STUDII ŞI DOCUMENTE CU PRIVIRE LA ISTORIA ROMÎNILOR V. CARII DOMNEŞTI, ZAPISE Şl RAVAŞE Tipărite în întregime sau ra regeşte şi întovărăşite de note explicative — PARTEA I — , DE ' - • 5 ' N. IORGA PR0FE80R LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI EDITURA AlTNIS'rERIUXVtrl DE INSTRT;OflE BUCUREŞTI Stabilimentul grafic h V. SOCECU, Strada Berzei, 59 1903 www.dacoromanica.ro STUDII ŞI DOCUMENTE CD PRIVIRE LA ISTORIA R0MÎN1L0R V www.dacoromanica.ro PREFAŢA Fiind invitat să dau o Istorie a Romînilor pentru cunoscuta culegere de «Istorii ale Statelor europene» (Europaische Staatengeschickte), începută cu cîteva decenii în urmă supt conducerea lui Heeren şi Ukert şi continuată astăzi supt pri-vigherea profesorului K. I,amprecht din Leipzig, am înţeles, cum nici nu se putea altfel, să dau, nu catastifurî de Domni şi boieri, pomelnice de războaie şi anecdote din trecut, cusute bine sau răO între dînsele, ci icoana, cît se poate mai îmbielşugată şi apropiată de adevăr, a vieţii poporului românesc din toate părţile şi de la un capăt al duratei lui pănă la celalt. O grea sarcină, mult mai grea decît aşternerea din uşor a unei nouă povestiri politice privitoare la Statele în care ni s’a alcătuit neamul. Pentru aceasta, există o bogată culegere de documente străine, în care se pot urmări în cele mai mici amănunte negocieri, frămîntări războinice, schimbări de persoane pe tron şi în jurul lui. Cînd stă să caute însă cineva obiceiuri şi datine, ştiri asupra traiului în sate, din care se alcătuieşte cea mai temeinică parte a trecutului nostru şi de unde izvoreşte, prin muncă, puterea de bani şi braţe care mişcă toate strălucitoarele păpuşi de la suprafaţă, atunci el se găseşte de foarte multe ori nedumerit şi, cînd vrea să scrie cunoScînd lucrurile, îi rămîne să facă ceia ce am îndeplinit — de şi în foarte slabă măsură pentru studii de amănunte — în aceste două volume de documente interne. Cel ce tipăreşte acest volum a dat la lumină întăiu de acele materiale interne, scrise în româneşte care aveau vre-o www.dacoromanica.ro IV PREFAŢĂ însemnătate politică sau erau în legătură cu un anume punct în cercetare *. în urma maî multor călătorii făcute în Ardeal, el a dat apoi regeşte, extrase sau o ediţie complectă a scrisorilor româneşti păstrate în Archivele oraşelor săseşti, şi anume Braşovul şi Bistriţa2. Dintre aceste scrisori, unele se raportă la anumite întîmplărî de un interes mal mare, iar cele maî multe au însuşirea rară de a fi răvaşe de ţeranî, negustori, boierî, iar nu zapise. Prin urmare, în ele nu se află nici un element mort, stereotip, formal, acelaşi pretutindeni şi de la o epocă la alta, ci ele cuprind ceia ce a văzut, ceia ce a gîndit şi simţit în adevăr fiecare dintre aceî ce au scris sau pentru cari s’a izvodit scrisoarea. Alte materiale documentare interne sînt cuprinse apoi în Documentele familiilor Callimachi şi Cantacuzino, pe care le-am publicat în 1902, rămînînd să continuii măcar pe cele d’intăiu. în aceste Studii fi documente, s’au cuprins şi pănă acum destul acte interne. în volumul II, s’au comunicat, în întregime sau ca regeşte, o sumă de documente care privesc dezvoltarea la noi a propagandei catolice, dar în acelaşi timp şi viaţa de obşte pe moşiile ce se găsiaQ în stăpînirea bisericilor, mănăstirilor, episcopiilor clatine»: acestea apar adesea ca nişte proprietari în legătură cu interesele lor, ce nu se deosebesc de interesele altor puternici aî pămîntuluî românesc. Volumul III înfăţişează, pe lîngă fragmente de cronici, şi hîrtiî de tot felul privitoare la aceia din boierii romînî aî veacului aî XVII-lea şi maî ales al XVIII-lea, cari au avut gîndirî şi condeiu pentru tot neamul. în notele la Prefaţă ca şi în capitolele documentare ale voi. IV s’au dat iarăşi destule documente româneşti din ţerile romîne. Volumele de faţă V şi VI, sînt însă consacrate în deosebi acestei categorii de izvoare. Ele cuprind cîteva documente întregi, unele şi cu formulele lor, ce mi-au părut interesante, şi un număr foarte mare de regeşte. ' V. memoriile tipărite în An. Ac. Rom., de la voi. XVIII înnainte. s Memoriile citate şi Documente romaneşti din Arckivcie Bistriţei, 2 voi. iu 120, Bucureşti, 1900. www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ V în partea IiO, cuprinzînd lucruri culese din Archivele Sf. Spiridon, de la Iaşi, se dă une-orî numai semnalarea documentului, pe care, în scurtul timp ce-1 aveam la îndămînă, nu l-am putut cerceta aşa cum aş fi dorit, pentru ca el să-mi poată destăinui tot ceia ce cuprinde. în toate celelalte despărţiri din această carte — şi tot aşa voiu face şi în volumul ce va urmă —, am căutat să nu lipsesc regestul, alcătuit pe larg, de ori-ce putea fi vrednic de luare aminte în originalul pe care-1 aveam supt ochi. Am lăsat la o parte tot ce e stereotip şi se găseşte în ori ce alt act din aceiaşi vreme, redactat cu un scop asămănător, şi am cruţat cetitorului osteneala străbaterii zădarnice a întorsăturilor de frasă îucreme-nite, am eliminat fără nicî-o părere de rău toată partea ne-caracteristică şi lipsită de ori ce interes. Dar am dat fabula actului, afacerea povestită în el, mai întins saQ mai pe scurt, după însemnătatea ei, am cules atît numele istorice, cît şi cele neobişnuite, care pot să folosească cercetătorului istoric sau filologic, am adunat cu scumpătate elementele privitoare Ia viaţa generală a ţeriî, notele de istorie culturală — a căror urmărire a şi fost scopul mieii de căpetenie —; n’am uitat cuvintele rare, formele puţin obişnuite şi caracteristice. Mai mult decît atîta nu se poate cere de la un om cuminte, care ştie să-şi preţuiască timpul şi nu crede că poate abusa de al altora, servindu-li inutilităţi, lâsîndu-î pe eî să măture ce e zădarnic. La urmă se vor da mai multe indice, pe care nu mă dau nicî-odată în lături să le fac singur. Nu voiO da, fireşte, cuprinsul documentelor care nu sînt dintre acelea pentru care o astfel de muncă şi cheltuială de spaţiu poate fi folositoare; tot aşa nu voiu înşira toate numele, aşa de multe, răspîndite pe paginile celor două volume. Un întăifl indice va da însă o listă cronologică generală a tuturor actelor, ce sînt împărţite în publicaţie după colecţiile din care fac parte: se va arăta şi dacă e un document domnesc saQ un zapis, precum şi din ce regiune e fie care. Al doilea indice va cuprinde numele de localităţi şi de familii. Iar cel de al treilea va pre-sinta toate numirile de instituţii şi datine: în el se va da www.dacoromanica.ro VI PREFAŢĂ definiţia fiecăreia şi se va trimete la alte publicaţii unde se pot căpăta lămuriri de folos cu privire la acele instituţii şi datine; el va fi astfel cea d’intăifl încercare a unul dicţionar cultural al trecutului românesc. Pentru a-1 face cît mal complect şi pentru a putea îmbrăţişa întreaga viaţă a neamului nostru, de pretutindenea, am căutat să am documente din cît se poate mal multe regiuni. Pentru aceasta m’am adresat în genere proprietarilor de documente printr’o scrisoare apărută în ziarul «Epoca», ru-gîndu-î a-mî încredinţa pentru scurt timp vechile hîrtil de moşie pe care le are, mal multe sati mal puţine, mal vechi safl mal nouă, orî-ce proprietar romîn. N’am izbutit aşa, fie că scrisoarea nu s’a cetit, fie ca lumea nu e încă la noi în starea de cultură trebuitoare ca să-şî dea o mică osteneală pentru un folos general, de ordine intelectuală, şi fără nici o răsplată personală. Adresîndu-mă însă fiecăruia în deosebi, am cîştigat mal mult. Mi s’au încredinţat mal multe colecţii bogate, din care am ales ce era mal bun pentru publicaţia mea. Numele acestor persoane îndatoritoare se găsesc în-naintea fiecărei despărţiri alcătuite din materialele lor. Trebuie să adaug şi aceia, pentru ca — în lipsa cetitorilor de astăzi — cetitorii de mîn! să li fie recunoscători, că dd. C. Brăncoveanu, Al. Callimachi şi Barbu Ştirbei au luat âsupra lor cheltuielile de tipărire a colilor ce cuprind acte din ar-chivele dumnealor; de aici n’a resultat că am fost plătit îndoit pentru aceste coli, ci că s’afl putut tipări cu atît mai multe coli decît acele prevăzute prin contractul mieii cu Mi-nisteriul de Instrucţiune Publică. Volumul VI va începe cu actele moşiilor particulare ale M. S. Regelui. De la volumul VII înnainte voiu urmă cu documente mai mult externe. Ceia ce nu împiedecă însă că mal târziu, adu-nînd materiale îndestulătoare, să mal dau vre un volum ca aceste două. Materialul îl voiţi aduna însă de la particulari, căci, întru cît priveşte acel, foarte îmbielşugat, din Biblioteca Academiei Romîne şi din Archivele Statului, nădăjduiesc www.dacoromanica.ro PBEFAŢĂ Vil că îndemnul, făcut de d. I. Bogdan în prefaţa scrisorilor slavone către Braşoveni, de a se începe tipărirea unor documente şi regeşte culese în acele deposite, nu va rămînea fără urmare din partea instituţiei ce este în măsură a suporta cheltuielile unei asemenea publicaţii1. N. Iorga. j si Moţe critice asupra culegerilor de documente iutei ne louiăneşt}, Socec, 1903* www.dacoromanica.ro I. REGEŞTE DE DOCUMENTE ÎN ARCHIVELE INSTITUpEi SF. SPIRIDON DIN IAŞI 66549 Voi. V. www.dacoromanica.ro 1 1. Suceava, 28 Decembre 6936 (1427). Alexandru-cel-Bun, Pergament. — Dădeştî, 1. 2. Suceava, 15 Iunie 6941 (1433). Ilie-Vodă. Pergament.— Piscanl, II, 1. — Cf. Uricariul, XVIII, pp 502. 3 Suceava, 24 Iunie 6944 (1436). Ilie şi Ştefan-Vodă. Boieri: Roman, fiul lui Ilie, Jurje Fratovschi, Petru Hudici Vornic, Isaia, Mihail Popşa, Stan Băirlicî, Şteful [Jumăt]atevicî, frate-său Măindru, Lazor şi frate-său Standul Postelnic, Duma LimbădulcevicT şi frate-său Mircea, Băloş Ciaşnic, ... deaiu Stolnic, Cozma Şandrovici, Făirea, Manoil Grăci.., Vitolt, Steţco Dvornicul, Boguş Nesteacovicî şi frate-său.., Hodco Mamurinschi şi frate-său Aereh, Iaco ... CrăticT, Stan Comisul. E dat pentru Petru Ungureanul, care şi-a luat moşie la Cîmpii luî Dragoş. Se vorbeşte de $e raaata“7 17 Iunie 7099 (1592 * 4)- Petru-Vodă. Stroicî Logofăt1.— Todireni, Ibl', 1. 24. Iaşi, 7 August 7101 (1593). Aron-Vodă hotăreşte în favoarea luî Florea Vătaj, ce s’a plîns pentru moşia luî «Roşi iacii». Slavon*. — Roşieştl, XII, 3. 1 Intr’un document nedatat (c. 1603) Moglădea Dvornic glolni, llea Vel Şet., Năvrăpăscul jitmeiar, Ureache prăcălab, Toma Brut, Dumitru Goia mărturisesc pentru vînzarea satului Cîrligî către Nicoară Logofătul (Bibi. Ac. Kom , 9/LV£l). Cf. Ilurmuzaki, XI, p. LXXXIV, no. 5. 4 Un interesant document de supt Petru Şchiopul e 'acela prin care «Crîstea pîrcălab de Neamţ» şi fiii. Păcurar, Ionaşco, Pâtraşco Vătah, Vasilie Vă- www.dacoromanica.ro (> DOCUMENTELE SFÎNTULL'Î SPTEIDON 25. Iaşi, 31 Ianuar. — Vînzarea de ocină din partea luî Coste ot Buciumi luî Marco, luî Crăciun şi «Vlîdoaeî» de acolo, înnaintea luî Sava Vornic, Gheorghie Vornic şi Paos Vornic de gloată. — Galbeni, I, 2. — Cf. Iorga, Istoria Iul Mihal Viteazul, cap. 2. 26. Sfîrşitul secolului al XVI-lea (6 Februar). Vînzare de ocină înnaintea lui «Macsin Băncescu prăcălab ot Bacău», «Ionaşco Peaicul biv staroste ot Totruş», «Pătraşco Hotnog ot Polea-Dragoşea» (Cîmpiî luî Dragoş). Slavon. — Blăgeştl, III, 2. 27. Vasluiu, 14 Mart. — Domnul către pan Brut Postelnic. Să nu se «fălească» pentru satul Şepteliceni contra luî Şeptelicî, că i se va pune amendă douăzeci de boi1. — Şeptelicî, 2. 28. După 1595. Ieremia-Vodâ dă o moşie «Spătariuluî celui Mare Iordachie».— Sănăuţl, II, 3. 29. După 1595. Ieremia-Vodâ pentru «Lambu Casapul».— Băşănl, 1, 3.— Cf. Hurmuzaki, XI, p. 230. 30. 1598-9. Ieremia-Vodă. Marturî: Constantin-Vodă, fiu-sâu, Simion Hatmanul, Gligorcea Vornic de Ţara-de-sus, Ghiorghie pîrcălab de Hotin, Albotă şi Mănăilă pîrcălabî de Şiret (cKphitKHjf), Prăjescul şi Dumitru pîrcălabî de Roman, Drăgan Postelnicul, Busiioc şi Ursul Medelnicer, Simion Vistier, Grigore Gavrilovici Stolnic. «Am scris eu Eremiia Băseanul, în Suceava, vito 7107, mesţa—>. Slavon. Pergament. Fără pecete, dar semnat de Domn. — Bădeana, I. 31. C. 1600, 18 April. «Eu Costin > şi alţiî din 699), diploma lui Dumitraşco Cuza biv Vel Stolnic (si lui «Deadiul c-au fostu Medelmciar-Mare») el îi zice «Cuzca> (ibid.t 221/lV). www.dacoromanica.ro 10 DOCUMENTELE SFÎNTULUÎ SPIRJDON moartea luî Colpan a dat ştire feeorilor luî Colpan ca să-ş plătească rămăşagul tătăne-său la Vistiiar şi să-ş ţie ocina, iar eî n’au vrut să plătească, ce au lăsat să plătească Başotî acel rămăşag şi să ţie ocina. într’ acea Başotî au dat 57 de galbinî în Vistiiarfie] şi ati istovit acel rămăşag şi, ca să n’aibă a-ş fac[e] şi direasele domneştfî] pre-acea ocină din Bo-deştî şi din Dănceştî cu tot venitul, pre maî mare credinţă ne am pus şi peceţile pre cest zapis al nostru. Eti Chiul am scris. Să să ştie. Pis u las. Bani de sulgu au fost, să să ştie. [Cele două semnături şi două peceţî.] f Cu Grozava am fost cănd am dat aceşt[i] bani».— Ibid., 20. 45. Iaşi, 25 August 7114 (1606). Simion Movilă întăreşte o proprietate luî Miron sin Gligorie Clucer. Stroicî Log. — Bodeştl, I, 25. 46. Izvod debanîces’au dat pre ocine şi pre vii; să-s ştie : f 417 ug. S’au dat Şoldăneştilor, şi luî Răcoviţă, şi Stâncii, si luî Pisovschiî pentru gumătate de Tribisăuţi, şi pentru Băl-ţăteştî, şi pentru a trie parte de Gurdeştî, căce că nu vrea să fac îi Bococoae parte den ocină, că-i dzicea că este îndzăs-trită; ce n’am vrut aşia, ce li-am întorsu preţul dzăstrelor înnapoî, ş’am întrat în ocină. La Cotnari: «dialul luî Voda,>. «Fecorul popeî de la Copău». [Cifrele sînt scrise şi în ara bice, scriitorul e poate Iordachi Cantacuzino, unul din ginerii luî Bucioc].—Popricanî, II, 60. 47. Iaşi, 7115 (1606). Mărturie de la Boul Vistier, Ştefan Vornic, Voico Vistier, Băseanul uricar, Ionaşco vătav de Vistierie, pentru că Crăstina Pureooae şi fiul eî Simion vînd ocină la Bodeştî luî Pătraşco Başotă, pentru taleri de argint. Semnătura. «f Cu Grozava am fost cănd am dat aceşti bani1.» 48. Iaşi, 3 Maiu 7115 (1607). Simion-Vodă întăreşte o posesiune luî «Nicanor biv Mitropolit» şi călugărilor de la 1 Urmează întărirea de la Simion-Vodă, Iaşi, 15 Iunie 7115 (1607). Şi aicî se scrisese jos : «Cu Grozava», etc., dar se Şterge. Stroicî Log. semnează şi el. Vine apoi vinzarea, fără dată, a ocineî către Toma Postelnicul (110 26). I-o întăreşte Radu-Vodă, acestui al doilea Postelnic (13 Decembre 1625). www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTOR E CULTURALA 11 Agapia. Stroicî Vel Logofăt. — Chipereştî, II, 4. — Cf. voi. III clin această publicaţie, p. 39 n. 1. 49. Iaşi, 29 Februar —. Constantin Movilă, pentru Bocîoc Vel Ceaşnic, ce ţine Şeptilicîaniî. Supt iscălitura Domnului, e a lut Ureache Vel Dvornic.—-Şeptelicî, 3. 50. 14 Decembre 7117 (1608). Constantin Movilă, menţio-nînd o mărturie a lui «Hilip Vel Vătav volost Bacă . . .». Stroicî Logofăt. 51. Iaşi, 30 Mart 7117 (1609). Constantin Movilă, pentru Nicoară Vistierul.—■ Popricanî, I, 3. 52. Iaşi, 25 Octombre 7118 (1609). Pătraşco Vel Vornic de Ţara-de-sus, Orîş Hatman, Chiriţa Vel Postelnic, IkpKO Logofăt, Boul Vistier, Toader Dragot[ă] Vornic .«glotni». Ghiorghi «prăcălab Orheî», întăresc cumpărătura lut Nicolae Prăjescul. Semnează şi Ignat Mamuleţ şi Luca din laş, «Orăş», «Gheorghie Maroţi Logofet». Slavon. — Popricanî, II, 47. 53. Iaşi, 10 August 7118 (1610). Constantin Movilă, pentru Arpintie Postelnic. Pătraşco Vel Logofăt. Domnul scrie cu mîna luî : 54. Iaşi, 25 Septembre 7119 (1610). Constantin Movilă pentru Ionăşenî pe Jijie, citînd un privilegiu «ot Ion Dispot Voevod»; se întăresc luî Nicoară Prîjescul Vel Vist. Pătraşco Vel Log.—Popricanî, II, 46. Cf. şi n° 45. 55. Iaşi, 22 August 7119 (1611). Constantin Movilă, pentru Arpentie Postelnicul, Pătraşco Vel Logofăt.—Dădeştî, 3. 56 Ionaşco Mare-Păharnic, Pinteleî pîrcălab de Cotnari, Feltin şoltuz şi doisprezece pîrgarî arată că a venit la eî «Ionaşco Grigorcea cu nepoata sa, cu Eftimiia, fata luî Miron Clucariul ce, aQ fost» şi se pîresc «cu semenţiia lor [nepoate]: Tudosiia Oncoae din Sucavfa] şi cu fea[te]le eî Agafiia şi Mărica Mănoe», pentru o falce şi jumătate «în dealul Mândru ; ce au fost aceale viî a mătuşeî lor, a tuturor, Gripineî, călugăriţei, dzicănd Todosiia Oncoae şi cu featele eî că li să vine şi lor parte dintr’aceale viî». Eftimia aduce zapis www.dacoromanica.ro 12 DOCUMENTELE SFlNTU LUÎSPIRIDON de la preuţ şi de la mulţi oameni buni din Sucavfa]». Lasă «cu limbă de moarte nepoţilor săi, lui Gligorie Clucariul şi Sorieî, şi fecorilor şi nepoţilor, care zapis scrie cu pr[ocl]e-ciune, cine va strica tocmala ei Grăpineî călugăriţei; iar Gligorie şi Sora cu fecoriî lor ca să fibă a cumănda şi a griji Ia pogrebul ei şi diati pre răndu prespre anul, şi aşijdere în toţ anii să dea dintr’ aceale vii căte o gumătate de vin la besearecă la Arhaanghel în Sucavfa], şi căte un cal în toţ ani la Svetagora, la Dioniseaţe. Deci noi, vădzăndu acel zapis cu proclecune mare . . ., noi n’amu îndrăznit altă leage a mai fac[e], ce am lăsat pre aceaia,, tocmală, ca să ţie Efti-miia fata lui Miron, nepoata lui Gligorie şi a Sorei, cum şi pănă acmu au ţinut moşi ei şi părinţi ie, şi ca să aibă griji adea-tiul mătuşe-sa Gripinei călugăriţei, la besearecă la Stil Arhanghel în Sucavfa] şi la Dioniseaţe, la Staagora. Acasta scriem; şi dau ştire cu castă carte a noastrî». 7121, Septembre 30. Trei peceţî şi semnătura lui Ionaşco Vel (Jîaşnic1. — Cot nari, III, 3. 57. Fără dată. Vînzare de ocină «dumisale lui Iordachie, fratele Tomeî Postealnicul». Pomenit şi «Ianie, vătavul lui Panî Vistearnicul». — Bodeşti, IV, 1. 58. Fără dată. Cumpărături de la mănăstirea Pîngăraţî ale lui Toma Cantacuzino. — Buciumi, I. 59. Iaşi, 13 Februar 7122 (1614). Ştefan-Vodă către Onciul fost staroste şi vătămanul din Roşiiacî, pentru ca satul să şi plătească dabilele. Slavon. — Roşieşli, XII, 4. 60. Izvod de cheltuial[a], c-ait cheltuit Stolnicul Niculcuhi pre moşiia Bouleni, vll J12J: Pre viile socrăi meale în dzilelje] Raduluî-Vodfă] dat-am Niculai Vistearnicul doa bute de vin, şi am scos viile. Dreptu satul Câcăredzeanii am dat un vig de atlaz şi un galbăn drept ispisoc. Dat-am iară, drept Bulăeştî, 1 teascu dea argint, făcea preţ 1 Urmează (n° 3) întărirea lut Alexandru lliaş pentru Eftimia şi soţul eî, Toma Mare-Sulger. Se citează pravila în favoarea lor. «Cristea Damiian» scrie, iar ca Vel Logofăt semnează Ghianghea. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 13 de 20 taleri bătute, şi un cal, şi un vig de adămască. Şi lui Nebojatco 3 ug., drept ispisoc. Căndu m’am părăt cu fraţii Boului drept Moreanî, am dat 6 jderi şi 4 ug. Cănd au venit Gaşpar-Vodfă], dat-am tălmaciului Nicăî Pos-tealnicul o cabaniţfă] cu blane de spinări de răs şi un şlic; făcea atnăndoao preţ de 18 ug. Căndu am scos Mihuleani de la Postelnicul Enachie, am dat Turcului celui mare 5 coţ de postav turcescu şi I con, ca de 8 ug. Cănd m’am părăt cu Bohmoteştiî pentru Ieporenî şi i-am rămas, dat-am 10 ug. de aur, şi lui Nebojatco 2 ug., pentru ispisoc, tij. Şi am cumpărat coconilor postav fileandrăş 1 8 coţi; fac 25 de zloţ. Dat-am socrăî meale 5 ug. de cheltuialfăj, cănd au purces acasă; să-s ştie. Vleat 7136. Cumpărat-am Boului o păreache de nădragi la Paşti. Căndu am mersu la Ţarigrad cu treabfă] domnească, dat-am mamei împrumut 17 taleri bătuţi, Ia nevoia eî. Dat-am drept Stejereanî şi Corlăteştî 17 ug. întru mănule Lupului Cupariul. Iar căndu am mărsu cu fraţii Boului Ia laş, toţi, şi ne-am părăt pentru Moreanî şi pentru Strâmbi, am cheltuit la laş 46 taleri bătute. în dzilele lui Barnovschiî, cănd m'am părăt cu Spătariul Dumitru, cheltuit-am 12 zloţ, şi lui Gavrilaş Vornicul un inel de aur de dzeac[e] galbeni. Dat-am Boului o şarvanâ a mea cu ceprage şi blănitja], ca de 18 ug. buni, cănd au mersu în cas[ă] la Barnovschie-Vod[ă]; iar şi i-am dat lui un frăn de-aramă ca de 2 ug., şi 30 de potronicî împrumut, şi postav roşu de şea ca d[e] 2 ug. şi o cergă turcească loat[ă] în 2 ug.; Ia nunta lui iarăş i-am dat 11 ug. împrumut lui; cumpăratu-am iară o păreache de cobote în 13 potronicî. 1 Un document slavon fără dată de an (Bibi. Ac. Rom„ 40/XI; Iaşi, 14 Iunie) priveşte o vînzare în Paşcani pentru o dulamă EarpfHHH*, za fâelandrăş». www.dacoromanica.ro u DOCUMENTELE SFÎNTULUl SPIEIDON Făcut-am Boului iar o iapăngeâ de caragiu drept 8 ug., cănd au murit Radul-Vod[â]; dat-am Boului 15 talere, Qu/^roşti, de ş’au loat un cal; cănd am venit eu din Ţara-Montenească, datu-i-am o dulamfă] roşie, ş’o păreachea de nadragi, drept Ii ug.; aşijderele iar căndu am venit din Ţara Muntenească datu-i-am lui împrumut neşte blane de hulpe, drept 16 zloţ, şi 12 zloţ bani gata. Dat-am la o sabie a lui, bani de lucru şi de argint, 2 talere bătute. Cănd fometea, văndut-am un cal în Ţara Ungurească, la Lazar Iştioan, cal turcescu, drept 140 ug., şi am loat tot păne, şi o au adus Dăvideanii; dece am mâncat tot împreună. f în zilele Raduluî-Vod[ă] dat-am pentru Tălpălăeşti 2 voii cu 2 soboli, preţ 12 ug. Un grăunţu de mărgăritar am cumpărat cuconilor drept 3 ughî, de l-au pus la orsagă. f Fără de alte mărunţişuri, ce am făcut pentru dânşii.» — Frăteştî, 5. 61. «f Eto az Nebojatco Uricar mărturisescu ceastî scrisoarea a mea cumu m’am tocmit cu Ion Hălfgul Pit. printru liălăşteae ce avem în Jijiia, şi el şi eu ; aşea ni-am tocmit: să gonim în hăleşteul miu cu năvod eu, iară în hăleşteul Hangului cu voloace să nu gonim nici ei la noi, nici vecinii noştri a îmbe p .. . rechile, să o oprim unul pre altul şi pre vecinii noştri; iară, de-a voi Q) să gonească Hăngul în hăleşteul său însuş, însă din gura părăului în gos. Şi într’această tocmală au fost Băseanul Uricarul, şi Costantin Uricariul, şi Crstiian Spătarul din Rotompăneşti. Şi ne-am pus şi peceţile, să să ştie. Pis u las, 1* 7123, Ghen. 28». [Patru semnături şi peceţi.] — Băşănl, I, 6. 62. 16 Ianuar 7125 (1617). Radu-Vodă, pentru Dumitru Buhuş şi sora lui (ctCTpH) Safta, fata (,VKi|i,\) lui Cărăiman Ceaşnic. Slavon. — Vulpăşeştî, 4. 63. 2 Mart 7126 (1618). Radu-Vodă întăreşte cumpărarea de către Dumitru Goi Vornic a unei ocine de la Micoticî şi www.dacoromanica.ro MATERIALE UE ISTORIE CULTURALĂ 15 sora lui, Buica, fiii luî «Ursu Bărbuiu» biv Dvornic. «Gheanghea Logofăt». Nebojatco pisar '. — Blăgeşti, I, i. 64. Iaşi, S Iunie 7127 (1619). Gaşpar-Vodă hotăreşte în afacerea unui sătean, căruia altul îi plătise cisla; de nu o va da înnapoî, îşi va pierde moşia. — Dumeştî, III, 1. *65. 12 August 7127 (1619). «Noi Pătraşco Başotî ot Bo-deştî, i Donicî Comişel ot Vărtop, i popa Ion ot tam, i Mie-răuţî diacul, i Zahariia diiacon ot tam», arată că Urîta, fata luî «Andreica Mierdariul», s’a tocmit cu frate-său Nichita diacul, dîndu-i un pămînt pentru «doaodzecî de galbeni de aur». — Bodeştl, V, 15. 66. laşî, 10 Decembre 7130 (1621). Ştefan-Vodă întăreşte călugărilor de la Războienî satul. Traducere. — Războienl, 6. 67. «Adăcă eu Ghincea şoltuzul şi doîspredzici părgarî scriem şi mărturisim cum au venit înnaintea noastră Lazar fecoriul Sascăeî, nepotul luî Dragota Copac, de nime [, etc şi vinde] parte măne-sa, ce s’au venit luî den sat den Uri-cheştfî] . . şi decinde de apî Totruşuluî. . ., tal., bani de ar-dzintu .. ., denaintea luî Stanosie den Copaceşt şi luî Cos. tantin Bărlibaş de-acolea şi a mulţî oamenî buni. [Şi alţiî vînd.-Pis u trăg Agiud, vl‘ 7131, Martia 23 du.» — Coţofăneştî, I, 1. * 68. 23 Iulie 7131 (1623). Ştefan Tomşa dă o întăritură luî Manolachi Vel Vameş pentru Visternicenî. «Care aceste sate au fost a luî Isac Balica Hatmanul, şi li-au prăpădit la a luî vicleşug, cănd s’au legat el şi cu alţi boerî pribegî din ţara leşască, cu multă oaste leşască şi Cazac, cu săbiî şi focuri, ş’au vinit asupra Domnii Mele ş’a pămîntuluî nostru, şi mare războî s’au făcut cu Domniie Me la apa Jăjăi, şi tot-puternicul Dumnezeu i-au adus supt sabiia Domnieî Mele, unde şi oasăle lor faţă sănt.» El dase 6oodegalbenî «la trtbu-inţa pămăntuluî».— Visternicenî, II, 1.— Cf. voi. IV, pp. 272-3. 69. 21 Decembre 7132 (1623). Radu-Vodă hotăreşte în 1 GQe vinde apoi (la 4 Ianuar 162S, supt Miron-Vodă) cumpărătura sa către mănăstirea Bunei-Vestiri (întărire şi la 26 Novembre). Ibtd. Semnează în actul acesta si Dumitraşco Ştefan, ca Logofăt.— La 25 Maiu 1632, Alexandru-Vodă dă o diplomă pentru «Candachia, cneaghina luî Goe biv Dvornn». www.dacoromanica.ro 10 DOCUMENTELE SFÎN1ULUI SPIHIDON privinţa unei încălcări la satul Războienî, «dat sfintei besericî de Mărie Sa Domnul Ştefan Voevod cel Bătrîn». Traducere.— Războienî, 7. 70. 29 August 7132 (1624). Radu-Vodă întăreşte luî «Du-mitraşco Fulger diiacul, de Todereştî», nişte case în sat, ale luî Gheorghe fiul luî Ştefan Danco. «Pentru căce au fugit Gheorghie din casele luî şi s'au lăsat Curteniia asupra slu-geî noastre ce maî sus scrie, Dumitraşco Fulger diiacul: au plătit multe dăjdî curteneşti pentru Gheorghe ... şi i-au perit multe bucate prentru dânsul». Deci îî dă voie «a-1 trage iarăş napoî în satu în Todereştî, cu toate bucatele luî, ca să plătească dajdea Domnii Meale».— Chilişoaia, I, 1. , 71. 27 Iunie 7133 (1625). Maî mulţi oameni dau zapis că s’au tocmit înnaintea lor Gheorghe şi Fulger din Todereştî «ca să radză den Curtenie pre Gheorghie ... şi să-î dea casa tătăni-său luî Ştefan, cu parte de loc ce au cumpăratu tată-său Ştefan de la Cr[ă]ste fecorul Anuşcăî, în satu în Todereştî, den deres de la Gaşpar-Vodă, şi să-î maî dea şi o putină de meare, derept 11 taleri, ce are la Iordachi. Deci de-acmu nainte să hie grije luî Fulger de aca Curtenie, iară Gheorghie să hie slobod; numaî să plătească cisla ţărănească».— în declaraţia sa — 27 Octombre 7133 (1624) — Gheorghe spune «cum m’am rugat luî Dumitraşco diiac să ia Curtenie, numele tătăni-mieu, să-l plătească el, şi eu să-î dau casa tă-tăni-mieu, şi cu cătă ocină va hi.. şi să-l maî dau o putină de miiare, ce am la Iordachi, şi eu să hiu slobod şi mântuit de Curtenie, şi să le dea Dumitraşco sama de Curteniamea». Mărturî sînt «multe slugi domneşti». — Chilişoaia, I, 10-1 • 72. Hîrlău, 7134 (1625-6). Dumitraşco Ştefan Vel Logofăt, Aslan Vel Vornic de Ţara-de-jos, Nicoară Vel Vornic de Ţara-de-sus, Miron Barnovschie Hatman, Hrizia V el Vistier *, Gorgan Vel Spătar, Gheorghe Başotă Vel Medelnicer, Lupul vtori Logofăt, Toma vtori Postelnic, Arsenie treti Logofăt H npomHX' EO/vkp, arată ca Nechita Moţoc vinde moşia 1 1 Hrizea Vel Ban se întîmpină şi la z Octombre 7146 (1637) (Bibi. Ac. Rom,, zi/xl). Cf. voi. IV, tabla. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 17 din Bacău «luî dumisale luî pan Vistearnicul al treilea». Semnează: «Dumitraşco Ştefan Vel Logf.», ’AoXâvo; Bo'pVLXoc [pecete ştearsă], «Hrizea Vel Vist.» [pecetea ştearsă], «Gorgan Vel Spăt.» ; şi iscălituri greceşti neinteligibile. — Se află şi întărirea cu aceiaşi dată, a lut Radu-Vodă 1. — Blăgeştl, IV, 2. — Cf. n° 65. 73. 13 Decembre 7134 (1625). Radu-Vodă arată că Toma Postelnicul a înfăţişat un zapis, cu data de Suceava, 15 Mart, de la Lupul Vel Logofăt, Tăutul Logofăt, Pătraşco Ciolpan 2, Dumitraşcu Başotă, Dumitraşco Buhuş, Ionaşco Prăjescul, că fata luî Albotă a vîndut o vie în Cotnari, la dealul Las-lăuluî. Semnează şi Dumitraşco Şt[ef]an V. Log.» —- Cotnari, III, 5. 74. Hîrlăti, 25 Decembre 7134 (1625). «Nechita feciorul luî Moţoc “*» vinde moşia sa la Ţinutul Bacăuluî. — Blăgeştî, VI, B.’ 75. 13 Ianuar 7134 (1626). Radu-Vodă. Se pomeneşte şi «Ignat săbiiar ot laş1).— Chilişoaia, I, 12. 1 Domnul era atunci pe moarte (ţ 23 Ianuar st. n. 1626). Intre cel cari-î aduseră trupul, spre a fi îngropat la Bucureşti, Miron Costin numără pe Hrizea (p. 2S9). — Nichita avea un frate, Toader. ! lntr'un document nedatat ^Hibl. Ac. Rom , 4 XXXII) figurează «Samoelu zeatu Culpan calogher». La urmă se înseamnă: h iuicza Ta aan. sa Alia K»c-TaiiTiin kcircaz y izui. —In Condica Bărboiului (ms. la Bibi Ac. Rom., p. 39) se cuprinde un act din 21 Iulie 7122(1614), de la Balşe vtori Log, Ciolpan Post., Vasile Ureche, ş a a La 2 Februar 716S (1660), Ştefăniţă Lupu dă un privilegiu lui Neculaî fiul luî Dumitru Buhuş Vistierul, pentru o moşie ce acesta avea de la Miron-Vodă O hotărcsc Başotă biv Log., Vasilie Banul Vist şi Iacob Moţoc (Bibi. Ac. Rom., 51/xLV). 4 La 5 Decembre 7170 (1661), Duca-Vodă dă luî Dumitraşcu Murguleţ, «ci ne-u fost vătav de smeţarlt, voie a-sî culege dijma (Bibi Ac. Rom., 23/II).— Pe la 1600, Miron Iuşevicî, diac, dă un zapis, în care se pomeneşte un Macri Vel Armaş, un Tăutul, Dumitru Roşea, Avram Babicî şi un «vătas za hansarî,» (26/XLIX). — U11 sthtranu se întîmpină in 717S 1670) (47/LVItI . — La 20 Decembre —, Crăciun din Pituşca dă partea-î din sat luî nauS KdnHTdii pentru 5 000 de talerî. Marturî sînt mai mulţi creştini «megiiasî», parte din eî ostaşi • Danco din Pitusca, Lupul din Verpca, Marco de acolo, Gligorie hotnog din Săpotenî^Dumitni^^ervfl^ din>>Gătejţ£J<_Şimmi^jiin Siţăneşti, h uiiiiţ iţcriicr din Marco din 66549. Voi. www.dacoromanica.ro 2 18 DOCUMENTELE SFINTULUI SPIRIDON 76. Iaşi, 16 April —. «Duinitraşco Ştefan Logofet> mărturiseşte' că Dămiian din Cotnari şi soţia, Irina, , şi «banî proşti». Va da în locul lor «vitî: boî şi vaci, şi păine>. Urmează notă de ce s’a dat: între altele: «un poloboc de miiare>. Plata se face apoi de Toma Vel Sulger şi, pe urmă, Postelnic. —Porceşti, 20. 85. Iaşî, 8 Mart 7139 (1631) «Adecă au venit înnaintea Domniei Meale şi înnaintea tuturor boierilor Domniei Meale Gheorghie feC irul răpousatuluî Dumitraşco Ştefan Log[o]fătul şi cu sluga noastră, cu Costantin Dracea, şi aşea au dzis înnaintea Domniei Meale Constantin Dracea cum i-au guruit răpousatul Dumitraşco Ştefan Logofătul ca să-î cumpere un sat luî, pentru slujba ce i-au slujit cu mare dereptaate şi pentru căci au fost semenţiia sa; dec n’au apucat să-î dea, căc i-au scurtat Dumnedzău dzilele; iară Gheorghii aşea au mărturisit înnaintea Domniei Meale cum au audzit şi el a-tunce, căndu i-au guruit ; deci, pentru acela lucru vădzăndu Gheorghiţă, şi ştiindu cătă slujbă i-au slujit părintelui săui n’au vrut să lase în deşert guruita ce i-au guruit, ci au dat slugei noastre luî Costantin Draceî gumătate de sat de în Goşmanî, ce iaste în Ţinu tul Neamţului.» Confirmare la 8 Mart 7139 (1631).—Romîiiî, I, 21.—Cf. Tanoviceanu, în Arch, soc. şt. şi lit. din laşi, II, p. 84. 86. 10 Maiu 7139 (1631). Moise-Vodă. Pentru moşia luî Dumitraşco Fulger. «Şi l-au plătit în patru aî de dajde curtenească 1; deci, ca-s aiba a o ţinea, nimica să n’aibă a să amesteca la acea casă, fărî de sluga noastră».— Chilişo.iia. I, ' 13. — Cf. n° 70. « 87. 8 Septembre 7140 (1631). Ştefan de Dolheştî arată «cum au înblatu fecorul mieu Solomon la o slujbă Ia Ţinutul 1 Şi Armaşi! aveau o dajde deosebită. îu documentul nedatat de la Ac. Rom., 222/vin, se înseamnă: «Armas care nu s'au istovit banii de dajde lor, c-au Uat la Ghenar, — Mart 5. t 2 ttg. 5 Pl Vasile Hortolomeî ot Ţanutul Niamfuluî. t 3 ug- P1. Vas[i]le Cracalie ot Cernauţ. t 3 ug* P1- Vas[i]le Cracalie, dajde C-au eşit la Martia, cheltuiala Vis-terii.i www.dacoromanica.ro 20 DOCUMENTELE SFÎNTULUÎ SPIRIDON Neamţului; deci au cheltuitu den banii domneşti 45 de galbeni». Pentru a-1 plăti, îşi zălogeşte moşia către Toma Vel Stolnic. — Bodeştî, I. 88. 17 Februar 7140 [îndreptat jos 7138 : deci 1632 sau 1630]. Pătraşco Başotă Logofăt, Gheorghi Başotă Vistier, Iuraşco Başotă Vornic «de gloată», Nichita şi Gheorghie diacul dau un zapis «dumniialuî fratele nostru jupănul Iorda-chi [Cantacuzino ; v. n° 57]* pentru o parte din moşia Corni, pe care o vinde «fratelui nostru, jupănulul Tomeî Postelni-nicul».— Bodeştî, IV, 10. " 89. Suceava, 8 Mart 7140 (1632). Lupul Prăjescul Postelnic arată că s’a învoit cu egumenul de la Războienî pentru satul cu acest nume : «care satu au fostu mal de-ainte vreame a moşiloru noştri; după acea tămuplatu-s’au părinţilor noştri eşire în Ţara Leşească cu Costantin-Vodă, luat-au Ştefan-Vodă Tomşea acel satu [la 10 Decembre 1621] ... şi l-au dat cestor părinţi». Se hotăreşte a li da «trei sute de taleri, bani proşti, şi opt iape, şi un armăsaru, şi patru bol învăţaţi, şi doi tineri tretinî; banii le-amu dat toţî>. — Războienî. 90. Fără dată. «Eu Dumitraşco Prăjescul, precum m’am apucat să dau uricul şi zapise ce să vor afla pre Roşiiacî, întru măna dumisali cumnatului Irimiiel Vornicul de Poartă; pentru căce iaste satul pre sama dumisale.» Semnătura. — Roşie şti, XI. v 91. f »Dumneata frate cumătre Vistearnic[e] Buhuş, închinu-mă dumitalfe] cu sănătate ; altă, dau ştiri dumital[e] că au părăt la Vodă cel vătăman den cea slobodzie muntenească de lăngă Trăgul-Frumos, au părăt pre dumneata şi pre Grama, că le-aţî cosit fânaţul lor, şi eî acmu n’au unde cosi; dece au trimis Vodă un aprod să aprindză fanaţăle toate, şi a dumitalfe], şi a Grameî, şi să fie aprodul tot acolea, cănd vor arde aceale fânaţă, şi s’au scârbit pe dumneavoastră foarte rău; aiasta dau ştire dumitalfe]; şi să fii dumneata sănătos ot Hristos; amin. Av. 20. f Ce veţi fi cosit dumneavoastră, din ceale hotare a târgului ce vă s’au dat dumilorvoastre, acealea făneţe au zis Vod[ă] să le aprindză. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ ‘21 Braţ vaş mit. : Lupul Prăjescul. j La dumnealui, la Vistearnicul Buhuş ca să se dea. »— Dădeştî. 92. «f Dumneata Vistearnice Buhuş, închinămu-ne dumital[e cu sănătate; alta: ne rugăm dumital[e] di cea bucăţea de iarbă de la Dădeştî, de la area dumitalfe] cea veache, den drum în sus, că dumital[e] încă îţi va agunge: poţi să fac dumneata o mie de stoguri, că n’am vrut să cosim pănă nu vom da ştire dumitalfe], şi ne aşteaptă oameni acolo pănă va vini un răspunsu de la dumneata. De-aceasta ne rugăm dumitalfe]; şi să fii dumneata sănătos ot Hriste; amin. Mai mic ficorul dumitale: Vasile, mă [în]chin dumitale. f De la Vasilie Prăjescul pentru făn de la Dădeştî.» — Dădeştî. t 93. IO Mart 7141 (1633). Vasile-Vodă arată că mai mulţi moşneni vînd locuri şi vii la Cotnari lui Toma Vel Stolnic pentru 150 de ughi.— Cotnari, III, 6. a 94. Iaşi, 30 August 7141 (1633). — MoiseVodă scuteşte pe locuitorii din Docolina de a da ceva «a oameni ce vor treac[e] pe acolo, în sus sau în gos, au sluga Domniîi Meal[e] l, au slugă boerescă, au hie cine va fi, nemăruî bucate sau băutură să nu dea, ce, cui va trebui, el să-şi cumpere pre bani săi; numai cine va avea cartea D[om]nii Meal[e], aceluia să î dea bucate şi, ci va trebui hrană, cum va scrie cartea Domnie MealfeJ, şi Turci, şi Tătar[i], şi alţi sol[i], pre ceia să aibă a-î grij[i] şi a-î străjui; aşijderje] şi voî globnic, şi de-şugubinarfî], şi olăcarî, şi podvodarî, întru nimic să nu-î trageţi boi loru la podvoade, nici caii de olac; şi voî cămănarî 1 1 «Slugile domneşti» jucau un rol Însemnat în tîrgurî şi sate şi erau marturî căutaţi. Cîtid fiul lui Marco ot Paşcani vinde moşia sa lui Pătraşcu Peaic, mărturisesc pentru el Ion ot Dumeştî, Condrea ot tam, popa Simion din Dăn-gheştl, popa Băniţa ot tam, Efrim ot tam, Leahul, Măteiu diiac ot Mirceştl şi «mulţi oameni buni şi slugi Domneşti». August 24. Slavon (Bibi. Ac. Rom., 247/xm).—Cînd Procop Hurduga din Glodeanl dă moşia sa lui Pătraşco Hilimon actul se face înnaintea lui Lazor Pah. din Glodeni, Oprea Ion din Dumeştî, Condrep ot tam, Pătraşco Peaicul, Ionaşco din Dăngheştî, Ifrim, Lahul diiac, «şi înnaintea multor oameni buni, slugi domneşti» (tind., 264/xiIl). www.dacoromanica.ro 22 DOCUMENTELE SFÎNTULUÎ SPIRIDON întru nemic sâ nu-î învăluiţi de camăn[ă]; aşijderfe] dobitocul lor să nu să tragă printru alţi oameni sau printru alte sate ; numaî printru capetele lor să dea ce le va fi biriul, căc Domniia Mea m’am milostivit şi am miluit pre credincos boiarinul Domnii Meal[e] ce mai sus scrie, cu acel sat, casă hie a luî cu tot venitul, şi de camănfă] încă i-am ertat, căci ţin băutură prentru solii ce trec; aşijderi şi voî, şoltuj de Vasluiu şi de Brălad, ce vor hi podvoade din sus, să le treaceţ la Brălad; ce vor hi din gos, să treaceţî laVasluiii; iar Docoleani să hie în pac[e]. Ipac neucnitem b Sam gdnă veleal.» Pecete mică, roşie, fără inscripţie.—Piscanî, II, 3. 95. «Adecă eii Irimiia de Docolina şi Dănilă de acolea scriem cu cestu al nostru zapis precum am luat în chizeşiia noastră pre Pănteleî şi pre Dăniil, precum numaî să margă cu totul ce vor avea în sat în Docolina, de unde au fostu, şi i-am luat de la dumnialuî Pârvul vătavul, din închisori, şi i-am luat să dăm sam[ă] noî de dă[n]şiî; şi eu Ştefan Romăşcanul am scris zapisul, ca se-s ştie. Şi eu Pănteleî şi Dănil sintem chiziiaşî de Ionaşco fecorul luî Pavălu.f Dănil f Irimiia.»—Piscanî, II, 7- 96. 24 Mart—«Eftimie nepotul Lupului Borvinescul» face O vînzare. Marturî: «Gligorii I" vătămanul» de Docolina». «Şi mulţî oamenî bunî, tineri şi bătrănî.» —Piscanî, III, 1. 97. Iaşî, 14 August 7142 (1634). Pătraşco Başotă, Mare-Logofat, Ureche Vel Spătar şi alţiî arată că «Condi biv mit-nic» face o vînzare luî Iordachie Vistiearnic, la Popricanî pe Jijie. Semnează r«SptfjX Xatţi.av.2, Ureche şi Dumitraşco Jitnicerul. Slavon. — Popricanî, V, 1. 1 1 Docolina era a luî Furtună Sulgearul, căruia-î fusese întărită de acest Domn la 5 Decembre 1631, «cum au fost date şi maî de nainte vreame de răpoasata maica Dummeî Mcale». O dăruise «ji giupăneaseî dumicate, Cărstineî» (P.scaitf, II, 3). * Era fratele lui Vasile Lupu, deci un Grec, aşa îneît iscălitura luî grecească se înţelege. Dar supt unactgrecesc din 1641 (14 Iunie), o chitanţă de negustor, iscăleşte, f ĂOfi'ţixTfi |j.opty]po tâ oyoQsv (Iţibl Ac. Rom. 137/LXVIll). www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 23 98. «Izvod de urice şi de zapisă, c-au perit, a dumisale a Visterniculuî Iordachie.» — Popricanî, VI, 163. 99. Mărturie pentru Popricanî, în procesul urmaşilor luî Iordachi Cantacuzino Vistiernicul cu mănăstirea Aron-Voda. «Dona de Moimiaştî, c-au fost Vornic de Poartă, om bătrân, acesta au dat sam[ăj precum ţine minte de la Barnovschi-Vodfă1). Era moară acolo : «a Condiî Vamiaşul > O drege Iordachi. Morile stau pănă în Domnia luî Iliaş-Vodă Alexandru. «Simion căl[ă]raş la (Johoranul Tudosie], căp[itan].» Frim Clate de Liiaştî, tij pe Jijia >, spune că Iordachi a avut morile — 10 Novembre —, Popricanî. Semnează Bejan Hudicî, Vornic glotniî, şi Axintie Uricariul».—Popricanî, V, IOO. 100. Altă mărturie pentru Popricanî: «Au fostu un pod făcut de dumnealui Vistearnicul Iordachie >.— Popricanî, V, 95- 101. «f Cinstite Post. Iordache. Să fie dumneta sănătos. Mă rog dumnetal[e pentru Dumnezău şi pentru sufletul părinţilor dumnetalje], fâ-ţ dumneta pomană pentru mine, de grăiaştfe] Măriei Sal[e] luî Vod[ă de mă scote de la ac[a]stă slujbă, că iat[âj că mă pripescu să mă gătescu de oaste, şi eu săntu sărac şi n’am nic cat, nic nimic ; ci mă rog dumnetal ej, fâ-ţ dumneta pomanja] de grăiaştfe] de mă scoate, iar eu, căci vei osteni dumneta de mă vei scoate, iat[ă] că den parte me de moşie-ţî dăruescu dumnetalje] 50 de stănjenp] de moşie, şi pomana dumnetal[e] nesăvrăşită va fi. De acasta mă rog d[um]netal[e]; să fie dumneta săn[ă]tos. Mal mic şi plecatul dumnetalje] — Dame şti, VI, 20. Iancul. > 102. Iunie 7143 (1635). Vasile-Vodâ pentru «Conde Vameşul», care a vîndut Popricaniî luî Iordachi Vistiernicul. — Romînl, I, 69. 103. Iaşi, 4 August 7143 (1635). Vasile-Vodă, pentru ale- www.dacoromanica.ro 24 DOCUMENTELE SFÎNTULUÎ SPIRIDON gere de moşii la Bodeştî, lui «Toma Mare-Sulgear» *. — Bodeştî, VI, 5. *104. 4 August 7143 (1635). Vasile-Vodă, pentru o stăpînire de pămînt «Şi ş'au pus a sa fierăe la Vistearnicul Domnii Meale, 12 florinţî pentru acasta». — Bodeştî, VI, 4. 105. Goeştî, 29 August 7143 (1635). Zapis, menţionînd pe «Marco diac, slug Ureche». Slavon. — Băşeanî, II, 7. 106. Fără dată. Raport, pentru o hotărnicie, al lui Ştefan pîrcălab de Soroca, făcut lui Ureche Vel Vornic. — Şepte-licî, 9. 107. Iaşi, 20 Mart 7144 (1636). Vasile-Vodă, pentru cedarea Popricanilor de Conde «mitnicul» lui Iordachi, Mare-Vistier. — Popricanl, VII,1!\ o 108. 30 Iunie 7144 (1636). Vasile-Vodă arată că Gheorghe Preabicî şi soţia lui, Mărica, fata lui Albotă, vînd o vie în dealul Laslăuluî lui Toma Mare-Sluger, şi pentru o vacă cu viţel, preţuită patru ughî. Urmează zapisul vînzătorilor, din 18 April 7142 (1634), către «Postelnicul Toma». Semnează în el şi Ghearghic din Bodeştî. — Cotnari, III, 18. 109. Iaşi, 3 Novembre 7145 (1636). Vasile-Vodă, pentru «Toader diiacul den Portari». «I-ain giudecat dup[ă] leagea ţărăî.» — Onceştî, I, 2. , 110. 9 Novembre 7145 (1636). Mai mulţi boieri mărturisesc că Dracea vinde lui Gavriil Hatmanul pentru 200 de galbeni pămîntul ce-1 are dăruit «de fecoriî Logofătului [Dumitraşco Ştefan], de la Ghiorghiţ[ă], şi de la Gligoraşco, şi Vasilaşco».—Romînl, I, 27. iii. Iaşi, 3 Februar 7145 (1637). Vasile-Vodă întăreşte această vînzare a moşiei luate de Dracea de la fiii lui Dumi- 1 In pachet se află o sumă de acte privitoare la Toma: La 10 Iunie 7145 (1637) se dă confirmare lui Toma — La 14 Maiu 7159 (1651), zapis al lut «Andreiu Neamişul» către acelaşi Toma, ca Vornic de Ţara-de-sus. — La 14 Iunie 7159 (1651), Vasile-Vodă mal dă o intăritură lui Toma. — La 16 la-nuar 7160 (1652), zapis pentru vînzare către el în acelaşi sat. — La 8 Mart 7160 (1652), întărire de la Domn — La 17 April 71CS (1660), altă întărire (n1" 6-iij. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 25 traşco Ştefan; «Ghiorghiţă, i Vasilie, i Gligoraşco». Slavon. — Romînl, I, 20. 112. Iaşi, 30 Mart 7145 (1637). Vasile-Vodă, pentru Dumitru Buhuş fost Vistier, căruia i se confirmă partea din Dă-deştî a «luî Voruntar ce au fost Comis». — Dădeştî, 6. 113. Iaşi, 12 April 7145 (1637). Sofronia, jupăneasa «Uo-goleî», şi fiii: «Costin Cog[o]lea, dvornicul de Botoşani), Pă-traşco Ciogolea, pîrcălab de Hotin, şi Miron Ciogolea, «şi fie-meaTofana» îşî dau partea din Dădeştî luî Dumitru Buhuş, Vistier. Dădeştî, 7. — V. Doc. Bistriţei, II, pp. xiv-v, xxil şi tabla la Studii şi doc., IV. 114. Novembre 7146 (1637). «Theodosiia, g[o]sp[o]jda eg m[i]l[o]stiiu g[o]sp[o]daru zemle moldavscoî), dă ocina eî «den seliştea Dădeştilor» «pre Sirca, maî sus de Tărgul-Frumos», luî Dumitru Buhuş Vistiernic. Marturî: Gavrilaş, Mare-Logofât, Savin, Mare-Vornic, Ion «dvornic din casa Domnieî Meale, şi Ionaşco Bontăş, Dvornic de Portă *, şi Dumitru Roşea, şi Vişan, Dvornicî de tărgu de laş». Semnează: «Gavriil Vel Logof.» şi «... Vel Dvornic», «Ion Dvornic». Pecetea are legenda: To^oc'i'a rccucfMi^a] 3A\. axa. — Dădeştî, 12. t 115. C. 1659. Toderaşco Mare-Logofăt şi alţiî certifică o cumpărătură a Tomeî Vel Vornic, făcută şi cu «leî bătuţ, şi doi boi, şi dzeace stupi, şi un răndu de haine de postav» *. — Bodeştî, I, 41. 116. Iaşi, 17 Mart. C. 1659. «Toma Cata Cozino (sic), V, Dvornic doinii zemli», arată că şi-a scos o moşie zălogită «ficoriul nostru Piţurlea, deregătoriul de Bodeştî». Semnează jos: «Az Toma Vornicul iscal.». Urmează alte vînzărî către el, tot in Bodeştî. — Bodeştî, I, 3. 117. Iaşi, 8 August. De la 1659. «Toma Catacozino Vel 1 2 1 lntr'un zapis slavon de pe la 1600 — Brăeştî, «Avg. 22», — al luî «Gligorie Bahrin, fiul luî Ion Bahrin» figurează ca mărfuri popit Bantiş şi Buda din Tohileanî, popa Ionco din Brăieşti, Toonea din Cernăceştt şi Toma din Leveanî». Scrie «Lupiul» (Bibi. Ac. Rom. 267/xiIl). 2 La 18 Iulie 7179 (1671), Toma «Catacozino», Vel Vornic de Ţara-de-jo->, Duca Vel Vistier, Neculaî Buhuş Vel Stolnic şi alţiî mărturisesc pentru o vînzare luî Iordachi Spătarul (Bibi. Ac Rom., 3o/LVI, traducere- 25/LXXIV). www.dacoromanica.ro 20 DOCUMENTELE SPÎNTULUÎ SPIRIDON Dvornic dolnăi zemli i Iordachie Vel Spat., Duca Vel Vistiiar» dau zapis Bisericanilor, pentru un loc din Cîndeştî.—Blăgenl, IV, 31. 118. f Ată rîj; irapoooT]? p.00 op.oXoYÎa? 8y]Xoîto'.oj b[, «şi alţî oamenî bunî, carii s’afl tămplat şi megieş din pregiur, şi şoltuzul cu 12 prăgarî», fac o vănzare de moşie.— Cozmeştî, III, 2. 121. Iaşî, 23 Mart 7150 (1642). «Grozava, gupăneasa ră-păosatuluî Stratului, ce au fostu Păharnic, şi Constantin Co-golea prăcălabul, şi Pătraşco Cogolea Şetrariul cel Mare, şi Miron Cogolea şi sora noastră Tofana» dau «fratelui nostru Buhuşu ce au fost Vistiiarnic», o moşie, «cu cinci fartae devie la Cotnarî, ce sintu la Tombric, ce ni s’ati venit noao de părţialî din cumpărăturile semenţieî noastre, răpăosatuluî Ba-lica ce aii fostu Hatmanu». — Dădeştî, 13. 122. Iaşî, 30 Mart 7150 (1642). «Mărica, giupăneasa răposatului Lupul Hăbăşescul Vornic1, şi fraţii mieî, Gheorghie Pră jescul şi Ion Prăjescul, Păharnic», vînd ocină luî Dumitru Buhuş, Vistier. — Dădeştî, 14. * In ms. 254 al Ac. Rom., f° 64, 64V°-5, 65V°-6, 66V°-7, 169V0, 1S1 V°-2, 183, se află mai multe documente privitoare la Hăbăşescul, la soţia luî Ioana (1657), la Gngore, Mare-Păharnic si apoi Hatman. — în Octombre 7179 (1669), Ouca-Vodă arată că «Andrei Badiul din Cerlena» a (acut jalbă asupra luî «Alecsandru de Hotin», «c’au neguţat o roab[ă] de la Petrovicî, pre o nepoatî a luî, dirept 500 sute (sic) de lei, şi aii făcut zapis Badiul Hăbăşăs-culuî Stolnicului, iarî Hâbăşăscul aii făcut zapis luî Petrovicî den Crăm». Apoi, «cumnatul roabei, Miron Cocoranul, şi cu Zozontie, şi cu Alecsandru de Hotin, s’aii dus la Cameniţă, la Petrovicî, făr de ştirea Badiuhlî, ş’aii neguţat roaba maî scumpu : şeapte sute a opt sute de leî» (Bibi. Ac. Rom., 98/LXXV). www.dacoromanica.ro :s DOCUMENTELE SFÎNTULUl SPIEIDON 123. 12 Iunie 7150 (1642). «Eu Nechita Moţoc, ficorul luîMoţoc Vorniculu din Movileanî», vinde ocina sa «din Câmpul luî Dragoş, ce iaste în Ţinutul Bacăului . Scrie Constantin Goştinarul. — Blăgeştî, II, I. 124. 2 Iulie 7150 (1642). Vasile-Vodă, pentru Constantin Neaniul Vornicul de gloată, căruia-î întăreşte ocina Todireştî, căpătată «pentru un bou ce-au cădzut a Neaniuluî într’o groapă a luî Danco, iar, cine să vă ţine de aca ocină, să-î de un bou boiarinuluî nostru..., şi să-ş ţie ocina>..— Chilişoai, I, 15. 125. s Decembre 7151 (1642). Vasile-Vodă întăreşte vîn-zare de vie la Cotnari, în dealul «Laslîul», făcută luî Toma Vel Stolnic de Ursul din tîrgul Suceveî. Urmează o mărturie din 8 Novembre, pentru acelaşi scop, a luî Gavrilaş Mare-Logofat.— Cotnari, III, 11-2. 126. 30 Decembre 7151 (1642). Maî mulţi moşneni din Galbeni, fac o vînzare în acest sat «dumisale luî Vasilie Vornicul din Răcăciunî şi fameeî dumisa[l]e Iriniî». Asistă şi < vă-tămanul» satului. — Galbeni, III, 1. 127. 9 Mart 7151 (1643). Grigore Ureche Vornic-Mare de Ţara-de-jos, şi nepotul său, Neculaî Ureche Spatar, şi Nistor Balşe împart moşiile ce au de la Nistor Ureche şi soţia luî Mitrofana b— Pietrosul, I. 128. 26 Septembre 7I52 (1644). întăriri la Dumeştî şi za-pise de vînzare pentru Iordachi Vistierul Cantacuzino. — Dumeştî, VIII. 129. 4 April 7152 O644). Zapis că s’a vîndut nişte pămînt luî Toma Mare-Stolnic. Jos: < Am luat, pentru părţile nostră de ocină de Lasloaniî, gumătate di Volţineanî, la Orheaiu» (de mîna luî). — Bodeştî, II, 6. 130. 20 Iunie 7152 (1644). Mărturişire de la Mitropolitul 1 La 25 Februar 7144(1636), în Iaşi, dă un zapis «Vas[i]lie Balşe fecorul luî Gheorghi Balşe Logofătul, nepotul Bârlădeanuluî» ('Bibi. Ac. Rom. 33/LXXXVI).— In ms. 334 al Ac. Rom., p. 2, un «zapis vechiu, pe sârbii, de vânzare», al luî «Fătraşcu pârcălab de Unguraş» mărturiseşte de vînzarea făcută de «Stanca, fata lui Balos bătrânul, sora luî Simion din Orăşănî». www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 29 Varlaam pentru moşiile familiei Roşea. Dat < u Mitropolie».— Orăşeni, II, 4. • 131. Iaşi, 5 Maiu 7153 (1645). Pâtraşcu Başotă Vel Logofăt, Savin Prăjescul Vel Vornic de Ţara-de-jos, Dumitraşco Şoldan Vel Vornic de Ţara-de-sus, Gheanghea biv Vel Logofăt, Cehan biv Vornic, Cujbă biv Vornic, Ureache Vel Spătar, Iordachie Vel Vistier, Grama Vel Stolnic, Simion Gheuca Vel Medelnicer, Toma Vel Sulger, Dumitraşco Erali Vel Jitnicer, Ştefan Moimăscul Vel Pitar, Lupul Prăjescul Vel Clucer, Racoviţă Cehan vtori Logofăt, Petriceaico Ar-maş, Toderaşco treti Logofăt, Dumitraşco Gheuca Vornic tî, al lui c Dumitraşco uricar», către acelaşi Toma. www.dacoromanica.ro 30 DOCUMENTELE SFINTULUÎ SPIRtDON 138. 15 Mart 7157 (1649). Uric Domnesc pentru Toma Cantacuzino. Pergament. — Porceşti, 39. 139. Ionăşenî, 18 April 7158 (1650). «Miron de Lozna, ginerele lui Ion Turcului»1 din Stăneştî, şi, cu fameia mea, Tofana, nepoata Turcului», vind luî Gavrilaş Logofătul o parte din satul Stăneştî. — Stăneştî, II, 1. 140. 25 Maiu [c. 1650]. Vînzare către «Mihaî neguţătoriul din trăg, din laş». La urmă: «Şi ac[as]tă tocmală s’au făcut dennaintea porţii Măriei Sale luî Vodă, şi noî toţ Vornicii de Poartă fost-am dă faţă, căndu i-aQ dat bani deplin». — Băşeanî, II, 11. 141. După 1650. Alegere de moşie, după o «carte de dzi». — Boruşeştî, II, 11. 142. Iaşi, 20 Iulie 7159 (1651). Vasile-Vodă arată că Tâmaş şi sora luî Marghita, fiii Sorcăî din Cotnari, vînd luî Toma < Catacozono», Vel Voinic de Ţara-de-sus, cu treîzecî de lei bătuţi, nişte vii la Cotnari, aflătoare între ale Vornicului. Se adaoge că fratele vînzătorilor, Giurgea, n’are parte la acele vii, dovedindu-se a fi om răii. Gavrilaş Vel Logofăt. —• Cotnari, III, 13 —Urmează zapisul (20 Iulie) al vînzătorilor, dat «giupănuluî Tomeî, Vornicului celui Mare de Ţara-de-sus». Se vînd «şiase fârtae de vie». Giurgea e dezmoştenit, «pentru căci l-au plătit înmă noastrî de multe răutăţi ce au făcutu 2, de aă fost de multe ori să pie, de nu l-ar hi plătit». 1 Pentru un «Agă Turcul» v. Condica Bărboiului la Ac. Rom., f° 6 V°. O 2 La 17 Iulie 7169 (1661), găsim un astfel de cas de plutire. Antonie Colăcescul mărturiseşte «cum eu furat un bou, şi m’au piins de faţă, şi era să m[ă] spăndzure , iar de unchi mei şi de omenii mei 11’au ţrut neme să mă plătescă de la curmeiu ; deci eu, 1 ăd/.ănd că-s de perire, eu dat ocina din sat din Cernoeşte, un bătrân, cu hălăşteu în Pcrcschiiu, cu aşo de făn şi cu săpături» luî «Gheorghiţă prăcălabuluî de Tutoia» (Bibi, Ac. Rom. 67/LXVily. — In 71S5 (1677-S), «Ştefan Corne, Vornicclul dumiaale Vister-niculti Ursachic ot Litenî» arată «Precum am făcut eu multă pagubă dumisalfe] luî Prodan Drăguşeşculuî Medelniceruluî, căndu fugii Petriceico-Vodă îii Ţara Leşasca, de am ţinut cale la satu la Litenî, cu alţiî, şi am jecuitu şi o cuhne a fiilor dumisal[e] lut Prodan, şi am luat multe de toate, preţ de trei sute de lei, şi am înnecatu şi doo slugi a fiilor dumisale în Săretu, după cie au trimis dumneluî ... un Arruaş de m’au prinsu şi m'au scos la Divanul Mării www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 31 Marturî: Gligoraşco Hăbăşescul Spătar, Neculaî Buhuş Jic-nicer, Constantin Banteaş Căpitanul, Constantin Buhuş. — Cotnari, III, 13-4. 143. Roman, 23 Decembre 7160 (1651). Vînzare către Toma Cantacuzino Vel Vornic de Ţara-de-sus1. — Galbeni, 2. 144. 30 Mart 7160 (1652). Vînzare către «Toma Catacozino», Vel Vornic de Ţarade-sus, care plătise nişte «dabile călără-şeştî 2». — Sârbi, IV, 7 3. 145. Iaşi, 7 Novembre 7163 (1654). Vînzare către Toader Jora Sulger. Marturî: Bejan Balşu de Albeşti, Costantin Balşu, Nacul Zbieri de Cerneşti, «Costantin Macrii, pârcălabul de Hârlău, şi Ionaşco Balşu, pârcălabul de Dorohoiu, şi Mihalcea Mânescul şi Ştefan Stănescul». — Todireni, I, 12. 146. i-iu April 7163 (1655). Gheorghe Ştefan dă o întărire lui «Toma ce-ati fostu Vornic».—Porceşti, 40. 147. 19 Ianuar 7165 (1657). Sătenii şi popa din Piscanî dau un zapis pentru Apostol, care, împreună cu altul, e che zaş pentru un nepot: «cum de acmu înnainte să şadză în sat, în Docolina, necăiurî să nu-s maî ducî; iară, de va mai îmbla să fugî din sat, să avem a da noi samă de dânsul... şi să aibî a lua bucatele noastre pentru dânsul».—■ Piscanî, II, 8. 148. Iaşi, 14 Mart 7165 (1657). Zapis pentru vînzare în sat la Olăneştl. Se menţionează şi «uricul strămoşului nostru lui Olan». Pe a doua foaie se vede: «f 30 lei dat [în litere Sal[e] luî Dumitraşco-Vod[ă], şi mi-au dat gudeţul să mă spănzurfe]». Stă-pinul său se roagă a fi iertat, lî dă partea sa din Căuieştî, cu care se plăteşte astfel pe calea stăruinţilor iBibl. Ac. Rom, 132/xxXVIl). 1 Urmează altă vînzare, din Roman iarăşi, 23 Decembre 7160 (iâ5i)(n° 39. 5 în Sărit, III, se allă o vînzare din 2S Februar 7151 (1643) pentru «Toma Stolnicul cel Mare» şi zapisul respectiv (17 Februar).—în acelaşi pachet IV, 4, actul din i-iii Iulie 7143 (1635), prin care Pătraşco Başotă Vel Logofăt mărturiseşte despre o vînzare către «frate-nostru Toma, Sulgeanul cel Mare». —Tot în Sătil, V, i, actul din II Mart 714S (1640), prin care se face o vînzare ace,luiaşî Toma Jos, şi pecetea lui Şoldan, cu leul şi inscripţia • «Dumitraşco Şoldan». 6 La 24 August 7162 (1654), Gheorghe Ştefan întăreşte satul Căcăcenil lut Iordache fost Vistiernic (Bibi. Ac. Rom , 37/LXXXVl). www.dacoromanica.ro 82 DOCUMENTELE SFÎNTULUI SPIRIDON latine] întăî. f j lei [în litere latine] am maî dat lui Căbâraş anum[e]». — Piscanî, III, 4. 149. Buciuleşti, 20 Mart 7165 (1657). «Vasilie Hatmanul şi cu gupăneasa mea Irina şi cu cuconiî noştri, cu Dutni-traşco, şi cu alţii ce va aleage Dumnedzău dintru noi», vînd moşia lor din «Rusii, ce iaste din gos de tărgu de Totruş, cu vecini şi cu tot venitul; care sat au fost cumpărătură de părinţii noştri», «slugei noastre, luiSavin e-au fostu Căm[ă]raş», pentru 400 de taleri. Marturî: Ştefan Boul «Vornicul», «Da-bigea Vornicul», Gligoraşco Sărdariul, Nacul Stolnic, Ilie Pă-harnic, Chiriac Sturdzea pîrcălab, Contăş Logofăt ş. a. — Ruşii, I. 150. Iaşi, 11 Decembre 7166 (1657). Gheorghe Ştefan către «Iordachi c-au fost Vistiiarnic, ca să să aibă a-şî ţinia satul du-misale Popricaniî, cu hăleşteu şi cu tot venitul; numai căt va istovi Moşco Jidovul de vănat hăleşteul, şi, dacă să va dezvăra, să să iâ tot ce or hi bucatelfe] Domniei Meale acolea, şi să să mute la alt loc, iară dumnealui să-ş ţie satul, căce iaste dumisale dreaptă cumpărătură; şi destul l-am ţinut Domniia Mea pre sama noastră cu asupreală, căci să tămplas[e] vremile cu scârbă; iară i-am fost făcut asupreală». — Popricanl,V,90. 151. Iaşi, 8 Ianuar 7166 (1658). Gheorghe Ştefan întăreşte lui «Nacul c-au fost Stolnic-Mare», jumătate din satul Onca-nii, — Orăşeni, II, 5. 152. Iaşi, 12 Iunie 7166 (1658). Gheorghe Ştefan întăreşte moşiile Ciogoleştilor.—Dădeşti, 17. 153. 14 Iulie 7166 (1658). Gheorghe Ghica arată că s’au învoit Iordachie Mare-Păharnic şi Ion Prăjeseul Mare-Postelnic, pentru un heleşteu făcut de primul în Popricanî. «Iar, deac’au stătut Ştefan-Vodî la Domnie, i-au tăiat iazul, şi i-au vănat şi peaştele, şi i-au străcat şi moril[e]». Acum, «dacă au cădzut satul iarăş pre măna dumisale, el au vrut să-şi iezască hăleşteul şi să-ş tocmască şi moril[e], cum au fost mainte». Pră-jescul se împotriveşte. Se înţeleg ca Iordachie să iezească, avînd o treime din folosul heleşteuluî. Cînd va fi nevoie de dres, unul va da un car (sic), altul două. «Iară, căndu-şi va vîna în posturi peaşti de văndzare», tot aceiaşi parte la www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 33 cîştig ca maî sus: «şi din bani, şi din peaşte». Tot în înţelegere, «să bagi în hăleşteu năvod şi mreaje». — Popri-câni, V, 2. 154. Iaşi, 31 Maiu 7167 (1659). Gheorghe Ghica, pentru Neculaî Buhuş biv Clucer, în proces «cu un vecin al său... din Docolina, dzicînd boiarinul nostru că-î iaste dirept vecin din sat, din Docolina, precum simt şi ceialalţî; iară acmu au fugit şi s’au scris cîlăraş la socru-său Constantin Ţiganul, şi nu vine în sat; iar Vasilie au dzis că nu iaste vecin, ce-î face năpaste. Deci Domniia Mea l-am cîutat la catastiv, şi nu l-am aflat călăraş, ce îmblî fără de ispravă fugind de la vecinîtate ; decî l-am dat rîmas pre Vasilie ca să fie vecin ... Să aibă a-1 lua de grumadz, cu tot ce va avea el, şi să-l ducî în sat..., să fie depreunî cu alţi vecini, la toate dările».— Piscanî, II, 9. A 155. Iaşi, 10 Iunie 7167 (1659). Gheorghe Ghica dă de ştire luî «Arpintie vornicelul de Muntianî, şi la vătămanul, şi la toţ săteaniî de-acolo», că «Domnii Meale s’au jăluit slugile noastre Miron Bucoc şi Nicolaî Buhuş pre voî, dzicăndu înaintia Domnii Meal[e] cum ş’au fostu duşî eî plugurile la Dădeştî, să are, iară voî li-aţî scos plugurile de-acolo şi li-aţî bătut plugarii». Eî îşî arată dreasele. «Iară voî, cărei e] va fi arat dintru voî pre locul luî, numaî să daţî a dzeafcea], să nu maî faceţi cum aţi făcut, de-aţ întrat cu tăriia voastră».— Dădeştî, 19. 156. Iaşî, 18 Iulie 7167 (1659). Gheorghe Ghica întăreşte o ocină luî Miron Bucioc, Mare Sluger, şi fratelui luî, Neculaî Buhuş, biv Vel Clucer. — Dădeştî, 12, 157. 20 Iulie 7167 (1659). Gheorghe Ghica întăreşte Ionă-şeniî luî Toderaşco Prăjescul.—Popricanî, II, 5 1. 158. Iaşî, 2 August 7167 (1659). întărire a luî Gheorghe Ghica pentru o moşie.—Roşieştî, VII, 2. 159. «Io Stefanu Voevoda . . . scriem Domniia Mia la sluga Domnii Miale la Laş Iuzbaşî: dămu-ţî ştire, diaca veî vedia cartia Domnii Miale, iară tu să cauţî ceî oameni din Popricanî ce sintu a boiarinuluî nostru, a dumisale Iordachii Vistiarni-cul cel Mare, să-î radzî de la catastiv, pentru că i-am dat Dora- 66549 Voi. V. www.dacoromanica.ro 3 34 Doct.MANTELE SFINXULUI SP1KID0N nia [Mia] să hie vecini iarăş la loc. Aiasta scriem. .. U las, 1*7168, Dech. 13.»—Romînl, I, 72. 160. Iaşi, 3 Mart 7168 (1660). Ştefan-Vodă «vorniceluluî şi vătămanuluî şi tuturor săteanilor din sat din Docolina, să fie tari şi putearnicî cu cartea Domnii Miale a-s apăra să nu dea podvodzî şi caî de olac, ori-cine va vini cu podvoade sau cu olăcăriî pre acolo ; ce podvodzile ce le ar duce Vas-luianiî în gos, să nu le iă pe de acolo în sat la dănşiî, ce să le ducă pănă în Bârlad, şi Bărlădeaniî să le treaacă iarăş pănă în Vasluiu: cum nu l’e chirie, să poarte, să-ş agonisascî, să-ş plăteaască nevoile: aşea şi podvodzile să Ie ducă târgoveţii din tărgu în tărgu, iară pre dânşii să nu-î dodeiască ; aşijderea şi olăcăriî şi alţi mâncători să iâ caî de olac din tărgu în tărgu, iar pre dănşiî să nu-î învăluiască; făr numai carii vor avea cărţile Domnii Miale, scriind anume Ia dănşiî, prea aceia să-i grijască precum or scrie cărţile; iară carii vor hi făr de cărţile Domnii Meale, ori-cine va hi şi, de le-or face silă şi asupreaală, pre unii ca ceia, să-î prindză şi să-î aducă la Domniia Mea. Iară cine-i va învălui peste cartea Domnii Meale, de mare certare va fi de la Domniia Mea».—Pis-canî, II, 10. 161. 11 Octombre 7169 (1660). Zapis. Pecete cu vulturul a lui «Gheorghie StaGi, 1658» (?) şi a lui «Hăncul Serdar».— Dumcştî, I, 3. 162. 3 Novembre 7169 (1660). Ştefan-Vodă arată că s’a făcut un împrumut cu zălog: «cincîdzec de zloţ... şi un poloboc de miiare de Cameniţ[a]». — Dumcşti, III, 3. 163. 26 April 7169 (1661). Vasile Boţul şi Ştefan Ghiarghil vînd un loc la Blăgeştî «dumisale Vistiarniculuî Iordache». Marturî: Andrei Niamişul de Tătăraşi şi popa Covrig «din târgul din Piiatră». — Blăgeştî, VII, 3. ^ 164. Iaşi, i-iuMaiu7i69 (1661). Ştefan-Vodă, pentru «Ior-dachie Marele-Vistiarnic» şi «deregătoriul şi vătămanul său din sat din Lăzeştî, ce iaste în Ţinutul Bacăului cu a Trotu-şuluî», ca să poată lua oameni străini «dintr’alte ţără: din Ţara Turcască, şi din Ţara Leşască, şi din Ţara Ungurească, şi din Ţara Muntenească, şi dintr’alte părţi, fie ce limbă vor www.dacoromanica.ro MATLRIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 35 fi». ; pentru care-î da o ocină (Bibi. Ac. Rom , 147/xLlv). ! In acelaşi pachet se afiă un act de vînzare, cu data de 20 Maiîi 7173 1665), de la «Prodan feciorul Ropceanuluî ce-aii fost Agă». în pachetul VII (2), danie din 12 Septembre 7141 (1632) către Toma Vel Sulger şi socrul sau Miron biv Clucer. www.dacoromanica.ro MATERIALE UE ISTORIE CULTURALA. 37 172. 15 Februar 7170 (1662). «Adecă eă popa Ionaşco de la Mitropolia din Sucavă şi popa Gheorghie de la Preapo-dobna şi popa Vasilii de la Văscrăsenie», mărturisesc pentru o vînzare ce se face luî Vasile «Sturdzea». Maî figurează ca marturî : «Pavăl din Botăşeanî şi popa Mirăuţă din Botăşeanî». — Bnzenl, II, 3. 173. 21 April 7170 (1662). Racoviţă Cehan Logofăt, Toma «Catacozuno» Vel Vornic de Ţara-de-jos, Ilie Şeptelicî Vel Vornic de Ţara-de-susNicolae Racoviţă Hatman, Iordachi Vel Spătar, Grigore Vel Ceaşnic, Toderaşco BîHftw Vel Comis, Statie Vel Sulger, Toderaşco Prîjescul Vel Clucer, Hrisoscul Vel Jitnicer, Ţira Vel Şătrar, Ionaşco Vel Armaş, Andronic Vel Uşer, Postolachi Durac Agă, Rugina, Dumitraşco Roşea Vornic de gloată mărturisesc pentru o cumpărătură a lui Istratie-Vodă Dabija. — Piscanî, I, 2. 174. Iaşi, 14 Iunie 7170 (1662). Istratie-Vodă Dabija arată că Eftimie Boţul biv pîrcălab se judecă cu «Andonie Blănariul, carele ţine o nepoatî de sor a Iorgăî Postelnicul [Maria] >, pentru o jumătate din satul Oncanî. Se presintă «o carte făcută de la Vasilie-Vodî, căndu au fostu şedzăndu în Ţari-grad, scriindu ca să ţie Andonie Blănariul cu giupăneasa sa toate satele Iorgîî Postelnicul». Se spune şi aici că «au fost Iorga Postelnicul văr primarăi luî Vasilie-Vodă». Domnul so-coate «dupî obiceaiul ţ ă]rîî că să maî vine cuî au datu Vasilie-Vodă în Domnie, decăt cu scrisori din Ţarigrad, căndu n’au avut puteare să dea, din ţară, nimăruî nimica». — Orăşeni, II, 6. 175. «Adecă eu Ionaşco Carăiman biv Comis, i braţ eg Gavriil Cărăiman, şi Ghighie băiv Cuparul, snă eg Pavăl băiv Vel Jicniciar, i Toader băiv pârcălab ot Gălaţî, i Dumitraşco Comşia Dvorcu (sic) ot Rădeana, i snă eg Gligorie Comşia, i Ion Stolnic, i Ionaşco snă Dracia, i Vasilie snă Gligorcia ot Şipoteanî, i Andonie Hadămbul, i Ştefan snă Necula Andrei- 1 1 Târziu, în secolul al XVIII-lea, la 25 Februar 7257 (1749), Costin .Şep-tclicî, fratele luî, Ştefan, şi cumnata lor Catnna, ce cau ţinut-o fratele nostru Ioniţ[a]«, fac o vînzare cătiă Lupul Balş Mcdclnicer (Bibi Ac. Rom., 4-6/xXX.v). www.dacoromanica.ro 38 DOCUMENTELE SFÎNTULCI SPTRIDON şan, Ionaşco Grama, i Năcuţa ot Râdeanî, i Mihaî Rusul cohodar, i Gheorghie Cerchiaz ot Cămară. Scriem şi mărturisim noT toţ cu sufletilfe] noastre cum au dat şi au dăruit dumnealui Vasilie Hatmanul al său direptu sat şi moşie, anume Rusii, ia Trotuş, Năstasii Vorniceaseî, fetei Gligorciî, pentru căc zic[e] că i-afl fost şi semenţie. Alta, facem ştir e] cum ne-au spus noao dumnealui Hatmanul cum că au fost făcut un zapis luî Savin, cănd au fost eşind dinţară, să-l ţie numai pănă că[n]du-l va dărui cui va hi voia; deci, de va scoate Savin acel zapis şi să dzică cu acel zapis că au cumpărat el acel sat, să nu i să creadză necăiurea, că noao aşia ne-atl mărturisit dumnealui Hatmanul cum că nu i au dat dumisal[e] nici un ban, nici i 1-afl vândut luî Savin. Pentr’a-cea noi mărturisim şi, pentru mal mare credinţe, cine am ştiut carte, ne am şi iscălit şi peceţile ne-am pus. Za sie pişem. Pis u Zina, Ţar[a] Ungurească, P 7169, msţ. Dech. 30. Az Ionaşco Cărăman biv Comis iscal. Az Dumitraşco Comi-şial iscal. Andonie Hadămbul iscal. Az Iocşia iscal. Az Gheorghie Cer . . . Az Gheorghie,» etc b — Rn$î, 2. 176. Iaşi, 21 Ianuar 7172 (1664). Istratie-Vodă Dabija, pentru satul Guşmanî. Fiii luî Gavril Hatmanul, «Radul şi Abaza», dau partea lor mănăstirii Agapia. Se chiamă la Divan «Vas[i]lie c-au fost Hatman, fecorul luî Dumitraşco Lo-gofet», şi «Mogăldea c-au fost Păharnic, vărul lui Vasilie Hatmanul». Răzaşiî sînt învinşi. — R.omînî, I, 26. 177. 26 April 7172 (1664). Zapis pentru o vînzare. Mărturii «Vasilie Şetrăreanul, diaconul cel domnescu den Botă-şeanî, şi Ghiorghiţă ficorul lui Pavăl de acolo, şi Chirila cel bătrân de acolo ... şi Nicula de Băiceanî, c-afl fostu părcă-labu la Cotnari ... Şi eu, Lebăd[ă] neguţătorul de Boi[ă]-şeanî, m’am prilejit şi eu la acastă tocmeală».—Buzeit, 11,4. 178. Iaşi, 5 Februar 7173 (1665). Istratie-Vodă Dabija către «gupăneasaIordăchioae, Spătăroae, şi dregătoriul dumisal[e] den satu den Popricanî», pentru «a opri hălăşteul căt este din sus de sat despre toţi răzeşii, nime să n’aibă treabă a prinde peşte, 1 Istratie-Vodă confirmă însă satul luî Sa\in, Ia^î, 24 Maiiî 7171 (1663). www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 39 nice cu năvod, nici cu mrej e , nici cu voloc, nicî cu coteţe». — Popricanî, V, gi. 179. Fără dată «Săboriul de la sf ăn'ta mănăstire Besere-canie», «cu tenerl, cu bătrănl», şi bătrănie cei maî proşti>, vînd locul lor de la Cîmpii-luî-Dragoş «dumisale Spătăroi Iordă-chioi». Pecete cu inscripţia: «Penat ot monastire Bisericanî». — Plăteşti, IV, 33. 180. Fără dată. «Ghedeon episcop Radovscliiî şi cu tot seborul de la Agapie> scrie către «fiica sufletască Stolni-Cas[a] a râpăosatuluî Iordachie, Dumnedzău se-1 pomenască>, pentru procesul dintre ea şi mănăstire. U-Şi-— Piscani, I, 3. 183. Iaşî, 18 Octombre 7175 (1666). «Postolachi de Do-colina» şi alţiî ieau în chezăşie pe un «vecin > fugar, căcî noî l-am loat din legătură».—Piscanî, II, 12. 184. 27 Ianuar 7175 (1667). Se vinde o moşie «lui Istra-tie Brah[ă , căpitanul». Mărturia «dumisale Agăî Albului şi www.dacoromanica.ro 40 DOCUMENTELE SFÎNl'ULUI SPIRIDON Mirce căpitanul de dărăbanî, Timofteiu Murgul .. ., Istratie abăgerul . . . şi izbaş Enachie».—Dumeştî, III, 4. 185. 20 August 7175 (1667). < Dafina Doamna a răpousa-tuluî Evstratie Dabija Voevod, C-au fostu Domnu ţ[ă]răî Moldovei», se tocmeşte cu Dumilraşco Roşea Vornic de gloată pentru un schimb de sate. Marturî : Vasile biv Vel Vornic, Toderaşco Iordachie Vistier-Mare, Manulachie Comis al doilea, Toader Ciocârlie Comis, Iane Hadămbul Postelnic, Alecsa Arapul, Dămiian < Vornicii din casă», Enachie Cr[ă]stea Vornic. Pecete cu bour. Jos, pecetea şi semnătura Mitropolitului Dosofteî. — Chilişoaia, I, 16. 186. Iaşi, 12 Maiîi 7176 (1668). Iliaş-Vodă Alexandru hotă-reşte în procesul dintre Constantin Buhuşel 1 2 biv Jitnicer, Va-silie Varnav, de o parte, şi Dumilraşco Boul biv Jitnicer şl mănăstirea Agapia, de alta, pentru împresurare de moşie la Goşman, în partea < moşului lor, lui Simion Seachil de la Vărdzareştl, fiind zapisul lui Gavril Hatmanul, perit, cănd au jecuit Ungurii caasăle fiuorilor lui Gavril Hatmanul, la Ilotin . Procesul e cîştigat de cel d’intăiu, Dar se află zapi-sele «în ţ a]raa leşascî», şi, răscumpărîndu-le Boul şi călugării, cîştigă ei.—Romînî, I, 26. 187. Iunie 7176 (1668). Mărturie pentru un proces al lui Ursachie, Mare-Vistier, din partea următorilor boieri: Solomon Bărlădianul Vel Log., Miron Costin Vel Vornic de Ţara-de-jos, Vasilaşco Vel Vornic de Ţara-de-sus, Nicolaiu Răcoviţă, Hatman, Stamatie Vel Post., Toderaşco Iordachie Vel Spătar, Apostolachie Vel Ceaşnic, Ihe Sturdzea Vel Stol., Alexandru Draco Vel Comis,(Apostol Durac Vel Medelnicer, Alexandru Buhuş Vel Pitar, Lupaşco Buhuş Vel Şetrar, Alexandru Ra-mandi Vel Uşar, Dumilraşco vtori Logofăt, Enachi vtori Claşnic, Contăş treti Log., Dumitraşco Coroşca, Silion, Roman, Ştefan Ghiarghiel, Ghiorghiţă, Ursul, Vornici de Poartă. Ur- 1 In Bibi. Ac. Rom., 150/LXX, se alia zap.sul nedatat al «Mierlei» către Ale\a Arapul Vornicul . se vorbeşte în el şi de «o cupa de argint pentru o tah ă şi pentru două linguri si o sarvane si o caldarc de berea». 2 O ^criboarc a unui polcovnic de Zaporojenî, româneşte şi poloneşte, se păstrează în Libl. Ac. Rom., doc. 202/xiir E datata aobuszy, 24 Maia 1665». www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 41 mează hotărîrea lui Iliaş-Vodă Alexandru, cu data de «7176» şi «1668». Ursachie se judeca cu Toderaşco Jora, vtori Me-delnicer, pentru Toderenî. Cel d’intăiu spunea că are jumătate din sat «cumpărături de pe socru-său Gavril Ghatmanul, apoi, cănd au fost în dzilele lui Gheorghie Ştefan-Vodî, tămplăn-du-s[ă] fieorii lui Gavril Ghatmanul în urgie de spre Domnie, şi fiindu ei lipsiţi şi din ţ[a.]rî, s’au sculatu Toderaşco Jora Medelniciariul şi a cumpăratu giumătate de satu de la neşte răzasî». Se hotăreşte, «după liagia ţărăi», a se întoarce banii.— Todireni, I, 18. 188. Iaşi, 15 Maiu 7176 (1668). Iliaş-Vodă Alexandru dă lui Toderaşco GramaCâmâraş-Mare, «fecorul Grameî Stolnicul», un loc lîngă Tîrgu-Frumos, căpătat pentru că «au fost dat Grarna Stolnicul în dzilele lui Moisăi-Vodî 4 cai buni şi doă sute de taleri de argint în triaaba ţîrîi». — Dădeştî, 23. 189. 4 Februar 7177 (1669). «Gavrilaş Tîbărţă, ce a fost Cămâraş», dă un zapis pentru «satul Războiani, pre Valia-Albî, în Ţinutul Niamţuluî». — Războienl, n° 13. 190. 12 Mart 7177 (1669). «Savin Năvrăpăscul Şoimariul 1 şi cu femeia me Rocsanda», fac o vînzare înnaintea lui 202. S Maiu 7182 (1674). «Dumitraşco Cantacozono Voevod» «tuturor slujitorilor, căţî veţi înbla cu toate slujbele Domnii Mialfe] la Ţinutul Tutoveî, pe cislă ţărăniască, cu dajde, pentru sat, pentru Piscanî, carii sintu a svinteî mănăstiri Dialul-Mare, am socotit Domniia Mea şi am pus să dea cu rupta doaîdzăc şi patru de galbeni într’un an, doîsprădziace galbeni la Svfejti Dimitrie şi doîsprădziace galbeni la SvLe ti Gheorghie, să dea bani la Cămara Domnii Meale; pentru aciae voi, dăjdeari ţărăneşti, şi voi ilişiari, şi voi sulgiari, şi voi podvodarî, şi alţi căţî veţi înbla cu toate triabele Domniei Miale x, pe cisla dăjdii la acel Ţinut, toţi să aveţi a le da pace». — Piscanî, I, 7. 203. 28 Ianuar 7183 (1675). Vînzarfe de pămînt «la mana dumisale Vornicului Gavriliţia. — Roşieştî, IX, 4. t> 204. Iaşi, Septembre 7183 (1674). Alexandru Buhuş Hat- 1 1 Intre aceste orhuluielt, ce nu se înseamnă aici, e şi a tributului către Ta tari, pentru care se atlă din partea unui personagiu grecesc din Vistierie această chitanţă, ca doc 50/xLV al Ac. Rom. : Ţ Patrud/.ăci şă doi de gal-bini şi patrusprădzcaci potronicî dat-au Stratul Slug. lui Nicolaî Murgulcţ Logofătul din orânduia'[a] balgibasi, ot Brcău, ll 7191, Ap. 24». O altă vînzare către el, «Epure ani s. 24 Maiu 71S6 (167S , formează n° 5. www.dacoromanica.ro 44 DOCUMENTELE SFÎNTUJLUI SPIR'DON man şi «soţul» luî, Alexandra, dau zapis pentru moşia «Bîdia-nul», al cărei hotar să fie «precum spun şi direasele ce avem de la Nistor Ureache Vornicul, aceaste». Vînzarea se face de ei luî Vasile Gheucăî, Logofăt al treilea. în plată intră şi «doi cai, preţuiţi drept 45 lei>.— Bădeana, 3. 205. 29 Februar 7184 (1676). Antonie-Vodă, pentru «un svăntu schitu ce iaste în hotarul târgului nostru Hărlăuluî , Zagavia, ca să-şi aibă locul de danie *. — Cotnari, I, 2. 206. Dărmăneşti, 27 Maiu 7187 (1679). «Cărstăna biv Clu-cearoae (pe pecete: «Cărstina») dă luî «Iordache, cuconul răpăosatuluî Iordachii c-au fost Spătar . . . locul căt înnecî heleşteul Poprincanul de pe Jijiia >. — Popri cant, 1,92. 207. Iaşi, 19 Ianuar 7188 (1680). Duca-Vodă către «pârcălabii de Fălciiu arătîndu-li câ Gligorie de Frijeni se plînge contra lui Vasilie de Imiş şi fratele lui, că a vîndut ocina sa în Plotuneşti «boiarinului nostru, lui Căntemir Sărudariul . Să se aleagă moşia. Miron Vel Logofăt. — Bumbala, III. — Cf. Ghibănescu, în Arch. soc. şt. şi lit. din Iaşi, I. 0 208. i""‘ April 7188 (1680). Grozava, fata luî Isac de «Să-nihău», soţia răposatului Constantin Cucoranul, dă zapis că s’a învoit cu < cumnaţii miei, anume Miron Cucoranul, şi Vasilie Căzăcescul, şi Tudosii Ţintă, şi cu Costaşco Căpitanul Turculcţ, şi cu Trinca». După moartea soţului ei, ea a venit la Divanul lui Duca-Vodă, cerînd a i se lăsa, cum spusese el, «toată povăjie casăi, şi din haine, şi din arginturi». Moşiile se împart acum în două. Marturî: Dumitraşco, Tudosii Dubău Vel Spătar, Iliaş Drăguţăscul Vel Armaş, Ion Stro-escul Căpitanul, Iordachi fratele lui, Miron Hăjdău Căpitanul de dărăbanî, Isac Goiân Vornicul de Poartă, Cărstiian Căpitanul de la Lăpuşna, Nacul fratele luî, Ionaşco Isar, Vasilie Cucoranul «Vătavul za Hatmanul >. Copie din 7231 (1722-3). — Stavmcul, 2. 209. Iaşi, 13 Octombre 7189 (1681). Vînzare către «giu-pănul Ştefan Cerchezul Păharnicul» şi soţia lui. Marturî: Ga- 1 1 La 31 Iulie 7193 (1685*1, îi întăreşte acesta şi Constantin-Voda Căntemir o° 3). www.dacoromanica.ro MATER'ALE DE ISTORIE CULTURALA 43 vriliţâ Mare-Vornic de Ţara-de-jos, Veliclco Costin Mare-Co-mis, «Cantimir Sărdariuj», Vasilachi Gavriliţă Comis, Ursul Vornic de Poartă şi «az Cantemir biv Sărdar iscai.7 — Roşieştl, V, i. ^210. Iaşi, 27 Octombre 7190(1681). Duca-Vodă către «toţî oameni! care! aţ! fostu lăcuitorî la sat la Piscanî. . . , ce sin-teţi a sv[in]teî mănăstiri . Y. şi pentru bogate nevoi v’aţî îm-prădiiat (sic) .’. ., să viniţî, să vă aşedzaţî iarăş la sat la Piscanî . , . într’un an nimănui nemică nu viţî da. . . Să vă apucaţi de pămăntu şi de agonisită ... Iar, după ce li să va înplia cisla cărţii, î! vom tocmi Domniia Mia de vor da cu rupta maî pentru iuşorul lor, nici bucatele lor pentru alţii să nu le trăgeţî». — Piscanî, I, 8. 211. 10 Februar 7191 (1683). «Alecsandra Iordăchioai Spătarului Iordachie > dă un zapis pentru Toderaşco Mare-Vistier. —Popricanl, II, 54. 212. 10 Februar 7191 (1683). «Alicsandra Spătăroae ră-ponsatuluî Iordachi Spătariul.. . pentru rândul fiului mieu Ior-dachi, că din mila luî Dumn(e]dzău alţi fii «c-am avut, i-am căs[ătorit], şi dăndu-l[i] şi din odoarî şi bani, precum vor arăta şi izvodel[e] ciel[e] de împărţial[ă], c-au luat; acum, viindu şi vremea luî de căsătorie, şi fiindu şi vremile maî grel[e] decăt întăiu, din odoarî au luat foarte foarte un lucru puţin, şi din banî aşeş niimicî, precum vor arăta şi izvodilje] cial e] din împărţalfă]: 6 au luat ceaia fraţî maî marî şi c-au rămas acestuia». Iî dă Băşeaniî şi Popricanii, fără juvaiere. Să nu fie decî ceartă, şi «carele o va scorni» să fie «triclet şi proclet». — Semnează «Alecsandra» şi Mitropolitul Dosofteî, Miron Vel Logofăt, Velicîco Costin biv Comis. — Romînl, I, 71. 213.21 Mart 7191 (1683). «Corstăna, fata Grameî Stolnicului, nepoata luî Oroş Hatmanuluî, gupăniasa dumisalfe] răpoosa-tuluî Statie, ca aă fostu Culcer-Mar[e]», dă zapis Hatma- www.dacoromanica.ro 46 DOCUMENTI LE SFÎNTULUI SFIBIDON nulul Sandulu! [Ruhuş] şi soţiei lui Alexandra pentru ocinile ce-I vinde la Dădeştî şi Hotoroşte. — Dădeşlî, 26. 214. 16. Septembre 7193 (1684). Un moşnean vinde pămîntul ce are cumnatului său, negăsind pe altul, ca «să ne scutim capetele din fumete»; primeşte, în schimb, «doaî-dzăc de lei şi cinci mirţî de mălaiu».— Cozmeştî, 16. 2rS. 8 April 7193 (1685). Zapis al «Antimieî, femeaia lui Toa-der, cî-aă fostu Vornicel în Dumeştî», pentru o vînzare de pămînt. Marturî: Alexandru Ramandi Vornic, Zosin Raşotă Hatman, Ştefan Scărlat Vel Armaş «şi alţi boiarî de Curte». — Du-meştî, III, 7. 216. 24 MaiQ 7193 (1685). Mal mulţi boieri mărturisesc că Zosin Başotă Hatmanul s’a plîns pentru că i s’ah luat «doî brîţîrl de aur», ce fusese zălog de la dînsul «la fieoriî lui Curtu din Piiatrî». — Bodeşti, IV, 7. 217, 18 MaiQ 7194 (1686). Constantin-Vodâ judecă într’un proces pentru o moşie cumpărată «la fomeatia lui Ştefăniţ[ă]-Vod[ă], ficorul răpăusatulul Vasilie-Vodfă].. . Pănă au vinit Dumitraşco-Vod[ă] cu a doaî Domnii aicia în ţ[a]rî şi, fiind aeste răscoale, ah mîrs cu mulţi oameni streini de au arat.. . mîlaifi şi de alte făinî».—Dumeştî, III, 18. ^218. «Iandreî Grohalschi. un Scrisoarea me am dat cumnatului miefi Miron Cucoranul că, tămplăndu-să între noi sfadă şi marea gălcav[ă], s’afi tămplat şi m’au calicit, şi am fost la mareaş cheltuială pentru măna me cu care m’am hrănit, şi din furtuna acasta calic de mănă am rămas. Fost-am la gudeţ Snetinuluî, şi pre noi aşe ne-u n’aîi (sic) aflat gudeţul: să de dumneluî cumnatul Miron Cucoranul o sută de lei şi să şadză 4 săptămâni la HaliciQ, la închisorea. După acasta tămplăndu-i-s’ aice la Ispas cu dumneluî rohmistrul Costantin Turculeţu rohmistrul, şi dumneluî Toader B“ (sic) Vel Armaş, şi dumneluî Pâtrăşcan Tăutul, şi Miron Cucor[on]anu, carea s’aă rugat de l-am ertat, şi dumneluî Ilie Abăza Postelnicul şi dumneluî Sandul poruşnicul, şi Sandul Volcinschi horănji la eî, eu, pentru închisore, ce au agunsu gudeţul să şadză cumnatul mieă, cădzindu aceşti boerî, care! sintu mal sus scriş, cu rugăminte mar[e], ertat-am pe www.dacoromanica.ro M.VIIiRIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 47 cumnatul mieu de aca închisorea, să nu şadză nici încăş peste sfăntul Postu, carea ne vine; aşe am aşedzat: Ia toate sfentele liturghii să şadză cu faţa în gos şi să roge pre Dum-nedzău pentru singele mieu car[e] fără vină l-au vărsat; deci pentru castă făcut-a cumnatu-meu acastă scrisore, de acum să fie frăţie şi viiaţă bună între noi, şi aceşti boiari toţi s’au iscălit în tocmala nostră, să-s ştie. Ispas, let 7196, Ghen. 19.» Urmează câteva rîndurî polone şi iscăliturile.— Stavnicul. pentru «Toma neguţitoriul, epitropul Casai Iorgăî vameşul şi a gupâneseî lui, Lupa, fata lui Dumitraşco Fulger», în proces cu fiii lui Roşea. Dumitraşco ar fi vîndut locul disputat Alexandrei, sora lui Iorga Postelnicul. — Chilişcaia, I, 20. 220. 12 Novembre 7198 (1690). Constantin-Vodă [Cantemir]. Apare la el «Toader Cărăiman Postialnicul, ficorul lui Io-naşco Cărăiman Comisul», cu Stratul Iuraşco, al doilea Me-delnicer, ginerele lui Savin, «ci-au fostu Cămăraş la Ocnî». Arată un zapis al lui «Vasilie Caur, c-au fostu Logofat-Mare, cum la eşiria lor din ţari, cu Gheorghie Ştefan-Vodă, în Ţ[a]ra Unguriască, prilegindu-şi Ionaşco Cărăiman Comisul, tatăl lui Toadir Postialnicul, cu Gheorghie Ştefan-Vodă şi cu Vasilie Caur Logofătul, făcut-ati Vasilie Logofătul zapis de danie şi de mluire lui Ionaşco Cărăiman Comisul, fiindu-i gupăneasa lui rudenie». Cellalt act îl arată Stratul Iuraşco. Domnul ţine în samă că, «după ce au vinit Vasilie Logofătul cu Ionaşco Cărăiman Comisul din pribegie în ţară», nu ţine satul nici el, nici Cărăiman. «Şi au trăitu el în ţară 20 âe ani, pără la săvârşirea lor, şi n’au mai luat acel sat», nici nu s'au plîns pentru aceasta. Deci se confirmă lui Iuraşco.— Ruşi,' 5. «In Bibi. Ac. Rom (120/XLV). avem alt act de la asemenea mercenari rominî în Polonia, datat: Dumna, 7207 (169S) : Eu Costandin fecorul lu Hagi Costandin da în Ţera-Muntenescă, nepotul de sor lu Laţcar Coranul», dă zapis lui «Lupaşcu Murguleţ opnistru precum, întămplăndu-se cu dumnealui bade Laţcar Coranul a mergere în ţera mojchicescă la Hatmanul căzăcescu, cercând slujbă şi, trăgând la Preda vără-său, Pâharnicul, care slujaste la Hatmanul dă acolo, dict, trecănd pă aici pă la Dumna, ni s’au întimplat masul pre nişte sate de la Dumna, ci mi .. . luî 219. 7 Novembre Constantin-Vodă [Cantemir www.dacoromanica.ro 48 DOCUMENTELE SFÎNTULUI SPIKIDON 221. «U Domneşti, letu 7200 [1692], Iun. 29 dăn». «Catrina a răpousatuluî Apostol Catargiul», dă un zapis luî Nicola'i Moreanul, pomenind în el pe «lele1 Alecsandra Spătăroe», pe «dumnealui ginerele Iordachi Cantacozino biv vel Stolnic, şl dumnialuî ginerele Sandulu Sturdze Postelnicul, şi dumnealui Ion Iordachi Catacozino fcori Logofătul, şi Ilieşî săn Iordachi Catacozino, biv ftori Spătariu, şi Ursachi Dimitraşco Postelnic». Scrie şi semnează Ilie Catargiul vtori Postelnic.— Frăţeşti, 8. 222. 7 Iunie 7200 (1692). «Ion Iordachi vtori Logofăt) dă un zapis pentru Ionăşenî, «care sat îm iaste şi mie danie de la dumneaei maica noastră Alexandra Iordăchioae» : l-a vîndut el Iui «Neculaî fiiul dumisali Iordachie Ruset, Marele-Vis-ternic».—Popricanî, II, 55. 223. Iaşi, 31 Maiu 7201 (1693). MihaiRacoviţă dă unactpen- pocovniculuî la Mizuce, măi[n]du la cămp, nu putem şti ce fel dă ornăm au vănit, si au dat dă într’o puşcă, şi au ucis pă bade Laţcar Coranul, şi altu nimic n’au luat, fără o pereche dă dăsagi, carea în dasagî au fostu 1 rănd de haină şi şaizeci da lei. Aşa ştim si mărturisim cu sufletele nostre ; deci noî, fiind struni într'aceste ţeră st[r]iină, am năzuit la Murguleţ, opnistrul, da am dat veste dumnealui, fiindu creştin dă ai noştri» Nici el nu află. Se strigă moartea. E îngropat acolo. «2 cai au rămas la dumnealui opnistru Murguleţ, şi o pereche dă sahadace co arcu galben, şi o sabie ferecată la sahaidacc; săntu 4 tiumabliţi de argint şi un răftişor purtat peste caaşa, au fostu poroca dumisale pocovni-cului Baranoţchie, care este mai mare aici, să ste la dumneluî la Murguleţ olinistru aceste, pănâ ne va aduce Dumnezău dă la fraţii dumesale, să le luom .. Şi am loat un cal roibu mară şi un baemet negru unblător, pe care cai am mersu eu cu feciorul co Silion, cară au fostu slugă Badiî Laţcar, er un cal murgu şi un cal ruibu, aceste cai e-m ioslu luat noi noptea da în stava luî Zaruţche poeovneculuî de la Stetin, gădin că dor i-om pătrece, ci, dă vremâ ce s’au întlăpat într’accsta fel, n'aiciu ce face » Semnează şi Costandin» fecorul Hagiului de la Boeştî. Silon, neştiind'scrie, am pos degitul.» cZapisul Iw Kostanntin Czauszul pestro morte luy I.askar Czaranul » Mai curios e actul (ibiJ, 5(I1) din ilu April 7191 (16S3), încheiat de un dregător roinîn pe pâmint străin, în Ucraina E o vînzare către «Eni Uatmanul Draghinicî» din partea «Todosieî Duducalca>, înnaintea unor Ruşi, în «Ţicu-novca». Marturi Iştoc Clucer, pisari, horodî, sotnicî, «Ivau Goguma şoltuz de Ţicunovca, cu toţ căpitan». 1 In ms, 234 al Ac. Rom., f° 164, se pomeneşte în secolul al XVII-lea un «Raţî Vatav», a cărui soţie e calificată de «lelea Raţoai». www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 49 tru Constantin Zbierea Logofet, Stamati Clucer, Gheorghe Costin şi «Cogîlnicanul Vornicul de Nicoreştî»1, ca să facă o hotarnică luî «Deadiul băiv Vel Spătariu . — Cocmeşll, HI, 7. 224. Glodenî, 11 April 7204 (1696). Monahul Ghelasie, tatăl luî Andronic şi Ştefan «de Visterie», supărîndu-se pe fiu săî, merge la Iordachi Stolnicul «Catacozino» şi-î dă moşia. Fiii cer «că să-î ertu şi-s nu amiastec singe strein între dănşi>. EI îî iartă, dar Iordachi nu vrea să dea înnapoî zapisul. Vă-zîndu-se bătrân de dzile şi slab», monahul declară dec! acest zapis nul. Semnează şi Mitropolitul. — Dumeştî, IV, 35. 225. 19 August 7204 (1696). «Iordachii Catacozino biv Vel Stolnic» declară că a vîndut omoară rdumisale Cămăraşuluî Andronic». Semnează «Iordachi K. Stol.».—La 21 se judeca pentru Slobozienî înnaintea luî Antioh-Vodă «Iordache Catacozino c-au fost Stolnic-Mare, ficorul răpoasatuluî Iordachi c-au fost Vistiarnic-Mare». — Dumeştî, I, 8-9. 226. 17 Februar 7206 (1698). Antioh-Vodă arată cum s’a înfăţişat Ilie Catargiulbiv Vel Comis, ginerele luîlordachi Ruset Vistier-Mare, şi soţia luî, Safta, fiica luî Ruset, < nepoată de fiicî răpoasatuluî Domn Dabijeî-Vodă», şi arată un zapis făcut supt Dabija pentru o cumpărătură de moşie la Piscanî: satul îi era zestre luî Iordachi şi «giupăneasăî dumisale Marieî, fiica Dabijeî-Vodfă]». Domnul întăreşte posesia. — Piscanî,I, 9. 227. Bîrlad, IO Iunie 7206 (1698). Vasile Beşleagă vinde Serdaruluî Costachi «doi paş din partea mea din sălişte, din Costeştî».—Piscanî, III, 7. 228. 4 Iulie 7208 (1700). Antioh-Vodă dă luî Macsut Vel Uşer o parte de loc <în hotarul domnesc al tîrguluî Hărlăuluî», pe care Ioc îl hotăresc Alexandru Crupenschi, Vel Jicnicer, Du-mitraşco pîrcălabul de Tîrgul-Frumos, Gavril Luca Postel- 1 La 1767 găsim, de alt neam decît Kogălmceniî cunoscuţi, pe un N ic Le «Cog.», biv Vel Pil (Bibi. Ac. Rom. ms. 7S3, p. 31 Tot ia Academie doc 129/LXXVI), se păstrează testamentul, cu data de 17 August 725S. al luî Va-ile Cog.ilniceanu (Kogii».) căpitan. De şi are acelaşi nume şi aceia^ boierie cu tatăl lui Ienachi cronicarul, el e deosebit . — Cozmeşti, 21. 230. Iaşi, 30 Ianuar 7210 (1702). Iordache Ruset Visternic» da < Ilianii Stolniciasii a răpăusatului Iordache Stolnicul un zapis pentru Ionăşeni, pe cărei avea de la . — Popricani, II,’ 56. 231.31 Ianuar 7213 (1705). Iordachi Toma Cantacozino Vel Medelnicer dă de ştire lui Mihai Racoviţă pentru sate de la mătuşea noastră Catrina Hatmăniasa a răpăosatului Velicîco, c-au fost Hatman, partea moşului nostru Tomei Cantacuzino, ci-au fost Vornic-Marea şi ni le-au împărţit vărul nostru, dumnealui răpăosatul Vasile Catacuzino, c-au fost Vornic-Marea de Ţara-de-sus Ia dzilele Domnii Sale Ion Costantin Duca Voevod. — Sîrbî, VII, n. 232. Iaşi, 26 August 7216 (1708). Mihai Racoviţă către . Iscăleşte: . Marturî: Mitropolitul Ghedeon, Gheorghe episcop de Roman, Calistru de Rădăuţi, Orestu de Huşi. însă pentru doi vecini, anum[e] Goacăş şi Andronachi, ţiu i-am vănzut, iară alţi vecini, ce i-ar afla dumnealui acestor doao săleştî, să aibă a-î lua dumnealui de grumadzî, să-î stăpăniască ca pe nişte vecini, că i-am vândut cu sat cu tot; să-s ştie>. Mitropolitul semnează ast-fel: «Ghedeon Mitropolit Moldovlahiiî >. $ 235. 3 Iunie 7227 (1719). Familia Roşea dă zapis unui văr. I-au luat banii cu dobândă, de la Turci . . ., de-ş plătiia cu dajdele şi nevoile lui . . . Străngăndu-1 şi pe dumnealui negu-ţitorii de banî», e sfiit a lua o moşie. — Chilişoaia, II, 16. 236. Iaşi, i,u Maiu 7230 (1722). Mihaî Racoviţă întăreşte lui Gavril Miclescul o moşie la Oncani, pentru care el arată un zapis al Alexandrei Stolniceasa, sora Iorgăi. — Orăşeni, II, IO. 237. Iaşi, 25 Maiu 7230 (1722). Ilie Catargiul şi Ştefan Rusăt dau mărturie pentru un proces. Se arată că un zapis «au perit de tâlhari cănd au lovit pe părintele lor, pe Zosin Hatmanul . . . Cenuşî, tatăl lui Ştefan, facăndu un furtuşag de nişti banî, şi, prindzăndu-1, au fost cădzut la închisorfe], în temniţa Suciaveî; apoi l-au plătit Ştefan». — Bodeşti, I, 62. 238. Iaşi, 30 Maiu 7230 (1722). Mai mulţi boieri mărturisesc că Pătraşco Başotă biv Vel Stolnic şi fratele lui, Toader Ba-şotă, biv Postelnic, fiii lui Zosin şi nepoţii lui Pătraşco Logofătul, au arătat că «Sandului [fratele lor] i s’au tîmplat moarte în ţara leşască, fiind holtei, şi dumnealor l-au comîndat şi i-au plătit şi datoriile lui; iar sora dumilor săli Ilinca, ră- www.dacoromanica.ro 52 DOCUMENTELE SFINXULUI SPIKIDON măind săraci de părinţi, fată ficoarî» iarăş dumnealor, aceşti fraţi, au grijit-o, de o au căsătorit-o şi au îndzăstrat-o ; şi au murit şi ia, şi copii n’au avut». — Bodeştî, I, 63. 239. S August 7230 (1722). Mihaî Racoviţă întăreşte Ilenei Cantacuzino, văduva Stolnicului, Răşeaniî: rcare acel sat i s’aQ ales în parte dumisale de cătră fii dumisale, ca să-î fie acel sat pentru comăndul dumisale, şi încă şi alt sat, anume din parte lui Iordache Med., de la Ţinutul unde i-ar plăcia. . pentru zăstrele c-au avut dumneaei de la părintele dumisale, Apostul Catargiul biv Vel Comis, şi s’au prăpădit la datoriile soţului său, lui Iordachi Stolnicul; iar ginerile dumisale, Şar-ban Boteanul , etc. — Băşenî, I, 32. ^240. II Octombre 7231 (1722). Eu Iliana Logofeatiasa ră-păosatuluî Neculai Costin, c-ati fostu Logofît-Mare, fata răpăo-satuluî Ducăî-Vodă), arată că fratele ei, Constantin-Vodă, fusese dator «lui Ilagi-Osman, neguţitoriuluî de la Enichiiu, şi-î scrisese ei a vinde ceva pentru plată. Scoate deci în vîn-zare şeisprezece filei de vie la Cotnari, < la piscop». «Am agunsu şi la Mărie Sa Domnul nostru Io Mihaî Racoviţă Voevod, şi li-am vândut Mării Sale, căte dzeci lei falce . Semnează ’EXsvy] şi mai mulţi boieri1.— Cotnari, III, 13. 241. 17 Mart 7231 (1723). Boierii Moldovei dau mărturie pentru o cumpărătură, de la Iordachi Toma, a lui Ilie Cantacuzino Vistierul. Cănd au cumpărat Ilie Vistiarnicul aceaste sate, aii fost Mărie Sa Mihai-Vodî mazil la Ţ[a]rigrad; pre urmă, luînd Mărie Sa a doa Domniia, iară Ilie Vistiarnicul au pribegit în Ţ[a]ra Muntemasca şi, temîndusfă] că-î va întoarce Mărie Sa banii c au dat pre sate, fiind mai aproape rudianie Mărie Sa lui Iordache Toma decît Ilie Vistiarnicul, între alte ponturi c-ati scris la Mărie Sa, pentru ca să să întoarcă să-ş 1 La 22 Februar 7227 1719), acelaşi Domn da un ordin prhitor la o jalba a «Flineî Logofetiasa a răposatului Nicolaî pre oamenii de acolo dela Cruce inutul Putna]. d/dcandu ca i-au băut o bule de vin când era cătanele» (Bibi. Ac Rom., 107/LVIiI . La 25 Mart 71S5 (1677), Antonie-Vodă întăreşte o moşie lui Ioan Costin, fiul Marclui-Logofat Mirtn (ibt /, 44/LXXV Cf. Ist. ht, 1 nu., 1, p. 63 , III, pp. 4S-9. www.dacoromanica.ro MAT CRI ALE DE ISTORIE CULTURALA ’o'd vie în ţ[a]rî, au pus şi acestu pontu : ca să iscăliască Mărie Sa într’acel zapis a Iui Iordache Toma, să nu-î întoarcă satele ; cia Mărie Sa n’au avut cum face, făcînd atîte amiaste-cături în Ţ[a]ra Munteniască Ilie Vistiarnicul, i-au adeverit pen scrisori, precum şi satele aceale i Ie va lîsa, şi altele, căte i-au poftit, numai să se scoale să vie. Deci, viind Ilie Vistiarnicul, au iscălit Mărie Sa şi l-au lăsat cu aceale sate, şi li-au ţinut pănă au muritu Ilie Vistiarnicul. Iară acmu, vinind Mărie Sa Mihaî-Vodră şi cu a triia Domnie», cere judecată la noi». El expune că, «fiind Ilie Vistiarnicul pribag în T[a ra Munteniascî, l-au lăsat numai să vie, şi iarăş n’au vrut Ilie să-s aşiadze, cia iarăş s’au dus în Ţ a]ra Munteniască, cu pricina nunţii c-au făcut, şi n’au vrut să mai viia, ce au rămas acolo, cu mare împotrivire Mării Sale lui Vodî>. Mihaî dă banii giupănesei lui Ilie. — Rodeşti, II, 9. — V. Ist. lit. rom., tabla. 242. 7 Novembre 7232 (1723). Mărie Ilănculiasa face o vîn-zare. Soţul ei fusese dator «la un neguţitor turcu, ce-i zic Cu-ciuc-Murtazi». Rudele nu vreau să ajute. «Deci, avăndu eu nişti odoară a mele la acest Turcu, pusă zălog pentru datorie me, am făcut cum am putut, şi i-am dat toţi bani . Dar nu dă zălogul, arătînd şi alt zapis. E silită deci a vinde moşia sa către Domn. Copie. — Todirenî, I, 22. 243. 15 Novembre 7232 (1723). Vînzare la Ilusăianî, în ţinutul Dorohoî, «care acest satu au fost a unchiului nostru Hăn-culuî, ce au fost căpitan de dărăbani, şi a frăţini-său, lui E-nachi». Pomenită şi «mătuşa noastră Mariia, pe care aii ţinut unchiul nostru Hăncul, în zilele Mării Sale lui Vodă, la Dom-niia a doua». Copie. — Todirenî, I, 23. 244. Iaşi, ioMaiu 7232 (1724). Boierii moldoveni dau mărturie pentru pîra fraţilor Părîu împotriva lui Gavril Miclescul Vornic, «căi trage la vecinătate şi ei nu-s vecini dumisale, cia sintu vecini Mării Sale», după Toma Cantacuzino. Gavril arată «că, ţiind pe maica dumisale Vasilie Logofătul şi, după moartea lui Vasilie Logofătului, iară Dumitraşco (Jaurul, C-au fost Lo-gofit-Mare, ficorul lui Vasilie Logofituluî, au lipsit-o din satul tătîne-său, din Hălăuciaşti, cu diiata ce-î fâcus e] tată-său, şi, www.dacoromanica.ro 54 documentele sfinxului spiridon neavînd nice vezeteî pe cai, atuncia, ca să vie la Micliaştî, atuncia au fost tatul acestor oameni, Tînasie Părîu, holteiu, acolo, în Hălăuciaştî, şi, întrebîndu-1 cie ficor iaste, el au dat samă că iaste Ungurian, şi aşia l-au năimit pe cal, de au vinit cu maică-sa la Micliaştî». Alţi marturî zic că el era vecinul luî Toma, după moartea căruia, «neavînd cine să-î spre-jiniască pe oameni, s’au răsipit toţi în toatea părţile: unii în Ţara Unguriască, alţii printr’alte părţi, alţii pin ţară aicie, şi de atuncia s’au răzleţit şi Tănasie Părău, tatul acestora». Se decide să jure eî «la sfânta beseatică»; merg, în adevăr, «la svla’nta besearică domniascî, la Stai Nicolae, după obiciaiu, cu Vornicii de Poartî, de au gurat». Domnul hotăreşte în folosul vecinilor.—Bodeştî, I, 67. 245. Iaşi, 16 Septembre 7233 (1724). Mihaî-Vodă dă un zapis, împreună cu boierii săi: Dumitraşco Răcoviţă Hatman, Ghior-ghie Mitropolitul, Ilie Catargiul Vel Log., Constantin Costache biv Spătar, Ion Neculcia biv Hatman, Iordache Cantacozino Vel Vistier, Iordache Cantacozino biv Medelnicer-Mare şi Nicolae Jora Postelnic. — Popricanî, I, 41. 246. 21 Octombre 7236 (1727). Grigore-Vodă Ghica, pentru «Silion, Curtian de Cămar[â], ot Tutova». — Băceştî, 13. 247. 18 Iunie 7239 (1731). Mărturie de la mal mulţi oameni, între cari «Şerbul» Scărlat, nepot Rustocăî, copil în casă, pentru nişte moşii la Cotnari. «La vremea cînd au fost stă-pînind Ursachi Vistiernicu . . . Au luat brazda în cap şi au purces de au arătat hotarul . . . Drumul cel mare a Cotnariului, ce mergi la Roman, din satul Cărjoaiî . . . Puţul Frănculuî . . . Feltin Dorcoş . . . Moiliţa Lupului Beşiţă, ci zici că au fost vătăman în Corjăştî, cînd stăpînc satul Ursachi Visternicu . . . Via Isăcesculuî . . . Făntăna Herăî». — Cotnari'y IV, I. 248. «f Cu şiszec de galbin ungureşti sintu dator dumisal[e] badiî lol Neculaî Ros[e]tu, biv Vel Log[o]fetu, şi m’au . . ., cum sint în ţar[ă], să-î trimăt dumisale într’ufn] loc de ţar[â], şi să ml eu scrisoare ; şi pentru credinţa amu iscălit. U Braşău. Catrma Spat. 7240, Ap. 21.» — Pecete neagră, cu vulturul. — Popricanî, II, 59. www.dacoromanica.ro materiali: de istorie culturală 55 0 249. Milostiv [e] şi luminate Domnea, să fiî Mărie Tas[ă]nătos. f Alta, făcu ştire Mări Talfe1 2 păntru rândul unor omen i] a dumisal e luî Iordachi Păh., de Păşcan[i], ce s’au sculat cu pară de l-au sor[o]cit la Divanul Mării Tal[e , dzicănd că nu sint vecin î ; de car[e lucru veî şti Mărie Ta că eu, ră-măind mic de părintre], de tată, am crescut în casa dumisal e] Iordăchioe Vistiernices fi cei bătrâni; car e] mi-au fostu mie moş e] şi lui Iordache iar moşe; şi vârsta me este de şeidzăc î de aî, şi i-am apucat pe ceî ominrî] tot în sat, etc h 7240, luni 10. Robul Mări Tale: Ion Neculce Vel Vornicu. Blăgeştî, VII, 4. 250. 12 Mart 7241 (1733). Ilinca Hatmăniasfa] răposatului DumitraşcoRâcoviţâ, ce au fost Hatman >, dă un zapis < părintelui chir Anton Mitropolit tărăi». Semnează «Ilinca Cantacozino Hăt. >3. — Popricanî, I, 42. 251. Iaşi, 15 Ianuar 7242 (1734) Către Andronicbiv Cămăraş, pentru nişte vite prinse. «Şi acei oaminî ar fi mărsu la casa luî mai în trecute dzil e , şi i ar fi suduitu şi fimeia, şi i-ar fi făcut mare ocar[ă , nefiind el acas ă1, şi mai jăluit cum ar fi măncatu porcii luî Racleş nisti pasări de la casa luî şi ar fi măn: şi 11 clăi de grăQ tot mascurii luî>. — Bă-ceştî, 16. 252. 15 Iulie 7243 (1736). Constantin Mavrocordat arată că, într’un proces, a scris o carte la fratele nostru, Domniia Sa Grigorie-Vodfă1, di -au chemat fat ă pe acia giupăniasă» : i-a venit şi răspuns. — Dumeştl, IV, 43. Q 253. 6 Iulie 7245 (1737). «Ion Blănariul, ginerile Cărstiî Blăna-riuluî din Iaşi», dă zapis luî «Costantin ficorul Iui Timuş». Are «nevoia de triîdzăcî de leî, bani noi». Cere împrumut, «şi 1 V. restul în Atc/i. soc. st si Ut. din lasî, II, p. 332, unde s'a tipăiit scrisoarea de d. I. Tanoviceatiu. X'am copiat*o întreaga, aocotind ca, în acea ediţie, s'aii păstrat toate particularităţile de grafie ale originalului Mat adaug ca e scris, ca şi alte acte ale lui Ncculcea, pe o banda lungăreaţă de hîrtie Cronicarul, care scria f arte urît, cu litere micT, îndesate, lipsite de orî-ce eleganţă, a făcut aici sforţări de caligrafie. 2 Ilinca era fata Spătarului Mihaî Cantacu/ino, din Ţara-Komăneasca — Pentru pribegia soţului ei în Ardeal, v. doc. iiOLXXft al Academiei Romîne. www.dacoromanica.ro LiOCL’MLNTtLt Sl-'IMTLUI SPIEIDOK 0 3 m’am apucat să-i dau la Sântă-Mărie Mare, banii făr dobândă». Maica» Iui e «Paraschiva fata luî Enachi, fioorul Părvului Vătavuluî».—Hnţeni, I, 4. 254. 15 April 1740. «Nicolae Con1, de Ros1, biv V1 Logf.» dă un zapis luî «Iordaclie Cantacozino biv Vel Spătar», pentru Ionăşenî.—Popricanî, II, 57. 1 25^1 «N. Conte de Ros’» către «fratele» său; < Braşov, Maiu 2"ârC 1' 1740». < Cu întorcere dumnei cumnatei Catrineî Spă-tăresei. . iat trimiţ dum. prăjitore de cafe, aşăzată bin[i]şor în cutie. Hamurile încă or veni negreşit, pentru cai nemţeşte. Ajutăndu Dumnezeu, peste cincî-şasezile vom să mergem la Sibiî, să [ne] închinăm Măr. semnatului prinţep, ce, acole fiind adunare mare, voi săli în tot chipul, ca doar şi oi găsi mai pe plăcere şi de ticnă. După acast a] fac ştire dum. că iat, înbulzindu-mă străm-tore vreamii, de vream e ce, cum să trăiaşte pe aice şi ce scum-pet e] iaste, vei înţălege şi den dum. cumnata, am văndut dum. unchiului Iordache Cantacozino Spat. moşăe mea den Ionăşănî, pe apajăjiei, care ştii dum. că-mi iaste şi mie danie, iar den neamul dumneluî mi-au dat pe dânsa galbeni ungureşti 100, care bani i-am şi luat deplin şi tocma, dup[ă cum arată za-pisul meu la măna dum. ; însă, fiindu-că acc moşăe (dup ă] cum îm spuse dum. cumnata) au fost făcut schimbu — Dumnezeii să-l pomănească — tată nostru cu altă moşăe a dumneluî, şi den pricina vreamilor au rămas şi păn acum scrisorile acei moşii la dumnevostră, acum dar să le căutaţi şi să-î daţ dumisale toat[e acele scrisori, de vreme că dumneluî iaste stăpân acelei moşii că nice s’ar fi căzut altul, fiind iar de la năamul dum. Ce dar vă pohtescu făr de alt cuvint sau prelungiri să-î daţi scrisorile, ca să nu mă supăr, de vreame ce i-am văndut-o cu tota voia mea, şi am luat şi toţi banii. Contesa mea, cumnata dum., să închină dum. cu frăţască dragoste, rugăndu-vâ den ceriu toat e] cele fericite; dum. cumnatei îi rugăm fericită săn/ijtate; pe nepoţ[i]ca Zmă-răgdiţa dulce o sărutăm, şi iar rugăm dum. de frăţasca căutare. P. S. Iar, după frăţasca imbrăşare. Ceia ce în trecutfe’le zile cu frăţeaască confidentie am scris dum. asupra halului www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA meu, iar ţi le aduc aminte, şi te rog să le socoteşti frăţăşte şî creştineşte, nedejduindu că nu mă veţ socoti nice pe mine de tot înstreinat de cele părinţeaşte, de mă cunoşteţî de frat[e], după cum şi cu dreptate iaste şi strâmtorare halului meu trebue a vă pricinui fratern am compassionem, ca să nu-ţ dai pricină de a întărta driapta Celui de sus. Şi iarta de supărare şi mă rog de răspunsu făr de zăbavă. Scumpete de pe aice şi ce fel mă lupt, vei înţălege mai pe largu delja] dumneiî cumnata Spătăreasa. Cinstitului şi al meu pre-iubit, dum. fratelui Costandin Ros', V1 Vornic, cu căzuta cinste şi fericită săn ă tate. La Iaşi.» — Popricanî, VI, 441. 256. Braşov, Av. 19 dn., ll 1740.» < N. con'de Ros', biv V1 Logf.>, către soră-sa. A primit şeizecî de ughî, «rămăşiţa preţului de pe moşăe, care am văndut dum., şi iat ă] trimiţ dum. şi zapisul. Contesa mea, cumnata dum., mulţumeşte forte de neuitare, şi să închină cu frăţăască dragoste; i du-misale nepotului Costandin 1 îi rugăm fericită săn[ă tate, şi mulţumescu de ciubuc; şi mai rog şi de ceva tutun basma-ghiubec; şi dumnelui încă să-m poronciască ce ar pohti den-tr’acoce, şi voi face datoria. PS. Soro, mă rog să nu mă uiţi cu vin roşu de Cotnari». «Cinstitei şi pre-iubitei meale ca o soru, dumneiî verii Catrinei Păşcăniţeî, Cantacuzeni, cu căzută cinste, la Păşcanî...»—Popricanî, II, 14. 257.26 0ctombre—. Evdochie monah» cătreŞtefăniţăRusăt Vel Logof. («dum. veri»). Pentru moşia Ionăşeşti, «care eu am cumpărat-o de la dum: bade Niculaî Logofjă’t, fratele dum căndu am fostu în Ţara Unguriască, şi mi au dat dum : şi zapisul dumisal[e] cel de danii, şi am adus şi carte de la bade Neculai . — Popricanî, VI, 146. 258.2 August 7249 (1741). Dania Orăşenilor de către Gri-gore Ghica. — Orăşanl, II, 15. 259. 21 Octombre 7250 (1741). Constantin Mavrocordat confirmă Popricanii «dumisale Catrinii Spătăroia răpăosatuluî Ior- 1 O scrisoare către Domn. fără data, a luî Kiuvit'/vtîvo; llasyţ/vo; 11y. (J\o»ihu, 1, 75) www.dacoromanica.ro DOCUMENTELE SFÎNTULUI SPIE1DON T)8 dachi Cantacozino Spatar». Să poată «lua de-a dzeace din păne, şi din făneaţ, şi din prisăc cu stupi, şi din tot locul, cu tot venitul»,—Romînl, I, 73. 260. 12 Decembre 725 1 (1742). Sandul Arapul dă un zapis «giupănesăî Catriniî Stol. a răpăusatuluî Iordachi Cantacozino».— Blăgeşti, IV, 37. 261. 13 Iunie 7251 (i743).Toder Stîrce Vornic de Poartă dă o mărturie : se vorbeşte de «o taină din Târgul Făniniî, de unde aQ perit». — Hrtţenî, 15. 262. 20 Octombre [7253] (1744). Raport către Domn din partea unor boierî însărcinaţi «ca să mergu la Cotnari» pentru a alege un loc «din hotarul acelui tărgu, carea a dăruit Mă-riia Ta lui Tăbărţă Jic. şi să lăsăm şi târgoveţilor pentru hrana lor». In hotărnicie : «estea destul că trecea peste Dum-brava-Roşiia». Urmează expunerea amănunţită a Vornicului Domnesc, ce fusese trimis, împreună cu Pilat Medelnicerul. Se adună, între alţi oameni: «şi Feltin vătavul de viiarî din CotnariQ, şi Sava Negrul ot tam . . ., şi Ianăş Ungurul ot tam»; ei arată care-î locul gospod. Se notează: «drumul părăsit», «via Rădăuţilor», «un drum părăsit ce să dzice drumul Şte-făneştilor», «drumul cel mare ce merge prin Dumbrava Ro-şiia», «hăleşteul lui Ureache». — Cottiarî, II, 1, 2. 263. 9 Iulie 7253 (1745). Ion Nicolae-Vodă pentru un proces, relativ la Luceni, a lui «Ioniţă Loiz, zăt Sandului Mane, carea acel Sandul Mane aQ fost nepot Berdiî, staroste de ne-guţitori». Se citează şi o mărturie de la Axentie Uricar. — Luceni. 264. 30 Octombre 7254 (1745). Ion Nicolae Mavrocordat «du-misale Spătăroai Catriniî a răpoosatuluî Iordache Cantacuzino», pentru satele Popricani, Uricanî, Ionăşenî.—Popricani, VI, 147. 265. 27 Iunie 7254 (1746). Ion Nicolae-Vodă, pentru Ion Aga. Se pomeneşte Mitropolitul Nichifor. — Popricani, I, 43. 266. 13 Iunie 7256 (1748). Judecată. Se aşează faţă în faţă numele părţilor supt dată: «Iun. 13 d., 1‘ 7256» ; apoi mai jos se arată ce s’a cetit. Urmează decisia şi semnăturile. — Stavnic, 8. 267. 31 August 7258 (1750). Hotărîttirlde moşie. Pomenit: www.dacoromanica.ro MATERIALE DE IŞTOR'E ‘ ULTURALA •J9 Moiseiu Cucoranul biv Vel Pitar», care e în legătură de familie cu un anume Cracatiţă. — Stavnic, 9. 268. 6 Iulie 7259 (1751). Constantin Racoviţă ordonă lui Tanasie, «biv Căm ă raş de izvoade», a merge la Cotnari să hotărească nişte loc luî Ştefan Bosie, Cămăraş de izvoade. — Cotnari, n> 3- t> 269. 25 Octombre 7264 (1755). Matei Ghica vede hrisovul de la Grigore-Vodă «scriind că, viind tulburare Moscalilor asupra ţării, după ce afl luat Ilotinul şi Măriia Sa au lăsat căimăcan şi purtătorii! de grijLă de trebile ţării pe răpousa-tul Sandul Sturdza Vel Logf., împreună cu alţi boeri, şi po-gorăndu-s[ă] Mineh feltmarşal cu toate oştile moschiceşti păna la Iaşi, apucatu-l-au pe dum: cu mare strănsoare de mare somă de bani, ca să-l de şi pentru zaharelile de triaba oştii ; pănă şi eczăcuţi, adică strajă, i-aă pus la casă. Şi, fiind dum-nialui învăluit în poroncile luî, nu s’au putut căuta de nemică, ca să mistuiască dinnainte oştii; şi i-au luat toate bu-catili: epe, vaci, boi, oi şi bani, încă şi casa la ţară, unde era şidere dumisale, i-au prădat, şi, nedăndu vreme părintelui Dumnii Mele ca să facă dumisali vr’o chivernisală pentru ace pagubă, precum cu dreptate să căde, de vreme ca dum-nialuî au fost arătat driaptă slujbă Mării Sale şi ţării, au socotit Mărie Sa, că, fiind Gheorghie Isăcescul hain, şi au făcut multă stricăcune tării, şi bani domneşti încă au luat din slujbe, şi s’au dus cu Moscalii , — îi dă satul Orăşeni al acestuia. — Otăşenî, I, 14. 270. Roman, 25 Mart 7264 (1766). Constantin Racoviţă. Si, viind Domnie Me de la Ţara-Romăniască, iarăş cu Domnie ţărăî Moldovii, şi conăcind în tărg, în Roman, ni-am înştiinţat) pentru locul de la Hărlău, ce e domnesc: «atăt câmpul, căt şi la pădure, şi cu vaduri de mori în apa Bahluiuluî, şi cu vatra târgului, şi cu bisăricele cele de piatră». Le dă mănăstirii de la Zagavia (5) l.— Cotnaiî, I, 5. 1 La Bibi. Ac. Roiu., doc. 156 lxv, se păstrează scrisoarea, anteri ară cu cîte\a lunî. a lui Răcorită către episcopul de Roman Ioanichie • «Noî, Costandi.i Mihail Ţehan Racoviţă Voeroda, bj. m[i]l o]st[uu] g cTsp Ojd ajra zemla rla- www.dacoromanica.ro co DOCUMENTELE SFÎKTULUX SPIKIDOX 271. 14 Octombre 7265 (1756). Constantin Racoviţă către Toader Buhuş Postelnic şi Simion Cheşco, uricar, pentru ca eî să hotărească un Ioc Ia Hîrlâu de al Iul Alexandru «Sturdze». — Cotnari, I, 6. 272. 3 Novembre 7265 (1756). Mărturie pentru un hotar Ia Ilîrlău. Domnul dase locul < sfmtiî mănăstiri Precistiî, din tărgu din Roman, ce iaste zidită din temelie de Măriia Sa» Se pomenesc: «schitul Zagaveiuluî» şi «Lupul şoltuzul de Ilîrlău».— Cotnari, I, 7. 273. 26 Novembre 7265 (1756). Constantin Racoviţă dă Pre-cisteî din Roman vatra tîrgului Hirlău. — Cotnari, I, 8-9. 274. 20 Februar 7265 (1757). Constantin Racoviţă arată despre moşiile tatălui său, < afară din moşiile c-au afierosit Mărie Sa la svănta mari măn ăjstire Sinae... Crămile cele de piatră de la Cotnariu. Care moşh mai sus arătate au fost dreptia Mării Sale răposatului fericitul întru pominire părintele nostru, de pe moşul Mării Sale Toma Cantacozîno Vornicul . . după cum pe largu arată scrisorile vechi şi hotarnicile ce s’au hotărăt ... la a triia Domniia Mării Sale, de Ştefan Luca Vist., şi StroicT Spăt., şi Avxintii Uricarul, şi Vasile Popa Uricarul». Constantin aminteşte că a întemeiat mănăstirile din Roman şi Focşani. Li dă moşiile rămase de la Mihaî-Vodă b — Copie. — Sîrbî, VII, 14. 275. l-iu Ianuar 7266 (1758). Ştefan Boşii, biv Vel Jicnicer, hfiscol]. Cinstite şi de Dumnezeu îubitoruile şi al nostru întru Ilristos duhovnicescul părinte, Svinţiia Ta chir Ioanichic. episcop al svniteî episcopii Romanului. cu fnasc.t căzută cvlaue închinîndu-ne, sărutăm deriapta Swnţii Tale Carte S vin ţii Tale. ce ni-al trimis, am luat şi, mat întâi, înţalegand pentru bună şi fericita sănătate Srinţii Tale, 111-am bucurat foarte, mulţumind milosti-rului Dumnezeu, pentru care iarăş poftim pe Srinţiia Ta ca de a purure adeasă-orl să nu ne lipsască cărţile Srinţii Tale, ca să ne înştiinţăm pentru bună şi fericită sănătate Si in ţii Tale, şi anii Simţii Tale de la Dumnezeu să fie mulţi şi fericiţi. Oct 27. 1755. AI Svinţii Tale cu totul întru Ilristos duhoMiiccsc fiiu • Io Costantin Voevoi 1».— în Arch. Sf. Spiridon, Catnaiî, 1. 15, se află şi o chitanţa de la Ioanichic de Roman pentru 600 de stupf căpătaţi în schimb pentru locul tîrgului Ilîrlău 1 De \atra Ilîrlăuluî, dată celei d’mtăiu, se ocupă Domnul şi la 23 Maili 7266 175S . www.dacoromanica.ro MATERIALE DE 1ST0EIE CULTURALA (.1 pentru o danie către Sf. Spiridon a locului din Cotnari, ce i s’a dat de Constantin Racoviţă în schimb cu «o moşie a noastră, anume Tătăraşiî, de lângă târgul Botoşenilor, ce s’au dat de Mărie Sa mănăstire! sfîntului ierarhu Nicolaî, de lăngă Botoşani, fiind-că este zădită pe acel hotar de moşii a TătăraşilorCotnari, II, 5. 276. 17 April 7266 sau 7267] [1758 sau 1759 . «CatrinaSpă- tărea^ a]» către Mitropolitul Iacov,pentru nişte locuri la Cotnari. «Dar sănt oameni mai bătrâni decăt mine la Cotnar, şi or fi ştiind hotarăle, că în hotarul Cepleniţilor nu iaste numai o sălişte, ce sănt multe săliştî, care le va arăta scrisorile ce sănt la fiu-meu Costantin, Iar pe mine, în carte cea de blăstăm ma rog, părinte, să nu mă pui, că miia, părinte, de acumu mo-şiia nu-m trebuia: miia îm 1 trebuia trei coţi de pă- mânt, unde mi i-a orăndui Dumnezău. Şi mă rog Sfinţii Tale, părinte, pe mine în carte cea de blăstăm să nu mă pui, ca eu aştept de la Sfiiţiia Ta bl a goslovenie, iar nu blăstăm ... Că eu să ştii Sfin ţi ia Ta şi acasta, că pentru voia fecorilor nu-m voiu pune sufletul . — Cotnari, II, 7. 277. 24 April 7266 (1758). Scarlat Ghica ordona o nouă cercetare pentru jalba lui Ştefan Bosie Jicnicerul. Călugării de Ia Suceviţa hotăresc «o bucată de loc ce au acolo la Cotnari». — Cotnari, II, 10. ^7278. 23 Iunie 7267 (1759). Mărturia, prin diiată, către un fiu : . Urmează un act din 2 Decembre. — Cotnari, I, 18. 290. 21 Novembre 1786. Epitropil Sf. Spiridon către mănăstirea Zagavia, pentru moşia Hîrlăulul, unde şi schitul are douăzeci de «pămînturl) loc şi douăsprezece fălci de fin: se face un schimb. «Asemine scrie şi carte epitropilor. Amfilohi episcop Hot[inuluîj. Intr’acastă scrisoare sînt iscăliţ Prea sfinţit Mi-tropolitu şi epitropil Sf. Spiridon, di pi cari s’au făcut şi hrisov domnescu>. — Cotnari, I, 21.— Cf. Ist. lit. rom., III, tabla. 291. 18 Novembre 1787. Declaraţie de la <■ călugăraşii de la schitul Zagavii, ce eşti în Ţinut Hărlăului , pentru locurile de cîmp şi de pădure, ce schimbă. < Şi, fiindu şi noi lă-cuitorî cu petrecire la acestu schit, văzind voinţa călugăra-şilor, m’am iscălit. Amfilohii episcop H[o c inului].» «Eu sta-riţul de la Zagavii, ermonah Daniil. Semnează şi cinci călugări. Confirmă Leon Mitropolitul. — Cotnari, I, 20. 292. 2 August 1787. Alexandru Ioan Ipsilanti către Iordachi Canano biv Vel Păharnic şi Enacachi Calimah biv Vel Păharnic, ispravnici de Hîrlâu. Pentru jaloba tîrgoveţilor de acolo contra lui Gheorghe Meari-Acre, «ce are cumpărat venitul moşiei cu anul, de la Svăntul Spiridon, pentru că nu-î îngăduie să-ş pască vitele la imaşul târgului, care este în curmeziş, etc., şi s’au scris ... ca în imaşul târgului, căte una-doao, ce vor fi pentru hrana casălor lor, să se păşunează, iar cel ce au herghelii şi alte vite di neguţitorie, să ş cumpere imaş pe alte moşiL. Epitropil arată că tîrgoveţiî trec «din imaş şi în fânaţ>. Să nu se admita aceasta. www.dacoromanica.ro MATERIALE Dli ISTORIE CULTURALĂ 65 293. 25 August 1792. «După legătura păcei ce s’au făcut între aceste doă împărăţii: Roşie şi Poarta Othomanicască, fiind slobozi toţi de opştie a merge cu lăcuinţa unde vor voi, dup’ace voe, mergând şi eu cu toată famelie me, de m’am aşăzat în ţările împărăteştii Măriri a Rasieî*, un pribeag vinde la Sultan-Mezat, pentru 60.000 de lei, averea sa lui Constantin Caţichie Medelnicer şi lui treti Comis Constantin Urechi. — Todtrenî, 39. 294. II Maiu 1793. Mărturie către un proin dichiu. Fiind eu cu tatăl mieu la adunat făn la delul lui Tătar şi aşezând di amizizi, au mai vinit căţva oameni de vorbă; spune însuşi tatăl mieu celorlanţî omeni că, slujindu un feoor a Chiriciî la Scărlatachi, au fostu cherdut doi telegari, şi temăndu-se că l-or bat e], au fugit, şi pe urmă au găsit telegarii, şi Scăr-lătachi acmu stăpâneşte atăta moşie a Chiriciî.» — Roşie şti, V, 20. £>295. Dorohoî, 18 Februar 1797. Vin Costachi Ghica Hatmanul şi Andrei Holban biv Vel Stolnic, epitropi ai bisericii din Herţa, metoc al celei de la Curu-Ceşme de lîngă Constanti-nopol şi arată ce danii are: «o dughiană de scânduri pe roate mişcătoare... şi altă casă, de şcoală, lăngă biserică, fă cută iarăş cu banii bisăriciî . . . Scrisoare lui Nicolaî starostele de cibodarî, cu toată briasla cibotarilor din Herţa [dăruite în 1794 . . ., mortasăpiia târgului Focşani . . , căte dooî-zecî şi patru bani de toată vita: cal, iapă, bou, vacă, ce să va vinde într’acel târg; care venit, măcar că au fost a vămi domneşti», s’a dat oraşului, «mortasăpiia târgului Tuzăra (sic) de la Ţiqutul Orheiuluî , dată tot de Mihaî Suţu, a tîr-guluî Chişinău, precum şi vatra tîrguluî Ilerţa, cu venitul pe vin, rachiu, etc. — Pentru această biserică mai scrie lui Ale-xandru-Vodă Suţu mazilul Mihai-Vodă, văru-său, la 12 Novembre 1803. — Dorohoî. i 296.2 Novembre 1803. Biserica de la Herţa fusese vîndută de Mihaî Suţu, ctitorul ei, la nişte Armeni, ce vreau s’o vîndă şi ei la Sultan-Mezat. Biserica din Curîi-Ceşme o răscumpără, dănd 30 000 de lei. — Dorohoî. I, 29. C6549 \ ul. v 5 www.dacoromanica.ro ir DOCUMENTE RELATIVE LA VIAŢA ORĂŞENEASCĂ (Păstrate în Biblioteca Academici Romîuu ) www.dacoromanica.ro I. Baia-Cotnarl. 1. 7090 (1591-2). Gurguman şoltuz i pragarî ot trăg Baea: Prăviî Crstea, Cozma Băloş, Gurgui, Ion Hutco, Ma-tos, Chircul Hanos, Ion Gogoş, < şi ceilalţi pîrgari , pentru o vînzare în Petia-Mare. Fragment de pecete latină. — 172XXXVI1. 2. 12 April 7179 (1671). Anna Enăşoae de Bae» cu fiii (unul: Ionos) arată căavîndut un loc «de vie, dealul pisco-pul, carea este pe lângă Măriia Sa Vodă, le-am vândut Mării Sale Ducăî-Vodă». Sa fie Măriia Sa volnic a o scrie şi la catastivul oraşului, precumu obiceaiul de vac. Hanos şol-tuzul de Cotnari, Ghiorghie star. ot tam, Frăncul tam, Mă-tieş Bărcuţă, Giurgea Capră, Pavăl star., Măties Darvaş, Ştifan Tudof. Pecete. < Noi am pus şi pecetea târgului Cotnariului». f Nicolaus Volff. Georgius Wolff f Iohannes Wolff m. p. m[a]nu propria. f Frynkul de Kotnary. Pecetea tîrguluî. — 78 lviii. II. Bîrlad. 1. «Eu Ion Carapoton, şoltuz, i 12 prăgari şi Matheiu Roşea negoţitorul şi Enachi Goian şi Dinga şi Crăciun Cudin şi Dumitraşco Iurga şi alţi toţ oamenii] bunii], trăgoveţ din trăgul Brăladului», pentru o vînzare de vad de moară în Ţinutul Putneî, făcută < Naculuî fecoruluî lui Iani, din trăg din Brălad». Fac «zapis lui, Naculuî, ca să fie lui de mar[e mărturie pănă-ş va fac e] alt zapis, de la Măriia Sa de la www.dacoromanica.ro Se măsoară cîte «pământuri» sînt, «şi se-au neguţat dereptu 30 ughî]>. Se face înnaintea maî multor oameni şi popî «ot Focşeani>, «Răduleştî», «Bidileştî» şi «Bodeştî». Şese peceţî fără inscripţie. — 167,LXX. III. Boto§anî. «Adicăeu, Andriî, gudile [de Ţigani din Botoşanp , făcut-amu adevărată mărturie mea la mănadumitale coconă Macriiasă: mă închin dumitale, eu Andriî gudile, pentru o copilă de aice de la dumneta, Anicăî Amblăsoeî, acestui feeor, anume Tanas e , care mi-eu datu voe şi cuconul Manolachi, ispranicu de Bo-toşen i], precumu la urmă s’or învoi stăpânii; şi pentru credinţa ne-amQ iscălit: eu Andriî gudele şi eu frate-său Pavăls. Secolul al XIX1™. — 65,xijx. IV. Bucureşti. i'6 August 7177 (1669). «Dragotă judeţul den oraş den Bucureşti, cu 12 părgari, denpreună cu Gherghina, care au fost judeţ, şi cu preoţî, ioroşanî», dă o carte luî Radu Postelnicul Dudescul, Neacşiî şi copiilor pentru un loc de casă dăruit luî de Antonie-Vodă. Mateî-Vodă-I luase pentru Aslan Ceauş de la Culea Sîrbul, fratele luî Dumitru Cămăraşul, «carie au fostu nepoţii părintelui Ignatie Vlădica». Antonie-Vodă trimete «la noî şi la bătrăniî oraşului, fiindu loc pustiiu, necăutat». «împietresc» şi «stănjănesc». «Unde au fost făcut Culea case, şi www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 71 curte, şi grădini, aşăjdere şi Salam Uailşu. > «Uliţa care merge spre Bucuva. . ., gardul unde au făcut cas e Dumitru vătaf de Tarigrădeani, Ghidemoc». aa»miu) că înnaintea mea, şi înnaintea tuturor oamenilor buni» Voica din Bogdaneştî a vîrrdut partea eî de sat. Se plătesc talerii înnaintea mea şi înnaintea multor oameni buni -şi bătrînî din Falcin, popa Ţogoe şi Dumbră-vicî şi Comino şi Grecul şi Petrca şi Duna şi Cazan şi Puiul din Bogdăneştî şi Alecsa şi Miron şi Cristea». Vînzarea se face «Dumi hotnog». Pun şi wpA\’kii k$-iimi, w aiioS» pentru un iiikc^S «care este în tîrgul Iaşî». Pomenită cneaghina Nastasiia «K'kp'wr. . . irkca. şi cu fiul eî: Du-mitraşco Buhuş». Marturî «Dumitraşco şi Vasilie, fraţii Lucăî Dovădu din kkam . ..» Semnătură polonă şi pecete cu ceară roşie. [Pe V°: Zapis de mărturie de la Stenco Arman, cum am plătit la măna luî hotal, pentru o pagubă ce i-au făcut fraţii luî Lucăcî, Dumitru şi Vasilie'; în tărg, în Iaşi. — 199XLVI1. 3. Zapis al luî «Mustafâ Turcul potcovariul şi cu fămeia Mă-ghiula şi fecorul lor Dimu», ce vînd o casă în Iaşi. Maî semnează Ală Potcovar, Cărste Armanu, Pavăl Staroste, trei căl-dărarî şi un potcovar, un năsturantt. — Condica Bărboiului, p. 9. XIV. Lăpuşna. Către 1590. De la «Mihalcea şi Costantin, mari vătajî de Ţinut Lăpuşna, şi şoltuzul cu 12 prăgarî, şi mulţî oameni buni», pentru o vînzare. Locul e dat de la «Petru Voevod». «Drăghicî fiul luî Arvat» participă; şi «iiaiiS P'iepnS, upkKKAAi;>. Treî peceţî. Una arc crucea în mijloc şi ii£«iet£ aiiiioiiiiiii. Scrie Nicoară Uricar. — 27'LXXHI. XV. Orheiu. 1. Către 1580. Vînzare «înnaintea luî Pantea şoltuzul ot Orheî şi înnaintea a 12 pîrgarU. Turbori Vatag.— 144/LV. 2. 12 Mart 7164 [1656 . Gheorghe Ştefan, pentru «Apos-tolachie parcalab Orheischi». Semnătura cu roşu. Pecete. — 130 XXII. XVI. Roman. 7136 (1627-8). «Adică eu Budaşo... trăg di Roman şi cu doîsprădzeaci părgarî şi oameni bunî oraşeam» dau o mărturie. Pecete cu : . . . — 15 lxxxvi. XVII. Suceava. 16Mart— .GheangheaVel Spăt.. Nechita..., Ionaşco Tăbărţă, Dvornic ot Sucava, i Gheorghie Başotă, i Lupul biv Cupar, i www.dacoromanica.ro MATERIALE 1)E ISTORIE CULTURALĂ 75 Necula hotnog, i pop Oncîul ot trăg Sucava, i Zota cupeţ, Arbaş, Trandafir şi alţi locuitori «din tîrgul Sucevei» arată că Necoară, fiul luî Gavriil Şeptelicî, nepotul Marichiî, vinde partea luî şi a suroreî Naramdza din Vâscăuţî, lui Vasilie Şeptelicî, pentru iooo de taleri. Scrie Costantin Uricar».— 76 XI. 2. >-£0 Onea şoltuzul de Sucavă cu 12 prăgari şi cu toţi bătrânii trâgoveţ şi preuţiî toţ, anume popa Grama şi popa Gheorghie şi popa Drăguş şi popa Gonţul şi popa Ionaşco de Eţcanî şi popa Vasilie de Mitropolie Veache şi alţi preuţî, toţ, Enachie ce au fost şoltuz, Grigorie Cărăscul, şi Chira, şi Gheuca, Costantin ce au fost şoltuz, şi alţi toţi orăşeani şi megiiaş den Şcheaî, tot satul, şi den Tătăraş, şi den Epo-teştî, mărtorisim noi toţi de rândul unii groape ce să chiiamă Căldarea, ce iaste în hotarul trâguluî şi într’a Areanilor, cum, de căndu săntem noi, într’acel oraş, toţ ştim noi cu sufletele noastre că acea groapă Căldarea tot au fost a mănăstire! a luî Ştii Ilie Prorocu şi tot au făcut ei făn acolo, într’acel loc, de cănd ţin mulţi omeni dintre bătrâni, tot au cosit acel loc, călugării, şi au mărtorisit Eremia Iulăş că au fost fănar în dzilele Eremiei-Vodă în trei ai, de la Oraş Hatmanul, şi şti hotarul foarte bine, şi au spus înnaintea nostră că tot au fost a călugărilor acea căldare de fănaţ, şi o aii ţinut ei pănă acum, iar Areanii n’au avut acolea nici o treabă. De acasta mărturisim acastă adevărată scrisoare a nostră; şi pre mai mare credinţă am pus şi peciatea oraşului, să fie călugărilor de mare credinţă. De aiiasta scriem; să-s ştie, U Suc., vl. 7147, Dch. 28 «Pecata Sucavscago.» — 63 lxxxiv. 3. Simion firul /sic), lui Săhac Armanul de «Sucavă vinde <0 vie în deal în Coccea» către Daca-Vodă. Marturî: Gheorghie cel Bătrân de Cotnariu. . ., Hanos Şoltuzul», etc., Maftei, părgariu mare. . . Şi eu Petrea Pivniciariul am neguţat vie>. Semnături româneşti, Petre Pihnicer. Frynkul de Kot-naru. — 76 lviii. XVIII. Tecuci. <®umitru voit i 12 prăgarum ot trăg Tecuci», pentru o vinzare la Ţigăneşti. înnaintea luî «Statul starostea , popa Si- www.dacoromanica.ro 76 DOCUMENTE RELATIVE LA VIAŢA ORĂŞĂNEASUĂ mion, Dumitraşco, Andreica «star.», Manta, Chiriiac, Clăcea, Iapotă. . ., Pătrăşcan, Stancul. Pecetea tîrguluî: ştearsă ; cu stele şi zigzaguri. — 69x1. XIX. Vaslui. «Mărturie de la Vaslui, pentru Boza «lonaşco c-au fost şol-tuzîn Vaslui, şi Luca DzamLa , şi IosifSăpunariul .—202 lxxxvi www.dacoromanica.ro III. DOCUMENTE ALE MITROPOLIEI DE IAŞI (Depuse azi la Academia RomînK.) www.dacoromanica.ro 1. i6 Novembre 6941 (1433; sic). Ştefan Vodă dă Juî Hodco Costicî pentru slujbe satul Vorona, «casăle Anusciniî şi Hueţeniî... Nenciul jude». Traducere. 2. 6Mart 7005 (1497). Ştefan-Vodă, pentruDanciul Pogan, fiul lui Ion, nepotul luî Necoară Poganul. Traducere. Scris în Vaslui de K8p>KtH». Scris în Stolnicenî. Slavon. 7. înnainte de 1600. -f Adecă cum au venit Măriia, fata Macariţeî, de ş’au vândut a ei partea de ocin[ă] den sat den Pogăneştî, de nimene nevoit[ă] şi de nime’npresurat[âj, ce de-a sa bunî voe p[a]nu Costantin cto bil pârcălab, dereptu treî-dzăc de taleri bani bunî, de naintea a mulţi oameni bun^î]. anum[e] Huruian den Boeştî, şi denaintia luî IoniţLă] den Iveşti, şi denaintea popeî luî Andronic, şi denaintia luî Lazor, şi denaintia luî Mathteiă, şi denaintea Zavoluî, şi denaintea Petrei, şi denaintea luî LăzoriC şi denaintea Radului; ca să să ştii. Az Vasilie (?) iscal.». * 8.i63$5«. «AdecăeuMihalceaVornicul deSuCav[a], şiHancea Portarul, şi Dima ce au fost Vornic, şi Eremiia Murguleţ, şi popa Grigorie, şi popa Grama, popiî ceî domneşti, şi popa Ştefan, şi popa Gonţul, şi şoltuzul Mihaî cu 12 prâgarî, şi alţi www.dacoromanica.ro bO DOCUMENTE ALE M1TROPOLILT DE IAŞI mulţi oamen[î buni şi bătrâni», mărturisesc pentru vînzarea Vălişeanilor de călugării de la Sf. Ilie. Satul e < mai pos de Podul Leloe, ce iaste în Ţinutul Cărligăturiî» : vînzarea se face «Roşcâî lui Gheorghie Vistearnicului dereptu o sută de stupi şi dereptu optu iape cu măndzî, şi am socotit noi tot săboru că acea selişte n’au fost nice de un venit sf[in]teî mănăstiri». Scrie «popa Manole . .. cu dzisa a tot săborul». Pecete cu omul cu lanţa şi legenda : ţ nslnn\\ cS'mrckai'O. 9. Suceava, 9 Iunie 7111 (1603). Ieremia Movilă. întărire pentru Ghiorghie Vel Vătag Iascoi>. , IO. Suceava, 18 Octombre 7114(1605). Ieremia Movilă. Pentru că Ghiorghi pîrcălab de Hotin a cumpărat pămînt în Păltiniş cu zloţi tătăreşti . Stroicî Vel Logofăt. Nebojatco. Şi traducere, c 11. j Az popToader ot Romaneşti mărturisescu însumi pre mene cu cest zapis al mieu, de nimene înbiiat, nice de nimene împresurat, ce de bună voia mea, am vândut partea meadireaptă de ocină, cată se va aleage din sat din Miclăuşeani, acea ia o am vândut lui Carpu diiac de-acolea, derept 25 taler[i], ca să hie lui ocină şi moşie cu tot venitul, şi fiborilor săi, şi de-reasele b-am eu avut, încă le-am dat la mănule lui. Şi într’ această tocmală au fost mulţi oameni buni, anume Nechifor c-au fost Armaş, etc. Şi pre mai mare credinţă ne-am pus şi peceţile de credinţă într’ acest zapis, ca să-ş facî şi deres pre acea ocină, să să ştie. Pis u las, P 7117, Iulie 4. Az Nichifor biv Vel Vătah iazoiu volost. , 12. «i Seubo măi popa Toaderimoa popadiia Frăsina ot Româneşti, vnuca Şandrovic, mărturisim pre noi cu cestu zapis al nostru, de nime nevoiţi, nice înpresuraţ, ce de bună voia nostră am văndutu a nostră parte direaptă de ocinî, de moşie şi de cumpărătură, cătă să va aleage din sat din Miclăuşanî, din direase bătrâne, acaia-m vândut lui Carpu diiac de-acolea derept 25 talerff], ca sâ-i fie lui ocinî şi moşie, cu tot venitul, şi fecorilor săi. Si într’a aCaia tocmală au fost mulţi oameni buni, anume Nechifor C-au fostu Armaş, şi Nechifor C-au fostu Vel Vătaf volost Iascoî, şi Toader biv Şâtrar, şi Ionaşco Cujbă biv Căpitan, i Alivan Vătah, i Marco vătah, i Lupul diiac ot Dumeanî, i Păntea cupeţ ot Tas. Şi pre mai mare credinţă www.dacoromanica.ro MATERIALE DE IaTORIE CULTURALA 81 ne-am pus şi peceţile de credinţă într’acest zapis, ca să-ş facă şi direase pre aca ocini; să să ştie. Pis u las, vito 7116, Iul. 4 dni.» o 13- Iaşi, 30 Novembre 7118 (1610). Constantin Movilă. Vînzare către boierul «Chiriţă Dumitraşco Vel Postelnic», făcută în «taleri de argint». «Vel Dvornic iscal.». 14. Iaşi, 28 Iulie 7120 (1612). Ştefan-Vodă. Vine la el «Carpu diiac» şi soţia Marica. Pomeniţi şi Alivan Vâtah şi Marco Visternicul, Lupul Aprod ot Dumeşti, marturi pentru Miclăuşenî. Slavon. «Voico Velichii Logofăt iscal». 15- i8Ianuar7i23 (1615). Maîmulţî boieri, pentru o cumpărătură a lui Nichifor Beldiman Mare-Logofăt, de la Suceviţa. Peceţî: «Peceat Mărzea Vel Dvornic» (iscălit). «Balşe Logofăt». 16. 13 April 7127 (1619). «Cneaghina Crâstina părcăla-boaia», soţia răposatului panului Ghiorghie pîrcălabul de Hotin, dă ce şi-a luat de la Gavril din Vişnovăţ şi de la ai lui, la Păltiniş, «prietenului ei Tudorie prăcălab de Hotin», pentru JOO de taleri. Marturi «Ghiorghie şi AIiiynAH, mitnicî de Hotin, şi' popa Griga rp.14.CKH, şi popa Samson, şi Dumitru vătah puşcărilor: kkt.v^ nSiuKApCKH, şi Griga puşcar, şi unchiul lui, Foţi, şi un kcht cu 12 prăgari». . 0îdoopY]c Arjp.YjTf.ioo cu leul. lle'UT.. . THHKCKArc, cu linii între două stele: 17. «Cneaghina Crăstina prăcălăboe» arată că a luat 50 de taleri de la Gligorie şi Bilava, fiii lui Gavrilă din Vişnoveţ, pentru satul Păltiniş. «Scris în Hotin.» Slavon. ti 18. «Adecă eu cneaghina Crăstina prăcălăboaia mărturisesc însumi precum am luat 18 galbeni, carii fac 30 taleri, însă talerul căte 12 potronici, şi potronicul căte 9 lu.i.ieiirii 1, de la Gligorie fiul lui Gavril cel bătrîn din Vişnovăţ, pentru satul 1 Şalîiiî de mai târziu. V. şi voi. precedent, tabla lucrurilor. Etimologia srhillmg mi-o suggerează d. I. Bogdan. 66549. Voi. V. 6 www.dacoromanica.ro 82 DOCUMENTE ALE MITROPOLIEI DE IAŞI Păltiniş, care au eî să întoarcă toţi banii pentru acel sat; ca să-s ştie. Şi pecete am pus. Scris în Iaşi, an 7125, Aug. 19. . . . am scris.» Pecete cu cruce latină. Şi original slav. 19. «f Eu M a]riia Postelnicas a , a răpăusatuluî ChiriţeT Postelnicului Paleolog, mărturisescu eu cu castă scrisore a me cum mi s’au tămplat a vini din Ţara Leşască a optulfe] an după morte dumisalea a gupănu-meu, a Postelnicului ; dec, dec’am vinit, eu am socotit dintru ce mi-au fost prilejul, di-am miluit ş’am întărit s[făn]ta mănăstirea anume Pobrata cu un sat anume Oocăneştiî, ce-s în Ţinutul Lăpuşneî, pentru sufletul dumLi]salea a gupănu-meu, a Postelnicului, şi pentru sufletul meu; pentr’ aceia nime să n’aibă a să mesteca, nime dintru fraţii dum ijsalea a gupănu-meu, nic de nepoţii dum[i]-sale, nic de strein[î], nic de ruda mc, nime dintru aî nostră să nu aibă a să mesteca . . . eci ... să să mestece la acela sat ce mai sus scriu şi să strice dare c-am dat la sv[ăn]ta mănăstirea, să hie neertat de Domnul Dumnfejdzău şi de Sv[ăn]ta Pricsta, maica prea-curată ; şi să hie proclet şitriclet şi anatema de toţ oteţ, şi de toţ ap[o]st[o]li, şi de toţ svinţiî a Svin-ţieî Salea. Pentru mai marje] credinţ’am pus pecate, ca să să ştie. [Pecete cu coroana şi vulturul imperial.] U las, vălto 7128, msţa Ap. dni 24.» 20. Ştiboranî, 10 Iulie 7130(1622). Zapis românesc de vîn-zare din partea unor răzeşi. < Eu Tecman diiacul Covurluianul am scris >. *21. Todireştî, 7134 [1625-1], kk Aiih Kh.siieceniu . Nişte răzeşi fac o vînzare de ocină «gupănuluî Căstiian nepotul Dabijeî Vel Dvornic», pentru o sută «de leîbanî gata». «Denaintea dumisale Vornicului Dabăijii, şi Ţuţuian starostile de Păuneşti, şi Lu-paşco Eremiia, şi Cerbul sluga Dvornicului.» Semnează . 24 Anul 7H2 [1634], luna Maiu 14, catastih de obroace şi mile» date de Vasile-Vodă la biserica Sf. Nicolae din Iaşi. Slavon. Cu iscălitura şi pecetea mică de inel, octogonală, cu cerneală neagră. 25. Iaşi, 4 Ianuar 7143 (1635). Vasile-Vodă, pentru Miron Ciogolea, ce face o cumpărătoare. 26. Iaşi, 25 Ianuar 7143 (1635). Vasile-Vodă. Sejudecă «Iîili-mon Zahul. .. cu Tudori ce au fost prăcălab la Hotin .pentru o moşie. Pătraşco Başotă Log. s 27. 23 April 1638) Sinet al lui Mihalachi Panaş Dimulcas către Isar pentru 144 lei, 4 potronicî.—Doc. Docan la Ac. Rom. t 28. Iaşi, 7150, < cîndu au îmbiat aii de la Zidirea Lumieî», 6 August. Mai mulţi boiarî arată că «gupîneaşa Năstasiia So-lomoniasă» vinde case din Iaşi, cumpărate dela «Caracaş Aga>, lui «Toderaşco Vornicul cel Mare de Ţara-de-gos», pentru 100 de galbeni. «P'ilip Croitoriul şi cu femeaia sa Ţiganca den trăg den laş» vînd altă casă lîngă aceia. Semnături. 29. Iaşî, 29 Octombre 7151 (1642). Vasile-Vodă, pentru că . Pecetea Sf. Vineri, închinată la Muntele Sinaî. 33. tfDabijfa] biv Vial Vornic, scriem la drăgătoriul şi la vă-tămanul şi Ia toţ sătenii de Iuganî. Dămu-v[ă] ştire câ am stătut de faţ[ă] înnainte Măriei Sal[e] lui Vodă cu Vartic Vornicul şi cu Dumitraşco pârcălabul de Soroca, de ne-m părăt pentru voi; dec Măriia Sa Vodja] aă socotit, înpreunfă] cu tot Svatul Măriei Sale, şi au aflat să hii acel sat şi voi a lui Dumitraşco pârcălabul, şi noî să răbdăm; pentr’acela lucru voi să aveţ a asculta de dumnealui Dumitraşco; ci eu n’am nici o treabă cu voi de-acmu înnainte. Acasta vă scriem. U las, Iulie 25. Dabijea biv Vornic.» 4 34. Răzăşî fac o vînzare de ocină «gupănuluî Ivaşco şi gupă-neaseî sale Nastasie, vară-mea, feateî Dabijeî Paharnicului, drept cinci poloboace de miiare, preţuite dereptă şeapte galbeni pe un poloboc». E de pe la 1650. ** 35. Iaşi, 6 Maiu 7160(1652). «Gugea botnariul» vinde «un loc de case ce iaste pre uliţa cobotărească între casa dumisaale lui Solomon Bărlădeanul Marele-Clucar şi între casa lui Gheorghie Vălcul Comis, şi să împreune şi cu locul lui Ni-coriţ[ă] ce au fostu Hatman». II vinde lui Solomon pentru patruzeci de Hei bătuţi» Marturi : Stamati Stolnic, şi Apostol 1 Intre documentele necatalogate ale Acadomieî se maî află o mărturie din 7169 (Tt>6o-l) pentru o vînzare la Tecuci. Semnează' «Ignat şoltuzul ot Tecuci, cu doisprezece părgarl», şi se pune «pecetia târgului Tecuculuî». Din Tecuci dă un act Vartic, ia 1591 (i/liv). www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ Sulgiariul, şi Andoca Pitariul, şi Gheorghie Vîlcul Comis, şi Ghiorma Pivniciarul». Scrie (Dumitraşco Uricar». 36. 4 Decembre 7162(1653). «Ionaşco ficorul Dumitraşco, nepotul luî Nădăbaico Vornicului de Ţar[a]-de-gos», vinde ocină pentru 100 de ughî < lui Lupaşco Armaşuluî, lui Nădăbaico, văru-mneau». Marturî: «Pelin Sulgearul şi Ionaşco Mălaî şi Ursu Bucium şi Moţoc iuzbaş[a] şi Eremie Paus şi Aleacsandru Stegarul şi Iura iuzbaş[a] de la Hotin şi David Drăgăşăscul şi Chirac ficorul luî Ionaşco den Sănăhău, de la Cernăuţi». Scrie . Pecetea mică. 45. Iaşi, 26 August 7165 (1657). «Eu Irimiia Nădăbaico cel bătrân >, cu fiii, Cozmiţă şi Nastasia, fac vînzare la Sucmezeu. Se vinde «giupănului Dabijii Dvornicului celui Mare de Ţara-de-sus»: Pomenit «Farmachi ce afl fost Vornic». 46. Iaşi, 30 Iulie 7167 (1659). Gheorghe Ştefan, pentru ca Ghiorghiţă (Jugole> să-şi iea «de a dzece den tot ce va fi pre hotarul său a Ionăşeştilor, şi din făn, şi den păne, şi den tot ce a hi pe cel hotar.» 47. Cărnicianî, 2 Septembre 716S (1659). Gheorghe Ghica Radului ce au fost Pitar-Mare», pentru a ţinea ocina a doi moşneni la Corni şi aiurea, «pen’ căci a fost amândoi biho-lari dumlsaal e , şi au perit niaşte bihole de la dinşăi, şi iar au fugit, şi seamă de bihori (sic) n’au dat». 48. Taşi, 8 Februar 7168 (1660). Nicolai Buhuş Vel Medelnicer: «scriu şi mărturisesc singur pre mine cu astu adevărat zapis al www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 87 mieii cum am luat împrumut de la dumnealui Duca Vistear-nicul cindzecî de galbeni de aur şi cinci sute de lei bătuţi, pentru o nevoe a mea, însă cu o sutî de lei din neşte dăjde la Tutova c-au fostu asupra mea, să-l le istovăscu la dumnealui), puind zălog Tămăşaniî. Duca era al doilea Vistiernic. Satul e de la lordachie. Se confirmă de Domn Ducăi la 20 April 7169 (1661). 49. Iaşi, 8 April 7169 (1661). Ştefan-Vodă. Vine «Oancia, ginerele lui Toader Iachim - şi pîreştepe «Pascal Cămîraşul de lumini, fecorul lui Corlat Uricariul, pentru o besearecî den Turbîteşti». 4 50, «Stachiea Bărlădeniţa> vînde ocină dumisale Vornicului Dabijăî direptu 25 ughi bani gata, ca să-î fie dumisale direaptă ocină şi moşăe, şi gupăneasăi dumisale Dafiiei şi cucoanei dumilor sale Măriuţăi, ş’ altora carii le va dărui Dumnezău». Marturi: «şi Iane şoltuzul ot Agud». ti 51. Iaşi, 12 Mart 7170 ([662). Mai mulţi boieri arată că vin la Domn -dumnealui fratele nostru Ursachie Marile-Vameş, şi giupăneasadumisalellinca, şi soraeîMăricuţa,şiNecolaîMurguleţ şi femeaia lui Ileana, toţ ficoriî lui Ghiorghie Hatmanul, veri premarî răpausaţilor Radului c-au fost Stolnic-Mare, şi lui Alexandru c-au fost Păharnic, şi lui Necolai Abăza c-au fost Sulgier, ficoriî lui Gavril Hatmanul, toţ nepoţii lui Vasilie-Vodă», şi se plîng «pentru multă datoriie ce au avut Radul Stolnicul şi frate său Necolai Abăza, c-ati fost Sulgiar, şi alţi fraţi ai 1 r . Se vînd «sate şi vii, a lor moşii. . ., şi case în laş, şi crame la Cotnar». Erau datorii şi la ei. Şi «dumisali fratelui nostru Ducăî Vistiiarnicul şi lui Iamandi cu lei — bătuţ». Se dă pentru aceşti bani casele din Iaşi «pre uliţa mare». Confirmă, ca rude. 52. Iaşi, 20 April 7172 (1664), Evsfraţie-Vodă, pentru că «Andreiaş c-au fostu Şetrar, fecorul lui Toderaşco, c-ati fostu Logofăt-Mare», vinde casele tatălui său «pre uliţa strămbă în trăg în Iaşî», către Miron Costin, Mare-Comis, cu 300 de lei. Pecetea roşă, ruptă. e 53. Iaşî, 20 Ianuar 7173 (1665). Dabija-Vodă. Proces al fiilpr «lui Enachi c-au fost Vistiarnic>. Pe a doua foaie: «C-au cheltuit aceşti răzăşî la păra aceştiî moşiî, www.dacoromanica.ro 88 DOCUMENTE ALE MITROPOLIEI DE IAŞI f 8 leî bătuţi am luat de la doftor. *j* 4 leî i-am cheltuit din baniî noştri.» 54. Iaşi, 24 April 7173 (1665). Vînzare către «Răzmiriţâ de la Vistirie». Marturî: «popa Pătraşco protopopul de Iaşî, şi dumnealui Goroveiu Logofătul de la Vistirie, şiNacul, şiMihăilă», etc. 55. Iaşi, 20 August 7174 (166^). «Ghiorghie Roşea, ce aQ fostu Vistiiarnic», vinde un loc în banî «lui Solomon Vornicul cel Maare drept trei boi şi drept trei vaacî». Marturî: Neculaî Buhuş, Vel Logofăt, Miron Costin, Vornicul Ţeriî de-sus, Neculaî Racoviţă Hatman, Stamatie Vel Postelnic, Toader Ior-dachie Vel Spătar, Postolachie Vel Păharnic, Ursachie Vel Vistier. «Mihuleţ uricar.» 56. 29 Novembre 7176 (1667). Iliaş Alexandru, pentru mănăstirea Hlincia. Se află «cum Mateiu.. . şiSoriţa. .. le-au fost pus de la Domnie în dzilele luî Vasiliie-Vodî un nume de dajde ţă-rănescu, la Miclăuşianî, şi apoi eî pentru acel nume au fost fugit din sat; deci dăbilariî, neavănd de la cine lua acel nume, au luat de la Cărpoae Căpitîniţa o vacă cu viţăl şi o cergă noaî şi un cojoc, luat în treî leî, şi doî păsle late şi doî coas[e] şidoî topoarî, şi apoi au dat Cărpoae şi o iapă ; ce au ras numele». Datornicii pun la ea moşia zălog. Se aduc «oameni buni gurătorî să giure cum sintu părţile lor vândute de părinţii lor». Se aduce «Andreiu de Trifeştî, aprod de tîrgu». La gătirea de ju-rămînt, «au ertat pre aceşti oameni să nu mai giure». ţ 5 7- Iaşî, 18 Iunie 7176^1668). Iliaş Alexandru-Vodă. Afacerea Cărpeştilor. «Şi au dzis că or dovedi pre giurîtoriî luî Toader şi a Buzesculuî cum au giurat cu strîmbul; deci Domniia Mea am învăţat pre. . . Solomon Bîrlădianul Logofătul-cel-Mare, de au trimis de au luat dela giurîtoriî luî Toader şi a Buzesculuî 22 de boî haltalmu, şi i-au dus pre toţî aicî la Domniia Mea, şi ş’au adus şi aceaste fameî, oameni bunî şi bătrînî, mărturii şi giurătorî». Si «Dumitraşco iuzbaşea, de Cărnicianî.» «Deci Domniia Mea i-am giudecat dupî leaga ţării» : să jure la Sf. Neculaî. «Maî apoi eî s’au lăsat şi n’au vrut să giure.» <Şi cobotele pentru păra c-au scornit al doile rînd era să dea iale, IO leî bătuţi.» «Ş’au pus şi herîia, 12 zloţ, în vistiariul Domnii Miale, să-s ştie eî tot satul.» www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 89 58. 30 Septembre 7177 (1668). < Miron Costin Vel Dvornic doineai zemli» arată că a cumpărat pămînt la Miclăuşianî (Iaşî) < dela Apostol Voroavî ginerele luî Carpu, şi delafâmeaia luîAlixandra, fata Antimieî, nepoata luî Carpu, şi de la Vasilie fecorul Antimieî, frate Alixandreî, nepot luî Carpu», pentru patruzeci de leî. Iî întorc banii «Buzescul şi fămeaia luî Alixandra, fata luî Carpu diiacul, şi Chiţana, fămeaia luî Toader, fata luî Carpu». Solo-mon Bîrlădianul Vel Logofăt, Nicolaî Răcoviţă Hatman, Ilie Sturdzea Vel Stolnic, Alixandru Buhuş Vel Pitar, Contăş Logofăt, Roman, Ghiorghiţă, Ursul Veatreş, «Vorniciî porţăî». Semnături. 59. Iaşi, 25 Februar 7177 (1669). Duca-Vodă, pentru «Alexandru Vulpe Săoariul». 