 3, 86. Nemeşi, 30. Nemţeşti (haine), 144. Obllnc, 18. Obor, 89. Ocale, 146. Ocnarî, 132, 139, 150. Ocne (darea lor In arendă), 83-4-Oi, 13, 140, 147. Oierit, 16, 91. Păftăluţe, 38: Păhare, 8. Paie de Italia, 71. Palane, 151. Pălării, 64. Pălaşcă, 19, 83. Paler (praf), 3, 24. Panduri, 124, 141-3, I45, 147. Pantofi, 8, 33, 41, 81. Papuci, 168. (de Constantinopcl), 9-Păpuşile, 81. Parale, 41, 83, 92, 119, 159. Moară (pietre de), 83. Mobile, 17. SS. 76-Modă, 38. Monedă, H9- (cws), 92, 162. Morcovi, 44' Mostră, 54' Mucava, 85. Muşama, 85. Muşeţel, 82. Musicaşi, 172' Must (pritocit), 25. Mustră, 97-Musulin. 3a> Nisfiele, 91. Nucşoară, 14. Nuntă (ospăţ de), 29-30. Nurcă, 18. Olac (cară de), 14. Oraţie, 12. Ordie, 112. Orez de Italia, 14. Orloiu, 21. Oţet, 29. Parcai (fr. percal), 85. Paşapoarte, paşuş, 90, 153. Pătrănjel (= pătrunjel), 44. Pene, 18. Perne, 29, 65, 168. Perspectiv, 151. Perucă, 50-1, 53-4. Perucaşt, 50. Pesmeţî, 33, 41, 8j, 113, 153. (de Braşov), 81. Peşti, 100. PetacT, 91. www.dacoromanica.ro TABLA DE LUCRUBÎ 193 Petealâ, 48. Pejire, 45. Pichet (stofă), 56. Piei, 93, 11S-6. (de capră), 15, 18. (de oaie), 45. (de urs), 15. Piepteni, 16, 85. PilurI (= pilule), 8. Plnză: de Eperjes, 29. de Linz, 32. de rufe, 71. PircălabT de sat, 167. Piroiu, 42. Pişcoturl, 10, 14, 21, 41. Pistoale, 31. Pituşcă, 30. Piuliţă, 22. Plăieşî. 139. Plapomă, 56. l lastru, 30, Ploschiţe de supt, 85. Podari, 159. PodurT, 93, 105, 109-10, 133, 152. Polcovnici) 33, 140. Policandre, 5. Ponciu, 51. Porci, 4, 8, 26, 30, 32,34,41,47,54-7, 62, 68, 105, 159. (păr de porc), 92. Rachiu, 75, 147, 163, 168. Rădvane, 7, Raft (raht), 17, 23. Răvaş de străjî, 136. Kăzboiu de struguri, 63, Răzeşi, 74. Reţete, 25-6, 35, 51-2. Ridichi de lună, 44. Rif (măsură), 51, 85. Robi (tirg de), 144. Roc (sămlnţă), 43. Portari, 16, 105. Porţelan, 1 o. Portocale, 7. Porumb, 109, 142, 152. Poştă, 36, 44-5, 58-9.82, ««°, 121, «34, 136, «38, «43, «6°- (roşească), 121. (a Constantinopuleî), 143. (căpitan de), 48. (epistat de), 54- Poştameşter, 47, 171-2. Portar. 15, 51, 67, (civil), 134. PotecaşT, II4. Potere, 114. PovodnicT, 7. Praf de puşcă, 19, 24. (paler), 36. Prăjituri, 42. Prepeliţe, II. Prezenţii!, prezintin, 14, 32, 37-8. PristavI, 149. Privigherî, 170. Procoveţ, 85. Protopopi, 130. Puhpinter, 169. Pungi de bani, 27, 84, 124. Purţulan (coloare), 85. Puşti (puşchî), 76, 85. (de vlnat), 93. Rochii, 18. Rogojină, 139. Rogojioară, 28. Rom, rum, 28, 51. Rotaşi (cal), 27. Rozmarin, 5. Rozol (de Breslau), 10. (de Franţa), «4- Rublele, 91, 149. Ruble, 72. Rucaveţe, 69. Salahori, 44. Salam, 14, 37-8. Salată, 44. Săftiene, 82. Saiale, 16. Şal, 38, 68. 