60. Iaşî, i‘“ Iunie 7179 (1670). «Adecă eu Iorga, ficorul răpău-satuluî Isar Jitnicer», vinde casele cu locul, cumpărate < de la Neculaiu Bărbiiarul. . ., pre uliţa ce mare, între casăle Nenu-luî şi a luî Andreiu ce au fostu Armaş, şi într’a luî Dămiian Chihaie». Vînzare către «Gaşpar Calie easornicarul, Franţuzul», pentru lei bătuţi. Marturî: Marele-Vornic Miron, Neculaiu Racoviţ[ă) Hatmanul, IJrsachii biv Vistier. Păladii «ce au fost Stolnic-Mar[e]», Costantin Jora biv Vel Armaş, «şi denainte du-misale Nenul ce au fost Logofăt al doele, Goroveiu Logofăt de Vistierie, Dumitraşco Prăjescul Cupar, Andreiu biv Armaş, Dămiian Chihaie, Vasili sluga Hatmanului, Chinarschii Stă-nislav, pisar, Mihalco spicerul, popa Vasile de la Beserica-Albă şi cu ginere-miu popa Gavril». «Eu Cărăiman Pitarul am scris.» «Gheorghe» semnează greceşte. Intre marturî, şi «Stanislaus Kienarski sec: Ill-mî prin. ter. Mold. m. propria». [Pe V° :] «1670, le 2"‘e de juin, j’ay achete ma maison pour 180 lions monnoy d’argent, de Jorga, fils de Isar, neue de Our-sagui grand tresorier, et le prince Douca regnoict pour lors.» 61.14 Iunie 7180(1672). «PreotulToader delaStăîNeculaî» «pentru nişte drease a luî Carpu ce au fostu Cîpitan şi pentru o zîlojiturî ce au fostu la Cîrpoaîi ce au fostu Căpitîniţî.. . Dumnealui Logofătul Solomon Bărlîdeanul au trimis pre Costantin Grecul, vătavul dumisale». Jură şi «Calofir izbaşea de www.dacoromanica.ro 00 DOCUÎIO'TE ALE MITROPOLII.! DE IA.-U Scumpiia> la Sf. Necnlaî, «pre svfăjntaa evanghelie şi pre cinstitaa cruce». . Face zapisul «dinnaintea Sv[m]ţii Saai e părintelui Dosofteî Mitropolitul şi dohovnicul nostru părintele Arsănie egumenul de Bărnova». Scrie «Leca Uricar». Marturî: Arseniede Bîrnova (scrie greceşte). Semnează: Aga-hiţa Păscăloae». 65. Iaşi, 29 Mart 7185 (1678). Antonie-Vodă, pentru biserica Sf Nicolaî a luî Ştefan cel Mare, care eta stricatî de foc şi de ploi, de gos, din urzirea eî, păn sus, în vîivu >. «Am pus multî cheltuiali de o am tocmit, de gos pănî sus, şi i-am tocmit clopotniţa, şi o am înfrîinşat cu toate podoabe, cum să cade desevîrşit, şi i-am făcut zidiu şi chilii prin pregiur, şi o am ficut şi acasta Scaun de Mitropolie, să fie inchinatî Scaunului celuî vechili, Mitropoliei de Sucavî». ÎI face şi venit de la «vameşul mari la chirvîsărie» şi de la «Cămanariu-Mare». Pergament. *66. Iaşi, i-iululie 7185 (1677). AnnaLogofetiasa a răpoosa- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 91 tulul Solomon Bărlădianul ce au fost Logofât-Mare >, vinde casele din Iaşi, cu locul, pre unde au fost cu zăpladzî îngrădit, care casă li-am făcut din preunî cu răposatu gupănu-meu>. Vinde luî Ilie Sturdzăî Vornicului celui Mare şi gupîneaseî dumisaleî > pentru 425 de lei bătuţi >. Marturî: Nicolaiu Răco-viţa biv Vel Logofăt, Gligoraşco Ghianghea Vel Vornic, Gavriliţă Costachi Hatman, Ion Răcoviţă Vel Spătar, Gligoraşco Rusul biv Vel Spătar, Păladie biv Vistier, Tudosie Dubău biv Vistier. <Şi eu Contăş Stolnicul cel Mare am scris. > 67. Iaşi, 13 Mart 7186 (1678). Schimb cu Toderaşco Ior-dachi. Marturî mai mulţi boieri. Alt schimb, — 10 Mart 7184 (1676). Cîrlig Vornic martur: pecetea cu un Vornic şi inscripţia: < Grigoraşco Crălig Vornicii>. 68. Iaşi, 10 Februar 7187 (1679). < Mariia fatalul Gligorie Hă- b a şescul e-au fostu Hatman şi gupăniase râpăosatuluî Dumitra ?co Prăjăscul >, dă mărturie pentru nişte case agupunu-mieu lui Dumitraşco Prăj eseul, ce sintu aici în rargu în laş, pe Uliţa Mare, între casele Iorgăi Postialnicul şi între casăli Nianuluî Lo-gof a tul, care cas[e mi li-au dat danie gupănu-mieu la moartia luî>. Le vinde pentru datorii către «dumn[ea luî unchiiaşui Chi-riiac Sturdza Păharnicuh. Vinde deci < dumisale unchiiaşui Chiriiac Sturdza Păharnicul şi gupăneasăi dumisali Aniţăi, fata lui Isar>. Marturî: Svinţiia Sa Dositheî Mitropolitul de Suciv[a , şi părintele mieu Gligorie Hăbăşescul, c-au fostu Hatman, şi Gavril Costachi c-ati fost Hatman, şi Ghiorghiţ Vel Armaş, şi Gavril Nianul biv Logofăt, şi Ilie Pleşca c-au fostu Câm a]raş, şi Ghiorghiţ Vornicul de Poartî>. ^ 69. Iaşi, 7lanuar 7188(1680). Iordachie biv Vistiarnic», pentru Glăvîneştii, lîngă satele de boierie ale Ducăî. (Şi, fiindu mai a-proape acestu satu Glăvăneştii să-l cumpere Mariia Sa, precum ne-ati şi poroncit Măriia Sa în câteva rîndurî, fiindu Domnu în Ţ aVa-Romîniaascî şi treeîndu den oaste, de la Cahrin, în anul căndu au fostu vltul 7183, şi [n]i-au trimis Măriia Sa şi pe Cos-tantin Catacozeno Stolnicul cel Mare de Ţ a]ra-Rumîneascî, înţălegăndu Măriia Sa că am cumpîrat acela sat, să nu cum-părîm noi acela sat Glăvîneştii, căce că iaste mai aproape să-l cumpere Măriia Sa, fiind aproape lîngă satele Mării Sale, www.dacoromanica.ro 92 DOCUMENTE ALE MITROPOLIEI DE IAŞI lăngî Andriişianî şi lîngî Berehoeştî; acum, daci au adus m[ij-l[o]stivul Dumn[e]zîu pre Măriia Sa în Scaunul ţării, mi-a-au dat banii Măriia Sa, 500 de lei, c-am fostu dat noi pre acel satu.» Zapisele «nefiindu lăngî noi, ce fiind lăsate în Ţ[a]ra-Romî-neaascî». j 70. Iaşi, 12 Mart 7188 (1680). «Toader Iordachie c-am fostu Vistiiarnic» vinde mori la Glăvăneştî lui Duca-Vodă, ce-î restituie 500 de lei cheltuiţi. Pentru lucrul lor va preţălui un boier. Se dau încă 150. e 71. 23 Iulie 7^8 (1680). «Adecă eu Ştefan Postialnicul scriu şi mărturisăscu cu cest zapis al meu cum eu m’am tocmit şi m’am aşedzat cu Corlat Uricariul pentru neşte bucate şi bani ce au fost rămas a cumnată-mea la dânsul, carea i-au fost fămeae dumisale, acmu din toate bucatele şi din bani m’am aşedzat de nainte dumisale Postialnicului Catargiuluî, să-m dea 145 de lei buni şi din vitî 15 vaci şi 5 iape, şi dzua s’au pus de la Sti Ilie pănă la Lăsatul Sâculuî de Postul Mare ; iar atuncea la dzi să împlinească ce-î scrie zapisul lui». Martor şi un < Pandrav Căpitanul >. 72. 7190 (1682; sic). «Pătrachie c am fostu staroste» vinde o casă «în mahalaoa Tălpălăriascî, lângă casa dumisale lui Istratie starostelui de mişei, şi lăngă casa Norocoae», pentru «bani de argint, lei bătuţ». Martur «Gligoraşco, starostele de tăl-pălarî». JJT Iaşi, 14 Iunie 7190 (1682). Un răzăş din Viteneştî vinde ocină lui Zaharie Clucer. Marturî «şi Lepădat Vornicul de Vrancia». «Az Lepădat Vor. iscal.» 74. 8 Octombre 7191 (1682). «Cărstăna fata GrameîStolnicului, gupăniasa dumisale răpăosatului Statie ca au fostu Clucer», vinde casele cumpărate de Vistierul «Ghinea» de la «Goro-veiu». Se vinde «Nastasiei» Doamnei, pentru «lei, bani de argintu». Semnează şi Miron Costin. 75. Iaşi, 12 Octombre 7191 (1682). «Anniţa Logofetiasa rrăpoosaatului Solomon Bîrlădianul, ce au fostu Log[o]fît-Mare», vinde Nastasiei casele din Iaşi. Semnează: < Anniţa». Pecete cu «Anna». 76. Iaşi, 29 Octombre 7191 (1682). «Adecî eu Safca Vor- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 93 nicasa a rîpăosatuluî Ilie Sturdziî o-au fostu Vornic-Mare, şi eu Safta Hăbăşasca, şi eu Măricuţa Cluceroaia, şi cu toţ ficoriî noştri şi cu toţi nepoţii noştri, anume Neculaiu şi cu Toader şi Ştefan şi Preda Postelnicul şi Ioniţi şi Sandul şi Toader, ficoriî dumisale luî Chiriiac Paharnicul, şi Antiohie ginerele Mării Sale Doamniî luî Gligorie-Vodî, caria iaste sor[ă] luî Ilie Sturdziî Vornicului», vînd casa din Iaşî, lingă Biserica Albă, şi «ferediae > către Doamna Nastasia. Maî mulţi boieri marturî. 77. Iaşî, ilu Octombre 7192 (1683). «Ursachie cam fostu Vistiiarnic >. dă Mitropoliei partea sa din satele «Iorgîî Postial-nicul». «Care parte au fostu vândut Rusa fata Chiriiaţeî, nepoata Iorgîî Postialnicul, Neculciî Vistiiarnicul şi, fiind cumpărat rău, i s’au întorsu banii Neculciî.» 78. Iaşî, i,u Octombre 7192 (1683). «Eu Alexandra Spătă-roaia răpăusatuluî Iordachie c-au fostu Spătar-Mare», arată că a vîndut casele «pre Uliţa Mare, între Mitropoliia Veiac[he] şi între casăle Prăjăsculuî, în tărgu, în laş > «Mării Sale Doamnei Nasta-sieî g[os]p[o]juda Io Duca Voevoda>, pentru . Ea le avea cumpărate de Ia «Neculcea Vistiiarnicul», ce le luase «de la Alexandra Stolnicasa, sora răpîusatuluî Iorgîî ce au fostu Postialnio. Ea le căpătase «depreunî cu lorga Stolnicul de la . .. nepoatele luî Filip Vistiarnicul >. Vinde şi <-a treia parte den casîle Iorgîî Postialnicul. .., partia Alexandrei, surorii Iorgîî Postialnicul.. ., rămîindu-ne noaî pentru dziastrile c-ati fostu dat Neculciî Vistiarnicul>. «Deci noi, vădzind întru viiaţa noastră aciaste casă de piiatră orânduite de au fostu temniţî, şi Măriie Sa Doamna facăndu Besearica Albî Mitropolie, am socotit maî bine să fie pomană Mării Sale la Sv[ă]nta Mitropolie ce să grăiaşte maî sus». Marturî: Neculaî Racoviţ[ă] Logofăt, Toader Păladie Vel Spătar, Toader Iordachie Vel Vistiar, Vasilie Costachie vtori Comis, Dumitraşco Cuzia biv Comis, Murguleţ, Pahomie Vornici de Poartă. Semnează întăiu: « A-licsandra Spătăroia». fi 79. 26 Iunie 7198 (1690) «Ana Logofătiasa răpoosatuluî So-lomon Logofătul» vinde «cas[ej din laş, carele am avut schim-băturfă] cu Doamna Ducăî-Vod[ă], c’un locu de cas[ă] ce mi www.dacoromanica.ro 94 DOCUMENTE ALE MITROPOLIEI DE IAŞI i-au îngrădit la Besiarica Albî, carele-s făcute de Goroveî», luî «Ilie Abăza şi gupăniasiî dumisali Safteî» pentru 75 de lei. Semnează Anna răpoosatuluî Sol[o]mon Log o făt . Maî multe semnături. 80. «Ana fămeia luî Baliţ, şi cu fiică-mia Mărgărită, şi cu liana, şi Catrina» vînd luî Martin Ungurul» o falce de vie «pe dric». Semnează: «Dumitraşco Acroi, Johane Ferenfi fui paer.» (!), «Iohannes Moldarvski scripsi>. 81. «Eu Ghiorghie, şi soru-mea, cu Irina, şi cu nepoată noastră Anghelina, fata Măriiî, nepoţii luî Filip Vistearniculuî», vînd < un loc de cas ă], cu pivniţa de piatră, pre uliţa ca mare, din sus de Mitropolitul, dumisale Iorgăî ce au fost Stolnic-Mare, cumnatul Posteainiculuî celuîMare, aIorgăî>. Marturî: «părintele Svinţiia Sa Mitropolitul Varlaam, şi popa Vasilie de la Besearica Albă, şi diiaconul Toader zet popa Vasilie, şi şol-tuzul Ghiorghie cu 12 părgarî, şi vătavul părintelui Ionaşco Căpăţin ă], şi Necula Preameşter din Uliţa Mare, şi Toader cruitor ot tam>. Se cumpără cu < lei bătuţ». Pecetea oraşului, cu totul neclară, pare a represinta un cal. Legenda nedescifrabilă. 82. Focşanî, 28 Februar 7200(1692). Răzaşi vînd vie înPăţăştî, pe apa Milcovuluî». Marturî. «preutul Ghiorghie ot Focşianî, preutul Mafteiu sn. eg ot, Năstasie Belibou ot tam, Sava Pielmuş, Necula Pielmuş, Tudor dascal, Raducan c-au fost şoltuz, Sava zet Sava Pielmuş, Ion croitor». — Şi la 28 Februar, alt act. 83. Iaşi, 24 Maiu 7200(1692). Eu Deadiul c-am fostu Spătar-Mare, denpreun ă] cu soţul mieu Trofana», vinde casă în Iaşî, «din deal de podul Hagioae» «luî Moisăî Marele-Căpitan de le-feciî>, pentru o sumă «de lei>. Luase casa «de la Misail Cizmariul;. 84. 7 Iulie 7200 (1692). Vînzare de loc în Iaşî, «în târgul Făniniî, între- Gligoraşco staroste şi ’ntre Irimie Vătavu». Marturî: «Vătavul Irimia, Gligoraşco Starostea făclier, Ursan făclier domnescu», etc. 85. Iaşî, 23 Iunie 7201 (1693). Vînzare de casă în Tîrgul «Făini» «dumisalfe] Apostol Mihuleţ poruşnicul». Marturî: un lipcan, un stegar. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 93 86. , arată că, «răhnindu», ca alţi donatori, a luat sama că Sv ă'nta Mitropolie cia bătrănLă a ţărăî, din tărgu din Iaşi, ce au fost făcută de răposatul Domnu-Vod â , fiind mică, socotit-am pen-tr’un ţintirim de o besiarecă stricată, ce s’au numit Besiareca Albă, unde au fost hramul Sv'ă]ntuluî Ioan, iarăş în tărgu în laş, aproape de Mitropoliie cia Veache, să facem pe acel ţintirim de beserecă stricată altă Sv[ă ntă Mitropolie ţărăî, maî mare şi ma! deşchisă . Face temeitb. «O am şi obărşit şi o-m podobitu şi o am îndzăstratu ... cu veşminte, cu odoar ă Pentru a lărgi cimitirul, iea de la Aniţa un loc. E lîngă docul răpoasatulu! părintelui Domnie! Noastre Dumitru Buhuş, ci-au fostu Spătar-Mare . în schimb î! dă o casă grijită. Socotit-am şi pentru locul casiî a cinstitu răpoasatulu! părintelui nostru Dumitru Buhuş c-au fostu Spătar-Mare, carii[ej ne era de îm-parţalfă] fraţilor, ficorilor răpoasatulu! Dumitru Buhuş Spă-tariul, hiind oasăle fraţilor mie! astrucate la acia svLăjntâ rugă, a lu! Miron Bucoc, ci-aii fost Stolnic, şi a giupăniasă! dumi-sale Tudosca, ş’a cuconilor dumilorsale ş’a lu! Necula! Buhuş ci-au fost Logofătu-Mare, şi a fiică-sa Iliani! ci-au fostu Cămănăroe-Mare, şi altor cucon! a dumisale, şi a Irine! Vor-niceasăî, ş’a Ursului ficor lu! Buhuş»; se dă tot Mitropolie!. «Hiind voia putiarniculuî Dumn[e dzău de ni-au schimbat din Scaunul ţărăî Mold[o]veî ş’am mersu la Ţarigrad şi, iarăş după mila Svinţii Sale, aducăndu-ne Sv[i nţiia Sa maî pre urmă în ţară la pământul nostru, cu Domniia iubitu fiiulu! nostru Io Constantin Duca-Vodî», Î! dă şi Piscanii, Ştefeaniî, pe www.dacoromanica.ro 96 DOCUMENTE ALE MITROPOLIEI DE IAŞI care Piscanî «l-au fostu dat răpoasatul Domnu-mieu Duca-Vodî săngur, far de voia mia, de agiutor lui Iani Hadămbul ci-au fost Postialnic, şi-l ţinea mănăstiria ce-i făcută de Iani Hadămbul». La7203 (1694-5) se împarte ea cu nepoata «Safta Catargioae, Visterniciasa luî Ilie Catargiul Vistiarnicul al doile, fata surorii mial[e] Doamnei Marii, de fiică răpoasatu-lul Dabijei-Vod[ă] ş’a maiceî meal[e], Doamna Dafina». Citează pe «mătuşa mia Alexandra Armăşoae>, «drumul mare ce miarge la Budî». «Ileana fâmeaia luî Ştefan Roşea, fata luî Băsrab» (sau «Băsrabă»). Un «pribeag» face o vînzare «luî Cotnarschie pisariul leşesc, şi, perind Cotnarschie pisariul de Timuş, aă cădzut acia prisacă pre sama Domniei, luî Ghiorghe Şiefa n-Vodă», care o dă luî Grumadza (şi «Crumadza») Ar-maşul şi soţiei, «Alexandra, mătuşe-mia». Ea se căsători după moartea luî cu «Necula Vistiarnicul», supt Dabija. Pecete cu boul şi jos vulturul; deasupra coroană : rono .UI.tCT.tClf AUKA.t. 88. 15 Mart 7204 (1696). Raport către Spătar şi Armaş de la «preoţii şi sătenii de Odobeşti», cărora li se ordonă pentru Domn a săvîrşi o plinire de vie în localitate. Fac aceasta «noîpreoţii, împreun[ă] şi cu săteni bătrâni>, sau: «noî preoţii îm-preunfă] cu săteni oameni buni şi cu nemesniciî dumnilor voastre». Semnează trei popi, un «vătah za hănsarî», doi «ne-mesnicî», un «dascal» şi un «diac».—Vînzare tot acolo, către un căpitan, cu asemenea marturi; 7210 (1702), 23 April. 89. 25 Octombre 7205 (1696). Mitropolitul «Saava» vinde o casă în Iaşi, lui Pascal. Semnat. Pecetea din 1691, cu Sf. Gheorghe. 90. Iaşi, 28 Octombre 7205(1696). Antioh-Vodă. Episcopii ţeriî şi clerul mănăstiresc şi boierii arată act de la Constantin Duca şi alţii «pentru a lor drepţi şerbî ţigani, de moşii şi de cumpărătură, şi de miluire, de pre larăpăosaţiî Domni, cum că nu-î pot ţinea pentru dăjdile ce le pun asupra lor de la Domnie, a darea pre ani şi, ei fiiind sărace şi robi, n’au de unde da, şi deosăbî de la Hatmani iarăş le iau dăjdi şi gloabe*. Iartă-de de dajdea domnească şi hătmănească, de aducerea la Scaun. Cei www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 97 ce «vor face şugubină cu ţigancile boereştî sau călugăreşti sau şi cu altor cariî vor hi avăndu ţigance, să fie volnic a-1 globi şi a-1 certa stăpânul Ţiganului, iar Hatmanul să n’aibă triab[ă] la acialea». Actul lui Duca e din 7203 (1695), Iunie 20 h 91. Iaşi, 30 Iulie 7208 (1700). Antioh-Vodă către Sava «arhiepiscopul, Mitropolitul Suciaviî», şi un altul, care săiea sama mănăstirilor pentru avere. «Că aicea Domniia Meaînţălese-am precum într’aceste vremi nepăciuite multă scădiarfe şi lipsă s’au făcut sv[i]ntelor mănăstiri şi sv[i]ntelor besărici. «Intr’acaste cumpliţi vremi au sosit de era suptu stăpânirea^streini şi, ce au vrut ei supt putiare lor, aciia au făcut . . cât puţin de nu s’au stănsu de tot pomeniria fericiţilor Domni şi altor 1 In Mart următor, Antioh desfiinţa\ăcăritul prin actul ce urmea/ă şi care e şi el Dăbtrat,într’un exemplar, în Bibi Ac. Rom. «Io Antioh Costantin Voevoda bjiio miUtiiu gospodar zemli molda\scoi. [De o parte şi alta: “aTp'f/pyv)? Nsa? lJuj(j.Yjţ IvmvaTCfVT'.vouTcoAstuţ O-o(patvsTai. Facem st[i]rea cu această carte a Domniei Mele tuturor caţî sa cade a şti, miluindu-ne Dumnezeu cu Domnie ţăreî şi aduc7mdu-ne Svinţii Sa la Scaunul rapaosatului parintialui Domnie! Mele. afiat-am Domnia Mia un obicciu făcut nu de multă vremia, o slujbă care să scote pe vite de să lua bani, ce 1 sa dzice văcaiit, făcut acest obicciu de dumnialuî fratele nostru Costantin Duca-Voda. Carele socotindu şi Domnie Mia ca doară este vr’un lucru să fie de folosul ţărăî, fost-am scos şi Domnie Mia acastă slujbă, iar pre urmă, vădzind Domnie Mia cum nu-î nici de un folos şi nici de un agutoriu, sau de tocmiri, ce de mai mare stricaCune şi răsipa ţra[î] este, pentru acasta întămplăndu-să aici Preasv[i]nţitul chir liacov Patriiarhul c\*au fost a Ţangraduluî, cluamat-am Domnie Me pre S\[i]nţiia Sa şi pre Sv[i]nţiia Sa chir Sava Mitropolitul ţarăî şi pre Sv[i]nţna Sa Misail episcopul de Roman şi prea S\ [ijuţiia Sa Lavrentic episcopul de Rădăuţi şi pre Si [ijnţiia SaVarlaam ep[i]scopul de Huş, şi pre toţi egumenii de pre la toate svintele mănăstiri, şi pre toţi boerii cei mart, şi mazilit de pre la ţinuturi, si depreuuă cu toţi am pus mare blastam. pentru aca^ta slujbă care-î mai sus pomenită . vacăritul, cum de acum înnainte să nu mai fie, nici în dzilele Domniei Mele, nici în dzilele altui frate, pre cine aru alege Dumnedzau în urma noastră a fi Domnu ţăraî noastre Moldovei, iară cine ar cutedza a călca şi a face sila, ca sa străce pomana noastră şi mila carca am făcut-o cătră toate sv[in]tele mănăstiri şi cătră toţi lacuitoriî şi săracii ţăraî, ori Domnu ar fi să facă, cu nebăgare samă şi cu silă, orî boe-riu ar fi să svătuiască si să îndemne, sau ce obraz ar fi, unul ca acela sa fie blăstămat de Domnul Dumnedzeu ci-au făcut ceriul şi pământul şi de prea- 66549. Voi. V. www.dacoromanica.ro 98 DOCUMENTE ALE MITROPOLIEI DE IAŞI creştini ctitori». Să li facă «izvod nou şi să le aducă la Domn. Egumenii, «cărei e s'ar afla om harnic şi om bun, să fie tot pre loc egumen, iar carilfe s’ar afla om hiclen şi făcător de rău, pre unii ca aciia, aciia la Domniia Mea să i aducă, şis'or gudeca pre faptele lor cu ocna.» Unii călugări iese din mănăstire < şi s’au înstreinat pre la ţ a ră şi şăd pre la nemurile lor şi pre la Curţi boereşti şi la prisăci boereştî şi la odăi, şi mănăstirii e rămăn făr de călugăr i . . . Să-î ia de grumazi şi, cu tot ce ar avea ei, şi să-i trimiţ âj pre la mănăstiri, ca-r e le de unde ar hi fostu de postrigul său. Aşijderea am înţeles Domniia Mea precum o sam ă de călugări îş ţin bucate osăbî de la m[ă]n[ă]stiire] cu odăile lor, şi-ş poartă grij ă] de bucatele lor, şi dup ă trebile lor îmblă, iar, ce ar hi de opştii a m[ă]n[ă]stir[iî], le las, de-s lipsăscu de tot; ş’au stricat cu tot[ul] podvigul călug[ă]rescu şi obiciaile ciale bunLej a svinţilor părinţi strică, şi să fac călcători de leage cu totul.» Deci aceste bucate «să-s înhereazi şi pri izvod sa li dea pri sam a] egumenului în bucatei e m[ă]n[ă]stiri . 92. Iaşi, 7211 (1702-3). Constantin Duca-Vodă dă Glăvăneştiî «dumisal e] Tomii neguţitoriul. . ., fiindu noi datori dumisal ej cu câţva bani pentru nişte negoţi c-au dat la Cămara Domnii Mialea pentru triaba noastrî». Semnează: . Citat «un om anumea Băldac, c-au fost Vornicial în sat în Siucmezeu >. Să cerceteze. De va fi prescripţie de douăzeci de an!, să fie vecin!. 95. Iaşî, 7 Iunie 7213(1705). Vînzare de case în Iaşî «pelăngă cas[a] dumisalfe] lui Pavai Rugin|ă] Jitniceriul..., în Muntenim e , lângă ţintirimul beserici! Iu! Sft. Thteodor», luate «de la To-fana giupăniasLa] lu! TănasLeJ pârcălabul de Soroca, maica luî Moisie Serdariul . 96. Iaşî, 27 Iulie 7214 (1706). Antioh-Vodă. Proces al luî Adam cu Ion Zlătariul, pentru «un loc de o dughian ă], între dughi-anil[e] lu! Barnovschi! şi a Săntiî Vineri, ce iaste pe uliţa Târgului de gos, împotriva neguţitorilor». Mărturia unei bă-trîne ce vorbeşte de răsplată prin «postav de un habaciu;. Mărturisesc «neguţitorii». 97. 20 Novembre 7216 (1707), Mihaî Racoviţă. Pentru o moşie la Răcăciunî a luî Ilie Catargiul Vistiernic, «de socrul dumisale dumnaluî cinstit şi credincos boiariulu Iordache Rusăt Vornicul, gineril[e] răpoasatuluî Dabijeî-Vodă». 98. Focşani, 27 April 7216(1708). «Costantin Oocan» cu «soţul», fata popeî Vasili, şi cu ginerele şi fata luî, vînd un pogon de vie «în dealul Odobeştilor, pre uliţa Ciutini, lui Toader», pentru «le! bătuţi». «Şi, cănd am vândut noî a noastră driaptă ocină şi moşii, mai nainte ne-am întrebat toţi fraţi şi razăşi noştri www.dacoromanica.ro 100 DOCUMENTE ALE MITROPOLIEI DE IAŞI ca să o sprijăniască, şi nime nu s’au aflat, făr de căt Cîrs-tea biv Vel Jicnicer.» Marturî: «mulţi preuţ şi oaminî buni, bătrâni şi tineri, cari mai gos s’au şi iscălit, cari au ştiut carte, iar, car[e] n’au ştiut, ş’au pus şi peceţilfe], cineş pre numelfe] săîi; şi noi încă, pentru mai mar[e] credinţa, ne am pus degetele, ca să ştie». Semnează «azEreî Gheuca ot be-seric[a] g. Fusese a Mitropolitului, care nu plătise paguba. El are drept a-1 vinde. 109. 14 April 7230(1722). Mihai Racoviţă către «Sandul Căpitanul, ziat lui Gligorie diiacul, şi la Ştefan Căpitanul de Ta-bîră : trimite pentru o hotărnicie pe «sluga noastră, pe Axintie Uricariul . 1 IO. Iaşi, 6 Februar 7231 (1723). Procesul Mitropolitului Ghe-orghe cu Ion Balşe, biv Vel Vornic, pentru . «Noi, ca să putem rădica poroncil[e] stăpânilor, şi neavănd de unde mai lua şi cu ce chivernisi, iarăş s’au aţiţat şi s’au urmat a-s lua acestu ţigănărit. . ., nu că am poftit să fie sau că n’am cunoscut a fi obiceiu rău şi că nu iaste hulă a-1 urmă, căci obiceile cele bune laudfă] aduc şi trag după sine Demnilor; ce de mare nevoe s’au scos. > Leagă acum obiceiul. . Marturî: «Vlase starostia de cură]rarî şi Ştefan zugravul cel domnescu şi Panainte ba-calul». 117. Suceava, 25 Novembre 7242 (1734). «Dima ci-au fost nemesnic de Sucavfa cănd au fost Pisoschii Vornic>, dă o mărturie. Vinde «dumnea[luî Pancul Vornicul den Botăşenî». Şi pecetea oraşului. «Varlam Ursachi şoltuz.» Şi doi Armeni. , 118. Iaşi, 8 Octombre 7243 (1734). «Chiriacbiv stegariu , pentru Vişan care, «la vreamea foameţii, mi s’au dat mie drepţi vecini, cu zapis ca să-î scot den foameate, precum era de să da mulţi la unii şi la alţii, ca să-ş scoaţă capetele Ia o vreamea de foameate ca aceaia». Ţiganca era a Mitropolitului. Din copii, iea unul. «Iar după a mea viiaţă să fie Ştefan copil ţigan ertat de vecinătate . . ., şi să fie slobod unde i-ar şi voia să-s ducă». 119. 4 Mart 7243 (i735). «Noi Ţiganii Mitropolii» mărturisesc www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 105 că unul îi aparţine, fiind «şi tată-său triizăc de ani gud[e] le Mitropolie în Sucav[a]». 120. io Mart 7243 (1735). CostandinRosăt şi Aniţa dau viile ce le au «de dzeastre de la părintele nostru răpoosatulBogdan Hatman». «Costandin Rosăt Hatman», «AniţaBogdan Hăt.». 121. Iaşî, 14 Mart 7243 (1735). «Martin Ungurul din tîrgul Huşilor, împreună cu fameaia mea, cu Anna» «Sfinţii Sale chir Antonie arhiepiscopul Socevii şi Mitropolitul a toat[ă] ţara Moldoviî» pentru trei pogoane ce-î vinde «la Sărincuţa în dialul ce să chiamă Dric». «Eu Uoloca tărgovăţ ot Huş. Neculaî Răul tărgovăţ otHuşi». tPeceata Huşuluî.» Istrate vătav de vierii gd. ot Huşi. Semnează şi Varlaam episcop de Rădăuţi *, Teofil de Husî. 122. Iaşi, Mart 7244 (1735-6). Grigore Ghica. Scuteşte Mitropoliei «şeasă liude streini păscarî > la Gălaţi. Ordonă şi , ale căror documente se pierd «acum la vreme tulburării Muscalilor». 127. Iunie 7250 (1742). Zapis al luî «ieromonah Natanail Septelicî, egumen ot sfânta mănăstire Răşca, dinpreună cu sora-me Paraschiva.» „I2S. Iaşi, 3 April 7252 (1744). Nichifor Mitropolitul cumpără de la Moiseî Cucoranul Vel Pitar, din moştenirea so- cu patru ciferturi pe anu , in&ă carii vor fi casnici vor da de om cate 105 pa-rali, cari fac intr’un an dzcacc leî si gium^a tati noi, iar holten cu părinţi vor da, la cîlcrt, de om cătc 55 parale, care fac într'un an cinci leî si giumâtate.. . Vşăjdere şi holteii ce vor fi între dânşii. Iaraş numai cct ee vor fi de vârstă, cu musteţe, acic vor da, iar copilandri, cil carii 11'au musteţt, acia nu vor da ncmica, nici sa vor număra... Sa n’aiba voc a să amesteca prmtr'alţi lacuitorî, [ci] să-s aşădză osăblt la silişti.» www.dacoromanica.ro MATERIAL): DE ISTORIE CULTURALĂ 107 cruluî acestuia, răposatul Cuzia Logofătul», treî pogoane, «tot într’un hat şi într’o ogradă» cu viile Mitropolitului. El are vii şi la Nicoreştî, «lăngă Pavăl Sobeţschii». Le schimbă cu cele de la Grecî. «Pentru căci noao ne era cu greu a trepăda la Nicoreştî pentru doao pogoane pol.» Nici luî «nuî da măna în doao părţi». 129. 4 Maiu 7255 (1747). Grigorie Ghica, pentru Misail egumenul de Pobrata şi moşiile eî la Ţinuturile Hîrlău şi Do-rohoî, între care «şi prisaca de la Rosăndzeaştî, unde iaste m[â]n[ă]stioara ce-i făcută de popa Zagaveiu». *130. 25 April 7257 (1748). Lupul Anastase biv Vel Stolnic arată că, «avănd o dughiană în ţinterimul besăriciî luî Sveti Neculaiu, însă numai lemnul aceşti! casă şi dughiana, iar locul iaste a besăriciî luî Sveti Neculaî>, i-o cumpără cu 200 de leî Ioan Constantin-Vodă şi o dă bisericii. w T31. Iaşi, 6 Iunie 7257 (1749). . 133. 17 Mart 7260 (1752). Scrisoare «la măna Sandului gude ot Botşeni şi Niţuluî fecorul Năramzăi, tij de la Bot-şănî >, pentru o împărţeală de Ţigani. Semnează Sandul Hăjdău. 134. 3 April 7262 (1754). Tocmeală pentru bezmen de la «Aniţa croitoriţa» cu biserica Sf. Nicolae, la Paşti. «Aniţa croi-toriţa am pus degitul.» &135. 9 Iunie7262 (1754). «Noipreoţil şidiiaconiî căţîneaflăm slujind într’acastă dată la sf[ă]nta beserică domniască Sfăntu Nicolae de lăngă Curte g[o]s[po]d», arată prin zapisulce dau luî «Panaite Căpitanul de Arnăuţî» şi soţiei, «că, grăind dum-nalui Căpitanul Panaite Mării Sale Matei Ghica Voevoda pentru ca să-l de Măriia Sa voe să facă dughene pe locul g[o]s[po]d, ce este slobod, alăture cu zidiul luî Stăm Nicolae, www.dacoromanica.ro 108 DOCUMENTE ALE MITROPOLIEI DE IAŞI adec[ă] din pod şi pănă în zid, şi, de lungu, locul din picorul de piatră al porţii luî Stăiă Nicolae 14 stănjinî, pănă în colţul zidului de spre curte, şi 9 stănjinî, din colţu spre Bah-luiu, pănă în părăul ce curge de la haznă». Se dă voie, numai să fie cu pozvoleanie de la noi preuţiî». Se învoiesc în-naintea luî Vel Postelnic şi Vel Cămăraş a da cincisprezece lei pe an «bezmănul locului». Semnează «prot. u Iaşi», trei popi şi un diacon. ^ 136. Iaşi, 15 Iunie7263 (1755). «Iordachie Cantacozino bivVel Logofăt adeverim cu acastă scrisoare a noastră că, avăndu trebuinţă de câteva istorii de învăţături, şi alte ce ne-au trebuit a le scoate di pre cărţile greceşti pre limba moldoviniască, am pohtit pre dumnalui Duca Sotiriovici tipograf, de le-au scris şi le-au tălmăcit, şi, la alte scrisori ce ne-au trebuit, greceşti, tot dumnalui ne-au scris şi, căsătorindu-să în Moldova, noi l-am cununat.» îi dă Ţigani. «Cadintr’al mieu am dăruit; aşijderea şi frate-meu, Tuderaşco, şi nepoţii mei, fiei frăţini-meu, n’au triabă a să amesteca. . . Şi nici să cade a mai ceare parte nepoţii mei, că şi luî loniţă nepotu-mieft, şi lui Ilie li-am dăruitu din partea mea Ţigani » Semnătura: «Iordachfi] Cant. Log.»; pecete cu vulturul bicefal. Jos: «Costantin Stat. diac de Divan am scris». Cf. Urechiă, în An. Ac. Rom., X, p. 223 şi Ist. Ut. rom., tabla. [Pe V0:] cTo Ypâ[J.[J.atooap/ovto; (j.5Yâ),ouXoYo6stou, roti r=a>pY*x1] KaTaxoD£ivotj, 5:â toî>? -/.atCtSîXoo; onob [j.oi e/âpTjosv. 1755.» 137. 24 Iunie 7263 (1755). «Aniţa domniţa» dă vii < Ia Greci, Mitropoliei». Roagă a i se scrie de Iacov numele ei «şi al soţu-mieu răpoosatul Toader Păladi biv Vel Vist.». Pecete cu coroană şi armele Moldovei. Semnează : avyjtîa Soţj.vijtCa. . 138. 20 Iunie 7264 (1756). Anaforâ pentru nişte Ţigani ai Sturzeştilor, cari «au fost daţ zestri luî Măteiu Fil[i]păscul Stolnicul cel Mari din Ţara-Romăniască, ginerile luî Chiriiac Sturze ce au fostu Spatar-Mari şi după moarfe"''luf_Laîr stăpânit şi gineri-său lordachi Caramălău, ci-au fostu Clucer-Mare, dar acmu, după socotiala ce-u avut cu niamul Hilipăsculuî, aă rămas iarăş la stăpânire Vornicului Sturzii, după rănduiala niamuluî». Se cer dovezi. «Intăiu aă arătat egumenul [de la www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 169 Aron-Vodă] o carte de la răposatul Sandul Sturze Logofătul şi de la Vasăle Buhăescul Medelnicear, scriind că, viind la giudecată un vichil a Radului Clucer, iar ginere Filipăsculuî, cu Anthim egumenul de Aron-Vodă», fac o transacţie. «Iară numitul vichil al dum. Vornicului Sturzii au arătat o cârti de împărţală din ll 7202, de la răposatul Sava Mitropolitul şi de la toţ boerii cei mari a ţărăi, ce au fostu atunce, scriind precum s’au împărţit Mătei Filipăscul cu rudele sale Stur-zeştii, din moşii şi din Ţigani.» 139. 17 Ianuar 7265 (1757). Mărturie a lui «Vartolomeî arhimandrit Putnăi». 140. Iaşi, 11 Ianuar 7265 (1757). Constantin Racoviţă. Pentru nişte Ţigani ai Mitropoliei, «carii să hrănescu cu meşterşugurile lor în tărgu în Focşeni, unde acole le iaste şi şidere». Să fie scutiţi «de gudzi domneşti, şi de gudzi boiareştî, şi despre starostii de ţigani de Focşani, şidispre cărei străngu~Ieu~de Ţigan căsar şi câte gumătate de leu de holteiu, pentru plata lucrului Ţiganilor ce lucriadză la grajdiul domnesc>. Şi nici a gudeca pentru pricini mici şi gâlcevi ţigăneşti nime să nu gudece, nici la grosurî şi la închisori să nu-î bage: nici staroste! de Putna, nici alţi zapciî stărosteştî, afară de cănd s’ar afla în fimiuşagurî şi moarte de om; care aceste sint gudecăţi de Divan.» ~ iŢC 3 Mart 7265 (1757). Constantin Racoviţă. Mitropolitul se plînge de Ţigani ai săi cari «n’au vrut să se supue cu ascultare Sfinţii Mitropolii, c-au mersu de s’aâ pus masalagii gospod>. 142. 23 Iunie 7269 (1761). VorniciidePoartăcătre Domn. Au mers la o dughiană a Sf. Nicolae, ce şade un Jidov, anume Mindilă, dănd jalbă preuţiî Mării Sale lui Vodă cum că este omu gălcevitor între mah[ajlagii». Află în dughiană «două dulapuri şi poliţile şi jamurilfe] de la ferăştî şi masa>. Vor lăsa . 144. 4 Iunie 1762. Nepoata «popii Ursului» şi familia vînd Mitropolitului Gavriil < un loc ce avem aici pe Uliţa Mare, care loc merge în lungu spre Răsărit pană în Uliţa ca Mare, iar în capătul dăspre Apus cu locul Mănioai, şi din ^os să hotărăşte cu locul dascălului Evloghie, şi pe din sus cu a Mării Sale Domniţi Pălădoai; care loc fiind trebuitoriu şcoali-lor ce s’au făcut acmu, dănd şi alţi megiiaş locurile ce au fost prin preyurul nostru >, îl vînd cu 550 de lei. «Iar lemnul casiî, ce avem pe acest loc, să ni-1 luom.» 145. 28 April 7271 (1763). Grigore Calimah pentru «cojoca-riul» Mitropoliei. 146. 9 August 7271 (1763). Cercetare la «dugheana, Ia mahalao Broştenii, pe iaz, la capul podului spânzurătorii >. 147. 10 Octombre 1766. Samoil de Alexandria, pentru 6 eoYsvsoTaTo; apyoiv yârpavo? IvjpauTj Ba■jiXâxT); Pioooetg? pentru folosul Bisericii celor Patruzeci de Sfinţi, făcută de el în Iaşi. 148. i1" Decembre 1766. Grigorie-Vodă Ghica. Pentru nişte «ţigani ungurean! şi ţigani streini» ai răposatului Toader Pă-ladie Vistier. 149.17 Octombre 1774. Preţuire în afacerea unei dughene, de < căpitanul Dimitru de podari, împreună şi cu calfa lui, şi cu căuş, cu Ispas». 150. tîntr’aceaste ani 1776, din poronca Preosfinţii Sale chiriu chir Gavriilă Mitropolitul Moldovii, am făcutu condică de toţi www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CCLTURALA 111 ţiganii Mitropoliei Suceviî, şi s’au aflat sălaşurl65, după cum anumea arată întru acea condică, carea iaste în Sfinta Mitropolia. Arhimandrit Vartolomiî Mazeran.» ^ 151. Ianuar 1780. Constantin Pentru preoţi şj djacanlr.ee dădeau «căte o sumă de bani la slujba ajutorinţiî, cănd să scote asupra norodului . . şi cel mal mulţi din tagma preoţască neavănd putinţă de plătit, era ocărăţî şi traşi de cătră străngătoriî de bani cu învăluiri şi închisori, cu vătămare cinstei lor». Să nu mal fie deci supăraţi. Promit în schimb a da pe tot anul căte şasezecî bani la Sfânta Mitropolie , din cari se vor da 1.200 de lei anual «şcolii din Ţarigrad, pentru ucenicii ce sint la învăţătură», după < deosăbit grecescu hrisov al Domnii Mele». 1^152.Iunie i788.Manuil RusetVoevod (semnătură grecească). Proclamaţie către cler şi «boerilor d’ntăiu şi al doilea, boeril pârcălabi i starosti, căpitani, bulucbaşi, neguţători, oraşanî, mazălî, breslaşî, vorniceî duprin sate şi toţi lăcuitoriî ţării Moldovei». Sultanul, aflînd «de amestecăturile ce s’au făcut aciia la Moldova şi dă năvălirea neprietenilor, poate din nepurta-rea de grijă a oblăduitoruluî ce au fost», îl face Domn, cu putere «ca să curăţim ţara de neprietiniî împărăţii'. Aminteşte pentru a-î cîştiga «ordine!» sale, cum trăiau «desfătaţi în mile şi în priveleghiurî împărăteşti». 153. 9 August 1797. Veniamin de Roman către Stolnicul Dimitrachi Miclescu. Se leapădă de amestecul într’o afacere. «Destule îmi sănt mie trebile eparhiei să le caut, pe lăngă care de acestea îmi sănt havalelile de prisosit, însă nu m’am putut apăra de acastă, pentru că me-au venit înnadins carte domnească ca să o cercetez». 4, 154. Viena, l5 27 0ctombre 1834. Către dumnealui «domnul d. C. Pop». Bursierii romînî mulţămesc pentru sprijin şi «slobozita voe de la ocîrmuirea locală spre a fi primiţi publici ascultători, să putem fi în stare a răspunde la ecsamene după datorie». «Bucuroşi am fost şi am fi a ni mărgini în soma nouă hotărîtă prin pontul întîl al instrucţiilor noastre», dar cer a li se adăuga la 450 de florini pe an, alţi 250, «potrivit cu www.dacoromanica.ro 112 DOCUMENTE ALE MITROPOLIEI DE IAŞI pontul din urmă al instrucţiilor noastre». Semnează: T. Stamate, A. Costinescu, L. Filipescul, G. Zefirescul, A. Velini, A. Fătul. 155. «Scris prin Stamati.» Copie eines Decrets der k. k. Studienhofcommission an die Niederosterreichische Regierung, ddo. 18 October 1834. ' Mit Bezug auf den hierortigen Erlass vom 4 Iuli 1. J. Z. 4952, erhalt die Regierung den Auftrag die Verfugung zu treffen, dass die aus der Moldau gebiirtigen sechs Jiinglinge, Avelche sich hier den Studien zu ividmen iviinschen, als ausser-ordentliche Schuler zugelassen und ihnen aueh als solchen uber die abzuliegenden Prufungen Zeugnisse mit dem den Auslandern zukommenden Beisatze ertheilt iverde. Die Gegenstande ivelche dieselben horen ivollen, sind fol-gende : Theodor Stamaty mathematische Facher und Physik. Anton Velini und Anastas Foto Rechts- und politische W issenschafcen. Alexander Costinesco die ihm an der Universitat und am politechnischen Institut etivas angemessen scheinenden Lehrfacher, velche seiner Bestimmung als Civil- und Militar-Ingenieur entsprechen durften. Constantin Zephiresco die technische und commerzielle Abtheilung des Politechnischen Instituts. Leon Philipesco Oekonomie und alle darauf Beziehung habende Wissenschaften. Die Regierung hat daher das Weitere an die betreffenden Studien, Vicidirectorate der Universitat und an die Direction des Politechnischen Instituts zu erlassen.» » 156. Popp către Veniamin. Răspuns la scrisoaiea din 25 Octombre. «Scrisoaria cătră părintele Iconomu prescriindu-se în numele lui M1 Lincourt, am trimis-o la Linevil». Trimete Mitropolitului, «ca prezidentul epitropii şcoalelor», actul pentru cei şese bursieri. «A lor purtare şi silinţă la învăţătură iaste vrednică de cheltuiala ce face Stăpîniria cu dînşi şi de alegeria lor la acel scopos». «Situaţia mia în acastă capitală •mi dă toate uşurările a fi de vre un folos patrii părinţilor miei; de acea năzuesc ca o datorie a mia a oferişi Priasfinţii www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 118 Tale ale mele slujbi la or-ce, spre binele opştesc şi ameliora-ţia Moldavii». Semnează Zenovi Pop. «Adresa mea iaste Mr H. C. Popp. banquier ă Vienne.» 66549. Voi. V. www.dacoromanica.ro 8 IV. DOCUMENTE MAI ALES MUNTENE Şl OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢII. www.dacoromanica.ro 1. Secolul al XV-lea poate. Monahia Magdalina scrie pentru Miceştî: «Alâman ot Caracal, Caracal ot Dărmăneştî, Varnava . .. Vlaicul Stolnic otStăneştî.» —Bibi. Ac. Rom., 72 xi- 2. Pe un triodin secolul al XVI-lea : «f Cinstite căpitane. Mă rog dumitale să scoţi dumneata pre robul dumitale Martin, că s’au prinsu; de să va mal îmbăta, să fie dator dumitale cu 200 de toegi; iar noi vom ruga milostivului D. (sic) pentru bună săn[ă]tate dumitale purure ; ot Hriste amin. ţ Rogător pentru bună sănLă]tate dumitale, eu, monah Pisavoii (?!).» — La Ac. Rom. 3^ începutul secolului al XVII-lea. «f Eu Mărăzea şi cu fâ-mee mea Irina fata Dabijeî Ceaşnic, nepota lui Nădăbaico Vornicului, mărăturisim cu acest zapis al nostru cu[mj, de nime siliţ, nici asupriţ, ce de bună voe nostră am vândut un Ţigan, anumă Vas[i]!ie, făcorul lui Mihailfă] ţiganului, ce s’au vinit în parte nostră cănd am împărţit, şi 1-aam vândut Niculeaî, fecioru lui Enachii de Vaslui, derept 22 de galben[i] bun[î], denainte Ducă! Comisul şi a lui Dumitraşco Fulger şi Vas[i]lie de Buciumi şi Arpăntie tij; şi ne-au dat bani deplăn, şi, păntru mărturie, am scris eu cu măna me: Mrăzea, se sea ştii. Io Dumitraşco Fulger. Az Mrăzea iscal. [Pecete, cu o pasăre şi alte embleme neinteligibile.] f Zapis de Ţigani, pre Vasilie Ţigan, sin Mihăilă, gineri lui Costin.» Bibi. Ac. Rom., LXXIll/28. ^4. începutul secolului al XVII-lea. «f Să se ştie că au avut Drag[o]mir şi jupăneas[a] luî Rada de Fiianî pără cu Stanciul www.dacoromanica.ro 118 DOCUMENTE HUNTENE ŞI OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢiî Gădeeî de în sat păntru moară, că au ţinut Stanciul a 4 parte de într’acea mor ăj zălog, dereptu 1 (sic) taler; dece aQ venit amândoi de s’au părit naintea Cernicăev Mare-Dvornic păntru acea moară; dece Dvornicul iau dat ispravnic pe Paharnicul Preda cu 4 meghiiaş na im[e] Nan de Fiian[i] şi Neagoe de Bădeani şi Şerban de Şerbâneştî şi Ivan de Co-făianî, şi pop[a] Dumitru de Trăg[o]vişte, Dece amu căutat noi cu ale nostre suflete cum au fost cu direptul, dece o amu dat acee moară lu Drag[o]mir şi jupăneaseî lui Radei, că le-au fost moşiia lor; şi i-au plătit zălogul, acel taler, Standului, şi 5 as. i-au dat de lucrul morei şi de o piatră ; dece aşea amu tocmit noi cu ale noastre suflete, să-şi ţie Dra-g[o mir cu Rada jupăneasfa] lui. Mesţa Noev. 3 dni.» — Bibi. Ac. Rom., Documentele Ghenadie Enăceanu. 5. 2 Novembre 7120 (1611). Radu-Vodă, pentru «jupăn Pani Vist., ca să fie volnic cu carte Domnii Meale să-ş ţie satul Lungi, partea jupăneaseî Neagăî Vornicas a] Mitrei Vornic, pentru că o au cumpărat deregătoriul Domniei M[ea]le Pani Vist. de la jupăneasa Neaga Vornicasa încă în zilele răposatului Simion-Vodă; derept aceaia şi voi, rumânilor, în vream[e] ce veţ vedea cartea Domnii Meale şi slugile c[in]sti-tuluî deregătoriuluî Domnii Meale, voi să ascultaţi ori de ce vă vor da învăţătură»1. — Bibi. Ac. Rom., 12 lviii. 6. 28 Iunie 7133 (1625). Muşat Clucerul ispravnicul Cra-ioveî pentru Brăneştî, lui Drăghici Postelnicul de acolo, care, rămîind sărac, serveşte întăiu în Moldova. La întors se plînsese lui Ivaşco biv Vel Vornic, ispravnicul Cra-iovei. — Condica Mănăstirii Motru, la Bibi. Ac. Rom., p. 106. 7. Bucureşti, 29 Iulie 7141 (1633). Mateî-Vodă, pentru «Vasilie Armaşul den Stroeşti, den judeţul gr Jib. Scutire: şi de «bănişorî de judeţ >, «căc au slujit Domnii Mealfe] pre într’alte ţără striine, tot cu dereptate, şi unde au fost păsul 1 La 17 No\embrc 7122, Radu o întăreşte luî Vasilie al doilea Vistier, ginerele luî Pană (româneştej (n° 13).— La 21 Octombre 7125 întărire de la Alexandru-Vodă «Catrineî fata a lui Pană Vistier, jupăneasa ce au fost a lu www.dacoromanica.ro MATERIALS DE ISTORIE CULTURALĂ liy şi nevoia Domnii Mealfe]»—Bibi. Ac. Rom., Doc. episcopului Ghenadie de Rîmnic. 8. 2 Octombre Ji46 (1637). Atestat de la Martin şoltuz şi 12 pîrgarî din Bîrlad. Copie.— Bibi. Ac. Rom., 117/LV. 9. Bucureşti, 2 Iulie 7152(1644). Mateî-Vodă. Pentru moşii Preajba. Moşnenii au pîră, supt Radu Şerban-Vodă, la 7118, cu «Paraschiva fecior Barbuluî CliuC.». ParaschivaPostelnicul pretinde că tatăl său a cumpărat moşie la Preajba. Şerban numeşte «şase boieri ca să cerceteze şi să adevereaze cum au fost cumpărătura». Se decide pentru moşneni. Dar Paraschiva «au fost luat leage 12 boiarl, preste acel 6 boiarî, dinnaintea lui Şărban-Vod[ă], ca să calce pre acel 6 boiarî». Dar «la zi şi la soroc ... el nici cum n’att putut să jure, ci au rămas Paraschiva de leage şi de judecată dinnaintea acelor 12 boiarî, cum au fost rămas şi întâi acel de la şase boiarî». Acum nepoţii răposatului Paraschiva: «Stoica şi Drăghicî şi Barbul, feciorii Brăiloaeî», cer judecată la Marele-Divan, «după pravila şi după leagea lui Dumnezeu, împreună cu toţi cinstiţii boiarî şi îndreptătorii Domnii Mele». Iar înving moşnenii. De şi moşneni, li se zice «aceşti oameni rumâni». Marturî : Barbu Ban, Dragomir Vornic, Radu Logofăt, Stroe Vistier, Preda Spatar, Dimitraşco Stolnic, Radu Comis, Drăguşin Paharnic, Constantin Vel Postelnic. Traducere de Radu protopopul Craioveî (1793). — Col. T zigara-Samurcaş. 10. 18 August 7153 (1645). «Eu Voica de în Bucureşti, fecorul iu Vişan di în BicureştI», se vinde rumîn lui Mateî-Vodă înnaintea Divanului. — Bibi. Ac. Rom., 227/xxi. 11. 12 Februar 7156 (1648). Ordin de la Mateî-Vodă către «megheiaş jurătorî»: «pentru Chican carele l-au crescut Salomiia: cănd l-au găsit în urma Tătarilor şi l-au luat, ştiut-au, al cui ah fostu sau de cine au fostu lăpădat, au n’a ştiut».—-Bibi. Ac. Rom., 24ILVHIx. Vasilie Vist», ia Răte?tî şij_ungî, etc. — tn 7233 proces cu «o nepoată a Mi-troe Vorniceasa, anume Neaga». — Din n° iS se vede că fata Vi»tierescî iea pe Trufanda Vistierul. 1 Astfel se constată rumînia cuiva şi tbtil., în doc. 27, de la acelaşi Domn. www.dacoromanica.ro 120 DOCUMENTE MUNTENE Şt OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢII 121 C. 1650. Scrisoare a Vistierului Mălaiu către fiul său Alexandru, pentru ce a dăruit el mănăstirii Radu-Vodă : «coţ de postav bun şi o dulamă de adămască neagră şi cea ghiur-dea iar de adămască neagră, cu blane de jder». — Arch. Statului, Radu• Vodă, XLII, n° 26. 13. «Ion Robuleţco, şoltuzul dea Cernăuţi», către «giup'-neasa Comisoia». «Şi dumnata se-ş aduş amintea, chindu au trimis Vasilia-Vod[â] pe domnaluî pe Comisul, Dumnezeu po-meaniasca, deci faaca o carita la Laov; dec atunşe m’am dus şi eu cu dumnalul. Iar, chindu au fostu pe drum, mal jos dea Lujen [rupt] şi au început a grei pentru un zapis dea moşiia». Semnează, puind degetul: «Eti Ion». — Bibi. Ac. Rom., 20/xxxm. 14. II Maiti 7160 (1652). Megiaşiî din Orăviţa, «luaţi pre răvăşale domneşti de părintele Vlădica Ştefan şi de Mihart Logofătul, fecorul Iul Ioan Comis».— Ms. 610 din Bibi. Ac. Rom. 15. 6 Iunie 7160 (1652). «Noi 12 boiarî jurători», luaţi de moşnenii din Frăsinet, Şipăreştî, «cu verii lor » şi din Chiojd, Băşceanil, Veareş şi Pâtrălage, «adăvârăm p entru o parte den Frăsinet şi den Proscă, m >şiia Iul Dumitru, moşul lor, cene iaste den fecor, şi cine iaste den feate, cum scriu ră-vaşăle Mării Sale Domnu nostru. Dec noi am întrebat bătrânii, şi am aflat cum Belea şi Tanasie şi Stoica şi cu alţi veri ai lor sănt toţ den feate, iar fâmeaie Micului, anume Dumitra, iaste den fecor, fată lu Neagoe, fecorul Stoică!, şi iaste ia mal volnică ; dec noi am întrat toţ în bisearecfâ] şi am jurat cu mănile pe s[vănjta evanghielie, cum am aflat pre Dumitra den fecor, iar alalţl sănt den feate ; şi au fost ispravnic la jurământ Manole Vornicul.» Semnături şi semne cu degetul. — în colecţia mea. 16. 20 Septembre 7162 (1653). Matei-Vodă scuteşte de toate dările pe Mircea Vătav, ca «să fie vătah de plăiaş, să poarte grij[ă] să păzească plaiurile de hoţi şi de oameni răi şi de oameni birnic, să nu treacfă] în ţara ungurească». Plă-iaşiî să-l asculte şi să păzească, oprind a trece «hoţii sau oameni de bir». Cine nu va asculta, «bine să ştie că pre unul www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 121 ca acela, tocma acolo în plaî voî trimite Domniia Mea, de-1 voî spânzura; nimic glum[ă] să nu v[ă] pae». Să observe şi < toate slugiljej Domnii MeaPe], verî-carie, de ce slujbă veţ umbla într’acest judeţ». — Bibi. Ac. Rom., Doc. episcopului Ghenadie de Rîmnic. 17. 14 Maiu 7162 (1654). Constantin Şerban către «Cărstia iuz. de Roşii», pentru un Ţigan, ce a cumpărat «de la Gorgan şi de la fraţii lui, feeoriî luî Drăg[u]şin Peh.;, care Ţigan fusesese al «Cărstiî iuz.» — Bibi. Ac. Rom, XXI/270. (ţŞ1. 5 Iulie 7162 (1654). Constantin Şerban acordă o scutire «de bir, de taler, de găleata cu fân şi de lucru domnesc, şi de altă slujbă şi mtncăturî căte săntu peste an în ţara Domnii Meale».—Arch. Statului, Bnncovenî, xxv, 1. 19. Bucureşti, 25 Ianuar 7163 (1655). Constantin-Vodă. Boieri: Ghiorma Ban, Preda Vornic, Stroe Logofăt, Bunea Vistier, Pană Spătar, Ghierghi Clucer, Chirca Stolnic, Radu Comis, Hriza Păharnic, Danciul Părâianul Postelnic, Udrişte Năsturel viorii Logofăt. — Bibi. Ac. Rom , Doc. Ghenadie Enăceanu. 20. 13 Maiu 7164 (1656). Constantin Şerban. Pentru oameni din Orbi, ce se judecă. Făcuse raport (fusese «socotitor li mijlocul lor»): Danciul Vel Postelnic şi Stanciul Clucer.—Col. Ţigara-Samurcaş. 21. 10 Iunie 7164 (1656). Preda Vornicul către şi un «chihaia». «Dec! eii Ghiorghie Şoltuzul, cu părgari! mieî, dec’am vâdzut tocmală de bună voe şi plată deplin, am pus pecete tărgulu! pe acestu zapis.» Pecetea cu ciocanul şi legenda: Pecete Trotuşuluî. — Bibi. Ac. Rom., 10 liv. 27. 3 Maiii 7168 (1660). < Ionaşcu Bănuţul izbaşea» dă partea luî de ocină «dumisale Hatmanului» pentru «dzeace le!>. Marturî: «căpitanul Dărdăr din Rădenî şi Simion ot Bu-neştî şi Sirghie ot Poliţenî şi DânăilLă] ot Obârşie». — Bibi. Ac. Rom., 5 lxxiv. 28. 21 Iulie 7169 (1661). Dima Spătar, fiul luî Goran Logofăt de Olăneştî, şi soţia Tudora, dau zapis luî Mareş Vel Vistier Citat socrul luî Goran: Manole Comis. între marturî, şi Ion Stolnic de Corşorî. — Col. d-luî Gr. P. OlSnescu. 29. Iaşi, 21 Maiu 7170 (1662). Istrate-Vodă către «pârcălabii de Hotin», pentru plîngerile luî Irimia, ginerele luî Barbovschi. — Bibi. Ac. Rom., I9,xxxm. 30. Mânui biv Vel Ban, Stroe Vel Vornic, Radul Logofăt Creţulescul, Radul Logofăt Popescul, Mareş Mare-Vistier, Barbul căpitan fiul luî Danciul Postelnic, Arghir al Radului, Vornic Mihălcescul, Iorga Vameşul, Pana Logofătul, Mavranghil, etc., dau un zapis Alimăneştilor pentru a fi liberi de rumînie «de către toată rudenia Doamnei Ilineî şi de către toate rudenia Ghineî Vistierul», ca unii ce au fost «oameni judeci». Se vîn-duse Doamnei luî Matei. Mihnea-Vodă, «încă pănă nu era făcut hainie asupraîmpărăţiei», primiserăscumpărarea: «sădeabani la www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 1J3 ©omnie, să fie pentru nevoile ţăreî, ci se întîmplase atuncea, căci că era cumpărat acest sat iar pre ban! domneşti. Dec! acest sat Alimăneştiî, deacă au venit la Curtea la Mihnea-Vodă, bani! n’au avut să dea să se răscumpăre de rumînie, ce au umblat la toţî boiariî ca să le dea ban!; şi nime nu le-au dat; ce au mers şi la Ghinea Vestierul, de se-au dat de bună voia lor să-î fie rumînî cu toată moşia lor, şl să dea ban! Ghinea Vistierul la Mihnea-Vodă», dă 800 de ughî. «Dec! tot atuncea la zilele Mihniî-Vodă: luat-au Ghinea Vistierul şi cu Udrişte Spătarul toate ocnele şi vadurile de la Mihnea-Vodă şi apoî ne-au amestecat şi pre no! în taină la Mihnea-Vodă, se fim cu dînşi! soţi!, fără de voea noastră, la ocne şi la vadure. Şi, după ce s’au aşezat oameni! din nou şi den Udrişte Spatar, şi den Ghinea Vistiarul, la ocne şi la vadure, sculatu-s’au Udrişte Spătarul şi Ghinea Vistierul de au luat den venitul ocnelor şi al vadurilor talere 14.176, de i-au mâncat, şi i-au făcut eî ce au ştiut, precum chiar se au dovedit, când s’au luat seama ocnelor şi a vadurilor. Dec! dinlr’acest venit al ocnelor şi al vadurilor, fost-au rânduit Mihnea-Vodă la neşte Ovrei den Ţarigrad, ce au fost datoare Domnia şi ţara pungi 35. însă Ovrei!, anume Muceacin şi Ibraim Cilibi, cari! slujesc la Valedeaoa, muma împăratului, şi neapucănd Ovrei! să-şî ia bani! de la ocnele, de la vadure, căci că au fost Mihnea-Vodă hainie şi se sculase de ucisese Turci!. Iar, după ce au venit Măria Sa Domnu nostru Io Gligorie Ghica Voevod, trimis-ati aceşti boiarî ce scriu maî sus ceauşiti cu hochim împărătesc, de ne-au apucat cu strănsoare şi, am plătit Ovreilor toţî bani!, talere 17.500, din casele noastre, şi apoi no! toţî am mers înnaintea Mării Sale Domnu nostru şi a tot Divanul de am cerşut judecata, că ce săntem no! vinovaţi să plătim datoria Ghini Vistierul, care au luat de la ocne şi de la vadure cu Udrişte Spătarul, însă numai partea Ghini Vistierul ne-au luat talere 7.088; şi au fost şijupăneasa Ghini Vistierul de faţă şi, văzând şi ea atăta seamă de bani ce au mâncat bărbatul eî Ghinea Vistierul, nu se-au băgat a plăti, ce de naintea a tot Divanul lepădatu-s’au de toate datoriile Ghini! Vistierul şi de toate moşiile lui, ca să nu plătească www.dacoromanica.ro 124 DOCUMENTE MUNTENE ŞI OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢII această datorie. Apoi nici pre aceasta nu o am lăsat, ci o am primit de se-au jurat cu mîinele pre sfânta Evanghelie cum nu i-au rămas nimic de Ia bărbatul ei Ghinea Vistierul, şi ne-au făcut şi zapis la măna noastră, cum să nu mai aibă treabă nimica cu de ale bărbatului el Ghineî Vistierul, şi cu acest sat Alimăneştii. Derept aceia şi Măriia Sa Domnul nostru Io Gligorie Ghica Voevod, văzând Măria Sa atâta peire şi răutate de bani ce ne-au câzut asupra noastră, milostivitu-s’au Măria Sa de ne-au dat toate moşiile şi Ţiganii Vistierului Ghini şi ne-au dat şi pre acest sat Alimăneştii tot, cu tot hotarul şi cu toţi rumânii, şi ne-aCi făcut şi cartea Măriei Sale ca să se vînză pentru această datorie a Ovreilor şi să se dea pentru partea Ghini Vistierul. Deci noi dat-am voe acestui sat Alimăneştii ca să se răscumpere de rumînie, şi au făcut cum au putut de ne-au dat la mâinile noastre ughi 800 bani gata, de s’au dat în datoria Ovreilor». Scrie «euGoran Logofătul Olănescul. Aprilie I l,în anul 1662».—Transcris după original, probabil în Arch. Statului, de Peşacov; copie în col. d-luî Gr. P. Olănescu. 31. 15 April 7173 (1665). < Roman pârcălab de Ştefă-neşt[î] şi Lupul Perirâteanul şi Oomârtan de Adâşenî» arată că li-a adus o carte domnească pentru stîlpire «Darie hot-nogul de Neporova>.—Bibi. Ac. Rom., 78 xlviii. 32. i11' Maîu 7178 (1670). «Megiiaş adev[e]ritorî» dau o decisie. — Bibi. Ac. Rom., Doc. episcopului de Rîmnic. 33. Bucureşti, 13 Iunie 7178 (1670). Antonie-Vodă «acestui om anume Radu Pârcălabul, fecorul lu Drag[o]mir Cuciuc den Runcu ot s id Gorjăi, şi cu toţ fecorii lui.. ., ca să fie de acum înnainte în pao[ej şi slobozi de rumănie de cătră cinstita jup[ă neasa Elina Postelniceasa, fata răpăosatului Şărban-Vodă, şi de cătră toţ coconii dumneaei şi de cătră tot neamul lor. . ., pentru că acest om Radul fost-au rumăn al ju-păneaseî Elinei. . ., iar după aceaia, căndu au fostu acum în zilei[e] Domnii Meal[e], iar jup[ă]neasa Elina, văzăndu pre Radul Pârcălabul că să află cu multă slujbă direaptă şi nevoiaşte pentru toate trebile casei dumneaei, socotit-au şi au cugetat întru inima dumneaei cătră Dumnezeu de l-au ertat de rumă- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 123 nie. .însă numai capetele lor, far de moşie. . .>. Pergament. — Bibi. Ac. Rom., Doc. episcopului Ghenadie de Rîmnic. , 34 7178 (1669-70). Act relativ la un ţeran muntean, dator cu «nişte bani pre meare, iar, când au fost vreamea merii, bani nu i-am avut, ci n’au apucat sa-î dau au mearea att bani merii». Martur, un «vătah de plăiaş». .35. 19 Februar 7179 (1671). Diaconul Ghinea din tîrgulRîmnic dă zapis «arhiepiscopului» Varlaam «că, fiind eu legat la catastihul haraciulul bani 300 mal dinnainte vreme, încă de la alţi episcop!, ear cănd au fost acum în vremea Sfinţiei Sale, nepu-tăndu-m da haraciul şi jumătate de la bir şi alte nevoi», dă un loc «din josul Ţigănieî». «însă mi-au făcut birul haraciulul şi jumătatea birului, şi cu năpăstî făcutu-s’au bani gata ughl 3 Va». Semnează: preoţi din oraş şi Goran Logofăt Olănescul.— Arch. Statului, Episcopia Rîmniculuî, XXXIX, 17. 36. 7180 (1671-2). Diaconul Tănasie vinde Iul Goran Logofăt un loc în Rîmnic, «în Câmpul de jos, de unde umblă podul». Martur şi Dobrotă pîrcălab de Budeştî.— Arch. Statului, Mitropolia Bucureşti, CLVIII, 9. k 37. ilu Novembre 7180 (1671). Vînzare de Rumîn către «Postelnicul Cornea». Şi «preţuitu-ne-m capul mic no 8r 6 şi cel mare t>r 10.» 38. 30 Mart 7181 (1673). Ştefan Petru îngăduie Iul Teo-dosie episcop de Roman «ca să fie tare... a muta dzuoa târgului, să nu fie Duminecă, ce să fie Marţi şi Miercuri, cum au fost de vac; pentru care lucru vedem că vine măniia luî Dumn[e]dzău asupra aceşti! sărace de ţări, pentru une lucruri fără de leage ca aciastia, călcând şi facăndu-ne străini de poroncile Iul Dumn[e]dzău». — Bibi. Ac. Rom., 89/LXi. 39 31 Maiti 7181 (1673). Grigore Ghica schimbă cu Varlaam fost episcop de Rîmnic, acum Mitropolit, un loc la Cetă-ţuie, unde Doamna Sa vrea să facă o mănăstire, la Fedele-şoiu. — Arch. Statului, Episcopia Rîmmcului, LII, 21. 40. 10 Februar 7185 (1677). «De la Divanul Mării Saljej Dothnu nostru Io Duca Yoevod rănduit-au pre Dumitru care au fost iuzba?[ă] de Roş la Jăiul de sus ...» şi pre Ra- www.dacoromanica.ro 126 DOCUMENTE MUNTENE ŞI OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢII dul Roş de Streoştî». pentru o vie luată, pentru că < i-au plătit partea lui de bir al haraciulul şi altelfe], fiind sărac şi fugăriţi».— Bibi. Ac. Rom, Doc. episcopului de Rîmnic. 41. Iaşi, 18 Novembre 7172 (1663). «Hadălbeifi Armanul, ficorul Cărstil din tărgu din Sucavă», arată pentru o vînzare la Cotnari către Duca Marele-Vistier. Marturî : «unchiu nostru Dziarechî din Cameniţă şi Necoară fecorul Bacşiî din Sucavă», etc. — Bibi. Ac. Rom., 58/Lvm. 142. 19 Iulie 7190 (1682). Domnul către «voi carii umblaţ pentru oluc-hacul.. . De vreame ce veţ vedea acastă carte a Domnii Meale, iar voi să aveţ a lăsarea în paac[e] de oluc-hac oî şi vite de vaci 30, care săntu ale priiatenulul Domnii Meale Pater Ianăş, nimic să nu le băntuiţ; aşijderea şi voao vameşilor, orî de Ia ce vad să va întâmpla a treace cu aceaste oî şi vaci, ce şerifi mal sus, să aveţ a le lăsarea să treacă cu bun[ă] paac'e] de rândul vămii».— Bibi. Ac. Rom., 84 lviii. 43. 30 Decembre 7193 (1684). «Dumitraşco Păharnic, ispravnicul Scaunului Craiovii, ţii, Gherghi Armăşăl», pentru un proces al unul «Roş ot Stroeşti» pentru o stricăciune la moşie. «V’afi judecat Vătaul Ivan cum să jur[î] cu 6 omenii] bun[î], cum iaste locul tăfi, iar, deca n’aî juraţ, să-ţ iaî omenii să vii să juri». — Bibi. Ac. Rom., Doc. episcopului Ghenadie de Rîmnic. 44. Cohalm, 25 Mai fi 1685. Chitanţă din partea unor boieri din Buzău: iuzbaşa Voina, Stan Voina, Staicul Paharnicul. — Arch. Cohal mulul. -45- 7194 (1685-6). «Adecfă] efi Calin Ganţa ot Racoviţfă]» dă zapis către «logofătul Simiî Olfăjnescul», că i-a dat acesta «feardelje] de mălai 4 pre vreame fomeţiî şi bani gata 200 pe 6 zil[e] de ar[ă]tură unde îl va plăcea în câmpul Racovişteî». -— Col. D-luî Gr. P. Olănescu. 46. Din ziarul lui Constantin-Vodă Brîncoveanu. De la 7197 (1688).— «Oc. 2 d. Duminecă am fost la Goleşti de prănzu, şi desară am mersu la vil. • Oc. 3 d. luni afi început a culeage la vil la Piteşti, şi în-tr’aoastă zi am trimis pe Vartolomeî căi. la ordie, cu bani de cheltuială capichihaialelor. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 127 Oct. 6 d. joi, au venit Stoian văt. de la ordie. Oct. 8 d. Sâmbătă am trimis pe săn Ghidimoc cu 1.250 t1 Hanului dar. Octombre 9 d. Duminecă, isprăvind viile de cules la Piteşti, şi petrecând o săptămăn[ă], den mila lui Dumnezău foarte bine ne am întorsu iar în Tărgovişte şi Oct. IO d. Luni, am sosit iar în Tărgovişte.» Foaia de manuscris ce poartă pe dos acest ziar are pe faţă, într’o splendidă scrisoare : Gran Pescator de Chiaraval zice : Trebile unui prinţip ce dă harac altuia mai mare, pentru folosul ţării, mergu în stânga. Gran Cacator de Lagoscuro zice : întâmplare negăndită mută faţa lucrurilor.» 47. 1689-94. Arătare de argumente într'un proces. «Uina, care ţinea pă Istrate Logofăt, au vândut la Golescul ca să-s plâtiască zestria nuroră-sii Marii, ce o prăpădise fii-său Ghi-nia, în viiaţa fiind; zapisul la leat 7201, Octomvrie. 12 boieri decid în Maiu 7213-1705, că «acel Mihul căpitanul cu ceilalţi cetaş ai lui sănt clironomî drepţi... Şi oare, cănd făcia acei boerî judecata, nu să cădia să chieme şi pă Ilinca, ca, de va avea ceva a răspunde şi ia, să răspunză; ba ia n’au fost de faţă la acia adunare a judecăţii, că, de ar fi fost, ar fi însemnat judecătorii şi vre un cuvânt ce ar fi eşit din gura ei. EQ întreb şi alta : Oare nu să cădia a fi chiemat şi Radul Golescul la acia judecată, că tot ar fi răspuns şi el vre un cuvânt, de vreme că, de cănd cumpărase moşiia şi pănă la acia judecată, era 12 ani? Ba nici numitul boer n’au fost de faţă, căci nu arată judecătorii de au grăit Golescul ceva la judecată, sau de au tăcut. Şi tot judecătorii zic că au văzut poruncă domniască, întru care să coprindia să nu cumpere nimeni moşii de la ju-păniasa Ilinca, că, orî-carele va cumpăra, îş va pierde banii, căc acia jupăniasă Ilinca are să stăpăniască moşiile bărbată-săfl i ale fii-său numai pănă va trăi, iar nu şi cumpărătoriul după moartea ei. Prea bine; fie şi aşa; dar oare judecătorii cercetat-au cu ce pricină au vândut jupăniasa Ilinca moşiia www.dacoromanica.ro 1-23 DOCUMENTE MUNTENE ŞI OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢII la Radul Golescul ? Ba n’au cercetat nimic; că, de ar fi cercetat, mai cu anevoe ar fi zis acest cuvânt ce-1 zic; adecă Radul Golescul să-ş ia bani de unde i-au dat, de vreme că Golescul n’afl cumpărat moşiia pă bani, ci pă vite; care vite s’au dat de jupăniasa Ilinca la noru-sa Maria, de i-au plătit zestria ce o prăpădise fii-său Ghinia, clironomul cel mare, în viiaţă fiindu. Judecătorii daniia Ghiniî clironomuluî celui mare, care au dat la Mitropolie, în viaţă fiind, o păzesc a fi neclătită. Iar de zestria care au prăpădit-o, tot acest clironom, în viiaţă fiind, nici că vor să pomeniascfă]. Dentr’aciasta bine să cunoaşte, că nic Ilinca, nici Golescul n’au avut ştiinţă cănd s'au făcut acia judecată», etc. E vorba de o «jupăniasă Moi-sica*, «rudă lui Istrate Logofăt din Măneşti». Ea fusese soţia lui Ghinea Logofăt. «Mă rog, lăsaţ vorba pentru aciastă Moisică în urmă», etc.—Bibi. A.c. Rom., 3301. 1 48. 4 Ianuar 7201 (1693). Constantin Brîncoveanu, pentru «priiatenul nostru Pater Ianoş, cum că aţ fi mersu [voi oiariî ot sud Argeş] la oile dumnealui, şi i-aţ luat 30 de oi, zicând să dea oerit, de care lucru dumnealui are cartea Domniii Meal[e] pe 1000 de oi, să le scutească de oerit; şi voi bine ştiţ, cănd s’au vândut oeriturile, acasta am răspunsu Domnie M[ea] ca cei ertaţ cu cărţi să nu dea oerit».—Bibi. Ac. Rom., 89/LViil. 49. 15 Iulie 7201 (1693). Constantin Brîncoveanu, lui «Toader Pisariul», pentru moşia de la Perişani (Argeş). Va aduce «oamim străini Ungureni», 20 la număr. Ştefan Can-tacuzino vf. Logof. Foarte frumos document, cu splendidă pecete. — Bibi. Ac. Rom., 99/LViil. 50. 2 Ianuar 1694. Radu Hrizea Vel Clucer, Ienachie Văcă-rescul Vel Căpitan za Lefegii, Mihalcea Vel Stolnic, dau un act. — Arch. Statului, Horez, XXIII, 6. 51. Traducerea pasului din 28 Septembre 1696 al împăratului Leopold pentru un clopot. «De vreame ce arătătorii aceştiia ai noastre cărţi un clopot, în partea şi în seama luminatului prinţepuluî Ţărăî-Ruqiăneştî, cumpărat pentru,treaba biseariciî în cinstea lui Sti. Costantin, de acelaşi prinţep de www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 129 iznoavă rădicată, de aicea pană Ia Debreţin, şi de acolo cu mijlocite aceluiaş prinţep mai nainte fiind să-l ducă >. — Bibi. Ac. Rom1. 52. 21 Maiu 7205 (1697), «iar de la naşt[e]rea luî Ilr. I1 1697», pentru «Iane Vataful za aprozi». Menţionează şi un act de la «răposatul unchiul Domnii Meal[e] Şerban Vodfă]». 53. 5 Novembre 7208 (1699). Pătru Vel Căpitan dă «carte de judecată luî Neagoe Căpitan Topliceanul >, care are «în-trebăciune de faţ[ă] cu Nedelco Călăraşul din Râmnic şi cu Calin din Jădeanî, pentru o parte de moşie ce zicea Neagoe Căpitanul că are în hotarul Galbinilor», de zestre. Se arată că mal are locuri de la «moşul luî ci au fost dinpreun[ă] cu Andronic Căpitanul şi, vănzăndu Andronic Căpitanul îm-preunfă] cu Toia Căpitan tatul luî Neagoe Căpitan, acea parte de moşie luî Pan[ă] Spătarul Filipescul». Se decide jurămînt, — Col. d-Iuî Gr. P. Olănescu. 54. 6 Iulie 7209 (1701). Constantin Brîncoveanu, pentru «o moşie de la Perişanî ot sud Argiş, ce iaste a priiatenuluî Domnii Meal[e] Pater Ianoş». Domnul ordonă a nu se maî călca de vitele luî Modruz Martalogul, Către căpitanul de Lovişte, Vătavul şi alţi boieri. «Şi pentru altă cumpărător^ de moşie, ce va fi cumpărat boiariul Domnii Meal[e] Toader Pisariul de la uniî şi de la alţii împrejuriul moşii Perişanilor». —Bibi. Ac. Rom., 97/lVIII. 0 55. 18 Maiu 7208 (1700). «Simion din Ţara Ungureasc[ă] din sat din Veştim, împreunfă] cu frate-meu Toma», dă zapis Simeî Logofăt Olănescul, că acesta-şî pusese proprietăţile zălog «dreptu bani taleri 18 p1 şi meî găleat[e] 10; car[e] fac ferdel[e] 40, di săntu acum aniî 18 de cănd lă ţănem zălog de paştem iarba». Acum dă iar zălog «aceaste merticfe]» pentru alţi 13 taleri, ce va plăti la Sf. Petru. Semnează Si-lion, Toma Marco, 0io|iaţ BăjLîaot? [lapupaţ şi , ce a avut < întrebăciune de faţă aic înnaintea noastră cu moşnanii dela Gurguiaţi, ot sud Slam-Rîmnic»1. Se ieau <6 boiarî la mijlocul lor» pentru alegeri: «Robe Căpitanul cel mic, i Dumitraşco Căpitanul Kag-dat, i Iane Căpitanul Pătecanul . . ., i Gheorghiţă snî Robe Căpitanul cel bătrân». Semnează : «Radul Dudescul Vel Căpitan». — Col. d-luî Gr. P. Olănescu. 58. 18 Februar 7212 (1704). Constantin Brîncoveanu, pentru pămînt < lui Şain de la Baia-de-Aram[ă], gineril[e] Ne-cultî Criteanul».— Bibi. Ac. Rom., 214/xii. 59. 19 Septembre 7215 ([706). Constantin-Vodă, la <24 de boiarî cari sănteţ daţ cu răvaşul boiariuluî Domnii Meal[e] Bunea biv V1 Comis, ispravnicul Scaunului Craioveî, lui Vlad > şi altora pentru alegere de moşie «de cătră ceilalţi moşneanî de acolţoj». — Bibi. Ac. Rom. 60. 16 Novembre 7214 (1705). Chiajna şi fiul ei, Flera, şi fata Bălaşa, daQ zapis «jupănuluî David Corbea şi a jupăneaseî dumnealui Ilinca» că le vinde nişte vie cu . —Bibi. Ac. Rom., 238/xil. 61. 4 Decembre 7218 (1709). «Mirea ot Gherghiţă» dă zapis «jupănuluî Ştefan zet căuşului D[a]v[i]du»; «pentru un loc de liveade în dealul Tohanilor . . ., care liveade o am fost dat şi dumnealui căuşului Davidu, iar, dupe ce s’au pristăvit 1 Aici un frate căpătase la «înfrăţire» cu fratele său o parte de moşie şi primise, la aceasta «frăţie», un «cal cu rafturi» (aceiaşi colecţie). www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 131 căuşul Davidu, o amu datu dumnealui jupănuluî Ştefan >. — Bibi. Ac. Rom., 239 xn. 62. IO Mart 7221 (1713). Constantin Brîncoveanu. <'Viindu-ne poruncă de Ia împărăţie ca să dăm baniî haraciuluî acum în-nainte, la ce sănt trebile împărăţii, şi neavănd Domniia M[ea] cum face într’alt chip, am socotit împreună cu toţ boiariî Domnii Meale de s’au face într’alt chip scos haraciul la toate breaslele, şi s’au scos şi la voi Buzău: vătaşiî de plaiu’Tca să vă daţ bani haracîu-luî ce sănteţ legaţ, ce daţ Ia Vistierie, care face la voî ug. 22 . . . Să fie tot bani vechi de argint, precum să dau la haraci, şi de acum pănă la 20 de zile ale lunii aceştiia să fie toţ baniî aice.; — Bibi. Ac. Rom., 199/xn. ^ 63. 15 Iulie 7223 (1715). Ştefan Cantacuzino tuturor preoţilor şi slujătorilor şi ţăranilor cărei au vii în dealurile, ce iaste obiceaiul de dau vineric domnescu ot sud Vâlcea, i ot sud Argeş, ca s’aibâ darea de acum nainte vinericiul Ia vineri-ceariî domneşti, de vadra domnească po bani 20, şi poclonul de numel e de preot şi de sluj[i]tor po ban[i] 12, şi de bi ^uise^oe ban i] 30 părpărul, de bute po ban[i] 12, şi de putină po ban[t 6, precum au fost obiceaiul încă maîdenainte vream[ej. Pentru că aici înnaintea Domnii Meal[e] în Divan veniră mulţi popi şi slujitori şi ţărani dintr’ aceaste 2 judeaţ[e], cu mare jalbă, zicând că mai denainte vream e], la alţi răposaţ Domni, ei au dat vinericiul de vadra domnească tot căte bani 30, pănă la moarte răposatului unchiului Domnii Meal[e] Şărban-Vod[a], Iar, cănd au fost în zilele răposatului Mării Sal[e] lui Costandin-Vod[ă] Brăncoveanul, fii îd Cornea Brăiloiul Pă-harnic-Mare, pentru multa supărare a lui, şi avănd treacere la Costandin-Vodă, au fost iăcut acest obiceaiu stricînd obiceaiul icel vechiu din ceputul ţărăi. > Ei arată că li se pierd viile şi nu pot da. Şi boierii mărturisesc aceasta. Iar, pentru miia de veadre de vin, ce iaste obiceaiul de ia Vel Păharnic dintr’ aceaste 2 judeaţţe], aşa s’au socotit, să-î rânduiască vineri-ceariî,’ să i aducă vinul aic în Bucureşti, dup[ă] cum au fost obiceaiul cel vechiu, şi, mergând omul dumnealui Vel Păharnic, să ia vin de unde-î va plăcea, şi ei să-l aducă în Bucureşti; iar care să va tocmi cu bună voia lui cu omul lui Vel www.dacoromanica.ro lo2 DOCUMENTE MUNTENE ŞI OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢII Paharnic, să i-1 plătească cu bani, după cum să va putea tocmi, aşa să fie. —Bibi. Ac. Rom., 48 LIX. p 64. «Seubo smerennăiî Ghedeon Mi[t]ropolit, Gheorga-chiî Ruset biv Vel Vornic, facem ştire pentru satul Căcăceaniî de la Ţinutul Dorohoîuluî, ce iaste din satele răpăosatuluî Miron Log[o]fătul, şi, rămăind datorii neplătite, şi a luî Miron Log[o]fătul, şi a luî Neculaî Log[o]fătul, mergea datorniciî de-ş cearia să li plătiască de la casa lui Neculaî Log[o]fătul, rămăind dumnealui moştinător pe urma părintelui său şi a fraţilor săi; de care lucru dumneaei Ilinca Logof[e]teasa, a răpăosatuluî Neculaî, vinit-au de s’au jăluit la Mărie Sa Vod[ă , neavănd cuconî cu Log[o]fatul Neculaî, are diiată să nu să amestic[e] la moşiile dumisale, nicî de datornici să nu aibă supăr, ce să ţii nepoţii şi rudele dumisale moşiile şi să plătească datoriile. Pentrii aceaîa Mărie Sa Vod[ă] mi-au po-roncit de am socotit căte datorii săntu şi de unde să vor plăti, şi am chemat pre Neculaî Costin fecorul luî Ion Costîn Hatmanul, şi pre Miron Cuzia Log[o]fătul, ginerele luî Ion Hatmanul, nepoţi de frate răpăosatuluî Neculaî Log[o]fătul, şi li-am arătat diiata ce are Log[o]feteasa luî Neculaî Log[o]-fătul şi datoriile, şi dumnealor nu s’au apucat, neavăndu prilej, să plătiască aceale datorii; ce să-s dea să-s văndză moşiile celor ce le vor cumpăra, să le ţie şi să le moşteaniască. Pentru aceaia, fiind Miron Log[o]fătul dator cu 724 lei luî Fran-goli, şi fiind dator Neculaî Log[o] fătul (dator) luî Hagi Niţiî cu 430 leî, la carele este zălog un odor a Log[o]feteseî, s’afl dat satul Căcăcianiî cu tot venitul luî feGoruIuî luî Frangoli, ca să-s văndză drept 1.124. Pentru aceaia am făcut acastă scrisoare a noastră la măna luî Pandeli, fecorul luî Frangoli, să aibă a-ş face şi ispisoc de la Mărie Sa Vod[ă], şi să-î dia şi scrisorile ce sint pre acel sat; iar, cine s’ar scula din nepoţii Log[o fătului Neculaî, sau din fecoriî lor, sau nepoţii lor, să străcia acastă socotialfă] a noastră să fie de rămas. Insă, văndzind satul ficiorul luî Frangoli cui s’ar afla, şi de ar lua maî mult de 724 leî, să aibă a-i dala mânuse] dum[i]sale LogfoTeteasăi lui Neculaî Log o]fătul. Acasta scriem. U las, www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 183 P 7223, Av. 16. Ghedeon Mitropolit.... Vor.».— Bibi. Ac. Rom., Doc. Docan. Ig 65. 20 Iunie 7224 (1715). Mihai Racoviţă. Vine «Pandeli ficorul luî Frangoli ce au fost Vameş-Mare», şi se plîrge că are de la Costineştî «trei zapisă şi doaî pecetluituri de Miron Log o]fătul, scriind precum este dato rî luî Frangoli Săoariul cu optu sute şi patru le! şi trei pot., care cu aceşti bani i-au făcut bine Frangoli la nevoe luî, de 35 de ani, fără dobândă, fără nimica. . . I-au dat Neculaî Costin Log[o fătul, pană au fost viu, numaî 26 de lei şi un zlot, că să apucasă el că-î va plăti datorie părintelui său. . . I au mai dat şi gu_ paniasa luî, dumnaeî Iliana Logofetiasa, 50 de leî; iară şapte sute şi 27 leîj 7 pot., tot stau nedaţî.» Se caută pravila. «Căcî, căte sate ş’au fost luat Miron LogfoTătul pentru plata datornicilor săî şi pentru comăndul său, anume satul Davida la Orheî, pe Nistru, de spre Tighine, l-au luat Turci, iar satul Coiceni, pe Prut, la Ţăn u]t[ul] Eşălor, l-au dat Neculaî Log o]fă-tul Tomii neguţătoriu drept 300 lei, pentru datorie sa, şi au fost rămas numai un sat la Ţăn[u]t[ul] Sorocii, anume Măteuţiî.» Maî e Căcăcenii «şi cu parte Balicăî ce este la Ţăn[u t ul] Hârlăuluî, pre apa Jăjăi, şi satul Bărboşăî, la Ţănfutul Niam-ţuluî; care aceste sate s’afl fost venit în parte lui Pătraşcu Costin, ce au fost Logofăt al treile», şi revin luî Nicolae, «căcî să apucase el că a plăti datorie luî Frangole Vameşului; şi apoî satul Bărboşăî l-au fost dat el de zăstre nepoatii sale, fetii luî Ion Costin ce aii fost Hatman, mărităndu-o după Miron ficorul Cuzăi Spatariuluî.» Cuza declară ca va lua un echivalent, cele două sate trebuind a se vinde, «să fie în sama dumisale jupăneasii llenii [a] Log[o]fătului Niculaî Log o fătul, să levănză ca să-ş scoaţă odoarăle Domnii Sale ce sănt zălojăte drept 600 lei la Hagi Ismail Turcul.» «Şi 80 de leî ce maî este dator Neculaî Log[o] fătul şi la domneluî Hagi Ememeh Turcul.» Cel de la Hîrlău se dă luî Pândele (copie). Boierii dau zapis pentru acelaşi lucru, la 21 Iunie 7224 (1716; original). — Bibi. Ac. Rom., Doc. Docan. 66. 9 Septembre 7224(1715). «Socotiala c-ati avutDabije Paharnicul cu Cărstiian Lămbovicî pentru cfertul al treile, www.dacoromanica.ro 131 DOCUMENTE MUNTENE Şt OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢII ci-au străn[s] la Ţinutul Putniî, la Domnie Mării Sale luî Vod[ă] dintăî, la vălet 7209, precum arată sama maî gos.» — Bibi. Ac. Rom., I47'lxviii. 67. 30 April 7224 (1716). Nicolae Mavrocordat pentru egumenul de Argeş. Matei Basarab o află mănăstirea «veache, de nesocotiţ anî, şi stricată > şi o împodobeşte. Avea şi de la Partenie de Constantinopole, şi de la Duca, Şărban şi Brăn-coveanu şi Ştefan Cantacuzino scutirea. întăreşte «aşăzămăn-tul> şi el. — Bibi. Ac. Rom., 20/xiv. 68. 20 Decembre 7225 (1716). Stanciul Guşuliţă de la Clocotici din Lovişte dă zapis luî Radul Olănescul Logofăt, «că fiind plătit tatăl dumnealui Sima Logofăt Ol[â]nescul siliştea noastră de câteva dăjdî şi fiind-că i-aQ luat şi doî cal, foarte cai buni : un cal Balot[ă] căpt., alt cal Bunea copilul din cas[ă] ; şi noi nici cum n’am maî venit la silişte, ce am fost tot fugiţi, şi moşiia a ţinut-o dumnealui căpt. Andrei Scoreaî, până la zilele luî Ştefan-Vodă, dat de Mă-riia S[a] Costandin-Vod[ă].» N’au bani a-î da. «Viind acum în răzmiriţa acastfa] eu la moşiia Clocoticiul, dumnealui m’au apucat şi m’au închis la dumnealui Lecman de la Goşanî.» Cedează moşia. Să aibă însă voie încă trei zile a căuta banii «pâ la moşneanî».— Col. d-luî Gr. P. Olănescu. 69. şi, prinzînd pe un fiu al cuscrului, îl duce «la Scoreaî Andreiaş, căpitanul de plai de la Pol[o]vragî». Aici e închis: (Ungureanul...; l-au luat pă chizăşiia luî cu zapis şi cu sorocii, că va aduce el pă nora luî Stan pănă în 5 săptămâni după Săntă-Mărie >. Altfel, va restitui prinsul; . Se porunceşte a se urmă zapisul, rămîind ca un proces să înceapă între soţi. «S’au pus Stan Opriş la opreală, aicea la Craiova>. (Tudor Birdeî, judeţul ot Craiova, Pop Dimitrie, protopop ot Craiova. Popa Ioanu eclisiarc. Popa Stanciu ot Craiova. >—Protocollumiudi-ciale (1718-27) al Silişte!, în Archiva din Sibiiu ; adaus. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 135 70. 29 August 1717. Asigurare a generalului Stainville către Tismana că nu va fi supărată de cătane. — Bibi. Ac. Rom., gjxxi. .71. 18 Iunie 1719. Consideraţii asupra Olteniei. Judeţele se împart în plasa de sus, de jos, de mijloc, de margine. «Boe-rones ab hominibus et subditis suis in eorumdem pagis . . . dizma habebant ex tritico, hordeo, avena, millio, tritico turcico, pannico, foeno et leguminibus». La vin, se lua, una a viginti urnis>, la stupi, unul din douăzeci. Rumîniî nu lucrau la zile fixe, ' sed dum ipsis necessarii eranc» ; cînd nu, ctantum otiose sedebant>. In zilele de lucru, munciau, «fere saltem circa meridiem, et tune quoque quasi coacti». «lobbagyjones etiam sunt in hac provincia, aValachis Ro-moni nominati, quos bocrones ab avis et proavis suis in eodem stătu invenerant et, ut privilegia ipsorum testantur, plurimi ex eis spontanee se vendiderant, alii vero tempore famis, alii dominantibus Vajvodis ob magnatn solvendae contributionis summam sese qua veros subditos obligarunt. 72. Protocolul administraţiei oltene, la Sibiiu, de la 15 Iunie 1719. Din «Protocollum guberniale Cancellariae Valachiae cae-sareo-austriacae», 1719 şi urm. Propuneri din 1721 către Vir-mont. Să se cheme oamenii din păduri «in pagos ubi ec-clesiae sunt>, să nu fie mal mare satul decît o sută de case, nici mal mic decît 25. Să nu se mai dea dijmă boierilor, «sed una die in quamlibet septimanam, omnibus et quibuscunque aliis laboribus et servitiis soluti, illis operări debeant . . ., io-bagiones vero laboribus dominis suis praestandis modo in Transylvania recepto coercendo. Qui autem in pagis propriis adiacentibus habitant et satis terrae non habent ubi serant, sic in alienis serunt, hi, laboribus immunes, decimas sol-vant». Să se puie gornicî pentru a săpa aramă, a păzi munţii, pentru a fi scăunaşî, vameşi, cîte doi oameni, plătiţi de el. 1 La iS Novembre 1720, boierii şi clerul cer scutirea de oierit; «nec fiamus rusticis communes». www.dacoromanica.ro 136 DOCUMENTE MUNTENE ŞI OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢII A se da contribuţii de ţeraniî săraci şi neliberî, 4 fl. pe an; de ceilalţi, 6. Provisiî: la patru case, două care de fin şi lemne. Fiece locuitor să dea şi o măsură de grîu şi una de iarbă. Să plătească deosebit, după puteri, şutaşi! şi aleşi!. Un Vornic de fiece judeţ, cu treî vătăşeî, doi comisar! de judeţ. Un comisar suprem, în fine. Să se creeze călăraş! (Si-biiu, 12 Decembre 1721).— în răspuns, la 13, Virmont admite: două zile de lucru pe lună iarna, trei vara, la curte şi pănă la două mile distanţă. în schimb, să se poată da 5 groşi pe zi de iarnă sau pe două de vară. «Subditi seu iobbagio-nes in Valachia praeter Zingaros nulii dantur; siquis vero nobilimii tales se habere praetendat, ius acquisitum scripto producet . Cel ce lucrează în pămînt străin vor da dijma numai, dar să nu fie vagabonzi, supt pedeapsă de 200 fl. < Neque nume-rabuntur alii in provincia Valachia ordines praeter clerum, boja-rones, mercatores et communes contribuentes».— Listă de sate: Criva de sus, aiul Constantin-Vodă Brîncoveanu. Arceştî, «al fetelor Buicesculuî», cumpărat de Brîncoveanu; Ştefan-Vodă Can-tacuzino-1 dă lui Vintilă Bucşanul, ginerele Buicesculuî. Bete-janî: «Scimus a Getzo Klutserul, genitore principissae Mariae, Serbani Voivodae relictae viduae, pridem emptum et in dotem filiae suae datum»; usurpat de Brîncoveanu. Comoşteniî al Brîncoveanuluî, luaţi de Pivoda (1723; p. 36). — Tocmirea de guvern a doctorului Magrath (1724; p. 38).—Boierii se plîng în 1725 că «nullum apud Augustam Imperialem Aulam rerum nostrarum publicarum sollicitatorem habemus» (p. 60). — In dijmărit se cuprind ca species: vinăriciul şi tutunăritul (tbid.).— între hoţi «aiiquos etiam e miliţia rasciana extitisse hussarones», «alii praedones/z/rte/z, qui tempore belii milites extiterant» (p. 69).—Boierii se plîng că sînt siliţi a cumpăra sarea, ce o aveau odată în dar. Vama e prea mare : nu se face vînzare din ţară. E oprit a trece în Turcia grîu, păşune, fin (ilu Februar 1726; p. 70). — Administraţia anunţă moartea lui Nicolae Mavrocordat: acesta era crud şi «quasi pro tyrano habitus sit», dar urmaşul său va fi poate maiori ,blanditie în illos» şi va da scutire de dare. , < per contumaciam impe-ditum commercium , şi trecerea uşoară peste Olt (p. 86). 73. «Adec[ă] eu Vasilie monah, snă Corne! Brăiloiul Vel Ban, ot Drăgoianî, dat am acesta al nostru zapis la sfânta mă-n[ă stire Thismana şi la părintele egumen Athanasie şi a tot săborul sfinte! mănăstiri, ca să fie de bună şi mare credinţă pîntru că, fiind eu bolnav şi temăndu-mă de moarte, fost am mersu maî nainte vreame la sfânta mănăstire Thismana de m’amu călugărit, ca să fiu şi eu acolo la sfânta mănăstire, inpreună cu alţu părinţii, şi, cănd m’am călugărit fost-am făgăduit partea mea de moşie, cătă mi să va veni, de la părinţi! mieî, aşijderea şi den dobitoace partea mea, tot cătu s’aru afla să fie a sfinte! mănăstiri Thismeaniî. Şi, fiind eu multă vreame dup’ ’aceaia la sfânta mănăstire, iar m’am bolnăvită şi, temăndu-mă de moarte, dat-am la sfânta mănăstire ce am făgăduit: însă schitul de la Jupăneştu, cu moşiia căt[ă] să va afla, şi cu viia de acolo; şi iar amu maî dat moşiia mea de la Orb! toată, care mi-aă fost de ’npărţare, dată de taical mieu Banul Cornea, precum vor scrie şi zapisăle dumnealui taică!; însă moşiia afar’ den rumănî; care moşie să hotărăşte cu moşiia sfinte! mănăstiri: Turcineştiî-de-sus. Şi viia de la Sălgău, şi alte dobitoace ce s’are afla: oî, boî. ramator! şi alalte ce s’are maî afla. Aceastea toate le-amu dat la sfânta mănăstire Thismeana, ca să fie moşie ohabnică, iar noa de pomenire, şi părinţilor noştri! în veaciu; iar după moartea noastră sa ne îngroape Ia sta mănăstire şi să ne scrie la pomialnic. Iar cine denu fraţi! mieî sau den rudeniile meale s’are scula a strica această pomană, să fie afurisit şi proclet de Vlădica Hristos şi de 318 părinţă unt kk miKif/A, şi să aibă lăcaş într’un loc cu Iuda şi cu neînţeleptul Ariia; fierul, piiatra să putrezască, iar trupul acelua să nu maî putrezască. Dreptu aceaia am pus şi noî iscălitura maî jos, ca să-s creaaz[ă], şi' mărturii care să vor iscăli maî jos. Noem. 17 ^.iik, at 7213. f Vasili iermonah sănu Cornea Vel Banu Brăiloiul. www.dacoromanica.ro 138 DOCUMENTE MUNTELE ŞI OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢII Zapisul luî Vasilie de danie Schitului.» — Col. Tzigara-Sa-murcaş. 74. Craiova, 22 Iunie 1719. Raport al boierilor olteni. Della Porta li ceruse a face «domus diversorias pro commo-ditate itinerantium». Eî promit: «quamvis homines, ob inopiam et famem exundationesque aquarum totaliter sint destituti». Scuse pentru cinci pungi de oierit rămase, din vina luî Barbu Brăiloiu. «Ex inani sua phantasia male con-sumpsit et dissipavit, donando ex illis incolis et extraneis, ut de ipso bene loquerentur: habebat enim magnos fumos in căpiţe». — Protocolul Cancelariei Oltene, din Sibiiu, de la 18 Iunie 1719. 75. 19 Octombre 1719. Boierii olteni, prin Gheorghe Cantacuzino, arată că principele Eugeniu a promis luî Radu Golescu şi Ilie Ştirbeî că, nedînd Ioan-Vodă veniturile lor, se vor lua ale boierilor de peste Olt, pănă la o înţelegere cu Poarta. «Ut auditur, Nicolaus Vajvoda bona nostra ibi-dem divisit et uni alterique donavit>. Lămuriri întinse despre tricesimatores, despre vigiles «tempore Vajvodarum» : , citat ca exemplu, el care ţipă la deputăţie zilnic : «mox pro hac, mox pro alia . . . nec vuit caput detegere coram saepe memorata deputatione». El are Chiprovicenî: «sartores, www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 139 pelliones, tonsores, hortulanos >, şi se consideră ca boier. «■Non detur ipsis facultas comparandi bona in provincia.» Romîniî să nu fie primiţi în companii. Loviştea să nu fie despărţită de restul provinciei. — Protocolul Cancelariei Oltene, în Sibiiu, de la 18 Iunie 1719 '. , 76. «f Scrisoarea noastră dă mărturisanie Ia măna dumnealui căpitan Velisarî, pentru că, fiind domnealui Căpitan aicî la noi la Ruşii dă Veade, în zilele Iul Ştefan-Vod[ă], i-au venit dumnealui dajdea haraciului ca să o cisluiască din sud Telm. şi după porăncă o ao cişluit şi nea-ao dat noao plăşî să strângem bani; şi, fiindu porănca domnească ca să trimiţ cu matca o sumă de bani, s’au împrumutat domnealui la Cărstea Chiproviceanul dă tal. 300 cu zapisu, şi nea au rânduit domnealui pi noi străngătorî, ca să i dăm bani, şi i-am dat, care cum arată în jos anume ; dat-am eu Lăpădat iuzfbaşa] din plasa mea tal. 170, dat-am eu Vlaicul i Bobu (?) din plasa noastră taler 90, dat am eu Stoica iuz-başa tal. IO, dat-am eu Ghiorghe ceauşul taler[îj 7 pol, i aii dat şi dumnealui căp. Velisar tal. 20, cari fac peste tot bani daţ la Cărstea taler 297 pol; care noi dă aceştu bani mărturisim naintea luî Dumnezeu şi la toată judecată că i-am dat noi, Cârstiî Chiproviceanul, din plăşile noastre, răn-duiţ de domnealui căp., şi Cărstea noao nu ne-au dat nici răvaş de sfat, nici zapisul nu l-au spartu şi, fiind răzvale au rămas zapisul la Cărstea şi, murindu, să nu-s crează că bani ce-au luat toţ den mâinile noastre ; şi noi nea-am pus numele mal jos. Fev. 14, ll 7229. f Lăpădat iuz: f Eu Vlaicul. — Din colecţia Tzigara-Sa-murcaş. 77. «Noi preoţii şi negustorii şi oraşaniî din Rămnicu, carii mal jos ne vom pune numele şi iscăliturile, dat-am acastă carte de mărturiseal[ă] Radului Căpt. Ol[ă]nescul, pentru că, fiind noi vecini cu dumnealor, şăzănd aproape unii de alţii, şi fiind aicea în oraş în toatfă] vreamea cu dumnealor, 1 Lilla era căpitanul unei companii, boierii se plîngeau şi în 1720 ca li smome^te Rumîniî (ibid.). www.dacoromanica.ro 140 DOCUMENTE MUNTENE ŞI OLTI-NE DIN DEOSEBITE COLECŢII am văzut cum trăescu Căpt. Radul cu Drăghicî Căpt., uncu-săii ; că dumnaluî Căpt. Drăghicî să poartă tot cu pizmă şi cu vrăjmăşie asupra tuturor creştinilor, şi asupra nepotu-său Radul Căpt., şi nu de acum, ci de multă vreame, şă-î face multe asupreale şi nedreptăţi şi necazuiî, iar nepotu-său Radul nu-î face nimicii, ci să fereaşte de el, şi iar, nu numai cu nepotu-său face acasta ci cu mulţi, că are multă vrăjmăşie asupra luî, şi ar vrea să fie numai el, iar alţii să î fie toţi supuşi. Căci că maînainte, în zilele răpoosaţilor Domni, era şi alţi, şi toţi aî luî supuşî, iar acum, în zilele preasfin-ţituluî şi înnalţatuluî împărat, socotim că s’au mântuit de dânsul; iar el tot munceaşte să supuie neamul luî, şi multă vrăjmăşie face Radului Căpt. Şi nu pentru alt, ci căci-î veadea şi pe eî luptăndu-se cu nevoia, să să ţie între oameni, şi căcî veade niltică moşie, vie, ce mai au, căt le au rămas neluat, iar de el. Şi iar mărturisim pentru Udrea Logf. şi cu frate-său Vladul, că sănt oameni răi şi mărturisescu strămbu : acasta mărturisim. Decembre 28 dne, 1' 7231. ţ Eu pop — Goran rămas. t Eu pop Necula rămas, t Eu pop Filip mart. f Eu Gheorghie sin Lambeî mart. r Eu Chirca căuş mart. j- Eu diiacon Pătru martur.» — Col. d-luî Gr. Olănescu. 78. Protocol oltean, pe anii 7231 (1722) şi urm., la Sibiiu. Ordin din partea generalului ca oamenii de la Polovracî să lucreze o zi pe săptămînă şi să nu dea dijmă (p. 5). — Să se întoarcă «Ia sat» fugari (p. 6). — Vînzarea oierituluî (p. 10). — Dare deosebită de la «moşneanî şi «venetici» (p. 11). — Pentru spargerea unui sat din mijlocul drumului (p. 18). —Recomandare a judeţului din Caracal (p. 21).— «Să dea iobagii căţî au venit aici în ţară din Ţinutul Inedoreî, dupe cum au dat Doboli Işfan şi Gridi Balaş, trimişii de acolo» (13 Iunie 1733; p. 25). — «Cel ce au cumpărat slujba tutunăritul de la inşpectorat> (p. 32).—Numire de «vătaf de lăutari» (p. 35). — Pomeniţi o sută de dorobanţi din Craiova www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ UI (p. 45)- — Fiind puţină miere, se rupe preţul prin guvern (p. 47). — «Posluşnicî mănăstireşti» (p. 49)- — «Pentru oamenii cei care au fugit de aici din ţară în Banat şi pentru oamenii care ati venit din Banat»: să se scrie (p. 93).— Măsuri contra celor ce ascund bucatele : vinul în pivniţi, porci şi stupi «în bălţi păn în stufuri), ca să nu dea dijmărit. Pentru tutunul «leşesc» şi cel «rumănesc». — Pentru lumînărf şi săpun : înnainte de a se deschide o prăvălie, să se înscrie la «ţeh». — Boieri fugari «râu odihniţi, anume Mihaî Ostroveanul i Barbul Bărsescul» (7234; p. 118). 79. Din «Protocollum correspondentiarum caesareo-regiae administrationis Valachiae cis-alutanae», 1723 şi urm. Barbu Merişanu, «a tyranno barbarorum iugo liberatus» (p. 1). — «Nonnulli ex egenis, perterriti, iuxta Vornicorum relationem, ad partes transalutanam et transdanubianam pro-fugiendo se receperunt» (p. 3). — Un raport împarte pe boieri în trei: cei «ex familia antiqua», «boerenassy» şi «illi qui tempore Voivodarum separate contribuebant et nulla alia provinciae onera cum rusticis subire tenebantur». Sînt scutiţi de dijmărit şi oierit cei d’intăiu. Ceilalţi dădeau oieritul «prioribus temporibus tertio duntaxat anno». Se decide, la 17 Februar, ca să se dea de o dată numai această dare, iar ceilalţi vor da oieritul şi o dare deosebită, de ţerani, dar nu dijmăritul (p. 4).— Plingere contra interpretului Anton Zer-boni, care face scandal cu cătanele, intră în casa unui preot, îi rupe hainele, îi smulge barba şi vrea să-l închidă; se cer de la negustori bani «ac tabacca» (p. 13). — Vin negustori de la Vidin, Nicopol, Rusciuc, Giurgiu, ce aduc «salsamen-taria esculenta» şi vin: li se iea 3°/# (p. 1 U.— Se observă şi în Ardeal ca, la jurămîntul în biserică, să se dea preotului «unus petâk».—- Negoţul de turme, miere, unt, se face cu Turcia şi se aduc şi bani de acolo mai mult (p. 20). — Afacerea moştenirii Măriei lui Şerban-Vodă. V. Genealogia Can-tacuzinilor, p. 271, nota 2. — Episcopul Damaschin, bolnav şi bătrîn, cere a i se designa un urmaş. Se face, în persoana lui Ştefan de Govora, «ob perspicuam vitae castitatem, pie-tatem, modestiam ac in ritu suo eruditionem.» Dar va sta www.dacoromanica.ro 142 DOCUMENTE MUNTENE ■;[ OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢII la Govora, cît va fi sănătos Damaschin (21 Februar 1725 : p. 39. Cerere la împărat, 4 April, pp. 48-9). — Vin boieiî munteni şi cu maitologî, «ex naturali saevitia» a lui Nicolae Mavrocordat, care-î reclamă (29 Octombre; p. 76). — De se află un cadavru undeva şi satele vecine nu prind hoţul, vor da 150 de lei şugubină (26 Mart 1726; p. 114). — Pentru egumeni şi mănăstiri: Stătieştii aî Buzeştilor «et a Maria Bani cuiusdam coniuge huiusque fratre Radule Postelnico, utpote prolibus Supremi Klutscher Raduli Buzeskuli, patriar-chae Alexandriae dedicatum.» Arhanghel: de 300 de ani dat «a Vaivoda Vladulo boiaroni Opre Spathar eiusque fra-tribus, Radulo et Ivanco». Segarcca. Teritoriul era al lui Mihal Viteazul. Radu Şerban îl dă Scaunului d'1.1 Alexandria. La 1614, patriarchul de acolo-1 alipeşte Stăneştilor. Ubi consequenter extructum est eiusdem nominis monasterium ab igumeno Parthenio anno 1680, continuatum vero ab eiusdem successore, Germano nominato, ante annos 25». La 1712, patriarchul Samuil supune Segarceî Stăneştiî şi Arhanghelul. Jitian: făcută de Doamna Balaşa, în 1688, dedicată Sf. Pa-vel de la Atos. Bucovăţ: «a Bano Craiovensi Stepan ap-pellato fundatum et anno 1588 ab eiusdem filio Pervulo Klutscher monasterio cuidam in Graecia sito, S. Barlaatni, dedicatum fuisse». Câini: act din 1678, de la Şerban-Vodă. Fundată de Radu Buzescul Banul şi dedicată Patriacchieî Constantinopoleî. Supt Mateî-Vodă, «consanguinei illius a nepte» ieau mănăstirea. — Supt Grigorie-Vodă, Dosofteî de Ierusalim o reiea. Jinfâreni: «olim hereditas Spatharii Mi-chaelis ex Kozofen eiusque fratris Dumitrasko Spinenul, capi-tanei>, dată de văduva lui Mihal şi de Dumitraşco Patriar-chieî din Ierusalim. Cornea Brăiloiul o reface supt Brîncoveanu (lista e din 3 August 1731 ; p. 194).— Porta, bolnav de o săptămînă de friguri rele, moare «hesternae diei secunda hora pomeridiana» (29 Februar 1732; p. 236). 80. într’o chestie de zestre judecă la 15 Iunie 7231 (1723) Mitropolitul Daniil, * Radul Popescul Vel Vor., Iordache t re-■ţulescul Vel Log., Dumitrachie Ramadan Vel Spat.» -81. 10 luni 7232 (1724). «f Avut-aQ întrebâcune de futi www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTOHIE CULTURALĂ 143 Radul Olănescul ispravnicul cu Vasilie Ungureanul, care iaste vătaf de cobanî de la oile Mării Sale viţăcolonel Pivoda, în-naintea noastră pentru neşte bani ce-î zicea Vasilie Ungureanul că i-au luat Radul în vreamea răzmiriţăî, fiind Radul căpt. de martalogî la Lovişte piste Olt, dincolo, şi, fiind oprit ca să nu treacă nimenea peste munte, au fost trecut un coban de aî luî Vasilie peste munte, şi, prinzând Radul de veste că au călcat porunca, i-au fost luat pentru gloaba t1 15, şi iar s’au întorsu cu porunca Mării Sale secre-tariu Ruj, de i-au dat în mâna lui, iar Vasilie Ungureanul zicea cum că nu i-au luat t1 15, dupe cum zicea Radul, ci zicea că i-au luat taleri 21 şi 4 berbeci .... Au dat Radului leage să meargă să jure în sfânta bisearecă . .., şi, putând jura, să aibă pace, şi, vrând Radul să jure, iar Vasilie nu l-au lăsat să jure, ci au poftit de i-au mai dat Radul taleri trei şi s’au înpăcat. Gheorghie Cantacuzino. Radul Golescul. La porunca chesariceştii administraţiei. N. de Porta. I. Ştirbeai. Staico B[engesculJ. — Col. d-luî Gr. P. Olănescu. 82.17 August 7232 (1724). .(Copie scoasă din cuvânt în cuvânt după carte egumenului Nicodim Tizmăneanu cu pecetea sfintei mănăstiri şi cu tot săboru la măna Sfinţii Sale părintelui Dositheî Brăiloiul de schimbu moşii Orbii şi Saca. Nicodim egumenul sfintei şi dumnezăeştiî mănăstiri Tiz-mana, dinpreun[ă] cu tot soborul, care mai jos să vor iscăli anume —. Dat-am cartea nostră Sfinţii Sale părintelui Do-sitheu monah Brăiloiul sin Cornii Vel Ban, ca să-i fie Sfinţii Sale de bună credinţă pentru că, poftindu-ne Sfinţii Sa pentru moşia Orbi ot sud Gorj, partea mănăstiri, căt au rămas de danie de la răposat părintele Vasilie monah Brăiloiul, fratele Sfinţii Sale, căt au stăpânit şi Sfinţiia Sa, părintele Vasilie, ca să-î dăm Sfinţii Sale, mai avănd Sfinţiia Sa moşie într’ acest hotar, şi fiind şi aproape de satul Sfinţii Sale, de Vădenî, fiindu-î de trebuinţă ; deci noi tot soborul de obşte ne-am sfătuit, fiind şi sfânta măn[ă]stire lipsită de dobitoace din vreamea răzmiriţiî, ne-am tocmit cu Sfinţiia Sa de i-am dat această www.dacoromanica.ro 144 DOCUMENTE MUNTENE ŞI OLTENE DIN DEOSEBITE COLE 'ŢII parte de moşie din Orbî, şi moşiia Saca de la cămpfl ot sud Dolj,, care moşiia Saca au fost schimbat-o răposat Atha-nasie egumen cu dum. răposat Barbul Sărdarul, de au dat moşiia Saca, ce s’au zis mai sus, pe moşiia Jupăneştiî. Care moşie au fost rămas de danie sfintei mănăstiri, iar de la ră-posatu părintele Vasilie, fratele Sfinţii Sale ; şi Sfinţiia Sa părintele Dositheu ne-au dat pe aceste 2 moşioare 3 iape cu mănjî bune şi cu un armăsari bun. Deci, aşăzăndu-ne cu Sfinţiia Sa, i-au dat şi scrisorile cele vechi la măna Sfinţii Sale, ca de acum înnainte să aibă a stăpâni Sfinţiia Sa aceste moşioare cu bună pace, Sfinţiia Sa, şi coconi Sfinţii Sale, şi nepoţ, căţ Dumnezău îi va dărui păn în veacii. Şi noi pentru mai adevărată întărire am pus pecetea mănăstirii şi ne-am iscălit mai jos ca să-s crează. Nicodim egumen Tizmeni. Ioan Ermonah. Nicodim proegumen ot Tizmana. Calinic ermonah eclisiiar[h] ot Tizmana. — Col. d-lui Tzigara-Samurcaş. 83. IO Octombre 7234 (1725). Mărturie către Radul Olă-nescul că, «aducăndu-ne aici naintea Mării Sal[e] beizadea ca să mărturisim pentru un copil de Ţigan>, arată, cu cine e făcut. «Căci eu pop Ghinea l-am botezat copilul, şi am cununat pe Dumitra Ţiganca cu Gheorghe, şi d[ej atunca, de la cununie, i-am spus lui Gheorghe Ţigan să nu fie pricin[ă], că ŢÎ^inca iaste grea cu Ţiganful] Vornicului Olănescul». 84. Din «Protocollum dispositionum Valachiae Cisalutanae von 1726-31). Diploma, din 28 Octombre 1726, liberînd pe Ban, în locul căruia vine un «praeses administrationis» : Schramm, cu un ac-tuarius, cancelistul Dobner, din Ardeal, ce ştie româneşte.— «Iudices aciurati Bulgarorum» (1727; p. 16). — Episcopul Ştefan arată, la 17 Februar 1727, că Mitropolitul a poruncit episcopului din Caransebeş a-l introduce, dar a nu-1 sfinţi pănă nu se va întoarce el din Viena. Ţara cere însă sfinţirea (pp. 23-4). •— Consideraţii despre negoţ, despre înlocuirea proiectată a monedei. «Hinc nil aliud evehitur ad loca chris-tiana nisi aliqua exigua quantitas cerae Venetias et aliquot www.dacoromanica.ro MATEEIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 145 suum vel bovum seniorum e gregibus numerus Viennam abi-gitur». Porcii şi griul n’aduc folos. Adevăratul folos vine de la «oves, vaccae, butyrum, caseus, mei, sevum, equi (qui, cum parvae valoris et staturae sint, non emuntur per d. officiales, sed tantum per Turcas), uti et iuniores sues vel boves et bubali» : toate merg în Turcia, aducînd zloţi vechi şi parale. Dar nu iese cît să se poate face negoţ şi plăti dările. Căci se aduc din Turcia şi haine: «scilicet varias sericeas mate-rias et telas albas atque coloratas, gossipium, pelles, hic loci non reperibiles, et alia similia. Merces enim veneticas ob earundem charum pretium pauci emunt». Mal aduc de la Turci şi «oleum olivarum, cafife, oriza, amigdala, uvae passae, poma citronica, polipus, sapo praestantior, et plurima alia, quae terra ista non fert, comestibilia». N’au cu ce duce vitele la vînzare, şi «saepenumero hic pereunt . . ., uti et mei non venditum destruitur». «Mercatores, tamdiu durante contu maciae termino, perterrefiunt.» Banii au în Oltenia valoare mal mare decît la Constantinopol : ducatul e astfel egal cu 85 şi 100 de groşi; nu e voie deci a se exporta. Să se scadă preţul monetelor rele turceşti (20 Iulie 1728, p. 92 şi urm.).— Lista banilor curenţi: «nummus, gresia, crucifer, polturac, para, grossus, septenarius», «qui bucusque vocabatur pitac et va-lebat 5 polturos, cuiuscumque fuerit imaginis, solum poloniei, qui sustaky nominabantur, 4 faciebant poltures» ; «marianus, sic dictus krivak», «orth [turc şi polon: unul e un şfert de leu vechiu, cellalt de leu nou], tulth sive medii floreni» [turceşti, imperiali, şi «aliorum principum»], florenî [imperiali, francesl şi turceşti], taleri turceşti noi, lei vechi (de 100 de crăiţarî), taleri imperiali, galbeni: venetici, «creminicenses, ordinarii» (ibid.). 1 — Inocbentie episcopul va merge la Belgrad 1 1 în Arch. de Stat din Buda, se afla următoarele socoteli privitoare la baiu romaneşti în raport cu cei din Ardeal, pe care le reproduc după o copie ce-mi comunică d. prof. G. Alexie!: «Ducatorum, leomni et zlotoms valachici valor de facto currens, et ac-comodatus valori in Valachia currentis. Unub nummus valachicus facit i'/inummum seu denarium transylvanicum; sic una poltura, quae apud nos tres nummos i. e. denarios facit, in Valachia 66549 Voi. V. www.dacoromanica.ro 10 146 DOCUMENTE MUNTENE ŞI OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢII pentru sfinţire la i 5 August st. v. (29 Iulie 1728; pp. 98-9).—• Explicări, din 23 Decembre 1728, pentru monede. Şi prae-sesul spune că a văzut la Izlaz «magnam mellis et saebi quantitatem iacere absque quod eam Turcae emere velint». Banî împărăteşti nu vin, turceşti nu pot veni. Să se prefacă' mal bine banii la monetărie (p. iii şi urm.). — La I7lanuar 1729, plîngere că «domini Bulgari» se întind în pămînturî şi păduri. — Plîngere că va lipsi moneda mică, luîndu-se paralele (pp. 137-8). — Pentru farmacia lui Raimund de Magrath (1730; pp. 146-7), — Se arată că, după asediul Timişoarei, Barbu Brăiloiul aduce pe Imperiali în ţară; Turcii şi'Tatariî îi ieau, după spusa fiului, Rudolf, turmele de peste Olt. Se uneşte la petiţie şi Ştefan, fratele acestuia (pp. 147-8). — ad nummum valachicum facit duos nummos valachicos, Unus susuk seu duplex grossus, qui apud nos 12 denarios facit, apud Valachos nou niai 8 nummos sive denanos valet et sic per consequens ratione aliarum monetarum faciendus compuius, ita. ut ducatus, qui de facto apud nos valet 11 5=40, computando per nummos valachicos, faceret 360 Cum autem in Valachia fa-ciunt niunmos valachicos 350. hungaricales 5=25, constat pretium inter nos currcns superare valachicum cum nummis valachicis 10, decern, qui faciuiit nostros den. 15. Leo, qui apud nos de facto hungaricales fl. 2=10 den. facit, computando per nummos valachicos faceret 140 Cura autem in Valachia faciunt nummos valachicos nonnisi 133, îd est hungaricalcs 1991/2, constat precium leonini inter nos currcns superare valachicum cum nummis valachicis 7, id est sep-tem, qui faciunt nostros dc.ianos : io1/*. Zlot valachicus seu antiquus apud nos valet hungaricales fl. 1 40 den., qui, per nummos valachicos computati, faciunt nummos valachicos 931 2. Cum autem in Valachia de facto faciunt non msi 89 nummos \alachicos, ide^t hungaricales 132, constat pretium zlotonis valachici inter nos currcns superaret valachicum pretium cum nummis valachicis 5J2,id est hungancis denariis 7V2 Itaque, si equalitas pretii deberet institui inter nos et Valachos in duentis, lcomnis et zlotonibus, deberent ducati reduci ad florenos hungaricalcs 5=25, leonini ad florenos hungaricales 2, ubi nonnisi medius dcnarius superaret pretium valachicum; zlotones vero ad flor i, den. 33 hungaricales, quo va-lore apud Valachos currit Cum autem zlotones vallacluci sint duplicis speciei, quarum altera sub se, quoad intrinsecum valorem, levis, altera mclions sortis contincat, rusticum autem plebis ingenium easdem distinguere non asse-quitur, zlot valachicus promiscue ad fl 1.20 reduci commode posse iudi-catur.> www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 147 «Alii autem duo ad sepulturam defunctae cornitissae de Ro-setti invitaţi Hurezum nos contuleramus» (2 Iunie 1730; p. 155). — Plîngere că-s prea mulţi preoţi. «Quot enim popae fiunt, tot contribuentes a praestationibus altissime fatae Suae Maiestati debitis eximuntur.» Episcopul nu se supune a consulta guvernul la hirotonisirî (p. 158). — Pavlichienî la Izlaz şi Craiova (p. 182). — Turcii din Vidin, Rahova, Nicopol, ameninţă pentru că li se opreşte negoţul (p. 183). — Venise la Izlaz Turci pentru berbeci, cu 40-50 de pungi în zloţi. Aflînd că nu vine marfa, vreau să se întoarcă (p. 240). — La 24 Iunie 1731, se trimete procesul-verbal de martori în reclamaţia de moşii ce au făcut doi fii aî luî Ştefan-Vodă Cantacuzino (pp. 277-8).— 25 Iunie 1731. Plîngere a contesei Bălăceanu, născută Cantacuzino, care are un fiu tînăr şi e în «inops senilis status». Se propune a i se da o pensie (p. 276). 85. 30 Iulie 7236 (1728). Din porunca dumnealor preacinstiţilor consiliiari Ilie Ştirbei, Gligoraşco Vlasto>, se dă carte de judecată lut Radu Olănescu, «ce au fost ispravnic», în judecată «cu pârcălabul Ion Moroiul din Muereasca şi cu toţi săteani de acolo pentru dajdea şi zahareaoa ce au fost dat satul Muereasca la anul cu letul 7233 : aşa au fost jă-luit şi cu memorialul. . . cum că . . . Radul ... i au fost împresurat cu dajdea şi cu zahareoao ... şi le-au luat şi nişte vite : bol, vaci, şi nişte vinuri, de le-au fost vândut pentru bani». Se chiamă el, «şi cu sindicii care au strâns banii şi zahareoa, şi au adus şi toate răvăşalele ... Şi au venit şi Radul ispravnicul cu vătăşăil luî şi cu catastihul . . ., şi am luat sama . . . vitele [ce] el le-au fost ţinut gloabă, iar satul Muereasca au venit la Sfinţiia Sa răposatul părintele Damaschin episcopul de le-au fost vândut cu tocmeală şi cu zapisul lor, care zapis l-au scos părintele Dositheî, ispravnicul sfintei episcopii, de l-am văzut». «Numai ce au trecut mal mult lei 6, care aceşti bani i-au fost dobândă u^or bani ce au fost luat delaNeamţî, neputăndu-ş da el banii la vreamea lor.» El nu cred. Se ordonă jurămîntul la episcopie < pre sufletul luî şi pre casa luî şi pre ce să roagă luî Dumnezeu». Eliberat. Preda Zătrianul şi Dosoftel semnează. «Dii Rîmnic.» www.dacoromanica.ro 14S DOCUMENTE MUNIENE Şl OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢII 86. 30 Iulie 7236 (1728). «Eu Braţul, judeţul de aic din Râmnic, nepotul răposatului Sfinţiei Sale părintelui episcopului Damaschin», dă scrisoare lui Radu Căpitan Olănescul că s’a învrăjbit cu el fără motiv, «mai mult de 1 [a] diiavolul», «umblând unul asupra altuia cu vrăjbî şi cu părî pe la Măriia Sa directorul, prin Sibiî, şi pe aici, prin Craiova, la Măriia Sa prezesul, precum şi pe la dumnealor prea-cinstiţiî consiliarl. Când au fost acum mal pe urmă, viind dumnialor prea-cin-stiţiî consiliiarî Ilie Ştirbei şi Gligoraşco Vlasto pentru treaba judeţului aici în Râmnic», se judecă înnaintea lor. «Era să ne pedepsească după faptele noastre; deci şi noi, cunoscând că mal bună iaste pacea şi dragostea, pentru aceaia am căzut amândoi la pace, şi la dumnealor..., să ne iarte; şi înnaintea multura, fiind mulţi boiarî de faţă, ne-am împăcat, şi ne-am sărutat unul cu altul. > II dă carte că va trăi frăţeşte cu el. Altfel, «să fiu închinat gloabă galbeni 100». Semnează: Şârban F[â]rc[ăşanul, Preda Zătrean, Radu So-coteanul, Udrea Zătreanul, Ilie Ot[e]teleşanu, Barbu Bărseanu şi Părvul Logofăt Roşianul. 87. Din «Catastih de conscripţionul judeţului Vălciî de munte» (1729—30), etc., la Sibiiu. , birnici, mărginaşi, văduve, nevolnici, «camera-listî >. «Oameni streini care au venit de astoamnă de peste Dunăre . . . Mortasăpiî la Baia de Aramă i la CerneţI.» Cară de 6 luni de iarnă», pentru ofiţeri şi «comande», scutindu-se «slugile boereştî, catanele, şi aleşii şi satele de drum». «Calici, vătăşăl, viiarî, care lucrează viile împărăteşti.» Fuga de dajde, peste Dunăre: răspund vameşii. «Acest răspunsu să li să dea: au să şază unde au şăzut [megiaşiî] şi sâ-ş dea dajdea, după cum iaste porunca, au, daca nu, să ştie că vor fi lipsiţi de moşiile lor», ce se vor da la cine va plăti pentru el. Oamenii «din drumuri», ce nu dau contribuţia, ci «drumul de forşpan» pe căile Sibiiuluî, Cerneţilor, Tirgu-Jiuluî, Caracăluluî. «Rănduiala de zaherea, şi «Orănduiala casălor de rănd.» «Bani de slugile boereştl» fără avere personală. «Contribuţionul de tot anul.» Cheltuieli: «S'ati dat părintelui episcopului de la Sardichiia, pentru streinătatea Sfinţii Sale, 108 fi. . . S’au dat lu Antonie dascălul letinescu, să grijască casele de şcoală, fi. 30 .. . Secretarului Deporteî. .. Unul Neamţu tobaş, care au bătut toba pentru lazaret. [Pentru dusul la Sibiiu al Iul Dosofteî Brăiloiu şi Constantin Strîmbeanul.] Lui Negoiţă şi Barbu Săulescu, Iul Ion Bibescu, «din birul lor la boerănaşl . . . Peste lei 50, ce s'au fost dat lu Leondari dascălul gre-cescu, din simbriia Iul, i s’au mal dat acum încă fi. 83, crăi-ţarî 20 . . . Căpitani, hotnogî, stegari. . . S’au dat pentru îmbrăcămintea gădeî şi pentru a muerel Iul; însă pentru o dulamă gădeî, şi cizme, şi nădragi, şi un cojoc, şi Ţigăncii o dulamă şi o păreache de cizme». Bani la Pietrari, «ce le-au luat catanele în silă, fiind în drum satul. . . Satelor ot sud Gorj, care i-au bătut piatra şi au fost astă vară soldaţii pentr’ănsele .. . La 4 canţeliştî rumăneştî.. .. >. — 88. 23 Iunie 7237 (1729). Ştefan Prăşcovean arată că a pus pe Radu Olănescu a lua pentru el «galbinî de aur» 50 pe trei luni: «galbeni crăieştî». P.S. «Insă dentr’ aceşti galbeni ce scriu mal sus, au fost zeac e] carolinl şi holandezî.» Copie. 89. Către «chesarocrăiasca administraţie», Radu Olănescul Vornic. «Pentru dumnealui judeţul Radul de la Ocnă.» «Eu dau dajde împăratului, şi toate moşiile le-am lăsat peste Olt pentru slujba prea-milostivuluî stăpân şi ’n vreamea răzmeriţii, precum voî arăta cărţil[e] răposatului Mării Sal[e] Ştainvil ghe-n[e]ralis.» — Decisie favorabilă: Craiova, 14 Maiu 1734. Sal-hausen şi consilierii. 90. Din Protocolul oltean pe anii 1733 şi urm., la Sibiiu. Fug ţeraniî «de prin satele de pe marginea Oltului» (p. 3). — Milostenie pentru Sf. Mormînt (p. 6). — Compania grecească şi cea bulgărească: Grecii stau la Tîrgu-Jiu şi aiurea. Dacă nu se ţin «la 4 oraşe», vor fi supuşi la «contribuţion» www.dacoromanica.ro DOCUMENTE MUNTENE ŞI OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢII 150 (p. 8). — Ordin către preoţii din Craiova a ţinea liste de morţi (p. 13). — Menţiune de imigranţi «din Banat şi din partea turcească» (p. 30). — Menţiunea celor doisprezece vieri al episcopului catolic Stanislavicî la Şuteşti (p. 32). — Episcopul Damaschin de Rîmnic iea bani de la mănăstiri pentru drumul ce a făcut la Belgrad (1733; p. 47). —Menţiunea bolii episcopului (1734; p. 75). — Bulgari şi moşneni la Brădicenî (p. 200). — «Au răposat aici la Craiova, aseară, la 10 zile ale aceşti! luni, după călindariul nou . .., părintele Inochentie.» Pănă Ia numirea, din Viena, a noului episcop, Ghenadie de Cozia va administra diocesa(n Februar 1735 1 p. 208).— «Donum gratuitum» (p. 268). 91. 27 Novembre 7243 (1734). «Iordachie căpt. ot Lo-vişte» către Domn. Primise ordine pentru «fecorful] unul Toader pisar Dindar de la Sibiiu, pe o moşie din Lovişte, ce să chiiamă Perişanî». O luase Domnia, dar nu se află «la cătastiv moşiilor domneşti . Află că «acel oameni ce şăd pă acea moşie, dau la o dajde ug. 7, şi săntu pleiaş>. Avea şi «casă bună şi alt dichis înprejuru casil, şi iaste şi o roată de moară în cupe» şi doi munţi. Pentru dijmă întreabă «pe un părcălăbiel de acolea, ce au fostu mal naintea pe lângă Toader Pisar, şi pe sătean!.» «Căt ş’au ţinut ficorul Iul Toader Pisar, vitele acolea, nu le-au lat nice o dijmă, ci i-au clăcuit şi, după ce ş’au ridicat el vitele de acolea, de le-au dus în ţara unguri-ască, n’au mal avutu oameni nice o superare păn az, iar azi spun că au mersu un Negoiţă, ce şadelaoraş la Piteşti, care iaste orânduit dupe moşiile domneşti, şi le-au luatu tal. 7 p'.» — Bibi. Ac. Rom., 120/LXIII b 4 Q2. Din Protocolul oltean pe 1735 la Sibiiu: Pentru «cli-ronomia> Iul Şerban Ştirbei (p. 1). — Privilegiul pentru Cli- 1 La 30 April 1701, împăratul, după cererea Iu! «devotiSiimus et perpetuai vasallus principii Valachiae Transalpinae deputatus Theodorus Ladislaus Din-dar>, permite lut Brîncoveanu a-şî cumpăra casă şi grădină în suburbiul Braşovului, unde afla că şi-au luat averi imobile şi oplures iam extranei, dtversae nationis, homines, Graeci videlicet. Valachi et Hungari» (Arch din Buda, Cane. Transylv., 1709, n° 9, după o copie de d. profesor G Alelei). Cf. Iorga, Sate şt preoţr am Ardeal, passim. www.dacoromanica.ro MAX&J&1AJJ.& -UE» nsiuaia uumuu.iua ment de Cozia, noul episcop de Rîmnic. Se asigură de iubirea împăratului pentru < neamul iliricescu», se recunoaşte dreptul alegerii episcopilor şi egumenilor: alesul e «confir-măluit» ; rămîne a fi sfinţit de al «Besearecil Răsăritului ritului grecescu în ţărăle noastre aşăzat arhiepiscop şi Mitropolit». Fusese trei «candidaţi», dar pe Climent «clirul şi norodul din preună, precum să cade, l-au cerut» (ilu Octombre 1735 ; p. 3).—Numirea Iul Gherasim ca egumen de Tismana.— «Nemţii» din Craiova se supun Vornicilor şi dajdel (p. 6).— Oameni din ţară, cari merg pentru lucru «la Şclavomia» (p. 9). — «Podurile dupe uliţile Craioveî» (p. 10). — «Casăle de spitieriia împărătească, care să face aici în Craiova» (ibid.).— «Podurile ceale vechi» din Craiova (p. 10).— «Obroace, fer-deale, ocale şi cantare», pecetluite de inspector (ibid.). — Căpitan şi călăraşi, pentru a apuca (ibid.). — Opriţi mojicii, între cari şi dorobanţii, de a umbla la vînat, «nici cu ogari, nici cu puşcî, nici cu nici un feliu de măestriî» (p. 27). — «Contraband» pentru stupi ascunşi: vor plăti vinovaţii şi «cu măna, cu colacul şi treapădul călăraşului» (p. 27). — Boieri aduc oameni de peste Dunăre (p. 28).—Episcopul lua une ori poclon îndoit (p. 29). — Cînd era «îngheţul Oltului şi Dunării», se dădea ordin ca strîngerea «contribuţionulul» să nu se facă «cu mare seclet pentru bani, ci foarte pe încet şi spre voia lor, cu blăndeaţe să să ceară banii, iar pe satele din Iăuntru mal cu tărie să să apuce de bani, ca să să facă banii, iar, stricăndu-să ghiaţa, să să apuce unii ca şi alţii să plătească contrebuţionul lor» (p. 32). — Un eclisiarh de Tismana e Ia arest, cu toate protestările mănăstirii: după cercetare, se va da episcopului spre judecată canonică (p. 34).— «Tîrgu în Cerneţl» (ibid.).— «La marginele Austriei» «lazaret sau contomaţie» de opt zile pentru «dobitoace» (p. 35). — cFleşaril nemţeşti» (p. 40). — Către Dositei Brăiloiu, pentru «datorita ce au avut răposatul Cornea Brăiloiul Ia răposatul Barbul Sărdariul. . . Cum că au ramas bani gata al răposatului Cornel Brăiloiul la răposatul Barbul Sărdariul tal. 7.OOO, şi, unde iaste suma banilor, zic că iaste cu altă slovă, şi suma stricată». în alt act, tot de Ia Brîncoveanu, «scrie cum că sănt www.dacoromanica.ro lt>2' DOCUMENTE MUNTENE ŞI OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢII 6.000 de le! la Barbul Sărdariul, aî Cornel Brăiloiul, şi arată acolo cum că Domniia n’au luat nimic de ale casei Barbuluî Brăiloiul pentru aceale 60.000 de lei». Trăieşte încă «jupăneasa Cornel Brăiloiul». «Puncturile ce au dat dumnealor fiii Barbuluî Sărdariul în potriva răposatului Corneî Brăiloiul. .. Sfinţia Ta pe supt răposatul Brăiloiul eşti fratele cel maî mare» (27 Februar 1736; p. 42). — Ştefan Brăiloiul împrumută pe episcopul Inochentie, «cănd au fost la Beligrad, de s’aQ hirotonisit, cu galbeni de aur 49» (p. 44). —- Climent cere pe eclisiarhul arestat, pentru a se canoni la o mănăstire. I se răspunde că «acest lucru iaste criminal» şi că s’a început instrucţia (p. 44 şi urm.). — Oprită trecerea în Banat fără paşoş (p. 47). — Oprit sunetul clopotelor noaptea (p. 50).— «Antonie Epis» participă la o cercetare (p. 54; cf. Engel, Gesch. der Walachey, p. 85).— Plîngerî de la Climent pentru judecăţi şi gloabe bisericeşti usurpate de V ornicî (p. 55 şi urm.). — Un om luat cu sila «între oameni ceî lungi pentru slujba Craiului de Prusiia» : şi «1-aQ dus păn aproape de Timişoara prinsu şi cu sila». I se zice «David Lungul», e din Pîrscov, fiul Braţului; cel ce-1 ispitise e un Pătru Berariu, ce e pedepsit «cu bătae la Târgul de afară, între vedearea tuturor» : el şi complicii capătă io07~80 de beţe. «Iar Zamfir Bărbiiariu, de vreame ce s’au dovedit că l-aii chemat Pătru Berariu numai ca să rază pe haiducii acei lungi şi i-au dat Pătru Bărbiiariu 20 de zloţi, de i-au dus, de i-au dat lungilor acelora şi cărciumariuluî, unde era eî în gazdă, iar nu iaste atinsu de altă vinovăţie spre ajutoriu pentru luarea cu sila a luî David Lungul, — îî iaste destul pedeapsa arestului» (24 April 1736; p. 57). — Oprit a se vinde de străini vin şi rachiu în bîlcifl (p. 62). — «Cazarmele de la Fometeştî» (p. 69). — «Pentru aducerea apei pe supt pământ de la făntănaPre-seciî» la Craiova (p. 70). — «Alexandru săn Mateî Veneţiianul, Bulgariul de la Brădiceanî» (p. 79). — Proces pentru zestre între groful Şerban (?) Cantacuzino şi soacra, «jupăneasa Măriia»; căsătoria fusese făcută de Dositei, «cu dumneaei jupăneasa Marica, nora Sfinţii Sale» (pp. 78-9).—«CumpaniaBulgarilor de la Brădiceanî, pentru o bătae ce s’au făcut cu oamenii www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 153 de acolo», în care se amestecă şi Vornicul Radu Bujoranu (p. 82).— «Armaşul de Ţigani» (p. 83). —Sare cumpărată «din partea turcească» (p. 84). — «Cumpania de Ia Rogova» (p. 85). — Episcopul Climent e chemat pentru hirotonie (p. 86).— «Mănăstiri patrierşeştî» (p. 95).— Se scrie episcopului Climent «să nu te mai tinzi Ia vinăriciu» (p. 96).— < Compania, care vor să iasă de aici Ia Ardeal (p. 99). — Cleric lăsat în pedeapsa episcopului, < pentru hatîrul Sfinţiei Tale» (p. iii).— «Carte de slobozenie de rumănie> (ibid).— Către Climent: «Sfinţia Ta nu vei să plăteşti poştea şi ştafeta aceaia ce s’au trimis de aici la Sibii şi la Ocnă pentru moartea răposatului Sfinţiei Sale părintelui episcopului Inochentie» fp. 115).—Pentru mergerea la Belgrad, ce se poruncise Iui Climent (p. 126). — Menţiunea răposatei Maria Bălăceanu (p. 150). — «Jupăneasa Mariia a răposatului Corneî Brăiloiub (p. 159). - «Măcar că nu s’au scris nemţăşte Ia dum. Vornicii, neavănd vreame» (p. 199).— «S’au scris la toţ boiarii din 24 de familii: Fiind-că dumneata fără de nicî-o pricină te-aî rădicat cu toată casa dumitale de ai fugit Ia munte, din care fugă a dumneavoastră boiarilor de ţară s’au spăimîntat ţara, de s’au spart cu totul, de am rămas numai noi administraţiia aici, singuri; din care să pricinuiaşte, nu numai pagubă şi scădeare contrebuţionuluî împărătescu, ce şi mare prăpădenie şi pîiardere a toată economiia Iăcuitorilor ; din care va să să facă mare lipsă şi pagubă» (12 Iulie [1737]; sfîrşitul registrului, întrerupt Ia aceste cuvinte). 93. l8 Ianuar 7243 (1735). Constantin Mavrocordat, pentru «un satu anume Rerence de la Ţinutul Cernăuţilor, care satu este discălecatu pe moşie sfinţii m[ă]n[ă]stirî Slatiniî, şi acei oameni săteni sintu închinaţi Ia starostel e] de Cernăuţi, şi. acum jă-luindu-ne . . . Varlaam Ursache egumenul şi cu tot săborul. .., “clzîcăndu că m[ă]n[ăjstire numai cătu ia dijmă de la acel satu, iar altă posluşanie nu fac m[ă]n[ă]stirii, ce făcu agutoriu starostelui . .. Măcaru că acasta pricină am fostu şi hotărăt-o Domniia Mea pentru oamenii ce şedu în sate pe moşiile mfă]n^ă]stirilor, să fie supt ascultare m[a]n[ă]stiriî, să facă posluşanie mLă]n ă]s-tiriî, iar să nu fie închinaţi pe Ia boiarii , etc.—Bibi. Ac. Rom. www.dacoromanica.ro r«3«± “ "i7avLrmil-iNl£i jaLflNHi.lN£< Şl ULilJiiN ll ULlS LiOLiHU LI 94. Chitanţă de la Anton Marstaller Vornic, la 8 Ianuar 173S, pentru suma de 50.354 fi. renani şi 12 crăiţarî, culeşi de Radul Olănescul Vornic. Cf. Studii şi doc., I-II, tabla, la : Marstaller. — Col. d-lui Gr. P. Olănescu. 95. «fDat-am acastă cvitanţie dumnealui Vornicului Radul 01[ă]nescul, să fie de încredinţare cum să să ştie că pentru zloţ cinci sute după nişte băcănii ce le-au lăsat Măriia Sa domnul ghin[ă]ralul de s’au vândut Ia Râmnic, l-au apucat acum Măriia Sa doamna ghinărăriţa dă i-au dat toţ deplin la măna mea: mei mai mult, nici mai puţăn. Cvitanţiia acasta să fie crezută. Dich. 11 1737. Ioannes Vilherm Hopmester.» Pecete roşă. — Col. d-luî Gr. P. Olănescu. 96. 20 Iulie 1742. Mihaî Racoviţă. Pentru a fi un singur conducător al parochiilor. Greceşte. — Bibi. Ac. Rom., i/lv. 97. Din poronca Domnului nostru Io Costandin Neculae Voevod, 1' 7250 [15 Iulie]. Judecată între Simion «Petre Giurgiuvanul ginerili lui Ion Tăutul cu cumnatu Dum[i]traşco Tăutul, fecoru luiIon Tăutul». Are zapis al socrilor (12 Ianuar 7232) pentru o moşie «din Cămpullungu rusăsc», ce zălogise la «Turculias[a] Medelni-ceroae>. Aceasta botează pe Maria, soţia lui Giurgiuvan. Dă zălogirea Măriei. Dumitraşco arată o diată din 8 Februar 7242.— 135/Lix. 98. XI August 7250 (1742). aflate de un Ţigan. îl ieau Bujorenii şi Drăghicî Olănescul, fratele lui Radu. «S’au fost vorbit între dânşii ca să nu mai spue nimănui ca s’au găsit acel aur.» Află un Logofăt şi iea «colac» de 50 de lei de la Radu. Gheorghe Cantacuzino «au apucat pe aceşti 3 boiari... ca să-l ia de la dânşii, zicând că iaste al Mării Sale». Mărturie «cum că Drăghicî, la aurul ce au fost dat Şărban-Vodă la frate-său Tudosie, nu au fost amestecat». Doamna-1 dase lui Tudosie, «să i-1 păstrează». — Col. d-luî Gr. P. Olă nescu. www.dacoromanica.ro MATERIALE D3 ISTORIE CULTURALĂ. iOO 100. 8 August 7251 (1743). Intrcbăciune înnaintea boierilor din ordinul luî Mthal Racoviţă. Radu Olănescu spune «că, fiind dat Măria S[a] Doamna Mariia a Mării Sale răposatului Şărban-Vodă în măna unchiu-său, luî Tudosie Olănescul, 23 de bucăţ de aur, ca să le păstreaze până va trimite să le iea, au stătut la unchiu-său pentru aceste bucăţi de aur multă vreame, pănă în Dom niia Mării Sale răposatului Ştefan-Vod ă] Cantacuzino, iar, cănd au fost atunci, trimiţând Măria Sa Doamna Mariia aic în ţară, au apucat pe Tudosie Logofăt pentru acest aur, şi au fost dat 20 de bucăţ de aur, iar pentru 3 bucăţi de aur au fost dat seama că, fiind aorul în seama fraţine-său Simeî, tatăl Radului, dela dânsul au perit». Ea dă termin de o lună luî Tudosie, Drâghicî şi Pîrvul Olă-neştiî, «să meargă peste Olt la casa lor, să apuce pă ne-potusău Radul». Merg «cu om domnescu». Judecată jji episcopul Daiwwcliin Se impune jurămînt. Iar Radu, nepotul lor, fost-afl căzut cu rugăciune la dânşii ca să nu prii-mească unchii luî jurământ, ci să-l ajutoreaze cu o sumă dă bani, ca el să plătească aorul». I se dau IOO de taleri: . «Miiare de t1 24 i bani 9.» «Pentru flintă ce am dat la Sinea în prăvălie, să o vănză.» Cu nora n’a luat zestre «căt iaste supt unghe: nici cărpe, nici haine, nimic, nimic; ce încă eu am dat aşternutul cu totul, cu faţa plapomei de cutnie, care am dat numai pe faţa plapomei t1 14; la veselie tot eu am cheltuit de l[a] mine». «Salbă de 100 de galbeni ungureşti, şi i-am dat altă salbă de 20 de galbeni, şi i-am făcut gheordie şi o tivilichie de coţ 9, cotul căte zloţi 15... şi la cacon, de blănitul lor, zloţi 55, o chingă cu paftale de Ţarigrad, zloţ 30 . .. Cănd www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 157 [diiaconul Pătru din Râmnic] au vrut sâ fugă în ţara ungurească, zicând să-ş ducă copii... Cărţi feal de fealiu : casloave, moliftenic, o biblie, alte cărţi de trebuinţă a besearicii, de toate; o flintă, un struţ, un carabin, o sabie ferecată, un cal ungurescu ..., o dulamă vearde de belacoasă .. ., 4 pă-rechi de cuţite de argint cu lingurile lor şi zeace linguri de argint. ..». «Ca să facă şindilăde cea groasă, ca să învă-lească moara de la Râmnic.» «Bani nemţeşti.» Cercetată de < ier ei Fior., dascăl siv., 1757 (arabic)». — Col. Gr. P. Olănescu. 105. I7SI- Grigore Ghica, «voă tuturor Romînilor, fşi] altor striini, Saşi, Ungureni, carele lăcuiţi în ţara Ardealului şi treceţi cu oile la păşune aice ’’n ţara Domnii Mele, uni ier-nîndu-vă oile voastre şi alţi vărîndu-vă vara». Li arată că a venit la el «Grigore scriitorul cel rumînesc al cetăţii Sibiului» cu carte «de spre partea cinstitului magistrat» şi «carte de jalbă» de la ei. Anume că «oeritul cel obişnuit, care plătesc păminteniî [i] striini, încă şi Turci, a fost «parale 5 de oaie», iar acum ai lor li-ar fi spus că Domnul a adăugat «alte» patru parale de oaie, «cum că am cere alt oirit, de vară». «Şi pentru aceasta cereţi întrebăciune, de este prin ştirea noastră aceastea, aii de nu este.» A răspuns către «magistrat». «Noi nu cerem a lua două oierituri, ci un oierit, după vechiul ohiceifî.». El a stricat ce se înnoise de alţii, «şi au rămas după obiceiul cel vechiu, precum au fost la răposaţii Domni, moşii şi strămoşii Domnii Mele».în prima lui Domnie, se dădeaau cinciparale; apoi se adăusese la zece. El a dat ordin săfieoieritul simplu, nu îndoit. Se va ţinea de ordin, «pănăcînd ne va ţine Domnul Dumnezeii în domnescul nostru Scaun al ţeriî aceştiî». Aşa,—şi nu adaus ! «Nu trebuieşte aşa, îndată voi după auzire mincinoasă să vă faceţi nălucire şi spaimă; trebuieşte întăiu să auziţi po runca noastră, care se dă în scris, iară nu prin vorbe deşarte; căDomniiaMea toate poruncile, cîte le dă, în scris, de se cetesc întru auzul tutulor.» I s’a spus însă, «cum că de doi ani încoace sînt unii den Ardeleni carii îşi aduc oile la păşune în pămîntul ţeriî vara, cînd ieste păşiune ce mai bună şi alişverişul cel mai de folos şi mai cu cîştig, de fac brînză, www.dacoromanica.ro 15S DOCUMENTE MUNTENE ŞI OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢII caşcaval şi toate cele ce trebuiesc, aici, în pămîntul ţeriî, şi, toamna, Ia vremea oerituluî, nu scoboară oile la baltă, au să le ţie pe munţi ţeriî la finaţe, ci, pentru ca să nu plătească oeritul, se întorc oile în Ardeal, şi cu aceasta pricinuesc, nu numai paguba Cămării domneşti, ci şi ce-loralalţt Ungureni li se face nedreptate; pentru că cum va pute suferi Domniia Mea unii den voi Ardelenii, pentru că să coboară oile iarna la păşune în pămîntul ţeriî, să plătească oeritul deplin, după obiceiul cel vechiu, şi alţii, carii îşi ţin vitele la păşune vara, cînd ieste păşune ce mai bună, şi mai cu bişug, şi mai de cîştig, să nu plătească oieritul, şi să înşele Camara Domniei?» Pentru aceştia se dase ordin a li se scrie oile şi a da cinci «parale vechi». După plată, «să-s ia revaş de samă de la mîna orînduiţilor boieri, ca toamna, Ia vremea oieritului, să nu aibă altă supărare.» A trimis cu omul Sibiiuluî pe «Gheorghie Logofătul de taină, ca să să cetească porunca aceasta». Să-î dea acestuia «în scris toate oile», dar numai cele ce n’au plătit încă. «Să fie nesupăraţî şi de vamă, care era obişnuit de le lua vama, şi de oaie, şi de cat». Astfel dînd acum cincisprezece «bani vechi», nu li vor face supărare oiern toamna. Pot fi aşteptaţi şi până în toamnă, dar să-şi scrie oile, şi «să luaţ în chizăşie unul pe altul, legîndu-vă cu zapis şi cu chizăşi». De nu vor da nici atunci, vor fi împliniţi mai târziu.» Iar, de nu se va găsi aceia, se va apuca alţii pentru dînşiî de vor plăti.» < Să vie cu îndrăzneală şi cu bucurie.» — După o copie cu litere latine, în Protocollum sedis selisten-sis, 1750 şi urm., p. 80 şi urm. 106. 6 Mart 7259 (1751). «Seama dumisale Dumitraşco Pă-IfaMh] i dumisale Iordache Balasache Peharnic, de bani cuniţii ot Ţinut Putnii.» — Bibi. Ac. Rom., 88/lxxxvi. 107. 23 Novembre 7263 (1755)- Matei Ghica. «Pentru parte ca mai ahasă, mai cinstită, adică orînduiala boerimii, neavănd nice o chivernisală, nici un venit spre staria şi întemeiare ei». Trebuind a sta Ia Scaun, au boierii «mare nevoe». Fac datorii: < au cădzut multe niamuri vechi şi nici s’au mai rădicat». Au venituri ori unde aiurea boierii. Statorniceşte deci şi el în Moldova. Logofătul: 3 lei de pungă la cumpărarea slujbelor, la www.dacoromanica.ro MATERIALE PE ISTORIE CULTURALĂ 159 protocălire. Stringîndu-se în credinţă, va lua din răsura strîn-gătorilor. Va lua 500 leî de la stărostia Cernăuţilor : «banii solărituluî, după vechiul obiceiu» (sic), la Sf. Dimitrie şi la sfirşitul lui Decembre. Vornicul Ţeriî-de-jos : «la vreme otacilor», 5 parale «de boul de negoţu» şi 4 «de cal»; 3 de vacă, < pe vitele cevortrece, în ceia parte». < Iară Vorniciia Bârladului şi şug i-binî, gloabe, fiind un obiciaifi, un lucru urăt, s’au rădicat, şi de acmu să nu mai fie >. Vornicul-Mare al Ţeriî-de sus: morta- sipiiaChişănăuluî». Hatmanul: «pocloanile sale» de la orf-ce «ca-pirăniî»/Postelnicul-Mare : «părcălâbiile», afară de Galaţi, care e a lui Vel Jitnicer şi Vel Pitar./Spătarul: «de la ocnă», 1 para de drob, ca şi Marele-Ban. Vistierul: o pungă «pe cfert, havael>. «La vremea văcăritului», 2 pungi.3anul: de la sare. Câtninariul: «a Caminii». Pâharnicul: buţile ce vin în Iaşi, cîte un «leu nou»,—scutiţi fiind boierii şi mazilii. Tot aşa: , 2 galbeni de stînă, «iar cu 2 bani de măndzare». Sul-gerul: «de boii ce trec la Bosna» 5 parale, «şi de rămătorii ce trec în ţara leşască sau în ţara unguriască», 4 bani; «ori de la Ţara-Rumăniască de vor fi, ori de aici den ţară». Jit-nicerul şi Pitarul, de la pîrcălabul de Galaţi: iooo de leî pe an. Armaşul: 500 leî de la starostele de Cernăuţi. Şătra-rul: «de la otace». . — Bibi. Ac. Rom., 36/Lxvi. 109. 16 [anuar 1762. «Jăluim, Doamne, mili şi bun[ă]tăţi Mării Tal[e], noi preoţi de____sud Rom[a]naţI, dup[ă] jalba ce am dat la Măriia Ta în trecut[ă] vreame, la Oclomvrie 9 zile, www.dacoromanica.ro 160 DOCUMENTE MUNTENE ŞI OLTENE DIN DEOSEBITE COLECţII pentru greotatea dăjdii şi pentru năp ăjştile ce am avut Ia Măriia Sa Scarlat Voevod, şi după jalba noastră Măriia Ta te-î milostivit de ne-aî uşurat, nu numai pre noi, cu toatfă] cata preoţească . . . Iar acum cearem la Măriia Ta un luminat răspunsă în dosful] răv[a şului, arătând supt peceata Mării Tale : sud Romănaţ s’au aşâzat la Vistirie la un cîvert, tal. atăt, şi tal. de căt[e] parale, şi răsu[r]ă căt, şi dobândă căt, şi treapăd căt, i costandi; şi acasf]a]~luintnare avănd la măna noastră nu vor putea să ne maî jăpuiască ca pănă acum . . . Noî preoţii de plas[a] de jos . . . Judeţul nostru iast[e] 2 plăşî, şi am tras tot potrivă, de cănd ne-au aşăzat părintele episcop la asta, dentăî la Măriia Sa Mihaî Voevod, şi am tras tot potrivă păn la Măriia Sa Scarlat Voevod, şi, atunci făcăndu-să luare de sam[ă], şi părintele episcop fiind la prinsoare, şi întămplăndu-să preoţii de plas[a] de sus, ne-au încărcat pe noi maî mult de căt plasja] de sus cu tal. 45 . .. Preoţii de sud Rum. plasfa] Câmpului.» Domnul trimete la episcop.— Bibi. Ac. Rom., Doc. episcopului Ghenadie de Rîmnic. no. 27 Maiu 1768. Alexandru Scarlat Ghica. «De vreame ce la judeţul Mehedinţilor, în munţii mănăstirii Tismeniî i ai Zvărnarilor, i ai Cloşanilor, i ai lui Hagi Costandin, care munţi fiind în pământul Ţării-Rumăneşti, iaste obicei şi să pogoară din lăuntru cu oile la acei munţi, şi le ţin vara la păşune, carii pentru păscutul erbii să aşăza cu stăpânii acelor munţi de-ş da adetul păşunii, dar, osibit de aceia, din vechime avea 1 obicei şi plătea Ja ispravnicul judeţului obicnuitul venit al is-prăvnicii; de suta de oi căte o oae, dar de la vre-o doi, trei ani încoace, cu pricină că acei streini nu-ş pogoară oile la ernatic în ţară, ca să plătească oerit, s’au fost zăticnit ca nic la păşune să nu fie volnici a şi le ţinea. Dec, cercetând Domniia Mea întru această vreme, în căt aQ fost opriţ, să văzu că, cu toată popreala lor, iar la ernatic nu le dă îndemână a şi le pogoră în ţară, de la carele nimic folos ţăr ii „u să face: a fi popriţi, ci pagubă, atăt stăpânilor, căt şi la ve-nitu isprăvnicii. Dreptu aceia am socotit Domniia Mea ca, cu acest puţin venit ce s’ar strânge : la sută una, să fie închinat la sfânta şi ctitoriceasca noastră mănăstire Sfeti Spi- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 161 ridon...». Ordin către ispravnic, căpitani şi vătaşî de plaiu. Acestor din urmă şi plăieşilor li se porunceşte «şi pentru rândul hoţilor. . . ca, de care cumvaş aru simţi că umblă jă-fuind pă acei streini, numai de căt să sară cu toţii să i prinză, ca să să pedepsească». 111. 29 April 1778. «f Tudor Săpunar, pă care l-au adus mărturie dumn. Vasile biv Vel Vameş, zice că în zilele Nemţilor, cănd învăţa el carte la un Ştefan dascălul, eşind la osfeştanie cu episcopul Inochentie la acele livezi, au auzit...». Col. Tzigara-Samurcaş. 112. ’loxxvvY]? 6 ex ’A'fpaşftiv, ’louXEou voou.evta, către Mihail Luca Stolnicul. Ii scriu din Bucureşti Grigorie şi Daniil: wv 6 [J.sv cr/oXap/îî ev toî? 'jfpajiji.auxoîc, 6 03 e? rrjv îcaxpîoa (?), xai xeîOev e? rrjv Eoptbmfjv evodiiţezcu. Pentru îndreptarea casei unde e şcoala. Aii tyjv iîrwxoirijv e'pspGij 6 Tspăcip-oţ. E vorba de traducerea lui Virgil de Evghenie Bulgaris, de consulul Se-verin. I se dă o tabachere şi 1000 de lei de împărăteasa Rusiei, şi alta de împărat. — Bibi. Ac. Rom., 29/xm. 113. 1791. «Foia Iui Gheorghiţă de lucrurile, ce le-au adus din lăuntru» (prin Haţeg). 1 ceasornic 500 tal. 1 butcă 550 » [Hamuri, «hăţuri de Iănă», zăbale,] — Col. Tzigara-Samurcaş. 114. 26 Decembre 1792. Atestat de la preoţii din Romanaţî, plasa de jos, către popa Florea, că, nemulţămiţi de un protopop, l-au_cerutped^elaprotosinghel. E cercetat «pentru învăţătură i păntru altele». 11 numeşte «ca să ne ce.rceteazje] şi ne facă dreptate fiecăruia». Dau actul contra celor «ce-s înfrăţiţ cu Pândele». 115. «Atestată. Precum arătătoriul acestuia, anumea încuviinţatul cliric Filipu Ieremievicî de la Tereblice, de la începutul cursurilor învăţăturii acestor 3 ani trecuţi, adecă de la ilu Octomvrie 790, pănă la sfârşitul lui Iulie 1793, întru acasta de aici al episcopeştiî chesarocrăeştii Bucovinî cliricîască şcoală au petrecut şi, precurmi toate examenurile acestor obicinuite cursuri, aşa şi acest de pe urmă examer al acestor 3 ani bine au făcut, precum şi cu purtarea, daru 66549. Voi. v. www.dacoromanica.ro 11 ]62 DOCUMENTE MUNTENE ŞI OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢli firii şi întru nărav cu cuviinţă s’au arătat, şi prin aceste cătră priimire darului preoţiei Ia deşchiderea vre unii parofiî spre alegerea iaste gătit. Cu acasta adeverim. In rezedenţie episcopiei noastre, la Cernăuţi, 3 Iuliî 793-Daniilu Vlahovicî episcopii.» — Bibi. Ac. Rom., 69/xi. 116. &Ce au prinsu vinăriciul Mehedinţi la leat 97: vedre 43.113 Cămpul-de-jos. 67.887 Cămpul-de-sus. 71 6r2 Blehniţile. 75.982 Jilţurile. 47.459 Dumbrăvile. 58.040 Baia. 60.068 Ocolu-de-jos. 66.815 Ocolu-de-sus. 13.932 Rămăşiţe de toate plăşile. 504.908 105.710 Să scad milele Govorii, Cozii i Tismeni. 399.198. Rămâne mila Mărcuţ. Dolj, mila mănăstirilor: taleri 1.550 Jitiianu, căt[e] bani 2. 75° Şegarcea bani 2. 400 .Bucovăţu bani 2. 200 Crezu bani 2. 2.000 Scoale pet mo (sic) bani 2. Romănaţi: 750 Bistriţa bani 2. 350 Mamul bani 2. 1.200 Vlah-Seraî bani 2. 300 Cozia bani 2. n 250 Sfeti Spiridon, poporu/feu, şi Racoviţa (?), căte 5 bani. Milile Vălc: taleri 1.500 Mega Spileon, 103 poporu, po bani 5. 650 Orezu bani 2. 550 Schitu Memul. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 163 190 Titirezu bani 2. 180 Bistriţa banî 2. 8o Cozia bani 2. 250 Mănăstirea dintr’nn lemn 2. 50 Surpatele banî 2. 150 Arnota banî 2. 50 Govora banî 2. Mehedinţî: 280 Cozia banî 2. 250 Govora banî 2. 130 Tismana. 5.000 Mărcuţa, poporu, Celeu (?). Gorj : 950 Şcola ©«pairi* 2. 750 Bistriţa 2. 380 Polovragî 2. 1.350 Vlah-Seraî 52, poporu câte 2 banî, iar la Racoviţă şi Celeî câte 3 banî. 135 Tismana. 350 Jitiianu 2.»•—Bibi. Ac. Rom., 80/xxxix. 117. 23 Septembre 1798. Costachi Hatmanul cumpără de la Dumitrachi Turnavitul «o fabrică de fidea, cu ergaliî de aramă şi de lemnu», şi o vinde Ruxandeî, Doamna luî Han-gerli.— Bibi. Ac. Rocn., ms. 260, f° iii. 118. 23 Septembre 1798. Hangerli dă «vinăriciul şi părpă-rul» din maî multe moşii, «ca un vinăricî slobod domnescu, neînchinat nicăirî pănă acum».— Ibid., f°59V°. 119. «Credincos boemi Domnii Mele Ştefan Olănescu biv Vel Şătrar sănfăjtate. Ştiind că slujbele tale s’au făcut cunoscute Domnii Mele şi te-au făcut vrednic a cîştiga milă şi cinste de la Domniia Mea, iată dar, întru răsplătirea slujbelor şi a ostenelilor tale te cinstim cu paialăcu de Vel Clucer, poruncind Domniia Mea şi la dumnealui Vel Vistier de te-au trecut la arhondologhiia Visterii în rândul Cluc[e]rilor celor Mari, spre a fi cunoscut, trimeţindu-ţ şi domnescul nostru caftan, ca să-ţ îmbraci umerile credinţiî tale. Derept aceia scriem Domniia Mea cinstitului şi credinciosului boeruluî Domnii www.dacoromanica.ro 164 DOCUMENTE MUNTENE ŞI OLTENE DIN DEOSEBITE COLECŢII Mele Ştefan Olănescule, biv Vel Clucer, după cum pănă acmu te-aî arătat cu slujbă plăcută Domnii Mele, aşa şi de acum înnainte, ca să-ţi înmulţeşti silinţa şi credinţa, să dobândeşti şi alte mili, mai mari, pentru care-ţî trimetem şi cest dom-nescu nostru sinet. Tolico pisah gpdstvomi. 1789, Avgusl 23.» Pecete şi monogramă. — Col. d-luî Gr. P. Olănescu. 120. Numirea de Carageâ a lui biv Vel Sărdar Olănescu la Vlaşca. «în potrivă făcând vre-o urmare, va cădea în urgie şi pedeapsa Domnii Mele şi nu să va mai învrednici altă dată a mai întră în slujbă». Să-l asculte mazili, breslaşî, căpitani, slujitori. — Col. d-lui Gr. P. Olănescu. 121. Iunie 1817. Pentru Constantin Olănescu, ispravnic de Dîmboviţa, în locul lui Iancu Văcărescu. Să caute a strînge pe locuitori, a păzi dreptatea întru toate, «şi feriţi de orice nedreptăţi şi jaîuri», «şi pă zapciî să nu îngăduiască a face vre o su-perare sau vre un jaf cătuşî de puţin lăcuitorilor, căci şi pentru aceia însuş va avea a da seama». Col. d-luî Gr. P. Olănescu. 122. i"1 Mart 1819. Vistieria către sameşul de Mehedinţi. Era «să facem arătare Măriei Sale lui Vodă să ţi să trimiţă cercetări şi, fâcăndu-ţ cercetare, să întorci în starea locului, de la toate breslele, ce vei fi luat, apoi să te aducă şi aici, să te facă cea mai aspră pildă; dar din milostivire ţi să face trecere cu vederea, nevoind să te aducem în dreapte primejdii, ce ţi s’ar fi căzut. Cum nu simţi că aceste îndrâzniri sănt urmări a unui dăznădăşduit, şi cum nu Înţălegî, căt de mare şi neer-tată este greşala unuia care nu ascultă poruncile? Visteriia, voind să vă păzască de toată întâmplarea, mai înnainte au îngrijit a vă scrie cu cea maî straşnică poruncă să vă feriţi, şi însuţ, în potrivă urmând, te-ai arătat nesupus şi neascultătorul şi, în vreme ce aî poruncă să nu eî nici un ban, — să iaî aşa sume, să dăzbracî săracii?! Eşti vrednic de toată osînda şi pedeapsa, şi singur te dovedeşti de jăfuitor şi asupritoriu.» îndată «să întorci banii jăluitoruluî, fără a-1 dogini sau a-î zice cel maî puţin cuvânt de mustrare, să linişteşti şi pre alţii ce-i vei fi asuprit asemenea; căci nu după multă vreme să vor trimite cercetători şi, dovedindu-te vinovat, nici o ertare să nu aştepţi; şi de acum părăseşte-te cu totu de asemenea www.dacoromanica.ro Jllrt luare pe strămbătate.» în 15 zile, < să poftecseştî aici la Visterie catagrafiile breslelor, căcî întârzierea s’au cunoscut că din acasta curge pentru că te zăboveşti tocmindu-te osebit cu fieştecarele şi găsind pricini săneturilor ca să le faci reale, şi supt acest cuvânt să jăfueştî. Deci, de nu vei trimite la soroc catagrafiile, negreşit să aştepţi mumbaşir, acelaş şi cercetătoriu, şi te vei căi fără îndreptare». Către sameşul de Secuienî. Se află «că pănă în Sâmbăta trecută ai urmat a luoa căte t1 6, parale 20 de un nume de breslaş, boer da neam, boerănaş, măzăl şi poşte., şi căte tl. 3, parale 10, de rădicarea chipurilor unui scutelnic; care ne-au adus la dreaptă urgie asupra-ţi>. Erau să spuie lui Vodă. Tot aşa pentru catagrafie.—Bibi. Ac. Rom., 57 şi 57a/vi. 123. [1821.] Mărturia lui Ahmed pentru credinţa lui Constantin Ruset Bălănescu. — Bibi. Ac. Rom., 284 lvj. 124. 2 Maiu 1822. Z;j.apo.-(oo. KoXffsay.a către Iordachi Colfescu, «cu părintească dragoste», Ia Găeştî. «Să cade mai întăiu a gudeca nestătorniciia vremi, iar nu să-m faci cerere la lucru necuvincos; eu, că am vândut doao buţî cu vin, adevărat este, dar nu numai că bani după celea am cheltuit peîn ţara nemţească, ci încă mai m’am şi împrumutat la această vreme; şi sănt boeri mari, şi n’au de cheltuială, şi au pungi cu bani daţi cu dobândă, şi nu-î pot scoate acum, iar dum-niata, nu numai că-m faci cerere, ci te lauzi că o să vii cu gavaz la mine, să-ţ dau bani, şi să te gudeci cu mine. Un cap de fămeie la această vreme păn Turci, unde acum nici odată nu merge femeile a se gudeca!» — Col. d-luî Gr. P. Olă-nescu. 125. După 1822. «Suma cu care sănt vândute» nişte moşii, în număr de 22, în valoare de 107.210 de lei. «7.100. Cetăţue i Zachie; d. Vornic Conache.» Pomenit şi «luminatul bezăde Iorgu».— Bibi. Ac. Rom., 3/xLVll. 126. O văduvă a unui boier, ce voia «să triacă Prutul să trăescă în Basarabiia», dar, oprit de datorii, moare, arată că, «după anu cernit» sau «anu negru», a prefăcut casele ei şi a cumpărat «şi aceste mobile, care, fiind revoluţie asta cu eteriia, trecând eu, mai înnainte mi-au luat şi mobilele aces- www.dacoromanica.ro xruvyUouiji'iJ.ri lUUJ.'l l-.il/iNlli &l lUj-L lilN Hi JJJ.IN _Ui!iUfcl!ii3.U. ii LUL/JiU^U tia, şi cununăndu-mă cu Visternicul Catargiu, şi întorcăndu-mă la Moldova, li-au dat dumnealui Vist. Catargiu cu răvaşul dumisale cuscră-mia cucoana Smărandi Bogdan, şi, mergând fiiul mieu Toderiţă acum piste Prut, ducăndu-să la dumniaeî, şi cerând mobilele, ştiindu-le dumniaeî prea bine că sânt a mele, fiind-că Visternicu s’afl mutat la mine, avăndu-ş calabalâcurile toate în Moldova», vrea să le reclame: prin cine? «Adicăti 3 paturi de modă cu mindirile lor şi cu patru perne, fiindu-m şi mie trebuitoare ; acum de fieştecare pat 2 canapele de culcat, de tisă : una a mia şi una a fii-miefl ; 2 mese de tisă: una mari şi una mică; 2 mindirurî mari, căte cu patru perni, însă pernile foarte mari, după mindirurî; 12 scaune di tisă cu jelţurile lor şi cu citurile lor, însă acele cituri cam vechi, şi la paturile di modă şi la scaune; 12 scaune de lemn prost, negri, îmbrăcate cu plisă, di sofragirii. Mai am şi altă cerere că, fiind efl în Basarabiia cu dumnealui Vist., aii înştiinţat Mosiu Jan, omul dumisali, că au trecut nişte lăeş ai miei de la Ţara Munteniască, adicăte cata lui Mâţă, care îi ştiie şi Măriia Sa Vodă, că aii fost şi pe la Săuceştî, şi au vrut să ei ţigani domneşti; pe care ţăganî i am dat şi gineri-meu lui Lăţcărachi, cata 20 de familii, care, viind Vistierul Catargiu în Moldova cu mine, şi facănd izvoadi ţăganilor tuturora, fiind şi aceştiia cu a dumisali la un loc pe moşiile dumisale . . . Cănd s’au luat Codăeştiî, ati fugit aceşti ţăganî în Ţara Munteniască, avăndu-î Brăncovanu în Ţăgani lui . . . Aceste mobile fără dooă mii de lei nu li-am făcut.»—Bibi. Ac. Rom., 91 xlvi. www.dacoromanica.ro V. DOCUMENTE MUNTENE DIN ARCHIVA DOMNULUI C. BASARAB BRĂNCOVEANU. www.dacoromanica.ro 1. Tîrgovişte, 8 August 6955 (1447; sic 1446?). »a)> 3° Novembre 7029 (1521). «Io Basaraba Voevod şi Domn a toată ţara Ungrovlachiei, fiul bunului Basaraba Voevod >, dă carte luî «jupan Horvat Mare-Logofăt (/\orc<|>fTS şi fiilor luî» pentru moşia lor, la «Epoteşti»: partea luî Voico «‘iSiirSA», în schimb pentru altă moşie, ce-1 costase 1.200 de aspri, pe Iîngă cari se adauge o nouă plată. Boieri: Preda Ban, Calot[ă biv Vornic, Udrea Mare-Vornic, Dtmitru Vistier, Hamza Spatar, Drăghicî Păharnic, Badica Comis, Jitiian Stolnic, Neagoe şi Danciul «Mari-Postelnicî». Ispravnic: Udrea Mare-Vornic. Monograma; pecete mică ruptă. Pergament. Pe dos: f Krnir 3,1 eiiothii. 4. Tîrgovişte, IO Iunie 7037 (1520). «Moisi Voevod şi Domn a toată ţara Ungrovlachiei, fiul prea-bunuluî, marelui Vladislav Voevod >, către «boierul Domniei Mele,jupan Peia Portaru [lima nopiMpS] > <şi soţia luî Neacşa, fata lor Calea, şi fiii», dîndu-î moşie, în «Epoteştî, partea luî «OrT.ui ctoahiikS[a] Iî.uiok». O pusese zălog «Stan Stolnic» pentru 2.500 de aspri <8 utSn.ui \*AilK.rr Aor<|;«[T]», «în zilele răposatului Bas a]rab Voevod >, «pentru a se plăti de Preda II.uiS : Gt.ui ctoauhk n.\AOUH 3 kjaiiko chi’ivknmiif, takc \'T«nif niUA*' A*' r*' 3ArSKH no ct.ui ctoaiih-kSa, nouTo pAA «c ct.ui y.uuiA trkKH ASrt‘'A\f np«A‘K k.iii » '. Boierii: Neagoe, Mare-Vornic, Theodor Vel Logofăt, Drago- 1 1 «De „’au plătit Preda Banul, că aii căzut Stan Stolnic in mare greoaia, încât era Preda Banul să piarză pă Stan Stolnic, pentru căcî Stan au prăpădit ni~te haine ale Prediî Banul» (traducerea dascălului Constantin ; 1779). www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 11 l mir Vistiiar, Radul Spătar, Stanco Peharnic, Drăghicî Comis, IlăA'k ras. Stolnic, Radul < Postelnicu». Badea Postelnic. Scrie Oprea. Monogramă cu roşu; pecetea ruptă, roşie. 5- 27 Novembre 7°79 0570)* Alexandru-Vodă «jupăneasiî Cale1 de la Brîncoveanî, cu fiii eî cîţî Dumnezeu îî va dărui, ca să le fie lor satul Brîncoveanî [ca maî jos, la 12 Decembre], balta Brăncoveanilor şi din jos de cale, între Olturî, pînă unde ară cu plugurile. [Jurătoriî eî] i-au dat jumătate de balta Brăncoveanilor, iar Tudor şi soru-sa Bădeasă de la Hotăranî să ţie iar jumătate de balta Brăncoveanilor, iar la calea din jos, între Olturi, nimic ameastec să nu aibă Tudor şi soru-sa Bădeasă, ci sâ fie jupăneasiî Calei balta Brînco-veanilor jumătate şi calea din jos între Olturî toată, pentru că iaste a el bătrînă şi dreaptă moşie, şi de baştină. Şi aşa i-au tocmit pre eî aceî 12 boiarî... înnaintea Domniei Meale, şi aşa au rămas Tudor şi cu soru-sa Bădeasă de leage din-naintea Domniei Meale.» întăreşte. Boierii de la n1 următor în altă ordine. Scrie auiah eakakh rpdAi. Monogramă roşie şi pecete pe hîrtie. — Traducere din secolul al XVIII-lea. 6. Bucureşti, 12 Decembre 7079 (15 70). Alexandru-Vodă «jupăneasiî Călii de la Brăncoveani (HtSiidiiciţCK KditfK ivr cptii-lîOK'ktim), cu fecoriî ei, cîţî Dumnezeu îî va dărui, ca să-î fie eî satul Brăncoveaniî tot, cu tot hotarul, pentru că iaste a eî bătrînă şi dreaptă moşie de baştină; iar după aceaia jupăneasa Calea iar au avut pîră înnaintea Domniei Meale cu Tudor şi cu soru-sa Bădeasă de la Văleanî, pentru balta Brăncoveanilor, şi aşa pîrâ Tudor şi soru-sa Bădeasă înnaintea Domniei Meale pe jupăneasa Calea, cum că nu are ia nimic ameastec cu auastâ maî sus zisă baltă a Brăncoveanilor, aceaia carea iaste împrejurul braniştii; încă dintre Olturî din jos de cale, pînă unde umblă plugurile Brăncoveanilor. întru aceaia Domniia Mea am căutat şi am judecat cu toţi cinstiţii boiarii Domniei Meale după dreptate şi după leage; şi am dat Domniia Mea jupăneasiî Călii 6 boiarî şi lui Tudor şi surori-siî Bădeasiî alţi 6 boiarî; şi aşa au adus jupăneasa Calea pre aceî 6 boiarî înnaintea Domniei Meale de au mărturisit cu sufletele lor, cum că iaste balta Brăncoveanilor a www.dacoromanica.ro 1 i 6 jjUL/UMiîiiNit, jiAiiu jupăneasiî Călii, toată aceaia carea iaste după branişte, şi să să ştie hotarul dintre Olturi, din jos, din cale, pănă unde ară plugurile Brăncoveanilor, iar Tudor şi soru-sa Bădeasă eî nu au putut să aducă pre acei boiarî înnaintea Domniei Meale, ci au rămas de leage dinnaintea Domniei Meale.» I-o confirmă deci Calei. Boieri: Dragomîr Vornic, Ivaşco Logofăt, Stan Spatar, Dumitru Vistier, Badea Stolnic, Mitrea Comis, Gonţea Păharnic, Stoica Postelnic. Scrie «Neagul micul diacu».— După o traducere a lui «Luppu dasc. slove-nesc la şcoala domnească în Bucureşti; la leat 7250» (originalul slav, pe hîrtie, e păstrat). 7. Tirgovişte, 30 Septembre 7081 (1573). Alexandru Mircea, peniru Manea din Slâvileştf. Tradus de «Costandin dascalu slov: la şcoala slov: la Stăi Gheorghie Vechiu, u Bucureşti». Original pe pergament. 8. Bucureşti, 10 Ianuar 7090 (1582). Mihnea-Vodă, întărind unor moşneni satul Urzica. «Pentru că acest mai sus zis sat au fost de baştină al Calei de la Brăncoveani, iar după aceaia Calea de la Brăncoveani au fost vândut pre acest mai sus zis satu acelor mai sus numiţi oameni drept 25.000 de aspri gata, încă din zilele răposatului părintelui Domniei Mele Alexandru Voevod; după aceaia acei mai sus zişi oameni de la Urzica eî aii avut pără înnaintea Domniei Meale cu călugării de la Coziia şi de la Bistriţă, şi aşa pără călugării cum că nu ţin aceşti mai sus ziş oameni de la Urzica locul pe unde le-au vândut lor jupăneasa Calea, ci au împresurat locul mănăstirilor celor ce s’au zis mai sus». Se dă sătenilor «leage 12 boiarî şi hotarnic pe sluga Domniei Meale StanCul Postelnicul». Eî au hotărît, puind semne. Călugării pîresc iar «că n’au dat acei 12 boiarî satul Urzicea-nilor, nici ştiu ei de acei 12 boiarî». Se dă iar satului «12 boiarî şi hotarnic pe sluga Domniei Meale anume Stoica Postelnicul». A treia pîră a călugărilor: «cum că n’au pus acei 12 boiarî pietrele şi seamnile pe unde pusease acei 12 boiarî d’intăiu». Domnul li oferă a lua 24 de boieri. «Iar după aceaia, schimbându se igumenul şi au pus pe Amfilofie să fie igumen la sfânta mănăstire la Coziia». Nouă pîră de la www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 173 Cozia: «cum că nu ţinu acei mat sus ziş oameni ... pe unde le-au vîndut lor Calea şi cum că n’au pus acei 12 boiarf seamnăle pe unde au pus ceialalţî 12 boiarî d’intăiu». Domnul dă călugărilor 24 de boieri. Nu pot lua lege, şi rămîn şi acum. Confirmă sătenilor. Boieri: Ivaşco Vornic, Ivan Logofăt, Dumitru Spătar, Costandin Vistier, Radul Comis, Har-vat Stolnic, Gonţea Păharnic, Danciul Postelnic. Scrie Vlăcul. Monogramă cu roş. Pecete simplă. Pergament. — Traducere de «Lupp dasc. slov», 1753. 9. Bucureşti, 24 April 7090 (1582). Mihnea-Vodă confirmă unor răzăşî moşia lor la Hrastul. Menţionat: Olanul, Moianul, Fueroae, Mărişoae, Mârşavul. Divanul: Ivaşco Vornic, Ivan Logofăt, Dumitru Spatar, Costandin Vistier, Harvat Stolnic, Gonţea Păharnic «11 ,vwi*iioa>. Scrie Vlăcul. Monogramă cu roşu şi pecete peste hîrtie. Pergament. Slavon. 10. Tîrgovişte, 20 Septembre 7094 (1585). Mihnea-Vodă, pentru Lupul şi ceata luî (qrr), în care şi Indel[e]te, Ducul, Stănie, Bana, Măjina, Goia, Oprica, ce au moşii în Urzica, «de la jupăneasa Mariia şi de la jupăneasa Calea şi de la Danciul Postelnic şi de la Datco şi de la Rădu-canul . . ., drept 25.000 de aspri». Se arată cîţî aspri a dat fiecare din cumpărători. «Şi iar să s ştie ce aii cheltuit aceşti oameni maî sus ziş pentru acestă moşie, având pără cu nişte călugări, însă aspiri 11.000.» Semnele: nni^,8/\ cec hechiiSă, AikrSpâ U’E-krv,e,K'p, A\krS(rS)pa CkC KpSq-fe, uSiUp-b CkC TStjsencp, iihckSa KpkiiS. Boieri: Mitrea Vornic, Chesar Logofăt, Pătru Spatar, Ion Stolnic, Mihalachi Comis, Radul Păharnic, Paraschiva Postelnic. Scrie «Slivoiu gram. ot Vă-leanî». Monogramă cu roş. Pecete pe hîrtie. Pergament. — Traducere de «az Lupp dascăl slov.», 1753 (arabice). In dublu exemplar. 11. 7 Iulie 7094 (1586). Mihnea-Vodă luî «Coşlov», pentru Coteana, cumpărată de la Colţea şi Dragomir cu 1.200 de aspri, «însă 600 aspri —, iar 600 aspri de argint». Divanul. Ispravnic : Mitrea Vel Vornic. Scrie Danciul Logofăt. Tradus de dascălul «Luppu», «la şcoala domnească în Bucureşti». 12. «în numele Tatălui şi al Fiiuluî şi al Sf[ă]ntuluî Duhu, www.dacoromanica.ro 174 DOCUMENTE BRĂNCOVEANU Troiţă Sf[î]ntă, amin. Eu Badea Peharnecul de Grădişte, împreună cu aceşti boiari, anume Neadelco şi Panaet şi Vădislav Logofătul şi Bârbuia şi Pandazi Logjo]fătul, scris am acest răvaş al nostru pentru tocmeala ce-am fost luaţi dinnaintea Domnului Io Mihail Voevod, de am aşăzat pe David Postelnicul şi pe jupăneasa Stanca din Brăncoveanî preste toată datoriia, cătă are Danciul Dvornicul şi frate-său Radul Postelnicul împreună. Şi aşa singuri am adevărat noi, cum ca să întoarcă David Postelnicul 70.000 aspri jupăneaseî Stancăi dintru aCastă datorie ce are aceşti boiari fraţi amândoi, iar după aceaia David Postelnicul să ţie jumătate din sate şi din mori şi din Ţigani şi din vii şi din tot venitul căt va fi să aibă de baştină Brăncoveniî (li|UiiKC'K{Hln). Pentru că aii plătit David Postelnicul aceşti 70.000 de aspri gata. Aşa singuri i-am aşăzat cu sufletele noastre, şi aşa singuri am adeverit. Isus Hristos; amin. S’au scris în luna lui Iunie 15 dni, 1* 7105.» Tradus de dascălul Luppu la 7250. Două peceţî negre, rotunde, neînţelese. Pe V°, în scrisoarea secolului al XVIIloa: Zapisul păntru judecata lu David Postelnicul păntru Brăncovean[î]<>. 13. S DTp(3fi|in, 25 April 7106 (1598). Mihaî-Vodă «sfintei şi dumnezeeştii Episcopii ce se numeşte Severin (ctnt-piăiiiij, unde este hramul sfîntuluî părintelui nostru ierarh şi făcătorul de minuni Nicolae al Miralichiei, ca să fie satul Hrastul cu toţi vecinii, cu toată moşia, şi cu toate hotarele, ori cît se va alege, din toate părţile, adecă din cîmp, pădure şi apă; care acest sat au fost al Domniei Mele : deci Domnia Mea l-am dăruit sfintei, dumnezeeştii episcopii, precum mai sus am zis, ca să fie de moştenire sfintei şi dumnezeeştii episcopii, spre pomenirea Domniei Mele în vecii vecilor.» Urmează blestemul solemn pentru cine ar strica dania. Dumitru Vornic, Radul Cliucer, Teodosie Logofăt, Stoica Vistiiar, Negrea Spatar, Radul Comis, Stroe Stolnic, Şerban Păharnic, Preda Postelnic. «Logofătul Manco.» Monogramă. Pecete pe hîrtie. Pergament.— Tradus de M. Chefalov, interpret de româneşte la «Secr. Valachii». 14. Tîrgovişte, 6 Iunie 7106(1598). Mihaî-Vodă, lui Calotă www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 175 biv Vel Ban, ca să ţie Coteana : toată partea luî "(Taincoş Crănul», «pentru că iaste a luî bătrînă şi dreaptă moşie, şi de baştină, pentru că au dat şi au închinat Tainucoş Crănul toate părţile luî de moşie, însă jumătate de Coteana, jupînuluî Datco biv Vel Armaş, şi jupăneaseî luî Calei, încă den zilele Raduluî Voevod Călugărul, pentru că au fost furat Taincoş nişte caî şi au fost fur de faţă, apoî au vrut părîşiî să 1 spîn-zure de faţă, iar Taincoş el au căzut înnaintea jupânuluî Datco Armaş ca să-i scoaţă capul de la moarte şi să-î ţie toată partea luî de moşie. Deci jupan Datco [şi: «Deatco»] Armas el au căzut înnaintea Raduluî Voevod cu mare rugăminte şiaucerşut capul lui Taincoş del[a] rea moarte, apoî Radul Voevod au ertat capul luî Taincoş, pentru voia jupănuluî Datco Armaş, şi au scos capul luî Taincoş de la moarte cumplită; iar el i au dat toată partea luî de moşie. Iar dupe aceaia, căndu au fost în zilele luî Alexandru Voevod, iar jupăneasa Calea ia au avut pîră cu fecoriî luî Taincoş Crănul, şi aşa pîrâ feciorii luî Taincoş cum că n’au închinat tatăl lor Taincoş acea moşie nicî cum, ci au luat-o jupănul Datco Armaş şi jupăneasa luî Calea în silă ; iar după aceaia Alexandru Voevod au căutat şi au judecat dupe dreptate şi după legea lui Dumnezeu, şi au dat fecorilor luî Taincoş leage 12 boieri, ca să jure cum că n’au închinat tatăl lor Taincoş partea luî de moşie jupănuluî Datco Armaş şi jupăneaseî luî Calei, ci o au luat eî în silă; iar ei nicî cum nu au putut să stea cu legea la zi, şi la soroc, ci au rămas de leage dinnaintea luî Alexandru Voevod. Iar după aceaia, căndu au fost acum în zilele Domniei Meale, iar fe-corii Danciului Dvornic, anume Barbul şi Mateiu, şi cu fata Raduluî Postelnicul, anume Mariia, eî au vândut acea moşie, partea luî Taincoş toată, însă jumătate de Coteana slugii Domniei Meale luî Drăgoiu Logofătul şi fraţilor lui, iar Stoica Chivăran şi Neagoe de la Alimăneştî, eî s’au sculat şi aii zis cum că au şi eî a treia parte din partea luî Taincoş Crănul şi au luat de la Drăgoiu Logofătul —; iar după aceaia au avut cinstitul boeriul Domniei Meale jupan Calotă biv Vel Ban pîră înnaintea Domniei Meale cu Stoica Chivăran şi cu frate-său Neagoe, şi aşa pîră Stoica Chivăran şi frate-săă www.dacoromanica.ro 176 DOCUMENTE BRĂNCOVEANU Neagoe cum că au fost cumpărat şi eî moşie de la Ta-incoş : a treia parte, şi au zis cum că au fost cumpărat eî maî nainte de la Taincoş Crănul. Iar după aceaia Domniia Mea singur am căutat şi am judecat după dreptate şi după legea luî Dumnezeu, împreună cu toţi cinstiţii boiariî Domniei Meale, şi am adeverit Domniia Mea cum că au cumpărat jupan Datco Armaş maî nainte, şi am cetit Domniia Mea şi cartea răpoosatuluî Radului Voevod, de închinăciune, cum că au fost închinat singur Taincoş toată partea luî de moşie, şi singur Domniia Mea am văzut şi la măna cinstitului boiaruluî Domniei Meale jupan Calotă Banul, maî veache cu şase anî decît cartea Stoicăî şi a luî Neagoe, şi singur Domniia Mea am văzut şi cartea răpoosatuluî Alexandru Voevod, de rămas, cum că au rămas. Aşijderea au rămas de leage şi dennaintea Domniei Meale, şi au rămas Stoica şi Neagoe de leage din Divanul Domniei Meale, şi am scos pre Stoica şi pre Neagul din Divanul Domniei Meale, cu mare ruşine, şi am scos — din cărţile Stoicăî, şi aşa s’au prinsu Stoica şi Neagoe dinnaintea Domniei Meale cum că nu are altă carte, fără numai cartea carea o au scos înnaintea Domniei Meale. Decî şi Domniia Mea singur am dat cum că, de va maî scoate niscareva cărţî, să nu să crează, că sănt mincinoase. Pentru aceaia am dat şi Domniia Mea cinstitului boiariuluî Domniei Meale jupan Calotă biv Vel Ban, ca să-î fie lui satul Coteana, jumătate, partea luî Taincoş toată, moşia ohabnică, lui şi feCorilor lui,..». Marturî: Dumitru Vornic, Teodosie Logofăt, Stoi-chiţa Vistier, Negre Spatar, Stroe Stolnic, Radul Comis, Şăr-ban Paharnic, Preda Vel Postelnic. Ispravnic Teodosie. Scrie Teodor Logofătul. — Tradus de dascălul «Lupp» de la şcoala domnească din Bucureşti. 15- C. 1600. *f Să se ştie cum veni Radul şi Drăghicî .. . de Slăvileştî la văru-său Banul Bărbuza, de înfrăţiră şi băgată] pe Banul Bărbuza pre-le lor ocine, de bună voia lor, cu ştirea tuturor megiiaşilor de pre jurul locului, ca să aibă milă de dumnealui şi căutare pănă la moarte ; iară Banul Bărbuza el luî milui şi le deade as, 5.000 gata.» Se arată cîte «funî de frăţie» s’au dat. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 177 16. Tîrgovişte, 6 April 7110 (1602). Simion Moghila, pen--tru Hreastul, dată ca de la el episcopiei. — Vornic, Dan Logofăt, Ianachi Spatar, Pan[ă] Vistier, Ştefan Comis, — Stolnic, Glierghena Paharnic, Dumitrachi Postelnic. Scrie Stoica. Monogramă cu roş. Pecete pe hîrtie. Pergament. 17. 12 August 7110 (1602). «Radu Voevod şi Domn a jL toată ţara Ungrovlachiei» întăreşte satul Hreastul către episcopia ivt Kapoiii rc^KCAiii u>t |UIi;iiiikk, menţionând şi dania «ciiweoiiS KOfKO^S». Boieri: Preda Banul, Cernica Vornicul, Stoica Logofătul, Leca Spătarul, Nica Vistierul, — Comisul, Stroe Stolnicul, Costandin Păharnicul, Radu Cluceriul. Fără Ioc. Slavon. Monogramă roşie. Pecete pe hîrtie. 18. Tîrgovişte, 28 Mart 7113 (1605). < Io Radul Voevod şiDornn a toacă Ţara-Rumănească, nepotul marelui şi prea-bunului bătrânului Io Basarab Voevod , lui Stan de la Părdeştî. Boieri: Radul Clucerul Buzescu, Cernica Vel Vornicul, Stoica Vel Logofătul, Nica Vistierul, Mărzea Spătarul, Grigorie Comisul, Bârsan Stolnicul, Stanciul Paharnicul, Luca Vel Postelnicul.— Traducere de dascălul Gheorghe. — Şi originalul slavon pe pergament. 19. 18 Novembre 7125 (1617). Alexandru-Vodă, pentru nişte moşneni. Slavon. 20. Tirgovişte, 19 Septembre 7127 (1618). Gavriil Moghila pentru mănăstirea Clococîoc, «de lângă Slatină) pentru jumătate din Ipoteşti. «Pentru că acel sat ce s’au zis mai sus, Ipoteştiî, jumătate de sat, au fost bătrână şi dreaptă moşie, şi de baştină, a lui jupan Dumitru biv Vel Dvornic, apoi, cănd au fost în zilde răposatului Mihai-Vodă, iar jupan Dumitru Dvornic au vândut această parte a sa de sat, ce s’au zis mai sus, jumătate de sat, răposatului Mihai-Vodă, să-î fi dumniisale de baştină; dup’ aceia Dumniia Sa Mihai-Vodă însuşi au dat-o şi au închinat-o acastă jumătate de sat, şi cu rumânii căţ vor fi, la sfânta mănăstire a dumniisale, pre carele au zidit-o şi au înnălţat-o din temelia, ca să-s fie dumniisale vecinică pomenire; şi tot au ţinut sfânta mănăstire acastă jumătate de sat cu bună pace pănă în zilele Raduluî-Vodă feoorulluîJMihaî-Vodă, iar apoi cănd au fost atuncea, în zilele Raduluî-Vodă, iu 66549. Voi. V www.dacoromanica.ro 178 DOCUMEMTE BRĂNCOVEANU s’au sculat un boer puternic anume Foţii (?) biv Vel Postelnic, carele aii fost luat o jupăneasă din Brăncovenî, anume Stana, sora Prediî Postelnicul, fecorul luî David Postelnicul; şi aşa au zis el atuncea cum ati fost cumpărat David Postelnicul acastă jumătate de sat de la jupan Dumitru Vornic în zilele lui Miliaî-Vodă, iar nu au fost cumpărat Mihaî-Vodă; apoi cu puterea luî nu au avut cu cine să pă-rască, nici nimica, ci-au luat acastă jumătate de sat în sila luî; apoî de atunci păn acuma tot au răbdat călugăriî de la sfânta mănăstire ; iar, cănd au fost acum în zilele Domnii Meale, iar călugăriî din sfânta mănăstire şi părintele egumen Mihail, eî au avut pară dinnaintea Domnii Meale cu Preda Postelnicul, fecorul luî David Postelnicul din Brăncovenî, şi cu jupăneasa Stana, sora luî, pentru acastă jumătate de sat ce s’au zis maî sus, din Ipoteştî. Şi aşa părâ eî înnaintea Domnii Meale cum au cumpărat tatul lor David Postelnicul acastă jumătate de sat de la jupan Dumitru Dvornic, iar Mihaî-Vodă nu au fost cumpărat-o, nici nu au fost dat nicî un ban luî jupan Dumitru Dvornic. Intru aceia părintele igumen Mihail el au mărturisit dinnaintea Domnii Meale ci m ilţi boerr. întăî jup. Theodosie Vel Logofăt i jupan Nica biv Vel Logofăt i jupan Stoica biv Vel Vistier i jupan Vlad Vel Paharnic i jupan Preda Vel Slu-geri Stoica Vel Comis, nepot jupănuluî Dumitru Vornic, carele au fost vândut acastă jumătate de sat luî Mihaî Voevod, şi pre urmă au dat-o la sfânta mănăstire, şi încă mulţî boieri, mari şi micî, au mărturisit înnaintea Domnii Meale cum n’au vândut Dumitru Vornic acastă jumătate de sat luî David Postelnicul, ci au vândut luî Mihaî-Vodă, şi apoî dom-niiasa Mihaî-Vodă au dat acastă jumătate de sat la mănăstirea domniisale, cum s’au zis maî sus, ca să-î fie vecnică pomenire; apoî au rămas Preda Postelnicul şi soru-sa jupfă]-neasa Stana de lege şi de judecată dinnaintea Domnii Meale, cum maî mult amestec şi treabă să nu aibă de acum în-nainte cu acastă moşie ce s’au zis maî sus, jumătate de sat. Drept aceia am dat şi Domniia Mea sfintiî mănăstiri ca să-î fie moşiia, ce s’au zis maî sus, de baştină şi ohabnică.» Boieri: www.dacoromanica.ro materiali: de istorie culturală 179 Ianachi Ban, Ivaşco Vornic, Teodosie Logofăt, Miclea Vistier, Lupul Spătar, Mihalachi Stolnic, Gheorghe Comis, Vlad Pă-harnic, Necula Postelnic, Teodosie ispravnic. Scrie «de grabă» Neagoe Logofăt în Tîrgovişte. — Tradus «de Lupul dasc. slovenesc». 21. 24 Mart 7127 (7619). Gavriil Moghila, pentru ră-zăşiî de Slăvileştî, a căror moşie fusese încălcată «de bo-iariî de Prădeştî>. < Au venit aicea la Curte de ş’au făcut cărţî » 22. 30 Octombre 7129 (1620). Radu-Vodă către Şărban ot Stăvileşti, pentru «megiiaşî scriş pră răvaşelea domneşti». 23. Tîrgovişte, 20 Iunie 7130 (1622). Radu-Vodă, pentru Mateifl Peharnic şi Preda Postelnic, fiii lui David Postelnic ot Brăncoveanî, şi sora lor jupaniţa Stana, şi cu fiii lor, «cîţi Dumnezeu îî va dărui». Pentru «Epoteştî» din Olt, jumătate, «pentru că iaste a loru bătrână şi dreaptă moşie şi de baştină, şi din ceaialaltă jumătate de sat jumătate .. ., însă toată partea luî Dumitru Dvornic, ori-căt[ă] să va aleage; pentru că acastă jumătate din jumătatea din Epoteştî o au cumpărat David Post., tatăl Prediî Post. şi al jupăneasiî Sta-niî, de la Dumitru Dvornic încă din zilile răposatului Mihail Voevod drept 15.OOO aspri gata, iar după aceaia, căndu au fost în zilile luî Şărban Voevod, au avutu boiariî Domniei Meale Mateiu Paharnic şi Preda Postelnic, şi sora luî Stana Dvorniceasa, pîră cu călugării de la mănăstirea de la Clococov, unde iaste hramul Arhanghelului Mihail, pentru acea jumătate den jumătate din Epoteştî, carea este partea luî Dumitru Dvornic, şi aşa au pîrît călugării de la Clococov în-naintea lui Şărban Voevod, cum că au cumpărat răpoosatul Mihal Voevod acastă jumătate din jumătatea din Epoteştî de la Dumitru Dvornic, de au miluit şi au închinat-o acastă moşie la mănăstire la Clococov, şi cum aii întorsu Dumitru Dvornic toţi banii luî David Postelnic înnapoî, şi au rămas partea luî Dumitru Dvornic pe măna luî Mihail Voevod. Iar după aceaia Şărban Voevod au căutat şi au judecat, după dreptate şi după leage, cu toţî cinstiţii boiariî Domniei Sale, şi bine au adevărit Domniia Sa cum că au cumpăratu www.dacoromanica.ro 180 DOCUMENTE BHĂNCOVEANU aiastă mai sus zisă parte din Epoteaştî David Postelnic, tatăl Prediî Postelnic şi a jupăneasiî Staniî, de la Dumitru Dvornic cu bani gata, şi cum că n’au întorsu Dumitru Dvornic banii lui David Postelnic înnapoî, nici au cumpărat-o Mihai-Vodă, nici au avut călugării nici o treabă, şi au rămas călugării de la Clococov de leage dinnaintea lui Şărban Voevod. Iar după aceaia, în zilile Domniei Meale, în Domniia d’intăî, iarăşi au rădicat pîră înnaintea Domniei Meale, călugării ce s’au zis mai sus, şi iarăşi pîră, ca şi înnaintea lui Şărban Voevod, şi iarăş au rămas călugării de leage şi dinnaintea Domniei Meale. Aşijderea şi în zilele lui Alexandru Voevod, şi în zilele lui Gavriil Voevod, iarăşi ati rădicat călugării pîră cu boiariî ce s’au zis mai sus, şi tot au rămas călugării de leage dinnaintea acestor Domni ce s’au zis mai sus. Iar, cănd au fost acum în zilele Domniei Meale, în Domniia a doao în Ţara-Rumănească, iar aceşti călugări de la mănăstirea ce s’au zis mai sus, şi cu Stoica Spătariul feciorul lui Dumitru Dvornic, ei ati venit la pîră înnaintea Domniei Meale cu Matei Paharnic şi cu Preda Postelnic şi cu sora lui jupăneasa Stana, şi aşa pîră călugării la Divanul Domniei Meale, cum că au cumpărat Mihaî-Vod[ă] acastă parte din Epoteşti, ce s’au zis mai sus, de la Dumitru Dvornic, şi o au dat sfintei mănăstiri, şi cum că ati întors Dumitru Dvornic toţi banii lui David Postelnicul înnapoî . . . Am găsit Domniia Mea cartea lui Nicola Voevod , şi cartea lui Şărban Voevod, şi cartea Domniei Meale, din Domniia d’intăî, şi cartea lui Alexandru Voevod, şi cartea lui Gavriil Voevod, de rămas, cum că totdeauna au rămas călugării de leage ; şi bine am adeverit Domniia* Mea cum că ati cumpărat acastă parte ce s’au zis mai sus din Epoteşti, jumătate din jumătate, David Postelnicul de la Dumitru Dvornic, şi călugării nici o treabă nu au; şi au rămas călugării de la Clococov şi Stoica Spătariul de leage dinnaintea Domniei Meale, cum ca să dea Stoica Spatariul, fecorul lui Dumitru Dvornic, călugărilor altă moşie pentru moşie, iar cu partea lui Dumitru Dvornic nici un amestec să nu aibă.» Vintilă Vel Dvornic, Papa Vel Logofăt, Hrizea Vel Vistier, Necola Vel Spa- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIC CULTURALĂ 1S1 tar, Vartolomeî Vel Stolnic, Furtună Comis, Ion Paharnic, Trufanda Vel Postelnic. Papa Vel Logofăt ispravnic. Scrie Şărban Logofăt în Tîrgovişte. — Original slavon. Traducere «de Lupp dasc. slovenesc la şcoala domnească, în Bucureşti ... 1753». — Originalul are monograma roşie şi pecetea, foarte bine păstrată, aplicată pe hîrtie. 24. 28 Septembre 7140 (1631). < Stanciul Logofăt de Do-broslăveanî» şi «Gago de Văleanî» arată că au vîndut o moşie «jupăneaseî Neacşeî de Vlăduleanî . . ., încă de în zilei el luî Alexandru Voevod Iliiaş, căndu au fost cursul anilor 7136». Marturî: < jupan Hriza Vel Dvornic, i jupan Papa Vel Logofăt i ot Fălcoî Pătru Logofăt» şi frate-săă Negre, şi de Vă-leani Radul, i ot Roşiianî Preda, şi de Balăneştî Vădislav» «Pis Lepădat Logofăt u Bucureşti.» 25. Bucureşti, 29 Septembre 7140 (1631). Leon-Vodă, pentru jupăneasa Neacşa din Vlăduleanî. Hriza Vornic, Papa Logofăt, Dumitraşco Vistier, Miho Spătar, Gheorghe Stolnic, Buzinca Comis, Nedelco Păharnic, Dumitraşco Postelnic. Scrie «Stoica Gram.». Slavon. — Traducere a luî Constantin dascălul, 1779. 26. Tîrgovişte, 10 Maia 7150 (1642). «Jupăneasa Anca de Vlăduleanî) dă zapis luîMacsin, egumen de Hotăranî, că, ne-avînd, aproape de moartea eî, moştenitori, dă mănăstirii Ţiganii, afară de <0 Ţigancă bătrăn[ă], anume Muşa Ţiganca . . ., care m’aă căutat păn la moartea mea». Era văduva luî «Negre Lug.». Dă vitele şi «onealtele meale de în-cas ă] şi de afarfă], toate». 27. 15 Maiu 7150 (1642). «Eu jupăneasfa] Anca şi cu soru-mea Neacşa dau zapis la mănăstirea Sf. Mihaî din Hotăranî — «şi au fost egumenă monah Maxin» — pentru o moşie, dăruită de pomenire: «să-s pomenească şi aici şi Sf ă ntă-gura ... Şi au fostă mărturie căpitanul Radulă şi Barbă Albă ot Vlădunî şi uncheaşul Tudoră şi Vladul ot Siceannul i snă eg pop Stroia». Semnează întăiă «jupaniţa Neacşa biv Vist.» 28. 21 August 7151 (1643). Mateî-Vodă, pentru , pentru moşie la Iubă-neşti, cumpărată de la Neagoe fiul lui Tudor Logofăt de acolo. Marturf: Dragomir Ban, Dumitru Vornic, Radul Logofăt, Stroe Vistier, Preda Spătar, Dumitraşco Stolnic, Radul Comis, Marco Păharnic, Costandin Postelnic. Ispravnic Udrişte Năsturel, vtori Logofăt. «Şi am scris Soare Logofăt, la Brăncoveani.» — Tradus de dascălul Costandin, la 1787. 29. April 7154 (1646). Vînzare către < Pan ă Post. ot Părdeşti». Marturi: «în saat în Şăgarce, unde săntu slug Măriei Sa![e] Domnu nostru şi mărturii . . . Ceuşul Rad u]lu ot tam şi ceuşul Pătru ot Carleapeţ şi Gheguitu Stegar». 30. 10 Maiu 7154 (1646). Matei-Vodă, «jupjaMeaseî Ileniî Clucreasii ot Părdeşti , ca să «strângă toţi omenii de în Părdeşti judec, care undi-i va afla în ţara Domnii Meal e], veri în sat domnescu, veri boerescu, veri călug[a rescu, veri Ia uraş, veri la 4rdiij. ., să iai, să ducă în Părdeşti să-şi plătească birul lorTŞt să-î fie jup[ă]neasie Ileniî rumăni ohab-nic î] în veac, ei şi feciorii lor, pentru cace au fugit şi a doa ora, şi ş’au lăsat birul asupra jup[ă]neasiî Ileniî, de săntu 3 ani de cănd îi plateaşti (sic) de biru , şi au dat păn acum pentru birul lor ug. —, cum i-amu văzut Domnea Mea scrişi tot pre catastih. Dereptu aceaia să-î fie rumăn 1] stă-t ă]tor[i] în veac şi de nimen ij opreai ă] sa n’aib ă]» Monograma; pecete cu chinovar 31. Bucureşti, — 7156 (1647-8). Eu Udrea Comisul, de preunfă] cu jupăneasa mea, Alexandra, fata Petrei Cliucer şi ajupaneasei Elinei», dă zapis , că, < căndu am luoatu pe fi-sa Alixan-da datu-mi-u în zăstre satul Hereştii» (Ilfov), ce era zălogit la Ghinea Cojocarul, de Petrea. Plăteşte el zălogul, şi nu i se mai dau banii îndărăt. «Ce au rămas soacră-mea în multă nevoe şi datorie pentru socru-miu Petrea Cliucerul; nu m’am îndurat nici de ia, ce iar o am îngăduit, păna s’au tămplat vreme de au luoat pre acestu boiarin, pre jupănul Pan ă] Că-măraşul de la Capreanî». Vinde moşia acestuia şi plăteşte www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 183 ginerelui. Semnează: . Semnează ea : jupaniţ a] Elina», mărturii citaţi şi K'.y.y.'q; Pyivo; Poutcs, -oj.o' Iw». Pis az Miho Logofăt ot Dobroslu.» 33.14lanuar7i6i (1653) Mai mulţi Rumîni din Părdeşti arată că noi am fost judeci cu moşiile noastre; decii într’aceaia noi ne-am sculat de nea-am vândut toate părţile noastre de moşie den Părudeşti Petreaî Clucer şi jupăneasei Ilinei». «Şi ne amu luat şi parte noastră de bir, da ne-aam dăspărţit de cătră alalţi megiiaş, dă amu eşit cu bir cu ban[i] 33 la Crăciun de Păru-scovu ; deciia noi într’aceaia n’am putut să ne plătim birul nostru, 5-am fugit în ţară, şi au căzut birul nostru asupra Iuî Crăciun de Pâruscovu ; iar decie Crăciun s’art dus nainte Domnu nostru, Io Mateiu BăsLă]rab Voevodu, şi au întorsu birul nostru iar îndărătu, la urmă, la Părudeşti; şi au căzut decie birul nostru asupra lui Pan|ă] Cămăraşul, dea l-au plătit în 2 ani, pănă au trimes oameni domneşti, dă ne-au cătat, dă www.dacoromanica.ro 184 DOCUMENTE BRĂNCOVEANU ne-a aflat în ţară şi ne-au dus în Bucureşti, în Divan nainte Domnu nostru Io Mateiu Băs[ă]rabu Voevoda.» Sînt osîn-diţî a da banii şi, neputînd, mal primesc şi alţii, pentru a fi «rumănî ohabnicî». Scrie «Dumitraşco Logofăt ot Că-preanî». Marturî: Barbul Stolnicul ot Boian[l]. Drăgoî căpitan, Eu Toma snă Crăciun ot Părşoveanî. Eu Stancul Postelnic Zătr ea]nul. Eu Udrea ot Zătrenî. Slug. Ştirbeaiu. Danciul Logofăt Părăianul ot Mileştî. lani Păh. ot Spineni. Standul Stol. ot DobroslăveanI. Pătraşco Logft. ot Poianî. Eu Udrea ot Păraianî. Eu Mihaî Log ot SmărdeşteţI. Danciul i braţ Căm[ă]raş Udrişte. Stroe ot Comanî». 34. Bucureşti, 27 Octombre 7163 (1653). Constantin-Vodă, pentru rumîniî din Părdeştî. Ghiorma Ban, Preda Brăncoveanul Vornic, Stroe Fiera Logofăt, Bunea Vistier, Hriza Spătar, Ghierghie Clucer, Chirca Rudean[ul] Stolnic, Radul Mihalc Comis, Pană Filipescul Vel Păharnic, Istratie Vel Post. Monogramă; pecete pe hîrtie. 35.18 Octobre 7164 (1654). «Negoiţfă] Postelnicul ot Văleanî» arată că vinde «dumnealui jupăn Pan[i] Cămâraşul» pămînt, «căndu au fostu acum în zilelfe1 Mării Sal e Domnu nostru Io Costandin Şărban Voivod». 36. 4 Februar 7164 (1656). Moşneni din Slăvileştî vind moşia lui «Pan[ă Postelnicul otPărdeştî>. «Să am văndutu în zalele lui Costandin- Vod ă].» Marturî şi < Bărăbăteaî ot tam, ficorul lui Ramură». 37. 15 April 7165 (1657). «fJupan Preda Vornicul scris-am cum să-s ştie că mi au dat Pan Post. păntru Slăvileştî într’un răndu la Tărgovişte ug. 14, într’alt rănd aic acas[ă] la Brăn-covenî mi-au dat ug. 100; păntru aceşti ban[î] să nu-s tragă Slăvileştil. Acast-am scris. Iar răvaşul să fie de sam[ă]. Ap. 15 d., 1* 7165. Preda Vornicul. Mal adusu-mi-au Frăncul de la Postealnicul Pan[ă], iar pentru Slăvileştî, t1 20. Preda Vornicul. [V0:] Răvaşul Vornicului pentru Slăvileştî.» 38. t6 April 7165 (1657). Moşneni vînd pămînt lui «Pan[ă] Post.» Marturî: un Comis, doi căpitani: unul «Badea căpitanul ot Huriz». Postelnicul era în Părdeştî, unde se scrie actul. 39. 3 Iunie 7165 (1657). «Adecă eu ermonah Nichifor, egu- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 185 menul ot Hotăranfi], şi cu alţi părinţi călugărp], de împreun[ă », dau un zapis lui Pană vt. Postelnic ot Părdeştî, pentru o vînzare de moşie. «Iar dumneluî au datu vit[e] la mănăstire, însă capete 14 de vit[e] de vac[î]. Şi cea moşie au fostu închinatfă] la Hot|ă]ran[i] de dumneaei jupăneasa Neacşa a jupănuluî Ivan Post. ot Vlădulean[i] . .. Am scris eu popa Marin ot Fărcaşi cu mana mea . . . sjb Nir]y.GÎo[j.6'yayo<;. ’1I=Xo7.=TjĂ ispiou tiivayoc. lîpoo'.âxov ]S LV.oo'iyj.oc;. Mai semnează: «Radul Vel Stolnic ot Farcaş. Danciul Pără-ianul biv Vel Postelnic. Eu Mihul Caap. Vălanul Ghino-vic. Io Nebic Vel Sluj. Satcu Sotnic. Mihai Cliuc. Popa Ceauşul. Eu Stancul Postelnic ot Vărăţ. Radul Spatar ot Bil-ciureştp]. iî'Jj.o? IvXoir^âpoc. Pătraşco Poenar.» Pecetea mănăstirii. 40. 30 Iunie 7166 (1658). «Mihai-Vodă.j «Jupănuluî Prediî Brăncoveanul Vel Ban şi fecorilor lui, căţî Dumnezeu îî va da», pentru jumătate de sat din Drincea (Mehedinţi), din Co-moştenî («care sat iaste în judeţul Jiiuluî de jos»), dinNedeia (tot acolo), din Betejani Romanaţî) şi din siliştea Brani-ţilor» (Romanaţî). Pentru că aici înnaintea Domnii Meale la Divan venit-aO boerul Domnii Meale jup. Preda Banul de au spus cum, cănd au fost el mic, iar Mateî-Vodă, când era la casa lui, încă maî dinnainte vreame, fost-au vândut nişte sate, anume Periia, preste tot hotarul, şi cu Tuzicreni(-) ot sud Meh., şi satul Recea, cu toţi rumânii, şi satul Cornă-ţelul, cu toţi rumânii, şi satul Spinişorul, cu toţi rumânii şi cu morile, şi au vândut şi silişte Megilor toată; iar aceste sate, căte scrie maî sus, care le-au vândut Mateî-Vodă maî dinnainte vreame, n’au fost peste tot ale lui, ci au fost numai pă jumătate, iar jumătate au fost ale Prediî Banului, şi siliştea Dăeştilor iarăşi au fost a Prediî Banului pre jumătate. Intr’aceia Domniia Mea am căutat şi am luat seama pre amăruntul, împreună cu toţi cinstiţii dregătorii Domnii Meale, şi foarte bine am adevărat Domniia Mea cum că au fost vândut Mateî-Vodă şi părţile lui dintru acest satu ce scriu mai sus, drept aceia, dat am Domniia Mea pentru acele părţi de sat şi de silişte ce i le-au fost vândut Mateî-Vodă»: cele de www.dacoromanica.ro 186 DOCUMLXTC BRAX'COVEANU Ia început. Divan: Barbul Vornic de Ţara-de-sus, Mânui Vornic de Ţara-dejos, Costandin Logofăt, Părvul Vistier,— Spatar, Radul Clucer, Efstratie Postelnic, Badea Stolnic, Manta Comis. Gheorghe Paharnic. Udrişte Năsturel vt. Logofăt. Acastă copie am protocălit-o eu Dumitrache Logofătul dă taină după tălmăcirea hrisovului Mării Sale Mihaî Radu Voevod, care s’au scos de Lupul dascălul slovenesc. Ioan ... Vel Logofăt. 41. j Zed boiariî judecătorii şi adevărătorăi ai lui Pătru Logofăt şi fraţii lui ot Fălcoiu, şi ai lui Neagoe Paharnicul, şi frate-său Părvul Logofăt, şi Gheorghie, cu cata lor, şi Pană cu uncheaşul Crăcun Roş, şi cu nepotu-său Costandin, ot sud Olt, — anume otUngurei Dobrin Căpitan, ot Greci Tudor Paharnic, i ot Puturoasa Staico Căpitan, ot Plăviceanî Radul snă Fisănţiî Sluger, ot Popănzăleştî Ilamza Logofăt, i ot Greci Diicul Logofăt,—ca să caute aceşti 6boiarî să strângă acum de’ntăî, să ia siama forte pre amăruntul pentru ocna den Co-teana, închinatu-o-au moşii lui Crăcun lu Calotă Armaşul ot Brăncoveanî, au nu o au închinat; are şi uncheaşul Crăcim ocnă în Cotena şi cu nepoţii lui, au n’are; să le ia seama pre cărţile ceale bătrâne şi pre zapise, cum va fi mai pre dereptat e ; şi cum vor afla cu sufletele lor, aşa să-î judece; şi să le fac ă scrisori la mâinile lor; şi zioa Ia Sti Ion. Is. vl Port. Pis Mai 23 dni, 7175. > — Monogramă şi pecete cu chinovar. 42. 25 Maiu 7177 (1669). Boierii numiţi de Radu Leon fac raport. Fusese aleşi «ca-s căutăm şi-s adăvărăm pentru ocina din Coteana: fost-au închinat moşul lu Crăciun, Taincoş, jumătate de ocin ă] lui Datco-Arma^ ot Brăncoveanii, au n’au închinat şi au aceşt[î] megiiaşî din Coteana ocinja în Coteana, au n’au>. Aleg, şi dau la boiariî din Fălcoi , să ţie jum[ă tate de sat den Coteana, care o au cumpărat de Ia boiariî den Brăncovean î *». 43. s Iunie 7177 (1669). «i go" (sic) optu sute . Semnează şi «Eu Iiina Părdeasca» «Varlaam (?) Episcop mărturie», «Radul Năsturel Vel Ban ... Badea Vornic, Hriza Vel Vor., Radul Vel Log. Creţ[u]lescul, .. . Vel Cliuc. Coc[o]răscul, Costandin Brăncoveanul Vel Post., Barbul Vel Vist., Curue Cluc., Iordache Căm[â raş Ca[n]t., Dumitraşco Vel Păh., Radul biv Vel Com[i]s Ştirbeaiu, Mihalcea Şăt., Barbul F[i]l[i]şan Vel Comis, Tudur Şăt., Papa Logf. za Vist., az Radul Logft ot Grec, Preda Comis Brăt[ă]şanul, Diicul Vel MedI., Papa Pit........Părşcoven[u], az Vasilie Tat[o1mi- rescul, Părvul Farcaş., Şărban Vel Logft., Costandin Fili-pescul Vel Post., Preda Tomeanul, Preda Log[o]făt Coianul, Preda Striul (5), Preda Cluceru Ceplenu, Tudosie Comis, Voicu v* Portar.» www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 189 48. 28 Februar 7188 (1680). Şărban Vodă «Capiii, jupăneasa lui Matei Post. Părdescul, fata jup ă]neasiî Brănduşiî ot Meaţin ot sud Meh.», pentru satul Slăvileştî ş. a. ca în zapis], vîndute cu «t1 1.200, care să fac ug. 800». Iar dup ă] aceia, nu multă vreame trecăndu, jupăneas[a] Caplea, jup[ă]neas[a] lui Matei Post. Părdescul, ia, nendurăndu-s[e] de sat şi de munca eî ce au fost muncit, făcând şi unil[e] şi altel[e] pre lăngă caas[ăj, şi socotindu cum va eşi den munca eî, n’au vrut să laas[e] cum să fie vândute precum le-a vândut bărbatul eî Mateî Post.», ci are la Divan întrebăciune şi pîră, unde declară că «nu-s îndur[ă] de acel sat Slăvileştiî, nicî de munca eî, ca-s să laas[e] să fie pre măinil[e] altora striinî, nio va eşi dăn caasja] eî, ci iaste ia mai volnică a fac[e cum va putea dentr’ ale eî zestre şi dentr’ a ei agonesit[ă , şi va da toţ banii deplin;. Se admite, dar fără a lua «banii altora» pentru plată. Ea «au însemnat toţ banii dintr’ale eî ce au avut». Soţul nu se va amesteca la moşii, ca «pierdute pentru ale lui datorii». Datornicii lui n’o vor putea urmări. Dar, la vîn-zare, iarăşi către Urdăreanu să levîndă. Radul Năsturel Ban, Badea Vornic, Hriza Vornic, Radul Logofăt, Barbul Vistier, Mihaî Spatar, Vladul Clucer, Costandin Brăncoveanul Postelnic, Dumitraşco Păharnic, Alicsandru Stolnic, Barbul Comis, Şărban v* Logofăt. Scrie Dumitraşco Log. în frunte, vulturul cu crucea, aurit, într’un medalion albastru cu stele de aur, şi în cadru de aur ţinut de doi îngeri, tot de aur. Parte din litere roşii şi aurite. Monograma tot aşa. Semnează Domnul: < Io Şerban Voevoda» şi «Şerban vl Log. procitenno». Pergament. 49. 23 April 7192 (1684). «Eu Vartolomeî fecorul lu Neagoe Log[o]fătul ot Fălcoî scriu . . . la măna d[u]mn[ea]luî Costandin Brăncoveanul Vel Spătar cum . . . am venit de . . . i-arn vândut toată partea mea de moşie den Coteana . . ., funi 23 p1. .., fiindu-mî mie acastâ moşie vânzătoare şi necăzăndu-se altora a o lua fără numai d[u]tnn[ea]lui, căci că, avănd părinţii noştri legături cu zapis la mâna d[u]mn[ea]lor cum, cănd se-ar face acastă moşie vânzătoare vre o data, să nu fim volnici a o vindirea altora, fără numai iară la măna d[u]mn[ea]- www.dacoromanica.ro 190 DOCUMENTE BBAXL OVEANU loru să vie, pentru că iar a d[u]mn[ea]lor au fost şi mal de nainte vreame>. Preţul e de 120 de ughî. «Şi am scris eu Radul Şufariul fecorul luî Gherghe Şufar.» Semnează: «Vartol[o]meiu snă Neagoi Cap' ot Fălcoî [pecete cu arme]. Badea Vel Dvornic. Barbul Bădeanul Vel Logofăt. Gligorie Grădişteanul biv Vel Logofăt. Papa Vel Păharnic. Alixandru Vel Stolnic. Barbul Farcăşanul. Diicul Stolnic. Costandin Băi[ă]ceanul Vel Armaş. Şărban Vel Armaş. Mihalcea Sluger. Stroe Vel Pitar. Radul Logofăt Izvoranul. Bunea Grădişteanul Vel Logofăt. Şerban Cant[acu-zino] Postelnic. Radu Prijbeanul. Părvul Capitan ot Pleşoî. Mateiu Clucer (Jorogărleanul. Barbul Bret[ă]şanul. 50. 25 Decembre 7193 (1684). < Adecă eu Tudor . .. den Coteana scriim şi mărturisim ... la măna dumnealui Costandin Brăncoveanul Vel Spătar... că ne-am tocmit... dă i-am vândut.. . partea noastră . . . den Coteana . . ., funî 24 . . ., ce o au cumpărat tată-nostru Ivaan de la boiaril den Falcoiu, şi alte funî.» Ieau 140 de ughî. Pentru el «şi coconii dumnealui, căţ Dumnezeu îi va da>. Marturî: Vintil ă biv Vel Spătar, Iordache Can: biv Vel Stol., Barbul Fârcăşanul, Barbul. .. (?) Şărban vt. Log. Radul Logft. Izvoranul, Pătraşco Clucr., Costandin Post. Corbeanul, Parvul vt. Post. Creţulescul, Gheorghe Căpt. Fălcoianul, Vartol[o]meiu ot Fălcol, Radul Cliuc., Radul capt. Pleşoianul, Stoi ot Coman (sic) şi Stati Vistierul». 51. 17 Iunie 7193 (1685). 'Eu Stoica călăraşul ot Ruşii dă Veade, fecorul luî Dumitru ot Coteana, scriu ... la măna dumnealui Costandin Brăncovanul Vel Spăt.>, pentru că-î vinde «2 funî de moşie în Coteana . . ., de la părinţii miel, şi, fiindu-m[î] mie vânzătoare, şi mai căzăndu-i-se dumnealui a o cumpăra», iea S ughî de funie. Pentru «dumnealui şi coconii dumnea- - luî, căţ Dumnezeu îl va da>. «Şi am scris eu Radul Log. cu învăţătura Iul.» Semnează tot el, iar Călăraşul pune degetul. «Radul Log. Izvoranul mărturfie].» 52. «Adecă eu Tudor, cu frate-mieu Stati, ficoril luî Ivan de la Coteana, scriem ... la măna Mării Sal[e] Domnu nostru Io Costandin Băs[ă]rab Voevod», că-1 vînd moşii acolo, unde-î www.dacoromanica.ro MATERIAL1S J)E istorie coltorală 191 mai vînduse maî dinainte vreame Mării Sal[e], încă din boerie>. Era moşie moşnească». Cu 5 ughî «funiia>. Şi am scris eu Negoiţ[ă] Logofeţelul; şi zisa şi învăţ[ă]tura lor.» Semnează: «Barbul Fărcăşanul biv Vel Pitar ... Costandin Corbeanul Vel Pitar . . . Papa Otetelişan Vel Căpitan za lef[e]ciî ... Matei Com[ăLneanul Vel Căpitan . .. Diicul Buicescul Vel Spătar . . . Pătru Zătreanul vt. Armaş (5) * 53. 5 Decembre 7204(1695). < Eu Radul Paharnicul Străm-beanul, cu jup[ă]neasa mea Dospina, fata Radului Spătar, nepoata luî Pătraşco Cliuoerul Tomanul, dat-am acesta al nostru adevărat zapis ... la cinstită măna Mării Sale Domnu nostru Io Costandin Bas[a]rab Voevod,. . . cum noi . . . am mersu la Măriia Sa de ne-am tocmit. . de am vândut Mării Sale tot satul nostru Tomeani! ot sud Olt... şi cu viia . . moşie făr de rumănî . . ., de moştenire, de la părinţii noştri. . ., noao tribuindu-ne bani la trebil[e] noastre, şi maî căzăndu-i-se Măriiî Sale a cumpăra, căc că iaste pre lăngă alte moşii ale Mării Sale » Vinde 1.743 de stînjenî, cu 44 de bani fiecare. «Şi am scris eu Mihaî Log[o]feţel za Divan, Tărgovişteanul, cu învă-ţ[ă]turadumnealor.î Marturî: «Radul PăharniculStrămbenul; eu Dospina fat[a] Radului Spătar Tomanul; Cornea Vel Ban . . .; Diicul Rudeanul Vel Logofăt . . .; Şerban Vel Vistiar . . . ; Radul Izvoranul Vel Stolnic 1 .. . f Şerban Cantacuzino Vel Comis . . . Barbul Fărcăşanul biv Vel Pitar . . . Ianachi Văc[ă]res-cul Vel Ag[ă] . . . Bunea Grădişteanul Vel Armaş . . . Calot[ă] Logofet Belcinenul. .. Pătru ot Bădeanul Vel Căpitan za dăr.» 54. 7211 (1702-3). Nişte moşneni de la Sfinţeşti daQ zapis luî Brăncoveanu, că avînd ei moşie lingă a luî, Ipoteştiî, o vînd cu 25 de bani stînjenul; în total 150 taleri. — Copie. 55. 6 Septembre 7211 (1702). Semnăturile. «Copie întocma după cea adevărată ; 853 Fev. 14.» 66. 20 Iulie 7250 (1742). «Eu Costandin Basarab Brănco-veanul biv Vel Stolnic, carele nepot de fiu săntu al ferici- www.dacoromanica.ro 196 DOCUMENTE BRĂNCOVEANU tulul întru pomenire Costandin Basarab B : Voevod, m’am îndemnat de am închinat şi am afierosit la sfânta mănăstire de aici din Bucureşti, unde să cinstefşte] şi să prăz-nueşte hramul Sfântului. .. Gheorghie, moşiia ce să cheamă Puturoasa din sud Olt, însă stănjini 1.815, şi cu viile de acolo . . care moşie îmi iaste şi mie din cele rămase de a fericitul întru pomenire moşul mieu Costandin-Vodă Basarabii ; la care sfântu lăcaş, nu numai ctitor desăvârşit este, ci şi oasele fericiţilor întru pomenire moşilor şi a tot neamul tniu sănt astrucate acolo». E închinată la Sfintul Mormînt, Dă deci moşie egumenului Antim. «Şi, căndii s’au făcut acastă danie, s’au aflat aici în ţară şi prea-fericitul patri-iarhu al sfintei cetăţ Ierusalimul, chir Paithenie». ■— Copie din 1835, 14 P'ebruar. Semnează < Costandin B: Brăncoveanu, biv Vel Stolnic. Iordache Creţulescul Vel Dvornic mărturie >. 67. 423. I4lunie 725i (1743), «Costandin Basarab Brănco-veanul biv Vel Stolnic, fecoru Mării Sale Costandin beîzedea, nepotu luminatului şi prea-înnălţatuluî întru fericită pomenire răpăosatuluî Mării Sale Io Costandin Basarab Brăncoveanu Voevod», către «Hurezi> şi egumenul Dionisie. «Invredni-clindu-mă şi pă mine Dumnezeu dă am venit şi am văzut acastă sfântă mănăstire, şi conoscănd starea ei şi bună chi-vernisire şi păzind obiceaiurile ce s’au dat de la prea-fericiţi ctitori, toate nezmintite şi neclătite, atâta ceale bisereceşti dogme, căt şi cuviinţa părinţilor călugări», îi dă nişte Ţigani «dă casă». «Din Brăncoveanî.» «Cost. Brânc biv Vel Stol-[ni]c.» Pecete cu vulturul imperial, coroana şi iniţialele: C. B. B. V. Urmează lista, datată din 13 Iunie. 68. 20 April 1752. Proces la Grigorie Ghica între egumenul de Mărgineni şi Rumînii din Breaza, unde avea moşie şi Toma Creţulescul biv Vel Stolnic. Egumenul, zic Rumînii, «le leapădă păn case vin cu sila şi-i apucă de-1 plăteaste cu ce preţ ii iaste voia şi cum că-i supără şi cu claca mai mult din căt iaste hotărât de Domniia Mea ca să clăcuiască cei ce şăd pe moşii boereştî şi mănăstireşti, şi cum că şi dijma din bucate le iaste mai mult din căt iaste obiceaiu de dau alţii pe alte moşii». Se află de ispravnici www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 197 pîra falşă, şi trimit pe autori la Curte, unde se face o nouă judecată, de faţă şi cu Mitropolitul. Egumenul fusese însărcinat de Matei Cantacuzino şi Toma Creţulescul a strînge şi venitul lor, «fiind moşiia d’avalma». Recunosc că «numai i-au oprit sa nu vănză şi ei vin», < după hotărârea testamentului». Se constată că «nici dijmă, nici clacă n’au făcut cei doi ani încoace, nici au dat nimic . Sint iertaţi: va fi după testament. «Insă din toate semănaturile să-ş dea fieşte-care dijma din zeace una, aşijderea şi din porumbu, fiind obiceaiu de să dijmuiaşte cu pogonul, să aibă a lua de pogon căte 4 băniţi de porumbu, şi baniţa să fie de ocă 22; şi sa aibă a clăcui fieştecare dup[ă] obiceaiu căte 6 zile într’un an, şi cei ce sănt în partea numiţilor boiarî, şi cei ce sănt în partea măn[ă]stirii, căte 6 zile să clăcuiască; şi cei ce au cărciume de vănd vin, aceia întăi să vănză cate o bute de vin al mănăstirii, apoi să aibă voe a vinde şi el piste an; iar, pănă nu vinde întăi vinul mănăstirii, să nu fie volnic nici cum a vinde vinul lor, ori oamenii ce sănt pe partea mănăstirii, ori cei ce sănt pă părţile boiarilor. Şi, de vreame ce moşiia mănăstirii iaste d’avalma cu a numiţilor boiarî, unde dă măna mai mult egumenului de a căuta venitul dup[a] toată moşiia, fiind aproape de mănăstire, să aibă egumenul voe ca să strângă dijma dup[ă] toată moşiia şi să-ş facă fieştecare claca dup[ă] cum scrie mai sus, cate 6 zile într’un an, şi claca să o facă dup[ă] cum să arată în testamentul Domnii Meale *». 69. 15 Decembre 1752. Domnul către ispravnicii de Prahova, pentru că Rumînii din Breaza fac «pe vadurile mănăstirii mori, pive şi dărste, şi nici dijma dup[ă] obiceaiu, ce iaste adetul moşiei, nu vor să-ş dea». 70. 8 Decembre 1753. Hotărnicie la Urzicuţa, pentru Cos-tandin Brăncoveanul Spătar. Semnează: Ion (?) Poenariul Sărdar, Dumitraşco Bărzanul, Sandul Pod[o]bniceanul, Barbu sin Baş Coce (?), Staico Golubeanu căpitan. 71. 11 Februar 1754- Se aduce procesul dintre doi oameni 1 Şi în 1763 sc aduce pentru vin o carte domnească printr’un copil de ca=ă. www.dacoromanica.ro 198 DOCUMENTE BRĂNCOVEANU de la Călineştî, «fiind faţă şi Sfinţia Sa părintele Anthim episcop Buz:». «Pădure mereae.» «Au curatei pădurea... şi l-au făcut munte limpede, de’ntră ol la păşune . .. Curatul muntelui . . . De cănd au cumpărat Sfinţia Sa părintele episcop moşiia Breaza de l[a] dumnealui Şătrarul Costandin Filipescul.» Semnează Vornicul, un biv Vel Ban şi Logofătul (Ştefan Văcărescu). 72. 11 Novembre 1780. Alegere de moşii pentru Ni-colae Brăncoveanu Vel Vistier. Semnează: «Amza Jăianul Slug., Costandin Barat biv Vel Pit. ispravnic, Nicolae Gre-ceanfu biv Vel Clucr. za arie». 73. 12 Novembre 1780. Alegere de moşie a lui Vel Vistier Nicolae Brăncoveanu, la Romanaţî. «Care moşiisănt cumpărate de Matei Postelnic Părdescul de la călugări ot mănăstirea Hotăranî; pe care au făcut acest Părdescu casă mari şi vil şi bisearică, şi, la împărţala Mării Sale Costandin-Vodă răposatului, Basarab, ce au făcut la 4 begzadeale, l-au numit Părdeştiî, şi de atunci pănă acum s’au stăpânit tot cu nume de Părdeştî». Se citează un «zapis de cumpărătoare a răposatului întru fericire Costandin-Vodă Basarab ot leatu 7212, al nepoţilor jup. Capleî Părdeascăl, anume Barbul biv Vel Paharnic, împreună cu fraţi[l] lui, Dumitraşco şi Pană, fecorî Predeî Urdoreanu biv Vel Paharnic, şi cu alţi veri aî lor, cu care au vândut satu Slăvileştilor». Pomeniţi: «dumnealui Clucer Nicolae Grecanul», «biv Vel Logofăt Manolache Brăncoveanu». «Moşia Jagîliia.» «Şi sănt daţ [Sfinteştil] de danie la mănăstire cu hrisovu Mării Sale răposatul întru fericire Costandin Vodă Basarab ot leatu 7197, cu 16 am mal nainte de împărţala ce au făcut Măriia Sa la 4 begzadeale.» «O carte de judecată a dumisale răposatului biv Vel Ban Antonachi ot leatu 7151»: pentru judecată, lui Costandin Brăncoveanu biv Vel Stolnic «cu nişte fămeî», «arătând vechilul dumisale răposatului pentru aceaste moşii trei zapisă de cumpărătură, adecă de Bihorean! i de Jăgălie, Pepolarî, cumpărat de dumnealui Preda Vornic Brăncoveanu Vel Spăt., şi au izgonit pe aceale femei dentr’ aceaste moşii. . .; şi aceaste 3 moşii, fiind amestecate în tot o stăpănie, la împărţala răpo- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA MO satului întru fericire Costandin-Vodă Basarab, s’au făcut 4 părţi pană la Olt, şi au dat fieştecăruia begzadea partea sa.» 74. 8 Decembre 1783. Hotărnicie la Urzicuţa, pentru Cos-tandin Brăncoveanu Vel Spătar. — Copie din 1818. 75. 1" April 1792. Mihaî Suţu. «Dreptu aceaia socotit-am Domniia Mea şi pentru dumnealui cinstitul şi credincos bo-iariul Domniei Meale, pan Manolache Brăncovean[u], Vel Logof. dă Ţara-dă-sus, carele, fiind din slăvită familie domnească moşii şi strămoşii dumisale, vechi pămînteanl al ţării aceştiia şi din vreadnicâ de laudă şi cinste şi cu răvnâ hier-binte pentru ţară, şi, avîndu deosebită greotate casa dumnealui, însărcinatei cu familie dă fii, ca care l-au mîngăiat Dumnezeu, iar mal vîrtos acum într’aciastă trecută vreame a răzmiriţil pătimindu multe pagube şi datorii, am găsit cu cale a-I da un ajutoriu din patriia dumnealui, peitru care au pătimit», pentru a-î reface casa, «ce au scăzutu şi s’au dărâmat din văpaia răzmiriţil . îi acordă < liude “îvrij/.ovra > (cuvîntul grecesc e scris de mîna Domnului). «Afară din catastişile Vistieriei, ce are arhondologhiia, scutiţi şi apăraţi de toate dăjdiile, zaherele, cheresteale, podvoade şi orî-ce orînduelî ar eşi de la Vistieriia Domniei Meale în ţară, pe carii să-î aibă în orî-ce judeţ; dup ă] cercetarea ce le vor face a fi dup[ă] ponturi pe chipurile lor, să li să dea şi pecetluituri de la Vistieriia Domniei Meale >. îl scuteşte şi «dă oerit, dă văcărit şi căte vite dreapte va avea casa dumnealui, vinăricî, i dijmarit, dă dăjdiî domneşti, de zah[e]reale, mucarel, sad alte ajutorurî ce s’ar întâmpla după vremi a eşi pă veliţii boiarî». Marturî, fiii: Ioan, Grigorie şi Alexandru, şi boierii: Pană Filipescul Bau, Ianache Văcâiescul Vistier, Dumitraşco Racoviţă Vornic de Ţara-de-sus, — (sic), Ianache Moruz, Vornic de Ţara-de-jos, Manolache Creţulescul, Logofăt de Ţara-de-jos, Alexandru Mânu Spătar, Grigorie Suţu Postelnic, Alexandru Suţu Comis, Ioan Florescul Clucer, Teodorache Iu-liiano Paharnic, Drăghicean Otetelişan Stolnic, — Sluger, —, — (sic), Hagi Mihalachi Pitar. Scrie < Costandin dasc. slov. de la şcoala Domniei Meale cea slov. ot Stil Gheorghie Vechia». 76. 20 Novembre 1798, Constantin Creţulescul Vornic www.dacoromanica.ro DOCUMENTE BRANCOVEANU dă partea sa din Breaza Doamnei Ruxanda Nu se vor duce la moşii depărtate. Ziua să fie întreagă. Şi însuşi casnicii cei vrednici de munca să meaargă la lucru, iar să nu trimiţă copii sau să întărzaeze, nici să stea c 1 împotrivire a nu lucra treaba ce le va arăta.* «Nimeni din lăcuitori să nu fie volnic săvănză vinu şi rachiu pe moşie, făr de numai în zioa tărg[u lui, Dumineca, unde să face târg, sănt slobozi a vinde rachiu numai cu urmare dupfă domneasca noastră carte de slobozemia tărguluî acestuia .. .Pentru fănu, săli să dea a cosi cu dijmă pă tiebuinţa vitelor ce vor avea fiescare, iar cellalt tot să fie pă seaama casii Luminăţii Sale ... .> V. n1 următor. 78. 17 Ianuar 1799. Constantin Gheorghe-Vodă Ilangerli pentru Nicolae Brăncoveanful Vel Vistier. Arată cum că lăcuitorii ce sănt şăzători pe moşiile dumnealui ce le are într’acel judeţ nu urmează a-ş face claca şi a-ş da dijma după condica Divanului, cum şi vânzare di vin i rachiu fac făr de voia orânduitului om al dumisale . . . De nu vor fi avand vre un aşăzămănt de daosebit obicei, care să-s fi urmat şi să s fi păzit totdauna, sa aveţ a îndatori pă lăcuitori ca să fie următori după condica Divanului, adecă lăcuitorii casnici cei vrednici de muncă să lucreze clacă stăpânului moşii căte doaosprezece zile într’un an, răndurî-rinduri, dup[ă] obiceiu, precum în condică sănt rânduite, adecă : trei zile primăvara, trei zile vara, trei zile toamna şi trei zile iarna, iar nu de odată; iar holtei să nu să supere, sau, neavănd stăpânire de lucru şi va cere bani, să aibă a lua de casă căte un zlot pă an ; iar, cănd nu va avea pe moşiia aceia ce şade, de lucru, să nu aibă volnicie stăpânul moşii a-i duce la alt[ă] moşie a www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTORALĂ 201 sa maî departe, spre a-î clăcui, făr de numaî de va fi celaltă moşie aproape de aceia ce să află cu şăderea, ca doao sau mult trei ceasuri, să meargă să lucreze zilele ce-î sănt orânduite, iar la moşie maî depărtată să nu-î silească a-î duce-La care acastă clacă să aibă lăcuitori a mâneca dis de dimineaţă, apucând zioa deplin. Şi însuş casnici ceî vrednici de muncă să meargă la lucru, iar să nu trimiţă copii sau să întărzieze, nici să stea cu împotrivire a nu lucra la treaba ce le va arăta, ci la însuş trebuinţa ce va avea stăpânul moşii să lucreaze zilele clăciî. Dar şi stăpânul moşii să nu-î supere maî mult peste zile ceale orînduite, nici la clacă, nicî la strînsul dijmiî să nu le facă nedreptate, ori maî mult a lua, ori a le alege bucatele; ci de rînd, tot din bun şi din prost, şi la vremea cea orânduită să ia dijma iar nu după ce va trece vremea ; şi lăcuitori să nu întărziiaze a da dijmă ca cu trecerea de vreme să păgubească pe stăpân. Nimenî din lăcuitori să nu fie volnic să vănză vin sau rachiu pe moşie, iar, cănd stăpînul nu va vrea să pue vin să vînză, atunci lăcuitori să-ş ia întăiu voe de la stăpîn, şi aşa să vănză eî, dănd de bute câte t1 I, i căte o vadră de vin. Nici unul din lăcuitori să nu aibă voe a ţinea băcănie, fără numaî de să vor aşăza cu stăpânul moşiiî. Pentru toate rodurile ce vor tace, să aibă a da stăpânului moşii zecuială, afară numaî din grădinile ce aii împrejur caselor lor, din care acelea nu aQ a da nimic. Pentru grău şi orz ce să seamănjaj, au să dea din zece clăî una, numaî să aibă datorie lăcuitori a căra dijma aceia cu însuşi carele lor la ariia stăpânului dup[ă obicei; iar cănd, sau din lenevire, sau din nebăgare de seamă, nu vor urmă după cum s’au zis maî sus şi-ş va rădica bucatele toate, atunci dumv. ispravnicilor, să aveţ a face împlinire pentru fânul ce vor cosi, ori pe moşiie ce şăd, sau pe alta, să dea dijma dupe condică pentru porumbu, au să dea de pogon căte patru baniţe de porumbu grăunţe cu baniţa za ocă doaozecî şi doao. Pentru stupî să dea de toată matca căte banî treî, iar pentru roî nu au a da nimic. Pentru capre au să dea de capră căte doî banî, atăt vara căt şi iarua. De la stănile ce vor fi pe acastă moşie, iar să ia www.dacoromanica.ro 202 DOCUMENTE BRĂNCOVEANU stăpânul moşii dup ă aşăzămăntul ce vor face, orî brânză sau ban!. Del[a] perdelele ce vor fi de oî cu fâtăciunea pe moşie, iar să ia stăpăiul moşii a toată perdeaoa căte un miel şi căte t1 unu. Şi au a şădea acolo delja] blagoveştenii şi păn la Sfăntu Gheorghie. Pentru rămătorî, măcar că n'au a da stăpânului moşii, dar nici să-ş îndrăznească să-s bage ramatori în pădurile cele poprite, ci întâi să tocmească cu stăpânul moşii, şi aşa să-i bage; iar care să v[a] îndrăzni făr de tocmeală să-i bage, aceia sa plătească preţ ce putea să ia stăpânul moşii del[a] alţii. Nici unul din lăcuitori nu are vol-nicie să vîneze peşte în heleşteu stăpânului moşii, iar, cănd va fi baltă pe moşie, cu voe, să vîneze, şi si dea zecuială din zece peşti unul.> Se trimite prin Ilristea Bulucbaşa. 79. 25 Februar 1799. Se expune Domnului că s’a cerut de la archima îdritul Meletie, egumenul de Mărgineni, de către Hangerli, «o vie şi o casă ce le-au avut la Ţintea pe moşiia mănăstire! >, din averea făcută sapt la moartea lui Dumitrache Turnavitul. I se oferă schimb, dar el refusă, spuind «că nu are voe de la părinţii de jos să facă schimburi». Chemat la Bucureşti îi spune Nicolae Brăncoveanu, ca Mare-Logofăt, «că poruncă domnească este ca să dea negreşit locul vii şi al casiî şi să priimească schimbu trei stănjănî de locu din Curtea Gospod cea veche >. Domnul cere şi Breaza, oferind Râteştii, în Vlaşca. Egumenul arată «că acea moşie este dată mănăstirii chear de ctitorii ce au zidit-o, şi nu poate nimeni să o înstreineze dela mănăstire». Somat peste zece zile prin «dum. Pahr. Stancul> a da cărţile de proprietate. Acelaşi răspuns. «I-au zis Pahr. cum că de acelea este Domniia pliroforisită şi că poruncă este să iscălească zapisul de schimbu şi că Domniia va adeveri acel schimbu şi de părinţii Sinaiţî. Şi, Cuvioşiia Sa tot nevrănd nici a face schimbu, nici a iscăli, a dooă zi au venit Ceauşul de aprozi din poruncă şi, cerăndu-î cărţile moşii, i-au zis că este oprit de a eşi afară pănă nu va săvârşi schimbul; pă urmă au mai venit şi alt trimis de la Dumnealui Vel Log., zicăndu-î aseminea», şi Standul. «De nevoe> iscăleşte. Moşia cedată avea peste 3.000 de stînjeni şi «aducea venit mai mare de o mie de lei». www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 203 Egamenul cere restituţie; el va da Răteştiî, ce se va scrie în loc la averea mortului: «de nu să va arăta însă şi pentru aceiia vre o pără de aseminea silnicie >. 80. 25 Mart 1799. Anafora. Rumînil din Breaza arată că dădeau acestea: «au avut obiceiu a vinde vin şi rachiu pe la casele lor, şi da havaet de butea de vin cate t1 doi, iar pentru rachiu nu da nimic, şi pentru dijma fânului căte bau 30 de car, i din porumb de un pogon căte t1 1 pol, i pentru clacă de casă căte t1 I pe an, iar din pometurl ce au pe moşii i de stupi, de rămjajtorl, de capre, de 01 nic odată n’am dat nimic. Aşijderea zic că, avănd mori, dărste şi pive făcute pe aceste moşii cu cheltuiala lor, li s’au luoat havaet pe an de roata de moară cate t1 5, de dărstă căte t' 6 şi la pive căte t1 4. Şi cu acest aşăzămănt, aflăndu-se la loc de munte, abia putea să-ş ţie viiaţa. Iar, în anul trecut cumpărăndu-se aceste moşii de către răposatul Costandin-Vodă Hangeriu, nu numai aceste obiceiuri toate li s’au stricat," opriudu-î ca vin şi rachiQ să nu fie volnici a vinde şi su-puindu-î ca să clăcuiască 12 zile pe an, şi din pometurl să dee zecuiala, i de matca de stupi căte 4 parale pe an, i de capră şi de rămătorn căte 10 bani pe an, şi de Ia 20 de ol în sus primăvara căte un miel, şi căte t1 unul ; ci i-au scos şi din stăp[ă]nirea acelor mori, pive şi dărste făr de voe, aruncând i-le bani pă dănsele» ispravnicul Iordache Cantacuzino. Cer «aşăzământul ce l-au avut dinceput. Arendaşul invocă «condicaDivanului unde sânt trecute dreptăţile stăpânilor de moşii ce au asupra lăcuitorilor carii lăcuesc pe moşiile lor». Se observă că acestea-s valabile în Lipsă de obiceiu. — Dar Domnul decide . 81. 31 Iulie 1799- Atestat al lui Alexandru-Vodă Moruzi pentru moşii rămase de la Hanger!, cumpărate de egumenul Meletie din Mărgineni, prin Scărlat Cîmpineanu, VelLogofet de Ţara-de-jos. 82. 31 Iulie 1799. Alexandru-Vodă Moruz către biv Vel Săr-darul Nicola Diiamantu Saigiul. II confirmă Breaza cu patru www.dacoromanica.ro 204 DOCUMENTE BRĂNCOVEANU munţi, «pentru că, din înnaltă poruncă împărătească vînzîndu-sâ la mezat toate acareturile răposatului Domn Costandin Hangeriu, ce după petrecaniia sa s’au făcut zapt la miriia împărătească, cu mumbaşăr împărătesc, trimis într’adins, pre cum este ştiut de obşte. . ., s’au făcut mezatul întîiu la stă-rostie după obicciti în patruzeci de zile de rînd, apoi în Divanul ţării, înnaintea tuturor dumnealor boerilor halea şi mazili, în două şi în trei landuri, şi s’au înştiinţat toţi de obşte; în ceale după urmă s’afl strigat si faţă şi înnainte Domnii Meale, la adunarea deplin». O iea Gngorie Brîncoveanui Vel Logofăt de obiceiuri, cu 25. IO O taleri, pentru Serdar însă 83. 19 Ian iar 1800. «Stuparii» lui Vel Logofăt Brjnco-veanu la Romanaţi arată că li se îngreuie munca. «Sânt orănduiţ asupra-ne dooă tnie şi mai bine de mătci de stupi, îndoită şi întreită sumă, după cum am avut într’alţi ani». Au cheltuieli mari, la ucisul stupilor, cu vase: (Brăncoveanu) cere a fi hotărnicit de Dinul Izvoranul. Se acordă Ia 20. Se iea şi carte de blestem de la Mitropolit către episcopul de Argeş, Iosif (29 Ianuar). 85 «Hristea neguţătoriul» către Domn. Avea «venitul podului şi a moşăi de la Ipoteşti pă apa Oltului, cumpărată de Ia dumnealui Vel Logofăt Brăncoveanu; şi, cu răzvrătirile ce s’au tămplat peste Olt, trecând oştiri pe acolo, www.dacoromanica.ro materiali; de istoril cultural*. 205 mi au mâncat peste o sută care fân şi bucatele ce am avut în multă vreme : trecând cu mari oştiri i oameni domneşti i zaherele domneşti, n’am luat nicî o piaţă dă nicăiri, şi toţî s’au obicnuit, şi ceî ce trec cu zaharelile lor cu mizilurî la ale lor trebuinţe, numindu-le că sănt trebî domneşti, nu plătesc nimic. Milostive Doamne, pod să ţine cu cheltuială, atăt la dregerea vaselor i la funii şi plata la pod a]rî, care, în loc de a mă folosi cu ceva, nu numaî bani ce am dat îi pierz cu tot, ci şi de la mine maî cheltuesc, şi mă sting. Acest fel dă întâmplare cu răzvrătire au fost şi la 1' 98, cănd, cunoscăndu-mi-să dreptăţile, eram ajutat de plătea şi cei cu mizilurile de ale lor trebuinţe, şi zaherelile celelalte deplin, şi cele domneşti zaherele plătea: de car treî parale, cu plată cuviincioasă ... Sa mi să dea un Arnăut vrednic de la ogeacurile Curţii, căruia să-î plătesc eu leafa; carele să cerceteze pă toţ trecători, fiind acasta şi trebuincioasă la nizam şi cei cu mizilurî de ale lor trebuinţe, cum şi zaherelile dă neguţătorie să-î îndatoreze a plăti trecătoarea; iar, pentru zahereaoa Domnească, ceia ce va fi mila Mării Tale, să ne face orănduială, ca să poc ţinea podul.» Resoluţia e din 27 April 1801. «Iovo icî-cîohodar, ce eşti orînduit la Ipoteştî, ca de la ceî ce trec în trebile lor, sau şi cu menzilurî pentru ale lor trebuinţe, cum şi de la ceî ce trec cu zaherele de neg[u ţtorie, sau alte povori de aliş-veris lor, să daî ajutorul ce-î cuviincios de a-ş lua obicnuitul adet al trecătorii, iar de la ceî ce trec în trebî domneşti sau de la [zajharele şi alte trebuinţe domneşti, supărare să nu li se facă.» 86. 8 April 1802. Miliail Suţu, pentru cinstitul şi credincios boerul Domnii Mele Nicolae Brăncoveanul Vel Ban, carele, trăgăndu-să dăn familie domnească, şi dăn cele maî vechî neamuri ale ţărăî, şi dăn copilărie crescut fiind cu credinţă către prea-puternica şi hrănitoarea noastră împărăţie, şi către Domnî cu multă sărguinţă şi călduroasă răvnă aflăndu-să, precum l-am cunoscut Domniia Mea în treî oblăduiri ale noastre, ce pănă acum ni s’au hărăzit dă la dumnezeiasca bunătate într’acastă pravoslavnică ţară, vărsăndu multe osteneli şi su- www.dacoromanica.ro 200 DOCUMENTE BRĂNCOVEANU dori pentru ţară, atăt aici în patriia sa, căt şi pă vremea căndu să afla petrecând la împărăteasca ordie în Ruşcuc, pentru împărăteşti slujbe, — toate acestea dovedite fiind şi dăn însuş vrednicul de închinacme împărătescu ferman ce-1 are la mănă spre întărirea credineoaselor slujbe şi sadacat, şi fiindu ştiutu şi Domnii Mele, — de aceia, spre oareş-care uşurare a greotăţiî casii, a trebuincioaselor cheltueli şi datoriilor cu care întâmplările vremilor l-au însărcinat, poruncim prin domneasca noastră acasta carte, casa dumisale să fie dă a pururea cu totul nesupărată dă toate domneştile dăjdiî, dă oerit, dă văcărit, căndu să va întâmpla, dă dijmărit, dă vi-năricî, şi dă orî-ce alte dăosibite dări, care după vremi, trebuinţă fiindu, să vor arunca pă veliţii boerî, — dumnealui şi dă acelea să fie dă a p[u]r[ujrea slobodu şi nesupăratu. Şi, fiind-câ atăt cei maî dănaintea noastra luminaţi fraţi Domni, căt şi noi în celelalte Domnii ale noastre, pentru pustiirea ce au suferit moşăile şi toată casa dumnealui pă vremea căndu fără de nici o dreptate s’au trimis afară dăn patrie, am hărăzit dumnealui cu domneştile noastre cărţi o suta de oameni scutiţi pentru rădi-carea şi întemeerea moşăilor şi casei dumnealui.» Confirma. 87. 24 Mart 1818. Hotărnicie pentru moşia Urzicuţa a lui Grigoraşcu Brăncoveanu biv Vel Ban h 88. 25 Februar 1819. Biv Vel Banul Gheorghie Brăncoveanu cere o hotărnicie la Ipoteştî şi moşiile cele şese vecine. Se admite la 26 Februar 1819. 89. 19 April 1819. Ordin de hotărnicie de la < Ghe-orghii biv Vel Spat., caimacam Crăiovei pentru '. Semnătură şi pecete cu coroană şi Jw Tn ka\ Kp. 1820.» 92. i‘u Ianuar 1850. Hrisant arhimandrit Peneti din An-dros dă un munte bisericii greceşti din Sibiiu. Făcuse şi un «pension de feate» în Brăila. www.dacoromanica.ro VI. DOCUMENTE RELATIVE MAI ALES LA BOTOŞANI Şl ÎMPREJURIMI, DIN COLECŢIA D-LUI AL. CALLIMACHI. 66549. Voi. V. 14 www.dacoromanica.ro 1. [Suceava], 8 Mart 6995 (1487). «Ştefan Voevod, pe satu Nimecneciî pe Bahluiu, carele îl numeşte apoî Vad» [notă din secolul al XIX-lea]. Pergamentul e cu total spălat; abia se cunoaşte data de loc. Pecetea, mare, e perfect păstrată. 2. 6 April 6996 (1488). Ştefan-Vodă pentru femeia Lucăî Ecobescul şi o nepoată, fata lui Lazor Prodănescul, ce schimbă moşie la «satul Grecii I3 Şiret, supt târgul Siretiuluî, care sat l-au cumpărat tatăl lor Prodan de la al nostru Mitropolit Sucevei Teoctist, din dricul şi diresul Mitropolitului, ce are de la moşul nostru Alexandru-Vod[ă], iar Mitropolitul nostru Teoctist au cumpărat iarăş pre acel bani Mitropolii noastre din Suiavfa] de la dum. Rotin alt sat, anura e] Mihăeştii, la Brăviţăl; iar Domnie Me am dat Mărini, fetii lui Prodan, şi ceelalte Mărinî, fetii lui Lazor Prodan, pentru acel sat Grecii o selişte a noastră aproape de Nistru, anume Gromobitna, c-au rămas noao ace selişte de la Vălcî şi de la gupăniasa lui Olga, din dresul moşului nostru Alexandru Voevod ; şi încă am mai dat pentru ace sălişte Gromobitna 200 zloţi tătărăşti». Domnul dă apoî Putneî, «unde este igumen ru-gătoriul nostru arhimandrit chir popa Paisie».—■ Traducere de pe la 17SO. 3. 5 Iulie 70 — (15—). Ştefan-Vodă arată că A\ApmiANA kojkoa1 • Satul eSociî, HAK6p\K A^WHTpHJ se dă lui Andruşco pentru 140 «zloţi tătăreşti) Divanul: Isac, Petru Vornic, Negrilă, Vasco, Gr..., Talaba pîrcălabî de Hotin, Coste şiCondre pîrcălabî de Neamţ, Petru şi Toader pîrcălabî de Roman, Arbore Portar de Suceava, Hrana Spătar, Eremia Vist., Şarpe Post., Sacuian Ceaşnic, Străcea Stol., . . . ţelo . . . Pecete păstrată. 4. 14 Mart 7040 (15 32). Ştefan-Vodă (sic) către «Costi pârcălab www.dacoromanica.ro 212 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI Sorocii şi frati-său Tedor şi Gurja păcurarul, fecoriî Ma-ricâî, fetii Iul Mihail Peritschiî, sora Iul Costin şi a luîToa-der şi a Isaif, care au slujit noao cu dreptate şi cu credinţă»: li dă satul «Perischiu, anume Todereştî, unde au fostu casa unchiului lor», şi alte sate pe acolo. Marturî: fiul Bogdan şi boierii. «S’au tălmăcit de Euloghie dascal, U 7270, August 21 d.» 5. Iaşi, 24 Mart 7042 (1536). Petru-Vodă, pentru satele Jol-căşanî, Tofileanî şi Greacanî, luat de la Luca Arburea Portar de Suceava pentru vicleşug supt Ştefan-Vodă. Marturî: fiul Bogdan, Huru Vornic, Totruşan, Scripca, Vlad, Toader pîrcălabî de Hotin, Dancul, Licu pîrcălabl de Neamţ, Zbiiarre şi Crăcun pîrcălabî de Roman, Mihul Portar de Suceava, Dragşan Spătar, Glavan Vistier, Albota Postelnic, Popăscul Ceasnic, Colun Stolnic, Draxin Comis. Ion Flocescul scrie. Pergament. 6. Iaşi, IO Iunie 7054(1546). Petru-Vodă. Pentru vînzarea satelor Umbrăreşti şi Dumeştî. Menţionaţi: Danciul, Muşat. Marturî: fiii Iliaş, Ştefan, Constantin; Efrim Huru, Borcea Vor., Petru Crăncovicî, Sturdzea şi Coste (?), pîrcălabî de Ilotin, Danciul Pluru şi Miron, pîrcălabî de Neamţ, Şandru şi Teampe» pîrcălabî de Roman, Petre Vartic Portar de Suceava, Jiuriia Spătar,.. ., Hrăbor Postelnic, . . . aza, Pătraşco Ceaşnic, Neagul Stolnic, Plaxe Comis. Pergament. Pecete ruptă. 7. C. 1580. «Zde zapis caco cupitpil Malcoo vatavol parte de ocin[ă] a Nenuloi ot Selele, ce sî va veni.» Apoî în sla-voneşte. Marturî: «Micol ot Seleşti i Ion Borduhosul i Stan-cul Tîistreanu, Ion Michi ot tam, i Lazor ot Malcoceanî, i Dragoş tam, i Dumitru ot tam». Pecete mică rotundă, de o ceară brună. 8. 3 Iunie . .. Ieremia Moghilă dă lui «Nicoară Donic bivşii prăcălab» moşia ce o cumpărase în Pituşca de la un Gavril, ce avea uric de la Iliiaş Voevod. «Stroic Vel Logft. uc. iscal.» «Băseanul pis.» Jos: «Acasta am găsit la Vasile Preda ot Lihneşti i am luat acu după pradă, în Domnie Mării Sale Theodor Voevoda». 9. Iaşi, 7100 (1592) (sic). Ieremia-Vodă pentru Plopenî, www.dacoromanica.ro MATERIALI! DE ISTORIE CULTURALĂ 213 Creţeştî, Spărieţî, Răceşti cu episcopia de Huşi (?). Boieri: fiul Constantin, Ureache Vornic de Ţara-de-jos, Crstea Vornic de Ţara-de-sus, Gheorghie pîrcălab de Hotin, Gheorghe şi Io-naşco pîrcălabî de Neamţ, ... şi Colpan, pîrcălab! de Roman, Orăş Hatman, Brănovschi, Veaveriţî Spătar, Ursu Medelnicer, Cărăiman Ceaşnic, Sirnion Stroicî Vist., Gligorie Stol., Vorontar Comis. Scrie Eremia Băseanul. Semnează Stroicî. Pergament. 10. «Pavăl Albotă biv Jit.» arată că a vîndut partea ! din Stănceştî «de la Bogdan căpitanul» pentru ioo de «le! bătuţi», şi de la alţi!, Iu! «Dumitraşco ce au fostu Vistearnic». Marturî «Gavrilie şi cu tot săborul de la mănăstirea Domne!». Scrie cu mîna sa. Pecetea luî şi a mănăstiri!, f Fapp-/pa 1700-p.evoc [J.atipov ta66îc. 11. «Pavăl Cocărlan şi Darie sin Moiseî, nepoţi! luî Frăţi-man ce-u fostu Păharnic», arată că vînd partea lor din Plus-ceni, cumpăraţi de Frăţiman de la «nepota luî Dumitru Ivanacco, din sat din Ploccenî», Stolnicului Sturdziî pentru 60 de lei. 12. «Procup Negra nameasnic i Anton voiut i 12 prăgarî ot trăg Br[ă]lad» arată că «cnighină Macsin i Nicoară Spăt. i Movila ot Coican» fac vînzare în Ghermăneşt! pentru taleri. Pun şi pecetea oraşului: cea cunoscută, cu ce! trei peşti, şi alta cu Sf. Gheorghe, frumoasă. Pomenit Ieremia Movilă. Slavon. 13. «Gavrii şisoru-meaTudora, ficori Bălanceî de Ploşceani» (Soroca), vînd ocină în acest sat «dumisale luî Ilie Sturdzea Vel Stolnic», pentru 40 de lei bătuţi. Marturî: «Leca biv pârcălab şi Simion Râuleţ şi Cocărlan biv căpitan şi Vas[i]lie Cohoranul şi Irimincea Râuleţ şi Toader a Drăgăi». 14. «Nepoţii Grigăî celui bătrân de Stănceştî» îşi dau ocina «Vornicului Pavăl», pentru «taleri bătuţi». Marturî: «Vasilie Căpitanul şi Paraschiva de Iapoteşti şi Pătraşcan i Dumitraşco şi Gheorghiţă de Cătămăreşti». 15. Iaşi, 23 Mart 7110 (1602). Ieremia-Vodă pentru «Io-naşco snă Petria, vnuc Văselina», ce-şî vinde ocina din Stănceştî luî «Toader Aprod» pentru 40 taleri. Pecete de ceară roşie, ruptă. www.dacoromanica.ro 214 DOCUMENTE RELATiVE LA BOTOŞANI 16. Iaşî, 26 Novembre 7111 (1602). Ieremia-Vodă arată că Ionaşco fiul Petriî, nepotul de fiu al Veselineî, şi Odochiia, fata Grichezeî, nepoata de fiică a aceleiaşi, vînd în Stăn-ceştî luî Toader Aprod. Marturî: Lupul Stroic, Mare-Logo-făt. Scrie Nicoară. Pergament. Pecete atîrnată, ruptă. Traducere din 1801. 17. Iaşi, 15 April 7115 ('1607). Simion Moghilă arată că 22. Suceava, 6 Iulie 7123 (1615). Ştefan-Vodă dă laî satul Ilişeştiî, ce a fost al luî Stoian biv Uşear, «şi au peritu în viclenie, în vreme cănd el, împreună şi cu alţi pribegi şi cu Domnul lor, cu Costandin Voevod, s’au fost râdicatu cu mulţime de Leş şi de Căzacî, şi au venit asupra noastră şi asupra ţării Domnii Mele, cu foc şi cu sabie, şi mare războiţi au făcutu cu Domniia Me pe apa Jijiei; pre carii milostivul Dumnezeu pre toţ i-au datu supt sabie Domniii Mele, unde şi oasele lor păn în zioa de astăz de faţă zac, spre vecînica mărturie 2. Semnează Domnul, cu roş. Pecetea mică ruptă. In colţ: «Ionaşco». Traducere din 1801, pe care am reprodus-o. 23. 2 August 7124 (1616). Radu-Vodă dă luî «Cernat biv Logft. şi Vasili biv Staroste, ginerii răpoosatului Crăstii Vornicu, şi Schiva, fata Cărstiî Vornicu, gupăneasa Dabijii Vornic», satele Iui Crăstea «de baştină şi de cumpărătură», vii, ţigani. «Gheorghe Vel Logft.» «S’au tălmăcit de Gheorghie Euloghi dascal; 1782 Noem. iS.> 24. Alexandru Iliaş. Pentru satul Bălăcenî dat luî Scherlet ot Zorileani şi soţiei Măria. Pomenite cererile Vizirului şi Hanului. Divanul: Ionaşco Cujbî Vor., . .. Conde şi Tudori pîrcălabi de Hotin, Manoli pîrcălab de Suceava .., Prăjescul pîrcălab de Roman, Dumitraşco Şoldan Spătar (?), Petrachi Celebi Ceaşnic, — Stolnic, Condilâ Comis. Ionaşco scrie. Pergament. Slavon. Semnătura Domnului. 25. 6 Mart 7131 (1623). Ştefan-Vodă lui Drăgan Vel Ar- www.dacoromanica.ro 216 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI maş, pentru Briţcanî, în Ţinutul Chigheciuluî, ce avea «de la bătrânul Pătru-Vodă şi de la Ştefan-Vodă şi de la Alexan-dru-Vodă». «Care acel sat au fost prăp[ă]dit cu asuprial[ă] de către Urechfe] Vornic, şi cu multfă] cheltuial[ă] au scos de la dansul, c-au făcut ace cheltuialfă] 250 ug. de aur; car e] şi ispisocelfe] ce scriu maî sus el singur de la robie păg[ă]nilor le-au scos». Pomenit «Toder Răspop». — «Ispisoc dă rămas pe Gligoriaş Urech[e] pentru satul Briţcanî şi Negrileştî şi Balta, Geanelfe] şi Şămăldoole (!), de la Miron Barnoschi-Vod[ă], din văletul 7136, Mart 11. Scriind cum au năpăstuit de faţă înnaintea Divanului Gligor[e] Urechfe] pe Gabăr Căpitan şi pe ficor luî, Drăgan Armaş, şi pre rădzeşiî lor, dzăcănd că aii fost cumpărăturfă] tătăne-său luî Ureche Vornic într’acestfe] sălăştfe], şi în balta Genelfe], de la Nistor Cărnescul (sic) şi de la Necula Galbănul şi de la Cozmiţa Grecul şi de la Alecsa Băta; iar sluga noastră Gabăr şi gup[ă]neasa luî şi cu răzeşiî lor s'au lepădat cum n’au vândut nicî dumn. ceî oameni ce scriu maî sus, ce le-au fost cu asupralfă] de cătră Urechfe] Vor. Drept aceia Domnia Me am gudecat dupfă] legea ţăriî să gurfe] Gabăr cu 24 ludfe] cum n’au vândut aceî oamenî ce scriu maî sus nicî la cămp, nicî la baltă; şi au gurat 24 oamenî în episcopie în Huş, precum sint scriş anume; şi s’au îndreptat şi ş’au pus şi herie în Vist. gd. Iar Gligorfe] Urechfe) au rămas din toatfă] gudecatfă]; pentru acei, de acmu nimic (?) să să maî aibă a asupri pe Gabăr şi pe ficor luî, Drăgan, şi pe răzăşii lor, nicî cu o dovadă, şi nicî odăoară în vecî, peste acastă scrisa nostră.» Traducere. 26.12 April 7131 (1623). Ştefan-Vodă către «Ghenghilonaşcu, Vel Logofăt», ce a servit şi pe alţîDomnî: îî dă satul Măr-gucaniî, întărit şi de Alexandru Iliaş, «care acel sat au fostu dreptu domnescu suptu ascultare cu ocolul tărguluî Bârladului, şi l-au cumpărat pre dânsul de la Alixandru Ilieşu Voevod drept şesfe] caî bunî şi drept triî sute de galbinî, cariî aceî banî şi aceî caî s’au dat în treba ţării, unde am avut nevoe şi greutate». Şi alte cumpărături: de la «Tropo-teiu ginerile Barbuluî... şi de la Zaharie ginerile Săsooia», etc. Traducere de pe la 1750. www.dacoromanica.ro materiale de istorie culturală 217 27. Iaşi, 20 April 7134 (1626). Miron Barnovschi Moghilă pentru «Toader Păh. ot Stănceştî», dîndu-i locul încălcat odinioară de satele «Rusii» şi «Popovoţii». «Dumitraşco Ştefan Vel Logoft. uc.» «Stratilat.» Pecete de ceară roşie, ruptă. Slavon. Şi traducere din 1801. 28. «U Hărlău», 23 Octombre 7139 (1630). Moise Movilă, pentru «Toader Aprod ot Stănceştî», în judecată cu Rusii şi Popouţii relativ la un loc în hotarul Stănceştilor. Se decide pentru el, după cercetare de către «Cotărlă păhărnicel ot Epoteşti i Dumitraşco Pitărel ot tam i Ionaşco Păhărnicel ot Orăşeanî». Slavon. Pecete mare ... a lui Istratie Dabija [lipită, fireşte, ulterior]. Semnătura Domnului. «Mânjea.» Slavon. 29. Iaşi, 17 Iunie 7139 (1631). Moise Movilă. «Au avut dzi de faţ[ă] înnaintea Domnii Meale boiarinul nostru Apostol ce au fost Postelnic, cu Ma[ca]rie Hotnogul şi cu Dumitru Oţel pentru o baltă din sat din Coteşti... Ce au luat ho-tarnic pre Chicoş ce aG fost Comis şi pre Focea Uricariul, şi le-au fost dzua la Dumineca Mare.» Apoi cer «să mute dzua după Săntă-Mărie într’o săptămână». Admis. «Ghianghea Vel Logofăt, uc. iscal.» «Sârbul.» Pecete cu chinovar. 30. IO Iulie 7139 (1631). Moise Movilă, pentru Mănăstirea Doamnei, mărturisesc că «Todosia gu-pănesa lui Toader Tautul di Balileşti şi Ionaşco ginirele ei şi Ghiorghie Machidon de Rudeştu şi popa Vlasie de Băhleşti şi popa Onufrei de GrămeştI», au arătat că la moarte Toader . Semnează: «Toder Tăutul». 38. 17 Mart 7152 (1644). «Chirica şi Păcurar fecoriî lui Petriman de Sărăţean[i] şi Creţul ot tam», avînd pîră cu «To-fana Costăchioae şi cu fecoriî ei» pentru Ţigani, îi vînd ei şi fiilor: «Antiohie şi lui Gavril şi surorii lor Todosieî», pentru 20 de «Iei bătuţi... şi o iapă bună». Marturi: , să-î cruţe «de dajde şi de zloţi şi de lei şi de taleri şi de orţi şi de alte dabile de toate, căte sânt pre alţi mişel în ţara Domniei Meale]». www.dacoromanica.ro 220 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI Tot aşa «şi alţii carii vor vini», «pănă să vor împlea vrea-mea aî lor». Să ştie, «voî pârcălabi şi globnicî şi olăcarî şi podvodarî şi deşugubinari de acel Ţănut». Semnează Domnul. Pecete mică roşie, ruptă. 40 Iaşi, 29 Mart 7157 (1649). «Adecă eu Bogdan Căpitanul şi cu femeaia mea Erina fata Avrămieî, hiiastra lui Toader Buniţeî», arată că au vîndut «Iui Pavăl dvornicul de gloa'fă]» o pătrime din Stănceştî pentru 100 «de lei băluţ». Marturî: «Solomon Vistearnicul şi Oogolea Clucear şi Neamul dvornicul de gloat[ă] şi Bă[r]san Dvornic i Tăban Dvornic i Popăscu Dvornic i Nacul Brut i Costantin nepotul luî Macri». 41. Iaşi, 28 August 7164 (1656;. Gheorghe Ştefan luî «Costachie Moţoc Vel Sulgiar vnuc Coste Băciuc Dvornic», pentru moşia din Crănî de la Ieremia şi Radu-Vodă, şi altele ale luî Băciuc, şi Ţigani şi vie la Cotnari, pe dealul Sărata. Se pomenesc satele Gvodzeanî şi Băbuleştî, ce au fost partea Catrineî Vistierniceseî luî Iordachie şi nepotului de fiu al luî Coste, Toderaşco Postelnic. «Ionaşco Rusul Vel Logofătu.» «Dumitraşco.» Pecete pe hîrtie. Slavon. 42. Iaşî, 20 Septembre 7165 (1656). Gheorghe Ştefan către «Pavăl c-au iostu Mare-Jitniciar», că i s’a plîns «castî giupăniaasă săraci anume Ghilisteana pre neşte răziaş a eî den sat din Ruşî, dzăcăndu înnaintia Domnii Mial[e] că s’au înpărţăt cu ocina c-au avut acolia la Rusî şi cu oamenii; decî eî nu i-au înpărţăt cu dreptul, ce i-au dat vecini careî au fostu fugiţi, să-î strângă ia, şi eî au luat careî săntu de faţî». Să cerceteze. Pecete cu chinovar. 43. 10 Mart 7169 (1661). «Ion ginerele luî Toader Buniţeî den Stănceştî» dă «luî Dumitraşco Vistearniculuî» părţi din sat, «pentru căcî dumnealui ne-au folosit de multe nevoi carele săntu pre alţî oameni în ţara Mărieî Sale luî Vodă; decî petr’aceaia noî ne-am bucurat ca să ne sprejenimu pre lăngă dumnealui şi să oblăduim în ţar[ă] pre lăngă dumnealui, iar ocina să fie a dumisale». Marturî: «Gavrilaş Prăescul şi Toader Armaşul şi Căzacul Zbiiarea şi Pătrăşcan de Orăşeanî şi Vasilie Groseaiu, şoltuzul de Botăşeanî, şi www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro La n° 45. MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ •2:21 Adam şi Cornea şi Ghiorghiţ[ă] a lui Pavăl şi Vasilie a luî Oniţă şi popa Ionaşco de la Curtea cea Domnească şi popa Mirăuţă şi mulţi oameni buni; şi pre maî mare mărturie am pus şi peceatea oraşului *: păunul şi «Peceatea trăgu Botăş.». Patru peceţi. «Eu popa Mirăuţ am scris.» 44. «U tărgu Bot.», 20 Mart 7169 (1661). «Eu Bră-escul» scrie «cum că mi-iau fost mie luat Ion ficorul Iui Andronic patrudzeci de galbeni, şi am dat şi un cal unui Arman de Bot[o]şenî pentru dânsul, când au prebegit el în Ţara Leşască». Ii iea partea din Stănceştî. Apoi o vinde luî «Dumitraşco Visternicului». Marturî: «Ionaşco Balşi şi Toader slugfa] dumisalfe] luî Statii Jicniceriub . Balş semnează şi lîngă «Gligorie Roşchip . 45. 20 Mart 7169 (1661). «Eu Istrătulat ficorul lui Toader Ţilincăi, nepotul luî Toader Buniţeî, şi cu soru-mea Anniţa> arată că au vîndut a patra parte din Stănceştî «lui Dumitraşco Vistearnicului» cu 60 < lei bătuţi >. Marturî: «Vasilie Udrea de Orăşean[î] şi frate-său Adam, şi Inmiica fecorul luî Dumitraşco de Epoteştî şi Ghiorghiţă Tupin ă] de Oncanî şi Istratie sluga dumisale luî Andronic Stolnicul, şi negoţul ne-au fost în casa Savei a Danului, şi au fost şi Paraschiva de Epoteştî şi Pătrăşcan de Orăşeanî şi mulţi oameni buni, şi au fost Vasilie şoltuzul de Botăşeanî şi Ghiorghiţă a luî Pavăl şi Adam şi Cornea, şi mulţi oameni buni». Semnături. Pecete cu păunul şi «Peceatea tiăgu Botăş.». Şi zapisul au scris popa Mirăuţă de Botăşeanî. > 46. 25 Maia 7169 (1661). «Sion ginerele luî Toader Buniţeî» dă luî «Dumitraşco Vistearnicul» patru «vecinî» din Stănceştî, dintre care unul «Severin», altul «Vărdzar» : «văd-zănd eu că n’am nici o puterea de-a-î ţinearea, ce să ţân alţiî cu dănşiî». Marturî: «popa Ionaşco de la Curtea ca Domnească de la Botăşeanî, şi popa Mirăuţă, şi Gligorie şoltuzul de Botăşeanî şi Ghiorghiţfă] a luî Pavăl şi Ionaşco a şoltuzuluî şi Adam şi Cornea şi Vicol şi alţi trăgoveţî şi mulţi oameni buni; şi spre maî mare mărturie am pus şi peceatea oraşului»: cea cu păunul. Semnează: «Ion zetBuniţa> şi ceilalţi. www.dacoromanica.ro 212 DOCUMENTE BELATIVE LA BOTOŞANI 47. Fără dală. «Strătulat ficorul luî Toader Ţilincăî» arată, «cum m’au agunsu nevoe şi sărăcie, şi am rămas la lipsi mare într’acestu an ce să tâmplă fomete în ţar[ă] pre toţ creştinfi], neavăndu de ce ne apuca să ne scoatem sufletele dintr'aeastă fomete >: vinde ocina-I din StănceştI lui «Dumi-traşco ce au fostu Vistearnic», pentru 60 de lei: «.şi am luat doi cai şi dzece lei bani». Marturî egumenul de la Mănăstirea Doamnei, şoltuzul nenumit, popa domnesc şi «popa Mirăuţul». Pecetea tîrgulul şi una cu un sfint, a Mănăstirii Doamnei. 48. II Iunie 7170 (1662). Sava ficorul luî Nicoarfă] de Cătămăreştî» arată că «am făcut pagubă de doi bol luî Va-silie Harhaz, şi boii s’au preţăluit derept treîdzecî de lei»: dă partea sa din sat, «ca să-m plătescu capul». Marturî: «Pătrăşcan de OrăşeanI, şi David nemeasnicul cel armenescu de BotăşeanI, şi Gligoraşco şi Simion şi Ion, ficoriî căpitanului de Costineştî, şi Ghiorghiţă a lui Pavăl de BotăşeanI, şi Vasilie şoltuzul de Botăşeam, şi Ivan şoltuzul cu 12 părgarî, şi mulţi oameni buni; şi Sava a Danului den TătăraşI; şi zapisul au scris popa Mirăuţ de BotăşeanI >, puindu-se şi «peceatea oraşului Botăşeanilor»-. < Şi dzua au pus păn la Simpietru.» 49. Iaşi, 3 Februar 7175 (1667). Iliaş Alexandru Voevod dă luî «Anghelachie ficorul Crstel Chiuseî Brăileanul» ocina ce a luat la Rusii, «mal sus de BotăşeanI», «care sat au fostu mal de de mult dreptu domnescu ascultăndu cătră ocolul tră-guluî Botîşanilor» ; încă de la «părintele luî Crstea Chiusea Brăileanul de la răpăosat părintele Domnii Meale Alexaandru-Vodă, pentru a luî dreaptî slujbă şi cu credinţi ce i-au foştii slujit în laturi streine, şi după aceaia au fost datu el şi 250 taleri de argintu la greutatea Domniei, de s’au dat în triaba ţării». Pecete cu chinovar. Semnează Domnul şi «Dumitru Lecaa». 50. Hotin, 14 August 7181 (1673). Ştefan Petru-Vodă dă luî «Andronic Cerchiazul c-au fostu Armaş-Mare, mal denainte vreame, altor Domni şi ţărăî slujindu cu dreptate, şi Ia Poartî, pănă acmu şi Domniei Meale, deci Domniia Mia, vădzindu mila noastră, miluitu-l-am într’a noastră ţ[a]ră a Moldovei cu un sat anume Păpăuţiî, în Ţinutul Hărlăuluî, care www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 223 sat au fostu dreptu domuescu de ocolul târgului Rotăşanilor : satul întreg, cu vecini şi cu tot venitul». îl dă şi «gupă-niasăî dumisale Axanei şi săminţieî lor». Semnătură şi pey cete mică, octogonală, cu chinovar. în colţ : Ettimie. 51. 1673. «Gligoraş Mustiaţi» iea în datorie «banî 120 lei bătuţi de la dumnealui gupănul Ivan nemesnicul de la târgul Sireatiuluî şi de la frate-său Iolba», puind zălog partea din Răgăşăuţi pe Şiret. Soroc « Izua Sfântului Iliepro-rocul». Cine va ataca zălogul, «să rămăia vinovat de gloabă la Domnie cu 20 ug. Şi eu Ionaşco Brah chizeş, şi de banî, şi pentru Gligoraş Mustiaţâ. Dat în anul 7181 gol dup[ă] Adormire Precisteî», Marturî: Toder Gricenco. Gherman, Apostol, Neculaî Turcul, Ştefan Şoltuz. Armeneşte: Nicol. Min- Cună, Chircor Hangur, Agopşia Colotil». — Copie de pe la 1740-50. 52. «Pis u Slimnic», 24 Februar 7185 (1677). «Eu Ştefan ficor lui Simion Bugăî ot Cătămăreştî», dă zapis, «precum că eu căzuiu la mare lipsă şi sărăcie, că mă prădar ă] Leşiî şi Tătari şi mă rănir[ă] în câteva locuri, şi eram un om de perirfe]; deci, avăndu eu un nepotu de sor[ă], anume Toder Corfos, mă duş la dănşiî ca-s nu mă las[e] să peiu la nevoe mia, că el era neprădaţi; iar eî, dacă mă duş la dănşiî, mă luarja] în batugocur ă şi nemic nu căutarja la nevoe me de min e]; deci, avăndu eu nepo tu de văr premar[e , pre dumnealui Gheorghii biv Armaş, sin Pavol Jicniceriul, m’am tras cum am putut păn la dumnelul în ţara munteniască. Deci, dac[ă] mă vădzu dumnalul, i-au părut bine, şi m’au socotitu cu de totu ce mi-au trebjitu, ca pre un omu bolnav». ÎI dă partea sa de ocină. «Să împarte în doî cu soru me cu Aniţa, înma lui Toder Corfos.» Marturî: «Dumitraşco Boul biv Logftu şi dumnealui Savin Vrăncian şi nepotu-mieti Apostol ficorfu] Tudosii şi Iordachie braţ eg şi Nacul de la Mihou, nepotu-meti, şi Pătrăşcan Tăutul, biv porcălab, şi văru-meti Sava, şi Nicor ot Cotomoreştî, şi Miron Gucăran, şi mulţi boerî şi ficorî de boerî>. «Şi eu Dumitraşco Boul biv Logft. singur am scris.» Semnează: «Apostol vnuc Albotă» şi ceilalţi. www.dacoromanica.ro 224 DOCUMI'NTE RELATIVE LA BOTOŞANI 53. Iaşi, im Ianuar 7186 (1678). Antonie Rusăt întăreşte luî Semnează Domnul şi «tretii Logo[făt]>. Pecete octogonală, mică, cu chinovar. 58. «Pavăl şi cu femeia me Mărie» vinde «lui Ivan Trin-cupul, Arman», «o dughenă cu câmar[ă] cu tot, şi casa iaste în mijlocul târgului Botâşenî, lăngă casa lui Acsintii Hăul-Arman, carii au cumpărat-o iar de la mama lui Pavăl, şi din sus iaste alăture cas a] lui Iordachi braţ Pătru p ipeluî, şi casa ari loc căt ţine streşşina, iar în dos căt scrie uricul părintelui pătrup ipului Gavril : dă 48 Iei, «şi banî noî», < iar cu cheltuiala s’au suitu 6 lei, şi, clnd am vândut, am întrebat tote rudele mele şi, neag ingăndu putinţa pe dânşăî, m’au pozvolit cu toţi să vândzu cui a vre să cumpere; şi am vândut acestui neguţitor». Marturi: «mulţi omini buni, tărgo- 66549 Voi. V. www.dacoromanica.ro 15 220 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI veţ . . ., şi s’au pus şi pecete târgului -. Semnează : «Solomon», «Toder Blânar», «Pânteleiu staroste , , , dîndu I şi «un cal sur de la Mârdzea, preţăluit dereptu şeasedzecl de Iei». Marturi: «Ionaşco Postelnicul şi Gavrilaş Brâescul şi Ştefan Brăescul şi Gherman de târgul Sireatulul şi Ghervasie de Putna». 60. Bucureşti, 20 Decembre 7210(1701'). «Miron Spăt[a]riul, fecorul răposatului Andronic ce au fostu Vornic-Mare in ţara Moldovei», dă lui «Costin biv V1 Căp. > zapis pentru vînzarea Pâpăuţiior. Garantează el pentru . Contrasemnează Az Nicolaî Donic, Vel Log.>. 63. Iaşi, 7111 (1703-4). Constantin Duca dumisal e] Tomeî neguţitoriul», «pentru nişte părţi de oCnî din sat din Măn-dzăştî şi din Gănguriaştî> (Iaşi), pagub[ă] din cas[ă], aii cineava să-s scolea cu vrea-o pricin[ă] pintru acistu copil, să avem a răspundea noî la acea judeacatfă], şi tot chiltuiala cea s’ar facea, şi baniî cea ne-au dat, să avem www.dacoromanica.ro 230 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI a-î împlini cu dobândă, şi mâncarea lut să-î plătim un obroc cu câte t1 6 ; şi, căndu l-am văndutu, s’au prilejit câp[i tanî şi ţiganî de-î noştri mărturie . . . Ne-am pus numeali şi dcgea-tile...». Semnează patru Ţigani [prin alţii] şi «Stan Căpt., Sandul Căpt., Ion Micul Căpt., Mihalce căpt.». 74. 12 August 7227 (1719). Mihaî Racoviţă. Vine «Pă-traşco Căpitanul» cu mărturie Semnează «Ilie Catargiul Vel Logtu >. Axintie Uri car. 78. < U Hotin», 25 Iulie 7231 (1723). Ai v.p.v.vr?,c itpiirrjv MîOsXvLtCîfj'ljc, Îl siorj^y.y.Tfi TrptoYjv p' lloprapyjc; 7.v.zt,7.7[7 i *?], Ana Nec ilăias[a], Ştefan Mihaî», care şi scrie actul,— arată că a venit «Nastasiia călugăriţfa]» plîngîndu-se, < pecum au prins-o într’un sat, — în Momăeştî, în Ţinutul Cernăuţuluî, şi au dus în Cernăuţ închisor[e], pentru c’au fost despărţit un om de la femei şi au fugit cu dăns, şi au luat căte ori-ci c-au avut, păn a da ştire la episcopu, la Rădăuţi, pentru c’au călcat lege ; deci aşe s’au tămplat de au fugit din chisore şi, fuginduri (sic), acel om anumţe] Petre cu călugăriţa depreun[ă], Petre iară s’au dus de ş’au luat femei, şi călugăriţa încăş iară s’au dus de s’au călugărit şi, călugărindu-s[ă], aQ venit de mi-au spus mii, şi eu am scris la dumn[a]luî Comis Costantin cu poft[ă] ca să-î întorcă; ci i s'au luat căpt. dumisale şi, dirept Dumn[e]zău, şi aşe dumn[ea]lul au trimăs omul dumisal[e] la min[e] la Hotin şi au socotit tot, şi s’au pus tot băueşt[e] : şi s’aif făcut optusprece lei; doîsprece lei au dat starostilfe] şi şăs lei au dat nămesnicul de Momăeştî, pentru căci, căndu s’au prins, au fost şi nămesnicul, şi au fost rămas şi la dăns doaî vedre horincă şi o lingură de argint... Şi s’au fost luat călugăriţii o câruţ[ă] cu doi cat, şi un cal au murit, iar un cal cu căruţ[a] i s’au dat... Şi eu, Nastasii, făcăndu-mi-s[ă] plată, am pus cruce cu măn[a] me mal gos, ca-s fi aiastă mărturii de credinţă. Nastafsie, primăscu acast[ă] mărturie» (cu mîna altuia). 79. 16 Februar 7234 (1726). Mihaî Racoviţă arată că s’a mânui si Iorga di Niamţu şi Vasili Coroeriul ot Miteştî şi Gavril Lichii ot Părţmeştî şi Gligori Bătcă ot Isteşti». — Copie târzie. www.dacoromanica.ro 232 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI pîrît «Ion Harhaz cu nepotu-său Adam Pancul», pentru parte din Cătămăreştî, «precum să-î fie furat Pancul zapisăle acei moşii de la tată-său Vasile Harhaz, şi ţine moşie». Se obiectează «cum aca parte din Cătămăreştî au fost dat-o Vasile Harhaz fetii sale Aniţiî Păncules[i], înmeî lui Adam, dzestre». E învins, «dat rămas», Harhaz. «Vel Logt.» Pecete cu chinovar. 80. i-|U Ianuar 7235 (1727). , şi să hotărească — Copie din 1782. 82. Iaşi, i-ifi Octombre 7238 (1729). Grigore-Vodă Ghica luî «Agafton săhastrub, ce «au mersu în codrul ce este pe locul domnăscu la ocolul Botăşenilor, şi au curăţat pădure, şi s’au făcut mânâstioarfă] cu chiliî, şi s’aii pus pomeţi pe lângă chilii». Supărat de călugării de la mănăstirea Doamnei. Domnul scrie la Vornicii de Botoşani: chiamă (târgoveţi bătrâni de Bot[o]şani». I se dă şi o «poeniţă», pe «loc domnesc», lîngă «săhăstria» luî. Se menţionează «poiana luî Flaimoc». Pecete octogonală cu chinovar. în colţ: «Miron Gafenco». 83. < U Bot[î]şeni», Mart 7239 (1731). «Hurmuzachi Vornicul de Botîşeni» dă ştire că vin la el «răzeşii de Rus[f], de la ocolul Botîşenilor», şi se plîng de «Ursul Borşu ce au fost prisăcar căţî-va ani la Ionaşco Isăcescul Med. în Epoteşti, şi au mărturisit ei cu sufletul lor, dzicănd că, dup[ă] ce s’au făcut pace şi au descălecat oamenii cineş pe la locurile sale în Ţara de sus, au mersu Ionaşco Is[e]cescul Med. cu un om www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 233 bătrân anume Pătraşco şi cu alt om, iarăş bătrân, şi au luat pe Borşu, şi l-au dus de i au arătat pe unde să împreunfă] hotarul Epoteştilor cu hotarul Ruşilor, începăndu-s de ’ntâî de la fântâna Brăiascăî, ce iaste lăngă drumul cel mare ce merge la Cucorenî, şi de acolo peste cămpu . . ., şi la vale spre drumul cel mare ce merge la Dorohoî, pe din sus de potniî Arăpoieî, cărei au fost lăngă drumul cel mare . . . La obârşie unii Jidovinfe] ... Şi, căt au trăit Is[e]cescul, au fost dijmaş pe locul Epoteştilor». Deci face mărturie după spusa lui. «Hurmuz Vornic » 84. IO Iulie 7241 (1733). Hotărnicie din partea lui Cos-tantin Sălion biv Vel Medelnicer, lui Andriî Balş Spat. şi Grigori Cocorescu Vornic de Poartă, pentru Hriţcanî, în Ţinutul Sucevei, ai lui «Iorga Vamiş». Mai hotărnicise: Zbiera Log. şi Albotă Clucer, cu Talpă, supt Mihaî-Vodâ a treia oară, fiind de faţă şi Negoiţă Ciudin, Pancu Postelnic şi alţi răzeşi. Răzeşii aduc supt Grigore-Vodă altă hotărnicie, a lui Adam Luca Sulger şi «Hurmuzachi Crăste Cămăraşu». «Soră-sa [a Iorgăi] Sultana Gafincasă.» Iorga cumpărase de la «Nicu-lesă, Iordăchioai, Marina sora lui Ion Albotă». «Parte Dinului, ginerile Grozavii, cumnat Iorgăi Vamiş.» «Drumul Co-coranului.» «Parte lui Sămion Pelin, nepotul Merlii, ci au ţănut-o Strătulat Dobrenchi.» «Parte lui Adam Pancu Post., ci sănt cumpărătură de la Sultana jupănesa lui Gavril Brăescu, ci au fost Stolnic-Mare, parte ei ş’a surori-sa Alicsandra Ghergheloi, şi di la Toader Flondor, ci au fost Armaş-Mare, şi di la Antimiia Brahoai, fata lui Ion Albotă, şi di la Costantin Be-diman, di la Ion Negură, şi di la Ilii ficoru lui Ionaşcu Mustaţă, şi din parte Mărinii sor[a] lui Ion Albotă». Locul era în hotar cu Stănceştii. — Copie târzie. 85. Iaşi, 22 Iulie 7241 (1733). Constantin Mavrocordat, pentru «Agafcon sâhastrul», întărindu-î privilegiul de la Gri-gore Ghica. Îî dă şi doi scutelnici. 86. 25 Novembre 724.5 (1736). Grigore Ghica, pentru «părintele Agafcon săhastru», ce mersese «în codrul ce iaste pe locul domnescu la ocolul Botoşenilor, şi au curăţit pădure şi au făcut m[ă]n[ă]stioiră cu chilii, şi aă pus porneaţi pe lîngă www.dacoromanica.ro 234 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI cll'liî, şi, neputînd să trăiască el la acel loc, avănd supărare de spre călugării de la M âjn[ă]stire Doamnei», în întâia Domnie, scrisese el pentru a cerceta: eî întreabă tărgoveaţi bătrâni de BotoşenI şi află că să-hăstiia e pe locul gospod». I se dă şi o «poianiţâ , şi i se scutesc o sută de stupi. Nouă ordine către boiarî zlotaşl şi desiatneci>. 87. i"1 Februar 7246 (1738). Grigore Gliica arată că Avram ginerile Herşulul Jid. din Focşianî şi fâmeia lui Ana, fata Herşulul, nepoata Iul Lazor orăndariub , vine «cu Mitrofan egumînul de Mira şi cu Miron Dima pentru nişte loc de du-gliianî din tărgu din Focşeanî, din bătrânul lui Butnariu, unde au fostu casa lui Lazor orăndariub. Procesul ţinea din întâia Domnie. «Acel loc au fostu», se zice, «cumpărătură lui Lazor orăndariul de la nişte moşianî de acolo, din satul Stoeştiî, unde iaste acum tîrgul Focşianil, cari moşeanî s’au numit Nemţeaniî; ş’au făcut Lazor oiăndariul casă şi pivniţă pe acel loc, ş'au fostu locul îngrădit de dânsul, încă şi hotărât cu piialre, şi l-au stăpânit moşul lor Lazor Orăndariul căt au trăit, şi pe urmă şi ficorul său Herşul, pănă au rămas zestre aceşti! Jidoavce, featiî Herşulul , fiind la 60 de ani de cănd l-au cumpărat» : zapisele i s’au pierdut, «când i-au jăcuit catanele, şi întămplăndu-să di-au arsu şi târgul Focşeniî, în Domniia noastră.» Atunci se ridică procesul. Adversarii spun «cum Dima bătrânul au avut cumpărătură acel bătrân al lui Butnariu întreg de la Necula Limbovic, atâta dii cămpu, căt şi din tirgu, din dugheane; din care bătrân pe giumîtate au dat danie la mănăstire Mira», adu-cind şi hotăriturî de la Rugină Şâtrariul şi Buhuş Paharnicul, «scriind într’amîndoaî hotărâturile că s’au împîrţît satul în şiasă bătrâni, anume: Butnariu, şi Ciriaş, şi Nemţeaniî, şi Hobjăleaştil, şi Dabijăştil, şi Drăguşan . . . Fără 2 dughianî ce ş’au oprit Limbovic, de n’au vindut, care dughianî aii rămas la o fată a lui Limbovic şi, aflăndu-să ia în robie la T[a]rr grad, acolo li-au vîndut lui Anghelută Armaşul şi, după moarte lui Angheluţă, au rămas dughianile la cumnatu-sâu Mărdarie Clucer, şi de la Mărdarie cu giudecată li-au răscum- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ părat iară Miron Dima. Şi scrie la hotărătura lui Buhuş cum s’au aflat casa lui Lazor orăndariul pre Hliza, pe bătrânul lui Butnariu, şi acel Nemţeam, vindzătorii lui Lazor orănda-riul, au vândut rău, neavînd eî triabă în bătrânul lui Butnar, căce bătrânul lor, a Nemţeanilor, s’au ales osăbit. Răzăşiî nu se mulţămesc ca delimitarea lui Buhuş şi vin la Domnie, care li dă «carte de soroc, să viia cu toţăî, să si mai giu-dece cu Divanul, şi n’au mai vinit; apoi că şi zapisul mănăstire!, c-au avut de la Dima, n’au fostu la mîna călugărilor de Mira, c-au fostu la mănăstire Cotroceaniî, în Ţ[a]ra-Romă-niască, dusu de Vlîdica Cozma, c-au fostu la mănăstire Mira, de când l-au luat pe dănsu Băsărab-Vodă de pe hotar şi l-au dus de l-au închis la Znagov ; aşăjdere şi Dimii celu! bătrân i s’au tîmplat moarte, şi, Miron rămîind copil mic, nic! el n'au putut să mai cerce să mai dezbată locul din dughianî pe hotărătura luî Buhuş; şi acasta au fostu pricina de n’au luat chirie, iar de la ardere târgului au început a cerca şi a-ş cere locul.» La judecata din prima Domnie li s’au fostu dat locul, ş’au lipsăt Jidovii dupe locul acesta». După şese ani, nouă judecată, în favorul lor, . 93. Iaşi, 2 Februar 7249 (1741). Grigore-Vodâ luî «Pătraşco Catargiul biv Vel Pitar» şi lui «Ioniţă Pruncul», că s’a plîns «Antiohie fioorul luî Nistor, nepot Corpăceştilor şi strănepot lui Ionaşco Logft. den Meleşcani, de la Tecueu>, pentru un vad de moară. ^Vel Logft. > Pecete rotundă, cu chi-novar. 94. 30 Mart 7249 (I741)- «Costantin Costin Neniul, biv Vel Pali. al Ţârăi-Romăneşti» (sic), arată că a vîndut < dumisali luî Necula Sulioti neguţtoriul din Iaşi. . ., viindu noi aice la Moldova..., un sat anume Păpăuţii, cu vecini, ci este la Ţinutul Ilărlăuluî, la ocolul Botoşenilor, drept patru sute lei bani gata». Vinde «cu ştire şicuvoe niamului nostru >. Semnează: «Toadir Păladi Vel Vist., Alistarh Vel Ban, Iordachi Ca-ita vt Log., Costandin Catargiu vtori Spat., Şărban Cant., Panait neguţtor». Simion Cheşco Uricar am scris si sint şi inartur.» — Copie din 1787, legalisată în acelaşi an. 95. i-is Iunie 7249 (1741). «Necula SUioti neguţtoriul dă zapis «gupănuluî Manoli Varlam, neguţtoriul din Botoşem>, că 1 vinde Păpăuţii. Marturî: Panait neguţtoriul, Costandin Osmachi, Dumitru Osmachi. Tănas Logft. de taină martur, şi am scris zapisul». — Copie din 1782, legalisată în 1787. 96. Iaşi, 6 Februar 7250 (1742). Constantin Mavrocordat către «Antioh Carage Vornicul de Botoşeni, Iliaş Vel C3.pt. de Doroiu (sic), Ion Izmană biv Vel Căpt.>, pentru a merge la Popăuţî, spre a face hotărnicie luî < Necula neguţtoriul), ce are satul de la Costandin Costin. Să daţ’ şr mărturie în sămne, şi să o treciţ la potrocol, ca siţ i să facă şi întăn-tură de la Domnia Me.» — Copie din 1787, legalisată în acelaşi an. 97. Iaşi, 30 Iulie 7250(1742). «Ghiorghie Grecul , ci soţia Ana şi fiii: Dimitrachi, Iane şi Mărie, vinde «dumisal[e] giu-pănuluî Ioanes neguţitoriu arman din Eş» cinci hirte vie bătrână şi gumătate de pogon vie tânără . . ., în dialul Cu-roiuluî, pe moşie sfintei mănăstiri Socolii), pentru 75 de lei. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ •239 Locul e între (viile luî Arsănie lemnar şi între vie lui Va-s[i]lie Olariul». <Şi eu Simion Cheşco Uricar am scris cu dzisa şi cu voe lor, şi sintu şi marluru.» «Şi eu stariţa de Socola m’am tămplat.» «Vas[i le diiac de Divan, olar, răzaş. > «Iar călugăriţile ca să aibă a ş lua dijma din vie din c-a hi, din toatţej.» 98 «April . — < Sturdzea Logftu >< Dum. Şet. Ioane Izmanâ şi dum. Neculi, Vornice de BotşenI . . . Viind acolo omul dum. Pit. Vas 1 lie, cu carte Mării Sale luîVodfâ], ce scrie la dum. ca să î faceţ dreptate, pentru nişte stupi ce are datorie cu zapis la nişte oameni de Păpăuţ, pohtescu şi eu pe dum. să i să isprăvasca după dreptate ce va ave, să nu zăbăvasca omu acolo; că zapisul lor le-ţ vede dum. ca scrie, neţiindu-s de cuvânt, să i să împliniascâ cu om gsd. Numai, ca să nu-s mai ciboţască, au scris Măriia SaVod ă] dumitale... A dumitale. .. 99. «U las, Mai 13.» < Sturdzea Logftu către Manole cupeţu». «Cele scrisă am înţăles pentru Păpăuţi, că tot nu s’ati hotărât de isprav[ă], rămaind pricină despre Stanceştiî dumisale Cluceriuluî Dumitraşco : iată s’au făcut carte la Vornicii de Botăşenî şi la căpt. Izinană să îndreptedze prici ia şi dintr’acolo, macar că şi Cluceriul s’au întâmplat de faţă aice, cănd s’au cetit carte ca domniască, şi can pricinuia duinn eajluî că iaste lucru hotărât mai de mult de cătră Stănceşti; ce au luat de la noi răspunsu că si cade să-s mai caute pricina, de vreme că jălueşti dumniata, că cu aca hotărătur âj de atunce s’ar fi făcut greşală; şi iată şi răvaşul căpt. Izmauă, ce ţ’au făcut la roăna dumitale, iaraş ţi l-am triimis . . . Voitor de bine ...» 100. Iaşi, 20 Mart 7251 (1743). către , ce-i scrisese pentru «hotărâtura Păpăuţilor de catră Stănceşti). Dar spusele venite de Ia «acei ţărani de Coteşti fac o nouă hotărnicie de nevoie. »Să îndreptaţi hotă-rătura, să hotărâţi, pe unde s'a adeveri hotarul cel drept, măcar că carte ca de hotărât iaste scrisă mai din în trecute dzile, şi căci s’au schimbat Vornicii aceia, nu-î atăta pricină ; te împreună dumn[ea]ta cu dumn[ea]luî Vornicul de Bităşeni, şi hotărâţi împreună şi, cum veţ îndrepta, daţi măr- www.dacoromanica.ro 240 DOCUMENTE EELATIVE LA BOTOŞANI turie ; căcT, de-s schimbă Vornicii, dar Vorn[ni]ciia rămîne. Şi, dispre târgul Botăşeniî, de mai iaste vr’un greş, să-l îndreptaţi. Osăbit, înţălias-am că s’au cercat din poronca gsd. pricina între Volovăţu şi ’ntre Răpicine, ce are Manoli cu An-drieş, pentru hotar, şi pentru cumpărătur[a] ce afl cumpărat; ce dumnjeajta, cum pentru hotar, aşe şi pen[tru cumjpără-tura ce au cumpărat Andrieş căpt. în Răpicenî, ia sama.» iot. Ioan Nicolae-Vodă «oamenilor de PăpăuţT, de la ocolul Botoşenilor, careî au arătat cărţi de la toţi Domnii ce s’au rânduit în 53 ani; anume de la Domnia Sa Costantin Duca-Vodă, şi de la Antiohie-Vod[ă], şi iarăş de la Costantin-Vod[ă] Duca, dintru a doa Domniia, şi de la Domniia Sa Mihaî-Vod[ă], şi de la răpoosatul fericitul întru pomenire părintele Domnii Mele, Măriia Sa Nicolae-Vodă . . ., şi de la pre-iubit fratele Domnii Mele, Domniia Sa Constantin-Vod[ă]..., — scriind ca să fie apăraţi de vecinătate de cătră stăpînii satului Păpăuţii şi dispre alţii..., pentru căci ei au fostu domneşti, de ocolul Botoşenilor». Dă şi el întărire: «nime să n’aibă nici o triabă cu dânşii, ce ei să fie de slujba poron-eilor Domnii Mele ce sint la Botoşeni». O 102. 19 Decembre 7252 (1743). Ioan Nicolae Mavrocordat, «dumnalor ispravnicilor de pe la Ţinuturi», «pentru Manole neguţătoriul de Botoşeni, carele, înştiinţăndu-vă, s’ati găsât în parte acelor Ţinuturi vecini de sat de Păpăuţî, ce sint la ocolul Botoşenilor; care moşiie cu vecini dede samă c’afl cumpărat-o de la Necula Silioti neguţitoriul, iară Neculeî i-au fostu cumpărătură de la Costantin Costăn Neniul biv Vel Pah. al Ţărăî-Romăneşti, ... să chemaţi de faţă pe acei oameni, şi să luaţi sama» ; de e drept, .'să-î aşedze la baştina lor» ; de contestă ei, şi «vor avia chizeş că vor sta faţă, să le puneţi soroc şi să-i trimiteţi să vie aice, să ste faţă înnainte Domnii Mele, aducăndu-şî faţă şi dovadă c-or avia; şi să ne înştiinţaţi pe amănuntul şi domniavoastră >. Pecete mică, oc-togonală, cu chinovar. 103. 18 Mart 7252 (1744). «’AvSovâxi ~(jcor. popv.xG?, Tfictai [jOpvLy.oţ» (ambele semnături de aceiaşi mîna) către Domn. Li-a adus cartea domnească «Manolii neguţtoriul di www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 241 aice din Botşanî», cu poruncă «pentru nişte vecini ce s’ar afla din Păpăuţî..., cumpăraţi de Manolii». El află, obliceşte pe trei: «Ion Păpăuţ, şi unul Ursul, şi unul Ştefan Cor-nacî». El recunosc a fi «de baştină de Păpăuţî, şi toţi părinţii lor». El îşi aduce actele Cerchezului. «Numai ar[ă]tao şi oamenii de Păpăuţ cărţi de apărare de la aceşti Domni ce arătă că are şi Manolii». Dar acesta aduce ordinul special pentru urmărirea de rumînî, al Iul An ti oh-Vodă. Astfel: «găsind pe părinţii acestor oameni, fiind aceştie pe acele vremi copil, i-au dus la casa Iul, la sat, la CălugărenI» la Ţinutul Niamţuluî, şi i-au aşezat acolo ... Şi, dăndu jalobă la Antiohii-Vod[ă], li s’au făcut şi lor carte gsd. di apărari ca-s nu-1 tragă la vecin[ă]tate, şi au vândut Miron Spăt. acast[ă] moşie Păpăuţ Iul Costantin Neniul... Şi au adus Manolii şi 2 oameni marturî : pe i Pavăl Stan, şi au mărturisit cum că el au fost copil şi, slujind la acel Andronic Vor., şi ştii cum i-au adus cu Armaş Miron Spăt. şi e-u stăpânit; şi au mal adus şe al doile martur, pe Vas[i]Iii Nicorescul, care şede aici lăngă Păpăuţ, şi au mărturisit cum c’au şezut părinţii acestor oameni în Păpăuţ, şi sint cuptoriştile şi livezile lor şi păn astăz din sălişte Păpăuţilor. Şi am zis acestor marturî, pute-or gura pentru aceşti oameni că nu-s vecini; el au zis că n’or gura, şi, pe dănşiî întrebăndu-î, au vr’o carte de giu-decat[ă], de rămas, sau de ertăciune, sau de răscumpărare, şi i aii zis că alte cărţi n’au, făr cat aceste cărţi gsd. de apărare. Şi, nevrănd să-s aşeze aici, s’au tras la luminat Divanul Mării Tale, şi ş’au pus şi zi, cu voe de îmbe părţile, după Sti. Ilie, să vil la Eş; şi ş’au dat el şi chizeş, pe dum. căpt. Izmană.» 104. 25 Novembre [7253 (1744)]. «Izman[ă] Şet.» către «dm. Vel Logft.». Pentru procesul Iul Manoli cu locuitorii din Păpăuţî: anul trecut, adusese «o luminat[ă] carte Mării Sal[e] Iul Vod[ă] aici la Andonachii, fiindu Vornic, ca-s li e sama, şi, dovedindu-s că-s vecini, să-l dea de grumaz; şi nu l-au hotărât gudecata». Aduce pe cel doi bătrînl, «cari trăiesc şi acum în Păpăuţ», ce fac mărturie. Pomeneşte şi «mărturie Iul Andonachi». P. S. «Macar că dura. Manoli nu era gata în castă dat[ă] de vinit 66549 Voi V www.dacoromanica.ro 16 242 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI la Eş, ce, viind astădzî cinst. răvaş dum. cu Antăş, îndat[ă] au purces ; şi mii ce-mî scrii dum., am înţeles, şi oî purta de grij[ă], macar că şi întăiu, de m’au arătat cineva că n'ain fost vrednic a sluj[i], dar Dumnedzău ştii; şi aş pofti dovad[ă] la toate. Neculaiu Arman, ce au arătat dum., eu toto nu 1-oî lăsa.» 105. f Dum: Manoli neguţitor, săn[ă tate îţ poftesc de la milostivul Dumnăzău : alta, ra’au spus copilul cel din cas[ă , Costantin, c’aî venit dum : la gazda mc şi nu m’aî găsăt şi aî dzis ca să-ţi fac ştire ce ţ'am maî isprăvit de la dum. Postelnicul. Ce vii şti că eu am grăit, şi au dzis dum. Vel Post. că ţ’or vini vecini la măn[ă şi satul, numaî să de înştiinţare Mării Sal[e] luî Vod ă]; ce dum. să te săleştî să sluj[ejştî dum. Poştei., orî la ce ţ’a poronci, şi să-î îmbli pe voi, că eu te-am arătat dum : că eşti harnic şi om de trabă. Alta, să-m înştiinţaţi pentru boi dum. ce i-au cumpărat de la Pascal, cum sănt, buni, răi, şi pentru 2 areţî bure (sic), ce am fost grăit cu dum., să-m cauţi să-m cumperi; numaî să fii frumoşi, mari, şi să-mi faci ştire ca să trimit I cclan săi e; şi ce-î da dum. pe areţî, oî da eu dum. Numaî să fie păr-nerî (sic). Cu acasta; şi să fii dum. săn[ă]tos. De tot binele voitor dum: Io Rugină Vor, 106. 5 Decembre —. «Sturdzea Logftu» către «dum. nevoastră frate Spat. Andrei Balşe, Şetrar Ioani Izmana». 1 Ce aice îmi spuse Manole ... că în trecute dzile v’au adus carte Marii Sale. . . ca să-î hotărăţî moşiia Olovăţul şi Răpi-ceniî, ce are pricină cu Andriiaş Căpitanul». Fac lucrul, dar «pietre n’aţ pus, maî născând o pricină din pricina luî An-dreiaş cu Azăpanul (sic), care la urmă şi ace pricină s’au tăet de aice, de la giudecată». Să aleagă după aceasta şi să şi stîlpească «cu pietre». «Deosăbit de acasta, ne maî spuse Manole neguţtor că şi pentru Pâpăuţî v'au maî adus o carte de hotărât, pentru pricina a o parte de loc din hotarul Pă-păuţilor, ce-î împresoară Cluceriul Calmăşul, şi iarăş nicî triaba aceia n’aţ căutat şi stă pricina nealiasă. Ce, căt pentru acasta, aice au arătat Stroic Post. cum că, cănd s’au vândut Stăn-ceştiî, s’au dat şi ispisoc, care scriia, în semne, hotarul www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 243 Stănceştilor, precum şi răvăşele au dat la măna luî Manole, care li-ţ vede dum:. Ce dumnavoastră trebueşti să faceţî să scoată Dumitraşco Cluc. ispisocul acela, ca să vedeţi acele semne, şi să îndreptaţ Păpăuţiî, atăta de cătră Stănceştî, căt şi de cătră tărgu, să nu vie st mai jăluiască ... A dumnilor voastre . .. 107. 30 Novembre 7253 (1744). Ioan Mavrocordat pentru părintele Agafton stareţul», întărind vechiul privilegiu. 108. 21 Iunie 7253 (1745). Ioan Mavrocordat către «ispravnicul de Ţinutul Hârlăuluî . . . S’au jăluit dumneai Paraschiva, fiica răpoosatuIuT Alexandru Sturdze, dzicănd că are un sat Dolniceniî pe Başeit şi nu să supun oameneî ce şed pe acel Joc, ca să-î facă slujbă. De care lucru poroncim dumitale să eî sama şi, precum or fi alţi oameni cărei şăd împregiur pe moşii a boiarî, aşe să I aşedzî şi pre aceştie, siS-î de e-a fi cu dreptul, şi să-î şi împlineşti, să nu ne mai vie jalobă, şi să dai mărturie.» Pecete cu chinovar. 109. 22 Iunie 7253 (1745)- Eu, Ioan Nicolae Voevod . .., dat am cartea Domnii Mele tuturor târgoveţilor moldoveni şi armeni, jidovi şi alţii din Târgul din sus, din oraşul Botoşanilor, să fii volnici cu cartea Domnii Mele a-ş stăpâni fieşte-carele locurile ce au avut la Târgul de sus ..., la faţa locului, în sămnile şi pre hotărniciia, după cum li-au ales şi li-au stălpit cinstiţ şi credincioş boeriî noştri, dumnealor lordache Canta-cuzino Hat. i Necuh Vornic de Botoşenî, şi Izmană Şetrar. — Copie. 1 IO. f Făcu ştire cu acastă scrisorea a me că, dăndu jalobă la Măriia S[a] Vodă ominil de Păpăuţ, că-î trage Manoli negu-ţitoriul, vecin de Păpăuţî, Măriia Sa i-au rânduit la mine, să le eu întăl iau sama, şi, lutndu-le sama, după dovădzile c-au arătat Manoli, ispisoci domneşti, aiave s'au cunoscut că săntu vecini; căci omenii nici o îndreptare alt n’au arătat, făr nişte cărţi domneşti, tot de apăratu, iar de vr’o judecat ă nimic n’au arătat, şi au cădzut după Manoli să să răscumpere ; şi, neputăndu-s tocmi, s’au tras la Divan şi, spuindu eu Mării Sale Iul Vodă şi eşindu-î şi nainte Mării Sale, au poruncit Măria Sa şi li s’au făcut şi de la Mărie Sa carte de apărarea, www.dacoromanica.ro 244 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI asămine cu alte cărţi ce au arătat de la alţi Domni, iar carte de gudecată n’au dat Mărie Sa, căc au cunoscut că săntu vecini; ci am dat Iul Manoli acastă scrisore, căndu ar dzice iar la vr’o gudecată c’au rămas pe Manoli de la Divan, să nu-s criadă. Let 72S4> Dich. 4. Sturdzea V1 Logftu. III. 21 April 7254 (1746). «Izman[ă] Şet.» arată Domnului cum a făcut hotărnicie la Cătămăreştl, unde avea moşie «Gavril Gherghel, c-au fostu Căpitan-Mare, părţile unchiu-săO, Iul (Judin Stolnicul». Asistă şi «Adam Pancul Vel Pitar şi Iorga Vameşul şi Iordachi Gigătul, cumnatul Iorgăî Vameşul, ginere Sultanii Gafencesi, nepoata Paraschiviî Săcu-les[i]...». Are Iorga Vameşul şi cu Gigătul şi cu alţii al lor o parte de moşie, «care să numiaşte a Paraschiviî Săcules[i], sora Iul Gheorghi (Judin Stolnicul, o parte iarăş de moşie a lut Gheorghii (Judin Stol., altă parte iarăş de moşie a Aniţiî Meicules[i], iar sor Iul (Judin Stol., toţ într’un chip ; dar au mai fostu o parte a Tudosiiî, sororiî lui Pavăl Albotă Jitni-ceariul, tatăl lui Gheorghii (Judin, den care parte s’au aflat vândute doao părţi Panculuî Pit., de Beldiman şi de Negură ; o parte tot din parte Tudosii s’au aflat vândută de Ilie Mus-tiaţi, ficorul Iul Ionaşco, Vameşului Iorgăî; iar a patra parte dintr’acastaş parte a Tudosii au rămas Iul Solomon ficorul Iul Cordaţi, să-ş o stăpăniască ; iar au mal fostu o a sias[a] parte din tot satul, cumpărată numai de Ghiorghii Lîudin, de la Andreica din Mereştl. . .». îl aleg să stăpînească fiecare «căt li s’afl vinit de pre bătrâni lor, iar, în cumpărătură, cini pre căt au cumpărat». «S’au vinit Iorgăî Vameşul şi Gigătu-lui parte din sus, 4 odgoane, 6 stănjănî pol de moşie ; şi un odgon, 2 stănjăn[i] c-au cumpărat de la Ilie Mustiaţă, s’au făcut S odgoane, 8 stănjănî p1 toată partea lor . .. Şi feco-rilor Meicăl», etc. Se stîlpeşte partea Vameşului: «începăndu den hotarul Hrişcanilor pen codru, alăture cu hotarul Ipo-teştilor, la vale, păn în margine de la dial, la drumul ce-i pe din dial de casa Gigătuluî, am făcut buor într’un stejar, şi de la buor în vale, la capul unul iaz, şi pe supt iaz şi la dial, în zaria dialului, s’au pus piatră, şi de acolia la vale, peste părăul ce vini de la Cucoreanl, şi la dial, şi peste drum www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 245 într-o moviliţă s’au pus altă piatră, şi del[a] movilă la vale păn în vălcao ce să chiam[ă] Brăiasca, şi vălcao în gos, din prajma moviliţii în gos, 5 odgoane stănjăn[î], — unde să preunfă] cu parte lui Gavril Gherghel, şi întoarce iar la dial, la stâlpul ce am pus peste drum, în muchea dialuluî, şi la vale, peste părăul ce vine de la Cucoreani, şi la dial păn în altă piatră, ce iaste în podiş, şi de acol[o] la vale păn în părău, şi matca părăului ca adâncă, spre fundul văii, la codru; şi acolia am făcut buor într’un păr, după cum s’au scris şi în mărturiia ce am dat lui Gherghel, şi de la buor prin codru la dial, păr în hotarul Hrişcanilor». 112. 23 Iunie 7255 (1747). «A.n. D. V1 Logft., loniţă Can-tacz. biv Hat., Costachi Razul Vel Vr... V1 Vor., I. Păladi Hat.» judecă între «loniţă Izmană, ficorul lui Ghiorghiţă Izmană», şi «Ştefan Blebe blănarul, tatul Pănoai», pentru un iaz lingă Ruşi. Anghelachi, «moşan» în Ruşi, îl vînduse «Burghelii Armaşului, cănd era Vornic la Botăşani şi, după moarte Burghelii, scoţindu-1 la vânzare fâmeaia Burghelii, l-au vândut lui Pană ginere lui Blebii, Grec om strein», fără a se întreba vecinii. Pe acel timp, Izmană era «copil, slujind pe la stăpâni, şi s’au căzut lui să-l cumpere, fiind tnoşian de baştină». «Acel iaz au fost numai pentru adăpatul vitelor, iar Pană, după ce l-au luat, au suit iazul şi l-au făcut de mori», înnecîndu-î finaţe, cum scriu «dumneluî Andriî Balşu Spat. şi Pancul Pitariul». Se oferă Izmană a jura în biserică, că n’a ştiut ; recunoaşte şi Blebe, şi «nu l-au lasat să gur[e]», cum se arată de «părinţii de la Sfeate Neculai şi Vornicii de Poartă». «Am dat carte nostră.» 113. 29 Septembre 7256 (1747). Grigore-Vodă Ghica lui «Ion Zosim Vel Şăt. şi Ion Izmană biv Vel Şăt.», pentru plîngerea lui «Manoli neguţitoriul», că ar fi împresurat la Pă-păuţi de «dumn[ea]lui Dumitraşco Calmăşul Vel Ban cu hotarul Stănceştilor». Să cerceteze şi să puie «semne, stâlpi de piatră». «Vel Logftu.» Pecete cu chinovar. 114. 13 April 7256 (1748). «Eu Zota Corneiu călugăr, ficorul v lui Gligore (Jorneiu şi a Gaftoniî, nepoată Tăutuluî Logf.»j arată că a dat «nepotului Costantin Păladi biv Vel Stol.» www.dacoromanica.ro 246 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI ocina de la «Botoşănţî» şi «Bălileştî», unde are şi fraţi «car[e] părţi de moşie îm sănt şi mie de baştină di p[e] tată-mieu, Gligorife] Oorneiu, şi di p[e] mumă-mea, Gaftona». Mărturii «Mărie Pâladfi] Vor.», «Toader Burnat». 115.21 April 7259 (1751). Constantin Racoviţăcătre «Ananie Vornicul de Bot[oşani]>, Ioniţă Izmană biv Vel Şetrar, pentru «jalba Iul Manole cupeţ din Botăşanî şi cu vechilul Iul Ştefan din Eş» contra «dm. Banul Calmă?, zicăndu cum că astă iarnă i-au măncat cu oile pe dm , 15 stoguri de făn în tărie dm,, şi osebit i-au măncat moşie Iul Manole, anume Păpăuţif, şi dintr’aca pricină au rămas fănul nevăndut, şi el este om sâ rac». Să cate dacă e adevărat. «De să va dovedi cum că Manole au, cosătpe moşie dm. Banu Calmăşuluî, pe Costeştî, fâr ştire dm. şi n’au întrebat căndu au întrat de au cosăt, şi aă avutu şi ştire; cum să să nu cosască, — să împlineşti luî Manole numai cheltuiala c-au făcut la facire fânului, de la Banul Calmăşul, iar fănul să rămâi mâncat de vitele dum.; iar, de să va afla cum că Manole au cosăt pe moşie lui, Pâpăuţiî, să-l împlineşti luî Manole, precum s’a dovide cu adevărat că s'au vândut fânut la vreme acia, pe acolo ; căc vechilul luî Manole s 'au apuca înnainte Divanului, cum că fănul este cu adevărat cosăt pe moşie Iul Manole » Pecete cu chinovar. «Cant. Vel Log.» 116. 8 Maiu—. «Ienachi Costandachi Ban» către «Manolachi Costachi vt. Logf.» Se scusă pentru < cele 500 lei care am luat de la dum. şi am dat prodosie la ajutorinţă . . . Auzindu că sănt atăţa tâlhari în toate părţile >, n’a trimis. «Numai me-u părut foarte râu, bade Manolachi, că-m scrii dum. că, de nu voiu triimite banii, îm vel triimete dum. boerănaş cu grele cibote, de va împlini banii de la mine ; care frăţie noastră care o avem nu socotim că voiu ave acest bănat de la dum:, căci, bade Manolachi, eu de cănd sănt, şi pană într’aoastă vreme, a nimănui bani sau ceva n’am măncat, ci tot cu al meu m'am chivernisit, mulţimesci luî Dumn[e]zău». Va veni «piste 5, 6 zile», cu banii, «şi ml rog ... pentru vre o gazdă, unde vil socoti dm. ca să fie pentru mine». P. S. Sărută mîna «leii! Marii», «cu Tudosiica şi cu copii». 117. Iunie 7259 (1751). Constantin Racoviţă, pentru «mă- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 247 năstirea Sf. Necolae, ce este la Botoşani, pe hotarul tăr-guluî Botoşaniî>, căreia i s’a făcut hotarnică de «dumnealui Ioan Başotă biv Vel Şătr,, Mihălachi Talpă biv Vel Căpt., Ioniţă Sorocianul mazăl». Egumen era Antim. Eî întrebase «oameni buni, anume Chiriiac Botiul Curtian, şi Toader Stihi Curtian din Botoşani, i Costandin Cenuşă ot tam, Simion Stihi ot tam, Timuş Mărza biv şoltuz, i Costandin Mihaî biv şoltuz, Ştefan diiaconul ot Tătăraşî, şi Ion diiaconul ot tam, Păpăuţ ot tam, Pavăl Stan ot tam, Gheorghie Paiul ot tam». Asistă şi «Gherasăm diiaconul» de la mănăstire. «Drumul furilor.» «Drumul ce merge la Uricenî.» «Un drum ce vine despre Jâjăe şi merge la Botoşani.» Drumul ce vine alături cu Păpăuţiî.» Hotarul fusese umblat şi de Vasăli Razul biv Vel Căminar. Dă mănăstirii şi 24 sălaşe de Ţiganî şi 20 de posluşnicî, iar, ca milă: din vamă, 100 de leî pe an, ori ar fi «vamadată în credinţă, orî în cumpărătură», şi dejma de pe tot hotarul târgului Botoşanii, ori-cine ce ar lucra pe locul gospod . . ., den toată hrana ce va face pe locul târgului, afară de hotarul Tâtăraşălor, ce este dat cu loc cu tot sfintei mănăstiri». Vinul va fi scutit de vădrărit, o mie de oi de goştină, o mie de stupi de desetină, o sută de vaci de «văcărit sau coniţă). — Copie. 11S. 6 Septembre 7260 (1751). Iacob Mitropolitul dă o carte de blestem lui Manolachi Costachi Vel Vornic, ce are «o moşie piste Prut la Greceanî, anume Vintileştiî , care se împresura «de spre o samă de oameni». Cartea e făcută, după cerere, «asupra lui Vas[i]le Huzun şi asupra cuî ar şti stăpânirea Vornicului Luppuluî şi a lui Vicol Sărdariul pentru acasta mai sus numită moşie». 119. 2 Septembre 7261 (1752). Matei Ghica pentru «mănăstirea Sf. Neculaî den Botoşani), ce are hrisov de la Constantin Racoviţă, care scrie că, «luînd . .. aminte pentru o sfântă biserică de piatră ce aii fost zădită de luminatul răposat Domn Ştefan Voevod cel bun la târgul Botoşanii, care, după trecere vremilor rămăind descoperită şi surpată de zidiurile eî, au înnoit-o de iznoavă răpoosata maica Domnii Sale şi au împodobit-o cu veşminte şi cărge şi alte www.dacoromanica.ro 248 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI odoară argintării bisericeşti, iar acum, vrănd Domniia Sa a aduce la maî bună şi înnaltă stare, au pus-o în rândul mănăstirilor şi ati maî înnoit cele surpate şi au îngrădit-o făcând chilii şi alte ce trebueşte, şi au împodobit-o cu toată podoaba ce s’afl căzut unui dumnezăescu lăcaş, atât den lăuntru, căt şi den afară, şi au înzăstrat-o cu moşăi şi ţigani şi altele» : îi dă «satul Tătărăşanii cu heleşteu şi cu mori, ce au fost moşie domniască, den hotarul târgului», o jumătate de sat, dată «lui Ştefan Bosie ot Visterie» de Ioan Ni-colae-Vodă, şi schimbată de el cu un loc «den hotarul dom-nescu a târgului Cotnariului». Şi douăzeci şi şepte salaşe de Ţigani, zece liuzî scutelnicî, ioo de lei pe an de la Vama cea Mare, dijma hotarului Botoşanilor, scutire pentru vin şi iooo de stupi de desetină, iooo de oi de goştină şi ioo «boi, vaci, cai», de ori ce dare, — «ca den venitul acestor bucate şi mile să margă pe tot anul agiutor la Sf. Patriarhie Antiohiei, unde este închinată acastă mănăstire». Confirmă. — Copie. 120. 20 Octombre 7262 (1753). Matei-Vodă Ghica lui «Tu-dorachi biv Vel Pit[ar]u, Vornicul de Botăşeni, i Vas[i]lie Balşe biv vtori Logft., i Adam Pancul Pit[a]ru şi Miron Go-rovei biv Căm[ă]raş», pentru plîngerea luî «Manole neguţtoru de acolo din Botăşeni», contra luî «Anfimu egumenul de la Sfete Neculai de acolo de lăngă Botăşeni», «alăture» cu moşia sa Păpăuţiî. Cînd i s’a făcut hotărnicia acum doisprezece ani, «locul mănăstirii luî Sfete Neculae, fiindu atunce bise-recă de miru, îl stăpănie preuţiî ce era la biserică .. . Dară apoi, după căţva ani, la Domnie Sa Ioan-Vodă, au datu Domnie Sa Ioan-Vodă totu locul bisericii danie cu testamint luî Ştefan Bosie Cămăraşu, şi apoi Ştefan Bosie Căm[ă]raşu ş’au dus de iznoavă alţi boerî hotărnici de ş’au hotărât moşie», fără conflict cu Manoli. «Dară acum, la Domnie Sa Costandin-Vodă Racoviţă, fâcăndu D[o]mniia Sa pe Sfete Neculai mănăstire şi închinănd-o la sfânta patriarşie de Antiohie, au luatu moşie luî Bosie ş’au dat-o mănăstirii Domnii Sale .. .; şi, luîndu şi moşie târgului din gosu, afl dat-o totu mănăstire!, şi pe urmă afl luatu şi moşie lui Manoli, şi i-afl datu Domnie Sa . .. 500 lei pe moşie lui, ş’afl dat-o lui Sfete Ne- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 249 culaî; dară pe urmă s’au sculatu egumenul... şi i-au luatu . . ., ceî 500 lei înnapoî, şi i-afl lepădatu scrisorilfe], dzicăndu călugării că nu le trebue lor moşie Iu! Manoli.» Apoî fac o nouă hotărnicie şi-l scot a fi intrat în moşia lor. Îî ieau astfel «maî gumătate» din ce are. «Şi el atunce n’au putut să maî dzică nimică, fiindu-că D[o]mnie au trimis hotărnici ş’afl hotărătu mănăstirii Domnii Sal[e]». Ordin al Domnului să se facă o nouă hotărnicie şi de spre «moşie dumisal[e] Banului Calmăşul, di spre Stănceşti». 121. 12 Mart 7262 (1754). Mateî Ghica. «Dat-am cartea Domnii Mele tuturor târgoveţilor de la târgul Botoşanilor, pentru locul tărguluî Botoşanilor ce s’au dat mănăstirii Sf. Neculaî, să fii volnici cu cartea Domnii Mele a să hrăni pe acel loc, să are şi, pe unde a fi loc de fănaţ, să facă fîn, şi să-şi păstoriască bucatele lor, să le ţii pe locul tărguluî, şi cu alte chipuri de hrană ce vor fi avănd a-ş face, să-ş facă; iar alţiî streini, negungăndu-le lor loc să să hrăniască pe dânsul, să nu fie volnici a să hrăni pe locul tărguluî; ce ei să aibă a să hrăni pe tot locul tărguluî, după cum şi în anii trecuţi s’au hrănit pe acel loc, şi ei încă după obiceiu să aibă a-ş da dejma mănăstirii din toate cele c-or face pe locul tărguluî.» — Copie. 122. 20 August 7262 (1754). «Tooader Tăutul, fecoru Sandului Tăutul», dă «zapis jupănului Dumitraşco Palade Hatman», pentru a-î vinde o moşie înRugăşeştî. — Copie din 1782. 123. Iaşi, 22 Octombre 7262 (1754). Matei Ghica «dum-nialor Tudorachi biv Vel Pit[ar]u, Vornicul de Botăşenî, i Vas[i]lie Balşe, biv vtori Logft., i Adam Pancul Pit[ar]u, i Mi-ron Goroveiu bivu Cămăraşu». «Manoli neguţtor de acolo din Botăşenî» s’a plîns asupra lui «Anfim egumenul de la Sfete Neculae de acolo de lângă Botăşenî», pentru hotarele moşiei sale Păpăuţii. Să facă o hotărnicie. — V. la 20 Octombre 7262, la care dată se expune afacerea maî pe larg, în alt ordin domnesc către aceiaşi. 124. 4 Maiu 7263 (1755). Nişte oameni din «Socola ot Ţănut Eşuluî» vînd «dumisale gupănuluî Manolachii Vel Vor- www.dacoromanica.ro 250 DOCUMENT!: BELAT1VE LA BOTOŞANI nic» «tril hirte de vie ce avem în dialul Corniuluî», pentru 15 «leî noi». Martur: pentru a hotărî lucrul, de faţă cu egumenul şi cu «vichil din partea Bănesiî Calmăşuluî». însă hotarnicile vechi de a pururea sănt mai de socotit decăt cele noao »— Copie legalisată în 1798. 126. 4 Maiu 7264 (1756). «Ilagi Lohan Arman, neguţtor din Ia?î», dă zapis «giupănuluî Manolachi Vel Vornic», căi vinde două pogoane ; care au fost a cumnatului meu, a lui Carabet Armaşuluî». Semnează arme-neşte. 127. i1" Iulie 7264 (1756). Constantin Racoviţă către . < Manole neguţi-toriul din Botoşenî» seplîngecă-1 împresorâ «Băniasa Mărie Călmăşoai>: începuse a lua cărţi domneşti şi de la Domnia Me, din cela rănd, cănd am fost Domnie Me aice la Scaunul acesta». Aceasta «încă pe cănd trăia Banul Calmăşu» ; dar n’au maî luat sfârşit, nevrănd Banul să-ş scoaţă scrisorile, puind şi o pricină şi alta păr acum ; cari maî pe urmă, din poronca Domnii Sale Mateî-Vod[ă , fiind rânduiţi cu gudecata la dm: Rad[u] Rac o v[i]ţă, fiind Vel Logft., şi căutăndu-s[ ă] gudecata între dânşii, dumnaeî Băniasa au răspunsu cum că Manole împresoară o bucată de loc de Stănceşti cu hotarul Păpăuţilor şi, neputăndu-i-s curma gudecata de-aicî, s’au rânduit la Păun Med., isprav., şi la Miron Goroveiu, ca să-î hotărască; şi păn acum iarăş n’au luat fărşit, nevrănd Băniasa să-ş scoaţLăj scrisorile». Ei să i le ceară din nou şi să www.dacoromanica.ro MATERIALE DU ISTOHIE CULTURALĂ 251 privească şi starea locului, văzînd actele întăiu şi apoî în. trebînd pe bătrînî. Pecete cu chinovar. 128. 16 Ianuar 7265 (1757). Ştefan Tăutul fecorul luî Io-niţă Tă’jtuluî din Rudeştî ot Ţinutul Suceviî» «arată că a vîndut moşia sa . Pecete din 1759, cu Io Io W >. 131. 7 August 1760. «Eu Ion Rotar, om de 96 ani, care, de căndu trăesc în Grămeştî săntu 73 ani», şi alţii: Toader Tulistan, Vasile Măniga, Gavril Mâniga, Nechita Bosungian, Ion Handrac, Ion Buhăian, «Necolaî Păstlărenco, om de 67 ani, care sănt de baştină în Grămeştî >, mărturisesc pentru «hotarul Rogoşăştilor ce să hotărăşti cu CăndeştiD. «Părintele Dosifceu, episcopul de Rădăuţi», trimisese cu carte de blestem pe «dechiul Svinţii Sale şi împreună cu alţi călugări». «Fiindu Grigoraş Cărăuşul Vor. în Grămeştî, i-au poruncit dumn eajluî răpăosatul Spat. Ion Paladi ca să răsb -pască casăle, fiindu între hotar, în mijlocul poeniî, şi li-au răsipit; care nici ei n’au pus pricină, şi ş’au rădicat casăle de acolo şi li-au mulatu pe hotarful Căndeştilor.» «Piste cămpu şi piste molniţă.» «Casa luî Veţsco în buza piscului, www.dacoromanica.ro 252 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANÎ în dumbravă, care am apucat şi butuc! de viia ... în doljoc, unde au fost prisaca lu! Cornaci.. . Drumul ce vine de la Vlădenî.» Marturf: «preutul Ştefan, Ioniţfă] Corne! monah, Vasălfe] Buţco, Şteafan Stărce». Scrie «Costandin Cheşco ot Vist.» Mărturia şi-o întăresc înnaintea lu! Lupu Balş biv Vel Vornic, Costandin Canano Pah., Costandin Cog. Stol., Petre Cheşco. 132. 15 Ianuar 7269 (1761). «Iane Băcal ot Botăşăn!» dă zapis «Pitariulu! Neculaî Pătraşco» că «i-am vândut casa me din Botăşenî, care cas[ă] este făcută de mănile mele şi cu bani! mei», pentru 30 de leî, cu «ograda şi grădina». Semnează «eu Deli Iane bucal am pus degetul». «Eu Chiriiacu Logf. am scris zapisul cu dzisa lu! Iane Bacul.» 133. 20 Septembre 7271 (1762). «Tănasfe] Mel[e]ghi Vor. de Porută», arată că a fost orînduit de «Manolachi Costachi Vel Log[o]făt» a cerceta «moşăe mănăstiri! Gălăţăî» în hotar cu «locul tărguluî laş»: la mănăstire era egumen Procopie arhimandrit; asistă şi cel de la «Barnoschi» «şăAgapiian proin egumen de Sfeti Sava». Egumenul «ia bezmănu pe casă şă dejmueşti grădinile oaminilor». Arată act de danie de la Dumitraşcu Cantacuzăno din 22 Iunie 7182 (1674), ce dădea şi o parte din locul tîrguluî, puinpl pe «Ioniţă Bantăş Vornecul de Portă şă cu şoltuzul de Eş şă cu 12 pârgarî, şă au ales ac£ bucată de loc». Se văd «petrile pe şăsu, alăture cu ocolul iarmarocului, păr în podul spânzurătorilor, di ceia parti până în apa Micolini!, iar piste iazu nu treci în vatra iazului domnescu». Locul se întărise de Antonie-Vodă, la 14 Mart 7186 (1680), de Costandin-Vodă, la 29 August 7200(1692). Pecete din 1718 a Vornicilor de Poartă: Pc. a p[o]rţ[i]». Pe a doua foaie: «Ion Bantăş, diiac za Divan, am scris». 134. 12 Decembre 7271 (1762). «Avavlocţ upibvjv Bop., Mu.», Nec[u]la! Căpit. (?)(iarmarturî: «Ioan protopop ot Bot[ă]şănî», Costandin Cenuşă», «Solomon Albotă») arată că au primit prin călugări! de la «schitul Agaftona» ordin domnesc de a-î judeca cu «Costaşco Bran şi cu Radul cel micu Căpt.» de la Curteştî, ce ar fi împresurat locul schitului. Mărturiseşte şi «preutul Chiriiac Matraşe», Cenuşă şi Albotă . Să se hotărască prin «doi mazil[i], oameni de ispravă». Pecete cu chino var. 138. 22 August 7274 (1766). «Ştefan bivVorc.de Poartă, Neculaiu Pătraşco Pit., Andreiu Hrănache» fac o hotarnică www.dacoromanica.ro 254 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI la Ruşi, între Chiriiac Crăstiian şi alţi răzeşi. Participă si Gheorghii Izmană, Ioan Anghelachi. «Margine unii văiuţî.? «Drumu cel mari, ce vine de spre Dorohoiu.» Aceste < casă şi aşăzare», «răpoosatu Ioriiţă Nicşoiu>. Păr în matca Botoşani.» «Păn la un buclăiu ce este într’o văiugă (sic), cari văiugă di spre Rus[i] şi dă în Botoşanca. > — Copie. 139. 17 Iulie 1767. Grigore Callimachi către «dum. Costan-din Cogălnicianu biv Vel Stol. i Şet. Ion Izmană . S’a plîns «dumnai Băniasa Mărie, arătând că moşiia Stanceştiî... să împresoară de cătră Cătămărestii, moşiia Pancul u , cerînd hotărîre. Să facă aceasta < în frica lui Dumnezău . Cine nu se va mulţumi, să vie la Curte. Pecete cu chinovar 410. iul Ianuar 1768. Costaşco Bran şi alţi doi arată că, orînduiţi de <,Pah. Costandin Canano, isprav. de Ţinut. Ilăr-laului, i dm. Manoli Cluc., Vor. de Boiăşani , pentru a hotărnici Popouţii , împresurată de «un Ursul i Ion diiacon din Cişmc, fecoriî lui Ştefan diiacon ot Popouţ». < Sofroni şi Iftimi, egumeni de mănăstirii Doamniî : aduc act din 72 —, pentru un proces între «Gafton egum. la Mănăst. Doamniî şi un Cozonac gi-nerile Ţicşii, moşul lui Ursachi şi a luî Ion diiacon ... Pe acel zapis ... nu l-au scos la median, nici au pomenit vre o dată .. . Moşie Teişorii măn[ă ştirii Gălăţii». — Actul e întărit Ia 12 Ianuar 1768, de «Canano Pah.» şi «Manoli». 141. 2 April 1774. «De la boerii Divanului Cnejii Mol-davîei > (semnează Lu pu] Balş Logft. şi M. Chirilov) către < dumnealor Vornicii de Botoşani, Costandin Crupeschi Pah. i Tanasă Gosan Pah. şi Mihălache Talp ă biv Vel Căpt. > < Au dat jalbă o samă de târgoveţii din Botoşani cum că de spre moşiia Păpăuţii, ce eşti a mănăstirii Sf. Neculaî din Botoşani, să împresoară moşiia Botoşanilor, unde lăcuesc ei, şi de a pururea să supără, făcând mănăstire călcare cu Pă-păuţiî, şi cerând ca să îndrepteze hotarăle moşiilor . Să o facă. — Copie. 142. Copie. Cu mila lui Dumnezău, noi Grigori Alixandru Ghica Voevod, Domn ţării Moldavvii. Facem ştire printr’acest hrisov al Domniei Mele pentru târgul Botoşanilor, carile din www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULl'URALA 255 vremi în vremi cu mila şi bună rănduialî ce s’au urmat de cătră Domniia Me, au mers şi merge spre întemeiare şi adăogire oamenilor, ci năzuiesc din părţi streine, şi să aşază la numitul tărg Botoşanii, fiind loc cu toată îndestulare hrănii trebuincioasă şi cu lesnire a face agonisită şi ori ce chip de neguţtorîe. Drept aceia, aflăndu-să acolo la Botoşani un loc slobod, carele dintru început au fost numit pentru adunare oamenilor ci strânge la zi de tărg, ţiindu-ş vitele ce ave di văizare pe acel loc; acum, din adăogire şi înmulţire lăcuitorilor ar fi început unii a să întindi ca-s ia şi dintr’acel loc, şi cu acastă pricină a cuprinderii locului să dă o mari pricină de împedecare alişverişului ce să face la toate zilile de tărg, neavănd cei ce năzuesc cu vite de vânzare, unde să le ţie; cari lucru nesuferind Domniia Mea, a face împedecare alişverişului lăcuitorilor, am poroncit credincioşi boerilor Domniei Mele, dumnealor Nanul biv Vel Portar i Manolachi Dimachi biv Vel Jitnicer, Vornicii de Botoşani, ca să măsuri acel loc, atăt în curmeziş, căt şi în lungu ; şi, după poronca Domniei Mele măsurăndu-1, miau triimes mărturie, atăt dumnealor Vornicii de Botoşani, căt şi de la fruntaşii târgoveţi di Botoşăni, prin care înştiinţază că s’au aflat latul locului din colţul gardului de sus a Visternicului al doile Costandin Gheuca şi pănă în gardul lui Pavăl a Anii, una sută doîzăcî stănjăni gpod, întindire; şi lungul locului, din margine drumului ce vine pintre dughenile ds. Visterni-cesăî Catriniî Catargioai şi pintre dughenile Stolnicesăi Co-gălniceniţii, pe din sus di cerdacul vămii Tărguluî-Boilor, din margine drumului la vale spre Săcna, doî sute optu zeci stănj. gpod; care loc l-au şi hotărât cu petri, fiind loc slobod şi fără pricină. Deci, pentru acist loc hotărâm să ştia slobod şi să fie numai pentru adunare celor ce vor veni la zi de tărg cu vite de vânzare; iar, de să va întinde oare-cine, şi ori cu ce pricină, ca să iâ din locul acista, ci să arată cu măsura sa, deatorl să fie târgoveţii a arăta la Vornicii de Botoşăni, ci să vor tâmpla la ace vreamea, şi Vornicii, ca nişti zabeţî şi dregători acelui oraş, să nu îngăduiască pe nime a lăsa să iâ din locul acesta, măcar o palmă de loc ; ci să www.dacoromanica.ro 256 DOCUMENTE BEL A TI VE LA BOTOŞANI fie oprit şi împedecat. Şi, ca să fie hotărăre acasta statornică şi nestrămutată, s’au întărit şi cu hrisovul acista al Domnii Mele, carile să ştia la măna tîrgoveţilor de Botoşănî. Acasta înştiinţăm. Scrisu-s’au hrisovul acista în oraşul Eşii, întru a doa Domnie a noastră, la al doile an, di Gheorghi Evloghi. Anii 1776, Mai 4. Grigori Ghica Voevod. Hristodor Gl. proc. 143. 