5216. Voi. VIII. 13 www.dacoromanica.ro 194 TABLA DE LUCRURI Sălăturî, sălătruri, 25, 43 Salbă, 4. Şaluri, 151. Săminţî (felurite), 3, 22, 25, 30, 36-7, 44, 48-9, 74, 82. (de llorT), 86. Şampanie, 51. Samsoni, 40 Şanţ (pedeapsă), II2. Săpun, 36. Sardele, 30. Sare, 75. Său de capră, 61, 92. Scări de cal, 16. Scăunaşi, 136. Scaune, 23-4, 77, 128. Şcoli de sat, 31. Scorţişoară, 14, 45. (unt de), 7. Scufă, 51. Sculişoare, 45. Scumpi e, 157. Şea, 16. Şeice, 10S, m. Şelari, 98, «67. Selină, 44, 82, 113. Scpet, 21. Sepeţel, 18. Şervete, 6, 33, 68. Sfanţ, 92. Sfanţih, 36. Sfeşnice, 4, 12, 14, 17, 23, 34,4», 53' Sfişgolt, 85. Şiftuh, 85. Silitră, 41. Tabac, 32, 116, 181. (de Pesta), tio. Tăbăcari, 82. Tabaci, 13, 116. Tăbăcie, 107. Taclmurî (=serviciî), 86. Taere, 81. Ţaihnunguri, 69. Talere şi taleri, 3, 10, 41, 133, 154. (cu gripsorî), 61. Şireturi, 86. Slrmă, 24, 39. Sirop, 51. (de lămiie, de migdale), 5 r. Sită, 3. Slobozie (alcătuire de), 119-20,126-7. Sobe, 82. (de fier), 21. (oarbe), 21. Socaci, 22. Socăciţe, 30-1. Şoflan (=şofran), 3, 81. Solniţe, 34. Spălătoare (nemţoaică), 32. Şpic (floare), 86. Spinări, 17. Spitale, rit. sP>ţer>, 31, 48, 137. Spiţerie, 25. Stafide, 5. Ştainvain, 29. Stamboli, 91. Steaguri, 136. Sticlă, 100. Sticlişoară, 5. Stobor, 151. Stocaturi, 16. Strecurătoare, 17. Ştnmfi, 25, 33, 85. Ştuc, 85. Studenţi în străinătate, 139. (pentru medicină), 44. (în Sibiiu), 63, 66. (în Viena). 154. Şubă, 118. Sucitură, 85. Şub (Schuh), 33. Tapet, 70. Tas, 17. Ţechini, 91, 97. Tefeâ, 7, 85. Telatin, 32, 68. Telegari, 11,14, 3°i, 35, 37, 53i 62 Ţeler (ţelină), 41. Tenechea, 81. Tenechelii, 84. www.dacoromanica.ro TABLA DE LUCRURI 195 Tejălî, 24. Tilipan (lalea), 86. Timar?, 87. Tîmplâ, 16. Tiparojî (flori), 86. Tipsii, 3, 10, 28, 81. Tipsioare, 23. Tirighie, 29. Tiriplic, 39. ŢoalK, 144. Toc, 16. Tocuri, 85. Ţol, 29. Ulee, 31. Uleiu, 16, 85. Umbrelă, 51, 54, 85. Uodelemn, 10. (de Franţa), 30. (de Luca), 29. (de Provenţa), 14. Vaccină, 72. Vama, 39, 82-4, 89, 133, 146-7, 159-60. (a bălţilor), 31. Vameş-Mare, 84. Varză nemţească, 44. (roşie), 44. Vătaşi, 105. Vedre, 49. Vermiâ, 32. Verzi, 44. Vieri şi vătaşi, 57. Vinuri, 49, 61-2, 68, 71, 82-3, 113, 144, 147, 150, 163- (muscat), 7, 14. (vechiu), 49. (de Ardeal), 33. Zagaiâ, 18. Zahăr, 33, 36, 48, 81, 152. (cutie de), 16. Zaherea, 16, 105, 107, ri3, 131-2, 137, 140, 145. l5c-2. ,64-Zaharicale, 29. Zambile, 91. Zapcii, 134, 141, 145. Zarafi, 38, 134. Topuri, 32. Tovărăşii de negoţ. 