7 Iulie 1776. Grigore Ghica dă lui «Grigoraş Pancul Post.» o parte din moşia Stănceştî. 144. 15 Octombre 1776. Grigore Ghica lui «Nacol biv Vel Portar i Manolachi Dimachi biv Vel —, Vornicii de Botoşenî», pentru judecata lui «Iordachi, fecorul lui Manoli neguţtoriul de la Botoşenî, cu o samă de oamini de la satul Cişmiaoa, de la ocolul Botoşenilor, arătănd numiţii săteni cum că, măcar că eî să află trăitori în satul Ceşmiaoa, pe moşie mănăstirii Sfântului Nicolai, dar păscutul bucatelor loi li-au fost pe moşie lui Manoli, şi opriţi n’au fost», pănă acum. La Divan li se hotăreşte «ca să de pe an 20 lei lui Manoli pentru păscutul bucatelor, cari bani eî i-au şi dat pe anul acesta, hotărăndu-li-să ca să aibă voe să-ş pască bucatele lor piste apa Sitniî păn în dial; iar acum fieorul lui Manoli îi opreşte să nu treacă piste apa Sitniî, ce numai păr în apa Sitniî». Iordachi spune că oamenii nu se ţin de învoiala făcută şi înnaintea «egumenuluide Sfete Nicolai», care se află «acolo la Botoşenî, la casa lui». Să cerceteze şi, dacă Iordachi are dreptate, să se împiedece «ţăranii».—Copie legali-sată din 1787. 145. 22 Octombre 1776. Carte de judecată a lui Vasile Razu Vel Log., Dumitraşco Sturza Vel Vor., Lupul Cos-tachi, Costandin Pălade Vel Spat. şi Iordachi Vel Clucer, pentru partea-i din Rugăşăştî, a lui, Iordachi fecor lui Manole neguţător din Botoşănî», stăpînită acum de Ion Canta Vel Vornic. Iordachi aduce act «de la un Tăutul de la Cerţăuţi» (sic). I se hotărîse supt Ioan Teodor-Vodă de Lupul Balş Log., «fiind atunce Vel Vornic», de Constantin Canano biv Vel Pah, de Constantin Cogălniceanu biv Vel Stolnic şi de www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 257 Petre Cheşco Şătrar. Manoli spune că nu ştie de vre-o stă-pînire a tatălui său, «nici el, de cănd s’au rădicat în văstră, n'au stăpânit». Judecătorii cred că, locul aflindu-se în mijlocul moşiei luî Păladi, acesta se poate protimisi. Se observă că Păladi nu semnează în zapisul de înstrăinare a pămîntu-luî, nici Manoli nu şi-a făcut act domnesc pe el. Se decide a se plăti datoria Tăutuluî de către Păladi, care va păstra locul. Iordachi însă, «neodihnindu-să, s’au dus, nevrănd să-şî iă banii». — Copie din 1782. 146. 19 Maiu 1779. Constantin Moruzi către Ianachi Canta biv Vel Ban, Manolachi Cuza biv Vel Pah., ispravnici aî Ţinutului Sucevei, şi către Petre Cheşco biv Vel Şătrar. Ion Canta Vel Vornic a arătat «cum că de pe răposatul socrul dumisale, Dumitraşco Păladi Vornic, are aceste părţi de moşii la satul Botoşănţii în Ţinutul Sucevii» «moşiia acast[a] Botoşănţii, parte ce mai multă, să află în Cordon. Pentru acasta s’au scris al Domnii Mele osăbit ă carte cătră dumnaluî Ghenăral —, ca din parte locului de acolo să rânduiască pe alţii, pe cine va socoti, să-s hotărască . 147. 19 Octombre 1784. «Costandin Stincescu Vorc. de Poartă.» Fiind orînduit Pah. Ioniţâ Canano «spre cercetare a târguri şi locuri domneşti de pi Ia târguri, atăta a celor ce sănt danii de luminaţii Domni, cu hrisov, căt şi ceali ce nu sint date şi le stăpânesc unii şi alţii fără de a avea hrisoave domneşti, şi fiind şi eu rânduit cu dumnialuî Păharnic, şi, viind şi aicea la tărgu Botoşanii, Ia cercetare ce am făcut târgului Botoşenilor, între alte locuri ce s’au găsit aicea în Botoşeni a mănăstirilor şi a boierilor, s’au găsit şi 2 locuri a dumisale Pah. Ianacachi Calimah : însă un loc la Târgul Nou, loc sterp, care acest loc îl are dumnealui Paharnic dat de târgoveţi, după cum au fost obiceiu aiceâ ’ Botoşeni», de 20/15 stînjeni, «şi un loc, iarăşi al dumisale . la mahalaoa ,Târgului Vechiu, pe cari loc sint casele du sale", şi acest loc îl are dumnealui Paharnic o samă de ci părătură, iar 1 samă este a dumisale, dăruit de dumnea îăposatul Vonic Andronachi; a cărue loc, scrisorile ce (dumnealui pe f loc nefiind la îndămănă, nu mi le-au arătat www.dacoromanica.ro 258 DOCUMENT 6. RELATIVE LA BOTOŞANI îl hotăreşte. O «piiatră disparte locul dumisale Paharnic de locul lui Avram Jidv ... O piiatră hotar drept la mijloc casă! lui Ioniţă Ciulei Ţiganu . .. Marginea drumului ce mergi în tărg . . . Pi de napoia casăî şoltuzuluî. . . Drept mijloc casă! luî Ioniţă Ciulei Ţigan... în drept casăî luî Neculaî Blănariu». Adaus, cu mîna luî Costandin: «Osăbit să mai trage locu cumpărat de la Ciulei Ţiganu . .. Căt cuprinde dughenile i bordeiul, ce să zice a Sofroni luî Ienachi Spinu . . ., 22 stănjănî proşti». 148. 10 Maiu 1788. Alexandru Ioan Mavrocordat. «Mănăstire Svănta Vineri din oraşul Iaşii avănd o moşie la Ţinutul Iaşii, anume Zagarance, cu vad de pod şi cu pod îmblă-tor în apa Prutului», precum şi, aproape, alta, Vasile Onofreî biv vt. Vistier, — < arhimandritul şi egumenul de la mănăstire Frumoasa i Svănta Vineri, chir Dorofteu» îl împiedecă pe Vasile de a ţinea pod la această moşie, Mănzăleştiî. Ca motive aduce întăiu paguba sa, «şi, al doile, că are hrisoave al e] vechilor Domni, pren care să arată că, per>tr i se nu fie drumuri multe ■ţi i=o«iboase trecători pentru oameni rai şi alte năvăliri, s’au aşezat ca se fie numai trei poduri, adică la Ţuţora, la Zagarance şi la Ghermanu, dar nu şi la alte locuri aPrutuluh. Se răsping argumentele, de Domn, în Divan, «fiind-că acele hrisoave vechi ce are mănăstire sănt făcute în vreme de atunce, cănd tămplările da pricină a se împuţina podurile, dar acum, din mila svăntuluî Dumnăzău, cu totul lipsind acele tâmplari, au rămas şi hrisoavele cele vechi, care are mănăstire de oprire a podurilor, fără lucrare, şi ş’au făcut şi alţii poduri îmblătoare, carii au avut vaduri de pod în Prut». Semnătura Domnului şi pecete cu chinovar. 149. 29 April 1791. «Manoli Far. Cluc.» către biv Vel anul Gavril Conachi. îi mai scrisese «pentru o moşie ce a' m.împregiurul târgului Vasluiu, dispre Racova» şi pentru care .nul cerea arendă 50 de lei. «Arh. Bani. Adu-ţ^dum. aminte, nd o căutai cu oameni dum., că mai mult fccăt 10, 15 nu eşiia di pe acastă moşiia; iar şi acie b ni iar cu pli-t r să împlie, mai mult cu zăloagea de nit ică, şi te su-'•raî şi dum cu luare venit ullui moşii, oişte fiere » Cere «a www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIC CULTURALĂ 259 mi-o vinde cu treîzăcî lei pe anul acesta. . . Eu, nu pentru ca să socoteşti dum. că poate voiu ave vr’un căşlig, şi de aceia mă bucur, că nici este păn la atăta, ce numai că pentru trebuinţa me o eiu.» 150. 30 Septembre 1792. Alexandru Moruzi, «pentru să-hăstrie Agaftonul»: întăreşte vechile scutiri, de o sută de «stupi i sfini> şi doi scutelnicî străini. «Intru cea d’intăî Domnie a noastră la Moldavie.» 151. Bucureşti, 14 April 1794. Alexandru Constantin Voe-vod, pentru < biserica de la Arnăut-Chioiu a Sf. Arhangheli : îi confirmă pe an «căte t1 dooă sute de la Domnie . . de la carvasaraoa domnească» : se vor face «rugăcunî întru slujbile lor pentru starea şi viiaţa Domnii Mele şi pentru în-destularia aceşti! pravoslavnice ţări». —■ Sus, întărire de la Alexandru-Vodă «întru a doa Domnie , la 11 Maiă 1800. o 152. 27 Iunie 1798. Alexandru-Vodă Callimachi. Dimitrachi Sălceanul biv Vel Jicnicer a cumpărat, Ia 30 Decembre 1796, a patra parte din «moşiia Rusii ...,1a Ţinutul Botoşani!, de Ia socrul său Gheorghie Goian Căptn., cu tocmală drept patru mii optu sute cincîzăcî şi opt lei, bez de alţi 660 lei, ce au plătit Slugeresiî Băntăşoai, tot pentru pricina aceşti! moşii». La 24 Ianuar 1797 se scrie pentru «publicaţie» «cătră dumnealor Vornicii de Botoşani, ca să pue să facă leguita publicaţie la stare locului şi pretutindine pănă în şasă luni de zde, spre înştiinţare tuturor acelora ci dreptatea le va da pro-timisis a răscumpăra». Se aduce mărturie pentru aceasta, din 24 Iunie 1797, de la «duml. Spatariul Matei Milo . . ., fiind atuncea Ban şi Vornic la Botoşani) : se vede actul de Iordachi Cantacuzino Vel Log. de Ţara-de-jos. Confirmă şi Domnul. Pecete cu chinovar, din 1795. 153. 12 August 1798. «Andriiu Corneiu biv Vel Spăt. > arată că a fost rindii.it. de «dumnealor boeriî Vornici de Botoşani, Iordachi Bucşenescu biv Vel Pah., dum. Dimitrachi biv Vel Pah.», pentru a cerceta «la schitul Agaftonulu» «toate scrisorile, hrisoavice are>. Avea schitul proces pentru moşie cu Lupul Tulincă şi fiii lui. Se aduce un act din i"‘Octombre 7238 [n° 82], de la Grigore Ghica, «de căndu s’au făcut acel www.dacoromanica.ro 260 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI schit, pe loc gospod >, dîndu-i-se «poeniţa». Apoî confirmarea din 1733, cele din 1736, 1744, 15 Octombre 1755, cea de la 7267, ilu Februar, de la Ioan Callimachi; cartea Divanului din 8 Maiu 1774 [v. nle 86, 107]. — Urmează întărirea, din 12 Septembre, «de la Vornicia Botoşenilor» : «s’ati întărit şi de cătră no! cercetare ce s’au făcut, spre contenire prigonirilor de cătră amăndoî părţile; iar cari nu să va mulţămi, i s’au [pus] zi să margă la Divan, de unde li să va da ce de săvârşire hotărâri». Semnează «Iordache Bucş. Pahr.» 154. 9 Iulie 1801. Vasili Scănteai arată că a primit acte «pe moşiia Ungheniî, Găureniî şi (Jorăştiî a dumisali Post. Costachi Caragea», «de la dl. Vornic Gavril Conachi». 155. Izvod de cele ce am nevoe să-s cumpere de la Iaşi, părinte Palamon; 1814, Dechv. 30. 2 başlicî de aba, 1 mă-nicar de postavu cu blană de vulpe... 2 părechi de călţunî de aba, 5 conţurî de hărţii, 5 condei de trestii de mare Ia Ioniţă Prale psaltul.... I cuţitaş de condeiu cu şăsă ascuţişuri, c u farfice în ceialalt capăt. . ., 6 conţurî pănză pentru capace, 40 dramuri de gugoşî pentru cernală . . ., 1 sfeşnic de alamă cu mucărî, 2 stecle de balsam, 1 caţaveică de postavu blănită cu lup, I cainic de aramă, o păreche de papuci, 3 coţ de muşama, 1 casornic de sîn, să să driagă, i ocă de vutcă, 5 ocă nevri. . ., 3 ocă cracatiţă, 5 ocă moron murat cu oţet, 3 lacherdă, 50 scumbriî. . ., 2 solniţă de cornu. 156. (Jăluesc Innălţimiî Tali, noi, toţi lăcuitoriî din tărg Botoşanii, pentru atăte supărări ci pătimim de spre Sfinţiia Sa arhimandritul Ionichentie, egumenul mănăstirii Sfântului Neculai din Popăuţî.» Arată cum din biserică s’a făcut mănăstirea. «Apoî, la vreme de bejenii strămoşii noştri pierzind hrisoavele moşiei târgului», egumenul iea şi restul acestei moşii, «cuprinzînd şi o mulţime de casă împregurul târgului; rămăind numai vatra târgului slobodă, în voia ave cu toţii a sămăna şi a cosă, luîndu-le din al zăcile, şi casăli cele ci să cuprinsăse în hotarul mănăstirii i-au supus mănăstirea supt bezman, fără voinţa lor; unde plătescu şi astăzi. Şi la anul 1803, asupriţ fiind de cătră mănăstire, după jaloba ci am dat fericitului întru pomeniri Domn Alexandru Costandin www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro 1 a no 156. MATERIALE DE IST0B1E CULTURALĂ 261 Moruz Voevod, fost-am apropieţî cu anaforâ. înnainte Domnii Săli, de unde ni s’au dat desăvârşit hotărâri, ca mănăstire să nu aibă voi de a vinde moşie cuiva, nici vite de neguţi-torie să facă, nici fân de vânzări, nici vite streine să pri-mască în vitile mănăstirii, ci numai pentru trebuinţa mănăstirii ; şi căt va prisosă, să fie pentru hrana a satilor mănăstirii, i noî a târgoveţilor; şi, unde să vor păşuna vitile mănăstirii i a satilor mănăstirii, acolo să-s păşunezi şi a târgoveţilor, fără nici o plată. Aşijdire, dughenî sau casă ci vor fi făcut pe locul mănăstirii cu bezman, să aibă a să urmă cu plata bezmanuluî asămine; iar, după aceia, vroind cariva de a luoa locu de casă de la mănăstire, să aibă a să învoi cum va pute. Acum mănăstire nu să ţine nici de unile. Intăi, moşiia o vinde în orăndă cu totul, şi orăndatoriî vănd emaşurile pe la neguţitori, şi lăcuitorilor locu de hrană nu li-ati rămas, precum şi imaşurile prin pregiurul târgului, nu numai străm-tază cu arături lăcuitoriî satilor mănăstirii, ce încă să pă-şuniazi şi cu mutări de oi, de nu ari acum sărăcime unde să păşunezi căte o vacă ci au pe la casăli lor; şi preste toati aceste asupriri mai adaogi cu supărări şi lăcuitorilor târgoveţi ci au casă pe locul mănăstirii: neurmănd hotărârii giu-decăţii, vre să le străce aşăzările, — că, de să străcă vie un gard cuiva, nu-1 îngâdueşti de a-ş îngrădi locul său, după cum îl ave din vechi; şi, de va voi cariva ca să-ş vănză casa sa, le stă împrotivă, vrănd de a sui bezmanu şi, lăsăndu-să cumpărătorii, la cei mulţi să răsăpăsc casăli, şi rămăn sărăci. La unii au răşluit locurile, la alţii au adaos bezmănu ; pe alţii cu bătăi i-au supus : au închis târgul împregiuru cu he-leştei şi cu velniţi, cerând de la lăcuitorî şi aşăzari în scris de spre mănăstiri. La cari ci aşăzari poati să aibă, cănd să află drept locul lor domnesc, şi cu săla i-au supus bezmanuluî?» Cer ordin «cătră dumnealor dregătorii Botoşanilor de aice şi cătră vre-o doi boerî din lăcuitorî tot de aice să cerceteze~şî~să oprească de la abusurî pe egumen. Semnează «toată obştîia lăcuitorilor oraşului Botoşanii». Pecete cu Sf. Gheorghe: «Sti Ghe.». avînd în fund biserica sa. Legendă: «Pecetă târgului Botoşani, afierosit la Sfeti Gheorghi. 1780». www.dacoromanica.ro 262 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI La 29 lanuar 1820, Domnul scrie la «dumnealui Iordache Rosăt Vel Vist.» ca să dea cercetarea «dumnealui Nicolaî Dimache biv Vel Vornic . . dinpreună cu dumnealor Vornicii de Botoşani, în fiinţa şi a igumenuluî de Păpăuţ, Prea-Sfinţiia Sa părintele Inochentie Iliupoleos». Pecete cu chi-novar : . 157. 14 Iulie 1820. Mitropolitul Veniamin face stareţă la Agafton, de unde predecesoarea «s’au tras, din pricina slăbiciunii şi a neputinţiî în care să află , pe aleasa maicilor de acolo, «shimonahie Magdalina Pisoţchi, care să află petrecînd viiaţă încuviinţată, după încredinţarea ce mi-au dat Prea-Cuv. Sa arhimandritul şi igumen monastiriî Coşula, chir Irinarh». 158. Iaşi, 26 Iulie 1820. «Supusul prea-înnaltei împărăţiei austriceştî, lăcuitoriu din târgul Suceava, din Bucovina, Iani Pantazi», către Agenţie. Soţia sa, Elena, fiica lui Simeon Roman, «supus moldovenesc», fusese chemată la judecată pentru moşia de moştenire, Rusii: fratele lui Simeon, Toader, o vînduse Vornicului Aleco Callimachi. 159. < Maicile de la schitul Agafton, Ţinutu Botoşanii», către Domn. S'au mai plîns pentru locul lor împresurat de Mănăstirea Doamnei, < la hotărătura ce au făcut Mărie Sa Doamna Calimahi moşiilor Măriei Sale». «S’au vândut de cătră stăpânire şi locul schitului, pe care fiind numai pădure, o strica cu totul, şi, după jaloba ce am dat Înnălţimiî Tale, s’au pus săcfestru pe locul acel de pricină până acum, Ia Sfântul Di-mitrie, cînd să venim cu dovezile ce avem şi să să de hotărâre». Cer «să să înfăţişază în cercetare cu vechilii moşiilor, Mării Sale Doamniî Calimahi».—La 29 Octombre 1822, Domnul ordonă Vornicilor de Botoşani — fără nume — casă oprească pe «orăndatorii» de la mănăstire de a lua locul schitului în stăpînire. Cînd vor fi vechili din amîndouă părţile, se va judeca Pecete cu chinovar, din 1822. 160. Samă de bani iratului podului târgului Botoşani pe anul de la 1 Fevr. 823 şi păr la I Fevr. 1824, cu aceia ce s’au adunat în toamna anului 822 de la vasile ce au întrat în tîrg; în care vremi au fost casă dumnealui Anghelachi Climent, epitrop, şi d. Pah. Vasăli Tăutul. www.dacoromanica.ro materiali: de istorie culturală 263 496 1. Venitul din toamna anului 822, cît s’au putut aduna de la vasăle ce au intrat în târg, după împregiurările de atunce, precum anumi s’au trecut în condica d. Anghelachi Climent. 10.000 1. Iratul după hrisov, vândut cu contract dumisale Carabet Gligorovic pe anul acesta. 250 1., 60 bani, ce s’au luat de la podarii ot Băicenî, pentru vremea ce n’au lucrat în tîrgu, precum iarăş anumi să arată în condica dumisale Anghelachi Climent. Scăderile . . . 2.575 1- S’au dat dumisale Tudurache Pisoschi, bani ce au fost dat asupra cumpărăturii acestui irat, cari bani s’au întrebuinţat la înnoire hrisovului prin d. Spat. Lupan, şi după vânzare ce cu sporire a acestui irat s’au întors dumisale banii înnapoî. [Plată în două termine: unul «cu rânduire cătră Avram Gambaş» ] 36 1., 96 b. Dobânda a 908 lei, de la 21 Mai şi păr la 20 Iule, pe vremea piste vadiaoa numărătoariî banilor. 48 b, 60 b. S'au dat prin Tudurache Băcal-Başa, şi în urmă şi negustoriuluî ce au mers la Eş cu tril jalobe din partea târgului, pentru velniţă, pentru telalîc şi pentru imam-chel-tuială. 200. S’au plătit bani lui Vărtan Antonaş, ce să luasă împrumut la facere hrisovului. 61., 60b. Pentru doî căzmale, ce s’au făcut în lucrul drumurilor. 1.3 15 1. S’au plătit pentru satul Băicenilor podari: . . . Ec-saminiia întăî a surăţăilor . . . Un stog făn, ce s’au plătit cu bitirme . . . Samişul de atunce, Sardr. Ştefan Racliş 480 1. Lefile ce s’au dat slujitorilor în lucrul drumurilor . .. 180I. S’au dat d. Comis Ioan Tăutul pentru ca să facă hartă Tîrgului Vitelor, pentru neîmpresurare; cari, nefiind faţă, urmează a să cere sau de la fratile dumisale, dumnealui Pah. Vasile Tăutul, sau să va cere de la însuş, după întoarcere de la Ţarigrad. [împrumuturi «la facere hrisovului),] de la Spat. Costachi Roset, Hat. Manuil Mânu, Post. Petrache Vărnav şi Spat Costache Lipan, cu sinet de la Ioan Gorghias. www.dacoromanica.ro 21-il DOCUMENTE KELATIVE LA BOTOŞANI 141 1. Poşta dum. Spat. Alecu Sturza i a dum. Comis Ioan Tăutul, ce au venit în pricina străcării velniţilor din tărg, după jaloba tîrguluî. [Totalul cheltuielilor e de 5.682,96, faţă de «încărcătură>, în suma de 10.746,60. Prisosul se va da lui Anghelachi Climent şi luî Carabet Gligorovic: "cusurul din 10.000 leî a contractului vânzării podărituluî».] 161. <îndoelile şi cuvintele de pretenţii ce ari obştiia asupra condeilor arătate prin sama ce dă dumnealui Anghelache Climent, pe anul de la X Fevr. 823 şi pâră la I Fevr. 824. 2.575 !• Condeiul de scădere ce să arată că s’au plătit lui Tudurachi Pisoschi, cu cari s’au împrumutat d. Spat. Lipan la facere hrisovului, — întrebăndu-s pe d. Spat. Lipan unde s’au dat aceşti bani, au răspuns că 2.OOO leî au dat d. Vist. Petrachi Sturza ruşfet, iar 575 leî în alte cheltuelî a facerii hrisovului, cu plata poştiî drumului Eşuluî; obştiia roagă pe d. Vornic Alecu Calimah să facă întrebare d. Vist. Petrachi de au priimit acei bani 2 000 leî deplin. 36, 96. Condeiul de dobândă pe 908 leî plătiţ piste va-diaoa numărătoarei banilor. Obştie zăce că, dacă banii au fost în măna dumisale Anghelachi Climent, cu ce cuvânt să plătiască dobândă ? [Pentru tîn,] s’au cunoscut ca nişte scutelnici podari ai târgului, lăsaţi în apărare despre toati havalelile . . . Un stog fân nici o dată nu să plăteşti cu 600 lei. [Racleş arată totuşi că s’a făcut stogul «în natură».] Condeiul ce să scade că au dat d. Comis Ioan Tăutul pentru harta Tîrguluî Vitilor, obştiia zăce că, mai întăi, ni-mine n’au cerut a să face acest feliu de hartă şi, afară de acasta, nici să vede făcută ace hartă; apoi cu ce cuvânt s’au dat banii? . . Pentru sama răpăosatuluî Spat. Iordachi Canta, de vremi ce s’au săvârşit din viiaţă şi nu încapi mai multă tălmăciri, obştiia lasă îndoelile de o parti, [dar să i se sigurefsascâ suma de 5.315 1., 69 b. asupra moştenirii.] 162. Samă de banii iratuluî podurilor tîrguluî Botoşanilor pe anul de la 1 Fevr. 823 şi pără la 1 Fevr. 824, cu venitul www.dacoromanica.ro VIATERTALE DE ISTORIE CULTURALĂ 265 ce s’au scris şi în toamna anului 822 de la vasăle din tîrg; cărora bani au fost casă d. Anghelachi Climent. 496 1. Venitul din toamna anului 822, cît s’au adunat atunce pe vinul ce au întrat în târg. [Ca şi forma cealaltă, în rest.] Scăderile. [Mai pe scurt, ca în forma precedentă.] 163. Copie. Visterie. Cătră cinst. Vorniciia de Botăşanii. Satul Băicenii, ce eşti dat prin hrisov gpod a să scuti de havaleli, podari a casăi podurilor din târgul Botoşanii, să scrii dumneavoastră la facere fânului să nu să rânduiască, lăsăndu-î apăraţ de liavaleli şi, de aţ apucat a-1 analoghisi cu celalţ cosaş ai ţinutului, să scrii dumneavoastră fănul acela să-l împrăştiaţ, a să cosă de alţi havalegiî. 1823, Iuli 18. Petrachi Sturza Vel Vist. 164. Samă de banii venitului podului tîrgului Botoşanii pe anul de la 1 Fevr. 824 şi pâră la I Fevr. 825; pe care vremi au fost casă răpăosatul Spat. Iordache Canta, fiind epitrop cu d. Ban Ioan Brăniştanul. 8.500 1. Vânzarea iratuluî podului pe anul acesta, bez 20 stejărî. 516 1, 3 b. Pentru rîndurile de la podari, pe vremea ce n’au lucrat. 241 l. Ce să cuvine a-i răspunde Laba Feibiş Jidovul pentru birul şi havalelile vierilor ot Băicenî, ce i-au plătit casa, şi de la dînsul nu s’au luat. Scăderile. 1.35° 1-, 54 b. S’au plătit cferturile şi havalelile pentru Băicenî’. ... pe 13 chile orz a menzălului. . ., pe 9 chile, 16 dimerliî a magazalii Eşuluî. . ., pe tril stînj. lemni, a răn-duelii pentru beşliaga . . ., doî cifert. cutiia mililor . . ., cibo-tile ocolaşuluî. . . 705. Lefile ce s’au plătit slujitorilor tîrgului, însă: 345 1. liafa lui Angheli pe trei luni, căti 25 lei, şi pe 9 luni, căti 30 lei. 360. Liafa Logf. Alecsandru pe un an. 450 1. Plata de scos a 15 coşuri de piatră. . . IOO heresteoarilor, pentru tăetul lemnilor de pod, prin măna lui Iani Vasiliu, pără la socotală. 140, plata imaşuluî pentru boi podariloru. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI ‘J0(j 120, plata poştiî pe 8 cal, dus la Eş şi întors, a boeriuiuî rânduit în trebuinţa târgului. 835. Ce s’au plătit bani împrumutaţ la facere hrisovului de la Domnul Mihaî Suţul Voevod [ : De la Iani Vasiliu, Ioan Gorghiias, Vasăle Moisa, Spat. Canta.] Totalul cheltuielilor e de 3.700 1., 54 b., faţă de un venit de 9.257 1., 3 b. Din prisos, cea mal mare parte «au rămas asupra răpăosa-tului Spat. Canta, după cît pănă acum s’au putut afla socotelile, urmând acastă nelămurire pentru îndelungata boală a răpăosatuluî, ce i-au adus şi sfârşitul la 15 Fevr.; pentru cari bani, după trecerea zililor plângerii, în care să află casa răpăosatuluî, să va face lămurire şi punire la caii pentru plata lor cătră tărg». 165. «Laba Faibiş, tîrgoveţu din Botoşani-, arată că, «rădi-căndu-s[ă] asupra mea multe pîrî în multe pricini ale tîrguluî către d-luî cc : Alecu Calimah, ce este eforos acolo însărcinat, după drept cuvânt au urmat a să supăra dumnealui pe mine şi a mă cun< aşte ca pe un prihănitor şi pricinuitor de smin-tele». Se îndatoreşte ca, de acum, «luînd măsuri şi cugetări cinstite şi patrioticeştî, să am a mă purta cu cinste şi cu durere pentru binile tîrguluî şi a obştii, neabătîndu-mă la nici un feliu de zădărătură cu ră cugetare împotriva binelui târgului, şi să mă arăt cu durere, întocma ca un adevărat târgoveţii, unde sănt născut şi crescut, şi unde îmi sânt acareturile şi interesurile ; iar, când, din potrivă, voi urmă chipuri zădărătoare şi de smintială binelui tîrguluî, atunce eu să fiu scos din numărul târgoveţilor şi dipărtat şi din tărg, ca un neprielnic şi fără credinţă cătră tărgu». Semnează evreeşte. 166. Mart 1825. «Scarlat Miclescu Agă» către Alexandru Cal-limachi, mulţămindu-î pentru «însoţitele dulci luminate cărţi ale dumitale, lăudatului între patrioţi) : s’a rugat pentru binele < preînnălţatuluî stăpân». «Aşa dar, făcăndu-să adunare în casa dum. Spat. Aleco Ralet, simpatriotuluî nostru, s’au făcut şi alegire de epitropî buni, din negustorii cinstiţ, siguri şi raele, cu unul din boerî prezedent, dumnealui Spat. Costache Ro-s[e]t, alesul de dum: şi de tot bunul simpatriot. De o dată s’afl hotărât ca să-s adune docomenturile risipite şi să-s pue www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 207 Ia Iada târgului, ce s’au încredinţat în mâna dumisale Mano-lachi Iorga, ca la un cinstit bătrân şi vechi târgoveţ; apoi încheere socotelilor vechilor epitropî şi împlinire rămăşelni-cilor bani şi rătăciţ, afară de aciî ce vor fi asupra celui în neputinţă de boală boeriu, ce au fost epitrop, păn la însănătoşire dorită. Deci venim în acasta şi la adunare ce scriu că s’au făcut a unora din Jidovii sudiţiî, precum Bercu Lozi-sanul, şi alţii asemene lui, cu pretenţii că voescu a şti de sânt supuş încă a plăti pentru horilca lor, precum prin hrisovul d* Mihaî Suţul Voevod, cu care ar fi însămnat. S’au înţeles că sint ajut[o]riî cel din stângă, pentru că în doi ani au plătit cu inulţemire lor, şi acum se îngrijescu de plată; şi, cine? aciî striinî supuş şi de pe la orănzile satelor de puţină vreme adunaţ în Botoşani! Cărora, cu toate că nimine n’au dat nicî-un răspunsu cuprinzător de vre o tălmăcire lor, nevoind vechil târgoveţ nici a li da ascultare, dar înştiinţez pe dm. ca să aibă privighiere, ca nu, ivindu-să cu vre o cerere, ci cu neadevărată arătare, adecă cu vre-o jalbă închipuită de tot târgul, să fii crezuţ; ci dum., ca un lucrător de binele obştescu, să sărgueştl a le să da cel de cuviinţă răspunsu. Iar eu am cinste a mă zice dumitale maî micu şi slugă.» Pe foaia de adresă : «Jidv. să gătesc de Eşî, puindu i epistaţiî la cale; proftamsăşti carte de lipii (?) cătră spiţer, şi altă carte al Cămării cătră Jidv., şi carte di . . . pentru podari, ca să fii precum au fostu toate . . . .» 167.21 Mart 1825. «Vorniciia Botoşanilor > [semnează Scarlat Miclescu Agă şi un altul, cu totul neinteligibil] către Logofeţia cea Mare. Răspuns la «cartea Mării Sale» din 8 Mart: «că, dupăjaloba locuitorilor acestui tărg, prin care au cerut cu rugăminte statornicire preveleghiurilor târgului după luminatele hrisoave, rănduindu-s[e] eforos cu osăbită luminată carte gpod pe dumnealui Vornic Alecu Calimah, ca să fii asupra purtării de grijă celor trebuinCoasă, de folos tîrguluî, şi a cruţării preveleghiurilor întru nerăşuire, să urmăm din partea noastră eczecutarisăre a tril ponturi, prin carte poronciti: întăf, în-puternicire târgoveţilor vechi de a-ş răndui epitropî dintre dânşii pe adia ce obştiia îl va alegi, din negustori cinstiţi, www.dacoromanica.ro 268 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI cu haractir, cu durere pentru tirg şi cu stare, ca sâ strângă cu neabatere la interes parLicular iraturile târgului după hrisoave, cu care să să facă drumurile uliţilor şi cele ce după vremi să vor putea cuprinde, prin urmare din partea acelor epitropî, în tocma precum s’au poroncit şi s’ati hotărât prin cartea către dumnealui Vornic, necutezănd mai mulţ din boerii de aice, ce sănt şezători de puţănă vremi, a să amesteca la iraturile târgului şi la epitropie. Al doile, să să scoată docomenturile târgului de la locurile şi persoanile unde să ţine până acum, şi să să dei în măna târgoveţilor ; pe cari să aibă a le păză epitropiî ce să vor răndui. Şi, al triile, să să eczecutarisască pe epitropiî ce au fost în aceşti doî ani trecuţi, ca să dei socotială curată şi nevătămătoare de suflet, după carte de blăstăm, de tot venitul târgul ii: cît s’au adunat, la ce s’au întrebuinţat, şi banii ce vor rămânea asupra acelor epitropî să să împlinească şi să să dei în măna tîrgoveţilor spre întrebuinţare la celi de folos tîrgului. Asămine şi bina-lile ce s’au făcut în vremile aceste în piiaţa tîrgului, toate să să răsăpască, ca să să deşchidă piiaţul, precum au fost în vremea liniştirei. Toate aceste luîndu-le la deplină înţălegire, tot într’o vremi şi cu venire mumbaşiriului rânduit aice cu osăbită luminată volnicie gpod, îndată s’au făcut o'bştiască adunare la casăle dumnealui Spat. Alecu Ralet şi, după înnălţare de mulţămi-toare glasuri la Pronii şi rugătoare pentru îndelungare străluciţilor ani a Pre-înnălţatului nostru Domn şi stăpîn, pre-lu-minatul Scaun al oblăduirii, sămnul acel de mulţămire, pentru milostivire ce au răvărsat asupra acestui tîrg, s’au făcut mai întăi alegire de epitropî din cei mai aleş: pe dumnealui Spat. Costache Roset din boeri, ca un povăţuitor, pe dumnealor negustorii Manolache Iorga şi Carabet Bolfos, taxil-dari banilor iratului şi ţiitori docomenturilor şi a socotelii târgului, pe Iani Vasiliu şi Ştefan Goilav lucrători, şi pe Tu-durache Băcal-Baş[a] şi Andronic Zahariiaj ostenitori la tre-buinţile târgului. Cărora dăndu-li-să instrucţiile poroncite asupra datoriilor cuviincioasă, li s’au încredinţat apoi şi docomenturile târgului, spre păstrare pâră la împlinire anului www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 269 ce au a să schimba. Apoi, luîndu-să şi socotelile iraturilor anului 823 de la dumnealui Anghelachi Climent, şi a anului 824 de la casa răps. Spat. Iordachi Canta, s’au dat bilanu, anumi şi pre larg arătător de toati datoriile şi luaturile precum au urmat, la măna volnicitului zapciu, ca, aducăndu-le la cinst. Logft., să să pliroforisască. Iar, pentru străcare bi-nalilor ce ati împresurat piiaţul Târgului Vitilor, urmând încă a să face cercetare, răcnăind ca în urmă să să facă şi lucrarea după poroncă, neputăndu-s aduce în săvârşire toati acum tot într’o vremi.» 168. Botoşani, 14 Ianuar 1827. A. T. Eajioop'/.âavjc îatpo? către «pre-cinstiţii dumnealor boeri i dumnealor neguţitorî şi toţi lăcuitorii botoşănenî de toată naţiia». «Fiind-că oraşul acesta Botoşanii s’au mărit şi lăcuitorii s’au înmulţit, în căt să socotesc ca la doaăsprăzăce mii suflete, poate şi mai mult, neapărată trebuinţă urmiază şi de o al doile spi-ţărie pentru agiutoriul şi înlesnire bolnavilor. Fieştecarile poate să giudece că, într’un aşa mare oraş, cu neputinţă este numai o spiţărie să poată mulţămi pe toţi bolnavii. .., atăt pentru târgoveţii de aice, căt şi pentru târgurile migieşite, precum Herţa, Dorohoiul, Hărlăul, şi pentru cei ce şăd pe la moşii şi aşăzărî... Sînt pravile legiuite în toată Evropa că la patru mii de suflete să să facă neapărat o spiţărie; cu căt mai vârtos aice la Botoşani, unde este mai mult de îndoit număr de lăcuitori, precum s’au zis mai sus . . ., doaă şi trei spiţăriî. Şi mai vârtos într’un asămine oraş, după pravile nu pot să fie doftoriile apalt . . . Dacă acum, cănd nu sînt tocmai aşa multe boale, şi bolnavi în destui de puţini, urmiază întârziere cu facire şi aduciria doftoriilor, ca de la o săngură spiţărie ce este, în căt, pănă ce îş priimeşte bolnavul doftoriile, înnoptiază, după cum aud totdiauna tânguirile pătimaşilor, oare ce ar pute fi cănd ar fi boale mai multe şi osăbite . . .? După cum este ştiut în tot târgul că puţin au lipsit, din nebăgare de samă şi graba lucrătorilor, a să apropiia de uşa mormîntului doî cucoane, avînd spiţăriul pus în doftoriile rînduite, în loc de un dram extract de nuci sade, cu adăogire un dram extract masalariţă, din care, www.dacoromanica.ro 270 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI după ce au luat ce d’intăi rânduită măsură, îndată au început sămnile otrăvii ce are masalariţa, adică ameţală, tremur, dureri cumplite, şi altile încă; de nu m’aş fi întîmplat aice ca să întîmpin răul, negreşit s’ar fi primejduit.» Ii roagă < să să adrisarisască, după canoanile şi pravelile politiceştî, cătră stăpînire», pentru a li se da a doua spiţerie, «cu aflare de spiţeriu vrednic, şi cu diplomă, şi cu ştiinţă de botanică, hi-mică şi spiţărie . . ., cu îndestul meşteri». «Pentru acasta dar să nu să lasă într i nebăgare de samă acest sfănt lucru, care priiveşte la folosul şi măntuiria niamului ominesc, şi la însuş lauda şi slava oraşului şi a lăcuitorilor de aice». E scris în stînga greceşte. «De la Vornicie Botoşanii» se certifică exactă copia după original, «cari au rămas la Epitropiî târgului» (23 Ianuar 1827). Două semnături neînţelese. 169. «Shimonahiia Magdalina, stariţă sfîntului schit Agaf-ton», cu «soborul maicelor», către Domn. Să iea ca model «pre cei mai de înnainte luminaţi Domni, iubitori de Dumnezeu fiind, cu cele prea-frumoasă şi de Dumnezeu slăvitoare mănăstiri pămîntul acesta au împodobit, pe acestea avăndu le şi acum ca nişte vii, printr’ănsăle strigă şi pre Dumnezeu slavoslovesc, printr’ănsăle şi acum pre cei ce pentru Dumnezeu la dănsele năzuesc, îi îmbrăţoşază >. Cer ca schitul, «unde acum nu puţin număr de maici întru numele Domnului sînt adunate» şi ce e în judecată «pentru o mică părticică de moşie» de 250 de fălci, — să fie împăcat cu cei ce-i pretind această avere. «Pe care loc în strălucitele Innăl-ţămeî Voastre zile începăndu-să şi întemeindu-să mănăstire, după cum s’au şi pus în lucrare, cu adevărat vecnică pomenire şi veonic ctitor . . ., şi, fiind-că şi Domnul Calimah, întru a căruia Domnie, cu chip că este domnesc, s’au luat locul, este întru Dumnezeu adormit, iarăş ca un ctitor, împreună cu tot neamul, să va pomeni». — Se decide, la 14 Iulie 1827, o nouă cercetare, aflîndu-se acte noi. 170. 17 August 1827. Botoşănenii: K. Twussro;, Ilie Ico-nom [pe un rînd], Manolachi Gheorghiu [pe al doilea, cu un Armean], Vasili a Diiaconiţii, doi Armeni, către Aleco Călii-machi. Au primit scrisoarea lui din 12, «cătră obştie de aice* www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 271 şi «cartea gospod ce s’au scris dumilorsale boerilor dregători spre stăruire cătră împlinire celor cuprinsă a să cumpăra doî tulumbi şi celelalte unelti trebuincoasă spre întâmpinare la întâmplare de foc. Adeverind şi învoind sămnile plecării dumitali ceî pline de sărguinţâ a aduce folosurile obşteşti a târgului în înflorire, după căti pără acum s’au văzut, mărturisim şi noi mulţămirile şi cunoştinţa noastră dumitale. Către acasta, asupra celor îndemnătoare, la adunare ce s’afl făcut în cănţălărie Vornicii, dSnd hotărâre noastră în unire ca fără mai multă îngăimare să cumpărăm patru tulumbi, împreună cu 12 săcali i celelalte unelti trebuincoase, ni s'au înfăţişat de odată nedumerire pentru oameni trebuincoşi spre întrebuinţare tulumbilor şi a uneltilor.» Cer Domnului patruzeci de scutelnici «din târgoveţi, carii să fii tulumbagiî, sacagii, căngeri, toporaş, homari şi clopotari». îl roagă, «ca pe un efor al târgului, să fii uneltitor din parte obştii a să împlini cerere noastră acasta pentru oameni. . ., şi va rămâne şi întru acasta târgul mulţămitor dumitali. Şi, osăbit, fiind-că podarii ce sănt lăsaţi din târgoveţi lipsesc în gu-mătate, fiind unii morţi, fugiţi şi ticăloşi, să faci dumneata bunătate a mijloci ca să să dei podari iarăş satul Băiceni, şi n° ce cerem de 40 oameni în târg, să fii din podarii cu-noscuţ în tărg, supt apărare. Şi acasta va fi întru adevăr faptă întru tot prielnică, aducătoare de laude, şi însuş a dumitali. Şi săntem ai dumitale slugi. 171. Orăşenii din Botoşani către Domn. Au primit scrisoarea lui din 10 August către «boerii Vornicii de Botoşani» pentru a lua măsuri de paza focului prin «tulumbi» şi alte «unelti. După însărcinare ce s’au făcut dumisale Vel Vornic Alecu Calimah, eforului acestui tîrg, a arăta stăruinţă, ce-tindu-sâ în adunare obştii aice», au hotărît «să să facă cu cheltuiala noastră prin curamâ tot ce să cuvine», pentru patru tulumbe, paisprezece sacale, ş. c. Cer însă a se face scutelnici patruzeci de oameni din oraş, pentru a lucra la foc. Din iscălituri se înţeleg, după doi Postelnici, un <1\. Tdiocîto? , «Ioan Cocota Serd.», ilau.oopxâai, Georges Metz med. doctor, un Comis, un Sardar, D. Kovrs Kapo6£o;, Enacachi Dragoş www.dacoromanica.ro 079 DOCUMI, aii mulţămit şi au decis a se lua patru tulumbî, cerînd şi scu-telnicî pentru aceasta, dintre cari se vor face «şi privighitorî în clopotniţa ce eşti în mijlocul târgului». Semnează Pe-trachi. . . Post. şi Neculaî Grecian Vornic. [Pe ultima foaie :] «S’au făcut răspuns gospod, precum şi a Vist., ca să să dei 20 liud[e], în trebuinţele tîrguluî; Sept. 4» 173. 22 August 1827. Petrachi Post. şi Neculaî Grecian Vornic către Aleco Callimachi. Răspurs la un «pitac > al lui pentru tulumbî şi celelalte, ce sînt a se lua «prin curamâ». «Din aciasta cunoscăndu-să răvna şi plecarea dumisale pentru binile acestui tărg, care s'au şi mărturisăt de cătră târgoveţi, s'au adunat la cănţălărie ... şi au hotărât într’un glas cu toţii că, nu doî tulumbî, ci patru vor cumpăra cu cheltuiala lor», dar cer patruzeci de scutelnicî «din târgoveţi, ce au fost podari», dintre cari «şi păzitori în clopotniţa Ospenii, unde s'au şi pus doî oameni». «De acasta rămăni ca dumneata, ca un efor şi patriot, să mijloceşti împlinire aceştiî cereri, ca să să facă desăvârşit bineli, pentru ace şi a dumitali desăvârşită cunoştinţă din parte târgului. Şi săntem ai dumitali ca nişte fraţi, slugi.» 174. Târgul Botoşăniî. Ecstrucţie (sic) de închipuire epitropii acestui tîrg şi urmare ci au să păzască după cuprindire hrisovului şi socotinţa obştiască; 1827, Noemv. 15. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 278 I. Alegire epitropilor ari să fie în cuprindire hrisovului, adică doî din boeriî pământeni şi cu lăcuinţile aice, doi din neguţitoriî moldoveni şi greci, doî din neguţitoriî armeni, şi doî din neguţitoriî jidovi; cari în adunare obştiască să vor alegi dă cătră toată obştie, pentru un an de zile. Iar urmare, cari au să păzască, eşti ca toţi aleşii însărcinaţi epitropi să fie întru o uniri, împreună-începătorî şi săvărşitorî la toate lucrările spre binile obştesc; nu să vor diosăbi la sfătuirile, închipuirile cele drepţi mai mult unul decăt altul, şi nici unul va pute fi poroncitoriu, decăt împreună - închipuitori şi împreună toţi şi lucrători. Dar, pentru că fireşti să înţălegi că toată pornire căutatului trebuinţilor ari să curgă di la acei doî boerî însărcinaţi epitropi, aceştie amândoi la toate di o potrivă vor fi sărguitori, avănd întru agiutoriu şi pe toţi ceialanţi însărcinaţi epitropi, şi la sfătuirile, închipuirile celor drepţi, şi la toate săvârşirile lucrărilor, precum obştescul interes va ceri. Aceste însă numai întru celi cunoscute şi or-ganisite; dar, fiind a să începi vre-o lucrare din nou, ace lucrări să va închipui di cătră adunare obştiască, cum să să facă, şi apoi di cătră însărcinaţii epitropi să să pue întocmai în lucrări, şi, la împlinire anului, făcăndu să iarăş obştiască adunari, să facă mulţămire celor vechi epitropi după săr-guinţa şi vrednicie. Şi tot atunce să aliagă obştie alţi asămine închipuiţi epitropi, de toate naţiile, pe cari sâ-î însărcinezi cu trebuinţile târgului pentru alt an de zile. 2le. Casa iratuluî veniturilor târgului va fi încredinţată la unul din neguţitorî, acel mai cinstit şi mai de credinţă, singur, cari să va socoti şi să va alegi di cătră toată obştie. Acest casieriu va fi însărcinat ca să strângă toţi banii iratuluî tîrguluî, după cum să va pute vinde de cătră epitropi, şi oriei alţi bani ai târgului; şi-î va da numai în cheltuelile lucrărilor trebuinţă! târgului, după anumi răvaşă, pentru ce trebuinţă; în cari au să fii iscăliţi toţi rănduiţăî epitropi, sau căţî să vor găsă aice după vremi. Iar fără iscăliturile epitropilor, întru oniri, să nu fie slobod a da vre unul din casă, decăt numai lefile slujbaşilor şi alţi mărunţi cheltuelî ci vor pute urma, pentru cunoscute trebuinţî a târgului. Şi la îm- 66549. Voi, V, ]S www.dacoromanica.ro 274 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI plinire anului, înnainte adunării obşteşti, împreună cu epitro-piî, ci vor fi pănă atunce, vor da samă anumi de toate luaturile şi toate daturile, precum şi di toate lucrările adusă întru săvârşiri şi întru nesăvărşire. Iar apoi la acastă casă vor fi încredinţaţi şi toati documenturile acestui târg, întru ori ci fel de pricini a târgului; cari cu mari siguranţie le va ave în păstrări b mă însărcinatul casieriu; şi nici un feliu de scrisoare nu va slobozi din mănă decât numai epitropilor însărcinaţi li va arăta spre lucrări după trebuinţă ; şi în adunare obştiască li va încredinţa obştiei, la dare de samă, ată: aceli după anumi izvod iscălit, cu cari li va priimi, căt şi aceli ci după vremi să vor încredinţa. 3le. Pecete târgului, pentru paza bunilor orănduielî şi drepţilor lucrări, giumătati va sta în toată vreme la casieriul epi-tropieî şi giumătati la unul cinstit din neguţitoriî armeni, la cari obşteşti să va socoti. Şi, în vremi, la orî-ci trebuinţă di a să pune pecete pe ori-ce ducument sau hârtie de trebuinţă, întăî vor iscăli epitropil rânduiţi întru o unire, şi apoi casieriul : undi pecete întru întregime, în fiinţa şi a neguţitoriuluî cărue îi va fi încredinţată ace giumătati, o vor pune pe aceli ducumenturî sau hărţii, şi nici un fel de irat să nu i să le-giuiască, nici să să iâ pentru peceti, fără sfatul şi socotinţa obştiască, decăt numai săngura oca de cară a bisăriciî Sfântului Gheorghii di aice, după cum din în vechime au urmat. 4le. Epitropil însărcinaţ după vremi vor ave cu liafă tocmiţi doi oameni vrednici alergători asupra săvârşirii a ori ci trăbuinţă a târgului; cari vor ave şi pănă la 30 lei liafă pe lună unul, di la casă, iar ni mal mult. Şi, întru neagiuns, după trebuinţă, fiind a să tocmi şi alţi oameni cu liafă, să va faci adunare obştiască, şi di cătră obştii să va hotărî căţl oameni şi cu ci preţ di liafă să să tocmască; iar epitropil de la sine nu vor pute nici tocmi diosăbiţî oameni, nici a spori lefile. 5le. Tot şpitropul însărcinat din toată vreme, avănd datoria după hrisov ca să slujască târgului un an de zile, fără nici O plată, în ori-ci mijlociri şi întrebuinţări spre binile obştesc, www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 273 să va feri di tot particulara icul interes, sau vre o ceriri de plată pentru ostenială, — cari supt nici un cuvînt eşti ertată,— spre toată întemiere drepţilor lucrări. Căci, ori-cari va eşi întru căt de puţin din toată cuprindere aceştiî drepţi alcătuiri, cari obşteşti s’au hotărît di cătră stăpâniri, — di cătra adunare obştiască va fi dipărtat din epitropie, şi să va însărcina pe altul în loc, vrednic şi din toată credinţa, ca sa lipsască toată hula şi nemulţămire de obştie. Petrachi Vărnav Post. Ioan Brăniştianu Pahr. Grigori Di-machi Stoic. Anghelachi Climent Com. Costachi Pisoţchi Stoic. Ştefă-nachi Racliş Sard. Dumitru Sărghevic. Gheorghi Cherescu Pahr. Costandin Popovic Sardr. Iordachi Negruţ. Ioan Cocotă Sărdar. Dumitrachi Oatu Stolnic. Costachi Teohari Pahr. Alestar Pisoschi Camr. Şi alţi mulţi iscăliţi din boerl şi neguţitorî. Locul peceţiî târgului. Copie. 175. «A Calimah biv Vor.>. către Domn. Prin Iancu Ca-nano Postelnic se arată «o jalubă a tîrgoveţilor de Botoşănî» contra epitropilor de acolo, ce s’ar atinge «şi di iratu casăi în bani, ci s’ar fi strâns din iratul podurilor pără acum, măn-căndu-să şi răşluindu-să acei bani . . . Iau pănă astăzi n’am avut nici o ştiinţă di acasta, ca un efor, şi pentru filotimie me voesc încă mai lămurit a cerceta aceste». Să se trimeată cu carte de blestem Aga Scarlat Miclescu şi Pah. Ioniţă Brănişteanu spre a cerceta: «adică, întăi, dacă în curgere vremii ci am fost efor, s’au cunoscut vre o ră voinţă din parte me; al doile, căt venit s’au strîns di cătră epitropîîncurgire aceştii vremi şi, al treile, ce lucruri sau lucrări s’au făcut cu banii ci s’au strîns». «în sfârşit, ca pe un Domn şi părinte, te rog ca să cercetezi şi lucrările mele, şi să-m fii apărătoriu cinstii ha-ractiruluî meu.» Canano să nu cerceteze fără ei. Resoluţie : «Dumnl. Vel Logft., să-s facă carte Domnii Mele www.dacoromanica.ro 276 DOCUMENTE BELATIVE LA BOTOŞANI la boierii cerşuţî în coprindere jalbiî; 1827, Dechv. 20». Urmează ordinul, din aceiaşi zi, către cei doi: «întru care dumnealui îş cunoaşte plecările cele părtinitoare şi folositoare opştiî şi târgului de acolo, fără a fi mustrat de cugetul vre unii ştiinţă pentru vre o lucrare obijduitoare a târgului... Prin dosloşire adivăruluî pentru priincoasăle lucrări, să fie depărtat de toată închipuire ace prihănitoare, din parte opştii stârnită din invitări». Pecete cu chinovar. 176. 21 Decembre 1827. Ioan Sandu Sturdza către «dumneata Iancu Canano biv Vel Post.», ce arătase «o jalobă a târgoveţilor din Botoşenî, ca să-s cercetezi epitropiîce au fost rănduiţ» ; i se dase a face el cercetarea, «împreună cu ceiîntăî şi fruntaş», şi văzînd «iraturile ci s’au strănsu, cum s’au cheltuit, asămine şi zilele scutelnicilor ci ari acel oraş, cum s’au întrebuinţat şi la ce». I se anunţă că a cerut «în urmă dumnealui Vel Vornic Alecu Calimah, ci este eforul acelui târg. . ., ca la acb cercetare să fii şi dumnealor Aga Scarlat Miclescu i Pahr. Ioniţi Brănişteanu», ceia ce s’a făcut. Pecete cu chinovar. 177. «Dimineaţa 827, scrisă în iatacul odăilor mele la ţară. Cucernici iconoame Ilii. Oblicind auzul meu di rezvrătire ce, prin zavistiia urmată di bătrăneţăle voastră, cătă aţăţare di prigonire s’ar fi făcut în opştiia târgului Botoşîn, m’am scîrbit pără la suflet, cînd Cucerniciia Ta te afli între cei dohov-niceşti, şi mai ales astăz om cari, la trecere a fiiştii-cărui menunt, după vie dovadă ci-o cunoaştim, în a bărbii albiaţă, că te tot urneşti cu păşire în mormînt. Apoi cum o aşă neleguită faptă să cugeţî norodului a arăta ? Cari îţ da darului tău căzuta cinste, avrndu-te cunoscut ca o mădulari dintri cei sfinţi; şi acum prin diiavoliceasca lucrări m’am înştiinţat că pe mulţi, şi mai ales pi o familie, i-aî adus cu totu undi să-î vîd dizbărnaţ di lega Răsăritului şi întrîrmaţ cu toţii cu acei înfocări, ca păr la cei di pe urmă a lor răsuflare, giucînd şi cu sabiia, tot nu s’ar dostoi, ci şi păr la al 9-le neam, urmînd a lor săminţie, în scris cimotie la cimotie să lasă spre a ave ştiinţă a faci răsplătiri Ia vr’o cătăva neamur .. . (sic). Giudecă-ţ omule vîrsta, cunoaşti-ţ bătrăneţăle, şi sămţăşti-te www.dacoromanica.ro .MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 277 dar în ce foc nistîns te afli; ocară di astăzi pentru tine că te-î maî purta în falnica lumi, întrestare şi dureri di te aî muta în mormînt! Căci. . di şi plodurile tale, după vîrsta ’n cari sînt, şi maî ales ademeniţ prin un eşit din omeniri tirean ca nebuneşti să latri, datorie după dorul tău te face ca să-ţ tragi pruncii di la o ni di om faptă, iar nu să te uneşti şi Duhovniciia Ta dinpreună. Şi dei Dumnezeu să-ş facî milă, căci, vaî!, eu, străin şi mirean, numai auzînd mă îmbulzăsc lacrimile pentru păgăneasca Duhovnicie Tale faptă ; şi osăbit şi pentru aceia ce am privit din parte acei familie, — că şi după vremi di ani cu a lor burzuluirî or să privighieză, sălindu-să a faci rău drept răsplătiri. Apoi, ah, bătrînule părinte, scaldă-te în valurile lumii, căci mîntuiri nu-î. [Ve:] Cătră cinstit dumnealui Făharnicul Ianacachi Leon. 827. Piste drum di la Popovic. Vere Ianacachi, ceteşti-o bini, S’aî idei în sîni, Ş’o ceteşti la toţ A lui Adam strănepoţ ; In svîrşit, s’o dai şi popii, Să-ş dreagă snopii. Dumnezeule, ah, cinstea-î mari, Şi ambiţia tari! 178. Cu frăţască dragoste mă închin dumitale. Primind frăţăscul dumitale pi tac din 5 a următoarii, am întăles toate celi însămnati în pricina hrisovului Botoşanilor. Deci, cu toate că efl, neştiind de intrigile urmate acolo, cu adivărat, după cererea ce s’au făcut, poroncisăm de a să face acest hrisov, maî ales că numitul vechil făgădueşte a da Măriei Sale 150 galbeni, dar, îndată după priimirea pitacuiuî dumitale, am oprit facerea lui pănă vei veni dumneata aice. Atîta numai dumneata trebue a te îngriji, ca, întru venirea aice, să aibi gata, atît casornicul, căt şi acei 150 galbeni; şi cari din doaî va voi a priimi Măriia Sa, aceia să va da. Iar eu sînt acel întru curăţănie al drmitale ca un frate i slugă: Ghica Vel Vist. 828, Ghenar 11. www.dacoromanica.ro 27S DOCUMENTE RELATIVE L\. BOTOŞANI 179. Am înţăles toati celi mie însămnate prin frăţăsc raspunzătoriu pitacul dumitale din 20 a următoarei asupra lucrărilor lăturalnice de acolo în pricina hrisovului, şi cu părerea me de rău grăbesc a arăta dumitale că, cu toate că prin pitacul mieu de mai înnainte am însămnat pentru suma de 150 4^ sau casornicul, dar aice, prin neştiinţa me, s’au răsuflat vorbi din partea târgului aceluia că să dă pănă la 20 mii lei, ■— mai mult adecă şi decît ceia ce dumneata îmi însămnez. Cu toati aceste, dumneta nu zăbovi de a veni cît mai cu-rînd aice, crezind că eu tot ceia ce-mî va atîrna de putinţă voiu lucra.. . 828, Ghen. 24. Ghica Vel Vist. 180. Stăpîne. Am priimit cu toată bucurie evghenicescul dum. pitac din 20 a următoarei luni, şi am înţăles cele cuprinsă asupra vorbelor ce ar fi răsuflat un Serghievicî cu Com. Anghelachi, lucrătoriu adecă al înnoirii hrisovului Botoşanilor. Şi, ca un lucru cu totul strein mie, eu am socotit de cuviinţă, ca, ori viind dumneata la Eş, pănă cînd ei vor fi aice, sau şi, de vor apuca a să duce, să-î aduc cu om domnesc, spre a fi întrebaţi în faţă, cum şi în ce chip au putut cuteza să zîcă vorbe ce, nu auzîte, ce nici gîndite au fost, ca, după o dovadă de nişte asămene floncăniturî, să-ş ei căzuta răsplătire, spre a să părăsi şi ei, şi a să face pildă şi altora; de care eu nu mă voiu vazghestisî, fiind fapt de cinste în mijloc. Iar apoi, pentru înnoire acelui hrisov, din parte mea n’au fost în mijloc nimică altă, decît o însărcinare a dum. Vist. Roznovanu de aducere aminte Mării Sale lui Vodă pentru săvîrşire înnoirii; pentru că, la dumnealui năzuind Botoşăneniî pentru isprava aciasta, tot dum. au şi mijlocit împlinire cererii lor. Nimic altă nu-i mai mult, precum zîc, de la mine decît sîngur[ă] lucrare însărcinării ce mi s’au făcut de cătră pomenitul boeriu, fără a le ameleţa sau a tratarisî pentru cel mai mic enteres al mieu, precum iarăş urma va dovedi. Şi aşa, dorind grabnica venire a dum. aice, rămîn al dum. slugă supusă 1828, Ghenr. 25. Iordachi Drăghicî, Vornic. www.dacoromanica.ro MATERIALE DC ISTORIE CULTURALĂ 279 Eştî bunişor, mă ştii de mult, şi din mulţi: tălmăceşti bine cele scrisă den sus: totul este cum ni-i ţara şi tocmala: luaţi, măncaţ. Destulu ţi-î atăta *. 181. 28 Ianuar 1828. Invitaţie de a veni pentru o afacere, de la «Ghica Vel Vist.». Repetat greceşte în P. S. E «pentru pricina hrisovului). 182. Adresă din partea unor locuitori din Botoşani: Alecu Caii-mah, Scarlat Miclescu Agă, Iordachi Mac. Spat. K. 'Pwaostoc, Ior-dachi Fote Spat., Costandin Hagi Arburi, Toader Silion (5) Spat., către Domn, acăruî «bunăplecare,durelnicăcugetare şipatrioti-cască răvnă prin sporire şi lucrare a tot binelui putincos» o laudă, mulţămind pentru «fericirea ci aţi hărăzit târgului nostru Botoşanii ..., atăt pentru folosul început di mai înnainte şi nestrămutat, şi pentru legiuire lui prin luminatul hrisov slobozit acum în căt urmă, adiveritor miluirilor cuprinsă printr’ănsul spre vecmică pomeniri». Mai trebuie «o lămurire a chipurilor acelora, înr pregiurul cărora să învârteşti câştigare folosului acelui legiuit şi privileghiiat. . ; cari acasta să c iprinde în feliurime duhurilor a cătiva persoane de acole, ci s’au zmerduit din sa-movolnica lor amestecare la iraturile târgului, cari, la 823 şi 824 desfundăndu-să, prin carte de blăstăm şi boerănaşu volnicit cu luminată poronca Innălţimii Voastre, s’au împlinit o parte din suma de bani râşluiţ». Acum iar s’au apucat a «ca-tortosă pe epitropii aleş», după interesele lor, «ci sânt fără căpătâi»; «care proecturî au adus târgul în nelinişte şi în nenorocire pentru vreme viitoare ... Tot ci să face pentru tîrg trebue să fie cu obştiasca socotinţă a botoşănemlor boeri, iar nu să să alcătuiască de cu sară, de către doi, triî, aciia ci pe a doa zi să hotărăşte . . . Nu săntem mulţămiţ cu alcătuirile ce iaî închipuesc pe din afară, supt nume de bine, iar în sine supt interes particularnic. > Cer «ca alegire de epitropî din boerî să să facă prin de iznoavă adunare şi schepsis a toată sistima boeriască de Botoşănî, cari acasta să să săvărşască prin înnadins diiac rânduit, şi la ace adunare ci să va face, dacă vreunul din boerî nu va pute mergi La 2S Ianuar, Aga-1 grăbeşte a veni, «ca doar »a va putu face ce\a». www.dacoromanica.ro 280 DOCUMENTE EELATIVE LA J30T0ŞANI din încungiurare de boală sau altceva, să i să cară în scris socotinţa, nu numai pentru alegire de epitropî, căt şi pentru toate trebuinţile târgului ci sâ vor socoti de folos, de podoabă şi de îndemânare la alijveriş şi vieţuire, — făcăndu-să socotinţă si pentru pecete târgului, în ce chip şi la ce parte să ste păzătă; căci epitropii de acum fără o sălnică eczăcutari-sire ei nu să trag, ci mai vârtos să îndiasă. Şi însuş acastă îndesătură dă dovada a obrăzalniculuî lor interes, fiind mai vârtos stăruinţa noastră ca persoane de protecţii streină, iar nu supusă stăpânirii locului, şi persoane fără căpătâi şi fâiă acareturi, sau venite de curând, să nu să socotiască de patrioţi şi de târgoveţi, şi nici să să priimască la sfaturile târgului . . .; căci numai cu chipul acesta târgul nostru va lua iarăş îndreptare la ci ave pănă acum, — precum sănt văzute pănă astăzi facire podurilor de piatră, săngura urmă a faci-rilor de bine ci aţ răvărsat... Şi, pe lăngă acasta, fiind-că aceli persoane au făcut şi o instrucţie [n° 173], cari în fiinţa sa are materie de constitucţie şi, ca o hârtie ci nu s’au găsăt de cuviinţă, nici s’au iscălit de cătră toţi căţi cunosc datoriile supunirei către stăpânire,—să să cerceteză ace constitucţie de cătră rânduitul diiac; şi, dacă va fi socotită de bună di cătră toţi şi să vor iscăli cu toţii, să rămăe în lucrare iaî, iar, de nu, să să strice, ca nu, pe lângă acei nesocotiţ iscăliţ, să rămăi ca o prihană şi pentru toţi căţî îş cunosc mai bine datoriile supuniriî lor.» — Persoana căreia i se scrie (< acum că Innălţime Voastră din caşul ci Sfanta Pronie au norocit patrie acasta cu încredinţare oblăduirii ei >), Domnul adecă, pune hotă rîre sus : - Vel Post. va răndui din dieciî di Divan spre cercetare şi doslosăre a totul, poroncindu-să acestor de acum epitropî să[sj tragă cu totul, neavănd înpărtăsăre a fi epitropî, cănd boerii, ce de tot cuvântul sănt cu covârsăre lor, şi din aceştia epitropii, ci sănt, în fiinţa cinovnicului şi a tuturor boerilor si a neguţătorilor, să să facă alegire de cătră toţi, fără sâ să amesticfe] străinii; 828, Fev. 27». 183. . Să vie «un înnadins cinovnic a Divanului» pentru cercetare. — Zăbovite din causa Crăciunului pănă la 15 Ianuar 1829, cînd se va judeca (1828, 21 Decembre). 187. 8 Iunie 1829. Hotărîre a Divanului, presidat de generalul rus Jeltuhin, în privinţa moratoriuluî dat debitorilor din causa împrejurărilor de la 1821 şi scăderii ulterioare a valorii productelor şi, deci, preţului moşiilor. O asemenea măsură se luase şi în Decembre 1827, de «Domnul de mai înnainte, Sturza>, pănă a nu se ocupa «provinţia». — Copie. 188. 31 Maiu 1831. «Agafia Stariţa» către—. «Trimit Paraclisul Sfîjntului Haralambii, prescris pe cărticica cea tipărită, iaste a Pisoscheştilor. Mă rog pune la cale cu Zamă-Neagră, că tare ne supără cu imaşul: închidi vitile şi le ţine legate cu săptămânile, podul mi-eau stricat, gardul au pus pe www.dacoromanica.ro 286 DOCUMENTE RELATIVE LA BOTOŞANI moşie schitului, şi au luat o bucată de pădure, şi taie din-tr’ănsa ; şi eu n’am ci să-î făcu». 189. Botoşani, 17 Mart 1838. «Babett Metz», «soţia răposatului doftor Meţ», cere lui Costachi Conachi Mare-Lo-gofăt a i se face «o pensie potrivită familiei mele» de treî copil, dintre cari cel mai mare are şepte ani. [Adaus:]4 April 7247 (1739). «Eu Cărstăna, gupăniasa Iorgăî Burghele Armaşul», cu fiii, dă zapis «lui Pană neguţitoriul», că i-a vîndut «un iaz cu vad de moară în Sitna, în hotarul Ruşilor», luat de la «Anghelache de Rus[î]». Semnează: «Eu Crăstăna Armăşoe, şi eu fiiu dumisale lordachi am iscălit». «Neculaî Pătraşcu, Pentre Bantăş, Sturdzea Vel Logftu, Iz-man[ă] biv Vel Căpt. Post. Miron Goroveî». www.dacoromanica.ro VII. DOCUMENTE MUNTENE Şl OLTENE DIN ARCHIVA D-LUI BARBU ŞTIRBEI. www.dacoromanica.ro 1. F. d. Radu-Vodă [Paisie] «cinstitului boiariului Domniei Mele, jupănuluî Datco Vel Armaş, şi cu fecoriî luî, căţî Dumnezeu îi va dărui, ca să-î fie luî siliştea Băileştilor toată, şi cu tot hotarul, pentru că iaste a luî bătrână şi dreaptă moşie de baştină, cumpărată de moşu-său Harvat Log[o]fătul încă din zilele răpoosatuluî Radului Voevod cel Frumos; şi hotarăle să se ştie: din Calea Mălaiului pănă la Capul Nisipului, şi de acolea pănă la Rătunda şi pănă la Smerdeşteţu, şi pănă la Câmpul Dărvariuluî . . . Staico Vel Dvornic, jupan Tatul Vel Log[o]fât, jupan Stroe Vel Spatar, Udrişte Vel Vist., Dra-gomir Vel Pah., Fătul Vel Stol., Badea Vel Comis. [Pe margine :] Şi întru aceastea [moşii] vânzare să nu să facă, ci să fie ale celor ce vor rămânea dintr’ănşii.»—Tradus de «Floru erei, dasc. slov.» Originalul e pierdut1. 2. 24 Novembre 7046 (1537). «Io Radul Voevod şi Domn a toată ţara Ungrovlachieî, fiu al marelui Radul Voevod», către Dan Peh., cu fraţii şi fiii, şi Stan, cu aceiaşi, şi Stoica, cu fiii, dîndu-li Ghiurileştiî şi Zgîndeştii. Aduc cărţi «de la răp. părintele Domniei Mele, şi de la Vlad Voevod, Călugărul, şi de la Basarab Voevod, şi de la Radul Voevod şi de la Moiseî Voevod, şi de la Vintilă Voevod, şi de la Vladu Voevod S ^JK/UHora». Boieri: Şerban Vel Ban, Vintilă biv Vel Dvor., Staico Vel Dvor., Vlaicul Vel Log., Udrişte Vist., Stroe Spat., Dragul Stol., Strofe] Peh., Barbul Comis, Badea Post.— Monogramă. Pecete ruptă. 3. 3 Novembre 7066 (1557). Pătraşco-Vodă lui Radul Vel Stolnic, cu fraţii şi fiii lui, întărindu li satul Băileştiî, pănă 1 Nişte Ţigani «cari aii fost aî lut Deatco Cluceru», strămoşul luî Stoica Maiele-Logofăt, se pomenesc într'un act al luî Radu Şerban din 7111 (Cartoanele episcopuluî Ghenadie de Rîmnic, în Bibi. Ac. Rom , VI, n° 2). 66549 Voi. V. www.dacoromanica.ro 19 290 DOCUMENTE BABBU ŞTIRBEI la raN K©fK©^a. Boieri: Dragomir Vel Vor., Ivaşco Vel Log., Stan Spat., Badea Stol., Dumitru Vist., Mitru Com., Gonţea Păh., Stoichiţa Vel Post.— Monogramă. Pecete. 6. 5 Septembre —. Alexandru-Vodă [Mircea] dă lui Stanciul Log. din Căzăneştî moşia sa. — Monogramă, pecete. 7. Bucureşti, 29 April 7100 (1592). Ştefan-Vodă lui Dobrişan Post. şi soţiei Dobra, pentru Hulubeştî. IaneVelBan, Mitrea Vel Vor., Dumitru Vel Log., Dan Vel Vist., Vasilie Vel Spăt., Radul Vel Com., Duca Vel Păh., Dima Vel Stol., Iane Vel Post. Scrie «Voico gram.»—Monogramă şi pecete. 8. Bucureşti, 12 Septembre 7103 (1594). Mihaî-Vodă dă lui Dobrişan şi fratelui Tudoran parte de ocină din Holobeşti. Proces cu Andreico Com. şi Vladul Stolnic, încă de la Mihnea-Vodă. Boieri: Mitrea Vornic, Andreiu Vel Log., Statachi Vist., Pani Comis, Sârbul Stol,, Manta Păh., Tudor Vel Post. Scrie Galiş. — Monogramă. Pecete ruptă. 9. Mart 7104 (1596). Mihaî-Vodă, pentru Holubeşti. Boieri: Ivan Vel Vor., Chesar Vel Log., Radul Com., Negre Spat, Stroia Stol., Preda Vel Post, Ispravnic Ivan Vel Vor. Scrie alt Ioan. — Pecete, monogramă şi pe margine semnătura domnească'. 1 Alt act de la MihaT, din 8 Iunie al aceluiaşi an 1596, în cartoanele episcopului Ghenadie de Kîmnic. la Ac. Rom , II, n° 22. Acte din 10 April şi 6 www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 291 10. Tîrgovişte, 3 Septembre 7106 (1597). Mihai-Vodă, pentru jupaniţa Dobra, jupaniţa lui Dobrişan Post., «şi fiii ce va avea» : îi dă moşia din «Hulubeştî», cumpărată cu 14.000 de aspri. Boieri: Dumitru Vel Vor., Teodosie Vel Log. *, Negrea Spăt., Stoica Vist., Radul Corn., Stroe Stol., Şerban Păh., Preda Vel Post. Scrie Stoica. — Pecete şi monogramă. 11. [C. 1600.] f Scris-amu eti Andreico de în Ogrăzeanp], să se ştie cumu m’ati găsit la munte, deci miau luat toatfă] marha, şi mi-ati luat şi cărţile de moşie ; ce aşa am mărturisit şi denaintea Divanului cum amu avut păr[ă] cu Dobrişan şi cu Tudoran păntru o parte de ocnă de la Hul[u]beşt[f; deci aă avut neşte cărţi la mene ca să le spargu; deci aşa amu mărturisit, cumu mi le-eati luat atunce toate; deci aşa să se ştie.» Pecete de ceară brună. 12. [C. 1600] Adecă eu Săman, i să sini, ot Cotruea, scriem acast al nostru zapis la măna Lupul[u]i ot Corcova, cum să abu a dare Dicul boi 3, pitru un jurămnăt ce au fost strâmbii; iar, să nu voi da eu aceşte trei boi păn Duminecă, ei să fiu eu rămăn părcă[la]buli Nicolei, făr nic un cuvânt . . . Iar, de nu va Dicul aceşti boi, iar noi să avem a da moşiia Diiculuî, căt va ave. 13. Jurătoriî lui David, anume Neagoe de la Işalniţfa], şi Ghiuca din Cruşţă, şi Mirca din Plesoi şi Eremie din Gio-roc, şi Mi hai din Ţănţăreanî, şi Vlăsan din Livezi, şi Marco din Comană, şi Vome de Perieţl (sic), şi Dumitru de Pr[o]- luhe, din Sfr.ăzeşlî, 20 April 7l°5> cele de pe urmi pentru episcopia de Rîm-nic, dîndu-î moşia Cornetul în Voinigeştî, închinaţi de «boierii din Drigoeştî». le cunosc dupîl copii moderne în Col. d-lut Gr. P. OISnescu. La 14 April 7I05 (1597). Mihat era în Argeş, S ii ape lll apr. şi făcea o intirire unul Ne-cula Cupeţ de acolo, cu scrisul logofătului Buta, tot din Argeş (Arch. Statulu^ Cotrocenl, LVH, 9 1 pergament). 1 Teodosie Rudeanul fusese Vistier în 1596. La 15 lume 1597, Mihai-Vodă ÎI face dar satul BăiaşT, ce-1 cumpărase de la răzişl cu 12.0O0 de aspri. Face mărturie şi fostul Logofăt Miroslav (copil necatalogate în Bibi. Ac. Rom.). La I111 Septeinbre 7107 (1598), Teodosie capiti întărire pentru satele Slălioara. cumpărat cu 5 5°° de aspri, FoleştI, cu 6.300, luat de la «cnezl», Popeşti «din OtăsStu, cu 4.,i00 (Cartoanele Ghenadie, II, n° 24). www.dacoromanica.ro 292 DOCUMENTE BAEBU ŞTIRBEI roci (sic) 1, şi Radul din Fâlcoî 2, şi Cuciuc din Comanca [de aici în româneşte], să jnria cum dat Danciul Vorni[c] i Radul Post. satul Băiuleştî, ca să-i fac[ă] bin[e] să-l boerească, şi nu 1-aQ fapt. Is. Dima Post. Pis msţa Mai 26. Soroc na Sf. Dimi-trie. Vleat 7110 (1602).— Monograma domnească şi pecete ruptă. 14. Tîrgovişte, 24 MaiQ 7X[1] 1 (1603). Radu-Vodă «boeruluî Domnii Mele David Postelnic şi Barbuluî Postelnic şi lui Mateiu Postelnic, ca să le fie lor satul Băileştiî tot, cu toate hotarăle, cum au fost şi nainte vreme. După aceia, cănd aQ fost în zilele Iuî Ştefan Voevod, iar jupăn Danciul, ce aQ fost Mare-Dvornic, din Brăncoveanî, el au dat acest satu, ce s’aQ scris maî sus, jupînuluî Iane Banu, ca să aibă milă şi cinste şi căutare, şi să-î scoaţă luî dregătorie de la Ştefan Voevod. Apoî, de cănd aQ luat jupan Iane biv Vel Ban al Craioviî acest sat maî sus zis, iar jupan Danciul Dvornic el n’au avut nicî milă, nicî cinste, nicî căutare, nicî dă cum, nicî dregătorie de la Ştefan Voevod. Iar după aceia, jupan Danciului întămplăndu-i-să luî moarte, şi murind, iar, după moartea Danciului Dvornic, intămplăndu-să luî moarte şi jupănuluî Iane Banu, după moartea jupanului Iane, iar MihaiQ Voevod, în Domniia Sa, făcăndu-să neam jupanului Iane Banu, cît au stătut Domn Ţăriî-Rumîneştî (a ilIn\*aio a rcn^CTKSt Hi? ce ChTKOpHa ec po^na iKSriaH ranee sau), şi [fiind mare, pu-tearnic], şi au luat tot satul maî sus zis, Băileştiî, şi au miluit pă sfânta şi dumnezeiască episcopie de Rîmnic, iar, lut MihaiQ-Vod[ă] întămplîndu-să tăere, au perit în Ţara-Ungurească şi au murit; iar, după aceia David Postelnicu i Barbul Postelnic şi Mateiu Postelnic, eî au văzutu cum că acest sat, ce s’au zis, l-au dat Mihaiu Voevod fără cale la sfînta episcopie, şi aQ avut aceşti boerî, ce s’au zis, pîră înnaintea lui Simeon Voevod, cu părintele episcopul din Râmnic, pentru acest sat, ce s'au zis ; apoî n’au avut părintele episcopu treabă, nicî 1 Numele în cursivă, sînt date româneşte de original 2 Tot el se află, ca martur, lîngi episcopul de Rîmnic, Efrem, şi iMafteiiî de fîtăncoveanli, într’un zapis al lut Dragomir, ce vinde la 7114 o ocini în IIotâranT (Cartoanele Glienadie, II, n° 3). www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 293 lucru, nicî de cum cu acest sat, nicî mult, nici puţin, nici au fost de moştenire acestor boerî mai sus zişi; şi n’au avut Jupan Danciul de la acel Ştefan Voevod nicî milă, nici dregătorie, nici cinste, nici un folos dă la jupăn Iane Vel Ban. Iar, după aceia, Simeon Voevod el au căutat şi au judecat după dreptate şi după legea lui Dumnezeu,, cu toţi credincioşi Domnii Sale. şi au dat lege 12 boerî lui Da vid Postelnic i Barbu Postelnic şi Mateiu Postelnic, să jure cum că n’au avut jupan Danciul Dvornic nicî o parte, nicî căutare, nici dregătorie, nicî nimic de la Ştefan Voevod. Iar, după aceia, la vreme carele au adus David Postelnic i Barbul şi Mateiu lege 12 boeri, iar Simeon Voevod, întămplîndu-să schimbare, şi au eşit din pămînt, şi în urmă Domniia Mea am venit în pămînt şi în Scaun ; şi au venit David Postelnicu i Barbu Postelnic şi Mateiu Postelnic înnaintea Domnii Mele, împreună cu părintele episcopu din Râmnic, şi au spus şi înnaintea Domnii Mele, şi înnaintea tuturor credincoşilor Domnii Mele, în Divanu Domnii Mele, cum că au pîră. Iar Domniia Mea am lăsatu acea lege ce au fost luat de la Simion Voevod David Postelnic i Barbul Postelnic i Mateiu Postelnic; şi au adus lege la zi şi la soroc la Divan, înnaintea Domnii Mele 12 boerî, anume : Neagoe din Işalniţ[a], i Mihaiu ot Ţănţăreanî, i Ghioca ot Cruşoţ, i Mirca ot PJeşoî, i Irimie Log. ot Goroc, i Vlăsan de Livez (sic), i Marco ot Comanî, i Voinea ot Periiaţî, i Dumitru ot Pr[o]roc, i Radul ot Fălcoî, i Cuciuc ot Comanca, şi au jurat înnaintea Domnii Mele cum că au fost dat jupan Danciul Dvornic satul maî sus zis lui jupan Iane Vel Ban, cum că să-î scoaţă luî dregătorie de la Ştefan Voevod ; iar Danciul Dvornic el n’au avut nici dregătorie, nicî căutare şi nicî o dobîndă. Drept aceia am dat şi Domniia Mea luî David Postelnic i Barbulul Postelnic i Matei Postelnic satul Băileştiî ce s’au zis, să le fie de moştenire, ca şi maî nainte, şi feciorilor lor, şi nepoţilor şi strănepoţilor lor, şi de cătră niminî să nu să clătească, după zisa Domnii Mele. Iată şi mărturii am pus Domniia Mea: jupan Radul Buzescul i jupan Preda Mare-Ban al Craioveî şi jupan Cernica Vel Dvornic şi jupan Stoica Vel Logofăt şi Radul Vel Cliuc. Şi www.dacoromanica.ro 294 DOCUMENTE BAKBU ŞTIEBEÎ Nica Vel Vist. şi Grigorie Com. şi Leca Spat. şi Costandin Păh. şi Leca Vel Post. Ispravnic Stoica Vel Logofăt. Şi am scris eu Pantazi Logf.,la Scaunul Tărgoviştiî, luna Maiu 28, cursul leatului de la Adam pînă acum, văleat 7101. Semnătura Domnului, monogramă şi pecete. — Reproduc traducerea din 1828 a lui Dimitrie Logf. za Vest 15. Tirgovişte, 25 Iunie 7111 (1603) Radu-Vodă «slugii Domniei Lui, lui David Post., şi jupăneasiî lui Măriei, şi Bar-bului şi lui Matei Post., şi feciorilor lor, căţî Dumnezeu le vor dărui, —casă le fie satul Băileştiî tot, cu tot hotarul, dupre cum au fost al lor şi mai nainte vreame, de baştiră. După aceaia, cănd au fost în zilele lui Io Ştefan Voevod, iar jupan Danciul Dvornecul ot Brăncoveanî, el au dat acest sat, care am zis mai sus, lui jupan Iane Vel Ban din Craiova, ca să aibă cinste şi socotinţă, şi să-î scoaţă lui dregătorie de la Ştefan Voevod. Deci jupăn Danciul Dvor. el au fost numai cu satul dat, iar milă şi cinste şi căutare n’au avut nimic, nici nu i-au scos vre o boerie de la Ştefan-Vodă. Iar după aceaia jupă-nuluî Danciului i s’au întâmplat moarte şi, după moartea lui, s’au întâmplat de aii murit şi jupănul Iane Vel Ban, şi au rămas satul cel mai sus zis Băileştiî, iar Mihai-Vodă el s’au făcut rudă lui jupăn Iane Vel Ban, deacă au stătut Domnu în Ţara-Rumînească (a a\h\\\ha kojkoaa ivii c kt nopţi a ec piv^ÎHA JKSnaH mhjk . ..), şi, fiind stăpân şi putearnec, au luat satul Băileştiî, şi l-au închinat sfintei Episcopii de la Rîmnic. Iar, după aceaia, s’aQ apropiiat vreamea de s’au întâmplat şi lui Mihail Voevod moarte în Ţara Ungurească. Apoi David Post. şi Barbul şi Mateî Post., ei, văzând cum că au dat Mihail Voevod acel mai sus zis sat la sfânta Episcopie fâr de cale şi făr de dreptate, aQ avut părâ cu părintele episcopul de la Rămnicu, pentru acel mai sus zis sat, în zilele lui Simeon Mughilea Voevod, zicând cum că n’are părintele episcopal nicî-o treabă şi nicî-un ameastec, nici mult, nici puţin, cu satul Băileştiî, ci l-au luat în silă Mihail Voevod : căci jupan Dineul n’au avut nicî-o milă, nicî-un folos şi nicî-o boerie, nimic, de către jupan Iane Vel Ban. După aceaia Simeon Moghila Voevod au judecat după dreptate şi după www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 290 leagea Iui Dumiezeu, cu toţi binarii din Divanul Domniei Lui, şi au dat leage lui David Post. şi Barbuluî şi luî Mate! Post-12 boieri ca să jure cim că n’au avut jupan Dancul Dvor. nic nicî-o milă, nicî-un folos şi nici-o boerie de la Şte-fan-Vodă ; şi au avut aceşti boerî ce s’au zis mai sus zi şi soroc cu 12 boerî, ca să jure. Daci, întămplăndu-se lui Si. meon Moghila Voevod schimbare, de au eşit din ţară, în urma luî am stătut Domniia Mea Domnu în Scaun, în Ţara-Românească. După aceaia David Post. şi Barbul şi Mate i Post. ei au adus leage deplin, 12 boiari la zi, şi la soroc, înnaintea Domniei Meale, de aii jurat; şi jurătorii anume : Neagoe din Işalniţfa], şi Mihaiu din Ţântăreani, şi Ghioca Log. ot Cruşoţ, i Mirpa ot Pleşoi, şi Irimia Log., şi Vlăsan din Livezi, şi Marco din Comana, şi Voine din Periiaţi, şi Dumitru din Pr[o]roc. şi Radul din Fălcoî, şi Cuciuc din Comanca, şi, au jurat înnaintea Domniei Meale cu 12 boieri cum că au fost acest sat [dat] de Dancul Dvornic luî jupan Iane Vel Ban ; iar jupan Dancul n’au avut nici o milă, nici cinste, nici boerie, ca să-I scoaţă de la Ştefan-Vodă, — după cum le-au fost tocmeala. Drept aceaia au rămas părintele episcopul de la Rimnic de leage şi de judecată, şi au dat Domniia Mea luî David Post. şi jupăneasiî luî Măriei, şi Barbuluî şi luî Matei Post, ca să le fie satul cel maî sus zis, Băileştiî, lor moşie ohabnică ca şi maî nainte vreame, lor şi feciorilor lor, şi nepoţilor, şi strănepoţilor lor; şi de nimenea să nu să clătească, după zisa Domniei Mele. Iată şi mărturii au pus Domniia Mea : pe jupan Radul Buzescul şi jupan Preda Vel Ban şi Cernica Vel Dvor. şi Stoica Vel Log. şi Nica Vist., şi Radul Vel CliuC. şi Leca Spat. şi Grigorie Corn. şi Costandin Pah. şi Jivco Vel Ar-maş şi Leca Vel Stratornic. Ispravnic Stoica Log. Scrie «az Pandazb. Semnături, monogramă şi pecete pe hîrtie l. — Pergament. Traducere de Floru. 1 La 15 Ianuar 7118 116^0), Kadu-Vodt jmlecK între Colea fata luî Dan-ciul Vornicul din Brîncovenî şi un Avram Post., fiul Logofătului Borcea, Calea ţinuse pe Calotă Banul, ce fusele căsătorit întăiîi cu mama luî Avram La moartea lut Calotă, Avrum caută la Calea zestrea mamei sale, şi ailă într’o www.dacoromanica.ro 206 DOCUMENTE BARBU ŞTIBBLI 16. Tîrgovişte, 28 Novembre 7115 (1606). Radu-Vodă dă lui «jupan Radul Buzescul» satul Mostiştea. «Fiind că acest de maî sus zis Sat a fost de moştenire a jupaniţei Măriei, maici răposatului jupăn Radu Florescu Cliucerul; apoi, după strămutarea răposatului jupan Radu Florescul Cliucerul din lume, iar jupaniţa Maria, maaica-sa, ea a dat, şi după rugă-cunile jupaniţei Stancăî, jupaniţa fiiuluî ei Radu Florescul Cliuceriul, pă acest sat pentru sufletul lui, a fi lui spre vec-nică pomenire, fiind că a trăit bine jupaniţa Stanca cu răposatul jupan Radu Clucerul Florescul, şi i-a făcut şi carte . . . de moştenire, şi cu mare blestem. Iar, după aceia, jupana Stanca ea a rămas în nimicie, şi n’a putut ţinea acest sat şi a să hrăni, şi n’a putut a-şî aduce venit dintr’acest sat, pentru depărtarea stării locului» : iea pentru el de la Buzescul 65 .000 de aspri, înnaintea lui «jupan Bărcan Vel Stolnic i Badea ot Grădişte i Badea Post. ot Grec i Stanciul Log. ot Cepari i Prăvul Log. i Tudur Post. ot Rud[enî]». Domnul întăreşte. Divanul: Cernica Vel Vornic, Stoica Vel Log., Nica Vel Vist., Mrăzea Spat., Gligorie Vel Com., BăF-can Stol., Stanciul Păh.1, Leca Vel Post. Scrie Paraschiva Log. Semnătura Domnului, monogramă şi pecete pe hîrtie. Slavon. — Traducere din 1834 a lui Gheorghie Peşacov: am reprodus-o 2. 17. Tîrgovişte, 20 Octombre 7116(1607). Radu-Vodă, pentru «Preda Mare-Ban al Craiovei», dîndu-i «Breza» şi «Flo-reştii», şi un al treilea sat, cu numele şters. Marturî: «Radul Cliuc. Buzescul, Cernica Vel Dvor., Stoica Vel Log., Nica ... (?), Mrăze Spat., Bărcan Stol., Gligorie Corn., . . . Pah., Leca Vel salbă optzeolf de galbeni lipsă Calea-1 împaci la judecată, dîndu-î şeîzecî (Arch. StatuluT, Brîncoven?, IX, 8, original slav.) 1 Un alt Stanciul, Logofăt, în Maiiî 7119 (1611), ţinea pe «Tudora nepoata răposatului Mihail Voevod», şi avea satul Grămăticii (Cartoanele Ghenadie, VI, n° 9) 2 Intr'un hrisov de întărire al Domnului, din 12 Ianuar 7115 (1607), pentru Stoica Log. şi soţia luî Dochia, apar în Divan şi Radul Buzescul şi Marele-Ban l’reda (Cartoanele Ghenadie, VI, n° 4). www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 297 Post. Oancea vlLog».— Monogramă şi semnătura Domnului. Pecete ruptă. Pergament. Slavon *. 18. Tirgovişte, 28 Mart 7123 (1615). Radu-Vodă «jupaniţii Cătălinii Bănesil», întărindu-i: Corbenii, < pentru că a cumpărat răp. jupan Preda, fostul Mare-Postelnic, bărbatul jupaniţii Cătălinii Bănesiî, acastă de mai sus zisă jumătate de sat de la Stancul drept 7.000 aspri gata»; alte părţi de acolo, luate de acelaşi, o vie, «fiind că acastă vie a fost zălojită în urmă la răp. jupăn Preda Post., care a şi cumpărat-o acastă vie drept aspri gata 100 de la Dumitru, încă din vremea de mai nainte, în zilele răp. Mihail VV., cînd au fost cursul anului 7104»; o altă parte din Corbeni, «încă de mai înnainte vreme, în zilele răp. Alexandru Voevod fiul lui Mirca Vvd»; partea din Berbeşti, luată de Preda cu 100 de aspri; alta, cumpărată de el «pe 12 boi, şi încă l-au plătit şi de bir, ce a dat aspri de argint—»; alta, tot acolo, pentru care «văzut am Domnie Mea şi cartea răp. Alexandru Voevod de cumpărătură, cînd a fost cursul anului 7083». Boerii: Ianachi Ban, Gheorghe V. Vor., Vintilă V. Log., Dedul V. Vist., Leca V. Spăt., Mihalachi V. Stol., Braţul V. Com., Lupul V. Păh., Bărnad V. Post. Scrie Lepădat. — Traducere din 1835, de Gh. Pe-şacoy. 19. Tîrgovişte, 11 Decembre 7128 (1619). Gavril-Vodă, fiul lui Simion Moghilă, dă «Hulobeştiî» lui «jupan Tudoran Pit.» Boieri: Enache, «Mare-Ban de Jîu», Ivaşco Vel Vor., Papa Vel Log., Stoica Vel Vist., Miho Vel Spat., Mihalache Vel Stol, Gligorie Vel Com., Vlad Vel Peh., — Vel Post. Scrie Stancul. — Monogramă. Pecete. 20. 21 Iunie 7130 (1622). Radu-Vodă «jupăneasiî Cătălină Băneasa şi cu feciori ei, căţi Dumnezeu le va dărui, ca să-î fie ei moşie la Cepturoaia; însă jumătate de funie, partea jupă-neasii Maricâî şi a Predei, din sătu din Albeşti, fecîoru Ba-deî Spătariu de la Sărata, şi din satu de la Hoboga iarăşi jumătate de funie»: dăduse pe aceste pămînturî 18.000 de aspri. 1 Peste vre-uu au, la 29 Septcmbre 7117 (160S), Marele-Logofât nu mai e Stoica, ci Lupul (Cartoanele Ghenadie, VI, n° 5). www.dacoromanica.ro 29S DO 'UJIENTE BABBU ŞTIRBEI «Şi, cănd au vândută jupăneasa Marica şi fecoru eî Preda Post., au întrebat pe toţi fraţi! eî: pe Radu Post. şi Preda Slug. şi Stroie, voru ca să o cumpere eî acastă moşie ce s’ău zis maî sus, sau nu...; iară eî n’au vrut». Boierî: Vintilă Vel Vor., Papa Vel Log., Hriza Vel Vist., Nicolae Vel Spat., Vartolomei Stol., Furtună Com., Ioniţă Păh., Trufanda V. Post. Scrie Lepădat Log., în Tîrgovişte. — Traducere de «popa Radu protopopu ot sud Dolj», 24 Novembre 1784. 21. Mart 7134 (3pr,s,). «Negoiţfâ] snă Mihartu Păh. ot Smărdeşti» vinde «văru mieu Vasfijlie Stăngăgaculuî» (sic) partea luî din Mostişte. «Insă moşie starpă, făr de rum[ă]niî.» Semnează iuzbaşî, ceauşi de prin sate, «jupăn Cola cupeţ ot Buc[u]reşti, Mihai Armaş ot tam». 22. 17 Septembre 7149 (1640). Răzăşî vînd vie la Găr-deştî «jupănuluî Ghiniî Sluj.» 23. 5 Ianuar 7150 (1642). Preda Spat., nepotul Predei Banul ot Cepturoaia», dă zapis lui «Mihaiu snă jupan Dumitru V1 Sluj. Filiiuşanul şi a surori-mea Capleî». Rămăsese din zestrea făgăduită eî «1 rănd de haine de sarasir, derept ug. 50, şi I cunună de aur, derept ug. 40, şi brăţări de aur, derept ug. 20, şi trei ineale, derept ug. 9, şi 2 părechî de cercei, derept ug. 6», şi cinci ţigani,«şi leag[â]nul cu tel[e]gariî, derept ug. 120». Dă în loc Floreştiî din Dolj, primind şi un rest de IOO ug. Marturi: Dragomir Ban, Dumitru Dudescul Vel Vor., Radul Vel Log., Stroe Vel Vist, Preda Vel Spat., Socol Vel Cliuc , Dumitraşco Vel Stol., Radul Vel Comis, Marco Vel Păh., Dumitraşco Cliuc. Spineanul, Iacov Cliuc. ot Cenaia. Mai semnează: Pravul V1 Căm[ă]raş, Drăguşin Vel Arm., Diicnl Vel Ag[â], Mr/o? AoforâsTtc, . . . KapatCâ;, Ghinea Sulj., Cos-tand'n [Şerban], Udrişte Năsturel vl Log., Drăgoî Log., Gheorgfhie] Marel[e]-Pit., Cernat Vel Post., Bunea Vistiiar, Preda Sul., Danciul Log., Radul Cap., Barbul Cliuc. ot Frat[o]şl, Udrea Cliuc., Balica Păh , Iacov Cluc., Pătraşco Cliuc. Pecetea luî Preda cu : «Pre-da Bu-ză » 24. 10 Ianuar 7150 (1642). Unrăzăşdin Gărdeşti vinde via «dumnealui jupănuluî Ghineî Sluj.». Marturi: «jupănul Iorga www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 299 neg[u]ţăt°riul i jupănul Tudor i jupînul Iane neg[u]ţătoriuI, i Sărban Croitoriul». 25. 8 Mart 7151 (1643). Mai mulţi răzeşi vînd moşia lor Ia Săngureni în Vlaşca «jupănu[lu]î Apostului». Marturî «de împrejurul locului, anume Gherghe Vistiiarul, carele iaste judec[ă]toru în Scaunul în Buc[u]reştî. . Ghidul Comisul ot Popeşt[î], şi Chiriiacu Log[o]fătul ot Stoeneştî i snă Ştefan Lo-g[ojfătul, şi Stănimir, şi Radul, şi Vladul Piecul ot Dărăşti, şi Furduiu i braţ Bugdan ot Câlceştî, i Dobre fecorul lu Dărjan ot tam, i Angliei ot Buc[u]reştî, i fecorul lui Ianache, şi Ivan ot Porubenî, fecorul Rusului». Scrie «Stoica Log[o]fâtul ot Bărbăteşti». 26. 26Septembre 7154 (1645).« VladulotCăz[â]neşti» se vinde «Neculei părcălabul>, «în zilile creştin Mafteî Voevod>, ca «rumăn», pentru 12 ughî. între martori, «Hamza iuz., i Bălaii». Scrie «popa Matei ot Jtrov». Iscălesc şi «Dumitru sluj. ot Filiiaş. Guran Căpt.; az Vintil[ă] Post.». 27. 14 Iunie 7154 (1646). «Adecă noi aceşti 24 de boiari ce am fost luaţi hotărnici din Divan pre răvaşe domneşti din-naintea Domnului nostru Io Matei Basarab Voevod de părintele Efrem cu tot soborul de la sfânta mănăstire din Gura Motruluî», la Scaeştî (Mehedinţi), fac raportul. — Copie. 28. 2 Iulie 7154 (1646). Mateî-Vodă lui «Manolie Portar», pentru a hotărî la Gorgăneale, lingă Măneştii Radului-Vodă; «care ocnă... au făcut schimbu părintele Atanasie cu Stoica Postelnicul cel orbu». 29. Bucureşti, 20 August 7154 (1646). Mateî-Vodă întăreşte mănăstirii Radu-Vodă, unde e egumen Atanasie, moşia Gorgăneale, ce fusese a lui Stoica Pâh., fiul lui Vălcul Cluc-din Dragomireştî: supt Radu-Vodă, Stoica vinde Hrizeî Vornic o moşie în Cocanî, Brobodeţ şi Dragomireştî. Supt Matei, la moarte, Hrizea Vornicul lasă aceste moşii mănăstirii Radu-Vodă, «unde zac (c)oasele lui». Stoica face apoi schimbul. în zapis, sînt marturî: Şărban Vist. şi fiul Radu Spăt., Loizu Clucer, Stati negustor, ş, a. Divanul: Ghiorma Vel Ban, Dra. gomir Vel Vor., Radul Vel Log., Stroe Vist., Diicul Spat., Preda Cliuc., Barbul Stol., Radul Comis, Drăguşin Pah., Cos- www.dacoromanica.ro 300 DOCUMENTE BARBU ŞTIRBEI tandin Post. Scrie Dumitru Log. — Semnătură, monogramă şi pecete. 30. 31 Maiă 7155 (1647), «Miloş log., fecorul Badeî de în Severineşt[i]», vinde Postelnicului Semen partea sa din Că-zăneştî. 31. 14 Iulie 7157 (1649). «Vladul Post. de Dranoveţ» dă zapis «dumnealui Ghineî Cluc.», pentru a-î vinde vie la Găr-deşti. Marturi doi Greci. 32. 28 April 7158 (1650). «Megiiaşii ot Ghitureşti» dau o parte de moşie «Iscrului ot Crai [o] va», care a plătit «pentru sat . . . năpăştî 4 ani», Se pune şi pecetea Craioveî. Intr’un cerc dublu, o cruce, două stele şi «Craiov[a] oraş». 33. 18 Maiil 7158 (1650). Paisie patriarchul de Ierusalim1, înnaintea lui vine «jup[ă]neas[a] Elinca Băneas[a] Radului Banul Buzescul, cu coc[o]nul eî, cu Matei, în braţe, cu mare jalbă şi cu lăcrămoasă plângere, cum, fiind o jup[ă]neas[ă] rămas[ă] săracă de soţul eî. . ., sculat-se-au niştfe] boiarî, numele lor Goran Log. şi Radul iuz. Bărsescul, şi cu oamenii lor, Barbul Cucescul i Necula ot Răscăiaţ, cu cata lor, cu pară şi cu mare asupriciune. . ., împresurăndu-i moşiile şi satel[e] şi ţiganii. .., văzăndu-o pre dinsa un cap de fămeae, neputănd a-ş căuta lucrul cu dinşii. . . De care lucru .. . facem leg[ă]tură patrierşască cu sabiia lu D[u]mn[e]zeu asupra acestor boiarî ce scriu mai sus, cum, de vor fi luoat aceale moşii şi sate şi ţigani cu cale şi cu dreptate, căzăndu li-s a le luoare, eî să fie ertaţ şi bl[a]gos[lo]viţ, şi să le fie de folos ; iar, de vor fi luoat făr de dreptate şi fâr de leage, numai aşa în silă şi fâr de cale, căc pot eî să fie procleţ şi anaf-tima şi afurisiţ de Vlădică Hs.,» etc. Semnătura greacă şi pecetea patriarchuluîl. 34. 22 Septembre 7160(1652). «Todru Logf. ot Drăgoeştî, 1 Un alt Paisie, de Constantinopol, fusese la 1101 în 1645 , el dă două acte ' unul pentru dania făcută la mănăstirea Bradul, de Radul Comisul (Arch. Statului, Brad, XXVII, 1), iar altul pentru Snagov ' o afurisenie asupra lui Matei Locorescul, Gherghe, Ghinea, fratele acestuia Iani, Radu Şufarul şi Pa-raschiva (Bibi Ac Rom , doc. 15S/XX ; semnează şi Mitropolitul «Damil al lg »). www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 301 împreun[ă] cu fec[o]rii meî, Chirca i Costandin», dă zapis luî «Necula prăc[ă]labul ot Glogfojva, ot sudstvo Meh.», pentru ce-i vinde în Căzăneştî, «în zilele Mării Sal[e] D[o]mnu nostru Io Matei Bas[a]rab Voevod». Marturi: «jupan Buliga căpit., iot Cernaia Iacov căpit., i ot Oi[ă]neştî Goran Log., i ot Bărseşti Vladu iuzbaşfa], i ot Medveajde Radul Cliuc., i ot VăgiuleştI Prăvul Log.»—Semnează toţi. Pecetea lui Tudor. 35. 9 Decembre 7160 (1652). Mai mulţi răzăşî din Găr-deşti vînd vie «dumnealui jupan Ghinea Vistiiar» : «şi cu căsoae şi cu teascul şi cu linul». 36. 18 Iunie 7164 (1656). Constantin Şerban-Vodă luî «Necula Glogoveanul V1 Pit.», ca să poată opri moşia Bărseşti, «partea lu Tudor Log.», pentru partea din Căzăneştî, ce era de fapt a «Bănesiî Buzeasca». — Pecete mică, rotundă, cu chinovar. 37. 29 August 7164 (1656). Patru «megeş» arată boierilor Păiauî pentru un Lepădat că «acestu Român (sic) Lăpădat este rutnnăn de moşie, de obrăşiia, iar cu huniia nu havut nice o treb». 38. 3 Februar 7169 (1661). Mal mulţi răzeşi, între cari «Gulie, Gratie, Ruhat, Ţintea, Ţintea meşterul, Finat, Dragne, Dude, Datco», se vînd rumînî luî «Badea biv V1 Post.», căruia-î dau părţile lor din Hulubeştî. Marturi: «Stroe Vel Dvornic», «Prodan Păh.», «Preda V1 Ban», «Ioanichiia igumen ot Ji-tiianu», «Chirca Vist.»—Pe un alt act, cu aceiaşi dată şi scop analog, semnează şi «Ion Stol. ot Corşorî». 39. 9 Mart 7169 (1661). «Jupănasa Doichiia, fata Ghineî Păharnicului ot Mostişte», vinde «Niculeî Clucerul[u]i ot Stăce (sic)-» şi fiului, «Niculeî», partea eî din acest sat, şi a verilor, Barbul şi «Mihartu». «Luamătă ug. 13, ca să-î fie dumnei lui moşiia.» Marturi «Nicula Vătahul ot Orăviţi şi fii-seu Ştefan Log. ot tamu şi Post. Dumitru a Neculi ot Izvoră şi Post. Dumitru Turculescu ot Şicurile şi iuzbaşa Prodea ot Ros-pova şi Sava Roşulu ot Flămăda». 40. i,u Octombre 7170 (1661). Fiii uncheaşuluî Vlaiculuî den Hul[u]beştî, den judeţul Vlăşciî», dau zapis «Bade! Clu-ciariuluî», că-î vînd partea de moşie. 41. 31 Octombre 7171 (1662). Radu Leon . Se făcuse hotărnicie de «Stoica al 2-lea Dvornic Şăntescul». Boieri: Gheorghe Vel Ban, Mareş Vel Vor., Radu Vel Log, Ianache Vel Vist., Şărban Vel Spăt., Neagoe Vel Cluc., Mi-haiu Vel Post., Balasache Vel Pah., Gheorghe Vel Stol., Papa Vel Comis. Scrie Dumitraşcu Log. — Copie modernă. 51. 20 Septembre 7181 (1672). Nişte Ţigani se bagă chiezaş că nu vor fugi alţii: «iar, de va fi ţigan rău şi de va fugi undevaş», dau ei seama: «şi săi aflăm, să-l aducem». 52. 12 Iulie 7182 (1674). «Curuia biv V1 Peh., i Costandin Brăncoveanul V1 Post., şi eu Stroe Cluc. Leurdeanul» dau www.dacoromanica.ro 304 DOCUMENTE BABBU ŞTIBBKf zapis «Barbuluî Fil[i]şanu) Vel Sluj.» că-î vînd «satul Mos-tiştea, partea luî Pătru Căm[ă]raşul jum[ă]tate». Era al luî Petru «de zeastre de la socru-său Paraschiva Peh. şi de la soacră-sa —, fata Banului Predei Buzescul; dec, căndu au fost acum . . iar Pătru Căni[ă]raşul el au fostu luat o dij-mărie şi au fost rămas dentr’acel dijmărit să dea la Domnie t1 45 S ; dec l-au apucat cu strănsoare ca să dea banii la Domnie ; dec el, neavăndu de unde da, au venit Ia noi cu rug[ă]ciune de am mersu de ne-am băgat chezaş la Husăin-Ag[a] Boşneagul, dfe i-am luat în chiezăşia noastra aceşt[i] bani... şi i-am dat de s’au plătit de cătră Domnie». Moşia era pusă zălog la ei. Aşteaptă «o lună preste zi; atunce au trimis tal. 265, ban[î] 44, iar tal[e]re 214, 88, el nu i-au trimis ; ci am mersu cu aceaste tal. 265 la Husăin-Ag[a] Boşneagul, ca să-î iâ şi să i scrie în dosul zapisuluî. Iar el banii nic de cum nu au vrut să-î iâ, ce au rămas pec[e]tluiţ la noi, precum i-au şi trimis Pătru ..., şi ne-am rugat de i au mai pus zi preste o săptămână» ; dar fără folos. Ieau eî banii de la «Isuf-Ag[a]». Nouă cereri Ia Pătru. «Iar el n’au mai trimis nimic, ce au fugit în Ţara Ungurească. Dec, fiindu cu noi împreunfă] chezaş şi Barbul Fil[i]şan V1 Slug., şi neîntăm-plăndu-ne noi a fi aic, fostu-l-aQ apucat Isuf-Ag[a] pre dinsul, de i-au plătit. . . Iar, dup[ă] ce am venit şi noi aic la Curte», li se cere de Barbul partea lor : dau partea din sat. Semnează: Costandin v1 Post. Brăncoveanu» [pecete foarte frumos lucrată, dar neînţeleasă, cu literele : K. E. ...], Preda Vel Stol., Stroe Cliuc. Leurdeanul [pecete cu ramuri], Paraschiva . . ., Dum[i]tru Cap. ot Fratoştiţ., Mihaî Cliuc. Drosul mărt. 53. i-iu August 7183 (1675). «Andriî Spăt.» dă un zapis «Badeî Vel Păh.» că s’a împrumutat de la el «cu 30 de gal-bin[i] păn la Simedru», puindu-şî ocina zălog, (din Hol[u]-beştp], din judeţul Vlăşceî>. Se adauge mărturisirea că n’a putut da banii la zi. 54. Bucureşti, 17 Iunie 7187 (i679).Şerban-Vodăluî Costandin Brăncoveanu Vel Ag[ă], snă Papei Post., vnuc Prediî Brănco-vanul, băiv Velichie Vornic, ca să hie satul Băileştiî ot sud Dol- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 305 jiuluî». Hotarele: «de spre Hrastul la Făntăna Ţiganului... Făntăna luî Voico . . . La măgură, la Banaghiia ... La ulmii lu Rade, în capul Prilogilor . . ., pănă în Grindul cel Mare ... Pre unde au aprinsu Preda Vornicul caseie Urziceaniloi, pren păru şi pren copaci . . . Făntăna luî Dude ... Făntăna lu Şărbu . . Grindul cu Mirariul... Plopii lu Barac, la măgura acea mare den Seliştea Bălăcianilor, unde au aprinsu Mateiu-Vod[ă] casele... Grindul Belului... Valia Muşii... Făntăna Meliacăî». Nume de rumînî. Simtion, Pădure, Pahonie, Peca, Drago mir Coţobăţ, Buţul, Gruia, Berindeaiu, Gostil, Andronie, Ţondră, Eftenie, Gania, Mirea, Cilea, Cornea, Ianiu, Stan Sitea, Dragomir Moldoveanul1, Armencia, Mirea Coe-nescul, Coin, Voilă, Zăoş, Grozav, Penca, Baia, Moldoveanul, Mănzia, Arion, Nedea, Ispas, Tatul, Ghera, Măinea, Micul. Nistor, Nianciul, Frunteş, Lazar, Stâslav, Stan Belega, Stalia, Lepădat, Danco, Cerna Gostil, Simtion Şelariul. < Pentru că acestu sat.. . fost-au de moşie al Danculuî Vornicul Brăn-coveanul de spre strămoşii luî, Craioveştiî; care a fost a răposatului Matei Voevod, moşul Predeî Voruecul Brăncoveanul, încă mal denainte vreame, den descălecata ţărăî, de l-au ţinut şi l-au stăpânit tot cu bun[ă] pace, den Domnu în Domnu, pănă în zilele lu Ştefan Voevod. Iară atunce Danciul Vornicul, stremoşul boiarinulul Domnii Meale Costandin Vel Agă, el atunce n'au avut nic o diregătorie de la Ştefan-Vod[ă ; deci, fiindu Iane Ban-Mare la Craiova, şi avăndu voe la Ştefan-Vod[ă]», îl dă satul pentru boierie. «Mihaiu-Vodfăl s’au făcut rud[ă] lu Iane Banul, cănd au stătuft a fi Domnu aic în ţeară. . . Intr’aceaia David Post., tatăl Prediî Vor. Brăncoveanul, şi cu răposatul Mateiu-Vod[ă], fec[olrul Danciului Vornic, ce i-au zis atunce Mateiu Post., şi cu Barbul Post., neamul Craio-veştilor . . . Au stătut Domnu moşul Domnii Meale Io Radul Voevod Şărban. Intr’aceaia Radul-Vod[ă] Şerban fost-au trii-mis la Banul Preda Buz[e]scul, la Craiova, de au fost jurat acol[o], denaintea Predeî Banul . . . După moartea luî David 1 Un «Bolea Moldoveanul» se întîmpină Încă într'un document de la Radu Paisie, 17 April 7048 (1540); Cartoanele Ghenadie, II, n° LI 66549. Voi. V. www.dacoromanica.ro 20 306 DOCUMENTE BARBU ŞTIRBEI Post. şi a Barbuluî Post., rămas-au pre seama Prediî Vornicul Brăncoveanul, moşul boiarinuluî Domnii Meal[e] Costandin Brăncoveanul Vel Ag[ă], şi pre seama luî Mateiu Post., de l-au ţinut amândoi den doao, şi, dup[ă] ce au dăruit Dumnezeu pre Mateiu Post. cu Domnita Ţărăî-Rum[ă]neştî, cât a fost în Domnie anî 22, au ţinut acest sat Băileştiî tot den doao, şi, nu numai acestu sat, ci şi toate satelfe] şi moşiilje] ce au avut de spre neamul lor Craioveştiî, până s’au tămplat răposatului Mateiu-Vod[ă] moarte, de au murit în Domnie. Dup[ă] aceaia, în urma Domnii dumnealui au stătut a fi Domnu ţărăî unchiul Domnii Meal[e], Costandin Şărban Voevod. Dec atunce fost-au făcut socoteală] înpreun[ăl cu preasf[i]nţiî pa-triiarşî, cu arhiereii ţărăî şi cu tot sv[a]tul boiariî ţărăî înnaintea luî Costandin-Vod[ă], pentru toate moşiile partea răposatului Mateiu-Vod[ă], şi au căzut a fi şi acest sat Băileştiî, cu toţ rumăniî, pre siama Prediî Vor.. . . fiindu nepot de nepoatja] de sor[a] răposatului Mateiu-Vod[ă]». Aşa e «pănă au venit Mihnea-Vod[ă] Domnu ţărăî. Dec, fiindu el cu multă vrăjmăşie asupra neamului boerescu, au omorât mulţi boiarî, şi au omorât şi pre Preda Vor. Brăncoveanul, şi au ceput a răscumpăra satele şi a lua banî de pre la rumănî, făcăndu-le cărţî de slobozie şi de judecie, să hie în pac[e] de rumânie.» Aşa face, pentru mulţi banî, şi la Băileştî. «Şi, scriindu-le cartea, şi cu moşie, şi i-au scris la slujbă : unii păhărnicei, alţii la alte breasle, carii unde s’au pohtit. Dec, fiindu boiarinul Domnii Meal[e] Costandin Vel Ag[ă] şi cu frate-său Barbul coconi mici, neputăndu-ş căuta de moşie», aşa ţine pănă la a doua Domnie a luî Grigore-Vodă, cînd fraţii ridică pără asupra rumînilor. «Dec şi Gligorie-Vodja] fără dă nic o dereptate au fost judecat, să fie în pac[e] rum[ă]niî de rumjănie». «Şi de atunce încoace tot aQ fost ei la slujbă şi în pac[e] de rum[ă nie; iară acum, dup[ă] ce ne dărui şi pre noi Dumnezeu a fi Domnu şi biruitoriu Ţărăî-Rumăneştî», iar se plînge Constantin. Se văd acte şi se întreabă «pre toţ boiariî Domnii Meal[e], şi pre cei maî bătrâni, şi pre cei mai tineri, cum ştiu de acestu sat Băileştiî. Ei toţ s’au sculat de au mărturisit naintea Domnii Meal[e] în Divan, cum ştiu şi aQ pomenit www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 307 fiindu al boierilor den Brăncoveanî, al Prediî Vor., moşul boiarinuluî Domnii Mealfe] . . fiindu-î de moşie den descă- licata ţărăi, de spre neamul lui, Craioveştiî.» Boieri : Neagoe Sacuianul Ban, Badea Vel Vornic, Radul Log., Hriza Vel Vist., Ventil[ă] Vel Spat., Cornia V1 Cluc., Stoia V1 Post., Barbul Vel Peh., Alixandru Vel Stol., Dumitraşco Vel Corn., Şărban vt Log. Dumitraşco Log. scrie.—Semnătură, monogramă. ornamente de aur. 55. Bucureşti, 19 Decembre 7193 (1684). Iordache snă Neculiî Post. ot Coc[o]răştiî Capli-λ, vinde Mihuluî neguţ-toriul» moşia lui de la Buc[u]reanî, de pre apa Colintiniî, dăn în judeţul Elh », 200 de stînjăni, fiecare cu cîte 88 de bani. Marturî: «Pătru Log, snă Mihalceî Post, ot Pocvaleştî , «Moisei sni Mihalci ot Pocval e]ştî>, < Părvul snă Neicăî Spăt. ot Cocorăştî , Dumitraşco feeorul Nicăî ot Coc[o]răştiî Capiii , < Mateiu CluOr. Pirişan , ’ltoavv/j? K cArpscr/.ouXo? {j.'71ot[o]1oo t’ avoOsv», pop Vasilie p : ot Colţea. Drag o mir ot Sti Gheorghie». 56. Bucureşti, 24 Decembre 7193 (1684). Părvul, denpre un[ă] cu fraţii miei, anum[e Radul, care iaste la Moldova, i Dumitraşco, fee[o]rii Nicăî ot Coc[o]răştiî Capiii , vinde < lui Andrei neguţtoriul partea-î din Bucuveanî. Maiturî unii din cei de la n1 precedent. 57. 22 Iunie 7194 (1686). «Mihul neguţtoriuL vinde lui jupan Mihaî Spătariul» partea-î din Bucoveanî, cu 66 de bani stînjănul. Semnează «az Mihul cup[e]ţ», puind şi o pecete străină. Marturî: «Negoiţ ă] Log[o]f[ăjt Dediulescul», «Barbul ot Corbeani». 58. 21 Maiu 7195 (1687). «Badea snă Post, Neculiî den Cocorăştiî Capiii dă zapis dumnealui Spătariului Mihaî şi jupăneasiî dumnealui, nepoatiî meal[e] Margăî Spătfăjreasiî», că, , li dă partea din «moşie de la Colintina», la Bucuveanî. Pentru că şi eu de la dumnealor mult bine şi multă căutare am avut la boala mea şi la lipsa mea.> Martur şi Iordachi, fiul Neculiî Cocorăscu. www.dacoromanica.ro 308 DOCUMENTE BAEBU ŞTIBBEÎ 59. 23 Decembre 7196 (1687). «Barbulu Post. ot Cuturoia, de împreun[ă] cu frate-mieu Costantin, snă Matei Post. Bu-zescub, vinde luî «Vas[i]lie (Jorboreanul» partea sa din Mos-tişte. Semnează ambii, şi-şi pun peceţile, cu arabescuri neînţelese. 60. 15 Iunie 7198 (1690). «Iordache Post., fecorul Neculiî Post. ot Cocorăştii Capiii», dă zapis luî Mihaî Cantacuzino Spăt., că «avănd un frate mai mare, anume Badea, fiind nevolnic, orbu, olog, cungu, plin de toată pedeapsa şi nevoia de la Dumnezeu, neavănd nic o puteare a să hrăni, aflăndu-se şi la mare lipsă, şi de noi nic o căutare nu avea, că şi noî slabi eramu, dumnealui, cu ce au putut, l-au căutat la lipsa şi la nevoia luî, pănă la săvărşaniia luî, neîndurăndu-se de dânsul, fiind jupăneasa dumnealui nepoată noaoa». Badea li-a dat moşia, şi el confirmă, după ce i se mai dau 100 de taleri. Şi acesta pune numai degetul. Marturî: «Barbul Făr-căşanul, Matei Filipescul Stol., Preda Vel Pit., Barbul Brăt. Văt. za zaproz (sic), Stroi ot Comana». 61. 29 April 7200 (1692). «Matei Cliuci, snă Iancului Căp. de la Dobriceani», dă zapis «naşului Costandin, fecfojruMuîMatei Post. Buzescul ot Cepturoaia», «că mi-au fostu vîndut dumnealui, împreună cu fratel[e] dumisalfe], naşul Barbul, o parte de moşie ce-s chiamă Grădiştea, ot sud Rom. . . , încă den zilei[e] răposatului Şerban-Vod[ă]». Acum Matei o revinde lui Costandin. Semnează şi «az Papa Ot[etelişeanu] v[ă]t[av] za copi> şi «Matei Pah. Poenariul». 62. 9 Iunie 7201 (1693). «Orăşanii ot Bae de Aramfâ], anum[e] care vom iscăli mai jos», dau zapis «Post. Gîurchi Corcoveanul» şi luî «Milco», că, «părăndu cinevaş la Mărie Sa Vodfă] pă Drăghic Cătunariul că ar fi luat de la hoţ cari au prinsu astă tomnă, zloţ 500 ?■ cesnic de zmaragdu şi 2 gadaralea rebii (sic) şi 3 rafturi şi I părechie dă brăţări dă auru dă cele mari şi păharu grivnea de argintă; deci, apucăndu 1 Mărie Sa Vodfă] pentru acestea, iar Drăghic plăn-găndu-să cum că n’au luat acestea . . ., fără căt ce afl luat au dat seama şi au scris în foe, Mărie Sa Vodfă], dăndu-i legea ca să jurea cu dumnelui Post. Giurca şi cu domnelu1 www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro La n° 73. MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 309 jup. Milco», se află «om derept», şi oraşul jură că e adevărată spusa lui: în cas contrar, «să avem a împlini noî cu capete][e] şi casele nostrea». Semnează numaî cu numele de botez, afară de «Lupul Glog[o]van». Unul iscăleşte greceşte. 63. 17 Maiu 7203 (1695). Doisprezece boieri hotărnici, luaţi «de dumnealui Costandin Post. Cepturoianul şi de Matei Cliuc. Dobriceanul, «şi de fraţii lui, şi de verii lui>, la moşia Berbeştii, fixează hotarele. «O crivinLă] a Grădişte!, ce au fost în fundul Daei>. Semnează: «Părvul Sluj. Pleşoian, Ivan Capt. Zătrenol, Oprea (Julescul, Radul Vladolovic ot Otetiliş, Gorgan, braţ ego, ot Oteteliş, Costandin, braţ eg., otOteteliş». 64. 4 Februar 7204 (1696). dane neguţtoriul, nepotul lui Andreiu ot —», dă lui Mihai Cantacuzino Spăt. partea-î din Bucuveanî. Semnează greceşte. Marturî: Mihul Cup. şi alţi doi Greci. 65. 7 Februar 7204 (1696). «Neguiţă snă Mihart Pah. ot Smârdeşteţi» vinde «cumnată-miu lui Drăghic Săulescul» 1 partea din Mostişte, ce venia de la «Neagul Başcoveanul». Marturî: «Costandin Logf., Vasi)[e] Log., Drăghic Poenar, Mihai Bi-bescul». 66. 17 Novembre 7208 (1699). «Tânasie Portariul, împreună cu frate-mieu Radul, fecorii lui Cărstiian iuz. ot Mirilari», vînd «Măriei Sale Radului beizade, snă răposatului Iliiaş Voevod», partea lor din Flocoşanî, 1.183 de stînjenî, şi viile «care săntu pre lângă mamina Siuluî». Marturî: Cornea Vel Ban, Stroe Leurdean Vel Vornic, Diicul Rudeanul Vel Log., Şerban Vel Vist., Mihai Cantacuzinb Vel Spat., Bspyoc p.sya<; vXmi-CTjâpY]? p.âprrjpac, Ianachi Văcărescul Vel Agă, Costandin Vel Pit., Bunea Grădişteanul Vel Arm., Matei Comăneanul Vel Căm. (?), Preda Prăşcoveanul Vel Cluc., Dicul Buicescul, Ra-doul Post. Creţulescul, Iordache Creţ[u]lescul. 67. 5 Octombre 7212 (1703). «Conda snă Iam Păh. ot 1 în condicile de documente legate ale rSp. episcop Ghenadie de Rîmnic, IV, n° 53, se afli un zapis al lut DrSghici, prin care vinde o Ţigancă lut Damaschin, episcop de Rîmnic. Semnează şi iMiliaî sin Drăghic Săulescul» (24 lume 7221 —1713). www.dacoromanica.ro 310 DOCUMENTE BARBTJ STIBBEI Padin[a], ot sud Meh.» vinde luî «Păh. Matei, snă Dumitraşco Pit. Poenariul», partea sa din Mostişte. 68. 2 Iulie 7214 (1706). «Drăghic Săulescul, dinpreun[ă] cu jup[ă]neasa-mea Mara», vinde «cumnatu-meu lu Matei Păh. Poenarul. . ., ţiind noi doao surori, feate lu Dumitraşco Spi-neanul, nepoat[e] de sor[ă] lu Mihart Păh. din Smărdeşteţ,... fiind eu însurat mai de nainte, şi pe aceale vremii să întăm-plas[e] fecorilor lu Mihart de răsăpiră casa tătăni-său . .., şi, căzăndu-ni-s mie de pe jup[ă]neasă-m a cumpăra mai bine eu, fost-am cumpărat, şi am şi răscumpărat moşii, ţăganii ce am putut). Apoi, «dup[ă] ce s’au întâmplat de au luat cumnatu-mieu Matei pe cumnată-mea Mariia», se face proces, «înnaintea dumnealui Şărban biv Vel Comis Pris[ă]ceanul, fiindu dumnealui judecătoriiu aic la Craiova». Se decide «ca să-m întoarcă banii pe jum[ă]tate, şisăţănem toate împreunlă]». Nu se lasă Săulescul, ci merge, «căndu au fost acum, fiind judecătoria aic la Scaunul Craioveî dumnealui Bunea biv Vel Comis Grădişteanul». Se dă aceiaşi sentinţă: «să fim fraţ pe toate». Iî cedează deci pămîntul de la Mostişte cumnatului. Marturi: Vasilie Pah. Poenar, Pană Urdureanul, Barbul Poen., Paan[ă] Corn. Mărgâritescul, Ion iuzbaş[ă] ot pod-Baniţ[ăj. 69. 5 August 7215 (1707). «Misail monahu, care m’am chemat pe numele mirenescu Mihu neguţtoru den Bucureştii], din mahalao Triehstlă (sic)», vinde luî Mihaî Cantacu-zino biv Vel Spat. partea-î din Bucoveani. Scrie popa Ar-senie de la Trei-Sfetitele. 70. 15 Mart 7216 (1708). Şese hotărnici luaţi de Calinic Călugărul şi Drăghici Vătavul hotărnicesc. «Cerdac vamă-şăscu.» Semnează între ei şi «Ion Jăganie ot Cocorăşti». 71. 22 August 7218 (1710). Şese boieri, din partea c, o îvSpt'pavrs AostOsoţ Is-posuX6p cuv, Mait 16 d. Cu Neculae Câl[ă]rasul am scris la Post. i la Costandin Duduii, 1 părintele Iracluas. Mait 24 d. Cu toma Gichi, cănd au mersu, am scris la părintile Panaghiotatos, macariovatosHrisantu exaponton, dascălul Spandonache, la Dncliiti, trimiţând şi jup Juî Raz j *** * 9 t* să dea carte la macariolatos www.dacoromanica.ro 312 DOCUMENTE BABBU ŞTIBBEÎ 74. 29 April 7221 (1713). Constantin-Vodă luî Radul Strămbeanul «şi Căpitanul Dumitraşco Hobean, Drăghicî Cătunarul, Vasile Cernăiane, Barbul Gălăşoianu», şi unui fiii de popă, pentru o afacere a Corcovenilor. Ivana se plînge asupra unui Postelnic, «că ou dus la casa lui, dă-o pus la opreai â], şi au fost bătăndu-o zioa tot de trei ori» pentru a vădi un zapis. El «s’ati prinsu tare că nic cu palma nu o au atinsu . .ci ia au zis şi au năpăstuit ca o muere rea, — ca doar ar scăpa >. Să vadă. — Frumoasă pecete ortogonală cu chinovar. 75. 18 Mart 7222 (1714). Constantin-Vodă luî «Costandin Cepturoianul >: i s’a plâns «Amza Păr[ă]ianul, braţ eg, zicând cum că, rămăind eî mici de părinţii lor, şi avănd şi moşăî aci lăngă tine, care moşăî să chiiam[ă] Curtişoara i Grădiştea şi din Bărbeştî, şi au maî venit astă toamnă de au Jăluit, pentru acestă moşăî, şi ţ-am făcut Domniia Mea şi altă poruncă, de veî fi avănd scrisori pe aceale moşăî, să le scot acolo de faţ[ă] înnaintea megiiaşălor, iar tu nu te-aî uitat la porunca, Domnii Meale, că pă seamne, cum spun eî, n’aî nici o scrisoare ade-văr^tfă], ci unbli de stăpăneştp] moşăele oamenilor făr de nicî o dreptate. De care lucru iat[ă] că-ţ poruncescu Domniia Mea de a doa oar[â] să cauţ, de veî fi avănd zapise bune de cumpărătoare de la părinţii lor, au de la eî, să le arăţ, să le vaz[ă]; iar, neavănd zapise, să-î leş să-ş stăpăneaască moşăile părinţilor cu bun[ă] pace, pecum le-au stăpânit şi maî nainte. Că, de va maî Veni să maî jăluiască cum că nu-1 laş să-ş stăpăneaască moşăele părinţilor, săştiîcăvoî trimite Domniia Andiolnas 1 părintele Iraclias ; Ap. 23 d. Cilnd s'ad. dus Costandin Slug. la Ţangrad, cu el am, scris lut Duchitî, irimiţăndu-t şi t1 24 dupet cafea i fir ; am trimis carte i unBelgher negru frumuşăl '• , «de baştină». «Iar, căndu au fost atunci, Măriia Sa Costandin-Vodă, cu un meşteşug ca acesta, fost au pus pă Iorga Slu-geariul în spinare-le ca săi vănză lui aceaste prăv[ă]lii şi cu pimniţa», cum şi vînd, < pentru multă supărare). «Şi nu doar că o cumpăra Iorga Slugiariul să o stăpânească el, ci, fiind pus de Măriia Sa Costandin-Vodă, şi, vănzăndu-o Man ta Căpt. . . ., o au fostu luat Măriia Sa de la Iorga Slugeariul. Dup[â] acasta, avănd măn[ă]stirea Comana o moşie ce-s chiamă Bărzeştiî şi Popeştii ot sud Dămboviţă . . ., şi fiindu pe lăngă hotarul moţii Mării Sal[e] de la Potlogi, şi vrănd ca să ş mai înmulţiască moşiia şi să o lăţească, au luatu aceaste moşii..., făr de voia părintelui Dionisie egumenul şi a tot săborul sf[i]ntii măn[ă]stiri, de le-au daosu la moşiia Potlogiî. . ., şi au datsf[i]niiî măn[ă]stirî Comaniî aceste prăv[ă]liî», deşi nu-î erau «nici de un folos». «Şi, dăn voia şi porunca lui Dumnezeii mazilindu-se Măriia Sa Vodă Brăncoveanul, şi miluindu-ne Dumnezeu pe noi cu Domnia şi stăpânirea ţării aceştiia», vine egumenul cu plîngere: se află că purtarea lui Brînco-veanu e «un lucru far de cale, în silă şi făr de dreptate». Se restituie la toţi ce avuse. Boieri: Costandin Ştirbeai Ban, Bunea Vornic, Radul Dudescul Log., Radul Cantacozino Pit., Şărban Bojoreanu Vist., Pătraşco Brăzoianu Post, Nea-goe Toplicanu Stol., Statie Păh., Drâghicî Strămbeanul Med., Mihai Cantacozino Comis, Şărban Hierăscul Slug., Şărban Greceanu Pitar. Const. Conţescul vt. Log. Scrie «Anghelachi snă Mihai Log. ot Tărgovişte». — Pecete acoperită. Monogramă şi semnătură. 77. 3 Maiu 7223 (1715). Ştefan-Vodă, «voao 6 boiarî, anum[e] Dumitraşco Mo[rîn]glavul i Matei Dobreceanul Pit. i Matei Di-culesculu — (Sic) ... Aici naintea Domnii Meale, la Divan, în Văcăreşti, jălui Hamza Părâianul cum că are moşie împreună www.dacoromanica.ro 3U DOCUMENTE BARBU ŞTIRBEI cu Costandin Ciupturiuianul, în hotarul Grădiştii şi al Ber beştilor şi Curtişoară, şi-i împresoară Costandin Ciupturiuianul partea lui dintr’aceste moşii. > La sosirea aducătorul 11, un vtori Portar, să facă alegere după documente. Preda e invitat a-şî arăta şi el cărţile. 78. 3 Iulie 7224 (1716). Vînzare la BucovenI, «dumnealui jupănul Tomeaî». — In 27 Maiu precedent, vînzare tot acolo «jupan Tomeaî, ginerile dumnealui Spătaru Mihai>. Acesta dăduse satul ca (marturî: «Radul Popfe’scfu] biv Vel Ban, Gligorie Băleanul, Radul Golescul, Ilie Ştirbeai») dă un zapis «nepotul ii Mantii Cămpineanul şi nepotului Părvuluî, fratele dumisale, precum să-s ştie că, dindu dumneaei mama, după moarte răposatului tatulul mieu, Ia dumneaei mama Caliţa, muma dumnealor, o păreache dă desagi cu 6 galbeni ungureşti, şi alte lăzi şi sepeate cu haine şi scule şi arginturî, ca să Ie păstreze dumneaei, iar Măriia Sa răposatul Costandin-Vodă Brăncoveanul, aflăndu de acele, că săntu la dumneaei, au trimes cu mare înfricoşare dă le-au luat toate, fâr dă nici o dreaptate, neavăndu nimic a ceare şi a lua de ale noastrea. Şi dumneaei mama Caliţa, văzăndu că nu le-au putut ascunde, temăndu-se dă primejdie viiaţiî, şi văzăndu că în silă şi făr dă nici o dreaptate le-ati luat Costandin-Vodă aceale toate de la dumneaei, au cerşut cărţi şi râvaşă de seaamâ, ca să-s ştie că toate le-au luat Costandin-Vodă. Şi, luăndu eu acele cărţi şi răvaşă de la dumnealor, le-am dat acastă carte a mea, ca să-s ştie că de la dumnealor toate le-am luat, şi eu sea-m cautu cu casa lui Costandin-Vodă, iar dumnealor să aibă bună pacea dă către noi, —că nimic la dumnealor n’au rămas. >—Pecete roşă, octo-gonalâ cu vulturul bicefal, coroana şi V G P . . . — Caliţa Cîmpineanu era fata lui Drăghicî Ca itacuzino, fratele lui Şerban-Vodă. V. Genealogia Cintacuzmilor, p. 108. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 315 80. Craiova, 14 Februar 7228 (1720). Administraţia dă carte lui «Costandin Strămbeanul deputatul», ce a avut proces cu Matei Brăiloiul Vornic de Jiul de sus, pentru 200 tal. I se împlinise acestuia nişte vacî, şi dă şi un armăsariu, drept t1 50, şi un cal, drept t1 30». 81. 15 Mart 7228 (1720). Ilie Ştirbeai biv Vel Vist., Petre Obedeanul biv Vel Vor., Ghiorghiţă Socoteanul Comisariul, Costandin Poenariul Vornicul ot Dolj», puşi de episcopul Da-maschin şi «MăriiaSa Ghiorghie Cantacuzino beizadea» şi de ceilalţi «boiarî depotaţî», împart pe Dumitraşco şi Şerban, fiii lui Pană Urdăreanal Slug., «ce sintu făcuţi cu jupăneasa Du-mitrafata Cornel Banul», — şi surorile: Mariia, Andreiana, Zoiţa, «care feate săntă făcute cu jupăneasa Safta», a doua soţie : făcuse întăiu o încercare «Ioan arfimandritul, egumenul ot Hurezi». 82. 20 Februar 7230(1722). «Nicola cojocariul Chiprovioa-nul» dă zapis «Cornel Brăiloiul, snăCornetMarele-Ban, pentru că, avănd eu aicea în Craiova, casă şi bordeaî, făcute de mine aicea lăngă părintele Dosofteu Brăiloiul, fratelje] dumnealui, şi lăngă porta dumnealui căpt. Staico Bengescul, Consiliiariu, şi lăngă dumnealui Post. Costandin Strămbeanul >,—-i le vinde. Semnează şi fiii: «Mateia, Luca, Ivanu», «D. mon. Brăiloiul», «Staico Bengescul]», «C. Strănbeanul». 83. 14 Mart 7230 (1722). «Jupănul Lilea» vinde lut Strîm. beanu «locul... de casă de aici din Craiova>. Semnează el, bulgăreşte, şi . 84. 20 Iunie 7230 (1722). «Ilinca Corobăreanca>, cu fiii: Dumitraşco şi Mihaî, vindeluî Constantin Postelnicul Strămbeanul partea eî din Mostişte. Marturî: < Savva El. egumen Strehai, Matei Glogovean», «Milco Post.», «Costandin Brăiloiul , Barbul Cernicanul, sănă Balicăî Spăt.», «Preda Capt. Cernicanul . 85 Craiova, 16 Iulie 7231 (1723). Diată a lut Manta Cimpi-neanu. Pusese pe «părinte Ştefană ipopsifios de au iscălită la ceaialaltă boalfă] a mia»1: lăsase «casele din Bucureşti Dos- 1 în cartoanele episcopului Ghenadie de Rîmnic, la Ac. Rom , IV, p. S7, se plstrează actul din 15 Octombre 1726 pentru întărire?, lui Ştefan ca episcop. Cf. torga, Ist. Ut. rom., I, p. 436 n I. www.dacoromanica.ro 316 DOCUMENTE BARBU ŞTIRBEI pineî, pentru al griji». «Iară acumti, făcăndu-mî casfe] în Cra-iova», le lasă pe acestea. Celelalte, să fie «ale luî Vasilie nepotul mieu, Mogoşescu». «Iară moşiia Cămpineî să rămâe fraţiloru miei.» «Frăţine-mieti Părvul», Ţiganii. Restul din «câştigul ce amu câştigat din mila luî Dumnezăti şi din mila prea-înnălţatulul nostru împăraţii», îl lasă soţiei. Semnează: «popa Ioan ecliseariul de la bisearica cea mar[e]», «Ananiia egumenul Jitiianu, duhovnicul dumnealui», «D. Brăiloiul», «I[li]i Ştirbeai», «G. Vlasto>, «C. Strănbeanul >, «Ion Băleanul Vel Portar», «Costandin Obedeanul Vor.», «Şărban Fr Vor,», «Costandin Argetoianul», «Milco Lup[o]ianu Vor.»— «La săvârşirea mea, după ce am luat cinul călugăriei, auzind de părintele Ştefan Ippopsion de la Râmnic, cum că iaste şi Sfinţiia Sa spre săvârşire *, lasu pe Sfiinţia Sa părintele Dosofteti şi pe dumnealui Consileariul Ilie în locul părintelui Ştefan; Avgt. 8 d., 1* 7235. Eu Mihail ieroshimonah, stareţul şi duhovnicul Sfiinţii Sal[e] părintelui Nicodim Câm., am scris cu învăţătura Sfinţii Sale.» 86, «Manta Cămpineanul, id est: Manta Kempinanul», către generalul Tige. Ştiind «aequitatem et humanitatern, qui-bus optimum duarum provinciarum regimen stabilitur», face o plîngere, arătînd întăiu că va fi veridic, «iuxta quod in augustissimi noştri Imperatoris servitio iuramentum depo-sui». «Inter eos boiarones qui, ex partibus turcicis exu-lantes, modeşti et incogniti huc se transtulerunt, quidam Vassilia Mogossescul, elatus et ubique manifeste comparens, iniustum contra me processum in causa debiti tempore adhuc bellici tumultus contracti intentat, licet de eius-modi debitis non exigendis ab Excellentissimo domino piae memoriae comite a Stainville deliberatum emanaverit, quod hucusque observatum fuit; quod autem mihi extremam afflic-tionem affert, coram publicis sessionibus, conventibus et conviviis mea hac in provecta aetate et exili valetudine meam famam criminationibus et conviciis audet dilacerare. Cum Ule Coronae nobiscum foret, mutuo ab eodem thaleros IOO, 1 1 El moare la 20 ale lunit (o c, l. c.). www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 317 datis obligatoriis, accepi. Subsequenter, cum, caesareas partes et nostram sequi fortunam renuens, cis-alutanam se contulisset, a meo fratre Pervolo thaleros 200 pariter mutuo sumpsi, ex pecunia quam ad manus dicti mei fratris praefatus Mogossescol reliquerat.» Pîrvu-î cere banii, prin negustorul «Pandasi» : dă 120 ; pentru rest să-i vîndă nişte oi. Deinceps, cum a praefato Mogossescul, requisitus a domino Benzescol, thaleros 500, quos ipsi debebat, recepissem, idque ad eius notitiam pervenisset, sponte sua me requisivit ut pro pretio dictorum thalerorum 500 domum bukurestiensem propriam meam (ut apparet ex instrumento divisionis bonorum meam inter ma-trem et fratres a’que me factae) ipsi divenderem. . . Ex las eandem mihi instantiam per literas fecisset.» Venit în Oltenia, Mogoşescul cere acum cei 100 d’intăiu, 80 restul de la frate şi aceşti 500, cu «dobînzi exorbitante». Ba maî cere şi un rest de 300, rămaşi la fratele lui. Era pe atunci foarte bolnav. Guvernul face o învoială între ei, pe care Mogoşescul o rupe după douăsprezece zile, răzimat pe protecţia rudei sale Şerbari Grădişteanul, şi-l insultă. Anexată învoiala. Manta e calificat de «supremus provinciae commissarius» (Craiova, 19 Februar 1727). îl scot dator pe Manta cu 680 de lei.—■ De Tige decide, la 20 Iunie 1727, ca Mogoşescul să fie sfătuit a se ţinea de învoială, căci «res est notoria boierones et subditos Valachiae transalutanae ad exsolvenda huiatibus cisalutanis debita activa disponi hactenus non potuisse, adeoque iniustum videretur hos ultimo dictos adstringere, ut debita illis exsolvant passiva>. 87. 12 Ianuar 7237 (1729). Judecată a Brătăşanilor : Cos-tandin, Preda, Diical sin Şârban, Şătrariul Drăghicî şi Fota, şi «care maî sânt Brătăşaniî», cu răzăşî, pentru o vie la Gărdeştî. 88. 18 Februar 7237 (1729). «Noi boiarii Brătăşaniî, anume), etc., vînd vie la Gărdeştî «dumnealui vărului nostru Cos-tandin Strămbeanul Consiliiariul». 89. 11 Iunie 7238 (1730). < Ilinca Oorobăreanca, dinpreun[ă] cu fii-mieî Dumitraşco şi Mihais, zălogeşte lui C. Străn-beanul Corobăreanii. Avuse o datorie la acesta şi, după www.dacoromanica.ro 318 DOCUMENTE BARBU ŞTIRBEI multe termine prelungite, «aii trimis la mine de m’au adus aici la Craiova». Martur: Barbul Zătreanul Căpt. 90. 17 Iunie 7238 (i730)- «Foia de zestrile dum. jup[ă]neaseî Predeî Cepturoaiancăî.» «O cunună de aur», «un inel de aur cu zmaragdti albu s’ati îngropat cu el răposatul fiiul dumneaei»; «nasturi bătut cu mărgăritar, cu zmarand în vărfu : sănt la dumnealui Şărban Ştirbeai . .. Sucnă de tabin piersăcie», «mîneci de tulpan cu colţurile de fir, cu fluturi de argint poleit» Ia o ie. «Scoarţă de Ţarigrad.» 91. Craiova, 12 Septembre 1734. «Brăiloiul» dă un zapis «nepotului Costandin Strănbeanul, Com.», pentru o moară l. 92. Craiova, 28 Decembre 1735- Administraţia imperială către «dumneavoastră 4 boiarî, care sănteţi luaţ de dumnealor Radu şi .Ion Bengeştiî, fraţi, fii răposatului dum: Staico Bengescu, şi de vara dumnealor, jup[ă]neasa Mariia Băieanca, pe care o au ţinut dumnealui răpoosatul Ion Bă-leanul, ce au fost Consiliiarî, ca sâ-i îndreptaţi pentru lucrurile de clironomie ceale părinteşti» : să caute «la Bengeştî» procesul cu C. Strămbeanul, pentru zestrea fiiciî Iui. 93. «Preda Buzasca» şi «Mariia Buzeasca» către administraţia olteană, în procesul cu Tismana. «Am văzut cărţile mă- 1 In hîrLnle d-luî Tzigara-Samurcaş se afli asupia Brăiloilor, pomeniţi şi :n documentele noastre, o sumă de lămuriri, din care extragem aici notele ce urmează - 2$ Ianuarie 7x73 (1665): vînzaie de munte de Matei Brăiloiu şi «Costandin săn Odrea BrSiloitl» 15 Mart 7193 (1685): vînzare de rumtn căile «dumnealui Cornea Post. BrăilomL, la Orbi. 13 Novembre 7197 (t6SS), martur «Draglncl Brăiloiul (şi, se pare «Breahni Brăiloiu). 21 Iulie 7233 (1725 , «din VSdeanil» • judecată a lui Stanciu Bengescul intre Fotea şi Barbu, fi li ră posatuluî Dfcăghicî Brăiloiul şi Stanciu şi Barbu Brăiloiul, pentru acea ino?ie : se menţionează şi «Sfinţna Sa părt Dosihteă Brăiloiul». 24 Septembre 7231 (1722) : vînzare de moşie către acelaşi călugăr Brăilo.u. 23 Octombre 7232 (1723) : altă vînzare către el. I a 29 Iunie 7234 (I72®): se vinde o parte din TurcineşiI, de faţă cu Barbul şi Fota Brăiloil. 15 Iunie 7249 (1741): vînzare de Ţigani din partea lui Diicul Brăiloiul (pecete cu leul, avînd sabia în mînă şi iniţialele D. B. Jos «Ileana (?) Brăiloaicai). La 1767, Radu Biăiloiu biv Vel Pilar. La 20 Iulie «Barbul, sin Barbul Brăiloiuli îşi vinde munţii, «împreună cu mumă-mea Ancuţa şi cu soru-mea Mariuţai. La 6 Mart precedent vinde munţii şi «Costandin Biăiloiul», La t3 Octombre şi Matei Brăi-loiul. Cf. şi Genealogia Cantacuzmilor, p. 284 n 3. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTCRIE CULTURALA 319 n[ă]stireî Tismeaneî, şi iaste dată acea moşie LBalta Veardej de jupăneasa Caplea Buzasca, de căndu au veniţii Şerban-Vodă de la Bec!, încă fimdu Domniia la Cerneţ. şi au fostu trăindfl şi Cămăraşul Pătiu Milescu, care zicu eî că au fostu zăstraş ; şi, mergăndu Domniia la Bucureşti, l-au trimis capi-chihaia la Ţarigradu, şi, dup[ă] ce au venitu de laŢarigradu, au murit ... Să scoaţfâ] foaia de zeastre, dar să nu iă mo-şiia numai cu guia.> — Se pune resoluţie la 17 Februar 1736. 94. Craiova, 27 Iunie 1736. C. Strămbeanul către «che-saricasca administraţie». «Pentru gineri-mieu Ion Beanges-cul, şi efl auziiu că s’au însurat, — care să dea Dumneazeu să trăiască şi să-i fie dă buc[u rie, măcar că s’ar fi căzut, dup[ă] cum ne porunceşte sfânta pravilă, să jălească anul acel dă’ntăî dăplin, ca pe o soţie a luî>. Pentru pomenire, a cerut a se trimite gătirea la el, şi încă nu s’a făcut, «şi cu nădeajde dm: mi-au rămas copila nepomeanită; ce va pri-ceape cu înnalta înţelepciune chesaricasca ad: ce dor au avut dă soţia luî cea dă’ntăî». Cere a nu se deschide o ladă cu zestre, ce se află la mănăstirea Polovracî. 95. Decembre 7248 (1739). Constantin Nicolae Vodă dă voie lui «Costandin Strănbean , să-şî caute Ţiganii orî-unde. — Pe cete octogonală cu chinovar. 96. 2 Maiu 724§ (1740). Maî mulţi boierinaşî, între cari şi Costandin Dobriceanu, dau zapis «la măna dumnealui Costandin Ştirbei. . , pentru moşiia Grădeştiî, care iaste lângă Cepturoaia , că au auzit, fiind vecini, < ca acastă moşie Grădiştea iaste de de mult a dumnealor Buzăştilor veache, tot Buzăştiî au stă-pănit-o pănă acum, iar acum să scoală Părăianiî zicând cum că ar fi fost a lor maî denainte vreme. Noi de acasta mărturisim cu sufletele noastre, înnainte lui Dumnezăfl şi înna-intea judecăţii, cum că Părăiani n’am pomenit noî, nici alţi bătrîni, de căte 100 de ani, nu ne-au spus ca să fi fost stă-pănitorî Părăiani pă acel hotar, afar ce ştim s’au sculat iar în zilele lui Ştefan-Vod[ă] Părăiani dă zicea cum că iaste acea moşie a dumnealor, şi s’au dus şi la Măriia Sa Ştefan-Vod ăl, şi s’au judecat; şi, de atuncea pănă acuma, am văzut tot pe www.dacoromanica.ro DOCUMENTE BARBU ŞTIRBEI 320 Buzăşti stăpăiindu acea moşie, iar pe Părăianî nu i-am văzut stăpânind». 97. 7 Maiu 7249 (1741). «Costandin Hargetoian, biv 3 Logf, fiiul dumnealui răposatului Costandin Hargetoianul biv Vel Pit.», vinde «dumnealui neanii lui Costandin Şuibeai Post.» Gruia în Mehedinţi1: «partea mea de moşie şi partea dumneaei Spătăreaseî Stăncăi. . .; care aceaste părţi de moşie îmi sânt şi mie rămasă de la dumnealui răposatul moşu mieu Mihai Cantacozinb biv Vel Spătariu». Preţul e 40 de bani pe stînjăn. Semnează: «Ion Bengescu» şi «C. Arget., biv 3-ti Log.» 98. 25 Februar 7250 (1742). «Neofit Mitropolitul Ungro-vlahieî» judecă un proces al «dumneaei jupăneasa Dospina Strămbeanca biv Vel Pit., ce au fost mai nainte soţie răposatului Mantii Câmpineanul», cu «cumnatele dumneaei, anume jupăneasa Ilinca i jupăneasa Chiajna, Cămpineancele». Acestea declară că Manta la facerea diatei «nu au fost cu minţile întregi, nici ş’au fost în fire». Se constată pe ea întărirea de Damaschin de Rîmnic «şi de răpoosatul chir Ştefan ipopsifios». Nu se aduc mărturii făgăduiţi pentru nebunie. Trimite la ele pe archimandritul Varlaam Aninoşanul. Aduc pe «jupăneasa Despa Vistereasa Ştirboica» : se trimite la ea «chir Calinic Mireon . . fiindu-î şi duhovnic» ; şi ea-1 declară sănătos pe Manta cînd a scris. Se mai trimite la ele şi «cu-cearnicul prot. chir Emanuil» : nu mai au marturî. Pierd procesul. 99. 12 Februar 7251 (1743). «R. Bg. [Bengescu], biv Văt. za aproz», Matei Milescul, Matei Vlădoianul, Părvul Ruşianul, arată că «din porunca dumnealui Antonache Caliiarh Vel Ban», s’au judecat înnaintea lor «dumnealui Costandin Ştirbeai Post. cu dumneaei jupăneasa Mariia Buzasca, mătuşa dum[nea]lui, pentru pricina unor moşii, anume Cepturoaia, Floreştiî şi Stre-jăştii, care moşii mai nainte vreame, la aşăzămăntul părinţilor 1 Pe atunci Ban al Craiovei era Manolacki Lambrino, de la care s'a păstrat un act anterior cu o zi documentului nostru. La 30 Mart 7252 (1744) e Iordachi Moruzi, «Muruz» (Cartoanele Ghenadie din Rîmnic, vil, p. 145). www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 321 dumfnea lor, cănd s’au împărţit, aşa s’au tocmit şi s’au aşăzat, ca să ţie pentru Scaun şi pentru temei dumjneaHuî Costan-din Ştirbeai moşiia Cepturoaia şi dum[nea]luî Costandin Bu-zăscul să ţie, iar pentru Scaun şi pentru temei, moşiia sau satul Floreştiî od sud Dolj; iar moşiia Străjăştii au remas dă frat, după cum au arătat dum[nea]lui Costandin Ştirbeai o foae iscălită dă dumnealui Stroe Vel Dvornicul, Diicul Vel Logf., Radul Vel Stolnic, Ianache Văcărescul Vel Agă, care boiarî au fost orănduiţ din porunca Mării Sale Costandin-Vodâ Brăn-coveanul ca să-î împarţă şi să-i aşază». Supt Nicolae Ma-vrocordat, «s’au mutat dum[nea lui Costandin Buzăscul din Floreştî în Strejăştî, şi au rămas Floreştiî dă fraţ. Dar Costandin Ştirbeai, nefiind odihnit, zicănd că moşiia Strejăştî iaste mai mare de căt Cepturoaia, ci căuta Costandin Ştirbeai, au să ţie Mariia Buzasca Floreştiî, după împărţala acelor mai sus numiţi boiarî, şi Strejăştiî să rămăe dă fraţ, au, dă vreme ce au apucat de au făcut Mariia Buzasca temei în Strejăştî, şi nu poate să-ş mute din temeiul dumneaei, să să măsure moşiia Strejăştiî cu moşiia Cepturoaia şi, pă căt va treace mai mult în Strejăştî şi i s’ar face partea dumnealui Costandin Ştirbeai, să aibă a da Mariia Buzasca moşia într’alt loc, au din Oboga, au din Bărbeşti, au din Floreştî. Măcar că Mariia Buzasca răspundea, de zicea cuLml nu ş’au căutat mai nainte vreame acest lucru; dar dum[nea]lui Costandin Ştirbeai au răspunsă că ş’au căutat mai nainte, dar nu s’au putut isprăvi, că au dat răzmiriţa. Deci noi aşa am socotit: să dea Mariia Buzasca altă moşie, trecând în Strejăştî moşie mai multă, — că aşa am socotit că iaste cu dreptate. Iar, dă s’ar găsi vre un aşăzămănt făcut de dumnei jupăneasa Preda Buzasca cu dumnealui Costandin Buzăscul, nepotul dumnei, pentru acastă pricină, în ce feal va fi acel aşăzămănt, aşa să ţie.» 100. «Foi de împărţeala Ţiganilor, den căţ ţigani s’au găsit de ai dumnealui răpoosatuluî moşului mieu Costandin Ştir-beaiu, biv Vel Ban, ce i-am împărţit cu dumneaei mama Despa Ştirbeaica Vistereasa; fieştecare Ţigan anume, pecum arată în jos; Sept. io dni., P 7252.» Semnează ea şi fiul Constantin. 101. 20 August 7252 (1744). Popa Neofit din Cepturoaia 66549. Voi, V. www.dacoromanica.ro •21 £22 DOCUMENTE BAEBU ŞTIRBEI arată luî Costandin Ştirbeai Post. «păcum o diiată care iera la dumnealui răposatul Şărban Ştirbeai, de la părinţăî dumnealui, lăsată şi, pănă cănd au datu răsăvelele (sic) acestea, au foştii Ia dumnealui şi s’au îngropată cu multe scrisori şi, diintr’a-ceaia, fiinîndii tot într’u locu, într’o avscunzîtoare, aii venit Turcii şi au găsătu acea cunzătoarea, şi au luată ce au fostă acolo totă, şi toate scrisorile le-aă băgat în focă; numai s’aă găsăt o foae rupătă din diiata aceaia, iar altă nu s’aă mal găsătu nimică». 102. Mart 7253 (1745). Cîmpineanu fiul, probabil, arată că a primit de la «dumnealui tata Costandin Strămbeanul» ce i-a lăsat în diată «răposata mama Dospina». 103. IUI Octombre 7254 (1745). Testamentul «Dospinel Strămbeanca» (pecete cu doi porumbel şi «Dp.», supt o coroană). E «jupăneasa dumnealui jupan Costandin Strămbeanul biv Vel Pit.», care trăia încă. De moare la Craiova, să fie dusă la Mănăstirea dintr’un Lemn, şi să i se puie oasele «în tindă, de-a dreapta, unde şăd maicile». De moare însă la Bucureşti, s’o îngroape la Sf. Nicolae, unde i-s şi părinţii. La 40 de zile, «să să îmbrace o fată de boerenaş săracă cu roche dă cutnie, cu gheordie de hatai de Sacăz, blănită cu pîntece dă săngeap, şi cu zagarale dă haneale dă sangeap, cu chingă, cu călţunî». Pentru pomeniri, lasă şi «locul cu casele den Buc[u]reştî, ce au fost ale Priseceanuluî», «care umblă cu chirie». «La bisearica noastră den Bucureşti, dă la Şălarl, unde iaste hramul Sti Nicolae», 800 de taleri. «Am şi la dumnealui iubit soţul mied Costandin Strămbean bani daţ împrumut, galbeni de aur 80, care fac t1 293, bani 40, şi, bani de argint, zloţ 640, care fac t1 450, — cu zapis, şi t1 300 i-am dat făr zapis, dă ş’au dat Ia împrumutarea dumnealui.» «Nepoţii miel de frate: Iorga şi Costandin.» «Nepotu-mieu Mateiu Fălcoianul.» «Un inel dă ceale nemţeşti.» «Nepoatei Saftil Drugăneascăl» şi fiilor Costandin şi Scarlat. «Mariuţil Buc[u]reascăi, nepoată-mea.» «Copiilor fii-mea Dumitranil, cel vitrege: Dinului şi Ancuţel şi luî Drăghic.» «Lealea Preda Buzeasca.» «Prăvăliia den Craiova, care am cumpărat-o de la Ivaşco Log.> «O dulamă de canavăţ îmblănită.» «Finului www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 323 Mthului o bivoliţă cu pui.» «Nepotului mieu Costandin, la suroru-mea Măriei», «Ancuţiî finii Stoicăî Berindoaicăî». , don Bengescul , M. Vladoianul'), «Fota Vladoianul». 108. i-iu Ianuar 7256 (1748). ,Stanca Spat., ce am fost ju-păneasa răposatului dumnealui Radului Cant. biv Vel Spat., dinpreunâ cu fie-mea Safta Cant.», dă zapis Stolnicului C. Strămbeanu, pentru partea din Răsipiţî ce-î vinde: cu 40 de bani stînjenul, «care fac t1 16.419). Laambele: «Stanca Spat.» şi «Safta Cant.», e aceiaşi pecete cu vulturul bicefal. Martur!: . «S’au dat la Comisul i Ia Stoic.»—Pecetea luî Ştirbei. 116. 15 April 1757. Nicolae Buzăscu şi un frate al său dau zapis lui Costandin Ştirbeai biv Vel Stolnic că al doilea a «dat în arendă, în 2 ani, t1 cinzăcî tocma», partea sa din Berbeştî: 25 se vor da după un an însă. Partea unuia din cei doi fraţi era lăsată pe sama celuilalt, pentru o datorie. 117. 20 Ianuar 1760. «Toma Poenariul, săn răposatului Vornicului Matei Poenariul», arată «dumnealui Ştefan Văc[ă]rescu Vel Ban» că, «din 2 hotară de moşii, ce-s cheamă Mostiştea i Ţuţurul», a vîndut «laSulitm]an Binbaşfa] ot Dii» pentru 250 de tal. «în arendă». «Şi acum, fiind porunca prea-puternicii împărăţii ca să iasă Turcii cu stăpânirea din pământul Ţărăi-Rumăneşti, şi fiind şi deosăbit[ă] luminată porunca Mării Sale lui Vod[â], Domnului ţărăi, ca toţ cei ce avem moşii date la Turci, să le răscutnpărăm, ca să poată Turcii eşi din ţară, să nu mai găsească pricini cu ţinearea moşiilor, şi apucăndu-mă dumnealui Vel Ban să dau acei bani, să-s răscumpere moşiia, — am pătimit multă vreame în închisoare, şi tot n’am putut face bani. Deci, dup[ă] porunca www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 327 împărătească, şi dup[âj porunca domnească, mi s’aQ strigat aceaste moşii la mezatu, în Divanul Domnescu, aic, în Craiova fiind de faţ[ă’ toţ Poenari, fraţii şi verii miei, precum şi mulţ alţii din boiarî şi din neguţtorî; şi nimeni nu s’aG aflat să cumpere.» Se tocmeşte cu Bănui însuşi, cu «tl. —» (sic). Marturî şi «G. Poenaru Şat., Marga Poenaru>. — Văcărescu adauge, la 27 Ianuar, că le-a trecut «dumnealui neanei Cos-tandin Strămbeanul, biv Vel Vist.. fiind că mai are dumnealui moşii într’aceaste hotară». 118. 28 Ianuar 1760. «Ştefan Văc[ă]rescu Vel Ban al Crai ovei», arată că Toma Poenariul, «săn răposatului Matei Vornicu Poenariul, ş’au fost vândut > moşia «cu arendă la Suliman-Baş[a] Diianul, din Diiu». Ordin de la Poartă, «cu mare tărie, ca să lipsească Turcii cu totul cu stăpânirea din pământul ţărăî», şi de la Domn, «iarăşi cu mare tărie, ca toţi pămănteani, ori boiarî, ori mănăstiri, ori ţărani, sau oricine ar fi, care vor avea moşii date supt stăpânirea Turcilor, să şi le răscumpere, cu întoarcere de bani, să nu rămăe moşie supt stăpânire de Turc; şi, care nu va avea bani, să i să vănză moşiia, şi, ori ce va avea, să s dea bani Turcilor, celor ce vor fi ţiind moşiile, — să lipsească Turcii cu totul din moşiî^ ^upă porunca împărătească. Şi, dup' acele porunci ce am avut, trimiţind noi în căte 5]udeaţele, de au adus pă toţ cei cu moşiile date la Turci, au adus şi pă Toma» ; care «s’au pus la opreală ca să-s nevoiască să facă bani şi, pătimind multă vreame la închisoare, nici un ban n'au putut să facă, nici altă nădejde nu au avut de a face vre un ban». Mezatul moşiei şi tocmeala cu el, Banul: trece moşia aceasta lui Strămbeanu l. 1 Ştefan Văcărescu era la 1748 Mare-Clucer. — Pentru îndreptarea hota-rulut faţă de Turci şi scoaterea lor din hotarul ţeiiî, e locul să comunicăm ştirile ce urmează : La Bibi. Ac. Rom., 131/LII, se află o traducere francesă a actului din 3 Iulie —•, al lut Antonie-Vodă, prin care dă Tismeneî şi egumenului Petrome mărturie pentru hotarele a două sate de spre Orşova. Turcit încălcase acolo, făcind vit, sate. Deli-Mirzac, Nazir de Vozia, vrea să iea nişte bălţi ale ţerit şi pămîntul de peste ele. Domnul scrie la Poartă pentru aceasta. Cu Teodosie www.dacoromanica.ro 3C8 DOCUMENTE BAP.BU ŞTIRBEI 119. 5 Novembre 7270 (1761). «Hristea săn popa Chiriţa» «vărului Rizăî Sul. Predeî Comisariu de Ia Craiova». Iî cer actele : «că, dac[ă] nu veî da cărţile, să piiarde neamul nostru»,. 120. Bucureşti, 23 Iunie 1763. «Eu Hagi Chiriac guvaer-giu» arată că a luat de la Aga Geanoglu o cunună de aur cu pietre scumpe, a «Dumitraneî Ştirboaicăî», pentru a o preţălui. «De la mine s’au răpus aca cunună » Dă în schimb «un ghiordan de aur.. , măcar că aca cunună făca maî mult». Marturî maî mulţi boieri, între cari «Ştirb[ei] Vel Cluc.» 121. 23 Novembre 1764. «Sătenii din Corcova i di la Vă-ţuleştii» cer voie de la «dumneaei Scolnicesa cocoana Du-mitrana, cocoana dumnealui răposatului Costandin Strămbeanu, nepoată a dumnealui Gîurcăî Corcoveanu», a şî face viî pe moşia ei. Vor da «adetul, însă zăcuiala pământului şi a moşiiî» sau «dejuma pământului . . ., precum este obiceiul şi pe moşiile călugăreşti». De nu, «să ne ia viile şî cu toate ale noastre». Semnează întăiu ceî trei popi, apoi «cizmariul» şi ceilalţi. Mitropolitul şi boierit, el se opune. Trimişi Gherghe Bâleanu. Gheorghe Vornicul, Radu Creţulescu Logofăt, Spătarul Şerban Cantacuzino şi alţii la Poartă, pentru a se plînge de încălcări. Aga Husein Selam-Ceauş tine cu ordin călre cadiiT de Rusciuc, Giurgiu, Orşova. Tot Gheighe, Vornicul Gheorghe şi Şeiban merg cu Turcul la Orşova. Se pun pietre Se duc pănă la Brăila, în-semnînd liotaiele. La 1750, găsim o vînzaie către , Sfinţim Sa ne-avănd voe a stăpăni moşie aici, tn pămăntul ţării, au făcut o vănzătoare> (Arch. Statului, Cotroceni, IX, 42). în 1766 (tbtd y III, 2) se face o hotărnicie la satul Pietre, «unde fiind orânduit da la prea-puternica împărăţie dumnealuY prea {finstitu Turnagi Baş[a] Memiş-Aga cu prea-înnălţat hatăşirif pentru îndreptare şi hotărârea hotarelor Ţânt-Rumăneştf, 1 a moşiilor de către Dunăre» * . Pentru cheltuieli, ea îi dă, «prin vechilu ce ş’au făcut dumneaei: Ştefan Prăşcovean, biv Vel Pah , ginerele dumisale», 600 tal. Semnează «Grigorie al Ug.>, < G. Vel Vor», «Costandin Dudescul Dvornic , «Părvul Vel Lgf.», «Mih. Vist.) ; «. . Vel Vist.», «Gr. Băl ea]n[u Pah.». 125. î76S. Vel Vist., «ca un frate», scrie Dumitraneî Ştirbei, că i-a găsit bani de la negustori: căte t1 10 la pungă de lun[ă , — dacă vrea cu acastă sinfonie . Să semneze za-pisul şi «Dinul». 126. 12 Ianuar 1768. «Zamfir aprod», pentru o Ţigancă a «dumneaei Safteî Rusătoaeî, «luată de la dumnealui coconul Dinul Ştirbeai biv Vel Şăt.>. 127. 18 Februar 1768. «Dosofteu arh., igumenDolgLo p ol e», dă zapis lui Costandin Ştirbei biv Vel Şăt., pentru nişte Ţigani. Martur şi 6 UaX’.âvo; Aa;j.aT/.rjv. 128. 2 Ianuar 1773. «Matei Brăiloiu săn Cornea Brăiloiu» dă zapis «Stolniceasăî Dumitreanei Ştirboaiceî>, pentru nişte Ţigani. 129. [1781.] «BarbuIŞtirbeiubivVelSărdr., din Craiova»,către Domn. Se plînge contra lui «Ilie Buzescfu] biv Logf. za Vis-terie, că, moşii şi părinţii miei cu ai dumnealui fiind tot un neam, căte moşii şi altele au avut, le-au împărţit frăţeşte şi, căzând moşiia Cepturoia Scaun şi cămin în partea părinţilor www.dacoromanica.ro 330 DOCUMENTE BAEBU ŞTIRBEI miei şi moşiia Strejeşti în partea părinţilor dumnealui*, Constantin, tatăl lui Barbu, începe proces. Răzmiriţa împiedecă a se ajunge la un capăt. Cere şi el doî boieri pentru aceasta. Reclamă şi o «ocolnică a moşiilor noastre, întru care să coprindu toate moşiile şi Ţigani», împrumutată de Constantin Măriei Buzeasca. -cŞi, dup[ă] ce Domnul Dumnezeu au adus pe Măriia Ta în luminat Scaunul Mării Tale, şi viind şi eu de unde am fost, mi-am găsit moşiile coprinse» : cere ocolnică. Cellalt n’o dă, nici la ordinul de înfăţişare al Caimacamilor: «Şi, cănd bolnav să face, cănd trage la altă parte.» «Şi mai vârtos dumnealui Caimacanul Grigori Razo în trei rânduri au trimis catane, ca, or să vie să stăm faţă, sau să dea ocolnică; şi nici la Divan n’au venit nici ocolnică nu-m dă.» Şi acum are nevoie, viind iarna la moşii, ca să le apere de încălcările egumenului de la Morunglav şi «sătenilor de Orezu». Să-l silească a da ocolnică la Bucureşti, sau să i se trimeată «bun-basir,» sa-1 aducă «laDivari Craiovii, să stăm faţă».— La 14 Decembre 1781, Domnul ordonă lui «Grigorie Razul, biv Vel Clucer, Caimacam Craiovii», să aducă pe Ilie la judecata lui. 130. 1782. «Barbu ŞtirbeiSărd.» către Domn, contra Şătrăresii Mariia Buzescu, a răp. Ilie Buzescu, Repetă plîngerile anterioare. în ultima dată, se întîmplă de se schimbă Caimacamul şi moare Buzescu. Ştirbei pierde 500 de stînjenî Ia egumenul de Morunglavu şi cheltuielile de judecată.—Resoluţiedin 12 Iunie 1782 : se ordonă a-1 mulţămi, lui Ştefan Prăşcoveanu biv V. Vor., luî Coste biv V. Stol., Caimacamul Craiovei, şi la «dumv. ceilalţi boeri ai Divanului de acolea>. 131- 30 Mart 1782 ’ltoâvv/jc A'.jiTjrpioo1' către Du- mitrana Ştirbei şi fiul ei Bărbucianu Ştirbeai biv Vel Sărd.: a ţinut moşiile lor Mostiştea, Răsipiţii, Gruia «în arendă», şi făcuse o moară fără voie. Se învoieşte în privinţa ei. 132. Septembre 1782. «De la Divanul Craiovei.» Se ordonă luî Gheorghiţă Coţofeanu biv Vel Pitar, Ioniţă Otetelişanu biv Vel Şatr., lui Radu Băbeanu biv Vel Cluc. za Arie şi Via-diţă Tătoianu biv. Vel Cluc. za Arie, să refacă după ocolnică hotărnicia lui Barbu Ştirbei cu egumenul Paisie de la Mo-runglavul. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 331 133. 3 Februar 1784. Proces al lui «Barbul Ştirbei biv Vel Pah.», cu «Dumitru Corbul din sud. Dămb.», pentru venituri de moşie la Părvuleştî. — Semnează membrii Divanului. 134. 30 Decembre 1784. învoială pentru a se face o moară pe Blacniţa, lui Barbul Ştirbei Paharnic. I se vor da cîte 4 taleri pe an, «şi vin sau rachiu să nu îndrăznim a vinde . . ., ci să să vănză boeresc». De se strămută sau vînd, nu pot trece altuia, «ci să rămăe boereasc[ă] ... Şi, de va sta moara dinu pricina nostră, să aibă dumnealui voe, ca unu stăpănu al moşii, să dea moara la altă mănă, să nu să păgubeasc[ă] de venitu pământului.» Scrie «Radu Logf. Lăcusteanu din sud Dolj.» — Sînt şi alte forme, şi zapisul lui Ştirbei. 135. 26 August 1786. Hotărnicie din porunca lui «Costache Gherache biv Vel Post., Caimacam Craioveî», la Curtişoara, «a răp. jupăn Milco Stoenescu, fiind că chir Leon, fiiul răposatului jupăn Milco, au văndut-o la Sfinţiia Sa părintele arh. Ştefan, igm. Tisemfeneî]. .. Acast[ă] moşie au fost mai denainte împreunată cu a dum. biv Vel Clucr Barbul Ştirbeai». Se făcuse delimitare întăiu la cumpărarea de Stoenescu, în 1766. Se trage acum şi partea lui Ştirbei. 136. 11 Octombre 1793. Petiţia greacă a lui Nicolae Brîn-coveanu Logofătul către Domn. Pah. Ioan Hagi Moscu a cumpărat supt Mavrogheni două moşii, Flocoşaniî şi alta, tot în Olt, de la Dinul Creţulescul Vist, al doilea văr al Brîncoveanului. Se dase de zestre de Constantin Brîncoveanu Voevod Safteî, fiiciî sale. Le vrea el cu protimisis. —- Se ordonă lui Costache Ghica biv Vel Vornic şi lui Vel Log. de Ţara-de-jos a face raport. — Afacerea se continuă şi în 1798. 137. 27 Octombre 1793. Barbul Ştirbei către «Gheorghe is-prănicelul de la Mostişte>, pentru vinul ce se iea abusiv de un preot. <Şi negreşit să isprăveşti triaba aceasta, că trimiţi de te aduce şi-ţi dau dooă sute la falangă, şi te scoţi şi din isprănicie De ce să-l îngădueşti tuşă între în hotarul nostru ? Iar, neputănd tu isprăvi triaba aceasta, să mă înştiinţezi, ca să trimiţi să-l aducă aici pe popa, să-s pedepsască de Sfinţiia Sa părintele episcop, ca unul ce nu-şi păzeşte rănduiala popii sale.» — Copie. www.dacoromanica.ro 332 DOCUMENTE BARBU ŞTIRBEI 138. 9 Septembre. —Un călugăr trimis < de părintele Co-ziianu>, pentru schimburi de Ţigani ce au avut dumneaei Slug. Ştirbei în Ţâgăniia sfintei mănăstiri . Soroc < la Sfeti Aranghel . 139. 28 Maiu 1800. Plîngere de împresurare la satul Movile, a Slrdăreseî Safta Otetelişanca şi a fiului Dincă — Copie. 140. Barbul Ştirbei Vistier către Domn. Un vecin al moşiei lui Pătulele are <0 văcărie cu puţintele vite ale sale şi 3, 4 bordeie, de adunări, oameni striini». Dă voie el a se paşte la dînsul, pentru 12 lei pe an. Acum s’a făcut sat mare, cu peste 500 de vite, fără cai. Nu mai poate tolera. — Ordin pentru aceasta, la 1-iu Maiu 1803, către Caimacamul Craiovei Costandin Carageă. — La 6 Iunie se face această învoială cu oamenii de acolo : li se scad trei zile de clacă de pe moşia lor şi le fac la Ştirbei ca «havaetu păşcunii», păstrînd şi livezile şi locurile arătoare, ce le avem cu dijmă pă moşiia Pătulele». 