3. Traiste, 10. Trată, 56. Triminie, 69. Tropiurî (marfă), 85. Tufecciî, 40. Tulipan, 171. Tulumbe, 75. Tulus (luzluci), 81. Tunsură, 13. Tutun, 18, 24. Tutunărit, 91. u Unt, 5, 152. (de anison), 5. Urcioare, 39. Uruială de porumb, 38. Uscături (mtncare), 29. V (de Brabant), 10. (de Drăgăşani), 51. 57. 65- (de Frontignac), 8, ■ 10. (de Pesta), 43. (de Rin), 14, 29. (de Spania), 30. (de Tokaj, Ausâruch), io, 14-5, 2r, 29, 30, 34. (de ţară), 24. Vinăriciu, 49, 91. Vlnătorî, 31. Vite, 92, 159. («de vaca»), 61. Vizitii, 103. Voliutiri, 106-7, 109-10. Vrabeţî, 36. Zarfuri, 22. Zăvozi de Viena, 10. Ztvor, 42. Zeciuială, 167. Zgripţorî, 92. Zidari, 168. Zloţi, 39, 51, 81, 167. Zmulturi, 13. Zugravi şi zugrăveală, 7-8, 16, 169. www.dacoromanica.ro ONOMASTIC. Alaman, 168. Aldea, 87. Badiul, 87. Bâjoiu, 32-3. Balea (doftoroaie), 87. Băluţă. V. Teişanu. Calea, 167. Caradima, 59. Cheraţa, 21, 38. Cipico, 167. Ciupec, 64. Cocea, 115-6. Coleş, 87. Dan, 171. Done, 87. Flora, 167. Folcaluc, 5. Giurea, 87. Grecu, 171. Anastaiiu, 56. Anişca, 105. Bede, 85. BUslav, 167. Bontea, 82. Buima, 87. Coman, 85. Comănel, 170. Coruea, 82. Coşii rină, 105. Coşea, 81. Covăţică, 82. Dragobete, 141. Dragu, 167. F Fotescu, 4. G Greghi, 167. www.dacoromanica.ro ONOMASTIC H Huzariu. 171. I Ierpalie, 105. Iraca, 167. Iova, 105. Iuga, 87. J Juţa, I3I- M Măndiţa, 33. Mărica, 167. Maniu, 168. Miţ, 168. N Naciu, 131. Nedelea, 168. Naum, 115. Nenul, 82. Nedelcovicî, 93. Nichitoaia, II5. 0 Ocnaru, 14, 16. Odor, 93. ' P Pâvel, 3. Pihtu, 51-2. Peptinariu, 39. Podescul, 3, 167 R Roşianu, 3. Şăndruţ, 87. Şerb, 87. Şerpelie, 87. Tănăsuică, 39. Tipeiu, 87. Tirca, 115. Ţi rea, 141. Sfetco, 167. Sora, 168. Ştireciu, 85. Todorcea, 119. Tolea, 54, 87. Tudura, 168. u Udra, 167. V Vizastra, 63. www.dacoromanica.ro LEXIC. A Acatastasie, 113. Adetoriu (=dator), 138. Aină (=haină), 29. Aliverdisi (a), 35. Anfirăr (=rAnfiihrer), 142. Apostat, 146. Arcă, 162. Bagatei, 17, 44. Başca, 150 Batalionurf, 112-3. Berberlic, 16. Canarlu, 16. Cănţălărie, 160. Căpiţa], 45. Casarmă, 149. Caţaon, 171. Caţaonă, 171. Cauţion, 84, 151. Chesaricesc, -eascS, 27. Chesarul, 25. Chesat, 160. Chisbaşana, 143. Cilibiu, 9. Cocon, 35. Comando, 134. Artic (articurî=articol, articole), 92. Ascherlii, 154. Ataxie (=neorlnduială), 22. Aţişoară, 50. Avantgardă, 