141. 29 Decembre 1804. Raport al administraţiei judeţului Mehedinţi pentru un proces de moşie al lui «Vel Ban Mi-nolache Brăncoveanul». 142. 1805. Plîngere a unui biv Ceauş Spătăresc către Domn, că i se încalcă moşia de la Bogăteşti de către isprăv-niceii din Buftea, pe care Manolachi Brîncoveanu au dat o zestre dumisale Spătarului Cantacozino : «Spătarul Grigorie Cantacozino de la Moldova>. 143. 22 Septembre 18r5. «Diiamandi Starosta> către Domn, pentru că, vînzîndu-se la mezat Mostiştea, a Vor-niceseî Ecaterina Ştirboaica, se strigă nouă luni în Bucureşti şi Craiova. Iea moşia Hagi Iane Costea, cu 23 de tal. stîn-jenul. Cere a se hotărî. — Domnul comunică dorinţa lui C. Samurcaş, ispravnicul Craiovei, la 27 ale lunii. — La 11 Decembre înştiinţează Samurcaş pentru hotărnicie pe Dumitrache Bibescu, biv Vel Log., ispravnicul Catincăi Ştirbei, precum alt Bibescu, Stolnicul Ştefan, represinta pe Hagi Enuş (Iane). — In aceiaşi zi, el adevereşte de primire (semnează «Dim. Bîb.»).— Raport al lui Ştefan biv Polcovjnic], la 26 Februar. Se ceruse măsurarea, cu prilejul mezatului, de «starostia Bucu- www.dacoromanica.ro MATERIALI'! DE ISTORIE CULTURALA 333 reştilor». — La 20 Maici, Diamandi Starostele de Bucureşti] face raportul final: Ştirbei lăsase prin diată să se vîndă un număr de moşii pentru pomenirea lui, şi văduva împrumutase pentru acest scop bani, a căror întoarcere i se ceruse acum. De aici vine mezatul, în care cumpără cei 1.500 de stînjeni la Mostişte Hagi lane Costea Petru.—Domnul confirmă posesia la 8 Iunie. Urmează o ^plîngere a luî «Hagi Enuşî ot Craiova> : «Acastă moşiie fiind cu depărtare de Craiova şi aproape de marginea Dunări, şi vremile tot împotrivă fiind, să cunoşte că răp. n’au mai mers să vază în ce stare să află, mai vârtos aflându-să şi multă vreme prin Ţara Nemţască, apoi s’aii mutat cu şăderea aciia la Bucureşti, şi lâcuitori, găsăind prilej, au făcut morişti, pe o ap-soară ce să numeşte Blahniţa.» El vrea să-î scoată. Din acte s’ar vedea că morile s’au făcut «păndindu vreme cănd răp. lipsiia de aice prin Ţara Nemţască, fugit fiind din pricina răzvrătirilor».—Se ordonă o cercetare, către Costachi Suţu biv Vel Spat., Caimacamul Craiovei, şi Divanul său, la 16 Octombre. — Plîngere pentru mori face şi, la 27 Ianuar 1827, noul proprietar, «Dimiftrie] Bib.fescu] biv Vel Dvor[ni]c». 144. 1816. «Ca ţinea Ştirfbeî]» [pecete cu Ecr. Şt. Vrcs. 1814» şi coroană] arată că şi-a primit banii pentru Mostişte de la chir Hagi Enuş Co. Petru».— Confirmare din 30 Novembre, «de la Vorniciia Obştirilor». 145. 1826. Biv V. Vor. Dumitrache Bibescul cere . Ispravnicii fac cercetare, dacă nu sînt alte bîlciurî vechi la zilele ce cere. www.dacoromanica.ro UI CARTE DE PORUNCI Şl SOCOTELI A LUI CONSTANTIN-VODĂ BRÎNCOVEANU. www.dacoromanica.ro f Anatefter, care s’au făcut în Vistierie să să scrie toate dăjdile şi orănduialele căte es în ţară, la fieştecare cum şi în ce chip es, şi alte obiceaiurî, vânzări de vămi şi de părcălăbiî şi de dijmăriturî i oeriturî, şi de toate dăjdile şi slujbele, precum să fac cărţile domneşti a fieştecăriia slujbă, după a eî obiceai şi rănduială, ca să să poată şti fie-căndu ; care s’au făcut în zilele prea luminatului nostru Domnu Io Costandin Băsărab Voevod, pă vreame ce aii fost Şerban Vistieriu-Mare, 1‘ 7203. Iordache Creţulescul V1 Logf. 7203. Az Şerban Grecfeanu], Vel Vist. proct. i"‘ lanuar 7203 (1695). Domnul, «pârcălabilor de la târgul Râmnicului i Buzăul. . ., de-s ţiia părcălăbiia dintr’a-ceaste târguri, împreunfă] şi cu ceale 12 sate den prejurul târgului, şi cu judecata lor: să iâ vamă de la tot omul, ori cine ce feal de bucate ar vinde . .., afar den cei 12 boiarî mari ai Divanului, carii-ş vor vinde de ale casiî lor, să nu dea vam[ă ; iar, ce vor fi bucate de neguţătorie, să dea vaamfă]. Şi, pre care i-ar afla ascunzând vama domnească, să aibfă] a le luarea vama îndoită; şi pre care i-ar găsi vănzănd şi fâcăndu-ş tărgu pe la casele lor, şi de la unii ca aceia să aib[ă] a le luarea vama îndoită, dup[ă] obiceaiu, şi să le facă şi certare fieşştecăruia dup[ă] vina lui. Şi să fie volnec slugile Domnii Meale pârcălabii să caute pentru curviî şi pentru hoţii; şi pre care i-ar afla în fapte reale, să-î globească şi să le facă certare . ..; iar carii ar fi de vină mare, să-î trimiţă aic la Domnia Mea. Aşijderea să aibă a căuta... şi judecata celor 12 sate: cine ce judecăţi şi întrebăciunî ar avea, să meargă la pârcălabi să-î judece şi să le facă dreptate. Iar căpitanul care ar fi, au alţi dregători domneşti, nimic să nu-s amestece în venitul părcălăbiel, nici în judecata lor . . ., că rea scârbă şi certare vor petreace ...» 66549. Voi. V. 22 www.dacoromanica.ro 138 CONDICA I,Ul CONSTANTIN VODĂ BB1NCOVEAMJ l'" Ianuar. Luî lanachie Clucer, «să aibă a ţinea sără-rie şi cu vânzarea fierului aic în oraşul Domnii Mel[e] în Bucureşti, în Tărgovişte>, prin oamenii ce va vrea. <Şi cuî ar trebui să cumpere sare şi fier, să meargă să cumpere dă la sărarî, dup[ă] obiceiu, pecum au cumpărat şi pan acum. Iar nimen[î] dă[n] oraşanî, au den neguţători, au den Turci, au dăn boieri, au dăn sluj., au ce măcar fel dăoam[enî] ar fi, — să n’aibă voe aic în Bucureşti, nic în Tărgovişt[e], să vănză nici sare, nici fier. > De la cei ce vor face altfel, sărariî pot lua , de la ori cine, < măcar să fieTurcu, verOvreaiu.au Arbănaş, au oameni de ţar ă], boiar, au rumăn, au slujitor, au măcar )ce fel de oamenfi] ar fi. . ., şi de la ceia ce-ş vănd pâinea lor la Turci sau alte bucate >. Se va lua vama îndoită pentru «meşteşuguri cu ficleniî», «Afar[ăj den vama tut[u]nuluî, pentru că vama tut[u]nuluî s’au vândut osebî.» i'Q Ianuar. Pentru «vama ot varoş Flocî». Ca şi precedenta www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 839 ilu Ianuar. «Carte de vama —>. Tot aşa. ilu Novembre 7218 (sic). «Goştinarilor, cari! au cumpărat slujba goştinărituluî. . să aibă a căutarea pentru toţ rămă" toriî ce! striinî, căţ trec din Ţara Ungureaască aic în ţară la jăru, şi apoî iar îl duc înnapoî, — să aibă a le luarea de rămător po ban 8, dup ă] obicaî... Şi voao, schikaiilor dup[ă la ‘schile, să căutaţ cari rămător! vor veni să treaacă pe acol[o şi vor avea răvaşul goşti narilor, şi pă căţ vor fi scriind în răvaşul lor, să-î lăsaţ să treaacă cu pace; iar cari nu vor avea . .., să-î apucaţ să-ş dea goştinăritul. . ., că apoî veţ! plaţi de la voî ...» 3 Ianuar 7203. «Schilearilor de la Căineanî1 . . ., să aibă a luarea vam[a].» «Au Ovreaî, au Moldovean, au Ungurean.» Si să-î aibă a judeca pre tot omul den satile cari sănt supt ascultarea schiliî. > «Şi să păzească de cuiviî şi de hoţiî», etc. Aşijderea şi ţie, căpitane de martalogî, şi voao, martalogilor, voî încă să căutaţî, cănd v’ar porunci schileariî pentru niscarî oaminî răî stănd împotrivfă1 a nu-ş da vaama, să s[ă]riţî să-î apucaţ să-ş dea vama ... Şi să aibă schileariî a puni de sat cate o bute de vin, să-l vănză, dup[â] obiceaiu, şi să caute şi pentru vite de pripas, unde s’ar afla, să Ii iă schileariî... Şi voao, tut[u]ror satelor ..., să aveţ a ascultarea de toate de ce v'ar da poruncă schileariî pentru paza plaiuluî şi pentru alte trebî şi porunci domneştî . . .» 3 Ianuar. «Carte de părcălăbie de la Ruşiî de Veade i Zămnice.» «Că-s fie volnic... de-s aibă a ţinearea vama în-tr’acest tărgu în anul acista», de la cine ce ar veni de în-tr acest tărgu, verî de la boiarî, au de la sluj[ijtorî, au că)[ă]raş, 1 Iată un ordin domnesc către aceşti «scliileari», în legătură cu actele relative la Dindar, ce am tipărit în partea a IVa a acestui volum. «Mlstiiu bjiiu Io Ştetan Voevod 1 gsdnîi, pisah gtsmi roao schilearilor dela Căineanî. Cătră aCasta v[a] foc Domniia Mea în ştire că pe aciî vor îeni 4 buţ cu vin ale jupfăjnuluT Toder pisariul Dindar, ca să treaefă] în sus. De£, wind acolo, iată că vă poruncescu Domniia Mea să căutaţ să daţ porunca Căineauilor, să le sue pe Oltu in sus, pîn la Boiţă, şi să le lăsat să treacă cu pace. Şi pentru vamă, nime să nu băntuiţ. într'alt chip să nu faceţ, pentru că aşa iaste porunca Domnii Meale. Tolico pisahgisdmi. Ncem. 4 d., 7223» (Bibi.. Ac. Rom., doc. 105/LVIll). www.dacoromanica.ro 340 CONDICA LUI CONSTANTIN-VODĂ BRÎNCOVEANU afi dărbanţî, au scutealnicî, au popi, atţ călug[ă]rî, au ţărani», etc. Şi judecata. «Iar căpt., iuzbaş şi alţi oameni domneşti să nu-s ameastic[e], şi, datorii şi sfăz, cini ce ar avea, se-î puie la opreal[ă], să plătească cine cu ce ar fi dator ... Să iâ vaamfă] şi de la ceale 12 sate de’n prejurul târgului; măcar veri ce oam[enî] ar vinde într’ascunsu pre la casăl[e] lor şi n’ar vinde la târgu, dup[ă] obiceai, ce ar ascunde vama domnească, — să li iâ vama îndoit şi să le facja] şi certare, şi ceale 12 sate să aibă a facje] oborul târgului... Să fie volnic pârcălabi a ţinearea 2 mortasin[i] de acol[o] din tărgu, să fie de treaba părcălăbiii... Şi să aibă a ţinea şi o cărcumfă] în tărgu, pre seama părcălăbeascâ, şi cămănariî să n’aibfă] treaabfă] a-î fac[e] val de căm[ă]nării. Aşijderea şi ţie căp[i]tane şi voao iuzbaş şi tut[u]ror căl[ă]raşilor şi altor slugi ale Dom* nii Meale, carii, veţ umbla cu olăcăriî, să aveţ a vă feri de caii pârcălabilor şi de cai neguţtorilor carii vor veni în sol (sic), în tărgu, — să nu le luaţi cai de olac din obor, să spargiţ târgul; că apoi veţi petreace mare nevoe. Şi răndaşiî carii păzescu de săptămănfă], să nu iâ bucate din tărgu făr de bani, nic de la sluj[i]tori, nic de la ţărani...» F. d. Către un nenumit: «să aibă a luorea într’acestu an dă la toţi săpunariî care fac săpun şi vănd săpunul, de să hră-nescu cu săpun, în toatfă] ţara Domnii Mealfe], ver fie sutaş, au căm[ă]răşăl, au dorbanţ, au căl[ă]raş, au scutjelnicî] călări i pedestri, au seimeanî, au lefegiu, au martalog, au cazac, au ca-tană, au talpaş, au măcar ce breasle şi ce feal de om ar fi, au de ţară, au striin, şi ori în ce sat ar şăde, au prin sate domneşti, au boereştî, au călugăreşti, au prin slobozii, au prin oraşă, au fiind supuşi pre lăngă niscareva boerî. . ., de nume po t1 I p1, de pre cum au luot şi mai nainte, dup[ă] obiceiu; însă banii făr de zecuelă şi far de trepăd: bani drepţi ... Şi voao, căpitaniloru dupren târguri, şi pârcălabilor dupren sate, pre unde să vor afla săpunari», — să ajute. O F. d. «Carte de săr[ă]rit al treilea an, cănd dau cu toţii • ll 7209.» «Să-s scrie săr[ă]ritul pre la satele ot sud Râmnic i ot sud Buzău i ot sud Sac, care au obicaiu de dau săr[ă]rit, pentru căc sănt ei slobozi de-ş iau ei sare den munţii aciia www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 341 de sare de acol[o]; dec să aibă a-s scrie pre toţ oaminiî. . au fie sluj[i]torî, au birnic, au dărbanţî, au scutelnicî călări i pedeştri, au popi, diiacom, călug[ă]rî, au ţigani.» «De num[e] po banî 44.» «Pentru că, fiind estimpu al treilea an, înnoirea Domnii, s’au soc[o]tit să dea cu toţii, şi ertaţ şi neertaţ.» [Adaus.] «Să aibă a scrie fumăritul den hotariul Brăilei pănă în Turnu, la gura Oltului; şi să iâ fumăritul dă la totu omul, căti vor fi lăcuitorî pe baltă, şi de la toţi omenii cei ce le vor ajunge moşiile cu căpătâiul în baltă . .., de pat (sic) po banî 272 (?), după obiceiu.» «Au călăreţ, au saragele, au martalogi, aii birnicu, au armeni, au chiproviceni, au ţigani.» «Afară numai din satele care vor avea hrisove domneşti.» «Să iâ şi măjăritul dă la ceia ce portă majă dă peştea sărat prin târguri şi prin sate, ori fie mâjariu domnesticu, au boerescu, au câlugărescu . . ., de la căţi boi ar ave la car, dă bou po ig. 1, 20, după obiceiu, şi de la ceia ce portă peşte prospătu cu căruţe, pren târguri i pren sate, să aibă a luorea de la car po banî 120; şi de la ceia ce sară peşte prospătu pen vaduri, să aibă a luorea ca de la prospătaşî.» Viclenii vor da fumărit dublu. 7203 (1694-5). «Să umble în toat[ă] ţara..., să caute slujba oluc-hac[u]luî, dupre la tot omul care fac neguţtorii de cumpără vite, aicea pre pămăntful] ţărei..., şi boiari cei mari, şi ertaţ cu cărţi, şi fâr de cărţi. . ., dup[ă] cum iaste obicaiul. Numai de vor fi niscarfî] oi înpăr[ă]teştî cu firimane, şi le voi fac[e] şi Domnia Mea cărţi iscălite, aceia să aibă pac[e] precum îi va scrie cartea ; şi, pre care voi vrea Domnia Mea să-î ertu, le voi fac[e] pecetluituri, să li-s ţie în seaamfă]. Iar alţii să dea toţ: însă de cal, de bou, de bivol, căte banî 24, şi de oae, de capră, de răm[ă]ror po ban 8, precum iaste obicaiul; măcar să fie şăhtor, au coltor, cu vitelfe] lui, tot omul să aibă a darea oluc-hacul, au măcar ce braslă va fi cu vite de suhaturi, au odăiaş care vor fi pre margine, cari vor fi avănd vite de neguţtorie, toţ să plăteaască... Şi cine ar strânge vite aicea în ţară şi să o vănză pren târguri şi pren dealuri, şi care va aduc[e] vite dupre în alte părţi şi le ţine aicea la suhat, şi aceia să-ş dea erbăritul; iar nimin[e] să n’aibă voe a treace www.dacoromanica.ro 342 CONDICA LUI CONSTANTIN-VODĂ BRÎNCOVEANU fiind neplătit». Căpitanii, vameşii, schileariî, plăiaşiî şi mar-talogii de la margine vor păzi aceasta, cerînd «răvaşul erba-rilor de plat[ă]». i-iu Ianuar 7203 (1695). «Ghsrghiţa : pe acest izvod să-s facă cartea Rămiculuî i Buzăul. «Pârcălabilor . . . să aibă a ţinearea vama dentr’acest tărgu în anul acesta.» Forma obişnuită, i-iu Ianuar. «Tărgoviştea.> » » «Piteştii i Slatina.» > » «Cămpina i Văleanii.» » » «Buc[u]reştii.» Se adauge că împotrivitorul «tocma cu c[a]pul va plăti». » > «Focşanii.» » » «Odovoia.» > » <(?) Caracalul.» Numai începutul. 5 Ianuar. «Carte de gărdurărie ot Slam Râmnic iot Buzău.» «Să umble să caute slujba gărdurărituluî dupre în dealul cu viil[e], să nu să fac[ă] niscare stric[ă]ciune, să-şi fac[ă] fieşte carele gardurile ; iar, unde ar găsi niscare vraniţi saii pârleazuri deşchise, să aibă a luarea de vraniţ[ă] po bani 300, şi de părleaază po bani 50; şi de vite ce ar găsi pren vii, facănd stricfăjciuni, să iâ de bivol, po bani 40 să iâ, şi de vite de boii, de cal, de vacă po bani 40, şi de răm[ă]tor po bani 20, şi de groapa cu băştinile să aibă a luarea pe t1 1, dup[ă] cum iaste obicaiul... Să aibă a păzi de hoţ, de curvii, etc. Iar pre care i-ar găsi în vină mai mare, să-î bagi un butuci şi să-î triuiiţ la dumnealui (sic).* i-iu Ianuar. Gârdurăritul din Saac. «De groapă dă rachiu po bani 133.» Scutiţi cei doisprezece din Divan. «Şi să caute şi de pimniţe sparte şi dă gropi sparte, ce vor fi pre dealuri, şi de alte furtişaguri. . . Iar al cui vor fi, să-ş dea colacul dup[ă] obiceaî, şi să-ş iâ b rcatele .... şi să aibă a căutarea şi pentru păinil[e] ce sănt pre lăngă dealurfi], de vite care vor strica, să l[e] plătească paguba ... Şi del[a] buţil[e] care să vor vinde în dealuri, să iâ de bute po vad. 1.» Să-î ajute «căpitanii otBuzăii şi din Râmnic, şi oameni piscupeşti, şi pârcălabii de prin sate boereşti, călugăreşti, şi alte slugi al[e] Domnii Mealfe]». www.dacoromanica.ro MATERIALI! DE ISTORIE CULTURALĂ 343 F. d. Carte de dijmărituri ..., ce s’au rânduit la Tărgovişte, la leat 7204, Iul. 20 d.» «Să scrie dejmăritul la tot omul dintr' acest judeţ, şi să iâ dijmărit.» «Afar[ă] din boiariî mazili, bo-iariî aleş i măn[ă]stirile ceale mari, sutaşii, log[o feţi za Divan, neguţtoriî, jup[â]neasel e sărace, căm[â răşăi, care va fi numele lui săngur, să dea la haracî ug. 50, şi slujitorii, care va fi un num e] săngur, la ug. 10, şi ertaţii cu cărţi iscălite.» Şi slujitorii care vor fi cu birul lor mai jos de ug. 10, încă să dea; şi să aibe a le luarea de litră po bani 13, şi poclonul, de num[e], de slujft torî po bani 12, şi de birnic po bani 30, după obiceaiu. Aşijderea să aibă a luarea dijmăxit şi de la Turcii cei ca nu vor fi avănd cărţi Domnii Mealfe] de rup-toare să dea la haracî; şi cei ce vor fi avănd cărţilfe] Domnii MealLe], încă, ce le va fi scriind în carte, să-ş scutească, iar, pre căt vor mai prisosi, de la unii ca aceaia să aibă a le luaresl dijmărit, de litră po bani 8 ; iar carii din sluj[i torî au din birnic i-ar găsi cu bucate ascuuse>, —îndoit. Şi măna de slujitori po bani 300 şi de birnic po bani 66, dup[ă] obiceaiu. Şi, veri unde să vor afla niscai bucate dajnice, ascunse în bucatele celor ce nu dau>, — vor da. o 22lulie 7223 (1715).Dijmăritu! din judeţul—. însă să lipsească obiceaiurile ceale reale, care au fost mai nainte: să nu-s jă-fuiascănimic, nic să-s prade, făr de direptate, —că Domniia vinde slujbele, iar nu zulumurile . . . Iar alte jafuri, colac şi treapede, să lipsească.» Cel bănuit dz bucate ascunse, «să-î dea lege să jure ca să-s îndirepteaze, iar să nu căznească cu bătăi. Şi de la omul sărac, ce va avea numai o litră au doo, şi de sărăcie va fi ascunsu, aceluia să-î iâ dijmăritul dirept. Şi de la care om va fi avănd o litră, au măcar şi doo, să-ş plătească numai litrele, iar poclon, sati de pui de găină, sati de oca de vin, sau de orz, să nu-î iâ nimic. Aşij[derea] şi purcei cei mici, carii vor fi de o lună, să nu iâ nimic, iar carii vor fi de doo luni, au de trei luni, să fac ă] 2 unul. Şi de la acei cu bucate mai multe, să iâ de vin numai de nume oc. I, iar, unde nu va fi vin, să iâ bani, de oc. bani 5) iar de pui de găină, sau de orz, să nu iâ bani, numai, cu ce vor avea săraci, să-î îngrijască de mâncare. Iar care dijmaiî să va tinde mai multe a face din www.dacoromanica.ro 344 CONDICA DUi CONSTANTIN-VODĂ BEÎNCOVE ANU aciastă poruncă, zulumuii săracilor», se vor pedepsi: «au boiarî să fie, au slug[ă] >. 16 Novembre 7206 (1697). Oieritul vîndut la Tîrgovişte. Scutiţi (boiariî cei mari», etc. [ca la dij mărit]. Dar şi «neguţătorii bucureşteani, ibrăileanî, . . . căpeteniile desluj[i]torî». «De la sluj[i]tori, de oae pe bani 14, şi de la birnic po bani 15, şi de la Bărseani, de oae po bani IO .. ., şi poclonul să iă de la sluj[i]torî po bani 12, şi de la birnic po bani 30.» Cei ce ascund, dau îndoit, «şi măna de sluj[i]torî po bani 300, iar de la birnic po bani 60». p llu Decembre 7206 (1697). . Boieri: Cornea Brăiloiul Vel Ban, Stroe Leurdeanul Vel Vor., Diicul Rudeanul Vel Log., Mihaî Cantacuzeno Vel Spat., Şerban Vel Vist., Vergo Vel Club., Dumitrache Ca-ramanlău^ Vel Post., Scarlat Vel Păh., Radul Izvoranul Vel Stol., Radul Golescul Vel Comis, Iorga Vel Cluc., Costandin Vel Pitar. Scrie Isar logofeţelul. 29 Maiu 7206 (1698). «Tutoror preoţilor i diiaco nilor carii sănt în eparhiia părintelui episcu[pu]lui de la Buzău, den trei judeaţe: dăn Săcuianî, den Buzău şi den Slam Râmnic.» Preoţii s’au plîns «pentru rândul dajdilor, că, viindu-le adease, foarte le paas[ă], şi le iaste cu nevoe şi pohtind ei ca să le fac[ă] Domniia Mea ruptoare, pre an>. Şi Domnul admite) «ca-s nu fie supăraţ în toată vreamea cu dăjdî în rănd cu ţara», şi le face rumtoarea: «căte ug. 2.000», în patru termine, «la Vel Seaamfă], la harac, la Seaama a doao şi toamna». Sînt scutiţi însă de «alte dăjdî şi orănduiale, căte ar mai eşi dă la Vistieriia Domnii Meal[e| preste an în ţaară, pre silişt[î] şi pre oraş[e] . . . Nici să s tragă bucatele lor pentru dăjdile altora . . . Pentru oeritul, dijmăritul, vine-riciul, după obiceaiu, să-şî plătească cu banî... Şi vineri-cearii. . . să n’aibă voe a le luarea buţ cu vin pentru vinericiu, ci numai banî, nicî să dea chiriia buţ[i]lor ceale de vineric; şi www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 347 poclonul dă nume po banî 12, maî mult nu*. Se dă ordine «cislaşilor» şi altor agenţi. Şi «preotease sărace, care au rămas cu copii, dă-ş trag birul preoţescu>. Notă: « Asămene s’au făcut şi hrisovul Preasf[i]nţituluî părintelui nostru chir Teodosie Mitropolitul ţărăî; însă pentru preoţii din Bucureşti şi din Târgovişt e] şi preoţii Sf i nţii Sal e din 9 judeaţe, să dea într’un an ug. 7.000». Ilarion de Rîmnic fixează 2.800 pentru preoţii lui. «Cartea de vinericul dealului Tărgoviştii> ; l-iii Septembre 7207 (1698). «Să scrie vinericul domnescu . . ., din IO vd de vin I dup[ă] obiceai. . ., şi poclonul, de nume pe bani 33.) Vor lua şi pripas cîte 29 de bani, afară de bivoli, pentru cari se vor plăti 40,— fără de «stricăcunea a cui ar fiviia». Să aibă apoi şi judecăţile obişnuite [26 Septembre 7207.] , fără nici o excepţie,«de nume po bani] 142; iar co[j]ocarii, mătLăjsariî să dea pre j[u]mătate ... dup[ă] obiceai. Iar pre carii i-ar afla vănzăndu marfă cu cotul mai mic, au ascunzăndu cotăriia ca-s nu-ş dea adetul, pe uni ca aceia să-î globească cu măna ban î] 300, şi să-i facja certare. 17 Ianuar 7210 (1702). «Sluyfi] Domnii Mea[le], anum[e —■ cantargiul. .., să ţie cantariul domnescu de aic din oraşul Domnii Mealfe], din Bucfujreşti . . ., şi alt nimen[î] să n’aib[ă] voe a fac]e] alt cântar, nic a cântări ceva, făr căt numai cantaragiul. . .,— laori-ce om ar fi, au neg[u]ţător creştin, au Turcu, aii Armean, au Jădov, au ţăran..., au miere, afl unt, au tutun, au fier, au sare . . . S[â iâ de 100 ocfale po ban[i] zeace, dup[â] obiceai, şi afar[ă] din tărgu, unde să vor afla şi chirigiii cei ce vor veni aic în tărgu cu marfă ; şi de vam[a] tutun[u]luî, încă-s aibă a căntări-o cu căntariul domnescu.» www.dacoromanica.ro 348 COKDICA LUÎ CONSTANTIN-VODĂ BRÎNCOVEANU 30 Novembre 7209 (1700). «Căpt. za sIuj[i]torî —• ot sud — : s’au scos seama... Să v[ă] daţ 3 birurî, măcar că nu aţ dat un bir şi jumătate, iar estimpu, fiind un păs mare asupra ţărăf, s’au mărit suma, şi la birnic, şi la voî, de cum au fost an, —că am socotit Domnia Mea ca-s nu fiţ amestecaţ cu ţara, că maî cu păs v’ar fi fost ; ci să v[ă] daţ voî birul osebî.» 20 Iulie 7216 (1708). < Tutunarilor,.. . să scrie tutună-ritul de la tot omul, cine va f[i] pus tutun, au boiariu mare, au al doilea, au neguţtoriîi, au sluj[i]toriu, au popă, au diiacon, au călug[ă]ru, au Turcu, au Armean, au birnicî, au Ţigan ... Să dea dudulum po t1 4, şi poclonul dă num[e] po bani 33, dup[ă] obicaî. . . La birul tutun[u]luî nu-s scuteaşte niminea. . » I1" Ianuar 7213 (1705). «Să aib[ă] a ţinerea vama tutunului într'acest an . . ., au pre la vadurile de pe margine şi de pre la târguri, şi afai[ă], de prin sate; şi să aib[ă] a le luarea vam[a] de pre la toţ neguţtorii carii vor cumpăra tutun, să facă ne-guţtorie, să-l ducă într’alte părţi», de orice neam ar fi: «au Tătari». «De oc[a] po ban 1.» 15 Februar 7207 (1699). «Carte dă erbăritu.» Pentru strîn-gerea «oluc-haculuî». «Făr de căt numai ceia ce au odăi pre margine, aceia, pre cătă vită le va scrie cărţile D[o]mnii Meal[e], pre atăta să li să ţie în seaam[ă], să nu dea», sau vite î nipărăteştî cu pecetluiturile Domnului. «Insă de cal, de bou, d e bivol po bani 24, şi de oae, de capră, de rămător, po bani 8.» «Cărei sănt stolnicei la Greaca.... să ţie vama de acolo .. . într’acest an ..., de la tot omul care va vâna peaşte în bălţile căte săntu în Ţinutul Grecii, den sus de Băneasa şi de la Sfrea-del în jos, păn la Clăteşti, unde dă gărla domnească în Dunăre, şi cu toate Scaunile.» «Şi să p ue Scaune pe la toate va durile, ca să păzească pentru venitul vămii, şi nimeni să nu fie volnici a pune vinuri pre la Scaune, să-s vănză, făr de cât numai stolnicii şi, căndu va fi vreamea de leasă, să aibă a scorni satele după lăngă baltă, să închiză gărla domnească şi să facă leasa, cu toate ce trebuescu. Aşijderea să pue să astupe şi privalurile de spre Dunăre.» Şi drept de judecată. Sătenii să-i asculte «pentru treaba bălţii». www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 349 O 25 Mart 7208 (1700). «Starostii de neguţtorî şi tuturor ne-guţtorilor, căţ sîntu scriş în catastiful Vistierii.. .» Cer «rumtoare pre an». Se acordă: «pre an ug. 4.000», în patru termine: la Vel Seamă, la haraciu, la Sf. Gheorghe şi la Sf. Dumitru. «Numai banii haraciuluî săi dea cu cusur, precum să dau banii la harac, iar alalţ bani. . . să-i dea drepţi şi făr de ze-cuială].> Nu vor da deosebit «feeoriî lor, ce vor avea nedăs-părţiţi dăn casă, şi calfele ce au pren prăvăliile lor, nici să li-s tragă bucatele lor pentru dăjdilfe] altora ce ar fi pre silişti şi pren târguri». Să fie iertaţi «de dijmărit, de vineric, de oerit». «Aşijderea şi dăn calfelje] lor, ce vor eşi băşcălii, cu prăv[ă]liil[el lor osebi, au cu alte hrane, să fie volnic starostea şi cu ne-guţtoriî a-î pune la catastih la neg[u]ţătorî cu bir, ca să-i ajute la rumtoare...» 11 Novembre 7209 (1700). «Goştinarilor cari au cumpărat slujba goştinăritul..., [să] aibă a căutarea pentru toţ rămători cil striinî, căţ trecu din Ţara Ungurească aicea în ţară, la jăr» : cîte 8 bani. [Cf. p. 339] 15 Decembre 7220 (1711). «Chiorului, ginerele Cozmii zaraful»: va da numai la haraciu 1 ug., la adaosul haracmhiî altul, la Vel Seamă 1 ug. Fusese în slujbă la Doichiţa răposatului Istrati Florescul. 8 Ianuar 7209(1701). «Tuturor Braşoveanilor carii să hră-nescu cu negoţ braş[o]venescu aic în tărgu, în Bucureşti, şi pren-tr’alte târguri şi sate, cu prăv[ă Iii, şi cu altă hrană», «măcar şi şă-zătorî cu case». Să fie scutiţi «de bir sluj[i]torescu şi de alte orăn-duiale ce-s pun pren ţaară, de schimbul banilor, de fum, dă prăvfăjliî, de cotărie, de covoară, de răş, de păhară, de sursa-turî, de zah[e[reale, de cară de oaste, de birul oştii, de birul lefilor, de seaama a treia, de poclonul Hanului şi a Sultanilor, de cai împărăteşti şi domneşti, de rănduiala vacilor şi a oilor, de podvoade, dă mertice, de conace, de cai de olac, de cătră starostea de neg[u]ţătorî, de către judeţul de aic den Bucureşti, de ’nprumutările şi alte cheltuiale ce dau ne-guţtoriî, şi pentru orănduialel[e], căt şi satarale ce să pun aic în oraş, pre mah[a]Iele, şi prentr’alte târguri şi sate, şi pentru alte toate dăjdi... Aducând negoţ braş[o]venescu, şi fiind avut www.dacoromanica.ro 350 CONDICA LUI CONSTANTIN-VODĂ BRÎNCOVI'ANU eî rumtoare încă şi maî denainte, dă la alţi răposaţi Domni, dă li se-au ştiut dajdea lor osebi de cătră alţi neguţtori şi breasle, şi de cătră alaltă ţară, cu cărţi domneşti de milă şi de aşăzămănt încă şi Domnie Mea, după ce m’au dăruit Domnul D[u]mn[e]zeu cu Domniia ţărăî, viind ei şi făcând jalba înnaintea Domnii Mealje] c nn că acolo la Braşov, viind oştile nemţăştî, i au prădat şi i-au sărăcit. . . , le-am fost făcut Domnie Mea rumtoare, dă sa ştiia ce da eî într’un an, fâcandu-le şi hrisovul Domnii Mealue]; şi s’au ţinut acea rumtoare căta-va vreame, iar, de la o seaam[ă] dă vreame încoac[e , căzând multe dăjdi pre această ţară, nu i-a fi lăsat ca să-ş dea numai rumtoarea ce le făcusăm Domnie Mea, ci pre cei ce să afla aic în oraş îi amesteca şi la alte dăjdi ce-s punea aic pre oraş, şi pre cei dupren târguri şi dupren sate, da cu ţara; şi, văzând ei aşa, venit-au cu toţii >, cerînd o nouă < rumtoare . îi vede oameni streini, de altă ţară, şi trebuincoş de negoţul ce aduc în treaaba ţărăî... Să dea toţ Braşoveanii într’un an t1 iooo , în patru termine : la Vel Seamă, la haraciu, la Seama a doua şi la a treia «Aşijderea, de se-ar întâmpla, de mare nevoe, ca să mai ias ă] niscai neguţtorî dăn Schiai cu caste le lor, şi ar veni aic în ţaară şi aceia, făcând şt i re Domnii Mea![e], şi unde li se-ar porunci, ca să-ş aşaze, să fie şi aceia legaţi tot la această sumă . . . Ori pre cine l-a afla hrănindu-să aic în ţara Doimii MealLe cu negoţ braş o’venescu, măcar ori-ce fel de om ar fi, pre toţi să-i apuce să dea cu ei, dupre putearea lor.» io lanuar 7209 (1701). Pentru Ianachie Clucerul, care să aibă vînzarea sării şi fierului: «să cumpere sare de la Oc-niţ ă , să vănză în Tărgovişte . 30 Novembre 7210 (1702). Carte de gărdurărit: < au sutaş, au optaş . 7216 (1707-8). Pentru vama de la Tîrgul Jiiuluî şi «vama cereî >. «însă muntele din apa Olteţului păn în apa Vodiţăi.» < De bute cu mieare nescursă pot1 1, şi de ocla] de Cară po bani 2. 28 Iulie 7217 (1709). «Vinăricearilor care aţ cumpărat vi nericul den dealul Bucureştilor i Prundul i Curmătura ot sud El. i Vlaşca ..., a scrie vinăricul... şi grădinile den Bucureşti şi pre www.dacoromanica.ro MATURIALIi DE ISTORIE CULTURALA 3'jl dealuri împrejurul Bucureştilor, la toate viile căte să vor fi făcut în zilele Domnii Meal[e], ver pre moşie domnească, aă a Vlădică!, au boerească, au călug ăjrească . . . Şi poclon de Ia popi şi de la diiaconî să iă, de numje] po ban[î] 12, şi de la sluj[i]toriu po ban[i] 15, şi de la birnicî de numfe] po bani 30 ; şi să aib[ă a lua ... şi părpărul de bute po bani 12, şi de berbeniţ ă po ban! 6, afară de sutaş şi den neguttorul care va ajungi numele Iu! singur la ug. 6, şi de cămăr[.i]şelul care va ajunge numenel e singur la harac ug. 8, şi den slujitorul care va ajunge numele lui singur Ia ug. 4». 7203 S). Către căm ăjraşul de Ia ocna Telegar, «să aibă a fi căm ăjraş şi purtător de grij ă . Să-l asculte oc narii», . E pe un an. Pentru altă numire acolo. Menţionaţi şi «vătaşii». «Să aiba a cerceta pren toată ţara . . , unde ar găsi sare de furat, făr de răv[ă]şălul căm[ă]raşiIor, să ia boii cu carul, cu toată sarea. . ., ca să fie pre seama domnească; şi pe acei oameni să-î pue în butuci... A cerca pre la ocnile ceale părăsite>, de nu se taie sare sau se dăşchide ocna. i'" Ianuar 7217 (1709). «Cartea de vama Craioviî i de Străhaia » Să caute în Mehedinţi şi Dolj pe cei ce vînd «bucatele pre la casăle lor, măcar ce marhă ar fi, şi nu ar aduce la târguri să vănză». 12 Ianuar 7220 (1712). «Saragelelor de la Uoc[ă]neştî, însă liude 30, afară de căuş, şi din stegfariî] cari sânt supt ascultarea slugii Domnii Mealfe] Curt căpt. de acolo.» Vor da pe an numai trei dăjdi. «Foiţă de aşăzămăntu obiceaiurilor ceale ce au avut sădea Şcheaiidin Braşov vameşilor din Cămpina şidelaVăleani şi văta-ş[i] lor de plai, şi altora...» Pentru «vitei [e] lor de oi şi de berbec», la întors nu vor plăti nimic. «Pentru stănile lor ce pun pre munţii, care cumpără după la boiarî, de vor face tot caşcaval, iar nu brânză, acel caşcaval de-1 vor vinde în târguri, la Cămpina au la Văleani, au măcar în ce tărgu, să-ş dea vama, iar de vor face tot brânză şi vor vrea să o ducă la casele lor în Ţara Ungurească, pentru aceaia să nu dea vamă. www.dacoromanica.ro 152 CONDICA LUÎ CONSTANTIN-VODĂ BRÎNCOVEANU Pentru turmile lor de oî, cănd vin prim[ă]vara de l[a] cămpu şi trec la munte, au avut obiceai de au dat vameşălor căte un miel de turmă şi vameşii le-au dat răvaşă de ş’au dus oile cu pace; ci, precum au avut obiceai, aşa să fie şi de acum nainte; şi, pe căţ caî vor avea la turmă, să dea de cal po bani 2, că aşa au fost obiceaiul. Iar, de-s va întâmpla vre unora dintr’ aceştea de le vor fi oile şchiope sau bsteage, au vor fi apele mari, de nu le vor putea trece în sus, şi li-s va întâmpla a le tunde aic în ţară, la Breaza au la Comarnic, au măcar orî unde s’ar întâmpla; aseamenea, de vor vrea să o ducă la casei[e] lor în Ţara Ungurească, să dea vamă, de povara de cal bani 40, că aşa au fost obiceaiul. Iar pentru pieile oilor celor ce le vor muri de iarnă aic în ţară, şi vor vrea să-ş le ducă la casele lor în Ţara Ungurească, de acelea să nu dea vamă; însă care vor fi din bucatele lor, iar nu de la alţii luate, făcând meşteşuguri pentru ca să nu dea vamă. Aşăjderea şi pentru cei ce ţin stănî în muntel[e] Buceaciu-luî şi în muntele luî Leaotă, în hotarul Dămboviţii, şi îş vor pogoră bucatele după la stănî, de le vor vinde, de aceale bucate, cum să vor tocmi cu neg[u]ţătoriî: de vor da vama cel ce cumpără, Şcheaii să aibă pace, iar, de nu vor da vamă cei ce cumpără, atunce să dea Şcheaii vama; iar să nu ia vamă şi de la cei ce cumpără şă de la dânşii. Şi în ce judeţ să vor vinde aceale bucate, la târgul acela ce va fi într’acest judeţ să dea şi vama. Numai Şcheaii să porte grij[â] să facă ştire vameş[i]lor, ca să ştie de la cine va lua vama. Pentru buţilje] cu vin care-ş duc de la viile lor la Cămpina şi den Cămpina pus vinul pren burie, de-1 duc în Ţara Ungurească, să aibă a darea vamă numai de calul împovărat cu vin, căte 20 bani, iar de bute să nu dea nimic...» l-iu Ianuar 7221 (1713). Pentru erbarl. «Aşijderea să fie volnic a mearge pe la zah[a]nale, să caute căte vite să vor tăia şi nu vor plătite mai nainte de oluc-hac... Şi să fie volnic să ia şi dup[ă] Ia măcelarii ce tae vite, de vănd pin târguri domneşti, şi în Buc[u]reştl şi în Tărgovişte, şi prentr’ www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 353 alte târguri, — de la aceia încă să ia oluh-hac... pentru ca şă măcel[ă]rie să chiam[ă] negustorie.» 29 Iunie 7223 (1715). «Cartea pentru cheltuiala ce să dea beşleagăî, — cănd meaarge pe vremeabălculuî la Câmpul lungu.» «Voao tuturor neguţtorilor, căţ vă veţ afla cu prăvălii, la bălcu, la Cămpulungu, veri neguţtori creştini, ver Turci, ver Armeani, veri papiştaşî, veri Neaamţî, ver ovreaî, au măcar ver ce fel de om ar fi... Trimiţând Domniia Mea pe Husein-Aga beşleaaga acolo să fie de pază pentru gâlcevi şi zorbalăcuri ce să face, să poarte grija, şi, pe care den Turci i-ar găsi făcând gâlcevi şi nebunii, să le facă certare şi să nu-î îngăduiască, să nu umble în voia lor; dec, ca să nu umble şi el surda şi sâ cheltuiască de la dânsul, am socotit... sâ-î daţ toţ de pră« vălie căte bani 33, să-î fie de osteneala lui şi de cheltuială... Să nu mai facă sup[ă]rare săracilor, că destule nevoi sănt în spinarea lor... Poruncescu Domniia Mea şi ţie judeţ de la Câmpul lung... sî-î aduceţ leaamne de foc şi maldăr de cai..., şi să-i daţ un om să-î poarte grija, iar de altele ş va cumpăra cu bani...» Catastife. ... 50 de pungi, ce au venit poruncă de la împărăţia... 20 Octomvrie 7205 (1696). Birul lui Noem., de un ban po banfi] 266. Ploconul Hanului cel obicnuit, ce s’au pus în toate judeţele] pre selişti, ca să dea cu toţi [afară de scutiţi];» 15 Novembre. Birul zaharealii, cea au venit porăncă de la Impărâţife] să dăm; 23 Noemvrie. Bir lui Dechm. Vel Seaam[ă], ce s’au pus în toate judeaţeale, etc. Dech. 9. Birul chirestelei caicelor împărăteşti ...: la Căpitan-Paşa dă Dunăre, să-s fac[ă] 30 dă caice [pe silişti]; i-iulanuar 7205 (1697). Birul lui Ghenar, care s’au pus pe galben. Birul şăicelor împărăteşti; 20 Ianuar. Un bir ce s’au pus în toate judeţele; i-iu Fevruarie. Rănduiala untului împăr[ă]tescu; 1-iu Fevruarie. Birul lui Făvruari, s’au pus pe galbini, i a lui Mart. 66549* Voi. V. www.dacoromanica.ro 23 35-t CONDICA LUÎ CONST ANTIN-YODĂ BRÎNCOVEANTJ Birul haraculuî; 26 Fevruarie. Saam[a] a doao ..30 Iunie. Banii salaorilor; i-iu Iulie. Rănduiala fânului; 21 Iulie. Un bir ce s’au pus în toate judeaţele; i-iu Avgust. Rânduiala găleţi..., să fie păntru chieltuiala la jăcniţî..., de 1 ug. po ug. 10 fiiştecare sat, să de pre suma lui; 20 Avgust. Rănduiala boilor dă Belgrad..., de bou po t1 i, să fie pentru chieltuiala celor ce vor să duc[ă] boii la Belgrad; 3 Martie. Rănduiala carălor împărăteşti... la Beligrad,... fieştecare sat, precumu-1 va ajunge cisla, şi carul să fie nou şi cu 4 boi şi înscorţat şi învălit, şi cu chirigiu om de credinţă, şi chirigiul să aib[ă] la car topor, sfreadel, cuţitoae; şi cei ce vor fac[e] carul, să dea simbrie chirigiilor pe ce să va tocmi, deplin; şi să aibă a lua străngătorii de car, pentru chieltuiala lor, po t1 1, iar mat mult nimică; şi de acum păn la—, să-s afle ca-răle la — negreşit; 16 Mart. Lipsa haraciuluî..., şi poclonul, den 10 bani I ban; IO Aprilie. Birul cailor împărăteşti, ci s’au scos pe birnicî..., şizăcuiala: den zeace bani un ban . .. ; l-iu Maiu. Dajde ce s’au pus păntru cheltuiala jăcniţi, [cu poclon] ; 20 Maiu. Rănduiala căinepii, de ban deoţ. bani 33; 15 Septemvrie 7206. Rănduiala mierie..., să-s cumpere miere şă cară împără-tescă ..., să-s iâ de ug. 1 po ug. 60; iar plăiaşăî şă satele de drum să dea pă jumătate ; 20 Septemvrie. Birul datoriilor; 20 Octomvrie. Un bir ce s’au scos pentru poclon Hanului cel obicuit; 10 Noemvrie. Rănduialfa] vacilor şi a oilor, pentru cheltuiala] Slujerii; 16 Noemvrie. Vel Seaama; i-iu Dechemvrie. Bir ce s’au scos păntru zahareao Cameniţeî; 23 Dechemvrie. Birul şăicilor împăr[ă]teşti; 15 Ianuarie. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 35C Rănduial[a] untului împârătescu; 25 Ianuarie. Rănduiala carălor dă Belgrad; 10 Fevruarie. Birul haraculuî ; 25 Februarie. Lipsa haraculuî; 20 Martie. Birul cailor împărăteşti; 15 Aprilie. Birul capichehaial[i]lor de oaste: pre bir luî Ghen. de ug. 1, pe ug. 2 pol; ce au eşit la Mal 10. Bol de Belgrad; IO Maiu. Iar de la 4 judeaţe . . . s’au luat bani, de bou t1 IO. Birul salaorilor; l-iu Iulie. Rănduiala vacilor şi a oilor ce s’au pus pentru conacileTă-tarălor ; i-iu Iulie. Iar judeţele acele ce au dat bani: s’au luoat de vac[ă] t1 6, dă oae t1 I. Birul lefilor; 20 Iulie. Birul datoriilor ; 5 August. Rănduiala boilor de Belgrad ; IO August. Uajde ce s’au scos în toate judeaţele ; i-iu Septembre 7207. Miiare, au eşit pre bir[ul] iul Iulie. Rănduiala mierii şi a cerii; 20 Septembre. Seaama a treia; 20 Octobre. Bir ce s’au scos în toate judeaţile pentru chieltuiala SIu-gerii; 20 Novembre. Vel Seaamă; 10 Decembre. Birul mărunt de la Iulie au umblat tot po ug. 2 pănă la Ghen.; iar de la Ghen. pe ug. 3; i-iu Ianuar. Untul împârătescu ; 25 Ianuar. Birul haraculuî; i-iu Ianuar. Lipsa haraculuî; 25 Februar. Bir ce au eşit pentru cheltuiala viilor domneştî; 15 Maiu. Birul lefilor; 25 Mart. Birul carălor şi de salaorî cariî sănt să-s trimiţfă] la Came-niţă ; 1 -iu April. Bir ce s’au scos în toate judeaţealje]; i-iu Maiu. Seaama a doao ; l-iu Iunie. Bir ce s’au scos în 5 judeaţ[e] ot preste Olt. . ., pentru www.dacoromanica.ro 356 CONDICA LUÎ CONSTANTIN-VODĂ BRÎNCOVEaNU cheltuiala caselor domneşti ce vor să-s fac[ăl la Scaunul Craioveî; 8 Iunie. Rănduiala vacilor şi a oilor, care s’au scos pentru cheltuiala Slujerii; 25 Iunie. Birul lui Iulie, ce s’au aşezat galbenii pre bani; i-iu Iulie. Birul lefilor, ce s’au scos la luna lui Iulie; i-iu Iulie. Birul carălor Cameniţi; i-iu Iulie. Dajdea ce s’au scos pentru banii merii; 20 August. Rănduiala boilor; 5 Septembre. Seaama a 3-a; l-iu Octombre. Un bir pentru poclonul Hanului cel obiciuit; l-iu Novembre 7208. Un bir ce s'au pus păntru ploconul chehaialii Viziriuluî, care s’au pus acum chehaiă nooă . . ., de un ban, bani 10; IO Novembre. Vel Seaama; 1-iQ. Decembre. Un bir ce/s’au scos în toate judeţele; i-iu Ianuar. Rănduiala haraciului; — 7208. Lipsa haraciului; 20 Februar 7208. Birul lefilor; 20 Marc. Rănduiala banilor ce s’au scos . . ., pentru banii ce s’au rânduit să-s dea la Temişoarţa]; 15 April. Chieltuiala la Jăcniţă au eşit pă birul lui Ghen., din bani, po bani IO. Seaama a doao ; l-iu Iunie. Un bir ce s’au pus . . . pentru tainurile de carne carii să dau la Impăr[ă]ţie; 25 Iunie. Dajde ce s’au scos păntru bani miiriî; 10 Iulie. Birul lefilor..., pentru lefile slujitorilor; 15 August. Seaama a treia; i-iu Septembre. Rănduiala miereî şi a cerăî; IO Octombre. Vel Seaama; 20 Novembre — 7209. Rănduiala haraciului; i-iu Ianuar. Păntru sursat tainurilor] împărăteşti; 7209. i-iu Ianuar 7209. La armaşi, «să fie ispravnici şi purtători de grij[ă] peste ţiganii rudari, să i pue să lucreaze la aur, cănd va fi la vream[e] peste vară, şi să aducă aurul la vreame, . . . www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 357 însă aur sleit dram. 600». Voie de «certare şi bătae». «Şi cariî den vătaş ar avea fecorî mulţi şi marî, să aibă a-î pune la bir, la scăndurja], ca să nu pease celoralalţî săraci, şi să aibă a punerea alţi vătaş, carii vor fi cu capul, făr feCor. . . Pre care Ţigan l-ar afla vănzănd aur dotnnescu pre ascunsu . . ., a-î bate cu toiage, iar pre cumpărător să-l prade; pentru un dram de aur să-î ia 6 dramuri domneşti». Ordine «şi voao judeţ i]-lor şi voao oroşan[i]Ior de la Slatină, V1 i Ocnă, i Râmnicul, i Argeşul, i Piteşti), să urmărească pe rudari pentru datorii. Lipsa haraciulul; 20 Ianuar. Birul lefilor; 20 Februar. Poclonul Hanului; 25 Februar. Seaama a doao; 20 April. Rumtoarea: oraşele i satele, cu ruptoare ce s'au scos să-şî dea şfertul lor de Seaama cea mare; i-iu Octombre 7210. Ruptoarea oraşelor, a satelor, ci s’au scos să-şî de ruptoarea lor; 5 Decembre. Rumtoarea oraşelor şi a satelor; 4 Maiu 721O. Rănduial[a] rumtoriî harac[u]luî; 20 Octombre 7211. Rumtoarea oraşelor şi a satelor birniceştî; 15 Iunie 7212. 20 August 7212 (1704). Numire de «vătaf de plai», ca «să păzească foarte bine plaiul şi să poarte grij[ă] de hoţi.. . Să fie în pace şi ertat, el şi casa lui, şi toate bucatele lui ce va avea, de Vel Seaamă», etc.; «numai să aibă a darea la haracu birul vătăşescu : ug. 10, iar alt nimic». 30 Iunie 7208 (1700). Numirş de «vătaf de căldărarî, de aic din Bucureşte, şi în toate târgurile câte sânt în ţara Dom.: a da poruncă tuturor căldărarilor, ver fie domnescu, veri boerescu, ori călugărescu, au siimean, au cazacu, au talpoş, au oameni streini, ce vin dăntr’alte părţi şi dăntr’altă ţară cu marfă căldărărească aic în Bucureşti şi într’alte târguri, să aibă a lua vătaful de samsana po t1 1 p1, şi de car po ug. 2, dupe obiceaî, precum scrie în cărţile domneşti ce are şi de la alţi Domni». Aceasta se face, «aflăndu-se în toată vreame cu slujba în Curte Domnii Meale, de direage vasele ce să stricfă]; ci, orî-care ar sta înpotrivă», etc. Socoteala lui Vel Sluj. şi a luî vt. Sluj. de un an..., de www.dacoromanica.ro 358 CONDICA LUI CONSTANTIN-VODĂ BKÎNCOVEANU la Octomvrie i d. păaă la sfîrşitul luî Septemvrie.. ., 1* 7206. Octombre: 1981 x2, 41; Novembre: 11151, 24; Decembre: 702 24; Ianuar: 1779, 4; Februar: 553, 8; Mart, 402, 23; April: 1606, 53; Maiu: 1924,20; Iunie: 410, 26; Iulie: 2.040 1/a ; August: 1221,28; Septembre: 1921 V*. 58. «Datu-s’au din oile de sursat . . . Din boi de Belgrad [de două ori]. Din conace][e] Tătarilor.» iIU Ianuar 7203 (1695). Pentru unul pe care «Vel Dvornic l-au pus Vornicel în sud—», «să umble să caute slujba Vornicii dintr’acest judeţ, pre unde s’ar face hoţii şi curviî, au sfâzi, şi capete sparte, şi alte gălcevî, să aibă a-î judecarea şi a îndrepta pe toţi, şi să-î globească .. după cum iaste vechiu obiceaiu al Vornicii... Şi pentru vite de pripas [şi «stupi»]. Ispravnicul dum. Vel Vornic, ce scrie maî sus . . . [Pripasul] au fostu obiceaiul Vornicului celui Mare, de s’au luat şi maî denainte vreame. Iar omul ce-ş va cunoaşte vita bine, care va fi de pripas, să-ş dea colacul: de cal po t1 1 p\ şi de bou, de vacă, de bivol po t1 1, i de răm ă]-tor po bani 40, i de oaie, de stup po bani 12 . . . Şi pentru stricăciunele ce strică vitele la cămpu: la păinî, la viî, la făneaţe, la dumbrăvi ţinute, să ispăşască dup[ă] obiceaiu , luînd gloaba. «Şi, pre unde s’ar găsi vite de furat . . ., şi acela om nu le-ar colăci, să iâ vitele de la el.» Vel Seaamfă] ce s’au scos. Banii haraculuî; 10 Iulie 7220 (1702). Vel Seaam[ă]; I1U August 7212 (1704). Seaama a treia; 15 Maiu 7213 (1705). Satelfe] plăeşăştl pre judeaţfe], luni 20 d., 7198(1690). La unele se pune un adaus: «Brebul cnez», «Brebul luî Matei Post.>, «drumaş», «Tăntav[a] cărbunari», «viiarf>, vărnicearî», «Bel-cireştî cnez», «but[na]rî», «Puchiianiî Vel, i Puchiiani luî Vel Vist., Puchiani cnez», «dărvarl», «lemnari», «Bogaţii cnez, viiarî», «Şchiiai cnez, viiarî», «Valea Lungă, s’au pus la plăiaş, cu porunca Mării Sal[e] lui Vod[ă]», «Nucşoarfa], plas[a] luî Vel Vornic», «Bădeaniî cnez», Godeaniî Vel i cnez», «Bog-dăneşti Vel, aî Arnuteî», «Oteeştiî toţ». www.dacoromanica.ro MATERIALI! DE ISTORIE CULTURALA 859 Scutire pentru io vier! a! lui Costandin Postelnic Băleanul în -viile de la Bădeani. 26 Decembre 7222 (1713). «Sfinţiilor Voastre părinţilor şi dumneavoastră boiarilor, căpitanilor, slujitorilor, preoţfijlor, pârcălabilor, birnic[i]lor şi tuturor căţ vă aflaţ lăcuitorî pre pământul ţâră! Domnii Meal[e] ot sud. —... Viind şi vreame să-s scoaţ[ă] Seama a doao, s’au socotit de s’au scos iar pre dobitoce, dup[ă] cum au eşit şi într’alţ timpi, că, pentru multe păsuri ce au căzut asupra ţării, n’am putut găs[i] altă dajde mai cu dreptate şi să ias[ă] şi sumă de bani, ca-s putem face trebile şi poruncile... Cine are mult, dă şi mai mult; cine are ma puţin, dă şi mai puţin, şi ajută cu toţii după putinţa, cu dreptate. Dec, mai nainte eşia sumă mai mare, de să potea face trebile, iar de la o seamă de vreamea încoce, întăm-plându-se de au perit vitele, s’au micşorat suma, ce au căzut ţării sup[ă]rare cu dăjdile, şi nic cu aceaia nu s’au putut plini poruncile, ci s’au luat atăta sumă de bani cu dobândă, de s’au plinit ce au fost porunca, — care s’au făcut datorie păn la 300 de pungi de bani, ce face numai dobânda acestor bani pre an: câte 50, 60 de pungi. Dec Domniia Mea, văzând atăta păs şi greu ce ne iaste asupră, într’alt chip n’am avut cum face, ce am socotit cu toţ boiarii Domnii Meal[e], ca-s daţ să plătiţ şi dobito£[e]le şi-s daţ şi de nume. Pentru că şi mai nainte vreame, cănd să-s scotea seama a doo pă silişte, dă cu toţi, iar, cănd s’au scos pre dobitoce, dă numai cei ce avea vite, iar cei ce n’avea, nu dă ; ce nu era cu dreptate ; iar acum s’au pus să dea şi de nume, însă de cal, de bou şi de tot dobitocul po bani 44, precum s’au dat şi într’alţî timpi, iar pripas de estimpu, să-s socotească 2 o vită. Şi să daţ de tot numele vostru po bani 66, şi cei cu vite şi cei fără vite, veri ce fel de om va fi, afară de veliţii boiarî i călugări, şi din Turci i Ţig. i calic: aceştea să nu dea nimic de numel[e] lor, — numai vitele să-ş plătească. Iar alalţî, şi mazili, etc. fustaş, ^ăsăţojî, păstori, striinî, etc., să-ş plătească numel[e] lui, ca să-s poat[ă] face sumă mai mare, să putem da şi pă unde vor fi porunci![e], şi să dăm şi pă unde săntem datori... Să vă scrieţ toate www.dacoromanica.ro £60 CONDICA LUI CONSTANTJN-VODĂ BRÎNCOVEANU dobitocele ... şi pre toţ oamenii.. . toate meşteşugurile ; şi blestemăţiile să lăsaţ.» Altfel, se va da îndoit. «Şi pă unde vor face blestemăţii ca aceaste, să trimiţă căpeteniile lor aic în butuc, ca să ia mare pedepsă. . . Pentru că acasta s’au făcut pentru folosul şi ajutoriul ţerii, ca-s dea şi de ijume ; iar de acumu înnainte nu vor mai eşi dăjdii, pe numele aceastea, ci vor fi tot precum au dat şi păn acum ...» 20 Novembre 7233 (1714). Nicolae-Vodă «fumariului dăn oraşul Domnii Meale dăn Bucureşti i dăn Tărgovişte . . ., să scrie fumăritul .... dă la căţ oamen[i] să află lăcuitori într’ aceaste oraşe , însă la cei ce au prăvălii şi făcu neguţtorii şi la cei ce aii pivniţe şi magazii, dă vănd vin, afară dăn veliţii boier[î] i mănăstirile ceale mari: să aibă a-ş scuti căte o pivniţa . . ., ori ce fealiu de neguţătorie ar face : ori tabac, ori cizmariă . . . Dă v1 pivniţă po t1 5, şi de prăvălie mare po t1 5, şi dă pivniţ[ă] mică pe tl 2 pl, şi dă la magazii iar po t1 2 p1, şi de prăvălie mică iar po t1 2 p1, şi de la sluj[i]torii cei ce au prăv[ă]lii şi vănd vinur[i], po t1 1, 33 ... Să aibă a-ş scuti şi cliseariul dă la bisearica domnească o pivniţă, iar alalţi toţi, i diiaconî, i grămătic, să dea cu toţii.» 1'" Ianuar 7211 (1703). «Caarte de harac de Turci.» «Priia-tenuluî Domnii Mea)[e] —. Catră aceasta-ţ făcu Domniia Mea în ştir[e] că iat[ă] că, apropiindu-s[e] şi vreame haraciului şi păn la Ramazan atăta vreame n’au rămas, iat că s’au scos haraciul la toate breaslele, şi s’aii scos şi la dumneavoastră, ca să-ţ dai împrumuta, ci eşti legat la Vistiriia Domnii Meal[e], de daţ la harac ug. —, —dirept aceia, în vream[e] ce vei vedea această carte a Domnii Meal[e], şi cu sluga Domnii Meal[e], anume —, iar dumneata numai de căt să cauţ să-ţ dai toţ banii deplin în măna slugii Domnii Meal[e], să-î aducă aic, la Visteriia Domnii Mealfe] cum mai curăndu şi făr de ză-bav[ă] » Rănduiala lui Mehter-Baş[a], ce li se dă postav pentru îmbrăcămintea taolelor dă Paşti . . .; April 24, 7206 (1698). Postav roş, bucată 1, i coţ 3; însă bucata t128, şi cei 3 coţ t1 3 p1; găitan, coţ 100, pe ban 4, c" t1 3, i nastur[i] 36, www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 361 pe ban[î] i: bani 36, i ibreşim, dram. 6, pe bani 5, o" bani 30. 2 S Decembre 7204 (1695). Au adet 20 ţigani măturări domneşti, să li-s dea la Crăcun, de om, aba, po coţ 16... Hârtie la Crăcun, de-s dau la grăm[â]tic ... 35 t1, orţî, la Măriia S[a] Vod[ă] în buz[u]nar în zioa de Crăcun . . .La sluj. pre ipingeale, în zioa de Crăcun ... în zioa de Sti. Vasilie, pre ipăngeal[e], la slu-j[i]cor[î], cănd ias[ă] Măriia S[a] Vodă de la besearic[ă]. 35 t s’au dat iar în zioa de Sfeti Vasilie în buzănar la Măriia S[a] Vod[ă]. 10 zlaLungureşţRza t1 22 p1, i orţi, za tl 5, s’au dat să pue în plăcintă în zioa de Sti Vasilie. 25 tl s’au dat bacsişuril[e] celor ce sorcovescu pre Măriia S[a] Vod[ă]. Foiţ[ă] de vezeteii domneşt[î] şi de viglari i dărvarî, carele li să dă abale de Paşte; Mart 15, 1‘ 7203 (1695)... 2 ve-zetei de la carăta domnească cu pec., t1 10, ca să-ş fac[ă] haine de Paşti. [Viglaril sînt şese, cu un vătav.] Dărvariî aba; cei de la telegari . . . Iane gunoiariul. Radul vătav za legănări . , . Foaia de oamenii domneşt i], care li să dau îmbrăcăminte: postavuri, bogasie i abale, de Paşte; Mart 15, 7203 (1695). Pârcălabul den slob[o]zie, postav tăftu, coţ 5. Pârcălabul ot Vâc[ă]reşt[i] . . . Pârcălabul ot Copăceani. . . Pârcălabul ot Cri-vina .. .Toma văt. za grădinari ot Buc[u]reşt[i]. Pătru văt. za grădinari ot Tărgovişt[e]. Bobea văt. za butari. Standul văt. za lemnari. 20 grădinari ot Buc[u]reşt[î] ... 12 grădinari ot Tărgoveşte..., Cazan meşterul dă lemnari, care să află în Curte în toat[ă] vreamea . . . 1 lemnarid, care păzeaşte lemnăriia... Viiariul ce păzeaşte viia den Buc[u]reştî, şi gheţariul ce păzeaşte legniţa... 4 zidari de Curte, 2 dogari de Curte, 20 de Ţigani dărvarî, cu vătaful lor. Radul văt.: meşterul ot fântânei ... Bogasiile ce-s dau iar dărvarilor ... Şi la Ţigancelje] co-sătoare ., ce sânt 16,.. 2ţigance spălătoare delaCupârie, Post... 2 Ţigance spălătoare dă spre Doamna. La Fiseanţea meşterul Post. Stoica meşt[e]rul ot Tărgovişte. Paraschiva Modoran. Bărbăteaiu meşt[e]rul. i-iu Ianuar 7210 (1702). Pârcălabilor ot.. ., că iat că, apro-piindu-să şi vreame haraciului, s’au scos haraciul la o seaam[ă] www.dacoromanica.ro 302 CONDICA LUI CONSTANT IN-V ODĂ BRÎNCOVCANU de breasle şi s’au scos şi la voi, la pârcălabi, ca să vfă] daţ rumtoarea..cu cusur de ug. i po bani 33. luni 4, 1‘ 7213 (1705), au işit patru sute de salaori şi 50 de car e], şi au işit pă seaama a treaia, de un ug. un ortu... Datu-s’au [postave] la 6 paicî..pentru cheltuiala leaginilor. La 6 paie şi la un mataragiu, şi la 2 paie ai coconilor, de Paşte, pentru tuzluci i vănărî ug. 12 p1, 33, după obiceaiu... La spoitorii ce spoescu vas[e]le de cuhnii... La 5 dărvari dă la povodnicî şi la un goniiariu ... La bărejarî s’au dat pentru treaba rarejilor, sfoară supţire păpuş 400, i sfoar ă] groas[ă] păpuş IOO, păpuşa po bani 3, i funiceale 40, po bani 3, i hieru oc[ă] 3, po bani 25 ..., pentru doao mrej, sâ-s fac[ă]. 0 fotă dă mătase şi tulpan, coţ 12. Ce-s dă la VI ă d i ca în zioa de Joi Mari şi la 10 păscarî domneşti, 2 de la Cărstinî şi 2 de la Floreştî şi 3 ot Tănganul... La pehlivani, cănd joacă, 1 postav şaiu, dar dă la Domnie, i tî. Rănduiala carălor dă darvarî, car[e] car[ă] maldăr la po-vodnici domneşti; Mai 18 d., 1* 7204 (1696). Car, po lei 2 p1; boul, po t1 6 p1; coasfă1, po bani 66. Rănduiala cei iaste obiceiul orfăjşanilor dă la oraş, dă dau pre anu cojoc[e] la vezetiî şi la comişăî; Septemvrie 25 d., I1 7205. Să li-s prinzfă] în seaam[ă] la birul de Stie Gheorghie. Dau la vezitiiî dă la V1 Pit. cojocea 45. Şi la comişăii dă la V1 Com., cojoce 35. Rănduial[a] de caftanele şi de tafta şi tulpanul ce-s dau în zioa de Paşti şi de Crăcun pre la boiari zvolearnicî, dupl.ă] obicaî; Ap. 7 d., 1‘7205 (1697). Vel Spăt., Vel Post. (50 tl.), Vel Păh. (30), Vel Stol. (30), Vel Cup. (25). Ianache Cluc şi 6.000; «Mănăstirii Prisuii», 4.000; Pandocrator, 3.000; Sti Ion Răschi, 7.000; Patmul, 4.000; < la Pogo[n]iani , 3.000; «la Anadol, ce să chiam ă] Sumela», 12.000; 250. » » Odriiu................................. » 250. » » Brusa ................................. » 166. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 365 Povara de Sofiia........................... b[an]î 140. > » Tărnova............................... > 166. > > piperiu ... . ... . 333. > > săfciiane ... .... > 166. > > meşănî................................ > 120. > » postav supţire . . . > 333. > postav feld i brecleş................ > 266. > > singeapî......................... 333 > » bunbac prost................ 14° Coropca de samuri ... . . . . . > 1.600 Povara de orez . . . . . . 80. > » lămăî................... . . » 80. > » smochine.................................. 80. chivere................................. 140. lănă................................. » 50. » in i cănep[ă]......................... » 25. > » sfoar[ă] ............................. / 33. > strămturî......................... 166. > » un fier lat de plug........................ 2. > > grău.................................. > 6. > » meiu.................................. > 4. » » vin .... » 12. . > cal de cumpărat . . .... > 25. De un bou mare................................... 9 6. De o vac[ă]...................................... > 4. De oae. ...................... . . > 2. Şi poclonul vameşilor, de turmă I mei De răm[ă]tori car[i] vin în ţar[ă] la păşun[e] . > 4. De răm[ă]tori gras .............................. > 6. Şi poclon vameşilor, de tult un burlincu; însă la 100 de sfi[ni]. Povar[ă] de procovdţ ............................ > 60. » mazăre ............................... » 6. 9 > oştreangurf............................ » 25. > » piei de miel.......................... » 200. De omul calar[e] ................................ » 2. De omul pedestru................................. » 1. www.dacoromanica.ro 366 CONDICA LUI CONSTANTIN-VODĂ BRÎNCOVEANU Povara de Veneţiia......... . . . . b[an]î 333- > » arnîcî ....... . . . . - i68. » >; Rumel[e]........ . . . . i6S. beate......... De un jder ■ sau vulpe....... . . . . 6o. Povară de argint viu....... > 333- » » plumbu . . . . . . . > 120. De un cop de rachiu . ... . . . . > 2. De un cop de uleiu....... . . . . - I. De un lup . . . • , . . . . • > 4- Povara de erbe de dohtoriî .... . . . . > 140. » roşcove......... . . . . > So- oţel..... . . . . . . 50. > săpun ......... . . . 40- >> brânză ......... . . . . > 40. > > tutun i lulea...... ... 80. » » aba ......... • • • • 133 caplamal........ . . . . > 200 > » pietre chihrebar..... » stafide......... . . . . > So. > » scumpie....... . > » miiar[e]........ . . 30. Butea de vin........... . . . > 80. De o coas[ă]........... . . . . I Povara de tămăe ....... ' > morun . . •...... . . . . > 50. » » peaşte........ . . > 25. De un procov......... De un răsu.......... . . . . > 40. De cal turcescu......... • • 133- Povara de cuţite . ....... . . > 120. > » văpseal[e]...... » > anason....... . . . . . 55. Oc[a] de cear[ă]........ Povara de seu ......... Ferdela de grău.......... De o vidră........... . . . > 8. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 367 De 2 seacer[i].................................b[an]i i, De 2 dihorî ..................... .... » i. 26 Octombre 7209 (1700). Milă de sare pentru mănăstirea Răncăcovul. U 7205 (1696-7). Adeturile măn[ă]stirilor şi ale besearicilor domneşti, păntru hramurile praznicilor, ci li să dă bani şi cară, făclii .. . Beseareca domnească ot Buc[u]reştî. Beseareca Doamniî. Beseareca domnească de la Tărgovişti. La Vihorăta. La măn[ă]stirea dă călugăriţi ot Bărbăteşti. La Răncăcov, călugăriţile. La Arhiimăndritul, hram Stil Petru i Pavlu. La mă-n[ă]stire la Turbaţi, călugăriţile. LaS[fe]tiîGheorghe celVechiiu. La beseareca Domnii ot Tărgovişt[e]. La Tănganul. La Plumbuita. Măn[ă]stirea Ostrovul. [Nicolae-Vodă face milă la biserica din Gorgani, den mahalao Mitropolii]. Maslul Mărie Sal[e] lui Vod[ă], la Joi Mare, cui ce-sdă: la Vlădica, episcupî i egumeni. Păr. Vlădica, 1 măhramă de sărmă. 4 episcupî 4 măhrame cu fir. 7 egumeni 7 măhrame de mijloc. Clesiarh domnescu, 1 măhramă. 2 popi de la be-searic[ă], 2 —. 1 pop[ă] de la bisearic[aj Doamnei —. 2 diia-conî 2 mahrăm[î] proaste. 2 diiaconî ai Vlădicăî 2 măhrăm î. 3 grăm[ă]tic psalţi, po t1 p1. 6 grăm[ă]tic mic, po ort 1. 1 tulpan, coţ 10 la părintele] Vlădicfa], la umivenie. 1 fot[ă de mătas ă] —. Postavele ce să dau preoţilor i grămăticilor de Ia bisea-ri[ci]le domneşti din Tărgovişte la Săntă Mariia Mare, dup[ă] obiceaiu ; Av. 10 d., 1‘ 7237 (1729). La bisearica cea mare. La bisearica Doamnei. La Sfânta Vineri Rănduiala găleţfi] .. . pentru cheltuialfa] Jitniţei; 1 Septembre 7205 (1696). Rănduială cânepii, 10 Septembre. Rănduiala vacilor şi oilor... pentru cheltuiala Slujerii; 15 Septemvrie. Birul lui Oct. de 1 ban, po bani 266. Rănduiala mierii; 25 Septembre. I birul mierii, iar de un ban po ug. 10. [Cf. p. 353 şi urm.] Vezetii domneşti; Ap. 20, 1‘ 7218 (1710). Viglariî domneşti. Dărvarii domneşti. www.dacoromanica.ro 36 i C0NDJC4 LDt CONSTANTIN-VODĂ BRÎNCOVEANU 26 Septembre 7239 (1730). Luî «vt. Spatar . .să-ş ia păr-păritul din sud Buzău, i din sud Slam Râmnic venitul dere-gătoiiilor, de la toţ căţ plătescu vinăric domnescu ; însă de bute de vin câte bani 12 i de berbeniţa de stejar i de brad căte bani 6>. Comişei domneşti; Iulie 1 d., 1‘ 7222 (1714). Vezitiie domneşti; Iulie 1 d., 1' 722[2] (1714). început de carte de gărdurărit. L1 7203 (1694-5). Darul şoimariuluî la purces[ul] luî. La Geagăngi-Başja] t1 150. La Dogangi-Baş[a] t1 100. Şi I pos., 1 atlaz, 1 pacea de samur, za t1 60. La 7 şoimi ce nu 1 ia, po t1 5 ... La 9 oameni ce duc şoimii, po t1 5. La 4 oameni aî luî, 4 post. feleandreş. Pentru buzdugan[ul] ce aduc Mării Salfe] luî Vod[ă], t1 50. [Repetat, cu ceva schimbări.] 9 Novembre 7204 (1695). Rănduiala banilor ce s’au dat de la Vistierie pentru lucrul vielor domneşti de la Piteşti. Banii aprozilor celor fugiţi, ce le s’au luat bucatel[e]. [Tot aşa pentru cele de la Tîigovişte.] Rănduiala cerii împărăteşti, anume Av. 24 d., P 7215 (1707). Slam Râmnic, oc. 85c. Buzăul, 550. Saac i Prah. oc. 1000. Ialomiţa 500. Elh. i Dămboviţa 1303. Vlaşca 700. Teleorman 450. Muşcel i Argeş 500. Olt 350. Romanaţî 500. Vâlcea 600. Dolj i Gorj 700. Mehedinţi i Dolj 1600. Banî ce se dă Balgi-Başăi, pentru cheltuiala cerăî; Oct. 25-, P 7215 (1696)... Pentru cosbe, pentru roşână . . ., pentru rogoj[i]ni i lemne i pentru fiertul cerăî. 29 Septembre 7200 (1691). Rănduial[a] mierii şi a ceriî împăr[â]teştî, ce-s dă la Balgi-Başa. 341 p1 cant. miiare, po t1 3. 9.000 oc. Car[ă], po banî 100. Navlonul, Darul balgi-baş. I pacea de samur. Darul luî Mutpac-Emin, 400. t1 3 i un post. şaft, IO la mehteri. Rănduial[a preoţilor domneşti, de la târgoveţi, carii li se dau postave la Uspeniia Bo[goro]d[i]ţe, dup’ obiceaî; Avgust 15, l1 7214 (1706). Ot beseareca domnească... Post. brecleş... Post. feld. Rănduiaala ale nunţilor domneşti: nunta luî Matei sin Gheor- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 369 ghei Vornicul, ci s’au făcut la Ghen. 22 d., P 7204 (1696). .. Tahtă leşască păntru sovon ... O terţinea de dămgovit. . . La spălatul măinelor ... La poleitul făcliilor . . . Rănduiala de nunta lui Istratie sin Stoian Vist., ce s’au făcut la Ghen. 25 d., P 7204: 20011 z[l]oţi ci vor să-s de la mas[ă], 50 tl o lastră .. ., 15 t1 orţiî şi bani mărunţii, dă chiel-t[u ial[ă] la nunu. 23 t1 Işlicul giineriulfuiî, cu fringhii cu tot. . . 3 t1 bani mărunţii, ce să aruncă în bisearic ă] .. . 6 t1 un covor ci să aşterne în besearic[ă]. Rănd[u]iala dă la nunta Duca! Cupariul la Fv. 3 d., 1 * 7204. Rănduiala nunteî lu Glisrori Post. Vlădescul, ce i s’au făcut la Fv. 6 d., P 7204 Rănduiala dă la nunta lu Iordachie Căuşul za aproz, ce s’au făcut la Fv. 9 d., 1* 7204. Rănduiala de nunta lui Pătraşco Post. Moldoveanul ; Iuli 2 d„ P 7204 (1696). Darurile ce s’au rânduit să-s dea la nunta lui Mihal Gramatic; Iulie 5 d., P 7210 (1702) . . . Zlaţ venetic la spălat. Rănduial[a] de nunta Barbului, cocon dumnealui Şărban V1 Vistiar:' Ghen. 17, P 7211 (1703). Rănduiala de nunta coconului lui Pădure Pit. Creţ u les-cul; Ghen. 23 d., P 7211. Rănduial[a] hainelor ce-s dau la Joi Mare mil[ă] de la Măriia SLa Vod[ă săracilor, de pre obiceaiu ; Mart 24 d., P 7203 (1695). 60 dulămî de aba: 40 voiniceşti, 20 femeeştî, po ban 1] 160. . . 40 de cămăş cu izmean[e], 20 de ii fămeeştî, 40 de işlice. L‘ 7189 (1690), Septemvrie 8 d,, rănduial[a] carălor de ha-rac, ce să dau dup[ă] în oraş, dup[ă] obiceai»: din Cîmpulung, Piteşti, Argiş, Râmnic, «Mal-Ocnă», cu cîte şese cal. «1 car să plăteşt[e] cu ban[î] den Visterie». L* 7202 (1694), Fevruarie 2, poclon Paş[i] de la Dărstor, dup[ă] obicai. Ban[î] gat[a] Paşei. 2 post. şai şi 2 atlazfe]. 100 t1 la Capigilar-Chiahai al Paşei, ban[i] gat[a]. Un post. şi un atlaz, iar la capigilar-chiah. al Paş[i], La 4 post. feld., ce s’au dat la 4 oameni ai lui Capigilar-Chihaiasfi] al Paş[i]. 100 t1, ban[i] 66549. Voi. V www.dacoromanica.ro 24 370 CONDICA LUI CONSTANTIN-VODĂ BRÎNCOVEANU gat[a] la Chihaia-Paş[a]. i post. şi i atlaz iar la Chiahaiao Paş[i]. i post. şai la omul Capegilar-Chiahaias[i]. L* 7204 (1695), Dech. 28 d., poclon Paşeî de la Belgrad, [cam tot aşa.] 50 t1 Agăî ce au venit aicî, ban[î] gat[a]. 1 post., 1 atlaz iar Ag[ăî], 40 t1 la căuş de Lipcani, care mearge la Belgrad cu poclonelfe], 150 t1 la 2 blane de vulpe de Moscu, care s’afl trimes Paşeî de^ la Timişoarfa]. 1 post., 1 atlaz, ce s’au dat la Tătar-Ag ajsi al luî Ibraim-Paşeî. L1 7202 (1693-4). Rănduiala de zajjareaoa ce-s dă luî Divan-Efendi de calea oştiî, dup[ă] obiceaiu: orez, miiarea, stafide, zahar, cafea. Nartul acestor bucate. [Oca de orez 15 banî, de unt 30, de miere 12, de untdelemn 44.de măsline 25, de zahar 1 t1; «cafiao orţiî 5», oca de stafide 20 b., «nisişteao oc. po ban[î] 33»]- Ap. 20, 1‘7202 (1694). Zahareaoa ce-s dă Turcilor la Rama-zan[ul] lor, dup[ă] obiceaî. Luî Bectaş-Efendi: Unt de vac[ă], stafide mari şi micî. Luî Osman-Efendi cel mic. Luî Beşli-Ag[a] . . . Luî Căuş, pentru Ramazan .. . L‘ ot roj. Hvo. 1673 (sicj, Maî 24 d., darul luî Husein-Paşeî, cănd aii venit Capigilar-Chiahaiasi cu cal la Măriia Sa Vod[ă]. 500 t1 Paşi, şi 1 cojoc de samur. Darul cadiuluî ot Necopoe, tremiţăndu Mărie Sal[e] luî Vod[ă] 1 cal. \6’]'2(sic)) Maî 30. Darul Osman-Paşeî serascherul, cănd au venit pentru pod. 1 blan[ă] de samur Paş[i], 1 post., 1 atlaz, 1 belghiri. Chiahaialeî luî. Meimar-Agăî. Divan-Efendi. Ispravnic poduluî, cel ce scrie leamnelfe]. L* 7222 (1713), Noem. 16. Darul cel obicnuit, ce s’au trimis la Măria Sa Hanul. IOOO t1 banî gata... Blană... 3 post. şaiurî, 2 atlaze . . . Pentru o diba mumeî Hanuluî. 250 t1 banî gata la Ag[a] al Mării Sale Hanuluî... La haznadariul Hanuluî... La ezagiul Hanuluî... Capigibaşiî Hanuluî... Tefterdariuluî Hanuluî... Chelergibaşiî Hanuluî... La Imbrohorul Hanuluî. 170 t1 cheltuiala cucieî Hanuluî... 4 caî pentru cucie ... 300 t1 banî gata luî Calgă. Sultan. Cojoc de samur luî Calgă ... Agăî luî Calgă .. . Luî Ozu-beiu .. . Luî Or-beiu. 100 t1 gata, mărza- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 371 culuî ce au venit pentru poclon . . . Un contoş ce s’afl făcut mărzaculuî, cu pacea de jder, cu zagarale de samur, cu ca-praze de fir. . . 2 post. felendreşu, 4 şifturî ce s’aQ dat la oamenii mărzaculuî. .. Celor ce au mersu cu poclonul. . . Ve-zeteuluî ce au mersu cu cuciia... Darurile pehlivanilor . . .; Iunie 7, P 7220 (1712). Celor de’n-tăiu : 70 t1 celui maî bătrări, t140 i un post. şaî i un atlaz ... 35 t1 celui de al doilea ..., 10 t1 la ceî de-al treilea... 3 t1 lui ♦ v ceauş Colac. 2 t1 la fecorul luî Colac .. . La Istodor... 8 t1 la măscărici... IO t1 la mehterî. Darul pehlivanilor celor de al doilea, c-au jucat Vineri, Iunie 9 d., P 7220 (1712). 130 t1 celui mare. .., 30 t1 la doî de aî doilea. . ., 25 t1 la cel ce s’afl lăsat den clopot-1 nită.. . 15 t1 la 3 copii maî mici. 8 t1 la măscăric. Plaiurile ce sănt obicnuite de dau şoimi în toţi anii pentru treaba împărăţii. Slam Râmnic 4, Buzău 5, Saac 5, Prahova 4, Dămboviţa 4, Muşcel 4, Argeş 4. 3 Maiu 7237 (1729). Vătaş[i]lor de plai/, şi... plăiaşilor ot sud — . . ., pentru rândul şoimilor înpărăteştî, să căutaţ... şoimii şi sâ-i aduceţi căndu vă va pune slug[a] Domnii Meale zi, vătaf de soimarî..., însă să fie şoimii mari, frumoşi, ca să poată treace la înpărăţie, — să nu fie niscare şoimi mici. Aşijderea . . ., să apuce pre toţ omenii carii vor fi şăzătorîpre moşiele plăişăşti şi în sat plăeşăscu, negăsindu plăiaşii, să apuce pre oameni care şăd acolo, au să fie pop[ă], au călugăr, au diiacon, ori slujitor, ori martalog, au vânători domneşti, au boireşti, au do-r[o banţu, au Bărseani..., să înplinească şoimii... Bacşişurile ce-s dau în zioa de S[fe]ti Vasilie pre la re-feturi; Ghen. 1 d., P 7209 (1701). Mehterii toţ, 2 alai-cauş, sangeactar, trănbitaş ungureşti, toboş i surmac domnescu, trănbitaş i toboş i surmac ot steag cocon[ilor]. Trănbiţaş i toboş i surmac ot V1 Spăt. Paicii cu mat[a]ragiul. 2 carătaş. 2 paici ai coconiflor]. Vez[e]teilor. Com[i]şeî. Lăutarii i cobzar[iî]. Capangii. Toboşar nemţeşti. To-b[o]şar căz[ă]ceştî. Tob[o]şar de talpoşî. Mas[a]lagiî. Tunarii. Fuştaş ot V1 Divan. Ţigani dărvar[i]. 2 surmac otVel Căp. za Siimean[î]. 2 cimpoiaş ot Cazaci. Surmac i toboş ot Cazac. www.dacoromanica.ro 372 CONDICA LUI coxstantin-vodă bhincoveanu Nălbau-Baş[a]. Stegariul cocon[t]lor. Fuştaş ot Doamna. Seiziî. Ţigancel[e] spăl[ă]toar[e]. Ţigancel[e măturăreas[e]. Beglari!. Copoiari. Ogărari. Pimnicear[i]. Bacşi[şu]rile ce se dă in zioa de S[fe]tii Vasilii, pre la tocate steagurile şi cănd iase Măriia Sa Vod[ă] den în bisearică, dimineaţa; Ghen. i d., P 7210 (1702). Steagariul ce portă steagul ţerăi, t1 p1. 2 tuingiî. 1 stegarii! dă la povodnicî. 12 steaguri dă Cazacii. 1 stăgariu dă la cocon!. 6 steguri dă Seimeanî. 2 steaguri de fuştaşiî. 3 steaguri dă catan[e]. 14 steguri de scutelnicî. 6 steaguri (din 224-5) de scutelnicî pădestri. 4 steguri Domnii. 5 steaguri za dor[o]-banţiî, 2 steaguri dă Nemţii. Steagul lui V1 Spăt. Steagul luî V1 Ag[ă]. Steagul lui V1 Căp. za lef[e]ciî. Steagul lui V* Căp. za Cazaci. Steagul luî V1 Căpt. za dor[obanţî]. Dobuşul ce bate doba cea mar[e]. Dobuşul i surmacul luî V1 Căp. za Cazacei. Dobuşul i surmacul luî Vi Căpitan za lefeciî. Dobuşul za dor. Bucătari ot V1 Cuh[nie]. Bucătar dă la Neamţul. Zidari Domnii. Lemnari meşteri. Agapiie. Sacagiul. Copii ot V1 Divan. Copii ot V1 Spăt[ă]rii. Copiii ot Mal-Spăt[ă]rii. Copii ot Spă[tă]riia cea Vechi. Copiii cei mici. Bacşişuri ce-s dafl pre la refeturî, cănd vine Măriia S[a] de la Tărgoviştje]; Noemvrie 16 d., P 7210 (1701). Tunarii. Canacgii. Lăutarii. Cobzarii. Gădea. Bacşişurile ce să dau cănd vine Măriia S[a] Vodă de la Tărgovişte pre la răfeturî, Noem. 1 d., P720S (1699). Surlariîi tăulariî (sic). Sangeactariul. Alaiceauş. Bacşişurile] ce-s dau în zioa de Sti Vasilie i Iordanul ; Ghen. 1 d., P 7206 (1698). 2 halaicauş. 2 copiileaş strein[i], t1 p1. 2 paicî ai coconelor. Bacşişul ce-s dafl în zioa de Boboteaz[â], la seizul şi la ve-z[e]tei i sacagii, şi la vezetei coconilor . . .; la toţ, t1 6 p1, cu pecetluit; Ghen. 6 d., P 7205 (1697). L* 7204(1695), Dechemvrie 24 d.Rănduialfa] de bani ce-s pun pren hărţii în ajunul Crâcunuluî, de-s dafl la Grăm[ă]tic şi la colindător])], dupfă] obiceaî V1 Vistiiar, vt. Vistiiar, 3 Vistiiar, Log[o]fet za Vist., 2 arm[ă]şeî za Visterie . . . Bacşişurile] ce-s dafl pre la refeturî, cănd afl venit Măriia www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA o 16 Sa Vod[ă] de la oaste în Scaun . . Octomvrie 29 d., 1‘ 7205 (1696). L‘ 7204(1696). Rănduial a de ban î] ce sădau în zioa de aju-nful] Boboteazi preia eg[u]men[i] şi la preoţ[i], cănd mergu cu cruc[i]le la Măriia S[a] Vcd[âl: 29 t1... 6 p1 t1, luî Vel Vist. [ca maî sus apoi]. Bacşişurile] ce să dau în zioa de Iordan pre la sluj[itorî], cănd zic cu surlel[e] pentru Măriia [Sa] Vod[ă]; Ghen. 6 d., P 7204. Rănduial[a] de bucăţile ce să dau Mării Sal[e] Hanului, de oaste ; Iulie 7 d., P 7204. Ocă făclii, po P I, de la lum[ă]nă-rar[i]. Cant. pesmed albu ... ot Cluc. 4 p1 cant. unt vac[ă] ot cantaragii, ot unt domnescu . . . Orez ot Ianache Cluc. . . . Cafea ot Ianache Cluc. Caşcaval ot V1 Vistiiar. Făclii de Crăciun şi Florii. Rănduiala izvodelor de dăjdile ce est[e] pest[e] an; Făurar 10 d., P 7204. Rănduiala semiî cei mari; Dechemvrie I5> P 7204 (1695). Seaamaa doo ; Ghen. 5 d, P 7204. Rănduiala untul[uî] împă-rătescu; Ghen. 1 d., P 7204. Rănduiala boilor de Belgrad; Fevruarie I d. P 7204. Rănduiala făcliiloru den zioa de Blagoveştenii, hramul bi-seariciî de jos, şi tot să dau şi sus ... Birul cailor înpăr[ă]-teşt[î]; 15 Fevruarie 7204 (1696). Rănduiala făcliilor din luminata zi a Paştelor; Mart 28 d., 7233 (1725). Rănduiala carălor de Belgrad; Fevruarie 17 d., P 7204 (1696). Birulharaciului; Mart 20 d., P 7204. Rănduial[a] oilor împărăteşt[i] de sursat, ce s’au dat la Casap-Baş[a], ce au eşit la Mart IO, P 7204. Rănduial[a] oilor de sursat ce s’au rânduit să-s dea pentru 10.000 de oi, ce au venit poruncă de la împăr[ă]ţie ca-s dăm la Casap-Baş[a], ce s’au rânduit ca-s dea fieşte-carel[e] care au avut oî la oerit, precum scrie în catastih; însă să fie berbec marp], aleş, ca-s treacă la Casap-Baş[a]; şi s’au rânduit să-s iâ de oae po ban[i] 3, ca-s fie pentru plat[a] cobanilor păn le vor duc[e] unde va f[i] porunc[a]; ce au eşit la Mart 8 d., P 7204 1. Rănduial[a] birului pentru lucrul viilor dom- 1 Cf. Iorga, Socotelile Braşovului\ p. 137. www.dacoromanica.ro 6 li CONDICA LUI CONSTANTJN-VODĂ BKÎNCOVEANU neşt[i]; io Mart 7204. Lipsa haraciuluî; 20 April 7204. Un bir ce s’au pus în toate judeaţelfe] pe satele de bir; i1" Maiu 7204. Bir[ul] lef[i]lor; 15 Maiu 7204. Rănduiala boilor; 30 Maiu 7204. Rănduiala birului al Casap-Başeî; ilB Iunie 7204. Un bir ces’au scos în toate judeţel[e]; 25 Iunie 7204 (1696). Birul lui luni, i al luî Av., i al luî Septemvrie, ce au eşăt de un ban po ug. 1. Rănduialfa] salaorilor; 3 Iulie 7204. Rănduiala vacilor i a oilor ce s’au pus pentru conacel[e] Tătarilor; 15 Iulie 7204. Ipac, pentru vacil[e] aceaste, dupe unde s’au luat bani, de la o sam[ă] de judeţe, de vacă po t1 5, i dă 01 po t1 1, 33. f Ipac la conacul luî Şapaz-Gheri Sultan, ce au venit a do-ar[ă] iar, şă aşa s’au mai luoatu. Rănduiala fânului; 25 Iulie 7204 [«stogul de fan po ban[i] 75, iar plăiaşiî i satel[e] de drum să de pe jumătate, şi poclonul de 10 bani 1 ban, ce au işăt. . ., iar Căineniî, i Titeşti, i Grăbleştiî, i Boişoara ertaţi dă tot»]. Birul datoriilor; 5 August 7204. Pocloanel[e] ha-rac[u]luî; 20 Septemvrie 7219 (1710). Să-s ştii catargurilfe] de unde ce vin, Fevruarie 22 d , 1* 7205 (1696): Dragoslavele cătarge 15. Rucărul catargurî 15. Câmpulungul i Măţăulu catargurî 45. Rănduiala făcliilor dă la Dumineca Floriilor; Mart 18 d., 7233 (1725). Rănd[u]iala făcliilor ce să fac dă praznicil[e] dă preste an; 1* 7208 (1699-700). Rănduiala făcliilor dăn în zioa de Sti Neculae, ce au aşezatu V1 Vistiiar la Tărgovişte; 6 Dechemvrie 7215 (1706).. . Zioa dă Crăcun; 25 Dechemvrie 7215... Zioa de Sti Vasilie; 1 Ianuarie 7215 ... Zioa de Bobotează ; 6 Ghenarie 7215 ... Dumineca Florilor (sic); 18Martie 7230 (1722) ... Sâmbăta Paş-telor... De Paşte. Mărturisi-mă-voî înnainte. La Sta Troiţă... La Sti Petru .. . La Săntă Mărie... La Sti Necolae ... La Crăciun ... La Sti Vasilie ... La Bobotează. [Pe legătură:] Să-s ştie că am scris eu Barbul Logofăt în-tr’acestu anatiftir, căndu era la dum. Vel Gram[a]tic, în zi-lile pre-luminatuluî şi înnâlţatuluî Domnu Io Nicolae Voevod, la anul: Ghen. 4 d., 7237 (1729). www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 375 Acest anateftir iaste făcut den zile prea-luminatuluî Io Cos-tandin Băsârabă Voevod, ce arată întru sine obiceaiurile Ţărăî-Rumăneştî; ll 7203. Să fie volnică sluga Mării Sale luî Vodă, să meaargă să aducă pe Răzmiriţă Bărbiiarul de la gazda luî, să nu şază la casa luî, ci să vie la Curte să păzească. .. www.dacoromanica.ro IX. DOCUMENTE ROMANEŞTI DIN ARCHIVE STRĂINE. www.dacoromanica.ro I. Bistriţa. [1633] 1. Eu Petrea Diiacol scriu pace şi sănătate la Mărie Sa la Gaşpar birăul şe la tot Sfatol Domnei Sale. Altă, dau ştire Domnelor Vostre, de rândul veştilor aveam veastea bonă: co mila loî Dumnedzeu ca au eşet Tătarai de ţară, că i-au tă-ietu Căzacei şi i-au loat robii de la dăşeî, şe au torsu înna-poî în ţara leşască, şe s’au aşedzat totă ţara pre la locore-şe, şe să trăgo toţ boiariî să iasă înnaintea luî Vodă, c’au porceşti de la Părăţei şi au trimis boere înnainti de au dat ştire ţerăî, că vine veasel de la Păratul Barnovschi-Vodă. Altă, da ştere Domnelor Vostre că v’am mai tremis o carte, şe n’a veneto la voi. Altă, molţemăscu Domnelor Vostre de su-cotiţe, că m’aţa sucotit la răolu miu. Şe sănt detoro de pre fănu ; ce vom nevoe, să pletim; să no vă bănoiţe pre mene, că voî fi tot preiatinlo Domelor Vostrea în totă vream ea. De acastadau ştire Domnelor Vostre, i să hiţe sănătoş. De la Hs., amin. f Pisiu Dlăgoilpolea. Adresa românească către Bistriţa. Pecete ruptă1. [c. 1640.] 2. f Cinstiţi şi al noştri ca niştea fraţ şi meagieş di aproape, dumniata birău şi dumiata haramiţaş dea cetate Bistriţi, dumilor voastre cu fericită sănătatea ne închinăm. Alta, facem ştiri dumilor voastrea că ne vini luminata poronca Mării 1 Tipărită înuainte, după o copie greşită, ce mi se transmisese, în Doc. Bistriţei, II, pp. 4-5, n° CLXV. www.dacoromanica.ro 380 DOCUMENTE ROMANEŞTI DIN ABUHIVE STRĂINE Salea luî Vodă, c’ati înţăles Mărie Sa Vodă pentru hotarul Moldovi, că-1 calcă oameni dumilor voastri cu bucatilea şi cu măestrilea; care Mărie Sa Vodă acasta nu o sufere, ce ni-au poroncit noao să vă facem ştire dumilor voastre să vă daţ poroncă oamenilor dumilor voastre, să nu calce hotarul ţărîî Moldovi. Căce hotarul îl şliţ şi dumiavoastră că, de undea să rupu apile spre dumiavoastră, a dumilor voastre eşti, şi dea unde să rumpu spre noi, al nostru este, —care este hotărît dea Ştefan-Vodă şi dea alţi Domni vechi, trecuţi, care este hrissoavire (sic) Dumnilor trecuţ pe obăcină, pe vîrvul munţilor ; care să cunoaşti şi pănă în dzua dă astăz. Ce dumiavoastră daţ poroncă oamenilor dumilor voastre să nu calce hotarăle ţărîî Moldovi!, că Mărie Sa Vodă nu sufearea. Şi poftesc pe dumnia voastră să avem răspunsu cărţi aceştie, ca să o trimitem, să înştiinţăm pe Mărie Sa Vodă; iară cari! n’ar înţălegea şi s’ar aduce bucatilea pea munţi, să le triată (sic) pe hotarul nostru, de unde să scur[g] apile în-coaci, pren poroncă să le luîm, să le trimitem la Mărie Sa Vodă. Acasta facem şt[ijre dumilor voastrea. Să fiţ dumiavoastră săn[ă]toşî. Mai 31. f A dumilor voastre ca niştea fraţi şi megieş di aproapea: Solomon Şetrariul, Vornicul de Câmpulung, şi Mih[a]lachie Postelnecul, Vornicul de Cămpulungu, ca să rămînem şi no! prietin! şi megieş cu dumiavoastră; numai şi dumiavoastră sa nu treciţ piste hotarfe], căcî de Dumn[e]dzău este hotărît; ce dumiavoastră daţ poroncă oamenilor dumilor voastre să nu triacă piste hotar, de vac. ţ Cinstiţilor şi al noştri ca niştea fraţ şi bun! prietin! şi megieş di aproapea, dumisale birăuluî şi dumisali haramiţa-şuluî dea cetatea Bistriţi, cu fericită sănătatea să-s dea dumisalea. Pecete neagră, ruptă. [c. 1684.] 3. f La Măriile Vostre domni! de cetate Bistriţi! şi la tot Svatul Măriilor Vostre cu tot[ă] sănătate ne închinăm noi Căm-pulungianii, cu tot satul, anume Petrea Hurghiş şi alţi oameni de acolo. Alta, iat[ă] că ne scriser[ă] boiarii cărei sintu lă- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 331 saţî în locul Mării Sal[e] luî Vod[ă], şi dzic aşia că şi Mă-riia Sa Vod[ă] acmu Dumenecă va fi şi Măriia Sa în laş; deci ne scriu boiariî să trimitem la Măriile Vostre pentru rândul veştilor, să ştim dintr’aca parte de loc. Dec poftim pre Măriile Vostre pentru rândul veştilor despre oşti: ce veţi şti, să ne faceţi şt[i re cu o carte la noi şi o carte la Mării Sa Vod[ă], şi la boerî să ne scrieţi, să ştim ce răspunsu om da şi noi înnapoi. Şi, ce va fi poronca Măriilor Vostre, să ne scrieţi, că om fi nevoitori să slujim Măriilor Vostre. De iasta poftim pre Măriile Vostre. Să fiţi Măriile Vostre săn[ă toş, împreună cu tot Svatul Măriilor Vostre, ot He — amin. f Mai mic şi mai plecat a Măriilor Vostre jeu Petre Hur-ghis ot Câmpulungu, cu săn ăjtate mă’nchin Măriilor Vostre. [V0:] Adresa românească. Pecete brună, ruptă. A. 1681 die 25 7bris alatum ex Compolong, Post zu er-kiindigen. [E vorba de călătoria luî Duca-Vodă în Constan-tinopol; Călători, ambasadori, etc., p. 17.J 4. j Eu Gheorghe de Cîpulugu scriu închirîciuri şi sîritatea birăuluî de Bistriţi şi Sfatoloi domnieie sale, de i-e dau ştiai de rîdulu Ionaşcti de Sîmgordzu, că-u treamîsu cartea Domnii de Bistrîţî la muia[rea] lui Ionaşcu; moeria au dzîsî că n’o va vini la dăsă pîrî va custa. Dupî acasta acmu socru lu IonaşcQ cu omiri de Cîpulugu au adusu ta.. a Rămînilor; mărăgîndu acasî, înrapoiu, au mărsu sucru luî Ionaşcu la gode în Sîmii-gordzu şi au chemato pre Iuonaşcu. Deci e-u dzîsu aşea: dupî fa-sa să no îmbie maî multu ; ce l-au arătato diraintea de umer[î], godele Alubălu Cozuma, popa Irimie Creţulu, preaotolu satului dîn [Cjîpulugu, Ghiorghie aiu Mosostoe şi Văscano si Platono. Şi dămu ştiria domn[i] lor de Bistriţi, şi să 6ie sărîtoşi într’aî moluţiu şi buri, ca prietenii noşutriî ceie borii. Aminu. Acastî cartea să să de în mîra birăuluî de Bistriţi1. 1 Am avut prilejul să văd însumi această scrisoare, pe care am tipărit-o, după o copie greşită, în Doc. Bistriţei, II, p. I, n° CLIX. Revisia n-lli3 următor din publicaţie arată că e vorba în el de un < Ştefan Rusul», si nu «Robul» , altfel, copia ce mi s'a dat din el, e bună. www.dacoromanica.ro 382 DO 'UMENTE ROMÂNEŞTI DIN ARCHLVE STRĂINE 5- f Carabaş nu du Mihaî ovile, dă nu du Mihaî cu ten zavce frate Ştefane, cumnatu a luî Mihaî, fac tabanaş pe Dărgan păve veledi pas Andriiii, i fecoru a dumitale este săn ă]tos, Mun-dan Andriiu, veledi Măndan Mihaî gaşiţ, şi ni şes sute de leaî cer Tătarăî, ficor a popiî ceru cincî sute de lei Tătăraî, Andriiu vele di Muudan Mihaî [şters: patru site leî la Tăr-dzămanul, triî sute de talirp] şi cincî leî talir[î],J şi cinia la Tărdzămanul, să-î fie de drum o dulamă de postav supţire. Şi, căndti îţ vini, să daţ bani la Gheorghie Căpitanul, şi, unde sintu robiî în satii, să cheamă că ne găs Terdzătnanu biiaţ. j La Tărgfi la Sat-Mar[e] este aproape satul acela, că ne găs[i] [de altă mină], cini a vini, să aducă răvaşul la Ghiorghie Căptan la laş, acestu răvaşu, să vie iar înnapoi toate la Eş, 6. ţ Sănătate. Ioane a luî Gherasim Adocăi din Maer. Alta n'avem cătră dumnevoastră, făr de căt am înţeles că veţ eşi la munţî ; decî, de cum să scurs apele, să nu eşiţ, că veţ păgubi făr grăş, — că vor vini Turcî şi Tătari şi Simenî, şi vor prăda bucatele, ş’apoî voi să nu bănuiţ. Debin[e] voitoriu, eu Simion Negrea, nemesnicul din Dorna: de acîasta să fie în ştir[e] la Maer, la Singhiuz, la Rodna. Acasta în ştire să vă fie dumilor voastre, să nu vă pae şagă, că s’au trecut de şuguire; precum scrie Negrea mai sus, foarte să înţelegeţ, — că apoî să nu bănuiţ De bine voitorii!: Ereî Mihail ot Dorna. [V0:] Dieses ist der Zeddel so der Vaszilla Popi aus Rodnaa auss dem Moldauer Zeldet, der der Negre auss Dorna Major geschicket, — aussgeschrieben. 7. f Adecă eu Nîstahie: a văinit Perte şăi alt Petre, de s’au rogat acăî omen[î] Nistahâie, şăi un fîcut băine şi u lău erâ-tat pe Simion denainte godeloăî şăi al satoloăî ş'a făicorăi-loru şăi pîrăgarăilor, să hăie erătat de me[ne] şăi de Domîdzîu. 8. Zgardă de 7 florinţî şi cerce! de 5 florinţî. Apoî am în- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 383 surat pe Grasin, i-am dat doî boî şi un cal, 20 de oî cu miei şi o cârlană. Şi apoi am dat Ioani doi gungî tratinp] şi 8 oî cu miei şi o capră cu ed şi o cârlană, şi zgardă de 7 florinţî. Şi s’au găsit în casă o căldare de 4 cupe, şi fierăle plugului, şi un lanţu, şi car deplin, şi 4 lăzi: una de 52 de merţe şi una de 60 şi una de 40 şi una de 30, şi o cadă de 4 mărieş. Şi, căndu am luat pe Anuţa, am avut doao vaci, doî bani şi 30 de vite şi o iapă. Şi apoî casa şi grădina iaste a me, moşie, şi pre lucile craculuî. Şi am dat luî Ion fiooruluî doî boî şi un cal şi 20 de miori, şi i-am dat un mănzu de 5 florinţî. Căndu au murit Anuţa, au rămas mie doi boî, triî vaci, o gunincă, triî gungî mănzaţî, un cal şi o iapă şi —. [Şters: şi iarăşi i-am dat 70 florinţî vonaş luî Ion —]. S’au găsit în parte Anuţi 69 de florinţî argintu, şi moşie, fără marhă. Şi în parte luî Ilieş iarăş, care au făcut cu Anuţa, 60 de florinţî. Şi au avut un loc la Simborzu, a eî moşie, ca de 24 de florinţî, a eî banî, şi, căndu am cumpărat locu de la Os-tapie, am dat 15 florinţî: gumătate banî i-am făcut cu Tu-dora şi gumătate cu Anuţa; şi iarăş am cum[pă]rat cu Anuţa nişte moine de la Ostacie, cu 5 florinţî. Şi am zălogit 2 moine, doî florinţî; şi am zălojit un loc cu 15 florinţî şi doî horgQştî în Secătura Ruştoruluî, şi doao moine de la Bontoae, 4 florinţî, şi doao moine de la Lupu Sasu, 2 florinţî, şi o moină de la popa Vasile, dreptu 4 florinţî, şi o moină în Prislop, de la Tofan a Băi, o merţe de grău, şi doao moine de la Olariu, 6 mărieş, şi o merţe de mălaiu şi una de hrişcă. Şi, căndu m’am însurat de am luat pe Tudora, am avut o iapă şi patru oî şi un lanţu, şi apoî iară am cumpărat unu şi un Soflăncu; şi am dat fetii ceî mari, Irini, dacă s’au mă- ritat, o vacă şi doî viţeî şi patru oî cu miei, şi zgardă ca de 4 florinţî, şi cercei de 5 florinţî. Şi apoî am măritat pe Palaghiia: i-am dat o vacă cu o gunincă, şi 8 oî cu mieî, şi o vătue. Eu Ilieş. www.dacoromanica.ro 3b4 DOCUMENTE ROMÂNEŞTI DIN ARCHIVE STRĂINE Căndu am luat eu, Ilie, pe fata lui Constantin a Rănji. Au avut cercel de 5 florinţî şi zgardă de 4 florinţî, şi aii avut doi gungî tretin[î], şi o vacă cu viţel mănzatu, şi i s’au venit un loc pe Peningarea, de 3 car e] de făn, şi au luat fe-coriî mueri mele de pe un Ioc 2, 2 florinţî; şi i s’au venit 4 moine, 2 în sus şi 2 în gos, şi i s’au venit o căldare dreptu 4 florinţî, din sculele casiî, şi o cărcee, şi 2 cârlani dreptu 5 şuştacî. Şi am zălogit cu dănsa lunca luî Statevu, dreptu 7 florinţî. Pentru dănsa 90 de florinţî gloabă. Şi am luat de pe un loc zăloşag a ei 10 florinţî, şi Ion Ureche, ginerile meu. Şi au luat Ion a Boşcoae un zlot de pe o moină. Iată eu Iliaş: ş’am dat parte ce s’au venit muerilor mele: dau la fecorî din toate căte simtu scrise şi din căte cele am avut la casa me : din toate a triia; i-am dat din casă în-torsură: aii preţuit derăgători 48 de florinţî, şi s’au venit lu Ion noao florinţî, şi au luat grajdu 8 florinţî, şi un florintu bani i-am dat; şi din locuri tot a triia, şi din uneltele casi a triia ; şi s’au aşăzat înnainte noastră. Anume Isip Morariu şi Petre Lucoae şi Leontie Avraam, i Lupu luî Ilieş, şi gineri luî Ilieş, Ion Ureche şi Ion a Todosii, şi alţi săteni, să n’aibă a cerca nice unul pănă după moarte luî Ilieş, a tătă-ne-seu. Căndu am luat pe Anuţa [şters: au avut baer de 12 florinţî, ţintă de 6 florinţî, bumbi de 5 florinţî şi 2 spinşte, doi florinţî şi zgardă de patru mărieş]. Şi au adus o gunincă cu viţel şi un bou, şi bou l-am Vândut dreptu 15 florinţî, şi am plătit o datorie la Orbănaş : 5 florinţî. Am dat şi iarăş am plătit nişte grău : am dat 9 mărieşî, 5 şuştacî aî miei, bani; şi au avut doi bol în Ilua în ernatec, şi unul au perit, şi au dat omul acela 3 florinţî şi piele gumătate pentru bou, şi au adus o vurcă de fier şi un cuţitoiu şi o teacă blehuită. Şi, căndu au măritat fata eî, pe Măruţă, am dat un sofon dreptu 4 florinţî, şi o cergă dreptu 3 florinţî, şi am dat [şters] o vacă cu viţel fetiî, şi doî viţei mănzaţî, şi la o botegune: un viţel. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 383 Şi am cumpărat cu dănsa un loc de la Gheorghieş, dreptu 19 florinţî şi 6 potorî, şi cumpărat un locă de la Zuzanu: 8 florinţî şi un mărieş, şi au eşitla casa lui Ilieşă, Isip Ometiţă, Petre Lucoae, Liontie Avraam, Lupu lui Ilieşu, şi au preţă-luit casa cu grădina şi grajdu dreptu 48 de florinţî. S’au cheltuit în casa ce din gos 6 florinţî 9. Stănî ce au fost pe locul Moldoviî, pentru car[e] au luat Domenii 30 oî. f I stănă Petre Juganul ot Ragna. f 1 stănă Ştefan Mivovan, tij de acolo. t 1 stănă Apostol săn Juganul, iar de acolo. f 1 stănă Ştefan săn Nistor ot tam, tij. f 1 stănă Dorohoiă ot Ilova. f 1 stănă Toader Ionuţul ot Ilova. 6 stănî fac. [Pe copertă :] -f Cinstit şi al mieu bun prietin, dumisal e] hărăminţaşul de Bistritră], cu sănătatfe] să să dea. Pecete neagră cu coroană: K. T. 10. c. 1750. Pre-iubitul nostru si de neamă bună Ihane, Dumnezăă si-ţî fie într’ajutor. Eu Gaciia Colţunoaia mă rog Mării Tale să-ţî faci milă, să-mî faci dreptate, că acum este un an de căndă am rămas săracă de mumă-me: ştie Dumnezău cum am ţinutu-o: de 9 ai n’aă lucrată nimica, că au fostă bolnavă; şi, dacă aă murit, nu mi-aă ajutat cumnaţii şi surorile nemica, fără eu am cheltuit cu dănsa şepte florinţî; şi acum mi i-aă luat locurile cumnaţi, şi nu mi i-am arat nemica, — că n’am unde. Ion Prădan mă ucide: zice că nu s’a uita de Măriia Ta. 2. Lemberg: Fundaţia Baworowski. 1. Suceava, 12 Septembre 6972 [1463], Ştefan-Vodă. Apare «părintele nostru Mitropolitul Sucevei, chir Teoctist, cu voia tuturor marilor mănăstiri ale noastre MO/iArtKCKHjf, şi cu toţi că- 66549. Voi. V. www.dacoromanica.ro 25 386 DOCUMENTE ROMANEŞTI DIN AHCH1VE STRĂINE lugării şi ţircovniciî Mitropoliei noastre», şi dă «lui pan T<\,v>p8 II|K\v«hS, pisariul nostru», «un sat al Mitropoliei», anume Grecii pe Şiret, supt tîrgul Şiretului, pentru «zloţi turceşti». Marturî: fiul Alexandru, «şi episcopul nostru chir Tarasie din Tîrgul de jos, şi egumenii: popa Teodor de Bistriţa, popa Ioasaf de Neamţ, popa Anastasii de Moldaviţa, popa Stahie de Pobrata>, Duma Braevicî, Manoilă, Stanculu, Vlaicul, Go-ian X'Othiickih, Crasuv . . . .Vornic, Coste Danovic, Toma Coinde (kcVă,*), Petru koiiiim, aA^-b ciiata ... K/i\nHTiiK,Hodco Creştovic, Isaia HEAmţKom, Steţco Domocuş, Coste Orâiş, Radul Pasco, Ion Bucum (?), Şendrica, Buhuş, Radul Piscul (?) .. . Spătarii. Iuga Vistearnic, Paţco. Ioan, Oană Preseacă, Neago Comis, Luca Stolnic, Mirca riACCKApc. Scrie Tăutul. Paisprezece pe-ceţî, cu şnururi albastre, din care trei păstrate. Pecetea Domnului cu şnur roş, mică. Pergament. 2. Suceava, 6 April 6996 [1488], în ziua Sfintelor Paşti. Ştefan-Vodă. Apare Mărina, femeia lui Luca «Ecobescul», fata lui Toader Prodan, şi altă Mărina, «nencra «n», fata lui Lazar npc^KHtcKSAS. Dau Domnului moşia Grecii pe Şiret, supt tîrg. Pomeniţi Vlăcea şi cneaghina lui, Olga. Domnul dă moşia Putnei. Marturî: fiii Alexandru şi Bogdan-Vlad; Zbiiarea, Neagu, Duma, Gangur, Dragoş, Vornic, Hărman, Iaţco Hudici, Dajbog, Şteful, pîrcălab de Hotin Micotă şi Reaţiş pîrcălabî de Neamţ, Andreica Uortorovschii, Groze Micotic pîrcălab, Ion Secară, pîrcălab de Roman, Clănău Spătar, Boldor Vistier, Erimiia Postelnic, Andreica Ceaşnic, Mătei Stolnic, Şandro Comisu. Pecete cu şnur. Pergament. — Boierii sînt tocmai acei din documentul datat 13 Novembre 6995, în dr. Orest Popescul, Cîteva documente moldovene, fasc. I, Cernăuţi, 1895, p. 19- 3. Suceava, 6998 [1490], Mart 12. Ştefan-Vodă. Vin la el Costea Murgoc şi nepotu-i de soră Gavril, fiul Negritii: şi vînd satul Tominţii, pe Sireţel, lui Jura Şerbiciu. Martori, fiii Domnului: Alexandru şi Bogdan-Vlad; Neagu, Duma, Gangur, Dragoş Vornic, Hrăman, Iaţco Hudicî, Dajbog, Şteful pîrcălab de Hotin, Micotă şi Reaţeş, pîrcălabî de Roman, Andreica Oortorovschi, Groze pîrcălab de Orhei, Ion Secară pîrcălab de Roman, Clănău Spătar, Boldor Vistier, Eremiia Postelnic, Ion www.dacoromanica.ro MATJiRrALE DE ISTOR'E CUL'IURALĂ 387 Frunteş Stolnic, Şandro Comis, etc. Scrie Toader, diac. Pecete cu şnur roş. Pergament. — Cf. şi Uricariul, XVIII, p. 54. 4. Suceava, 26 August 7011 (1503). Ştefan-Vodă, pentru Moldaviţa, unde-î egumen popa Ioasaf, întărindu-i două sate în Ţinutul Sucevei: Provorotiia şi Oprişinţii, date de CHHk KpKiUiiK supt «strămoşul mieu» Alexandru-Vodă. Marturi: fiul său Bogdan ; Jurje Vornic, Şteful, Toader, Negrilă pîrcălab de Hotin, Eremia, Dragoş pîrcălabî de Neamţ, Şandro pîrcălab de Roman, Luca Arbure, Portar Sucevei, Clănăfl Spatar, Isac Vistiernic, Coztna Şarpe Postelnic, Moghilă Ceaşnic, Frunteş Stol., Petrica Comis, etc. Scrie Tăutul Logofăt. Pecete cu şnur roş. Pergament. Scrie uricarul în criptogramă, jos. — După traducerea germană din protocoalele Comisiei funciare bucovinene, în prefacere modernă la Wickenhauser, Die Ur-kunden des Klosters Moldowiza, Viena, 1862, pp. 73-4. 5. Hîrlău, 6 Octombre 7028 (1519). Ştefan-Vodă întăreşte episcopiei de Rădăuţi, unde e episcop Pahomie, satul Rădăuţii, dat de «predecesorii şi strămoşii săi», cu o moară, şi Marele-Coţmanu, supt toate numele supt care se ştie această moşie, şi Rogozna, dăruită de el însuşi. Menţionat «pan Gru-madzea starost», «ipo rc^KOiiuu kk 3d,4,mîe h cuceiiie Avrepu rc-^k.iavki ctanhh». Adauge o proprietate în Cîrligătură, cumpărată de Pahomie de la Pătru Vartic, supt Bogdan, tatăl Domnului. Marturi: fratele Petru; Isac, Petru Vornic, Şandro, Negrilă, Vasco, Grincovic, Talaba pîrcălab! de Hotin, Coste şi Condrea pîrcălabî de Neamţ, Petrica şi Toader pîrcălabî de Roman, Luca Arbure Portar de Suceava, Hrana Spatar, Eremiia Vistier, Cozma Şarpe Postelnic, Săcuian Ceaşnic, Străca Stolnic, Toma Câţelean (KkneA'kiiA) Comis. Scrie Dumitru Popovic. Pergament. Pecete ruptă, cu şnur roş. — Cf. Uricariul, XVIII, pp. 86-7. 6. Suceava, 21 August 7028 (1520). Ştefan-Vodă, pentru Putna şi egumenul şi arhimandritul chir Acachie, întărind satele: Jicov, Voitin, Manevţî, Balosineştî, Botăşane, Vicşanî, Măccaleştî, Fratovţî, Climovţî, Ternavca, Greci supt Şiret, Cozmin, Cliccovţî, Ostriţa, Ştubei, Sineştî, Oniccanî, eSkatS 3 caia h din hotarul Boeştilor, ş. a. şi «ao i«pin mc>kc>hiiiikk. www.dacoromanica.ro 388 DOCUMENTE ROMÂNEŞTI DIN AROHIVE STRĂINE Boieri: fiul Ştefan, Petru fratele Domnului ; Isac, Petru Vornic, Şandru, Negrilă, Vasco, Grincovic, Talaba pîrcălab de Hotin, Coste şi Condre pîrcălabî de Neamţ, Petrica şi Toader pîr-călabî de Roman, Luca Arbure Portar de Suceava, Hrana Spătar, Eremiia Vistiernic, Cozma Şarpe Postelnic, Săcuian Ceaşnic, Străca Stolnic, Toma Căţelea-i Comis, etc. Totruşan Logofăt. Pecete cu şnur roş. Pergament. 7. Hîrlău, 7042 (I533-4)- Petru-Vodă, pentru Moldaviţa, dîndu-î: un Ioc la rîul «Frumosul», «Fîgeţel», «Vrău Feredeu>, «Măgurî Bool», Deaia. Boieri: fiul Bogdan; Huru Vornic, Totruşan, Scripca, Vlad şi Toader, pîrcălabî de Hotin, Danciul şi Licul pîrcălabî de Neamţ, Zbiiarea şi Cracun pîrcălabî de Roman, Mihu Portar de Suceava, Dragşan Spatar, Glavan Vistier, Albotă Postelnic, Popăscul Ceaşnic, Colun Stolnic, Dragsin Comis, Toader Logofăt. Scrie Gheorghie. Pecete cu şnur roş; ruptă. Pergament.— Nemţeşte în Wickenhau-ser, Aloldowiza, pp. 79-81. Cf. Uricariul, XVIII, p. 120, şi maî ales Orest Popescul, p. 37- 8.Scarlat Grigore-Vodă Ghica. După preambul, confirmă Put-neî, unde e egumen Benedict, daniile Domnilor anteriori, maî ales întărirea de la «Domniia Sa Costantin-Vod[ă] Rac[o]viţ[ă], din anul 7264, Iun. 15, întru care ..., după dovedzî, adevărate testamentur[î], pe obicaiu de milă ce au făcut acei maî înnainte luminaţ răpousaţ Domnî cu acastă sf[ă]ntă mănăstire»: Ştefan-Vodă, 7010, «întru care scria pentru toţ preuţiî căţî sintu trăitori pîn toate satel[e] mănăstiriî, în toată ţara, ca să nu le ia dajde arhiereiî, nicî să-î giudece, fără numaî toate ale lor să le caute egumenul ce va fi la Putna, şi să aibă a lua pe tot anul căte 150 drobî de sare din ocna domniască; întăreaşte şi stăpănireaştî branişti, moşiia sfintei mănăstiri, în toate siamnile hotarului, de gur împregur»; 2°) Ştefan cel Tînăr, din 7030, «întru care scrie pentru 3 măj de peaşte mănăsti-rescu, să umble de doao orî într’un an la Dunăr[e] sau aiurea, pe care peaşte să nu dea vamă nicăiurî, nicî alte angăriî; şi maî scrie pentru toate satel[e] mănăstiriî din ţară, ca să nu între giudecătoru sau globnic pin sate, ce numaî însuş egumenul mănăstiriî să le caute vinovăţiile şi alte pricini ce or www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 389 ave eî»; 30) «De la răpousatul Domniia Sa Mihaî-Vod[ă], din anii 7216, întru care scrie pentru satul Cucurul al mănăstirii Putniî, de la Ţinutul Cernăuţilor, ca să-ş dea desiatina de stupi şi de mascuri şi goştina de oi la mănăstire, iar nu la Cămara domniască, ca să fie acel venit pentru Cară, undelemnu şi tămăe; şi nici dispre globnicî sau gudecătorî să nu să în-văluiască ca să i gudece, fără numai egumenul să le caute gre-şialile lor». Scarlat Grigore-Vodă află «precum pre aceale vremi, adevărat, rănduialile aşea era a să urmă, dar acmu, la vremile aceastea, într’alt chip suit alcătuite obiciaiuril[e], cu alte otcăr-muiri şi rănduiale întemeiate sf[i]ntile mănăstiri cu hrisoavele luminaţilor Domni, care otcărmuirî de pe urmă, după ceariria sfinţii mănăstir î] ce au cerut, în locul acelor mile dintâi, alte miluiri, precum au şi alte mănăstiri: precum cu cale au găsit Domniia Sa Costandin-Vodă a nu rămânea numita mănăstire neînpărtinită de milile ce i să cuvin, şi în locul acelor mile din dzile bătrîne au aşădzat, hotărând şi rînduindu ca totdiauna şi în toată vreame să aibă sf[ă]nta mănăstire acastă milă mai jos arătată», — şi el le confirmă. Putna va avea pe an 150 de drobi de sare din ocnă, «şi braniştea (adică moşiia st[i] ntiî mănăstiri) să fie stăpânită de părinţii călugări şi apărată dispre toţ în toate hotarăl[e] bătrâne, cum sintu de vac, dar preuţii să fie supt stăpânirea arhiereilor, după cum şi săntu». La Galaţi să aibă unsprezece «liude streinŢ, păscarî, cu vătavul lor», neplătind peştele lor «vama şi părcălăbiia, atăta în Galaţ căt şi pe la drumuri». «Aşijdirea şi satel[e] sfintei mănăstiri să fie nesupărate şi apărate pururea dispre toţ gudecătoriî şi globniciî: alţii nime să n’aibă a-i gu-deca fără numai egumenul, afară de moarte de om şi furtu-şaguri, cănd s’aru întâmpla; care aceste doao pricini să cuvin a să căuta cu Divanul. Aşijdirea, hotărămu şi poroncimu ca să aibă a să face la tîrgul Sireatiuluî pe toată săptămâna dzi de tărgu Marţea, după cum au fostu şi mai înnainte, şi vama şi morta-sipiia ce s’a face, miluim Domniia Mea să o ia sfjajnta mănăstire, ca să fie acestu venit pentru cară şi untdelemnu şi tămăe de triaba bisericii; iară vameşii si mortasipiî de Ţara-de-sus nici de cum să nu cutedză a ceare vamă sau mortasipie de la nime. www.dacoromanica.ro 390 DOCUMENTE ROMÂNEŞTI DIN ARCHIVE STRĂINE Şi vitelfe] ce s’ar vinde la dzile de tîrgu. Şi iarăşi o pivniţfă] de piatră ce iaste în tîrgul Sireatuluî, cu locul ei împregur, ce să numeşte pivniţa Bugăniţiî, de care ni-am înştiinţat Domniia Mia c’afl fostu a unui Arman, carile de o sută de ani au lipsit de pre aceste locuri şi, lipsăndu Armanul, au stăpânit pivniţa aceaia şi răpousatul -Calistru proin episcop Rădăuţilor, căt aîi fostu în viiaţja], şi cu daniia Domnii Sal[e Cos-tandin-Vod[ă] Racoviţfă] s’au datu supt stăpânire sfinţii mănăstiri Putniî; care şi Domniia Mea asemenea am făcut mila . . Care pivniţă să fie în pace de cămănă, de băzmănu, de ce-părit, de buor, de crăşmărit şi de alte angării. Şi iarăş vol-nicimu Domniia Mea pe sf ă]nta mănăstire Putna ca să ţie si orăndă la târgul Sireatuluî, după rănduiala cum ţine şi sf|a nta Mitropolie la Sucavfa], şi orănda acasta iarăş să fie în pace de camănă, de băzmăn, de cepărit, de buor, de crăşmărit şi de toate angăriile.» Benedict arată şi act dela prea-iubit fratele Domnii Meale, Domniia Sa Matei Ghica-Vodă, din anul 7263), ce dă la 50 de vite scutirea de văcărit, la 1000 de oi cea de goştină, la 800 vedre de vin cea de vădrărit, la 1000 de stupi cea de desetină, şi douăzeci de «oaminî fără bir pentru posluşaniia sf[i ntii mănăstiri». Recomandaţie către urmaşi şi blestem. Marturi: fiii Domnului: Alexandru, Miliaî, Ni-colae, Grigore, Gheorghie, şi boierii: «Ioanu Bogdanii, Marele Log., şi Lupul Balşu Vel Vornicii de Ţara de gos, Vasilie Rusăt Vel Vornicii de Ţara-de-sus, Vasilie Razulu Hatman şi pârcălabii Sucevii, Alexandru Vel Postelnic, Ioan Paladie Ma-rel[e]-Visternicti, Filipti Catargiul Velu Spataru, Costantinu Sturdzea Vel Ban, Nicolae Rusătu Vel Paharnicii, Vasilie Costachi Vel Stolnicii, Ianachie Velu Camanaru, Matei Ghica Velu Comis». Iaşi, 7266=1758, 1-iu April. Scrie < Ioniţă Gramaticul, săn Pavăl Cămăraşul». Semnătura şi pecetea lui Vodă. Aur la începuturi şi la numele Domnilor, ori la numărul daniilor; podoabe în mai multe colori. Sus: bourul, cu Iiv 1K : P: T: cu coroana, sabia şi topuzul. Pergament. Jos: «Ma- nolachi Bog: 3-ti Logf. proc.». www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 391 3. Varşovia: Biblioteca Zamoyski. [1538-15 • •] f Eu Albeiu de Tighinea scriu moltă veaţă şi sănătate starosteloî de Raşcov: doniaiasta dau ştiri doimitale ca sa ştiţi domneavostră, să no vă hee nece o grije, nece o teamă de nemică, ce să heţl forte co pace bonă de c[ă]tră noi, c’am audzit că vă teameţ: atăta doră de veţi bănoi pre noi, atăta căce c’atn măros de-a[m] lovit neşte sate, de-am loat caţl-va robi, prentro căce c’au fost vina lor, căc c’au pri[n]s neşte spaheî de-aî noştri. Dec printr’acel locro s’au facJt aceasta. Iară de c[ă]tră noi bine să ştiţi, ca vă simtem forte co prienţa bonă şi ştim preetenşogol cel bonu, şi va semtâm cototainema şi co tota credinţa. De-aiasta vă dem ştiri ot g[ospod]i, amin. Şi în ca carte ce s’au scris roseaşti, să cauţi corn e scris: tot iaste de folos, cătra domneavostră, cu pace în totă vreamea. De-acasta să ştieee. Şi, altă, pohtesco pre dumneata ca să-mî trimiţi o pol[o]boc de herilcă, să-ml hie de Hanoi, ca iaste să vie spre la Tighinea, şi ţi l-o voiu plate co bani domitale, noî, dar forete te pohtesco să-mî trimiţi corondo, pană no vine Hanoi. Şi mă rog să-mî trimiţi pre cesto om al miu. Şi să no mi-1 zăbăveştî. Şi-ţi voiu rneal tremeate carte xoseasea domitale, de ver şti de lot. 4. Stockholm: Archivele Statului. f 1. Mlstiiu bjim Io Costandin Nic: Vvd i gsdnă, pisah gvsdmi voao sluj. i ţăranilor pă unde va veni Abdula-Ali Vezir Tatar i cu S ileiman-Ag ă , omul Mării Sal[e] Colceac-Paş[a , şi cu doi curuiari sfeţestî, care au venit de la ordie şi mergu la Hotin la Măriia Sa Colceac-Paşfa], să l[e] daţdcn conac în conac noao cal da olac şi 3 călăoz în ductoare, numai păn la margini. Tolico pisah gvsdmi. Mal 7 d., I1 7247 [1739]. 9 cal şi 3 căl[ă]oze. www.dacoromanica.ro 392 DOCUMENTE ROMANEŞTI DIN ARCHIVE STRĂINE Pecete cu chinovar şi monogramă cu roşu. 2. Io Grigorie Ghica Vvda, bj. mlsteiu gspdariu zemli mol-davscoi, dăm poruncă căpt. de pre la menzilurî să daţi căte o căruţă cu patru caî şi cu doî podvodarî, şi căte şeasă cai de călărie, şi căte doî surugii din conac în conac, la dumnealor solii [franţezî: şters] şi la Suleiman-Agasi a Mării Sale Paşii de Hotin, şi la un Vezir Tatar Agasi, mergând cu toţii depreună la Hotin. Acasta poruncim. U 7247, Mai 121. Pecete cu chinovar. 5. Cluj : Biblioteca Museului Ardelean. Copia. Tot lucrul acesta s’au încredinţat protopopului şi tisturilor dea ţară, ca să-l aşează şi să-l întocmască între voi, cum vor şti maî bine, mai drept şi mai dumnezeiaste despre amăndoavă părţile, ca să vă aşâzaţî acolia pe iclejie, cum veţ pute Dară preotul nu poate fi fără casă preoţasche, că Mariia Sa groful îl ţine de casă şi sileaşte să margă în casa băsărici, nic noî înpotrivă a sta nu putem, neavăndu temei. Ci siliţi, fiilor, cu toţi, cu un gănd, cu o inimă şi cu o dra-goastă, de să agutaţ unul cu altul, şi să întocmiţ acolia pe iclejie, unde văţ fi supt sluteţa (sic) noastră, pănă cănd Dumnezeu, carele puternic şi de pietria-ş face fii, va răndui şi de spre voî ceva maî bine. Blaj, dela Mitropolie, 13 Martie 1778 Gligorie Maer. Din ms. luî Kirallyi Ferencz.] 2. Copie. Să face înştiinţare tuturor cărora să cuvine a şti precumu că arâtătoriul aceştia, cucernicul popa Ioan Vin- 1 Tot acolo se pistreaz! o scrisoare rusească a Ştefanicî Mihailova, ţiitoa-rea luî Oheorghe Ştefan lia începe ast-fel. Ia Sucimij 11 hejiiana Sacua crs.f.dmuj aiuxahackiia iio3ctaaaa w aiSh:a ai«epo cTi.-jiiw ro,\h afiUA'k a\«a,\arci;»ii b,\at® era iip,i,ckph,v'a ti ne,\ iVKepfNS RAtiieii ma- AtetKHCCl H lllld INIA AlCSFC AIHACCTIIncrO KCIIOAINHKIIIHA K"k,\,lMt.1 S,\CBA NA AAKIlSlA KAAI'CA'kTEAK. CtC. Semnca/ă Ştefana Miliailova. Adresa e' «A Sa Majeste le Serentssime roy de Suede». www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 393 tilă din Cinade, slăvită varmeghie a Belgradului de josu, fiindu preoţăt de D[o]mnul Sofronie Chirilovic episcopul Budi, aşa noi acuma l-am aşezat parohii deplin la satul Mării Sale prea luminatului D[o]mnuluî grofii Bamfi Ghiorghie, cu ştirea şi îngăduinţa Mării Sale, şi rănduimu ca din tot venitul bi-săreci, în lăuntru şi afară, să aibă jumătate; ceialaltă jumătate să aibă popa Radul. Şi poruncim aceşti doi preoţii tot frăţiaşte să slujască şi frăţiaşte să împarţă şi cu dragoste, dupâleagia lui Dumnezău să trăiască. Aşişderea, numitul popa Ionii să porunceşte să fie blăndu, să să fie smerit, să păzască pururea slujba lui D[u]mnezău şi a Beseareci sale, să fie ascultătorii! noao şi protopopului său, după a sa făgăduinţă; să nu fie gălcevitoriu, să nu fie beţăvu, să nu facă nice un exesii, sau scandilă dăndu, ci mai vărtosu să fie pildă bună la toţii. Iară, călcăndu acastă rănduială, să va lipsi de preo-ţăe pănă căndu să va înderepta. S’au dat în Sibiiu, 17 Septemvrie 1780 [cu arabice]. Io an Popovici, vicar e şui neuniţilor, m. pa. [Pe V0:] Noi cei maî josu iscăliţii dăm acastă copie cui să cuvine, luoată de pe ateştaţăia popi loanu dela Cinădie, suptu sufletele noastre, precum am aflat, din osie în osie, nimică lăsăndu, nice maî adăuogăndu. Onea diiacon Cergău-Mare. Costandin dascăl. 6. Cernăuţi: Archiva Tribunalului şi a Delegaţiei Ţeriî *. Suceava, 5 August 6936 (1428). Alexandru-Vodă. Stanciul şi Cîrste capătă Bănila şi Işeşti pentru slujbe. Marturi: Mi-hail şi fiii, şi ceilalţi boieri ai Moldovei, Scris din ordinul lui Neagoe Logofăt. — Cf. Uncartul, XVIII, pp. 1-2. Suceava, 23 Februar 6961 (1453). Alexandru-Vodă, pentru mănăstirea din Iţcanî, unde e stareţă Fevronia, ca să i se 1 1 Unde nu se înseamnă anume, documentele se păstrează numaY, în traducerea făcuta la 17S2 de Comisiunea de delimitare, în Archiva Tribunalului. www.dacoromanica.ro 394 DOCUMENTE ROMANEŞTI DIN ARCIIIVE STRĂINE scutească ţeraniî, «Ruşi, Greci sau ce ar fi». Să nu î supere Vornicii de Suceava, nici alţii. Marturî: Duma Vornic, Ma-noli, Stan [ciul], Coste pîrcălab şi fratele luî, Petru, Baicean, Cosma Şandrovici, Duma Vistier, Petrica Postelnic, Jurja Comis Scrie «Sobrul». — Cf. Uricarinl, XVIII, pp. 21-2 ; după care s’au corectat numele. Suceava, 13 August 6972 (1464). Ştefan-Vodă. Mîndru şi soţia şi cumnatele luî, fetele luî pentru Tîrnauca. Acesta spune că o are de la «unchiu», Bera. Arată şi un act. După obiceiu , se decide, cu boierii, să jure «Misa», cu popa Mihail, boierii Stan Bahici, Groza Minovicî şi Toderaş, înnaintea satului. Jura. Se confirmă. Scrie Roman. Suceava, 7 Maiu 6981 (1473). Ştefan-Vodă, pentru un Cîrste Menţionaţi: episcopul de Rădăuţi, Dragoş Uşer, Tarasie episcopul de Roman () Dania priveşte Ivan-cauţii, din Ţinutul Cernăuţilor. Se aduc marturî fiii Domnului : Alexandru şi Petru. — Rupt. Suceava, 7Maiu6982(1474).Ştefan-Vodă, pentru (Bradăţel?), luî Stanciul Aurar, pentru 50 de lei tătăreşti. Se luase de la Giurgi Rotompan şi sora, , dăruit de fiul luî Breliche» (Bîrliciu) mănăstirii Neamţului, unde e egumen Macarie —Tradus de Axintie Uricarul la I-iu Iulie 1722 (7230). V. p. 387. 5 Ianuar 7059 (1551 )• Alexandru-Vodă, pentru Tudura şi familia ei, ce-şi împart moşiile. — Tradus de Andrei Daş-covicl, scriitor din Cernăuţi. II îşi, 7063 (1553). 7 Maifi. Alexandru-Vodă. Fetco, c i sora luî Maruşca, fui Magdeî, ruda lor Alexandru si fratele lui, Avram Banilovschi, sora acestuia, Fedca, fiii Iui Ioan Banilovschi, pentru Iseştî. Pomeniţi Danciul şi Stanco Banilovschi. Fără dată (probabil 1584). Petru-Vodă (Şchiopul) dă luî Ilie diac Crimcovicî un loc pustiu anume «Wie die schlimmen Kosaken auf den Grund und Boden Unserer Herrlich-keit gekommen seyn und... in Gefangenschafft waren. ..> Condre Bucium Vornic de Ţara-de-jos, Irimia Vornic deŢara-de sus . . ., Ilodn, Ioan şi Criste pîrcălabi de la Neamţ..., Brut Postelnic, Nadabaico Spatar, Sava Stolnic, Stan Comis. Suceava, 24 Februar 7090(1582) Iancu-Voda, pentru mănăstirea Sf. Ilie şi Anastase egumen. Botoşani, 22 August 7090 (1582). Ian^u-'v odă. Se dau două sate: Iliniţa şi Draceviţa către Pobrata. Der Schepenicze un-terthanig sind.» Călugării dau <100 Ducaten, da wir denen Turcken schuldig gewesen ; welche 100 Ducaten von dem Peter Vartikovics, gewesten Perkelab, dem heiligen Kloster geschencket waren». — Cf Hurmuzaki, XI, p. lii. 17 August 7094 (1586). Albul Vornic de Suceava, în afacerea mănăstiriiSlatina, pentru satul «Burhenistie» (Buruieneştî). Ordin de Ia Gheorghe Hatmanul, Portar de Suceava, a aduna bătrîmi din oraş. Chiamă pe Gheorghe «Tabaika>, Pană, Ni- www.dacoromanica.ro 396 DOCUMENTE ROMÂNEŞTI DIN ARCH1VE STRĂINE coiae Dobre, Gheorghe Grecu, Cîrste Gelepul, Costin de Zaha-reşti, Ionaşco uricar de Rotopăneştî, Mălaiu de Horeţca, Şandru vătâman de Stupea, şi alţi vătămanî, Ionaşco vătăman de Ipoteştî, Gavrii vătâman de Arenî. Fixează hotarul. — Gheorghe Hatmanul e o cunoscută rudă a Domnului. V. Hurmuzaki, XI. 20 Maiu 7097 (1589). Petru-Vodă. Vine Drăgan cu fratele lui, Toader, şi Ioan Diacul cu surorile Ileana şi Anuşca, fiii lui Irimia Barnovschi, cu plîngere contra lui Onciul Vrîncian, aprod, pentru Cadubeşti (Ţ. Cernăuţi). Tatăl lor vînduse moşia lui Păcurar Vel Vornic cu 1500 de zloţi tătăreşti Se pre-sintă şi Onciul şi sora lui, Marghita, fiii Anei, nepoata lui Onufne Barboschi, Portar de Suceava, şi arată acte. — Păcurarii! e Vornic supt Ioan-Vodă (Hasdeu, Ioan-Vodă, p. 224). Pentru Barbovschi, v Uncariul, XVIII, p. 491 ; Doc. Bistriţei, II, p. vii, nota 3. 16 Mart 7099 (1591). Petru-Vodă, pentru Pepele diacul, «der Kammerer ware». îi dă satul «Dobowiz» (T. Cernăuţi), care mnter der Gehorsam des Schippenitzer Antheil ist», rămas pustiu. «Derweilen er unserer Casse Gutes gethan und mit 15.000 turckischen Ban ausgeholfen, da die Turcken mit uns schlecht verfuhren, und hat dieses Geld den Turcken gegeben zu Hulfe unserer moldauischen Landen, da wir jenes viele unrechte Geld zu bezahlen gezwungen waren.» Marturi. fiul Ştefan ; cei trei episcopi, Gheorghe Mitropolitul, Agafton de Roman, Ghedeon de Rădăuţi. — Copie întărită de Mitropolitul Gavriil, de Costachi Vel Logofăt şi Depasti Vel Spătar1. Iaşi, 8 Februar 7114 (1606). Ieremia-Vodă, pentru văduva Postelnicului Drăgan, cu zapis al lui Onciul Haliţchi diacul şi fiii: Toader Cazacul şi Dumitru, la Teresenî. Pomenită şi Nastasia, fata lui Petriman, nepoata lui Purece. — Alt act din 7117 (1609; sic), 12 August pentru aceasta al Domnului, cu boierii2. — Pentru Drăgan, v. Uricariul, XVIII, p. 510. 1 Oe l,i I’otru mat sînt acte din 7091 (15S3), 6 Ianuar, şi 20 Iunie 7097 (15SJ dl- itru Suceuţa. Cf. Kozak, în Ar.h. fur slavisc/ie Philolojic, XIV, pp. 200-2. Altele din i-iii, 11 ,1 2S Maiu 7092 (1584). 2 L>e la Ieremia e şi un document din 12 Iulie 7105 (1597). www.dacoromanica.ro MATERIALI! DE ISTORIE CULTURALĂ 3Ml Iaşi, 7 Ianuar 7116 (1608). Constantin Moghilă, pentru Po-brata, dîndu I Drăguşenii şi Draceniţa. Scutiţi de staroste şi şugubinarî. Călugării vor judeca numai, şi-şi vor lua plata. Iar pedeapsa se va face şi încasa de oamenii mănăstirii. Iaşi, 4 Novembre 7118 (1609). Constantin Moghilă, pentru un copil mort, găsit la Corlatele; e ucis de mă-sa şi îngropat. Se ordonă lui Petraşco Mare-Vonic să iea 50 de boi ca pedeapsă. Dă Vistierul Boul bani, şi iea satul cu 100 de galbeni. 11 Iulie 7118 (1609). «Ştefan Şoltuz, cu 12 pîrgarî şi oameni buni din tîrgul Şiret», arată că s’a făcut o vînzare la Petrăuţi 7119 (1610-1). Constantin Moghilă. Pentru vînzare la Cor-lateşti către Vistierul Teodor Boul, pentru 200 de lei. Petraşco Vel Logofăt 20 Septembre 7119 (1610). Ştefan Şoltuz de Bae, cu 12 pîrgarî, pentru o vînzare la CorlăteştT. Menţionat: Vistierul Nicolae Boul. — Cf. p. 69. Iaşi, 24 August 7124 (1616). Radu-Vodă, pentru Iţcanî. 15 Ianuar 7125 (1617). Radu-Vodă, pentru Antimia văduva lui Dumitru Lenţa, biv staroste, cu fetele şi fiul ei Miron, pentru că Tatariî li-au ars documentele pentru satul «Hroscheuz» şi bisericile şi casa de la «Jorkeuz». Confirmă 12 Mart 7125 (1617). Radu-Vodă. Apare Ghenghe Vel Logofăt, cu ginerele lui, Constantin Roşea Vel Vistier, plîn-gîndu-se că supt Ieremia-Vodă Gheorghe Pîrcălab, socrul lui Ieremia-Vodă: «Georgie Perkelab, Schwiegervatter desFursten Jeremie», li-a luat satele Coteleva, Sancăuţî, < Marschinizi», Şiş-căuţi, la Prut, zis şi Novoseliţa (Ţ.Hotin). Supt Constantin-Vodă li restituie «Marschinizi» şi Novoseliţa numai. Plîngătorii le aveau de la străbun, Ivanco Mihăilaş: acte de la «bătrînul Voevod Alexandru şi de la Petru-Vodă» . Domnul restituie tot, pentru credinţă «in den Landesangelegenheiten, da wir von denen Turcken angefochten worden und der Skender und Ibraim-Paschen, dann alle Agen mit denen turckischen Vol-ckern und mit denen Tartarn allhier in unser Land gewesen www.dacoromanica.ro 398 DO 'IJMENTE RuMĂNEŞTI DIN ARCH1VE S1RĂ1NE [1616], vier gute Pferde geschencket haben.»— Un alt act din aceiaşi zi, în Uncariul, X, pp. 148-50. Pentru evenimente, Prefaţa la voi. IV din publicaţia de faţă — Gheorghe [Cio-mîrtan] e pîrcălab de Neamţ supt Petru Şchiopul V. Hur-muzaki, XI, regeşte. Suceava, 3 Iulie 7134 (1626). Fiii luî Mihăilescul .pisar şi sora luî Mihăilescul fac vînzare în Ţinutul Neamţ şi la «Bo-tescheni» altor Mihăileştî. Semnează şi Gligorie, Ursu Ghenghe. Scrie Gligorie Ghenghe. 8 Mart 7135 (1627). Toader al luî Zaharie Tăutul, cu soţia, Nastasia, sora luî Turcul din Vilavcea, dă o carte de împărţire. Iaşi, 23 Mart 7135 (1627). Miron-Vodă schimbă cu Lupul Vel Vornic Ruşiî (Ţ. Suceava) şi 300 de ughî pentru < Chindi-vani» (Ghindăoanî?) «supt munte» şi Solomoneştî (Ţ. Neamţ). Acestea se daţi din partea Lupului. Erau spusele numai «falsche Beeintrachti-gungen». Confirmă şi el. Vasile Buhăiescu. — Cf. Ist. ht. rom., I, pp. 242-3. Iaşi, 12 Mart 7239 (1731). Zapis al Iul Miron Gafenco Uri-car către Nicolae Talpă biv treti Comis. întărit de Mitropolitul Antonie. Martur şi Ga vrii Pilat, Vornic de Poartă. 9 şi 10 Novembre 7240 (1731). Grigore Ghica-Vodă către Constantin Silion biv Vel Medelnicer, staroste de Cernăuţi, pentru Mihalachi mazilul. — Copie românească. — Arch. De-put. Ţeril. 7241 (1732-3). Constantin Sbiera biv Vel Şătrar împarte moşiile la fiii săi: fata Ileana e căsătorită cu Ciudin Comisul ţi se face parte în sat la Mereţeî, luată de la Maria, nepoata Iul Dumitraşco Murguleţ) b 7 Februar 7245 (1737). Gheorghe Pintel dă o poiană Iul Ioanichie egumen de Horece. Marturl: Ştefan Vereha, Nicolae Hupca, Costaş Futilă, Vasile Sluhaico, Ilie Lipcan, Vicol Umblătorul, Hilip, protopopul Costaşco. 18 Mart 7245 (1737). Grigore Ghica întăreşte satul Pe-trăuţî către Postelnicul Gheorghe Turcul 2. 5 Iunie 7245 (1737). Satul Bobeşti!, în frunte cu Vornicul şi cu vătămanul, către Grigore Beldiman Vistier, pentru un mort ce s’a aflat în locul lor şi pentru care se cere gloabă. Satul e al lui şi el să-î apere de această plată de 100 de ughî. 20 Mart 7246 (1738). Ilie Şeptelicî Stolnic dă un zapis lui Şerban Cantacuzino Vel Stolnic pentru gropile Zahareştilor. — V Docum. Bistriţei, la numele luî Şerban. i-iu Decembre 7248 (1739). Iordachi Cantacuzino biv Vel Vornic, pentru Suceviţa, în amintirea fiului său şi al soţiei sale Ecaterina, mort de ciumă la 23 de am în Galaţi. — V. maî sus, pp. 56-7, nle 254-6. 1 Constantin Sbiera Clucer e pomenit şi la 15 Iunie 1706 şi la l-iu Decembre 1712. s La 7 Mart 7250 (1742J se pomeneşte iar acest «Turculeţ». www.dacoromanica.ro 412 DOCUMENTE ROMANI'ŞTI DIN ARCH1VE STRĂINE 18 Mart 7249 (1741). Grigore Ghica, pentru Putila, unde au moşie Miron Gafenco şi cu Mihaî Micul biv Vornic de Cîm-pul-Lung rusesc, soţul Safteî, fiica Stolnicului Preda. 2 April 7249 (1741). Grigore Ghica-Vodă. «Georgie Ur-sachi Zsitnicseru, der fiirwahr einer von denen vornehmsten Bojarn-Sohnund unser angenolimener an Kindstatt gewesen ist» şi i-a servit bine, moare tînăr. Domnul dă la moartea lui Bercuţiî către mănăstirea lui Barnovschi, sfătuindu-se cu Mitropolitul Nichifor, Ghedeonde Roman,Varlaam de Rădăuţi,TeofildeHuşî. Boieri: Constantin Ruset Vel Vornic Ţerii-de-jos, Iordachi Ru-set al Ţeriî-de-sus, Costachi Razul Hatman, Ienachi Vlasto Vel Postelnic, Andrei Ruset Vel Spatar, Aristarho Vel Ban, Mano-lachi Costachi Vel Păharnic, Toader Paladi Vel Vistier, Vasile Costachi Vel Stolnic, Grigore Costachi Vel Comis. Semnează şi Vasile Sturdza biv Vel Stolnic, Panaite Vel Agă, Ioan Cocoranul biv Vel Pitar, Vasile Buhâiescu biv Vel Logofăt, al său, jumătate din Buneştî, cumpăraţi de la Savin, ginerele lui Miron Hăşdău. www.dacoromanica.ro materiale de istorie culturală 413 17 August 7251 (1743). Act de la Iani, staroste de Cernăuţi. 9 Septembre 7252 (1743). Nastasia fata lui Toader Malaiu biv Vel Medelnicer, văduva Postelnicului Ioniţă Casimir, dă ginerelui eî Nicolae Reftivan şi fetei ei Ruxanda moşia din «Chriaska» de zestre. Să nu se amestece fata Maria şi fiii Gligoraş, Constantin şi Iordachi. «Ich sie mit nichts sonsten unterstutzen konnte, indem mich die Moscoviter ausgeraubet » 4 Iunie 7252 (1744). Ioan Nicolae-Vodă către Constantin Alcaz biv vtori Sulger şi Constantin Coşotanul, pentru Ropcea (Ţ. Şiret), ce o au de la socrul lor Soroceanul. Iaşi, 7253 (1744-5) Ioan Nicolae-Vodă dă lui Ignatie episcop armean din Suceava braniştea episcopiei. II Ianuar 7253 (1745). Ştefan Vereha din Cernăuţi face danie mănăstirii Horecea şi lui Artimon, egumen. Martur: Vasile, fiul lui Voronca din Horece. 22 Ianuar 7253 (1745). Ioan Nicolae-Vodă. Pentru Miron Gafenco, biv vtori Stolnic. Arată act de la Grigore Ghica pentru aceia că vărul său («sein Vater») Rugină biv Vel Comis, are în Bucovina Cernauca. Se întreabă repre-sentantul lui, Vasile Ivonowitz. O luase de la Ştefan Luca Postelnic, «seinem Grossvater». «Der Stephan Luka und Hurmosaky seyengeschwisterte Kinder.» «Er [Hurmosaki] sey erst seit der Pestzeit von hin abgegangen.» Al. Ilski arată că Luca o luase de la familia Sturdza, cu care e încă în proces. «Der Hurmosaki, welcher ein guter Redner, und mach-tîger als der Luka sey.» 29 Iunie 1782. Vasilie Neculce Stolnic şi Gligorie Pitar, ispravnic, arată că li s’a poruncit «de la dumnealor veliţii boiarî caimacami al Moldoviî» să se presinte, fie şi prin vechil, cu actele «moşii mele Boianul şi a gumătate de satLe-hăceniî, de la Ţinut Cernăuţilor ot Cordon». Nu poate Vasile, «avănd trebuinţile Ţinutului Cărligăturiî, la cari sint ispravnic». în loc vine «dumnaluî Căpitanul Ion Mitesc[u]». — Original românesc. — Cf. Ist. Ut. rom., I, p. 245, nota 5. Protocol din 29 Iulie 1782 pentru Boian. îl are Vasile Neculce de la moartea tatălui său «vor zwey Jahren». 31 August 1782. Interogatoriu pentru Cernăuţi. Nicolae Grec, jude; Vasile Sasonti tîrgoveţ, Gavril Holuscu, Ata-nase Costin, Ion Ilavdeu, Ioan «Zilnik», Ioan Sasonti, Ienachi Bilous. Oraşul a fost peste Prut. I se schimbă aşezarea pentru inundaţii. E ruinat de Tatarî, pustiit. «Bis endlich der Fiirst Vasili, vor 300 Jahren ohngefahr, die Stadt wieder hergestellt habe.» Face locul tîrgulul din moşiile vecine, şi pune pietre. Hrisov de la el, care «sey in den Zeiten der Russen ver- www.dacoromanica.ro 422 DOCUMENTE ROMANEŞTI DIN AR HIVE STRĂ NE lohren gegangen > : ar fi ajuns la Dumitraş Tabără, care a murit şi el. Domnii următori confirmă actul. , şi comisia. 8Iulie 1784. AlexandruConstantin-Vodă [MavrocordatJ, pentru Iordachi Luchi Păharnic şi Petru Luchi vtori Jitnicer, căpitani de Cernăuţi, pentru Dimitrie Jian de acolo. — Original românesc. Arch. Dep. Ţerii. Izvod de zestre ce am dat fiicăî mele Ilincuţiî. .. 1784, Iuli 11...» Semnează Maria Hurmuzachi şi Matei Hurmuzachi Me-delnicer. «i siia de chehribar. . . 1 rochii albă alesetură.» Ginerele e Iordachi Iamandî. 11 Iunie 1787. Alexandru Ipsilanti, pentru o pricină între Costandin Manole cu frate-său, Iordache Manole, cupeţ în Botoşani, pentru împărţire moşiilor, acareturilor, ce le-au rămas de tatăl lor Manole şi de la maica lor ..., osăbit ca o sor’a lor, anume Bălaşa, au măritat-o maica lor, cînd trăe, cu zestre ce i s’au căzut». O împărţire anterioară nu s'a executat. Trimeşi la Divan. Acesta decide ca Păpăuţiî şi «Prelipce din Cordon», «să o ţie în doao». Restul, ^hotară, dughene şi vii , «c im şi casele părinţască (sic) a lor din tîrgul Botoşanii;, să se despartă. C. Manoli va da partea fratelui său în bani, — după hotărîrea Divanului din 15 Maiu. Tot nemulţămit Constantin. Nouă judecată şi înnaintea Domnului: Constantin cerea pentru el toată moşia din Cordon. Domnul întăreşte hotărîrea Divanului. Aveau şi parte din Petreştî (Ţ. Hîrlău), Doşeştî (Ţ. Neamţ). www.dacoromanica.ro 424 DOCUMENTE ROMANEŞTI DIN ARCHIVE STEAINE «Dughene însă: una mare şi una mică din Botoşenî, cu locul lor, un loc din Botoşenî, din grădina luî Ioniţâ şoltuzul despre Căpitan Iani; ce este 8 stînjenî curmezişul.» «Casele părinţeştî» «să să strige la mezat» şi «să să protirnisască Costantin Manoli». «Ruşii Izmănoaia.» «Zvinece Naculuî.» Un şfert din «moşie Amedariul, în Ţinutul Sorocii», un şfert din < moşie Micovatij în Ţinutul Sorocii», jumătate «din vie de la Copou..., cu locul cel sterp despre vie dum. Logo-fetesii Răzoaia, doao dughene mari din Botuşanî. . » Lega-lisat de Departamentul Afacerilor Străine la 9 Novembre 1814: Nicolae Stratilat Vel Vornic, Aga Andronachi Donicî, Aga Aleco Grecan, Spatar Toader Balş, Ioan Racoviţă Spătar. — Copie românească. 4 Iulie 1789. Divanul face mărturie pentru Mitescul, după un raport de la Banul Vasile Neculcea, Banul Mihalache Jora, Ştefan Luca şi Gheorghie Cogălnicanul Postelnicel. Octombre 1791. Mărturie de la ,Carolus Miroiioivski, nobil» (din Bucovina). 24 Decembre 1791 st. n. < Mironesa Mutincsasa >, cu fiul eî «lordake Mutenco» [Costin|, vînd moşia lor la Şipeniţ. 22 Ianuar 1792. «Izvod de zestre, care am să-î dau fiicii mele Catriniî şi ginerelui mieu, Iordachi Costin Mutenco. >— Semnează Manole Potlog. Cernăuţi, 8 Iulie 1792. Contract pentru Prilipce al lui < Iordachii fon Manoliî de la Botoşani», cu nepotul episcopului Daniil Vlahovicî, pentru Prilipce. — Copie românească. Cf. mai sus, pp. 161-2, n" 115. Boian, 3 Februar 1794 Sătenii din Boian» adeverează că . — Copie românească. Cernăuţi, 7 April 1796. întrebarea unei fete, Ilinca Brahă, care declarase la Judecătoiia Şiretului o vrîstă ce se constată prea mică, prin mărturia a doi mazili, dintre cari unul au fost la botegune eî . Răspunde .— Copie românească. www.dacoromanica.ro 426 DOCUMENTE BOMĂNEŞH DIN ARCHIVE STRĂINE Cernăuţi, 2 Maiu 18x6. Contract între «Ioan Petrino» şi «chir Teodori Mustiaţă». Cernăuţi, 2 Februar 1816. (Contract de orăndă», între «Dum. Gheorghii Ion Stroicî» şi patru fraţi : Manolachi, Pe-trachi, Mihalachi şi Niculaî «fon Stroicî» şi Ariton Miculi, pentru Bahrăneştiî lui Antohi Stroicî, etc. Cernăuţi, 23 Septembre 1816 st. n. «Contract de posesie. . . între dumnialui Căminar Grigorie Cananou, dinpreuuă cu so-ţiia sa Porhiriţa, născută din Constantin Manoli Stolnic . .> Zestre: jumătate din Prilipce. Se vinde unuî Polon, dordachi Ursachi martur». — Copie românească. 13 Novembre 1816. Hotârîre la Lemberg asupra cererii, basată pe un act din Iaşî, 29 Mart, pentru nobleţă de mazil a lui Sandu Rakocze. — Cerere din 19 August (Lemberg) a luî «Alexandru săn Sandu Racoce, din Carapciu, pe Ce-remoş în Bucovina». [1817.] Departamentul Pricinilor Streine. După scriere prin jalbă ci au făcut prin cinstita Aghenţii supusul austriacesc d-luî Alixandru Racoce, fiul luî Vasile Racoce, nepot luî lonaşco Racoce, carile să află lăcuitor în satul Carapciul, pe Ciremuşî în Bucovina, supt innalta c. c. stăpînire a Austriei, ca să i să adiveriască stare şi rînduiala niamuluî său, cari din vechi au avut aice în Moldova, — după a sa cerere făcăndu-să cercetări, s’au aflat că d-luî numitul Al. Racoce au fost cunoscut în rănduiala mazililor de aice şi moşinaş, atăt în moşiia Carapciul din Bucovina, cum şi în alţi moşii, precum să dovideşti din însuş mărturiile în scris, ci s’au văzut la mâna sa; însă: o carte de giudecată de la giudecătorie Cernăuţuluî, din anul 1776, Mai, şi altă mărturie de la dumnealui Andrei Gafencu, din anii 1808, luni 27. Drept aceia, spre adeverinţa sa, i s’au dat de la Dipartament acasta mărturie, spre încredinţări, ca să fie cunoscut în rînduiaala moşinaşilor mazili. Eşiî, 29 Mart 1816. Andronachi Donici Post. I. Neculce Spăt. Haret Spat. Constantin Carp Căminar. Revers. Mittelst welcher ausgefertigte Accont bestâttiget, dass er das Diplom zur Coli. Zahl 301, ex anno 816, von dem www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 427 hochl. Landstandischen Collegio richtig erhoben hat. Lemberg, den 5-ten Marz 817. Theodor Rakocza, jud. translator.) 9 Novembre 1820. I. Apostolo Petrino, locuitor în Moldova, cere nobleţă. — Arch. Del. Ţeriî. 8 Septembre 1842. Se iea cunoştiinţă de hotărîrea imperială că Mihaî Sturdza şi familia luî pot cumpăra moşii în Bucovina, dar fără a căpătă drepturile unite cu ele, ci numaî acel de a strînge veniturile lor. — Ibid. [Adause. 6 August 7167 (1659). < Safta, ce a fost măritată cu răposatul Nicolai Urechi, fata lui Negoie, cu fiică-sa Alexandra», dă partea-i din Toporăuţî, lăsată de la el, mănăstirii Barnovschi. Marturi: Racoviţă Cehan Vel Logofăt, Ilie Şepte-lici Vel Vornic, Dabija Vel Vornic, Gligorie Hăbăşescul Hatman, Stamati Vel Postelnic, Darie Vel Spătar, Iordachi Vel Păharnic, Ioniţă Prăjescul Vel Vistier, Ursul Vel Stolnic, Nicolae Racoviţă Vel Comis, îHîncul Serdar, Miron Ciogole Vel Medelnicer, Gligorie Vel Clucer, Bejan «Diefka» (Gheuca) Vel Pitar, Chiriac Sturdza Vel Jicnicer, Frătiţa Vel Armas, Gheorghe Catargiu Şătrar, etc. Semnează. Iaşi, 10 Iunie 7176 (1668). Iiiaş Alexandru-Vodâ către Ilie Moţoc, pentru familia Roschip. 25 Maiu . . . Vasile Ruset Vel Vistier către Gheorghe Ar-maş, staroste de Cernăuţi, pentru Ieremia Tăutul, ruptaş, ca să-şî dea acesta darea. La urmă: tEs ist dargethan wor-den, dass diese Familie von dem Gross-Kanzler Toutul, der das Land mit anderen vier grossen Bojarn den Turken un-terworfen hat, herstammet . 23 Novembre 7266 (1757). Grigore Hasdeu hotăreşte pentru mănăstirea Putna satul Iordăneşti. Iaşi, 14 Decembre 7266 (1757). Vasile fiul luî Istratie Tăutul, cu fraţii lui, Ioan şi Gheorghe, dau zapis luî Lupul Balş Vornic al Ţerii-de-jos, pentru Tureatca. Semnează: Radu Racoviţă Vel Logofăt, Ioan Bogdan Logofăt, Vasile Ruset Vel Vornic, Constantin Balş Vornic, Filip Catargiu Vel Spătar. l-iu August 7266 (1758). Ştefan Tabără Căpitan, Constantin www.dacoromanica.ro 428 DOCUMENTE liOMĂNEVII DIN AROHIVE STRĂINE Volcinschi, Grigoraş Cracalie, din ordinul lui Ienacachi staroste de Cernăuţi, hotăresc Svinecea de Cadubeştî. Vasile Zota represintă pe Constantin Cantacuzino biv Vel Păharnic Menţionată hotarnica ce se află la Toader Volcinschi. Semnează şi Vasile Zota (cel de mai sus). 20 Iulie 1764. Grigore Ghica pentru Doroşăuţî, lui Ştefan Iamandi Jitnicer. 15 Mart 1765. Grigore Ghica dă lui Ştefan Luca Postelnic, fiul lui Mihalachi Luca, Cemauca. Fusese zălogită de Miha-lachi la Ştefăniţă Sturdza Banul. 28 Maiu 1765. Grigore Ghica, pentru Ştefan, Mihaî şi Ihe Vlaico şi sora lor Maria, soţia lui Ioniţă Tumurug, şi vărul lor, Mihaî Lenze, coborîtorii lui Dimitrie Lcnze, pentru Boian-ciuc, Costeşti, «Hroscheuz» (Ţ. Cernăuţi). Avuse proces cu Gheorghe Tăutul Postelnic. Decisia se dă la 21 Iulie 1765, de Gheorghe biv Vel Sluger, atunci staroste de Cernăuţi. Se confirmă de Domn. l-iu Iunie 7273 (1765). Delimitare la Dărmăneştî, de Dosoftei episcop de Rădăuţi, Constantin Cogălniceanu biv Vel Stolnic, Petru Cheşco biv Vel Şâtrar. 15 Iunie 1765. Grigore Ghica-Vodă, către Iordachi Cantacuzino biv Vel Spătar, Constantin Canano biv Vel Păharnic, Constantin Cogălniceanu, biv Vel Stolnic, ispravnic de Suceava, pentiu Dărmăneştî şi Petrăuţi. 5 August 1765. Grigore Ghica, pentru Sandul Miclescul biv Vel Jitnicer şi fratele lui, Gavril Miclescul Postelnic, în proces cu Petru Cheşco biv Vel Şătrar şi rudele lui, pentru Zahareştî (Ţ. Suceava). Aveau Micleştii satul de la străbunul lor, Tudose Dubău biv Vel Logofăt, şi de la bunic, Logofătul Gavril Miclescu, ginerele luî Dubău. 22 Octombre 1765. Grigore Ghica Vodă către Ihe Cîrste biv Şătrar. După relaţia luî Constantin Cogălniceanu, e fiul luî la goştină, pentru a o strînge. 25 Iauuar 1766. Testamentul luî Mihalachi Cheşco. Lasă luî Constantin casele din Iaşî, satul Scoposenî (Ţ. Cîriigă-tura),schimbat cu Ioniţă Manole, şi l/ic din Berhomete şi Panca, precum şi Ţigani. Feteî Nastasia, îi dă satul Ioneştî (Ţ. Suceava), www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 429 Ţigance, ce le are de la Păharnicul Vasile Buhăiescu, vii la OdobeştT, — afară de zestre. Fetei Ilinca : satul «Lajul» (Ţ. Roman), de la socrul său, Constantin Tuduri, Jevertenii (Ţ. Do-rohoi), patru pogoane la Nicoreştî. Ilinca, «ein unmundiges Madel und bestandig unpăsslich», e încredinţată lui Constantin. «Meinen Keller aber hier zujassi, in der Krummen Gassen», o boltă, un loc de boltă «in der Oberen Stadt», pogoane la Nicoreştî, herghelii, stupi, boî, vaci, le lasă luî Constantin. Pentru o reclamaţie de Ţigani e mandatar vărul Petre. — Confirmă Mitropolitul Gavriil, apoi: duhovnicul lui Cheşco, Dosofteî, Sandu Bosie, Gheorghe Hermeziu Pitar, popa Macarie de la Sf. Dumitru, «eu popa Gavril de la Sf. Nicolai cel domnesc . Semnează şi Ştefan Hermeziu, diac domnesc. 25 August 1766. Mihalachi şi Constantin Cheşcu arata a fi luat 1.500 de leî cu io°/o de la Hatmanul Ioan Cantacu-zino. Zălog: casele din Iaşi. 30 August 1766. Hagiu Dimitri, fiul Serafime!, Zoiţa, fata ei, Toader Nacul, fiul Serafime! (Grigore Goroveî martur), mărturisesc pentru schitul Stavnicul (Ţ Cîrligătura), făcut de «unser Grossvater» Constantin Cocoranul Medelnicer, «der als Ca-lugier Calistru hiess». De el se ţine biserica din Nedienî II închină la Sf. Spiridon din Iaşi Aveau fundaţiile lui Coco-ranu şi moşiile Bănila şi Răstoace şi o casă în Iaşi, pe strada Hagioaieî. Restul averii se împarte între moştenitori : între cari si Dumitraşco Rall Sulger. —■ Marturi: Sofronie episcop de Irinopole, Vasile Ruset Vel Vornic, Manolachi Costachi Vel Voriic, Ioan Sturza Hatman, Dumitraşco Sturza Hatman, Constantin Sturza Vornic, Vasile Vel Ban, Ioan Costachi Şatrar, Iordachi Hristoverghi Vel Ban, — Vel Stolnic. 14 Octombre 1766. Grigore Ghica arată că Alexandru Neculce biv Vel Păharnic a presintat mărturie pentru diata, din 20 Februar 7265 (1757), a fratelui său, Ilie biv Vel Spătar. Ilie maî trăieşte după d ată trei ani şi o lună Lasă satul «Krej-tnesesti» (Ţ. Dorohoî) la mănăstirea ce va alege Alexandru. Prevede ceva şi pentru soră, Ileana Stolniceasa, văduva lui Costin Stolnic. Ilie dă Boianul (Ţ. Cernăuţi), jumătate, luî Vasile fiul luî Alexandru. Şi cealaltă jumătate,, pentru a i www.dacoromanica.ro 130 DOCUMENTE ROMÂNEŞTI DIN ARCHIVE STRĂINE se plăti, de el sau Alexandru, datoriile. Ţiganii se împart între frate şi soră. Satele «Gengesti» şi «Lukecseni» (T. Soroca şi Hotin), via la Cotnari,—Ilenei. Datorii avea de 1.534 de lei la răposatul Filip Catargiu Vistier, la Hasan-Aga din Roman, la Mehmet din Cernăuţi, la Cîrste Armaşul din Ca-meniţa. Plătindu-se, se împlineşte şi scrisa testamentului. Mar-turî: fiii, Dimitrie, Alexandru şi Iacob, şi boierii Divanului. 3 Decembre 1766. Constantin Cheşco arată că a luat 1 000 de lei de la Hatmanul Ioan Cantacuzino, pe un an, puind zălog Berhometele şi Panca. — V. şi la data de 25 August. 9 Ianuar 1767. Grigore Ghica. Proces al oraşului Şiret cu Putna pentru partea din pămîntul Şiretului dată de Constantin Racoviţă mănăstirii. S’a întins Putna şi iea dijmă de la grădini şi fineţe, etc. Judecă Vel Vistierul. Egumenul arată actul lui Racoviţă. Se dase şi alt loc, de Constantin Sturdza. — Să nu se iea din moşia din lănntru nimic. 16 Mart 1767. Lupul Balş biv Vel Vornic, Constantin Bals Stolnic (marturî: Vasile Silion Postelnic, Mihalachi Stîrcea) dau zapis lui Ioniţă, fiul lui Pavel Vîrnav Medelnicer, că s’a făcut schimb în satele Drăguşenî şi Peulenî (Ţ. Iaşi), Re-denî (tot acolo). 18 Septembre 1769. Constantin Cheşcu arată că a împrumutat de la Ioan Cantacuzino Vel Vistier 50«fl.-, cu io°u. — V. şi la 3 Decembre 1766. www.dacoromanica.ro X. DOCUMENTE MUNTENE DIN COLECţIA D-LUÎ EMANUIL BIBESCU. www.dacoromanica.ro 1. Bucureşti, 8 Iunie 7083 (1575). Alexandru-Voda, pen tru Neagu din Scărişoara ijudeţul Romanaţî), ce a cumpărat moşia de la Aldea ş. a. Cumpărase şi din Studeniţa luî Jidan (ivt ctSashhha /KHtiii.iiiok). Socoteala se face în paş (nani) şi aspri. Nume ca Bălan, Grăbac, Bărzea. Marturî. Dragomir biv Vel Vornic, Ivaşco Vel Vornic, Neagoe Vel Logofăt, Stan Vel Spatar, Badea Vel Stolnic, Braţul Vel Comis, Mitrea Vel Vistier, Gonţea Vel Paharnic, Stoica Vel Postelnic. Ispravnic Neagoe Vel Logofăt Scrie Stănil a , aiaaii r\fiak. Pecete pe hîrtie Monogramă cu roşu. Pergament. — Şi traducere de Dimitrie Peşacov, 1858. 2. Bucureşti, 14 Februar 7095 (1587). Mihnea Vodă, pentru mănăstirea Sf. Troiţe, dîudu-î jumătate din Izlaz. Baiiiiki df CIAO H3AA30yA KIIA fCT 3A ,ykrVillOy /KSllAMHUEK AIApl'kll, A 110-T0A\ IIOKSnHA pA,\V'A KOIKO^A, TA/KI ICT ^AA llplKII /KOrilAIIHIţlK KpCTIIIIIKk TOI HOAORHIIOV* IVT II3AA3, A lIOTOAlk IIOKOl'IIIIA ICT IIO'IIITEIIIIOI'A llpAKMTEAlO rCIUAlll /KOţ'IIAII ,\OEpOAlllp KIIKIIII KIAII-Kll | iutii] IVT Clin /EOl'IIAIIIIIţlKk KpCTIIIIEK CICTpOţ' IIO KOI! 110 Al Ol' IIITpAIIIKO KOIKO^A, IVT EA,l,k II IVT EpATIIAl Cil. 3A /O ACIIpll. H IIAK ,V1 ICT CT'kll AlOIIACTHpk l’Crl,KAAlll ll’liKOE KOr\,IIEII,k IVT ■101'-T/fipll, 3AIII/KI Cil 110,1,1111111,1 KIIAI COţ' I’ CkTIlOpAlf (Sic) IVT /KOI'IIAH ,\0i;p0A\llpk EAIIOţ'A, AAII ICT KHA AVkcTO IVTKk KApOlll l’Cll.l.CKOy. A Kk TOII CTpAH'k IVTKk AOţ'lllipi KllAIV ICT AIICTO ,1,,111 OK ClIOţ* l’Oţ'IK IVT KApOIU, TA/KI IIOKOţ'lIHA ICT ^OEpOAlHp IVT lltl’O 3A <|lll ACIIpH rOTOKII, TA/KI Kk TOAI IIOKOIIHAI'O pO^ITIAlO I’C^KAAIH IIV AAIjiAII-,\pOţ* KOIKO^A IMIT,IA ICT no ,\OKpOA\llpk EAIIOţ'Ak MTO ICT KIA-TOKAA 110 Tl\* I10,\IIIIIHI, IVII ICT CKA3AA CkC npAR,A,$ npl.V, VC^-KAioy ipi ic kiatokaa /o AcnpH“. La învoiala cu cel 70.000 de aspri asistă şi «părintele Vlădica Mihail G a noTOAi CkAoyniACi 1 «Răposatul Vlădica Mihail> e pomenit într’un act slavon din 7 Mart 1502 al patriarchului cOnstantinopolitan Ieremia pentru moşiile Olteni şi Ruj reni -JS 66549. Voi. V. www.dacoromanica.ro 434- DOCUMENTE MUNl'JSNE DIN COLECŢIA D-LUL 1SMANUIL BIBESCU ECT jJ.OKpe.WMpCBK EAII?\'A CkA\(lkTk lipii r\,llll IIETpOK KOEKO,\i\; TA/K ECT WCTAA TE\' KO,\,*HSII,E H KkC'k K?AXAT£ A?KpOAUIp?K EAII?\'A 8 p?X'K CIICKK El’0, AMI\MIIA MOCTEAIIMKOl'A, A KK,\, ECT EIIA Chr\,A lipii ,\,IIKI l'C.VKAAMI, A Alll\MI?K Cllk ^OKpOAUlpOK EAI|8a iiakikke ck-A?ypul de Kîmnic era acum Efrem (act din Arch. Stat., copiat in co’ectia d-lui Gr. P. Olmescu). 1 lata traducerea, făcuta de d. I. Bogdan, a părţilor din originalul slavon r ‘produse in text. Cacî acest sat Izlazul a fost de moştenire jupaniţei Marga, iar apoi a cumpărat Radul Voevod şi a dat de zestre jupaniţei Cîrstinel aceasta jumătate din l/laz, iar apoi l-a cumpărat cinstitul boier al Domniei Mele jupîn Dobromir, fost Maie-Ban, de la fiul jupăniţef Chstina, sora răposatului Petraşco Voevod, de la Badea şi de la fraţii luî, cu 70 000 de aspri Şi iarăşi sa-î fie sfintei mănăstiri a Domniei Mele nişte mori din Ciutăne, pentru că aceste mori au fost făcute de jupîn Dobromir Banul, dar locul era din spre oraşul domnesc , iar in partea din spre Lupeşti a fost locul lui Dan fiul lui Guia din oraş, şi l-a cumpărat Dobromir de la el pentru 550 de aspri gata. Intr’aceasta răposatul părinte al domniei mele Io Alexandru Voevod l-a întrebat pe Dobromir Banul. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 435 Craiova, Chisar Vel Logofăt, Ştefan Vel Logofăt, Petru Vel Spătar, Miroslav Vel Vistier, Vintilă Vel Stolnic, Radul Vel Comis, Vladul Vel Păharnic, Paraschiva Vel Postelnic. Pergament. Monogramă şi iniţială cu aur. Ca scriitor se arată pe margine: «eu ermonah Mardarie»1. 3. Cu mila luî Dumnezeu Io Ştefan Voevod şi Domn a toată Ţara-Romănească, fiul marelui şi prea-bunului Ioan Voevod, dă Domnia Mea această poruncă a Dcmniei Mele luî Dră-gulin cu fraţii săî: Popa Frate şi Mateiu şi Bade şi Bade (sic) şi Lupul şi Albul şi Stoian şi Lepa şi Copie şi Alde şi Vruţul şi cu feciorii luî cîţî îi va da Dumnezeu, ca să li fie lor ocină în Scărişoarî nişte părţi (iiii\'hh ,\{a), toate cîte le-au avut mai de ’nnainte; care li este veche şi adevărată ocină din strămoşi. însă ceilalţi ami’imiii din S3tul lor Scărişoarî au vîndut toate părţile lor de ocină, cîte le au avut, cinstitului dregător al Domniei Mele, lui jupan Mihaiu Mare-Postelnic, de i s’au făcut KtHHH (vecini). Iar Drăgulin şi cu frate său Popa Frate au avut paş (nani) 155 şi Mateiu paş 75 şi Bade paş 57 şi Bade paş 75 şi Lupul paş 125 şi Albul paş 100 şi Stoian ce a cheltuit pentru acele mori, el a zi» cu dreptate înaintea DoimneT [Mele* ca a cheltuit 70 000 de aspri. — Iar după aceia s'a întîmplat moară Dobromir llanul, in zilele lui Petru Voevod, şi au rămas acele mori si toate bucăţile Lanului Di broinir în mînile fiilor sat (sic) Mihail Postelnicul, iar, cînd a fost acum în zilele Domniei Mele, luî Mihai fiul luî Dobromir Lanul i se întîmplâşi lut moarte, şi, cînd era pe moarte, el a dat aceasta mai sus zi»a jumătate de sat, Izlazul, si acele mai »us i»e mori şi ţigani, trei sălcşe, cie la tatăl sau Dobromir fost Mare-Ban. Şi îaruşî a dat Mihai Postelnicul sfintei mănăstiri, de la mama»a jupan^a Yilae, două sălaşe de ţigani şi jumătate de sat din Ilodpem ; iar, dacă nu-I va fi cu pace sfintei mînăstirî aceasta jumătate dc sat dm Hodpenî şi aceşti ţigani mai sus numiţi, să-şi ica alţi ţigani, alt sat, şi s’au îngropat oa»elc lui în acel sfînt lacaş, şi s'a scris 111 sfîntul pomelnic. — Dar într'aceasta fiul luî Luzea, Radul Li misul, m -cu fraţii saî, Preda şi Stroc, şi Dumitru Postelnicul din Vîlcrneşti, şi Oprea Postelnicul, tcţi rudenii dc ale Lanului Dobromir, s'au sculat şi au venit cu totii la Domina Mea şi s'au rugat de Domnia Mea, ca să aibă şi eî [ceva] de la Dobromir Banul; dar Domnia Mea am lăsat în acestea după tocmeală , şi au dat apoi cî, de buna \iia lor, şi fără nici o siluire din partea Domniei Mele, sfintei mănăstiri 1 Cf. M. lonescu, ht. Cotrocemlor, p. 505 şi urm. www.dacoromanica.ro 436 DOCUMENTE MUNTIiNE DIN COLECŢIA D-LUI EMANUIL BIBKSOU paş 6o şi Lepa paş 55 (?) şi Coplea 60 şi Aldea paş 55 şi Vruţul paş 70 şi Moşul paş 65; şi n’au vrut nici de cum să vîndă părţile lor de ocină ca să fie vecini, ca alţi megiaşi (iWenwmTii) ai lor, şi de nimeni n’au fost siliţi. Ci am făcut Domnia Mea cartea Domniei Mele acestor oameni ce sînt mai sus scrişi, ca să fie în pace a-şî ţinea şi stăpîni părţile lor de ocină. Şi hotarul să se ştie, pe unde se lovesc cu satul Frăsinet, în vîrful cîmpului, şi unde se lovesc cu CreţeştjY [cîteva cuvinte rase, apoi, şters : «Şi iarăşi să-i fie Popei Tri-fan un sălaş de Aţiganî, anume Severin (Genepnn), pentru căi este lui de moştenire. Şi iar a cumpărat popa Trifan o Aţigancă, cu numele de Voica, de la Anca din Studina, pentru 800 de aspri»]. Drept aceia am dat si Domnia Mea acestor oameni ce sînt mai sus scrişi, ca sa li fie moşie ohab-nică, lor şi feciorilor lor, şi nepoţilor, şi strănepoţilor, şi de ori cine să fie nezăticniţi, după spusa Domniei Mele. Iată dar şi marturi am pus Domnia Mea. pe jupan Danciul Vel Vornic, şi Dumitru Vel Logofăt, şi Androniiu Vistier, şi Franţa Spatar, şi Dima Stolnic, şi Radul Comis, şi Iliiaş Păharnic, şi Mihaiu Vel Postelnic. Şi Dumitru Vel Logofăt am isprăvit. Şi eu Neagul am scris în Scaunul cetăţii Bucureşti. Luna Dechemvrie, 11 zile, de la Adam pîna acum anul 7200 [i§9ij- — Monogramă cu roşu. Pecete peste hîrtie. Pergament.