134. Avanţerui (a), 168. Boite (=prăvăliî), 17. Botiţă, 75. Bolul pieif, 15. Comisie, 172. Comision, 162. Condiţione, condiţioane, 19, 84. Conţilium, 88. Copie, 20, 131. Coptură, 10, 30. Cordon, 134. Coronă, 10. Costirl, 9. Coverciî, 108. Coviltir, 65. Crases (xpaoiţ), 91. Cusur (=rest), 41. www.dacoromanica.ro LEXIC 199 D Damă, 34, 49, 69. Doaletă, 55. Declărălui (a), 143. Documentari, 172. Delicat, 69. Duhomnic, 17. Discolie, 135. Duzină; 19. E Emberdefsi (a), 71. Englengeâ, englingeâ, 9, 131 Embericlisi (a), 58. Esenţie, 45. Embodisi (a), 46. r Familie, 117, 133. Formă, 19. Figuri, 14. Fraicorp, 110-1. Fino, 14. E'urmă, 18. Folăşa (a se), 6. G Ghinărăleasă, 18. Gobearnie, 82. Ghin arar iu, 19. Gubărnatoriţa, 17. H Hacareturi, 39. Halea, 7, 13. Hagiaş, 30. Harciu, 83. Hagură, 163. Harţ, 162. Halaiu, 149. Hausbrif, 84. Halbmond, 134. Hurda-burda, 83. I împutera (a), 86. Interisi (a = a interesa), 143. Înclinat, 65. Ipsilandioţî, 143. Inşî, 137, 140, 142. Istina, 103. Inştanţie, 160. Izbrăni (a), 56. J Jugrăvealil, 16. L Lele (=soră), 26, 87. Loagăr, 85, 112. Luxos, 89. www.dacoromanica.ro 200 LEXIC M Madama, 52. Militari, 112. Magazin, 42. Minotarî, 107. Magazie, 85. Mlnzi (a se). 172. Mamuzel, 49. Molifsi (a), 162. Mansup, II4. Monedă, 89. Maşirlui, maşinii, marşălui (a), 109, Mortificălui (a), 82. «12, 134- Mumbac (=bumbac), 41. Mebele, 135. Mumţion, 134. Mediţin, 172. Musică, 163. MehmezT, 163. Musiu, 62. N Naimod, 9, 14. Nota, 34, 129. Nazar, 123. Novine (=ştiri), 90, 143. 0 Ocazion, 64, 150, 158. Orbiciune, 171. Omilincios (=umilit), 89. Osteia (a se), 26. Omur, 12. Otar, 105. Oraţei (=oraţie), 20. Otomani, 58. P Faiâ, 12. Pochimen (=ipochimen), Parachinisi (a), 44, 131. Politică, 123. Faraxine, 131. Fomuşor, 14. Parola, 42. Porţioane, 15, 26. Parolist, 24. Prăpădy. 118. Pasaj, 142 Preveleghiu, 18. Păstrariţă, 17. Friiiţip, 84, Patrida, 136. Frinţipal, 145. Patrie, 141. Pritoci (a), 51. Fatrolă, 107. Proclemaţioane, 134. Fericlisi (a=a empericlisi), 129. Frodosi (a), 142. Pericol, 18. Froftaxi, proftasi (a), 63 Periergos, 143. «S4- Ferson, persoane, personiT, 6. Pronomii, 21. Pihotă, 109. Proţes, 143 Piscupie, 115, Frovalisi (a), 75. Plasă, 145. Purţione, 109. Poblicului, pobliţarlui (a=a publica), >9, 137. www.dacoromanica.ro LEXIC 201 Răbeliaşî, rebeliaşl, 143, Raritet, 14. Răsticnire, 115. RSţătă, 25. Răzvlătire, 116. Rebelion, 59. Regeâ, 156. Reghement, 108. Sahtisi (a), 139. Şarmiţ, 110. Şart, 12. Sărviţia, 15. Sentement, 172. Servis (service), 10. Simberi (a), HI. Sîngeplu, 85. Soldaţi, 109, Tabanâ, 129, 131. TatarI, 155. Tefaric, 170. Tenculeţ, 18. VaperurI, 56. Varoş, 11 o. Zaif, 69. Zalisi (a), 136. Zarif, 18, 21, 38, 41, 51 5216. voi. vin. 147. R Regularisi (a), 159. Keşmea, 17. Respetie, 115. Reţet, 26. Revoluţie, 135. Revoluţion, 160. Roafâtă, 171. Rol, 69. s Speculaţion, 164. Speţies, 91. Şpionl, spioni, I12, 116. Spudaxi (a), 44. Şteab (Ştab), 17. Stenahorisi (a), 58. Ştilştant, 20. Strapaţie, 22. Ştuc, 61. Tevatură, 17. Titlu, 12. Turuugiu, 23. Tutun, 85. u Urdinar, 8. Visită, 73, 133, 135-6, 172. Voios, 82. -2, 56. Zariflîc, 46. Zbredui (a) (= a zmeredui), 31, 13* www.dacoromanica.ro ÎNDREPTĂRI. P. 16, r. I de jos ceteşte «copila», pentru «copilu». P, 33, n° 165, ceteşte : cminavet», pentru «minaret». P. 47, n° 280, ceteşte: «cere», pentru «are». P. 48, n° 290, rîndul 7 de jos, ceteşte : «dum[isa]le> pentru «dum[ita]le >, P. 68, n° 452, ceteşte: «1823», pentru «1822». P. 121, r/3 de sus, suprima odată «pune», iar la capul rînduluî, ceteşte: «la» pentru cal». P. 127, r. 3 de sus, ceteşte', «vot», pentru «net». P. 130, n° 182, ceteşte : «Stan Popovicî», pentru «Stan Petrovicî» www.dacoromanica.ro TABLA DE MATERIÎ Pag. I. Scrisori de boieri............................................. I II. Scrisori de negustori.........................................79 IU. Scrisori de str&iDÎ...........................................95 IV. Scrisori istorice............................................103 Tablele.......................................................174 www.dacoromanica.ro De acelaşi autor sînt încă în librărie: Lei Studii şi documente cu privire la istoria Romînilor, VI..6.— »>> »»*> » VIL............6.— >» » » >» . » IX...............3 50 >>» »»»» > XII .... 4 — » > * * • « > > XIII . . . . 3.50 Braşovul şi Komiuii. ... .................. . . . 6.— Drumuri şi oraşe din România.........................2.50 Sate şi mănăstiri din Romănia .............................2.50 Neamul românesc in Bucovina .............................2.50 Neamul românesc în Basarabia............................ . 2 50 Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească, 2 voi. .... 5.— Inscrippî din bisericile României, T............... . 5.— Istoria lui Mihaî Viteazul pentru poporul românesc.......1.— Istoria lut Ştefan-cel-Mare pentru poporul românesc (cu note) . . . 2.50 Geschichte des rumănischen Volkes, 2 voi...................25.— www.dacoromanica.ro