— După traducerea lui D. Peşacov din 1858 *. 4. Tîrgovişte, 28 Decembre 7125 (1616). Alexandru, fiul lui Iliaş, Domn al Ţeriî-Romăneştî, saiiaaiuiickiiaui ct|1aiiaa\ii, fl/MUiu 11 ki’[k]pani dă Scărişoara moşnenilor, între cari < Bogdan şi Muşteştil, Dobromir şi Suleştiî, Găngeştii, Căprioreştiî, Fierîştiî, Hrana şi Andrăeştiî, Vlasan şi Oprea şi Beleţ şi Măineştiî şi Buşrenul > [cele mai multe nume sînt şterse cu roşu şi înlocuite, în aceiaşi coloare, cu < Papa Vel 1 1 Acesta e întâiul Dnan al lui Ştefan-Vodă. V. Istoria Im Ah/iaî Viteazul p. 64 şi urm. Al doilea, constatat prin documente dm 6 Februar şi 8 Mart 1592 (Arch. Stat., Episcopia Eîmntc, XXXIV), are înlocui lui Franţa pe Va-sile, în locul lut Iliaş pe Duca, în locul Iul Mihaî pe lam. Al treilea, după l’aştî (mai sus, p 290, n° 7), are ca Vornic pe Mitrea al Iul Mihnea-Vod. , iar ca Vistier pe Dan. www.dacoromanica.ro MA l'Jiilt] AJjIÎj UVj lOJUnii^ OUJjIUXVALA Logofăt* . «Apoi, cînd a fost în zilele răposatului Mihail Vce-vod, iar acest sat maî sus zis a căzut în multe napastii de biruri, şi n’a putut el să Ie plătească. Apoî după aceia Mihail Voevod, pentru aceste năpastiî de bir ce a avut acest sat Scărişoara din căderea birului, iar Domnia Luî singur a luat acest sat de maî sus zis pe seamă domnească, de a fost birnic fără voia sa. Apoî de atuncî, în urma luî Mihail Voevod, pe cînd a venit Domn răposatul Sîmion Voevcd aicî în Ţara-Romănească, cu schiptrul oblăduirii ţeriî, de la cinstitul împărat, iar acest sat Scărişoara, maî sus zis, eî au venit cu toţii înnaintea Domniei Luî, de s’au plîns pentru marea strîm-toare ce au avut eî de către Mihail Voevod, şi cum că sînt făcuţi birnicî cu sila, fără voia lor, numai pentru nişte năpastiî de birurî. Iar întru aceia răposatul Simion Voevod, Domnia Sa însuşî a căutat şi a judecat pe dreptate, şi după lege, ri cu toţî cinstiţii dregătorii Domniei Sale, şi a luat aminte Domnia Lui toate numele acestor nâpăstiî de la Scărişoara, cît a fost trecut; apoî a luat singur Simion Voevod Domnia Sa de la acest sat Scărişoara 70.000 de aspri, toţi gata, birul acestor năpăstiî, pe cît a fost trecut în zilele luî Mihail Voevod. Şi după aceia Domnia Luî Simion Voevod a slobozit pe acei săteni din Scărişoara ca să fie iarăşi cnezi (kiitV ivim Kiies), cu ocinile lor, precum au fost şi de mai înnainte vreme. Aşa ramîn şi supt Domnii ce urmează. Şi el întăreşte cu blestem. Boieri: Dumitru Vel Ban, Crstea Vel Vornic, Neca Vel Logofăt, Stiriiano Vel Vistier (cTiipmano), Păruş Vel Spătar, Gorgan Vel Stolnic, Gligorie Vel Comis, Mrăzea Vel Păharnic, Iani Vel Postelnic. Scrie Neagoe Logofăt. Semnătură. Monogramă cu roşu. Pergament. Traducere din 1858 D. Peşacov). 5. 1626. KoptXXo? sXi(j) 050’j 7[-//LS7ttGXOîto<; Kojvotavttvo'iadXîwc Nsxc ’Piojj.Yjc, y.al oî,)tou|j.=vix6? iraTptâp/Yjc, repaat'J.oţ eXs<;> 0sot> -âirac v.'j\ îtarpGpy^jc ’A) =£avop=tac, cu alţi doi prelaţi, întăresc mănăstirii Radu-Vodă Izlazul. Pergament1. 1 La Arch. Statului, pachetul Şegarcea, se adă un număr de acte relative a darul mănăstirii Stăneştî către patriarchia de Alexandria sjpt Gavril Mo-ilă. La 2S Octombre 1622, Kadu-Vodă scrie «satului Sngarcea de în judeţul www.dacoromanica.ro uamitwiu uiulo \j 6. Bucureşti, 5 Iulie 7134 (1626). Alexandru Voevod, fiul lui Radu, «Domn a toată Ţara-Romănească ti|jf/Kf 11 3 se vind lui Necula Vistierul. Nume ca: Dabul, Ghira. Fusese înnainte de aceasta «toţ megiiaş, cu ficoriei lor şi cu toate moşiele Ior>, pănă se vînd acum în zile![ej Domnu nostru Io Alexandru Voevod snă Tlăiaş Voevod >. Marturî ca la documentul din 9 ale lunii, dar, pe lingă ei, Nedealco Vel Portar, Muşat Vel Slujer, Dumitru Vel Vistier, Para Logofăt. Stroi Logofăt scrie. 11. Bucureşti, 9 Octombre 7138 (1629). «Noi moşteanii sa- tului Scărişora]> se vînd rumîni lui Necula Vistier. Intre ei: Biica, Bărbăteaiu, Jitea, Mogoş. Ieau banii de în măna jup ă-nuluî Glig[o|rie Comis>. Martun : Ilriza Vel Vornic, Papa Vel Logofăt, Dumitraşco Vel Vistier, Trufanda Vistier, Ivaşco Vornic, Sima Logofăt, Standul Armaşul, Bunea Logofăt. Scrie Gherghi Gram. Semnează: Trufanda (are iscălitura: Tpoo'fxvt7.; şi pecetea: Tpou'favc?; IloatsXv'./o;. cu un cal). Sima iscăleşte: X’.|j.nc, Ao'(o6£zrt;. Pecetea lui Stanciul pare a fi un om cu arme şi : Stancul Arm, Se mai cuprinde şi iscălitură lui Neagul Vel Ag ă , cu o pecete purtînd crucea intre doi lei şi literele: C şi . . . Pecetea lui Hrizea e neinteligibilă, a Iui Papa are iniţialele JI, II., a lui Ivaşco un om ce ucide un leu. — Cf., pentru Neagu, voi. IV, p. clxxxi. 12 23 Octombre 7139(1630). Voica, cu fiii şi un nepot de fiu, din Scărişoara, se vind Rumîni lui Necula Vistier- fusese judec, cu toat e] moşiile noastre ; şi eu Albul cu fii-miu Ştefan i Stancul tot am fost judec». Se vînd cu 20 de ughî Marturî: Ivaşco Vornic, Gligorie Comis, Tatul Logofăt, Sava Postelnic, ot Targovişt e], Ghilghi pârcălab de Studina i Oprea pârcălab de Scarişoarfa1 . _ 13. 24 April 7138 (1630). < Vruţ îl >, cu fiii, din Scărişoara, www.dacoromanica.ro M A TERI \LE DE ISTORIE CULTURALA 441 se vînd Rumînî luî Nicula Vistier. *Am fostu megiiaş cu toat[ă] moşiia noastră încă maî de nainte vreame.» Li se dau I.500 de bani. Marturî: Hriza Vel Vornic, Vladul Vel Logofăt, Papa biv Vel Logofăt, Ivaşco Vornic, Gligorie Comis, Muşat Vel Stolnic, Mitrea biv Vel Pitar, Dumitru vt. Vistier, Iani Vistier, Bunea Logofăt. Scrie Ghilghi Logofăt. Semnături . şi a luî Kumcr.v: Ilcr/c/.p'/r/.oc, Mî'/oţ £irarăpi, Costan-din vtor. Postelnic (viitorul Constantin Şerban), Mitre Pitar, Mate Ag[ă (viitorul Domn). «Eu Radu Postelnic Năsturel, Danciul Logofăt Uscaţ >, I';j.acAc/Y obz.zr^. — Vezi facsimilele celor două semnături ale viitorilor Domni 14. 18 April 7140 (1632). Vînzare către «jupanul Necula Vistier» a unui Vlad, cu fiii, din Scărişoara, care «am fostu judec cu toat[ă] moşiia mea, iar acum în zilel[e Domnu nostru creştin Leon-Vod[ă] iar eu m’am vândut Rumân cu toţ fecoriî meî, derept ug. 10. Şi aceşt[î] ban[î] i-am luoat din mâna luî Bolfi, Rumăn Vistiiaruluî, ca să-î fiu Rumân în veac; păntru că Bolfi el s’au fost vândut Rumăn, cu toţ fecoriî luî, jupă-nuluî Neculiî Vistier, şi au luoat ban[ij deplin, de casa luî; apoî au făcut pre un fecor al luî fratje], de au luoat ban[î] a doara, iar 2000 de ban[îj. Ce, dec’ au vinit jupfăjnul Necula Vistierul la sat, el au aflat pre Bolfi itlenci l-au pus să dea doo găliţ. Iar Bolfi au văzut că au făcut rău şi-î va fi greu, ci au luoat ban[i] de la ficorul luî, Vălsan, şi mi au dat mie, Vladul, ca să fiu Rumăn jupânuluî Neculiî Vistier în vec, şi Bolfi iar au rămas Rumăn, cu fecoriî luî». Marturî' www.dacoromanica.ro 442 D0CUM12NTH -V1UNTKNE DIN COLECŢIA D-LUI EM4NUIL DIDESUU Gligorie Comis, Mitre Paharnic (?), Radu Postelnic, Danciu Logofăt. 15. Bucureşti, 3 Iulie 7141 (<1633 ). Matei-Vodă, < nepot al prea-bunuluî, răposatului, bătrînuluî Io Băsărabă Voevod», pentru < Giurca Cliucerul ot Medvăjde şi Lupul ot Zagaia, nepotul jupaniţeî Marinei, şi fraţii lui, Radul din Ergheariţa, din judeţul Mehedinţi». Li dă pe Anca Ţiganca, fiica Soreî, cumpărată aceasta de la boierii Spineani, cu IOOO de aspri. Boierii. Radul Buzescul Vel Ban, Ivaşco Vel Vornic, Radul Năsturel Vel Logofăt, Gligorie Vel Vistier, Tudosie Vel Spatar, Mihaiu Coţofeanul Vel Stolnic, Buzinca Vel Comis, Vucina Vel Păharnic, Costandin Vel Postelnic. Scrie Lăpă-dat. Semnătură. Monogramă. Pecete pe hîrtie. Pergament. 16. Bucureşti, 31 Mart 7146 (1638). «Vasilie Păharnic, fe-corul Predei Spatar, nepot de fecor Nicăi biv Vel T dă «Necoleî pracălabul de Glogova» Corcova, cu 340 de ughi: «fac preste tot aspri 67.900 . Marturî. cei din hrisovul de întărire [n° următor] şi ot Fălcoî Pâtru Slujer, i ot PrădeştfîJ Petrea Cliucer, i ot Severin Buliga Capitan i Lepădat iuz., i ot Jirov Manole Postelnic, i ot Bresniţă Mihaiu Postelnic, i ot Stăngăcea Nicola Postelnic, i ot Glogova Vintilă Postelnic>. Urmează iscăliturile şi peceţile. 17. Bucureşti, 10 Maiu 7146 («1638»). Matei-Vodu, pentru «Necola prăcălabul ot Glogova >, dîndu-î satul Corcova (Mehedinţi), pe care l-a cumpărat Nica biv Vel Logofăt supt Mihai-Vodă. In el se cuprind părţile zise: Cordunul, Cârligul şi cu iluio sa Kiiiioi'pa^Y» (plaiu de vie). Necola cumpără, la rîndul său, satul, ivt f\K0(i4 rc^KcnUH (de la Curtea Domniei Mele), de la Vasilie fiul lui Preda Spatar, nepotul de fiu al lui Nica, cu 76 ooo de aspri. Zapisul de cumpărătură îl iscălesc Hriza biv Vel Bau, Teodosie Vel Ban, Gligorie Vel Logofăt, Dumitru Dudescul biv Vel Vistier, Preda VeL-Spa±ar, Dumitru Filieşanul Vel Pitar, Dragomir Vel Armaş, Barbul Păharnic ot Brădeşti, Radul Căpitan de Fărcaş, 34 MEpKEtiiti (de Roşii), Barbul de Poiană, Căpitan za Dărăbanţi, Preda Cliucerul de Ceaplia, Iacov Cliucerul de Cernaia, Tudoru Postelnic 3,\* kk khiii'4 cif. Marturî. Hriza, www.dacoromanica.ro M\TERI\LE DE ISTORIE CULTURALA 44H Teodosie, — Vel Vornic, Gligorie Vel Logofăt, Radul Vel Vistier, Preda Vel Spatar, Buztnca Vel Clucer, Radul Vel Comis, Vasilie Vel Stolnic, Vucina Vel Paharnic, Costandin Vel Postelnic. Scrie Lepădat Logofăt. Semnătură. Monograma cu roşu. Pecete. Pergament. — Şi traducere anonimă din secolul al XVIII-lea. 18. Bucureşti, 24 Decembre 7163 (1654). Constantin Şerban, pentru Necula vtori Clucer din Glogova şi fiii luî: Semen Logofăt, Ivan Paharnic, pentru Corcova. Se înşiră Rumîniî, între cari: Bălac, Băluţ, Pastrăvan, Giura, Mainea, Ianaş, Frăincul, Bâtiia, Vlădoiu, Pădure, Străţimir, Iancul, Sava. După întărirea de Mateî-Voda, cer la Divan să li se îngăduie a întoarce banii Frătilă, Râducan si Samfira. Dar numele tatălui lor se afla între Rumînî în hrisovul lui Mihai-Voda pentru Nica Logofătul Acum, , vinde vără-meu Ionu Log o]făt, fecorul popei Vladului» de acolo, partea-i de moşie: «din tote funile, şi cu luncele, şi din crivin a , şi toate împărţealele . . ., şi cu ştirea tuturor fraţilor meî de moşie, şi din sus şi din jos;. Mar-turî: «Ionu Logofăt, Stoian stegarul, Peia şi Miho Postelnicul, şi Stoican». 20. Bucureşti, 24 Maiu 7 180 ( 1672»). Grigore-Vodă, fiul răpo- satului Gheorghe Ghica, «sf[i]ntii şi dumn[e]zieştiî man ăjsthî ce iaste a răposatului Radului Voevod, den josul oraşului Domnii Meal e] Buc[ujreştiî, unde iaste hram Sta Troiţfă] , şi egumenului: Dionisie Arhimandritul >, pentru Izlaz- «şăzutul satului şi anexele, pre hotare bătrâne şi pre seamrte . Pentru că acestu satu Izlazul fost-au de moşie jupăneasii Margaî, moşa Prediî Vornicul Brăncoveanul, iar apoi I au fostu cumpărat Radul-Vod[ă] Călug[ă]rul de la jup[ă]neasa Marga, şi au fostu dat dentr’aceastu satu jum[ă]tate zeastre jupfă]neasiî Cr ăjstinii, sora lu Pătraşco-Vod[â], iar jum âjtate de sat au fostu rămas pre seaama Domnii. Dupre aceia, fee ojriî jup[ă neasiî Cr[a s-tiniî, Badea şi cu fraţii lui, ei au fostu văndutu această ju-m ăjtate de satu Banului Dobromir, derept 70.000 de aspri. Apoi, cănd au fostu în zilel[e] Mihnii-Vod[ă], ll 7095, întăm-platu-se au lui Mihai Postelnic, fecfojrul lu Dobromir Banul, moarte, şi, îngropăndu-se în sf[ă nta măn[ă]stire Sta Troiţjă], fost-au dat această jum[a]tate de sat, Izlaz, şi cu Rum[â nil, sf ijntii mănjăjstiri, pentr 1 sufletul părinţilor lui, şi pentru sufletul lui, şi s’au scris şi la sfanţul pomealnicpre tată-său Dobromir Banul şi premum ă]-sa, jupăneasa Vilaei, şi Mihai Postelnic, şi alte rudenii ale lui, pentru pomeana. Mihnea-Vodă dă restul, mănăstirii, «şi l-au ţinut la măn[ă]stirea satul peste tot, den zilei[e] Mihniî-Vod[ă], păn în zilei e] lu Mihai-Vod ă , căndu aQ venit Sinan-Paşa cu Turcii în ţeară. Şi, dupre c[e] au stricat Sinan-Paşa mănră]stirea den temelie, de tot, atunce s’au fostu risipit toate bucatele] mănfăjstirii, iar satel[e] mănăstirii şi moşâile le-au ţinut unii şi alţii, cine au putut. Aşijderea si www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ Ufi satul Izlazul 1 au fost luatu de l-au ţinut boiariî den Brănco-veanî şi Buzeştii, peste tot, păn în zilelLe] Radului Voevod Mihnea Şi, dupre c[e] au venit Radul-Vod[ă] cu Domniia aicea în ţeară şi văzăndu măn[ă]stirea moşu-său, lu Al[i]x[a]n-dru-Vod[ă], fec[o]rul Mirciî-Vod[ă], risipit[ă] şi spartă de păgânii turci, înciputu-o-au de o au rădicat şi o au făcut den temeltia ei păn în săvârşit, şi au căutat de moşii şi de satele măn âjstirii, de le-au strănsu de la cine le-au ţinut făr de treabfâ], şi iar le-au dat la sf[â] ita măn'ă ştire v. n° 2].» Aşa şi Izlazul. Dar supt Matei Vodă, «s’au fostu sculat Preda Vornicul Brăncoveanul, nepotul lu Matei-Vod ă], de au fostu luat satul Izlazul, tot, de la măn[ă]stire, făr de cale şi făr de dereptate, in sila lui, şi l-au ţinut Preda Vornicul păn la Mihnea-Vod a , care au venit în urma lu Costandin-Vod[ă . De atunce iar l-au luat măn ăjslirea. . . Apoi, dupre c[e s’au dus Mihnea Vod[a], avut-au multă păr[ă] şi gălceav[ă călug[ă rii. .. cu jupăneasa Păuna a Predei Vornicul Brăncoveanul . . . Iar dupre aceaia, când au fostu în zilei[e] Domnii Meal[e , în Domniia de ’ntăiii, s’au voitu şi s’au împăcat jup[a]neasa Păuna cu părintelje] Iochim, eg[u]menul de la Sta Troiţfă », luînd, fie care, jumătate din sat («jupăneasa Păuna cu nepoţii ei . «Barbul 1 şi Costandin>): cine va începe pîră, va pierde şi ce are. Domnul, la vederea zapisului, iscălit şi de boiariî Divanului», întăreşte. Martur!: Ghiorghie Băleanul Vel Logofăt) Stroe biv Vel Vornic, Vintilă Bucşanul Vel Ban de Craiova, Neagoe Vel Vornic, Hriza Vel Vistier, Toader Sturzea Vel Spatar, Badea Balăceanu Vel Clucer, Stroia Vel Postelnic, Cornia Vel Păharnic, Preda Poinarul Vel Stolnic, Matei Vel Comis, Papa Buicescul Vel Sluger, Staico Vel Pitar, Radul vtori Logofăt. Scrie Alexandru ot Săteanî. Iscălitura. Monogramă roşă, împodobită cu verde. Pecete mare, cu data de «7180: 1677 [cu cifre arabe]», de-o parte şi alta a celor doua figuri. In colţ, jos: «Proc. Ivaşco Vel Logofăt». Pergament. 21. 5 Iunie 7184 (1676). Duca-Vodă, lui «Costandin vtori 1 V. Doc. pttvttoare la Constantin-Vodă Bihicoveami, Bucureşti, 1901, p. 170, nota I. www.dacoromanica.ro 440 DOCUMENTE MUNTENE DIN COLECŢIA D-LUt EMANUIL B1BESCU Logofăt Brăncoveanul l, snă Papei Postelnicul, nepotul Predii Vornecul Brăncoveanul, şi cu fecfolriî lui, căţi i-ar da Dumnezeu, şi sf[i]ntiî şi dumnezieştiî mănăstiri a Radului Voe-vod, den jos de Buc[u]reşti, carea iaste sf ă]ntul hraam una fiindu nedespărţită Sf[ă]nta Troiţ ăj» (numele egumenului în alb), pentru Izlazul, «şi cu gărla ce se zic[e] Gărla Margăî, şi den şedearea satului, de pretutindenilea». Intre Rumînî: Ne-cula al Bercii, Badea snă Mihil, Bercea, Stan al Veliî, Stroe al lui Căcăţui, Mareşu, Cernica al Draghiei, Cernica al Bră-tuei, Dragomiraş, Iova, Stoica al Mărzaculuî, Stroe al Cucii, Milea al Vrăjitoriului, Stoilă, Lupul, Nica al Grecului, Stan al Lungului, Vladul Briceagu, Iane Măţăîi, Stan Goaţ[ă], Dumitru Lămătescul, Stoica al Tihi, Stăniica, Stan Banul, Stoica Ţăcălău, Ion Coşcan, Vladimir, Staneul Firuş, Stoica Bogdănie, Ştărbu, Necula Bădău, Badea al Drăguşănoae. Constantin îl avea «despre moşie, despre moşu său Preda .. . Iară după aceia Rumânii dentr’acestu sat... şi au fostu fugit den sat, preste Dunăre, de au fostu şăz[ă]tori acolo, la Turci, ca nişte oameni răi şi ficleanî; şi, şăzăndu ei acolo, la Turci, s’au fostu sfătuit cum vor treace dencoac[e], să vie naintea Domnii Meal[e], să scape de rumănie, şi, trecăndu, numai ce aii venit naintea Domnii Meale, în Divanul cel Mare, de s’au părăt de faţ[ă] cu boiarinul Domnii Meal[e ... Şi aşa zicea Rumânii din Izlaz, cum că moşia a satului Izlazul iaste a boiarinului Domnii Meal[e] . . ., iară ei nu suntu Rumâni, fără numai ce au şăzut în sat, în Izlaz». Brăncoveanul spune că n’are cărţi pentru sat, dar îi e moşie de la Preda şi ştie că şi Rumînii sînt ai lui. Se întreabă boierii din Divan: ei daii dreptate lui Constantin, «şi zicea cum că în zilei[e] altoru Domni bătrâni nu s'au fostu scriindu Rumânii pre nume în cărţi, iar tot i-au fost ţinut boiarii Rumâni, măcaru căc nu s’au fost scriindu pre num[e] în cărţi». De aceia se ridicase, ţeranii cu pîră, «că doar vor scăpa de rum[a]nie>. «Dec[i] Domnia Mea datu-i-am de grumaz denaintea Domnii Meale den Divan, la măna boiarinului Domnii Meal[e] . . ., de le-au 1 V. maî 4us, p. IS7, n° 45. www.dacoromanica.ro MATLRIALE DU ISTORIE CULTURALA 447 făcut şi certare, cu porunca Domnii Mealfe, dăndui pren tărgu, ca să nu maî rădicfe altă dată pre stăpânul lor, şi pentru căc au fost nişte oameni răi şi ficleanî, şi fugari pre Ia Turci, părăsindu-şî birul şi harac[u]lu împăratului; şi acum s’au scris tot pre num[e] în castă carte a Domnii Meal[e], ca să fie Rumâni boiarinului Domnii Mealfe ..., cum au fost şi mai denainte vreame, dă la moş, dă la stremoş.» Boieri: Radul Năsturel Vel Ban de Craiova, Vălcul Vel Vornic, Şar-ban «Catacoz[i]no» Vel Logofăt, Hriza Vel Vistier, Lupul Vel Spatar, Cornia Vel Clucer, IordacheVel Postelnic, Staico Vel Păharnic, Costandin Vel Stolnic, Vladul Vel Comis. Scrie Dumitraşco Logofăt. Iscălitură. Monogramă cu aur. Sus vulturul şi flori cu aur. Pergament. în colţ, semnătura luî <Şerban Cantacuzino Vel Logofăt». Pergament. Pecete ruptă. 22. «f Să-s ştie Rumânii, boereî cum ţinea din funea fâr cas ta] că o ţin jumătate.» Se înşiră cei «din funea năcşască», < din funea grozască, 2 părţi rumăneştfî]», «din funea Viteazului). Nume ca: Căzan, Nicul, Răncoiul, Bălaur, «Radul mic bătrân», «Dan Căp[o]tescul», «Pătru Nicorescul». «Moşia Răio-sului, care o vândut Măldăreşti Predei Vornicului.» «Manea ce l-au vândut Stroe Măldărescul din Rămeştfi].»— Pare a fi scris de Constantin Brîncoveanu. 23 Răscu[m]părător[e] slujitorilor de moşie, de la Radul-Vod[ă]», cu însemnarea de bani şi «paş». «Moşicul , «Paica», Mirence», «Leotă , «Drăgumin», «Drăghie , «Bodişan», «Matea», «Vladul Vujiha». La sfîrşit: «slujfitorî] i cnez paş 2.403). — Pare o fi tot de mîna luî Brîncoveanu. 24. Răscumpărfăjtorţe] de la Radul-Vod[ă], cin[e] căţ ban[î] au dat şi căt paş ţine Rumănăii.» Scris de Constantin Brîncoveanu ? Pe V°, într’o scrisoare frumoasă: «Să-s ştie moşia Rum[ă]nilor carii s’au vândut Predii Vornicul, cu părţile lor». 25. 11 Novembre 7185 (1676). «Dara» şi fiul ei Stan dau părintelui Evthimie şi fiiu-său lu Stan Logofăt), partea lor din Scărişoară; «dup[ă] ce căzum întru acastă grea urgie, deadem tot ce avum dup[ă] suflet şi, neavănd cu ce plini, fost-am văindut» şi moşia, cu 1.633 de «banp] gata . O aveau de la «Drăgan Sfatoghie». «Nedăndu-ne răgaz părăşiî>, maî www.dacoromanica.ro 448 DOCUMENTE MDNTESE din COLECŢIA D-LUL emanuil bibescu ieau bani şi pentru restul ce maî aveau. S’au făcut această tocmealfă] în sat, în Scărişoarja], la casa Stoineî Vornicel , fiind mărturii «oameni buni şi bătrâni de ai satului». Semnează şi , da zapis către (părintele Euthimie si fiu-său Stan Logofăt», vînzîndu-î moşia de acolo. 29. 7190 (1681-2). Şerban-Voda, la«I2boiarî, carii santeţ luaţ pre răvaşăle Domnii Meale de boiarinul Domnii Meale Costandm Brăncoveanul Vel Spătar şi de sluj[i]torii şi me-giiaşiî de la Scărişoară», pentru a se hotărî mo?ia. Trimete şi el un vtori Portar pentru aceasta. Pecete cu chinovar; monogram roşu. 30. 9 Iunie 7190 (1682). învoială între săteni din Scărişoara. Iscăleşte şi «eu Dumitru Stup[a]reţul». 31. 11 August 7190 (1682). Cei doisprezece de maî sus n° 29] ai Brăncoveanuluî, slujitorilor şi «megiiaşilor birnec» : «Barbul Vistier Fărcăşanul, Vartolomei den Fălcoiul, Ghiorghe Logofăt de acolfo], Zahariia de Preajba, Matei Fiseanţea den Ştejariul, Istratie den Izbiceanî, Voinea Căuş de Zvorsca, Tanasie de Izbicean[i], Pătraşco Logofăt dă Berendei, Ma. noii de BebiC, Chirca Logofăt de Bărseşt[i], Necula de la Caracaal», pentru căutarea Rumînilor de la Preda, «moşul» lui Costandin, şi a hotarelor. Erau şi vii acolo, ale lui, ale slu- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 449 jitorilor şi megiaşilor, «înfundate». Se vor căuta şi hotarele «de spre Băbic şi d[e] spre Frăsinetul de cămpu». Pecete cu chinovar. Monogramă roşă. «Şi zioa la Cărstov. Ispravnic — vtori Portar». — Dublu exemplar. 32. Septembre 7191 (1682). «Sluj[ijtoriî din Scărişoara], împreun[ă] cu Caimacami ot tam, anum[e] Ion Logofăt i popa Turnea i Andrei Albul Ceauşul cu frat[e]-mieu Voinea, i Ion iuz. i Stancul, cu nepot[u]-mieu Ion, i Voinea Bolfe i Andronfi], cu frat[e]-mieu Drăgan, i Muşat, cu fraţ[i] miei Stoinea i Radul, i Stanciul Borcigoî i Danciul zet Stan i Stan sin Călug[ă]-rului» dau lui «Costandin Brăncoveanul Vel Spătar» «moşie şi Rumâni» acolo, pentru a-şî mîntui viile la hotărîtură, şi, neavînd, ai da «vie pentru vie», cum s’ar fi cuvenit, aşa-î dau «din sus, loc sterpu, făr de sălişte, moşia cu rumâni, . . . şi i-ara mai dat dumnealui loc împrejurul viii, ca să ş mai lărgească, să nu fii viia înfundatfă], agru din vii, păn în drumul sării, funî 10, şi din capul viii la cămpu iar funî IO, în lungu şi în laţii, pre din sus, din gardul viii funî I în sus», etc., «şi funea iast[e] de paş 40». Marturî: boierii din documentul de la 15 Septembre şi, pe lîngă dînşiî: «Necula Cup. ot Caracal». 33. «Să-s ştie ocina slujitorilor din Scărişoarfa] ce am ales precum au spus ei, fiindu cu toţi de faţ[ă], precum semneaz[ă] în jos anum[e], Septemvrie 10 (?) d., 7191 [1682].» în faţa sătenilor se înseamnă paşii. între ei: «Muşat i Stoinea i Radul Caimacanî», .un «Vornicel». Apoi: «să-s ştie ocina megiiaţji]-lor de aiceî, din Scărişoar[a], precum au spus ei», etc.: «Manea Bobescul», «Vălsan al Paicăî», «Dum[i]tru Părdii», «Bă-laur al Popării», «FeraBou», «AndreiArmaşul», «UrsuLeacii», «Albul Guţăî», «Pieptea», «Rana, verii Voinei». «Să-s ştie ocina Rum[ă]nilor dumnealui Costandin Brăncoveanul Vel Spătar, de la Scărişoar[a]». Nume ca: «BadeaSfatoghii», «Bă-dicea», «Dabul», «Neagoe Coroiul», «Iordan», Taatul», «Ră-dana», «Albul Văj», «Mecleuş», «Lupul Dudău». Semnează cei doisprezece hotărnici. — Şi copie din 1818. 34. 14 Septembre 7191 (1682). Radul, fiul lui Şteful din Scărişoara, vinde partea sa de acolo lui «Costandin Spătar 66549. Voi. V. 29 www.dacoromanica.ro 450 DOCUMENTE MUNTENE DIN COLECŢIA D-LUI EMANITIL BIBESCU Brăncoveanul» : «paş 40, derept bani gata 49 p1». Luase şi el moşia «de Ia Vasiliia al Uoroiulul». Marturî: Barbul Vistier Fărcăşanul, Pătraşco Logofăt dă Berindeaî, Matei al Fiseanţel Logofăt, Voinea Zvorcanul, Nacol ot Carabas (?), Za^apijas, Manolea ot Băbenl, Vartolomeiu Fălcoian[ul]. 35. 15 Septembre 71^1 (1682). Nicoar[ă] sin Drăgan al Grosului ot Scărişoarfa]* dă aceluiaşi partea sa din moşie: «moşie stearpă, făr de Rumănî». Marturî ca şi în celelalte documente cu aceiaşi dată. 36. 15 Septembre 7191 (1682). «Nan, fecorul Iul Nan ot Scărişoar[a]», îşi vinde partea de moşie aceluiaşi. Mărturii celorlalte documente cu această dată. 37. 15 Septembre 7191 (1682). «Pătru al Pistriţiî ot Scărişoară]» îşi vinde moşia de acolo Iul «Costandin Vel Spătar Brăncoveanul» : «moşiia stearpă, făr de Rumănî» : 20 de paşi pentru 5 taleri. Lui, <şi coconilor dumnealui». Semnează cel de la documentul precedent cu această dată. 38. 15 Septembre 7191 (1682). «Nedelco sin Voichiian ot Scărişoar[a]» vinde moşia sa Iul Constantin Brăncoveanul. Iea banii de la Badea Logofăt. Mărturii celorlalte acte cu această dată. 39. 15 Septembre 7191 (1682). Un sătean din Scărişoara vinde Iul «Costandin Vel Spatar Brăncoveanul» «paş 54 dreptu bani gata t1 13 p1 . . ., moşie stearpă». Scrie «Varto-l[o]meî Fălcoian». Marturî: «Barbul Vistier Fărcăşanul», «Pătraşco Logofăt dă Berindeaî, . . . Ceauşul din Huria, Gheorghe Fălcoianu, Voinea Zvărcanul, Manol[i] ot Băbic» şi doî Greci. 40. 16 Septembre 7191 (1692). Un locuitor din Scărişoara cedează partea Iul de moşie Iul Brăncoveanul. Aceiaşi marturî ca şi ’n documentul de la 15 Septembre. 41. 16 Septembre 7191 (1682). «Noi aceşti 12 boiarî hotărnici» hotăresc moşia Scărişoara. — Şi două copil. 42. 17 Septembre 7191 (1682). Un locuitor din Scărişoara face o vînzare în sat Iul Brăncoveanul: «paş 10 şi o viia, derept ug. 5». Mărturii ca şi în documentele din 15. 43. 17 Septembre 7191 (1682). «Dan Cotofeal» din Scări- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ ill şoara face vînzare în sat lui Brăncoveanul. Marturî ca şi în documentele de la 15. 4^ Bucureşti, 6Decembre 7191 (1682). Şerban-Vodă (cinstitului şi credinciosului boiarinului Domnii Meale Costandin Brăncoveanul Vel Spatar şi cu copii lui, căţ Dumnezeu i va dărui, ca să i fie lui ocnă în sat în Scărişoară ot sud Rom. toată partea moşu-său Predii Vornicul, şi cătă au maî cumpărat dumnealui în urmă». Se înşiră Rumîniî, între cari: Mirea, Mârin, Călţea, «fee[o]rii Bâdiciî», Mihil, Gărdu, Stoinea, Roman, Neagul, Ghincea, Dragul, Unchiaşul, Marco, Oanca, Ganea, Dragotă, Vruţul, Stan Făşeu. Avea ca vecini «megiiaş şi sluj[i]tori den Scărişoarfa]». Iea doisprezece boieri hotărnici pentru alegerea părţilor sale : Barbul Vistier Fărcăşanul, Vartolomei de Fălcoî, Gheorghie Logofăt ot tam, Zah[a]ria ot Preajba, Matei fec[o]rul Fiseanţiî ot Stejari, Istrate ot Iz-biceani, Voinea Ceauş ot Zvorsca, Tănasie Logofăt ot Izbi-cianî, Pătraşco Logofăt ot Berindeai, Manolie ot Băbic, Ivancea Ceauşul ot Huria, Necula Techigiul ot Caracal, pe lîngă ispravnic : Radul vtori Portar. Ceilalţi proprietari nu voiesc a presinta alta decît «o foae scriind pre răscumpărătoarea lor de ocnă, cănd o au răscumpărat ei de la Necula Vistier, care căţ bani au dat şi cătă ocnă ţine». Ei «au făcut fune de stănjăni 40 şi au tras moşia pren trei locuri, den hotar păn în hotar» ; «la Olt», «la mijlocul moşii», «la capul hotarului de spre Frăsinetul de cămpu». Vecini erau şi «fe-c[o]rii lui Iordache Stolnicul». Pomenit «drumul sării». Mar-turî: Radul Vel Ban, Badea Bălăceanul Vel Vornic, Gligorie Vel Logofăt, Barbul Milescul Vel Vistier, Stoian Vel Clucer, Ghînea Vel Postelnic, Statie Vel Păharnic, Iordache «Canta-cozinno» Vel Stolnic, Papa Buicescul Vel Comis. Şerban vtori Logofăt ispravnic Scrie «az Goran Stancovic Logofăt Olă-nescul». Pecete ruptă. Monogramă aurită. Pergament. — Şi copie din 1818.—V. facsimilele hors texte. 45. 15 Maiu 7207 (1699). «Ion Ţărebuţenul» dă zapis «uncheşului Cuman», luîndu-1 în chizeşie. Marturî: «Stoica ot DT Vel Căm.», «Nicula Văt. za cărm. (sic)». 46. 25 Maiu 7208 (1700). «Preda Prşcoveanul Vel Medel- www.dacoromanica.ro 452 DO 'UMEXTE MUNTLXL DIN COLUCflA D-LUI EMANUIL BIBELOU nicer» (în act chiar, «Părşcoveanub) dă zapis «la cinstita măna Mării Sale Radului beizadea*1, că «a dăruită fiiulurMarii Sale şi nepotului nostru — (sic) toată partea sa de moşie de la Scărişoară, cu viia ... şi cu Rumănî ...» — Şi copie din 1S1S. 47. 20 Iulie 7208 (1700). Vînzare la Scărişoara, cu învoirea tutulor < moştenilor>. «Şi amu scrisu eu popa Muşatu cu zisa şi cu învăţăitor[a , şi s’au datu la dămaşu oc[ă] rachiu 2, lit. I, si oc ă I rachiu cu o paxie» (sic; sau: cărpaxie f). 48. 20 Mart 7209 (1701). «Iosif monah, carelfej m’au chemat pre mirenie Ion Tuz[başa] ot Scărişoarfa], împreună cu frate-mieu Vladul Log^o]f[ă]t», dau zapis «Mării! Sal[e] Radului beizade, snă răposatului Iliiaş Voevodu», că-î vînd partea lor de moşie. Socoteala întinderii se face în paşi: «pasul de palme 4». Se mal vînduse din moşie ceva «la Dumitru Dă-r[ă]banţul. . . Care moşie mearge lungul din matca Oltului păn în hotarul Frăsinetuluî, precum mergu toate moşiilfe]; însă moşie stearpă, făr de Rumănî». Ieau 66 de bani pe stîn-jen. Marturî şi un «popa Tuinea», un «Vladul Paicul».—Şi copie din 1818. 49. 11 Maiu 7214 (1706). «Stan diiaconul, fec[o]rul părintelui Eftimie c-au fost egumen la măn[ă]stirea de la Găl-meaeî», dă zapis «la cinstită şi luminată măna Mării Sal[e] Doamnil Stâncă! , căreia-î vinde moşia sa în Scărişoara, «în-jugăndu-mă şi pă mine vreame de lipsă . Şi «1 răzor de vil lucrătoare». Preţul e de 66 de bani pe stînjen; «care fac tl 50, bani 100», pentru tot. Martur şi «lordache Fiseanţea». Şi copie din 1818. 50. Ii Maiu 7214 (1706). Un sătean din Scărişoara vinde moşia sa de acolo < Doamnei Stâncă!»2, anume: «un rozor de vie în luncă». Mal avea ea pe aproape cumpărătură şi «de la dumnealui Preda Medelniceariul Părşcoveanfu]» [n° 46]. Ea voise «să-ş îngrădească cu gard acestea rozoar[e] devii». Iscăleşte şi < Cărstea Vătau».— Copie din 1818. 51. Bucureşti, 14 Februar 1760. Scarlat Ghica lui Costau- 1 Ginerele lirîncoveanului. 2 Văduva lui Radu beizadea. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 4"j3 din Strămbeanul biv Vel Vistier, «ca să aibă a ţinea trei preoţi la bisearica dumisale de la Corcova ot sud Meh e]-dinţi». Biserica, cu hramul Sf. Voevozî, e făcută de el «din temelie», După cerere, dă şi Domnul un «preveleghiu», iertînd pe cei treî preoţi «de toate dăjdiile şi orănduialile», precum şi de «poclonul episcupescu». Se maî scutesc pentru biserică o sută de «stupi i rămători de dijmărit» ; 300 de vedre de vin ale ei nu vor da vinăriciu, pentru o sută de 01 nu se va culege oieritul. Scutirile se mai cuprindeau şi într’un act, din 17 Octombre 1753, al lui Constantin Racoviţă. Marturî: fiii Domnului, Alexandru, Mihail, Nicolae, Grigorie, Gheorghie fv. maî sus, p. 390 ; Costandin Dudescul Vel Vornic, Ştefan Văcărescul Vel Ban, Costandin Brăncoveanul Vel Logofăt, Dumitraşco Sturzea Vel Spatar, Mihaî Cantacuzino Vel Vistier, Manolachie Geanet Vel Postelnic, N. Dudescul Vel Clucer, Nicolachie Vel Paharnic, Sandul Bucşănescul Vel Stolnic, Nicolae Brancoveanul Vel Comis, Ianachie Vel Sărdar, Ioniţă Căndescu Vel Medelnicer, Ianachie Vel Sluger, Ioaniţă Guliiano Vel Pitar. Scrie «Andrei Logofăt za Divan». In colţ, jos: < Ioan Văcărescul Vel Logofăt proctennomu». Iscălitură. Monogramă. Pecete mică octogonală. Podoabe colorate: sus un scut, cu coroana, armele amînduror ţerilor şi însemnele Domniei. 52. 4 Iulie 1764. Ştefan Racoviţă întăreşte o alegere a boierilor, făcută după cererea unor preoţi din Scărişoara cu «cetaşii lor», ce se plînsese de Nicolae Brîncoveanu biv Vel Clucer, represintat la «alegere» prin «Sandul biv Căpitan za lef[e]c[iîj». Nicolae face să se arate o hotărnicie din 7191 pentru domnescul său strămoş. Maî cumpără de la fiii călugărului («igumen») Eftimie, la 7214, «răposatul beizadea, ginerile Mării Sale Costandin-Vodă Brîncov[eanul]». — Copie din 3 April 1804. 53. 6 April 7274 (1766). Vînzare la Scărişoara «Nicolei Mocan», «păn va fi veacul şi pământul». 54. 27 Decembre 1799. Ordin al lui Alexandru Moruzi către biv Vel Postelnic Nicolache, caimacam de Craiova, pentru cererea lui Vel Logofăt de Ţara-de-sus Nicolae Brăncoveanu, www.dacoromanica.ro 4-54 DOCUMENTE MUNTENE DIN COLECŢIA D-LU1 EMANUIL BIBESCU de a se face o cercetare la Scărişoara. — Urmează copia cererii, din io ale lunii. Brîncoveanu se plînge de «moşneni, ci, stăpă-nindu-să d’avalma cu dânşii, numai ei vănd vinul şi rachiul al lor, au şi moară pe apa 01t[u]lui, şi făcu ce voescu, nefolosindu-să casa mea într’atăţea ani nici măcar cu unbanu». Cere «teh-sil» ca ei să restituie ce au să dea după aşeziimint. «Şi, pentru de a nu să mai urmă această obrăznicie a lor şi de acum înainte, să fie luminată poruncă de a să pune acolo doao cărciume şi, căt câştig va eşi de l[a] aceste doao căr-ciume, cum şi ce să v[a] aduna dupe moară, vatră şi bucatele câmpului, să-s împarţă de acum înnainte pe din doao : să iâ adecă acei moşneni jum[ă]tate şi casa mea jumfăjtate, păn la un banul».— Alegere acolo şi în l8oo, de Serdarul Nicolae. 55. 5 Mart 1800. Plîngerea moşnenilor din Scărişoara. Vitele lor păşteau pe o moşie vecină a lui Nicolae Brăncoveanu. După porunca Domnului, se duc vitele «la Craiova, şi să ne îndatorăm de a plăti suhat pentru păşcunea ce fac vit[e]le noastre; dar, ca să nu mai umblăm prin judecăţ şi să ne cheltuim, ne-am învoit cu dum. epistatul moşiilor dumnfeajlui Vel Logofăt. .. în toţi ani să arăm cu zece pluguri ale noastre într’o zi pă an, ori toamna sau primăvara, şi să avem a săcera acele bucate iarăş noi, iar la treeratu lor să nu avem a ne amesteca.» — Constantin e întărit la 5 Maiu de Serdarul Nicolae, se pare ispravnicul judeţului, şi se trece în «condica» lui. 56. 8 Mart 1800. învoiala sătenilor din Scărişoara cu epistatul lui Nicolae Brîncoveanu: la două crîşme, se va împărţi cîş-tigul în două, «pă funii», «iar dijma de bucate să să strângă la un loc, să-s împarţă iarăşi pă funii». De la moară vor da ei o mie de ocă de făină pe an, dintre care jumătate va fi mălaiu. Şi cheltuiala morii va fi asupra lor. — Actul e întărit de ispravnici. 57. Nişte oameni de la «Slatinasud Olt» se pling contra unor moşneni de Scărişoara că, «rămăind săraci de părinţi şi ne-vărsnicî, ne-am pomenit crescuţi în striinătate, apoi, băgăn-du-ne slugi pe la stăpâni, aceşti moşteni ne-au împresurat www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 455 parte dă moşie cu totu». Cer Divanului a li se «alege». Seri. sorile li s’au răspuns (răpus) «din vremea răzmiriţilor». Cer deci «carte de blestem ca să ne arate bătrâni suma stănjinilor noştri». —Se dă ordinul cerut, la 12 Iulie 1809. Pecetea cu chinovar a Divanului. — Sătenii dau mărturia la 22 (?) Iulie, semnînd cu calificaţia «moşten», «moşteanu». 58. 1815. Vinzarede părţi din Scărişoara către Banul Grigorie sau Grigoraşcu Brăncoveanul.—El cere alegerea Iorlai8i8. — Vechilul său pentru aceasta e «Hagi Enuş». Caimacamul Craioveî e «Nicolache Suţ[u]». — Cu acest prilej, se mai fac vînzărî. Popa Ioan, «duhovnicul» din Scărişoara, trimete pentru aceasta oamenii din sat cu răvaşe de la el. — Hotărnicie din 12 Iunie. 59. Bucureşti, 20 Octombre 1838. Eaortx I]p semper, in locis ubi lingua h m-garica praecipue viget, missionarium huius linguae gnarum constituere; et hoc praecipimus ut ad amussim servetur. > 4° Să fie blînzî cu enoriaşii: «nullus ergo deinceps iurisdic-tionem sibi arrogare praesumat quemcunque publica paena plectendi, aut verberandi, aut ad patibulum, cui vulgare nomen Tibba factum est, damnandi, aut multa pecuniaria feriendi, nisi ob aliquod enorme piaculum, petito prius, et obtento, P. Praefecti pro tempore consensu. Si quis autem mulierem sive puellam percutere attentaverit, scire debet se gravioribus animadversionibus fore obnoxium: haec enim agendi ratio, prae- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 469 ter percussionis vitium, adiunctam habet magnam indecentiam atque immodestiam, praesertim in sacerdote. . . 5° . ■ • Omnem cum mulieribus familiaritatem vitetis, ne pereat castitas. . .» Oprită vorba cu ele prea des, şi cînd sînt singure. Confesiunea în casă, adusă de greutatea timpului, să se facă numai cu uşa deschisă şi «interposita inter ipsos et confitentes erate lignea, aut ad minus aliquo velamento longitudinis saltem duorum pedum. . . Postremo penitus improbamus pessimam consuetudinem, melius dicamus abusum, adhibendi foeminas pro servitio culinario, praesertim ubi culina constituit indi-visam residentiae sacerdotalis» : să aibă doar cel puţin cincizeci de ani. Să poarte cît mai mult haina Ordinului. Pentru subvenţia acordată Misiunii ungureşti, se vor desface de la fiecare parochie anumite sume din cele acordate de Propagandă. Să nu se ceară prea aspru , e pusă pe ceară galbenă. La 20 Octombre 1S29, Pauphilj, «commissanus generalis et Prefectus apostolicus». La 10 Decembre 1832’ Carol Magni, «apostolicus visitator ac Prşfectus». Pecete, cu vulturul polon, al Misiunii. 4 «Liber baptizatorum parochiae clesiensis, copulatorum mortuorumqne, 111-ceptus anno 1793, in Paschate.» 5-6. Două registre din Faraoanî, care merg de la 1780 pană la 1830- din al doilea am scos unele din documentele cuprinse în această despărţire hl le conţine maî pe toate, căci în celelalte registre se afla, maî mult, numai n1 din 9 Ianuar 1805. Documente şi studii privitoare la propaganda catolică s’au tipărit de d. Al. Lăpădatu, in Convorbiri literari pe 1902. www.dacoromanica.ro XII. EXTRASE DINTR’O CONDICĂ A MĂNĂSTIRII SF. PANTELIMON, COMUNICATĂ DE RĂP. COLONEL MIHAIL GHICA. www.dacoromanica.ro i. Copie scoasă după hrisovul Mării Sale Basarab Voe-vod pentru ocolul de spre Apus al pământului Ţării-Rumă-neştî de spre Ţara Ardealului. Cu mila lui D[u]mnezeG creştinul Basarab Voevodu şi Domnii a tot pămă[n]tul Ugrovlahiei, fecorul marelui şi prea-bunuluî răposatului Basarab Voevod, scriem Domniia Mea precum să să ştie că ne-am tocmit cu fratele nostru Ianoş Craiul Ardealului pentru hotarăle aces'or doao pământuri, din munţii plăetuluî [= pământului] rumănescu şi din munţii plăetuluî [= pământului] Ardealului. Pentru aceia am făcut pace şi frăţie şi legătură cu mare blestem. Dirept acasta Ianoş Craiul au ales din neamişiî Haţeg[u]luî pre care i-au tiimis în munţi la hotar: întăiu, numitul Căndreş Ianoş, şi Cănda Laţco, şi de Reche-tova Sărăcin Franţul, şi din Mujna Fraşte Pătru şi Muşstea Micreuş, şi de Răul lui Băzan [= Bărbat] lacov, şi din Mă-ţestî Stanciul, şi din Sătcile Iancul1. Pentru aceia şi Domniia Mea încă am ales boiarî din pământul rumănescu, prea nume : Stanciul Banul şi Neagoe Spătariul cu frate-său Radfu], şi din Crasna Stanciul Postelnic, şi din Bărăşti Radul Logofăt şi Albul Postelnic cu fii-său Stoica, şi din Rumăneştî Dan Postelnic, şi din Baia Socol Logofăt, şi din Pol[o]vrag[i] Bran Postelnic. Pre carii trimiţăndu-i Domniia Mea, şi străngăndu-să cu toţiî în câmpul Jăiuluî, la Merişor, şi sfat făcând,— cu credinţă şi mare blestem s’au legat şi s’au aşăzat cum mai mult de acum înnainte aceste doao pământuri galceav i] şi răzmi-rîţe şi hoţii sau prăzi şi jafuri să nu să mai facă, ci să fie cu mare pace şi frăţie; iar cine s’ar rădica să facă găl-ceavă saă hoţii sail jafuri sau apucări sau alte răutăţi, ori din partea pământului Ardealului, ori de aici din pământul 1 V , pentru toţi, Prefaţa. www.dacoromanica.ro 474 CONDICA MĂNĂSTIRII PANTELIMON rumănescu, cu capul să plătească. Iar care om va găsi da-tornecul său, să aibă a-i face dereaptă leage şi judecată. Pentru aceia, şi pentru oî, unde s’ar afla, la munţi sau într’alt loc, unde ar fi, să i să iea darea după leage, cu dreptate şi după obiceaiu: şi de acum înnainte nic de cum altă gălceavă aii pricină să nu mai fie. Pentru aceia s’au tocmit şi hota-răle munţilor acestora doao pământuri, precum să să ştie: că din apa Oltului pănă la Ruşava, de către pământul Ardealului şi pământul Ţării-Rumăneşti. Şi am alesu şi hotarăle munţilor Ţării-Rumăneşti de către munţii Ardealului, pentru ca să-s ştie: Unde cură apa Fratova de către partea Răsăritului şi loviştea [=loveşte] în apa Oltului, iar, de spre partea Apusului, unde cură gărla Brudov, sau a Vadului, şi lovişte în apa Oltului, şi să străngu toate în genune : vadul unde iaste din sus de Căineani. Şi de acolea, pe gărla Vadului, pe la Obârşie, şi păn[ă] la stâlpul lui Neag[u], şi tocma pen vadul Muntelui Negru. Şi de acolea tot pe vărfu, către partea Apusului, pănă la Muntele Voinescu, şi de acolea tot pe vârful pănă Ia Piiatra Albă, şi de acolea tot pe vărf, pănă la vărfu muntelui lui Pătru, şi de acolea tot pe vărf pă[n] la Măgură, şi de acolo tot pă vărf pănă la dealul Banului, şi de la dealu Banului tot pe vărf, pănă la munţii ce să cheamă Vărsătura Vadului, şi de aciia pănă la munţii ce să cheaamă Şăglău, şi de aciia pănă la munţii ce să cheaamă Schirota şi Drăgă-şanul şi Paltenul şi Şoar[e]cele, şi munţii ce să cheamfă] Galbeni Mic şi Galbeni Mari: aceşti munţi toţ lovescu în apa Lăpuşnescu. Şi de la munţii aceia iar pănă în munţii ce să cheaamă Nedeia: pentru că aceşti munţi lovescu în apa gărlii Sasului. Şi iar pe gărla Şăsului pă ’n Măgură, şi tocma pănă la munţii ce să cheaamă Groapa cea Mare a Nedeia, şi de acolea păn la munţii ce să cheaamă Cracul Scurtelor ; apoi munţii Scurtele, şi de la acei munţi ce să cheaamă Părăul, şi munţii ce să cheaamă Branul, şi iar munţii ce să cheaamă Nedeia, şi munţii ce să cheaamă Craiul Leurdelor, şi muntele Morariul, şi muntele Zahnevi, şi muntele ce să cheaamă Tătilă, — pentru că aceşti munţi lovescu în apa Gărlii Şăsului. Şi de aciia peste gărla Şăsului lovesc în Iazer, şi di aciia es www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 475 la vârful munţilor celor mari: Olanului, şi de adia tot pe vărfu păn la munţii Olanuluî-Mic, şi de aciia tot pe vârf, către partea Apusului, păn la munţii Pietriî-Albe, şi de aciia tot pă vârf, pă muntele ce să cheaamă Cracul Mihoculuî, şi muntele Cupenul; şi de acolea tot pe vărf pă muntele ce să cheamă al Craiului, şi muntele ce să cheamă la Babe, şi muntele învăluit, şi muntele Bogdăneţul, şi cu muntele ce să cheamă Vlaşco, şi muntele Vlaşculeţul Mic, şi muntele ce să cheamă Vârful Rău. Şi de acolo tot pă vărf pănă la munţii ce să cheaamă Pristopul în Piiatră, şi munţii ce să cheaamă Răjiia. Şi de acolo tot pă vârful munţilor ce să cheamă Striti, şi de acolo tot pă vărf pănă la Gărla-Albă. Pentru că într’acestea aşa să tocmiră aceşti neamişî ai lui Ianoş Craiul, dinpreună cu boiariî Domnii Meale ce sănt numiţ mai sus; carii au pus hotarăl[e] seamne pren munţi, şi au ales munţii rumăneştî de către munţii Ardealului, precum au aflat şi au adevărat cu dreptate,— ca să fie acastă tocmire şi acest aşăzămănt nestrămutat şi nestricat şi fâr de gălceavă în veacî. Pentru [care] şi Domniia Mea mărturii am pus: jupan Preda Vel Ban Cralevschi, jupan Calotă Vel Dvornic i jupan Arvat Vel Logofăt i jupan Dumitru Vel Vistier, jupan Radul Vel Spatar i jupan Drăghic Vel Paharnic, Harvat Vel Com[fs i Jătiian Vel Stol[ni]c i Bădica Vel Postelnic. Şi ispravnic Arvat Vel Logofăt. 7022. — Fo. 59 '. 2. Tălmăcirea acestui suret turcescu pentru alegerea hasuluî Giurgiov şi a hasuluî ot Cule. Alesul dintre Domni din neamul Mesii, Domnul Ţării-Ru-măneşti, Mihnea Voevod, triimiţănd omul său la luminata Poarta a împărăţii Mele, cum că tată-său, răposatul Alexandru-Vodă, fiind Domnu Ţării-Rumăneşti, au fost triimis omul său la pragul Porţii împărăţii Noastre pentru locurile ce sănt între cetăţile Gîurguv şi Hăiluchiu (Turnul) şi între Ţara-Rumănească, cum că scriitorul ot Nicopoe Caracadis, pănă a nu merge în faţa locului şi pănă a nu cerceta de la Turcii cu bună ştiinţă şi neinteresaţi, şi pănă a nu orăndui şi a să 1 Asupra ediţiilor acestui act si cuprinsului săii, v. Prefaţa. www.dacoromanica.ro 476 CONDICA MĂNĂSTIRII FANTELIMON pune hotarăle la locurile ce să cuvin, făcănd caid (la condică) locurile ce s’au stăpânit totdeauna din ceput de către raiaoa Ţăriî-Rumăneşti în hotarăle ţării, nu s’au contenit găl-cevurile. Şi, înştiinţând că trebue a să cerceta şi dă iznoavă a să căuta în faţa locului spre a să pune hotară, şi ducăn-du-să chear la faţa locului, din ceauşăi împărăteşti Poiţî, Pili Ceauş, dup[ă] coprinderea datului ferman la măna sa, cu oamenii de credinţă, şi de cei cu mai bună ştiinţă, şi cu oamenii Domnului Ţării-Rumăneştî, şi cu cadiul ot Cernavodă, Ahmet-Efendi, s’au ales şi s’au pus hotarăle pă la locurile ce s’au găsit cu cale, puindu-să dup[ă] împărăteasca poruncă căte un semn. Şi, pentru ca să să aleagă hotarăle Gîurgov u]-luî, mergând acolo numitul Ceauş şi vechilul lui Alexandru-Vodă Domnul Ţării-Rumăneştî, anume Ştefan, şi Bebram sin Abdulâ, i Voivoda Bilam sin Casim, şi Sinan sin Mustafa, i Mehmet sin Capă, şi Bir am sin Iosuf Ruşciuclăi.şi Ali-Zati, şi Iahia sin Aii, şi Hasan sin Aii, şi Elias sin Piri, şi David sin Hazer, Gîurgoveniî, şi alte obraze de credinţă şi cu bună ştiinţă, au văzut că dăspre partea Răsăritului a numitei cetăţi (Gîurgovul), din potriva Dunăiii, începând de la boazul Talambăcu (din gura gărliî ce să cheamă Glămbocelul), pintre stuful cu trestie, işănd la movila ce să cheamă Chiucuc-Hă-sărlăcu, s'au pus semnu, şi de acolo la movila ce să cheamă Beliclerbaşi, s’au pus alt semn, şi dă acolo s’au pus semnu pâ o mică movilă ce iaste aproape, şi, de acolo întorcăndu-să, au pus semne pre rănd, la iezerul ce să cheamă Chiriva. Şi, din marginea acelor semne, s’au pus semne pă drumul ce merge la Marotin, şi de acolo s’au pus semne pă locul ce sa] cheamă Suniia. Şi peştile ce să vânează la numitul iezer Chiriva, s’au ales a fi al Giurgovru]luî, şi Ţara-Rum â]nească să nu să amestece la peştile acelui iezer, iar locurile iezerului Chiriva ce sănt dăşarte dăspre partea Ţării-Rumăneştî, fiind iezerul aproape de satele Ţării-Rumăneştî, s’au lăsat lor spre păşune; şi, viind dobitoacele raelilor Ţării-Rumăneştî ia acel iezer Chiriva, spre a le adăpa, să nu să supere de ni-nunî. Şi, întorcăndu-să de la semnile ce s’au pus la drumul cel mare care merge la Marotin şi la locul ce să chiamă www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 477 Şulni, s’au pus semne pre rănd: la valea ce vine de Ia satul Cosova al Ţârii-Rumăneştî; şi locurile ale numitei văl ce sănt dăspre partea Ţăriî-Rumăneştî sănt ale raeliî Ţării-Rumă-neştî, iar locurile ce sănt dăspre partea Gîurgov[u]luî, sănt ale lăcuitorilor ot Gîurgov; şi locurile amândurora părţilor să nu să amestice unul cu altul, ci, cum s’au stăpânit dinceput, aşa să rămăe. Şi iar s’au pus semne la locul ce să îmbină (din numită valea Cosoviî) cu drum[u] Banului, şi dă acolo s’au pus semne în rănd, pă numitul drum al Banului, cum şi la căpătăiu acestui drum. Apoi, din numitul drum al Banului întorcăndu-să spre Ului i Paraipanî şi Bicechiviu, s’au pus semne piste semnile cele mal dinnainte; şi de acolo s’au pus semne la marginea iezerului ce să cheamă Mehri, şi dă acolo s’au pus alte semne drept până la Dunăre. Şi la numitu iezer peştile ce să vânează, s’au ales a fi al Glurgov[u]luî. Aşa precum s’au zis, s’au orânduit hotarăle. Şi, pentru ca să să aleagă şi hotarăle cetăţii Hăiluchiul, s’au dus şi acolo Piri Ceauş cu numitu vechilul Domnului, şi, din Turcii ce ştiia pricina, Balichet Huda, şi Mehmet Ceauş, i Mustafâ, i Sinan, şi, din cetatea Hăiluchiuluî, Mustafâ Chethudâ şi Casim-Aga, i Alichet-Hudâ, şi Hasan sin Aii, şi Mustafâ sin Mehmet, şi Ahmet sin Ahmet, i alţii; cari, începând din valea satului Urluiu, ce să înbină la apa Dunări, ocolind pă la marginea pădurii (dăspre Răsărit) al numitei văl, s’au pus semne pănă la marginea ceilalte ape, ce să cheam[ă] Oltul, lăngă satul ce-s chiamfă] Ciupelniţa. S’au ales a fi locurile cetăţii Turnului după cum au fost dinceput al hasuluî împărătesc, şi s’au pus semne din boazul ce să cheam[ă] Rulunie, ce iaste în potriva numitei ape Oltul, şi dă acolo s’au pus semne, de la valea ce iaste împotriva pădurii satului Poliţa, şi dă acolo alte semne Ia capul drumului sapat ce merge ia Dunăre, la drumul ce să chiamă Sarugectim, în potriva numitului sat; şi dă acolo alte semne, pă drumul ce merge pă la drumul lui Torpan, pănă la Dunăre. într’acest chip dup[ă] cum s’au zis, s’au orânduit hotarăle şi, zicând că s’au făcut sigil, şi arătând hoget cu iscălitura cadiuluî de Cernavodă Ahmet-Efendi şi a naipuluî de Varna www.dacoromanica.ro 47S CONDICA MĂNĂSTLBII PANTELIMON Muhăiudin, s’au rugat să i să dea ocolnică (sicurnamea) după coprinderea acelui hoget. Arătând că s’au dat ocolnică împărătească în vremea lăcuitor[u]luî în raiu, plin dă pomenire, răposatul părintele nostru, Sultan Selim-Han, a căruia să fie pomenirea cu repaos,— poruncim casă-spăzeascăîntocmaîdupă coprinderea împărăteştii ocolnicî, şi niminî nici dă cum să nu stea împotriva aceştiia. Iar, dă să va ispiti cinevaş, să să zăticnească de către judecătorii vremilor, şi încă, pentru ceî ce nu să vor putea zăticni, să să facă arzu cu numele lor. Care acea ocolnică trimiţăndu-o la pragul împărăţii Mele, s’au rugat ca dup[ă] aceia să-s învoiască şi împărăţiia Mea: cunoscăndu-o de adevărată, am dat acest prea-cinstit împărătesc, şi am poruncit ca să s energhisească dup[ă] împărăteasca ocolnică ce s’au milostivit de s’au dat de la numitu răposatul părintele mieu. Şi niminî să nu stea împotriva aceia şi aceştiiaş a noastre porunci. Aşa să să ştie şi să-s supune la împărătesc semnu.— S’au scris la începutul lui Rubiiul-Ahăr, leat 986.—Dă la Hs. leat 1785, iar al Turcilor într’acest următor an să împlineşte 1200; care va să zică că, dă la această sicurnamea până iestimp, sănt trecuţi ani 214 —Şi copie a textului turcesc. întărit de D. Palladi, «inginerul» < Comisiei > din 1831 1. — F° 273-4- 3. 6 Novembre 7088 (1579). Mihnea-Vodă, pentru «jupă-neasa Muşa> şi fiii el, ca să li fie moşia lor în Runcul, în hotar cu «satul Fedeleşcob. Pomenită < poiana Gherii». Moşnenilor ce protestă, li se dau 12 boieri, dar nu pot să jure. — F° 252. 4. 7114 (1605-6). Radu-Vodă împarte la mal mulţi boieri, între cari Ghinea Mustacu, Necula Vistier, Ghionea, Protovulea, Gliinea Parapa, Alexiţă, părţile ce eî au cumpărat din Stăn-ceştî (Prahova) de la . Mănăstirea Purcarul avuse o parte din moşie. Boieri, ca şi la n° 17, p. 296, dar N'ica e în adevăr Vistier şi Păharnic e Stanciul.—F° 102. 6. 8 August 7119 (1611). Radu-Vodă dă luî Gherghe Căpitanul satul Dăduleştî, «pentru slujbă dreaptă şi credincosa ce au slujăt Domnii Meale pre într’alte ţări striine, cu multă osteneală şi cu sănge vărsat. Dreptu aceia şi voî, Rumânilor, carii veţi fi aceia în sat, în cas ce veţi vedea acastă carte a Domnii Meale, iar voî foarte să aveţi a asculta de oamenii a luî Gherghe Căpitanul, de toate treabile, dă ce vă vor da învăţătură... Msţa Avt 8 d., 7119.» —F° 145 V°. 7. 18 Novembre 7120 (1611). Radu-Vodă «slugii Domnii Meale, luî Gherghe biv Capitan, ca să fie volnic cu cartea Domnii Meale, dă să ţie satul Dăduleştiî, tot, cu tot hotarul, şi cu toţi Rumânii, şi cu tot venitul. Pentru că acest sat au fost domnescu; deci Şărban Voevod au miluit pre Gherghe Căpitanul cu acest sat. Drept aceia şi Doinniia Mea m’am milostivit şi am miluit pre Gherghe Căpitanul cu acel sat ce ieste mai sus scris. Drept aceia şi voî, Rumânilor, dă în vreame ce veţ vedea cartea Domnii Meale, iar voî să căutaţi de sluga Domnii Meale ce iaste mai sus scris, dă ce vă va da învăţătură. .. Msţa Noemvrie 18 dni, 7120.»—F° 145 V°. 8. «Leat 7120 (1611-2).» Radu-Vodă Mihnea, pentru «jupan Vasilie Vistier», întărindu-i Dăduleştiî «şi cu toţ Rumăniî , «pentru dreaptă şi credincoasă slujbă ce au slujăt, cănd au fost trebuinţa şi păsul Domnii Meale». De de mult fusese satul împărţit între «Dumitru din Tărşor», «Stoica Oupenţii», «Pădure Banul din Săcuianî» şi doi oameni din «Lazuri». Mi-haî-Vodă cumpără satul cu 10.000 de «aspri gata», o altă parte de moşie de la Stoica, iar luî Pădure şi oamenilor din Lazuri li dă 16.OOO de aspri. Aceasta «încă de cănd au fost Mihaî-Vod[ă] Craiu în ţara Ardealului». Tatul, Pîrvul şi Pădure se plîng acum «cum nu le-au dat Mihai-Vod[ă] nicî un ban pe moşiia lor; dar eî au adus pe toţi oroşanii din Tărşor, anume Mihaî i Nastea, Manea, Fătul, judeţul, i Petrica, Neag Corneî, de au mărturisit înnaintea Domnii Meale cum www.dacoromanica.ro 4S0 CONDICA MĂNĂSTtBil PANTELIMON au dat Mihaî Voevod toţi banii Tatuluî şi Părvuluî şi Iui Pădure Banul ot Săcuiani, şi n’au eî nic o treabă cu moşiia De-duleşti. Apoi au rămas de leage Tatul şi Părvul şi Pădure. ..» Domnul întăreşte deci lui Vasile, cu blestem. Boierî . . . [lipsesc] Nica Vel Logofăt, Dediul Vel Vistier,... PanaitVel Stolnic, Braţul Vel Comis, Fota Vel Postelnic. Scrie — ot Să-veşti. — Tradus de «popa Florea, dascal slovenesc». — F° 146. 9. 27 Mart 7120 (1612). Radu-Vodă dă lui Ghinea satul Dădu-leştii, «de lăngă Stănceşti», în parte, ce era de moştenire lui Stoica, Pădure şi oamenii din Lazuri: aceştia îl vînd cu 12.000 de aspri lui Ghinea. — Tradus de popa Florea. — F° 147. 10. Novembre 7124 (1615). Radu-Vodă, pentru Dăduleştî, sat domnesc, dat de el lui Vasile Vistier. Moşnenii fac pîră «în-naintea Domnii Meale, în oraşul Tărguşorub. Vasile aduce marturi pe «toţi oroşanii din Tărguşor, anume Mihaî cel Bătrân şi Fătul şi Manea Pelea şi Nastea — şi încă mulţi carii [nu] sănt scriş aicea». Peste doi ani, altă pîră, «la Scaunul Tăr-goviştii», «în doao rânduri». «Apoi Domniia Mea am căutat la catastihul lui Mihai-Vod[ă], de satele de cumpărătoare, şi am aflat Domniia Mea satul Dediuleştii vândut de Pădure Banul, Tatul, Părvul i Stoica i Dumitru lui Mihaî-Vod[ă], pe bani gata, şi incă iar au venit Tărguşoreanii de au mărturisit ca şi întâi». Boierii: Ianache Vel Ban, Ghiorghe Vel Vornic, Vintilă Vel Logofăt, Dediul Vel Vistier, Leca Vel Spătar, Mihalache Vel Stolnic, Braţul Vel Comis, Lupul Vel Paharnic, Bernad Vel Postelnic. Scrie Vălcul Logofăt, la Tîrgo-vişte. — Tradus de Popa Florea. — F° 147 V°. 11. Bucureşti, 20 Iulie 7134(1626). Alexandru-Vodă întăreşte Dăduleştii «lu jupan Trufanda Vel Vistier şi jupănesiî dumnealui, Marii Vistereas[i], fata răposatului Vasilie Vistier, nepoata lu Pan[ă] Vistier». Din greşeală apoi Vasile e numit «unchiul» lui Trufanda. Aici se pomeneşte şi dania către «Gherghe Capitan de dorobanţi», din partea lui «Şărban» şi Radu-Vodă, care «au fost făcut lui şi carte de miluire cu inelul, făr de pecete». «Cănd au fost în zilele Domnii Meale, după moartea părintelui Domnii Meale», Trufanda are pîră cu «Gherghe Căpitanul şi cu Sima din Tărşor»: acesta din urmă www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 481 spunea că şi-a răscumpărat partea de Ia Gherghe. Alexandru decide: «ci n’am vrut Domniia Mea ca să rămăe nic Gherghe Capitan aşa în deşărt, ci singur l-am miluit Domniia Mea cu 10.000 de aspri gata», luîndu-î însă (•cărţile». Donaţia o face solemn luî Trufanda, «ce au slujăt părintelui Domnii Meale pănă la moarte şi au adus şi trupul răposatului părintelui Domnii Meale Io Radul Voevod din ţara Moldovii aicea, cu mare cinste, de s’au îngropat»1. Boieri: Papa Vel Vornic, Fera Vel Logofăt, «ispravnicul Craiovei», Hrizea Vel Logofăt, Mihul Vel Spatar, Vartolomei Vel Stolnic, Braţul Vel Comis, Apostul Vel Paharnic, Costandin Vel Postelnic. — F° 148. 12. i3Maiu7i4i (1633). Matei-Vodă dă luî Pădure Paharnic şi verilor luî: Mihai Postelnicul şi fraţii o parte din Dăduleşti. «Pentru că am fost dat Domniia Mea acest sat unor slug ale Domnii Meale, lu Stan iuzbaşfa] din Tărşor, pentru că me-au fost părut Domniei Meale că au fost acel sat tot dom-nescu, carele l-au fost ţinut Necula Vistier; iar, când au fost acum, venit-au aceşti boiarî ce scrie maî sus, dă ne-afl spus si s’au jăluit înnaintea Domniei Meale cum nu ţin călăraşii jumătate de sat partea cea domnească, ci ţin satul peste tot, şi partea a lor». Decide ca de acum «călăraşii să-ş ţie ceîă jumătate de sat, partea domnească, iar cu ceialaltă să n’aibă treabă». — F° 149 V°. 13. «Adecă eu Şteful grămăticul, nepotul lui Voico Croitoriul, şi cu jupăneasa mea Cbiriiaca, scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă Ia măna jupănului Cerfului şi a jupanului Neculii, pentru că le-am văndut un loc de prăvălie, cu casa şi cu pivniţa şi cu locul porţii, căt iaste, dreptu ug. 130, bani gata, şi l-am vândut de a noastră bună voe, cu ştirea tuturor vecinilor, şi din sus şi din jos, ca să le fie lor moşie, şi lor şi coconilor şi nepoţilor şi strenepoţilor, şi de aici înnainte să n’aibu eu nic o treabă, nic cu locul, nic cu pivniţa, nic cu poarta, nic cu nimica. Şi pentru credinţa me-am pus pecetea. Şi la tocmeala noastră au fost mărturii mulţi 1 V. Prefaţa. 66549. Vo!. V. www.dacoromanica.ro a 482 CONDICA MĂNĂSTIRII PANTliLIMON neguţători, anume Ghinea Mustaca, şi Jăpa, şi Ghinea Coţ, Sima Scutara, Pană Pepeno, Parasco Manumuzac, Dima Mu-zache, Protavole, Ghiorma Ianule, şi de aicea înnainte să n’aibă din oameni miei nic o treabă, că i-am întrebat pre toţ ; şi pre acest zapis să-ş fac[ă] şi carte domnească. Şi au fost mărturii şi popa Drăgoiu, şi diiaconul Calotă, şi popa Manta. Şi am scris eu Şteful pentru credinţa. Pis mţa Mart 13 dn , ll 7142 [1634]. Eu popa Drăgoiu mart. Eu popa Manta mart. Eu diiacon Calotă mart.» — F° 149. 14. «Scris-am eu judeţul Dragul de în Tărşor, cu 12 păr-garî şi cu mulţi oameni bătrâni, anume Crăste şi uncheaş Fătul şi Albul şi Dobrin şi Manole şi Ion şi Vintilă şi Marin şi Buze şi Dumitran şi Petrica şi Gherghe Petrecescul, şi jupanul Neagul de Negoeştî şiNastea, şi din Stănceştî jupanul Nica şi Şteful şi pop[a Oprea, aceşt[i] oameni care săntem maî sus scriş, aşa am aflat şi mărturisim cu ale noastre suflete acestor boerî den Lazuri, anume Pădure Pah. cu verii lui, anume Nedelco şi Mihaiu şi Stoica şi Preda, pentru că acastă jumătate de ocină dă în sat de în Dăduleştî nic o u vândut, nic o au schimbat, ce ah fost a lor de moşie. Şi la acastă judecată am fost şi Rad Iuzbaşfa]; şi aceşti oameni buni mărturisim toţi cu sufletele noastre, cum iaste acastă parte dreapta, ţi să fie pren măna acestor boiarî. Pis msţa Ianuar 20, 1 7144 1636].» — F° 150 V°. 15. IO April 7144(1636). : «o cădelniţă, o cruce, o liturghie de Mcscu, un ohtoih». Cheltuieli: «s’au dat şi lui Theodosie Rudeanru] de www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 485 o dată leî 8». Ce s’a dat la 30 Iulie, cînd s'a început zidul. «Tocmeala cărămizii fostu-s’au făcut: miia căte bani 8o, miî 10. Cărămida de la Jăblea, ce s’au făcut pănă la 80.000; tocmeala căte I leu, fără cheltuiala adusului. Datu-s’au la Stoica, meşterul de zid, leî 10. Datu-s’au luî Marin zidarul, întăiu leî 14 p1. Datu-s’au Logofătului Dragomir, întăiu leî 23. Căndu s’aQ lăsat de zidit şi s’aQ socotit cu zidariî, datu-li-s’au ug. 19. La 2 vărnicerî ug. 10; luî Dragomir, deoseb î], s’au dat leî 5. Datu-s’au şi Jăbleanilor pentru lucru ug. 8, şi iar Jăbleanilor leî 5 p1. Rădăcineştilor, Scăuneştilor şi Dol[o]fanilor, pentru strânsul pietriî de var, leî 10. Tocmeala pietrilor de la Albeştî: s’au dat întăî de un răndu ug. 35 p1. Cu ce s’au maî dat Stoicăî văt. de pietrarî, şi iar la Stoica Văt., pă pietrile bisericii, ug. 4 p1. Năemul la o seamă de pietri ce s’au adus, întăî şi apoî, ug. 35. S’aQ dat iarăşî pe budurî la vătaşî, şi la alţiî a cărora au fost budurî, ug. 22. Şi iar li s’au dat ug. IO, şi li s’au făcut istovul de pietri, iar lor le-au fost să-şî plinească pietrile pe căt le scrie în foiţa lor. Afară dintr’ acastă sumă ce scrie, s’au trimis pe Ştefan dichiul pentru cuiburi, să încarce, să-î ducă la mănăstire, ug. 18. Şi iar s’au trimis Ştefan dichiul la Albeştî, tot pentru cuiburi, ug. 20, şi iarăş, viindu pietrarî la Bucfujreştî, li s’au dat ug. 5, deosebit dintr’alte tocmeale. La meşterii de lemnu, unuia leî 5 p1, altuia leî 6, şi iar la altul ug. 5, şi iar la altul leî 3.— Locuri ce să află vândute de Rumânii din Goleşti, care nu l[i] s’au căzut lor să vănză, fiind eî Rumănî mănăstirii; nicîceî ce au cumpărat, să cumpere.» Nume ca: «Băştilă», «Geonoiul», «Uşurelul», «fecoriî Tătuleî Rumânul», «Stan Păvălescfu] mărar». Viî < pănă in scapăt». Ţiganii, luaţi de Varlaam «de la jupăneasa Mihalcea ot Păuşăştî şi de la fecoriî eî. . ., cu banii ce au fostu daţi de Doamna Mariia» : cinci sălaşe = 420 t1. «Ţiganii carii săntu dăruiţi de la Coziia...—Semnare pentru vinăriciul de la Goleştî, din anul dintăî, căndu au început mănăstirea a lua vinăric: Isaiia călugărul ved. 17. Tudosie ved. 6,» etc. Şi trei cu calificaţia «Vist.». «Aici pentru care vină, lucru s’au semnat să să ştie, că viile de la aceşti oameni aQ căzut la mâna unora şi altora, den cei maî semeţi, şi au început a www.dacoromanica.ro 486 CONDI'-A MĂNĂSTIRII PANTELIMON sta împotrivă ca să nu dea vinăricî, şi pentru acest lucru s’au dat ştire şi la Domnie, şi s’au făcut ispravă să dea toţi vinăricu. Să să ştie moşiile şi Rumâni ce au cumpărat părintele Varlaam Mitropolitultoată moşiia satului Fedeleşoi-lor..de la moşneanii de acolea, [cuj galbeni şasezeci.. şi le-au hărăzit preste aceşti bani galbeni cinsprezeace . . insă moşie stearpă, far de Rumâni. . .»—Şi de la . — F° 220 V°. 34. 20 April 7204 (1696). «Stoica Barbăîndeal, zet popii luî Ioniţă ot Lipiia», face o vînzare. — F° 221. 35. 15 Maiti 7204 (1696) «Hamza Ialomiceanul sin Radului ot Căzăneştjî]», face o vînzare de pădure, etc. la Lipia, «din lacul cu cărligile pănă în poiana Chelmeziuluî». Marturî: «David otNăenî; fiul luî Voicilă, Neculae Căl[u]găr», «Mănăilă Ochiotan», «Gherghe Goloiul», «Vlaicul sin Draghiia». — F° 221 V°. 36. 5 Iunie 7205 (1697). «2 megiiaşi, care săntem luaţi în cartea dumnealui Mihaî Vel Spătar», hotăresc într’o ceartă pentru nişte vii la Moceştî, «den funie Corbului, şi a luî Al-bot ă , şi a 1 [ui] Dumitru Driniî». Ieau pentru aceasta şi «alţi megiiaşi, bătrâni şi tineri, megiiaşi din trei hotară». «Că iaste Drăghic diiaconul volnec, că iaste moşnean veachiu, den descălecătoare, şi de izvodul viilor acestora, ce scrie maî sus ; iar popa Lupul nic l-am pomenit moşnean, nic cumpărător într’acest hotar.» Oferă a mărturisi şi «înnaintea altei judecăţi, mare». — F° 223. 37. 21 Iunie 7206 (1698). Vînzare în dealul Lipieî, din partea lui «Apostol sluj[i]toriul». — F° 221 V°. 38. «Mitrofan, bjiu mlst. episcop Buzevschiî b Ţie, Ioane Ţăruş, dămu-ţî în ştire, pentru că înnaintea noastră avu între-băciune Lăudat cu Drăghic diiaconul; ci ’ntr’altu chip nu li să putu aleage judecata, fără căt iată că, fiindu şi tu într’a-castă gălceavă, să cauţi să te afli, de acum de Duminecă ceia Duminecă, împreună cu frate-tău, să li să facă judecata şi îndreptare, să nu maî fie gălceavă între dânşii. Acasta. Octomvrie 2 d., 1‘ 7207 [1698] > —F° 223 V°. 1 1 Cunoscutul tipograf. www.dacoromanica.ro 490 ' ONDICA MĂNĂSTIRII PANTELIMON 39. 26 April 7207 (1699). «Eu Petrea, zet Sorii Coipăneasiî», vinde Ia Lipia, din «funea coipănească», primită de la soacră-sa. —- F° 222. 40. 31 Maiu 7208 (1700). Constantin-Vodă întăreşte a şesea parte din Stănceştî lui Radul Golescul Vel Comis şi lui Preda Părşcoveanul Vel Medelnicer, coborîtorî din Necula Vistier. — F° 169. 41. 11 Octombre 7209 (1700). Un sătean din Lipia dă zapis pentru un pogon de vie, care «me-au fost şi mie de răscumpărare de la Ivan Căldărarul, dreptu t1 11 ; ci, căzăndu-mi-să mie, am lepădat bani luî Ivan Căldărarul, şi l-am ţinut eti». — F° 224. 42. 15 Mart 7210 (1702). «Areta Grecul, împreună cu fe-Corii miei, anume Nan i Preda ot Bucşanî», vînd moşia lor de aicî (dumnealui Şărban Comis, sin Părvul Vistier [Vlă-descu]», întrebînd şi pe (fraţii noştriî de moşie, şi din sus şi din jos; pentru că să cădea dumnealui a cumpăra, că are dumnealui moşie la Bucşani din sus». — F° 295 V°. — La 1 -iu Decembre 7214 (1705), îi vînd şi moşneni, de faţă cu «Cos-tandin Ştirbei Vel Clucer» şi «Papa Grecean». — F° 296. — Si la 24 Mart 7215 (1707) —Ibid. 43. 22 Novembre 7214 (1705). Vînzare a luî Vasile din Lipia, «sin popii Tihuluî». Cumperase via vîndută, «de la Rămădan». —F° 228. 44. 6 Iunie 7216 (1708). Constantin-Vodă la «4 boiari, anume Ştefan Paharnic i Mihai Pârcălab ot Sărata i Dragomir Căpitan i Moisie Căuşul», pentru o întrebăciune relativă Ia o proprietate în dealul Lipieî. — F" 225. 45. 9 Octombre 7218 (1709). Vînzare la Lipia, de către Voinea Bătlăgel. — F° 225. 46. 18 Mart 7220 (1712). Act de vînzare al luî Stan Coipan din Lipia. «Am scris eu Moise, sin Rad[u] mazălul.» — F° 228 V". 47. 8 Iulie 7222 (1714). Ştefan-Vodă întăreşte Dediuleştii şi Stănceştiî luî «Costandin Postelnic Fierăscul, sin Şărban Fierăscu, biv Vel Slugera. Ii are de zestre de la soacră, Stanca Părşcoveanca,şi de la cumnat, Ştefan Postelnic. «Care moşii Măriia www.dacoromanica.ro M VTERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ m Sa Costandin-Vod[ă] Brăncoveanul, măritând o fată a Barbu-luî Bălăceanul, care era făcută dintr'o sor[ă] a Prediî Prăş-coveanul, boiariul jupănesiî Stancăi, şi au fost crescut-o fii-sa Doamna Stanca, de au dat-o după Ion[i]ţă Dedulescul Logofăt za Visterie, —şi fiindu aceste moşii date zestre lui Cos-tandin Postelnic Fierâscul, după cum s’au zis mai sus; iar Costandin-Vod[ă] s’ati pus, în silă şi făr de nic o dreptate, de au luat aceale moşii, neavănd nici o treabă, şi le-au dat zestre lui Ioniţă Logofăt Dedulesc[ul], care au luat pe acea fată; şi aşa tot le-au ţinut Ioniţă Logofătul aceste moşii pănă cănd au venit mazăliia lui Costandin-Vod[ă] *. —Pentru Barbu Bălăceanu, v. Ist. lit. rom., I, pp. 201, 203. — F" 163. 48. 21 Septembre 7223 (1714). Iane fiul lui * Duminecă face o vînzare la Lipia, «jupănuluî Gligorie Vameşul>.— F° 225 V°. 49. 30 Septembre 7226 (1717). Vînzare la Soreşti (Buzeu), în partea BalosuluL. — F° 241. 50. 13 Ianuar 7227 (1719). Carte de la «boieri adevărătorî şi hotărnici» (Ţ. Buzău), între cari «Mihaî Vernescul», «Ion pârcălabul ot Tămbureştî L, «Anton pârcălabul ot Potoceni , , «Sănbotin Căpitan ot Curteştî», . — F° 243. 51. 10 Novembre 7229 (1720), Dumitraşco arată despre cumnatu-său Lefter că (f° 82 V0)1. 55. 28 Septembre 7237 (1728). Matei Postelnic Fărcăşanul face o vînzare de moşie către «dumneaei cocoana Aniţa Brăn-coveanca». — F°79. — La 7240(1731-2), Matei vorbeşte faţă de Costandin Brăncoveanul Vel Stolnic de această vînzare către răposata mamă a acestuia2. 56. 10 Mart 7245 (1737)- «Eu Costandin Postelnic, sin Şărban biv Vel Clucer Vlădescub, vinde părţile-î din Bucşani «dumnealui Iordache Vistier ot Izvor» [Ştirbei]. «într’un vad iaste şi moară făcută de un Hagl-Mustafa Gîurguveanul, avănd eu această tocmeală cu acest Turc, ca să-m dea chiriia vadului, pentru căc ş’au făcut moară, pă an căte t1 —, şi sănt cinci ani de cănd n’am luat nici un ban:.. . drept aceia am dat dumnealui voie ca să stăpânească şi moara acasta ... Să mai dea dumnealui să plinească acea cheltuială ce au făcut cu facerea morii şi să-l scoaţă den moară...» Marturi: Macarie egumen de Radu-Vodă şi cel de Mihaî-Vodă, Chirii. — F" 297. 57. 29 Maiu 7248 (1740). «Sofronie arhimandrit, epitropul episcupii Buzevschiî», dă o carte de judecată. «Au pomenit culegăndu într’o toamnă de la răposatul Ioan-Vod[ă].» — F° 231. 1 Se pare că e fiul lui Gheorghe dascălul Ilypomenas din Trapezunt (Ist ht rom., I, p. 59). - Fărcăşanu e un traducător. V. Ist. ht. rom.. 1, p. 504 şi urm. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 493 58. 6 Septembre 7253 (1744). Constantin Mavrocordat «lui Iana.che dascălul, braţ Costandin Creţul», pentru ca «săstrângă la moşiia Vărăştiî ot sud Ilh , la plasa Gherghiţii, oameni striinî duprintr’alte părţi striine, căţ ar putea de mulţi, că, de vreame ce Domniia Mea am făcut milă pentru rănduiala cferturilor şi am lăsat să fie pe an numai patru cferturî, după hotărârea ce au fost şi mai înnainte, în Domniia mea ceia-laltă a Domnii Meale, fieşte-care din striinî far de nic un feliu de sfiială să năzuiţ şi să veniţ, să vă aşăzaţ la moşiia ce scrie mai sus. . . Şi mai mult de căt patru cferturî pe an nu veţ da măcar un ban, nic cu alte cheltuialî sau angarii, ori de către Visterie, ori de către boiariî ispravnic sati slujbaşi, sau de către slugile lor, sau de măncăturile pârcălabilor şi ale sindiilor, nic de cum nu veţ fi supăraţi, măcar de un puiu de găină, fără numai ce veţ da dajdea voastră, la 4 cferturî. . . Iar, pentru claca stăp ăjnului celui cu moşiia, vă veţ tocmi câte zile să-i clâcuiţ pe an, şi la fieşte-care vreame căte cate zile să clăcuiţî, dănd şi zapis de tocmeală la măna stăpânului de moşie. Dec, dar, orî-care ar năzui să vie cu totul în pământul ţării, la mai sus zisa moşie, ori la ce vreame, să meargă la ispravnicul judeţului, să-ş ia fieşte-care peceţî, pe amâna lor, făr de bani.» Li se va scădea şfertul de la sosire. 59. îl Iunie 7254 (1746). Două zapise către «dumnealui Costandin Cărlova».—F° 245 V°. 60. «în Divan, înnaintea Mării Sale prea-înnălţatului nostru Domnu Io Costandin Nicolae Voevod, fiind şi noi de faţi. A. Ianache Dascălul Trapezunda cerea de la dumnealui Matei Fărcăşanu biv Vel Şătrar t1 450, cu dobânda lor, zecea a doisprezece, cu doao zapise de lal‘7253 [1744-5]; care banizicea cum că i-au rămas din t1 2.000, după doao părţi din moşiia Vărăştî ot sud' Ilh. B. Dumnealui Şătrar Matei Fărcăşanu da-toriia nu o au tăgăduit, numai zicea cum că nu are acum ca să-î dea. C. Mai avănd Ianache Dascălul în hotarul de moşie al ^ărăştilor încă o parte ; D. Din Divan aşa s’au hotărât ca să stăpânească dascălul Ianache şi celalte doao părţi ale Fărcăşanului, ce i le-au vândut, pănă cănd îi va da şi aceşti www.dacoromanica.ro 494 CONDICA MĂNĂST1KU PANTEL.1MON t1 45°) cu dobânda lor păn acum. Septemvrie 3 d. 7255 [1746].»—F° 84. — V. n° 55. 61. 15 Septembre 725& (x749)- Grigorie-Vodă dă vinăriciul domnesc mănăstirii < Fedeleşcoriî». «Şi aşa, împreună străn-găndu banii vinăriciuluî, ce iaste ca să plătească daznicii cei ce vor avea vii într’aceale dealuri, de o vadră de vin căte bani 4, şi, poclonul, de nume să aibă a lua dintr’aceî bani sfânta mănăstire de vadră căte bani 2», ca înnainte. Va lua şi otaştina de la ceî cu vii pe moşia eî: «din 20 de veadre de vin o vadră», «vin să ia, iar nu bani,—dupe cum să coprinde şi în testamentul ce am făcut Domniia Mea, atăt pentru orănduiala vinăriciuluî, căt şi pentru otaştină». — F° 57- 62. ^6 April 7259 (1751). Danie la spitalul Pantelimon, din partea lui Barbul Văcărescul Vel Ban, cu soţia Ruxandra şi fata Maria Soţia semnează: «Roxandra Rus[e]t». -—F° 101. 63. 3 Iulie 7259 (1751). Grigore Ghica, pentru schitul «Şăr-băneştiî (Ţ. Vîlcea)», făcut «de Matei Morănglavul şi de jupă-neasa luî Mariia»: eî îl fac mitoc la Panteleimon. 64. 5 Septembre 7259 (1750). Judecată înnaintea Divanului a Vel Stolnicului Sandul Bucşănescul şi nişte «oameni dupe Lotru», din Voineasa şi Mălaia, pentru < 13 munţi, după apa Lotrului; care munţi fiind coprinşi de Saşii Sibiiului de 200 şi mai mult de ani, in zilile Mării Sale răposatului Mihaî-Vod[ă] Racoviţă, dumnealui Stol[ni]c[ul] Sandul, cu ajutoriu de către Domnie, şi cu a dumisale cheltuială, mergând, au dovedit acei 13 munţi ai ţării noastre, pe apa Lotrului. Şi, sco-ţăndu-î de supt stăpânire streină, pentru trei munţi, anume Voinişăscul i Buceciul i Dobrunul, s'au fost aşăzat dumnealui Stolnicul cu săteaniî ot Voineasa i Mălaia, ca, după ce să vor scoate, să-î stăp[ă]nească în doao ; iar ceialalţi zeace munţi să-î stăp[ă]nească numai dumnealui Stolnicul singur; dupe cum aşăzămăntul acesta l-au făcut prin scrisoare la măna sătenilor din Voineasa i din Mălaia, dupe apa Lotrului, la anul 7252 [1743-4]. Dupe aceia, în zilile Mării Sale răposatului întru fericire părintelui Mării Sale Grigorie Ghica Voevod,în Domniia castă de acum de pe urmă, s’au sculat săteni ot Voineasa www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CUL'IUHALĂ 4‘)5 i Mălaia si cu Neculae văt[aful] de plaiu, şi cu toţ plăiaşii ot Lovişte sud Argeş, ca să ia munţii supt a lor stăpânire. De unde Măriia Sa, luînd înştiinţare de pricina acestor munţi, au trimis de au adus pe toţi săteni de acolo, şi, cu Divan cercetând lucrul, fiindu faţă şi dumnealui Stolnecul Sandul, aşa au găsit Măriia Sa cu cale, cum că acei munţi trebue să rămăe pre seama Domnii, fiind pământii al ţării, şi Domniia sâ-1 dea cui va vrea: pentru lucru ca acesta, stăndu pămăntu al ţârii coprinsu cu stăpânire striinâ, şi nimeni în 200 de ani nu i-au mai dovedit, rămăn a fi domneşti. Şi aşa Măriia Sa i-au dăruit Stol[ni]c[uluî] Sandului cu hrisov, pentru căc s’au arătat cu dorinţă de patriia sa,— neţiindu-î în seamă nici aşăzămăntul acelor trei munţi, arătând că n’au avut dumnealui voe a să aşăza pentru acei trei munţi; şi aşa au dat şi Măriia Sa şi hrisovul Mării Sale, la leat 7258 [1749-50], asupra aceştiî pricini. Dar numiţii Lotreanî nu s’au odihnit, ci la leat 1754, în Domniia Mării Sale Costandin-Vod[ă] Gehan, au fost venit de faţă iarăşi la Divan, înnaintea Mării Sale. Se restituie «•aşăzămăntul»; «numai numiţii oameni să aibă a da şi ei cheltuiala ce-î va ajunge pe jumătate la acei trei munţi, du-misale Stol[ni]c[uluî], fiindu-că dumnealui au cheltuit pănă au dovedit şi afl scos munţii*. Ei dau şi acte pentru aceasta. Bucşănescul declară că «să ţine; numai Rumânii nu s’au ţinut. . . Şi, pentru că nu s’au ţinut ei de judecată, ci s’au obrăznicit de s’au întinsu mai multu, şi cu stăpânirea şi cu cheltuiala,— că n’aii plătit, — căuta şi dumnealui, să nu să ţie de judecata Mării Sale Costandin-Vod ă]», cerînd a se întoarce la vechia danie a Iui Grigore Ghica. Ei ar fi luat venitul întreg pe cei trei munţi şi ar fi încălcat şi pe al celorlalţi. Erau vrednici să fie, deci, cu totul despoiaţi. După fă-găduiala lor, însă, de a se ţinea de îndatoriri, Stolnicul îi iartă. — F° 141 V°. 65. 29 Septembre 7259 (1750). «Rizea Pitariul Bătăceanul, sin Matei vătaf za aproz Bălăceanul, împreună cu nepoţii miei de frate, anume Nicolae i Ioniţă Postelnic Bălăceanul i Matei Postelnic, şi împreună cu vărul mieu, Ştefan sin Barbul Bălăceanul, biv Vel Clucer za Arie, şi cu nepotul mieu, Costandin Postelnic www.dacoromanica.ro 496 CONDICA MĂNĂSTIRII PANfiSLIMON Băl[ă]ceanul, nepotul dumnealui răposatului Drăghic biv Vel Pitar Băl[ă]ceanul», dau spitalului Panteleimon partea lor de la Doboeşti, ce o aveau «de la răposata moaşa noastră Chira Slugereasa Bălăceanca» şi fusese împresurată de mănăstirea Radu-Vodă pănă supt Brîncoveanu : atunci «răposatul unchiul nostru Barbu Clucer Bălăceanul» capătă hotărnicie. Se mai împresură odată înnainte de danie. Semnează şi Barbul Văcărescu Vel Vistier, Drăghicî Vel Sârdar, Ianache biv Vel Sărdar. — F° 64 V°. 66. i-iu Novembre 7259 (1750). Mitropolitul Neofit dă spitalului Pantelimon satul Obileasca în Ilfov, fost aî mănăstirii Cernica. «Care acastă mănăstioară Cernica zidindu-odedemult oarecarele răposat, anume Cernica Vel Vornec, au zidit-o Stavropighion, cu tocmeală să dea pe an la Bisearica cea Mare 1 2.000 de bani, iar alt nimic mai mult. Dar, după ce au trecut cătăva vreame la mijloc, din întâmplările vreamilor, fiind-că au ajunsu acastă mănăstioară la foarte mare scăpă-tăc'tune, încăt au fost lipsită şi de preot a slujă sfânta liturghie, au venit nepoţii numitului ctitor la fericitul Mitropolitul Ungrovlahieî, ce era pe acea vreame chir Theodosie, şi au închinat acastă mănăstioară la sfânta Mitropolie .... pe vremea pururea pomenitului Şărban-Vod[ă], ce domniiâ atuncea, fiind iscăliţ în carte de închinăciune şi boiarii după aceale vremi, — întru carii iaste şi pururea pomenitul Costandin-Vod[ă] Brăncoveanul, fiind atuncea Vel Spătjar].» Samuil, patriarchul Alexandriei, «după ce venise aici în Ţara-Rumănească», do-bîndeşte cesiunea Cernicăî de la Ieremia, patriarchul de Constantinopol: «nu ştim cum şi în ce feliu», fără a cerceta «nic pre Domnul, nic pre arhiereul locului ţării de aic» ; ea nu era însă închinată, cum dovedeşte un act de la patriarchul constantinopolitan Timoftei. Se capătă de ţară anularea cesiunii din partea actualului patriarch, Chirii. Rămîn a se da cei 2.000 de bani, pentru «şcoala elinească la Ţarigrad». — F3 60. — întăreşte Domnul la 5 Decembre 1750. 67. 4 Decembre 7259 (1750). Grigore-Vodă Ghica dă spi- 1 Din Constantine pol www.dacoromanica.ro MATERIILE DE ISTORIE CULTE AI, \ 497 talului Pantelimon balta Grecii. <într’aoastâ mal sus zisă baltă alte năvoade streine nic de cum voe să n'aibă a vina peaşcele, nic năvoade din Ţinuturile turceşti, nic din ţară, ale băltăreţilor, nic ale nimănui. . . Nic măcar coteaţe a pune, fără numai cotecearu cel puş de iconomul.» Să nu se mal amestece nic vameşi, nici stolnici, nici ispravnicu al judeţului». Balta ajungea şi pe moşia Mitropoliei, care avea dreptul de a lua «pe an doao măjî de peaşte sărat» : se păstrează aceasta. Boieri: Costantin Dudescul Vel Spătar, Costandin Năsturel Vel Vornic, Ianachie Hrisoscoleul Vel Ban, Costandin Brăncoveanul Vel Logofăt, Barbul Văcărescul Vel Vistier, Ştefan Văcărescul Vel Cliucer, Grigoraşco Ghica Vel Postelnic, Gheorghie Vel Păharnic, Nicolachie Rusetu Vel Comis, Nicolae Dudescul Vel Stolnic, Ianacache Vel Slugear, Stauro Vel Pitar. — F" 43. 68. 25 Septembre 7260 (1751). Vînzare de vie «în dealul Negovanilor, lăngă mănăstirea Şcheaul ot sud Saac>, către Ştefan Văcărescul Vel Vistier. — F" 207. — Ştefan o da la Panteleimon, la 15 Februar 1752 Marturî: Ecaterina Văcărească», Mariia Văcărească , «Ioan Văcărescul , Barbul Văcărescul Vel Ban, Costandin Dudescu Vel Vornic, Costandin Năsturel Fierăscul biv Vel Vornic, Costandin Brăncoveanul Vel Logofăt. Erau acolo şi case de şăzut, şindrilite> . — F° 207 V". 69. i-iu Mart 7260 (1752). Părvu, Mihaî 1 şi Ilinca Canta-cuzino dau spitalului Pantelimon schitul lor Lespezii (Prahova), care schit iaste zidit din temelie de răposatul moşul nostru Părvul Cantacuzino Vel Stolnic». Semnează şi Barbul Văcă-rescu Vel Ban, Costandin Dudescu Vel Vornic, Costandin Brăncoveanu Vel Logofăt. — F’ 195. 70. 19 Maiu 7260 (1752). Vînzare lâ Păpenî în Ialomiţa, din partea lui Pană Filipescu biv Vel Şat.2. — F(l 90. 71. 30 Maiu 7260 (1752). «Costandin Năsturel Ferăscul Vel 1 Autorul Genealogiei ji compilaţiei tradubă grece-te ?i apoi tipărită cu cheltuiala fraţilor Tunusliî. * V. Prefaţa la Cronica lui C n-tantin Căpitanul 66549. Voi. V www.dacoromanica.ro 32 COSU CA ilAN-WHU I AXTELIMON 4 A Dvornic da Dediuleştiî Ia spitalul Pantelimon, şi în numele rap. sale soţii, Anuţa. — F° 165. 72 6 August 7260 (1752). însemnarea locurilor ce s’au ales să să pue pietrile de hotar Ia mah[a lalile după moşiia domnească aici în Bucureşti : < Uliţa Tabacilor», «Podul Ver-guluî», casa Dimeî Lefeciul , «Drăghic Văt. de călăraşi , «podul cel mare al Târgului de afară», «moşiia Fundenilor, a dum. Spatar Dudescul , «oborul Târgului de afară», . Rocsandra e repre-sintată prin ginerele eî, «dumnealui Ianache2». Mitropolitul arată o mărturie de «împrejureanî» din 7186 (1677-8), suptDuca-Vodă, cînd Obileasca era reclamată de «un episcop de la bisearica Grecilor >: eî mersese şi cu «portărel». In aceasta hotarnică se pomenia şi brăgariia Dudesculuî . Se arată apoi hotarnica din 7208 (1699-700), după cererea lui Serafim, egumen de Cernica. Acum se trage moşia de isnoavă. Află «o cruce de piiatră mal noao, din zilele Mării Sale răposatului Nicolae-Voda ,

(8 Ianuar 1753). 79. 25 Mart 7264 (1756). Testament din Ţinutul Buzăului. Datorii: «la Turcul care îîzic: în Buestru , «la Dima abagiul ot Ploeştî», «la Stancul băcanul ot tam», la Braş[o]vean ce am luat in pentru casă şi cămăş ţiganilor;, etc. «Frate-mieu ce iaste in Ţara Căzăcească ... să n’aibă a face soţiei meale supărare : va lua sun conteş albastru supţire fără blană, o saui de bogasiu negră verde, o păreache de pistoale, 2 fuziî . — Fu 176 V°. 80. I-ia Mart 7265 (1757). Vînzare către spitalul Panteleimon 1 Văduva lut Gheorghe beizadea. 2 Cîmpulungeanul, Serd.ir. Genealogia CantacuziirJor, ed. Iorga, p. 2S5. www.dacoromanica.ro CONDICA MANAaTIRI I PÂNTEC JKOJ j'JIJ din partea Măriei Corbeanca, foasta soţie a Iui Costandin Corbeanul biv Vel Sluger. — F° 95. 81. 25 Maiu 1759* Scarlat-Vodă Ghica. Pentru mănăstirea Fedeleşoiu, zidită de întâiul Grigore Ghica: ieromo-nachul Ioanichie, econom, o ruinează, lăsînd să încalce «vecinii împrejureanî». Raportează despre aceasta Sandul Buc-şănescul Vel Stolnic, ispravnic al Sf. Panteleimon. Se întreabă cu carte de blestem pe bătrînî, între cari «Stan judeţului». Menţionate şi , «supt obreajie», de asupra treaptuluî . — F° 49. 82. Izvodul cărţii ce s’au scris den partea dumnealor veliţilor boerî către dumnealui Memis-Aga, Turnagi-Başa-Aga, ce au fost rânduit delfa] slăvită Poartă cu hatihumaium al prea-puternicului ncstru împărat Sultan Mustafâ, ca să în-drepteze liotarăle ţării, pă toată marginea de la Adacalesă pănă în Brăiiă, oblăduind ţara Măriia Sa Ştefan Mihaiu Ra-coviţă Voevod, cu întâia Domnie, la anul d’intăiu: 1764. : ale Sf. Ioan din Bucureşti, manastirea Slobozia luî Ienaclii, Cotroceniî, Căşcioarele, ale boerilor Brătăşanî, Banului Cre-ţulescu «şi megieşăştî , a mănăstirii Colţii, a mănăstirii Argeşul, a Banului Dudescu, Tămbureştiî Brancoveanului , a mănăstirii Plumbuita, a mănăstirii Dealul, a episcopiei Buzăului, a Radului-Vodă, a Banului Creţulescu, iar a Vornicului Racoviţă, a Vornicului Pîrvu Cantacuzino şi iar a Colţii. Ilfov, care iar dă cu capul tot în matca Dunării . Pio-prietari: Radu-Vodă, mănăstirea Sneagov, măn. Sf. Gheorghe, man. Mihai-Vodă, Dumitrachi Rjset, Viforăta, Banul Dudescu, Costandin Tăuşan, Vistierul Mihaiu Cantacuzino, Costandin Balăceanu Şătrar, «Olteniţa Vistierului Mihaiu Măgureanul i a luî Mihaiu Popesc[u Clucer >, mănăstirea Pantelimon, Mihaî Clucerul Popescu, mănăstirea Cotrocenî, Crângul Iudei, al Marii Popeascai . Vlaşca, «pe care sta şi hasul Giurgov[u]lui . Proprietari: Mitropolia, mănăstirea Mislea, Ianache Mardagiu, Vornicul Racoviţă. mănăstirea Sf Gheorghe, Cotrocenî (un ostrov luat de Silistra-Nazără), mănăstirea Lipnicul, mănăstirea Sf. Ioan, Sf. Gheorghe, «Marotinul lui Theodorache pârcălabul», Daia a Căşcioarelor (Giurgiu venii fac deasa»). ). Olt: «pă care stă şi hasul ot Cule, care să înjugă, şi dă jur împrejur ne hotărâm în uscat, şi avem hotar bătrân şi vechiu drumul ce-î zic iar al Banului ; care dăosibeşte pământul ţării dă al basului, şi iaste moşiia Şărgaceoa.. . Pă lăngă satul Ilodaia, ce iaste ciflic a luî Ibraim-Agheş, Tufec-ci-Oglu. .. In poalile dealului iaste o biserică ... Groapa vii... în mijlocul dealului să împreună moşiia Şăgarcea cu moşiia Putineiul Stolnicului Nic[o]lae Ştirbeiu, unde să ajunge şi moşiia Smeia a mănăstirii Vacareştilor. . De Ia vre-o trei ani încoacea s’au şi întinsu dumnealor, dă au impresuratu, trecând peste drumul Banului, da s’au făcut case. . . O biserică ce iaste pă pământul ţătii au încurijurat-o cu case lăcui-toriî din Carale, sat dăn has, dă au rămas biserica la mijloc. > Notă la urmă: Cu măzăliia Mării Sale Ştefan Mihaiu Raco- viţă Voevod ţării nu i au rămas sinet din partea numitului 1 Muta\uh. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA oO o Agă. Dumitrache vt. Logofătu şi epitrop mănăstiri! Ştii Panteleimon— F° 274 V" şi urm. 83. 2 August 1766. Scarlat-Vodă scuteşte nişte vi! de < slujbaşi! vinăricerî, fiind-că acel popor însumî Domniia Mea cu hrisov l-am afierosit sfinte! mănăstiri [Panteleimon].». — F° 278. 84. 4 Ianuar 7275 (1767) Costandin biv vtori Comis arată că i s’a plătit în sfîrşit de epitropul spitalului Panteleimon suma datorită pentru o cumpărătură făcută de Grigore-Vodă. Costandin era ginerele lui Grigorie Grecean[u] biv Vel Vornic. — F” 77. 85. 15 Septembre 1767. Hrisovul luî Alexandru Ghica pentru Panteleimon. Marturî: Fiul Grigorie şi boieri!: Ia-nache Hrisoscoleul Vel Ban, Dumitraşco Racoviţă Vel Dvor-nic de 'J?ara-de-sus, Nicolae Dudescul Vel Dvornic de Ţara-de-jos, Dimitrachi Ghica Vel Spatar, Părvul Cantacozino Vel Logofăt, Badea Ştirbeiu Vel Vistier, Ianache Vel Postelnic, Ianachie Văcărescul Vel Clucer, Mateiu Creţulescul Vel Pă-harnic, Ianachi Muruz Vel Comis, Iordache Caragea Vel Stolnic, — Vel Pitar. Scrie popa Florea, dascălul de la şcoala domnească ot Sf. Gheorghie cel Vechiu . — F° 406 V". 86. 1785. «Stan unchiaş, sin Ion torcător , arată că tatăl său, Tărşorean», «avea case aproape de hotar, şi lângă casă avea şi ogradă; care ogradă o lungise tată mieu puţintel şi pa moşiia Herăsculuî, şi vinea un Leica isprănicelu He-răscfujluî şi lua tătăne-mieu dijma căt i să făce partea lui .. 1 1 E Dumitraclii Vatlam, cronicarul. V 1 rga, / ////; m, II, p. ioSsiurm 1 itr’un act din No\embre 1772 (fol. 2S0 , cl c, în adc\..r, calificat de «L)i-mitrache biv Vel Medelmccr epitropul > La l-iu Maiu 1790 e numit < epitropul biv Vel Stolnic Dînntrachc*. — l'c f° 327 se spune, după hris ivul pentru Panteleimon al lui Alexandru Ghica. «Ace*t hnso\ al Măriei sale rap naiului Alexandru Ghica Voevod, ce lastc întărit de Mariia Sa Ale\andru»Yoda Ip*i-lanţ i da Mania Sa Mihaiu-Vod1 Soţul, din Domniile d’intam, i dă Mariia Sa Nicolae-Voda Ma\roghein, ga-undu-ae netrccut într'accasta condica a mlua^tirii Sfanţului Panteleimon în cpitropna Clucfejruluî Dînntrachc, dup[n m artca dumnealui s'au trecut, în epitropiia dumnealui Vornicul loan riore*cul, de muie, 1799, Mart Dim.trache Log fat». Lf si voi III, p. 69 m urm www.dacoromanica.ro CONDICA MĂNĂbl’fKH PANTCLLMON 50B Bătătura morii Tărşorean[u lui cel vechi, şi păn bătătura Simiî Sitarul. . . Spre nemiezî, pă un drum vechiu». — F° 154. 87. 28 Februar 1785. Stan sin Nica dogar», fiul isprăv-niceluluî de pe «Deduleasca», arată hotarele. «Drumul sării.» Unchi-mieu Sima Sitarul.» —F" 154. 88. 20 Novembre 1785. «Stan mătăsar» face mărturie pentru «Ograda unul Ion torcători ului.» Lăngă Cărămi-dăril.» «Drumuleţ vechiu ce vine de l|a] mănăstirea Tărşoru-lul.» «Eu fiind dinceputul mieu vechiu Tărşorean, în vreme cănd era moşiia slobodă, o stăpâneam noi Tărşoreni, şi pentru aceia ştiu pă unde stăpâneam noi şi pă unde stapănea Banu Herăscu.» Marturî: un Grec, un pîrcăla'o, un căpitan.— F° 154* o 89. 28 Mart 1793. Alexandru Moruzi, «pentru fumări-tul dupeste Olt, care iaste mila ospitalurilor (sic) ot Sti Pan-tefeimon». Se iea, «atăt în oraşul Craioveî, căt şi în târgurile şi oraşăle din cinci judeţe», «afară din Sfânta Mitropolie, episcopiile, mănăstirile cele mari, şi afară din dumnealor veliţii boerl; care iaste vechiu obiceiu dă a scuti căte o pivniţă, şi afară din cel ce vor avea prăvălii sau cărcume. Să aibă a lua fumăritu însă, dă prăvălie sau cărcumă mare, pe t1 5 p1 i bani 6, i dă prăvălie sau da cârciumă dă a doao mănă pe t1 .2, 96, şi dă prăvălie sau cârciumă mal mica po t1 1 i bani 48, dup[ă obiceiu, iar mal mult nu, că să va pedepsi ; iar căţî sudiţi al streinilor Curţi ţin cu chirii prăvălii, fumaritul acelor prăvălii să şi-l iâ fumarul dă la stăpânul prăvăliilor. F" 281. 90. Pe la 1794. «Aicea să însemnară popoarăle cu dealurile lor i numele celor ce au vil deşchise într’aceste dealuri, pănă ac am, Ia ll 95, şi au plătit vinăricu la mănăstire, cum în gos arată. . . Poporu Coteştil: cel din dealul Calicul, adică Radul Beteagul, etc. Cel din dealul Goleşti! dă sus. , . Cel din dealul Sluţii. . .> — F° 284 V". 91 «Predoslovie către iubitorii de Hs. creştini, încă şi istorie pe scurt pentru zidirea a acestui sfânt schitu Lespezile, www.dacoromanica.ro materiile de istorie culturala C07 sud PrahLo]v[a], la cursul anilor 1687. Se zideşte de Parvul Cantacuzino Vel Spatar. în 1788, «s’au abătut o seama de oşti turceşti pe Praova, şi s’au suitu dintre dinşi şi la schitu, şi aii prăpăditu ce afl fost totu, şi altu ceva nu au rămas, fără numai zidurile pustii şi sfântul jărtfelnic, pănă în temelie răsipitu, şi de toate sfintele slujbe lipsitu, pănă la anul 1793 1 cînd stareţul Savva începe a-1 reface. < Iar la anul 1798, Iulie 1, silitu fiind eu, mult păcătosul, de fericiţi ctitori, de dumnealui coconul Dinul Cantacozino Vel Paharnic şi de dumnealui Iordachi Cantacuzino Vel Paharnic1 şi de dumnealui Ioann Florescul Vel Dvornic, epitropul, ca iarăş să viu la schitu, fiind-că eu mă dusesem la mănăstirea mea, ce să numeşte Neamţul, la Moldova», află tot stricat. «S’au scris ai3astă predoslovie la anul 1799, Mart 1, de mine, zmeritul Sava, stareţul acestui schitu. 1 V. Despre Cnnticu im, pp. OLYII-VIII www.dacoromanica.ro XIII. DOCUMENTE DIVERSE. www.dacoromanica.ro I. Citeva documente mai mult ardelene de la un prieten din Dej 1. . 2. «Milostiv[e] şi Ium[i nate Doamne, să fii Măriia Ta sănătos. t Jaluescu Marii Tali pe un om, un Guran, că, fiind el păcurariu cu mine, şi au tăet pe 2 păcurari bărsăneşti de la un munte din Măiuruş, cumpărând acel munte depreunfăj cu acei Bârsani, şi au fugit în Ţara Unguiescă, şi au venit Bârsanii, şi ne-ti luat 66 oi pentru fapta acelui Ioan Păcurar, şi ne-ti mai luat şi 1 iapă cu străjnic, tot pentru ace prici n[â], şi acum el şed[e în Ţara Ungurască, şi eu am rămas sărac pentru dansul. Mă rog Mării Tale de o lum i nat ă carte a Mării Tale la Domnul de Ţara Ungurască ca să-m fac[ă] dreptatfe] cu acel Ion, să-m împlinască, să nu rămaiu saracu. Robul Mării Tal e} Mihila Călbaz din Bistriţă, ot Ţinutul Sucevii1.» 3. «Noi birău în treba Iapă mii din i,os Biriî de mijloc, sca (sic!) din Scaunul di Cucul de sus din Săntumas Tăinaş Ianuş, om slobod, însă din Scaunul Gîurgeuluî, di Alfalo, Ceto Mi- 1 Ace&t rînd e adaus de alta mină. Scrisoarea e f arte ingr jiti X;ci- adresă, de si a doua foaie e liberă. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE DIVERSE. I. 512 haî, om slobod, dăm ştire cuî i să cade, 1726, Sevte. 23 dnii, ne vine noo înnainte un Molduvan, Vasilie Giucuvanul este numele, la cinstită Curte dumisale gupănuluî Apafi Şan-dăr: au început Vasile Gicovanul a să ruga la gupănul Apafi Şandăr să nu-1 les[e] nici pe dăns[ul], nici pe Ştifan Cucoş. Zis jupănul Apafi Şandăr: eu într’acie nu m’oi băga, că acei 0 trebă mare, tu-s atămeştl aice, iar măne-poimăne vei merge în Moldova pentru atăta cătare ce cată; apoi să căzu în grumazii mii. După acie Vasile Gicovanul a căzut în genuche şi au rădicat mănule în sus, şi iară au început a-s ruga şi a să gura şi a săruta pole gupănuluî, lui Apafi Şandăr, cum că nu l-a lăsa de smi[n]teală, el a hi pentru Ştefan Cucoş chizeş, că pentru dânsul or hi alt menii şi pentru 1.000 de florinţî. Gîupănul Apafi Şandăr i s’au făcut milă şi au dat măna el, unul, alaltul, ş’amăndoî cu gupănul Apafi Şandăr, şi cu birăi, făcură tocmală înnainte dumnilor sale, pentru Ştefan Cucoş: de n’a me[r]ge la gudecată, să pote prinde pe Gicovanul ori ma[r]ha lui; el s’au arătat şi s’au apucat de grumaz şi au zis: să-l ferescă Dumnezeu de una ca acie, şi, ce are, încă să e dumneluî tote, căci lucru, înnainte birăilor, aşe s’au isprăvit. Pentru acie scrisori nostră cu tot o tărim, şi sufletele nustre, şi o pecetluim. Tămaş Ianuş [pecete]. Ceto Mihaî. Cum suis veris originalibus fideliler comparatae et exinde translatae.» 4. -(• «Mărturiia întăî: precum să-s ştie cu adevarat precum gupănul Abafi Laslo au fostu prins pre Ştefan Cocoş şi l-au fostu pus în gros la gudeţu, şi ar fi fostu prinsu şi pre Vasile Vicovanul, de nu i-ar fi pus pentru dansul Abafi Şandor, şi i-ar fi spăndzuratu pre amândoi, iar dumnealui Abafi Şandor din grosul vornicilor l-au scos. Şi iar să-s ştie precum şi a doao-ră gupănul Apafi Şandor 1 au scos dăn grosul Vornicilor, cum că i-au fostu aflaţii gu-decata asupra chijăşii luî Abafi Şandor, pentru 200 şi cindzec de lei, şi s’au apucat cu mar[e] gurămăntu Ştefan Cocoş înnaintea gupănuluî Abafi Şandor cum că nu va fi păgubaş dumnealui de spre dănsul, iar Abafi Şandor s’au apucată, www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 313 cvi toată moşiia şi vecini dumisaie, precum nu va fugi Ştefan Cocoş. Şi Ştefan Cocoş au fugit, şi gudecători vor să plinească din moşiile şi vecini dumisaie pentru acele 200 şi cindzecî de leî; iar Abafi Şandor mult au îmbiat şi au chiel-tuit pentru Ştefan Cocoş şi pentru Vasile Vicovanul. Mărturiia întăî: Cosma, martor, boerinaş, om de cindzăcî şi patru de aî, pus şi guratu şi cercatu, au mărturisit cu adevăraţii cum că gupănul Abafi Laslo l-au fostu prinsu pre Ştefan Cocoş şi l-au pus în gros la Vornic, şi de acolo iar l-au scos Abafi Şandor pre Ştefan Cocoş, pre chiejăşiia dumisaie, şi eu Cosma martor l-am luat în chiejăşie pre Abafi Şandor, şi Abafi Şandor s’au zălojit toată moşiia şi vecini dumisaie precum, de ar fugi Ştefan Cocoş, să-i iau moşiile şi vecini, lăudăndu-să Abafi Laslo pe mine cum că, dă nu voî aduce pre tălhariu de faţă, miau pune ştriangul în grumadzi miei «şi, de mi-eî da şi un sac de ban[i], tot te voî spăndzura, nefiind tălhariul faţă». Şi iar ştiu cu adevarat că şi a doao gudecată l-au aflat iar spre închisoare, şi Abafi Şandor l-au luat iară în chiejăşie dereptu 200 şi cindzecî de leî, să plinească de la dumnealui, de va fugi tălhariul Ştefan Cocoş; iar Ştefan Cocoş s’au apucat că, de ar rămânea păgubaş Abafi Şandor, să plinească de la dânsul, de la Ştefan Cocoş-Şi iar mărturisăscu că, de n’ar fi îmblatu şi de n’ar fi chiel-tuit Abafi Şandoru, tot l-a fi spăndzurat. A doao mărturie: Neculae Gheorghie, boerănaş, om de 40 de anî, chiemat, gurat şi cercat, mărturisăşt[e] precum au mărturisit Cosma Martonu, toate cuvintele, «şi eu n’am fostu chijeş, pentru dânsul, eu am fost vătaman, şi au fost şi la casa mea Ştefan Cocoş». Mărturiia a treia : birău Petră, om de 40 şi 6 de anî, chiemat, gurat şi cercat, mărturisăscu precum mărturiseaşte a doao mărturie, Neculae Gheorghie, şi eu am fostu părgariu şi l-am păzit la casa vătămanuluî şepte dzile pe Ştefan Cocoş. Aceste treî mărturiî săntu den Cucul den sus, dentr’un sat: Ianefalau. Mărturiia a patra, Neculae Catău, om de 30 şi 6 de anî, den Cucul den sus, den satu den Săntu-Tamaş, chiemat, gurat şi cercat, mărturisăscu precum mărturisăscu şi ceî de’ntăî. 66549 Voi. V. 3J www.dacoromanica.ro DOCUMENTE DIVERSE 1 ~)14 Mărturiia a cincia: Ion Curcău, boerănaş, om de cincdzăc de ani, den Cucul den sus, den satti den Săntu-Domocoş, chietnat, guratu şi cercată, am audzit aşia precum Abafi Laslo l-au fostu pus în gros pe Ştefan Cocoş, iar Abafi Şan-dor au chieltuit multti şi l-au scos pre Ştefan Cocoş. Mărturiia a şiase: Boito Benedec, boerănaş, om de 40 de aî, den Cucul den sus, den satu den Săntu-Domocoş, măr-turisăscti precum mărturiseaşte şi al cincia mărturie* Mărturiia a şeptea: Gheorghie Boroş, boerănaş, om de 40 şi 2 de ani, chiemat, jurat şi cercat, mârturisăscu ca a cincia mărturie. Marturiia a opta: Matiaş Bodor, boiar, om de 40 şi I de ani, den Cucul den susu, den satu den Danfalău, chiemat, gurat şi cercat, ştiu cu adevărat cum că Abafi Laslo au pă-râtu pre Ştefan Cocoş, şi au fostu şi în temniţa Mării Sale lui Pâtchi David, în Ciceu ; de acolo l-au adus la casa de gudecată în Sepsiz, şi pe mine m’au pus chiejeş pentru 200 şi cincidzec de leî Abafi Şandor, pentru Ştefan Cocoş ; atuncia îl căuta spre moarte în gudecată pre Ştefan Cocoş. Acolo m’am lepădat eu de chiejăşie, şi s’au pus în locul mieii chie-jăş Toma Bălaş, del[a] sat de Vecarsu; şi ştiu cu adăvărat cum că Abafi Şandor au ostenit multu şi au chieltuitu pentru Ştefan Cocoş. Giudecata ce i-au făcut în Septviz, în 18 dzile ale lui Martie, la leat 1727 (/J3K3). Gîupănul Abafi Lazlo den Săntu-Tămaş, ca \m boer şi părător, întâi au părătu la gudecată un om prinsu den Moldova, anume pre Ştefan Cocoş, care au fostu suptu măna dumisale luî Abafi Şandru : trecând cu alţ Ru-măn[i] pe denainte porţi lui Abafi Laslo, acestu Ştefan Cocoş aă bătut pe Abafi Laslo, şi l-au datu de păru, şi l-au călcat cu picoarele pănă l-au amestecat în sănge, şi l-au făcut şi beţiv. Pentru acestu lucru s’au făcut gudecată, şi au mărturisit cu mărturii adevăraţii Abafi Laslo, şi... ti închinat gloabă 20 şi 5 de lei: iar, fiind boeriu, o sută de lei, afară din bătaie, numai căce au sărit asupra lui; iară, pentru durerea şi chiel-tuiala şi ruşinea, precum au rădica[t] cu sufletul lui. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 515 5. «Parie. — f Adecă eu Miro[n] din Bicazu, şi cu toţî oameni din Bicaz, care maî gos ne vom numi, făcut-am măr-turiia noastră la măna luî Toader Gărbea din Ţara Ungurească, precum să-s ştie că, avănd no[i] gudecată innai[n]tea dumnisale Spătar Alista[r]hi, dipreună cu Toader Gărbea, pentru nişte datorie ce î eram noî datori luî Toader Gărbea; pentru care pricină au adus carte de la D[o]mnie, la dumnealui Spăstar (sic) Aristahi, ca să ne gudece, şi, luîn[d] dumnealui sama, s'au aflat datorie, că, perindu-ne 84 de oî, am început a le căuta, şi, vind a treaia zi la oile luî Toader Gărbea, ne-am cunoscut oile noastre în oi[le] luî şi, ceră[n]du ca să ne [dea] oile, el n’au vrut să ni le dea, şi acum, la gudecată, dăndu-ni-l[e] dumnealui Spătar Arista[r]h, ca să ne plătească acele oî, 84, cu pripăşi lor, de 9 am, şi l-am pus la închisoarea: au căzut lugămi[n]te la noî ca să ne împăcăm. Şi, priimi[n]du şi noî, ca să ne împăcăm, ne-au lăsatu el 80 de leî din datoriia ce-î eram noî datori pentru ace 84 de oî. Şi, pentru ca să să ştie că ne-am împăcat şi ne-a[m] aşădzat noî între noî, am dat acastă mărturie a noastră la măna luî Toader Gărbea, precum că, or noî de ne-am maî scula la v’o gudecată, or el, pentru acastă pricină, să fie de ruşine şi să nu să ţie în samă la nice o gudecată. Iară, pentru alt ban, ce au avutu datorie dreaptă la Toader Ţifuifl din Găcina şi la Anton Sofiian, i-au plinit toţî deplin. Şi, pentru ca să să ştie că ne-am aşăzat noî între noî, am dat mărturiia noastră la măna lu Toader Gărbea, şi, pentru ca să-s crează, noî am pus şi degetele. Eu Miron ot Bicazu. 7241 [1732], Eu Bontea Vătăman. Noemvrie 10. Eu Gligoraş snă Miron. Eu Ion Muteanu.» 6. «Necula Turcul. — întrebarea d’intăî. Ştiî adevărat, cănd au eşit din Moldova de au venit cu şăzutul aicî în Cuc, n’au avut nimic, au fost vecin din strămoşî la dumnealuî cinstitului (sic) şi de mare neam Apafi Şandru; din Moldova venind, l-au pus dumnealuî scutar; suptu măna dumnealuî s’au îmbogăţit; www.dacoromanica.ro 516 DOCUMENTE DIVERSE. I. din dajdea împărătească încă l-au scutit dumnealui jupănul Apafi Şandru; i-au ernat toate vitele cu fânul dumisale du-mea[Iuî] jupănu Apafi Şandru ? A 2 întrebare: cine ştie avănd multă pagubă, cu alţi stăpâni dinpreună, şi n’au plătit nimăruî? A 3 întrebare. D’acasta cine ştie, că i-au furat ol şi capre multe, cum întru acestu anu 1754, mănănddu-le în Moldova, şi pe alţi i-au şâlat ? A 4 întrebare: dar alta tâlhărie spue cine ştie? v Mărturiia d’intăî: nemiş din Cucul de sus, din Săn-Tămă, Coc Peter, 61 de ani, întrebăndu 1, l-au gurat, au mărturisit aşa: Ştiu adevărat, cănd au eşit din Mold[o]va, n’au avut nimic; acasta încă ştiu că, la dumnealui fiind, aşa l-au slujit şi tată-său, Dumitru Turcul. Acastă încă ştiu, că l-au pus dumnealui scutar; apoi ş’au făcut vite: pănăatuncea n’au avut nămic. Acasta încă ştiu, că totdeauna l-au scutit de dajde, fiindu-î scutar. Acasta încă ştiu, că, şi iarna şi vară, tot într’un loc au fostu cu ale dumnisale. A 2. Acasta încă ştiu, că multă pagubă au avut dumnealui, cu alţi stăpănî dinpreună; şi l-au chemat la samă, şi nu au ştiut a da seamă. A 3. Acasta încă ştiu, că capre multe au mănat, dar nu ştiu căte au fostu. A 2 mărturie, tot din Scaunul acasta, Frenţi Petrea, omu de 48 ani, l-am gurat, precum cel d’intăî, din toate. Acasta încă ştiu că au eşit din Moldova, şi iar au intrat. A 3 mărturie, tot din Scaunul acasta, din sat din Săn-Tămaş, Şichet Imbrea, 63 de anî. Eu nu ştiu: avut-au v’o vită au nu, că eu nu le-am prea cunoscut pe N[i]colae Turcu, dar pe tată-săti, pe Dumitru Turcul, 1 am cunoscut că totdeauna l-au (la) slujăt; acasta încă ştiu, că el la dumnealui Apafi Şandru i-au mănat capre multe; dar nu ştiu cătă samă au fost. Acasta încă am auzit, că dumnealui Apafi Şandru au avut multă pagubă, cu alţii dinpreună, şi n’au dat sama. A 4 mărt[u]rie, tot din Scaunul acasta, din Săn-Tămaş, Gherghel Gabor, om de 59 de anî, mărturiseşte aşa: acasta ştiu, cănd au eşit Neculae Turcu din Moldova, n’au avut nimic, ci.au începuft] a sluji prin munţi; ce au slujit şi ce n’au slujit, nu ştiu; şi afl venit în urmă la dumnealui gupănu www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 017 Apafi Şandru, şi aşa au început a-ş spori vitele. Acasta încă ştiu că, vite ce au avut, tootu cu ale dumealuî le-au ţinut, şi iarna şi vara. Acasta încă am auzit, că multă pagubă au avut, dinpreună cu a[l]ţî stăpâni, şi samă n’au dat nimuruî. A 3 întrebare : în am auzit că au mănat capre multe, ale dumnealui Apafi Şandru; dar nu ştiu căte au fostu: n’am văzut. A 5 mărturie: Gavril al lui Gherghel Gabor, mal mic, om de 36 de ani, mărturiseşte aşa tootu ca şi a patra mărturie, de toate. A 6 mărturie: Bărbaş Şandru, omu de 63 de ani, mărturiseşte aşa: Eu nu ştiu, când au venit din Moldova, avut-a ceva, au n’au avut; dar ştiu că l-au pus dumnealui Apafi Şandru scutar; aşa au ceput a să luoa înnainte; dar ce au avut şi ce nu, nu ştiu. Acasta încă ştiu, că tot sup măna dumnealui au fostu, şi tată-său încă l-au slujit. Acasta încă şti[u], că i-au mănat capre multe, dar căte au fostu, nu ştiu. A 7 mărturie: Toader al lui Barbu, mal mare omu, 68, mărturiseşte aşa: N’a văzut, cănd au eşit din Moldova, avut-au v’o vită a[u] nu, că eu nu l-am văzut cu ochi, pănă nu l-au adus dumnealui de l-au pus bacu: acolo sau deşteptat; ştiu că de acolo au fostu vecini. A castă încă am auzit, că au mănat capre multe ale dumnealui Apafi Şandru. A 8 mărturi[e]: Stan al lui Barbu, om de 33 de anî, mărturiseşte aşa ca şi a şaptfea] mărturie, de toate. A 9 mărturie, din Cuc, din Sănt-Dumucuş, Şimo Gabor, n. om, mărturiseşte aşa: eu ştiu cănd au venit Neculae Turcu, n’au avut nemic; aşa încă şti[u] că au fost vecin dumnisale Apafi Şandru. Acasta încă ştiu, că l-au pus dumnealui scutar, şi aşa aă început a să looa înnai[n]te. Alta, încă ştiu că, la samă, cănd a vrut gupănul să dea seamă, n’au dat seamă, nici n’au plătit nimuruî nici un potor. A 3, acasta ştiu că a mănat capre multe, dar nu ştiu căte au fost. A 10 : Gheorghe Butunoiu, omu 38 anî, aşa mărturiseşte ca cel din sus. Aii: mărturie, om de 34, Şimo Dumitru, mărturiseşte ca cel de al 9. A 12 mă[r]turie: a lu Mihaiu Ion, omu de 40 de anî, măr- www.dacoromanica.ro 518 DOCUMENTE DIVERSE. I. turiseşte: că am auzit de alţi, cănd aO eşit din Moldova, pe nume Turcul, atu[n]cî n’au avut nemic, numai au început a sluji pe dumnealui gupănu Apafi Şandru: aşa s’au îmbogăţit. Aîncă ştiu că de acolo au fost vecin, şi pe tată-său l-am apucat a sluji; la dumnealui am auzit că i-au mănat vite multe. A 13 mărturie, din Sănt-Dumocuş, Petrea Cojocariu, om 41 de ani, mărturiseşte ca şi cel de al 12. A 14 mă[r]turie, Bărâbaş Bucur, din Snttâ-Tămaş, om 36 ani, mărturiseşte: ştiu, cănd a venit Necula Turcul din Moldova, nemică n’au avut; acasta încă ştia că au fostu vecin de uric la dumnealui Apafi Şandru. Acasta încă ştiu că vitele le-aO erna[t] tot dumnealui cu fânul dumnisale. Acasta încă ştia, că aO [a]vut dumnealui Apafi Şandru multă pagubă întru acest anu 1753, şi la ceialalţî stăpâni aO avut multă pagubă; la nimenea nici o samă n’aa dat, nici n’au plătit. Acasta încă ştiu, că att mănat capre multe, dar nu ştia căte aO fost. A 15 mă[r]turie: Dumitru a lu Trifan din Sănt-Dumocuş, om de 43 de ani: eO ştia, cănd aO eşit din Moldova Neculae Turcul, cănd aa din (sic) nu ştia să fie avut v’o vită aO ba; în urmă aO slujit la Paleu; acolo încă nu i-a plătit nemic; apoi dumnealui Apafi Şandru l-a dus înlăuntru, şi l-au pus la oi; acolo aa dobândit ce aO dobăndi[t]; ştiu că tot acolo aO sluji[t]; acasta încă am auzit de la stăpâni care aO fostu cu dumnealui, stăpâni dumnealor stăpâni, încă aO avu[t] pagubă multă, samă n’aO putut luoa, ni[6] dumnealui, nici stăpâni. Acasta încă am auzit, că aO mănat capre multe ale jupănuluî Apafi Şandru. Aceşti oamefnî] mai sus scriş cu gurămăntu sufleţeşte aO mărturisit. Nemiş di Cucul de sus: Betea I[m]brea, din SăntO-Tamaş, gurat Scaunului. Din Cuc, din Săn-Tămaş, Tomaş Frenţi, gura[t] al satului. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 519 II. Documente particulare comunicate de d. Gr. P. Olănescu. 1. Bucureşti, 8 Ianuar, şi <'delta] Adam curărea anilor, văleat7i35» (1627). Alexandru-Vodă, pentru «jupăn Ivaşco ce au fostu Dvornic-Mare >, dîndu-î moşia «în Tohan, însă partea lu Mihilă Armaş,>. Ivaşco o cumpărase «derept un cal bun». Marturî la cumpărare fusese: «jupan Grigorie Comis, şi de l[a] Băleanp] Ivaşco, şi Stroe Spătar, fecorul Hierăi Logofăt, şi de la Bucşanfi Staico Postelnicful], şi Badea Postelnicul], şi Vasilie Postelnicful] >. Boieri: Papa Vel Vornic, Ilrizea Vel Logofăt, Dumitraşco Vel Vistier, Mihul Vel Spătar, Bertolomeî Vel Stolnic, Pavlach[i] Vel Comis, Apostol Vel Paharnic, Cos-standin Vel Postelnic. Scrie Stancul Logofăt. — Traducere din secolul al XVII-lea încă. — Pe V", o însemnare turcească l. 2. 14 April 7167 (1659). , «pentru că aicea, naintea Domnie Meale, spus-au sluga Domnie Meal[e] Pătraşco Cluc., pentru moşiia ce-s chiiam[ă] Făntănealelte] şi Boziianil, cum, ce iaste venitul şi dijma dupre aceale moşie, luoaţ tot voi, iar luî nu-î daţ nimic, şi are şi el moşii ca şi voi». , aşteaptă părţile o săp-tămînă: dau singuiului ce se înfăţişează. 4. «Scrisoarea noastră la măna dumnealui Pătraşco Capitan, cum să-s ştie că, pentru moşiia de la Făntăneaal e], ne-m tocmit cu dumnelui, cănd va fi la vrem[e] dejmii dupre moşie, păn nu va venii] feciorul dumnelui, să nu-s strângă dijma; ce să o strângă tooat[ă] la un loc feciorul dumnelui. Dec să-s strângă părtaşie, ce, cin[e] căt i s[â] va ven[ij, pre căt va ave moşie, să-ş iâ. Şi s’au făcut acastă scrisoare dennainte celor 12 boiarfî] cari au fost luaţ să o hotărască moşiia . . . 1 Care se explică prin faptul că actele au fost Î11 mina boierului turcit Cozliceanu. V. mal departe. www.dacoromanica.ro 520 DOCUMENTE DIVERSE. II. Iunie io dn., I1 7178 [1670]. Preda Capitan, Dumitru Pă-harnic.» 5. 22 Maiu 7185 (1677). «Adec[ă] eu Ivaşco Peharnic, feciorul lu Pătru Slugeariul ot Băleani, scris-am acesta al mieu zapis ca să fie de bunţă] credinţă la măna dumnealui unchiu-mieu Gherghe Banul Băleanul, cum să-s ştie că am mersu eu de bun[ă] voia mea la dumnealui, de m’am tocmit cu dumnealui dă i-am vândut toatlă] partea mea de moşie dăn To-hanî, ot sud Saac, care am avut cu dumnealui de’npărţealja], în doao, şi au căzut aceaastă moşie în partea mea, de cătră ceialalţi fraţi, că iaî au luoat alte moşie într’alte părţi; pentru că acestă moşie iaste de la tatu nostru, Pătru Slugeariul.» Iea 8.900 de aspri. Să fie a lui Gherghe şi a «feciorilor dumnealui». Vînzarea se face şi «cu ştirea fraţiloru miei». Scrie «Iorga Logofătul». Semnează: «Ivaşco Păharnic ot Bă-leanfi] (pecete cu trei spice de grîu şi: «Pătr...»), Neagoe Săcuianul Vornecul, mărtorie», «S[o]cul de Băleani, mărturie», «az Radul Logofăt martor Omariul» (sic). — Pe V°: «Zapisul lu Ivaşco văru-mieu, za partea lui ot Tohanî, ce ne-au vândut». 6. 14 Mart 7195 (1687). Şerban-Vodă numeşte şese «boiarî adevărătorî ai boiarinuluî Domnii Mealfe] Iordache Vel Spatar» la Albeşti (Judeţul Prahova). 7. 14 Maiu 7201 (1693). Boierii din Togzeanî vînd «dumnealui jupăn Mihului neguţătoriu ot Bucureşti» partea ce au din Tohanî de la «Gligorie Postelnic Băleanul», de la care avea altă parte şi Mihul. 8. 12 April 7201 (1693). «Gligorie Postelnicul Băleanul» vinde din moşia sa la Tohanî Togozeanilor. Marturi: «Rad[u]l Hriz[ea] Vel Clucer za Arie, mărt[u]rie. Cernica Şterbeai, biv Vel Armaş, mărturii». 9. 11 Mart 7202 (1694). «Mihul Neguţătoriul» arată că Mihaî Cantacuzino Vel Spătar l-a împrumutat cu 700 de taleri, «de m’am hrănit cu dânşii, fără de dobândă, pănă în 2 ai». îi dă în loc via sa la Tohanî, «po t1 20» pogonul, afară de o sumă în bani. îi dă şi «moşiia ce să chiamă Tocozeani, car[e] iaste tot amestecată într’acastă moşie ce www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 521 am luoat de la Gligorie Logofăt, dreptu t1 150». Marturî: «Barbul Urd[ă]reanul biv Vel Păharnic», «Mihalcea Căndescul V1 Stolnic», «Vălcul Postelnic», «Toma C' [Cantacuzino] vt. Logofăt, Mănăilfă] Vel Căpitan za Lef[egiî]». Pe V°: «zapisul Mihuluî cup., pre viile de la Tohanî». 10. 30 MaiQ 7203 (1695). «Ivaşco Băleanul, înpreun[ă] cu nepoto-mieti Gligorie Postelnic Băleanul», dau zapis < megii-aşălor ot Tohanî», între cari şi un preot (între nume şi: «Duşman»), pentru vînzarea a 150 de stînjănî, ce aveau «de la moş, de la stremoş». Pe moşie maî dăruise ceva şi lui «Mihaî Postelnic Corbeanul». Tot restul va fi al «moşneanilor». Semnează : «Ivaşco sin Pătru Ceauşul Băleanul», «Gligorie Pos-. telnic, snă Ivaşco Clucerul Băleanul». 11. 4 Ianuar 7206(1698). Vînzare în dealul Tohanilor către «jupănulMihaî Cantacuzino Vel Spatar». Marturî: Mănăilă Căpitanul, trei alţi Căpitani, «Costandin Arbănaş ot Buzfău]», etc. 12. 5 Iulie 7208 (1700). Constantin-Vodă chiamă la judecată pentru «o moşie de la Făntăneale», reclamată de «cre-dinCosul boiarinul Domnie Meal[e] Enachie Vel Ag[ă]», pe «Logofătul Calot[ă] ot—». «Că boiarinul Domnii Meal[e] zice că iastfe] a luî, iar tu zici că este a ta.» Monogramă. Pecete mică, octogonală. 13. 29 Ianuar 7209 (1701). «Barbul Brăt[ă]şanul vt. Vistiar», «fecorul Mihuluî Pitar», dă «dumnealui taicăî lu Mihaî Can-tacozino Vel Spătar» zapis pentru vînzarea moşieî «de la Tooane, car[e] iaste în judeţul Săcuianilor ...; car[e] moşie ne iaste şi noao de la moşul nostru Socul Cliuc., fiind dumnealui cumpărător maî denainte vreame, tot într’acest otar, şi căzăndu-i se dumnealui să cumpere». Pe V°: «Zapisul nepotului Barbului pre moşiia dă la Tohanî». 14. I-iu Mart 1756. KaXXîv'v.o; aio-/r;;j.avS(j'TrJc, YjYgdd.îvu; Ilo-‘l’.ma; («care iaste făcută de dumnealui Toma Cantacozino Vel Spătar») schimbă moşie pentru oî şi porcî. Pecete cu Sf. Gheorghe şi legendă ilegibjlă. 15.6 Septembre 7273 (1764). Ştefan Racoviţă, pentru Radul Văcărescul Vel Vornic, dîndu-î Tohaniî, ce au fost aî luî Mihaî Cantacuzino Spătarul. «Un anu iaste de căndu au www.dacoromanica.ro 5-22 DOCl'lIENTE DIVERSE IT venitu ferman de la prea-puterneca împărăţie şi tefter pentru toate moşiile şi morile... şi orî-ce au avut dumnealui Meh-met Agă aici in ţară, partea neamului dumisale [Mehmetu-Agăî Cozliceanul], dă la strămoşă-său Mihaî Spatharul Canta-cuzino, şi de la moşu-său Toma Vataful, şi cu mumbaşâr îm-părătescu şi cu vechil dăspre partea dumnealui Mehmet-Agăî, ca să să afle şi să să dovedească toate păn la un cap dă aţă, şi, veri suptu a cuî stăpânire vor fi, ori zălojite, ori date zestre, orî vândute, ori dăruite, de verî-cine, dă la Spatar Mihaî încoace, toate să să iâ pe seama dumisale Mehmet-Agăî, şi să să vănză prin ştirea dumisale Cadi-Efendiî... Amu pus dă s’au strigat la mezatu în Divan, în treî lur.î de plin. încă şi căte s’au dovedit vândute maî denainte, de neamul dumnealui Mehmet-Agăî, şi de însuş dumnealui, nu le-amu lăsat cu acelu preţu, ci, după porunca prea-puternicii împărăţii, şi acelea s’au strigat la mezatu şi, verî-căţî banî au eşitu maî multu peste vânzarea d’intăiu, de au vrut să dea acel prisos cel ce stăpânea moşiia, peste banii ce era cumpărată, au rămas moşiia suptu stăpânirea aceluia; iară, care n’au vrutu să dea acelu prisos, i s’au luatu moşiia de suptu stăpânirea luî şi i s’au întorsu baniî înnapoi, şi prisosul aii rămas în sporiul dumnealui Mehmet-Agăî, şi moşiia aceia s’au datu suptu stăpânirea acelui ce au artorisit preţul macar numaî cu un ban maî multu.» Tot aşa şi pentru moşiile date de zestre. Cumpărătorii capătă hoget de la mum-başir, «şi elamu de la dumnealuî cadiul». Se trimete catastif de toate luî Mehmet-Aga. Văcărescu cumpără Tohaniî luî Mihaî Spătarul: «i-am datu şi Domniia Mea acestu cinstitu hrisov al Domnii Mele ca să stăpânească acastă moşie, şi cu viile cele ce săntu păragină, cu bună pace şi dă nimeni neclătit, dup[ă] porunca prea-puterniciî împărăţii, şi nimeni de acum înnainte să nu aibă voe a întoarce bani, sau a răscumpăra vie sau moşie, nici cu pricină dă rudă, nicî de vecin^ sau cuî să cade, sau măcar cu verî-ce alt feliu dă pricină va pune, nicî cum acolo să aibă voe a porni nicî-un feliu dă pâră; că, de au avutu vre o pricină, trebuia să o fi arătat într’un anu, de cănd s’au început a să căuta acest [lucr]u, www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 023 şi mai vârtos în trei luni dă când să face mezat, dă s'au văndutu în vileagu şi în Divan, înnaintea a tot norodful] ce s’au întâmplat adunatu.» Marturî: Fiii Domnului, Mihaî şi Costandin, Toma Creţulescul Vel Ban, Dumitraşco Racoviţă Vel Vornic de Ţara-de-sus, Radul Văcărescu Vel Vornic de Ţara-de-jos, Costandin Căndescu Vel Logofăt, Aftanasie Ip-silant Vel Spatar, Mihaî Cantacuzino Vel Vistier, Toma Ra-fail Vel Postelnic, Ioniţă Guliiano Vel Cliucer, Dimitrachi Fotachi Vel Paharnic, Iordachi Carageâ Vel Stolnic, Ianachi Rosetii Vel Comis, Mihalachi Vel Pitar. Monogramă. Iscălitură domnească. Pecete în capsă. 16. «Adică noi sătenii de la Tohani sud Saac, cari mai jos ne vom iscăli, dat am zapis[ul] nostru la cinstită măna dumi[sale] Rad[u] Văc[ărescul] Vel Vornec, precum să să ştie că, cumpărăndu dumfnealuî] moşiia Tohani, şi noi aflăndu-ne şăzătorf pe acastă moşie, şi neavăndu alt ă] stăpănărie, cu toţii am venit de am căzut şi ne am rugat dă dum[nealuî] dă ne-au luat asupra dumisale, şi să ne numim satul dum[isale]. Deci dum[nealuî] să aibă a ne căuta cu ceia ce va da dumisale mâna, la păsurile noastre. Şi noi să avem a da dă om căte o mie de haracî pe an, scoţăndu-î la viile dum isale], ori la ce vie ne va porunci. Pentru că aşa ne-am aşăzat cu dum nea lui], dă a noastră bună voe. Şi pentru mai adevărată credinţă ne-am pus numele mai jos, ca să să crează. Ap. 17 d. 1765.» 17. i-iu Iunie 1766. Nicolae Dudescul Vel Logofăt vinde vii în Valea-Largă «dumifsale] fratelui Iordache Mavrodin biv Vel Vistier» şi soţiei lui, Maria. Semnează şi Kffvra- v.ou£y]vt]. — La 15 Septembre 1769, Mavrodin arată că, «cu turburarea acestor vremi dă răzmiriţă», schimbă viile cu «dumnealui Vel Vameş Chiriţă Ştefani», luînd de la el «24 pă-rechî samuri buni, într’ales, pă plăceare-m[i]». 18. 13 April 1767. Alexandru Ghica, la «doîsprăzece boiari», luaţi prin răvaşul său, pentru a cerceta la Tohani, unde sînt «birnicî şi mazălî; care arată dumfnealuî] Domnii Mele că nu-ş dau adetul moşii, zicând că ar fi avănd şi unii dintr’ănşiî stăpânire». Pretind «că au şi ei căminurî înfundate», ce tre- www.dacoromanica.ro 524 DOCUMENTE DIVERSE II. buie «a să izbrăni cu hotărnicie», Marele-Portar semnează în greceşte. 19. 20 Septembre 1769. Grigore Alexandru Ghica întăreşte luî Ştefan Vel Vameş nişte vil în Valea-Largă, «ot sud Saac», pe care «Neculae Dudesc[u] Vel Vor[ni]c» le vînduse «du-misale Iordache Mavrodin biv Vel Vistier» : Ia 15 Septembre 1769, acesta le schimbă cu Ştefan, «de afl luat pe dănsele 24 perechi samuri buni, într’ales». Monogramă. Pecete cu armele amînduror ţerilor. 20. 12 August 1777. Alexandru Ipsilanti acordă Vorniceseî Vineţeana, la Tohanî, drepturile însemnate pe pp. 200-2, n° 78. «Iar, pentru vitele ce vor avea dă treaba casilor lor, de suhat să nu să supere. . . Pentru vre o rămăşiţă din vremea răzmiriţiî, să nu să supere lăcuitoriî.» Monogramă şi pecete cu roşu. 21. 15 Octobre 1778. Un sătean din Tohanl arată că s’a învoit cu Vorniceasa Veniţeana «ca să-î daţi t1 2 pă anu, pentru claca mea». — Şi un al doilea face tot aşa. 22. 12 Novembre 1814. Cerere a luî Barbu Văcărescu Vel Vornic. «în sud Sac. am o moşie Tohaniî, cu doao sate pe dînsa: unul Tohaniî şi altul Pierşenariî; acest din urmă sat să lăcueşte mal tot de Ungureni, de multă vreme, avînd toţi coprinsurî şi cele trebuincoase cu îndestulare. Eu, avînd dată mal totdeauna această moşie în arendă, şi arendaşii neavînd trebuinţă de clacă, lua bani de l[a] dînşii. Dar, pentru ca să nu să facă obiceiu, rog pă înnălţimea Ta ca să supue legilor pămîntului şi canoanilor condicii luminat[u]luî Divan a-m clăcui cîte zile doaoăsprezece pă an, după cum s’aQ supus şi alţii asemenea acestora, pă alte moşii, la acest obiceiQ al pămîn-tulul, de clacă. Căci, într’alt chip, nu numai că nu mă folosesc cu locuinţa lor pă moşie, ci mal vârtos pag[u]bă am, şi mal de folos îmi este a să rădica după moşie şi a merge unde vor vrea, decît să lăcuiască pămîntul, fără a mă folosi de l[a] el.»—Se ordonă a se cerceta dacă nu e «vre un deosebit aşăzămănt în scris». 23. 23 April 1815. «Adecă noi mazălî, clăcaşî, după moşăia dutnisale Vel Dvor[ni]c Barbul Văcărescul, Tohanî din sud www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CUL'IURALĂ r.-'Vi Saac, adeverim cu acest zapis al nostru precum să-s ştiie că ne am hotărît a clăcui cîte zile dooăsprezece pă an, dar, fiindcă noî ne aflăm oameni de apur[urî] supăraţi de slujbe, neavînd nici cară, — să avem a da po t1 opt pe tot anul, de fiecarile om, — şi dum[nealuî] cu aceşti bani să puie oameni în trebuinţa clăci; în[să] aceşti bani să avem a-î răspunde toamna, pe toţi într’un căştiu; iar nu de dooă ori pe an.» III. Documente din colecţia d-luT C. C. Arion. i. «f [1601-11]. Adecă eu Manea,fecorullu Stan de Comăneştiî di în Cricov, mărturisescu cu acest zapis al mieii cum m’am vândut cu a patra parte de ocnă, de preste tot .hotarul, şi de în apă, şi de în pădure, şi de în şederea satului, di în hotar păn în hotar, şi de în cap pănă în cap, — pentru cî m’am vândut eu cu fecoriî miei, cu toat[ă] moşiia mea, ju-pan[u]luî Gherghe Spătariul, să-î fiu Rumân, dereptu 2.000 de bani gata; căce am fost căzut într’o pradă bînească, că am spartu capul unui om. Dec n’am avut cu ce plăti hătalmu ; dec m’am vândut de m’am plătit şi scos jupan Gherghe Spătar şi de bir, şi mi-iau cumpîrat şi un cojoc. Mărtorii au fostu atunce la tomeala noastră şi la vânzarea mea jupan Neagomir Nanorâ şi Văicil Bălţescul şi fiiu-său Dragomir şi Stoica, iarâş de îm Bălţeşti, şi de în Vai de el Stan şi Cos-tantin şi Bodea şi Teatin, şi de în Drăg[ă]neşt[i] Radul Nebunul şi Stoica i Moş Tiică, şi Dragul i Radul i Bărseanul, şi de în Podeanî Stoica, şi de în Mehedinţi Barbul şi Dumitru şi Tudor ot Răteşt[i, Tudor şi Laţco şi Ratea; noi cu ale noastre sufjljiate mărturisim toţ că am băut la aldămaş, şi am văzut banii num[ă]răndu-se, şiluîndu-î Manea, ca-s fie Rumăn, el şi fecoriî lui, în veaci, jupan[u]lui Gherghe Spătar. Şi iarăş, dup[ă] ce m’am vândut eu Manea, care mai sus scriu, venit-au şi vă[r]u-mieu Stan Lungul, fecorul lui Drag[o]mir unchiu-mieu, di în sat di Con[ă]neştî, de se-au vândut iarăşi, să fie Rumăn jupan[u]lui Gherghe Spătariul, iar cu a patra. parte de ocnă de preste tot hotarul, ca ş[i] mene, şi de în www.dacoromanica.ro 526 DOCUMENTE DIVERSE. III. cămpu şi de îm pădure şi de în apî şi de seaciurele runculuî, şi de în şedearea satului; şi se-au vândut de-a lui bun[ă] voe, dereptu 2.000 de ban[i] gata. Şi l-au scos şi pre Stan Lungul de bir, şi i au cumpărat nădragi şi com[ă]nac, şi i-au dat şi un porcfu] de prăsilfâ]. Derep[t] aciia mărturisim no[i], cu câte mirturiî săntu aicea scrisfe], cum să ţie jupan Gherghe ju-m[ă tate de în sat di în Comjăjneştî, de priste tot hotar[ul], şi cu tot venitul. Şi la vănzajrea] lu Stan Lungul mărturie au fostu: Micul lu Stepan de Căl[u]găreanî şi Ioan Băca de Călugăream, şi Manea şi [Chjirtop şi Neagul Băhăî şi Sim-Ni-coară şi Dobre Şuchiia de Călug[ă]reanî, şi Manolie Grecul de D[a]tcoî, şi Cocan şi Dragul i Radu şi Boica şi Sarul di în Şchiiaî, şi Vlaad Popeî. Acesştea toţ au băut aldămaş, şi banii, i-au numărat Micul lu Stepan de Căl[u]găreani, şi aldămaş se-au dat la amănoî cumpărătorile: vin 9 ved. de vin, căte 30 ban[i]. Pis az pop Stan. Fostu acasta tocmeal[ă] în zilele luî Şerban Voevoda.» 2. 22 Novembre 7140(1631). Leon-Vodă, luî Calotă Poştei, nic şi fratele luî: Stanciul din Boziianî, partea din sat luată de la Bărcanu, fiul lui Drăghicî. — Boierii ca la p. 181, n° 25. Dumitru grămjatic]. Pecete. Slavon. 3. 3 Ianuar 7140 (1632). Patru boieri vînd moşie la nişte «megiiaş» de la Bozienî: «stănjănul căte cinci galben[i]».— Patru peceţi, cu animale, şi numele boierilor pe două din ele. 4. «Pis msţa Mai 10 d., 1. 7140 [1632]» (adaus). «Calotfă] Postelnic ot Bozianî» cumpără ocină de la «Necşa fata lu Coman de în Veareşiu», cu «800 as. gat[a]. Şi se-au cu[m]-p[ă]rat acestă ocnă în zilele [Radtiluî Voevod; şters] lu Ma-teiu Voevod, căndu au venit de l[a] Ţarigrat Domnu.» între marturî: «Păişiu ot Crângul». «Pis pop[a] Dumitru.» 5. Bucureşti, 13 Decemvrie 7141 (1632). . 9. ioMart7i55 (1647). «Mirica Paharnic ot Boteanî» dăzapis «cumnatu-mieu Radului Logofăt Dudescul», pentru viile de la Bozianî, vîndute cu aspri. Marturî: «Stroe Vel Vistiiar», «Negul Spatar», «Necula Logofăt ot Ţigăneşti». 10. 20 August 7155 (1647). «Lep[ă]dat Căl[ă]raşul, nepot popeî lu Vişan ot Sâcşorî, ot sudstvo Elh.» dăzapis «Stoică! Logofăt, nepot lu Semăn judeţ,ot Săcşorî» că 1 vinde «jum[ă]tate de fune de ocnă den Săcşorî» cu 1000 de banî. Martur: «văru-mieu popa Nancul». îl. 11 Ianuar 7158 (1648). «Bărcan Ceuşul» arată că i s’au împrumutat de Calotă din Bozianî 16 ughî. Neavînd să plătească, va da 18 stînjenî de moşie 12.3 Decembre 7160 (1651). «Eu Calotă Vornicul, şi dăn- preună cu fecorii miel; Pătraşco Postelnic ot Bucşanî i Preda * Comis, cu fraţii miel, Bărcan Căuş, i Luţâ Postelnic sin Stan-cul, cu fraţii mieî, i Dragomir Postelnic, cu fraţii miei», se în-voiesc pentru a-şî alege moşia, şi de Radul Logofăt Dudescul, «şi dăspre Radul Postelnic, fecorul lui Şerban Vistiiar». — Copie. 13. Bucureşti, 30Maiu 7166(1658). «Vladul Spatar, fecorul Badeî Postelnic ot Bucşanî», vinde «lu Bărcan pârcălab za Curte şi fiiu său lu Staico Logofăt ot Bucşanî» «acuma, în zilel[e] Mării Sal[e] Domnu nostru Io Mihnea Voevod», «15 de (sic) stănjănî de moşie din sat de la Boziianî ot sud Sac», «zaug. 30», «cu ştirea fraţilor mie». «Nemenilea n’au vrut să cumpere» din rude. — Pecetea luî Vlad poartă: «Vladul». Semnează şi «Preda Logofăt», «Petraşco Clucer Bucşanul». 14. 4 August 7168 (1660). Gheorghe-Vodă Ghica «ţie Simo Roşul ot Buzeu», că s’a plîns la el «Stancul Roşul ot www.dacoromanica.ro 528 DOCUMENTE DIVERSE. III. Bozeianp], zicând cum că i-aî luat neşt[e] bucat[e] şi neşt[e] ineal[e] şi banii, nefiindu-ţ nimica vinovat». Nu venise, de şi păgubaşul îl sorocise la Divan. II chiamă iar. «Că apoi, daca nu vel veni, bine să ştii că te vor aduce cu treapăd». 15. 30 Iunie 7177 (1669) şi 22 Novembre 7183 (1674). Vînzare de moşie, «den parte megieşască», «den cin păn în cin». Martur şi un «iz[başă]». 16. 15 Mart 7187 (1679). «Simion Călugărul din Bozianî» împarte averea lui fiilor şi fetelor. In ea: «un zăbun scurtu, şi ghiordiia cea de postav albastră, cafftjanul miu, şi o abăoară de postav, de pănză, şi mease, şi de măhrămî să împarţă featele căte treale; pilota, plapoma; grăul ce iaste în groapă, grăul de în cănpu». 17. 18 Maiu 7188(1680). Vintilă Vornicul pune zălog «pre un Rumăn al nostru dăn Bozeian[l], anum[e] Pătru, cu fecoreî lui, şi 15 stănjăn[î] dă ocen[ă] dă în satu dăn Bozeianp]..., derept ug. 20», «pănă la Sfete Dumetre. Dece, dă va put£ da Rumânul aceştie banp] ce sănt mal sus scriş, elu va fie slobod dă Preda Căp[i]tanul; iar, de nu va pute să de aceştie care! ne i-au datu noo Căpetanul Preda, iar noi la ze să ne tocmem cu Preda Căpetanul: dă-I va mal fac[e], să ne mal de, sau să mal dăm noi dumneluî, precum să va preţui.» Se adauge: «neputăndu da Rumânul bane la zi, am tocmit de ne-u mal dat ug. 3, să fie stător cu moşii». 18. 11 Iulie 7194(1686). Vînzare la Bozienl. Intre marturî: «Radul dascal ot Ploeştî, de la băsearica domnească», şi «eu Radul pârcălabul Fuiorea». 19. 22 Mart 7205 (1697). «Luţea snă Luţiifl iuzbaşa ot Bo-ziianî» face o vînzare «Neculiî Vel Ooh[o]dar ot BoziianL. Q 20. 20 Mart 7213 (1705). «f Theodosie Mitropolitul: fă-căndu-le groznică afurisanie, aşa au mărturi[t] înnaintea noastră cum scrie mal jos, > «Şerban VelLogofăt[martur], Monahlacov, Dumitru Păharnic» arată lui «Drăguşin Vistier Merişan, fratelfe] lui Staico biv Vel Paharnic», că, «fiind fost cumpărat Staico Paharnic neşte moşie la sat în Boziianî, ot sud Saac, stănj. 45 > de la Radul Logofăt Bilcirescul, fecorul lui Şerban Vistier, încă mal denainte vreame, şi acastă moşie aă fost vândut www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 529 şi cu toate viile lui deu dealul Teişuluî, şi au ţinut tot cu bun[ă] pace păn când s’au întănplat de au pribegit dumnealor în ţara Moldovei, şi, fiind în pribegie ani 8, de aici din ţară, le-au perit toate cărţile şi zapisel e] căte au avut, de toate moşiile, şi, întămplăndu-să frăţine-său, lui Staico Paharnic, moarte, Drăguşin Vistier n'au avut cu ce stăpâni acastă moşie şi viile.» Iacob şi Dumitru sînt aduşi pentru mărturie, şi adeveresc. 21. 7 Maiu 7213 (1705). < Drăgşin Vistier, fratele] lui Staico biv Vel Peharnic Merişanul», dă zapis lui «Vencilfăj Paharnic, snă Socol Medfejlniceariul», pentru vînzare de moşie. Semnează «Drăgşăn Vistier Merişanul» şi «Costandin Postelnic Bucşanul». 22. 19 Octombre 1763. Vînzare către Acum Dumi-trachi Giurgeaca, fiul ei, calcă învoiala-. «căci şi de toată casa le iâ cîte un miel primăvara, cum şi la coprinsurile viilor şi la pomi le face tot vii lucrătoare şi ia de tot pogonul cîte talr. unul, cum şi delniţile de fin ce le au curăţit de oi, de mărăcini, pîrîtul le-ar fi luat şi le-au dat altora streini, de le-au aratu.» Conrupe pe cei doi oameni cu aşăzămîntul, de-1 tăviuiesc. Trimeşiî Domnului întreabă pe proprietar, care tă- 66549 Voi. V. 34 www.dacoromanica.ro 530 DOCUMENTE DIVERSE IV găduieşte tot. I se cere în zădar actul. Se dă dreptate să. tenilor, hotărîndu-li-se îndatoriri după «pravilniceasca condică». «Să îndatorează [Giurgeaca], păntru locuri de fineţe, ca să le dea cu îndăstulare, ca unora ce sînt clăcaşi, şi ei să-î dea din cinci copiţe una, precum să urmează la toţi stăpîni cei ce au moşii, cum şi izlazurile pe păşune.» Pentru vii, un «zlot» de pogon, ca şi pentru «pomi în obragiî». Pentru «o jumătate sau o cozvîrte», partea de analogon din zlot. «Iar la aceilaltă obrajiie, ce va fi, a vii, şi vor fi sămănăturî pă dînsa, să aibă a-şî luoa dijma, iar nu plată de bani.» Pentru miei, — «din cinzecî oi un miel, iar, dă va fi stînă statornică, să aibă a luoa brînză sau bani, precum hotărăşte pravilniceasca con" dică». Proprietarul face apel. 24. 3 Mart 1805. Ordin către «dumv. mazililor i birnicilor ce mai jos sănteţ arătaţ»: s’a plîns un mazil ce avea la ei «o sfoară de moşie... Pă care parte de moşie a lui avănd voi vii, nu v’aţ fi supuind a-i da otaştina, cum şi nişte pă-răgini, ce ar fi tot pă partea lui de moşie, le-aţ fi cumpărând voi între voi, unii de la alţii, fără de a nu-î face nici o în-trebăcune.» Să vie la judecată. 25. 6 Iulie 1820. Hotărnicie pentru «Paharnicul Manolache Coridalefs». IV. Ctieva documente din colecţia d-luî Al. Callimachi I. «Un suret di pe ispisocul din 6920 [1412], Aprilie 3, a Domnului Alicsandru Voevod, pren cari ispisoc să arată cum au miluit pe adevărată şi credincoasă sluga Domniei Sale Coman săn Galiş în pământul Moldoviî un loc pustiiu, să-ş facă lui un sat podmi (sic) Başeu, şi hotarul acelui sat: pe undi afl umblat întăî Başeul, la o fântână, iar di la fântână drept la codru, şi de la acea fântână [de] vale, pe părăul Başeului, pănă în părăul albu, iar de la părăul alb în sus la codru, — arătând că acesta eşti a lui tot hotarul şi că afl fost hotărnici Giurge Fratovschiî şi Tobuciu.» — Intr’un act din 15 Octombre 1804, pentru moşia Comăneştî (jud. Dorohoi).— Citat şi la 20 Decembre 1777 : «încredinţat cu iscălitura popi www.dacoromanica.ro MATERIALS 1)E ISTORIE CULTURALA 531 lui Toader di la Mândreşti». — Se păstrează şi suretul însuşi: «o sălişte pustie, să ş’o îngrădiască el şie ace sălişte, cu uric şi cu toate veniturile». Marturî < fecorii noştri—»; boieri: Stan, Mihailaş, Ioan Vornic de Suceava, Vlad şi fratele luî Cărste, Jurje Fratovschi, Ionaşco Jumătate, Brăescul, —, Vlad «Necre Vorc.», Şendre, Braţul Straovic, «Vel: Ciu.», «Itşină»,—, Stan Bărlicî, Stoian Postelnic, <01ecşăn», Stan Vistiernicul. 2. Fără data. «Eu Iosipu deregătoriul în Vlăscanî, ce am fost deregătorifl şi la Hrinovţî, şi Maximu vătăman, cu toţi sătenii şi fraţii, iarăş din Hrinovţî, şi alţi mulţi oameni buni, şi bătrâni şi tineri, facem înştiinţare precum au venit înnainte noastră» nişte oameni din Comăneştî, fâcînd o vînzare. — S’au tălmăcit de Euloghie dascal, 1765, Mai 24.» 3. «Eu Toader Moghila> face mărturie că «înnainte noastiă> se face o vînzare a moşiei luî Berchet, de ginerele acestuia, către «Coman fecoru luî Berchet drept 5° taleri». — Tradus la 24 Maiu 1765, de «Euloghie dascal». 4. «S'au scris în Başău, P7113 [1605], Mart 8. Eu Toader Moghila facem înştiinţare precum au venit înnainte noastră Măruntă fata luîToaderu din Comăneştî, de nime silită nici asuprită, ş’au vândut partea sa de ocină, din sat, din Comăneştî, căt[ă] să va aleage, parte sa din sat şi din cănpu, şi cu loc de moară în Başeu,—aceaia au văndutu slugii noastre luî Coman Berchetu diiacu, drept treîzăcî taler[î] bătuţi. Decî, văzind şi noî a lor bună învoială şi |to]cmală şi plat[ă] deplin, şi noî aşijderea i-am făcut lor şi de la noî acestu zapis. Şi la acastă tocmală au fost Guga Vel Vătah şi Avra-dăm, şi alţi oameni buni. Decî pe acest zapis al nostru ca să aibă a-ş face şi dres g[ospo]d.» Tradus dejiuloghie dascal, la 12 Octombre 1764. 5. 16 April 7121 (1613). «Gheorghi Balş Vel Logofăt» arată că Grigore diac din Comăneştî a făcut o învoială de moşie. Martur şi «Lupul Balş Sulger şi Dumitru Botrocos, diiac». «Dec carea răzăş dintru dănşiî ar străca aciastă tocmială, acela să aibă a da gloabă 12 boî la poarta g o]spod, şi luî Grigori www.dacoromanica.ro 532 DOCUMENTE DlVElîsE IV. să întoarcă aceşti bani de mai sus scris (sic)».—Dublă traducere. 6. 7 Octombre 7224 (1615). Alexandru Iliaş. Vine la el «Onciul fecor lui Iuraşco şi giupăniasa luî Anghelina, fata luî Vasăle Oarăş ce au fost Hatman, cu un zapis de mărturii de la Botici deregători ot Dorohoiu şi de la Lazor biv Pitar şi de la Gligori a luî Mitrofan Şoltuz şi cu 12 părgarfî] din tărgu din Dorohoiu, şi de la Cărstea bătrânul şi Costin Cepişca şi Grigorii Hotar şi Cozma bătrânul şi Dumbravă şi Pavăl şi Malic şi Stratul şi Macsăn, şi de la alţi oameni buni de acolo, şi Andreica vătăman de Cobăla, şi Onciul vătăman de Măgură, şi Buţurca vătăman de Păscarî, şi Vasăle vătăman de Buhaice», ce au hotărît la Şăndricenî (Ţin. Hîrlău), «care au fost supt ascultare de cătră ocolul Dorohoiuluî».— Traducere din secolul al XVIII-lea. 7. 31 Maiu 7127 (1619). Gaşpar-Vodă, pentru «Coman Ber-chet diiac», care a adus «zapisul» luî «Toader Movil[ă] Postelnic» pentru Comăneştî, şi altele (şi acel de la ureadnic şi vătăman). întăreşte. — Suret. Şi copie. 8. Fără dată. «Gociul de Lozianî» vinde ocina sa de la Cobăla (Ţin. Hîrlău), cumpărată de la «giupăniasa Todosia Hătmăniasa luî Nicoriţă Hatmanul», ce o avea dăruită de Miron-Vodă, — luî Dumitraşco Postelnicul, pentru o datorie. Marturî: Ştefan Bou Vornic de Ţara-de-jos, Dabija de Ţara-de sus, Ilie Şeptelicî Postelnic, Solomon Bărlădianu Vistier, Coste Moţoc Sulger, Ion Prăjăscul Vistier, Neculaî Buhuş logofăt al treilea, Gavrilaş Brăescul, Todiraşco Prăjăscul Clucer al doile, Eremiia Cărcu Portar de Suceava, Dumitraşco Dragoşiascul pârcălab de Suceava, Rugină Vornic, Macri pârcălab. Adauge şi dania luî de la «răposatul Ştefan-Vodă Tomşia».— Traducere din 1826. — Şi alt act, scris în Pri-lipca, de faţă şi cu «Gherman din târgul Şiretului» (tot traducere din 1826). —Actul domnesc de întărire, al luî Gheorghe Ştefan, e din 12 Mart 7165 (idem). — La 15 August 7173 (1665) Istratie-Vodă ordonă luî «Andriian pârcălabul de Su-ciavva» a face hotărnicie la Cobăla (idem). — Rapoitul luî e din 16 Octombre 7177 (sici, idem). www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 533 9. l-iii Septembre 7138(1629). «Pălajca şi Antemiia, fetele Manei de Comăneştî, de Ţănutul Dor[o]h[o]iuluI», dau partea lor de moşie, «stălpită de cătră alţi fraţi» : aceasta o fac pentru că «plod dintru noi n’am avut». Vînzarea se face «gineruluî nostru, lu Isac de Sinahău, şi surorii nostre Anti-mieî, fetei lui Berchet... în datul nostru aceşt[i ocine ce mal sus scrie, au fostu slugi domneşti şi oamin[I] buni megiiaş.» Marturi: «Anghel din Mamurinţî, şi Andriian de acolea, şi Pănteliiu Barbovschiî din BeceştLî], şi Ionaşcu Herţea, şi An-dreiaş Talpă din Stroeştî, şi Dumitru Lehacinschiî de Gădi-neştî». El numesc pe Antimia lui Berchet: «giupăneasa» lui Isac. Scrie Barbovschiî (foarte caligrafic). — Şi copie. 10. Fără dată. Moise Moghilă dă la «al nostru credincios boerid Pătraşcu Costin Spatar aceste sate, den drepţi aii meii moşii, dispre părinţii noştri, dispre Moveleştî, anumi satul Hudeştiî, spre Başău, unde au fost curţili moşilor Domnii Meii, cu bălţi di peşti la Prut, şi cu poianî ci să chiamâ Ba-ranca, şi cu Novasăliţi, Preruda, — aşăjdire şi cu alt sat, ci nu să poate ceti, fiind încurcaţi slovili, dicăt la un loc samănă a arăta di Mateuţî la Soroca, — pentru a lui driaptă slujbă ci ni slujăşti, şi ni-au dat şi bani gata, noî şuti di taleri buni. Pentru aceia nime din fraţii mei sau din ruda noastră să n’aibă a să amesteca sad a strica; da şi vânzare Domniei Meii ori în ce vreme să fii neclătită, — să fii Spătarului în veci drepţi moşii şi cumpărături. ..»Iscălitura. «La Domnia di apoi dat-am DomniiaMe şi toti uricili.» — Traducere din secolul al XVIII-lea. 11. Iaşi, 20 Ianuar 7142 (1634). «Adecă eu Oncul Iuraş-covic i Hăjdău Frim» arată că . Semnează: «Ifrim Hăj-deu» şi cellalt. Ambele peceţî n’au nici un sens. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE DIVERSE IV 53 i 12. 12 Iunie 7158 (1650). Vasile-Vodă, pentru Antimia şi ginerele eî Ştefan Rugină. — Traducere. 13. Suceava, 13 Iunie 7158 (1650) Vasile-Vodă lui «Va-silie de Mlinăuţî», să facă hotărnicie la Comăneştî: şi «a Brăesculuî». Buhuş Vel Logofăt. Pecete cu chinovar. 16. 25 Novembre 7194 (1685). «Pătraşco Berchet» îşî dă ocina nepotului Crăstiian, «pentru că la bătrăneţilfe] mele m’au grijit d[u mnialuî păn la moarte me, şi dup[ă] moarte me să mă comănde d[u]m n]ialuî, precum l-a îndura D[u]m-n[e]dzău . Martur: Ioan preotul de la bis[e]rica Roşcăî, carLe] mi-au fost şi dohodnic, şi Simion ce ţine pe Brânduşe». 17. 30 Maiu 7228 (1720). Hotarnica Cobileî, după cererea «târgoveţilor din Doroh[oî] >, ce se plîng de «Stroicî Spatar pentru o bucată de loc din hotar[ul] târgului, ce le împresoară cu hotarul Cobăliî>. Se chiamă «Dumitraşco Gafenco uricar, şi Albotă Cluceriul, şi Toader Buliandră, ispravnic de Doroh[oi], şi cu toţ târgoveţii >. Fiind neînţelegere, şi lipsind acte, «am socotit şi li-am zis: lăsa-s’ar să giure oameni bătrâni, şi să margă cu brazda în cap pe unde mergu hotarăle; şi au priimit Stroicî Spătar să giure Dorohoieni. Deci am socotit şi am ales şasă oamini din Dorohoiu, anume Ştefan Dăriescu şi Costandin Săruenco, Gheorghii Guţuc şi Pătraşco şi Andrieş, Iii şi Gheuca, şi au giurat aceşti oameni în biserică, şi au purces cu brazda în cap, şi au pus un stălpu de www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 583 piatră în culme dealului; de acolo au purces la vale , etc. — Copie din 1819. 18. 10 Iulie 7233 (1725). Mihaî Racoviţă către «Stroie Spatar», pentru ca «să-şi apere oamenii săi ce are la Prilipca, despre vornici! de Dor[o]hoî, pentru une şi alte gâlcevi ce ar ave ace! oameni, să n’aibă a-s amesteca la dănşiî. . nici să-î globască, ce stăpânul lor Stroicî să-î certe pentru unile ca acele; iar, de s’ar tâmpla să-s facă între ace! oameni nescareva fapt care este să-s globască de la Scaun, atunce pârcălabi! de Ţinutul Hărlăulu! vor cerca acele, căci Prilipca este de Hărlău şi nici maî înnainte vreme n’au fost de ocolul târgului Dor[o]hoiuluî. Deci să aibă a să apăra, întru nemic să nu să amestice Vornici! la acei oameni, căci şi maî înnainte vreme n’au fost obicei să-s amestice Vornicii pin sate, la alte globe, făr numai şugubinele şi morţi, unde s’au tămplat, la acele au avut triabă; iar la alte, la nimic. [Autograf:] Afar[ă din ce este obiceiul, să nu ştiu că luaţi căt de puţin mai mult; cănd a v[en i să jăluiască cineva că i-aţî luat căt de puţin afar[ă] din obicei, om trimete de v’or aduci, şi pe uliţî v’oî da.-- Pecete mică octogonală, cu chinovar. 19. 10 Septembre 7244 (1735). Un răzăş din «Săn[i]hău vinde ocină lui «Ion Goroveî Vel Căpitan de Dorohoui». — Copie. 20. IO Septembre 7244 (1735). Vînzare la Comăneştî, pentru «30 de vedre de mfilere, cari au luat de la Aii Turcul». 21. i-iu August 7246 (1738). Grigore Ghica-Vodâ, pentru Prilipca, lui «Dumitraşco Stroicî biv Postelnic, ficoru lui Stroicî Vel Spatariul, nepotu lui Dumitraşco Visternicub. Sturza Vel Logofăt. — Copie din 1819. 22. «L* 7252 [1744], Iunie 3. împărţire ce ş’au făcutu licorii răposatului Stroicu Spătarul de moşii şi de vecini ce li-au rămas de la părinţi.» Scrie Simion Cheşco, uricar. 23. 21 Iulie 7262 (1754). Matei Ghica porunceşte lui Păun biv Vel Pitar, ispravnic de Dorohoî, şi alţii să hotărească Hu-deştii lui Ilii Costachi biv Vel Stolnic, ce-1 are «de pre socrul d[umisa]le Mihălachi Sturza biv Vel Paharnic ..., care sat şi Paharnicului Sturzi i-au fost dupe BuhuşăştI». Fusese hotărît www.dacoromanica.ro 536 DOCUMENT!! DIVERSE. IV. şi de Mihălachi Pilat Medelnicer. Vecin era, la Comăneştî, Ioniţă Iatnandi biv Vel Jitnicer. — Copie din 1824. 24. 20 Mart 7264 (1756). Hotărnicie în cearta de moşie dintre «dumnealui Jitnicer Ioan Iamandi» şi «Păharnicul Ilii Costachi», la Conceştî. — Copie. 25. 4 Octombre 7268 (1759). Hotărnicia moşiei Sauciniţa, a lui Ioniţă Arbore Medelnicer, Toader Isăcescu Medelnicer şi Alexandru Medelnicer, «cumnaţii lui Ioniţă Arbure Medelnicer», «de cătră Prilipca, moşie lui Iii Stroicî». «Drumul cel mare a Dorohoiuluî, ci mergi la Botoşăni, şi tot alăture pe din sus de drumul Verbii, pănă în capul unui iaz ci să numeşti în hotarnică: iazu popii lui Finic; care îl arată în hotarnică că acest iaz li iaste frăţăscu acestor doă sate.. . Iazul ce zice Ioniţă Arbure iaste un broscariu, iar iazul ci arată Stroicî, mai samănă a tovărăşie, că iaste mai mărişor.. . O moviliţă ce-i zic movila Vlădicăi lui Gheorghii, în care movilă iaste o piiatră a Verbieî, şi acolo într’acea piiatră să închei hotarul Sauciniţilor.» Semnează: Mihalache Sturza Vel Vornic — Copie din 1819. 26. 20 Decembre 1776. Anaforă în procesul lui «Ilie Stroicî Postelnic cu nepoţii săi Antohii şi Ştefan, Dumitraşc[o], fe-Coriî Lupului Stroicî». Mai fusese un Dumitraşco, fratele lui Ilie. Moşii la Cobăla şi Prilipca 27. 5 Iunie 1790. Raport pentru hotărnicie la Cobăla către Iancul Racoviţă Spatar şi Teodoraşcu Balş Clucer. 28. 20 Octombre 1805. Hotărnicie la Trestiana, «moşie dumisali Spatar Ioan Sturza. . ., ce este dată zăstre de la socrul dumisali Neculaî Ruset Vel Logofăt>. In hotar, la Broscăuţî: Vornicul Costandin Balş şi Gh. Cuciuc. Sînt de faţă: «Onofrii, Costandin Şoltuzăî, Ghiorghii Oltianu ot Do-rohoi», etc. 29. 12 Iulie 1816. «. .Vel Căpitan» către «cuconul Ioniţă Sturza biv Vel Postelnic»1: trimete 1.500 de lei din datorie. Iarmarocul a fost rău şi n’a desfăcut tot ce a dus. «Cucone, Grecul de la Broscăuţî în lipsa me de acas ă] acu mu au mai 1 Viitorul Domn din 1S22-S. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISLORIE CULTURALĂ 53” întratu încă cu patruzăcî prăj i]nî de falce spre Criva, şi au începutu a faci şanţu» : a făcut să intervie ispravnicii. Pentru cumpărări de caî şi nişte cosaşi. 30. 23 Iulie 1816. Hotărnicie a luî «Balş Logofăt» către Trestiana şi Broscăuţî. în cursul eî se spune: «Atunce iara Dorohoiu loc domnesc». 31. 23 Octombre 1825. Ioan Sandu Sturdza porunceşte a se hotărî «moşia Trestiana a prea-luminatei noastre Doamne de . . . Cobăla supu[su]luî rusăsc Gheorghie Cuciucu». —Pecete cu chinovar.—Judecată a Doamnei, Ecaterina, la 15 April 1828. V. Documente din colecţia d-luî căpitan Gh. Vâsescu'. 1. Conceştî, l-iu Ianuar 7152 (1644). Vînzare de moşie la Bobeşti de către < strănepoata a luî Ivaşco Bobin», către «An-dreica Diiaconul», cu «leî bâtuţ şi un stup». între marturî, un «Grozul». Se adauge în slavoneşte căpiata s’a făcut în zilele luî Vasiliia Voevod». 2. După 15 Iunie 7152 (1644). Diaconul Andreica din Bobeşti întoarce «Logofătului [Petraşco] Oogoleî» cincisprezece leî şi-şî iea înnapoi moşia. Marturî: «aprodu Costantin delaşşî», «Iorist călugărul de la mănăstirea Iui Toder 1 2, şi vătămanul Ştefan de Başo, şi Bileţchiî den sloboţie a dumisal[e] Logofătului». 3. Iaşi, 24 Decembre 7154 (1645). Vasile-Vodă luî David de Zăluceanî», ca să-şî ţie Cuzlăul: «ca s[ă] fie tare şi puternic a lua dzeacea de pre partea sa, şi din păne, şi din fân, şi din tot venitul ce va hi pe partea luî». Pecete cu chinovar. 4. Iaşi, 17 April 7159 (1651). Vasile-Vodă întăreşte luî «Avraam ot Lucăcenî» a opta parte din Horodişte, după acte de la «răpoosatul Gaşpar Voevod» şi maî vechî chiar: o cum- 1 Cf. m Un mănunchiu de documente, în Convorbiri literare pe 1900 , Cei d'tntaiu aut din Domnia lut Vtisile I.upu, Regente, si Doc. Bntnţei, II, Prefaţa 2 Movilă Todirenii, lingă Burdujenî. www.dacoromanica.ro UOCIMKNTI!. DIVERSE V -)3S părase de la «Gavril Beaşină, ficorul Solomiiî, nepotul Buh-toae», cu «taleri de argint». Gavrilaş Vel Logofăt. Ionaşco. Traducere din 1787, de Andrei Daşchevic, Cernăuţi. — Şi copie a originalului slavon, de acelaşi. — Pecete peste hîrtie în original. 5. 27 Maiu 7168 (1660). «Ştefan Voevod, bjiiu mlstiiu gspdaru zemle moldavscoi», către Toader 6-aCi fost staroste», pentru plîngerea lui « Uavid de Zalucea», ce s’a jăluit «pre Manea de Ivancăuţi, dzăcănd c’au avut moşie depreună la sat la Cuzlău ; acmu s'au sculat Manea ş'au cumpăraat de iznoavă o parte de la altu răziaş de-acolo, şi n’au dat ştire şi lui Davidu căndu au cumpărat, să fie iar frăţeaşte, c-au cumpărat făr ştirea lui Davidu». De este aşa, . Pecete cu chinovar, cu legenda: . Dimitre (?) Cehan Vel Logofăt. ScrieTiron. —Pecete cu: «Io Ştefan Vasilie Voe-vodu i gospodar z[e]mle moldavscop] ; 7160», şi, de-o parte şi de alta a coroanei: «16...». Sabia şi buzduganul se află de ambe părţile capului de bour cu steaua; jos, soarele şi luna. 7. Iaşi, 15 Ianuar 7178 (1670). Vînzare la Cuzlău «dumi- 1 Era ginerele lui Gasnl Hatmanul, fratele lut Vasile Lupu. V. vul. III, p 33 nota 1. www.dacoromanica.ro M XTERIALE de istokie iulturu.a -V!9 săli luî Dumitraşco Marel[e]-Pitar, dirept o sut[ă] de leî bă. tuţî. . părţile fraţilor noştri, luî Ilie Lehăceschi şi a luî Ion braţ Ilie, şi a luî Cracalie». Marturî: Abaza ftori Visternic şi Vasilaşco Ureache biv Spătar şi lonaşco ftori Armaş şi Stro-escul şi Ion sn. Stroescul biv Armaş ... şi Nacul braţ Du-raşco». Iscăleşte încă: «Gligolaşco Ghiianghi», semnat apoî şi «az Gligoraşco Ghenghe Vel Medelnicer» (mal frumos). .8. Iaşî, 7188 (1679-80). «Dumitraşco Marel e -Pitar arată că «s'au sculat dumnealuî Toader Joria Sulgiariul, şi au dzis câ i-s moşiiI[e] dumisal[ej, şi m’au gălcevit tare, ce eu, deacă am vădzut gălcevindu tar[e] dumnialuî, eu mi-am luatu bani de Ia dumnialuî: o sutî leî, şi un cal pentru cal, şi doispre-zeci lei ce am plătit datorii pentru Vasile săhăidăcariul ce am fostu datu eu pre aciale cumpărături [în HorodişteJ*. Marturî: «dumnealuî Gligoraşco Ghianghia Vel Medelnicear şi dumnealuî Petriceaico Vel Clucear şi dumnialuî Contîş Vel Sulgiar şi [lonaşco] Balşu [ftori] Log[o fătul şi Dubău pârcălabul». 9. 2 Iulie 7235 (1727). Grigore Ghica-Vodă porunceşte luî «Toader Stărce Vornicul de Poartă, şi slugile noastre Iosup Căpitanul şi Gigătul Căpitanul», să cerceteze la Horodişte partea cumpărată de «Hermeziu», de Ia Irimiia Jora. Să strîngă din satele vecine «oaminî bunî din sus şi din gos, megiiaş de prin pregur şi răziaş». Pecete mare cu cliinovar. 10. «U Cuzlău», 30 Iulie 7235 (1727). Hotarnică Ia Cuz-lău, pentru părţile «luî Todor Vel Căp[i]tan ş’a luî Ghiorghii Hermezău Clucer ş’a luî Toder Sorocanul Postelnic ş’a luî Toder Stărce Vornicul de Poartă ş’a luî Pătraşco Căpitanul, şi pe urmă ne vini şi un răvaş de la Miron Cuze cum are din gum[ă]tate de sat dooă părţî, ş’o parte are Simion Şă-trariul». Uniî «să ţin că au moşie pe baştină şi zapisă n’au, puind pricină că li-aii perit zapisăli; c-ati lăsat la mila Mării Tali: precum vil gudeca Măriea Ta, aşe va fi... Am început din apa Prutului din gos, de unde au fostu moara luî Da-videl . . ., la obârşie uniî rupturi. . . De cum mergi drumul Botăşenilor. . . Peste matca văi şi la dial pe podiş.» Iscăleşte şi «Ghiorghii Chihai, Toder . . . pop (?) Chihai». — Pe V°: Be- www.dacoromanica.ro 540 DOCUMENTE DIVEHSL. V weiss der Untersuchung von Kusleu, wodurch die Granze von dieser Seite bestimmt werden kann». 11. Horodişte, 30 Iulie 7235 (1727). Hotărnicie în acest sat. Ghiorghiţ[ă] Hermezău îşi cumpărase partea de la < Erimiica Jore, ficorul lui Toder Jorăî». Hotăresc această moşie «de spre hotarul Crăinicilor (stc), dumisali Hatmanului Ion 1. .. Un stălpti de piatră vechiu, unde este pricină, c’au fostu scos de oari-cin[e] din pământ, mai denainte vreme, ş’apoî l-au pus dumn[ea]luî Ion Hatmanul unde i-au fostu voe dumisali, făr nici o poruncă, care acmu vini stâlpul pe din sus de un şăpot, ce este în pădure, de cură din stâncă. .. La o fântână cu budăî. . Pănă în drumul ce vine de la Hotin şi merge la Botăşenî.. . Mai din gos de vadu lui Turcilor (stc), la unde au fost casa lui Hermezău». 12. 6 Iunie 7260 (1752). Hotărnicia la Cuzlău. E de faţă «Vasilie Sorocanul, pre carele I au făcut vechil toţi fraţii lui, Ioniţâ Sorocanul şi Mihălache Sorocanul, ficorii lui Toader Sorocanul biv Postelnic, ginerile lui Davidel; aşijdere au vinit şi Ion Moşanul cu ficoarii săi Vasilie şi Tănasie; care şi Ion Moşanul este iarăş ginere lui Davidel; şi de pe acel Davidel trag ei zestre a patra parte den gumătate de sat de Cuzlău, den parte de sus». Iscăleşte: «Vasilie Grosul Cămpulungan, e-au săpat de am îngropat hotarăle», «vornicelul de Horodişte», etc., «oamenii ce s’au tămplat la hotărât». — Copie de Daşchevici, din 1787. 13. 31 Mart 7265 (1757). Scarlat Ghica-Vodă către trei boierinaşi, că s’ajudecat «Ioniţă Cuze biv Vel Pitariu» cu «nepoţii lui Davidel de Zaluci». 14. 11 April 7266 (1758). Hotarnică la Cuzlău. «Partea Sandului Davidel, moşul Sorocineştilor, şi verilor lor . .., parti dumnealui Ioniţă Cuzia biv Vel Pitar, zeastre dată de la socrul dumnealui, de la Toader Răşcanul Pit[ar]; iar Pitariuluî Toader i-au fost de pe moşu-seu Manea, şi Manii iar i-au fost cumpărătură veache, şi mai cumpărând Toader Pit. şi alte părţi din Căzlău.> —Şi copie din 1826. 1 Ncculce, probabil. www.dacoromanica.ro MATERIALE 1)E ISTORIE CULTURALĂ 541 o IS- 17 Maiu 7268 (1760). Carte hotarnică de la Costachi Luca. Se judecă «dumnealui Ioniţă Cuza biv Vel Stolnic, înnainte dumisale Ştefan Ruset, Vel Logofăt, cu Ioniţă Soro-canul, fiind vechil de spre parte lui Negoiţă Fliondor şi a fraţălor luî, Vasăli şi Tănasă, nepoţăî luî Davidel de Zalucie, pentru satul Cuzlău, cari iasti la Ţănuftujl Dorohoiuluî, în malul Prutului, care moşii eşti dată di zăstri dumisali Stolnic Cuzăi de socrul său Toader Raşcanul biv Vel Jitnicer >. Cuza nu e mulţămit cu hotărnicia luî Ştefan Popăscul Vornic de Poartă. Asistă nepoţii luî Davidel acum, «şi Gheorghii zăt lor>. , vinde Lupului Balş Vel Vornic partea sa din Hudeştî. — Copie din 1826. 18. < Sortes domini Schatrar Petri Keschko, quae ipsi in me- www.dacoromanica.ro 542 DOCUMENTE DIVERSE. VI. dietate pagi Horodiste, et sortes in pago Kuzleu dimensae sunt anno 1783.» 19. Maiîi 1788. «Ştefan Hermeziu ot Vistierie» arată că a împrumutat de la «Petre Cheşco biv Vel Şatrar» 1000 de lei: trecînd «ani la mijloc», «s’au făcut dobânda banilor cap la cap». Avea datorie şi la «Panaite Fote Lipţcanu*. Pentru aceşti 2.500 de lei, îşi vinde moştenirea de la strămoş, Gheor-ghiţă. Pomeneşte pe verii săi, «ficoriî răpoosatului Grigoraş Hermeziu Postelnic.» Iscăleşte şi fratele lui, Grigoraş, şi [soţia] lui, Nastasăia. 20. 5 Iulie 1811. Mărturie că Aniţa, fata lui Alexandru Davidel, a fost măritată cu Iordachi Flondor, cu care are pe Negoiţă şi Ilinca, măritată cu Ilschi; apoi cu Ioan Moşanul, cu care are pe Vasile, Tănase şi Safta. — Copie nouă. 21. 10 Ianuar 1813. Scarlat-Vodă hotăreşte în procesul pentru Cuzlău dintre Ioniţă Moşanu, biv Vornic de Poartă, şi Arghirie Cuza Banul, care-î iea partea la 1810. Se dăduse cercetarea lui Mihalachi Costachi Spatar, dar acesta e' bolnav: deci merge Ioniţă Murguleţ vt. Paharnic. —- Moşanul înseamnă jos că mai are fraţi, pe Andriî şi Miron. 22. 31 Maiu 1847. Hotărîre a Divanului apelativ iscălită şi de M[anolachi] Drăghicî, [cronicarul]. VI. Documentele moşiei Şerpeniţa (vechiul Şipinţî) din Ţinutul Dorohoi 1.31 Ianuar 7147 (1639). Vasile-Vodă, pentru vînzarea de un anume «Goleat» a satului «Şipenţii din Ţînutul Doro-hoiului, de pe Prut, de la vatra satului şi de la cîmp», lui «Andrei Plantos», cu 300 de lei. Dă şi altele, «iar alte do-cumenturi, el [Goleat] au zis că nu are, de vreme ce s’au pierdut pe vremea Tătarilor şi altor neamuri. .. Gavrilaş Vel Logofăt». «S’au tradus intocma după orighinalul sîrbesc prin Eutimie Murgul, doctor a pravililor şi profesor a filosofiei şi a dreptului naturii *.» 1 1 Cf. voi. IV. p. CUIII, nota 2. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 543 2. 22 Iunie 7273 (1765). , arată că a luat 100 de leî de la Toader Manoli, puind amanet moşia Şipinţiî. ce 0 are «de pe părinţii mieî> : «venitul moşieî pentru başul, banilor» Ii iartă şi «că au păşunat bucatele dumisale acastă moşie*. 5. 15 Iunie 17^5- Alexandru Ioan-Vodă Mavrocordat către Costandin Balş biv Vel Paharnic şi Toma Iamandi biv Vel Sulger pentru a se hot irmci de spre Toader Manole moşia «Şepinţiî» a luî Şerba 1 Buhuş Paharnic : «c-ar fi fost a surorii sale şi, vănzind-o unuî Toader Manoli..., dumnealui au răscumpărat-o». Pecete de ceară în afară. 6. 29 Iulie 1786. Neinteligibil către «Crucereasa Alexandra» pentru moşia pomenită. «Dum. Paharnic Şerban, fratele du-mitale.» 7. 29 Mart 1791. Un unchiu al luî Mateî Donicî cere a 1 se da şi de el, ca şi de «dumnealui bade Şărbanu Buhuş Paharnic», să ţie moşia Cepliţa (sic), pe care o ţinea până atuncî, în parte, «un ţăranu de Gîosenî (?)», în parte Toader Manoli. către «Măteiu Donicî, la satu Iznovăţu, la Orheiu».S’a făcut hotărâre de Paharnicul Thodoraş Balşî şi Sulger[ul] Ioan Tăutul la moşia Leveni, în hotar cu «Şăpiniţăî, la cari m’ai făcut vechilă; nedăndu-mî nici-o scrisoare de aii moşiai... De ve-chilă cum mă lepădu, după cum m’am şi lepădat înnainte www.dacoromanica.ro 544 DOCUMENTE DIVERSE. VI dumisali boerî, şi, a înştiinţa, te-am înştiinţat... Atăt moşiile meii, căt şi moşiia dumitali Şăpiniţăî, ce o am de Ia dumneata cumpărată cu anu, eu pe toati le am vânduţi cu anu dumisali Cam[ina]r[iul Ioniţi Başotă... Vel şti că cu zorlo {Sic) mi 1-aîi luat din mănă părintili protosinghelul al sfintei Mitro-poliii, şi încă era să să întâmple între noi mari pricină, ză-căndu-m[î] câţiva cuvinti în potrivă, cari nu pot să ţă li mai scriu.»—în Mart din acelaşi an se trimet lui Matei nişte bani de 6 'IspaimXscoc rpvjYOptoc.— «Vînzarea venitului» se face către Angheluşa la 23 April 1797. 10. în 1804, «Mateiu Donic Stolnic» se plînge că arendaşul moşiei sale, «un Petrachi Manoli», nu se ţine de con-dract>. «Să-s facă volnicii dă om domnescu, să-mi împliniască banii.» 11. 3 Februar 1809. «Costandin Zota şi Neculaî Borboros, vichilif dumisali Spatar Şarban Canano», cumpără venitul moşiei «Şipinţii» de la Matei Donicî, cu 500 de lei pe an — în 1810, el se arată gata a o lua încă pe trei ani, cu bani plătiţi înnainte, dar un Armean oferă peste o mie de Iei pe an (mai multe scrisori ale luî Şărban către Matei, care-i e «ca un frate»: una e pecetluită cu o frumoasă camee).—Şi în 1808 se vede că Şerban ţine «moşioara», ce-î e aproape: dădea însă atunci numai 300 de leî. El spune în acest an că me-giaşii obişnuise a încălca: zăbovind «cu pornire epilor>, am găsătu moşie în giumătate luată cu potci, de spre megieşi , pe care le-a «zvârlit >. Mai multu de doî suhaturî nu'săntu; arătură nu-i, de cosăt nu-î!»—în 1806, Şerban trimete (poliţă ca să-i ei dumnealui banii di la cumpărătorii moşii mele Vasăenii». îi spune însă că moşioara nu face nici 300 de leî pe an, . < Dta poţi ca să scrii o carte iconomicoasă lui Manoli, cum că aî schimbat cu mine, cu Văsăenii. > — Intr’o scrisoare următoare: Vechii arendaşi nu plătesc. Manolachi îi scrie «cum că să pun stăpâniri, dar, fără a nu faci aşezare cu stăpân, nu poc să pun stăpâniri». «Moşie Văsăenii, ce am acolo la Orheiu.» < Poftescu cu un cas maî înnainte să faci răs-punsu.» 12. 25 Ianuar 1824. «Ancuţa Doniij» şi «Costandin Do-nic» dau «vechilimiia» lui «Aga Costandin Lazu, boer din Moldaviia», ca să li vîndă «prin sultan-mezat» moşia Şer-pinţiî». întărită de «giudecătoriia politicască a oblastii Basarabiei» : pecete cu vulturul rusesc şi: «Pecete giudecătorieî politiceştî a Basarabiei». — Alta cam aşa la 29 Octombre 1823. 13. 6 Maiu 1824. Pe basa acestei vechilimele . Ancuţa Donicî avea şi o moşie în Ţinutul Orheiului: Brăneştiî. Pentru moşia din Moldova oferă 16.000 de lei Vel Logofătul Costantin Ca-targiu şi 16.500 Vel Postelnicul Lascarachi Sturza.—To- » O 66549. Voi. V. www.dacoromanica.ro 04b DO UMEM'E DIVERSE. Vil. tuşi o iea Cataigiu, care o da «în oranda > lui Mihali Cracalii; contra plăţii neregulate a căruia se jeluieşte în 1825. 14. 17 Februar 1828. Catargiu vinde Şipinţiî cu 32.OOO de leî luî Costachi Botezat: dă sinet pentru o parte din plată. 15. 18 Februar 1S2S. loan Sandu Sturdza către Mihălachi Mavrodin, biv Vel Stolnic, ca să hotărnicească moşia <Şăr-pinţiî , a lui «Costandin Catargiu Vel Logofăt al Ţării-de-gîos». 16. 8 Februar 1S29. < Cat[argiu] Logofăt/ face plîngere pentru că 'dumneaei Paharniceasa Catinca Manoli cu moşiia sa Hriţanî îi împresoară Şărpinţiî», 17. Iaşi, 9 Mart 1829 Acelaşi se îndatoreste a da actele «Şir-pinţilor >, ceis’au încredinţat de C. Lazo, < adusă de peste Prut». 18. 18 Mart—. «Catinca Clomartaneas[a] arată luî Matei Donicî Stolnic că nu-î poate da rîsovul ce cere prin «răvaş», de oare ce «boeriul eî» e dus laLşi; şi eu nu pot să ştiu scrisorile dumisale». VII. Cîleva documente privitoare la moşia Cătina B zău). 1. C. 1690. «Calin căuşul ot Băşcianî> vinde luî < Logofăt Matei ot Padeanî partea sa din Fiasinet. Marturi. Nedelco Mişinescul, Şolomon Vătaful de vanatorî, Antonie eg[u]menul ot Aluni?, şi alţii. 2. 12 Octombre 7227 (1718). dlie V[âJtLav către «jupănul Nica ot Buzău . Jupăne Nico, săn[ă tatţe]. Alt nu am a-ţ lungi mai mult, că nu poc, că mi-e rău la cap; făr căt iat[ă că veni Radul Tăicuţul, de zice cum că-ş vinde partea de moşie din Frăsinet, o jum(ă tate de moş .. ., că iast[e] moşie bunja] şi nu are nic o gălcavfă]. . . De acast[a] avuseiu a-t scrie dum[i ta^e], — că maî mult nu poc, că mi-e rău la cap.» 3. < Foiţa de stăjnilor (sic) ce s'au alesu dumnealui jupănului Caloian sin jupăn Nicăî cupeţul ot BuzăO, din hotarul Frăsi-netuluî; cumpărătoare ce am avut cu zapise de la Mateiu Podeanul i de la alţi moşneni. .. Fevruarie 23, lt 7249 ... O jumătat[e] de moş.» 4. 23 Februar 7249 (1741). Stînjeniî de la Frăsinet, cumpăraţi de «cocon[u]l Caloian sin jupăn Nicăi cupeţul ot Bu- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE Isi'OKIC CULTURALA 547 zău». Iscălesc : «P. Mihaî prot[opop]», < Xtatî 6â[j.=? tou BoXsvt». 5. 1781. Patru ţeranî dau zapis luî «Postelnic Iane» că au luat de Ia el 5 taleri, «de am plătit treapăd ul] nostru, şi să strângem dupe moşie, să-T dăm dumnealui cu mulţumită ; iar, nestrăngănd, să împlinim de la noî . 6. 22 Ianuar 1782. Se face înştiinţare dejudecătorul Saacului, care a judecat pe_Jace cu nişte moşneni în privinţa unul vad de moară, să meargă să preţuiască materialul, ce se va restitui moşnenilor. E adresată aşa: «Logofete Răducane i Lo~ gofete Dumitraşco Toh[ă]nene i preote pop Ianache i căi u]-g ă]re Stoico Băşcene, i Vladule Lungene>. 7. 24 Iunie 1782. Manea ot Cătină, Neag, Oprea, unchiias Isar», cumpără venitul Cătinel. «Nea am aşăzat cu dumnealui să dăm porumbu, chila Brăiliî, de ocă 240, cu preţ po ti. 6; însă, dănd Dumnezeu să fie bişug de bucate, să-l dăm cu preţ ce va umbla, iar, de va fi mal scunipu, tot cu acest fel! să i-1 dam: tl. 6.» Vor drege la moară: «hiiară, roate, fusuri, cocuri şi toate măruntaele. . . Şi am luoat de la dumnealui şi o bute devin, cu tocmeală: vad[ra] căte parale 22 şi, ma-surăndu-să cu cot[ul , au eşit ved[re] 185 ; ertăcune ved re] 3, şi rămăn de plată ved re] 182.» 8. 26 Iunie 1785- «Dumitru sin Ion Căprarul, împreun ă] cu soţiia mea Ivana>, dă zapis Postelnicului Ianică, cu privire la «o livede de pomi: pruni, nuci, meri, pusă de tată-mieu, căndu au fostu stuparu la răposatul jupănul Nica, moşul dumfisale]..., pă moşiia dumitale de Ia Cătina, sud. Sac, ce-î zice Frăsinet», — ce-î dă pentru «o vacă cu viţel, preţuindu-o t1 20». Mal departe, se scrie: . Eî-şi-au vîndut ocina, satul Soloneţ, «şi cu moara pe Soloneţ», cu uric de la Ştefan, tatal Domnului, cu I.680 de «zloţi tătăreşti», boierului Luca Arbure, Portar de Suceava. Uricul vorbia şi de satele Cosacevţî, Trincinţî, Strijacovţî, pe care Ştefan se tocmeşte «r\,d npii-cdS\'dWTK itk UduifiMoţ' rpd^S Kk Copoifk : acum Eremiia, fiul Neagăî (Hhi'iiiik), nepotul bătrînuluî ItVKdiid, dă moşia-î «Ia Prut norV, Afptiudui, unde aQ fost vatamanî Calimanu şi Iacllim ş Lucac», tot luî Arbure, pentru IOO de zloţi tătăreşti. «Pe care sat l-a fost cumpărat boierul nostru credincios Sacuiianti Caşnic de la sluga noastră, de la Isaico (ncdiiiid), fiul luî Ivanco Tudor, nepotul luî Dan (Jaşnicul>, pentru satul Cor-dareanî. Marturî: fiii Domnului, Ştefan şi Petru; Petru Vor- www.dacoromanica.ro MATERIALE "DE ISTORIE CULTURALĂ •',51 nic, Şandru, Negrilă, Cozma, Gri[neovic], Tîlabî (tawUKa;), pîrcălab de Hotin, Coste, [Con]dre, pîrcălabî de Neamţ, Pe-trica, Toader, pîrcălab, de Novograd, [Hrana] Spătar, Eremiia Vistier, Sacuian Ceaşnic, Străce Stolnic, Toma Căţelean Comis, Totruşan Logofăt. Scrie Duinşa Cozmovic. Pergament. Slavon. Pecete mare, cu şnur roş. 2. Bucureşti, 7090(1591) [lunaştearsă; anul îndreptat]. Mihnea-Vodă, pentru Radul Logofăt, dîndu-î ocină la Corneşanî şi RăţoT, cumpărat! de la Stoica şi Neagoie pentru 2.500 tde aspri, precum şi partea luî Galeş, dată de bună voie (110-kac>hiia), pentru că a plătit acea ocină de bir 6 ani, şi Galeş nu i-a putut plăti -»: Ii dă şi Aţiganî: unul , altul Ilinca, al treilea Rădic, cumpărat dc la Ilamza fiul luî Benga*. Boieri ca la documentul de pe p. 173. Pergament. Pecete peste hîrtie. 3. Iaşi, 13 April 7149 (1641). Vasile-Vodă, pentru «sluga noastră Eremiia Murguleţ şi fraţii luî, Andreiu şi Ştefan şi Ipatie>, cărora li se întăreşte «satul anume Todereştiî, pe apa Soloneţului, care este în Ţinutul Suceveî , cc 1 au de la strămoşul lor Tutruşanul Logofăt, de la bătrînul Ştefan Voevod şi de la Petru Voevod >. Arată cumpărăturile urmate, la care ieau parte oamenî din Părhăuţî, Bosiioc, biv Spătar, Ion Brahă, Isac Balica Hatman. Martori: Ioan fiul Domnului, Savin Prajesculu Vel Vornic de Ţara-de-jos, Dumitraşco Şol-dan Vel Vornic de Ţară-de-sus, Gavril Hatman, Dumitru Buhuş şi Pătraşco Ciogolea, pîrcălabî de Hotin, — pîrcălab de Neamţ, — pîrcălab de Roman, Gligorie Ureache Spătar, Apostol Catargiulu Postelnic, Ghorghie Cîaşnic, Iordachie Vistier, Grama Stolnic, Dumitraşco Comis. Pătraşco Başotă Vel Logofăt. Scrie Ionaşco Mânjea Iscălitura cu chinovar a Domnului: < Io Vasilie Voevoda >. Slavon. Pergament. Pecete mare, atîrnată cu un şnur albastru-roşu. 4. Alexandru-Voda Ipsilanti. Ajungînd în Scaun şi «ca, maî nainte de zidirea tuturoru, beznime de neorîndueh aflîndu în lăuntru în oraşu, pentru nestăpînirea trecuţiloru anî, şiîntunearecu întru Divanurile judecăţiloru, pentru lipsa luminii pravileloru, şi mulţime nespusă de nedreptăţi între alişverişurî(pentru acealeaşu www.dacoromanica.ro DOCUMCNIU DIVERSE. IX. mai sus numite pricini) găsindu, —cu tot denadinsul ne-amsilitu ca şi alăcuitoriloră oblăduire să o tocmimu, fieştecăruia hota-rîndu-î căzuta sa datorie, şi aDivanurilor nepovăţuire să o Iumi-nămă, cu pravilele, — că înşine noicu mare osîrdiejle-amă tocmită, şi neclintirea cumpenii dreptăţii cătră toţi cei ce să neguţăto-rescu prin orînduitul nartu a fieştecăruia hotărîndu.» Acum ajunge la ale sufletului. «Că, măcaru de şi oblăduimu mică stăpînire, dar ne silimii în tot chipul ca după urmarea aceiî mai mari decîtii toate stăpînirile să povăţuimii, căci de la acasta amu luată şi fiinţa şi stăpînirea oblăduirii amu priimitu... Deci din hrisoavele ce s’aă arătatu Domniei Meale pentru toate sf[i]ntele mănăstiri. . ., văzîndă orînduialele ceale în multe chipuri tocmite şi neurmate», le restituie în vigoare. începe cu «obştejitii», adevăratele mănăstiri; crede şi el, «ca acei ce oareşcumă sîntem mai luminaţi cu învăţătură, dupre măsura d[u]mnezeeştiî luminării ceiî întru ştiinţă (căruia înţelepciunea cea de sus a ne împărtăşi ne-au învrednicită)», că trebuie a lua ce e bun din vechile aşezăminte. întăreşte, adăugind pe alocurea, milele. «De acumu înnainte, de toate cearerile şi dăjdiile şi angarealile, ori în ce feal adecă ar fi, să fie de puiurea şi în totu chipul nesupărate şi slobode, — afară numai de banii cei orînduiţî prin osebitul hrisovul Domniei Noastre spre trebuinţa folosului celui de obşte al şcoale-lor, — că acastă dare sf[ă]ntă mai alesă mănăstirilor cuviincioasă o amu socotitu.» Pentru rest, se ieail următoarele măsuri: 1. Chinoviiarhul, adecă nacalnicul obştejitiei», să aibă grijă" de toţi, de hrana comună, «şi cu aseameneaş îmbrăcăminte să se îmbrace>. Să dea el exemplu de viaţă bună; «şi lîngă cealelalte să aibă şi ştiinţa d[u]mnezeeştelor Scripturi >, ca să poata predică zilnic. Saă să aibă un bun ajutor. 2. Să fie un skeuophylax, «adecă păzitoriă de vase>, «bă-trînu cu vîrsta şi căruntă cu mintea, şi primi multă cercare ere lmcos cunoscuţii şi alesă fiindu de toţi . Va îngriji de toată averea în scule şi bani. < Şi să aiba purtare de grijă ca cărţile, scrisorile şi hrisoavele să se cerceteaze desu, ca nu cumva, din treacere cu vedearea, să se strice de molii sau de şoa- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 553 rect. . . Odată într'o săptămînâ a le cerceta toate.» Ajutor: «aşăzatu la minte, întregu la fire şi statornicu». 3. Apoi un iconom: «nu streinu, nici veneticii, ci să fie şi acesta dintru postrigul cel adevăraţii al mănăstirii». Va da catastif pe lună skeuophylaxuluî. Inspecţia o va face «arhiereul locului». 4. «Fiindu-că întru anii cei trecuţi din împrumutările ceale far de socoteală au ajunsu mănăstirile la greale datorii», e oprit împrumutul, afară de mare nevoie, cu «zapis al obştieî» şi voia «arhiereului». Iscălitura egumenului n’ajunge. Să nu se vîndă nici veniturile moşiilor pe doi ani şi pe trei, ci numai într’un an, şi acasta iarăşi cîndu aru câştiga dintru vînzarea moşiei folos mare mănăstirea; că, decîtu a să face vînzarea cu scădeare, mai de folosu iaste părinţii mănăstirii să strîngă veniturile şi să se folosească mănăstirea cu acelu câştig din rodurî, decîtu cumpărătorii. Nici să aibă volnicie mănăstirile de acumu înnainte moşii a mai cumpăra, ci mai vîrtosu a le griji ceale ce au, şi să se dreagă ceale stricate ale mănăstirii. 5. «Capul tuturor realelor, schimbarea cea deasă a igume-nilor.., şi mai alesu a schevofilacului..., şi nu mai puţinu şi a iconomuluî. > Să fie deci < neschimbaţi şi nemişcaţi între toata viiaţa loru, ca o tărie şi temelie a toate bune orîndueli ce să cuvine mănăstiriloru . Pentru greşeli, sa-î schimbe numai arhiereul. 6. Cei car; doresc a intra în comunitate, «să fie ispitiţi cu cercarea cuviincioasă, de vin adecă cu gîndti de spăsenie, de sîntu întregi la minte, iaru nu cumvaşî, din vre o întîm-plare, smintiţi; să cuvine ca să fie întrebaţii cela ce vine la călugărie şi dinu ce treaptă iaste, că, de va fi vre un robu şi au fugit de la stăpînul său, sau ostaşu şi ş’ar fi lăsaţii orînduiala sa, pre unii ca aceştea mai bine iaste, prin învăţătură folosindu-î, a-î trimete iarăşi înnapoi la stăpîniî loru... Iaru, de va fi vre unulu din cei însuraţi, şi va veni la călugărie, acesta să nu fie priimitu nici de cumu, — că unii ca aceştea nu sîntu stăpîni trupuriloru sale, ci, ca aceia ce sîntu de o dată uniţi de la Dumnezeu, nu mai pot ca să se dis-părţească, fără numai cu învoiala soţiiloru sale, şi aCasta nu www.dacoromanica.ro DOCUMENTE DIVERSE. IX. 054 fără de ştirea arhiereului locului. Iaru, de s’ar întîmpla să vie cineva la călugărie, fiindu văduvu cu copii mici, pre acesta să cuvine să-lu îndeamne mai multu spre creaşterea copiiloru lui decîtCi spre călugărie. Căci călugăriia o au slobozit D[u]m-nezeu la cei ce o poftescu din bună voia lor, iaru dragostea cea cătră aproapele său o au poruncitu cu denadinsulu, şi cine-î poate a fi mai aproape decîtu copii săi? Să se socotească şi vîrsta celoru^ce vin la călugărie, că nu să cuvine pre cei foarte tineri a-î priimi, pentru ca să nu pricinuiască scandilă obstimeî, dinu prostimea minţii, copilărindu-să întru iu-crurile ceale de osîrdie şi cuvioase, sau şi cu alte chipuri poticnire să fie celoru ce să nevoescu, vicleanul meşteşugindu-o vîrsta tinereaţeloru spre alunecare.» 7. Călugării să lase «toată încurcarea alişverişurilor care au avutu în viiaţa cea mai denainte, tăindu-o, ca prinu o diiată de moarte bine să-şu orînduiască toate ale sale, împăr-ţindu averea sa la părinţi şi la rudenii, sau şi altora cui s’aru părea cu cuviinţă, iaru rămăşiţele averiloru închinîndu-le mănăstirii întru carea să învrednicescu tunderii». Să nu se mai poată lua îndărăt, nici de călugărul însuşi. El să se sature «cu mîncarea cea proastă şi lesne cîştigată a obştii» şi <îmbră-cămintele ceale sărăceşti şi lesne cumpărate. .. Şi să nu cîr-tească nici pentru a hranei, nici pentru a înbracăminteî prostime cela ce odată s’au lepădată de lume şi de ceale lumeşti.» Numai la boală, «mîncare mai bună şi răpaos mai de odihnă, să fie căutat întru bolniţa cea de obşte». 8. «Pentru călugării carii să triimitu în posluşanie : să aibă adeverinţă de drumu a năstavniculuî». 9. Să nu se mute de la o mănăstire la alta: nemulţăminle cu «maî marii lor> le vor judeca archiereii. 10. «Intrarea de partea fetneiască întru chinovii (măcaru şi cu pricine de evlavie) nu iaste lucru făr de primejdie, ci încă şi mireanii nu să cade a da pricină de sminteală prin mănăstiri, cu cîntece lumeşti sau cu necuvioase fapte să smintească şi să turbure buna rănduială a părinţiloru.» Călătorii să stea cuviincios, «vre o zi sau vre o noapte», fără să facă www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ o 35 «firoseală sau supărare sau pagubă, nici a lua Ceva cu sine, ci să dea cu milă». Regulele acestea se vor aplica la toate mănăstirile. Se gîn-deşte şi la acele către care sînt închinate cele muntene. A consultat pe Mitropolitul Grigorie şi scrierile unui Vasile, Teodor Studitul, Efrem Sirianul ş. c. 1. Marturî. fiii Costandin şi Dimitraşco; ispravnic Alexandru Vel Gramatic Scrie Fi-laret arhimandritul. 1776, Maiu. «Din porunca şi cu plata ostenealiî Sf[i]nţii Sale părintelui arhimandritul igumenu sfintei şi d[u mnezeeştii mănâstiiî Bistriţii, chirio chirii Samuil, amu scos acastă copie de pre tipar, eii prea-smeritul între ierodiiaconi, Nauinu din sf[ă nta mănăstire Hurezii; iv stei 1786, Isirrsajifâo'i 26. 5. Jalbăaluî «Ivan unchiaş Popescul din sud Saac». se plinge de «Bucur ce au fost pârcălab la satul Calvini sud Buzâm> care multă vreme îm tot batea capul şi-m sta de zalam» să-î vîndă o vie. <Şi eu neputăndu mă îndura, avannd feoor, in răzmiriţa Nemţilor eşind poruncă de la răpt. Mavroghenr Vodă ca să facă catane de ţară, si numitul aflăndu-să într’a-cea vreme pârcălab, din pizma ce avea pentru viie as îpră-mrî], cu toat e] că eu nu eram vrednic de a fi catana, fiind un om bătrân, neputincos, iar el umblând cu tot idmadinsul a mă face catană, am fugit de frică, dăndu-mă într’o parte. Şi el, neavănd alt ce sâ facă, mi-au luat din aigea o fată mare ce aveam, legată; pe care băgăndu-o in hară, au început a o bate, aducăndu-î căculă i nădragi să o faca cătană, precum ştie şi satul, zicănnd ca, dana îi voiţi vinde via, lă o lase. De care cazna şi patimă a fti-mii simţind, am eşit la maidan, şi făr de voia mea cu silnicie m’au făcut de i-am vândut 4 pogoane vie numai în t1 79.» Cere ca ispravnicii să-l îngăduie a da banii îndărăt: «că este cu păcat să mă sărăcească de viie cu acest fel de urmare, că eu, ticălos, i-am dat-o de frică, căci era să trimiţâ pe fiică-mea cătană la Turci; luciu ce nu s'au mai pomenit). Arată şi ce inartun să se aduca, fiind cetaş cu Bucur >. — Ordinul domnesc, al lui Alexandru Mo-ruzi, e din 21 Novembre 1799. www.dacoromanica.ro 550 DOCUMENTE DIVERSE. X. 6 însemnare de cele ce am dat eu răposatului popi Savin, de la treizeci de anî încoce...; 1801, Ghe[na]r 4. 3.000 (de miî) de şăndrilă întâia, întăiu miia pe t1 2, bani 40 ; adusă cu chiriia mea în satu Scăenilor. . . După aceia i-am dat o sanie încheiată, de tle 12*2 . . . 4 boh-cealăcurî de cămăş, cu totu tacămu lor. . . încă 400 peş-chire de obraz curate, ca de om ce era Sfinţiia Sa. . . 5 şăr-vete de masa.. . 20 ocă lumânări de seu de la zahanâ, fiind eu neguţător în acea vreme; 40 de caşcavale, căte 1 ocă şi jumLăta!t[e] talr. .. 60 de buturi de pastramă de capră, răn-d[u]rî-răndurî, din zahanâ... Şi au dat şi răposatful] o şama-lagea soţii melej de taleri 1312... M’au îndulcitu cu gura Sfinţii Sale râposat[u]luî, şi me-au arat moşăea mea..., şi nici de acolo nici o dijmă nu me-au daţi... Olivededeprunî, totpămo-şăia mea ..şi nicî o dijmă nu me-au datu. [Iî dă Ioc de şopron pentru vase.] Şi sinfoniia aşa au fost răposatfu lui cu mine, cum că să-m dea clacă ca de o casă, după cum şi ceelalţî cla-caşî. Şi pentru acel şopron de clacă avănd pă un Drăghi-cean şăzătoriu pă moşiia Sfinţii Sale şi, din măniia Sfinţii Sale, c-o fi avut cu omu acela, mi l-au dat de me-au clăcuitu 3 anî, iar încolo santu păgubaş. [II miighseşte cu moştenire.] Şi, la morte lovindu-lu lăngorea, zăuşăt aiijinuritu, şi nu m’au împărtăşăt cu nimică.» X. Documente privitoare la satul Petreştî (judeţul Roman)1 1. 14 Septembre 6994 (1485). Ştefan-Vodă. Vin la el Oana şi fratele şi sora luî, şi un nepot, «toţ, ficori lui Ştefan Cerlin», şi vînd ocina lor la Poenî, «unde este casa luî Ştefan Cerlin, împregur cu toate poenile şi coturile», luî Duma Clucer şi fratelui acestuia, «Petre Brudur , cu 260 de «zloţi tătăreşti». Marturî: fiii Domnului, Alexandru şi Bogdan-Vlad; boieri neînşiraţî. — Copie din secolul al XVIII-lea, după o traducere. 2. 20 April 7084 (1576). Petru-Vodă. Vine înnaintea luî 1 După originalele aliat are la d. Tatos (Roman . www.dacoromanica.ro materiale de istorie culturală 557 Sava Pivniceriu şi alţii, şi-şi vînd partea din Ştefăneşti (Ţin. Roman) lui Toader, slugă domnească, pentru 300 de zloţi tătăreşti. Boierii nu sînt arătaţi.—Traducere legalisată în 1846. 3. IO Iunie 1800. Constantin Ipsilanti dă porunci pentru o plîngere a lui «Leon fiiul răp[o]satuluî Stolnic Lupul Nacul», ce are moşie la Petreştî (Ţin. Roman). Pecete cu bourul între palme şi data de 1799. 4. 15 Iulie 1801. Hotarnica Petreştilor (Ţin. Roman). Pâ- rău Ghilelor», «Poiana Neştiuta», «s’au făcut buor într’un fag, în buza unui pisc», «piscul Vizuniilor», «s’au făcut movilă piste piatră», «în capul Erugăî», «s’au făcut cruci în teiu», «un drum vechi, unde să numeşte: la opt tei», într’un carpăn cu o bolfă», «Severenî», (l2 Februar 1783). Facăndu-să obraţurî, s’au venit în parte răzăşilor, de la tril obraţurî 465 stănjănî, 3 palme»; «Ioniţă Ţârul din Caprăcioai , on Ioan Iorga». , «poeniţa unde au fost odăile unor Munteni», «piscu bejăniilor», «capul hlizăi . 5. 12 Decembre 1817. Plîngere a răzăşilor drn Poenile Oanciî (Ţin. Roman), pentru un < Dumitrachi Baibăruc, ci-î zic şi Beiovic», care se bagă răzăş, cu ajutorul unuia din ei, «făcăndu-î rudenie» ; ceia ce se dovedeşte prin punere supt blestem. 6. 1819. Răzăşii de la Poenile Oanciî se plîng că < unii din răzâşi noştri lăturaşi cer hotărnicie pe vremea lucrului la cîmp. Se însărcinează cu cercetarea Vasăle Bucur, Vornic de Poartă. 7. 19 April 1820. «Răzăşii din parte apusului de la Poe-nile-Oancii, ca şi cei «din parte răsăritului), arată că, viind gineri di 10 ani un Ion bazăde, (că,) fiind scrisorile în măna socru-său, şi murind socru-său, şi rămăind în măna lui, şi apu-căndu-să tot di răzvrătiri cu răzăşii, întăiu cu Vornicul Lefter şi, neisprăvind nimică, s’au apucat şi di un bătrân Buhle şi di un bătrân Caprace, ca să-i scoată din moşii, şi, neisprăvind nimică cu apusăniî, s’au apucat şi cu răsăriţăniî». 8. S April 1821. Răzăşii de pe Vechiî-Ştefăneştî (Poenile Oncii) se învoiesc cu Vornicul Vasăli Tine, «ca să ne măsori moşie, şi să ne o împărţască pe fiiştecari neam, după spiţa sa , dîndu-i 300 de lei la sfirşit, «cu mulţămită». XI Acte relative mai ales la Domnia lui Ioan Sandu Sturdza \ 1. «în Leov, 2 Martie 1804.» «Kundmachung vom k. k. gallizischen Landesgubernium: pentru deschideria unii fundaţii la şcoală în Cepreviţa (Koprzywnica), a «sinodului Ţis-tarţienzilor». (Cistercienilor): burse pentru elevi. 2. 20 Februar 1823. Domnul, către Costachi Şăndre. Să se unească cu ispravnicii de Fălciiu pentru a îndemna pe 1 După originalele aflătoare la d. dr. George Popoăicî. www.dacoromanica.ro MATLBIALE DE ISsIOUIE CULTU1ÎALA 534 toţi la lucrul harnic al cîmpuluî, întrebuinţînd ca ajutor şi un mazilo-ruptaş la cincî sate. «Pentru ca nimeni să nu ra-măi fără sămănăturî cu îndestulare.» «Căci ca nişti patrioţi aveţi a da samă.» 3. 30 Iunie 1823. Vistieria, către acelaşi. Nou ordin pentru a se face poteraşî. Să fie de faţă la cercetarea hoţilor, «care să să facă cu mare pătrundere, ca să nu să întâmple a sa pedepsi vre un nevinovat, fără dreptate». Pentru crăemile şi bordeile ci sănt prin păduri şi prin locuri sănguratici, undi petrecu oameni răzlaţiţî de sate>, Domnul a poruncit de la 6 Maiu «dumilorsali dregătorilor ca să rânduiască înnadinşî oameni, să le strici toate aceste, şi pe acei ce vor fi lăcuind acolo, să-î lăcuiască prin sate, şi să-î dia prin chizaşiî». Să vadă ce s’a făcut şi să dea ştire. Căpitanul Lazăr va veni cu el. N’are de ce mai zăbovi. 4. 16 Novembre 1823. Vistieria, către acelaşi. E bine ca urmăreşte pe hoţi. «Iar, pentru asuprelile ci arăţi că fac slujbaşii vădrarî lăcuitorilor, dovezile ci vei fi având, sa mergi să li arăţi )a dumnealor dregătorii Ţanutuluî, căci o aşa înştiinţare, neavănd dovadă, apoi să înţălege că urmiază numai din pizmă şi intrigă. Şi, luînd de la dumnalor dregătorii în scris dovedire, să o trimiţi la Visterii, şi să va puni la cale.» 5. 25 Februar 1824. Domnul, către acelaşi. «Datoriia neapărată a fiiaşticăruia den patrioţi iaste a îmbraţoşă şi a nu cruţa osteniali pentru tot ce priiveşti către binele obştieî şi feiicire a patriei; iară una den celi întăî mijlociii care aduc nişte asămine dorite farşiturî, iaste ace cu sălinţă lucrare a pământului de cătră lăcuitorî, şi îndemnare cătră dânşii întru acasta urmiazi a fi ceva din celi întăî şi mai neapărate pa-trioticeştî trebuinţi.» Va fi ajutat de ispravnici, şi la ocoale de «postelmceî ertaţi şi alte trepte, căte doi», şi de < mazălî ruptaşî i rupte a Visterieî, şi slujitori a Ţănutuluî», cîte unul la patru-cincî sate. «Să înfrânezi după cuviinţă pe acei lenişî sau neînţălegători şi îndărăptnicî . . ., îngrijindu-să încă şi pentru facire şi încheiare gardurilor la ţarini.» Să se lucreze «mai mult decăt în toate alte vremi». Să tot dea ştiri la Vistierie. Să facă şi «o lămurită şi pre-adevărată catagrafie, cuprinză- www.dacoromanica.ro 500 DOCUMENTE DIVEKSE XI. toare: fiiaşte-care sat cătă soma de tot feliul de pane au să-mănat», semnînd-o el şi «dregătorii». 6. 16 Mart 1824. Domnul, către acelaşi, reînnoind porunca, «cu poşta trecută..., ca pe lăcuitoriî acelui Ţinut, căţî vor fi lipsiţi de sămânţa trebuincoasă de grâu şi popuşoî, să să înlesniască cu împărtăşăre de la aceî ce vor fi având cu pri-sosănţă pane pentru sămânţă». Acum venise «înnadins ja-loba ..., cu cerire întru acasta din parte lăcuitorilor». Se va da sămînţa însă, «făcându-să o driaptă ruptoare de preţul a fiiaşticăruia soiţi de păne, precum să va fi politicind în parte aceia». Se vor lua zapise, şi la toamnă se vor da bani, «sau să le răspundă iarăş păine în natură, din păine noaî». «Şi pe aceia din lăcuitori, care nu vor fi avănd boi, să-î săliţî şi să-î supuneţi, şi fără voia lor, a să uni întru lucrare pământului cu aceî ce vor fi avănd plugurile lor, pentru ca să poată a lua sămbră; precum şi pe aceî cu plugurile să-î îndatoriţî a priimi să să alcătuiască întru acest fel de unire, însămbriu-luindu-să aşa unii cu alţii; fiind dum. ştiut cu desăvârşită încredinţare că, nu numai pentru un sat oarecarile de ale acelui Ţănut, ce şi pentru unul singur dentre lăcuitori, care prin nepriveghere şi neîngrijire dumn. a rămâne fără îndestulare de arături şi sămănăturî, aveţî a vă învinovăţi şi a da greu răspuns.» Să răspundă de primire. 7. 31 Ianuar 1825. Ioan Sandu Sturdza înştiinţează pe Costachi Şândrescu că, hotărîndu-se «tuturor breslilor, slu-jătorî a Ţănuturilor şi a Curţii i căpităniilor şi altor posturi să li să dei pecetluituri pe faţă, precum s’au urmat din în-vechimej, se trimet la Ţinutul Fălciiuluî 164 pentru slujitorii isprăvnicieî, 33 pentru ai Căpitănii margini Leoviî», pe care sa le împartă el, luînd de la fiecare «havaetul> de 5 lei, care se va trimete . «Te însărciniazi şi asupra potiriî acelui Ţin[u]t, ce s’au poruncit a să alcătui cu Căpitanul Lazăr, pentru prindire făcătorilor de răle talharî... Să eşî împreună cu numitul..., cu oameni tîrgoveţi şi neferî de la dî beşliaga Ţinutului», să prindă pe «aceşti înrăutăţiţi». www.dacoromanica.ro XIV. NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE 66549. Voi. v. www.dacoromanica.ro I- Documente din archivele instituţiei St. Spiridon din laşi. Sf. Spiridon din Iaşi nu e o mănăstire veche, şi spitalul care e legat de această mare şi bogată mănăstire nu putea să fie nici el decît nou. Pe amîndoî i-a produs epoca fanariotă: pănă atunci marele Spiridon, dătătorul de sănătate, nu era un sfint cu nume mare printre Romînî, iar bolniţile de bolnavi nu formau spitale în adevăratul înţeles al cuvîn-tuluî. La Sînmitrenî, «unde este hramul marelui mucenic Di-mitrie», se aflau călugări cari îngrijiau pe drumeţul obosit, pe călătorul căzut de loviturile hoţilor sau pe ostaşul rînit pe un cîmp de luptă din vecinătatea, pe acel timp tulburată de frămîntările mulţilor Domni şi ale nebunilor ce-î ajutau să se frămînte b Cînd se vorbeşte în Cartea de învăţătură a lui Vasile Lupu de pedeapsa pe care trebuie să o primească tatăl ce-şî trimete fiul într’un spital, în loc să-l caute acasă, cu toată grija părintească, aceasta nu înseamnă că erau spitale la noi, ci numai că ele se aflase în lumea bizantină unde se hotărîse legile pe care acuma le tălmăcise pentru Vasile-Vodă Logofătul Evstratie, cunoscătorul de elineşte. Cînd, pe la 1638, un străjăr din Suceava fu rînit de nişte oameni din Ţinutul Bistriţei, cari băuse prea mult, la «gazdă > sau «la o casă de om bun», şi străbăteau cetatea la vreme de noapte «cu săbii şi cu cordurî şi cu toporă», jertfa hărţăgoşilor beţivi fu căutată acasă de un < bărbiiariu», căruia vinovaţii îî plătiră pentru aceasta 3 zlot! şi jumătate», precum si «o 1 4xch. t t } I p 14 www.dacoromanica.ro 064 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE fotă şi o năframă», maî potrivite, de sigur, pentru «muiarea bărbiiariuluî» decît pentru învăţatul eî consorte J. Pe la sfirşitul secolului al XVII-lea se întemeie cel d’intăiu spital românesc, în Bucureşti: Colţea. Ctitorul e acelaşi ca şi al Sinaiî: cel maî cucernic dintre fraţii Cantacuzinî, Spătarul Mihai, căruia Dumnezeu nu-î îngădui o moarte paşnică, de oare ce trebui să-şi plece gîtul supt securea gealatuluî împărătesc la Adrianopol. Dacă frate-său, învăţatul Stolnic Constantin, călătorise în «Europa», el, Mihai, întovărăşise pe bătrîna lui mamă, Doamna Elina, care mersese pentru a se pregăti de apropiatul eî sfîrşit la Locurile Sfinte şi la Muntele Sinaî. La 26 April 1682 aceşti cucernici drumeţi de departe intrau în Ierusalim, unde voise să-şi petreacă odată Paştile lîngă Mormîntul Domnului 2. După 1688, cănd nepotul său Constantin Brincoveanu luă locul lui Şerban-Vodă, altul dintre Cantacuzinî, Mihai Spătarul, întemeie la Bucureşti mica biserică împrejmuită de chilii a Treî-Ierarchilor, care luă numele de Colţea după boierul ce avuse întăiu terenul. După 1702 el adause aici o şcoală de cîntări, un adăpost pentru sărmani şi un spital, o bolniţă pentru acei bolnavi, maî mult străini, ce n’aveau un acoperemînt al lor supt care să zacă : o mare nenorocire, maî ales după socotinţa timpului. Opt negustori ai cetăţii de Scaun > şi doi boieri mari erau aşezaţi ca epitropî prin aşezămîntul ctitorului, ce s’a pierdut. Pe urmele lui Mihai s’a luat apoi luminatul Domn muntean Grigore Ghica, a cărui mamă, dintre fetele lui Nicolae Mavrocordat, se pricepuse la medicină. Lîngă Bucureşti el clădi la 173S mănăstirea Sfintului Panteleimon, «doftorului celui fără arginţi», şi lăsă ca din venituri să se ţie o a doua bolniţă pentru bolnavii săraci şi fără de rude Fraţii Constantin şi Ştefan Racoviţă, fiii unui părinte care nu s’a deosebit prin nimic decît printr’un mare noroc şi multe 1 1 /Joc IhstuftT, I, pp. 65-7. * V. Despre Cantacuzinî, p. CX XXII. * Galeşescu, Efoua spitalelor dr/lt im Eu mettu Itoo, cap i m 2 www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA Î>b5 Domnii, făcînd să se zidească frumoasa mănăstire a celuilalt sfint tămăduitor, Sf. Spiridon, au dat Moldovei, în clădirile alipite pe lîngă dînsa, cel d’intăiu spital, care vine insa al treilea ca dată dintre cele fundate în ţerile romîne. Constan-tin-Vodă, care era un om dat la băutură peste toate marge nile cuviinţiî, se putea socoti că-şl răscumpără întru cîtva acest păcat prin rîvna-î pentru cele sfinte: el îşi arăta însă această rîvnă mal mult prin închinarea de mănăstiri gata făcute, decît prin dotarea cu bani, pe cari nu-î i-ar fi dat epitropii săi greci din Ţarigrad, a unor clădiri nouă1. 0 bucată de vreme, Sf Spiridon a fost o biserică la modă, foarte dese ori cercetată de fruntaşii boierimii. Grigore Alexandru Ghica, un Domn ce doria să lase urme binefăcătoare ale cîrmuiriî sale, a adus apă şi aici, prin ţevile puse de suiulgiii săi. ţevi ce se opriafl la cişmeaua cea frumoasă d’innaintea porţii, lîngă care-şî veşnici numele prin versuri greceşti şi turceşti. Trupul lui ciuntit îşi găsi odihna în cuprinsul bisericii, supt o piatră pe care se amintia în vorbe acoperite sfirşitul <înnainte de vreme» al acestui bun cîrmuitor1 2. Şi nemîngîiata Doamnă a lui Grigore-Vodă Calimah dăduse tot aici pămîntuluî rătnăşiţile stropite cu dureroase lacrimi de mamă ale singurului ei copil, micul Voevod Ioan 3. Mai târziu, vestitul dragoman Panaiodor, amestecat în negociaţiile de pace dintre Ruşi şi Turci la 1774, fu îngropat aici, la sfirşitul unei lungi cariere, bogată în-răsplătiri, la 1790, pe vremea cînd stăpînul Moldovei era generalul Potemchin, favoritul împărătesei Ecaterina4 După 1 l’entru clădirea mănăstirii, \. Cronica lui Cauta, Letopisiţe, III p. I.SS «Î11 /alele acestui Domn au început a zidi mănăstirea Sfintuluî Spiridon în iraşul laşului». - Cf., pentru cişmea, Ienaclu Kogălniceanu, in Letopisiţe, III, p. 252 , Cauta, thul., p 192 şi inscripţia greacă din Dossios, Studii greco-i ointne, fasc. Il-lli, pp. 66-7. l’entru mormînt. Dossios. pp. 02-3, unde însă trebuia de cetit «l-iu Novembre», nu 1-111 Septembre 1777, dată la care D muul nu fusese încă omorît. 3 Dossios, pp 63-4 4 Ibui., pp. 65-O, unde iaraşî data de «1709» nu poate li admisa odată ce răposatul luase parte la alcătuirea tratatului din 1774. V şi artic Iul www.dacoromanica.ro 5b6 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE restatornicirea Domniei de la împăratul turcesc, vedem iarăşi Sfîntul Spiridon mai dese ori visitată decît celelalte biserici de Mihai-Vodă Suţu1, şi această situaţie privilegiată îi ră-mîne şi mai târziu: Ion Sandu Sturdza, Domnul de ţară de la 1822, cinstia tot aşa de mult biserica spitalului celui mare al Moldovei2. Organisarea spitalului nu se deosebia de a instituţiilor de acelaşi fel din Ţara-Romănească. Averea era alcătuită din moşii şi dughene dăruite de particulari fără moştenitori sau cu prea multe proprietăţi şi cu o deosebită grijă pentru sufletul lor în viaţa veşnică de după mormînt, şi apoi din privilegii ale Domniei, privilegii pe care toţi Domnii le întăriră pe rînd şi pe care adesea ori mari prelaţi ai Răsăritului le luară supt ocrotirea autorităţii de care se bucurau. Astfel, Sf. Spiridon, tămăduitorul fără plată, îşi avea partea lui din «venitul cantariului» la un număr de tîrguri, din produsul vămilor, din al cuniţii şi unor anumite drepturi mai mărunte ale Scaunului; Vistieria îi scutia atîţia oameni, atîţia liuzî, cîţi erau de nevoie pentru multele slujbe de făcut pe lîngă bolnavi; trunchiurile de carne, circiumele mănăstirii nu erau supărate de nimeni dintre strîngătoriî de dăjdi; un privilegiu de berărie pentru dr. Herlitz, odinioară «gerahul», medicul spitalului, apoi pentru urmaşa sa în fabricarea acestei băuturi, ce se dădea şi bolnavilor, pănă la o oarecare cîtime, «Tu-dora Miliroea», văduva lui J; «doftorul» de la spital nu era supus, precum erau ceilalţi, medicului oraşului, «politiei». Epitropii, aleşi dintre boieri, aveau întreaga stăpînire asupra zestrei mănăstirii, şi, Sf. Spiridon fiind stavropighie, adecă supusă de-a dreptul Patriarchieî, Bisericii celei Mari din Constantinopol, egumenul, ce stătea în fruntea celorlalţi preoţi, nu era trimes de Mitropolitul ţeriî, ci se alegea de micîl Un Mitropolit de altă data. Filat et al II-Ua, în Convotbirt i.ferate pe 1900, Doc. şi ceicetărt\ l, p. 104» Literatul a ti ai ta roinină, V, p 75 1. 1 Documente şt ceicetărt asupra istonct Jtnanctat e u economice a pi umpa-ttUr romi ne, I, p. 71. 1 Ibut., pp. 132-3. * Cf. şi Ilurmu/aki X, p. 39, nota I. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 567 zişi! epitropî printre prelaţii, greci şi romînî, in partilms, ce se găsiau pe acel timp în ţerile noastre, şi astfel el era îndreptăţit să poarte la strălucitoarea slujbă a hramului saQ a serbătorilor celor mari mitra împodobită cu pietre scumpe a Vlădicilor. De mănăstire erau alipite ca mitoace, prin voinţa Domnilor binefăcători, alte mănăstiri din ţară, tot fundaţii de-ale lui Constantin Racoviţă: Precista de la Roman, mănăstirea proorocului Samuil din Focşani, schituri ca acel prefăcut în piatră, din «codrul laşului», zis şi schitul lui Tărîţă, după întemeietorul lui, schit pentru care epitropii din vremuri avură mult de lucru împotriva oamenilor din Tîrgu-Frumos x, biserici ca acea din Bodeştiî Neamţului 2. Ca temeiuri pentru stăpînirea multelor sale moşii, Instituţia Sf. Spiridon posedă un foarte mare număr de documente vechi. Ele sînt păstrate cu o deosebită îngrijire, în pachete cu cuprinsul inventoriat. Cu greu s’ar putea conserva maî bine actele unei averi mari. Nu astăzi întăiu se întrebuinţează aceste documente ale Sf. Spiridon. în afară de cercetători ocasionalî şi de V. A. Urechiă, care căuta şi aici lămuriri asupra Costineştilor, d. I. Tanoviceanu le-a văzut pe toate, scoţînd din ele ceia ce i se părea de nevoie pentru listele de dregători moldoveneşti ce pregăteşte. Acest cercetător le-a maî întrebuinţat şi pentru monografiile istorice, escelente supt raportul genealogic, ce a tipărit în deosebite reviste şi a dat chiar la lumină pe cîteva dintre dînsele. Din partea mea, străbătînd pachetele, am ales ce avea maî mult interes pentru istoria culturală şi dau în cea d’intăiti despărţire a volumului de faţă resultatul secerişului mieQ. Note. La n° 18. Un document de la Ioan-Vodă, neîntrebuinţat pănă acum. e cel dat în facsimile, original şi tradu- 1 1 V. şi Documentele Jauulict Calltmaiht, I, p. 510; p 594, uu 52. Cf. şi Canta, în Lctofistţe, IEI, p. 1S7 , Ieuachi Kogălniceanu, i/u/., pp. 228-9. 1 V. l'ncaiiul, I, p. 74 şi urm., cf. p 117 şi urm. — U11 budget al Sf. Spiridon c analizat de d. I. Tanoviceanu. în Arch. u c. rf. 11 lit., VI, p 430 şi urm. www.dacoromanica.ro 56S NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE cere, în I. G. Sbîera, Familia Sbîera, Cernăuţi, 1899, pp. 50-53. Boierii din 1573 ai lui Ioan nu sînt tocmai cei din anul următor. Dar iscălitura e tot aceia. La p. 5, nota 1. Ureche pîrcălab e Grigore: astfel avem pe la 1603 întâia lui pomenire. La p. 6, nota 1. Acest document de la Aron-Vodă oferă interes şi prin aceia că, pentru motive necunoscute» s’au adaus, nu după multă vreme, numele lui Stroici, a cărui iscălitură e imitată însă destul de stîngaciu, şi al lui «Gavrilou. . . care e scris cu litere latine. Adăugitorul a întrebuinţat o cerneală mai neagră. Că e vorba de o intercalare, se vede din faptul că, în timpul Domniei lui Aron-Vodă, Stroici n’a văzut Moldova, necum să intre în Divanul unui Domn pe care-1 va fi judecat ca pe un urît tiran. La n" 33. Acest act e cel d’intaiu din cele privitoare la Docolina, pe care le resum sau le tipăresc aici. Docolina e locul unde, în 1577, Petru Şchiopul fu bătut de Ioan Potcoavă, Domnul Cazacilor şi ţeranilor (Hurmuzaki, XI, p. xxxv). Satul mai e însemnat şi prin aceia că el se afla în drumul ce ducea către graniţa Dunării, aşa încît situaţia-î faţă de Vistierie, ce-1 cruţa în multe, nu era cea obişnuită. Mai târziu însă drumul Galaţilor trecu pe aiurea (Condica de obiceiuri a lui Gheorgachi, p. 330). Cf. şi Uricariul, XVIII, pp. 49-50. La n° 34. Căutarea lui Ieremia-Vodă de credinciosul său boier nu s’a putut întîmpla decît după cucerirea Moldovei de Mihaî Viteazul şi pănă la sosirea biruitoare a lui Zamoyski, aducînd cu dînsul şi pe Movilă (Maiu-Septembre 1600). Deci data trebuie de cetit 1601 sau 1602. în privinţa lui Caraiman v., din lucrurile de curînd tipărite, voi. IV, pp. 275-6, precum şi în alte locuri, arătate în tablă. El, Caraiman Aga, merse, un agent pentru călătorii îndrăzneţe, în 1599 la Cardinalul Andrei Bâthory, ajuns principe al Ardealului, cu Ceauşul ce trebuia să-î conducă solii la Marele-Vizir Ibrahim. Cu aceşti soli el veni apoi, în Novembre, la Constantinopol, unde primi ca răsplată un caftan de la «împăratul» (Hurmu- www.dacoromanica.ro MATERIALE DL ISTORIE CULTURALA ■ I) I z;iki, XII, p. 497, n" dcuxcviii). Pentru «ţara Ladianuluî— Silesia», v. I. Bogdan, Doc. şi regeşte privitoare la relaţii U Ţănî-Rumîneştl cu Braşovul şi Ungaria, p. 179). Cîmpn Daşovuluî = aî Oczakowuluî sînt cunoscutele cîmpiî tătăreşti de la stînga Nistrului: «bialogrodenses campi . La n" 35. Popăscul e un nume de familie ce nu se află aici întăiaşî dată. Comisul lui Petru Şchiopul ca Domn în Moldova, la 1579, se chema Popăscul. V. Hurmuzaki, XI, p. xliv şi Regestele. La n" 41. Pentru Trifan Ciolpan, ce joacă un rol supt Petru Rareş, v. Ureche, în Letopisiţe, I, p. 197. O coborî-toare a lui ajunse soţia lui Toma Cantacuzino. V. Despre Cantacuzmi, p. liii. Socrul lui Toma s’ar fi chemat (v. Tanovi-ceanu în Arch. soc. şt. şi lit. din Iaşi, III, p. 19) Grigore Ciolpan, aşa încît e altul decît Drăgan Ciolpan de la n° 43, unchiul lui Başotă. Alţi doi Ciolpani la n" 192. Cît despre Başotă— Gheorghe cu numele de botez, fiu al Pivniceruluî din 1589 (Hurmuzaki, XI, p. 903),—încă pe cînd era Căminar, el îndeplini misiuni în Ardeal (v. voi. IV, pp. lxxvi, cxxiv). Un alt Başotă trebuie să fie acel «seigneur Botochan», pretins frate, poate rudă, al Doamnei lui Ieremia, care fu înfipt în ţapă de răzbunarea lui Ştefan Tomşevici Ia întăia sa venire în Moldova, — după Joppecourt (Papiu, Tesaur, II, p. 22). Pentru Ciolpăneştî, v. şi tabla la voi IV; Studii as. ist. Rom. in sec. al XVIIdea, pp 52-3 (Ioan Ciolpan). La n" 43. Actul se poate dată lesne. Dumitraşco Boul a fost în dregătorie supt Movileşti, al căror om de casă, pănă la primejdia morţii, era. Supt Ştefan Tomşevici el fu unul dintre răsculaţi; fugar la Munteni, Radu-Vodă Mihnea-1 dădu Turcilor, cari crezură că trebuie a-1 încredinţa spre pedeapsă Domnului trădat; în cale însă, ceauşii îl tâiară, ingropîndu-1, apoi în apele Şiretului, — la 1616 (Miron Costin, pp. 264-5; cf. voi. IV, tabla). Nicoară e poate acelaşi cu Nicoriţă, ce se luptă împotriva Turcilor în oastea lui Gratiani {ibid.). Vo-runtar era un Italian, cu adevăratul nume Verotari, «Vero- www.dacoromanica.ro 070 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE tare Comis» de la 1606, din Divanul luî Ieremia-Vodă (Hur-muzaki, XI, Regeşte, p. 908). Prin căsătorie, el era înrudit cu boierimea de ţară, aşa încît, ca Vel Vornic, el poate să participe în 1641-2 la împărţirea celor cincizeci de moşii lăsate de neamul stîns al Balicilor (voi. IV, p. 273, nota i)-Ştefan Vornicul, în sfirşit, e acela, care comandă trupele moldoveneşti în expediţia făcută în Ardeal Ia 1605 (Socotelile Braşovului, p. 13: «der Wornik Stefîfen, auch ein Obrister im Molner Lager»). La n° 44. Actul de mărturie e dat de Boul şi de Vistierul Solomon pentru fiii luî Drăgan Ciolpan, mort acum. Pentru un alt Vistier Solomon, v. Hurmuzaki, XI, p. XLVII. V. şi n" 41. < Solomon» s’a chemat mal în urmă şi Logofătul Bîrlă-deanul. La n” 45. e fiul luî Grigore Ciolpan Clucerul, deci cumnatul de mai târziu al Tomeî Can-tacuzino. V. şi observaţia de la n" 41. Actul e privitor tot la moşia Ciolpăneştilor: Bodeştiî. La nu 46. Bucioc a mîntuit tras în ţapă de Turci la 1620. Deci documentul e de dată mai târzie. «Şoldăneştiî» sînt Dumitraşco şi tatăl său Petraşcu. Racoviţă e Racoviţă Cehan, ce era al doilea Logofăt la 1637 (Bibi. Ac. Rom., doc. 101 v). Stâncii» e greşit pentru are interes. Eftimia, fata răposatului Miron Ciolpan din act pare a fi viitoarea soţie a lui Toma Cantacuzino, şi nu o nepoată a eî, omonimă. Cf. Tanoviceanu, /. c., p. 19. La n" 57. Pare a fi d’innainte de 1631, cînd Iordachi Cantacuzino ajunse Mare-Vistier (Tanoviceanu, /. c., p. 19). Pană Vistierul e cel muntean (v. voi. IV, tabla, la «Vistieri : Pană). La n" 60. Cheltuielile încep de la 7127 , dar ele se urmează pănă după Barnovschi-Vodă, pănă supt Vasile Lupu deci. Unele persoane sînt cunoscute: astfel, pe lîngăBouI, Nebo-jatco, un uricar de la începutul veacului (v. lista dată de d. Ghi-bănescu, la sfîrşitul voi. XVIII din Uricariii), GavriJaş Vornicul. Scriitorul acestor rînduri, însemnate pentru istoria culturală, pare a fi Nicolachi Catargiu. El, «Nicolae>, era Stolnic în adevăr supt Radu Mihnea la 1618 (Arch. ist, I2, pp. 191-2, n" 340). La n" 61. Pentru Arsenie fiul luî Alexe Nebojatco, v. n1 precedent. E cunoscut şi Ieremia Băseanul, dar nu Uricarul Constantin. Spătarul Cristian din Rotompăneştî sau Rotom-pan, a fost Vornic de Cîmpulung (Doc. Bistr., I, pp. 27, 28, 45)1 ca biv Spătar, şi avem scrisori de la dînsul, care rămîn acuma a fi datate după 1615 (admisesem întăiu: 1604-19). II maî găsim pănă la 1629 ca Vornic (ibid.). www.dacoromanica.ro 572 NOTE EXPLICATIVE LA L>0( UMENTE La n" 62. Relaţia de înrudire între aceste două personagii: Dumitru Buhuş şi Safta Carăiman e aceia dintre fraţi vitregi. Dumitru sau Dumitraşco se mai întîlneşte şi în alte acte (v voi. IV, tabla). La 1634 el era pîrcălab de Hotin (Bibi. Ac. Rom , doc. 51 xxxvir). Văduva lui Procopie Cărăiman Ceaşnicul se chema Nastasia, şi ea avea şi o fată, Măricuţa (voi. IV, p. 2/6, nota 1) V. şi p. 74, n" 2 de sus, şi nota relativă. La n" 63. De la o «giupăneasă Goioae> (poate Candachia) face Vasile-Vodă o cumpărătură la 9 Maiu 1635 (Bibi. Ac. Rom., 299'iV', Studii as. ist. Rom. în sec. XVll-lea, I, p. 51). Un alt Goe, «magistro di Camera supremo», Mare-Pos-telnic al lui Gaşpar-Vodă Gratiani, fu acel boier care omorî în fugă pe Domnul său, la 1620 (v. Manuscripte din biblioteci străine, I, p. 49). Alexandru Iliaş, urmaşul asasinatului, răsplăti pe ucigaş prin tăiarea capului (ibid., pp. 50-1). Cf. încă Miron Costin, p. 273 : «iară trupurile le-au aruncat în eşitoare» ; Hurmuzaki-Bogdan, III, p. 66. ar fi fost întăiu frînţi de mînî şi picioare şi apoi aruncaţi supt ghiaţa unui rîu. La n" 65. Se ştie că în Suceava există biserica, foarte veche în originea ei, a Mirăuţilor. V. S. FI. Marian, Sf. Ioati cel Noii, Bucureşti, 1895. La n" 68. Biruinţa lui Tomşa împotriva lui Constantin Movila, călăuzit şi de Balica, e pomenită şi în alte acte de la acest Ştefan-VodăTomşa. Aşa în Arch. românească, I, pp. 54-5, pentru satul Brăieşti al Balicăi: pe cănd însuşi Balica au perit, cănr au fost venit cu oşti leşeşti asupra lui Ştefan Voevod, şi cart războiu s’au făcut pe apa Jijiei şi în drumul Sasul Cornul lui Sas], la vii, pe Prut (Gaşpar-Vodă, după un hrisov al lui Tomşevici). In Uricariul, V, pp. 221-2, pentru Vistierni-cenî şi alte două sate: Când s’au rădicat cu Domnul lor, Constantin Voevod, şi cu multa mulţime de Leşi şi Cazaci, asupra Domniei Mele şi, făcând mare războiu cu dănsii pe apa Jiji , etc. (9 April 1623 ; reprodus după Foaia pentru minte, etc. din 1845). CI. Hurmuzaki, XI, p. xliv. Pentru lupta chiar, voi. IV, Prefaţa, pp. ci-ii: ea se dădu Ia 19 www.dacoromanica.ro VATERIALB DE ISTORIE CULTURALĂ 0*8 Iulie 1612. — , spune sfătosul moşneag Neculce, «în dub, frenţit», şi aceasta pentru că el sfătui pe tînărul Domn să scoată dajdea blestemată a văcărituluî, după răul exemplu www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 577 al Muntenilor. «Şi i se istovi şi casa luî, şi tril ficiori ce au avut .... şi moşiile luî căzură la mînî străine», adauge cronicarul. In adevăr, fiul său Vasile se lăsă ademenit de Nemţi supt Mihaî Racoviţă, pe a cărui soră o ţinea, se visă «grof» şi Vodă şi, după neizbînda încercării luî, averea-î fu confiscată (v. Ist. lit. rom., I, pp. 217 şi notele, 229, 478). Se poate ca jupăneasa Catrina Ceaureasa, ce pribegise prin Ţara-Românească pe la 1682 fUricariul, XIV, p. 331), să fie văduva luî Gligoraşco: ea face o cesiune întăiuluî Vasile. Decî neamul Ceaureştilor s’ar înfăţişa astfel : Dumitraşco, fiul luî Ştefan Ceaurul Gheorghiţâ V asile Gligoraşco — Catrina. I Dumitraşco Doamna luî Vasile—Maria Stolniceasa, sora luî Antioh-Vodă. Mihaî Racoviţă. Că Vasile era fiul lui Dumitraşco, se vede din afirmaţia luî Mustea (Letopisiţî, III, p. 34), că el, Vasile, era cumnatul lui Antioh Cantemir, soţul feteî luî Dumitraşco. — V. şi n° 244, apoi p. 408, n° 4 (unde se vede o fată a întăiuluî Vasile Ceaurul, măritată qu Savin Banul). La n° 118. Ştim că Moise-Vodă trăi încă mult timp după 1639. în 1634, el sărutase mîna regelui Poloniei, oaspetele său, în dieta de la Lemberg (v. Hurmuzaki-Bogdan, II, p. 612, n° cclxxvii) încă la apariţia cărţii luî Okolski: Orbis polonus, în 1641 adecă, Moise «se bucura» în Rusia, la «Wi-elkooczy», de încetarea primejdiilor în care multă vreme i se purtase viaţa (v. Papiu, II, p. 149). Afară de moşia aceasta rusească, Wielkie-Oczy, el maî avea una în Podlachia. Ultima dată e vorba de dînsul la 1660, cînd retrage un deposit de la Stavropighia din Lemberg (Hurmuzaki-Bogdan, III, pp. 72-3, 75-6). La 1664, acest deposit era ridicat, după moartea Domnului fugar, de vară-sa Ana Movilă Potocki 66549 Voi. V. www.dacoromanica.ro 578 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE (ibid, p. 77, n° xi/vji). Ana însăşi, vestită în analele Poloniei, muri la 1666 (Papiu, l. c.). La n° 126. Vasile Vornicul din Răcăciunî trebuie să fie, neapărat, fratele, pomenit la n° iii, al lui Gheorghe Ştefan, care era în Răcăciunî, «Ia satul lui» (Miron Costin, p. 337) La n° 127. Ştiri nouă despre familia Urecheştilor se cu prind în articolul d-lui Eugen de Barwinski, publicat în Prinos lui D. A. Sturdza (1903). Neculaî Ureche era fiul lui Vasile, iar acesta al bătrînuluî Nestor. Acest Nicolae face o vînzare de case în Iaşi la 30 April 1648 (Gîdeî, Studiu asupra cronicarilor moldoveni din secolul XVII, Bucureşti, 1898, p. xiv, nota 14). Pentru împărţirea averii lui Nestor Ureche, v. articolul mieu Un mănunchiU de documente, în Conv. lit. pe 1900. Nestor «Balşe» pare a fi numit după Nestor Ureche, care i-ar fi bunic după mamă: numele trebuie cetit, cred, Nestor Batişte, ca într’o condică a Mitropoliei din Iaşi, ce cuprinde asupră-î un act din 5 August 1665 (Gîdeî, /. c., nota 16) sau într’un document din 1645, unde semnează şi latineşte: «Nestor Baltysta» (Arch. soc. şt. şi lit.din Iaşi, I, p. 108). O altă fată a lui Nestor, Nastasia, fu căsătorită cu Isac Balica, după moartea căruia ea maî trăi cîtva timp, stîngîndu-se apoi în Polonia pe vremea de pribegie în această ţară a tatălui eî (Barwinski, l. c.). Bătrînul Balica, tatăl lui Isaia, ţinuse pe o soră a Movileştilor, a lui Ieremia şi Simion, aşa încît familiile Movilă şi Ureche erau şi ele înrudite. Cf. şi Arch. ist., I1, p. 128. Peirea lui Isac Balica în lupta de la Cornu-luî-Sas (1612) făcu din Nastasia o văduvă. «Ileana Logofeteasa», altă soră a lui Ieremia-Vodă, poate să fie, nu Elisaveta, mama lui Miron Barnovschi, cum s’a propus (cf. Uricariul, XVIII, p. 387, nota 3; Doc. Bistr., II, p. v, nota 1), ci soţia lui Vasile Stroicî Logofătul, altă jertfă a luptei acesteia nenorocite (Miron Costin, p. 262). Intre cei ucişi atunci de ostaşii lui Ştefan Tomşa, se înseamnă şi «Chiriţă Postelnicul», Du-mitrachi Chiriţă Paleologul, a cărui soţie Maricuţa e calificată de «mătuşă» a lui Constantin Movilă, într’un act al acestuia www.dacoromanica.ro materiale de istorie culturală 579 (Arch. ist., I, p. 70). Aşa încît s’ar ajunge la această socoteală genealogică: Nistor Ureche Şcheauca Movilă-Balica Isac Balica Hatmanul-Anastasia Lan0 150. Pe locul acestui sat se dăduse una din luptele luî Timuş, sprijinitorul socrului său Vasile-Vodă, cu usurpatorul Gheorghe Ştefan. Lan0 151. Despre acest Nacu, care a mai fost pîrcălab de Suceava şi Vornic de Cîmpulung, se pot afla multe ştiri în Documentele Bistriţei. La n° 165. E interesant pentru începuturile carierii luî Miron Costin, în adevăr fost Păharnic şi viitor Pîrcălab. La n° 167. Dabija e viitorul Domn al Moldovei. V. voi. IV, p. 340. Lan0 174. E vorba de şederea Iui Vasile-Vodă la Constan-tinopol, ca mazil, pănă la moartea-î, întîmplată de puţină vreme la data documentului. Lan" 175. Aceşti boieri fugiseră împreună cu Gheorghe Ştefan, care în Decembre 1660 plecase acum din Viena, unde ceruse voie să se aşeze deocamdată în Ungaria, dar el se afla încă în Statele Casei de Austria (cf. Hurmuzaki, IX; Studii şi doc.t I-II, p. 427; IV, p. cccill). Ultimele ştiri din acest an despre Domnul pribeag sînt din Iunie. îndată după aceasta, fostul Domn muntean, Constantin Şerban, începu să-şi gătească o năvălire în Moldova, care se făcu în cea d’intăiu lună chiar din anul următor, fără ca Domnul din această ţară, tînărul Ştefan Lupu, să poată fi ţinut mult timp dincolo de graniţă. S’ar putea crede că boierii ce dau mărturia noastră încunjurau pe acest nou stăpînitor «de la creştini». însă la 14 April 1661 era încă «în ţara nemţească, \aSena>, Vasile Hatmanul, «mai mic frate» lui Gheorghe Ştefan (Arch. ist., I1, p. 109). «Zina» ar părea să fie Jivna, Jina din Ardeal, lîngă Dobra, care www.dacoromanica.ro 580 KOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE Jină se chiamă în ungureşte Sinna, în săseşte Schinna: daraicî era «ţara ungurească», şi nu «nemţească». Toţi mărturii actului sînt boierinaşî, de şi unii, ca Ionaşco şi Gavril Cărâi-man, au un nume. Dintre eî se deosebesc, ca nişte chipuri mai cunoscute: Toader, fostul pîrcălab de Galaţi, în care se poate vedea acela din care, împotriva lui Cantemir bătrînul, alt boieri-naş cu noroc, Brîncoveanu, Voevodul din Bucureşti, voia să facă un nou Domn moldovean: un «fost neguţător, om chipeş de fire, deară, mai rău, şi mai spurcat, şi mai varvar, şi mai tiran nu era alt om pre acele vremi în ţară; că, de ar fi fost acela Domn la Moldova», s’ar fi stîrpit în nu mai puţin de «două-treî luni» boierimea toată (Neculce, p. 267). Ionaşco fiul lui Dracea poate fi pus în legătură cu Constantin Dracea, căruia Gheorghe Ştefan şi fraţii săi îi fac o danie, la 1631 (n° 85). El va fi fost chiar fiul lui Constantin, precum Ştefan fiul lui Nicolae Andrieşan din documentul de aici e acelaşi cu «Ştefan ficiorul lui Andrieşanu», care întovărăşi pe Gheorghe Ştefan în surgunul său, îngrijindu-1 cu credinţă pănă la moarte (voi. IV, pp. 111-2). Cînd ne gîndim că Toader Ungureanul, altă slugă, mai puţin credincioasă însă, a lui Gheorghe-Vodă, a căpătat, la întoarcerea î în ţară locul de pîrcălab la Trotuş, se capătă o indicaţie către altă identificare a lui Toader pîrcălab de Galaţi. Vasile Ceaurul, fratele fostului Domn, era, în rătăcirile acestuia, alături de dînsul, şi numai supt Ev-stratie Dabija, înlocuitorul mortului Ştefan-Vodă Lupu, el avu îndrăzneala să se întoarcă: atunci i se dădură şi satele înnapoî (voi. IV, p. 345). Deci s'ar putea ca Domnul însuşi să fi fost prin Jina. La iscălituri aş ceti: «Comşa», nu «Co-mişial» şi «Ionaşco >, nu «Iocşia». La n° 176. Aceşti fii aî lui Gavril Hatmanul, deci nepoţi de frate aî lui Vasile-Vodă, nu se află amîndoi în genealogia din voi. II, p. 31; ei figurează însă într’un act din Mart 1662 (voi. IV, p. CCLVIII, nota 1). în 1664, ei erau «periţîs de mult. Vasile Hatmanul e personagiul de la n° 126, Vasile Ceaurul. E interesant că se fixează aici relaţia de înrudire dintre Mogîldea, conspiratorul contra lui Vasile Lupu, şi www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 581 Gheorghe Ştefan : Miron Costin greşeşte, făcîndu 1 unchiti (sau poate e un bătrîn Mogilde acesta, tată al celuî ce fu Păharnic supt Gheorghe-Vodă; voi. IV, p. 44; cf. Miron Costin, p. 325). Mogîlde conspiratorul fu dus legat de tunuri pănă la adăpostul din Hotin al Lupului scos din domneasca lui tainiţă. Cf. Tanoviceanu, în Arch. soc. şt. şi lit, III, pp. 340-2. Alt conspirator, Pătraşco Ciogolea, era (voi. IV, p. cuxuv) cumnatul pretendentului. Deci întreaga afacere era o intrigă de familie. La nle 178-9. Iordăchioaia Spătăroaia de la 1665 e văduva Iul Iordachi Cantacuzino, Spătar în ultimul timp al vieţii sale. ' D. Tanoviceanu se răzima (Arch. soc. şt. şi lit., III, p. 19) pentru a găsi data apropiată a morţii Iul Iordachi pe înlocuirea Iul ca Mare-Spătar în 1664 de fiul său, Toderaşco Iordachi, pănă atunce Comis. Faptul că în 1665 «Iordăchioaia» apare în numele el în daravere de drept, întăreşte această părere. Ea era (ibtd., p. 28) a doua soţie a Spătarului, fata lui Gavrilaş Matiiaş, şi-î adusese ca zestre şi satul Todireştî, fost Ungureni, în Ţinutul Fălciiu. Numele el era Alexandra (v. n,e 196, 211-2). Din potrivă, la n° 180 nu mal e vorba de această «Iordăchioaie», ci de a răposatului Iordachi al Il-lea, Siolnicul, începătorul ramureî Păşcăneştilor (Genealogia Can-tacusuiilor, p. 47). La n° 1 81. Cămăraşul Savin e acela pentru care se dă mărturia de la n° 175. Dabija-Vodă a murit la li Septembre st. v. următor (Urechiă, în Rev. p. ist., arch. şi fii., VII: planşe la întâia fasciculă). Supt Duca-Vodă a treia oară, Savin, pe atunci fost Medelnicer, fug de răul Domnului (Nicolae Costin, p. 23). La n° 182. Iani Hadîmbul a păstrat şi mal pe urmă o deosebită trecere la Duca-Vodă. Cînd acesta închise trei ju-pănese văduve pentru «hîrtils, pentru dăjdil, legîndu le de tunuri, «la puşti», şi ţiindu-le noaptea în casarma, în «odăile» Seimenilor, el interveni, într’un graiu ce nu se poate reproduce, din causa alusiilor la defectul său fisic, pentru dînsele, www.dacoromanica.ro 582 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE spuind şi aceia că şi pe dînsul poruncise Duca, la o mînie de om straşnic, să-l înnece în Bahluî, moarte, în adevăr, de «hadîmb», de care scăpă prin îngăduirea Armaşului (Nicolae Costin, p. 23). Găsim pe Iani, ca Postelnic, şi în n° 185, ca Postelnic al doilea (v. n° 191). La n° 185. Doamna luî Dabija-Vodă se numeşte Datina şi în inscripţia soţului eî. Insă în acte solemne i se dă şi numele de Ecaterina (v. voi. III, p. CCLVIII, nota 1). Ştiri despre dînsa se mai dafl în izvoarele arătate în Ist. Ut. rom., I, p. 124, nota 3. Din document se maî vede că data la care Dosofteî a luat Mitropolia trebuie simţitor coborîtă în urmă. La n° 186. UnSeachil, Nicolae, era cumnatul luî Gheorghe Ştefan, ţiind pe sora nevestei acestuia (voi. IV, p. ccxviii, nota 1; p. ccxxiv, nota 1). La începutul secolului al XVII-lea, găsim pe Marele-Cămăraş Seachil (Hurmuzaki, XI, p. 906). E pomenit şi în 1610 (Arch. ist., I1, pp. 22-3). Jecuirea de «Unguri» a caselor luî Ştefăniţă, Radu şi Abăza, fiii lui Gavril Hatmanul, s’a făcut în 1653, după ce Vasile Lupu a părăsit cetatea. Cf. şi înresumatulunuî act din 1671: «au perit dresele la Hotin, căndpriminealaluiVasile-Vodă» (Uricariul,XV!, p. 359). La n° 187. Vestitul bogătaş şi Mare-Vistier Ursachi avea de ce să se amestece în moştenirea fiilor luî Gavril Hatmanul, fiindu-li «cumnat». Genealogia înfăţişată de Ştefan Ghindă (voi. III, p. 31) nu greşeşte făcînd din Ursachi ginerele adevărat al celuilalt frate al luî Vasile-Vodă: Gheorghe Hatmanul (cf. şi p. 87, n° 51), dar pe atunci, cum se poate vedea şi mai bine din cap. I al voi. VI, «socri» erafl şi fraţii şi alte rude ale celor autentici, precum «fraţi» erafl şi veriî şi cumnaţii, «părinţi» unchii şi mătuşele (Hurmuzaki, II2, pp. 667-8, n° dxii). După Ghindă, soţia luî Ursachi se chema Ilenca; şi iarăşi constatăm (v. /. ci), că ştirea e adevărată; a doua soţie a lui Ursachi se numia Alexandra, şi pe aceasta o găsim încă în viaţă la 1704 (Uricariul, XVI, pp. 359-60). Greşită trebuie să fie însă data zapisuluî privitor la «Ur-sachie Visternicul cel Mari», tipărit în Uricariul, IX, p. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 583 493: trebuie să fie, neapărat, 7171, nu 71^1. încă din 1664, Decembre, Ursachi din actul nostru e Mare-Clucer (ibid., XVI, p. 338) şi cumpără moşii din ale familiei lui Vasile Lupu. în secolul al XVIlI-lea, o Serafima Ursăchioaia, care nu e văduva Vistierului, are doi fii: pe Gheorghe şi pe Varlaam, ce se face egumen la Slatina (ibid., pp. 341-2). La 4673 încă, Vistiernicul n’avea copil, şi, la o cumpărătură a lui, vorbindu-se de o transmisie a ei prin moştenire, se spune: «ficorildumisale, de-I va dărui Dumnezău căndu-va^ (ibid., p. 34; Arch. soc. şt. şi lit. din laşi, I, p. 501). Neîmplinindu-i-se dorinţa, el îşi luă un «fiastru», Dumitraşco, care ajunse şi Stolnic-Mare (Uricariul, XVI, pp. 359-60): el se insură cu o Maria (p. 360). Cf. Ist. lit. rom., I, p. 107, nota 1, precum şi p. 106 şi urm. Pîrîş al Domnilor, Ursachi avu să îndure straşnice chinuri de la Duca-Vodă în a treia Domnie (v. Nicolae Costin şi Neculce). Varlaam Ursachi era fiul lui Dumitraşco (voi. III, p. 44), aşa încît e de admis că Maria, care, soţie a lui Dumitraşco, nu era însă mama călugărului, să fi fost a doua soţie a celui d’intăiu, sau, mal probabil decît atîta, că şi Maria se călugărise, luînd numele de Serafima. Varlaam zice lui Ioan Neculce «unchiu*: de bună samă din causa depărtatei înrudiri a cronicarului cu neamul lui Vasile Lupu. —Pentru familia Jora, v. întâia parte a volumului următor. Cf. şi n° 201. La n° 188. Alt Grama, lonaşcu, poate un frate, lan0 175. La n° 192. Gavriliţă Costachi Marele-Spătar era, la originea strălucitei sale cariere, un fiu de boierinaş din Ţinutul Tu-toveî. V. partea l-iu din voi VI. Cf. şi n° 193. Uricariul de la acest din urmă n', Pascal Corlatovicî, e fiul altul uricar, Corlat. La n° 194. Ştefan Păharnicul, fiul lui Toma Cantacuzino, e menţionat şi în Tanoviceanu, Arch. soc. şt şi lit. din Iaşi, III, p. 18. La n° 197. Despre clădirea mănăstirii din Dealul-Mare (Tutova) de Iani Hadîmbul, v. şi Nicolae Costin, p- 22: «un www.dacoromanica.ro 584 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE hadîmb [eunuc], cei zicea Iane, carele au făcut mănăstirea la Dealul Mare». La n° 199. Tălmaciu figurează şi în socotelile luî Gheorghe Ştefan (voi. IV, p. 267). încă la 1670, el, «Ionaşco Tălmaci», Vel Păharnic, se află printre mărturii unui act al văduvei acestui Domn (ibid., p. 275, n° 208). El conduse trupele luî Gheorghe Ştefan, cînd acesta încercă, în 1658, să iea înnapoî Moldova pierdută (Miron Costin, pp. 358-9): Păhărnicia lui o avea de la Gheorghe-Vodă, şi mai târziu el trăi ca mazil. Un altul, Vasile Tălmaciu, a fost cu cîtva timp înnainte dregător de Cîmpulung (Doc. Bistriţei, I, p. 14, n° xvi), după ce avuse locul de gorştinar în Ţinutul Sucevei (ibidp. I5,n°xvin). Dumitraşco Boul, acesta de al doilea (v. mai sus, nota la n° 43), trebuie să fi fost fiul luî Ştefan Boul şi al Roxandeî, şi fratele lui Pătraşco Boul Spătar (cf. Doc. Bistr., II, pp. XXII iii). La n° 201. Asupra luî Toderaşco Iordachi, v. şi mai sus, şi Documentele Cantacuzimlor. Tudosie DubăQ e cronicarul. Păladie Vistierul e Toader Păladie. Cf. Tanoviceanu, în Arch. soc. şt. şt lit. din Iaşi, I, p. 57 şi urm.; II, pp. 188-9; Ghi-bănescu, ibid., I, p. 394 şi partea l-iu din voi. VI. La p. 43, nota 1. Această chitanţă se află, cu cîteva greşeli, şi în Arch. ist., III, p. 259 La n° 203. Vornicul Gavriliţă e Costachi. La n° 206. E vorba de cel de-al doilea Iordachi Canta-cuzino V. nota la nle 178-9, şi mai departe, n1 212. La n° 208. Pentru neamul Cocorenilor, v. Doc. Bistriţei, II, pp. XX1V-V. Cariera de viteaz a luîTurculeţ am schiţat-o ibid., pp. XXXI [-III. Locurile ce-1 privesc în cronici se pot găsi şi prin tabla la Ist. lit. rom. în secolul al XVIII-lea. Iată însă un raport inedit din Varşovia, 10 April 1689, relativ la Turculeţ (ms. it. 325 din Biblioteca Regală Publică din Munchen, 1° 28): «Hieri venne quâ il capitan Turcul, di, nazione Vallaco, serve all’ obbedienza del generale di cam-pagna Potoski, castellano di Craccovia. Scorreva con 100 de’ www.dacoromanica.ro MATERIALE DE loTOEIE CULTURALĂ 585 suoi di Sniatino verso il Budziak, quando, scoperta per le nevi la pista di alcuni cavalli, si divisero in d ie squadre, per meglio seguitar la traccia, e tocco a lui di trovare in rasa campagna 57 Turchi vicini a Stepanove, lo aspettarono di pie fermo. Attaccatigli con vigore, rimasero sul campo 37, quattro fugirono e 16 ne hâ condotti priggioni, frâ quali l’Agâ di Kaminietz, che mori poi dalie sue ferite. Passava questo a Costantinopoli con ordine del presidio, ad esponere la ne-cessitâ estrema in che era ridotto; mâ, oltre lom talleri, che havevano essi Turchi, hâ presa' loro una quantitâ di lettere del Bassâ,— che si stanno traducendo. . Tre hore doppo, a tre giornate da Katniniez, verso Budziack, incontrati infinita di carri, che se ne tornarono vuoti de Kaminietz, si rese padrone di sopra 500 bovi.» La n° 209. Toţî sînt boieri din Ţara-de-jos saii înrudiţi pe acolo. Ştefan Cerchezul e un credincios de mai târziu al lui Cantemir-Vodă bătrînul. V. Ist. lit. rom., I, pp 315, 333. Alte acte cu privire la el se dau în partea I-iu a voi. VI, unde şi altă iscălitură, încă maîstîngace, a simplului Cantemir. La n° 213. Cărstăna Cluceroaia e aceiaşi ca şi cea de la n° 206. Ea era fiica lui Grama, boierul din vremea lui Va-sile Lupu (v. voi. IV, tabla). La n° 215. Ştefan Scărlat sau Scătlet era un răzăş din Ţara-de-jos, coborîtor din Crîstea Vornicul-cel-Mare de la în ceputul secolului al XVII-lea. V. p. 215, n° 25 şi partea I-iu din voi. VI. La n° 216. Zosin Başotă fu Hatmanul lui Dumitraşco-Vodă Cantacuzino, şi a lăsat o amintire ridicolă, V. Ist. lit. rom., I, p. 272. La n° 218. V. şi n° 208 şi, pentru aceşti luptători moldoveni în rîndurile Polonilor, cap. II din voi. I al Documentelor familiei Callimachi. La n° 219. Iorga Postelnicul era vărul lui Vasile Lupu; asupra lui şi surorilor lui, v. voi. III, p. 32 şi IV, p. 339. www.dacoromanica.ro 586 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE La n° 220. Toader Cărăiman era fiul lui lonaşco de la n° 175. Aici se spune anume, citîndu-se mărturia de la acest din urmă număr, că la «Zina» nemţească sau ungurească se afla şi Gheorghe Ştefan şi frate-său Vasile, adăugindu-se că mama lui Toader Cărăiman era rudă cu acest frate domnesc şi că lonaşco a urmat Ia întoarcere pe Vasile Hatmanul. La p. 47, nota I. Eni Drăghinicî, un Grec, fusese făcut de Duca-Vodă Hatman al Ucrainei, ce i se încredinţase de Turci cu prilejul călătoriei sale la Constantinopol. V. Iorga, Călători, ambasadori şi misionari, pp. 16-7; N. Costin, p. 21 : «un nemesnic at său, anume Iane, ce era Postelnic al doile» «Mustea», p 20: «Ene Drăghinicî, om prost şi neînvăţat; carele nu era harnic de slujbă»; «Varianta>, p. 78: «Iane Drăghinicî, Grec fiind, ştia limba şi obiceile ruseşti, că era om slujit; şi polcovnici au pus din căpeteniile căză-ceşti» ; Neculce, p. 215: «Eni Gredinevici, om slujit, ştiind şi limba căzăcească, de neamul lui Grec fiind». «Ţicunovca» e de ceia parte a Nistrului, în faţă cu vechia Sorocă moldovenească. La n° 221. Domneşti e satul unde a fost prins Duca-Vodă în serbătorile Crăciunului din anul 1683 : el ajunse apoi al lui Iordachi Rusăt (An. Ac. Rom., XVII, p. 197 şi urm.). — Apostol Catargiu cel d'intăiu a avut o lungă carieră boierească, pornind de la pîrcălăbia Hotinuluî (vezi şi partea I-iu din voi. VI). La Academia Romînă se păstrează şi o fotografie după diploma sa de indigenat polon. încă în 1619, ca Postelnic muntean, el încheia un tratat între Gavril Movilă şi Bethlen (în An. Ac. Rom., XXII, partea administrativă, pp. 133 41). Cel de al doilea, a cărui văduvă dă zapisul nostru, primeşte donaţii încă supt Constantin Cantemir, fiind fost Comis (voi. IV, p. 275, nota 1). Ca Vel Comis al lui Ştefan Petriceicu, venit Domn «de la Leşi», fugi el în Polonia, împreună cu acesta, la 1684 (Neculce, p. 224).— «Lelea > Catri-neî Catargiu era Alexandra Spătăroaia, văduva lui Iordachi I-iu Cantacuzino (testamentul ce am publicat în Doc. Canta- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 587 cuzinilor, p. 119 şi urm., şi care menţionează pe o «Alexandra», nu poate fi, cum am crezut, de la soţul acesteia, ci de la altul, care era socrul luî Vasile Costachi), pentru că Ior-dachi al II-lea, fiul acesteia, luase pe fata Catrineî Calargiu. însemnatul boier Ilie Catargiu, care fu închis şi bătut supt Nicolae Mavrocordat, care iscăli proclamaţia luî Dimitrie Can-temir către ţară, pare săi fie fiu ; el ajunse apoi Mare-Logofăt, după ce fusese, încă maîde mult, Mare-Visternic.— «Ion Ior-dachi Cantacuzino» era fratele luî Iordachi al II-lea sau Ior-dăchiţă (Neculce, p. 255), ca şi «Ilieşî săn Iordachi», numit lîngă el (v. Gen. Cantacuzinilor, p. 46): aceşti trei fiî au lăsat posteritate, pe cînd Toderaşco Iordachi, născut din altă căsătorie a tatălui său, aceia cu Catrina Bucioc (Tano-viceanu, în Arch. soc. şt. şi Ut., III, p. 27), n’a dat alţi urmaşi decît pe Ioniţă Logofătul, mort încă din 1702 (v. n1 230). Ioan n’a jucat nici-un rol. Dimpotrivă, fratele său Ilie sau Iliaş s’a amestecat necontenit, cu folos şi cu pagubă, în uneltirile şi dezbaterile timpului. Făcu întăiu politică în partida Cantemireştilor, supt care se trezise ca boier: Constantin Duca-Vodă, venind a doua oară în Scaun, trebui să-l ispitească din pribegia luî în Polonia. Era Stolnic, cînd părăsi din nou ţara, trecînd, data aceasta, la Munteni, cari nu-1 dădură înnapoî, ca pe alţi pribegi, maî puţin compromişi. Cînd porni o solie de boieri la Poartă pentru a cere un nou Domn — care se alese a fi Mihaî Racoviţă—, Ilie făcea parte dintr'însa. La căderea luî Mihaî Vodă, fugi de frică să nu dea ochii cu Duca. Antioh-Vodă Cantemir îl recunoscu de călăuz, pe dînsul şi pe Grecul Panaiotachi Morona, în noua sa stăpînire. De aceia fu prigonit de Racoviţă, înteţit şi de un rival, Iordachi Ruset, cînd iarăşi Scaunul încăpu un noQ oblâduitor. Nicolae Mavrocordat l-ar fi pus şi pe dînsul la închisoare pentru că prigonise pe Greci, dar moartea-1 scăpă de o suferinţă şi o ruşine, ce atinse pe alţii din cei mari ai Moldovei: făcut Vistier atunce, în 1709, de Nicolae-Vodă, «eşind de la Curte s’au războlit, şi pănă la săptămînă au şi murit» (Neculce, p. 296). Cf, cu îndreptările cuprinse maî sus, Ist. Ut. rom., la numele său. între boieri, el nu era tocmai www.dacoromanica.ro 588 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE iubit, pentru mindria luî trufaşă — «cel tare şi mare, perifan», scrie Neculce—, cît şi pentru firea-î şireată, — Dimitrie Can-temir îl introduce între animalele boiereşti ale Istoriei iero-glifice ca «mîţă sălbatecă». El era, ni spune Neculcea, şi «cumnatul» acestui cronicar. — V. şi n° 221, pentru Ioan Iordachi. La n° 221. Iordache Rusăt era cel mai mare fiu al Cu-pariuluî celui bătrîn, şi de mult timp el conducea afacerile Moldovei. Şeful Cupăreştilor, familiei şi partidului, el servi întăiu pe Duca-Vodă, ca Domn moldovean sau muntean, fără deosebire, nefiind, ca un «Grec Ţarigrădean», acasă la el nici într’unul din principate. Urît de moarte de Şerban Canta-cuzino, care căută să-l şi omoare, el trebui să fie înlăturat la început de Constantin Cantemir, numit în Moldova prin stăruinţile Domnului din Bucureşti. îndată însă, Constantin-Vodă trebui să alerge la serviciile acestui «înţelept» în ale Vistieriei; ceia ce aduse ruperea relaţiilor prieteneşti cu Şerban. La moartea bătrînuluî Cantemir, Iordachi făcu să se dea Domnia beizadelei Dimitrie şi, cînd, peste cîteva zile, acesta fu scos, el pribegi. El aduce Domnia luî Antioh-Vodă, fratele luî Dimitrie. Supt Constantin Duca a doua oară, el se înţelege cu Brîncoveanu, pănă atunci un duşman, şi cîş-tigă tuiurile pentru Mihaî Racoviţă. Dezgustat de acesta, el ridică în spinarea sa de schimbător de Domni pe Antioh. Acesta însă se înţelege mai bine cu Ilie Cantacuzino, şi, deci, cade. însă Nicolae Mavrocordat îl închide după cîtva timp, se gîndeşte să-l ucidă, să-l taie limba: abia la numirea luî Dimitrie Cantemir în 17IO, el ieşi din beciurile domneşti. Nici cu acesta nu se înţelese el bine şi, cu toate că jurase după tratatul cu Ruşii, el fu închis la Soroca. Cel ce trăise cu atîta răsunet, muri apoi în întunerec. Puterea, lăcomia şi neastîmpărul său trezise multă ură împotriva luî şi, supt condeiul unora, el apărea ca «matca răutăţilor». «Grecul» era înrudit cu cele mai mari familii ale ţerilor noastre. «Giupă-neasa lui Iordachi», spune un compilator, era «vară primară luî Mihalachi» Racoviţă (Letopisiţe, II, p. 274, nota): www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 589 ea era, în adevăr, o fată a bătrîneî Dabijoaia, o soră a Doamnei Anastasia a luî Duca-Vodă. Se numia Maria, şi era numai o fată de adopţie a lu: Dabija, o fiastră (Torga, Despre Cantacuzinî, pp. cxxr, cxxix, nota i). O fată a lui Iordachi fu măritată cu Constantin Costachi Comisul, fiul lui Vasilie sau Vasilaşco şi nepotul de fiu al luî Gavriliţă Costachi. Ilie Catargiu luă pe Safta, fata lui Iordachi (v. n° 226). Ni-colae, fiul, de care e vorba în documentul nostru, al luî Iordachi, se însură cu Ancuţa, fata lui Constantin-Vodă Brînco-veanu (Ist lit. rom., I, pp. 195-8). La n° 223. Pentru Constantin Zbierea, care fu, în 1718-19, Vornic de Cîmpulung, împreună cu Vasile Ciudin, v I. G. Sbiera, Familia Sblera, p. 72. Dediul Spătarul fugi la Poloni supt Nicolae Mavrocordat, în întâia Domnie (Nicolae Costin, p. 85, Neculce, p. 297). El fusese Serdar, şi era preţuit ca «om viteaz şi de treabă» («Mustea», p. 22) ; era un om al Buhuşeştilor. Din n° 229, se vede că numele său de baştină era: din Răduleşti. Fata luî, Ana, se mărita cu Mihai-Vodă Racoviţă. La n° 228. Maxut începu ca rob al Dragomanului Panaio-tachi Nikussios: intrînd în slujba Cantemireştilor, el fu cel mai desăvîrşit credincios al lor. Dimitrie-Vodă făcu pe acest Postelnic capuchehaiaua sa la Constantinopol; inchis la Vama, el fu liberat de Nicolae Mavrocordat (v. Ist. lit. rom., la numele său). La n° 229. Iorga Postelnicul e vărul luî Vasile Lupu (v. nota la n° 187). Cf. voi. IV, p. 340; de unde se vede că Alexandra, sora acestuia, s’a măritat cu Iorga Stolnicul. — Numele acestui prefect al Misiunii catolice din Moldova trebuie adaus la cele din voi. I II, p. xliv. La n° 230. Ileana Stolniceasa e văduva luî Iordachi Can-tacuzino al Il-lea (Păşcanul). Tabla genealogică a Păşcăneş tilor e adausă la p. 46 din ediţia Genealogiei Cantacuzinilor, pe care am dat-o. Cu acest prilej observ că prin aceasta nouă publicaţie a mea se înlăturase o greşală, pe care o fa- www.dacoromanica.ro 690 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE cusem în Ist. lit. rom., propuind, cu toată mărturisirea unei nesiguranţe ce nu se putea înlătura, biografia şi genealogia ipotetică a cronicarului Ioan Canta. Totuşi d. I. Tanovi-ceanu s’a grăbit, cu o vădită rea-voinţă, să amestece o polemică asupra acestui punct — pe care am păstrat-o cu sfinţenie, suprimînd numai laudele — într’un articol despre alt subiect, pe care îl cerusem pentru o publicaţie festivă. Tot în această Genealogie, tipărită cu aproape un an în-nainte de articolul d-luî Tanoviceanu, se arată (p. 50), că un frate al lui Iordachi Deleanu Cantacuzino a avut pe Ioniţă, adecă cronicarul nostru. Cu aceasta sper să fi mers înnaintea unei nouă rectificări binevoitoare a cunoscutului genealogist. La n° 231. Iordachi Toma, pomenit şi pe p. 42, la nota 1, e, cred, fiul lui Ştefăniţă Păharnicul (v. şi mai sus, nota 194). Schiţa genealogică, tipărită de d. I. Tanoviceanu, în Arc/t. soc. şt. şi lit. din Iaşi, II, p. 189, arată că Hătmăneasa Ca-trina a lui Velicîco Costin, fiică a lui Toma Cantacuzino, fiind soră, atît cu Ştefan, tatăl lui Iordachi Toma, cît şi cu Nas-tasia, soţie a lui Ioan şi mamă a lui Mihai Racoviţă, li venia mătuşă lui Iordachi şi Mihai. Vasilaşco Cantacuzino trebuie să fie fiul altui fecior al Tomei: în cea d’intăiQ Domnie a lui Constantin Duca, el figurează ca Vel Spătar (Neculce, p. 255). Pentru o misiune a lui în Ţara-Romănească, v. Condica Vistieriei lui Brîncoveanu, ed. Aricescu, p. 165. La n° 233. Lupul Costachi era, ca şi Vasile şi Solomon, unul din fiii lui Gavriliţă. V. Ist. lit. rom., II, p. 399. încă supt Constantin Cantemir, el unelteşte contra Domnilor. Mai pe urmă, Constantin Duca, la a doua mazilie, îl iea cu sine la Constantinopol. Supt Nicolae Mavrocordat, el pribegeşte în 1710. La răscoala lui Dimitrie Cantemir, el strînge oaste şi provisiî, dar nu se mişcă din lagărul săQ dela Bursuci, în Ţara-de-jos, de unde i se trăgea neamul. E închis la Varna şi liberat, după stăruinţa Brîncoveanului mai ales. Ser veşte pe Nicolae Mavrocordat, care-1 împărtăşeşte din moşiile, confiscate, ale lui Neculce. Crudul Mare-Vizir Gin-Ali pune, www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 591 în sfîrşit, să-l taie, în 1716, pentru intrigi cu Ruşii. Locurile citate din cronici, în Ist. lit. rom. Lă n° 234. Familia Roşea ajunge la însemnătate şi o pierde între 1600 şi 1650. Roşea Vornicul (voi. IV, p. 112, nota), apoi Vistiernicul, se chema Vasile (Studii as. ist. Rom., I, p. 52). El face parte din generaţia care a dat pe Gheorghe Ştefan, pe Istrati Dabija, generaţie premergătoare faţă de aceia a lui Gavriliţă si Iordachi Ruset. După 1700, ea decade în răzăşie (v. n° 235). La n° 236 Micleştii se ridică Ia o situaţie în boieria mare abia după 1700. Gavril fu Mare-Păharnic în a doua Domnie a tînărului Duca (Neculce, p. 269). El se sprijini la începutul carierei sale pe faptul că (v. n° 244) mamă-sa a fost căsătorită a doua oară cu Vasile Ceaurul, fratele lui Gheorghe Ştefan. La n° 237. Pentru Zosin Başotă Hatmanul, un om cu multe păţanii de Hatman bicisnic, v. mai sus, nota la n°2l6. Din n° următor se desface genealogia familiei astfel: Pătraşco Başotă e cunoscutul Logofăt, care împlini şi o misiune în Ardeal (voi. IV, p. lxxvi). Gheorghe Başotă, sol moldovean la Bethlen în 1616, pare a-î fi frate (Socotelile Braşovului, p. 39). P'iul celui d’intăiu e Zosin, de la care pornesc: alt Pătraşco, Toader şi Sandu, precum şi o fată, Ilinca, rămasă nemăritată. Cel d’intăiu fusese numit Stolnic de Constantin Duca, în Domnia a doua (Neculce, p. 269). La nle 242-3. Hîncul, de care e vorba aici, nu e cel vestit, cu «Vodă vrea, dar Hîncul ba>, revoltatul contra lui Duca-Vodă în a doua Domnie, în 1671. In momentul cînd se ridica asupra Grecilor, el era Serdar: după cîtva timp de pribegie, Duca-1 chemă însă înnapoi, făcîndu-1 Stolnic-Mare (Letopisiţe, III, p. 102). Cel din document e, cum se vede, un simplu căpitan de dărăbanî. La n° 244. Mihaî Racoviţă era, cum am mai spus, fiul unei fete a lui Toma Cantacuzino. La n° 245. Dumitraşco Racoviţă, căsătorit cu Ilinca, fata www.dacoromanica.ro 592 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE lui Mihaî Cantacuzino, Spătarul muntean (v. n° 250), şi tatăl luî Radu Racoviţă (v. Uricariul, XVI, p. 358 şi urm.; Rev. p. ist., arch. şi filol., V, pp. 170-3 ; Arch. soc. şt. şi lit. din Iaşi, VI, pp. 342-3), era unicul frate în viaţă al luî Mihaî-Vodă. Alţi doi fii ai luî Dumitraşco : Dumitraşco II şi Ioniţă, au trecut în ţara mamei lor (Gen. Cantacuzinilor, pp. 346-7). Cei doi Ior-dachi Cantacuzino de aici nu sînt cei bine cunoscuţi pănă acum : Vistierul, fost Comis, Deleanul, era fiul Iui Ioan Cantacuzino, fiu al întâiului Iordachi: el ţinea pe sora luî Mihaî-Vodă,— altă soră fiind măritată cu Stolnicul Costandachi, iar o a treia cu Ioan Paladi. Al doilea Iordachi, fostul Medelnicer, e fiul lui Iordachi al II-lea sau Iordăchiţă, un Pâşcan, văr cu Deleanul. Cf. Gen. Cant., pp. 46-9 şi Neculce, p. 350. Cf. şip. 591.— Constantin Costachi avea şi un frate, al doilea Gavril (Neculce, p. 369). Cf. şi Gen. Cant., p. 47. Pentru moartea luî Constantin, nepotul lui Gavriliţă, v. Neculce, p. 386. Mai exista pe atunci şi un Toader Costachi, Stolnic în cea d’intăiu Domnie a lui Grigore Matei Ghica (Neculce, p. 369). La n° 248. O Catrină Cantacuzino (că trebuie să fie Can-tacuzină, arată pecetea), care e şi «cumnata» luî Nicolae Roset, s’ar părea că este soţia luî Iordachi, fiul luî Iordachi Deleanul, care era, spune Genealogia Cantacuzinilor (p. 49), «Ruseteasă» Dar v. nota la n° 249. Din documentul nostru se vede că Nicolae Ruset, pribeag la Braşov pentru prigoniri politice, nu se întoarse decît după 21 April 1732. V. Ist. lit. rom., I, pp. 197-8. Pentru contele Nicolae Roset, mai vezi nle 254-6. La n° 249. Iordachi Păharnicul din Paşcani e fostul Medelnicer din n° 245. Ca Spătar, se gătia de fugă la Tatari pe acest timp, şi încăpu în închisoarea luî Grigore-Vodâ Ghica (Neculce, p. 369). El era soţul Catrineî, cum se vede şi din nle 259-60, 264: de şi Catrina Păşcăniţa e numită de Roset cînd «cumnată», cînd «vară», cînd «soră», iar Iordachi e «unchiti» (v. nle 254-6). Constantin Mavrocordat îl făcu Ban (Neculce, p. 376; dar cf. p. 364), La 1741 el nu mai era în viaţă. La n° 252. Verii Grigore Ghica şi Constantin Mavrocordat trăiaă în foarte bune relaţii încă. Grigore găsise luî www.dacoromanica.ro MATEBIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 593 Constantin o logodnică, pe Ecaterina, fata lui Constantin Ruset Vornicul (Neculce, pp. 370-1). Nunta se făcu la 12 Novembre 1732 (ibid.). Acesta era, cum se vede din nle 255-7, fratele lui Nicolae şi al luî Ştefăniţă (v. şi Studii şi doc., I-II, p. 65). Pentru alţi doi Ruseteşti: Iordachi Cilibiul, fiul luî Lascarachi şi nepotul de frate al luî Iordachi I-iu, şi Mihalachi, v. Neculce, p. 376. Ştefăniţă avu drept fiu pe un alt Iordachi: al III-lea (Neculce, p. 416). Cf. Studii şi doc.t I-II, p. 151. La n° 256. Şi de aici se vede că din căsătoria Catrinei cu Iordachi Cantacuzino al IIlea s’a născut un fiu, Constantin (v. şi n1 276); pentru care vezî Gen. Cant., p. 48. Monahul «Evdochie», care vorbeşte şi el de «badea» Nicolae Roset, pare a fi acel frate a luî Constantin care s’a chemat în mi-renie Ioan (ibid.). La p. 269. Sandu -Sturdza, probabil fiul luî Ioan, care unelti supt Constantin Duca şi suferi închisoare de la Nicolae Mavrocordat, nepot de fiu al lui Chiriac, frate cu Ilie, puternicul boier din al XVII-lea veac, care era să fie Domn, dacă ar fi vrut, — fu printre boierii ce întovărăşiră în Rusia pe Dimitrie Cantemir. întors, el fu înnălţat sus de tot între ceilalţi boieri de Grigore Matei Ghica, al cărui tată se născuse din căsătoria lui Grigore I-iQ Ghica-Vodă cu Maria, fata Vistiernicului Matiaş Sturdza (Amiras, p. 155),—aşa încît Vodă şi sfetnicul lui erau «oareşce» rude. Trecerea lui Sturdza continuă şi supt fiii şi urmaşii ocrotitorului şi rubedeniei sale. Nici Domnul rival, Constantin Mavrocordat, nu-1 lăsă la o parte. Neculce-1 zugrăveşte (p 373) ca pe un «om viclean, şi închis la inima luî, şi lacom». Pare să fi murit în Domnia luî Matei Ghica (Letopisiţe, III, p. 227). Pe acest timp, apar alţi doi Sturdzeştî: Constantin şi Dumitraşco. V. şi Genealogia publicată de Mihai-Vodă Sturdza. La n° 274. Mănăstirile pomenite sînt: Precista din Roman şi Sf. Samuil din Focşani. V. maî sus, p. 567. La n° 275. Mănăstirea Sf. Nicolae de lîngă Botoşani e a 33 66549 Voi. 5. www.dacoromanica.ro 594 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE Păpăuţilor; pentru care v. mai jos, partea a VP din acest volum. La n° 279. Ioan Cantacuzino Vistierul era fiul lui Iordachi Deleanu şi ţinea pe Zoiţa, sora luî Grigore Alexandru-Vodă Ghica. Gen. Cant., p. 49. Pentru omonimul său, fiul luî Toa-der şi nepotul de frate al luî Iordachi, v. nota la n° 230. Tot de el e vorba la n° 282. La nle 283-4. Cf. Hurmuzaki, X, p xxxvr şi urm. La n° 286. Acest Iordachi Cantacuzino e fiul luî Constantin (v. nota la n° 256). Ioasaf Cantacuzino pare a fi maî curînd Ioan cel călugărit, fiul luî Iordachi al IlI-lea, decît Evdochie de la n° 257. V. Gen. Cant., p. 48. La n° 288. Sandul e fiul cunoscutului boier Ilie Catargiu. Fiul luî Filip Catargiu, el însuşi fia al Sandului, a fost ginerele luî Grigore Ghica decapitatul (Gen. Cant., p. 404). Actul privitor la Catargieştî se află în Doc. Calhmachilor, I, pe p. 520, ca n° 220. La nle 290-I. Amfilohie de Hotin e cel d’intăiu prelucrător de cărţi ştiinţifice în ţerile noastre. V. Ist. Ut. rom., II, p. 388. Prin actul acesta căpătăm lămuriri asupra mănăstire! luî Za-gavie, lîngă Hîrlău, unde şi-a strecurat el în singurătate bă-trîneţele. La n° 292. Pentru Ienacachi Callimachi şi vărul său lor dachi Canano, v. Doc. Callimachilor. La n° 293. Pentru Constantin Ureche, v. notele date dc V. A. Urechiă în Gîdeiu, /. c., p. xv, nota 18. Abia la 1834, Iordachi şi Alecu Ureche din Tîrgu-Neamţ reclamă, fără succes, după cît se vede, moştenirea strămoşului lor Nestor Ureche. Răposatul V. A. Urechiă era, cred, fiul luî Alecu Ureche. II. Documente relative la oraşe. La Baia-Cotnarî, n° I. E interesantă forma românească de nume Giurgiuman, a şoltuzuluî din Baia, care, dintr’o familie www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 595 nemţească, săsească, se iscălia în scrisori către Bistriţa din Ardeal, ca în acea din 8 Iunie 1570 (copie în Bibi. Ac. Rom.), Gheorghe Kirschner, «comite» al oraşului (v. şi Doc. Bistriţei, I, p. lxxi). Cristea e un «prăviî» pîrgar, un «întăiu» pîrgar. E păcat că nu se poate de loc înţelege pecetea latină a tîr-guluî. Despre Baia şi despre celelalte oraşe şi tîrgurî ale noastre, vorbesc pe larg în «Istoria Romînilor» ce anunţ în prefaţă. La n° 2. Atît Gheorghe, cît şi Nicolae Wolf au trecut apoi în Ţara-Romănească: unul dintre eî se aşeză în Cîmpulung, iar cellalt fu şi secretar domnesc. V. voi. I-II, tabla. Cf. Ist. lit. rom., I, p. 41 şi nota 2. Iată acum două scrisori germane din Baia, din multele ce s’ar putea da: Grws wnd Gwnst soit yr wyssin won dyr Moldin, Wayser Her der Rigter zu Nesin, von dyr Moldin, fon dira Her Ilanschin Growin, mit sont dim ganscin Schtul, wnt mir dwn euch zu wyssin vy das vnsyr Mitwoner mit jrim Mitvomr, mit dim Nomin Emryg won Woldryf, hon ICof scholgt, wnd sy hon sig mit enandyr forengyt; so ist onsyr Mitwonir, myt dem Nomin Petry Dobry, schuldyg geblybin jrim Mit-womr Emrygin won Woldryff 9 hondyrt Femg wnt 60 Fenig. Wnt mir dwn eyg zu wyssin wy das sy seyg gestedig, hobin mit enandyr for vns etligyn Bayl halbin, so hobin mir îs gelossm of Byschay for din Maytmr wnd for din Messeyr, dy sy dy Bayl gemagt hot. Wnt was Petry Dobry of Emrigin geret hot, das hot sig Emryg gor geregt gymagt. Do mit seyt Got befollin, Wayssir Her, dir Rigtyr zu Nesin. [Pe V0-] Dyr Bryff zukimt dim Waysim Herin zu Nesin, Her Wincensin — Bistriţa, Stadtarchiv. Wnseren Gross czwvoran, erssameu Plerren vnd guten Geuirin (sic) vnt Nachpar, etcetera. Nach dem myr eyrin Bryff emphanin vnt auch ver-nomyn habin fon Eyr Herschof, Waysyr Her, dyr Rigter in Nesin, mit sot yrim gancin Rot, mir gebin eich zu forssten, wy das sig der Emng Mertin fon Woldrof ist komin mit onsyrim Mytwonir Petry Dobry sy sein komin for onsynn Sstul wnt sy hobin sig foregynt mitt enandyr, so ist dyr Petry schuldyg geblybin dim Emryg Mertin fon Woldrof 7 hondyrt Fenig on 2 Fenig Wnt wydyron hobin sy es gelossin, bedin Telin, of Endrys Bendykin zu Woldrof wnt of Matys Webyrin, zum Got, 2 hondyrt Fenig halbin ibyr dy 7 hondyrt Fenig, dy her im schuldig ist, sy hobin sy es gelossin of dy 2 Mau, zu Byschagnis wy das dy 2 Man in werdin bykenen mit eyrin Selin: wen Petre sot, her hot dim www.dacoromanica.ro 596 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE Emrig gebin dy 2 hondyrt Fenig for dy selbygin 2 Ltytin. Dormyt seyt Got beffollin, Wayssyr Her dyr Rigtyr zu Nesin, mit somt irin gancin Rot zu Nesin. Dyr Bryf ist ausgen in on dim Sontag Okaly, in dir Fasten. [Pe V0:] Dyr Bryf zukimt dim Waysin Herin dim Rigtyr zu Nesin, mit somt dim gancim Rot. — Ibid La § II. Bîrlad. Acte bîrlădene se mai dau, ici şi colo, în acest volum, dar mai multe în partea I-iu din cel următor; cîteva se cuprind şi în Papadopol-Calimah, Notiţă istorică despre Bîrlad (Bîrlad, 1889). Cele maî vechi acte din Bîrlad nu întrec sfîrşitul secolului al XVI-lea, cu toate că oraşul e vechiu, se află pomenit în secolul al XV-lea şi a fost găsit poate de întâii «descălecători». *\stăzî «diploma bîrlădeană» a fost depărtată în domeniul fantasiei (v. I. Bogdan, în An. Ac. Rom., XI, p. 65 şi urm.). Puternice motive istorice se unesc cu inconsecvenţele de formă pentru a dovedi fără putinţa unei îndoieli serioase falsitatea acestui fabricat al unei epoce de tot nouă. E bine să se maî arate cîteva pentru a scăpa definitiv de această stafie rusească. întăiu, se brodeşte că diploma concedată de Ivanco Rotis-lavovici, principe rutean şi stăpînitor al Bîrladuluî, negustorilor din Mesembria, la 20 Maiu 1134, cade tocmai în vremea cînd, după un desăvîrşit cunoscător al geografiei istorice a peninsulei balcanice, d. C. Jirecek (Das Furstenthum Bulga-rien, p. $28), «nu se aude nimic» despre Mesembria, care nu e măcar cunoscută geografului arab Idrisi. In paginile ce Jirecek însuşi consacră Mesembriei, nu se spune deci nicî-un cuvînt despre diploma tipărită de d, Hasdeu. Drumul de negoţ al Moldovei, coborînd spre Marea-Neagră mărfuri «localnice, ungureşti, ruseşti şi ceheşti (polone)», nu exista, şi nu putea să existe, pe vremea stăpînirii triburilor turco-mongolice, în secolul al XH-lea. El a fost stabilit după întărirea oraşelor galiţiene prin influxuri germane şi armeneşti în al XlV-lea veac. Atunci încep a trece prin văile rîurilor noastre mărfuri din obîrşia arătată în diploma lui Ivanco (Bogdan, Documente şi regeşte, passim). Pănă atunci însă, n’a fost la noi decît viaţa patriarchală în sate, şi jafuri. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 597 Mesembria nu era măcar o Ragusă, şi negoţul pe care-1 făcea era cu totul local. Nu puteau veni Mesembrioţî în aşa de mare număr, încît să fie de nevoie un privilegiu deosebit pentru dînşiî, în care să se specifice şi în ce loc anume sînt a se plăti vămile de import şi export. Comerţul ce ar fi făcut Mesembria cu Moldova, ar fi fost prin mijlocitori italieni, dar nicî aceia nu luaseră încă la 1134 în stăpînire Marea-Neagră. în privilegiul dat de împăratul Alexie al IlI-lea Veneţienilor la 1199, se pomeneşte în tot circuitul de coaste al Măriî-Negre un singur port deschis acestora: Anchial (Heyd, Le colonie commerciali degh Italiani nel medio ev o, II, Veneţia, 1868, p. 2 ; cf. ibid., I, p. 82), vecin cu Mesembria. Galaţii, portul la Dunăre al Statului luî Ivanco, nu apare înnainte de secolul al XVI-lea. Pe vremea fiilor luî Alexandru-cel-Bun, la împărţirea dintre dînşiî, nu se cunosc aicî decît «morile Covurluiuluî» (Chilia şi Cetatea-Albă, p. 94). însă iată un alt vechiu act dat în Bîrlad, acela al luî Iuga Coriatovicî Voevod, «cneaz litvan, gospodar al ţeriî moldoveneşti», care, «din Bîrlad», la 3 Iunie 6882, răsplăteşte pe «sluga sa credincioasă pan Iacşa Litavor», pentru slujbe împotriva Tătarilor, în lupta de la «Vlădici pe Nistru», dîndu-î «satul anume Zubrăuţiî». Acest act din 1374 mi se pare falş pentru următoarele motive,—care nu s’ar putea înlătura decît prin presi 11 tarea unei reproduceri fotografice a presupusului original. Supt raportul împrejurărilor publicării, bănuielile se îngrămădesc. în «Foita de istorie şi literatură > pe care o edita cu litere cinlice la Iaşi, în 1860, d. Hasdeu tipăreşte copia cu litere latine a diplomei luî Iuga. Originalul s’ar fi aflînd în «Biblioteca comitelui Swidzinski» la Chiev, de unde l-ar fi copiat Alexandru Hasdeu, tatăl editorului, acelaşi în hîrtiile căruia a găsit d. Hasdeu diploma altul Rus stăpîn pe pă-mîntul ţeriî noastre, Ivanco de la Haliciu. Actul e foarte scurt, cîteva şiruri, şi nu ni putem închipui ce grabă extraordinară ar fi împiedecat pe Al. Hasdeu, care scria tot aşa de lesne cu litere cirilice ca şi cu caractere latine, www.dacoromanica.ro 598 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE' de a copia acesta cîteva şiruri în scriptură cirilică. Chiar dacă o asemenea grabă s’ar putea îndreptăţi, nu putem înţelege cum de nu i-a rămas nimic în minte copiatorului despre aspectul exterior al documentului, care, pentru extrema lui raritate, merita să fie descris în cele maî micî amănunte; d. Hasdeu, meticulosul editor al «Cuventelor den bătrâni», trebuia, neapărat, să fi cerut astfel de lămuriri, chiar dacă ele nu s’ar fi trimes odată cu copia. Ce se întîmplă însă? Trec treisprezece ani de zile, şi d. Hasdeu nu întreabă, nu cercetează, — în viaţa părintelui său, ori pe urmă. In «Istoria critică», ediţia întăiu, ediţia a doua (aici la p. 89), diploma rarisimă, vrednică de a fi studiată cu cea mai mare amănunţime, a lui Iuga Litvanul, apare într’o notă, tot cu litere latine, şi tot fără nici o explicaţie decît că se află la Chiev, în biblioteca arătată şi a maî apărut odată în revista din Iaşi. Acum cîtva timp, am scris directorului Archivelor din Chiev să binevoiască a mă informa asupra acestei preţioase mărturii din trecutul Moldove?, şi pănă astăzi n’am primit nicî-un răspuns. Iuga nu e numai un Domn moldovean, a cărui stăpînire, foarte puţin întemeiată şi absolut efemeră, e adeverită de cronicile ţeriî sale de origină, ci şi un însemnat factor in istoria Rusiei-MtcT de pe acea vreme: nici din altă parte însă, nu s’a descris sau tipărit în litere cirilice originalul misterios. Se pare, în adevăr, că «Biblioteca comitelui Swidzinski» în Chiev e maî neabordabilă decît peştera unui balaur din poveşti. Forma actului a fost judecată de un om foarte competent în această privinţă, d. dr. George Popovicî, cel maî bun cunoscător al vechiului drept romîn, ca neatacabilă, întru toate explicabilă prin puţinele diplome moldoveneşti sau rutene ale timpului. Se ştie că din această epocă maî avem numai două acte de la Roman-Vodă şi două de la Iuga, predecesorul lui Alexandru-cel-Bun. Alăturînd diploma lui Iuga de aceste patru acte constatăm următoarele deosebiri, dintre care unele se explică de d. Popovicî, iar altele rămîn nelămurite şi după aceste explicaţii, ce se razimă pe cea maî deplină cunoaştere a faptelor în discuţie. www.dacoromanica.ro MATERIALE BE I&TORIIi CULTURALA 599 Roman se întitulează «mare, de-sine-stăpînitor, cu mila luî Dumnezeu Domn io Roman Voevod, oblăduitor al ţeriî Moldovei de la munţi pănă la mare» (Arch. ist., I1, p. 18), sau, peste cîteva lunî, tot în acest an 1392: «mare, de-sine-stăpînitor Domn (şi aici r©cno,4,HHk) eu Roman Voevod, al ţeriî Moldovei de la munţi pănă la ţermul mării» (Rev. p. ist., arch şi fii., VII, p. 366).Iugae «cu mila luî Dumnezeu io (noî) Iuga, Domn ţeriî Moldovei» {Arch. rom.,1, p. 14; Rev. p. ist., arch. şi Jil., IV, p. 714). Iurg Litvanul îşî zice «cu mila luî Dumnezeu eu (my) cneaz litvan Iurg CoriatovicT Voevod, Domn (gospodar, nu gospodin) al ţeriî Moldovei). Iurg putea să vie însă de unde-î plăcea, dar nu în calitate de cneaz litvan putea dărui şi împărţi la noî. E adevărat că alt Co-riatovicî, Alexandru, începe (Popovicî, /. c.) prin calitatea sa de «cneaz litvan» ca să mîntuie cu adausul de «gospodar al ţeriî Podolieî», dar în legăturile eî cu Iurg, Moldova nu putea fi asimilată cu Podolia, ce aparţinea după alt drept Ca-seî Coriatovicilor. b) Faptul că Iuga face danie Ist. lit. rom., II, pp. 87-8. V. şi n1 următor. La n° 15. Pentru presenţa luî Mirza ca Vornic în Divanul luî Ştefan-Vodă, v. Miron Costin, p. 262: «Se prilejise atun-cea şi nişte slujitori de a luî Mihaî-Vodă, căpitanii luî ceî vestiţî, neputînd trăi după moartea luî Mihaî-Vodă în Ţara Ungu- www.dacoromanica.ro NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE BI4 rească (sic), chemaţi prin cărţi, de Ştefan-Vodă, anume Mîrzea şi Geţîa şi Racîa, cu cîţîva oameni». Există la Bibi. Ac. Rom. şi un act de la Mîrza, în Moldova (v. mai departe, p. 117, n° 3). El trecu în această ţară după căderea, în 1611, a lui Radu-Vodă Şerban. Balşe Logofăt e Gheorghe (Unca-riul, l. c.).—E interesantă această pază prin Greci a Hoti-nuluî ameninţat de Poloni, de la cari abia fusese recăpătat, după o îndoită ocupaţie. Cf. Călători, ambasadori şi misionari, p. 9 : dar unul din aceşti Greci, Gheorghe Kataratos, soţul Cristineî, servise, cum am văzut (p. 8o, n° 9), în aceiaşi calitate şi pe Ieremia Movilă. V. şi p. 6, n° 30. I se mai zicea şi Izlozeanu, şi încă din 1599 el făcea darul unei evanghelii, scrise din porunca lui şi a Crîstineî, bisericii Adormirea Maicii Domnului din Hotin (Melhisedec, în An. Ac. Rom., VII, pp. 223-5; Rev p. ist., arch. şi fii., II, p. 266). Cît priveşte pecetea, ce am schiţat, constat cu cea mai mare mirare, că ea se află la sfirşitul memoriului lui V. A. Urechiă asupra lui Alexandru Ipsilanli (An. Ac. Rom., XII, p. 1190) cu explicaţia neaşteptată: «n° 35, Sigiliu de Portar în secol. XVIII».—Un act municipal din Hotin (1603), în Uricanul, I, pp. 157-8. La n° 19. Maria sau Măricuţa e mătuşa lui Constantin-Vodă Movilă de care am mai vorbit, la p. 57^- Fii a* Iui Constantin Paleologul poate, negustor ca şi Mihaî Cantacu-zino Şaitan-Oglu, — Alexandru, Dumitrachi şi Pavel Paleologiî avură un însemnat rost în ţerile noastre şi în afacerile orientale. Cf. Hurmuzaki, XI, p. 426, nota i şi Iorga, Despre Cantacuzmî, la expunerea carierii lui Şaitanoglu. Dumitrachi peri în 1612 la Cornul-luî-Sas (cf. Hurmuzaki, /. c.). Actul de faţă vorbeşte despre fraţii şi nepoţii lui Dumitrachi, şi întăreşte ipotesa de înrudire arătată mai sus. Văduva sa stătu pe lîngă Movileşti! fugari în Polonia pănă la 1620, cînd se întoarse, supt Gaşpar Gratiani. La n° 21. Nu trebuie să se confunde acest Dabija cu omonimul său de mai tîrziu. Documentul poartă în adevăr această dată. Dar mai jos, p. 84, n° 33, pare a fi vorba de cellalt www.dacoromanica.ro IMATERIALE DE ISTORIE gULTUEALA 615 Dabija, judecind după scrisoare şi menţiunea unui pîrcălab la Soroca, de către Cazacî. La n° 23. V. maî sus, n° 16. Gavrilaş Vornicul e Gavrilaş Mateiaş. Pentru neamul Pilipovschilor, v. Hurmuzaki, XI, p. 902. V. şi în urmă, n° 26, pentru Tudori. La n° 28. Nastasia era văduva luî Solomon cel din secolul al XVII-lea. Pentru Toderaşco Ianovicî, v. Doc. Bistr., tabla. La n° 30. Pentru acest Dabija, cf. n° 21: e pomenit şi la n° 34. Un Nădăbaico joacă un rol în veacul al XVI-lea (Hurmuzaki, XI, p. iv şi nota 3). Altul merge în Ardealla 1616 (Soc. Braţ, p. 39: «Nadebajcko»). V. încă, maî jos, p. 8s,n°36. Cf. şi Uricariul, XVIII, p 488: pîrcălab în 1617. Pentru Todosia, fata celui de-al doilea, Studii as. ist. Rom., p. 53 (anul 1636). La n° 35. Nicoriţă Hatmanul îndemnase pe Gaşpar Gradam la lupta luî nebunească împotriva Turcilor (voi. IV, p. 183). El fusese Armaşul luî Tomşa (Miron Costin, p. 263). La n° 36. Ieremia «Paus», Paos, era, cred, fiul acelui boier ce fu ucis pentru necredinţă supt Aron-Vodâ (v. Istoria luî Mihaî Viteazul, p. 73, nota 3) Cf. şi n1 37. Cu el odată a fost osîndit şi Vornicul Bîrlădeanu, a cărui văduvă e pomenită într’un act tot de la Aron (maî sus p. 6, nota 1), databil deci, cei maî curînd, din 1592: la 8 Maiu 1592, Bîrlădeanu era încă în viaţă (Hurmuzaki, XI, p. 904). V. şi Oră-şanu, Cronicarii Moldoveni, pp. 34 şi urm , 42-3 ; Uricariul, I, p. 159.—Un Vistier Mălaî scrie fiuluî său un răvaş păstrat la Arch. Statuluî, Radu- Vodă, XLII, n° 24. Acesta era ginere al luî Bucioc şi cumnat cu Vasile Lupu (v. nota la p. IO, n" 46). La n° 39 Tudori, fostul Vameş, e şi fostul pîrcălab, şi Crîstina, soţia celuilalt pîrcălab grec, Gheorghe. V. şi n° 26. Iordachi Cantacuzino a ţinut întăiu pe fata luî Gavrilaş Mateiaş. La n° 42. Dabija e Domnul de maî tîrziu, un mare cum- www.dacoromanica.ro 616 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE părător de moşii, ca şi Iordachi Cantacuzino, care-î vinde, de astă dată. V. şi voi. IV, p. 340. Una dintre cele d’intăiu cumpărături ale lui Iordachi, făcută împreună cu fratele său Toma, e aceia pe care o pomeneşte zapisul următor (Bibi. Ac. Rom., 59/XLll) : ţ Adecă eu Dumitru şi Rusul, fceoriî Antimicî, nepoţii Krăsinci, din sat din Cucutcanî, mărturisim cum am vândut partea noastră de ocina din Cucutcanî, a patra parte, şi într'acea parte au fost 7 case, şi dintr'acele şapte case amu văndut 4 case giupănuluî Tonici Post şi fratelui dumi-salfcj pan Iordachie, derept 50 de taleri bătuţi, cu tot venitul, şi cu partea de viî în ţarină, şi le-am vândut de bună voia noastră, dinainte a pan Gheorghie Vist., Pătraşco Başotă Logofet, Dumitrasco Soldan Stolnic, Ionaşco Başotî Vornic, Gheorghie Boţul, şi alţi oameni buni, me-giiaş Şi pre mai mare credinţă ne-atn pus şi pccelilc noastre, sa sa ştie. Vito 7139 [1630], Sept 22. Semnează ceî doî Başotă şi «Gheorghie Başoiă Viat *, şi pisarul Ionaşco Stroicî era fiul luî Luca Stroicî şi al Păscălineî (Hurmuzaki, XI, p. 909) Fratele său Vasile fu ucis în urma luptei de la Cornu-luî-Sas (M. Costin, pp. 262-3). Pentru cei d’intăiu Stroicî, v. Hurmuzaki, XI, tabla. Pentru descendenţa răzăşească a familiei, în secolele al XVIII-lea şi al XlX-lea, cînd ea a ajuns iarăşi la proprietatea mare şi la influenţa politică, v mai departe, Documentele Callimachi, în cap. XIII. La n" 43. Toader Ungureanul a fost pomenit şi mai sus, p. 580. Moimăştii se întîmpină nutnaî în veacul al XVII-lea ca boieri .Vîoimăscul» avea moşie la Cucuteni (v. Doc. Can-tacuzinilor, p. 119). La n° 44. Ştefan Boul era fiul luî Boul Vistierul şi cumnatul luî Gheorghe-Vodă Ştefan, care ţinea pe Safta Boului. Pe de altă parte, Boul Banul (fiul Vistierului1) era, spune cronica munteană, «cumnatul» luî Leon-Vodă, fiul luî Ştefan Tomşa (Magazin, IV, p. 313), deci Boul ţinea pe o fată a luî Ştefan-Vodă (nunta trebuie să se fi făcut — v. şi voi. VI, p. CLXIV,—supt Leon-Vodă, care dădu Bănia munteană luî Boul, pentru că, supt Ştefan Tomşa, bătrînul Boul înteţi o răscoală şi peri prin răzbunarea Domnului; M. Costin, p. 265). Nu s’ar putea ca Boul Banul şi Ştefan Boul să fie aceiaşi www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 617 persoană, pentru că acesta din urmă era încă în 1638 abia fost Clucer. Neamul Boeştilor se înfăţişează astfel, după documentele resumate învoi. IV, pp. ccxviii şi CCXXIV, notele: Boul Vistierul — Agahia Amţa Paraschiva Mana Stol- Safta — Boul Banul Ştefan Pătraşco — Seachil niceasa. Gheorghe — sora luî Boul. Ciogolea. Stolnicul. Ştefan. Ştefan Tomşa. Drepturile luî Ştefan Boul asupra moştenirii celui de-al doilea Tomşa veniau din căsătoria luî Banul Boul. Numele de Ştefan pe care-1 poartă acesta, e al Domnuluî ce omo-rîse totuşî pe Boul Vistierul. La n° 45. Pentru Ieremia Nădăbaico, «cel bătrîn» faţă de Lupaşco Armaşul Nădăbaico, v. şi maî sus, nle 36-7. La n° 47. Radu Pitarul, un Muntean, adus prin vre-o re laţie de înrudire în Moldova (cf. voi IV, pp. 220-1), fu ca-puchehaie al luî Gheorghe Ghica, în Domnia luî moldovenească (ibid., p. 340). La n° 48. Vistiernicul Duca e viitorul Domn. Asupra luî Nicolae Buhuş, v. maî sus, nota la n° 89 din cap. I. La n° 50. Cf. maî sus, n° 29. Pentru familia luî Dabija-Vodă, v. maî sus, p. 582. La n° 51. Prin acest act se întregeşte genealogia fraţilor luî Vasile Lupu; cf. maî sus, p. 40, n° 187 şi nota respectivă. Nu trebuie de confundat Stolnicul Radu, fiul luî Gheorghe Hatmanul, cu Pitarul Radu de la n° 47. în numele îndoit al luî Nicolae Abăza aş vedea o amintire a bunelor relaţii dintre Vasile-Vodă şi puternicul Paşă dunărean Abaza. Maî pe urmă se găsesc alţi Abăzeştî în Moldova: anume Ilie Abăza, pribeag la Poloni şi, apoî, împreună cu Dimitrie Can-temir, la Ruşî. V. Ist. Ut. rom., I, pp. 240, 399. Cf Neculce, p. 332. Un Abăza Clucer supt Antonie Ruset, — tatăl luî Ilie (N. Costin, p. 14). Un Abăza stegar la 1719, mai jos, p. 101. www.dacoromanica.ro 618 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE La n° 52. E Andreiaş Ianovicî. La n° 57. Solomon Bîrladeanul, deosebit de Solomon Vornicul, moare în 1680 (Melchisedec, Notiţe ist, şi arch., p. 116 şi urm.). La n° 58. Voroavă ca nume de familie se maî întîmpină. V. şi voi. I-II, pp. 103-4, 107: Anton Voroavă Ungurul, din Iaşi. La n° 60. Ar resulta din acest act că Ursachi Vistierul era frate cu vestitul negustor moldovean Isar, din vremea luî Vasile Lupu. O fată a luî Isar, Aniţa, luă pe Chiriac Sturdza (v. maî jos, n° 68). Un Andronic Isar, nepotul luî Lupaşco Murguleţ, în Arch. ist., III, p. 277, an. 1719. Dintre marturî, Stanislaî Kienarski se afla tot ca secretariu domnesc pentru străinătate şi în 1679 (voi. I-II, p. 57). La n° 61. Calofir e un nume grecesc. Un Laskaris Ka-lopheros joacă un rol în secolul al XlV-lea (v. Iorga, Phi-lippe de Mezi'eres, la acest nume). De la un Kalopher îşî trage numele tîrgul Calofer în Bulgaria (Jirecek, Fiirstenthum Bulgarien, p. 438; v. şi nota). Calofirescu sau Calomfirescu, eroul din vremea luî Mihaî Viteazul (v. Hurmuzaki, XII, tabla), pornia din Calomfireştî, dar şi la originea acestuî sat trebuie să fie un întemeietor boieresc grec. La n° 63. Cf. maî sus, n° 60. La n° 64. Păscăloaia pare să fie soţia luî Pascal Corlato-vicî de la n° 49. Pentru repararea bisericiî Sf. Nicolae de Antonie-Vodă, v. M. Costin, p. 14; Neculce, p. 210. La n° 66. Cf. maî sus, n° 50. La n° 67. Toderaşco Iordachi e Cantacuzino, fiul din întâia căsătorie al Vistiernicului Iordachi. V. şi maî sus, n° 62. La n° 68. Un Vornic Hăbăşescu murise acum la 1648 (voi. IV, p. ccxxiv, nota 1), dar îî trăia Vorniceasa. Fiul lor e Grigore, care comanda ca Serdar trupele moldoveneşti www.dacoromanica.ro materiale de istorie culturală (519 trimese în Polonia, luî Răkoczy al II-lea (Miron Costin), şi luptă în 1659 încă, în potriva năvălitorului Constantin Şerban (Miron Costin, p. 362 şi urm.), ca Hatman. în 1670, el ocupă Vornicia (voi. IV, pp. 274-5, n° CVin). Soţia luî se chema Safta (mai jos, n1 76). în anul 1665, un Hăbăşescu Şătrar (voi. IV, p. 274, n°cvn). Un Toader Hăbăşescu, însurat cu Aniţa, în n1 108. — Cît despre Dumitraşco Prăjescul, ginerele lui, el fusese Cupar, şi era fiul luî Grigoraşco, nepotul luî Lupu (Tanoviceanu, în Arch. soc. şt. şt lit., III, p. 342). La n° 69. Acest Iordachi, fost Vistiernic, venit din Ţara-Romănească, e Ruset. Pentru expediţia din Cehrin la 1677 (7185 şi nu 7183), v Const Căpitanul, ed. Iorga, p. 192. Decî Constantin Stolnicul Cantacuzino întovărăşi pe Duca-Vodă şi în această d’intăiQ expediţie contra Cehrinuluî. Cf. Ist. lit. rom., I, p. 159. încă în 1678, Duca se aşeză în Scaunul din Iaşî. La n° 70 Vezi nle 62, 67. La n° 71. Postelnicul Catargiu e al doilea Apostol. Pentru Corlat Uricarul, v. maî sus, pp. 49, 64. La n° 74. Pentru Cîrstina luî Grama, v. maî sus, p. 585. La n° 76. Pentru Sturdzeştî, v. maî sus, p. 592. Din actul nostru resultă că Ilie Sturdza, căsătorit cu Safta (avînd, aceasta, de surorl-cumnate pe Safta Hăbăşescu şi pe Mă-ricuţa Cluceroaia), şi Chiriac, fii aî luî Mătiaş, erau fraţi, şi se află documentar şi numele copiilor fiecăruia. Doamna luî Grigore-Vodă (acesta murise), Maria Sturdza, fata luî Mătiaş, avea o fată măritată cu Antiohie (Jora, credem). La n° 77. Pentru Cheraţa, sora luî Iorga Postelnicul, v. voi. III, p. 32. Neculce Vistiernicul e tatăl luî Ioan Neculce cronicarul: el era «nepot de vară primare» luî Vasile Lupu (ibid.). V. şi n1 următor. La n° 78. Pentru Alexandra, văduva luî Iordachi Cantacuzino I-iQ, v. maî sus, p. 581. Zestrele date luî Neculcea www.dacoromanica.ro 620 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE Vistiernicul se explică prin aceia că mama luî Neculce cronicarul era o fată a lui Iordachi: Ioan Neculce zice Alexandrei: «moaşă». El a trăit în casa eî. V. mai sus, p. 55, n° 249. Cf. mai departe, pp. 405 6 (documentul din 1704). La n° 8r. Vînzarea aceasta, de pe timpul Mitropolitului Varlaam încă, e acea la care se raportă n1 78. La n° 83. Pentru Spătarul Dediul, v. maî sus, nota la n" 223, p. 589. Moisăî, Marele-Căpitan de Lefegii, e acel Serdar, trecut la Leşî, care omorî de hatîrul luî Constantin-Vodă Duca pe un Agă turc în Iaşi şi care pribegi ma! mult timp peste hotar. Cf. cronicile moldoveneşti: locurile arătate în Ist. ht. rom., şi Memoriile lui Radu Popescu, în Magazin, V, p. 148. Din n1 95, p. 99, aflăm şi numele părinţilor luî. La n° 85. Acest Mihuleţ e, de sigur, cel ce merse la Ţarul înnainte de campania din 1711 (Tanoviceanu, în Arch. soc. şt. şi lit. din Iaşi, IV, p. 344). El e deosebit de Mihuţenco dela p. 71. Cf. Doc. Callimachi, I, p. xxxiv. La n° 85. Cf. cu n° 82. La n° 87. Asupra şederii la Constantinopol a Doamnei Nastasia Duca şi intrigilor eî amoroase de bătrîneţă, v. Ist. ht. rom., I, p. 34S , Neculce, p. 223. Pentru Iani Hadîmbul şi mănăstirea luî de la Dealu-Mare, maî sus, pp. 581-2. Pentru Ilie Catargiu, p. 587 şi maî jos, n° 97. Pentru dublul nume: Dafina şi Ecaterina, al Doamnei Dabijoaia, p. 582. Pentru uciderea luî Kotnarski de Timuş, v. Acte şi fragmente, I, pp. 200, 212, 220, 221. Acest «pisar leşăsc» era, de sigur, un «Frînc* din Cotnariî noştri (v. voi. I-II, p. 86). Alexandra, soţia luî Grumedza şi a luî Necula Vistiernicul, era o soră a Dafineî Doamna sau a luî Buhuş. Pecetea e a se ceti: rocn©>K,A,d dNdCTACHf A\©d/ţ©Kdi\yiCK©f: Duca-Vodă domnise, în adevăr, şi într’un principat şi în cellalt. La n° 89. Mitropolitul Sava, înlocuitorul luî Dosofteî, fugar, e scos prin 1701-2, pentru motive politice, şi înlocuit cu Mi- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 621 sail. V. Istl.it. rom., I, p. 348. V., pentru el, şi n1 91 şi p. 97, nota 1. La p. 97, nota 1. Legături de văcărit în Ţara-Românească se maî dau în Teulescu, Archiva română, 1860. Constantin Costachi, iscălit aici ca Logofăt, e nepotul de frate al Lupului Costachi şi nepotul de fiu al luî Gavriliţă. La n° 91. Pentru măsuri reformatoare ale clerului, mai vezi Urechiă, în An. Ac. Rom., X, p. 251 şi urm. (20 Septembre 1626); voi. IV din colecţia aceasta, pp. 343-5 (de la Gheorghe Ghica înnainte). Un act de la Nicolae Mavrocordat, maî jos, pp. 100* 1. O măsură a luî Alexandru Ipsilanti pentru mănăstirile muntene, în cap. XIII din acest volum. La n° 95. Pa vel Rugină e un tovarăş de rătăcire al luî Ilie Abâza (mai sus, p. 617; v. Ist. ht. rom., I, pp. 240, 399). Tatăl său, Rugină, era Vornic de gloată la 1662 (voi. IV, p. cclviii, nota 1). La n° 99. Interesant pentru menţiunea Cornuluî-luî-Sas, unde s’a dat lupta din 1612 între Ştefan Tomşa şi Constantin Movilă. De aici se vede că acest «Corn» nu era un sat, ci cuprindea maî multe, un întreg unghifi al Prutului, în Nordul Ţinutului Iaşi. Cf. voi. IV, pp. cu, CCXLVI. La n° 104. Jafurile de care fuge Ţiganul muntean Vişan, sînt cele pricinuite de războiul turco-german. Pentru Şeptili-ceştî, v. şi maî sus. La n° 105. Cred că acest act e din Huşi. La n° 106. Cf. nle 104, 107. Ioan Balş e socrul lui Dinu, fiul luî Constantin-Vodă Brîncoveanu (Neculce, p. 287). La n° iii. Duca-Vodă a fost prins de Poloni la 1683. La n° 112. Pentru jafurile catanelor, v. Ist. Ut. rom., I, la analisa, în deosebiţii cronicari, a Domniei a treia a lui Mihai Racoviţă. La nle 113-4. Asupra acestui Vasile Cogălniceanu Căpi- www.dacoromanica.ro 622 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE tanul, deosebit de ceilalţi, rudele cronicarului, v. şi mai sus, p. 49, nota I. La n° 117. Varlaam Ursachi şoltuzul de Suceava pare a fi deosebit de călugărul din 1743 (voi III, pp. 44 5) V. şi mai sus, p. 583. Pentru Pancul, v. partea a V11 din acest volum: actele privitoare la Botoşani. Pisoschi e coborîtor din ginerele lui Şoldan bătrînul: Pisovschi. V. nota la n° 46 din cap. I,tt. La n° 120. Bogdan Hatmanul, ginerele bătrînuluî Cantemir-Vodă, avuse cu Domniţa fata lui Cantemir-Vodă (Aniţa?), pe Aniţa, care iea pe Constantin, fiul lui Iordachi Ruset. V. şi mai sus. La n° 121. Cf. n° 105. Şi acolo pare că trebuie a se ceti «Ooloca», nu «Colonia».—Succesor al lui Gheorghie, Mitropolitul Antonie, un om învăţat, a primit în Iaşi pe Ruşii lui Miinnich; pentru care Grigore Ghica l-a făcut să fie înlocuit prin Nichifor. V. Ist. Ut. rom., I, p. 244, nota 3; pp. 431-2. El muri în Rusia, unde-şi cătă adăpostul, luînd eparchia de Cernigov, apoi cea de Bialogorod (Neculce, p. 413). Acolo ar fi de căutat în privinţa lui. La n° 105, nota 1. Găsesc că actul de demisie al lui Ca-listru de Rădăuţi a mai fost tipărit de d. Hasdeu, în rarisima sa Foiţă din Iaşi. La p. 125. V. genealogia Cuzeştilor de I. Tanoviceanu, în Xenopol, Domnia lui Cuza-Vodă, I, p. 16. La p. 127. Iată o scrisoare nemţească a călugărilor de la Răşca, îndreptată către Saşii din Bistriţa Ardealului. E da-tabilă pe la 1600. Unsern frendlichen Gruss un Dinst vist vonn uns alleczeitt. Numhaft'ticher, Weisser Herr Richter, mitt sampt dem Weissen Raht auss der kinichell Sthatt NOssen. Mir bitten als voii, Weissen Herren, es sein vonn vnserm ICloster mitt Nomen Rischia Czegonen gefluen * vo sie gefonden werden, czu Eihr Nonhafltichen Veisset, das sie sollen gegeben werden, und ihr solit gelauben das mir disse vnserm Leitt ge-sant haben, mitt Nomen Solim vnd Danieli, vom Kloster Rischia, auss www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 623 dem Ivloster auss der Molden. Hiemitt Gott befollen. Eihre guette Frendt, die Michen auss dem Kloster Rizka, auss der Molden, bitten gar fleissich. [Pe V0:] Disser Briff czukom dem Nonhafftigen Veissen Roth czu Nossen, czu egen Henden. — Arch Bistriţei ; copie în Bibi Ac. Rom. La n° 128. Pentru Mitropolitul Nichifor, socrul Iu! Lupu Aga şi Serdarul, v. Ist. lit. rom., I. c. La n° 131. Alt Seliam Ceauş, pe p. 71, n° 1. La n° 133. Judele e cel ţigănesc de la Botoşani, ca şi în n° 124 sau la p. 70, III. La n° 136. Iordachi Cantacuzino e Deleanul, cumnatul Iu! Mihaî Racoviţă. V. maî sus, pp. 590-1. Frate-său, Toderaşco, e tatăl cronicarului Ioan Canta. Cf. şi Gen. Cant., pp. 49-50. La n° 137. Aniţa nu e văduva remăritată a lui Constantin Ruset de la n° 120, ajunsă din nou văduvă după căsătoria nouă cu Toader Paladi, asupra căruia, v. Arch. soc. şt. şi lit. dinlaşi,\, p. 51 şi urm. şi maîjos,n° 148, — ci o fată a luî Antioh-Vodă. Paladi avu o fată Maria (ibid., p. 557)- —Pe acest timp, dintre Ruseteştî nu se maî vorbeşte în cronici decît de Vasile Cilibiul (Ienachi Cogălniceanu, pp. 223, 225 ; v. şi aici, n° 147) şi de Nicolachi (Cogălniceanu, p. 225). Un Andrieş apare şi dispare puţin înnainte (Neculce, p. 416), precum şi Ştefăniţă şi Iordachi III, tată şi fiu (ibid.). Constantin, socrul luî Constantin Mavrocordat —, soţia luî fiind viţă de Domn, el merita să fie socru domnesc —, se maî întîmpină lîngă Andrieş şi Iordachi II Cilibiul, în cea d’intăiu Domnie a luî Constantin-Vodă (ibid, p. 377), cînd acum Toader Paladi era Vel «Vistiernic» şi conducea toate (ibtd., p. 377). —Pentru «Domniţa Pălădoai* v. şi n° 144. La n° 138. Pentru înrudirea luî Mateî Filipescul, fratele luî Constantin Căpitanul, cu Sturdzeştiî, v. Cron. luî Const. Căpitanul, ed. lorga, Prefaţa. La n° 139. Acest Vartolomeiu e Măzăreanul, asupra căruia, v. Ist. lit. rom., I, p. 535. V. şi maî jos, n° 150. Mitropolitul «Gavrilă» e Gavril Callimachi. www.dacoromanica.ro 624 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE La n° 144. Dascălul Evloghie e Gheorghe Evloghie sau «Euloghi», de la şcoala domnească, vestitul tălmăcitor de «cărţi sîrbeştî» ale trecutului. La n° 151. Citeşte Constantin Moruzi. La n° 152. Proclamaţia din 12 Iunie a lui Manoli Giani Ruset, Domn al războiului, fost Domn muntean în asemenea împrejurări, se maî află şi în Urechiă, Ist. Rom., III, pp. 166-70, cu facsimilele iscăliturii. La n° 153. Pentru episcopia de Roman a luî Veniamin Costachi, v. Ist. lit. rom, II, p. 400. La n° 156. Pentru Lincourt, dascăl şi industriaş frances din Iaşi, dus la Luneville cu fiii lui Mihaî-Vodă Sturdza, v. Hurmuzaki, X, pp. 559-60. El plecase abia, la ilfi Septembre 1834 —Zenobie C. Popp nu e un necunoscut în istoria culturii noastre: el fu elevul, în Bucureşti, al luî Lambros Pho-tiades, şi tipări, la Viena, în 1804, Metrica acestuia (Ist. lit. rom., Ii, p. 40). IV. Documente mat ales muntene şi oltene din deosebite colecţii. La n° 1. Numele Alăman se întîmpină şi astăzi în Răşinari. V. Literatură şi artă rom., IV, p. 401 şi urm. Oraşul Ca-racăl îşî datoreşte, fără îndoială, numele unuî Caracăl, ca acesta de aici. La n° 3 Pentru Mîrza, luptătorul muntean trecut în slujba lui Ştefan Tomşa, v. maî sus pp. 613-4. Tot aşa pentru Nâdă-baico I1U şi pentru Dabija Ilu, pp. 614-5. Comisul Duca e viitorul Vistiernic şi Domn. Pentru acest Arpintie, v. partea Ilu, n° 53 şi nota respectivă. Pentru diacul Dumitraşco Fulger, partea Ilfi, n° 71. La n° 4. Cernica e Ştirbei, care era pe vremea luî Mihaî Viteazul Postelnic. V. scrisoarea acestuia către comisarii imperiali, din Octombre 1600, «in castris ad fluvium Telesin www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 625 positis», în Hurmuzaki, XII: «Postea misimus [aci Domina-tiones Vestras] Poztelnikum nomine Stirbey». El ajunge Vor-nic-Mare supt Radu-Vodă Şerban. V., d. ex., documentul acestuia din Cartoanele Episcopului Ghenadie, la Ac. Rom., VI, 2. în pachetul Cotroceni XC din Arch. Statului, 6, se află următorul act relativ la o cumpărătură a Cernicâî; din care se vede şi numele soţiei luî. 6 Maiu 71 ii (1603). Radti-Voda, pentru Cerruca Vel Vornic ji soţia, Cneajna, la Carstiueştî, partea jupânesei Neaga! «DvorniOasa, Mitroae» Ea o dase celor doî son. Supt Mihaî-Vodă, Miroslav Logofătul o iea de \a Cernica, fund aproape de satul său Tatarul, şi aruncă lui Ceinica 3.000 de aspri.Ei recapătă satul şi-l dau mănăstirii de la Hrăneşti —Slavon. Şi supt Radu Şerban, el împlineşte o misiune în Ardeal (Soc. Bras., p. 10: Wornik Chernika»; 1604). La 1625 apare numai văduva luî: 27 Apnl 7133 1625) «Jupaneasa Cheajna a jupănului Cernicăî biv Vel Dvornic, şi Calea, ji Neacşa, featele jupănuluî Cernicat Vornicul», dau «jupanului Dumitru Dudescul vt r Vistnar» CrăstieneştiT. — Cotroc<.nr, XC, 7. Ea era din Cîrstieneştiî Vîlceî, şi în acest sat — ajuns apoî al luî Ştirbei— «din sus de mănăstirea din Argeş», se făcu la 1611 sfatul de războiţi al boierilor veniţi din Ardeal, după peirea luî Mihaî-Vodă; acolo se uniră şi Buzeştiî, proclamînd cu toţii pe Radu Şerban (Magazin, IV, p 302). La n° 5. Pentru Neaga, văduva luî Mitrea Vornicul, v. n° 4 şi, mai sus, în aceste note, pp. 612-3. «Pana Greco, camarier» al luî Radu Şerban, trase cu flinta şi nemeri pe Craiul Moise Szekely în lupta de lîngă Braşov din 1603 (voi. IV, p. 121). Maî tîrziu, în 1611, el duce pe nişte Turcî la Braşov (Soc. Bras., p. 25: «Vister Pana>). La n° 6. Banul Craioveî era adesea înlocuit prin ispravnic (de unde Caimacamul de maî tîrziu). La n° 7. Mateî-Vodă se gîndeşte la vremile luî de rătăcire în Ardeal. La n° 9. De la această Brăiloaie începe neamul Brăiloilor, 66549 Voi. V. www.dacoromanica.ro 40 626 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE despre care v. şi mai departe, în acest capitol. Cu privire la Radu Comisul, ce iscăleşte ca martor, în Iunie 1645 patriar-chul Paisie de Ierusalim întăreşte mănăstirii Bradul o danie de la 6 evoo^otato? apyu>v Koţusog roo e"zXap.îrpo)râTOO aoâ-îVTO? PavSooXoc (Arch. Stat., Brad, xxvii, 1). La n° 10. Alta vînzare de pămînt către Mateî-Vodă, Bucureşti, 16 August 7152 (1644), Bibi. Ac. Rom., 228/xxi. La 12 Novembre 7154 (1645), în Tîrgovişte, vin sătenii din Bălăneşti (Argeş), de se vînd Domnului: «Venit-am de ne-am vândut Mării Sale Domnu nostru Io Mateiu Bas a rab Voevod». Martun. Diicul V. Spat., Preda Brăncovenul, Drăguşin V. Păh., Ghiorma V. Slug., Socol Cluc., Costandin V Post., Bunea V.. . . stiar, fTjva? (?) Bujatiap[y]?] (ibid., 47 LXIX). La n° 11. Prada cea mare a Tataiilor, de care se vorbeşte totdeauna pe urmă, e cea din 1624 V. voi. IV, p. CLI şi urm.; Corist. Căpitanul, p. 109, nota 2. «Cît au rămas păn’ astăzi tot pămîntul acela pustiit», scrie Ludescu sau izvorul său (Magazin, IV, p. 311); «căt s’au pustiit multe sate,—ce pănă acum să văd > (Const. Căpitanul, /. c.). La n1' 12 Pentru Mălaiu, v. mai sus, în note, p. 570. La n° 13. E interesantă limba acestui act. In Cernăuţi pe vremea lui Robuleţco se vorbia prost de tot româneşte. La începutul Domniei sale, Vasile-Vodă a avut de Comis peoin Dumitraşco (v. cap. XIII). Apoi «rod Mattheî Voevod Danciul», Stanuca, Barbulu, I’ârvulu, Ncagoslava, Marga, Marna, Datco, Pcia, Deatuco, Calea, Barbulu, Vălsanu, Radulu, Preda, Păuna, Papa, Ana, Stanca, Barbulu, Costandinu, Manca». Apoi cei ce fac daruri la Luciianî, Oreaviţă, Bolboşani. Urmeaza Tudosie Ban de Craiova şi ai săi, ce hărăzesc Drăgăneştiî, Fotoaia, Curau», Mogo-e-tî, Sparţi, Sacuianî, via la Aninoasa le dă Fota (maî avea Mitropolia stapîmre la Sătean! şi Băteeştî, la Loloeştî) , unul care a «ţinut cu păine Mitropoliia multă vreame». în sfîrşit: Ivaşco Băleanul şi Safta. La urmă. «Acestea sânt zugravi carii au zugrăiit sfjajnta Mitropolie la a. 7216 [1707-8]- Costandin, Preda, Lamba, Marin, Ioachim, Nicula, Radul». www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 631 La n° 42. Pentru Pater Ianoş, v. Ist. lit. rom., I, p. 61, nota 7 şi recentul articol al d-luî Al. Lăp&datu, în Prinos lui D. A. Sturdza, p. 301 şi urm. Cf. nle 48, 54. La n" 46. Această parte din însemnările pe calendare ale luî Constantin-Vodă Brîncoveanu (v. Odobescu, în Revista Romînă, I, p. 657 şi urm.) e din 1698. Vodă fusese la mănăstirea dela Hurez; de acolo merse, spune şi Cronica oficială (Magazin, II, p. 341), la Piteşti, unde-î sosi fiul Măriei Duca, fiica moartă în depărtare. Brîncoveanu nu înseamnă însă trimeterea la Poartă, de acolo, din Piteşti, a unei solii de plîngere pentru cererile prea mari ale Turcilor. Şi Gre-ceanu, cronicarul Curţii, fixează la 9 Octombre sosirea în Tîrgovişte, unde intrarea se făcu abia a doua zi. Pentru ciuma, ce era în Bucureşti, întorsul fu zăbovit pănă la 6 Decembre (Magazin, l. c.). Foaia are însemnătate şi pentru că din acest an nu se cunoşteau astfel de însemnări domneşti. Ce e pe V°, trebuie să fie pagina Coletului novei, calendarului. La n° 47. Acest Golescu e din a doua familie cu acest nume (pentru cea d’intăiu, v. Hurmuzaki, XI, tabla) Ultimul Golescu din cel vechi, Ivaşco, lasă o fată, Vişa (pe lîngă alta, care ar fi fost, după Bălcescu, soţia lui Preda Brîncoveanu; v. si Const. Căpitanul, p. 133, nota i: Stana e sora lui Preda). Visa se măritâ după Stroe Leurdeanu. Acesta avu cu dînsa (el luă mal tîrziu pe văduva Banului Dragomir, v. mal departe, p. 549, n" io), un fiu Matei, numit după un frate al lui Stroe, mort în războiul cu Polonii, şi Matei luă numele de familie al mamei luî (v. Bălcescu, în Magazin, I, p. 389, nota 7). Fiul lui Matei Comisul Golescu din Leurdenî e acest Radu, care ajunse pănă la Logofeţia cea Mare. în războiul turco-german deschis în 1716, el ajutâ pe Imperiali, şi numele luî se întîmpină adese ori în corespondenţa austriacă înnainte şi după anexarea Olteniei (v.Doc. Cant., pp. 96-7, iio-i, nle lii, liii; p. 176). El figurează ca martur în josul testamentului luî Constantin Căpitanul Filipescu, şi i se lăsă ceva de către Radu Creţulescu (ibid., pp. 164-5). Ţinea pe fata negustorului Tamara (Gen. Cant., www.dacoromanica.ro 632 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE p. 113, nota 3). Dintre cele trei fete ale sale, una se măritâ în familia Bălăceanu, alta cu un Pîrscoveanu, iar din a treia, soţia unui Ştirbei, porneşte ramura ce a dat în secolul nostru pe Iordachi, culegătorul de proverbe, pe Dinu, călătorul în Apus, pănă în Elveţia, şi pe Goleştiî de la 1848 (v. Bălcescu, /. c.). Asupra Goleştilor a tipărit studii d. Ilie Nicolescu, în Noua Rev. Rom. şi Rev. p. ist., arch. şi lit., pe 1902-3.—Pentru moştenirea luî Istratie Logofătul, v. un tacrir grec, în Bibi. Ac. Rom., 206-7 XI. La n° 49. Toader Pisariul ar părea să fie Toader Corbea, traducătorul în versuri al Psaltirii; el nu era la Ruşi decît în 1720 (Ist. Ut. rom , I, p. 436). Dar din n1 91 se vede că acest Toader era cunoscutul Dindar, amestecat în afacerile Unirii. La n° 50. Radu Hrizea e Radu Popescul, fiul Hriziî Vistierul (alt Hrizea, Postelnic şi fiu al luî Gheorghe Vistierul, la 26 August 7167 (1659), în Arch. Statului, Brîn-covenî, III, 1), şi cronicarul luî Nicolae Mavrocordat. La cele spuse despre dînsul în Ist. lit. rom., mat putem adăugi următoarele: La 8 Septembre 7173 (1664), apare Radul Po-pescu Vel Ban, omonimul scriitorului (Arch. Statului, Brîn-covenî, III, 7). La 8 Octombre 7202 (1693), într’un proces pentru moşia Ghitioara (Condica Hurezului, în Bibi. Ac. Rom., p. 43): «Care moşie au fost a Ilriziî Vist., pentru că, fiind Hrizea Vist. dator Procăî Cămăraşul tl. 960, şi fiind datoriu şi la alţii multă datorie, — dec, feciorii Ilriziî Vist. lepădăndu-se de moşii şi de Ţigani: rumâni şi de altele, de toate ce au fost ale tătune-său, Hriziî Vist., s’au dat datornicilor, de au făcut curamâ». Intr un act din 13 Mart 72°4 (1696) se nu-mese «feconî Ilriziî Vist., Radul Cluc. i Gheorghiţâ Post.»; ei iscălesc: «Radul Hrizea Vel Cluc. za arie mart., Gheorghie Post. mart.» (ibid.). Cf. Ist. lit. rom., I, pp. 151-2. Mama luî Radu se chema Mari a (Doc. Cant., p. IO, n° xiv). Pentru lenachi Văcărescu, cumnatul luî Brîncoveanu, v. Ist. lit. rom., I, p. 201; Gen. Cant., p. 364. La n° 52. Iani poate fi lenachi Văcărescu, dar de sigur www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 633 el e identic cu Iani Vătavul ce merge la Constantinopol în 1699 (însemnările Brîncoveanuluî, în Rev. Romî?iă, I, p. 672). La n° 53. Pană Spătarul Filipescu e tatăl lui Constantin Căpitanul. Neagoe Topliceanu merge supt Ştefan Cantacuzino în misiune la Brăila, împreună cu Radu Popescu (voi. III, p. 23). Pentru familia lui, v. voi. IV, pp. 79-80 (n° lxxiv). El e pomenit şi ibid., p. 85, nota 1. Din actul nostru se află şi numele tatălui său: Toia. Cf şi n1 57. La n° 55- Din «Veştim>, Vestem, pornise şi Mitropolitul Teodosie. La n° 58. Pe atunci era la Bucureşti un «Gheorghie doftorul» Criteanul (din Creta): La 2 Septembre 7194 (1685), diaconii Dragomir şi Patru vînd «dumnealui jupănului Gheor-ghe doftorului Criteanul o moşie la Glodeni. La 28 April 7199 (1691), se vorbeşte de cumpărătoarea lui «unde să chiiamă Glodeni i Vaî-de-ei» (Arch Statului, Slobozia lui Ie-nachi, Condica, f° 425). La 10 April 7200 (1692), «popa Vasile, egumenul de la Apostolache», arată că Dragomir diaconul şi un nepot îi vînd moşie la Glodeni (p. 426). Domnul îi confirmă la 26 (f° 426 V°-7). El, «Gheorghie dohtorul Criteanul, împreună cu fiiu-mieu Costandin Paharnic», o trece egumenului Anastasie de la Slobozia-luî-Ienachi (f° 427), pe 200 de florini şi un cal. Semnează: ILcop'fio? w.tpd?, Kpvj(u)-tiavo?. luînd de martur şi pe 0ioi3opîc y.aîmavo? chiXiiroiroXcrijc («Costandin Pahc.» e iscălitura, românească, a fiului). Ambii fac o vînzare la «Glodeanca» şi «Bereasca» la 30 Mart 7202 (1694): actul e iscălit şi de «Alixandru Vel Log., Cornea Vel Pahc., Părvan 3*' Vist., 6 fpfo'jp.svo? rod tip.îoo lIpoSpoixou rod ev 4>o£avtoo, oXdGsoţ, Costd. Pah. Bolişteanu» (f° 427 V°-8). Un Bolişteanu era pribeag supt Duca-Vodă (Const Căpitanul, p. 193). Asupra lui Gheorghe doftorul se păstrează acte în SIo-bozia-lui-Ienachi, XV; din anii 7190-7202: într’unul semnează şi «Costin V1 Capt., Hriza Logft. Popescub (20 Iunie 7199 = 1691). La n° 59. Bunea te Bunea Grădişteanu, Vornicul lui Ştefan- www.dacoromanica.ro 634 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE Vodă Cantacuzino (Soc. Stimulul, p. 20, nota). O Grădis-teancă, văduva lui Grigore, şi fiul ei Matei la 1686, în voi. IV, pp. 64-5. Grigore însuşi era fiul altui Bunea, Vistierul (Doc. Cant, pp. 10, n° xiv). Un Grădişteanu e şi Vîlcul din 1670-2 (ibid., pp. 246-7): fiu al lui Bunea, el fu omorît de Şerban-Vodă (Magazin, V, p. 39), fiind tras în ţeapă. încă la 1599) 6 Decembre aflăm în oastea lui Mihai-Viteazul un «Badea din Grădişte», Stolnic (Hurmuzaki, XI, la această dată; Doc. Bistr., I, pp 3-4, n° iv) La n" 60 David Corbea e adese ori pomenit în Ist. ht. rom.: v. tabla, şi în Soc. Braşovului. Cf şi Documente privitoare la Constantin-Vodă Biîncoveanu, Bucureşti, 1901, p. 8 (Ceauşul David, «General-Adjutant» al lui Mihai Cantacuzino, în 1698). Din acest n* şi cel următor se află numele soţiei sale şi al unui nepot, precum şi anul aproximativ al morţii lui David. La n° 64. Pentru Nicolae Costin, familia şi afacerile lui, v. Ist. ht. rom., I. La n° 65. Luarea satului Davida «de spre Tighina> se face de către Turci pentru a-1 cuprinde în raiaua cetăţii. Cuza Spătarul e Dimitrie. V. mai sus, p 622. La n° 66. Pentru aP Lămbovici, v. mai sus, p 86, n° 43 La n" 68. Pentru Olăneştii din vremea ocupaţiei austriace, v. Studii şi doc., I-II, p. 452-3 Cf. şi tabla volumelor acestora şi tabloul genealogic tipărit de d. Gr. P Olănescu (Socec, 1903)- La n° 70 Cf. tesa d-lui O. Luşoşianu asupra Olteniei supt Austriaci şi Jacubenz, Die cis-alutanische Walachei untcr kaiserlicher Verwaltung (1717-1739), extras din «Mittheilungen des Kriegs-Archivs > (din Viena). D Căpitan Jacubenz dă şi acte inedite, şi cercetarea sa, foarte clară, se razimă pe întrebuinţarea bogatului material ce se află în Arch de Războiu din Viena, şi din care numai o parte s’a tipărit in Hurmuzaki, IV. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 635 La p. 136. Gheţea Clucerul, un Bulgar, e pomenit şi în cronicile noastre (v. Ist. lit. rom., şi volumele mele despre Cantacuzinî). Şerban-Vodă avea şi un cumnat, pe fiul lui Gheţea, Stoian Comisul (Doc. Cant., p. 122). Pivoda e ofiţerul austriac ce prinde în Bucureşti pe Nicolae Mavrocordat. La n° 74. Un raport al acestui Nicolae de Porta, redactat încă din 1697, l-am dat în Documente geografice, I (extras din Buletinul Soc. Geografice, trim. IV, 1889), p. 20 şi urm. La n° 75. Pentru Radu Golescu, v. mai sus, pp. 631-2. Ilie Ştirbei făcu parte din tabara pribegilor Ia Nemţi şi viitorilor cîrmuiton aî Olteniei anexate. La n° 93. Pentru Varlaam Ursachi, v. mal sus, p. 622. La n° 97. Pentru Tautuleştî, v. mal departe, cap. IX. La n° 100. Pentru Tudosie Olănescul, v. voi. I-II, pp. 229-30, n° v ; p. 449, n° 111; p. 454. La n° 104. Pentru vestitul caligraf, traducător şi dascăl de slavoneşte popa Florea, v. Iorga, Manuscriptele mănăstirii Cernica (extras din Biserica ortodoxă pe 1902), p. 14, n° 88. La n° 106. Iordachi Balasachi pare să fie o rudă a vestitului Balasachi, boierul şi ajutătorul în stoarceri al lui Radu-Vodă Leon din Ţara-Romănească. După Genealogia Canta-cusinilor, acest duşman al familiei ar fi fost totuşi soţul Floricaî, o fată a luî Constantin Postelnicul, avînd cu dînsa şi doi fiî: Constantin şi Radu (p. 81). Tot din Gen. Cant. se află despre fraţii de la Constantinopol aî luî Balasachi. La n" 107. Actul e tipărit în întregime de Codrescu, în Uricarutl, II, p. 273 şi urm. La n° iii. «In zilele Nemţilor» se mai zicea în Oltenia şi: «pănă cănd au luat Nemţii Oltul» (inedit) La n° 112. Pentru rostul vestitului Evghenie Bulgaris la noî (el trecu apoi în Rusia), v Ist. ht. rom., tabla şi Conv. lit. pe 1901 : Un Mitropolit de altă dată. www.dacoromanica.ro 636 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE La n° 116. Astfel de statistici se maî dau în doc. 149x11, 152/xn, 286/x ale Ac. Rom. Cf. Iorga, Documente şi cercetări asupra istoriei financiare şi economice a principatelor ro-tnîne, I, Bucureşti 1902. La n° 117. Titlul manuscriptului e: Kev tp irîptiystai oXx toc aovETca y.ai aXXa iraXaux tojv sv BaXyyia y.=i- [j.svojv jxouXy.icov ■/.’ aXXwv ăvcapiTiov; -yjţ sy.Xa;j.ăpCTârijţ Sop-VTjţ îcdcoYjs 0'rcŢpo[BXa/ca;, 'Pio£âv5p7]ţ fixa; 1798 (în interior se scrie: Pco-ăvSpa XavT£epî). La n° 120. Iancu Văcărescu e al patrulea poet din această familie. La n'1 125. Beizadea Iorgu era unul din fiii lui Ioan Sandu Sturdza. La p. 141, n° 78. La 5 Mart 7202 (1694), Hrizea şi cu frate-său Apostolachi, fiii lui Dumitraşco Clucer ot Murgeşti, şi Constantin fiul lui Tudosie Spătar Bărsescul, apar în calitate de ctitori ai mănăstirii Flămînda (Bibi. Ac. Rom., Condica Hurezului?). La pp. 140-1. Pentru episcopul Ştefan de Rîmnic (15 Oc-tombre 1726-20 August 1727), v. Stinghe, Ist. beser. dtn Şchel, pp. 85, 87-8. — Patriarchul de Alexandria, căruia i se închinară Stăneştiî, e Chirii Luccari, de care se va maî vorbi în acest volum. Patriarchul Samuil de Alexandria stătu în ţară la începutul secolului al XVIII-lea. — Banul Stepan aduse steagul lui Petru-Vodă de la Poartă în 1559; fiul lui, Pîrvu, se însură cu o rudă a Domnului (Iorga, Contribuţii la ist. Munteniei, p. 7). Pentru Căluî, v. Odobescu, in An. Ac. Rom., seria I, x. — La 10 Februar 7208 (1700), «Stanca Coţofeanca» şi fiica ei Maria dăruiesc un Ţigan schitului lui Teodosie Mitropolitul (Cartoanele Episcopului Ghenadie, la Ac. Rom., IV, 1; cf. maî sus, p. 630). La p. 142. Pentru Iordachi Creţulescu, v. Gen. Cant., p. 371 şi urm.: el ţinea pe Domniţa Safta a lui Constantin Brîncoveanu. Pentru Ramadani, înrudiţi cu Cantacuzinii, ibid., pp. 360, 374, 391. Văduva lui Dumitrachi se măritâ cu Ioan www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 637 Nicolae Mavrocordat; fata luî Ramadan e mama Hrisosco-leilor de maî târziu, trecuţi, în parte, în Rusia. Fiul luî Constantin e acela care-şî luă nevastă dintre Cantacuzinî (Doc. Cant., pp. 251-2, n° xxvn). La p. 147. E vorba de Ioan Bălăceanu, omorît apoi de Turci, în cursul războiului următor. V. voi. III, pp. 59-60. La n° 85. Grigore Vlasto e ginerele lui Şerban Cantacu-zino, pe a cărui fată Bălaşa o luase în căsătorie încă de mai multă vreme. In Cartoanele Ghenadie, VII, 148, se află următorul act din 7253 (1744-5) relativ la moştenirea Balaşei: 7253. Divanul Craiovel judecă pe «Şârban sin Dumitraşco Cernaian ot sud Doljiî», care «cerea de la casa Doamnei Balaşiî, ce au ţtnut-o dumnealui răposatul Gligorie Vlasto, 170 de flori nţ! nemţeaţi, aratandu-ne şi un zapi» al Doamne! Bâlaşiî. . la anul 1731. . ., şiţ fiind Mariia, fata Doamnei Balaşi, măritata de ceata parte, la Moldova, s’au întrebat dummalut varu-sau Matei Cant[aJcuzino vt Postelnic pentru aCast[a] datorie, ^u*am aratac si zapisul, şi dumnealui au raspunsu că zapi&ul îaste bun, şi pentru aca-^tâ datorie ştie câ nu s’au plătit» I se dă btăneştu din sud. Vâlcea «care au fost a Doamnei BalaşiI». G. Grec Vel Ban, B. Vac Vel Logof, Şerban Ct. biv Vel Paharnic. La n° 86. SocoteniT au fost rude ale altui episcop de Rîm-nic, Grigore (voi. I-II, p. 458, n° xvm). La n° 88. Maî târziu boierii munteni din partidul naţional cerură pe acest Prăşcoveanu, atunci, la 1774, un bătrîn dregător, ca Domn. La p. 152. Pentru Romînî servind ca soldaţi în <ţaraBran-diburguluî (către 1763), v. Bălcescu, Ist. Rom. sub Mihailt-Codă Vitesul, p 626, nota 2. , «Borctoiul», «Ianaş Comis», «Pop[a] Stan clisiiar», şi «tot soborul din Sfînta Episcopie», şi «mulţi oraşanî oameni buni». Şi «înnamtca maicii Doamnet Stanchi, anume Mane călugănţa \ şi Innaintca Doamnei Floricaî» Preda Ban, Radu biv Vel Clucer, Cernica Mare-Vornic, Stoica Maic-Logofat, Florea feciorul Radului Mare-Cluccr, Leca Mare-Spâtar, Raţ Giurgiu Mare-Comis, Nica Mare-Visticr, Leca Mare-Postclnic. — Original slavon şi traducere modernă. Apoî, la 15 Ianuar 7118 (1610), vedem pe Calea dezbătînd 1 în româneşte. www.dacoromanica.ro MATERIALE !)E ISTORIE CULTURALĂ 641 înnaintea lui Radu-Vodă Şerban un alt proces, privitor acesta la satul Brîncovenî chiar. Din acest act se lămureşte şi amestecul luî Calotă Banul1 într’o afacere care s’ar părea că trebuie să-T fie străină: contestaţiile de stăpînire dintre copiii luî Danciul din Brîncovenî, ce nu maî trăia la 1598, şi răzăşiî satului lor de baştină. El, 'Calotă, luase pe văduva luî Danciul, Stanca. Dar ţinuse întăia oară pe altă văduvă, a luî Borcea Logofătul, cu al căruia fiu, Avram, se judecă jupăniţa Calea pentru moştenirea luî Calotă. Iată un regest al actului, maî complect decît acel de la p. 295, nota 1. Radu-Vodă, Calei, fata luî jupîn Dauciul Vornicul dm Brîncovenî, pentru procesul eî cu Avram Postelnicul, fiul luî Borcea Logofătul. A-cesta spune «că, pe vremea care a fost ţinut jupînul Calotă Banul pe mumă-sa soţie, — i s’a întîmplat moarte , aşa dar, la urmă, jup. Calotă Banul a luat pe jupăneasa Calea .., dar n’a trecut multă vreme şi s’a întîmplit moarte şi luî jupînul Calotă Banul». I se iea eî averea de rudele eî. Şi Avram cercetează sculele mameî luî: îî lipsesc optzecî de galbenî la o salbă. Se dau la urmă seîzecî. Radu Clucerul Buzescul, Cernica Vornicul, Lupul Vel Logofăt, Nica Vistier, Mrăzea Spatar, Bărcan Stolnic, Gligorie Comis, Stanciul Paharnic, Leca Postelnic. Scrie Neagoe. Slavon. Pergament. Traducere din 1860.—Arch. Statului, Brîncovenî, IX, 8. Aici se mîntuie lămuririle ce am cu privire la Calea. Fraţii eî maî micî apar în revendicări de moşii alăturea cu cel mare, David, care avea de soţie pe Maria (v. maî departe, p. 292 şi urm.). Din n° 20, pp. 177-8 şi n° 23, pp. 179-80, se vede că David Postelnicul a avut pe alt Mateî din Brîncovenî, pe un al doilea fiu, bine cunoscut, Preda, tatăl luî Papa şi bunul luî Constantin-Vodă Brîncoveanu, şi pe o fată Stana, care se mărita după un Fotie fost Mare-Postelnic supt Radu Mihnea. în adevăr, găsim pe Fote ca Postelnic între 10 Maiă 1611 (înnainte de întoarcerea ofensivă a luî Radu Şerban) (Cart. Ghenadie, VI, 9) şi între 16 April 1613 (ibid., III, X1), cînd locul luî e luat 1 V, pentru el, şi Arch. ist., I, p. 123. 66549. Voi. V. www.dacoromanica.ro 41 642 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE de Brănad (Bernard Borisi, numit încă din 1612; voi. IV, pp. cvi-vii). Ambiî soţî şi o fată, întâia soţie a lui Stroe Leurdeanu, în 1631; voi. IV, p. CLXin, nota 2. Cf. Const. Căpitanul, p. 133, nota 1 (=Bibl. Ac. Rom., doc. I02/xl). Maî jos se maî înfăţişează acte ce privesc pe Mateî I din Brîncovenî, pe timpul cînd se ridica printre boieri! ce! micî. El se maî află fără nici o boierie, ca martur în documentul resumat maî jos (Bibi. Ac. Rom., Cartoanele Episcopului Ghenadie, II, 3): 7114 (1605-6). Dragomir vmde ocină la Ilotăranî Marturî : «părintele ep[i]scopul Efrem de în Râmnic şi egumenul de B:striţ[a] şi Postealnicul Mihil de Văleanî şi popa Dragul şi Stanciul, iară de Văieanî, şi Log[o]-îătul Drăgoiu cu fraţii-ş, anume Vladislav şi I .umotjfi ], şi Balul dc Fălcoîî, şi Peh. Nicola de Roşiianpî], şi Mafteiu de Brăncoveani». Pecete mică, ruptă. La nle 5-6, pp. 171-2. Divanurile luî Alexandru Mircea nu prea erau statornice la această vreme. înnainte cu cîteva luni, la i-iu Maiu 1570, într’o confirmare pentru Vlaicul Clucerul ot Runcanî, se dă acest Divan: Neagoe Vel Vornic, Ioan Vel Logofăt, Braţul Vel Vistier, Stan Spatar, Mitrea Comis, Badea Stolnic, Gonţea Păh., Stoichiţă Postelnic (scrie Vladul) (colecţia d-luî Gr. P. Olănescu). încă în Septembre aflăm tot acest Sfat, dar şi de aiurea se vede că el nu maî funcţiona în Novembre (Hurmuzaki, XI, p. 891). La 7 Iunie 7079 (1571), întărire pentru Poeni, e tot noul Divan (aceiaşi colecţie: scrie «Colo»), în Iunie 7082 încă (1574), nu e altă schimbare decît înlocuirea lui Ivaşco prin Neagoe (ibid.: scrie Şerban). V. şi Hurmuzaki, XI, p. 893. La n° 10, p. 173. într’o întărire, din acelaşi an, a aceluiaşi Domn, pentru Stana lui Drăguşin Banul, Divanul apare, în Novembre, schimbat: Paraschiva e Vistier, Mihalachi Stolnic, Radul Comis, Iani Postelnic, iar Păharnic Gherghe (Colecţia Gr. P. Olănescu : scrie Ştefan). Cf. şi Hurmuzaki, XI, p. 900. Se vede deci că şi pe atunci remanierile ministeriale obişnuiau a se face «la toamnă». La n° 12. Pentru Badea din Grădişte, v. Doc. Bistriţei, www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTOKIE CULTURALĂ 643 I, pp. 3-4, n° vi, şi Hurmuzaki, XI, la data de 6 Decembre 1599; ma' târziu el fu Păharnic şi Căpitan de Făgăraş. Pan-tazi Logofătul e acel ce a întovărăşit, în Februar 1600, pe Trimesul împărătesc Carlo Magno, ce se întorcea la Curte; şi Mihaî-Vodă-i scria numele tot: «Pandazi» (Doc. relative la Petru Şchiopul şi Mihai Viteazul, p. 45). La n° 13. în Arch. Statului (copie în colecţia d luî Gr. P. Olănescu), se află un act din 29 Decembre 7099 (1590), prin care aceleiaşi «episcopii a Noului Severin» i se întăresc, episcop fiind Efrem, Voinigeştiî, cu siliştea satului şi Rumîniî», ce fusese debaştină aîjupăneseî Sorii, soţia luî Udrişte Postelnicul, de Drăgoieştî, şi al I11I Radu Postelnic, Socol Comis şi Standul Logofăt, de Zătrenî; e vorba şi de Vlădaia, soţia luî Fîrtat Vornicul. La 7 Mart 7100 (1591), Ieremia, patriarch de Constantinopol, jură pe hotărnicii, doisprezece la număr, aleşi «înnaintea Domnului Ştefan-Vodă», pentru a delimita moşiile Olteni şi Bujorenî, cumpărate de «răposatul Vlădica Mihail» şi lăsate episcopiei Sf. Nicolae. La urmă scrie pa-triarchul: sv pjvi Maputp, lv8°s Cf., pentru petrecerea luî Ieremia Ia noi, «Doroteî de Monembasia», Bi(3Xtov «jtopixov, la sfirşit. Cf. şi mal sus, p. 433 şi nota 1. Un alt act de Ia Ieremia, în Bibi. Ac. Rom., 31/1 (Maiu 1581). La 20 April 7105 (1597), din «Străjeştî», supt episcopul Teofil, Mihaî-Vodă întăreşte aceleiaşi episcopii Cornetul în Voinigeştî, închinat de «boierii din Drăgoieştî» (Arch. Statului, copie în colecţia Gr. P. Olănescu). Boierii sînt aceiaşi ca şi la n1 nostru 14, sau la n1 10 de pe p. 291. La nle 20, 23. Dumitru Vornicul servi pe Mihaî Viteazul şi, trădîndu-şl stăpînul, fu omoiît. V. Scurtă ist. a lui Mihai Viteazul, pp. 49-50. La n° 31. Despre acest Udrea şi soţia luî a mai fost vorba şi mai sus, p. 627. Aslan Vornicul era nepotul luî Petru Şchiopul: din căsătoria lui cu Maria Cerchesa, ţiitoarea de odinioară a acestui Voevod (v. Hurmuzaki, XI: tabla), se născu Petre Clucerul, care iea pe Ileana, apoi soţia luî www.dacoromanica.ro 644 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE Pană Postelnic din Părdeştî (v. nle 29, 30). Cf. mai jos, p. 439 şi nota 1. într’o ultimă călătorie la Veneţia, am izbutit a găsi testamentul vereî Iui Aslan, Maria, fata lui Petru-Vodă: In nomine Dei aeterni, amen, anno ab jncarnatione Domini noştri Ihesu Christi millesimo sexcentesimo noiio, indictione septima, die vero decimo nono mai), Dt! (sic). Volendo disponer del mio, jo, Maria, fiola della bona memoria deH’Illustrissimo signor Pietro Vaivoda di Mol-davia et consorte in secondo matrimonio del Clarissimo signor Polo Minio, del Clarissimo signor Sipion, mentre che mi attrovo sana, pei gratia del signor Iddio, della mente, senso, intelletto et corpo, doven-domi partir con detto mio consorte per il viaggio della Zeflalonia, do\e egli & destinata consegliero, pero a tal effetto I16 fatto chiamar et vemr a me Fedenco Figolini, notario veneto, in casa dell’ habitatione del magnifico signor Constantin di Medici, mio zenero, in contră di Santa Anioniiio, dove hora mi attrovo, et quello ho pregato scriva questo mio testamento et che, occorrendo la morte mia, lo publichi, compischi et colzzi, con le clausule consuete all’uso de questa cittă. Primo, rac-comando l’anema mia a Iddio, alia glonosissima Vergene Maria et a tutta la Corte del Cielo , el corpo mio voglio, se mancaro in questa cittă, sij sepulto nella chiesa di Maffio di Murano, nell’arca della q Manetta Perotta, mia amedai con quella manco »pesa che pareră alli mei commissarij, et maucar de fuori (J) in quel modo et come vorră mio mărita. Et voglio che snno daţi ducati cinque alle dette madre de San Maffio, che dicano del beii per l’anima mia. Lasso a Pavona, mia figliola, un letto fornito, con la sua cechiera (?) d'oro, una de quelle che dormo dentro, et a Saffira, mia fiola, lasso una delle mie vesture, una delle mie carpette, quelle che pareră a lor, et il mio cento de ambrachar semplice, senza oro, et tutti li mei baccari. A mie [figliuolje Rosana et Isabella lasso tre camese per una et sie pareche et uno paro de len-zuoli per una. A Madonna Sultana lasso la mia pelizza et due delle mie camese. A Madonna Anzola, madre de Piero, lasso ducati tre. Alia mia muta de casa lasso ducati 30 per una volta et ducati dicci all' anno sino la viveră, et îl suo letto, che la dorme. A Lugretia, che îl hora mi serve, lasso ducati cinque al suo maritar II resto veramente delle mia dote, dimessoia et de tutto il mio, et cio che mi aspetta et potesse aspettar per cadaun modo et via, si al presente, come nell’ avenir, lasso et voglio che sij del lodato, et la melă miei fioli carissimi, quali instituisco heredi et residuarij universali del tutto, egualmente, fră di loro; et, morendo uno, vădi nell’ altri, et, maucando tutti dui senza fioli, in tal caso voglio che ’l tutto sij delle sudette quattro mie figliole nominate di sopra. Commessarii et essecutori di questo mio testamento et ultima voluntă lasso et voglio che siino tl CI. signor Sipion Minio, www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 0*0 mio suocero, et il sudetto signor Constantin di Medici, mio genero; quali prego che mandino ad e^ecutione la mia volunta ct habbino carico d’investir îl mio cautione (sic) della mia eredita; et in particular voglio che sij investito il danaro cbe ho da scodei dalia Maiesta dell* Impcratore, ct da altri, subito cbe il danaro prcdctto sera stato scorso. Itcrum lasso alli sudctti mei commissarii una coppa d'arzento per uno, de valuta de ducati quindcci l'una. Et, jnterogata dai medesimo de tutti li luochi pij, et in particolar della Casa de poveri vergognosi et rcscatto de schiavi, resposi. lasso ducati cmque per uno alli luochi pij infranominati • cio£, monaebe greebe, reseatto de sebiavi et Casa de poveri vergognosi. Et lasso âl notario ducati vinti, in segno d'amor. Prş-terea, etc. (sic). Ţ Io Marco-Antonio di Avanzio, di m. Giulio di Avanzio, Et-r (ste), olim al insegnia dil San-Bartolomio, a San-Fantolino, fui testi-monio giurato et pregato, et fazio fede del legato delii ducati venti lasciati al sudetto nodaro. Ţ Io Zanantonio de Gierommo Giavan, spizier hala insegma del Dose, ha San-Zuane Bragola, fui testimonio giurato et pregato, et fazio fede del legato deli ducati vinti, lasati hal sudeto nodaro. Immcdiate sottoscriito îl sudetto te^tamento, nanti che partisse îl sudetto nodaro, ho pregato esso nodaro che lui scrivi la presente nota. per la quale dieo che, se io facccssi altro testamento fuori di questa citta, et che non vi fussero queste parole dentro, cio& Aiatrias (sic), vo-glio che sij de nmn valore, come se fatto non fusse. Con che il sudetto mio testamento sij essequito in tutto aspeto, et sortir debbia il suo de-bito effetto. Si questi, etc. (sic). f lo Marco-Antonio sopradetto fui testimonio, ut supra, giurato et pregato. Ţ Io Zanantonio sopradito fui testimonio, ut supra, giurato et pregato. [Pe V° ] 1609, die 19 Maij, testamentum dominţ s. Mariş, uxoris domini s. Pauli Minio, Clarissimi s Scipionis, de quo requisitus fui ego, Fedencus Figulinus, notarius. Bas. Max. CD. (Veneţia, Arck. di Stato, Testamenti.) La n° 32. Cu privire la Radu Vistierul Fărcăşanul, observ că, la 23 Septembre 7128 (1619), un «Drag[o]mir fecorul Armaşuluî Pătru ot Fărcăşanî» dă un zapis pentru o Ţigancă «jupăneseî Evdochieî Vistiereasa» (văduva luî Stoica). El pomeneşte şi pe frate-său Drăghicî (Cartoanele Ghenadie, VII, 17). Radu era pribeag în Ardeal, cu Constantin Şerban, la 1659 (voi. IV, p. 57, n° LlIi). V. şi n1 39. El e acela care prinsese şi pe Hrizea-Vodă (cronicile muntene). Pentru satul www.dacoromanica.ro 040 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE Brătăşanî, el e dat de Mateî-Vodă, la 30 April 7141 (1633 ; Tîr-govişte), către mănăstirea Brîncoveni, înnălţată de «moşul şi tatăl său»; — în act se vorbeşte şi de Ghinea Slugerul (din actul nostru), care e în hotar. Divanul nu samănă însă cu acela de pe p. 442, n° 15 (3 Iulie 1633), nicî cu acela, maî tîrziu, din Doc. Cantacuzmilor, pp. 7-8, n° x. El e alcătuit din Vasilie Vel Ban, Hriza Vel Vornic, Gligorie Vel Logofăt, Radu Vel Vistier, Preda Vel Spătar, Dragomir Vel Clucer, Socol Vel Stolnic, Radul Vel Comis, Vucina Vel Păharnic, Constantin Vel Postelnic. Scrie Soare (pergament slavon, în col. d-luî Gr. P. Olănescu). La începutul Domniei lui Mateî-Vodă, Domnul nu era încun-jurat statornic de aceiaşi oameni. La 28 April 7142 (1634; Bucureşti), cînd face o danie mănăstirii Cislău, boierii sînt ca acei din Decembre (Doc. Cant., I. c.), numai cît Tudosie e Vel Logofăt şi Gligorie, Marele-Logofăt de peste puţin timp, Vel Vistier, în locul lui Dumitru, care dispare (pergament slavon, scris de Lepădat Logofăt; col. d-luî Gr. P. Olănescu). între Divanul din 21 August 7151 (pp. 181-2, n° 28) şi cel din 27 Maiu 7150 (1642; Tîrgovişte: scutire a satului Şopăr-liga de rumînie faţă de Elina, fiica lui Pătraşco-Vodă, nepoata lui Mihai-Viteazul, care Domn şi cumpărase satul), nu e nicî o deosebire, afară de faptul că se adăugă şi «Socol ot Cor-năţeani Vel Cliuc.», şi că se dau nume de familie la cei maî mulţî boieri: Dumitru Dudescul Vornic, Stroe Fiera Vel Vistier, Dumitraşco Filipescul Vel Stolnic, Radul Mihalca Vel Comis, Marco Dannoviciu Vel Păharnic (col. d-luî Gr. P. Olănescu). La n° 37. Preda Brîncoveanu, al căruî fiu fusese ucis de Seimeni, era să cadă şi el în curînd prin omor, jertfă a lui Mihnea al IlI-lea. Cf. şi n1 40; Const. Căpitanul, p. 113 (=Ma-gazin, IV, p. 349). La n° 39. Danciul Părăianul fugise în Ardeal pe vremea tiraniei Seimenilor (voi. IV, p. 35), împreună şi cu Preda Brîncoveanu. El fu omorît de Mihnea-Vodă, ca şi Radu Făr-căşanu (Magazin, IV, p. 351). www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE L’ULXUKaLA Ot< La n° 40. Domnul e Mihnea al III-lea. Peste cîteva săp-tămînî, în August, el făcea să se ucidă Preda. La n° 41. E o confusie: Datco din Brîncoveni a fost Ar-maş, iar Calotă soţul văduvei lui, Ban. V. n° 14. Cf. n° 42, unde se vorbeşte, cum trebuie, de Datco. La n° 45. Viitorul Constantin-Vodă Brîncoveanul era la începutul carierei lui. în 1679, el ajunge Agă (v. n° 54, pp. 304 6). Cf. pp. 444-6, n° 20: pentru el şi fratele său Barbu, pentru Păuna văduva lui Preda Vornicul Brîncoveanu, cel omorît de Mihnea, şi pentru o străbună de pe mamă a acestuia, jupăneasa Marga (Marga era din Caracăl şi avu un fiu, Matei; Hurmuzaki, XI, p. x). La n° 48, din 1680, îl vedem Postelnic, la n° 49, din 1684, Spătar. Din Logofeţie, el trecu apoi în Scaun. La n° 47. Pentru Istrati, fiul acestui Urdăreanu, v. voi. IV, p. 85, nota 1 ; cf. aici, mai jos, n° 73. In biserica Mihai-Vodă din Bucureşti se află mormîntul lui «Preda Urdăreanu care au fost Slugeru-Mare» (mort la 3 Februar 7180): piatra e pusă de acest Barbu Vel Paharnic, supt Şerban-Vodă Can-tacuzino (comunicare a d-lui Iuliu Tuducescu). între iscălituri, la Constantin Filipescu, trebuie cetit «vt. Postelnic.» Cf. Cronica lui Const. Căpitanul Filipescu, p. xiv. La n° 53. Un Constantin Strîmbeanu fu secretariul lui Constantin Brîncoveanu (Ist. lit. rom., I, p. 39, nota 2). V. asupra luî o sumă de acte în capit. Documente Ştirbei. La n° 57. Pe timpul cît Turcii stăteau în Cameniţa, cetatea era hrănită de Domnii noştri. La data mărturiei din 1719, Iordachi Cantacuzino, fiul luî Şerban-Vodă, nu era încă Ban al Olteniei: numirea se făcu abia la 22 Februar din acest an (Jacubenz, p. 185 şi urm.). La n° 65. Doamna Marica a luî Constantin Brîncoveanu se întorsese în ţară supt Ioan-Vodă Mavrocordat. V. Ist. lit. rom., tabla. www.dacoromanica.ro 648 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE La n° 68. Toma Creţulescu era fiul luî Iordachi, nepotul de fată al luî Constantin-Vodă Brîncoveanu şi văr prin soţia sa, o Rusetească, cu Constantin-Vodă Mavrocordat (Gen. Cant., p. 376). La n° 72. Intr’o danie de Ţigani către Cotrocenî (22 Iunie 7240 = 1732; Arch. Statului, Cotrocenî, xxxiv, 33), iscălesc: «Ianache Vel Căm., Zmaragda Vel Căm., Păuna Vorniceasa Grecenca>. V. şi n° 73. La n° 75. Manolachi Brîncoveanu era fiul luî Constantin şi fratele luî Nicolae. La n° 76. Pentru Doamna Ruxanda Hangerll, v. maî sus, p. 636. La n° 80. Pentru Iordachi Cantacuzino, v. Despre Canta-cuzinî, pp clvii-vtii. La n° 82. Grigore Brîncoveanu era fiul luî Manolachi. V. Ist. lit. rom , II, p. 40 şi nota 5. La n° 88. Citeşte: Grigorie, nu «Gheorghie». La n° 91. Caimacanul «Depalta» e, cum se vede din pecete, «Tipaldo», acel ce a fost învinuit de otrăvirea în 1821 a luî Alexandru-Vodă Suţu. V. Hurmuzaki, X, la tablă, supt numele de «Tibaldo». VI. Documpnte relative mal ales la Botoşani şi împrejurimi, din colecţia d-luî Al. Callimachi. La n° 3. Documentul e interesant pentru că dă ştiri asupra familiei luî Boldur Vornicul, ce se opreşte la fata acestuia şi a Muşeî: Marica. Data i se poate fixă fără greutate. Trebuie să fie 5 Iulie 1519; boierii sînt tocmai aceia dela p. 387, n° 5. Deci în locurile punctate trebuie cetit: Grincovicî şi Căţelean Comis. La n° 4. Din mărturia fiului Bogdan se vede că actul nu www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 649 poate fi decît dela Ştefan-cel-Mare, şi menţiunea pîrcălabuluî de Soroca supt acest Domn nu e lipsită de însemnătate: ca adese ori în traducerile din sec. al XVIII-lea, numele boierilor nu se dail. La n° 5. Cf. actul de pe p. 388, n° 7. La n° 6. Se ştie că Arbure a fost tăiat supt Ştefăniţă, împreună cu fiii săi. O cumpărătură a lui se dă la cap. XIII. La n° 7. Numele celui de-al doilea pîrcălab de Hotin trebuie să fie Moghilă. V. Uricariul, XVIII, p. 122. La n° 8. Acest d’intăiu Donicî: fiul lui Done, nu se află pîrcălab în actele din acest timp pănă la 30 April 1593, supt Aron ; apoi el reapare, tot la Roman, dar cu alt coleg, la 1596, 1597- «Nicula» de mai târziu e altul. V. Uricariul, XVIII, p. 230, pp. 487-8. La n° 9. După *3p scriitorul a uitat să adauge şi zecile, precum n’a pus luna şi ziua. La 1592 nu domnia Ieremia, şi nu exista o episcopie de Huşi. Afară de lipsa lui Chiriţa (Paleologul) şi presenţa în plus a lui Brănovschi şi Ursu, afară de ocuparea locului de Păharnic de către Cărăiman şi nu de [Apostol] Catargiul, Divanul e întru toate asemenea aceluia pe care-1 dă un act din 1607 al lui Simion, fratele şi succesorul lui Ieremia-Vodă (Uricariul, XVIII, pp. 254-7). Deci actul nostru e din cel din urmă timp al Domniei acestuia. Locul punctat între boieri e de întregit: Crîstea. La n° IO. Mănăstirea Doamnei se chema de un timp Pă-păuţii lîngă Botoşani. Oraşul era mai de mult al Doamnei, înnainte ca mănăstirea clădită în 1496 de Ştefan-cel-Mare să-şi fi schimbat vechiul nume (Papadopol-Calimah, în An. Ac. Rom., VIII, p. 125: inscripţia ctitorului). Pănă în vremea Iui Petru Rareş, Botoşanii, sau, în graiu vechiu, şi în graiul popular de astăzi chiar, Botăşenii1, mic 1 Un Lupan Botăş e pomenit la începutul secolului al XVII-lea (Uricariul, XVIII, p. 409). www.dacoromanica.ro bOO NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE tîrguşor, aşezat la o parte de marile drumuri de negoţ ce străbateau Moldova, legînd Polonia cu Orientul, nu e pomenit decît atunci cînd urgia Tătarilor îl arde: maî târziu focul mistuitor pentru casele-î de lemn şi săracele-î bordeie fu adus şi de vecinii creştini dela Răsărit, Polonii, în luptele lor cu Bogdan Orbul la începutul veacului al XVII-leal. Clădirea bisericii Sf. Neculaî în marginea tîrgului de Ştefan-cel-Mare, înnamte de războiul cu Polonii, a fost cel maî mare eveniment — jafurile erau ceva obişnuit, zilnic, pentru «Botăşeniîs din al XV-lea veac. 0 biserică domnească presupunea totdeauna lîngă dînsa şi un adăpost pentru Domnul, veşnic la războiu sau pe drum, care venia să se închine în ctitoria sa. In umbra zidurilor, foarte înnalte pentru acel timp, ale bisericii, se tupilau case de piatră, care în modestia lor trainică întreceau totuşi cu mult casele şi boitele negustorilor şi tîrgoveţilor. Aşa trebuie să fi făcut Ştefan şi în acest unghiu de ţară al Botoşanilor, fără ca totuşi Curţile de aici să se poată asămăna măcar cu acele, nu tocmai depărtate, din valea Bahluiului, la Hîrlău, unde maî dese ori se ţinea Scaun: judecăţi, tabere şi ospeţe. Petru Rareş însă, pe un timp cînd ţara-şî căuta o nouă capitală, maî aproape de locurile de unde venia acuma puterea, îndrăgi tîrgul Botoşanilor, de şi el n’avea nici apă, nici munte în preajma-î, nici drumul cel mare al bogăţiilor lumii. O scrisoare a lui către locuitorii. Bistriţei din Ardeal e datată din «oppidum Botusan» la 23 Iunie 1528, puţin timp după ce el luase puterea; în anul următor îl găsim iarăşi, în vară, în conacul de supt biserica marelui său părinte ; apoi în 1530, în toiul ierneî, — înnainte de lupte sau după dînsele. în postul anului I53C el se găteşte de Paşti aice, şi cu cîteva săptămîni înnainte de moartea lui, în Iulie 1546, îl aflăm iarăşi la Botoşani2. Soţia a doua a lui Petru Rareş era fata Despotului Ioan, 1 Menţiunile din cronici sînt culese în Papadopol-Calimah, pp 97*8, 167- e uşor a le raporta astăzi la originalele slavone tipărite de d. I. Bogdan. Doc. Biitr., I, pp. XVII, XXIII, XXVII, XXIX, XLIII. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 651 un nenorocit pretendent dintr’un mare neam, ruda aceleî Doamne Despina, care făcuse din bărbatul ei întemeietorul de veşnică amintire al mănăstirii de «Curte» din Argeş. Vrînd să-î lase, după moartea lui, toate înlesnirile vrednice de numele ei şi de numele lui, Petru-Vodă-i încredinţă, după cît se pare, Botoşanii, ca să-şi culeagă de aici veniturile pentru traiul de văduvă. Banii adunaţi de la puţinii negustori străini şi localnici — totuşi de pe acest timp trebuie să fie aşezarea bîlciuluî, iarmarocului de graniţă faţă de Poloni la Botoşani1 — îi întrecură cheltuielile cu mult. Din prisos, ea înnălţă, ca soţie a «răposatului» Petru-Vodă, biserica Sfîntuluî Gheorghe, pe numele strămoşului ei, luptătorul cu Turcii2. Mai pe urmă ea puse din nou meşterii la lucru ca să dea biserica «Ospeniei», Adormirii Precisteî, sfîrşită la 15 August 1552 3. Tocmai după două săptămînî de la ziua cînd soborul de preoţi şi călugări sfinţia noua Biserică a Doamnei, mini pripite de ucigaş puneau în pămînt, fără nici un sobor de îngropare, trupul tînăruluî Voevod Ştefan, în zilele căruia hărăzia Domnului bătrîna Elena lăcaşurile de închinare din tîrgul său al Botoşanilor4. Peste puţin domni în Moldova, după nenorociţii fii aî Elenei, unul: un lepădat de lege, cellalt: un desfrînat, ce peri de mîna celor din jurul Iui, un ginere, nu tocmai dorit, nici iubit, cruntul Alexandru Lăpuş-neanu, soţul Domniţei Ruxanda. Alexandru veni şi el în Botoşani, la 1552 şi 1557. La cea din urmă dată, Elena nu mai era în viaţă, dar ea nu fu înmormîntată în vre una din bisericile-î botoşănene: 1 Arch. ist., I, p. 172 2 Inscripţia la Papadopol-Calimah, p. 129. Data de Octombre 7049 (1540) trebuie să fie însă rău cetită sau răii săpată Pe acea vreme Petru-Vodă trăia ca prisonier de Stat în Ardeal, lîngă Elena şi copiii săî, şi nu era «răposatul» Petru. 3 Ibtd., p. 134. 4 Data morţii lui e de llft Septembre în epitaf şi tot de lltt Septembre va fi fost în originalul povestirii lui Eftimie. Apoi, în copie, s'a scris .1 = 30 pentru a= 1 , Bogdan, Cron. molii., pp 16S, 2S2 şi Doc. Bistr., I, pp XLTX-L. Cf. Ureche, pp <208-10. www.dacoromanica.ro 652 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE Lăpuşneanu începu, precum şi era de aşteptat, strîngîndu-şi de gît soacra, care ridicase Domn pe Ioan-Vodâ Joldea 1; i se făcu apoi loc în pămînt, după obiceiul timpului, în gropniţa care cuprinde oasele lui Petru-Vodă, la Pobrata 2. în aceiaşi epocă, o însemnată luptă se dădu în preajma Botoşanilor, la Verbia, pe Jijia: aceia în care veneticul Ioan-Vodă Despotul învinse pe Lăpuşneanu3. Sigismund Băthory, pîndind Ardealul în 1601, se oploşi cîtva timp în Botoşani, a cărei stăpînă era acum Doamna Elisabeta, care ştia mai bine decît soţul ei, blajinul Ieremia-Vodă, să urmărească şi să păstreze puterea4. In veacul următor găsim pe Vasile Lupu, care străbătea ţara în fiecare an de cîteva ori, şi în această «civitas» a stăpîniriî sale5. în aceasta se resumă istoria politică a Botoşanilor. Cît priveşte viaţa orăşănească, decăderea Sucevei şi a Hîrlăuluî, strămutarea capitalei în Iaşi, îndreptarea negoţului moldovenesc pe drumul Galaţuluî, toate acestea contribuiră la creşterea putinţelor de cîştig, deci şi la adunarea în acest centru comercial a unei mai numeroase populaţii. Mulţi dintre aceşti negustori erau oameni de ţară, cîţîva fură, de la o vreme încoace, Greci; dar cei mai bogaţi dintre Botoşăneniî vechi erau Armenii, sosiţi, odată cu norocul, din oraşele aşezate mai spre miazănoapte, unde ei «descălecase» întăiu din Ga-liţia. Numai de prin a doua jumătate a secolului al XVlII-lea prinseră a «descăleca», din acelaşi izvor şi pe aceiaşi cale, aceia cari astăzi afi majoritatea locuitorilor şi supremaţia economică în Botoşani: Evreii, veniţi să pecetluiască prin biruinţa lor vădită ruina şi decăderea noastră. Din al XVII-lea şi al XVIII-lea veac s’au tipărit pănă acum 1 Cronica moldo-polonă, în Bogdan, Cron. mold., p. 1S2, Cronice ineditet pp. 131-2. Cf. Aich. ist., I, p 126, nota*. s Cf. cartea Mitropolitului Grigorie în Arch. ist., 1!, p. 22 şi catastihul lui Alexandru Lăpuşneanu, în care se pomeneşte şi pomana pentru Elena, la 22 August 1567; ibid., p. 126, nota *. 8 V. Hurmuzaki, XI, p. 5S. 4 IIurmuzaki-Bogdan, II, pp. 22-3, n° xilt. 5 Cf. Doc. Bistr., I, p. XCV şi voi. IV, p. CXCVI. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 653 numai două acte botoşănene: unul, o mărturie de la 1670, în Arch. istorica, I2, p. 126; cellalt, o scrisoare către Bistri-ţenii din Ardeal, în Doc. Bistriţei, II, p. 200. în volumul de faţă se dă un mare număr de documente, din oraş sau din împrejurimi, pe care o întîmplare fericită le-a păstrat în bogata Archivă a unei familii, aşezată de două veacuri în apro-piare de Botoşani şi necontenit amestecată în afacerile Botoşanilor, cărora li-a dat întâia organisare înnainte de Regulamentul Organic, ce chemă la viaţă comunele noastre orăşeneşti. Botoşănenii de astăzi, dacă au tragere de inimă pentru trecutul lor, datoresc aceste pagini, ce-1 luminează, d-lui Al. Callimachi. Pentru a ne întoarce însă la mănăstirea Doamnei, veacul al XVIII-lea, dacă el nu prea dădu ctitori domneşti pentru mănăstiri şi biserici nouă, aduse însemnate schimbări în situaţia celor ce fusese întemeiate de alţii mai mari, în vremuri mai bune. Se căuta de către oblăduitorii noştri îndurarea lui Dumnezeu prin închinarea la Locurile Sfinte a multor lăcaşuri din ţară, cărora, pentru a se îndreptăţi acest fel de confiscare, li se făcea vre-o reparaţie ieftenă. Mihaî Racoviţă, care-şî trăgea neamul din altă parte a ţeriî, «înnoi» astfel biserica Ospeniei h Fiul său, Constantin, un bisericos beţiv, înnălţă în Iaşi frumoasa mănăstire a Sf. Spiridon, drese Precista din Roman, clădi din temelii, se pare, mănăstirea de lemn a proorocului Samuil la Focşani (v. mai sus, p. 567), şi-şi veşnici măcar astfel numele. în 1753, muri Doamna lui, Sultana, la care Constantin-Vodă, care nu bea poate pe atunci, ţinea foarte mult. El porunci să se facă o pompoasă îngropare tovarăşei sale de viaţă şi de Domnie, puse pe un dascăl de elineşte să alcătuiască pentru mormîntul din mănăstirea Golia a iubitei Doamne Sultana un epitaf în versuri3, pedepsi pe bietul medic, Pisani, care nu era vinovat decît foarte puţin, sau de loc, pentru această nenorocire3. 1 1 Papadopol-Calimah, pp. 134-5. 5 Dossios, Studii greco-romtne, II-I1I, Iaşi, 1902, P» 55* 9 Asupra acestor prigoniri suferite de Pisani se află un număr de scnsor www.dacoromanica.ro 654 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE In acelaşi timp însă, se spune că el prefăcu biserica Păpăuţi-lor, o veche biserică, în mănăstire nouă, îi dădu călugări, un egumen, un stăpîn al acestuia, în Patriarchul de Antiochia, şi ceva moşii, schimbate sau luate cu hapca din locul de finaţ al Botoşanilor, pe temeiul teoriei nouă că ocoalele tîr-gurilor, fiind domneşti, se pot dărui şi schimba de către Domnul din fiece clipăl. în amintirea Doamnei Sultana, noua chinovie se numi Mănăstirea Doamnei. Cercetînd însă mai bine, se vede că şi aici avem a face în ms. Czartoryslci 620 din Cracovia, p. 505 şi urm. F. Lenş Slugcrul scrie, din Iaşi, la 14/25 Maiu 1753, luî Giuliani, în Polonia, între altele şi despre arestarea medicului, pentrn moartea Doamnei, întîmplată «le 15 decembre der-nier». «La priucesse ne s’est alittee que dix jours avant sa mort», dar moartea-! era sigură cu mult înnainte. Pisam dăduse asigurări de însănătoşire, puin-dil-şî şi capul — numai să fie ascultat; dar n’a fost. «Ce qui provicnt d'une menee secrette du Postelnico, un des mmistres grecs de S. A , conjointement avec le medecin grec, beau-frere du susdit, qui ont voulu, par jalousie, le perdre entieremert». Doctorul ar putea fi reclamat de ministrul saxo-polon Bruhl. — Pe p. 509, scrisoarea luî Giuseppe-Antonio Pisaţii către acelaşi «Dai decimo ottavo di decembre dell1 anno scorso mi misero in un forno a pane et aqua, ed hanno tentato di darmi îl veleno: 10 (sic) îl giorno primo di giugno, scambio principato il principe, e partl li 27 del medesimo giugno per Buchereste, e mi hă mandato avanti incatenato, volendo che mori. A Foxan, confine della Moldavia, mi e riescito di parlare ad un Moldovano questo si hă trattenuto ai confini e lo ho fatto sapere a Matteo, principe ora di Moldavia e che era dragomano alia Porta; ma il medesimo non hă voluto misticarsi e ci hă consegnari al principe nostro, il quale ci conduce ad una inevitabil morte. Ho perdito tutto il mio, non so doue dio (sic), mente per lo spazio di sette mesi non ho parlatn ad alcuno e non ho veduto il sole, nă lume. La causa 6 perche 6 morta la principessa, tisica. Altro rimedio non ci e che una lettera di Sua Maiestă il re al Visiie a Constantinopoli, ed altre a Mgr. l'ambasciatorc di Francia, altrimenti bisogna morire Addio, forsi per l’ultima volta, e rissolvete di tutto presto fare , addio (fără dată). Pe p. 525, Giuseppe Michaud, segretario di Sua Altezza Prencipe dif Mol-davia», către Giuliani (Iaşî, 24 Iulie 1753), trimeţînd precedenta Pe pp. 527-8 Linchou scrie către un «M-r Bianconi» . «Un docteur ne devoit en aucune fagon repondre de la vie de ses malades .. . On l'a conduit jusques icy dans un carrosse couvert et aux fers, et il est ă present enferme, comme auparavant.» Să-l reclame cineva, Bucureşti 1753- — Cf. şi Ist. Ut. rom., II, p. 18, nota 5. 1 Iomţă Canta, pp. 186-7. Cf. Papadopol-Calimah, p. 127. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 655 numai cu o reînnoire, în stilul secolului al XVIII-lea. în adevăr, actul nostru, iscălit de un egumen dela «Mănăstirea Doamnei», e evident din veacul al XVII-lea. Maî mult: «Du-mitraşco ce au fost Vistearnic» nu e altul decît «Dumitraşco biv Vistearnic», Vornic de Botoşani, în 1670, înnaintea căruia se face vînzarea constatată prin actul, citat, din Arch. istorică. în sfîrşit, încă de la 1631 (n° 30), Moise Movilă vorbeşte de Mănăstirea Doamnei, adăugind că e închinată la mănăstirea Rossikon din Atos. Explicaţia a fi poate aceia că «Mănăstirea Doamnei» pomeneşte în numele eî pe aceiaşi Doamnă, amintită prin numele de «Biserica Doamnei a Os-penieî», adecă pe Elena Rareş. La n° 11. Actul trebuie să fie destul de târziu. Un Cio-cîrlan Vel Vornic se întîmpină supt Constantin Duca, în a doua Domnie (Letopistţe, p. 28). Sturdza Stolnicul e Iliaş, din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. V. şi n° 13, unde Căpitanul Ciocîrlan e, de sigur, Pavel. Cf. şi n° 14. La n° 12. V. maî sus, p. 601. La n° 15. Cu Toader Buniţa Aprodul începe istoria Stăn-ceştilor. V. nle următoare. La n° 18. Pătraşco a fost colegul de Vornicie al luî Nestor Ureche (Uncariul, XVIII, p. 475). La n° 20. Toma ureadnicul domnesc şi Ioan şoltuzul deschid lista dregătorilor de Botoşani cunoscuţi pănă acum. La n° 21. Pentru Prăjeşti şi Boieştî, v. cap. I şi notele de acolo. La n° 22. E vorba de lupta de la Cornul-luî-Sas, în 1612. V. maî sus, pp. 572-3. La n° 23. Pentru Vornicul Crîstea, v. voi. VI, cap. 1. Pentru cel d’intăiu Vornic Dabija, pp. 614-5. La n° 24. Pentru Scherleteştî, v. acelaşî capitol I din voi. VI (actele Zorlenilor). Actul e, de sigur, din ultima Domnie www.dacoromanica.ro 656 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE a luî Alexandru Iliaş, care a fost înlocuit apoî prin Moise Movilă a doua oară. Ionaşco Cujbă era, în adevăr, Vornic la 26 Maiti 1632 (Uricarml, XVI, p. 12), pe cînd în 1631, supt Moise-Vodă întâia oară, era cu totul alt Divan (Arch. ist., I1, p. 71). La n° 85. Cartea noastră de judecată pomeneşte o hotă-rîre din 11 Mart 7136 (1628) a luî Miron Barnovschi. Aceasta a fost publicată de d. G. Ghibănescu, în Arch. soc. şt. şi lit. din Iaşi, II, pp. 180-2 (= Uricariul, XVIII, pp. 392-3). Trebuie de cetit deci «Geamăna», nu Geanele, ca la traducător. Cf. şi ibid., I, pp. 378-81. Virgula dintre Dră-gan şi «fecor[i]j trebuie suprimată: între adversarii luî Grigore Ureche era, de o parte, Gabăr, de alta feciorii luî Drăgan, pentru cari se va fi dat (nu pentru el, mort pe acest timp) şi actul. Traducerea ce am întrebuinţat era rea şi avea lipsurî. — Astăzi găsim pe Gligoraşco Ureche în Polonia încă la 1616, lîngă tatăl său (Barwihski, în Prinos lui D. A. Sturdza, p. 203). El venise însă în Moldova, cînd Alexandru Movilă ocupă, pentru cîteva luni, ţara, şi împlini pentru acest foarte tînăr stăpîn o misiune în Ardeal la 1615 (voi. IV, p. cxxi şi nota 1). La n° 27. «Popovoţiî», «Popovţiî» sînt Păpăuţiî. La n° 31. Pentru Vorontar (Verotari), v. mai sus, pp. 569 70. La n° 31. Acest act fixează maî multe genealogii: Ioan Prăj eseul are pe Savin; acesta pe Nicoară, de la care vin Lupul şi Ionaşco (dintr’un studiu al d-luî Tanoviceanu se vede apoî că Lupu are un fiu, Grigoraşco, iar acesta pe un Dumitraşco; Arch. soc. şt. şi lit. din Iaşi, III, p. 342). De Dumitru Buhuş şi sora sa vitregă, Safta Caraiman, s’a maî vorbit (v , d. ex., p. 14, n° 62 şi nota respectivă). Şi Arpintie e pomenit maî sus, p. 571. La n° 34. Pentru Ionaşco Gheanghea, v. Tanoviceanu, /. c.: pentru scoaterea lui din boierie, Iorga, Studii as. ist. Rom., pp. 16-7. Lupu Prăjescu ţinea pe Safta luî Gheanghea (Ta- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTORALĂ 657 noviceanu, l. c.). De sigur că altă fată luase pe un Ciolpan, avînd pe Ion, «nepotul luî Gheanghea» pomenit aici. La n° 35. «Vechiul [cTdpH] Alexandru Voevod» e Lăpuş-neanu, faţă de Alexandrii din secolul al XVII-lea, Coconul şî Iliaş. La n° 36. V. mai sus, n° 32 şi mal jos, n° 53. Toderaşco Şoldan e cel d’intăiu Vornic de Botoşani ce cunoaştem. Vornicii erau al Domnului, aî «Porţii» — ce făceau cercetări locale —, aî Doamnei, «de spre Doamna», aî Curţii (vorniceî) şi al Scaunelor Domneşti. Astfel, ca Vornici din ultima categorie, găsim pe Vornicii de Suceava, de Botoşani, aî reşe-dinţiiDoranuluî şi reşedinţiî, izvorului de venituri al Doamnei1.— Acest Şoldan poate să fie fiul lui Dumitraşco, cunoscutul mare boier şi rudă a luî Vasile Lupu. în 1637, Vornicul de Botoşani era Costin Ciogolea (v. mal sus, p. 25, n° 113)-Decî pe atunci încă nu era decît un Vornic la Botoşani, ca şi unicul Vornic din Suceava (v., d. ex., Doc. Bistriţei, I, pp. 67-8, n° lxxxix). Tot aşa Dumitru şi Gligorie sînt dintre cel d’intăiu şoltuzî aî Botoşanilor. E interesantă şi pomenirea preotului de la «Biserica Domniei Mele», de la «Curte» (deci residenţa domnească exista la Botoşani şi în al XVII-lea veac). Gavrilaş Mateiaş e Logofătul ce iscăleşte. La n° 37. Nacul apare ca pîrcălab de Ţinut la Suceava şi în scrisorile tipărite în Doc. Bistriţei, I, pp. 76-7, n° cm; p. 77, n° civ; p. 83, n° cxx. Tatăl său, Simionel, se întîl-neşte la începutul secolului al XVII-lea ca Vornic de Cîmpu-lung (Doc. Bistr., I, pp. 15-6, nle xvm-ix). Data aproximativă ce fixasem acestor răvaşe, se adevereşte deci prin actul de faţă. — O scrisoare căre şoltuzul de Şiret, ibid., I, p. 1, n° 1. «Bălileştiî» sînt Bălineştiî, cu biserica bătrînuluî Tăutu. (v. art. Bălineştî, în Magnum Etymologicum). Grămeştiî (numiţi 1 lîn «Vistiernic al Doamnei» se întîlne.şte, o singură dată, în secolul al XV-lea (Chtlta si Cetatea-Albă, p. 99 si nota 4). Un Vornic de Tîrgovişte funcţionează în Ţara-Romănească 66549. Voi. V www.dacoromanica.ro 42 658 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE de la Grama) erau moşia Tăutuleştilor (v. ibid., II, p. 25, n° CCVI", p. 51, n° cclvi; Orest Popescul, p. 32). Pătrăşcan Tăutu ajunse apoi Vornic de Cîmpulung (v. Doc. Bistr., tabla, p. 124; v. şi aici, n° 52). Şiretul se pare că întrebuinţa ca şi, întîmplător, alte oraşe, pecetea bisericii sale de căpetenie. Maî tîrziu şi Botoşanii schimbă vechiul păun (v. şi Papadopol-Calimah, p. 94) cu Sf. Gheorghe al uneia din bisericile Elenei Rareş (v. planşele noastre la acest capitol). — Notiţa de Ia sfîrşit dă numele celui de al doilea dintre şoltuziî de Şiret cunoscuţi pănă acum. Un al treilea, ce se intitulează numai «nemesnic», la n° 51. Tot acolo al patrulea: şoltuzul Ştefan. Al cincilea e «nemesnicul» Ivan, un Armean, de la n° 69. — Spătarul Păladi e unul dintre Pălădeştiî secolului al XVII-lea. La n° 38. Păcurar a fost numele unui Vornic al luî Ion-Vodă cel Cumplit. O luptă a luî Ştefan Tomşevicî cu boeriî luî se dădu «de laturea tîrguluî [Iaşi], de-asupra fîntîneî luî Păcurar» (Miron Costin, p. 264). De aici numele mahalalei de astăzi a Păcurarilor (maî bine: Păcurarului). Creţul era un nume, nu o poreclă: unul dintre cei ce, după moartea luî Ioan-Vodă cel Cumplit, s’au înfăţişat ca fiind acest eroic Domn, se chema cu numele luî adevărat Creţul (v. Hurmu-zaki, XI, pp. xxxil-lir, unde se arată că el e deosebit de Ioan Potcoavă). Tofana Costăchioaia, văduva luî Costachi, e mama luî Gavriliţă, a unui alt fiu şi a unei fete măritate cu Jora (v. voi. VI, cap. I); ei se află, de altmintrelea, tustrei pomeniţi şi în zapisul acesta din 1644. — Boul era, ca şi Ursul, Lupul, un nume de botez. — Pentru Bujorenî, răzăşî din Ţara-de-jos, v. voi. VI, cap. I. La n° 39. Cf. n° 37. Tăutu Spătarul trebuie să fie Pătraşco. La n° 40. «Băsan» ar putea fi şi «Băseanul»: avem un uricar cu acest nume, Ieremia. E de notat şi numele luî Nacul Brut, coborîtorul familiei albanese din al XVI-lea veac. Un Toma «Brut» se întîlneşte puţin după 1600 (Hurmuzaki, XI, p. Lxxxiv, nota 5). La n° 41. Catrina luî Iordachi Vistiernicul Cantacuzino e www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 659 cea d’intăiu soţie a acestui Vistier. Ea era fata lui Costea Bucioc. După actul domnesc resumat aici, trebuie să admitem că, în afară de o soră măritată cu Vistierul Mălai, ea a mai avut una care luă pe un Moţoc, avînd cu dînsul pe Costachi Moţoc din 1656. Moţoc tatăl poate să fi fost Nicoară (Arch. ist., I1, p. 71). V. ştiri genealogice asupra Moţoceştilor din al XVII-lea veac, ibid., I3, pp. 20-1. Acest Moţoc nu e însă cel pomenit de Neculce, p. 216: în Neculce e vorba de Ilie Moţoc (cf N. Costin, p. 23). Un Gheorghiţă Moţoc la 1704, în Doc. Callim., 11, p. 4, n° 3. — Din cartea domnească de faţă se mai întăreşte părerea, ce am exprimat mai sus, că Toderaşco Iordachi era fiul lui Iordachi Cantacuzino cu Ca-trina. Mai târziu, Iordachi luă o a doua soţie : Alexandra. La n° 43. Dumitraşco Vistiernicul ajunse apoi, cum am văzut, Vornic de Botoşani. Din lista marturilor, se vede că, dacă Pătrăşcan Tăutul era un «Siretean», colegul săfl în Vornicia Cîmpulunguluî, Toader Armaşul, venise din Botoşani. Acest Toader era însă fiul lui Nacu Simionel (v. Doc. Bistriţei, II, tabla, p. 123; v. însă «Toader Fliondor Vel Arma$> supt Duca-Vodă a treia oară; Neculce, p. 215; aşa încît ar fi de deosebit în lista Vornicilor de Cîmpulung: Toader Clucerul, Nacu şi Toader Armaşul, Fliondor). Vasile Groseaifi e al treilea şoltuz de Botoşani (v. mai sus, n° 26). El apare şi la n° 45. Popa Ionaşco e tot cel de la n° 43. Popa Mirăuţă se află apoi şi în nle 46, 47, 48. La n° 44. «Brăescul» de aici e «Gavrilaş Brăescul» de la n1 precedent. — Pentru Roschipeşti, se mai dau acte în Doc. Callimachilor, I. La n° 47. Acelaşi coborîtor al lui Toader Aprodul dă actul de supt n° 45. La n° 48. Vechii tîrgoveţi ai Botoşanilor se împărţiau în Romînî şi Armeni: «tîrgoveţii rumâni şi armeani de trăg de Botoşeani» (Arch. ist., I2, p. 21). în Suceava, unde Armenii erau încă mai vechi şi mai mulţi, ei aveau un şoltuz al lor: «şoltuzul armenesc de tărg de Suceava» (Arch. ist., I1, pp. www.dacoromanica.ro 660 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE 139-40) Cum se vede din zapisul nostru, şi în Botoşani Armenii îşi aveau «nemeasnicul» lor. Din zapis se mal vede că Vasile şoltuzul avu de urmaş pe Ivan (Ioan). La n° 49. Pentru Crîstea Brăileanul, v. n° 32 şi mai jos, n° 53- La n° 50. Domnul era la Hotin în tabără, pe timpul războiului turco-polon. La n° 52- Prada de Leşî şi Tatarî era un lucru obişnuit în războiul turco-polon de pe atunci. Gheorghiţă era fiul lui Pavăl de la n° 42. V. şi N. Costin, p. 23; Neculce, p. 219. «Mihou» e Sin-Mihău, «Sinihău». La n° 54. V. mal sus, n° 50, mal jos, p. 54. La n° 55. Alt zapis făcut în Tecuci, afară de cel de pe pp. 75-6, e publicat în Arch. soc. şt. şi lit. din Iaşi, I, p. 378. La n° 56. Cf. cu n° 54 şi, pentru actul de la Petriceico, cu n1 50. El, Miron, apare cu mamă-sa în n1 57. Pentru Costin Neaniul, v. Ist. lit. rom., tabla, pp. 49-50. El era fiul lui Gavril Neniul Stolnicul (N. Costin, p. 23). Fiul lui Costin e Constantin din veacul al XVIII-lea. Cf. şi Iorga, Colecţia de folk-lore a Ministenuluî de Instrucţie, p. 26. La n° 57. Causa pentru care Domnul era la «Nistru», e în-cheiarea păcii între Turci şi Poloni şi evacuarea, «deşertarea» Cameniţeî de cel d’intăiu. «Au purces Antioh-Vodă la Came-niţă în luna lui Iunie, zi întăiu ..., şi au zăbovit 3 luni acolo, pănă o au deşertat, şi au dat-o pe mîna Leşilor, în luna lui Septemvrie în 12 zile, Marţi, veleatul 7208» (N. Costin, p. 44). Protocolul amănunţit al evacuării, în Hurmuzaki-Bog-dan, III, p. 236 şi urm. La n° 58. Apare încă un şoltuz: Solomon şi doi «nemes-nicl», dintre cari unul de la un boier vecin cu oraşul. La n° 59. Data se poate precisă şi mai bine: e între 1661 şi 1670, precum se vede după personagii, ce se întîlnesc şi în n1 43 şi urm. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 661 La n° 60. Cf. cu n‘ 57. Constantin Turculeţ nu se întorsese în ţară după încheiarea păcii, ci trecuse la Munteni. Zapisul are o mare însemnătate pentru că el dă întreaga listă a pribegilor. Cf. Ist. lit. rom., I, p. 347 şi urm. Al doilea Ilie, e Ţifescul. La n° 61. Pentru Alboteşti şi Pănculeşti, v. ştiri în Doc. Callimachilor, II, cap. I. La n° 62. Delimitarea e aceia de la n° 36. La n° 63. Pentru familia lui Corlat, v. p. 92, n° 71. Semnătura grecească a Domniţei Elena Duca, apoi soţia lui Ni-colae Costin, şi la p. 98, n° 92. La n° 64. Pentru Bilăi, începătorul neamului, v. Hurmu-zaki, XI, tabla. Pentru feluriţi alţii, Doc. Bistr., II, pp. XI şi 146. Bilăi cel de al doilea, Vornicul de Cîmpulung, luase deci pe fata Uricariului Mihăilescul. Cf. şi ibid., I, p. 25 şi urm. De la el pornesc Gligorasco şi Ionaşco. Buhăi-eştii se ridicară la boierie în secolul al XVIII-lea, pe la mijloc. La n° 65. Ştefan Luca nu pare să fie Vistiernicul, sfetnicul lui Dimitrie Cantemir, cumnatul lui Neculce. Biserica Domnească e, fireşte, cea din Botoşani, şi tot de acolo e şi protopopul. La n° 68. La Hotin nu erau Vel Căpitani, în vechile timpuri, ci pîrcălabi. în 1713, cetatea fu pierdută pentru Moldova (v. Chilia şi Cetatea Albă, p. 246). La n° 69. Se pare că de pe la 1700 şoltuzul de Şiret fu înlocuit cu un căpitan şi ispravnic. Pentru Ropcenî, v. tabla la Doc. Callimachi. La n° 70. Pentru neamul Zosineştilor (Başoteşti), v. mai sus, pp. 592-3. De însemnat Pancul ca Vornic de Botoşani (tot numai unul). Scoţînd din închisoarea de laVarnape Maxut, în 1712 încă, Nicolae Mavrocordat îl puse Vornic de Botoşani (Axintie Uricariul, p. 137). Pe acest timp însă, Vornicii de Botoşani erau doi (Doc. Bistriţei, II, p. 100). www.dacoromanica.ro 662 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE La n° 71. Cf., pentru Pătrăşcan Tăutul, a cărui descendenţă se dă aici, mai sus, n° $2. Vel Spătarul trebuie să fie loan Păladi, precum se vede din adausul la n° 37. Cf. şi n° 76. La n° 74. Cf. cu n° I, p. 5 din Doc. Calliniachi, II. La n" 75. Cf. n° 60. La p. 230, nota 1. Pe loan Talpă sau lonaşco îl aflăm ca Vornic în Cîmpulung şi la 1639. V. Doc. Bistriţei, I, p. XCVII. La n° 77. Pentru Constantin Zbiera, v. maî sus, p. 589. Raportul de hotărnicie, care provoacă dania, se află în Doc. Calliniachi, II, pp. 5-6, n° 6. La n° 78. Hotinul era acum o cetate turcească. V. şi n° 68, dar în acest serhat, ca şi în celelalte, Domnii Moldovei îşi ţineau represintanţî, capuchehaiele. Aici ca şi la Constan-tinopol, ei erau aleşi dintre Greci. în ms. Czartoryski 605, p. 300, se cuprinde un raport grecesc al capuchehaielelor ţari-grădene, — printre care şi acest Diamandi — căruia-î facem loc aice, pentru raritatea maî mult decît pentru însemnătatea Iui: ’Ev8tu|iuxaxE, 6'}u^°TaTE y-'h rcspKp'/VEOT'/.Ts abf)Evxa XYJ? MoX-oo|j.TCoo‘|'ăavta?, xâjv bcj/oXoxYjv goi? SooXty.o? TCpu>ay.ovoop.EV v.aî âa-îtâţopEV xyjv os£tâv oo? yEÎpov, bEoppEvot y.bptov xbv Qeov nai xyjv uizspafvov auxou pvjxspa vâ oy.Eîtot nat vâ StaipYjXâxxi ev EuxoyEta, pav.poYjp Epsoatv’ vtaî îxâaY] yapâ. TI abxou 0EÎa yâptxi oYEtsvopEV pbypt xou vuv. 'AUo îxapf/v.aXXtup ev ou0evxo. oxe va XafiExai xyjv eioyjgiv sic xâ? Goptpopb? otîoo pa? egive[3igo.v yj ev-StuţtuXYj? xyj? EîtapOYYoXExEV xou? y.oîtYj-y.E'/ayiâbE? xyj? oxt vâ pa? •rjy.âpoov x-ijv suyaptoxYjaiv ei? xb oXyjyov îxoXXyjv bixou va eirpsitEV ETXixa ixtysvoippîv y.al bpEÎ? Stă vâ XâpiopEV xyjv xtaoxvjv yâptv, pâ? âîxovtp’.fhv.av oxt vâ sfytupsv xyjv âvapovrjv, eîxyjxo. sîjxtyoiv v.ai EitaxopOoaov biy.s? xb? ptyaVEt? viat pa? egiv.ogov ei? pooCobpaYo xb fpTtpouiu (sic) xb âixoSiGtopsvov, y.al ei? xb pvtâviov, ui? âoiy.oo?, ■/tai x't vâ oa? ypâtpopEV, ab0EVxa vxoXXY)j(povsp.EVs, io rcapaîrâvo, (ii? xoaov sytpsoaav vtal iov? Oâvaxou pa?, y.at, pâjv yjOsXovxoi? 6 eîxou-pâvio? 0eb? xâjv xtaoxtv O’Giy.oy.piaîa.v, evxpiuipxaţEV ’i) yâpt? xou, y.al sbpsSi xou vuv pEţ-rjpi 6 «Eyaytâ?, (fără dată). www.dacoromanica.ro 664 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE din acest act, şi Moldoveni prinşi pentru răzbunare. La 4 Maiu 7211 (1703), se vinde Cotrocenilor un Ţigan, de către «lordachie sin Apostul căpt. ot Trotuş» (Arch. Statului, Co-trocenl, p. lii, 9). La n° 89. Pentru Varlaam Ursachi, v. mai sus, p. 583. De aici se vede că Maria lui Dumitraşco, fiul Vistiernicului Ursachi, era fata Alexandrei lui Nicolae Ureche : ştim însă (Ta-noviceanu, în Arch. soc. şt. şi Ut., IX, p. 234) că această Alexandra luă pe Alexandru Buhuş. La n° 90. Cf. Doc. Callimachi, II, pp. 7-9. La n° 91. Asupra lui Manole negustorul, v. Doc. Callima-chilor, II; mai departe, p. 417 şi, în cap. XIII, documentele moşiei Şerpeniţa. — Ienachi starostele de Cernăuţi e Ienaca-chi Milo (Ist. Ut. rom., II, p. 492). La n° 94. V. mai sus, p. 660. La marturî: Teodor Paladi era un boier învăţat, ca şi fratele său Constantin. Mai multe scrisori dela ei se cuprind în ms. Czartoryski 619. Anume; 1. Pp. 85-7. Iaşi, 23 Iulie s. n. 1740. «Constantinus Palladi» către Giuliani. Mulţămeşte pentru el şi fratele său Nicolae (?), cărora li se trimesese o scrisoare. Mai cere «el noto balsamo». Nu-î poate trimete cafea, neavînd de cea bună. «Passando il cichino per tre piastre ed una slotta». E pomenit şi «il nostro IU-mo signor fratello Gran-Thesoriere». 2. P. 89. Aceiaşi dată. Scrisoare de civilităţi către acelaşi, de la «Theodorus Palladi». 3. Pp. 99-100. Iaşi, 20 Novembre st. v. 1740. Constantin Paladi către acelaşi. Civilităţi. în P. S.: «Li noştri inchini all Illma Madamoiselle, la quale riveriscono llllmi suoi pa-renti e tutta generosissima parentella». La 3 Maiu 1740, 'A. EapatCăţ anunţă lui Giuliani că a sosit la Iaşi, de unde va pleca pentru misiunea ce i s’a dat. în P. X. grec, despre drum şi afaceri, se pomeneşte şi 6 aiviop IlaXăSY] (pp. 65-6)- — Cf. Tanoviceanu, în Arch. soc. şt. şi Ut. din Iaşi, I, p. 51 şi urm. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 665 La n° 96. Antioh Carageă Vornicul de Botoşani e cel pomenit până acuma de două orî, la pp. 663 şi 664. în ms. Czartoryski 619, pp. 499-500, se află o scrisoare a lui, iscălită «Antiocho Caraza», către Giuliani; Ortachioi, 15 Octom-bre st. v. 1743- îl dojeneşte, cam înţepat, că nu-î mai dă vechile dovezi de prietenie. Amestecă citaţii turceşti. Răspunsul să-l adreseze «alia casa del suo signor socero». în ms. 621, pp. 334-5, ’A. RotparCă? scrie, «adi 1755, 28 di otto-bre», lui Giuliani, pentru întorsul solului polon la Poartă şi găzduirea lui: «cioe la gran casa che e sopra la strada, dove habito io, e le altre quatro, che sono indrio di questa casa; le quali sono commodissime, avendo le due dette case quatro camere e le altre due, tre, e tutte quatro in un cor-tile». în indicele, contemporan, al culegerii, scrisoarea se dă ca: «lettre du staroste de Czarnowiec au meme». La n° 98. Deci încă din 1743 era alt Vornic: Necula la Botoşani. Pentru acesta, v. şi n° 109. La n° 99. Dumitraşco Clucerul e Calmăşul, fratele lui Ioan-Vodă Callimachi. El fusese însuşi Vornic de Botoşani, în 1738 (v. Doc. Callimachi, II, pp. 8-9, n° 13). La n° 103. Andonachi Vornicul de Botoşani se află şi în-tr’un act din Maiu al aceluiaşi an (Doc. Callimachi, II, p. 9, n° 14). Cf şi mai departe, n° 104. La n° 109. Acum apar întăiaşi dată, la 1745, şi tîrgoveţii jidovi ai Botoşanilor, cari erau să cucerească apoi oraşul. La n° iii. Pentru «feciorii Meicăî», v. Doc Callimachi, II, cap. IV. La n° 112. Logofătul e Andrei Donicî. Burghele Armaşul a trebuit să fie Vornic de Botoşani la începutul secolului, îl aflăm ca biv Vel Armaş în 1720 (Doc. Callimachi, II, p. 5. n° 5). La n° 115. Anania Vornic de Botoşani urmează lui Andonachi şi Dimitrachi. Cf. şi n° 134. www.dacoromanica.ro 666 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE La n° 116 Pentru Manolachi Costachi, v Doc. Callimachi, I şi Prefaţa. La n° 117 Hotarnica pomenită e resumată în Doc. Cal-hmachi, II, pp. 15-6, n° 32.—Pentru Vasile Razu, v. ibid., voi. I. în ms. Czartoryski 621, p. 193, se află o scrisoare francesă, către Giuliani, a luî Grigore Razu, cu acest cuprins: Monsieur, Cu matm il eat arnve un tchuhadar du Zaim-Agha de Cun^tantinople, a\ec uu ferman hitabend au Pacha et au Zaim-Agha, j'espcre qu'il sera selon uoa souhaits, et dcmain â bon revoir. J'ay rhonncur d’estre par-faitement, Monsieur, Votre ties-humble et tres-ubei^atit servitcur Grejone Razo. I)e Ilotin, le 23 decembre 1755 Cf. Iorga, CăiaioJÎ'j ambasadori si misionar?\ p 30 si urm La n° 119. V. mai sus, p. 649 şi urm. Cf. Papadopol-Cali-mah, p. 127, care citează acte de acelaşi fel de la Domnii Grigore Ghica şi Constantin Racoviţă. La n° 120 Deci luî Anania îi urmează ca Vornic de Botoşani Tudorachi. V. şi n° 123. De şoltuz nu se mai vorbeşte mult de la 1700 încoace, aici ca şi în restul oraşelor şi tîr-gurilor Moldovei. Dar în 1751, un Timuş Mărza, un Costan-din Mihaî, foşti şoltuzî (nle 117, 129) Menţiunea soltuzului de Iaşi, la n° 133. , sat îl Obediţî, care «au fost sat domnescu, cumpărat de răposatul Mihaî-Vodâ pre bani de la Visteriia Domnii Mealfe]». Acum însă, «cănd aii fost acum, în zilele Domnii Mealfe], pre vremea cănd am mersu Domniia Mea cu oastea Ia Schindăr-Paşă, păn tfajra Moldovei, cănd am fost Domniia Mea pe apa Putniî cu tabăra >, Domnul vinde satul cu 360 de ughî, — «pentru nevoia Domnii Meal e] şi pentru greutatea ţărăî şi pentru multă cheltuialfă] ce s’au întâmplat Domnii Mealfe , cu oastea». Boierii sînt şi cei din alt act al aceluiaşi, din col. Gr. P. Olănescu (16 Iunie 7125), prin care se face o întărire lui «Stancîu», pentru o moşie pierdută prin «deaşu-gubină». Ei sînt: Dumitru Ban, Crstea Vor., Isiica Log., Stiriano Vist., Paruş safi Păruş Spăt., Gorgan Stol, Gligorie Comis, Mrăzea Pah., Ianiu sati Ianachi Post. Cf. Constantin Căpitanul, p. 105, nota 1: alt Divan, puţin schimbat (1618). La n° 19. Nici la 13 Mart 7128 (1620; act din Tîrgovişte pentu Stoica Vist. şi Dochia) nu era Postelnic. Acum Comis e însă Buzinca (Cartoanele Ghenadie, VII, 21). La n° 23. Lui «Preda Spăt. din Cepturoaia, nepotul Predeî Banul Buzescu din Cepturoia», i se acordă un mare hrisov de întărire ce a fost publicat de curînd, în Tinerimea Ro-mînd, I, p. 89 şi urm. Cf. şi An. Ac. Rom., seria veche, IX şi Col. lui Traian, 1872, p. 291. La n° 25. Gheorghe Vistierul e Gheorghe Carida din www.dacoromanica.ro NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE 681 Trikke, care a ajutat alcătuirea Pravile! celei mari şi a fost ucis în 1655 de soldaţi, în răscoală. La n° 29. Se pare că Hrizea Vornicul murise încă de la 1642 (v. Lit. şi artă romînă, IV, p. 403). La n° 34. Acest «jupăn Buliga», Căpitan, peri în lupta de la Finta (Ştefulescu, Tismana, ed. a 2% pp. 103-4 şi nota); un altul întemeiă, cu un frate (?) al său, schitul Buliga (Toci-lescu, în An. An. Rom., VIII). Buliga Căpitanul comandă în lupta de la Şoplea, din 1655, ca Vel Agă, tunurile pretendentului Hrizea, care-1 despica, pentru că ghiulelele nu loviau bine (Const. Căpitanul, pp. 134-5). La n° 35. Pentru Vistierul Ghinea, v. maî sus, pp. 122-4, n° 30- La n° 44. Pentru numirea lui Radu Leon, v. Iorga, Soc. Braşovului, p. 106; Despre Cantacuzini, p. lxxxii. La n° 50. Pentru Danciu Părăianu, v. mal sus, p. 646. La n° 305. Pentru sfîrşitul Craioveştilor şi acest Barbu, apoi Ban, înrudit cu Brîncoveniî, v. Doc. Cantacuzini lor, pp. LVII-VIII. La p, 307, n° 54. Ceteşte între boierii marturî: Coruia, nu «Cornia». La n° 57- încă o vînzare de moşie către Mihaî Spătarul Cantacuzino, marele cumpărător din acest timp (8 Maiii 7219=1711), în Arch. Statului, Brad, XXVI, 11. La n° 59. Ciuturoaia e Cepturoaia, leagănul Buzeştilor: acest nume e şi astăzi întrebuinţat în partea locului. Pentru Matei Buzescu şi mamă-sa, Elinca a lui Radu Banul, v. mai sus, n° 33. Cf. şi nle 61, 63, 73 şi facsimilele acestui ultim n'. La n° 65. E cea d’intăiu menţiune, cunoscută mie, a Bi-beştilor. V. şi maî sus, p. 149, n° 87 (Ion Bibescu). Şi pentru Săuleştî, Barbu Săulescu, v. ibid. Cf. şi maî departe, n° 68. La n° 66. Radu Iliaş iea pe o fată a lui Constantin-Vodă www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 685 Brîncoveanu. Nunta se făcu la 6 Novembre 1692. V. Ist. Ut. rom., I, pp. 342-3; Cronicile muntene, p. 31. La n° 73. Mihai, fratele Banului Vintilă Corbeanul şi al lui Dumitraşco, fu amestecat înnainte de aceasta într’o conjuraţie împotriva Brîncoveanuluî. V. Ist. Ut. rom., I, pp. 342-3; Cronicile mutitetie, p. 31. La p. 311, nota 1. Dosoftei de Ierusalim fu îndreptătorul ortodoxiei şi oaspetele multă vreme al lui Brîncoveanu. Diichiti e povestitorul campaniei din Morea (Arch. romînească, II): el pregăti şi căderea lui Brîncoveanu (Ist. Ut. rom., I, p. 186). E vorba apoi de Mitropolitul Heracleii şi de Hrisant, nepotul patriarchului Dosoftei. Marele dascăl al Fanarului, Spando-nachi, e menţionat în Ist. Ut. rom., I, pp. 33, 44. Domniţa lui Dimitrie Cantacuzino, fost Domn al Moldovei, se chema Elena. V. ibid., p. 256, nota 3.— Altă însemnare a lui Brîncoveanu, mai sus, pp. 126-7, n° 46. La n° 75. Amza e acelaşi nume cu Hamza, pe care l-au purtat boieri romîni în secolul al XVI-lea. V. Hurmuzaki, XI. Cf. şi n1 77. La n° 77. Constantin Cepturoianul e Buzescu de la Cep-turoaia. La n° 79. Un Cîmpineanu, Vasile, fu omorît de Seimeni la 1655. De la acest Căpitan se pogoară apoi acest neam. După acest Manta Cîmpineanu, ce trăi în Oltenia supt Nemţi, alt Cîmpineanu ieşi înnaintea altor Nemţi ce intrau în Ţara-Romănească la 1788 (Doc. Ca?itacuzinilor, p. 313). Acesta poate să fie Scarlat sau Constantin, fii ai lui Pantazi şi nepoţi ai lui Manta. Manta ţinea pe Caliţa (diminutiv de la Calea), fata lui Drăghici Cantacuzino, iar soţia lui Pantazi era o principesă, fata lui Constantin Cantemir beizadea, nepoata de fiu a lui Antioh-Vodă. V. Gen. Cantacuzimlor, locurile arătate în tablă. Din actul nostru mai aflăm şi pe Pîrvu, frate al lui Manta. Drăghici şi Şerban-Vodă Cantacuzino fiind fraţi, reiese că, în adevăr, Caliţa era vara lui www.dacoromanica.ro 686 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE beizadea Iordachi, fiul lui Şerban, iar fiii ei rămîn nepoţi de vară beizadelei. La n" 8r. De la Cernica Ştirbei pană la acest Ilie, trăind în Oltenia Austriacilor, dezvoltarea neamului Ştirbeilor se înfăţişează astfel: La 1653 găsim un Clucer Ştirbei (mai sus, p. 184, n" 33). După cincisprezece anî, o văduvă, Maria, şi doi fii, Andronic şi Cernica, precum se vede dintr’un act de la 24 Maiu 7176 (1668), cuprins în Condica Horezului (la Academia Ro-mînă, p. 40). Pe acelaşi timp alt Cernica Ştirbei era Mare-Vornic, iar un Radu Ştirbei, Logofăt. Radu e un boier foarte bine cunoscut: el iscăleşte şi supt actul de fundaţie al şcolii din Cîmpulung, la 8 Ianuar 1669, împreună cu ceilalţi boieri ce mersese la Ienişer pentru a-şi cere ca Domn pe An- tonie-Vodă din Popeşti (Cron. lui Const. Căpitanul, p. 160, nota 2). îl vedem cumpărînd de la Elina Cantacuzino, bă-trîna Postelniceasă, o moşie, pe care o dă pe urmă înnapoî, primindu-şî banii ce plătise (Doc. Cantacnzinilor, pp. 95-6, n" xxxvi). El făcea parte din tagma duşmanilor familiei pe care o conducea Elina, şi cronicile-1 pomenesc adesea, în acte inedite, îl găsim la 28 Decembre 7188 (1679), supt noul Domn Şerban Cantacuzino, ca Vistier, unul din mulţii raliaţi ai acestei temute Domnii cantacuzineşti (Arch. Statului, Cotroceni, X, 13). Şi în anul următor (Octombre) găsim pe Ştirbei Vistierul (ibid., n° 18. Dar la 15 Decembre 1679, iscăleşte «az Radul biv Vel Co[mis], Ştirbeaiu»), Radu e martur şi la vînzarea de moşie din 24 Maiu 7176 (1668), în actul pentru care el iscăleşte: «Radu Log. Ştirbeiu» (Condica Hurezului, în Bibi. Ac. Rom.). La 10 Mart 1689, «Cernica Şterbeaî Vel Arm.» vinde Cotrocenilor nişte Ţigani: «şi la măna părintelui egumenul Dionisie de măn[ă]stirea Micşuneştiî, a dumnealui răposatului tatei, lui Dumitraşco Sărdariul, cum să s ştie că, lăsând dumneaei mama Dospina Sărdăreasa, la vreame de petre-caniia ei, la mănăstirea dumnealor, ce scrie mai sus, nişte www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIC CULTURALĂ 637 Ţigani», etc. (Arch Statului, Cotrocenî, XXXIV, 22). La 1691-2, aflăm doî Ştirbei tineri: Constantin, Comis, apoi Clucer, şi Armaşul Cernica (acelaşi cu fiul Marieî din Izvor) (Doc. Cant., pp. 153-4, n° LXV). Maî tîrziu, «Cernica biv Vel Armaş, împreună cu jupăneasa mea Mariia şi cu fecoriî meî Drăghic vt. Spatar şi Tudoru i Şărban», vînd moşie la Sărariul, în sud Saacu, rămasă de la strămoşul nostru Cernica Vornicul din vremea Iul Radu Şerban]... Fiind [eu tot ispravnic la acastă sfintă mănăstire [Cernica, întemeiată de Vornicul pomenit]». Semnează «Cernica biv Vel Armaş Ştir-beaiu, Mariia Armăşoae, Drăghicî vt. Spăt ar], Tudor, Şărban». La i1" Iunie 7204 (1696), Brîncoveanu dă către mănăstirea sa, Hurezul, ocna (sic) satului [Aninişl . . ., cît au fost partea Hriziî biv Vel Vist. [Popescu] şi a Daneului Pah., feco-rul Neaguluî Com[fs din Bueştî, şi a jupăneasiî luî, Chiajneî, fata Parascliiveî Post., nepoata Cernicăî Vornicul» [e vorba de Paraschiva Cocorăscul, ce ţinea pe o rudă a Buzeştilor; maî sus, p. 3031 n° 50]. în 1696, Constantin Ştirbei, om «cam lung de unghii», ca şi Cernica, avuse o judecată pentru mîncătorii înnaintea luî Brîncoveanu (v. Memoriile lui Radu Popescu). Peste cîtva timp, şi Constantin şi Cernica făcură parte dintr’o conspiraţie în potriva Domnului (v. Ist. lit. rom., I, p. 308) h Ca fost Armaş se maî întîmpină Cernica şi la 11 April 1694 (Arch. Statului, Brîncoveni, III, 20). Constantin, fratele luî Radu (Xenopol, VI, p. 419, nota i), avu maî mult noroc. El ajunse Ban (răvaşe de judecată de la «Constandin Ştir-biaî Vel Ban» la 14 Maiu 1707 şi 8 Iulie 1708 încă, în Cartoanele Ghenadie, IV, 27 şi 35), şi luă parte la sfăruirea care aduse Domnia luî Ştefan Cantacuzino, în 1714. El merse apoi cu Radu Dudescu, la Constantinopol, pentru a grăbi sfirşitul Brîncoveanuluî, — o răzbunare cu lung soroc (cf. Memoriile luî Radu Popescu, în Magazin, V, p. 177 şi Cronica oficială a aceluiaşi, ibid., IV, p. 30. Cf. Soc. Sibihilui, 1 în Condica Hurezului mai apare, la 1696, Vornicul ot Scăioşi», un «Dragomir fecorul Cernicăî www.dacoromanica.ro 688 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE p. 19, nota 1). El scăpă de peirea răsplătitoare care atinse peste doi ani pe Dudescu şi pe întreg neamul Cantacuzinilor. Dar rostul lui mare între boieri se încheie (cf. şi Ştefulescu, Tîrgn-Jiil, pp. 93, 96 şi urm.), Bănia fiind luată de alt Radu, un duşman, Radu Popescu, cronicarul. Consilierul Ilie Ştirbei al Olteniei austriace, «ein in allen Stucken tauglicher Mann» (Hurmuzaki, VI; v. şi tabla analitică a volumului), pare să-i fi fost fiu. Pentru moartea lui Ilie, v. n” 109. Din neamul lui Cernica, Tudor luă pe o fată a lui Matei Filipescu, fratele lui Constantin Căpitanul (Cronica acestuia, ed. mea, p. XIV). Şerban, fratele lui, apare la n° 90. Constantin din 1740 (nlc 96, 97, 98) cată să fie fiul unuia din cei doi, al lui DrăghicI sau Tudor, şi al Despel Vistiereasa. El era privit ca nepot de Maria Buzeasca (v. nIe 99, 112), şi numia pe Banul Ştirbei din 1714-6 «moş», bunic. Că nu-î era tată Şerban, se vede din n1 101. Soţia lui Constantin e Dumi-trana de la nle 120-1. O fată a Dumitraneî, la n° 124, unde se arată ca ginere al el pentru altă fată, Ştefan Prăşcoveanu. Fiii eî silit Dinu şi Barbu (n° 125 şi urm.), sau Bărbuceanu (n° 131). Acesta e însurat cu Ecaterina sau Catinca. El nu mal trăia la 1815 (n° 143). în al XVIII-lea secol joacă un mare rol, pe la 1760, Badea Ştirbei Drăgănescu, Vistier, şi fiul lui, Nicolae (v. Gen. Cantacuzinilor, passun). Cf. Ist. ht. rom., II, p. 18. Safta «Drugăneasca» şi fiii el sînt menţionaţi în n1 103. Descendenţa acestor Drăgăneştî se poate urmări prin Hurmuzaki, X (v. p. 689). Ioan Ştirbei, Vornic în 1824, care scrie, din Braşov, la 28 Mart (fusese în ţară la Septembre 1822) lui Constantin Samurcaş, pentru un sipet cu lucruri (colecţia Tzigara-Samurcaş), e Ioniţă Drăgănescu. Cf. şi Hurmuzaki, X, p. 553- Bărbuceanu adopta pe Barbu, botezat probabil de el, fiul lui Dumitrachi Bibescu (v. n° 143). La nle 81-2. Deci Cornea Banul din vremea Brîncoveanulul are ca fii pe cel doi călugări, Vasile şi Dosofteî (acesta moare în 1747; v. Ştefulescu, Tismana, pp. 117-8, 160) şi pe al doilea Cornea (cf. şi Ştefulescu, Tirgu-JiR, p. 89), şi o fată Dumitra, măritată cu Pană Urdăreanul. O fată a lui Do- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 689 softeî, Stanca, iea pe Constantin Obedeanu (Ştefulescu, /. c.); un fiu al lui, Toma, ţine pe Manca, fata lui Gheorghe Cantacuzino beizadea Banul, şi apoi pe o anume Chiraţa, fata luî Mihaî Vameşul, un Grec (v. Gen. Cant a cuzin ilo r, p. 280 şi nota). V. şi mai sus, p. 137, n° 73 ; pp. 143-4, n° 82. Un alt fiu al bătrînuluî Cornea era Barbu, în-demnător contra luî Nicolae Mavrocordat, pribeagul la Nemţi, care «au crepat şi s’au dus la dracul» (Radu Popescu, în Magazin, IV, pp. 48, 55 şi 109). V., pentru Barbu Serdarul, şi voi. I II, pp. 228-9, 448 (în 1718, cînd el conducea afacerile oltene). Pe la 1734 un Constantin Brâiloiu e Comis muntean, apoi Ban (ibid., p. 291, n° xliii; pp. 301-2, n° LXiv). Pentru Brăiloiî mai noi, v. Hurmuzaki, X, pp. 621-3. Cf. maî sus, pp. 625-6 şi alte lămuriri maî departe, p. 318, nota 1; nlc 122, 128. La n° 83. Pentru Bulgarul Lilla, v. şi maî sus, p. 139 şi nota 1. La n° 86. V. n1 precedent. La n° 90. Maria era văduva luî Constantin Buzescu. V. maî sus, şi n° 104. Maria Buzescu şi la n° 93. Un Constantin Buzescu, la n° 99. El era nepotul Predeî. Nicolae Buzescu şi un frate, Ilie, la n,e 116, 129. Ilie are de soţie pe Maria (n° 130). La n° 93. întorsul luî Şerban Cantacuzino de la Viena e in 1684. D. M. Săulescu îmî vorbeşte de o danie făcută de acest Domn unuî Săulescu ce ar fi fost la asediul Vieneî; ea s’ar afla astăzî între hîrtiile depuse la Creditul Rural de un văr al d-sale. Pentru Milescu, v. maî sus, p. 605. La n° 103. Pentru începutul bisericii Şelarilor, v. Ionnescu-Gion, Istoria Bucureştilor, p. 205. Cf. Gen. Cant., p. iii. La n° 104. Afenduli e capuchehaiaua din Bender, care a scris aicî un opuscul despre Carol al XlI-lea. — V. Ist. Ut. rom., I, p. 38, nota I; p. 469 şi nota 3. La n° 105. Mihaî Cantacuzino, ce-şî începe astfel cariera, e scriitorul cunoscut. Cf. Ist. Ut. rom., II, pp. 119-20. Pîrvu 66549. Vo!. V. www.dacoromanica.ro 44 690 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE e fratele luî Mihaî. Pentru Şerban din notă, v. Doc. Cant., p. 252, n° xxix; Despre Cantacuzini, pp. CLIH-IV. La n° 108. Acest act e să se compare cu acela din Doc. Cantacuzinilor, pp. 251-2, n° xxvn. Radu Cantacuzino era fratele lui Ştefan-Vodă (v. epitaful ibid., p. 333, n° iv). Cf. Despre Cantacnzinî, p. cxlv. Safta, fiica Stancăî, fusese măritată cu Barbu Văcărescu (Gen. Cant., pp. 324-5), apoî cu Logofătul Negel, în sfîrşit, cu un Grec, Pantazi (ibid.). în act iscălesc ceî trei fraţi: Pirvu, Mihaî şi Răducanu Canta-cuziniî, şi alt Pîrvu, pentru care v. Despre Cantacuzinii, p. CLIV. Cf., pentru ambele femei, n° no. O fată a Spătarului Mihaî Cantacuzino luase pe Serdarul Constantin Argintoianu, tatăl luî Dinu (Gen. Cant., pp. 349-50). La p. 327, nota 1. Hrisovul luî Antonie-Vodă se află şi în Uricanul, IV, p. 363 şi urm.: e din 1669. Pentru hotă-rîtul ţeriî de către Turciî din raiele, v. maî jos, p. 473 şi urm. La n° 125. Vistierul era Mihaî Cantacuzino. V. Ist. lit. rom., II, p. 121. La n° 136. Mama luî Dinu Creţulescu era o fată a luî Brîncoveanu-Vodă. La n° 142. Manolachi Brîncoveanu fusese şi el însurat cu o Moldoveancă, Zoiţa Sturdza (Gen. Cant., p. 349). VIII. Carte de porunci şi socoteli a luî Constantin-Vodă Brîncoveanu. Tot capitolul e de comparat cu condica tipărită de Ari-cescu în Revista Istorică a Archivelor, I (1873). Condica noastră a venit la Academia Romînă între manuscriptele ce se păstrau la Seminariul Central. Ea se alcătuieşte din două părţî: una dă porunci domneşti din anul însemnat în titlu, adăugindu-se apoî, pe foile rămase goale, alte porunci maî tărziî, pănă şi din Domnia luî Nicolae Mavrocordât; alta înfăţişează încasări şi cheltuieli de ale Vistieriei din aceiaşi www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 691 ani ca şi în Condica, mergînd de la 1694 pănă la 1704, pe care a dat-o la lumină Aricescu. Deosebirea între aceste două registre de însemnări financiare e că aici se înseamnă numai titlurile, «condeiele» cheltuielilor, pe cînd dincolo se intră foarte pe larg — de aici neobişnuitele proporţii ale volumului — în cele mai mici amănunte de încasare. Pe lîngă aceasta, în Condica tipărită se cuprinde şi lista complectă a sumelor ieşite din Vistierie, pe cînd dincoace avem a face iarăşi numai cu însemnări scurte ale Vistierului. Această deosebire se vede, de altmintrelea, şi din titlu : registrul nostru nu e, la dreptul vorbind, o condică, întreagă şi îngrijită, ci numai un memento, un manual, un anatefter pentru dăjdile «aruncate» şi orînduielile ce le întovărăşesc, arătîndu-se şi felul cum ele trebuie să se «scoată» şi să se strîngă. E, în-tr’un cuvînt, cel mal vechiu manual al funcţionarului fiscal. Mal adaug că în Anatefter se înseamnă cheltuielile obişnuite: lefi, bacşişuri ale Curţii, care lipsesc în condica oficială, unde în schimb se notează toate cheltuielile afară din obiceiu. In sfirşit, socotelele de faţă merg mal departe decît cele cuprinse în Condică. La p. 338. Ianachi Clucerul e Văcărescu. — Pentru oraşul Flori, v. mal sus, pp. 605-6. V. şi la p. 350. La p. 339, nota 1. Pentru Dindar, v. mal sus, p. 632. La p. 340. Pîrcălabî erau şi la Tîrgovişte pe acest timp, ca şi în celelalte oraşe. La 15 Maiu 7224 (1716), Barbul Gre-ceanul biv Vel Stolnic afieroseşte către biserica Grecilor un loc luat de la «Ianache pârcălabul Tărgovişteanul» (Arch. Statului, Brad, XXIX, 10). Dar aici era şi un Vornic de Scaun (v., pentru asemenea Vornici în Moldova, mal sus, p. 657) La 4 August 7214 (1706), dă o moşie Cotrocenilor «Gligorie Băleanul, Vornic Scaunului Tărgoviştin (ibidCo-troceni, lvii, 48). r Cf. Radu Popescu. Cronica, p. 141 : cAnatefterunle ale anilor trecuţi». www.dacoromanica.ro 692 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE La p. 348. Pentru vînatul peştelui în bălţi, v. porunca din 12 Ianuar 7186 (1678) a lui Duca-Vodă către satul Flocoşiî, «ori slujitori, ori ţărani, orî Roşî, ver-ce oameni veţi fi lă-cuitorî în prejurul heleşteuluî lui Pană Pah[arni]c>. Acesta spune «cum că v’aţî pus dă şădeţi în spinarea heleşteuluî, şi-l vânaţi în toată vremea, şi furiş, şi făţiş», înfăţişînd şi o carte de la Vălcul biv Vel Vornic-Cei prinşi cu aceasta vor fi aduşi, ca «nişte hoţi, aici, să petreacă nevoe, ca nişte oameni răi şi neascultători a porunca Domnii Mele» (ms. 26a la Ac. Rom., P 42 V°). La 13 Decembre 1632, Mateî-Vodă scrie «năvodarilor care vînaţî peşte în balta sf. mănăstiri de la Sf. Troiţă, aciia în baltă» (Bibi. Ac. Rom., doc. 18/XI). La 30 Octombre precedent, el liberase «satul Chiseleţul şi cu balta lor, carele este al sf. mănăstiri de la Sf. Troiţa», «de către stolnici şi de către vameşi de la Cornăţelu [fost oraş : «oraşul Cornăţel»: 16 Dec. 1631; ibid., doc. 68/XLII]. . . Nici să vîneze gîrla». Dreptul acesta-1 va avea numai mănăstirea şi pîrcălabul pus de dînsa: «să aibă a judecarea şi a-î globirea, cum au fost şi mai de ’nnainte vreme» (copii cu litere latine). Cf. şi doc. 17/XI (tot aşa). La p. 349. V., pentru Istrati Florescul, Ilie Nicolescu, în Rev. Romînă, IV şi aici, mai sus, p. 632. La p. 359. Constantin Băleanu, fiul lui Grigore, purta numele Brîncoveanuluî; el îi fusese dat de Domniţa Ilinca, fata acestuia, la botez. Mai tîrziu, Constantin Postelnicul luă pe Domniţa Smaragda, sora Ilincăî. V., pentru el şi întreaga lui familie, Cronicile muntene, p. 36 şi urm., Ist. lit. rom., pas-sim. Astăzi d. G. Gr. Cantacuzino posedă cea mai mare parte din Archiva Bălenilor. Cf. şi Documente privitoare la Constantin- Vodă Brîncoveann, p. 170 (pentru nunta Smaragdeî). La p. 360. îndreaptă în parantesă «1714», prin 1724. Porunca e din a doua Domnie a lui Nicolae Mavrocordat. La p. 363. Vlădica de Pogoniana stătea în ţară, în rîndu-rile clericilor miluiţi de cucernicul şi darnicul Constantin-Vodă. El era duhovnicul Safteî lui Constantin Stolnicul Can- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 693 tacuzino. Am tipărit în Operele lui Constantin Stolnicul, pp. xxxrn-iv, după originalul, ce se păstrează în Arch. Statului, o scrisoare a Safteî către dînsul. Acum mal pot adăoga unele lămuriri. La 14 Februar 72ii (i7°3)> se face o vînzare către «părintele Eftimie, episcupul de la Bogoniani, car[e] iaste aici, labes[e]rica Grec[i]lor, în Buc[u]reştî» ; marturi: rewpY'.o? Jtpoyjv arâponra? şi Istrati Croitorul. Altă vînzare către el la 26 Decembre precedent; martur fiind Vhq-[6(yq~ jMraxâXv)c (Arch. Statului, Brad, XXIX, 7, 8).—De pe acest timp se păstrează în cartonul Documenti greci din Archivele vene-ţiene un mare număr de scrisori pornite din I aşi şi din Bucureşti către Pano Glyky şi Pano Strati, aşezaţi în Veneţia Ele se întind între anii 1696 şi 1699, vin de la Spiru Pano, afară de două, care sînt iscălite de Nicolae Pappa, adresate fiind lui Nicola Caraiani, cunoscit şi din alte locuri (Hurmu-zaki, IX2 şi Esarcu, în Rev. p. ist., arch. şi fii., an I, voi. II. p. 145 şi urm.)l. Se mal pomenesc %i>p Xvjvo; din Sibiiu, y.'jp Y'.orjŢqz âvvj'Ji'.w? ton Kap.apânyj, din Bucureşti, vărul '/.op Mâvoţ, Domnul însuşi: 6 s'zXa[i7rporaxd? p.a?. Se cere din Veneţia : mătasă, Cc/.izpyyqvM, se trimet baloturi de lînă, etc Scrisorile, pe care le-am străbătut pe toate, nu merită nici publicarea, nici o menţiune mal întinsă. Cf. şi voi. IV, pp. 76-9. Cf. însă şi p. 85, nota 1. — în Arch. Statului, Brad, XXIX, 4-5> se văd vînzărî, din 1693, către «Mihaiu gramaticul ot Ianina». — La 1691, se afla în Bucureşti şi o cafenea turcească, ţinută de un Seimen împărătesc (tbid., Cotroceni, XXX, 1-2). Ibid. Actele Sloboziei lui Ienachi se află la Arch. Statului. O parte din ele, în Prefaţa mea la ediţia lui Constantin Căpitanul. La p. 364. Constantin Vel Clucer e Ştirbei (v. Soc. Si-biiuluî, p. 19, nota). V, şi mal sus, p. 687. La p. 369. Pîrvu Vistierul Vlădescu, ucis de Mihnea-Vodă, lasă un fiii: Şerban Pirvulovicî, care era Comis în 1688 (Doc. Cantacuzinilor, p. 111, n° liii). La 1691-2, el apare ca 1 Şi o scrisoare de ]a un zaraf ciltre Caraiani. www.dacoromanica.ro 694 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE biv Vel Postelnic {ibid., pp. 153-4, n° lxv). El mersese la. Viena în solia cea mai mare şi cea din urmă a lui Şerban-Vodă Cantacuzino (Gen. Cant., p 250, nota 1). Cf. tabla la Constantin Căpitanul. Grigore trebuie să fi fost fiul lui Şer-ban acesta. Pentru Pătraşco Moldoveanul, cf. Ist. Ut. rom., I, p. 337, nota 4. Se întăreşte prin acest loc din Anatefter că Pătraşco era, în adevăr, un pribeag. Barbu, fiul lui Şerban Vistierul, e Greceanu. Sora lui Barbur Păuna, era soţia lui Ştefan Cantacuzino, viitorul Domn (Ist. Ut. rom., I, p. 181, nota 2). în mare favoare supt acest Ştefan-Vodă, Barbu o păstră şi supt Nicolae Mavrocordat: fratele Doamnei, Ianachi, luă pe o fată a lui, Smaranda (ibid., p. 194). Cf. şi ibid., p. 210, nota 4. El înnaintă pănă la Stolnicia-cea-Mare. Se ştie că tatăl lui Şerban şi al lui Radu Greceanu, cronicarul, era Tudor Şătrarul din Greci (v. şi Doc. Cant., p. 244, n° xvi). înnainte de dînsul (voi. IV, p. CLXVlll) găsim pe Drăghici şi Fotea, fiii rluî Papa Greceanu, ce cade în lupta prin care Matei-Vodă, un duşman pentru dînsul, îşi stabili tronul. Tatăl lui Papa cel mort în 1632 perise numai cu puţin înnainte, omorît de Leon-Vodă (Ma-gazimd istoric, IV, p. 313: «Preda Floricoiul din Greci»). El ţinea pe Florica, fata lui Mihai Viteazul. Şerban din Domnia lui Brîncoveanu era şi el un ginere de Domn, fiind soţul Domniţii Ilinca. Şerban mai avu un fiu, pe Drăghicean; iar fiul acestuia e Scarlat de pe la 1770 (Gen. Cantacuzinilor). Pe acelaşi timp mai găsim pe un Bănică Greceanu (ibid., p. 347). Un omonim al lui Barbu din Anatefter se însura cu fata lui Pîrvu Drăghicean Cantacuzino. El nu mai trăia, în Sep-tembre 7208 (1699), cînd «jupăneasa Păuna Pătroianca, care am fost jupăneasă răposatului Barbului Pătroianul biv Vel Dvornic», face o danie Cotrocenilor (Arch. Statului, Cotro-cenî, lviii, 4). Numele de Pătroianu, după moşia de Scaun, fusese luat tocmai pentru a stabili o deosebire. Acest Barbu ar fi, după Genealogia Cantacuzinilor, unchiul celuilalt. Pădure Creţulescu e tatăl lui Matei (Gen. Cantacuzinilor, P- 373)- www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 695 La p. 373. La 10 Maiu 7181 (1673), se vinde un sat Iul «Tudosie gelepuluî împărătescu» (Cartoanele Ghenadie, I). IX. Documente romaneşti din Archive străine. La n" 2, p. 379. De la Vornicul Solomon de Cîmpulung s’a păstrat un răvaş, tipărit în Doc. Bistriţei, I, pp. 75-6, nu oi, şi altul ibid., II, p. 65, n° clxvii. Mihalache Vornicul nu e însă pomenit aiurea. La n° $, p. 382. E de pe vremea expediţiei lui Mihaî Ra-coviţă în Ardeal, 1717. Foarte rău scris, răvaşul nu se poate ceti altfel decît cum îl dăm. La n° 6. Poate să fie din acest timp. Pentru familia Negre, v. Doc. Bistriţei, II, pp. 28-9, 33. La p. 385. Cu privire la Cîmpulung şi Dorna, am mai găsit în ultima mea călătorie la Bistriţa aceste trei scrisori : O mărturie a Cîmpulungenilor, redactată în latineşte: Popa Vazila Rodnae legit literas, domino bistriciensi, lud ici primario et magistratui sonantes, dato Compologa et Doina, 10-a maij 750. Salutem plunmam dominis circumspectis liberae civitatis bislriciensis, praeprimis generoso et circumspecto domino ludici primario, et deperti-nenliae inspectori, reliquisque dominis, titulis suis dignissimis. Percepi persecutionem ibidem cuiusdam Tanasi Teloniatoris Rodnensis, prop-ter exitum huc Moldaviam absque licenţia domini Tricesimatoris et Ma. gistratus; quod nemo sic approbare potest. Solummodo unica vice in-vestigans equos, qui înde deperditi erant, et tune temporis etiam ha-buerat passuales a domino Tricesimatore et commendante, et tune semel, et ultra, vel saepius, hie fuisse, non inaudivimus. Iterato nos Compolon-genses et Dornenses confirmamus fide nostra mediante eidem, frequentius Moldaviae haud fuisse, siquidem etiam nec fuisset, et neque frumentum, multo minus quaedam pecora aut induxisset, vel eduxisset, absque duobus bobus Ionici Sandi o, qui induitu domini Tricesimatoris inducti erant, per-soluta tamen Tricesima, uti moris erat. De quibus certiorem facimus et confirmamus, Compolongenses et Dornenses testes; praeprimis ego: Ivon a Irini, Grigori a Iugi, Lupul Molejas, Constantin a Nekulij, Dumitro Fizdelle, Iuon Vatamanull et reliquis pagensibus, Ionica Sandor, Petre Deaku, Gavrilu L.akatusn, luon Orsati, Iuon Todoranul, Gorgica Zmun-cilla, David Zido, Compolongenses. www.dacoromanica.ro 696 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE O alta, a călugărilor de Moldaviţa, către vameşul de Rodna: Traductionis de anno 747 copia : Tanasi Teloniator ex Radna et aln incolae eiusdem loci, salutem a Deo optamus. Aliud mihi ad Dominaciones Vestras non buppetit, quam notificare raiione montis Szuhordul, quein vos hucusque depasci curastis citra omnem accordain. Hinc, cum nos pro alns praeteritis annis, quibus a vobis absque conventione et scilu nostro depascebantur, contentati sumus anno praeterito, si deinceps indigetis monte nostro, veniatis et conveniatis de eo nobiscum, ne amplius habeamus differentias; si autem nolueritis ad meundam accordam venire, nostros montes in bona pace perm'.ttitoie. IIoc significamus, et bene valeant. 15-to maij. Iuon Igumenus ex Moldavicza, et totus clerus. Şi o scrisoare domnească: Magnifici et spectabiles domini, Georgiul Czikovanu], incoîa campolongensis, subditus Moldaviae prin-cipatus, cui regendo, divina favente clement ia, prmceps sum praepositus, supplici libello ante tribunal meum mihi exposuit, ipsi ante duos quasi annos hinc in Transylvani?m ad comitatum thordensem, cum ammali-bus et alns rebus vendentlis, profcctum fuisse, et lUa bona ipsi propria, cum tune nulla vendencli esset occasio, bona fide diversis hominibus tra-didisse ac in eorum mambus, ut ipsi reddant rationem, una cum pecumis, reliquisse, uti videre est ex inserta his lilteris specificatione. Ab îllo au-teiu tempore, quamvis fuit facta instantia tempore pnncipis antecessoris mei, illa bona sua non poiuisse recuperare. Quapropter vicinali modo a Dominatiombus Vestris serio requiro ut eadem, uti constituti ad exer-cendam îustitiam in îllo coinitatu, curare velint, quo supplex subditus ineus îus suum secundum aequitatem consequatur, et bona sua ad în-tegrum ipsi extradantur, ne casu contrano ob damnuin subdito meo îllatum ad supremum puncipatus Transilvaniae tribunal appellare, vel iure talionis uti cogar. Interea divinae protectioni easdem commendans. vicinali amiciţia maneo Dominationum Vcstrarum benevolus amicus : 4 I. Matheus Gica, Iassiis, 16 augusti 753 s. v. Voevoda Moldaviae. P. S. Ex mea quoque parie incolis Transilvaniae semper îustitiam administrări curavi ac detnceps curabo Magoificis et spectabilibus dominis, supremo iudici, vicecomit:, vice-iudici comitatus bistriciersis. — in, vel Transilvania; ibi, ubi. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 697 La p. 391. Scrisoarea are aspectul foarte vechiu. E aşternută pe o bucată de hîrtie lustroasă, vărgată, groasă, de fabricaţie orientală, de un condeiu bun, cu cerneală cam ştearsă. Beî încep să fie la Tighinea de la cucerirea lui So-liman cel Mare (1538), dar, dacă avem cîteva nume de ale lor, între ele (cf. Hurmuzaki, XI; Chilia fi Cetatea-Albă), nu găsim pe Aii, ceia ce ni-ar permite o datare mal precisă. La epoca lui Mihaî Viteazul nu trebuie să ne gîndim : atunci begul era Ahmed, nu Aii, şi el, avînd şi Chilia, rîv-nind părţi din Moldova măcar, purta titlul de Sangeac, avea o situaţie de Paşă (Chilia, p. 212). Totuşi ne putem opri la o dată, din alt motiv decît vremea cînd a guvernat Aii în Tighinea. Se vorbeşte, în adevăr, de o apropiată sosire, sigură, a Hanului. însă acesta nu veni prin aceste părţi nici măcar cu prilejul luptei din 1574 contra lui Ioan-Vodă cel Cumplit (v. Hurmuzaki, XI, pp. xxv-vi). Dar în 1587, în toiul atacurilor de Cazaci, împotriva raieleî tighinene ca şi a celorlalte, Hanul Islam-Ghirai veni la Tighinea, unde-1 prinse şi moartea (v. Chilia fi Cetatea-Albă, p. 204). Deci, acest vechiu monument de limbă românească e din 1587.—Raş-covul ajunse maî târziu un apanagiu căzăcesc pentru Domniţa Ruxandra, văduva lui Timuş (voi. IV, p. cccvm, nota 8), după ce jucase un rol în luptele dintre Poloni şi Turci (ibid., pp. cxxx, ccl). La p. 390-I (Documente din Stockholm). Asemenea paşapoarte, maî vezi în voi. IV, pp. 60-1, n" lvii şi aici, maî departe, p. 511, n" 1. La pp. 392-3 (Documente din Cluj). Alte documente din această legătură de hîrtii slavone şi româneşti s’au tipărit sau resumat în voi. IV, partea I-iu, sau în notele la ediţia lui Constantin Căpitanul. Ele mi-au fost semnalate de d. prof. Ferenczy Zoltân, director al Bibliotecii Universităţii din Budapesta.— Pentru Grigore Maior (Maier) şi vicariul Popovicî de Hondol, v. Ist. lit. rom., la numele lor. La p. 393, Cernăuţi, n° 1. Bănila ajunse pe urmă a familiei Turculeţ. www.dacoromanica.ro 698 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE La p. 394, n° 3. Acest episcop de Rădăuţi e, fără îndoială, cel d'intăiu cunoscut: loanichie (Melhisedec, în A?i. Ac. Rom., VII, p. 267; menţionat aici în 1480). Cf. Uncariul, XVIII, p. 58 şi urm. — No. 5 Un boier muntean din secolul al XVII lea, supt Şerban Cantacuzino, se chiamă Curuia. La p. 395, n° 5. De apropiat numele diacului Crimcovicî şi al Mitropolitului Anastasie Crimcovicî de la începutul secolului următor. — La n° 7. Pentru Varticovicî, v. mal sus, pp. 611-2. La p. 396, n° 3. Cererea cea mare de bani a Turcilor s’a făcut, de sigur, cînd Petru Şchiopul şi-a răscumpărat Domnia căpătînd coregenţa fiului, Ştefan. V. Hurmuzaki, XI, p. lxx. La p. 397, n° 3. Pentru şoltuziî de Şiret, v.maî sus, p. 658. Cf. pp. 399-400. — No. 4. Numele de Teodor al lui Boul e introdus printr’o traducere greşită. V. mal sus, pp. 616-7. V. şi n1 următor.—No. 7. E interesant pentru că dă numele socrului lui Ieremia-Vodă, care ar fi pîrcălabul Gheorghe de Hotin. V., însă, Okolski, în Papiu, II, p. 147 : «Habuit in coniugem ex Palatinatu Transilvaniae filiam ex senatoribus primi de familia Ciamartorum (Czomortăny), Elizabeth». Se poate însă ca Ieremia să fi fost de două ori însurat. La p. 398, n° 2. Pentru neamul lui Crîstea Mihăilescul, v. şi mal sus. La p. 399, n° 1. Pentru Dobrenchi, v. Doc. Callimachilor, I, p. 433, nota 1, n° 1. — No. 6. Pentru boierii din Lucaveţ, v. Doc. Bistr., I, pp. 19-20, n° xxtll. La p. 401, n" 1. Nu înţelegem ce s’a putut traduce cu: unchiu de pe tată în fixarea relaţiei de înrudire dintre Luca Stroicî şi Miron-Vodă Barnovschi. Dar înrudirea era strînsă, şi ea resultă şi din aceia că în testamentul său (Arch. ist., I2, p. 189), Miron se îngrijeşte de orfana rămasă pe urma lui Ionaşco Stroicî. însă Ionaşco era fiul Păscălinei şi al lui Luca (Hurmuzaki, XI, p. 909). La p. 402, n° 3. Pentru altă fată a lui Nicolae Ureche, www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 699 fratele luî Grigore, v. maî sus, p. 575.—No. 4. Apostol e Catargiu (v. maî sus, p. 586 şi p. 403, nota 2). Acest Dră-ghinicî trebuie să fie rudă cu Eni, ce a fost Hatman al Ucrainei, în numele luî Duca-Vodă (v. maî sus, p. 586). La p. 403, n° 5. Pentru Ilie Sturdza, soţul Safceî, v. maî sus. p. 619. — No. 6. Pentru Hăbăşeştî, v. maî sus, pp. 618-9. La p. 404, n° 3. Nicolae Vistierul e Buhuş —No. 5. Pentru familia Rugină, v p. 621. La pp. 404-6. Pentru Turculeţ, v. maî sus, pp. 5 84-5. La p. 405, n" 3. Pentru Ursachi, v. pp. 582-3 şi pentru Abăza, p. 617. La pp. 405-6. Actul din 1704 e extrem de important, de oare ce Catrina, fata luî Iordachi Cantacuzino I-iu, şi a Alexandrei luî Gavrilaş Matiaş (pe p. 406, rîndul 5 de sus, trebuie a se ceti «eî», nu «luî»), văduva unui Vistier, mama unuî Agă Ioan şi a uneî fete măritate cu Ştefan Luca, e Catinca Neculce, mama cronicarului. La p. 407, n° 2. Cf. numărul precedent şi maî sus, p, 75. La p, 408, n° 2. V. şi maî sus, pp. 108-9, n° 138; maî jos, p. 410, n° 4.—No. 5. Pentru Ursachi, v. maî sus, pp. 582-3. Tot aşa pentru n1 următor şi pentru n# 2 de pe p. 409. La p. 410, n° 2, pare că trebuie a se ceti Ursachi Vel Vistiernic. Maî v. p. 412, nle 2, 3; p. 420, n° 5. La p. 409, n° 2. S’ar părea că Maria luî Dumitraşco Ursachi era o soră a luî Neculce şi a nevestei luî Ştefan Luca. Dar aceasta din urmă se chema şi ea Maria; aşaîncît cum-năţia pare să fie de veri. V. si maî sus, Ia pp. 405 6. Din documentul tipărit in Gen. Cantacuzinilor, p. 366, nota 2, se vede că altă soră, Sanda, luase pe Done Vistierul muntean (mama luî Ienachi Văcărescu fiind o fată a luî Done, resultă că aceşti doi fruntaşi scriitori aî secolului al XVIII-lea erau înrudiţi).—No. 6. Acest Iordachi e al treilea (v. maî sus, p. 591). Tot el e şi cel de la p. 410, n° 3. www.dacoromanica.ro 700 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE La p. 410, n° 4. Pentru Hurmuzăcheştî, v. mal sus, p. 663, şi p. 421, n° 4; p. 423, n° 3. Semnătura lui Chiriac Sturdza Spătarul trebuie să fie rău cetită de traducător. El e, de fapt, bunul Caramanlîuluî. La p. 411, n° 5. Cf. Cernăuţeniî de pe p. 71 şi p. 413, n° 5 ; P- 415. n° 2; p. 416, n° 6; p. 421, n° 7. —No. 9. Pentru Iordachi III Cantacuzinc, v. şi maî sus. La pp. 418-20. Cf. Tanoviceanu în Prinosul Sturdza, p. 414. La p. 422, n° 2. V. testamentul luî Ioan Bogdan, tipărit de d. I. Tanoviceanu, în Noua Revista Romînă, I. No. 4. V. Documentele Callimachi, I, cap. 1 ; voi. VI, cap. 1. La p. 423, n° 4. V. Documentele Botoşanilor. Logofeteasa Răzoaia a rămas în amintirea Botoşănenilor. Un refus se exprima şi astăzi figurat prin «din gardul Răzoaiî», al unei vii ce trebuia să fi fost deci foarte bine păzită. La p. 425, n° 2. Cf. voi. I-II şi aici, cap. XI. La p. 426, nle 4-5. Cf. maî sus, pp. 417-8. La p. 427, n° 4. Cf. maî sus, p. 402, n" 3. La p. 428, n° 7. Pentru Micleştî, v. maî sus, pp. 53-4, n° 244. Deci Micleasca de acolo era fata cronicarului Dubău. La p. 430, n° 3. Pentru Şiret, v. maî sus, p. 698. X. Documente muntene din colecţia d-luî Emanuil Bibescu. La n° I. Divanul e tocmai acela din documentul analisat în Hurmuzaki, XI, p. 893, n° 2. La n° 2. Actul are un interes fiind-că arată întăiii existenţa unei surori a luî Petraşco cel Bun, jupăneasa Cîrstina dînd şi numele unuia din fiii ei, Badea, apoi pentru că zestrea acesteia se dă de Radu Paisie, aşa încît descendenţa luî Petraşco din acesta devine acum sigură. — Dobromir Banul a fost tăiat de Petru Cercel (Magazin istoric, IV, p. 276). Mihaî fiul acestuia, muri însă de moarte bună. — Se www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 701 mal dă şi genealogia Buzeştilor, pentru care v. Istoria lui Mi hal Viteazul. Cu privire la familia luî Mihaî Viteazul, se mai pot adăugi următoarele: 1. Pentru fiica sa Florica: Tlrgovişte, 20 Maiîi 7120(1612). Radu Vodă dit lut Preda Postelnicul şi soţiei lui, Florica, fata răposatului Mihail Voevod, satul Pleşovul de sus şt de jos. Menţionaţi • Stan Păcurar, Şerbu. Boierit ca la p. 480, n° 9, dar; Vintilă Vel Vornic, Crăstea Spatar, Lupul Paharnic; Neagoe scrie. — Pergament. Slavon. — Bibi. Ac. Rom.; Cartoanele Ghenadie, VI, 10. 2. Pentru o nepoată, Tudora: Bucureşti, 10 Maia 7119 (1611). Radu-Vodă, . Călugărit văd N ec WKp'feTdd no IWKdH AK- www.dacoromanica.ro 704 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE thhSa S K>\pt\Kt\A. Fiind pribegii peste munţi, moare însă Io-van. Se pomeneşte în act şi un Pavel «Lătinul» din Sofia (ibid., 28). în fine, se dă pentru Plesoiul şi un al treilea act, la 26 Septembre (ibid., 29). — Cf. mai jos, n° 9 şi urm. — La 3 Mart 7140 (1632), din Tîrgovişte, Leon-Vodă hotăreşte pentru mănăstirea Rad jlui-Vodă, cu privire la «un loc din josu de oraşul Bucureştilor, ce este lîngă mănăstire, unde este palanga, care o au fost făcut Sinan-Paşa în zilele lui Mihaî-Vodă, încă de la crucea lui Işvan de sus, de unde ţine palanga în jos, în calea Văcăreştilor, pănă în hotarul Grecilor, şi din calea Văcăreştilor în jos, pănă în Dîm-boviţă, şi din palangă în jos, iară pănă în Dîmboviţă». Acum, «jupan Necula, biv V. Vistier», face o moară, înnecînd astfel via mănăstirii, via domnească, morile domneşti şi călugăreşti. Atanasie, egumenul de la Radu-Vodă, se plînge. Merge Căpitanul «şi cu dorobanţi, de au tăeat zăgazul morii». Necula şi-l ridică iarăşi. Atunci, merge însuşi Domnul, cu boierii, şi chiamă oameni bătrînî, între cari Manta diaconul, Dumitru Răznea judeţul şi pîrgarii. Ei spun «cum că au mersu însuşi Radul-Vodă, de au hotârît acel loc ..., de la crucea lui Iş-van, merge pe drum în jos, pănă la podul lui Şerban-Vodă», apoi «pănă la heleşteul lui Şerban-Vodă». Morile erau «aproape de casa lui» (Necula Vistier) (copie cu litere latine, în Bibi. Ac. Rom., 16/xi, după o traducere). La n° 11. Pentru Trufanda, v. mai jos, pp. 480-1, n° 11. în Iunie 7138 (1630), Leon-Vodă îngăduie lui «Gherghe de în Zorileştî > a lua «dijmă şi de grăti şi meiă, de la Rumânii lui Trufanda şi de la toţi oamenii carii vor fi arat pe moşiia lui în Zorileştî, şi dă nimenea opreală să n’aibă, naintea cărţii Domnii Meale». Dă voie «cine va mai ara de acum înnainte neîntrebat pre moşia lui, să-l tragă pre acela om de păr (?)» (Arch. Statului, Dintrun lemn, XVII, 2). La rr° 13. însemnătatea mărturiei lui Matei Aga stă şi într’aceia că, peste puţin după data actului, la 17-9 Octombre, el pribegi în Ardeal, de unde se întoarse ca Matei-Vodă (Magazinul istoric, IV, p. 311; voi IV din colecţia noastră, www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 705 pp. 19-20). Dumitru Filişanul Slugerul, care întovărăşi pe Mateî în fugă, e acela căruia acesta, ajuns Domn, îî întăreşte, la 4 Ianuar 7154 (1644; Tîrgovişte), satul Pirăea, care-î fusese «de moştenire de la părinţii Domniei Mele, de maî nainte vreme». Supt Gavril Movilă, la 7128 (1619-20), fiind Mateî boier, el vinde luî Dumitru cele două părţi ale sale din sat, pentru 32.OOO de aspri. Acum vecinii luî se risipesc, şi prin satele luî Vodă (pergament slavon ; Arch. Statului, Schitul de un lemn, XVIII). Cf. maî sus, p. 292, nota 2. La IO Maiu 7119 (1611), Radu-Vodă acordă o întărire luî Mitru Comisul, în Frăsinetul din cîmp, cumpărat de la Radu Post., şi de la Anca. Marturî la tocmeală sînt: Preda Post. din Greci, «Panaiot Banul din Hotărâm» şi «Mateiu Păharnicul din Brăn-covenî» (ibid., Cosia, pachetul citat, doc. 6 bis). La n° 47. La facerea hrisovului şi hotărniciei prealabile, urmau alte cheltuieli. Pe un zapis, supt Moise-Vodă, 24 Oc-tombre 7140 (1631), ele se înseamnă astfel: «Socotitu-sau şi cheltuiala ce s’au făcut pănă a scoate ace bucată de loc: 4 ug. Logofătului celui Mari, 13 zloţi, 2 bărbănţi dat[e] hotărnici, cînd au hotărât Fote Uricarul» (Bibi. Ac. Rom., 86/ XLII; traducere). La nle 46, 48, 49, 50, 52. Pentru Radu Iljaş, soţul Stancăî Brîncoveanu, v. şi maî sus. La n° 51. Pentru Strîmbenî, v. maî sus, Documentele Ştirbei. Lan0 53. Compară cu expresia moldovenească: «cît e hăul şi vovicul» (= nici o dată). La n° 58. V. pp. 332-3, nle 143-4. XI. Citeva documente din registre de parochii catolice moldovene. Biblioteca Seminariului Catolic din Bucureşti are cîteva cărţi foarte rare, precum «Katekizmul» din 1780 (Buda), în ambele forme: «csel mare ... pentru aenvaecaetura tuturora 66549. Voi. V www.dacoromanica.ro 45 706 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE krestino-katolicsilor» şi «tinerilor a krestino-katolicsilor» (cf. Ist. lit. rom , II, p. 282, nota 2), şi Prima Principia latinae gramatices, de acelaşi, precum şi Gramatica lui Tempea. Pe cea d’intăiu se înseamnă: «Chri[s]toforus Muneskul, anno Domini 1780, die 28 Iulii», pe Principia: «Ioann Ruset, Constantin Nikolau BB. Thodor Ord. D. B. M. Religios:», pe cealaltă: yaaii.aihf//q 1797. Dar se află acolo — pe lîngă un exemplar al Cronicii luî Dumitrachi Varlaam — şi un manuscript de Evanghelie şi Epistolii, scris la 1749, înnaintea propunerilor de nouă ortografie ale şcolii naţionaliste, cu litere latine, de parochul catolic Ilie Gryffski din Cîmpulung (v. voi. I II, p. 306, n° lxxii). Iată titlul întreg, care poate da şi o ideie de sistemul pe care-1 adoptă Gryffski: Euangelia şi epistole, szau czitaniile, la duminecsile, si la prazmcse preszte tot anul. enke si munka luj Iszosz Hmsztosz ; kare szau skrisz pren Szfentul Matthaei, Szfentul Joon Evangeliszti, dupe rendujala Misza-luluj Aposztolicseszk remleneszk. t-knsze pren Fratele si Pater Ilie Gryffski od Bukurescti, Renduluj aluj Szfentul Francseszko, Fraczilor Cselor maj mtcsi Provincziej od Bul-gariae. Enanul dela nascteieaDomnuluy nosztru Iszo-z Hinsztosz.M DCC.XL1X, en Czara Rumeneaszka, la Kempulung. La n° 6. V. voi. I-II, p. 339. La n° 7. Şi în Ţara-Romănească exista un sat P'araoanî (azi: Faraoana; jud. Rîmnicul-Sărat), sau Faraoni: Petru Şchiopul dă o hotărîre cu privire la el, din Bucureşti, la 23 Maiu 7070 (1562; Col. d-lui Gr. P. Olănescu; pergament slavon: Divanul ca în Hurmuzaki, XI, p. 889, dar Păharnic e Balomir). Pentru Ungurii din Faraoani, v. hrisovul din 1803 în Uricariul, XVIII, pp. 362-3. XII. Extrase dintr’o condică a mănăstirii Sf. Pantelimon comunicată de răp Colonel Mihail Ghica- La n° 1. Din acest act există următoarele versiuni, tipărite toate de d. N. Densuşianu în Hurmuzaki, II3, p. 334 şi urm. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 707 1. Acea copiată de egumenul Mihail din Cozia şi întărită -cu pecetea mănăstirii. Mihail intitulează copia sa parie, şi spune că actul a fost comunicat «dumnealor boiarilor sud G[orj], să poată afla sămnele munţilor la hotarul Ardealului, ceî ce au de moştenire munţi». Cuvîntul «parie», după latinescul «paria», copie, ne trimete la epoca dominaţiei germane în Oltenia. Copia trebuie să fie, în adevăr, din această vreme, cu toate că în actele tipărite pănă acum nu găsim decît pe egumenii Anania şi Ghenadie (Hurmuzaki, VI, pp. 237, 318, 418, 420). 2. Aceia ce s’a luat după copia aflătoare în Condica Tis-meneî. Guvernul oltean, vrînd să hotărească starea moşiilor din provincia încredinţată îngrijirii sale, a trimes «parii» de acestea, nu numai la boieri, ci şi la mănăstirile ce aveau moşii în munte. 3. Aceia ce se cuprinde într’un manuscript al Descrierii Ţerii-Romăneştî, de Banul Mihal Cantacuzino, manuscript aflător în posesiunea canonicului Cipariu, iar astăzi pâstrat, de sigur, în Biblioteca Cipariu din Blaj. Aici actul ni se dă după copia ajunsă în mîna vre unuia dintre Cantacuzinî. 4. Traducerea grecească ce se dă în ediţia grecească a operei menţionate: 'luropia r/j? BXa*/îa;, tipărită la Viena pe socoteala fraţilor Tunusll. 5. Un resumat latin, de dată mult mai nouă, dat de o colecţie litografiată de documente relative la Romînii din Ardeal. Nu poate fi vorba de mai multe forme ale preţiosului act de delimitare, cel mai vechiu pe care-1 avem supt ochi pănă astăzi. La început a fost un original slavon — corespunzător altuia latin, pentru Ardeal—, care s’a pierdut sau n’a fost scos încă la iveală După dînsul s’a făcut copia, reprodusă în mai multe exemplare, de la începutul secolului al XVIII-lea. Ea se înfăţişa, pănă acum, mai bine în versiunea 1, luată de-a dreptul după traducerea primitivă. Copia noastră se află în Condica Pantelimonului, copiată aici după o formă lega-Iisată ca aceia de supt 1, din causa venirii în proprietatea mănăstirii a unor pămînturî, despre care se vorbeşte în n° www.dacoromanica.ro 708 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE 64, pămînturî smulse prin judecată de la Saşii de peste hotar de către unii moşneni din părţile Lotrului. Deosebiri între singurele două versiuni bune: cea scrisă de Mihail Cozianul şi aceasta, nu sînt multe. Am arătat în parentese unde e să se îndrepte forma reprodusă aici. Mai adaug două îndreptări, care se impun: Din comparaţia documentului de hotărnicie cu hrisovul lui Neagoe Basarab, dat mai sus, pp. 169-70, n° 2, se vede că adevăratul nume al Comisului nu e Harvat ca şi al Logofătului, ci Hamza. Data apare, din toate celelalte versiuni, a fi 9 Iulie (odată e scris: Iunie, confusie posibilă) 7028 (1520). Comparaţia cu actul din 1518, menţionat puţin mai sus, şi cu unul din 1519, resumat în ediţia ce am dat din Constantin Căpitanul, p. 49, nota 4, arată iarăşi că aceasta e dată exactă: în cele trei locuri boierii sînt aproape aceiaşi. Numele nemeşilor trimeşî de «Craiul» ardelean se întîm-pină în documente contemporane, sau măcar ale familiei lor. Aşa, la 1439, Ioan Chendi şi Chendi fiul lui Chendi; în 1453 Căndreş şi Sărăcin (Hurmuzaki, IP, p. 20, n° xv). O genealogie a lor pănă la 1519, ibid., p. 314, n° 229. Un Nicolae de «Maczesd» la 1493 (ibid., pp. 350-1), iar Stanciul nostru, la 1501, ibid., p. 487. Un «Michael de Zechel» (Sătcel, Să-cel), în 1496, ibid., p. 379, n° cooxxxrv. Cf. şi, în genere, p. 90. O delimitare de spre partea Bistriţei (1593) am tipărit-o în Doc. geografice (extras din «Buletinul geografic» pe 1899), pp. 6-7. Cf. ibid, p. 9 şi urm. Dezbaterea dintre Rîşnoveni şi boierii din Mărgineni pentru muntele Baiul, ibid., p. 15 Şi urm. O hotărîtură între Ţara-Românească şi Moldova, tot acolo, p. 29 şi urm. Cf. Urechiă, Ist. Rom,., IV, p. 37, nota. O delimitare dintre Ardeal şi Moldova, 1804, cu «bouri» la hotare, Uricariuî, IV, p. 90 şi urm. Hotărnicii de graniţă muntene de către Ardeal, în Teulescu, Archiva Romana, O condică, în care se cuprindeau actele din Teulescu, a fost oferită acum în urmă spre cumpărare d-luî Creţulescu de fostul ziarist d. Basarabescu. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 709 La n° 2. Ştefan, Trimesul luî Mihnea, pare să fie fiul luî Pîrvu, despre care se vorbeşte în actele timpului. în condică se află şi o copie a originalului turcesc. La n° 4. Ghinea Parepa e pomenit şi în Socotelile Braşovului. La n° 6. La 8 August 1611, Radu-Vodă Şerban, de şi învingător al luî Gabriel Băthory, rătăcia cu oastea dintr’un loc în altul. în Septembre el fu înlocuit cu un alt Radu, care dă n° 7. Cf. voi. IV, pp. xcvi-vm. La n° 8. «Crăia» luî Mihaî-Vodă în Ardeal e pomenită şi în actul din Tîrgovişte, 19 August 7118 (1610), prin care Radu întăreşte luî Gherghe Comisul satul Tălpaşul, ce-i fusese dat de Mihaî-Vodă, rtfit tc noiUAiA 8 Ap,i,tACK0f 3fA\Af KpAAW (Cartoanele Ghenadie, VI, Cf. Soc. Sibiiuliă, p. 18, nota 1. La n° 8 şi urm. Iubita luî Mihaî Viteazul, Tudora, era tot o Tîrşoreancă. La n° 11. Pentru aducerea, în 1626, a trupului Raduluî-Vodă din Moldova, v. Soc. Braşovului, p. 62. Cf. Miron Costin, p. 289, care pomeneşte, în adevăr, pe Trufanda între petrecătorii mortului. Mai v. Cuvente den bătrâni, II, p 243. La n° 12. Pentru Necula Vistier, v. mai sus, p. 703. Pentru situaţia călăraşilor, e lămuritor un act al luî Leon-Vodă (Bucureşti, 28 April 7140= 1632), pentru un Rumîn al mănăstirii Snagov, care «se-au scris călăraş» supt Alexandru Coconul. Descoperindu-se acum, «au mersu de se-au închinat Rumăn..., cum săntu şi frăţie luî, şi cum au fost şi părinţii luî; ce au fost umblat cu înşălăciuni, ca să scape de rumănie cu călărăşiia» (Bibi. Ac. Rom., doc. 107 xx). La n" 17. Cf. pentru Trufanda şi n° 11. La n° 22. Serafim fu episcop supt Constantin Şerban şi Mihnea al III-lea (voi. IV, p. cclxxxix). www.dacoromanica.ro 710 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE La n° 24. Pentru Neacşa din Goleşti, v. maî sus, pp- 731'2' Pentru Rudeni, p. 680. La p. 486. Numele Tocsoba e şi al unui boier din sec. al XV-lea, pomenit Bogdan, Do cum. şi regeşte. La n° 25. Pentru Creţuleştî, v. Gen. Cantacuzimlor, anexe: La n° 27. Pentru Goran, v. maî sus, p. 451, n° 44. La n° 29. Pentru Grădiştenî, v. pp. 633-4. La nle 33, 35. Găsim şi în Moldova supt Petru Rareş un Hamza Roman (Roman Hamză). V. Uricariul, I, pp. 149-50 XVIII, p. 105. V. şi n° 35. La n° 35. Năenî e unul din locurile de luptă ale lui Mihaî Viteazul cu Polonii în toamna anului 1600. La n° 36. Mihaî Spătarul e Cantacuzino. La n° 40. Preda, soţul Stancăi, e tatăl cunoscutului boier Ştefan Părscoveanu (Prăşcoveanu) din secolul al XVIII-lea. V. şi n° 47. O soră a lui Preda iea pe Barbu Bălăceanu. V. ibid. Un Ioniţă Părscoveanu, la n° 74 (nu pare a fi din aceiaşi familie). Pentru Necula Vistier, v. maî sus, p. 709. La n° 42. Pentru Vlădeşti, v. mai sus, pp. 693-4, şi mai jos, n° 56. La n° 47. Fierăştii munteni se coboară din Fiera ispravnicul Craiovei (v. şi documentul muntean din 1626, în Uricariul, XVIII, p. 371), fost Mare-Logofăt. De la el pleacă Stroe Spătar, un fiu (v. p. 519, n” 1), Uriil sau Udrişte, Radu, — Năstureii, — Şerban şi Constantin din actul nostru, Banul Herăscul (şi Radu cel d’intăiu fusese Mare-Ban, al lui Duca-Vodă; Bibi. Ac. Rom., I19LXIX), şi maî târziu Costachi (v. Studii şi doc., I-II, p. 461, n" xxi). Afară de ceî doî din veacul al XVIII-lea, ceilalţi Hereşti nu s’au ridicat la o mare însemnătate pănă aproape în zilele noastre. Cf. Ionnescu-Gion, în Rev. Nouă, III, p. I şi urm. Uriil a fost un cunoscut scriitor. Radu, «zeat Urăil» (Doc. Cant., p. 96, www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 711 n° xxxvi), «feciorul luî Udrişte Logofătul Năsturel ot Fie-răştî» (ibid., p. 240), pănă ce ajunse la Serdărie, pe la 1672 (Bânia-î veni la sfîrşit), stătu multă vreme ca al doilea Logofăt, alcătuitorul de hrisoave muntean. La 1679, el însă terminase cariera, fiind biv Vel Ban (ibid, pp. 247-8, n°xv): Şerban Cantacuzino îl sili să lase ceva din ce căpătase de la Duca (ibid.). V., în genere, tablele la Gen. Cant. şi Doc. Cant.; Sate şi preoţi, p. 77 şi nota 2. Şerban din documentul nostru era «feciorul Banului», şi Şerban-Vodă ceru şi pentru dînsul de la Nemţi titlul de conte (Gen. Cant., p. 219), care se şi căpătă. Pentru fiul săli Constantin, v. şi, mai jos, n" 71 (şi soţia luî, Anuţa). Alţi Herăştî au trecut în Rusia (ibid., p. 341). Toma Cantacuzino Spătarul luă pe fata unui Duca din Vaîde-eî, ginerele «Herescului» (Şerban) (ibid., pp. 352-3). Fratele soţiei luî Toma, Matei, îşi zise tot Herescu, şi el fu începătorul Hereştilor expatriaţi. Pentru oiiginea italiană ce-şî atribuia familia, v. ibid., p. 413. Cf. şi Cron. Iui Constantin Căpitanul, p. 160, nota 2; p. 170; voi. IV, p. 85, nota 1; mai departe, n° 88. La n° 49. Balos, Baloş, nu e alt ceva decît ungurescul Ba-lass. Balşii moldoveni par a porni din Vrancea. La n° 50. Calmăşul era numele cel vechiu al familiei Cal-limachi. La n° 53. Pentru Bărcă Cojescu, v. voi. IV, p. 341. Sora luî Bărcă a fost soţia luî lenachi I-iu Văcărescu (Gen. Cant., P- 364)- La nle 54-5. La începutul neamului găsim pe Radu Făr-căşanul Stolnicul din 1659, un pribeag (voi. IV, p. 57, n° liii). Mihai Căpitanul i-ar fi deci fiu, iar Matei, nepot. Cf. şi n° 60. Pentru Brăiloi, v. mai sus, pp. 625-6; Ştefulescu, Tirgu-Jiu, pp. 135-7, iS9* ^S. 211. La n° 55. Aniţa Brîncoveanu e mama luî Constantin. E fiica luî Ioan Balş, din Moldova. V. mai sus, p. 621. La n° 56. Mi s’a spus că Izvoreniî ar fi o ramură a Ştir- www.dacoromanica.ro 712 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE beilor. Doî Izvorenî, Barbu şi Radu, la 1691-2 (Doc. Cant., p. 154, n° lxvi). Din Gen. Cant. (p. 108), se vede că un Izvoranu a luat pe Maria, fata luî Drăghicî Cantacuzino, lăsînd doî fiî, Pîrvu şi Şerban. La n° 58. Cf. nlc 54, 60. La n° 60. în acest act avem o judecată după modelul introdus de Constantin Mavrocordat. La n° 61. Cf. mai sus, la n° 24, maî jos, n° 81. La n° 62. Roxandra Roset, soţia luî Barbu Văcărescu, e numită «Luxandra» în Gen. Cant., p. 365. Era sora luî Constantin Roset şi mătuşa Doamnei luî Constantin Mavrocordat. Pentru întâia soţie a luî Barbu, v. maî sus. La n° 64. Bucşăneştiî vin din Bărcan, al căruî fiu a fost Staico; unul la începutul, cellalt la sfîrşitul secolului al XVlI-lea V. Constantin Căpitanul, tabla; Doc. Cant., p. 165 (văduva luî Staico). Li se zicea, după moşie, şi Merişanî. V. şi maî departe, cap. xm. Un Pătraşco Bucşanul la 1672 (Doc. Cant., p. 96, n" xxxvi). Preda Bucşanul e cam pe acelaşi timp Vornic-Mare, iar Vintilă, Logofăt de Vistierie (ibtd., pp. 242, 249-50). Cf. şi Gen. Cant, p. 207; maî jos, p. 519, n° 1. Toţî Bucşaniî se maî află dese orî pomeniţi pe p. 519 şi urm. — Pentru Bucşăneştiî din Moldova, v. Hurmuzaki, X, tabla. La n° 65. Din acest act se desface o întregire la genealogia Bălăcenilor. Matei Bălăceanu, care e cunoscut (v. Cron. muntene, p. 89, nota 2), are deci pe Hrizea (Rizea) şi pe un alt fiu (Pătraşco; arborele genealogic din Magnum Etymo-locicum, p. 2981), de la care vin Nicolae, Ioniţă, Matei. Barbu Bălăceanu e însă un frate al luî Matei I: el are un fiu, Ştefan. Matei maî are un frate, Drăghicî, bunicul luî Constantin, care represintă, în linie masculină, familia maî târziu (v. voi. IV, p. 65). în secolul al XVII-lea aflăm şi pe un Badea Bălăceanu (Doc. Cant., p. 69, n° xxvm; p. 99, n" XLill), care e tatăl luî Constantin Aga, ginerele luî Şerban-Vodă; fiul luî Constantin e Ioniţă, care nu lasă decît fete www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 713 (Cronicile muntene, /. c.J. După arborele citat, Matei, Barbu şi Drăghici sînt fiii lui Pătraşco, frate al lui Badea. Acest arbore genealogic, redactat după spusele unui fiu al lui, Hrizea al nostru, se dovedeşte a fi, deci, riguros exact. La n° 68. Ştefan Văcărescu e fratele luî Barbu de la n° 62. Ecaterina Donea (v. mai sus, p. 699) e soţia luî. Maria şi Ioan fiiî, V. şi voi. III, p. 76 şi urm. La n° 69. Pirvu şi Mihai Cantacuzino sînt fraţi. Ilinca e fata fratelui lor Constantin Canta, trecut în Moldova. Ea a fost mama poetului Conachi. La n° 80. Pentru Corbenii din secolul al XVlI-lea, v. şi mai sus. La n° 82. V. mai sus, n° 2 şi p, 327, şi nota 1. XIII. Documente diverse. La n° 3. Pentru Gicovanul, v. mai sus, p. 696. La p. 519, nota 1. întâiul Cozliceanu, Toma, fiul lui Hri-sant Cămăraşul, din Chios, a luat pe a patra fată a luî Mihai Spătarul Cantacuzino. Fiică sa a fost soţia celui de al doilea Constantin Brăncoveanu, mama luî Nicolae şi Mano-lachi Brîncovenii. Fiul luî Toma lltt, al doilea Toma, are un copil, pe care-1 creşte Brîncoveniţa: el se însoară cu o Gre-ceancă. Apoi îşi lasă nevasta, şi ajunge ca Mehmed Boiar-zade, zaim turcesc (Gen Cant., pp. 349, 410). La n° 2. Alt act din cele rare, ale luî Mihnea al IlI-lea, pe pp. 122-4, n" 3°- La n° 5- Au existat în acelaşi timp doî Bălenî cu numele de Ivaşco, veri: cel mai cunoscut era fiul luî Gheorghe Banul, cellalt, al luî Pătru Sulgerul, fratele luî Gheorghe. Cel d’intăiti scrie notiţa ce termină actul nostru. Din el se maî află existenţa unui Socol Băleanu. — Ivaşco al Il-lea, «ficiorul www.dacoromanica.ro 714 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE Ceauşului» se insură în Moldova cu Safta, fiica lut Nacu Murguleţ (voi. IV, p. 21). Pentru moartea celui d’intăiu, v. Consc. Căpitanul, p. 211, nota I. Grigore, fiul acestuia, numeşte «unchiu» pe Ivaşco «sin Pătru Ceauşul Băleanu». (Magnum Etymologicum, p. 3045). Unchiul dă un zapis cu nepotul la n° 10. La n° 6. Iordachi Spătarul, «boierul Domniei Sale» lui Şerban-Vodă, nu e altul decît fratele cel mai mic al Domnului. La n° 7. Un mare capitalist de la sfirşitul secolului al XVII-lea, Mihul mai e pomenit şi la p. 310, n° 69. El mîntui în călugărie (ibidj, ca puţini mari capitalişti. V. şi n° 9. La n° 8. Radu Hrizea e Popescu, cronicarul. V. Ist. ht. rota., I, pp. 151-2. Pentru Ştirbei, v. mai sus, Doc. Ştirbei. La n" 9. Pentru Mihălceşti, v Prefaţa la Const. Căpitanul. La n° 10. Pentru Mihaî Corbeanu, v. şi mai sus (cf. tabla). La n° 12. Ienachi Aga e Văcărescu. V. şi pp. 632-3. La n° 13. Din Genealogia Cantacuzinilor nu se vede prin ce legătură de familie Barbu Brătăşanu era nepotul lui Mihaî Spătarul Cantacuzino, nici iu ce chip Socol Comăţeanul venia «moş» lui Barbu. Brătăşanu figurează ca martur în testamentul lui Const. Căpitanul (Doc. Cant., p. 164, n° LXX). La n° 15. Radu Văcărescu era frate cu Ştefan. V. mai sus, p. 713. Cf. şi n° 16. La n” 17. Zoiţa Cantacuzino iscăleşte în zapisul lui Nicolae Dudescu, fiindu-î soră (Gen. Cant, p. 286 şi urm.) Ea se mărita la urmă cu un Turc (ibid). Pentru Dudeştî, v. mai sus, pp. 602-4. La n" 19. Veneţiana Văcărescu e văduva lui Radu: era din familia Ruset V. Gen. Cant., pp 368-9 şi Ist. lit. rom., la numele ei. Cf. nIe 20, 21. La n° 22. Barbu Văcărescu arată să fie un fiu al lui Radu şi Veneţianei. Cf. şi n° 23. www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 715 La n° i, p. 525. Gheorghe Spătarul e poate Comisul din documentul lui Radu-Vodă Şerban de la 19 August 7118 (1610) (Cartoanele Ghenadie, VI, 6). Lui Radu Şerban i se zicea de contemporani Şerban-Vodă. V. şi Arch. ist., I2, p. 26. La n° 4. Intăiu s’a pomenit în act Radu-Vodă Alexan-drovicî, bătut de Mateî-Vodă, însă Domn de drept pănă la întărirea în Constantinopol a învingătorului. Notiţa ultimă trebuie să fie deci, nu din 1632, ci din 1633. La n° 5. Cf. pentru Bucşanî, documentele ce urmează, Bo-zieniî s’au înrudit şi cu Cantacuziniî (Gen. Cant., p. 116). Pen-„ tru Nica fiul lui Staico, v. n° 8. Pentru Calotă Bucşănescu şi al luî, n" 12. Pentru Badea Bucşănescu, n° 13. Staico era vărul lui Calotă şi fiul luî Bărcan (nu 13). Pentru fratele lui Staico, care a fost osîndit la moarte de Brîncoveanu, pentru pîră la Poartă (v. Ist. lit. rom., la numele său şi Doc. priv. la C. Brîncoveanu). Pentru Drăguşin Vistierul, v. pp. 528-9, n° 20-O scrisoare a luî Staico, pe cînd era pribeag în Moldova, de unde porni la Constantinopol, pentru a-şî găsi la urmă peirea, în voi. IV, pp. 63-4, n° LX. V. şi maî jos, n° 21. La n" 12. Şerban e Bilciurescu. V. n" 20. La n" 25. E acest Coridaleu din neamul vestitului dascăl? La pp. 530-1, n° 1. Comparat cu documentul luî Ale-xandru-Vodă din 1412, tipărit în Hurmuzaki, I2, pp. 832-3, acesta se vede a fi autentic. Stan e Stanislav Rotompan, Mihăilaş se întîmpină lîngă el şi acolo, Ioan e Oană, Vlad figurează iarăşî, ca şi Iurje Fratovschi, Jumătătevicî, Şandru, Braţul Straovici, Iugşin (= «Itşină»), Stoian Procelnic (= Postelnic), Olecsăn. La n° 3. Pentru Toader Movilă, fratele luî Ieremia-Vodă şi ctitorul mănăstirii Todirenilor, v. Marian, în An. Ac. Rotn, XXII, p. 25 şi urm. La n° 6. Pentru familia Orăş, v. p. 571. Un Coste Orăş încă de la 1454 (Orest Popescul, Cîteva documente, p. 9). www.dacoromanica.ro 716 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE La n° 8. Pentru Nicoriţă, v. p. 615. La n° 10. Numele Iul Pătraşco Costin pare să fie rău cetit de copiatorul din secolul al XVIII-lea. Cf. nn 23. Satul se află apoi în mîna Buhuşeştilor. La n° 13. Pentru «Pilipovţeştî», v. şi tnaî sus. La n° 16. «Biserica Roşcăî» din Iaşi e pomenită şi în Arch. ist., I, p. 136 (an 1669). La n° 25. Pentru Verbia, v. mai sus, p. 652. Vlădica Gheorghe, după care e numită movila, poate să fie Mitropolitul Gheorghe Movilă. La n° 3, p. 537. Pentru Alexandru, fiul luî David de Za-lucea, Davidel, v. Doc. Bistr., II, p. xxxi; Doc. Calhmachi, I. p. XXVI. La n° 8. Pentru familia Jora, v. voi. VI, cap. I. Tot aşa şi pentru Hermeziu de la n° 9. La n° 10. Aş crede că din Cuzlău (asupra cărui se s’au tipărit acte şi în Uricariul), sînt originari Cuzeştiî, a căror origină greacă nu se poate dovedi prin nimic. Cf. Xenopol, Cuza- Vodă, I, cap. I. La pp. 548-50. Aceste acte se află în frumoasa colecţie a răp. Gr. M. Mânu. La n" 1. Dan Vistierul e acela în casele căruia Mihaî-Vodă ucise în 1594 pe creditorii săî ţarigrădenî. Mal târziu el apare ca fugar în Moldova. La n° 3. Pentru Aslan, v. pp. 643-4. La n° 6. Pentru marea pradă a Tătarilor, v. p. 626. La n° 8. Scrisoare de la Dragomir Vornicul în Soc. Braş., p. 87. Pentru Vlădica Ignatie, v. p. 629. La nle 9-10. Stroe e Leurdeanul. V. p. 631. Pătru Maree scrie şi un act aflător în voi. IV, p. 60, n° lvi www.dacoromanica.ro MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 717 La p. 550, n” 1. Pentru Calian, supt Alexandru cel Bun, v. (Jricariul, XVIII, p. 16. Săcuian era ginerele lui Tăutu Logofătul (ibid., p. 116). La n° 2, p. 551. Pentru Hamza Benga, v. Ist. lui Mihaî Viteazul, p. 13. La n° 3. Pentru Murguleţî, v. Arch. ist., III. La n° 4. Actul se află şi, în altă formă, la Urechiă, în An. Ac. Rom., XII, p. 166, nota 2. La p. 556, n° 1. Menţiunea celor doi fii, adeveriţi şi de aiurea, aî lui Ştefan-Vodă, arată ca actul e autentic. www.dacoromanica.ro TABLA CUPRINSULUI pag I. Regeşte de documente în archivele instituţiei Sf. Spiridon din Iaşi . i II. Documente relative la viaţa orăşenească (păstrate în Biblioteca Aca- demiei Romîne)..........................................J ... 67 I Baia-Cotnari..............................................69 II Bîrlad....................................................69 III Botoşani.................................................70 IV. Bucureşti................................................70 V. Cernăuţi............................................... 71 VI. Chigheciul............................................ 71 VII. Cîmpulung (Moldova)..................................... 71 VIU. Cîmpulungul muntean......................................72 JX. Cotnari................................................. 72 X. Dorohoî...................................................73 XI. Fălciiu...................................................3 Xir. Ilîrlău................ . ,3 XIII. Iaşi............................ . .73 XIV. Lăpusna .... . . . . . . . . 74 XV. Orheiu... 74 XVI. Roman. .... . . 74 XVII Suceai a ... . .............74 XVIII. Tecuci . . . ................................75 XIX. Vaslui............................................. 76 III. Documente ale Mitropoliei de Iaşi (depuse azi la Academia Romină) 77 IV. Documente, mal ales muntene şi oltene, din deosebite colecţiîj. . .115 V. Documente muntene din archiva domnului C. Basarab Brăncoveanu . 167 VI. Documente relative mai ales Ia Botoşani şi împrejurimi, din colecţia d-lui Al. Callimachi............................ . 1. . . 209 VII. Documente muntene şi oltene din Archiva d-luî Barbu Ştirbei. . . 2S7 VIII. Carte de porunci şi socoteli a lui Constantin-Vodă Brîncov|:aiiu. . 335 IX. Documente romăneştl din archive străine.................| . . . . 377 1. Bistriţa.................................................379 2. Lemberg. Fundaţia Baworoivski > ............. . 3S5 3. Varşovia: Biblioteca Zamoyski...........................391 www.dacoromanica.ro 720 Pag 4. Stockholm’ Archivele Statului............................391 5. Cluj, Biblioteca Museuluî Ardelean......................392 6. Cernăuţi: Archiva Tribunalului şi a Delegaţiei Ţerit . . 393 ■ X. Documente muntene din colecţia d-luî Emanuil Bibescu . .431 XI. Cîteva documente din registre de parochiî catolice moldovene- . . . 457 XII. Extrase dintr'o condica a mănăstirii Sf. Pantelimon, comunicată de răp. colonel Mihail Ghica .......................................471 XIII. Documente diverse.............................................. 5°9 I. Citeva documente mal mult ardelene de la un prieten din Dejţsii ir. Documente particulare comunicate de d. Gr. P. Olănescu .519 III. Documente din colecţia d-luî C. C. Arion.-.''..........525 IV. Cîteva documente din colecţia d-luî Callimachi . . 530 V. Documente din colecţia d-luî căpitan Gh. Văsescu I . . . 537 VI. Documentele moşieî Şerpeniţa (vechiul Şipmţî) din Ţinutul Dorohoî................. .........................; • 542 Vil. Cîteva documente privitoare la moşia Cătina (Buzău) . . 546 VIII. Cîteva documente dintr’o colecţie privată (Gr. N. Mano) din Bucureşti...........................................548 IX. Documente de la deosebite persoane...................550 X. Documente privitoare la satul Petresti (judeţul Roman), . . 556 XI. Acte relative maî ales la Domnia luî loan Sandu Sturdza. ^58 XIV. Note explicative la documente.................................. 561 I. Documente din archivele instituţiei Sf. Spiridon din Iaşî. . 563 II. Documente relative la oraşe............................. 594 III. Documente ale Mitropoliei din Iaşi.......................611 IV. Documente maî ales muntene şi oltene din deosebite colecţii. 624 v. Documente muntene din Archiva domnului C. Basarab Brăn- coveanu............................................... 63S VI. Documente relative mai ales la Botoşani şi împrejurimT, din colecţia d-luî Al. Callimachi...........................64S VII. Documente muntene şi oltene din Archiva d-luî Barbu " Ştirbei................... ..............................67S VIII. Carte de porunci şi soc'otelî a luî Constantin-Vodă Brîn- coveanu ............................................... 69° IX. Documente româneşti din archive străine ... . 695 X. Documente muntene din colecţia d-luî Emanuil Bibescu . . 700 XI. Cîteva documente din registre de parochiî catolice mol- dovene ................................................ 705 XII. Extrase dintr’o condică a mănăstirii Sf. Pantelimon, comu- nicată de răp. colonel Mihail Ghica.....................706 XIII. Documente diverse—.................................. 713 www.dacoromanica.ro ERATA ŞI ADAUSURÎ La p; iţi, rîndul 3 de sus, în loc de «/apisul pentru aceasta». ceteşte, «un zapis analog» La p. 1 3*1, n° 63, rîndul 7 de »us «birnic po ban; 30 şi purpuriii». în loc de «biruise. . părpărul». La p. 558, nn 4, rîndul 3 de sus : cbe/.ăde», în loc de «balade , XI, nn I, r 3 de sus1 «Coprewţa», in loc de «Ceprevua» La p. 622, r. () de sus. Soţia luî Lupu Bogdan Hatmanul se chema ku-.\anda V. Vita Constantini Cimtemyrn, pp. 9, 14, Cele două aitieole de li sfîrşitul paginel se raportă la ne, nu la pagine. La p. 641, a se îndrepta, în r. 6-7 de sus. un lapsus evident că soţia lin Calotă e, cum sc arată în document, Calea fata Stancăî, nu însăşi Stanca La p. 648 şi urm, Vornici şi preoţi de BotoşanT se maî pomenesc la p. 37, »° 172 , P. 3S, nu 177 , p 104, n" 117 , p 41S. 66549 Voi V. 4(> www.dacoromanica.ro